Pasoptismul. Perioada paoptist (1830-1860) este o epoc de afirmare a literaturii naionale, n preajma Revoluiei de la 1848.

Perioada se caracterizeaz printr-o orientare cultural i literar cu trsturi specifice epocii de avnt revoluionar, de emancipare social i naionala, de militare pentru realizarea Unirii. Este perioada n care se ncearc arderea" unor etape care nu fuseser parcurse de literatura noastr i care se desfuraser succesiv n literaturile occidentale, n decursul a mai bine de un secol i jumtate. Principala trstur a literaturii paoptiste const n coexistena curentelor literare, nu numai n opera aceluiai scriitor, ci chiar i n aceeai creaie. Curentele literare (iluminism, preromantism, romantism, clasicism, realism incipient) sunt asimilate simultan. Paoptismul este o ideologie literar niciodat sintetizat ntr-un program particular i supus unor comandamente exterioare: mesianism cultural i revoluionar, spirit critic, deschidere spre Occident i lupta pentru impunerea unui specific naional, contiin civic i patriotic, contiina pionieratului n mai toate domeniile vieii, o retoric a entuziasmului i a trezirii la aciune. Afirmarea unei generaii de scriitori, gazetari, istorici i oameni politici, numit de posteritate generaia paoptist, determin nceputul modernitii noastre culturale, o perioad de tranziie i de prefaceri palpabile. Scriitorii paoptiti au vocaia nceputurilor i, poate de aceea, disponibilitatea de a aborda mai multe domenii, genuri, specii, mai multe tipuri de scriitur. Polimorfismul preocuprilor individuale se explic n contextul epocii. Pn la 1830 nu se poate vorbi la noi de o tradiie a literaturii culte sau de o intenionalitate estetic a scrierilor literare. Contiina faptului artistic, ideea de beletristic, se nasc n aceast perioad, cnd se petrece i transformarea autorului n scriitor. Curentele sunt importate o dat cu formele, ideile literare vin mpreun cu tiparele narative sau prozodice. Occidentalizarea nu s-a produs brusc, ci a traversat etapa iniial a traducerilor, a adaptrii, a imitrii modelelor, a respectrii structurilor date (n fond, conform ideologiei clasicismului). Activitatea publicistic a lui Koglniceanu, Russo, Alecsandri i Negruzzi, prin atitudinea lor lucid i responsabil, a contribuit la instituirea premiselor culturii romne moderne. Dorul imitaiei s-a fcut la noi o manie primejdioas, pentru c omoar n noi duhul naional. [...] Traducerile ns nu fac o literatur." afirm Koglniceanu n Introducie la Dacia literar, n 1840. Articol-prograra al romantismului romnesc, Introductia se axeaz pe evidenierea necesitii de realizare a unei literaturi naionale originale i pune n micare o schem de idei generale. Literatura paoptist se dezvolt sub semnul romantismului european i parcurge un drum sinuos. Dup literatura anilor 1825-1830, care abund n adaptri dup autorii strini, n special francezi, e de remarcat sincronismul dintre manifestul romantismului francez (Prefaa la drama Cromwell, de Victor Hugo, n 1827) i articolul-program Introducie, publicat de Koglniceanu n 1840. Scriitorii romni ai epocii asimileaz rapid manifestul romantismului francez i aplic principiile acestuia, cu particularitile curentului naional-popular de la revista Dacia literar. Scriitorii generaiei paoptiste au cultivat teme i motive romantice, au ales istoria ca surs de inspiraie pentru o liric a patriotismului ardent i natura - coordonat a sufletului romnesc, au valorificat literatura popular i mitologiile orientale. Fantezia creatoare, libertatea de creaie, aspiraia spre absolut, spiritul rebel i contestatar sunt cteva trsturi ale scriitorilor paoptiti. Romantismul Biedermeier este o variant degradat a Romantismului nalt, manifestat n Europa n perioada 1790-1815, impur, eclectic i predispus la orice compromis stilistic sau simbioz tematic. Conceptul de romantism Biedermeier se poate asocia produsului literar al anilor 1830-1860 (cf. Virgil Nemoianu, respectiv, Nicolae Manolescu) pentru a identifica fenomenul hibridrii estetice, conglomerat de forme i motive vechi i noi n cuprinsul aceleiai opere. Alecsandri ar putea fi n acest sens exemplul tipic. Poezia paoptist cultiv specii lirice i epice. n unele opere se mbin trsturi ale mai multor specii. Poezia liric: pastelul (Vasile Crlova, nserare, Ruinurile Trgovitii, Vasile Alecsandri, Pasteluri), idila (Vasile Alecsandri, Rodica), elegia (Vasile Crlova, Pstorul ntristat, Dimitrie Bolintineanu, O fat tnr pe patul morii, Vasile Alecsandri, Stelua), meditaia (Grigore Alexandrescu,

