CMYK
Aceas
Director: Ioan Pr\ji[teanu
I.L. Caragiale în Istoria critică…
a lui Nicolae Manolescu (VII)
-Actualitatea [i actualiz\rile operei-
1. Observaţii ...
Cu un destin biografic şi unul literar
asemănătoare întrucâtva, supraetichetat în
timp drept „grecotei”, „ultimul migrator”,
„cel care a batjocorit tot ce-i sfânt româ-
nesc”, militant politic fără principii şi unul
din iubiţii ocazionali ai Veronicăi Micle,
Caragiale s-a declarat (după G. Călinescu)
arvanit şi idriot (insula Idra era locuită de
albanezi), cel mai vechi ascendent al scri-
itorului fiind bunicul său Ştefan, adus în
ţară de Caragea, zice-se ca bucătar. I.L.
Caragiale era, în percepţia aceluiaşi Căli-
nescu, „Zglobiu ca un palicar, gălăgios ca
un barcagiu, sarcastic, mistificator. Trebuie
să fie o amestecătură în sângele lui, poate
şi după mamă.” Cu greu se va găsi însă un
mai profund cunoscător al limbii şi sufle-
tului românesc, fiind, ca mare clasic, atins
pentru totdeauna de aripa geniului, la care
românii s-au întors mereu, şi în interbelic,
şi sub regimuri totalitare şi acum; Caragiale
a gândit, a simţit (s-a văzut şi în anii
berlinezi) şi a creat româneşte, ironizân-
du-i, când trebuia, pe conaţionali, fără a vi-
tupera naţia precum – să zicem – H.R.
Patapievici care vede în cei din jur „un
neam flecar, lipsit de D-zeu”, ce „poate
aştepta [doar] semnul infamant al lui Iona,
ca gen proxim” [atenţie, neamul (!), şi în
mod unanim (!), nu doar o parte!]}.
Enunţul e citat şi de N. Manolescu, dar fără
comentariu. Capitolul despre Caragiale din
Istoria critică este superior celui consacrat
lui Ion Creangă, asimilând, selectând şi
proiectându-şi discursul critic „la două
mâini”; pe G. Călinescu însuşi Manolescu
îl completează explicit cu o periodizare,
„divinul critic” nefixându-şi privirea critică
şi cronologic:
- proza umoristică (de la Ghimpele şi
Claponul) în intervalul 1873-1874;
- teatrul – fără Năpasta –, colaborarea la
Convorbiri literare, lecturile la Junimea şi
premierele la Teatrul Naţional, între 1878-
1885;
- scrierile naturaliste (nuvelele), drama
Năpasta şi memorialistica despre
Eminescu; colaborarea la Moftul român şi
Momentele între 1889-1904;
- poveştile, povestirile şi parabolele ori-
entale în anii berlinezi (1904-1912).
Privită de sus, exegeza manolesciană
trădează dorinţa autorului de a nu repeta pe
predecesori, de a modifica, aşa cu orice
risc, optica analitică, de a scruta creaţia
caragialeană dinspre prezent, de a lumina
unghiuri necunoscute: semnificaţiile actu-
alizării şi ale actualităţii operei scriitorului;
percepţia corectă/modernă a lumii de către
Caragiale; anticipări postmoderniste în
opera lui; valori expresive în textele epis-
tolare, sensurile realismului şi ale perspec-
tivei sociologice în opera comediografică
şi în proză etc.
Pe de altă parte, pare că autorul Istoriei
critice ignoră parţial, ori tratează în fugă
arta comicului la Caragiale, accentuând pe
gravitatea şi seriozitatea comportării per-
sonajelor Trahanache, Zoe, Tipătescu,
Caţavencu şi Pristanda, argumentând fun-
damentul rezonabil şi motivabil al unor
reacţii şi atitudini (compromisul politic,
onorabilitatea lui Zoe etc.); atrage atenţia
asupra perceperii superficiale a subtextului
unor concepte socio-economice, a gra-
vităţii semantice a unor replici serioase,
bagatelizate de comentatori prin intertextu-
alitate şi superficie („liberschimbism”, „fal-
iţi”, „revizuirea constituţiunii” etc.), ori sub
Anul V, nr. 43, octombrie 2010 Redactor - [ef: Petru Scutelnicu
impactul criticii literare proletcultiste, ceea pastişei şi şarjei pamfletare, ori artei
ce este adevărat, critica literară fiind so- comicului ce sunt însă tipice.
cotită atunci o componentă a ideologiei de
clasă (sic!). N. Manolescu aşază sub lupă 2. Actualitate şi actualizări
opţiunile politice ale omului Caragiale –
antiliberalismul, antijunimismul unei pe- Nuanţat în corelaţii, Manolescu nu con-
rioade şi antiromantismul său structural, fundă una cu alta, ci precizează: „Actuali-
evidenţiind tachismul şi relativa lui lealitate tatea e replică târzie dată celor care au
faţă de comilitoni. pariat pe perimarea fondului comediilor şi
Antiliberalismul său viza – aflăm – „ver- Momentelor” (Pompiliu Eliade, E. Lovi-
siunea «roşie», «revoluţionară» şi demago-
nescu, Ion Negoiţescu). Actualizarea este
gică pe care a reprezentat-o la noi cel mai însă „convingerea unor oameni de teatru
bine rosettismul”. În sfârşit, Nicolae contemporani şi mai puţin a criticilor (...)
Manolescu nu mai „trăieşte din beneficii
că există o posibilă lectură, aşa-zicând-
esopică şi polemică, a comediilor prin
prisma experienţei noastre istorice din co-
munism” (mai ales după 1960 – ceea ce e
corect şi necesar). Cât priveşte Scrisoarea
pierdută – „capodopera teatrului comic (şi
nu numai) românesc”, personajele „nu sunt
toate ridicole, nu toate suferă de imbecili-
tate, nu toate vorbesc incorect”. Aici însă
năvăleşte atotputernică observaţia călines-
ciană inegalabilă: „Comicul rezultă din
combinarea mijloacelor şi rămâne în cele
din urmă în sfera indemonstrabilului. Este
la Caragiale un umor inefabil ca şi lirismul
eminescian, suprapus observaţiei ori criti-
cei şi până la un punct independent, con-
stând în «caragialism», adică într-o manieră
proprie de a vorbi. Teatrul lui e plin de
ecouri me-morabile ce au asupra specta-
torului efectul delirant pe care melodia op-
erei italiene o are asupra publicului... Când
Pristanda vorbeşte de remuneraţia lui după
buget, simţi nevoia de a striga din stal:
mică, sărut mâna, Coane Fănică.”
Surprinzător în bună măsură, Nicolae
Manolescu ne oferă o lectură nouă, intere-
santă, dar nu în totul credibilă: Discursul
lui Caţavencu „are miez”; „vorbitorul e
ale trecutului”, cum zice Paul Cernat despre favo-rabil progresului, liberului schimb,
capitolele neomoderniştilor, căci se vede descentralizării, încurajării industriei
bine analiza proaspătă de text din perspec- naţionale”. Ura dispare. Dandanache – ni
tiva unei sinteze de istorie literară. Toto-
dată, asimilează organic şi citează selectiv
se spune – e doar ridicol în ramolisment;
Tipătescu e din nou stăpân pe sine; Zoe l-a
şi congruent pe Alexandru George, Şerban iertat pe Caţavencu; cetăţeanul turmentat e
Cioculescu, Al. Paleologu, Gelu Negrea,
Florin Manolescu, fără a desfiinţa pe vre- satisfăcut că „ştie cum să voteze”, iar Tra-
unul, cum pretindea altuia; sancţionează hanache „a trecut cu bine hopul cel mare”.
însă pe drept pe cei care nu i-au înţeles „Unde să fie ticăloşii fără simţ moral?” ex-
publicistica politică, sau i-au supralicitat-o clamă Manolescu; „l-am citit tendenţios”
pe cea literară (evocarea lui Eminescu); pe Caragiale (împreună însă cu Petre Pan-
„nostalgia esteticului” se resimte şi aici, drea şi Eugen Ionesco). Aşa să fie oare?
căci perceperea/receptarea valorilor stilis-
tice din opera caragialiană e cam în fugă fă- Grigore CODRESCU
cută, doar cu trimiteri la tehnicile parodiei,
(Continuare `n pag. 2)
~n vis
Fidel\, G. se consacr\ familiei. Nu simte
A E D
pl\cere `n asta dar
s-a devotat ideii: calea aleas\ e una, singur\,
nu `ndr\zne[te nici cu g=ndul s\ calce
OVIDIU GENARU
pe-al\turi.
{i, ciudat, nu pare prea fericit\, o recunoa[te
singur\. Refuz\ oglinda iar
sulimanurile o plictisesc; de bijutierii
s\ nu aud\. {i totu[i, pe zi ce trece,
se `mpline[te, devine tot mai t=n\r\
[i mai frumoas\
l=ng\ un so] insipid
care nu pricepe imensul ei sacrificiu.
CMYK
revista t\
ap
sub eg are
Asocia ida
]iei Cu
„Octa ltu
vian V rale
oi
Bac\u cu“
Pre]: 3 lei
CITI}I
`n acest num\r
{tefan Zeletin -
un romantic...
2
...Nu ştim dacă Stefan Zeletin,
care era bine conectat la mediul
cultural german, a luat cunoş-
tinţă directă cu lucrarea eseistu-
lui britanic, dar tezele ei erau
bine disipate prin cultura ger-
mană, iar ideea Evangheliei ca
dispunere creştină a legilor na-
turii perfecte, induse de perfec-
ţiunea divină prin actul biblic al
Facerii aveau mare trecere în
cadrul spiritului german...
Mai de demult, cu 5
MARIN SORESCU
...Prezentul „eseu” se vrea a fi
un portret al adolescentului
Marin Sorescu pe care am avut
cinstea să-l cunosc personal pe
când aveam doar paisprezece
ani, ambii fiind elevi ai Şcolii
Medii Militare „Dimitrie Can-
temir” din Predeal. Înfloririle
primăverilor noastre dispar fără
urmă şi, după multă vreme, vin
doar în amintire...
PREJUDECĂŢI,
PERCEPŢII 8
ŞI NEÎNŢELEGERI...
...La ora actuală, transferurile
culturale se operează aproape
spontan în Europa. Ele resping
cu obstinaţie orice posibilitate a
unei politici culturale europene.
De aici decurg cel puţin două
teme obligatorii, susceptibile de
a face loc unor iniţiative comune
concertate. ...
70 DE ANI DE LA
SEMNAREA 10
TRATATULUI...
...Semnarea Pactului Ribben-
trop-Molotov însemna trecerea
în cea de-a doua etapă de mani-
festare a evenimentelor, care a
răsturnat toate calculele făcute
de guvernanţii de la Londra şi
Paris şi mai cu seamă a guver-
nelor statelor tampon, aflate
între Germania şi URSS, ge-
nerând posibilitatea de expan-
siune pentru cele două guverne,
nazist şi stalinist...
LULUDIA (proz\) 14
...Simţindu-se încolţit, Robert
o prinse pe Adelina de mână
mârâind ceva a nemulţumire.
Adelina bâjbâi în întuneric şi
nimeri mâna tremurândă a lui
Robert de care se agăţă cu pu-
tere. Mergea în continuare
destul de dezlânat, dar cu grijă
şi, ştiind că nu trebuie să stea
ţeapănă ca la defilare, să nu-şi
rupă vreun picior, se mai lăsa în
voia bulgărilor de pământ...
PLUMB-43
I.L. Caragiale
în
Istoria critică…
(Urmare din pag. 1)
Ce s-a făcut e generalizarea şan-
tajului (fiecare şantajează pe cineva,
ori a proiectat un şantaj); Dan-
danache a aranjat unul perpetuu.
„Zaharia e tactician, diplomat şi iute
în decizii”.
„S-a accentuat prea des pe
credulitatea omului. Nu destul pe
nobleţea lui sufletească” (sic!); în
bună măsură, G. Călinescu are alte
opinii în Istoria sa, iar caracterul de
comedie satirică a Scrisorii pierdute
se aneantizează, cu toate situaţiile
comice (încurcături, coincidenţe,
echivocuri, revelaţii succesive,
quiproquouri), elementele de comic
de limbaj (etimologii populare, pro-
nunţii greşite, nonsensuri, truisme)
şi cu toate opoziţiile dintre aparenţe
şi realita t e î n c a r a c t e r u l perso-
najelor. Cât o priveşte pe Zoe, „sun-
tem obligaţi s-o credem – zice
criticul. Iar dacă nu adoptăm aerul
unor moralişti intransigenţi, s-o
înţelegem când spune «scapă-mă de
ruşine». Problema ei este să nu cadă
victimă bârfei”; căci, vorba lui
Alexandru Dragomir: „bârfa este
compusă din acele istorii care ţin loc
în micile comunităţi de istorie” (in-
teligent!); aici convenienţele joacă
rolul principal; în lumea ei adică,
Zoe se comportă normal şi nu e de
acuzat (insolită definire a normal-
ităţii!); psihologia ei „nu trebuie
privită prin prisma contempo-
raneităţii noastre, în care totul se
face pe faţă şi se spune de-a dreptul,
V.I.P.-urile hrănindu-şi din asta
celeb r i t a t e a ” ( b i a t a Zoe cea
inocentă!). Nu trebuie să ignorăm
desigur efectele ideologiei oficiale
din anii ’50-’80, pe care s-a sprijinit
un puternic canon oficial, dar asta
nu trebuie să ducă la anihilarea pro-
filului comico-satiric al piesei, fie şi
din perspectiva biedermeier, mai
prezentă în Momente. Drama Nă-
pasta anticipează naturalismul din
nuvele.
Noaptea furtunoasă e în reperto-
riul românesc „de mai bine de un
secol”. Jupân Dumitrache „intro-
duce tema”. Ipingescu nu este redus
la minte, iar replica stereotipă
„Rezon!” nu e o ironie a autorului –
zice N. Manolescu. În comedii,
Caragiale creează tipuri şi situaţii
universal valabile şi preia tehnica
bazată pe qui-pro-quo din teatrul
francez postromantic.
Protagonistul din Conul Leonida
faţă cu Reacţiunea a rămas cu ideile
liberalismului „roşu” din tinereţe,
iar Efimiţa întreabă şi ascultă fără
a-şi ascunde nedumeririle: republica
are un regim egalitarist, toţi iau leafă
de la stat şi nimeni nu plăteşte im-
pozite (ca acum!); ca şi în Noaptea
furtunoasă, jargonul neologistic cu
franţuzisme neasimilate are efecte
comice. D’ale carnavalului e o ade-
vărată farsă bazată pe „încurcături
în lanţ cu dezlegare fericită în
maniera vodevilului cu toate ale
sale: limbaj, comportament, psi-
hologie”; verva şi ritmul derulării
subiectului sunt teribile. Analiza din
Istoria critică este aplicată şi echili-
brată, căci pentru lumea urbană a lui
Conu’ Iancu e evident că Nicky
Manolescu din Rm. Vâlcea-Sibiu e
mai în largul lui decât atunci când
scrie despre lumea lui Nică al lui
Ştefan a Petrii Ciubotariul şi a
Smarandei Creangă din Humuleştii
Neamţului; coincidenţele de destin,
de nume şi diferenţele de stil con-
tează mai puţin – e tot lumea literară
românească.
3. Ierarhizări şi evaluări
în critica criticii
Într-adevăr, cu „dezinhibare şi in-
dependenţă de judecată” (G.
Dimisianu), N. Manolescu modifică
întrucâtva ierarhiile de valoare în
creaţia caragialiană, aşezând
schiţele şi unele „fantezii răsăritene”
(proze din anii berlinezi), înaintea
pagina 2
...Filosoful român şi-a intitulat principala sa lucrare filosofică Evanghelia naturii...
creaţiei comediografice; argumen-
taţia e puternică prin detectarea
semnelor anticipatoare ale post-
modernităţii din Momente, precum
şi prin rafinamentul naraţiunii, arta
compoziţiei şi valorile expresive ale
insolitării din La hanul lui Mân-
joală, Abu-Hassan, Kir Ianulea,
Calul dracului şi Pastramă trufanda
– „adevărate bijuterii de artă a
povestirii”. N-am înţeles însă de ce
dacă urcă valoric aceste două cate-
gorii de texte, trebuie să coboare, fie
şi puţin, comediile; cum se ştie, arta
compoziţiei şi cea a comicului sunt
geniale în acestea; demonstraţia s-a
făcut, dar iată o scurtă secvenţă pen-
tru împrospătarea memoriei:
„Dandanache: Aşa e, puicu-
sorule, c-am întors-o cu politică.
Aud? Ţe era de făcut? Aminteri,
dacă nu-mi dedea în gând asta, nu
m-aledzeam... si nu merdzea de loc,
neicusorule; fă-ţi idee! Familia mea
de la patruzsopt (coborând către
public), si eu, în toate Camerele, cu
toate partidele, ca rumânul im-
parţial... si să remâi fără coledzi!
[...]
Zoe: Da, scrisoarea...
Dandanache: Care scrisoare?
Tipătescu: Scrisoarea becheru-
lui... [...]
Zoe: Trebuie să i-o dai înapoi...
Dandanache: Cum se poate,
coniţa mea, s-o dau înapoi? S-ar
putea să fac aşa prostie? Mai trebuie
s-aldată...” (Actul IV, Scena III)
Sunt prezente aici actualitatea, ac-
tualizarea, şantajul, turismul elec-
toral, dispreţul ideologiilor şi al
interesului public, tot; se aude un râs
homeric când ne gândim la prezent.
Dinspre schiţe – Momente,
„partea cea mai originală a prozei
lui Caragiale, cea mai caragialiană”
(N. Manolescu), ne întâmpină
„genurile necanonice”, «joase», vul-
gare, umoristice, produse ale
gazetăriei: cronică, reportaj, petiţie,
proces-verbal, telegramă, adică stil-
urile administrativ şi publicitar (Al.
Călinescu). În Justiţia română,
citim:
„Inculpatul: Am zis că a trecut
iar în incarnaţiune.
Prezidentul: Tăcere (Către recla-
mantă:) Şi d-ta credeai?
Reclamanta: Cum să nu crez,
dacă vorbea masa?
Prezidentul: Dar ceasul şi cu
inelele cum ţi le-a luat?
Inculpatul: Fără să ştiu: eram
mediu! [...]
Reclamanta: A venit seara şi zice
că a învăţat acuma să arate şi per-
soana, dar nu cu masa, zice că l-a în-
văţatără nişte profesori, de la
minister, de unde face acuma pe
popi. Zice: «dezbracă-te (senzaţie în
auditoriu); scoate tot ce ai, ori de
metal, ori de imitaţie!» şi eu am scos
ceasul şi lanţul [...] şi cu medalionul,
cu o şuviţă de păr de la soră-mea, şi
inelele, şi le-am pus pe masă lângă
lampă [...] Şi după ce am pus ceasul
cu lanţul şi inelele pe masă, m-a
legat la ochi şi m-a pus să stau
într-un picior”.
Aspectul scenografic al Mo-
mentelor este evident, iar N.
Manolescu avertizează şi prezenţa
„prejudecăţii comicului: unde nu e
comic, Caragiale nu e Caragiale”,
ceea ce e adevărat. La Berlin, revine
la formule canonice (în sensul
formelor), încât, remarcă istoricul li-
terar, „literarul canonic îşi ia la rân-
dul lui revanşa asupra genurilor
necanonice”, trecând pe primul plan
„genurile înalte, nobile, serioase”:
nuvela, povestirea, schiţa canonică.
Prozele naturaliste – O făclie de
Paşte, Păcat sunt minuţios analizate
în Istoria critică, mergând spre
atributul de scriitor „zolist”, cu re-
marca limpede că în radiografiile
fiziologicului e genial. În general în
capitol, autorul pierde tipul de
„umor enorm bazat pe mimarea
ironică a preluării unor limbaje”
(Doris Mironescu). Să adăugăm
însă şi meritul capitolului de a re-
flecta o istorie a formelor (stiluri,
specii literare – schiţă, nuvelă,
comedie, farsă).
Capitolul Caragiale e unul din
cele mai bune din Istoria critică...
{tefan Zeletin - un romantic
întârziat în
Ionel NECULA
cultura românească
Analiştilor care s-au
aplecat cu mai multă in-
sistenţă asupra filosofiei
lui Stefan Zeletin nu le-a
fost greu să constate că-n
substanţa ei conţinea şi ceva atipic care reclamă o
lectură mai specială, într-o cheie hermeneutică po-
lifonică şi decomplexată. Cu sevele extrase dintr-o
întreită partitură metafizică – romantismul, cel ger-
man în special, raţionalismul lui J.J. Rousseau şi
fenomenologia lui Hegel – filosoful român încearcă
să aglutineze aceste surse într-o sinteză personală
în care izvoarele se pierd şi se recompun într-o dis-
punere total diferită de sorgintea lor.
Filosoful român şi-a intitulat principala sa lu-
crare filosofică Evanghelia naturii – un titlu care
ne poartă cu gândul la vremurile romantismului me-
dieval, a lui Matthew Tindal, bunăoară, autorul unei
alte Evanghelii pliată pe ceea ce obişnuim să
numim natura naturata. Cartea eseistului britanic
Creştinismul tot la fel de vechi ca şi creaţia a avut
o bună circulaţie în Europa, iar în 1741 Johan
Lorenz Schmidt a tradus-o în germană şi a pus-o la
dispoziţia celor ce procesau romantismul german.
Chiar atunci când nu este amintită sau citată, ideile
ei circulau cu lejeritate prin mediul intelectual ger-
man şi se regăseau dizolvate peste tot în ostrovul
romantismului alemanic.
Nu ştim dacă Stefan Zeletin, care era bine conec-
tat la mediul cultural german, a luat cunoştinţă di-
rectă cu lucrarea eseistului britanic, dar tezele ei
erau bine disipate prin cultura germană, iar ideea
Evangheliei ca dispunere creştină a legilor naturii
perfecte, induse de perfecţiunea divină prin actul
biblic al Facerii aveau mare trecere în cadrul spi-
ritului german. Sigur că ulterior, în vremea lui
Hegel, toată această înţelegere a realului, a cărei
demnitate decurge din chiar actul divin al Genezei
biblice va fi asumat filosofic ca expresie a devenirii
Spiritului absolut, era destul de familială gânditoru-
lui român. Nu mai spun că nici Hegel nu şi-a propus
subminarea demnităţii genezice a realului, dar a
supus-o unui proces de istoricizare, de evoluţie, de
fenomenologizare. ~i conferea o brumă de au-
tonomie şi-i lăsa libertatea de a experimenta vicle-
nia raţiunii. Am insistat mai mult asupra acestui
aspect şi pentru că romantismul german a avut,
după opinia noastră, o oarecare preponderenţă în
economia filosofiei lui {tefan Zeletin. Autorul
Evangheliei naturii prelungeşte în cultura
românească o direcţie culturală ce-şi epuizase
resursele epistemice, iar în Apus devenise deja ca-
ducă. Totodată confirmă ideea că la noi, la români,
romantismul n-a fost numai un curent cultural, cu
manifestările lui exponenţiale, dar şi o notă dis-
tinctă, un accesoriu glazurat, aşezat la portativul
creaţiei. Ca manieră literară s-a consumat repede,
dar ca particularitate a spiritului omenesc a dăinuit
încă multă vreme, după ce-şi epuizase resursele
propulsive.
A contribuit la această prelungită dăinuire a di-
mensiunii romantice şi înţelesul particular conferit
filosofiei de gânditorul tecucean. In viziunea sa,
filosofia nu mai urmăreşte, vorba lui Eminescu,
aşezarea fiinţei lumii în noţiuni, spre a căror sta-
bilire judecata nu se serveşte de altă autoritate decât
de a sa proprie, nu mai este weltaunschung, în sen-
sul consacrat al cuvântului sau o dispunere raţională
asupra esenţei lumii. Obiectul ei este coborât de la
lume la om, la omul pus să dea seama de condiţia
existării. Repeta, într-un fel, suspiciunea lui Kant
asupra naturii subiectului dispus să gândească, în
termeni de maximă generalitate, asupra lumii şi
vieţii., dar, fireşte dintr-o perspectivă total diferită.
De unde Kant supralicita posibilităţile comprehen-
sive ale subiectului în asumarea raţională a realului,
Zeletin insista pe aptitudinea intelectului de a se im-
plica sporitor în circumscrierea empatică a aceleiaşi
realităţi. Kant miza pe raţiune, Zeletin mizează pe
intelect.
In timp ce Kant elaborase un sistem filosofic ar-
ticulat, Zeletin încerca să plăsmuiască o poemă a
sufletului omenesc. Lumea se schimbase, iar
filosofia glisa tot mai insistent dinspre cosmogonie
spre interioarele Eului, dar nu prin fisura deschisă
de conştiinţă, ci prin explorarea zonelor umbroase
din intelect, prin scotocirea firidelor necontrolate
de conştiinţă. Recunoaşterea dimensiunii incon-
ştiente a umanului şi a manifestărilor oarbe privile-
gia mai mult abordarea lirică decât filosofică. De
asta nici nu trebuie să ne mire că mulţi dintre ro-
manticii germani (Holderlin, Schiller, toată pleiada
muzicienilor şi artiştilor plastici) s-au conectat la
acest nou tărâm al făgăduinţei explorându-i sub-
stanţa nutritivă deopotrivă reflexiv şi transfigurativ.
{tefan Zeletin a înţeles bine situaţia delicată a
filosofiei care pierdea teren în favoarea mani-
festărilor artistice, dar n-o desfide şi n-o trădează,
ci încearcă o reconstrucţie a obiectului ei, prin re-
considerarea sentimentului ca premisă esenţială a
reflecţiei filosofice. Nu era o problemă nouă; par-
tajul dintre minte şi inimă, la vremea când filosoful
român a adăstat în zariştea ei, generase atâtea po-
ziţionări de o parte şi de alta a disputei euristice,
încât bibliografia ei devenise extrem de generoasă.
Ar mai trebui amintit în această galerie a romanti-
cilor riguroşi şi patetici pe Schleiermacher,
bunăoară - care a opus pannlogismului hegelian o
meditaţie mai simţită şi mai caldă, cu sublinierea
apăsată a sentimentului şi a vieţii afective în tre-
cerea de la teză la antiteză - , dar şi gânditorii
francezi, precum Ravaisson, Fouillee, sau Jean-
Marie Guyau.
Sigur, că identificând izvoarele filosofiei lui
{tefan Zeletin, nu trebuie pierdut din vedere dis-
tincţiile, care îl detaşează de propensiile spiritualiste
ale înaintaşilor. Evanghelia naturii, ca filozofie, nu
circumscrie o anumită ontologie, cea plăsmuită
genezic, ci mai mult natura umană încercată de
tendinţe şi porniri nevegheate de conştiinţă. Numai
că natura în om, precizează, e totul cerinţelor su-
fleteşti sau al sentimentelor. Astfel, crezul meu
filosofic – credinţa în natura omenească – poate lua
acum adevărata sa formă. Eu cred că gândirea, mai
spune autorul, e în om ceva secundar şi că se află
ceva mai adânc şi mai însemnat decât ea: sentimen-
tul. Cred că valoarea unui om creşte în măsură cu
puterea sentimentului şi descreşte în măsură cu
slăbirea sa. Cred într-un cuvânt, că a fi om
înseamnă a avea o inimă. (Evanghelia naturii,
Editura Moldavia, Ediţia a II-a îngrijită de {tefan
Munteanu, Bacău,2003, p.29). Premiza era cu ade-
vărat temerară pentru că filosoful îşi propunea să
abolească ideea de idolatrie a raţiunii, care a domi-
nat veacuri de-a rândul în lumea gânditorilor şi să
restaureze rolul pasiunilor, a sentimentelor, a
simţirii în denudarea metafizică a existării.
Toată această meditaţie se deconta, cum
spuneam, din uzufructul romantismului german,
dar, de fapt, prin această regândire a esenţei
filosofiei se revenea la înţelesul ei vechi care
însemna înţelepciune, dar şi iubire de înţelepciune,
ceea ce înseamnă că sentimentul, pasiunea, patima,
nu lipseau din înţelesul iniţial al disciplinei. Zeletin
era aşa de legat de romantismul german încât re-
ducea întregul înţeles al filosofiei la cel statornicit
în acel moment eclatant al evoluţiei filosofice. Prin
filozofie, mărturiseşte în primele pagini ale
Evangheliei naturii, eu înţeleg acea mişcare
filosofică sub a cărei înrâurire s-a născut gândirea
mea: idealismul german (ibidem, p.30) Se reven-
dica aşadar, cum observăm şi cum a recunoscut de-
seori, din travaliul idealismului clasic german, dar
de fapt restaura înţelesul ei vechi, aşa cum s-a sta-
tuat în vremea lui Platon. După multe rătăciri prin
cosmogonia opulentă, filosofia era repusă în
condiţia sa iniţială,
recoloniza omul şi-i
optimiza condiţia sa
afectivă. Nu era
chiar o noutate. Sen-
timentele, imaginile,
nota Camus în Car-
netele sale, multi-
plică filosofia cu
zece. Nu spun că
Zeletin, cu înţelesul
său nou conferit
filosofiei, a reuşit
această performanţă,
spun doar că demer-
sul său se doreşte un
{tefan ZELETIN imn adus sentimen-
tului, că întreaga sa
desfăşurare specula-
tivă începe cu omul, cu subiectul, cu Eul şi rămâne
ataşat acestei realităţi până când îi epuizează dimen-
siunea comprehensivă. Adevărat este că Eul lui
Zeletin nu se mai scindează fichtian într-un non-eu
opoziţional, dar păstrează, ca principală proprietate,
acţiunea, năzuinţa, pornirea interioară spre ceva.
Esenţa firii e năzuinţa, iar aceasta îşi are obârşia în
viaţa sufletească. Dar pornirea singură, activitatea
spontană, năzuinţa, tendinţa spre ceva nu înseamnă
mare lucru dacă nu se însoţeşte (travesteşte) cu
altceva. Pendulează între raţiune şi sentiment. Când
se însoţeşte cu raţiunea dă naştere voinţei, iar când
se-mpregnează de sentiment devine dorinţă. De-
parte de a fi sinonime, cele două facultăţi subiec-
tive – Voinţa şi Dorinţa – structurează întreaga
viziune filosofică procesată de {tefan Zeletin şi re-
zonează încă odată povestea vechiului partaj dintre
minte şi inimă. ~mpreună, cele două aptitudini psi-
hologice recompun capacitatea de simţire a omului
(boala simţirii, cum o numeşte filosoful) – amân-
două ostracizează omul dincolo de realitate. Unii
devin revoltaţi, ceilalţi visători. {i unii şi alţii
durează planuri de reformă; cei dintâi însă tot mai
au încredere în putinţa de a le duce odată la în-
deplinire, pe când cei din urmă plănuiesc numai
pentru plăcerea ce izvorăşte din jocul gândurilor.
Lumea reală nu-i mai ademeneşte decât în măsura
în care trebuie depăşită, schimbată sau volatilizată,
trecută, adică, într-un alt registru de existare.
Bine`nţeles că filosoful nostru privilegiază ca-
tegoria visătorilor, mai apropiaţi de spiritul roman-
tic şi de idealul filosofiei ca poemă a sufletului. Se
vede încă odată că {tefan Zeletin se ipostaziază ca
un romantic întârziat, dar dispus să identifice re-
sorturile intime care să-i asigure dăinuire şi produc-
tivitate.
revista ta de cultur\
 ....Cartea este a unui… furios, ins cu puzderie de lucruri sfinte [i tot at=tea `ntorsuri atee,... PLUMB-43

