Pasoptismul

Pasoptismul. Perioada paoptist (1830-1860) este o epoc de afirmare a literaturii naionale, n preajma Revoluiei de la 1848. Perioada se caracterizeaz printr-o orientare cultural i literar cu trsturi specifice epocii de avnt revoluionar, de emancipare social i naionala, de militare pentru realizarea Unirii. Este perioada n care se ncearc arderea" unor etape care nu fuseser parcurse de literatura noastr i care se desfuraser succesiv n literaturile occidentale, n decursul a mai bine de un secol i jumtate. Principala trstur a literaturii paoptiste const n coexistena curentelor literare, nu numai n opera aceluiai scriitor, ci chiar i n aceeai creaie. Curentele literare (iluminism, preromantism, romantism, clasicism, realism incipient) sunt asimilate simultan. Paoptismul este o ideologie literar niciodat sintetizat ntr-un program particular i supus unor comandamente exterioare: mesianism cultural i revoluionar, spirit critic, deschidere spre Occident i lupta pentru impunerea unui specific naional, contiin civic i patriotic, contiina pionieratului n mai toate domeniile vieii, o retoric a entuziasmului i a trezirii la aciune. Afirmarea unei generaii de scriitori, gazetari, istorici i oameni politici, numit de posteritate generaia paoptist, determin nceputul modernitii noastre culturale, o perioad de tranziie i de prefaceri palpabile. Scriitorii paoptiti au vocaia nceputurilor i, poate de aceea, disponibilitatea de a aborda mai multe domenii, genuri, specii, mai multe tipuri de scriitur. Polimorfismul preocuprilor individuale se explic n contextul epocii. Pn la 1830 nu se poate vorbi la noi de o tradiie a literaturii culte sau de o intenionalitate estetic a scrierilor literare. Contiina faptului artistic, ideea de beletristic, se nasc n aceast perioad, cnd se petrece i transformarea autorului n scriitor. Curentele sunt importate o dat cu formele, ideile literare vin mpreun cu tiparele narative sau prozodice. Occidentalizarea nu s-a produs brusc, ci a traversat etapa iniial a traducerilor, a adaptrii, a imitrii modelelor, a respectrii structurilor date (n fond, conform ideologiei clasicismului). Activitatea publicistic a lui Koglniceanu, Russo, Alecsandri i Negruzzi, prin atitudinea lor lucid i responsabil, a contribuit la instituirea premiselor culturii romne moderne. Dorul imitaiei s-a fcut la noi o manie primejdioas, pentru c omoar n noi duhul naional. [...] Traducerile ns nu fac o literatur." afirm Koglniceanu n Introducie la Dacia literar, n 1840. Articol-prograra al romantismului romnesc, Introductia se axeaz pe evidenierea necesitii de realizare a unei literaturi naionale originale i pune n micare o schem de idei generale.

Literatura paoptist se dezvolt sub semnul romantismului european i parcurge un drum sinuos. Dup literatura anilor 1825-1830, care abund n adaptri dup autorii strini, n special francezi, e de remarcat sincronismul dintre manifestul romantismului francez (Prefaa la drama Cromwell, de Victor Hugo, n 1827) i articolul-program Introducie, publicat de Koglniceanu n 1840. Scriitorii romni ai epocii asimileaz rapid manifestul romantismului francez i aplic principiile acestuia, cu particularitile curentului naional-popular de la revista Dacia literar. Scriitorii generaiei paoptiste au cultivat teme i motive romantice, au ales istoria ca surs de inspiraie pentru o liric a patriotismului ardent i natura - coordonat a sufletului romnesc, au valorificat literatura popular i mitologiile orientale. Fantezia creatoare, libertatea de creaie, aspiraia spre absolut, spiritul rebel i contestatar sunt cteva trsturi ale scriitorilor paoptiti. Romantismul Biedermeier este o variant degradat a Romantismului nalt, manifestat n Europa n perioada 1790-1815, impur, eclectic i predispus la orice compromis stilistic sau simbioz tematic. Conceptul de romantism Biedermeier se poate asocia produsului literar al anilor 1830-1860 (cf. Virgil Nemoianu, respectiv, Nicolae Manolescu) pentru a identifica fenomenul hibridrii estetice, conglomerat de forme i motive vechi i noi n cuprinsul aceleiai opere. Alecsandri ar putea fi n acest sens exemplul tipic. Poezia paoptist cultiv specii lirice i epice. n unele opere se mbin trsturi ale mai multor specii. Poezia liric: pastelul (Vasile Crlova, nserare, Ruinurile Trgovitii, Vasile Alecsandri, Pasteluri), idila (Vasile Alecsandri, Rodica), elegia (Vasile Crlova, Pstorul ntristat, Dimitrie Bolintineanu, O fat tnr pe patul morii, Vasile Alecsandri, Stelua), meditaia (Grigore Alexandrescu, Meditaie, Umbra lui Mircea. La Cozia, Anul 1848, Ion Heliade-Rdulescu, Visul, O noapte pe ruinele TrgoiHte), oda i imnul (Vasile Crlova, Marul otirii romane, Vasile Alecsandri, Od ostailor romani, Hora Unirii, Deteptarea Romniei, Andrei Mureanu, Un rsunet), satira i epistola (Grigore Alexandrescu, Satir, Duhului meu, Vasile Alecsandri, Epistol generalului Florescu). Poezia epic: balada de inspiraie folcloric (Ion Heliade-Rdulescu, Zburtorul), balada istoric (Dimitrie Bolintineanu, Muma lui tefan cel Mare, Mircea i solii), poemul (Vasile Alecsandri, Dumbrava Roie, Dan, cpitan de plai), legenda (Vasile Alecsandri, Legenda ciocrliei, Legenda rndunici), fabula (Alexandru Donici, Fabule, Grigore Alexandrescu, Fabule), snoava n versuri (Anton Pann, Povestea vorbei), epopeea (Ion Heliade-Rdulescu, Anatolida, Mihaida, Dimitrie Bolintineanu, Traianida).

Dacia Literara Mihail Koglniceanu este mentorul generaiei paoptiste. El public, n primul numr al revistei ieene Dacia literar, articolul-program Introducie, considerat manifestul literar al romantismului romnesc. La nceputul articolului axat pe evidenierea necesitii unei literaturi originale i naionale, Koglniceanu prezint activitatea gazetelor romneti aprute anterior, fa de care Dacia literar urmrete s aduc un suflu nou, sugerat i de titlul revistei. Se respinge coloratura local i amestecul politicului, revista adresndu-se scriitorilor romni de pretutindeni pentru a publica scrieri originale: O foaie dar, care, prsind politica, s-ar ndeletnici numai cu literatura naional, foaie care, fcnd abnegaie de loc, ar fi numai o foaie romneasc, i prin urmare s-ar ndeletnici cu produciile romaneti, fie din orice parte a Daciei, numai s fie bune, aceast foaie, zic, ar mplini o mare lips n literatura noastr. O asemenea foaie ne vom sili ca s fie Dacia literar [...]. Aadar foaia noastr va fi un repertoriu general al literaturei romaneti'. Cele patru puncte ale articolului-program sunt: ntemeierea spiritului critic n literatura romn pe principiul estetic: Critica noastr va fi neprtinitoare; vom critica cartea, iar nu persoana". Afirmarea idealului de realizare a unitii limbii i a literaturii romne; lul nostru este realizarea dorinii ca romnii s aib o limb i o literatur comun pentru toi'. Combaterea imitaiilor i a traducerilor mediocre: Dorul imitaiei s-a fcut la noi o manie primejdioas, pentru c omoar n noi duhul naional. Aceast manie este mai ales covritoare n literatur. [...] Traduciile ns nu fac o literatur'. Promovarea unei literaturi originale, prin indicarea unor surse de inspiraie n conformitate cu specificul naional i cu estetica romantic: Istoria noastr are destule fapte eroice, frumoasele noastre ri sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoreti i de poetice pentru ca s putem gsi i la noi sujeturi de scris, fr s avem pentru aceasta trebuin s ne mprumutm de la alte naii'. In ncheierea articolului-program, autorul anun structura revistei (cele patru pri). Primii notri scriitori moderni se afirm n cadrul curentului na-ional-popular de la Dacia literar. Ideile enunate n articolul-program i promovate de revist se reflect n literatura romn de la mijlocul secolului al XlX-lea. Prin precizarea surselor de inspiraie/ a temelor literare n ultimul punct al articolului, dar i prin diversele trimiteri spre trsturile romantismului (aspiraia spre originalitate, refugiul n trecutul istoric, aprecierea valorilor naionale i a folclorului, mbogirea limbii literare prin termeni populari, arhaici sau regionali), acesta devine un manifest literar al romantismului romnesc.

Alexandru Lapusneanul de Costache Negruzzi

Nuvela este o specie a genului epic in proza, cu un singur fir narativ si cu un conflict care implica un numar redus de personaje. Nuvela Alexandru Lapusneanul scrisa de Costache Negruzzi este prima nuvela istorica din literatura romana, aceasta apare la 30 ianuarie 1840, in primul numar al revistei Dacia Literara, inscriindu-se intr-una din directiile imprimate de programul acesteia conceput de Mihail Kogalniceanu si anume, inspirarea scriitorilor din istoria patriei. Pentru crearea acestei nuvele, Negruzzi se inspira, in principal, din cronica lui Grigore Ureche. Tema nuvelei Alexandru Lapusneanul ilustreaza evocarea unui moment zbuciunat din istoria Moldovei in timpul celei de a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanul. Domnitorul se intoarce in Moldova in fruntea unei ostiri turcesti. La Tecuci, este intampinat de boierii: Motoc, Stroici, Veverita, Spancioc. Acestia ii comunica domnitorului ca poporul nu-l iubeste si nu il vrea. Stefan Tomsa fuge in Valahia, iar Lapusneanul urca pe tronul Moldovei. El este intampinat cu bucurie de popor si cu frica de catre boieri. Domnitorul se razbuna cumplit luand averile boierilor si omorandu-i. Induiosata de lacrimile vaduvelor si ale orfanilor, doamna Ruxanda il roaga pe sotul ei sa inceteze macelul. Domnitorul ii promite un leac de frica. Intr-o zi de sarbatoare, din porunca domnitorului au fost ucisi 47 de boieri. Boierii Spancioc si Stroici au reusit sa fuga. Pentru a nu-i scapa pe fugari, Lapusneanul s-a instalat in cetatea Hotinului. Lapusneanul se imbolnaveste grav si cere, dupa obiceiul timpului sa fie calugarit. La indemnul lui Spancioc, doamna Ruxanda isi otraveste sotul. Domnitorul moare in mainile boierilor Stroici si Spancioc. Nuvela Alexandru Lapusneanul este alcatuita din patru capitole, fiecare purtand un motto, semnificativ pentru continutul acestuia. Primul capitol are motto-ul : Daca voi nu ma vreti, eu va vreu, cuvintele apartin lui Lapusneanul, ca raspuns la indemnul de a renunta la tronul Moldovei, adresat lui de catre boierii veniti sa il intampine. Al doilea capitol incepe cu motto-ul Ai sa dai sama, Doamna si este replica vaduvei unui boier ucis de Lapusneanul, amenintare adresata doamnei Ruxanda. Al treilea capitol detine motto-ul Capul lui Motoc vrem si sunt cuvintele multimii de tarani, veniti la curte sa se planga de asuprirea boierilor, de saracie, de foame, de viata lor devenita insuportabila. Ultimul capitol are motto-ul De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu si sunt cuvintele lui Alexandru Lapusneanul, aflat pe patul de suferinta, ca o amenintare impotriva celor care il calugarisera. In nuvela scrisa de Costache Negruzzi sunt prezentate elemente de realitate impletite cu elemente de fictiune. Un prim element de realitate este sursa de inspiratie a autorului, si anume cronica lui Grigore Ureche. Alte elemente de realitate sunt spatiul: Moldova, timpul: anii 15641569, domnitorul Alexandrul Lapusneanul, sotia acestuia Ruxanda, care era nepoata lui Stefan cel Mare, boierul Motoc, reintoarcerea lui Alexandru voda cu ajutor turcesc si taranesc, uciderea

unui numar de boieri si moartea lui Alexandru Lapusneanul in conditii suspecte. Ca elemente de fictiune, in aceasta nuvela, intalnim: limbajul personajeler, mimica, gesturile, reactiile, actiunile lor si destinul boierilor Motoc, Veverita si Spancioc, care este prezentat cu totul diferit in nuvela fata de realitate, acestia sunt de fapt personaje reale care au fugit in Polonia, unde au fost decapitati la interventia lui Lapusneanul. Nuvela Alexandru Lapusneanul are o structura simetrica si un echilibru solid atat in ceea ce priveste ilustrarea evenimentelor, cat si in ceea ce priveste psihologia si tragismul personajului. Din expozitiune, aflam ca Alexandru Lapusneanul revine in Moldova cu scopul de a-si relua scaunul domnesc, dupa ce, cu eforturi indelungate, reusise sa il alunge pe Stefan Tomsa, care ii urmase la domnie. Lapusneanul fusese inlaturat de la tron din cauza unor boieri, aceeasi care l-au intampinat aproape de granita: Motoc, Veverita, Spancioc si Stroici. Acestia voiau sa il convinga sa renunte la tron, deoarece poporul nu il vroia. Intriga consta in conflictul dintre Lapusneanul si boierii care l-au tradat. In desfasurarea actiunii, aflam ca Motoc, speriat de amenintarile lui Lapusneanul, cade in genunchi si il roaga sa nu il pedepseasca ca l-a tradat. Acesta ii promite ca il va cruta, ba mai mult ii promite ca: sabia mea nu se va manji in sangele tau. Dupa fuga lui Tomsa, Lapusneanul se intoarce la tronul Moldovei si trece la pedepsirea aspra a boierilor, le ia averile, iar la cea mai mica greseala ii decapita. Doamna Ruxanda, sotia lui Lausneanul si fiica lui Petru Rares, inspaimantata de cruzimile si crimele facute il roaga sa inceteze macelul. Domnitorul ii promite un leac de frica. Din punctul culminant, aflam ca Alexandru Lapusneanul i-a invitat pe boieri sa ia pranzul la Curte, dupa slujba de la mitropolie. Spre sfarsitul ospatului, la semnul domnitorului, boierii sunt ucisi, dupa care Lapusneanul face o piramida din capetele lor. Cand termina, o chema pe Ruxanda sa ii dea leacul de frica promis, aceasta lesina cand vede piramida de capete, spre dezamagirea domnitorului: femeia tot femeie(...) in loc sa se bucure, ea se sperie. Lapusneanul este anuntat ca poporul a venit la curte sa isi spuna nemultumirile: sa micsoreze dajdiile!(...) am ramas saraci! N-avem bani! Ni i-a luat toti Motoc! apoi au inceput toti de odata sa strige: Capul lui Motoc vrem!. Profitand de aceasta situatie, Lapusneanul il da pe Motoc multimii care s-a repezit asupra lui si l-a facut bucati. Astfel, Lapusneanul a pedepsit un alt boier tradator, fara ca sabia lui sa se manjeasca de sange, asa cum i-a promis si lui Motoc. Din deznodamant aflam ca timp de patru ani, Lapusneanul si-a respectat promisiunea facuta doamnei Ruxanda si nu a mai ucis nici un boier, dar in schimb inventase tot felul de pedepse, le scotea ochii, le taia mainile. Era totusi nelinistit pentru ca nu ii pedepsise pe Spancioc si Stroici, care au reusit sa fuga. Din cauza aceasta , se simtea mereu in pericol de a fi tradat de acestia. Alexandru Lapusneanul s-a mutat in cetatea Hotinului, unde s-a imbolnavit grav. Deoarece il mustra constiinta pentru toate crimele infaptuite, il cheama pe mitropolitul Teofan caruia ii cere sa il calugareasca. Trezindu-se din starea de inconstienta si vazandu-se imbracat in

calugar, se enerveaza foarte tare, isi pierde complet controlul si ii ameninta cu moartea pe toti, inclusiv pe sotia si fiul sau: m-ati popit voi, dar de ma voi indrepta, pre multi am sa popesc si eu. Ingrozita de amenintarile lui Lapusneanul, doamna Ruxanda accepta sfatul lui Spancioc de a-i pune sotului ei otrava in paharul cu apa. Domnitorul moare in mainile boierilor Spancioc si Stroici si este inmormantat la manastirea Slatina. Alexandru Lapusneanul este personajul principal al nuvelei, in acelasi timp este personaj eponim si romantic. Acesta este alcatuit din puternice trasaturi de caracter, un personaj exceptional, ce actioneaza in imprejurari deosebite. Alexandru Lapusneanul este tipul domnitorului tiran si crud, cu vointa puternica, ambitii si fermitate in organizarea razbuanrii impotriva boierilor tradatori, aceasta fiind unica ratiune pentru care s-a urcat la tronul Moldovei pentru a doua oara: Daca voi nu ma vreti, eu va vreu. Bun cunoscator al psihologiei umane, Lapusneanul dovedeste acest lucru atat in atitudinea lui fata de Motoc, cat si atunci cand profita de multimea adunata la portile curtii domnesti, stiind astfel sa scape de unul dintre cei mai amenintatori dusmani ai sai, argumentand: Prosti, dar multi... sa omor o multime de oameni, pentru un om, nu ar fi pacat?. Lapusneanul detine arta disimularii, iar scena din biserica este semnificativa in acest sens: imbracat cu mare pompa domneasca , se inchina pe la icoane, saruta moastele sfantului, il ia martor pe Dumnezeu pentru cainta de a fi comis crime, citeaza din Biblie, in timp ce pregateste cel mai sadic omor din toate cate comise: piramida de capete taiate ale celor 47 de boieri ucisi la ospatul domnesc, la care fusera invitati. Fiind inteligent si perfid, reuseste sa ii pacaleasca pe boieri, sa manevreze pe oricine si sa isi ascunda adevaratele planuri de razbunare, pe care le aplica cu o satisfactie deosebita. Cruzimea este trasatura dominanta a personajului, motivata de multe fapte cumplite: leacul de frica, linsarea lui Motoc, amenintarea cu moartea a propriei familii, schingiuirea si omorarea cu sange rece, ba chiar cu satisfactie a boierilor. Principalele modalitati de caracterizare ale lui Alexandru Lapusneanul sunt indirecte, prin faptele, vorbele si atitudinile personajului: iesiti! Ca pre toti va omor!... iar pre cateaua asta voi s-o tai in patru bucati impreuna cu tancul ei. In acest citat este evidentiata cruzimea domnitorului dusa pana la extrem deoarece acesta nu tine cont nici macar de propria familie. O a doua caracterizare este caracterizarea directa, de catre autor, acesta realizeaza portretul fizic si moral , prin redarea gesturilor si mimicii lui Alexandru Lapusneanul: sangele intr-insul incepe a fierbe; impotriva obiceiului sau Lapusneanul in ziua aceea era imbracat cu toata pompa domneasca. In minutul acela el era foarte galben la fata. O alta metoda de caracterizare este caracterizarea facuta de catre alte personaje: crud si cumplit este omul acesta, fata mea; nu imi voi spurca vitejecul junghi in sangele cel pangarit a unui tiran ca tine. Aceste replici apartin mitropolitului Teofan si respectiv boierului Spancioc care isi arata si ei ca multe alte personaje din aceasta nuvela, dispretul fata de Lapusneanul. Scriitorii si criticii literari au apreciat in diferite epoci si moduri, aspectul psihologic al lui Alexandru Lapusneanul.

Vasile Alecsandri a vorbit despre tragedia crunta a lui Lapusneanul, iar Ovid Densusianu constata la erou O inclinatie diabolica, sadica, spre teroare, o dorinta bolnavicioasa de a vedea curgand sange. Mai analitic, Nicolae Iorga vedea aici sufletul unui bolnav ce-si afla alinarea unei suferinte tainice numai la vederea si auzul suferintei altora. Ca si in celelalte opere cu caracter istoric, in nuvela Alexandru Lapusneanul culoarea de epoca are rolul de-l introduce pe cititor in perioada istorica prezentata de catre autor. In aceasta nuvela culoarea de epoca este realizata de descrierea costumelor personajelor , de descrierea interioarelor si a evenimentelor din cadrul nuvelei. Costumul domnitorului Alexandru Lapusneanul reprezinta un element important in realizarea culorii de epoca: Lapusneanul, in ziua aceea, era imbracat cu toata pompa domneasca. Purta coroana Paleologilor si peste dulama poloneza de catifea stacojie, avea cabanita turceasca. Descrierea mesei si a obiceiurilor culinare din Moldova anilor 1564 reprezinta de asemenea un element important in realizarea imaginii acelei perioade: cel mai mare ospat se cuprindea in cateva feluri de mancare. Dupa borsul polonez, veneau mancari grecesti fierte cu verdeturi, care pluteau in unt; apoi pilaful turcesc si, in sfarsit, fripturile cosmopolite. Panza mesei si servetelele erau de filaliu tesute in casa. Tipsiile pe care aduceau bucatele, talgerele si paharele erau de argint. Pe langa parete sta asezate in rand mai multe ulcioare pantecoase, pline cu vin. Arhaismele folosite de autor in naratiunea sa au o contributie consistenta la construire atmosferei de epoca, transpunandu-l pe cititor in Moldova acelei vremi: vornic, talgere, tipsii, junghiuri. Imbinarea armonioasa a actiunii celor patru capitole ale nuvelei, simplitatea si puterea sugestiva, caracterul aforistic al unor replici: prosti, dar multi se imbina cu elemente romantice in nuvela Alexandru Lapusneanul. Din recuzita romantica se pot identifica aspecte precum imaginea capetelor insangerate puse pe zidurile curtii domnesti, ospatul transformat in macel, piramida facuta din capetele celor 47 de boieri omorati, otravirea lui Lapusneanul si moartea sa in chinuri groaznice, caracterul demonic al domnitorului, in antiteza cu caracterul angelic al doamnei Ruxanda. Limpezimea si maiestria stilistica a nuvelei, elemente arhaice si regionale care fixeaza atmosfera epocii si dau culoarea locala, arta descrierii si a dialogului, fac din nuvela lui Costache Negruzzi una dintre primele opere de mare valoare din proza romaneasca.