Meditaie, Umbra lui Mircea. La Cozia, Anul 1848, Ion Heliade-Rdulescu, Visul, O noapte pe ruinele TrgoiHte), oda i imnul (Vasile Crlova, Marul otirii romane, Vasile Alecsandri, Od ostailor romani, Hora Unirii, Deteptarea Romniei, Andrei Mureanu, Un rsunet), satira i epistola (Grigore Alexandrescu, Satir, Duhului meu, Vasile Alecsandri, Epistol generalului Florescu). Poezia epic: balada de inspiraie folcloric (Ion Heliade-Rdulescu, Zburtorul), balada istoric (Dimitrie Bolintineanu, Muma lui tefan cel Mare, Mircea i solii), poemul (Vasile Alecsandri, Dumbrava Roie, Dan, cpitan de plai), legenda (Vasile Alecsandri, Legenda ciocrliei, Legenda rndunici), fabula (Alexandru Donici, Fabule, Grigore Alexandrescu, Fabule), snoava n versuri (Anton Pann, Povestea vorbei), epopeea (Ion Heliade-Rdulescu, Anatolida, Mihaida, Dimitrie Bolintineanu, Traianida). Vasile Alecsandri PASTELURI Miezul iernii n paduri trasnesc stejarii! E un ger amar, cumplit! Stelele par nghetate, cerul pare otelit, Iar zapada cristalina pe cmpii stralucitoare Pare-un lan de diamanturi ce scrtie sub picioare. Fumuri albe se ridica n vazduhul scnteios Ca naltele coloane unui templu maiestos, si pe ele se aseaza bolta cerului senina, Unde luna si aprinde farul tainic de lumina. O! tablou maret, fantastic!... Mii de stele argintii n nemarginitul templu ard ca vecinice faclii. Muntii sunt a lui altare, codrii - organe sonoare Unde crivatul patrunde, scotnd note-ngrozitoare. Totul e n neclintire, fara viata, fara glas; Nici un zbor n atmosfera, pe zapada - nici un pas; Dar ce vad?... n raza lunii o fantasma se arata... E un lup ce se alunga dupa prada-i spaimntata!

Dimineata Zori de ziua se revarsa peste vesela natura, Prevestind un soare dulce cu lumina si caldura, n curnd si el apare pe-orizontul aurit, Sorbind roua diminetii de pe cmpul nverzit. El se-nalta de trei suliti pe cereasca mndra scara si cu raze vii saruta june flori de primavara, Deditei si viorele, brebenei si toporasi Ce razbat prin frunze- uscate si s-arata dragalasi. Muncitorii pe-a lor prispe dreg uneltele de munca. Pasarelele-si dreg glasul prin huceagul de sub lunca. n gradini, n cmpi, pe dealuri, prin poiene si prin vii Ard movili buruienoase, scotnd fumuri cenusii. Caii zburda prin ceairuri; turma zbiara la pasune;

Mieii sprinteni pe colnice fug gramada-n repejune,

si o blnda copilita, torcnd lna din fuior, Paste bobocei de aur lng-un limpede izvor

Pastelul este o creaie liric descriptiv, aparinnd literaturii culte care, prin intermediul unui peisaj, transmite sentimentele eului liric. Modul de expunere folosit este descrierea. ntr-un pastel dominante sunt imaginile artistice, realizate prin figuri de stil, organizate ntr-o descriere tip tablou. Aceasta poate avea ca tem un anotimp, un col de natur, un moment al zilei, un aspect din viaa micilor vieuitoare etc. La origine termenul pastel desemna un creion colorat, moale, pentru desen, fcut din pigmeni pulverizai, amestecai cu talc i cu gum arabic sau orice tablou ori desen executat cu acest fel de creioane. Preluat de poetul romn Vasile Alecsandri, termenul a ajuns s desemneze o poezie cu coninut liric, n care se zugrvete un tablou din natur. Vasile Alecsandri este considerat cel mai mare pastelist romn. Exemple: Sfrit de toamn, Iarna, Mezul iernii, Gerul, Viscolul, Dimineaa, Noaptea, Malul Siretului. Pastelurile, bogate n imagini artistice (vizuale, olfactive i auditive) exprim sentimentele poetului n mod direct, prin intermediul descrierii i al epitetelor, comparaiilor i al personificrilor. Autorul creioneaz un tablou al naturii avnd n prim-plan elementele ale naturii pe care la descrie. Deoarece pastelul este o specie a genului liric, n el mai sunt prezentate i elemente de prozodie, ritm i msur. Creatorul pastelului n literatura romn este considerat Vasile Alecsandri. Toate pastelurile sale au fost publicate n revista Convorbiri Literare(1868-1869) Pasteluri au mai scris: Ion Heliade Rdulescu, Mihai Eminescu, George Bacovia, George Cobuc, Ion Pillat, Lucian Blaga etc. Trsturile pastelului Sunt prezentate trsturi caracteristice ale unui anotimp, col de natur Sunt exprimate, prin tabloul creat, sentimentele poetului Se folosesc figuri de stil specifice descrierii: epitetul dublu, triplu, ornant, cromatic, metaforic, personificarea, comparaia, repetiia, aliteraia, enumeraia, asonana Modul de expunere este descrierea Pastelul Pastelul este o creaie liric descriptiv n versuri n care se nfieaz un tablou din natur (un peisaj, momente ale zilei, imaginea unor anotimpuri, aspecte din viaa plantelor i /sau animalelor) fa de care autorul i exprim n mod direct i discret impresiile i sentimentele. Creatorul pastelului este n literatura romn este Vasile Alecsandri, cel care a publicat n revista Convorbiri Literare de la Iai numeroase poezii inspirate de frumuseile naturii din zona Mircestiului. Critica literar apreciaz c pastelul reprezint cea mai izbutit parte a creaiei artistice a Bardului de la Mircestiu. Exemple: - Sfrit de toamn Iarna Mezul iernii Gerul Viscolul Dimineaa - Noaptea Malul Siretului

