LITERATURA

DIN PERIOADA
Scritorii MARII
UNIRI romani si
Romania în perioada
marea interbelică
unire

- Societate
- Literatură

Articol realizat de
Răducanu Luana
Clasa a XI – a B
Colegiul Economic Virgil
Madgearu, București
 | Issue # 2

Romania în perioada interbelică : Societate

România Mare a apărut ca stat la 1 decembrie 1918, având suprafața de 295 049
km(față de 137000 km în 1916) și o populație de 16 milioane de locuitori. Avea doi
noi vecini-Polonia și Cehoslovacia-care alături de Iugoslavia vor constituii partenerii
săi în combaterea revizionismelor altor vecini (Ungaria,Bulgariasi URSS) în
combaterea revizionismelor altor vecini (Ungaria,Bulgariasi URSS).

Schimbări economice.
România interbelică este o țară agrar-industrială. Țăranii devin acum subiectul
celei mai mari reforme agrare din Europa postbelică: circa 1,3 milioane dintre ei
primesc aproximativ 6 milioane hectare de pământ, ceea ce reprezintă desigur o
ameliorare substanțială a situației lor, fără a rezolva însă gravele probleme cu care se
confruntalumea satului românesc. Industria cunoaște și ea un ritm accelerat de
creștere.

Politica internă și externă.

Legea votului universal, aplicată prima data în 1919, aduce pe scenă vieții
politice țărănimea. Partidele conservatoare dispar și se afirmă Partidul Național
Tăranesc (creat în 1926).

O nouă dimensiune spirituală.

Cultură are o remarcabilă înflorire, ea deschizându-se spre universalitate. Marile
personalități alevremii sunt:Constantin Brancusiin sculptură, George Enescu în
muzică,Tudor Arghezi,Lucian Blaga,George Bacovia, Teodor Tzara în poezie (acesta
din urmă afirmat în Franța), Nicolae Iorga în istorie, Henri Coandă în tehnică.
Germanul Hermann Oberth, originar din Transilvania,este considerat unul dintre
părinții aeronauticii.
 | Issue # 3

O nouă dimensiune spirituală. Cultură o remarcabilă înflorire, ea deschizându- se spre universalitate. Marile personalități alevremii sunt:Constantin Brancusiin sculptură, George Enescu în muzică,Tudor Arghe zi,Lucian Blaga,George Bacovia, Teodor Tzara în poezie (acesta din urmă afirmat în Franța), Nicolae Iorga în istorie, Henri Coandă în tehnică. Germanul Hermann Oberth, originar din Transilvania,este considera t unul dintre părinții aeronauticii.

Literatura din
perioada
interbelică.

LITERATURA ROMANESCA DIN PERIOADA MARII UNIRI . .

Perioada interbelică cuprinde anii 1918-1944. Această perioadă se caracterizează pe plan european prin
înfrângerea Germaniei în timpul primului război mondial, prăbușirea imperiului Austro-Ungar și revoluția din
 | Issue # 4

Romanul românesc își lărgește tematica, el cuprinzând medii sociale diferite și

problematici mai bogate și mai complexe. Un an de referință pentru romanul românesc
este 1920, când apare “Ion” a lui Liviu Rebreanu. Până la apariția acestui roman au
apărut și alte romane cum sunt “Ciocoii vechi și noi” a lui Nicolae Filimon, “Romanul
comanestilor” a lui Duliu Zamfirescu, “Mara“ de Ion Slavici și “Neamul soimarestilor” de
Mihail Sadoveanu. “Ion” este însă primul roman românesc comparabil cu capodoperele
universale prin impresia copleșitoare de viață pe care o degajă.

În romanul interbelic se continuă inspirația rurală prin operele lui Sadoveanu, și

Rebreanu, dar pe trepte valorice superioare și cu modalități specifice. Acum apăr
romanele citadine în care cadrul de desfășurare al acțiunii este orașul modern. Așa
avem creațiile lui Camil Petrescu, Călinescu, Hontensia Papadat Bengescu. Legat de
mediul citadin se dezvoltă și problema intelectualului strălucit ilustrată de romanele lui
Camil Petrescu.

