is st.

RUM)

ASA\

www.dacoromanica.ro
'
Miro _157,
 POVESTI

"loan. Slavici. Povwww.dacoromanica.ro

I. SLAVIC!

POVESTI

BUCUREgI
<MINERVA», Institut de Arte
Grafice si Editura, B-dul Aca-
derniei, 3 Edgar-Quinet, 4.
1908.
www.dacoromanica.ro
EDITURA INSTITUTULUI DE ARTE GRAFICE SI EDITURi
,<MINERVA0 BULEVARDUL ACADEMIE! 3, BUCURESTI.

Reproducerea opritd.

www.dacoromanica.ro
 ,.=..

,.. ,,,,,,,, .., ..". ' ... '''' '

g+ , _ !X. A+ .....7,75,-3
v4.1.. ,-;,_":....._

'b.e.-...Tu.:.-
' =2..A*.r.7%_. = ,..

ZAN A ZORIL OR
POVESTE

fost ce-a fost; dacd n'ar fi fost, nici

nu s'ar povesti.
A fost odata un imparat, un
imparat, mare §i puternic; imparatia lui era
atata de mare, incat nici nu se §tia, unde
se Incepe §i unde se sfar§e§te.
Unii ziceau, cd ar fi fard de margini,
iara altii spuneau, Ca' tin minte de a fi
auzit din batrani, cd s'ar fi batut odinioard
impäratul cu vecinii sai, din care unii erau
§i mai mari, §i mai puternici, eard altii mai
mici §i mai slabi deck dansul.
Despre imparatul acesta a fost mers vorba
cat e lumea §i tara, curnca cu ochiul cel
de-a dreapta tot rade, eard cu cel de-a
www.dacoromanica.ro
 6 WAN SLAVICI

stanga tot lacrameaza neincetat. In zadar se

intreba tara, ca oare ce lucru sa fie acela,
cd ochii imparatului nu se pot impaca unul
cu altul. Daca mergeau voinicii la impd-
ratul, ca sa-1 intrebe, el zambea a rade §i
nu le zicea nimic. A§a ramase vrajba dintre
ochii imparatului o taina mare, despre care
nu §tia nimeni nimic afard de impäratul.
Crescurd feciorii imparatului. Ce feciori !
ce feciori! Trei feciori in tard ca trei lu-
ceferi pe cer!
Florea, cel mai batran, era de un stanjen
de inalt, cu ni§te umeri, incat nu l-ai putea
masura cu patru palmi crucip.
Cu totul alta e Costan: mic la statura,
indesat la faptura, cu bratul de barbat, cu
pumnul indesat.
Al treilea §i cel mai tanär fecior al im-
paratului e Petru: inalt, dar subtire, mai
mult fata deck fecior. Petru nu face multh
vorbd: el rade §i cantd, canta §i rade de
dirnineatä pand in seara.
Numai cate odata-I vede omul mai in-
tunecat, dã cu mana pletele in dreapta
in stanga de pe frunte, i atunci ti se pare,
cä vezi pe un batran din sfatul imparatului.
www.dacoromanica.ro
 zANA ZORILOIt 7

«Mdi Floreo, tu e§ti acuma mare ; du-te

§i intreaba pe taica, pentru ce-i plange lui
un ochi, ear altul rade pururea».
A§a zise Petru cdtre frate-sdu Florea intr'o
build dimineatd. Dar Florea nu s'a dus :

el §tia Inca de mic, cä impdratul se supdra,

dacd-1 intrebh cineva de astd treabd.
Tot a§a o pap Petru si cu frate-sdu Costan.
«Nu cutezd nici unul ; lasd c'oi cuteza
eu», zise la urmd Petru. Vorba fu zisd ;
lucrul fu gata. Petru merse, ca sä intrebe.
«Oarbd-ti fie mumd-ta ! ce treabd ai tu
de aceea ?!» ii zise impdratul manios, §i-i
dete o palmd pe de-a dreapta §i alto pe
de-a stanga.
Petru se duse suparat §i spuse fratilor sal,
cum a pdtit-o cu tatäl sdu.
De cand a intrebat Petru de treaba o-
chilor, se pdred curncd ochiul cel din stanga
plange mai putin, eard cel de-a dreapta rade
mai mult.
Petru Ii fritdri pe iriimä, i mai merse
odatd la impdratul. «0 palma e o palma,
§i cloud 's cloud !
Gandi §i facia.
0 pall din nou, cum a mai patit-o.
www.dacoromanica.ro
 8 IOAN SLAVIC!

Ochiul cel din stanga läcrima acurna nu-

mai din cand in cand, eara cel din dreapta
se pdrea a fi injunit cu zece ani.
«Dacd e treaba a§a, gandi acum Petru,
apoi §tiu eu ce-oi face. Atka ma duc, a-
tata intreb, atata rabd la palmi, pana ce
nu vor rade amandoi ochii).
A zis-o, a §i facut-o ! Petru nu zicea ni-
mic de cloud ofi.
cFatul meu, Petre! zise imparatul, acuma
mai bland §i razand cu amandoi ochii. Eu
vad, cum cd tie nu-ti iese grija din cap ;
ti-oi spune dar treaba cu ochii mei. Vezi
ochiul acesta rade de bucurie, cand vaz,
cd am a§a trei feciori ca voi ; iar celdlalt
plange, pentru-cd ma tern, ca voi nu yeti fi
in stare sä irnparatiti in pace §i sa aparati
tara de vecinii cei vicleni. Dacd-mi yeti aduce
insa apa dela fantana Zanei Zorilor, ca sa
ma späl cu ea pe ochi, irni vor rade amandoi
ochii, caci voi §ti, cd am feciori voinici, pe
care ma pot räzema.»
A§a zise impäratul. Petru-§i lua pälaria de
pe prispa §i se duse sa spund fratilor sai
ce-a auzit.
Feciorii imparatului se pusera la sfat §i
www.dacoromanica.ro
 ZANA ZOR1LOR 9

gatird lucrul pe scurt, cum se cade intre

fratii cei buni.
Florea, ca cel mai batran dintre cei trei,
se duse in grajd, alese calul cel mai bun
§i mai frumos, puse §eaua pe el i apoi lua
ziva-bund dela casä si masä. «Ma duc, zise
catre fratii sai, si dacd nu voi veni intr'un
an, o lund, o saptarnand si o zi cu apa de
la fântâna Zanei Zorilor, sd vii tu Costane
dup.' mine*. Se duse.
Trei zile §i trei nopti Florea nu mai stätü;
calul sbura ca naluca peste munti si peste
vai pana ce n'ajunse la marginile irnpdratiei.
Jur imprejur pe langa impäratie era o prã-
pastie adanca si peste aceastä prapastie o
singura punte. La puntea asta mai statii
Florea odatä : sä priveasca inapoi, apoi sa
iee qziva-bunä» dela tard.
Fereasca Dumnezeu si pe sufletul pagan,
de aceea ce vdzii Florea acuma, când era
sa piece mai depayte. Un Maur! day bã-
laur cu trei capete, cu nite fete grozave,
cu-o falca." 'n cer, cu una in parnant.
Florea nici nu mai astepta, ca balaurul
sd-1 scalde in väpaie, ci dete pinteni la cal
§i se duse ca i aind nici n'ar fi fost aici.
www.dacoromanica.ro
 10 IOAN SLAVICI

Bälaurul, suspina odatd, si peri fait' de

urrna.

Trecii o saptamand! Florea nu mai veni;

trecurd cloud; de Florea nu se mai auzeh
nimic. Trecu o lund; Costan incepü a alege
intre cai. Cand crapard zorile dupa un an,
o lurid, o saptämand §i o zi, Costan se sul
pe cal, i§i lud ziva-bund dela frate-sdu mai
mic. «Sä vii §i tu, dacd voi peri si eu»,
zise §i se duse cum s'a fost dus trate-sail».
Balaurul dela punte era acum mai in-
fricosat, capetele lui erau rnai ingrozitoare
si fuga voinicului mai repede.
Nu se mai auzi de amândoi fratii ; Petru
ramase sMgur.
Ma duc si eu in urma fratilor mei, zise
el intr'o zi cdtre tatäl sat].
(Apoi mergi cu Dumnezeu ; ii zise im-
paratul, doara vei avea mai mult noroc
decat fratii tai».
Si cel mai tândr fecior al impäratului
lud dard «ziva bunä», §i porni catre mar-
ginea imparatiei.
Pe puntea cea mare starea acum un
www.dacoromanica.ro
 ZAXA ZORIL011. 11

balaur si mai mare, i mai grozav, cu fat-

cile §i mai infrico§ate i mai deschise.
Balaurul aved acuma nu trei, ci §eapte
capete.
Petru stdtü in loc, cdnd vazii dihania
asta infricosatd. «Feri din cale !» strigd
apoi. Bálaurul nu feri. Petru mai strigd
odatd §i Inca de a treia oard ; dupd aceea
se repezi la el cu sabia scoasd.
Indatd i se intunecd cerul de nu vdzii
altd deck foc ! foc in dreapta, foc in stdnga,
foc pe dinainte, foc pe dinapoi. Bkaurul
arunch la foc din toate §eapte capetele.
Calul incepii a horcdni §i a se aruncd
in cloud picioare, inck voinicul nu putea
sa lupte cu sabia «Stdi ! c'a§a nu-i bine !
zise el, §i se cobori de pe cal. In mâna
stangd calul, in mAna dreapta sabia.
Nici ap nu merse : Fdt-frumos nu vedea
altd deck foc i vdpaie.
«Acasd dupd alt cal mai bun !» Petru
zise, incdlecd si se duse, ca eardsi sd vind.
and sosi acasd, il astepth laptätoarea
sa, baba Birsa, in poarta curtii.
<Hei, fkul meu Petre ! am §tiut, cum cd
eard ai sd vii, fiindcd n'ai plecat bine».
www.dacoromanica.ro
 12 MAN SLAVICI

«Cum sä fi plecat dard? intrebd Petru

pe jumatate suparat, pe jumatate trist.
«Vezi, dragul meu Petre, incepir a-I in
yata acuma baba, tu nu vei putea merge
la Mntana Zanei Zorilor deck daca vei ca-
ltri pe calul, pe care a calarit tatal-tau, im-
paratul, in tineretea sa; mergi, intreaba unde
si care e calul acela, dupd aceea incaleca
§i te du.
Petru multami de invatatura i apoi se
duse, ca sä intrebe de treaba calului.
«Neagrd-ti fie lumina ! se rasti acuma im-
paratul.
Cine te-a invatat ca sa ma intrebi tu pe
mine asa ? cu de-a buna samd vrajitoarea
cea de Birsa. Ai tu minte? Au trecut cincizeci
de ani de cand am fost eu june : cine stie,
pe unde au putrezit oasele murgului meu
de atuncea ? ! In podul grajdului imi pare,
cum ca mai e o curea din frau. Atka am
si mai mult nirnic din cal.»
Petru esi suparat si spuse babei, «cum
§i ce».
«Asteapta numai» striga baba razand
de bucurie.
«Dacd sta lucral asa, apoi stä bine. Du-te
www.dacoromanica.ro
 ZANA ZORILOR 13

si add bucata din frau. Doard voi sti eu

face un lucru cu cale din ea».
Podul era plin de frane, de sele si de
curele. Petru alese cele mai roase, mai ru-
ginite si mai negrijite si le duse babei, ca
sd facd precum a fost zis. Baba lud fra.-
nele, le afumd cu fum de tämde, zise peste
ele o zicald din cuvinte mdruntele si gra
dupd aceea care Petru : «Ia frAnele si dd
cu ele de propta casei.
Petru fddi precum i se zise ca sd facd.
Vrajba babei a fost bund. Abia dete Petru
cu frAnele de propta, se si intAmpld.... nu
stiu cum.... un lucru, inaintea cdruia Petru
stete uimit.... Un cal stdtea inaintea lui, de
cat care lumea n'a vdzut mai frumos ! cu
o sea plind de aur si pietre scumpe, cu
niste frAne, la care sd nu privesti, cd-ti piere
lumina ochilor.
Frumos cal, frumoasd sea si frumoase
frâne pentru Fat-frumos.
«Sdri voinice in spatele Murgului», striga
baba fdcAnd cruce peste cal si caldret; mai
zise apoi o zicald de cateva cuvinte si
intrd in casd.
Dupd ce Petru sari pe cal, simtea cum
www.dacoromanica.ro
 14 IOAN SLAVIC'.

cd e de trei ori mai puternic la brat si de

atAtea ori mai pietros la inimd.
«SA te tii bine stApiine, c'avem cale lunga
si trebue sd mergem iute».
Asa zise Murgul ; dar si-a aflat voini-
cul . . . Se duserd . . . se duserA, zbu-
rard cum nu s'a dus si nici n'a zburat
cal si voinic inainte de aceea.
Pe punte statea acuma un bälaur cum
n'a mai stat, un balaur cu doudsprezece
capete, grozave, mai pline de vApaie !...
Hei ! dar si-a aflat voinicul. Petru nu se
inspaimânta, ci incepü a se suflech la ma-
neci si a scuiph in palmi : «Feri din cale!*
13Alaurul incepfi a scuiph la foc.
Petru nu mai facil darA multA vorbA, ci
scoase sabia si se grAbi sa se repeada
spre punte.
«Stdi ! stAmpärd-te ! stapane, «grdi acuma
Murgub>, fa. cum zic : intepeneste-te cu pin-
tenii la mine in brdu, scoate sabia, si stai
b(Tata ca avem sd sArim peste punte si M-
,

laur. and vei vedeh apoi, cd suntem toc-

mai pe deasupra bälaurului, taie capul cel
mai mare, sterge cu mtmeca sabia de sAnge

www.dacoromanica.ro
 %ANA ZORILOR 15

§i o baga in teacd, ca sa fii gata pe cand

ajungem la pärnânt».
Petru strAnse din pinteni, scoase sabia,
tAie capul, §terge sangele, bAga fierul in
teacd i fü gata pe când sirnti pAmAntul
sub picioarele calului.
Aa trecurA puntea.
oSA mergem mai departeD, incepU Petru
vorba dupd ce mai privi odatd indArat la
tara sa.
«SA mergem !» Ii rAspunse Murgul. Nu-
mai spune-mi acuma, stApAne, cum sa
mergem ? SA mergem ca vântul? sä mer-
gem ca gandul ? sa mergem ca dorul? sau
sa mergem chiar ca blestemul ?...
Petru privi inainte §i nu vázii alta decat
cer i pAmAnt un pustiu, la a cArui ve-
. . .

dere i se ridicarä peril in \Jarful capului.

4Sd mergem tot una dupd alta, nici prea
tare sA nu ne obosirn, nici peste mAsurä
sA nu ne intArziem. Zise . . . apoi mer-
serd . . . o zi ca vântul, una ca gandul,
una ca dorul §i una ca blestemul pand ce
n'ajunserA, in crapatul zorilor zilei a patra,
la marginele pustiului.
«StAi acuma !... DA in pa§i !... Sä väd,
www.dacoromanica.ro
 16 IOAN SLAVICI

ce n'arn mai vazut», striga', .P.etru §tergan-

du-se la ochi ca omul, care se treze§te din
somn, sau ca acela, care vede ceva §i-i
pare ca numai ii pare . . . Naintea lui Petru
se intindeh o padure de aramd. . . cu co-
pad, pomi §i poame de aramd, cu frunze
de arama, cu tufi§uri, iarbd §i flori care
de care mai frurnoase, tot de amnia...
Petru stath i privi cum prive§te adeca
omul,- care vede ce n'a mai vazut §i despre
ce n'a mai auzit.
Infra' in padure.
Florile de pe marginile call incepura a
se lauda i a indemna pe Petru, ca sa le
rupd si sa-§i faca cunund din ele...
«Ia-ma pe mine, ca eu-s mai frumoasd
§i dau putere celui ce ma rupe», zicea una.
«Ba ia-ma pe mine, cd cine ma pune
in palarie, pe acela-1 iube§te cea mai fru-
moasa nevastä din lurne >, zicea alta... Si
iar4i se miKa alta... §i alta ... care de
care mai frumoasa §i mai dulce la vorbd
pand-ce n'ademenird pe Petru, ca sä le
rupd. .

Murgul sari in laturi, cand väzii cd sta-

panul sau se pleaca dupa flori.
www.dacoromanica.ro
 ZANA ZORILOR 17

«Pentru-c-e nu ramai in pace ? !» Zise

Petru cam cu rästita.
«Nu rupe, cd nu e bine sa rupi !» zise
Murgul sfatos.
«Pentru ce sa" nu fie bine ?»
«Pe florile aceste zace blestemul : cine
rupe din ele, acela are sd se lupte cu
vAlva padurii !»
«Ce valvd ? !»
,Acuma da-mi pace ! Ascultd de mine :
priveste la flori ; nu rupe insä din ele, ci
ramal in pace». Asa zise calul, si merse
in pasi mai departe.
Petru o stia din Mite, curnca e bine
s'asculte de murgul ; isi rupse dar gandul
dela flori. In zadar insa! dacd se pune
odata necazul pe capul cui-va, nu scapa de
el de s'ar si feri din toate puterile... Ho-
rile tot i se imbiau, si el tot inteuna släbea
din inima.
«Fie, ce e dat sh fie !» Zise Petru dela o
vreme. Barem voi vedea si valva padurilor.
Sa" vad ce e ? cu cine am de lucru? Da-
ca-mi va fi ursita sa mor de ea, voi muri
si asa ; daca nu,... apoi scap... sa fie o
loan Sla \ ici. Povetzti.
www.dacoromanica.ro 2
 18 IOAN SLAVICI

suta §i-o mie de ele ! «Se puse apoi la

rupt de flori...
«Mai facut bine I» zise acuma Murgul
plin de grijä. «Dacd ai facut-o insä, e facutd!
te incinge acuma §i fii gata de lupta, cã
acu§ vine valva!»
Abia vorbi Murgul vorba, abia fii Petru
gata cu cununa... Vand ce §i incepü un
vant u§or din toate partile... Din vânt se
facii vifor... Viforul crescU... crescü panh ce
nu se vaza alta deck intunerec §i noapte...
§i eara numai noapte §i intunerec... Petrului
iipared, cum cd a luat cineva lumea in
spate §i a incarcat-o la fuga cu ea, a§a se
cutremura parnantul sub el.
«Frica ti-e ? intreba Murgul scuturkid
din coarna.
«Ba! raspunse Petru intarindu-se pe inima,
de§i spatele incepura a-i furnica. Daca e
acuma a§a, apoi fie, cum e !»
«Nici nu-ti fie frica!» incepa a-I indemna
Murgul. la frau! dela mine din cap §i urn-
bla ca sã 'nfrâni valva cu eh>.
Atata mai zise, caci Petru nici nu avu
timp sa desfrane cum se cade Ona ce §i
ajunse valva la ei...
www.dacoromanica.ro
 ZANA zORILOR 19

Petru nu putea privi la ea,... aa era de

grozavd §i de infricoptd.
Cap n'are... dar nici fard de cap nu e...
Prin aer nu zboard... dar nici pe pAmAnt
nu umblä... Are coamd ca §i calul, coarne
ca cerbul, fata ca ursul, ochii ca dihorul
§i trupul e de toate... numai de fiinta nu...
A§a era valva cand se repezi catre Petru.
Petru se sprijini in fere, se ridicA in pi-
cioare §i incepa a lucra cAnd cu sabia,
cAnd cu bratul, iard sudorile mergeau dupa
el ca paraul.
Trecii o zi §i o noapte ; lupta nu mai
ajunsä la capät.
oStai L. SA ne mai intArim o leacA !»
zise valva räsufland cu greu.
rat-frumos lasä spada in jos.
«Nu sta !* striga Murgul cu grabita.
Petru iard-i incepa a lucra din toate
puterile.
Valva ranchezA acuma odatä ca §i calul...
apoi urld ca lupul,... §i se repezi din nou
la Petru. Lupta mai curse o zi i o noapte
§i rnai infrico§ata ca Ora acuma... Petru
sirntea, cum ca abia se mai poate miKa
de obosit ce era.
www.dacoromanica.ro
 90 IOAN SLAVICI

«Stai acuma, cd vdd cd am cu om de

lucru ! Stai, zise Valva si de-a doua oara,
stai ! sh ne impacam.»
«Nu sta !» vorbi Murgu.
Petru se lupta mai departe de si abia
mai putea räsufla.
Dar nici Valva nu se mai repezi ca pand
acuma, ci fncepn a se purta mai cu cale
si treaba, cum se poartä adica toate, când
nu mai simt putere in sine.
Asa curse lupta Oran zorile de-a treia
zi. and incepurd zorile a crepeti, Petru
facu ce facii,... destul, cd aruncd fraul in
capul valvei obosite... Deodata se fad' din
valvá un cal,... cel mai frumos cal din lume.
«Dulce-ti fie viata, ca ma scdpasi dela
robie! zise acuma välva prefäcuta in cal,
si incepu a se desmierda cu murgul.
Mai in urma intelese Petru din vorbd si
cuvant, cum ca välva nu fuse alta deck un
frate al murgului, pe care l'a blestemat sfinta
Miercure inainte de asta cu atate si atate
sute de ani.
Petru lega valva de calul ski, se sui pe
ea, si se puse din nou pe cale... Cum a
mers ? nici nu e nevoe sa spun. Repede a
www.dacoromanica.ro
 ZANA. ZORILOR 21

mers,... !And ce n'a esit din padurea cea de

arama.
«Stati pe loc! Dati in pasi, sa vad ce n'am
vazut! zise Petru mai odata, cand esira din
padurea cea de arama. Inaintea lui se in-
tindea acuma o padure Inca mai minunatä
deck cea de al-ma, cu tufis mai straluci-
tor, cu flori mai frumoase si mai ademe-
nitoare, el intra in padurea cea de argint...
Florile incepura a vorbi Inca mai dulce,
mai indernnator deck cele din padurea de
aramd.
qSa nu mai rupi din flori, zise välva cea
legata de murgul, cad frate-meu e de sapte
ori mai puternic deck mine.
Mi se opri insä Fat-frumos cel färd de
frica!? Abia trecu una, cloud, pana ce Petru
si incepii a rupe la flori si a le impleti in
cunund.
Se facu vifor mai turbat, noapte mai
neagrd, pamantul se cutremurd mai tare de
cat in padurea de amnia ; välva padurii de
argint se repezi la Petru c'o grozavie de
sapte ori mai mare deck cum a fost in
pädurea de amnia... Nici el nu fu insa le-
nes !... Lupta mai curse odata trei zile si
www.dacoromanica.ro
 22 IOAN SLAVIN

trei nopti ; si'n crdpetul zorilor zilei a patra

Petru infrind si pe a doua välvd.
«Dulce-ti fie fericirea, cd m'ai scos dela
robie!» zise si astälaltd valvd,... apoi se in-
tinserd la cale, cum s'au mai intins si pänd
acuma.
«Ho, stati pe loc!... Dati in pasi!... SA'
vdd, ce n'am mai vdzut Inca», striga cäld-
retul, acuma de a treia oard, puse dupd
aceea palma pe ochi, fiindcd se temea, ca-i
va peri lumina de razele ce veneau din
padurea cea de aur.
El mai vdzuse lucruri minunate, dar despre
asa ceva nici nu s'a visat Wand acuma.
«Sd stdm pe loc! cd nu e bineD, strigard
caii deodatd.
«Pentru ce sd nu fie bine?! h intrebd Petru.
«Tu iardsi ai sd rupi din flori. $tiu cd
nu te va rdbdd firea !... si fratele nostru cel
mai tândr e pe de saptezeci si sapte de ori
mai puternic si mai grozav deck noi toti
trei la olaltd... Sa inconjuram dar padurea! >
Asa vorbi murgul.
013a nu! rdspunse Petru, sd mergem! sa
le vedem pe toate, dacd am vdzut ceva.
N'aveti fried, nici eu n'am!»
www.dacoromanica.ro
 ZANA ZORILOR 23

Nu e nevoe sa spun, cum cd Petru iar4i

a facut fäcuta... Doamne ! dar cum sa' nu
o facd...
Abia impletita fu cununa, pana ce §i in-
cept' sä fie ceva cum n'a mai fost... Acurna
nu era mai mult vifor, nu mai mult intu-
necos ; parnantul nu se cutremura mai mult...
Se fäcea nu §tiu ce §i nu §tiu cum... destul
cd Petrului ii parea c'a intrat cineva in mie-
zul lumii §i a inceput s'o intoarcd pe dos...
Grozav era ce era §i infricopt... §i... sa
fereasca Dumnezeu!...
oVezi ap! zise Murgul supdrat, dacä n'ai
putut ramanea in pace».
Petru vazti, cd nu mai vede nimic, incept'
a simti cd nu mai simte nimic, §i dete a
pricepe, cd nu mai are ce sä priceapa; tact'
dard §i nu zise nimic, ci se incinse §i se
fact' gata de luptd. Wie acuma Valva! striga
dupd aceea. Sau mor, sau ii pun fr'aul in
cap !»
Abia zise vorba pand ce §i vAzil ceva ne
mai vazut apropiindu-se catre d'ansul... o
negura deasa venea catre Petru. A§a era
de deasä negura asta, incat Petru nici pe
sine ins4 nu se putea vedea inteinsa!
www.dacoromanica.ro
 24 WAN SLAVICI

«Ce e asta? !» striga el cam inspaiman-

tat, cand incepit a simti, ca-1 doare din
toate partile. Se inspäimanta insa i mai
tare, cand vazii, ca nici el singur nu-§i
aude vorba in negura cea deasa. Incepit
dar a da cu sabia in dreapta §i in stanga,
pe dinainte §i pe din dark, a da in toate
partile §i din toate puterile, care le mai avea...
cum face adecd omul, care vede c'a acuma
nu e bine... A§a lucra el o zi §i o noapte
färd sã vadd alta deck negru inaintea
ochilor sai, fard sä auda alta deck cur-
sura sudorilor sale de pe trupurile cailor...
Dela o vreme chiar §i incepii a crede, cd
nici nu mai trae§te, ci a murit acuma de
mult...
Deodata incepii a se desface negura... In
zorile zilei a doua negura se resfird de tot,
§i pe cand se ridica soare pe cer, inaintea
ochilor. lui Petru era lumina ca lumina.
Lui ii Ora acuma cd se näscuse din nou.
Valva? peri ca'n palma.
oRäsufla acuma odata, ca iard va sa in-
ceapa lupta din nou ! zise Murgul.
0 Ce-a fost asta?» intreba Petru.
oValva, raspunse Murgul, valva a fost,
www.dacoromanica.ro
 ZA.NA ZORILOR 5

prefäcutä in negurk... Räsuflä numai ca ia-

rAsi vine !»
Nici n'a zis'o bine Murgul asta, nid n'avu
Petru vreme ca sá räsufle pânä ce i vAzii
ca' vede ceva venind deoparte, ceva despre
ce nu stia, ce e... 0 apd, insä nu e ca apa,
ca-ti pare cd nu curge pe pärnânt, ci zboard
cum-va sau ce face... Destul ca urme nu
are si pe sus nu zboard... Asa ceva, ce
nu e !...
«Vai! striga Petru.
qine-te da, nu sta ! zise Murgul... pi
i

nu mai zise dupd aceea nimica, ca-i astupd

apa gura.
Lupta se incepii din nou... Petru dada o
zi i o noapte necurmat färä ca sä fi stiut
in ce, si se lupta fdrä sá stie cu cine... Cand
se apropiard zorile zilei a doua, incepii a
simti cumcd släbeste din picioare.
qAcuma pier! striga c'am suOrat ; insa
pentru aceea incepit a-§i intäri pe Hind §i
a da Inca mai japan... Soarele ra'sdri pe cer,
apa pieri fard sä se stie cum si dind.
«Rdsufla! gra'i Murgul, rasufla, cä n'ai
multä vreme. Vdlva vine de loc!»
Petru nu rnai zise nimic, ca' nici nu stia,
www.dacoromanica.ro
 96 IOAN SLAVICI

sdracul de el, cesd mai faca de obosit ce

era. Se a§eza dara mai bine in §ea, stranse
mai bine de sabie, §i a§teptd a§a gdtit, ca
sa ajunga ce vedea cd vine...
A§a, cum ca nu §tiu curn, ca §i când se
viseazd omul, ca vede ceva, ce Ware ce
are, §i are ce n'are, a§a Ii parea lui Petru
cä ar fi välva acuma. 0! Doamne! 0!
Doamne! cum poate fi valva pädurii de
aur, când s'a dus de doua ori cu ru§ine?!...
Zbura pe picioare §i umbla pe aripi,... era
cu capul dinapoi §i cu coada dinainte, cu
ochii in piept §i cu pieptul in frunte.... §i
cum mai era Inca numai Dumnezeu ar §ti
s'o spuna!
Pe Petru II trecura fiorii odatd din sus
in jos, odatd din jos in sus, odatd cruci§
§i odata curmezi§; dupa aceea i§i intdri pe
inimd §i incepu a lucra cum a mai lucrat
§i... n'a mai lucrat.
Treca ziva, Petru incepa a slabi din pu-
teri. Treca amurgul serii; lui Petru incepurd
a i se impdigeni ochii. Când ajunse miezul
noptii, Petru simti cum cd nu e mai rnult
calare. Nici el singur nu §tia, curn §i Cand
a ajuns la parnant; clestul, ca nu mai era
www.dacoromanica.ro
 ZANA ZORILOR 27

pe cal. Cand incepà a se desveli ziva din

noapte, Petru nu mai putea sta in picioare,
ci se läsa in genunchi.
«Nu te lash; mai tine-o inca o leacd t
striga Murgul cand vazii cd slabesc pute-
rile stäpanului sail.
Petru se §terse cu maneca cArna§ii de
sudori, i§i incorda toate puterile §i se ridica
Inca odata in picioare.
«Love§te acuma valva cu fraul peste
bot!» zise Murgul. Petru fach precum i
se zise.
Valva ranchezd odata cu armäsarul, in
cat Petrului ii parea, c'o sa asurzeascd, apoi
sari la Petru, de§i abia se mi§ca §i ea de
obositä ce era.
Lupta nu mai curse mult. Petru fad" ce
facii §i puse fraul §i la astä valva pe cap...
Pe cand se fäcea ziva cum se cade, Fat-
frumos caldrea pe al patrulea cal.
«Frumoasa-ti fie nevasta, cd m'ai scos
dela robie !>> zise Valva.
Plecard, se dusera §i pe cand se invalua
ziva cu noaptea, ajunsera spre marginea
padurii de aur.
Cum mergeau a§a pe cale, lui Petru in-
www.dacoromanica.ro
 28 IOAN SLAVICI

cepii a i se ura, §i ca sa fad. §i el ceva,

dete a privi la cununile cele frumoase.
«Ce sa fac eu cu trei cununi ? incepii a
vorbi aa singur. Destul imi fie una. Tiu
pe cea mai frumoasa». Arunca dar cea de
arama, apoi cea de argint §i tirth numai
pe cea de aur la sine.
oStai ! zise Murgul. Nu arunca cununile.
Descalecd §i le ridica, ca-ti vor prinde inca
bine».
Petru fad' precum i se zise, §i merse
mai departe.
and era soarele de-o palma dela pa-
mânt, a§a de catre seara, cand incep mus-
culitele a se aduna, calaretul nostru ajunse
chiar la marginea padurii... 'Naintea lui se
intindea un pustiu mare... mare... cat ve-
deai cu ochii nu vedeai nimic pe el.
Caii se oprira in loc.
«Ce e ? intreba Petru.
«Nu e bine ! raspunse Murgul.
«Pentru ce sd nu fie bine ? !
Intram in impdrátia sfintei Miercure. Cat
vom merge prin ea, nu vom da de alta
deck de frig §i iara§i de frig.
Pe marginile caii vor fi tot focuri din
www.dacoromanica.ro
 ZANA ZORILOR 2,9

focuri §i eu ma tern, cd tu vei merge sa

te incalze§ti».
«Si pentru ce sä nu ma incalzesc ?»
«Nu e bine sä te incalze§ti !» rdspunse
Murgul cu grija.
<antra! grai Petru fard frica, daca trebue,
voi §ti rabda §i la frig*.
Pe cat Petru intra mai adanc in impa-
ratia sfintei Mercuri, pe atata simtea mai
tare, cu nu e bine cum e. La tot pasul
era mai frig, mai ger... dar frig §i ger in
cat ingheta maduva in oase... Dar nici
Petru nu era fäcut de picioroage ! Voinic a
fost la lupta : voinic ramase §i la rabdare.
Pe marginea caii tot foc din foc §i Fanga
focuri tot oameni din oameni, care che-
mau pe Petru la sine care de care cu
vorbe mai frumoase §i mai ademenitoare.
Petrului incepit a i se ingheta rasuflarea
in gura, dar el nu se lasä, ci Inca porunci
murgului ca sa mearga la pa§i.
Catà vreme a rabdat voinicul nostru la
ger §i frig, nici nu se poate spune, caci
fiecare §tie, cum ca imparätia sfintei Mer-
cure nu e de o asvarlita, de cloud... 5i nici
frigul nu e frig... numai iac'asa, ci frig,
www.dacoromanica.ro
 30 lOAN SLAVICI

frig..., incat inghiata §i vitelul in vaca...,

incat crap §i stancele de ger ce e...
A§a zdu e acolo ! Dar i Petru n'a cres-
cut fara necaz... Scri§ca din dinti §i nimic
mai mult, de §i a fost intepenit, incat nici
nu mai putea clipi.
A§a ajunserd la sfanta Mercure.
Petru cobori de pe cal, arunca fraul in
capul Murgului i intra in coliba sfintei
Mercuri :
«Build ziva, Maica !»
«Multämirn, voinic friguros !»
Petru rase odata, dar nu rdspunse nimic.
«Voinic ai fost, ii zise acuma sfanta
Miercure batandu-1 pe umeri. Acuma sa-ti
dau ca§tigul». Se duse dupa aceea, des-
chise un scrin ferecat §i scoase din el o
cutie mica. «lack zise mai departe, cutia
asta e data din batrani, ca sa n'o poarte
dent acela, care a trecut prin imparatia
frigului. Nati-o §i poarta grija de ea, ca-ti
va prinde Inca bine. Cand o deschizi, iti
vine veste de unde tu numai vrei §i §tire
adevarata din tara ta».
Petru multami de vorba §i de dar §i se sui
pe cal si porni mai departe.
www.dacoromanica.ro
 ZANA ZORILOR 31
-

Dupà ce se del:dilä de o asvarlita build,

deschise cutia cea vrajitä.
«Ce e porunca ?» intreba nu stiu ce
din cutie.
<Neste imi ada dela taica», porunci Petru
cam cu frica.
«Sade la sfat cu batranii !» raspunse cutia.
«Merge-i bine ?,
«Zdu, aci cam rdu, ca-i supdrat !>>
«Cine il supara ?» intreba. Petru acuma
mai aspru.
«Fratii tai Costan si Florea !» rdspunse
iarasi din cutie. «Pe cum imi pare cer im-
paratia dela el, si batranul zice, ca n'ar fi
vrednici de ea.»
«Mergi Murgule, ca." nu e vreme de pier-
dut !» striga acuma Petru. Inchise dupä a-
ceea cutia, si o baga in traistä.
Se duserd cum se duce nAluca cand umbra
vântoasele si gonesc in miezul noptii pri-
colicii. Cat au mers asa, nki nu se poate
spune... Au mers mult... foarte mult ! Stdi !
sa-ti mai dau un sfat ! zise Murgul intr'un
tarziu. oS'auzim !» grai Petru.
«Ai avut necaz cu frigul, acuma ai sä
dai de o caldurà cum n'a mai fost. SA ra-
www.dacoromanica.ro
 32 MAN SLAVICI

mai voinic ! sii nu te tragi la racoare, ca

nu e bine.»
«Mergi ! raspunse Petru. Nu-ti fie frica,
daca n'am inghetat, nici nu ma voi topi »
Hrn !... aici era o caldurä inck se tope§te
§i maduva in oase.... Caldurd adecd, cum
nu poate fi deck in imparkia santei Joi.
Pe cat mergeau mai departe, cu atat cal-
dura era mai mare... Dela o vreme ince-
pura a se topi chiar §i potcoavele dela mur-
gul de pe copite. Hei ! dar nici Petru nu
se lasa! ii curgeau sudorile vale, el se §tergea
cu maneca §i mana in goand mai departe.
De cald ar mai fi fost cum ar fi fost,
era insä §i un alt lucru, care pe Petru il
supara Inca mai tare. Pe langa cale, tot Cate
de o asvarlitura bund de departe una de
alta, erau ni§te vai racoroase, cu ni§te is-
voare reci §i stamparatoare. and Petru
privea la ele, simtea, CA i-a secat inima
§i ii s'a uscat limba in gull de sete ce-i
era. ...
Pe langa isvoare erau tot crini, vioare §i
trandafiri, prin iarba cea molcuta, §i pe ele
odihneau ni§te fete, frumoase, doamne !...
incat nici nu pot fi mai frumoase.
www.dacoromanica.ro
 ZANA ZORILOR 3.3

Petrului Ii venea sã inchidd ochii, ca sd

nici nu mai vadd a§a lucruri ademenitoare.
«Vino, voinice la rdcoare! vino! stdi de
vorbd!» II chemau fetitele.
Petru dddea din cap §i nici nu zicea ni-
mic, cA i s'a fost oprit §i graiul.
Mu lt au mers a§a... foarte mult !...
Deodatd simtird, cã incepe cdldura a se
mai starnpdra... Din departe, pe un deal se
vedea o colibd, aici locuia santa Joe.
Petru trase spre ea.
Cand erau sä ajunga la colibd, santa Joe
le e§i in cale §i zise ziva bund lui Petal.
Petru Ii multami... precum e acuma da-
tina la oameni cu cinste §i ndrdveald, prin-
sera dupd aceea vorbd... cum prind adecd
oamenii, ce nu s'au vdzut Inca. Petru spuse
veste dela santa Mercure, vorbi despre pa-
timele sale §i despre calea, in care a pornit,
si lud ziva bund, cA zdu ! el nu prea avea
vreme de pierdut... Hm ! cine §tie, cat mai
avea sã meargd pand la zana zorilor!
«Mai stdi o leacd! grdi santa Joe, sa-ti
mai zic o vorbd. Actim intri in impdrdtia
sAntei Vineri : sd treci §i pe la ea, i sa-i
spui osandtate §i voe bund ) dela mine.
Joan Pove,ti. 3
www.dacoromanica.ro
 31 IOAN SLAVICI

oCand vei merge apoi cdtre casd, sd vii

iard§i pe la mine, cd am sd-ti dau o treabd,
care-ti va prinde bine».
Petru multdmi de vorbd §i de toate, plecd
dupa aceea mai departe.
Abid merserd cam ad cat tine o pip
de tutun Vaud ce §i ajunserd intr'o tard
noud.
Aici nu era cald, dar nici nu era frig,
ci... a§a cumva intre ele... cum e colea pri-
mdvara, cand incep a se interch mieii. Petru
incepia acum a rdsufla mai a stampärare.
Era insd un pustiu... numai nasip si scaiu...
00are ce sd fie aceea ? intrebd Petru, (land
cu ochii de a§a ceva ca §i o casd, insd de-
parte... foarte departe !... tocrnai Valid unde
ajungeau ochii lui peste pustiul cel gol.
qAceea e casa santei Vinere, rdspunse mur-
gul. Dacd mergem bine, poate ajungem Inca
pana ce se Intunecd deplin.»
A§a §i fu... Noaptea se fdcii noapte. Fat-
frumos se apropid cu incetul de casa cea
departatd.
Peste pustiu se vedea o multime de nd-
luci ce se goneau pe din dreapta, din stanga,
pe dinaintea §i pe dindosul lui Petru.
www.dacoromanica.ro
 ZANA ZORILOR 35

