ROLUL LITERATURII ÎN PERIOADA

PAŞOPTISTĂ

Perioada paşoptistă (1830-1860) marchează începutul literaturii române

moderne şi are ca nucleu revoluţia anului 1848. Modernizarea societăţii
româneşti, independenţa politică, libertatea naţională, unirea provinciilor
române sunt obiectivele social- politice ale mişcării paşoptiste.
Există două generaţii de scriitori:
 Prima generaţie creează contextul cultural şi publicistic de propagare a
ideiilor care vor sta la baza identităţii şi unităţii naţionale, astfel:
 ION HELIADE RĂDULESCU editează: ,,Curierul românesc” şi ,,Curier de
ambe sexe”
 GHEORGHE ASACHI editează: ,,Albina românească”
 A doua generaţie de scriitori creează opere ce au la bază programul
Daciei literare
DACIA LITERARĂ
A apărut la 30 ianuarie, la Iaşi, sub conducerea lui Mihail Kogălniceanu. În
primul număr al revistei, Mihail Kogălniceanu publică articolul program cu titlul
,,Introducţie” în care trasează principalele idei care vor sta la baza orientării
literaturii române. Dacia literară are la bază crearea unei literaturi originale şi a
unei limbi unice, înlesnirea colaborării în paginile revistei, a scriitorului din
toate ţinuturile româneşti, combaterea imitaţiei altor literaturi, afirmarea
criticii literare obiective ,,Vom critica cartea, iar nu persoana”.
Titlul, ,, Românii supt Mihai-Voievod Viteazul” , dat de Nicolae Bălcescu,
arată că “ el a conceput-o ca o etapă a istoriei, iar nu ca un capitol de istorie
biografică”. Paginile cărţii sunt pline de admiraţie pentru lupta eroică a
românilor pentru apărarea ţării şi eliberarea ei de sub jugul turcesc , luptă
reluată sub conducerea lui Mihai Viteazul.
Nuvela istorică ,,Alexandru Lăpuşneanul” de C.Negruzzi apare în 1840 şi se
încadrează tematic în categoria lucrărilor inspirate din istorie. Deşi literatura se
afla, pe atunci, în plin proces de formare, “Alexandru Lăpuşneanul” este cea
mai valoroasă nuvelă istorică, neîntrecută până acum.
Poemul ,,Un răsunet “ scris la Braşov de Andrei Mureşanu pe melodia
anonimă a unui vechi imn religios(Din sânul maicii mele) şi denumit
ulterior ,,Deşteaptă-te, române!”, a devenit imn revoluţionar- fiind numit de
Nicolae Bălcescu ,,Marseillya” românilor.
Poemul în proză ”Cântarea României” de Alecu Russo este o scriere
complexă, ce ilustrează nu doar tendințele mesianice ale literaturii române din
perioada de până și de după revoluția burghezo-democratică de la 1848, ci
surprinde și unele manifestări ale esteticii romantice.
Opera ,,Scrisori către Vasile Alecsandri” este o colecţie de scrisori scrise de
Ion Ghica, acestea dezvăluie atât prietenia lor strânsă, cât şi interesul comun
pentru literatură şi politică. În plus, mai prezintă şi preocupările sociale şi
culturale ale vremii, precum şi evenimentele politice din acea perioadă.

Dimitrie Bolintineanu, a scris ,,Legendele istorice” într-o perioadă destul

de lungă. Evocarea unor personalităţi legendare ale trecutului (Mircea cel
Bătrân, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul) avea scop educativ, susţinut prin
renumele protagoniştilor, comportamentul lor exemplar, discursul retoric: să
deştepte sentimentul patriotic al contemporanilor. Spre sfârşitul vieţii scrie
foarte mult, abordând toate genurile: romanele de moravuri şi observaţie
psihologică ,,Manoil”(fiind întâiul roman epistolar şi sentimental din literatura
noastră) şi ,,Elena”(primul roman de analiză psihologică din literatura română
şi primul roman autohton care are ca protagonist un personaj feminin ), dar şi
epopeea ,,Traianida”(poemă în şapte cânturi în care voieşte să celebreze
colonizarea Daciei).

Grigore Alexandrescu se înscrie în generaţia scriitorilor paşoptişti, care au

cultivat tema evocării istorice, a naturii meleagurilor româneşti, fiind animaţi
de un adevăr şi înflăcărat patriotism. Poet liric, scrie mai întâi meditaţii
romantice, poezia ,,Umbra lui Mircea. La Cozia” a apărut în primul număr al
revistei Dacia Literară, tema ei fiind evocarea trecutului. Titlul poeziei este
alcătuit din două părţi separate prin punct, prima parte a titlului indică obiectul
evocării(personalitatea istorică a domnitorului Mircea cel Bătrân). Cea de-a
doua parte indică spaţiul în care are loc aceasta (la mănăstirea unde se află
mormântul marelui domn, dar şi unde a fost compusă poezia).
 Este ultimul fabulist autentic din literatura română, scriind circa 40 de
fabule, în care adevărul este mascat , din cauza cenzurii autorităţilor (,,Câinele
şi căţelul” , ,,Boul şi viţelul” , ,,Dreptatea leului”).Lui Grigore Alexandrescu îi
revine meritul de a fi consacrat în literatura română, ca specii literare
autonome epistola (,,Epistole către Voltaire”), meditaţia şi satira(,,Satiră-
Duhului meu”).

Vasile Alecsandri se situează în fruntea poeţilor paşoptişti, ,,Pastelurile”

sale constituind primul moment de strălucire a poeziei române înainte de
Eminescu. Pastelul este o specie a genului liric cunoscută-în această formă-
numai în literatura română, creată şi dusă la celebritate de Alecsandri. Chiar
dacă pastelurile au fost scrise în perioada târzie a preromantismului(1868-
1869), ele se încadrează tematic în spiritul pașoptist, prin ilustrarea
frumuseților patriei și prin utilizarea în exces a figurilor de stil.
Acesta scrie şi numeroase proze ( ,,Buchetiera de la
Florenţa” , ,,Dridri” , ,,Iaşii în 1844” , ,,Balta albă” etc),drame ( ,,Ovidiu”
şi ,,Despot-Vodă), dar şi volume de teatru, (,,Ciclul Chiriţelor” ).
Ciclul de comedii cunoscut sub numele "Chiriţele" este alcătuit din patru
piese: "Chiriţa în Iaşi sau Două fete ş-o neneacă" (1850), "Chiriţa în provinţie"
(1852), "Cucoana Chiriţa în voiaj" (1863) şi "Chiriţa în balon".