IoNAclnmcmlru

ferueaga
E;*h@
c$^^flffik
 CUPRINS

Fefeleaga /5
Doud iubiri / 16
Bunica lova / 64

Stdinul / 83
Iamd grea / 89
Laonuntd/95
Gura satului / lM
Adieri / 106
Vedenii / I 12
intr-o zi d.e primavard / 117

Tabel biobibliografic I 123

 FEFELE^Iq^.

is-de-diminea!5 o vezipe drum, tf,rfindu-qi

calul de cdpf,stru. Femeia e inaltA, uscatd,
cu obrajii stricafi de vlrsat, arqi de soare qi
de vdnt. Paqeqte larg, tropotind cu cizmele
tari, pline de umflSturi uscate. Calul o ur,
meazd cu gitul intins, scobdllind din picioarele cio-
l5noase. Poartd in spinarea addnc degalatd dou[ coqirci
desdgite. Sub coqirci, la fiecare legdnare, se vdd doui pe-
tece mari, pdm0ntii. Calul e alb, dar sub coqlrci i s-a ros
pdrul tot, gi pielea, de-atita frecdtura, e-o rand.t5bdcita,
tare ca potdngul. Merge in urma muierii, adormit parcd de
tropotul cunoscut al cizmelor ei. Capul, mare c6t o sol-
ni15, nu qi-l miqcd nici la dreapta, nici la st6nga. Nici
femeia nu-i are grija, ci plqegte mereu inainte; doar in
rlstimpuri zice aqa, ca pentru sine:
- Ghii, mi Bator!
Trec aqa, amAndoi, pe ulilele satului, urcd apoi pe cd-
rarea dinspre Dealu-Bdilor qi se pierd in cobordqul repede
de dincolo de deal. Pe acolo-i coasti pietroas5, gi cdrarea-
i str6mt6, gi femeia tot mereu ogoiegte calul:
- Noa md Bator, mi! Numa-ncet, md, cf, nu dau titarii.
Bator se zdrobegte rf,u pe povffrniq, qi ciolanele aga de
tare-i impung in piele, cind ici, c6nd colo, de parc-ar c[-
uta un loc sd iasd din trupul batr6n qi ostenit Corfele,
des[gite in spinare, bleoncdne in toate pd4ile, d6nd s[ se
desprindi de pe qaua mic6, de lemn, gi pleoapele se 1as6
gi se ridic{ mereu de pe cele doud rdni alburii ce-nchipuie
-l Ion fufufiiuoat
ochii, ca qi cdnd ar incerca sI tragl-n sus o piele neagrl
ce-acopere luminile stinse de mult.
Ajunqi in vale, se opresc lflnge o grimadd de piatrd
mlrun{it5. Femeia scoate dintr-o corfi o troncufi de lemn,
o umple cu piatr[ Ei incepe si incarce coqdrcile. Calul se
clatin6 incet, la dreapta ori la stingq dupd cum pune
femeia piatra. Apoi, cu coqircile pline, pomesc amdndoi,
incet" la deal. Se-ntilnesc cu bdielandrii care vin chiuind,
cucuiafi deasupra coq6rcilor desigite pe cilu,tii mici, dar
tapeni. Vin qi ei dupi piatr6. Bdiefandrii-i dau bund-ziua
femeii qi trec mai departe.
- S[ creqtefi mari, sd creqt4i mari, rlspunde ddnsa 9i
trage-ntins de c6p5stru.
Caii mai tineri ne*heazd, cheamd de ici qi de colo, dar
Bator urci din greu, cu capul in pf,mdnt, n-aude nimic,
nici tropotul cunoscut al cizmelor st5pf;nei nu-l mai aude-
Pipiie cu picioarele qi cunoaqtg qtie unde are si vie vreun
pripor mai greu de urcat. Acolo se adun[, se infige,
suflind, niduqit, pe nlrile largi, bitrine.
- Ho, md Bator, ho, mE sflrace! Stai sE mai hodinim, ci
doar nu dau tiitarii.
$i calul se opre$te bucuros, qi r6sufli ca din foi-
Femeia tocme$te cogircile, mai pune la loc vreo bucati
de piatr6 ce d5 sd cadd, qi cat5 inainte: Cit mai au pdn6-n
vdrful dealului?
$i tot aga, cu popasuri dese, cu indemnuri, ajung pe
culme. De aici-i mai ugor. Ajunqi in sat descarc6 piatra
astdziLao gazdd,, mdne laalta.Lacdte unii duce qi slp-
tImani de-a rdndul.
 Pe muiere-o cheam6 Maria, dar oamenii, batjocoritori
