Sextil Pușcariu

Sextil Iosif Pușcariu sau, mai scurt, Sextil Pușcariu (n. 4

ianuarie 1877, Brașov - d. 5 mai 1948, Bran) a fost un
filolog și lingvist, istoric literar, pedagog, cronicar muzical
și teatral, publicist și academician român de origine
aromână (macedoromână) (vezi: Hristu Cândroveanu,
"Un veac de poezie aromână")
 Locul lui Sextil Pușcariu în cultura română

Lingvistul a scris peste 400 de lucrări de o mare valoare

științifică, a inițiat și a coordonat Dicționarul limbii române
(Dicționarul tezaur al Academiei) și Atlasul lingvistic român. A
fondat și a condus revista Dacoromania și a întemeiat, în
toamna anului 1919, Muzeul Limbii Române din Cluj.
Dicționarul Tezaur al Limbii Române a fost continuat de la litera
B, de unde îl lăsase Hasdeu, până la litera L (lojniță). Acestei
lucrări i-a dedicat Sextil Pușcariu cea mai mare parte a vieții, din
ea rezultând, pe lângă volumele Dicționarului, numeroase studii
de lexicologie, uneori cu accente memorialistice. A fost unul
dintre cei mai mari lingviști ai României, adevărat șef de școală
și și-a desfășurat activitatea în următoarele domenii:

Dezbaterea problemelor esențiale ale romanității și ale

latinității limbii române;
Cunoașterea aspectelor cu caracter normativ (ortografie,
sistemul fonetic și fonologic al limbii noastre);
Fundamentarea lexicografiei și a geografiei lingvistice
românești;
Promovarea unor metode noi de studiere a vocabularului.
De-a lungul vieții Sextil Pușcariu a aprofundat numeroase
aspecte ale culturii naționale, de la filologie la artă, de la istorie
la critică literară, a scris versuri și schițe, cronici muzicale și
teatrale, a întreținut legături strânse cu numeroși reprezentanți
ai culturii noastre.
Datorită concepției sale înnoitoare asupra limbii, Sextil Pușcariu
este considerat un precursor al lingvisticii integrale[1], curent
lingvistic al cărui părinte a fost Eugeniu Coșeriu

Biografie
Sextil Pușcariu a urmat studiile gimnaziale și liceale la Brașov, la
actualul Colegiu Național „Andrei Șaguna”, după care pleacă
pentru studiile superioare universitare în Germania, la Leipzig
(1895 -1899), apoi în Franța, la Paris (1899 - 1901) și în Austria,
la Viena (1902 - 1904). Devine doctor în filosofie al Universității
din Leipzig în 1899, respectiv docent privat pentru filologia
românească la Universitatea din Viena (1904 - 1906). Devine
profesor extraordinar începând din anul 1906, a fost titularul
catedrei de limbă și literatură română timp de zece ani
(începând cu anul 1908) și decanul Facultății de Filosofie de la
Universitatea din Cernăuți în 1918. Inițiază și conduce ziarul
Glasul Bucovinei apărut la 22 octombrie 1918, cea mai activă și
răspândită publicație românească din Bucovina. Participă activ
la unirea Bucovinei cu România. În primăvara lui 1919 i se oferă
postul de ministru al Bucovinei la București, dar refuză,
preferând să rămână un om de știință. Este numit comisar
general al Consiliului Dirigent privind organizarea Universității
Daciei Superioare din Cluj după Unirea Transilvaniei cu
România, care purta înainte de Marea Unire denumirea de
Universitatea Franz Josef. Devine primul rector român al
Universității din Cluj și pune temelia Muzeului Limbii Române
(1919), primul institut românesc de lingvistică. Va fi numit
membru în delegația României la Liga Națiunilor de la Geneva
(1922 - 1925). Devine reprezentantul României la Institutul
Internațional de Cooperație Intelectuală de pe lângă Societatea
Națiunilor (1922) și membru în Comitetul Internațional de
Lingvistică începând cu anul 1936. Din 1926, profesor de
filologie română la Universitatea din Cluj. A condus revistele
Glasul Bucovinei din Cernăuți (1918) și Cultura din Cluj (1924).

