ALEXANDRU GRAUR (\900-1988) a fast unul dintre marii inviitati ai ~tiintei

limbii din secolul al XX-lea, figurii deprestigiu a lingvisticii romfme~ti. Stu-

diile liceale Ia Gimnaziul ,Alexandru eel Bun" din Ia~i ~i Liceul ,Matei
Basarab" din Bucure~ti. in clasa a IV -a, se retrage din ~coalii, pregiitind, din
Acad. Alexandru Graur
1915, restul studiilor in particular (perioadii in care i~i ca~tiga existenta prin
lectii date elevilor mai mici ~i prin alte ocupatii temporare). Dupa absolvirea
liccului, in 1919, sc inscric Ia Facultatca de Litere ~i Filosofie din Bucurqti,
urmiind cursurile Seqiei de filologic clasica ~i de limba romiina. in 1922,
devine licentiat in filologie clasica. in anul ~colar 1923'1924, e profesor
suplinitor de istorie Ia Liccul ,Spiru Harct" din Bucure~ti. Examenul de capa-
citate 1-a sustinut in 1924, clasiindu-se primul pe tara atilt Ia latina, cat si Ia
Mic tratat
istorie. E numit profesor titular la Liceul ,Unirea" din Foqani. lntrc 1924
si 1929, cu o bursa a Ministerului Instructiunii Publice. i~i pcrfeqioneazii
studiilc in Franta. in 1928, obtinc diploma Ia Ecole Pratique des Hautes Etudes,
de ortografie
precum si doctoratulla Sorbona, cu cea mai inalta mcntiune (T!·es honorable).
Rcvenit Ia Bucuresti in 1929, este numit profesor titular de limba latina la
Liccul ,Gh. ~incai", iar din 1932 la Liceul ,Gh. Lazar". in 1940, a fost inla-
turat din inviitamiintul de stat pe baza lcgilor rasiale. A infiintat, impreuna
cu alti coleg1 aflati in aceea~i situatie, Liccul Teoretic Evreiesc, al cami director
a fost intre anii 1941 ~i 1944. in septembrie 1944, a fast reintegrat la Liceul Editie ingrijita de
,Gh. Lazar". unde a lucrat panii in decembrie 1945. in acela~i timp, a lucrat conf. univ. dr. LIVIU GROZA
la Radiodifuziunea Romana. A devenit profesor la Catedra de filologie clasica
a Facultiitii de Filosofie ~i Litere, pe care a condus-o pfma in 1964, cand a
fast numit ~eful nou-infiintatei Catedre de lingvisticii. generala, uncle a lucrat
panii la pcnsionarc (1970). in anul 194R, a fost ales mcmbru corespondent
al Academiei Romiine, iar in 1955 devine membru titular. Printre functiile
de conduccre, indeplinite cu inaltii compctcnta ~i riispundere, mentioniim:
decan al Facultatii de Filologie (1954--1 '!56), director al Editurii Academiei
( 1955-1974 ), membru fondator ~i pre~cdinte al Societatii de Studii Clasice
(195S-198Xl, pre~edinte al Sectiei de ~tiinte Filologice, Literatura si Artc a
Academici ( 1974-198R). A fast redactor responsabil Ia o serie de publicatii
de specialitate: S!Udii c/asice (I 959-19!\8), Limhci ~·i literlllurd ( 1965--1970),
Limb a ronuimi ( 1982--1988).
Din OPERA ~tiintificii- zeci de volume si sute de artico1e ~i studii, cronici
~i recenzii, referitoare la limbile clasice. indoeuropenistica, lingvistica generalii
~i limba romiina -, amintim: Esquisse d'une phono/ugie du ruumuin (In
colaborarc cu AI. Rosetti) ( 1938), fncercare asupra fi.Jildului principallnical
a/ limhii mmane ( 1954), Studii de /ing~·isticd generald ( 1955 ~i 1960), Fondul
principal al/imhii romane ( 1957), Scurtd istorie alingvisticii (in colaborare
cu Lucia Wa1d) (1959, 1965, 1977), Etimo/ogii romane.)·ti ( 1963), Evolu(ia
/imhii romane. Privire sinteticd ( 1963 ), Nume de persoami ( 1965), lstoria
limhii ronuine (coo rd. val. L Limha /atinal ( 1'!65), Tendinte actuate ale limhii
romane (1968), Lingvistica pe fnfe/esullltluror ( 1972), Nume de /ocuri ( 1972),
Alte etimologii romane.~ti (1975), ,Capcanele" /imbii romane (1976), Dic-
(ionar de cuvinte ciihltoare ( 1978), Cuvinte inrudite ( 1'!80), Dic{ionar a/ ~''':~ H U M A N I T A S
gre. ~elilor de limhd ( 19R2).
t:J; B U C U R E ST I
ALEXANDRU GRAUR (1900-1988) a fast unul dintre marii lnva(a(i ai ~tiin(ei
limbii din secolul al XX-lea, figura de prestigiu a lingvisticii romane~ti. Stu-
diile liceale Ia Gimnaziul ,Alexandru eel Bun" din Ia~i ~i Liceul ,Matei
Basarab'· din Bucure~ti. in clasa a IV-a, se retrage din ~coalii, pregatind, din
Acad. Alexandru Graur
1915, restul studiilor In particular (perioada In care l~i ca~tiga existenta prin
lectii date elevilor mai mici ~i prin alte ocupatii temporare). Dupa absolvirea
liccului, In 1919, sc lnscric Ia Facultatea de Literc ~i Filosofie din Bucurqti,
urmand cursurile Seqiei de filologie elasicii ~i de limba romana. in 1922,
devine licentiat In filologie clasica. ln anul ~colar 1923/1924, e profesor
suplinitor de istorie Ia Liceul ,Spiru Hare!" din Bucure~ti. Examenul de capa-
citate 1-a sus(inut In 1924, clasandu-se primul pe tara atilt Ia latina, cat ~i Ia
Mic tratat
istorie. E numit profesor titular Ia Liceul ,Unirea" din Foqani. intre 1924
~i 1929, cu o bursa a Ministerului lnstructiunii Publice, l~i perfeqioneaza
studiilc in Franta. in I 928, obtine diploma Ia Ecole Pratique des Hautes Etudes,
de ortografie
precum ~i doctoratulla Sorbona, cu cea mai inalta men(iune (Tr·es honorable).
Revenit Ia Bucure~ti In 1929, este numit protesor titular de limba latina Ia
Liceul ,Gh. Sincai", iar din I 932 Ia Liceul ,Gh. Lazar". in I 940, a fast inla-
turat din lnva(amiintul de stat pe baza legilor rasiale. A infiintat, lmpreuna
cu alti colegi atlati in aceea~i situa(ie, Liceul Teoretic Evreiesc, al carui director
a fost lntre anii 1941 ~i 1944. in scptembrie 1944, a fast reintegrat Ia Liceul Editie ingrijita de
,Gh. Lazar", unde a lucrat pana in decembrie 1945. in acela~i timp, a lucrat conf. univ. dr. LIVIU GROZA
Ia Radiodifi.1ziunea Romani!. A devenit profesor Ia Catedra de filologie clasica
a Facultatii de Filosofie ~i Litere, pe care a condus-o pana In 1964, cand a
fast numit ~eful nou-lnfiintatci Catcdre de lingvistica generala, unde a Iuera!
pan a Ia pcnsionare (I 970). in anul 1948, a fast ales mcmbru corespondent
al Academiei Romane. iar In 1955 devine membru titular. Printre funqiile
de conducere, lndeplinite cu inalta competenta ~i raspundcre. mentionam:
dec anal Faculta(ii de Filologie ( 1954-1956). director al Editurii Academiei
(1955-1974), membru fondator ~i pre~edinte al Societatii de Studii Clasice
(1958-1988), pre~edinte al Sectiei de Stiinte filologice, Literatura ~i Arte a
Academiei ( 1974- I 988). A fast redactor responsabil Ia o scrie de publicatii
de speCJalitate: Studii clasice (I 959-1988), Limbd $i literaturri ( 1965-I 970),
Limba romdnri (1982-1988 ).
Din OPERA ~tiintifica -- zeci de volume ~i sute de articole ~i studii, cronici
~i recenzii, referitoare Ia limbile clasice. indoeuropenistica, lingvistica generala
~i limba romana -, amintim: Esquisse d'une plwnolugie du roumain (in
colaborare cu AI. Rosetti) ( 1938), fncercare asupra fimdului principal lexical
allimbii romdne ( 1954), Studii de lingvisticd generalri ( 1955 ~i I 960), Fondul
principal allimbii ronuine ( 1957), Scurtd istorie a /ingl'isticii (In colaborare
cu Lucia Wald) (1959, 1965, 1977), Etimologii ronuine.)·ti ( 1963), Evolu(ia
/imhii romdne. Privire sintelicd (I 963), Nume de persoand ( 1965), Is Ioria
limhii romane (coord. val. I, Limba latina} (I 965), Tendin{e actuate ale limbii
rom fine (1968), Lingvistica pe /nfe/esul tuturor (1972), Nume de locuri (I 972),
Aile etimolo?,ii romane.~ti (I 975),, Capcanele" limbii romane ( 1976), Dic-
{ionar de cuvinte cd/dtoare (1978), Cuvinle fnrudite (1980), Dic{ionar a/ ~'''cw-j HUMAN ITAS
gre.~elilor de limhd (1982).
Jllf B U C U R E $ T I
Volum cditat grattc sprijmului domnului Dumitlll Graur

Redactor: S. Alcxandru
Copcrta: Andrei Garnart
Tchnorcdactor: Manuela Maxineanu
Curectori: ..\nca Draghtci. Cristina Jckscu
DTP: Denisa Bechcru, Carmen Pctresw

Tip:tril Ia .,Accent Print'' - Succava

, Dun1i~ru Graur

[)escrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei

GRAUR, ALEXANDRU, lingvistica
\lie lratat de orlogralic 1 acad. Alcxandm Graur:
ingnjitor de eel.: Livtu Groza. -!Jucure~ti: Humanitas. 2009
ISBN lJ?R-973-50-2567-0
!. Ciroza, Liv·iu (cd.)
XII 135.1 '35

EDITURA lfU~1ANJTAS
l'iata Presei Libcre I, 013 70 I Bucurqti. Romania
tel. 021 ·40X R3 50, fax 021 ;40X R3 51
www.humanitas.ro

Comcnzi Carte prin po~ta: tcl./fax 021/311 23 30

C.P.C.E. · C:.P. 14, Bucurc~ti
e-mail: cppla;humanitas.ro Alexandru Graur imprcuna cu fiul sau. Dumitru Graur
www.libhumanitas.ro
 TATAL MEU

0 veche fotografic de familie rna arata pe mine in bratele

tatalui meu, pe cand nu aveam decat vreun an ~ijumatate. Foto-
grafia a fost fiicuta, am aflat, in casa familiei Canarachc (,tanti
Nica", sora tatalui meu), pe strada Popa Tatu, in urma cu peste
~ase decenii. Un Alexandm Graur inca tanar, in plina putere
~i cu un zambet larg pe fata. evident satisfiicut de viata ~i, pro-
babil, de progenitura cu ochi destul de vii, care-i statea in brate.
Peste ani, de mana cu tatal meu, undeva Ia Sinaia, la vila creatorilor
~i membrilor Academiei Romane de pe Cumpatu, intalnindu-se
cu Geo Bogza, am auzit cu urechile mele complimentul pc care
marele scriitor i 1-a adrcsat ~i rebrretul ca, la randul sau, nu daduse
ghes gandului de a avea un copil.
Cand m-am nascut, a~adar, tatal meu urma sa implineasca
patruzeci ~i ~apte de ani. A fost probabil un miracol adus de Dum-
nezeu, pe care 1-a primit senin, indraznind sa-~i modifice cursu!
intregii vieti fiira sa clipeasca, pentru a se casatori cu mama mea.
M-a studiat atent ~i rn-a indemnat extrem de discret spre ... litere
(puncti~oare ~i bastona~e. mai intai!), fara a rna bmsca sau a rna
obliga sa fac ce-~i dorea el. Era un pedagog innascut, am aflat
mult mai tarziu de Ia oamenii care 1-au cunoscut bine ~i care
mi-au spus ca, dincolo de toate calitatile lui de savant ~i profcsor,
tatal meu fusese in masura de a le da. Ia timpul potrivit, cele mai
bune sfaturi de viata pe care le primisera vreodata. Mai intai,
~i-a notat cu atentie cam tot ce-mi ie~ea din gura, alcatuind un
,dictionar" sui-generis, pe care 1-a intitulat ,Din vocabulaml
lui Dadi": bisecdrd (pentru biserica), untard (pentru lingura),

7
MIC TRATAT DE ORTOGRAFIE - - - - - - - - - - - - - -
hainama (pentru haimana), crape mici (pentru iezi, adidi ni~te ...
capre mai mici, care devenisera foarte amenin¢toare Ia un moment
dat pentru persoana mea de-o $Chioapa).
Destul de curand, am ajuns ~i in fata masinii sale de scris,
o ,Remington" cumparata probabil prin anii '30, pe care a pas-
trat-o pana Ia sfiirsitul vietii. Nu s-a suparat- desi era evident
ca degetele mele boante nimereau prea adesea pe langa clape -,
astfel \'neat pc Ia vreo sase-~apte ani inccpusem sa scriu povqti,
subicctul principal fiind o iminenta plecare spre Polul Nord,
impreuna cu toti prietenii de pe strada Visarion.
N-a trccut mult ~i, vazand apropierea mea de sport, rn-a incu-
rajat si in aceasta directie, spre disperarea evidenta a sarmanei
mele marne, deloc incantata de perspectivele acestei preocupari.
,Important, spunea, este sa faca in viata ce-i place lui mai mult",
adica munca sa fie tacuta cu pHicere, iar lucrul accsta mi-a ramas
intiparit in minte pentru totdeauna. Nu s-a plans nimanui nici
atunci cand a constatat ca ,baiatul asta n-are in cap decat 0 minge
de fotbal", rn-a lasat sa termin facultatea de sport si sa devin apoi
ziarist, stiind, poate, cain cazul oamenilor de stiinta veritabili
aschia sare, de cele mai multe ori, foarte departe de trunchi.
DUMITRU GRAUR
8
NOTA ASUPRA EDITIEI
Accasta editie reproduce integral textullucrarii Mic tratat
de ortograjie, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1974. Ortografia
a fast modificata in conformitate cu prevederile lucrarilor nor-
mative in vigoare. Deoarece numeroase recomandari racute de
au tor nu mai sunt actuale sau chiar nu au fost vreodata acceptate
ca norma generala, am considerat necesar sa reproducem intr-un
chenar, ori de cate ori a fost nevoie, formele si precizarile rcferi-
toare Ia scriere, pronuntare si flexiune din Dic{ionarul ortograjic,
ortoepic $i morfologic a! limbii romiine, editia a II-a revazuta ~i
adaugita, Editura Univcrs Enciclopedic, Bucuresti, 2005. Pcntn1
sensurile unor cuvinte, explicate in acelasi fel, am folosit Dic(io-
naru! explicativ a! limhii romiine, editia a II-a, Editura Univers
Enciclopedic, Bucuresti, 1996.
LIVIU GROZA
SIGLE ~I ABREVIERI

Sigle
DEX 2 Dic{ionaml exp/icativ a/ /imbii romane, editia a 11-a, Editura
,Univers enciclopedic", Bucure~ti, 1998.
DOOM 1 Dic{ionarul ortogmtic, ortoepic $i molfologic al limbii
romane, Editura Academiei Republicii Socialiste Romania,
Bucure~ti, 1982.
DOOM2 Dic(ionaru/ ortografic, ortoepic ~·i morjo/ogic a! !imbii
romane, editia all-a revizuita ~i adaugita, Editura ,Univers
enciclopedic", Bucure~ti, 2005.

Abrevieri
adj. adjectiv
adv. adverb, adverbial
conjet. conjunqie
f. feminin
ind. indicativ
in f. infinitiv
loc. locutiune
m. masculin
n. neutm
p. pagma
part. participiu
perf. s. perfect simplu
pl. plural
pp. pagm1
pr. pronume, pronominal
prep. prepozitie
prez. prezent
s. substantiv

11
M!C TRATAT DE ORTOGRAF!E - - - - - - -

sg. singular INTRODUCERE

vb. verb

Semne ~i conventii grafice folosite in DOOM 2

~ tilda Ia nivclul rfmdului lnlocuie~te un element anterior

ex.: abandona (a-)
ban'i oblica lnscamml ,sau" (scpara variantele)
ex.: facsimil/facsimil
bara verticala (ci'md folosirea cratimei ar putea ducc la 1. Ordinea capitolelor. Analiza gramaticala pe care am lnva-
confuzii); limita dintre silabc sau despartirca la capat de rand tat la ~coala sao facem ~i cu care nc deprind tot mai mult nece-
ex.: paraialdehidd
sitatilc vietii modeme nu dateaza de la originea graiului. OmuL
* stcluta 'inaintea unui element; cuvinte-titlu ~i alte clemente
~i mai ales omul intr-un stadiu mai vechi allimbii, nu distinge
nou-introdusc In DOOM 2
ex.: *acces.!!, (a-)
sunetele ~i nici macar cuvintele, ci numai propozitii globale
~i chiar fraze, pe care nu incearca, ~i In multe cazuri chiar daca
scmnul exclamarii inaintca unui cuvant-titlu sau a unci reguli;
modificare de norma fata de DOOM 1 ar incerca nu ar reu~i, sale desparta in partile lor componente.
' ..
ex.: .mc!Un Astazi, pentru cei care nu au trecut prin ~coala, ~i chiar pentru
cei care au invatat carte, dar rara sa adanceasca gramatica, de
Accentul cste marcat In DOOM 1 prin sublinierea vocalci:
ex.: d~ctilografie: ~accent secundar: i accent principal multc ori trcce drept un cuvant ceca ce la analiza se dovede~te
a fi un grup de cuvinte.
Accentul este marcat In DEX1 prin semnul [']pus deasupra vocalei:
ex.: CABINET -
Dar, mai mult decat atat: mai exista pana azi populatii care
i~i exprima ideile prin propozitii formate din cate w1 singur cuvant
compus. Astfel o gandire ca tata are uncal alh, sau calul alh a!
tatei pa.~te iarhdji-agedd nu formeaza decat un singur cuvant.
Numai treptat ~i tarziu omul ajunge, lntr-un stadiu urmator,
sa-~i imparta gandirea in doua grupuri, fonnate, unul, din subiect
~i tot ee-l insote~te, iar al doilea din predicat ~i complinirile lui;
In sfar~it, ultimul stadiu la care s-a ajuns, ~i in care se gasesc
limbile europene actuale, poatc distingc cate un cuvant pentru
fiecare notiune.
Cat despre analiza cuvantului $i despartirea lui in sunete,
aceasta nu se poate face nici azi, dedit dupa o perioada speciala
de invatatura. Un om care nu ~tie carte nu este con~tient de sune-
tele din care se compune fiecare cuvant. In acord cu cele aratate
despre cuvantul pronuntat este ~i faptul ca multa vreme s-au scris

12 13
I\11C TRATAT DE ORTOGRAF!E - - - - - - - - - - - - - -
fraze compacte, tara punctuatie ~i tara despartirea cuvintelor.
La vechea Academic Romana am vazut pe o U$a un afi$ scris de
mana: in Chis.
Pentru motive de comoditate pedagogica, lnvatarea scrierii
~i a citirii se face In ordinc inversa deciit cea in care a evoluat
con~tiinta vorbitorilor: se inccpe cu sunetul ~i litera, dupa care
se trece Ia cuvinte, apoi Ia propozitie $i fraza. Cum un tratat de
ortografie nu se poate adresa decat unor oameni care stiu sa
scrie si sa citeasca, criteriul pedagogic nu ne impiedica sa urmam
ordinea normala, adica sa incepem cu problemele frazei ~i pro-
pozitiei, care de altfel sunt ~i mai usor de discutat.
Trcbuie sa mai adaug ca, in ce privc$te fraza $i propozitia, ne
vom izbi aproape exclusiv de probleme ale semnelor ortografice
(In primul rand de punctuatie), care sunt comune in linii mari
mai tuturor limbilor civilizate, pe ciind problemele cuvantului
sunt mai toate specitice pentru fiecare limba in parte.
2. Limba scrisa ~i Iimba vorbita. 0 limba este un sistem
de scmne, in general sonore, prin care un om comunica altor
oameni gandurile sale. Acest sistem se gase$te gata constituit
in momentul ciind indivizii incep sa vorbeasca ~i ei nu au
decat sa si-1 inSU$easca. Aceasta nu inseamna ca sistemul nu
se schimba, dimpotriva, el este in nccontenita prefacere, $i
fiecare vorbitor, prin insu~i faptul ca folosc~te limba, contri-
buie Ia necontcnita ei transfonnare. Ce e drept, schimbarile
au Joe pe nesimtite, prin etape imperceptibile, pentru ca din
ciind incand, atunci cand se acumuleaza o cantitate mare de
mici schimbari, sa se ajunga Ia transformari mai importante
care survin brusc. Dar in imensa lor majoritate aceste schimbari
se petrec tara ca vorbitorii sa fie con~tienti de ele, deci tara
nici o intentie din partea lor. Fiecare generatie i~i inchipuie ca
vorbe~te limba a~a cum a mo~tenit-o de Ia parinti. Interventii
con~tiente se produc uneori, cu mai mult sau mai putin succes,
mai ales in materie de vocabular.
14
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - lNTRODUCERE
~crierea este ~i ea tot un sistem de semne, menite sa repro-
duca pentru vedere, atat ciit este posibil, sistemul sonor care se
adreseaza auzului. Exceptand epocile mai vechi, cand scrierea
consta din reproducerea de figuri (care, schematizate, au de venit
h~ero~life ), sau din semne care reprezentau silabe, putem spune
ca scnerea se bazeaza pe litere. Deoarece limba vorbita se com-
pune din sunete, i'n principiu fiecare semn vizual, numit litera,
trebuie sa corespunda unui sunet. Cititorul are de tacut in acelasi
timp o munca intreita: sa rectmoasca literele din care se compun~
cuvantul scris, sa transpuna rezultatul, fie cu voce tare, fie In
gand, in limbajul sonor (deoarece, cu toata raspandirea actuala
a scrierii, limbajul sonar primeaza asupra celui scris), ~i in sffirsit
sa substituie in minte cuvantului sonor conceptul corespunzat~r.
Spre deosebire de limbajul vorbit, scrierea este adesea modi-
ficata in mod con~tient si intentionat de cci care o folosesc.
Desigur, ~i aici au Joe schimbari involuntare si inconstiente eel
rutin in scrierea de mana, dar se poate conce~e ~i se ;i intan~pla
adesea ca o persoana sau un colectiv sa aduca intentionat modi-
ficari scrierii, fie din motive de comoditate, fie di~ alte feluri
de motive. De exemplu, limba romana a fost scrisa prima data
cu litere chirilice (alfabetul slavon), apoi, in prima jumatate a
secolului a! XIX-lea, s-a introdus un alfabet de tranzitie spre
eel latin, iar i'n cea de-a doua jumatate a aceluia~i secol s-a
adoptat i'n intregime alfabetullatin (desigur, cu uncle mici modi-
ficari). Aceasta s-a produs in urma unei hotarari a oficialitatii
de atunci, iar poporul, cu mai multa sau mai putina intarzier~,
s-a confonnat.
Mai tarziu, Academia Romana, in mai multe randuri, a ad us
refonne ortografice, pe care le-a tacut cunoscute prin brosuri
speciale 1, iar invatamantul ~i celelalte institutii le-au adop.tat,
1
_ Dcsprc accstca voi avea de vorbit adesea, intre altele pentru di unii
pas~eaza amintirea normelor din trecut ~i doresc sale reintroduca in uzaj.
Astaz1 se poate consulta Fulvia Ciobanu, Lidia St!rlea, Cum scriem. Cum
pronun{am corect, Editura $tiintifica, Bucure~ti, 1970.
15
MlC TRATAT DE ORTOGRAFlE - - - - -
eel putin in parte. Urmeaza sa cercetam pentru ce se simte u_ne-
ori nevoia reformarii scrierii, ce se urmare~te cu aceasta SI ce
greutati prezinta schimbarea sistemului traditional.
3. Scurt istoric al scrierii. Cu exceptia limbilor artificiale,
limbajul vorbit premerge intotdeauna celui scris.
La un moment dat, o limba care fusese folosita numai in vor-
bire ajunge sa fie scrisa: sau cei care o vorbesc au inventat un
sistem de semne, sau, caz general in perioada mai noua, scrierea
reprezinta o imitatie dupa sistemul de notare al altor limbi. A~a
s-a intiimplat cu numeroase popoare ale Uniunii Sovietice care
pana Ia Revolutia din Octombrie nu aveau scriere, i~r astazi
citesc si scriu in limba lor materna cu ajutorul alfabetulm rusesc.
in ~poca mai veehe, cand scrierea de-abia ie~ise din faza de
magie, iar semnele reprezentau cuvinte, nu sunete, s-au putut
lmprumuta a~a-numitele ideograme, semne complexe care
reprezinta pronuntarea nu in limba care le folose~te, ci in cea
de unde au fost imprumutate. lata mai in amanunt despre ce
este vorba.
Un popor poate lmprumuta de Ia altul un semn complex, care
reprczinta o idee intreaga, de exemplu uncap de mort deasupra
a doua oase incruci~ate, ceea ce inseamna ,pericol de moarte".
Aici imaginea e transparenta. Dar cifrele arabe sunt scrise Ia
felln diverse limbi ~i pronuntate diferit, :fara sa ~tim sa explicam
ce legatura este intre semne ~i pronuntare. In chineza, s-a pomit
de Ia semne care rcprezentau obiectul, apoi semnclc s-au sim-
plificat ~i legatura intre ele ~i notiunea pe care o denumesc a
incetat de a fi vizibila. J aponezii au lmprumutat scrierea de Ia
chinezi, deci au folosit semnul chinezesc, dar 1-au pronuntat
cum erau ei deprin~i, deci cu totul altfel decat chinezii (astazi
japonezii nu pastreaza, din cele 50 000 de hieroglife chineze~ti,
decat 214, cu care noteaza nu sunetele, ci silabele japoneze ).
Gasim exemple asemanatoare Ia diverse populatii in diferite
timpuri. in Antichitate, babilonenii au imprumutat ideograme de
16
- - - - - - - - - - - - - - - - - INTRODUCERE
Ia sumerieni; mai tarziu hititii, lmprumutfmd scrierea de Ia babi-
loneni, au primit ~i ei ideogramele sumeriene, sporite cu un numar
considerabil de ideo6:rrame create de babiloneni. Rezultatul este
ca speciali~tii din secolul nostru au izbutit sa descifreze tcxtcle
hitite, In sensu! ca au putut sa le traduca exact, dar fara sa ~tic
cum sunau in limba hitita unele cuvinte dintre celc mai impor-
tante, pe care nu le avem decat sub fonna de ideograme sume-
riene sau babilonene.
Dar aceste fapte au astazi un caracter de exceptie. In general,
se intrebuinteaza scrierca cu ajutorulliterelor, care corespund
mai mult sau mai putin sunetelor. Majoritatea limbilor euro-
pene ~i-au tixat de mai multe sute de ani ortografia de care se
servese astazi. in acest rastimp, limba vorbita a evoluat mai mult
sau mai putin ~i uneori a ajuns sa se deosebeasea radical de fcnma
scrisa. De exemplu in frantuze~te, in momentul cand s-a fixat
ortogratia, adidi prin secolul al XI-lea sau al XII-lea, ,apa" se
zicea eaue, pronuntat aproximativ eaud; mai tarziu, e final a dis-
parut in pronuntare, au s-a transformat in o, e initial a disparut
~i el, astfel ca s-a ajuns Ia pronuntarea o, pe cand in scriere,
singura modificare admisa a fost suprimarea lui e final (In seco-
lul al XVII-lea). Vechiul rus kover ,covor" a ajuns sa se pronunte
astazi kavior, dar se scrie tot kover: singura concesie care se
face uneori este case pune trema pee (kavet), pentru a se arata
ea acest e trebuie citit io.
4. Neccsitatea revizuirii scrierii. Din cauza diferentierii
tot mai mari care se produce intre limba vorbita ~i cea scrisa,
toate popoarele au fost ~i sunt obligate sa-~i revizuiasca din
timp in timp scrierea, pentru a o aduce din nou In concordanta
cu pronuntarea. Dar revizuirea duce rareori Ia o concordanta
deplina ~i aproape totdeauna Jimba scrisa n'imane in urma fata
de pronuntare. Acest rczultat apare paradoxa! daca pomim de
la ideea ca limba vorbita este in cea mai mare parte indepen-
denta de vointa individului, pe cand cea scrisa este stabilita prin
17
MJC TRATAT DE ORTOGRAFIE - - - - - - - - - - - - - -
conventie. Dar tocmai acest lucru explica nepotrivirea din~re
pronuntare ~i scriere: cea din um1a, fi!nd sub c.on::olul oficia;
litatii, este in general tinuta in loc, pe cand cea dmtai se dezvolta
mai in voie.
Ca un exemplu in aceasta privinta vom folosi limba ~ranceza.
Academia Franceza, infiintata acum mai bine de tre1 sute de
ani, si-a luat ca prima si cea mai importanta sarcina ,pastrar.e~
Iimbii franceze" In formele ei ,pure''. Dictionarul Acade~me1
Franceze, alcatuit de comisii formate din generali, ambasadon. etc.
(uneori intra in aceste comisii si cate un lin.g~ist), exc~ude slste-
matic cuvintele noi, ceea ce nu lc imp1ed!ca de a fi mtrcbum-
tate de toata populatia Frantei ~i de a fi chiar imprumutate de
popoarele straine. . . .
in schimb, dind e vorba de scriere, Academ1a, pnn mte~e­
diul autoritatilor de stat, a izbutit sa mentina aproa~e neatmse
formele din secolul a! XVII- lea. Mai mult inca, mentmerea ~rto­
grafici arhaice a avut ca efect transformari in pronuntare, bme-
inteles impotriva vointci academicienilor. De cxemplu, con~oanele
finale care nu se mai pronuntau de multa vreme, In cuvmte ca
but ,scop'' ( cite~te bii), dot ,zestre" (citeste do), cep ,,butuc .de
vita'' (citeste se), sub influenta lnvatatorilor, ca~e tin~au c~ o~ce
pret sa impuna elevilor scrierea ,corecta", au aJuns sa se raspa~~
deasdi In pronuntare cu consoana final a: astazi In general francez1!
pronunta biit, dot, sep. Tot astfel o consoana dub!~ se pronunt~
ca una simp Ia, dar astazi se revine Ia forma cea ma1 vech~: .~ultl
francezi zic co/leg, nu coleg (scris collegue), illumine, nu zlumme
(scris illumine). Fenomenul es~e cunosc~t si a fost utiliz~t pentru
a se provoca efecte comice. In comed1a Topaze a lm Ma~cel
Pagnol, lnvatiitorul, dictand unui elev slab, 11 ,ajuta'' pronuntan~
pana si pc s final, semnul pluralului, amutit de multe ~~te de am
in vorbire: mutons pentru muton (scns moutons ,01 )~
Diferenta intrc pronuntare si scriere este cu atat mai mare
cu cat oficialitatea este mai conservatoare si cu cat limba evo-
lueaza mai repede. Punctul de vedere initial, care e celjust, anume
18
---------------------INTRODUCERE
ca fiecare litera trebuie sa corespunda unui singur sunet si fie-
care sunet unei singure litere, a fost de multa vreme lasat In para-
sire in unele limbi. De exemplu in engleza, sunetul ·> se scrie
uneori sh (sheep ,oaie", citeste :;,·ip), alteori ch (machine ,masina'',
citeste ma$in), dar sis (sugar ,zahar'', citeste $Ugdr). In schimb,
aceeasi combinatie de litere, de exemplu ch, are diverse valori,
fie ci, cain romanesculporci (engl. much ,mult", citeste maci),
fie$ (vezi machine mai sus), fie k (ache ,durere", citeste eik) ...
De aceea, dupa cum se stie, este foarte greu pentru un strain
sa invete englezeste, caci una se scrie si alta se pronunta. Sau,
dupa cum spunea un umorist francez: ,Ciudata limba! Sc scrie
cauciuc si se citeste gutapercd!" Dar nu numai pentru straini
produce greutati ortografia arhaica: un copil francez si mai ales
unul englez a[u] de fiicut, pentru a lnvata scrierea limbii mateme,
sfortari de doua ori mai mari decat un roman sau un bulgar. Timpul
pierdut in felul acesta ar putea fi intrebuintat cu mai mult folos
in alte directii, daca ortografia ar fi mai simpla.
Recordulin Europa 11 bate desigur limba irlandeza, care pas-
treaza scrierea de Ia inceputul mileniului nostru, desi pronun-
tarea a evoluat mai mult decat in oricare alta limba. Se pot gasi
astfel cuvinte scrise cu opt litere, cand In pronuntare nu e decat
un singur sunet (oidhche se citeste i), si adesea tocmai sunetele
pronuntate nu se gasesc printre cele scrise.
Trebuie de altfel sa mai adaug ca scrierea arhaica pe care ofi-
cialitatile o apara adesea cu atata indarjire nu corespunde nici
macar pronuntarii vechi in toate amanuntelc ei. Adesea gasim
scrise litere de prisos din cauza cain Evul Mediu copistii erau
in general pHititi cu randul, de aceea aveau interes sa lungeasca
cuvintele: scriind litere care fusesera pronuntate mai demult, dar
se pierdusera in rostire, si chiar uncle care nu avusesera niciodata
o realitate (introduse pe baza de etimologii fanteziste ), ei puteau
lungi cu ciiteva randuri la fiecare pagina textul copiat. lata un
exemplu: in frantuzeste, grupul de suncte us se scria x; pluralul
substantivelor de felullui cheval ,cal" ar fi trebuit sa fie in -als
19

\1IC TRATAT DE ORTOGR/\FIF. ---------~--~---- --~--~~----~-
(clzevafs), dar l inainte de alta consoanft se transfom1ase in u,
prin unnare pluralul devenisc che1•aus; avfmd in vedere ca us
sc scria x, ajungcm Ia scrierca chevax, care apare intr-adevar in
texte, dar rcpedc a fost amplificata, caci copi~tii, prefacandu-sc
a nu sti ca x inscamn:t us. !-au introdus in scris ~i pe u, care, in
scric1:ca chevaux. aparc ueci de doua ori. o data sub fonna obi~­
nuita, iar a uoua oara in semnul complex x. Nemul\umiti cu atata,
unii copisti au mai reluat si pe I (a cami unna o descopereau u~or
in singularul chevaf). ceca ce a uat nastcre scrierii chevaufx, unde
accla::;i sunct figureazft de trei ori: o data ca l, Yaloare pe care
c· avusese demult, dar o picrdusc, o data ca u, valoarc pc care
o mai avea. ~i a treia oara ca parte componenta a lui x, dcci cu
aceeasi pronuntare de u. Astazi, ce e drept, s-a renuntat Ia /,
dar u ~i x continua s<'i sc scrie, de~i nici una din aceste litere
nu sc mai pronunta, caci pluralul scris chevaux se citeste .WJl'(J.
5. Sisteme aproape fonetice. In schimb, popoarele a caror
scticrc a ap:u'Ut mai de curiind. a caror limba a evoluat mai incet,
:-;au care ~i-au rcadaptat radical ortografia, prczinta o potrivirc
rclativ stricta intre scriere ~i pronuntare ~i nu fac greuta1;i nici
lnccpatorilor (copii sau straini). Amintesc aici, in primul rand,
ca regimul sovietic, inca pe vremea cand se zbatea cu cek mai
mari dificultati cconomice $i politicc, inerentc inccputurilor,
a gasit timp de consacrat reformei ortografiei ~i a simplificat
substantial scricrca traditionala, suprimand scmnc care nu mai
avcau corespondent in pronuntarc ( ca u scurt Ia sfiir~itul cuvin-
telor terminate in consoana), renuntiind Ia folosirea a doua senme
pentru acela~i sunct (e se scria ~it, pe care il transcriem cue)
etc. In felul acesta, gcncralizarea culturii in masclc populare
a fost mult u~urata.
Dar potrivirca cca mai apropiata de perfcctic o gasim In
notatia numitf1 .Jonctica", de care sc scrvcsc spcciali~tii, cand
noteaza pcntru uzul ~tiintci lor pronuntarca observata de ci. Cu
ajutorul unor semne in patie difetite de ccle ale alfabetului oficial,
20
--~-------------- INTRODlX 'ERI
si mai numeroase decat contine acesta, sav;mtii notea7a si ama-
nunte care n-au fost niciodata relevatc !n scrierca curcnt<i. De
cxcmplu, lntr-un cuvfmt ca romiincscul/wlli, ci marchcaza. cu
ajutoml unui accent special, pronuntarca mai mult sau mai putin
nazala a lui u, cu ajutoml altui accent special (pus pc s, care devine
astfcl §), inseamna pronuntarca moldovencasca a primci con-
soane din cuviintul cioara, consoana care nu se confund{l nici
cu ci, nici cu.)' din pronuntarea literara.
Exista astfel o gama intreaga de ortografii, dupa gradul In
care de urm~1rcsc concordanta cu pronuntarca. La un capat al
scarii stau limbilc care foloscsc ideogramclc strainc, undc dcci
potrivirea estc nula, iar la cclalalt capat gasim notatiilc :;;tiintificc,
care marcheaza toate diferentele percepute de urcche sau chiar
numai de aparate speciale. La mijloc, pe diferitc trcpte. vom piasa
limbile unde nepotrivirea este foarte mare, ca irlandeza, englcza si
mai departe franceza, si apoi pe cele unde nepotrivirea e~te mai
mica, de exemplu italiana, romana, sarbocroata, maghiara etc.
6. Ortografii etimologice ~i fonetice. Sc vorbqte de obicci
de ortografii etimologice ~ide OiiOb'Tafii fonetice. Prin adjectivul
,etimologic" sc defineste acea scriere care noteaza cuvintele
nu asa cum sunt pronuntate asUtzi, ci cum erau pronuntate lntr-o
faza mai vechc a limbii, eventual i'ntr-o limba din care au fost
lmpmmutate. De exemplu, ,timp" 1n frantuzcste sc zicc aproxi-
mativ tan (zic ,aproximativ"', pcntru ca de fapt sunt numai dou{l
sunete, un t si una nazal), dar sc scrie temps, dcoarccc asa sc
pronunta mai demult ( cu cinci sunete ), si aceasta pronuntare
concorda destul de bine cu originalullatin, tempus. Prin scrierc
,fonetica" se 1ntelege acea scriere care reda mai mult sau mai
rutin exact pronuntarca actuala.
La noi se aude uncori afinnatia ca limba noastra cstc ,o limba
fonetica". Prind ocazia sa scmnalcz aici ca fonnularea cstc gre-
~ita, de vreme ce orice limba vorbita e fonetica. Trebuic spus ca
ortograjia e fonetica.
21
 MIC TRATAT DE ORTOGRAFIE - - - - - - - - - - - - - -
Chiar numai din cele aratate mai sus s-a putut vedea ca scrie-
rea etimologica are mari inconveniente: cere, pentru invatarea
ei, o cheltuiala de energie sporita ~i, prin faptul ca intrebuinteaza
mai totdeauna litere mai multe dedit sunetele pronuntate, cere
de asemenea o cheltuiala de material de scris inutila. Daca ar
calcula cineva cata cemeala se consuma anual, de cei care scriu
engleze~te, numai pentru literele care nu au echivalent in pronun-
tare, ar ajunge Ia cifre astronomice. Nu mai vorbesc de hartia
intrebuintata, de uzarea Iiterelor tipografice ~i a~a mai departe.
<f Se poate trage deci concluzia ca scrierea cea mai buna este
cca fonetica. Aceasta are avantajul ca este ~i mai democratica,
pentru ca pune ~tiinta de carte mai Ia lndemana celor care nu
pot acorda prea multi ani invataturii.
7. Ortografia fonologidi. Totu~i, dupa cum reiese din cele
aratate mai sus, fonetismul In scriere nu trebuie impins prea
departe. Notarea exacta a tuturor nuantelor de pronuntare, a~a
cum o folosesc specialit>tii, nu este necesara in practica de toate
zilele. Ne-am intoarce de altfel, ~i at>a, Ia un numar foarte mare
de senme, ~i nu s-ar simplifica scrierea de mana, nici tiparul.
Ceea ce trebuie marelui public este o scriere bazata pe fono-
logie. Urmeaza sa spun cateva cuvinte despre aceasta.
in limba, orice forma arc o valoare numai intrucat se opune
altei forme. Exista un prezent, numai pentru di se opune trecu-
tului ~i viitorului; exista un singular, pentru ca se opune pluralului;
o limba care nu are genu] feminin nu-l are nici pe eel masculin,
·t· altfel spus nu cuno~te diferenta de genuri (de exemplu, maghiara).
Tot prin opozitie intre ele se caracterizeaza ~i sunetele folosite
in vorbire. Facem o diferenta de inteles intre mana ~i land numai
multumita opozitiei dintre consoanele m si I (restul fiind identic
la cele doua cuvinte); de asemenea, se face deosebire intre mor
~i nor, pentru cam se opune lui n ~i asa mai departe. Foneticienii
deosebesc intr-o limba un foarte mare numar de sunete, pentru
ca disting mai multe feluri de n, mai multe feluri de r etc.: r,
22
_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ INTRODUCERE
de exemplu, se poate pronunta cu varfullimbii, graseiat (cain
frantuze~te ), rulat, muiat etc. Dar pentru noi un cuvant ca roatd
i~i pastreaza intelesul lui stabilit, indiferent daca pronuntam
per rulat, graseiat sau altfel; prin urmare, diversele specii fone-
tice de r nu servesc Ia diferentierea intelesurilor cuvintelor, sau,
cum se spune, nu au rolfonologic. Acele unitati de pronuntare
care diferentiaza cuvintele intre ele - care, altfel spus, au rol
fonologic- poarta numele defoneme.
Numarul ~i rolul fonemelor difera de la o limba Ia alta. In
romanet>te, de exemplu, d estc un fonem diferit de a, caci gratie
diferentei dintre ele putem distinge pe vdd de vad, pe pdr de par,
pejucd dejuca. in ruseste, unde oricc a neacccntuat se pronunta
d (regulae ceva mai complicata, dar o simplific intentionat pentru
a scurta), putem spune cad nu este alt fonem decat a, deoarece
diferenta de inteles intre cuvinte o stabile$te in acest caz accentul.
in frantuze$te, a lung este un fonem, iar a scutt alt fonem, pentru
ca diferenta dintre ele permite sa se faca distinctia de inteles, de
exemplu, intre male (pronuntat mal) ,rea" t>i male (pronuntat
mal cu a lung) ,masculin". in romanet>te, foneticicnii constata,
cu ajutorul aparatelor, ca a din cuvantul masd cste pronuntat mai
lung dec at a din perfectul simplu (el) masd; totu~i, put em declara
lini~tit ca intre aceste doua sunete nu este diferenta fonologica,
ele formeaza un singur fonem. deoarece diferenta dintre cele
doua cuvinte citate nu ne-o da cantitatea lui a ( chiar daca, unemi,
percepem cu urechea diferenta de lungime), ci accentuarea deo-
~ebita (pe prima silaba intr-un caz, pe ultima in eel de-al doilea).
In romane~te, pronuntarea lui I difeni cand urmeaza un i ~i cand
urrneaza un u (aceasta ne-o arata tot instrumentele), dar putem
afirrna ca l este un singur fonem, caci diferenta de inteles dintre
lan,_d ~i lund n-o stabilesc cele dona feluri de l, ci vocalele i $i
u. In polona insa, cele doua feluri de l constituie doua foneme
diferite, caci ele apar in pronuntare indiferent de vocala urma-
toare ~i servesc Ia diferentierea intelesurilor: lata (cu l cain lind)
,ani", lata (cu l cain luni 1 ,carpit". Adevarul e cain polona
se face diferenta $i in scris: in cuvantul a! doilea se scrie cu !.
23
MIC TRATAT DE ORTOGRAFIE - - - - - - - - - - - -
Orice limba are un numar limitat de foneme, mult mai mic
dedit numarul sunetelor. Dar In scris, deoarece nu ne intere-
seaza dedit sa putem distinge un cuvilnt de altul cilnd au lnteles
deosebit, nu avem ncvoie de mai multc semnc dedit foneme.
Urmeaza deci ca trebuie intili sa stabilim numarul exact de
foneme pc care le are o limba, apoi sa atribuim fiecarui fonem
o litera, pentru a avea un alfabet bazat pe fonologie, deci o scriere
fonologica, ceca ce reprezinta idealul in materie de oriografie.
8. Ce impiedica adoptarea scrierii fonologice. Rezulta din
cele aratate ca s-ar cuveni ca toate limbile sa-~i revizuiasca
scrierca ~i sao puna in concordanta cu fonologia. Totu~i, exista
piedici foatte serioase care stau in calea unci astfel de reforme
~i care fac ca modificarile succesive ale 01tografiei sa nu fie
adesea deciit simple cilrpeli. Desigur, un motiv care impiedica
reformele este inertia: oamenii sunt deprin~i cu un anumit sistem
~i orice schimbare, ~i cu atilt mai mult una radicala, li sc pare
incomoda ~i inacceptabila. Dar mai sunt ~i alte motive, eel rutin
tot atilt de importante. In vremea ciind nu exista tiparul, refmma
scrisului nu punea decilt problema instruirii celor care scriau
(~i ace~tia nu erau prea numero~i). Astazi, o reforma implica
nu numai readaptarea intregii populatii, ci ~i transformarea ma~i­
nilor de scris, a celor de tiparit, ~i e de a~teptat ca cei interesati
sa ridice obiectii.
Pede alta parte, scrierca a~a-zisa etimologica nu are numai
dezavantaje. In tarile cu diferentieri dialectale serioase, scrierea
etimologica este o cuvertura care acopera marfuri cu totul dife-
rite in diversele regiuni. Nu voi lua un exemplu foarte complicat,
de care se gasesc destule in limbi ca engleza sau franceza, ci
rna voi multumi cu unul mult mai simplu. Printrc dialectele ruse~ti
sunt uncle in care orice o inainte de accent sc cite~te aproape
cad. Scrierea actuala, generalizata, lmpaca aceasta pronuntare
cu cealalta, care pastreaza valoarea traditionala a vocalei (toti
scriu o, dar unii citesc o ~i altii al. Daca s-ar trece Ia scrierea
24
- - - - INTRODUCERE
fonologica, ar fi necesar ca in nord sa se scrie cu d, iar in sud
cu o, deci diferentierea dintre dialecte s-ar adilnci.
Nu mai vorbesc de faptul ca trecerea brusca de Ia ortografia
traditionala Ia una fonologica ar face ca generatiile noi sa nu
mai poata citi un text din deceniile trccute.
Afara de aceasta, scrierea etimologica are avantajul de a men-
tine formal legatura dintre diversele aspecte morfologice ale
aceluia~i cuvilnt. In ruse~te, nominativul god ,an" se cite~te got,
iar genitivul goda, unde d nu mai e final, e pronuntat cu d;
singularul dam ,casa" corcspunde pluralului doma, citit ddmci.
Se vedc astfel ca scrierea etimologica mentine unitatea fom1ala
a cuvilntului.
9. Situatia de Ia noi. Suntem In situatia avantajoasa de a
nu avea diferentieri dialectale pre a grave (daca nu ne referim
Ia romilnii din sudul Dunarii ); fonologia nu este in general
atinsa, de exemplu moldovenii pot continua sa scrie ciubotd,
de~i pronunta subotd, deoarece intre ci-ul muntenesc ~i .~-ul
moldovenesc nu exista diferenta fonologica, ci numai fonetica.
Niei textele vechi nu ne pot aduce argumente in favoarea unci
scrieri etimologice, deoarece in orice caz scrierea lor difera radi-
cal de orice sistem am adopta astazi. De aceea, ar fi fost normal
sa nu intilmpinam probleme prea grave. Totu~i, de o suta cinci-
zeci de ani incoace ortografia noastra a fost adcsea obiect de
dispute violente.
10. Scurt istoric. Alfabetul chirilic, folosit pentru scrierea
limbii romilne incepiind, eel mai tilrziu, cu secolul al XVI-lea
(nu este deloc exclus sa se fi scris romiine~te ~i mai inainte, tot
cu chirilice), nu raspundea in toate amanuntele Ia nccesitatile
noastre; cu timpul, s-a adaptat din cc in ce mai bine, astfel ca,
In prima jumatate a secolului a! XIX-lea, se ajunscsc ca ficcare
sunet sa fie redat printr-o litera ~i fiecare litera sa corespunda
unui sunet.
25

MIC TRATAT DE ORTOGRAFIE - - - - - - - - - - - - - -
Cand s-a introdus alfabetullatin, munca a trebuit luata de Ia
lnceput: uncle litere latinesti nu erau necesare pentru limba romana
(de exemplu, q), dar mai multe sunete romanesti nu aveau cores-
pondent in scrierea latina(,\·,{, ~~ ci etc.). Au trebuit deci create
litcre cu semne diacritice (asa se numesc elementele adaugate
Ia literele obisnuite pentru a le da valori noi).
Mai grav este alt fapt. Deoarece In acea vreme romanii arde-
leni erau angajati intr-o lupta lndarjita, lnceputa de mult, pentru
a obtine drepturi politice egale cu ale celorlalte nationalitati
din Ardeal, intelcctualii romani au inceput sa scoata it~ evidcnt'a
originea latina a limbii romane. Dar, pe de o parte, s-au gasit
istorici si filologi straini care sa tagaduiasca originea latina a
limbii romane, pe de alta parte, pentru cei neavettizati asema-
narea cu latina nu era adesea frapanta, din cauza ca multe sunete
si-au schimbat pronuntarea In decurs de aproape doua mii de ani.
Cine cunoaste istoria limbii romane nu se poate indoi ca substan-
tivul ie reproduce latinullinea (derivat de Ia !inurn ,in"), dar tre-
buie sa rccunoastem ca forma romana s-a difcrentiat mult de
latina si dcci unui profan poate sa-i scape legatur~ dintre ccle
doua forme.
S-a gasit pentru aceasta situatic un leac: sa scriem cuvintele
noastre nu asa cum le pronuntam azi, ci asa cum le scriau romanii,
eventual asa cum le pronuntau romanii primitivi. Lucrul a putut
parea acceptabil, de vreme ce diverse popoare occidentale scriu
cum se pronunta acurn rnulte sute de ani. Desigur, comparatia
nu e valabilii decat daca ncglijiim o diferenta capitalii: apusenii
au pastrat, cu mici schimbari, scrierea cu care s-au deprins de
multa vreme si care, in momentul cand a fost creata, corespun-
dea pronuntarii de atunci, pe cand Ia noi trebuia sa panisim scrierea
traditionala si sa adoptam alta, bazata pc ghicirea pronuntarii
de acum o mie de ani.
In orice caz, propunerile au gasit ecou si s-au creat diverse
modele de ortografie etimologica: unii au introdus scrieri ca
scamba (in lac de schimba) dupa latinul ex-cambiare, sau tierra
26
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - INTRODUCERE
(in Joe de tard), dupa latinul terra. altii au modificat neolo-
gismele, cautand sa le dea forma pe care ar fi luat-o daca ar fi
fost mostenite din latinqte (ndciune In loc de riatiune) si asa
mai departe.
Uneori, voit sau nu, se pomea de Ia etimologii false, de exem-
plu o harta din secolul trecut, pe care o aveam pe peretele clasei
din scoala primara, purta numele Stella Latina (adica, pe lati-
neste, ,steaua latina") In Joe de Slatina (nnme tipic slav, cu lnte-
lesul de ,saratura"). in lac de gat (cuvant de arigine slava) .se
scria gut, ca sa semene cu latinescul guttur.
In special scrierea lui fprovoca mari complicatii: in cuvintele
de origine latina, In anumite situatii, toate vocalele au putut
deveni f, astfel ca trebuia scris antaiu (lat. antaneus), vent (lat.
ventus), rfu (lat. rivus),f6ntand (lat. fontana), adunc (lat. aduncus).
Se vede usor di elevii de clasa I trebuiau sa stie latineste ca sa
poata invata sa scrie romaneste. ~i aici se fiiceau gre~eli: sint
provine din latinescul sint si a fost pronuntat dintotdeauna cu f,
dar latinistii nostri din secolul trecut au crezut, ori s-au prefa-
cut a crede, ca provine din latinul sunt, de aceea 1-au scris sunt
(vezi § 120).
In cuvintele de origine latina, z pro vine de obicei din d um1at
de un i; de aceea se recomanda scrierea cud cu sedila, deci r;liua,
or(!. Bineinteles, publicullarg nu cunostea originea cuvintelor
si fiicea greseli de scriere: Caragialc citeaza inscriptia Oprit a
face murdcirie pe t;lidul casei mele (zid e de origine slava.
deci trebuia scris cu z). .
11. Reforme succesive. Sistemul etimologic a fost vehe-
ment combatut, in primul rand de o serie de scriitori de mare
reputatie (C. Negruzzi, Odobescu), la care adaug pe unul care
a fost si un mare lingvist: B. P. Hasdeu. S-au scris studii, pam-
flete (Prandiulu Academicu a! lui Odobescu), ba chiar si o piesa
de teatru (Trei crai de Ia rdsdrit a lui Hasdeu) care nu au trecut
tara a lasa um1e in con~tiinta publicului.
27
MIC TRATAT DE ORTOGR;\F!E ~-~-~---~--~-----~----
Academia Romana si-a luat de Ia inceput sarcina de a supra-
veghea scrierea. I se datoresc o serie de reforme ~i constatam ca
treptat Academia a luat pozitic pcntm scricrea fonctica (mai binc
zis fonologica), iar in indrcptarelc care s-au succcdat ( 1~81,
1904, 1923) s-a eliminat cu timpul marc parte din balastul ctimo-
logic. Evident, presiunea opiniei pub lice nu a putut fi nesocotita.
Comisiile care au fost insarcinate sa faca propuneri de modi-
ficari au fost teatml unor discutii dintre cele mai vehemente;
desi mai toti membrii lor erau stapiiniti de dorinta de a sublinia
romanitatca limbii noastre. ci nu cadeau totu~i de acord intre ei,
fiindca tiecare voia sit scoata in relief alte dctalii de tip romanic:
a
unul tinea mor\i~ Ia din a, dar accepta pe z; altul se pronunta
pentm f din i. dar nu voia nici in ruptul capului sa auda de z in
cuvinte ca poezie (preferand scrierea poesie) ~i asa mai departe.
In 1932, comisia insarcinata cu ultima (piina dupa razboi) revi-
zuire, dupa indelungate si violente discutii intre cei doi principali
speciali~ti de atunci. a reusit sa ajunga lao formula tranzactionala.
Dar eel care a prim it insarcinarea sa pub lice in brosura modifi-
carile adoptate a adus in fata publicului propriilc sale pareri,
care difereau de cele stabilite. A urmat o demisie din Academic
(respinsa de altfel), polemici pub lice, scandal. Brosura Academiei
Romiine, care reglementa noul uzaj, a fost aspru criticata din
diverse parti, si trebuic sa recunoastcm ca pe foartc buna drcptate.
Piina si forma redactarii nu era altceva decat un reflex al
certurilor din comisic, multc paragrafe fiind prczcntate sub aspectul
ncgativ: Jn acord cu pronuntarca obi~nuita, nu se suprima in
general i dintre diferitele vocale ce se intiilnesc in hiat. .. "; ,nu
se pune i nici Ia neologismele alee ... " (p. 7). Bro~ura nuda nici
o explicatie, ci numai ordine: se va scrie in cutare fel. De exem-
plu: ,De~i pronuntarea batjocori ... se aude des, totu~i sunt de
prcfcrat hatjocuri ... " (p. 5); .. Cuvintele terminate in -ec, -ec(t,
de~i se pronunta de unii [!] cu -ic, -icd, vor pastra fom1cle dintiii:
piersec(d),purec(e) ... "(p. 4). De ce? Pentru ca a~a a vrut auto-
rul bro~urii, alt argument nu vedem.
2X
--~--------~---~ ----~-~~- !NTRODUCFRE
12. Anarhia ortografica. In atare conditii, nu e de mirare
daca regulile Academiei Romiine n-au fost in totul respectate.
cum e cazul cu ccle ale academiilor straine. La noi. multi dintrc
oamenii de ~tiinta au ignorat sistcmatic ortografia Academiei
~i si-au creat un sistem personal, deoscbit, bine1ntcles, nu numai
de a! Academiei, ci sr deal celorlalti savanti. Astfel, N. Iorga
~i-a avut toata viata scrierea sa, bine cunoscuta (romdnesc,
teani), dupa cum Ov. Densusianu ~i-a mentinut particularitatile
de ortografie (universitd{ei.Jiwzces). iar AI. Philippide pe ale
sale si a~a mai departe (Philippidc reproducca pronuntarea
moldovcncasca in cuvinte ca Fidem, fimeie etc.). A cxistat o
ortografie a rcvistci Viata romaneascd.
Nu mai vorbesc de acei intelectuali care nesocoteau regulile
ortografice ale Academiei nu pentru ca le socoteau gre~ite, ci
pur si simplu pentru ca nu le cunosteau. Desi ortografia noastra
este departe de a ti atat de complicata ca a limbilor apusene
pe care lc-am pomcnit mai sus, foarte adesea am lntiilnit grcseli
serioase In tcxte scrisc de rmlna unor oameni care apartincau
universitatii, si nu numai ca studcnti. ci si ca profesori. 0 discutie
pe care am avut-o inainte de razboi cu mai multi intelectuali,
intre care si un scriitor. membru al Academiei, mi-a aratat ca
nici unul dintre convorbitorii mei nu cunostea deosebirea lntrc
fii ~i (nu) ji. Era timpul sa se ajunga Ia o intelcgcrc asupra modi-
ficarilor neccsare de ad us sistemului In vigoarc, in sensu! simpli-
ficarii ~i rationalizarii lui, clupa care cu totii, mari sau mici savanti.
personalitati de vazii sau simpli absolventi ai scolii generale,
sa ne conformam regulilor oficiale.
13. Reforma din 1953. In aceste imprejurari, noua noastra
Academic, creata in 1948, ~i-a inscris, printrc primelc sarcini.
elaborarea unci rcfonne a scrierii. S-a dcschis o discutie pu-
blica, s-au fonnulat propuneri in ziare ~i reviste. dupa care s-a
ajuns lao intelegerc asupra linici generalc de urmat, s-a elabo-
rat o Hotariire a Consiliului de Ministri, care a fost semnata Ia
29

