Statele Unite ale Americii

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Statele Unite ale Americii (sau abreviat S.U.A.), Statele Unite sau America (în engleză
United States of America respectiv USA, United States sau America) este numele unei Statele Unite ale Americii
republici constituționale federale, constând din 50 de state și un district federal (Districtul
United States of America
federal Columbia sau D.C.). Republica este situată aproape integral în continentul
America de Nord, între Canada (la nord) și Mexic (la sud), respectiv Oceanul Atlantic (la
est) și Oceanul Pacific (la vest). Statul Alaska este situat în extremitatea nord-vestică a
Americii de Nord, între Canada la est și strâmtoarea Behring la vest. Statul Hawaii este
un arhipelag din Oceanul Pacific, situat la circa 3.200 km sud-vest față de sud-vestul
statului California. Țara posedă, de asemenea, câteva teritorii în Pacific, respectiv în Drapelul Statelor Unite ale Stema Statelor Unite
Americii ale Americii
Caraibe.
Deviză: In God We Trust (oficial)
La o suprafață totală de peste 9,83 milioane km2 (sau circa 3,79 milioane mile pătrate), E Pluribus Unum latină
Din multe, una
dintre care circa 85% reprezintă teritoriul Statelor Unite continentale (în engleză
Imn: The Star-Spangled Banner
Contiguous United States sau adesea "The Lower 48"), suprafața Statelor Unite este de
aproximativ 40 de ori mai mare decât suprafața României, ele fiind a treia țară ca mărime
din lume (după Rusia și Canada). Partea sa continentală măsoară peste 5.000 de kilometri 0:00 / 0:00
de la Oceanul Atlantic (la est) până la Oceanul Pacific (la vest) și peste 2.000 de kilometri
de la granița canadiană (la nord) până la cea mexicană (la sud).

Cu o populație de peste 312 milioane de persoane, conform recensământului din anul

2010, Statele Unite mai sunt și a treia țară a lumii, luată după populație. Statele Unite
sunt, în același timp, și una dintre țările lumii cele mai diverse din punct de vedere etnic și
cultural din lume, întrucât oameni din toate țările lumii au emigrat cândva sau continuă să
emigreze în Uniune.[3]

La o valoare a produsului intern brut (cunoscut și sub acronimul PIB) de 15,2 trilioane de
dolari, economia Statelor Unite este cea mai mare a lumii, reprezentând circa 22 % din
PIB-ul nominal global și peste 19 % din PIB-ul nominal global, considerând ajustările
determinate de paritatea puterii de cumpărare.[4][5] Statele Unite este o țară foarte
dezvoltată, ce se poziționează foarte bine în clasamente internaționale precum dezvoltare
umană, PIB pe cap de locuitor, nivelul salariului mediu,[6] productivitatea muncii,[7]
cercetare științifică,[8] educație,[9] competitivitate[10] și calitatea vieții,[11] având, de
asemenea, un nivel scăzut de corupție. Deși are doar 4.3% din populația mondială,[12] Localizarea Statelor Unite ale Americii
SUA deține 33.4% din toată bogăția lumii, cea mai mare pondere de bogăție concentrată Geografie
într-o singură țară.[13] Suprafață
- totală 9 629 091 km² (locul 4)
Apă (%) 2,23
Cel mai înalt punct Muntele McKinley
Cuprins (6.190 m)
Cel mai jos punct Badwater Basin[*] (-86 m)
Istoria Statelor Unite ale Americii
Preistorie Cel mai mare oraș New York
Colonizarea europeană Vecini Mexic
Crearea națiunii americane Canada
Expansiunea Fus orar UTC (UTC-5 la -10)
Războiul Civil Ora de vară UTC (UTC-4 la -10)
Secolul XX Populație
Secolul XXI Densitate 34,2 loc/km²
- Estimare 2014 ▲318 626 220 locuitori[1]
Geografie
Relief
(locul 3)
- Estimare 2017 325.145.963
Hidrografie
 Floră și faună Limbi oficiale Nu este specificată la nivel
Climă federal.
Limbi recunoscute:
Demografie engleza
Religie spaniola
Limba oficială
hawaiiana
Etnonim (masc.) american, (fem.)
Educație
americancă, (pl.) americani
Aglomerări urbane
Grupuri etnice După rasă:
Politică 77,1% albi
Guvernul Statelor Unite ale Americii 13,2% negri
Congresul Statelor Unite ale Americii 5,6% asiatici
2,6% alții/multirasiali
Justiția în Statele Unite ale Americii 1,2% amerindieni
Statele Unite ale Americii ca federație 0,2% australoizi
Relațiile externe Etnie:
Organizare administrativ-teritorială 17,6% hispanici sau latini
82,4% non-hispanici sau
Armată non-latini
Economie Guvernare
Agricultură Sistem politic Republică federală
Industrie prezidențială
Servicii Președintele în Donald Trump
funcție
Transport
Vicepreședinte Mike Pence
Turism
Legislativ Congres
Cultură Camera Senat
Bucătăria superioară
Literatura, filosofia și artele vizuale Camera inferioară Camera Reprezentanților
Patrimoniu mondial UNESCO Capitala Washington, DC
Cinematografie Istorie
Muzică Stat independent
Sport Independența față 4 iulie 1776
de Regatul Unit
Știință și tehnologie Constituția 21 iunie 1788
Sănătate americană
Economie
Note PIB (PPC) 2014
Vezi și - Total 17.528.780.100.000 $
Legături externe - Pe cap de 54 980 $ (locul 6)
locuitor
PIB (nominal) 2014
- Total 17.528.780.110.000 $
Istoria Statelor Unite ale Americii (locul 1)
- Pe cap de (locul 9)54 981 $
Articole principale: Istoria Statelor Unite ale Americii și locuitor
Cronologia istoriei Statelor Unite ale Americii. Gini (2012) 36,9 % (mediu)
IDU (2013) ▬ 0,914 (foarte ridicat)
(locul 5)
Preistorie Monedă Dolarul american (USD)
Istoria Americii a început cu sosirea primilor imigranți din Asia peste strâmtoarea Bering, Coduri și identificatori
cu aproximativ 14.000 de ani în urmă, urmărind turme de animale pentru vânătoare, în Cod CIO USA
America. Acești indieni americani au lăsat urme ale existenței lor prin petroglife și alte
Cod mobil 310
311
materiale arheologice. Este estimat că 2,9 milioane de oameni au locuit pe teritoriul care 312
astăzi aparține Statelor Unite, înainte de diminuarea lor numerică ca urmare a epidemiilor 313
316
cauzate de boli infecțioase, care au sosit în America prin intermediul călătorilor europeni
Prefix telefonic +1
(cu toate că există dubii despre numărul lor exact). Au existat și societăți avansate, de
ISO 3166-2 US[2]
exemplu Anasazi din sud-vest, sau Indienii de Păduri (Woodland), care au construit
Domeniu Internet .gov .edu .mil .us .um
centrul Cahokia, situat lângă St Louis, care a avut o populație de 40 în anul 1200 î.e.n.
Prezență online
site web oficial (https://www.usa.gov/)
tweeter (https://twitter.com/usagov)
Colonizarea europeană Foursquare Labs, Inc. (https://www.foursquare.c
om/v/4e51480cfa7626401ec3632b)
Vizitatori străini au sosit și în trecut, dar doar după călătoriile lui Cristofor Columb, în
Modifică date / text (https://ro.wikipedia.org/w/index.ph
secolele XV și XVI, au început națiunile europene să exploreze și să creeze locuințe p?title=Statele_Unite_ale_Americii&action=edit&section
permanente pe acest continent. Vezi Colonizare. =0)
În secolele XVI și XVII, spaniolii au ocupat sud-vestul Statelor Unite și Florida. Prima
colonie engleză care a avut succes a fost Jamestown în Virginia, în 1607. Pe parcursul următoarelor decenii au apărut unele colonii olandeze, ca New
Amsterdam (predecesorul orașului New York), pe teritoriul ocupat actualmente de New York și New Jersey. În 1637, suedezii au creat o colonie numită
Christina (în Delaware), dar au trebuit să cedeze colonia, în 1655, Olandei.

Aceste evenimente au fost urmate de colonizarea intensivă a coastei de est de către Marea Britanie. Colonizatorii din Marea Britanie au fost lăsați în
pace de către patria lor de origine până la Războiul de Șapte Ani, când Franța a cedat Canada și regiunea Marilor Lacuri Marii Britanii. Atunci
metropola (Marea Britanie) a impus impozite asupra celor 13 colonii pentru a strânge fonduri pentru război. Mulți colonizatori nu au acceptat
impozitele deoarece ei considerau că nu aveau o reprezentare adecvată în Parlament. Tensiunile între Marea Britanie și colonizatori au crescut și cele
13 colonii au început o revoluție de eliberare de sub controlul Marii Britanii.

Crearea națiunii americane

În 1776, cele 13 colonii și-au declarat independența față de Marea Britanie, izbucnind Revoluția
Americană (1775 - 1783) care a creat Statele Unite.

Structura administrativă inițială a țării a fost o confederație, fondată în 1777 (în 1781 fiind ratificată baza
sa) - Articles of Confederation. După dezbateri îndelungate, acest document a fost înlocuit de către
Constituția Statelor Unite ale Americii, în 1789, care a creat un sistem politic mai centralizat.

Expansiunea
Articol principal: Expansiunea teritorială a Statelor Unite ale Americii.
Pe parcursul secolului al XIX-lea, națiunea s-a extins
rapid, adăugând multe state noi. Destinul Manifest a fost
o filosofie care a încurajat extinderea Statelor Unite
Primul președinte al Statelor
înspre vest: deoarece populația statelor din est creștea și Unite ale Americii, George
imigranți noi intrau în țară, mulți oameni se mutau Washington, a servit în funcție
continuu înspre vest. două mandate, între 1789 și
1797.
Ca urmare a acestui proces, SUA a ocupat teritoriile
Achiziții teritoriale după dată amerindienilor. Aceste acțiuni continuă să aibă implicații
politice astăzi, deoarece unele triburi cer aceste pământuri înapoi. În unele locuri, populațiile indigene
au fost distruse sau grav reduse de boli infecțioase aduse de către europeni și astfel colonizatorii din
SUA au acaparat ușor aceste teritorii goale. În alte situații, Indienii americani au fost mutați forțat de pe teritoriile lor tradiționale, unii fiind duși în
rezervații. Cu toate că unii declară că Statele Unite nu a fost o putere colonială până ce a acaparat teritorii străine în Războiul Spaniol-American,
controlul exercitat asupra pământurilor în America de Nord de către SUA a fost, esențial, de o natură colonială.

Teritoriile unora din statele care intră în componența SUA au fost cumpărate de la vecini sau de la alte puteri coloniale: Louisiana a fost cumpărată de
la Franța în 1803, Florida de la Spania în 1809, iar Alaska de la Rusia în 1867.

În această perioadă, țara a devenit o mare putere industrială și un centru pentru inovație și dezvoltare tehnologică.

