Rondelul rozelor de august

de Al. Macedonski

''Mai sunt incă roze, -- mai sunt,

Si tot parfumate si ele
Asa cum au fost si acele
Când ceru-l credeam pe pământ.

Pe-atunci eram falnic avânt...

Priveam, dintre oameni, spre stele; -
Mai sunt incă roze -- mai sunt,
Si tot parfumate si ele.

Zadarnic al vietei cuvânt

A stins bucuriile mele,
Mereu când zâmbesc uit, si cânt,
In ciuda cercărilor grele,
Mai sunt incă roze, -- mai sunt.''

În opinia mea, în această operă este prezentată tema trecerii timpului și

nostalgia ce îl cuprinde pe poet, când își amintește de anii tinereții.
În primul rând, poetul folosește imaginea rozelor, trandafirii care îi
amintesc de vremurile apuse, ce l-au însoțit prin parfumul lor în momentele
frumoase ale vieții: „când ceru-l credeam pe pământ”, îmbătându-l parcă într-o
iluzie a eternității: „pe-atunci eram falnic avânt”'.
De asemenea, din discursul liric reies câteva idei poetice: tinerețea, vremea
idealurilor s-a dus, lăsând loc greutăților vieții. În ciuda „cercărilor grele”,
poetul continuă să spere că viața poate fi totuși frumoasă, idee exprimată prin
versul-refren: „Mai sunt încă roze-mai sunt”, trandafirii devenind astfel un
simbol al speranței.
De altfel, sunt prezente în text structuri care evidențiază semnificațiile
operei: personificarea „Zadarnic al vieții cuvânt / A stins bucuriile mele”
sugerează necazurile și greutățile pe care viața le aduce omului, însă acesta
trebuie să găsească în sine resursele de a depăși orice obstacol și de a continua
să spere: „Mereu când zâmbesc uit și cânt”.
În concluzie, consider că din această operă putem învăța că, indiferent de
vârstă și greutăți, omul trebuie să fie un învingător și să continue să spere în mai
bine.