al literaturii (Dostoievski, Cioran, Biblia, Mar- tat\ pe-ndelete, la „replic\” (dramaturgul e pretutindeni
Calistrat COSTIN quez s.a.) `n combina]ii savante nu prea lesne de prezent). ZENON (eroul c\r]ii, alter-ego al demiurgului
decodat. Nostime sunt verdictele unui pretins s\u), `n „lumea asta diform\, str=mb\, plin\ de contradic]ii
despre… cititor, mucalit [i mali]ios asupra istorisirii ce se [i absurd”, se simte vizitat
deap\n\ sub ochii lui: …„]-ai dracu’ cu romanu’ de un `nger care, evident,
GHEORGHE TRU}|, vostru”! Prozatorul face loc [i aprecierilor de- „poate veni dintr-alt\
lui la propria isprav\ literar\: „… `n \[tia lume”, aceea la care
„~NGERE, VII?” dou\zeci de ani toate c\r]ile sunt una singur\, viseaz\ el, ZENON. Cu
care se nume[te MAREA BRAMBUREAL|” `ngerul acesta, personajul
(acesta fiind titlul piesei de teatru - excelent\ `ntre]ine lungi dialoguri
comedie marca Gheorghe Tru]\!- montat\ `n premier\ ab- despre rosturile vie]ii [i
solut\ pe scena municipalului „BACOVIA”). Cartea este a mor]ii, despre idealuri [i fel
Scriitor cu vechi state de servicii (ilustrat mai ales ca dra- unui… furios, ins cu puzderie de lucruri sfinte [i tot at=tea de fel de… nimicuri, cum
maturg) Gheorghe Tru]\ public\ un admirabil roman (dup\ `ntorsuri atee, contestatar pitoresc [i pus pe [otii grave! ~[i ar fi „hramul” lui homo
alte dou\: ORA{UL [i RAIUL {OBOLANILOR- `ncu- define[te singur formula romaneasc\: ~NGERE, VII? ar fi sapiens! P=n\ la urm\ se
nunate cu premii [i bune aprecieri critice)- carte ce se cite[te un „roman crepuscular” - `n care scribul `[i este auto-critic v\de[te c\ taclalele lui
cu o real\ bucurie a lecturii. ~NGERE, VII? muste[te de sie[i, roman care se auto-scruteaz\, se autob\nuie[te, care ZENON cu `ngerul au loc
idei, umor, spirit, cultur\ [i… talent. Autorul `[i ia cititorul se auto-imit\ [i se auto-devor\„!! Lectura curge pasionant\, `n vis iar, `n logica fireasc\
ca martor, complice la povestirea sa, f\c=ndu-l p\rta[ la cele derutant\, n\ucitoare pe alocuri, friz=nd absurdul, dar a… fanteziei lui Tru]\,
ce se petrec ori se comenteaz\, `nc=t g=ndurile, obsesiile, mereu savuroas\, incitant\. Nara]iunea se poate accesa ca visul se verific\ a fi mai
morala avatarurile personajului central (Zenon) devin de- un monolog al autorului (ce-[i zice `ntr-un loc GEORG puternic dec=t realitatea!
opotriv\ proprietatea am=ndurora! Gheorghe Tru]\ se di- TROUZA…) pe mai multe registre, ceea ce vrea s\ Alunecarea `n fantastic, `n
vulg\, `[i desconspir\ intimit\]ile, momindu-te la o `nsemne c\ nu suntem, de fapt, `n fa]a unei construc]ii epice parabol\ a povestirii este de-a dreptul seduc\toare, tra-
superioar\, realist\ `n]elegere a condi]iei umane, a[a cum dar a unui eseu atac=nd la discre]ie teme dintre cele mai vers=nd momente de gra]ie [i m\iestrie simbolic\. L\s\m
s-a consumat aceasta `n anii vie]ii sale. Dramaturgul Tru]\ disparate, de la realitatea cea mai crud\ la metafizic\ [i iubitorului de „carte frumoas\” sarcina agreabil\ de a duce
face uz de o arm\ recuzit\ teatral\ (indica]ii scenice, texte mistic\, etic\, estetic\, totul dozat matematic `n ecua]ii cu lectura p=n\ la cap\t c=nd, se pare, pentru ZENON, pentru
`n subsolul paginii, invit=nd la diverse reac]ii filozofice, es- noian de necunoscute (Tru]\ e dasc\l de cifre). O carte care OM, va suna stingerea dictat\ de Marele Arhitect al Uni-
tetice, etice [.a.), comenteaz\ pagini din marele repertoriu e greu de povestit, care se cere parcurs\ cu migal\, degus- versului…
cuţit înfipt în spate. Gemeam fără să gem,
Constantin Un valoros urlam fără să urlu: totul se rupsese în mine Cine este domnul
şi molozul acesta nu mai încăpea în coşul Emil Iliescu?
BL|NARU ”roman politic”* pieptului.(...) Încet, milimetru după mi-
limetru, mi-au îngheţat picioarele, apoi Ne-o declară unul dintre personajele volu-
trupul întreg, apoi creierul... O ploaie de mului de debut “Între două lumi”, Editura
Cele de mai sus ţin, desigur, de aur începuse să cadă vijelioasă...Am privit Limes, Cluj-Napoca, 2010, carte încă
„schelăria” romanului. Conţinutul sferei nu înfierbîntat cum frunzele plopilor se risi- fierbinte de la tipar: “O viaţă întreagă a fost
este „parcelat”, alăturat şi linear, ci are o peau în văzduh, mînate din urmă de o pală profesor model, la locul lui, dar deodată l-a
mare mobilitate şi datorită implantării per- de vînt, şi m-am simţit golit de tot ceea ce lovit fandaxia scrisului… îşi doreşte să-i facă
Într-o prioadă în manente a introspecţiilor şi retrospecţiilor era omenesc în mine”. După mai multe mo- pe oameni să viseze”.
care mulţi scriitori (reactivizări ale unor mobiluri/trăiri intense mente similare, îşi propune reîntoarcerea în Reproş de consoartă, a se citi, de posibil
vor să aibă priză la din trecut conectate la prezent) în spaţiul sat. Aceasta nu apare ca act de au- lector: “Lumea n-are nevoie de vise. Ce-ai
public cu texte „dis- narativ, acestea avînd meandre, complinind toiluzionare şi izolare, ci ca o revigorare zice să-mi bagi în seamă covoarele...?”
tractive” inspirate parcă din emisiuni tele- mereu, în spirală, universul fiecărui per- prin relaţia cu Despina. Certitudinea şi ex- O carte surprinzătoare, fantastică prin
vizate, de gust îndoielnic, Liviu Comşia sonaj, rezultanta tuturor procedeelor fiind o istenţa îi sînt, însă, sfărîmate de aceleaşi mustul greu lăsat de bogăţia metaforelor
ţesătură narativă deasă evidenţiind un forţe ale răului, izbăvirea intuindu-şi-o care, nu în sens negative, dimpotrivă lauda-
(autor al romanului Învinşii, 1994 şi al tiv, duc la ceea ce ar mai fi avut de scris…
volumului de critică Scriitori roşioreni, prozator de real talent. O mare parte a vo- numai prin Despina, ultima lui opţiune sen- Sadoveanu Voiculescu-Eliade şi nu numai.
2008) revine în faţa cititorilor cu un „roman lutelor retrospective şi introspective sînt timentală. Despina reprezintă omenescul, Omul lup, Lupanul, nu-i un personaj
politic”, Frica (Editura Tipoalex, Alexan- cuprinse între paranteze revenite şi de mai dragostea pură şi calea perpetuităţii lui Mi- politic, deşi autorul notează: “…în lumea
dria, 2009), care, prin calităţile lui, se în- multe ori în acelaşi capitol, marcînd cel mai hnea. Simion, sensibil, cinstit şi lucid, par- asta a solomonarilor există supremaţie,
scrie tradiţiei literare româneşti revigorate des opoziţii sau asocieri cu partenerii după curge o odisee mai explicită. Constatînd trepte ierarhice, şi veşnica luptă pentru întâi-
de Marin Preda şi Augustin Buzura. Inspirat „paravane”, în „ferestre” şi „scări” spre nepăsarea şi dispreţul pretinşilor elitişti de etate şi putere magică, la fel ca-n lumea
din realităţile deceniilor opt-nouă ale sec- sinele deschis al celor mai mulţi, astfel că la Putere pentru cei de jos, îi spune reală” (Puterea descântecului).
olului trecut şi ocazionat de revolta de la traseele acţiunilor se ramifică şi prind o an- Teodorei, terorista lui: „am fost pe punctul După noi, cea mai “sadoveniană” în sensul
Braşov (părea că aceasta a fost uitată de umită arborescenţă a semnificaţiilor şi sem- să dezertez şi să dispar dintre ei, fiindcă se bun al cuvântului prin cadrul istorico-social,
scriitori!), Frica este o imagine complexă a nificanţilor. În arhitectura romanului – surpase singurul meu punct pe care-l con- dar mai ales prin ineditul scrisului, unde
României supuse dictaturii ceauşiste. laborioasă şi eficientă – sînt şi fragmente sideram solid. Echilibrul meu atît de labil metafora domneşte este Rusaliile
Evenimentele, determinate de vitregiile pur epice foarte reuşite (cele care îi au în Din iamginata ţară a păianjenilor uriaşi
a pierdut încă un element de sprijin şi-mi (Arahnia) E.I ne aruncă pur şi simplu în
”iepocii de aur”, ajung la rîndul lor deter- centru pe Halmaghi, Savu Săvescu, De- era teamă să nu mă prăbuşesc definitiv. Îmi
spina ş.a.), dar „tărîmul” cel mai larg e cel lumea canioanelor, unde afirmă: “Din ziua
minante pentru conştiinţele tuturor person- apăram această lume interioară”. Preţuitor când Cuvântul a devenit Lumină, omul vrea
ajelor. Specificul cărţii impune o discuţie nu al numeroaselor confruntări etice şi al lui Mihnea, un timp şi opus lui, este un să redea prin vorbe tainele de necuprins din
de la „conţinut” la „formă”, cum se mai politico-ideologice, al scrutărilor/auto- dedublat (defectul i-l semnalează chiar această Lume. “ Pentru Floarea de lotus, de-
obişnuieşte, ci invers. Construcţia epică este scrutărilor, descoperirilor/autodescoperir- acesta: „...de obicei în tine zac două per- claraţia de dragoste se numeşte jurământ-de-
ingenioasă, slujind „punerea în scenă” a ilor. De aici o dominantă analitică şi soane: una oficială, politică, un comunist lacrimi! Aceasta are loc la poalele cascadei,
unei viziuni romaneşti originale. Structurată autoanalitică substanţială, marcă a unui in- de omenie dăruit cauzei...şi una gheboasă, pe o potecă prăpăstioasă, cu spatele lipit de
pe capitole, pînă la pagina 264 alternează telectual distins, care onorează evoluţia lit- care tremură ca varga la orice zgomot”). pielea de piatră a muntelui, Căpcăunul care
dialogurile dintre Simion Radvoicu şi eraturii de acest tip de după Augustin Sedus din interes de Teodora, simte că fi- domină via]a indienilor doreşte şi el pe fata
Teodora Coman, activişti de partid (izolaţi Buzura. Autorul aplică îndrăzneţ, şi nu inţa-i „intrase într-o totală eclipsă, re- ca o floare de lotus….
şi, tot mai evident pentru amîndoi, captivi mimetic, tehnica perspectivistă a înain- De aici autorul ne duce într-o altă lume,
nunţînd la orice rezistenţă”. Desprinde însă peste pragurile sorţii care ne este dată, în
într-o cabană de munte de la începerea taşilor (în special a lui Camil Petrescu), psihoza instalată în mase şi în el („Încet,
evenimentelor din decembrie 1989) cu jur- aproape toate personajele – ingineri, de o imaginară convorbire cu… Îngerul de ser-
tiptil, pe nevăzute, frica s-a instalat în mine, viciu. De la fantastic, la exotic, de acolo în
nalul lui Mihnea Brezan, scris de-a lungul intelectualitate nu doar tehnică, ci şi uman- întinzîndu-se ca un cancer”), apoi spaima
istă (cu precădere sociologică) – primind lumea credinţei, după ce face un popas în
anilor de criză a regimului şi oglindind paralizantă („cu toată rezistenţa depusă de lumea lui Cehov, cu nobili de ţară şi mujici
frămîntările diaristului, relaţiile lui cu cei astfel multidimensionalitate. Cititorul poate creier, organismul reacţiona după bunul lui şi funcţionari de pe timpul ţarismului
din jur, iar de la 264 la 290, se succed capi- fi surprins de amploarea şi vigoarea polemi- plac, dîndu-mi senzaţia de imensă neputinţă (Mavroşin), urmează un teoretic salt îndărăt,
tole cu numele personajelor de plan 1 cilor şi poate reproşa o excesivă – şi uni- şi disperare”). Se redresează treptat prin ex- în timp. Scriitorul ne ia martori la drama
(Teodora, Simion) şi plan 2 (Dionisie Bor- formizatoare – „investiţie” auctorială în ele ercitatea spiritului împotriva biologicului, unui general care se întoarce în Sparta,
coman, Moise Panait, Lona Costea), ultimul (nu şi pînă la abisalitate diferenţiatoare), depistîndu-şi erorile şi laşitatea, dar şi alte visând la o primire glorioasă…(Miltiades).
capitol, 15, cuprinzînd un „bilanţ” exis- dar, avînd în vedere principiul plauzibil- resorturi ale ireconciliabilităţii cu sistemul Cu povestirea care dă şi titlul volumului
tenţial al primilor doi făcut de ei înşişi, in- ităţii, nu categoriile socio-profesionale, deci odios („Paradoxal, chiar dacă nu credeam Prins între două lumi, Emil Iliescu vine cu
tersectînd pe rînd şi celelalte destine. o prejudecată, îi poate „acredita” integral. o posibilă altă lume a viitorului datat în anul
Toate psihologiile sînt hipertrofiate în tim- pînă la capăt în taina cuvîntului, prin el mă 2050! Normal că suntem foarte curioşi cum
Desigur, încadrarea personajelor în pla- regăseam, purificîndu-mă. Parcă dintr-un
nurile 1 şi 2 este relativă; Mihnea este, prin pul revoltei muncitorilor, însă numai la vom trăi atunci, nu de alta, dar de ce să nu
Teodora unidirecţional (procomunist). colţ neştiut al fiinţei, energiile se revărsau prindem şi noi promisa vârstă matusalemică
jurnalul lui, un jonctor al actanţilor, Lona, tumultuoase, îmbătîndu-mă cu iluzia că-mi la care oamenii de ştiinţă se laudă că vom
un pivot pentru Simion şi Mihnea, iar Bor- Teodora, frumoasă, inteligentă, carieristă,
fanatică, inflexibilă, este pe cît de cerebrală, sînt mie însumi stăpîn”). E l „ t r a d u c e ” ajunge foarte curând.
coman, provocatorul mişcării din Braşov, a u toenergizant dezlănţuirile naturii mon- În viziunea autorului ne vom face un
un vector, Moise Panait, directorul marii abstractă şi mincinoasă, pe atît de im- transfer în lumea subacvatică. De ce nu? Dar
petuoasă inchizitoare, tipică pentru tane şi primejdia haitei de lupi din jurul ca-
fabrici de rulmenţi, intermediar de roluri, banei – simbol al criminalităţii politice – şi cel mai interesant lucru este alt vis: “…
Vasile Busuioc, securistul, „ligamentul” ceauşism. Vidată de umanul profund, lipsită atunci scriitorii vor remodela viaţa, omul şi
de viaţă interioară („matriţată” de teoria se hotărăşte să rişte ieşind din perimetrul
versatil al sistemului opresiv cu factorii sub- concentraţionar. Redevenirea sa fiind ur- trăirile lui lăuntrice…echilibrul să domine
ordonaţi, iar Zevedeu, paznic la fabrică, un aflată la putere), are capacitatea de a retro- între bine şi rău”. E bine că măcar putem
specta, dar mai deloc pe cea de a se intro- mărită minuţios, de la senzorial la treapta visa! Încipitul, cum ar afirma exegeţii de
instrument al acestuia. După motto-ul din a conştiinţei acut deliberative, finalul are
doua Epistolă a lui Ioan despre adevărul din specta, numai în final, cînd himera astăzi ne introduce într-o lume a realului
comunismului veşnic victorios i se spulberă firesc şi elocvenţă. Şi alte personaje ar unde imaginarul poate fi acceptat. Finalul
noi – perspectivă a evoluţiei personajelor – merita măcar caracterizări succinte, neper-
, între cele mai multe capitole sînt inserate şi întrevede iminenţa sfîşierii ei de către volumului impresionează, ca dealtfel fiecare
„therapei” – citate ceauşiste – în care, lupi, ajunge la frica mortifiantă şi delir, la mise, din păcate, de spaţiu. povestire în parte.
printre redundanţe, se disting idei-cadru, izbucnirea iraţionalului ei, zdrobitor – acum Bogăţia ideaţiei şi a paletei limbii/expre- Superb orchestrată din punct de vedere al
– de conştient. sivităţii, densitatea textuală şi corolarul compoziţiei, cartea se încheie cu demon-
acestea reprezentînd „tezele” (răi auguri), straţia concretă că oricât ne-am strădui în
cele ce urmează fiind „antiteze” culminînd Jurnalul îl arată pe Mihnea refuzînd in- acestora, revelaţia dramei cu notă epopeică viaţă adevărul ţâşneşte loveşte, poate uneori
cu revolta menţionată – uvertură pentru trarea în partid, în imperiul caracatiţei şi la lectură, permit aprecierea că Frica este ucide (Twilight). Vital pentru unii, mortal
1989. În raport cu cele dinainte, capitolele evaluînd realist consecinţele. În comparaţie opera unui autor puternic, capabil să influ- pentru alţii.
din paginile 264-290 au rol axial, reflectînd cu ceilalţi ingineri dovedeşte un plus de per- enţeze proza noastră de azi. Depinde de tira- Cred că va fi una dintre cele mai originale
punctele culminante ale parcursurilor „titu- spicacitate şi emoţionalitate cu efecte imag- cărţi de proză din acest an şi cu acest volum
larilor” lor şi momentului noiembrie 1987. inative şi conotative personalizatoare. jul şi răspîndirea ei în rîndurile cititorilor ne asumăm consecinţa afirmaţiei.
Ultimul capitol „leagă” firele narative, dă Blamat şi de Simion că este periculos avizaţi şi ale scriitorilor.. Literatura noastră actuală a mai câştigat
congruenţă semnificaţiilor şi sfericitate con- nevoind să intre în partid, Mihnea se simte *) Liviu COM{IA, FRICA, un Prozator de o indiscutabilă originalitate!
strucţiei epice. bulversat: „Am avut senzaţia că purtam un ed. TIPOALEX, Alexandria, 2009 Constantin T. Ciubotaru
revista ta de atitudine pagina 3
PLUMB-43 “/ plânge la vioară poetul George Bacovia, /”
Cornel GALBEN
Tainele iniţierii
Tradiţionalist şi modern deopotrivă,
Emilian Marcu îşi continuă, cu „multă
migală şi sfâşietoare răbdare”, aventura
lirică, de data aceasta oferind cititorilor
Cartea celor optzeci şi opt de taine
(Editura Em.Ol.Is, Iaşi, 2008), o fasci-
nantă călătorie în „amiaza cuvintelor”,
înţesată cu „Misterioase-nţelesuri,
arabescuri de gând” şi derulată prin
„Lumi ireale peste lumi ireale / Într-o
ireversibilă cercetare stelară”.
Intrând, aidoma Grădinarului, în
„uimire ca-ntr-o tainiţă sfântă”, poetul
se alătură Bătrânilor Copişti ce-şi în-
gropau în marile cărţi „Sămânţa mira-
culoasă prin care vorbeau la distanţă”
şi devenind el însuşi o umbră în Uni-
versul Cuvântului explorează „micro-
cosmosul universului magic” cu ştiinţa
cunoscătorului de esenţe tari şi cu
„deplină descătuşare”, oferind şi celor-
lalţi şansa de a hălădui pe „câmpiile
ceriului” şi de a atinge „crestele
nedesluşite” ale slovelor „grele de atâta
filozofie”.
Urmând „labirintul cuvântului peste
papirusuri”, ne afundăm în „tainica
lume a Grădinarului”, cel care primeşte
„ca-ntr-o naştere tainică / Lumina cea
pură din lama unui cuţit” şi, privind pe
„atlasele cerului / Semnele despre lumi
ce vor veni într-o clipă”, ne îmbie să
descifrăm, la rându-ne, măcar în parte,
semnele magice capabile să ne poarte
prin „zodii bizare” şi „virginale pă-
duri”, prin „zăpezile timpului”, de unde
Grădinarul trimite „mesaje despre
lumeştile vremi”.
Stăpân „întru risipire totală” peste
cele o mie de semne, poetul izbuteşte
ca o veritabilă călăuză să ne ghideze
prin fabuloasa lume de mistere şi, des-
criind cu „lux de imagini” universul
Grădinarului care este, ne ajută să fim
cât mai aproape de dezlegarea enigmei:
“Numeroase obiecte din lac lucrate cu
multă fineţe / Însoţeau printre milenii
memoria Grădinarului / Hărţi, atlase,
tratate despre flori şi despre astre, / De-
spre zodii încă necercetate, / Sigilii,
peceţi, catarame de-argint, / Arome în-
chise-n flacoane de aur / însoţeau de-
functul în marea călătorie. / Picturi şi
scrieri pe mătase, pe plăcuţe de bam-
bus, / Instrumente muzicale de suflat,
aflate într-o stare perfectă, / Încă
purtând taina buzelor ducelui, / Obiecte
de artă cu reprezentări antropomorfe,
pe lemn, / Uneltele de pescuit, vorbeau
într-o stranie limbă / Despre viaţa
preafericitului defunct. / Ceramică albă,
ceramică, uşor colorată, / Ceramică
neagră, încrustată cu multă migală / De-
senau cu lux de imagini / Despre Epoca
Primăvara şi Toamna, / Despre viaţa cu
atâtea peripeţii / Prin lumi de noi încă
nedezlegate. / Şi toate acestea dezlegau,
ce ciudăţenie fără seamăn, / Printre
mistice semne misterul. / Defunctul,
prin toate acestea încearcă, în tăcere, /
Taina să ne-o dezlege. / Numeroase
obiecte lucrate cu multă fineţe / În-
soţeau printre milenii memoria fără
sfârşit. / E ora fatală în Cosmos / Când
toate profeţiile s-au contopit”. (Taina a
şasea sau despre dezlegarea miste-
rului).
Din „clipa cea rară” în care-a fugit,
poetul ne poartă pe drumul iniţierii din
taină în taină, adăugând la angoasele şi
interogaţiile sale propriile noastre
nelinişti, propriile noastre mesaje des-
pre această „călătorie incertă” care este
viaţa, despre clipele de reculegere şi de
revoltă, despre „surpare(a) în metamor-
fozele primare”, despre mulţimea de
ciudăţenii care ne înconjoară, despre
„filocăinţele nesupunerii” şi încă multe
altele care transformă totul într-o „halu-
cinaţie sobră”.
Însoţit de Şarpele Phylon,
„războinicul în haine de gală”, de
Bătrânii Copişti, aceşti „sculptori ai cu-
vântului” care „s-au cioplit în muzeele
fără nume”, de Vameş, de iubita al cărei
trup de fecioară zideşte un „castel al pu-
rităţii divine”, de îngeri şi de alte en-
tităţi ce sporesc taina, Înţeleptul aşază
tacticos „Bucăţi de cuvinte, de versuri,
de strofe răzleţe”, „Şiruri întregi de
litere şi de ger”, lăsând „Cuvântul cel
magic” să încolţească doar pe buzele
pagina 4
iubitei, în absenţa căreia nu poate călă-
tori decât „spre iertare”: “Unde voi
călători fără de tine, da, unde / Culcuşul
precum floarea magică se va arăta. /
Din pat de cenuşă de nufăr uscat, de
răşini ireale, / Calea îmi vor lumina
cometele-n sfioasă plutire. // Pe câmpi-
ile ceriului, pe păşunile fără sfârşit, /
Prin ierburi mustind de verdeaţă şi taină
/ Un timp voi călători spre iertare, / Un
timp voi călători către tine ca printr-o
peşteră. // Sfios precum greierii
toamna-ntre brume / Melancolia, cu o
trestie-naltă în mână / Spre cimitirul
stelar umbra mea o va duce. // Într-o
floare de lotus, într-un nufăr uscat / Ca
pe un prunc, o voi coborî a iertare. //
Lumini miliarde vor îmbrăca acest în-
tuneric profund, / Lumini miliarde vor
luci / Doar în memoria mea prin răşini
ireale. / Se lasă amurgul pe fluturi, / Pe
câmpiile ceriului vegetaţia să mă prindă
în sine. // Precum greierii toamna-ntre
brume. / Un timp voi călători a iertare.
// Luminează-mi lumină această-ncer-
care!” (Taina a patruzeci şi opta sau
despre unde voi c\l\tori).
La fel de intrigat ca şi noi de misterul
ocultat „sub trepte-n desăvârşire, sub
trepte / în adâncuri ca-n oglinzi
siderale, / în recile oglinzi / ca în tom-
natice focuri sub zare”, poetul obsedat
de o „mistică încercare de a lumina în-
ceputul” scrie, de fapt, „poemul astral
despre virtuţi încă nebănuite”,
adăugând la „manuscris(ul) intangibil”
descoperit în cripta de taină propriul
„uriaş manuscris”, prin intermediul
căruia ridică „acest adevăr la rang de
preafericită mirare”.
Un adevăr bântuit în coaja lui mus-
toasă de „explozii ciudate” de „Explozii
inconfundabile în substanţa acestui
mister”, întrucât nimic nu poate „ocupa
locul acestei memorii”, cu ajutorul
căreia „Grădinarul respiră aerul dintre
gânduri”, întrebându-se şi întrebându-
ne ce „memorie va umple golul memo-
riei”. Plutind în acest „labirint al
visării”, în care „Privighetoarea în cân-
tecul ei s-a cioplit”, Grădinarul „înalţă
în bestiarum / uriaşele zmeie pâlpâind
pe tavan / Într-o dispută cu semnele
magice”, privind atent în destine, ca în
„scoica uscată la soare”, şi zidindu-şi
clipă de clipă „manuscrisele spre ne-
murire”.
Poposind din când în când şi pe alte
tărâmuri („În cătunul serafic şi ros de
melancolie / plânge la vioară poetul
George Bacovia, / plânge, plânge şi
scrie / versuri tăioase despre melan-
colie”; „În Grădina Botanică intru /
trecând prin Grădina Poeziei Române.
/ Las în urmă turnul de paraşutism / în
care dorm de câteva secole greieri. / O
plantaţie de toporaşi invadează / statuia
lui Eminescu: / Ştim că e poezia trimisă
în fiecare primăvară”), poetul observă
cum „Lumea se năruie în amurg /
Printre vertebrele îngerului”, cum
„Trandafirul sălbatec sfidează atâtea-
nţelesuri”, încât rochia iubitei „încur-
cată-n mugurii tineri / mângâie linia
matinală a orizontului”, cum „Plouă
tăcut în metafore toamna” ori cum
năvălesc „Cenuşile aburinde în cuvin-
tele acestui poem”, tot atâtea motive să
ne urcăm în „turnul de rouă unde
sălăşluieşte chiar poezia”.
O poezie temeinică, fie că e vorba de
sonete, de excelente distihuri precum în
Taina a patruzeci şi treia sau despre
adormirea păsării în tril (Bunul meu,
bunule Iezechil / Sunt mai trist decât o
figură de stil. // Sunt mai singur decât
un citat / Despre tine sau despre alt îm-
părat. // Bunul meu, bunule în aşteptare
/ Porţi cu tine deşertu-n spinare. //
Nisipul pe mâini, pe trup şi pe fată /
Despre viată şi despre moarte te-nvată.
// Te mângâie luna, îţi împrejmuie mer-
sul. / Îţi învinge slăbiciunea, tăcerea,
excesul. // Bunul meu, bunule Iezechil /
În Eden pasărea adoarme în tril. // Eu,
fir de nisip, în lumină stelară / În mare
mă-ngrop ca-ntr-un lan de secară // Şi
rănile toate-mi sunt tainic exil / Bunul
meu, bunule Iezechil.), de strofe cu sau
fără rimă, de salba de metafore, de
repetiţii şi figuri de stil, de „litere înno-
bilate-n esenţe tari”, capabile să-l con-
ducă spre „izbăvirea setei telurice”
care-l torturează. Urcând cele optzeci şi
opt de taine, Emilian Marcu ne-a oferit
tuturor încă o probă originală a matu-
rităţii sale artistice, încă o carte care nu
seamănă cu celelalte şi care îl menţine
mereu proaspăt în universul liricii con-
temporane.
nant: 80 de scriitori. Acelaşi critic literar reali-
REVISTA zează un interviu cu D.R. Popescu, la împlinirea
de către acesta a vârstei de 75 de ani. Se
REVISTELOR înţelege, nu se putea evita de către cel inter-
vievat o trecere în revistă a propriului curricu-
ÎNSEMNĂRI IEŞENE, an II, nr. 7-8, iulie- lum vitae şi nici a atmosferei literare, aflate, la
august 2010. Ciocoiul e-n toate cele ce vin fel, în pas cu vremea. Urmează evocări, puncte
amestecate în aluviunile abia simţite pe vremuri de vedere despre D.R.P. şi opera lui, susţinute
ale modernizării ţărilor româneşti, dar e şi mai de Irina Petraş, Magda Ursache, Gheorghe Is-
prezent în noua ediţie (a câta oare?) a reformei trate, Constantin Coroiu, Nicolae Bârna,
Loredana Ionela Tuchilă, Anemona Pătrulescu,
statului român. Dă, Doamne, bine că răul ni-l
dăm singuri... Pornind de la îndepărtaţii Fi- Dumitru Velea, Mircea Radu Iacoban. Un tur de
forţă, s-ar putea spune, o luare în serios a per-
limon şi Depărăţeanu, Alexandru Dobrescu, au-
torul Editorialului, ne reaminteşte în puţine sonalităţii şi operei unuia dintre cei mai impor-
cuvinte că ciocoimea (veche şi nouă) ilustrează tanţi şi mai complecşi creatori din literatura de
ieri şi de azi a României. De altfel, din paginile
cu ampla asupra de măsură evocarea miasmelor
din poeziile lui Baudelaire sau Arghezi, dar că, atât de variatei tematic reviste se iţeşte aproape
cu fiecare număr intenţia monografică, prezentă,
la o adică, poate fi şi periculoasă, nesuportând
atingerile critice. Bineînţeles, se vede de la o cum ştim, în preocupările redactorului-şef.
poştă, dacă nu cumva şi de prin ogrăzile STEAUA, Anul LXI, Nr. 7-8/2010. Mai
întâi, despre destinul scriitoricesc al membrilor
vecinilor. Şi pentru că veni vorba de ediţii, pu-
blicaţia atrage atenţia asupra precarităţii alcă- Aktionsgruppe Banat, emigraţi în Germania în
timpul comunismului în deceniile 8 şi 9 şi chiar
tuirii ediţiilor critice în ultimul timp. Venerabilul
profesor Liviu Leonte dezvoltă acest subiect de după revoluţie. Cu excepţia bănăţenilor avizaţi
literar, publicul larg nu le cunoaşte scrierile-
mare interes filologic, cultural, dar, se pare,
neinteresant pentru actuala reformă a statului. cuprinzător literare dar şi socio-politice (acestea
Creaţia originală este ilustrată de Dinu Flămând din urmă elaborate după emigrare). Probabil că
– Poeme pentru Ulysse şi Nicolae Breban – scrierile lor vor fi cunoscute şi de publicul
Singura cale, fragment de roman. român, una din cauze fiind primirea Premiului
BUCOVINA LITERARĂ, Anul XXI, nr. 8- Nobel de către Herta Muller. Revine în actuali-
tate Adrian Marino, sub titlul Cultură şi creaţie.
9 (234-235), august-septembrie 2010. „Lite-
ratura e un mod de a ne (re)construi coerenţa”, Mai multe pagini sunt dedicate împlinirii unui
veac de la naşterea poetului spaniol Miguel Her-
afirmă scriitorul Dan Lungu într-un interviu
publicat în primele pagini. Prin coerenţă nandez (1910-1942), antologat şi prezentat la
noi în cuprinzătorul volum Panorama poeziei
înţelegându-se fireasca înţelegere între oameni,
comunicarea interculturală. Se înţelege că universale contemporane, alcătuit de A.E. Ba-
într-o lume agresivă în care interesele imediate consky (1972).
acaparează pe individ, acesta îşi poate găsi li- LUCEAFĂRUL de dimineaţă, nr. 35 (953)
şi 36 (954) din 15 septembrie şi, respectiv, 22
niştea şi stăpânirea de sine în literatură. Cu o
condiţie: literatura e, totuşi, ficţiune şi nu viaţă septembrie 2010. Reţinem din nr. 35 al publi-
caţiei cronica literară semnată de Dan Cristea,
propriu-zisă! Aflăm, dintr-o suită de articole
semnate de Theodor Codreanu, Ion Beldeanu, referitoare la Exerciţii de supravieţuire de
Ileana Mălăncioiu. Cităm: „Textele cuceresc nu
Constantin Hrehor, dar şi dintr-un curriculum al-
cătuit de Vasile I. Schipor amănunte despre aca- prin diversitate, ci prin concentrare şi redun-
demicianul nonagenar Dimitrie Vatamaniuc, danţă obsesională.
Ileana Mălăncioiu răspunde mai întotdeauna
cunoscut publicului larg ca distins şi prestigios cu propriile sfâşieri, cu exemple concrete şi ex-
eminescolog. Între acestea, re]ine atenţia o evo- perienţe încercate pe cont propriu.” Tot aici,
care a Păltinişului de pe vremea studenţiei lui grupaje de poezii aparţinând lui Robert Şerban
D. Vatamaniuc, plină de lirism şi nostalgie, în şi Gellu Dorian. Din numărul al doilea (36)
care viitorul academician relatează momente pe- menţionăm interviul Anei Blandiana realizat de
trecute în staţiune împreună cu o parte din
Andra Rotaru. Ana Blandiana: „Eu pot fi femi-
colegii săi. Şi încă ceva: din Luceafărul de nină, şi sunt, poezia nu, chiar dacă eu sunt au-
dimineaţă aflăm prin intermediul unei note pu-
torul şi materia ei primă. Şi asta, pentru simplul
blicate sub semnătura lui Ion Beldeanu că „Bu- motiv că poezia este sau nu este şi, în măsura în
covina literară” este decapitată. Dar nu. Scurt şi care este, nu se lasă determinată de calificative.”
cuprinzător, domnul Constantin Arcu redac- Bref!
torul-şef al „Bucovinei literare” dezminte cate- LECTOR
goric această presupusă silnicie.
REVISTA
PRO SAECULUM, Anul IX, nr. 5-6 (65-66)
– 15 iulie – 1 septembrie 2010. Un veritabil
REVISTELOR
tablou de istorie literară prezintă Mircea Dinutz
despre „scriitorii vrânceni prezenţi în dicţionare
şi istorii literare”. Rezultă un număr impresio-
CARLO FRAJESE,
O z a n a BLAZONUL
KALMUSKI NOBLE}EI DE ALTĂDATĂ
– ZAREA
Dirijorul Carlo Frajese a condus orchestra băcăuană într-un simfonic ce se va desfă[ura [i în
turneul din această lună în Italia.
Este un maestru care se pare că nu a învă]at arta compromisului – cere de la orchestră să respecte
întocmai ceea ce e scris în partitură, cu maximum de precizie, acurate]e [i rigoare. Seriozitatea
[i insisten]a pe detaliu nu mai fac casă bună cu modul actual de a aborda via]a [i profesia.
Temeinicia [i mai ales corectitudinea în a rezolva probleme tehnice care conduc la rezultatul
cerut de autor impresionează de[i sunt specifice altui timp.
Ajuns la maturitatea artistică, Frajese [tie să sublinieze [i să caute punctele ce dau via]ă univer-
sului sonor, să culmineze, să creeze acele contraste care dau muzicii farmecul inconfundabil [i
aduc satisfac]ie celui ce o ascultă.
{tie muzica pe dinăuntru, a[a cum o [tia [i Emanuel Elenescu. Un zâmbet îi smulgi rar, e cumpătat
în aprecieri [i totul cu un singur scop – de a aduce cât mai
aproape de perfec]iune munca cu orchestra, de a-i face să se CARLO FRAJESE
comporte ca ni[te profesioni[ti.
Cum se construie[te o frază, cum se încheie ea, cum stai
în umbra protagonistului [i-l acompaniezi pă[ind în urma
lui, cum se respiră într-o singură suflare [i cum se sfâr[e[te
o nuan]ă, toate acestea le deprinzi firesc, doar ascultându-l.
Vorbim despre în]elegerea logicii, a sensului [i ethos-ului
muzicii.
Inspirat de fagot [i saxofon, a creat în Vechiul castel o at-
mosferă ce a putut concura doar cu Baba Yaga [i Poarta
Kremlinului din Tablourile dintr-o expozi]ie ale lui Mu-
sorgski - Ravel.
Un gest clar [i expresiv, suav petrecut de la o mână la cealaltă, o infinitate de culori pentru Ita-
liana lui Mendelsohn- Bartholdy, o hotărâre de nezdruncinat în Uvertura Egmont de Beethoven,
toate au dovedit că Frajese cere mult [i nimic nu e aleatoriu, simplist ori facil. Doar ceea ce e
scris, e corect interpretat. Fidel muzicii, Carlo Frajese a împărt\[it cu noi, cu mintea [i sufletul,
o muzică superbă într-o seară muzicală de neuitat.
revista ta de cultur\

