Grigore Alexandrescu (22 februarie 1810-25 noiembrie 1885)

Grigore Alexandrescu (n. 22 februarie 1810, Trgovite - d. 25 noiembrie 1885, Bucureti) a fost un poet i fabulist romn. S-a nscut la Trgovite, n anul 1810, n mahalaua Lemnului, fiind al patrulea copil al vistiernicului M. Lixandrescu. Rmne orfan i srac, dar de mic dovedete o inteligen deosebit i o memorie extraordinar. nva greaca i franceza. Ajuns la Bucuresti, este elev la pensionul Sfntul Sava, fiind coleg cu Ion Ghica. Face cunotin cu Ion Heliade Rdulescu. i uimete pe toi prin talentul su poetic. Un timp va locui acas la Heliade, care-i va publica prima poezie, Miezul nopii, n Curierul Romnesc, urmat de elegia Adio. La Trgovite. O vreme a fost ofier, dar a demisionat (1837). Din pricina unor scrieri (Anul 1840 i Lebda i puii corbului) este ntemniat. A ocupat funcii mrunte. n 1848 e redactor al ziarului Poporul suveran. n ultimii 25 de ani de via a fost marcat de alienare mintal. A murit srac la Bucureti n anul 1885. Activitatea literar

A debutat cu poezii publicate n Curierul Romnesc condus de Ion Heliade Rdulescu. Poezia sa a fost influenat de ideile care au pregtit Revoluia din 1848.Poet liric, scrie mai nti meditaii romantice, sub influena lui Lamartine. Tonul este extraordinar de fantastic i umoristic. Cea mai reuit este Umbra lui Mircea. La Cozia (fcuse o cltorie n Oltenia, cu prietenul Ion Ghica).E ultimul fabulist autentic din literatura romn, lsndu-ne vreo 40 de fabule, n care adevrul e mascat, din cauza cenzurii autoritilor (Cinele i celul, Boul i vielul, Dreptatea leului, Vulpea liberal, .a.).Lui Alexandrescu i revine meritul de a fi consacrat n literatura romn ca specii literare autonome epistola, meditaia i satira. A tradus din Lamartine i Byron. Umbra lui Mircea.La Cozia G. Alexandrescu este unul dintre cei mai importanti reprezentanti ai pasoptismului in Muntenia, care reuseste sa dea glas, prin opera lui, meditatiei de tip romantic asupra istoriei neamului, istoriei pe care a pretuit-o si pe care o transforma, de multe ori in modele pentru urmasi. G. Alexandrescu se impune in epoca la fel ca si un poet superior contemporanilor prin reflexivitatea sa autentica, profunda, anticipare, in contextul unei literaturi aflate la inceputurile sale a unei coordonate fundamentale pentru marea poezie romaneasca. Poezia Umbra lui Mircea.La Cozia a fost scrisa in 1842, dupa calatoriile facute impreuna cu Ion Ghica la manastirile din Oltenia. Vechea manastire Cozia, situata pe malul drept al Oltului, loc de veci pentru domnitorul Mircea cel Batran, i-a trezit sentimente puternice si reflectii originale despre trecutul glorios si despre razboi. Poezia aparuta in revista Propasirea, in 1844, ilustreaza romantismul, avand trasaturi specifice evolutiei acestui curent in literatura romana( tema istorica, motivele preromantice, imbinarea diferitelor specii lirice,antiteza trecut-prezent, particularitatile stilului retoric). Aceasta poezie este o meditatie cu elemente de elegie, de oda si de pastel.