MIC TRATAT DE ORTOGRAFIE - - - - - - - - - - - - - -
16 septembrie 1953, cu sarcina pentm Academic de a publica
Mint! dictionar ortografic pana la 1 octombrie 1953, utmand
ca noi1e norme sa intre in vigoare de la 1 aprilie 1954. Cu mici
modificari ulterioare, aceste norme au ramas in vigoare pana azi. *
Deosebirea esentia1a fata de situatia din trecut este ca astazi
indicatiile normative sunt luate in searna. Daca cineva vrea sa
scrie al~fel decat este indicat, poate sa o faca, dar daca ajunge
la pubhcare, corectorii de Ia ziare sau redactorii din edituri ii
rnodifica textulln acord cu normele. Este un Jucm excelent, caci
avern interesul ca lirnba sa fie unitara: cu cat se admit mai multe
diferentieri, cu atilt rnai putin va putea servi Ia cornunicare. 0
deosebire cat de mica in aparenta poate duce Ia schisrne dia-
lectale, iar dialectele se pot transforma in limbi diferite. Dar eel
rnai mare progres pe care-! poate obtine o lirnba este unificarea
pe scara larga, astfel !neat sa poti sa te depa11ezi de acasa, tara
sa ri~ti sa nu rnai fii inteles de oameni.
* Adunarea General a din I 7 febmarie I 993 a Acade-
mici Romane a hotarat revenirea Ia ,a" ~i ,stmt" in gratia
limbii rornane. Hotararea a fost publicata in Monitorul
Ojicial a! Romfiniei, Parte a I, nr. 51, 8 martie 1993. 1
14. Gre~eli de corectura. Spunearn cain edituri ~i tipografii
redactorii ~i corectorii vegheaza ca normele ortografice sa fie
respectate. Afirmatia este adevarata pana la un punct. Sunt uncle
abateri care, tara sa se poata vedea de cc, sunt tolerate, de exern-
plu citim adesea delicvent in Joe de delincvent sau comp/ect in
loc de complet. La baza stau intelegeri gre~ite: delincvent nu
e format de Ia delict (vezi 9 173), iar comp/et nu are nimic de-a
face cu obiect, perfect, defecl etc.
, In alte cazuri, gre~elile se datoreaza faptului ca indicatiile
Indr~ptarului n-au fost destul de clare. Grarnatica ~i indreptarul
prectzeaza ca i'ntfii (la origine adverb) e invariabil in ce prive~te
30
--------------------lNTRODUCERE
genu!, trebuie deci spus ~i scris c/asa intai, nu clasa fntaia. De
aici corectorii au inteles ca forma fntaia trcbuic suprirnata peste
tot, astfel ca ne trezim cu fonnule ca i'ntai clasd sau intfii $i a
doua oard cum nu zice nirneni pe lume, in loc de intiiia clasd
sau fntaia .~i a doua oard.
lndreptarul, intr-o cditie rnai veche, a notat ca trebuie scris
atuncea, cu intentia de a se evita forma atuncia; urmarca a fost
ca este eliminata varianta atunci*, pe care nirneni nu se gandise
sa 0 condarnne.
S-a stabilit ca se scrie devreme cu intelesul unitar de ,tirn-
puriu", demult pentru ,odinioara" ~i altele la fcl (vczi § 76).
Ne pomenirn insa ca se scrie intr-un cuvant ~i in cxpresii ca
totul depinde de vreme sau e atat de mult praj; unde totu~i e u~or
de vazut ca prepozitia nu face corp cu substantivul.
lndreptarul recomanda sa se scrie intr-un cuvant adverbul
indeaproape (fom1at din fn +de+ aproape), care joaca ~i rol de
adjectiv: o fndeaproape fnrudire; dar intr-o expresie ca a lua in
de aproape cercetare trebuie sane fie !impede ca fn i~i pastreaza
rolul de prepozitic (putem zice a lua in cercetare de aproape)
~i deci trebuie despartit.
Urmeaza de aici ca rnai e nevoie de uncle precizari ~i rnai
ales de un instructaj cu privire la folosirea fndreptarului.
[ * DOOM 2 : at!!nci/(pop.) at!!ncea
15. Eventuale modificari. Spuneam ca normele trcbuie
respectate de toti, chiar daca sunt amanunte cu care nu suntern
de acord. In cursu! prezentului tratat, se va putea vedea (In parte,
~red ca s-a simtit ~i pana aici) ca nu aprob toate indicatiile
lndreptarului. Aceasta nu rna scute~te de a rna confmma in t~tul
prescriptiilor lui.
Totu~i, daca avern convingerea cain uncle privinte norrnele
sunt gre~ite, nu avern datoria de a le cornbate? Intreb aceasta
31
l\11C TRATAT DE ORTOGRAFIF
cu atiit mai mult cu cat, a~a cum am pomenit mai sus, limba se
schimba cu timpul, pronuntarea nu poate sa nu sc schimbe, ~i
nu numai pronuntarea, ci, In oarecare masura, ~i stmctura gra-
maticala, deci, daca ne tinem strict de indicatiile fndreptarului,
nc departi"im de practica. Este deci evident cain anumite puncte
trebuie cemt ~i trebuie obtinut ca ortografia sa se schimbe.
Numai di nimeni nu are dreptul sa procedeze cu de Ia el putere.
Cine arc parerea ca uncle lucruri trebuic modificatc arc dreptul
~i datoria sa 0 spuna, sa provoace 0 discutic publica si, daca
se va obtine acordul necesar, va urrna o masura oficiala, care
va da noua norma unitara.
Mai adaug ca e de dorit ca asemenea modificari sa nu sc faca
tot timpul ~i mai ales, pentru motivele pe care le-arn aratat m!li
sus, sa nu se transforme mcrcu, in mod radical, sistcmul. In
anul 1971, a aparut editia a III-a a indreptarului, cu cateva mici
imbunatatiri fata de editia a II -a: impotriva chiar a principii! or
cnuntate de fndreptar, se rccomanda sa se scrie o data ce, o
data cu ~ide loc (in functie negativa); noua editie a corectat acestc
erori ~i prescrie corect odatd ce, odatd cu, deloc. (Acest ama-
nunt nu estc insa observat de corectori ~i foaric adcsca tipari-
turilc actuale men tin norma vcchc.)
32
FRAZA SI PROPOZITIA
16. Generalitati. 0 fraza este cxprimarea unei giindiri de
sine statatoarc. Nu zic ,completa", caci exista ~i fraze care exprima
giindiri incomplete, oprite, intentionat sau nu, in mijlocul lor.
De exemplu: cand l-am auzit ce urat vorbe:jte, mi-a venit sd...
(vezi § 21).
0 fraza poate fi lmpartita in mai multe propozitii, care exprima,
fiecare in parte, un fragment al giindirii cuprinse In fraza. In
rostire, sfiir~itul frazei este marcat prin intonatie ~i, in general,
prin pauze, care despart uneori ~i propozitiile intre ele. In scris,
multa vreme aceste intonatii ~i pauzele au ramas nemarcate,
ceea ce, bineintelcs, ingreuia comunicarca, dar era in acord cu
sintaxa primitiva (am vazut Ia § 1 caIn primele stadii vorbitorii
nu sunt in stare sa izolezc cuvintele in siinul frazei). S-au inventat
apoi semnele de punctuatie, de care ne servim piina astazi ~i care
ne ajuta sa urrnarim mai de aproape vorbirea. Astfel, sfiir~itul
frazei este marcat pede o parte printr-un punct, pede alta parte
prin scrierea cu initiala majuscula a primului cuviint al frazei
urrnatoare. Lasiind pentru capitolul al III-lea problema majus-
culelor, care prive~te mai mult cuviintul izolat, vom discuta aici
chestiunea semnelor speciale.
17. Sernnele de punctuatie. Propozitiile se pot clasa dupa
mai multe criterii: principale ~i secundare; regente, dependentc ~i
independente; coordonate ~i subordonate; simple ~i dezvoltate.
Toate aceste specii sunt discutate in gramatica. Pe noi aici, ne
intereseaza numai in masura in care afecteaza folosirea semnelor
33
MIC TRATAT DE ORTOGRAFIE - - - - - - - - - - - - - -
de punctuatie. In vorbire, toate aceste feluri de propozitii se deo-
sebesc intre ele prin tonul cu care sunt pronuntate si prin even-
tualele pauze dintre ele. Astfel, o fraza ca ai fncercat sa treci
Dundrea fnot are intelesuri destul de deosebite dupa cum e
pronuntata cu intonatie afirmativa, interogativa sau exclamativa;
mai mult, intonatia exclamativa, Ia rfmdul ei, poate exprima mai
multe nuante: uimire, neincredere, surpriza, indignare etc. Inte-
lesul frazei se schimbii, de asemenea, dupa cum intonatia inte-
rogativa afecteaza cuvantul fncercat, sau treci, Dundrea, fnot.
Scrierea noastra nu este inca in stare sa distinga net intre ele
toate aceste nuante.
La inceput, limba scrisa nu dispunea de nici un sernn special
pentru aceasta, de aceea sensu! textelor vechi nu e totdeauna
clar. In editiile modeme ale textelor latine, de multe ori editorul
ezita asupra semnelor pe care urmeaza sa le introduca si care
vor avea o importanta hotaratoare cu privire Ia sensu! frazelor.
Dar chiar cei vechi erau constienti de confuzia pe care o putea
crea neputinta de a reda in scris intonatiile din vorbire. 0 anec-
dota din Antichitate, care arata ca ,tonul face muzica", spune
ca oaspetele primit de 0 gazda - fie ca e recunoscator, fie ca
e ingrat- se exprima cu aceleasi cuvinte despre eel care-I ospa-
teaza; ce gazdd, dit vin, catd paine, catd carne mi-a dat. Cel
recunoscator ar trebui sa foloseasca in scris sernnul exclamarii,
cu valoare admirativa: Ce gazdd! Cat vin! Catd paine! Catd came
mi-a dati In acelasi timp, ingratul, pe langa semnul exclamarii,
cu valoare dispretuitoare, ar trebui sa adauge semnul intrebarii,
care sa marcheze indignarea: Ce gazdd! Cat vin? Catd paine?
Catd carne mi-a dat?
Mai mult decat atata, exista marturii care dovedesc ca oamenii
lipsiti de scrupule se foloseau chiar de lipsa de precizie a scrierii
pentru a insela pe naivi. Oracolele celor vechi erau date in scris,
in versuri; profitand de faptul ca intonatiile nu puteau fi repro-
duse, preotii lsi redactau textulin asa fel, !neat sa poata fi citit si
inteles in feluri contradictorii, pentru ca nereusita intreprinderilor
34
- - - - - - - - - - - - - - - - FRAZA $1 PROPOZITIA
sa nu poata fi pusa pe seama sfaturilor gresite ale oracolului.
Astfel, un grec care cerea sfat sa piece intr-o expeditie a primit
raspunsul te vei duce te vei fntoarce nu vei muri, ceea ce se putea
intelege ca te vei duce, te vei fntoarce, nu vei muri, era deci un
indernn sa intreprinda calatoria; in cazul unui esec, cu care ocazie
consultantul lsi pierdea viata, propagandistii cultului puteau
foarte bine sa arate ca ar fi trebuit sa se citeasca astfel: Te vei
duce; te vei fntoarce? Nu, vei muri.
Treptat, s-au introdus semnele speciale care sa corespunda
unora dintre intonatii si pauzelor. In felul acesta, scrisul reda
mai bine ideile rostite ~i intelesul devine mai precis. Dar intre-
buintarea semnelor nu delimiteaza totdeauna nuantarile in concor-
danta cu pronuntarea. Intonatiile sunt mai bogate decat punctuatia
(desi exista uncle semne secundare, ca parantezele, ghilimelele,
care nu au corespondent in pronuntare). In afara de aceasta, sis-
temul vorbirii s-a format in mod spontan ~i anarhic, ceca ce face
ca logica exprimarii sa difere adesea de logica gandirii (de exem-
plu, atunci cand face pauza intre subiect si predicat). Scrierea
este in mai mica masura spontana si anarhica (vezi totusi mai
jos § 18) si mai usor de dirijat, de aceea era asculta in mai mare
masura de logica gandirii.
18. Punctul. Printre semnele de punctuatie, eel mai impor-
tant este desigur punctul. Acesta se pune Ia sfarsitul unei fraze,
tocmai pentru a arata ca sirul de cuvinte precedente a ajuns Ia
incheierea sa. In vorbire, sfiirsitul frazei este exprimat printr-o
coborare a tonului si printr-o pauza care se face inainte de a
i'ncepe fraza urmatoare. Aceste semne sunt destul de bine trans-
puse in scris prin punct, la care se mai adauga, in ortografia
actuaHi, scrierea cu initiala majuscula a cuvantului cu care se
in cepe. fraza urmatoare.
Intr-o masura destul de mare, despartirea unui text in fraze
depinde de bunul plac al autorului, care, prin urmare, va intre-
buinta si punctul mai des sau mai rar, dupa voia sa. Astfel, putcm
scrie (si pronunta) fie:
35

MIC TRATAT DE ORTOGRAFIE - - - - - - - - - - - - - -
Limba este eel mai important mijloc de comunicare intre
oameni in socierate. De felul cum vorbim depind adesea rezul-
tatele pe care le obfin~m. Deci este necesar sd ne cultivdm
modul de exprimare.
fie:
Limba este eel mai important mijloc de comunicare intre
oameni in societate, defelul cum vorbim depind adesea rezul-
tatele pe care le obtinem, deci este necesar sd ne cultivdrn
rnodul de exprimare.
Dupa temperament ~i dupa gust, dupa starea afectiva in care
se gaseste, scriitorul va folosi o forma sau alta. Aceasta, bine-
lnteles, in anumite limite, de exemplu nu va putea pune punct
inainte de a ti ajuns Ia sfiirsitul unci propozitii sau, eel putin in
principiu, intre propozitia principala si o secundara care depinde
de cea dintai. Aceste reguli nu sunt insa de domeniul ortografiei,
ci de al sintaxei. In orice caz, nu trebuie sa ne inchipuim ca folo-
sirea punctului este lasata intru totulla discretia scriitorului si
mai ales a cititorului. lata un exemplu care va dovedi contrariul.
Inainte de razboi, un cinematograf din capital a a prezentat cu
mare valva un film intitulat Aristocratd pentru o zi. Un text de
reclama a fost redactat astfel:
Cel mai bun film al anului este Aristocrata pentru o zi.
La cinema Rio.
La radio, reclama s-a citit asa:
Cel mai bun film al anului este Aristocrata. Pentru o zi la
cinema Rio.
Mai demult era obiceiul sa se puna punct Ia sfarsitul titlu-
rilor, de exemplu:
Jarna pe ulita.
A-nceput de ieri sd cad/i ...
36
FRAZA $1 PROPOZITIA
dar astazi s-a renuntat Ia acest punct, deoarece titlul se deta~eaza
suficient de context prin faptul ca e scris lntr-un rfmd separat.
Punctul mai seJVe~te pentru a marca o prescurtare, de exemplu
tov. In Joe de tovara~, chiar daca acest cuvant nu se gase~te Ia
sfir~itul frazei. Dar dupa o litera care seJVe~te de simbol, nu se
pune punct, de exemplu:
Romania A intalne.~te Ungaria A Ia Budapesta.
Aici nu lipse~te nici o litera dupa A, deci nu e nevoie de pun ct.
Daca fraza se ispravc~te cu un cuvant prescurtat, nu se pune (J
decat un singur punct, care indepline~te amandoua functiile,
de exemplu etc. Daca titlul se sfar~e~te cu un cuvant prescurtat,
se pune, bineinteles punct. Initialcle prin care se desenmeaza o
institutie, o organizatie etc. primesc punctul dupa fiecare din ele,
de exemplu C.F.R. (Cdile Ferate Romane), dar se obisnuieste
sa se scrie si rara nici un punct, CFR. In acest din urma caz,
literele nu se despart intrc ele nici prin spatii albe.
19. Punctul ~i virgula. Cand fraza s-a ispravit, dar um1eaza
alta cu continut destul de apropiat, se poate pune punct ~i virgula [;]
in Joe de punct. Alegerea depinde pe de-a-ntregul de bunul plac
al scriitorului, care de asemenea poate, In unele cazuri, sa puna
punct si virgula in loc de virgula sau invers. Se poate astfel scrie:
Pe la 9 ;0 ceasuri am porn it cu gand sd mergem Ia Bascol' .yi
!a Cotmeana; dar surugiii, nu ~·tiu de ce, au luat drumul Curtii
de Arge~ ce duce Ia Tutana; l-am urmat ~·i noi dupd plaClt!
lor, intr-a nefncetatd stropealii de noroi (Odobescu).
Dupa cuvantul Cotmeana, s-ar fi putut tot atat de bine pune
virgula, iar dupa Tutana, punct.
Totul depinde de felul cum scriitorul lsi analizeaza gandurile,
binelnteles in limitele dintre drepturile punctului si ale virgulei.
37
MIC TRATAT DE ORTOGRAFIE - - - - - - - - - - - - - -
20. Doua puncte. Inrudit cu punctul si cu punctul si virgula
este semnul numit doua puncte [:]. Acesta are rolul principal de
a atrage atentia asupra a ceca ce urmeaza, fie un citat, o insirare,
o explicatie (o propozitie cauzala), o concluzie, fie chiar un singur
cuvant care trebuie scos in relief. lata exemple de toate tipurile:
Agentia Agerpres comunicd: ,La Paris a avut locjoi cea
de-a 169-a .~edintd plenard a conferintei cvadripartite in
problema Vietnamului. "
Un discurs se compune din urmdtoarele pdrti: exordiu,
tratare .~i perora(ie.
Zadarnice aufost toate incercdrile dea-l readuce !a sim-
tire: murise.
A i asistat !a sdwirsirea delictului .yi n-ai intervenit:
e~ti vinovat.
Un exemplu de mamzfer care trdie.yte in apd: balena.
A.~a ai fast tu intotdeauna: nechihzuit.
Acesta este rolul limbii: sd serveascd de mijloc de
comunicare.
In ultimele doua exemple, cele doua puncte ar putea fi foarte
bine inlocuite prin virgula.
Cateodata elementele unci lnsiruiri pot preceda cuvintele
care le rezuma, si in acest caz cele doua punctc se pot pune
dupa insiruire:
Un mintean negru cu gditan defil; cioareci lafel, cu pajuri
pe genunchi, oman tie scurtd pe umeri, cizme inalte in picioare,
cu pinteni de argint; !a coapsd un palo,> scurt .~i drept, .~i
in mdnd o (urcd de samur cu surguci: iatd imbrdcdmintea
sa 1 (Odobescu).
1
Exemplu imprumutat de !a Gh. I. Chclaru ~i Crizante Popescu,
Semne de punctua{iune ~·i semne ortografice in scrierea ronuineasdi,
Bucure~ti, 1933, p. 21.
38
- - - - - - - - - - - - - - - - - FRAZA $1 PROPOZITIA
t In cazul acesta insa, eu as recomanda mai curand virgula.
Semnul doua puncte se mai poate intrebuinta in sfarsit in
scopul tehnic de a desparti in doua grupuri opuse elementele
unci descrieri sau explicatii, de exemplu intr-un glosar sau intr-un
act de legitimatie:
iohag: .~erh; mintean: suman; pajurd: vultur etc.
pdrul: negru; ochii: cdprui; nasul: drept etc.
In acest caz insa, se mai poate pune si virgula sau linioara si
eventual distinctia se mai poate face numai prin variatia caracterelor.
21. Punctele de suspensie. Punctele de suspensie, sau de
intrerupere, carora popular 1i se mai zice si puncte-puncte, exprima
in realitate o intrerupere care poate fi mai mica decat a unui
punct simplu, avand In vedere ca ele se pot pune si intre doua
parti ale aceleiasi fraze sau chiar ale aceleiasi propozitii. Ce e
drept, se intampla caIn urma lor sa nu se mai noteze ceca ce ar
fi trebuit sa urmeze. Aceasta de obicei cand se lasa neexprimata
0 amenintare, cand vorbitorul sc razgandeste si nu mai vrea sa
spuna tot ce incepuse, cand emotia ll copleseste si il obliga sa
tadl. Se pot pune puncte de suspensie si Ia sfarsitul textului, pentru
a sugera ca s-ar putea continua sau pentru a mentine pe cititor
in atmosfera creata. lata, pe rand, exemple de toate felurile:
A~a ti-e vorba? Lasd cd te ...
Am aranjat asta cu ... Ai sd ajli !a timp.
S-a proclamat republica, am scdpat de ...
Semdndturile erau la pdmdnt, cdmpul era tot rdscolit de ~an­
{uri #de gropi de obuze. Numai apele lacului lini~tit conti-
nuau sd oglindeascd razele soarelui ...
Cu aceasta din urma valoare, punctele de suspensie se pot pune
si dupa un semn de exclamare sau de intrebare:
Ru~inoasa coana Veta trdie~te cu Chiriac I ...
Coana Veta, ru~inoasd? ...
39
MJC TRATAT DE ORTOGRAFIE - - - - - - - - - - - - - - - -
De asemenea, punctele se lntrebuinteaza cfmd dintr-un text
reproducem numai un fragment sau, dimpotriva, sarim un
fragment dintr-un text citat. Daca suprimam lnceputul, punem
~i la inceput puncte:
Minciuna std cu regele Ia masd ...
fti dau catarg !angd catarg ... , dar moartea nu se poate.
.. .Sd nu dea Dumnezeu cel.ifant sd vrem noi sange, nu pdmant.
Punctele se mai intrebuinteaza ~i ciind un cuvant este !a-
sat neterminat:
Oare nu sunt eu Dumne ... (Eminescu, Sdrmanul Diunis).
Tot ~a se procedeaza cand pentru motive de cuviinta nu repro-
ducem un cuvant in intregime. Unii autori socotesc ca numarul
punctelor pus la cuvintele neterminate trebuie sa fie egal cu
eel alliterelor nescrise. Aceasta grija excesiva de a marca exact
limitele termenului necuviincios aduce aminte de obiceiul unui
filolog ie~ean (care cauta cu lumanarea cuvintele obscene pentru
ale folosi ca exemple acolo unde ar fi mers ~i altfel de cuvinte ):
scria prima litera a cuvantuluijenant, apoi cateva puncte, iar pc
urma reproducca restul cuvantului in intregime. In felul acesta,
daca nu salva buna-cuviint{l, l~i satistacea macar gustul de a subli-
nia obsceniti:itile. Socotesc ca ori de cate ori se intrerupe o fraza,
0 propozitie sau un cuvant este suficient sa se puna trei puncte,
indiferent de intinderea partii suprimate.
Punctele de suspensie se mai pun ciind scriitorul vrca sa pre-
gateasca cititorului o surpriza. Ele corespund atunci unei pauze
mai mari in vorbire:
Ca un exemplu de poet epic, elevull-a citat pe ... Vlahutcfl
In srar~it, punctele se mai pot pune intr-o expunere din care
nu lipse~te nimic, pentru a arata ca vorbitorul ezita sa-~i exprime
gandirea, i~i cauta cuvintele sau, dintr-un motiv sau altul, nu
e In stare sa vorbeasca nelntrerupt:
40
- - - - - - - - - - - - - - - - - FRAZA Sl PROPOZITIA
Ca sd-ti spun drept ... , a!jface-o, dar ... md gandesc cd ...
Este ... cum sd-ti spun? ... unfel dejend ...
Am venit fntr-un suflet ... sd-(i spun ... sd 11u te mai pregdte,~ti ...
cd ma!jina nu mai pleacd.
22. Virgula, generalita{i. Virgula este semnul de punctuatie
eel mai des lntrebuintat. Am cautat, pana aici, sa tratez deosebit
problemele frazei de ale propozitiei, de~i nu a fost cu putinta
in lntregime; odata cu studiul virgulei, sunt silit sa intru din plin
in analiza propozitiilor lmpreuna cu cea a frazelor (Ia fel va ti
la uncle dintre scmnele de punctuatie urmatoare).
Asupra locului unde se pune virgula nu exista o regula gene-
ral a, aplicabila tuturor limbilor. Cel de-al patrulea Congres
international allingvi~tilor, tinut Ia Copenhaga in 1936, a ales
un comitet care sa studieze aceasta chestiune ~i sa prezinte mate-
riale pentru discutie Congresului al cincilea, care trebuia sa aiba
loc Ia Bruxelles in 1939. Acest congres n-a mai avut Joe, din
cauza razboiului, dar vo)umu! de materiale apucase sa apara I
~i poate servi ca punct de plecare pentru examinarea chestiunii.
Dar daca din punct de vedere international nu se pot formula
reguli general valabile, trebuie sa sptm ca nici pe terenul unei limbi
luate separat nu se pot da reguli rigide. Virgula este, dintre toate
semnele de punctuatie, eel mai putin fixat ~i in multe cazuri intre-
buintarea ei ramane Ia latitudinea celui care scrie. De exemplu,
eu sunt deprins sa despart prin virgula propozitia circumstantiala
care preceda pe cea principala: ca sd nu lungesc vorba, tree direct
Ia subiect; cand am ajuns acasd, se tnserase. Majoritatea cola-
boratorilor mci mai tineri nu pun virgula in aceste fraze. Imi pro-
pun deci sa prezint mai curand principiile generale dupa care
cititorul sa se poata calauzi, dedt dogme stricte.
In linii mari, se poate spune ca virgula corespunde unei scurte
opriri in pronuntare ~i unei ridicari a tonului, dar aceasta regula
1
Dokumente zur lnterpunktion europaischer Sprachen, Gotcborg, 1939.
Se mai poate consulta cu folos !?i S. I. Abakumov, Metodica punctua(iei
('in limba rusa), Moscova, 1947, pp. 9 ~i urm.
41
MIC TRATAT DE ORTOGRAFIE - - - - - - - - - - - -
e departe de a fi generala. In rraza Republica Socialised Romania
are capita/a Ia Bucure~·ti. in pronuntare se face de obicei o pauza,
cu ridicarea tonului, dupa Romania; totusi, intrebuintarea virgulei
in acest Joe, foarte frecventa in scrisul multora, este socotita
incorecta. Pe de alta parte, ciind zicem vatu! universal, egal. direct
·>i secret, nu ridicam tonul nici inainte de ega!, nici dupa, iar pauza
nu facem, eel putin dupa acest din urmii cuviint. Din cauza ca
ortografia este, mai mult deciit pronuntare<~, supusa regulilor
logice, ea tine seama mai mult de inlantuirea ideilor in propo-
zitie sau in rraza. Principiul este ca trebuie despartite prin virgula
partile de acelasi fel ale propozitiei sau frazei si ca nu pot fi
despartite prin virgula partite de tipuri diferite.
23. Virgula intre parti de propozitie diferite. 0 greseala
foarte rrecventa Ia noi este despartirea prin virgula a subiectului
de predicat. intr-o fraza caplanul nostru anual afost fndeplinit,
orice pauzii am face in pronuntare si orice intonatie am intre-
buinta, nu putem pune virgula dupa cuviintul a! treilea, cu care
se termim1 grupul subiectului, si inainte de afost, cu care se incepe
predicatul. De asemenea, nu e corecta virgula intre un substantiv
si atributullui adjectival (mergem pe $Oseaua, principakf cred
ca n-ar scrie nimeni), nici intre predicat si complementul direct,
desi, iarasi, greseala este aici foarte rrecventa. Citim astfel adesea
propozitii ca tara noastrd a fdcut fn mod consecvent, propuneri
de eliherare a coloniilor. Legatura de inteles intre a facut si pro-
puneri este prea stransa pentru ca Ia mijloc sa putem pune virgulii.
24. Virgula inaintea propozitfilor secundare. Pentru aceleasi
motive, consider gresita virgula inaintea propozitiilor secundare,
care nu sunt deciit dezvoltari ale partilor de propozitie (impor-
tante exceptii vor fi tratate In paragrafele urmatoare). Regula
pentru limba germana este ca orice propozitie secundara se
desparte prin virgule si, in oarecare masura, aceasta regula este
valabila si pentru limba rusa. Probabil ca aici este sursa scrierii
intiilnite la noi vreau, sd fnteleg sau cred. ca $fii. In realitate,
42
- - - - - - - - - - - - - - - - - - FRAZA $1 PROPOZITIA
propozitiile secundare cuprinse in rrazele citate sunt striins legate
de regentele lor, care nu au inteles daca raman singure, deci logica
nu permite despiirtirea lor prin virgule.
In uncle tratate de ortografie, se spune totusi ca virgula in
astfel de cazuri e recomandabila, atunci ciind fraza este lunga.
De exemplu, in textul:
Pompierii au fncercat prin toate mijloacele de care dispu-
neau sa localizeze incendiul,
este drept ca distanta dintre verbul regent a fncercat si verbul
dependent sa loca!izeze este destul de mare, si de asemenea e
drept ca In vorbire se face o pauza lnaintea acestui din um1a
verb, pauza menita sa desparta pe dispuneau de sa localizeze;
dar in primul rand nu se poate adopta o regula a tat de vaga (cine
va stabili piina Ia ce dimensiuni o rraza e scurta si de unde incepe
sa fie Iunga? Ar trebui de fapt sa se vorbeasca nu de lungimea
frazei in general, ci de distanta dintre cele doua verbe ), iar in al
do ilea rand nu trebuie sane abatem tara o justificare de Ia prin-
cipiullogic- enuntat mai sus- care ne impiedica de a desparti
prin virgula partile frazei, strans legate intre ele prin inteles.
Unii incearca sa salveze situatia, punand virgula si lnaintea
propozitiei atributive: prin toate mijloacele, de care dispuneau,
sd localizeze ... Defectul acestei solutii va fi discutat Ia § 26.
Mai acceptabila este, in exemplul nostru, virgula inainte de
prin: au fncercat, prin toate mijloacele de care dispuneau, sci
localizeze ... ' pentru cain felul acesta mijloacele sunt intercalate,
iar legatura dintre au fncercat si sd localizeze ramane in vigoare.
Dar aceasta reteta nu se poate aplica oriunde si nici nu e perfecta,
caci de multe ori tinem sa legam striins si acea parte pe care s-ar
propune sao intercalam, de exemplu prin mijloacele normale
(nu prin uncle extraordinare; vezi, pentru situatia similara a unor
propozitii, § 26).
Daca e necesar sa despartim, cu orice pret, pentru a evita vreo
confuzie, propozitiile pe care intelesul Ie leaga striins intre ele,
este mai practic sa se faca ape! Ia linioara (sau pauza, vezi § 44),
43
MJC TRATAT DE ORTOGRAFJE - - - - - - - - - - - - - -
semn mai putin pretentios, pentru ca e mai nou in scriere si folo-
sirea lui nu a fost inca reglementata. Se poate deci scrie au fncer-
cat prin toate mijloacele de care dL\puneau- sd localizeze ...
25. Intercalari. lata, ceva mai amanuntit, problema pari;ilor
de fraza. sau de propozitie, intercalate. Chiar faptul ca sunt inter-
calate arata ca ele ar putea eventuallipsi. Este cazul apozitiei:
T Lucretius Carus, marele poet roman, a izbutit sd exprime
fntr-o jomui poetica rezultatele unei adanci cercetdri $fiintifice.
Apozitia marele poet roman face mai clar intelesul general
al textului, dare u~or de vazut ca fraza ar ramane corecta ~i nu
~i-ar pierde complet intelesul chiar daca aceasta apozitie ar lipsi.
De aceea, nimic nu ne impiedica sa folosim aici virgulele (dar
doua, nu una). Se poate aminti aici ~i cazul vocativului, care,
neavand un rol sintactic in propozitie, trebuie despartit prin virgule:
Sper, iubite cititm; di aceastd lucrare va raspunde la toate
fntrebdrile pe care i le pui.
Aici iubite cititor nu e nici subiect, nici predicat, nici atribut,
nici complement, fraza are inteles ~i daca scoatem aceste doua
cuvinte (care, ce e drept, o fac mai frumoasa prin intarirea ele-
mentului afectiv), deci ele pot fi puse intre virgule. La fel cu voca-
tivul se comporta ~i interjectiile care la origine sunt vocative:
bre, frate etc.
26. Situapa propozipilor atributive. Un caz ceva mai delicat
este acela al propozitiilor atributive sau relative. Cum am aratat
mai sus, unii, dupa modelul german sau rus, le pun pe toate intre
virgule ~i scriu, de exemplu, ochii, care nu se vad, se uita. Acest
exemplu ne va ajuta sa intelegem mai bine de ce modelul ger-
man nu e recomandabil pentru noi. In felulin care s-a scris fraza
de mai sus, trebuie sa intelegem ca ochii in general se uita (~i se
44
- - - - - - - - - - - - - - - - FRAZA ST PROPOZITIA
uita pentru ca nu se vad). Ideea exprimata de zicatoare este in sa
ca numai acei ochi care nu se vad se uita, nu toti ochii.
Propozitiile atributive sunt de doua feluri: uncle definesc
substantivul Ia care se raporta, ele sunt indispensabile pentru
lntelesul frazei, nu pot lipsi, deci nu se despart prin virgule;
pe acestea Je numim determinative ~i ele raspund Ia intrebarea:
care? (mai precis: care anume'?). Altele aduc informatii desprc
o insu~ire a substantivului care nu este suficienta ca sa-l
determine, sa-l distinga de toate celelalte exemplare ale speciei;
aceste propozitii ar putea lipsi lara ca fraza sa devina necorecta,
deci trebuie sa le punem intre virgule. Pe acestea le numim
calijicative ~i ele raspund la intrcbarca cefel? sau cum? Excmplu
pentru categoria intai:
Ho{ii care au .fast prin$i se afld in fnchisoare.
Care hoti sunt In inchisoare? Cei care au fost prin~i ~i numai
ace~tia, 'in timp ce pe ceilalti trebuie sa-i mai cautam ca sa-i
prindem. Daci'i am pune virgule, ar trebui sa intelegem ca toti
hotii au fost prin~i ~i se afla in lnchisoare. Exemplu pentru cate-
goria a doua:
Fiul vecinei. care e foarte capabil, a fast decorat.
Ce fel de fiu are vecina? Foarte capabil. De aceea a fost
decorat. Deci atributiva explica, face mai clara principala, dar
ar putea lipsi, lara ca fraza sa exprime un neadevar:jiu/ vecinei
afost decorat. Daca am suprima virgulele, s-ar intelege ca vecina
are doi fii, unul capabil, ~i celalalt nu.
Un exemplu concret, constituit de un afi~ pus pe vremuri
in tramvaie:
Ca!atorii, care vor fi gdsitifard bilet, vorfi amenda(i.
Era ca ~i cum s-ar fi spus ca toti caHHorii fac fraudc ~i toti
vor fi amendati. In fapt, calificativa poate fi considerata ca
45
MIC TRATAT DE ORTOGRAFIE - - - - - - - - - - - - - -
un fel de apozitie, pe ciind determinativa face parte integranta
din subiect.
27. Situatia propozitiilor circumstantiate. Dupa acelasi
principiu, dar nu tot atat de precis, putem stabili cand e cazul
sa despartim prin virgula propozitiile circumstantiale de princi-
pala lor, deci cauzalele, temporalele, finalele, conditionalcle etc.,
intercalate sau nu. Analiza frazei arata dit e de stransa legatura
intre principala si secundara, ~i daca deci este sau nu cazul sa fie
despartite prin virgula. Sa zicem, de exemplu:
Satut e veset pentru cd s-au terminat tucrdrile camputui.
Aici putem eventual sa punem virgula dupa veset, aratand
astfel ca trebuie sane oprim un moment, explicatia veseliei con-
stituind un element special in giindirea noastra.
Pentru a face distinctia necesara intre secundarele despartitc
si cele nedespartite prin virgula, propun un mijloc care ar fi
putut servi si Ia atributive, daca n-am fi avut metoda mai precisa
pe care am discutat-o acolo. Anume, socotesc ca intrebuintarea
virgulei depinde de gradul in care accentul cade pe principala
sau pc secundara. Cand accentul eel mai important a! frazei cstc
pe principala, despartim secundara prin virgula, iar cand accentul
esential cade pe secundara, aceasta face corp cu principala ~i nu
se mai despartc:
Ptec, din cauzii cd mi-efricd.
Aici important este ca plec, motivul ar putea eventual fi lasat
neexprimat. Accentul principal c pe plec.
Plec din cauza ca mi-e fried (nu pentru alt motiv).
Aici important este motivul, ca plec poate se stia si tara sa
o spun, iar accentul cade pe secundara. Mai clar reiese diferenta
daca introducem o cauza nereala:
46
- - - - - - - - - - - - - - - - - FRAZA SI PROPOZITIA
Nu ptec din cauzd cii mi-e fried, ci pentru cd nu mai am
timp sd a.ytept.
Intre cele doua cauzale s-a pus, cum e normal, virgula. Dar
daca am desparti principala de prima cauzala (care e in fond
negativa), nu ptec, din cauzii cd mi-e ji-icii, intelesul ar suferi (ar
insemna ca nu plec). Accentul pus pe secundara ne obliga sa
citim tara pauza, deci sa nu punem virgula.
Alte exemple pentru a ilustra aceelli?i regula. Propozitii temporalc:
Sd ne vedem cand mi-oi vedea ceafa.
Accentul cade pe secundara, deci nu punem virgula.
Mai stiim $i noi de vorbii, cand avem WI moment fiber.
In primul exemplu, intclesul ar fi fost complet denaturat daca
principala ar fi ramas singura; in eel de-al doilea, secundara ar
~utea ~ipsi.' tara ca principala sa enunte ceva fals, deci o despar-
tim pnn v1rgula. Dar daca modificam sensu! si trecem accentul
pe secundara, atunci virgula trebuie sa dispara:
Mai stiim $i noi de vorbii cand avem un moment !ibe1; pentru
cii in timputtucrutui nu putem vorbi.
Propozitii finale:
Trebuie sd citim mutt, ca sd tudm examenut.
. Important aici cste cititul; daca suprimam virgula, atunci
Important este sa luam examenul si cititul devine numai mij-
locul pe care-! folosim ca sane ajungem scopul; in primul caz
accentul principal e pe mutt, in a! doilea pe examenut.
Propozitii conditionale:
Vin dadi md chemi.
47
 MJC TRATAT DE ORTOGRAFIE - - - - - - - - - - - - - -
Aici accentul cade pe chemi (altfel nu vin). Cu virgula dupa
vin, accentul cade pe primul cuvant, iar propozitia secundara
capata un lntcles apropiat de al unei cauzale.
Propozitii modale:
Cand intrd in casii, copilul del bund ziua, a$a cum a fast inwitat.
A fost invatat ca Ia intrarea In casa trebuie sa dea buna ziua,
si el respecta prescriptia. Fara virgula dupa ziua, s-ar intelege
ca, daca nu intra in casa, copilul da buna ziua In alt chip decat i
s-a recomandat.
28. Inversiuni. Se despart prin virgula propozitiilc secun-
dare, oricum ar fi ele, atunci cand ordinea norma Ia este inversata.
Mai peste tot, socotim ca ordinea normala este cu propozitia
principala Ia inceput, deci in general propozitia secundara pusa
Ia i'nceputul frazei trebuie urmata de virgula. lata exemple de
inversiune ~i de folosire a virgulei:
Temporala:
Oricand vrei, pofi pleca.
In ordinca normala, ar fi tara viq=;ula: poti pleca oricand vrei.
Cauzala:
Fiindcd planula fast indeplinit. se pliitesc gratifica{ii.
fn ordinea normala, s-ar pune sau nu virgula, dupa cum accen-
tul cade pe principala sau pe secundara.
Final a:
Ca sii-mi tin zilele, trebuie sd muncesc.
Conditionala:
Dacd marim produc{ia, vom putea trdi mai bine.
48
- - - - - - - - - - - - - - - - FRAZA SI PROPOZITIA
E posibil totusi sa nu punem virgula, cu conditia ca accentul
sa cada pe secundara:
Numai dadi mdrim produc{ia vom putea trai mai bine.
29. Propozitiile subiective. Am lasat Ia urma un caz mai
spinos, acela al propozitiilor subiective. Aici nu pun problema
inversiunii, deoarece locul normal al aces tor secundare este ina-
intea principalei. Pe de alta parte, fiind asimilate cu subiectul,
urmeaza sa nu tie despartite de principala prin vir~ula. Dar
parerea mea este ca aici trebuie sa facem o exceptie. In primul
rand, rna refer Ia cazurile unde predicatul propozitiei principale
urmeaza imediat dupa eel a! propozitiei subiective: tara virgula,
cele doua verbe succesive ar face o impresie curioasa. De exem-
plu: cine cere capdtci.
Mai grav este ca eel de-al doilea verb poate fi luat drept infi-
nitiv, de exemplu cand e Ia persoana a 3-a singular a prezentului
de la conjugarea a Ill-a sau la imperfect la conjugarile I si a II-a:
cine poate me1ge sau cine putea manca. De asemenea, este oca-
zie de confuzie cand lntre cele doua predicate se intercaleaza un
complement care ar putea tine de oricare dintre ele:
Cine nu munce$le toamna nu va culege nimic.
Trebuie sa intelegem ca nu munceste toamna, sau ca toamna
nu va culege nimic?
Situatia se prezinta Ia fel si cand e vorba de propozitii com-
pletive directe sau de complemente directe:
lndrazTze$fe a privi cu-o cdtare numai omul ce te-ngamfi a-!
s!dvi (Heliade).
Numai se leaga de a privi, sau de omul? in toate aceste cazuri,
o virgula salvcaza situatia: cine nu munce~;te, toamna nu va culege
nimic, sau cine nu munce.~te toamna, nu va cu/ege nimic; a privi
cu o cdtare numai, omu/ sau a privi cu o cdtare, numai omul.
49
MIC TRATAT DE ORTOGRAFIE - - - - - - - - - - - - - -
Pentru a salva regula generala care se opune Ia tolosirea virgulei,
putem admite, in cazul subiectivei, case subintelege Ia inceputul
propozitiei principale un pronume demonstrativ: cine poate,
(ace/a) merge. Fiind vorba de o apozitie, putem folosi virgula.
Ar mai fi totu~i ~i o alta solutie: sa folosim linioara de pauza,
pentru care nu exista nici o opreli~te: cine poate - me1ge.
30. Propozitiile de acela~i fel. Propozitiile de acela~i fel se
despart prin virgula: cainii latrd. caravana trece (principale coor-
donate ); vei ajunge la rezultat dacd munce$fi serios, dacd proce-
dezi cu metoda (secundare, conditionale, coordonate intre ele).
Lucrurile se complica prin faptul ca, in loc de virgula, se
poate pune $i, prin urmare ~i este echivalent cu o virgula. De aici
s-a tras concluzia ca nu se pune virgula inainte de ,~i, nici dupa
el. Este o regula mecanica ~i, ca atare, tara valoare. Dar, inainte
de a discuta acest aspect, se cuvine sa notam di s-au formulat ~i
alte reguli mecanice, dupa care, in anumite situatii formale, tre-
buie pusa virgula tocmai cand in fraza figureaza un #.
31. Virgula inainte de#· Chelaru ~i
Popescu, in bro~ura
pe care am citat-o mai sus, declara (lap. 48) ca: ,Propozitiunile
principale scurte ;;i legate intre ele prin vorba legatoare ~i nu
se despart intre ele prin virgula." Primul exemplu citat este Boii
ard !>·i caii miinancd. Se pune numai intrebarea: dite cuvinte
trebuie sa aiba o propozitie ca sa poata fi declarata scurta?
Mai departe, Ia aceeasi pagina, ni se spune: ,Daca intr-una
din cele doua propozitiuni sau in amandoua se at1a ~i, atunci intre
ele se pune virgula, de~i sunt legate cu accasta vorba legatoarc."
De exemplu:
Nici nu fnchisese ochii Traian, ~~tara era plind de sate :;i or~ e.
S-ar intelege de aici ca toate propozitiile legate prin $i trebuie
despartite prin virgula. La pagina urmatoare, gasim alta regula
eel putin echivoca: ,Daca intr-una din cele doua propozitiuni
50
- - - - - - - - - - - - - - - - - FRAZA $1 PROPOZITIA
legate cu ~i sau In amandoua se afHi virgula, atunci lntre ele
se pune virgula, de~i sunt legate prin ~i." De exemplu:
, Eu sunt ", rdspunse cizmarul, un om fn puterea vdrstei, Fu-
mas, voinic $i vesel, ·>i apropiindu-se ... , ii pojti sa ·'>eadii.
Ce legatura poate fi intre virgula pusa dupa Traian ~i cuvan-
tul ~ide Ia sfar~itul frazei? Intru cat virgula de dupa sunt poate
avea vreun efect in ce prive~te intrebuintarea aceluia~i semn
inainte sau dupa :;i? Daca Ia primul exemplu am taia sfi:ir~itul
('>i ora.~e), ar trebui automat sa schimbam ~i punctuatia incepu-
tului? In realitate, e foarte simplu de inteles pentru ce s-au intre-
buintat aici virgulele. In exemplul al doilea, un om fn puterea
varstei, [fi·umos,] voinic -5I vesel este o intercalare (apozitie)
~i, ca atare, trebuie pusa intre virgule, indiferent daca urmeaza
sau nu un ~i. Daca nu punem virgula, nu se mai ;;tie unde se ter-
mina intercalarea. De asemenea, apropiindu-se ... este o inter-
calare, deci trebuie neaparat o virgula inainte. Adevarul este
ca $i leaga pe riispunse de pofli ;;i, ca atare, nu poate avea nici un
efect asupra lui vesel ~i a! lui apropiindu-se.
32. $i nu inlocuie~te automat virgula. Regula ar trebui
formulata a~a: cu toata prezenta lui ~·i, virgula estc necesara atunci
cand cele doua parti legate prin ~i nu sunt in contact nemijlocit.
Intr-un exemplu ca:
Tara arde ·'>i baha se piaptiinii,
nu avem cum intelege gre;;it raporturile, e clar de Ia prima vedere
ca $i leaga cele doua propozitii. nu putem crede ca leaga pe
baba de arde. Deci nu avem nevoie de virgula. Dar in exemplul
reprodus mai sus, am putea u~or intelege ca Traian e legat prin
~ide (ara, ceea ce se evita prin intrebuintarea virgulei. Trebuie
sa mai adaug ca cele doua propozitii nu sunt coordonate decat
in aparenta. in realitate, cea dintai e secundara (temporala) ~i,
51

