Sunteți pe pagina 1din 2

Dacia literara, Mihail Kogalniceanu

Dacia literara a aparut in perioda pasoptista, anul 1840, in Iasi, sub redactia lui Mihail Kogalniceanu, in colaborare cu Vasile Alecsandri si Costache Negruzzi. Desi cenzura a suprimat revista dupa doar trei numere din cauza efectului pe care l-a avut, programul enuntat a corespuns atat de precis aspiratiilor momentului, incat s-a fixat in constiinta publica si a devenit linie directoare pentru evolutia literaturii romane. Mihail Kogalniceanu, mentor al perioadei pasoptiste, publica in primul numar al revistei un articol-program numit Introductie, considerat manifestul literar al romantismului romanesc. Revista isi propune, dupa cum sugereaza si titlul ei simbolic, sa se adreseze tuturor locuitorilor din toate provinciile romanesti si sa devina astfel un repertoriu general al literaturii romanesti. Daca predecesorii incurajasera deopotriva creatiile originale si traducerile, Dacia literara afirma ca originalitatea este insusirea cea mai pretioasa a unei literaturi, descurajand imitatiile, care omoara in noi duhul national. Punctul de vedere a lui Kogalniceanu este ferm: Traductiile nu fac litaratura. Astfel, acesta atrage atentia asupra abuzurilor si asupra maniei primejdioase de a imita, fara descernamant, literatura occidentala. Kogalniceanu face un apel catre scriitori pentru a le indica sa se inspire din realitatea autohtona, indicandu-le sursele principale: istoria, natura si tezaurul culturii populare(folclorul): Istoria noastra are destule fapte istorice, frumoasele noastre tari sunt destul de mari, obiceiurile noastre destul de pitoresti si de poetice, pentru ca sa nu putem gasi si la noi surjeturi de scris. Un alt punct programatic precizeaza ca revista va lupta pentru constituirea unei limbi si a unei literaturi comune tuturor romanilor si insista aupra instituirii unei atitudini critice obiective si constructive: Critica noastra va fi nepartinitoare; vom critica cartea, iar nu persoana. In paginile revistei sunt publicate creatii literare originale, de o valoare neatinsa pana la momentul respectiv: Alexandru Lapusneanul, Costache Negruzzi, Buchetiera de la Florenta, Vasile ALecsandri, Anul 1840, Grigore Alexandrescu. Nuvela Alexandru Lapusneanul este prima nuvela istoria romaneasca. Aparuta in anul 1840, in primul numar al revistei literare Dacia literara, nuvela ilustreaza o parte din principiile romantismului romanesc. Istoria nationala ca subiect al unui discurs literar apare odata cu romantismul si aduce in prim-plan personaje dramatice si puternic individualizate. Costache Negruzzi, scriitor pasoptist, intemeietorul nuvelei istorice romanesti, este primul scriitor care valorifica intr-o creatie literara cronicile moldovenesti( Letopisetul Tarii Moldovei de G. Ureche, Miron Costin si Ion Neculce), conform esteticii romantice si recomandarilor din Introductie. Fiind vorba despre o opera de fictiune, realitatea istorica este doar partial respectata. Chiar si in conturarea profilului personajului principal, se abate de la portretul pe care l-a facut Grigore Ureche domnitorului. Negruzzi elimina viziunea unidimensionala asupra personajului(tiran,sadic), facand din el un vizionar romantic, un filosof al istoriei, care interpreteaza evenimentele, conflictele anterioare, speculeaza secatuirea tarii si asupriprea poporului de catre boieri.

Fiind o nuvela istorica, in contextul literaturii pasoptiste, Alexandru Lapusneanul este si o nuvela de factura romantica prin respectarea principiului romantic enuntat in Introductie la Dacia literara-inspiratia din istoria nationala, dar si prin specie, tema, personaje exceptionale in situatii exceptionale, principalul personaj alcatuit din contraste, antiteza angelic-demonic, spectaculosul gesturilor, al replicilor si al scenelor. Revista Dacia literara are marele merit de a fi insittuit un program cultural national, de a fi unit fortele intelectuale disperate ale scriitorilor din toate provinciile romanesti si de a le fi dat o directie comuna, Configuratia literaturii romane din prima jumatate a secolului al XIX-lea i se datoreaza in cea mai mare masura, deoarece i-a jalonat traseul pana la aparitia Junimii, un sfert de veac mai tarziu.