Sextil Pușcariu și Mișcarea Legionară

După crearea Legiunii Arhanghelului Mihail, Sextil Pușcariu își
manifestă simpatia față de mișcarea extremistă, ca mulți alți
intelectualii ai epocii, și chiar acceptă să devină membru al
senatului legionar. În discursul lui Sextil Pușcariu, la
Deschiderea Universității Transilvane la Sibiu, al cărei rector
fusese numit, apare următorul pasaj semnificativ:[2]
Cu dragostea, care e principiul de bază al Mișcării Legionare,
apropiați-vă de dascălii voștri ... V-o spune vouă unul care,
atunci când a trecut prin Cluj sicriul lui Moța și Marin, n-a
considerat ca atâția alții din generația sa că sacrificiul lor a fost
un gest inutil de fanatism, ci a crezut în „Învierea prin moarte”.
De aceea a spus câteva cuvinte de bun rămas, în numele
Universității, celui ce ca președinte al societății „Petru Maior”, a
fost un apostol al studențimii clujene. Când spiritul de sacrificiu
legionar și altruismul totalitar al lui Ionel Moța îi vor însufleți
deopotrivă pe profesorii și studenții acestei Universități, atunci
... putem avea încredințarea deplină că suntem folositori
acestei țări, Regelui, care veghează cu iubire asupra ei,
înțeleptului Conducător al Statului și vrednicului conducător al
Mișcării Legionare.
După 23 august 1944 încep atacurile la adresa lui Pușcariu.
Ziarul comunist "România liberă" publică rubrica "Figuri de
trădători", vizând profesori universitari și alți intelectuali, în
care apare și următorul material[3]:

„Figuri de TRĂDĂTORI: SEXTIL PUȘCARIU

Are circumstanțe atenuante: de mic copil a fost nemțit. Născut
la Bran, pe vechea frontieră, el a înclinat totuși în direcția opusă
nouă. Studiile secundare și le-a făcut la Viena, și până astăzi știe
nemțește mai bine decât românește. S’a specializat totuși în
istoria limbii române. Deși obtuz la minte, a reușit să devină
profesor universitar. Odată cu înflorirea cămășilor verzi, Sextil
Pușcariu, om de peste 60 de ani, se declară legionar,
colaborează la „Buna Vestire” și devine membru al senatului
legionar. A rămas de pomină telegrama lui către părintele
Moța, căruia îi scria că-l invidiază fiindcă i-a murit băiatul pe
frontul fascist spaniol. A fost astfel unul dintre inspiratorii
ororilor și masacrelor legionare. Ca plată, amicul lui,
Gamillscheg, îl numește director la Institutului român din Berlin,
fiind plătit însă de guvernul român. Evenimentele din Ianuarie
1941 îl surprind la Berlin. După zdrobire rebeliunii, el
transformă Institutul din Berlin într’un centru oficial de
propagandă legionară, în legătură directă cu Horia Sima.
Studenții nelegionari erau pur și simplu expulzați: – Cine nu e
înscris în legiune nu are ce căuta la Universitar(!), le spunea de
la obraz Pușcariu. Un timp el a fost salariat oficial al guvernului
nazist, care îl întrebuința ca un mijloc de presiune asupra lui
Antonescu.
Astăzi Pușcariu se plimbă liber pe stradă și nimeni nu-l
deranjează. Ce așteaptă guvernul ca să-l aresteze?
T. D.”
Sextil Pușcariu a refuzat să emigreze, deși familia regală îl
invitase să facă parte din suita care urma să primească
aprobarea de a părăsi țara împreună cu Regele Mihai și cu
Regina Elena, în ianuarie 1948[4]. Anchetat în mai multe
rânduri de autoritățile comuniste pentru apartenența la Garda
de Fier, Sextil Pușcariu moare la vârsta de 71 de ani, la 5 mai
1948, la Bran, fiind înmormântat la Brașov în data de 7 mai
1948.