«SA' n'ai nici o fricd! zise murgul. Aceste

sunt fetele vântoaselor... Se joacd prin aer
asteptand sä vind si vdrcolaciih.
Asa ajunserd pand la casa santei Vineri.
«Cobori acuma si infra' in casd! > zise
murgul.
Petru voi sd facd ce ise zise.
«Stdi! nu fii asd grdbit, vorbi murgul mai
departe. Sd te invat mai nainte ce si cum
sd faci. La santa Vinere nu poti intrd, ca
e pdzitä jur imprejur de vântoase».
«Ce sd fac dard?o
oIa cununa cea de arms& si te dit cu ea,
vezi colo, departe, pe colina ceea. Cdnd vei
fi acolo, incepe a striga : «Vai, ce fete fru-
moase! ce ingeri! ce suflete de zind! Dupd
aceea ridicd cununa in sus si zi: Dacd as
fit, cd ar primi care-va cununa asta dela
mine!.., dacd asi sti... dacd asi sti! si aruncd
cununa».
«Si pentru ce sa fac asa? intrebd Petru,...
cum intreabd adecd omul, care vrea sã stie,
cd pentru ce face, ce face. oTaci, du-te si
fd!» zise murgul pe scurt, si Petru nu mai
lungi vorba, ci fddi precum i se zise.
Abia aruncd Petru cununa când ce se si

www.dacoromanica.ro
 36 IOAN SLAVICI

ingramddird vantoasele peste ea §i incepura.

a se bate, ca sä o aibd care de care.
Petru o lua acuma care casä.
«Stai ! striga murgul 'Inca odata. Inca nu
ti le-am spus toate. Ia cununa cea de ar-
gint, apoi te dii §i bate la fereastra santei
Vineri... Dacd te Intreabd baba, cine e ? tu
zi cd ai venit pe jos, Ca ai ratacit prin pus-
fiu. Ea te va mana indarapt. Tu sa nu te
mi§ti, ci sa zici: «Ba zdu! eu nu voiu
merge, ca de cand am fost mic tot am auzit
de frumusetea santei Vineri, §i nu mi-am
facut opinci de otel cu curele de vitel, nu
am venit de noua ani §i noud luni, nu m'am
luptat pentru cununa asta de argint, care
voiesc sa i-o dau ei, nu le-am facut §i Opt
toate astea pentru ca sä merg inapoi cand
voiu ajunge la ea*... A§a sä faci §i a§a sä.
zici ; de aici incolo grija ta sa fie».
Petru nu mai facii vorba, ci porni spre casä.
Cum era a§a noapte, Petru nici nu vedea
casa santei Vineri, ci merse numai pe ra-
zele luminei ce strabateau din fereastra
pand la el. Ajungand la casä, ni§te cani in-
cepura a lätra, cand simtird ceva strain prin
apropiere.

www.dacoromanica.ro
 ZANA ZORLLOR 37

«Cine se manancd cu cânii ? amard i-ar

fi viata! striga santa Vinere mânioasä cum
se cade.
«Eu sunt, santä Vinere, eu! zise Petru
räsuflând odatä cu greu, ca omul, care ar
vreh i n'ar vrea sä facd ce face. Am rd-
tacit prin pustiu §i n'am unde sä dorm
peste noapte. Aici tdcii, nu cutezh sá zica
mai mult.
«Uncle ti-ai läsat calul? intrebA santa Vi-
nere cam aspru. Petru std in chibsuri, nu
§tid sä mintd on sä vorbeascd vorbd dreapta.
Nu rdspunse nimic.
«Mergi cu Dumnezeu! fa.tul meu! Eu
n'am loc sa-ti dau» zise santa Vinere §i se
retrase dela fereasträ.
Petru zise acuma ce i-a fost zis Murgul
sä zicd.
Abia-§i sfdri Petru zicala pând ce §i vazn,
cum cd santa Vinere deschide fereastra vor-
bind cdtre el cu vorbä dulce i blândd.
«Sä vdd cununa, fatule!»
Petru-i intinse cununa.
«Vino in casd! zise santa Vinere, nu te
teme de cani, Ca ei inteleg vointa mea».
A§à §i fu... Cânii incepurd a mi§ch din
www.dacoromanica.ro
 38 l OA N SLA VICI

coadd mergand in urma lui Petru, cum

merg dupd om, cand vine seara dela tarina.
Petru zise «bund seara», cand inträ in
casä, i§i puse paldria pe varful cuptorului
§i se a§ezd pe pomnol dupd ce i se zise
sa §ada.
Acurna se vorbi... iaca despre lucruri de
toate zilele, despre lume, despre räutatea
oamenilor,... §i despre alte lucruri ca astea...
fard nicio treabd §i pret... Precum se vedea,
santa Vinere era foarte suparatä pe oameni;
iar Petru-i dadea in toate de drept, cum se
cade adecd omului, care §ade la masa altuia.
Doamne ! dar §i batrand era baba astal
Eu nu §tiu de ce privea junele de Petru
a§a de a diochiul la ea! Doard voea sa-i
numere creturile din fata?!
Poate !.. Ar fi trebuit insa, ca sd se rimed
de §eapte ori cat un om intr'o viata pentru,
ca sä poatä ajunge la capat cu numaratul...
Santei Vineri ii radea insa inima de bu-
curie, cand vedea, cum ca Petru se perde
cu totul in privirea ei.
«and nu era Inca, ce este, incepii santa
Vinere vorba, cand lumea inca nu era lume,
atunci m'am nascut eu, §i eram atat de
www.dacoromanica.ro
 ZANA zomum 39

frumoasa ca copila, incat parintii mei au

lasat sd fie lume, ca sd fie cine sd se mi-
nuneze de frumusetea mea... and s'a facut
apoi himea, eu eram fata mare, si de mi-
nunat ce s'a minunat de frumusetea mea, lu-
mea m'a diochiat... De atunci se face pe toatd
suta de ani Cate o crepturd pe fata rnea...
Si acuma-s bdtrand.» Santa Vinere nu mai
putu vorbi mai departe despre aceasta de
tristd si de supdratd, ci vorbind mai departe,
ii spuse apoi lui Petru, cum cd tatd-sdu era
odata impdrat mare si puternic, i, nas-
candu-se vrajbd intre el si zana zorilor, care
impArdteste in tara vecind, fusese batjocorit,
cum nu se cade, de cdtre vicleana de vecind.
Iiicep apoi a vorbi Cate rele toate despre
zana zorilor,... Petru, ce sd mai faca si el ?
Asculta tacut. Each' mai zicea si el cate-odatii:
Ase e zdu aici! Ce alta se poatd face?
.Dar sa-ti dau un lucru, dacd esti voinic,
i vrei sa mi-1 faci, grai santa Vinere cam
pe cand Incepurd a fi somnorosi.» Este
la zana zorilor o fantand. Cine bea din apa
ei, acela infloreste ca trandafirul si ca vio-
relele. Sd-mi aduci un ulcior din aceasta
apa, §i-ti voi fi bund multdmitoare... Lucrul
www.dacoromanica.ro
 40 IOAN SLAVICI

e greu! ce e drept e drept! Imparatia zanei

zorilor e pazita de fel de fel de fiare §i de
zmei ingrozitori. Sa-ti spun insa ceva §i sa-ti
dau un lucru.»
Dupd ce vorbi a§a, santa Vinere se duse
la un scrin ferecat din toate partile §i scoase
din el un fluera§ mic, micut. «Vezi tu flu-
era§ul ista? grai cdtre Petru, mi la dat un
mo§ batran Inca de cand eram tanara.
Cine aude sunetul acestuia, acela doarme...
doarme... pand ce nu-I mai aude. Tu sa iei
fluera§ul §i sä tot canti din el cat vei fi
in imparatia zorilor. Nime nu te va atinge,
caci toata lumea va dormi.
Petru spuse acuma, in ce cale a pornit
,i ce treabd cearca. Santa Vinere se bucura
§i mai tare. N'au mai stat mult de vorba...
Dar cum sa §i stee, cand a fost trecut acuma
miezul noptii bine, bini§or.
Petru lua «noapte build», baga fluera§ul
in teaca §i se sui in podul casei, ca sa mai
doarma §i el dela o vreme. Pe cand se re-
varsau zorile, Petru era in picioare ; lucea-
farul boului nici nu s'a fost ridicat bine
pe cer, pand cand el s'a §i fost sculat...
Lua un troc mare, 11 umph'i de jaratic §i

www.dacoromanica.ro
 ZINA ZORILOR 41

se duse, ca sd hräneasca caii. Dupd ce

murgul mâncd Cate de trei ori trei, eard
ceilalti cai Cate trei trocuri pline de jar,
Petru trase la fântând, addpd si se facu
gata de cale. «Stdi ! striga santa Vinere de
la fereastrd.» Mai am sa-ti zic o vorbd!...
Sd-ti mai dau un sfat...»
Petru s'apropie de fereastrd.
«Lasd un cal aici si pleacd numai cu trei.
Mergi apoi incet 'Dana ce vei ajunge la 1m-
-01-Alia zorilor. Aici descalecd si inträ pe jos...
Când vei veni apoi indärät, asa sä vii, ca
toti trei caii sd-ti rämând in cale, s'ajungi
pe jos.
«Asa voi sä fac!» grdi Petru voind sä
plece.
«Nu te grabl, ca n'am gatit Inca, vorbi
santa Vinere mai departe. sa nu privesti la
zana zorilor, cd ea are ochi, care vrdjesc
si priviri, care rapesc mintile. E urâtd,
atka de uratd, incat nici nu-ti pot spune.
Are ochi de buhd, fata de vulpe si ghiare
de ma.ta. Auzi? ! sa nu privesti la ea... Si
Dumnezeu sä te aduca intreg si sAnatos,
fatul meu Petre !»
Petru multarni de vorbä si invataturd,
www.dacoromanica.ro
 42 MAN SLAV1CI

§i nu se opri mai rnult... Unde aveä el

vrerne de a sta cu babele la vorba!? Lash
pe rnurgul, ca sa pascd, se intinse apoi la
cale.

Departe... departe... unde se lasa cerul

pe pamant, unde stau stelele de vorbd cu
florile, acolo se vedea o ro§ata senind, cam
a§a cum e cerul colea in zorile de prima-
vara, dar mai frumos i mai minunat!..
Acolo era cetatea zanei zorilor.
De aci pand acolo, de acolo pand aci
nu era alta decat iarbd §i flori... Si apoi
nu era nici cald, nici rece, nici luminos,
nici intunerec, ci aa curnva intre ele...
cum e colea pe la S-tu Petru cand te scoli,
ca sa mani vitele la turma... Petru numai
de un drag umbla prin tara asta placutd...
Cat a mers Fat-frumosul nostru a§a,
aceea nu se poate spune cu vorbd ome-
neasca, fiindca intr'aceasta tard n'a urrnat
zilei noaptea §i noptii ziod, erau pururea
zori cu varit moale §i racoros, cu soarele
ascuns §i lumina de jumatate ; imparatia
noptii §i a zilei se incepea numai dela casa
sfintei Vineri.
www.dacoromanica.ro
 ZANA ZOIULOR 43

Dupa mult mers si lunga chlatorie Petru

vazu zdrindu-se ceva alb printre rosata ce-
rului... Cu cat se apropia mai mult, cu
atata ceeace vedeh se desfdsurh mai tare
naintea ochilor lui... Asta erh cetatea...
Petru privi... privi... Resuflä apoi odath cu
greu, ca ornul, care gandeste <,doamne mul-
tumescu-ti!»
...Dar si frurnoash erh cetatea astal...
Niste turnuri 'nalte... 'nalte... pand din-
colo de imparatia norilor, niste pareti albi
ca ghioceii si ridicati mai sus deck cum
sta soarele la pranzul cel mare, un acope-
ris de argint, dar cum de argint?! asa cã
nici nu strdluceh in fata soarelui,... si fe-
resti... tot din aer tors cu multh mhiestrie
si tesut in gherghef de aur intunecos...
Peste toate aste se jucau apoi razele ye-
sele ale soarelui cum se joach vântul cu
umbra crengilor, colea primavara când abia
se miscd de lene§ ce este.
Petru stete uimit in loc, ca sa se poatã
minuna de atata frumuseta ingramáditä.
Mu lt n'a putut sa steh, ch i-a fost de-
graba: deschlecd dard, Idsh caii, ca sh pasch
pe iarba cea plind de roud, isi lud fluerasul
www.dacoromanica.ro
 44 IOAN SLAVICI

precum i-a fost zis sfanta Vinere, zise odatä

«Doamne ajutd», §i pleca la lucrul cel mai
mare. Abia merse, a§a singur, pe jos, o
cale cam de trei asvarlite bune, pand ce
§i dete de un nasdravan adormit de dul-
ceata flueraplui. Acesta era unul dintre
pandarii jurului cetatii zanei zorilor... Oare
Doamne cum a putut cre§te atat de lung?
Cum s'a putut intrupa atata de puter-
nic? §i cum ii pot fi bratele atata de mie-
zoase?!... Cum stätea a§a culcat pe spate,
Petru inceph sä-1 masoare cu pa§ii... Nu
voesc sä spun minciuna !... a fost insa lung,
foarte lung; atata de lung a fost incat
Petru räsuflà odata cu greu, cand ajunse
dela picioare la cap,.. nu §tiu acuma cu
de-a buna seamd... de obosit, ori de uimit :
nu e luna la räsarit atata de mare, cat era
ochiul nazdrävanului. Apoi barem daca ar
fi fost §i acesta ca la altd lume, dar era
tocmai in mijlocul fruntii... A§a era ochiul !...
Cum au putut apoi celelalte sa fie!... Petru,
voinic de voinic, dar zau! el multumi lui
Dumnezeu, flueraplui §i sfintei Vineri,
cumcd n'a dat de räu cu acest om neom
§i pleca cu incetul mai departe...
www.dacoromanica.ro
 ZANA ZORILOR 43

A§a... cam cat merge omul rand ce-i

vine sa se pund la racoare, mai merse
Petru 'Ana ce dadu de alte lucruri §i mai
grozave... Ni§te balauri tot cu Cate §eapte
capete erau intin§i la soare §i adormiti
adanc, cand pe de-a dreapta, cand pe de-a
stanga... Cum au fost ace§ti balauri, aceea
n'o mai spun: §tie anume toata lumea ba-
laurii nu-s treaba de gluma §i de ras... Asta
era a doua pazd a imprejurului de curte...
Petru trecil cam cu fuga,... nu tiu acuma
de graba ofi de groaza...
Nici n'ar fi fost Irish' minune, daca s'ar
fi ingrozit!...
Bälaurul e balaur ! !

Acuma ajunse Fat-frumos la un rau...

Sä nu gandeasca insa nimeni, ca acesta
ar fi fost rau ca raurile.... nu apa, ci lapte
curgea aici, nu peste nisip de peatra, ci
peste pietre scumpe §i margaritare,... §i nu
curgea lin sau repede, ci lin §i repede de
odatd, cum curg zilele omului fericit... A-
cesta a fost raul, care curge jur imprejur
pe langa cetate.... tot curge.... tot curge....
fard a mai sta, fard a mai merge mai de-
parte.

www.dacoromanica.ro
 16 lOAN SLAVICI

Pe marginea rAdlui dormeau tot cam de

o sAriturd unul dela altul ni§te lei inghierati...
Ce lei Irish' ! Cu parul de aur §i pe dinti
§i ghiare tot cu ferecAturh.... Ace§tia erau
paza raului... Dincolo, de ceea parte de rau,
era o gradind frumoasä,.... foarte frumoasä...
cum nu poate adeca fi deck la zina zorilor.
Pe rnal tot flori din flori, pe flori dormeau
dulce i lin tot zine din zine, care de care mai
frumoase, mai vrajitoare §i mai dulce la fata...
Petru nici nu cuteza, ca sa priveascd in-
tr'acolo ?...
Fat-frumos se intreba acuma, cum sa treaca
peste rau. Raul era lat §i adanc, §i peste
rau numai o punte ;... asta insa cum 1111
mai sunt puntile in astä lume... Dincoace
§i dincolo, pe un mal §i pe altul, tot cate-o
frunte de punte, pazita tot de Cate patru lei
dormitori. Puntea insa ? peste punte nu
poate trece suflet de om... 0 vezi cu ochii,
dar simte0 golatate, cand calci cu piciorul
pe ea... Cine §tie din ce o mai fi fost §i asta
facuta !... Doar chiar din un pui de nour?
Destul cd Petru rämase pe tarmul rAului.
SA treacA ? nu poate. SA' inoate ? nu e
treaba. Ce sa facd dard ? !
www.dacoromanica.ro
 ZANA ZORILOR 47

Hei ! sä nu fie grija de Petru ! Cu una

cu cloud el n'o sfkseste ! Se intoarse inda-
rapt pana ce ajunse la näsdravanul cel mare.
«Ce va da targul si norocul, Wandi in sine,
sä stam dard si la vorbd ! «Scoald voinice !
striga apoi pe näsdravan tragAndu-1 de ma-
neca surtucului. and nasdravanul se de-
stepta din somn, intinse palma dupd Petru,...
asa ca si cand vrei sä prinzi o muscd.
Petru sufla in flueras... Näsdravanul cazu
earasi la pamant.
Asa-1 trezi si adormi Petru de trei ori
una dupd alia,... adeca de trei ori l'a trezit
si de trei ori l'a adormit... and fuse ca
s'a fie de a patra oard, Petru isi deslega
naframa dela grumazi, lud degetele cele mici
ale näzdravanului si le lega cu ea laolalta,
scoase sabia si prinzand pe nasdravan de
piept mai striga odatä : «Scoala voinice !
Vazandu-se näsdravanul atata de räu bat-
jocorit, «Ei, zise catre Petru, nu te lupti
in luptd, dreapta ! Stai la lupta, daca esti
voinic !»
«Mai asteapta o leacd ! mai nainte am o
vorbd cu tine, grai Petru... Jura, cd ma
vei trece peste r'au, si atunci te las sa vii
www.dacoromanica.ro
 48 IOAN SLAV1CI

la lupta.» Nasdrävanul facU jurAmant, §i

Petru-1 lasä sä se scoale. .

and nasdravanul se simti de§teptat, se

repezi la Petru, ca sa-1 turteascã c'o loviturd...
Si a aflat insa omul !
Nici Petru nu era de eri, dealaltaeri, §i
el se rdpezi voinice§te. Trei zile §i trei nopti
se luptard. Nasdravanul dete cu Petru de
infra' pand in genunchi in pamant ; Petru
dete cu nAsdravanul pand in brAu ; eard
dete näsdravanul pand in piept, si mai in
urmä Petru pana in grumazi !...
and nasdravanul se simti ap stramtorat :
«Lasa-ma, strigd inspAimantat, lasa-ma cd
ma dau batut 1»
qTreci-ma peste rau ? intrebd Petru.»
(Trec !» raspunse cela din gaura.
«Ce sa fac cu tine, daca-ti calci vorba ?»
«Ucide-md, fa ce vrei cu mine, numai
acuma ma lasd sd trdesc.»
«A§a sa" fie dard ! zise Petru, lua dupd
aceea mana cea stangd a ndsdravanului §i
o lega de piciorul cel drept, ii baga na-
frama in gurd, ca sa nu strige, il lega la
ochi ca sa nu vadd, §i porni a§a, purtandu-1
de manA catrd rau.
www.dacoromanica.ro
 ZANA ZORILOR 4.)

Când ajunserd la rdu, ndsdrdvanul pd§i

cu un picior de o parte, cu altul de alta
de rdu, Iuä pe Petru in palma, §i-1 puse
frumos de cealaltd parte.
«Acuma e bine ! grdi Petru, sufld dup.'
aceea in fluera§ §i ndsdrdvanul cazii de
alungul pe malul rdului.
Aà treca Petre raul. and zinele cele
ce se scdldau in laptele rdului auzird su-
netul fluera§ului lui Petru, ele cdzurd som-
noroase, e§ird din lapte §i adormird pe flo-
rile de pe mal. Aà dormind le afla Petru,
chid se cobori din palma ndsdrdvanului...
Nici nu cutezd sa stee multd vreme la ele...
Frumoase erau doamne ! Cum puted apoi
sd fie insd§i zina zorilor ? Sau doard ea e
cea mai urdtä dintre cele frumoase? Fat-
frumos nu se intrebd mult, ci porni, ca sA
vadd.
and infra' in gradind, incepil a se mi-
nund din nou. Cat a umblat §i pätit, atata
frumusete n'a mai vdzut...
Lasd cá arborii erau tot cu crdci de aur,
cã isvoarele curgeau mai limpede decdt
roua, Ca vânturile se mi§cau cantdrid, §i
florile vorbeau vorbe dulci §i frumoase, dar
loan Sla ui. PON e§ti. 4
www.dacoromanica.ro
 50 IOAN SLAVIC!

Petru mai mult se mira de aceea, ca in

intreaga aceastä gradind nu era nici o
floare desfacuta, ci numai boboci... Parcä
aici a fost stat lurnea locului i era sa fie
pururea tot primavard... Oare cand vor
inflori florile aceste, dacd n'au avut vreme
sã infloreascd pand acuma ? Si daca n'au
inflorit, pentru ce ?...
.Asa se intreba Petre, asa i Inca si
intr'alt chip, in calea lui catre cetate... Nimic
nu-i stätea in cale ; nimic nu-i oprea gân-
direa; toata lurnea dormea ; zinele de pe la
isvoare, pasdrile de pe crengi, caprioarele
dintre tufite i fluturii de langa flori, toate
erau duse de fluerasul lui Petru. Chiar nici
vantul nu se mai juca cu frunzele, nici
razele soarelui nu mai sorbeau roua de !De,
iarba, i raurile incetard de a mai curge...
Singur Petru era treaz : Petru cu gandurile
sale si Petru cu mirarea gandurilor sale.
Ajunse la curte. Jur imprejurul curtii se
intinclea un ierbis frumos si des, un ierbis
ce fugea ca vantul. Poarta era in frunte,
o poartä tot din flori i alte lucruri fru-
moase. Pe sub poartä i pe langa poarta
earasi flori, care de care mai si mai, incat
www.dacoromanica.ro
 zANA. ZORILOR 51

lui Petru i se parea, cä umbla pe nouri,

cand calch pe ele. Pe de a dreapta i pe
de a stanga dormeau zinele ce au fost sa
pazeasca intrarea in curte. Petru privi in
toate laturile, mai zise odatä «Doamne ajutdo
.si intra in cetate.
Ce a vazut Petre intr' aceastä curte, aceea
nici n'o mai spun, stie doara toata lumea,
ca curtea Zinei Zorilor nu poate fi ceva
lucru de rand; Jur imprejur zine impietrite,
pomi cu frunzele de aur i cu florile de
margele si pietre scumpe, stalpi de raze de
soare i netezi ca i paltinul, trepte lucii si
moi ca i culcusul fetelor de imparat si
un aer plin de miros dulce i adormitor...
Nici nu voesc sd spun, cd numai grajdul,
in care stau caii sfantului soare, era mai
frumos deck cetatea celui mai mare im-
parat din lume... Ash era asta la Zina Zo-
rilor, i nici n'ar fi putut fi altfel... Cum
sa fie doara ? Petru se sui pe trepte si
infra' in cetate... Cele dintai douasprezece
()dal erau din panza, altele doudsprezece
din 'ukase. Urmara apoi doudsprezece de
argint i doudsprezece de aur. Petre trecii
Cu iuteala prin toate patruzecisiopt : aici
www.dacoromanica.ro
 59 IOAN cLVICI

afla pe Zina Zorilor, intr'a patruzeci si

noulea, care era cea mai frumoasd dintre
toate.
Asta casd era lunga, lath, naltd, ca i o
biserica din cele mai frumoase... jur im-
prejur paretii erau acoperiti cu fel de fel
de rnathsuri i alte lucruri minunate ; pe
jos, pe parnant, pe unde umblai cu pi-
cioarele, era nu stiu ce stralucitor ca oglinda
si moale ca perina si... mai erau acum tot
felul de lucruri frumoase, ca la Zina Zorilor
adecä... Unde va fi doara frumos, dacd nu
aicea !... Cum zic lui Petru i se opri rasu-
flarea, cand väzii ca se vede in mijlocul
atator lucruri ash grozav de frumoase...
In mijlocul acestei biserici sau ce era
vazu Petre fantana cea vestitä, pentru care
a venit el atata lume de parnant... 0 fan-
tana ca toate fantanele i nimic mai mult!...
Te miri cum a si rdbdat-o Zina Zorilor in
casa ei !... Avea niste doage din mosi si
stramosi. Bag sama, a fost lAsat, cã asa sa
rtimana !... Si acuma am sd spun o vorba
mare !... Langa fantand era chiar Zina Zo-
rilor aievea, asa cum ea era !
Era, doamne! un leagan de aur si....
www.dacoromanica.ro
 ZA.NA ZORILOR 5.3

numai Dumnezeu §tie de ce Inca, destul

cum ca era frumos, aici in leagän dormea
Zina Zorilor pe p erini de matase umplute
cu suflare de vant de primdvara... Nici nu
era frumoasä... Dar de unde sa §i fie!...
N'a zis doara santa Vinere, cd are fel de
fel de lucruri urate §i ingrozitoare? Ce sä
mai lungim dara vorba?... Poate ca santa
Vinere a avut drept. Poate sd fie!... Destul,
cand Petru privi la ea, a§a cum dormea
in leagan, el stete cu sufletul amortit §i nu
sufla mai mult in fluera§ul cel vratit... era
incremenit de minunea ce se minuna... Ba!
frumoasa era,... frumoasal... mai frumoasä
deck chiar cum ti-ar pdrea cd ar fi sa fie
Zina Zorilor... mai mult nu vreau sa zic!...
Pe de-a dreapta §i pe de-a stanga lea-
ganului dormeau cate douasprezece zine
din cele mai alese. Bag sama au adormit
leganand pe imparateasa lor... Petru nici
nu le vaz6 de privit ce privea la Zina Zo-
rilor, pana ce nu tresdrird toate din somn,
cand nu mai auzird fluera§ul... Petru... tre-
sari dard §i el... §i incepii a cdrità din nou
in fluera§. Eara§i adormi lumea, §i Fat-
frumos pasi cu trei pasi mai inainte.
www.dacoromanica.ro
 54 1OAN SLAVIC!

Intre leagan si fantand era o masa, pe

masa un colac alb si moale, framântat cu
lapte de caprioard, i un bocal de vin rosu
dulce ca visul de dimineata... Acesta era
colacul puterii, si celdlalt vinul junetei...
Petru privi odata la colac, odata la vin
si odata la Zina Zorilor, se apropia dupd
aceea cu incetul, päsi doi pasi catre leagan,
masä si fantand.
and Petru ajunse la leagan, isi pierch:1
mintile si nu se mai putii rabcia, ci sdrutd
pe Zina Zorilor... Zina Zorilor deschise ochii
privi la Petru cu o privire, incat el ii
pierd6 mintile Inca mai tare...
Suflä dupa aceea in flueras, ca Zina Zo-
rilor s'adoarma; Iuã cununa cea de aur,
o puse pe fruntea Zinei Zorilor ; lud o
bucaturd din colacul de pe masa, bàii o
inghititura din vinul intineritor,... i iarasi sä-
rutd, i iardsi luã o inbucatura, iarasi bäii
o inghititura... Asa de trei ori una dupa
alta... de trei ori a sdrutat pe Zina Zorilor,
de trei ori a irnbucat din colac si de trei
ori a gustat din yin... Dupd aceea si-a um-
plut ulcioarele cu apd din fantand si a perit
cum pere vestea cea buna. Cand Petru
www.dacoromanica.ro
 ZAN ZORILOR 53

ajunse in gradind, dete de o lume cu toad

nouA...
Florile erau flori; bobocii se desfacuserA;
isvoarele curgeau mai repede; razele soa-
relui se jucau mai vesel pe pdretii cetatii,
si zinele aveau mai rnultd pldcere in fetele
lor. Toate aceste din trei sdrutdri...
Cum a intrat Petru, asa a si esit: printre
Zine si flori, pe palma ndsdrdvanului, printre
lei, balauri i ndsdrdvani... and fu apoi
in scara, privi odatd indardt, i vdza cd
lumea intreagd s'a pornit in urma
Hei! dar si-au dat de om! Nu ca vantul,
nu ca gandul, nu ca dorul, nu ca blesternul,
ci mai repede de cum trece fericirea s'a
fost läsat Petru pe cale... Goana rdmase
indardt, i Petru sosi pe jos la santa Vinere.
Santa Vinere stid, cd Petru o s'ajungd,
din ranchezatul Murgului, care din cale de
trei zile simti apropiarea stdpanului sdu:
ii esi dard in cale cu colac moale i cu
yin rosu.
.I3un ajuns, Fdt-frumos!
.Bund ziva, sord sf5ntd!»
Petru-i dete ulciorul cu apd dela fantana
Zinei Zorilor. Santa Vinere-i multdmi frumos.
www.dacoromanica.ro
 56 IOAN SLAVIC!

Mai vorbird apoi cateva cuvinte despre

calea lui Petru, despre curtea Zinei Zorilor
§i despre frumusetea sorei soarelui, §i Petru
puse eaua pe murgul, cd zdu! el nu prea
aved vreme de pierdut... Baba Vinere as-
cultà cand cu dulce, când cu amar, cand
cu drag, cand cu necaz; vdzand apoi, cum
Ca Petru va sd meargd, ii pofti sdntitate §i
noroc.
Petru nici nu stete Wind n'ajunse la santa
Joe. Aice se cobori de pe cal §i infra',
precum a fost vorba sa fie.
Nici la santa Joe nu se prea opri, zise
bund ziva, mai fãcii o vorbd scurta §i lud
sändtate bund.
(Stdi! sa-ti mai spun una 'nainte de a
porni in cale, zise sânta Joe cu grijd.
Sd-ti ai grijd de viatd; sd nu legi vorba
cu om; sd nu mergi iute, gräbit; sd nu
iei apa de la 'nand ; sd nu crezi la vorba,
§i sd fugi de buze dulci.»
Sä te dud cum ai venit... Calea e lungd,
lumea e rea, §i tu ai la tine treabd mare !...
ascultd dar de mine. Eaca-ti dau eu o nd-
framd ; nu e de aur, nu-i de argint, nici de
matasa, nici de mdrgele; e de pdnzandsdclita,
www.dacoromanica.ro
 ZANA ZORILOR 57

sh o porti cd e vräjitä... Cine-o poarta, pe

acela fulgerul nu-1 ajunge, sulita nu-I pa-
trunde, sabia nu-1 taie §i gloantele sar de
pe trupul lui.
A§a grai santa Joe. Petru primi i as-
culta ; se !Asa apoi cu Murgul in vant i
se duse... se duse... cum se duc adecd Fetii-
frumo§i cand ii mand dorul de casä.
La santa Miercure Petru nici nu se mai
cobori de pe cal, ci zise «buna ziva» din
spatele calului i mand mai departe.
Intr'o bund vreme li veni cutia cea vra-
jitä in minte §i vrand sa audd veste din
lume, o scoase din teaca. Nici nu o scoase
bine, nici nu o deschise cum se cade, pana
ce §i incepii a vorbi ce vorbea de acolo
din ea.
oS'a suparat Zana Zorilor pentru ca i-ai
furat apa... S'a suparat santa Vinere pentru
ca i s'a spart ulciorul... S'au suparat fratii
tai Florea §i Costan pentru ca li-ai luat
imparatia».
Petru incepii a rade, cand auzi de atata
suparare. Nici nu tia ce sa intrebe mai
inainte.
Cum a spart santa Vinere ulciorul?
www.dacoromanica.ro
 58 IOAN SLAVICI

oDe bucurie ce i-a fost a inceput a juca

§i a cazut cu ulcior cu tot).
Cum am luat eu imparatia de la fratii
mei ?
Cutia incepü acuma a spune, ea', fiind
irnparatul bat-an §i orb de amandoi ochii,
Florea §i Costan s'au dus la el §i au cerut,
ca sa impartä imparatia intre dan§ii. Im-
paratul li-a spus, cd numai acela va imparati
tara, care va aduce apd de la fantana Zanei
Zorilor. intelegand, fratii lucrul, mersera la
baba Biva §i asta le spuse, ea' ai fost, ai
facut §i ai pornit, ca sa vii».
Fratii se sfatuird §i acuma au pornit in
calea lui Petru, ca sä-I ucida, sa iee apa
de la el §i sä imparateasca peste tara.
<Minti, cutie spurcata!» striga. Petru ma-
nios, cand le auzi toate aceste, §i dete cu
cutia de parnant, in cat crapa in eaptezeci
i §eapte de bucati.

N'a mai mers mult pand ce §i vazii nourii

din tara sa, simti suflarea vanturilor de
acasd §i zari din departare pe ici colea Cate
un munte de pe marginile tarii... Petru
stete in loc, ca sd vada mai bine, ca-i parea,
ca nu e adevdr, ce-i parea.
www.dacoromanica.ro
 %ANA ZORILOR 59

Era sä treacd peste puntea cea din mar-

ginea imparatiei, când vazii c'aude ceva din
departare... a§a ceva, ca §i cand ar striga un
om, i ca §i când 1-ar striga chiar pe el
dupd nume qMdi Petre !»
Vol sd stea in loc.
< Mergi ! mand ! striga Murgul. Nu e
bine sd stai !
.13a nu ! stai ! sd vedern, ce e, cine i
pentru ce ? Sä ddm fata cu lumea».
Petru zise §i suci fraul Murgului.
Ei Petre ! Petre ! oare cine te-a invatat
sd stai ?... Oare n'ar fi mai bine sd te pleci
la sfatul Murgului ?... A5a e lumea, n'ai ce
face!
Dupd ce se intoarserd, vdzii, Doamne,
pe cine vdzii ! pe frate-sdu Florea §i pe
frate-sau Costan... Amandoi erau i impreund,
se apropiau care Petru... Petre ! mergi I
mana! Sau nu ti-a zis santa Joe sa' nu
legi vorbd cu om? sau nu tii ce veste
ti-a dat cutia sântei Mercuri ? Fratii veneau
cu vorbd bund §i cu buze dulci... Si santa
Joe a fost zis... Petre! Petre!.. ai uitat, ce-a
zis ?!.. and Petru vdzii pe fratii sdi cei
dulci, zbura din spatele murgului la ei in
www.dacoromanica.ro
 60 1OAN SLAVICI

brate. Doamne! dar cum sa nu zboare ! De

cand n'a vazut el fata de om ? de cand n'a
auzit vorbd pämanteasca ! ?
Si a curs vorba cum curge intre frati.
Petru era vesel i fericit. Florea i Costan
erau buni la vorbd §i dulci la buze... Singur
murgul era trist, singur el Ii rasa capul la
pamant.
Dupd ce fratii vorbira multe de impd-
ratul batran, de tara. §i de calea lui Petru,
Florea Incepa a-§i increti fruntea.
«Frate Petre! lumea e vicleana! n'ar fi
mai bine ca sa ne dai tu noud apa, ca s'o
ducem noi, gräi fratele viclean. Tie-ti ese
unul in cale, iara pe noi nimeni nu ne §tie,
de unde venim, unde mergem §i ce ducern».
cDa! da! grdi Costan, Florea vorbe§te
bine.%) Petru clatind odatd... de cloud ori
din cap, i spuse fratilor sal treaba cu nä-
frama. Fratii cei doi vazurd acuma, ca pentru
Petru nu este deck o moarte. Florea in-
cepa dar a bate aLia, ca sã priceapa eapa.
Cam de vre-o trei asvarlite d'acolea era
o fântand cu apd limpede si rece.
oNu ti-e tie sete, mai Costane? gra.'
Florea tragand odata cu ochiul catre Costan.
www.dacoromanica.ro
 ZANA ZORILOR 61

«Da! rdspunse Costan, pricepAnd, ce §i

cum ar fi sa fie. Hai, frate Petre, sa ne
stampardm odatä setea §i apoi sã pornim
cu Dumnezeu. Noi vom merge in urma
ta §i te vom pazi de ndcaz §i prim ejdied>
Nu merge Petre !.. nu merge ca nu dai
de bine !... murgul necheza &Tata... Hei !
dar Petru nu 1-a inteles !...
Ce s'a intamplat dupd aceea ! ? Ce sa
se intAmple ? Nimic nu s'a intamplat I.,
FAntana era lath' §i adancd...
Fratii pornird cu apd catra casa, ca §i
cAnd ei ar fi adus-o chiar dela Zina Zo-
rilor.
Murgul mai nechezd odatd, a§a de tur-
burat §i de dureros, kick se infiorard §i
pddurile... fugi pand la fantAna,.. §i stete
impetrit de durere.
Ao fuse treaba cu Petru cel voinic §i
Fat-frumos viteaz ! Bag' sama a§a i-a fost
ursita, ca s'ajunga in ceas räu!
La curtea imparatului se Mai ospdt §i
veselie mare. Merse, vestea in tara, cum
cã feciorii imparatului, Florea i Costan,
au adus apa dela fântAna Zinei Zorilor.
Imparatul se spala cu apa pe ochi §i
www.dacoromanica.ro
 62 MAN :q.AVICI

vaza,cum om Inca n'a mai vazut... Era

in casa Imparatului pe dup. cuptor un
vas cu curechi ; in doaga acestui vas §edea
un verme : imparatul 11 väzñ prin lemn, a§a
vedeh de bine.
Dupd ce imparatul imparti tara intre fe-
ciorii sal cei voinici, se retrase in curtea
sa cea mare, ca sa-§i trdiasca zilele batra-
netelor in pace !
A§a se sfar§i treaba cu apa dela lantana
Zinei Zorilor. Tara facfi un ospat de trei
zile i trei nopti §i se puse iard§i la lucru,
ca i cand nici nu s'ar fi intamplat nimic.
* *

Dupd-ce Petru se departase dela leagan,

e0 din casa §i curte... dupa ce sunetul
flueraului nu se mai auzia, Zina Zorilor
Ii veni in ori, deschise ochii, radica capul
§i privi in toate laturile cautand nici ea
singura nu §tia ce... Ce a fost ? intreba
pe de jumatate Inca prin vis. qCine ?
I se parea, cum ca a vazut ceva prin
vis, ba chiar aieve... ceva dulce, placut,
o fiinta... ca i cand ar fi omeneasca, insä
mai puternica in privire, mai altfel decal
www.dacoromanica.ro
 ZANA ZORILOR 63

ceea ce a fost vazut pana atunci... «Nu

titi voi ce a fost ?.. Ati vazut §i voi ?..
Sau ati dormit ?.. ati visat ?» Ap intreba
Zina Zorilor pe Zine... i se intreba pe
sine insa§i... li 'Area ca de cand a vazut
ce-a vazut chiar nici sufletul sari nu mai
e tot acela... Si nimene nu-i raspundea, toatä
lurnea stdtea uimitä.
Vdzir cununa... Ce cunund frurnoasa !...
Cine oare a cules florile din ea ? cine oare
le-a impletit in cunund?... §i cine oare a
adus aici cununa §i a lasat-o la mine pe
leagan ?!» arra Zorilor se intrista!
Vazir panea pe masa... Lipseau din ea
trei bucatele: una de-a dreapta, una de-a
stanga §i una din mijloc.
Din vinul junetei lipseau asemenea trei in-
ghitituri : una de de-asupra, una din fund
§i una din mijloc... A trebuit sa fi fost ci-
neva aicea... aria Zorilor se intrista Inca
mai tare: ii parea, ca o doare ceva, si nu
§tia ce §i unde...
Apa in fantana era tulbure... Apa! apd
a dus cineva de-aici!... Zana Zorilor se
suparä.
Cum a putut infra cineva fard veste ?L.
www.dacoromanica.ro
 64 IOAN SLAVIOI

Unde e paza cea asprd? nazdrdvanii? ba-

laurii ? Ce au fAcut leii ferecati?! si zAnele?
si florile! si soarele?!... Nimeni n'a pazit?
nimeni n'a fost la locul sdu?!.. Zdna Zo-
rilor se supra' pe deplin.
«Lei, zmei, balauri, ndzdrävani, porniti,
goniti, ajungeti, prindeti si aduceti», po-
runci Lana Zorilor in supdrarea ei cea mare.
Porunca sunA, si toatä lumea se puse in
miscare.
Petru s'a fost insa intins la fugd, incat
nici razele soarelui nu-I puteau ajunge.
Toti venird tristi, toti aduserd vesti triste.
Petru a fost trecut peste marginile impärd-
tiei Zorilor, unde intreaga pazd nu mai aveA
putere.
Zdna Zorilor isi uith acuma supararea de
tristä ce se fad' si trimise pe sântul soare,
ca sä umble 'n lume, sd facd din sapte zile
una... sa cerce, sa afle si s'aduch vesti.
0 zi din sapte zile aria Zorilor n'a fAcut
alta deck a stat si privit in calea soarelui.
a privit... privit... pánd ce au inceput a-i
curge lacrämile din ochiori, nu tim acuma
de privitul cel mult, ori de durerea §i do-
rul ei cel mare !
www.dacoromanica.ro
 ZANA ZORILOR 65