Războiul Civil
Din perioada colonială, a existat un deficit de lucrători, un fapt care a încurajat sclavia. Până la
mijlocul secolului 19, conflictele asupra drepturilor statelor și sclavajului negrilor au continuat să
crească în intensitate și au început să domine politica internă a Statelor Unite.

Statele nordice au început să se opună sclaviei, însă statele sudice considerau că acest sistem era
necesar pentru continuarea cu succes a agriculturii lor bazate pe bumbac și doreau să introducă sclavia
și în teritoriile de vest. Unele legi federale au fost trecute prin Congres pentru a atenua conflictul (de
exemplu, Compromisul Missouri și Compromisul din 1850).
Bătălia de la Fredericksburg, 13
Disputa a explodat într-o criză în 1861, când șapte state sudice au părăsit Statele Unite și au format
decembrie 1862
Statele Confederate ale Americii, o acțiune care s-a terminat cu Războiul Civil American. Imediat
după începutul războiului, încă patru state sudice au intrat în confederație.
În timpul războiului, Abraham Lincoln a proclamat eliberarea tuturor sclavilor în statele rebele, prin Proclamația de Emancipare, cu toate că
emanciparea completă a sclavilor a avut loc doar în 1865, după sfârșitul confederației, odată cu adoptarea Amendamentului al 13-lea al Constituției
SUA. Războiul civil a răspuns și la întrebarea despre dreptul statelor de a părăsi Uniunea și e considerat un moment crucial în istoria țării, când
guvernul național a acaparat puteri noi și extinse.

Secolul XX
Secolul XX a fost, uneori, numit "Secolul American" din cauza influenței exercitate de către această
țară asupra întregii lumi. Influența sa relativă a fost mare, în special datorită faptului că Europa, care,
anterior, a fost cel mai important centru de influență, a suferit grav în ambele războaie mondiale

Statele Unite a luptat în Primul și Al Doilea Război Mondial de partea Aliaților. În perioada
interbelică, cel mai important eveniment a fost Marea Depresiune (1929 - 1939), efectul căreia a fost
intensificat de Dust bowl, o secetă gravă. Ca și restul lumii dezvoltate, SUA a ieșit din această criză
economică în urma mobilizării pentru Al Doilea Război Mondial.

Războiul a adus pagube enorme majorității participanților la el, însă SUA a suferit relativ puțin din
Atacul de la Pearl Harbor
punct de vedere economic. În 1950, mai mult de jumătate din PIB-ul global aparținea SUA.

În Războiul Rece, SUA au fost un participant cheie în Războiul din Coreea și Războiul Vietnamez, și, pe lângă URSS, a fost considerată una din cele
două superputeri. Această perioadă a coincis cu o mare expansiune economică. Odată cu încetarea existenței Uniunii Sovietice ca entitate juridică,
SUA a devenit un centru mondial economic și militar cu o pondere sporită.

În deceniul 1990 - 2000, Statele Unite au participat la mai multe misiuni de poliție și de menținere a păcii, așa cum ar fi cele din Kosovo, Haiti,
Somalia, Liberia, și Golful Persic.

Secolul XXI
După atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, executate asupra complexului World Trade Center și a Pentagon-ului de organizația teroristă, Al-
Qaida, condusă de Osama bin Laden, Statele Unite ale Americii, cu ajutorul altor națiuni, au declarat război contra terorismului, care a inclus acțiuni
militare în Afganistan și Irak.

Geografie
Articol principal: Geografia Statelor Unite ale Americii.
Din punct de vedere geografic, țara se împarte în trei regiuni principale: Munții Stâncoși
(Rocky Mountains) - la vest, zona de podiș și de munte a Appalașilor - la est, și câmpiile
întinse de prerie (Great Plains) - în partea centrală. În secolul 19, preriile imense au
devenit simbolul valorificării de noi teritorii și al vieții în libertate a coloniștilor.
Caracteristice pentru America de Nord sunt și marea diversitate a climei și bogăția lumii
vegetale.

Relief
Relieful Statelor Unite ale Americii este variat, format din munți înalți (ex. Munții
Stâncoși, Munții Coastei, Munții Cascadelor, Munții Alaskăi, Munții Mauna Loa, Munții Harta fizică a Statelor Unite
Mauna Kea, Munții Apalași etc.) formați prin orogeneză alpină, podișuri (Colorado,
Preriilor, Nevada etc.) și câmpii (Cp. Mississippi).

Hidrografie
Articole principale: Listă de fluvii din SUA și Listă de fluvii din America.
Principala apă curgătoare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii este Mississippi, cel mai mare fluviu, cu cei mai mulți afluenți. În S.U.A. sunt
fluvii și lacuri uriașe. Rețeaua fluvială se numără printre cele mai întinse de pe Glob, fiind alimentată atât de apa ploilor, cât și de cea a zăpezilor și
ghețarilor care acoperă masivele înalte. Scurgerea râurilor este dirijată de relief, în câteva direcții principale.
 Mississippi este un fluviu uriaș, care, împreună cu Missouri, este de 2 ori și jumătate mai lung decât Dunărea, având mărimea de 3950 km.
Izvorăște la Vest de Lacul Superior, la 518 m altitudine, străbate tot teritoriul S.U.A. de la Nord la Sud și se varsă în Golful Mexic printr-o deltă
mlăștinoasă. Bazinul fluviului Mississippi cuprinde 55 de afluenți navigabili. Ca volum de apă ocupa locul al III-lea în lume.

Floră și faună
Păduri de foioase, păduri de conifere în zona de munte și în Alaska. Vegetație de stepă și vegetație mediteraneană - în Florida și California, deșertică -
în Nevada, în pădurile tropicale și Hawaii.

Climă
Clima este predominant temperată (exemplu: temperat oceanică - pe țărmul Oceanului Atlantic; temperat continentală - în centrul țării; subtropicală - în
Florida și California). În Alaska, clima este rece subpolară, în Nevadaeste temperată și în Hawaii este tropicală umedă. Temperatura variază în iulie
între 18 °C în Seattle și 28 °C în New Orleans, iar în ianuarie, între -10 °C la Minneapolis și 13 °C la Los Angeles. Cantitatea de precipitații variază de
la peste 100 cm pe coasta de est și de sud, la 50 cm în bazinul fluviului Mississippi și mai puțin de 25 cm în zonele muntoase din Vest. Precipitațiile
sunt foarte abundente în apropierea coastei de vest, în Washington și Oregon 80 cm în zonele joase și 100–150 cm în zonele muntoase. Coborând însă
spre California, precipitațiile devin tot mai rare, ajungând la o cantitate medie de 25 cm în Los Angeles.

Demografie
Articol principal: Demografia Statelor Unite ale Americii.
Statele Unite ale Americii este o țară diversificată rasial și etnic. Sunt recunoscute șase rase: rasa albă,
rasa indiană din America, rasa nativă din Alaska, rasa asiatică, negrii sau afroamericani, hawaieni
nativi și alte rase insulare din Pacific. Americanii sunt, clasificați ca fiind de origine iberică sau latino-
americană și ne-iberici sau ne-latinoamericani, latino-americanii și ibericii din SUA sunt o etnie
diferită care constituie cel mai mare grup minoritar din această țară.

Americanii Albi (inclusiv ibericii și latin-oamericanii americani albi) sunt o majoritate rasială, cu o
cotă de 72,4% din populația SUA, în estimările oficiale din Programul de Estimare a Populației (PEP),
sau 75% în Sondajele Comunitații Americane (ACS). Spaniolii și latino-americanii din SUA (de orice
rasă) reprezintă 16,3% din populație. Afroamericanii sunt cea mai mare minoritate rasială, Comitatele americane dupǎ
prevalența etnică a strămoșilor
reprezentând 12,4% din populație.
populației
Americanii albi sunt majoritari în fiecare regiune, atingând cel mai înalt prag al populației în centrul,
vestul și nordul Statelor Unite: 82% pe PEP, sau 80% pe ACS. 78% din această regiune central vestică sunt albi, cea mai mare rată de răspândire din
toate regiunile. Cu toate acestea, 35% dintre americanii albi (dacă toți americanii de culoare albă sau non-hispanici/latini) trăiesc în Sud, mai mult ca în
orice regiune. Sudul este, de asemenea, regiunea unde populația de culoare este cel mai des întâlnită sau afro-americanii sunt cel mai des întâlniți, cu o
proporție de 55%. O pluralitate sau majoritate a fiecărui grup minoritar rămas rezident în Vest: Regiunea este locul a 42% hispanici și latini americani,
46% americani asiatici, 48% indieni americani și nativii din Alaska, 68% nativii hawaieni și alte rase insulare din Pacific, 37% sunt catalogați "Două
sau mai multe rase" populație (Americani multirasiali), și 46% dintre oamenii din "altă rase".

Populația rurală a scăzut în ultimul secol de la 72% în 1910 la 16% în 2010[14].

Religie
Potrivit unui studiu realizat în 2014 de către Pew Research Center, 71% dintre americani sunt creștini (47% protestanți și 21% catolici), 23% nu au
religie și 6% practică alte religii (iudaism - 1,9%, islam - 0,9% budism - 0,7%, hinduism - 0,7%, alte religii - 1,8%).[15].

Statistici

American Religious Identification Survey (http://commons.trincoll.edu/aris/files/2011/08/ARIS_Report_2008.pdf)

Table 75. Self-Described Religious Identification of Adult Population: 1990, 2001, and 2008 (http://www.census.gov/compendia/stata
b/2012/tables/12s0075.pdf)

Limba oficială
Deși Statele Unite ale Americii apar în statistici cu limba engleză ca limbă oficială, în fapt din cele 50 de state componente, numai 31 au, prin lege, ca
limbă oficială engleza (în paranteze anul legiferării), și anume:[16]
 Alabama (1990); Alaska (1998); Arizona (2006); Arkansas (1987); California (1986); Colorado (1988);
Florida (1988); Georgia (1986, 1996); Hawaii (1978); Idaho (2007); Illinois (1969); Indiana (1984); Iowa
(2002); Kansas (2007); Kentucky (1984); Louisiana (1807); Massachusetts (1975); Mississippi (1987);
Missouri (2008), Montana (1995); Nebraska (1920), New Hampshire (1995); North Carolina (1987); North
Dakota (1987); Oklahoma (2010); South Carolina (1987); Tennessee (1984); Utah (2000); Virginia (1981,
1996); Wyoming (1996).

Educație

Aglomerări urbane
Articol principal: Lista orașelor din Statele Unite ale Americii.

