Alexandru Lăpușneanul – Perioada Pașoptistă

Realizat de Elev Buleu Maria-Gulia și

Elev Cărbunaru Bianca-Cristina

„Alexandru Lăpușneanul” este prima nuvelă de inspirație istorică din

literatura română, ce ilustrează principiile ideologiei pașoptiste și ale
romantismului românesc. Epoca surprinsă a secolului al XVI-lea, în Moldova -
este reînviată prin valorizarea și transfigurarea adevărului istoric. Costache
Negruzzi îl conturează pe personajul principal, eponim, drept un domnitor crud,
un tiran, sugerând astfel caracterul excepțional al domniei sale, deși
comportamentul său nu este prea diferit de cel al celorlalți domnitori din Evul
Mediu.

Perioada pașoptistă (1830-1860) are ca nucleu revoluția anului 1848.

Modernizarea societății românești, independenta politică, libertatea națională,
unirea provinciilor romane sunt obiectivele social-politice ale mișcării
pașoptiste.

Epoca pașoptistă marchează începutul literaturii noastre moderne.

Scriitorii pașoptiști sunt nevoiți ,,să ardă etapele" care se desfășoară cu succes
în literatura occidentală, în decursul a mai bine de un secol și jumătate.
Curentele literare (iluminism, preromatism, romantism, clasicism, realism
incipient) sunt asimilate simultan. Principala trăsătură a literaturii pașoptiste
constă în coexistența curentelor literare, nu numai în opera aceluiași scriitor, ci
chiar și în aceeași creație.

Pașoptismul este o ideologie literară niciodată sintetizată într-un program

particular și supusă unor comandamente exterioare: mesianism cultural si
revoluționar, spirit critic, deschidere spre Occident și lupta pentru impunerea
unui specific național, congregație civică și patriotică, conștiința pionieratului în
mai toate domeniile vechi, o retorică a entuziasmului și a trezirii la acțiune.

Două personalități la rolul de îndrumători al fenomenului cultural-literar.

Într-o primă etapă, informațiile corespunzătoare primei generații pașoptiste,
acest rol îi revine lui Ion Heliade-Rădulescu prin articolele din ziarul ,,Curierului
românesc", apărut la București, începând cu 1829, căruia îi adaugă din 1837
suplimentul literar ,,Curierul de ambe sexe".
 O altă etapă este marcată de contribuția lui Mihail Kogălniceanu,
redactorul revistei ieșene ,,Dacia literară", care are ca obiectiv exclusiv
literatura. Programul revistei orientează literatura timpului; în cele trei numere
apărute, se publică opere ale celor mai valoroși scriitori ai vremii (C. Negruzzi,
Vasile Alecsandri, Grigore Alexandrescu etc.), dar direcția imprimată se reflectă
în toată literatura epocii.

Constituirea deplină a romantismului pașoptist a fost marcată de

programul teoretic ,,Introducție", redactat de Mihail Kogălniceanu. Publicat în
primul număr al revistei, articolul-program reprezintă manifestul literar al
romantismului românesc.

Expresia programatică a pașoptismului se poate identifica pe două

coordonate: politică și culturală. În plan politic, principiile se afirmă în studii ale
revoluționarilor, în articole publicate în diverse periodice, în corespondență, în
discursuri și în proclamații. Printre principalele revendicări se află:
independența legislativă și administrativă față de Imperiul Otoman și Rusia,
abolirea Regulamentului Organic, împroprietărirea clăcașilor, dezrobirea
țiganilor, educație egală pentru toți. În plan cultural, se întemeiază
învățământul național, teatrul și presa.

