Literatura română

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Literatura română este literatura scrisă de autori români. În același timp, Literatura română
termenul se referă la întreaga literatură scrisă înlimba română. Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Cuprins Secolul 16 - Secolul 17
Istoric Secolul 18 - Secolul 19
Începuturi Secolul 20 - Contemporană
Umanismul european
Decăderea Imperiului Otoman și Fanarioții Curente în literatura română
Renașterea națională Umanism - Clasicism
Literatura interbelică Romantism - Realism
Marii scriitori interbelici
Parnasianism - Simbolism
Perioada comunistă
Naturalism - Modernism
Diaspora
Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
Literatura contemporană
Suprarealism - Proletcultism
Note
Neomodernism - Postmodernism
Bibliografie
„Istoria literaturii române de la origini pănâ în prezent
,
Scriitori români
George Călinescu, 1941 Listă de autori de limbă română
Bibliografie suplimentară Scriitori după genuri abordate
Vezi și Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Legături externe Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii
Istoric Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
Începuturi
Articol principal: Literatura română veche.
Articol principal: Literatura română în slavonă.
Cel mai vechi document păstrat scris în limba română este o epistolă datată în 1521, trimisă de Neacșu de la Câmpulung judelui de la
Brașov, Hans Benkner.

Cultura Română a fost puternic influențată de creștinism de la începuturile sale, chiar Sfântul Apostol Andrei, Cel dintâi chemat fiind
propovăduitor al Sfintei Scripturi în aceste locuri. Cu toate acestea, primele scrieri religioase apar din Biserica Ortodoxă, aduse în
țară de către slavi. De aceea, cele mai devreme efectuate traduceri ale cărților în limba română au fost textele religioase ale Bisericii
Slavone ale secolului al XV-lea. Psaltirea Scheiană, Psaltirea Voronețeană, Psaltirea Hurmuzaki și Codicele Voronețean sunt texte
rotacizante, a căror traducere a fost alcătuită în partea sud-vestică a țării, iar copiile au fost efectuate în Moldova.

Prima carte imprimată în România a fost o carte religioasă în slavonă, în 1508, Liturghierul lui Macarie, iar prima carte imprimată în
limba română a fost Catehismul de la Sibiu din 1544, care însă s-a pierdut. Prima tipăritură care s-a păstrat este Evangheliarul slavo-
român a lui Filip Moldoveanul (Sibiu, 1551-1553). Prima tipăritură română cu litere latine este culegerea de Cântece religioase
calvine din 1560 a episcopului român Pavel Tordasi.[1] Alte traduceri grecești și slavone au fost tipărite în secolul al XVI-lea.
Dosoftei, un moldovean publica înPolonia în 1673, a scris cele mai vechi poezii românești cunoscute.

Primele eforturi de a publica Biblia în limba română au început în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, cu tipărirea în 1582 în
Orăștie a Paliei de la Orăștie - o traducere a primelor cărți ale Vechiului Testament - de Diaconul Șerban (fiu al Diaconului Coresi) și
Marien Diacul. Palia a fost tradusă de Episcopul Mihail Tordasi et al., iar traducerea a fost verificată pentru corectitudine, folosindu-
se traducerile Bibliei existente înlimba maghiară.

Totuși, întreaga Biblie a fost publicată în limba română abia la sfârșitul secolului al XVII-lea, când călugării de la mănăstireaSnagov,
de lângă București, au tradus și tipărit o biblie în română în 1688 (Biblia de la București). Această ediție are la bază traducerea
Vechiului Testament facută de Nicolae Milescu între anii 1661–1668.

Umanismul european
Articol principal: Literatura română umanistă.
Umanismul european a apărut în Moldova în secolul al XVII-lea din Polonia. Cel mai important reprezentant al său, Miron Costin, a
scris o cronică a istoriei Moldovei. Cronica lui Costin a fost precedată de cea a lui Grigore Ureche și urmată de cea a lui Ion Neculce.
Un alt umanist a fost Dimitrie Cantemir, care a scris istorii ale Moldovei, Țării Românești și Imperiului Otoman, dar și opere de
ficțiune: Divanul și Istoria ieroglifică. În Țara Românească un alt mare domnitor cu cultură umanistă a fost Constantin Brâncoveanu,
martirizat împreună cu fii săi de turci

Decăderea Imperiului Otoman șiFanarioții

Articol principal: Literatura română a secolului al XVIII-lea.
Secolul al XVIII-lea în Țările Române a fost dominat de Imperiul Otoman, care a decis să nu mai numească boieri locali în postul de
domnitor al Țării Româneștiși al Moldovei, ci negustori greci din Istanbul, numiți fanarioți.