Caracteristicile pastelului Tema poeziei: nfiarea frumuseilor naturii n anotimpul iarna, exprimarea strilor sufleteti de acest anotimp Titlul: Este simplu n strns legtur cu tema denumind anotimpul descris Structura: Discursul liric este constituit din dou dimensiuni diferite 1. Primul tablou primele trei strofe exprim nelinitea eului liric generat de cderea necontenit a zpezii 2. Al doilea tablou ultima stof, aflat n opoziie cu primul (opoziia este sugerat prin conjuncia adversativ dar) surprinde revenirea la echilibrul de dinainte de potopul hibernal, optimismul i ncrederea aduse de apariia soarelui - predomin imaginile vizuale i cele motorii (de micare, micarea este prezent n prima i ultima strof) - monotonia cromatic dar i cea pe care o sugereaz aspectul static al tabloului sunt spulberate de unica imagine auditiv prezent n final voios rsun clinchete de zurgli - limbajul este de o mare expresivitate frecvente fiind epitetele i comparaiile epitete: cumplita iarn, fluturi albe umeri dalbi, mndra ar soarele rotund i palid metafore: lungi troiene cltoare, umeri dalbe zale argintie, oceanul din ninsoare A. comparaie: fulgii zbor, plutesc n aer ca un roi de fluturi albi B. repetiii mpletite cu enumeraie: Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaa ninge iar! C. enumeraie: Pe cmp, pe dealuri, mpregiur n deprtare inversiune: mndra ar doritul soare I. Verbele la prezent au rolul de a apropia de ochiul i sufletul cititorului, imaginile prezentate i de a le eterniza personificarea: se mbrac mndra ar soarele dismiard versificaia: - structur strofic de 4 catrene versuri lungi 15-16 silabe ritmul trohaic rima mperecheat Vasile Alecsandri - "Pasteluri" -prezentare generala Pastelul este o specie a genului liric cunoscuta in aceasta forma numai in literatura romana, creata si dusa la celebritate de Vasile Alecsandri intr-un ciclu de versuri, numit chiar "Pasteluri". Poeziile au aparut (cu doua exceptii) in revista "Convorbiri literare" in perioada 1868-1869. Sfidand sabloanele, Alecsandri se fixeaza la geografia autohtona, si individualizeaza un colt de natura lipsit de sublimitate. El descrie o zona cuprinsa intre deal si campie, echilibrata sub raportul temperaturii, al formelor de viata vegetala, al rotatiei anotimpurilor, una din ipostazele veridice ale pamantului romanesc. Universul "Pastelurilor" e strabatut de euforie vitala si optimism cosmic. El implica regularitatea ciclurilor naturii, armonia randuielilor firii, ordinea imanenta a creatiei. Anotimpurile vin si pleaca: Toamna rugineste lunca, aduce nori suri si vanturi fioroase; Iarna acopera cu troiene campurile, scoate lupii la prada in noptile cu vifornita; primavara se anunta cu intoarcerea cocotilor si randunelelor, prin elanul exploziv al mugurilor si iesirea plugarilor la munca;