Iata-ntr'a aptea zi santul soare se rein-

toarna... ro, trist §i obosit... Iar4 veste
rea !... Hei ! cd Petru era unde razele soa-
relui nu pot pätrunde !
Dupa ce Zdna Zorilor vazii, cd §i cea din
urma cercare ffi in zddar, dete porunca asprd
in Ora :
Zanele sä nu mai zambeasca, florile sa
nu mai miroase, vânturile sa nu mai mi§te,
izvoarele sa nu mai curga limpede, §i ra-
zele soarelui sä nu mai lumineze. Porunci
apoi, ca intre lume §i imparatia Zorilor sa
se lase valul cel mare a intunecimii, prin
care sa nu strabatã deck o singura raza
din soare, care sa duca vestea 'n lume,
cumcd «pand ce nu v'a veni acela, care a
dus apa dela fanfana, soarele sa nu se mai
mi§te pe cer.»
A mers vestea in lumea cea intunecoasä...
oamenii intelesera, Ca lumina cea grozava
nu e deck pentru lumina ochilor impara-
tului...
Nimeni nu vedea in lume afara de im-
paratul ; nimeni nu vedea necazurile intu-
nerecului deck imparatul. Dete dar fiilor sal
Florea §i Costan sfat §i porunca, ca sä por-
loan Slit\ ici. Pove;ti.
www.dacoromanica.ro 5
 66 IOAN ;-,LAVICI

neasca, sá rnearga §i sä mântuiasca lumea

de intunerec. Cine a mintit una, minte i a
doua; Florea se puse in §ea §i porni catre
impardtia Zorilor acuma, când Petru a fost
curatit calea. CAnd Florea era s'ajunga la
curtea zanei Zorilor, arra Zorilor simti
cumcd va sa vina ceva strain. «Vine cineva?
intrebd cam aspru.»
«Vine», rdspunserd zmeii, ce stäteau paza
la punte.
«Cum vine ? peste punte ori pe supt
punte.»
Puntea era acurn §tim noi cum era!
Florea trase pe sub punte.
«Voinicul vine pe sub punte ! räspunsera
smeii cam in glurna.
«Grijiti de el, neagra va fie lumina !»
Zise acuma Zina, §i primi pe Florea ca
sa intre.
Pe Florea-1 trecurd fiorii când vdzir atata
frumuseta.
«Bun ajuns voinice ! tu ai furat apa ?
«Sa fie de bine ! zau eu am luat-o.
«Tu ai baut vinul ?
Florea stete mut.
«Tu ai mancat pAinea?
www.dacoromanica.ro
 ZARA ZORILOR 67

Florea zise qba».

cTu m'ai sdrutat ?»
Florea-si uitd vorba.
«Na! oarbd-ti fie lumina! invatd-te sd mai
rninti !»
Zise acuma Zina supdratd, si dete lui
Florea cloud pälmi, una pe de-a dreapta,
una pe de-a stanga, incat estuia i se intu-
necard ochii ca pdcatul lui cel mare.
Doi zmei duserd apoi pe orbitul de Florea
acasä, si treaba se gäti.
Porni si Costan in urma frätine-sau.
Porni, ajunse, o pall si reinturnä.
in lume nu mai rdmase acuma nici o
razd de lumina.
Asa rdmase lumea 'ntreagd oarbd de dra-
gul ochilor unui impArat...
Dupd ce Zina Zorilor a vdzut, cum-cd nu
poate afla pe Petru, a chemat la sine pe
intreaga tara sa, pe zmei, Maud, näsdrd-
vani si lei, pe toate zinele, pe toate florile,
pe toti supusii i-a chemat la sine. Chiar si
sântul soare a trebuit sa se coboare de pe
cer, sd desfrane caii dela calutd, sa-i bage
in grajdiu si sa intre la Zina Zorilor... Când
au fost asa toti adunati impreund, Zina Zo-

www.dacoromanica.ro
 68 IOAN SLAVIC!

rilor nu le imparti mai mult la porunci, el

tristä §i mustrata cum era, lud ziva buna
dela toti sup4i sai, le multarni pentru iu-
bire §i credinta §i-i trimise in lume, ca sa
mearga sa faca fiecare dupd capul §i pri-
cepirea sa. Numai doi lei, doi zmei, doi ba-
lauri i tot atatia näsdravani opri la sine,
ca sa fie cine sa-i pazeasca puntea. Trirnise
toate Zinele in gradina §i lasä, ca sd nu
intre 'n curte pänd ce nu o vor vedeh pe
ea senind ; rasa' ca florile sa miroase d'aici
inainte un miros, care imbatä ofice fiinta
orneneascd, .ca vanturile sä se mi§te Can-
tand atata de dureros, incat -orice suflet
omenesc sä pl'angd când le aude, ca isvoa-
rele sa curga apd amard, §i läsa ca soarele
pe toata ziva data de Dumnezeu sä arunce
ate de §eapte ori §eapte raze seci in lume...
Dupa ce toate aceste le rândui, se duse
la roata cea mare, pe care era invartit firul
traiului omenesc, §i opri roata de a se mai
intoarce §i viata omeneasca de a mai curge...
Dup' aceea... Zina Zorilor s'ascunsa din fata
lurnii in fundul curtii celei mari, in locul cel
mai intunecos §i mai negrijit...
Zmeii, balaurii i nasdravanii e§ira 'n lume
www.dacoromanica.ro
 ZINA ZORILOR 69

si de ru§ine ce le era, s'ascunserd in cele

mai adanci pustiuri i pe§teri ca ochiul
omenesc sh nu-i mai vadd ; leii '§i lepädara
pärul de aur §i ferecatura de pe ghiare §i
dinti, §i de suparati ce erau, se facurd sal-
batici; Zinele s'ascunserd prin gradini ; flo-
rile, isvoarele i vanturile se supusera vointei
Zinei Zorilor, i razele seci, fära caldura §i
lumina, si astazi se vad intinse pe cer colea
in noptile de \Tara...
Viala omeneasca stete locului, §i timpul
inceth .d'a mai curge...
Doi lei, doi zmei, doi balauri i doi iiäs-
drãvani se puserd paza la punte...
Cat a ramas imparatia Zorilor astfel, aceea
nu se stie si nici nu se poate spune...
A trecut multa vreme a§a fara sä fi curs!
A inteles §i santa Vinere, cä Zina Zorilor
s'a suparat ; raza cea pustie §i vantoasele
ce cutrierau lumea intreaga i-au fost adus
stire de mult... S'a suparat de jurnatate, iar
de cealaltd jumatate s'a bucurat : s'a supd-
rat pentru-cd nu puteh sä mai priveasca in
cautatoare, §i s'a bucurat pentru-cd vedea.
pe Fat-frumosul sau cel voinic scapat i pe
vecina sa cea frumoasa trista... A mai fost
www.dacoromanica.ro
 70 IOAN SLAVICI

apoi necäjitä pentru-cd i s'a fost spart ul-

ciorul cu apa cea minunatd.
Cand sfanta Vinere vazit insä, ca intu-
nerecul nu mai inceatd, lumina nu mai vine,.
si cand peri si cea din urrna razd de pe
parnant, zic, cand sfanta Vinere vazii ca
Zinei Zorilor i-a trecut de gluma, ea po-
runci vantoaselor, ca sd porneasca toate
itnpreuna, sa se izbeasca in vdlul cel mare
dela marginea imparatiei, sd-1 miste din
loc si sd facd ca lumina sa curga in lume.
Vantoasele pornird... care de care mai
turbate, care de care mai grozave si mai
infricosate,... cum merg adeca vantoasele...
Ti se parea, ca au sa ia lumea cu , sine si
sä nu se mai opreasca in loc cu ea...
Ajunsera la väl,... se izbird in el... si
cum se izbira?... Välul nu se miscd!...
Vantoasele se mai isbird odatd... apoi
Inca odata... adeca de trei ori una dupd alta.
...Si apoi nu se isbird mai mult... vazura
cumca valul stä mai tapan deck parnantul
in tatanele sale... Statura cateva clipite lo-
cului rusinate si obosite, se intoarserd
dupd aceea indaret, si inconjurard odata lu-
mea in mania lor cea turbatd... Ce a fost
www.dacoromanica.ro
 %ANA ZORILOR 71

calea lor?... acuma-si poate gandi fiecare

ce a fost! Bine cu de-a bunk searnd n'a
putut fi ! vai si amar !!..
Vdntoasele sosird acasd si spuserd sfin-
tei Vineri, cum si ce e cu valul.
SfAnta Vinere se supärd acuma si de cea-
laltd jumdtate; trimise vântoasele la curtea
impAratului, ca sd clued lui Petru vorbd si
sd meargd sa sted de vorbd cu Zdna
sfat :
Zorilor si sd facd ce va face, ca sd aducd
lumina in lume.
Vdntoasele pornird de-a doua oara...
acuma ceva si mai incet... mai nepripit,...
ca si cdnd pleci adecd in treabd bund si
la om de ndrdvald... Ajunserd la curte...
Petru nu e!...
Vântoasele incepurd a se rniscd mai a
strain.
Petru a pierit in cale.
Vântoasele luard curtea din stânga...
apoi din dreapta... apoi din mijloc... 0 in-
toarserd, sucird, ridicard si aruncard pând
ce nu se mai alese nimic din ea... Dupd
aceea pornird cu vestea despre moartea lui
Petru cdtre coliba sfintei Vineri.
«Porniti cu totii in lume ; miscati tot ce
www.dacoromanica.ro
 72 IOAN SLAVIC!

e de mi§cat, §i aflati pe Petru. Viu sau

mort mi-1 aduceti! porunci sfanta Vinere
dupa ce auzi vestea cea tristä.
Trei zile §i trei nopti vantoasele nu mai
stetera...
De trei ori scoaserd copacii din radacini,
de trei ori scoasera raurile din cursul lor;
de trei ori sfaramara nourii isbindu-i de
stanci; de trei ori maturara fundul marii §i
de trei ori prapadird fata parnantului.
Toate fura in zadar!... Ele intrara acasa
care de care mai obosite, care de care mai
manioase §i mai ru§inate.
Numai una n'a sosit Inca: vantul cel de
primavara lene§, moale i intarziatic... Unde
sa fi Camas?... Toti §tieau, cd multä treaba
n'o fi fost sa faca... Cine tie... de obosit
ce-o fi fost s'a pus undeva la racoare...
Nimeni nu-i mai batea capul cu el.
lac'odata intr'un tarziu, dupd ce toatä
lumea §'a mai rupt gandul de a mai afla
pe Petre, frunzele incepura a se rni§ca.
Sfanta Vinere sirnti molatatea suflarii si
qi afard. .
«Ce veste aduci? intreba pe cea mai
dragd dintre vantoase.
www.dacoromanica.ro
 ZA./CA. ZOR1LOR 73

«Tristä e de tris.ta, dar bund-i de buna,

§opti vantul cel tandr. «Dupa ce rn'arn fost
obosit de atata cercare, de atata spart §i
pradare, dadui de-o fantana seacd, i cu-
getai sä intru in ea, ca scutit de surorile
mele, sa ma mai odihnesc inainte de a
porni catre casä.
«Si 'n fundul fantanei afla§i pe Petru?
striga santa Vinere plina de bucurie.
«Da! §i pe murgul de o parte.
«Du lce-ti fie vorba, dragu-ti fie sufletul,
§i pururea veste buna s'aduci ! Zise acuma
santa Vinere catra vantul cel de primavard,
ii porunci apoi ca sä se rapezeasca pand
la santa Joe §i sa-i spuna ca sa gateasca
cu tigaea de aur, ca de Petru nu e bine,
sa sara d'acolea pand la santa Miercure,
§i sa-i spund ca sa vina la fantana cu apa
vietii.
«Inteles-ai? ii mai zice santa Vinere. Sa
fii cu'n picior aici, cu unul acolo! si por-
nird cu totii... Sosira cu totii la fantana cea
pardsita...
De Petru nu era decat os i cenu§a.
Santa Miercure lud oasele §i le inchee
la olalta... Nu lipsea niciunul.
www.dacoromanica.ro
 74 IOAN SLAVICI

Santa Vinere porunci vantoaselor ca sa

desfuride fantana, s'arunce pulberea in sus
§i s'adune cenusa lui Petru... Toate se fa-
curd...
Santa Joe facii foc, culese roua de pe
frunze in tigaea cea de aur... §i puse tigaea
pe foc... and apa incepii a fierbe, santa
Miercure zise trei vorbe... privi odatä catra
raskit, odata catre apus, odata catre meaza
zi, odatä catra meaza-noapte, apoi aruncã
earba vietii in apa cea fearta.
Tot a§a fad' §i santa Vinere cu cenusa
lui Petru. Santa Joe numara dupa aceea,
unul, douä, trei, §i ILä tigaea de pe foc.
Din cenu§a lui Petru, din roud §i din
earba vietii s'a fost facut o unsoare miro-
sitoare. Vantul cel de primävara sufla odata
peste ea, §i unsoarea se slei. Acuma unsera.
oasele lui Petru cu unsoarea de §eapte ori
in jos, de §eapte ori in sus, de §eapte ori
cruci§, tot de atkea ori curmezi§, §i cand
fuserd gata, Petru sari in picioare... pe de
o suta §i pe de o mie de ori rnai frumos
deck cum a fost... pe de o suta §i pe de
o mie de ori rnai voinic §i mai falos deck
cum a fost !
www.dacoromanica.ro
 ZANA zon1Lo1 75

oSai pe cal, voinice! zise santa Vinere.

Indata ce Murgul simti pe stapanul sau
in spatele sale, incepu a necheza si a scd-
Ora din picioare... Era mai viu decat cum
a fost cand-va!
oUnde pornim ? intreba vesel.
oC6trä casa! raspunse Petru.
oCum sa mergem ?
o Ca blästamul !
Petru multumi de vorbd si treaba, se
intinse apoi la cale, si merse... merse..., cum
merge adeca blästemul,... 'Ana ce ajunse la
curtea imparatului. De curte nu mai era
decat locul... Nu vedeai urma de om, dela
care sã poti auzi o vorbd sau o veste...
Eacd intr'un tarziu baba Birsa es1 din fundul
unei pivnite mucezite.
Petru intelese ce e, cum, din ce pricind,
intoarse fraul Murgului, si merse mai re-
pede decat cum a venit... Nici nu räsufla
pand la impäratia zorilor. Cata vreme a
trecut, de cand a ramas cum a fost sä ra-
mand trebile 'n imparatia Zorilor aceea cu
vorba si graiu nu se poate spune...
Multd vreme a trebuit sd treacd!..,
and Petru sosi la punte, in soare nu
www.dacoromanica.ro
 76 IOAN SLAVICI

mai erau deck trei raze luminoase, §eapte

calde §i noud seci,... celelalte toate le-a fost
lepadat cu deamänuntul... and Petru se
opri cu Murgul, toata lumea se opri cu el,
ca sà vadd ce va fi sa fie acuma.
Tana Zorilor simti, cum ca ceva deschilinit
trebue sa. fie 'n apropiere, ca-i parea ca
tocmai acuma s'a de§teptat din visul cel
ce-a facut-o tristä... Ea dorea... nu tia ce...
tocmai ca §i atuncea... «Cine vine ?» intreba
cam cu jumatate de gura.
«Tine-te bine stapane!» zise murgul.
Petru stranse din pinteni, trase din frau,
§i nici nu se simti pand ce fuse de cealaltä
parte de punte.
«Voinic vine peste punte!» strigard pazi-
torii ridicandu-§i palariile din cap...
Tana Zorilor nu se mai mi§cd din loc
§i nu mai grai nici o vorbd... Ca pe neva-
zute sari Petru la ea, a cuprins'o in brate,
§i o saruta... cum saruta adecd Fetii fru-
mo§i pe zanele dragastoase...
Imparateasa zorilor simti, Ca simte ce n'a
mai simtit... Nu mai vorbi, nu mai intreba
ci facii semn ca sa bage pe Murgul in graj-
dul soarelui §i infra cu Petru in casa...
www.dacoromanica.ro
 ZANA ZORILOR 77

Zane le incepura a zambi vesel ; florile

incepurd a mirosi duke; isvoarele deterd a
curge limpede; vanturile se prefäcura in
cantec de bucurie ; roata vietii incepu a se
intoarce mai repede deck prisnelul; valul
cel negru cazii la parnant, §i soarele stra-
lucitor se ridica in sus Cate ceruri... sus...
mai sus deck cum a fost cand-va... Si'n
lume se facii lumina ca fata soarelui, inck
noud ani, noud luni §i noua zile oamenii
nu vdzura nimic de lumina cea infrico§ata.
Petru merse acasa, aduse pe tatal sau cel
batran §i pe rnuma sa cea batrand, facii o
nunta inck ii merse vestea 'n noudzeci i
noud de tari §i se facu imparat peste aman-
doud impäratiile,
lard fratilor Florea §i Costan li se dete
lumina ochilor... ca sa vada §i ei fericirea
lui Petru.

Asta a fost, dragii mei cei buni, povestea

lui Petru Fat-frumos cu Zina Zorilor din
tara soarelui.
Petru a trait §i a imparatit cu pace §i
cu sandtate,... §i doard mai imparatqte §i
astazi cu ajutorul lui Dumnezeu.
www.dacoromanica.ro
 FLORITA DIN CODRU
POVESTE

fost ce a fost; dacä n'ar fi fost,

nici nu s'ar povesti...
In mijlocul codrilor, langa dru-
mul cel mare, langa drumul cel de Ord,
pe unde umbld §i trece imparatul cu voinicii
sdi, era odinioard o crd§md : la crd§ma
aceea era o crasmarita ; crasmarita avea o
fatd, §i pe fata o chema Florita. Fata asta
nu era insä fiica crasmaritei, §i cr4mdrita
nu era mama fetei : fata era fatd färd pa-
rinti, §i crasmarita maica de suflet a fetei...
Cine sd fi fost parintii fetei, chiar nici cei
mai bdtrdni §i mai cu sfat oameni nu pot
s'o spund : asta nime n'a putut s'o inte-
leaga... Inteo bund dimineata cr4marul s'a
www.dacoromanica.ro
 FLORITA DIN CODRIT 79

dus dupd lemne la padure... §i... eaca ce

sä vezi : pe o poeand limpede §i plind de
flori a aflat o fetitä ce se juch cu ni§te
pui de cdprioara. Cum, cand i de unde
sa fi ajuns copilita asta prin codru, aceea
minte pdmânteasca nu poate s'o priceapd.
Doar a crescut ca §i florile din pämânt ;
doar a cAzut ca §i stelele din cer; sau s'a
prefäcut cumva, pe nepricepute, din vaz-
duhul curat. Destul cum c'atâta era de fru-
moasä fetita asta, incat de-ar fi fost sa fie
din om, ar fi trebuit sa fie cel putin
fata de impArat. Cine tie ? vre-un im-
pdrat ce domne§te in ascuns prin adancul
codrilor...
Cra§marul s'a läsat de lemne, a luat fata
in brate, a dus-o acasä... §i de aici inainte
a fost fata de suflet a lui si a cra§maritei.
A§a a crescut apoi fata la cra§md. In
toata ziva se facea mai mare, §i cu cat se
facea mai mare, cu atata mai frumoasä la
fata, mai pla'cuta la faptura §i mai dulce
§i mai inteleapta la vorba. Pentru aceea
oarnenii o numeau Floare, Floarea cea
frumoasä dela cra§ma din codru.
Nu numai Florita, ci §i maica-sa, era's-
www.dacoromanica.ro
 80 IOAN SLAVICI

marita era insa frumoasä. Cr4marita nu

era insa a§a frumoasa ca §i Florita, §i Flo-
rita altfel iard, nu ca §i cra§marita. Cra§rnd-
rita era frumoasd ca §i o 'Jana de päun ;
Florita era frumoasd ca i o floare ce crete
ascunsä in umbra tufelor. Cra§marita era
frumoasa, incat nimeni nu se putea rabda
ca sa nu vorbeasca cu ea, §i nimeni nu
cuteza sä priveasca la ea ; Florita era
frumoasa, incat nimeni nu se putea rabdà
ca sa nu priveasca la ea, §i nimeni nu
cuteza sa vorbeasca cu ea. Cra§marita
atata era de frumoasa, incat dacd-i vedeai
fata oglindita in fata vinului, ti se pdrea,
cumca vinul e mai tare §i mai infocat ;
Florita atata era de frumoasa, incat dacd-i
vedeai fata oglindita in fata vinului, ti se
parea, cumcd vinul e mai duke §i mai
moale.
A fost mers dard vestea in lume §i in
Ord, cumcd la cra§ma din codru se beh
vinul cel mai bun, cragnarita din codru e
cea mai frumoasä cra§marita din tara, §i
cumcd Floarea codrilor e cea mai frumoasa
fata din lume. Cati drumeti treceau prin
Ora, toti se opreau la cra§ma din codru,
www.dacoromanica.ro
 PLOIZITA DIN CODKJ bl

gustau un strop de vin, vorbeau o vorbd

cu crti§marita §i aruncau o privire la Flo-
rita, §i apoi, cat trdeau pe lume, vinul
cel bun, vorba cea dulce §i fata cea fru-
moasd nu le e§eh din minte.
Intr'o zi de dimineatá trece vestea din
gurd in gull Ord ce ajunge la cr4ma din
codru, curnca peste ziud are sä treacd im-
paratul pe aici pe Itinga crA§ma, cu voi-
nici, cu curte §i cu mare lucru si treabd...
precum trec adecd impäratii. Cr*narita,...
Acuma §tim noi, cum sunt muierile ! Dä
in dreapta, cid in stiinga, sparge, §terge,
curate§te! s'a chitit, s'a pieptanat... cum
fac adecä muierile, ctind nu e ca totdeauna.
Din zori de zi pAna in prtmzul cel mare
nu s'a mai miFat dela cAutatoare: tot s'a
sucit §i desucit, pand cand nici ea singurd
nu §tia ce are sd mai faca. CAnd se simti
gatita cum se cade, ea se puse inaintea
cautätoarei, privi indelungat §i cu drag la
fata sa, apoi grái :
Frumoasa sunt, oglinda ?>
«Frumoasä zdu, rdspunse cdutätoarea; pe
de o suta §i pe de o mie de ori e insä
mai frumoasd Florita, pentrucd ea are fata
loan Sla\ ici. PON ezti. 6
www.dacoromanica.ro
 82 IOAN SUSHI

ca zorile dirninetii, ochi ca §i campul ce-

rului §i trup ca raza soarelui».
Crtt§mdrita nu mai asculta nici o vorbd,
ci iel afard, izbi ua, inträ in cragna si se
puse cu vorbd asprd §i neimpdcatd la Ho-
rita : cd nu e bund, cä e proastä, ca e le-
ne0 ca e toate, numai aa nu, precum
ar trebui sä fie.Dupd ce i s'a fdcut apoi
destul de vorbe, a dat poruncd asprd, ca
Florita de aici inainte in toatä ziva sd se
scoale des de dimineatd, sd mature casa,
cra§ma, curtea, sã spele toate vasele, sã tae
lemne, sá facd foc, sä fiarbd mancare,... §i
iar4i sd mature, sa spele, sä tae lemne,
sä facd foc §i mancare pand ce s'o face
noapte ; iar dacd s'a fdcut noapte, sd se
sue in podul casei, sd-§i coboare un sac
de grau necernut §i s'aleagd gunoiul din
el, ca numai semintele curate sa. rdrnand ;
numai dupd ce va sfari toate aceste lucruri
ii era iertat sã se culce §i sä doarrnd pe
trei scanduri de goron.
Imparatul veni, gustd o picaturd de vin,
grdi o vorbd cu cra§marita cea frumoasä,
§i-§i merse mai departe in cale.
Florita... sdrmana de Morita ! ea trei
www.dacoromanica.ro
 PLORITA DIX CIODRILT 83

luni, trei saptamani §i trei zile trase'n jugul

cel aspru, fArA sä graiasca o vorbd, fArd
sä planga o lacramd, fara sA 'ncete a-§i
canth cantecele vesele... i pe cat muncea
mai mult, pe atata ti se pArea mai rumAnd
la fatA, mai vie la privire §i mai harnica
§i mai sprintend §i mai dragastoasä.
Peste trei luni, trei saptAmani §i trei zile
earA§i sosi vestea, cum ca imparatul era sa
treaca cu voinicii pe langd cra§md... Cra§-
marita se gati Inca mai cu tortoiu deck in
cel dintai rand §i, cand se simtl gatitä, ea-
rd§i intreba pe cautatoare :
«Frumoash sunt oglincla ?»
«Frumoasä zau ! raspunse cdutatoarea,
dar de pe o sutA §i pe de o mie de
ori e mai frumoasä Florita, pentru ca ea
are fata ca mArul, ochi ca §i caprioara §i
trup ca §i crini§orii».
Ce vorbe a zis, ce vorbe n'a zis cra§-
marita cdtre Florita, aceea nici n'o mai
spun : §tie acuma fiecare, cum cd, zdu !
muerile n'aleg la vorbe, cand le-a trecut
de gluma... Vai i amar d'acela, care 'n
lurne n'a avut parte de bine, care n'are
rnaica, n'are taicA, n'are frati, n'are surori,
www.dacoromanica.ro
 84 DOAN SLAVIC!

ci stä a§a singur ca §i frunza acatata d'un

paianjen... Bag sama aa e data, ca unul
sã stranga i altul sã franga.
Cra§rnarita, in supararea ei cea mare, po-
runci, ca Florica de aici inainte sa nu mai
easä la fata soarelui, ci tot in pivnita cea
mare din fundul gradinii sa munceasca. Lasa
apoi sä se faca un razboiu, cum nici inainte
de aceea, nici dupd aceea n'a fost altul:
numai suveica 1) era atata de mare, in cat
voinic trebuea sa fie acela, care sa ti-o ridice
dela parnant. Cum au trebuit apoi sa fie cele-
lalte! Pe acest razboiu a trebuit apoi sa tese
Florita pe toata ziva noud coti in lung, o
panza, in care urzeala era din fire in cat nu
le vedeai cu ochii, ear näsadeala din funii,
pe care nici cele mai sälbatice fiare nu le-ar
fi putut rumpe, §i apoi sä tese, incat nici
näsadeala sa nu se vadd prin urzeald, nici
in urzeald sa nu se faca crimpita 2). Daca
1) oSuveica# se nume,te instrumentul cu ajutorul cAruia
ondvideala», adicA firul tesut, se trage prin ourzealdo, adicA
firele fungi, in care se tese.
2) Crimpifii- este termenul pentru incurcarea firelor.
Acea femee tese bine, care nu «roade», adica rumpe $i
leaga «no& in pAnza care .bate des >, incAt firele cruci$e
nu se deosibesc, ci sunt dese unul HMO altul.
www.dacoromanica.ro
 FLORITA DIN CODIW S5

Florita si-a fäcut lucrul, ea are sa capete

o bucatica de pane, facutd jumätate din
pazme, jumatate din cenusa, si un ulcior
de apd clocitä la soare.
Irnparatul a venit, si-a gustat picatura de
vin, si-a graft vorba cdtre crasmarita cea
frumoasa si si-a facut calea mai departe.
Florita noud luni, noua saptamani si
noud zile a muncit, sarmana de Florita, in
intunerec, ascunsä sub pamant si chinuita,
si flämanzità si batjocoritä ca vai si amar
de eal..
Peste noud luni, noud saptamani si noua
zile, acuma de-a treia oard, iards sosi ves-
tea, cumcd Imparatul vrea sä treacd pe
langd crasma cum inainte de asta n'a
trecut Inca, adecd cu mare lucru si treaba
si cu multd socoteald... Era ca astädata nu
numai copitele, ci si cozile si coamele cailor
sa fie aurite... si fel de fel de lucruri, de
care inainte de asta nici nu s'a vorbit...
Era adecd sa fie lucru mare si imparatesc!...
Se zicea curn c'acuma vine si feciorul im-
paratului, un voinic,... voinic ca si un fe-
cior de imparat...
Crasmarita?.. trei zile si trei nopti ea
www.dacoromanica.ro
 86 IOAN SLAVICI

n'a stat in loc... In zorile de-a treia ziud

cr4rna era mai curata deck ghiocelul
§i cra§marita mai chitita §i mai hoscoco-
rata deck ce-a fost ea insd§i candva. Si
apoi a§a ctim era, se puse, acuma de-a
treia oard, inaintea cautatoarei.
«Frumoasd sunt, oglinda?%>
«Frumoasa zau!grai cautatoareadar
pe de-o sutd §i de-o mie de ori e mai fru-
moasä Florita, pentru ca ea are fata ca §i
fagurele topit, ochi ca §i nevasta unui irn-
parat §i trup ca §i rou§oara de pe flori».
Cra§marita nu rnai zise nici o vorbd,
i§i inghici mania, i, plind de ganduri amare
§i de necaz nestamparat, se a§ezd pe prispa
de dinaintea casei pentru ca s'a§tepte §i sä
vaza sosirea imparatului...
lacá inteun tarziu, cam pe cand sta soa-
rele la pranzul cel mic, se väzii din de-
partare, ca vine, cd s'apropie, c'acu§ s'ajunga
ceva ca §i un nor stralucit.
Venea impäratul cu voinicii §i cu feciorul
sau, venea insä, incat copitele cailor nici
nu fäceau colb §i pulbere, ci numaia§a...
din strälucitul aurului celui mult simteai,
cumca acu va sa fie aici... Cand cra§-
www.dacoromanica.ro
 FLORITA DIN COD1W 87

rndrita §i oarnenii ce stAteau de vorbd inain-

tea casei vdzura, cumcd de aici inainte nu
e gluma §i rds, ci chiar va sa fie ceva, ei
cu totii se scularA in picioare §ifAcura
ddeca cum fac oarnenii de treabd, cdnd
are sd fie lucru cu cinste §i mare... Poti
§ti acuma ce e aceea, and vine chiar Irn-
päratul cu oamenii §i cu feciorul sari !...
CrdsrnArita i§i tocmi catrinta, se scutura
de colb §i se supse la buze; oamenii i§i
luarA palariile din cap §i se netezird la par...
lard Florita tocd din rasboiu.
Abia fura gatiti, pând ce sosi i im-
paratul §i navali cu ceata cea stralucitd
asupra cra§mei. Imparatul, feciorul cel
de impdrat §i voinicii cei mandri se cobo-
rira toti cu totii de pe cai, ziserd «buna
ziva», §i baurd vin de cela bun... Dupa ce
§i-au bdut vinul i i-au zis vorbele, incAle-
card apoi §i se duserd Inca mai repede
dacdt cum au fost venit... De Florita...
nimeni n'a intrebat, nimeni nu s'a ingrijit....
Numai feciorului de imparat i se pared, cumcd
nu e, precum ar trebui sa fie: cumcA vinul
nu e ca lauda, cumcd cra§marita nu e
ca vestea... Ce sä faci insa?... Si el i§i
www.dacoromanica.ro
 8s MAN SLAVIC!

dete pinteni la cal si se repezi mai departe

cu ceata cea stralucita...
Dupd ce irnpäratul, voinicii i feciorul
de imparat s'au fost departat, crasrnarita
chernd la sine pe baba Boanta, o vrajitoare
vestita, care era atata de batrana, incat
tinea minte, cand codrii erau ca iarba,
muntii ca musunoiul i vane ca i creta-
turile la ea pe atat de batrana era
Boanta, si de cand traeste n'a facut alta
decat vraji i alte lucruri ascunse i ne-
pricepute... Acurna era vorba, ca sa facd
ce va face cu sarmana de Florita.
Dupd multd vorba i indelungata sfätuire
crasmarita se intelese cu Boanta, ca asta
sd lege pe Florita la ochi, s'o duca in codru,
sh-i scoata ochii i s'o lase acolo, ca s'o
manance fiarele i alte grozavenii de acelea
din pädure si de prin guduroaele intune-
coase.
Mult sfat nu s'a facut dupd aceea. Boanta
merse in pivnita, lega pe Florita la ochi,..
§i facit precurn i s'a fost zis.
and ele ajunsera in adancul codrului, pe
unde fiinta omeneasca n'a cdlcat de and
e lumea, Boanta scoase cutitul cel mare,
www.dacoromanica.ro
 FLORITA DIN CODRL S9

deslega legatoarea cea neagra de pe ochii

Floritei i fad], ca sa-si faca treaba... Abia
privi insa la Florita in fata si in ochi, ea
scapa cutitul din mand i stete uimita Si
incremenitd cum sta omul cand mare
lucru i se pune in cale... Multi ani a trait
pi multa lume a umblat baba Boanta : pe
Florita n'a vazut-o deck odata... De fru-
moasa ce-o vedea Ii parea cumca nici n'o
vede, ci numai pi-o gandeste... Florita...
sta si ea uimita de ce vedea: ea, sar-
mana! nu stia, ce are sd i se faca, ce
are sa pateasca.
Cum Florita i Boanta stateau asa uimite,
deodata, ca din pusca, sari o caprioara din-
tr'un tufar, i cum sari, cum trecii pe langd
Florita, cum privi la ea, asa privi, incat
ochii amandoi i cel de-a dreapta, i cel
de-a stanga, Ii sdrird din cap si cazurd la
Florita in poale.
Baba Boanta multumi lui Dumnezeu,
curnca nu e silita sa faca un putt mare,
lud ochii cei de cdprioara pi-i duse, ca sa
spuie carciumaritei, cumcd i-a scos dela
Florita din cap.
Florita ramase singura i pardsita... Ce
www.dacoromanica.ro
 C,10 1(1 XN SLAVICI

sã fach? porni, incotro o duserd ochii

§i norocul.
Multe zile §i multe nopti a pribegit Flo-
rita, a§a singurd, prin codru, färd s'audd
graiu pämântesc, färä sä vadd fiinta orne-
neasch. Numai din child in cand i se ivia
Cate o fiarã shlbatich in cale i asta rd-
rnâneh insa privind din departare, ii urmh
o bucatica de cale §i apoi se ascundeh in
tufele dese. Florita mergeh chntând mai
departe... Unde, nici ea singurä nu §tia...
Mergea... mergeh...
Intr'atatea §'atatea zi, tocmai in revär-
satul zorilor, pe cand se desveleh ziva din
noapte, väzit cum ca vede ceva, a§a ca
§'o cash, zärindu-se printre frunzele copa-
cilor.Inaintea casei lucrà un om ghebos
ceva, nu §tiu ce aplecat la phmant,
dar lucrd, incAt nici cu trdsnetul n'ai fi
putut sa-1 treze§ti dela lucru... Dar cum
lucrà? nu ca alth lume Toate le fAceh
intoarse §i sucite, ca §i omul adech, care
nu pricepe lucrul, de care s'a prins. El
lucrà la un puiu... Mai inainte II ciupell §i
numai dupa aceea II opari cu aph fearth

www.dacoromanica.ro
 FLORITA DIN CODRU 91

mai inainte II drese §i numai dupd aceea

ii ciupeli §i opäri...
and Florita vaza, cat de necioplit mi
se mi§ca ghebosul, ea nu se puta ràbdà
ca sä nu mearga sa-1 invete §i sa-i ajute...
(Bun lucru, badita!D gal Florita bland
ca totdeauna.
Ghebosul privi indarat, cand auzi, a§a
ca prin vis, vorba cea dulce a Floritei, §i
cand privi §i vaza ce vede... poate acuma
fiecare sa §tie, ce trebue sa fie atunci, cand
un ghebos priveste in fata Floriten Ghe-
bosul scapa §i cutitul, §i puiul, §i toate le
scapa din mana, §i sta inaintea Floritei,
incat i se parea c'acuma nici nu e ghebos
mai mult... Dar nici Florita nu sta la flori
§i frunze! Ghebosul era atat de hid, cat
Florita de frumoasä: cu gura ca grapa, cu
ochii ca ceapa, cu nasul carlig, cu pdrul
parlit... .

«Ce ai de gand cu puiul?» intrebd Ho-

rita dupd ce-i mai treca ameteala.
«Am sä-1 frig pentru tovar4»raspunse
ghebosul cam cu jumatate de gurd, ca
omul, din care scoti vorba cu fricd.
«Ce tovarasi? 11 intreba Florica.
www.dacoromanica.ro
 92 MAN SLAVIC!

Ghebosul privi lung la Florica, ca un

om care ar vrea sd zicd ceva §i nu tie,
cum s'o scoata mai nimerit. «Vezi casa
asta?zise el dela o vreme, mai cu inima.
Asta e casa celor doisprezece hoti de
codru. Ei s'au dus la hotit, §i eu am ramas
ca sd le fac demâncat».
Pia e, doisprezece hoti, hoti de codru
§i grozavi, cu ca'pitanul lor cel infrico§at
au locuit in astd casd... Si tie toatd lumea,
cum ca hotii de codru se spala in toatd
dirnineata cu sange de copil nebotezat, §i
s'ange de fete mad, iar in fata de om nu
pot sd priveascd pentrucd simtesc junghi
in spete, §i'n cap §i pe toate laturile... Nu
e minune dar, dacd Florita a cam tresdrit,
Cand a auzit vorbe atat de mari:... Hei !
dar Florita nu s'a infrico§at zau! nu s'a
infricopt, ci cu vorba vesela §i r'as pe buze
a zis catre Ghebos :
«Un puiu pentru doisprezece hoti? Nici
pe-o masea n'are sa le ajungd».
«Vezi bine, cd doara nu am eu atiita
pricepere, ra'spunse ghebosul facându-se §i
el intelept. Eri le-am fript un juncan, i

www.dacoromanica.ro
 FLOIIITA DIN CODRU 9:3

ei rn'au batut pentru c'a fost prea mult:

astazi stiu cd nu m'or bate».
dar azi te-or bate, pentruca le-ai fript
prea putin... Aide ca sä te invat eu ce,
cum si cat sa faci zise Florita sarind
sprintend, cum era ea, peste pragul casei.
Acuma taie patru pui si-i fierse, tale doi
purcei si-i fripse, facil o zarnuta buna §i
calda, iaratä ghebosului, cum are sä facd
de aici inainte. «Eacd asa, dragul meu, §i
asa... i asa,» ii invata adecd precum in-
vata o maica bund i ingrijitoare.
Ca nu curnva sa se intample ceva cu
hotii, ghebosul spuse Floritei, cumcd sa-i
spuie lui pe carid are sä fie gata cu man-
carile, sa fuga cat o duc picioarele ca sa
nu caza in manile hotilor, caci el nu-
mai atunci va canta din fluerasul cel mic,
care chiamd pre hoti la pranz.
Florita gati mancarea, puse vasele pe
masä, mai curati, mai netezi, facii casa,
incat numai de-un drag sa sezi in ea, apoi
se puse la vorbd cu ghebosul, i vorbird...
vorbird pand ce uitard de hoti, de fluerita,
de toate.
In adancul codrului hotii incepurd sa
www.dacoromanica.ro
 94 IOAN SLAVICI

flarnanzeasca, sd se supere §i, care de care

mai cu greu gand la inirna, sa porneasca
catre casa... Hei! ghebosule, ghebosule
mare necaz ti-ai facut!
«Ce se sirnte aici?» intreba Florita sim-
tind ceva, ca §i cand ar fi sange, sau aa
ceva...
qVai! sarmanul de mine! strigä ghebosul
inspaimantat, vin hotii ! Fugi ! Ba nu
fugi, caci n'ai vreme de fuga... Ascunde-te
sub pat.
Florita,de frica ce sa faca?se ascutlse
sub pat. Iar cei doisprezece hoti de codru
veneau tot unul dupd altul, §i Inca din
departare s'auzea, cum ziceau, cd au sä-1
ucida, sa-1 turteasca, sa-1 taie bucatele pre
ghebosul... Cum nu? cand ei rabdau la
foame... ei... hoti ca dan§ii!
Ghebosul le eI in cale, ca sa-i roage de
ertare §i sd le spunk cumca le-a facut
mancari bune.
«Sa taci de loc grai capitanul.Nu-mi
priete markarea pânä ce nu ma spal cu
sangele tau, dupa aceea infra in casa
pentru ca s'aduca cutitul cel mare; iard
ceilalti prinserd pe ghebos §i-1 facurd nod.
www.dacoromanica.ro
 FLORITA DIN MDR!:
-
95

and capitanul infra pe prag, el rdmase

stand uimit in loc: i se parea ca asta casä
netedd si curata nu e a lui. «Mai oameni !
grai catre cei de dna, veniti incoace!»
( Ce-e?» intrebard cei deafara.
oVeniti, cand zic!)
and hotii pasirä pe prag, ei privini
Inca mai uimiti decat capitanul la casa lor...
Asa privind, le trecii de manie, si iards le
veni foamea ; se asezard unul dupd altul
la masa.
Ghebosul, ca si omul care era s'o pa-
teasca, se facia sprinten, fugi la vatra si
infra cu mancarile in casa.
«and cApitanul simti mirosul aburilor
din zearna, «Mai! grai catre ghebos, pentruca
mi-ai curatit casa, te läsam pand dupa
pranz», dupa aceea lua lingura, gusta din
zearna si o purta prin gura.
0 Ce mancare e asta?» intreabd dupa aceea.
«Zearna, cu cinste sa fie zis, zeamd cal-
duta, rdspunse ghebosul.
«Bunä mancare! grai cdpitanul... Lud
dupa aceea lingura, dete la fiecare hot cate
trei linguri si ce ramase i§i tinii sie.
Hotii isi mancara particica si dupa aceea
www.dacoromanica.ro
 96 IOAN SLAVIC!

privird, lingându-se pe buze, la pdrticica

capitanului.
Ghebosul intra cu carnea cea de puiu.
<,Ce-e aceasta? intrebd cdpitanul.
«Puiu, puiu fripb>, rdspunse ghebosul.
Cdpitanul f§i tale o bucatica, gustd §i
apoi grai catre ghebos :
<Mai! asta s'o fi adus tu mai inaintel
Pentrucd ne-ai fdcut atdt de bune mâncdri,
noi cu totii te iertdm !» Dupd aceea lud
cutitul, taie la fiecare hot atte o bucatica.
§i ce ramase ki tinii sie.
Hotii i§i mâncard bucatelele, dupd aceea
incepurd sd priveasca la bucatile cdpitanu-
lui lingandu-se pe degete... lard cdpitanul
dela o vreme incep6 sd resufle cu greu
§i sd mdnânce cu priita, numai de ici de
colea Cate o bucdtica, cdte un fir, ca §i omul,
care ar mtmcd §i nu poate mânch de sätul
ce e sdracul.
«Frate cdpitane grdl unul dintre hotii
cei flAmanzi, tu te-ai sdturat: dd-ne noua,
ce a rdmas !»
«Ce ? ii zise cdpitanul, sau n'ati avut §i
voi : asta o tin pentru mine pentru ca
s'o mananc desard».
www.dacoromanica.ro
 FLORIT A. DIN CODRU 97

Sa nu fie suparare, grai ghebosul, rnai

sunt Inca si alte mancari».
«Auziti voi ? zise capitanul, celelalte sunt
ale voastre».
oBa nu ! graira hotii, noi vrem sä man-
cam din asta, caci asta e bund !...
Vorbd din vorbd : hotii incepura a se
certa... Unii ca asta, altii cd ceea ; treaba
sta räu, si daca ghebosul n'ar fi intrat cu
purceii cei fripti in casa, zau nu cred ca
nu s'ar fi intamplat un lucru nesfarsit. and
insa mirosul fripturei le infra in nas, in-
data se stamparara.
r Ce e aceea ?» intreabd capitanul.
<Turcel, purcelu§ fript !» raspunse ghe-
bosul. Capitanul gustä... Asa ceva pand
acuma nici in vis n'a gustat.
«Mai prostule ! grai catre ghebos,
acuma trebue sd-1 aduci tu pe acesta? SA'
mi-1 pui mie pe sara» si dete puii la
ceilalti hoti.
«Sä ne dai purcel ! graird hotii, ai zis
ca ce vine e al nostru».
«Ce ? sau n'ati zis voi, ca puii sa vi-i
dau ? zise capitanul maniindu-se urat.