MIC TRATAT DE ORTOGRAFIE - - - - - - - - - - - - -
ca atare, fiind prepusa, e normal sa fie despartita prin virgu~a:
crind Traian inca nu murise, tara era plina ... Deci $i are ale!
intelcs mai larg dedit o simpla conjunctie copulativa.
33. Valorile lui !ji. lata alte exemple unde $i inseamna mai
mult dedit o virgula:
Boii arci, -5i caii manandi.
Aici si inseamna ,iar" ~i e precedat, in rostire, de o pauza;
tara pau~a, ar fi intr-adevar copulativ ~i ar insemna o simpla
consemnare a activitatii celor doua feluri de animale, desta-
~urata paralel.
Un cer-5etor I Te-ntorci acum acasa, I $i ce feci or frumos
erai! ... (G. Co~buc).
Ti-am spus sd pleci, .~i tu ai ramas.
Aici, ,\·i are valoarca lui ,,dar". Pc de alta patic, :;>i lea.ga pc
(i-am spus de tu ai rdmas, nu pe sa pleci de tu ai ramas. V1rgula
nu ar avca ce cauta intr-un excmplu ca
Ti-am .spus sci pleci -5i sci nu te mai fntorci,
pentru ca aici -5i intr-adevar leaga pe sd pleci de sa nu te mai
fntorci. De asemenea, $i e mai mult dedit o virgula in
Am avut fncredere fn tine, .~·i ai meritat-o,
sau in:
Dadi o carte bund nu este difuzata suficient, se pierde, odatd
cu valoarea comerciala, ~·i valoarea artisticd sau $fiintificd,
unde, de altfel, odatd cu valoarea comerciald este o intercalare.
34. $i dupa intercalari. lata alte exemple de intercalari
inaintea lui -5i.
52
- - - - - - - - - - - - - - - - - FRAZA SI PROPOZITIA
Mi-am facut un palton, care ma costa 1 5 00 de lei, ,si un rdnd
de haine.
Fiira virgula inaintea lui -5i, ar trebui sa intelegem ca pentru
palton am dat nu numai bani, ci ~i un rand de haine.
La locul incendiului a sosit d. X prefectuljudetului -5i pro-
prietarul localului.
A~a a aparut inforrnatia intr-un ziar mai vechi, ai carui chi-
tori au fost in drept sa inteleaga ca prefectul judetului era in ace-
la~i timp proprietarullocalului. Un text allui Balcescu reprodus
dupa un manual:
Se dedese voie atunci soldatilor .yi negu{atorilor a trece care
cum va putea, ca sa scape ~·i soldatii, striciindu-~·i riindurile,
negu{atorii parasindu--5i avutiile fncarcate In care, se repe-
zird toti cu totul -5i In amestec spre pod.
Desigur, elevii numai cu grcutate au putut intelege in ce fel
soldatii scapau mai u~or prin faptul ca s-a dat voie negutatorilor
a trece care cum va putea; o virgula inainte de -5i salveaza situ-
atia, mardind intercalarea ca sd scape (negustorii). In general,
consider ca nu e nici o gre~eala dacii inainte sau dupa .yi se pune
virgula pentru a face mai !impede analiza frazei.
Un exemplu ne va arata ca ~i alte cuvinte, ca sau, prezinta
situatii asemanatoare cu cele discutate cu privire Ia .yi:
Poti sd pleci dacd vrei, sau, daca nu vrei, rdmai.
Daca n-am pune virgule inainte ~i dupa sau, s-ar intelege.
eel putin Ia o lectura grabita, ca ~i daca nu vrei, tot poti sa pleci.
35. Virgula ~i 'insii, deci, a!jadar. Dacii unii cauta sa suprime
cu orice pret virgula dinainte sau de dupa -5i, altii, in schimb,
pun totdeauna pe insd intre virgule:
53
MIC TRATAT DE ORTOGRAFIE - - - - - - - - - - - - - -
Bolnavul e sleit de puteri, cuno$lin(a, fnsd, nu $i-a pierdut-o.
Ce rost are oprirea frazei dupa fnsd? Nici unul. Daca in loc
de fnsd am pune dar, ideea nu s-ar schimba cu nimic: e sleit,
dar nu $i-a pierdut cuno$finta. fnsd nu creeaza nici o i'ntreruperc
a frazei i'ntre cuno$tinta ~i nu, nu corespunde nici unci pauze.
Sa comparam aspectul scris ~i pronuntat al unei fraze ca:
Acele zile ... tu le-ai uitat, eu insd nu,
~i ne vom da seama ca virgulele sunt inutile ~i daunatoare pentru
aspect([ ... ]. eu, fnsd, nu fragmenteaza fraza).
indreptarul precizeaza ( § 228 ~i 229) ca fnsd, deci ~i totu~·i,
a~ezate in interiorul unci propozitii, nu se despart prin virgule,
pe cand a$adar ~i prin urmare se despart. Marturisesc ca regu-
lile mi se par totu~i prea tran~ante.
36. Virgula intre parti de propozitie similare. Pentru intre-
buintarea virgulei intre partile propozitiei, nu sunt in general
alte reguli deciit intre paqile frazei. Virgula serve~te ca sa des-
parta intre ele paqi similare ale propozitiei, adica doua sau mai
multe subiecte, predicate etc., nelegate intre ele prin conjunctii.
De exemplu:
Uniunea Sovieticd, Bulgaria, Jugoslavia $i Ungaria sunt {dri
vecine cu a noastrd.
Cum am spus ~i mai sus, nu se poate pune virgula intre parti
nesimilare ale propozitiei, decat in cazul unci intercalari, pentru
ca altfel se rupe legatura logica a gandirii. In principiu, daca
ultimele doua paqi ale in~iruirii sunt legate intre ele prin $i, nu
se pune virgula intre ele. Daca nu sunt legate prin .~i. regula ~co­
Iareasca spune ca trebuie pusa virgula ~i dupa ultima, in exemplul
nostru de mai sus ar trebui deci scris ... Jugoslavia, Ungaria,
sunt ... Singura justificare pe care ar putea-o avea aceasta regula
ar fica toate membrele in~iruirii, afara de primul, se considera
54
- - - - - - - - - - - - - - - - FRAZA ~I PROPOZITIA
intercalate. Dar i'ntr-un caz ca exemplul nostru aceasta justifi-
care nu se poate invoca, dcoarece primul subiect este Ia singular,
iar predicatul e Ia plural, deci acordul s-a facut cu toate elemen-
tele i'n~iruirii luate Ia un loc. Urmeaza de aici ca, dacii punem
virgula inainte de ultirnul termen, despartim prin virgula subiectul
de predicat. Deci regula nu e valabila ~i ultimul subiect nu tre-
buie urmat de virgula.
In schimb, atunci dind $i se repeta inaintea tuturor terme-
nilor, se poate pune ~i virgula Ia fiecare in parte, pentru a marca
accentuarea ~i repetitia:
Tara noastrd are# aur. $i cdrbuni, $i petrol, $i cereale ...
Mai multe adjective in~irate Ia rand nu se despart neaparat
prin virgula. Daci'i fiecare dintre ele se retera Ia acela~i substantiv,
deci ele stau pe acela~i plan, virgula este indispensabila:
haind curatd, simp/a, U$oard.
Daca insa fiecare adjectiv adaugat se refera Ia intregul com-
plex precedent (deci nu numai Ia substantiv, ci ~i Ia adjectivele
imediat urmatoare ), atunci nu se pune virgula:
Partidul Comunist Roman.
Adjectivul roman nu se refera Ia partidul, ci Ia partidul comu-
nist luat impreuna.
37. Virgula intre parti de propozitie nesimilare. Ca ~i
partile corespunzatoare ale frazei, atributul ~i complementul
se despart prin virgula de substantivul sau verbullor cand sunt
a~ezate in ordine inversa celei normale:
fncdlzite, sarmalele sunt mai bune decaf proaspete.
E ca ~i cum am spune cand sunt incdlzite.
55
 MIC TRATAT DE ORTOGRAFJE - - - - - - - - - - - - - -
Grijuliu, ~eful de atelier f~i controlea:za ma#nile.
Primul cuvant este echivalent cu dacd e grijuliu sau deoa-
rece e grijuliu.
Dimpotriva, in ordinea normala virgula este exclusa: sar-
malele fncalzite, !>'eful grijuliu. Totu~i, In cazul partilor de pro-
pozitie regula e mult mai putin stricta decat in cazul partilor
frazci. Daca scriitorul vrea sa lege striins complementul de restul
frazei, el poate suprima virgula:
Pe strada, aerul rece m-a inviorat.
dar:
Pe strada m-am simtit mai bine.
A nul trecut, vacanta mea a fast mai scurtd.
dar:
Anul trecut am renun(at Ia vacan(a.
Totul depinde de ideea pe care vrea sa o exprime scriitorul.
Ciind complementul este un verb nepredicativ, mai totdeauna
virgula este obligatorie, pentru ca atunci complementul echi-
valeaza cu o propozitie secundara:
Dorind sa rec,pir aer curat, am ie!>·it din ora~·.
Ideea este echivalenta cu deoarece doream. Dar chiar ciind
un asemenea complement este a~ezat dupa predicat, el poate
fi despartit prin virgula, daca logica o cere:
Copiii s-au saturat, band !>'i lapte !a c,far~·itul mesei.
Poate insemna ,dupa ce s-au saturat, au mai baut si lapte";
lara virgula, intelesul este ca ,s-au saturat prin faptul ca au baut
~i lapte". Trebuie deci si aici sa tinem seama de gradul in care
complementul este legat cu verbul.
56
- - - - - - - - - - - - - - - - FRAZA SI PROPOZITIA
38. Virgula ca mardi a elipsei. Virgula mai poate servi ~i
pentru a insemna locul undc lipse~te un verb, mai ales ciind acest
verb a fost scris o data, apoi e subinteles, eventual de mai multe ori:
RLt.~ii
citesc cu pldcere pe Pu~kin;francezii, pe Hugo; ger-
manii, pe Heine ...
Daca s-ar fi scris de fiecare data verbul citesc, virgula n-ar
mai fi avut ce cauta. De notat ca acesta e singurul caz ciind se
admite virgula intre parti de propozitie diferite.
39. Preocupari estetice. Unii intrebuinteaza virgula pen-
tru a separa doua cuvinte care, citite impreuna, ar da na~tere
unei cacofonii:
Gherea crede ca. Caragiale ...
Ba, mai mult, se ajungc sa fie ~i citita aceasta virgula: crede
ca virgula Caragiale ... Dar virgula nu este facuta pentru aceasta
~i insa~i preocuparea de a evita cacofonia prin introducerea de
cuvinte in plus nu este serioasa.
In textele culese cu litere capitale (titluri mai cxtinse, pan-
cmte etc.) se evita de obicei virgula Ia sfiir~it de rand, deoarece
ar strica simetria ansamblului. Este o consideratie justificata din
punct de vedere artistic, dar gramatica nu o poate lua in seama
~i trebuie sa-~i sustina piina la capat punctul ei de vedere logic.
40. Semnul intrebarii. Cand rostim o intrebare, unul dintre
cuvinte prime~te un ton mai ridicat. In scris, urcarii tonului ii
corespunde un semn special, numit semn de fntrebare [?]. Acest
semn sc pune totdeauna Ia srar~itul frazci, adesea in chip nelogic,
caci de multe ori Ia citire tonul trebuie ridicat cu mult inainte, iar
cititorul nu are de unde sa o ~tie. De exemplu:
Cand vezi mdretia piramidelor egiptene, te gande~ti la munca
istovitoare a sclavilor care le-au construit?
57
MIC TRATAT DE ORTOGRAFIE - - - - - - - - - - - - - -
Tonul trebuie ridicat Ia cuvantul gandesti. Cititorul nepre-
venit crede ca te gande.yti este o afirmatie ~i cite~te cu tonul
afirmativ, pana cand, de-abia la sfiir~itul frazei, vede semnul
de intrebare. Atunci ridica tonul acolo unde nu se potrive~te
sau, mai bine, repeta fraza. Deci pierdere de timp, zapaceala,
fiistaceala in public etc.
Uncle limbi au cuvinte speciale care se pun imediat dupa eel
Ia care trebuie ridicat tonul, de exemplu, in ruse~te, li. Franceza
marcheaza intrebarea de multe ori prin inversiunea subiectu-
lui ~i a predicatului (in propozitiile afirmative, subiectul pre-
ceda predicatul), in care caz semnul de intrebare nu mai joaca
un rol prea important ~i poate chiar lipsi. In romane~te, se poate
intrebuinta cuvantul interogativ oare, de exemplu, in fraza
citata mai sus, te gande$li oare ... ? Dar acest uzaj nu este nici
pe departe generalizat ~i in orice caz nu scute~te de scrierea
semnului de intrebare.
Printre limbile in care intrebarea se exprima in pronuntare
prin ridicarea tonului, iar in scris prin scmnul intrebarii, singura
spaniola a gasit un leac pentru defectul pe care l-am semnalat:
semnul de intrebare se pune ~i la inceputul frazei sau Ia ince-
putul membrului de fraza, pentru a atrage atentia di urmeaza
un Joe unde tonul va trebui ridicat. ~i, ca sa nu se creada ca semnul
intrebarii prive~te fraza sau portiunea de fraza precedenta, el
este pus Ia inceput inversat:
Ali mai auzit vreodatd a.~·a ceva?
Dupd ce termini treaba, pleci imediat?
Acest sistem este cu atat mai folositor, cu cat adesea intre-
barea prive~te numai inceputul frazei, iar sfiir~itul, care e destul
de departe, nu are nimic de-a face cu intrebarea:
De ce ai mai venit, dacd nu ramai pand termindm treaba pe
care ne-am angajat sa 0 facem?
Intrebarea se limiteaza Ia verbul ai venit.
5R
- - - - - - - - - - - - - - - - - FRAZA SI PROPOZITIA
41. Semnul intrebarii cu punct. In ultima vreme, se vede
uneori scris, dupa semnul intrebarii (~i de asemenea dupa eel a!
exclamarii), un punct suplimentar, deci [?.] sau [!.). Tdeea care
sta Ia baza este ca orice fraza trebuie sa se tetmine cu un punct,
indiferent ce ar fi inaintea lui. In realitate, semnul intrebarii sau
a! exclamarii este suficient pentru a marca sfiir~itul frazei ~i de
altfel aceste semne contin ~i ele un punct.
Un singur amanunt s-ar parea ca da dreptate celor care ada-
uga un punct: uneori, dupa ce se term ina propozitia interogativa
sau exclamativa, mai urmeaza, in aceea~i fraza, o propozitie care
arata cine a pus intrebarea sau cine a exprimat mirarea. Aceasta
ultima propozitie se scrie cu initiala minuscula, deoarece nu
e inceput de fraza:
Cand pleci? fntrebd e!.
Se poate deci sustine ca, de vreme ce fraza nu se tem1ina
totdeauna cu semnul de intrebare, punctul simplu ramane nece-
sar Ia sfiir~itul frazei chiar dupa semnul de intrebare, pentru a
arata ca nu mai urmeaza nimic. Argumentul cste pedant ~i i s-ar
putea raspunde ca nici punctul nu termina totdeauna fraza (de
exemplu, cand e pus dupa un cuvant prescurtat In mijlocul frazei).
In fapt, cazurile In care fraza nu se termina odata cu semnul de
intrebare sunt bine delimitate ~i clare, astfel incat confuzia nu
este posibila ~i deci nu recomand sa se puna punct dupa semnul
de intrebare sau de exclamare. lntr-un singur caz e necesar sa se
puna punct inainte de semnul de intrebare sau de exclamare: cand
acest punct marcheaza o prescurtare cu care se termina o pro-
pozitie interogativa sau exclamativa:
Ai Iuera! Ia C.FR.?
P!ec in U.R.S.S.!
42. Interogative tara semn de intrebare. Exista propozitii
care nu sunt net interogative, pentru ca intrcbarea c numai de
forma: de fapt, ea da propozitiei valoare conditionala. in acest
59
MIC TRATAT DE ORTOGRAFIE - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - FRAZA Sl PROPOZITIA

caz, folosirea semnului de intrebare este facultativa, scriito- Cele spuse cu privire Ia repetarea, cu inversare, a semnului
rul fiind singurulin drept sa stabileasca pana lace punct cste de intrebare (§ 40) sunt valabile in teorie ~i pentru semnul de excla-
totu~i o intrebare: mare. In spaniola se scrie in felul urmator:
Ma crezi pe cuvant? Bine. Nu? Jar bine. j Vai de oaia care nu-.~i poate duce lana I
sau: Dar posibilitatea de confuzii este mult mai mica decat in cazul
Ma crezi pe cuviint, hine; nu, iar bine. semnului de !ntrebarc, dupa cum In general valoarea semnului
de exclamare este mai vaga, caci imbrati~eaza prea multe scn-
Ideea reala este: ,Daca rna crezi sau nu rna crezi e treaba ta." timente pentru a le putea adiinci. De aceea, repetarca lui Ia inceput
In ce privcste interogativele indirecte, adica propozitiile com- este mult mai putin necesara.
pletive care incep cu o particula interogativa, acestea nu primesc Semnul exclamatii se poate asocia cu eel al intrebarii, pentru
semnul intrebarii, nefiind in general formulate cu gandul de a a exprima o uimire mai intensa:
primi un raspuns de Ia eel caruia i se adreseaza relatarea:
Rasi:)tii vorbesc fn numele umanita{iil?
L-am fntrebat cine locuie,~te fn casa aceea.
Semnul de intrebare marcheaza aici indignarea $i e echi-
43. Semnul exclamarii. Semnul exclamarii, sau al mirarii [!] valent cu ,cum e posibil?". De asemenea, pentru o mirare mare
se intrebuinteaza dupa frazele, propozitiile, membrele de pro- se poate repeta serruml mirarii:
pozitii sau cuvintelc incarcate de inteles afectiv: mirare, uimire,
Rasi:)tii sunt umanitari!!
spaima, bucurie, porunca etc., prin urmare se pune de obicei dupa
inteijectii. Intrebuintarea acestui semn este insa lasata Ia apreci- Cu o valoarc similara sc poate intrcbuinta ~i dublul scmn
erea scriitorului, care singur este in masura sa hotarasca in ce de intrebare:
grad exprcsia estc afectiva. Desigur, dupa o interjectie ca ura
vom pune semnul exclamarii. Dar dupa mai, este discutabil. Se Rasi:)tii sunt umanitar(l '!
poate scrie in mai multe feluri:
Problema raporturilor dintre semnul de exclamare ~i punct
Mail Da' !acorn mai qtil a fost discutata Ia § 41.
Mai, da 'lacom mai estil
Mdi, da 'lacom mai e.yti. 44. Pauza. Semnul numit in tipografie pauzd, iar de marele
Mii! loane! Vino incoacel public linie [-] are intrcbuintari foartc variate, dar nu precis
Mii, loanel Vino incoacel fixate. Se pune, de exemplu, in general, intr-un dialog, de catc
Md Ioane, vino fncoace! ori se schimba vorbitorul:
Md Ioane. vino i'ncoace.
- Ce zi e astiizi?
- Vineri.

60 61
MTC TRATAT DE ORTOGRAFTE - - - - - - - - - - - - - -
Pentru obiceiul de a pune ~i pauza, ~i ghilimele vezi 62. *
Pasajele intercalate In mijlocul unei fraze se pot pune lntrc
pauze. Estc o chestiune de gust individual. Se folose~te mai
ales acest procedeu in mijlocul unei paranteze, pentru a nu se
·•
trecc o paranteza In mijlocul alteia:
Industria noastrd se dezvoltd impetuos (cererile pie{ei inter-
ne-- dar $i necesitd{ile exportului- stimu!eazd produc{ia)
~·i duce Ia o modificare adancd a structurii popula{iei.
Dar pauza se mai intrebuinteaza, dupa preferinta scriitorului,
~i In loc de virgula sau combinata cu unul din celelalte semne
de punctuatie: punctul, virgula, punctul ~i virgula, semnul de lntre-
bare sau de exclamare, In general pentru a marca o lntrerupere
mai mare in vorbire sau pentru a dcsparti grafic uncle cuvintc,
ca titluri, expresii de explicat intr-un vocabular etc. Se mai poate
intrebuinta pauza in locul unui cuvant suprimat, in propozitiile
clipticc etc.:
Vorba lungd- sdrdcia omu/ui.
Dupa propunerea pe care am facut-o mai sus(§ 24), pauza
se mai pune acolo unde scriitorul simtc nevoia unci virgule,
dar regulile curente de punctuatie interzic folosirea acesteia.
45. Cratima. Ceea ce In tipografie se numc~tc cratima, iar in
limbajul curent linioard sau trdsdturd de unire [-]are in primul
rand rolul de a lcga intre cle cuvintele care formeaza o singura
unitate accentuala sau sintactica. De exemplu, -mi In spune-mi
nu are accent, formeaza un tot cu verbul precedent; dar daca
analizam complexul format astfel, reicse ca avem doua idei
deosebite, un verb ~i un pronume. Complet despartit nu le putem
scrie- caci s-ar citi gre~it -, dar nici complct unit. E drcpt ca
unii scriu ne ati dat, dar fac astfel dovada de pedanterie sau chiar
de ignoranta: numai daca pronumele este accentuat, spre a fi
62
- - - - - - - - - - - - - - - - - FRAZA ST PROPOZITTA
opus altui pronume, se poate scrie separat: nu ne ati dat, ci le
ati dat. E drept iarasi caIn italiene~te asemenea grupuri sunt scrise
lmpreuna: dimmi ,.spune-mi". Este lnsa preferabil sa aratam
In scris din ce e compus grupul, pentru a lmpiedica definitiva
contopire a celor doua clemente si pierderea con~tiintei lor in
mintea vorbitorului.
Trebuie sa mai recunosc ca masura legarii prin cratima nu
este generalizata: In primul rand, pronumele proclitice, legate
si cle de verbul urmator, sunt scrise totusi separat (ne lasd, dar
lasa-ne), afara de cazul cand cuvantul al doilea lncepe cu o vocala
ncaccentuata (vezi paragraful urmator); tot a~a si cu vcrbe
auxiliare: a[dcut, darfdcut-a. Pc langa aceasta, pronumele pro-
eli tic se leaga in scris de pa~ticula precedenta (nu-l ldsa, ti-l
lasd, sa-1/a~·i), de~i intelesul arata clar ca trebuie legat de verbul
urmator. Desigur, n-ar fi prea u~or sa combinam pe I cu verbul
urmator, cand acesta incepe cu 0 consoana, dar legatura cu par-
ticula precedenta se face ~i cand vcrbullnccpe cu o vocala (nu-l
aduc). La fel se lntampla cu s, forum scurtata a lui sint (ca-s buni,
nu-s acolo). Traditia mai cere ca pronumcle reflexiv sa fie legat
de verbul precedent, dar nu ~i de eel urmator (plimbd-se, dar se
plimba}, ceea ce are efect ~i asupra scrierii celorlalte pronume
asemanatoare cu se: pare-mi-se, dar mise pare, lucru nelogic.
Unii, ce e drept, scriu i-se pare, dar scrierea accasta nu sc bucura
de aprobarea oficialitatii, ~i pe drept cuvant: deoarece accentul
c pe verb, ar trebui legate amandoua pronumcle (i-se-pare), caci
i-se luat singur nu rcprezinta nimic. Diferenta crc~te cand numarul
cuvintelor neaccentuate se mare~te: arde-mi-te-arfocul, dar de
mi te-ar arde (trasatura de unire intre te si ar se explica prin faptul
ca ar incepe cu o vocala neaccentuata). Apoi pronumele in dativ
se leaga de un sd precedent (.wi-.~ifaca}, dar daca-i mai adaugam
un pronume neaccentuat, se leaga de acesta din urma (sa ~·i-1
faca), fiira sa se vada vreo cxplicatie.
In fapt, trebuie sa spuncm ca chiar limba vorbita face in
uncle cazuri aceea~i distinctie ca ~i cea scrisa. Pronumele aton,
63
MIC TRATAT DE ORTOGRAFIE
in pronuntare, este legat de verbul precedent, dar nu e legat de
eel urmator: bate-!, dar if bate. Asupra accstei chestiuni voi reveni
cu prilejul discutiei asupra apostrofului ( § 51).
46. Sinereza. Un caz mai mult sau mai putin analog este acela
a! cuvintclor legate intre cle gratie faptului ca primul se termina
cu o vocala, iar a! doilea incepc tot cu o vocala (in versuri, excm-
plele sunt foarte numeroase ): ce-aud, unde-aifost, pe-aproape,
vale-adancd.
Contopirea a doua vocale in una singura se nume~te sine-
rezd* Dupa cum se vede, nu este nevoie ca unul din cele doua
cuvinte sa fie neaccentuat. Contopirea se face insa numai atunci
cand vocala initiala a cuvantului a! doilca este neaccentuata (sau
cand l~i pierdc accentul in fraza, cum estc cazul cu ai in exemplul
unde-aifost). In poezie, apar exceptii (de exemplu: Cand pri-
vesc zilele de-at1r), dar in vorbirea obi~nuita, nu. Accentul unor
cuvinte ca nu, ce trece asupra vocalei initiale a cuvantului al
doilea: n-apucii, ce-aduce.
l* DOOM, XLI: ,Sinereza poate fi obligatorie (de-a
I dreptul [dea], le-a dat [lea], mi-a spus [mla], mi-o da
[mio], ne-am dat [neam] sau facultativa, redand rostirea
in tempo rapid (de-abia [deabi£] fata de de abla [de
abi£] in tempo lent).''
47. Cratima intre cuvinte accentuate. Trasatura de unire
se intrebuinteaza intre cuvinte care de felullor nu sunt atone,
dar care sunt strans legate intre ele ~i. in aceste combinatii, pot
ajunge sa-~i piarda acccntul. E vorba in primul rand de adjec-
tivele posesivc, care se leaga adesea de substantivul precedent
(acesta trcbuie sa fie un nume de rudenie; in uncle cazuri, poate
denumi o relatie sociala): tatd-meu, sorci-mea, stdpand-sa etc.,
unde, dupa cum se vede, cuvantul al doilea a devenit enclitic.
64
FRAZA SI PROPOZITIA
Sunt formule traditionale ~i nu se mai formeaza altele, noi, dupa
acest model.
Se mai pune cratima (tara sa se piarda vrcun accent) intre
doua sau mai m~te cuvinte care formeaza un tot aparte, de exem-
plu Ia numele proprii compuse. Gasim astfel nume de persoane,
ca Gheorghiu-Dej, Jolliot-Curie, Tard-Lungd (mai cu seama
printre porecle gasim exemple de accst fcl), nume de locuri,
ca Techirghiol-Sat, Capu.y-Campie.
Urmeaza Ia rand elementele legate pentru un moment sau pentru
mai multa vreme, ca rdzhoiul franco-german, tratatul anglo-por-
tughez, dictionar roman-maghiar, lnstilUtul Medico-Legal.
48. Formule rimate ~i repetitii. Mai greu de tratat sunt
expresiile proverbiale sau idiomatice, de felullui tara.y-grdpi.y,
calea-valea, de obicei cu tima, unde cuvintele legate intre ele prin
cratima au de multe ori ~i o legatura marcata prin accent: unul
dintre ele este mai putemic accentuat ~i 11 tine oarecum pe langa
sine pe celalalt. Dar cratima in acest caz nu este folosita de toata
lumea. Destul de asemanatoare sunt cazurile unde acela$i cuvant
se repeta, uneori sub o forma u~or schimbata: repede-repede,
gol-golut. Unii prefera sa puna virgula: repede, repede. Situatia
c mai clara acolo undc unul dintre cuvinte nu se intrebuinteaza
izolat, de exemplu in fOimula caine-caine.yte, substantivul caine
apare cu o intrebuintare pe care n-ar putea-o avea tara sa tie
urmat de caine.~te, ceea ce face obligatorie folosirea cratimei.
49. Cratima cu sensul de ,pan a Ia". Alt rol al cratimei:
leaga doua numerale cand alegerea intre ele nu se poate face
sigur: doua-trei ore (sau doud pand Ia trei, adica ,sau doua, sau
trei", ,vreo doua"). De aici decurge lntrebuintarea In locul unor
prcpozitii cu intelesul de ,de Ia ... pana la" (ca ~i cum linioara ar
marca distanta sau durata): .yoseaua Bucure$fi-Ploiq·ti. Pc firme
sau pe u~ile intrcprinderilor citim: consulta{ii 3-5; deschis 8-12;
orele de bimu 3-7. Formula aceasta, ca prescurtare, este admisibila.
65
 MIC TRATAT DE ORTOGRAFIE - - - - - - - - - - - - - -
Vedem lnsa adesea scrieri hibride, care iau o parte din formula
pronuntat<'i si o parte din cea scrisa: eonsulta(ii de la 8-12, ca
~i cand trasatura de unire ar insemna ,pana Ia". Cand se citesc
anunturi Ia radio sau Ia televiziune, auzim si citit a~a, adica de
la opt-douiisprezeee. Ori prescurtam complet, ~i scriem 8-12,
ori nu prescurtam deloc, si scriem de Ia 8 (pand) Ia 12. Gre~eala
merge ~i mai departe, ~i cratima ajunge sii tina loc ~i de verb,
atunci cand se scrie pe invitatii:
fneeputul balului de !a 9 seara - 5 diminea(a.
Daca inceputul dureazii opt ore, cat trebuie sa ne inchipuim
cii va dura intregul bal? Aici, cratima ar trebui tradusa prin ,si
balul dureaza piina Ia", ceea ce, evident, e cam mult.
0 gre~ealii asemanatoare este suprimarea conjunctiei ~i in
formule ca fntre Bueure.~ti-Ploie.~ti, pomindu-se de Ia exprimiiri
prescurtate (corecte) ca ~oseaua Bueuresti-Ploiesti. E ca ~i cum
am scrie fntre mine-tine.
50. Cratima despartitoare? Sunt ~i cazuri unde Ia prima
vedere s-ar piirea ca liniuta de unire desparte, nu une~te. Anume,
e vorba de despartirea accidentala a unui cuvant in doua sau mai
multe piirti, fie pentru ca vrem sa ariitam silabele din care e
format (le-gd-tu-ra) sau sa apiisam pe fiecare dintre ele in parte,
ca sa le dam mai mare greutate (a-fa-rd! strigd el), fie pentru
ca, ajunsi Ia sfiir~itul unui rand, n-am izbutit sa terminam un
cuvant (despre aceasta se va vorbi in amanunt Ia § 83 ~i 87).
in realitate, ~i in aceste cazuri rolul cratimei este tot de a uni:
motive de natura stilisticii sau practica ne-au silit sa despartim
cuviintul in doua sau mai multe bucati, dar, pentru a nu lasa
aceste bucati sa se razleteasca, sa se piarda una de alta, le legam
intre ele prin cratima.
St. Apostroful. Rolul apostrofului ['] este sa marcheze supri-
marea uneia sau a mai multor litere (~i sunete). Panii in 1953,
66
- - - - - - - - - - - - - - - - FRAZA Sl PROPOZITIA
regula era ca se punea apostrof peste tot unde lipsea o parte
dintr-un cuvant, de cele mai multe ori o vocala. Se scria deci
s 'adue (dar sf' due), fntr 'atat (dar fntrucdt), m 'am dus (dar mii
due) etc. La lntiilnirea a doua cuvinte stn1ns legate intre ele, pri-
mul terminandu-se cu o vocala, iar al doilea lncepand tot cu
o vocal a, foarte adesea prima dintre cele doua vocale in contact
este suprimata (astazi, In aceasta situatie punem cratima). Tre-
buie totu~i sa notez ca o moda relativ recenta restituie adesea
vocala care fusese suprimata. in tineretea mea, mi se parea o
extrema pedanterie sa se pronunte nu a venit in loc den-a venit;
de atunci incoace, mi~carea a continuat si se pare ca pronun-
tarea lui u se impune din nou. in orice caz rna surprind uneori
si pe mine pronuntand asa. *
A fost o vreme ciind unii, impotriva regulii, puneau ~i apos-
trot~ si liniuta de unire: fntr '-atat, ceea ce, evident, era o risipa
de energie, de vreme ce ambcle semne marcau acela~i lucru.
Alta greseala care se facea adesea era punerea apostrofului
inaintea pronumelor enclitice sau In urma celor proclitice, cum
si a verbului aton s (,sint"). in expresii ca dd-mi, lasd-(i, nu-.~i,
ia-i, bate-!, unde-s sau mi-a dat, ti-o spun, l-am vdzut, nu-s.
s-aeolo etc. nu lipseste nimic. deci apostroful nu are ce cauta.
Pronumele sunt mi, ti, i si l, a~a cum reiese din exemple ca mi
!-a dat, ti se pare, is-a pdrut, ~·i !-a luat etc. Este adevarat ca in
unele cazuri gasim inainte un f, dar acesta nu reprezinta pastrarea
unci vechi vocale, ci, dimpotriva, este un adaos relativ recent:
putem pronunta l-am vdzut, dar l vdd nu, de aceea s-a simtit
aici nevoie de o vocala de sprijin, care se adauga inaintea pro-
numelui (f/ vdd si tot a~a fmi dd etc.). intr-adevar, i initial nu apare
deciit acolo unde pronumele nu are alta vocala (ciind i e ,scurtat",
nu ramiine din el deciit pronuntarea muiata a consoanei prece-
dente) si unde nu e legat de un cuviint urmator care in cepe cu
o vocala (de exemplu, mi-adue) sau de un cuviint anterior ter-
minat in vocal a (de exemplu. dd-mi). Nu putem deci spune ca in
mi-adue lipse~te f~i ca trebuie scris cu apostrof( 'mi-adue), odata
67

M!C TRATAT DE ORTOGRAF!E _ __
ce forma primitiva este tara f, iar acolo unde acesta apare este
adaugat. E gresita, bineinteles, si scrierea f-mi, deoarece f nu
constituie un cuvant. Si mai gre~ite sunt scrierile ca I 'a, I 'am,
foarte frecvente In trecut: lntre I ~i a, oricum am interpreta fap-
tele, nu lipseste nimic. Cam Ia fel stau lucrurile cu verbul s: sint,
scurtat ins, primeste un ide sprijin acolo unde nu poate fi pro-
nuntat tara o vocala. Deci nu-s, s-aproape. dar fs multi. Dar
amanuntul acesta priveste mai mult graiurile regionale, deoa-
rece limba literara foloseste rar forma scurtata s.
/ * DOOM, XLI: ,~i eliziunea poate fi obligatorie I
(dintr-un, fntr-un,printr-un < dintrulfntrulprintru + un; I
fntr-adeviir < fntru + adeviir; m-a ( viizut) < mii + a;
v-a (viizut) <vii+ a (vazut); s-a (zis) < se +a (zis)) I'
sau facultativa (c-a vazut/cda wizut; eu un copillc-un
copil, dupd o ora/dup-o ora,fdra a vorhi/far-a vorhi; 1
n-aveam/nu aveam; n-a vdzut/nu a vtizut; n-o sa vaddlnu j
o sd vadii; pdnii aeololpdn-aeolo; s-o vadiilsd o vadii)." 1
52. Unde se mai pune apostrof. Unii, constatand ca apos-
troful a fost inlocuit cu cratima in rolul de legatura intre cuvin-
telc sudate prin suprimarea unei vocale, lsi inchipuie ca apostrofl!l
a fost desfiintat. Ideea e gresita, apostroful continua sa fie folosit
acolo unde o parte a unui cuvant a fost suprimata, rara sa existe
contopire a doua cuvinte. In primul rand, se suprima uneori o
vocala in mijlocul unui cuvant, de exemplu viiz 1 pentru vdzut;
alteori, se suprima o consoana, de excmplu in po 'fret pentru
portret. Apoi, se poate sa lipseasca mai mult decat un sunct,
de cxemplu cand se pronunta nost 'in Joe de nostru sau don '
in loc de domnuf.
Adverbul pared cste compus din pare ed. Nu se scrie cu
linioara, deoarece nu s-au contopit doua vocal e. Dar nu se scrie
nici cu apostrof(cum se scria in trccut), ceca ce se bazeaza pc
68
- - - - - - - - - - - - - - - - - FRAZA Sl PROPOZ!TIA
o regulatpe care o vom vedea mai departe (* 67) si care priveste
autonomia intelesurilor; intr-o fraza ca urmatoarea:
Ma vait eu, dar pared md aude eineva?
lntelesul izolat a! celor doua clemente a disparut cu totul, avem
de-a face cu un cuvant nou, diferit de partile lui componcnte.
53. Parantezele. Urmeaza la discutie cateva semne care nu
au corespondent in pronuntare. Jncepem cu parantezele. Se inchid
intre paranteze pasajele unui text care puteau eventuallipsi, nefiind
date deciit ca explicatie Ia ceea ce preceda sau urmeaza:
Am trecut prin ora:>ul Aachen (Ai.x-fa-Chapelle).
Oghealul (plapuma) serveste pentru invefit.
Se mai pune intrc paranteze tot ce ar putea stanjeni mersul
normal a! frazei sau a! unei relatari, de exemplu indicatiile biblio-
grafice etc.
in baza principiului ed mieile sehimbdri eanritative due Ia
mari sehimbiiri calitative (Engels, Anti-Duhring), vom eer-
eeta daed ...
Sdrbiitorim astiizi un sfert de veac de Ia instaurarea Repu-
blicii (aplauze furtunoase, strigate de ,ura!").
De asemenca, se pun intre parantezc aprecierile autorului cu
privire Ia un text citat:
Poli{ia, pretinzfmd eii apiirii euceririle civiliza{iei (ce glu-
md!}, a fmprd:jtiat publicul care manij"esla contra abuzurilor.
Cateodata lntreruperea consista numai dintr-un simplu semn
de intrebare sau de exclamare intercalat lntre paranteze:
S-a putut sus{ine ed limba afost dclruitii (?) omului ea sa-~·i
ascundd gdndurile (!).
69
MIC TRATAT DE ORTOGRAFIE - - - - - - - - - - - - - -
54. Intercalari. Parantezele pot fi utilizate uneori pentru a
aduce claritate lntr-o fraza, de obicei lunga, unde sunt prea multe
intercalari ~i intreruperi. lata o fraza greu de inteles In forma in
care a fost scrisa:
Avioanele X ,fabricate in graba, intrebuin{ate pentru trans-
portul de calatori, fadmd curse adesea destul de fungi .~i
ludnd pe bordfemei ~i copii, din cauza defectelor defabri-
ca{ie. caci constructoriifolosesc material pros!, dau foe Ia
numeroase accidente care costa fnjiecare an viata a sute de
persoane. nu numai adulte, ci ~i in vdrstdfragedd.
Se poate lntelege ca avioanele iau pe bord femei ~i copii
din cauza defectelor de fabricatie. Totusi fraza, in general prea
lunga, nu se poate scinda in doua fraze mai scurte, pentru ca
o serie de amanunte sunt pomenite doar in treacat ~i. daca ar
fi separate, ar insemna sa 1i se acorde o atentie mai mare deciit
merita. Pede alta parte, autorul nu vrea sa renunte Ia nici unul
dintre detaliile prezentate. Solutia este sa se puna lntre paranteze
una sau mai multe pafti, ~i acestea, din punct de vedere sintactic,
pot fi complet dezlegate de restul frazei:
Avioanele X. fabricate in grabd, intrebuintate pentru trans-
portul de cdlrltori (elefac adesea curse prea fungi ~i iau pe
hordfemei .yi copii), din cauza defectelor defahrica(ie (con-
structoriifolosesc material prost}, dau loc !a numeroase acci-
dente care costa fn fiecare an via.ta a sute de persoane, nu
numai adulte. ci ~i in vdrstajragedd.
Intre paranteze se pot inchide ~i cuvinte ~i chiar fragmente de
cuvinte. De exemplu, se vorbeste de revolutionarul de Ia 1848
Golescu (Negru), care, prin epitetul adaugat, este diferentiat
de omonimul sau Golescu (Albu). Cuvantuljumdtate se pronunta
uneorijumate. Pentru a nu se pierde legatura cu forma originala,
se poate reda in scris astfel: jum(dt)ate.
70
- - - - - - - - - - - - - - - - FRAZA SI PROPOZITIA
SS..<\lte intrebuintari ale parantezelor. Paranteza de inchi-
dere se intrebuinteaza singura, pentru a deosebi o litera sau o
cifra de restul textului, fie ca aceasta marcheaza termenii unei
in~iruiri, fie ca trimite Ia o nota in josul paginii:
Editurile care publica lucrari de lingvistica sunt: 1) Editura
Academiei, 2) Editura Stiintificd, 3) Editura Enciclopedica,
4) Editura Didactica ...
' Primele realizdri ale regimului nostru au fast: a) reforma
agrard, b) reforma monetard, c) nationalizarea marilor intre-
prinderi, d) reforma fnva(amdntului ...
In textele mai vechi, se punea paranteza ~i in subsol, dupa
cifrele care numerotau notele.
Donici s-a impirat fn fabulele lui din opera lui Krdlov 1•
1) I. A. Krdlov, marefabulist rus.
Astazi, s-a renuntat Ia aceasta paranteza, care este inutila:
in note, cifrele, fiind puse Ia inceputul alineatelor, se deta~eaza
destul de bine. Adesea nici in text nu se mai pune paranteza
dupa cifra care arata Ia ce se refera nota.
(Unii autori prefera sa marcheze notele cu o steluta (*), numita
asterisc. Acest semn mai serve~te in cartile de lingvistica pentru
a insemna cuvintele care nu sunt atestate in texte, ci au fost
reconstruite prin comparatie, de exemplu vechiul slav *gonsaku,
din care provine romanescul gdnsac, nu apare in nici un text
vechi slav.]
In ~coala elementara, se capata uneori deprinderea de a folosi
parantezele in Joe de ~tersatura atunci dind ceva a fost scris gre~it:
Capita/a fdrii noastre este (Eucre) Bucure.yti.
Acest obicei nu este recomandabil, deoarece, dupa cum
am vazut, textele inchise intre paranteze trebuie citite ~i luate
71
 MIC TRATAT DE ORTOGRAFIE - - - - - - - - - - - - - -
in seama, chiar daca i'ntrerup pentru o clipa mersul normal
a! exprimarii.
56. Parantezele franceze. In afara de parantezele rotunde,
pe care le-arn discutat piina aici, mai exista ~i paranteze drcpte,
de forma urmatoare: [ ]. Acestea poarta In tipografie numele de
parantezefranceze, pe ciind in frantuze~te li se spune crochets.
Rolullor este dublu: pede o parte, servesc pentm a inchide un
text care trebuie pus lntre paranteze, dar [care] mai cuprindc In
sanullui un pasaj lntre paranteze; pede alta parte, p[ ot] marc a
un pasaj adaugat de alt au tor sau scris de alta mana deciit restul
textului, sau un pasaj care poate fi eventuallasat Ia o parte (am
recurs eu lnsumi Ia acest procedeu in paragraful precedent):
inrelegerea intre oameni din {iiri diferite devine tot mai Z£$oara
[,in vremea noastra are foe wr noufel de unificare lingvis-
ticii, pe deasuprafrontierelor na{ionale, fdrii constrangere
sifolosind veri/icarea neincetatd in procesu! comunicd-
rii, deci pe cafe natura !a" (fratat de lingvistica generala,
Bucurq'ti, 1971, p. 413).].
In paranteza, e citat un pasaj din Tratat de lingvisticii gene-
raid, iar citatul comporta, Ia riindullui, o paranteza care arata
provenienta textului. Deci, paranteza In paranteza.
Si eu sunt de neam mare [zice Samson mai departe], dar s-o
anit nu-mi place ...
Avern aici un citat dintr-o fabula a lui Gr. Alexandrescu, dar
textul dintre parantezele patrate nu apartine acestui autor, ci e
o explicatie data de eel care a reprodus versul.
Am vorb[i]t cu el ...
Tcxtul original cuprinde cuviintul vorbt, evident gre~it, iar
editorul 1-a corectat, dar, pentru a arata ca a intervenit In text,
72
- - - - - - - - - - - - - - - - - FRAZA $1 PROPOZITIA
ca ori~inalul se prezenta altfel deciit e reprodus_ aici, a_ pus intr~
paranteze drepte litera adaugata. Multi in accasta Situatic prefera
parantczele ascutite: < >.
57. Paranteza ~i punctul. 0 problema care rareori estc cxa-
minata e accea a locului parantezei In raport cu semn~lc de
unctuatie. In ce prive~te punctul, de cele mai_ multe on_ el s~
~unc mc.canic dupa paranteza. Acc~t
lucru este JU_st numaJ daca
fraza a lnceput inaintca parantczei, de exemplu.
Tara noastni a repurtat a d esea succese m ari fn T<;nort (Ia tenis
de masa, Ia hundbal, Ia tenis de camp).
Punctul prive~te aici lntreaga fraz~, ~i c n~nnal sa ~e pus
acolo unde ea de fapt se isprave~te, adJca dupa parantcza. Dar
daca in paranteza se i'ncepe o fiaza aparte, este ~ormal ca punctu~
cu care se tennina sa fie lnlauntrul paran:cz_ei, l~e vrcmc ce e
face parte integranta din fraza, iar d~ca o I~l~hJram ~e aceasta,
cu paranteza cu tot, punctul nu mai are mci un rost.
Nu eel ce bagd lemne in cuptor, ci eel ce le uprinde se il~~e­
lege cd dd foe. (Citatul provine din Iord_ache .Golcscu ~~ e
repro d us d uPa- I . zanne ' Proverbele roman tim, III, p. l3S.)
Aici textul introdus i'ntre paranteze a fost o reteri~ta biblio-
- , dar a r putea fi "i
gra fi1ca, " o fraza de orice alta natura:
in cinstea aniversiirii republicii, ne-am an~ajat sd depc"L?im
p lanu I de munca- cu 10 o/
/o. (Alte intreprinderz s1-au luat anga-
jamente mai mari.)
58 Paranteza si virgula. Raporturilc dintre paranteza ~i
· trebuie de asemenea
virgula ' reglementate. M u_1ti· pun au_to mat-
virgula inaintea primei paranteze, fie ca o repeta sau nu ~~ dupa
a doua parantcza. De cxemplu:
73