Titu Maiorescu - Junimea

Junimea reprezinta cea mai importanta grupare literara din secolul al XIX-lea; aceasta a luat fiinta la Iasi, in anul 1863. Membri fondatori ai societatii sunt cinci tineri de curand sositi la Iasi, din strainatate de la studii: Titu Maiorescu, P.P.Carp, Th. Rosetti, Iacob Negruzzi si Vasile Pogor. Titu Maiorescu - Junimeaau fost: raspandirea spiritului critic care s-a manifestata in primul rand prin respectul pe care il manifestau junimistii pentru adevarul istoric si studierae trecutului si prin cultivarea simplitatii. Nevoia de claritate, rigoarea, ratiunea vor fi repere permanente ale junimistilor. Spiritul filozofic al Junimii este reprezentat de dorinta membrilor de a construi pe o solida baza teoretica in care aplicatiile devin doar o urmare fireasca a rationamentului; Gustul junimistilor pentru clasic si academic este reprezentat de refuzul acestora de a accepat inovatiile momentullui indiferent daca acestea se numeau simbolism sau naturalism in literatura, impresionism in pictura sau muzica; Spiritul oratoric al junimismului impune un model in care totul, de la vestimentatie la distie trebuia sa dovedeasca perfecta stapanire de sine, rigoare, masura. Iar spiritul ironic al junimistilor venea din nevoia de a sublinia caracterul lipsit de formalitati al actiunii lor culturale, devizele glume precum intra cine vrea ramane cine poate sau poreclele de care nu scapa nimeni sunt un mod de a intelege activitatea junimista. Sub directia lui Iacob Negruzzi, apare la 1 martie 1867 revista Convorbiri literare, aici publica Titu Miaorescu, Mihai Eminescu,Ion Creanga si multi alti junimisti. Ideile pe care le-a promovat revista junimista au fost: introducerea alfabetului latin in locul celui chirilic. Combaterea etimologismului, folosirea ortografiei fonetice, respingerea calcului lingvistic si aveau rezerve in privinta introducerii neologismelor. Titu Maiorescu (1840-1917), critic literar si estetician a fost cel mai important membru fondator al societatii literare Junimea. Maiorescu a declansat o violenta campanie impotriva directiei vechi in cultura si literatura. Primul studiu va fi O cercetare critica asupra poeziei romane de al 1867. El va fi urmat de Asupra poeziei noastre populare, Limba romana in jurnalele din Austria, In contra directiei de azi in cultura romana, Directia noua in poezia si proza romana. Studiile vor fi renumite in anul 1874, intr-o prima editie de Critice. In articolul sau, O cercetare critica asupra poeziei romane, Maiorescu afirma ca poezia, ca toate artele de altfel, exprima frumosul, spre deosebire de stiinta care se ocupa de adevar. Cea mai importanta deosebire dintre adevar si frumos este ca adevarul cuprinde numai idei pe cand frumosul cuprinde idei sensibile. Prima conditie, dar o conditie indispensabila, este conditia materiala care indiferenta daca este poezie epica, lirica sau dramatica trebuie sa trezeasca in mintea auditoriului imagini sensibile, concrete care sa emotioneze cititorul.

Frumosul nu este o idee teoretica, si o idee imbracata in forma sensibila si tocmai de aceea cuvantul poetic trebuie sa reproduca aceasta forma. Prin urmare, un sir de cuvinte care nu sunt decat notiuni reci, abstracte, fie ele oricat de bine rimate, daca nu transmit sentimente, nu sunt poezii ci un tip de proza rimata. Conditia materiala este creata de urmatoarele mijloace: primul mijloc este alegerea cuvantului cel mai putin abstract, al doilea mijloc este folosirea adjectivelor, adverbelor, in doua cuvinte, ale epitetelor ornante, al treilea mijloc de a realiza aceeasi conditie sunt personificarile obiectelor prea abstracte precum si a calitatilor si actiunilor. Al patrulea mijloc pentru a ajunge la acelasi rezultat il reprezinta folosirea comparatiei si metaforei. A doua conditie care nu trebuie sa lipseasca dintr-o poezie este conditia ideala, aceasta conditie este reprezentata de sentimente si pasiuni. Prin urmare, iubirea, ura, tristetea, bucuria, disperarea, mania sunt obiectele folosite de poeti; invatatura, principiile morale, politica sunt obiectele stiintei dar niciodata ale artelor. Poezia trebuie sa cuprinda idei cu inceput si sfarsit si sa dea astfel o satisfactiee spiritului omenesc. Poetul trebuie sa exprime sentimente umane, aflat el insusi sub influenta lor. Intre deosebirirle care disting afectiunea in general de celelalte stari ale cugetului omenesc se pot exemplifica urmatoarele: o mare repeziciune a miscarilor ideilor, ca exemplu elocvent este spaima care strabate mintea cu o sumedenie de idei atunci cand o simtim si o alta deosebire o reprezinta extragerea obiectelor sub influenta setimentelor. Scopul celor doua conditii nu este acela de a crea poeti, ci de a ne feri de "falsi"poeti care pretind ca stiu sa creeze. Primul scop al articolului este acel ade a ajuta poetii inascuti sa isi perfectioneze felul de a scrie iar al doilea scop al articolului este acela de a ajuta publicul sa isi dea seama care sunt poezii cu adevarat pretioase. Aceasta critica urmareste sa curete literatura de falsi poeti pentru a-i ajuta pe cei tineri sa aleaga doar lucrurile bune din trecut si sa isi indrepte greselile. In articolul numit Comediile d-lui I.L.Caragiale, Maiorescu lanseaza ideea ca valoarea unei opere nu are nicio legatura cu calitatea umana si ca valoarea unei opere consta in capacitatae de a ridica cititorul din lumea in care traieste si sa il purifice prin arta. Titu Maiorescu afirma despre comediile lui I.L.Caragiale ca sunt lucrari originale si ca pun in scena stereotipuri umane din viata noastra sociala si le dezvolta trasaturile caracteristice, cu obiceiurile lor, cu limbajul lor si sunt puse in situatiile alese de autor.

Luceafarul de Mihai Eminescu

Poemul Luceafrul a aprut n 1883, n Almanahul Societii Academice Social-Literare Romnia Jun din Viena, fiind apoi reprodus n revista Convorbiri literare. Poemul este inspirat din basmul romnesc Fata n grdina de aur, cules de austriacul Richard Kunisch. Basmul cuprindea povestea unei frumoase fete de mprat izolat de tatl ei ntr-un castel, de care se ndrgostete un zmeu. Fata ns se sperie de nemurirea zmeului i-1 respinge. Zmeul merge la Demiurg, dorete s fie dezlegat de nemurire, dar este refuzat, ntors pe pmnt, zmeul o vede pe fat, care ntre timp se ndrgostise de un pmntean, un fecior de mprat, cu care fugise n lume. Furios, zmeul se rzbun pe ei i i desparte prin vicleug. Peste fat el prvlete o stnc, iar pe feciorul de mprat l las s moar n Valea Amintirii. Eminescu valorific iniial acest basm n perioada studiilor berlineze, ntr-un poem intitulat tot Fata n grdina de aur, dar modific finalul. Rzbunarea nu i se pare potrivit cu superioritatea fiinei nemuritoare, aa c zmeul din poemul lui Eminescu rostete cu amrciune ctre cei doi pmnteni; Fii fericii cu glasu-i stins a spus -/ Att de fericii, ct viaa toat/ Un chin s-avei de-a nu muri deodat.1". Intre 1880 i 1883, poemul este prelucrat n cinci variante succesive, schema epic devenind pretextul alegoric al meditaiei romantice. Alturi de sursele folclorice ale poemului (basmele prelucrate; Fata-n grdina grdina de aur, Miron i frumoasa fr corp i mitul zburtorului), poetul valorific surse mitologice i izvoare filozofice (antinomiile dintre geniu i omul comun, din filozofia lui Arthur Schopenhauer). IPOTEZA Poemul romantic Luceafrul de Mihai Eminescu este o alegorie pe tema geniului, dar i o meditat asupra condiiei umane duale (omul supus unui destir pe care tinde s l depeasc). ARGUMENTARE Cea mai veche interpretare a poemului i apar- f ine lui Eminescu nsui, care nota pe marginea unui manuscris: n descrierea unui voiaj n rile romane, germanul K. (Kunisch) povestete legenda Luceafrului. Aceasta este povestea. Iar nelesul alegoric ce i-am dat | este c, dac geniul nu cunoate nici moarte i numele J lui scap de noaptea uitrii, pe de alt parte aia pe] pmnt nici e capabil de a ferici pe cineva, nici capabil de a fi. fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc". Din acest punct de vedere, Luceafrul poate fi i considerat o alegorie pe tema romantic a locuk geniului n lume, ceea ce nseamn c povestea,! personajele, relaiile dintre ele sunt

transpuse ntr-o suit de metafore, personificri i simboluri. Poemul reprezint o meditaie asupra destinului geniului n J lume, vzut ca o fiin solitar i nefericit, opus] omului comun. O alt interpretare (Tudor Vianu) socotete per-! sonajele" poemului drept voci" ale poetului, mtile lui, n sensul c eul poetic se proiecteaz n diverse ipostaze lirice, corespunztoare propriilor contradicii, Privind astfel lucrurile, se poate spune c poetul s-a proiectat nu numai sub chipul lui Hyperion - geniul, ci i sub chipul lui Ctlin, reprezentnd aspectul teluric al brbatului, sau al Demiurgului, exprimnd aspiraia spre impersonalitatea universal, i chiar1 sub chipul Ctlinei, muritoarea care tnjete spre absolut. Poemul e de substan liric cu schem epic, esute n structura dramatic, ce accentueaz lirismul. Schema epic a poemului este reprezentat de elementul narativ preluat din basm i care e pretext! pentru reflecia filosofic. Caracterul dramatic este conferit de succesiunea de scene ale structurii, unde dialogul predomin. Intensitatea tririlor sufleteti ine tot de caracterul dramatic al poemului. Substana liric provine din faptul ca poemul proiecteaz problematica geniului n raport cu societatea, iubirea i cunoaterea. n esen, poemul este un monolog liric, dialogul accentund nlimea ideilor care-i confer caracterul filozofic. Viziunea romantic e dat de structur, de tem, de relaia geniu-societate, de cosmogonii, de alternarea planului terestru cu planul cosmic, de motivul luceafrului, de amestecul speciilor (elegie, meditaie, idil, pastel), de metamorfozele lui Hyperion. Elementele clasice sunt: echilibrul compoziional, simetria, armonia i caracterul gnomic. Tema poemului este romantic: problematica geniului n raport cu lumea, iubirea i cunoaterea. Compoziional, Luceafrul este structurat n patru pri. n prima i n ultima parte, cele dou planuri, terestru i cosmic, interfereaz, pe cnd n prile a doua i a treia, ele se separ net, partea a doua fiind consacrat planului terestru, Ctlinei ce accept iubirea lui Ctlin, iar partea a treia planului cosmic, unde Demiurgul i dezvluie lui Hyperion motivele pentru care nu poate da curs rugminii de a-1 transforma n muritor. Inceputul poemului se afl sub semnul basmului. Timpul este anistoric, mitic (illo tempore): A fost odat ca-n poveti/ A fost ca niciodat". Cadrul abstract este umanizat. Portretul fetei de mprat, realizat prin superlativul absolut de factur popular o prea frumoas fat, scoate n eviden o autentic unicitate terestr. Fata de mprat reprezint pmntul nsui, iar comparaiile: Cum e Fecioara ntre sfini/ i luna ntre stele" propun o posibil dualitate: puritate i predispoziie spre nlimile astrale.

Primele apte strofe constituie uvertura poemului, partea nti fiind o splendid poveste de iubire, unde atmosfera este n concordan cu mitologia romn, iar imaginarul poetic e de factur romantic. Fata de mprat e vzut n micare abia perceptibil, pentru c totul se petrece n planul visului. Fata contempl Luceafrul de la fereastra dinspre mare a castelului. La rndu-i, Luceafrul, privind spre umbra negrului casteV, o ndrgete pe fat i se las copleit de dor. Semnificaia alegoriei este c fata pmntean aspir spre absolut, iar spiritul superior simte nevoia com- j pensatorie a materialitii. Pe de alt parte, iubirea fetei are un accent de cotidian, conferit de construcia simetric l vede azi, l vede mni/ Astfel dorina-i gata". n antitez, iubirea Luceafrului are nevoie de un lung proces de cristalizare", cum ar spune Stendhai: El iar privind de sptmni/ i cade drag fatd. Cadrul este ntunecat, nocturn, specific romantic, favorabil visului. Motivul serii i al castelului accentueaz romantismul conferit de prezena Luceafrului: i ci de viu s-aprinde el/ n oriicare sar,/ Spre umbra negrului castel/ Cnd ea o s-i apar". Micrile sunt de mare finee i au loc n plan oniric, dezvluind suavitatea sentimentului de iubire exprimat prin motivul zburtorului: i pas cu pas n urma ei/ Alunec-n odaie". Planul terestru alterneaz cu cel cosmic: i cnd n pat se-ntinde drept/ Copila s se culce,/ l-atinge minile pe piept,/ I-nchide geana dulce". Motivul zburtorului apare alturi de simbolul oglinzii. Ca i n Floare albastr sau n Dorina, atracia ndrgostiilor unul pentru cellalt este sugerat mai nti de o chemare, menit s scoat n eviden dorul i puterea sentimentului. La chemarea fetei: O, dulce-al nopii mele domn,/ De ce nu vii tu? Vin!", Luceafrul se smulge din sfera sa, spre a se ntrupa prima oar din cer i mare, asemenea lui Neptun (n concepia lui Platon), ca un tnr voievod, totodat un mort frumos cu ochii vi?. n aceasta ipostaz angelic, Luceafrul are o frumusee construit dup canoanele romantice: pr de aur moale", umerele goale", umbra feei strvezii. n contrast cu paloarea feei sunt ochii, care ilustreaz prin scnteiere viaa interioar. Strlucirea lor este interpretat de fat ca semn al morii: Luceti fr de via [...]/ i ochiul tu m-nghea". Ea nelege incandescena din ochii Luceafrului ca semn al glacialittii i refuz s-1 urmeze. Luceafrul, n schimb, vrea s-i eternizeze iubirea: Colo-n palate de mrgean/ Te-oi duce veacuri multe,/ i toat lumea-n ocean/ De tine o sasculte." Urmnd repetatei chemri-descntec: Cobori in jos, luceafr blnd,/ Alunecnd pe-o raz", cea de-a doua ntrupare va fi din soare i noapte. Cosmogonia este redat n tonalitate major: Iar ceru-ncepe a roti/ n locul unde piere". n antitez cu imaginea angelic a primei ntrupri, aceasta este circumscris demonicului, dup cum o percepe fata: O, eti frumos, cum numa-n vis/ Un demon se arat". Imaginea se nscrie tot n canoanele romantismului: prul negru, marmoreele brae", ochii mari i minunai. Pentru a doua oar, paloarea feei i lucirea ochilor, semne ale dorinei de absolut, sunt nelese de fat ca atribute ale morii: Privirea ta m arde". Dei unic ntre pmnteni, fata refuz din nou s-1 urmeze: Dar pe calea ce-ai deschis/ N-oi merge niciodat!", recunoscnd c nu poate rspunde cu aceeai intensitate pasiunii lui:

Privirea ta m arde" i c nu-1 poate nelege: Dei vorbeti pe neles/ Eu nu te pot pricepe". Dragostea lor semnific atracia contrariilor. Luceafrul formuleaz sintetizator diferena care-i separ: eu sunt nemuritor,/ i tu eti muritoare", dar, din iubire, accept supremul sacrificiu cerut de fat, prin aceasta afirmndu-i superioritatea fa de ea. Dac fata/ omul comun nu se poate nla la condiia nemuritoare, Luceafrul/ geniul este capabil, din iubire i din dorina de cunoatere absolut, s coboare la condiia de muritor: Da, m voi nate din pcat/ Primind o alt lege;/ Cu vecinicia sunt legat,/ Ci voi s m dezlege". Partea a doua, idila dintre fata de mprat, numit acum Ctlina i pajul Ctlin, simbolizeaz repeziciunea cu care se stabilete legtura sentimental ntre exponenii lumii terestre. Este o alt ipostaz a iubirii, opus celei ideale. Asemnarea numelor sugereaz apartenena la aceeai categorie: a omului comun. Ctlina recunoate asemnarea, dincolo de statutul social: nc de mic/ Te cunoteam pe tine,/ i guraliv i de nimic,/ Te-aipotrivi cu mine...". Portretul lui Ctlin este realizat n stilul vorbirii populare, n antitez cu portretul Luceafrului, pentru care motivele i simbolurile romantice erau desprinse din mit, abstracte, exprimnd nemrginirea, infinitul, eternitatea. Aadar Ctlin devine ntruchiparea teluricului, a mediocritii pmntene: viclean copil de cas", Biat din flori i de pripas,/ Dar ndrzne cu ochii, cu obrjei ca doi bujori. Ca mod de expunere predominant este dialogul. Idila se desfoar sub forma unui joc. Pentru a o seduce pe Ctlina, Ctlin urmeaz o tehnic asemntoare cu aceea a vnrii psrilor n evul mediu, timpul predilect al romanticilor. Cei doi formeaz un cuplu norocos i fericit, supus legilor pmntene, deosebite de legea dup care triete Luceafrul. Chiar dac accept iubirea pmntean, Ctlina aspir nc la iubirea ideal pentru Luceafr: O, de luceafrul din cer/ M-a prins un dor de moarte". Acest dor de moarte" ilustreaz dualitatea fiinei pmntene, aspiraia specific uman spre absolut, dar i atracia ctre fiina inaccesibil. Pasiunea ei este generat i de obstacolul impus de apartenena la condiii diferite, de dorina specific romantic de a transforma imposibilul n posibil: Dar se nal tot mai sus,/ Ca s nu-l pot ajunge.// Ptrunde trist cu raze reci/ Din lumea ce-l desparte.../ In veci l voi iubi i-n veci/ Va rmnea departe...". Puterea de sacrificiu a omului de geniu n numele mplinirii idealului absolut este ilustrat de intensitatea sentimentului de iubire, care duce la renunarea la nemurire. Partea a treia ilustreaz planul cosmic i constituie cheia de bolt a poemului. Aceast parte poate fi divizat la rndul ei n trei secvene poetice: zborul cosmic, rugciunea, convorbirea cu Demiurgul i liberarea. Spaiul parcurs de Luceafr este o cltorie regresiv temporal, n cursul creia el triete n sens invers istoria creatiunii: i din a chaosului vi,/ Jur mprejur de sine,/ Vedea, ca-n ziua

cea de-nti,/ Cum izvorau lumine". Zborul cosmic poteneaz intensitatea sentimentelor, lirismul, setea de iubire ca act al cunoaterii absolute. Amplificarea acestui zbor culmineaz cu imaginea Luceafrului ca fulger (Prea un fulger ne-ntrerupt/ Rtcitor prin ele"), amintind dinamismul luminii, pur energie surprins n curgerea ei prin timp i spaiu. Punctul n care el ajunge este spaiul demiurgic, atemporal, momentul dinaintea naterii lumilor: Cci unde-ajunge nu-i hotar,/ Nici ochi spre a cunoate,/ i vremea-ncearc n zadar/ Din goluri a se nate". n dialogul cu Demiurgul, Luceafrul nsetat de repaos: i din repaos m-am nscut,/ Mie sete de repaos", adic de via finit, de stingere, este numit Hyperion (nume de sugestie mitologic, gr. cel care merge pe^easupra). Dup Hesiod, Hyperion, divinitate simbolic, era fiul Cerului, tatl Soarelui i al Lunii, un titan ucis din invidie de ali titani. Dup Homer, Hyperion este Soarele nsui. De remarcat c Demiurgul este cel care rostete pentru ntia oar numele lui Hyperion; Demiurgul este cel care afirm i cunoate cu adevrat identitatea Luceafrului, idee ce accentueaz subordonarea acestuia din urm fa de Demiurg. Hyperion i cere Demiurgului s-l dezlege de nemurire pentru a descifra taina iubirii absolute, n numele creia este gata de sacrificiu: Reia-mi al nemuririi nimb/ i focul din privire,/ i pentru toate d-mi n schimb/ O or de iubire...". Demiurgul refuz cererea lui Hyperion. Constantin Noica observ c Hyperion cere s devin altceva, dar ca s fie altceva trebuie s se nasc din nou. Luceafrul ns se nscuse o dat cu lumea. Aspiraia lui este imposibil, cci el face parte din ordinea primordial a cosmosului, iar ruperea sa ar duce din nou la haos. Demiurgul nu-i poate oferi moartea pentru c astfel ar produce moartea lumii, ceea ce ar coincide cu negarea de sine. Demiurgul i explic Luceafrului absurditatea dorinei lui, prilej cu care este pus n antitez lumea nemuritorilor i aceea a muritorilor. Astfel, muritorii nu-i pot determina propriul destin, se bazeaz numai pe noroc i sunt supui voinei oarbe de a tri (influena filozofiei lui Schopenhauer). Omul de geniu, n schimb, este capabil de a mplini idealuri nalte, se afl dincolo de timp i de spaiu, dincolo de ordinea firesc a lumii: Ei doar au stele cu noroc/ i prigoniri de soarte,/ Noi nu avem nici timp, nici loc,/ i nu cunoatem moarte".Omul se afl sub puterea unui destin implacabil cruia nu i se poate sustrage, ceea ce-i d imposibilitatea de a trece din lumea material n cea spiritual: Prnd pe veci a rsri,/ Din urm moartea-l pate,/ Cci toi se nasc spre a muri/ i mor spre a se nate". n schimb, Demiurgul i propune lui Hyperion diferite ipostaze ale geniului: a verbului, a cuvntului creator: Cere-mi - cuvntul meu de-nti,/ S-i dau nelepciune?, ipostaza orfic: Vrei s dau glas acelei guri,/ Ca dup-a ei cntare/ S se ia munii cu pduri/ i insulele-n mare?, ipostaza mpratului: i-a da pmntul n buci/ S-l faci mprie", a geniului militar/ a cezarului: Ii dau catarg lng catarg,/ Otiri spre a strbate/ Pmntu-n lung i marea-n larg". Demiurgul pstreaz pentru final argumentul zdrobitor, dovedindu-i nc o dat Luceafrului superioritatea sa, chiar i n iubire, fa de muritoarea Ctlina: i pentru cine vrei s mori?/ ntoarce-te, te-ndreapt/ Spre-acel pmnt rtcitor/ i vezi ce te ateapt".