vara rodeste holdele cu ploi fertile si soare cald, rasplatind osteneala seceratorilor. Zilele se scurg calme: Inserarea urmeaza diminetii, linistea satului adormit si oracaitul broastelor succed muncii harnice si invalmasitei agitatii diurne. Fortele naturii, vantul, ploaia, viscolul se integreaza marelui mecanism planetar, repetandu-si lucrarea, la ceasurile sorocite. Oamenii insisi participa la jubilatia universala; ei sunt zugraviti, in mod precumpanitor, in doua atitudini , simple si permanente: in zbenguierile dragostei si in incordarea activitatii productive. Ei reprezinta mai putin taranimea unei societati determinate si mai mult tipului unei umanitati atemporale, apartinand nemijlocit naturii si incorporandu-se ei. Cu "Pastelurile" Alecsandri atinge treapta deplinei maturizari a talentului. Versul isi pastreaza simplitatea, cursivitatea, limpezimea. Formula compozitioanala, de obicei de patru strofe, recurge la o mica inscenare, terminata adesea in poanta, pentru destinderea atmosferei. Imaginea, bazata pe perceptie, traduce momentan senzatia, fara digresiuni sau paranteze. Tabloul e dinamic si concis. Timpul "Pastelurilor" este invariabil prezentul, intrucat poezia ne implica in postura de spectatori. Desenul esentializeaza, surprinzand conturul obiectelor, mai ales miscarile si detaliile. Dese comparatii gratioase ("Fulgii zbor, plutesc in aer ca un roi de fluturi albi"), sau pline de o calma maiestate ("Fumuri albe se ridica in vazduhul scanteios/Ca inaltele coloane unui templu meiestos"), intaresc sentimentul de seninatate clasica. Legate de artele plastice (pastel=desen in creion moale, usor colorat), aceste poezii manifesta preocuparea pentru satisfacerea unor exigente specifice: compozitie, colorit, echilibru. Corespondenta sentiment / natura (romantica) este subliniata de faptul ca tabloul este insufletit de o prezenta umana, care sprijina degajarea unui sens; dar e descrisa obiectiv, cu ochii unui privitor din afara. Comentariul poeziei - Miezul Iernii, de Vasile Alecsandri Tema Poezia 'Miezul iernei' de Vasile Alecsandri este unul dintre cele mai valoroase pasteluri ate bardului de la Mircesti. Poetul descrie tabloul plin de maretie al unei nopti de iarna, in care se simte coplesit de perfectiunea si grandoarea naturii, incremenita de un ger naprasnic. Universul poeziei In strofa intai prinde contur tabloul naturii impietrit de 'un ger amar, cumplit'. Efectele gerului sunt inspaimantatoare: in paduri trosnesc stejarii, plesnind zgomotos, stelele 'par inghetate' lucind pe cerul care 'pare otelit', iar pe campii, zapada 'cristalina' si 'stralucitoare' 'Pare-un lan de diamanturi ce scartaie sub picioare. Tabloul dobandeste alta infatisare sub biciuirea inghetata a gerului, totul capatand un aspect rece si inghetat 'stelele par inghetate', bolta cereasca este rece, cu un luciu ca al otelului, iar pe pamant zapada nu mai este pufoasa si moale, ci capata stralucirea si taria cristalului, a diamantului, scartaind sub picioare. Strofa a doua. In aceasta strofa, natura este surprinsa in intregime sub forma unui templu maiestuos, legatura tainica intre cer si pamant. 'Fumurile albe' ce se inalta spre vazduhul stralucitor, 'scanteios', sunt asemuite cu 'inaltele coloane' ale unui templu maret unind cerul cu pamantul. Pe ele se asaza ca o cupola 'bolta cerului senina / Unde luna isi aprinde farul tainic de lumina'. Lumina lunii izvorand tainic de pe bolta cereasca face sa straluceasca si mai mult comorile iernii. Singurul semn de viata si de caldura in acest univers stralucitor si rece este fumul, inaltandu-se in vazduh sub forma unor colonade albe si subfiri. Strofa a treia. Vederea acestui templu grandios, aproape ireal, starneste admiratia si uimirea poetului: 'O! tablou maret, fantastic!' El se simte coplesit de frumusetea si grandoarea naturii hibernale: 'Mii de stele argintii /In nemarginitul templu ard ca vecinice faclii.' Purtatoare ale luminii vesnice, stelele par niste faclii stralucitoare care ard pentru eternitate. Continuand descrierea naturii ca un templu urias, poetui compara muntii cu altarele acestuia, iar codrii cu niste 'organe sonoare' in care crivatul face sa rasune o muzica ce trezeste spaima: 'Muntii sunt a lui altare, codrii organe sonoare / Unde crivatul patrunde, scotand note-ngrozitoare'. Strofa a patra. Tabloul nocturn al iernii este incremenit, pustiu si tacut: 'Totui e