I onn S n ici. www.dacoromanica.ro

Poves,,ti 7
 98 IOAN SLAVIC1

0 vorba nu zic mai mult!... Hm! aceea

nu e gluma, cand capitanul zice a§a vorbe
catre tovard§ii sai flamanzi... Poate acuma
fiecare sa §tie ce e aceea, cand unsprezece
hoti se bat cu capitanul lor... Sarmana de
Florita ! daca ar fi §tiut ea, cum ca asta
are sä fie din mancarile cele bune... Sburau,
Doamne, sabiile, cutitele §i fel de fel de lu-
cruri, i se bateau hotii precum se bat
nourii in capete §i se prapadesc... A§a lucru
n'a fost Inca' de cand e lumea !
Si Florita?... Bun e sufletul bun! Doamne
bun e !... bun ca §i darul §i mana lui Durn-
nezeu ! and hotii se bateau, sfarmau §i
prapädeau mai a perire, Florita nu se mai
putn rabda, ci e§1. de sub pat §i se puse
tocmai in mijlocul lor, §i cum s'a pus, a
stat acolo intre ei, intre hotii cei infrico§ati,
batau§i §i hoti de codru.
Ce-a fost dupa aceea, cum s'a facut,
cum s'a sfarit; aceea e acuma treaba lor...
Oare Doamne... cand vede cineva pe Flo-
rita, s'ar mai putea bate i supdra, iar
mai putea veni gand rau §i neimpacat ?...
Hotii stetera toti incremeniti §i amutira,
§i scapara sabiile, cutitele i fel de fel
www.dacoromanica.ro
 MORITA DIN CODRU SI9

de lucruri ce aveau in mana : li se parea

cum ca a venit pedeapsa lui Dumnezeu
asupra capetelor lor, ca sh-i traga la soco-
teala pentru pacatele lor cele multe in rau-
tatea lor cea mare §i infrico§ata i hoteasca...
Eara Florita le grai in graiul ei cel bland :
ql\Tu va suparati, bädiorilor, ca, daca do-
riti, iara§i va fac mancarile Inca mai bune §i
mai caldute decat cum au fost cele de astazi».
Hotilor li se parea, ca cerul s'a daramat
asupra lor §i nluntii §i codrii, cand auzira
vorba Floritei.
De aici inainte Florita ramase la casa
hotilor ; ii ingriji, ii curati, le Mai man-
call bune, ii tirth la pove§ti frumoase §i la
vorbe blande ; iar hotii nu se mai mi§cara
de-acasa. Le parea, ca de aici inainte nici
n'au ce sa cerce in lume... A§a merse asta
'Jana ce li se sfar§ira mancarile : ajunsera
cd abea mai aveau bucate pentru trei zile
§i trei nopti. Apoi nici unul nu voea sa
se urneasca de acasa pentru ca sa ca--
tige ; fiecare void sa taie lemne, sa faca
foc, sa spele, sa mature, sa varueasca, sa
ingrijeasca gradina cea cu flori, sa faca
adeca dupa placul §i dorinta Floritei.
www.dacoromanica.ro
 100 IOAN SLAVICI

intr'o zi Florita merse in gradina cea cu

flori, ca sa vadd curn §i ce, §i afla, ca un
porc salbatec a facut mare zgudulire printre
straturi i, afland, tare §i mult s'a intristat.
Hotii, cum auzird, toti cu totii sarird la pu§-
tile cele ruginite §i merserd §i gonird §i
nu se oprird pand ce nu-1 impu§cara pe
porcul cel salbatec. and capitanul, care era
cel mai sprinten dintre toti, venea cu el
in spate, a§a pa§ea de Nos, a§a priveh de
mandru, in cat erai sä crezi c'a stat de
vorbd cu Sf. Petru... De aici inainte fiecare
hot voea sa fie cel mai harnic, mai de
treabd §i mai voinic. Ghebosul, cel mai in-
telept dintre dan§ii, ii imparti in cloud: §ase
in§i trebueau sa meargä in toatä ziva la
ca§tig, iar alti §ase aveau sa ramand acasa,
pentru ca sa lucreze dupa porunca ghebo-
sului §i dorinta Floritei.
Cei mai isteti dintre hoti se dusera In
cetatea imparatului §i cumparara cu multi
bani fel de fel de lucruri frumoase i le
adusera, ca sa le puna la capataiul Floritei
a§a, ca nimeni sd nu tie cine le-a pus...
Si apoi li se nebuneau mintile, cand vedeau,
cum- cd Floritei ii sare inima de bucurie,
www.dacoromanica.ro
 FLORITA DIN COMM 1D1

cand dimineata i§i afla carpele cele fru-

moase la capätaiul patului.
A§a curged traiul hotilor de cand ei au
dat de Florita, §i a§a traiul Floritei, de cand
ea a dat de hoti. Iti rade inima, cand iti
aduci aminte !
dar lumea e rea ! Bag samd nici
Hei !
Dumnezeu nu vreh, ca in lume sa fie nu-
mai bine !...
Cra§marita dupd multä vreme iard§i privi
in cdutatoare, iarà§i intrebd, cdutatoarea ia-
rd§i Ii rtispunse §i iara§i facii vorbd cu baba
Boanta... Ce-ti e muierea vicleand! nici in
fundul lumei nu-ti lasä pace §i traiu bun...
Baba Boanta i§i faca trebile, aflä cum
§i ce e cu Florita si unde se afla ea, porni
apoi in cale catre codrul cel vestit... and
ea era s'ajunga la casa hotilor, afla ca vede
ni§te oameni vorbind : erau cei §ase hoti
ce stau cu ghebosul la sfat. Ea lua §apte
frunze verzi de pe creanga unui stejar, grai
asupra lor cateva cuvinte ce sunau a vrajd,
sufla apoi de trei ori asupra lor. Baba n'a
suflat bine, pana ce frunzele se ve§tejira
§i hotii adorrnira toti §epte unul dupa altul.
Acuma baba Boanta infra' la Florita in
www.dacoromanica.ro
 102 JOAN SLAVIC"

cash', spuse cum ca-i aduce «sanatate §i

voe bund» de la maica sa cea buna; Ii
dete apoi un inel de aur, frumos §i rotund.
Florita dar de uncle sä poata gandi
rdu prin capul ei! ea trase inelul pe de-
getul cel rnijlociu, i nici nu-1 trase cum
se trage, pand ce §i caza la pamant.
Dupd ce Boanta Ii Mat treaba, ea ki
kid carja de dupa cuptor §i o terse din
cale. Nu-i veneh la socoteald ca sa steh Inca
mult fiindca §tia, cum ca multä vreme n'are
sa treaca pand ce hotii se vor trezi din
somn. Si hotii cei din codru, zdu! nici
pentru o Boanta nu sunt lucru de gluma
and hotii intrara in casa, §i and ceilalti
sosird: tie acuma fiecare ce e aceea, and
doisprezece hoti de codru plang din ruptul
sufletului, in cat pietrele se mkca... numai
Florita nu se mkca, caci ea era moartd,
moartd... ca §i rnoarta. In durerea lor cea
mare n'avurd in cotro : hotarard sa im-
brace frumos pe Florita, sa-i faca un mor-
rnant, §i... vai §'amar and vine pana in-
tr'atata ! Cum steteau ei insä a§a langa
mort, vazura ceva ce Inca n'au vazut: inelul
Boantei... cat ce trasera inelut de pe deget,
www.dacoromanica.ro
 FLORITA DIN CODRU 103

Florita isi deschise ochii si se facit mai

vie decat ce a fost candva.
In bucuria lor cea mare hotii merserd
in cealaltd zi in satul imparatului si cum-
parara toate inelele si tot aurul ce se afla
in Virg si-I deterd Floritei, pentru ca sä nu
mai primeasca dela altii. i apoi grijeau,
Doamne ! curn pot numai hotii sa gri-
jeasca, pe Florita, cand se tern cd o vor perde.
Peste sapte luni, sapte saptamani i apte
zile crasmärita earasi privi in cautãtoare,
earäsi auzi vorbele suparatoare, iaras chema
la sine pe baba Boanta i iards trimise pri-
mejdia asupra Floritei.
Boanta facit ca si in celälalt rand, si dupd
ce adormira hotii iardsi infra la Florita, ii zise
sandtate i voie bunä i ii dete o rochie de
matase, graind : «Eaca, ti-a trirnis-o maica-ta
cea buna, ca sa te impodobesti cu ea».
Florita de bucurie, ca a prima veste de-a
casa, imbraca rochia Ca- sa vada cum ii
sede. Nici nu trebue sa spun, ca astä data
Florita cath rnai moarta. Boanta fugi mai
iute, durerea hotilor fi mai mare si in-
vierea rnai puternicd §i mai imbucuratoare
deck inainte de asta cu atkea saptamani..
www.dacoromanica.ro
 104 MAN SLAVIN

Acuma hotii cumpárard toate mdtäsurile

si frumusetele ce se aflau la negutätorii
cei mari si impärätesti ; iar ingrijirea lor se
fäcn pe de sapte ori Cate de sapte mai mare
deck ce a fost cândva.
Peste noud luni, noud säptämâni si noua
zile crasmarita. acuma de a treia oard,
adecii de a doua oarei de a treia oard, ia-
räsi se fall catre cäutätoare cu frumuseta sa.
(Esti frumoasà, ii raspunse cdutátoarea,
dar Florita e mai frumoasä, de o sutã
si o mie de ori mai frumoasä decât ce-a
fost ea insusi când-va, si trdeste ca o
imparateasa».
Dupd aceste vorbe crasmarita n'a mai
chemat pe Boanta la sine, ci si-a legat ca-
trinta si ea insäsi s'a dus la coliba babei.
Ce-au vorbit, ce n'au vorbit, ce sfa-
turi au fäcut : aceea nu se poate spune...
Bune ganduri cu de-a bund sarnd nu le-a
trecut prin minte_. Vai si amar de acela
ce da de räu cu muerile !
Boanta se sufleca, acurna chiar de a treia
oara", si acea nu e gluma, cand o vrajitoare
ca si Boanta se sufleca, cum inainte de asta
nu s'a suflecat Inca... De astä data nici nu
www.dacoromanica.ro
 FI.011114 DIN CODRI: 10.)

porni pe picioare, ci in miez de noapte

calarind pe o prajina stramba... Mare pri-
mejdie trebue sä fi fost in gandul ei, cd s'a
opintit atat de babeste!
De cand Florita murise in doud randuri,
hotii nu mai dormeau nici ziva, nici noaptea,
ci stau la pazd, cum stai cand de mare
necaz si primejdie te temi. Pentru ca nu
cumva sd-i cuprinza somnul, unul dintre ei
totdeauna trebuia sd se culce pe un pat de
spini, iara subt pat era jaratec viu si in-
focat... Boanta vazii ca acuma cu una cu
doua n'are s'o ispraveascd; ea fad' dar
lucruri, vrajitorii si fel de fel de taine, incat
mintea curatä nici nu le poate gandi... Pentru
ca sa adoarma pe hoti, ea acuma nu facii
vraja cea mai mica, cu frunzele de stejar,
ci vraja cea mai mare si ne mai pornenita,
Inc& ti se ridica perii in varful capului, cand
gandesti la ea. Lud un ac subtirel si mic,
dar mic si subtirel, incat nici cu vkful
limbei nu puteai sa-I simtesti, dar Inca sa-I
vezi cu ochii, impunse doisprezece stejari
cu acest ac, grai o multime de zicali in-
calcite, se'ntoarse de trei ori peste cap,
si hotii, toti doisprezece, impreuna cu
www.dacoromanica.ro
 106 WAN sLAVICI

ghebosul, chiar i acela de pe spini i

jaratic, adormird ca morti.

and Boanta infra', acuma de a treia oara,
in casa la Florita, ea nu zise nurnai csand-
tate §i voie buna», ci alte vorbe care de
care mai frumoase i mai dulci, cum vor-
besc adecd babele cand voiesc sa-ti strice
firea.., eara Floritei ii sdred initna de bucurie,
cAnd auzed atka veste bund i frumoasd
dela qai säi».
oSä te irnpodobesc, ca pe o impdrateasd,
mi-a poruncit maicd-ta cea bund grai
Boanta intr'un tArziu. Sd-ti pepten eu
parul §i sa ti-1...
De unde ar puted Florita sa nu facd pre-
cum a dorit maica-sa cea dulce?... Ea lash'
ca Boanta sa o pieptene, §i Boanta o piep-
tana, atAta de frumos o pieptand, atAt
de frumos ii impleti parul, inck i se in-
curcau ochii, cand prived la ea §i nu tia
pe unde o vede mai frumoasa... Dar Boanta
nici nu fuse gata cu pieptanatul pand ce
Florita i cazit moarta, mai rnoartd deck
ce a fost candva in viafa ei... Boanta i-a
fost impletita firul mortii _in par.
Dupa ce Boanta i§i facit pacatul, ea se sui
www.dacoromanica.ro
 FLOIIIT -1 DIN CODI111 107

pe prajina cea strAmba si se depArta mai

rapede deck vântoasele.
Cand hotii aflara curn cã iardsi nu e bine,
ei deterd a fugi care incotro, a se opinti din
ruptul sufletului ca doarä cumva sh invie
pe Florita si de a treia oarh. Ii trasera ine-
lele de pe degete, Ii dezbracard rochia, Ii
luard banii de pe piept: dar Florica rhmase
moarta, si hotii, cei doisprezece hoti gro-
zavi din fundul codrului, incet, incet, unul
dupd al'ul, incepurd sh plângh, nu cum
plAng copii, ci cum plange omul, când vede
cä acuma toate s'au sfArsit, ch de aci in-
nainte nu mai are ce sa fach.
CAnd Florita fu cu totul dezbracatd,
hotii incetard a plange i ramaserh cu totii
incremeniti; li se opri suflarea parasi
sufletul.
S'o despletim!» grai ghebosul.
«
«Sa fereasch Dumnezeu! räspunse capi-
tanul ash de frumos numai ea stie impleti,
cu degetele ei cele maruntele».
«Da, da! zisere ceilalti hoti. Dach
a venit acurna pAnd intr'atAta, sh fie macar
pi rnoarth piecuni a fost mai frumoasa'n
viath».
www.dacoromanica.ro
 108 WAN SLAVICI

De aci inainte hotii multa vorbd nu fa-

curd ; nici n'aveau ce sa-si mai zica.: imbra-
card pe Florita in cele mai frumoase giul-
giuri, ii puse fiecare Cate un crinisor pe
frunte, alesera cel mai frumos copac din
codru, facurd un cosciug, cum ei il stiau a
face mai frumos, asezard pe Florita in cosciug
si-i aprinsera la cap o lumina de ceard
curatd, topita tocmai din fagurele, in care
a fost sd fie matca albinilor... Dupd ce le
gatird astea, cautard cea mai inalta poiana
din codru si unde erau cele mai multe flori,
facurd un mormant de trei ori mai adanc
decat ce era de lat si de trei ori mai lat deck
era de lung... si apoi... sdrutd fiecare pe
Florica in mijlocul fruntii, si o luard,
si o duserd...
«Ho ! stati ! grai ghebosul, cand vazii
cä hotii voesc sa arunce pamant asupra
Floritei. Pamant pe trupul ei ? Nu va te-
meti de mania lui Dumnezeu?D
Hotii toti, unul dupd altul, läsara pa-
mantul din mana ; le venea sä intre in pa-
mant de rusinea pacatului ce erau sä faca.
and erau sa porneasca catre casa, nici
unul nu putea sa faca inceputul : erau legati
www.dacoromanica.ro
 FLOINTA DIN CODIZU 109

de pdmânt, §i simteau cd acasd nu au ce sä

mai caute... Se a§ezard dar jur imprejur pe
langd mormtmtul Floritei §i privird... pri-
vird, pdnd ce privind murird toti doisprezece,
unul dupd altul. Doisprezece hoti au murit,
§i ghebosul impreund cu ddn§ii... Sarmanii
de ei ! mai c'au fost oameni de treabd. . .
Bag sama a§a a fost sd fie

Multd, foarte multd vreme a stat Florita

a§ezatd in mormânt ; pe langd mormant
peste parnantul ce sta In jurul gropii au
fost crescut tot flori din flori, care de care
mai frumoase §i ne mai pomenite, §i florile
nu cresc ca §i buretii peste noapte... Dupd
multà vreme dard feciorul imparatului a venit
cu multi oameni §i cu mare treabd, ca sä
vâneze prin codru... De odatd auzird, cum fac
cânii mare larmd §i multd raträturd. Feciorul
imparatului trimise pe cativa argati dintre
cei mai tari la inimd, ca sa vazd ce e, cum
§i pentru ce.
Argatii venird §i spuserd, cd s'au adunat
cdnii inteo poeand Malta §i luminoasd, §i,
suindu-se pe un dâmb cu flori, toti cu totii,
cu mic cu mare, au inceput nu sd latre,
www.dacoromanica.ro
 110 1OAN L AV1C1

ci sä urle, cum urld canele, cand vede buf-

nita strigand pe hornul casei, ori cand arde
casa stdpanului sau, sa urle adecd a pri-
mejdie.
Feciorul cel de imparat fecior de im-
parat adeca, care nu se multumeste cu una
cu doud porunci argatilor sa-1 astepte si se
duse ca sa vazd el cu ochii i s'auda cu
urechile lui de treaba canilor.
Cand simtird canii apropierea stapanului
lor, ei incetard a da semn de primejdie pi
detera asi misca cozile. Hei ! dar din loc
nu se miscard pana ce nu pasl feciorul cel
de irnpärat in florile cele frumoase... Fecior
de impärat, fecior de imparat... doisprezece
oameni impietriti nu sunt gluma : zdu
chiar un fecior de impärat trebue sa tresara,
cand ii vede printre flori i apoi cand
privi in mormant ?... Feciorului de imparat
Ii parn cum cd chiar si al lui suflet a im-
pietrit, cand vazii pe floarea codrilor... El
a vazut multe fete de impärat : Florita e
insä Florita... and vazit dar ca Florita e
moarta, el se intristä, dupd aceea se supard,
si mai la urmd atata de grozav se amari
incat Ii venea ca sa ia lumea in ghiare pi
www.dacoromanica.ro
 FLORITA DIN MIMI 111

asa sa dee cu ea de parnant, incat toatã

sa se sfarrne, ca nici semanta sa nu rärnana
de ea !...
Ei ! dar feciorii cei de irnparat sunt scurti
la vorba. «Daca n'am vazut-o vie, s'o vad
cel putin moarta,» isi zise el, si apoi merse
la argati, le porunci ca sa porneasca catre
casa. Numai doi oameni credinciosi tinir la
sine, si cand se facii noapte, cu acesti doi
impreuna scoasera pe Florita din mormant,
§i o dusera prin ascuns la curtea imparatului...
Dupa ce Florita fu bine pusa, ca nirneni
sa nu afle de ea, feciorul imparatului po-
runci argatilor sa taca despre cele ce au facut
§i vazut §i n'au mai vazut, §i-§i Mai treaba
rnai departe. El alese cele mai frumoase
douasprezece case ce se aflau in curtea
imparatului, aseza pe Floarea codrilor in
cea mai frumoasa dintre ele, porunci ca
douasprezece fete, cele mai sprintene, sa
grijeasca pe Florita zi i noapte, sa o aseze
intr'un leagan de aur i sa o legene ca §i
cand ar fi vie. Fata Floritei i acuma era
rurnend ; crinisorii de pe fruntea ei nici
acuma n'au vestejit, i parul ei i acurna
tot atat de frumos era pieptanat si trnpletit :
www.dacoromanica.ro
 119 IOAN SLAVICI

feciorul cel de impa" rat dete poruncd aspra,

ca nimeni sa nu atingd fata, crini§orii §i pa-
rul... De aici inainte fdt-frumosul impara-
tesc de dimineata pAnd sara i de sara pand
dimineata nu se mi§ca de la leagdnul Flo-
ritei : privea privea in fata cea frumoasd
pana ce adormea privind 1 cu ochii deschi§i.
Cele doudsprezece fete ce aveau sd gri-
jeasca pe Florita nu mai incetau a§i sparge
capul asupra poruncii aspre ce ii s'a dat.
«Oare pentru ce sd nu atingem crini§orii
pentru ce sä nu-i despletim parul ? §i dacd
am face, ce s'ar face ? cum ar fi ?» se in-
trebau ele in gandul bor. A§a e muierea !
n'are odihnd pand ce nu afld, ce ar dori
sd stie.
«Stiti voi ce ? grdi cea mai sireatd dintre
ele. Feciorul imparatului doarme aide s'a-
tingem §i sá despletim ; pand când el se
treze§te, noi iard§i facem precum a fost. ,
La astfel de lucruri multd vorbd nu fac
muierile : ele incepurd sä despleteascd pe
Florita, §i cum o despletird, ii scoaserd firul
mortii din par ; eard Florita, Floarea co-
drilor, se fad' mai vie, mai frumoasd §i mai
sprintend deck ce a fost cândva in viata
www.dacoromanica.ro
 FLORITA DIN CODRU 113

ei. CAnd fetele vazurA mortii rAzAnd, ele,

inspäimântate, i invrAjbite, fugird care in-
contro, din larma ce facura se trezi i fe-
ciorul cel de impArat. Acuma poate fie care
sa §tie, ce e aceea când feciorul cel de im-
prat vede pe Floarea codrilor chiar vie,
privqte in ochii ei cei blAnzi i aude vorba
ei cea dulce. Infrico§at i grozav §i ne mai
pomenit de frumos lucru trebue sa fie a§a
ceva.
Feciorul itnpAratului nici trei vorbe n'a
grait panä ce a 0 mers vestea in curte,
cum cd eeacd ap §i w,), ca s'a intamplat
adecA ce s'a intAmplat cu minune 0 cu
tainA nepriceputA, §i cand a venit imparatul
cel bdtrAn ca sA vadA ce e, cum §i pentru
ce, el atat de tare s'a speriat, incat ii ine-
grirA perii capului §i injuni cu §eptezeci §i
epte de ani !
DupA ce oamenii se desmeticirA, Florita
stete de vorbA cu ei, §i le spuse cum 0 ce,
de unde §i 'Ana unde, eaca incoace §i in-
colo, adecd toatd intamplarea §i patimile ei.
Imparatul cel bdtrAn asculta, precum asculti
la copi1a0, cAnd incep ca sA vorbeascA,
asculta adecd, incat ii stà resuflarea in loc,
loan Slavici
www.dacoromanica.ro
Povevi. 8
 114 IOAN SLAVIC!

§i precum asculta, el tare i foarte mult se

supara, când auzea cate toate despre sufe-
rintele sarmanei de Florita ; eard cand asta
incetä cu vorba, el grai catre ea cu vorba
lui cea blanda i imparateasca :
«Fatul meu, draga mea ! bunul Durn-
nezeu a voit ca sa vii tu la casa mea,
sa imi fii mie nora §i nevastä feciorului
meu.D
Florita nu zise nhnic, el privi numai asa
cu coada ochiului la cel voinic frurnos fecior
pe imparat.... eara feciorului i se fãcura
vorbele nod §i crimpita tocmai pe värful
limbii.
Rand ce zici quna, doua, trei» vestea
despre cununia feciorului de imparat ajunse
pana in cele patru colturi ale lumii. Nina
§i orbii §i §chiopii pornird in cale, ca sa vina,
sa vada §i sa nu mai uite cat vor tral. Cri-
marita cea frumoasa, nici ea nu putea sã
ramana acasä : se gati dar emu numai ea
§tiea, §i cand fuse Oita, eard§i intrebd de
cautatoare, acuma de a §eptea oard, de-a
§eptea oara, asta nu e gluma !
Frumoasa zdu! raspunse cautatoarea,
dar Florita e mireasä de imparat !
www.dacoromanica.ro
 FLORITA DIN CODIW 115

and cri§rnarita auzi aceste vorbe, ea po-

runci, ca sd lase tot vinul s'a curgd, sä sparga
toate vasele, §i porni cdtre fiica sa cea draga
§i ginere-sdu cel irnpdrätesc.
Se Mai apoi o nuntd, o cununie §i un
ospat decat care mai vestit i mai minunat
de când e lurnea n'a fost : chiar §i copiii
cei de tigan mâncau cu linguri de aur, iar
dupd ce-au mâncat §i le duceau cu sine-
acasä, ca sa le aibd §i sa tina minte.
Dupd nuntd imparatul porunci, ca sd se
facd o casä cu päretii de oglinda, sa se
adune cele mai frumoase neveste din tarä,
§i sä inchidd pe cri§marita cea vicleand cu
ele, pentru-ca sA vazd i vázand sä se surpe
in gandul ei, cumca nu-i ea cea mai fru-
moasa' in lard 1).
1) Aici povestca variaza. Unii zic : <FecioruI imparatului
a poruncit ca sa lege pe cri§marita de cea mai salbatica eapd
din tara §i sa incunjure tara de apte ori cu ea Altii .

zic : .Imparatul cel bMran ruga pe Dumnezeu, ca atunci

cAnd cr*narita va trece pe poarta, sa crape pamantul
ea sa se cutrupeasca». i iara§i altii zic : Florita s'a rugat
de imparatul ca sa nu puna pedeapsa aspra pe capul maicei
sale celei bune, ci precum am zis mai sus. Aceste deo-
sebiri sunt caracteristice, pentru aceea le amintesc. Ele ar
impedecd cursul pove§tii pentru aceea le pun in nota.

www.dacoromanica.ro
 116 MAN SLAWCI

Jar Florita i feciorul cel de impärat trAirä

fericiti i fard supdrare, cum trdesc oamenii
buni la suflet §i Intelepti la minte, Meat vestea
depre ei ajunse chiar si 'Ana la noi...

www.dacoromanica.ro
 ILEANA CEA SIREATA
POVESTE

fost ce a fost ; daca n'ar fi fost,

*\ nici nu s'ar povesti.
I--;)\
A fost odinioara un imparat, care
avea trei fete, dintre care cea mai mare
era frumoasä, cea mijlocie mai frumoasà,
iar cea mai tandra, Ileana, atata de fru-
moasä, "hick §i santul soare se opria in cale,
ca s'o vadd §i sa se desfateze de frumu-
seta ei.
Intr'o zi imparatul primi carte §i veste
dela vecinul sau, irnparat mare §i puternic,
cumca eacd rm-e bine, §i are sä se bata
cu dansul pentru o mare pricind Impara-
teascd. Imparatul se puse la sfat cu batranii
tarii, §i, cand vazura cumcd nu-e in cotro,
www.dacoromanica.ro
 118 IOAN SLAVICI

porunci voinicilor sa incalece pe armasari,

sa-si apuce armele §i sa se pregateasca
de bataia cea grozava ce-avea sa se faca
si sa fie.
Inainte de a incaleca si el insu§i, imparatul
chema pe fiicele sale la sine, le grai vorbe
blande §i parinte0 i dete apoi la fiecare
cAte o floare frumoasa, ate o pasarica ye-
seld §i cAte un mar fraged. 0A carei floare se
va ve§tejl, a carei pasaricd se va intrista §i
a carei mar va putrezi. despre acea voi
§ti, ca nu 'a päzit credinta», grai irnpd-
ratul cel intelept, incaleca apoi pe cal, zise
0sandtate buna» §i porni cu voinicii sal in
calea cea mare.
and cei trei feciori ai imparatului vecin
primird veste, ca" imparatul a pornit in
cale §i cd el s'a departat de a casa, ei se
intelesera intre sine §i incalecard, ca sa
mearga la cetatea cea cu trei fete de im-
parat, sa rapeasca credinta fetelor §i sd-i faca
imparatului suparare. Cel mai batrAn dintre
feciori, voinic §i viteaz, §i frumos, merse in-
nainte, ca sa vaza ce-e §i cum, §i apoi
sa aduca veste §i sa spuie.
Trei zile i trei nopti a stat voinicul pe
www.dacoromanica.ro
 ILEANA CEA IREAT.A. 119

sub ziduri fard ca vre una din fete sä se

fi al-Mat la fereastrã. In crepetul zorilor de
a patra zi el perdii rabdarea, i§i intari pe
inima §i batii la fereasta celei mai mari
dintre fetele de imparat.
«Ce-e ?cine-e ?§i ce vrea ? intrebd
fata trezita din somnul cel mai dulce.
«Eu sunt, surioara!grai feciorul de im-
parat, voinic imparatesc ce stau de trei
zile cu dragoste la tine la fereasta».
Fata cea de imparat nici nu se apropie
de fereastra, ci grai cu glas intelept.
«Mergi pe calea, pe care ai venit : flori
sa-ti creasca in cale, §i spini sa-ti rarnând
pe urrna».
Peste trei zile §i trei nopti feciorul de
irnpärat eard§i batu la fereastra. Acuma fata
de imparat se apropie de fereasträ §i grai
cu alas
ts bland.
<,Ti-am zis sa mergi pe calea, pe care ai
venit : spini sa-ti creasca 'n cale, §i flori
sti-ti rdmand pe urniA».
Inca trei zile §i trei nopti stete feciorul
de imparat la fereastra fetei. In crepetul
zorilor de-a zecea zi, adecd dupd ce au tre-
cut de trei ori cate trei zile si de trei ori
www.dacoromanica.ro
 190 IOAN SLAVIC!

cate trei nopti, el isi netezi pdrul i batU,

acuma d'a treia oard, la fereastrd.
«Ce e ? cine e? i ce voieste? intrebd
fata de impdrat acuma mai rdstit deck
in celelalte randuri.
«Eu sunt surioard! grdi feciorul de
imparat. De trei ori Cate trei zile stau cu
dor la tine la fereastrd: vreau sd-ti vdd fata,
sa-ti privesc in ochi i sä aud curn curg
vorbele de pe buzele tale».
Fata de impArat deschise fereastra, privi
cu supArare la voinicul cel frumos, apoi
grdi cu glas neauzit :
Eu privi in fata i ti-asi grdi o vorbd:
mergi insd mai 'nainte la sora mea cea rnij-
locie i numai dupd aceea vina la mine».
e Am sa trimit pe frate-meu cel mijlociu.
grai feciorul de impArat. Sd-mi dai insä o
sdrutare, pentru ca sd-mi fie calea mai
ward). i nici n'a zis bine pand-ce §i
furd un sarutat dela fata cea frumoasd.
«SA n'ai parte de altul ! zise fata de
impdrat stergandu-se pe buze cu mâneca
cea tesutd cu altite... Mergi pe calea, pe care
ai venit: flori sa-ti creasca in cale si flori
sa-ti I-Arnaud pe urmd».
www.dacoromanica.ro
 ILEANA CEA 111EATA 121

Feciorul de impdrat merse la fratii sai,

le spuse cum §i ce, §i cel mijlociu
porni in cale.
Dupa-ce feciorul cel mijlociu stete de
nouã ori câte noud zile §i de noud oni Cate
noud nopti la fereastra fetei celei mijlocii §i
bätii de a treia oard la fereastra ei, ea des-
chise fereastra §i ii grai cu glas dragostos:
oEu ti-a§ privi in fata §i ti-a§i grai o
vorbd : sa mergi insä la sora mea cea mai
tanAnd, §i numai dupd aceea vino la mine*.
(Am sä trimit pe frate-meu cel mai tft-
na'r, grdi feciorul de impärat. SA-mi dai o
s'arutare ca sa pot merge mai jute». Si nici
nu zise pand ce §i furd un särutat.
«Sä nu ai parte de altul ; gral §i
aceastd fatd. Meigi in calea, pe carea-i
venit : flori sa-ti cneasca in cale, §i flori
sd-ti rämand pe urmä.
Feciorul cel de imparat merse la fratii
sdi, le spuse cum §i ce, §i, acum de-a
treia oara, porni feciorul de impärat, cel
mai tânär fecior de impdrat. Când el sosi
la cetatea cea cu trei fete, Ileana sta la
fereastrà, §i, cum sta, ea il vdzii §i'i grai
cu glas vesel :
www.dacoromanica.ro
 122 IOAN SLAVICI

.Cel voinic frumos cu fata de impdrat,

ce cale ti-ai ales de mâni asa de infocat?»
CAnd feciorul de impdrat vdzit fata Ilenei
§i auzi vorba ei, el stete locului, privi la
ea §i apoi grdi cu glas voinicesc :
«Am pornit la soare, ca sd-i fur o razd,
sa-i incredint sora §i s'o duc acasa sd
mi-o fac mireasá. Acum surioara md opresc
in cale sd privesc la tine, in raza fetei tale
§i sa-ti zic o vorbd §i sd-ti fur o vorbd.
Ileana ii rdspunse cu intelepciune : «De
ti-ar fi ndravul cum IV este vorba, de ti-ar
fi §i sufletul cum iti este fata, mandre §i
frumoase, blande drAgostoase; te-a§ chema
in casa, te-a§ pune la masa §i te-a§ ospdth
si te-a§ saruta».
Feciorul de imparat sari de pe cal cand auzi
aceste vorbe, apoi grai cu glas voinicesc :
«Cd-mi este ndravul cum imi auzi vorba,
ca-mi este sufletul precum imi vezi fata :
lasa-rnd in casd, pune-md la masa : §i, din
zori in seard rdu sd nu'ti pard». Si nici
nu-§i grAi vorba pand-Ce §i sdri pe fe-
reastrd §i peste fereastrd in casa §i in casd
la rnasd §i la masa tocmai in frunte, unde
§edea impAratul cAnd era mire.
www.dacoromanica.ro
 ILEANA CEA *IREATA 123

«EH stai ! grai Ileana. Sa \Tad mai

inainte esti ce-ar fi sa fii i numai
dup'aceea sã graim vorba i sa gustarn
poama i sã incepem dragostea. Poti tu
face sd 'nfloreascd din brusture trandafir?
Ba ! grai feciorul de irnpärat.
Atunci floarea ta este scaiul ! zise
Ileana cea inteleapta. Poti tu face, ca sa
cante liliacul in glas frumos ?»
Ba! grai feciorul cel de impärat.
«Atunci zioa ta e noaptea! zise Ileana
cea inteleapta. Poti tu face sd rodeasca
mar pe earba lupului ?»
«Pot !» grai feciorul de impärat.
«El sa fie poama ta ! zise Ileana cea
frumoasa i ireata. Asazd-te la masa».
Feciorul de imparat se asezd la masa.
Ei dar Ileana e Ileana cea sireata! El
nu se aseza Inca bine si iata cd si
cazit, cu scaun cu tot, in pivnita cea adanca,
in care era ascunsa comoara imparatului.
Acuma Ileana IncepIl sa strige «primejdie»
si cand se adunard toti argatii, ca sã vade
ce e i pentru ce, ea le spuse, cd a auzit
troncote prin pivnita si se terne cum cd
a intrat cineva in pivnita, ca sa fure co-
www.dacoromanica.ro
 124 IOAN SLAVICI

moara impdratului. Multe vorbe n'au facut

argatii, ci de-loc deschiserd ua cea de fer
§i intrard in pivnitd §i aflard pe feciorul cel
de impärat §i cu ru§ine 11 duserd la judecatd.
Ileana spuse judecata :
Doudsprezece fete pedepsite al scoata
afard din tard §i, când vor ajunge cu el
la marginea tärii, fiecare sA-i dea ctite un
sdrutat».
A§a s'a poruncit ; ad s'a intAmplat.
and feciorul cel de impdrat a sosit
acasd la fratiisai, li-a spus toatd intam-
plarea i, dupd ce li-a spus-o, mare supd-
rare a intrat in sufletele lor. Ei au trimis
dard vorbd la cele cloud' mai mari fete de
imparat, ca ele sã facd ce vor face, ca
sä trimitd curnva pe Ileana la curtea irn-
paratului celui cu trei feciori, pentru ca ei
sd se poatd rdsbuna asupra ei pentru
batjocura ce a pus pe capul lor. and cea
mai mare fatä de irnpdrat prilni cuvântul
feciorilor de impdrat, ea se fãcir bolnavd,
chemd pe Ileana la sine la pat §i ii spuse,
ca ea numai a§a se va puted insdnãtosa,
daca Ileana Ii va aduce mâncare de pe
vatra feciorilor de impdrat.
www.dacoromanica.ro
 ILEANA CEA §IREATA 125