Cele mai mari orașe din Statele Unite

# Oraș (Stat) Populație Populație
urbană (2011) metropolitană (2011)
1 New York (New 8 244 910 19 015 900
York)
2 Los Angeles 3 819 702 12 944 801
(California)
New York 3 Chicago (Illinois) 2 707 120 9 504 753 Philadelphia
4 Houston (Texas) 2 145 146 6 086 538
5 Philadelphia 1 536 471 5 992 414
(Pennsylvania)
6 Phoenix (Arizona) 1 469 471 4 263 236
7 San Antonio (Texas) 1 359 758 2 194 927
Los Angeles 8 San Diego 1 326 179 3 140 069
(California) Phoenix
9 Dallas (Texas) 1 223 229 6 526 548
10 San Jose 967 487 1 865 450
(California)
11 Jacksonville 827 908 1 360 251
(Florida)
Chicago 12 Indianapolis 827 609 1 778 568
San Antonio
(Indiana)
13 Austin (Texas) 820 611 1 783 519
14 San Francisco 812 826 4 391 037
(California)
15 Columbus (Ohio) 797 434 1 858 464
16 Fort Worth (Texas) 758 738 6 526 548
Houston 17 Charlotte (Carolina 751 087 1 795 472 San Diego
de Nord)
18 Detroit (Michigan) 706 585 4 285 832
19 El Paso (Texas) 665 568 820 790
20 Memphis 652 050 1 325 605
(Tennessee)

Politică

Guvernul Statelor Unite ale Americii

Articol principal: Guvernul Statelor Unite ale Americii.
Guvernul federal american, numit Administrație, este condus de Președintele Statelor Unite. Președintele este ales o dată la 4 ani, aceeași persoană
putând deține maximum 2 mandate. Deciziile executive sunt luate de președinte, iar membrii Cabinetului sunt oficial considerați consilieri ai
președintelui pe domeniile legate de responsabilitățile oficiilor lor. Cabinetul include vicepreședintele și 15 șefi ai departamentelor executive. Aceștia
sunt secretarii pentru Agricultură, Comerț, Apărare, Educație, Energie, Sănătate și Servicii Umane, Securitatea Patriei, Locuințe și Dezvoltare Urbană,
Interne, Muncă, de Stat, Transport, Finanțe, Afacerile Veteranilor, și Justiție.

Capitoliul Statelor Unite ale Americii
Departamentele pot fi create doar prin legi organice, astfel încât președintele nu poate schimba
numărul lor fără a trece printr-un proces legislativ intens. Ultima dată aceasta s-a întâmplat ca
urmare a atacurilor teroriste din 11 septembrie 2001, când a fost creat Departamentul pentru
Securitatea Patriei (Homeland Security). Precedentul departament (al Energiei) a fost creat cu 50
de ani în urmă. Secretarul pentru Justiție este numit în engleză Attorney General (literal Avocatul
General), el fiind responsabil de numirea și suspendarea procurorilor federali, precum și de
reprezentarea legală a Statelor Unite. Departamentul de Stat are aceeași funcție ca Ministerele de
Externe în alte țări. Departamentul Securității Patriei are unele prerogative similare celor ale
Ministerelor de Interne din alte țări. De exemplu, FBI (poliția federală) este, formal, parte din
acesta. Departamentul de Interne și cel al Educației au prerogative destul de diferite și mai mici
decât ministerele cu aceleași nume din alte țări. Spre deosebire de alte țări, în SUA nu se folosește
cuvântul minister.

Șeful de Cabinet al Președintelui (White House Chief of Staff, adică șeful angajaților Casei Albe), are, de asemenea, rang de membru al Cabinetului
(Administrației). Sub președintele George W. Bush, alți patru oficiali au primit rang de membri ai Cabinetului. Aceștia sunt Administratorul Agenției
de Protecție a Mediului, Directorul Oficiului pentru Organizare și Buget, Directorul Oficiului Național de Control al Medicamentelor și Negociatorul-
șef pentru Comerț al Statelor Unite (U.S. Trade Representative).[17]

Actualul președinte american este Donald Trump.

Congresul Statelor Unite ale Americii

Articol principal: Congresul Statelor Unite ale Americii.
Congresul este o instituție bicamerală formată din Senat, camera superioară, și Camera
Reprezentanților, cea inferioară.

Justiția în Statele Unite ale Americii

Statele Unite ale Americii au o singură curte supremă numită "Supreme Court of the United States of
America", membrii ei fiind desemnați de Președintele SUA, cu acordul Senatului. Nu este fixat
constituțional câți judecători pot fi membri ai Curții Supreme, de tradiție recentă fiind 9, număr fixat
Congresul Statelor Unite ale Americii
de legislativ. Curtea Supremă este curtea de ultimă instanță pentru toate cazurile privind Constituția
SUA și, în anumite cazuri limitate, este curtea de jurisdicție de primă instanță . Curtea Supremă
supraveghează direct toate celelalte curți civile și criminale și, indirect, și sistemul militar de justiție.

Statele Unite ale Americii ca federație

Statele Unite ale Americii sunt un stat federal. Fiecare stat deține suveranitate legală, are propriul parlament (în general numit adunare - assembly),
adesea bicameral, guvernator ales prin vot direct de populația statului, guvern condus de acesta și sistem juridic propriu, inclusiv curte supremă de
justiție.

Foarte multe responsabilități (de exemplu, poliția, justiția civilă și criminală, educația), care, în alte țări, sunt prerogativa autorităților centrale, în SUA
sunt de prerogativa statelor. Fiecare stat are și sistem fiscal propriu. Impozitul pe venit plătit de fiecare american este de două tipuri, federal și de stat.
Unele state aleg să nu perceapă impozit pe venit, preferând să aducă la buget bani din impozitul pe vânzări (sales tax). În SUA nu există TVA. Totuși,
veniturile bugetelor statelor sunt adesea insuficiente și autoritățile federale alocă statelor sume pentru anumite destinații. Alocarea acestora este adesea
condiționată de îndeplinirea anumitor condiții, în acest fel autoritățile federale asigurându-se, indirect, că statele urmează în acele domenii politica pe
care o vrea guvernul federal. Sunt și cazuri când unele state refuză aceste alocări și își mențin o politică economico-socială independentă. Statele
adesea pendulează între a duce o politică proprie și a primi suplimentar fonduri federale.

Relațiile externe

Organizare administrativ-teritorială
Articol principal: Subdiviziunile Statelor Unite ale Americii.
Statele Unite cuprind 50 state și un district federal.
 Alabama Dakota de Kentucky Nebraska Rhode Districtul Columbia
Alaska Sud Louisiana Nevada Island (Washington, D.C.)
Arizona Delaware Maine New Tennessee
Arkansas Florida Maryland Hampshire Texas
California Georgia Massachusetts New Jersey Utah
Carolina de Hawaii Michigan New Mexico Vermont
Nord Idaho Minnesota New York Virginia
Carolina de Illinois Mississippi Ohio Washington
Sud Indiana Oklahoma Virginia de
Missouri
Colorado Iowa Oregon Vest
Montana
Connecticut Kansas Pennsylvania Wisconsin
Dakota de Wyoming
Nord
Multe din aceste nume de state provin din limbile populației băștinașe - ale așa-numiților indieni.

Armată
Articol principal: Armata de uscat a Statelor Unite ale Americii.
Statele Unite ale Americii sunt pe primul loc în lume în termeni de cheltuieli militare cu 661 de
miliarde de dolari în 2009, adică 43% din totalul mondial[18]. Pe locurile următoare se află China cu
100 miliarde dolari și Franța cu 63,9 miliarde dolari[18]. Statele Unite deține și primul loc la numărul
de soldați, care este de 1,4 milioane și este urmată de Federația Rusă, care este de 1 milion, însă
Federația Rusă are la fel sau poate mai mult armament aerian și tancuri, în timp ce Statele Unite au
mai multe submarine.

Soldat american în Afganistan, în

Economie depărtare un UH-60 Black Hawk
Articol principal: Economia Statelor Unite ale Americii.
Datorită condițiilor naturale propice și a sporului demografic (inițial mai ales prin imigrație din Europa - între 1800 și 1913 sosind în total cca. 50
milioane de oameni), industria s-a dezvoltat într-un ritm rapid, ceea ce a permis SUA să ocupe o poziție de frunte pe arena internațională. Totodată,
statul este considerat simbolul economiei libere de piață. Datorită abundenței bogățiilor naturale (cărbune, petrol, gaze naturale, hidroenergie), el este
mai puțin dependent de importul de energie decât majoritatea celorlalte state industrializate. Un alt avantaj al său îl constituie culturile agricole:
America este privită drept grânarul globului, iar o parte importantă a producției agricole este exportată în lumea întreagă.

Conform datelor oferite de Biroul de Statistică a Muncii din cadrul Departamentului Muncii al Statelor Unite,[19] în anul 2008, în economia SUA erau
ocupate 134.354.250 de persoane, dintre care:

Industria Număr de angajați % din totalul angajaților

Agricultură, silvicultură, pescuit, cinegetică 385.730 0,3%
Minerit 644.070 0,5%
Utilități 542.230 0,4%
Construcție 7.671.680 5,7%
Producție (confecții) 13.960.700 10,4%
Vânzare angro 5.964.920 4,4%
Vânzare cu amănuntul 15.642.700 11,6%
Transport și depozitare 5.306.240 3,95%
Industria informațiilor 3.019.040 2,25%
Finanțe și asigurări 5.990.930 4,6%
Industria imobiliară, chirii și arende 2.143.100 1,6%
Servicii profesionale, științifice și tehnice 7.519.060 5,6%
Administrarea (managementul) companiilor și întreprinderilor 1.915.250 1,4%
Managementul administrativ, al resurselor și deșeurilor și servicii de remediere 8.506.680 6,3%
Servicii educaționale 12.455.550 9,3%
Ocrotirea sănătăți și asistență socială 16.006.410 11,9%
Arte, distracții, recreere 1.923.380 1,4%
Cazare și servicii alimentare 11.341.810 8,4%
Alte servicii (cu excepția administrației publice) 3.881.410 2,9%
Administrația federală, de stat și locală 9.533.390 7,1%

Țara cunoaște în ultimele decenii o accentuare a polarizării sociale, fapt care o face să afișeze inegalitatea veniturilor cea mai mare dintre toate
democrațiile industriale avansate, din acest punct de vedere S.U.A, fiind comparabilă cu state gen Ghana, Nicaragua sau Turkmenistan, fapt economic
și social care, după părerea politologului Robert C. Lieberman, atacă însăși fibra democrației.[20] Economistul Thomas Sowell, pe de altă parte, citând
studiul Departamentului Trezoreriei "Mobilitatea Venitului în S.U.A. din 1996 până în 2005", remarcă gradul de mobilitate socială în S.U.A., arătând
că veniturile celor care în 1996 reprezentau cei mai bogați 1% au scăzut cu 26% până în 2005[21].

