Rolul literaturii în

perioada pașoptistă
 Cuprins:

✣ Caracteristicile perioadei pașoptiste

✣ Dacia literară
✣ Curente literare specifice
✣ Prezența trăsăturilor pașoptiste în nuvela
”Alexandru Lăpușneanul”
✣ Scriitori reprez entanți

2
 Dacia literară
✣ După Pacea de la Adrianopol (1829), a avut loc un avânt economic care a dus la dezvoltarea
burgheziei, pe de o parte, și la înăsprirea vieții țărănești, pe de altă parte. În această perioadă se
intensifică și se generalizează ideea libertății naționale, mai exact lupta pentru unitatea națională.
Perioada cuprinsă între 1830 și 1860 poartă denumirea de perioada pașoptistă, o perioadă de mari
prefaceri sociale. Specific acestei perioade este idealul unirii. În Moldova își desfășoară activitatea
Vasile Alecsandri, Alecu Russo, Mihail Kogălniceanu, Gheorghe Asachi și Costache Negruzzi. În
Muntenia, Gheorghe Lazăr, Nicolae Bălcescu, Vasile Cârlova, Grigore Alexandrescu și Ion
Heliade Rădulescu. În Transilvania se afirmă mai ales Timotei Cipariu și Gheorghe Barițiu.
Aceștia desfășoară o activitate bogată și multilaterală, fiind mai întâi luptători pentru emanciparea
națională și apoi scriitori. O atenție deosebită au acordat mijloacelor de informare și posibilităților
de a îmbogăți cultura. Pentru aceasta, era nevoie de învățământ în limba română, de presă și de
teatru.

3
✣ „ Dacia literară” îndreaptă pe noi căi dezvoltarea literaturii naționale. Prin titlu se
sugerează unitatea națională. De fapt, Kogălniceanu solicită colaborarea tuturor
scriitorilor la revistă, care trebuia să fie „un repertoriu general al literaturii românești, în
carele, ca într-o oglindă, se vor vedea scriitori moldoveni, munteni, ardeleni, bănățeni,
bucovineni, fieștecarele cu ideile sale, cu limba sa, cu tipul său”. Susține hotărât
necesitatea unei literaturi originale prin promovarea scrierilor autentice, întrucât
„originalitatea este însușirea cea mai prețioasă a unei literaturi”. Condamnă traducerile
și imitația care „omoară în noi duhul național”. Nu este împotriva traducerilor de cărți
bune, ci critică doar abuzurile.

4
Literatura română cunoaște în această perioadă o dezvoltare multilaterală
de avânt și înflorire.

1) Evocarea istoriei se regăsește în paginile tuturor pașoptiștilor și în

toate genurile.
2) Frumusețile patriei se oglindesc în „Memorial de călătorie la
mănăstirile oltene” de Grigore Alexandrescu și „O plimbare în munți”
de Vasile Alecsandri.

3) Dezvăluirea bogatei creații folclorice se reflectă în culegerea „Poezii

poporale ale românilor”- Vasile Alecsandri (volum dedicat doamnei
Elena Cuza), în lucrarea „Cântecele populare ale Moldovei” -
Costache Negruzzi, în „Poezia poporală” - Alecu Russo și în studiul
„Doină” - Vasile Alecsandri.
5
Scriitori reprezentanți

6
Vasile Alecsandri

Personalitate marcantă a Moldovei și apoi a României de-a

lungul întregului secol al XIX-lea, anul nașterii sale este incert.
Acesta ar putea fi 1821, 1819 sau 1818. Locul nașterii sale este,
de asemenea incert, deoarece nașterea s-a petrecut în timpul
refugiului familiei Alecsandri în munți din calea armatei lui
Alexandru Ipsilanti. Se consideră că s-a născut undeva în județul
Bacău, aproximativ în anul 1821. Copilăria și-a petrecut-o la Iași
și la Mircești.
Supranumit „bardul din Mircești”, Vasile Alecsandri a fost un
poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat,
membru fondator al Academiei Române, creator al teatrului
românesc și al literaturii dramatice în România

