Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ROMANTISMUL
Definitie
A aparut in prima jumatate a secolului XIX in Europa ca expresie a framantarilor politice, sociale,
intelectuale si morale. Se manifesta in filozofie, literatura, muzica, arte plastice sub forma elanurilor
revolutionare, declansand in constiinta artistica sperante entuziaste sau tonuri pesimiste. Estetica
romantismului a aparut ca o reactie impotriva clasicismului rasturnand toate principiile estetice ale
acestuia.
Trasaturile Romantismului
Personajul romantic apartine oricarui mediu social ,de obicei celui mai umil, fiind un erou exceptional
in imprejurari exceptionale (Razvan si Vidra Razvan).
Stilul scriitorul romantic e liber sa-si imbogateasca stilul si limbajul poetic, apeland la toate
straturile limbii (regionalisme, arhaisme).
Apare interesul pentru natura care devine locala particularizandu-se in functie de starile afective ale
eroului sau ale poetului.
Interesul pentru folclor si traditie devine sursa inepuizabila pentru poezia romantica; aceasta a
valorificat folclorul prin expresia limbajului .
Libertatea totala in abordarea oricarei specii literare si chiar amestecul speciilor fiind preferate;
meditatia, elegia, romanta, drama istorica, nuvela istorica
Preferinte pentru : peisajul selenar, corpuscular, Evul mediu intunecat sau idealizat,
Orientul fabulos, introducerea liricului in eseu, predilectia pentru obscuritate, simbol
Romantismul romanesc
Se manifesta dupa 1848 si se prelungeste pana spre Primul Razboi Mondial. Este
perioada maturitatii romantismului romanesc.
Dacia Literara
In anul 1840, Mihail Kogalniceanu publica revista Dacia literarasi redacteaza Introductia
programul revistei care are la baza patru idei importante pentru dezvoltarea literaturii
romane:
Originalitatea este conceputa de Kogalniceanu inauntrul sferei culturii nationale. Aceasta este
pentru el insusirea cea mai pretioasa a unei literaturi. In acest sens el indica drept sursa de
inspiratie pentru scriitori: istoria, folclorul( obiceiurile, traditia populara nationala), natura si
viata de zi cu zi. Istoria noastra are destule fapte eroice , frumoasele noastre tari sunt destul
de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de poetice, pentru ca sa putem gasi si la
noi sujeturi de scris. Accentul pe ideea de originalitate ca si indrumarea scriitorilor spre
istoria nationala si folclor sunt elemente ce leaga aceste program de doctrina romantica.
Daca inainte de 1840 traducerile si imitatiile erau preponderente in viata literara romaneasca ,
existand prea putina creatie originala, prin acest program Mihail Kogalniceanu lupta impotriva
acestora. Pentru el traducerile si imitatiile nu alcatuiesc o literatura, dimpotriva au devenit periculoase
pentru ca omoara duhul national.
Mihail Kogalniceanu intelgea astfel sa pregateasca unirea Moldovei cu Tara Romaneasca prin
realizarea unei unitati spirituale. Drept urmare isi propune ca revista sa publice creatiile romanesti din
oricare parte a fostei Dacii numai sa fie bune. Ideea valorii artistice a operelor se coroboreaza in opinia
lui Kogalniceanu cu aceea a diversitatii de stiluri individuale sau regionale. Individualitatea unei
literaturi nationale nu respinge, dimpotriva, implica diversitatea de stiluri, mentionand ca in paginile
revistei vor fi publicate creatii ale scriitorilor modoveni, munteni, ardeleni, banateni, bucovineni fiecare
cu ideile sale, cu limba sa, cu chipul sau.
4.Critica obiectiva
Dezvoltandu-se o literatura originala era necesara aparita criticii literare. Colaboratorii Daciei
literare pledau pentru o critica obiectiva. Ea trebuia sa aiba in vedere cartea si nu autorul, deci
obiectivitatea criticii va trebui sa se bazeze pe criteriile originalitatii si pe valoarea estetica.
Acum se pun bazele criticii obiective, literatura romana fixandu-si principiile elementare pentru
totdeauna.
2.
3.
4.
5.
TEMA 2
Clasicismul
JUNIMEA SI TITU MAIORESCU
Clasicismul a aprut n Frana sec. al XVII-lea fiind un curent raionalist iubitor de echilibru, ordine i
rigoare. Societatea francez din sec. al XVII-lea realizeaz un tip ideal de om reprezentat de nobilul de
la curtea monarhului absolut.
Clasicismul valorific Poeticele antichitii scrise de Aristotel i Horaiu sau ale Renaterii i e momentul
n care Boileau, valorificndu-le, cristalizeaz estetica clasicismului n lucrarea "Arta poetic", el
devenind teoreticianul curentului.
Rene Descartes, n "Discurs asupra metodei", lanseaz dou idei eseniale ale clasicismului: raiunea
ca facultate esenial a omului, nevoia de ordine i de logic.
Trsturi
1) ca expresie a raiunii arta trebuie s mbine utilul cu plcutul pentru a exprima adevrul identificat cu
binele i frumosul; de aici finalitatea artei care trebuie s plac i s moralizeze n acelai timp;
2) clasicismul pledeaz pentru puritatea speciilor literare, pentru o anumit specializare a scriitorilor n
general; se prefer tragedia, idila, oda, epigrama, rondelul, satira, epistola, epopeea, fabula, comedia.
Idila, tragedia, oda, epopeea sunt specii ale aristocraiei. Satira, fabula, comedia sunt specii ale
poporului.
3) personajul literar clasic are trsturi distincte; el reprezint un tip ideal cu nsuiri
morale nalte i face parte din rndul aristocraiei sau chiar din familia regal. Este dominat de
o singur trstur de caracter (curaj, vitejie, laitate, avariie, naivitate etc.) care rmne
aceeai de-a lungul operei literare.
Personajul clasic este dominat de raiune i nu de sentiment. Datoria lui este de a-i demonstra virtuile.
particulariti sau rezonane n sufletul omului. Natura este cadru, decor, surs de
inspiraie,antichitatea greac i latin ignorndu-i adesea istoria i eroii naionali.
5) Stilul - o trstur dominant este frumuseea i puritatea lui. Aa zisul stil nalt care
nu permite amestecul de stiluri. De aici interdicia folosirii unor cuvinte sau expresii aparinnd
limbii populare, acestea fiind lipsite, n concepia clasicilor, de resurse estetice.
generalitate;
esenialitate;
verosimilitate;
caracter moralizator.
Stabilitatea politica, dezvoltarea relaiilor capitaliste, dobndirea independentei de stat vor face posibil
manifestarea uneia dintre cele mai strlucite etape ale culturii noastre - consacrate prin sintagma Epoca
marilor clasici, marcat de apariia, la Iai, a Societii Junimea, - februarie 1864 si a revistei
Convorbiri literare" - 1 martie 1867.
Junimea, formata de tineri intelectuali formai la studii in strintate, a ntreprins acea fundamentare
ideologica mergnd de la problemele limbii literare si ale esteticii literare..." (I. Negoitescu) la promovarea
literaturii prin revista Convorbiri literare" - baza cea mai rapida a noii direcii fiind poezia lui Eminescu,
creia i s-au adugat apoi, in decursul timpului, proza lui Creanga si Slavici, comediile lui Caragiale si, in
cele din urma, romanele lui Duiliu Zamfirescu.
Bazele Junimii au fost puse de:
Petre P. Carp (1837-1919), liceniat in tiine economice si drept, la Universitatea din Bonn Vasile Pogor
(1833-1906) liceniat in drept, la Paris
Theodor Rosetti (1837-1923), absolvent al Facultii de Drept din Paris
Iacob Negruzzi (1843-1932), cu doctoratul in tiine juridice la Berlin
Titu Maiorescu (1840-1917), liceniat in filozofie in Germania si in Drept la Paris
Gheorghe Panu (1848-1910), memoralist
Alexandru Lambrior (1845-1933), lingvist
Vasile Conta (1845-1882), filozof
1863-1874 - activitatea s-a desfurat la Iai si a fost importanta mai ales prin caracterul ei
polemic in domeniul limbii, al literaturii si al culturii. Se promoveaz in aceasta perioada principii
estetice si morale.
1874-1885 - se consolideaz o noua direcie" in literatura romana, prin apariia operelor
de maturitate ale lui Eminescu, Creanga, Caragiale, Slavici. diminuarea criticismului.
Dup 1885 - Junimea", mpreuna cu revista Convorbiri literare" se muta la Bucureti.
Activitatea junimitilor se canalizeaz in aceasta perioada ctre preocupri universitare, cptnd
un caracter academic.
Se ocupa de alte domenii ale vieii culturale, neabordate pana acum si anume filozofia,
istoria, geografia. Ca urmare se publica primele studii de istorie (A. D. Xenopol - Istoria
romanilor", in 14 volume), de filozofie (Vasile Conta).
Obiectivele Junimii:
rspndirea spiritului critic
incurajarea literaturii naionale
neatrnarea intelectuala a poporului roman
originalitatea culturii si a literaturii romane
crearea si impunerea valorilor naionale
educarea oamenilor prin cultura (culturalizarea maselor)
unificarea limbii romane literare.
Contribuia lui Titu Maiorescu la dezvoltarea culturii si a literaturii romane. Idei estetice
Titu Maiorescu (1840-1917), fiul dasclului transilvnean Ioan Maiorescu, originar din Transilvania, s-a nscut la
Craiova.
Face studii la Craiova, Braov, la Institutul Theresianum din Viena, incheind ca sef de promoie, in anul 1858;
studii superioare la Berlin si Paris; Ia doctoratul in filozofie si licena in drept si litere.
Din anul 1861 (cnd se rentoarce in tara) pana in 1874, lucreaz la Iai ca director al Colegiului National si al
Scolii Normale de Ia Trei Ierarhi, avandu-l ca elev pe Ion Creanga. A fost rector al Universitii din Iai, profesor
de filozofie.
A fondat Societatea Junimea si revista Convorbiri literare. In perioada 1874-1917 activeaz la Bucureti, unde a
fost: avocat, profesor la Universitatea din Bucureti, deputat, ministru al nvmntului. Ca elev la Viena, de la
vrsta de 15 ani va tine un jurnal toata viata.
Intre 1910-1912 este deputat in Parlamentul Romniei, prim-ministru si ministru de externe in Guvernul Romniei.
In 1913 prezideaz Conferina de Pace de Ia Bucureti, care pune capt Rzboiului Balcanic.
Opera
Volume:
Critice" (1874)
Studii despre limba:
Despre scrierea limbei romane" (1866);
Betia de cuvinte" (1873);
O cercetare critica asupra poeziei de la 1867;
Comediile d-lui Caragiale
Studiile din care se pot desprinde ideile estetice ale lui Titu Maiorescu sunt : O cercetare critica
asupra poeziei romane de la 1867, Comediile domnului Caragiale 1885 si Poeti si critici.
In general ideile lui estetice nu sunt originale, el fiind influentat de filosofii germani: Hegel,
Schopenhauer.
O Cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867
Primul studiu insoteste o antologie alcatuita de junimistii din literatura de la inceputul
secolului si pana la ei. Din aceasta antologie lipseau poetii Vacaresti, Asachi, Eliade Radulescu.
Studiul cuprinde doua parti:
conditiunea materiala a poeziei
conditiunea ideala
In aceasta impartire care vizeaza in primul rand forma poeziei si apoi cuprinsul ei de sentimente
se observa influenta lui Herbart.
Prima conditie a poeziei este aceea ca prin cuvintele ei sa sugereze imaginile. In
continuare, el apreciaza ca in procesul evolutiei oricarei limbi termenii se abstractizeaza, isi
pierd posibilitatea de a sensibiliza si uneori chiar se compromit. In acest sens el a facut unele
recomandari:
sa se utilizeze expresiile cele mai noi care sa fie capabile sa sensibilizeze obiectul
denumit (ex: simt durere = durerea ma invaluie ) ;
sa se utilizeze epitetele, mai cu seama ornante ;
sa se utilizeze personificari, comparatii, metafore ( figuri de stil). Comparatiei ii cere sa fie
noua si justa.
Personajele:
Farfuridi si Branzovenescu- avocati, membri in diferite comitete si comitii formeaza un cuplu comic al
politicianului incult si demagog;
caracterizarea eroilor se face in mod indirect prin : fapte, ganduri,relatiile cu alte personaje,limbaj;
caracterizarea indirecta se realizeaza de catre autor prin didascalii si de catre alte personaje;
Tipuri de comic:
comicul de situatie: este constituit din evenimente care provoaca rasul: pierderea si regasirea succesiva
a scrisorii, evenimentele la care participa Tipatescu, Zoe, Trahanache (triunghiul conjugal),aparitia lui
Dandanache;
TEMA 3
MIHAI EMINESCU
Luceafarul
A aparut in 1883 in aprilie:- in Almanahul Societatii Academice, Romania
Juna din Viena,
Maiorescu.
Poemul a fost conceput inca din timpul studentiei la Berlin, pastrat in manuscris si reluat
in variante succesive in perioada 1880-1883.
1)Izvoare folclorice.
natura,
El a cules basme pe care le-a prelucrat versificandu-le. Punctele de plecare ale poemului
Luceafarul sunt : Fata in gradina de aur cules de Richard Kunisch intr-o calatorie in Tarile
Romane si publicat intr-un memorial aparut la Berlin in 1861. si Miron si frumoasa fara corp;
Mitul zburatorului.