Partea a patra este construit simetric fa de prima, prin interferena celor dou planuri: terestru i cosmic. Idila Ctlin Ctlina are loc ntr-un cadru romantic, creat prin prezena simbolurilor specifice, Peisajul este umanizat, specific eminescian, scenele de iubire se petrec departe de lume, sub crengile de tei nflorite, n singurtate i linite, n pacea codrului, sub lumina blnd a lunii. Declaraia de dragoste a lui Ctlin, ptimaa lui sete de iubire exprimat prin metaforele: noaptea mea de patimi, durerea med, iubirea mea de-ntf, visul meu din urm", l proiecteaz pe acesta ntr-o alt lumin dect aceea din partea a doua a poemului. Profunzimea pasiunii i unicitatea iubirii, constituirea cuplului adamic, l scot pe Ctlin din ipostaza terestr: Miroase florile-argintii/ i cad, o dulce ploaie,/ Pe cretetele-a doi copii/ Cuplete lungi, blaie". mbtat de amor", Ctlina are nc nostalgia astrului iubirii i-i adreseaz pentru a treia oar chemarea, de data aceasta modificat, Luceafrul semnificnd acum steaua norocului: Cobori n jos, luceafr blnd,/ Alunecnd pe-o raz,/ Ptrunde-n codru i n gnd,/ Norocu-mi lumineaz!". Luceafrul exprim dramatismul propriei condiii, care se nate din constatarea c relaia om-geniu este incompatibil. Atitudinea geniului este una de interiorizare a sinelui, de asumare a eternitii i o dat cu ea a indiferenei, a ataraxiei stoice. Omul comun este incapabil s-i depeasc limitele, iar geniul manifest un profund dispre faa de aceast incapacitate: Ce-i pas ie, chip de lut,/ Dac-oi fi eu sau altul?". Geniul constat cu durere c viaa cotidian a omului urmeaz o micare circular, orientat spre accidental i ntmpltor: Trind n cercul vostru strmt/ Norocul v petrece,/ Ci eu n lumea mea m simt/ Nemuritor i rece". Nivelul fonetic i prozodic: conservarea unui etimologic, prezent n graiurile moldoveneti i ardeleneti: Cum ea pe coate-i rzimd; vocala final neaccentuat e este redat prin dup consoane dure: marmoreele bra"; etimologic, conservat n graiul moldovenesc: i tainic genele le plec/ Cci mi le mple plnsul"; utilizarea unor fonetisme conservate n graiul moldovenesc i ardelenesc confer blndeea sonoritii; antiteza dintre planul terestru i cel cosmic este sugerat de alternarea tonului minor cu cel major, realizat prin distribuia consoanelor i a vocalelor; muzicalitatea elegiac, meditativ, este dat i de particularitile prozodice: ritmul iambic, rima ncruciat, msura versurilor de 7-8 silabe; sunt prezente asonantele i rima interioar [una ~ luna, zare rsare, plec - mple). Nivelul morfologic: dativul etic i dativul posesiv susin tonul de intimitate; interjecii, n dialogul Ctlin - Ctlina: mri, ia"; abundena verbelor la imperativ n strofele ce constituie chemrile fetei, forme verbale ce dau tonul de ndrgire i ardoare: cobor, ptrunde", lumineaz; formele arhaice ale unor verbe accentueaz atmosfera fabuloas specific basmului:

i apa unde-au fost czut; verbele la imperfect, n episodul cltoriei Luceafrului n spaiul cosmic, denot micarea etern i continu: creteau", treceau", prea", vedea"; verbele la perfect simplu i la conjunctiv din tabloul al doilea susin oralitatea stilului, vorbirea populara specific oamenilor de aceeai condiie: se fcu", s razi, s-mi dai. Nivelul stilistic: antiteza structural; alegoria pe baza creia este construit poemul; epitete ornante: Uor el trece ca pe prag"; prezena metaforelor, mai ales n primul tablou, n cadrul dialogului dintre Luceafr i fata de mprat, accentueaz ideea iubirii absolute ce se cere eternizat ntr-un cadru pe msur: palate de mrgean", cununi de stele"; metafore sinestezice n cadrul primului tablou: i ochii mari i grei m dor,/ Privirea ta m arde"; - imagini hiperbolice n portretizarea Luceafrului: Veneaplutind n adevr/ Scldat nfoe de soare"; - metonimii utilizate n pasaje cu sens aforistic, n discursul Demiurgului: i dau catarg lng catarg/ Otiri spre a strbate"; - comparaii construite prin asocierea unor termeni abstraci, n prezentarea cltoriei Luceafrului n spaiul cosmic: E un adnc asemenea/ Uitrii celei oarbe"; - antiteza ntre omul de geniu i oamenii comuni, antitez pe baza creia i construiete discursul Demiurgul: Ei doar au stele cu noroc/ i prigoniri de soarte,/ Noi nu avem nici timp, nici loc,/ i nu cunoatem moarte"; - oximoronul ce ia un aspect apropiat de antitez: esnd cu recile-i scntei/ O mreaj de vpaie". CONCLUZIA Pentru ilustrarea condiiei geniului, poemul Luceafrul - sintez a operei poetice eminesciene armonizeaz att teme, motive, elemente de imaginar poetic, atitudini romantice, procedee artistice cultivate de scriitor, ct i simbolurile eternitii/ morii i ale temporalitii/ vieii.

IOAN SLAVICI - Nuvela psihologica - Moara cu noroc

Nuvela este specia epica in proza, cu actiune mai ampla decat a povestirii,conflict consistent si personaje puternic individualizate. Actiunea consta dintr-o intriga puternica cu un conflict sustinut, materializata intr-o compozitie riguroasa,coerenta dar concisa ,care focalizeaza, de regula, asupra unui personaj principal si are ca scop caracterizarea acestuia. Nuvela psihologica se individualizeaza prin tipul de conflict,insistandu-se asupra celui interior,pe schimbarile caracteriale si comportamentale ale personajului, pe devenirea acestuia, dictata de un mediu nepropriu individului, descrisa in maniera tipic realista, ca felie de viata, dosar de existenta. Este tratata parvenirea individului intr-o societate pentru care nu este pregatit, pe care doreste sa o inteleaga si sa I se integreze, acte in care esueaza, totodata dezumanizandu-se treptat. Analiza starilor constientizate ale personajului ne conduce spre cheia in care este indicat sa fie lecturata o astfel de nuvela.Frica, obsesia banului, alienarea, erosul, fiecare dintre acestea ar putea constitui tema operei, in functie de perspectiva lectorului. Moara cu noroc a aparut in anul 1881, fiind inclusa in Novele din popor, volum carea dat in literatura romana un exemplu de scriere totodata traditionalista si realista.Poate fi privita si ca o ilustrare a notiunilor teoretice sustinute de Titu Maiorescu si Junimea(are specific national, este autentica). Din punctul de vedere al autorului, se incadreaza perfect in opera acestuia, deoarece este inca o dovada a crezului moralist al lui Slavici, o pledoarie pentru viata linistita si cumpatata, de refuz al parasirii unei ordini prestabilite, deoarece astfel de actiuni vor fi pedepsite de Destin. Tema nuvelei poarta, deci, valori etice si psihologice, dorind sa demostreze ca dorintele de imbogatire/parvenire duc la declinul moral si spiritual al individului;in locul acestora este recomandata, in maniera conservatoare, linistea colibei. Se poate sublinia si o conceptie estetica in viziune clasica:pentru ca ceva sa fie frumos trebuie inainte de toate sa fie bun si adevarat(Slavici) Subiectul este construit clasic,organizat pe momentele subiectului ,insa evitand liniaritatea, actiunea dezvoltandu-se pe mai multe planuri in maniera romanesca,in prim-plan fiind plasat un personaj a carui evolutie va fi urmarita pe parcursul operei. Interesant de urmarit este jocul de alternanta a conflictelor interior si exterior, acestea potentandu-se reciproc. Expozitiunea il prezinta pe Ghita alaturi de familia sa,infruntand situatia sociala si economica gri in care se afla.Nemultumit de statutul sau de cizmar, in imposibilate de a asigura

un trai decent familiei, el decide, impotriva sfatului soacrei ,sa ia in arenda hanul Moara cu noroc . Un timp afacererile prospera, iar familia pare sa traiasca idilic in acest nou mediu, neprimitor (pusta aradeana)insa cu potential. Intriga este reprezentata de aparitia lui Lica Samadaul, pesonaj negativ, care va declansa un sir de evenimente ,in urma carora Ghita se va degrada pana la dezumanizare, si va sfarsi tragic. Conflictele nuvelei isi au punctul de plecare in acest episod;se contureaza atat cel exterior intre Ghita si Lica, cat si cel interior, al constiintei carciumarului. Setea de inavutire isi pune amprenta din ce in ce mai mult asupra lui Ghita, care este vazut intr-o continua evolutie, indepartandu-se de familie si luand parte la afacerile necurate ale Samadaului care exercita o dominatie fascinanta asupra hangiului. Pe rand, arendasul hanului este jefuit si batut, o femeie in doliu si copilul sau sunt omorati , iar toate drumurile par sa duca spre Lica, pe urmele caruia se afla de mult timp jandarmul Pintea. Lica il manipuleaza pe Ghita in asa fel incat acesta este de acord ca Ana sa il insele. Cand realizeaza gravitatea faptelor, merge la Pintea cu gandul de a-l demasca pe Lica, ceea ce si face. Conflictul interior dicteaza afirmarea celui exterior , stadiul in care se afla Ghiata il face pe acesta sa isi doreasca o confruntarea cu Lica. Totusi, cel care va cadea in propria cursa va fi Ghita, care,atunci cand se intoarce la han o omoara pe Ana pentru fapta necugetata de a se fi aruncat in bratele Samadaului, iar apoi este omorat de Raut,omul samadaului. Lipsit de puteri in fuga de Pintea, Lica se sinucide izbindu-se cu capul de un copac.Acesta este punctul culminant al nuvelei, asistam la pedeapsa data de destin fiecaruia, pe masura faptelor. Pentru a dramatiza scena si a accentua ideea de final grandios, autorul se foloseste de metafora focului purificator care cuprinde moara, stergand urmele faradelegilor. Astfel, toate conflictele romanului se termina, se mistuie in foc alturi de protagonisti, lasand loc cortinei, vocei naratorului care prezinta deznodamantul cu valoare de sentinta finala, data prin batrana, care, contempland scena dezastrului, afirma:asa le-a fost data. Opera este consistenta, organizata in 17 capitole, circulara, deoarece incepe si se sfarseste prin interventia batranei. Datorita faptului ca avem de-a face cu o nuvela, nu actiunea, ci personajele dau valoarea artistica scrierii. Personajele lui Slavici sunt bine conturate, veridice, rotunde (dupa M. Forester),fiind rezultate ale propriilor fapte, actiuni si ganduri,actionand liber, neconstranse decat de forta destinului. Personajul asupra caruia focalizeaza lentila moralista a lui Slavici este Ghita,care,impreuna cu sotia sa, Ana si Lica Samadaul formeaza triunghiul nefericirii.

In conturarea protagonistului se reunesc doua perspective esentiale: realismul psihologic (evolutia personajului) si clasicismul (viziunea de ansamblu care priveste destinele personajelor), rezultatul fiind un personaj individualizat. Este urmarita decaderea omului care isi paraseste mediul natal in cautarea bogatiei, a aceluia care din bun gospodar se transforma in impatimit de bani,pentru care e gata sa renunte la valorile morale, refuzand sa vada ca de fapt, bogatia lui era linistea colibei. Indepartearea de nevasta, copii, il fac sa se trezeasca singur, coplesit de regrete, de sete de razbunare, de manie, sentimente care, inevitabil ,duc la crima. Aceste stari au fost induse de Lica Samadaul, personaj demonic, aflat in relatie de dependenta cu Ghita, conducandu-l pe acesta pe drumul pierzaniei. Ana,care era prea tanara, prea asezata,prea blanda, reprezinta un personaj-barometru fata de atitudinea lui Ghita, ea fiind sensibila la modificarile starii acestuia si evoluand paralel cu el in directia nefasta. Pentru a-si contura personajele, Slavici se foloseste de toate tipurile de acracterizare, atata directa (de catre naroator, alte personaje, autocaracterizare), cat si de cea indirectea, prin fapte, vorbe, ganduri. Slavici apeleaza la caracterizarea directa atunci cand sugereaza inca de la inceputul nuvelei trasaturile dominante ale lui Lica. Samadaul,porcar si el, dar om cu stare care poate sa plateasca grasunii pierduti ori furati [] e mai ales om aspru si neindurat [] care stie toate infundaturile, cunoaste pe toti oamenii buni si mai ales pe cei rai, de teama caruia tremura toata lumea si care stie sa afle urechea grasunului pripasit chiar si in oala de varza. Desi exercita asupra Anei o dominatie fascinanta, Lica este caracterizat in mod direct de Ana ca fiind om rau si primejdios. Ana isi avertizeaza sotul ca Samadaul este periculos, fapt ce se vede din ochii lui, din ranjetul lui si mai ales din cautatura ce are, cand isi roade mustata cu dintii. Tot Ana este cea care la un moment dat observa o diferenta intre Lica si Ghita, contribuind la caracterizarea amandurora:Tu esti om ,Lica, iar Ghita nu e decat muiere imbracata in haine barbatesti, ba chiar mai rau decat asa. Modalitatea principala in observatia psihologica intreprinsa de Ghita este intospectia, autoanaliza.Cand cade in patima banilor, isi da seama ca este o fire slaba,autocaracterizandu-se: asa m-a lasat Dumnezeu!Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea?! Caracterizarea indirecta se regaseste pe tot parcursul operei. Faptele graiesc pentru personaje. Astfel,om harnic si cinstit,la inceput Ghita ia in arenda hanul Moara cu noroc deoarece isi dorea sa agoniseasca atatia bani incat sa angajeze vreo zece calfe carora sa le dea el de carpit cizmele oamenilor. Treptat, el este atins de patima banilor care ii va oferi de altfel si un sfarsit tragic. Faptul ca isi cumpara pistoale de la Arad, ca isi mai angaleaza o sluga, pe Marti, un ungur nalt ca un brad si doi caini indica incertitudinea si nesiguranta care il domina dupa ce relatiile cu Lica Samadaul se complica din ce in ce mai mult. Gandurile lui Ghita privitor la faptul ca pentru prima oara isi dorea sa nu fi avut nevasta si copii, sa nu fi fost legat de nimic si sa fi putut risca pentru a castiga mai mult sunt un prim indiciu al transformarii lui Ghita intr-un impatimit.

Atunci cand isi da seama de gravitatea situatiei in care ajunge, Ghita isi face reprosuri, are remuscari sincere si dureroase: iarta-ma,Ano, iarta-ma cel putin tu, caci eu n-am sa ma iert cat oi trai pe fata pamantului. Pe masura ce petrece mai mult timp la Moara cu noroc si are un mai mare contact cu Lica Samadaul, relatiile lui Ghita cu familia sa devin din ce in ce mai reci si mai tensionate.Ana observa ca barbatul ei este ingandurat, se instraineaza de ea si de copii, ajunge mai de tot ursuz, nu mai zambeste ca inainte si se mainie foarte usor. Chiar si mediul influenteaza caracterul personajelor: asezata intr-o vale, Moara cu noroc este incunjurata de locuri rele. Chiar numele sugereaza un topos negativ, idee sustinuta de mentalitatea rurala (la moara dracii macina sufletele),iar alaturarea calificativuluicu noroc nu face decat sa il amageasca amarnic pe cel care vrea sa infrunte intelepciunea colectivitatii. Hanul devine simbol al imbogatirii si va exercita influente negative asupra lui Ghita in acelasi mod in care o va face Lica Samadaul, devenind mediul propice pentru un impatitit al banilor. Perspectiva narativa este obiectiva, naratiunea realizandu-se la persoana a III-a de catre un narator omniscient si omniprezent. Focalizarea externa predomina pe parcursul operei,deoarece Slavici imprumuta ipostazei naratoare registrele stilistice ale personajelor, de aici rezulta impresia de veridicitate dar si de stil neprelucrat ,neartistic. Alaturi de aceasta apare si tehnica punctului de vedere sau a focalizarii interne, deoarece povestitorul omniscient imprumuta din autoritatea sa batranei, aceasta devenind vocea colectivitatii (a sfatului batranilor, care in lumea rurala are autoritate deplina);de aici rezulta dimensiunea moralizatoare a nuvelei. Modalitatile de expunere sunt folosite variat, pentru a sugera gama variata de stari si pentru a focaliza asupra aspectelor care intereseaza. Naratiunea este dinamizata si dramatizata prin dialog(inceputul nuvelei), apoi ritmul este incetinit prin prezenta secventelor descriptive cu rol in descrierea cadrului naratiuni, a conturarii portretelor. Specifice unei opere de analiza psihologica sunt monologul interior de factura traditionalista care reda gandurile personajului(cap IV) si monologul interior adresat,(Ghita vorbeste cu sine,imaginand-o pe Ana ca interlocutor), cu rol de caracterizare indirecta. Datorita acestor insertii dar si elipsei, tehnicii flash-back-ului ,naratiunea capata aspect discontinuu,dand impresia ca ezitarile personajului se imprima povestirii si discursului narativ, ajutand lectorul sa vibreze la situatia descrisa. Stilul este imprimat de oralitatea ardeleneasca , asemanator lui Creanga ,mult mai cenusiu insa,la fel ca pusta aradeana,fara savoare, ci doar sters, sarac,cu repetarea acelorasi cuvinte in interiorul acelorasi fraze(T. Vianu),urmarind ritmul vorbirii. Realizata in maniera realista, cu accente clasice, opera retine atentia prin complexitatea sa, fiind desemnata de G. Calinescu drept nuvela solida cu subiect de roman,dar si personaje pregnant conturate, dar,mai ales, in maniera tipica pentru Slavici :includerea ideii moralizatoare ,nuvela capatand valoare de parabola a cumpatarii.