Agricultură

Industrie

Servicii

Transport

Turism

Cultură
Statele Unite este casa multor culturi și a unei varietăți largi de grupări etnice, tradiții și valori.[3][22] În afară de populațiile de amerindieni, hawaieni și
nativi ai Alaskăi, aproape toți americanii sau strămoșii lor s-au stabilit sau au imigrat în ultimele cinci secole.[23] În general, cultura americană este o
cultură occidentală în mare măsură derivată din tradițiile imigranților europeni, cu influențe din multe alte surse, precum tradițiile aduse de sclavi din
Africa.[3][24] Imigrările mai recente din Asia și mai ales din America Latină s-au adăugat, formându-se un amestec cultural ce a fost descris drept un
creuzet de fuziune și un bol de salată eterogen, în care imigranții și descendenții lor păstrează caracteristici culturale distinctive.[3]
Miezul culturii americane a fost stabilit de coloniștii britanici protestanți și a fost modelat în timpul procesului de stabilire la frontieră, având trăsături
derivate transmise mai departe descendenților, iar apoi imigranților de mai târziu prin asimilare. Americanii sunt caracterizați în mod tradițional de o
puternică etică a muncii, competivitate și individualism,[25] precum și de o credință unificatoare într-un „crez american” ce pune accent pe libertate,
egalitate, proprietate privată, democrație, supremația legii și preferința pentru un guvern limitat.[26] Americanii sunt extrem de caritabili la standarde
globale. Potrivit unui studiu britanic din 2006, americanii dau 1.67% din PIB pe caritate, mai mult decât orice altă națiune studiată, de două ori mai
mult decât britanicii, aflați pe locul doi, cu 0.73%, și de douăsprezece ori mai mult decât cifrele franceze de 0.14%.[27][28]

Bucătăria
În general, bucătăria americană este asemănătoare cu cele ale altor țări occidentale. Grâul este
principala cereală, în jur de trei sferturi din produsele cereale fiind din făină de grâu[29], iar pentru
multe feluri de mâncare sunt utilizate ingrediente indigene, precum curcanul, cerbul, cartofii, cartofii
dulci, porumbul, dovlecelul sau siropul de arțar, ce erau consumate nativii americani și de rezidenții
europeni timpurii.[30] Aceste alimente domestice sunt parte a meniului național împărtășit la una
dintre cele mai populare sărbători americane: Thanksgiving, când diferiți americani gătesc mâncăruri
tradiționale pentru a sărbători.[31]

Feluri caracteristice precum plăcinta cu mere, găina prăjită, pizza, hamburgerii și hot dogurile derivă Plăcinta cu mere este o mâncare
asociată în mod obișnuit cu bucătăria
din rețetele diferitor imigranți. Cartofii prăjiți francezi, feluri mexicane precum burrito și alivanca cu
americană.
carne și felurile de paste modelate liber după surse italiene sunt consumate pe scară largă.[33]
Americanii beau de trei ori mai multă cafea decât ceai.[34] Comercializarea de către industriile SUA
este în mare măsură responsabilă pentru producerea de sucuri de portocale și de băuturi din lapte
pentru micul dejun ce pot fi găsite oriunde.[35][36]

Obieciurile alimentare americane datorează mult rădăcinilor lor britanice, cu anumite variații. Cu toate
că pe pământurile americane au crescut legume noi, inexistente pe sol britanic, cei mai mulți coloniști
nu au mâncat din aceste noi alimente până au fost acceptate de europenii rămași pe continent.[37] Cu
timpul, alimentația americană s-a schimbat până la punctul în care criticul alimentar John L. Hess a
afirmat în 1972: „Părinții noștri fondatori au fost cu mult superior actualilor noștri lideri politici în ce
privește calitatea alimentației lor, după cum era și calitatea prozei și a inteligenței lor”.[38]
Curcanul fript este un aliment din
meniul tradițional al mesei americane
Industria fast food americană, cea mai mare din lume,[39] a inițiat formatul comandă din mașină în anii
de Thanksgiving.[32]
1940.[40] Consumul de fast food a atras îngrijorări legate de sănătate. În timpul anilor 1980 și 1990,
rația calorică a americanilor a crescut cu 24%;[33] prânzirea frecventă la localurile de fast food este
asociată cu ceea ce oficialii de sănătate publică numesc „obezitate epidemică” americană.[41] Băuturile răcoritoare foarte îndulcite sunt foarte populare,
iar băuturile îndulcite cu zahăr răspund de nouă procente din rația calorică americană.[42]

Literatura, filosofia și artele vizuale

În secolul 18 și la începutul secolului 19, arta și literatura americană și-au luat cele mai multe directive din
Europa. Scriitori ca Nathaniel Hawthorne, Edgar Allan Poe și Henry David Thoreau au exprimat o voce literară
americană distinctă pe la mijlocul secolului 19. Mark Twain și poetul Walt Whitman au fost figuri majore în a
doua jumătate a secolului; Emily Dickinson, practic necunoscută în timpul vieții sale, este în prezent
recunoscută drept un poet american esențial.[43] O lucrare cunoscută drept reprezentare a unor aspecte
fundamentale a experienței și a caracterului național—precum Moby Dick (1851) de Herman Melville,
Aventurile lui Huckleberry Finn (1885) de Twain, Marele Gatsby (1925) de F. Scott Fitzgerald și Să ucizi o
pasăre cântătoare (1960) de Harper Lee—ar putea fi foarte bine numită „Marea Nuvelă Americană”.[44]

Doisprezece cetățeni americani au primit Premiul Nobel pentru Literatură, cel mai recent Bob Dylan în 2016.
William Faulkner, Ernest Hemingway și John Steinbeck sunt adesea numiți printre cei mai influenți scriitori ai
secolului 20.[45] Genuri literare populare precum ficțiunea occidentală și ficțiunea criminală fiert tare s-au
dezvoltat în Statele Unite. Scriitorii generației beat au deschis căile unor noi abordări literare, exemple fiind
autori postmoderni precum John Barth, Thomas Pynchon și Don DeLillo.[46]
Mark Twain, autor și umorist
american. Transcendentalii, sub îndrumarea lui Thoreau și Ralph Waldo Emerson, au înființat prima mișcare filosofică
amricană de importanță majoră. După Războiul Civil, Charles Sanders Peirce, iar apoi William James și John
Dewey au fost lideri în dezvoltarea pragmatismului. În secolul 20, lucrările lui W. V. O. Quine și Richard Rorty, iar mai târziu ale lui Noam Chomsky,
au adus filosofia analitică pe un loc de frunte în academia filosofică americană. John Rawls și Robert Nozick au determinat o renaștere a filosofiei
politice. Cornel West și Judith Butler au dirijat o tradiție continentală în cadrul academiei filosofice americane. Economiști ai școlii din Chicago
precum Milton Friedman, James M. Buchanan și Thomas Sowell au afectat variate domenii din filosofia politică și socială.[47][48]

În ce privește artele vizuale, Școala Râul Hudson a fost o mișcare apărută la mijlocul secolului 19 în cadrul tradiției naturalismului european. Picturile
realiste ale lui Thomas Eakins sunt în prezent apreciate pe scară largă. În 1913, Armory Show din New York City, o expoziție a artei moderniste
europene, a șocat publicul și a transformat decorul artistic american.[49] Georgia O'Keeffe, Marsden Hartley și alții au experimentat noi stiluri
individualiste. Mișcări artistice importante precum expresionismul abstract a lui Jackson Pollock și Willem de Kooning, sau pop art a lui Andy Warhol
și Roy Lichtenstein s-au dezvoltat pe scară largă în Statele Unite. Curentul modernismului, iar apoi al postmodernismului a adus faimă unor arhitecți
americani precum Frank Lloyd Wright, Philip Johnson și Frank Gehry.[50] Americanii au avut o implicare semnificativă în mediul artistic al
fotografiei, cu fotograți importanți ca Alfred Stieglitz, Edward Steichen și Ansel Adams.[51]

Unul dintre primii promotori de seamă ai teatrului american a fost impresarul P. T. Barnum, care a
început să opereze un complex de divertisment în Manhattanul de jos în 1841. Echipa Harrigan și Hart
a produs o serie de comedii a muzicale populare începând cu sfârșitul anilor 1870. În secolul 20, forma
muzicală modernă s-a manifestat la Broadway; cântecele compozitorilor teatrului muzical precum
Irving Berlin, Cole Porter și Stephen Sondheim au devenit standarde pop. Dramaturgul Eugene O'Neill
a primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1936; alți dramaturgi aclamați americani sunt diferiți
câștigători ai Premiului Pulitzer precum Tennessee Williams, Edward Albee și August Wilson.[53]

Coreografii Isadora Duncan și Martha Graham au ajutat la crearea dansului modern, iar George Times Square din New York City,
Balanchine și Jerome Robbins au fost reprezentanții baletului secolului 20. punctul central al districtului teatrului
Broadway[52]

Patrimoniu mondial UNESCO

Până în anul 2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 21 obiective din această țară.

Cinematografie
Articol principal: Cinematografia americană.
Hollywood, district din nordul Los Angelesului, California, se află în topul producătorilor de imagini
mișcătoare.[54] Prima expunere comercială de imagini mișcătoare din lume a avut loc în New York
City în 1894, utilizându-se kinetoscopul lui Thomas Edison.[55] Următorul an a fost martorul primei
ecranizări al unui film proiectat, de asemenea în New York, iar Statele Unite au fost în fruntea
dezvoltării filmului sonor în următoarele decenii. De la începutul secolului 20, industria filmului din
SUA și-a pus bazele în mare măsură în jurul Hollywoodului, deși în secolul 21 un număr din ce în ce
mai mare de filme nu se mai fac aici, iar companiile de filme au fost supuse forțelor de globalizare.[56]

Directorul D. W. Griffith, producător de filme american de top în perioada filmului mut, a avut o Semnul Hollywood în Los Angeles,
importanță capitală în dezvoltarea gramaticii de film, iar producătorul/antreprenorul Walt Disney a California
fost lider atât în filmul animat cât și în merchandisingul filmului.[57] Directori precum John Ford au
redefinit imaginea Vestului Sălbatic American și a istoriei și, asemenea altora precum John Huston, au extins posibilitățile cinematografului prin
filmarea locației, având o mare influență asupra directorilor ulteriori. Industria s-a bucurat de anii săi de aur, fiind vorba de ceea ce este numit în mod
obișnuit „Epoca de aur a Hollywoodului”, de la începutul perioadei sonore până la începutul anilor 1960,[58] cu actori filmați ca John Wayne și Marilyn
Monroe devenind figuri emblematice.[59][60] În anii 1970, directori de film ca Martin Scorsese, Francis Ford Coppola și Robert Altman au fost o
componentă vitală a ceea ce a devenit cunoscut drept „Noul Hollywood” sau „Renașterea Hollywoodului”,[61] fiind vorba de filme curajoase
influențate de picturile realiste franceze și italiene ale perioadei postbelice.[62] De atunci, directori precum Steven Spielberg, George Lucas și James
Cameron au devenit renumiți pentru filmele lor de mare succes, caracterizate adesea prin mari costuri de producție, iar în schimb, de mari câștiguri la
casa de bilete, filmul Avatar (2009) a lui Cameron câștigând mai mult de $2 miliarde.[63]

Printre filmele notabile din topul AFI 100 realizat de Institutul American de Film sunt Cetățeanul Kane (1941) al lui Orson Welles, care este frecvent
numit cel mai bun film al tuturor timpurilor,[64][65] Casablanca (1942), Nașul (1972), Pe aripile vântului (1939), Lawrence al Arabiei (1962),
Vrăjitorul din Oz (1939), Absolventul (1967), Pe chei (1954), Lista lui Schindler (1993), Cântând în ploaie (1952), O viață minunată (1946) și
Bulevardul amurgului (1950).[66] Premiile Academiei, cunoscute ca Oscaruri, se dau anual de către Academy of Motion Picture Arts and Sciences din
1929,[67] iar Premiile Globul de Aur se înmânează anual din ianuarie 1944.[68]
Muzică
Deși au fost puțin cunoscut în timpul vieții, opera lui Charles Ives din anii 1910 l-a fixat în postura de prim compozitor american de tradiție clasică, pe
când experimentaliști precum Henry Cowell și John Cage au creat o abordare americană distinctă față de compoziția clasică. Aaron Copland și George
Gershwin au dezvoltat o nouă sinteză a muzicii populare și clasice.