În timpul regimului comunist scrierile lui Sextil Pușcariu au fost

în mare parte puse la index, câteva lucrări făcând totuși
excepție. Fișele de la Dicționarul Tezaur al Limbii Române,
reprezentând munca sa de o viață, au fost revizuite ideologic
chiar de un elev al său, Dimitrie Macrea, care va deveni ulterior
un important lingvist al epocii comuniste.

Opere selective
Etymologisches Wörterbuch der rumänischen Sprache. I.
Lateinisches Element mit Berücksichtigung aller romanischen
Sprachen, Heidelberg, 1905.
Studii istroromâne, vol. I-III , București, 1906-1929.
Zur Rekonstruktion des Urrumänischen, Halle, 1910.
Dicționarul limbii române (literele A-C, F-L, până la cuvântul
lojniță), București, 1913-1948 (coordonare).
Istoria literaturii române. Epoca veche, Sibiu, 1921, ed. a II-a,
1930, ed. a III-a, 1936; reeditată în 1987.
Limba română, vol. I, Privire generală, București, 1940;
reeditată în 1976; vol. II, Rostirea, 1959; reeditată în 1994.
Călare pe două veacuri, București, 1968.
Cercetări și studii, București, 1974.
Brașovul de altădată, Cluj, 1977.
Memorii, București, 1978.
Spița unui neam din Ardeal, Cluj, 1998.

Afilieri
Membru corespondent al Academiei Române din 1905 și,
începând cu anul 1914, membru titular

Premii
Premiul „I. Heliade Rădulescu” al Academiei Române (1905)
În calitatea sa de președinte al Institutului român din Berlin,
denotând un un mare angajament în promovarea culturii
române în Germania și prin aceasta și a României, lui Sextil
Pușcariu i s-a acordat de către statul german, prin Adolf Hitler,
ordinul “Acvilei germane”.[5]

Aprecieri
Institutul de Lingvistică și Istorie Literară din Cluj-Napoca îi
poartă numele: Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil
Pușcariu”.
Un bust din bronz este amplasat la Bran.
Liceul din Bran îi poartă numele: Liceul Tehnologic „Sextil
Pușcariu”.

Note
^ Mircea Borcilă, Sextil Pușcariu – un mare precursor al
lingvisticii integrale, în Artur Greive, Ion Taloș, Ion Mării,
Nicolae Mocanu (eds.), Întâlniri între filologi români și germani.
Actele colocviului de la Cluj-Napoca 24-26 mai 2002/ Deutsche
und rumänische Philologen in der Begegnung. Akten des
gleichnamigen Kolloquiums in Cluj-Napoca vom 24.-26. Mai
2002, Cluj-Napoca, Clusium, pp. 66-78.
^ Deschiderea Universității Transilvane la Sibiu
^ Momente din ultimii ani din viața profesorului Sextil Pușcariu
- „România liberă”, nr. 50, miercuri 4 oct., 1944, p. 3.
^ Alexandru Niculescu, Sextil Pușcariu - un simbol al demnității
transilvane, în "Dacoromania", 1998-1999, nr. 2, p. 188
^ Sextil Pușcariu – președintele Institutului român din Berlin: un
subiect tabu?

Bibliografie
Mircea Vaida, Sextil Pușcariu, critic și istoric literar, Cluj, Editura
Dacia, 1972.
100 de ani de la nașterea lui Sextil Pușcariu (1877-1948), Cluj,
1977.
„Steaua”, nr. 7-8, iulie-august 1998 (număr comemorativ).
Elisabeta Faiciuc, Sextil Pușcariu (1877-1948). Biobliografie,
Cluj, 1998, ed. a II-a, 2000.

Bibliografie suplimentară
Săndulescu, Al. (2008), Întoarcere în timp: memorialiști români,
Ediția a II-a, revăzută și adăugită, București: Editura Muzeul
Național al Literaturii Române, pp. 198-206