PLUMB de George Bacovia - art poetic simbolist -

Definiie: Conceptul de art poetic exprim un ansamblu de trsturi care compun viziunea despre lume i via a unui autor, despre menirea lui n univers i despre misiunea artei sale, ntr-un limbaj literar care-l particularizeaz. Poezia "Plumb" de George Bacovia (1881 - 1957) deschide volumul de debut, cu acelai nume, aprut n 1916, care a trecut aproape neobservat n epoc, mai nti pentru c Romnia se pregtea s intre n primul rzboi mondial, apoi deoarece majoritatea poeziilor din acest volum fuseser deja publicate n revistele vremii. Poezia "Plumb" se nscrie n universul Ikic specific bacovian, al "atmosferei de copleitoare dezolare, [...] o atmosfer de plumb, n care plutete obsesia morii i a neantului i o descompunere a fiinei organice" (Eugen Lovinescu). Tema: Poeziei o constituie condiia de damnat a poetului ntr-o societate meschin, care nu-l nelege, o societate superficial, neputincioas s aprecieze valoarea artei adevrate. Ideea exprim starea de melancolie, tristee, solitudine a poetului care se simte nctuat, sufocat spiritual n aceast lume care-l apas, n care se simte nchis definitiv, fr a avea vreo soluie de evadare. Poezia poate fi considerat, aadar, o art poetic pentru lirica lui George Bacovia. Semnificaia titlului. Titlul poeziei este simbolul "plumb", cuvnt care are drept corespondent n natur metalul, ale crui trsturi specifice sugereaz stri sufleteti, atitudini poetice: - greutatea metalului- sugereaz apsarea sufleteasc; - culoarea cenuie- sugereaz monotonia, angoasa; - maleabilitatea metalului - sugereaz labilitate psihic, dezorientarea; - sonoritatea surd a cuvntului (patru consoane i o singur vocal) sugereaz nchiderea definitiv a spaiului existenial, fr soluii de ieire. Structur, compoziie, limbaj poetic: Incipitul este marcat de imperfectul verbului "dormeau ", care sugereaz absena tririlor interioare precum i aciunile nefinalizate ale eului liric. Poezia este alctuit din dou catrene, fiind prezente dou planuri ale existenei: unul exterior sugerat de cimitir, cavou, vemintele funerare i unul interior sugerat de sentimentul de iubire care-i provoac poetului disperare, nevroz, deprimare, dezolare. Strofa nti exprim simbolic spaiul nchis, sufocant, apstor n care triete poetul, ce poate fi societatea, mediul, propriul suflet, propria via, destinul sau odaia. Oricare dintre aceste spaii este sugerat de simboluri din cmpul semantic al elementelor funerare - "sicriele de plumb", "cavou", "funerar vestmnt", "coroanele de plumb"-, trimind, ca stare, ctre iminena morii. Starea poetului de solitudine este sugerat de sintagma "stm singur", care, alturi de celelalte simboluri creeaz pustietate sufleteasc, "era vnt", nevroz, spleen, "scriau". Repetarea simetrica simbolului "plumb", plasat ca rim la primul i ultimul vers al strofei nti sugereaz apsarea sufleteasc, neputina poetului de a evada din aceast lume apstoare, obositoare, stresant, sufocant.

Strofa a doua a poeziei ilustreaz mai ales spaiul poetic interior, prin sentimentul de iubire care "dormea ntors", sugernd disperarea poetului, "strig", ntr-o solitudine morbid, "stm singur lng mort", dragostea nefiind nltoare, ci dimpotriv este rece, "frig" i fr nici un fel de perspective de mplinire, "atrnau aripile de plumb". Relaia de simetrieeste dat de prezena simbolului "plumb", aezat ca rim, de sintagma "flori de plumb", aflat la nceputul versului al doilea din fiecare strof. Poezia "Plumb" este o confesiune liric, Bacovia exprimndu-i strile prin mrcile persoanei I singularn sintagma "stm singur", care se regsete simetricla nceputul versului al treilea din fiecare strof. Imaginile surprinztoare i inedite dau o profund semnificaie strilor sufleteti exprimate, poetul alturnd simbolului "plumb" alte cuvinte, formnd sintagme extrem de sugestive: "flori de plumb" (via-moarte), "amor de plumb" (oboseala psihic, sentimente apstoare), "aripile de plumb" (imposibilitatea mplinirii idealului). Alte simboluri sunt verbele auditive a cror sonoritate strident, enervant sugereaz tristee i disperare, "s strig" sau stare de nevroz, "scrtiau", precum i intemperii ale naturii ce simbolizeaz un suflet pustiit, "era vnt" sau ncremenire i rceal interioar, "era frig". Imperfectul verbelorsugereaz lipsa oricror stri optimiste, strile interioare ale poetului fiind proiectate n venicie, eternitate ("dormeau", "stm", "era", atrnau"), aciunea lor neavnd finalitate. O trstur specific liricii bacoviene o constituie, aadar, relaiile de simetrie, att ca simbolistic precum i emoional. Astfel, imperfectul verbului"dormea(u)", aflat la nceputul primului vers al fiecrei strofe, sintagmele"flori de plumb" la nceputul versului al doilea i "stm singur" la nceputul versului al treilea din fiecare strof sugereaz o stare de monotonie (ar de sfrit, o oboseal psihic venic. Cromatica este numai sugerat n poezia "Plumb", prin prezena elementelor funerare: veminte, flori, coroane i plumb, iar olfactivul prin simbolul "mort". Limbajul artistic: Tonul elegiac al poeziei este dat de ritmul iambic ce domin aproape ntreaga poezie, alternnd cu peonul i amfibrahul. Muzicalitatea este ilustrat de rima n cuvinte cu sonoritate surd, terminate n consoane (plumb/vestmnt/vnt/plumb), de verbele la imperfect(dormea, stm) i de cele cu sonoritate strident, onomatopeic(scrtiau, vnt, strig). Impresionat de valoarea cert a poeziilor bacoviene incluse n volumul Plumb", Alexandru Macedonski public n revista "Flacra" urmtoarea epigram: "Lui G.Bacovia: Poete scump, pe frunte pori mndre foi de laur Cci singur, pn astzi, din plumb fcut-ai aur." Poezia lui Bacovia este, nendoielnic, nscris n simbolismul european prin atmosfer, procedee, cromatic, muzicalitate, definindu-1 pe Poet ca fiind "pictor n cuvinte i compozitor n vorbe" (M.Petroveanu).

Lacustra de George Bacovia

Publicat n volumul Plumb, aprut n 1916, poezia Lacustr aparine esteticii simboliste i este semnificativ pentru universul bacovian. Titlul poeziei este simbolic. Cu sens denotativ, lacustra reprezint o locuin primitiv, din paleolitic, temporar i nesigur, construit pe ap i susinut de patru piloni. Podul care pstra legtura cu lumea terestr era noaptea tras de la mal pentru a-i proteja pe locatarii casei de pericolul lumii exterioare. Cu sens conotativ, titlul sugereaz faptul c eul poetic este supus n permanen pericolului agresiunii din partea lumii exterioare, de care se izoleaz, devenind n felul acesta un nsingurat, un prizonier al propriei lumi. Tema poeziei reprezint un nucleu al ntregii opere bacoviene: dezagregarea cosmic i regresiunea n haosul primordial amorf, descompunerea spiritual sub efectul ploii, alienarea fiinei sub presiunea materiei copleitoare, descompunerea lent a sinelui i a materiei. La nivel formal, poezia este alctuit din patru catrene, dispuse n mod simetric. Construcia ei este circular. Lumea imaginat ca un cerc nchis este redat prin repetiia versurilor: De-attea nopi aud plound, Sunt singur, i m duce un gnd/ Spre locuinele lacustre". Simetria strofei iniiale i a celei finale confer monotonia. Imaginarul poetic se organizeaz n jurul a dou simboluri: ploaia - reprezint dezagregarea eului, tristee, monotonie, descompunerea materiei i lacustra - simbol al limitrii orizontului uman. Strofa nti exprim, n mod simbolic, dezagregarea materiei, sub aciunea unei ploi permanente, plasat n atemporalitate: De-attea nopi aud plound. Percepia unei alunecri n acvatic se face gradat, de la o reacie personal, n regim intim, la nregistrarea unei reacii cosmice: Aud materia plngnd. Cderea ploii acioneaz hipnotic asupra somnului fiinei i a lumii. Astfel, apele din realitatea obiectiv, ploaia", se contopesc cu apele visului, subcontientul, ambele avnd proprietatea de a descompune, a dizolva. Apele ploii, contientul, aduc la suprafa, din vis apele profunde" ale contiinei, imaginea lacustrelor3. Izolarea poetului este exprimat direct: Sunt singur". In strofa a doua, este continuat ideea elementului acvatic, prin intermediul unor simboluri precum: scnduri ude", vaF, pod", maF. Starea de nevroz, de iritare, provocat n prima strof de plnsul i dezagregarea materiei, se coreleaz cu spaima, n strofa a doua, sentimente generate de pericolul iminent: Jn spate m izbete-un vaF. Reaciile instinctuale primeaz, eul fiind redus la contururile acestora: Tresar prin somn, i mi se pare/ C n-am tras podul de la mal. Apare motivul somnului purtnd sugestia morii, cci somnul bacovian este un somn ntors", care se transform ntr-un comar.

Strofa a treia amplific starea de angoas, de nelinite, de singurtate a poetului, prin regresiunea n golul istoric" al nceputurilor lumii. Singurtatea este proiectat n eternitate prin intermediul versului: Pe-aceleai vremuri m gsesc". Teama de neant produce exasperare, dar i resemnare n izolare. Dezagregarea se extinde la nivelul ntregului univers, piloii gref ai lumii luntrice prbuinduse sub aciunea distrugtoare a apei. ncordarea, ntinderea nervilor n mod excesiv preconizeaz apropierea sfritului, cu sugestia motivului biblic al potopului. Ultima strofa o reia simetric pe prima, n afar de versul al doilea, care se realizeaz ca o prelungire a primului catren: Tot tresrind, tot ateptnd. Accentul cade pe planul subiectiv, trecndu-se de la universal la individual. Descompunerea este o aciune liniar i finit. Nivelul fonetic; prozodia Din punct de vedere fonetic, frecvena vocalelor a, o, u sugereaz plnsul universal, tristeea metafizic, ultimele dou fiind vocale nchise. Msura versurilor este de opt silabe, versul este mediu, ritmul iambic. n prima i n ultima strof, monorima se realizeaz prin intermediul silabei -nd, ceea ce sugereaz bocetul, plnsul cosmic al materiei. n celelalte dou strofe rimeaz doar versurile al I-lea i al IV-lea. La nivel morfologic, se remarc abundena verbelor la prezent: aud, sunt, m duce, dorm, m izbete, tresar, mi se pare, se ntinde, m gsesc, simt, se prbuesc, ce sugereaz permanena strii de dezagregare. Gerunziile: plound, plngnd, tresrind, ateptnd, sugereaz monotonia, prelungirea la infinit a strii de disperare, tristeea cosmic. Folosirea repetat a verbului aud, d imaginii poetice o dimensiune auditiv; plnsul luntric devine plnsul ntregului univers. La nivel lexical, cuvintele din sfera semantica a apei: plound, plngnd, ude, val, mal, se organizeaz n dou cmpuri semantice: ploaia i lacustra. La nivel stilistic, se observ prezena rar a metaforei: aud materia plngnd. Prezena unor motive literare precum: moartea, ploaia, golul, noaptea, plnsul, nevroza, nscrie aceast poezie n lirica simbolist.

Modernismul - Eugen Lovinescu

- etimol. derivat de la "modern"; lat. modernus = recent, nou. A aparut ca urmare a tezelor lui Eugen Lovinescu, asupra dezv. literaturii. Modernismul se refera la principalele elemente innoitoare in poezie, proza si critica lit., pe care doctrina lovinesciana le propune in primele decenii ale sec. XX. Modernismul reuneste unele grupari, directii si orientari estetice, care apar in lit. romana in aceasta perioada, conturandu-se ca o manifestare artistica ampla, nu numai in domeniul literaturii, ci in arta, in genere. 1. In sens restrans, termenul desemneaza miscarea literara constituita in spatiul hispanoamerican la sfarsitul sec. al XIX-lea, in jurul poetilor Ruben Dario si Antonio Machado, miscare orientand poezia spre o estetica a sinceritatii si rafinamentului. 2. In sens larg, modernismiul reprezinta o manifestare radicala, indrazneata, a celor mai recente forme de expresie in planul creatiei. Este opus traditionalismului. Tendinta modernista sustine: - sincronizarea lit. nationale cu lit. Europei - promovarea tinerilor scriitori - teoria imitatiei - eliminarea decalajului in cultura (depasirea spiritului provincial) necesitatea innoirii - spiritul veacului - trecerea de la o literatura cu tematica rurala la o lit. de inspiratie urbana - evolutia poeziei de la epic la liric - intelectualizarea prozei si poeziei - dezv. romanului psihologic, analitic, prin prelucrarea unor forme moderne Lui Lovinescu ii revine meritul de a fi actionat in directia adaptarii modernismului la specificul culturii si civilizatiei romanesti. Factorul decisiv, in acest sens, il constituie elaborarea conceptului de sincronism, ca instrument de investigare critica a evolutiei lit. romane. Gruparea de la "Sburatorul" cuprinde revista si canaclul literar cu acelasi nume. Revista a aparut la Bucuresti, intre 1919- 1922 si 1926- 1927, sub conducerea lui Lovinescu.

Obiectivele gruparii: 1. Promovarea tinerilor scriitori: - lansarea unor nume ca: I. Barbu, Camil Petrescu, G. Calinescu, Pompiliu Constantinescu, Vladimr Streinu, Camil Baltazar. E. Lovinescu obtine si colaborarea unor scriitori mai vechi (Ion Minulecu) sau ii incurajeaza pe cei care au debutat in alte reviste: Rebreanu, H. PapadatBengescu. 2. Imprimarea unei tendinte moderniste in evolutia lit. romane:

- in esenta, modernismul lovinescian porneste de la ideea ca exista un spirit al veacului, explicat prin factori materiali si morali, care imprima un proces de omogenizare a civilizatiei, de integrare intr-un ritm de dezvoltare sincronica. Teoria imitatiei era preluata dupa francezul G. Tarde, psiholog si sociolog, care critica viata sociala prin interactiunea reactiilor sufletesti. - societ. romaneasca a intors spatele inertiei orientale si, preluand formele occidentale, a creat premisele dezv. unui fond modern. Fenomenul "formelor fara fund", de care vorbea T. Maiorescu, este acceptat de Lovinescu, dar criticul il socoteste inevitabil si creator: "formele isi pot crea uneori fondul", sustine Lovinescu, spre deosebire de Maiorescu. - Romania moderna ar fi fructul acestui proces si s-a realizat in ciuda opozitiei fortelor conservatoare. Lovinescu propune eliminarea rapida a decalajelor culturale si modernizarea lit. romane, deci sincronizarea cu spiritul veacului. Princiipiile sincronismului in lit. inseamna, in mod practic, acceptarea schimbului de valori, a elem. ce confera noutate si moderniatate fenomenului litarar. Nu e vorba de o imitatie servila, de un imprumut fara discernamant, ci de o integrare a lit. intr-o forma viabila, in pas cu evolutia artei europene. Prin modernism, Lovinescu intelege depasirea unui "spirit provincial", deci nu opozitie fata de traditie, de specificul national. Polemica modernismului cu traditionalismul duce la combaterea factorului etnic in cultura, pe care nu-l cintesta, ci subliniaza necesiatea de innoire. In activitatea de critic literar ( vol. de " Critice"), Lovinescu nu a ramas prizonierul propriilor teze, apreciind cu generozitate teze care nu raspundeau pe de-a-ntregul idelor sale. exemplul cel mai cunoscut este pretuirea acordata romanului "Ion", de L. Rebreanu. In schimb, a privit cu ingaduinta si uneori cu reticenta productiile avangardismului, pe care il considera un "modernism dirijat". Modernsimul lovinescian, bazat pe teoria imitatiei si princ.sincronismului, aplicand criteriul estetic in judecata operei de arta, poate fi considerat un moment pozitiv evolutia culturii si lit. romane.

Un modernism categoric de fronda (lupta), alcatuind asa -zisa miscare de avangarda, a fost promovat la noi de revistele: "Contimporanul" (1922- 1932), "Punct" (1924-1925), "Urmuz" (1928).

Tradiionalismul

Tradiionalismul este o micare literar, manifestat n perioada interbelic, a crei ideologie se cristalizeaz n jurul revistei Gndirea. Atitudinea tradiionalist este mai veche n cultura noastr, iar ideologia cristalizat n perioada interbelic preia elemente din orientrile antebelice smntorismul i poporanismul. Tradiionalismul interbelic se constituie n opoziie cu modernismul lovinescian. Revista Gndirea apare la Cluj, n 1921, sub direcia lui Cezar Petrescu i D.I. Cucu, se mut la Bucureti n 1922, sub conducerea lui Nichifor Crainic i i nceteaz activitatea n 1944. Revista are printre colaboratori nume de prestigiu: Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Adrian Maniu, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Cezar Petrescu, Tudor Vianu, Gib Mihiescu, Mateiu Caragiale, cuprinznd fenomenul literar n toate aspectele sale: poezie, proz, teatru, cronici. n primul numr al revistei, Cezar Petrescu afirm, n linie tradiional, c revista i propune s apere romnismul", adic ceea ce e specific sufletului naional", n faa spiritului internaionalist". Din smntorism, veche orientare tradiionalist, ideologii gndiriti preiau ideea c istoria i folclorul sunt domeniile relevante ale specificului unui popor, la care adaug componenta spiritual a sufletului rnesc: contiina religioas ortodox". Dup primii 10 ani, n care publicaia este deschis spre formule cultivate n literatura european (simbolism, expresionism), se orienteaz spre absolutizarea autohtonismului, ortodoxismului i primitivismului rural. Nichifor Crainic public n perioada 1924-1929 articole doctrinare, principalul text de doctrin fiind Sensul tradiiei (1929), iar literatura supus analizei critice este privit din aceast perspectiv deformatoare. Consecina tezei formulate este refuzul oricrei alte orientri literare sau culturale care nu exprima specificul naional i ortodoxismul (ideea de religiozitate). Majoritatea colaboratorilor revistei nu ader la doctrina promovat. Gndirismul insist asupra specificului religios, spre deosebire de orientarea tradiionalist a lui Nicolae Iorga, care pune accentul pe specificul naional n cultura romn. Poezia publicat n paginile revistei a surprins particularitile sufletului naional prin valorificarea miturilor autohtone, a credinelor strvechi (Lucian Blaga, Adrian Maniu, Ion Pillat, Vasile Voiculescu) sau a elogiat elementarul, teluricul, vigoarea existenei rurale (Aron Cotru).

Tudor Arghezi - Testament

Testament de Tudor Arghezi face parte din seria artelor poetice moderne ale literaturii romne din perioada interbelic, alturi de Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga i Joc secund de Ion Barbu. Poezia este aezat n fruntea primului volum arghezian, Cuvinte potrivite (1927), i are rol de program (manifest) literar, realizat ns cu mijloace poetice. Este o art poetic, deoarece autorul i exprim propriile convingeri despre arta literar, despre menirea literaturii, despre rolul artistului n socie-tate. Este o art poetic modern, pentru c n cadrul ei apare o tripl problematic, specific liricii moderne: transfigurarea socialului n estetic, estetica urtului, raportul dintre inspiraie i tehnica poetic. Se poate vorbi despre o permanen a preocuprii argheziene de a formula crezul poetic, Testament fiind prima dintre artele poetice publicate n diferite volume: Flori de mucigai, Epigraf, Frunze pierdute etc. Tema poeziei o reprezint creaia literar n ipostaza de meteug, creaie lsat ca motenire unui fiu spiritual. Textul poetic este conceput ca un monolog adresat de tat unui fiu spiritual cruia i este lsat drept unic motenire cartea", metonimie care desemneaz opera literar. Discursul liric avnd un caracter adresat, lirismul subiectiv se realizeaz prin atitudinea poetic transmis n mod direct i, la nivelul expresiei, prin mrcile subiectivitii: pronumele personale, adjectivele posesive, verbele la persoana I i a Ii-a singular, alternnd spre difereniere cu persoana a IlI-a, topica afectiv (inversiuni i dislocri sintactice), n poezie, eul liric apare n mai multe ipostaze: eu/ noi, eu/ tatl -fiul (n dialogul imaginar iniial), de la strbunii mei pn la tine" (n relaia strbunii" - eu - tu), Robul - Domnul (n finalul poeziei). Titlul poeziei are o dubl accepie: una denotativ i alta conotativ. n sens propriu (denotativ), cuvntul-titlu desemneaz un act juridic ntocmit de o persoan prin care aceasta i exprim dorinele ce urmeaz a-i fi ndeplinite dup moarte, mai cu seam n legtur cu transmiterea averii sale. Aceasta este ns accepia laic a termenului. n accepie religioas, cuvntul face trimitere la cele dou mari pri ale Bibliei, Vechiul Testament i Noul Testament, n care sunt concentrate nvturile proorocilor i apostolilor adresate omenirii. Din aceast accepie re ligioas deriv i sensul conotativ al termenului pe care l ntlnim n poezie. Astfel creaia arghezian devine o motenire spiritual adresat urmailor-cititori sau viitorilor truditori ai condeiului.