Mai de demult,
cu
MARIN SORESCU
Apariţia volumului „La Lilieci, şase
cărţi în căutarea lui Marin Sorescu”, semnat
de domnul Marian Barbu, Editura Sitech
din Craiova, 2009, demonstrează că poste-
ritatea unui mare scriitor român nu e uşoară.
Marin Sorescu, printre atâtea ghinioane mai
mult sau mai puţin postume, „ se pare că are
şi norocul de a beneficia de cerberi, în sen-
sul nobil al cuvântului, înalt-profesionişti,
dedicaţi nu doar memoriei prietenului dis-
părut, dar, în cele din urmă, adevărului şi
acribiei literare. Spre lauda sa, domnul
Marian Barbu pare a fi unul dintre cei mai
calificaţi dintre ei.” (Gh.Truţă).
Cele şase volume intitulate în spirit
epopeic „La Lilieci” (1973-1995) în-
făţişează Bulzeştiul, satul natal. Personali-
tatea umană, neobişnuit de puternică, de
originală dar şi foarte complexă îşi are
izvorul în acest univers al satului natal, ex-
plorat cu ironie şi umor dar şi cu atenţie la
detalii. Poetul îşi declară bucuros obârşia
ţărănească, cu un sentiment de mândrie. În
sfârşit, din această carte fermecătoare,
cunoaştem satul şi copilăria autorului care
trăieşte ca amintire vie. Sufletul poetului, în
structurile lui adânci, s-a conturat sub aus-
piciile acestor puteri anonime. Dar vremea
curge, curge picătură cu picătură. Maturi-
tatea, străinătatea, celebritatea, gloria,
onorurile românilor şi faima poeziilor lui,
traduse în majoritate în volume din Bul-
garia, Ungaria, Polonia, Italia, Franţa, Gre-
cia, Suedia, Olanda, Danemarca, Spania,
Canada, Venezuela, India, Australia, toate
acestea n-au alterat substanţa sufletească,
modelată de aceste taine adânci ale filonului
fondului folcloric românesc. Apropiat de
ţăranii din Bulzeşti, se simte purtătorul de
cuvânt al moşilor şi strămoşilor lui, în mod
excepţional. Tocmai aceasta explică popu-
laritatea operei soresciene şi justifică
apropierea pe care a făcut-o critica literară
între autor şi Ion Creangă, Marin Preda,
Ioan Slavici, Lucian Blaga. Nu trebuie să
subestimăm însă ambiţia autorului de a se
individualiza, de a-şi afirma originalitatea,
fiind unul dintre cei mai mari creatori de
forme subtile şi profunde, înnoitori de teme
şi de idei. Nu e vorba de o risipă inutilă de
talent, dragoste şi inteligenţă, aşa cum de-
clară duşmanii „care ridică în spatele celui
dispărut un zid de indiferenţă” (Gh. Truţă).
Este mai degrabă o tăcere neumbrită a unor
jocuri de fineţe, a unor căutări mentale ce
l-au făcut inconfundabil şi care depăşesc
rigiditatea gândirii, imobilitatea imaginaţiei.
Dar, pentru început, nu despre opera po-
etului, prozatorului, eseistului, dramaturgu-
lui, nu despre cele 30 de cărţi publicate şi
traduse în multe limbi, nu despre nu-
meroasele premii, acordate în ţară şi peste
hotare (Premiul Herder, Premiul Fernando
Riello, Premiul Le Muse, etc), nu despre
toate acestea îmi propun să scriu. Este evi-
dent că opera acestui mare scriitor, membru
al generaţiei ’60, alături de Nichita Stă-
nescu, Ana Blandiana, Ion Alexandru, Con-
stanţa Buzea, va marca şi influenţa
sensibilitatea generaţiilor viitoare, „atât prin
expresie cât şi prin zonele ei profunde”
(Mircea Scarlat).
Prezentul „eseu” se vrea a fi un portret al
adolescentului Marin Sorescu pe care am
avut cinstea să-l cunosc personal pe când
aveam doar paisprezece ani, ambii fiind
elevi ai Şcolii Medii Militare „Dimitrie
Cantemir” din Predeal. Înfloririle primăve-
rilor noastre dispar fără urmă şi, după multă
vreme, vin doar în amintire.
Tânărul, cu ţinuta uşor depresivă, cu
privirile mobile, cu vorbirea lui neprecipi-
tată apărea ca un amestec de inteligenţă lu-
cidă şi de sensibilitate vie, aproape
romantică. Eram inocenţi, neprihăniţi, eram
suflete curate, nobile, virtuoase, însufleţiţi
de năzuinţe sfinte, aveam un crez, un vis,
un ideal, o credinţă, o speranţă. Nu
cunoşteam lumea, nu ştiam ce este viclenia,
dar nici înţelepciunea. Eram pe atunci încăr-
caţi de vise şi de idealuri, exponenţi ai
onoarei şi demnităţii. Era lumină înlăuntrul
nostru. Ne făceam vinovaţi doar de naivitate
şi idealism. Păcatele societăţii nu ajunseseră
la noi, deşi nu ne străduiam să păstrăm cu-
rate inima şi mintea. Obârşia noastră era
asemănătoare. Proveneam din familii de
ţărani, de oameni simpli, exponenţi ai
onoarei şi demnităţii, care reprezentau pen-
tru noi un cuib de bucurie şi desfătare. Cu
revista ta de atitudine
EVOC|RI
trecerea anilor ne-am înre-
gimentat, dar nu fără ieşire,
într-o lume de confuzie,
într-o lume în care era o
ruşine să fii credincios, era
demodat să fii moral.
Familiile noastre, cu puţină
smerenie şi bună-cuviinţă,
ne-au salvat, ele reprezen-
tând un model moral şi o scară de suire spre
cele mai înalte …
Întâlnirile noastre, pe aceleaşi locuri, îi
dădeau un fel de emotivitate, din care vor-
bea plăcerea de a descoperi un om nou, de
a-l cântări şi înţelege cu calda şi vibrânda
lui acceptare, atunci când atenta examinare
dădea rezultate pozitive. Deşi eram sensi-
bilităţi diferite, observam aceasta din zâm-
betul lui amar şi sfidător, cu timpul am
realizat unitatea în diversitate. M-am fami-
liarizat cu felul lui de-a fi şi a gândi, cu in-
trospecţiile sale, cu voinţa de nestrămutat,
cu atitudinea sa faţă de şcoală şi viaţă. Apoi,
mă privea cu simpatie, dar nu fără o oare-
care neîncredere.
Zile întregi, îl întâlneam parcurgând dru-
mul către pădurea din apropiere, o pădure
cu desişuri de ferigi şi brazi minunaţi
înălţându-se spre cer. Era atras de verdele
priveliştilor minunate, de covorul albastru
al zambilelor sălbatice, mirosind ca-n pa-
radis. Alteori, se hazarda, ca o pasăre rară,
spre locuri numai de el ştiute. Duminicile,
pe înserate, îl revedeam lângă pârâul ce
Marin Sorescu
curgea liniştit, aproape de împrejurimile
liceului. Deşi se plimba mai mult singur,
n-am avut însă niciodată impresia că sin-
gurătatea este noţiunea care i se potriveşte.
Nu avea aerul că se fereşte de colegi şi, de
câte ori îl întâlneam, el era cel care de-
schidea vorba. Tăcut, necomunicativ, de
obicei, solitar, înzestrat cu o tensiune inte-
rioară profundă, tânărul de atunci tânjea to-
tuşi după comunicare. Luat de valul
imaginaţiei uimea, câteodată, printr-o ca-
pacitate de invenţie verbală remarcabilă,
printr-un patos care venea, curios pentru
vârsta lui, din acuitatea ideilor. De pe atunci
avea idei şi credea în ele. Vedeam în colegul
meu, puţin mai în vârstă, un exponent, un
reprezentant al universului său ţărănesc,
univers care nu-mi era străin.
Avea o admiraţie deosebită pentru Mihai
Eminescu. Îl preţuia nu numai pentru
inegalabila lui poezie, ci, mai ales, pentru
patriotismul ce-l emana, pentru ataşamentul
dezinteresat faţă de poporul a cărui limbă şi
viaţă culturală le-a studiat vreme de mai
multe decenii cu o seriozitate şi obiectivi-
tate vrednice de cel mai adânc respect.
După multe întâlniri, mi-a dezvăluit
unele secrete ale existenţei, pasiunea pentru
poezie. Erau poezii încărcate de tandreţe,
candoare şi ingenuitate, într-o viziune cu
totul personalizată. N-am intuit pe viitorul
mare poet ce a relevat în creaţia de mai
târziu, un univers complex din care nu
lipsesc dragostea, puritatea şi ostentaţia
adolescenţei, viaţa, moartea, timpul… N-
am intuit „aplecarea” spre filozofie, pentru
că versurile de început nu erau încărcate de
substanţă, de gravitate sau de viziune. Nici
n-aveam pregătirea pentru poezie. Mult mai
târziu, am conştientizat adâncimea reflecţiei
lui Marin Sorescu, autentificată de exegeţi
remarcabili, care au relevat inteligenţa artis-
tică, atent exersată a poetului, mărturisită de
autorul însuşi: „Poetul autentic e un filozof
şi mai mult decât atât, el posedă intuiţie.
Gândurile lui, spaimele, tristeţile sunt trans-
formate într-un instrument de cercetare”.
După atâţia ani, sunt mândru că, în
primăvara tinereţii mele, m-am aflat în
preajma viitorului mare poet, unul dintre cei
mai de seamă scriitori români şi una dintre
cele mai de seamă personalităţi ale secolu-
lui douăzeci în ceea ce priveşte condiţia
scriitorului în genere. Creator tenace, pro-
fund dedicat artei sale, Marin Sorescu, o
existenţă care s-a dedicat exclusiv scrisului
pentru a ridica arta literară românească pe
cele mai înalte culmi ale universalităţii, a
urcat constant în topul celor mai traduşi au-
tori români.
Sufletul meu a avut sentimentul
plinătăţii, când l-am reîntâlnit la Iaşi, ca stu-
dent al aceleiaşi Facultăţi de Filologie. Nu
mai era adolescentul de odinioară. Dis-
păruse acea veselie copilărească şi mă
uimea acea maturitate gravă de gândire. Era
acum un tânăr de o profundă, teribilă seri-
ozitate care, cred, s-a repercutat şi asupra
activităţii creatoare, dovadă gravitatea cu
care abordează, în poemele sale, în dra-
maturgia sa, existenţa omului cu banalităţile
şi cu înălţările ei, cu micile şi marile ei cap-
cane, cu labirinturile aproape fără ieşire.
Poate este unicul poet contemporan care a
înţeles că menirea artistului este să nu re-
fuze, să nu ocolească banalul ori tragicul
existenţei, încercând să găsească un sens
salvator.
Îi urmăream îndeaproape toată fiinţa lui
din care izvora bunătate şi severitate, certi-
tudine dar şi o neobosită căutare. Deşi în
apropierea lui mă simţeam bine şi-mi
puteam deschide sufletul, mă intriga
neputinţa mea vitală de a reuşi să cuceresc
adâncul privirilor sale care mă depărtau şi,
totodată, mă apropiau de cotloanele ascunse
ale simţirii sale.
Ne întâlneam din când în când în Copoul
„neprelucrat” al Iaşului de atunci. Conver-
saţiile noastre atingeau subiecte din viaţa
noastră de toate zilele. De o sensibilitate
acută, atent la tot ceea ce se petrecea în jurul
său, Marin era înzestrat cu mare talent de
povestitor. Avea un dar particular de a des-
coperi frumosul din jurul său. Era impre-
sionat de arborii rămuroşi, de splendoarea
pomilor înfloriţi în luna mai, de covorul al-
bastru al zambilelor sălbatice, mirosind
ca-n paradis, de strălucirea Soarelui care se
plimba nestingherit, fără grabă, pe deasupra
noastră. Acum, găsea atmosfera necesară
jocului liber al imaginaţiei sale.
Ne aminteam de anii de liceu de la Pre-
deal, de peregrinările noastre dintr-un capăt
la altul al şoselei, după care poposeam la
poalele dealurilor care ascundeau munţii
înalţi, iviţi în depărtare, după ce urci coasta
de unde începe oraşul. Mă frapa, la inter-
locutorul meu, uimirea ochilor de copil în
faţa peisajului alpin ce se desfăşura în faţa
noastră. Totul era viu şi colorat. Trăiam sen-
timentul sublimului în aceste locuri singu-
ratice, într-o natură mirifică de basm. Ne
aflam, pe atunci, într-un peisaj în care
lumea reală se simte din ce în ce mai de-
parte. Trăiam intens clipa. Realul şi irealul
se întrepătrundeau. Farmecul acela părea al
unei iluzii. Obosiţi, nemâncaţi, ne în-
torceam seara, suportând admonestările su-
periorilor noştri.
Se făcuse cunoscut, printre studenţi, po-
etul Marin Sorescu care debutase în 1957,
cu versuri în „Viaţa studenţească”. Editorial
a debutat în anul 1964 cu un volum de pa-
rodii intitulat „Singur printre poeţi”, căruia
i-au urmat alte volume de versuri, acestea
conturând profilul unui poet cu un timbru
original, o voce lirică distinctă în peisajul
literaturii noastre contemporane.
Cu timpul ne-am îndepărtat. Poetul
aparţinea altei lumi, o lume a poeziei cere-
brale, intelectualizate, o lume care aborda
temele grave ale existenţei - viaţa, destinul,
naşterea, moartea, dragostea, condiţia
umană în general - , teme tratate într-un lim-
baj direct, familiar, nu de puţine ori cu o
uşoară undă de ironie, chiar în cazul tratării
unor situaţii absurde, tragice.
Am urmărit îndeaproape evoluţia scri-
itoricească a lui Marin Sorescu. Verva,
comicăria limbajului, armele obişnuite ale
parodistului le descopeream în poeziile
celorlalte volume. M-a fascinat întotdeauna
caracterul problematic al versurilor acestui
creator de forme subtile, înnoitor de teme şi
idei, jocul liber al oscilaţiilor fonice, acea
exprimare lirică aptă de a sugera, cu ironie
picantă, caracterul absurd al unor aspecte
ale existenţei, rafinamentul distinct al unor
versuri care neagă tradiţiile sterilizante ale
creaţiei lirice consacrate.
L-am revăzut, pentru ultima oară, în vara
anului 1975, la Iaşi. Ne-am plimbat ore în
şir pe străzile dosnice ale Iaşului. Am
revăzut peisajul exuberant al Copoului.
Rămăsese acelaşi iubitor de tot ceea ce era
frumos în jurul lui. Îi plăceau florile, mai
PLUMB-43
ales acele flori sălbatice, neîngrijite de
mâna omului. Ce instinct minunat zace în
flori, îmi spunea de multe ori. Toată alcă-
tuirea lor e neîntrecută, e o dovadă a unei
înţelepciuni dumnezeieşti; sunt înzestrate
cu o inteligenţă, cu o minte care uimeşte pe
toţi cei care le studiază de aproape. Mă
uimea profunzimea gândirii colegului meu,
care vedea în flori dovada altruismului jert-
fei de sine, dăruirii pentru alţii. Cine le
înţelege şi le pătrunde alcătuirea se
înţelepţeşte. Ele, repeta de multe ori, adună
seva pământului, ca s-o dea la alţii. Ele slu-
jesc vieţii şi omului.
În aceeaşi zi mi-a recitat poezia
„Echerul”, care ilustrează ironia fermecă-
toare specifică scrierilor lui Marin Sorescu.
Titlul este o metaforă a perceperii vieţii de
către oameni, care au cu toţii un şablon prin
care privesc lumea înconjurătoare, instru-
ment care-i lipseşte de bucurie şi satisfacţie.
Deşi era scrisă în plină perioadă a neomo-
dernismului, această poezie păstrează fon-
dul tradiţional al liricii învelit într-o formă
limpede şi încântătoare, în care versul este
scuturat de toate podoabele şi descreţeşte
fruntea.
Şi totuşi… apariţia volumului „La
Lilieci”… semnat de Marian Barbu este un
dar cu totul neprevăzut. De obicei, perso-
nalitatea unui mare poet stă într-un raport
cu totul caracteristic faţă de opera sa.
Operele cele mai de seamă, spunea
Flaubert odată, sunt acelea care ne fac mai
puţin să ne gândim la autorii lor, desigur
pentru motivul că operaţia cristalizării lite-
rare este în ele atât de completă încât pentru
a le înţelege şi preţul nu este deloc nevoie
de ipoteza umană a autorilor. Poetul Marin
Sorescu însă nu poate fi uitat, iar operele lui
ne angajează într-un chip atât de direct şi
pătrunzător, încât ne conturează, totodată,
personalitatea acestui scriitor total care, prin
expresia simplă, prin tonul prozaic, familiar
şi clar, ilustrează o lume a concretului banal
şi a întâmplărilor mărunte, din care este fă-
cută viaţa omului. Edificativ este volumul
„La Lilieci”, „o încântătoare sfidare a re-
toricii tradiţionale a poeziei…, o sfidare a
lirismului modern” (E. Simion), care des-
crie satul oltenesc în imagini plastice, în ex-
presii prozaice, înfăptuind „o adevărată
resurecţie artistică” (E. Simion).
Mai ales în acest volum îl regăsesc pe
adolescentul de demult care îmi vorbea de-
seori, copii fiind, despre sărbătorile, prile-
jurile de voie bună, obiceiurile, superstiţiile,
ceremonialurile fundamentale din existenţa
comunităţii rurale.
Volumul relevă una din calităţile autoru-
lui: acribia, grija permanentă pentru exacti-
tate şi precizie, informaţia bogată şi sigură.
Impresionează aprofundarea în registrul
filologic a imensului patrimoniu de regio-
nalisme prezent în ciclul „La Lilieci” care
e, la origini, un adevărat „glosar regional”.
La 9 decembrie 1996, sufletul marelui
poet şi-a luat zborul spre îngeri, a urcat la
cer, integrându-se în marea unitate a lumii,
bucurându-se de puritatea şi perfecţiunea
stelelor, de incandescenţa lor. Simţindu-se
pe puntea care leagă viaţa de moarte,
Sorescu a avut tăria morală de a accepta
ideea sfârşitului iminent şi de a-l exprima
liric în poezia „Scară la cer”.
Poetul a întrezărit, în această elegie,
semne prevestitoare de moarte şi le inter-
pretează liric, în stilul care-l defineşte şi-l
singularizează printre poeţi. O pânză de
păianjen ţesută într-un colţ al camerei de
suferinţă, pe tavan, i se pare un semn pre-
monitoriu, simţindu-şi sfârşitul din ce în ce
mai aproape: „Un fir de păianjen / [ …] / În
fiecare zi observ / Cum se lasă tot mai jos”.
Ultimele versuri sunt de o sensibilitate
unică în lirica lui Marin Sorescu, impre-
sionând sfâşietor prin dorinţa ca sufletul să
ajungă la Dumnezeu: „- Suflete, ia-o tu
înainte, / Pâş! Pâş!”
Acum, când a dispărut, fizic, dintre noi,
fiecare silabă pe care o pronunţ mă încearcă
de durere şi de împotrivire. Iată, eu cred că
l-am cunoscut ca nimeni altul. Acelaşi lucru
îl cred încă mulţi oameni care, în diferite
perioade, au trăit în atmosfera lui. Fiecare
dintre noi ni-l revendicăm pe acest scriitor
total care se particularizează sub semnul
unei evidente unităţi stilistice şi de gândire.
Este dovada imensului magnetism prin care
ne captiva acest om plin de farmec şi de
conştiinţă. Apoi, simţind nevoia de a mă
apropia de fiinţa lui, de sufletul lui ome-
nesc, am recitit volumul „La Lilieci”.
Geniul său literar şi marea sa conştiinţă
îmi dă convingerea că viaţa şi creaţia au
până la urmă un sens.
Prof. Constantin LOVIN
pagina 5
PLUMB-43 “Cu vaporetto "New Pirato" glisăm uşor peste apele grele de timp şi încărcate de spaţiu istoric...”
CALEA ROMEI
Ioan BURLACU
(jurnal de c\l\torie - apr. 2010)
(Urmare din num\rul trecut)
Slovenia şi Croaţia - Depăşim la pas,
rulând pe l=ngă peisajul uşor schimbat, din
ce în ce mai înalt, arhitectura tot mai
nemţească şi o curăţenie ceva mai lejeră, cu
vame pasagere şi o oprire regulamentară
pentru gustări şi „necesităţuri”, în care se-
sizez, ca unul familiarizat oarecum cu limba
rusă, că în croată cuvintele slave ca origine
şi asemănare au semnele moi tăiate şi în
general sunt mai scurte ca în limba mamă,
iar terminaţia cu vocale ca în italiană. La fel
accentul sună european… doar ospătăriţele
blonde din bistrourile auto mai amintesc de
lumea din care au migrat, cu secole în
urmă, slavii.
Depăşim Lublijana pe la periferie, sufi-
cient să prind în cadrul aparatului foto
cîteva spectaculoase clădiri din moderna
capitală, a celei mai dezvoltate republici
din fosta Yugoslavie, acolo unde a început
(catifelată ce-i drept!) dezmembrarea fede-
raţiei lui Tito.
Peştera Postojna spre care ne îndreptam,
este cireaşa de pe tort a celei de a doua zile
a călătoriei noastre spre sud vestul euro-
pean, unde trebuie să ajungem pe riviera
Veneţiei pentru prima noapte pe pământul
Italiei, obiectivul ţintă al tot mai acapara-
torului nostru proiect.
Amenajări profesioniste în arealul extern
(râu de munte dirijat spectaculos, pietruit,
amenaj\ri pietonale, pun]i de lemn, moara
de ap\, grilaje metalice la pomii de pe alei,
suveniruri [i produse cu specific mineralier
şi apicol montan, etc.) şi intern: trenuleţe
galbene pentru turişti, ghizi pentru limbi de
circula]ie, mantale de postav pentru
dezbr\ca]i, iluminări scenografice ale
pieselor reprezentative, salamandre oarbe în
acvariu, fotografii personalizate la ieşire-un
adevarat all inclusiv turistic fără cusur!
Italia – Pe autostrăzi neşfîrşite, viaducte
spectaculoase (chiar sperioase când priveai
în jos!), prin tuneluri ce străpung Alpii pre-
cum parmezanul, străbatem zonele înalte
ale Sloveniei şi ne îndreptăm spre coasta
Adriaticii.
Încet, încet, prin geamurile autocarului,
animat de nerăbdarea de a simţi sub paşi
nisipul fin şi în simţuri briza Adriaticii,
peisajul meridional ia în primire şi însoţire
privirea tot mai cuprinsă. Munţi cu aspect
stâncos şi vegetaţie subţiată, cu lăncile verzi
aruncate spre cer din loc în loc şi cu arhi-
tectura romanică (multe case toscane, cu
acoperişuri de olane, în unghi ridicat) con-
servată cu aceeaşi patimă cu care Italia îşi
păstrează şi promovează valorile eterne.
Mici ferme, case izolate, ce arată proba-
bil ca pe vremea romanilor, culori medi-
teraniene în tonuri de siena, sepia, roşu
englez al ţiglei, griurile calde sau neutre ale
pietrei, marcate de volumele subţiri şi as-
cuţite ale chiparoşilor sau de umbrelele
verzi strunite pe trunchiurile ondulate ale
pinilor de Alep …o sole mio italiano!
Lido di Jesolo-
Situată la mai puţin de 21 km de celebrul
oraş-lagună, Lido di Jesolo este una din cele
mai renumite staţiuni de la Marea Adriatică,
cu o istorie legată de cea a Veneţiei, pe care
a precedat-o şi la a cărei formare a avut o
importantă contribuţie.
Printre atractiile zonei, se numara basi-
lica Aquileia cu mozaicuri romane şi dealuri
blânde cu viţă de vie, mici oraşe artistice:
COLECTIVUL DE REDAC}IE
Redactori:
DUMITRU BR|NEANU
DORU CIUCESCU
DAN SANDU
FLORENTINA STANCIU
MARIUS MANTA
CARMEN MURARIU
SILVIA MILER
GELU PARASCAN
ELENA SCUTELNICU
SORIN TILI}|-DOLHE{TI
pagina 6
Cividale, San Danielle, Spilimbergoni,
palatul de sec.XV şi teatrul antic roman din
Udine. Deasemenea aquaparkul, aqualan-
dia, laguna... mun]ii Carso, rezervaţiile
naţionale protejate, parcul de izvoare ter-
male Codropio (se pare că ajunge, nu?!)
Staţiunea ne primeşte instantaneu, în li-
nişte, cu aerul occidental şi arhitectura mo-
dernă îmbinată cu cea tradiţională, cu o
arhitectură vegetală mediteraniană tipică,
aleasă şi tonică, intimitatea şi comfortul
locuibil, cu plaja de 15 kilometri, digurile
şi nisipul impecabil şi nevăzut de fin.
Deşi întuneric, după instalarea în camere,
vizita gr\bită în grup pe litoralul foarte
apropiat de hotel, o face pe organizatoare s\
exclame: eu nu aş mai pleca de aici până la
întoarcerea în ţară, dacă nu am avea ac-
ţiunea de proiect cu şcoala din Roma!
Ne întoarcem la hotel, pe bulevardul
străjuit cu chiparoşi a la Via Apia şi, mânaţi
de foamea şi aerul marin, intrăm într-o
pizzerie care tocmai îşi face bilanţul du-
minical. Intrarea noastra animă imediat lo-
calul, iar personalul trece la posturi.
Pizzeria este decorată ca o corabie, cu toată
recuzita simbolică, de la colecţie de banc-
note, noduri marinăreşti, ancore, hublouri
de navă, vitrine cu sticle vechi, gravuri te-
matice, stâlpi de ancoraj, plase de pescuit,
etc. Totul de un gust tipic localurilor din
zone dezvoltate economic şi turistic, adica
"jos cu pălaria"! Aici deprindem o nouă
noţiune: coperta care nu este deloc o denu-
mire de pizza, aşa cum credeam, ci bacşişul
oficializat inclus în pret. Zâmbim,
gândindu-ne că românul nu are simţul
şpăgii de bun simţ, îmi amintesc o poezie
din Dilema a lui Ion Untaru: Unii fac co-
merţ cu bragă / alţii pun minciuna gaj / însă
nu mai e de şagă / când la orice derapaj /
toată lumea dă o şpagă /.
La plecare, un mic concert de muzic\
populară al fetelor de la secţia suflători a
liceului codimentează şi amprentează tre-
cerea noastră pe acolo.
Dimineaţa, după micul dejun suedez, de-
marăm cu autocarul spre Punta Sabioni, de
unde urma să ne îmbarcăm pentru Veneţia.
La câ]iva kilometri realizăm că doi
vecini din faţă lipsesc, ne întoarcem şi-i re-
cuperăm; tocmai făcuser\ o ieşire inopinată
pe plaja de care nu se puteau despărţi f\ră
să o vadă, pe lumină, măcar o singură dată!
Secretar de redac]ie: Dir. economic:
NICOLAE MIHAI
LOREDANA D|NIL|
Adresa:
Consilier literar:
CALISTRAT COSTIN 22 Decembrie 38/B/7- Bac\u
Tel/fax redac]ie: 0234/ 57 86 02
Corectur\: ISSN 1841-9437
ELENA P+RLOG, Ilustra]ii revist\: I.P., Radu Mihai
NARCIS SANDU, E-mail:
revista_plumb@yahoo.com
Veneţia
Cu vaporetto "New Pirato" glisăm
uşor peste apele grele de timp şi încărcate
de spaţiu istoric ale Adriaticii, spre
Veneţia, acolo unde urma să ajungem
aproximativ într-o oră ce ne pare mult
alungită. Urcăm pe puntea superioar\.
Ochii noştri scruteaz\ cu sete, iar
perdelele aparatelor foto lucrează, lu-
crează... Căl\toria înspre lagună este odih-
nitoare, despovărată, notabilă… aproape
iniţiatică.
Prindem parâma de puntea aflată vizavi
de Muzeo Storica Navale, unde urma să
revenim pentru returul riveran cu acelaşi
vas. Reţin reperul pentru orice eventualitate.
Străbatem celebra Puntea suspinelor din
spatele Palatului Dogelui şi ne afundăm pe
Riva Schiavoni în zona comercială, înotând
printre buticuri şi tarabe cu suveniruri, spre
destinaţia proximă- Piazza San Marco.
Intocmai ca Napoleon, ajuns acolo îţi
vine să exclami: aici este fără îndoială, cel
mai grandios loc al Europei.
Biserica San Marco, reprezentare idea-
tică a arhitecturii bizantine, ridicată în se-
colul 9 pentru a celebra independenţa
Veneţiei de sub hegemonia bizantină, cu
cele cinci incredibile turle, cu mozaicuri su-
flate în aur, statui de piatră şi leii înaripaţi
(simbol al opraşului) te face să simţi magia
acestui loc...unico certamente unico !.
Interesantă e reacţia celor ce ajung aici,
Vene]ia-Basilica SAN MARCO
în special a copiilor. Tocmai vedem adoles-
cente copleşite de contactul cu porumbeii,
copilaşi care împing cu piciorul în ei sau pur
şi simplu bucuria primară a unei fetiţe care
face flicflac-uri repetate lângă păsări, parc\
ar dori să intre în lumea lor pentru o vreme,
încercând salturi ce ar putea să o ridice în
aer pentru câteva clipe.
~n rest, porumbeii vestiţi ai locului, lu-
crări de restaurare, turiştii, mai ales asiatici,
în valuri, valuri conduşi de ghizi cu
steguleţe individualizate, buticurile luxoase
cu sticlă de Murano, măştile veneţiene în
toate mărimile, materialele şi modelele,
canalele cu gondolieri în capătul stră-
duţelor cochete şi înguste dispuşi să nego-
cieze fiecare călătorie cu gondola… şi o
piccolo birra superiore, alături de elevii şi
ghizii mei veneţieni în plină piaţ\.
Asteptăm vaporetto-ul care întârzie şi ne
delectăm cu specialităţi de gelato atât de
prezente, onorante şi lăudate pe aici.
Plecăm încărcaţi şi pregătiţi pentru ceea
ce ne aşteaptă în continuare, surprizele pe
care ni le oferă o asemenea călătorie şi spre
oamenii pe care îi vom cunoaşte în cele trei
zile de proiect şi turism la Roma.
Prietenilor revistei PLUMB,
MUL}UMIRILE NOASTRE!
SERGIU SECHELARIU
* Director ing. D|NU} COJANU
VIOREL GROSU
S.C. HIDROCONSTRUC}IA S.A.
* SC CONSIZO SERV. S.R.L.
IOAN CHIRIAC
SC ROLEX SRL
* DUMITRU
DOREL DUMITRU
* *
NELU HORDIL|
S.C. UNION CONDROM S.A.
Staţionarea în autogrilurile de pe autobandă,
foarte bine puse la punct în Italia, ce are loc
la anumite perioade, ne face să remarcăm în
răstimpurile domestice ale micilor
cumpărături precum şi a mesei, limba ami-
cală, aproape familiară şi să observăm pro-
funda umanitate a peninsulei : oamenii
limpezi, naturali, binedispuşi şi care te
tratează amabil, deferent, uneori empatic şi
curtenitor. Ştiu să schimbe câteva vorbe plă-
cute cu clienţii cosmopoliţi, în trecere, şi de
cele mai multe ori grăbiţi .
Călătoria lungă şi prea puţin uniformă ne
îmbie confortabil spre centrul peninsulei
italice, pe autostrăzi adevărate, printre lo-
calităţi active economic, după obiectivele
industriale aspectuoase şi vii, respectabile
ca tradiţie, înfloritoare după aspectul cul-
turilor şi foarte aproape de natură şi artă.
Ocolim din păcate Florenţa pe la pe-
riferie, prin apropierea concernele Gucci şi
Genius.
Ne delectăm pe rând cu produse de la
Croco, micul nostru sponsor, care ne fac
călătoria mai dulce, mai sărată sau m a i
e x otică, după fiecare fel.
Apropierea de capitala Italiei sporeşte
bucuria grupului, animat de echipa de la
muzică, de melodii cu trupa Voltaj în difu-
zoare, recitaluri la microfonul autocarului,
apoi dans pe culuarul maşinii şi peturi cu
vin care circulă subversiv în pahare de plas-
tic..
Aşadar, iată ROMA! - Caput mundi,
Citta eterna, Limen apostolorum, La citta
dei sette colli sau, pur şi simplu L’URBE!
Aprilie-iunie şi septembrie-octombrie
sunt perioadele anului în care clima meri-
dională este cea mai plăcută aici. Prin ur-
mare, am nimerit în plin sezon turistic, va
fi frumos şi vom vedea portocali cu fructe
coapte la Roma.
Despre şcoala unde eram aşteptaţi şi
despre proiect, despre impresiile avute şi
contactul cu elevii şi profesorii italieni,
poate altădată, sau poate prin cuvântul
vreunui coleg care a receptat mai bine
evenimentul. La Roma şi mai ales unde
eşti venit pentru întâia oară e bine să te
simţi doar turist, să savurezi şi să trăieşti
partea dominantă a unei asemenea opor-
tunităţi şi călătorii.
Prânzul în grupuri mai mici sau mai
mari după localul în care găseam locuri,
cu specialităţi italiene care pe mine şi nu
doar nu prea ne-au dat pe spate, iar seara
ne prinde, într-una din zile, în localul An-
geloti din apropierea Fontanei di Trevi,
căutân d o s u p ă s a u c e v a c a r e s ă n e
a m intească de masa de acasă. Găsim în
schimb, un ospătar croat ce a copilărit în
Bucureşti, vorbitor de română, amabil şi
generos până a ne face cinste cu porţii de
paste, deasemenea patroana localului,
bineînţeles r om âncă şi vor ba ai a ce
mică-i lumea..., care era colegă de liceu
cu a noastră colegă de coregrafie!)
Fontana di Trevi. Fantastica operă de
artă a barocului tîrziu, din piatră şi apă
(mai târziu lumini colorate) ce se răsfaţă
între palatele din centrul Romei, sau cum
spunea cineva dintre noi: aici e cel mai fru-
mos loc din Roma, pentru că aici te simţi
cel mai bine! La 1732 Papa Clement al XII
lea îl angajează pe arhitectul Nicolo Salvi
să construiască o fântână la capatul apeduc-
tului Aqua Virgo din anul 19 î.Ch. Acesta
construieşte celebra fântână pe baza unui
proiect al lui Bernini. Aruncăm cu spatele,
în apa fântânii, (spre zeul Neptun ce
struneşte carul de luptă tras de cei doi cai
de mare având de o parte şi de alta abun-
denţa şi sănătatea perfectă) eurocenţii ră-
maşi de la prânz, în speranţa că profeţia care
strânge zilnic în jur de 3000 de euro, se va
împlini şi va însemna, reîntoarcerea noastră
la Roma.
S.C. SUNCONFORT SRL
*
CONSTANTIN AVRAM
*
VIOREL GHELAS|, IONEL
DIREC}IA SILVIC|.
ION LUPU
*
GELU FULGA
revista ta de cultur\
 “Despre Securitate se pomenea prima dată şi pricepeam că nici moartea nu este mai fioroasă.”
AUREOLELE NEGRE ALE
SFINŢILOR DE LA IPOTEŞTI
(Urmare din num\rul trecut)