2) Izvoare filosofice
Sunt folosite conceptele lui Schopenhauer din lucrarea Lumea ca vointa si reprezentare.
Eminescu a declarat ca intentia lui a fost sa infatiseze o drama a geniului insingurat si nefericit.
- Pentru aceasta, el a asimilat si a transformat in simboluri lirice urmatoarele antinomii din filozofia lui
Schopenhauer in legatura cu geniul si omul comun aflati in sfere diferite.
Geniul
Omul comun
- inteligenta
-instinctualitate
- ratiune
- obiectivitate
- capacitatea de a-si depasi sfera
- aspiratie spre cunoastere
- puterea de a se sacrifica pt
atingerea scopului obiectiv
- singuratate
-subiectivitate
-incapacitatea de a-si depasi
sfera
-vointa de a fi fericit in
sensul spetei
-sociabilitate
3) Izvoare cultural-mitologice
a). Motive din mitologia greaca
- prima metamorfoza din apa, neptunica- conform careia cerul si marea se afla la originea lumii (Platon).
Ca sa te-ascult si-acuma
c). Sugestii literare, stiintifice: in descrierea calatoriei cosmice, in simbolizarea lui Hyperion ca geniu
(Holderlin) si in realizarea schemei prozodice dupa modelul baladelor lui Burger.
Apartenenta la gen:
Genul literar preponderent e cel liric, intamplarile si personajele sunt simboluri, metafore, in
care sintetizeaza idei filosofice, atitudini morale, o viziune poetica.
In poem se intalnesc procedee si elemente de compozitie si expresie ale unor specii lirice
precum:
1 .elegia - in strofele in care fata de imparat ii evoca lui Catalin nostalgia dragostei
ei de neatins.
Ex: intalnirea dintre fata de imparat si Luceafar, scena Catalin-Catalina din tablourile II si IV,
dialogul dintre Demiurg si Hyperion, schimbul de replici dintre Hyperion si Catalina din finalul poemului.
Al doilea sens este unul de substanta, multe scene fiind dramatice datorita intensitatii trairilor
sufletesti.
Ex: Catalina il invoca pe Hyperion , este o traire dramatica, fata se zbate intre aspiratia ei catre
inalt, efortul de a-si depasi conditia terestra si chemarea pamantului.
terestru-cosmic / real-fantastic.
Este un poem de 98 de strofe, organizat intr-o succesiune de patru tablouri legate de asemanarile si
diferentele dintre ele.
Tabloul I pare o poveste fantastica de iubire intre doua fiinte apartinand unor lumi diferite. Cadrul este
terestru si cosmic, atmosfera este grava, solemna, gesturile sunt ceremonioase, protocolare,
comunicarea indirecta se realizeaza in vis.
Tabloul II este un inceput de idila intre semeni: Catalin-Catalina. Cadrul este terestru, atmosfera este
intima, familiara, gesturile sunt rapide, stereotipe, dictate de instinct, comunicarea este directa.
Tabloul III prezinta calatoria intergalactica a lui Hyperion si dialogul lui cu Demiurgul. Cadrul este
cosmic, atmosfera este glaciala, limbajul sententios, gnomic, dialogul este presupus.
Tabloul IV reprezinta povestea fericirii prin iubire si a revelatiei Luceafarului asupra diferentelor
dintre cele duoa lumi. Cadrul este terestru si cosmic precum in primul tablou. Atmosfera este pe de o
parte feerica, intima, senzuala ca in idile, pe de alta parte este rece, distanta, rationala. Dialogul s-a
anulat, cuvintele nu mai comunica.
Semnificatii :
- o prima interpretare si cea mai veche apartine lui Mihai Emincescu : `daca geniul nu cunoaste moarte si
numele lui scapa de noaptea uitarii, aici pe Pamant el nu este capabil de a ferici pe cineva, nici de a fi
fericit.El nu are moarte, dar nu are nici noroc.
- Din acest punct de vedere,Luceafarul este o alegorie pe tema romantica, a geniului in lume, ceea ce
inseamna ca povestea, personajele, relatiile dintre ele sunt transpuse intr-o suita de metafore, simboluri,
personificari.
- Problematica geniului este dezbatuta din perspectiva filosofiei lui
Schopenhauer.
- Potrivit filosofului german, cunoasterea lumii este accesibila doar omului de geniu, singurul capabil sa se
obiectiveze. Spre deosebire de el, omul comun nu-si poate depasi conditia subiectiva.
- Mihai Eminescu prelucreaza artistic ideile lui Schopenhauer inzestrandu-si eroulnu numai cu atributele
cunoasterii rationale ci si cu o capacitate afectiva.
- Aceasta capacitate afectiva a Luceafarului devenit simbol al omului de geniu este punctul generator al
alegoriei in poemul lui Eminescu.
- Fata de imparat este pentru Hyperion nu doar obiectul cunoasterii ci si iubita sa.
Setea de iubire il determina sa se sacrifice. Ideea devine simbol al iubirii vazuta ca ideal tangibil doar prin
credinta si sacrificiu.
- Nu tot asa reactioneaza fata, desi il doreste si il invoca de 2 ori, tot de atatea ori il respinge pentru ca nul intelege, iar apropierea lui il sperie : ochiul tau ma-ngheata, privirea ta ma arde, desi vorbesti pe
inteles, eu nu te pot pricepe.
- Dragostea dintre ei nu poate fi implinita, hotararea lui de a se sacrifica ramane fara scop.
- Eminescu prezinta aici intr-o viziune filosofica, un univers static.
TEMA 4
MOARA CU NOROC DE IOAN SLAVICI
se indeparteaza de Ana;
se aliaza cu Pintea,jandarmul, pentru a-l prinde pe Lica, oferindu-I dovezi ale vinovatiei acestuia;
isi indeamna sotia sa se apropie de Lica si o lasa singura la han, in timp ce el merge sa anunte pe Pintea ca
are dovada vinovatiei samadaului;
punctul culminant: intors la han, Ghita observa apropierea dintre Ana si Lica si de aceea isi ucide nevasta, iar el
este omorat de catre Raut;
deznodamantul: hanul este incendiat, Lica se sinucide, iar singurele personaje care supravietuiesc sunt:
batrana si cei doi nepoti.
Personajele
Ghita- personajul principal al nuvelei este prezentat la inceput ca fiind: harnic, bland, dornic de munca, gospodar,
hotarat sa ofere familiei sale o viata mai buna.
slabiciunea carciumarului este banul, fapt speculat de Lica in favoarea afacerilor sale necurate.
Conflictul interior al personajului: dorinta de a se imbogati cat mai repede dar si de a ramane pana la urma un
om cinstit.
Ghita este surprins in plina transformare sub influenta lui Lica: el devine tot mai ursuz , se aprinde pentru
orisice lucru de nimic, nu mai zambea ca inainte, ci radea cu hohot, incat iti venea sa te sperii de el.
Isi pierde repede rabdarea, se indeparteaza de Ana.
Recunoaste propria slabiciune dar nu are puterea de a rezolva situatia spunand ca: Asa m-a lasat
Dumnezeu!...Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea?
Devine complicele lui Lica , jurand stramb in procesul arendasului jefuit si al femeii omorate.
Din dorinta de razbunare, Ghita colaboreaza cu Pintea dar ii ofera probe ale vinovatiei lui Lica dupa ce si-a oprit
jumatate din banii castigati necinstit.
Caracterul slab al lui Ghita va duce la deznodamantul tragic al familiei sale: el o ucide pe Ana iar Raut il omoara
din ordinul lui Lica.
Ana- personaj secundar, sotia lui Ghita; era mai tanara decat el , educata in spiritul familiei si al respectului pentru
valorile traditionale.
Ana era tanara si frumoasa, Ana era frageda si subtirica, Ana era sprintena si mladioasa.
Ana este pentru sotul ei si un partener caruia ii impartaseste gandurile si ii asculta sfaturile.
Ea mentine echilibrul, armonia familiei.
Esteun om de treizeci si sase de ani, inalt, uscativ si supt la fata, cu mustata lunga, cu ochii mici si
verzi si cu sparncenele dese si impreunate la mijloc.
Lica era porcar, dar nu din cei cinstiti ci din aceia care se bucurau castigul obtinut prin furt.
Domina tinutul, avea o personalitate puternica si de aceea Ghita trebuia sa colaboreze cu el pentru a
ramane la Moara cu noroc.
Lica isi impune de la inceput regulile: Eu voiesc sa stiu cine umbla pe drum, cine trece pe aici, cine ce
zice si cine ce face, si voiesc ca nimeni in afara de mine sa nustie.
Modalitati de caracterizare:
TEMA 5
POVESTEA LUI HARAP-ALB DE
ION CREANGA
basmul apartine literaturii populare si are caracter oral, anonim, colectiv si traditional;
finalul este fericit, in favoarea eroului, conform principiului: binele invinge raul;
formula initiala este:Amu cica era odata; formula mediana:Ca cuvantul din poveste, inainte mult mai
este; formula finala: Si a tinut veselia ani intregi;
fantasticul ia nastere prin incalcarea rationalitatii, creand o lume opusa realului, banalitatii;
Harap-Alb este un erou atipic pentru basm: are trasaturi exceptionale dar nu neaparat supranaturale;
eroul se formeaza de-a lungul basmului trecand prin experiente diferite cu caracter etic, de aceea creatia lui
Creanga este un bildungsroman.
craiul trebuie sa aleaga pe unul dintre fiii sai pentru a-l trimite la Verde imparat sa-i fie mostenitor;
mezinul trece proba curajului si primeste din partea tatalui sfatul de a se feri de omul span si de cel rosu;
intriga:fiul cel mic, plecat de la palatul tatalui sau, incalca sfatul parintesc si accepta pe Span ca sluga;printr-un
viclesug, Spanul il va atrage pa mezinul imparatului intr-o cursa si-l va transforma in sluga sa,Harap-Alb;
desfasurarea actiunii:
ajunsi la Verde imparat, spanul se da drept fiul imparatului, iar pe Harap-Alb il prezinta ca fiind sluga sa;
Harap-Alb va fi trimis sa aduca salatele uriase din gradina ursului si pielea cu nestemate a cerbului fermecat,
probe la care va fi ajutat de Sfanta Duminica;
ultima incercare este de a aduce pe fata Imparatului Rosu pentru a-i fi sotie Spanului; in aceasta incercare va
fi ajutat de cele cinci personaje himerice(Setila , Flamanzila, Gerila Ochila si Pasri-Lati-Lungila), animale
fabuloase(calul, craiasa furnicilor si a albinelor);
dupa ce trece peste toate incercarile la care a fost supus, Harap-Alb va primi pe fata Imparatului Rosu cu care
se va intoarce la Span;
momentul culminant: fata Imparatului Rosu il va demasca pa Span, aratand ca Harap-Alb este adevaratul crai;
Harap-Alb va fi readus la viata de catre fata Imparatului Rosu cu cele trei smicele de mar verde, cu apa moarta
si cu apa vie;
deznodamantul: eroul se va casatori cu fata Imparatului Rosu, devenind mostenitorul lui Verde imparat .
Personajele
Harap-Alb este protagonistul basmului, se incadreaza in categoria personajelor pozitive, realiste;
semnificatia numelui: este construit oximoronic: harap se refera la statutul sau de sluga, iar alb face trimitere
catre calitatile lui exceptionale evidentiate in fiecare incercare;
starneste simpatia lui Verde imparat si a fetelor sale si isi face usor prieteni;
el dovedeste loialitate fata de stapanul sau, nu-si incalca juramantul, asumandu-si urmarile greselilor;
este un tanar : harnic ,generos (o miluieste pe Sfanta Duminica fara a astepta vreun ajutor din partea acesteia);
respecta valorile traditiei si ale intelepciunii parintesti( ia hainele, armele si calul din tinerete ale tatalui sau);
generozitatea si grija fata de animalele fragile (furnici si albine) vor fi rasplatite de catre acestea in momentele
de cumpana ale eroului;
Harap-Alb reuseste sa vada dincolo de aparente si se intovaraseste cu cele cinci namile fabuloase, care ii vor fi
de ajutor la trecerea probelor la care il va supune Imparatul Rosu;
impresionat de frumusetea fetei de imparat, el se indragosteste de aceasta, dar o va aduce Spanului, asa cum
a promis;
momentul in care este readus la viata marcheaza intoarcerea la statutul initial, de print;
Calul-personaj adjuvant: la inceput apare ca fiind rapciugos si jigarit dar se transforma intr-unul aratos, cu puteri
supranaturale dupa ce mananca jar; calul ii este sfatuitor si initiator;
Spanul: antieroul, personaj negativ, intruchipand maleficul;
esteschima raului, dar cu rol de initiator: si unii ca acestia sunt trebuitori pe lume cateodata, pentru ca fac pe
oameni sa prinda la minte.
cele cinci personaje himerice, adjuvante:Setila, Gerila, Flamanzila. Ochila si Pasari-Lati-Lungila sunt prezentate
in mod caricatural, ingrosandu-se o trasatura dominanta;
ele sunt intruchipari ale unor trasaturi cum ar fi: foamea exagerata, frigul perceput ca fiind devastattor,
agerimea, curiozitatea umana fireasca;
Imparatul Verde-se afla intr-un capat al pamantului, departe de fratele sau;
este o fire pasnica, iubeste poezia, colectioneaza pietre scumpe si ii place sa aiba invitati oameni de seama din
toate tinuturile;
Craiul-este la celalalt capat al pamantului fata de fratele sau;
A fost un bun luptator, curajos, astfel incat pentru el proba curajului este cea mai imporatnta in selectia fiului
care va pleca sa devina mostenitor al imparatiei fratelui sau;
realismul in povestea lui Creanga se observa atat din faptul ca totul porneste de la o situatie reala, dar si din
arta caracterizarii si a individualizarii unor personaje;
eroul(Harap-Alb) are atat calitati cat si defecte: se teme de unele incercari la care-l supune Spanul, se simte
deznadajduit, nu are puteri supranaturale si nu poate trece cu bine probele daca nu este ajutat de alte
personaje;
diferentele dintre o poveste a lui Creanga si una populara ies in evidenta analizand urmatoarele niveluri ale
operei: arta povestirii,
1.Arta povestirii.