Astfel, cultura greacă a influențat dezvoltarea literaturii române[1]. De exemplu, unul dintre marii poeți români ai acestui secol a fost
Alecu Văcărescu, care a scris cântece de dragoste în stilul poetului antic grec Anacreon. Tatăl lui, Ienăchiță, a fost și el poet, dar a
scris și prima gramatică a limbi române, iar fiul său, Iancu, a fost poate unul din cei mai mari poeți ai generației sale. O comedie
umană a fost dezvoltată de anecdotele lui Anton Pann, care a încercat să ilustreze puțin din spiritul și folclorul balcanic adus de
otomani în țările române.

Totuși, următoarea generație de scriitori români s-a inspirat din Iluminismul european. Reprezentanți ai acestei generații au fost
Gheorghe Asachi, Ion Budai Deleanu și Dinicu Golescu (cel dintâi jurnal de călătorie)[2].

Renașterea națională
Articol principal: Literatura română a secolului al XIX-lea.
Ideile revoluționare ale naționalismului, care se răspândeau în Europa, au fost adoptate și de români, care își doreau propriul lor stat
național, dar trăiau pe teritoriul unor mari imperii străine. Mulți scriitori români ai vremii făceau parte din mișcarea națională și au
participat la revoluțiile din anii 1821 și 1848. Originea românilor a constituit un subiect de discuție, și în Transilvania, a apărut o
mișcare latinistă, Școala Ardeleană, producând studii filologice despre originea romanică a limbii române și deschizând școli în limba
română.

Românii care au studiat în Franța, Italia și Germania, au adus cultura franceză și filosofia germană în literatura română modernă,
reducând influențele grecești și orientale de-a lungul timpului. În Țara Românească, o figură importantă a fost Ion Heliade
Rădulescu, care a fondat prima publicație în limba română și Societatea Filarmonică, societate care mai târziu a înființat Teatrul
Național București.
Nicolae Bălcescu dă primul model de monografie istorică, Alecu Russo creează poemul patriotic în proză iar Dimitrie Bolintineanu
legenda istorică. Se pun bazele romanului românesc prin: Dimitrie Bolintineanu, Pantazi Ghica, V.A. Urechia. Nicolae Filimon scrie
primul roman realist românesc,B.P. Hasdeu afirmă drama romantică în versuri,Alexandru Odobescu nuvela istorică și eseul.

Cei mai importanți scriitori ai celei de-a doua jumătăți a secolului au fost Vasile Alecsandri și mai târziu Mihai Eminescu. Alecsandri
a fost un scriitor prolific, care a contribuit la literatura română cu poezie, proză, câteva piese de teatru și colecții de folclor românesc.
Eminescu este considerat de majoritatea criticilor ca cel mai important și mai influent poet român. Poezia sa lirică avea rădăcinile în
tradițiile românești, dar a fost influențată de filosofia germană și de tradițiile
hinduse.

Cercul literar Junimea al lui Titu Maiorescu, fondat în 1863 și frecventat de mulți scriitori români, a jucat un rol important în
literatura română. Mulți scriitori valoroși, inclusiv Ion Luca Caragiale, care a scris unele din cele mai bune comedii românești,
povestitorul Ion Creangă și Barbu Ștefănescu Delavrancea, și-au publicat lucrările în această perioadă. Astfel au coexistat curente
literare diverse, de la Romantism, la Poporanism sau chiar Sămănătorism.

Literatura interbelică
După înfaptuirea unității naționale în 1918, în literatura română a debutat ceea ce se poate numi o adevărată epocă de aur,
caracterizată prin dezvoltarea romanului. Societatea tradițională și recentele evenimente politice au influențat opere precum Răscoala
lui Liviu Rebreanu publicată în 1932 și inspirată de revolta țărănească din 1907 și Pădurea Spânzuraților publicată în 1922 și
inspirată de participarea României la Primul Război Mondial. Începuturile romanului modern pot fi observate în proza unor scriitori
precum Hortensia Papadat Bengescu (Concert din muzică de Bach), Camil Petrescu (Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de
război). George Călinescu reprezintă o altă personalitate complexă a literaturii românești: romancier, dramaturg, poet, istoric și critic
literar, eseist, jurnalist. A publicat monografii consacrate lui Eminescu, Creangă, precum și o monumentală Istorie a literaturii
române de la origini pâna în prezent (1941, aproape 1000 pagini in quatro).