Textul poetic este structurat n ase strofe cu numr inegal de versuri, nclcarea regulilor prozo-dice fiind o particularitate a modernismului. Discursul liric este organizat sub forma unui monolog adresat/ dialog imaginar ntre tat i fiu, ntre strbuni i urmai, ntre rob i Domn, tot attea ipostaze ale eu-lui liric. Metafora carte" are un loc central n aceast art poetic, fiind un element de recuren. Termenul carte" are rol n organizarea materialului poetic i semnific, pe rnd, n succesiunea secvenelor poetice: realizarea ideii poetice a acumulrilor spirituale; poezia este rezultatul trudei, treapt", punct de legtur ntre predecesori i urmai, valoare spiritual, rezultat al sublimrii experienei naintailor - hrisovul cel dinti; cuvinte potrivite"; Slova de foc i slova furit/ mperecheate-n carte se mrit" (definiie metaforic a poeziei, n egal msur har i meteug); Robul a scris-o, Domnul o citete" (relaia autor- cititor). Cartea"/ creaia poetic i poetul/ creatorul/ eu" se afl n strns legtur, verbele la persoana I singular avnd drept rol definirea metaforic a actului de creaie poetic, a rolului poetului: am ivit, am prefcut, fcui, am luat, am pus, am fcut, grmdii, iscat-am. Concreteea sensului verbelor red truda unui meteugar dotat cu talent i plasticizeaz sensul abstract al actului creator n plan spiritual. Deter-minantele verbale (pronume, substantive) sunt n ge-neral la genul feminin, desemnnd produsul: poezia {domnia") i cartea". Organizarea materialului poetic se realizeaz i prin seria relaiilor de opoziie n care intr cartea" sau ipostaze ale sale: - Ca s schimbm acum ntia oar / Sapa-n condei i brazda-n climar" (instrumentele muncii rneti i ale muncii intelectuale); - izvoarele creaiei poetice i poezia nsi sunt redate prin metafore/ sintagme poetice dispuse n serii opuse: Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite/ Eu am ivit cuvinte potrivite"; Fcui din zdrene muguri i coroane"; Veninul strns l-am preschimbat n miere", cenua morilor Dumnezeu de piatr; - Din bube, mucegaiuri i noroi/ Iscat-am frumusei i preuri no?; - Slova de foc i slova furit/ mperecheate-n carte se mrit" (definiie metaforic a poeziei, n egal msur har i meteug); - Robul a scris-o, Domnul o citete" (relaia autor -cititor). Incipitul, conceput ca o adresare direct a eului liric ctre un fiu spiritual, conine ideea motenirii spirituale, un nume adunat pe-o carte", care devine simbol al identitii obinute prin cuvnt. Condiia poetului este concentrat n versul: dect un nume adunat pe-o carte", iar poezia apare ca bun spiritual i peren: Nu-i voi lsa drept bunuri dup moarte...".

Metafora seara rzvrtit" face trimitere la trecutul zbuciumat al strmoilor, care se leag de generaiile viitoare, prin carte", creaia poetic, treapt a prezentului: In seara rzvrtit care vine/ De la strbunii mei pn la tine". Enumeraia rpi i gropi adnci, ca i versul urmtor Suite de btrnii mei pe brnci, sugereaz drumul dificil al cunoaterii i al acumulrilor strbtut de naintai. Formula de adresare, vocativul fiule", desemneaz un potenial cititor, poetul identificndu-se, n mod simbolic, cu un tat, cu un mentor al generaiilor viitoare. De asemenea, poetul se nfieaz ca o verig n lanul temporal al generaiilor, crora, ncepnd cu fiul evocat n poem, le transmite motenirea, opera literar. Cartea este o treapt" n desvrirea cunoaterii. n strofa a doua, cartea", creaia elaborat cu trud de poet, este numit hrisovul vostru cel dinti, cartea de cptai a urmailor. Cartea" - hrisov" are pentru generaiile viitoare valoarea unui document fundamental, asemeni Bibliei sau unei mrturii istorice, un document al existenei i al suferinei strmoilor; Al robilor cu saricile pline/ De osemintele vrsate-n mine". Ideea central din cea de-a treia strofa este transformarea poeziei ntr-o lume obiectual. Astfel sapa", unealt folosit pentru a lucra pmntul, devine condei, unealt de scris, iar brazda" devine climar", munca poetului fiind numai ca material ntrebuinat altfel dect a naintailor lui rani; asupra cuvintelor el aplic aceeai trud transformatoare prin care plugarii supuneau pmntul. Poetul este, prin urmare, un nscocitor, care transform graiul lor cundemnuri pentru vite", n cuvinte potrivite", metafor ce desemneaz poezia ca meteug, ca trud, i nu ca inspiraie divin. Efortul poetic presupune ns un timp ndelungat, necesar transfigurrii artistice i trudei asupra cuvintelor, sugerat prin paralelismul dintre munca fizic (Sudoarea muncii sutelor de ani) i aceea spiritual (frmntate mii de sptmni). n viziunea lui Arghezi, prin art, cuvintele se metamorfozeaz, pstrndu-i ns fora expresiv, idee exprimat prin oximoronul din versurile: Veninul strns l-am preschimbat n miere, / Lsnd ntreag dulcea lui putere". Strofa a patra debuteaz cu o confesiune liric: Am. luat ocara i torcnd uure/ Am puso cnd s-mbie, cnd s-njure". Poetul poate face ca versurile lui s exprime imagini sensibile, dar i s stigmatizeze rul din jur (s njure"), arta avnd funcie cathartic i, n acelai timp, moralizatoare. Prin intermediul poeziei, trecutul se sacralizeaz, devine ndreptar moral, iar opera literar capt valoare justiiar: Am luat cenua morilor din vatr/ i am fcut-o Dumnezeu de piatr, / Hotar nalt, cu dou lumi pe poale, / Pzind n piscul datoriei tale". n strofa a cincea apare ideea transfigurrii socialului n estetic prin faptul c durerea, revolta social sunt concentrate n poezie, simbolizat prin vioar", instrument mult mai reprezentativ pentru universul rnesc dect clasica lir: Durerea noastr surd i amar/ O grmdii pe-o singur vioar, / Pe care ascultnd-o a jucat/ Stpnul ca un ap njunghiat.

Arghezi introduce n literatura romn estetica urtului, concept pe care l preia de la scriitorul francez Charles Baudelaire. Prin unicul su volum de poezie, Florile rului, Baudelaire lrgete conceptul de frumos, integrndu-i nelegerea rului, a urtului. Arghezi, la rndul lui, consider c orice aspect al realitii, indiferent c este frumos sau urt, sublim sau grotesc, poate constitui material poetic: Din bube, mucegaiuri i noroi/ Iscat-am frumusei i preuri nof. Prin Mersurile sale, Arghezi este un poet modern, po-trivit opiniei lui Hugo Friedrich, care afirma n cartea Structura liricii moderne, capitolul Estetica urtului, referitor la poetica baudelaireian: diformul produce surpriza, iar acesta declaneaz atacul neateptat. Mai violent dect pan acum, anormalitatea se anun ca principiu al poeziei moderne, odat cu una din cauzele ei: iritarea mpotriva banalului i tradiionalului care, n ochii lui Baudelaire, sunt coninute i n frumuseea stilului mai vechi. Noua frumusee, care poate coincide cu urtul, i dobndete nelinitea prin includerea banalului - odat cu deformarea n bizar - i prin mpletirea oribilului cu bufonescul?. De asemenea, pentru Arghezi, poezia reprezint i un mijloc de rzbunare a suferinei naintailor: Biciul rbdat se-ntoarce n cuvinte/ i izbvete-ncet pedepsitor/ Odrasla vie-a crimei tuturor". Ultima strofa evideniaz faptul c muza, arta contemplativ, Domnia", pierde" n favoarea meteugului poetic: ntins lene pe canapea,/ Domnia sufer n cartea mea". Poezia este att rezultatul inspiraiei, al harului divin slova de foc, ct i rezultatul meteugului, al trudei poetice slova furit": Slova de foc i slova furit/ mprechiate-n carte se mrit/ Ca fierul cald mbriat n clete". Condiia poetului este redat n versul Robul a scris-o, Domnul o citete"; artistul este un rob", un truditor al condeiului i se afl n slujba cititorului, Domnul. Relevarea unor elemente nnoitoare ale limbaju-lui poetic, prezente n poezie: Nivelul lexico-semantic - acumularea de cuvinte nepoetice, care dobndesc valene estetice (de exemplu: bube, mucegaiuri i noroi, ciorchin de negf); - valorificarea diferitelor straturi lexicale n asocieri surprinztoare: arhaisme (hrisov), regionalisme (grmdii), cuvinte i expresii populare (gropi, rpi, pe brnci, plvani, vite, zdrene), termeni religioi (cu credin, icoane, Dumnezeu, izbvete), neologisme (obscur); seriile antonimice: cnd s-mbie, cnd s-njure" sugereaz diversele tonaliti ale creaiei poetice argheziene; Fcui din zdrene muguri i coroane" exprim ideea transfigurrii artistice a unor aspecte ale realitii degradate sau efectul expresiv al cuvintelor triviale (ambiguitatea expresiei poetice); obiecte ale existenei rneti arhaice confer tonului solemnitate: hrisov, sarici, oseminte; instrumente de munc/ viaa rural: sapa, brazda, plvani, vite;

instrumentele poetului/ viaa spiritual: condei, climar; metafore asociate termenului poezie: cuvinte potrivite, leagne, versuri i icoane, muguri i coroane, miere, cenua morilor din vatr, hotar nalt, o singur vioar, biciul rbdat, ciorchin de negi, slova de foc i slova furit. Termeni care desemneaz elemente spaiale: metaforele spaiului slbatic, haotic, rpi i gropi adnci, exprim truda, cutarea, efortul acumulrilor treptate i plaseaz cartea - treapt (spaiu determinat al cunoaterii, univers coerent) ntr-o scar evolutiv; spaii deschise; muntele {piatra, piscul, hotar nalt, cu dou lumi pe poale"), pdurea (ramura); spaiul nchis, interiorul (vatr, canapea). Nivelul morfosintactic dislocarea topic i sintactic: i dnd n vrf, ca un ciorchin de negi,/ Rodul durerii de vecii ntregi; jocul timpurilor verbale; un singur verb la viitor, form negativ: nu-i voi lsa", plasat n poziie iniial n poezie (incipitul) susine caracterul testamentar (programatic) al poeziei; negaia are sens afirmativ; verbele - persoana I singular alterneaz cu persoana I plural, ceea ce red relaia poetului cu strmoii, responsabilitatea creatorului fa de poporul al crui reprezentant este (s schimbm eu am ivit); utilizarea frecvent a verbelor la persoana I singular, timpul trecut, pentru definirea metaforic a actului de creaie poetic, rolul poetului: am ivit, am prefcut, fcui, am luat, torcnd, am pus-o, am fcut-o, o grmdii, iscat-am, a scris-o. Concreteea sensului verbelor red truda unui meteugar dotat cu talent i plasticizeaz sensul abstract al actului creator n plan spiritual. Determinantele verbale (pronume, substantive) sunt n general la genul feminin, desemnnd produsul: poezia {domnia) i cartea; - verbele la prezent nfieaz efectele i esena poeziei. Nivelul stilistic - materialitatea imaginilor artistice, conferind fora de sugestie a ideii, se realizeaz prin fantezia metaforic, asocierile semantice inedite; - nnoirea metaforei, comparaia inedit (mperecheate-n carte se mrit/ Ca fierul cald mbriat n clete"), epitetul rar (seara rzvrtit", dulcea lui putere", torcnd uure", Dumnezeu de piatr", durerea... surd i amar"), oximoronul (Veninul strns l-am preschimbat n miere,/ Lsnd ntreag dulcea lui putere"); - enumeraia ca figur de stil (de exemplu: bube, mucegaiuri i noroi) i principiul enumerativ ca modalitate de juxtapunere a succesivelor definiii poetice ale actului de creaie sau al surselor de inspiraie. Nivelul fonetic; elemente de prozodie

- sonoriti dure ale unui lexic coluros, sugernd asprimea existenei i truda cutrii; - versificaia (ntre tradiie i modernitate): strofe inegale ca numr de versuri, cu metrica i ritmul variabile, n funcie de intensitatea sentimentelor i de ideile exprimate, dar se conserv rima mperecheat. Opera literar Testament de Tudor Arghezi este o art poetic modern pentru c poetul devine, n concepia lui Arghezi, un nscocitor, iar poezia presupune meteugul, truda creatorului. Pe de alt parte, creaia artistic este att produsul inspiraiei divine, ct i al tehnicii poetice. Un alt argument n favoarea modernitii poeziei este faptul c Arghezi introduce n literatura romn, prin aceast creaie literar, estetica urtului, arta devenind un mijloc de reflectare a complexitii aspectelor existenei i o modalitate de amendare a rului. Valorificarea diferitelor straturi lexicale n asocieri surprinztoare, strofele inegale ca numr de versuri, cu metrica i ritmul variabile, sunt tot attea argumente n favoarea modernitii poeziei. Poezia Testament de Tudor Arghezi este o arta poetic de sintez pentru orientrile poeziei interbelice, cu elemente tradiionaliste i moderniste.

Lucian Blaga - Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga face parte din seria artelor poetice moderne ale literaturii romne din perioada interbelic, alturi de Testament de Tudor Arghezi i Joc secund de Ion Barbu. Poezia este aezat n fruntea primului su volum, Poemele luminii (1919), i are rol de program (manifest) literar, realizat ns cu mijloace poetice (nu este un text teoretic n proz). Este o art poetic, deoarece autorul i exprim crezul liric (propriile convingeri despre arta literar i despre aspectele eseniale ale acesteia) i viziunea asupra lumii. Prin mijloace artistice, sunt redate propriile idei despre poezie (teme, modaliti de creaie i de expresie) i despre rolul poetului (raportul acestuia cu lumea i creaia, problematica cunoaterii). Este o art poetic modern, pentru c interesul autorului este deplasat de la tehnica poetic la relaia poet-lume i poet-creaie. Relaia dintre viziunea autorului asupra poeziei i expresionism se concentraz n jurul unor aspecte relevate n textul poetic: exacerbarea eului creator ca factor decisiv n raportul interrelaional stabilit cu cosmosul, sentimentul absolutului, interiorizarea i spiritualizarea peisajului, tensiunea liric. Ideile poetice se vor regsi ulterior n alte volume i i vor gsi formularea i corespondena n plan teoretic-filozofic n lucrarea Cunoaterea luciferica (1933), volum integrat n Trilogia cunoaterii. Dar textul operei Eu nu strivesc corola de minuni a lumii nu este de ordin conceptual, nu conine un ir de raionamente, ci este un text poetic, cu limbaj metaforic, avnd, ca la Eminescu, un plan filozofic secundar. Atitudinea poetului fa de cunoatere poate fi explicat cu ajutorul terminologiei filozofice ulterior (cunoaterea poetic, de tip intuitiv). Sintagmele poetice se asociaz cu serii verbale simetric antitetice: - lumina altora" - sugrum (vraja), adic strivete, ucide (nu sporete, micoreaz, nu mbogete, nu iubete); - lumina mea" - sporesc (a lumii tain), mrete, mbogesc, iubesc (nu sugrum, nu strivesc, nu ucid). Antiteza este marcat i grafic, pentru c versul liber poate reda fluxul ideatic i afectiv. n poziie median sunt plasate cel mai scurt [dar eu") i cel mai lung vers al poeziei (eu cu lumina mea sporesc a lumii tain"). Conjuncia adversativ daf, reluarea pronumelui personal

eu", verbul la persoana I singular, form afirmativ, sporesc (a lumii tainf, afirm opiunea poetic pentru un mod de cunoatere - cu lumina mea" - i atitudinea fa de misterele lumii. Ampla comparaie aezat ntre linii de pauz funcioneaz ca o construcie explicativ a ideii exprimate concentrat n versul median. Plasticizarea ideii poetice se realizeaz cu ajutorul elementelor imaginarului poetic blagian: lun, noapte, zare, fiori, mister. Finalul poeziei constituie o a treia secven, cu rol conclusiv, dei exprimat prin raportul de cauzalitate (cc\. Cunoaterea poetic este un act de contemplaie (tot ...se schimb... sub ochii mei') i de iubire (cci eu iubesc"). Elemente de recuren n poezie sunt: misterul i motivul luminii, care implic principiul contrar, ntunericul. Discursul liric se organizeaz n jurul acestor elemente. Nivelul morfosintactic - repetarea, de ase ori n poezie, a pronumelui personal eu - susine caracterul confesiv; - verbe la timpul prezent, modul indicativ - plasarea eului poetic ntr-o relaie definit cu lumea (prezentul etern i prezentul gnomic); - seriile verbale antonimice, cu forme afirmative i negative - redau opiunea poetic pentru o form de cunoatere, de raportare a eului poetic la lume, care st sub semnul misterului; - opoziia ntre adjectivul posesiv mea i adjectivul nehotrt altora, (cunoaterea poetic, de tip intuitiv). Sintagmele poetice se asociaz cu serii verbale simetric antitetice: - lumina altora" - sugrum (vraja), adic strivete, ucide (nu sporete, micoreaz, nu mbogete, nu iubete); - lumina mea" - sporesc (a lumii tain), mrete, mbogesc, iubesc (nu sugrum, nu strivesc, nu ucid). Antiteza este marcat i grafic, pentru c versul liber poate reda fluxul ideatic i afectiv. n poziie median sunt plasate cel mai scurt (dar eu") i cel mai lung vers al poeziei (eu cu lumina mea sporesc a lumii tain"). Conjuncia adversativ dar", reluarea pronumelui personal eu", verbul la persoana I singular, form afirmativ, sporesc (a lumii tain, afirma opiunea poetic pentru un mod de cunoatere - cu lumina med' - i atitudinea fa de misterele lumii. Ampla comparaie aezat ntre linii de pauz funcioneaz ca o construcie explicativ a ideii expri-mate concentrat n versul median. Plasticizarea ideii poetice se realizeaz cu ajutorul elementelor imaginarului poetic blagian: lun, noapte, zare, fiori, mister.

Finalul poeziei constituie o a treia secvena, cu rol conclusiv, dei exprimat prin raportul de cauzalitate (cci). Cunoaterea poetic este un act de contemplaie (tot ...se schimb... sub ochii met') i de iubire (cci eu iubesc"). Elemente de recuren n poezie sunt: misterul i motivul luminii, care implic principiul contrar, ntu-nericul. Discursul liric se organizeaz n jurul acestor elemente. Nivelul lexico-semantic -terminologia abstract, lexicul mprumutat din sfera cosmicului i a naturii este organizat ca forme sensibile ale cunoaterii!' (tefan Munteanu); cmpul semantic al misterului realizat prin termeni/ structuri lexicale cu valoare de metafore revelatorii: tainele, neptrunsul ascuns, a lumii tain, ntunecata zare, sfnt mister, ne-neles, ne-nelesuri i mai mari; opoziia lumin-ntuneric relev simbolic relaia: cunoatere poetic (prin iubire i creaie) cunoatere logica; sens denotativ/ sensuri conotative, limbajul metaforic - cuvntul poetic nu nseamn, ci sugereaz; plasarea vocabulei eu n poziie iniial i repetarea ei - evideniaz (auto)definirea relaiei eu-lume. Nivelul stilistic limbajul artistic i imaginile artistice sunt puse n relaie cu un plan filozofic secundar; organizarea ideilor poetice se face n jurul unei imagini realizate prin comparaia ampl a elementului abstract, de ordin spiritual, cu un aspect al lumii materiale, termen concret, de un puternic imagism; se cultiv cu predilecie metafora revelatorie, care caut s reveleze un mister esenial pentru nsui coninutul faptului, dar i metafora plasticizant, care d concretee faptului, fiind ns considerat mai puin valoroas. Nivelul fonetic - pauzele marcate de cezur i de dispunerea versurilor cu msur inegal, n funcie de ritmul interior; - sublinierea ideilor prin alturarea cuvintelor din aceeai familie lexical (ne-neles- nenelesur); - eufonia versurilor sugereaz amplificarea misterului. Particulariti prozodice - Poezia este alctuit din 20 de versuri libere (cu metrica variabil), al cror ritm interior red fluxul ideilor i frenezia sentimentelor.

- Forma modern este o eliberare de rigorile clasice, o cale direct de transmitere a ideii i a sentimentului poetic. Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga este o art poetic modern pentru c interesul autorului este deplasat de la principiile tehnicii poetice (restrnse la enumerarea metaforelor care sugereaz temele creaiei sale i la exemplificarea unor elemente de expresivitate specifice: metafora revelatorie, comparaia ampl, versul liber)- la relaia poetlume i poet-creaie. Creaia este un mijlocitor ntre eu (contiina individual) i lume.' Sentimentul poetic este acela de contopire cu misterele universale}'' cu esena lumii. Actul poetic convertete (transfigureaz) misterul, nu l reduce. Misterul este substana originar i esenial a poeziei: cuvntul originar (orfismul). Iar cuvntul poetic nu nseamn, ci sugereaz, nu explic misterul universal, ci l protejeaz prin transfigurare.

Aci sosi pe vremuri de Ion Pillat Repere critice: G. Clinescu: Capodopera lui Ion Pillat este ns Aci sosi pe vremuri, graioas, mictoare i indivizibil paralel ntre dou veacuri, nscenare care ncnt ochii i, n acelai timp, simbolizare a uniformitii n devenire." Ovid. Crohmlniceanu: Pillat cnt bucuriile simple, savurate n cadrul bucolic al peisajului natal, satisfaciile vieii patriarhale". Aci sosi pe vremuri de Ion Pillat este o poezie de factur tradiionalist, inclus n ciclul Trecutul viu, care face parte mpreun cu ciclul Florica, din volumul Pe Arge n sus, aprut n 1923. Volumul este reprezentativ pentru tradiionalismul poetului deoarece poeziile incluse realizeaz imaginea spaiului natal patriarhal (moia Florica), casa printeasc, interiorul cu poezia obiectelor, universul rural i mprejurimile casei, natura cmpeneasc nsufleit de amintirile copilriei. Poezia aparine tradiionalismului prin idiliza-rea trecutului, prin cadrul rural, dar i prin tema timpului trector -fugit irreparabile tempus. ntr-un volum de Mrturisiri (1942), Ion Pillat arat c: Toat poezia mea poate fi redus, n ultim analiz, la viziunea pmntului care rmne aceeai, la presimirea timpului care fuge mereu. Fuga timpului capt un reper existenial foarte propriu i ct se poate de concret; n egal msur, ea e trit sub semnul tradiiei, deci ca o dimensiune sufleteasc general, reprezentativ pentru o ntreag comunitate uman". Poezia este o meditaie nostalgic pe tema trecerii ireversibile a timpului, asociat cu repetabili-tatea destinului uman/ ciclicitatea vieii. Comunicarea poetic se realizeaz n dou registre: lirismul obiectiv, cu elemente de narativitate simbolic i meditaie cu caracter general-uman, i lirismul subiectiv, cu prezena eului liric i comunicarea direct a tririlor i a sentimentelor, la persoana I singular. Sentimentul elegiac i meditativ are ca suport lirismul subiectiv, susinut de prezena mrcilor lexicogramaticale specifice (pronume personale, adjective posesive i verbe la persoana I i a II-a singular; elemente deictice spaiale i temporale: aci -acolo", acum" - atunci). Dar iubirea evocat, dei aparine planului tririi subiective, este ridicat la grad de generalitate, obiectivndu-se, prin repetabilitate.