Ileana de dragul surorii sale le fdcea

toate : ea lud dar cofita §i porni catre
curtea celor trei feciori de irnpärat, ca sä
meargd sd ceard sau sä iee §i sd aducd.
Sosind la curte, Ileana intrà in ruptul
sufletului in cuhnea impárateascd i gral
cdtre bucdtarul cel mare.
«Pentru numele lui Dumnezeu ! n'auzi
tu cum te strigd impäratul ? mergi iute,
ca sd vezi ce e 0 pentru ce §i care
pricind !»
Bucatariul 1'0 lila' picioarele pe umere 0
se depärtaca §i la poruncd imparateascd
adeca". Deana rämase singurà in cuhne, i0
umplii vasele de bucate, vArsa apoi pe jos
toate bucatele cele scumpe ce stau la foc
§i dupd aceea se feri din cale.
Dupd-ce feciorii de imparat intelesera i
despre aceastd batjocurd, ei se supdrard
Inca mai tare deck ce-au fost pAnd acuma,
trimiserd din nou vorbd la cele cloud su-
rori 0 se pregdtira din nou la rdzbunare.
Abea primi sora cea mijlocie cuvântul
voinicilor, ea se facii bolnavd, cherna pe
Ileana la sine la pat §i ii spuse, cd numai
w se va insdndtc*, dacd va gustà din
www.dacoromanica.ro
 126 JOAN SLAVICI

vinul ce se afld in pivnitele feciorilor de

imparat. Deana pentru sora sa le fdced toate :
lua dar cofita si porni ca sd meargd si
sd vind. Sosind la curte, ea intra in rup-
tul sufletului in pivnita i grdi cdtre piv-
nitariul cel mare :
«Pentru numele lui Dumnezeu ! n'auzi
tu cum te strigd impärateasa ? fugi si
vezi curn, ce si pentruce pricind !»
Pivnitariul isi Iuä picioarele pe umere si
se departh ca i la porunca impdrAtesei
adecd. Ileana Ii umphi vasele cu vM, vdrsd
ce-a rdrnas, prin pivnitd, i apoi porni cd-
tre casä.
Feciorii de impdrat trimiserd, acurna d'a
treia oard, veste la cele cloud fete de im-
parat, ca ele sà trimita pe Ileana cum n'au
trimis-o Inca. Fetele de impdrat se Ricurd
acurna amândoud bolnave, chemard pe
sora lor la sine si ii spuserd, ca ele nu-
mai atunci se vor insdndtosi, dacd Ileana
le va aduce cloud mere dela feciorii cei de
imparat.
«Dragi surorile mele, grai Ileana cdtre
ele, pentru voi rni duc si in foc si in apd ;
cu atAt mai bucuros la voinicii cei impa-
www.dacoromanica.ro
 ILEANA CEA ?EATA. 127

râtesti». Isi lud dupd acea cofita i porni,

ca sd meargd, sä afle, sd id, sd aducd si sa
scape pe dragele surorile sale dela moarte.
Dupd ce-a inteles feciorul de irnpdrat
cel mai Candi-, cumcd Ileana are sd vind la
el in grddind, ca sä fure merele cele de aur,
el porunclo ca, dacd va auzi cineva vaete
in gradind, nimeni sd nu cuteze sä intre,
ci sa lase pe cel ce s'ar vdith, ca sä se
vaete in pace. Lud dupd aceea cutite mari
pi säbii i sulite si fel de fel de lucruri
si le ascunse in pamant, pe sub mdrul cel
cu poame de aur ; le ascunse asa, ca 1111-
mai vdrful ascutit le iesed din pärnânt. Dupd
ce au gdtit tot, el se ascunse intr'un tufis
asteptând sosirea Ilenei.
Ileana sosi la poarta gradinii,i cand ea
vdzii leii cei mad ce stau parã la intrare,
le aruncd Cate o bucdticd de came: leii in-
cepura a se bate, iar Ileana merse la mdr,
päsi incet printre cutite, säbii, sulite s i alte
lucruri si se sui in porn.
«Sa-ti fie de bine surioard, grai feciorul
de imparat acuma. Imi pare bine, cd te vad
lacasa mea».
«A mea säfie bucuria ! rdspunse Ileana,
www.dacoromanica.ro
 128 IOAN SLAVIC!

ca am voinic imparatesc i frumos si vi-

teaz de tovards. Aide, suie-te in porn si-mi
ajuta sa culeg mere pentru dragele surorile
mele, ca le-au cerut cu limba de moarte>>.
Feciorul de irnpärat nici nu dorea mai
mult, el avea de gand ca sä traga pe Ileana
din porn intre cutite. «Esti buna tu, Ileano,
grai el, fii dar Inca mai bund si-mi cla mana
de ma ajutd in porn !»
«Rau e gandul tau, isi gandi Ileana,
dar parte sa ai de el !> Ii dete apoi mana,
ii ridica pe tulpind pand la cracuri, 11 rasa
apoi ca sa curd intre cutite i sabii i su-
lite si fel de fel de lucruri ce erau gatite
spre pierzarea ei. «N'ati ! gral dupd aceea,
sa tii i tu ce ai avut de gand».
Voinicul cel räu la suflet incepir sä
strige §i sa se vaete : hei ! dar nimeni nu
veneh sa-i ajute, ci-1 lhsau ca, dupa po-
runca lui, sa se vaete in pace si sa sufara
sa rabde usturarile cele grozave.
Ileana Ii Iua merele, le duse acasà, le
dete la surorile ei, se intoarse dupa aceea
la curtea imparatului si le spuse argatilor, ca
sa mearga sa scape pe domnul lor din pri-
mejdia cea mare.
www.dacoromanica.ro
 ILEANA CEA ksIREATA 129

Feciorul cel de imparat, batjocorit ca vai

de el, trimise dupa cea mai vestita vraji-
toare din tard, ca sa vina, sa-i faca leac
si sa-i vindece ranele. Ileana s'a fost dus
insa mai inainte la vrajitoare si i-a dat bani
multi pentru ca s'o lase pe ea, pe Ileana,
sa mearga in locul vrajitoarei. Asa ajunse
Ileana ca vrdjitoare la curtea imparatului :
ea porunci apoi, ca sa se ià pielea unui
bivol si sa se pund trei zile si trei nopti in
muraturd saratd, si dupd aceea s'o scoata
si sa inveleasca in ea pe feciorul cel ranit.
Usturarile feciorului de imparat se facurd
Inca mai strasnice, durerile lui Inca mai
nesuferite. and el vazii dar cum c'acuma
nu e bine, trimise dupd un popa, ca, in-
nainte de ce-ar muri, sa-si usureze sufletul
si sa se irnpärtaseasca. Dar Ileana nici acuma
nu dormea ; ea merse la popa, ii dete multi
bani si facii, ca el sä o trimita pe ea in
locul sat]. Asa ajunse Ileana ca papa la
curtea imparatului.
and Ileana ajunse la patul feciorului de
imparat, el era pe pragul mortii ; nu mai
erau in el decat trei rasuflari.
<Fatul meu, .gral Ileana popitd, rn'ai che-
loan Slit% ici.
www.dacoromanica.ro
Pove;.ti. 9
 130 MAN SLAVICI

mat la tine, ca sa-timarturisqti pacatele. Gan-

de§te dar la ceasul morti §i spune-mi, ce-ti
zace la inima. E§ti suparat pe cineva ori ba ?
«Ba ! pe nimeni ! grai feciorul de Imp-
rat, pe nimeni afard de Ileana, fata cea
mai tanara a imparatului vecin. Si o urasc
cu dor §i dragoste, vorbi mai departe fe-
ciorul de imparat. Dacd ar fi sa nu mor
§i sä ma insanatcvsc, ma duc s'o petesc
la imparatul, §i daca n'o pieri in noaptea
cea dintaiu, atunci ea sa-mi fie sotie cre-
dincioasa §i dupa lege».
Ileana asculta aceste vorbe, zise Inca i
ea putine §i apoi merse acasa. Aici in-
telese cd surorile ei plang i se vaieta
pentru ca au fost simtit ca imparatul are
sä soseasca acasa dela lupta cea mare.
«Bucurie s'aveti, le zise Ileana, cand au-
ziti, ca taica nostru cel bun are sa villa
acasä intreg §i sanatos».
«Hei ! Ca noi ne-am bucur,a, raspunsera
surorile, daca nu ne-ar fi veVejit floarea,
nu ne-ar fi putrezit märul §i nu ni s'ar fi
suparat pasarica ; dar acum e vai §i amar
de capul nostru».
Cand Ileana auzi astfel de vorbe, ea
www.dacoromanica.ro
 ILEANA CFA ,IREATA 1 :3 1

merse la sine in cash' i afla ea floarea e Inca

aburita de roua, ca.' pasarea e flarnanda §i
ca marul numai nu zice : «mananed-ma, su-
rioard»." Ca sa le ajute dar dragilor suro-
rilor ei, ea dete la una dintre ele floarea,
la alta dete pasarica, iar sie-§i tinu numai
marul eel fraged. A§a a§teptard sosirea im-
paratului celui aspru la porunca.
Imparatul, indata ce sosi acasd, intra la fata
cea mai mare §i o intreba de floare, de pasa-
rica §i de mar. Ea ii arata numai floarea ; §i
asta era insa pe junidtate ve§tejitä. Imparatul
nu zise nimic, ci merse la fiied-sa cea mij-
lode. Asta-i arata numai pasarica ; i asta
era insa pe jumatate intristatd. Imparatul
iar4i nu zise nimic, ci merse fail vorbd la
fiica-sa cea mai mica, la Ileana cea inteleaptd.
and imparatul vazii marul pe dulapul
Ilenei, el era sd-1 mdriance cu ochii, de fru-
mos ce era. «Uncle ai pus floarea §i ce
ai fdcut pdsaruica ?» intreba el pe Ileana.
Ileana nici nu raspunse, ci fugi la suro-
rile sale §i aduse o floare proaspata §i o
pasare vesela.
«Mare sa cre§ti, fata mea l grdi impa-
ratul, acum vad ca ti-ai pazit credinta.»
www.dacoromanica.ro
 132 IOAN SLAVICI

De la Ileana irnparatul iardsi merse la

fiica-sa cea mijlocie §i apoi la cea mai mare.
Dupa ce el le intrebd de cele trei lucruri
ce le-a incredintat, ele Ii aduserd cu graba
pasarea, floarea §i märul dela Ileana. Hei !
dar bunul Dumnezeu nu rabda minciuna:
la ele floarea era veteda, pasarea era tristd
numai marul era proaspat, fraged, rumen
§i imbietor la fata.

Cand Imparatul vazii acestea, el intelese

toata treaba: porunci dar, ca pe cele cloud
fete mai mari sa le ingroape pan' la sini-
§ori in pämant §i aà sa le lase ca sa ves-
teasca asprimea pedepsei Imparate§ti. Iar
pe Ileana o lauda §i saruta §i rnulta vorbd
bund i imparateasca facia cu ea, zicandu-i:
oMult noroc sa ai, fata mea, cad tu ti-ai
pazit credinta.»
Dupa ce feciorul cel mai tanär al impd-
ratului vecin s'a insanatoat, el incaleca pi
porni, ca sä vind §i sä peteasca pe Ileana.
Imparatul cel batran, tata Ilenei, ii zise cu
vorba parinteascd, cand el i§i spuse gân-
dul, care 1-a fäcut sä porneasca in cale :
Fatul meu, voinice, mergi §i intreaba pe
www.dacoromanica.ro
 MEANA CEA ITZEATA 133

Ileana ; cum ea dore§te, cu ajutorul lui

Durnnezeu, a§a are sh fie.»
lar Ileana nu zise nici o vorba, ci lasä, ca
voinicul cel pàit sá o särute. Atunci irnpa-
ratul pricepa toata treaba §i grai: (Dragi
copiii mei, bag sama a§a a fost dat, ca voi
sh vä fiti sot §i sotie; sä NI fie dard de bine!»
Multa vreme n'a trecut pana ce Ileana se
cunund cu feciorul cel voinic §i frumos §i
viteaz §i imparätesc, §i li se facir o nunta,
incht i-a mers vestea in §apte tar.. Hei !
dar Ileana n'a uitat vorba §i gandul cel rau
al feciorului de imparat: ea §tia cum ca in
cea dintai noapte duph cununie are sä o
primejduiasca. Porunci dara, ca sh se fach
o papu§a de zahar tomai atat de mare cum
era ea insu§i..., cu fata, cu ochi, cu buze,
cu toata faptura Ilenei... Si cand papu§a fili
gätita, ea o ascunse in patul, in care ea
avea sa se culce in acea noapte.
Sara, cand cuscrii §i corinteii s'au fost a§e-
zat la odihnd i Ileana s'a fost culcat in pat,
feciorul de imparat grai catre mireasa lui :
«Draga Ileana, sh mai a§tepti putintel, ca
eu vin Indata.» E§I dupa aceea din casa.
Ileana nu se gandi mult, ci sari din pat,
www.dacoromanica.ro
 134 IOAN SLAVICI

läsa papqa cea de zahar in locul sau §i se

ascunse sub o perdea ce stà la capul patului.
Ileana nici nu se ascunsese bine 'Ana ce
feciorul cel de imparat §i infra' in casä cu
o sabie ascutita in mana.
«Sa-mi spui acuma, Ileana draga mea,
gill el, tu m'ai aruncat pe mine in pivnita?»
«Eu!» grai Ileana de sub perdea.
Feciorul de impärat dete odata cu sabia
peste sini§orii papu§ii.
«Tu m'ai scos cu batjocura din tart in-
treba el de-a doua oara.
«Eu», grai Ileana.
Feciorul cel de imparat dete peste fata.
(Tu mi-ai varsat mancdrile ? intrebd fe-
ciorul de impärat de-a treia oara.
((ELI», grai Ileana.
Feciorul de imparat dete cu spada de sus
in jos.
«Tu mi-ai varsat vinul?» intreba feciorul
de impärat de-a patra oard.
«Eu», gral Ileana.
Feciorul de imparat dete cu spada odata
crud§ §i odata curmezi§. Iar Ileana in-
cepii a rasufla aburi de moarte.
Tu m'ai aruncat in cutite?» intreba fe-
www.dacoromanica.ro
 ILEANA CEA $1REATN 135

ciorul de impärat de-a cincea oard si mai

in urma.
«Eu», grai Ileana.
Feciorul de imparat impunse acuma cu
sabia in inima Ilenei, incepu apoi sä dea
in toate partile, i crucis, i curmezis, si in
lung, si in lat, sá dea din toate puterile ce
avea, incat ii curgeau lacramile parau. and
se apropiara zorile de ziud, el incepii sa
planga din toatä inima. Odata ii sari o
bucatica de zahar in gura.
«Hei! Ileand! dulce ai fost vie, dar dulce
esti si moarta!» zise el plangand Inca mai tare.
<Dulce zau!» grai Ileana, esind de sub
perdea, «dar pe de-o surd si de o mie de
ori rnai dulce am sa fiu de aci inainte.»
Feciorul de imparat stete impietrit de bu-
curie cand vazii pe Ileana intreaga i sa-
natoasa: El o cuprinse in brate, si de aici
inainte traira multi ani fericiti si imparatira
peste tara cu pace si cu noroc.

www.dacoromanica.ro
 DOI FETI CU STEA IN FRUNTE
POVESTE

fost ce a fost; daca n'ar fi fost,

nici nu s'ar povesti.
A fost odatä un imparat. Im-
paratul acesta stapanea o lume intreaga,
si in lumea asta era un pacurar ') batran
§i o pacurarita, care aveau trei fete : Ana,
Stana §i Laptita.
Ana, cea mai in varsta dintre surori, era
frumoasa, incat oile incetau a paste cand o
zareau in mijlocul lor ; Stana, cea mijlocie,
era frumoasa, incat lupii pazeau turma cand
o vedeau pe dansa stapana; eard Laptita,
cea rnai tândra sora, alba ca spuma laptelui
1) Pacurar lawww.dacoromanica.ro
Rornanii de peste Carpati insemneaza pastor.
 DOI FETI CU STEA iN FRUNTE 137

picu par moale ca lana mieluseilor, era fru-

moasä, mai frumoasa deck snrorile sale
impreuna frumoasä, cum numai dansa era.
Intr'o zi de yard, cand razele soarelui erau
mai stamparate, cele trei surori se duserd
ca sa culeaga capsune in marginea codrilor.
Pe cand ele culegeau capsunele, indatä
se aude un sir de tropote, ca si cand ar
veni i s'ar apropia o turma de calareti.
Era cine era ; era tocmai feciorul impara-
tului venind ca sä mearga cu prietenii pi
cu curtenii sal la vanat.
Tot voinici frurnosi, crescuti in selele cai-
lor ; dar cel mai frumos i pe cel mai in-
focat armasar era... cine altul putea sä fie?...
fat-voinic feciorul de impärat. Focul cailor
se stampard in zarirea celor trei surori si
caldretii detera in pas mai incetisor, pand
ce, veniti si sositi, se simtird dusi.
«Auzi tu sora ! grai Ana catre sora sa
mijlocie, dacd m'ar lua pe mine, i-as fra-
manta o pane, din care mancand s'ar simti
s'ar fi tot june si voinic, mai voinic deck
toti voinicii din lumed>
Eu, zise Stana, dacd pe mine m'ar
lua, i-as toarce, tese si coase o camasa, pe
www.dacoromanica.ro
 138 JOAN SLAVICI

care irnbracand-o s'ar putea lupta cu zrneii,

trecand prin apd WA' ca sa se ude, trecand
prin foc fära ca sa se arda.»
«Eard eu, grai Laptita, cea mai tanara
sora, dacd i-a§ fi sotie, i-a§ face doi feti-fru-
mo§i, gemeni cu parul de aur §i cu stea in
frunte, stea ca luceafärul din zori.»
and trec pe langa fete, voinicii, chiar §i
cei imparate§ti, vad cu ochii §i asculta cu
urechile. Asculfand, ei auzira, auzind inte-
lesera, ear intelegand, ei sucira franele §i
sarird la fete.
Sfântà-ti fie vorba §i a mea sa fii,
sotie de impärat ! grai feciorul de imparat
ridicand la sine in §ea pe Laptita cu cap-
§une cu tot.
<Si tu a mea ! grai cel dintai voinic
catre Stana, facand §i el, precum a vazut
pe stapanul sdu.
$i tu a mea ! grai al doilea in voinicie
catre Ana, ridicand-o §i pe ea in §ea.
Facand a§a, voinicii pornird spre curtea
imparateascd.
In ziva urmätoare se facurd nuntile §i
apoi trei zile §i trei nopti intreaga imparatie
rasuna de veselia ospetelor.
www.dacoromanica.ro
 DOI FET1 CU STEA iN F1WNTE 139

Peste alte trei zile §i trei nopti merse

vestea in tara, cd Ana §i-a facut panea :
a cules bobi, a macinat, cernut, framantat
§i a copt panea precum a fost zis la cu-
lesul de cappne.
Inca de trei ori Cate trei zile §i de trei
ori Cate trei nopti trecurd §i o noud veste
merse in tail, ca Stana §i-a facut cama§a:
a cules fire de in, le-a copt §i melitat, a
periat fuiorul, a tors firele, a tesut panza
§i a cusut cat-nap pe trupul sotului ei,
precum a fost zis la culesul de cdp§une.
Numai a Laptitei vorba nu s'a implinit
Inca. Dar toate se fac numai cu vremea.
and se implini de-a §aptea oara a aptea
zi, numarata de la cea de intai zi de cununie,
feciorul de impärat se arata inaintea voini-
cilor i celorlalti curteni ai sai cu fata vesela
§i cu vorba pe de sute §i mii de ori mai
blanda i mai induratoare deck pana acuma
(land de §tire, ea de aici inainte multä
vreme n'are sd mai easä din curte, fiindcd-1
poarta inima sa stea zi 1 i noapte langa
sotia sa. Era adecd sä se intample din
indurarea lui Dumnezeu precum a graft
Laptita la cules de cap§une... i lumea §i
www.dacoromanica.ro
 140 IOAN SLAVICI

tara si intreaga impArAtie se bucurau astep-

tând sA se vazA ce nu s'a mai vazut incA.
Hei ! dar multe se petrec in lume i dintre
multe, multe bune i rele multe !
S'a intAmplat adecd, ca feciorul de im-
parat sA aibA i o mama vitregd, eard asta
o fatd mare in par, pe care a fost adus-o
cu sine, avAnd-o de la cel dintAi bArbat.
Si apoi vai si amar de acela ce cade in
asemene cuscrii !
Dupa gandul vitrigei era sä fie, ca fiica
sa s'ajungd sotie de impärat t i stApftnä peste
impArAtie, earA nu LAptita, fata cea de pd-
curar.
Si acuma sarmana Laptita avea sA sufere,
pentru cA n'a fost pe gandul vitregei, ci dupd
vointa lui Dumnezeu. Vezi ! asa e lurnea :
chiar i acolo e rea, unde o poartd gandul
cel bun.
Era acuma in gAndul vitregei, ca mntâni-
plandu-se dupa cum a fost zis Laptita, sA
facd pe lume sA creazd i sA creazd feciorul
de imparat, cd nu e, precum este si precum
s'a zis.
Nu putea insA face nimic, fiind feciorul de
ImpArat stetea de-a pururea, zi si noapte, langA
www.dacoromanica.ro
 DOI FETI CU STEA IN FEUNTE 141

sotia lui. Isi puse dar de gaud, ca cu una

cu doua, cu vorbe i iscusinte, sa-1 urneascä
pe acesta, eard dupd aceea, rknânând Lap-
tita in grija ei, a ei sa fie grija. *tia, Ca
nu-i va fi greu sa afle cale si chip.
Cu una cu cloud feciorul de imparat nu
se urnea insä din loc. Vorbele sburard in
vânt i iscusintele rämase lucru fdrà treabd.
Vremea trecea, ziva se apropia, era mane-
poimane, i feciorul de imparat nu se de-
parta de langa sotia sa.
Cand vitrega väzit, ca acuma nu e incotro,
isi puse peatra" pe inhnd i trimise carte,
stire i veste la frate-sau, a carui impäratie
era vecind, spuse cum si ce, si grdi cloud
trei vorbe, ca sa vind cu oaste i voinici §i
sA cheme pe feciorul de imparat la rdzboiu.
Asta era una, buna i cea din urmä. Nici
nu rArnase in zadar !
Feciorul de imparat sari cuc de manic,
and ii veni vestea, ca acum nu e bine, cd
eacd cum si ce, si cum ca ostirile vrajma-
silor sunt pe cale sa vinã, sä intre si sa fie,
precum de mult n'a mai fost... Batae adecd,
batae grozavd, batae intre doi imparati !

www.dacoromanica.ro
 142 MAN SLAVIC1

Vath §i el, cà acuma nu e incotro, ca

n'are deck sd facd ce e de facut.
A§a sunt feciorii de impdrat ! Ori cat de
in drag §i-ar pazi nevestele i ori cat de-a
dor ar a§teptd sd-§i vazd fetii, cand aud de
batae li se svarcole§te inima in trup, li se
framantd creerii in cap, li se impainjenesc
ochii... lasd nevastd §i feti in grija Domnului,
§i pornesc ca vantul la rdzboiu.
Feciorul de irnpdrat a pornit ca prirnejdia,
s'a dus ca pedeapsa lui Dumnezeu, s'a batut
cum se bate, cum numai el se bate i, cand
in a treia zi au crapat zorile, eara§i a fost
la curtea impdrateascd, sosind cu inirna
stampdrata prin lupta §i cu ea plind de dor
nestampdrat sa tie ce e §i cum, de cand
s'a dus !
Hei ! dar ce-auzi ? ce vdzii ? Imi vine
nici sa nu mai povestesc, cand vdd atata
Mutate, atata suflet fdra mild §i uratd §i su-
paracioasd §i grozavd treabd, incat nici nu
se poate spune fard ca sd rdsufli odatd
cu areu !
Adecda fost a§a, Ca tocmai in a treia
zi in crepetul zorilor, in clipita cand stelele
se sting pe cer, cand feciorul de impdrat
www.dacoromanica.ro
 1)1,1 l'ETT CU STEA Is FRUNTF 143

era numai trei pa§i dela poarta curtii, s'a

coborat darul lui Dumnezeu §i s'a intam-
plat intocmai precurn a fost zis Laptita: Doi
feti frumo§i, feciori de imparat, unul ca §i
altul, cu par de aur §i cu luceferi iii frunte.
Dar era ca lumea sä nu-i vaza!
Vitrega, rea precum era in gandul ei, in
pripd puse doi catei in locul copiilor feti
frumo§i, ear pe copiii cu parul de aur §i
cu steaua in frunte Ii ingropa la coltul
casei, tocmai la fereastra irnparatului.
Cand feciorul de irnpärat infra' in casä
§i cerca" s'auzA si sä vaza, n'auzi nimic, ci
vazii numai pe cei doi catelu§i, pe care vi-
trega i-a fost pus in patul Laptitei.
Mu it'd vorbd nu se mai facii. Feciorul de
imparat vazn cu ochii §i asta era destul.
Laptita nu §i-a tinut vorba, §i acuma nu
rärnase decal sd-§i ajunga pedeapsa.
Feciorul de imparat n'avia incotro, i§i cdica
pe inimd §i porunci sa" o ingroape in pa-
mânt pana la sani§ori, ramaind a§a in ochii
lurnii, pentru ca sä se §tie ce e aceea,
cand cineva cuteaza sã in§ele pe un fecior
de imparat.
Intealta zi apoi se facii pe gandul
www.dacoromanica.ro
 144 WAN SLAVIC!

vitrigei. Feciorul de imparat se cununA a

doua oard §i iar4i rdsunard veseliile de nuntã
trei zile §i trei nopti.
Hei ! dar nu e darul lui Durnnezeu pe
fapta nedreapta !
Cei doi feti-frumosi nu aflau odihnd in
parnant.
In locul, in care erau ingropati, crescurd
doi paltini frumosi. and vitrega ii vAzii
crescând, porunci ca sd-i starpeasca din rã-
&wind. «Lasati-i sd creased ! porunci 'Imp-
ratul. Imi plac aici la fereasträ ! Asa paltini
n'am vdzut Inca».
Si apoi crescurd paltinii, crescurd cum
alti paltini nu cresc : in fiecare zi un an, in
fiec are noapte alt an, eard in crepetul zo-
rilor, când se sting stelele pe cer, trei ani
intr'o clipita. and se implinira trei zile §i
trei nopti, cei doi paltini erau mândri §i
nalti, ridicandu-se cu crengile lor pand la
fereastra imparatului. 5i apoi, când adià
vântul §i se miscau frunzele, impdratul as-
cultà, ascultd zile intregi la soptirea lor. Ii
pärea cd aude un suspin neincetat, ca o
plangere pusa in vorbe neintelese, pe care
numai sufletul lui o simtea ca o simtire as-
www.dacoromanica.ro
 DOI FETI CU STEAUA iN FRUNTE 145

cunsd nepriceputd, cdreia ziva nu-i ldsa

i
odihna §i care noaptea 11 tinea treaz. II cu-
prindeau fiori in auzul acestei optiri §i to-
tu§i ii parea ca n'ar putea, sa fie MM. de
dânsa.
Vitriga simti insa, ce e §i cum. 4i puse
de gand, ca cu orice pre sã starpeascd pal-
tinii. Era greu, dar mintile muereti storc
din 'Death' zär. Vicle§ugul muerilor desbracd
voinicii : ce puterea nu poate, poate dul-
ceata vorbelor, §i ce nici asta nu poate, pot
lacrdmile mincinoase.
Intr'o dimineata imparateasa se puse pe
de marginea patului sotului ei §i mncepci sä-1
ademeneasca cu desmerdari §i vorbe de dra-
goste. Mult a tinut 'Ana la ruptul firului,
dar in sfar§it... §i imparatii sunt tot oameni.
«Bine 1grai feciorul de impärat cam cu
jumdtate de gurd. Sä fie pe voia ta ; sa
stärpim paltinii : dar din unul sä facem un
pat pentru mine, din altul un pat pentru
tine.
Imparäteasa se multumi cu atata.
Paltinii furd taiati, i nici nu se inoptä
bine rand ce paturile erau Mcute §i puse in
casa imparatului.
Ioan Slavici. www.dacoromanica.ro
Pove§ti. 10
 146 IOAN SLAVICI

and feciorul de impArat se culcA in pa-

tul nou, ii pArea, cd se sirnte de o sutA de
ori mai greu deck pana acuma §i totu§i
afla odihnä cum n'a mai aflat ; eard impA-
rAtesei i se pArea cA zace culcatA pe spini
§i mArAcini, incat toatA noaptea nu puta
adormi.
Dupd ce impAratul adormi, paturile in-
cepurA sA scartaie. Si din aceste scartaituri
impArAteasa scotea un inteles cunoscut ; i se
pArea, ch aude vorbe, pe care nimeni nu le
pricepea deck numai &Ansa.
«Ti-e greu, frAtioare?» intrebA unul din-
tie paturi. ,
Ba! mie nu mi-e greu, rAspunse patul
pe care donned impAratul, mi-e bine, caci
pe mine zace iubitul meu tatA !
«Mie mi-e greu, zise celAlalt pat, cad pe
mine zace un suflet rAu !»
Si tot a§a vorbird paturile in auzul imp-
rkesei panA in crepetul zorilor.
Cand se fAca ziuA, impArkeasa i§i puse
de gand sA prapadeascA paturile. Porunci
dar sa facA alte cloud' paturi tocmai ca §i
acelea §i, cand impAratul merse la vanat, le
puse pe aceste pe ne§tiute in casA, earä
www.dacoromanica.ro
 DOI FETI CU STEAUA IN FRUNTE 147

paturile de paltini le arunca in foc pana la

cea mai mica scandurd.
Focul ardea ; iard in pocnirile focului im-
parateasa parea, ca aude tot acele vorbe de
inteles nepriceput.
Dupd ce paturile arsera, trick nu ramase
nici macar o bucatica de carbune, impara-
teasa adund cenusa si o arunca in vant,
pentru ca sä fie dusä peste noud tari si noua
marl, ca parte cu parte in veci sa nu se
mai afle.
Ea n'a vazut insä ca' tocmai atunci, cand
focul ardea mai frumos, se ridicase in sus
cloud scantei, si esind la lumina, cazura toc-
mai unde au fost crescuti cei doi paltini,
eara. cazute aici, cele cloud scantei se pre-
facurd in doi mielusei gemeni, din care until
era tocrnai atat de frumos ca si celdlalt,
tocmai atat de bland, cu lana tocmai atat
de stralucitä. Doi miei, fiecare pret de-o
imparatie !
and imparateasa vazit mieluseii pascand
pe sub ferestrele imparatului, sari plina de
bucurie la dansii, ii lud in brate pe aman-
doi si-i duse la sotul sail.
Din clipita asta, feciorul de imptirat zi si
www.dacoromanica.ro
 148 JOAN SLA VICI

noapte nu se gandea decat la mielu§ei. Ii

parea, ca in fiecare miKare a mielu§eilor,
in fiecare zbieret e§it din gura lor, in fie
care privire afla ceva, care ii cadea greu §i
totqi ii u§ura inima.
Vazand, ca sotul sau a indragit mielu§eii,
imparateasa eara§i prinse gand rau §i nu se
impaca, pana ce, cand cu bine, cand cu rau,
cand cu vorbe dulci §i cand cu plans, nu
faciipe feciorul de imparat, ca sä se in-
voiasca cu perzarea mielu§eilor.
Mielu§eii fura taiati. Ce nu se putu manca,
imparateasa puse sä se arunce in foc... in
foc i piele, §i land, i oase, §i tot ce a
mai lost.
Nu mai remase nimic.
Nimeni n'a bägat insä de maid, ca tocmai
pe fundul vasului, in care s'a spalat car-
nea, 'lute crapatura doagelor, au ramas cloud
bucatele din creerii mielueilor. Cand apoi
slujnica imparatului s'a dus la vale dupa
apa, bucatelele de creeri s'au spalat §i au
mers cu paraul pand in apa cea mare, care
curgea prin mijlocul imparatiei. Aici din
cele cloud bucatele s'au facut doi pe§ti§ori
cu solzii de aur, unul tocmai ca §i celalalt,
www.dacoromanica.ro
 DOI FETI CU STEAUA IN FRUNTE 149

de-o potriva, ca sä se stie, cd sunt frati de

gemeni.
Intr'o zi pescarii impäratesti se sculard
des de dimineath si-si aruncara mrejile in
apa. Tocmai in clipa, cand cele din urrnd
cloud stele se stinserd pe cer, unul dintre
pescari ridicd mreja si vazir ce n'a mai
vazut: doi pestisori cu solzii de aur.
Pescarii s'adunard sa vaza rninunea, iar
dupd ce vazurd si se rninunard, hotärara
ca, asa vii precurn sunt, sa duca pestisorii
la impärat si sd-i facd cinste.
«Nu ne duce acolo, ca de acolo venirn,
de-acolo suntem si acolo e peirea noasträ,
grai unul dintre pestisori.
Ce sä fac dar cu voi ? intrebd
pescarul.
0 Pune-te si adund roud de pe frunze, la-
sä-ne sä inotam in roud, pune-ne la soare
si apoi nu veni pand ce razele soarelui nu
vor fi sorbit roua de pe noi, grai al doi-
lea pestisor.
Pescarul fa' dr precum i s'a zis: adund roud
de pe frunze, lasã pestisorii sä inoate in
roud, ii puse la soare si nu veni 'Ana ce
razele soarelui nu sorbise roua de pe ei.
www.dacoromanica.ro
 150 MAN SLAV1CI

Ce-a aflat? ce-a vazut ? Doi copiI4,

feti frumo§i cu parul de aur §i cu stea in
frunte, unul ca §i celalalt, incat cine Ii
vedea, trebuia sA stie, cã sunt gemeni.
Copiii crescurd repede... In fiecare zi un
an, in fiecare noapte alt an, iar in crepetul
zorilor, cand stelele se stingeau pe cer, trei
ani intr'o clipiturd. Si apoi creteau precum
altii nu cresc: de trei ori in vrasta, de trei
ori in putere §i tot de trei in intelepciunea
mintii. and se implinird trei zile i trei
nopti, copiii erau de doisprezece ani in vârsta,
de douazeci §i patru in putere §i treizeci §i
§ease in intelepciunea mintii.
Acuma lasa-ne sä mergem la tatäl
nostru, gral unul dintre copii Cate pescar.
Pescarul ii imbracd frumos pe amandoi,
le fad] Cate o caciuld de miel, pe care o
trasera pe cap, ca nimeni sd nu vazd parul
de aur i steaua in frunte, apoi fetii por-
nira catre curtea imparatului.
Era ziva mare cand ajunserd la curte.
«Vrem sa vorbirn cu imparatul! grai
unul dintre feti catre strajerul ce sta in-
carcat de arme la poarta curtii.

www.dacoromanica.ro
 DOI FETI CU STEAUA IN FRUNTE 151

Nu se poate, fiindca tocmai acuma

sede la masa, ii raspunse strdjerul.
«Tocrnai pentru cã ade la masa! vorbi
al doilea fat intrand indaratnic pe poarta.
StrAjerii se adunara, voind sã scoata pe
feti din curte, dar acestia trecurd printre
dAnsii precum trece argintul viu printre de-
gete. Cu trei pasi inainte i alti trei in sus
se pomenird tocmai inaintea casei celei mari,
unde imparatul ospath cu curtenii sai.
«Vrem sA intrarn! grai unul dintre feti
aspru catre slujitorii ce stau la usd.
Nu se poate, raspunse un slujitor.
«Ei! vom vedeh noi, daca se poate ori
nu se poate! striga celalalt fat, cotind in-
däratnic pe slujitori in dreapta si in stanga.
Dar multi erau slujitorii si fetii numai
doi. Se fad' o imbulzeald i o larmd !na-
intea usii, hick räsuna curtea.
Ce e acolo afard? intrebd imparatul
mânios.
Fetii se dederd pacinici, cand auzira vor-
bele tatalui lor.
«Doi baeti voesc sä intre cu puterea!
zise un slujitor intrand la impäratul.
Cu puterea? Cine sa intre cu pute-
www.dacoromanica.ro
 152 MAN SLAVICI

rea in curte la mine? Cine stint bdetii

aceia? striga imparatul inteo räsuflare.
«Nu stiu, inaltate impArate, rdspunse slu-
jitorul, dar curat nu-i lucru, caci baetii sunt
tan Ca puii de lei, inck au strábätut prin
strájuirea dela poartd i acuma ne dau noud
de lucru! 'apoi de indarknici ce sunt,
nici caciulile nu si le iau din cap!
Impäratul se rosi de manie.
Scoateti-i afara, striga. el, inhatatii
cu cânii !
«Lasä, ea mergem noi i asa, gràirä
fetii plangand de asprimea vorbelor ce au-
zird, si pornird in jos pe trepte.
and erau sa ias'a pe poarta, Ii opri un
slujitor ce veneh in ruptul sufletului.
«A zis impäratul sä veniti, cd impard-
teasa vrea sa va" vazd!»
Baetii se gandird putin, apoi se intoar-
sera, suird treptele i intrara la imparatul
cu caciulele in cap.
Era o masa plina, lunga si Iatä, iar pe
langa masa' toti oaspetii impAratesti, in capul
mesei impAratul si lânga dânsul imparäteasa
sezand pe douasprezece perini de matasd.
and baetii intrard, cdzia una dintre pe-
www.dacoromanica.ro
 DOI FETI CU STEAUA 'IN FRUNTE 153

rinile, pe care sedea impardteasa. Ea remase

pe unsprezece perini.
«Luati caciulile din cap! striga un
curtean cdtre bdeti.
Acoperemantul capului este cinstea
omului. Noi avern porunca sd fim, precum
suntem.
«Ei, bine! grdi impdratul imblanzit de au-
zul vorbelor ce esiau din gura bdetului.
Ramaneti precum sunteti ! Dar cine
sunteti? de unde veniti? si ce voiti ?
Suntem doi feti gemeni, doi Idstari
dintr'o tulpind rupta in cloud, jumdtate in
pdmant si jumatate in cap de masa; venim
de unde-am pornit si suntem sositi de unde
venim; fost'am cale indelungata si am graft
cu suflarea vanturilor si am vorbit in limba
fiarelor si am cantat cu valurile de apd, iar
acuma, in graiu de om, voim sa-ti cantam
un cantec, pe care-1 cunosti fard ca sa-1 stii!
De sub impardteasa sari a doua perina.
«Lasd-i sd meargd cu prostiile lor! gral
ea cdtre sotul seu.
Ba nu, lasd-i sa cante! raspunse im-
pdratul. Tu a-i dorit sa-i vezi, iar eu doresc
sd-i ascult. Cantati baeti !
www.dacoromanica.ro
 154 IOAN SLAVIC!

Imparateasa fad', iar fetii incepurd sã

cante povestea vietii lor.
«A fost un imparat... incepurd fetii : de
sub imparateasa cazii a treia perina.
and fetii povestird despre pornirea fe-
ciorului de imparat la bataie, de sub irnpa-
rateasa cazurd trei perini deodatd.
and fetii sa.var§ira cantecul, sub impa-
räteasa nu mai era nici o perina, iar cand
ei luara caciulile din cap §i-§i arätard pärul
de aur §i stelele in frunte, oaspetii, curtenii
§i imparatul i§i acoperird ochii, ca nu cumva
sa piarzä lumina de atata stralucire.