Opera ,,Alexandru Lăpușneanul” a fost publicată în anul 1840 în primul

număr al revistei ieșene ,,Dacia Literara”. Este prima nuvelă romantică de
inspirație istorică din literatura română , Alexandru Odobescu zice că este ,,o
capodoperă a speciei și un model pentru autorii care au cultivat-o ulterior”.
Titlul nuvelei istorice „Alexandru Lăpușneanul” de Costache Negruzzi se
află în strânsă corelație cu mesajul naratorului, indicând motivele centrale ale
operei. Acesta este analitic fiind compus din doua substantive proprii, și are
valoare denotativa denumind numele personajului principal. Titlul se află în
perfectă concordanță cu mesajul naratorului și este un element ce sintetizează
conținutul nuvelei.
Subiectul urmează o desfășurare ascendentă și o clasică evoluție a
momentelor. Culoarea de epocă este dată de limbaj care este adus în contexte
perfect inteligibile contemporanilor.
Această nuvelă a fost bine primită de către public. Tema acesteia este
istorică și anume perioada medievală moldoveană care ilustrează evocarea
unui moment zbuciumat din istoria Moldovei în timpul celei de a doua domnii a
lui Alexandru Lăpușneanul.
În scrierea lui, Negruzzi s-a inspirat din scrieri vechi mai ales din cronica
lui Grigore Ureche. Cercetările recente despre nuvelă spun că Alexandru
Lăpușneanul nu a fost un domn atât de crud; în realitate nu a omorât atâția
boieri și se spune că soția lui, Ruxanda era mai aspră.
După cum bine știm, Costache Negruzzi este unul dintre cei mai de seamă
autori ai perioadei pașoptiste așa că, prin talentul și imaginația sa a reușit să
creeze o ficțiune credibilă cu ajutorul informației precedente de la Grigore
Ureche.
Nuvela este construită din patru capitole fiecare cu propriul motto: ,,Dacă
voi nu mă vreți eu vă vreu!” care ilustrează hotărârea domnitorului de a ocupa
tronul Moldovei împotriva dorinței boierilor. Cel de al doilea, ,,Ai să dai sama,
doamna!” în care Ruxanda își dă seama de răutatea soțului ei. În următorul
capitol mulțimea își exprimă dorința de a avea capul lui Moțoc prin replica ,,
Capul lui Moțoc vrem!”. Nuvela are ca ultim motto ,,De mă voi scula pre mulți
am sa popesc și eu!”, aceste vorbe aparținând lui Lăpușneanul atunci când
observă că este călugărit, însă nu își dorea tocmai acest lucru și a început cu
amenințări.
Din punctul de vedere a multor critici nuvela ,,Alexandru Lăpușneanul”
este una cu o compoziție echilibrată și este asemănată cu o dramă care conține
patru acte.
Personajul principal al operei, Lăpușneanul este complex, alcătuit atât
din părți bune cât și rele. Cruzimea acestuia este observată încă din primele
rânduri: „Voi mulgeți laptele țării, dar a venit vremea să mulg și eu pre voi!”.
Pentru a se răzbuna domnitorul are un plan bine gândit; simulează împăcarea
cu marii boieri, dar, de fapt îi trage în plasă și în această zi ucide 47 dintre ei.
Și celelalte personaje sunt bine caracterizate de către autorul atent,
inclusiv mulțimea adunată sub zidurile palatului.
,, Alexandru Lăpușneanul” este o nuvelă istorică-romantică având toate
caracteristicile acesteia. Este o creație epică, în proză cu acțiune amplă; această
creație pune accentul pe caractere și pe conflicte spre deosebire de structura
clasică a epicului.
 Kogălniceanu își susține intenția de a face din ,,Dacia literară” „un
repertoriu general al literaturii românești”, prin cele patru puncte ale
articolului-program, ce vizează: întemeierea spiritului critic in literatura română
pe principiul estetic; afirmarea idealului de realizare a unității limbii și a
literaturii române; combaterea imitațiilor și a traducerilor mediocre;
promovarea unei literaturi originale, prin indicarea unor surse de inspirație în
conformitate cu specificul național și cu estetica romantică: „Istoria noastră are
destule fapte eroice, frumoasele noastre țări sunt destul de mari, obiceiurile
noastre sunt destul de pitorești și de poetice pentru ca să putem găsi și la noi
sujeturi de scris, fără să avem pentru aceasta trebuință să ne împrumutăm de
la alte nații”.
Prin precizarea surselor de inspirație/a temelor literare în ultimul punct al
articolului, dar și prin diversele trimiteri spre trăsăturile romantismului
(aspirația spre originalitate, refugiul în trecutul istoric, aprecierea valorilor
naționale și a folclorului, îmbogățirea limbii literare prin termeni populari,
arhaici sau regionali), acesta devine un manifest literar.

În concluzie, opera lui Costache Negruzzi, „Alexandru Lăpușneanul”,

aparține perioadei pașoptiste, având în considerare aceste caracteristici.