Titlul fixeaz cadrul spaio-temporal al iubirii ce va fi evocat (timp i spaiu mitic, nedefinit), prin indicii de spaiu (adverbul de loc, cu form regional: acf), de timp (locuiune

adverbial de timp: pe vremuri) i forma verbal, de perfect simplu: sos?. Aci este elementul semantic definitor n raport cu eul liric vzut din perspectiva timpului: ieri - acum". Compoziional, poezia este alctuit din distihuri i un vers final, liber, avnd rolul de laitmotiv al poeziei. Distihurile sunt organizate n mai multe secvene poetice: incipitul, evocarea iubirii de ieri a bunicilor, meditaia asupra efemeritii condiiei umane, iubirea de acum", epilogul poemului. Cele dou planuri ale poeziei, trecutul (distihurile III-IX) i prezentul (distihurile XII-XIX), sunt redate succesiv, ceea ce accentueaz ideea de ciclicitate a vieii i a iubirii. Se utilizeaz elemente de simetrie i opoziie a planurilor, construite pe relaia atunci acum". Elemente de recuren sunt, de exemplu, motivul poetic ambivalent al clopotului (nsoind dou momente eseniale ale existenei umane - nunta i moartea), simbol al trecerii i laitmotivul reprezentat de versul final. Primele dou distihuri reprezint incipitul poeziei i fixeaz, prin intermediul unei metafore: casa amintirif, spaiul rememorrii nostalgice a trecutului. Metafora dobndete semnificaia unui spaiu mitic, fie locuin a strmoilor, fie loc al sacrei perechi, unde dintotdeauna, de pe vremuri, ca i acum, sosesc cuplurile de ndrgostii pentru a da curs recunoscutei iniieri de misterul nunii (V. Fanache, G. Bacovia. Ruptura de utopia romantic). Elementele asociate casei: obloane", pridvoi, pienjeni, poart", zvor" i versul Pienjeni zbrelir i poart i zvor" sugereaz trecerea timpului, degradarea, starea de prsire a locuinei strmoilor, dar i ideea de spaiu privilegiat, izolat, accesibil numai urmaului, care poate renvia trecutul n a-mintire. Trecutul capt o aur legendar, devine un timp mitic, al luptei haiducilor pentru dreptate: Jar hornul nu mai trage alene din ciubuc/ De cnd lup-tar-n codru i poteri i haiduc". Al treilea distih deschide planul trecutului, al evocrii iubirii bunicilor. Dac n poezia romantic, existena naturii era etern, n opoziie cu efemeritatea existenei umane, n poezia lui Ion Pillat, natura devine solidar cu omul, fiind marcat de semnele senectuii, ca i fiina uman: n drumul lor spre zare mbtrnir plopii. n versul Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi" este reluat titlul poeziei i este evocat imaginea din tineree a bunicii cu nume mitologic: Calyopi - Caliope (Kalliope), muza poeziei epice i a elocinei n mitologia greac. - Sugestia mitic a numelui, faptul c poetul este urmaul care eternizeaz n creaia sa iubirea bunicilor i copia" - oglindirea de acum" a povetii de iubire de ieri sunt aspecte care ar putea susine caracterul de art poetic a textului liric Aci sosi pe vremuri, care i reveleaz astfel nivelul de profunzime al semnificaiilor. ntlnirea bunicilor, ndrgostiii de altdat, respect un ceremonial: bunicul ateapt sosirea berlinei, din care coboar o tnr mbrcat dup moda timpului n larg crinolin". Asocierile livreti reflect motivul bibliotecii" ntlnit adesea n poeziile lui Ion Pillat, avnd rolul de a asocia viaa cu literatura i, n acelai timp, de a indica epoca, numind

preferinele n moda literar a vremurilor respective. Astfel bunicul i recit iubitei capodopere ale literaturii romantice - Le Lac de Alphonse de Lamartine i Sburtorul de I.H. Rdulescu. Atmosfera evocat, peisajul selenar, sunt romantice: i totul ce romantic ca-n basme se urzea". Sunetul clopotului, laitmotiv al poeziei, nsoete protector cuplul de ndrgostii: i cum edeau... departe, un clopot a sunat,/ De nunt sau de moarte, n turnul vechi din sat." Meditaia poetic, tonul elegiac evideniaz idea c eternizarea fiinei umane este posibil doar prin iubire: Dar ei, n clipa asta simeau c-o s rmn...". Eternitatea iubirii, clipa de fericire, este urmat, n versul urmtor de revenirea brutal la realitatea timpului care trece ireversibil: De mult e mort bunicul, bunica e btrn...", portretele fiind singurele care mai pstreaz imaginile de odinioar ale strmoilor: Ce straniu lucru: vremea! - Deodat pe perete / Te vezi aievea numai n tersele portrete. // Te recunoti n ele, dar nu i-n faa ta, / Cci trupul tu te uit, dar tu nu-l poi uita...", n distihul al treisprezecelea, prin intermediul unei comparaii, se realizeaz o paralel trecut -prezent i se produce trecerea la planul prezent: Ca ieri sosi bunica... i vii acuma tu: / Pe urmele berlinei trsura ta sttu". Ca ntr-un ritual, nepoii repet gesturile bunicilor peste timp. Diferenele in de moda vremii: iubita coboar din trsur", iar ndrgostitul i recit poeme simboliste, Balada lunei de Horia Furtun i poeme de Francis Jammes. Din portretul fizic al iubitei se reine doar detaliul spiritualizat, imaginea ochilor, ieri ochi de peruzea", acum ochi de ametist". Un alt element comun celor dou secvene poetice, prezent - trecut, este simbolul berzei, pasre de bun augur, simbol de pietate filial" (Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicionar de simboluri, i), dar i simbol al fidelitii, al devoiunii. Sunetul clopotului nsoete din nou momentul ntlnirii ndrgostiilor i sugereaz repetabilitatea existenei umane. Versul final, laitmotiv al poeziei, accentueaz trecerea iremediabil a timpului: De nunt sau de moarte, n turnul vechi din sat". Nivelul fonetic i prozodic - rima mperecheat, ritmul iambic, msura de 13-14 silabe; - nume cu sonoriti din secolul XIX (Calyopi, Eliad, Le Lac, Sburtoruj i moderne, de la nceputul secolului XX (Francis Jammes, Horia Furtun); - rolul vocalelor n realizarea imaginilor auditive, n special, n versul laitmotiv. Nivelul morfosintactic: timpurile verbale au rolul de a sugera planul trecut i planul prezent evocate n poezie; verbele la perfect simplu (sosi, zbrelir", mbtrnir", sri, spuse") au rolul de a reda rapiditatea gesturilor sau repetabilitatea lor; verbele la imperfect (asculta", se urzea", simeau", edeam"), mai mult ca perfect (pndise") i perfect simplu susin narativitatea iubirii din planul trecut; verbele la perfect compus susin narativitatea iubirii din planul prezent; verbele la timpul prezent fie ilustreaz permanena sentimentului de iubire (vii,

calci, tragi), fie nsoesc meditaia pe tema trecerii timpului (te vezi, te recunoti, uit", nupoi). Nivelul lexico-semantic cuvinte din cmpul semantic al naturii: codru", plopii, lanuri de secar", lun", cmpia", lac", nisipul, cmpul; folosirea cuvintelor cu tent arhaic i regional, n evocarea trecutului: haidud, poter, berlin, crinolin", aievea", pridvor". Nivelul stilistic - folosirea cu precdere a metaforei: casa amintiri", ochi de peruzea", ochi de ametist" i a comparaiei, care susine paralelismul ntre trecut i prezent i ideea repetabilitii existenei umane: cmpia ca un Iad, deasupra casei ca umbre berze cad, Ca ieri sosi bunica... i vii acuma tu"; - la nivel structural, se utilizeaz paralelismul, simetria, antiteza. Aci sosi pe vremuri de Ion Pillat aparine liricii tradiionaliste prin idilizarea trecutului, a cadrului rural, dar i prin tema timpului trector, fugit irrreparabile tempus.

Aci sosi pe vremuri ION PILLAT La casa amintirii cu-obloane i pridvor, Pienjeni zbrelir i poart, i zvor. Iar hornul nu mai trage alene din ciubuc De cnd luptar-n codru i poteri, i haiduc. n drumul lor spre zare mbtrnir plopii. Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi. Nerbdtor bunicul pndise de la scar Berlina legnat prin lanuri de secar. Pie-atunci nu erau trenuri ca azi, i din berlin Sri, subire,-o fat n larg crinolin. Privind cu ea sub lun cmpia ca un lac, Bunicul meu desigur i-a recitat Le lac. Iar cnd deasupra casei ca umbre berze cad, i spuse Sburtorul de-un tnr Eliad. Ea-l asculta tcut, cu ochi de peruzea... i totul ce romantic, ca-n basme, se urzea. i cum edeau... departe, un clopot a sunat, De nunt sau de moarte, n turnul vechi din sat. Dar ei, n clipa asta simeau c-o s rmn...

De mult e mort bunicul, bunica e btrn... Ce straniu lucru: vremea! Deodat pe perete Te vezi aievea numai n tersele portrete. Te recunoti n ele, dar nu i-n faa ta, Cci trupul tu te uit, dar tu nu-l poi uita... Ca ieri sosi bunica... i vii acuma tu: Pe urmele berlinei trsura ta sttu. Acelai drum te-aduse prin lanul de secar. Ca dnsa tragi, n dreptul pridvorului, la scar. Subire, calci nisipul pe care ea sri. Cu berzele ntr-nsul amurgul se opri... i m-ai gsit, zmbindu-mi, c prea naiv eram Cnd i-am optit poeme de bunul Francis Jammes. Iar cnd n noapte cmpul fu lac ntins sub lun i-am spus Balada lunei de Horia Furtun, M-ai ascultat pe gnduri, cu ochi de ametist, i i-am prut romantic i poate simbolist. i cum edeam... departe, un clopot a sunat . Acelai clopot poate . n turnul vechi din sat... De nunt sau de moarte, n turnul vechi din sat.

ROMANUL MODERN OBIECTIV- ION de Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu (1885-1944) este creatorul romanului romnesc modern, deoarece scrie primul roman realist obiectiv din literatura romn, "Ion" i primul roman obiectiv de analiz psihologic din proza romneasc, "Pdurea spnzurailor". "Ion" de Liviu Rebreanu, primul roman obiectiv din literatura romn, a aprut n anul 1920, dup o lung perioad de elaborare, aa cum nsui autorul menioneaz n finalul operei, ntre martie 1913-iulie 1920. Apariia romanului a strnit un adevrat entuziasm n epoc, mai ales c nimic din creaia nuvelistic de pn atunci nu anuna aceast evoluie spectaculoas: "Nimic din ce a publicat nainte nu ne putea face s prevedem admirabila dezvoltare a unui scriitor, care a nceput i a continuat vreo zece ani, nu numai fr strlucire dar i fr indicaii de viitor", nota Eugen Lovinescu. Criticul primete romanul "Ion" ca pe o izbnd a literaturii romne, iar satisfacia sa este consemnat n studiul "Creaia obiectiv. Liviu Rebreanu: Ion". Pentru iniiatorul modernismului romnesc, a/ crui principiu de baz era "sincronismul" literaturii romne cu cea european, romanul "Ion" este cel care "rezolv o problem i curm o controvers". Aceast afirmaie a Iui Lovinescu se refer Ia faptul c apariia primului roman obiectiv direcioneaz literatura romn cctre valoare european i stinge polemica pe care criticul o avea cu smntoritii epocii. Geneza romanului: Liviu Rebreanu mrturisete c n lunga sa trud de creaie, n cei 7 ani n care a lucrat la roman, un rol important l-a avut, pe de o parte "impresia afectiv , emoia, iar pe de alt parte, acumularea de material documentar. O scen vzutde scriitor pe colinele dimprejurul satului Ia impresionat n mod deosebit i a constituit punctul de plecare al romanului "Ion". Aflat Ia vntoare, Rebreanu a observat "...un ran mbrcat n haine de srbtoare", care s-a aplecat, deodat "i-a srutat pmntul. L-a srutat ca pe-o ibovnic. Scena m-a uimit i mi s-a ntiprit n minte, dar fr vreun scop deosebit, ci numai ca o simpl ciudenie". O alt ntmplare relatat de sora sa, Livia, i-a reinut atenia: o fat nstrit, rmas nsrcinat cu un tnr srac, a fost btut cumplit de tatl ei pentru c trebuia s se nrudeasc acum cu un srntoc, "care nu iubea pmntul i nici nu tia s-1 munceasc. Un eveniment care l-a marcat n mod deosebit a fost convorbirea pe care Liviu Rebreanu a avuto cu un tnr ran vrednic, muncitor, pe nume Ion Boldijar ai Glanetaului, care nu avea pmnt i pronuna acest cuvnt cu "atta sete, cu atta lcomie i pasiune, parc-ar fi fost vorba despre o fiin vie i adorat..." O alt surs o constituie amintirile sale de copil ardelean, care a observat n jurul Iui mentalitile i obiceiurile ranilor, viaa lor dificil i complex din cauza ocupaiei Imperiului AustroUngar. Prima variant a romanului "Ion" a fost o schi scris de Rebreanu n 1908, care purta titlul "Ruinea", subiect reluat ntr-o nuvel, "Zestrea", n care contureaz portretul lui Ion i schieaz ntlnirea dintre flcu i Ileana (Ana din roman). Structura i compoziia romanului: I. Roman social i realist: obiceiuri i tradiii populare, evenimente importante din viaa omului(hora, sfinirea hramului bisericii, naterea, nunta, moartea): "Ion este opera unui poet epic, care cnt cu solemnitate condiiile generale ale vieii: naterea, nunta, moartea" (G.Clinescu);

 instituiile de stat: coala, biserica, judectoria, notariatul; familia, ca instituie social: familia nvtorului Herdelea, familia Glanetaulu, familia Bulbuc, familia Vasile Baciu etc; destine umane individuale: Ion, Ana, George Bulbuc, Titu Herdelea etc; II. Roman modern i obiectiv - interferena formelor literare tradiionale cu cele moderne: formula realist prin ilustrarea vieii rneti din Ardeal, n primele decenii ale secolului al XX-lea, o adevrat "creaie de oameni i de via" (articolul "Cred", 1924); obiectivarea romanului romnesc: "pornind de la acelai material rnesc, Ion reprezint o revoluie i fa de lirismul smntorist sau de atitudinea poporanist i fa de eticismul ardelean, constituind o dat istoric n procesul de obiectivare a literaturii noastre epice". (E.Lovinescu). "M-am sfiit totdeauna s scriu pentru tipar la persoana /", mrturisea Liviu Rebreanu, ntruct amestecul eului n oper ar diminua veridicitatea subiectului. tehnicile compoziionale sunt moderne: - Rebreanu construiete dou planuri de aciune care se ntreptrund: pe de o parte destinul lui Ion, iar pe de alt parte viaa satului ardelenesc; - opera este monumental, "poate mai mare ca natura" (E.Lovinescu); "Ion este epopeea, mai degrab dect romanul, care consacr pe Rebreanu ca poet epic al omului teluric" (G.Clinescu); Rebreanu este "un mare creator tocmai prin intuiia ritmului etern al existenei satului" (N.Manolescu); - tehnica romanului este circular, deoarece ncepe cu descrierea drumului spre satul Pripas i cu imaginea satului venit la hor i se termin cu imaginea satului adunat la srbtoarea hramului noii biserici i descrierea drumului dinspre satul Pripas; - romanul este structurat riguros, n dou pri cu titluri sugestive ("Glasul pmntului" i "Glasul iubirii"), capitolele au titluri-sintez ("nceputul", "Hora", "Nunta", "Naterea" etc). Romanul "Ion" rspunde cerinei modernismului lovinescian, de sincronizare a literaturii romne cu literatura europ sincronismului) prin faptul c are caracter obiectiv, utiliznd sondajul psihologic n construirea personajelor, fiind un roman realist, social, obiectiv i modern. Liviu Rebreanu este prin excelen un narator omniscient, care povestete ntmplrile, evenimentele la persoana a III-a. Modalitatea narativ se remarc, aadar, prin absena mrcilor formale ale naratorului, de unde reiese obiectivitatea acestuia fa de evenimente i personaje. Perspectiva temporal este cronologic, bazat pe relatarea evenimentelor n ordinea derulrii lor, iar cea spaial reflect un spaiu real, acela al satului Pripas i unul imaginar nchis, al tririlor interioare din sufletul i contiina personajelor. Tema: Romanul "Ion" este o monografie a realitilor satului ardelean de la nceputul secolului al XXlea, ilustrnd conflictul generat de lupta aprig pentru avere, ntr-o lume n care statutul social al omului este stabilit n funcie de pmntul pe care-I posed, fapt ce justific aciunile personajelor. Soluia lui Rebreanu este aceea c Ion se va cstori cu o fat bogat, Ana, dei nu o iubete, Florica se va mrita cu George pentru c are pmnt, iar Laura, fiica nvtorului Herdelea l va lua pe Pintea nu din dragoste, ci pentru c nu cere zestre. Personajul central al

crii, Ion al Glanetaului, este reprezentativ pentru colectivitatea uman din care face parte prin mentalitatea clasei rneti i a vremurilor creia i aparine. Construcia subiectului: Incipitul: Il constituie descriereadrumului spre satul Pripas, la care se ajunge prin "oseaua ce vine de la Crlibaba, ntovrind Someul" pn la Cluj, din care se desprinde "un drum alb mai sus de Armadia [...], apoi cotete brusc pe sub Rpile Dracului, ca s dea buzna n Pripasul pitit ntr-o scrntitur de coline". La intrarea n sat, "te ntmpin [...] o cruce strmb pe care e rstignit un Hristos cu faa splat de ploi i cu o cununi de flori vetede agat de picioare". Imaginea este reluat simbolic nu numai n finalul romanului, ci i n desfurarea aciunii, n scena licitaiei la care se vindeau mobilele nvtorului, sugernd destinul tragic al lui Ion i al Anei, precum i viaa tensionat i necazurile celorlalte personaje: Titu, Zaharia Herdelea, loan Belciug, Vasile Baciu, George Bulbuc. Ca n orice roman, n "Ion" exist mai multe planuri de aciunecare se ntreptrund i se determin reciproci la care particip numeroase personaje, puternic individualizatei solid construite Aciunea romanului: Incepe cu fixarea timpului i a spaiuluin care vor avea loc evenimentele, ntr-o zi de duminic, n satul Pripas, cnd toi locuitorii se afl adunai ia hora tradiional, n curtea Todosiei,vduva lui Maxim Oprea. Nu lipsesc nici fruntaii satului, nvtorul Herdelea cu familia lui, preotul Ioan Belciug i "bocotanii" care cinstesc cu prezena lor srbtoarea. Hora este o pagin etnografic memorabilprin jocul tradiional, vigoarea flcilor i candoarea fetelor, prin luta iganilor care compun imaginea unui ritm impetuos: "De tropotele juctorilor se hurduc pmntul. Zecile de perechi bat someana cu atta pasiune, c potcoavele flcilor scapr scntei, poalele fetelor se bolbocesc, iar colbul de pe jos se nvltorete, se aaz n straturi groase pe feele brzdate de sudoare, luminate de oboseal i de mulumire". Lui Ion i place Florica, dar Ana are pmnt, aa c el i face curte acesteia, spre disperarea lui Vasile Baciu, tatl Anei, care se ceart cu Ion i-1 face de rsul satului, spunndu-i "srntoc". Alexandru Glanetau, tatl lui Ion, risipise zestrea Zenobiei, care avusese avere cnd se mritase cu el i acum nu mai aveau dect un petec de arin. Vasile Baciu, om vrednic al satului, se nsurase tot pentru avere cu mama Anei, dar fiind harnic sporise averea i se gndea s-i asigure fetei o zestre atunci cnd se va mrita. Ion, flcu harnic i mndru, dar srac, o necinstete pe Ana i l oblig astfel pe Vasile Baciu s i-o dea de nevast mpreun cu o parte din pmnturi, disput patronat de preotul Belciug. Obinnd avere, Ion dobndete situaie social, demnitate uman i satisfacerea propriului orgoliu. Odat nsurat, Ion se poart violent cu Ana, este indiferent cu fiul su, care nseamn pentru el numai garania posesiei de pmnt. In cellalt plan narativ, familia nvtorului Herdelea are necazurile sale. Herdelea i zidise casa pe lotul ce aparinea bisericii, cu nvoirea preotului Belciug. Relaiile nvtorului cu preotul se degradeaz cu timpul, de aceea Herdelea se teme c ar putea pierde toat agoniseala i i-ar rmne familia pe drumuri. Preotul Belciug, rmas vduv nc din primul an, are o personalitate puternic, este cel mai respectat i temut om din sat, avnd o autoritate total asupra ntregii colectiviti.