2.Particularitatile fantasticului.
3.Eruditia paremiologica.
Sunt folosite proverbe, zicatori, vorbe de duh pe care le introduce prin expresia vorba ceea .
-produce haz ;
TEMA 6
MODERNISMUL
GEORGE BACOVIA
LUCIAN BLAGA
Modernismul include in sens larg toate miscarile artistice fundamentate sau nu ideologic, care exprima o ruptura
de traditie.
Curentele postromantice, incepand cu simbolismul, sunt moderniste deoarece au contestat vechile valori si
reperele culturale anterioare.
In perioada interbelica, s-au manifestat in literatura romana doua tendinte opuse:traditionalismul si
modernismul.
Bazele teoretice ale modernismului au fost puse de criticul Eugen Lovinescu, mentor al cenaclului si revistei
Sburatorul.
Teoriile ce aveau ca scop aducerea culturii romane la nivelul celei europene au fost:
Teoria imitatiei;
Teoria sincronismului;
Teoria mutatiei valorilor estetice.
Lovinescu preia din sociologie doctrina imitatiei(Gabriel Tarde) si contrazice teoria formelor fara fond a
mentorului sau spiritual ,Titu Maiorescu, si considera ca forma poate crea fondul, iar imitarea poate avea efect
benefic
Teoria sincronismului se infatiseaza, in concepia lui E.Lovinescu, nu ca o teorie a adaptrii intamplatoare la
ritmul culturii europene, ci a tririi in acelai spaiu sufletesc". Adversar hotart al inchistarii tradiionaliste, criticul
nu este insa un partizan al inovaiei de orice natura, dup cum, teoretician al sincronismului, el nu se declara de
acord cu negarea caracterului naional. Toate indrumarile mai noi ale literaturii romane sunt izvorte din
contactul mai viu cu literaturile occidentale si ndeosebi cu literatura franceza mai noua, adic de dup 1880".
Dup opinia criticului, influentele si sincronizrile nu vor acoperi niciodat fondul nostru etnic, intregrarea in
tendina generala a culturii moderne realizandu-se doar cu ceea ce ne este specific.
Teoria mutatiei valorilor estetice viza in conceptia lui E. Lovinescu:
- trecerea prozei de la o tematica preponderent rurala la una citadina;
- dezvoltarea romanului obiectiv;
- dezvoltarea romanului de analiza;
- dezvoltarea romanului citadin;
- intelectualizarea prozei si a poeziei;
Aceste idei au stat la baza celei mai importante epoci din istoria literaturii romane, dupa aceea a marilor clasici.
Aceste idei au stat la baza celei mai importante epoci din istoria literaturii romane, dupa aceea a marilor clasici.
Romanul de analiza de factura moderna aplica tehnici narative ca:fluxul constiintei, memoria involuntara, dupa
modelul scriitorului francez Marcel Proust. Ex. Romanele Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi si
Patul lui Procust de Camil Petrescu.
Poezia se desprinde de epic, de anecdotic, se intelectualizeaza, prezentand o viziune filozofica asupra lumii,
intr-un limbaj incifrat (Ion Barbu).
In teatru, apar drama de idei(Camil Petrescu), drama mitologica (Lucian Blaga- influentat de expresionism).
Fara a face parte din cenaclul Sburatorul, sunt modernisti si scriitorii Tudor Arghezi,Lucian Blaga, George
Bacovia.
Curent literar modernist, ce apare ca o reactie estetica impotriva poeziei retorice a romanticilor si a
impersonalitatii reci a parnasienilor, n ultinele decenii ale secolului al XIX-lea n Frana i extins apoi n
ntreaga Europ.
Retorismului romantic i este opus muzicalitatea i discreia tririlor lirice, n timp ce caracterului
sculptural i pictural al poeticii parnasiene i e contrapus vagul simurilor i al tririlor, vaporozitatea
imaginilor i strile sufleteti nedefinite, de spea reveriei i melancoliei, a nostalgiei spre trmurile
ndeprtate.
Denumirea curentului este propusa de Jean Moreas, ntr-un manifest intitulat Le Symbolisme
(publicat n suplimentul Le Figaro Litteraire), care devine manifestul literar al miscarii (derivat de la
cuvantul "symbolore" - "semn de recunoastere")- 18 septembrie 1886.
ROMANTISMUL
Cultivarea sensibilitatii, a imaginaiei i a fanteziei creatoare;
Evaziunea n trecut;
Contemplarea naturii;
Temele: istoria, natura, folclorul, tradiia, realitatea social;
Categorii estetice: feericul, fantasticul, macabrul, grotescul, sublimul;
Ca figur de stil se folosete antiteza;
Interesul pentru tradiie, istorie i folclor naional;
Prezentarea unor personaje excepionale;
Personaje: inadaptatul, pesimistul, nebunul, demonul, geniul;
Importana deosebit accordat sentimentelor omeneti;
Descoperirea infinitului spaial i temporal;
Libertate de creaie;
Ironia romantic
SIMBOLISMUL
Respingerea prozaismului;
Sugestia;
Cultivarea simbolului;
Corespondenele;
Sinestezia;
Teme, motive, simboluri: iubirea, singurtatea, nevroza, speenul, reveria, ploaia, oraul,
boala, moartea, descompunerea materiei, evadarea n spaii exotice, parcul, parfumul etc.;
-francezii Charles Baudelaire, Arthur Rimbaud, Paul Verlaine, Stphane Mallarm, Jean Moras;
-italianul DAnnunzio;
-romnii Alexandru Macedonski, Dimitrie Anghel, Stefan Petica, Ion Minulescu, George Bacovia, D. Iacobescu,
Demostene Botez.
S-a mbogit aria tematic a poeziei; evitnd spaiul rural, poeii simboliti evoc oraul, cu parcul i
edificiile lui monumentale.
N-a marcat n istoria poeziei romneti un moment de ruptur, ci anticipeaz i pregtete poezia
modern.
O arta poetica, expresie a profesiunii de credinta a lui Lucian Blaga. Stransa legatura dintre univers,
poezie si preocuparile lui din domeniul filosofiei fiind valorificarea celor doua concepte: cunoasterea
paradisiaca si luciferica. El va constitui un sistem filosofic dupa 15 ani de la aparitia poeziei.
Atitudinea de protejare a misterelor se explica prin iubire, iubirea la Blaga este un instrument al
cunoasterii. De aceea finalul poeziei transcende printr-o propozitie cauzala, intensitatea trairii :
caci eu iubesc si ochi, si flori, si buze ,si morminte.
- versul litber
Particularitati ale stilului. Reprezentarile artistice sunt insotite permanent de un plan filosofic
secundar.
-.
misterul universului
cunoasterea
nelinistea existentiala,
versul liber
discursil liric este organizat in jurul unor antiteze (intuneric - trup >> paradisiac ; lumina spirit >>
luciferica)
Balaga considera ca adevarata cunoastere este cea care potenteaza misterul deoarece este singura
modalitate de a imita actul divin al creatiunii realizat de Marele Anonim
expresionismul lui Blaga este astfel specific ca tendinta a omului catre absolut tendinta tipica gandirii
eminesciene
ingambamentul
sentimental metafizic.
TEMA 7
TUDOR ARGHEZI
ION BARBU
TUDOR ARGHEZI-TESTAMENT
Univers poetic
Este cel mai mare poet roman de la Eminescu, dupa cum il defineste critica interbelica.
S-au remarcat afinitati cu lirica eminesciana prin tematica si meditatie.
Desi traieste in perioada de afirmare a curentelor literare din secolul 20, de la semanatorism,
poporanism si simbolism la traditionalism ortodoxist, expresionism si ermetism, ori la curente de
avantgarda, poetul nu se incadreaza direct in nici unul, declarand ca in literatura a fost fara mama si
fara tata .
Creatia lui se inscrie intre traditionalism si modernism. Originalitatea sa consta in extinderea ariei
tematice si inventivitate imagistica, spargerea tiparelor sintactice prin dislocari topice in vers, bogatie si
expresivitate in lexic. Arghezi a inovat la nivelul lexicului ceea ce l-a facut pe Ibraileanu sa afirme ca intrun fel s-a scris inainte de Arghezi, altfel dupa el.
Prozator, poet, dramaturg, cronicar, publicist , traducator , el a fost o prezenta activa in viata
spirituala a epocii sale. A debutat la 16 ani in Liga Ortodoxa a lui Macedonski cu poezia Tatalui meu. Ii
apare in 1927 primul volum de poezii Cuvinte potrivite, urmat de Flori de mucigai. Ca prozator, scrie
Icoana pe lemn, romanele : Lina , Ochii Maicii Domnului si Cimitirul Buna- Vestire
Tematica poeziei sale
Poezia filosofica
Poezia autodefinirii : Vraciul , Cantec
Arta poetica: Testament si Flori de mucigai
Lirica existentiala: confruntarea cu Divinitatea- Psalmii ;
atitudinea in fata mortii -De ce-as fi trist,
Duhovniceasca , De-a v-ati ascuns .
Lirica sociogonica: Cantare omnului
Poezia sociala: Cuvinte potrivite, Flori de mucigai
Poezia de dragoste: Versuri de seara
Poezia jocului, a boabei si a faramei : Prisaca , Martisoare , Cantec de adormit Mitura
Universul poetic
Poetul a fost dublat de un matematician si modul de a gandi in spiritul abstract s-a impus si in planul reprezentarilor
poetice: Pentru mine poezia este o prelungire a geometriei, asa ca, ramanand poet, n-am parasit niciodata
domeniul divin al geometriei.(Ion Barbu).
etapa parnasiana, intre 1919 si 1920, in care se descriu peisaje pasteluri exotice si se accentueaza aspiratia
spre cunoastere; muntii, Copacul, Umanizare, Raul.
2.
Etapa baladica si orientala- creatia poetului se indreapta spre un univers concret, realizand poezii cu caracter
narativ, in care evoca o lume pitoreasca, balcanica: Riga Crypto si Lapona Enigel, Domnisoara Hus, Dupa
melci.
Etapa ermetica- incifrarea semnificatiilor: Oul dogmatic, Joc secund. Ermetismul- provine de la numele zeului
grec Hermes; se constituie intr-o tendinta de ascundere, de incifrare a sensului poetic.
JOC SECUND( DIN CEAS DEDUS)
Titlul: substantivul joc exprima o receptare a realitatii prin fantezia mintii, prin geometrizarea spatiului;
secund specifica incadrarea jocului in zona superioara esentei, a abstractului.
Structura si semnificatii:
Primul vers contine un epitet metaforiccalma creasta prin care se desemneaza universul ideilor.(Arta ar fi o
rasfrangere la puterea a doua a realitatii.).
Poezia este o creatie ce depaseste timpul (din ceas dedus), devenind o imagine mai pura
a acestei lumi.
Lumea reala exista sub zenit, in obiectivitate,iar poezia se afla sub semnul nadirului, prin
reflectare.
Creatia isi ascunde sensurile asa cum marea isi protejeaza cantecul sub clopotele verzi ale
meduzelor.
Noul univers al poeziei are un sens propriu, intern diferit de al lumii care o reflecta.
Limbajul poetic
ambiguitatea textului vine si din constructii sintactice inverse sau fraze fara predicat(prima
strofa).
TEMA 8
TRADITIONALISMUL
TRASATURILE TRADITIONALISMULUI
Viziunea idilica asupra trecutului si asupra satului atemporal se accentueaza in samanatorism datorita
conceptieie lui Nicolae Iorga:
viata rurala era prezentata in opozitie cu cea din orase, neconforma spiritului national
Traditionalismul interbelic s-a conturat in jurul revistei Gandirea, aparuta la Cluj in anul 1921.
Revista Gandirea se va muta la Bucuresti in anul 1924 sub conducerea lui Nechifor Crainic
poporului;
Reprezentanti ai traditionalismului gandirist: Lucian Blaga, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Mateiu
Caragiale, Cezar Petrescu.
Face parte din vol Parga aparut in 1921, volum care marcheaza afirmatia originalitatii stilului lui Voiculescu
Desi majoritatea temelor si motivelor erau anticipate in primele sale volume, poetul depaseste traditia ortodoxa
prin spiritualizarea imaginii si innoirea expresiei .