Si s'a fäcut apoi, precum dela inceput a

fost sd fie. Laptita fu pusa in cap de masa
langa sotul ei; fata vitrigei remasa cea mai
rea slujnica la curtea Laptitei, iar pe vitriga
cea cu gand rau o legara de coada unei
epe nebune §i incunjurard tara de §epte ori
cu ea, incat lumea sä §tie §i sa nu mai
uite, ca cine incepe cu rau, cu räu sal/dr-
§e§te.

www.dacoromanica.ro
 PACALA IN SATUL LUI.
(P OVESTE)

Ise urase i lui PAcald sä tot umble raslet

'1 prin lume, a§a Mil de nici o treabd, nu-
mai ca sä incurce treburile altora §i sä
raza." de prostia oamenilor. Se hotdri dar sd se
facd §i el orn a§ezat ca toti oamenii de
treaba sh"-§i intemeieze casa lui, sd-§i ago-
niseascã o mo§ioard, vorbä scurtd, sa
se astampere odatd.
Si fiindcd Românul zice, cA nu e nicdiri
mai bine ca in satul lui, PAcalá se intoarse
§i el in satul lui §i incepà cum incep toti
oamenii, care n'au nirnic, adecd fäcii ce fad.'
de-§i agonisi o vitelu§a §i o trimise la pa-
§une in izlazul satului.
Caci a§a se face averea.
www.dacoromanica.ro
 156 IOAN SLAVICI

Pascand, vitelu§a se face vitea, viteaua

se face junincd, juninca se face vaca, vaca
fatd, iar vaca cu vitelul o vinzi, ca din pretul
ei sä cumperi §apte vitelu§e §i sä le trimiti
§i pe ele la pa§une in izlazul satului.
De ce e oare islazul islaz, dacd nu pentru
ca sä-1 pasca vitelu§ele oamenilor ?
P4ea dar vitelu§a lui Pacald, pa§tea, §i
cu cat mai mult pd§tea, cu atat mai vartos
cretea, incat nu era in tot satul vitea, care
s'o intreaca, iar cand ajunse §i ea vitea,
nici junincele nu se puteau potrivi cu ea.
«Mai! ziceau vecinele lui Pacala, ce
lucru sa mai fie §i asta? viteaua asta ne
intrece pe toate! Ce-i va fi (land oare sa ma-
nânce? Ce soi o fi de cre§te a§a de frumos?»
Nu era nici soiul vre-unui soiu d6osebit,
nici hrana mai de-a catarea; viteaua era
insa viteaua lui Pacala, iar Pacald i§i cauta
de treabd, n'avea vrerne s'o mai pazeasca §i
sa nu rupa cate odata §i din holdele oa-
m enilor.
Ajungand juninca, viteaua lui Pacala se
facii stäpana pe intregul hotar. Umbla §i
ea, cum umblase §i stapanul ei mai nainte
de a se fi astamparat, §i unde n'o cautai,
www.dacoromanica.ro
 PACALA IN SATUL LUI 157

acolo dedeai de ea, mai prin lanul de grau,

mai prin porumbite, mai .tie bunul Dum-
nezeu pe unde.
lard Pdcald ii se plangea oamenilor, 6."
prea i s'a fäcut rasleatä juninca §i ca are
treaba i nu poate umbla dupa ea.
Nu-i vorba., oamenii s'ar fi plans §i ei,
dar nu mai aveau cui sä i se plangd, cand
Pacald Ii luà pe dinainte i li se plangea
de te prindea mila de el.
Cand vazura dar, Ca juninca lui Pacala
in curand are sä fie vacd, oamenii se pu-
sera pe ganduri. Stiau ei, cum au sa ur-
meze lucrurile mai departe. Vedeau parca
cele eapte vitelu§e, cum se fac vitele, ju-
ninci, cum ajung in cele din urmä vaci §i
ele, §i cum le vinde Pacala i pe ele §i se
intoarce dela targ cu o spuza de vitelu§e,
toate flarnande, toate pornite din fire sa
se facd vitele, juninci §i vaci in cele din
urmä.
«Mai! strigara ei, asta ne mananca.
§i urechile din cap cu vitelu§ele lui, ne seaca,
ne face intregul hotar batatura».
Dar ce puteau sa-i faca lui Pacald ? El
nu era de villa §i avea treabd, nu putea
www.dacoromanica.ro
 158 I OAN SLAVICI

sd-si piarda vara umblând dup.' coada ju-

nincei.
Se sfatuira dar intre dânsii si iar se sfa-
tuird, se tot sfdtuirä, panä ce n'ajunserd a se
dumiri, cd toatä carnea, pe care a pus-o
vitelusa, ca sd se facd vitea si din vitea
junincd, e came adunatd din nutretul de
pe hotarul lor, adecd dupa toatä dreptatea
came din carnea, care ar fi fost sä fie a
lor si numai pielea e a lui Pdcald, fiindca
piele avuse juninca si când venise ca vile-
luse in sat.
Dumiriti odatä astfel, MiarA juninca, ii
luard carnea si o mdncard, iarä pielea o
aruncarä peste gard in curtea Iui ['kaki.
Nu-i vorbä, a fost cam scurtä socoteala
aceasta, dar in satul lui PAcald multe se
intarnpld.
Pdcald, de! ce sa facd?
Dacd ar fi voit, ar fi gasit el aC pentru
cojocul skenilor ; el insä nu voia. Avea tra-
gere de inimà pentru oamenii din satul lui.
Nu! pe oamenii din satul lui nu putea el
sd-i incurce, cum ar fi incurcat a bunä-
oard pe oamenii din satul lui Tândala".
Intinse dar pielea sa se usuce, iar dupa.
www.dacoromanica.ro
 PACALX IN SATUL LUI 159

ce se usca, o hid in vArf de bat si pleca

cu ea la targ, ca s'o *v-anza.
Asa ajunse Pacala iar pe drumuri.
Se duse si tot se duse mereu, de dimi-
neata pand la pranz si dela pranz pand seara.
and era pe inserate, el se opri intr'un sat
dela marginea drumului si se uitä impre-
jurul sat', ca sa-si gäseasca vre-o casa, la care
sä maie, vre-o vaduvä ori vre-o femeie, al
careia barbat nu-i acasä.
Nu poate cd Doamne fereste, ce,
dar Pacald, ca om umblat prin lume, stia ca
sunt fricoase ferneile, li se uraste asa sin-
gure i sunt bucuroase de oaspeti, nurnai
ca sa stie, cä e peste noapte picior de om
la casa lor.
Si gdsi Pacala chiar mai la marginea sa-
tului o femee, al careia barbat se dusese
la padure sa aduca lemne. Nu-i vorbd,
muierea ii spunea mereu, Ca teaca, Ca punga,
ca nu-i este barbatul acasà, ca ce va zice
lumea ; Pacald tinea si el sa rarriând asa
intr'un unghiu al casei, inteun sopron
in pridvor, unde o fi, numai ca sa nu
fie casa pustie. N'avea biata muiere in-
cotro, trebui sa-1 primeasca, dar ii i spuse
www.dacoromanica.ro
 160 IOAN SLAVICI

sd se culce si sd doarmd, c'o fi ostenit de

drum, sarmanul de el!
«Ce-o sä mai fie si asta?!» grai Pacalä.
El stia, cd muierile sunt si vorbdrete, si
doritoare de a le sti toate Cate sunt in cer
si pe pdmant ; iar muierea aceasta nici nu-i
povestia nimic, nici nu-I intreba, de unde
vine, cum a umblat, ce-a mai fdcut, ce mai
stie... Aici trebuia dar sd fie ceva la mijloc,
si Racald in loc de a dormi, trdgea cdnd cu
ochiul drept, când cu cel stang, ca sd vazd
cele ce se petrec in casd si imprejurul casei.
Nici nu se inserd bine, si muierea incepu
sã fiarbd, sh friga, sä coacd, sd gdteasca
fel de fel de mancdri, si placinte, si un
purcel fript, si o coastd oparitd cu varzd
cdlitd. Si apoi rachiuri si apoi vinuri.
Ospdt nu alta.
N'ar fi fost Pacald om patit, dacd n'ar
fi stiut, cä toate aceste nu pentru bärbatul
ei le facea rnuierea cea harnica, fiindcd mai
era si ea gatita ca de nuntd.
Nici nu le facea pentru bärbatul ei, ci
pentru vornicul satului, pe care-I astepta
nevasta cum ki asteapta fetele mari peti-
torii, esind mereu in usd si in portitd, ca
www.dacoromanica.ro
 PACALA IN SATUL LUI 161

sa vaza, daca vine, daca nu mai vine, daca

intarzie, daca soseste.
Nu care cumva sa creaza cineva, ca
Doamne fere§te ce ! Nu!
ci fiindcd vor-
nicul era cel mai de frunte om in sat §i
nu putea sa-I primeasca la casa ei ca pe
ori §i cine, iar peste zi vornicnl, om cu multe
treburi, nu putuse sa vie, ci le facea cinstea
acum rnai pe seara.
Alt nimic nu era la mijloc. Doamne
fere§te !
Era gata nevasta cu toate : purcelul era
frumos §i rumen de-ti pocnea. §oricul in dinti,
costitele erau oparite, varza era Cain, pla-
cintele abureau, rachiul era a§ezat pe masa,
vinul stetea in apa rece, nu mai lipsia
deck dumnealui vornicul. Numai vornicul
lipsea, cand deodata, te miri, nu alta,
se intoarse barbatul. I se fransese, sdrmanul
de el, o osie in drum, §i nu-i ramasese de
cat sa se intoarca, sa punä alta osie la car
§i sa plece mane din nou la padure.
Muierea bund §i credincioasa i§i cunoa§te
barbatul dupd mers, din tu§ite §i stranuturi,
ba chiar §i din pocnetele biciului, iar nevasta,
la care i§i luase Pacala conac, era §i ea mu-
loan Slavici. PoveVi. 11
www.dacoromanica.ro
 162 loAN si.m.1( I

iere bund §i credincioasä. Ea i§i cunoscit

barbatul din scartiitul roatelor dela car, iar
scartiitul roatelor se auzia de departe, destul
de departe, pentru ca o muiere harnica, pre-
cum era dansa, sa-§i randuiasca treburile.
Ea lila purcelul cel frumos §i rumen §i-I
ascunse iute-iute dupa cuptor, lua placinta
§i o puse iute-iute pe cuptor, lua costitele
cu varza calita §i le vari in cuptor, mai vari
tot iute-iute si rachiul sub perina dela capd-
taiul patului, iar vinul sub pat, §i pe cand
carul cu boii infra in curte, toate erau in cea
mai buna rânduiald.
Nu poate ca Doamne ferege ce! dar
de ! tot era mai bine sa nu afle barbatul.
Vazandu-se acasa, barbatul, ca tot omul
paguba§, incepi sä se planga, nevasta ca
toata muierea bund §i credincioasa, II man-
gaia cu vorbe bune, iar Pacala, ca tot omul
cum se cade, e§I §i el din unghiul lui, ca
sa-i spund stapanului de casä, cã e §i el
aici, sà-i ceard iertare, ca a indraznit §i sd-1
mai roage §i pe el de conac.
oFd, muiere, grai bärbatul, dupd ce se
mai incalzi in cuibul lui, mie mi-e foame;
n'ai tu ceva de mancare ?»
www.dacoromanica.ro
 P 1CATA TN SATIT, T.I'l 161

De ! ce sa-i faci? omul fldmanzeste la

drum. Nu-i vorbd, mai era in traistd merin-
dea, pe care o luase la drum ; dar acasa la
el omul nu mananca bucuros merindea, cu
care se intoarce din drum.
oVai, saraca de mine ! raspunse ne-
vasta, dar de unde sä am ? Eram sä te
astept pe mane. 0 sa-ti fac insa o mama-
ligutd bunk ca s'o mananci cu o zamuta
de usturoiu».
«Marnaliguta sä fie!» grai barbatul.
Cand e flärnand, omul se bucura si de
marnaliga.
Om umblat prin lume, Pdcald stia, ca o
sä-1 pofteasca i pe el la dna, ca sa mai
stee de vorbd, i nici ca-i parea räu lui Pa-
card, fiindca tot drumet era si el, tot fla-
'nand ca on i ce om sosit din drum.
Si curn steteau de vorbd in vreme ce ne-
vasta gatia mamaliguta, Pdcald, care nu era
cap sec, se gandia mereu, cum sa facd el,
ca sä nu mänance marnaligd, ci purcel fript,
frumos si rumen de-ti pocneste soricul in
dinti, costite cu varza card i placinte de
cele bune ; cum ar face, ca sä bea o gura

www.dacoromanica.ro
 164 JOAN SLAV1C1

de rachiu i sa guste macar odata din vinul

cel vechiu.
Si lasa pe Pacald, cd nu e nici el de
ieri de alaltaieri Simtise odata mirosul,
§i grija lui mai departe.
Ca om drumet Ii tinea batul la indernand,
iar pielea cea de junincd, marfa lui, toata
averea lui, ii era la picioare.
El se incrunta odata si trase asa cam pe
furis cu batul in piele.
Barbatul se cam mira, Ca ce va fi avand
cu pielea, dar nu zise nimic. Al lui era batul,
a lui era pielea: treaba lui era ce facea cu ele.
Peste catva timp Pdcala iar trase una cu
batul, ba mai se si rasti la piele : «Tine-ti
gura, slut-0 !»
Barbatul iar tad'.
Pacala dete de a treia oara i acum se
rästi si mai rau.
«Ce ai cu pielea aceea?» intreba omul
nostru.
Pacald mai dete din umar, mai se codi,
mai se rugh de iertare, Ca nu poate sä spunä.
«Apoi, gal el cam cu anevoe in cele
din urma,piele-ar fi de piele, dar, asa cum
o vezi, nu e piele, ci prooroc, care stie toate

www.dacoromanica.ro
 PAVALX ix SATUL LUT 165

cele ne§tiute §i vrea mereu sa' spund lucruri

de nespus».
«Si ce vrea sh spun'a?» intrebd mirat
bärbatul.
«Uite! grdi Racald §i puse urechia la
piele. Mare minune ! Zice sä cauti la
cdpataiul patului, c'o sã gäseti rachiu».
Bärbatul cdutd §i gäsi.
«Mare minune! Cine 1-o fi pus oare?»
«E taind!... rdspunse PAcald asta nu se
poate §ti».
«*i ce mai zice proorocul?»
«Sa cauti dupd cuptor, Ca vei gdsi un
purcel fript», zise Pdcald, dupd ce puse
iar urechea la piele.
«Auzi d-ta lucru ciudat! Ce mai zice
proorocul ?»
«Cautd sub pat cd gdsqti vinul».
Astfel inainte pAnd ce nu ie§ird la iveala
costitele §i placintele, incat numai de-un drag
sä te uiti la masa incarcatä §i sä te avzi la ea.
Se mira bärbatul, se mira mai vârtos ne-
vasta, s'ar fi mirat satul intreg, dacd ar fi
fost de fatä ; numai Pdcald nu se mira, fiindca
el Ii cuno§ted marfa §i §tid de ce e bunä.
«Apoi de ! zicea el mereu, asta-i
www.dacoromanica.ro
 166 IOAN SLAVIC!

prooroc, nu fleac, si-ti scoate §i cartita din

fundul pamantului !
Va fi fost ori nu a§a, destul ca Pacald s'a
saturat ca un pa§a turcesc, incat abia-1 mai
tineau curelele.
«Buna treaba proorocul asta! gral bar-
batul nevestei, dupd ce se satura §i el.
Nu cumva ti-e de vanzare?»
«Doamne fere§te! ii raspunse Pdcala.
Cum a§ putea eu sa vand un lucru ca
acesta ? Se poate?!»
< Dar daca ti-a§ da un pret bun?»
«Auzi vorba!Pret bun? Un prooroc
ca asta e lucru nepretuit».
Doritor cum era de a se hrani bine §i de
a §ti totdeauna cele ce se petrec in casa
lui, omul nostru il apuca pe Pacala la targ.
Ii dete la inceput o punga de galbeni, apoi
cloud, apoi trei §i a§a rnereu inainte pand
la §apte pungi, bani frumo§i chiar §i pentru
un om mai bogat deck Pacala.
«Fiindca vad §i vad, ca tii cu orice pret sa
cumperi proorocul,grai Pacala, muiat,
o sa-ti fac dupa dorinta, dar nu pentru bani,
ci fiindca m'ai primit la casa, m'ai poftit la

www.dacoromanica.ro
 PACALA iN SATI-L Llil 167

masa i mi-ai zis o vorba bund. Noroc sa

ai de ea h
Aa gral Pacala, §i-i dete pielea cea de
juninca, pentru ca sä iee cele §apte pungi
de galbeni, multi bani chiar §i pentru un
om mai bogat deck Pacala.
Si nu era pe lumea aceasta om mai fe-
ricit deck bärbatul nevestei, fiindca putea
de aici inainte sá tie toate cele ce se petrec
in casa lui §i sä se mai si hraneasca bine..
Iar Pacala, dupd ce-§i vandii pielea §i
puse bine banii, se culca sa doarma, cã
avea drum lung 'Ana' acasa in satul lui.
Ziva urmatoare Ii lua Pacald ramas bun
§i pleca iar' acasa.
Si cum mergea pe drum §i cum se sirn-
tia aa incarcat de bani, cum nu mai fu-
sese niciodata in viata lui, Ii puse tare §i
cu adevärat de gand, ca de aici inainte nu
mai vaKa nici la dreapta, nici la stAnga,
ci merge drept inainte, nu mai umbla cu
minciuna, nu mai cautd sã traga folos din
partea altora, nu! nu! nu! ci se face om
ca toti oamenii, care vreau sA aibd obra-
zul curat, se astampard, se pune in rand
cu fruntea satului.
www.dacoromanica.ro
 168 IOAN SLAVICI

Numai dacd n'ar fi fost la mi jloc muie

rea cea harnicd!
Ea, sarmana, nu mai avea astampdr, si
pared i-se rdsturna casa in cap, Cand se
gandia, eh proorocul a rdmas in paza ei.
Nu poate cä Doamne fereste ce ! dar'
muierile sunt fricoase si nu prea se sirnt
bine, cand se afla aproape de histe lucruri,
cum era pielea lui Pacald.
Ea fad.' dar' ce facia trimise barba-
tul iar' la pddure, apoi, dupd ce rdmase ea
singurd, puse, ca muiere harnicd ce era,
furca in brdu i porni in urma lui Pdcala
§i grabi i alerga, ca sa-1 ajunga si sa-1 in-
trebe, ce are sa faca si cum sd dreagd, ca
sa facd din piele piele ca toate pieile i sd-i
iee darul proorociei?
Pdcald, de! ce sã facd si el ?! De
paguba se fereste omul, dar' de castig nici
odatd: mai lua si dela fernee seapte pungi
§i Ii spuse, ca n'are decdt sã opareasca pie-
lea cu apd de isvor strecuratd prin o sità
deasa, si-si urma calea ca i cand nirnic nu
i s'ar fi intdmplat.
«Acum zau Ca ma fac om asezat, Inuit

www.dacoromanica.ro
 PXCATA iN TUT, Mir 169

o sa ajung chiar vornic in satul meu!

gräi el dupa ce sosi acasä.
Se si fad'.
Ti zidi, Doamne, o casa frumoasd de
nu mai era in tot satul casa ca a lui,
colea cu pridvor a§ezat pe stalpi §i cu cer-
dac mare, i§i cumpara pamânturi, car
cu patru boi, cal de calarit, vacd cu lapte,
oi de prdsila; in sfar§it, toate Cate se
cuvin la casa unui om cu dare de mAna,
toate erau la casa lui Pacala.
Si nu era in sat om mai a§ezat decat
Pacald.
Numai oamenii din satul lui daca n'ar
fi fost tocmai a§a de pro§ti cum erau!
VazAnd cum zide§te Pacald, cum cum-
pard, iar' cumpara §i tot cumpard, cum dä
mereu, fara ca sa iee, vecinele incepura sa
§opteasca intre dânsele §i satenii deterd cu
socoteald, CA va fi avand multi bani Pacala
§i CA banii ace§tia ii va fi gasit undeva, ii
va fi capatat on ii va fi luat dela cineva.
Destul, cA voiau sa §tie, de unde are Pa-
cald banii.
«Mai Pacald, II intreba dar unul din-
tre oameni, dar' tu de unde ai atAta
www.dacoromanica.ro
 170 IOAN SLAVICI

spurcaciune de ban, de tot dai §i nu mai

sfar§e§ti?»
Pacald §edea in cerdacul casei cu pipa
in gura §i privea la carul cel cu patru boi,
care intra in curtea cea larga §i plina.
oDe unde am atata ban? raspunse el.
De unde, pacatele mele, a§ putea sä am
dacd nu din pretul mo§iei, pe care am van-
dut-o? >
oCe mo§ie, mai Paca la, ca tu n'ai avut
mo§ie?!»
oApoi vorba?! Dar' pielea junincei a cui
a fost, mai?! N'a fost a mea? Asta mi-a
fost toata averea : am vandut-o §i am luat
bani, ca sa-mi fac altä avere in locul eid>
k Athtia bani pentru o piele de junincd?»
oMai, dar greu mai e§ti la cap ! grai
acum Pacala, care tinea sä nu mai umble
cu minciuna. Nu intelegi tu, ca juninca
aceea era juninca de prasila? Dacd o mai
tineam, rata §i vitelul cre§tea §i el se fa-
cea vacd §i aveam cloud vaci, §i cloud vaci
fatau doi vitei si se faceau patru vaci, iar'
din patru vaci se fac opt, din opt §ease-
sprezece §i cu timpul o intreaga cireadd de
vite. A§a se face socoteala, cand mergi la
www.dacoromanica.ro
 PACALX iN SATUL LU1 171

targ §i §tii, cum sa-ti vinzi marfa. 0 avere

intreagd nu se vinde numai eac'a§a!»
Omul dete din cap, §i deterd din cap §i
se puserd pe ganduri toti oamenii din sa-
tul lui Pdcald.
Aveau §i ei vitele de prasild. De ce adecd
nurnai Pdcald sd-§i vanzd pielea cu pret ?
de ce sd fie ei mai pro§ti deck dansul?
de ce sd dee ei o avere intreagd pentru un
pret de nimic?
Se puserd dar de grab, ki tdiard cu totii
junincile de prasild, mancard cat puturd
din carnea lor, iar pieile le duserd la targ
sa le vanza §i ei, curri a vandut Pdcald pe
a lui.
Numai cd nu se nimere§te totdeauna, §i
nu §tiu toti oamenii sd-§i vandd marfa ca
Pdcald.
De geaba spuneau ei, ca pielea e piele
de juninca de prasild, caci nimeni nu void
sd le dee pretul, la care ravniau, §i s'au
intors ca vai de ei acasd.
Vai de ei! dar' vai §i de Pdcald!
Cand se vazurd §i cu paguba, §i cu bat-
jocura ,oamenii se adunard iard§i, se sfd-
tuird §i tot se sfátuird intre dan§ii, cd ce
www.dacoromanica.ro
 172 IOAN ST./M(I

sA ficA i ce sa dreagd, ca sA scape de

PAcald, fiindcd nu mai rAmAnea nici o in-
doiald, cd-i va prApAdi pe toti, dacd va mai
rAmAnea cu zile.
«0 sd-§i dee foc la casä, ca sA ne darn
§i noi la ale noastre), grAl unul din-
tre cei mai prevAzAtori.
«0 sd-§i frangd vre-un picior, ca sA ne
frangem si nor pe ale noastre! grAl altul.
«0 sa. sard in fantAnd, ca sA sdrim cu
cu totii dupd el!» strigard cu totii,
Nu mai rAmânea nici o indoialA, CA tre-
buiau sA scape de dacd nu voiau sA
el,
pieara cu totii ca vai de ei.
Dar' cum sd scape? Asta era vorba.
SA-i taie boii i vaca §i oile §i calul de
cAlarit, sd-i dee foc la casd §i sA-1 goneascd
din sat. Asta s'ar fi putut. Dar cine puteh
sd §tie, dacd nu se va mai intoarce?
Trebuia sd-i stAngd lumina vietii: numai
a§a erau scapati, cu adevArat scdpati de el.
Luard dar hotdrirea sd-1 omoare pe Pd-
cala; fiind insA, cd nu voiau sd facA nici
vArsare de singe, nici moarte de orn chiar
cu mAna lor, se sfAtuird din nou intre &An-
§ii §i dupA mult sfat chibzuira sA-1 arunce
www.dacoromanica.ro
 PACALX ix SATUL LUI 173

in Dundre, unde va fi apa mai adancd,

pentru ca nici neam din neamul lui sä nu
mai poatä e§1 la lumina zilei.
*i dacd tot ar scapa Pacald chiar §i din
fundul Dundrii ?
Asta era ! *i dacd tot ar scap a ! ?
Ce era atunci ? !
Nu mai rämanda nici o indoiald, cd tre-
buia sä facd ce vor face, ca Pacald sa nu
poata scapa, dar de loc sä nu poatä scapa.
Se pusera dar din nou §i se sfatuird §i
dupd multd sfätuire mai chibzuird sd-1 bage
pe Pacald intr'un sac, sä strangd bine gura
sacului §i sa lege sacul cu Pacald cu tot
de o peatra de moard, pentruca piatra de
moard, rotunda cum este, sa mearga de-a-
dura pand in fundul Dundrii §i sä duca i
sacul cu Pdcala.
Intelegandu-se astfel, ei, toti oamenii din
satul lui Pacald, cu mic, cu mare, cum
erau, luard sacul, luara sfoara pentru gura
sacului, luard funia, ca sä lege sacul de
peaträ, luard cea mai mare din pietrele de
moard, pe care le puturd gäsi cale de trei zile
de jur imprejur i pornird cu mic, cu mare,
cum erau, asupra casei lui Pacald, ca sä-1 ih,
www.dacoromanica.ro
 174 lo.x I. %VIII

sa-1 ridice, sh-1 duca si sti nu se opreasca

cu el deck in fundul Dunarii.
Pacala §edea cu pipa in gura in cerda-
cul casei §i se uita la carul cel cu patru
boi, care intra in curtea lui cea larga §i
plina, §edea Pacald cu pipa in gura §i
se uith, cand se pomeni cu satul intreg,
mic §i mare, de nu-i mai incapea curtea
cea larga a lui.
Ce sä facd? särrnanul de el, ce sã
faca?! Nu-i rarnanea deck sa se dea
prins §i legat, daca n'a putut sä ramânii
pe unde fusese mai inainte, ci I-a pus pa-
catul sa se intoarca in satul lui, sa se facd
om a§ezat §i sa nu mai umble cu min-
ciuna. Dar o viata are omul §i o moarte.
«Mi-a fost, se vede, randuit, grai Pa-
calà, sä mor in satul meu ca orn de
treabd».
Caci mai de treabd decum era nu se
putea face Pacala ; asta o simtia §i el.
Ii parea cu toate aceste cam räu, Ca tre-
buia sa moard tocmai acum, cand avea §i
el casa lui, masa lui, carul lui cu patru
boi, curtea lui larga, §i ar fi voit Pacald
sa scape, dacd se poate fära minciund, caci
www.dacoromanica.ro
 PACALX iN SATUL Lil 17")

erd hotarit odatA sA nu umble cu minciuni ;

dar nu se puted, fiindca oamenii erau
neindurati i vicleni.
Se lash dar PAcala, se läsd, fiindcA n'aved
incotro, sä-1 vare ca pe un motan in sac,
sa.-1 id pe sus si sà-I clucA la pierzare.
El in frunte, peatra de moarA dupa el,
fruntea satului in urmd i satul intreg, cu
mic, cu mare, mai in coadà esirA din cur-
tea cea larga, trecurä prin sat si o luard
peste campul nisipos drept spre Dundrea
cea mare si adancA.
«Stati, mäi !» striga cel mai cu soco-
teala dintre oamenii din satul lui PAcald.
Se oprirä in loc cu totii, cu mic, cu
mare, cum erau.
«Am uitat un lucru», grAl omul cel
cu socotealá.
«Ce am uitat?» intrebard ceilalti.
Präjina, ca sA cAutdm fundul Dundrii».
ziserA oamenii din satul lui
PAcald, am uitat prAjina, ca sA cAutam
fundul Dundrii».
11 aveau acurn pe PAcala : cym puteau
ei sA-1 arunce, färä ca sA stie unde-1 aruncA?
Se intoarsera dar iar in sat, cautard cea
www.dacoromanica.ro
 176 IOAN SLAVICI

mai lungd dintre toate prajinile si numai

apoi II duserd pe Pdcald la Dundre,pra-
jina in frunte, sacul cu Pdcald, peatra de
moard, fruntea satului si apoi satul intreg,
cu mic, cu mare, cum erau.
«Stati, mdi !» striga iar omul cel cu
socoteald.
lar se oprird cu totii.
oSd-1 legam de peatra de moara, ca SA'
nu fugd, in vreme ce noi cdutdm cu prd-
jina fundul Dunhill !»
«Sd-1 legam, strigard cu totii, ca sd
nu fugd!»
Il legard dar pe Pdcald de peatra cea
mare, apoi plecard ca sa caute cu präjina,
unde e mai afundd Dundrea, ca acolo sa.-1
arunce.
Cel mai cu socoteald dintre oamenii din
satul lui Pdcald lud el insusi prdjina, dete
odatd cu ea in valuri, o isbi cat nu mai
putu in jos, dar nu atinse cu ea fundul.
«Aici, zise el, Dundrea nu are fund.
Trebue sd cdutdm alt loc».
<Asa e, strigard eu totii, trebue sd
cautdm alt loc, unde are Dundrea fund.»
Nici cd se putea altfel. Vorba era, ca
www.dacoromanica.ro
 PACALA. IN SATUL LUI 177

peatra de moard sa mearga de-a dura §i

sd se opreasca tocmai in fundul Dunarii :
unde se opreà peatra, dacd Dunärea nu
avea fund ? Ei trebuiau sa tie, unde are
sä opreasca peatra cu sacul §i cu Pacald
cel din sac.
Pornird dar cu totii, ca sa caute fundul
Dundrii, pentru ca nu cumva sa-1 arunce
la loc nepotrivit i sa-1 scape acum, dupd
ce II aveau prins §i legat.
Iar Pacalà, vai de capul lui, ramase in
sac, legat de peatra cea de moarä, cea
mai are, pe care oarnenii din satul lui o
putusera gasi cale de trei zile de jur imprejur.
«Stati !» striga omul cel cu socoteala.
Iar se oprirä cu totii.
Ce era la mijloc?
Ca oameni .chibzuiti, trebuiau sä fie cu
mare bagare de seamd i sä cerceteze bine mai
'nainte de a-1 arunca pe Pacald in Dunare.
Uncle si-1 arunce? mai la deal, de
unde vine apa ? ori mai la vale, unde
se duce?
Unii dedeau cu socotealä, cã mai la deal
e mai multä apd, fiindca de acolo vine apa
§i n'ar veni, dacd n'ar fi destula.
Joan Slavic!. www.dacoromanica.ro
PoveVA . 12
 178 IOAN SLAVICI

Altii insd erau de pärere, cd la vale e

mai multã, fiindca acolo se strange apa,
care vine dela deal, si daca I-ar arunch
mai la deal, cum vine apa si tot vine, se
scurge si tot se scurge, s'ar pomeni ca
Pacald rämane pe uscat, ese din sac si
vai de capul lor.
Se adunara dar CL1 totii de se sfatuird,
ca nu cumva sa faca vre-o prostie, i dupd
multä sfatuire se intelesera sa caute locul
cat mai de vale, pentruca toata apa sa se
stranga in capul lui Pacala.
Pe cand oamenii din satul lui Pacala
umblau sa caute fundul Dundrii cu prajina
cea lunga, iata ca vine un jelepar de vite,
care ducea o cireada de o mie de boi la
targ, si cum mergea jeleparul dealungul
malului, cid de sacul cu Pacald si se mird,
cum s'ar mira tot omul, cand ar vedeh in
calea lui asemenea lucru.
«Dar' tu, mäi, intrebd jeleparul, cum
ai intrat in sac si ce cauti in el ?»
«N'am intrat, raspunse Pacala, ci
m'au varit altii in el».
«Si de ce te-au varit ?»
«Ca sa ma arunce in Dundre».
www.dacoromanica.ro
 PXCALX iN SATUL LU1 179

«5i de ce sd te arunce ?»
0Eaca. pacatele mele ! rdspunse Pa-
cald, fiindca vreau sa ma faca vornic §i
eu nu vreau sa primesc ?»
0$i de ce nu vreai, mai?»
0Apoi de ! zise Pacala. Fiindca nu
e satul de a-i fi vornic».
«$i de ce nu e ?»
«Fiindca are neveste multe, §i barbatii
pleaca cu totii la lucru de nu se mai in-
torc cu saptamanile i vornicul ran-lane el
singur cu nevestele».
05i de ce nu vrei tu sä ramai cu ne-
vestele ?»
0Fiindca sunt multe §i toate tinere §i
sprintene ca furnicile §i nu pot sa le stä-
panesc».
and auzi -asemenea vorbe, jeleparul se
mira prea mutt, fiindca el bucuros ar fi fost
vornic intr'un sat ca satul lui Pacala.
0Mai, dar' prost mai egi tu, mai ! grai
el. Un om mai cuminte ar primi cu a-
mandoua marine».
0Un om mai cuminte e mai cuminte i
poate, cand nu poate prostul, ii raspunse
Pacalà. Haid ! daca te simti destoinic,
www.dacoromanica.ro
 180 IOAN SLAVICI

intra in sac i, cand vei vedea, cä voiesc

sa te arunce in Dunare, spune-le, ca pri-
mesti sä le fii vornic».
«si ei ma vor primi oare pe mine?»
«Mai ales ! Ii rdspunse Pacald. Cu
amandoua manile !»
Atat Ii trebui jeleparului, care nu se te-
mea de nevestele din satul lui Pacald.
El deslega dar' sacul, ca sa easa Pacald,
apoi se van' el insu§i in sac.
Pacala rasufla odata u§or de tot, stranse
gura sacului, o lega bine, apoi, p'aci ii
fü drumul nici cd se mai opri deck la
cireada cea de boi, pe care o mana acasä
la el, in curtea cea larga, care puteh sa-i
incapä pe toti.
Eara jeleparul din sac radea in el, cand
se gandia, cum are sa-i in§ele pe pro§tii din
satul lui Pacala, care nu §tiau, bietii de ei,
Ca nu mai e tot un prost ca dansii in sac.
Radea insa mai ales, cand simtia, cd ei
11 ridica pe sus, ca sa-1 duca §i sa-1 arunce
in Dunare la locul, pe care-I gasiserd mai
bine infundat. Numai atunci, cand simti,
ca-i dau avant, ca sa-I arunce, abia atunci
el striga tare cat putii :
www.dacoromanica.ro
 PACALA IN SATUL LUI 181

«Stati, mai !»
Toti se oprird cuprinsi de spaimä si de
mirare, fiindca intelegeau si ei, cd glasul,
care rasuna.din sac, nu era glasul lui Pacala.
«Lasati-md,gral jeleparul, cd primesc
sa va fiu vornic».
«Auzi vorbd ! striga cel mai cu soco-
teald dintre oamenii din satul lui Pacalà,
care era chiar el vornic in sat, isi pre-
face glasul, ca sa nu-1 mai cunoastem, voieste
sa ne mai fie si vornic, ba te pomenesti,
c'o sä ne spuna, ca el nu e Pacala ! >
«Apoi, cd nici nu sunt !» raspunse je-
leparul.
Cand auzira vorba aceasta, oamenii se
suparara, mare minune cum se suparara,
fiindca il vazuserd ei insisi cu ochii lor, cand
il variserd in sac si ei insisi cu manile lor
legasera gura sacului, si, suparati cum
erau, navalird cu totii asupra lui, il ridicara
cu piatra cu tot si una ! doua ! frei !
baldabdc ! il aruncard in Dunare, ca
nici nearn din neamul lui sa nu mai poatä
esi la lumina'.
Si, Doamne ! cat se sirntiau de usurati,
cand vazurd, cd merge drept spre fundul
www.dacoromanica.ro
 182 MAN SLAVIC!

Dunärii, ca nu mai ese la iveala §i ca apa

curge mereu dela deal la vale §i se ingra-
made§te asupra lui.
Eard Pacald §edea in cerdacul casei §i
se uith la carul cel cu patru boi, care infra
in curtea lui cea larga §i plind de vite fru-
moase.
«Stati, mai !» striga omul cel cu soco-
teala. «Stati !» striga Inca odata.
«Ho stati!» strigara toti oamenii din
satul lui Pacala, cand le vazurd ochii ceea-ce
mintea nu putea sa le inteleaga, §i se o-
prira cu totii §i ramasera incremeniti in loc.
«Dar' tu, mai, cum ai ajuns aici ?»
intreba vornicul satului.
ziserd cu totii, cum ai ajuns
tu aici ?»
«Mare lucru ? !» raspunse Pacala.
«Cum sd fi ajuns, daca nu tot cum ati
ajuns §i voi, venind de acolo pdria aici ?»
«Dar' tu e§ti mort, mai ! te-am aruncat
in Dunare !»
«A§' !» grai Pacala. «Apa Dundrii e
rece §i te face mai sprinten decum ai fost».
«Mare minune!» strigara oamenii.
«Cu asta nu e chip s'o scoti la capät. li
www.dacoromanica.ro
 PACALA IN SATUL LUI 183

arunci legat de o piatra de moara in Du-

nare, i se intoarce mai degraba deck tine
acasä».
«Dar' vitele cele multe §i frumoase de
unde le ai ?» intrebara ei.
«De unde sa le am, raspunse Pacalä,
daca nu de acolo, unde m'ati läsat voi?»
«Dar cine ti le-a dat ?»
«Cine sa mi-le dea ? Le-am luat eu :
ia omul cat poate, §i ce nu poate lua, mai
lasä §i pentru atii».
Atat le trebui oamenilor din satul lui
Pacala ! A§a cum erau adunati la casa lui
Pacalä, plecard cu totii inapoi la Dunare
§i nu mai stetera la sfat, ci se aruncard ca
broa§tele-baldabac ! baldabac ! care mai de
care mai iute in valuri, ca sa ia fiecare cat
poate, iar nevestele lor ramaserd pe tdrmure,
ateptandu-§i fiecare bärbatul cu turma de
vite.
Era, se intelege, §i popa intre dan§ii, §i
fiindca popii sunt mai lacomi ca alti oa-
meni, el se repezi mai tare deck ceilalti §i
sari uncle era mai afunda apa, dar' potca-
piul tot ii ramase pe deasupra.
Preoteasa, care stetea pe tarmure, laco-
www.dacoromanica.ro
 184 MAN SLAV1CI

ma si ea, vazand potcapiul, credea ca n'are

popa destula virtute, ca sa se cufunde, si
ca vor lua altii toate vitele mai inainte de
a fi ajuns si el la fund.
«Mai la fund, Parinte ! striga dar',
mai la fund ! ca acolo sunt cele coarnese !»
A si intrat popa cat de afund, dar' nici
nu s'a mai intors nici el, cum nu s'au mai
intors nici ceilalti.
Asa a rämas Pacala cel mai harnic, cel
mai de treaba, cel mai vrednic om in satul
lui, fiindca de ! era numai el sigur i ne-
vestele.
Cine o stie mai departe, mai departe are
s'o spuna.