Stilurile ritmice și lirice ale muzicii afro-americane au influențat profund muzica americană pe scară largă, dându-i un specific propriu în raport cu
tradițiile europeană și africană. Elemente ale idiomurior de muzică folk precum blues și ceea ce este în prezent cunoscut drept old time music au fost
adoptate și transformate în genuri de consum cu audiențe globale. Jazzul a fost dezvoltat de inovatori precum Louis Armstrong și Duke Ellington la
începutul secolului 20. Muzica country s-a dezvoltat în anii 1920, iar rhythm and blues în anii 1940.[69]

Elvis Presley și Chuck Berry au fost printre pionierii de la mijlocul anilor 1950 ai rock and roll-ului. În anii 1960, Bob Dylan s-a ivit din curentul de
renaștere a folkului pentru a deveni unul dintre cei mai celebri compozitori, iar James Brown a stat în fruntea dezvoltării funkului.

Printre creațiile mai recente americane sunt hip hop și muzica house. Staruri pop americane precum Prince, Michael Jackson și Madonna au devenit
celebrități globale.[69]

Sport
Fotbalul american este cel mai popular sport;[71] National Football League
(NFL) are cea mai mare prezență medie a spectatorilor din toate ligile sportive
din lume, iar Super Bowl este privit de milioane de oameni. Baseball este
considerat sport național american de la sfârșitul secolului 19, Major League
Baseball (MLB) fiind liga de top. Baschetul și hocheiul pe gheață sunt
următoarele două sporturi profesioniste de echipă de top, ligile lor de top fiind
National Basketball Association (NBA) și National Hockey League (NHL).
Aceste patru sporturi majore, când sunt jucate profesionist, fiecare dintre ele
sunt jucate în perioade diferite ale anului, care însă interacționează. Fotbalul și
baschetul de colegiu atrag largi audiențe.[72] În ce privește soccerul, țara a
găzduit Campionatul Mondial de Fotbal 1994, iar echipa națională de soccer
masculin s-a calificat în zece Campionate Mondiale, iar echipa de fotbal
feminin a câștigat de trei ori Campionatul Mondial de Fotbal Feminin; Major
Cele mai populare sporturi americane sunt fotbalul
League Soccer este cea mai mare ligă de sport din Statele Unite (la care
american, baseballul, baschetul și hocheiul pe gheață[70]
participă 19 echipe americane și 3 canadiene). Cererea pentru sporturi
profesioniste în Statele Unite este de aproximativ $69 miliarde, cam cu 50%
mai mult decât în toată Europa, Orientul Mijlociu și Africa combinate.[73]

Opt ediții ale Jocuri Olimpice au avut loc în Statele Unite (Jocurile Olimpice din 2028 vor marca al nouălea eveniment olimpic din SUA). În 2017,
Statele Unite au obținut 2,522 de medalii la Jocuri Olimpice de vară, mai mult decât orice altă țară, și 305 la Jocurile Olimpice de Iarnă din 2018, fiind
pe locul doi după Norvegia.[74] În timp ce cele mai importante sporturi de seamă din SUA precum baseballul și fotbalul american s-au dezvoltat din
practici europene, baschetul, voleiul, skateboardingul și snow-boardul sunt invenții americane, unele dintre care au devenit populare pe plan mondial.
Lacrosse și surfingul provin din activități ale nativilor americani și ale nativilor hawaieni ce preced contactul cu europenii.[75] Cele mai vizionate
sporturi individuale sunt golful și automobilismul, în special cursele NASCAR.[76][77] Rugby union este considerat sportul cu cea mai rapidă creștere
din SUA, jucătorii înregistrați numărând de la 115,000+ până la peste 1.2 milioane de participanți.[78]

Știință și tehnologie
SUA este lider în inovația tehnologică de la sfârșitul secolului XIX și în cercetarea științifică de la jumătatea secolului XX. Metodele de producere a
părților interșanjabile au fost dezvoltate de Arsenalul Federal al Departamentului de Război al SUA în timpul primei jumătăți a secolului XIX. Această
tehnologie, precum și înființarea unei industrii a mașinilor unelte, a permis Statelor Unite să aibă o puternică fabricație de mașini de cusut, biciclete și
alte lucruri la sfârșitul secolului XIX, fenomen ce a devenit cunoscut drept sistemul american de fabricație. Electrificarea fabricilor la începutul
secolului XX și introducerea liniei de asamblare și a altor tehnici care fac economie de muncă au creat sistemul numit producție în masă.[79]

În 1876, Alexander Graham Bell a fost premiat cu primul patent american pentru telefon. Laboratorul de cercetare a lui Thomas Edison, unul dintre
primele de acest fel, a dezvoltat fonograful, primul bec incandescent și prima cameră de filmat viabilă.[80] Ultima a dus la apariția industriei mondiale a
divertismentului. La începutul secolului XX, companiile de automobile Ransom E. Olds și Henry Ford au popularizat linia de asamblare. Frații Wright
au fost, la rândul lor, pionieri ai aviației.[81]
Apariția fascismului și a nazismului în anii 1920 și 1930 i-a făcut pe mulți savanți europeni, inclusiv
Albert Einstein, Enrico Fermi și John von Neumann, să imigreze în Statele Unite.[82] În timpul celui
de-Al Doilea Război Mondial, proiectul Manhattan a dezvoltat arme nucleare. Cursa Spațială a produs
înaintări rapide în tehnica rachetelor teleghidate, știința materialelor și aeronautică.[83][84]

Inventarea tranzistorului în anii 1950, componenta activă cheie a practic toate dispozitivele electronice
moderne, a dus la multe evoluții tehnologice și la o expansiune semnificativă a industriei tehnologice a
SUA.[85][86][87] Aceasta, în schimb, a dus la înființarea multor companii noi de tehnologie și regiuni
tehnologice de-a lungul țării, precum Silicon Valley în California. Progresele companiilor americane Astronautul James Irwin plimbându-
de microprocesoare precum Advanced Micro Devices (AMD) și Intel precum și al companiilor de se pe Lună în apropierea modulului
software și hardware cum sunt Adobe Systems, Apple Inc., IBM, Microsoft și Sun Microsystems, au lunar Apollo 15 în 1971. Efortul de a
creat și popularizat computerul personal. ARPANET s-a dezvoltat în anii 1960 pentru a corespunde ajunge pe Lună a fost stimulat de
Cursa Spațială.
cerințelor Departamentului Apărării și a devenit prima dintr-o serie de rețele ce au evoluat în
Internet.[88]

Aceste evoluții au condus la o mai mare personalizare a tehnologiei pentru uzul individual.[89] În 2013, 83.8% din gospodăriile americane aveau cel
puțin un computer, iar 73.3% aveau serviciu de internet cu mare viteză.[90] De asemenea, 91% din americani aveau un telefon mobil în mai 2013.[91]
Statele Unite sunt clasate destul de sus în ce privește libertatea de utilizare a internetului.[92]

În secolul XXI, aproximativ două treimi din fondurile pentru cercetare și dezvoltare provin din sectorul privat.[93] SUA este lider mondial la articole de
cercetare științifică și la factorul de impact.[94]

Sănătate
Statele Unite au o speranță de viață de 79.8 de ani la naștere, mai mult decât 75.2 ani cât erau în
1990.[95][96][97] Speranța de viață se întinde de la 81.3 ani în Hawaii la minimul de 73.4 în Samoa
Americană.[98][99] Rata mortalității infantile de 6.17 per o mie plasează țara pe locul 56 în rândul celor
celor mai mici rate ale mortalității infantile din 224 de țări.[100]

Creșterea ratei obezității în Statele Unite a contribuit la scăderea rangului țării la speranța de viață de
la locul 11 în lume în 1987 la locul 42 în 2007.[101] Rata obezității s-a dublat în ultimii 30 de ani și
este cea mai mare din lumea industrializată, precum și una dintre cele mai mari din lume.[102][103]
Aproximativ o treime din populația adultă este obeză, iar încă o treime este supraponderală.[104]
Forma de diabet pusă în legătură cu obezitatea este considerată epidemică de specialiștii în Spitalul Presbiterian din New York
City este unul dintre cele mai
sănătate.[105]
ocupate spitale din lume. În imagine
este Școala Postuniversitară Weill
În 2010, boala arterială coronariană, cancerul pulmonar, accidentul vascular cerebral,
Cornell (complexul alb din centru).
bronohopneumopatia obstructivă cronică și accidentele în trafic au cauzat cele mai mult pierderi de ani
din viață din SUA. Durerile lombare, depresia, problemele musculare, durerile de gât și anxietatea au
cauzat cele mai multe pierderi de ani în favoarea dizabilității. Cei mai vătămători factori de risc au fost dieta săracă, fumatul de tutun, obezitatea,
hipertensiunea arterială, cantitatea mare de zahăr în sânge, inactivitatea fizică și consumul de alcool. Boala Alzheimer, abuzul de droguri, bolile
rinichilor, cancerul și căderile caused the most additional years of life lost over their age-adjusted 1990 per-capita rates.[97] În SUA, ratele sarcinilor la
adolescenți și ale avorturilor sunt substanțial mai mari decât la alte națiuni occidentale, în special printre negri și hispanici.[106]

SUA este lider mondial la inovații medicale. America singură a dezvoltat sau a contribuit semnificativ la 9 din top 10 cele mai importante inovații
medicale începând cu 1975, potrivit clasamentului făcut în 2001 de un sondaj în care au fost chestionați fizicieni, în timp ce Uniunea Europeană și
Elveția împreună au contribuit la cinci.[107] Din 1966, mai mulți americani au primit Premiul Nobel în Medicină decât tot restul lumii luat la un loc.
Din 1989 până în 2002, de patru ori mai mulți bani au fost investiți în companiile private de biotehnologie din America decât în Europa.[108] Sistemul
de sănătate al SUA depășește orice altă națiune în ce privește cheltuielile pe sănătate, atât în PIB/loc. cât și în procentul din PIB total.[109]