In sat, domin mentalitatea c oamenii sunt respectai dac au oarecare agoniseal, fapt ce face ca relaiile sociale s fie tensionate ntre "srntoci" i "bocotani", ntre chibzuin rosturilor i nechibzuina patimilor, ceea ce face s se dea n permanen o lupt aprig pentru existen. Destinele personajelor sunt determinate de aceast mentalitate, de faptul c familiile nu se ntemeiaz pe sentimente, ci pe interese economice: "n societatea rneasc, femeia reprezint dou brae de lucru, o zestre i o productoare de copii. Odat criza erotic trecut, ea nceteaz de a mai nsemna ceva pentru feminitate. Soarta Anei e mai rea, dar deosebit cu mult de a oricrei femei, nu" (G.Clinescu). Btut de tat i de so, Ana, rmas fr sprijin moral, dezorientat i respins de toi, se spnzur. Florica, prsit de Ion, se cstorete cu George i se bucur de norocul pe care l are, dei l iubea tot pe Ion. Cstorit cu Ana i aezat la casa Iui, Ion, din cauza firii Iui ptimae, nu se poate mulumi cu averea pe care o dobndise i rvnete la Florica. Sfritul lui Ion este nprasnic, fiind omort de George Bulbuc, care-I prinde iubindu-se cu nevasta lui, aadar Rebreanu propune pentru sfritul ptimaului Ion o crim pasional. Finalul romanului surprinde satul adunat la srbtoarea sfinirii noii biserici, descrie drumul care iese din satul Pripas, viaa urmndu-i cursul firesc: "Pripasul de-abia i mai arta cteva case. Doar turnul bisericii noi, strlucitor, se nla ca un cap biruitor. [...] Apoi oseaua cotete, apoi se ndoaie, apoi se ntinde iar dreapt ca o panglic cenuie n amurgul rcoros. [...] Satul a rmas napoi acelai, parc nimic nu s-ar fi schimbat. Civa oameni s-au stins, alii le-au luat locul. [...] Drumul trece prin Jidovifa, pe podul de lemn, acoperit, de peste Some, i pe urm se pierde n oseaua cea mare i fr nceput...". Intr-o alt perspectiv, satul este ilustrat n relaiile cu regimul administrativ i politic austroungar. Realitile social-concrete ale raporturilor dintre instituii i oameni sunt prezentate obiectiv de Rebreanu, prin fapte, prin situaiile n care eroii romanului se gsesc n conflict cu autoritile. Cei mai afectai sunt intelectualii, deoarece slujbaii i autoritile nbu cu orice prilej contiina asupririi naionale care se manifest cu predilecie la aceast clas social. Avocatul Victor Groforu militeaz pentru emanciparea social i naional pe ci legale; profesorul Sptaru este un extremist, pe cnd Titu Herdelea, cu aere de poet, este un entuziast. Liviu Rebreanu i Ias personajele s acioneze liber, s-i dezvluie firea, s izbucneasc n tensiuni dramatice, s-i manifeste modul de a gndi i de a se exprima. Limbajul artistic: Al Iui Liviu Rebreanu se individualizeaz prin respectul pentru adevr, de unde reiese obiectivarea i realismul romanului, precum i prin precizia termenilor, acurateea i concizia exprimrii, de unde rezult sobrietatea stilului. Stilul este anticalofil(mpotriva scrisului frumos), lipsit de imagini artistice, ntruct crezul prozatorului era c "strlucirile artistice, cel puin n opere de creaie, se fac mai totdeauna n detrimentul preciziei i al micrii de via [...], e mult mai uor a scrie frumos, dect a exprima exact." George Clinescu, afirma c "Ion" este "un poem epic, [...] o capodoper de mreie linitit". Caracterizarea personajului: Personajul realist Ion este unul de referin n literatura romn, concentrnd tragica istorie a ranului ardelean din primele decenii ale secolului al XX-lea. Dup aprecierea lui Eugen Lovinescu, "Ion este expresia instinctului de stpnire a pmntului, n slujba cruia pune o inteligen ascuit, o cazuistic strns, o viclenie procedural i, cu

deosebire, o voin imens", spre deosebire de George Clinescu ce consider c "lcomia lui de zestre e centrul lumii i el cere cu inocen sfaturi dovedind o ingratitudine calm... Nu din inteligen a ieit ideea seducerii, ci din viclenia instinctual, caracteristic oricrei fiine reduse." Trsturile morale ale personajului reies indirect, din faptele, gndurile i atitudinile Iui, precum i din relaiile cu celelalte personaje. nc de la nceputul romanului, la hora satului se evideniaz ntre juctori feciorul Iui Alexandru Pop Glanetau, Ion, urmrind-o pe Ana cu o privire stranie, "parc nedumerire i un vicleug neprefcut", apoi o vede pe Florica "mai frumoas ca oricnd [...], fata vduvei lui Maxim Oprea." Dei i era drag Florica, Ion e contient c "Ana avea locuri i case i vite multe." Conflictul interior: Ccare va marca destinul flcului este vizibil nc de la nceputul romanului. "Iute i harnic ca m-sa", chipe, voinic, dar srac, Ion simte dureros prpastia dintre el i "bocotanii" satului ca Vasile Baciu. Cnd acesta i zice "fleandur, srntoc, ho i tlhar", Ion, se simte biciuit, nu suport ocara i reacioneaz violent. De la nceput, Ion este sfiat de dou fore, glasul pmntului i glasul iubirii, cznd victim acestor dou patimi. Patima pentru pmnt l macin pentru c "pmntul i era drag ca ochii din cap". Fiind dominat de dorina de a fi respectat n sat, stpnit de o voin impetuoas, un temperament controlat de instincte primare, hotrt i perseverent n atingerea scopului, dar i viclean, Ion i urzete cu meticulozitate i pricepere planul seducerii Anei. Aadar, setea pentru pmnt este trstura dominant a personalitii sale, fcnd din el un personaj memorabil prin aceea c ntreaga sa energie este canalizat spre atingerea scopului de a avea pmnt: "glasul pmntului ptrundea nvalnic n sufletul flcului ca o chemare, copleindu-1." Alt dat, Ion exclam mptimit: "ct pmnt, Doamne!." Dup ce planul i reuete datorit "inteligenei ascuite, vicleniei procedurale i mai ales voinei imense"(Lovinescu), Ion, ntr-un gest de adorare, sruta pmntul, iar faa "i zmbea cu o plcere nesfrit". Estt a doua ipostaza lui Ion, cnd se vede "mare i puternic ca un uria din basme care a biruit n lupte grele o ceat de balauri ngrozitori". Pmntul nseamn pentru Ion demnitate, obiect al muncii asupra cruia i exercit energia, vigoarea, hrnicia i priceperea. Dup ce o las nsrcinat pe Ana, atitudinea lui Ion e rece, distant, cinic, refuz s discute cu ea i-i spune c va vorbi numai cu taic-su. Cnd trateaz problema zestrei cu Vasile Baciu, Ion este "seme i cu nasul n vnt", sfidtor, contient c deine controlul absolut asupra situaiei i c-l poate sili s-i dea pmntul la care atta rvnise. Cnd a luat-o pe Ana, Ion s-a nsurat, de fapt, cu pmnturile ei, nevasta devenind o povar jalnic i incomod. Capitolul "Nunta" l surprinde pe Ion ntre cele dou glasuri, devenite voci interioare, mai nti "ce-ar fi oare dac a lua pe Florica i am fugi amndoi n lume s scap de urenia asta", ca apoi, n clipa imediat urmtoare, s gndeasc n sine cu dispre "i s rmn tot calic, pentru o muiere...". Tririle lui Ion n lupta dus pentru a intra n stpnirea pmnturilor lui Vasile Baciu sunt cele mai diverse: de la brutalitate, violen, la prefctorie i ncntare. Clinescu afirma c "n planul creaiei Ion este o brut. A batjocorit o fat, i-a luat averea, a mpins-o Ia spnzurtoare i a rmas n cele din urm cu pmnt", ceea ce sugereaz faptul c Ion este vinovat de propriul lui destin. Vinovat este ns i societatea care determin o opoziie ntre sraci i bogai prin natura relaiilor dintre oameni. nsuindu-i pmntul pe ci necinstite, Ion nu putea s supravieuiasc, sfritul Iui fiind perfect motivat moral i estetic.

Odat satisfcut patima pentru pmnt, cellalt glas ce mistuit sufletul lui Ion, iubirea ptima pentru Florica, duce fr dubiu la destinul tragic al eroului. Ion este omort de George, care i prinde pe cei doi n flagrant, fiind apoi arestat, iar Florica rmne singur i de ruineu satului. Astfel, personajul este drastic pedepsit de autor, ntruct el se face vinovat de dezintegrare moral, rspunztor de viaa Anei i a copilului lor, tulburnd linitea unui cmin, linitea unei ntregi colectiviti. Dup dramele consumate, viaa satului i reia cursul normal, finalul romanului ilustrnd srbtoarea sfinirii noii biserici, la care este adunat tot satul, iai drumul dinspre Pripas sugereaz faptul c totul reintr n obinuit.

Morometii de Marin Preda MARIN PREDA (1922-1980) debutul literar n 1942 n Timpul, cu schia Prlitu cenaclul literar Sburtorul. Debuteaz editorial n 1948 cu vol. de nuvele ntlnirea din pmnturi. Opera: - nuvele: ntlnirea din 1948, Ana Roculet 1949, Desfurarea 1952, Ferestre ntunecate 1954, ndrzneala 1963, Friguri 1963; - romane: Moromeii vol. I 1955, vol. II 1967, Risipitorii 1962, Intrusul 1968, Marele singuratic 1972, Delirul 1975, Cel mai iubit- 3 vol. 1980; - teatru: Martin Borman 1968; - eseuri: Imposibila ntoarcere 1971, Viaa ca o prad 1977. Moromeii pregtit de proza scurt din vol. de debut ntlnirea din nuvelele Diminea de iarn, O adunare linitit, n cea, sau schia Salcmul care prefigureaz motive, ntmplri i personaje; Moomeii este alctuit din dou volume publicate la 12 ani distan. Romanul prezint destrmarea simbolic pentru gospodria rneasc tradiional a unei familii de rani dintr-un sat din Cmpia Dunrii, Silite Gumeti. Titlul aaz tema familiei n centrul romanului, ns evoluia i criza familiei sunt simbolice pentru transformrile din satul romnesc al vremii. Astfel c romanul unei familii este i un roman al deruralizrii satului (N. Manolescu), o fresc a vieii rurale dinaintea i de dup cel de-al doilea rzboi mondial. O alt tem criza comunicrii, absena unei comunicri reale ntre Ilie Moromete i familia sa. Tema timpului viclean, nerbdtor (timpul nu mai avea rbdare), relaia dintre individ i istorie nuaneaz tema social. E. Simion tem central libertatea moral n lupt cu fatalitile istoriei Perspectiva naratorului obiectiv se completeaz prin aceea a reflectorilor (Ilie Moromete , n vol. 1 i Nicolae, n vol. 2) ca i prin aceea a informatorilor (personaje-martori ai evenimentelor, pe care le relateaz ulterior altora, de ex., al lui Parizianu despre vizita lui Moromete la biei, la Bucureti). Efectul este limitarea omniscienei. Structura romanului. Vol. I apare n 1955, autorul documentndu-se i gndind ndelung (de prin 1948) la universul moromeian pe care l-a conturat n roman. Crezul literar al lui M. Preda s-ar putea restrnge semnificativ la fraza cu care prozatorul i ncepe romanul Marele singuratic 1972: Un ran dac vine la Buc., tot ran caut. Vol. este structurat n trei pri, cu o aciune concentrat, care se desfoar pe parcursul verii, cu trei ani naintea izbucnirii celui de-al doilea rzboi mondial. Prima parte, de smbt seara pn duminic noaptea, conine scene care ilustreaz monografic viaa rural: cina, tierea salcmului, ntlnirea duminical din poiana lui Iocan, hora .a. Partea a doua se deruleaz pe parcursul a dou sptmni, ncepnd cu plecarea lui Achim cu oile, la Bucureti Partea a treia, de la seceri pn la sfritul verii, se ncheie cu fuga feciorilor. Cele trei pri echilibru. Fiecare parte ncepe cu o prezentare de ansamblu: masa, prispa i seceriul. Simetria compoziional cele dou referiri la tema timpului, n primul i n ultimul paragraf al vol. La nceput, aparent ngduitor, timpul era foarte rbdtor cu oamenii; viaa se scurgea fr conflicte mari, pentru ca enunul din finalul vol., timpul nu mai avea rbdare, s modifice imaginea timpului, care devine necrutor i intolerant. Un triplu conflict va destrma familia Moromete. Primul dezacordul dintre tat i cei trei fii ai si din prima cstorie: Paraschiv, Nil

i Achim, izvort dintr-o mentalitate diferit de a nelege lumea i dispreuiesc tatl fiindc nu tie s transforme n bani produsele economiei rurale ca Tudor Blosu. Cel de-al doilea conflict ntre Moromete i Catrina. Moromete vnduse n timpul secetei un pogon din lotul soiei, promindu-i n schimb, trecerea casei pe numele ei dar amn de teama fiilor celor mari care i urau mama vitreg. Din aceast cauz, femeia simte cum i se strecoar n inim nepsarea i sila de brbat i de copii, gsindu-i iniial refugiul n biseric. n al doilea volum, Catrina l prsete pe Ilie, dup ce afl de vizita lui la Bucureti i propunerea fcut fiilor. nstrinarea este definitiv. Al treilea conflict se desfoar ntre Moromete i sora lui, Guica, care i -ar fi dorit ca fratele vduv s nu se mai cstoreasc a doua oar. n felul acesta ea ar fi rmas n casa fratelui, s se ocupe de gospodrie i de creterea copiilor, pentru a nu rmne singur la btrnee. Faptul c Moromete se recstorise i c i construise o cas departe de gospodria ei i aprinsese ura mpotriva lui, pe care o transmite celor trei fii mai mari. Un alt conflict, secundar, - dintre Ilie Moromete i fiul cel mic, Niculae care-i dorete cu ardoare s mearg la coal, n timp ce tatl, care trebuie s plteasc taxele, l ironizeaz (alt treab n-avem noi acum! Ne apucm s studiem) sau susine c nvtura nu aduce nici un beneficiu. Pentru a-i realiza dorina de a studia, biatul se desprinde treptat de familie. n vol. al doilea acest conflict trece pe primul plan, pentru c tatl i fiul reprezint dou mentaliti diferite ei devin reflectori. Aciunea este structurat pe mai multe planuri narative. n primul plan se afl Moromeii, o familie numeroas, mcinat de mulumiri mocnite. ran mijloca, Ilie Moromete ncearc s pstreze ntreg, cu preul unui trai modest, pmntul familiei sale, pentru a-l transmite apoi bieilor. Fii cei mari ai lui Ilie Moromete , Paraschiv, Nil i Achim i doresc independena economic. Ei se simt nedreptii pentru c dup moartea mamei lor, I.M. s-a nsurat cu alt femeie, Catrina, i c are nc trei copii: Tita, Ilinca i Nicolae. ndemnai de sora lui Ilie, Maria Moromete, poreclit Guica cei trei biei pun la cale un plan distructiv dndu-i seama c problemele economice ale familiei nu vor putea fi depite. Ei intenioneaz s plece la Buc., fr tirea familiei, pentru a-i face un rost. n acest scop, ei vor s ia oile cumprate printr-un mprumut la banc i al cror lapte constituie principala hran a familiei i caii indispensabili pentru munca la cmp. Prin vnzarea oilor i a cailor, ar obine un capital pentru a ncepe viaa la ora. Datoria la banc nefiind achitat, planul celor trei biei urmeaz a da o grea lovitur familiei. Achim i propune tatlui s-l lase s plece cu oile la Buc., s le pasc la marginea oraului i s vnd laptele i brnza la un pre mai bun n capital. Moromete se las convins, amn achitarea datoriei la banc i vinde o parte din lotul familiei pentru a-i putea plti impozitul pe pmnt (foncierea). ns Achim vinde oile la Bucureti i ateapt venirea frailor. Dup amnrile generate de refuzul lui Nil de a-i lsa tatl singur n preajma seceriului, cei doi fug cu caii i cu o parte din zestrea surorilor. Moromete este nevoit s vnd din nou o parte din pmnt pentru a-i reface gospodria, pentru a plti foncierea, rata la banc i taxele de colarizare ale lui Nicolae. Planurile secundare completeaz aciunea romanului, conferindu-i caracterul de fresc social: boala lui Booghin, revolta ranului srac ugurlan, familia chiaburului Tudor. B., dragostea dintre Polina i Biric, discuiile din poiana lui Iocan, rolul instituiilor i al autoritilor n satul interbelic. De ex., cuplul Polina Biric reflect tema

iubirii i a cstoriei care nu ine cont de constrngerile sociale. Cstoria dintre fiica unui chiabur i un ran srac, se construiete ca o polemic la adresa cuplului Ion Ana din romanul lui Liviu R. n primul volum secvene narative de mare profunzime. Scena cinei Ov. Crohmlniceanu prima schi a psihologiei Moromeilor.Descrierea cinei se realizeaz lent, prin acumularea detaliilor. Ceremonialul cinei pare a surprinde un moment din existena familiei tradiionale, condus de un tat autoritar, dar semnele din text dezvluie adevratele relaii dintre membrii familiei. Ilie Moromete pare a domina o familie format din copii provenii din dou cstorii, nvrjbii din cauza averii. Aezarea n jurul mesei sugereaz evoluia ulterioar a conflictului, iminenta destrmare a familiei. Cei trei frai vitregi stteau spre partea dinafar a tindei ca i cum ar fi fost gata n orice clip s se scoale de la mas i s plece, prevestind parc fuga la Buc., n partea dinspre vatr, aproape de oalele cu mncare sttea ntotdeauna Catrina, avnd lng ea pe Nicolae, pe Ilinca i pe Tita, copii fcui cu Moromete. Moromete sttea parc deasupra tuturor, veghindu-i familia, stpnind cu privirea pe fiecare. O alt secven epic cu valoare simbolic este aceea a tierii salcmului. Ilie Moromete taie salcmul pentru a achita o parte din datoriile familiei, fr a vinde pmnt sau oi. Tierea salcmului, duminic n zori, n timp ce n cimitir femeile i plng morii, prefigureaz destrmarea familiei, prbuirea satului tradiional, risipirea iluziilor lui Moromete: Grdina, caii, Moromete nsui artau bicisnici. Apar ciorile, ca nite semne ru prevestitoare, iar mama care tie s citeasc n astfel de lucruri un curs al vremii viitoare, cade la gnduri ntunecate. Lumea moromeilor se desacralizeaz. Odat distrus arborele sacru, axis mundi de veghe la ordinea lumii, a microcosmosului rural i familial, haosul se instaleaz treptat. Scenele n care sunt prezentate aspecte din viaa colectivitii se constituie ntr-o adevrat monografie a satului tradiional: hora, cluul, ntlnirile duminicale din poiana lui Iocan, serbarea colar, seceriul, treieriul. Unul din cele mai ilustrate episoade pentru viaa rural este seceriul nfiat ntr-o manier original o realitate arhetipal; micrile, gesturile, pregtirea i plecarea la cmp se integreaz unui ritual strvechi. Seceriul e trit n acelai fel de ntregul sat, ntr -un ceremonial mitic specific colectivitii arhaice. Vol. al II-lea cinci pri viaa rural ntr-o perioad de un sfert de veac, de la nceputul anului 1938, pn spre sfritul anului 1962. Prin tehnica rezumativ, evenimentele sunt selecionate, unele fapte i perioade de timp sunt eliminate (elip sa), timpul naraiunii cunoate reveniri (alternana). Aciunea se concentreaz asupra a dou momente istorice semnificative: reforma agrar din 1945, cu prefacerile pe care ea le aduce i transformarea socialist a agriculturii dup 1949 un fenomen abuziv. O istorie nou, tulbure i violent transform radical structura de via i de gndireale ranilor. Satul tradiional intr ntr-un ireversibil proces de disoluie. Conflictul dintre tat i fiii cei mari trece n planul al doilea. Conflictul principal opune mentalitatea tradiional i mentalitatea impus, colectivist. Personaje reflector pentru cele dou mentaliti sunt Ilie Moromete (cel din urm ran) i fiul su Nicolae. Vechea imagine a lui Ilie Moromete este distrus, fiind nlocuit de o alta, lipsit de glorie. Autoritatea lui n sat se diminueaz, iar unitatea distrus a familiei nu se reface. Volumul debuteaz cu o ntrebare retoric n bine sau n ru se schimbase Moromete?. Ceilali rani i schimb atitudinea fa de Ilie Moromete Fotii prieteni au murit sau l-au prsit, iar cei

