Universitatea „Valahia” din Târgoviște

Facultatea de Științe politice, Litere și comunicare

Specializare: Limba și literatura română-engleză

Anul universitar: 2021-2022

Alexandru Rosetti
Lucrare de seminar

Profesor coordonator: Student susținător:

Lect. dr. Cristina Furtună Bogdan Mihaela

1
Cuprins

Date biografice
Cariera didactică
Activitatea academică
Memorialistul
Moartea
Lucrări
Bibliografie

2
 Alexandru Rosetti

Alexandru Rosetti (n. 20 octombrie 1895, București, România – d. 27 februarie 1990,

București, România) a fost un reputat lingvist și filolog român, editor, pedagog, istoric al
limbii române, patron spiritual al școlii românești de lingvistică. Profesor la Facultatea de
Litere din București, Alexandru Rosetti a fost unul dintre patronii spirituali ai școlii
lingvistice de la București, alături de nume importante precum Theodor Capidan, Jacques
Byck, Iorgu Iordan sau Alexandru Graur. A fost membru titular al Academiei Române din
1948.
Alexandru Rosetti era un urmaș al familiei prințului Rosetti. A fost fiul lui Petre
Rosetti Bălănescu, avocat și moșier, și al Zoei (născută Cornescu), fiica lui C. C. Cornescu,
autorul cărții Manualul vânătorului (1874). A urmat școala primară la Câmpulung-Muscel și
liceul „Gheorghe Lazăr” din București (bacalaureat în 1914). A urmat cursurile Facultății de
Litere (1916-1920), întrerupte în timpul războiului când a fost mobilizat pe front și rănit în
luptele de la Mărășești (1917). I-a avut profesori pe Ovid Densusianu, Ion Bianu, I. A.
Candrea, Dimitrie Onciul. Și-a susținut doctoratul la Sorbona, Paris, cu teza Recherches sur la
phonétique du roumain au XVI-e siècle (Paris, 1926)1. La Paris s-a căsătorit cu Maria Rallet.
A ajuns în 1933 directorul Fundației Regale pentru Literatură și Artă a regelui Carol II, cea
mai prestigioasă editură din România din epoca interbelică (este director până în 1947). De la
bun început obiectivele sale erau complexe: în primul rând publicarea de ediții critice ale
scriitorilor clasici români, a colecției „Energia", unde regele Carol propunea tipărirea de cărți
de aventură, ediții definitive ale scriitorilor contemporani.2

Careiera didactică și titluri academice

După ce a obținut titlul de doctor în litere la Sorbona a devenit conferențiar universitar

de fonetică generală și experimentală în 1928, apoi profesor în 1932 la Facultatea de Litere și
Filozofie din București. Din 1938 a fost titularul Catedrei de limba română.
În perioada 1945-1946 a fost decan al Facultății de Litere și Filosofie, iar între anii
1946-1948 - rector al Universității din București.
Din anul 1963 a fost directorul Centrului de cercetări fonetice și dialectologice al
Academiei. A primit titlurile de Doctor honoris causa al Universităților din Montpellier și din
Aix-en-Provence. A fost membru corespondent al Academiei suedeze și membru al
Academiei iugoslave din Zagreb. A fost ales membru în biroul Societății internaționale de
științe fonetice și membru în Comitetul internațional al slaviștilor. A obținut Premiul de Stat
în 1962 și distincția de Om de știință emerit în 1965.
Activitatea de filolog a lui Alexandru Rosetti se întinde pe aproape șapte decenii de
muncă intensă, coroborată de pasiunea sa extraordinară pentru bibliofilie. Atât în epoca
interbelică, cât și în perioada comunistă, Rosetti s-a ocupat de editarea unor opere complete

1
Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu (coordonatori). Dicționarul scriitorilor români. R-Z. Articolul Rosetti
Alexandru, scris de Mircea Zaciu. Editura Albatros, București 2002, pp.95-97
2
https://www.agerpres.ro/documentare/2020/02/27/o-personalitate-pe-zi-alexandru-rosetti-lingvist-si-filolog-
membru-titular-al-academiei-romane--456345

3
ale scriitorilor și cronicarilor români ca Miron Costin, Ion Neculce, Grigore Ureche sau Ion
Luca Caragiale (la această ediție lucrând alături de Silvian Iosifescu, Șerban Cioculescu și
Liviu Călin). Rosetti a inițiat și publicat primele ediții critice ale operelor lui Hașdeu,
Alexandru Odobescu, Ion Heliade Rădulescu, Nicolae Bălcescu. De importanță națională și
internațională rămân studiile și cercetările sale lingvistice, cu precădere trebuie precizat
interesul pe care l-a arătat pentru istoria limbii române, cu susținerea unor teorii proprii de o
mare originalitate, recunoscute pentru acribia și metodele cu care acesta operează. Prin
studiile sale de limbă românească veche, de fonetică și dialectologie , prin utilizarea unor
instrumente de cercetare noi, de exemplu fonetica experimentală, a adus contribuții
primordiale în cercetarea științifică a limbii române. A promovat direcții noi ale cercetării :
lingvistica matematică și structurală.
A fost unul dintre cei mai profunzi cunoscători ai limbii române, pe care a studiat-o
printr-o vastă documentare istorică. În prefața la „Istoria limbii române” a scris : „Limba
română este reprezentanta latinei vorbite în mod neîntrerupt, din momentul stabilirii stăpânirii
romane în părțile orientale ale Imperiului și până astăzi.”
A fost directorul editurii „Cultura Națională” a cărei redacție, în ultimul ei avatar, se
instalase în pasajul Maca.3