Acum tehnica poetului este mai precizata, expresia mai individualizata, scenele si motivele biblice nu mai sunt
simple elemente decorative, ci alegorii ale nelinistii omului in aspiratia sa catre Dumnezeu.
Vasile Voiculescu mentine in structura poemului majoritatea detaliilor din textul biblic pe care le dezvolta.
In poezia de inspiratie religioasa, imaginea lui Iisus apare de obicei asociata cu tema durerii, scriitorul oprinduse asupra patimii acestuia.
Rugaciunea din Gradina Ghetsemani are loc inaintea arestarii lui Iisus de catre soldatii romani, in urma tradarii
lui Iuda.
Poetul se opreste asupra acestui moment, in care Iisus apare ca om framantat de sfarsitul ce se apropie, fiind
constient in acelasi timp de misiunea pe care o are .
Intreaga poezie se organizeaza astfel in jurul elementelor ce tin de natura duala a lui Iisus. Inaintea mortii Iisus
ezita, indoielile si nelinistea, teama de moarte sunt ale omului, depasirea momentelor de zbucium, de teama, tin
de natura divina.
In prima strofa cu ajutorul imaginilor vizuale, poetul prezinta zbuciumul omenesc, lupta cu un destin care-l
inspaimanta: Iisus lupta cu soarta si nu primea paharul / Cazut pe branci in iarba, se-mpotrivea intr-una
Prin contrast vizual sunt puse in opozitie omenescul si divinul sugerate pe o parte de sangele care reprezinta
omul, viata terestra si pe de alta parte albul, simbol al puritatii ceresti: curgeau sudori de sange pe chipul alb
ca varul
Intensitatea durerii, capata proportii cosmice, intreaga natura fiind strabatuta de o jale metafizica Si-amarnica-i
strigare starnea in slavi, furtuna
BALTAGUL-MIHAIL SADOVEANU
Tema: viata pastorala, transhumanta, in contextul unei lumi situate in prgul secolului XX
Structura si subiectul :
n expoziie/expoziiune este fixat cadrul spaial, aflm referine temporale (timpul de desfurare a
aciunii) i se fac referiri la personaje mai ales se insist de la nceput asupra Vitoriei, acest tip
reprezentativ pentru lumea arhaic, ancorat n respectarea tradiiei i a datinei.
Aciunea se petrece ntr-un sat de munte, n Mgura Tarcului. Autorul situeaz n prim-planul romanului
familia lui Lipan, insistnd asupra chipului eroinei,care torcnd pe prispa casei, singur i-amintete o
legend despre felul de a fi al muntenilor, n care sunt fixate trsturile de caracter i condiiile grele de
trai ca fiind semne ale lui Dumnezeu date fiecrui neam nc de la zidirea neamurilor.
Autorul introduce, prin aceast legend, unul din motivele mioritice: motivul transhumanei, sugerat prin
cele dou verbe autentice legate de condiia lor de pstor: suim, coborm, micare specific oierilor din
vremuri ancestrale.
. Visele, alte semne, o fac s cread c prelungita absen a lui Nechifor este impus de un fapt de
Aciunea este deci plasat ntr-un timp anume: cel al sosirii nentrziate a iernii; curnd va vremii prin a
urla lupii, deci vine iarna, zice argatul Mitea, care se ntoarce cu oile i vacile. Vitoria i aaz
gospodria pentru iarn. n sufletul ei ngrijorarea devine nelinite de excepie.
Vitoria i scrie (prin preot) o scrisoare lui Gheorghi, chemndu-l acas. De la preot merge la baba
Maranda, vrjitoarea satului, n ale crei previziuni oculte Nechifor s-ar fi lsat prins n mrejele unei
femei cu ochii verzi.
Vitoria se hotrte s-i spun lui Gheorghi c trebuie s plece n cutarea tatlui su. Nesigurana i
sfioenia lui Gheorghi o determin pe Vitoria s nu-l trimit singur, ci s plece mpreun.
Intriga: hotararea Vitoriei Lipan de a pleca impreuna cu fiul sau in cautarea lui Nechifor Lipan
Desfasurarea actiunii (capitolele VII-XII):
Desfurarea aciunii cuprinde drumul strbtut de Vitoria n cutarea lui Nechifor. nainte de a pleca
merge la biseric, apoi vinde produse hangiului David din Clugreni, iar banii i las, pn a doua zi,
printelui, temndu-se s nu fie clcat de hoi.
Cei doi, mpreun cu domnul David, dup ce trec prin Bistria, fac popas la hanul lui Donea, la Bicaz.
Aici afl urma lui Nechifor. Plecarea ei la nceputul lui martie nu este ntmpltoare, ci pentru c n
aceast lun Sfntul Gheorghe strpunge cu sulia luminii solare balaurul iernii i al ntunericului; n
martie (alt mit) lumina nvinge ntunericul.
Pe tot parcursul drumului femeia ntreab de un datornic cu cciul brumrie, clare pe un cal negru
intat.
La Borca ntlnete o cumetrie, la Cruci o nunt, de unde observ c urmele lui Nechifor sunt tot mai
sigure, ceea ce o face s-i continue drumul spre ara Dornelor, i au purces spre Vatra Dornei
aflnd c acolo fusese n toamn trg de oi. Drumul nu e sigur. Acostai de un strin cu gnduri
necurate, reuesc s scape, ameninndu-l i ajung la han. Aici afla ca s-a fcut tranzacia ntre
Nechifor care cumprase 300 de oi i ali doi oieri.
Trecnd muntele Stnioara la Suha, afl de la hangiul Iorgu Vasiliu, c pe la Sfinii Mihail i Gavril
trecuser doi ciobani cu turmele: Calistat Bogza i Ilie Cuui.
n Sabasa, n curtea unui gospodar, l gsete pe Lupu, cinele credincios al lui Nechifor Lipan.
Vitoria l recupereaz pe Lupu pltind o sum de bani. Lupu este cel care i conduce la cel disprut.
Punctul culminant: inhumarea ramasitelor lui Lipan si indeplinirea obligatiilor funerare.
La masa de pomenire sunt invitai subprefectul i oamenii si i cei doi oieri. n urma investigaiilor
fcute de ea,reuete, n ciuda lipsei dovezilor, s reconstituie n mintea ei crima. Spera ns s-i
determine pe cei doi ucigai s se autodemate.
Vitoria relateaza atat de veridic faptele, incat Bogza isi recunoaste crima, este lovit cu baltagul de
Gheorghita si muscat de cainele Lupu.
Deznodamantul: Vitoria hotrte ceea ce are de fcut ntr-un viitor apropiat: ntoarcerea dup 40 de
zile la mormntul lui Nechifor, unde s vin s se nchine i Minodora.
Caracterizarea personajelor
Eroul principal i prezent n desfurarea aciunii este Vitoria Lipan, deosebit prin frumuseea fizic
i sufleteasc, prin inteligena i tria moral, prin spiritul echilibrat, prin tenacitatea prin care-i
urmrete scopul propus. De remarcat la Vitoria Lipan devotamentul i statornicia moral, inteligena n
descifrarea i nelegerea sufletului omenesc.
Arta de a-i disimula inteniile o stpnete n mod impecabil. Negustorul David, impresionat de
inteligena, caracterul ferm, i mrturisete domnului Iordan c, dac n-ar fi fost nsurat, ar fi cerut-o de
soie.
Vitoria triete ntrit de credina neclintit n Dumnezeu: Era aa o hotrre de mai sus ctre care
inima ei ntr-una sta ngenuncheat. Vitoria pare o iniiat, de vreme ce recunoate n faa negustorului
David c drumul ei a fost poruncit de o instan suprem, divin: S tii dumneata c eu am pornit dup
semne i porunci.
Vitoria respect justiia divin i stimuleaz pe cea omeneasc, rmne de neclintit n aprarea credinei
religioase cu caracter ritualic. Pentru Vitoria este sacr obligaia de a-l ngropa pe Nechifor, de a efectua
ritualurile nmormntrii i de a rzbuna crima.
Stilul caracterizat prin naturalee, simplitate (dar nu simplism) armonia rezultat din folosirea cuvintelor
ce confer muzicalitate comunicrii, fineea, concizia demnitatea care impune folosirea numai a
cuvintelor elevate de simul cultivat al limbii i evitarea celor triviale, grosolane, cu tent de invectiv
vulgar, oralitatea, ironia care mbrac nuane diverse de la persiflare la sarcasm,contribuie la realizarea
personajului.
Un rol deosebit l au dialogul i monologul interior prin care Sadoveanu i realizeaz personajul literar.
Simbolul acestor nume este triumful iubirii asupra tragicului existenei, asupra rului din oameni, cci
Lumea asta-i mare i plin de ruti (Vitoria este o form regional de la Victoria, iar Nechifor este un
nume ce-i afl originea n cuvintele greceti Nike phoros purttor de victorie).
Un alt personaj al romanului este Nechifor Lipan, marele absent, cunoscut indirect, prin intermediul
celorlalte personaje. Ca i Vitoria, este o figur emblematic pentru lumea oierilor de pe Raru. Din
monologurile interioare ale Vitoriei aflm c era un om nu frumos, dar impuntor, inegalabil povestitor,
nelipsit de la petrecerile rurale. Avea o fire comunicativ i pasional, i plcea s mai i rmn n
compania unei femei frumoase dar n-ar fi prsit-o pe Vitoria, nu i-ar fi clcat jurmntul de credin i
s se fi sturat de vechi i s fi cutat nou cum ncearc s insinueze Calistrat Bogza.
O caracteristic deosebit a lui Nechifor : este, ca i Vitoria, un iniiat. Cnd Nechifor avea numai 4 ani
se mbolnvise de hidropic, o boal letal, dar din care se poate salva numai pe ci oculte, magice.
Nechifor a fost vndut simbolic vrjitoarei satului pe-un bnu de aram, trecndu-i-l peste fereastra
casei ca peste un prag al morii. Vrjitoarea, dup ce l-a descntat, i-a schimbat numele din Gheorghe n
Nechifor ca s nu-l mai cunoasc bolile i moartea.
Nechifor, dotat cu nelepciune, nvase de la btrnii oieri slov i poveti care conineau o moral
profund. tia s spun vorbe adnci pe care le spusese cu neles la vreme potrivit.
Curajos, nu se temea s plece n toiul nopii pe poteci de munte i de hoi nu se temea; avea mare
stpnire asupra lor. Nechifor i iubea cinele, pe care-l hrnea cu mna lui, spre admiraia hangiului.
Chiar i dup moarte, spiritul su continua s fie ghid pentru familia sa. n gndul acesta care i venise
dintr-o dat s caute cinele, Vitoria cunoscu o alt binecuvntare. De unde-i venise gndul? Fr
ndoial c de la Nechifor () sufletul lui se ntorsese ctre dnsa i-i ddea ndemnuri.
Un alt personaj este Gheorghi. El motenise de la tatl su nu numai numele tainic al acestuia, rostit
de Vitoria n ceasurile ei de sfietoare tristee luntric, ca semn al iubirii purtate, ci i fora fizic a
acestuia. Este un copil, un adolescent, care se iniiaz n tainele vieii de pstor, n meteugul oieritului.
Astfel se explic de ce se afl departe de cas, n blile Jijiei.
Vitoria l face s neleag c trebuie s se maturizeze: nelege c jucriile au stat. Deacu trebuie s te ari brbat. Eu n-am alt sprijin i am nevoie de braul tu. Drumul vieii
i morii lui Lipan alturi de mama sa este un drum de iniiere n misterele vieii.
Gheorghi n-are rolul numai de nsoitor al mamei, ci i revine rolul major de preluare a
responsabilitilor tatlui su. Orice proces de iniiere este nsoit de o moarte simbolic.
Vrsta jucriilor moare cnd la porunca repetat a mamei coboar n rp s
privegheze osemintele printelui su i, dup datin, s in aprins lumnarea.
Gheorghi, purttor al crui nume nseamn victoriosul, nvinge rul. Fiul Vitoriei, dei
nu are nsuiri fantastice, este totui un Harap-Alb al lui Creang, simbol al binelui, care
parcurge un drum iniiatic, devenind braul care s lucreze i s protejeze familia i s
rostuiasc motenirea patern.
,,Baltagul rmne o oper de referin pentru specia literar care se numete roman,
pentru c este:
creaie epic de mare ntindere,
aciunea este ampl, desfurat pe mai multe planuri;
conine conflicte umane i frmntri sufleteti puternice;
un numr mare de personaje i varietate de tipuri umane;
aciune dens, dinamic;
personajele sunt principale, secundare i episodice;
sunt respectate momentele subiectului;
modurile de expunere: naraiunea, descrierea, dialogul i monologul interior;
modalitile narative: consemnarea obiectiv a faptelor, relatare la persoana a III-a.
TEMA 9
REALISMUL
LIVIU REBREANU
REALISMUL
Liviu Rebreanu deschide drumul romanului romanesc cu Ion impunand romanul obiectiv.
Se dezvolta romanul de evocare istorica: ex: Fratii Jderi de Mihail Sadoveanu, romanul de analiza
psihologica cultivat de Camil Petrescu Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, Patul lui
Procust, romanul indirect dupa modelul lui Gide al lui Mircea Eliade ex: Maytrei
In acesata perioada scriitorii trec de la o tematica preponderent rurala la una citadina conform modernismului
lovinescian: romanele Hortensiei Papadat- Bengescu, ale lui Camil Petrescu, Anton Holban, Cezar Petrescu.