Toţi oaspeţii veniţi în casa familiei Sil-
veanu erau dascăli de ţară, deci nişte mic-
burghezi, care ştiau ce trebuie să vorbească
sau când să-şi ţină gura-nchisă. Oamenii
trebuie să-şi ţină gura, fiindcă satul Ipoteşti,
cu toţi dascălii, cu ţăranii săi-nişte fermieri
săraci, mare parte „trecuţi” la categoria
„chiaburi”, copleşiţi de dările vremii-pre-
cum era în ţara toată, trăiau îngrozitoarea
frică de comunism. Puţini mai erau cei care,
ca la hramurile sardanapalice de odinioară,
şezând spate-n spate, se băteau cu miliţienii,
pe care lumea mai continua a-i numi jan-
darmi. Despre Securitate se pomenea prima
dată şi pricepeam că nici moartea nu este
mai fioroasă. Aproape că nu se mai auzea
de confruntări cu arme de foc, de împuşcă-
turi, ori de dueluri indigene. Se pomenea cu
glas scăzut de unele lupte făţişe de partizani
pe la Bosancii de dincolo de Siret, prin
munţii Bucovinei şi în Făgăraş, munţii cei
mai înalţi din România, care ajungeau pe
atunci cu vârfurile la Cer. Iar cel mai mare
pisc al acestor munţi se cheamă
Moldoveanul şi e acoperit de zăpadă, care
nu se mai topeşte tot anul. Mai zăboveau în
naraţiunile din perioadă unele relatări de-
spre banda unuia Cojocel, pe care femeile
îl evocau cu frică, fiindcă ieşea înaintea
gospodarilor, care întârziaseră la târg,
noaptea, la un loc primejdios din pădurea
de la Baisa, pe şoseaua dinspre Botoşani
către Suceava. Un loc unde şoseaua pietru-
ită se încolăcea în dublă serpentină şi care
din vechime se chema „La ciumaşi”. Gazda
şi alţi cunoscători de istorii explicau că
acolo, odinioară, ar fi fost lepădaţi ciumaşii,
bolnavii de ciumă. Iar domnul Silveanu îşi
manifesta dispreţul pentru Cojocel şi banda
lui de lotri ordinari:
-Tâlharii aceştia, ca nişte păgâni, îi pradă,
domnule, pe nişte amărâţi de săteni de pe
aici. Nu au îndrăzneala să iasă înaintea con-
voaielor de căruţe ale bucovinenilor, care
merg grupaţi, ca germanii. I-ar face fărâme,
bucovinenii, care dau orbiş cu baltagul!...
Ştiu că unii dintre acei oaspeţi fuseseră
ofiţeri de rezervă-cum erau toţi învăţătorii
regatului România-că fuseseră în război, de
unde păstrau amintiri şi reflexe şi
“OMUL RETORTĂ” * sau „Vindecare prin terapie poetică”
Vasile
Sevastre
GHICAN
Puţini ştiu c\ unele boli se pot trata prin
terapie poetică. Citind pe îndelete „Omul re-
tortă”, te vei vindeca în primul rând de răul
din tine, vei întâlni bucurii demult pierdute
şi-ţi va pătrunde în sânge (graţie unui vers
liniştitor) cea mai limpede lumină lăuntrică,
de care până acum nu ai avut parte. Citind
„Omul retortă”, cu siguranţă, te vei vindeca
de molima care încă mai bântuie printre
poeţi: INVIDIA. Astfel: vei privi cu alţi ochi
adevărul, pe care până mai ieri l-ai hulit, al-
tfel vei înţelege răutatea care cuibărea în
inima ta, când veninul din sânge îţi rodea
propria existenţă. Poetul Gheorghe A. Stroia
nu lasă cuvintele să se îmbulzească după
bunul lor plac, ideile nu pot călători la voia
întâmplării, metafora nu este o găselniţă
care să fardeze un poem din dragostea faţă
de sine. Nu! Poetul Gheorghe A. Stroia se
îngrijeşte să satisfacă în primul rând
simţămintele poeţilor cu rang şi titluri de no-
bleţe literară. Un poet ca Gheorghe A.
Stroia, scriind astfel, nu se respectă pe sine,
ci îşi invită în loja cuvenită cititorul, care nu
mănâncă şi nu se culcă până cu citeşte ceva
pe înălţimea sângelui său. Aşadar, fiorul liric
este prezent la orice pas, starea de bine care
ţi-o produce este o ispită seducătoare, este o
instituţie intelectuală, manifestând şi ampli-
ficând vindecarea bolilor prin poezie.
“Umilul drum în rugăciune, / Cu mâini de
tină-n albul lut, / Ridică-n cerul de
lumină/Un gând umil, ca un sărut” (Un
drum, o cale?).
Cred în poezia care leagă oceanul plane-
tar de oceanul uman, cred în simfoniile care
unesc aceste enorme sfere, cred că “acolo”
există un “oriunde” care face punte comună
cu mândria omului: “De jos, de pe p\mânt /
revista ta de atitudine
nenumărate ticuri. Unul dintre invitaţi avea
mâini nervoase care se jucau cu o busolă
militară Bezard, având cadran peste
tremurătoare ace fosforescente şi un capac
de metal argintiu. Busola o purta cu el,
fiindcă venise la Ipoteşti pe cărări de pădure
şi voia să nu rătăcească potecile, nici ziua
şi nici în noaptea, ce avea să urmeze. Cu
toţii şi-au trecut din mână în mână poze
cenuşii şi deficiente de dinainte de război,
arborând imagini de domni tineri şi de dom-
nişoare în uniforme de dăscăliţe-eleve de la
şcolile normale, care nu mai există. Ţinuta
epocii erau costumele burleşti, destul de
pretenţioase şi de vetuste. La celălalt capăt
de masă, era un copil, ceva mai mic decât
noi, cu pantalonaşi scurţi de marinar, care
după un timp adormi în braţele cuiva. Când
spun noi, înseamnă că societatea ne număra
pe mine şi pe o fetiţă, Fănica, fata familiei
gazdelor, colega de promoţie liceală de mai
târziu, pe care o striga la catalog, Silveanu
Ştefania.
Vremea trecea greu şi abia mă atingeam
de mâncare. Invitaţii nu se mai dădeau ple-
caţi, deşi se făcu noapte. Poate socotind că
nici Fănica, nici eu nu am fi fost în stare să
ţinem minte, la un nivel periculos de
redare, conţinutul conversaţiei sale subver-
sive, dascălul Silveanu zise nişte vorbe, care
nu mi se părură a fi pricini de trufie perso-
nală. Nu-mi trecuse prin minte că observaţia
privea chiar biserica din apropiere, de colea,
de lângă casa Silvenilor, despre care el
spuse:
- Sfinţii din biserica de la Ipoteşti au pur-
tat cândva proaspete veşminte împărăteşti
şi aveau aureole, care străluceau ca Luna.
Bun meşter-iconar a mai fost cel care le-a
zugrăvit chipurile! (Şi i-a pronunţat numele,
pe care nu l-am mai aflat decât peste ani:
Remus Troteanu). Nimburile lor au căpătat
brusc, în iunie 1940, culoarea neagră,
arătând ca nişte cercuri de funingine şi de
jale. E jalea pe care sfinţii de la Ipoteşti au
arătat-o pentru ocuparea Basarabiei şi Bu-
covinei şi a Ţinutului Herţa, cu tot cu cele
10 comune româneşti, pendinte de Judeţul
Dorohoi… De atunci, din anul 1940, negre
sunt aureolele sfinţilor…Au să rămână
Îmi privesc trupul întins către / Ochiul
aprins de furtună” (Omul retortă). Dragi
cititori, aruncaţi peste nestatorniciile voas-
tre, fie numai şi o parte din efectele benefice
ale “Omului retortă” şi veţi simţi cum vă
cresc aripi şi vă veţi decongestiona de sur-
plusul de mândrie! Am citit multe cărţi de
poezie, însă pe „Omul retortă” am trăit-o ca
pe o viaţă, de la copilărie până la bătrâneţe:
filele erau vâsle, poemele anotimpuri, iar
voi, voi care hălăduiţi pe acolo, ce aţi avut
cu inima mea? De ce a trebuit să mă târăsc
până a ajunge la voi? Cu siguranţă, mi-aţi
ascultat îndemnul!... Şi am trăit-o la pas. Cu
aripile ei am dat pământului partea de bine
care-i lipsea. Cu vârstele ei am redat Uni-
versului timpul pe care l-am împrumutat la
naştere, am fericit planete pe cale de au-
todistrugere. Tot atunci am sugerat priete-
nilor să se despovăreze de chinul de a urî şi
de râia sufletească de a se bucura de răul al-
tuia şi astfel toţi ne-am mântuit. Tot atunci
am dat şah binelui şi am salvat întreaga
faună a inimii de la un nou prăpăd. „Omul
retortă” are ceva care plânge, dar care nu-ţi
dă voie să plângi şi mai are ceva care ninge,
dar care nu-ţi dă voie să fii iarnă: “Staţi!
Atenţie se trage!!! / Trage în mine natura de-
aproape / cu muguri plesnind de plăcere, /
roiuri de flori albastre şi mov, / crâmpeie din
nimbul naturii-culoare” (Natură). „Omul re-
tortă” se dezbracă de toate bucuriile lumii
ca de o haină ponosită, ca de mănunchiul de
raze, primit de maci de la Lună.
Aseară, aici, am primit refuzul crinilor de
a înnopta lângă sacra lor fântână. Cred în
pământul reavăn din care poezia îşi trage
seva, cred în seninul care acesta îl naşte,
cred în Imperiile pe care poetul le
stăpâneşte, până spre marginile Paradisului.
“Peniţa se stinge în focu-i aprins, / muiată
într-o beteagă călimară, / prinsă în fire de
tort de-un perete, / învârtiri ciudate de noi
marionete” (Schiţă). Jocul de-a viaţa în
poezia lui Gheorghe A. Stroia este cea mai
statornică alinare. Cuvântul scris adie pre-
cum un cântec îngeresc peste adevărate săr-
bători închinate sufletului. Drumul abrupt al
negre, cât vor rămânea pierdute Basarabia
şi Bucovina! prezise el.
Odăile erau joase şi mai multe şi-mi
păreau pline de zestre (de perne şi scorţuri
de lână, „scăpate de risipa din refugiu şi de
a fi prădate de ruşi”, spusese doamna Sil-
veanu!), iar zăduful nopţilor de Sân-Petru şi
de Sânziene impunea nevoia de răcoare.
Însă ea se ridicase, la un moment dat şi în-
chisese ferestrele, făcând semn către dom-
nul Silveanu să vorbească mai încet, deşi
soţul ei nu dăduse drumul unei voci răsună-
toare, cum părea să aibă el, de obicei, când
preda lecţia în clasa de copii.
Despre biserica Ipoteştilor, care fusese
citată împreună cu parabola aureolelor
negre de sfinţi, cineva zise că fusese cti-
torită de regele Carol al II-lea al României.
Ştiu că acela care făcuse afirmaţia nu era
idem bărbatul care se juca cu busola
Bezard, şi că graiul lui era destul de jos şi
de reţinut. Mai zisese că biserica are drept
patron pe însuşi Mihai Eminescu.
-De aceea, pe locurile ctitorilor, de pe
peretele intrării în sfânta navă a bisericii, de
cum păşeşti înlăuntru, pe mâna dreptă de la
uşă se află chipul lui Eminescu şi pe mâna
stângă e chipul regelui Carol al II-lea.
Învăţătorul Silveanu s-a pronunţat, cu
oarecare ezitare, că nu există un singur
român, care să nu ştie aceasta, dar că peste
ceva timp vor uita, aşa cum uită lumea de
toate cele. Adept al certitudinilor pre-
moniţiale, gura lui împărtăşi faptul că sol-
daţii Armatei Roşii, care-l recunoscură pe
regele Carol după insemnele de rege, tră-
seseră mai multe gloanţe în zid şi că
dacă-l prindeau în ţară, l-ar fi împuşcat
fără milă, aşa cum o făcuseră cu Ţarul lor.
poeziei din „Omul retortă” atrage după sine
panorama unor privelişti, pe cât de linişti-
toare, pe atât de misterioase. Eliberează
ecouri create să salveze cititorul de durerile
veacului şi albastrul nopţilor de la pieire.
Aşadar trăim vremuri în care poezia este su-
focată de cele mai afurisite orgolii: poetul
trebuie să stea la rând să-şi plătească feri-
cirea de a mai fi dat lumii încă un poem, să-
şi achite toate taxele pe care idioţii lumii
le-au pus pe vămile primite în dar de la
Dumnezeu. Poezia este medicament pentru
cei blagosloviţi de Dumnezeu şi otravă pen-
tru cei care ne numără lacrimile –bu-
curându-se: “În suflet furtună, strigare
adâncă / de chinuri, durere şi dragoste ciută,
/ cad fulgere roşii peste priviri” (Cad fulgere
roşii). Deci „Omul retortă” îşi sfidează duş-
manul, este convins că lumea se va vindeca
de toate relele, redându-i dreptul la raza pe
care dimineţile o împart ochilor stinşi de
durere. Un petec de cer rămas întâmplător
PLUMB-43
În atenţia mea, îngreunată şi înceţoşată
de somn, acele mai multe gloanţe trase în
chipul regelui zugrăvit în biserică mi se
părură aspecte irelevante şi certitudinile
predicate mi se părură dezonorante pentru
neamul omenesc.
Mai ştiu că în acea conversaţie, de
Sânziene sau de Sân-Petru, de la Ipoteşti,
nu s-a pretins câtuşi de puţin un merit de cti-
tor al lui Nicolae Iorga.
Găurile gloanţelor (în prezent, numărul
acestora este doar de două!), trase în chipul
regelui Carol al II-lea, de la biserica
Ipoteştilor, se pot constata şi acum, în pro-
log de al doilea Mileniu după Cristos. Ca şi
postura lui de domnitor, care ctitorise lă-
caşul Ipoteştilor eminescieni. Arhiva
elocventă a domniei cu
multe roade a lui Carol al II-
lea ar putea să nu mai pună
considerentul la îndoială.
Nu rareori, însă, de îndată
ce se pomeneşte de acest
episod, cineva din rândurile
instruiţilor la învăţământul
de partid (comunist) sare să
polemizeze că nu toate
mergeau bine pe timpul
domniei lui. Nu se uită şi nu
i se iartă nici de alte pono-
suri, printre care este citat
cel cu adulterul, pus la cale,
în tandem, cu Lupeasca,
amanta regelui…
Nu se uită de a zăbovi
asupra lansării unei subscripţii de către
Iorga în scurta sa perioadă de fost Prim-
ministru şi de ministru al Educaţiunii
Naţionale. Se insistă asupra explorării tu-
turor posibilităţilor lingvistice, conjugând
substantivele şi declinând verbele! Fără
vreun folos şi fără utilitate pentru renumele
savantului, a cărui casă a copilăriei de la
Botoşani, zăcu în ruine până s-a dărâmat la
pământ. Mi-o aduc aminte, ca şi imaginea
lui din Istoria lui Roller, unde savantul,
expus într-o grotescă poză, întins pe jos, cu
capul crăpat, slujea doar pentru a incrimina
pe acei presupuşi autori, circumscrişi episo-
dului asasinării. Casa a fost într-un târziu
refăcută, dintr-un simplu acces de
„fierbinte patriotism” de tip naţional-comu-
nist şi având acelaşi ţel al incriminării făp-
taşilor. Un atât de fierbinte patriotism, de
puteai fierbe la el laptele şi ouăle, absente
din comerţul patriotismului socialist.
Eugen HRU{C|
imaculat, neatins de cherosenul reactoarelor
(Doamne, câte ploi acide vor veni?) sau un
snop de nor rămas nealterat de milioanele de
motoare veşnic neadormite: “Curg stelele
aspre şi pline de fiere / cad fulgere roşii
peste…păcat/picuri de sânge stropesc roua
florii, /ce-i împrumută din vis o petală /
(lacrima inimii ei, preacurate): / cad fulgere
roşii peste… cuvânt” (Cad fulgere roşii).
Oare ce va mai fi rămas pe această Terra,
fără să fi căzut de la locul său? Cu siguranţă
numai inimile celor care nasc poezia şi forţa
lor divină de a reda pământului tot ceea ce
au distrus neghiobii; iartă-mă Terra dacă şi
acum te doare, iartă-mă mamă îndurătoare!:
“Unde e viaţa? / Nu ne-am întâlnit!...
Unde-i mirajul vieţii? / Jur, că nu ne-am în-
tâlnit!” (Mirajul vieţii). Unde e „Omul re-
tortă”? Jur să-l păstrez în inima mea! Ce
face „Omul retortă”? Jur că visează la sufle-
tul meu! Am savurat „Omul retortă” şi
m-am vindecat de spaime: spaima de cu-
vânt, spaima de râsul nebunului, spaima de
floarea care miroase urât, spaima de frumo-
sul care ucide, spaima de liniştea prostului,
spaima de mânia Fecioarei, spaima de mine;
iată-mă vindecat de toate aceste boli. Deci,
„Omul retortă” există; „Omul retortă” este
o polivitamină creată să aducă alinarea
sufletelor ofilite; Este o Mare îngemănată
cu o Zare, este fructul iubirii dintre aceste
sfinte şi binecuvântate creaţii dumnezeieşti:
“La ce mai trebuie cuvinte, / ce să fac cu ele,
când gândurile / şi simţurile din mine nu mai
spun / Nimic…da, chiar nimic”.
Poetul Gheorghe A. Stroia sădeşte sărbă-
tori de iarnă în inimile săracilor, îngână or-
chestre de privighetori în inimile bolnave de
poezie, plantează păduri pentru următorul
sfârşit de lume, adună aştri păgâni pentru a
evita un cataclism intergalactic, îşi sfâşie
inima pentru lacrimile necăjiţilor.
Fără ştirea înfometatului păcat, poetul
adună pe prispele caselor de la ţară lumină
pentru zâmbetele copiilor, poeme divine,
pentru care Dumnezeu va continua să trim-
ită veacuri, veacuri pe pământ.
*Gheorghe A. Stroia,
OMUL RETORT| , Editura Rafet –
Rm. Sărat, 2010
pagina 7
PLUMB-43 ...scepticismul invocat mai sus nu e metodic, dar produce nelinişte şi perplexitate...
Romulus Dan
BUSNEA
Nevoia de speranţă
Am crezut dintotdeauna, că viaţa adevărată - de fapt
şi singura pe care o avem în trecerea noastră fugară
prin eternitatea universului, nu poate fi şi nu trebuie
clădită pe nefericirea altora, pe înşelăciune şi min-
ciună, pe dominaţia urâtului şi a răului, care din păcate,
au reuşit în mare parte să elimine din viaţa noastră, fru-
mosul, binele, adevărul.
Un cuvânt dulce, o faptă bună, un gând curat, grija
faţă de aproapele nostru, au fost, alături de credinţa în
Dumnezeu, reperele morale ale existenţei mele. Şi vor
fi şi de acum încolo, în ciuda clevetirilor, cârcotelilor
şi răutăţilor de tot felul. De-a lungul anilor, m-au bu-
curat nu numai reuşitele mele, dar şi ale celor din jurul
meu, m-au bucurat realizările tuturor celor care au
dorit să facă ceva bun şi durabil pentru semenii lor,
pentru comunitatea din care provin sau din care fac
parte. Am crezut şi cred în continuare, că peste tot în
România – şi implicit şi în zona noastră, există şi mari
realizări şi oameni de omenie; există reale valori şi
mari talente, dar toate acestea au nevoie de promovare,
de susţinere, de prezentare obiectivă şi permanentizare,
în tot ceea ce înseamnă mass-media românească.
Pornind de la această stare de fapt, dar şi dintr-un im-
bold pe care îl transmite spiritul conştiinţei, am simţit
că putem fi mai apropiaţi unii de alţii şi chiar mai buni
unii cu alţii şi prin intermediul diferitelor forme de co-
municare, pe care le putem transforma în punţi de legă-
tură între sufletele noastre. Din nefericire, sunt tot mai
mulţi cei care din raţiuni pur financiare, nu-şi mai
asumă responsabiltăţi pentru susţinerea şi promovarea
valorilor spirituale ale unui popor, mai cu seamă
într-o perioadă de criză. Există însă bani pentru o aşa
zisă cultură a divertismentului – de fapt o cultură a
non-valorilor, care impune modele de viaţă ce ne
anulează raportarea la trecut şi la valorile tradiţionale,
dând naştere subculturii, care la rândul ei, generează
în special printre cei tineri, un complex de inferioritate
şi o tendinţă spre un singur nivel: mediocritatea. Dacă
la toate aceste stări, mai adăugăm şi cei peste 50 de ani
de privaţiuni şi beznă, este destul de greu să facem faţă
cu brio tuturor încercărilor şi provocărilor la care sun-
tem supuşi în contextul unei societăţi aflată pe buza
prăpastiei, victimă a postmodernităţii, a tendinţelor
New Age, o societate fără identitate şi fără Dumnezeu.
Şi totuşi, mai există încă oameni de suflet, oameni
care sunt convinşi că nevoia de cultură şi spiritualitate,
de frumos, credinţă şi adevăr, trebuie să fie impera-
tivele unei societăţi aflată în declin. Căci vorba poetu-
lui, există totuşi, iubire. Iubire faţă de cei din jur, faţă
de tot ceea ce este frumos şi minunat pe lumea asta.
Pentru că, aceasta ar trebui să fie cu adevărat raţiunea
care să ne conducă, o raţiune care să-şi extragă seva
simţurilor din adîncul sufletului. Din iubire. Şi pentru
că fiecare dintre noi merită o fărâmă de dragoste, de
poezie, de tandreţe şi beatitudine, sper să găsească în
jurul lui, suficiente motive de bucurie şi exaltare su-
fletească- un leac de suflet, un antidot la bolile incu-
rabile ale unei lumi căreia i-a dispărut zâmbetul de pe
buze, frumuseţea din jur, credinţa şi bucuria de a trăi,
o societate în interiorul căreia s-a căscat un gol imens.
Să avem încredere în noi şi în puterea noastră de a de-
păşi toate relele ce ne-nconjoară. Să credem în cuvin-
tele divine, în învăţăturile de spirit ale celor care ne-au
împlinit vieţile şi pe care, de regulă, îi regretăm atunci
când nu-i mai avem printre noi, lângă noi. ,,Nu există
pustiu. Există doar incapacitatea de a umple golul în
care trăim”, spunea Octavian Paler. Să încercăm
aşadar, să ne eliberăm de o astfel de neputinţă şi să
umplem acest gol cu multă dragoste, cu tot ceea ce
înseamnă trăirea întru cele bune şi pentru cele bune, să
aspirăm mereu spre înălţimi. Dar mai înainte de toate,
să nu ne pierdem speranţa, căci ea izvorăşte din iubirea
şi credinţa în Dumnezeu, cel care ne este Calea, Ade-
vărul şi Viaţa. Poate că uşor, coloana vertebrală a
României se va reface, pentru reintrarea în rost. Rostul
desăvârşirii noastre, în numele iubirii faţă de semeni
şi de Dumnezeu, fără de care, totul este un mare nimic.
BIBLIOTECA PLUMB
NOI
APARI}II
EDITORIALE
pagina 8
PREJUDECĂŢI, PERCEPŢII ŞI
Gheorghe IORGA
NEÎNŢELEGERI ÎN DIALOGUL DINTRE
CIVILIZAŢII (II)
6. Politicile culturale pentru în-
treţinerea diversităţii lingvistice
într-un stat sunt o sursă de scepti-
cism, astăzi, aproape incurabil. Ne
vine în minte situaţia Austriei
habsburgice de la sfârşitul secolu-
lui al XVIII-lea, epoca lui Iosif al II-lea, a despotismului lu-
minat, care dusese o politică de raţionalizare, de centralizare
şi de germanizare a monarhiei multiculturale; drept rezultat,
a obţinut înăsprirea mişcărilor naţionale şi, în loc ca monarhia
să se consolideze, aceasta a slăbit considerabil. Iar în secolele
al XIX-lea şi al XX-lea sunt numeroase exemple, atât în estul,
cât şi în vestul Europei, de politici lingvistice autoritare ce
„s-au bucurat” de rezultate dezastruoase.
Astăzi, mai cu seamă în societăţile pluraliste şi democra-
tice, gestionarea diversităţii lingvistice a ajuns să fie o pro-
blemă extrem de serioasă. Franţa e nu numai modelul, ci şi
simptomul acestei neputinţe. Aici, eforturile întreprinse de
managerii sistemului educativ au eşuat în tentativa de a
menţine o pluralitate lingvistică, în sensul limbilor străine vii,
cunoscute şi stăpânite de tinerii francezi ieşiţi din şcoli, licee,
universităţi. Francezii (dar nu numai ei!) se îndreaptă spre
ceea ce se numeşte, comun, „le tout-anglais”: limbi precum
germana şi italiana, care în urmă cu câteva decenii aveau
asigurat un viitor, sunt într-un regres continuu. Supravieţuiesc
limbile cu bază etnică: o evoluţie supărătoare, câtă vreme
aceasta contrazice însuşi idealul umanist al învăţării limbilor
şi civilizaţiilor străine. Credem că n-ar fi rezonabil să spunem
că, în Franţa, cel puţin, doar germanii, austriecii şi elveţienii
de origine germană vor înţelege limba germană precum copiii
cuplurilor mixte.
Desigur că scepticismul invocat mai sus nu e metodic, dar
produce nelinişte şi perplexitate. Tranşând lucrurile cu o în-
trebare, vom întrezări, poate, în hăul ei, soluţiile atât de mult
aşteptate: cum s-ar putea găsi drumul drept între politicile
lingvistice autoritare, incompatibile cu o concepţie îndeosebi
liberală despre cultură şi educaţie, şi o politică a pasivităţii,
ce ar conduce la o falsă omogenizare sub sceptrul / semnul
mondializării, în care, de pildă, britanicii, cum îi ştim,
nu şi-ar recunoaşte identitatea?
7. La ora actuală, transferurile culturale se operează
aproape spontan în Europa. Ele resping cu obstinaţie orice
posibilitate a unei politici culturale europene. De aici decurg
cel puţin două teme obligatorii, susceptibile de a face loc unor
iniţiative comune concertate.
Prima se referă la integrarea în Uniunea Europeană a unor
ţări din centrul şi estul continentului nostru. Fenomenul a
avut urmări economice, comerciale, poate politice şi juridice,
dar din punct de vedere cultural, nu s-a înregistrat vreun pro-
gres semnificativ, după entuziasmul stârnit de căderea zidului
Berlinului şi dislocarea imperiului sovietic. E nevoie de idei
şi mijloace comune pentru satisfacerea acestui deziderat
major, dar şi de voinţa mai - marilor Uniunii Europene.
A doua temă, mult mai importantă ca prima, are drept su-
port ideea că toate ţările membre ale Uniunii Europene se
confruntă, fie în Ministerul de Externe, fie – precum în Ger-
mania, de exemplu – , într-o asociaţie auxiliară a Externelor
– Institutul „Goethe”, cu moştenirea unei politici culturale
concepute la vârsta statelor - naţiuni culturale şi a politicilor
culturale naţionale impuse în exterior. Ar fi extrem de utile o
reflecţie, o acţiune comună privind conversia acestor aparate
naţionale de cooperare şi difuzare culturală în spiritul unei
noi concepţii, multilaterale, concretizate în programe de co-
operare culturale, educative, ştiinţifice. Ţine de domeniul
evidenţei să constaţi, în relaţiile franco-germane, de exemplu,
coexistenţa uneori contradictorie a unui aparat bilateral de
cooperare şi a unei concepţii europene multilaterale despre
cooperarea culturală, educativă şi ştiinţifică. Contradicţia
duce, în acest caz, la pierderi considerabile de mijloace şi, în
consecinţă, la rezultate greu de scontat.
8. Recitind cele scrise mai sus şi mutându-ne,aproape in-
voluntar, gândul în Asia, ne vine să spunem, parafrazându-l,
pe Milan Kundera, că Europa e în altă parte! De câţiva ani,
în India s-a răspândit teoria specificităţii drepturilor omului
în Asia. Şi noi credeam că „drepturile omului” e un concept
lipsit de conotaţii istorico-geografice sau politice, exceptând,
desigur, „contribuţiile” euro-americane! Dar când Asia
înseamnă o jumătate de lume, nu poţi rămâne chiar indiferent
la tot ce vine de acolo... Pentru cunoscători, teoria cu pricina
poate fi citită ca un fel de interogaţie critică asupra a ceea ce
se numeşte astăzi „noul asiaticism” , o teză răspândită în
unele medii, nu numai politice, ce s-ar putea rezuma astfel:
Drepturile omului nu sunt decât un produs specific al culturii
locale a Occidentului, iar noi nu avem, aici, o astfel de cul-
tură; avem arbori şi facem ce ne trece prin cap, îi ardem, ne
stricăm pădurile, e treaba noastră; avem numeroşi intelectu-
ali, îi aruncăm în închisori sau îi asasinăm, facem ce vrem cu
ei, e treaba noastră etc. Caricatural, asta e filozofia „noului
asiaticism”, iar esenţa ei o putem citi în cheie mai mult decât
sugestivă: Nu vă mai preocupaţi de treburile noastre, nu sun-
teţi decât nişte occidentali, voi reprezentaţi doar un ansamblu
cultural ce nu are niciun drept la pretenţii universale. Iată de
ce, puşi în faţa unei astfel de provocări, multor intelectuali
occidentali li s-a părut un gest de bun-simţ, cel puţin, să re-
considere într-adevăr sensul relativismului cultural, adică să
accepte ca pe o viziune pozitivă această pluralitate a cul-
turilor, împinsă până la negarea caracterului universal al
(evocării) drepturilor omului.
Dar mai e ceva. Problematica „noului asiaticism” com-
portă şi câteva chestiuni juridice. Termenul „negare”, con-
sfinţind o realitate ce-ţi dă fiori pe şira spinării, e departe de
a fi neutru pentru un jurist atent la nuanţe, fie şi dacă ne
gândim la ignorarea drepturilor omului după 1948. În timpul
războiului rece, cât de bine o ştim!, negarea drepturilor omu-
lui a îmbrăcat forme elucrubante; se vorbea de drepturi eco-
nomice, însă a vorbi despre drepturi politice era un curaj greu
de imaginat, uneori chiar şi în ţările vestice. „Noul asiati-
cism” are prin urmare, pentru unii cercetători ai fenomenului,
şi o morală subliminală: teoria pe care a născocit-o rămâne
încă să fie definită, fiindcă deşi are aproape un deceniu şi
jumătate, nu e cu adevărat nouă! Pentru alţii, „noul asiati-
cism” e deja un concept, o formulare coerentă, cvasidoctri-
nală, care a căpătat corporalitate: aceştia invocă faptul că
revista „Esprit” i-a consacrat, în urmă cu aproape 15 ani, un
întreg număr.
Lăsând deoparte polemica, firească, de altfel, când e vorba
de lucruri „neaşezate” încă, e necesar să subliniem că, aseme-
nea oricărei teorii negativiste, cu atât mai mult, cu cât se
referă la drepturile omului, „noul asiaticism” are suficiente
limite. În definitiv, statele sau popoarele, comunităţile care,
mai mult sau mai puţin, neagă drepturilor omului caracterul
universal au, în general, tendinţa de a alege, din acestea, ceea
ce le interesează. Un exemplu e chiar Declaraţia universală,
în care popoarele interpretează cutare sau cutare dispoziţie în
funcţie de sensul dorit. Poziţia blocului estic în timpul
războiului rece devenise proverbială în privinţa asta: partidele
din ţările respective erau interesate de dispoziţiile de ordin
economic şi social ale Pactului Naţiunilor Unite, ignorând cu
bună ştiinţă, cu premeditare, celelalte imperative.
Dacă tot am vorbit despre originea indiană a „noului asi-
aticism” ,e curios totuşi să vedem care este, în prezent,
evoluţia dreptului în această ţară în multe privinţe surprinză-
toare. În India, dreptul are tendinţa clară să se inspire din
normele juridice occidentale, ceea ce a permis deja să fie ac-
ceptată o bună parte din Declaraţia universală a drepturilor
omului, adoptată de o adunare generală a Naţiunilor Unite,
extrem de limitată la epocă,şi, pe deasupra, ieşită din şcoala
iluminismului: în definitiv, un decalog.
9. Dincolo de formule ca „noul asiaticism” şi „negare”, ce
ascund elemente din dezbaterea despre „ciocnirea civilizaţi-
ilor” (după sintagma lui Samuel Huntington) se află, credem,
chestiunea raportului dintre valoarea universală şi valoarea
specifică – o veritabilă dialectică.
Declaraţia universală a drepturilor omului a fost elaborată
într-un context determinat de un număr limitat de ţări, legi-
timat de mizele şi primejdiile de atunci, în timp ce celelalte
popoare, din alte arii geografice, istorice şi culturale n-au par-
ticipat, din diverse motive, la redactarea acestui document,
chiar dacă majoritatea îl recunoşteau sau l-au recunoscut ul-
terior. Dialectica dintre universal şi specific, probabil cea mai
bună manieră de a rezolva spinoasa problemă, s-ar traduce,
în opinia noastră, prin considerarea universalului drept un
construct spiritual, legitimat de faptul că tot ce au trăit
popoarele în acest dialog dintre civilizaţii se constituie ca o
universală oglindă. Occidentul ne-a spus: Veţi fi universali,
dar fiţi universali ca mine, iată discursul şi practica, nu al tu-
turor occidentalilor, ce-i drept, oricum discursul global. Ceea
ce pare a fi, acum, în joc e de a şti dacă e posibil, cu ajutorul
mecanismelor internaţionale, al convenţiilor, prin întâlniri in-
ternaţionale la vârf având ca temă toate marile mize actuale,
să considerăm, universalul ca pe o construcţie la care să con-
tribuie fiecare popor, fiecare civilizaţie. Asta vrea să însemne
că relativul e o etapă spre universal, un universal bogat, plu-
ral, construit, acceptat, unde cultura mea, de pildă, cu tot cu
“desuetul” Eminescu!, să nu mai fie obsedată de valori ale
închiderii specifice, de complexe, deopotrivă psihologice şi
culturale, ale izolării sau / şi marginalizării...
revista ta de cultur\