in neclintire, fara viata, fara glas; / Nici un zbor in atmosfera, pe zapada nici un pas'. Aspectul naturii lipsite de viata si de miscare este accentuat de repetitia cuvintelor: 'fara viata, fara glas' sau a cuvintelor 'nici un', accentuand absenta oricarui zbor in vazduh sau a urmelor pe zapada: 'Nici un zbor in atmosfera, pe zapada nici un pas'. In acest peisaj neclintit si tacut, poetului uimit si neincrezator i se dezvaluie urma vietii, in lumina lunii, ca o fantasma apare un lup alergand dupa prada inspaimantata: 'Dar ce vad? in raza lunei o fantasma se arata / E un lup ce se alunga dupa prada-i spaimantata!'. Apartia vietii si a miscarii dinamizeaza tabloul, il face mai putin inspaimantator. Sentimentul de incordare si teama se risipeste, poetul admira privelistea nocturna care se insufleteste. Realizarea artistica Cuvintele poeziei par simple, dar ele alcatuiesc combinatii redand surprinzatoare si emotionante imagini. Predomina imaginile vizuale conturand tabloul grandios al naturii hibernale, intr-o ingemanare a cerului cu pamantul, in culori si nuante de alb stralucitor, otelit, rece. Intregul tablou nemiscat si tacut este rareori cuprins de zgomotul stejarilor care trosnesc de ger, de scartaitul pasilor pe zapada sau de muzica 'ingrozitoare' scoasa de crivat in adancul codrilor. 0 singura imagine dinamica aduce prezenta vietii in finalul poeziei: goana lupului flamand dupa prada inspaimantata. In concluzie, imaginile vizuale predominante se impletesc cu cateva imagini auditive si de miscare. Figurile de stil creeaza un tablou surprinzator prin maretie, dar si terifiant totodata prin prezenta gerului care ingheata totul, alungand orice urma de viata. Epitetele simple sau duble scot in evidenta caracteristicile tabloului: 'ger amar, cumplit', 'stelele par inghetate', 'cerul pare otelit, 'zapada cristalina', 'campii stralucitoare', 'vazduh scanteios', 'tablou maret, fantastic' etc. Enumerarile reprezinta figuri de stil centrale pe care se bazeaza structura pastelului, in descrierea elementelor componente ale acestui templu urias, fantastic: 'Muntii sunt a lui altare, codrii organe sonoare'; 'Totul e in neclintire, fara viata, fara glas' etc. Comparatiile accentueaza trasaturi uimitoare ale peisajului: 'Fumuri [] / Ca inaltele coloane'; 'stele / ard ca vecinice faclii. Repetitiile subliniaza incremenirea si lipsa vietii din acest tablou: 'fara viata, fara glas. / Nici un zbor [], nici un pas'. Metaforele dau mai multa expresivitate versului, conturand imaginea acestui templu al naturii in care fiecare element dobandeste un anume rol: 'Muntii sunt a lui altare, codrii organe sonoare', 'templu maiestos', 'farul tainic de lumina'. Antiteza subliniaza contrastul dintre imagini: 'Fumuri albe se ridica []/ Si pe ele se asaza; 'Totul e in neclintire' 'E un lup ce se alunga []'. Personificarea subliniaza insusiri umane atribuite naturii: 'luna isi aprinde', 'o fantasma se arata'. Prozodia Versurile ample, cu o masura de 15 silabe, aduc o muzicalitate de profunda vibratie, in care rima imperecheata si ritmul trohaic au un rol important. Muzicalitatea versurilor creeaza o orchestratie a naturii care subliniaza sugestiv grandoarea tabloului.

Demonstraie c un text este pastel (planul compunerii) Redacteaz o compunere de 10-15 rnduri n care s motivezi c o oper literar dintre cele studiate de tine la coal este un pastel. n compunerea ta trebuie: s defineti pastelul; s demonstrezi c textul studiat are caracteristicile prezente n definiia general a pastelului; s ai un coninut adecvat tipului de text i cerinei formulate; s te nscrii n limitele de spaiu indicate. PLANUL COMPUNERII I.INTRODUCERE Definiia pastelului II. CUPRINS Argumentarea apartenenei textului " Mezul iernei / alt pastel studiat", la specia pastelului a) creaie liric, n care ideile i sentimentele sunt exprimate prin intermediul unui tablou din natur: -prezentarea pe larg (strof cu strof a imaginilor artistice, a ideilor i a sentimentelor exprimate; -comentarea procedeelor artistice i a efectelor artisitice obinute (figuri de stil etc.); - citate; -prezena eului liric - prin ce este marcat b) n versuri - elemente de versificaie: strof, vers, rim, ritm, msur; COMPUNEREA Pastelul este o creaie liric, n versuri, n care se zugrvete un tablou din natur. Creatorul acestei specii literare n literatura romn este Vasile Alecsandri. Mezul iernei este un pastel, pentru c are caracteristicile acestui tip de text. n primul rnd Mezul iernei este o creaie liric n care se zugrvete un tablou din natur. Autorul i exprim gndurile i sentimentele n mod direct. n strofa I, ............................................ ......................................................... n strofa a doua ...................................... ............................................................ n strofa a treia ..................................... .............................................................. n strofa a patra ..................................... ............................................................ Eul liric i face simit prezena prin ...... .................................................. n al doilea rnd Mezul iernei este un text n versuri. ..... ..............................................................