Formulele epice traditionale coexista cu tehnici artistice moderne: in creatia lui Cezar Petrescu se simte
influenta lui Marcel Proust, in creatia lui Mircea Eliade influenta lui Gide si Joyce.
RomnaulIon este publicat in anul 1920, fiind considerat de E. Lovinescu cea mai mare creatie epica
romaneasca.
o scena vazuta pe coastele dimprejurul satului in care un taran in haine de sarbatoare se apleaca si saruta
pamantul;
pedepsirea unei fete bogate dintr-un sat de catre tatal sau ca s-a lasat sedusa de un taran sarac;
Situatia grea a taranilor din satele ardelenesti relatata chiar de un taran numit Ion.
dupa nunta dintre Ion si Ana, Vasile Baciu se hotaraste sa puna averea pe numele ginerelui;
Ana da nastere lui Petrisor , dar nici acest eveniment nu schimba purtarea brutala a lui Ion fata de ea;
fire slaba, Ana se sinucide si la scurt timp moare si copilul, nefiind bine ingrijit de mama lui Ion;
acum Ion este liber sa se indrepte catre Florica, dar aceasta se maritase cu George Bulbuc;
surprins de acesta in casa cu Florica, Ion este omorat prin lovituri cu sapa.
In celalalt plan ,invatatorul Herdelea are si el necazuri: si-a zidit casa pe pamanturile bisericii, iar acum a ajuns
in conflict cu preotul;
are doua fete de maritat, Ghighi si Laura, pentru care trebuie sa aiba zestre;
reuseste pana la urma sa gaseasca partide bune pentru a-si marita fetele;
Intra in conflict cu autoritatile si va fi inlocuit cu invatatorul Zagreanu si nevoit sa plece in alt sat;
Punctul culminant: Ion este lovit de mai multe ori cu sapa de catre Bulbuc deoarece il prinde in casa cu sotia
sa, Florica.
familia Herdelea isi paraseste casa si satul, invatatorul fiind inlocuit cu altul mai tanar;
preotul Belciug isi construieste biserica noua si organizeaza sarbatorirea sfintirii acesteia.
Personajele
este tipul parvenitului, omul fara scrupule manat de instinctul de a se ajunge, de a fi cineva in satul sau;
provine dintr-o familie care a saracit deoarece tatal sau, Glanetasu, a vandut pamanturile avute ca zestre de la
nevasta lui, Zenobia, si i-a cheltuit pe bautura;
Ion este harnic, ca elev fusese silitor si cuminte, dar a renuntat la scoala pentru pasiunea lui de a avea
pamant(iute si harnic ca ma-sa);
impins de dorinta de a avea pamant, Ion renunta la Florica si o alege pe Ana cea urata dar bagata (glasul
pamantului este mai puternic decat cel al iubirii);
pentru Ion ,pamnatul reprezinta atat un mod de existenta cat si o identitate sociala;
scena care sta la baza romanului este a sarutarii pamantului de catre Ion: acesta se simte un urias la
picioarele caruia se zbate un balaur.(Glasul pamantului patrundea navalnic in sufletul flacaului, ca o chemare,
coplesindu-l.);
patima pentru pamant il face sa nu vada suferinta Anei, tragismul mortii lui Petrisor si nici sa sesizeze
nepotrivita apropiere de Florica, maritata cu George Bulbuc;
ii era drga munca, oboseala il intarata, se simtea infratit cu lutul pe care-l frmnta in mainile sale(Munca ii
era draga, oricat ar fi fost de aspra, ca o ravna ispititoare.);
finalul sau este previzibil: eroul este prins intre Eros si Thanatos de patima obsesiva pentru pamant.
Modaliati de caracterizare:
caracterizarea directa: observatiile autorului despre Ion, monologul interior, opinia altor personaje;
Se remarca aici tehnica pluraritatii perspectivelor: doamna Herdelea spunea ca Ion e un baiat cumsecade.E
muncitor, e harnic, e saritor, e istet, iar preotul il considera un stricat si-un bataus, si-un om de nimic te tii
mai destept decat toti dar umbli numai dupa blestamatii.;
Ana: este o tanara bogata din satul Pripas, fiica lui Vasile Baciu;
dupa ce i-a murit mama, a fost crescuta de tatal ei, care se insurase pentru avere dar care a fost muncitor
dedicat familiei si a sporit averea.
Portertul Anei este privit in opozitie cu al Floricai: Ana era urata, dar bogata ,Florica era frumoasa dar
saraca(fata aceasta uscat, cu ochii pierduti in cap de plans, cu obrajii galbejiti, cu pete cenusii, si care,
impopotionata cum era astazi, parea si mai urata.);
Ana reprezinta soarta femeii de la tara: doua brate de lucru, o zestre si o producatoare de copii.
Ana, fire slaba, se va lasa usor in bratele lui Ion, uitand ca a fost promisa lui George Bulbuc;
soarta Anei va fi mai rea decat a altei femei din sat: este batuta si de tata si de Ion, alungata de la o
casa la alta, astfel ca ramanand fara sprijin se va spanzura;
Ion nu are niciun regret ci simte ca este liber si poate sa asculte de glasul iubirii.
Titu Herdelea: este fiul invatatorului din sat; are 23 de ani, mandria familiei Herdelea;
a fost un elev eminent dar la liceul din Armadia, in clasa a III-a, a inceput sa simta ca e persecutat si
este mutat la liceul unguresc din Bistrita si apoi la liceul sasesc;
nu isi da bacalaureatul, astfel ca tatal sau nu-l poate vedea preot, notar sau invatator;
mai superficial decat Ion, Titu se conduce dupa principii simple: Unde te duce viata, acolo trebuie sa
mergi si ce-ti porunceste ea trebuie sa faci! Numai nebunii umbla sa-I stavileasca mersul, s-o abata din
calea ei.
in ultimul capitol se sintetizeaza evolutia lui Titu: aflat la Bucuresti, el trmite o scrisoare parintilor, in care
gasim un tanar maturizat de suferinta dorului de casa, impresionat de evenimentele traite la Sibiu;
Arta prozatorului
Cele doua planuri paralele se interfereaza si apoi se desprind in functie de evenimentele din viata
satului.
Personajele din roman sunt conturate in paralel, subliniindu-se trasaturile opuse: Ana-Florica, Ion-Titu,
Vasile Baciu-Herdelea.
Tehnica detaliului (incipit-final) sustine caracterul realist al romanului, imaginea de oglinda a realitatii.
Liviu Rebreanu deschide drumul romanului romanesc cu Ion impunand romanul obiectiv.
Se dezvolta romanul de evocare istorica: ex: Fratii Jderi de Mihail Sadoveanu, romanul de analiza
psihologica cultivat de Camil Petrescu Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, Patul lui
Procust, romanul indirect dupa modelul lui Gide al lui Mircea Eliade ex: Maytrei
In acesata perioada scriitorii trec de la o tematica preponderent rurala la una citadina conform
modernismului lovinescian: romanele Hortensiei Papadat- Bengescu, ale lui Camil Petrescu, Anton
Holban, Cezar Petrescu.
Formulele epice traditionale coexista cu tehnici artistice moderne: in creatia lui Cezar Petrescu se simte
influenta lui Marcel Proust, in creatia lui Mircea Eliade influenta lui Gide si Joyce.
Romanul lui G.Calinescu devine astfel unul polemic, replica la cultivarea in epoca a formulei
proustiene, dar si o ilustrare a conceptiei sale privind curentele literare. Astfel el afirma ca Nu exista in
realitate un fenomen artistic pur classic sau pur romantic. Acest lucru se poate realiza doar in retorta.
Calinescu este autorul primelor romane citadine de tip clasic. Cu romanul Enigma Otiliei el
aduce o viziune originala, moderna romanul fiind situat intre traditie si inovatie.
Elemente balzaciene:
Tema: mostenirea care declanseaza si mobilizeaza energii umane ce se confrunta clanul Tulea
impreuna cu Stanica Ratiu urmaresc averea lui Costache Giurgiuveanu.
Motivul paternitatii: concretizat in raportul dintre parinti si copii: Costache Giurgiuveanu-Otilia,
Pascalopol-Otilia, Aglae-Otilia.
Este prezentat unul dintre personajele principale si anume Felix Sima, un tanar de 18 ani imbracat in
uniforma de licean, care a sosit de la Iasi la Bucuresti pentru a urma facultatea de medicina.
Tehnica detaliului: prin acest procedeu sunt realizate portretele fizice ale personajelor. Primul al lui
Felix, al lui Costache Giurgiuveanu si cel al celor aflati la masa de joc: Pascalopol, Aglae, Aurica si
mai tarziu al lui Stanica Ratiu.
Tot prin tehnica detaliului se face descrierea minutioasa a strazii Antim, a cladirilor acesteia. Era o
strada pustie si intunecata avand un aspect bizar, o caricatura in moloz a unei strazi italice fiind
prezentata varietatea arhitecturala, amestecul de stiluri.
Este descris exteriorul casei lui Costache Giurgiuveanu, aceasta indicand gustul estetic indoielnic
si caracterul proprietarului: casa avea o intentie de grandoare prin imitatii ieftine, prin geamurile
patrate acoperite cu hartie translucida pentru a imita vitraliile de catedrala. Ferestrele erau de o
inaltime absurda, zidaria era crapata, iar din crapaturi ieseau buruieni. Usa de lemn umflat si descleiat,
imensa, de forma unei ferestre gotice, in general degradarea cladirii contureaza imaginea despre
proprietar.
Interiorul este asemanator: in holul de la intrare se afla o imitatie: un cupidon din ipsos vopsit maro,
geamurile pline de praf nu aveau perdele, usa si scarile care scartaiau. Aceasta descriere contureaza
o atmosfera lugubra si misterioasa si contribuie la caracterizarea personajului.
Camera Otiliei: o defineste intru totul pe fata: Aici se afla o masa de toaleta cu 3 oglinzi mobile si cu
multe sertare. Motivul oglinzilor prezent sugereaza firea imprevizibila a fetei dar oglinda este si
elementul indispensabil al cochetariei feminine. Dezordinea ce stapaneste denota firea exuberanta a
Otilei si amestecul de feminitatea si copilarie. Peste tot erau aruncate rochii, palarii, pantofi, partituri,
jurnale de moda frantuzesti, carti, papusi.
Peste tot se aflau perne cusute cu margele colorate de catre Simion Tulea amintind procesul de degradare psihica a
acestuia care avea crize periodice. Ordinea si curatenia care parca inghetau tot trimit la firea acra, rea a Aglaei.
Astfel mobila, vesmintele, mediul de viata in general prefigureaza caracterul, exprima atitudinea despre viata,
educatia personajelor, temperamental. Toate aceste exemple ilustreaza conceptia clasica balzaciana de exprimare a
caracterului prin detalii semnificative.
Elemente clasiciste:
Tipologia personajelor: acestea sunt conturate realist dar sunt caractere dominate de o singura trasatura
fundamentala care le incadreaza intr-un anumit tip uman:
: arivistul-Stanica Ratiu
: baba absoluta-Aglae
: fata batrana-Aurica.
Elemente romantice:
descrierea Baraganului;
motivul orfanului;
antiteza dintre Otilia si Felix care nu urmaresc averea lui Mos Costache si clanul Tulea;
Elemente moderne:
introspectia;
Interesul pentru psihologii contradictorii, tulburatoare : ex: Otilia si Pascalopol; Otilia il iubeste pe Felix
dar se casatoreste cu Pascalopol; Pascalopol nu isi poate defini in mod clar sentimentele fata de Otilia;
Interesul pentru cazuri patologice: degradea psihica, alienarea la Simion Tulea, consecintele ereditatii
la Titi Tulea;
Personajul-martor: Felix.
Perspectiva narativa:
omniscienta partiala deoarece multe secvente din roman sunt prezentate prin prisma personajului
martor si actor: Felix
fiind un roman realist are o constructie circulara: incepe si se incheie cu descrierea casei lui Mos
Costache si cu vorbele acestuia Aici nu sta nimeni.
Romanul e structurat pe doua planuri:
Un plan urmareste destinul celor 2 familii si al membriilor acestora: Familia lui Costache Giurgiuveanu si
a fiicei sale vitrege Otilia Marculescu si Familia Tulea la care se adauga si Stanica Ratiu, ginerele.
Mobilul principal al tuturor actiunilor acestora este averea lui Mos Costache pe care o doreste Aglae, sora
lui, pentru copiii sai si la care se adauga, inventiv si rapace Stanica Ratiu;
Eforturile acestora sunt canalizate spre inalturarea Otiliei, fata celei de-a doua sotii a lui Costache
Giurgiuveanu crescuta de acesta fara acte de adoptie.
Al doilea plan prezinta evolutia lui Felix Sima, ramas orfan si venit la Bucuresti ca sa studieze medicina, dornic
de a face cariera.
- El traieste prima experienta de dragoste. Aceasta constituie fondul liric al romanului: o iubire adolescentina.
Costache Giurgiuveanu este tutorele lui Felix avand obligatia sa-i administreze bunurile lasate de tatal sau.