Note
1. ^ „U.S. POPClock Projection” (http://www.census.gov/population/www/popclockus.html). U.S. Census Bureau. Numărul se
actualizează automat.
2. ^ ISO 3166-1 (https://www.iso.org/obp/ui/#iso:code:3166:US), accesat în 15 septembrie 2018
3. ^ a b c d Adams, J. Q., and Pearlie Strother-Adams (2001). Dealing with Diversity. Chicago: Kendall/Hunt. ISBN 0-7872-8145-X.
Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; numele "DD" este definit de mai multe ori cu conținut diferit
 4. ^ „World Economic Outlook Database” (http://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2011/02/weodata/weorept.aspx?sy=2009&ey=2011&
scsm=1&ssd=1&sort=country&ds=.&br=1&c=111&s=NGDPD%2CNGDPDPC%2CPPPGDP%2CPPPPC%2CPPPSH%2CLP&grp=0
&a=&pr.x=35&pr.y=14). International Monetary Fund. 2011. Accesat în 11 septembrie 2011.
5. ^ The European Union has a larger collective economy, but is not a single nation.
6. ^ „Average annual wages, 2013 USD PPPs and 2013 constant prices” (http://stats.oecd.org//Index.aspx?QueryId=64115). OECD.
Accesat în 30 aprilie 2016.
7. ^ „U.S. Workers World's Most Productive” (http://www.cbsnews.com/2100-500395_162-3228735.html). CBS News. 11 februarie
2009. Accesat în 23 aprilie 2013.
8. ^ MacLeod, Donald (21 martie 2006). „Britain Second in World Research Rankings” (https://www.theguardian.com/education/2006/m
ar/21/highereducation.uk4). The Guardian. London. Accesat în 14 mai 2006.
9. ^ „Human Development Reports - Education Index” (http://hdr.undp.org/en/content/education-index). UNDP. 15 noiembrie 2013.
Accesat în 1 martie 2015.
10. ^ http://www3.weforum.org/docs/GCR2016-2017/05FullReport/TheGlobalCompetitivenessReport2016-2017_FINAL.pdf
11. ^ „OECD Better Life Index” (http://www.oecdbetterlifeindex.org/#/11111111111). OECD Publishing. Accesat în 27 august 2013.
12. ^ „Population Clock” (https://www.census.gov/popclock/). U.S. and World Population Clock. U.S. Department of Commerce. 4 iulie
2017. Accesat în 11 septembrie 2017. „The United States population on 4 iulie 2017 was: 325,365,189”
13. ^ „Credit Suisse Publikationen” (http://publications.credit-suisse.com/tasks/render/file/index.cfm?fileid=A8BD95FB-A213-1EE7-59CC
7F2F001A11AF). publications.credit-suisse.com.
14. ^ America rurală, pe cale de dispariție (http://www.adevarul.ro/international/sua/America_rurala-pe_cale_de_disparitie_0_52614779
9.html), 29 iulie 2011, Cătălina Mihai, adevarul.ro, accesat la 1 august 2011
15. ^ America’s Changing Religious Landscape (http://www.pewforum.org/2015/05/12/americas-changing-religious-landscape/)
16. ^ Official English Map (http://www.proenglish.org/official-english/state-profiles)
17. ^ President Bush's Cabinet (https://www.whitehouse.gov/government/cabinet.html) de pe situl Casei Albe
18. ^ a b Cât cheltuim pentru război (http://www.capital.ro/articol/cat-cheltuim-pentru-razboi-135589.html), capital.ro, accesat la 2 iunie
2010
19. ^ Occupational Employment and Wages (http://www.bls.gov/news.release/ocwage.toc.htm)
20. ^ This is what the political scientists Jacob Hacker and Paul Pierson call the "winnertake- all economy." It is not a picture of a healthy
society. Such a level of economic inequality, not seen in the United States since the eve of the Great Depression, bespeaks a political
economy in which the financial rewards are increasingly concentrated among a tiny elite and whose risks are borne by an
increasingly exposed and unprotected middle class. Income inequality in the United States is higher than in any other advanced
industrial democracy and by conventional measures comparable to that in countries such as Ghana, Nicaragua, and Turkmenistan. It
breeds political polarization, mistrust, and resentment between the haves and the have-nots and tends to distort the workings of a
democratic political system in which money increasingly confers political voice and power. -
http://www.foreignaffairs.com/articles/67046/robert-c-lieberman/why-the-rich-are-getting-richer
21. ^ Fact-Free Liberals (http://townhall.com/columnists/thomassowell/2014/01/21/factfree-liberals-n1781568/page/full)
22. ^ Thompson, William; Hickey, Joseph (2005). Society in Focus. Boston: Pearson. ISBN: 0-205-41365-X.
23. ^ Fiorina, Morris P.; Peterson, Paul E. (2000). The New American Democracy. London: Longman, p. 97. ISBN: 0-321-07058-5.
24. ^ Holloway, Joseph E. (2005). Africanisms in American Culture, 2d ed. Bloomington: Indiana University Press, pp. 18–38. ISBN: 0-
253-34479-4. Johnson, Fern L. (1999). Speaking Culturally: Language Diversity in the United States. Thousand Oaks, Calif., London,
and New Delhi: Sage, p. 116. ISBN: 0-8039-5912-5.
25. ^ Richard Koch (10 iulie 2013). „Is Individualism Good or Bad?” (http://www.huffingtonpost.com/richard-koch/is-individualism-good-or-
_b_4056305.html). Huffington Post.
26. ^ Huntington, Samuel P. (2004). „Chapters 2–4”. Who are We?: The Challenges to America's National Identity (https://books.google.c
om/?id=6xiYiybkE8kC&vq=core). Simon & Schuster. ISBN 0-684-87053-3. Accesat în 25 octombrie 2015.: a se vedea de asemenea
American's Creed, scris de William Tyler Page și adoptat de Congres în 1918.
27. ^ AP (25 iunie 2007). „Americans give record $295B to charity” (http://usatoday30.usatoday.com/news/nation/2007-06-25-charitable_
N.htm?POE=click-refer). USA Today. Accesat în 4 octombrie 2013.
28. ^ „International comparisons of charitable giving” (http://www.cafonline.org/pdf/International%20Comparisons%20of%20Charitable%
20Giving.pdf) (PDF). Charities Aid Foundation. noiembrie 2006. Accesat în 4 octombrie 2013.
29. ^ „Wheat Info” (https://web.archive.org/web/20091011012758/http://www.wheatworld.org/wheat-info/fast-facts/). Wheatworld.org.
Arhivat din original (http://www.wheatworld.org/wheat-info/fast-facts/) la 11 octombrie 2009. Accesat în 15 ianuarie 2015.
30. ^ „Traditional Indigenous Recipes” (http://aihd.ku.edu/recipes/index.html). American Indian Health and Diet Project. Accesat în 15
septembrie 2014.
31. ^ Sidney Wilfred Mintz (1996). Tasting Food, Tasting Freedom: Excursions Into Eating, Culture, and the Past (https://books.google.co
m/books?id=6emmgneaE50C&pg=PA134). Beacon Press. pp. 134–. ISBN 978-0-8070-4629-6. Accesat în 25 octombrie 2015.
32. ^ Angus K. Gillespie; Jay Mechling (1 ianuarie 1995). American Wildlife in Symbol and Story (https://books.google.com/books?id=Q
WRm9QEhpZYC&pg=PA31). Univ. of Tennessee Press. pp. 31–. ISBN 978-1-57233-259-1.
33. ^ a b Klapthor, James N. (23 august 2003). „What, When, and Where Americans Eat in 2003” (http://www.newswise.com/articles/what
-when-and-where-americans-eat-in-2003). Newswise/Institute of Food Technologists. Accesat în 19 iunie 2007.
34. ^ H, D. „The coffee insurgency” (https://www.economist.com/blogs/graphicdetail/2013/12/daily-chart-17). The Economist. Accesat în
15 ianuarie 2015.
35. ^ Smith, 2004, pp. 131–132
36. ^ Levenstein, 2003, pp. 154–55
37. ^ Harvey A. Levenstein (1988). Revolution at the Table: The Transformation of the American Diet (https://books.google.com/books?id
=NXULJejXRWoC). University of California Press. p. 3. ISBN 978-0-520-23439-0. Accesat în 25 octombrie 2015.
38. ^ Jennifer Jensen Wallach (2013). How America Eats: A Social History of U.S. Food and Culture (https://books.google.com/books?id
=mnuSNvXeqLAC). Rowman & Littlefield. p. xi. ISBN 978-1-4422-0874-2. Accesat în 25 octombrie 2015.
39. ^ Breadsley, Eleanor. „Why McDonald's in France Doesn't Feel Like Fast Food” (http://www.npr.org/blogs/thesalt/2012/01/24/145698
222/why-mcdonalds-in-france-doesnt-feel-like-fast-food). NPR. Accesat în 15 ianuarie 2015.
40. ^ „When Was the First Drive-Thru Restaurant Created?” (http://www.wisegeek.org/when-was-the-first-drive-thru-restaurant-created.ht
m). Wisegeek.org. Accesat în 15 ianuarie 2015.
41. ^ Boslaugh, Sarah (2010). "Obesity Epidemic", in Culture Wars: An Encyclopedia of Issues, Viewpoints, and Voices, ed. Roger
Chapman. Armonk, N.Y.: M. E. Sharpe, pp. 413–14. ISBN: 978-0-7656-1761-3.
42. ^ „Fast Food, Central Nervous System Insulin Resistance, and Obesity” (http://atvb.ahajournals.org/cgi/content/full/25/12/2451#R3-1
01329). Arteriosclerosis, Thrombosis, and Vascular Biology. American Heart Association. 2005. Accesat în 9 iunie 2007. „Let's Eat
Out: Americans Weigh Taste, Convenience, and Nutrition” (https://www.webcitation.org/5lpvum1lU?url=http://www.ers.usda.gov/publi
cations/eib19/eib19_reportsummary.pdf) (PDF). U.S. Dept. of Agriculture. Arhivat din original (http://www.ers.usda.gov/publications/eib
19/eib19_reportsummary.pdf) (PDF) la 7 decembrie 2009. Accesat în 9 iunie 2007. Parametru necunoscut |df= ignorat (ajutor)
43. ^ Bloom, Harold. 1999. Emily Dickinson. Broomall, PA: Chelsea House. p. 9. ISBN: 0-7910-5106-4.
44. ^ Buell, Lawrence (2008). „The Unkillable Dream of the Great American Novel: Moby-Dick as Test Case”. American Literary History.
20 (1–2): 132–155. doi:10.1093/alh/ajn005 (https://doi.org/10.1093%2Falh%2Fajn005). ISSN 0896-7148 (https://www.worldcat.org/is
sn/0896-7148).
45. ^ Quinn, Edward (2006). A Dictionary of Literary and Thematic Terms. Infobase, p. 361. ISBN: 0-8160-6243-9. Seed, David (2009). A
Companion to Twentieth-Century United States Fiction. Chichester, West Sussex: John Wiley and Sons, p. 76. ISBN: 1-4051-4691-5.
Meyers, Jeffrey (1999). Hemingway: A Biography. New York: Da Capo, p. 139. ISBN: 0-306-80890-0.
46. ^ Lesher, Linda Parent (1 februarie 2000). The Best Novels of the Nineties: A Reader's Guide (https://books.google.com/books?id=fS
iXAAAAQBAJ&pg=PA109). McFarland. p. 109. ISBN 978-1-4766-0389-6.
47. ^ Summers, Lawrence H. (19 noiembrie 2006). „The Great Liberator” (https://www.nytimes.com/2006/11/19/opinion/19summers.htm
l?_r=0). The New York Times. Accesat în 17 mai 2013.
48. ^ McFadden, Robert D. (9 ianuarie 2013). „James M. Buchanan, Economic Scholar and Nobel Laureate, Dies at 93” (https://www.nyti
mes.com/2013/01/10/business/economy/james-m-buchanan-economic-scholar-dies-at-93.html?pagewanted=all). The New York
Times. Accesat în 17 mai 2013.
49. ^ Brown, Milton W. (1988 1963). The Story of the Armory Show. New York: Abbeville. ISBN: 0-89659-795-4.
50. ^ Janson, Horst Woldemar; Janson, Anthony F. (2003). History of Art: The Western Tradition (https://books.google.com/books?id=M
MYHuvhWBH4C&pg=PT955). Prentice Hall Professional. p. 955. ISBN 978-0-13-182895-7.
51. ^ Davenport, Alma (1991). The History of Photography: An Overview (https://books.google.com/books?
id=hca5H_rJZnUC&pg=PA67). UNM Press. p. 67. ISBN 978-0-8263-2076-6.
52. ^ Ken Bloom (2004). Broadway: Its History, People, and Places : an Encyclopedia (https://books.google.com/books?id=fYbYyQjHwds
C&pg=PA322). Taylor & Francis. pp. 322–. ISBN 978-0-415-93704-7.
53. ^ Moran, Eugene V. (1 ianuarie 2002). A People's History of English and American Literature (https://books.google.com/books?id=32
BbXzfaUxoC&pg=PA228). Nova Publishers. p. 228. ISBN 978-1-59033-303-7.
54. ^ „Nigeria surpasses Hollywood as world's second-largest film producer” (https://www.un.org/apps/news/story.asp?NewsID=30707)
(Press release). United Nations. 5 mai 2009. Accesat în 17 februarie 2013.
55. ^ Billboard (https://books.google.com/books?id=igwEAAAAMBAJ&pg=PT68). Nielsen Business Media, Inc. 29 aprilie 1944. p. 68.
ISSN 0006-2510 (https://www.worldcat.org/issn/0006-2510).
56. ^ „John Landis Rails Against Studios: 'They're Not in the Movie Business Anymore' ” (http://www.hollywoodreporter.com/news/john-la
ndis-rails-studios-theyre-659222). The Hollywood Reporter. Accesat în 24 ianuarie 2015.
57. ^ Krasniewicz, Louise; Disney, Walt (2010). Walt Disney: A Biography (https://books.google.com/books?id=lZ3vTgpHgFoC&pg=PR1
0). ABC-CLIO. p. 10. ISBN 978-0-313-35830-2.
58. ^ Matthews, Charles (3 iunie 2011). „Book explores Hollywood 'Golden Age' of the 1960s-'70s” (https://www.washingtonpost.com/ent
ertainment/books/book-explores-hollywood-golden-age-of-the-1960s-70s/2011/02/10/AGh5xJIH_story.html). The Washington Post.
Accesat în 6 august 2015.
59. ^ Banner, Lois (5 august 2012). „Marilyn Monroe, the eternal shape shifter” (http://articles.latimes.com/2012/aug/05/opinion/la-oe-080
5-banner-marilyn-monroe-icon-biography-20120805). Los Angeles Times. Accesat în 6 august 2015.