cum sunt, ii zic Fefeleaga. Tineretul mai mirunt din sat aqa
a pomenit-o: cu Bator de ciplstru aducdnd piatrd la unii qi
la alfii. Cit aur vor fi scos unii $i altii din piatra adus6 in
spinare de Bator, Mlria nu s-a gdndit niciodatfl s6 so-
coteascd, dar, de multe ori, cdnd Bator abia urca pe spi-
narea dealului, iqi zicea aqa in gdndul ei: ,,Din citilpiatrd a
purtat siracul, mai c6 s-ar putea face un deal ca acesta". ii
pllteau de-o povari ze*e cruceri. $i c6nd era drumul bun,
putea aduce cinci-qase poveri. Tot flcea pe sipt6mf,n[ vreo
trei zlofi. $i-gi zicea in gind: ,,Tot putem ff6i".
Odatd trdise qi mai bine. Pe c6nd ii trlia bdrtatul,
Dinu, oamenii ii ziceau Mdria Dinului. Si Mflria Dinului,
pe vremea aceea,lucra cu Bator aliturea, ca qi acum, iar
Dinu lucra in baie, sfredelea st6nca gi puqca cu praf ori cu
dinamitd, ca tofi b5iegii. $i mai cdgtiga qi Dinu trei-patru
zlolriLa sSpt[mdna.
Copii aveau pe-atunci vreo cinci capete. Sl6bu{i copii.
Aveau ce m6nca, qi tot erau jigarili. Dinu tuqea mult; de
cdte ori venea de la baie, ud qi plin de tind, tuqea qi suduia
-
copiii nu-i putea suferi vizindu-i aEa de pr[pddi1i.
Muierea le finea partea, ii m6ngdia, ii siruta pe obr,djorii
scorfoqi, de pe care mereu se desprindea un praf ca o pul-
bere de f[ini.
- Lasd-i, mii rum6ne, ce-a$tepfi tu acuma de la ei? Cand
vor incepe sd lucre, sd intiiresc ei atunci, ziceafemeia.
- Pind-i cucu! Dintr-iqtia nu voi vedea eu oameni!
rlspundea cu ciudd bfubatul.
$i n-a vdznt, ca Dinu a murit mai degrab6 ca to1i.
Femeia l-a pl6ns ce l-a pl6ns, dar n-a avut weme de jelire,
cf,, deodatE cu lnmorm0ntarea, s-a gitat qi cel din urmi
blnuf din casi. Bator, in vreo tnei zile, cit a hodinit p6ni l-au
ingropat pe Dinu, era aproape sa infepeneasc[. Acum
femeia simfea ci singurul sprijin ce-i rImdsese era calul
dsta mare, alb, slab de si-i numeri toate oasele. Satul era tot
a$a ca $i pdn' tr{ia Dinu. Togi oamenii iqi vedeau de lucru,
ca qi c0nd nimic nu s-ar fi intAmplat. $i cind au vizut-o pe
M5ria, a doua zi dupi ce qi-a ingropat bdrbatul, c-a qi ple-
cat cu Bator de clpistru, unul mai pestril la mafe a zis:
- Iati qi pe Fefeleaga!
$i, de-atunci, Fefeleaga i-a rimas numele.
Dar ea nu s-a increzut niciodatd in oameni, nici nu le-a
cerut ajutorul. Altadatd se incredea in voia Celui-de-Sus,
iar acum, de la moartea bdrbatului se incredea in Bator.
De cdnd gi-a inchis Dinu ochii, qi ea a iegit in curte gi a
strigat: ,,Tulai!", de-atunci a simlit ci nu oamenii aceia
care vor veni si vad6 pe mort ii vor fi sprijin de-acum
inainte, ci calul acela mare, alb, care sta legat de-un pociumb
qi ronfdia linftit la ogrinji. gi cdt a stat mortul in casd, de
cflte ori ies,ea Fefeleaga afard., ii parea cd Bator, cum
ronfdia la ogrinji, d6nd din cap, ar zice: ,,Da, da, da! Vom
face ce vom putea".
$i aga, incetul cu incetul, tropotind din cizmele mari
ziua intreagd pe uliEele satului, cu Bator de cipdstru, a
inceput s5-l uite pe Dinu. Nu doard aga, ca s6 se gin-
deasci la alt birbat, cd ea de mult nu mai infelegea dec0t
intr-un chip via{a: si se frdmAnte saptamini de sip-
timan4 ca, duminica, pe binulii cip[tafi, si cumpere
hrcate qi legume pentru casi. $i, pentru asta, se simfea
korl de tare, dac6 avea pe Bator al6turea. Poate or fi