7
 Curente literare specifice

✣ Curente literare specifice prin ideile pe care le promovează, pașoptismul nu doar

trezește conștiința națională și animă poporul la acțiune în vederea unificării depline, ci
orientează totodată literatura înspre romantism. Nu întâmplător, articolul lui
Kogălniceanu este considerat un manifest al romantismului, ideile pe care acesta le
impune aflându-se în consonanță cu temele acestui curent, cu atât mai mult cu cât
romantismul are la bază dorința de libertate, iar Kogălniceanu urmărea emanciparea
Principatelor. Cu toate acestea, nu doar romantismul se reflectă în operele scriitorilor
pașoptiști, ci și alte curente, precum clasicismul sau realismul. Din dorința de
modernizare, de aliniere la celelalte națiuni din Occident, literatura română „arde” etape
din evoluția ei și încearcă o împletire a mai multor curente literare, de multe ori chiar în
cadrul aceleiași creații. Astfel, apare fenomenul coexistenței mai multor curente literare
în cadrul aceleiași opere, această imixtiune fiind vizibilă în creații precum „Alexandru
Lăpușneanul” (Costache Negruzzi) sau chiar în pastelurile lui Alecsandri.

8
 Prezența trăsăturilor pașoptiste în nuvela
”Alexandru Lăpușneanul”

✣Principala trăsătură a literaturii pașoptiste constă în coexistența curentelor literare (iluminism,

romantism, clasicism, realism incipient etc.),  datorită faptului că scriitorii români trebuiau ,,să ardă etapele”
pentru că literatură română să fie la nivelul celei occidentale, dar și să intervină cu elemente de inovație, precum
aspirăția către folclorul și specificul național (deoarece și istoria noastră are destule fapte eroice menite a fi
transpuse, pe bună dreptate, în literatură noastră - M. Kogălniceanu).

✣Opera literară „Alexandru Lapușneanul” de Costache Negruzzi este prima nuvelă romantică de inspirăție

istorică din literatură română, potrivit recomandărilor lui Mihail Kogălniceanu, din articolul-program al
revistei Dacia literară, intitulat Introducție (1840).

✣.Publicată în perioada pașoptistă, în primul număr al revistei sus-menționate, nuvela ilustrează una
dintre sursele de inspirație romantică, și anume istoria națională (mai precis Evul Mediu, în perioada celei de-a
două domnii a lui Alexandru Lăpușneanul). Ulterior, nuvela a fost inclusă în ciclul Fragmente istorice, din
volumul Păcatele tineretilor (1857).

9
Grigore Alexandrescu 
✣ Grigore Alexandrescu (n. 22 februarie 1810,Târgoviște, Țara
Românească – d. 25 noiembrie 1885,București, România ) a fost un
poet și fabulist român.
✣ A debutat cu poezii publicate în Curierul Românesc condus de Ion
Heliade Rădulescu. Poezia sa a fost influențată de ideile care au
pregătit Revoluția din 1848.
✣ Poet liric, scrie mai întâi meditații romantice, sub influența lui Lamartine.
Tonul lor este extraordinar de fantastic. Cea mai reușită este Umbra lui
Mircea. La Cozia (făcuse o călătorie în Oltenia, cu prietenul său, Ion
Ghica).
✣ Este ultimul fabulist autentic din literatura română, scriind circa 40
de fabule, în care adevărul este mascat, din cauza cenzurii autorităților
(Câinele și cățelul, Boul și vițelul, Dreptatea leului, Vulpea liberală ș.a.).
✣ Lui Grigore Alexandrescu îi revine meritul de a fi consacrat în literatura
română, ca specii literare autonome epistola, meditația și satira. A
tradus din Lamartine și Byro
10
 Anton Pann 

✣ Anton Pann (n. 1796 Sliven, Imperiul Otoman – d. 3

noiembrie 1854,București, Țara Românească) a fost un poet român de
origine bulgară ,profesor de muzică religioasă, protopsalt, compozitor de
muzică religioasă, folclorist, literat și publicist, compozitor al muzicii imnului
național al României. Un pasionat colecționar de muzică românească, Pann
a notat creații din repertoriul muzicienilor din perioada fanariotă. Acesta a
tipărit mai târziu unele din cele mai vechi piese muzicale de curte și cântece
de lume inspirate din melosul bizantin si otoman. A fost supranumit de Mihai
Eminescu „finul Pepelei, cel isteț ca un proverb” în poemul Epigonii.
Monumente ridicate în memoria lui Anton Pann: • Bustul lui Anton Pann din
București • Statuia lui Anton Pann din Râmnicu Vâlcea • Casa Memorială
„Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea • Casa Memorială „Anton Pann” din
București

11
 Acest proiect a fost realizat de:

Carina Șandor Dalia Șandor Eduard Oros Tudor Porcar

12