MIC TRATAT DE ORTOGRAFIE - - - - - - - - - - - - - -
Am plecat cu Constanta, (cumnatd-mea) sd fnsotim ni~te prieteni.
Am plecat cu Constan{a, (cumnatd-mea), sd ...
Aceste feluri de punctuatie sunt amandoua gre~ite. Paranteza
intai, continand o completare a cuvantului sau a propozitiei care
preceda, se leaga strans de ele ~i nu ramane Joe pentru virgula
Ia mijloc. In schimb, dupa a doua paranteza e normal sa se puna
virgula, daca aceasta e ceruta de Iogica frazei:
Am plecat cu Constanta (cumnatii-mea), sd fnsotim ...
Exista totu~i cazuri, destul de rare, cand e corect sa punem vir-
gula inainte de paranteza, eventual chiar ~i inainte, ~i dupa. Cand,
prin intelesul lui, textul din paranteza se leaga strans numai de
ceea ce urmeaza, e normal sa punem virgula inaintea parantezei:
Tocmai cand .·warele e d-asupra amiazului, (ciiruta) sose~te
Ia locul de fntalnire al vandtorilor (Odobescu).
fntre limbile scrise in tara noastrd, (paleo).~lava este una
din cele mai importante.
In aceste citate, este clar ca trebuie virgula inainte de (cdruta)
sose:;,·te ~i ca prefixul paleo- e legat de slava, nu de noastrd.
Virgula ~i inainte, ~i dupa paranteze are rost numai in cazul
extrem cand, printr-o conventie lntre autor ~i cititori, anumite
cuvinte se pun intre paranteze pentru a sublinia natura lor
speciala, prin urmare paranteza poate sa nu fie strans legata
nici de ce preceda, nici de ce urmeaza. De exemplu, lntr-o
in~iruire a statelor europene hotaram ca vor fi trecute intre
paranteze cele care mai pastreaza regimul monarhic:
Albania, (Anglia), Austria, (Belgia), Bulgaria ...
59. Paranteze drepte ~i cursive. 0 ultima chestiune, care
prive~te numai tiparul. Se obi~nuie~te ca paranteza finala sa
se culeaga din acelea~i caractere ca ultimul cuvant dinaintea
ei, indiferent de caracterul parantezei initiale. De exemplu:
74
- - - - - - - - - - - - - - - - FRAZA Sl PROPOZITIA
.~rofesorii din trecut explicau cd rdscoala de Ia I 907 a avut
caracter national (asta se chema pe atunci istorie).
Este neestetic ~i in acela~i timp nelogic. Lucrul sare in ochi
mai ales cfmd intre paranteze este un singur cuvi'mt:
Zeciuiala (dijma) fmpiedica progresul agriculturii.
Lipsa de simetrie intre cele doua paranteze este net supara-
toare. In realitate, ambele paranteze trebuie culese cu caracterele
folosite in general pentru textul inconjurator, caruia ii apartine.
De fapt insa, regula propusa aici nu se aplica nicaieri.
60. Sernnele citarii. Ghilimelele sau semnele citarii servesc
in primul rand pentru a marca un text reprodus dupa alt scriitor
sau vorbitor, indiferent daca i se da numele sau nu:
Avand fn vedere cd ,Numele unui lucru este cu totul exterior
naturii sale" (Karl Marx), nu ne putem a~·tepta ca douii
lim hi striiine una de alta sd aihii acela~i cuvant pentru ace-
ea# no{iune.
De~i, ve$nic tandr ~zferice ", Alecsandri a scris $i ver-
suri triste.
Logic cste ca, atunci cand in mijlocul textului citat se gase~te
intercalat un pasaj care nu face parte din citat, [acesta] sa fie dis-
tins prin inchiderea ghilimelelor inaintea lui ~i redeschiderea
lor dupa el:
, Romanul are $apte vie(i ", spunea un ministru acum cincizeci
de ani, , el nu are nevoie de dispensare medicate ... ·'
In general lnsa, scriitorii neglijeaza acest dctaliu atunci
cand intercalarea cuprinde numai aratarea originalului dupa
care se citeaza:
,La toamnd, zicea tandrul. voifi student."
75
M!C TRATAT DE ORTOGRAF!E
Este evident ca zicea tG.ndrul nu face parte din citat, astfel
ca nu exista pericol de confuzie: in forma prezentata aici, s-a
evitat incarcarea textului cu semne suplimentare.
61. Ghilimele de mai multe feluri. Germanii sunt pedanti
in aceasta privinta. Nu numai ca inchid ~i redeschid citatul in
cazul despre care am vorbit, dar folosesc semnele citarii chiar
pentru o povestire de zeci de pagini, daca se reproduc in stil direct
cuvintele cuiva. lar dadi in interiorul acestei povestiri se intro-
duce alt citat, folosesc ghilimele de mai multe feluri pentru a se
putea diferentia fiecare citat in parte. In general, pomesc de la
un semn [grafic] mai simplu decat eel cu care sun tern deprin~i
noi. anume folosesc o singura bara[/virgula] [' /'], pe care o pun
Ia lnceputul ~i Ia sfar~itullntregii povestiri (dupa acest model,
unii romani folosesc ~i ei ghilimele cu o singura bara[/virgula],
ceea ce are un defect: se poate confunda cu [semnul grafic pentru
,prim", numit in tipografie] ,prima"- vezi § 108- ~i chiar cu
apostroful). Citatul care intervine Ia mijlocul povestirii se mar-
cheaza prin doml bare[/virgule] Ia inceput si doua Ia sfarsit, deci
prin semnul cu care suntem obisnuiti noi. Dar, in cazuri mai
complicate (sane gandim de exemplu Ia 0 mie .'ji una de nopti
sau Ia Metamorfozele lui Ovidiu, unde intervin mereu alte poves-
tiri in sanul eel or lncepute ), se ajunge pana Ia patru sau cinci
bare[/virgule]. Este logic, dar greoi. Noi punem in aceste cazuri
acela~i fel de ghilimcle. lata un fragment din Ideologia germand
de K. Marx ~i Fr. Engels:
, Dmmul spre unic este pietruit cu deduc{ii proaste, cu apozi{ii
care sunt ,scara ··sa, cereascd'', imprumutatd de Ia chinezi."
Acelea~i semne ale citi'irii au servit pentru a marca, Ia ince-
putul ~i Ia sfiirsitul textului, faptul ca acesta c citat din clasicii
marxismului, iar inainte si dupa cuvintelc scara ~i cereascd,
faptul ca acestea provin din frazeologia lui Stimer. Nu e nici
o confuzie, dqi nu s-au folosit semne suplimentare. Din pacate
76
- - - - - - - - - - - - - - - - FRAZA Sl PROPOZ!TlA
in!Wt, lucrurile nu se prezinta totdeauna atat de simplu: ce ne
facem atunci cand citatul intercalat se termina odata cu eel care-!
cuprinde? rata acela~i pasaj, redat insa de asta data mai complct:
.. Drumul spre unic este pietruit cu deduc{ii proaste. cu apo-
zitii care sunt .. scara" sa .. cereascii", fmprumutatd de Ia
chinezi, .~i ,jdinghia ohiectivitd{ii ·· (pag. 88) pe care isi exe-
cutii e/ , salturile de purice ".
Acum, ghilimelele puse Ia sfiir~it servesc si pentru a inchide
expresia salturile de purice, si pentru a lncheia lntregul citat
[dat] de noi. Dar dupa ce poate cunoaste cititorul acest lucru?
De unde ~tie el ca textul citat nu continua, daca se poate crede
ca ghilimelele privesc numai ultimele doua cuvinte? In cazul
de fata, inca am mai putea scapa printr-un subterfugiu: obser-
vam ca punctul face parte din citat (problema va fi dezbatuta
mai jos ), deci trebuie pus inHiuntrul ghilimelelor. Am putea deci
Ia rigoare sa consideram ca ghilimelelc pe care le-arn scris incheie
citatul interior, iar dupa punctul cu care se term ina intregul pasaj
reprodus sa punem din nou ghilimcle [, pe cele] generale (daca
pot sa rna exprim asa): .. .purice "."Dar nici acest subterfugiu
nu ne salveaza intotdeauna. lata un exemplu concludent:
Sarcina principald a congresului consta , in a{onda un par-
tid adevdrat pe hazele principiale .~i organizatorice pe care
le.formulase ~·i e/aborase ,.Iskra".
Aici, cititorul nu mai poate cunoaste daca ghilimelcle puse
dupa cuvantul Iskra Inc hid numai acest cuvant, sau intregul citat,
dar nici nu putcm pune punct inaintc de ghilimele, de vremc cc
Iskra face parte din citatul initial.
Solutia care se adopta de obicei se bizuie pe folosirea unui
alt fel de ghilimele, numit in tipografic ghilimelefranceze [« »].
Se lncepe ~i se incheie citatul general cu acest tip, iar citatul din
mijloc e marcat prin tipul curent, deci, in cazul citat,
77
 M!C TRATAT DE ORTOGRAF!E - - - - - - - - - - - - - -
«in a fonda ... .,Iskra".»
Trebuie numai sa se aiba in vedere ca fiecare dintre cele
doua tipuri [de ghilimele] e compus din [cate) doua semne ~i ca
nu se poate incepe cu un tip ~i sa se termine cu celalalt (uneori,
vedem aceasta gre~eala: mi-a spus «lasd-mii in pace").
62. Alte intrebuintari ale ghilimelelor. Se pun adesea intre
ghilimele numele de institutii, de vapoare ~i altele de acest fel,
pentru ale distinge de context: cinematografitl, Central", cru-
cisdtorul .. Variag ". Fara ghilimele, am putea crede ca e vorba
de tm cinematograf care intamplator e central, dar poarta alt nume
(majuscula nu e totdeauna de ajutor, caci s-ar putea ca lntregul
text sa fie scris cu majuscule, de exemplu pe o firma).
De asemenea, se pot pune intre ghilimele titlurile de carti
sau de capitole despre care vorbim:
Co$buc, fn .. Noi vrem pdmant ", aformulat foarte bine senti-
men tete tdranilor sdraci din vremea lui.
Nu se pun insa intre ghilimele numele autorilor. Semnalez
aceasta, deoarece oamenii mai putin instruiti au tendinta de a
pune lntre ghilimele toate cuvintele care li se par cii ies din comun
~i ar merita sa fie scoase in relief, de exemplu:
Directorulfabricii, anume , Ghe01ghe Popescu" ...
Daca intr-adevar se simte nevoia marcarii speciale a numelui,
se poate folosi pentru aceasta sublinierea.
in studiile de limba, se pun intre ghilimele cuvintele care aratii
intelesul elementelor Jexicale studiatc (acestea se subliniaza).
De exemplu:
Latinescul!abor fnseamnd mai curand, osteneald" decdt
,muncd".
78
- - - - - - - - - - - - - - - - FRAZA Sl PROPOZJTIA
A fost intr-o vreme obiceiul cain dialoguri sa se puna ghili-
mele la inceputul ~i la s:fiir~itul pasajului care apartine unui vor-
bitor. Unii puneau chiar ~i linie de pauza, ~i ghilimele:
- .,Aifost Ia targ?"- .,Amfost."
Acest obicei, care incarca mult textul, a fost astazi aproapc
complet parasit. intai, s-au suprimat ghilimelele din mijloc,
ramanand numai cele de Ia inceput ~i de Ia sfar~it, pentru a se
marca faptul cii avem un dialog:
,.Aifost Ia t6rg? -Amfost."
Astazi, ne multumim sa punem linioare de pauza fnaintea
textului fiecarui vorbitor si fiecare replica o incepem cu [alineat]
nou, ceea ce este suficient pentru a liimuri pe cititor.
Alt obicei invechit este acela de a incepe cu ghilimele toate
randurile unui pasaj citat:
M. Kogdlniceanu scrie: ,Negre$it cii una din trdsiiturile cele
.. mai caracteristice a unui popor este portul national; fnsd
, acesta, ca $i atatea alte ohiceiuri vechi strdmo,'ie<>ti ce ne da
,. Wl tip original, a trecut ,yi s-a $fers fn Moldova. "
Astazi, foarte putini mai pun ghilimele in aceastii situatie
si toata lumea intelege unde se termina textul citat.
Cuvintele altuia se pot reproduce si in ironie sau in bataie
de joe. De aici obiceiul de a intrebuinta semnele citarii pentru
a ariita cii nu e~ti de acord cu o idee sau cu intelesul care se
incearca sa sc dea unui cuvant:
Explica(ia , succesului "pe care 1-a repurtat echipa !ocala
a fast slaba comportare a oaspetilor.
Ghilimelele arata di ,succesul" nu a fost succes. La citire,
e nevoie de inflexiuni speciale ale vocii pentru a reda nuantele
de acest fel. Unii citesc a~a: ... succesului intre ghilimele pe care
79
 MIC TRATAT DE ORTOGRAFIE
1-a repurtat ... Poate mai simplu ar fi sa ztcem explicatia
a~a-zisuluisucces.
63. Ghilimelele fata de celelalte semne. Ca ~i in cazul paran-
tezci, trebuie sa analizam inceputul ~i srar~itul frazei dintre ghi-
limele, ca sa stabilim locul punctului. Daca ghilimelele inccp
in mijlocul frazei, atunci e natural ca punctul sa se puna dupa
ghilimelele de inchidere. Daca lnsa lntreaga fraza este un citat,
~i dcci inaintea ei se deschid ghilimelele, atunci c normal ca
punctul sa fie pus inainte de lnchiderea ghilimelelor:
Filmul se prezintd Ia cinematografitl, Patria ".
, Modul in care oamenii f.>·i produc mijloacele de trai -- scrie
Marx-· depinde in primul rand de felul mijloacelor de trai
pe care le-au gdsit ~i pe care trebuie sd le reproducd. "
Bincintcles, cand punctul final marcheaza numai o pre-
scurtare, iar citatul nu a inceput de Ia primul cuvant a! frazei,
mai trebuie un punct ~i dupa ghilimele:
Mi-a spus cd volwnul , costa 100 I. ".
Clnd fraza dintre ghilimele se term ina cu semnul intrebarii
sau al exclamarii, ghilimelele se vor pune normal dupa aceste
semne. Dar daca citatul nu cuprinde lntreaga fraza, atunci dupa
ghilimele mai trebuie pus ~i punct, pentru a incheia fraza:
Eu i-am atras atentia cd grese.vte, dar el mi-a rd.1puns
,dd-mi pace!".
Ceva mai greu de lamurit este cazul punctelor de suspensie
legate de ghilimele. Cand incepem un citat din mijlocul frazei
sau cand II intrerupem inainte de a se ti srar~it traza citata, tre-
buie sa punem ~i puncte, ~i ghilimele. Dar punctele vor fi cuprinse
intre ghilimele, sau nu? Dcpindc daca punctele reprezinta ceva
subinteles in pasajul citat sau in textul celui care citeaza:
RO
- - - - - - - - - - - - - - - - FRAZA $1 PROPOZITIA
,.Mai am un singur dar:
in lini~tea sdrii ... "
Aici, am suprimat srar~itul strofei bine cunoscute a lui Emi-
nescu. Mai departe, dau continuarea, suprimfmd insa inceputul:
, .. .in lini~tea sdrii
Sa md ldsati sci mor
La marginea marii. "
Si lntr-un caz, ~i in celalalt, punctele reprezinta suprimarea
unci parti din citat, deci e non11al ca ele sa fie cuprinse intre ghi-
limele. La fel procedam cand reproducem o fraza completa, dar
vrem sa aratam ca nu este nici inceputul, nici sfiir~itul unui text:
, ... De ce nu rn-a~ legdna,
Dacd trece vremea mea? ... "
In exemplul urmator insa, nu lipse~te nimic din citat, punc-
tele pregatesc numai o surpriza pentru cititor, de aceea e normal
ca ele sa nu fie inchise intre ghilimele:
Artista de cinema Anabel!a mi-a spus odata cd stdpanirea
mai multor lim hi ... , e WI no roc" 1
Cand lnainte de ghilimcle sunt puncte de suspensie, trebuie
sa distingem daca citatul incepe odata cu fraza sau in mijlocul
ei. In primul caz, terminam cu semnele citarii, pe cand in eel
de-al doilea, concluzia frazei, adica punctul, se pune dupa sem-
nele citarii:
, E u.~or a scrie versuri cand nimic nu ai a spune ... "
Emine!lnt zice ca, e u~or a scrie versuri ... ".
64. Ghilimelele ~i sublinierea. Ca sa marcam importanta
unui cuvant sau a unui pasaj, tragem dedcsubt o linie, ceca ce
in textele imprimate se traduce prin intrebuintarea altui fel de
caractere (de exemplu, daca textul e cules cu litere drepte, ceca
81
MIC TRATAT DE ORTOGRAFIE - - - - - - - - - - - - - -
ce e subliniat apare In cursive, ~i viceversa). Ghilimelele sunt
tot un fel de subliniere. Din ce In ce mai mult lntiUnim astazi
in manuscrise ~i chiar in tiparituri gre~eala de a se sublinia orice
text pus intre ghilimele. Zic ca e o gre~eala, pe de o parte pentru
ca se face risipa de material, pe de alta parte pentru ca se pierde
posibilitatea de a arata ca un cuvant sau un pasaj din textul citat
merita sa atraga in mod special atentia asupra sa. lata un pasaj
dintr-o scrisoare publicata de Contemporanul din 29 decembrie
1972, p. 2, col. 5:
,Drama celor rupti de locurile natale a fast evocata cu multa
duio$ie de marele nostnt Nicolae Iorga fn piesa Dor de-acasa. "
Daca subliniem tot pasajul citat, titlul piesei nu mai poate fi
scos in reliefprin subliniere. Pede alta parte, se intampla adesca
ca acela care citeaza sa vrea sa atraga atentia asupra unui pasaj
din citat. Pentru aceasta poate folosi sublinierea, cu conditia sa
nu fie subliniat intregul citat. De exemplu, in pasajul reprodus
mai sus, pe mine rna intereseaza in mod special cuvantul rupti.
cu valoare figurata. Nimic nu rna lmpiedica sa-l subliniez pe acesta
singur. De obicei, in asemenea situatie, se marchcaza, intre paran-
teze sau intr-o nota, sub/inial de mine ~i se adauga initialcle numc-
lui celui care citeaza. Alteori, cfmd sublinierea se gase~te in textul
originar, se marcheaza: sublinierea apartine autorului citat.
65. Alineatul. Pentru a ajuta Ia clasarea ideilor, pentru a dcli-
mita diferitele pasaje, se intrebuinteaza alineatul, sau, cum i se
zice in tipografie, starea: se parase~te un rand inainte de a se fi
ajuns Ia capat ~i se incepe un rand nou, lasand un oarecare spatiu
liberIa inceputul acestuia. Stabilirea alineatelor este in totulla
alegerea scriitorului, care insa trebuie sa se conduca dupa criterii
logice: sa nu desparta una de alta fraze care sunt strans legate intre
ele prin continutullor ~i sa nu scric in continuare fraze care apar-
tin unor grupuri de idei cu totul diferite. Schimbarile de alineat ar
trebui sa corespunda unor pauze mai lungi in vorbire sau in citire.
82
CUVANTUL
66. GeneraliHiti. Am aratat in introducere ca, de multe ori,
chiar oameni intr-un stadiu de civilizatie mai lnaintat nu sunt in
stare sa analizeze o rraza ~i sa o despa1ta In elementele ei compo-
nente. Cu atat mai putin se ~tie a se desparti propozitia In cuvinte.
Pentru oamenii de azi, trecuti prin ~coala, analiza propozitici
este totu~i relativ u~oara. In formularea calul pa$te iarbd, este
lesne de deosebit un prim cuvant, calul. care ne de~teapta in minte
imaginea unui animal bine cunoscut, ~i cuvantul iarbd, care de
asemenea ne aduce in gand o imagine precisa, o suprafata aco-
perita cu o planta ~tiuta, de obicei de culoare verde. Tntre aceste
doua cuvinte, ramane un grup de sunete, in care va trebui sa
recunoastem un al treilea cuvant, de~i imaginca concreta estc
in cazul ~cesta ceva mai greu de cvocat, daca-1 izolam de cele-
lalte doua. E vorba, intr-adevar, de actiunea pe care o face ani-
malul pomenit, subiectuL ~i ale carei efecte lc sufcra celalalt obiect,
denumit prin al treilea cuvant ( complementul direct).
In cea mai mare parte a cazurilor, situatia este Ia fel de u~oara
ca aici; ne-am deprins sa manevram cu cuvantul izolat, repre-
zentand un concept precis; Ia aceasta deprindere a contribuit ~i
nevoia de a folosi diqionarele, fie pentru a gasi traducerea dintr-o
limba intr-alta, fie pentru a capata explicatii asupra unui cuvant din
propria noastra limba. In dictionar, cuvintele se gasesc izolate.
Nu este insa Ia fel de u~or pentru oamenii cu mai putina inva-
tatura, dupa cum n-a fost totdeauna u~or nici pentru cci invatati.
Separarea cuvintelor in scris a u~urat enorm munca de analiza
gramaticala, dar aceasta separare nu s-a racut totdeauna ~1 peste
83
MIC TRATAT DE ORTOGRAFIE - - - - - - - - - - - - - -
tot. Ea ne apare asUizi ca un element indispensabil al scrierii ~i
al citirii; dar textele latine~ti, in Antichitate, nu cuno~teau in gene-
ral alta oprire dedit sffirsitul randului. Din aceasta cauza, editorii
se izbesc adesea de dificultati de interpretare. Un exemplu ne
va arata pana unde pot merge incurcaturile. Filozoful Seneca,
lntr-o scrisoare, discuta definitia filozofiei. El spune:
Philosophia unde dicta sit apparel: ipso enim nominefatetur.
Qui dam et sapientiam ita quidam finierunt, ut dice rent ...
Textul acesta a ramas neinteles aproape doua mii de ani. Tra-
ducerca lui se racea astfel: ,Se vede de unde ~i-a luat filozofia
numclc: o marturise~te chiar cu numele ei. Unii au dcfinit ~i intc-
lepciunea unii ziciind ca ... ". Evident, nu putem vedea aici nici
un scns. In sfarsit, In secolul trecut, s-a gasit un filolog care a
avut ideea sa desparta altfel cuvintele:
Philosophia unde dicta sit apparel: ipso enim nomine.fatetur
quid amet. Sapientiam ita quidamfinierunt ...
In felul acesta, ideea devine imediat clara: ,Se vede de unde
~i-a luat numele filozofia: chiar cu numele ei ma11urise~te ce-i
place. Unii au dcfinit intelcpciunea zicand ca ... " (Filozojia,
In greceste, lnseamna ,iubire de intelepciune".)
Iata cum simp Ia despartire justa a cuvintelor a lamurit perfect
textul. Ca sane dam seama cat de mutt ne usureaza lntelegerea
faptul ca despartim cuvintele, ajunge sa facem un exercitiu de
tipul celor intalnite in uncle publicatii ,enigmisticc": sa cerem
cuiva un text in care cuvintele sa nu fie despartite ~i vom vedea
ca ne vom incurca adesea Ia descifrare. Tntiilnind gmpul de litere
sdseducii, vom putea ezita daca trebuie despartit sii se ducd sau
sd seducii, intelesurile fiind total diferite. Luand Ia intiimplare
o serie de silabe, am gasit un numar apreciabil de intelesuri dupa
cum le despar1;im intr-un fel sau intr-altul:
da cam a~a
da. cam a$a
:'\4
CUVANTUL
da c-am a.~a
dac-am a.~·a
da ca Ma~a
daca Ma~a
da cama.)a
(Am folosit formele regionalc daca pentru ,daca" ~i cama~a
pentru ,cama~a".) Nu rna indoiesc ca un ,enigmist" cu experienta
ar reu~i sa gaseasca exemple mai complicate si mai convingatoare.
Cu toata impm1anta pe care o arc despartirca cuvintelor, pro-
blema nu este (~i nu poate fi) complet rezolvata. Am vazut cu
totii scrisori ale oamenilor putin instruiti din trccut, cu despartiri
a~apoda, de exemplu: vdrogji·u Mas sdm dativoie ... Dar nu
despre aceasta va fi vorba aici, ci dcsprc faptul ca nici oamenii
instruiti de astazi nu nimeresc totdeauna cum trebuie despaqirea
cuvintelor. Mai mult dedit atata, cxista si cazuri unde chiar
specialistii nu sunt toti de accea~i parcrc.
67. Un cuvant, sau mai multe? Au existat in trecut doua
atitudini opuse, ambele transante: unii erau de parerc sa fie des-
partite in elementele lor toatc cuvintcle compuse pe care le
putem analiza, de exemplu de ~i (nu de.~i); altii scriau Ia un loc
toate grupurile mai mult sau mai putin sudate, de cxemplu J)(lndla,
pedealtdparte. Socotcsc justa atitudinea temperata pe care a
luat-o brosura Academiei Romane !n 1932: atunci cfmd fiecare
cuvant in parte ~i-a pastrat lntelesul sau propriu, scriem separat,
iar daci'i grupul!n ansamblu a capatat un intcles nou, iar cuvin-
tele alcatuitoare au pierdut contactul notional cu intelesurile lor
primitive. scriem totullntr-un singur cuviint. lnainte de a fixa
scrierca, cste deci nevoie sa facem o analiza a gandirii cxprimate.
In uncle cazuri, vom scrie despaf!it, in altcle Ia un loc, ~i cxista
o a treia situatie, mijlocie, unde pronuntarea este categoric unitara,
dar logica ne arata ca avern mai multe cuvinte (de obicei unul sau
mai multe dintrc ele sunt enclitice): in acest caz, vom desparti
sau, daca vreti, vom !ega prin cratima elementele componente.
85
MIC TRATAT DE ORTOGRAFIE - - - - - - - - - - - - - -
68. Cine hotara~te? Spuneam mai sus ca sunt de acord cu
propunerile Academiei Romanc de a scric Ia un Joe cuvintele
care ~i-au pierdut intelesul individual, ~i separat pe cele care nu
~i 1-au pierdut. Dar bro~ura Academiei mai spune si alte lucruri,
care au nevoie de lamuriri. In primul rand, se afirma ca ,uzul
decide"; dar se pune intrebarea: al cui uz ~i din ce timp? In uncle
cazuri. uzul se va stabili tocmai pe baza regulilor pe care Je fixam
acum. AI doilea, ni se propune sa scriem separat atunci cand
cuvantul compus, fiind prea lung, ar capata ,un aspect rebar-
bativ"; dar dupa ce criteriu putem stabili de Ia ce lungime lnainte
cuvintele devin ,rebarbative"? AI treilea, in sfarsit, ni se cere
sa scriem separat ,,cand vreuna dintre forme, chiar daca nu apare
cu intrebuintarile ei obisnuite, trebuie totusi sa-si pastreze inde-
pendenta". De ce? Mister! Cu asemenea regula, fiecare poate
continua sa scrie cum il tate capul.
In continuare, brosura Academiei Romane da liste de exemple,
dintre care multe mi se par notate fals. Voi discuta insa in primul
rand indicatiile date de lndreptar. *
* Pentru actualele norme ortografice, ortoepicc
~i morfologice ale limbii romane, vezi DOOM 2 ,
pp. XXV-XCVIII.
69. Se scriu i'ntr-un cuvant. Voi da aici numai cateva exem-
ple pentru a ilustra teoria. in compusul deundzi, care lnseamna
,acum catva timp", ,nu demult", nimcni nu mai intrezarestc
intelesul fiecarui element in parte: de, una, zi (cu at:it mai mult
cu cat und nici nu exista izolat), de aceea il scriem intr-un cuvant.
Tot a~a vom scrie intr-un cuvant astlel, deoarece ast nu se folo-
se~te singur. Intre partile componente ale acestor cuvinte nu se
poate intercala nici un alt cuvant, ceea ce dovedeste ca ele sunt
sudate. In schimb, o sutd, o mie, un milion, desi arata numerc
unitare, sunt analizabilc: putcm zice unei sute, altd mie, doud
milioane etc., deci le vom scrie despartit.
86
_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ CUVANTUL
Problema se complica prin faptul ca acela~i grup de cuvinte,
cu un anumit inteles, este sudat si trebuie scris impreuna, iar cu
alt inteles trebuie scris despartit, deoarece fiecarc dintre partile
lui si-a pastrat valoarea obisnuita si deci poate fi usor recunoscut.
Urmeaza o serie de exemple pe care socotesc necesar sa le tratez
pe Jarg, deoarece sunt dintre cele care dau mai multe complicatii.
70. Altfel ~i aft fel. In formulari ca:
A~·a trebuie, altfel nu se poate.
altfel de purtare, altfel de purtari.
trebuie sa scriem altlella un Joe, ceea ce se poate demonstra
cu mai multe argumente. Contrariul lui altlel este astlel, care
am vazut ca nu poate fi scindat; faptul ca nu punem 0 prepozitie
(in) inainte de altlelnu se poate, faptul ca articolul o se acorda
cu purtare, nu cufel, demonstrcaza cain aceste formulari altlel
este adverb, deci un cuvant sudat. Dar cand spunem:
Existd Ji aft fel de oameni,
il putem intelege pe alt ca adjectiv ~i atunci putem sa folosim
pluralul, alte.feluri, ceca ce exclude scricrea intr-un cuvfmt.
Tot asa in:
£ntamplare de alt.fel,
altfel este opus lui defelul acesta, iarfel e substantiv, deci tre-
buie scris despartit.
71. Formatii cu bine-. Adverbul bine intra intr-o serie de
compuse adjectivale ~i adverbiale ca binecunoscut, binecuvantat,
bineinteles
. ' binevenit, in verbe ca a binevoi etc., scrise fiecare
intr-un singur cuvant, ceea ce e normal, deoarece adverbul si-a
pierdut independenta: e destul sane gandim ca adjectivelc pri-
mesc articolul Ia sfiir~it (binecunoscutul etc.), ca verbele pot
87

MIC TRATAT DE ORTOGRAFIE - - - - - - - - - - - - - -
primi inainte aux.iliare (a(i binevoit) etc., ceea ce ne obliga sa
ata~am pe bine de elementul urmator.
Se face insa adesea gre~eala de a nu se distinge cazurile unde
adverbul l~i pastreaza functia lui originara ~i deci trebuie scris
separat: este un lucru bine eunoseut, regula n-a fast bine
in(eleasa etc.* S-ar putea spune ~i lucru cunoscut bine, n-a fast
in{eleasa bine, deci aici nu avem un compus, ci un adverb urmat
de un adjectiv sau un verb, fiecare cu constructia sa.
I * DOOM2, p. LXIV:
,1. Se scriu intr-un cuvant: [ ... ] , accasta constmqie nu este recomandata). Acolo unde s-a format
-adverb (uneori substantivizat) + adjectiv (uneori /
provenit din participiul unui verb compus): bineeu- !
viintat, hinefiiedtor, hinemeritat, hinevoitor: clarvd-
zator; preaferieit.
Aceste compuse se deosebesc de lmbinarile cu o structura ~i o
componenta asemanatoare, care reprezinta fie compuse mai
putin sudate, scrise cu cratima (!bine-crescut ,cuviincios"), fie
grupuri de cuvinte, care se scriu separat (!hine crescut
,dezvoltat binc")."'
72. Numai ~i nu mai. Se scrie in amandoua felurile, in acord
cu ideea pe care vrem sa o ex.primam. Desigur, Ia origine, in
ambele cazuri, nu a fost decat unirea a doua cuvinte pe care
le mai folosim separat ~i astazi: nu ~i mai. Dar cand zicem
... pe rdu e numaifum,
este clar ca numai exprima o idee unica, pe care de altfel
putem sao exprimam ~i printr-un cuvant necompus, de exemplu
prin doar (necompus din punctul de vedere a! vorbitomlui
actual, caci Ia origine ~i doar a fost compus). in afara de doar,
numai se mai poate inlocui prin exclusiv,fdrd exeepfie etc. Daca
l-am desparti in nu ~i mai, fraza n-ar mai avea nici un inteles
88
_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _,_ _ _ _ _ _ CUVANTUL
sau, in eel mai bun caz, ar avea alt intcles dedit eel pe care
am vrut sa i-1 dam.
C<lnd insa zicem pe rau nu rnai e(ian, e u~or de aratat ca nu
~i mai eonstituie doua cuvinte diferite. fiecare cu intelesul lui
lamurit. Nu reprezinta o negatie, ceca ce inseamna ca actiunea
verbului nu se realizeaza, iar mai arata ca ideea ex.primata de
intreaga propozitie este valabila doar de aici inaintc, lasand sa
se inteleaga di in trecut lucrurile se petreceau altfel. Cele doua
cuvinte puse in discutie pot fi chiar despartite prin alte cuvinte.
I Se zice, de ex.emplu, nu md mai due (unii zic nu mai md due, dar
un cuvant unitar, numai, este imposibil sa intercalam ceva intre
nu ~i mai. De notat cain uncle situatii cele doua formule au ajuns
sa exprime idei total opuse: elnumai eantd inscamna ,nu face
nimic altceva, tot timpul canta", iar el nu mai cdntd este ,a !nee-
tat de a canta" (deci face altceva).
Cand nu ~i mai nu formeaza un singur cuvant, ele pot face
chiar parte din fraze diferite, de exemplu in loc sa zicem nu md
mai due, putem, sub fom1a de intrcbare ~i raspuns, sa redactam
fraza a~a: md mai due? Nu. Se intelege ca aceasta construqie este
imposibila acolo unde numai ex.prima o singura idee. Cu toate
acestea, se mai face gre~eala de a confunda pc nu mai cu nwnai.
scriindu-se intr-un singur cuvant. cu denaturarea sensului. lntr-un
ziar din trecut s-a publicat o scrisoare a unui cet~ltean care mul-
tumea unui doctor pentru ingrijire ~i incheierea era:
... sunt aeum Ia a! patruleaflaeon .~·i mii aflu hine, numai suj?il:
Am fi putut intelege ca nu era bine de tot, de vreme ce sufe-
rea. In pronuntare, avem un mijloc de a distinge cele doua idei:
cand nu este negatie independenta, punem un accent putemic
asupra lui: boala mi-a treeut, nu mai su(dr. In cazul celalalt, numai
este foarte slab accentuat. accentul principal este pe alt cuvant:
pe riiu e numaifum. In scris, diferenta aceasta nu se poate marca
decat prin unirea sau prin despartirea celor doua clemente. Mai
89
 MIC TRATAT DE ORTOGRAFIE
adaug ca, pentru simplificarea discutiei, am neglijat o a treia
posibilitate de analiza ~i deci de scrierc: nu m-ai, intr-o propo-
zitie ca nu m-ai i11{eles.
73. Odatii ~i o datii. Avern de-a face cu numeralul o ~i sub-
stantivul datd (de fapt, Ia origine este forma feminina a par-
ticipiului trecut al verbului ada): in mai spune-mi fncd o datd
se disting bine cele doua elemente (pluralu! este doua dati
sau, mai bine, de doud ori); sc poate ~i intercala ceva intre
cle: o singurd della, o ultima data etc. Dar in afost odatd ca
niciodatd, nu se mai poate distinge din ce e format odatd, caci
lntelesul este ,.odinioara", ,demult". Aici nu putem intercala
nimic intre o ~i datd. Ciit despre niciodatd, aici putem in teorie
sa distingem trei formatii: I. nici o datd (de exemplu: de cate
ori ai mancat astdzi? Nici o datd; tot a~a scriem dcspaq:it nici
de doud ori); 2. nici odatd (de exemplu nici odatii, nici astazi);
3. niciodatd (contrariul fiind uneori; de exemplu: niciodatii
nu voi mai face aceasta).
Mai complicate cazul pluralului: este foarte u~or de stabilit
ca vom scrie alte ori, rare ori, de douii ori, de multe ori, caci
fiecare element i~i pastreaza lntelcsullui distinct Dar ce facem
cu uneori? in aparenta, situatia e aceea~i, dar cuvantulune nu
are existenta independenta. De aceea, lndreptarul prescrie forma
nedespartita ~i Ia alteori, ran:ori. Cu aceasta, problema nu s-a
solutionat, de vreme ce nu se prescrie ~i dedouclori, demulteori.
Dupa parerea mea, numai uneori ar trebui scris unit, mai ales
daca ne gandim ca Ia celelalte compuse se pot face intercalari:
de alte multe ori etc.*
Odatd mai are ~i alta valoare: ,lmpreuna". De vreme ce aici
intelesul elementelor componente nu mai apare, trebuie scris
nedespartit ~i atunci cand urmeaza cu sauce. Intr-o editie ante-
rioara a lndreptarului, impotriva principiului adoptat chiar de
autorii lui, se nota o data cu, o datd ce. Ultima editie a revenit,
corectand eroarea, deci se recomanda odatii cu, odatd ce.
90
________________________________________ CUVANTUL
* DOOM 2, pp. LXVI-LXVII: l
,Adverbele compuse (dintre care unele sunt !;ii adjec- I
I tive sau conjunctii) se scriu intr-un cuvant sau cu I
I • ~ [ ] • I
crattma. . . . 1
Scrierea impreuna deosebeste asemenca adverbc de grupurile I
de cuvinte cu o structura asemanatoare. in care componentele
lsi piistrcaza indepcndcnta si intelesul si care se scriu In cuvinte
separate: a ltd dahl, aft jet, bine in(eles, cate () datd, de cat,
def'el. de grabd (De grabd, a grq·it), de foe. de mull, de plin,
*de sigur (De sigw; e sigur), de rate, de vreme, *dupd amia::.a
(Dupd amia::.a aceea turidd a urmal u seard rdcoruasa), *dupe/
masa (A p/ecal imediat dupd masa de pranz), *fie cum (Fie
cum vrei tu), in conlinuu, intJ·-una (scris cu cratimii din motive
I fonctice), nici cane!, nici (de) cum, nici odatd, nici o datd, nu
[ mai~ numai de edt, _o~re_ cum, o ~~td, ori cat,~ tot odatd. toto
1 data, tot una, vasa ::1ca «vrea sa msemne».
.
74 Formatii '
cu vreo si
' nici. Un subiect ceva mai delicat
este scrierea lui vreo. S-a scris in trecut ~i vreo ~i vre-o, uneori
chiar cu apostrof, vre 'o, de~i nu lipsea nimic. fndreptarul reco-
manda numai scrierea vreo, ~i. lntr-adevar, In cazuri ca vreo
~apte, nu se vede nici o posibilitate de analiza a lui vreo. Dar in
vre-o sutd, vre-o mie, vre-o parte etc., daca scriem pe weo intr-un
cuvant, lipse~te un o, acela pe care il gasim scparat In o sutd,
o mie, o parte. Ar urma deci sa scriem vreo o sutd? Nu, pcntru
ca nimeni nu spune a~a ~i nici nu e nevoie. Analiza atenta ne
dovede~te ca aici particula este vre, nu vreo. De unde a aparut o?
Este simplu de rasptms: dupa modelullui vre-o sutd, vre-o mie etc.,
unde o este la locul sau, de vreme cc cste folosit ~i tara sa se
puna inainte vre, s-a introdus acest o ~i pe langa numeralele de
Ia doi pana lao sutd, unde nu avea ce cauta. Ce e drept, explicatia
aceasta prive~te istoria limbii ~i nu ne lndreptate~te sa despar1im
pe vre de o, atata timp cat nu gasim pe vre pastrat izolat In limba
91
M!C TRATAT DE ORTOGRAFIE
actualii. Dar intamplarea face sa gasim forma care ne trebuie:
alaturi de femininul vre-o exista masculinul vre-un ~i chiar femi-
ninul determinat vre-una ~i aici nu mai avem nici o incurcatura;
este clar ca un este numeralul bine cunoscut, masculinullui o,
iar vre, particula care aduce valoarea nedefinita. Urmeaza deci
sa sctiem vre-l/ll om, vre-o femeie, ramanand lnsa ca forme reco-
mandate vreo doi, vreo trei etc. Aceasta, cu conditia ca indreptarul
sa adopte propunerea mea.
in acela~i fel trcbuic tratata problema paralela a lui nici.
Multa vreme s-a recomandat sa se scrie intr-un cuvant niciun,
nicio, cu toate cain aceste grupuri valoarea numeralului estc
!impede, iar nici i~i pilstreaza intelesul negativ obi~nuit. ca in
nici atat, nici acum, nici a.>·a, nici in ruptul capului etc.* De vreme
ce nu se poate scrie intr-un cuvant nici doi sau nici trei, de ce am
scrie niciun? Problema se mai complica prin faptul ca o poate
fi ~i articol nehotarat care, bineinteles, nu are de ce sa fie legat
de nici. lata totu~i un exemplu de scriere unita: in cuvantul de
deschidere al unci reviste, reprodus intr-un manual, se cite~te:
Trebuie sd adaug cd nu e nicio revistd inchinatd polemicii ...
Admitand ca numeralul un (a) se leaga de nici, ar trebui sa
intelegem ca ,nu exista reviste de polemica", pe cand autorul
a vrut sa spuna cil revista sa nu e consacrata nici polemicilor.
indreptaru! face o diferentierc justa intre nicicclnd, cu inte-
lesul de ,niciodatil", ~i nici cand, undc cele doua clemente i~i
pilstreaza fiecare valoarea sa: so/datu! nu doarme i'n post nicidind,
dar nu doanne nici ccind e obosit. La nicicum insa, se marcheaza
in indreptar ca se scrie intr-un cuvant (nu vrea sd doarmd
nicicum), faril sa se specifice cain cele mai multe cazuri celc doua
cuvinte trebuie scrise separat: n-a ie.Jit nici cum am spus eu, nici
cum ai spus tu. Bineinteles, nicidecum, devcnit neanalizabil, se
scrie Ia un Joe, afara de cazuri speciale ca: nu vorbesc nici de
cum m-a primit (adica ,de felul in care rn-a primit").
92
CUVANTUL
II * DOOM2, p. LXIX:
,! Se revine astfel Ia scrierca intr-un cuvant a tuturor
formelor pronumelui !niciunul ~i ale adjectivului pro-
nominal corespunzator !niciun (niciuna, nicio etc.) -la
fel ca a lui vreunul, vrewz -, prin aplicarea consecventa
a principiului conform caruia compusele trebuie distinse
~i grafic de imbinarile libere asemfmatoare: nici un
adverb+ articol (Nu e nici uno"! prost, nici .l/~1 incult), \
1
adverb+ numeral (Md cmzjunda(t, eu nu am mer unfi'ate,
nici mai multi), *nici unul adverb+ pronume neho-1
I tarat (Nu-mi place nici unul. nici celdlalt)."
L___________________________________ ~
75. Formatii cu ne-. Destul de complicata este ~i chesti-
unca particulei' negative ne-. In general, ni se recomanda sao
unim cu elementul um1ator: neintelegere, negre.~it etc. ~i reco-
mandatia aceasta este logicil, deoarece particula ne nu apare
niciodata izolata, de~i intclcsul ei sc pastreazii distinct. Mai mult
decat atat, uneori partea a doua a compusului nici nu exista izolata,
de excmplu zicem nepdsdtor, dar pdsdtor singur nu aparc nica-
ieri. Exista totu~i o complicatie, ~i anume faptul ca intrc ne ~i
partea a doua a compusului se poate intercala adverbulmai. in
altc cazuri, posibilitatea de intcrcalare ne-a scrvit ca argument
in favoarea scrierii separate. Se recomanda totu~i sa se scrie
nemaiintelegind, cu toate ca mai i~i pastreaza valoarea sa obi~­
nuita, cu toate ca in mod obi~nuit i nu poate urrna dupa un i
in acela~i cuvant, cu toate, in sfilr~it, ca se creeaza adcsea for-
matii foarte lungi, ca nemaiindeletnicindu-se. Mai grav este insa
altceva: exista cazuri undc in vorbire se disting constructii difcritc,
care ar trebui separate ~i in scriere, de exemplu sint nevoit sd
plec ~i un gest nevoit sau nesocotind pericolul, pompierul a intra!
in casa incendiatri ~i am ajuns Ia o sutd de exemplare, nesocotind
pe cele stricate. in fiecare din cele doua perechi de exemple, avern
93

MIC TRATAT DE ORTOGRAFIE - - - - - - - - - - - - - -
in primul un cuvant cu accentul pe final a (nevoit, nesocotind),
iar in a! doilea, unul cu accentul pe initiala (nevoit, nesocotind).
Poatc insa ca toate acestca nu sunt suficicnte ca sa propunem
sa se scrie in uncle cazuri cu ne separat. *
,----------------------------------~
I * DOOM2, pp. LXII-LXII:
I ,[ ... ] 2. Se scriu cu era tim a intre prefix ~i cuvfmtul
de baza anumite derivate cu pre fixe (acest mod de
scriere corcspunzand unei rostiri mai insistente), ~i
anume: [ ... ]
- facultativ, pentru punerea in evidenta a prefixu-
Jui sau/~i a bazei, uncle derivate scrise In mod obi~nuit
fara cratima, mai ales: [ ... ]
-derivate cu sensuri mai putin obisnuite: ne-voie
«absenta vointei», pre-text «Ceca ce preceda un text»,
a re-crea «a crea din nom>.
Acestea sc deosebesc astfel de omonimele obi~nuite, care se
scriu intr-un cuvant: nevoie «necesitatc», pretext «pretins
motiv», a recrea «a destinde»."
76. Formatii cu de-. Ajung acum Ia fonnatii cu prepozitie
si, printre ele, locul intai il ocupa de, care in trecut avea un numar
mare de intrebuintari cu valori diferite. fncep cu deloc ~i defel,
ambele cu aceeasi valoare negativa, mai putemica decat a lui
nu, dar egala cu a lui nicidecum, ditu.~i de pu{in. Nepastrandu-se
intelesul primitiv a! elementelor componente, ele trebuie scrise
impreunat. Defel e totusi mai clar decat deloc, formula primitiva
fiind desigur de (nici w1) fel. Defoe a aparut, dupa toate proba-
bilitatile, in constructii ca nu se mi~cd de toe (adica ,din Joe";
in Transilvania se mai zice de lac vin cu intelesul de ,vin de pe
loc", adica ,imediat"). Bineinteles, vom separa prepozitia acolo
unde substantivull~i pastreaza valoarea primitiva, de exemplu
vom scrie e de jet (sau de.(elul sdu) din Vaslui, e de loc din Galati
.'
94
_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ CUVANTUL
o palmd de loc etc., dar nu-mi place de foe vorbdria. In editiile
anterioare, lndreptarul recomanda peste tot scrierea separata,
de Jel, de foe, dar in ultima editic a revenit, just dupa parerea
mea, Ia formula pe care am prezentat-o.
Cand zicem sd vii devreme Ia masd, nu se mai poate recu-
noaste nici sensu! lui vreme, nici a! lui de, prin urmare trcbuic
scris intr-un cuvant (e un adverb opus ca inteles lui tcirziu).
Desigur, nu vom scrie Ia fellntr-o propozitie ca totul depinde
de vreme, unde ultimul cuvant inseamna ,starea timpului", iar
de isi pastreaza valoarea de prcpozitie.
In cazullui de mull si demult, indreptarul rezolva problema
cu ajutorul intrebarii Ia care dispunde advcrbul: daca intrebarea
con tine prepozitia de, atunci adverbul se va scrie In doua cuvinte
(de cand e~ti aici? De mult), iar In caz contrar, se scrie intr-un
cuvant (cand s-au petrecut acestea? Demult). Desigur, vom sctie
scparat In alte cazuri ca mt e atat de mult sau am nevoie de
mult repaos, unde mult e adjectiv (vezi si ~ 14).
Se scrie intr-un cuvant degrahd cu lntelesul de ,repede" (sd
vii degraba), dar separat acolo unde substantivul grahlfinscamna
,zor" (nu e nici un motiv de grabd, adica ,de a ne grabi").
Se scrie lntotdeauna lntr-un cuvant degeaba (geaba izolat
nu se mai foloseste in limba litcrara). De asemenea, intr-un cuvant
desigur (intelesul este acelasi ca a! lui sigur :far a prepozitie ),
dar nu sunt atat de sigur.
lata ~i cateva cazuri unde nu sunt de acord cu indreptarul.
Se recomanda scricrca de-abia*, :fara sa se arate cc intclcs ne
aduce aici prepozitia. De asemenea, gasim notat de-a valma;
dar cine mai stie ce este valma? In sfarsit, ni se cere sa scriem
de-a face** in cxprcsia a avea de-aface. Este foarte adcvarat
case spune ~i :fara de, adica a a>·ea aface. Dar in ambele cazuri
intelesul verbului e eel putin voalat. Realitatea este ca avem
a
aici 0 traducere gre~ita din frantuze~te: avoir affaire inseamna
,a avea treaba cu", ,a avea de lucru" (mai pe romaneste, zicem
a avea de furca}, affaire fiind vizibil substantiv. Cei care au
95
 MJC TRATAT DE ORTOGRAFJE - - - - - - - - - - - - - -
i~trodus In romane~te expresia !-au luat drept verb cu prepozitie:
a.faire ,de racut" ~i !-au tradus cu infinitivul. Mi-ar fi greu sa
propt~n revenirea Ia traducerca corccta, a avea afacere, dar poatc
totu~I am salva ceva scriind intr-un singur cuvant deaface.
Mai adaug aici un exemplu mai amplu: pederast. Ni se cere
sa-l scriem descompus, pede rost. Cum insa nimeni nu mai
distinge aici trei cuvinte (rost lnsemna In vechime ,gura''), a~
fi de parere sa se scrie i'ntr-un singur cuvant. ***
~ DOOM 2 : de abi~ (tempo Jcnt)/de-abi~ (tempo /
I rap1d) (-bia) lac. adv. I ca dom·me mai mult decal o marmotd, s-ar putea crede ca decal
I ** DOOM2 :!de a(+ inf, tempo lent: de aj(Ice)lde-a (in
\lac. adv./+ inf., tempo rapid: de-a face) prep.+ prep.
*** DOOM 2 : pede rost lac. adv.
~7. Formapi cu In-, lntr-. Ni se recomanda sa scriem fn afard
(destgur !a fel ~ide afard,pe afard, care nu tigureaza In indrep-
tar). Crcd ca indicatia e justa, caci afard i~i pastreaza In toate
aceste formatii sensu! sau originar. Dar s-a marcat in indreptar
ca trebuie scris dinafard (desigur cu gandulla cxpresii ca invafd
pe dina{ctrd, ceca ce inseamna ,pede rost"). Um1area a tost ca
in tiparituri au inceput sa apara scrieri ca moda aceasta vine din-
a{ard, evident gre~it, deoarece aici se simte clar valoarea lui din
~i a lui afard. Ultima cditie a lndreptarului marcheaza scrierea
din afard cu sensu! ,din exterior". Mi se pare ca mai practic ar
fi sa recomande sa se scrie din afard, fara explicatii, adau-
gandu-se ca se va scrie dina{ard cu intelesul de ,pe de rost". *
Trebuie sa diferentiem, de asemenea, pe intr-una de intruna.
Cand spunem doud lucrdri aufost contopite intr-una singurd, avem
o prepozitie ~i un numeral; cand spunem vorhe.~te fntruna. ultimul
cuvant insearnna ,,mercu" ~i nu se mai poate recunoa~te numeraluL
nici prcpozitia. De notat ca aici cratima este impusa de contopi-
rea a doua vocale, nude intelesul mai mult sau mai putin unitar.
96
CUVANTUL
!ndreptarul reeomandii scrierea fn zadar; dar uncle apare zadar
singur? Mise pare clar ea trebuie scris intr-un singur cuvant. **
* DOOM 2 : din af~ra (din exterior) prep. + adv.
(partea -, vine -)
: dinaf~ra (pe -) lac. adv.
** DOOM 2 : in zad~r lac. adv.
78. Prepozitii compuse. Incepem cu dedit: intr-o propozitie
e analizabil: cat de mult doarme o marmota? El doarme mai
mult de atata. Dar daca zicem mai mull deceit mine, eonstatam
ca analiza nu a fast racutii just, caei mine e !a acuzativ ~i nu putem
spune mai mult decal dorm mine. Se vede astfel ca decat este un
element gramatical care introduce acuzativul ca al doilea termen
al unci comparatii. deci il vom scrie intr-un cuvant. Dar cand
spunem de cat timp dom·me? e clar ca de trebuie separat de cat,
odata ce se poate spune cat limp e de dind doarme, ba pe ciit
putcm sa-l ptmem ~i Ia plural: de cdte ore doanne (adverbul dedit
nu poate fi pus la plural, bineinteles). *
I* DOOM 2 : dec~t 1 adv. (i-a dat mai mutt lui decaf~ ei; f
I n-au venit - doi)
i : *~c~t2 conjct. (mai mult std- munce$fe)
I : de cat rrep. + pr.Jactj. pr. c-are nevoiel-
1 limp are nevoie) __j
Voi aminti aici de un campus allui decat care nu e prepozitie,
dar cuprindc in formatia sao prepozitie: e vorba de numaideccit
adverb. La intrebarea: ctmd pleci! se poate raspunde numaidecat,
ceca cc inseamna ,imediat". Mai poate avea, In alte situatii, inte-
lesul de ,neaparat", ,obligatoriu". fn orice caz, nu se vcde aici
97
MlC TRATAT DE ORTOGRAFIE - - - - - - - - - - - - - -
nici urma de intelesul part;ilor lui componente, numai si deait (de
notat ca ambele, Ia randul lor, sunt compuse, primul din nu si
mai, a! doilea din de si cat). Gasesc insa intr-un manual de scoala
vechi un pasaj din Geo Bogza (Tara de piatra), reprodus astfcl:
Voi vorbi numaidecat trebuie sa munceascd o moatd pentru
a scoate din mainile ei aspre 0 cama.ya de canepa.
Aici se vede usor ca trebuia scris in trei cuvinte: numai de
cat. Caci numai are intelesullui obi~nuit (,doar"), de este ega!
sa
cu despre, iar cat trebuie munceascd inseamna ,ce munca tre-
buie sa depuna".
lata ~i compuse formate din doua prepozitii. Bro~ura din 1932
aAcademiei Romane ne recomanda sa scriem de la,pe Ia, dar
depe. De ce? Cineva e la Bucure~ti ~i vine de la Bucure~ti, tot a~a
cum e pe camp ~i vine de pe camp. Nu e nici un motiv sa traUim
cele doua compuse in mod diferit. Pastram despartit pede Ia,
deoarece fiecare dintre cele doua part;i lsi pastreaza valoarea,
dar aceeasi e situatia lui de pe. indreptarul a introdus ~i aici
ordine, generalizand scrierea separata. La fel vom scrie de catre
(care nu figureaza in fndreptar).
Tot asa ni se cerea sa scriem de.spre, unit, dar din spre, in spre,
despart;it. Si aici indreptaru! a simplificat lucrurile, recomandand
sa se scrie compusele citate tara despart;ire. Despre ~i dinspre
trebuie scrise unit, caci spre nu are aici intelesullui obi~nuit
(,catre"), iar fnspre, de asemenea intr-un cuvant, pentru ca intre
spre si inspre nu este adesea nici 0 deosebire de inteles.
79. Conjunctii. Situatia lui fncat seamana cu a lui decat.
Scriem intr-un cuvant intr-o fraza ca:
E a tat de frig, in cat a fnghetat Dundrea,
unde nu putem distinge un inteles a! lui fn ~i altul a! lui cat, ci
compusul sudat este un instrument gramafical, o conjunctie care
98
_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ CUVANTUL
introduce o propozitie consecutiva. Dar daca spunem in cat timp
se va topi zapada, vom scrie despart;it, pentru ca ambele cuvinte
isi pastreaza valoarea proprie.
lnstructiunile mai vechi recomandau sa se scrie separat a~·a
dar, iar deaceea intr-un cuvant. lndreptarul a inversat regula ~i
noteaza a.yadar ~ide aceea. In ee-l prive~tc pe primul, cred ca
are toata dreptatea, intelesul este ,deci", deosebit de a! fiecarei
part;i componente. In ee-l prive~te pe al doilea, cred ca trebuie
sa faccm 0 distinctie: in 0 haina de aceea de care am vazut in
vitrina, fiecare dintre cele doua part;i lsi pastreaza sensu! obi~­
nuit, deci trebuie scrise separat; in efi·ig, de aceea m-am fmbrdcat
gros, vedem ca grupul de aceea a devenit o conjunqie cauzala ~i
e altceva decat de+ aceea. Totu~i. nu am curajul sa propun scri-
erea intr-un cuvant, caci atunci ar trebui sa scriem ~i de asta,
penlru asta intr-un cuvant. *
I DOOM 2 : de ac~ea (tempo
* lent)/de-ac~ea (tempo I
I rapid) loc. adv. I
80. Prefix e. Ajungem Ia problema substantivelor, adjectivelor
si verbelor formate cu prefixe latinesti. Cum aceste prefixe erau
la origine prepozitii si adverbe, uneori le putem intalni si izolate.
Ma gandesc Ia formatii ca supraproductie, extraordinar, a contra-
balansa etc. Bineintelcs, nu se pot scrie deciit unit, avand in
vedere cii nici nu e vorba de cuvinte compuse, ci de derivate
cu prefix. De altfel, daca am deta~a prefixul, acesta n-ar putea
fi inteles in nici un fel. Totusi, se intalnesc cazuri de scriere
despartita. Citez din notele pe care le-arn strans in tinerete:
Salafiind supra fncalzitd ...
.. .sfor{are supra omen eased.
.. .jiare supra naturale.
Super productie.
Super jluu
99
 MIC TRATAT DE ORTOGRAFIE - - - - - - - - - -
(dar ce poate insemna jluu singur?)
extra fin
agitatie extra ordinarri
raze infi·a rwii
contra expertizri
contra fa cere
activitate contra revolutionarri.
Unde poate duce aceasta scricre gre'$ita am vazut dind am
intalnit intr-un text planul contra ofensivei: in Joe sa se vada
ca e vorba de planul unei contraofensive, cititoml putca intelegc
ca sc propune un plan contra unci ofensive.
81. Desparprea cu cratima. S-a vazut (§ 45) ca exist<'\ cuvinte
enclitice '$i proclitice care se leaga prin cratima de cuvinte
accentuate. Se intampHi destul de des ca, paralel cu complexul
fom1at astfel, sa existe un cuvant unitar, format din acelca'$i
sunete, dar cu alt inteles. Acestea dau nasterc la uncle confuzii
in scris. lata ciiteva exemple:
Se sctie a!, intr-un cuvant, cand e atticol (semn al genitivului)
si in doua cuvinte, a-!, dind e compus din prepozitia a '$i pro-
numele -!. Zicem deci haiatul e a! vecinu!ui (daca schimbam
substantivul cu un feminin, de excmplu zicemjata e a vecinului,
nu mai putem intrebuinta fonna cu !), dar am luat ceasul pentru
a-1 repara (daca puncm un feminin. se vedc U'$Or ca I e pronume:
arn luat pendula pentru a o repara). Mai clar se vede diferenta
daca inlocuim formula a doua cu ca sd-l repar: un cuvant unitar
sal nu exista.
Avem o prepozitie Ia, care arata locul, directia: plec maine
Ia Bra.yov. Paralel exista complcxul/-a, fom1at din pronumele
!- si verbul auxiliar a: adunarea !-a ovationat pe vorbitor. Daca
schimbam timpul ~i punem de cxcmplu prezentul, a dispare
~i spunem il ova{ioneazd, pe cand prepozitia la nu se schimba
daca inlocuim timpul.
100
---------------------------------CUVANTUL
Alaturi de pronumele feminin sa avem pronumele reflexiv s-
urmat de vcrbul auxiliar a, deci s-a. Scriem deci copiluf s-a spdlat
sifiecare cu soarta sa. In primul caz, dadt schimbam timpul si
punem prezentul, vom avea se spalri, deci se vede ca pronumele
e se, in al doilea caz, daca inlocuim substantivul cu un masculin,
vom avea pronumcle unitar sdu: jiecare cu norocul sdu.
Cele mai multe gre'$eli se fac Ia conjunctia sau, confundata
cu vcrbul cu pronume s-au: iti voi rdspunde sau din gura, sau in
scris; oamenii s-ew hrdnit cu ce-au gdsit. In primul cxemplu,
putem inlocui pe sau cu ori, cuvant unitar; in al doilea exemplu,
avem verbulla perfectul compus au hranit '$i pronumele se, care
arata ca persoanele care au primit hrana sunt aceleasi cu cele care
au administrat-o; daca punem prezentul, se hranesc, se vede
ca pronumele ramane, iar verbul ajutator nu e folosit.
82. Cum scriem in alte cazuri? Din cele aratate pana aici,
s-a vazut clar, cred, cain materie de despartire a cuvintelor nu
sc pot da reguli generale si definitive. Nu numai ca situatia se
schimba cu timpul '$i un gmp care ieri nu era sudat se prezinta
astazi ca un tot unitar, dar se ivesc mcreu noi situatii, atat de multe
~i de variate, !neat nici lndreptarul nu le poate cuprinde pe toate.
Ceea ce este important e sa se stabileasca anumite principii dupa
care ne conducem, astfel !neat oricinc are ocaz1a sa scrie vreunul
dintre cuvintele care ridica problcme sa poata sa reflccteze asu-
pra continutului lor ~i sa hotarasca just cum trebuie sa le desparta.
Dcsigur, cxpresiilc mai uzuale, intalnite adesea, ajung sa fie prc-
cizate In a'$a fel, !neat le scriem corect fara sa ne mai gandim Ia
modul lor de formare.
101

SILABA
83. GeneralitatJ. Dupa cum propozitia poate fi despartita in
cuvinte. tot a~a cuvantul se poate desparti in silabe. 0 definitie
unica a silabei nu avem inca (faptul ca exista mai multe dove-
de~tc ca problema nu este inca definitiv rezolvata), totu~i in
practica suntem cu totii de acord, eel putin in marea majoritate
a cazurilor, asupra felului cum se despart silabelc.
Problema nc interescaza aici pentru un singur amanunt: des-
partirea cuvintelor atunci cand nu pot fi scrisc in intregime in
acela~i rand. Sunt limbi, de exemplu engleza, unde se intrerupe
cuvantulla oricarc litera se intampla sa fie la marginea hil.rtiei.
Daca e de scris un cuvant ca transport, de exemplu, nimic nu
sc opune sa fie despartit tra-nsport sau transpo-rt etc. Aceasta
metoda cste evident practica ~i evita complicatiilc; astazi, majo-
ritatea cititorilor parcurg textul destul de repede ca sa-~i poata da
seama dintr-o ochire care e cuvantul intreg, chiar daca e impartit
intre sfil.rsitul unui rand si inceputul celuilalt.
La noi, obiceiul cste sane oprim numai la srarsitul unei silabe,
ceea cc cauzcaza neplaceri mai ales Ia tipar: trebuie gasitc arti-
ficii pentru a se introduce litcre in plus (exista silabc care au pana
la sase litcre, de excmplu striins) sau pentru a lasa Joe gol inainte
de sfil.r~itul randului. Cat timp se va mentine acest obicei, este
necesar sa discutam in cadrul ortografiei cele cateva cazuri unde
putem avea indoiala asupra despartirii in silabe.
Regula primara spune: o consoana unica dupa o vocala apar-
tine silabei urmatoare (bineinteles. afara de cazul cand e Ia srar~itul
cuvantului): a-pd-ra-re (dar a-pd-rat). Daca dupa o vocal a avern
102
-------------------------------------------SILABA
doua consoane, ele se atribuie, fiecare, altei silabe (iara~i, evident,
cu exceptia star~itului de cuvant): pier-dut (dar cii-ziind). Cand
este un grup de trei consoane, numai prima se atribuie silabei pre-
cedente: tiim-plar, Diir-ste. In linie generala, aceasta regulae
justa, dar cateva amanunte trebuie totu~i adaugate.
84. Muta cum liquida. Este vorba.in primul rand, de ceea ce
in gramatica noastra se mai nume~te uneori, cu o expresie Iati-
neasca, putin potrivita, muta cum liquida; mai ~tiintific, dar mai
complicat, rna refer Ia grupul format dintr-o consoana oclusiva
(b, p, d, t, g, k) ~i o Iaterala (l. r); alaturi de oclusive, ar trebui
adaugate ~i spirantelefsi v (care nu sunt ,mute"). Grupurile de
acest fel (de exemplu, tr, pi) au o situatie speciala ~i dau na~tere,
in diverse limbi, Ia unele complicatii de ordin ortografic sau pro-
zodic. De exemplu, in frantuze~te un e urmat de doua consoane
nu prime~te in scris accentul, dar daca cele doua consoane sunt
o oclusiva plus o laterala, se pune totusi accentul (espoir, ser-
ment, dar ecrire, mepris); in latine~te, 0 vocala scurta urmata de
doua consoane formeaza o silaba lunga, dar daca cele doua con-
soane sunt o oclusiva si o laterala. silaba ramane scurta. Expli-
catia in toate aceste cazuri este ca cele doua consoane, oclusiva
plus laterala, se grupeaza amandoua in silaba urmatoare, lucru
u~or de constatat daca analizam propria noastra pronuntare: a-cru,
nu ac-ru, va-tra nu vat-rd. In chip logic, urmeaza ca si in scris
trcbuie sa le despartim tot asa.
85. Alte grupuri de consoane. Pe vremea cand cram elev,
gramatica scolara spunea ca un grup de consoane incepator cu s
trece in intregime Ia silaba urmatoare, oricate consoane ar eon-
tine acel grup, de exemplu se despartc a-spru. Mi se pare totu~i
clar ca pronuntam as-cut, nu a-scut. Regula amintita isi are rada-
cinile in gramatica veche greceasca: acolo se prescria ca orice
grup consonantic sa ramana unit, deci sa treaca la silaba urma-
toare, daca exista cuvinte care incep cu acel grup; deoarece nici
103
 MIC TRATAT DE ORTOGRAFIE - - - - - - - - - - - - - -
un cuvant romanesc nu incepe curt, vom desparti ar-ticol, dar,
deoarece sunt cuvinte care incep cu spr- (sprijin, spranceand etc.),
sa despartim a-~pru. De atunci, s-a renuntat Ia aceasta regula
~i fndreptarul noteaza as-pru, intrand deci in nonna generala.
Banuiesc ca totu~i regula pomenita a lasat urme in recoman-
darea de a se despartijert:fa, nujer-tfa, de~i cuvantul e fonnat
in slava cu sufixul -tva.
fndreptarul prevede ca grupurile de consoane ct, ct ~i pt se
dcspart, de exemplu onc-tuos,func-tie, somp-tuos. Notez insa ca
toate exemplele propuse incep cu n sau m ~i se terminau in lati-
ne~te cu un t cu care incepea un sufix. Ma indoiesc insa ca s-ar
recomanda despartirea arc-tic (aici, sufixullatinesc cste -ic ). *
I * DOOM2, p. LXXX:
' ,!Normele actuale prevad despartirea dupa
pronuntare.
Este acceptata ~i despartirea dupa structura, insa cu
unele restrictii fata de recomandarile din DOOM'."
DOOM 2 : _f!rctic (arc-tic) adj. m., pl. g_rctici; f. g_rcticd,
pl. g_rctice __j
86. Compuse ~i derivate cu prefixe. Daca in cazul sufi-
xelor, ~i mai ales a! sufixelor latine~ti, pe care vorbitorul actual
nu le rccunoa~te totdeauna in neologismele noastre, nu se pune
in general problema menajarii integritatii lor, Ia compuse ~i Ia
formatiile cu prefixe aceasta cerinta este enuntata in mod cate-
goric: indiferent de aranjamentul vocalelor ~i al consoanelor,
partile componente trebuie sa apara clar. Regula aceasta este
tara indoiala excelenta in teorie, dar in practica ridica mari greu-
tati: compunerea ~i prefixarea nu sunt Ia fel de transparente pen-
tru toata lumea. lata cazul adjectivului limitrof c u~or de vazut
ca partea intai e limit-, dar care e partea a doua? Este, de fapt,
troj; cuvant grecesc.
104
- - - - - - - - - - - - - - - - SILABA
in ce prive~te prefixele, greutatile sunt mai mici, pentru ca
sunt rare prefixele cu care se formeaza numai cate un cuvant sau
doua. Yom scrie deci in-evitahil (nu i-ne-), a-gno-stic, des-prinde,
re-strange* etc., separand, cand e nevoie, prefixul intact. Dar
iata un exemplu ca apoftegmd: sunt vorbitori care pot recunoa~te
aici un prefix apo-, dar putini vor ~ti ce e jtegmd. Deci, in !ipsa
unui indice complet. scrierea va varia in functie de cuno~tintele
celui care scrie. Toatc aceste dificultati ar disparea daca s-ar adopta
metoda engleza ~i s-ar renunta Ia obligatia de a termina randul
cu un sfar~it de silaba.
* DOOM 2 : !agnQstic (ag-nos-la-gnos-) adj. m., s. m.,
pl. agnQstici; adj. f., s. f. agnQsticd, pl. agnQstice
I : !restrj_nge (a-) (res-tran-lre-stran-) vb.,
ind. prez. 1 sg. ~i 3 pl. restrfing, perf. s. 1 sg. restransg_i,
I
1 1 pl. restrfi.nserdm; part. restrfi.ns
1
87. Cuvintele cu cratima. Ne mai ramane de discutat un
amanunt care se mentine in orice caz: ce trebuie sa facem cand
Ia capatul randului avem un cuvant care cuprinde o trasatura de
unire? Sa luam ca exemplu cuvfmtul rugandu-vd. Daca randul
se tennina cu silaba du, vom pune, bineinteles, linioara dupa u,
dar de unde se va ~ti ca vd ar fi fost In orice caz legat de silaba
precedenta prin linioara? Unii pretind sa simpliticam lucrurile
in felul unnator: sa nu mai despartim silabele care comporta vreun
semn oarecare, ci sa aranjam astfel randul, !neat intregul gmp
sa cada sau la star~itul randului, sau la inceputul celui unnator.
De exemplu, cdutati-mi-1 sau vedea-ti-1-a~ ar trebui fortate in
acela~i rand; in eel mai bun caz, am putea sa le despartim, dar
pe primul numai dupa cduta-, pea! doilea numai dupa ve-. Mi
se pare ca e un formalism greoi ~i inutil.
0 solutie mai simpla este sa repetam linioara Ia inceputul
r;1ndului urmator, deci daca trebuie sa despartim pe rugandu-vd
105
 _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ S!LABA
MlC TRATAT DE ORTOGRAF!E - - - - - - - - - - - - - -

dupa du, punem linioara Ia sfar~itul randului ~i o mai punem
o data Ia inceputul celui urmator, astfel inciit sa se vada ca
despartirea nu a fost cauzata numai de sf'ar~itul randului. Aceasta
fommla este indispensabila in lucrarile de lingvistica in care
se discuta despre prefixe ~i sufixe. Acolo se scrie, de cxemplu,
locui-tor ~i chiar numai -tor, pentm a se arata ca e un sufix.
Daca nu repetam linioara Ia inceputul randului, inainte de -tor,
nu se mai cunoa~te ca e sufix. *
I * DOOM2, p. LXXIX: I
I ,!Regula generaBi ~i obligatorie a despartirii cuvin-~
I tel or Ia capat de rand in limba romana, valabila pcntm
1
ambele modalitati, este interdictia de a lasa Ia sfiir~it I
sau Ia inceput de rand o secventa care nu este silaba. I
1
pronuntare nu se poate spune di articolul ar fi dispamt tara
urme. Trebuie deci sa dam atentie in scriere ~i sa marcam regulat
pea inainte de femininul numeralelor ordinate. In prescurtari
insa, putem sa-l suprimam: scriem sau cl. a II-a, sau cl. II (deci
ori cu doi a, ori cu nici unul).
Alte gre~cli care provin din aceea~i contopire in pronuntare
a unui a final cu particula urmatoare a: se scria curent legea de
accelerarea judeca{ilor, proiectul de fncadrareafunc{ionarilor,
certificat de absolvirea liceului (a~ a a fost tiparit formulaml
de vechiul Minister al Educatiei Nationale), in Joe de accelerare
ajudecdtilor, incadrare afimctionarilor, absolvire a {iceufui.
Un exemplu dintr-un manual de ortografie: aceste trei ca:::uri
de intrebuintarea punctului (Chelaru ~i Popescu, lucr. cit.,
p. 8). in aceste exemple, a, caracteristica genitivului urmator,

