DACIA LITERARA

Rolul "Daciei literare" in orientarea culturii si a literaturii romane

In perioada pasoptista (1830-60), se afirma primii nostrii scriitori moderne in cadrul curentului
national-popular de la "Dacia literara" (Iasi).
Mentorul generatiei pasoptiste, Mihail Kogalniceanu, subliniaza clar ideile cere vor sta la baza
orientarii literaturii, in articolul-program Introductie (considerat manifestul literar al romantismului
romanesc) cu care se deschide revista:
1. Dacia literara isi propune sa faca abstractie de loc, sa fie o foaie romaneasca,
indeletnicindu-se cu productiile romanesti, fie din orice parte a Daciei, numai sa fie bune.
2. Isi fixeaza ca tel exclusiv literatura, fara a parasi insa telurile politice, nationale.
3. Sustine ca originalitatea nationala este insusirea cea mai pretioasa a unei literaturi
4. Condamna cresterea numarului imitatilor si traducerilor mediocre din alte literaturi, vizand
combaterea lor: Dorul imitatiei s-a facut la noi o manie primejdioasa, pentru ca omoara in noi duhul national.
Aceasta manie este mai ales covarsitoare in literatura. [...] Traductiile insa nu fac literatura.
4. Revista va lupta pentru afirmarea idealului de realizare a unitatii limbii si a literaturii romane:
romanii sa aiba o limba si o literatura comuna pentru toti.
6. Se insista asupra necesitatii intemeierii spiritului critic, avand in vedere multitudinea de texte
publicate fara nici un discernamant estetic: critica noastra va fi partinitoare; vom critica cartea, nu persoana.
7. Se promoveaza o literatura originala, prin indicarea unor surse de inspiratie in conformitate cu
specificul national (se sugereaza inspiratia din realitatea autohtona) si cu estetica romantica, valorificarea
folclorului, a istoriei, a frumusetilor naturii patriei: Istoria noastra are destule fapte eroice, frumoasele noastre
tari sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de poetice pentru ca sa putem gasi si la noi
sujeturi de scris, fara sa avem pentru aceasta trebuinta sa ne imprumutam de la alte natii..

Prin precizarea surselor de inspiratie / a temelor literare in ultimul punct al articolului, dar si prin
diversele trimiteri spre trasaturile romantismului (aspiratia spre originalitate, refugiul in trecutul istoric,
aprecierea valorilor nationale si a folclorului, imbogatirea limbii literare prin termeni populari, arhaici sau
regionali), acesta devine un manifest literar al romantismului romanesc.
Caracteristicile pasoptismului poetic
A stat la baza formarii unei literaturi originale, crescuta din realitatile noastre. Inspiratia literara
autohtona este premisa si conditie, sine qua non a originalitatii literaturii noastre, este un imperativ al
perioadei de formare a poeziei noastre moderne si treapta necesara pentru deschiderea ei europeana. (Ex.
Alecu Russo in Cantarea Romaniei).
Spirite mesianice si constructive, pasoptistii nostri au adus in prim-plan cultura populara, intr-o
incercare (utopica) de a regasi vechea mitologie a paradisului primordial.
Desi revista e suspendata dupa numai trei numere, importanta ei in dirijarea literaturii epocii in
sensul autohtonizarii depaseavremelnica sa existenta. Oameni de cultura ca Gh. Asachi, C. Negruzzi, M.
Kogalniceanu, I.H. Radulescu lupta pentru emanciparea nationala prin cultura. Dupa G. Calinescu Dacia
Literara a fost intaia revista de literatura organizata.
militantismul literaturii generatiei pasoptiste (implicat si in titlul revistei) care defineste opera se releva
chiar si in istoria imnului nostru national, initial denumit Un rasunet de catre Andrei Muresanu, ecou al
poeziei manifest Desteptarea Romaniei a lui Vasile Alecsandri, care circula pe foi volante in preajma
izbucnirii miscarii revolutionare de la 1848. Mesianismul scriitorului se refera la faptul ca isi atribuie si isi
asuma un rol major in societate, ca un profet, un indrumator providential al neamului sau, cu entuziasmul
cretor propriu ctitorilor (ex.: Anul 1840, Grigore Alexandrescu).
Pasoptismul coincide cu romantismul romanesc, un romantism revolutionar, militant, care s-a
integrat curentelor europene ale vremii, conturand o noua sensibilitate. Dar romantismul pasoptist (diferit
de cel european) a selectat doar acele elemente care au corespuns vocatiei sale nationaliste: mesianismul
istoric si national, stilul profetic, interpretarea mitica a istoriei, elanul revolutionar, idealismul moral, critica