;Peke.
5te,

44+;4,345191f1V5(6
4,11 rN.:1,10,1 it414114

www.dacoromanica.ro
 PETREA PROSTUL

fost ce-a fost : dacd n'ar fi fost,

nu s'ar povesti.
A fost odata un om, care era
bogat de nu-i mai tinea seama bogatiilor.
Aveh ograda larga de se puteau invarti in
ea de §apte ori Cate §apte care cu patru
boi, iar imprejurul ograzii erau case cu lar-
gime, hambare §i suri, grajduri §i .oproane
§i fel de fel de alte olate ; avea tarini in-
tinse, vii §i livezi, cranguri §i fanete; aveh
boi de jug §i cai de barn o multirne, vaci
cu lapte cireada intreaga, turme de porci,
de oi §i capre; nici cd se poate spune ce
n'avea, cdci in belug ii crau toate. Pe dea-
supra ii mai facuse Dumnezeu parte i de
trei feciori, tot unul §i unul: cel mai mare
www.dacoromanica.ro
 166 IOAN SLAVICI

numai el ca el, cel mezin sd-i cauti pereche,

iar cel mai mic, Petrea, §i mai prostänac,
caci, de ! ori i cat ar fi trait in lume, el
tot mai mic, tot prasle ramanea.
S'a nimerit, ca omul acela, a§a bogat,
cum era, a trait, ca toti oamenii, cat i-a
tinut firul vietii, apoi a murit lasand cu
limba de moarte, ca cei trei feciori ai
lui sa imparta bogatiile ramase frate§te §i
fard de galceava intre dan§ii.
«Hm ! Ce-i aia!? intrebd Petrea ne-
dumirit. Cum se face cand se imparte
fratqte ?
«Cum se face ? raspunse fratele cel
mare, care era §i mai cuminte.Foarte u§or
se face ! Imparteala frateasca: iai din toate
date trei, zici : «Una mie, una tie §i una
lui» i bagi de seamd, ca toate trei sa fie
la fel. Ai inteles ?».
«Am inteles, gral Petrea dumirit. Iai,
zici §itii odata cu capul sa fie la fel.*
«Pentruca, adauga fratele mezin, tot
cu minte §i el, nici in§elat sä nu fii, nici
pe altul sa nu in§eli.
«Nici, nici b> gral iar Petrea acum de tot
dumirit.
www.dacoromanica.ro
 PETREA PROSTM, 187

Dup. ce i-au facut dar tatdlui lui o inmor-

mantare cum se cuvenea unui om de seama
lui, cei trei frati se apucara sä facd Impar-
teala frateasca a mo§tenirii ce le rämäsese
dela dansul, «una mie, una tie §i una lui».
E insa mai greu s'o faci deck s'o zici.
Lasa cä erau atat de multe §i de deose-
bite lucrurile, pe care aveau sä le impartd,
incat ei steteau §i se uitau zapaciti unul la
altul, ne§tiind de unde sä inceapa §i cum
sa urmeze, dar mai era §i alta.
«De! zise Petrea. Toate sunt ale
noastre §i-o sa le impartim cum le vom fi
impartind; unde pun eu insä pe ale mele?»
«A§a e! graird ceilalti doi frati, cel
mare §i cel mezin, care erau mai cu minte.
Unde sa' le puna fiecare pe ale sale?»
Era lucru apropiat de mintea omeneasca,
cd au sa impartd, Mainte de toate curtea
cea mare §i larga, ca sa aibd fiecare unde
sa puna pe ale sale.
Cum s'o imparta insä?
«Cat mie, atat tie §i atat lui», zise Petrea,
care tinea sa se 'mplineasca 'ntocmai vointa
tatalui sau §i §tia acum, ce fel sä face im-
parteala fräteasca.
www.dacoromanica.ro
 188 JOAN SLAV1CI

Dupa multa bataie de cap fratii luara intre

dan§ii intelegerea, ca cel mai. mare, ca
mai mare, sa se wze la dreapta, Petre,
ca cel mai mic, sa treacd la stanga, iar cel
mezin, ca mezin, sä rämaie la mijlocul ogräzii,
apoi incepura, mergand Petrea §i fratele mai
mare spre mijloc, iard fratele mezin spre
Petrea, sa-§i masoare fiecare cu pasul sau
partea, «unu eu, unu tu §i unu dc. and
Petrea ajunse pept la pept cu fratele sau
mezin, imparteala era facutd §i avea fie,care,
unde sa pund pe ale sale.
Mai ramariea, nu-i vorba, neimpartitä bu-
cata dela mijloc, pand la partea fratelui mai
mare, dar pe aceasta, ca sä nu fie galceava,
au impartit-o fratii mai mari intre dansii.
«A§a ! grai Petrea, pi-a facut fiecare
partea dreaptä : hai la celelalteo.
«Haid' ! zisera fratii lui.
Fiindca gainile alergau in toate partile
nu tineau seama de imparteala facuta, ci ra-
cdiau §i id, i colo, hotdrard sa le 'mparta,
ca sã tie fiecare pe ale lui in partea lui.
«Una mie, una tie §i una luio, nu e
nimic mai usor. Ramase insa in cele din
urma un coco§: ce sa faca cu el?
www.dacoromanica.ro
 PETREA PROSTUL 1S9

Ba cá mie, ba cä tie, ba cd
«Haid' sä-1 táiem, sä-1 jumulirn, sä-1 frigem
sä-1 mâncdm !» gräi Petrea.
Mai frateascd imparteala nici Ca s'ar fi
putut.
Ii tdiarä dar gatul, Ii jumulird, ii traserä.
in frigare si-I fripsera.
«Stati! striga. acum Petrea. Fiindcã
fui mai 'nainte la margine, lasati-ma acum
pe mine la mijloc».
«Bun ! zise fratele mai mare si-apucd el
o pulpa, fratele mezin altd pulp, iar lui Pe-
trea ii rämase tartita, el o aripd cu o parte
din pept, fratele mezin altä aripd cu cealaltä
parte din pept, iar lui Petrea Ii rämase gâtul,
pe care e, precum se zice, atata carne, Ca
nu e nimeni in stare s'o ciuguleascd toatd.
Porniti odatä asa, asa au si dus-o strunä.
inainte i le-au impartit toate Cate erau in
casd i 'mprejurul casei, i rate, si gaste,
si curci, i oi, capre, i porci, i cai, di
i

boi, i unelte de tot felul, i lucruri din cask

zile 'ntregi dearândul au tot zis «una mie,
una tie, una lui» si si-a facut fiecare partea
dreapta, cum se cuvine intre frati.
A rämas in cele din urmä sa fad. im-
www.dacoromanica.ro
 190 JOAN SLAV1CI

parteala casei, a hambarelor §i a §urilor, a

grajdurilor §i a §oproanelor §i a celorlalte
olate ce mai erau imprejurul ograzii celei
mari.
«Asta e asta ! grai fratele cel mai mare
§i mai cu minte. Cum sa 'mpartim casa,
care e mare, frumoasd §i cu multä largime,
dar una singurd!?
«Asta e, vezi, asta! grai §i fratele me-
zin. Cum sä-§i iee fiecare partea?»
Petrea se uitä mirat and la unul, când
la altul.
«Cum!? zise el. Tot cum le-am irnpär-
tit §i pe celelalte: una mie, una tie, una lui
§i bagi de scarnd, ca sä fie la fel».
Au sucit-o fratii §i au invârtit-o, s'au gandit
§i s'au socotit, au chibzuit i au räschibzuit
i in cele din urind au ajuns, ca oameni
cu minte, sä inteleaga, a tot nu le rätnâne
deck sa darkne casele i hambarele, graj-
durile i §oproanele, urile §i celelalte olate
§i sa-§i facd fiecare partea din toate, «una
mie, una tie §i una lui».
S'au pus dar pe munca grea §i au asudat
§i azi, §i Incline, §i poimaine, dar nu s'au
läsat !And ce n'au fäcut imparteala frAteasca.
www.dacoromanica.ro
 PETREA PROSTUL 191

«Halal sa ne fie ! grai fratele cel mare

§i rnai cu minte. Mult a fost ; putin a rd-
mas : sa ieim acum la tarini §i la livezi, la
vii §i la cranguri, la fanete §i la ima§uri».
«Sa ie§im ! gral fratele mezin.
«Sä mergem ! grai Petrea, care inte-
legea §i el, cd numai asta mai ramane.
Nu-i insä chip sa-i impaci pe oameni cand
au sa imparta ceva intre dan§ii. Chiar frati
sa fie, ei se galcevesc pentru te miri ce lucru
de nimic cand li se pune ceva de-a curmezisa.
Au qit ce-i trei frati §i-au inceput sd-si
masoare dupa randuiala facutd odata cu
pa0i sãi partea, «una mie, una te §i una
lui». Au impartit §i via butuc cu butuc, §i
livezile porn cu porn, §i crangurile copac
cu copac §i tufa' cu tufa', dar, cand au ajuns
la ima§ul, unde p'ktea cireadd de vaci, s'au
incurcat. Au facut, nu-i vorbd, impärteala
vacilor §i a viteilor, tot «una mie, una tie
§i una lui,D «unul ici, unul col° §i unul din-
colo.» Mai era insa §i taurul, ästa singur
el in intreaga cireada, §i taur sa-i tot
cauti perechea i sa tot alergi §i sa n'o poti
gäsi, §i mare, i lat in piept, i puternic in
cerbice, §i cu capul mic, §i cu coarnele mari
www.dacoromanica.ro
 192 IOAN SLAVICI

si tapose, si cu niste ochi mari, incat sd te

uiti in ei si s'o rupi la fuga. S'alergi pe la
toti imparatii si asemenea taur n'o sä gd-
sesti.
«Dar cu asta ce facem ?» intrebd fra-
tele, mai mare care stia, ce va sä zicä un
taur frumos, falä in lume nu alta.
«Asta-e, vezi, ce facem cu asta! ?» grai
fratele mezin, care stia si el.
«Ce sd facem!?rdspunse Petrea. Ce
am facut cu cocosul: il taiem, il jupuirn,
frigem si-1 mancam.,>
«Ferit-a sfantul! strigard cei doi frati
mai mad intr'un glas. Cocosul e cocos,
iar taurul e taur!»
Ba ca da, ba ca nu; mai unul una, mai
altul alta: tinea fiecare ca taurul sa ramaie
intreg si sa fie al lui si numai al lui, si
s'ar fi incdierat in cele din urmä fratii
daca nu i-ar fi dat Dumnezeu lui Petrea
un gand bun.
«Stiti ce! ? gral dansul. S'o läsam
la un noroc. Sa ne zidim fiecare Cate un
grajd si, cand grajdurile vor fi gata, sa-i
dam taurului drumul : in al caruia grajd
va intra, al aceluia sa fie !»
www.dacoromanica.ro
 PETREA PROSTUL 193

«Ap sä facem !» ziserd ceilalti doi,

care nu se indoiau nici unul. nici altul, cá
va §ti sa potriveascd lucrurile aa, ca taurul
in grajdiul säu sa intre.
Fratele cel mai mare, istet mare minune,
cautd dar pe cei mai vestiti zidari i me--
teri de tot felul §i se invoi cu ei, ca sd-i
zideasca un grajd frumos cum n'a mai fost,
cu fel de fel de turnulete i floricele, incat
taurul sa alerge cu ochii inchi§i la el dup.
ce-I va fi vazut.
Fratele mezin nu se läsa nici el mai pe
jos, ci trase cu ochiul, ca grajdiul sa-i fie
pe cat se poate mai §i mai deck al fra-
telui säu mai mare.
Petrea, prostanac, cum era, trägea §i el
cu ochiul §i statea buiguit, nu §tia cum sä
inceapA, cum sa urmeze mai departe §i
amanà lucrurile de azi pe maine. De geaba-i
dedeau zor ceilalti doi, caci el zicea mereu :
«Grija mea! De mine sä nu va doard
capul !»
Dupd ce fratii mai man îi ispravira fie-
care grajdul, mare frumusete amandoua,
incat nu mai §tiai ce sa zici, ei nu mai voird
sa atepte §i nu-i rämase lui Petrea deck
Iona Slavici. Pove3U. 13
www.dacoromanica.ro
 194 IOAN SLAVIC!

sa-§i fad. §i el in pripa ceva ce seamand

a grajd. Se duse dar in crangul lui, täiè
cati-va copaci, incarca vre-o trei care de
craci cu frunzar §i-§i alcatui in pripa un
fel de coverga cu peretii de frunzar §i cu
acoperi§ul de §ovar verde.
Radeau fratii lui in pumni, dar §i lui ii
'Idea inima de bucurie cand se uita la
verdeata cea frumoasa.
Dar cand au adus taurul i i-au dat dru-
mul la mijloc, intre cele trei grajduri, §i
1-au läsat sa-§i aleaga dupd plac adapostul!?
Era zi de yard, calda §i cam cu zaduf ;
rnusculitele de tot felul deterd din toate par-
tile navala asupra bietului de dobitoc, care
clätina mereu din cap §i se apära, cat putea,
facandu-§i vant cu coada. Ori§icat de frumos
§i de puternic, el tot fire de bou aveh §i nu
vedea nici turnuletele, nici floricelele, ci se
plimba catva timp mai incoa, mai incolo
prin curte, apoi o lua drept spre umbra de
verdeata §i intra in coliba lui Petrea, dar
intra, incat nici cu biciu de foc nu 1-ai mai
fi putut scoate.
Cei doi frati, cel mare §i cel mezin, ra-
maserd 'ncremeniti, ar0, fripti.
www.dacoromanica.ro
 PETREA PROSTUL 195

«Prost dobitoc!gral cel mai mare. Care

va sa zica s'a mantuit: a intrat, Petre, la
tine §i al ffiu e».
«Asta e, vezi, asta! gill cel mezin. A
luat-o proste§te §i n'ai ce sa-i mai faci».
Nu degeaba se zice, ca prostul i norocul
umblä pe acela§i drum §i la tot pasul se
intalnesc.
Mare catran pe cei doi frati mai mari
cand il vedeau pe Petrea falindu-se cu taurul
lui !Lasa ca ravnea fiecare la el, dar nic
cd era a§a frumusete de taur pentru mutra
unui prostanac ca Petrea. Ce sa." facd el?
cum sa-i poarte de grije!?
«Mai, Petre, gral fratele mai mare.
Hai sä facem una, ca sa fie facuta : da-mi
taurul mie, ca-ti dau pentru .el a patra parte
din partea mea».
«Atka dau §i eu, ca sä mi-1 dai mie!
striga fratele mezin, ca om sunt doara
§i eu».
Petrea se uita zapacit cand la unul, cand
la altul din fratii lui. Ar fi dat, ca sa nu
fie galceava, cu draga inima taurul, dar nu
§tia, caruia dintre amandoi sa-1 dee, cad
imparteala fusese facuta frate§te §i a patra
www.dacoromanica.ro
 196 MAN SLAVICI

parte a unuia era intocmai a patra parte

a celuilalt.
q De! ce sä fac ? zise el. Care da
mai mult, acela sd-1 aibd §i sa-1 stapaneasca».
«Dau jumatate!» striga fratele mai mare.
«Dau §i eu tot jumatate!» striga cel mezin.
«Dau trei patrimi !* striga iar cel mare.
«Dau §i eu tot atat! se indärätnici cel
mezin.
«Dau tot ce am !»
«Dau §i eu!».
A.a sunt oamenii cand se indracesc : chiar
frati sä fie, nu se dau, nu se lasd, §i dacd
fratele cel mai mare §i-ar fi dat §i caciula pe
deasupra, §i-o dedea §i cel mezin pe a lui.
Pace §i intelegere frateascd nu mai era cu
putinta deck dacd Petreali pastra taurul.
Ba nici aa.
De cate-ori Petrea-§i scotea taurul la pa-
§une §i frati-1 vedeau, cearta era gata.
Era destul ca fratele mezin sa se uite la
el pentru ca fratele mai mare sa se facd
pard de foc §i sd-i strige.
«Ce te uiti w !? Degeaba, cd nu e
al tau !».
«Dar nici al tau !» raspundea fratele
www.dacoromanica.ro
 PETREA PROSTUL 197

mezin, iar de acolo inainte cearta se intetia

§i se nädea, incdt Ii prindea noaptea ocd-
rindu-se unul pe altul.
Iar daca' nu se uith fratele mezin la taur
§i se Ikea, cd nu-i pasä, fratele mai mare
craph de necaz §i striga :
«Nu-1 vezi ? chiorule !»
«Las' ca-1 vezi tu» Ii raspundea celalt
§i iar se Intetia §i se innadea cearta.
«Vai de maica mea ! i§i zicea Petrea.
Mare pacoste taurul acesta ! Ce sä fac
cu el, ca sä scap de gAlceavd ! ? Tot mai
bine ar fi fost sä-1 taiem; cum am zis eu»:
Vai ar fi fost insä de capul lui, dacd s'ar
fi incumätat sa-i pund cutitul in piept, cdci
1-ar fi facut mi§-fdrArni fratele mai mare
§i cel mezin.
«Am, zise el, sa.-1 duc la targ §i sä-1
vând, ca sä scap de .el, celui ce-mi va da
mai mult».
A§a a §i facut.
Intr'o dimineatä, and 1-a scos la päpne,
nu 1-a mai oprit la vaci, ci a plecat cu el
la tArg, ca sd-1 vandd.
Petrea la targ ! Mare incurcaturd !
Sd-i zici «prostul targului» §i nu alta.
www.dacoromanica.ro
 198 loAN SLAVIC].

Nu mai fusese adecd Petrea la targ, nu

stik ce e targul si cum se targuiesc oamenii :
stià numai asa, din auzite, cä la targ e
multä lume si Inca mai multd vorbd, cd unul
intreabd, iar celdlalt dä rdspuns si cd cel ce
vrea sd vandä mai scade din pret, dacA nu
i se dä cat cere.
«Las' pe mine, ca stiu eu, isi zise el.
Pe mine n'are nimeni sä ma prosteascä.»
Apucand drumul de tara, care ducea spre
targ, el mergea a'ndelete ca omul care n'are
graba si stie sä-si facd treaba, taurul inainte
si el pe urma lui, taurul mugind din cand
in cand, iar el ici suerand, ici cantand din
frunzA.
Dela o vreme incepu sä intalneascd oa-
meni, care se intorceau dela targ.
«Bun intalnit, vere ! li zise unul mai
doritor de vorbd. Frumos taur! il duci
la targ? Ti-e de vanzare? Ce ceri pe el?»
«Hait! am sosit in targ!» isi zise Pe-
trea... Acum tine-te bine si nu te da.*
«Multam Dumitale! ii raspunse apoi
drumetului. Mi-e si-1 duc si cer o mie de
lei si o sutd de gologani si zece parale, si
cer atat, ca sä am de uncle sa.. mai las».
www.dacoromanica.ro
 PETREA PROSTUL 199

«Multi bani, dar §i taurul e frumos», ii

rdspunse omul, care n'avea gand sä cum-
pere, i-§i cAutä de drum.
Peste putin se intAlni Petrea cu alt om.
«A§a-i la tArg : unul pleacA §i altul vine»,
zise el.
i'§i
«Frumos taur! grAi §i acesta. Ti-e
de vAnzare §i-1 duci la tArg: ce ceri pe el?»
«NouA sute noud-zeci §i noud de lei §i
noud-zeci §i nouA de bani §i noud parale,
rdspunse Petrea, ca sa arate, cd §tie sä se
se targuiascd.
Drumetul se uitä cam cu coada ochiului
la el §i-§i cdutä de drum.
Iar se 'ntAlni apoi Petrea cu alt drumet
§i cu iar altul, la fiecare pas cu Cate unul,
cu multi de-a .thndul, §i toti ziceau, cd e
frurnos taurul §i-1 intrebau, ce cere pe el,
iarA el, om, care §tie sd se targuiascA, sea-
dea mereu din pret §i-a tot scAzut panA ce
nu mai aveA ce sä scadd.
«Mare bucluc pe capul meu taurul acesta!
l'§i zise el amArit. Toti intreabA, dar
nici unul nu std la targ. Ce va fi avand
taurul acesta de nu vreh nimeni sä-1 cum-
pere !?»
www.dacoromanica.ro
 200 IOAN SLAVICI

Ar fi fost in cele din urma 'n stare sa-1

dee si de pomand numai sa scape de el.
led, in sMrsit, si unul, care voia in a-
devar sa-1 cumpere.
Acesta se suci, se 'nvârti 'mprejurul tau-
rului.
Se uitä la peptul lui si zise «Frumos
pept!»
Se uita la cerbice si zise «Minunata cerbice.»
Se uitä la cap si la coarne si zise. oAsa
cap si asa coarne mai inteleg si eu!
Ei, ce sa-ti dau pe el ?»
«Un leu,
. raspunse Petrea, si un go-
logan si o para: nu mai am din ce sa scad».
Omul se uita incruntat la dânsul.
«Spune vorba de om cu rninte, ii zise,
si nu-ti bate joc de mine. Prea e frumos
taurul, ca sa mi-1 dai cu asà pret si sa vede
ca vrei sa ma iei drept cine stie cine».
«Ababa !isi zise Petrea inviorat. Stiu
acum si eu, de ce nu vrea nimeni sa-1 cum-
pere: prea e frumos, si se tern, precum se
vede, toti, ca sa nu le fie pricind de gal-
ceavd, cum mi-a fost mie, la casä».
«SA' vii mai tarziu,ii zise apoi ormilui,
c'o sa ne 'ntelegern.»
www.dacoromanica.ro
 PETREA PROSTUL 201

Dupd ce apoi omul isi urmd drurnul si

se mai departd, facii Petrea ce fãcii si rupse
unul din cele cloud coarne, ca sd nu mai
poatd zice nimeni, cä ele sunt prea de tot
fru m oase.
oFrumos taur! gräl un trecdtor. Pacat,
a are numai un corn.
Iar fdcil Petrea ce Mat si-I rupse si pe
acesta, ca sd nu se mai opreascd ochii lumii
asupra lui.
Mai merse cat mai merse ash cu taurul
ciut si ciuf. alch tanto§ §i-si purta nasul
in vant ca omul, care a stiut sa facä treabd
bund. Acum insd drumetii treceau inainte
fárd ca sd-1 mai intrebe, dacd vinde ori nu
taurul si cat cere pe el.
oSe vede ca-i supra' urechile cele marl,
care atarnd de sa vdd cat colo,» zise el si-i
tdie taurului mai intaiu urechia dela dreapta,
apoi cea dela stanga, ba in cele din urrna
§i coada ca, sd nu-i mai atarne nimic.
Te prindea mila and te uitai la bietul
de dobitoc ciopartit si pocit, dar Petrea mer-
gea tot tanto§ in urma lui, cdci stia, ca nimeni
n'o sd mai zica si acum, cã prea e frumos,
nimeni n'o sd se mai galceveasca pentru el.
www.dacoromanica.ro
 902 IOAN SLAV1CI

Nu-1 mai intreba insä nici acum nimeni,

care e pretul, la care tine, si i se urase
omul sà-I tot ducd si sa mearga dupa el.
cRacatele mele! Isi zise el. Ce-a cazut
taurul acesta napaste pe capul meu!? Imi
vine sa-i dau una 'n cap, ca sa se mantue,
odatab>
N'a fäcut-o aceasta, dar, ca sa-1 mai
dreaga, a potrivit-o cum a putut-o si 1-a
spetit de unul din picioarele de din napoi,
incat calch biata vita soldis si abia se mai
misca de ici pana colo.
Drumul de tara treceh and printre ta-
rini, and printre livezi si fan*, cand iar
printre cranguri si paduri cum trec toate
drumurile, care duc departe. Sosind acum
iar la o padure bätrana, codru-nu alta,
taurul, chinuit cum era, s'a oprit in umbra
unui copac batran si noduros, s'a lasat jos
si n'a voit sa mearga. inainte.
«Build si asta,zise Petrea,ca obosit
sunt acum si eu si zor prea mare nu avem.
Asa e cand mergi la targ: mai mergi, mai
te opresti, ca sa faci popas, si iard mergi
si iar te opresti, ca vreme e destula pentru
omul, care n'are alta treabad>
www.dacoromanica.ro
 PETREA PROSTUL 203

Era a§a cam prin amurgul serii, §i se

pornise vantul, incat fremata codrul.
Copacul cel batran §i noduros pare-mi-
se ca era scorboros, cad incepu sa scartie
din cand in cand in bataia vantului, §i de
cateori scartaia se pornea din el un sunet
parc'ar fi scuturand cineva de undeva o
pungd de bani.
Petrea trase cu urechea.
Lihnit, cum era, sa-§i vanda taurul, ca
sä scape de el, era in stare sa intre in
targ §i cu copacii din codru.
«Mare minune! i§i zise. Te pomene§ti
ca e fermecat copacul acesta, copac nas-
drävan, care vorbe§te pe scartaite ! Nu
cumva-ti vine sa cumperi taurul de s'a
oprit tocmai aici la tine?» intreba dansul.
«Scarp ! scarti!» facit copacul cläti-
nat de \rant, §i iar s'auzi ceva par'ca s'ar
fi scuturand o punga cu bani.
«Cum ai zis!? grai Petrea. Marti,
Marti !?Sa ti-1 dau, ca-mi dai banii Marti?»
«Scarti ! scarti !» fad' iar copacul.
«Bine, fie §i Marti, grai Petrea. Se fac
daraveri §i pe a§teptare §i mare lucru nu
e sä a§tept pand Marti. Vorba omului e
www.dacoromanica.ro
 204 IOAN SLAVICI

vorba : un leu, un gologan §i-o para, i

yin Marti sa-mi iau banii.»

«Scârti, scArti, scArti !I. facit copacul
§i-a treia oara, §i de aci inainte putea Petrea
sd se'ntoarca cu gAndul impacat acasä.
S'a §i intors linitit §i a'ndelete ca omul,
care §i-a facut treaba §i §tie, cd nu mai are
nici o grije.
A dat insä de dracul dupa ce a ajuns
in fata fratilor sal.
Se bucura, ce-i drept, cel mare cd n'o sa
mai poatä veded cel mezin taurul, cel mezin,
cd cel mare n'o sal mai poatä vedea, §i
se bucurau amAndoi, ca nu-1 mai are nici
Petrea, care se bucura §i el, c'a scapat
de galceava: au sarit insa amândoi fratii
ca intepati de vespe cand au aflat, cui i-a
fost vandut taurul.
«Auzi prostul targului, strigard ei.
Curat ca in poveste, sa intre in vorbd cu
copacii dela marginea drumului §i sa pa-
raseascä a§a frumuseta de taur zicand, cd
I-a vândut !»
«Las pe mine, ca §tiu eu ce-am facut!»
raspunse Petrea tare incredintat, c'o sa-0
ia banii, pretul taurului.
www.dacoromanica.ro
 PETREA PROS TUL 905

S'a si dus Martia viitoare, cum fusese

vorba, ca sa si-i ceara, dar copacul fäcea
si acum, «scarti, scarti!»
Imprejurul copacului erau risipite ciola-
nele taurului, pe care-I mancaserd, precum
se vede, lupii.
«Cum ai zis !? gral Petrea. Iara Marti,
alta Marti!? Taurul I-ai mancat, precum
vdd, 'Ana la ciolane si cu banii ma amani !?
Haid, fie si asta! Te mai astept, cd pe a--
teptate ti 1-am dat, dar sa stii, cd Martia
viitoare nu mai yin cu mana goala, ci iau
cu mine securea si ori imi iau banii, ori
te tai parc'ca n'ai mai fi stat in picioare.#
Asa a si fäcut.
Martia viitoare a luat cu el securea, un
securoiu, nu gluma, si, fiindca copacul tot
scartaia si numai scartaia si acum, Petrea
s'a suflecat, si-a mai strans cureaua dela
brau si cla-i cu securea, dd-i cu toatä vir-
tutea, ca sa-1 crape si sä-1 doboare ca pe
un nemernic, care nu se tine de vorbd.
Copacul acela era scorburos, si-un ne-
norocit oarecare, cine-o fi fost, fugind, pe
semne, de niscai-va dusmani, care-1 urma-
erau, si neputand sa-si duca cu sine co-

www.dacoromanica.ro
 206 MAN SLAVICI

morile, le-a ascuns in scorbura cu gandul

de a veni apoi w mai pe furi§ ca sa
§i le ia. Se vede insa, Ca n'a mai putut sa
se intoarca, de oarece, crapand copacul la
loviturile de secure, deodata incepura sa se
verse din el bani, tot galbeni cu zimtii
neatin§i, noui, nouti §i sclipitori pat-ca.' ar
fi ie§ind chiar acum din tipar.
«A§a mai vii de acasä! gill Petrea
multumit. Acum ne mai ajungem la vorba.
Ne cam incurcam, ce-i drept, cä n'ai precum,
se vede, marunti, dar o s'o descurcam §i
asta!>>
El lila apoi din grämada un galben §i
pleca cu el acasä, pentruca sd-1 schimbe,
sa-i ià leul, gologanul §i paraua §i sd se
intoarca dup'aceea, ca om cinstit, cu restul.
Fratii lui, cel mai mare §i cel mezin, se
uitard zäpaciti unul la altul cand aflara,
cum a dat el de bani. Vedeau ei, ca in
scorbura copacului e o comoara §i ca mare
prostie a facut Petrea de n'a luat-o intreaga
de acolo.
«Mai! Tare e§ti prostanac! li zise fratele
mai mare. Nu vezi tu, ca copacul nu s'a
targuit cu tine, ci ti-a zis sa vii Marti §i

www.dacoromanica.ro
 PETREA PROSTUL 207

sä iei drept pret al taurului tot banetul ce

vei fi gasind !?»
Cam a§a i se pareau §i lui Petrea lu-
crurile, caci copacul in adevar nu se tik-
guise.
«Dar e mult bänetul, foarte mult grai
clansul.
«Mult, putin, cat o fi, intampind fra-
tele mezin : norocul nostru e! Fiindca
taurul era singur §i nu 1-am putut imparti,
am lasat-o la un noroc, §i norocul e, ca
putem imparti galbenii frate§te, cum a läsat
cu limbd de moarte tata, fie iertat. «Unul
mie, unul tie §i unul lui!»
Asta o intelegea §i Petrea: dac'ap a
lasat tata cu limbd de moarte, a§a trebuia
sa fie.
Si-au injugat dar fratii boii, fiecare la
carul sat', §i au plecat sa impartä comoara,
s'o ridice §i sa-0 aduca fiecare partea
acasa.
Haide-haide, inceti§or cum se merge cu
carul cu boi, numara apoi : cUnul mie,
unul tie, §i unul lui», cu bagare de searna,
ca nici sä nu Ine1i, nici in§elat sä nu fii,
mai räsufli putin, mai schimbi o vorbd :
www.dacoromanica.ro
 208 IOAN SLAVICI

pe inserate plecasera, iard, când s'au pornit

cu carele incdrcate de galbeni spre casa",
era in amurgul diminetii §i se mai porni-
sera' §i altii la drum.
«Am patit-o ! gräi fratele mai mare
când zari un §ir de care ce veneau din
cealaltä parte spre dânii. Te pomene§ti,
cä prind de veste cä avem bani in care
§i ne omoard, ca sä ia banii dela noi. Voi
sä nu fiti insa proti, ci sä le spuneti, daca.'
va vor fi intrebAnd, cd aveti in car fie po-
rumb, fie mälaiu maruntel, fie orz pentru
pdsari.
«A§a o sa facem ?» rdspunse fratele
mezin.
IritAlnindu-se apoi cu drumetii, ace§tia le
deterd, cum se obi§nuie§te intre oameni,
binetele cuvenite §i-i intrebard, de unde,
pAnd unde §i ce duc in care.
«Each' ni§te porumb,» minti fratele
mai mare.
«Eacd ni§te mälai mdruntel,» minti
fratele mezin.
Petrea insä nu mai mintise Inca' in viata
lui, nu §tia sä mintä nici acum §i nu §tia,
ce sa' raspundä.
www.dacoromanica.ro
 PETREA PROSTUL 209

Ca sd nu supere insd pe fratii lui, el o

scdldd in cloud ape.
Bani buni, rdspunse el, a§a §tiu eu,
dar nenea zice sd vd spun, cd e orz pentru
pasdri.»
oBani buni sã iei pentru el !, rdspunsdrd
drumetii cdutandu-§i de drum.
Ce sã le vadd apoi ochii dupd ce au sosit
acasd.
In carul fratelui mai mare era porumb
§i numai porumb, in carul fratelui mezin
era malaiu maruntel §i numai mdlaiu ma-
runtel, ear in carul lui Petrea rämdsesdrd in-
tregi §i neatini galbenii, pe care-i incArcase.
Cei doi frati mai mari rdmaserd uitân-
du-se cu buzele urnflate unul la altul. *tie
insd omul de§tept sã iasd din ori §i ce in-
curcaturd.
«Vezi tu, mai, ce e norocul cand se tine
de capul omului ! zise fratele mai mare.
Ce am face noi cu atata bänet, dacd n'am
avea ce sä mancdm. Ca sd nu murirn de
foame, Dumnezeu a randuit cã unul sã aibd
porumb, ahul rndlaiu maruntel, iar al treilea
bani, ca sd le impartim fräte§te toate. 0
banitd mie, una tie si una lui !
loan Slavici. Pox e$ti. 14
www.dacoromanica.ro
 210 IOAN SLAVICI

«Cum a läsat tata cu limbd de moarte,»

grai Petrea, care intelegea si el, ca asa are
sa se facd.
Se puserd dar din nou la impArteala.
and colo... cautd incoa, cautd incolo,
scocioreste, rastoarna-le toate de-a valma,
fa-le val vartej : n'aveau si n'aveau la casa
lor banita, cu care sä masoare.
diaid ! ii zise fratele mai mare lui
Petrea, da fuga in vecini, la popa, si
roagA-1 sd ne imprumute panA pe insdrate
banita lui. SA nu te pund insa pacatele sa-i
spui, cd avem si bani de impartit, cd te
pomenesti, CA se pune la panda si-i hapsin
popa de face ce face, ca sa ramanem färd
de ei.»
oMie-mi spui ! ? rdspunse Petrea. Las'
pe mine, cd stiu eu, cum sa-I iau pe popa !»
Pe aci-i fu apoi drumul, cu un picior in
prag si cu altul la portita popii.
qSA ne dai, zise, pand pe'nserate cu
imprumut banita, ca ti-o dam cu camdtd
cu tot, dar sa. nu crezi, ca sunt niscai-va
bani ceeace masuram cu ea. E porumb si
rnalaiu mdruntel si ce-o mai fi.»
Popa ii dete banita si ramase pus pe
www.dacoromanica.ro
 PETREA PROSTUL 211

ganduri. Nu i se parea lucru curat vorba

CU banii. De ! 11 tia pe raposatul om
bogat, i mare minune n'ar fi fost sa le fi
lasat feciorilor sai vre-o comoard, pe care
o impart cu banita mea intre dan§ii.
«De ! mai §tii ! ? isi zise. Nici cu
gandul n'ai gandi, de unde-ti sare iepurele.
Ia sa-mi caut eu de treaba.»
Un rand dar, cloud umplurd si deFrtara
fratii si canele incepia sa latre, a§a mai
rar, apoi tot mai intetit §i in cele din urmä
parca 1-ar fi apucat ceva cu totul de aproape.
Nu mai ramanea indoiala, cã e prin apro-
piere cineva, care cla navalà si nu vrea o
data cu capul sä o iee inapoi.
oTeamä rni-e, Petre, zise fratele mai
mare, cd iar ai facut vre-o prostie §i popa
sta la panda, ca latratul asta nu-i a bine:
ia du-te §i vezi, ce e §i cum.»
Petrea ie§i intr'o saritura §i, ie§it, ramase
cu gura cascatd.
Ce era adeca.
Popa, ne mai putanduli stapani ravna,
in adevar ie§ise, ca sa stee la panda. and
era insa sä treacd peste gardul de pari,
1-a zarit canele §i a sarit la el. Da canele
www.dacoromanica.ro
 919 IOAN SLAVIC!

sa-1 traga jos, dar dã si popd sa sara inapoi

i, cum era cuprins de spaima, si-a perdut
sarita, a cazut intr'un par i-a ramas infipt
in el ca inteo teal* incat se sbatea ca vai
de el &and din mani i din picicioare.
«Aoleo! strigd Petrea i, om milos,
alerga sa-i vie int' ajutor §i sal scoata cumva
din teapa.
Popa se zbätea insä ca scos din minti
§i cu cat mai rau se zbatea, cu atat mai
adanc infra parul ascutit in el. and Pe-
trea sosi la el, parul era intrat adanc de
tot §i abia mai putit sa prindä vorbele :
«Sai, taica, §i ma scapd, ca n'o sä mai
stau cat voiu mai trai la panda !»
Nici n'a mai stat, Ca acolea i s'au infun-
dat zilele.
«Am patit-o ! striga Petrea cuprins de
groazd dupd ce se intoarse la fratii lui. A
murit popa tras in teapd i-o sa ne scoata
pe noi vinovati de a-I fi omorit.»
Fratele mezin, cuprins §i el de groazd,
lud ce-i cazii la indemana, sacul cu galbeni,
in spinare §i-o porni gata de fuga.
oStati, mai, striga fratele mai mare,
care era §i mai cu minte. Ati capiat de-o
www.dacoromanica.ro
 PETREA PROSTUL 2 1 :3

luati atat de-a razna ! ? Dornol, cu chibzu-

iald, Ca graba strica treaba ! SA-1 !Liam pe
popa de acolo, unde-o fi, sä-1 aducem aici,
sà batem un cui mare in u§d §i sä-1 span-
zuram de el, CA lumea o sä zica, cd a ve-
nit sä fure i, temandu-se, ca nu cum-va
sä fie prins, s'a spanzurat el insu-§i.>
0A§a-i! grai fratele mezin desmeticit.
Sa-1 aducem, sä batem cuiul §i sa-1 span-
zuram.»
Cat ai da in palme o i facura aceasta,
apoi o luard la sanatoasa, fratele mai mare
su un sac de galbeni inainte, fratele rnezin
cu alt sac dupd el, iard Petrea, ca cel mai
mic, in coada cu un sac de malaiu ma-
runtel, ca sä aibd §i de mancare.
</Trage, prostule, u§a dupd tine ! striga
fratele mai mare fard ca sa se mai uite
inapoi.,
«Szi trag u§a dupa mine!? Cum s'o trag!?
i§i zise Petrea buimac.
El arunca sacul, scoase ua din tatani,
o luä cu popa cu tot in spinare si porni
dupd fratii sai, care se duceau curn se duce
omul, care vrea sa scape de o primejdie
mare.
www.dacoromanica.ro
 214 IOAN SLAVICI

S'au dus ei ash si s'au tot dus pana-ce

n'au ajuns intr'un codru des, unde i-a prins
noaptea.
qPtiu! spurchciune de om ! strigh
fratele mai mare când il väzii pe Petrea
ducand usa 'n spinare cu pop' cu tot.
Era'n codrul cel des si 'ntunecos urit sh
tot fugi. Se auzia, parch, pe ici pe colo
clefait de lupi, mornait de ursi si scrisni-
turi de fel de fel de alte fiare, care puteau
in fiecare clipa sh sard la ei si sh-i sfAsie,
ca sh-si fach pofta de fiare. Popa mort
in spinare le mai trebuia lor!? De unde
stii, ce e'n stare sa'nceapa un popa mort !?
a Ei, bine !N'am decht sh-1 arunc,»
grai Petrea, care gdfaia duciindu-1 de atAta
timp.
«Ferit-a sfantul! striga fratele mezin.
Te pomenesti, ca, vkandu-se singur, se
desleaga si sa ia dupd noid>
«Asa-i, stärui fratele mai mare. Acum
noaptea e puterea mortilor : tine-I dea-
proape ; nu-i da ragaz b>
S'au mai dus ei asa, unul inainte, cela-
lalt dupd el si al treilea 'n coada, dar erh
intunerec si urit, nu stiau, unde se duc si
www.dacoromanica.ro
 PETREA PROSTEL 215

erau obositi de abia-i mai duceau picioa-

rele. Ce sã facd!? Ar mai fi dat ei sd
odihneascd, dar le era fricd si de una,
de alta, si de toate, cdci nu stii, ce se
iveste 'n timp de noapte 'n mijloc de co-
dru des.
Ca oameni cu minte Ii cdutard 'n cele
din urmd un copac mare si cräcdnat, se
urcard in el si se cuibärird toti trei intre
crdcile lui, ca sä mai rdsufle, ba sd
doarmd chiar, dacd vor fi putand.
oMdi, Petre ! grdi fratele mai mare.
SA nu te pund pacatele sã adormi : stdi de
pazà, ca sä ne vestesti, dacd s'ar ivi ceva,
bagd de seamd la popa, ca nu cumva
sä ne facd vre-o poznd. Dupd ce ne yam
fi fAcut apoi .randul, stdm noi de paza. si-o
sa dormi tu».
Petrea rdzdmd usa de cloud crdci si-o spri-
jini de tulpina copacului, pipai cuiul din ea,
ca sa vadd, dacd e teapdn, puse mana pe
funia dela gatul popii si se 'ncredintd, cã
e bine stransd.
«Grijea mea !raspunse apoi.De mine
capul sd nu vd doard. Dormiti Iinititi ca
la voi acasä, ca stau eu de pazd».
www.dacoromanica.ro
 216 WAN SLANICI

Mai stete apoi cat mai stete uitandu-se

cu ochi de pisica panditoare and inainte,
cand inapoi, cand la dreapta, cand la stanga.
De o data el 4i opfi räsuflarea.
Se auzia, parca, prin apropiere f4iit de
frunze, ba peste putin se ivira prin intunerec
ni§te mogaldete in chip de om, una, cloud,
trei, multe, tocmai douasprezece §i Inca una
pe deasupra.
Erau doisprezece talhari de codru, hara-
mine adevärate, cu capitanul !or, haramba§a,
care era al treisprezecelea, §i veneau in-
carcati de fel de fel de scule, matasuri, ca-
tifele §i alte scumpeturi, pe care le adu-
nasera de pe ici, de pe colo, §i se oprira
tocmai sub copacul cel cracanat, ca sa
poposeasca §i sa"§i facd rost de masa
bogata.
Inimile celor trei frati se facura cat un
purece.
«Ne-am topit ! §optl fratele rnai mare.
Ne zapsesc i iau sacii cu galbeni dela noi)s.
013a te pomeneti, cä ne mai i strang
de gab>, adauga fratele mezin.
«*i ne spanzura de cradle copacului, zise
Petrea. Urit lucru sa stai pitit intre cradle
www.dacoromanica.ro
 PETREA PROSTUL 217

copacului, sub care poposesc doisprezece

talhari de codru cu cdpitanul lor, harambasa.
Ei se puserd sd adune vreascuri si add,
ca sa'si facd foc, si adunau si tot adunau,
cum adund tâlharii, ca sã facd foc td1hdresc.
oikoleo ! sopti Petrea dupd ce focul fü
aprins. Ne'nneacd 'n fum! ne pArjolesc
oTaci, mdgarule, cã ne dai de gol, II
mustra fratele mai mare.
oSi ne duci la pierzare !a addoga fra-
tele mezin.
ol3ddita !--grAi peste cAtva tirnp Petre.
Imi vine sd tusesc, cd ma inneacd fumuk.
oTaci ! Stapftneste-te !» se rashi fra-
tele mai mare.
cBdditd ! grai iar Peti ea. rn'apuca
sughitul».
Fratele mezin ii dete un ghiont.
Tâlharij luard 'n vrernea aceasta un ber-
bece, pe care'l aduseserd cu dânii, II taiara,
II traserd asa nejupuit in frigare i 'ncepurd
sd-1 frigd.
«Md 'nndbus, Bdditä ! sopti Petrea in-
necat de furnulcelgreu al lânei date la pârjol.
Fratii lui Ii deterd fiecare cate un ghiont
desi se 'nndbusiau si ei.
www.dacoromanica.ro
 218 IOAN SLAVICI