60. ^ Rick, Jewell (8 august 2008). „John Wayne, an American Icon” (https://web.archive.org/web/20080822102812/http://www.usc.edu/u
scnews/stories/15465.html). University of Southern California. Arhivat din original (http://www.usc.edu/uscnews/stories/15465.html) la
22 august 2008. Accesat în 6 august 2015.
61. ^ Greven, David (2 ianuarie 2013). Psycho-Sexual: Male Desire in Hitchcock, De Palma, Scorsese, and Friedkin (https://books.googl
e.com/books?id=QIyNBQAAQBAJ&pg=PT23). University of Texas Press. p. 23. ISBN 978-0-292-74204-8.
62. ^ Morrison, James (11 septembrie 1998). Passport to Hollywood: Hollywood Films, European Directors (https://books.google.com/bo
oks?id=dWRif68I3igC&pg=PA11). SUNY Press. p. 11. ISBN 978-0-7914-3938-8.
63. ^ Turow, Joseph (22 septembrie 2011). Media Today: An Introduction to Mass Communication (https://books.google.com/books?id=
MZsSMKQZoYwC&pg=PA434). Taylor & Francis. p. 434. ISBN 978-1-136-86402-5.
64. ^ Village Voice: 100 Best Films of the 20th century (2001) (http://www.filmsite.org/villvoice.html) Arhivat (https://web.archive.org/web/
20140331000000/http://www.filmsite.org/villvoice.html) 31 March 2014[Nepotrivire dată] la Wayback Machine.. Filmsite.
65. ^ „Sight & Sound Top Ten Poll 2002” (https://web.archive.org/web/20021105130210/http://www.bfi.org.uk/sightandsound/topten/poll/c
ritics-long.html). British Film Institute. 2002. Arhivat din original (http://www.bfi.org.uk/sightandsound/topten/poll/critics-long.html) la 5
noiembrie 2002.
66. ^ „AFI's 100 Years” (http://www.afi.com/100years/movies10.aspx). American Film Institute. Accesat în 24 ianuarie 2015.
67. ^ Drowne, Kathleen Morgan; Huber, Patrick (1 ianuarie 2004). The 1920's (https://books.google.com/books?id=CecCHiI95dYC&pg=P
A236). Greenwood Publishing Group. p. 236. ISBN 978-0-313-32013-2.
68. ^ Kroon, Richard W. (30 aprilie 2014). A/V A to Z: An Encyclopedic Dictionary of Media, Entertainment and Other Audiovisual Terms
(https://books.google.com/books?id=HjmNAgAAQBAJ&pg=PA338). McFarland. p. 338. ISBN 978-0-7864-5740-3.
69. ^ a b Biddle, Julian (2001). What Was Hot!: Five Decades of Pop Culture in America. New York: Citadel, p. ix. ISBN: 0-8065-2311-5.
70. ^ "Top 10 Most Popular Sports in America 2017" (http://www.sportsind.com/list/most-popular-sports-in-america/), Recuperat pe 8
iunie 2017.
71. ^ Krane, David K. (30 octombrie 2002). „Professional Football Widens Its Lead Over Baseball as Nation's Favorite Sport” (https://we
b.archive.org/web/20100709111448/http://www.harrisinteractive.com/Insights/HarrisVault8482.aspx?PID=337). Harris Interactive.
Arhivat din original (http://www.harrisinteractive.com/Insights/HarrisVault8482.aspx?PID=337) la 9 iulie 2010. Accesat în 14
septembrie 2007. MacCambridge, Michael (2004). America's Game: The Epic Story of How Pro Football Captured a Nation. New
York: Random House. ISBN: 0-375-50454-0.
72. ^ „Passion for College Football Remains Robust” (http://www.footballfoundation.org/tabid/567/Article/53380/Passion-for-College-Foot
ball-Remains-Robust.aspx). National Football Foundation. 19 martie 2013. Accesat în 1 aprilie 2014.
73. ^ Global sports market to hit $141 billion in 2012 (https://www.reuters.com/article/2008/06/18/us-pwcstudy-idUSN173807522008061
8). Reuters. Recuperat pe 24 iulie 2013.
74. ^ Chase, Chris (7 februarie 2014). „The 10 most fascinating facts about the all-time Winter Olympics medal standings” (http://ftw.usat
oday.com/2014/02/winter-olympics-medal-count-sochi-all-time-facts/). USA Today. Accesat în 28 februarie 2014. Loumena, Dan (6
februarie 2014). „With Sochi Olympics approaching, a history of Winter Olympic medals” (http://articles.latimes.com/2014/feb/06/sport
s/la-sp-a-history-of-the-winter-olympic-medals-20140206). Los Angeles Times. Accesat în 28 februarie 2014.
75. ^ Liss, Howard. Lacrosse (Funk & Wagnalls, 1970) pg 13.
76. ^ „As American as Mom, Apple Pie and Football? Football continues to trump baseball as America's Favorite Sport” (https://web.archi
ve.org/web/20140309053431/http://www.harrisinteractive.com/vault/Harris%20Poll%205%20-%202014%20Fave%20Sport_1.16.14.p
df) (PDF). Harris Interactive. 16 ianuarie 2014. Arhivat din original (http://www.harrisinteractive.com/vault/Harris%20Poll%205%20-%2
02014%20Fave%20Sport_1.16.14.pdf) (PDF) la 9 martie 2014. Accesat în 2 iulie 2014.
77. ^ Cowen, Tyler; Grier, Kevin (9 februarie 2012). „What Would the End of Football Look Like?” (http://www.grantland.com/story/_/id/75
59458/cte-concussion-crisis-economic-look-end-football). Grantland/ESPN. Accesat în 12 februarie 2012.
78. ^ Hodgetts, Rob. „Will U.S. learn to love rugby?” (http://edition.cnn.com/2016/03/04/sport/usa-rugby-nigel-melville/index.html).
79. ^ Hounshell, David A. (1984). From the American System to Mass Production, 1800-1932: The Development of Manufacturing
Technology in the United States (în engleză). Baltimore, Maryland: Johns Hopkins University Press. ISBN 978-0-8018-2975-8.
LCCN 83016269 (https://lccn.loc.gov/83016269).
80. ^ „Thomas Edison's Most Famous Inventions” (http://www.thomasedison.org/index.php/education/inventions/). Thomas A Edison
Innovation Foundation. Accesat în 21 ianuarie 2015.
81. ^ Benedetti, François (17 decembrie 2003). „100 Years Ago, the Dream of Icarus Became Reality” (https://web.archive.org/web/2007
0912065254/http://www.fai.org/news_archives/fai/000295.asp). Fédération Aéronautique Internationale (FAI). Arhivat din original (htt
p://www.fai.org/news_archives/fai/000295.asp) la 12 septembrie 2007. Accesat în 15 august 2007.
82. ^ Fraser, Gordon (2012). The Quantum Exodus: Jewish Fugitives, the Atomic Bomb, and the Holocaust (https://books.google.com/bo
oks/about/The_Quantum_Exodus.html?id=-NYknwEACAAJ). New York: Oxford University Press. ISBN 978-0-19-959215-9.
83. ^ 10 Little Americans (https://books.google.com/?id=qYZmj7Us3m8C&pg=PA68&lpg=PA68&dq=Space+Race++rapid+advances+in+r
ocketry,+materials+science,+and+computers#v=onepage&q=Space%20Race%20%20rapid%20advances%20in%20rocketry%2C%2
0materials%20science%2C%20and%20computers&f=false). ISBN 978-0-615-14052-0. Accesat în 15 septembrie 2014 – via Google
Books.
84. ^ „NASA's Apollo technology has changed the history” (http://www.computerworld.com/article/2525898/app-development/nasa-s-apol
lo-technology-has-changed-history.html). Sharon Gaudin. Accesat în 15 septembrie 2014.
85. ^ Goodheart, Adam (2 iulie 2006). „Celebrating July 2: 10 Days That Changed History” (https://www.nytimes.com/2006/07/02/weekinr
eview/02goodheart.html). The New York Times.
86. ^ Silicon Valley: 110 Year Renaissance, McLaughlin, Weimers, Winslow 2008.
87. ^ Robert W. Price (2004). Roadmap to Entrepreneurial Success (https://books.google.com/?id=q7UzNoWdGAkC&pg=PA42&dq=tran
sistor+inventions-of-the-twentieth-century). AMACOM Div American Mgmt Assn. p. 42. ISBN 978-0-8144-7190-6.
88. ^ Sawyer, Robert Keith (2012). Explaining Creativity: The Science of Human Innovation (https://books.google.com/books?id=QyJjyZ_
YBAkC&pg=PA256). Oxford University Press. p. 256. ISBN 978-0-19-973757-4.
89. ^ Bennett, W. Lance; Segerberg, Alexandra (septembrie 2011). „Digital Media and the Personalization of Collective Action”.
Information, Communication & Society. 14 (6): 770–799. doi:10.1080/1369118X.2011.579141 (https://doi.org/10.1080%2F1369118X.
2011.579141).
90. ^ „Computer and Internet Use Main” (https://www.census.gov/content/dam/Census/library/publications/2014/acs/acs-28.pdf) (PDF).
U.S. Dept. of Commerce, Census Bureau. Accesat în 22 iulie 2015.
91. ^ „Cell phone ownership hits 91% of adults” (http://www.pewresearch.org/fact-tank/2013/06/06/cell-phone-ownership-hits-91-of-adult
s/). Pew Research Center. 19 mai 2013. Accesat în 22 iulie 2015.
92. ^ „Freedom on the Net 2014” (https://freedomhouse.org/report/freedom-net-2014/freedom-net-2014-graphics#.VQ9Itu7F9aw).
Freedom House.
93. ^ „Research and Development (R&D) Expenditures by Source and Objective: 1970 to 2004” (http://webarchive.loc.gov/all/201202101
70338/http://www.census.gov/compendia/statab/2008/tables/08s0775.xls). U.S. Census Bureau. Arhivat din original (https://www.cen
sus.gov/compendia/statab/2008/tables/08s0775.xls) la 10 februarie 2012. Accesat în 19 iunie 2007.
94. ^ MacLeod, Donald (21 martie 2006). „Britain Second in World Research Rankings” (https://www.theguardian.com/education/2006/m
ar/21/highereducation.uk4). The Guardian. London. Accesat în 14 mai 2006.
95. ^ „WHO Life expectancy data by country” (http://apps.who.int/gho/data/node.main.688?lang=en). WHO. 2012. Accesat în 1 iunie
2013.
96. ^ „Country Comparison: Life Expectancy at Birth” (https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/rankorder/2102rank.htm
l). The World Factbook. CIA. Accesat în 25 octombrie 2011.
 97. ^ a b Murray, Christopher J.L. (10 iulie 2013). „The State of US Health, 1990–2010: Burden of Diseases, Injuries, and Risk Factors” (h
ttps://www.webcitation.org/6IN1kHmaR?url=http://jama.jamanetwork.com/data/Journals/JAMA/0/joi130037.pdf) (PDF). Journal of the
American Medical Association. 310 (6): 591–608. doi:10.1001/jama.2013.13805 (https://doi.org/10.1001%2Fjama.2013.13805).
PMC 5436627 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5436627) . PMID 23842577 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/2
3842577). Arhivat din original (http://jama.jamanetwork.com/data/Journals/JAMA/0/joi130037.pdf) (PDF) la 25 iulie 2013. Parametru
necunoscut |df= ignorat (ajutor)
98. ^ http://www.measureofamerica.org/wp-content/uploads/2013/06/MOA-III.pdf Measure of America report, 2013 (Fact table, page 18).
Recuperat pe 8 februarie 2018.
99. ^ https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/aq.html CIA World Factbook. American Samoa. Recuperat pe 8
ianuarie 2018.
100. ^ „Country Comparison: Infant Mortality Rate” (https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/rankorder/2091rank.html).
The World Factbook. Central Intelligence Agency. Arhivat (https://web.archive.org/web/20140411044300/https://www.cia.gov/library/p
ublications/the-world-factbook/rankorder/2091rank.html) din originalul de la 11 aprilie 2014. Accesat în 17 mai 2014.
101. ^ MacAskill, Ewen (13 august 2007). „US Tumbles Down the World Ratings List for Life Expectancy” (https://www.theguardian.com/w
orld/2007/aug/13/usa.ewenmacaskill). The Guardian. Londra. Accesat în 15 august 2007.
102. ^ „Mexico Obesity Rate Surpasses The United States', Making It Fattest Country in the Americas” (http://www.huffingtonpost.com/20
13/07/09/mexico-obesity_n_3567772.html). Huffington Post.
103. ^ Schlosser, Eric (2002). Fast Food Nation. New York: Perennial. p. 240. ISBN 0-06-093845-5.
104. ^ „Prevalence of Overweight and Obesity Among Adults: United States, 2003–2004” (https://www.cdc.gov/nchs/products/pubs/pubd/h
estats/overweight/overwght_adult_03.htm). Centers for Disease Control and Prevention, National Center for Health Statistics.
Accesat în 5 iunie 2007.
105. ^ „Fast Food, Central Nervous System Insulin Resistance, and Obesity” (http://atvb.ahajournals.org/cgi/content/full/25/12/2451#R3-1
01329). Arteriosclerosis, Thrombosis, and Vascular Biology. American Heart Association. 2005. Accesat în 17 iunie 2007.
106. ^ „About Teen Pregnancy” (https://www.cdc.gov/TeenPregnancy/AboutTeenPreg.htm). Center for Disease Control. Accesat în 24
ianuarie 2015.
107. ^ Whitman, Glen; Raad, Raymond. „Bending the Productivity Curve: Why America Leads the World in Medical Innovation” (http://ww
w.cato.org/publications/policy-analysis/bending-productivity-curve-why-america-leads-world-medical-innovation). The Cato Institute.
Accesat în 9 octombrie 2012.
108. ^ Cowen, Tyler (5 octombrie 2006). „Poor U.S. Scores in Health Care Don't Measure Nobels and Innovation” (https://www.nytimes.co
m/2006/10/05/business/05scene.html?_r=1&). The New York Times. Accesat în 9 octombrie 2012.
109. ^ „The U.S. Healthcare System: The Best in the World or Just the Most Expensive?” (https://web.archive.org/20070309142240/http://
dll.umaine.edu:80/ble/U.S.%20HCweb.pdf) (PDF). University of Maine. 2001. Arhivat din original (http://dll.umaine.edu/ble/U.S.+HCwe
b.pdf) (PDF) la 9 martie 2007. Accesat în 29 noiembrie 2006.Format:Cbignore