Exceptie: grupurile ortografice scrise cu cratima s-a alipit de substantivul precedent, cu a cami vocala finala a
(dintr-lun, intr-lfnsa), Ia care se recomanda insa, pe format diftongul ea. Exista ~i cazul contrar, cand substantivul
cat posibil, evitarea despartirii." in nominativ e articulat, dar, din cauza ca urmeaza una, articolul
se deta~caza de Ia substantiv ~i se contope~te cu particula urma-
toare. Foarte adesea citim formula am onoare a vd ruga, de~i
onoare in acest caz trebuie sa fie articulat, dupa cum ne dovc-
88. Imbinare gre~ita. Urmeaza o chestiune care nu este in de~tc iara~i comparatia cu masculinul. lntr-adcvar, nimeni nu va
totul similara cu cele de mai sus. Mai intai. un caz special pe scrie am regret a vd anun{a, deoarece aici articolul nu mai e a
care ni-l prezinta numeralele ordinate, Ia forma feminina. Foarte ~i nu se mai poate confunda cu a urmator.
multa lume scrie clasa doua, partea treia, suprimand deci pe a,
articolul cu care se incepe obligatoriu numeralul ordinal. Ca este
o grqeala se poate dovedi intai prin comparatia cu masculinul;
nu se poate zice capitolul do ilea, paragraful treilea, ci trebuie
neaparat articolul a!; apoi, notam ca a doua se poate intrebu-
inta ~i altfel decat in urma substantivului (a doua parte) ~i, de
asemenea, Ia genitiv (clasei a doua), ~i in aceste cazuri este impo-
sibil sa-l suprimam pea; in sfar~it, daca este adevarat ca articolul
postpus la clasa,partea s-a contopit cu articolul prepus Ia doua,
treia, nu e mai putin adevarat ca rezultatul acestei contopiri in
pronuntare este una care de obicei e sensibil mai lung (dureaza
mai mult in rostire) dec at una obi~nuit, prin urmare nici pentm

106 107

PRESCURTARI
89. Generalitati. In oarecare masura, si prescurtarea este
o impat1ire a unui cuvant, eventual analiza lui. De aceea, soco-
tesc nimerit sa discut aici cuvintele prescurtate.
Cuvintele foarte uzuale, pe care ascultatorullc a~teapta ~i
deci le ghiceste de Ia primul sunet pe care II aude, se scurteaza
adesea In vorbire, pana cand nu mai ramane din ele decat o vaga
indicatie: 'neata pentru bund dimineafa, nea pentru nenea, don
pentru domnul si a~a mai departe. Corespunzator cu aceasta,
exista cuvinte care se prescurteaza In scris, in oarecare masura
din acelea~i motive. Putem sa le lmpartim In doua categorii:
1. cuvintcle de specialitate pc care oamenii de meserie le cunosc
bine si le ghicesc usor, pe care le lntrebuinteaza foarte des si,
prin urmare, prescurtandu-le, fac o economic simtitoare de bar-
tie, de cerneala side energie (dar pentru neinitiati exista peri-
colul sa nu i'nteleaga despre ce e vorba); 2. cuvintele de uzaj
general, pe care toti cei care scriu le prescurteaza Ia feL indife-
rent de ocupatia lor principala.
90. Cuvintele de specialitate. Ca exemple din aceasta cate-
goric pot servi cos pentru cosinus in matematici,fol. pentrufolia
,frunze" in farmacic, ald. pentru a/dine in tipografie si asa mai
departe. S-ar parea ca aceastii categoric nu ne priveste aici, deoa-
rece autorii specialisti sunt si raman liberi sa-si aleaga prescurta-
rile dupa voia lor. Un geografpoate scrie Gg. pentm Giurgiu,
un critic literar poate nota Al. In Joe de Alecsandri. Dar in orice
specialitate vine ocazia sa se scrie si pentru nespecialisti si atunci
108
PRESCURTARI
nu se pot evita prescurtarile foarte frecvente In meserie. Leacul
In aceasta situatie este ca autorul sa previna pe cititor asupra
codului pe care ~i 1-a format, sa dea o lista de prescurtari cu expli-
catiile necesare. Situatia aceasta ne lntampina foarte adesca In
diqionare: scriind sin loc de substantiv, se face economic de
zeci de pagini.
Dificultatea apare atunci cand specialistii lncep sa se adre-
seze cu prescurtari mare lui public, tara ada explicatii asupra lor.
Astfel, div. pentru divizie, M. U. pentru mare-unitate au depa~it
limitele stilului militar. Mi-aduc aminte ce privire dispretuitoare
mi-a adresat un furier de Ia cercul de recrutare, pentru ca, ceriind
o amanarc pentru studii, n-am ~tiut ce lnscamna ,formular md. E".
De atunci cred ca ~i In alte activitati decat cea militara a lnceput
sa se scrie md. pentru model.
Prin urmare, ocupandu-ma de cuvintele care circula in
limbajul generaL nu voi putea face cu totul abstractie de nota-
~iile tehnicienilor. '
91. Formule generalizate. lata mai lntai pe d. saud!. pentm
domnul. Desigur, prescurtarea este transparenta, deoarece dupa
ea urmeaza totdeauna un nume de persoana. Dar daca e vorba
sa scurtam, nu are nici un rost sa-l mai scriem pel de Ia sfiirsit,
care de altfel nu se mai pronunta de mult (vezi § 169) nici cand
cuvantul e scris complet. S-ar putea obiecta ca e nevoie sa dis-
tingem pe domnul de doamna sau domni~·oara. Dar odata ce aces-
tea din urma se prcscurteaza dna si dra, nu incape nici 0 lndoiala
ca d. nu poate fi decat domnul.
Numdrul e scris de unii n", cu o final din J'i'antuzeste (numh-o)
sau poate direct din latineste (ablativul numero ), iar de altii,
,romaneste", nr. Primul fel de prescurtare are avantajul ca. e inter-
national, cam ca a.m. pentru latinul ante meridiem ,inainte de
amiaza", si este sustinut de analogia scrierii in cifre de felullui
1'', 2' etc. (care pro vine si ea tot din latineste: prima, secunda etc.).
AI do ilea fel de prescurtare, nr., e greu de explicat: de ce w: si
109
MIC TRATAT DE ORTOGRAFIE - - - - - - - - - - - - - -
nu nm. de exemplu? Mai justificat ar fi num., dar s-ar putea
scurta si mai mult scriindu-se n. In ultimele decenii, scrierea
. '
nr. s-a generalizat.
92. Prescurtari nerecomandabile. De asemenea, gasesc
curioasa prescurtarea, foarte raspandita, pt., in loc de pentru: cremd
pt. pantoji (am vazut odata, intr-un text de reclama, prescurtarea
p-tru, adica a fost pocit CUVantul pentru a Se face eCO_!'lOmie de
un singur semn din sase). De ce nu, mai simplu,p.? 1n acelasi
fel, nerecomandabila e si scrierea cca pentru circa, p. cain loc
de pentru cd,ff in loc defoarte,foarte. Desigur, in notele pe
care si le ia pentru sine fiecare dintre noi, poate scrie cum vrea
(de excmplu, eu notez lbd pentru limba), dar in publicatiile des-
tinate publicului nu au ce cauta asemenea formule. Si in scrisori
prescurtarilc de felul acesta sunt considerate ca putin respectuoase
fata de persoana carcia ne adresam.
Tot printre prescurtarile nerecomandabile mai tree si numele
de persoana de felullui C-tin, D-tru pentru Constantin, Dumitru
(Ia un moment dat, se raspandisera si scrieri ca C-tinescu,
D-trescu). Numele de botez masculine se pot prescurta pas-
trandu-se numai initiala, eventual primele doua sau trei litere:
I. pentru Ion, AI. pentru Alexandru, Nic. pentru Nicolaie, iar cele
de familie nu se prescurteaza in nici un chip.
93. Numere prescurtate. In ce priveste numerele. situatia
este mai complicata. Aici. prescurtarea se opereaza prin insusi
faptul ca intrebuintam semnele speciale pentru cifre: 1973 este
mult mai scurt decat o mie noud sute ,mptezeci ,~i trei, iar din cele
patru cifre, in principiu nu se poate suprima nici una. Totusi,
cand c vorba de ani, s-a luat obiceiul sa nu se pronunte primele
doua cifre, cele care denumesc secolul, de exemplu se zice 96
si sc intelege 1896. Se foloseste, in principiu, acest procedcu pen-
tru datele care nu sunt mai vechi de un secol, de exemplu zicem
rdzboiul din 77 si se intelege 1877, pe cand daca am zice 64
pentru 1864, s-ar putea intelege 1964. Totusi, pentru date care
110
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - PRESCURTARI
au marcat evenimente importante, anul este adesea pomenit
prescurtat, pana cand lumea se deprinde cu forma mai scurta
si o pastreaza si dupa ce trece un secol, de exemplu se mai zice
48 cu referire Ia 1848. Mai putine sanse de confuzic sunt cand
se omite numai prima cifni, care marcheaza mileniul, si zicem,
de exemplu, 864 pentru 1864.
Prescurtarea aceasta in pronuntare a creat cu timpul o pro-
blema de scriere. In ultimii ani, dupa model strain, s-a luat obi-
ceiul de a se pune apostrof acolo unde se suprima una sau doua
cifre, de exemplu se scrie '70 in loc de 1970. Nu vad nici o uti-
litate a acestui semn; numarul este in orice caz conventional,
astfel ca 70 inseamna atatia ani din secolul nostru.
Spuneam ca insasi folosirea cifrelor este o prescurtare. Aceasta
nu e admisa oricum si oriunde. Este natural ca intr-o lucrare
de matematici nu se pot folosi literele pentru a marca numerele.
Chiar si in altc feluri de scrieri suntem obligati sa prefenlm cifrele
pentru numerele mari, care ar ocupa un spatiu amplu daca ar
fi trecute in litere. Se obisnuieste apoi sa se treaca in cifre zilele
lunii, de exemplu 2 aprilie. Dar in alte situatii, numerele mici, in
special cele de o singura cifra, si mai ales cand sunt intrebuintate
ca adjective, se scriu numai cu litere. Un cunoscut umorist al nostm
scotea efecte cornice scriind, de exemplu, a venit Ia mine I coleg.
94. Numerale in formule prescurtate. in diverse profe-
siuni, apare necesitatea de a prezenta socoteli formulate in cifre
si trecute in diferite rubrici. Pentru economisirea de spatiu. sc
fac adesea prescurtari, in primul rand prin suprimarea cuvin-
telor auxiliare. De exemplu, in loc de 20 de lei se scrie 20 lei.
Multi ajung apoi sa citeasca asa cum e scris, chiar si cu mai multe
elipse: 20 mii lei, Jucru care nu poate ramane rara urmari asupra
intregii structuri a Jimbii.
Tot asa se suprima particulele de la numeralele ordinale, cand
se scrie anu/2, seco/u/16, in loc de anul a/2-/ea, secolul a! 16-lea.
De aici s-a ajuns la pronuntarea, foarte raspandita, anul doi,
seco/ul ~aisprezece. Ce e drept, la numerele mari nici nu se poate
111
M!C TRATAT DE ORTOGRAFfE --------------~

altfel, caci n-am putea zice pagina a o mie cincisute dowizeci SEMNE SPECIALE
!li treia. Aici nu mai avem de-a face numai cu suprimarea unei
prepozitii, ca In cazul de mai sus, ci ~i cu o lnlocuire a nume-
ralului ordinal cu eel cardinal. Daca uzajul acesta va continua
- ~i nu vad de ce n-ar continua -, intr-un viitor mai apropiat
sau mai dcpartat limba romana va pierde numeralul ordinal, ceca
ce va lnsemna ca nici nu era nevoie de el.
Un ultim amanunt in legatura cu numeralul ordinal: intlii se
prescurteaza, natural, L dar multa vreme regula oficiala a pretins
96. Generalitati. Scrierca de mana s-a dezvoltat anarhic,
sa se ... lungeasca prescurtarea, In mod inutil, adaugandu-se o
intrucat modificarea scmnclor cxistcnte sau chiar adaugarca
terminatie. La inceput, dispozitia era sa se scrie 1-iu ~i Ia masculin,
unora noi nu cerea sfortari deosebit de mari. Este curios ca aparitia
~i Ia fcminin, apoi bro~ura Academiei pub Iicata In 1932 a renuntat
tipografici nu a schimbat nimic in organizarea literclor. Sa ne
Ia -u pentru feminin, mentinandu-1 lnsa Ia masculin ~i. lucru
gandim ca automobilul, de pilda, a avut ca prim model trasura.
mai grav, indicand ca forma corecta 1-aiu. Aceasta ar fi lnsemnat
Dar ciita diferenta s-a creat intre fonnele celor doua vehicule
ca I singur s-ar citi int-, lucru cu totul fals. Astazi nu se mai pas-
dupa numai zece sau douazeci de ani! in tipografie. in cinci sute
trcaza aceasta indicatie si lucrurile au devenit normale.
de ani, n-a inte1venit aproape nimic: literele au riimas Ia fel de
numeroase si Ia fel de complicate cain secolul al XV-lea. lata
95. Prescurtari in citire. Se lntampla ca uncle cuvinte bunaoarii litera x: aceasta litera, cum se va ariita mai departe
prescurtate In scris sa ajunga sa fie citite cum sunt scrise, de
( § 172), este absolut inutilii, deoarece poate fi perfect inlocuitii
exemplu lntr-o vreme se auzea adesea efef(adicaff) pentru
prin grupul ks (sau cs). Pentru eel care scrie de mana este poate
,foarte, foarte (bun)". Unii zic tov in loc de tovara~, folosind ~i mai simplu sa facii un singur semn In loc de doua, dar pcntru
vocativul tovule, pluralul tovii, femininul tova. Ca nu e cuviin- ma~ina de scris san de imprimat, fabricarea unui semn in plus
cios se intelege de Ia sine. inseamna o munca suplimentara si o complicare a constructiei.
Mai interesant este cazul lntreprindcrilor si al institutiilor In aceasta ordine de idei vor fi discutate cateva amanunte
ale caror nume se prescurteaza prin mentionarca numai a initia- privitoare Ia litere In general.
lelor sau a unor fractiuni de cuvinte: cu timpul, formulele scur-
tate ajung sa fie considerate cuvinte obisnuite. Atunci nu se 97. Majusculele sunt necesare? 0 prima problema este
mai scrie decat primul sunet cu litera mare, celelalte urmand aceea a literelor mari, numite si majuscule sau capitale. In Anti-
rcgimullexical nonnal ~i, bineintcles, nu se mai pun puncte intre chi tate, nu existau dedit acestea, orice text, cu orice continut,
litere: fntreprinderea de Retele Electrice Bucure~·ti, IREB, se era scris, de Ia inceput piina la sfiir~it, cu litere mari. Cum nu
transforma in !reb, Uniunea Centra/a a Cooperative/or Mun- cxistau altele, nu li se dadea un nume special, ceea ce pare de
citore.~ti, UCECOM, devine Ucecom. Unele cuvinte de acest fel Ia sine inteles.
dau na~tere si Ia derivate, care intra In regula generala a orto- In legatura cu modificarea materialului pe care se scria, au
gratiei: de Ia C. FR., ceferist. apiirut mai tarziu literele minuscule. lnlatineste, ele au fost utilizate