Simona
Andreea
{OVA
E. T. A. Hoffmann este un celebru
prozator german, care a ocupat un loc
important în începuturile ficţiunii mo-
derne. Sub pana sa, ideile dezvoltate în
timpul romantismului german sunt
dublate de poveşti nemuritoare, populate
de personaje comice. Figuri ca Ansel-
mus, studentul împiedicat din basmul
Urciorul de aur, René Cardillac, biju-
tierul demonic din nuvela Domnişoara
de Scudery, şi compozitorul Johannes
Kreisler, din Părerile despre viaţă ale
motanului Murr, sunt personaje plau-
zibile şi care întruchipează multe dintre
ideile romantismului. Împreună cu per-
sonajele sale viu colorate şi viziunile
sale despre viaţă, toate legate într-o ac-
ţiune interesantă, amuzantul titlu
Părerile despre viaţă ale motanului
Murr împreună cu fragmente din bi-
ografia capelmaistrului Johannes
Kreisler alcătuită din foi de maculatură
răzleţe îl arată pe E. T. A. Hoffmann la
înalta sa putere asupra textului. Este ul-
tima sa mare operă şi poate unul dintre
cele mai citite romane germane din pe-
rioada romantismului.
Scrierea romancierului surprinde într-
un mod viu fascinaţia romantică, împre-
ună cu individul şi imaginaţia, precum şi
cu natura, supranaturalul şi arta, aşezând
toate aceste idei în rândul vieţii de zi cu
zi. În această carte, Hoffmann explo-
rează bizarul, fantasticul, ridicolul şi
sublimul. Personajele sale sunt studenţi,
oficiali şi birocraţi, femei şi bărbaţi care
trebuie să muncească, pentru a-şi câştiga
pâinea, berea şi tutunul. De asemenea,
există şi clasa socială alcătuită din pre-
oţi, avocaţi şi medici. În afara fundalului
asigurat de cele trei clase sociale princi-
pale – servitorii, burghezia şi aristocraţii,
Hoffmann acordă o mare atenţie şi per-
sonajelor excepţionale, artiştii şi
meşteşugarii, care sunt marginalizaţi şi
care nu aparţin niciunei clase sociale.
Modulând definiţia lui Novalis, conform
căreia, romantismul înalţă obişnuitul,
concretul şi concretizează spiritul (’’The
world must be romanticized...’’), Hoff-
mann renegociază relaţia dintre real şi
supranatural; el consideră scrisul ca un
flexibil dialog între fapt şi fantezie.
,,Peritextul’’ e reprezentat de ele-
mentele de paratext, care apar în acelaşi
volum cu textul, acompaniindu-l. Între
text şi paratext există un spaţiu bogat în
semnificaţii.
Din categoria acestui tip de elemente
de paratext fac parte titlul, prefaţa, cu-
vântul înainte etc. În general, ,,titlurile
nu pot exista fără text şi au mai întâi
funcţia de a da identitate operei. Împre-
ună cu numele autorului, titlul trans-
formă textul în carte şi îl diferenţiază.’’
Cititorul poate observa cu uşurinţă faptul
că titlul romanului trimite la un alt
roman, a cărui formulare e aproape la
fel: Tristram Shandy, de Lawrence
Sterne (în engleză: The Life and Opi-
nions of the Tomcat Murr – E. T. A.
Hoffmann; The Life and Opinions of
Tristram Shandy, the Gentleman-
Lawrence Sterne). De asemenea, struc-
tura fragmentată a romanului aminteşte
de opera iluministă a lui Diderot, Visul
lui d’Alembert şi de Călătorie senti-
mentală, de Sterne.
Astfel, romanul lui Hoffmann recapi-
tulează şi variază idei şi devize-cheie din
satiră şi comedie, dar, în acelaşi timp, in-
ventează noi motive şi tehnici. Romanul
lui Hoffmann a avut o foarte mare influ-
enţă asupra altor opere. De exemplu,
O r i , o r i (Either/Or), de Kierkegaard,
preia structura polară a romanului, pre-
cum şi Bulgakov, în Maestrul şi Mar-
gareta, sau chiar Thomas Mann, în
opera sa, Dr. Faustus. Titlul romanului
(Părerile despre viaţă ale motanului
Murr împreună cu fragmente din bi-
ografia capelmaistrului Johannes
revista ta de atitudine
Kreisler alcătuită din
foi de maculatură DISCURS
răzleţe) oferă indicii
asupra personajelor
EDITORIAL
pe care cititorul le va
întâlni în această
operă, în sensul că le
precizează numele
ŞI FICŢIUNE
(motanul Murr şi Jo-
hannes Kreisler); de ÎN PĂRERILE
asemenea, oferă un
indiciu asupra carac-
terului filozofic al
DESPRE VIAŢĂ ALE
evenimentelor care
se vor petrece pe par-
MOTANULUI MURR
cursul operei (în-
trucât sunt oferite
,,părerile despre viaţă’’ ale motanului),
asupra caracterului fictiv al acestora
(sunt spuse de un motan), dar şi cel bi-
ografic (din viaţa lui Johannes Kreisler).
La fel ca într-un basm, titlul are rolul de
a introduce cititorul în lumea operei, dar
şi de a stabili un pact între cititor şi
operă, prin care primul acceptă ca ade-
vărat ceea ce se petrece în operă, chiar
şi evenimentul ca un motan să-şi spună
opiniile sale despre viaţă.
Subtitlul romanului (Editate de E. T.
A. Hoffmann) subliniază faptul că au-
torul joacă şi rolul de editor, întrucât el
adună şi prezintă în roman fragmentele
din biografia lui Johannes Kreisler. Ace-
laşi tip de autor-editor este întâlnit şi
într-unul dintre romanele lui Camil
Petrescu, Patul lui Procust, în care
autorul-editor se îngrijeşte de scrisorile
lui Ladima către Emilia Răchitaru, dar şi
de jurnalul lui Fred Vasilescu, pe care îl
face manuscris şi are grijă să poată
ajunge în mâinile Doamnei T.
În romanul Părerile despre viaţă ale
motanului Murr, acelaşi autor-editor
are şi o ,,pre-cuvântare’’, care se inti-
tulează Cuvânt înainte din partea edi-
torului, editor care îndeamnă cititorii să
citească opera, tocmai pentru a putea
desluşi mai bine evenimentele romanu-
lui şi pentru ca scrierea să nu pară ,,o în-
grămădire întâmplătoare de fapte fără
legătură’’. Editorul este rugat de către un
prieten al său să ia sub ,,oblăduirea” sa
un tânăr autor, care este foarte talentat.
Apoi, i se precizează că tânărul este de
fapt un motan pe nume Murr, care şi-a
scris părerile sale despre viaţă.
Editorul apelează la un alt editor, pen-
tru a-l putea ajuta pe motan. Se observă
faptul că Hoffmann a introdus în ro-
manul său şi figuri reale de oameni, una
dintre acestea fiind editorul berlinez Fer-
dinand Dümmler, sau chiar nume de
străzi (Unter den Linden). Cititorul re-
cunoaşte pe alocuri, pe parcursul roma-
nului, trimiteri la viaţa politică a vremii,
subliniindu-se astfel caracterul realist al
romanului, care este bineînţeles satirizat.
De exemplu, când Napoleon a fost în
Varşovia pe 19 decembrie 1806, toţi ofi-
cialii prusaci care au refuzat să depună
jurământul de credinţă au fost destituiţi,
dintre ei făcând parte şi E. T. A. Hoff-
mann. Acest episod din viaţa ro-
mancierului se regăseşte şi în Părerile
despre viaţă ale motanului Murr, în
secvenţa în care Johannes Kreisler îşi
pierde postul. Tot în Cuvânt înainte din
partea editorului, se menţionează faptul
că inserţiile din biografia lui Johannes
Kreisler sunt o greşeală a editorului,
motanul Murr neavând niciodată in-
tenţia de a le introduce în romanul său.
De asemenea, autorul-editor îşi ma-
nipulează cititorii, spunându-le cum să
citească opera. La fel ca Cervantes, pen-
tru a nu putea fi tras la răspundere de
cele povestite în roman, el se sustrage tu-
turor evenimentelor şi dă vina pe editor,
pentru unele texte care apar în roman
(cele referitoare la viaţa lui Kreisler), în
acelaşi fel în care Cervantes afirma că a
cumpărat celebra sa operă, Don Quijote,
de la un maur castilianizat, pentru a nu
putea fi acuzat de ideile satirice din
scriere referitoare la conducerea din pe-
rioada respectivă. Totodată, autorul-edi-
tor oferă nu doar chei de lectură, ci şi
explicaţii ale unor cuvinte, cum ar fi:
,,F.m. (file de maculatură) şi M.r.p.
(Murr reia povestirea).’’ Tot în precu-
vântare, “funcţia explicativă’’ apare
în special în notele de subsol, în care fie
se explică un nume din realitate (cum e
cazul editorului berlinez Ferdinand
LECTURI
Dümmler), fie se face trimitere la o
operă a romancierului însuşi: culegerea
sa de opt nuvele şi povestiri, intitulată
Nocturnele, apărută în 1817, sau pove-
stirea apărută în 1820, Domnişoara de
Scudery. După ce cititorul a fost iniţiat
în a interpreta cuvintele şi evenimentele
din roman, autorul-editor îl asigură că l-
a cunoscut personal pe motanul Murr,
care e ,,o persoană cu o fire blândă şi
maniere agreabile.’’
Cuvântul înainte din partea editorului
este urmat de Prefaţa autorului, în care
Murr însuşi îşi dezvăluie gândurile şi
sentimentele sale. Această prefaţă auc-
torială este guvernată de ,,funcţia de
paratrăsnet’’, în termenii lui Gérard
Genette, în sensul că motanul Murr îşi
imaginează ce fel de critici se vor face
despre opera lui, încercând astfel să-şi
protejeze scrierea de critici. De aceea, el
încearcă să ajungă la sufletul criticilor,
dar şi al cititorilor, afirmând că sunt ,,fi-
inţe cu fire adevărată de copii, suflete
sensibile, inimi curate”. Şi în Prefaţa
autorului apare o notă de subsol, în care
se precizează că Murr este ,,student în
litere’’ – ,,étudiant en belles lettres’’.
Urmează un alt Cuvânt înainte, dar
care e ,,anulat de către autor’’ şi în care
E.T.A. HOFFMANN
motanul Murr adoptă o atitudine supe-
rioară şi semeaţă, în totală neconcor-
danţă cu tonul din prefaţă. Aici, Murr se
autoconsideră un ,,geniu autentic’’, care
şi-a scris biografia pentru ca toată lumea
să-i recunoască pe deplin calităţile sale
şi să fie apreciat, stimat şi admirat la
adevărata sa valoare. La finalul acestui
Cuvânt înain t e , m o t a n u l a d o p t ă o
atitudine belicoasă faţă de cei care se
vor îndoi de calităţile sale, ameninţând
că are ,,gheare ascuţite’’.
În post-scriptum-ul de după Cuvântul
înainte (anulat de autor), editorul îşi
manifestă nemulţumirea legată de faptul
că totuşi s-a tipărit acest Cuvânt înainte,
care nu mai trebuia să apară, datorită
atitudinii pe care şi-o exprimă motanul
Murr. Totuşi, editorul încearcă să justi-
fice atitudinea motanului şi îl roagă pe
cititor să nu ia în nume de rău atitudinea
lui Murr. În romanul în discuţie, trebuie
remarcat nu doar elementul romantic, ci
şi cel realist. Să nu uităm că Hoffmann
e contemporanul lui Jane Austen.
Această scriere reflectă viziunea morală
şi politică a realismului secolului al
XIX-lea. Prin moartea motanului Murr,
la final, se subliniază faptul că această
operă va rămâne doar un fragment al
genului. De asemenea, împletirea de
ficţiune şi realitate din roman e dublată
de ficţiunea discursului editorial, care
are rolul de a întreţine iluzia istoricităţii.
Lumea naraţiunii poate fi închipuită ca
una a jocului, construind adevărate ,,pă-
duri narative’’, după cum o figura
metaforic Umberto Eco în Şase plimbări
prin pădurea narativă, ,,ca un joc de şah
imens într-un spaţiu aparte’’.
PLUMB-43
Un tărâm
binecuvântat!
Ion HURJUI
(III)*
Acest al treilea volum (ultimul) din epopeea scrisă
de Ion N. Oprea despre Vaslui şi împrejurimi argu-
mentează aceeaşi idee, prezentă în primele două vo-
lume în legătură, cu ţinutul care a dat nu numai
oameni de valoare în cultură şi ştiinţă, ci şi buni
gospodari într-un teritoriu altfel nu foarte darnic în
ceea ce priveşte rezultatele obţinute pe terenul arabil,
lucrat în condiţiile grele ale timpurilor.
Intenţia autorului (realizată) este trecerea în re-
vistă, din arhivele vremii, a localităţilor, plăşi şi co-
mune: Racova, Funduri şi Stemnic, despre care în
volumele anterioare nu s-au facut decât menţionări
scurte. Deci, Ocolul Racova, în ţinutul Tutovei, în-
cepând de la 1809 şi până în 1904, 1908, 1911, 1925,
1930, sunt administrativ, cu atribuţii ce fac obiectul
unor succinte descripţii de cercetător. Este subliniat
într-un capitol distinct: Bătălia de la Podul Înalt, în-
scrisă în istorie ca un moment glorios. Când ne vor-
beşte de Ştefan cel Mare, Alecu Russo spune că
acestuia "românul îi atribuie tot ce-i pare curios,
mare, vitejesc şi chiar neînţeles".
Sate şi comune descrise de Ion N.Oprea au
frecvent oameni ce s-au detaşat de politica oficială,
oameni ce au învăţat şi s-au realizat cu statut de oa-
meni ai acelor localităţi ce păreau pierdute pentru tot-
deauna. Exemplele sunt numeroase: Gheorghe I. Sion
(1822- 1892), Cihodaru Constantin (1907 - 1994),
Gheorghe Gemene (1897 - 1983), învăţătorul şi di-
rectorul şcolii din Curseşti. Apoi mai tinerii: Huşanu
Gh. Constantin, şi el din Curseşti, despre care am
scris o cronică pe care am publicat-o în Revista Cro-
nica. Celebrul Gheorghe C. Vrânceanu, născut la
1900, "cel mai valoros geometru pe care l-a avut în-
văţământul românesc". Marele actor Constantin Tă-
nase... Scriitorul Tristan Tzara, care venea la Gârceni
“însoţit de Ion Vinea.”
La biserica Mănăstirii Floreşti am fost şi eu cu dr.
I. Nicolaescu, pe atunci şef la Raion Bârlad, pe linie
de sănătate. La Floreşti ne-a întâmpinat d-rul Anton
Ciureanu, medic la Spitalul din localitate, chirurg.
Vârnav Teodor s-a născut la Floreşti în ţinutul Tu-
tovei, ne spune Ion N.Oprea. Dar şi Kogălniceanu,
tot vasluian, de la Râpi, de lângă Arsura. Cartea
abundă în informaţii de mare utilitate pentru istorici.
"La Pungeşti - Vaslui a fost o vreme judecător Al.
Vlahuţă", să-i mai enumer, pe Constantin Nonea,
scriitor vicar administrativ al Mitropoliei Moldovei,
pe care 1-am cunoscut şi eu. De asemenea, pe Titus
Raveica (Pribeagu). Constantin Prezan a făcut şcoala
primară laVaslui. A ajuns general de divizie, l-a avut
ca subaltern la Direcţia de Operaţii "pe căpitanul Ion
Antonescu, viitorul mareşal".
Nu putem trece peste celebrii oameni ca Petre
Carp, urmaş al unei familii de boieri din Ţibăneşti
sau contemporanul nostru prof. Avădanei Ştefan, năs-
cut la Dumeşti. La Ipatele s-a născut Ioan D. Haulică,
academician, medic, decorat `n 2002 cu Steaua
României în grad de Cavaler, decedat chiar în acest
an, 2010, regretat de noi toţi. Cartea lui Ion N. Oprea
mai subliniază activitatea profesorului Neculai Mar-
covici, Constantin Marcovici (autor de cărţi de
chimie). Nu pot s\ nu-l amintesc pe prof. dr. Frasin
Gheorghe (1922 - 1989), născut la Negreşti şi nici pe
scriitorul Marius Chelaru, născut şi el în Negreşti, la
30 august 1961.
P. P. Carp, Leon O. Ballif, Petre P. Brânzei, ca şi
Ion Petrovici sunt glorioşii fii ai ţinutului binecuvân-
tat, cum spuneam, oameni ce au scris istoria acestor
meleaguri. N-am cum să-i mulţumesc lui Ion N.
Oprea decât, aşa cum am şi făcut-o, scriind despre
truda sa exemplară şi pentru excelenţa acestor pagini
încrustate precum inscripţiile pe o piatră nemuritoare.
Sunt impresionat de puterea de muncă şi de ideile
eclatante ale omului care îşi cinsteşte astfel şi neamul
şi satul de unde vine. O deschidere către viitor, o gură
de oxigen satului al cărui viitor trebuie apărat. De
data aceasta din poziţia apărătorilor tradiţiei cere dă
personalitate. Localităţile menţionate de Ion N.
Oprea în cărţile sale vor urma legea progresului con-
form cu mersul istoriei. De aceea şi aceste cărţi sunt
istorie, argumente la perpetuarea glorioasă a neamu-
lui românesc. La vârsta de peste 70 ani Ion N. Oprea
ne dă o lecţie ce trebuie urmată.
Ion N. Oprea, VASLUI ITINERARII,
vol.III, PIM, Iaşi, 2010.
pagina 9
PLUMB-43 “La Bucureşti, ştirea semnării Pactului Ribbentrop-Molotov a căzut ca un trăsnet”,
70 DE ANI DE LA SEMNAREA TRATATULUI
RIBBENTROP-MOLOTOV
Ion LUPU
Tratatul de neagresiune între Germania
şi Uniunea Sovietică, precum şi Protocolul
secret adiţional, poartă data de 23 august şi
au fost semnate la Kremlin, în noaptea de
24 august, la ora 2,00. Iată conţinutul lor:
„ Guvernul URSS şi
Guvernul Germaniei,
călăuzite de dorinţa de a întări cauza
păcii între URSS şi Germania şi pornind de
la dispoziţiile fundamentale ale Tratatului
de neutralitate încheiat între URSS şi Ger-
mania, în aprilie 1926, au ajuns la următorul
acord:
Art. I. Ambele Părţi Contractante se
obligă să se abţină de la orice fel de act de
violenţă, de la orice fel de acţiune agresivă
şi de la orice fel de atac una împotriva
celeilalte, atât singură, cât şi împreună cu
alte state.
Art. II. În cazul când una dintre Părţile
Contractante ar fi obiectul unei acţiuni mi-
litare din partea unei terţe puteri, cealaltă
Parte Contractantă, nu va susţine sub nici o
formă această putere.
Art. III. Guvernele ambelor Părţi Con-
tractante vor rămâne în viitor în contact
unul cu celălalt pentru consultări, pentru a
se informa unul pe celălalt în problemele
referitoare la interesele lor comune.
Art. IV. Nici una dintre Părţile Contrac-
tante nu va participa la nici un fel de grupa-
re de state care, direct sau indirect, ar fi
îndreptate împotriva celeilalte părţi.
Art. V. În cazul ivirii unor controverse
sau conflicte între Părţile Contractante în
probleme de un fel sau altul, ambele Părţi
vor rezolva aceste controverse sau conflicte
pe cale paşnică, pe calea unui schimb pri-
etenesc de păreri sau în cazuri necesare,
prin crearea unor comisii pentru regle-
mentarea conflictului.
Art. VI. Prezentul Tratat se încheie pen-
tru o perioadă de zece ani, cu menţiunea că,
dacă una dintre Puterile Contractante nu-l
va denunţa cu un an înainte de expirarea ter-
menului, perioada în care tratatul va fi în
vigoare se prelungeşte automat cu cinci ani.
Art. VII. Prezentul Tratat va fi supus rat-
ificării în cel mai scurt timp. Schimbul do-
cumentelor de ratificare va avea loc la
Berlin. Tratatul intră în vigoare imediat
după semnarea lui.
Întocmit în două originale în limbile ger-
mană şi rusă, la Moscova, la 23. aug. 1939
Din împuternicirea guvernului URSS a
semnat V. Molotov
Pentru Guvernul Germaniei a semnat J.
Ribbentrop.”
Acestui Tratat de neagresiune i-a urmat
un Protocol Adiţional Secret, care cuprindea
următoarele:
Cu ocazia semnării Tratatului de neagre-
siune dintre Germania şi Uniunea Republi-
cilor Sovietice Socialiste, plenipotenţiarii
semnatari ai celor două părţi au examinat în
mod strict confidenţial problema delimitării
sferelor de interese reciproce în Europa
răsăriteană. Această examinare a dus la
rezultatul următor:
„1. În caz de reorganizare teritorial-
politică a regiunilor ce intră în componenţa
statelor baltice (Finlanda, Estonia, Letonia
şi Lituania), graniţa de nord a Lituaniei va
reprezenta în acelaşi timp şi graniţa sferelor
de interese ale Germaniei şi URSS. Tot-
odată, interesele Lituaniei în ceea ce
priveşte regiunea Vilno sunt recunoscute de
ambele părţi.
2. În caz de reorganizare teritorial-
politică a regiunilor ce intră în componenţa
statului polonez, graniţa sferelor de interese
ale Germaniei şi URSS va urma aproxima-
tiv linia râurilor Narev, Vistula şi San.
Problema dacă este de dorit, în interesul
reciproc, menţinerea statului polonez inde-
pendent şi care vor fi frontierele acestui stat
poate fi clarificată definitiv numai în cursul
evoluţiei politice ulterioare.
În orice caz, cele două guverne vor re-
zolva această problemă pe calea unei
înţelegeri mutuale, prieteneşti.
3. În ceea ce priveşte sud-estul Europei,
partea sovietică subliniază interesul URSS
pentru Basarabia. Partea germană îşi de-
pagina 10
clară dezinteresul politic pentru aceste
regiuni.
4. Acest Protocol va fi păstrat de ambele
părţi în cel mai deplin secret.
Din împuternicirea guvernului URSS
semnează V. Molotov,
Pentru guvernul Germaniei semnează J.
Ribbentrop.
Moscova, 23 august 1939.”
Semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov
însemna trecerea în cea de-a doua etapă de
manifestare a evenimentelor, care a răstur-
nat toate calculele făcute de guvernanţii de
la Londra şi Paris şi mai cu seamă a guver-
nelor statelor tampon, aflate între Germania
şi URSS, generând posibilitatea de expan-
siune pentru cele două guverne, nazist şi
stalinist
La Bucureşti, ştirea semnării Pactului
Ribbentrop-Molotov a căzut ca un trăsnet,
stârnind cele mai mari şi mai justificate
temeri. Fără a desluşi detaliile acestui târg
împerialist, Armand Călinescu a intuit exact
finalitatea lui; „Socotesc situaţia foarte
gravă. S-au înţeles oare la o împărţire a
Poloniei şi României?” De altfel, chiar
Hitler, mulţumit pe deplin de această
înţelegere politico-diplomatică, explica în
scrisoarea sa, către Musolini, raţiunile şi efi-
cienţa Pactului încheiat, arătând că: „Româ-
nia nu mai este în situaţia de a participa la
vreun conflict împotriva Axei”. Pactul
Ribbentrop-Molotov a constituit factorul
decisiv de izolare politică a statului român
în perioada august 1939- septembrie 1940.
Imediat după semnarea Pactului Ribben-
trop-Molotov, Ungaria a trecut la mobi-
lizarea unor mari efective militare la graniţa
sa cu România, motivând aceasta ca o mă-
sură de prevedere la mobilizările
„ameninţătoare” ale statului român. La în-
demnul guvernului englez, România a pro-
pus Ungariei un tratat de neagresiune
româno-maghiar, respins prompt de partea
maghiară, pe motiv că nu poate trata în
condiţii de presiune. Găsind un moment fa-
vorabil, Ungaria, prin ministrul său de ex-
terne, Csaky Istvan, a prezentat României
un contra-referat privind tratatul mi-
norităţilor, cu prevederi ce nu puteau fi ac-
ceptate de România. „M-ar bucura foarte
mult dacă guvernul român ar refuza proiec-
tul de acord”, spunea ministru de externe
maghiar. „Am nevoie de acest refuz, ca, la
o eventuală conferinţă europeană, pretenţi-
ile noastre faţă de România să nu se rezume
doar la domeniul minorităţilor şi ca să pot
spune că noi am încercat această cale, fără
nici un rezultat şi să pot cere în felul acesta
soluţionarea teritorială.” Iată cum se pre-
figura până la detalii de procedură actul de
la 30 august 1940, cu exact un an înainte.
Imediat după declanşarea celui de-al
doilea război mondial, România, aflându-se
Hitler [i Stalin
înconjurată numai de duşmani, cu excepţia
Iugoslaviei, după o adâncă şi lucidă analiză
a stării de fapt în care se afla, şi-a declarat
neutralitatea, la 6 septembrie 1939.
În perioada „războiului ciudat”, România
şi-a îndeplinit toate obligaţiile asumate, fără
a lua în seamă ameninţările Germaniei şi pe
cele al Uniunii Sovietice. Faţă de statul
polonez, lovit din două părţi, de Germania
şi URSS, România a avut o atitudine de
profundă înţelegere, oferind poporului
polonez întregul său ajutor posibil, cu ex-
cepţia celui militar, primindu-i în refugiu
guvernul şi Preşedintele, a altor autorităţi,
precum şi a miilor de militari şi civili, tre-
cuţi în România. Guvernul român a înlesnit
pe teritoriul său, trecerea Tezaurului
polonez către Anglia, prin portul Constanţa.
Sperând că Anglia şi Franţa vor lua măsuri
de stopare a acţiunilor militare întreprinse
de Germania, România a tărăgănat cât a
putut de mult împlinirea prevederilor Acor-
dului economic germano-român, încheiat în
martie 1939, nesatisfăcând cererile de petrol
ale germanilor, care solicitau tot mai mult
creşterea cantităţilor şi livrarea lor imedi-
ată.
Aşa cum remarca ministrul de externe
român, Gr. Gafencu, la 12 noiembrie 1939,
pericolul cel mare pentru România avea să
vină din Răsărit. „A fost de-ajuns ca Rusia
să se mişte pentru ca problema Basarabiei,
care nu a fost niciodată dezlegată, să fie
aşezată la ordinea zilei.” La frontiera sa cu
România, URSS a concentrat trupe puter-
nice, în zona Harkov-Odessa şi, prin presă,
lansa opinii dirijate, „binevoitoare”, prin
care sfătuia guvernul român să nu se lase
antrenat de burghezia franco-engleză
într-un război, ci să încheie, rapid, un acord
de securitate cu URSS, similar cu cel
încheiat de ţările baltice. Se pare că numai
prelungirea peste aşteptări a războiului so-
vieto-finlandez a amânat decizia de inter-
venţie sovietică în România. În faţa acestui
pericol iminent, toate încercările României
de a crea în Balcani un bloc al neutrilor nu
a avut nici un rezultat, din cauza opoziţiei
deschise a Germaniei şi URSS, dar şi din
pricina atitudinii lipsite de energie a Franţei
şi Angliei.
La 19 aprilie 1940, în condiţiile în care
prima ofensivă de primăvară a Wehrmach-
tului debutase cu victorii rapide asupra
Norvegiei şi Danemarcei, într-o consfătuire
în patru, la care participa regele Carol al II-
lea, primul ministru Gh. Tătărescu, mi-
nistrul afacerilor străine, Gr. Gafencu şi
ministrul palatului, Ernest Urdăreanu, s-a
hotărât, pentru orice agresiune din partea
Germaniei şi a acoliţilor săi, rezistenţa ar-
mată, distrugerea exploatărilor petroliere şi
blocarea Dunării la Porţile de Fier. Dis-
trugerea exploatărilor petroliere, precum şi
blocarea Dunării, acţiuni puse la punct de
franco-englezi, nu au avut sorţi de izbândă,
fiind compromise de imprudenţele şi ama-
torismul agenţilor englezi. Mai mult decât
atât, planurile acestor operaţiuni strict-se-
crete au fost găsite de germani în timpul
ocupării Franţei, în iunie 1940, ceea ce a
făcut şi mai vulnerabilă poziţia regelui
Carol al II-lea şi a guvernului său, în faţa
Germaniei.
Declanşarea la 10 mai 1940 a marii ofen-
sive germane în Vest şi prăbuşirea militară
a Franţei au dus la schimbarea eforturilor
politico-diplomatice pe care mizase Româ-
nia în ultimii doi ani. Intervenţia sovietică
în România, amânată din cauza prelungirii
războiului cu Finlanda, se apropia tot mai
mult, punând în pericol graniţa de răsărit a
statului român, în condiţiile în care nu putea
primi ajutor de la nimeni.
Pe plan militar, România se
afla supusă unei triple
ameninţări: Ungaria, Bulgaria şi
URSS. În aceste condiţii guver-
nul român a hotărât mobilizarea
tuturor elementelor disponibile,
alcătuind o armată ce cuprindea
32 divizii de infanterie, 4 şi 1/3
divizii de cavalerie, 4 brigăzi
mixte de munte, una brigadă
motorizată, una brigadă fortifi-
caţii şi alte unităţi şi formaţii ale
forţelor de uscat, ale aviaţiei şi
marinei.
Primul pas făcut de guvernul
român, la recomandarea regelui,
a fost acela de apropiere de Ger-
mania, prin semnarea Acordului petrol-ar-
mament, la 27 mai 1940, a cărui semnare a
fost amânată mai multă vreme, prin care se
urmărea obţinerea „bunăvoinţei” Ger-
maniei.
Cel de-al doilea pas s-a făcut odată cu
convocarea, la 28 mai 1940, la Preşedenţia
Consiliului de Miniştri, a ministrului ger-
man, Wilhelm Fabricius, pentru a i se co-
munica faptul că guvernul român va acorda
importanţă, în orice împrejurări, dezvoltării
legăturilor sale cu Germania, semnalând gu-
vernului Reichului, tulburarea creată în
regiune de măsurile militare luate la fron-
tierele României, prin concentrări de trupe
sovietice, bulgare şi maghiare.(...)
(Continuare `n num\rul viitor)
Pe urmele
poetului
Ioan Viziteu
Într-o zi de toamnă rece, impregnată ca
un burete de o burniţă deasă, în Comuna
Strunga din Judeţul Iaşi, la şcoala de centru
a avut loc o manifestare culturală dedicată
profesorului doctorului în ştiinţă, specialis-
tului şi scriitorului Ion Viziteu, urmată de o
sfinţirea unei troiţe şi o vizită la casa părin-
tească şi la şcoala din satul natal Cucova din
aceeaşi comună.
Vine o vreme când toamna devorează
tăcerea cu muzica frunzelor ruginii, culorile
se metamorfozează în focuri arzând pe
dealuri, sufletul se îmbracă în cămaşă de
melancolie şi pretutindeni îngerii adună în
candele, suava lumină a rugăciunii. În su-
fletele şi inimile noastre se lasă înserare şi
dor pentru cel ce a fost, profesor universitar,
specialist, poet, prieten dar în primul rând
Om – omul cu suişurile şi coborâşurile sale,
cu trăirile şi rătăcirile sale, cu neîmpliniri şi
împliniri, cu eşecuri şi succese, cu aşteptări
prin gările vieţii şi trenuri pierdute, dar
înainte de toate, lut însufleţit, dimensiune a
iubirii Dumnezeului celui veşnic. Căci Ioan
Petru Viziteu a fost şi rămâne rostul şi zidi-
rea dintr-un gând ascuns al lui Dumnezeu,
„ţărână care sărută inima” sau, „dorul /
ce-l ce lasă în urmă / tăcerea /, şi mai sem-
nificativ: „Lutul ce nesfîrşit / învie şi moare
/ îmi curge prin vene” – aşa cum măr-
turiseşte însuşi poetul. Iat ă că l ut ul di n
e s enţa căruia s-a ivit l-a acoperit în sine,
contopindu-se cu plânsul apelor şi freamă-
tul codrului, `ntr-un timp fără timp, `ntr-o
tăcere de clopot, prin care timpul respiră
„într-un spaţiu din ce în ce mai curb” şi din
care oamenii „curg, înainte şi înapoi- dintr-
un infinit în altul”. Omul, prietenul şi nu în
ultimul rând poetul Ioan Petru Viziteu a fost
„săpător în tăcere - la rădăcina morţii /
răstignit într-o lacrimă de prunc / bătând cu
încredere la orizontul / unei dimineţi / fă-
cute ţăndări/”, a lovit lumina cu îndoieli,
îngheţul la topit prin lacrimă de rugăciune
şi peste toate l-a rugat pe Dumnezeu să-l
ajute să înţeleagă cum nu va mai fi, când su-
fletul va fi uitat de mult culoarea ochilor săi,
şi va curge prin inima căreia i s-au strâns
acasă copii plecaţi departe, după ce a devo-
rat toate marginile şi a trăit toate incan-
descenţele, eliberat de „viaţa ce trece / fără
mine”, îşi va fi găsit împlinirea în dragostea
lui Dumnezeu aşa cum el însuşi măr-
turiseşte: „Numai prin tine / mă simt,
nemărginire”. Ioan Petru Viziteu a plecat
dintre noi într-o altă dimensiune pentru a-şi
găsi liniştea sufletului şi spiritului după o
viaţă zbuciumată plină de încercări dar şi de
reuşite, lăsând un gol pe care nimeni şi
nimic nu-l va putea umple vreodată în su-
fletele celor care l-au cunoscut, preţuit, res-
pectat şi iubit. Toată viaţa a lucrat cu lumina
şi lumina l-a absorbit în fiinţa şi spiritul ei
pentru totdeauna.
Fie să aibă parte de lumină şi ca Domnul
să-i aşeze sufletul în Raiul drepţilor şi
înţelepţilor, căci înţelept, drept, iubitor de
Dumnezeu şi de oameni a fost.
Cu siguranţă că acolo unde este acum se
va fi întâlnit cu Aurora Barcaru, cu Iordan
Aioanei, Octavian Voicu şi alţii cu care au
pus de un cenaclu, (în oglindă) cu cenaclul
nostru „Octavian Voicu” şi în răceala eter-
nităţii discută despre existenţialitatea
pământească.
Dumitru BRĂNEANU
revista ta de cultur\