Vezi și
Locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO
Lista orașelor din Statele Unite ale Americii după populație

Legături externe

Atlasul Wikimedia pentru the United States

Guvern

Official U.S. Government Web Portal (http://www.usa.gov/) Poarta de acces la site-urile guvernamentale
House (http://www.house.gov/) Site-ul oficial al Camerei Reprezentanților din Statelor Unite
Senate (http://www.senate.gov/) Site-ul oficial al Senatului Statelor Unite
White House (https://www.whitehouse.gov/) Site-ul oficial al Președintelui Statelor Unite
Sinteze și date

United States (https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/us.html) la The World Factbook

InfoUSA (http://infousa.state.gov/) Portalul de informare despre resursele Agenției SUA
Library of Congress (http://www.loc.gov/index.html) Site-ul oficial al Biblioteca Congresului SUA
The 50 States of the U.S.A. (http://www.teacheroz.com/states.htm) Colecție de link-uri informaționale pentru fiecare stat
United States (http://www.britannica.com/EBchecked/topic/616563/United-States) Encyclopædia Britannica intrare
Statele Unite ale Americii (https://www.dmoz.org/Regional/North_America/United_States/) pe DMOZ
U.S. Census Housing and Economic Statistics (http://www.census.gov/hhes/www/) O gamă largă de date de la U.S. Census Bureau
U.S. Citizenship and Immigration Services (https://www.uscis.gov/portal/site/uscis) Site-ul oficial guvernamental
State Fact Sheets (http://www.ers.usda.gov/statefacts/) Populație, servicii, venituri, și de date agricole din SUA de la Economic
Research Service
State Energy Profiles (http://tonto.eia.doe.gov/state/) Economie, mediu, și date despre energie fiecărui stat SUA de la Energy
Information Administration
Category:USA (https://wiki.creativecommons.org/Category:USA) în Creative Commons. Site-uri și proiecte pentru utilizare liberă sub
o licență Creative Commons.
 Key Development Forecasts for the United States (http://www.ifs.du.edu/ifs/frm_CountryProfile.aspx?Country=US) de la International
Futures
Ziua Națională a Statelor Unite ale Americii (http://www.amosnews.ro/arhiva/ziua-nationala-statelor-unite-ale-americii-04-07-2011), 4
iulie 2011, Amos News
Istorie

Historical Documents (http://www.nationalcenter.org/HistoricalDocuments.html) Colectate de Centrul Național pentru Cercetarea

Politicilor Publice
U.S. National Mottos: History and Constitutionality (http://www.religioustolerance.org/nat_mott.htm) Analiza efectuată de Ontario
Consultants privind toleranța religioasă
USA (http://www.historicalstatistics.org/index2.html) Link-uri despre date istorice
Hărți

National Atlas of the United States (http://nationalatlas.gov/) Hărți oficiale de la Departamentul de Interne
United States (http://www.wikimapia.org/#y=41771312&x=-99492187&z=4&l=0&m=a) Vedere din satelit de la WikiMapia (nu este
afiliat cu Wikipedia/Wikimedia)
Economia țărilor dezvoltate (http://conspecte.com/Geoeconomia/economia-tarilor-dezvoltate.html)
Altele

Simbolistica elementelor de pe steagul Statelor Unite (http://intrebari-si-raspunsuri.ro/cate-stele-are-steagul-americii/)

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Statele_Unite_ale_Americii&oldid=13010598

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 31 iulie 2019, ora 05:37.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și clauze suplimentare.
Vedeți detalii la Termenii de utilizare.