112 113
MTC TRATAT DE ORTOGRAFTE - - - - - - - - - - - - - -
incepiind din secolul al V-lea ~i au fost generalizate in secolul
al VIII-lea a! erei noastre. Dupa aceea, literele mari nus-au mai
intrebuintat dedit !a inceputurile de paragrafe, unde li se lasa
un Joe mai mare, ca sa poata fi inflorite ~i colorate ~i sa dea astfel
un aspect estetic textului. Munca aceasta o lacea de obicei un
specialist, altul deciit eel care scria restul textului.
Mai pe mma, s-au stabilit anumite reguli, diferite de la o limbii
Ia alta, pentru intrebuintarea majusculelor ~i in mijlocul frazelor.
Pentru scrierea de mi'ma, singura complicatie pe care o aduce
pastrarea capitalelor este ca trebuie sa inveti cate doua semne
pentru un singur sunet, ~i inca de multe ori literele mari nu se
deosebesc de cele mici dedit prin dimensiuni. Pentru ma~ini insa,
complicatia este enorma. In Joe de douazeci ~i cinci de litere,
de clape etc., trebuie fabricate ~i turnate cincizeci. Este nevoie,
!a ma~inile de scris, de adaptat o claviatura in plus, pentru care
~i dimensiunile ma~inii trebuie sporite.
Si toate acestea, cu ce efect? Care ar fi nenorocirea daca in
Joe sa scriem Oceanul Atlantic am scrie oceanul atlantic'? In
imensa majoritate a cazurilor, textul ar fi perfect clar, rarele cazuri
de confuzie (de exemplu, Olanda, numele tarii, diferit de olanda
,piinza") n-ar fi suparatoare in scris, de vreme ce nu sunt supa-
ratoare in vorbire, unde nu avem majuscule ~i minuscule.
Suprimand majuscu!ele, am face o economic de timp ~i,
mai ales, de material nebanuita. Jar daca totu~i socotim ca
e nevoie, din diverse motive, sa marcam in mod special ann-
mite nume, nu avem deciit sa cream un semn, unul singur,
pe care sa-l punem inaintea numelor in chestiune, sa zicem
un patrat, sau o stea sau orice alt semn, ~i nimeni n-ar avea
nimic de spus. Am face astfel un semn in plus $i douazeci
~i cinci in minus.
Am fiicut aceasta propunere intr-o lucrare acum douazeci
~i cinci de ani, ramasa nepublicata. 0 aplicare a avut Joe, nu
~tiu daca nu cumva pornind chiar de !a ideea mea; cu ani in
urma, buletinele Agerpres prezentau textele a~a:
114
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - SEI\1NE SPECIALE
Ia •new •york, a sosit cu un avion •dakota pre~cdintele
•eisenhower.
Dupa ciitava vreme, procedcul a fost parasit. S-ar putea crede
ca, pentru a-1 mentine ~i a-1 generaliza. ar fi fost nevoie de con-
sens international. Adevarul este cii regula folosirii majuscule lor
difera de Ia o limba la alta, de exemplu in germana se scriu cu
initiala majuscula toate substantivele, deci ~i cele comune, iar
in transcrierea numelor de persoana chineze eel de-al treilea
nume se scrie cu initiala minuscula: Sun Yat-sen, deci nimic
nu ne-ar impiedica sa adoptam o regula a noastra.
98. 0 procedura anarhica. Am pomenit de sistemul de
notatie folosit lntr-o vreme de Agerpres. Trebuie sa notez ca era
vorba de texte destinate unui uz oarecum intern, cu circuit inchis,
de aceea socotesc ca experienta a fost pe1misa. In timpul din urma
insa, intiilnim foarte des numele de persoane scrise cu initiale
minuscule pc afi~e, pe copertcle cartilor, in sumarul revistelor,
pe ecranele de televiziune etc. Lucrul stiirnqte vii proteste, pe
care nu pot sa nu Je socotesc justificate. Copiilor li se arata !a
~coala ca numele autorilor, titlurile operelor trebuie scrise cu
initiala majuscula, dar ei constata imediat ca nu se face a~a, ceea
ce ii zapace~te astfel, ca nu mai ~tiu pe cine sa asculte.
Graficienii pretind ca minusculele sunt mai estetice deciit
majusculele, ceea ce nu mise pare ciitu~i de putin convingator:
daca scrii Petre, prima litera depa~e~te riindul in sus, iar daca
scrii petre, il depa~e~te injos; ce amestec arc aici estetica? Pede
alta parte, cei care inoveaza nu o fac peste tot, ei i~i dau foarte
bine seama cain anumite cazuri procedeul folosit de ei ar pro-
voca scandal; aceasta dovede~te insa clar ca acolo unde totu~i
intrebuinteaza minusculele 0 fac pentru ca socotesc ca purta-
torii numelor pot fi luati peste picior.
Prin urmare, dacii, pentru cu totul altc motive deciit grafici-
enii, a~ fi pentru folosirea minusculelor Ia initiala numelor proprii,
115
M!C TRATAT DE ORTOGRAF!E - - - - - - - - - - -
socotesc ca trebuie pentru aceasta doua conditii: lntai ca masura
sa fie aplicata Ia toate numele ~i al doilea sa fie aprobata In
mod oficial. Pana atunci, urmeaza sa nc tinem de regula actuala.
99. Eliminarea unor majuscule. Refonna din 1953 a restrans
In oarecare masura folosirea majusculelor. In primul rand, la
numele de popoare ca rmnan. rus,.fi'ancez, englez etc. Regula
mai veche era ca. atunci dind sunt substantive, se scriu cu ini-
tiala majuscula, iar cand sunt adjective, cu minuscula. Evident,
dcspartirea nu se poate face totdeauna tran~ant: cand zicem dau
examen Ia romand, ultimul cuvant e substantiv (ce e drept, prin
eliminarea substantivului limba), totusi nu s-a scris niciodata cu
majuscula. Mai grave altceva. anume ca. daca Romania e nume
propriu, roman e de acela~i tip cu om, deci nume comun.
Inca din 1932 s-a recomandat scrierea cu initiala minuscula
a numelor de zile ale saptlimanii (Zuni etc.), pastrandu-se !nsa
majusculele Ia numele lunilor. Reforma din 1953 a mers mai
departc ~i a dispus scrierea cu initiala minuscula ~i a numelor
lunilor (ianuarie etc.).
100. Propun alte minuscule. Cred ca aceasta este calc a cea
justa: reducerea numarului de majuscule. Chiar daca nu ne gan-
dim sa ajungem Ia suprimarea lor totala si vrem sa le pastram
pentru a marca situatia speciala a unor nume, tocmai pentru a
le scoate In relief este de dorit sa nu fie prea multe. Astfel, nu
se prea vedc de ce ar fi necesar sa se inceapa versurile cu majus-
cule, caci chiar de Ia dispozitia in pagina se vede u~or cand avem
de-a face cu o poezie.
Vechea norma recomanda sa se scrie cu initiala minuscula
numele punctelor cardinale: apus, rdsdrit, dar, tara nici o expli-
catie, Est, T/est cu majuscula. fndreptarul actualle trece cu minus-
cula, dar adauga intr-o nota (p. 28) ca totu~i se scriu cu majuscula
cand au sensu! de toponimice. De ce? Nu se prea vede. Apusul,
ca toponimic, inseamna ,populatia din apus", dar aceasta nu
116
SEMNE SPECIALE
justifica majuscula: de ce apusenii ar fi nume propriu mai mult
decat.fi'ancezii sau germanii?*
r-------------
1 * DOOM", pp. LVI, LX: ---,
I ,Se scriu,-de regl.lia, cu ~itera mare Ia initiala: [ ... ]
- punctele cardmale. cand au valoare de nume pro-
priu, desemnfmd o regiune: importat din Apus/Vest,
dz}z Orient, tn A.pusul Europei, fn Orientul A.propiat).
Cmd nu au aceasta valoarc, numclc punctelor cardinale se scriu
c u li tcra mica."
101. Majuscule pentru delimitarea textului. In orice caz
pana Ia eventuale modificari ale actualelor norme, ramane sa 1~
aplic~m in~ totul, deci trebuie sale cunoa~tem. Se lncepc obli-
gatonu cu litera mare orice text, pe de o parte titlul cartii sau
~I capitolului, pe de alta patte primul cuvant care urmeaz~ dupa
htl~. De ascme~ea, este obligatoric marcarea cu initiala majus-
cula a pnmulm cuvant dupa un punct cu care se ispraveste 0
fraza, nu ~i dupa orice punct care marcheaza o prcscmta~c:
Mama insa era fn stare sd toarc·d-n {zm·a si sa fnvar mai
departe. Si tot ciluiia mama pe tat a ...
Pe Ia cinci d. a. am p!ecat.
Deoarece semnul intrebarii ~i semnul exclamarii sunt consi-
derate ca avand In constitutia lor un punct ~i deoarece ele tcr-
:U~~a de obicei fraza, In urma lor se pune aproape tara exceptie
Imtiala majuscula.
102. Numele proprii. Este o regula bine stabilita ca nu-
mele proprii se scriu cu initiala majuscula. Nu este insa tot
atilt de clar, in fiecare caz in parte, daca un nume e propriu
sau comun. De aceea, trebuie aici cateva cuvinte de lamu-
rire a problemei.
117
M!C TRATAT DE ORTOGRAF!E - - - - - - - - - - - - - -
Se zice adesea ca numele propriu denumeste un singur exem-
plar al unci specii, dar definitia aceasta nu e corecta. Cand spun
mi-am pierdut cclinele, rna refer Ia un singur exemplar, tara sa
folosesc un nume proptiu, pe cand Grivei este nume propriu, desi
sunt mai multi caini care poarta acest m1me. Problema este daca
denumirea a fost data prin abstractizare sau nu. Sa luam cazul
unui grup de animate usor de diferentiat intre ele: unul e galben,
altul e negru, unul e batran, altul e tanar, unul e al meu, altul e
al vecinului si asa mai departe. Toate aceste amanunte nu sunt
esentiale pentru definirea animalelor, in primul rand ele se pot
schimba: vecinul imi face cadou exemplarul sau, eu 11 vopsesc,
cu timpul imbatraneste etc. Dar toate exemplarele au cateva tra-
saturi comune si esentiale, care nu se pot schimba in mod arbi-
trar, anume acele insusiri care le fac sa fie clasate, toate, in
specia de mamifere numit[a] diine. Nu depinde de gustul nici
unuia dintre vorbitorii limbii romane daca sa-i zica aiine sau
altfel, numele e fixat prin traditie.
In schimb, cand capat un caine, ii pot zice, daca vreau, Hector,
Nero, Bubico sau altfel, dupa t:,'ustul meu, si acest nume nu e rea-
lizat nici prin eliminarea trasaturilor neesentiale de Ia un exem-
plar, nici prin selectarea trasaturilor esentiale ale mai multor
exemplare. Intre numele Nero si cainele meu nu e nici o lega-
tura obligatorie. Cea mai buna dovada e ca si alti caini poarta
acest nume, tara ca intre ei sa se poata stabili relatii care sa-i
claseze intr-o categoric aparte.
103. Categorii intermediare. Situatia ar fi totusi mai simpla,
daca despartirea pe care am aratat-o ar fi transanta. Dar si aici,
ca si in alte amanunte privitoare la limba, gasim zone inter-
mediare si faze de trecere de Ia o categoric Ia alta. Un nume
comun poate fi pe calc de a deveni nume propriu, de exemplu
o porecla: i se zice cuiva carnul, pentru ca are nasul scurt; cu
timpul, se neglijeaza numele real si se foloseste numai epitetul,
care ajunge singura denumire a personajului, deci Carnu. In ce
118
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - SEI\1NE SPECIALE
moment precis s-a petrecut saltul de Ia numele comun Ia numele
propriu? Este imposibil de precizat.
Un nume propriu devine treptat nume comun: batista a fost
Ia origine numele unui fabricant francez de la Cambrai, care in
secolul al XV-lea a lansat un nou fcl de panza, cunoscuta sub
numele lui.
Pede alta parte, Pdmant e numele unci planete, la fel cu Venus,
Marte etc., dar cand un plugar isi ara pdmcmtu!, cuvantul este
sinonim cu tarind, ogor, mo~ie, teren,parcelii etc., deci e nume
comun. Alimentara este numele propriu dat unci intreprinderi ;;i,
ca atare, se scrie cu initiala majuscula; dar cand zicem am fast
Ia o alimentard, a devenit nume comun, ega! cu bdcdnie. Voda
este un nume de ocupatie, ca popd, primar, profesor etc. Dar zicem
papa mi-a spus, am vorbit cu papa, articulat, si vodd mi-a :,pus,
am vorbit cu vodd, nearticulat, pentru ca aici, de fapt, vodd e
luat ca nume propriu, deci ar trebui scris cu initiala majuscula,
tocmai ca Ni{d sau Costica.
104. Majuscule pentru diferentieri semantice? Dupa ce
s-a admis case scrie cu initiala majuscula numele institutiilor,
unii au trecut Ia generalizari absurde, pentru a obtine in scris dife-
rentierea omonimelor. Astfel, deoarece se scrie Banca Na{ionald,
s-a ajuns si Ia formule ca amfost astazi Ia Bancd, unde ultimul
cuvant nu este nume propriu. Justificarea care se incearca este
ca e necesar sa se faca distinctie fata de ,banca din Cismigiu".
Dar cu argumente de felul acesta ar trebui sa scriem si Tampon
de sugativa pentru a-1 deosebi de tamponul de Ia tren ori de eel
de vata, Stiefa de bere ca sa o diferentiem de sticla de lampii etc.
in principiu, ceca ce nu supara cand e pronuntat Ia fel nu supara
nici cand e scris Ia fel, iar daca incercam sa stabilim diferenta
cu ajutorul initialelor, ne izbim de cuvintele care au mai mult
deciit doua intelesuri.
105. Scrierea numelor proprii compuse. In principiu, atunci
cand un nume propriu e format din mai multe cuvinte, trebuie
119
M!C TRATAT DE ORTOGRAF!E
scrise, toate, cu initia!a majuscula, cum se vede u~or Ia numele
de persoane: Gheorghe Popescu. Dar principiul acesta nu e totdea-
Wla u~or de aplicat: scriem Fluviul Dundrea, saufluviul Dundrea'?
Balta-Albd, sau balta Alba! Aici vom face deosebirc dupa cum
al doilea cuvant poate fi folosit ~i singur ca nume propriu, sau
cste indispensabil ~i primul. Deoarece putem zicc am !recut Dund-
rea, m-am scdldat In Dundre etc., rezulta cafluviul este un adaos
de precizare, cam a~a cum e inginerul in inginerul Gheorghe
Popescu: nu putem ins a zice locuiesc fn A lbd, ci numai in
Balta-Alhd, pentru ca aici Balta face parte din nume, deci tre-
buie scris cu initiala majuscula. Sa nu se creada cajoaca vreun
rol faptul ca numele unci intinderi de apa a fost dat unui ear-
tier: ~i Lacu-Sdrat, care ramane lac, e in aceea~i situatie, pentru
ca nu putem spune m-am scdldat fn Sarat. Cred ca o urmare
a acestei precizari ar fi ca numele de acest fel trebuie scrise cu
linioan'i lntre ele.
in aceea~i situatic ar trebui sa intre ~i numclc de strazi, caci,
dqi familiar zicem stau pe Bdlcescu, numele oficial c bulevar-
dul Nicolae Bdlcescu (zicem eliptic ~i stau pe Grivi(ei, dqi in
principiu genitiv-dativul nu poate fi pus dupa prepozitia pe).
106. Nume de institutii. indreptarul prevede ca se scriu
cu toate initialcle majuscule ,dcnumirilc oficiale ale organelor
~i organizatiilor centrale de stat ~i politicc'', pe cand ,denumirilc
intrcprinderilor, institutiilor, uzinelor ~i organizatiilor de masa"
se scriu cu majuscula numai Ia primul cuvant. Dar mai lntai nu
e totdeauna clar care organizatie e centrala ~i care nu, de vreme
ce se citeaza ca exemple de titulatun'i cu initiate mici Uniunea
arti.~tilor plastid. In a! do ilea rand, o formula ca Facultatea de
filologie cste un nume propriu, in totaiitatea ei, ~i nu se vcdc
nici o justificare pentru scrierea cuf Logic ar fica toate titlurilc
~i denumirile sa fie scrisc cu toatc initialele majuscule (cum se
face de altfelln diverse limbi straine), cu atat mai mult cu cat
adesea se scriu numai initialele, bineinteles majuscule: daca
120
SEl\1NE SPECIALE
scriem lOGB, de ce sa mai scriem fntreprinderea de distribu(ie
a gaze/or Bucure,,·ti?*
l
~--
I * DOOM", pp. LVI, LIX: I
,Se scriu,-de regula, cu litera mare Ia initiaHi: [ ... ] I
1
i - institutii (Administratia Prezidentialci, Avocatul
I Poporului, Camera Deputa(ilor, Cancelaria Primului-~
Ministru [s. v.: Prim-Ministrului], Editura Univers
Enciclopedic, Facultarea de Litere, Guvemul Roma- I
niei .. ~~~~·titutul,~e LL.·ngvistica [ ... ], Uniunea Arli!ftilor I
1
I Pla.stzu [ ... ]). .
107. Accentul. Alta problema care merita sa fie luata in
consideratie aici este aceea a accentului. Curare exceptii, orice
cuvant de mai mult de o silaba arc un accent, adica una dintre
silabelc lui este pronuntatii mai intcns sau cu vocca mai ridicata,
sau, in star~it, este marcata in pronuntare intr-un chip oarecare.
Se zice ca acea silaba estc accentuata. Este nevoic sa fie insem-
nata ~i in scris?
In limbile cu accent fix, bineinteles, problema nu se pune.
Maghiara, de exemplu, are accentul totdeauna pe prima silaba,
iar polona pe penultima ceea ce inseamna ca in aceste limbi
accentul nu joaca rol fonologic, dcci niciodata doua cuvintc nu
pot fi diferentiatc intre ele multumita accentului. Acesta serve~te
numai pentru a delimita cuvintele, pentru a m·ata, in ungure~tc,
ca un cuvant incepe, in polona ca mai este o silaba pana Ia srar~itul
cuvantului. In limbile cu accent fix, daca se pun accente In scris,
este numai pentru a diferentia modul de pronuntare a vocalclor,
nu pentru a arata ca silaba este scoasa in relief: o vocala pc care
sc ptme accenhtl in sctis estc pronuntata mai lung sau mai deschis,
sau mai inchis, dupa normclc fiecarci limbi in parte.
In limbile cu accent mobil (printre accstea estc ~i romana)
se intampla ca doua cuvinte sa fie diferentiate intre ele numai
gratie accentului, de exemplu mOdele ~i modele, Cl)pii ~i cupii etc.
121
MIC TRATAT DE ORTOGRAFIE - - - - - - - - - - - - - -
Cea mai numeroasa categoric de exemple prive~te perfectul
simplu ~i imperfectul verbelor de conjugarea I, care, Ia persoana
a 3-a singular, intra in concurenta cu persoana a 3-a sg. a prezen-
hilui sau cu substantive de declinarea I articulate: ciintd ~i dmta;
miza ~i miza etc. Se poate pune deci intrebarea daca nu e uti! sa
fie marcat accentul ~i in scris, pentru ca diferenta pe care o facem
Ia forma sonora sa apara ~i grafic.
108. Accentul in scris. Sunt limbi care noteaza In chip con-
secvent accentul, nu numai pentru motivul aratat mai sus, ci ~i
pentru ca au mai multe feluri de accente, care trebuie distinse
lntre ele. Limba greaca, i'ncepand de prin secolul al III-lea inaintea
erei noastre, nota vocala accentuata punand deasupra ei accentul
ascutit (urcator), grav (coborator) sau circumflex (urditor-cobo-
rator). Desigur, lucrul acesta este folositor, mai ales pentru stra-
inii care nu sunt suficient familiarizati cu limba, dar complidi
mult scrierea, deoarcce pretinde, Ia tipar, de patru ori atatea semne
cate vocale exista (ba Inca ~i majusculele trebuie tumate separat
pentru a se marca accentele).
Apoi, se mai poate inHimpla ca o vocala sa mai aiba ~i alte
semne pe deasupra, de felullui d sau fa! nostru, ~i daca le mai
punem ~i accentul, textul se lncarca prea mult ~i devine incomod
pentru ochi. Foneticienii ~i autorii de dictionare recurg, din
aceasta cauza, Ia semne puse dedesubt: o linioara verticala sau
un punct sub vocala accentuata. Si acest sistem are cusurul ca
incarca textul ~i pretinde litere In plus. Exista de altfellimbi, cum
e bunaoara poloneza, care au vocale cu semne dedesubt ('!, t(),
~i aceste vocale pot fi accentuate. Mai economic ~i mai comod
este sa insemnam vocala accentuata cu o trasatura verticala (In
tipografie se nume~te prima: '), pusa dupa vocala accentuata:
tortu 'ri, pluralul de Ia torturd, to 'rturi, pluralul de Ia tort. Sis-
temul acesta nu pretinde nici un senm tipografic In plus pe langa
cele existente, dar are ~i el un defect, acela ca dauneaza aspec-
tului unitar al cuvantului.
122
------------------SEMNESPECIALE
109. Ce accente notam. in ce prive~te limba romana, am
vazut ca are destule cuvinte care nu se disting lntre ele decat
prin locul pe care il ocupa accentul, prin urmare acestajoaca un
rol fonologic ~i, dupa regula generala, ar fi necesar sa fie marcat
~i in scris. 0 regula oficiala in trecut, destul de curioasa, cerea sa
se lnsemne cu un accent grav toate vocalele finale accentuate:
a.ya,fiinl, giisi, chiar daca nu exista posibilitatea unci confuzii
(cum nu exista in cazul exemplelor citate aici); In schimb, pentru
a nu lncarca prea multo litera, accentul se omitea tocmai Ia acele
cuvinte unde exista posibilitatea de confuzie (prezent umhlii,
perfect umbta). Bro~ura Academiei din 1932 a suprimat accenh1l
grav ~i pe silabele finale, ~i pc celelalte, chiar ~i acolo unde are
rol fonologic (de exemplu, acele ~i acele, sotii ~i sotii). in chip
destul de vag, aceea~i bro~ura adauga ca accentul se va pastra In
cazurile exceptionale, cand claritatea frazei ar cere-o. in sfiirsit,
lndreptarul actual se multume~te sa spuna ciiteva cuvinte des~re
accent In pronuntarc, omitftnd complet problema notarii lui in scris.
Desigur, scriind pentru romani, care-~i cunosc limba, nu e
nevoie sa marcam accentul acolo unde nu exista posibilitate de
confuzie. Chiar ciind se poate citi in doua feluri, de exemplujurd
~ijura, era ~i era, de cele mai multe ori contextul e suficient
ca sa se inteleaga cum trebuie pronuntat. Unde exista posibi-
litatea de indoiala e bine sa se marcheze accentul , asa , cum am
racut aici.
Mai adaug un caz apartc, eel a! cuvintelor mai rare, pe care
cititorul nu le cunoa~te sau pe care le cunoa~te gre~it. Am auzit
pronuntftndu-se malurd pentru mdhlrd; moldovenii pronunta gre~it
plachie in loc de plachie; In textul lui Caragiale, multi citesc
Buhico, lmpotriva intentiei autorului, care a avut In vedere numele
Bubico. Se raspiinde~te pronuntarea trajic In Joe de trafic (indrep-
tarul nu da aici nici o indicatie ). * Scrisul e racut pentru a fi citit,
~i anume pentru a fi citit corect. Un mic senm in plus care stabi-
le~te pronuntarea exacta nu poate fi deciit binevenit. Am asistat
odata Ia o discutie in care un actor de oarecare reputatie arata
123
1\IIC TRATAT DE ORTOGRAFIE _ _ _ __
can-a inteles un pasaj dintr-o carte, deoarece nu cuno~tea cuvan-
tul curcei; ccrandu-i-sc sa prezinte textul, s-a constatat ca era
de fapt curcei, gcnitivul de Ia cured ( ce c drcpt, scris cu o orto-
grafie invechita). Imediat ce s-a pus accentulla locullui, omul
a intelcs perfect fraza.
Acccntul ar mai trebui utilizat Ia uncle numc proprii strainc,
care sunt adesea pronuntate gre~it, de exemplu Rimski Korsakov,
nu Korsrikov. Gre~eli se pot face, de altfel, ~i !a nume romanqti;
personajullui Creanga Pdsdri-Ldti-Lungild e transfom1at ade-
sea in Nisdri-La(i-Lungild, cui scurt in primele doua clemente
ale compusului.
* DOOM 2 : !tr_!!fic/traflc s. n., pl. trgfzcuriltrafi.curi
110. Accentul ~i despartirea in silabe. Un ultim amanunt
priveste atat acccntul, cat si modul de a dcsparti cuvintele in silabe.
Diftongii au, eu, in neologisme (vezi totusi cazullui bojdeucd,
termen regional, Ia !:i 148), sunt adesea dcspiirtiti gresit, in doua
silabe, accentul mutandu-se de pe primul element pe al doilea:
se zice tot mai mult a-lito in loc de au-to, in doua silabe: indrep-
tarul rccomanda despiir1irca grqita, tara sa sc pronunte asupra
acccntului, ~i de asemenca ne-zlmd in loc de neu-md (Ia fel
pa-u-sal). *Am auzit si pse-udo. Git timp mai e cu putinta sa se
mentina pronuntarca originala. a~ plcda pentru accasta.
,--------------------------,
* DOOM 2 : !_!!uto (a-u-) adj. invar. I de anarhie in ~tiinta noastra. Pcntru cc ordinca ar fi a, b, c ... ,
: n~uma (neu-) s. f., g.-d. art. llf.Umei; pl.
L
1
n§.ume
:
pau~_!!F (pa-u-) s. n.
_jl
124
LITERELE
111. Generalitati. Ajungcm acum Ia partca cea mai anevo-
ioasa a cxpunerii, anume Ia felul cum trebuic scrisa fiecarc litera
in parte, In fiecare cuvant dat. Inainte de a trece Ia detalii cred
'
nccesar sa reamintcsc cele trci principii clcmcntarc de care
urmeaza sa nc lasam condu~i:
a. Ortografia se bazcaza pe fonologie (vezi $i 7), ~tiindu-se ca
ceca cc poatc nimane nedistins in pronuntare poatc de asemcnca
fi ncdeosebit in scrierc.
b. Pe cat posibil, trebuic facuta economic de scmnc graficc.
c. Estc nccesar sa mentincm lcgatura morfologica intrc cuvin-
telc din accea~i familic (§ 8; desprc accasta, sc va vorbi mai
jos, § 113 ~i altelc ).
Daca sc admite ca trcbuic sa a vern atatea literc cate foncme
gasim in limba, sc impune sa dresam aici un inventar al fone-
mclor limbii noastre, paralcl cu care sa prezcnti'im lista Iite-
rclor. Cititorul sa nu se mire ca acestca nu sunt insirate i'n
traditionala ordine alfabctica: accasta cstc ~i ca, ca ~i a.ltc deta-
lii pc care le-arn vazut mai inainte. o rama~ita a unci pcrioadc
pcntru cc am amcstcca vocalcle si consoanele, ~i pentru cc
ficcare dintrc cele doua grupuri ar fi insirat Ia intamplarc, tara
nici un criteriu logic? Gramaticii indieni au gasit inca de acum
doua mii cinci sute de ani o formula mai justa ~i mai stiintificii.
Alfabetul stabilit de ei contine intai vocalele, de !a cea mai
deschisa Ia cea mai inchisa, apoi diftongii, apoi consoancle.
in ordine, incepand cu cele al caror punct de contact este varful
125
M!C TRATAT DE ORTOGRAF!E _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __
cerului gurii ~i continuand treptat pana Ia cele care se pronunta
cu buzele.
Prima noastra subimpartire va fi in vocale ~i consoane.
112. Vocalele izolate. Prin vocale izolate, intelegem nu numai
vocalele considerate tara nimic in jurul lor (situatie in care,
bineinteles, nu le putem intalni decat foarte rar, eel multo sin-
gura data pentru fie care din ele ), ci ~i vocalele in cuvinte, dar
avand in vecinatate numai consoane, urmand cain paginile urma-
toare sa discutam cazul vocalelor in grup, adica al vocalelor
care au in imediata vecinatate alte vocale.
Vocalele limbii noastre sunt, in pronuntarc, in numar de ~aptc,
~i anume: a, e, i, o, u, a, f (in scris, se mai adauga a, care mar-
cheaza aceea~i pronuntare ca i). intrebuintarea a cinci dintre
ele (deci toate, afara de a ~i i), care sunt aproape generale, adica
se gasesc mai in orice limba, nu cere nici un fel de discutie spe-
ciala. Ele sunt redate in scris fiecare prin semnul sau, distinct de
a! celorlalte, dupa cum sunt distincte ~i fonemele pe care le repre-
zinta. Yom vedea aici, in ce lc prive~te, numai cateva amanunte.
113. E. Pluralele cagulere, litere, opere, cum ~i singularele
de declinarea a III -a ca ginere, iepure se term ina in -e ~i nimeni nu
se gande~tc sa le scrie altfel. Dar daca adaugam articolul -le,
din cauza lungirii cuvantului, cxista tendinta de a-1 scurta ~i a-1
inchide pee dinaintea articolului, astfel !neat ajungc sa fie pro-
nuntat i sau chiar disparc. De aceea vedem uneori scris cui: gule-
rile, literile, operile, gineri!e, iepurile (i este mai raspandit Ia
plurale). Aceasta este o gre~eala, intai pentru ca i nu a devenit
general in pronuntare, a! doilea pentru ca analiza morfologica
ne arata ca trebuic sa avem un e: odata ce pluralul nearticulat
e gulere etc., iar singularul nearticulat ginere etc., cand adaugam
articolul-/e nu putem obtine decat tenninatia -ele. Scriind literile,
ar trebui sa ajungem ~i Ia pluralul ncarticulat literi, care pare totu~i
imposibil. S-ar putea obiecta ca cine pronunta operile trebuie
126
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - L!TERELE
sa ~i scrie a~a. Dar atunci cei care pronunta tara nici o vocala ar
trebui sa scrie operle. Scrierea cu e este impusa aici de coeziunea
morfologica a cuvintelor.
Se pronunta regional bdtrane{a,frumusetii, cu pluralul in -e.
Limba literara a adoptat formele cu-e Ia singular ~i cu-i Ia plural:
batranete, pl. art. batranetile.
114. A~ Sunt aici de discutat probleme mai complicate. Fone-
mul pe care noi il notam cu d este rar in limbile europene, totu~i
nu necunoscut. Deoarece el a aparut printr-o modificarc de pro-
nuntare a lui a neaccentuat, notarea cud (a scurt) e justificata;
pacat numai ca nu s-a adoptat acela~i semn ~i in celelaltc limbi
care cunosc sunetul (de exemplu, albanezii scriu e; dar bulgarii,
in transcrierea cu alfabetullatin, folosesc litera noastra). In lega-
tura cu ortografia, avem de discutat unele cazuri in care se ezita,
sau eel putin s-a ezitat, intre e ~i d.
115. A dupa ~.j. Un prim conflict intre e ~i a este de ordin
regional. Consoanele ~uieratoare s ~ij au un efect deosebit, dupa
regiuni, asupra vocalelor e ~i i urmatoare, cum ~i asupra difton-
gului urmator ea. In Moldova, in aceasta pozitie, e devine a, iar
i devine f, dupa cum diftongul ease reduce la a: mold. !>·iif, ~·i, ~·a;
jdton, niicdjat, sluja, fata de munt. sef, si, sea;jeton, need)it, slujea
(influenta unui r precedent poate fi neglijata, caci daca in Mol-
dova se pronunta rdli in Joe de rele, in scris nu apare decat forma
lite:ara; despre influenta lui t precedent s-a pomenit Ia § 113).
In schimb, in Muntenia din accea~i pozitie se schimba in e:
u~·a, grijd, substantive de declinarea I (ca ~i cas a, gura") devin in
pronuntarea munteneasca use, grije, ca ~i cum ar fi de declinarea
a III-a (despre a trans format in ease va vorbi mai departe, Ia dif-
tongi). Femininul adjectivelor se formeaza adaugand un-a Ia
terminatia masculinului, deci de Ia lung se formeaza lungd; tot
a~a, de Ia uria,,·, femininul in Moldova este uria~·d, pe ciind in
Muntenia multi pronunta uriase. Aceea~i cste situatia feminine! or
de Ia substantive, ca tovarasd.
127
MIC TRAT/\T DE ORTOGRAFIE
Diferentierea se produce ~i Ia unele plurale: de Ia sapea, plu-
ralul normal e .~apei, dupa cum de Ia haned e hdnei; totu~i, mun-
tenii zic .~epei. Infinitivcle de conjugarea I intrebuintate ca
substantive au pluralul cu -dri: maneare, manciiri: muntenii pro-
nuntii in sa de obicei deta.~eri ( si singularul e rostit adcsea deta-
·~eare). La acelea~i verbe, persoana a 3-a singular a prezentului
indicativ se termina In -d (de la aduna, adund), dar in Muntenia
multi pronunta fngra!>'e pentru fngra:)a: tot cu-d se formeaza
persoana a 3-a a perfectului simplu (de Ia Iuera, Iuera), dar multi
munteni zic infati:fe.
In starsit. mai trebuic pomenite dcrivatele: de la ,mpea, .~ap­
ear in Moldova, dar sepcar in Muntenia; de lajale,jaf, in Mol-
dovajdli,jdfui, in Munteniajeli,jefiti; de la il!/hcosa, fngrdsa
se formeaza infi'ieo.>·iitor, ingrd.>dmant, pronuntate de multi mun-
teni infrico.~etor, ingrd:)emant.
Principiul reproducerii pronuntarii nu ne poate ajuta aici,
de vrcme cc se pronunta in doua feluri, iar scrierea trebuie sa fie
unitara. Ne ramanc principiul morfologic, adica ar trebui accep-
tata peste tot acea pronuntarc care men tine coeziunea forme lor
de declinare sau de conjugare. Este fomie adevarat ca aceleasi
efecte ca ~· sij le produce si i consonantic, iar noi nu ezitam sa
scriem in cazul acesta cue: substantive si adjective de dec! ina-
rea I devenite de a III-a (hataie, hdlaie, dar articulat hdtaia,
balaia), persoana a 3-a a verbelor cue (taie, tdie), in sffirsit deri-
vate (de Ia iarnd, a ierna). Dar in cazurile acestea schimbarea
de pronuntare este generala, a cuprins toata tara, prin urmare
nu se poate ezita in ce prive~te reproducerea ei in scris. In pri-
vinta vocalelor precedate de!>' si de j, nici macar in Muntenia
nu e toata lumea de acord asupra schimbarii.
Ar urma deci sa se scrie peste tot cu a acolo unde vocala
altcrneaza cu a: In ordinca in care au fost discutate exem-
plele, U.)'d, grijii, uriasd, tovardsd, sdpci, deta.ydri, fngra!>·ii,
fn(dfi,~d. sdpcar,jdli,jd/lli, fn(ricosdtor, fngrdsamant. (Bine-
inteles, cu e: sef ~ijeton.)
12R
- - - - · - - - - - - - - - - - - - - LITERELE
In principiu, aceasta este linia pe care a urmat-o lndreptarul,
dar nu chiar peste tot. Fara sa se vada suficicnt o justificare,
se rccomandajeli,jejili,jeratic, :fepei (sepear lipseste) fata de
jale,jaf,jar, !>'aped.*
* Pentru Reguli de scriere ~i de pronuntare literara,
vezi DOOM 2, pp. XLIV-XLIX.
116. Sufixele -iirie, -erie. Problema a fost acuta In deceniile
trecute, cfmd multe firme erau scrise grqit: bererie in loc de
berdrie ~i multe altelc Ia fel. Cuvintele de acest fel au doua
origini $i doua forme diferite. Cele mai multe sunt formate in
romanqte, cu sufixul-ie, de Ia numele, terminat in -ar, al celui
care excrcita profesiunea: de Ia mdeelar se formeaza mdceldrie,
ca si croitorie de Ia eroitor. Pana aici totul e clar. Dar exista si
numc de profesiuni care, din motive de ordin fonetic (influenta
unui i precedent) sau pentru ca sunt formate in alte limbi, cu
alt sufix, se tetmina in -er, nu in -ar: barbier,frizer etc. De Ia
aceste nume, e normal ca derivatul sa fie in -erie, nu in -drie:
bdrbierie,_(rizerie. Iata deci optima sw·sa de confuzii. Dar numele
terminate in -erie mai au si alta origine, uncle dintre ele provin
direct din frantuzeste, cum e cazul cu drogherie, lenjerie, lote-
rie, mercerie, parfumerie, papeterie: nu avem in romanqte nici
droglzer, nici lenjer 1, later, mereer,papeter,parfumer, dar nici
forme cu -ar prin care sa se explicc derivatele in -ie. Acestea
trebuie deci socotite corecte in forma cu e. Singur papeterie
a fost inlocuit cu papetdrie, forma care s-a impus.
Mai departe, publicul si-a putut face o socoteala lingvistica
gre~ita: deoarece alaturi de loterie,pwjumerie etc. avem pe lot,
parfum, dar nu exista numele vanzatorului, later, pmfumer, s-a
putut crede di numele activitatii e dcrivat direct de !a numele
1
lenjerd a fost lmprumutat din frantuzeste, dar cu siguranta dupa ce
se raspiindise lenjerie.
129
MIC TRATAT DE ORTOGRAFJE - - - - - - - - - - - - - -
produsului. $i, a~a cum parfumerie a fost pus in legatura cu
parfum, s-a crezut case poate face ~i bererie, lapterie, direct de
Ia here, lapte. Au aparut astfel firme ca hainerie (derivat de Ia
pluralul haine, nude Ia luiinar ~i nici de Ia singularul haind, caci
in magazin se vindeau multe haine, nu una singura), lemnerie
de Ia lemne, de~i nimeni nu pronunta altfel decat berdrie, ldp-
tiirie, hdinarie, lemnarie ~i de~i aceste cuvinte nu provin din
frantuze~te. Din cele aratate mai sus, rezulta clar di singura
a,
forma corecta este cea cu peste tot unde avem in romane~te
numele corespunzatorin -ar (berar, lap tar, hdinar, lemnar). *
* Pentru Reguli de scriere ~i de pronuntare literara,
vezi DOOM 2, pp. XLIV-XLIX.
117. i. Vocala aceasta a dat eel mai mult prilej de discutie,
de~i, daca ne referim numai Ia pronuntare, rezolvarea este extrem
de simpla. Fonemul pe care noi il notam cu fnu este cunoscut
decat de putine dintre limbile indo-europcne, care il noteaza,
fiecare, altfel: rusa cu bi, galeza cu y (turca cu [z] i fiira punct
etc.). Pe vremea cand romana se scria cu litere chirilice, fonemul
in-a fost subiect de neintelegere (in cele din urma, se scria cu
t, un semn care, intamplator, seamana cu f). De cand s-a initiat
scrierea cu litere latine, a inceput o galceava care nici astazi
nu e stinsa. Cu toata acceptarea principiului: pentru fiecare sunet
o litera, ~i cu toate ca nu avem decat un singur sunet f, multi
au sustinut ideea ca trebuie sa acceptam doua semne, i ~i a.
In latine~te, sunctul nu exista, deci nici litera. Trebuia prin
urmare creatii, cu ajutorul unui semn diacritic. Desigur, Ia alegerea
lui fa contribuit litera chirilica, asemanatoare, dar i este apro-
piat, in pronuntare, de i ~i adesea in flexiune cele doua sunete
sunt legate intre ele (vezi maijos). Dupa .~,}, muiati, i se schimbii
in i: infdti~ind, neglijind (pronuntarea ~i scrierea corecta este
cu f). Totu~i, f al nostru nu are totdeauna Ia baza un i latin, ci, in
130
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - LITERELE
anumite situatii (inainte den, dupa r), ~i alte vocale s-au trans-
format cu timpul in f. De aceea, ortografia etimologica din secolul
trecut a folosit toate vocalele latine~ti, dotate cu un accent cir-
cumflex, pentru a nota pe i (am citat exemple Ia § 10).
Multimea de semne pentru a nota pe i nu s-a putut mentine:
marea masa a populatiei nu avea de unde sa cunoasca formele
primitive ale cuvintelor, ~i de altfel chiar cei care aveau datoria
sale cunoasca falsificau adesea datele ~tiintei, pentru a elimina
astfel cuvintele de origine straina (vezi exemplullui gut pentru
git Ia § 10).
Din vremea cand se intrebuintau toate vocalele pentru scrierea
lui f au mai ramas rare urme, de exemplu scrierea numelui propriu
Romniceanu (de fapt, R6mniceanu) in loc de Ramniceanu, pen-
tru ca numele sa fie adus intr-un fel oarecare in legatura cu
Roma. In realitate, Ramnicenii sunt din Ramnic, localitate a! carei
nume este de cea mai pura origine slava (derivat de Ia raha
,pe~te", cuvantul 'inseamna ,iaz cu pe~te").
Cu cele spuse pana aici, s-ar parea ca povestea s-a ispravit ~i
cas-a statomicit un singur semn pentru fonemul nostru. Dar nu
e deloc a~a. Alaturi de £, care a fost mentinut, s-a mai pastrat ~i
a, care a fost aparat cu inver~unare pana Ia ultima reforma. S-a
ajuns astfella regula stabilita in 1903 ~i pastratii timp de cincizeci
de ani, care poate fi data ca model de incoerenta: s-a hotarit
sa se intrebuinteze i Ia inceputul cuvintelor (fnsd), Ia sfiir~itul
lor, adica Ia infinitivul unor verbe de conjugarea a IV-a care au
un r inainte de vocala finala (coborf), cum ~i la toate derivatele
acestora ~i Ia formele verbale unde fnu mai e final (deci coborit,
coborfi, coboritor etc.), in srar~it Ia inceputul partii a doua a cuvin-
telor compuse (nefndurat, suhfnteles). Ce ne facem insa cu con-
cetatenii no~tri care nu-~i dau seama ca urit este derivat de Ia
verbul a urf? Si pentru ce toata combinatia aceasta atat de compli-
cata? Etimologia nu mai e respectata, deoarece f initial provine
uneori dintr-un a latin (de exemplu in fnger, din lat. angelus), iar
f interior adesea dintr-un i latin (de exemplu in ride, din lat. ridere).
131
MJC TRATAT DE ORTOGRAFIE - - - - - - - - - - - - - -
Reforma din 1953 a pus capat incurcaturilor, stabilind ca fone-
mul unic f se scric intr-un singur fel, anume i cu accent circumflex.
Daca ar fi fost mai uti! sa se scrie cu a, nimic n-ar fi i'mpiedicat
sa se adopte aceasta litera.* Dar sunt multe argumente lmpotriva
ei. in primul rand, prin f pas tram legiitura cu vechea scriere chi-
rilica. Marturisesc ca acest motiv nu mi se pare foarte important.
Tot a~a de putin interesant mise pare argumentul ca fromanesc
nu provine decat in foarte rare cazuri dintr-un a latinesc (in generaL
inainte de un n sau de un m urmat de alta consoana). Mai inte-
resant mi se pare sa no tam ca f altemeaza regulat cu i, in forme
ca vindlvinzi sau tfndrltineri. prin urmare scrierea cu f ajuta Ia
mentinerea coeziunii temelor. In srar~it, nu lipsit de valoare este
argu~entul ca de format din a (cu care altemeaza in mod obi~­
nuit) ~i n-ar fi bine sa supraincarcam o singura vocala cu semne
diacritice, tinand seama de faptul ca adesea in scrierea de mana
nu s-ar diferentia suficient d de a.
* Adunarea Generala din I 7 februarie 1993 a Aca-
j
1 demiei Romane a hotarat revenirea Ia ,a" !:)i ,sunr' in
' gratia limbii roman e. Hotararea a fost publicata in Moni-
tontl Ojicial a! Romaniei, Partea I, nr. 51, 8 martie 1993:
,[ ... ] 1. Se va reveni in grafia limbii romane Ia utili-
zarea lui a in interiorul cuvintelor !:)i a formei sunt (sun-
1 tern, sunteti), in conformitate cu hotararile ad~ptate
Academia Romana inainte de 1948, consecmta a
i lndelungat proces is tori c. [ ... ]"
_ _ _ _ _ _ _ _j
118. Proteste actuale. In mod surprinzator, in momentul
de fata un numar destul de mare de cctatcni sunt nemultumiti
de faptul case scrie dine ~i piine, nu caine ~i paine. Am prim it
numeroase scrisori in accst scns ~i am vazut ~i note in ziare ~i
reviste. Motivul pe care il invoca este ca strainii nu pot face
legiitura cu latina daca scriem cu f (in latine~te, se zicea canis
132
_ _ _ _ LITERELE
~i panis). N-a izbutit nimeni sa-mi explice de ce tocmai Ia aceste
doua cuvinte se pune problema, ~ide ce nu Ia lind, mind, cfmp,
simhdtd ~i a~a mai departe. Se vede insa ca nici eu n-am fost in
stare sa explic suficient de clar ca noi nu scriem pentru strainii
care ~tiu latinqte, ci in primul rand pentru noi !:)i, eventual, pen-
tru strainii care !:)tiu romane~te, iar cei initiati vor stabiii u~or cores-
pondenta cu originalele latinqti, chiar daca scriem cu i.
119. Exceptii cu a. indreptarul prevede, intr-o nota Ia ~ 166,
ca numele de pcrsoane se scriu a~a cum e stabilit prin traditie.
deci cu consoane duble (Negruzzi, Rosetti etc.) ~i cu a: Parvan,
BrancU,I'i, Valcovici. Motivul principal este ca nu e de dorit sa
introducem o noua forma, care ar produce complicatii in cata-
loage. Aici, trebuie sa tinem seama ~i de straini: fiind vorba de
autori cunoscuti peste granite, am risca sa se creada ca e vorba
de doua persoane diferite acolo unde e, de fapt, numai una.
In situatia aceasta este ~i numele tarii noastrc, care a conti-
nuat sa se scrie cu a pe toate obiectele care mergeau in strai-
niitate (marfuri, vagoane de calc ferata etc.), pana cand s-a luat
hotararea sa se generalizeze aceasta forma.
120. U. Romanii aveau un singur sunet, ~i deci un singur
semn ( V), care corespundea lui u ~i lui v din romane~te. De aceea,
unii se cred obligati pana astazi sa scrie pe firme TEATRVL
NA TJONAL sau LICEVL LAZAR etc., practica grqita, odata cc
noi facem distinctie in pronuntare intre u ~i v.
Aici, trebuie sa discutam ~i situatia verbului sint (vezi ~ 10).
In trecut, cu litere chirilice, s-a scris totdeauna a~a, pentru ca de
fapt a~a pronunta toata lumea. In poeziile mai vechi, peste tot
sint rimeaza cu pdmant, cant etc., niciodata cu unt sau cu mdrunt.
Dupa ce s-a renuntat Ia scrierea lui i cu u, cuvantul acesta singur
a continuat sa fie scris cu u, pierzandu-se cu timpul circum-
flexul, dar pronuntandu-se in continuare sint. Pcntru prima oara
in vara anului 1927 am auzit pe cineva pronuntand sunt: lucrul
133
MIC TRATAT DE ORTOGRAFJE - - - - - - - - - - - - - -
rn-a uimit atata de tare, incat n-am uitat pfma azi persoana ~i locul
unde rna gaseam. De atunci, aceasta pronun~re s-a raspfmdit mult,
dar nu s-a generalizat, iar reforma din 1953 a adus la loc pe sfnt,
care corespundea traditiei noastre milenare. Unii i~i inchipuie
astazi ca e vorba de o inovatie ~i ca in trecut se rostea sunt, de
aceea incearca sa readuca Ia moda aceasta forma.
121. Vocalele in grup. 0 gre~eala foarte obi~nuita este scri-
erea lui cuno->tinta cu doi i ( deci cuno.~tiintd), evident sub
influenta lui ->tiin(a. Dar acesta din urma este corect scris a~a,
caci tema verbului este ->ti-, Ia care se adauga sufixu!-inta, deci
se formeaza derivatul->ti-in(a (Ia felfi-inta). Dimpotriva, cuno->-
tinfd este format din tema cuno->t- (fiira nici un i, vezi formele
cunoa->te, cunosc, cunoscut), prin urmare nu are dedit un singur i,
al sufixului (ca ~i putinta, credinta etc.). Bineinteles, ~i verbul
derivat, incuno.~tin(a, trebuie scris cu un singur i (pe cfmd fn.~ti­
inta are, normal, doi).
Mai pomenesc aici de obiceiul gre~it de a scric prefixul co-
cu doi o (cooproprietar etc.). Ca prefixul este co- se poate vedea
nu numai din limbile straine, de unde l-am imprumutat, ci chiar
din limba noastra, unde avem formatii ca coautor, co!abora, coin-
cide etc. Dar existii ~i cateva exemple unde prefixul co- este ada-
ugat Ia o tema care incepe cu o-: coopera, coopta (totu~i, se
aude uneori pronuntarea copta), co01·dona. De aici pare sa se fi
raspandit scrierea gresita coo- in loc de co- ( de~i ar putea exista
~i o cauza mai generala, dad ne gandim cii ~i pro- a de venit de
multii vreme proo- in cuvinte ca prooroc, din slavicul prorok;
lndreptarul recomanda forma veche, proroc).
122. Diftongii. Un diftong este o vocalii, in general mai lunga,
impartita in doua transe diferite, fiecare avand alt timbru; de
exemplu, prima tran~a poate avea timbrul e, iar a doua timbrulu,
sa ziccm in cuvantulleu. Normal ar fica cele douii vocale care
constituie un diftong sa nu fie notate cu acelea~i litere ca atunci
134
_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ LITERELE
ci'md constituie doua silabe diferite. In lucrarile de lingvistica,
exista semne speciale cu care se marcheaza una din cele doua
vocale. In scrierea noastra obi~nuita, nu se face diferenta, ceea ce
atrage dupa sine uncle neajunsuri de care ne vom ocupa acum.
123. EA. Voi face abstractie aici de teoria lui Emil Petrovici,
care socote~te ca e noteaza de fapt muierea consoanei prece-
dente, a~a cum, In oa, o marcheaza labializarea. Cred di aceasta
teorie este justa, dar pentru lnviitarea ortografiei ne putem
dispensa de ea.
In cuvinte de origine strainii ca teatru, ocean, in conformitate
cu etimologia ar trebui sii pronuntiim pee despiirtit de a: te-a-t1-u,
o-ce-an (a~a cum sunt folosite aceste cuvinte de poetii din secolul
trecut). Deoarece insa nus-a fiicut nici un semn In scris Ia dif-
tongi, s-a riispandit pronuntarea, care a devenit generala, cu
diftong. Mai mult, chiar in nume proprii striiine se produce ace-
ea~i schimbare. In frantuze~te, Orleans se pronuntii In trei silabe
(or-le-an), pe ciind la noi multi pronunta in doua silabe, cu ea dif-
tong. Cuviintul supleant, care deocamdatii In limba literara are
trei silabe, se pronunta popular, pe cat se pare, in douii, ciici mi
se spune ca ar exista forma de plural suplenti, ceea ce ar insemna ca
s-au luat ca model cuvintele cu diftong (sa zicem viclean-vicleni).
Mai exista ~i alta transformare, adusii, cred, tot de faptul cii
diftongii nu au semne speciale. De la pronuntarea (gre~itii) a lui
ea intr-o singura silaba, se trecc Ia scrierea cui in Joe dee (deci ia)
la uncle cuvinte ca cereale, ideal, impermeabil. Astfel, se aude ~i
se vede scris ceriale, idial, impermiabil, forme care, binelnteles,
trebuie evitate (vezi § 126).
124. OA. Pentru diftongul oa, problema e mai putin impor-
tanta, deoarece exemplele de o-a, in doua silabe, sunt mai rare
~i nu au patruns, in general, in vorbirea maselor: boa, coacuzat,
coaliza etc. De~i confuzia in scriere exista ~i aici, cei care pro-
nunta aceste cuvinte cunosc rostirea exacta, care deocamdata nu
135
M!C TRATAT DE ORTOGRAF!E - - - - - - - - - - - - - -
pare periclitata. Ar fi de semnalat un singur lucru: faptul ca ceea
ce scriem ua este in realitate pronuntat ua. Justificarea pentru
aceasta notare este cain cele mai multe cazuri oa nu este dedit
o modificare, in anumite conditii, a vocalei o (toatd, moard,
roagd altemeaza cu tot, mori, rog). Daca am scrie cu ua, lega-
tura dintre diferitele forme ale aceluia~i cuvant ar fi mai grcu
de recunoscut.
125. EO. Nu voi starui mult nici asupra diftongului eo (de
excmplu, in vreo, please); accsta se pronunta de fapt oo, dar
nu este necesar sa modificam scrierca traditionala ~i sa intro-
ducem litera o, pe care n-o mai intalnim nicaieri afara de grupul
discutat aici. In primul rand, scricrea cu e nu da na~terc Ia nici
o confuzie, odata cc nu avem un diftong pronuntat eo care sa se
opum1 celui pronuntat oo (nu exista deci opozitie fonologica); in
a! doilea rand, urechca noastra nu este sensibila Ia dctaliul acesta,
tocmai pentru ca nu-l avem pe o ca sunet independent (chiar
prezenta lui in pronuntarea diftongului nu a fost scsizata de
speciali~tii romani, cia trebuit sa vina un suedez, AlfLombard, sa
studieze pronuntarea limbii romane, ca sa atraga atentia asupra
acestui amanunt).
126. lA ~i EA. In schimb, va trebui sa staruim mai mult
pentru a delimita raporturile diftongului ea cu ia ~i chiar, in
anumite cazuri, cu a.
Tinand seama de faptul ca oa se pronunta de fapt ua, ar tre-
bui sane a~teptam ca ea sa se pronunte ia, dar lucru] nu se ade-
vere~te. Pronuntarea noastra normala distinge in cele mai multe
cazuri cei doi diftongi. Daca cineva pronunta putia in Joe de putea
sau peatrd in Joe de piatrd, oricare dintre noi prinde imediat
gre~eala. Si nimeni nu va confunda pe hiatd (femeie) cu (femeie)
heatd, chiar daca ordinea cuvintelor nu le-ar diferentia.
Totu~i, exista cazuri unde putem sane gasim in incurcatura,
sa nu ~tim daca trebuie sa scriem cu i sau cu e. Este vorba de
grupurile de tipul cea (sau cia), gea (sau gia) ~i chea (sau chia),
136
· - - - - - - - - - - - - - - - - - - L!TERELE
ghea (sau ghia). Notez cain timpul din urma se raspandesc
pronuntari ca Lu-cean, su-ceal, in doua silabe, in Joe de Lu-ci-an,
so-ci-al. Am auzit ~i Mar-{ean in Joe de Mar-(i-an. Aici, de fapt
situatia ar trebui sa fie clara ~i sa ne orientam dupa normele
In vigoare. Mai t,'Teu este acolo unde urechea nu ne ajuta deloc,
~i nu ne poate ajuta. pentru ca de fapt nu avem nici e, nici i, ci
o consoana ~uien1toare sau palatala, urmata de un simplu a: scri-
erea fonetica este ca, k 'a, ga, g 'a. Problema va fi reluata cand
vom vorbi dcsprc consoanc. Sc cuvinc sa !nccrcam totu~i o dis-
tinctie ortografica a vocalelor.
Deoarece pronuntarea nu ne poate ajuta, singurul criteriu
care ne ramane este eel morfologic, prin mmare trebuie sa tinem
socoteala ~i aici de altemantele vocalice. De vreme ce pluralul
este cepe, singularul va fi ceapd, nu ciapd, caci e altemeaza cu
ea, nu cu ia (pronuntam teacd/teci, dar piatrdlpietre); tot a~a vom
scrie geam, nu giam, pentru ca diminutivul e gemulef; cheald,
nu clziald, pentru ca masculinul e chef; gheatd, nu ghiatd, pentru
ca pluralul e ghete. Dupa regula aceasta vom continua sa scriem
chiabur, caci pentru acest cuvant nu gasim o fonna din acela5i
radical pe care sao scriem cuche-; dar ghia{d a fost corcctat In
gheatd, caci verbul inrudit e fnghetar, iar substantivele din aceea~i
familie se scriu ghetar, ghe{u.?cd.
127. Pronumele ea. Nc mai raman o serie de cazuri undc
principia! suntem intr-o postura mai buna, deoarcce dispunem
de difcrente de pronuntare. Este vorba, in primul rand, de pro-
numcle fcminin ea, care de fapt este pronuntat de toata lumea
ia ~i nici nu cred ca ar putca cineva sa zica altfel. De ce totusi
s-a incetatenit scrierea cu e? Bro~ura Academiei o recomanda
cu argumentul ca trebuie facuta distinctia intre acest pronumc ~i
verbul (Ia imperativ) ia (de cc nu ~i Ia indicativ?); nu ne cxplica
insa de ce recomanda ~i Ia masculin scrierea e/, in Joe de iel,
cum se pronunta, ~i de fapt cred ca de Ia e/ vine scrierea necon-
forma cu pronuntarea (vezi § 133). Verbul ia nu prea are cum
sa fie confundat cu pronumele: in generaL cum am mai spus,
137
MIC TRATAT DE ORTOGRAFIE - - - - - - - - - - - - - -
nu trebuie sane speriem de confuzii in scris acolo unde nu ne
deranjeaza confuzia in pronuntare. Ca un element anecdotic,
adaug ca, in discutia care a avut Joe in Sectia de filologie a Aca-
demiei cu privire Ia reforma din 1953, George Calinescu a sem-
nalat ca se poate zice ~i ia ia ia, primul cuvant fiind pronume,
iar ultimul, forma articulata a substantivului ie. Logic ar fica
pronumele sa se scrie ia. *
I * DOOM 2 : ea [pron. ia] pr. [ ... ]
128. Imperfectul verbelor de conjugarea a IV-a. Un caz
aparte il prezinta verbele de conjugarea a IV-a cu infinitivul
In -i. La conjug[arile] a 11-a ~i a III-a, situatia e simpla, termi-
natia persoanei intai e -earn (vedeam, prindeam) ~i nimeni nu se
gande~te sa scrie altfel (Ia conjugarea I nu este diftong: dintam;
de asemenea, la verbele de conjugarea a IV-a cu infinitivul In -f;
coboram). La verbele cu infinitivul in -i, in pronuntare, imper-
fectul nu prezinta nici o deosebire fata de conjug[arile] a 11-a ~i
a III-a: de Ia primi, imperfectul este prim earn. Inainte de 1932
totu~i, Academia pretindea sa se scrie primiam, pe motivul ca
trebuie pastrat i de Ia infinitiv. S-ar parea ca acest argument se
bazeaza pe principiul, pe care l-am aparat pana acum, al menti-
nerii coeziunii morfologice. Totu~i, nu cred ca poate fi admis,
intai pentru ca e contrazisa categoric pronuntarea, al do ilea pen-
tru ca este falsa ideea ca imperfectul se formeaza de Ia infinitiv:
de ce n-am introduce atunci pe i ~i la singularul prezentului
indicativ, ~i n-am scrie, de exemplu, primiesc in loc de primesc?
E adevarat ca unii il introduc pe i ~i Ia conjunctiv, scriind
primiascd, forma manifest gre~ita. Dupa cum conjugam cresc,
cre~ti, creasdi, tot a~a ~i primesc, prime~ti, primeascd; diftongul
ea nu e decat o transformare a lui e produsa atunci cand in silaba
urmatoare se gase~te un d. Ce amestec poate avea aici i de la
infinitiv? Gre~it recomanda deci bro~ura vechii Academii sa se
scrie fnvechiascd In Joe de fnvecheascd.
138
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - LITERELE
Daca incercam sa marcam Ia toate formele verbale legatura cu
infinitivul, dam acestui mod o importanta cu atat mai nemeritata,
cu cat el este, in general, putin folosit in limba noastra. Rolul orto-
grafiei nu este sane ajute sa recunoa~tem (numai in scris) de ce
conjugare sunt verbele. Daca ar avea acest rol, ar fi normal sa-i
cerem sane arate ca participiul avut e de conjugarea a II-a, pe cand
pierdut e de a III-a, di imperfectulfura e de conjugarea I, iar
hotdra de a IV-a (sper ca nimeni nu are pretentia sa scriem hotdria,
cum aparea uneori in trecut). Vedem din exemplele pe care le-arn
dat ca nici nu e necesar sa se recunoasca de ce conjugare sunt
verbele, cand formele flexionare nu o arata singure. Adevarul este
ca, daca toate verbele ar ajunge sa fie conjugate Ia fel, aceasta ar
constitui o simplificare, o sistematizare a limbii, deci un progres.
In fapt, timpurile noastre nu se formeaza de Ia infinitiv, ci
provin din timpurile corespunzatoare latine~ti. Inca din Anti-
chitate, imperfectul conjugarii a IV-a a suferit influenta eel[ or]
de a 11-a ~i a III-a, introducandu-i-se un e analogic (astfel, de Ia
verbul ,a auzi", audire, imperfectul audibam s-a transformat In
audiebam, forma care sta la baza lui auzeam a! nostru). In unele
cazuri, e a fost absorbit de consoana precedenta, de exemplu In
munceam, unde e nu mai e decat un semn care arata cum se pro-
nunta c (vezi § 126 ~i 145). Numai cand inainte de terminatie
se gase~te o vocala (cain cheltuiam ), scrierea cu i este justificata
(vezi mai jos § 152).
Cateva cuvinte sunt poate necesare pentru a indeparta un ultim
argument. Ni s-a spus la un moment dat ca forma regionala ~i
populara vorghiam nu se poate explica decat daca pomim de Ia
vorbiam, nude Ia vorbeam. Cred lnsa ca nimic nu obliga pe omul
care lnvata sa scrie, tara sa fie lingvist, sa dea explicatia for-
melor regionale, care nici macar nu sunt admise In limba lite-
rara. Altminteri vom ajunge sa scriem ~i vorbiesc, ca sa se poata
explica prezentul regional vorghesc. In realitate, formele verbului
se intluenteaza una pe alta ~i nu este indispensabil sa fi avut ~i
la imperfect un i ca sa explicam forma cu g.
139
MIC TRATAT DE ORTOGRAFIE - - - - - - - - - - - - - -
129. EA ~i A. Scrierea cu ease ciocneste nu numai cu ia,
ci $i cu a. Am aratat mai sus(§ 115) ca, eel putin in sudul tarii,
consoanele $Uieriitoare $ sij au tendinta de a palataliza voca-
lele urmatoare.
Cand dupa aceste consoane urmeaza un a, se intampla, in
graiul anumitor cercuri din Bucure~ti, sa se degajeze un e inainte
de a, ceca ce duce Ia crearea unui diftong ea. Astfel, se poate auzi
pronuntarea U$ea, grijea, in Joe de U$a, grija $i tot asa .Jeapcd,
hiljear pentru .Japed, hirjar, $i chiar lmhrd(i.~eare, Boto.)·eani etc.
Se intclege ca, fiind vorba in toate aceste cazuri de pronuntari
apartinand unor categorii rcstranse. diftongul nu poate fi primit
in scriere.
De asemenea, scrierile deta$eat. angajeat trebuie evitate
(participiul se formeaza cu -at, nu cu -eat, vezi exemple para-
lele ca lucrat).
0 situatie aparte au numeralele sase ~i .yapte. Aici au existat
candva forme cu ea, dare foarte probabil ca actualele scricri si
pronuntari $ease, ,w!apte, intiilnite Ia Bucuresti, sunt recente, expli-
cabile prin fenomenul dcscris mai sus. Acum vreo patruzeci de
ani, cram profesor Ia tm liceu din Bucuresti, unde notele in catalog
erau scrise Ia limba latina $ase ~i sapte, Ia romana sease ~i seapte,
iar Ia franceza, $GSe, dar .yeapte! Mai multii incoerenta nu se poate.
~i cuvantul seamd trebuie judecat aparte. La origine (in Jimba
maghiara) nu era nici un e (magh. szam) ~i pana azi pronuntarea
in nordul tarii este tara diftong (samd). Dar sudul a generalizat
fom1a seamd (care se explica printr-unjoc complicat de analogii)
~i aceasta a fost adoptata ca norma literara.
130. EA din E. Urmeaza acum Ia discutie o a doua categoric
de cuvintc, unde ea este mai vechi decat a. Intr-o faza trecuta
a limbii noastrc, orice e accentuat se transforma in ea daca in silaba
urmatoare sc afla un d (eventual una). De aceea gasim substantive
care Ia plural au e (vocalismul primitiv), pentru ca nu urmeaza
un d, pe candIa singular se pronunta cu ea (diminea{d-dimine(i)
140
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - UTERELE
~i verbe care Ia persoana 1 a prezentului au e, Ia a 3-a ea (leg/leagd).
Aici nu este nici o problema de scriere, caci ne calauzim dupa
pronuntare. Exista consoane care au particularitatea de a absorbi
pee urmator, ciind acesta nu este decat prima parte a unui diftong.
Aceasta absorbtic a avut Joe in conditii diferite $i Ia diferite epoci
in fiecare regiune a tarii. Asa sc face ca vechiul {eard a devcnit
peste tot (ard (pana in deceniul al IV-lea a! secolului nostru,
mai scriau unii cue), pe cand seard se pastreaza asa in sud si
a devenit sard numai in nord. Norma actual a este cain aceste
cazuri sa se scrie a~a cum sc pronunta in Muntenia.
131. Sufixul -ealii. 0 categoric mai larga cste aceea a cuvin-
telor formate cu sufixul -eald. In mod normal, de Ia plictisi se
formeaza plictiseald, de Ia momi, momeald: consoana dinaintea
sufixului este muiata ~i, cand se adauga -aid, prima vocala este
colorata de consoana precedenta. Ciind insa consoana dinaintea
sufixului este dura (,s·,j etc.), ne putem a~tepta ca sufixul sa aiba
forma -ald. Jntr-adevar, a~a II gasim in nordul tarii, de exemplu
in Moldova se zice rosald, zdpU$Gld, pe cand in Muntcnia se
aude clar rD$eald, zdpuseald. Dar nici in sud pronuntarea cu
e nu e generala Ia toate cuvintele, de exemplu se pronunta de
foarte multi gre.yald.
S-a hotariit sa se scrie peste tot cu e, ca sa se puna in cvi-
denta ca sufixul este -eald. Principiul ar fijust, daca in adcvar
aceasta ar fi unica forma a lui. Dar in primul rand Ia originc a
fost peste tot -aid, in a! doilea rand, mai important, raman pana
astazi derivate scrise tara e: pe de o parte cele unde sufixul e
precedat de un i consonantic (de exemplu croi-ala), pede alta
parte cele unde analiza in partile componente e mai putin clara
(de exemplu se recomanda scrierea t{mjald, pentru ca nu e sigur
ca e derivat de Ia a tanji). Dupa parerea mea, ar trebui sa se scrie
cum se pronunta, astfel incat sufixul ar aparea sub doua forme.
potrivit cu pronuntarea. Faptul ca singularului gre,w!d i-ar
corespunde pluralul gre$eli n-ar fi suparator, de vreme ce avem
141
MIC TRATAT DE ORTOGRAFIE - - - - - - - - - - - -
~i alte exemple de alternante, unde e e primitiv (exemple s-au
dat in paragraful precedent).*
* DOOM 2, p. XLVI:,[ ... ]
- sufixele se scriu ~i se pronunta: [ ... ]
-ealii (caIn fndrtizneala): gre!)ealii, ohlojealii, tanjealii
(rar) «tanj ire>>;
Tiinjealii se distinge astfel de tiinjald; tn~·ald se scrie cu a
deoarece nu este substantiv, ci o forma verbala de Ia a in~·ela."
132. Desinenta -eazii. lata in sfiir~it o problema de morfo-
logie. Am pomenit mai sus de verbele cu alternanta, de tipul
leg/leagti. In acela~i fel se conjuga verbele care au prezentul
format cu -ez, de exemplu pers. 1 £nftiti!fez, pers. a 3-a fnjti{i$eazti
(de notat capers. 1 plural este totu~i cu ti, fnftiti!frim, nu fnja{i$em:
aici intervine regula general a, caci elementul-ez nu mai apare ).
Situatia se complica pentru verbul a a!)eza, unde ne-am astepta
sa se scrie a.Jeazti, cum de fapt se pronunta. Dar norma este sa
se scric a$aZri, pe motiv ca aici nu avem elementul -eazd, ceea
ce se dovede~te prin faptul ca gasim -ez- ~i Ia persoanele 1 si
a 2-a plural. Adevarul e ca exemplul nu e izolat: Ia fel ni se reco-
manda sa scriem fn$alti si substantivul !fa. In afara de faptul
ca aceasta scriere nu corespunde pronuntarii, mai am o rezerva;
daca acceptam sa scriem tara e, ar trebui sa scriem si a!)riztim,
fn!faltim, !fGi. Socotesc deci ca mai corecUi ar ti scrierea cue Ia
toate aceste cuvinte.
133. IE. Un diftong asupra caruia va trebui sa discutam mai
mult este ie. Impotriva lui s-a dus un adevarat razboi, nu numai
in ce priveste scrierea, ci si pronuntarea. In textele noastre vee hi,
cu chirilice, gasim scris elu pentru iel, din cauza ca in alfabetul
slavon orice e incepator de silabii se pronunta ie, deci era inutil
sa se mai noteze i. Cand s-a introdus alfabetullatin, ar fi fost normal
142
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - LITERELE
sa se scrie cum se pronunta. adica iel. A existat insa impresia
ca diftongul este strain l)i deci trebuie evitat, de aceea s-a reco-
mandat scrierea cue. Acum fnsa situatia se schimbase ~i nu se
mai pronunta ie orice e initial, deoarece se introdusesera neolo-
gisme ca elefant, erou, ermetic cue nediftongat. Urmarea a fost ca
unii au ajuns sa pronunte eflin, ed, Ene, cum vedeau scris, iar altii,
constatand case scrie e pentru ie, au inceput sa pronunte iecou,
!emil, iepisod. Defectele scrierii cue in loc de ie erau numeroase:
a. Nu se potrivea cu pronuntarea.
b. Rupea legatura morfologica intre formele aceluia~i cuvant
caci se scria iartti cu i (evident, daca s-ar fi scris artti nu s-a;
fi inteles despre ce e vorba), dar infinitivul erta, ~i tot a~a iasd,
iau, dares, ei. Si Ia derivate se ajungea Ia aceea~i situatie caci
se scria iarnd, dar erna. in romaneste insa, ia nu alte~eaza
niciodata cu e.
c. Nu satistacea nici tendinta etimologica, pentru cain multe
cazuri pronuntarea cu i este justificata de is tori a cuvintelor roma-
nice ~i slave, de exemplu in ierna (lat. hibernare), in caiet
(fr. cahier, prin intermediarul polon kajet), in ierta (lat. fiber-
tare), in boier (v. sl. boljarinu) ~i multe altele; in iepure (lat.
Iepore- ), i reprezinta in mod normal pe latinul !, care a fast
,muiat"; In cuvinte ca ied, iese (lat. haedus, exit), diftongarea
s-a produs inca din perioada latina.
d. Indemnati de forma scrisa, dar ~ideo falsa distinctie, unii
ajung sa nu-l mai pronunte pe i, ceca ce uneori da na~tere Ia
confuzii. Se aud astfel pronuntari ,intepate" ca epure, ~ste, el
(tara i), ~i lucrul merge ~i mai departe, pentru ca ie este inlocuit
cue ~i dupa consoane: zic unii mercuri in Joe de miercuri,.ferbe
pentrujierbe,petre in loc de pietre (unde de altfel diftongul cste
perfect justificat din punctul de vedere al istoriei limbii, de vreme
ce formele fiartti, piatrii nu se pot scrie tara i). Confuzia poate
fi daunatoare, caci in pronuntarea pretentioasa miere ajunge sa
se confunde cu mere, ceea ce face ca in comertul nostru sa se
vorbeasca de miere de albine, de~i, eel putin l~ noi, nu exista
altfel de miere decat de albine.
143
MIC TRATAT DE ORTOGRAFIE - - - - - - - - - - - -
Falsa distinctie care consista in suprimarea lui i inainte de e
s-a extins ~i Ia di.ftongul ia: deoarece sentimentul altemantei lui
ie cu ia ~i a lui e cu ea este viu In mintea vorbitorului, cei care
prommtaferbe ajung sa zica ~ifearba. Am auzit astfella Ia~i
spunandu-se, desigur extrcm de ,distins", Peata Unirii.
Cateodata, suprimarea lui i ducc chiar Ia deformarea cuvan-
tului in pronuntare. Grecescul hieros ,sHmt" (cu i vocalic) e pas-
trat in diferite compuse care, in conformitate cu pronuntarea greaca
modema (~i cu cea franceza), au pierdut pe h initial; acum, unii
renunta ~i Ia i ~i astfel sc ajunge Ia scricri ~i Ia pronuntari ca
erarhie, eroglife. In felul acesta, se pierde complet sentimentul
lcgaturii cu arh-iereu, proto-iereu etc. Unii, dupa suprimarea
lui i, reintroduc pe h ~i astfel scriu ~i pronunta herogli{e, forma
de asemenea grqita.
Brosura din 1932 a Academiei Romane a restabilit pe i, in
cele m~i multe cazuri, inaintea lui e. Exceptie a racut, fara sa
explice de cc, pentru pronumele el ~i pentru formele verbului
afi (e,s·ti, eram etc.). Pentru acestea din mma s-ar intrevedea o
explicatie, anumc cas-a inccrcat sa li se dea un aspect cat mai
apropiat de a! originalelor latine, in dauna criteriului fonologic.
lndreptarul actual a retinut scrierea cu ie, recomandand sa se
noteze Ploie.~ti etc., dar a mentinut exceptiile pomenite mai sus.
Fiind deprin~i cu elc, ni s-ar parea curios, Ia prima vedere, sa
scricm icste, iel, cum se pronunta corect. De fapt, $i scriem a~a
numelc Jele, care nu e dccat o forma ocolita de a numi Rusaliile,
fiinte periculoase dupa mintea superstitio$ilor (li se mai zicc
~i Dfmsele). Scrierea cui a fost admisa aici, desigur, pentru ca
etimologia nu era clara pentru toata lumea.
Un ultim amanunt care complica scrierea. Conform traditiei
mai vechi, se pronunta ie nu numai Ia inceputul cuvintelor, ci $i
In interior, daca preceda o vocala; dar dcoarece nu se putea pro-
nunta. deciit ie ' s-a socotit ca nu mai e nevoie sa fie notat i,
astfel cane-am deprins cu scrieri ca vie (pronuntat viie), Nico-
lae etc. Incurcatura a inceput ~i aici cand s-au imprumutat cuvinte
144
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - LJTERELE
occidentale pronuntate tara i: idee, agreez, creez etc. Deoarece
nu se marcheaza in nici un fel diferenta, unii au inceput sa pro-
nunte ideie, agreiez, creiez, ceea ce rupe legatura cu ideal, agrea,
creatie etc. Solutia justa dupa parerea mea (care insa nus-a admis)
ar fi fost sa [se] scrie cu i scurt peste tot unde se pronunta cu
i consoana, dcci viie, dar idee.
134. EI. Multa bataie de cap a dat, $i in parte mai da, scrierea
genitivului singular al substantivelor feminine: noptii sau noptei?
gdinii sau gdinei? casii sau casei? mu.ytii sau mu$lei? De remarcat
ca in pronuntare nu e in general nici o deosebire intre acestc
cuvintc: toate sc pronunta cu i, dcci toiul nop{i, pielea gdini,
lumina luni, directia bdnci, timpul mesi, wirfzt! casi ~i a~a mai
departe. Cu totullmpotriva pronuntarii, Ovid Densusianu scria
~i cerca sa scriem cu totii peste tot -ei: nop(ei, bdncei, lunei etc.,
pe motiv ca in textele noastre vechi genitivul se forma cu -ei
(se scria noptiei, caseei etc.). Argumcntul e nevalabil din doua
punctc de vedere: intai, ca discutam scrierea de azi, nu pc cea
din sccolul al XVI-lea, ~i al doilea, cum vom vedca In curand,
pentm ca triftongii au in general tendinta de a se reduce in pro-
nuntare Ia diftongi, prin suprimarea vocalei din mijloc, ceea ce
s-a intamplat ~i in cazul nostru (lnainte de a sc fi ajuns Ia pro-
nuntarea de azi, cu o vocala simpla, i).
Deoarccc s-a scris noptei, bdncei, unii au ajuns sa ~i pronunte
a~a, avand impresia caprin aceasta se arata distin~i. Pc cat mi
sc pare, astazi a fost parasita formula prctentioasa. Prczenta lui
e a avut timp sa lase totu~i uncle urme in structura genitivului.
E vorba de faptul ca desinenta -i atrage uncle schimbari in voca-
lismul temei; daca se inlocuie~te -i cu -e, schimbarile sunt anulate.
Astfel, au aparut genitive care contineau diftongul oa in Joe
de o, de exemplu moarei, scrisoarei, sarbatoarei in loc de morii,
scrisorii, sdrbdtorii; in timpul dictaturii antonescicne, s-a racut
o lege de apdrare a onoarei; in opera ,Carmen" se mentine, crcd,
pana azi, ariafloarei. La fel apare ea in Joe de e in cearei de
145
MIC TRATAT DE ORTOGRAFIE - - - - - - - - - - - - - -
parchete (pentru cerii), a in Joe dee (s-a zis intr-o vreme politica
pomanei pentru pomenii) ~i chiar genitivul nearticulat ajunge
sa fie afectat de aceste transfomiari (am vazut scris i'n serviciul
adevaratei ordine, in Joe de ordini). Mai amintesc ~ide schimba-
rile consonantice: amendei in Joe de amn1Zii. Se vede deci ca felul
de a scrie desinenta genitivului nu este indiferent pentru gramatica.
Regula stabilita de vecheaAcademie in aceasta privinta este
destul de judicioasa: genitivul articulat este considerat ega! cu
genitivul nearticulat plus articolul -i, deci ataturi de (unei) nop(i,
banci,fete, mese, formam pe nop(i-i, bdnci-i,fete-i, mese-i. Aceasta
regula are avantajul ca mentine legatura morfologica intre forma
articulata ~i cea nearticulata.
Unii formuleaza regula astfel: se pome~te de la nominativul
plural nearticulat, care este, de fapt, ega! cu genitivul singular
nearticulat: doud nop{i, bdnci,fete, mese, ca ~i unei nopti, banci,
jete, mese. Aceasta practica nu e justificata, lntai pentru ca exista
substantive care nu au plural, dar au genitiv singular (de exem-
plu, ilaritate, ilaritatii) ~i a! doilea pentru ca nimic nu ne indrep-
tate~te sa legam genitivul singular articulat de nominativul
plural nearticulat, ceea ce de altfel ar distruge tocmai justificarea
morfologica a regulii.
Mai grave ca exista cazuri de nepotrivire: se zice culoarea
pielii, de~i genitivul nearticulat e (unei) piei. In star~it, exista ~i
substantive care nu au nici genitiv singular nearticulat, dar au
forma articulata, de exemplu mazare. In aceasta situatie, ca o
concesie tacuta formei pretentioase, se prescrie forma cu -ei.
Alta concesie, mai larg aplicata, prive~te substantivele care au
nominativul singular nearticulat terminat in -ie: de la bucurie,
genitivul nearticulat este bucurii, deci forma articulata ar trebui
sa fie bucuriii; s-a considerat ca nu e bine sa fie trei i Ia rand
(de~i se prescrie forma de plural articulata copiii), astfel ca norma
actuala este bucuriei (vezi § 138).
Scrierea cu e are in general un cusur: ruperea scrierii de pro-
nuntare se justifica prin dorinta de a mentine unitatea morfologica,
146
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - LITERELE
dar in realitate aceasta unitate este distrusa; cu cat ar fi mai simplu
~i mai unitar sa constatam ca genitivul articulat se formeaza
cu -i ~i sa scriem toate substantivele a~a! Problema mai prezinta
lnsa ~i alte aspecte ~i va trebui reluata in paragrafele urmatoare.
135. Diftongii cu i. Scrierea diftongilor prezinta In general
dificultati, dar mai ales cei care au in partea a doua un i (in oare-
care masura ~i cei cu -u) suscita discutii complicate. Aici voi fi
obligat sa tratez ~i probleme care nu privesc numai diftongii, dar
care sunt strans legate de felul cum scriem diftongii. Trebuie sa
spun ca, spre deosebire de celclalte vocale, i ~i u apar adesea ca
semivocale sau chiar ca consoane (un sunet este vocala numai
daca formeaza centrul unei silabe: astfel, i este vocala in mire,
dar nu este vocal a in iamd: dupa unii, grupul ia din acest cuvant
este un diftong, In care i este o semivocala, iar dupa altii ia este
format dintr-o consoana, i numit ~i iot, ~i o vocala, a).
In ee-l prive~tc special pe i, in pozitie finala de cuvant (unemi
~i Ia srar~itul unei silabe interioare ), el mai marcheaza ~i o simpla
muiere a consoanei precedente, caIn bani (unde nu putem deosebi
decat trei sunete: b, a ~in muiat). Apoi i mai este ~i un semn orto-
grafic pentm a marca o anumita pronuntare a lui c ~i g (In veci,
tragi). Este cam mutt pentm o singura litera. Se mai adauga inca
un amanunt: daca Ia ceilalti diftongi posibilitatea de a-i confunda
in scris cu un grup de doua vocale in silabe deosebite este destul
de redusa, deoarece nu avem decat putine cuvinte in care grupu-
rilc ca ea sau oa sa poata fi citite In doua feluri (Jmprcuna sau
separat, vezi mai sus) ~i astfel sa aiba doua lntelesuri diferite,
pentru diftongii cu i aceasta posibilitate apare foarte des. Astfel,
intre o plus i de exemplu, in doua silabe diferite, ~i diftongul
oi, exista o difercnta fonologidi. Bunaoara, cuvantul.frJi, in doua
silabe, este infinitivul sau perfectul simplu al unui verb, pe cand
intr-o singura silaba, este pluralul unui substantiv. Nu e deci ace-
la~i cuvant in cm·tea are multefoi ~i in baiatul se.foi multa vreme
pand sd adoarmd. La fel e diferenta intre (eu) indoi ~i (el) indoi,
147
MIC TRATAT DE ORTOGRAFIE _ _ _ _ _ _ _ __
lntre (eu) bind ~i (el) birzti ~i multe altele. Un cuvant ca lei, citit
cu diftong, ne da o forma nearticulata, iar cu doua vocale sepa-
rate, o forma articulata. Pentru a evita confuzia, se recurge In cazul
a! doilea la scrierea cu doi i (leii), ceca ce nu simplifica orto-
grafia. Problema s-ar punc Ia fel si pentru u (leu, cu diftong, near-
ticulat, iar fara diftong, articulat ), daca In scris nu s-ar pastra l final,
disparut de mult In pronuntare (vezi § 169).
136. Pronuntarea lui i. Sane mai oprim si Ia intrebuintarea
lui i ca semn al pluralului Ia substantivele si adjectivele termi-
nate in consoana (si Ia uncle apart;inand altor tipuri) si ca semn al
persoanei a doua Ia prczcntul verbclor: huni, so{i, dragi, porumhi;
amani. sco{i, bagi, strambi. In pronuntare, este foarte mare deo-
sebire intre diversele exemple. La drag, pl. dragi, sac, pl. saci,
brad, pl. hrazi, cot, pl. coti, bas, pl. ba.~i, manz, pl. manji, In fapt
pluralul se formeaza prin modificarea consoanei finale a temei,
dupa cum ~i Ia verbe ca legllegi,fac/faci, cad/cazi, scot/scoti,
las/la,,·i, persoana a doua nu primeste un adaos Ia sfiirsit, ci isi
modifica numai consoana finala: s se schimba ins tin t etc.
'' '
Lit~ra i in asemenea cazuri nu reproduce nimic din pronuntare.
In a doua serie de cazuri ca so{, pl. soti, so!z, pl. solzi, mo~·,
pl. mo!ii, ghiuj, pl. ghiuji, nu mai poate fi vorba de transformarea
lui s in .y sau a lui t in t etc. Foneticienii noteaza de obicci Ia
fel singularul si pluralul, de exemplu scriu cei doi sot. Pentru
nespecialist insa, pare neindoios ca formele scrise cu -i difera
de cele tara -i, deoarecc numai cu ajutorul accstei diferente putem
stabili o deosebire intre singular si plural. Ce e drept, intr-o parte
a tarii, se simte o usoara muiere a consoanei finale Ia plural.
Numai in cuvintele ca ochi, muschi, piei nu exista nici o dife-
renta, nici macar inchipuita, intre singular si plural. Multa vreme,
in aceasta situatic s-a mentinut la singular un u scurt final, pc
care, eel putin in limba literara, nu-l mai pronunta nimcni de
multa vrcme. Ultimele dispozitii 1-au suprimat, crcd ca tara
paguba pentru lntelegere.
148
LITFRELE
Mai departe, daca trecem in revista substantivele ca rob!robi,
lup!lupi, pantoftpantoji,jiravlfiravi, monahlmonahi, pom/pomi,
somn/somni, tantar!tantari, constatam ca, in ciuda afirmatiilor
contrare ale unor specialisti, simtim precis o diferenta de pro-
mmtare lntre singular si plural. in cazullui -!, in majoritatea exem-
plelor, -i final a muiat consoana anterioara, care a disparut, lasand
pe i ca semn al pluralului: cal/cai, ~i numai in cuvintele noi avem
Ia -/ aceea~i situatie ca Ia celelalte consoane discutate in prezentul
alineat: .~acal/.~acali. Ce e drept, nu se poate spune ca, in pronun-
tare, Ia consoana final a a singularului se adauga o vocal a. E vorba
numaj de muierea acelei consoane (Ia fella verbe ca rupi, donni
etc.). In s!arsit, o situatie asemanatoare avem in cazul unor grupuri
de consoane ca ,~t,jd: prosl!pro!iti, si chiar Ia singular in cd.yti,
grajd (pronuntat mai adesea grajdi), ba si in mijlocul cuvin-
telor: !iliucd se pronunta, evident, altfel decat slued.
137. Gre~eli de citire. Fiind vorba de altceva decat de vocala i
'
urmeaza ca ar trebui sa gasim alt semn decat litera i pentm a 0
exprima. Ca este necesar sa distingem in scris cele doua feluri
de pronuntare se poate arata in modul eel mai convingator daca
ne referim Ia numele proprii (care adesea nu ne sunt cunoscute
dinainte In momentul cand le citim). Numele de origine gre-
ceasca Mavroglzeni trebuic rostit as a cum e scris, deci cu i vocala.
Am auzit lnsa adesea in Bucuresti zicandu-se strada Mavrogheni
ca strada 0/teni, dcci scurtat cu o silaba. Cuvantul de.~i, compus
din de si si, estc pronuntat uncori de elevi intr-o singura silaba,
intocmai ca pluralul adjectivului des, pentru cain scriere nu se
distinge i silabic de i nesilabic. Elevii citesc adesea fndeosebi, cu
accentul pe o, in Joe de fndeo.w!bi.
Numele de persoana Surlasu (,eel care canta din surla"), scris
ardeleneste cui (Surla,,·iu), a capatat o silaba in plus, si inca una
accentuata, caci se pronunta cu accentul pe i; Ia fel numelc mol-
dovenesc Oieru, sCiis Oeriu, a ajuns sa fie pronuntat cu acccntul
pe i. Aici desigur vorbitorii au facut confuzie cu numele de origine
149
MIC TRATAT DE ORTOGRAFIE - - - - - - - - - - - - - -
greceasca, de felullui Gheorghiu, Vasiliu, tmde accentul este corect
pus pe i. In schimb, Barahanciu, care Ia origine are accentul
pe i ( este ,eel care bate harahan a sau darabana", format ca
hangiu), e pronuntat de obicei cu accentul pc ultimul a: Bara-
bimciu ( ca Stanciu).
Sa mai adaug di sol uti a care se va gasi Ia pluralul substantive-
lor masculine va trebui sa tie aplicata si Ia cele feminine ca gdini,
chiar daca aici nu se poate face confuzie Ia citire. Dar lnainte de
a face o propunere concreta, se cuvine sa mai vedem cateva fapte.
138. Scriere neconsecventa. Pluralul substantive/or si per-
soana a doua a verbelor a caror tema se termina in vocala mai
ridica si alte probleme. La singularul(lu, radacina estefl- (u in
cazul acesta este semnul singularului), la care, in teorie, adaugam
un -i pentru a forma pluralul. La fel de la copil, pluralul trebuia sa
fi fost copili, dar, dupa muierea lui /, obtinem Ia plural copi-, Ia
care se adauga -i, semnul pluralului. Aceeasi situatie se creeaza
Ia prezentul verbului a tine: persoana a doua singular, dupa
muierea si disparitia consoanei finale a tcmei, -n-, ajunge sa pre-
zinte si ea doi i, tema ti- plus desinenta -i. Iar daca Ia tm substantiv
plural cajii, copii mai adaugam si articolul hotarat, care se pre-
zinta tot sub forma -i (dintr-un mai vechi -li), ajungem Ia seria
bizara de trei i (jiii, copiii), care nici pe dcparte nu corespunde
pronuntarii. Discordanta aparc si Ia pcrfectul conjugarii a IV-a:
de Ia tcma gdsi-, cu adaugarca desinentei pcrsoanci lntai -i, ajun-
gcm Ia forma gdsii, care, bineinteles, nu corespunde pronuntarii.
Inconsecventa apare clar daca punem alaturi urmatoarele
fapte: 1. Se scriu Ia fel cuvinte pronuntate diferit: a. ( eu) binti
si (el) birui, (doua) bali si (el) boli; b. (proteqia) muncii si (eu)
muncii; c. pustiii (codri) si (eu) pustiii. 2. Se scriu diferit cuvinte
pronuntate Ia fel: a. mini,\·tri ~i mini~;trii; b. pustiii si pustiei.
139. Gre~eli de ortografie. In aceasta situatie, nu trebuie sa
ne miram daca foarte multi dintre noi nu sunt in stare sa scrie
150
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - LITERELE
tara greseli de ortografie. Pluralul de Ia muncitor se formeaza
cu muierea consoanei finale, dar noi II scriem cu un -i, final,
nepronuntat. Forma articulata, care se pronunta intr-adevar cu
un -i final, este scrisa cu doi i, deci cu unul mai mult decat ar
fi nmmal. Rezultatul este ca oamenii se incurca, multi scriu, asa
cum pronunta, (granite/e) {dri In loc de tdrii, (du$manii) pdci,
in loc de pdcii,jii (mei) in loc dejlii. Dar dadi lnvata ca acolo
undc pronunta un i trebuie sa scrie doi, ajung sa scrie si no$trii
in Joe de no.~tri (desi acest cuvant nu poate avea forma articulata).
In caietcle elevilor am vazut adesea scris prdziile, portiile, in
loc de prdzile, partite, caci au invatat ca trebuie scris cu doi i
acolo unde i formeaza silaba (vezi mai sus,§ 121, si cazullui
cuno$tiin(d, fncwzo$tiin(a, explicat altfel). Daca insa lise explica
di trebuie scris cu un singur i, atunci scriu sd vi Ia mine, desi
vii se compune din tema vi(n)- si desinenta persoanei a doua, -i;
ba chiar am avut ocazia sa vad scris si cordhile In Joe de cordhiile,
desi aici fiecare dintre cei doi i apartine altci silabe. Asa se face
ca nimeni nu mai stie daca trebuie sa scriefiifrumoasd cu doi
i si nufi rea cu unul singur. Confuzia cea mai frecventa se face
insa Ia cuvintele ca mini$tri, negri, care dupa regula oficiala
trebuie scrise cu un i la forma nearticulata si cu doi i Ia cea atii-
culata, desi pronuntarea este aceeasi (din cauza ca, In urma grupu-
lui de consoane tr sau gr, -i final nu s-a putut scmia si deci nu
s-a redus la aproape nimic, cum e cazul cilnd inaintea lui gasim
o consoana simpla, de exemplu in f[mfari).
140. Trebuie o distinctie. Din toate cele aratate mai sus,
reiese clar, cred, ca trebuie sa distingem in scris diferitele feluri
de i si de u. Exista mai multe metode de a face aceasta distinctie.
Pentru u (despre care vom discuta mai departe), exista posibili-
tatea de a marca faptul ca formeaza silaba, fie scriindu-1 cu w
(cum fac lingvistii francezi), fie cu un u Ia care adaugam dedesubt
un semicerc intors (!;!,cum fac in speciallingvi~tii germani). La
fel pentru i, in aceeasi situatie, francezii folosesc semnul y,
151
 MIC TRATAT DE ORTOGRAFJE - - - - - - - - - - - - - - -
germanii semnul j, ~i se mai intrebuinteaza ~i j. Pe acesta din wma,
noi il folosim cu alta valoare, deci trebuie sa-l excludem din dis-
cutia prezenta. Celelalte semne pomenite complica in oarecare
masura scrierea: semnele frantuzqti sunt intrebuintate uneori
cu alte valori, cele germane pretind fabricarea de semne speciale,
deci cred ca c mai binc sa nu ne oprim Ia ele. Lasand dcocamdata
Ia o parte pe u, a carui problema este de altfel mai simpla, rna
voi ocupa pentru moment numai de i.
Speciali~tii au obiceiul sa noteze muierea consoanelor, pro-
dusa de obicei de un i urmator, prin semnul tipografic numit
,prima" (de exemplu, buni, mari se scriu bun·, mar'). Noi am
rezervat ,prima" pentru a marca accentul, prin urmare nu o mai
putem folosi in alta functiune. In afara de aceasta, socotesc ca,
daca adoptam semne in plus, ele trebuie sa fie cat mai putin
numeroase, ca sa nu complicam tiparul. ~i cred ca, din toate felu-
rile actuale de i, putem sa facem numai doua categorii: i care
formeaza silaba ~i i care nu formeaza silaba. Cel dintiii wmeaza sa
se scrie in acela~i fel ca pana acuma, ca ~i in celelalte limbi.
Pentru eel de-al doilea, ne trebuie un semn aparte, ~i anume
putem adopta unul care nu este chiar nou in scrierea noastni,
anume i scurt (f).
141. I scurt. In textele noastre mai vechi, lntr-adcvar, se intre-
buinta acest semn, ~i foloasele pe care le aducea erau mari ( eu
l-am folosit in teza mea asupra numelor de agent, tiparita in
Franta in 1929). A fost eliminat, tara indoiala din cauza ca latinii
nu-l foloseau (ei scriau i ~i pentru i consoana). Au fost unele
discutii cu privire Ia aceasta chestiune, dar in general apara-
torii lui i scurt nu au pus problema in toata amploarea ei, ci
s-au multumit sa citeze posibilitatea de confuzie intre vecinicd,
diminutivul de Ia vecind, ~i vecinicii, adjectivul derivat de Ia
veci. La aceasta s-a raspuns destul de u~or ca adjectivul este
mai curand vqnicd ~i ca, Ia drept vorbind, chiar daca II scriem
vecinicd, tot nu avem sunetul i, ci numai o pronuntare speciala
152
- - - - - - - - - - - - - - - LITERELE
a lui c. Adevarul este ca posibilitatilc de intalnire a celor doua
cuvinte omonime sunt minime ~i in general cuvintele comune
nu nc fac mari dificultati. Mai complicata c situatia numelor
proprii: in Joe de Peci-ca, in doua silabe, multi zic Pe-ci-ca, in
trei silabe. Tot a~a pcntru Voi-la, in doua silabe, multi zic Vo-i-la,
in trci. Problema este insa mult mai amp Ia, cum cred ca s-a vazut
~i pfma aici. Este nevoie de un semn in plus, chiar ~i numai in
scopul de a simplifica scrierea, iar i scurt ar juca foarte bine acest
rol. Cfmd se pregatea noua ortografie din I 953, am pledat pentru
i scurt, tara succes: mi s-a riispuns adesea, de persoane din public,
ca ,ar fi greu de inviitat", di trebuie sa simplificam. nu sa com-
plicam. Dar complicatiile vin de Ia nepotriviri, nu de Ia numarul
literelor; daca am avea un singur semn pentru a ~i e, de pilda.
nu s-ar putea vorbi de o simplificare. Sunt de acord ca pentru
cei care au invatat sa scrie intr-un fel e greu sa se deprinda cu
alt fel, dar trebuie sane gandim in primul rand sa u~uram munca
copiilor, pentru care n-arc de cc sa fie grea scrierea cu i scurt, de
vreme ce corespunde pronuntarii cu care sunt obi~nuiti.
142. Folosirea lui i scurt. In cazul cand i este pattea a doua
a unui diftong, semnul scurtarii marcheaza faptul ca i nu for-
meaza singur silaba. in felul acesta distingem, de exemplu, pe
hafnd, obiect, de /wind, femininul adjectivului /win. La fel cvi-
tam confuziile, pomenite mai sus, intrefhf, pluralul de Jajoaie,
~i foi, perfectul sau infinitivul verbului afoi, intrc ( eu) bind
~i (cl) birui etc.
Cand i este partea intai a unui diftong (sau semnul muierii
consoanei anterioare ), de exemplu In piatrd,fiarbd, peticolul de
confuzie nu e prea mare. Totu~i, clarificam situatia daca scriem
vier, pentru eel care se i:ngtijc~te de vic, ~i vfer pentru pore mas cui.
Sc cvita apoi posibilitatea de a se citi gre~it un cuvant pe care-!
intalne~ti prima data, de excmplu dia(an, undc di- formcazii o
silaba, s-ar putea rosti ca dfavol, unde prima silaba cstc dfa-.
In orice caz, scriind cu i scurt in toate cazurile pomenite, nu
153
MJC TRATAT DE ORTOGRAFIE - - - - - - - - - - - - - -
aducem nici o suparare nimanui, caci marcam exact deosebirile
de pronuntare.
143. Terminatiile -ii ~i -iii. Mai multa discutie merita serierea
terminatiilor de plural ~i de genitiv fcminin, unde lntalnim doi ~i
chiar trci i Ia rand. Scrierea aetuala distinge trei tipuri de terminatii:
-i (cain cai), -ii ( ea 'in caii), ~i -iii ( ca 'inflii), tara sa mai vorbim
de tipul artificial -iei (jamiliei) ~ide marcarea muierii (ea in to(i).
Am aratat ca aceste tipuri nu corespund tipurilor de pronuntare,
care sunt de altfel mai numeroase: -i scurt (ca In cai), -i vocalic
(cain caii), i vocalic plus -i scurt (caIn herghelii), i vocalic plus -i
vocalic, deci doua silabe distincte cain copiii (pronuntat, de fapt,
copi-i) ~i, in sfiir~it, i vocalic plus i vocalic plus -i scurt (ca in
pustiii, persoana intai a perfectului simplu de Ia a pustii).
Toate aceste categorii pot fi perfect distinse intre ele ~i mar-
cate fonologic, daca intrebuintam pe i scurt: -/, -i, -il, -ii -iif.
Jmediat ce ar invata valoarea lui i scurt, orice om care vorbe~te
bine romane~te ar ~ti cum sa scrie toatc cuvintelc care astazi il
incurca atata din cauza seriilor de i. Pe de o parte, scmnul de
muiere se pune numai dupa consoane, deci nu poate fi luat ca
element de diftong. Scriind cui scmt, n-am mai da posibilitatea
de confuzie intre (arl ~i tdri(i), pdcl ~i pdci(l) etc., nici nu s-ar
mai pronunta Mavroghenl In Joe de Mavrogheni. Pe de alta
parte, s-ar scrie, simplu ~i u~or, cartea arefol, bdiatul se foi; eu
fndol, el indoi, eu birul, el birui; dol lei, to(f lei; dol copil, tot/
copii; el gdsi, eu gdsil, capulfamilii, dic{ionarul Academii; doud
bolf, el bali; protec(ia munci, eu muncil; peretl pustil, pustii
pere{l, eu pustiil; dol mini$lri, totl mini$tri; sd vii la mine. De
Ia popd ar fi urmatoarele patru scrieri: dol pop/, calul popi, eu
md popil ~i randuiala popii (scris azi popiei). Dupa cum se
vede, toatc pot fi clar distinse.
Subliniez, chiar daca nu e nevoie, ca e vorba aici de o pro-
puncre, care nu poate fi pusa in aplicarc deciit daca, vreodata,
va fi aprobata 'in mod special.
4 l'i'i
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - LITERELE
144. Fi ~ifii. 0 scurta digresiune cu privire Ia formele impe-
rativului. In romane~te, forma negativa a acestui mod, Ia persoana
a doua singular a prezentului, este cgala cu infinitivul prccedat
de nu: a manca, nu mdnca; a dormi, nu dormi; a face, nuface
(formcle nufd, nu te du nu sunt admise de gramatica oficiala).
Deci de Ia verbul afi, imperativul negativ e nufi ~i nicidecum
nufli. Cat despre forma pozitiva, aceasta se pronunta.fii, ~i pe
drept cuvant, caci tema verbului estefi-, direia i se adauga termi-
natia persoanei a doua, -i; deci ortografia actual a este jii.
145. I scurt dupa consoane. Urmeaza sa discutam ultima
valoarc pe care propun sa o acordam lui i scurt, aceea de a marca
o modificare in pronuntarea consoanelor anterioare. Cele mai
multe exemple se gasesc Ia pluralul substantivelor ~i adjec-
tivelor ~i Ia persoana a doua a verbelor. Am citat mai sus exem-
ple ca sacali, tantari, huni, stramhi, cazi, dormi, unde flexiunea
e marcata numai prin modificarea in pronuntare a consoanei
finale. Nimic nu nc-ar impiediea sa notam accasta modificare cu
ajutorul unui i scurt pus Ia s!ar~it. In acela~i fcl am putea sa no tam
finala ~i in pluralele ca gdini, pro$fi, ~i in singularele ca grajdi
(regional), cii.~ti, ~i, de asemenea, am putea scrie cui scurt silaba
initial a din .~tiucd (nu putem insa distinge aici daca i este primul
elemental unui diftong iu, sau semnul muierii initialei .~t- ).
Am lasat dinadins Ia urma cazul consoanelor c ~i g. in
cuvinte ca vaci, dragi, nu avem in realitate nici un fel de i.
Vechea vocala finala a fast cu totul absorbita de consoana ante-
rioara dupa ce pronuntarea acesteia fusese de altfcl dcstul de
mult modificata. In cele mai multe limbi, c din vaci se scrie
altfel decat c din vacd. Problema aceasta va fi discutata lacon-
soane. Aici trebuie sa spuncm numai ca, in cazul ca se mentine
scrierea actuala a consoanelor, nimic nu ne opunc sa notam
~i aici pe i scurt, a! carui rol cste sa marchezc transformarca
consoanci. In fclul acesta, am avca avantajul de a dispunc de
un semn uniform a! pluralului.
MIC TRATAT DE ORTOGRAFIE - - - - - - - - - - - - - -
146. Ar fi greu? S-ar putea aduce obieqia ca, dupa ce am
criticat multiplicitatea functiilor atribuite literei i, propun sa i
se acorde lui i scurt aproape acela~i numar de funqii. Socotesc
ca obiectia nu ar fi valabiia, ~i iata de ce. Fiecare dintrc rolurilc
pe care i le-am atribuit lui i scurt e distins de celelalte prin pozi-
tia in care se gase~te semnul: are o valoare dupa o vocala cu care
fonneaza diftong sau inainte de o vocala cu care de asemenea
formeaza diftong; are alta valoare dmd e final, dupa o consoana,
~i In general dupa consoane. Iar acolo unde nu putem distinge
dade legat de consoana prcccdenta pc care o modi fica sau de
vocala urm1itoare cu care formeaza diftong (cain :;;tiucd, piatrd,
ghiaur etc.), nu facem accasta distinctie nici in pronuntarc. Creel
ca. folosindu-ne de regulile pe care le-am propus, nimeni nu
risca sa i se citeasca gre~it textuL ~i acesta este lucrul principal.
De altfel, toate valorile diferite pe care le-arn atribuit lui i scurt
se pot caracteriza cu o singura marcii, ce e drept negativa: nica-
ieri el nu formeaza silaba.
Socotesc ca prin cele aratate aici am respins ~i obiectia ca
,ar fi greu de invatat" scrierea cu i scurt.
147. Acela.yi etc. Un ultim amanunt cu privire Ia scrierea
lui i care nu formeaza silaba. Avern o serie de instrumente gra-
maticalc pe care regula oficiaUi ne cere sa le scriem cu i Ia srar-
~it: acela!)·i, aceea~i, fnsu~i, iarc'isi, wtu~·i. in toate acestc cuvinte,
nu simtim in pronuntarea literara nici un i, oricat de scurt, ~i
nici morfologia nu ne impune sa-l gandim. Prin urmare, nu c
nici un motiv sa scriem aceste cuvinte cu -i. Ceea ce a dus Ia
scrierea aceasta este criteriul etimologic, pe care noi l-am inla-
turat aproape in intregime. Hotarandu-se sa scriem auxiliarul
as fanl i, s-a explicat ~i de ce: ,deoarece etimologia acestei forme
este inca nesigura ~i nu putem afirma daca Ia originc avea sau
nu un i" (Gh. Adamescu, Prohlemele actuale ale ortografiei
romane,<:ti, Bucure~ti, 1932, p. 27). A~a fiind, e logic sa scriem
toate cuvintele citate fara -i final, chiar daca Ia origine se pronuntau
156
LITERELE
cu-i. Bineinteles, Ia plural vom scrie aceia~i, acelea~i, fn~i.yi,
chiar daca s-ar admite aceasta propunere a mea, deoarece aici
-i ar avea valoarc morfologica.
148. Diftongi cu -u. Cazullui u este numai in oarecare masura
analog cu a! lui i. Pentru u nu avem problema partii intai a dif-
tongilor, caci in aceasta situatie ne-am hotarat sa mentinem scri-
erea cu o (poartd, nu puartd; vezi totu~i, Ia § 173 ~i 174, modul
de redare a lat. qu. gu), nici problema modificarii in pronuntare
a consoanelor prccedente, dcci ne nimane numai chestiunea dif-
tongilor care au in partca a doua timbrul u. Judecand prin ana-
logic cu cazul lui i, ar urma sa relwim ~i aici vechiul semn a!
scurtarii, care ar fi necesar numai pentru a distinge fOimele arti-
culate de cele nearticulate Ia cuvintele terminate in diftong cu -u:
leu/leu(!), bou!boul(l), care in pronuntare nu sunt diferite decat
prin faptul di fonnele articulate se pronunta in doua silabe, pe
cand celc nearticulate sunt formate dintr-o singura silaba. Atata
timp insa cat sc mentine in scris l final (despre aceasta vczi § 169),
confuzia cste evitata fara a mai marca scurtimea lui u.
Ramane totu~i o problema Ia citirea diftongilor in interiorul
cuvintelor (vezi § 110).
Am auzit pronuntat hojde-zlcdin Joe de hoj-deu-di, evident
de oamcni care cuno~teau cuvantul numai din scris. Si Ia numclc
latine~ti, de felullui Claudiu, s-a generalizat pronuntarea lui au
In doua silabe, ~i chiar in anexa lndreptarului. intocmita de
filologi clasici, sc recomanda accentul pe u.
149. U final. In schimb, vocala u suscita alta discutie, destul
de interesanti'i, prin faptul ca, de~i amutit in pronuntare mai peste
tot uncle era final, -u a continuat totu~i in mod aproape incxpli-
cabil sa fie scris, in uncle cazuri chiar pana azi. Zic ,aproape"
inexplicabil, pentm cii o cxplicatic exista toh1~i: principiul etimo-
logic. Scriindu-se numele lunii mai cu un u Ia srar~it, sc obtinca
o forma mai asemanatoare cu cea latina (Maius). Cat timp se pastra
7
MIC TRATAT DE ORTOGRAFIE - - - - - - - - - - - - - -
In pronuntare un u scurt (In unele graiuri rustice se aude pana
azi), adaosul nu era prea lmpovariitor. Dar cand s-a suprimat
in scris u scurt, ar fi fost n01mal ca Ia sfar~itul cuvintelor sa nu
sc adaugc nimic dupa consoana. In Joe de accasta, s-a luat masura
de a sc scrie u plin, ccea ce lndeparta Inca ~i mai mult scrierea
de pronuntare.
Regula a fost multa vreme ca -u final se scrie Ia toate substan-
tivele ~i adjectivele a! caror singular (masculin sau neutru) se
termina In pronuntare cu i scurt (deci cuiu, naiu, roiu, vioiu),
dar ~i Ia cclc unde -i final nu se pronunta deloc (biciu, giulgiu)
~i In fine ~i Ia verbe, nu numai la pcrsoana intai a prezentului
(spuiu, taiu, atribuiu), unde eventual s-ar putea gasi motive cti-
mologice, ci ~i la perfectul simplu (ldudaiu,fdcuiu), unde aseme-
nea motive nu se pot gasi (in latine~te, aceste forme se terminau
In -i). Tendinta de latinizare se vede ~i in cazul numelor de ori-
gine slava, de felul lui Daicoviciu.
Bro~ura Academiei din 1932 a racut uncle concesii in aceasta
privintii, admitand sa fie suprimat -u Ia pcrfectul simplu a! ver-
bclor, la numele de persoane ca Andrei, Mihai, dar a aparat cu
inver~unare pe -u Ia substantivele comune si Ia adjectivele ter-
minate In -i, tara nici o explicatie. Rezultatul a fost ca nimeni nu
mai ~tia unde trebuie -u ~i unde nu.
150. Gre~eJi de pronuntare. Nedistingcrea lui i scurt de i
vocalic ~i adaugarea unui u inexistent In pronuntarc au racut
sa sc citcasca silabe suplimcntare in corpul cuvintelor sau sa se
omitii cele existente. Am auzit astfel copii citind zapci, intr-o
singura silaba, in Joe de zapciu, In Muntenia se spune de multe
oti imbldcT, In Joe de imblciciii, iar in Moldova am auzit citit Ci.~­
megf pentru Cismigiii (era scris Cismegiu). In schimb, se citqtc
uncori mehenghiii, in trei silabe, in Joe de mehenghT, iar o data
am auzit si giulgiu, in doua silabe, In Joe de gfulgT. *
Exista nume de persoanc care in felul acesta au fost modificatc
radical. Ardelenii, in dorinta de a latiniza numele, au transformat
158
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - LITERELE
pe Bdrnut in Barnutiu (astfel cii multi II pronunta in patru silabe
in Joe de doua), pe Barit in Bari{iu (Ia care astfel se schimba ~i
locul accentului, de pe prima silabii pe a doua). Rat a devenit
In acela~i fel Ratiu. Apoi, numele ardelenesc Mu{, scris Muriu,
a ajuns sa fie pronuntat in trei silabe (Mu-ti-u, cu accentul pe i)
~i tot a~a numele moldovencsc Chiper (pcntru piper) a capatat
patru silabe, Chi-pe-ri-u, cu accentul pe i (vezi ~i ~ 138).
* DOOM 2 : gi!!lgiu [giu pron. giu] (giul-) s.n., art
giglgiul; pl. giglgiuri
151. Grupuri de trei vocale. In afara de cazul grupurilor iii,
iei, discutate mai sus, gasim, ce e drept mai rar, ~i alte grupuri
de mai mult de doua vocale, care In general au tendinta de a se
reduce In pronuntare, de obicei prin suprimarea elemenhJiui
mijlociu. Valva mai mare a stamit In aceasta privinta un singur
exemplu. Academia Romana ~i diver~i alti traditionalisti exage-
rati au cerut morti~ (de~i era vorba de ,viata") sa scriem viea{d,
sub cuvant ca a~a se scria ~i se pronunta (in trei silabe) acest ter-
men In trecut. lntr-adevar, 11 gasim contand ca trei silabe Ia poetii
mai vechi si explicatia este ca avem de-a face cu un derivat a!
adjectivului viu, format cu ajutorul sufixului -eatd (ca albea{d
de Ia alb). Pentru a mentine clara formatia, ar urma deci sa
pastram triftongul in scris ~i, desigur, In pronuntare. Dar nu numai
ca nimeni nu mai pronunta pee, ci, mai mult, chiar i si a au fost
redu~i Ia o singura silaba, astfel ca, in pronuntarea oricarui roman
de astazi, via{d are numai doua silabe. Sa mai adaug ca intocmai
ca viatd e format si grea(d (adjectivul greu ~i sufixul -eatd),
prin urmare, ca sa fim consecventi, ar trebui sa scriem si greea{d,
cain secolul a! XVI-lea, si sa si pronuntam a~a. Daca renuntam
Ia un e ciind scriem grea{d, de ce n-am renunta ~i in via{d, pentru
a pune in acord scrierea cu pronuntarea actuala? indreptarul
a racut pasul necesar In aceasta privinta. De altfel, reduceri de
159