Mihai MERTICARU
Pe cât de modest, pe atât de
înzestrat - se poate citi și invers-
conștient că, acolo unde este el, se
află și centrul Universului,
LEONARD GAVRILIU a părăsit,
după ani buni, Timișoara și Bu-
cureștiul, reinstalându-se, din 2002,
în Pașcani, orașul său natal, unde
scrie aproape de unul singur revista
Spiritul Critic, în care pune punctul
pe i în cele mai spinoase probleme
ale fenomenului literar.
În 1966 a absolvit, ca șef de pro-
moție, Facultatea de Filosofie a Uni-
versității din București, iar în 1975 a
obținut titlul de doctor în Psihologie
la Universitatea Al. I. Cuza din Iași.
Este membru al Uniunii Scriitorilor
din România din anul 1956. A fost
redactor, secretar de redacție și șef
de secție la diverse reviste din țară,
asistent și lector universitar la Insti-
tutul Pedagogic de 3 ani Suceava,
fondator și redactor șef al revistei
Studium din Suceava, expert parla-
mentar în Senatul României, con-
silier al unor edituri prestigioare etc.
A publicat 27 de volume de proză,
poezie teatru și publicistică și a
tradus peste 50 de cărți din limbile
franceză, germană,engleză și ita-
liană, în special din domeniile
filosofiei și psihologiei. Este primul
traducător în românește din opera lui
Sigmund Freud (1980) și Alfred Adler
(1991), care i-au „comandat”, prin in-
conștient, să scrie romanul Căută-
torul de comori, creat cu zeci de ani
în urmă, înainte de 1989, dar publi-
cat abia în 2009, la Editura Moldo-
press din Pașcani.
Romanul este scris la persoana a
doua singular, naratorul, după pre-
cizarea autorului din, Cuvânt înainte,
distingându-se ca „o voce a ceea ce
Freud numește Supraeu, acea in-
stanță a psihicului care ne obligă să
dăm ascultare principiilor morale in-
culcate de părinți, în general de
educatori, de modelele noastre de
viață, culpabilizându-ne ori de câte
ori ne îndepărtăm de comportamen-
tul ideal”.
Scris cam pe vremea obsedantu-
lui deceniu, romanul Căutătorul de
comori se ține la distanțe astrono-
mice de canoanele realismului so-
cialist -motiv pentru care Editura
Eminescu i-a amânat sine-die publi-
carea- situându-se ferm în conti-
nuarea romanelor de analiză
psihologică dintre cele două
războaie mondiale, ilustrate magis-
tral de Hortensia Papadat -
Bengescu, Liviu Rebreanu, Camil
Petrescu, Anton Holban, Gib Mi-
hăescu, Max Blecher, Mihail Sebas-
tian, Mircea Eliade și alții, cu ale
căror metode de creație autorul nos-
tru este pe deplin familiarizat.
Autorii sus-numiți au început
munca de explorare a inconştientului
inspirați de filosofia lui Bergson, psi-
hopatologia lui Pierre Janet și prag-
matismul lui William James,
Sorin
TILI}|-
DOLHE{TI
revista ta de atitudine
C|UT|TORUL DE COMORI*
influențați, la rândul lor, de tânărul
Sigmund Freud, care vor boteza pe-
rioada 1895-1905 chiar cu numele
său, el fiind cel care elaborează prin-
cipalele teorii despre refulare și li-
bido, despre hipnoză și înterpretarea
visului, punând în circulație termeni
și ipostaze senzaționale. Este epoca
în care majoritatea conceptelor cla-
sice despre viața interioară se mo-
difică, accentul trecând asupra
proceselor inconștiente ale psihicu-
lui.
După 1900, raporturile literaturii
cu psihanaliza reprezintă un incon-
testabil climat novator. Romancierul,
care caută în realitate un model, de-
scoperă în propria personalitate o
materie. Prin Proust, Joyce,Woolf,
Gide, Kafka, Alain Fournier și alții,
romanul descoperă melodioasa flu-
iditate interioară, psihologia adân-
curilor devenind formă și temă,
fiecare scriitor fiind liber să vadă în
evenimentele lumii reale ceea ce
propria oglindă interioară îi arată,
visul și amintirea sfidând prezentul și
evidența.
Căutătorul de comori este un
roman matur, scris de un profesionist
al condeiului, cu o remarcabilă cul-
tură filosofică și psihologică, profund
cunoscător și agil mânuitor al sub-
tilelor metode de sondare în străfun-
durile eului. Deși este scris la
persoana a doua singular, romanul
are o puternică încărcătură autobi-
ografică și simbolică, deoarece „tu”
este de fapt ,,eu”, dar și „tu”, cititorul,
sintagma din titlu reprezentând o
metaforă care concentrează dorința
de a atinge idealul, prin înmă-
nuncherea într-un tot a visului cu re-
alitatea, a efemerului cu veșnicia, a
înfrângerii cu reușita.
Acțiunea cărții, de 330 pagini, se
consumă într-o zi și două nopți, dar
condensează, în manieră prous-
tiană, 40 de ani din viața personaju-
lui principal, arhitectul Spiridon G.,
care evoluează într-un timp psiho-
logic, întrucât adevărul, potrivit for-
mulei bergsoniene, nu poate fi
cunoscut prin procesul obișnuit al
narațiunii, ci prin abolirea timpului
prezent, exterior, și prin sondarea în
cel interior, în care se derulează nu-
meroase secvențe dintr-o memorie
afectivă, sedimentată în adâncurile
inconștientului, din care irupe nepre-
văzut, cel mai adesea sub forma vi-
sului sau a reveriei. Amintirile lui
Spiridon sunt proiecții fulgurante ale
unor dorințe și trăiri refulate, ale unor
crize de gelozie, ale tuturor neîm-
plinirilor din primii 40 de ani ai vieții
sale. Există, de-a lungul romanului,
o subtilă evidențiere a relației dintre
temporalitate și spaţialitate, precum
și o răsturnare a raporturilor de
cauzalitate, în funcție de trăirile și
stările personajului: „Deși Doralina,
fata mecanicului de locomotivă, în
realitate a murit de mult, în sufletul
dumitale ea abia acum moare. Asiști,
cutremurat, la chinul, la agonia ei. Îi
auzi gemetele, țipetele, plânsul şi,
deodată, ca un oftat, ultimul răsuflet,
acela al expirării. Un mare dezastru
se petrece în dumneata în această
clipă: este ca și cum s-ar prăbuși po-
duri, turnuri, bolți, ca și cum s-ar scu-
funda munți, ca și cum lumea în
întregul ei s-ar nărui în neființă”.
Viața și moartea devin adevărate
„personaje” ale romanului, continua
Omagiu
conducătorului iubit
Moto:
Bă(se) scu(fund)ă flotila
Un fleac, le-am ciuruit chila
Părinte preamărit
noi altă flotă îţi vom construi
Dar du-te şi ne lasă
în binele ce mult ni l-ai dorit
Cu nava-ţi amiral
Lecturi
pendulare între Eros și Thanatos
asigură substanța consistentă a în-
tâmplărilor și, mai ales, a meditației
pe marginea lor: „Nu cumva te vei fi
purtat în același stil de căutător de
comori și cu femeile cu care ai con-
viețuit? Ai umblat mereu după per-
fecțiunea absolută, care ai crezut
că ți se cuvine...”.
În ciuda titlului, tema romanului
este dragostea, mai bine zis aspi-
rația spre o dragoste ideală, mereu
imposibilă, din cauze ce țin mai mult
sau mai puțin de prestația perso-
najului. Spiridon G. este un fel de
„frate geamăn” cu Sandu din „O
moarte care nu dovedește nimic”, de
Anton Holban, un erou de o timidi-
tate dezarmantă, un Don Juan care
se împotmolește în prejudecăți și in-
decizii, un om sucit cu o normalitate
pe muchie de cuțit, o sensibilitate
răzvrătită, dar dezarmată, care nu
reușește niciodată să fie în rând cu
oamenii, dar nici în rând cu sine.
Procesul autopsihanalitic îi sporește
angoasele cu coșmaruri bizare, de-
clanșate de un inconștient frustrat,
contaminat de o zestre genetică bol-
năvicioasă (tatăl său, un bețiv noto-
riu; mama, o ființă fragilă, epileptică
și habotnică): „În acest scop, am
avea trebuință de o oglindă miracu-
loasă care să reflecte nevăzutul și
impalpabilul, volutele inefabile ale
arhitecturii noastre interioare, viciile
sale ascunse în structura de rezis-
tență a personalității... Fața dumitale
arată ca un ogor năpădit de pir și de
cucută. Te-ai îngrozi dacă ai vedea
că și sufletul dumitale este la
fel”(122).
Portretul personajului Spiridon G
este realizat prin reluări succesive,
subliniindu-se, din ce în ce mai insis-
tent, trăsăturile esențiale, dintre care
mai reținem un narcisism morbid, o
existență sfâșiată continuu de do-
rința unui „altfel”, o ființă traumati-
zată, ce suferă de acumulări
debordante de suspiciune, de un
complex intemperant de intro-
specție: „Din păcate ești o fire în-
chisă, un păcătos introvertit, pururi
retras în sine, bucuros dacă reușește
să evite contactele cu semenii, bă-
nuitor, pierdut în reverii, înclinat spre
egolatrie, dispus să facă numai ce-i
place, ce-i convine pe moment,
ofensat din te miri ce și din nimic”.
Roman polifonic, prin jocul de pla-
nuri și secvențe, Căutătorul de co-
mori cuprinde un vast mozaic,
uneori insinuant empatic, de asoci-
ații, de conotații și de reflecții, inter-
ferând teme fundamentale, precum
viața și moartea, destinul și
dragostea, disperările, aşteptările și
întrebările unui adevărat personaj
hamletian.
Operă în stare a înfrunta timpul,
cu verosimilităţi şi abilităţi stilistice,
romanul lui Leonard Gavriliu
dezvăluie un prozator autentic, cu
mari resurse, cu posibilități nelimi-
tate de expresie verbală, un obser-
vator al detaliului semnificativ, un
virtuoz al frazelor muzicale, ca-
dențate, un profil spiritual polivalent,
care și-a găsit, în sfârșit, locul între
reprezentanții de frunte ai romanului
psihologic.
*LEONARD GAVRILIU,
C\ut\torul de comori,
editura Moldopress, Pa[cani,2009
pe care s-o botezi Elena.
Tu ai uitat şi ne-ai uitat
cu uitătura de damnat
Lipsit de griji şi de nevoi
priveşti acuma hăisa peste noi
Acei ce din prostie
ori cu ardoare infantilă
te-am votat
Cum nu mai ai nimic de spus
pui mâna pe timonă şi te-ai dus
Dar să te duci
că alt mandat nu mai apuci
De-ar fi să ne promiţi
şi Udrea de pe cer.
PLUMB-43
Cornel Galben –
farmecul
interviului*
În a opta carte de publicistică, eseuri, cronici şi
dicţionare de personalităţi (Enescu etern – 1993;
Ieşirea de siguranţă – 2001; Poeţii Bacăului la
sfârşit de mileniu – 2005 şi patru volume cu Perso-
nalităţile Bacăului – 2000, 2003, 2008 şi 2009), Cor-
nel Galben redescoperă farmecul interviului care
rămâne – credem – una din formele cele mai seducă-
toare pentru public prin spontaneitate, dificultate a an-
ticipării şi expresivitatea oferită de colocvialitate; mai
ales când e vorba de personalităţi autentice, fie din
propria comunitate, fie din plan mai larg. În fond, nu
exprimă acestea cel mai bine aspiraţiile şi sensibi-
lităţile unei comunităţi? Sub regimul antedecembrist,
accentul pe rolul personalităţilor aducea oprobiul ofi-
cial, pentru că puteai fi acuzat de elitism şi de lipsa
spiritului revoluţionar-democratic (sic!).
Publicist cu largi deschideri culturale şi literar-artis-
tice, om de presă talentat şi profesionist cu talent li-
terar, Cornel Galben s-a format în decenii de activitate
semnând cărţi care reflectă starea de spirit a ultimelor
40 de ani, iar noua carte de dialoguri reflectă convor-
biri apărute înainte în paginile unor publicaţii de pres-
tigiu precum Ateneu, Contemporanul, Deşteptarea,
Flacăra, Steagul roşu, Vitraliu şi altele. Partenerii de
dialog şi dezbatere sunt personalităţi din lumea liter-
ară, plastică, muzicală, teatrală, ştiinţifică, sportivă etc.
Cum se ştie, întrebările dintr-un interviu pot fi con-
venţionale, informaţionale, recapitulative, explicative,
dar şi neaşteptate, incomode, relevante şi incitante. Re-
cunoaştem că predomină, în cartea domnului Cornel
Galben, cele din a doua categorie şi sunt cu atât mai
interesante cu cât sunt adresate unor personalităţi de-
spre care publicul ştie ceva, dar nu `ndeajuns pentru a
dezlega enigma
unei existenţe. Am
regretat doar faptul
că nu se exprimă şi
împrejurarea ce a
d e c l a n ş a t
apropierea celor
doi conlocutori,
decât doar cu
câteva excepţii.
Defilează prin
faţa cititorului opt
scriitori (C.Th.
Ciobanu, Mircea
Dinutz, Ion Tudor
Iovian şi alţii),
cinci plasticieni
(George Apostu,
Ilie B o c a , I o n
I r imescu şi alţii),
patru muzicieni
(Ovidiu Bălan,
Emilia Comişel şi alţii), filosofii-profesori Marin Aift-
incă, Alexandru Boboc, omul de ştiinţă Matei Alex-
escu, profesorul Gheorghe Neagu, atle]i, solişti. În
fond se reconstituie, prin cei mai mulţi, profilul/cartea
de identitate a unui areal, pentru că doar cu două-trei
excepţii nu citim opiniile unor băcăuani, dar sunt re-
flectate meridiane spirituale din universul apropiat ge-
ografic ori sufletesc: esteticianul Marin Aiftincă s-a
născut lângă satul lui Eminescu, la Urzenii
Botoşanilor; aprecierile acestui estetician sunt cele mai
autorizate despre Blaga, Motru, Noica; un spectacol
de planetariu nu putea fi explicat decât de un astronom
precum Matei Alexescu, iar cel de la Bacău e a patra
unitate publică din România; George Apostu exprimă
o idee fundamentală, cam ignorată de edilii băcăuani
– necesitatea colaborării sculptorilor cu arhitecţii când
e vorba de arta monumentală a Bacăului; rodnicia co-
laborării dintre Filarmonică şi Inspectoratul Şcolar din
perspectiva prestigiosului dirijor Ovidiu Bălan; funcţi-
ile taberelor de creaţie pentru pictură şi valoarea celor
organizate de cunoscutul pictor Ilie Boca; cum poate
contribui viaţa literară la creşterea prestigiului unei
urbe moderne precum Oneştii – Zilele Culturii Căli-
nesciene; amărăciunile unui profesor pensionar cu
douăzeci de volume publicate ca Marin Cosmescu-De-
lasabar, dar care n-a fost validat niciodată de Uniunea
Scriitorilor; bilanţul strălucitor în plan publicistic, li-
terar şi editorial al unui băcăuan ce a trecut de bariera
celor şase decenii şi – oriunde ar fi Mircea Dinutz, şi
la Focşani şi-n altă parte, simte legătura indisolubilă
cu spiritul Bacăului. Ne place şi am vrea să se vor-
bească mai mult despre localismul creator în această
etapă a globalizării.
Interviul poate fi şi a fost adesea o formă a publicis-
ticii care s-a dovedit totdeauna o posibilitate de a
aneantiza derizoriul, cenuşiul şi cotidianul meschin din
atâtea şi atâtea pagini din mass-media; cu două
condiţii: intervievatul să fie o personalitate autentică,
iar publicistul să ştie să-l „asedieze”.
Grigore IONESCU
pagina 11
PLUMB-43 “să cânte mierla neagră poate deja să te recunoască “
o blană de urs roasă de molii.
Carmen Veronica STEICIUC Patricia LIDIA În căutarea paşilor tăi