 muncit-o qi pe ea weodatd - c6ndva, demult de tot - gdn-
duri mai luminoase, qi inima, in tinerefe, poate s6-i fi
tres[rit vreodatd de-o clldura tainic6. Dar indat6 ce s-a
inhamat la munca din care vedea cE toatd viafa n-are sd
mai scape, a infeles c6, pentru o femeie nec6jitd ca ea,
toate acele inchipuiri de mai bine sunt, iac-aga, prostii,
care-fi fac traiul gi mai greu.
S-au aflat vreo doi-trei oameni care au sfdtuit-o sd se
mdrite iar.
- Ce sd stai aqa? lmbatraneqti, g-atunci nu te mai ia nime.
- Ieie pe muma-dracului! zicea Fefeleaga.
$i privea cu duqminie la oamenii aceia, care numai din
bundvoinfd o sf6tuiser5 aqa. Apoi igi punea capul in piept,
trdgea de cipdstru -,,Ghii, mdi Bator, ghii, m6i sdrace!" -
qi-qi vedea de drum, gdndindu-se la ceva. Nu gtia ce-i, dar
simtea cd-i amar, qi nu qtia de ce-i mai vine in minte: ci,
adic6, de ce mai triieqte omul in lumea asta? N-a rdspuns
niciodatf, dectt ridicdnd din umeri qi, deci, ii era ciudd c5,
din cind in c6nd, ii venea iar g0ndul acela. CdteodatS,
dimineala, chnd punea coEdrcile pe cal, i se p[rea ci qi
Bator s-ar g0ndi la lucrul acesta qi c6, dacl n-ar fi orb, ar
privi-o intrebdtor.
in cinci ani de vlduvie a rimas numai cu doi copii, un
bliat qi-o fetifa. Trei au murit. Au murit to{i c0nd s[
treacd peste anul al cincisprezecelea. Ca qi cf;nd acolo, la
anul acela, al cincisprezecelea, ar fi fost un prag inalt-
inalt, de care era sortit sd se impiedice copiii ei. C6deau
.si-qi rupeau grumajii. Satenii se bucurau c[ o mai ugu-
reazdDumnezeu, dar Fefeleaga nu se bucura deloc. Drept
ca bdiefii erau mari, dar, fiind tot bolnavi, nu puteau
 10
munci. Pe unul chiar l-a dat slugI, dar nu l-a finut sti-
pdnul, zicdndci-i prea slab, ci n-are v6rtute. $i Fefeleaga
tot nu se bucura de moartea lor. De spus, nu spunea
nimanui de-o doare ori ba. Nici n-o puteau cunoa$te
oamenii daci are mort la casi dec6t de pe doul lucruri:
intf,i, c6, douFtrei zile inainte de moartea vreunui copil,
Bator sta legat de pociumb, ronlIind ogrinji, gi a doua cE,
dupi inmormintare, Fefeleaga pornea cu noaptea-n cap,
cu calul de c6p6stru, pe ulilele satului. Dar, pdnl era mor-
tulin cas[, ddnsa iegea de multe ori qi se apropia de cal.
- Ce mai faci, tu, Batore, slrace?
$i calul ciolinos da din capu-i mare cdt o solni16,
pirdnd a zice:,De, ce si-i faci, aqa e lumea!".
$i drept avea calul! Aq e lumea! Fefeleaga a simlit
bine c6-i aqa, de c6te ori ii murea vreun copil gi-qi vedea
casa din ce in ce mai goal6.
Mai mult venin i se str6ngea la inimi duminica. Da,
atunci iEi scotea plata pentru munca de-o slptimdnd, a ei
qi-a lui Bator. $i bog6tanii, qtiind-o fdri ajutor, nu-i
plEteau regulat, nu-i pliteau tot, aqa cd Fefeleaga aYea
rflm6qile mari pe la tofi. Se incredeau cd va veni totuqi gi
sdpt6mina viitoare la lucru, cfici n-avea ce face cu Bator.
$i mai f6ceau socoata c6, de la o siptf,mini pdni la alta,
Fefeleaga, cap de muiere, va mai uita. De uitat nu uita
d6nsa, dar daci vedea cd omu-i lacom pe creilIragul ei, nu
zicea nfuruc, nu-l mai cerea, ci numai un z6mbet de bat-
jocurl i se ageza pe fafa. $i era ceva curios de tot zimbe-
tul acesta pe obrajii pimdntii, mdnca(i de vlrsat, ca doud
lespejoare de piatr[ surie pe care au picat mulli picuri grei
de ploaie, gEurindu-le.