noi (Matei Dimir, Nae Cismaru, Gigudel, Costache al Joachii) i par mediocrii. Vechile dumnii se sting. Tudor Blosu devine chiar binevoitor fa de vecinul su. Guica murise, fr ca relaiile cu fratele su s se schimbe nu se duce la nmormntarea ei. Moromete se apuc de nego, treburile i merg bine, ctig bani frumoi, dar l retrage pe Nicolae de la coal pe motiv c nu-i aduce nici un beneficiu. Toat energia tatlui se concentreaz n ncercarea de a-i aduce acas pe bieii fugari. De aceea cumpr la loc pmnturile vndute odinioar i pleac la Bucureti pentru a-i convinge s revin n sat. Paraschiv care lucra acum ca sudor la tramvaie, Nil ca portar la un bloc i Achim care avea un mic magazin de consum alimentar, resping ncercarea de reconciliere a tatlui. Mai mult dect att, aflnd de propunere Catrina l prsete i se duce s locuiasc n vale, la Alboaica, fata ei din prima cstorie. Destrmarea familiei continu cu moartea lui Nil n rzboi. Fetele se cstoresc, dar familia Moromete pare atins de un blestem, fiindc soul Titei, dei scap din rzboi, moare ntr -un accident stupid n sat. Paralel cu procesul de disoluie a familiei Moromete, este prezentat destrmarea satului tradiional, care devine o groap fr fund, din care nu mai ncetase s ias ati necunoscui. Fiul cel mic, Nicolae un antimoromeian ca filozofie a existenei, reprezint mentalitatea impus, colectivist. Cutndu-i eul, devine adeptul unei noi religii a binelui i a rului, cum crede c este noua dogm, socialist. Discuiile dintre tat i fiu au semnificaia unei confruntri ntre dou concepii de via, ntre dou civilizaii. Nicolae se ndeprteaz din ce n ce mai mult de tatl su. Se nscrie n partidul comunist trimis la o coal pentru activiti i se ntoarce n sat cu sarcin de la judeean, s supravegheze buna funcionare a primelor forme colective de munc: strngerea cotelor i predarea lor ctre stat. Dar se isc o agitaie agresiv n timpul creia un stean moare necat n apele rului de la marginea satului. Idealist, se orienteaz cu dificultate n estura de intrigi pus la cale de oportunitii de profesie. Aa c activistul Nicolae M. este destituit, se retrage din viaa politic, i continu studiile inginer horticol. Evenimentele din Silitea G. au loc n vara anului 1951, n paralel cu seceriul i treieratul grului i cu edina organizaiei de partid steti, n care este numit preedinte al Sfatului Popular tnrul ran srac, Vasile al Moaei. Ilie Moromete i pierde prestigiul, de altdat. Triete o iubire trzie cu Fica, sora mai mic a fostei sale soii, care a fost toat viaa ndrgostit de el. Apoi se implic n viaa social politic a satului, sprijinind candidatura lui ugurlan n funcie de preedinte al Sfatului Popular, pentru ca acesta s tempereze aciunea de colectivizare. N. Manolescu Ilie Moromete cel din urm ran pentru faptul c, pn n ultima clip, nu accept ideea c rostul lui n lume a fost greit i c ranul trebuie s dispar. Moromete se stinge ]ncet , trindu-i ultimii ani de via n singurtate i tcere. Mai avea slbiciunea de a umbla prin sat. Ultima oar este adus acas cu roaba. Czut la pat el i exprim crezul de via cnd i spune medicului: D-leeu totdeauna am dus o via indepecdent! Romanul se ncheie zece ani mai trziu. Nicolae a devenit inginer horticol i este cstorit cu o fat din sat, Mrioara, fiica lui Adam Fntn, care ajunge i ea asistent medical. La nmormntarea tatlui, Nicolae afl de la Ilinca, sora lui, c tatl se stinsese ncet, fr a fi suferit de vreo boal. n finalul romanului, tatl i fiul se mpac n visul biatului. Cel mai important personaj Ilie Moromete model pe Tudor Clrau, tatl scriitorului; - singurul ran filozof

din literatura romn. Personaj exponenial, al crui destin exprim moartea unei lumi, cel din urm ran reprezint concepia tradiional fa de pmnt i de familie. Criza satului arhaic se reflect n contiina acestui personaj confruntat tragic, cu legile implacabile ale istoriei, cu timpul nerbdtor. Personajul caracterizat n mod direct de narator n debutul capitolului al zecelea din primul volum: Era cu zece ani mai mare dect Catrina (contingent 911, fcu se rzboiul) i acum avea acea vrst ntre tineree i btrnee cnd numai nenorociri sau bucurii mari mai pot schimba firea cuiva. Autocaracterizarea realizat n finalul vol. al doilea scoate n eviden liberatatea individului n ciuda constrngerilor istoriei: D-leeu totdeauna am dus o via independent! Personajul portretizat n micare prin acumularea detaliilor. Obiectivitatea observaiei (prezentarea comportamentului, vorbirea, gestica i mimica) este dublat de fineea analizei interioare, de prezentarea jocului gndurilor lui Moromete. Caracterizarea indirect gesturile, faptele, vorbele, gndurile personajului, aciunile la care particip, dar i din relaiile cu celelalte personaje evideniaz trsturile lui. Ilie Moromete un om respectat n sat. Are prieteni, Cocoil i Dumitru lui Nae, pentru care opinia lui conteaz, este abonat la ziar. Discuiile despre politic, n poiana lui Iocan, nu ncep dect n prezena lui, pentru c ele este cel care citete ziarele i interpreteaz evenimentele. Moromete este sftos, i place s discute, iar acest lucru o deranjeaz pe Catrina, care se revolt adesea: Lovi-o-ar moartea de vorb de care nu te mai saturi, Ilie! Toat ziua stai de vorb i bei tutun. Disimularea este trstura lui esenial. Semnificativ n acest sens este comedia pe care o joac n faa agenilor fiscali, care -i stricaser plcuta discuie de duminic. Intrnd n curte, trece pe lng cei doi ageni ca i cum acetia ar fi invizibili, strig la Catrina despre care tia c se afl la biseric i la un Paraschiv inexistent. Le spune apoi c nu are bani, le cere o igar i numai dup ce agenii sunt gata s-i ridice lucrurile din cas, Moromete se hotrte s scoat banii: De ce nu vrei s nelegi c n am? Ia ici o mie de lei, i mai ncolo aa, mai discutm noi!Ce crezi c noi ftm bani? Ironia, puterea de a face haz de necaz o alt trstur esenial a lui Ilie Moromete , iar ex. sunt numeroase. Lui Nicolae care ntrzia s vin la mas i spune la un moment dat: Te dusei n grdin s te odihneti c pn acum sttui! Lui Nil i se adreseaz la felde sarcastic, atunci cnd acesta l ntreab de ce taie salcmul: Ca s se mire protii. Spirit contemplativ inteligent i ironic, Moromete privete existena cu detaare, ca pe un miracol de contemplat, pentru c i d seama c insul care e numai activ i consum viaa i nu nelege nimic din ea, pentru c devine robul aciunii. De pe stnoaga poditei sau de pe prispa casei, Moromete privete lumea cu un ochi ptrunztor; n ntmplrile cele mai simple el descoper ceva deosebit, o not nveselitoare, o lumin care pentru ceilali nu se aprinde. Cltorind la munte ca s vnd cereale, Moromete povestete la ntoarcere nite fapte extraordinare. nsoindu-i mai trziu pe tatl su ntr-o cltorie asemntoare, Nicolae rmne dezamgit: ntmplrile sunt banale, oamenii lipsii de farmec, munteanca tnr care-l tulburase pe tatl su i se pare o ranc oarecare, prin nimic deosebit de o femeie din Silitea G. Tatl noteaz naratorul avea cidatul dar de a vedea lucruri care lor le scpau, pe care ei nu le vedeau. Atitudinea fa de pmnt i aceea fa de bani este legat de acest dar al contemplaiei. Spre deosebire de ranul lui Rebreanu, dornic de a dobndi pmnt care nseamn demnitate social i uman, Moromete

trebuie doar sa-l pstreze. Pmntul i d posibilitatea de a fi independent i libertatea de a se gndi i la altceva dect la ceea ce poate s aduc ziua de mine. Pmntul este fcut s dea produse, iar produsele s hrneasc pe membrii familiei i s acopere cheltuielile casei. Lui Moromete nu-i place negustoria, iar n bani vede adversarii iluziei c poate pstra modul tradiional de via, fundamentat pe munca pmntului familiei. De aici i conflictul cu fiii cei mari, care au o dorin nemsurat de ctig i care cred c tatl nu face nimic toat ziua, i pierde timpul stnd de vorb cu prietenii lui, Cocoil i Dumitru lui Nae, n loc s mearg la munte i s speculeze grul. Cu toate acestea, Moromete are iluzia c poate comunica n familia lui, c nevasta i copiii l neleg, c gesturile i frmntrile lui i gsesc ecou i n sufletul lor, c nu trebuie s le dea explicaii spre a nu-i tirbi autoritatea. Dei i iubete copiii i le vrea binele, i cenzureaz orice manifestare fa de ei. Ilustrativ scena serbrii colare la care Nicolae ia premiul nti dei tatl, neinformat, se atepta s rmn repetent. Stinghereala copilului, criza de friguri care l cuprinde n timp ce ncerca s spun o poezie, toate acestea i produc lui Moromete o emoie puternic, iar gesturile de mngiere sunt schiate cu mult stngcie. Lipsa unei reale comunicri cu familia reprezint cauza dramei lui Moromete. Refractari la modul de existen oferit de tatl lor, Paraschiv, Nil i Achim triesc cu iluzia c ar putea realiza independena. Cnd afl c fiii lui sunt hotri s-l prseasc, Moromete trece printr-un zbucium luntric ce i pune amprenta asupra chipului su: Faa i se ascuise i se nnegrise, iar n cele cteva minute parc se subiase. ranul rmne ns lucid i ironic n discuia pe care o are cu Scmosu, cel care i aduce la cunotin planul fiilor si. Drama paternitii se grefeaz pe contextul social istoric, care aduce schimbarea ordinii cunoscute a lumii. Banul este noua valoare care o nlocuiete pe cea tradiional, pmntul, n acelai timp impune un nou mod de via. Agresiunea istoriei spulber iluzia personajului: unitatea familiei, libertatea moral a individului. Risipirea familiei duce la prbuirea moral a tatlui. Modificarea vieii interioare este marcat de glasuri. Glasul lui Moromete devine tulbure i nsingurat. n confruntarea final, stpnirea de sine este arma lui Moromete, care sper pn n ultima clip c i poate ntoarce fiii de pe calea greit. Dup revolta lor fi, ntr -o izbucnire teribil, Moromete aplic inutil o corecie bieilor, pe care i bate cu parul, dar care sparg lada de zestre a fetelor, iau banii i covoarele i fug cu caii. Ca efect al acestei lovituri nprasnice n speranele lui, Moromete devine ndeprtat i nepstor, se retrage n sine, i pierde plcerea de a vorbi, sociabilitatea, fantezia, ironia. Socialul ucide spiritul creator. n vol. al doilea , Ilie Moromete intr ntr-o zon de umbr. i pierde prestigiul de altdat, autoritatea lui n sat se diminueaz, familia nu-l mai ascult, vechii prieteni au murit sau l-au prsit, iar cei noi i se par mediocri, incapabili s poarte o discuie inteligent. n ciuda transformrilor sociale la care asist, Ilie Moromete nu accept ideea c rostul lui n lume a fost greit i c ranul trebuie s dispar. Moartea lui Moromete n finalul romanului simbolizeaz stingerea unei lumi. Ultima replic crezul su de via, libertatea moral: D-leeu totdeauna am dus o via independent! Limbajul prozei narative se remarc prin limpezimea, naturaleea i precizia silului, oralitatea, lipsa podoabelor, mbinarea stilului direct i indirect, stilului indirect liber, textul i subtextul ironic

Iona de Marin Sorescu

Marin Sorescu s-a nascut la 18 februarie1936 in comuna Bulzesti din judetul Dolj.A urmat cursurile liceului di Predeal si a absolvit Facultatea de Filologie di Iasi. Debutul la avut prin volumul Singur printre poeti,,,ca apoi in 1990 sa primeasca Premiul International Herder,iar in 1991sa devina membru al Academiei Romane.S-a stins din viata in 1997. Iona , subintitulata de Marin Sorescu tragedie in patru tablouri , a fost publicata in 1968 in revista Luceafarul si face parte , alaturi de Paraclisierul si Matca , dintr-o trilogie dramatica , intitulata sugestiv Setea muntelui de sare .Titlul trilogiei este o metafora care sugereaza setea de Absolut a omului superior,iar cele trei drame care o compun sunt mediatii-parabole,realizate prin ironie. Ilustrand titlul trilogiei, dramele "Iona" , "Paracliserul" si "Matca" sunt parabole pe tema destinului uman,parafrazand trei mituri fndamentale: mitul biblic(Iona), mitul mesterului Manole(Paracliserul) si potopului (Matca). Drama "Iona" are la origine cunoscutul mit biblic al lui Iona, fiul lui Amitai.Iona este insarcinat sa propavaduiasaca cuvantul Domnului in cetatea Ninive,caci pacatele omenirii ajunsesera pana la cer.Iona primeste misiunea,dar se razgandeste si se ascunde pe o corabie cu care fuge la Tarsis.Dumnezeu il pedepseste pentru nesupunere trimitand un vant puternic care provoaca o furtuna pe mare. Corabierii banuiesc faptul ca Iona este cel care a atras mania cereasca,asa il arunca in valuri. Din porunca divina ,Iona este inghitit de un monstru marin si dupa trei zile si trei nopti petrecute in burta pestelui in pocainta,"Domnul a poruncit pestelui s ipestele a varsat pe Iona pe uscat ". Subiectul acestei fabule biblice se intalneste in piesa lui Marin Sorescu numai ca pretext,personajul deosebindu-se de biblicul Iona prin aceea ca acesta din urma este inghitit de chit pentru ca voia sa fuga de o misiune,pe cand eroul lui Sorescu nu savarseste nici un pacat,se afla inca de la inceput"in gura pestelui" si nici nu are posibilitatea eliberarii de fapt . Tema ilustreaza strigatul tragic al individului insingurat, care face eforturi disperate de asi regasi identitatea, neputinta eroului de a inainta pe calea libertatii si a asumarii propriului destin,raportul dintre individ si societate,dintre libertate s inecesitate,dintre sens si nonsens, ca problematica filozofica existentiala. Iona este pescar,este omul aflat in fata intinderii imense de apa,marea,care sugereaza libertate,aspiratie,iluzie si chiar deschidere spre un orizont nelimitat.Iona, pescar pasionat,semnifica omul ce aspira spre libertate,aspiratie si iluzie,idealuri simbolizate de marea care-l fascineaza.El incearca sa-si controleze destinul , sa-l refaca.Fiindca nu-si poate implini idealul,prinderea miticului peste,el este inghitit de un peste urias,intrand astfel intr-un spatiu

inchis la infinit,care este si unica ratiune de a lupta pentru existenta,unde mereu pestele cel mare il inghite pe cel mic.Lumea este simbolizata de acest univers piscicol,in care pestii se inghit unii pe altii,Iona insusi fiind un abdomen de peste.Incercand sa se elibereze,el spinteca peretii pantecelor mistuitori ai sirului nesfarsit de pesti,intr-o succesiune concentrica,sugerand ca eliberarea dintr-un cerc a lexistentei este posibila numai prin inchiderea in altul,iesirea din limitele vechi inseamna intrarea in limite noi. Metafora pestelui este viziunea centrala a piesei: in pantecele chitului,Iona se descopera pe sine,ca ins captiv intr-un labirint in care omul este vanat si vanator,condamnat la eterna conditie de prizonier.Iona este constrans la un exil fortat in spatiul singuratatii absolute si cauta mereu comunicarea cu ceilalti,solidaritatea umana,identitatea sinelui in setea sa pentru libertatea de exprimare si de actiune.Imbatranit , Iona iese la lumina dupa ce spiteca ultimul peste,pe o plaja pustie,dar orizontul care i se arta il inspaimanta,pentru ca si acesta este alcatuit dintr-un alt sir nesfarsit de burti de peste,desi crezuse ca e liber.Intelege ca vinovat este"drumul,el a gresit-o" si gandeste o cale inversa petru a "iesi la lumina" .Isi sriga numele si, in loc de a mai taia burti de peste,in speranta unei libertati iluzorii,isi spinteca propriul abdomen,cu sentimentul de a fi gasit,nu in afara,ci in sine,deplina libertate:"Razbim noi cumva la lumina". Gestul sinuciderii si simbolul luminii din final sunt o incercare de impacare intre omul singur si omenirea intreaga,o salvare prin cunoasterea de sine,ca forta purificatoare a spiritului,ca o primire sufleteasca.

Rezumatul operei literare Personajul Iona este un pescar supus legilor destinului ce in cazul sau nu a fost prea darnic de aici puternicul pesimism ce il cuprinde ajungand chiar pana a pescui intr un acvariu pe care il ia mereu cu el pentru zilele negre cand nu prinde nimic.Intriga are ca punct de plecare mitul lui Iona unde un chit ii va fi pe post de casa timp de cateva zile.Aici are loc marea schimbare ce este cuprinsa in desfasurarea actiunii. Tabloul II se petrece in interiorul pestelui I in intuneric , ceea ce il determina pe Iona sa constate ca incepe sa fie tarziu in mine. Uite , s-a facut intuneric in mana dreapta si-n salcamul din fata casei(simte ca se apropie sfarsitul). Iona vorbeste mult , logosul fiind expresia supravietuirii , si-am lasat vorba in amintirea mea , macar la soroace mai mari ca universul intreg sa fie dat lumii de pomana. Monologul continua cu cele mai variate idei existentiale , De ce trebuie sa se culce toti oamenii la sfarsitul vietii? ori cugetari , de ce oamenii isi pierd timpul cu lucruri ce nu le folosesc dupa moarte?. Iona doreste sa se simta liber , incearca sa dovedeasca ca omul este liber sa-si faca propriul sau drum in viata pot sa merg unde vreau , fac ce vreau , vorbesc. Sa vedm daca pot sa si tac. Sa-mi tin gura. Nu mi-e frica , dar intarind ideea de mai sus(logosul este expresia supravieturii) el continua sa vorbeasca.

Eroul isi aminteste povestea chitului dar nu il intereseaza decat in masura in care ar fi ancorata in real pentru ca nu cunoaste solutia iesirii din situatia limita , reprezentata de vesnica mistuire a pantecului de peste. Iona gaseste un cutit , semn al libertatii de actiune si constata lipsa de vigilenta a chitului , si recomanda ca artrebui sa se puna un gratar la intrarea in orice suflet de unde reiese ideea de necesara selectie lucida a lucrurilor importante din viata. El isi pune intrebarea daca ma sinucid? si intelege imprudenta care e tanar , fara experienta cutitul exprimand o cale de iesire din aceasta situatie anormala , sunt primul pescar pescuit pescuit de el.In finalul tabloului , Iona devine visator si este ispitit sa construiasca o banca de lemn in mijlocul marii pe care sa se odihneasca pescarusii mai lasi si vantul. Singururl lucru bun pe care l-ar fi facut in viata lui ar fi aceasta banca de lemn avand de jur-imprejur marea comparabila cuun lacas de stat cu capul in maini in mijlocul sufletului. Drama continua in interiorul pestelui II , care l-a inghitit pe primul peste. In acest peste se afla o mica moara de vant , simbol al zadarniciei.Iona mediteaza asupra vietii , conditiei umane , si la ciclicitatea vietii cu moartea: daca intr-adevar sunt mort si acum se pune problema sa vin iar pe lume ?. Oamenii uita ca sunt semeni si sunt supusi aceleiasi conditii de muritori , neglijezi azi , neglijezi maine , ajungi sa nu-ti mai vezi fratele. Punctul culminant este subliniat prin aparitia celor doi figuranti cu barne in spate care nu scot nici un cuvant surzi si chiar muti , acestia simbolizand oamenii ce-si duc povara data de destin , dar care nici nu se framanta sa gaseasca o motivatie. ca apoi sa continue im burta celui de al treilea peste unde Iona are o ultima confruntare cu propria constiinta .Deznodamantul desi socant are in esenta ideea de libertate din nebunia proprie precum si ciclicitatea vietii stagnante la un nivel inferior al unor consecutive reincarnari pe care Iona incearca sa o inteleaga ca apoi sa i se conformeze.

Nichita Stnescu Leoaica tnr, iubirea

Leoaica tinara, iubirea mi-ai sarit n fata. M pindise-n incordare mai demult. Coltii albi mi i-a infipt n fata, m-a muscat leoaica, azi, de fata. Si deodata-n jurul meu, natura se facu un cerc, de-a-dura, cnd mai larg, cnd mai aproape, ca o stringere de ape. Si privirea-n sus tisni, curcubeu taiat n doua, si auzul o-ntilni tocmai lng ciorcarlii. Mi-am dus mna la sprinceana, la timpla si la barbie, dar mna nu le mai stie. Si aluneca-n nestire pe-un desert n stralucire, peste care trece-alene o leoaica aramie cu miscarile viclene, inca-o vreme, si-nca-o vreme...