Felix se indragosteste de Otilia, devine gelos pe Pascalopol, o prezenta nelipsita din preajma fetei si necesara
prin generozitatea si cavalerismul omului rafinat.
Otilia il iubeste pe Felix dar nu vrea sa-i fie o piedica in cariera si ia hotararea sa plece cu Pascalopol. Inteligenta
si discernamantul izvorate dintr-o existenta timpurie nesigura, fiind orfana suferind umilinte, o fac pe Otilia sa-l
accepte pe Pascalopol drept sot.
Felix nu intelege acest lucru. Totusi este preocupat de carierea, ajunge un medic celebru, profesor universitar,
facand o casatorie stralucita.
-Aglae nu reuseste sa puna mana pe banii lui Mos Costache acestia fiind furati de Stanica, ceea ce
provoaca moartea acestuia, dupa care o paraseste pe Olimpia , se casatoreste cu Georgeta care-l propulseaza
in inalta societate bucuresteana. Aurica ramane fata batrana.
-Titi divorteaza de Ana Sohatchi si se legana din ce in ce mai mult. Simion Tulea moare la ospiciu,
parasit de familie.
Modalitati de caracterizare:
cele clasice: caracterizarea directa de catre narator, alte personaje, autocaracterizare; caracterizarea
indirecta prin gesturi, vorbe, fapte.
caracterizarea directa: portretele fizice ale personajelor (prin tehnica detaliului-tip balzacian).
Caracterizarea Otiliei
Chipul Otiliei este prezentat tot la inceputul romanului prin intermediul personajului martor: Felix
un cap prelung, tanar, incarcat cu bucle pana la umeri.
Urmeaza prezentarea vestimentara care sugereaza suplete, delicatete, finete: Fata era imbracata
intr-o rochie dintr-un material foarte moale, care cadea usor, stransa bine la mijloc. Pe umeri purta o coreleta .
Ea raspandeste in jurul ei gratie, inteligenta, delicatete, creeaza o atmosfera placuta prin melodiile pe care le
canta la pian.
Amestec de copilarie si adolescenta, are un efect ciudat asupra lui Pascalopol fata de care manifesta gesturi
materne (ii potriveste nodul de la cravata) sau familiare (se aseaza pe genunchii lui).
Ea reprezinta feminitatea in devenire. Pascalopol nu-si poate defini sentimentele fata de ea.
Otilia este cel mai complex personaj din roman. Este proiectia scriitorului in afara. Otilia cest moi! G.
Calinescu.
In conturarea Otiliei este folosita ca tehnica pluriperspectivismul. Ea se reflecta diferit in ochii celor din jur.
Mos Costache: ea este fe-fe-fetita tatii, o sorbea umil din ochi era fericit cand o vedea;
Fire nastrusnica, visatoare, imprevizibila, aduce o nota de bucurie, de lumina in casa lui Costache
Giurgiuveanu.
Exbueranta alearga in picioarele goale in iarba, doarme in fan, canta, fluiera, danseaza. Tot comportamentul ei
aduce indignarea clanului Tulea.
Personajul se autocaracterizeaza analizandu-se cu luciditate. Intr-o discutie cu Felix ea-i marturiseste ca este
capricioasa si vrea sa fie libera pentru ca ea se plictiseste repede.
Si fata de Felix are griji materne: il ingrijeste, doreste ca el sa-si atinga visul
Desi-l iubeste pe Felix, are nevoie de Pascalopol fiind lipsita in copilarie de dragostea mamei care murise.
Calatoria la Paris o maturizeaza, devine mai sigura pe ea, schimbare pe care Felix o percepe.
Ea ramane o enigma atat pentru Felix cat si pentru Pascalopol, niciunul neputand sa inteleaga gestul din final:
casatoria cu Pascalopol.
Cu sufletul este alaturi de Felix dar spirit practic, fiind convinsa ca viata nu tine decat cativa ani pentru o
femeie, se marita cu Pascalopol.
Pascalopol ii reda libertatea dupa o perioada de 5 ani, iar fotografia pe care i-o va arata lui Felix va infatisa o
femeie frumoasa dar complet diferita.
- El este un tanar de vreo optsprezece ani, imbracat in uniforma de licean ce intra in strada Antim,
venind dinspre strada Sf. Apostoli cu un soi de valiza in mana, nu prea mare, dar desigur foarte grea, fiindca,
obosit, o trecea des dintr-o mana-ntr-alta.
uniforma neagra ii era stransa bine pe talie, ca un vesmant militar, iar gulerul tare si foarte inalt si
sapca umflata ii dadeau un aer barbatesc si elegant. Fata ii era insa juvenila si prelunga, aproape feminina din
pricina suvitelor mari de par ce-i cadeau de sub sapca, dar culoarea maslinie a obrazului si taietura elinica a
nasului corectau pintr-o nota voluntara intaia impresie .
El are ambitia de a deveni un medic celebru. Deschide seria personajelor de exceptie din opera calinesciana.
In casa lui Mos Costache o intalneste pe Otilia de care se indragosteste, pe care o iubeste sincer dar a carei
enigma nu va reusi s-o dezlege.
Numeroase pagini descriu starile prin care trece Felix el traind o multitudine de sentimente: neliniste,
incertitudine, atractie, dezamagire, gelozie, fericire dar absenta ei il arunca din nou in incertitudine.
Spirit rational nu se pierde cu firea cand cei doi pleaca la Paris, din contra isi concentreaza atentia asupra
studiului remarcandu-se la facultate.
Tine la Mos Costache: o data pentru ca este singura sa ruda si pentru ca este tatal Otiliei.
Aceasta nostalgie il face sa se intoarca pe strada Antim, unde vede casa si mai paraginita si isi aminteste
cuvintele tutorelui sau aici nu sta nimeni.
Cei doi adolescenti se opun antitetic arivistilor din jurul lor fiind singurii care nu urmaresc averea lui Mos
Costache pe care il iubesc sincer.
Stanica Ratiu:
un Dinu Paturica modern (personaj din Ciocoii vechi si noi) incadrandu-se in tipul arivistului.
este un avocat fara procese, sotul neligitim al Olimpiei, fiica cea mare a Aglaei Tulea;
tipul de individ care asteapta o avere care sa-i modifice radical viata;
afla, se informeaza, agresiv cand este cazul, fara nici un scrupul, cu o mare disponibilitate de adaptare si
supravietuire;
ideea de familie pe care o cultiva permanent nu-l impiedica s-o paraseasca pe Olimpia dupa ce ii fura banii
lui Costache Giurgiuveanu si sa se insoare cu Georgeta, femeie intretinuta dar cu relatii in inalta societate
bucuresteana;
este un artist al intrigii, spioneaza pe la usi, pe la ferestre, ii povesteste lui Costache Giurgiuveanu o serie de
cazuri in care mostenitorii i-au omorat pe proprietari pentru a-l inspaimanta;
este implicat in afaceri dubioase, nu-si raspecta nici macar propria familie furand niste cesti de portelan ale
matusei, fura bani din poseta unei verisoare;
dupa ce pune mana pe banii lui Costache Giurgiuveanu provocandu-i acestuia moartea, isi va deschide un
birou de avocatura si va deveni proprietarul unui bloc.
conturat astfel el a fost asociat personajului Gore Pirgu din Craii de curte veche de Mateiu Caragiale;
temele lui favorite sunt paternitatea, casatoria, de care face mare caz desi nu are grija de primul copil care
moare (Relisor), atat din neglijenta lui cat si a Olimpiei.
obiectivul urmarit este banul;
este un arivist lacom, versatil, tine teorii despre societate, familie, profesiune.
personajul este caracterizat si direct printr-un portret realizat tot din perspectiva lui Felix: are un par bogat,
negru, o mustacioara in forma de musca, era imbracat intr-un costum soie-ecru avand o lavaliere mare;
trece cu usurinta de la o stare la alta, este volubil, trivial, labil demagog, adopta maniere distinse fata de
Aglae, se induioseaza fata de situatia lui Simion.
Aglae Tulea:
si acestui personaj i se face un portret fizic de catre personajul martor si actor Felix, in momentul in care
tanarul intra in casa tutorelui sau
era cam de aceeasi varsta cu Pascalopol: avea buze subtiri, fata galbicioasa, obrajii brazdati de cute mari,
ochii bulbucati, nasul incovoiat;
se inscrie in tipologia babei absolute;
caracterizarea indirecta indica faptele si actiunile pe care le intreprinde pentru a pune mana pe averea fratelui
sau;
doreste s-o indeparteze pe Otilia de Mos Costache pentru ca acesta sa n-o infieze si sa nu-i lase averea;
si ea este intruchiparea dorintei de imbogatire: scopul este capatuirea copiilor si mai ales a lui Titi;
lacomia de bani este trasatura esentiala;
este rece, odioasa, marginita, meschina, desconsidera orice preocupare intelectuala;
colegul lui Felix, Weissman o caracterizeaza direct spunand ca este baba absoluta fara cusur in rau; observatia
acestuia este justa deoarece ea nu are nici un sentiment nici fata de fratele sau cand este bolnav, si nici fata de
Simion pe care-l duce la ospiciu fara sa-l mai viziteze.
zgarcita si rapace, caracterul ei nu poate fi contracarat decat de Stanica Ratiu;
si ea este caracterizata indirect prin mediul de viata (vezi el.balzaciene).
Aurica Tulea:
este fata batrana obsedata de casatorie, vede in fiecare barbat un pretendent;
este dezechilibrata psihic pierzand orice decenta;
la fel ca mama ei are numai rautati fata de Otilia.
Titi Tulea:
personajul este caracterizat direct si indirect.
Otilia il considera prost, a ramas repetent de cateva ori.
e un vlajgan molatic iar invatatura ii da dureri de cap;
singura lui preocupare este copierea cartilor illustrate, tablouri cu care va impodobi salonul familiei;
este instabil psihic si apatic, ii place ordinea militara, se leagana intruna;
crizele lui de apatie sunt luate de Aglae drept dovezi de cumintenie;
se va casatori cu Ana Sohatchi de care se desparte si doreste sa se casatoreasca cu Georgeta.
este in cele din urma student la Belle-Arte.
Simion Tulea:
- batran si senil, sotul Aglaei, are comportamentul unui degenerat;
se uita in oglinda, isi pipaie muschii, se crede Iisus, brodeaza, va sfarsi la ospiciu.
Pascalopol:
i se face si lui un portret fizic: este un om de 50 de ani, are un costum din stofa fina, un ceas cu lant de
aur care-i atarna la vesta; se remarca finetea pielii, taietura englezeasca a mustatii carunte;
nu isi poate defini cu exactitate sentimentele fata de Otilia; vine in casa lui Mos Costache cu sentimentul
ca are o familie;
ii povesteste lui Felix ca a facut studii in Germania, apoi la Paris, calatorise aproape in toata Europa,
fusese casatorit putin timp, dar se intorsese in tara pentru a-si administra averea dupa moartea mamei;
fata de Otilia are sentimente puternice, ii satisface toate capriciile inlocuind ceea ce ar fi trebuit sa faca
Mos Costache; pentru el Otilia este un vitiu sentimental;
a fost asociat de catre criticii literari eroilor lui Turgheniev prin blazare si noblete sufleteasca;
si acest personaj este caracterizat indirect prin mediul de viata (vezi casa si conacul lui Pascalopol) .
TEMA 7
ROMANUL SUBIECTIV
CAMIL PETRESCU
Literatura unei epoci trebuie sa fie sincrona cu filosofia si cu celelalte domenii ale cunoasterii.
Romanul inseamna experienta interioara. Camil Petrescu declara: eu nu pot vorbi onest decat la persoana
intai.
In noul roman timpul este subiectiv perceput, iar totul se relateaza la persoana I.
Autenticitatea se sustine atat prin relatatre la persoana I cat si prin valorificarea notelor din jurnalul de
campanie;
personajul este un intelectual lucid, care crede in existenta ideii absolute de iubire.
Titlul : anunta existenta a doua parti ce corespund unor experiente fundamentale , iubirea si razboiul.
Romanul apare in anul 1930 si propune o creatie originala de tip analitic.
Structura:
romanul are doua parti: prima relateaza experienta iubirii prin analiza relatiei dintre Ela si Gheorghidiu;
a doua parte este jurnalul eroului aflat pe front in Primul Razboi Mondial.
legatura dintre cele doua parti se realizeaza printr-o constiinta care se autoanalizeaza si prezinta
evenimentele la persoana I, dar si prin artificiul literar din primul capitol(relatarea unei scene de la popota
ofiterilor din regimentul XX, despre un act de infidelitate ).
Subiectul
In prima parte asistam la o descriere monografica a unei iubiri esuate dintre Ela si Gheorghidiu
Gheorghidiu rememoreaza experienta conjugala dupa ce isi impune punctul de vedere intr-o discutie la popota
ofiterilor: Cei care se iubesc au drept de viata si de moarte unul asupra celuilalt.
Casatoria cu Ela, cea mai frumoasa studenta de la Litere, este linistita o vreme, mai ales ca cei doi duc o
existenta modesta.
Mostenirea primita dupa moartea unchiului schimba destinul cuplului si ii da lui Gheorghidiu posibilitatea de a
reflecta asupra existentei lui individuale, iar Elei prilejul de a deveni ea insasi.