Activitatea academică

Profesor de filologie la Facultatea de Litere din București (titularul cursului de istoria

limbii române vreme de câteva decenii), academicianul Alexandru Rosetti a lăsat nenumărate
lucrări de specialitate, publicate în țară și Occident (în special în Franța și Danemarca). Este
cunoscut ca unul dintre cei mai longevivi membri ai Academiei Române, rămânând titularul
acestui înalt for chiar și în perioada socialist-comunistă, când o parte importantă dintre
academicienii care nu aderaseră la noua doctrină își pierduseră titlul academic la fel ca și titlul
de profesor universitar (fiind astfel excluși complet din viața publică). Astfel, câțiva lingviști
importanți ca Iorgu Iordan, Alexandru Graur, Jacques Byck, Ion Coteanu și apoi Alexandru
Rosetti se dovediseră părtinitori (favorabili) noii structuri politice, rămânând în înaltele foruri
științifice și culturale și activând de asemenea ca profesori universitari. Totodată Institutul de
Lingvistică din București al Academiei Române îi poartă numele (alături de cel al lui Iorgu
Iordan).

Memorialistul

Rosetti rămâne printre puținii oameni de cultură din România care au cunoscut o parte
semnificativă dintre intelectualii români și străini ai secolului în care a trăit. A întreținut o
corespondență notabilă cu George Călinescu și Tudor Vianu, dar și cu profesori de renume
din Occident. A scris mai multe memorii de călătorie: Note din Grecia (1938), Diverse (Note
de drum, amintiri eseuri) (1961), Cartea albă (1968), Călătorii și portrete (1977), Note din
Grecia, India, Israel. Diverse. Cartea albă.(Editura Minerva, 1970).

3
Hotărârea nr. 281/1963 privind acordarea Premiului de Stat al Republicii Populare Romane pe anul 1962

4
 Moartea

Alexandru Rosetti se stinge la 27 februarie 1990 la locuința sa din București, în urma

unui incident electric. Moartea sa este descrisă și de Gheorghe Florescu, unul dintre
cunoscuții săi, în cartea sa Confesiunile unui cafegiu. De altfel, Rosetti este unul dintre puținii
intelectuali români activi în perioada interbelică ce au supravețuit Revoluției din decembrie
1989 (un alt caz similar este cel al cunoscutei Cella Delavrancea).

Lucrări

•Alexandru Rosetti, Istoria limbii române, București: Editura Științifică, 1964 -1966;
•Alexandru Rosetti, Istoria limbii române, de la origini până în secolul al XVII-lea,
Editura pentru Literatură, București, 1968;
•Alexandru Rosetti et al., Istoria literaturii române, București: Editura Academiei
Republicii Socialiste România, 1968 - 1973;
•Ediții ale Istoriei limbii române
•Limba română în secolul al XVI-lea, Cartea Românească, București, 1932; ed. a 2-a,
revăzută și adăugită: Istoria limbii române, VI: Din secolul al XIII-lea până în secolul al
XVII-lea, Fundația pentru Literatură și Artă, București, 1946; ed. a 3-a:Limba română în
secolele al XIII-lea-al XVI-lea, Editura Academiei R.P.R., București, 1956; ed. a 4-a, Editura
Științifică, București, 1966
•Istoria limbii române, I: Limba latină, Fundația pentru Literatură și Artă, București,
1938; ed.a 2-a, revăzută și adăugită, București, 1940; ed. a 3-a, Editura Științifică, București,
1960; ed. a 4-a, Editura Științifică, București, 1964
•Istoria limbii române, II:Limbile balcanice, Fundația pentru Literatură și Artă,
București, 1938; ed. a 2-a, revăzută și adăugită, București, 1943; ed.a 3-a, Editura Academiei
R.P.R., București, 1961; ed.a 4-a, Editura Științifică, București, 1964
•Istoria limbii române, III: Limbile slave meridionale, Fundația pentru Literatură și
Artă, București, 1940; Influența limbilor slave meridionale asupra limbii române, ed. a 2-a,
Editura de Stat, București, 1950; Influența limbilor slave meridionale asupra limbii române
(secolele VI-XII), ed. a 4-a, Editura Academiei R.P.R., București, 1962;ed.a 5-a, Editura
Științifică, București, 1964
•Istoria limbii române, IV: Româna comună, Casa Școalelor și a Culturii Poporului,
București, 1941; ed. a 2-a, revăzută și adăugită, Editura Științifică, București, 1966
•Istoria limbii române, V: Secolele XII-XV, Editura Științifică, București, 1966
•Istoria limbii române, VI
•Istoria limbii române literare (în colaborare cu Liviu Onu și Boris Cazacu) Istoria
limbii române literare, I, De la origini până la începutul secolului al XVIII-lea, Editura

5
Științifică, București, 1961; II, De la începutul secolului al XVIII-lea până la începutul
secolului al XIX-lea4

4
https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Rosetti#cite_ref-8f379db9a173b0a3147ac8822aa1d4e4_1-0

6
Bibliografie

Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu (coordonatori). Dicționarul scriitorilor români. R-Z.
Articolul Rosetti Alexandru, scris de Mircea Zaciu. Editura Albatros, București 2002

Hotărârea nr. 281/1963 privind acordarea Premiului de Stat al Republicii Populare Romane pe anul
1962

https://www.agerpres.ro/documentare/2020/02/27/o-personalitate-pe-zi-alexandru-rosetti-lingvist-
si-filolog-membru-titular-al-academiei-romane--456345

https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Rosetti#cite_ref-8f379db9a173b0a3147ac8822aa1d4e4_1-0