Un important scriitor realist a fost Mihail Sadoveanu, care a scris mai ales romane a căror acțiune se desfășoară în diferite perioade
ale istoriei Moldovei. Dar poate cei mai importanți autori ai acestei perioade au fost Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Mircea Eliade, Ion
Barbu și George Bacovia. Tudor Arghezi a revoluționat poezia la 50 de ani după Eminescu, creând noi baze pentru poezia română
modernă. Lucian Blaga, una din cele mai mari personalități artistice, a dezvoltat prin scrierile sale un sistem filosofic complex, încă
neînțeles suficient. Mircea Eliade este astăzi considerat cel mai mare istoric în domeniul religiilor. Romanele lui dezvăluiesc un
simbolism mistic, de factură pre-creștină, păgînă.

Născut în România, Tristan Tzara, un poet și eseist francez, este fondatorul dadaismului, o mișcare revoluționară nihilistă din artă.
Mai târziu, el a abandonat nihilismul pentru suprarealism și marxism. S-a stabilit la Zürich unde a fondat Cabaret Voltaire. Pentru
prima oară în istoria ei, cultura română era complet conectată la cultura occidentală, în timp ce dadaismul este primul curent artistic și
literar mondial inițiat de un român. Dadaismul și suprarealismul sunt componente fundamentale ale avangardismului, cea mai
revoluționară formă de modernism. Avangardiștii români sunt reprezentați de: Urmuz, Tristan Tzara, H. Bonciu, Grigore Cugler,
Benjamin Fundoianu, Aurel Baranga, Gellu Naum, Ilarie Voronca, Ion Vinea.

Marii scriitori interbelici

Tudor Arghezi
George Bacovia
Lucian Blaga
Mircea Eliade
Ion Barbu
Vasile Voiculescu

Perioada comunistă
Marin Preda este adesea considerat cel mai important romancier român de după al doilea război mondial. Romanul său, Moromeții,
descrie viața și dificultățile unei familii obișnuite de țărani din Câmpia Română din România de dinainte de război și, mai târziu, din
perioada de început a comunismului în România. Cea mai importantă carte a sa rămâne, însă, Cel mai iubit dintre pământeni, o crudă
descriere a societății comuniste. Unii din cei mai importanți poeți ai perioadei sunt Adrian Păunescu, Nichita Stănescu, Marin
Sorescu, Ana Blandiana.

Diaspora
În afara țării, Eugen Ionescu este unul din cei mai de seamă dramaturgi ai teatrului absurd. Dincolo de ridiculizarea celor mai banale
situații, piesele lui Ionesco prezintă în mod tangibil singurătatea oamenilor și insignifianța existenței individului. În același timp,
Emil
Cioran a fost un strălucit filosof și scriitor. Amândoi și-au scris operele majore în limba franceză, fapt pentru care istoriile literare
românești nu le dedică secțiuni speciale, ocupându-se în special de operele de debut. O excepție este Mircea Eliade care scrie și în
limba română (excepție făcând lucrările științifice, de istoria religiilor și filosofia miturilor). În 2009, Premiul Nobel pentru Literatură
i-a fost acordat scriitoarei germane, orginare din Banat, Herta Müller.

Literatura contemporană Nicolae Silade

Ioan Flora Gabriela Melinescu Dan Sociu
Mihai-Andrei Aldea
Emilian Galaicu-Păun Dan C. Mihăilescu Ion Stratan
Gabriela Adameșteanu
Radu Pavel Gheo Marin Mincu Bogdan Suceavă
Ștefan Agopian
Mugur Grosu Herta Müller Livia Ana Tătaru
Florica Mitroi
Costi Gurgu Ion Mureșan Cristian Teodorescu
Linda Maria Baros
Marius Ianuș Mircea Nedelciu Lucian Dan Teodorovici
Ștefan Baștovoi
Florin Iaru Ana-Maria Negrilă George Lixandru
Nicolae Breban
Nicolae Iliescu Dora Pavel Dumitru Țepeneag
Augustin Buzura
Ion Iovan Marta Petreu Radu Ulmeanu
Mircea Cărtărescu
Nora Iuga Petruț Pârvescu Matei Vișniec
Petru Cimpoeșu
Radu Jörgensen Ioana Pârvulescu Călin Vlasie
Oliviu Crâznic
Ion Bogdan Lefter Simona Popescu Claudiu Komartin
Dumitru Crudu
Norman Manea Sorin Preda Costel Stancu
Traian T. Coșovei
Angela Marinescu Liviu Radu George Cornilă
Gheorghe Crăciun
Angela Furtună Doina Ruști Ion Raduț
George Cușnarencu
Ileana Mălăncioiu Nicolae Silade

Note
1. ^ Al. Piru, Istoria literaturii române, Ed. Grai și suflet-Cultura națională, București, 1994, p. 14
2. ^ Primul jurnal… de calatorie(http://jurnalul.ro/vechiul-site/old-site/suplimente/editie-de-colectie/primul-jurnala-128-1
66-de-calatorie-2401.html), 12 februarie 2007, Oana Vataselu, Jurnalul Național, accesat la 8 iunie 2013