Ela se implica tot mai mult in relatiile cu noii prieteni, in participarea la petreceri mondene sau iesiri in afara
orasului.
Gheorghidiu devine din ce in ce mai gelos, fara a avea o motivare a unor acte concrete, ci mai degraba o
prejudecata sociala si o exagerare a gesturilor ei.
Asistam la o succesiune: despartire- impacare si iar despartire care marcheaza traseul acestei casnicii.
Intamplarea de la Odobesti creeaza o grava criza in relatia de cuplu, mai ales datorita prezentei domnului G
alaturi de Ela in cele mai multa situatii.
Concentrat pe front, Gheorghidiu este convins ca Ela il inseala cu domnul G si incearca sa obtina o permisie so viziteze pe sotia lui care se mutase mai aproape de el, la Campulung.
Ela ii cere sa-i treaca o parte din bani pe numele ei deoarece se temea ca ar ramane saraca daca lui i s-ar
intampla ceva pe front.
Gheorghidiu este si mai convins acum ca Ela vrea sa-si faca un viitor alaturi de Grigoriade.
Ranit, Gheorghidiu se intoarce acasa si descopera ca nu mai este atras de sotia lui, astfel este hotarat sa
divorteze si sa-I cedeze o mare parte din avere impreuna cu tot trecutul.
Partea a II-a
Razboiul este relatat asa cum l-a trait, din perspectiva combatantului.
Se descrie mai mult viata interioara a celui care va participa la razboi si care cauta mereu certitudini.
Razboiul este cumplit, iar scriitorulsurprinde evenimente care capata proportii uriase.
La popota se discuta despre maretia razboiului, despre lipsa de eroism, dar si despre incapacitatea conducerii
militare si slaba dotare a armatei noastre.
Capitolul Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu surprinde dramatismul luptei, una dintre zilele cele mai
grozave din viata mea.
Toti traiesc sentimentul groazei, nimic nu mai pare eroic, ci totul este apocaliptic, fiecare parca, isi asteapta
sfarsitul.
Drama colectiva anuleaza pe cea individuala, ii deschide alte perspective asupra vietii.
Personajele
Gheorghidiu este student stralucit la Filozofie, cu o conditie materiala modesta, deoarece tatal sau risipise
averea in initiative culturale neprofitabile.
In facultate o cunoaste pe Ela pentru care face o pasiune, finalizandu-si relatia cu o casatorie.
Gheorghidiu simte ca orgoliul a fost baza iubirii pentru Ela, dar si o armonie spirituala.
El analizeaza toul din perspectiva omului superior, aflat intamplator intr-o anumita situatie.
Este convins ca pe Ela o schimba mostenirea primita fiindca nu daduse importanta unor dorinte ale ei
manifestate modest: lipsa unor prieteni, a petrecerilor, a implicarii in situatii practice(discutia despre bani,
afaceri la masa din familia lui Gheorghidiu).
TEMA 8
ROMANUL POSTBELIC
MOROMETII - MARIN PREDA
Morometii de Marin Preda apare in doua volume astfel: primul in anul 1955, iar al doilea in anul 1967.
Titlul este numele familiei aflate in centrul romanului. Este o familie de tip patriarhal, a lui Ilie Moromete.
Surse de inspiratie: copilaria, adolescenta si maturitatea autorului;
Creatii epice ca: Salcamul,Intalnirea din pamanturi,Calul.
Primul volum
Actiunea este plasata cu trei ani inaintea celui de-al Doilea Razboi Mondial(1937), in satul Silistea-Gumesti din
Campia dunareana.
Este structurata in trei secvente epice:
Fapte de viata care se petrec de sambata seara pana duminica noaptea, de la intoarcerea Morometilor de la
camp pana la fuga Polinei cu Birica;
Satul prezentat la seceris;
Conflictul dintra Moromete si fiii lui cei mari.
Volumul prezinta simetrie compozitionala prin reluarea observatiei despre timp: timpul era foarte rabdator cu
oamenii; viata se scurgea fara conflicte mari. si Timpul nu mai avea rabdare .
Actiunea volumului se realizeaza prin accentul pus asupra unor scene fundamentale din viata satului.
Scena cinei subliniaza statutul membrilor familiei la masa.Astfel, Paraschiv, Nila si Achim stateau langa usa,
Moromete statea parca deasupra tuturor, Catrina si cele doua fete, Tita si Ilinca erau aproape de vatra, iar
Niculae parca nu-si gasea locul.
Scena dezvaluie ierarhia familiala, gruparea copiilor dupa relatiile dintre frati, semnaland de la inceput
animozitatile existente.
Moromete se distinge drept o autoritate suprema, stapanul familiei.
Taierea salcamului : acest moment sugereaza inceputul declinului familiei lui Moromete si al satului.
Momentul se proiecteaza pe fundalul unui bocet care se aude din cimitir , exprimand o durere universala in
care se cuprind omul si natura.
Aparent Moromete taie salcamul fara remuscari dar atitudinea lui evidentiaza tensiune interioara:intr-adins,
Nila il taiem, intelegi, asa, ca sa se mire prostii.
Caderea salcamului este descrisa magistral, dramatic: se clatina, se impotrivi, balabanindu-se cateva clipe ca
si cand n-ar fi vrut sa paraseasca cerul, apoi deodata porni spre pamant, strivind linistea diminetii.
a.
b.
c.
Adunarile din poiana lui Iocan : aici se aduna barbatii imbracati in straie de sarbatoare, unde Moromete,
Cocosila si Dumitru lui Nae citeau ziarul si comentau ironic politica.
Totul se desfasoara dupa un ceremonial, incepand cu drumul lui Moromete si continuand cu intampinarea
acestuia si discutiile despre politica.
Secerisul este trait de satul intreg, ca un ceremonial mitic, specific unei colectivitati arhaice.
Carutele din sat erau toate aliniate ca intr-o procesiune, iar in urma lor casele raman goale.
Plecarea celor trei fii mai mari la Bucuresti cu oile si caii este sustinuta de sora lui Moromete, Guica.
De acum incepe decaderea lui Moromete, transformarea lui, sufera un adevarat soc, se simte invins.
Partea I
Moromete ii roaga pe cei tri fii sa vina acasa dar acestia refuza.
Catrina se indeparteaza de Moromete dupa ce afla ca ar fi vrut sa treaca totul pe numele fiilor.
Niculae se instraineaza de tatal sau si curand intra in randurile partidului comunist, care tocmai se instalase la
putere.
Aristide intocmea liste cu noii aderenti la partid, fara ca oamenii sa-si fi dat acordul
Partea aII-a Moromete o duce din ce in ce mai greu cu plata impozitelor si nu exista posibilitatea sa fie
amanate; ii cere bani lui Niculae.
Partea a III-a
Dupa multa chibzuiala, Niculae se duce la Marioara si ii spune ca nu are nicio obligatie fata de ea si ca nu se
poate insura cu ea.
Niculae , Plotoaga si Isosica incearca sa curete graul de neghina, astfel incat, taranii sa plateasca cotele.
Partea a IV-a
Moromete trece pe numele Ilincai trei pogoane si jumatate din locul casei pentru a se putea marita.
Moromete- caracterizare
Moromete are trei baieti din prima casatorie(Nila, Paraschiv si Achim), doua fete(Ilinca si Tita) si pe Niculae din a
doua casatorie.
Desi isi iubeste copiii si vrea binele acestora, isi cenzureaza orice manifestare de afectiune fata de ei.(scena
serbarii scolare)
Placerea vorbei este o pasiune pentru taranul mucalit, care profita de orice intalnire ( poiana lui Iocan,
discutiile de pe stanoaga).
Filozofia lui de viata se bazeaza si pe tehnica amanarii, incercand sa taraganeze orice decizie sau atitudine
care nu-i convine.
Il caracterizeaza ironia ascutita , inteligenta deosebita, felul sau de a face haz de necaz.(taierea salcamului)
In finalul volumului intai, Moromete devine aparent nepasatornu mai fu vazut stand ceasuri intregi pe prispa
sau la drum pe stanoaga.
Constiinta deteriorarii unei ordini durabile ii provoaca o tristete rece:Am facut tot ce trebuia. Si daca lumea e
asa cum zic ei si nu e asa cum zic eu, ce mai ramane de facut?
Spre sfarsitul romanului : Moromete are aproape 80 de ani, ii este alaturi doar Ilinca, este slabit si umbla prin
sat, pe camp.
Moartea sa reprezinta disparitia unei lumi a carei filozofie se poate rezuma astfel:Domnule, eu totdeauna
am dus o viata independenta.
Este taranul filozof, o fire reflexiva deosebit total fata de taranul din romanele lui Rebreanu.
Arta literara
Fluxul epic creeaza senzatia de viata in care detaliul releva talentul narativ al autorului.
Prozatorul descopera complexitatea sufletului taranesc, care sta sub semnul ratiunii.
TEMA 9
NEOMODERNISMUL
NICHITA STANESCU
Este caracteristic perioadei 1960-1970, care va repune poezie in drepturile sale depline, dupa ce fusese anulata
si inlocuita cu literatura ideologizata politic:
redescoperirea emotiei estetice, a lirismului pur si a sensului metaforei
se cultiva: spiritul ludic, ironia si autoironia, ambiguizarea limbajului
cititorul devine un cautator de sensuri ascunse, un adevarat initiat
refacerea legaturilor cu modernismul interbelic
ambiguizarea limbajului
Nichita Stanescu este considerat liderul poetic al celor care creau in perioada saizecistilor.
In prima etapa a creatiei se remarca inca influenta modelelor moderniste dar este evidenta capacitatea poetului
de a reinnoi limbajul(crearea de cuvinte si expresii noi: Necuvintele, Dezimblanzirea)
Primul volum, publicat in anul 1960, Sensul iubirii se concentreaza asupra unei teme majore si anume iubirea,
vazuta ca act de cunoastere. Aceasta poate duce la schimbari radicale in alcatuirea fiintei, a universului
Timpul este o alta tema a poeziei lui Nichita Stanescu. I se asociaza simboluri ale absolutului ca: stele aripa,
curcubeulsau cerul.
Infinitul, o alta tema a liricii poetului, se regaseste in dorul de absolut si in incercarea de a surprinde eternul in
fiinta cuvantului.
Conditia umana, ca tema artistica, isi asociaza simboluri ale umanului sau ale lumii imperfecte.
Al doilea volum, intitulat O viziune a sentimentelor, aduce in prim plan o modalitate originala de a privi lumea.
In acest volum gasim si poezia Leoaica tanara, iubirea .
Titlul contine o metafora explicata deja care avertizeaza asupra dimensiunii noi atribuite iubirii.
Tema :iubirea vazuta ca o modalitate de cunoastere a lumii, cu puteri creatoare.
Structura poeziei: se observa trei secvente in care metafora devine singura modalitate de transmitere a viziunii
subiective asupra evolutiei iubirii si care asigura si unitatea formala a textului.
Prima secventa: ne socheaza prin asocierea sentimentului cu forta unei leoaice tinere, iar relatia concretabstract tine sub control intentia ludica.
Primele momente ale intalnirii cu iubirea sunt asociate cu imagini ale gresivitatii motivandu-se totul prin etapele
instalarii sentimentului: asteptarea, seductia, comuniunea dintre om si iubire:Ma pandise-n incordare/ mai
demult./ Coltii albi mi i-a infipt in fata,/ m-a muscat, leoaica azi de fata.
Instalarea iubirii este perceputa ca pe o surpriza si cu cat neasteptatul este mai puternic cu atat reactia de
acceptare se contureaza socant creand tensiune poetica.
Secventa a II-a: fiinta este acaparata total de acest sentimente care potenteaza creatia si cunoasterea. Astfel
ne aflam in fata unei cosmogonii care valorifica pe aceea eminesciana.
Omul capata o noua identitate ca si lumea care se reconstituie dintr-un cercde-a dura.
Eul poetic este proiectat in centrul universului, in afara timpului: in jurul meu , natura/ se facu un cerc, de-a
dura,/cand mai larg, cand mai aproape,/ ca o strangere de ape.
Metafora curcubeului taiat in doua sugereaza doua sensuri : unul biblic al impacarii lui Dumnezeu cu lumea si
altul al unitatii in diversitatate a simturilor fiintei umane.
Miscarea de ascensiune a simturilor nu este decat o cunoastere ce aspira spre absolut, spre armonie si
imaterial.
Secventa a III-a: ne surprinde prin imaginea unei fiinte total schimbate sub influenta noii experiente a iubirii, a
cunoasterii:Mi-am dus mana la spranceana,/la tampla si la barbie/ dar mana nu le mai stie
Receptarea lumii se va face acum afectiv cu sentimentul de ciclicitate a reluarii procesului de initiere si
percepere a iubirii in timp.
Ultimele versuri ale poeziei trimit catre o integrare a fiintei intr-o lume a carei eternitate este asigurata de
repetabilitate: inca-o vreme,/ si-nca o vreme
relatia abstract-concret;
limbajul ambiguu;
dominatia metaforei;
TEMA 10
TEATRUL POSTBELIC
IONA DE MARIN SORESCU
Piesa Iona a fost scisa in 1965 si publicata in 1968. A fost reprezentata pe scena in stagiunea 19681969la Teatrul Mic , in regia lui Andrei Serban..