În perioada interbelică romancierii experimentează

tehnici multiple al e romanului modern. Astfel avem
tendința de revenire la modelele tradiționale
precum cel balzacian pe care George Călinescu îl
folosește în “Enigma Otiliei”. El consideră absolut
necesar dezvoltarea romanului românesc pe linia
studiului caracterului.

Romanul interbelic cunoaște și alte orientări cum

este cea lirică în opera lui Ionel Teodoreanu,
estetizantă și simbolică la Mateiu Caragiale,
memorialistă la Constantin Stere și fantastică la
Mircea Eliade.

Pe lângă roman în proză interbelică se dezvoltă:

nuvelă la Gîb Mihăiescu, reportaj literar la Seo
Bogză și proză originală a lui Urmuz deschizătoare
de drumuri pentru literatură deceniilor următoare.

Ca reprezentanți de seamă a prozei iinterbelice

amintim pe Mihail Sadoveanu.nterbelice amintim
pe Mihail Sadoveanu.
 | Issue # 5

Contribuţia poeţilor şi scriitorilor la

înfăptuirea MARII UNIRI

Idealul naţional de înfăptuire a unirii tuturor provinciilor româneşti cu ţara mamă, n-a găsit
poporul nepregătit moral. Un rol important în menţinerea şi ridicarea acestuia în rândul populaţiei
civile şi a celor mobilizaţi în primul Război Mondial, l-au avut scriitorii şi în mod deosebit poeţii
ale căror poezii înflăcărate ajungeau odată cu ordinul de zi până în tranşee pe liniile frontului.
Încă din anii neutralităţii, 1914-1916 şi chiar dinaintea războiului balcanic din 1913. poeţii chemau
prin versurile lor. armata şi populaţia la lupta sfântă de eliberare a Transilvaniei şi unire a
Basarabiei şi Bucovinei lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, cu ţara.
Mulţi dintre poeţi au fost şi femei, care purtând în pântec copii neamului, nu uitau de ţara văduvită
şi înlăcrimată îndemnând cu aceeaşi bărbătească înflăcărare:
Hai copii! Hai Români! Azi soldaţi, mâine stăpâni, / Pe o altă Românie!... scria poeta Elena
Văcărescu în poezia: „N-aşteptaţi!” în iunie 1915.
Ardealul gemea în durerile robiei austro-ungare, despre care Netty Vernescu. scria în acelaşi an în
poezia „Români”: „în vatra lor cea părăsită,/ Vuieşte vântul a pustiu,/ Femeile batjocorite,/
Bocesc sicriu după sicriu „...
Iar Măria Vivoschi-Dolores, în ianuarie 1915 îndemna soldaţii: „Armaţi braţele voastre, setoşi de
răzbunare,/ Să făuriţi prin arme, o Românie Mare”.
Consolând durerea celor din Ardeal în 1916, Livia Rebreanu scria: „Iar azi, când toată lumea-i/ O
mare de durere,/ Să-mpart la cei ce sufăr,/ Un strop de mângâiere”...
Şi poeţii militari dorind ca toţi să fim împreună de la un capăt la altul al ţării cu întreg neamul
românesc, strigau: Vrem Ardealul!
“Dar la sunetul de goarnă, în loc munţii să se sfarme,/ Oştile Măriei Tale au scos sabia să
sfarme,/ Şi să-năbuşe în pieptul tinerimii, idealul,/ Celor ce strigau în noapte: Vrem Ardealul!” îi
reproşa poetul Radu Cosmin la 14 septembrie 1914, în „Satire” regelui Carol I.
Refrenul „Vrem Ardealul!” după înscăunarea lui Ferdinand I se auzea tot mai des pe buzele şi în
versurile poeţilor.
La 17 august 1915 tânărul poet Mihail Stamate amintea soldaţilor în poezia „Noi vrem Ardealul”:
‘’ Tu ce porţi în vine sânge,/ Vitejescul sânge dac,/ Să te văd cum duci drapelul,/ Şi sa treci vesel
la atac!
Voi, urmaşii Romei sfinte,/ Ascultaţi cum duce valul/ Valul Oltului sălbatec,/ Cântul sfânt: Noi
vrem Ardealul!”
1