MJC TRATAT DE ORTOGRAFIE - - - - - - - - - - - - - - -
triftongi mai avem ~i in alte cuvinte, unde nu protesteaza nimeni:
ianzd din ieamd (lat. hiberna), iartd din ieartcl (lat. Iibert at), mia
din miea (vczi masculinul miel) etc.
Pentru mentinerea scrierii vieatd, bro~;ura Academiei din 1932
mai aducea un argument: trebuie sa scriem a~a. deoarece deriva-
tele sunt vie{ui, vie{uitoare, nu ve{ui, ve{uitoare. Argumentul este
absurd: tocmai pentru ca derivatele sunt cu ie trcbuic sa scricm
viata cu ia, tinand seama de altemanta normala a lui ia cu ie:
tot a~a fata de piatni scriem pietrui ~i fata de iarbci, ierbos.
Vetui, daca ar exista, ar atrage forma vea{cl, nu via(d.
152. Grupuri de patru vocale. Am discutat mai sus ches-
tiunca imperfectului ~i a conjunctivului Ia conjugarea a IV-a ~i
am aratat ca nu trebuie sa lc scriem cui (deci e corcct socotea,
socoteascd, nu socotia, socotiascd). Exista toh.J~i un caz unde
scrierea cui este indrept:ttita: cand inaintea lui se afla o vocala.
Se scrie dcci cheltuiam, sci cheltuiascd; croiesc, sd croiascd (insa
~i Ia indicativul prezent cheltuiesc, croiesc, cui). Explicatia este
ca grupul de patru suncte care se formase ( -uiea-, -oiea-) s-a
rcdus la un triftong, prin suprimarea lui e (i, care face parte din
temd, s-a pastrat cu valoarc de consoam'i).
153. Agreez, creez. Verbelc terminate cu -ez Ia prezentul indi-
cativ, persoana intai singular ne produc oarecare dificultate, daca
tema lor se termina cue: agre-ez. cre-e:::. Unii le scriu Ia infinitiv
cui (agreia, creia), pe motiv ca Ia indicativul prezent s-ar zice
agreiazd, creiaza, altii le scriu Ia persoana a treia agreazd,
crea:::/i, de vrcmc ce infinitivul cste agrea, crea. Jncurcah.1ra vine
de Ia necunoa~terea morfologiei, iar solutia e simpla: radacina
acestor verbe este terminata in -e- (agre-, ere-); daca adaugam
sufixul infinitivului, a, ajungem Ia fonnele normale agrea, crea.
Nu este motiv sa se introduca aici un i, daca tinem seama ca
verbele sunt noi (vezi § 133 ), ~i de altfel derivatele lor sunt
160
_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ LITERELE
clar fara i: agreabil. nu agreiabil, creaturd, creator, crea{ie, nu
creiaturd, creiator, creiatie. Este deci gre~it sa se scrie creia. La
prczentul indicativ, pronuntarea ~i deci ~i scrierea persoanei intai
este agreez, creez, adica tema agre-, ere- plus desinenta -ez, ca
lucrez, format din tema lucr- ~i desinenta -ez. La persoana a treia,
temelor agre-. cre-li se adauga desincnta normala -eazd, ~i astfel
ajungcm Ia agreeazd, creeazd (paralcl cu lucr-eaza). Se vede
deci ca defectul scrierii creazd nu este, cum spunea bro~ura Aca-
demiei din 1932, case poate confunda cu conjunctivul verbului
a crede (intai ca acesta nu e folosit fara sa, al doilca ca forma cu
z e neliterara). Bineinteles, daca inaintea lui i mai este o vocala,
lucrurile se schimba: tntemeie:::, tnapoiez au persoana a treia
fntemeiazd, inapoiazd, pentru ca ~i aici. ca ~i in cazul conjuncti-
vului (vezi paragraful anterior), grupul de vocale s-a redus, prin
suprimarea lui e din mijloc.
Ceva mai complicata e situatia gerunziului. Pronuntam cu
totii agreind, creind, dar ni se recomanda sa scriem agreand,
creimd, pentru a mentine unitatea flexiunii de conjugarea intai.
154. Vocala + e. Exista ~i cazuri unde lucrurilc se petrec
invers, adica intre doua vocale vccine (dintrc care a doua estc e),
care nu formeaza diftong, se introduce un i cu rolul de consoana
despartitoare. De exemplu, forma veche oae a ajuns sa se pro-
nunte oaie. Cateodata. In aceasta situatie, i se justifica prin ctimo-
logie, alteori nu se poate cunoa~te daca reprezinta un sunet care
a existat mai demult sau daca a fost degajat de curand inaintea
lui e (cum e cazulla cuvantul oaie).
Multa vremc, ortografia noastra oficiala, in acestc cazuri,
a fost tara i, chiar daca etimologia il sprijinea: cuer,femee, 11evoe.
rde, vdpae. Motivul era accla~i ve~nic razboi dus contra grupu-
lui ie, care era socotit strain (vczi § 133). Dar daca scriem nevoe,
cum justificam aparitia unui i Ia forma articulata nevoia'? Daca
scriem scan tee, de unde i Ia infinitivul scanteia? Am mai aratat
161
MIC TRATAT DE ORTOGRAFIE - - - - - - - - - - - - - -
ca e nu altemeazii cu ia. Daca scriem riie, de unde apare i din raios?
Daca pluralul de Ia cui este cue, iar derivatul e cuer, suntem
in drept sane intrebam ce s-a fiicut cu-i, care apartine radacinii.
Daca persoana a treia de Ia sui e sue, nu ne putem explica
disparitia lui i, care face parte din tema verbului ~i nu lipse~te Ia
nici o alta forma verbala sau nominala derivata. In 1932, Acade-
mia a admis ca in toate cazurile de acest fel sa se scrie cu i.
Ce e drept, exista cuvinte imprumutate de curand unde nu se
introduce i intre doi e, de exemplufeerie, procedee, idee (arti-
culat ideea ), alee (articulat aleea ). S-ar parea deci ca regula scri-
erii e complicata, deoarece nu toate cuvintele in situatie simi lara
sunt tratate Ia fel. In realitate, regula este cat se poate de simpla,
mai bine zis nici nu se poate spune ca avem o regula speciala
pentru acest caz, ci se aplica regula generala a scrierii noastre:
ne orientam dupa pronuntare, deci scriemfemeie cui, pentru ca
se pronunta cu i, iar alee fiira i, deoarece i nu apare in pronuntare.
155. Aceia, aceea. Un caz care trebuie studiat aparte este
eel al pronumelui ($i adjectivului) demonstrativ, care Ia pluralul
masculin articulat are forma aceia. S-a hotarat ca aceasta forma
sa fie scrisa cu i, a$a cum se pronunta, iar femininul singular
articulat, de$i e pronuntat Ia fel, sa fie scris aceea. La fel se dife-
rentiazii in scris aceia.~i, masculin plural, de aceea.~i, feminin
singular, desi in pronuntare nu este nici o deosebire. Conform
principiului pe care l-am enuntat de Ia inceput, tot ce se con-
funda in pronuntare tara pericol pentru inteles poate fi confundat
si in scris, de aceea parerea mea este ca ar fi normal sa scricm ~i
la feminin aceia, aceiasi. *
* DOOM 2 : ac~la pr. m., adj. pr. postpus m. (omul-),
[ ... ] f. acg_ea [ ... ]
: ac~la~i pr. m., adj. pr. m., [ ... ] f. acg_ea,si
[ ... ]
162
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - LITERELF.
156. I+ e, a. Complicata cu adevarat este chestiunea atunci
cand prima dintre vocale este i. iar a doua e sau a. Ma refer Ia
cazuri ca vie, care se pronunta de fapt viie, articulat viia; Ia fel,
Ia imperfect, !flia, scria etc., care se pronunta ~·tiia, scriia. Ar fi
normal ca eel de-al doilea i, de vreme ce este pronuntat, sa fie
redat ~i in scris. Dar pronuntarea aici nu este Ia fel de clara Ia
toti vorbitorii ~i, chiar Ia acela~i vorbitor, Ia toate cuvintele. Pe
de alta parte, avand in vedere ca sunetul in discutie are acela~i
timbru ca vocala precedenta, nu e totdeauna u~or sa ne dam sea-
rna cu urechea dacii avern un singur sunet sau doua. Este carac-
teristic ca bro$ura din 1932 a Academiei da exemple pentru
toate grupurile de vocale, afara de -iie-, poate tocmai din dorinta
de a ocoli greutatea. Intr-adevar, ne putem pune intrebarea: in
mie (pronume), bienal etc .. pronuntam -iie, sau -ie? Am impre-
sia ca a doua ipoteza este cea justa; in orice caz, nu cred ca zicem
poeziia. Poate ca unii pronunta a$a, dar, daca pronuntarea diferii
de Ia om Ia om, ce regula stabilim?
157. Mieu, noui. Ne-au ramas de discutat doua amiinunte.
Adjectivul posesiv de persoana int:'ii era mai demult mieu. Nu
stiu pentru care motiv s-a ajuns Ia pronuntarea, ca $i generala,
meu. Aceasta este deci scrierea justa astazi $i este recomandata
inca de mai demult. Numai actorii s-au luptat multa vremc (poate
can-au renuntat complet nici pana acum) sa-l invie pe mieu.
Din motive etimologice $i poate sub pretextul de a evita o
confuzie, unii mai scriu pana azi noui in loc de noi (pluralul adjec-
tivului nou). Confuzia ar fi cu pronumele noi, dar cred cii foarte
rar cele doua cuvinte omonime apar in acela~i context. Inviitati sa
scrie noui, multi au scris in trecut ~i doui, de$i aici nu se vede nici
un prilej de confuzie. Scriem corect doi, cum se pronunta.
158. Consoanele izolate. Aici, se ivesc mult mai putine
lucruri de discutat decat Ia vocale. Cele mai multe consoane
(b, p, d, t, v, ;; m, n, 1, r) nu ridica aproape nici o problema.
163
 MIC TRATAT DE ORTOGRAFIE -------------~
Exista totu~i altele, Ia care trebuie eel putin date explicatii in
ce prive~te felul de scriere adoptat astazi.
159. ~~if. Consoanele :;.·~it. care nu se gasesc in alfabetul
latin, au fost redate cu ajutoml semnului diacritic numit sedild,
adaugat Ia literele s ~i t. Paralelismul in scrierea acestor sunete
este avantajos, dar nu corespunde, cum s-ar putea crede, unui
paralelism in pronuntare. Ce e drept, in multe cazuri, ~- provine
dintr-un s alterat de un i mmator, dupa cum adesea t provine din-
tr-un tin aceeasi situatie. Dar:> este un sunet simplu, o ~uieratoare
surda, care are drept corespondent sonor pe j, in timp ce f este
o africata surdii, compusa in realitate dint plus s, avand cores-
pondent sonor pe dz (a~a cum rostesc moldovenii si banatenii
pe z din orz sau zece). Ar fi fost deci mai natural sa nu se inven-
teze un semn special pentru {, ci sa se scrie ts (de exemplu dintsi.
tsm·d): scrierea ar fi corespuns pronuntarii si s-ar fi tacut econo-
mic de o litera in alfabet. Dacii nu s-a procedat asa, motivul a
fost probabil cas-a urmatit un mod de a scrie care sa nu indepar-
teze prea mult aspectu! romanesc de eel latin.
Cat despre :;, aici era indispensabil sa se adopte un semn nou:
s-ar fi putut folosi litera pe care o intrebuinteazii cehii si croatii
si care este adoptatii de lingvistii de pretutindeni in transcrierea
foneticii, anume .s. Dar nici cu semnul nostru nu am riimas izo-
lati, pentru ca de Ia noi !-au luat, in scrierea lor actuala, turcii.
160. C ~i g. Cele mai mari dificultiiti le provoaca literelc c si g.
In primul rand, ele servesc, fiecare, Ia notarea a trei sunete dife-
rite, cele pe care le gasim Ia initial a cuvintelor car, chiar, ceard
pe de o parte, go!, ghiol ~i giol pe de alta. In al doilea rand, se
fi)losesc litere care nu corespund nici unci realitiiti sonore, anume lz
in chiar si ghiol, sau e si i in ceard si giol. Desigur, deprinderea
noastra cu scrierea actuala ne poate da iluzia cain ceard avem
vocal a e; in realitate ins a, nu avem decat o consoana ( africata,
fonnata dint si .y), pe care francezii o scriu tch, germanii tsch,
164
LITERELE
englezii ch, maghiarii cs, polonezii cz, deci peste tot tara nici
o vocal a; alti slavi au un semn speciaL ceea ce este de fapt eel
mai justificat: in alfabetul nostru chiril ic exista o litera care ave a
valoarea ceruta ( •t), iar croatii ~i cehoslovacii, care scriu cu alfa-
betullatin, au semnul c. acceptat. ca ~i .§,de toti specialistii in
fonetica. Cea mai buna dovada ca sunetul in chestiune se pro-
nunta t:> este faptul ca, daca imprimam pe un disc de gramofon.
sa zicem, cuvantul ceapd ~i ascultam apoi punand discul sa mearga
in sens invers, auzim dpa.~t. Prin urmare, solutia ~tiintifica ar fi
fost sa scriem t:> (bincinteles, trebuia intai stabilit care semn e
adoptat pentm ~·), de exemplu t::;apd, t,mn1 pentru ceapd, ceara.
Litere in plus nu s-ar intrebuinta. caci ~i asa facem dou:i semne,
c ~i e (sau i). A doua solutie ar fi sa intrebuintam semnul admis
de foneticieni, c. La fel, giol (care in pronuntare nu are nici
un i) ar trebui scris djol sau go/. In situatia actual a insa, suntem
prea deprin~i cu formele devenite traditionale ca sa mai incer-
cam sa le schimbiim.
161. Ch ~i gh. In ce privqte sunetele pe care le scriem ch,
gh, este clar ca ele nu sunt formate, in pronnntare, cu h si ca
deci avem o litera suplimentara. Exista o posibilitate foarte simp Ia
de a ne descurca; dacii pentru sunetul initial din ceard am fi
scris ts sau ts, sau c, am fi putut rezerva litera c pentru sunetul
initial din cheie sin-am fi avut nevoie de h. Sunt limbi care, in
aceasta situatie, scriu ce-, si latina insasi era una dintre acestea,
deci solutia ar fi putut muh;umi si pc latini~ti. Daca totusi c a riimas
sa fie utilizat in ceard, putem scrie cheie cu k (deci keie), folo-
sind un semn prezent in lim bile germanice. Aceasta fmmula a
fost evitata, pentru cii litera k (imprumutata din greaca veche)
se folosca foarte putin in latinc~te (numai in prescurtari). Totusi,
panii Ia urma, am primit-o in kilogram, kilometnt, care n-ar fi
fost cazul sa fie scrise cu Iitere deosebite de cele generalizatc.
De altfel, impotriva solutiei acesteia vorbeste faptul ca sonora
corespunzatoare, g, nu are alaturi alt semn, a~a cum c il are pe
165
 MIC TRATAT DE ORTOGRAFIE -----------------~
k, :;;i e preferabil ca solutia adoptaHi pentru surda sa fie valabila
~ipentru sonora.
Intr-adevar, exact a:;;a cum c din ceara estc in realitate t~·, g
din geam este dj. Daca am fi scris t.~·ard ~i djam, am fi putut scrie
gehos pentru ghebos. Daca insii am scric ceard :;;i keie, nc-ar tre-
bui semne pentru a diferentia peg din geam de eel din ghebos,
altfcl ori am citi gheam, ori gebos. Pentru a nu fi siliti sa inven-
tam un semn nou pcntru gh, vom renunta deci Ia k.
A treia varianta in pronuntare este fonnata de sunetele muiate,
initiale in chiar, ghiol. in cazullui chiar, daca ne-am opri Ia uti-
lizarea lui k, am putea nota, a$a cum se obi$nuie$te in transcrie-
rea fonetica, surd a muiata cu k · (k 'ar), neavand ins a paralela
pentru sonora din ghebos (foneticienii scriu ~i in acest caz cu
semnul ·, deci g 'ebos). Dar am viizut mai sus cii prcferam sa rezcr-
vam ,prima" pentru accent.
162. Ci ~i gi. Pentru a nu crea perturbari prea insemnate in
ortografia actuala, cred ca putem renunta la modificari in acest
punct, sa continuam deci sa scriem ce, ci pentru f!je, l:ji si de
asemenea ce, ci pentru ts (acolo unde vocala nu are alt rol deciit
[pe] ace Ia de a marca, inainte de a, o, u sau de o consoana, pro-
nuntarea lui c cat~'): cer, eire, ceard, ciob; de asemenea, sa scriem
ge si gi pc de o parte, ghe si ghi pede alta.Trebuie sa recunosc ca
acest sistem, pe care l-am gasit nepotrivit din punctul de vedere
teoretic, nu provoaca nici un fel de gre~eli, si cred ca aceasta
este esentialul.
Raman totusi nerezolvate sunctcle finale care se aud in porci
$i rogi, in unclzi ~i unghi. Aici, scrierea este defectuoasa pentru ca
in realitate nu exista nici un sunet dupa t.>· $i dj, dupa k · ~i g ·
~i am vazut mai sus(§ 141) ca uncori se produc gre~cli Ia Iech!rii
din cauza aceasta. Solutia pe care am propus-o ~i care cred ca
ar putca fi adoptata flira sa complice invatarca ortografiei- dim-
potriva- ar fi scrierea cui scurt, deci porcl rogz unchl unghl
si aceasta solutie ar putea fi folosita ~i in i~terio~I cu;intelor:
de exemplu in chlar, ghlaur.
166
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - LITERELE
163. Z. 0 litera care a fost multa vreme prigonita este z.
Limba latina nu o cunoa~te decat in ciiteva cuvinte de origine
straina (greaca). La noi insa, sunetul z e destul de frecvent, pede
o parte prin transfonnarea lui d muiat in z (in cuvinte ca orz
din lat. hordeus), pede alta parte prin adoptarea a numcroase
cuvinte de imprumut. In diverse limbi apusene, s intre doua vocale
se pronunta z, dar continua sa fie scris s. Aceasta solutie a fost
propusa Ia noi de cei care sprijineau scrierea etimologica ~i poate
pentru nici un amanunt nu s-au depus staruinte atat de intense
:;;i de indelungate. S-a scris deci poesie, prosd,frasd, posd, basd
pentru ca cu s se scriu aceste cuvinte in franceza, in italiana
~i in alte limbi. De asemenea, s-au scris cu s adjectivul feminin
francesa (pe care de fapt noi l-am luat din greaca modema, unde
se scrie ~i se pronuntii cu z), substantivul plural casuri; deoarece
insa nu puteau fi despartite de aceste forme masculinulfrancez,
singularul caz, au ajuns ~i acestea sa fie scrise cu s (ji·ances,
cas), de~i aici s nu mai era intervocalic. De pronuntat se pro-
nunta peste tot cu z.
Incercarea a e~uat in cele din urma numai din cauza di bu-
nul-simt popular a ridiculizat-o, dici partizanii ei nu au renun-
tat de bunavoie. Ba adeptii acestui sistem savant, care ar fi
trebuit sa insemne o culme a perfectiunii $i a culturii, fliceau ei
in~i$i confuzii in scris, ajungand Ia grafii ca bisar in loc de bizar.
Pentru a sti daca trebuic sa scrii cu s sau cu Z, trebuia sa cunO$ti
etimologia cuvintelor. Bizar, care in frantuze~tc este de origine
basca, se scrie cu z (fr. bizarre); totu~i, l-am gasit scris cu s \'ntr-un
curs universitar de Iingvistica! Cum se putea atunci avea pre-
tentia ca marele public sa gaseasca peste tot solutia justa?
164. Scrieri mixte. De~i scrierca lui z intervocalic cu litera
sa fost parasita in teorie, obiceiul mai vechi de a scrie a~a a lasat
unne. Ma refer in primul rand Ia faptul ca gasim, de Ia aceea~i
riidacina, derivate scrise in chip diferit, de exemplu inclusiv dar
incluziune, oclusiv dar ocluziune; forma cu z e luata dintr-o Iimbii
167
 MIC TRATAT DE ORTOGRAFIE -------------~
modema, desigur din franceza. iar cea cu s direct din latina sau
aranjata dupa modelullatinesc. De Ia cens, sens avem derivate
cu s, ca sensibil, dar ~i cu z, ca cenzitar, senzatie, senzual etc.
Prin aceasta, sc rupe legatura intre elementele aceleiasi familii
In alte cazuri, acela~i cuvant se scrie in doua feluri, de, excmpl~
lndreptarul recomanda forma prozodie, iar filologii clasici, adesea,
scriu ~i pronunta, dupa modelul originalului grecesc,prusodie.
165. Scrieri ~i citiri gre~ite. Mai grav este faptul ca, sfatuiti
sa sCJic sin loc de z intre doua vocale, oamcnii au ajuns sa creada
ca oricc s intre doua vocale trebuic citit z, eel putin in cuvintelc
de curiind imprumutate. Dar nici in limbile de origine regula
aceasta nu este generala. in frantuze~te, de obicei, sse sCJie dublu,
ca sa se ~tie ca trebuie citit s, iar in unele cazuri e scris cu (:.
In romane~te, a fost transcris cu s ~i deci citit z. Jar dupa aceea
a inceput sa se ~i scrie cu z, a~a cum se pronunta. Astfel, s-a ajuns
Ia scrieri ~i pronuntari ca vitezd (fr. vitesse), chermezd (fr. ker-
messe),furnizor (fr.fournisseur). regizor (fr. regisseur), dizer-
ta{ie ( fr. dissertation ),.fimzcmazon ( fr.francmw;on ),.finaza ( fr.
.froisser) ~i multe altele.
Bro~ura din 1932 a Academiei nu a eliminat motivele de
confuzie in aceasta privinta. In primul rand, paragraful cu pricina
incepe in chip foarte bizar cu fraza: ,paml Ia o noua revizuire
a ortografiei, se pastreaza z ... in neologismcle scrisc in alte limbi
adcsea cu s intervocalic". Dar Ia noua revizuire cum aveau s<'i
se scrie? De fapt. toate regulile sunt valabile piimi Ia o noua
revizuire, caci comisia din 1932 nu avea nici o autoritate asupra
celei din 1953, dupa cum nici aceasta n-a puhlt da dispozitii uncia
care va face modificari peste douazeci sau treizeci de ani. De
ce tocmai in punctul acesta se anunta o noua revizuirc? Avem
aici un ecou al frictiunilor din comisie, care a incercat sa impace
lucrurile amiinand solutia. Apoi, de unde ~tie eel care invata sa
scrie romiine~te cum sunt scrise cuvintele in altc limbi? Si in
care alte limbi? Am putea intreba ~i mai mult: ~tie el totdeauna
168
----------------~~--------- _____________ LITERELE
care cuvinte sunt neologisme ~i care nu? In sfilr~it, ce inseamna
,scrise in alte limbi adesea cu s"? Uncle neologisme sunt scrise
in altc limbi mai rar cu s :;;i altele mai des? Sau ,adesea" vrca
sa zica ca printrc neologismcle in cauza sunt multe care in altc
limbi sunt scrisc cu s? lata un model de rcdactarc confuza, care
nu face cinstc celor care au emis-o, nici corpului care i-a insar-
cinat cu aceasta misiune.
166. Filozof. Dar printre exemplele date de bro~ura din 1932
gasim ~i uncle scrise ,,n alte limbi" cuss, ca asiste11t (fr. assis-
tant), bazin ( fr. bassin) unde pronuntarea ~i scricrca cu sse jus-
tifica prin ctimologie, dar apare $i z, nejustificat. Mai curios cste
insa cazullui/i/o::.of Cuvantul acesta. de origine greaca vee he.
nu se deosebe~te prin nimic de celelalte neologisme care au avut
un s intervocalic ~i, fiind pronuntate de francezi, germani etc.
cu z, au ajuns Ia noi sub aceasta ultima forma, fiind scrise a$a
cum sunt pronuntatc:jizica, analiza, bazc'i etc. Pentru a pronunta
pefilozofcu s, s-a adus candva argumcntul ca, in grece~tc, e com-
pus din philo- ,iubitor" $i sophia ,intclepciunc"; dar grecii mai
aveau ~i cuvantul zophos ,intuneric", decijilozofle ar insemna
,iubire de intuneric". Pericolul acestei rastalmaciri nu exista, dupa
cum se vede, nici in franceza. nici In germana, unde sc pronunta
cu z. De cc ar exista Ia noi? Mai adaug ca, dupa cat pot vcdea din
dictionare, greaca modema nu mai folose$tC cuvantul zophos.
Se mai aduce lnsa alt argument in sprijinul scrierii cu s: in
cartilc noastre vcchi, sc gascste scrisfilosof, cuviintul tiind Juat
pe vremea aceea direct din f,'Teaca noua, eventual printr-un inter-
mediar slav. Dar daca ne luam dupa textele vechi, vom gasi acolo
~i alte cuvinte scrise cu s:.fi'azc'i se spunea ~i se scria mai demul1
.fras sauji-asis (pentru acclea~i motive: forma vcche era luat2
direct din greaca sau din slava. iar cea de azi, dintr-o limM d~
marc circulatic, ca franceza). Nu estc cazul sa mpem scricrea de
pronuntarca actuala, nici sa o modificam pc accasta, de dragu
ciitorva texte din trecut. *
16~
MIC TRATAT DE ORTOGRAFIE - - - - - - - - - - - - - -
* DOOM2: !filosof!e/filozof!e s. f, art.filosofi.a/jilozofi.a,
g.-d. art.filoso[Iei/filozoliei; pl. fi!osofii(filozofii, a1t.
filosofiile filozofiile
167. Solutia actuala. In lndreptar, au fost examinate mai
toate cazurile litigioase sis-au dat indrumari temperate: acolo
undc forma gresita a izbutit sa se generalizczc, nu se mai fac
eforturi pentru a o lndeparta. Raman lnsa cate doua cuvinte
din aceeasi familie scrise diferit (vezi exemplele din~ 164);
chiar acelasi element de compunere apare sub doua forme, de
exemplu grecescul isos ,ega!'' a dat in matematica isoscel,
iar in fizica si chimie izotop, izomer; in aceeasi specialitate,
si inca in lingvistica, gasim isoglosd, dar izomorf E regre-
tabil, dar nu avem ce face.
lndreptarul a respins formele cu::; pentru chermesd*, desi-
nenfd, disertatie,ji·ancmason,premisd, dar a admis pe z Iajilozof,
ji~rnizor, regizor, sciziune (fr. scission), vitezd, ceea ce inseamna
o atitudine moderata. In ce rna priveste, as fi admis pe premizd,
care mi se pare generalizat in pronuntare (desi modelul este
fr. premisse), dar as fi eliminat pe fitmizor si regizor (de ce
n-am zice atunci si prof'ezor?).
Un caz ceva mai complicat este a! verbului sesiza, care e
de origine franceza (saisir) si trebuia sa devina, normal, sezisa,
forma care a si avut circulatie catava vreme. * * Verbele frantu-
zesti de acest tip capata in romaneste terminatia -isa (vezi.finisa,
vemisa), pomind de Ia forme de tlexiune ca prezentu!j/nissons,
imperfectu!finissais etc. In cazul nostru, apare o oarecare gre-
utate cauzata de sirul de consoane asemanatoare s- -z- -s, pe
care unii le-au incurcat. Mai important mi se pare alt motiv
de modificare: confuzia cu sufixul -iza din realiza, ironiza
etc., care a dus Ia formatii cafurniza (fr.fournir), ateriza (fr.
atterrir), repartiza (fr. repartir) etc. lndreptarul a admis in
aceste cazuri forma modificata.
170
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - LITERELE
* DOOM, : !cherm~za s. f., g.-d. att. chermg_zei; pl.
L
chermg_ze
** DOOM 2 : sesiz.!! (a-) vb., ind. prez. 3 sesizegzd
168. Alte cazuri de z pentru s. In frantuzeste, alaturi de verbe
ca abuser avem substantive ca abus, alaturi de substantive de
felullui confusion avem adjective ca conf'us: intre doua vocale, s
se pronunta z, iar cand devine final, de obicei nu se mai pronunta
deloc. In romaneste, nus-a putut pastra aceasta distinctie, de aceea
s-au uniformizat pronuntarea si scrierea, generalizandu-se forma
cu z: abuza, abuz, confitzie, conjitz. Au mai intervenit aici desigur
si alte cauze, de exemplu, Ia adjective, intluenta femininului,
unde s nu era final; tara indoiala, s-au produs si intluente ale altor
limbi, inten11ediare (de exemplu pentru marchiz, din fr. marquis,
vezi rus. marki:::). Totusi, aU'ituri de preciza, avem pe precis.
Un Joe aparte ocupa autobuz: terminatia -bus cste latineasca,
desprinsa din dativul omnibus ,pentru toti". Ar fi fost normal
sa-l pronuntam cu -s (aici, -sse pronunta si in frantuzeste), dar
s-a generalizat forma cu -z si e prea tarziu ca sa mai intervenim.
169. -L. Nu am de discutat aici deciit o ramasita de scriere
etimologica, anume notarea cu -ul a articolului masculin Ia sin-
gularul declinarii a doua. Toata lumea, cu exeeptia, poate, a catorva
pedanti, care vorbesc ,ca din carte", pronunta omu, drumu, nu
omul, drumul. De ce continuam sa-l scriem pe -1, care a fost
eliminat inca de acum ciiteva sute de ani? Faptul e cu atilt mai
grav cu cat disparitia lui -/ nu are cauze fonetice, ci morfolo-
gice: u a fost simtit ca articol (dupa modelullui -ide Ia plural,
unde l disparuse mai demult), deci -l a devenit inutil. Cea mai
buna dovada este faptul ca, acolo unde -l nu este articol, el n-a
fost suprimat (de exemplu, in calczt!, staul). La numele de pcrsoa-
ne, a fost de multa vreme suprimat (cu exceptia catorva grafii
171
MIC TRATAT DE ORTOGRAFIE _ __
arhaizante si pretentioase ca Onciul, Nanuf). Geografii nostri
au luat hotararea laudabila de a suprima pe -/de Ia numcle de
locuri, astfcl scriu Secu, Ramnicu etc. Ar trcbui sane dccidcm
sa facem pasul si Ia cuvintele comune, economisind in felul
acesta hatiia, cemeala si energia.
170. H, ch. Ceva mai mult vom avea de discutat cu privire
Ia h. Brosura din 1932 a Academiei ne cerea sa suprimam pc
h in ncologisme: egemoniei, ipodrom (accasta Ia p. 8, iar Ia p. 9,
unde se discuta consoanele dublc, se da ca cxemplu hippism).
Nu este lnsa catusi de putin o problema de scriere, ci una de pro-
nun tare, urmand sa scriem cum pronuntam. De ce insa brosura
Academiei impunc totusi pc h in uncle neologisme (hexametru
etc.)? Motivul nu se vcde. Si indreptarul a adoptat forma hexa-
metru, am impresia ca lmpotriva felului cum pronunta specia-
li$tii. in orice caz, forma ipodrom ramane o curiozitate: as vrea
sa ~tiu daca exista cineva care sa pronunte tjJic in loc de htpic.
Mai semnalez ca scrierea exhuherant in loc de exuherant nu
are nici un temei, radacina fiind latinescul uher, fiira h.
Si aici vom gasi contradiqii in pronuntare si deci si in scrierc:
prefixul grccesc hypo- aparc sub forma ipo- in ipotezd, ipoteCii.
ipotenuzd, dar sub forma hipo- in hipotensiune. Mai mult, indrep-
tarul ne recomanda ipostazd. dar in medicina hipostazd. Nu putem
dedit sa 0 regretam.
intr-un caz sunt cu totul de acord cu brosura din 1932 aAca-
demiei, unde se arata ca arheolog, arhitect,psilw!og (si. adaug
cu, tehniccl) sc scriu cu h si nu cu ch, caci nu pronuntam arkeolog.
arkitect (scriem insa orchestrd, pcntru ca pronuntam asa).
Scrierea etimologica cu ch in loc de h a dus, eel putin intr-un
caz, Ia o confuzic suparatoarc. Este vorba de autarclzie, cuvant
de originc veche greceasca. Fonna originala era autarkeia, com-
pusa din auto- ,insusi" si verbul arkeo ,a fide ajuns". Intelesul
compusului este ,multumirea cu ce ai tu insuti". Exista alt cuvant
172
--------------------------- LITERELE
de origine greceasca, monarhie, format din monos ,singur" si
arklw ,a conduce", deci compusul inseamna ,conducere de unul
singur'· (acelasi verb grecesc intra in compusul oligarhie). De vremc
ce s-a scris si monarchic, unii si-au inchipuit ca autarchic arc si cl
un ch pentru h, dcci au citit autarhie si !-au considcrat fonnat cu
arkheo, astfel ca intelesul a devenit ,conducerea de sine insusi". *
Mai semnalez ca brosura din 1932 propune, foarte logic, sa
se scrie sau Hristos, sau CrL>tos (se intelege ca problema e de
pronuntare), numai Christos nu, caci nimeni nu pronunta aici
sic. si h.**
/ * DOOM.,: !autarh!e (a-u-tar-1-ut-ar-) s. f., art. autar- I
I hjp, g.-d. art~ autarhi.ei; (state) pl. autarhj.i, art. autarhi.ile
DEX., : AUTARHIE, (2) autarhii, s. f. 1. Politidi
prin carC' se tinde sprc crearca unei economii nationalc
inchisc, izolate de economia a! tor tari. 2. (Rar) Stat care
practica autarhia ( 1); stare de autoizolare economica
a unui stat. [Pr.: a-u-] - Din fr. autarchic.
** DOOM 2 : *Hristos/Cristos s. propriu m.; fnainte I
I de~, dupa ~ abr. t. H.. d. H. J
171. J. Exista o moda suparatoarc de a confunda pc j cu i.
Model se gase~te nu numai in nemte~te, ci ~i In limbile slave
care folosesc alfabetul latin. Aceste limbi au un semn special
pentru j, anume z cu un semn diacritic (.:), de aceea pot folosi
litera} pentru a marca pe i consonantic, asa cum il avcm noi
in iarnd, nuroi. Noi insa, daca scriemj pentm i (Joan, Jonescu,
Trajan etc.; am vazut odata un film cu titlul Jube$te-md), ajun-
gem Ia confuzii: joe nu e totuna cu ioc. Cateodata, se defor-
meaza si pronuntarea: Jugoslavia este .,tara slavilor de sud" (iug
in limbile slave inseamna ,sud"). Multi. fara nici o justificare,
scriu Jugoslavia, ceca ce cste evident suparator. in schimb,
deoarece nu se mai ~tic care ej adcvarat si care e numai o fmma
173
MJC TRATAT DE ORTOGRAFIE _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __
de scriere pentru i, numele mare~alului sovietic Jukov a ajuns
sa fie scris ~i chiar pronuntat lukov.
S-ar parea ca scrierea cu gi pentmj, in cuvintc ca pasagiu,
curagios, nunc prive~te aici, caci s-ar reproduce in felul accsta
o pronuntare reala. De fapt, daca cineva va fi pronuntand
curagios, aceasta nu ne impiedica sa discuHim aici chestiunea,
deoarece se scrie ~i curagiu, ~i nimeni nu pronunta a~a. Trebuie
sa notam ca uncle cuvintc apar in pronuntare numai cuj (bagaj:
nimeni nu zice bagagiu) ~i altele numai cugi (cortegiu: nimcni
nu zice corte}). Mai curios e ca unii foloscsc la singular o forma,
iar Ia plural cealalta: pasaj, pasagii; ravaj, ravagii.
in privinta originii acestei despartiri, desigur ca avem
cuvintc provenind din limbi diferite: cele cuj, ca garaj, viraj,
!>·antaj, vin din frantuze~te, in timp ce cele cu gi provin din ita-
liene~te: arpegiu, omagiu, cortegiu. In lupta care s-a inc ins, suc-
cesul este in general de partea limbii franceze, caci formele cu
-aj se inmultesc in dauna celor cu -agiu (totu~i, cele cu -egiu
rezista mai bine ).
Exista insa ~i cazuri unde scrierea cu gnu este decat o imi-
tare a celei franceze. Astfel, de~i zicem mesaj, eel care il poarta
este mesager, a~a cum se scric in frantuzc~tc. La fcl, dc~i sc spunc
lenjuri, lenjerci, se scrie uneori (unii ~i pronunta) lingerie, dupa
mode lui francezei scrise. in special in textele comerciale (reclame
si altele similare) au abundat intr-o vreme formele frantuzite
cu g: carton age, stelage, rugiuri, sergiuri. Odata am citit chiar
dirigiabil. Astazi, cred ca aceasta faza este depa~ita.
La uncle familii de cuvinte. diferenta de scriere s-a inrada-
cinat astfel incat nu mai putem reveni: verbul a corija are derivatul
corigent. S-a zis intr-o vreme ~i corijent, *dar aceasta pronun-
tare a putut parea straina, deoarece unele persoane care nu ~tiau
bine romane~te ziceau wjent in Joe de urgent ~i altclc Ia fel. De
asemenea, lui dirija ii corespunde diriginte. Totu~i, negligent
a fost eliminat in favoarea lui neglijent, mai aproape de forma
verb ala neglija.
174
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - LITERELE
* DOOM 2 : !corij~nt/cori~nt adj. m., s. m., pl. cori-
jgn{ilcoriggn{i; adj. f., s. f., g.-d. corijgntcilcoriggntcl,
pl. corijgnte/coriggnte
172. X. Un semn absolut inutil, care insa ne vine din lati-
ne~te, ~i de aceea e protejat, este x. Valoarea lui nu se deosebe~tc
prin nimic de aceea a gmpului cs sau ks. Desigur, suntem obi~­
nuiti cu el ~i ni s-ar pare a curios sa scriemfics sau acscl, dar prin
aceasta am senti un semn, ceca ce ar constitui un avantaj destul
de serios. Ni se recomanda, de altfel, sa scriem fmbdcsi, ticsi,
pentm di nu sunt cuvinte intemationale ~i nu vin din latine~te;
pe de alta parte,facsimil nu se scrie cu x, pcntm ca e compus
(in Iatine~te) dinjac ~i simile, dar nu toata lumea ~tie aceasta.
De altfel, ~ijix e format in latine~te din radacinafig- ~i sufixul
-so-. Alexandru se scrie cu x, dar Alecsandri cu cs. Cu memori-
zarea acestor lucmri ne batem capul in mod inutil. Cu cat ar ti
mai simplu daca am scrie peste tot, a~a cum pronuntam, cs?!
Alt folos pe care l-am obtine prin suprimarea lui x ar fi sim-
plificarea scrierii la plural. Astazi, stam pe ganduri ~i nu ne dam
seama u~or daca trebuie sa scriemfic$i, cum pronuntam, mpand
lcgatura formala cu singulaml, saufixi, mcntinand accasta lega-
tura, dar contraziciind pronuntarca. Singulamlfics s-ar impaca
insa foarte bine cu pluraluljiqi.
Inca un amanunt in legatura cu x: dupa modelul frantuzesc,
il citim de multe ori gz, nu cs: examen, exista, executa, exemplu,
tara sa putem stabili o regula generala, caci pronuntam cu cs
cuvinte ca maxilar, oxigen, relaxa, exagerat, exigent. Am intalnit
gre~eli de doua tipuri. 1. Pe o firma, am citit xzecutcl (probabil
zugravul citea pe x ca ics, deci cuvantul a~a cum 1-a scris trebuia
pronuntat icszecuta). 2. In manuscrise, am intalnit forme ca
exgzemplu, exgzistci (probabil cu gandul sa fie ~i cum sunt scrise,
~i cum sunt citite). Unii pedanti i~i dau osteneala sa pronunte
175
 MIC TRATAT DE ORTOGRAFIE
foarte apasat cs, ca sa arate ca ei $tiu cum se sctie. Am auzit astfel
ecsecutd, ecsamen. Fie ca vom pastra pronuntarea cu gz. fie
ca vom renunta Ia ea, ar trebui sa scriem a~a cum se pronunta.
173. Qu. Daca in cazul lui x latina ne-a binecuvantat cu o
litera pentru doua sunete, exista in schimb un caz unde intrebuin(a
doua litere pentru un singur sunct. E vorba de grupul qu (~i de
sonora corespunzatoare gu), care nu era scmn nici pcntru o con-
soana ~i o vocal a, cum s-ar parea, nici pcntru doua consoane ( cv)
cum citim noi, ci descmna un k, deci o consoana simpla, pro-
nuntat insa cu varfl!llimbii ridicat spre fundul gurii ~i cu buzele
rotunjitc. De remarcat ca q nu apare in scris dedit insotit de u,
dcci ar fi putut foarte bine sa fie scris ~i simplu q cu aceea~i valoarc.
In romfme~te, sunetul nus-a pastrat, ci a devenit sau p, cand um1a
una (patru din quattuor), sau c, dind urma un e sau un i ( cinci
din quinque). Din limbi straine moderne apoi, au fost !mpru-
mutate cuvinte in care figma gntpul de litere qu, iar noi am adoptat
in fiecare caz pronuntarea din limba de unde am imprumutat
cuviintul; de asemenea din latine$te, citind cum am putut, am
imprumutat direct cuvinte cu acest grup. A~a se face ca unii au
pronuntat ~i au scris ecvator (aceasta scriere ~i pronuntare era
inca recomandata in 1932), altii, cei m<~i multi, ecuator (scrierc
recomandata de indreptar, cu adaosul ca se despartc in silabe
ctHt, impotriva ctimologiei). Toata lumea zice acvariu, acl'i!/i,
consecvent, dar iara~i toata lumea zice acuareld (aici, indrep-
tand accepta despartirca, cu care sunt de acord, a-c~w), acua-
forte, ecua{ie. Din frantuzeste au fost luate cuvinte pronunt<~te
cu k muiat, de excmplu echilateral (in latinqte era aequi- ),
achizi{ie (lat. acquisitio) etc. Pcntm un singur cuvant, au circulat
trei feluri de scriere: Fecvent (cum se pronunta azi), frequent
~ifrecuent. Regula justa, adoptata inca din 1932, este sa se scrie
cum se pronun(a.
176
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - LITERELE
Mai trebuie pomenite doua cazuri de asimilare a celor doua
consoane, de altfelin doua directii diferite: pede o parte, se 1ntal-
ne$te, in scrierea oamenilor mai putin instruiti, deligvent; pe de
alta parte, alaturi de fonna recomandata, sechestru, se pronunta.
~i unii ~i scriu. secfestru.
in ce prive~te primul exemplu: forma corecta este delincvem
(e adevarat cain delict nu este n, ceca ce se explica prin regulile
morfologiei latine: in acela~i feL gasim ca formatii paralele pe
tangenfd ~i contact); delicvent, daca ar fi format in latine~te,
n-ar insemna ,care pacatuie~te'', ci ,care se tope~te".
Explicatia f01melor cu gv ~i cu cf este ca c e surd (se pro-
nunta tara vibratia coardelor vocalc ), iar v c son or ( coardele
vocale vibreaza cand il pronuntam). Tntr-un caz s-a asimilat c
~i a devenit sonor, deci g, in celalalt caz s-a asimilat v ~i a
devenit surd, deci f
174. Gu. Paralel cu surda qu, latina avea ~i sonora gu, dar
accasta nu se pastrase deciit dupa n (altmintrelea, grupul de litcre
gu se citea g plus u), deci putcm vorbi de grupulngu. Si acesta
a disparut in romiinqte, transformat In acelea~i conditii ca qu
(lingua a devenit limhd, sanguis a devenit sange). Ca neologisme
insa, avem cuvinte ca lingvist, sangvin, pe care unii le pronunta si
mai ales le scriu/inguist, sanguin. In mod inconsecvent, indrep-
taru/ prescrie lingvist, dar sanguin. *
* DOOM2 : ~sangvin (sang-vin) adj. m., pl. sangvini; I
1
i1 f. sangv£nci, pl. sangvine I
175. Grupuri cu -s. De~i s precedat de r, l se pastrcaza in
cuvintele romanesti mai vechi (muls, scurs) ~i chiar prccedat
de n, acolo unde n a fost mentinut (eventual reintrodus) prin
analogie cu formele din aceea~i familie care nu aveau un s
dupa n (de exemplu, tuns dupa tun d), Ia neologismele in care
177