Bibliografie

„Istoria literaturii române de la origini pănâ în prezent, George

Călinescu, 1941
„Istoria literaturii românești”, Nicolae Iorga, 1929
„Istoria critică a literaturii române - 5 secole de literatură”
, Nicolae Manolescu, Editura Paralela 45, 2008 -recenzie
„Literatura română postbelică. Lista lui Manolescu” , Nicolae Manolescu, Editura Aula, 2001 -recenzie
„Scurtă istorie a literaturii române”, Dumitru Micu, Editura Iriana, 1994-1997
„Istoria literaturii române: de la creația populară la postmodernism” , Dumitru Micu, București, Editura Saeculum,
2000
„De la Alexandru Macedonski la George Bacovia” , Dumitru Micu, București, Editura Minerva, 1984
 „Istoria literaturii române în secolul XX”, Dumitru Micu, București, Editura Fundației Culturale Române, 2000
„Istoria literaturii române 1900 - 1918”, Dumitru Micu, 2 volume, București, Editura Științifică și Pedagogică, 1964-
1965
„Literatura română la începutul secolului XX”, Dumitru Micu, 1964
„Istoria literaturii române contemporane (1941-2000)” , Alex Ștefănescu, Editura Mașina de scris, București, 2005 -
recenzie1 - recenzie2
„Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900” , Stănuța Crețu, Gabriela Drăgoi, Florin Faifer
, Ion
Lăzărescu, Editura Academiei, București, 1979
Dicționarul scriitorilor români(coordonatori Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu), oVl. I-IV, Editura Fundației
Culturale Române, Editura Albatros,București, 1995-2002;
Dicționarul esențial al scriitorilor români(coordonatori Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu), Editura Albatros,
București, 2000;
Dicționar general al literaturii române, București, Editura Univers Enciclopedic,2006.
Dicționarul Biografic al Literaturii Române, Vol I și II, București, Editura Paralela 45, 2006 - recenzie

Bibliografie suplimentară
„Definițiile romanului. De la Dimitrie Cantemir la G. Călinescu” , Șerban Axinte, Editura Timpul, 2013
„Circulația în Moldova a cărții în limba română, tipărită în secolul al XVIII-lea” , Ioana Panait-Cristache, în "Mitropolia
Moldovei și Sucevei" nr. 5-6/1971
Dicționar al presei literare românești (1790-1982) , I. Hangiu, Editura științifică și Enciclopedică, 1987
Dicționarul presei literare românești: 1790-1990 , I. Hangiu, Editura Fundației Culturale Române, 1996
Scriitori și reviste literare din perioada interbelică, Nae Antonescu, Editura Revistei Convorbiri Literare, 2001
Presa literară românească: 1901-1948, I. Hangiu, Editura pentru Literatură, 1968
Literatură română din Transilvania între preiluminsim și preromantism, Alin-Mihai Gherman, Editura Casa Cărții de
Știință, 2004
O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia , Mihai Cimpoi, Editura Arc, 1996
O istorie condensatǎ a literaturii române: 1880-2000, Volume 1, Henri Zalis, Editura Bibliotheca, 2005

Explorări ín istoria literaturii Romåne, Alesandru Duțu, Editura Pentru Literatură, 1969
Istoria cărții românești: De la începuturi pînă la 1918
, Mircea Tomescu, Editura științifică, 1968

Vezi și
Listă de scriitori români
Expresionismul în literatură
Fracturism

Legături externe
Poezie românească
Literatura română - prezentare
Muzeul Literaturii Române
Dicționar de literatură română, Ecaterina Țarălungă
Diaconul Coresi: „Să învețe rumânii cine-s creștinii”
, 17 aprilie 2009, Evenimentul zilei
Romanul deceniului 2000-2010, 16 martie 2010, Dana G. Ionescu, Dan Boicea,Adevărul
Prăpăstiile din literatura română, 24 februarie 2013, Andrei Crăciun,Adevărul
„Să nădăjduim, totuși, că societatea românească va intra cândva în literatura universală“ , 13 decembrie 2009, Oana
Rusu, Ziarul Lumina
"Eminescu era slăbit, palid, neras; fața-i exprima o plictiseală de om necăjit"
, 14 iunie 2009, Oana Rusu,Ziarul
Lumina
Chemare la colaborare pentru Enciclopedia Literaturii Române eVchi, decembrie 2009, researchgate.net

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Literatura_română&oldid=12398177
Ultima editare a paginii a fost efectuată la 1 octombrie 2018, ora 11:50.

Acest text este disponibil sub licențaCreative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice
; pot exista și clauze
suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.