Îţi caut azi paşii pierduţi

prin versuri şi rime,
prin rânduri de proză,
în lung de veşnicie.
Ce contează
că ţi-au adus eternitatea?
Îi vreau pentru mine
paşii tăi nemărginiţi,
Anatomia gândului de amor îi vreau pentru mine
cireşe de barbados, rodii şi maracuja să mi-i fac brăţări,
Gândurile mele locuiesc într-o carte, cătuşe de flori
azi am făcut cunoştinţă cu oglinda mea cea mai intimă la tălpile ostenite
am discutat despre modul visceral în care cuvintele paginile s-au îndoit
de la atâta zăpadă pe buze de-atâtea căutări.
răstignite în noi devin ţipete oarbe la celălalt mal Am uitat să mai cuget
şi mi-am uscat sărutul pe gene
cuvintele răsunau în mine profund atât de profund de timp şi vreme pierdută... timpul,
încât m-am aruncat în freamătul oglinzii pentru tot să mai ţin seama
restul călătoriei prin trupul virgin al dimineţii Sângele meu litere transportă, universului.
şi silabe, şi cuvinte, şi versuri, Nu mă întreba cât timp a trecut!
tu deghizat în hainele oglinzii îmi pregăteai cireşe atât am iubit Prea mult... Prea mult...
de barbados, rodii şi maracuja când mă luai în braţe că am plânsul tot strâns în buchete
înfloreau pomii în toate livezile lumii şi ţi-l dăruiesc în prima zi de primăvară,
când păsările se-mperechează, M-am îndrăgostit
oamenii, necuvântătoarele…
mierla neagră Am vrut să mă îndrăgostesc
Sunt atât de obosită de o clipă...
mierla neagră vine până lângă visele mele încât sângele-mi curge Dar ea m-a dezamăgit,
priveşte înăuntrul lor cu un ochi, apoi cu într-o singură direcţie, căci s-a crezut eternă...
celălalt, visele mele sunt rotunde de la mine spre tine mereu,
iar pe obraji naiv îmi alunecă O clipă m-am îndrăgostit
în interiorul lor mâinile noastre subţiri o singură pereche de aripi. de o stea...
aranjează culorile pe aripa fluturelui uneori se ating Dar am suferit enorm
mâinile noastre subţiri în acel moment Iarna s-a terminat când a căzut şi s-a stins...
a nu ştiu câta oară pe buzele mele,
inima fluturelui zvâcneşte cu emoţie când începe ce bine ar fi dacă perechea mea Stelar m-am îndrăgostit
să cânte mierla neagră poate deja să te recunoască de lacrimi ar înflori... de o floare...
în somnul ei îţi poartă gândurile peste dealuri Dar cumplit m-am înşelat
Clipa mea de rătăcire a ţinut când m-a judecat cu frumuseţea sa...
numai 59 de secunde...
scrisorile secrete în ultima secundă am fost Minunat m-am îndrăgostit
din salonul cu scaune purpurii faţă în faţă cu destinul... de un strop de ploaie...
şi tu nu erai acolo... Dar cu greu am acceptat
căldura care mă însoţeşte de câte ori mă gândesc că e doar o lacrimă căzută
la felul sălbatic în care cuvintele au părăsit brusc Acum îmi amintesc cum ningea printre pleoapele mele
scrisorile secrete din salonul cu scaune purpurii mereu îndrăgostite
cu o singură lacrimă
pe obrazul drept de tine...
căldura în care milioane de cuvinte au năvălit în
mintea poetului prin aura poetului spartă în câteva locuri prin şi cu un gând de adio
trupul poetului prin imaginile marine ale ultimei ore pe cel stâng...
Cântec cronologic
căldura aceea în care în biblioteca din salonul Era prea linişte şi prea drept,
cu scaune purpurii pagini dezgolite se priveau mirate ce aveam să îţi spun pătrunsese tot mai Când mi-ai călcat pragul
şi nu înţelegeau nimic mult printre noi, tocmai se mijise a ziuă
iar timpul a stat în loc. şi cerul se frânsese în roşu,
căldura aceea, ei bine, iar tu mă întrebai timid
mi-ar fi greu să v-o descriu Gândurile mele şi-au părăsit locuinţa, ce sunt acele plăsmuiri absurde,
paginile s-au îngălbenit pe buze de lumină,
de la atâtea lacrimi uscate ce dăinuie împietrite în noi.
păreri răvăşite la capătul ploii de timp şi vreme pierdută...
Când mi-ai intrat în suflet,
aici viaţa este mult mai frumoasă luna abia apăruse pe cer
o invazie de aripi prin febra lucrurilor Eu ştiu lângă ţărâna de luni,
poate schimba adevărurile în semi-adevăruri lângă clipita de marţi,
Peste tot mirosul tău lângă urechea mea stângă.
aici poemele sunt respirări purpurii în pietre de pădure de conifere după furtună,
în ape şi în lut păreri răvăşite la capătul ploii în totul, privirea ta, Când ai plecat,
elixirul din care se hrănesc arborii însinguraţi o fărâmă de cer pe noptieră, mi-ai cerut o bucată din suflet
în mine, tu, şi râzând ţi-am spus
pe nisipul din preajma gândului alchimic o fereastră deschisă înşurubată albastru, că nu sunt decât o romanţă de apus
poemul acesta se înroşeşte cu fiecare în tine, eu, ce ţie îţi place nespus.
cuvânt care se încolăceşte în jurul aripilor
Silvia "De acas\ nu e[ti bun Vezi cum persist\ dilema?
aici viaţa este mult mai frumoasă Ce s\ cau]i la mine drag\?!" {oferi]a.... [ofere[te?!
lumile pe lângă care trecem în fiecare zi MILER
răsună în noi ca un ecou îndepărtat Secretul Cârpeal\
EpIgRaMe Secretul de ]i l-am aflat Transparen]a-i... str\vezie
vitrina cu dimineţi circulare Nu mai am nici o mirare La politica... lucie
Dac\ soa]a te-a-n[elat C\ în loc de remaniere
cu perechea de aripi din volumul trecut mi-am “D=nsul” are up-grade-are… Le-a ie[it o... remaiere!
construit un înger multă vreme l-am ţinut ascuns în
vitrina cu dimineţi circulare zilnic îi dăruiam Recunoa[tere Campanie de toamn\
La `ntoarcere acas\ Dilema parc\rilor:
câte un poem nescris iar în loc de aură îi lipeam Vremea-i pentru mur\turi
răsărituri decupate din tihna lui Gayatri după prima So]ioara-i dr\g\stoas\ Doar ca la Guvern, m\i frate,
Prins\ cu iubitu-n pat {oferi]\ adev\rat\!
ninsoare s-a ridicat deasupra dimineţilor şi-a zâmbit O privesc cu mare drag Gogonelele-s... "l\turi"...
~i [opte[te alintat: Ei prefer\... gogonate!!!
"Dragule, nu f\ scandal Cum `ntreab\ `ncurcat\:
din acel moment întâmplarea a inundat câmpul “Oare unde s\ mi-o trag?”
în aripa lui apare zilnic un cerc luminos apoi Tu e[ti so]ul... virtual” Gelosul
o pană de desprinde şi pluteşte peste grădini
Unuia care se d\ la vecine Nuan]a Sufer\, nevoie mare!
despre poemele nescrise nu mai spune nimic E gelos [i basta
dar în fiecare dimineaţă găsesc pe masa de scris trei Umbl\ vorba prin vecini La contacte e problema C\ pe plaj\, m=ndrul soare
foi străvezii o pană de înger şi un iris diamantin {i orgoliu se propag\: C=nd ma[ina nu porne[te?! I-a… p=rlit nevasta!
pagina 12 revista ta de cultur\
 Evoc\ri
Un ilustru cărturar din Bacău:
Profesorul Dumitru Alistar
Ieri, deşi zi de 13, începutul de săp-
tămână mi-a adus, prin poştă, un dar
nepreţuit şi nesperat: o Carte scrisă de căr-
turari, despre un etern Cărturar. Are deja 6
ani de la apariţie, dar eu simt că are precis
acei 60 de ani, la care s-a frânt nedorit - la
30 decembrie 1974 -, firul vieţii lui.
Mai întâi, o precizare… Pentru mine – şi
nu numai –, şi vreme de nu doar trei ani,
Profesorul, Decanul şi Omul Dumitru Alis-
tar a fost tatăl ce mi l-aş fi dorit. Cel de
spirit. L-am ştiut chiar din acele momente
ale examenelor de admitere şi l-am îndrăgit
necondiţionat : dânsul m-a făcut student.
Apoi, tot dânsul, ne-a memorat aproape in-
stantaneu - cu o ţinere de minte fantastică -
, numele mici, franţuzite ad-hoc la prima
oră de curs. (Eram prima serie cu Franceza
şi Româna pe acelaşi loc I, niciuna secun-
dară. Lucrarea la Română, din anul doi, a
contat cât o Lucrare de Stat în faţa Dlui Tra-
ian Cantemir, ca şi pentru noi!...) …Şi, nu
l-am mai auzit niciodată numindu-ne altfel,
decât aşa. Eu eram Nicolas. Aşa am rămas
în memoria colegilor, graţie Domnului de
«universală». Portretul, la prima vedere şi
cât m-am priceput, i l-am făcut într-o evo-
care a altui geniu didactic din facultatea de
filologie băcăuană: gazda, prietenul şi emu-
lul său de o viaţă, Profesorul Ioan Grigoriu.
Aici, doar îl repet: “…un domn, n-aş fi zis
prea în vârstă, încă şaten*, cam frate-jder
în agere mişcări şi-n chiar ochii azur, cu
dese sprâncene şi cu un zâmbet ambiguu,
de nu ştiai dacă te va ironiza fin sau te va
lăuda măsurat. Mai mult smead şi potrivit*
de statură, ras la sânge, cu păr ce l-ar fi
dorit peste cap, dar care se încăpăţâna să i
se aşeze-n căra re , d e l a a d - s a l e
s t â n g ă ’ n spre dreapta. Chiar şi când
nu fuma, pasionat-absorbit, avea aerul
că-ntre degetele stângii păstrează per-
manent o invizibil de modestă ţigară.”
* festă a amintirilor mele, aproape semi-
centenare: era blond şi ceva mai înalt ca
mine, care n-am depăşit 1,71m… nici spe-
ranţe nu am! Pentru restul evocării (imper-
fecte), a se vedea La Centenară (…), în
Astra băcăuană, nr.6/2010, p. 10-12.
Ce-ar mai fi să adaug, la evantaiul en-
comionic al celor care, desigur, l-au
apropiat şi cunoscut mult mai bine decât un
~ngroparea lui Isus*
(...) ~n noul testament ni se spune c\
Isus a fos `ngropat dup\ legile evreilor [i nu
ale romanilor.
1) nu i s-au strivit picioarele `nainte s\
fie luat de pe cruce
2) a fost `mb\ls\mat [i pus `ntr-un
cavou f\r\ escort\ de solda]i
Dac\ ar fi fost strivit corpul, sufletului
i-ar fi fost cu neputin]\ s\ se `ntoarc\ `n corp
c\ci corpul ar fi fost deteriorat, dar Isus s-a
`ntors `ntr-un corp doar r\nit care a necesi-
tat doar `mb\ls\m\ri [i `ngrijiri.~n Evanghe-
lia lui Matei el ne relateaz\ c\ dup\ ce a fost
pus\ piatra pe morm=nt, Maria Magdalena
[i cealalt\ Maria (mama Lui) au r\mas
acolo [i [edeau `n fa]a morm=ntului, deci
revista ta de atitudine
student fără nume… Vara anului 1971 a fost
catastrofică pentru mine. Mă integram în
anul al doilea mai mult ca o umbră, să nu
zic stafia celui care fusesem. Ca din senin,
apare în faţa mea un mare şi cuminte blond,
din anul al treilea, de prin părţile Vasluilor:
Nicolas, te-ai cazat?... Eu abia picasem, cu
vestita mea valiză cazonă meşterită indes-
tructibil din tego, pe care mai mult o târam.
Îi declin pierit şi cam fără chef negativa.
M-a invitat timid, aproape rugându-mă,
să împart cu el odăiţa de numai două per-
soane, dintr-un capăt de culoar, cu lavoar şi
o linişte cum nu puteai afla în supra-încăr-
catele camere de cămin. Abia acum realizez
că aproape consăteanul de peste generaţii al
Decanului nostru, nu mi-a apărut în cale
deloc întâmplător, de mi-a adresat acea
providenţială invitaţie. Decanul veghea
asupra noastră cu iubire şi autoritate de
părinte şi ne ajuta, chiar şi când nu în-
drăzneam să îl deranjăm cu vreun necaz.
Mai la fel s-a întâmplat şi cu tovarăşa mea
de viaţă, cu patru ani mai înainte, care - la
început de an prim -, nu avea-n buzunărel
decât trei lei mari şi laţi şi n-avea bursă, şi
n-avea cu ce-şi plăti cazarea. A aflat Dom-
nul Decan şi a salvat-o! Şi, nu doar pe
dânsa. Într-o sală de studiu din Căminul
fetelor, pregătită cu paturi în câteva ore, 14
norocoase au găsit adăpost… Acesta era
Omul: providenţial, în măsura în care putea,
se bătea pentru fiecare student al său!
La fel a procedat şi la repartiţia „minis-
terială” din 1973. Toţi decanii institutelor
pedagogice din ţară erau pe faţă scandalizaţi
de aceea că absolvenţii de la Bacău îi băteau
de departe la medii pe ai lor: vreo 10-12
poate, cu medii deasupra „şefilor” lor de
promoţie!... Unul (ştim cine, nu-l divul-
găm): Da’se poate, Colega, să ne faci una
ca aiasta (era şi el moldovan de baştină)…
Ne faci de basm cu notele promoţiilor
matale… Mustăcind ghiduş în mustaţa-i
galbenă şi de tutun, Decanul nostru, le-a
propus – între două fumuri trase cu sete din
nelipsita-i modestă ţigară – un „baraj” pe
loc, între primii zece clasaţi din fiece insti-
tut. Nimeni nu s-a prins!… Acesta ne-a fost
Profesorul!… Bun bazat pe ce modelase şi
turnase în noi, înfrunta pe oricine, nu doar
pentru Onoarea-i, deloc de trecut cu ved-
erea, ci mai mult apărându-ne – Protector –
prestigiul incipient.
În 2004, se împlineau 90 de ani de la
naşterea şi 30 de la decesul nemeritat al Pro-
fesorului Alistar. Cartea despre Cărturar
era binevenită. Nu ştiu dacă dânsul avea
vreo poreclă sau nume de alint printre stu-
denţi, nu mi-a ajuns la urechi. Pentru noi,
era doar trei într-unul: Decanul („şase”, De-
canu’!), Profesorul (Bună ziua, să trăiţi, To-
varăşe Profesor!) şi Alistar-Omul (- Ai fost
la Alistar, ce ţi-a zis?... – Gata, se rezolvă!...
şi disperarea se preschimba în speranţă,
apoi – de cele mai multe ori – în împlinire).
Nu mi-l pot imagina, nici în glumă, ca
„teroare blondă”, aşa cum îl defineşte o
fostă elevă. Rază de Om caldă şi Străfulge-
rare de Geniu, mai degrabă.
Nu mă pot abţine şi-o tot fac de oaie: în
loc să recenzez Cartea, vorbesc despre Căr-
turar: aşa cum l-am cunoscut… Nu-l
cunosc neam pe dl Marin Cosmescu: la
semnarea cărţii doar profesor emerit. De
aceea-l şi salut cu reverenţă. Însă, pe cel
care era numai lector universitar în 2004 (la
comemorarea celor 30 de ani de când Ilus-
trul Om s-a fost dus dintre noi); cel care e
confe-renţiar doctor la Facultatea Fondată
(sub rectoratul lui Gheorghe Hasan), de
evident au fost l=ng\ El aproape la
`ntoarcerea Sufletului s\u `n Trup.
Dac\ am cunoa[te un pic din religia
Hindu am vedea o mare asem\nare `n reli-
gia cre[tin\, doar o schimbare de nume
creat\ cu violen]\ prin r\zboaie, pentru c\
la mijloc au fost oameni, unii dorindu-[i
afacerile, al]ii banii [i al]ii Puterea. O
`n\l]are tradi]ional\ a lui Isus s\rb\torit\ de
Bisericile Cre[tine nu exist\, Isus s-a `n\l]at
c=nd [i-a terminat misiunea pe acest
P\m=nt, iar Biserica nu vrea s\ ne des-
copere mai mult, ci ne ascunde acest
adev\r, sau nu [i-au dat silin]a s\ fac\
`n]eles c\ fiecare cre[tin poate realiza acest
lucru. Dac\ privim `n urm\, la `nv\]\tura lui
Isus de acum 2000 de ani, [i observ\m ce a
ajuns la noi, `n special `n ziua de ast\zi, la
Biseric\, realiz\m c\ s-a `nt=mplat precum
Profesorul Alistar; pe acesta,
îl ştiu de-o intermitentă
veşnicie. E dl Ioan Dănilă,
cel din vara Pădurii de
Argint, de la Târgu-Neamţ şi
Văratic, 1989. Vara pre-
mergătoare imprevizibilelor răsturnări
tranzitorii, din care nici până azi nu ne-am
mai ridicat (ce speram, şi unde-am ajuns!).
Atunci, sub egida acelor vectori culturali,
încă se mai făcea cultură. Şi - unii vlădici,
alţii…- politică pe cultură. De atunci, ne
suntem noi de departe prietini şi ne mai
vedem sporadic. Dânsul tot urcă, eu tot
cobor. Fiecare cu soarta-i scrisă.
N-am de gând să fiu encomiastic faţă de
nici unul dintre autori. Felicit, în primul
rând, editura Egal, ce şi-a propus ca – prin
„Recuperatio” – să procedeze, prin forţa
magică a Literei, la reînvierea Acelor care
au fost pietre de fundaţie, ca şi de boltă, ale
învăţământului şi culturii băcăuane. Şi, nu
numai: de vreme ce, la Facultate, ca şi în In-
stitutul de Învăţământ Superior, am avut
colegi din toate cele patru zări ale ţării. Re-
gret că, nu se petrece la fel, şi-n alte judeţe
limitrofe. Cartea despre Cărturar nu este
nici monografie exhaustivă, nici istorie ro-
manţată. Dar este Ceea ce aşteptam de mult,
să apară întru memoria şi rememorarea
Apostolilor noştri. Nu-mi place – deloc! –
demonetizat mediatizatul, deja cu dispreţ
suveran lătrat: „dascăli”. Profesorii noştri
n-au fost doar „dascăli”. Unii dintre noi, din
zecile de promoţii de duhul lor modelate, nu
ne considerăm „dascăli” la cheremul trecă-
toarelor puteri. Ei, Profesorii, ne-au fost
Apostoli, iar noi rămânem - pân’n-om mai
fi - doar ai lor ucenici.
În acel an 2004, autorii îşi propuseseră
planuri mari întru reîntemeierea printre cei
vii a memoriei celui dispărut şi aproape
uitat oficial. Intenţionau să implice au-
torităţi şi somităţi. Au trecut, de atunci, şase
ani şi de doi ani ne chinuie(şte) pe toţi (ei,
nu chiar pe toţi!) Criza. Ce s-o fi realizat din
ce se intenţiona, nu mai ştiu, că nu-s din
partea locului acela. Aş fi bucuros să aflu
că-n parte majoritară-i izbândă. Mă tem să
nu fie altfel, însă…
Biobibliografia domniei-sale mă deza-
măgeşte: nu a studiat la Sorbona şi a văzut
Parisul de mult mai puţine ori, decât unul
ca mine, că, de alţii, ce să mai zic… S-a pe-
trecut, în chiar vara anului plecării sale pe
drumul de iarnă al neîntoarcerii.
Dar mă şi bucură: am aflat multe din cele
de care Domnia-sa nu s-a lăudat niciodată
faţă de noi. Era extrem-discret, în ce-l
privea. Mai nu ştiam că are şi el o Familie
(Soaţă fiindu-i Doamna Olga-Elena - o
nepoată de frate, a clasicului Vlahuţă), că
duce în cârcă nu doar ale noastre necazuri
şi boli... Că avea un Trecut.
Noi, eu cel puţin, îl ştiam doar Prezent:
lângă noi, pentru noi.
Evocarea din Partea Întâi e romanescă
mai întâi, apoi doctă şi binevenită!... Multe
afli din puţinele pagini, doar 33 la număr:
copilărie, formare, aspiraţii, devenire cu
inerente valuri şi acte de cultură şi fapte de
omenie. Inclusiv, mărturii ale ultimelor
clipe de suferinţă, acutizate de abuzul des-
tituirii sale din funcţie, de sistemul în care
se infiltraseră deja ariviste canalii. Le-am
cunoscut şi eu, şi toţi colegii obligaţi să le
cumpărăm scrierile şi-ale celor de-o seamă
lor, ca să putem trece de opreliştea notelor
lor… Că, de învăţat, de la ei… ce?
Iar Partea a Doua – Dumitru Alistar-
Omul (abatere voită de la subtitlu - NC) –,
m-a emoţionat prin fiecare personală evo-
care (o altă faţetă a aceluiaşi Diamant în
mare parte autoşlefuit). Şi, spre final, m-a
întristat: atât de puţini îl evocă, din noianul
celor cărora Dânsul numai bine le-a adus în
casa minţii şi sufletului lor… Ce mici sun-
telefonul f\r\ fir care a trecut prin m=ini [i
min]i, care a dat ca rezultat CARIERA
PASTORAL| [i s-au ascuns [i `ngropat
at=tea adev\ruri. Dar cine a mai putut s\
`n]eleag\ `n anii 400-500 d. C. ce `nseamn\
eliberarea sufletului din `ntuneric
(slobozire) sau dac\ au `n]eles-o aveau ei
voie s\ practice `nv\]\tura lui Isus ade-
varat\? S\ ajute pe cel bolnav [i pe cel s\rac
din apropiere? ~ntr-o lume a romanilor care
tr\iau dup\ legile zeilor [i `ntr-o lume a
evreilor care tr\iau dup\ vechile tradi]ii
„dinte pentru dinte [i ochi pentru ochi“ a
unui Dumnezeu gelos [i judec\tor de care
trebuia s\ ai fric\ [i nu dup\ cea a lui
Avraam [i Isus unde era iubire, `n]elepci-
une, lini[te [i pace. A[a c\ cei care au ajuns
ast\zi la Conducerile Bisericilor cunosc [i
mo[tenesc gre[elile Bisericii de-a lungul
PLUMB-43
tem şi cât de străini am ajuns unii de alţii,
deşi vecini!... Doar 11 glasuri care înalţă
slava binecuvenită celui de le-a fost tot ce
se poate cere şi obţine, aproape pe dată, de
la un Om. Fosta mea colegă de facultate
deschide seria amintirilor, imediat după
fiica marelui cărturar. După mine, aş fi
dorit-o la urmă, fiindcă toţi ceilalţi l-au ştiut
şi simţit mult mai bine pe Profesor. Ceilalţi,
mai toţi în locul cuvenit lor. Ori, să nu fi
lezat niciun orgoliu, aş fi preferat o alfabe-
tică orânduire… Desigur, Dl. Ioan Dănilă
va mustăci („ăla, care într-o anterioară mi-
sivă, se confesa că detestă mustrările ce
încep cu dacă eram în locul… bravos,
uituc!). Iar eu îi voi linişti pe autori, pre-
cizând că nu le critic opţiunea tehnoredac-
tării: doar recenzez şi-ncă foarte subiectiv,
adică mă şi confesez. Sper să fiu măcar pe
al unora gust.
Însă, ce m-a uns la inimă, rămâne Ad-
denda, înşirată taman în ordinea prefe-
rinţelor mele: scriitorul activ, traduc\torul
nopţilor de priveghere, doctul cercetător şi
profesor. Fără de comentarii. Ba, da: un
chiţibuş de bibliograf, biblioteconom…
Cuprinsul scrie de trei ori „D. Alistar”, în
timp ce cuprinsul cărţii mă lămureşte: nu
„D.” (Dl sau Domnul – cum citeam incon-
ştient, adormit, în creieri de noapte
ploioasă), ci D.(umitru) Alistar. Fiindcă aşa
se (mai) semna d-sa. Că, până şi corecturile,
şi notele ni le acorda, ca şi diplomele, sub
aceeaşi, autocaracterizatoare semnătură
(sub portret, Coperta I): D-A-listar, citeţ,
energic, avântat spre dreapta şi ascendent,
şi parţial subliniat... Un zbor şi-un picaj.
Iar Albumul fotodocumentar – ca şi restul
materiei Cărţii, aşteaptă o spornică re-
maniere, la care presimt că şi autorii năzui-
esc…
Fatalitate sau Hazard: albumul plasează
– înainte de scena îndoliată a ultimului
drum –Tabloul promoţiei noastre. Eu, cel de
atunci, figurez cu al meu întreg nume, pe la
mijloc spre dreapta, dar pe ultima scală, a
celor vegheaţi cu elegan]ă, distinsă şi dis-
cretă competenţă de Doamna Elena Bulai,
vreme de trei ani: mai bogaţi, decât tot
restul vieţii mele. Pe atunci, doar proaspătă
asistentă, iar noi – prima domniei-sale pro-
moţie. Vă mai aduceţi aminte, Doamnă…,
că v-am fost cei mai dragi – aşa ne-aţi măr-
turisit, peste ani. Nici noi nu v-am răsplătit,
decât cu iubire. Înclin să cred, că mai toţi
cei pe care i-aţi îndrumat, v-au iubit. Aştep-
tăm să fiţi în Recuperatio, câtă vreme încă
aveţi ceva de spus. Nu peste 30 de ani.
Restul (prima mea impresie, de ieri d.a.,
de az’noapte), l-am deja transmis coautoru-
lui-prietin. Sper să nu mi-l fi făcut neprietin.
Piatra-Neamţ, 14 septembrie, 2010; de
Înălţarea Sfintei Cruci.
Profesor rural, apoi Bibliotecar, apoi…
Nicolae Ciobanu
Bibliografie:
Cosmescu, Marin; Dănilă, Ioan
Dumitru Alistar. Un ilustru cărturar
moldovean: Poet, lingvist, traducător. Evo-
care… - Note, comentarii, Addenda. – Bacău:
Egal; Ioana, 2004. – 190p.:il. – Seria „Recu-
peratio”.
Volum dedicat olograf, de coautor: Ioan
Dănilă, în 10 sept 2010. Şi un bilet-invitaţie
de (tardivă) recenzie.
Nicolae CIOBANU
anilor, care trebuiesc re`nnoite [i schimbate
cu ADEV|RUL. Practica unor preo]i ai
Bisericii sau a mai marilor preo]i este ceea
ce ei au ajuns `n zilele noastre [i unde ne-
au adus pe fiecare dintre noi: la fanatism,
ne`ncredere, adormire [i confuzii. Asta este
mo[tenirea cre[tinului!.
ELIBERAREA, c=nd? Cre[tinul are
nevoie de Eliberarea Sufletului, de
Suferin]e a[a cum Isus ne-a `nv\]at! De ce
nu s-a mai n\scut niciun Iluminat printre
noi? au fost omor=]i oare `n trecut f\r\ s\
[tim noi?
Carolina HOLLEFELD
(Germania)
(* Fragment din lucrarea
ISUS EMANUEL PUTEREA
CON{TIIN}EI {I A SUFLETULUI
pagina 13
PLUMB-43 PROZ|
oamenii culegeau cu grijă fiecare legumă -De ore bune noi ne învârtim în cerc.