Tema este istoria nationala.Poetul alege figura exemplara a lui Mircea cel Batran,domnitor ideal si pentru Mihai Eminescu in Scrisoarea III. Titlul este fromat dintr-o constructie lexicala care sugereaza evocarea unui domnitor patriot, fixand totodata si premisele romantice(fantoma-umbra, natura-la Cozia). Textul este organizat prin antiteza trecut-prezent, in doua parti principale: evocarea trecutului glorios si meditatia asupra razboiului.Cele doua parti se echilibreaza prin secventele simetrice situate la inceputul poeziei si la final. Prima secventa, cuprinde primele 3 strofe, instituind o atmosfera romantica, incarcata de mister, cu o mare tensiune lirica, deasemenea o atmosfera crepuscula, propice aparitiei fantomei, aparand starea de medidatie. Elementele romantice corespund regimului nocturn al imaginii poetice si se ilustreaza pastelul.Relatia spatio-temporala se construieste gradat, prin mentionarea unor elemente situate in apropierea eului(raul Olt,manastirea), dar si prin sugerarea unor zone ale cripticului si enigmaticului(pestera, rapa, noaptea si chipuri negre). Impresia creata de miscarea apei, de apropierea serii, combinate cu imaginea manastirii si cu aparitia fantomei este covarsitoare, fiind exprimata printr-o reactie hiperbolizata a naturii personificate: Raul inapoi se trage...muntii varful isi clatesc. Prin motivul apei, al umbrei, al manastirii vechi, al timpului trecut, al noptii, apare imaginarul romantic. Structurile valuri mandre,generatii spumegate...,...in cadenta il izbesc, creeaza imaginile dinamice ale unei naturi salbatice, dar sunt si armonii imitative valorificate in creare atmosferei.Potrivit esteticii romantice, natura este cadru si sentiment. Secventa a doua cuprinde strofele IV-XII, care evoca domnia legendara a lui Mircea, asociind imagini din trecutul glorios. Discursul liric se transforma din unul specific pastelului, in unul specific odei: Ascultati!...marea fantoma face semn.. da o porunca...!Ostiri, taberi fara numar imprejuru-i inviez.../Glasul ei se-ntinde, creste, repetat din stanca-n stanca,/Transilvania laude, ungurii se inarmez. Dialogul cu natura este o influenta a literaturii populare-Oltule, care-ai fost martur vitejiilor trecute, dar si interogatia retorica, exprima spiritul refleziv-Cine oar poate sa fie omul care te-a-ngrozit?. Accentele de oda exprima credinta poetului ca Mircea intruchipeaza idealul de vitejie stramosesc si dorinta de libertate. Ideile si imaginile despre domnia lui Mircea cel Batran conduc la antiteza romantica trecut-prezent Noi citim luptele voastre, cum privim vechea armura/ Ce un urias odata in razboaie a purtat;/Greutatea ei ne-apasa,trece slaba-ne masura,/Ne-ndoim dac-asa oameni intru adevar au stat. Secventa a treia este alcatuita din strofele XIII-XIV, fiind o meditatie comparativa trecutprezent,poetul este constient ca razboiul nu inseamna numai eroism, ci si moarte.Poetul combate razboiul,pe care il infatiseaza alegoric: Caci razboiul e bici groaznec, care moartea il iubeste.

Secventa a patra cuprinde strofele XV-XVI si realizeaza revenirea la cadrul romantic.Textul revine armonios, unitar si echilibrat.Ultimele doua versuri Si-ale valurilor mandre generatii spumegate/Zidul vechi al manastiriei in cadenta il izbesc, sunt identice cu ultimele versuri ale primei strofe, care sugereaza consubstantialitatea timpului si a memoriei afective. Discursul liric construit la persoana I indica subiectivarea eului, interiorizarea refleziva si elegiaca. Lirismul subiectiv se realizeaza prin figuri de stil, structuri lingvistice,elemente de sintaxa poetica, prin care eul liric transmite senzatii,reflectii,sentimente:epitetul valuri mandre, metaforaceasul nalucirei, enumeratia Dintr-o pestera, din rapa, noaptea iese,mampresoara:/De pe muche,de pe stanca, chipuri negre se cobor.Toate aceste figuri de stil genereaza o tensiune lirica de un dramatism aparte. Poezia are 16 catrene cu versuri lungi, de 15-16 silabe, subliniind ideea poetica.Rima este incrucisata,iar ritmul trohaic care confera versurilor o armonie speciala. Limbajul indica evolutia limbii romane pana in epoca pasoptista.Fonetismele arhaice, precum dezvaleste,inarmez,repeteaza confera textului o muzicalitate nostalgica.Predomina verbul si substantivul fiind importante in construirea pasajelor descriptivevocatoare.Originalitatea limbajului reflecta romantismul pasoptist,aspectele estetice promovate in epoca. PoeziaUmbra lui Mircea.La Cozia de Grigore Alexandrescu ilustreaza trasaturi ale romantismului romanesc.Prin puritatea sentimentelor,textul il propulseaza pe autor printre precursorii lui Mihai Eminescu.