III. NCHEIERE Concluzii - rezumatul cuprinsului

n concluzie, Mezul iernei este pastel, deoarece ......................................................

Vasile Alecsandri (1818 - 1890), reprezentant de seama al generatiei de scriitori pasoptisti, a abordat in creatia sa o mare varietate de specii literare, intre care un loc aparte il ocupa pastelurile, al caror creator este. in pastelurile sale, Vasile Alecsandri ilustreaza natura cu toate frumusetile ei, in toate anotimpurile, realizand un adevarat calendar in versuri, "o lirica a linistii si fericirii rurale". (G.CalinescU) Pastelul "Mezul iernei" de Vasile Alecsandri a aparut in revista "Convorbiri literare" la 1 februarie 1869. Titlul semnifica esenta ideatica a pastelului, descrierea anotimpului friguros, deja instalat si in plina manifestare, zapada oferind un spectacol sclipitor, iar fiarele salbatice cutreierand nestanjenite alba intindere pustie. Structura, semnificatii, limbaj artistic Pastelul "Mezul iernei" de V.Alecsandri este alcatuit din patru catrene dispuse simetric, conform celor doua planuri: prima si ultima strofa apartin planului real, iar strofele a doua si a treia tin de planul transfigurat. O trasatura specifica tuturor pastelurilor, care se manifesta si in "Mezul iernei" este imbinarea spatiului terestru cu spatiul cosmic, Alecsandri compunand tabloul anotimpului descris prin imagini vizuale, imagini auditive si figuri de stil care-i particularizeaza lirismul creatiei. Prima strofa ilustreaza planul real, conturat din elemente terestre si cosmice. Procedeul artistic folosit pentru a crea efecte muzicale este cezura (pauza ritmica in interiorul unui vers, care-1 imparte in doua sau mai multe emistihuri - A.A.), care imparte versul lung in doua emistihuri (fiecare dintre cele doua jumatati ale unui vers, despartite de cezura - n.n.). Primele doua versuri sunt impartite fiecare in cate doua emistihuri, propozitiile sunt scurte, sacadate, pentru a exprima concentrat caracteristicile anotimpului hibernal, conturand o natura statica, incremenita, intr-o noapte foarte geroasa: "in paduri trasnesc stejarii! E un ger amar, cumplit! / Stelele par inghetate, cerul pare otelit". Poezia incepe cu un complement circumstantial de loc - "in paduri" pentru a fixa spatiul peisajului hibernal si a exprima atitudinea de contemplatie obiectiva a poetului, care inregistreaza ca spectator si descrie pentru cititor tabloul naturii. Elementele terestre - padurile si "stejarii" - se intrepatrund cu cele cosmice - "stelele", "cerul" - formand o imagine vizuala unitara prin manifestarea gerului si a zapezii care acopera intreaga natura. Forta gerului este sustinuta de imagini auditive, redate prin verbe sugestive - "trasnesc", "scartaie" - si epitetul dublu "amar, cumplit". Semnele exclamarii din primul vers sugereaza emotia puternica a poetului, atitudinea de uimire si incantarea care il cuprind in fata frumusetii acestei naturi incremenite de gerul aspru. Urmatoarele doua versuri amplifica viziunea poetului, deschizand mai larg spatiul catre imensitate, sugerata de intinsele "campii stralucitoare". Albul, culoarea specifica iernii, este sugerat de neaua care acopera intreaga fire -"zapada", de epitetele "cristalina" si "stralucitoare", precum si de metafora "lan de diamanturi". Comparatiile din versul al doilea -"Stelele par inghetate, cerul pare otelit" completeaza imaginea anotimpului geros care a cuprins deopotriva teluricul si cosmicul. Imaginea vizuala a tabloului din prima strofa este dominata de o lumina ireala, fascinanta, facand trecerea de la planul real la planul transfigurat din strofele urmatoare. In strofa a doua, se compune o imagine vizuala monumentala a iernii, conturandu-se un tablou maret prin enumerarea detaliilor cu efect fabulos, exprimate prin epitete sugestive: "Fumuri albe", "vazduhul scanteios", "templu maiestuos", "bolta () senina" si epitetul prin inversiune "inaltele coloane". Trasatura dominanta a tabloului este lumina stralucitoare, ireala care imbraca deopotriva teluricul si cosmosul - cerul isi sprijina bolta pe fumurile care ies din hornurile caselor - "Si pe ele se asaza bolta cerului senina", iar luna, personificata, straluceste misterios peste intreaga fire: "Unde luna isi aprinde farul