Opera se constituie ca o meditatie , ca o parabola creatoare a unei mitologii si anume mitologia omului
contemporan.
Alaturi de Paracliserul si Matca formeaza o trilogie dramatica intitulata Setea muntelui de sare , titlu
metafora care simbolizeaza setea omului de absolut. Toate cele 3 piese sunt opere moderne in genul
celor scrise de Beckett sau Eugen Ionescu si se constituie intr-o cautare spirituala.
Temele dezvolate de aceste monologuri dramatice, merg pana la un punct in directia existentialistilor
(omul in fata existentei coplesitoare ) insa Marin Sorescu nu face din moarte o problema fundamentala si
nu cauta in absurd o solutie de salvare .
Iona cea mai existentialista dintre piesele sale da o rezolvare originala unui conflict cunoscut in literatura
si anume omul fata in fata cu moartea.
Pentru Albert Camus ,( a scris Strainul, Ciuma).. individul aflat intr-o situatie de acest fel nu are
decat o singura solutie si anume sa iasa cat mai demn din comedia existentei prin sinucidere, care dupa
scriitorul francez este un act de revolta si demintate.
. Sorescu reluand aceasta dezbatere da alta interpretare faptelor facand din revolta fata de conditia
imposibila in care l-a pus existenta, adevarata problema a unui individ.
Cele 3 piese propun trei solutii intr-o drama existentiala , desi situatiile in care se afla indivizii sunt
diferite .
GENEZA
Piesa are la origine cunoscutul mit biblic a lui Iona , fiul lui Amitai care este insarcinat in taina sa
propovaduiasca cuvantul Domnului in cetatea Ninive . Vrea insa sa se ascunda . Se imbarca pe o corabie si
incearca sa fuga la Tarsis , dar este pedepsit de Dumnezeu care straneste o fortuna si corabierii il arunca pe
Iona in valuri . Din porunca divina Iona este inghitit de un peste urias (un chit). Dupa 3 zile si 3 nopti , timp in
care Iona se roaga lui Dumnezeu , va fi eliberat si aruncat pe uscat .
Piesa lui Sorescu nu are nimic religios , dramaturgul pastrand doar numele din fabula biblica si intamplarea
,Iona fiind inghitit de o balena.
TEMA
Plecand de la metafora lui Nietzsche solitudinea m-a inghitit ca o balena Iona da expresie srigatului tragic al
individului insingurat care face eforturi disperate pentru a-si regasi identitatea.
Pe de alta parte acest monolog al lui Sorescu este interesant si ca demonstratie a unei problematici filozofice
de natura existentiala cu privire la raportul dintre individ si societate , dintre libertate si necesitate, dintre sens
si nonsens . El prezinta imaginea lumii ca o ierarhie de sfere prelungita in timp si spatiu caruia omul se
straduieste sa-i reziste in efortul de a-si pastra identitatea.
STRUCTURA
4 tablouri , sub forma unui monolog (solilocviu), un dialog aparent , deoarece Iona vorbeste cu sine , ceea ce
simbolizeaza dorinta omului modern de a alunga singuratatea.
Primul tablou infatiseaza pe Iona pe tarmul marii ,aceasta sugerand libertate, aspiratie, iluzie si chiar
deschidere spre un orizont nelimitat. Iona este un pescar ghinionist care desi isi doreste sa prinda pestele cel
mare prinde numai fate chiar si in vis nu-i apar decat pesti mici . Ca sa nu se faca de ras isi ia cu el un
acvariu pentru a pescui pesti din el . Din aceasta cauza el se simte un ratat , pentru a prinde pestele cel mare,
Iona isi striga numele , el cugeta asupra relatiei intre viata si moarte ajungand la concluzia ca marea este plina
de nade frumos colorate care sugereaza capcanele vietii atragatoare, fascinante dar si pericolele existentei .
Iona isi asuma aceasta existenta . Finalul tabloului I il prezinta pe Iona inghitit de un peste urias cu care
incearca sa se lupte strigand dupa ajutor .Exclamatia de-ar fi macar ecoul sugereaza pornirea eroului intr-o
aventura a cunoasterii.
Taboul 2 se petrece in interiorul primului peste , in intuneric , ceea ce il determina pe Iona sa constate
ca incepe sa fie tarziu in mine. Iona vorbeste mult , logosul fiind expresia supravietuirii, solilocviul
continua cu puternica accente filozofice exprimand cele mai variate idei existentiale, de ex: de ce
trebuie sa se culce toti oamenii la sfarsitul vietii sau de ce oamenii isi pierd timpul cu lucruri ce nu le
folosesc dupa moarte. Iona doreste sa se simta liber fac ce vreau, vorbesc , sa vedem daca pot si sami tin gura . Eroul isi aminteste povestea chitului dar n u-l intereseaza decat in masura in care ar fi
ancorata in real.
Iona gaseste un cutit , semn al libertatii de actiune si constata lipsa de vigilenta a pestelui recomanda
ca ar trebui sa se puna un gratar la intrarea in orice suflet de unde reiese ideea unei selectii lucide a
lucrurilor importante din viata .
In finalul tabloului Iona devine visator si se simte ispitit sa construiasca o banca de lemn in mijlocul
marii , unde sa se odihneasca pescarusii si vantul . Aceasta banca ar fi o constructie grandioasa ,
singurul lucru pe care l-ar fi facut in viata lui . Avand de jur imprejur marea, aceasta banca ar fi fost un
lacas de stat cu capul in maini in mijlocul sufletului.
Tabloul 3 se desfasoara in interiorul celui de al doilea peste care inghitise la randul sau primul peste.
Aici se afla o mica moara de vant care poate sa se invarteasca sau sa se invarteasca , simbol al
zadarniciei . Iona mediteaza acum la viata , la conditia omului in lume , la ciclicitatea vietii; oamenii sunt
coplesiti de viata si ii uita pe cei apropriati. Apar doua personaje figurante ; pescarul 1 si pescarul 2 ,
fiecare cu cate o barna in spate fara sa scoata nici un cuvant, simbolizand oamenii ce-si duc povara
data de destin, dar care nici nu se framanta pentru gasirea de motivatii.
Iona vorbeste cu ei , vrand sa le inteleaga conditia umila . El constata ca viata aici inauntru, intr-un
spatiu restrictiv nu este una sanatoasa spiritual si Iona se intreaba de ce oamenii trebuie sa duca un
astfel de trai.
De ce ii mai mananca chitul daca n-are conditii? Iona devine increzator , se inchipuie o mare si
puternica unghie ca de la piciorul lui Dumnezeu . Iona ramane singur cu propria constiinta. Apar in
acest tablou motive noi; gemenii , prin prezenta ochilor care l privesc si cu care dialogheaza.
Iona adreseaza o scrisoare mamei sale , gandindu-se ca toti oamenii se gandesc la mama lor fiica la
mama, mama la mama , bunica la mama pana se ajunge la o singura mama , una imensa.
Apare ideea repetabilitatii existentiale a omului sugerta prin rugamintea adresata mamei de a naste
mereu deoarece ne scapa totdeauna ceva din viata . Replicile se succed cu vioiciune si amaraciune in
acelasi timp , cu tonuri grave sau ironice.
Finalul tabloului il ilustreaza o infinitate de ochi care-l privesc , simbolizand nenascutii pe care chitul ii
pastra in pantece.
Tabloul 4 il prezinta pe Iona in gura ultimului peste spintecat pe un tarm nisipos plin de alge ; respira
acum alt aer , dar nu vede marea deoarece orizontul este format din burti de peste.
Este singur in pustietatea imensa si-si strige semenii Hei!. Apar cei doi pescari care au in spinare
barnele , iar Iona se intreaba de ce intalneste mereu aceasi oameni, sugerand limita omenirii captive.
Meditand asupra relatiei dintre om si divinitate, Iona nu are nici o speranta de-naltare, drama omului este
aceea a vietii apasatoare, sufocanta in care nimeni nu poate evada in libertate Problema e daca mai
reusesti sa iesi din ceva, odata ce te-ai nascut . Doamne cati pesti, unul intr-altul!.
Intelegem din toate acestea ca pescarul a intrat intr-un alt cerc si ca universul este un fel de palnie
dantesca.A trai in aceasta lume de determinari circulare este marele eroism al omului. Problema
esentiala pentru Iona nu este sinuciderea ci daca mai reusesti sa iesi din ceva odata ce te-ai nascut .
Finalul piesei este tulburator; trezit din amnezie Iona isi aminteste despre parinti, copilarie , scoala ,
despre proprioa viata pe care o vede frumoasa, minunata , nenorocita si caraghioasa , formata din ani
pe care am trait-o eu.
Isi aminteste numele , constata ca destinul a fost potrivnic , ca totul e inversdar nu renunta spunand
plec din nou.Solutia de iesire pe care o gaseste Iona este aceea a spintecarii propriei burti , ce
semnifica evadarea din propriul destin . Gestul este insotit de cuvintele Razbim noi cumva la lumina
ceea ce poate insemna un nou inceput. Este o retragere in sine.
SEMNIFICATII
Apare metafora pestelui care este viziunea centrala a piesei. In pantelecele chitului, Iona se descopera pe
sine , ca un ins captiv intr-un labirint in care omul este vanat si vanator.
Motivul labirintului: - drum al cunoasterii; devine sinonim cu lupta impotriva propriei singuratati
-nu este intrarea doar in alt spatiu ci si in alt timp incepe sa fie tarziu in
mine
Motivul dedublarii: -personajul ajunge de la dedublarea verbala la cea a propriei fiinte; el vorbeste cu sine ,
se striga, se ipostaziaza in Iona cel fara de noroc la pescuit si Iona cel cu noroc la nori.
Solititudinea : - care este legata de motivul instrainarii si al claustrarii; e acentuata de prezenta celor doi
pescari muti. Iona sufera de singuratate si incearca s-o depaseasca, vrea sa vorbeasca si vorbeste chiar daca
nu I se raspunde, cu mama sa, cu cei doi pescari. Personajul se descopera solitar dupa fiecare evadare.
Solititudinea este insa sansa solidaritatii cu sine .
- Iona are vocatia singuratatii , scopul sau este sa iasa din labirint. El cauta un sens , este rational ,
evolueza spre luciditate, spre cunoastere de sine , vrea sa se naca din nou, spre a deveni alt Iona , capabil sasi asume destinul . Obsesia renasterii este rezultatul nevoii de a avea mereu o sansa.
Esecul nu anuleaza increderea in puterea spiritului de a invinge destinul si de a atribui un sens , o ratiune.
- stilizarea conflictului
- abandonarea formelor traditionale ale dramaticului :
intriga , conflict, deznodamant , elemente de teatru absurd
- solititudinea ca tema
- fomula operei deschise
TEMA 11
POSTMODERNISMUL
Postmodernismul
Elementul de compunere post din termenul postmodernism defineste exact curentul din punct de
vedere istoric si topologic. Postmodernismul vine dupa modernism, dupa o intreaga evolutie
sedimentata istoric a literaturii.
. Scriitorul postmodern are sentimentul ca toate lucrurile au fost deja scrise si atunci face din aceasta
o premisa pe care isi construieste propria reactie, una esentialmente culturala, a citatului intertextual
si a parafrazei.
Asadar face literatura pornind mai degraba de la literatura ce-l precede decat de la realitatea istorica
a sec al XX-lea.
Ludic pentru ca aceasta noua literatura, in marginea si in spiritual unei literaturi deja scrise dezvolta
bucuria reinterpretarii personale a unor vechi scrieri.
Termenul a fost folosit mai intai de urbanistii americani, apoi de filosofi, economisti psihologi. In
Europa s-a aplicat dupa 1960 tuturor formelor de cultura. La noi apare dupa 1980, scriitorii din
aceasta perioada numindu-se si optzecisti.
Trasaturile in literatura
Teme: banalul cotidian, caminele, navetele, vacantele, lecturile, filmele, raporturile individului cu
sistemul in care se integreaza.
1883, Aprilie
de Ion Stratan
Titlul reprezinta data aparitiei Luceafarului. Aici se intalneste autoreferentialitatea, adica poezia este
inspirata din alte opera nu din relitate, apare si antimimeticul, autoironic.
Poezia incepe cu versuri din Luceafarul eminescian: Da orizont nemarginit singuratatii marii. Acest
procedeu este intertextualitatea, tehnica prin care in cadrul poeziei nou create s-au introdus versuri din
Luceafarul.
Urmatoarele doua versuri: Si gandesc uneori cum va fi cerul dupa ce nu vom mai fi dau un ton elegiac
textului si totodata un aspect prozaic.
Urmeaza versuri in care sunt prezente imagini vizuale: Cum orizontul va deveni roz inainte de rasarit,
aici limbajul este metaforic pentru ca apar conotatii, rozul fiind de fapt viata frumoasa.
Sunt prezentate motive intalnite in creatia eminesciana: orizontul, marea, considerate leagan al vietii.
Cuvintele materii lichide, materiale sunt neologisme care contribuie la crearea unui limbaj nepoetic.
Urmatoarele trei versuri prezinta o imagine grotesca luminati pana la schelete; apare antiteza lumina
- noapte si totodata cea intre subiecti si obiecti.
A fi subiect inseamna a avea contiinta existentei de sine, obiecti care este cuvant inventat sugereaza o
entitate fara constiinta fara sentimente.