!

! !
bac română / Mihail Kogăl…

Mihail Kogălniceanu,
DACIA LITERARĂ -
articol literar

DEFINIȚIE
Pașoptismul este o ideologie culturală
care s-a manifestat între 1830 și 1860,
având ca punct culminant Revoluția de la
1848. Epoca pașoptistă marchează
începutul literaturii române moderne și avea
ca obiective cultural-politice libertatea
națională, unirea provinciilor române,
independența politică și lupta pentru un
impunerea unui specific național.
 Afirmarea unei generații de scriitori,
gazetari, istorici și oameni politici, numită de
posteritate generația pașoptistă, determină
începutul modernității noastre culturale, o
perioadă de tranziție și de prefaceri
palpabile. Ei sunt cei care încearcă pentru
prima dată o sincronizare cu Europa
Occidentală, abordând mai multe domenii
culturale, genuri și specii literare. Scriitorii
sunt nevoiți, astfel, să asimileze simultan
curentele literare ce defineau literatura
occidentală de mai bine de un secol și
jumătate în urmă: iluminismul,
preromantismul, romantismul, clasicismul și
realismul incipient. Principala trăsătură a
literaturii pașoptiste constă în coexistența
curentelor literare, nu numai în opera
aceluiași autor, ci chiar și în aceeași operă
literară.

REVISTA Dacia literară:

ARTICOLUL Introducție
Revista care impune în premieră un
program substanțial pentru crearea literaturii
naționale este „Dacia literară”, apărută la Iași
în anul 1840, sub îndrumarea lui Mihail
Kogălniceanu. Aceasta se adresa românilor
din toate cele trei țări române într-un
moment politic dificil, în care unirea nu era
încă posibilă. Această deschidere către
etnicii națiunii reprezintă primul pas către
clădirea unei literaturi și a unei limbi unitare.
 Deși niciodată sintetizată într-un
program particular, ideologia pașoptistă
este una din ipostazele romantismului
românesc, caracterizată prin mesianism
cultural și revoluționar, spirit critic, conștiința
civică și patriotică, dar și cea a pionieratului
în majoritatea domeniilor.
Publicat în primul număr al revistei,
articolul-program, numit „Introducție” și
redactat de însuși Mihail Kogălniceanu,
reprezintă manifestul literar al romantismului
românesc.

Articolul formulează patru obiective:

1. Primul vizează întemeierea spiritului critic

în literatura română pe principiul estetic:
„Critica noastră va fi nepărtinitoare; vom
critica cartea, iar nu persoana.”

2. Al doilea susține idealul de realizare a

unității limbii și a literaturii române: „țălul
nostru este realizarea dorinții ca românii să
aibă o limbă și o literatură comună pentru
toți.”
3. Un alt principiu important este constituit
de combaterea imitațiilor și a traducerilor
mediocre: „Dorul imitației s-a făcut la noi o
manie primejdioasă, pentru că omoară în noi
duhul național. [...] Traducțiile însă nu fac o
literatură.”

4. De asemenea, este promovată o literatură

originală, prin indicarea unor surse de
inspirație precum istoria, natura sau
folclorul, aflate în conformitate cu specificul
național și cu estetica romantică: „Istoria
noastră are destule fapte eroice, frumoasele
noastre țări sunt destul de mari, obiceiurile
noastre sunt destul de pitorești și de
poetice...”

NUVELA ISTORICĂ, ROMANTICĂ

Alexandru Lăpușneanul
Interesul pentru istorie este deosebit în
epocă, trecutul fascinându-i pe scriitori
precum Dimitrie Bolinteanu cu „Legendele
istorice”, Grigore Alexandrescu și a sa operă
„Mormintele. La Drăgășani” sau Vasile
Alecsandri, care scrie poemul „Dan, căpitan
de plai”.
 Costache Negruzzi publică nuvela
Alexandru Lăpușneanul în 1840, în primul
număr al revistei „Dacia literară”, inaugurând
seria operelor de inspirație istorică în
literatura română. Sub influența programului
romantismului românesc, Costache Negruzii
valorifică informațiile cuprinse în cronicile lui
Miron Costin și ale lui Grigore Ureche din
„Letopisețul Țării Moldovei”, legate de a
doua domnie a lui Alexandru Lăpușneanul:
intrarea domnitorului în țară, cu ajutor
turcesc;
respingerea lui de către solia marilor
boieri;
înțelegerea cu craiul polonez, fuga
boierilor în Polonia;
distrugerea cetăților și moartea
domnitorului, suspectată de uciderea
prin înșelătorie.
Caracterul romantic al nuvelei
„Alexandru Lăpușneanul” este conferit de
mai multe particularități precum specia,
inspirația din istoria națională, narațiunea
lineară, modul în care sunt creionate
personajele sau replici spectaculoase și
memorabile („Dacă voi nu mă vreți, eu vă
vreu...”)
Nuvela are ca temă lupta pentru putere
în Epoca Medievală, în Moldova secolului al
XVI-lea. Evocarea artistică a celei de-a doua
domnii a domnitorului Alexandru
Lăpușneanul evidențiază lupta pentru
impunerea autorității domnești și
consecințele deținerii puterii de un domnitor
crud, tiran.
crud, tiran.

Narațiunea se desfășoară linear,

cronologic, prin înlănțuirea secvențelor
narative și a episoadelor, trăsătură narativă
romantică, potrivit criticului Nicolae
Manolescu: „Intriga liniară și previzibilă este
o particularitate a prozei narative care
denotă multă artificialitate.”
Personajele sunt realizate potrivit
esteticii romantice. Ele sunt personaje
excepționale, cu defecte și calități ieșite din
zona ordinarului, aflate în situații
excepționale și construite în antiteză.
Protagonistul întruchipează tipul
domnitorului sângeros, viclean, având o
psihologie complexă și fiind, precum
constată George Călinescu, „un damnat
romantic”, pe câmd doamna Ruxanda
denotă blândețe și slăbiciune în caracter.
Culoarea epocii este redată prin
descrieri amănunțite, cu valoare
documentară, cum ar fi descrierea
vestimentației unor personaje („Purta
coroana Paleologilor si peste dulama
poloneza de catifea stacojie avea cabanita
turceasca”) sau a obiceiurilor de la curtea
domnească („În curte, pe lîngă două junci și
patru berbeci fripți, erau trei poloboace
desfundate, pline de vin”).

CONCLUZIE ȘI OPINIE
 În opinia mea, „Dacia literară” a
reprezentat publicația care a redresat
literatura romana și care a oferit impulsul
necesar pentru dezvoltarea unei adevărate
literaturi naționale, fiind de remarcat
dezvoltarea pașoptismului în deplin
sincronism cu cu valorile culturale ale
Europei Occidentale.
În concluzie, rolul revistei „Dacia
literară” a fost fundamental în momentul
apariției sale, deoarece a deschis o cale
simbolică de unificare a limbii și a literaturii
noastre. Impactul său a fost resimțit atât la
nivel politic, cât și cultural, prin intermediul
unui program riguros, ce a reprezentat un
nou început pentru generația pașoptistă și
care va deveni model, mai târziu, pentru
junimiști.

Număr cuvinte: 800