M!C TRATAT DE ORTOGRAF!E ··~---------
s figureaza dupa una dintrc aceste consoane s-a produs o
oarecarc zapaceala In pronuntarc, uneori s tiind pronun~at z.
Accasta, din cauza ca uncle cuvinte vin din ncmte~te, undc
in cazurile acestea se citeste z (altele vin din frantuzeste, unde
se citeste s; dar chiar si francczii citesc in uncle cazuri z).
Vechca noastra Academic a recomandat peste tots, nu numai
in cuvinte ca consistent, sensibil, unde francezii pronunta cu
s si noi am acceptat in general acccasi forma, ci $i in cuvinte
pe care toata lumea Ia noi le pronunta cu z. de exemplu In
cenzura (in frantuze$te, censure se pronun~a cu s) ~i chiar in
tranzac{ie, tranzit, pe care si francezii lc pronunt<l cu z. lndrep-
larul restabile$te regula genera Hi: se scrie cum se pronunta in
limba literara, deci consistent, sensibil, dar senzual. cenzurd,
tranzac(ie, tranzit.
0 a doua serie de cxcmple e formata din cuvinte caper-
secuta, convulsiune, impu!siv, universitate. consul. pentru care
a existat, ~i poate mai exista, o pronuntare regional a cu z, con-
damnata de dictionarcle normative.
176. Grupuri cu s-(sau z-(. Urmcaza Ia discutic grupurile
de consoane care incep cu s sau cu z. Lasand pentru un paragraf
UJmator cazurile in cares apartine unui prefix. le vom vedea aici
pe celelalte. Cand s (sau z) e urmat de 11, m, vechea Academic
daduse o regula cu totul arbitrara: se va scrie groamic, obraznic,
paznic, pentru ca z aparc clar in formelc de baza gruazd, obraz,
pazci, ceca ce pare bine fundamentat, dar in continuarc sc spunca
in bro$ura din 1932 ca Ia fel se vor scrie cu z $i ,alte cuvinte
te1minate In -nic: praznic, ndpraznic", de asta data rara nici o
motivare, iar in toate celelalte cazuri se impunea scrierea cu s,
chiar daca pronuntarca c cu z, deci agheasmd, cismd, glesnd
etc. De cc? Mister.
Un amanunt care merita sa fie luat in seama, dar care a scapat
redactorului bro~urii, este faptul ca inainte de m $ide n asimi-
larea luis (adica transfmmarea lui In z) nu este generala. Astfel,
17R
LJTERELE
daca limba noastra nu poate distinge in principiu pc sb de ::b,
pentm ca, oricare grafie am adopta-o, nu se poate pronunta deciit
zb, in schimb distingc dcstul de binc pc sm, sn de zm, zn, ~i faptul
acesta se vede clar Ia uncle exernple citate in bro~ura. Astfel,
pronuntarea considerata in general ca buna este amortismem,
avertisment, basm, casnic, lesne, naprasnic, trdsni (chiar daca se
mai gasesc unii care pronunta cu z), dar hezna, caznd, cizmd,
gleznd, zmeu, zmeurd; e drept ca unii scriu ~i poate chiar pronunta
obrasnic, cismar, smeu, pedant $i afectat (voi reveni asupra aces-
tci situatii), a~a cum altii zic, neglijent, caznic, zmc[ntclnd.
Ca prin minune, Ia toate cuvintele de origine slava sau
maghiara, prommtarea noastra literara e Ia fel cu cea din limba
de origine, ceca cc inseamna can-am inventat noi distinctia, ci
am primit-o gata stabilita ciind am imprumutat cuvintelc siam
pastrat-o pana azi. At1mci ce motiv avem sa amestecam toate si
sa cream un conflict artificial intre pronuntare ~i scriere?
Cam aceea~i cste situatia grupului sl (zl). Se poatc pronunta
zlah in Joe de slab, dare u~or de vazut ca aceasta pronuntare nu
poate fi considerata literara; si in cazul acesta diferentierea e de
ordin etimologic: mdslinci, sliinina au fost lmprumutatc cu s, pc
cand razlet, zldtar cu z (totu~i, originalul slav a! lui zloata e cu s).
177. Sufixele -ism, -asm. Cuvintele formate cu aceste
sufixe constih1ie o problema ccva mai dclicata. Originea lndc-
partata a sufixelor estc in greaca vcche, dar cuvintele formate
cu ele au ajuns Ia noi pe cai diferite, uncle prin slava, altele
prin limbile apuscne. Printrc cxemplelc mai vechi, gasim
uncle a caror formatie nu c clara pentru cine nu stie greccste,
astfel ca sufixul nu se poate recunoa~te, deci s-a putut stator-
nici pronuntarea cu z, de exemplu agheazmd, catapeteaznui,
mireazma; totu$i, J~ulreptarul impunc Ia toate accstea scricrca
cu s, ca si Ia cuvintele intrate recent In limba, de felullui sar-
casm, fantasmd.
179
MIC TRATAT DE ORTOGRAFIE
Adevarul este ca ~i cuvintele fom1ate cu -ism, lmprumutate
de curiind, se pronunta tot cu z, ceca ce e cu atat mai de intclcs
cu cat In mai toate limbile modeme se pronunta cu z, dqi se
scriu cu s (In ruse~te se ~i scriu cu z). Totu~i. le scriem cu s: colecti-
vism, imperialism, reumatism. Poate ca Ia impunerea acestei sc1ieri
a contribuit In primul rand etimologia, dar exista ~i un argument
de alt ordin: scriind cu z, s-ar rupe legatura cu sufixul inrudit -ist
(sau -ast), de exemplu alaturi de imperialism este imperialist,
alaturi de sarcasm, sarcastic etc. Totu~i, paralel cu aceste sufixe
este -iza, care se scrie cu z: socia/iza etc.
178. Prefixe. 0 problema mai ampla este cea a scrierii con-
soanelor finale ale prefixelor. Inca din latinc~te sc poate observa
ca accstc consoanc au tcndinta de a se modifica In raport cu
initiala temelor Ia care sunt ata~ate. AstfeL ad~fero devine ajfero,
ad-gero se schimba In aggero, ad-tenuo in attenuo ~i a~a mai
departe. Faptele de acest fel au uneori inriiurire piina ~i in limba
noastra de azi, iar altele, similare, apar Ia elementele de compu-
nere actuate. De exemplu. Ia prefixele latine~ti in-, con-, ultima
consoana sc schimba in I ciind tema incepe cuI ~i, de asemenea,
se schimba in r inaintea unci teme care inccpc cur etc.: in-licitus
devine il/icitus, con-ruptus se schimba in corruptus. DarIa diverse
epoci manuscrisele prezinta exemple de scriere cu in!-, conr-.
Este aici o permanenta contradictie intre doua tendintc, dintre
care prima urmare~te simplificarea pronuntarii prin asimilarea
celor doua consoane, iar a doua urmare~te clarificarea intelesului
prin revenirea Ia forma originara a prefixului. Cand una, cand
cealalta dintre aceste doua tendinte invinge momentan in scrierea
copi~tilor, ceca ce duce Ia o varietate nesfiir~ita a manuscriselor.
inca in zilele noastre, in romiineste, se mai pot lntiilni urme
ale aceastei lupte: corupt, care reprezinta fom1a latina nonnala,
cu prefixul asimilat (corruptus), a cedat locul, in multe manuscrise
romane~ti, lui conrupt (multi ~i pronunta a~a), caci eel care scrie
180
----------------------------------------- LTTERELE
este con~tient ca fom1a primitiva a prefixului este con- (a~a cum
apare, de exemplu. In con-duce). Totu~i, cum se va vedea indata,
tcndinta general a in limba noastra este sa sc asimilcze consoana
finala a prefixului.
179. im-, com-. Prefixt!l nostru in- (In neologisme, ~i in-), pc
care il gasim in cuvinte ca intipdri (insufla), cum ~i omonimul
lui negativ in- (incalculahil), se pronunta im- (im-) nu numai
inaintca lui m, ci ~i inaintea lui b,p (accstea sw1t consoane labia\c,
adica sc pronunta cu o explozie a buzelor, ca ~i m, prin urmare
transfonnarea lui n in m se explica prin asimilare): zlnbdrbdta,
impiedica, imprima, imposihil. Totu~i, in cazul ciind urmeaza
un m, ni se cere sa pastram in scris pen de Ia in- (fnmormanta),
dar Ia in- se renunta cu totul Ia consoana (imobil), in confor-
mitate cu pronuntarea.
Si Ia con- gasim schimbarea lui n In m inaintc de consoanc
labiale: combate, compune: inainte de m, consoana tinala a preti-
xului se suprima (comasa), ca ~i Ia in-.
180. Des-, riiz-. Mai complicate sunt lucrurile Ia prcfixcle
terminate ins,:::, prima fiind surda, a doua sonora. Aceeasi dis-
tinctic intre surde si sonore se face ~i Ia altc consoane: surdc
sunt p, t, c,j; :), iar sonorelc corcspunzatoarc sunt b, d, g, v,j;
sa mai adaugam surdele care nu au corespondenta sonora (eel
putin in limba literara), h ~i r, si sonorele care in principiu nu
au corespondent surd, m, n, r, I. Ori de ciite ori un prefix tcr-
minat ins este alipit Ia o tema care incepe cu o consoana sonora,
trebuie sane a~teptam Ia prefacerea luis in Z, prin asimilare, si,
invers, ori de ciitc ori un prefix terminat in ::: este pus inaintea
unci temc care incepe cu o consoana surda, trebuie sa ne a~tcptam
Ia prefacerea lui z ins. Prefixele cele mai uzitate, care urmeaza
sa fie discutatc aici, sunt des- (dez- ), de originc latina, ~i rdz-
(rds- ), de miginc slava (poatc totu~i cu tm amcstec latin): des~face.
dar dez-lega, rdz-buna, dar rds-turna. Alte prefixe, de origine
181
I\1IC TRATAT DE ORTOGRAFIE
slava, ca iz-, is-, desi inHilnite in cuvinte romanesti, nu sunt in
general identificate de vorbitori, din cauza ca numai rareori
avem alaturi forme tara prefix (iz-goni; formatiile ca isprdvi
sunt neanalizabile in romane~te).
Multa vreme, regula oficiala a fost ca in toate aceste cuvinte
sa se foloseasca s (chiar daca originalul slav are z), din ura prin-
cipiala contra literei z, socotita ,straina". De pronuntat, desigur
ca era greu cu s: ineercati sa ziceti rds-buna, des-lega ~i veti
vedea ca trebuie o sfortare pentru aceasta.
Bro~ura din 1932 a Academiei Romane a imbunatatit in oare-
care masura situatia, caci, in cazul prefixelor de origine slava,
recomanda sa se scrie cu z, de exemplu rdzboi, izbi. Regula nu
e insa formulata corect, in primul rand din cauza ca sunt cazuri
unde consoana urmatoare e surda, deci atat pronuntarea noastra,
cat si originalul slav prezinta un s: uistigni, ispiti; in a! doilea
rand, exista cazuri des chiar inainte de consoana sonora, de exem-
plu in islaz (pe care nu ~tiu de ce si indreptarul i! accepta sub
fonna izlaz). Prin urmare, ~i aici urmeaza sa aplidtm regula gcne-
rala: se scrie cu s sau cu z, dupa cum se pronunta.
Dar, daca bro~ura din 1932 1-a acceptat pes !a prefixele de
origine slava, cand e vorba de cele mo~tenite din latineste, sau
care se pot confunda cu cele mostenite din latineste, uita de toate
intentiile bune, care aveau in vedere simplificarea, ~i da regula
lipsit~ de logica: des- dimane invariabil, chiar dacii e urmat de
o vocal a sau de o consoana sonora. Aceasta regula este in con-
tradictie cu faptul, recunoscut chiar in aceea~i fraza, ca pronun-
tarea, in cazurile indicate, este cu z. S-a pretins sa scriem cu s,
desamdgi, deslega, desvdta, pe motiv ca, daca s-ar tine seama de
toate variatiile de pronuntare, ar trebui sa scriem si de.)·- in deschide
~ide)- in desgheura. Motivul nu e serios, caci, daca intr-adcvar
a~a s-ar pronunta in limba literara, sau eel putin in cea mai mare
parte a graiurilor populare, am scrie a~a ~i n-ar fi nici o nenoro-
cire. Daca nu scriem cu $ ~i cu j este pentm ca pronuntarea aceasta
nu este admisa. indreptarul restabile~te ~i aici situatia, indicand
182
LITERELE
scrierea conforma cu pronuntarea: deschide, destinde, dar dez-
amdgi, dezlega, dezvd(a.
181. Prefixul s-, z-. Mai exista un prefix pe care noi in general
nu-l putem identifica tara a cunoa~te istoria limbii; e compus
dintr-un singur sunet, s- sau z- (exemple analizabile: s-coborf,
z-bate). Acest prefix provine din latine~te in uncle cuvinte, ca
scoate, zbura, din slava in alte cuvinte, ca sjar~·i, zdrobi; ~i intr-un
caz, ~i in celalalt, originalul este cu s-. Bro~ura Academiei ne da
~i aici o regula rupta de pronuntare, caci ne cere s~ sc~iem .peste
tot cu -s ~i, in mod bizar, adauga in aceea~i categone ~~ cuvmtelc
care incep cu z- plus consoana, fara ca acest z sa fie prefix, de
exemplu zmeu (originalul slav este cu z-). Regula aceasta este cu
atilt mai curioasa cu cat, dupa numai diteva randuri, ni se spune
ca in corpul cuvintelor se scrie totdeauna z inaintea consoane-
lor,b, d, g: ndzbdtie, brazdd, guzgan". De ceo regula ~a incepu~
~i alta in mijloc? Numai din placerea de a face scnerca m~1
grea? indreptarul restabilc~te norma corecta, anumc vom sene
cum pronuntam, zbura, zbiera, zdrohi, zgomot etc.
182. Prefixe terminate in b. Tot in legatura cu asimilarea
consoanei finale a prcfixelor, trebuie sa nc ocupam de formatiile
cu pretixe de origine latina ca ab- (abtine, absolu~), -.ob- (ob(ine:
observa, obtuz), cu sub- (suhteran, subsemnat), md1ferent daca
sunt mostenite sau impmmutate de curand. Inca din limba latina,
consoan~ finala b se asimila cu o surda urmatoare ~i se pronunta p,
exact a~a cum se pronunta ~i astazi in romanqte. De unde ins.a
in cazul celorlalte prefixc romanii admiteau in scriere forma asi-
milata (im-, il-, ir- in loc de in-; com-, col-, cor- pentm con-; ag-,
a!-, ar- pentru ad- etc.), cfmd e vorba de prefixele terminat~
in b, aceasta consoana ramane constanta in scriere ~i numm
rareori gasim fonne cup-, datorate unor oameni lipsiti de cu~­
tura side obicei in cuvinte a caror etimologie nu era transparenta.
Obi;nuinta s-a pastrat ~i in limbile moderne care au mo~tenit
MIC TRATAT DE ORTOGRAFIE - - - - - - - - - - - - - ·
sau au imprumutat cuvinte latine~ti formate cu prefixe termi-
nate cu b- ~i chiar ~i in limbile scrise cu alfabetul chirilic (de
excmplu, in rusa ~i in bulgara se scriu cu b cuvinte ca absolut,
observa, subsidii). Si Ia noi traditia este sa se scrie cu h aceste
cuvinte ~i altele ca cele citate mai sus (chiar daca sunt neanali-
zabilc pcntru noi, ca de exemplu sub(ire). Rar apar notatii ca
apsent, suptil, ~i anume in scrierea celor mai putin instruiti.
Pentru a respecta principiul general al conformarii cu pro-
nuntarea ~i pentru uniformizarea tratamentului prefixelor, ar
urma sa introduccm ~i aici, in scris, asimilarea. Defectul nu ar
fi atat cas-ar putea pierde sentimentul unitatii prefixului (de vreme
ce acest sentiment nu se pierde in cazul celorlalte pre fixe), cat
ca limba romana s-ar singulariza fata de toatc cclclaltc limbi
care cunosc cuvintclc in chcstiunc (pana ~i ceha, foarte con-
secventa in materie de scriere fonetica, pastreaza aici pe b).
Dar daca continuam sa scriem cub, ne izbim de alt inconvenient:
nu totdeauna scntimentul fonnatiei exista; de cxcmplu, cine
i~i da seama din ce e compus subtire? Continuand sa-l scriem
cub, putem de~tepta ideea ca grupul pt in general trebuie scris
bt, chiar acolo undc nu avem nici un prefix, de cxcmplu in lapte
sau luptd. Nu cred insa cas-ar mai putca parasi scrierea cub.
Prind ocazia sa spun doua cuvinte ~i in legatura cu prepozitia
sub, care nu vine, cum s-ar putea crede, din lat. sub, ci din lat.
subtus, care a dcvcnit in mod nonnal supt, sup, su (ceea ce scriem
dedesubt se pronunta de fapt cup), iar inainte de consoanc
sonore, eel putin in uncle cazuri, sub. Aceasta din mma forma
s-a gcneralizat in secolul trccut, fiind socotita (nu tocmai just)
ca urma~a a latincscului sub.
183. Consoane duble. Numim, poate nu tocmai corect, con-
soane duble grupul format din doua consoane la fel. Nunc pun
nici o problema, eel putin aici, cxemplclc in care se scrie de doua
ori Ia rand aceea~i consoana, dar cu pronuntari diferite, de exemplu
184
_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ L!TERELE
ce in acces, accident, succes, unde repetarea este indispensabila
atata timp cat cele doua consoane, diferite intre ele, nu pot fi
marcate prin litere diferite. Mai putin ne intereseaza cazurile
de g dublu, pcntru ca, in general, in pronuntare primul disparc
~i deci este eliminat ~i in scris: conform cu etimologia, ar trebui
sa scriem ~i sa pronuntam exaggera, suggera; rareori, ~i numai
la eel de-al do ilea cxemplu, se aude pronuntarea cu doi g, copi-
ata din frantuze~te.
Sunt altc consoane pe care le gasim uneori scrise de doua
ori, ~i acelea vor retinc mai multa vreme atentia noastra.
184. Ss. Foarte multa lume a scris in trecut la noi, ~i unii mai
scriu ~i azi, cu doi s cuvintcle masd (cu intelesul de ,multime"),
casd (de bani) ~i rasa (de ani male), conformandu-se astfel unei
dispozitii mai vechi a Academiei. Motivul care ni se da este
ca, daca Ie scriem cu un singur s, accste cuvinte sc pot confunda
cu masd (pe care se mananca), cu casd (de locuit) ~i cu rasd (haina
calugarului, sau femininul participiului ras). Totu~i Academia,
in bro~ura din 1932, a revenit ~i, de atunci, cuvintele pomenite
se scriu oficial cu un singur s. Si pe buna dreptate. Putcm oare
sane inchipuim ca cineva, citind un text privitor Ia caii de rasa,
ar intelege ca e vorba de ,caii de haina calugarului"? Cati oare
dintre cei care parcurg aceste randuri au avut vreodata in viata
ocazia sa scrie ceva despre rasa calugareasca? In orice caz, in
vorbire nu se face nici o deosebire intre omonimele care for-
mcaza cele trei perechi amintitc, de aceea nu e nevoic sa se
faca nici in scris. Altminterea, ar trebui extinsa metoda dublarii
consoanelor la foarte multe cuvinte, caci lista omonimelor nu
se margine~te la seria citata. De altfel, de ce nu diferentiem ~i
haina calugarului de femininul adjectivului ras? Omonimia estc
periculoasa numai cand prive~te cuvinte care se intalnesc in ace-
lea~i contexte, de exemplu daca am avea acela~i cuvant pentru
,palarie" ~i ,caciula" s-ar produce confuzii, dar atunci distinctia
ar trebui tacuta in primul rand in vorbire.
185
MIC TRATAT DE ORTOGRAFIE - - - - - - - - - - - - - -
Am auzit argumentandu-se ~i in alt chip: trebuie sa scriem
cassd, pentru cain frantuze~te acest cuvant (caisse) are doi s.
Dar de ce ~i rassd, pentru care nu se poate folosi acela~i argu-
ment ('in frantuze~te se scrie race)? Side ce trebuie scrierea noastra
sa se potriveasca cu cea franceza?
Cat de putin serve~te pentru diferentiere scrierea cu doi s se
poate vedea ~i din faptul ca foarte repede deosebirea de notare
a lnceput sa se piarda: cei care au lnvatat sa scrie cassd, cu
doi s, au introdus consoana dubla ~i acolo unde e vorba de cia-
dire. In trecut, se scria Cassa O$tirii, Cassa Asigurdrilor Sociale,
care, evident, nu erau depozite de bani, ci sedii de organizatii,
deci complicarea ortografiei nu a nispuns catu~i de putin sco-
pului In vederea caruia a fost adoptatiL
185. Ll. Un caz particular este eel al cuviintului cellalt. Fiind
vorba de un compus din eel ~i aft, s-ar parea ca nu este nici un
motiv sa-l scriem cuI dublu. Cu toate acestea, este un fapt constatat
ca nimeni nu pronunta celalt. Se zice de obicei cellalt ~i, dadi
pronuntam a~a, nimic nu s-ar opune sa ~i scriem a~ a (eu am
scris multa vreme cu doi !). Existenta termenului a! doilea, -lalt,
se demonstreaza prin celelalte forme flexionare: celuilalt, cea-
laltd, ceilal{i, ce!elalte (vezi si adverbullaola!ta), deci forma cellalt
cste perfect justificata. Totu~i, o prejudecata lmpotriva geminarii
a facut sa se incetateneasca ce!dlalt, astazi foarte raspiindit ~i
in pronuntare. Singura parte proasta e cape baza lui s-a trecut
Ia femininul absurd cealdlaltd.
186. Nn. Dar problema cea mai importanta In materie de
consoane duble este cea a cuvintelor formate cu prefixul fn-:
daca tema incepc cu n-, in mod normal vom avea doi n Ia rand.
S-a scris multi'i vrcme, fara nici o socoteala, fnnainte cu doi n,
inegri cu unul singur. Bro~ura Academiei, in 1932, a dat o regula,
$i chiar una justa: se scrie cu doi 11 ,numai in cuvintc derivate
din forme romiine~ti; astfel cele cu pref. in-, pus lnaintea unui
186
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - LITERELE
cuvant incepator cu n: inndbu$i, fnnegri, fnnoda, innoi, fnnopta,
f11nota. Scrierile fn11ai11te, di11nainte, fnndl(a sunt nejustificate".
Regula este justa numai ca intentie, nu ~i ca formulare; ca de
obicei autorul s-a lasat tarat pe panta etimologica: de undc ~tie
vorbit~rul nespecialist ca fn11dbu$i, fnnota sunt compuse? In
realitate, trebuie sa spunem can va fi scris dublu acolo unde for-
matia este analizabila, deci in cazullui innebuni (in-+ nebun),
fnnegri (fn- + negnt), fnnoda (fn- + nod), fnnopta (fn- + noapte),
fnnora (fn- + nor) etc. Cit despre indhu.~i, inota, ineca ~i altele,
numai cei care cunosc is tori a limbii pot ~ti ca tema lor primitiva
lncepea cu n-; pentru a nu obliga pe toata lumea sa lnvete eti-
mologia, le vom scrie cu un singur 11. Cu atiit mai mult trebuie
sa scriem cu un singur n cuvintele ca inainte, inapoi, fnalt, unde
tema primitiva incepea cu a. fndreptarul a restabilit si aici
lucrurile, orientiind scrierea in sensu! just.
187. Nume straine. Ajungem Ia numele straine, apoi Ia cuvin-
telc recent imprumutate, care ne dau de multe ori mare bataie
de cap. In alfabetul chirilic, numele straine se transcriu a~a cum
sunt citite, ~i binelnteles Ia tel se facea Ia noi piina dupa mijlocul
secolului trecut. Voltaire se scria Voller, Bordeaux se scria Bordo
~i a~a mai departe. Procedeul are un singur defect, acela ca nu
recunosti numele ciind e scris In limba de origine, deci nu-l poti
identifica In cataloage, pe hiirti etc. De exemplu, daca gase~ti
in ruse$tC numelc frantuzcsc scris Sampe, n-ai de unde ~ti daci'i
In frantuzc~te se scrie Sempe, Sampaix, Sempaie sau altcumva.
Am vazut o carte a sctiitorului sovietic Ilin, In traducere francezii.
Fiind vorba acolo de un arheolog englez, traducatorul francez n-a
stiut cum sa-i transcrie numele; urmarea a fost ca 1-a scris intr-un
fel, pc ghicite, apoi a pus lntre paranteze alta scriere posibila,
adaugiind semnul intrebiirii: Leiardnachel (Lee Ward Nashel?).
S-ar putea obiecta ca marele public, care nu ~tie limbi straine
~i nu face traduceri, nu are pentru ce sa se intereseze de scrierea
originala a numelor. Dar 'in vremea noastra, pe de o parte nivelul
187

MIC TRATAT DE ORTOGRAFIE - - - - - - - - - - - - - - -
de instmctiune e mult mai ridicat decat in secolul trecut, pe de
alta parte mijloacele de comunicatie s-au dezvoltat atat de mult,
)neat aproape oricine intra, macar din cand in cand. in contact
cu straini. ale caror nume trcbuic sa ~tic sa le scrie.
De aceea, gasesc justa regula ca numele straine se scriu ca i'n
limba de origine, cu exceptia unora, in special a unor nume de
locuri, care s-au incetatenit de multa vreme sub o forma deosebita
de cea Ia care s-a ajuns asUizi in tara respectiva. Deci scriem
Londra, nu London cain engleze~te, Marsilia, nu Marseille ca
in frantuze~te. ~i, natural. pronuntam a~a cum scricm. Se mai
fac ~i greseli, de exemplu Editura Academiei primeste adcsea
scrison (~i nu numai din tara noastnl) pe care numele strazii
e scris Gutemberg (In Joe de Gutenberg).
Sistemul propus are totu~i un mare defect: cititorul care nu
cunoa~te limba de origine nu ~tie sa pronunte ~i astfel se ajunge
Ia defonnari ale numelor. Evident ca rostirea nu este mai putin
important<i dccat scrierea. Cand eram in clasele primare, la tara,
toti colegii mei pronuntau neviork, in trei silabe, in loc de niuic)rk,
in doua silabe (scris New York). ~i astazi multi zic Bruxel (daca
nu chiar Bnlxeles) in loc de Bnlsel, ~i a~a mai departe. Fabrica
de automobile din Cehoslovacia se nume~te Skoda (scris Skoda),
iar Ia noi toata lumea ii zice Scuda.
188. Scriere hipercorecta. Pede alta parte, cei care ~tiu ca
numele straine se scriu cu alta ortografic deciit ale noastre, ca au
diverse scmne necorespunzatoare pronuntarii (din punctul nostm
de vedere) ~i lit ere pe care noi nu le lntrebuintam de obicei, ca
w, y etc., introduc astfel de semne in numele straine chiar fiira
motivare etimologica. In frantuze~te, de exemplu, se vede scris
bolchevick, cu un ck frccvent in cuvintele germane, dar inexis-
tent in msc~te; Ia fel beylick (vezi in romiine~te beilic, din turcescul
beylik, fiira c), bifteck (originalul englez este beef-steak).
Daca Ia numele frantuzc~ti ~i mai ales engleze~ti se mai poate
intelege ca se compliea scrierea, caci originalul e bazat mai
LITERELE
mult pe etimologie decat pe pronuntare, e curios ca adesea, in
trecut, se introduceau litcre straine la numelc mse~ti, scrisc corcct
a~a cum se pronunta. Am vazut astfel scrieri ca DostojewsA.y in
Joe de Dostoievski, TschaikowsA.y pentru Ceaikovski, Glazounov
pentm Glazunov, Wolga, Wera in loc de Volga, Vera etc. Acestc
gre~eli sunt insa de domeniul trecutului.
Ideca ca un nume sau un cuvant strain trebuic sa contina
litere straine face ravagii ~i in alte cazuri, Ia cuvinte comune,
de cxemplu cand fr. manucure devine manuqure (acum s-a imp us
scrierea ~i pronuntarea manichiurd), cand cnglczescul speaker
devine, getmanizat, speacker (azi s-a impus forma spiclzer).
Cuvintcle francezc capata uneori aspect cnglezcsc, de cxemplu
essai a fost scris un timp essay (astazi e romfmizat corect in
eseu); pe liste, la restaurante am vazut odinioara cartofi pay
(in Joe de paille), iar mquefnrt se transformase in mckford. Cat
despre englezescul plum-cake, l-am vazut scris plonk-kek (sa
juri ca e finlandez!).
Se intampla uneori ca litera straina sa se gaseasca in adevar
in euvantul rcspectiv, dar in alt Joe deeat eel unde e pus: am
vazut scris Hypo/it in Joe de Hipolyt, Silvya pentm Sylvia (cu
un y, de altfel, foarte discutabil din punctul de vedere etimo-
logic, chiar in prima silaba).
189. Nume romane~ti. Obiceiul de a scrie in numele straine
litere care nu se pronunta. eonsoane dublc, litcre care se pro-
nunta altfel decat se seriu sau pe care nu lc avem in alfabetul
noastm aduce uncle pe1turbari in scrierea numelor de persoana
romane~ti. Pentru a se singulariza, pcntru ada numelui un caracter
exotic, deci ,distins", i se impmmuta o ortografie neromaneasca.
Las la o patic cxemplele din epoca noastra eroiea (Negruzzi
eu zz pentm t, Rosetti in Joe de Ruse!, Russo in Joe de Rusu.
Lahovary cu y pentm i) ~i rna opresc numai Ia eazurile mai noi:
Kiritescu, Theudorescu, Clzristea (pentru Chiritescu, Teodorescu,
Cristea) gasesc o vaga scuza in etimologia lor greceasca. Dar
189
MIC TRATAT DE ORTOGRAFIE - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - LITERELE

Mitty, Nelly, Mitzy nu se explica decat prin incercarea de a imita
Apusul. Ce sa mai zicem de Poppescu, lonnescu ~i altele de acest
fel? Am avut ci'mdva un elev care iscalea Mes!finii. Odata am
intalnit chiar ~i semnatura Consttantinescu. Este adevarat ca
In privinta numelor de persoana exista deplina libertate: se scrie
Petrascu pentru Piitra$CU, Romniceanu pentru Riimniceanu
(vezi § 117) etc. Aceasta libertate, in fond, este daunatoare, pentru
ca introduce nesiguranta in ortografie, nesiguranta care se
rasfrange ~i asupra numelor comune.
a devenit eseu, complet romanizat, in douazeci sau treizeci de
ani. Eng1ezescu1folklore a fost scris a~a, pana nu demult, pe
firma Arhivei de folklore, iar astazi se scrie Institutul de F ole!or.
Frantuzescullinge e scris acum lenj; chOmeur, dupa o perioada
de ezitare, in care a fost scris cu o ortografie hibrida ,mmeur,
a ajuns Ia forma actuata, somer, complet romaneasca. De curio-
zitate, am cercetat o colectie a ziarului Adeviirul de Ia sfar~itul
secolului trecut, unde am gas it reclame ale pharmaciilor, anun-
ciuri ale magasinelor, forme care astazi nu se mai folosesc nicaieri.

190. Cuvinte de imprumut. Mai curioasa este chestiunea

adaptarii treptatc Ia scrierea noastra a cuvintelor comune impru-
mutate din limbile cu scriere etimologica. In general, cei care
introduc asemenea cuvinte cunosc limba din care imprumuta,
~tiu deci ~i cum se scrie ~i cum se pronunta acolo cuvintele.
Avand in vedere ca e vorba de clemente straine, necunoscute
limbii noastre, ei lc pronunta ~i lc scriu cu formcle originare. De
exemplu, scriu interview ~i citesc interviu, scriu yacht ~i citesc
iot. Cand se raspandesc in public, aceste cuvinte ajung sa fie pro-
nun tate a~a cum sunt scrise, de exemplu iaht, sau sa-~i modifice
scrierca pentru a o potrivi cu pronuntarea, de exemplu interviu.
Prin urmare, perioada in care cxista o difcrcnta intre scricre ~i
pronuntare cste in general de scurta durata, caci, i'ntr-un fcl sau
altul, unificarca se face rcpede. 1 Cuvantul francez essai (vezi § 188)

1
Vezi J. Byck, ,Orthographe et pronunciation des mots recents en
roumain", in Bulletin linguistique, II, 1934, pp. 242 ~i urm. Dupa predarea
Ia editura a prezentului volum. au apamt ciiteva lucrari ~i studii de care va
trcbui sa se tina scama pe viitor: G. Beldescu, Ortografia in $Cuald, Editura
Didactica ~i Pedagogica, Bucure~ti, 1973. Florenta Sadeanu, Dictionar
de pronuntare- Nume proprii s(l·dine, Editura Enciclopedica Romiina,
Bucure~ti, 1973; Vasile Breban, Maria Bojan. Elena Co~ulea, Doina Nego-
mireanu, Valentina Serban, Sabina Teiu~, Limba rumiind curectd (problemc
de ortografie, gramatica ~i Iexie), Editura Stiintifica, Bucure~ti, 1973;
Dumitm Mazilu, Despiirtirea anapoda a cuvintelor (cu o foarte lunga
lista de excmple adunate din presa), in Romania literarii, nr. 46/1973
(15 noiembrie ), p. 26.

190 191
 CUPRlNS

Tatdl meu (Dumitru Graur) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7

Nota asupra edi(iei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
Sigle ~·i abrevieri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11

INTRODUCERE
1. Ordinea capitolelor 13
2. Limba scrisa ~i limba vorbitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
3. Scurt istoric a! scrierii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
4. Necesitatea revizuirii scrierii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
5. Sistemc aproape foneticc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
6. Ortografii etimologicc ~i foneticc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
7. Ortografia fonologica. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
8. Ce i'mpiedica adoptarea scrierii fonologicc . . . . . . . . . . . . . . . 24
9. Situatia de Ia noi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
I 0. Scurt istoric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
11. Reforme succesive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
12. Anarhia ortografica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
13. Reforma din 1953 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
14. Grc~cli de corectura . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
15. Eventuale modificari . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31

FRAZA Sl PROPOZITIA
16. Generalitati . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
17. Semnele de punctuatie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33

193
 MIC TRATAT DE ORTOGRAFIE - - - - - - - - - - - - - - ______________________________________ CUPRINS

18. Punctul •••••• 0 0 •••••••••••••••••• 0 ••••••••••••••••

35 50. Cratima despartitoare? .............................. . 66
I 9. Punctul ~i virgula .................................. . 37 51. Apostroful ....................................... . 66
20. Doua puncte ...................................... . 38 52. Unde se mai pune apostrof .......................... . 6S
21. Punctele de suspensie .............................. . 39 53. Parantezele ....................................... . 69
22. Virgula, generalitati ................................ . 41 54. Intcrcalari ........................................ . 70
23. Virgula intre parti de propozitie diferite 42 55. Alte intrcbuintari ale parantezelor ..................... . 71
24. Virgula inaintea propozitiilor secundare ................ . 42 56. Parantezele franccze ............................... . 72
25. Intercalari ........................................ . 44 57. Paranteza ~i punctul ................................ . 73
26. Situatia propozitiilor atributive 44 58. Paranteza ~i virgula ................................ . 73
27. Situatia propozitiilor circumstantiale ................... . 46 59. Parantezc drepte ~i cursive .......................... . 74
28. Inversiuni •••• 0 •••••••••••••••••••••••• 0 ••••• 0 •••••
48 60. Semnele citarii .................................... . 75
29. Propozitiile subiective .............................. . 49 6 I . Ghilimcle de mai multe feluri ........................ . 76
30. Propozitiile de acela~i fel ............................ . 50 62. Alte lntrebuintari ale ghilimelelor ..................... . 78
31. Virgula inainte de ~·i ................................ . 50 63. Ghilimelele fata de celelalte semne .................... . 80
32. Si nu inlocuie~te automat virgula ..................... . 51 64. Ghilimelele ~i sublinierca ........................... . SI
33. Valorile lui ~·i ..................................... . 52 65. Alineatul ......................................... . S2
34. Si dupa intercalari .................................. 52
35. Virgula ~i fnsii, deci, G$adar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53 CUVANTUL
36. Virgula intre piirti de propozitie similare . . . . . . . . . . . . . . . . . 54 66. Gencralitati . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . S3
37. Virgu!a intre parti de propozitie nesimilare . . . . . . . . . . . . . . . 55 67. Un cuvant, sau mai multe'? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
38. Virgula ca marca a e1ipsei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57 68. Cine hotara~te'? ..................................... 86
39. Preocupari estetice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57 69. Se scriu lntr-un cuviint . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . S6
40. Semnul lntrebarii •• 0 ••••••••••••••••••••••••••••••••
57 70. Altfel ~i altfel . .................. · · .. · · · · · · · · · · · · · · · S7
41. Semnul intrebarii cu punct ........................... . 59 71. Formatii cu bine- .................................. . 87
42. lnterogative lara semn de intrebare .................... . 59 72. Numai ~i nu mai ................................... . ss
43. Semnul exclamarii ................................. . 60 73. Odatii ~i o data .................................. . 90
44. Pauza ........................................... . 61 74. Formatii cu vreo ~i nici ............................. . 91
45. Cratima .......................................... . 62 75. Formatii cu ne- . ................................... . 93
46. Sinereza .......................................... 64 76. Formatii cu de- .................................... . 94
47. Cratima intre cuvinte accentuate ...................... . 64 77. Formatii cu fn-, fntr- ............................... . 96
48. Formule rimate ~i repetitii ........................... . 65 78. Prcpozitii compuse ................................. . 97
49. Cratima cu sensu! de ,pana Ia" 65 79. Conjunctii .................. · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 98

1Q4 195
 M!C TRATAT DE ORTOGRAFIE
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - CUPRINS

80. Prefixe ......................................... . 99 I 06. Nume de institutii 120

81. Despartirea cu cratima .......................... . 100 107. Acccntul ..... . 121
82. Cum scriem in altc cazuri? ...................... . 101 108. Accentul in scris . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122
109. Ce acccntc notam .................................. 123
SILABA
II 0. Accentul ~i despiirtirea in silabe 124
83. Gencralitati ............................ . 102
84. Mula cum liquida . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103
L!TERELE
85. A1te gmpuri de consoane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . I 03
Ill. Generalitiiti ................. . 125
86. Compuse ~i derivate cu pre fixe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . I 04
112. Vocalcle izolatc 126
87. Cuvinte1e cu cratimii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . I 05
113. £ .... 126
88. imbinare gre~ita . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106
114 . .4 .............................................. . 127
115. ,.{ dupii .y,j ......... . 127
PRESCURTARI
116. Sufixele -arie, -erie ........................ . 129
89. Generalitati . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . I 08
117. f 130
90. Cuvintcle de spccialitaie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108
118. Pruteste actua1e ...... . 132
91. Formule generalizatc .............................. . 109
119. Exccptii cu cl ...................... · · · · · · · · · · · · · · · 133
92. Prescurtari nerecomandabile 110 120. [_! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133
93. Numere prescurtate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110
121. Vocalele in grup .................... · . · · · · · · 134
94. Numerale in formulc prescurtate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Ill
122. Diftongii .............................. · ·. · · · · · · · · 134
95. Prescurtari in citire.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112
123. EA ...................... ·.······················ 135
124. OA 135
SEMNE SPECIALE
125. EO ........................ · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 136
96. Generalitati ...................................... . 113
126. !A ~i EA ............................. · · ·. · · · · · · · · 136
97. Majusculele sunt necesare? .......................... 113
127. Pronumele ea ................ · · · · · · · · · · · · · · · · · · 137
98. 0 procedurii anarhicii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115
12R. lmpcrt't:ctu1 vcrbelor de conjugarea a IV-a 138
99. Eliminarea unor majuscule . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116
129. EA ~i A . . . . . . . . . . . . . ··············· 140
I 00. Propun alte minuscule . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116
130. EA dinE............. ..·············· 140
I 01. Majuscule pentm delimitarea textului . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117
131. Sufixul -eald ........ . 141
I 02. Numele proprii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117
132. Desinenta -eazd ............... · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 142
I 03. Categorii intermediare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118
133. IE ......................... ·. · · · · · · · · · · · · · 142
104. Majuscule pcntru difcrentieri semanticc? . . . . . . . . . . . . . . . 119
134. El ........ · · · · 145
105. Scrierea numclor proprii compuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11 9
135. Diftongii cui , ....... . 144

196
197
 _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ CUPRINS
MIC TRATAT DE ORTOGRAFJE - - - - - - - - - - - - - -

136. Pronuntarea lui i ................................... 148
137. Gre~eli de citire ................................... 149
138. Scriere neconsecventa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150
139. Gre~eli de ortografie ............................... 150
140. Trebuie o distinctie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151
141. I scurt . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . I 52
142. Folosirea lui i scurt ................................ 153
143. Terminatiilc -ii ~i -iii ............................... 154
144.Fi~ifii .......................................... 155
145. l scurt dupa consoane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15 5
146. Ar fi greu? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 156
147. Acela$i etc ........................................ 156
148. Diftongi cu -u ..................................... 157
149. U final .......................................... 157
150. Gre~eli de pronuntare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 158
151. Grupuri de trei vocale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159
152. Grupuri de patru voca1e ............................. 160
153. Agreez, creez ..................................... 160
154. Vocala + e . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161
155. Aceia, aceea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 162
156. I+ e, a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163
157. Mieu, noui . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163
158. Consoanele izolate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163
168. Alte cazuri de z pentru s ............................ 171
169. -L .............................................. 171
170. H, ch ............................................ 172
171. J . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 173
172. X ............................................... 175
173.Qu .............................................. 176
174. Gu .............................................. 177
175. Grupuri cu -s . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 177
176. Grupuri cu s- [sau z-] . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 178
177. Sufixele -ism, -asm ................................ 179
17&. Prefixe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 180
179. fm-, com- 181
180. Des-, raz- 181
181. Prefixul s-, z- .................................... . 183
182. Prefixe terminate In b ............................. . 183
183. Consoane duble .................................. . 184
184. Ss ............................................. . 185
185. Ll ............................................. . 186
186. Nn ............................................. . 186
187. Nume straine 187
188. Scrierc hipercorecta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 188
189. Nume romane~ti ................................... 189
190. Cuvinte de lmprumut . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 190

159.S~it ............................................ 164

160. C~ig ........................................... 164
161. Ch ~i gh ......................................... 165
162. Ci ~i gi .......................................... 166
163. z ............................................... 167
164. Scrieri mixte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 167
165. Scrieri ~i citiri gre~ite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 168
166. Filozof . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169
167. Solutia actuala 170

198