tainic de lumina". Prezenta oamenilor este numai sugerata in cadrul acestei naturi feerice, prin fumurile albe ce se inalta in vazduh, imaginea fiind construita printr-o comparatie: "Fumuri albe ()/ Ca inaltele coloane". Desi geros, peisajul hibernal sta sub semnul incantarii si al luminozitatii, stralucirea zapezii sub lumina lunii creand o iluzie diurna (care se petrece in timpul zilei, de zi - n.n.), chiar daca tabloul este nocturn. Strofa a treia debuteaza printr-o interjectie urmata de semnul exclamarii -"O!" - sugerand sentimentele de admiratie si uimire ale poetului in fata acestui tablou ireal si incantator, exprimate printr-un epitet dublu: "tablou maret, fantastic/ ". Emotia poetului este amplificata de semnul exclamarii si de punctele de suspensie, care indeamna la meditatie si reflectie, accentuand extazul in fata maretiei naturii. Dimensiunea cosmica a peisajului este redata prin stralucire cereasca, imagine vizuala realizata prin epitetele"Mii de stele argintii" si "nemarginitul templu", ultima fiind si o metafora sugestiva pentru imensitatea boltii ceresti. Comparatia "stele argintii () ard ca vecinice faclii" si metaforele "Muntii sunt a lui altare" si "codrii organe sonoare", creeaza o imagine sacra, impunand o stare de religiozitate eului liric, in fata acestui tablou al naturii. Linistea incremenita de gerul nemilos este strapunsa de suieratul crivatului, care, personificat prin verbele "patrunde" si "scotand", realizeaza o imagine auditiva impresionanta si prin epitetul "note-ngrozitoare". Ultima strofa reia imaginea din strofa intai, aceea a naturii statice, incremenite -"Totul e in neclintire"-, realizata printr-o enumeratie gradata ascendent - "fara viata, fara glas"; "nici un zbor (), nici un pas". Peisajul inghetat este dinamizat in finalul poeziei prin prezenta unei fiinte care s-a incumetat sa iasa din adapost, starnind uimirea si teama poetului: "Dar ce vad? in raza lunei o fantasma se arata / E un lup ce se alunga dupa prada-i spaimantata". Imaginea motorie este introdusa de interogatia retorica "Dar ce vad?", sugerand surprinderea poetului in fata tabloului fabulos, prin ivirea unui lup, care, in inchipuirea sa, este exprimata prin metafora "ofantasma". Prozodia. Poezia "Mezul iernei" de Vasile Alecsandri are ritm trohaic, rima imperecheata, iar versurile sunt lungi, ca in majoritatea pastelurilor sale, de 15-16 silabe. Imaginea naturii este construita cu o adevarata "tehnica picturala", Alecsandri reusind sa ajunga prin pasteluri "la gradul celmai inalt de arta si la culmea talentului sau". Scrie un eseu n care s prezini trsturi ale unei poezii care aparine unui scriitor din perioada paoptist. Mezul Iernii de Vasile Alecsandri IPOTEZ Publicate n 1868-1869, n revista Convorbiri literare, Pastelurile lui Alecsandri reprezint o oper de maturitate. Prin acest ciclu de poezii ale senzorialitii i ale relaiei nemijlocite cu natura, Vasile Alecsandri impune o nou specie n literatura romn. FORMULAREA ARGUMENTELOR Vasile Alecsandri reprezint un model pentru mentalitatea scriitorului paoptist. Opera sa se afl la ntretierea romantismului cu clasicismul, ca expresie a ncercrii de recuperare, ntr-un timp relativ scurt, a diferenelor dintre literatura romn i cea occidental. ARGUMENTARE Dei sunt publicate mai trziu, Pastelurile reflect o trstur a literaturii paoptiste, coexistena curentelor literare (clasicism, romantism), i o tem specific acestei perioade, tema naturii. n general, poeziile aparin clasicismului, prin viziunea asupra naturii, prin impersonalitate i optimism cosmic, prin expresie i echilibru compoziional. Diferena fa de precursori n abordarea temei naturii reflect diferena ntre romantism i clasicism, ntre proiecia sensibilitii n exterioritatea lumii i nregistrarea obiectiv a universului, cu armoniile, ritmurile i dinamismul lui. ns ciclul se deschide cu o poezie meditativ, de atmosfer, Serile la Mirceti, n care atitudinea eului liric se apropie de aceea eminescian din poezia Singurtate. Mezul iernei este un pastel reprezentativ, datorit viziunii poetice clasiciste, a compoziiei (alternana static-dinamic) i prin faptul c nfieaz frumuseea