LULUDIA
Mihaela JESCU
(fragment de roman)
7.
Nu după mult timp au ajuns pe un câmp
întins, pe care trebuiau să-l traverseze.
Brazdele întoarse le dădeau de furcă.
Adelina, care era cea mai scundă, păşea cel
mai greu. Nu reuşea nici să calce doar pe
bulgării de pământ, nici doar în şanţurile
dintre ei. Cel mai obositor i se părea totuşi
faptul că vederea îi era foarte slabă noaptea.
-Ţine-mă de mână, îi spuse ea într-un
târziu lui Robert care tot bombănea de
fiecare dată când se împiedica de vreun bul-
găre de pământ. Hai, dom’le că nu te
mănânc. Eu îs chioară ca un liliac. Uite ei
cum se ajută, adăuga nervoasă Adelina,
arătând spre Ina şi Marian. Doar nu te pun
să mă iei de nevastă. Ia-mă de mână şi nu
mai bombăni. O să ne descurcăm mai bine.
-Aşa, Piticule! Ia-l tare, se amuză Ma-
rian. Ia-o, mă, de mână să mergem mai re-
pede.
Simţindu-se încolţit, Robert o prinse pe
Adelina de mână mârâind ceva a nemulţu-
mire. Adelina bâjbâi în întuneric şi nimeri
mâna tremurândă a lui Robert de care se
agăţă cu putere. Mergea în continuare destul
de dezlânat, dar cu grijă, şi, ştiind că nu tre-
buie să stea ţeapănă ca la defilare, să nu-şi
rupă vreun picior, se mai lăsa în voia bul-
gărilor de pământ. Robert, speriat de
bombe, se prinse şi el cu nădejde de mâna
ei şi înaintă cu ceva mai mult curaj. Tre-
buiau să ţină pasul cu Ina şi Marian. Nu-şi
permiteau să zăbovească, darămite să se
rătăcească.
-Pe aici mai apar albanezii, rupse tăcerea
Marian la un moment dat. Uite, de după
dealurile alea din dreapta. Cică îi jefuiesc
pe emigranţi.
-Mulţumim de încurajare, mormăi
Robert în stilul caracteristic.
-Trebuie să fim un pic atenţi. Să zăreşte
un punct de pază a celor de la frontieră.
Uitaţi, vedeţi lumina? continuă Marian după
ce îl bătu pe Robert prieteneşte pe umăr.
Acum înţelegea şi Adelina de ce ar fi fost
mai bine ca luna să se ascundă în nori.
Aveau de traversat o zonă de fânaţ dar nu
prea aveau pe unde să se ascundă.
-Auziţi, zise Ina, făcându-le semn celor-
lalţi să se oprească. I-au prins.
-Aşa e, completă Marian.
-Să stăm puţin aici, continuă Ina.
-Bă, Mariane, ne turnăm, bă! izbucni în-
grozit Robert.
-Taci, băi, cobe! şuieră Marian.
-Ce zic? întrebă Adelina care simţea din
nou cum calcă în gol.
-Le zic să se culce la pământ, o lămuri
Ina în şoaptă. Strigă: “Caţe cato! Caţe
cato!” “Caţe” e stai şi “cato”, jos.
-Aha. Şi ce urlă… completă Adelina mai
mult pentru sine. “Lecţia de limba greacă”
nu-i era tocmai pe plac. Nu se gândea că va
învăţa cuvinte greceşti la adăpostul farului
de la punctul de frontieră. Lumina care se
rotea ameninţător, undeva în înaltul cerului,
îi aducea aminte de filmele cu închisori fas-
ciste, cu lagăre, cu sârmă ghimpată…
-Dacă te prind, pe arest femeile sunt se-
parate de bărbaţi, ştiai? căzură ca un trăsnet
cuvintele Inei.
-Păi…
-Da’ ce credeai, că te ţin ăia ca la hotel?
îi tăie Ina din nou vorba pe un ton răutăcios.
Aerul ei de atotştiutoare şi zâmbetul de
om “superior” îi insuflară Adelinei o uşoară
teamă. Se îmbărbătă însă repede. Poate că
aşa şi trebuia să se poarte Ina. Era important
să-i spună pentru ce ar trebui să se
pregătească.
-Ei, lasă, interveni molcom Marian.
Mergem cu atenţie şi trecem noi. Suntem
destul de departe şi “băieţii răi” sunt ocupaţi
acum.
Adelina privi spre cer rugând luna să
nu-i dea de gol. La fel de zâmbitoare, parcă,
aceasta îi ascultă rugile şi trecură cu bine de
grăniceri.
-Am auzit că la bulgari te bat crâncen
dacă te prind, îndrăzni Robert.
Adelina stătea cu urechile ciulite.
-Da, bă, cică aşa e. De ce crezi că cei mai
mulţi trec pe aici?! completă Marian. Cică
soldaţii se aşază în două şiruri, faţă în faţă.
Fac un fel de tunel şi te pun să treci prin el.
Cum ai intrat, cum încep să te lovească cu
bastoanele şi dintr-o parte şi din cealaltă.
Pentru câteva secunde Adelina se “tele-
portă” într-un subsol rece şi insalubru, cu
camere încropite în spatele unor gratii ru-
ginite, asemeni unor cuşti. Era un loc zgo-
motos cu oameni morocănoşi, furioşi chiar.
Poliţiştii duri treceau ţanţoşi pe culoarul
dintre cuşti, izbind cu bastoanele în gratii.
Oameni tatuaţi, bărbaţi şi femei, cu ochii in-
jectaţi de băutură şi nesomn, pufăiau sictiriţi
tutun ieftin. Cei mai liniştiţi puneau la cale
mârşăvii, mocnind planuri la umbra pâclei
înecăcioase. Cei tulburaţi de frustrare şi
lungă aşteptare, furioşi, înjurau şi scuipau
când simţeau prezenţa poliţiştilor. Aceştia
erau nevoiţi să-i potolească şi să le aplice o
corecţie. Intrau în cuştile lor şi, cu bas-
toanele ridicate ameninţau: “Caţe cato! Caţe
cato!”
-Hai că de-aici e parfum, o trezi din nou
Marian din visare.
Trecuseră câteva ceasuri de mers, timp în
care s-au oprit doar foarte puţin şi au băut
câte un pic de apă. Se bucurau acum de un
teritoriu ceva mai prietenos. Erau pe un
teren vast cu multe sere întretăiate de dru-
muri netede, nisipoase. Mergeau mult mai
lejer şi se desfătau cu apa şi cu răcoarea ce
venea de la numeroasele instalaţii de irigare
a terenului.
Adelina era încântată de minunăţiile pe
care le vedea: sute de metri pătraţi de salată
şi legume, totul proaspăt, stropit din abun-
denţă cu apă. Se simţea ca pe un alt tărâm,
unde nimeni nu ducea lipsă de nimic, unde
sau fruct în parte cu zîmbetul pe buze, fre- Uitaţi aici: suntem pe… urmele noastre,
donând cântece populare în timp ce se bu- încheie el ironic.
curau de bogăţiile cu care erau Erau dezamăgiţi, dar n-aveau ce face.
binecuvântaţi de divinitate. Pentru ea, robi- Trebuiau să găsească drumul cel bun. Nu
netele cu care erau prevăzute instalaţiile de era greu – trebuia doar ceva mai multă
irigare se transformau în izvoare ce eliberau atenţie. Reuşiră să iasă din sere spre
năvalnice cascade cu apă binecuvântată dimineaţă. Nu puteau continua, însă.
către întinderea verde prin care îşi croiau ei Soarele urca prea repede. Erau nevoiţi să se
cărare în acea noapte. Cu fiecare pas se ascundă.
simţea mai aproape de cel de care îi era aşa Ajunşi într-un lan de porumb, hotărâră să
dor şi era bucuroasă că nu simţea deloc scoată sacii de plastic pe care-i aveau în ruc-
oboseala. sacuri şi să se întindă printre rânduri. În
Era linişte şi ei păşeau calm, resemnaţi apropiere se auzeau oameni ieşiţi la câmp
că, în ciuda întârzierii, erau pe drumul cel şi câteva căruţe în trecere.
bun. Cărările largi, nisipoase, le permiteau Adelina îşi întinse grijulie sacul negru şi
să meargă mult mai repede înşiraţi pe lucios pe bulgării de pământ uscat şi se
lăţimea lor. Luna nu-i slăbi nicio clipă, lu- aşeză, bucuroasă că va avea răgaz să se
odihnească. Nu comentă,
dar simţea că îi va fi ex-
trem de greu să adoarmă.
Sacul subţire nu făcea
decât să acopere solul
tare, care îi împungea
trupul obosit cu for-
mele-i neregulate. Numai
cât nu-şi făcu cruce de
mulţumire când, după
câteva minute îl auzi pe
Marian strigându-i:
-Haideţi, bă, să plecăm
de-aici altfel o să ne
coacem.
Între timp, soarele se
ridică grăbit deasupra lor,
Emigran]ii... ameninţându-le confor-
tul.
minându-le drumul, bine intenţionată. La un La câteva sute de metri, dădură de un lu-
moment dat, un icnet le alungă visele pe miniş. Trecură cu o uşoară teamă pe lângă
care le purtau aproape cu duioşia cu care îşi o căruţă mânată liniştit de un bărbat. Ajunşi
legeni copilul. Pe una din cărările din sere, la umbră, căutară un loc retras, în
din cei patru călători tăcuţi dispăru unul. apropierea unui alt lan de porumb.
-Piticule, ţi-ai rupt piciorul! sări Marian -Ce dracu’ pute-aşa? izbucni Marian.
îngrijorat către Adelina, care încerca să se Se uită scrutător prin poiană şi, nu mică
adune de pe jos. le fu mirarea să descopere în apropiere o
Indusă în eroare de culoarea cărării, baltă, la suprafaţa căreia pluteau zeci de
aceasta nu sesiză o adâncitură şi fără să aibă peşti morţi.
timp să realizeze, căzu pe spate. -Ptiu, bine am nimerit-o! veni susţinerea
-N-am păţit nimic, şopti ea imediat, Inei, care, cu mâna stîngă în şold, cerceta cu
încercând să-l liniştească pe Marian. privirea poiana, sperând la un loc mai bun.
Ceilalţi, la fel de îngrijoraţi ca şi Marian -Asta e. Poate n-om muri până diseară.
se întoarseră să vadă ce s-a întâmplat şi să Aici rămânem, hotărî Marian.
dea o mână de ajutor dacă era nevoie. Îi Uşor dezamăgiţi, s-au aşezat pe iarbă
găsiră pe Marian şi Adelina râzând pe în- pregătind micul dejun. Le rămăseseră con-
fundate. serve de carne şi pate de porc. Pâinea,
-Iar m-ai speriat, Piticule, reuşi să ros- destulă, de altfel, era toată firimituri. Ma-
tească Marian cu un glas gâtuit, zâmbind rian, cel care cărase rucsacul cel greu cu
larg. Dinţii albi, puşi de curând, un pic cam mâncare, fusese nevoit să se mai aşeze pe
prea mari pentru gura lui Marian, luceau în el şi acum erau pregătiţi să mănânce
lumina lunii, construind acel zâmbet care î]i firimituri de pâine pe pate. Cât timp fetele
dădea de înţeles că Marian era liniştit, aşezau masa improvizată pe o bluză de
mulţumit de ceea ce făcea.
-Mă gândeam că trebuie să te car în spate treining, Marian şi Robert, care plecară în
tot drumul, adăugă el, în timp ce Adelina îşi recunoaştere, apărură cu sânul plin cu mere.
relua poziţia în formaţie. Aveau, aşadar, şi desert. Ceva proaspăt şi
Bucuroşi că fusese doar un nou motiv de suculent. Mâncară liniştiţi, reuşind să facă
a se amuza, cei patru îşi continuară drumul, abstracţie de mirosul greoi ce venea în va-
ceva mai vioi, rememorând momente luri dinspre balta cu peşti.
amuzante, mai mult sau mai puţin recente. Soarele era deasupra lor şi-i încălzea
Nu trecu, însă, mult timp şi lui Marian îi chiar şi prin ramurile pomilor lângă care-şi
pieri zâmbetul: încropiseră adăpost. Resemnaţi, atenţi la
-Hai să vă zic una bună, zise el, ridicând vocile care foşneau prin lanul de porumb,
braţele. cei patru se întinseră pe iarbă, hotărâţi să se
Gestul lui îi opri pe ceilalţi. Adelina îi odihnească. Timpul trecea greu iar somnul
privea mâinile cu o umbră uriaşă asemeni parcă nu-şi găsea ostoi în trupurile lor.
unor aripi de pasăre legendară care, simţind De-abia când soarele se prăvălea spre as-
finţit se hotărâră să pornescă din nou la
primejdia, îşi adună puii la adăpost. drum.

în casă, lângă sobă.

Satul din livada Gretei
DEBUT

Miruna Ioana - Nu te îngrijora Anabella, îi spuse Greta fetiţei care se

BELCIU
clasa a IV -a C,
Şcoala Ştefan Luchian,
Moineşti
Era toamnă. Din pomi cădeau
frunze ruginii. Bătrâna Greta se
plimba prin livadă. Deodată, pe tulpina unui măr alunecă
o fiinţă micuţă. Bătrâna îşi aşeză ochelarii pe nas şi se
aplecă pentru a observa mai bine. Printre firele de iarbă i
se înfăţişă un pitic grăsun, cu barbă roşcată, îmbrăcat cu o
cămaşă verde închis şi pantaloni albaştri.
-Bună, piticule! Eu sunt Greta. Tu cine eşti şi de unde
vii?
-Bună ziua, Greta, răspunse piticul, ridicându-şi politicos
pălăriuţa roşie. Mă numesc Ralf şi locuiesc împreună cu fa-
milia mea în mărul dumneavoastră.
-Prezintă-mi, te rog, familia ta.
Ralf îi făcu atunci Gretei semn să-l urmeze.
-Iată familia mea: soţia, Emy şi cei doi copii ai noştri:
Hans şi Anabella.
-Sărut mâna, Bunică Greta, rostiră copiii, cu glasul lor
drăgălaş.
Impresionată, Bătrâna Greta le răspunse zâmbitoare:
-Bună, micuţilor! Să mergem la mine în casă.
Ajunşi în căsuţa primitoare a Gretei, piticii primiră ceai
şi prăjiturele.
pagina 14
-Nu vă supăraţi că locuim în livada dumneavoastră, nu?
-O! Cum m-aş supăra?! Nu am vecini, nu am copii, con-
tinuă puţin întristată Greta. Pe cîmpul ăsta nu mai locuieşte
nimeni. Dar acum, că v-am întâlnit pe voi, se înveseli Greta,
nu mă mai simt singură.
-Păi, Bunică Greta, zise sfios Anabella, în livada dum-
neavoastră, în fiecare pom este câte o familie de pitici. Li-
vada dumneavoastră este satul nostru.
-Chiar? se minună Greta. Ce grozav să aflu că am aşa
mulţi vecini! Povestiţi-mi despre prietenii voştri.
Prinzând curaj, piticii au început să povestească despre
ei şi s-o întrebe şi pe Greta cea bătrână despre viaţa sa. Ast-
fel au pălăvrăgit până la asfinţit.
-Bunică Greta, spuse deodată Hans, vă mulţumim pentru
bunătatea cu care ne-aţi primit. Acum, însă, avem de treabă.
Legea satului piticilor spune că, atunci când apune soarele,
noi trebuie să le ajutăm pe păsările migratoare să-şi facă
provizii de mâncare. Ştiţi, ele vor pleca în curând şi au tare
mult de călătorit până să ajungă în ţările calde.
-O, ce frumos! Mergeţi, mergeţi! Cu bine, dragii mei,
spuse Greta.
A doua zi, în zori, bătrâna Greta, se grăbi către casa piti-
cilor.
- Dragii mei, unde sunteţi?
- Suntem aici, în iarbă, răspunseră piticii deîndată.
În iarba îngălbenită şi încărcată de brumă trebăluiau
zgribuliţi cei patru pitici. Bătrâna îi luă în palmă şi-i duse
chinuia să-şi cureţe hăinuţa de noroi. O să vă spăl eu hăi-
nuţele şi le vom usca pe sobă, cât ai zice peşte. Voi fi bunica
voastră grijulie, adăugă Greta.
Apoi scoase din dulapul vechi câteva batistuţe brodate
de ea în tinereţe şi îi sfătui pe pitici să se învelească cu ele
până când li se vor usca hăinuţele.
Afară începu o ploaie măruntă şi rece. Piticii, înfăşuraţi
în batistuţele cu miros de levănţică, priveau la ferestrele
aburite şi se rugau în gând pen-
tru păsările care în acea
dimineaţă lăsară cuiburile
goale.
Bătrâna Greta, le curăţă iute
hainele şi ieşi în grădină. Aduse
cîteva mere şi câteva legume
din care făcu o mâncare gus-
toasă. Merele le transformă
într-o plăcintă care fu tocmai pe
placul piticilor osteniţi.
Pe când se odihneau, sătui şi mulţumiţi de hainele curate,
afară se auzi un zgomot ciudat. Bunica ieşi în grabă, cu
piticii pe umăr. Pe terasă era căzută o rândunică rănită. Avea
o aripă ruptă. Greta alungă ciorile care se pregăteau s-o
atace şi duse rândunica în casă, la căldură. Văzând cât de
mult suferă biata pasăre, Greta şi piticii se hotărâră să o în-
grijească împreună, până când va fi gata din nou să zboare.
Când se simţi în siguranţă, rândunica ciripi drept mulţu-
mire.Bunica şi piticii inimoşi erau bucuroşi că au mai făcut
o faptă bună şi se hotărâră să fie întotdeauna de ajutor tu-
turor celor ce vor avea nevoie.
revista ta de cultur\

Tinere condeie (`ndrumate de profesorul I. Ivan) de la COLEGIUL TEHNIC “ION BORCEA” -
Ioan Ivan jr,
student, anul I
~NCOTRO, OMULE?
În sfârşit, venise şi ziua plecării. Cu inima strânsă, îşi
luă rămas bun de la părinţi şi se urcă în tren. Era prima
dată când pleca de acasă pentru atât de mult timp. Sau
pentru totdeauna. Cine ştie? Ce va face printre atâţia
străini? Cum se va descurca singur? Mama lui plângea,
iar tatăl încerca să-i dea ultimele sfaturi. O făcea cu
stângăcie şi emoţie: “Nu te lăsa călcat în picioare de
ceilalţi! Tu eşti mai bun ca ei!” sau „Toţi o să ţipe în jurul
tău, nu-ţi pierde capul!”.
Toate vorbele se pierdeau în gălăgia de pe peron. În
jurul lor ceilalţi tineri erau veseli, cântau şi strigau. Unii
erau ameţiţi de băutură şi de euforia unei libertăţi ilu-
zorii.~n sfârşit, au plecat de acasă! Pot face orice le trece
prin cap! Nu mai trebuie să dea socoteală nici mamei,
nici tatălui. Mai ales Tatălui! Hai liberareeee! Care li-
bertate? Unde trebuia să ajungă trenul ăsta? Ce căuta el
în vălmăşagul ăsta, cine a hotărât că şi el trebuie să facă
armată, chiar dacă nu voia.
L a întrebat pe el cineva dacă e dispus să
Cine era deja în tren stătea cu fruntea rezemată de
geamul rece şi murdar şi fie vorbea cu cei de jos, fie se
uita prostit în gol. Alţii erau încă pe peron şi se agitau
în jurul valizelor de lemn, îşi luau la revedere „de la tată
,de la mumă,/ de la fraţi ,de la surori, /de la grădina cu
flori”... Aşteptau nu se ştie ce, nu se ştie pe cine. Nevoia
de celălalt... Da parcă mai adineaori strigau cât îi ţinea
gura: Hai Liberareeee! Eliberare de cine, de ce? Şi
acum? De ce se uitau în toate părţile speriaţi, nehotărâţi,
unii chiar îngrijoraţi de-a dreptul? De ce unii se refugiau
în băutură, în înjurături de mamă, de tată, de toţi sfinţii
din calendar, de soare, de dimineaţa în care s-au născut?
Ce se întâmpla?
În mijlocul agitaţiei, Alex încerca să-şi facă curaj.
Încerca să repete în gând vorbele tatălui său, chiar dacă
în jurul lui erau mulţi tineri gălăgioşi, entuziaşti că
pleacă să facă armata. Era oarecum invidios pe cei care
au plecat cu prietenii pe acelaşi drum. Ei se sprijineau
unii pe alţii, îşi făceau curaj unii altora, o mai dădeau pe
glumă, mai drăcuiau...Ca să UITE că sunt departe de ai
lor, că s-au smuls, ăsta era cuvântul, s-au smuls sau au
fost smulşi din rostul lor de până atunci. În schimb, el
plecase singur. Avea totuşi norocul să fie destul de so-
ciabil. Ştia să se facă plăcut, dar pe moment asta nu-l
liniştea. Pentru el urma un an greu cu instrucţie de
dimineaţa până seara, cu oboseală, cu trezitul la ore
neaşteptate când ţi-e somnul mai dulce, cu ordine răc-
nite, duşmănoase, cu raniţa încărcată peste puterile tale,
cu bocancii de plumb uzi, puturoşi, cu şosetele una cu
pământul, clisoase, mirosind a usturoi stătut şi urină de
mâţă. Soldat, scoală, soldat! Marş în front, soldat!
Mişcă-te, futu-ţi neamul tău, soldat! Nu mişca `n front,
soldat! Aici eşti la ordin, soldat! Culcat, în dumnezeii
mătii! Ascultă comanda la mine, soldat! La mineee!...
O mie de poveşti de groază despre viaţa de soldat roiau
prin capul lui Alex. Se scutură ca dintr-un vis urât...~şi
duse mâna la frunte. Ardea.
O vorbă aruncată la întâmplare în vagon îi trezi lui
Alex amintiri. Imediat mintea îi sări la momentul re-
crutării. Soarta făcuse ca el să prindă ultimul an când ar-
mata era obligatorie. Abia trecuse o săptămână de când
împlinise 18 ani şi făcuse un chefuleţ monstru cu băieţii
şi fetele, undeva, la o cabană în pădure. Încă îl mai durea
capul de la... Da, a fost super! Să tot împlineşti 18 ani !!
Dis-de-dimineaţă în uşa casei bătu cineva. Avu un oare-
care şoc când dădu de o namilă îmbrăcată în verde care,
cu o voce groasă, deloc prietenoasă, scămoasă, îi înmână
un bilet şi plecă fără alte explicaţii. Era cel care împărţea
ordine de recrutare. A durat puţin până când Alex s-a
dezmeticit. Nu se aştepta la asta. De fapt, nici nu voia
asta. Spera ca răceala care nu îl mai lăsa de ceva timp să
îl scape de armată. El voia să fie civil, să se bucure de
viaţă cât încă era tânăr, voia să înveţe. Avea el planurile
lui. Dar toate visele i-au fost distruse într-o clipă de omul
acela îmbrăcat în verde. Mama lui, care asistase la scenă
în tăcere, a început să plângă. Când tatăl află ce a primit
băiatul lui...
Un şuierat îi întrerupse iar şirul gândurilor. Trenul se
pusese în mişcare. Taca, ţaca,taca,ţaca, uf, uf, pfui, pfui,
scrrrrţ, prrruită! Mamă, nu mă lăsa! Uite naiba cum a
venit! Tatăăăă, să-mi cumperi nişte bocanci de.... Fato,
să nu mă uiţi! Fi-ţi-ar neamul de râs, râiosule! Hai lib-
erareeee! Dă-te naibii mai încolo, să văd şi eu! Mamă,
unde mă duc eu acum? Unde?? Uf,uffff! Pâc, mpâc,
tranca-fleanca, tacă-ţi fleoanca, tra,tra la,la,uuuuuuu!
Alex îşi luă rămas bun pentru ultima dată de la părinţi
cu promisiunea de a se întoarce nevătămat. Apoi se aşeză
pe hol, călare pe valiza lui de lemn alături de alţi tineri
ca el, toţi în drum spre o unitate militară despre care ni-
meni nu ştia nimic. A[tepta un moment potrivit ca s\ ac-
cepte s\ fie juc\ria capriciilor unor caporali cu apuc\turi
de mici dictatori acri]i de meserie ori de via]\, [i resen-
timentari din fire, vulgari peste m\sur\ [i st\p=ni]i de
pl\cerea de a face r\u...
revista ta de atitudine
PRO AMICITIA PLUMB-43
Buhu[i
Ioana Marian Roşu, Ioana
studentă, anul I
Răchită,
a XII-a A
carte deschisă
Vântul se joacă nestingherit printre filele cărţii
uitate pe masă,
Şi pagina, peste care s-a aşezat cuminte Aşa da!
o adiere, n-are
număr, Ce zi dificilă am avut! Ne-a dat o gră-
Cum nici cartea n-are început şi nici sfârşit. madă de scris la română, iar eu, ca o
elevă silitoare ce sunt, mi-am făcut
Cuvintele, ca nişte ghimpi ameninţători, temele cu multă seriozitate. Fiind o
Se năpustesc asupra ochilor prea fragezi. elevă model, scrisul m-a cam obosit şi
de aceea am hotărât să mă culc. Mi-am
Şi cartea aceasta pe care ieri o iubeai, luat Mp3 player-ul de pe birou sperând
Azi ţi se pare fără rost, că muzica mea preferată mă va ajuta să
Şi simţi cum gândurile toate se zbat adorm mai repede, gândindu-mă însă la
Între dragostea de ieri şi nepăsarea de azi, nişte tâmpenii.
Şi te întrebi de ce atunci când realitatea bate la uşă tu uiţi cine eşti, A doua zi mă trezesc cam pe la ora 9.
Şi te întrebi de ce i-ai deschis şi nu ai rămas cufundat în povestea ta. Deschid ochii, mă uit în jur, nu cunosc
dormitorul. Patul imens, peretele văruit
cu o nuanţă frumoasă de roşu, obiectele
În cartea pe care o ţii în braţe eşti chiar tu, de lux din jur îmi atrag imediat atenţia.
Ca un copil ce caută somnul dulce la sânul mamei. Nu ştiu unde mă aflu, iar gluma se în-
Eşti chiar tu, şi te întrebi cum cineva ţi-a putut scrie propria viaţă groaşă când un bărbat mă strigă pe
Fără să te cunoască. nume; şi nu era tata!... Un bărbat înalt,
înfăşurat cu un prosop, puţin ud, foarte
Şi crezi că poţi fugi de viaţă aruncându-te în valurile cărţii,
Dar „acelaşi destin îl împlineşti peste tot”. sexy şi cu multe tatuaje intră pe uşă.
Tresar. Zlatan? Hmm... da, fotbalistul
meu preferat pe care nu credeam că îl
voi vedea vreodată. Vine la mine, mă
doar aici sărută, mă îmbrăţişează şi îmi spune în
engleză că micul dejun este pregătit.
Întinde mâna. Încă nu realizez ce se întâmplă, însă mă
Am să pun sufletul meu dau jos din pat şi mă uit în oglindă.
În palma ta deschisă. O floare. Sunt în transă. În faţa ochilor văd o fe-
meie în toată firea, înaltă şi foarte ară-
Închide ochii toasă. Asta-mi place, nu pot nega. Îmi
Şi ai să auzi murmurul minţii sună telefonul; o voce masculină foarte
subţirică mă anunţă că în jumătate de
Prin pleoape oră trebuie să fiu pregătită împreună cu
Vei zări fulgerul soţul meu pentru şedinţa foto. Tipul vor-
beşte în italiană şi îmi spune că vom
Care-ţi va tăia cerul gândurilor în două. face poze mai frumoase decât cele ale
soţilor Beckham.
Dar suflteul meu îl simţi? Mulţumesc frumos, dar nici nu ştiu
E chiar aici, în palma ta. unde mă aflu exact sau câţi ani am. Îmi
E un vers, e o adiere, e o şoaptă. caut actele în geanta pe care o găsesc
în hol, care, by the way, era Prada şi ...
era superbă. Ha,ha, ha! Mă numesc
Ioana Ibrahimović, am 24 de ani şi locui-
esc în Milano. Şmecherrr! Am o gră-
Livia Rusu, madă de bani.
studentă, anul I Cum analizam eu cartea de identitate,
o uşă îmi atrage atenţia. Era uşa de la
dressing-ul meu, plin, plin cu haine de
Delir firmă şi pantofi, iar pereţii plini cu poze
cu mine prezentând pentru mai multe
case de modă. Ieri mă numeam altfel,
Hău deasupra, un cer mult prea mare pentru noi trăiam în România şi eram elevă la
Să-l ducem. Si nicio stea nu te priveşte Borcea, într-a unşpea, ciudat, dar îmi
Vrând să te ajute. Ele nu-nţeleg ce-i viaţa,nu convine.
Se trezesc dimineaţa cu grijă Mă îmbrac cu ce îmi place mie mai
Să nu întârzie la serviciu, mult, îmi aranjez părul şi plec, împreună
cu soţul. Politicos, mă lasă să ies prima
Mergând cu acelaşi autobuz prăfuit.
pe uşă, după care încuie şi îmi spune că
arăt bine.
Dar ne privesc. Lumina lor e o portiţă
Spre un alt infinit, poate tot plin de praf. Grazie, grazie. Pe scări mă întâlnesc
cu Cristi Chivu, care mă felicită pentru
Dar de alt praf - unul uşor de dus şi care bebeluş. Văleu. Care bebeluş?
Nu striveşte vieţi, nu spală creiere. Mă omoară tata. Sau staiii!..sunt ma-
joră, fac ce vreau, şi mai mult, sunt
Şi totuşi mici, priviţi de stele, în clipa care ne e Viaţă, căsătorită. În sfârşit, ajungem în faţa
Noi alergăm. Şi zbuciumul ne este prieten. blocului, iar Zlatan se uită ciudat la mine,
Ele nu înţeleg, nu au timp - cât noi visăm aşteptând să scot cheile de la maşină.
Şi râdem şi atingem orizonturi ce ne par întinse Un Q7 alb, numai şi numai al meu,
Şi învingem teama, primim încurajări aştepta să fie condus numai şi numai de
mine.
Ele doar pot privi. O dată, pentru ele
Hopaaa!... nu ştiu să conduc. Îi spun
lui Zlatan că mă doare capul de la
E prea puţin.
sarcină şi îl rog să conducă el. Ăsta cam
avea chef de drift-uri, treburi, chestii, nu
ştiu cine i-a mai dat şi lu’ ăsta carnet!
Aida Rotaru, În sfârşit, ajungem la clădirea unde
a XII-a A are loc şedinţa foto. Ne întâmpină Gior-
gio Armani însuşi, după care mergem în
camera unde trebuie să ne schimbăm.
Portret Suntem în centrul atenţiei, toată lumea
mă cunoaşte, mă salută, însă mă simt
aiurea, mai ales când un bărbat îmi
zice:“dezbrăcarea!”, cu un zâmbet foarte
Decoruri funerare învăluite-n ceaţă, pervers pe faţă.
Sicrie pustiite se clatină-n amurg, După vreo 4 ore, şedinţa se termină.
Iar ploaia ia cu sine şi vânt, şi chin, şi viaţă, Profitând de faptul că Zlatan a plecat la
Şi nopţile ce-aleargă , şi zilele ce curg. antrenamente, reuşesc să adorm.
Seara, primesc foarte multă dragoste
din partea lui, hmmm... chiar mult prea
Un marş funest, lugubru sună cu glas domol multă dragoste, dacă înţelegeţi ce vreau
Şi zgudui pământul şi se-mpânzi ca ciuma, să spun.
Şi vru s-omoare mortul, dar se izbi în gol, Trrr...trrrrrrrrrrr... deschid ochii, mă uit
Se sfărmă-n bucăţele şi se-aşternu ca bruma. să văd cine se află lângă mine în pat,
însă mă lovesc cu capul de perete...
Pe lângă cripte sterpe stau corbii-n aşteptare Nuuu...era doar un vis! De ce trebuia să
Şi lasă să le curgă din ciocul îngheţat se sfârşească acum? Ajunsesem şi noi
Cuvinte de adio pentru cel ce dispare, la... ştiţi voi ce... Pfff... iar o zi plictisitoare
la şcoală... Ia să văd, la ce oră mă duc
Şi picături de smoală şi sânge închegat. să beau o cafea?
Pagin\ `ngrijit\ de Nicolae Mihai pagina 15
 CMYK

PLUMB-43 CRISTINA CIOBANU

“Acela[i apetit pentru
1956 May 25th Birth date, Bacau RO ob]inerea maximei ex-
1980 Graduated The ART ACADEMY, Bucharest – Romania presivit\]i prin re-
strîngerea substan]ial\
1980-2007 More than 50 of group exhibitions in Romania a culorilor paletei o
1993 The Great prize of Romanian Ministry of Culture – Moldavian Salons face pe Cristina
Ciobanu, mai ales cînd
2000 Art Konsult Gallery, New Delhi, India • 2001 Romanian Cultural Center, Venice, picteaz\ siluetele
gracile ale unor fas-
Italy; Nehru Center, Mumbai, India • 2002 Accademia di Romania, Rome, Italy • 2003 tuos-monumentale
Kunstreich Gallery, Bern, Switzerland; Nokia Museum, Finland • 2004 Tiles Project, biserici gotice, s\
New York and many other places in all the world • 2005 Ripustus Gallery, Hämeenlinna, re]in\ doar tonurile
Finland • 2006 "EVERGREEN" Art symposium, Hovinkartano, Finland; 2006 7. reci, siderale ale albas-
Schweizer Kunst-Supermarkt, Solothurn, Switzerland; 2007 EVERDREAM ART SYM- trului. În materia ast-
fel distilat\, practic\
POSIUM , Hovinkartano Hauho, Finland • 2007 8. Schweizer Kunst-Supermarkt, gracile incizii [i astfel
Solothurn, Switzerland • 2008 WHITE & GOLD, Ripustus Gallery, Finland; "VIOLET" define[te formele ce se
by CRIS & PIRJO, Bacau, Romania ●2009 Europ’Art’09, 18e Salon International d'Art, sus]in prin ampli-
Geneva-Switzerland ●2009 Jegenstorf Castle, Berne, Switzerland ● 2009 “ART SALAT” tudinea ascensional\ a
arcadelor [i fle[elor.
Seinajoki Finland ● 2009 KUNSTSUPERMARKT, SOLOTHURN, Switzerland ●2009 Grifoni înaripa]i
Art residence BRIARE, France, Association “Soleil de l’est” ● 2010 PEINTRES str\juie spa]iul
ROUMAINS EN FRANCE, Galerie “La Passerelle”, Tours, France ● 2010 RETRO- nop]ilor austere [i
SPECTIVE DE PEINTURE ROUMAINE, L’Ambassade de Roumanie aux Pays Bas, induc st\ri angoa-
La Haye ●2010 „ZOOMORFE“ ,group exhibition FRUNZETTI Gallery, Bacau, Roma- sante”(...)
nia VALENTIN CIUC|

pagina 16 revista ta de cultur\

CMYK