sociala. De aceea, nu a asimilat fantasticul, oniricul, tema inadaptarii geniului sau refugiile utopice. Este
vorba de un romantism exterior, militant (ex.: Marsul ostirii romane, Vasile Carlova; Ostasii nostri,
Vasile Alecsandri).
Teme majore ale acestei poezii romantice sunt natura, istoria si folclorul. Sub influenta folclorului sunt
publicate balada culta Sburatorul de I. H. Radulescu si volumul de versuri Doine si lacramioare de
Vasile Alecsandri. Speciile predilecte sunt:
meditatia istorica in versuri (Ruinele Targovistei, Vasile Carlova; Dumbrava rosie;
pastelul sau poemul descriptiv (Pasteluri, Vasile Alecsandri; Cantarea Romaniei, Alecu Rusu;
Inserare, Vasile Carlova - cel dintai pastel)
poemul eroic (Dan, capitan de plai, Vasile Alecsandri) si meditatia patriotica (Trecutul,
Grigore Alexandrescu)
legenda istorica (Muma lui Stefan cel Mare, Dimitrie Bolintineanu)
nuvela istorica (Alexandru Lapusneanul, Costache Negruzzi)
satira sociala, fabula, epistola (Fabule, Satira. Duhului meu, Epistola catre Voltaire,
Grigore Alexandrescu)
elegia (Ruinele Targovistei, Vasile Carlova)
oda (Umbra lui Mircea la Cozia, Grigore Alexandrescu)
Romantismul romanesc preia elemete preromantice ale miscarii europene. Astfel, distingem motivul
ruinelor si al mormintelor dezvoltate in meditatii lirice precum O noapte pe ruinele Targovistei de I. H.
Radulescu, Rasaritul lunii. La Tismana de Grigore Alexandrescu, Ruinele Targovistei de Vasile
Carlova.
Romantismul pasoptist e punctul de plecare al literaturii noastre moderne, aparand structuri artistice noi
si dezvoltandu-se speciile mentionate. Totodata, el inseamna o etapa de tranzitie, inevitabil eclectica,
coexistand cu clasicismul si preromantismul, precum si elementele incipiente de realism social (fapt
explicabil prin fenomenul numit arderea etapelor, recuperarea rapida a decalajului cultural). Astfel,
pastelurile lui Vasile Alecsandri imbina claritatea clasica cu sensibilitatea romantica. Fiziologia, ca specie a
clasicismului, capata accente critice (ex.: Fiziologia provincialului din Iasi de Mihail Kogalniceanu).
In concluzie, poezia pasoptista si-a dovedit capacitatea de a fi un ferment al istoriei, de a sluji
omului si deopotriva cetatii, de a dezvolta o imensa problematica ce graviteaza in jurul constiintei
nationale, poetul proiectandu-se cel mai adesea ca un eu exponential, in care colectivitatea se poate regasi.
Caracteristicile pasoptismului in proza
Chiar daca nu se bucura de prestigiul poetului, prozatorul pasoptist are aceeasi constiinta a
ctitorului, dar fara accente misonare (cum era ipostaza tribunului). In prim-plan este nuvela istorica,
(trecutul istoric este tema predilecta si obiectivul cheie e crearea atmosferei istorice): prin doua realizari
iesite din comun Alexandru Lapusneanul de Costrche Negruzzi si Mihnea Voda cel Rau de Alexandru
Odobescu. Astfel apare o deschidere spre proza de observatie realista, satirica sau moralizatoare, aceasta
din urma dimensiune observandu-se indeosebi in fiziologii: Fiziologia provintialului de Costache
Negruzzi si Fizilogia provincialului in Iasi de Mihail Kogalniceanu. Heliade Radulescu scria o proza
umoristica, Domnul Sarsaila autorul, iar Vasile Alecsandri a abordat literatura de calatorie (Calatorie in
Africa).
Caracteristicile pasoptismului in cadrul genului dramatic
Desi nu a fost genul predilect al acestor scriitori, in epoca pasoptista s-au inregistrat realizari
notabile si in teatru. Astfel sunt dramele istorice, romantice Despot-Voda de Vasile Alecsandri si Razvan
si Vidra de Bogdan Petriceicu Hasdeu.
Ideile enuntate in articolul-program si promovate de revista Dacia literara se reflecta in literatura
romana de la mijlocul secolului al XIX-lea. Prin precizarea surselor de inspiratie / a temelor literare in
ultimul punct al articolului, dar si prin diversele trimiteri spre trasaturile romantismului (aspiratia spre
originalitate, refugiul in trecutul istoric, aprecierea valorilor natinale si a folclorului, imbogatirea limbii

literare prin termeni populari, arhaici sau regionali), acesta devine un manifest literar al romantismului
romanesc.