iernii, anotimp evocat n mai multe creaii ale ciclului: Iarna, Gerul, Viscolul, Bradul. Tema poeziei este natura ncremenit sub ncletarea gerului, care compune tabloul fantastic" al nopii de iarn. Atitudinea poetic este admiraia fa de mreia cosmic, de linitea absolut. Impersonalitatea vocii lirice este motivat de faptul c accentul se pune pe spectacolul naturii contemplate, magnific panoram nregistrat obiectiv. Mrcile lexico-gramaticale ale eului liric sunt minime: un verb la persona I singular, vd, o,interjecie, o!", punctele de suspensie i propoziii exclamative sau interogative. Ipostaza poetic este aceea a unui spectator ndrgostit de natur. Titlul sugereaz ncremenirea naturii i atotputernicia iernii. Compoziional, poezia este alctuit din patru catrene cu caracter descriptiv, organizate n dou secvene poetice, n funcie de alternana static-dinamic, specific pastelurilor lui Alecsandri. Primele trei strofe surprind predominant planul obiectiv, static, al naturii neclintite. Ultima strof, predominant subiectiv (prin frecvena mrcilor eului liric), constituie a doua secven poetic, dinamic prin prezena imaginii de micare a unui element nsufleit din natur, lupul. Descrierea zonei de cmpie, ntinderea copleit de zpad, sugestia infinitului prin orizontalitate, predominarea cromatic a albului, evitarea extremelor slbticiei excesive (muntele sau marea) constituie o imagine-emblem a echilibrului clasic i a veniciei naturii. Prima strofa din secvena static este tabloul nopii de iarn cu natura mineralizat de gerul atotputernic. Alterneaz imagini vizuale i auditive ale pduri i cmpiei. Propoziiile exclamative dau plasticitate tabloului: n pduri trsnesc stejarii! E un ger amar, cumplit?. Verbele trsnesc", scrie" au valoare onomatopeic sugernd ncremenirea naturii. Epitetul dublu ger amar, cumplit are efect personificator. Epitetele zpada cristalin", cmpii strlucitoare" i metafora lan de diamanturf realizeaz, imaginea feeric a nopii de iarn n planul terestru. Aceast imagine este dezvoltat n strofele a doua i a treia, n tabloul grandios al naturii proiectate n plan cosmic. Tabloul naturii-templu este de o frumusee solemn i se realizeaz prin imagini artistice ale elementelor templului: coloane, fclii, altare, org. Procesul de abstractizare se produce la nivelul figurilor de stil prin trecerea de la comparaie, Fumuri albe se ridic n vzduhul scnteios/ Ca naltele coloane unui templu maiestos", la epitet O! tablou mre, fantastic!...", pn la metafor nemrginitul templu". Feeria nopii de iarn, grandiosul, sublimul, fantasticul, se realizeaz cu ajutorul epitetelor i al personificrilor: luna i aprinde farul tainic de lumin", crivul ptrunde, scond note-ngrozitoare". Tabloul nocturn, misterul nopii, motivul lunii i utilizarea hiperbolei sunt elemente romantice. Ultimul catren constituie a doua secvena poetic, tabloul dinamic, realizat n antitez (procedeu romantic de compoziie) cu ncremenirea din secvena static, continuat i aici, n primele dou versuri: Totul e n neclintire, fr via, fr glas". Propoziia interogativ introdus prin conjuncie adversativ Dar ce vd?" impune perspectiva subiectiv i aduce elementul dinamic, imaginea lupului i a przii sale, chiar dac i aceasta poart sugestia morii. Nivelul fonetic i prozodic - pauzele marcate de punctele de suspensie; - muzicalitatea conferit de frecvena unor vocale (e n prima strof, i i u n strofele a doua i a treia). Particulariti prozodice clasice: - patru catrene; - msura versurilor: 15-16 silabe; - ritm trohaic; - rim mperecheat. Nivelul morfosintactic - verbele la timpul prezent sugereaz venicia naturii;

- expresivitatea adjectivului cu rol de epitet; adjective fr grad de comparaie; - conjuncia adversativ dar, n strofa a JV-a - marcheaz alternarea static-dinamic, obiectiv- subiectiv; - topica afectiv (inversiuni). Nivelul lexico-semantic - cmpul semantic al iernii: ger", zpada", ,fiimuri albe"; - cmpul semantic al nopii: luna", stele", fclif; - cmpul semantic al templului: coloane", Jaclif, altare", org". Nivelul stilistic - puternicul imagism realizat prin cultivarea epitetului, adesea n inversiune, a metaforei, a comparaiei, a personificrii i a hiperbolei. CONCLUZIA Mezul iernei de Vasile Alecsandri este un pastel reprezentativ prin echilibru compoziional i claritate, tablou fantastic i grandios al nopii de iarn.