Talharii aceia pradasera, din intamplare,

si o biserica, din care luasera cu dansii,
intre altele, si un sac de tämaie. Fiindcd
e pacat sa prazi biserici, mai unul, mai altul
dintre dansii era cuprins de cainta si, fiindca
lui Dumnezeu ii place mirosul de tamale,
luard, ca sa imblanzeasca mania lui Dum-
nezeu, fiecare Cate un purnn de tdmae si-1
aruncard in foc, incat se ridicd deodatd spre
cer un fum curat, de care mirosea toata
pad urea.
«Eu stranut, Bddita! sopti Petrea.
Nu mai pot! stranut6
N'au ajuns fratii lui sa-i dea cuvenitele
ghionturi cand el si stranuta, un stranutat,
'kick rasuna toata padurea, se zgudui el si
se cutremura usa cu popa de cheia se suci
in ea si cazii din zavor in mijlocul hara-
minelor.
Cei doi frati, cel mare si cel mezin, ra-
maserd pe jumdtate morti, iar talharii sä-
rira deodata in picioare si toti doisprezece
dimpreuna cu capitanul lor ramasera cu nasul
in sus, uitandu-se in copac, de unde auzi-
sera stranutatul si de unde cazuse cheia.
Acum era acum.
www.dacoromanica.ro
 PETHEA PROSTUL 219

Fiindca jos era lumina focului, iara sus

era i fum §i intunerec, s'au inholbat tal-
harii cat s'au inholbat, dar n'a putut sa des-
lu§eascá nici unul nimic.
oMai, dar blegi mai sunteti, grai in
cele din urrna unul rnai cuminte §i mai cu
frica lui Dumnezeu. Nu vedeti voi, cd
s'a ridicat fumul de tamale pan' la poarta
"raiului §i Sf. Petre a strAnutat §i de bucurie
ni-a aruncat cheia raiului, ca sä intram dupa
plac fiecare la randul lui».
0 Numai sä nu fi vrut cumva 'n supararea
lui cea paganeasca sä ne loveasca cu ea 'n
cap, intarnpind altul mai fricos.
oSe poate §i asta» zise altul.
oMai §tii?» graira iar altii, §i o grea
ingrijare ii cuprinse ca pe ni§te oarneni pa-
cato§i ce erau.
«Badica, zise iar Petrea, cade up
cu popd cu tot, nu mai pot sa-1 tiu pe papa».
Si nici n'a zis-o bine cand ohurduluc»,
a §i lunecat up §i-a cazut cu popd cu tot
in mijlocul nenorocitilor de talhari.
«Ne-am topit! strigara ei. Eaca §i Sf.
Petru el insuO cu poarta raiului cu tot>>.
Cuprini apoi de groaza pacatosului, ei
www.dacoromanica.ro
 220 IOAN SLAVICI

o taiara la fuga dimpreuna cu capitanul si

se risipira ca puii de paturniche lasand
acolo si berbecul cel fript in coaja lui, si
sculele, si matdsurile, catifelele si celelalte
scumpeturi, si sacul cu tamale, tot ceea ce
adunaserd pradand azi ici, mane colo.
«Hahaha! incepa sa rada Petrea,
mare graba Va apucat!»
Radeau acum si fratii lui, cel mare si cel
mezin: le placea comedia, ca era frumoasä
si neasteptatd si nu te-ai fi saturat sd-i vezi
pe talhari fugind ici cu genuchele 'n nas,
ici cu calcaiul in ceafa.
Vazandu-i pe talhari spulberati, fratii se
deterd jos din copac si se aruncara asupra
boccelelor ramase 'mprejurul focului. Acum
insa nu mai facurd impärteald frateasca, ci
lud pe apucate fiecare ce-i cadea la 'nde-
mana si ce putea sd 'ncarce si sd. clued,
Pe cand fratele cel mare si cel mezin se
ghiftuird cu scule, cu mdtasuri, cu catifele
si cu alte scumpeturi, Petrea, el tot el,
scoase cutitul dela brau si, lihnit cum era
de foame, incepii sd taie din berbecele fript
de talhari si sa mdnance, sd mdriance cum
stie omul, care nurnai la pantecele lui se
www.dacoromanica.ro
 PETREA PROSTUL 921

gande§te §i nici n'aude, nici nu vede pand

ce nu se saturd.
Sätul in cele din urrnd, el se uitä 'm-
prejur §i se pomeni singur.
Fratii lui, incarcati odatd cu de toate, a
luaser'd la sa'n'Atoasa pentruca nu cumva
talharii, viindu-si in fire, sa'-§i schimbe On-
dul, sá se 'ntoarca' §i sa-i prade.
Rarnasese Petrea numai el singur cu popa.
«Sarac de tine, popä, gral dansul.
Te-ai sucit §i tu §i te-ai invartit §i tot ai
facut un lucru cre§tinesc si dupd moartea
ta. N'am ins'a nici eu sa' te pArAsesc pa-
gane§te, ca sá te mdnânce corbii §i vulturii
§i fiarele codrului.*
Om cu suflet cretinesc, el se puse dar
pe lucru §i incepU s'a scurme pämantul cu
cutitul cel mare, ca sa' facd groapd §i sa-I
inmormnteze pe popa.
«Biet de sufletul täu ! grai anoi. De
murit ai murit fdrá de lumânare, de bocit
nu te-a bocit nimeni, de prohod n'ai avut
parte : sa-ti dau cel putin tamale, ca sa-ti
treaca' sufletul cu fumul ei in cealaltä lume.
El lud apoi sacul de tarnaie §i-I deserta
peste jAratecul rärnas in vatra talharilor.
www.dacoromanica.ro
 )99 IOAN SLAVICI

Acum da, fard doar' §i poate se ridicd

fumul i se 'nalta pand la poarta raiului,
unde §edeh sfântul Petre, care §tià, cä ta-
mdia a fost pusä cu inima curatä pe foc.
Nici c'a mai stat mult pe ganduri, ci s'a
pornit, acum cu adevärat s'a pornit de-acolo
de sus din cer §i nu s'a mai oprit deck
in fata lui Petre, care §edeh pe un bu§tean
§i se uità, cum se ridicd fumul de tämaie.
«Bun gdsit, nepoate», zise Sf. Petre
cu blandetea lui de om bdtran. Dar ce
mai faci ?»
«Pai ce sd fac ! ? Iacd stau §i eu aici
pe buteanul dsta, rdspunse Petrea uitân-
du-se in ochii mo§neagului. De satul sunt
sätul, pe fratii mei i-au dus vântul §i pa-
catele lor, pe popa I-am ingropat : nu mai
am altä treabd decat sa stau.»
«Bine faci, nepoate, grai sf. Petre:
i se cuvine odihna omului, care §i-a facut
treaba. Si fiindcd bunului Dumnezeu din
cer i-au placut §i-i plac faptele tale, am
venit la tine trimis de el, ca sa te laud in
numele lui.»
«Multarnim Durnitale, grai Petrea ridi-
cându-se putin de pe btWean.
www.dacoromanica.ro
 PETREA PROSTUL 223

«Si mi-a poruncit bunul D-zeu, urrnd

Sf. Petre, sa-ti spun sä ceri ceva dela
el, ch tine sä aibh multumirea de a-ti im-
plini o dorintä, oriicare ar fi ea.»
«Nu cer nimic ; n'arn nici o dorinta !
raspunse Petrea foarte rdspicat.
«Nu se poate, tizule, starui sfântul cu
barbd scurtd §i creata.Impotriva lui Dum-
nezeu nu poate nimeni sa se pima ; el le
stie toate i toate le poate : cand zice sa
ceri, trebue sa ceri, cand iti da, trebue
sä iei !»
Daca-i aa i merge pe de-a sila, ce ma
<

mai intreabd pe mine!?, rdspunse Petrea.

«Nu ie obraznici ornule! mustra pur-
tatorul cheilor dela raiu. Cere-ti bogatii
cate vrei, c'o sa le aid>
«Am, rasiyunse Petrea, destule §i nu
§tiu ce sa fac cu ele. Beleanu alta!»
«Cere sandtate !» --urma Sf. Petre.
«Nu ma vezi ! ? raspunse Petrea.
Cum a§i putea s'o cer and o am !?»
< Cere-ti viata lunga! stärui Sf. Petre».
«Auzi vorba! intampind Petrea. Sä
cer punga cand nu §tiu ce-i in ea!De
unde §tiu eu, ce-am cerut cand cer viatag.
www.dacoromanica.ro
 224 MAN SLA Viol

«Cere noroc!» se rästi Sf. Petrea per-

zându-si rdbdarea.
«Mai norocos deck mine cine se simte !?
raspunse iar Petrea. Lasati-ma" cum
sunt, cd mai bine deck asa nu poate
sa-mi fie.»
Sf. Petrea, care stie mai bine decat ori-
si-cine, ce e porunca de sus, se apropie
si-i sopti cu glas adimenitor la ureche.
«Cere-ti, prostule, ii zise, nevasta si
copii si casa cu rostd>
0Aoleo!grai Petrea dându-se trei pasi.
inapoi. Nu ti-e rusine, om batran, sa ma
ispitesti!? Asta o astepti pe tdcute, cd vine
chid e sä vie si nu poti sä scapi de ea.»
Sf. Petru isi increti acum sprâncenele.
Vazand, cd nici asa, nici asa n'o scoate
la capdt cu el, intoarse foaia.
«Nu 'ntelegi, ornule, ca-i porunca si la
porunca lui Dumnezeu trebue sä te supui !»
ii zise cu asprime.
oDacd e pe poruncite, raspunse Petrea,
n'am incotro, si pe sufletul tau sä fie.
Eacã cer... ce sd cer !? cer, grdi, ca sd
ceara ce nu i se poate da, cer sa-mi dea
niste cimpoi de tintar.»
www.dacoromanica.ro
 PETREA PROSTUL 225

Nu tia, biet de el, ca pe Durnnezeu nu

poate nimeni in§ele, ca lui Dumnezeu
toate ii sunt cu putinta i ca Dumriezeu,
ori-§i-ce ai cere tu, iti dà ce-ti vrea eL
Sf. Petrel se depärta dar §i cat dai in
palme se §i intoarse cu cimpoile de tintar,
nite cimpoi subtiri de abia puteai sa le
vezi cu ochii i le tineai in mand ,fdra-ca
sä simti, cä ai ceva !
«Uite, baiete, iacd cimpoile, pe care ti
le-ai cerut, §i sa." §tii, Ca atunci, and cantf
din ele, iti pere tie §i le pere §i celor ce
te-asculta i foamea, §i setea, §i supararear
§i durerea §i oboseala, te simti ca 'n slava
cerului §i joacd toate imprejurul tau. A§a
sa §tii! zise Sf. Petre i se facii nevazut.
Petrea ramase ca un cazut din cer, uitan-
du-se and in zarea, in care se perduse Sfantul,
chid la cimpoile, pe care abia putea sa le
vada i simta intre degetele lui §i 'n care
nu 'ndraznia sa sufle, ca sA le 'nfoieze.
«Iata-ma §i eu cu cimpoi, gräi in cele
din urma, dar nu tiu, ce sa fac cu eled>
Cum stätea Insa el a§a, iatä cá lupii din
codru, care mu§inasera mirosul de berbec
fript in coaja lui, incepura sä se adune, §i
loan Slavic i. Poveti
www.dacoromanica.ro
15
 226 IOAN SLAVICI

peste putin el se väzii 'ncungiurat din toate

partile de haita flämanda §1 cu ochi scan-
teetoii, ni§te lupoi mari, care clefdiau §i-§i
al-Mau pe rânjite dintii, gata sä-1 sfa§ie §i
sa-1 mtinance.
Stati, gräl dansul, ca am eu leac
st pentru JãniIe voastre ! Dacd vi-e foame,
vi. atur eu! zise, apoi suflä o data 'n
ctrivot i tneep6 sa. cante cum il duceau
degetele
Acum sa5 vezi lucru ne. rnai ptatenit.
Lasä ea frica i-a trecut tritFo clipl clar
lupii se'nblanzira §i Ineepuriasedee can4te
catelu§i din coadd, apoi se per-ilia ajoape
sa salte, sä se dee de-a tumba §i sa hat.
fel de fel de 'nvartituri, Mat era mate fro-
musete sd-i vezi §i te simtiai ca'n alta lume,.
VazAnd a§a, Petrea pleca mergand inaintc
ca sa iasä cumva din codru la lumini§ §i
la lume cu oameni, ca i se ure§te omului
singur §i la alti oameni 11 trage firea. Lupii
dupa el tot sältand, jucand, dandu-se de
a tumba §i facand fel de fel de alte glum-
bu§uri.
and fCi colea prin ravärsatul zorilor de
zi, Petrea ie§i la marginea codrului §i vaz6
www.dacoromanica.ro
 PETREA PROSTUL 227

'ntinzandu-se 'n fata lui tarini §i livezi §i

fanete ca pretutindeni, unde omul e om la
el acasä.
«A§a! i§i zise. Acum e §i mai bine !»
Lupii, cand el incetä a mai canth din
cimpoi, se speriara de lumini§ §i o luara
la fuga intorcandu-se a cash' la ei, in de-
simea cea 'ntunecoasa a codrului.
Petrea ce sa faca? in cotro sa apuce?
unde sa se duca?
A luat-o a§a pe camp, printre tarini §i
livezi §i pp ici pe colo §i peste ele, s'a dus
§i sa tot dus pana ce a ajuns la un sat
cu oarneni, iar aici s'a oprit la casa popii,
ca popa e fruntea satului.
«Buna ziva, Pärinte !
«Noroc bun, fiiule ! Dar de unde §i
pând uncle ?»
«Vin de acasa, Parinte, §i nu mai §tiu,
de unde am plecat, pe unde am fost, unde
am ajuns §i'ncotro sa apuc.»
Popa, om cu multa pricepere, a inteles
din vorbele aceste, ca are a face cu un
om zapacit, care §i-a pierdut cararile, urn-
blä buimac §i nu-§i mai gäse§te rostul.
qA§a om imi trebue mie, i§i zise :
www.dacoromanica.ro
 228 IOAN SLAVICI

nici de ici, nici de colo, §ade unde §i cum

ii pui. Sä intri, bdiete, urmä, slugi
la mine, ca' ai putin de lucru §i-ti dau sam-
brie bund. Uite, urmä iar, diminetile
te scoli, rine§ti prin grajduri, apoi mai
stai, dupd acea duci vitele la adipat
§i le dai nutret §i iar stai, in urma tai
lemne; faci foul la bucitärie §i iar stai, in
afir§it pleci cu caprele la pd§une §i stai
toatá ziva fara de niei o treabd, iard
dupd-ce te 'ntorci cu caprele tot ca. dimi-
neata, mai faci cite. ceva s istai §i iar atai
Iar simbria o sd-ti fie pe an apte capre cu
iezii lor §i-un tap cu coarnelf r.I5troke. ca
sä nu pleci dela casa mea cum ai volt)
«Sh' intru, Pärinte!» gral Petrea §i ra-
mase slugd la casa popii, ca sa aibd §i el
rost in lume.
Le-a ficut apoi, dimineata, toate cite
erau de facut §i-ar mai fi stat sä rdsufle,
dac'ar fi avut Cand §i unde; vai insa de su-
fletul lui dupd-ce a ie§it cu caprele popii la
pa§une.
Indatä ce-a ajuns acolo, s'au risipit parc'ar
fi intrat toti dracii 'n ele. Una se urch pe
stand, alta se coborà 'n gropi, iar alta sada
www.dacoromanica.ro
 PETREA PROSTUL 229

§anturile, rodea coaja dela copaci ori se vara

prin garduri la varza vecinului. Nu de geaba
e data capra §i la poarta cerului in paza
necuratului : alerga omul cu limba scoasä
când in jos, când in sus, Cand la dreapta,
cand la stânga, dar nu era 'n stare sä le
adune §i sa le tie la un loc.
qStati, zise el in cele din urmä, ca
n'o sa fiti voi mai cu mot deck lupii : am
eu leac §i pentru barbile voastre !»
El scoase apoi cimpoile §i 'ncepii sa Cante.
Ca trase pe sfoara se adunara caprele
cu iezii lor §i cu tapii cei cornurati impre-
jurul lui §i se pornird pe un joc nebunesc cum
numai caprele il §tiu indrugh. Nu le mai
era acum nici foame, nici sete §i tot neas-
tamparul firii lor se potolia in jocul, care
faced sd le demure barbile lungi i urechile
atarnate.
A stat dar Petrea toata ziva in umbra
unui tei cu frunzele late §i a cântat in mij-
locul caprelor, care se uitau cu drag la el
urmându-§i jocul. Seara insa, când s'au
intors acasà, caprele erau lihnite de foame,
cä nu le mai Canta Petrea din cimpoi, §i

www.dacoromanica.ro
 230 IOAN SLAVIC!

au tabarat pe gardul popii de I-au stins

ca lacustele.
A doua zi tot ava vi a treia nu aide],
«Taica Parinte, gräI Preuteasa, care
era cam pestrita la mate, mie nu mi se
pare lucru curat ce mi-e dat sä vad. Nu
§nu ce o fi fdcand omul asta al nostru cu
caprele, c1 se 'ntorc seara flarnande, dau
vi mai putin lapte i ne mananca toate gar-
durile*
Cam aga mi et pare *i mit ) - cgs-
punse Popa, care, popa. fi ofn tu Erica- kui
Dumnezeu, din vorba itevesiel sale nu ie.ia.
ca", tinea sà aiba pace 'n case lui
«la du-te tu, urma Preuteasa, §i stai
la panda, ca sa vezi ce e si cum. >
Mai cd da, mai a ba, mai ca se cuvine
mai a nu, dupa multa turavura ramase,
nici Ca s'ar fi putut altfel, pe a Preutesei
§i zorile diminetii urmatoare popa se duse
vi se ascunse intr'un maracinis, ca sa steà
la panda' §i sa-I prinda pe Petrea cu ocaua
mica.
Vai de mama lui, cä 'n räu -ceas 1-a facut!
Se pornira caprele i iezii i tapii la joc
and Petrea incepb sa ante din cimpoi,
www.dacoromanica.ro
 PETREA PROSTUL 231

dar se porni cu atat mai vartos popa, care

avea fire de om, si tremurau barbile tapilor,
dar mai rau tremura barba popii, caruia
spinii din maracini ii sfasiau hainele §i-i
sgariau pielea i obrajii deli era mai mare
mila de el. Nu-1 usturau insa pe popa sga-
rieturile, nu-1 obosia jocul, nu-1 supra nimic,
caci cimpoile le stingeau toate §i-i indulciau
firea de se uita §i el cu drag la Petrea §i,
de cateori saltà 'n joc, Ii zicea «1-o dau I
i-o dau !» Un copil avea si el la casa lui,
o fata, boboc de fatä, i era gata acum sa
i-0 dee i pe aceasta lui Petrea de nevastä,
cci a4a. ginere nu'si mai putea gäsi.
T oat/ ziulica a dus-o asa, si nu i-ar fi
parut rau, dacä s'ar fi lungit ziva una
din trei.
Ce-a patit apoi and, seara, s'a 'ntors
acasa cu hainele zdrentuite, cu barba 'n-
calcitä i cu trupul plin de zgarieturi,
asta-i altä vorba, pe care ti-e s'o Iasi in-
curcata.
«Om esti tu ibarbat i popa, cogea-
mite popa ! ? II mustra Preuteasa. Un
prostanac ca el sa te faca astfel de rasul
lumii si de batjocura copiilor !»
www.dacoromanica.ro
 232 JOAN SLAVICI

«Taci, muiere, §i-ti pune pazd gurii, ch

nu §tii tu ce e aia, se desvinovät1 popa.
A§i vrea sä te vad pe tine, ce-ai face cand
1-ai auzi cantand din cimpoile lui. Chiar
hi biserich dac'ai fi, n'ai putea deck s'o
porne$ti pe foa.»
«Eu ? 1,p_ cum ma vezi ad ! strigh
Preuteass. Eu al joc, dach nu vreau !?
Asta as \area. s'o %Ai! Eu nu ma las nu
ma dau, nu mS pOrnesc nici dac'ar fi sh
crap. Nu sunt doarLo mottaioNti ca tinv.
#Bine ! ti zise popa. Las' c'o ia-11
vhd virtutea. 0 sa-1 intn, oink Ott. 'ntoarce,
sä cante §i-o sh te vad, daca, k mai Ian-
to§e§ti ca acum.»
Nu-i dedea maichii Preutesei mana so
zich «nu 1» §i a ramas dar ca Peti ea
sa-i cante din cimpoi dupace se va fi in-
tors cu caprele.
*tia &Ansa cä n'o sh joace, dar cu cat
mai aproape era timpul, ca Petrea sh se
'ntoarch, cu atat mai ingrijata se simtia
dansa.
«De unde §tii, ii zicea, ce fel de
dracii o fi avand prostul acela, §i ru§ine
tot n'a§i vrea sh pat.»
www.dacoromanica.ro
 PETREA PROSTUL 233

«Ea-§i cauta dar o ascunzatoare când

auzi talangile turmei de capre. Dar unde
sä se ascunza ? In vreun butoiu din ply-
nita ? Prea era 'nfundat.
Ea se urca rapede'n pod, dete peste la-
doiul, in care-§i tinea caierele de in §i de
canepa, sari 'n el §i trase capacul, ca. sa
se 'nchida bine, apoi ramase- &Cele pititl§i
oprindu-§i rdsuflarea.
Au gasit inà tAnetele citripoilor pe bitta
fernee, §i 'n funciul lzii, i and Petrea a
inceput s. cAntit s'a pornit §i ea pe joc §i
XL nob, utide se, varase, da-i cu toata
vpluiesti Inca- juca §i ladoiul cu ea ho-
cibronc hocloronc ! p'ana ce n'a ajuns
rn gura podului, de unde a cazut hur-
auluc.! in tinda casei.
«0 dau I i-o dau !» striga Preu-
tease. gata acum §i ea sa §i-I faca ginere pe
Petrea.
S'a facut apoi nuntä mare ca la casa
unui popa, §i iatd-I §i pe Petrea om cu
rost, cu cash' §i cu masa, ba 'n urmä §i
cu copii.
Eara cand aveh vreun neajuns, vreun
necaz, vreo suparare ori Cand i se punea
www.dacoromanica.ro
 2 :3 4 IOAN SLAVICI

ceva de a curmezip, l'§i ILIA cimpoile, cântk

i toate erau bine.
Cine o §tie mai departe, mai departe s'o
spuna.

www.dacoromanica.ro
 LIMIR-IMPARAT

pEAfost ce-a fost.... a lost odata o

p,
-4,
.N.1
v4auvd, care 2veA o fata, Lia, §i
vgduva era sgraca de nu mai §tia.
win sx- L raoade zdrentele, iar Lia, fata ei,
or- -feci,u&e harnica de cre§teau flori pe unde-i
alto- piciorul §i da muguri lemnul uscat
dnd ea puma mana pe el.
Dirninetile, and se de§tepta din somn,
vaduva suspina din greu, cdci noptile o visa
totdeauna pe fata ei voioasä §i fericita, in-
conjuratä de bogatii §i gatita ca o impd-
rateasa, §i grea mahnire o cuprindea cand
o vedea saracd §i imbrdcata in vestminte
facute din capätate, dar peste putin fata
mamei iar se inveselia, caci Lia era §i in
säräcia ei tot voioasä §i fericita parca ar
fi incunjuratä de bogatii §i gatitä, cum o
visase, ca 0 impdräteasä.
www.dacoromanica.ro
 236 MAN SLAVICI

Sculatd in crepetul zorilor de zi, Lia se

furisa tiptil din coliba saracacioasà, ca sd
nu turbure nici macar prin räsuflarea ei
somnul maicii sale, si incepea sa mature
preajma casei, sä curete cotetele celor trei
gaini, pe care le aveau, sa-si adune porum-
beii si sä faca randuiald puind fiecare lu-
cru la indemand dupd cum cere rostul lui.
*i cum mätura i facea randuiald, Lia nu
incepea dela pragul colibii, el dela cel mai
departat colt al curtil i mana gunoiul spre
usa de intrare, ca sd nu ramaie nici un
unghiu nescotocit i necurätit. Cand se
scula, vaduva steteh mai bucuros afara de
cat in casd, i Lia ridica gunoiul din prig.g,
ii duceh la locul lui, apoi infra, ca sa de-
reticeasca prin coliba cantand voioasa, pi
oglinda luminoasä se fäceau toate sub mana
ei, Meat, impärat de-ai fi fost, ti-ai fi pa-
rasa palatele, ca sa stai in coliba vaduvei.
Iar cand Lia iesea din coliba, curtea era
plina de flori rasarite pe urmele pasilor ei,
care toate se clätinau plecandu-se spre &Ansa,
dar ii ziceau intristate : Bund esti, frumoasd
esti, harnicd esti, dulce esti la fire si totusi
mult mai ai sa umbli i sa alergi, caci ur-
www.dacoromanica.ro
 L1MUR4M1ARAT '237

zitul tau e dus pe altä lume, de 9 ani acum

in parnant.
Aa azi, a§a mane, multe zile de a ran-
dul tot a§a, 'Ana ce Lia n'a fost cuprinsa
de un nespus dor de ducd.
«Am sä plec, mama, in lume, ca nu nit
mai rabda. pamantul §i ma duce dorul,
zise ea. Sunt acum fata maire al eu, §i
mi-se cuvine sa-mi cat* ct1 tn Lime».
Vdduva suspina, cgc.i at;3% cpii aveA. §i
ta. i mult ii eri. dragrtata, dar mama era,
cit en si care rnanit rtorocul COpilUlUi sau
vitac,:ior-riorocul In lurnea larga se ga-
sep.
ti 1 ie dar, copila mea, §i
'ad zpint ricj buruiana in cale sa nu-ti
gäse5tixt.
Lia framanta aluat din faina neagra §i-§i
faca o azima de drum. apoi porni in cale
lunga nu cu opinci de otel §i curele de
vitel ca Fät-frumosul din poveste, ci des-
culla ca o fata saraca, §i se duse zi de vara
pana in seard, peste vai §i dealuri, cum o
ducea potecuta, pe care mai umblaserd §i
altii.
Cum se ducea a§a, iata cã da peste o
www.dacoromanica.ro
 238 IOAN SLA VIC!

turmd de oi, care pd§ted phzitd de dulai

in vreme ce pdcurarii dormeau la umbra
de maracini.
Liei i se facii mild de ea, caci duldii erau
toti schiopi de toate patru picioarele, iar oile,
sdrmanele, toate erau pline de schlep de se
fecuse pasta batucita lana de pe ele.
«Oitelor, dragelor, le zise Lia, id ye-
niti la mama, ca sd va curete».
Oile alergard din toate pärtile i se adu-
nara imprejurul ei ea bobocii plouati im-
prejurul clo§cii, iar ea se puse pe munc,
grea §i lunga, ca sd le scoata -,rdiety din
land, unul Cate unul, incet §i cu b4 re de
seamd, cu degete subtiri §i mdiestre, ca Lid
pelcuta sä nu le doard, nici firele subtii.
sa nu se rumpa.
Mult a stat a§a §i le-a tot curatit §i iar
le-a curätit de s'au adunat vravuri mari de
scaieti §i la dreapta, la stanga ei, dar nu
i

s'a lasat pana ce nu le-a vazut toate cu-

rate §i cu lana moale §i creata parc'ar fi
trecuta prin darac.
«Cati scaieti ai scos, atate zile sa ai,
ii zisera oile uprate, §i ori §i cat de lung
ti-ar fi drumul, buruiana in cale sa nu-ti
www.dacoromanica.ro
 LIMIR-IMPARAT 239

gase§ti*, mai zisera i ele, parc'ar fi §tiut

vorba mamei.
«Dar voi, canilor, dragilor, de ce schio-
patati fiecare de câte toate patru picioarele»,
Ii intreba ea acum pe dulai.
«Pentruca suntem desculti ca tine, iar nu
incaltati ca oile, raspunsera, ei, §i aunt
multi spini §i multi maracini, prin care Nun
sa alergam».
Lia iar se puse- pe nrhunei lung, §i.grea,
ca sa. le scoaa spinii din talpi, tot mutt
tab upul, totineet §i Cu lagare de seamA,
tot cu deseie subtiri i maiestre, ca nici
kg ri 6inita cand Ii scoate.
Ls. Ceti spini ai scos, atati ani sa numeri
ivi viata ta, ii zisera canii, i ori §i cat
de sung ti-ar fi drumul, peste spini in cale
sa nu dab>.
Lia pleca mai departe upratd, caci u§u-
rat se simte omul, care le-a facut altora
vre-o uurare, i-§i urma drumul pe pote-.
cuta cea neteda §i curata de era mare mul-
tumire sa calci cu piciorul gol pe ea.
Nu trecu insa mult; §i dansa iar se opri.
In drumul ei se zbätea in ar§ita soarelui
o biata de ramulita, subtirica, stravezie §i
www.dacoromanica.ro
 240 IOAN SLAVICI

pldpanda. Ar fi vrut, sdrmana de ea, sd in-

tre in pdmant, dar prea era baTatorit locul
pe potecd, s'ar fi tarat mai departe, dar
i-se sleiserd puterile, i rdu o ardeau razele
fierbinti ale soarelui, care usucd §i seacd
vieata.
Liei i-se facii mild de ea, o lud frumu§el
§i, &and cu ochii de un mu§uroi,scurrnd putin
pdmantul din el, o puse in scurmdturd §i-o
aco peri.
«Scurtd sd-ti fie §i netedd calea, cdci mare
bine mi-ai fdcut, grdi rama, §i sd-ti
aduci aminte de mine cand te vei afla in
mare stramtorare».
Plecand inainte, Lia vdzii in zarea ci-
pdrtdrii o pädure, dar cum mergea, pddu-
rea venea, pared, §i ea §i se apropia, incat
ai fi crezut, cd aleargd curat ca in po-
v este.
Nu fdcii insd Lia deck putin drum cand
dete peste o cartitd, care orbitä, sdrmana,
de lumina zilei, umbla buimacd i desnd-
ddjduitd, cd nu mai poate sd-§i gäseascd
mu§uroiul, in care o a§teptau pui§orii fld-
manzi.
I-se fddi Liei mild §i de ea, o lud in
www.dacoromanica.ro
 L1MIR-IM1'ARAT 241

poala i o duse la musuroiul, in care pu-

sese rama.
((Bine cu bine sa ti-se raspläteasca,
zise cartita, cad mare bine mi-ai facut
si in greu drum ai plecat. Sa tii insa, ca
din drum n'ai sä te abati i unde ti-se va
sfarsl poteca, acolo sa te opresti.
Lia Ii urmä drumul Inca mai usuratd,
si haide pe potecd inainte tot mai aproape
I

de padurea deasa i plind de buruiand mare

si de marachii intesati.
Hindca in lumea aceasta drumurile toate
se infundä, pe inserate, cand Lia a ajuns
la padure, s'a infundat si poteca cea nete-
cid i curata. Lia s'a oprit dar 1, ne mai
§tiind incotro sa apuce, s'a asezat pe iarba
verde si moale, s'a läsat in paza duhurilor
curate i, obosita, curn era, de drum, a ador-
mit deodata cu asfintirea soarelui.
Dimineata, in revarsatul zorilor, cand s'a
pomenit din somn, ochii ei s'au oprit asu-
pra unei poteci netede si curate, care ser-
puia prin padure, printre burueni i md-
räcini.
Cartita luase intelegere cu rama, si peste
noapte se adunaserd toate cartitele, ca sa
www.dacoromanica.ro
1,,an Slavici. Pove;ti. 113
 242 IOAN SLAVICI

taie radacinile buruienilor si sä afaneze pa-

mântul in calea Liei, iar oile 1-au bätucit
cu unghiile lor cele tad i canii 1-au nete-
zit cu talpile lor cele moi, incat era o mare
inultumire sä calci pe el.
Lia Ii urma dar drumul sprintend i vo-
ioasd paria in prânzul cel mic, pand in cel
mare si pand in amurgul serii, când iar i se
sfarsi poteca i &Lisa iar se opri, iar se
aseza pe iarba verde si moale si iar adormi
sub paza duhurilor curate.
Cand se pomeni a doua zi, ochii ei se
oprira asupra florilor, care crescusera pe
urma ei si se plecau, ca de obicei, spre ea
pi-i ziceau mai inviorate : «Buna esti, fru-
moasä esti, harnica esti, dulce la fire si mi-
loasa esti, dar tot mai ai sa umbli pi si
alergi, ca sa ajungi unde nimeni nu te
asteapta».
Iar in partea cealaltä se urma poteca ne-
tedd i curata printre spini si maracini pal-Ca
an fi voit sä zicd : «Vino, fatd, si ma calca».
A doua zi ca cea dintaiu, iar a treia zi
pe inserate poteca s'a sfarsit la o derapa-
naturd de coliba pustie si pardsita in mijlo-
cul padurii, s'o vezi i sä nu te mai uiti la ea.
www.dacoromanica.ro
 LIMIR-iMPARAT 243

Lia cu toate aceste infra, cad acolo aveh

sa se opreasca, unde i-se infundh drumul.
Sã vezi cu ochii i sä nn crezi cu gdn-
dul ceeace era in colibd.
Erh parcd vantoasele au stat in ea si
si-au facut toate toanele intrinsa: toate col-
turile pline de paienjenis ingreunat de praf
si de gunoaie adunate din sapte tari, eard
pe jos si pe pereti, sa tii i sa nu mai
spui nimanui ce era si cum.
Lia se puse pe munca lunga i grea, ca
sä dereticeascd i sd curate, sa adune gu-
noiul i sä-1 care si sa-si faca cuibul atat
de curat ca pe iarba verde si moale, si in
vreme ce ea lucrà, poteca, pe care venise,
se umpluse de flori, care chntau voioase
in adierea vantului de seara.
Dupa ce s'a innoptat bine, deodata s'a
pornit afara un viscol parch' veneau van-
toasele si nu alta i rasunau prin vazduh
sbierete i tipete de te treceau fiorii.
Cuprinsa de spairnd, Lia nu mai stià ce
sä faca i unde sa se ascunda, unde sa-si
gaseascd adapost. Ea sari iute pe vatra si
se furisa 'n cuptorul, pe care-1 curatise de
cenuse, cand de odata Icicle, nebunele, de-
www.dacoromanica.ro
 244 IOAN SLAVICI

terd navald val vartej unele peste altele,

care pe usd, care pe fereastra, care prin
crapdturile din pereti, caci se strecoara ele
§i prin urechia acului.
Si erau, Neicd, frumoase toate, care de
care mai subtirica si mai ward si mai sprin-
tend si mai sburdalnica, i gatite toate in
haine tesute ca pdiengeni§ul, incat ochii
Liei se deschiserd man i ramaserd intepe-
niti in tatanele lor, ca nu se mai säturau si
vadd i sa se uite cu jind de femee jignita.
Ce e aici!? ce a. fost? ce are sd fie!?
grai cea mai mare dintre ele, inspaiman-
tatd de curatenia, pe care o vedea impre-
jurul ei. Aici a fost, ori e cineva... Sirnt
parcd, miros, de fiintd strdina.
Inima Liei tacaia pitis, cdci vai era si de
sufletul, si de trupsorul ei, daca Icicle, ne-
bunele, care o zapsisera, ii i dedeau de urma.
oNu-i! nu-i! nu-i! strigard insa toate
din toate pärtile. Nu poate sd fie !
Am dat roata imprejur, i nicairi iarba nu-i
calcata i nici fir de par, nici zdreanta de
haina, nici urme de sange tasnit n'am gd-
sit pe spini i pe maracini, iar prin va2-
duh numai noi putem sa strabatem.»
www.dacoromanica.ro
 IAMIn-impARAT 245

Vdzuserd ele partia de flori, pe unde cdl-

case piciorul Liei, dar nu puted chiar nici
in bazin sa le treacd prin minte gandul,
cä florile vii sunt urmd de fatd cu inima
curata; se potolird dar, se prinserd in hord
incepurd sä joace lin, bdtand cu picio-
rul in pärnant i cantand cu glas adirne-
nitor :
4esi, Lirnir, iesi, Limir Irnpdrat, iesi sä
bern i sä mancärn ! Iei, Lirnir, sd ne
veselim ! les], iei, iesi, Limir Impdrat.»
Si atat de lin jucau i atat de ademeni-
tor cantau, incat Liei Ii venea sa iasd din
cuptor i sd se prinda In hord cu ele. N'a
mai fdcut-o insd i asta, cdci de odatd pa-
mantul se deschise i in deschizAtura se ivi
ridicandu-se incetul cu incetul un tanar si
trupes, i chipes, sd-1 vezi i sã tii, ed. 1-ai
väzut, Limir el insusi.
Lirnir acesta era nu un fat frumos ca
toti fetii frumosi de prin povesti, vre-un fe-
cior de impdrat, care umbld razna prin lurne
si incurca mintile zanelor si ale fetelor de im-
pdrat, ci el insusi, imparat, care aved l impd-
ratie intinsd, i ostiri nenurndrate, i palaturi
strdlucite, i slujitori credinciosi, toate cate se
www.dacoromanica.ro
 246 IOAN SLAVIC!

cer pentru o stdpanire mare si puternicd.

Toate le avea, ba mai era si bland, si drept, si
milos, si dornic, cum unui Imparat i-se cuvine
sd fie, dar avea si un pdcat: prea se cre-
dea, prea se socotia mai si mai deck toti,
prea era doritor de a esi din lume si prea
nemultumit, cd nu poate sd iasd, si vdzan-
du-i släbiciunea aceasta, Ielele s'au fdcut
stapan pe el si-1 ademeneau si furau cu
momeli, ca sd-si petreacd noptile veselin-
du-se in felul lor cu dansul.
*i cum iesia. Limir Imparat din pamant,
iesea dimpreund cu el si palatul lui cel strd-
lucit, incat Ielele, nebunele, se pomenird in-
tr'o sald intinsd si impodobitd tot cu aur
si cu petre scumpe, in mdtdsuri si catifele,
iar acolo unde sta Lia pititd, era un dulap
de cristal, din care vezi fard ca sd fii vd-
zut, iar la o parte era intinsa si incdrcatd
de toate bunatatile masa cea mare, pe care
ardeau lumandri de-ti luau vederea.
«Care va sä zicd de asta vd era you'd!?
grdi Lia inciuditd. De asta vd ardea!
Aici vä ducea gandul!»
Asa zicea si iar ii venea sd iasa, dar nu
ca sd se prinda in hora, ci ca sa ras-
www.dacoromanica.ro
 LIMIR-IMPARAT 247

toarne §i masa cu toate bunätätile incarcate

pe ea, §i tot ceeace ii mai cadea in cale §i
sa" le alunge pe Ie le, nebunele, cad rnultd era
intristarea in fata lui Limir, pe care nu-I
läsau in pace, §i rau ii §edea sa fie trist.
Deodatä insa räsuna de undeva din vaz-
duhuri o muzica, sa stai, s'asculti §i sa-ti
ie§i din nlinti, nu alta, si Lia ramase in-
cremenita §i cu ochii du0 la Limir, care,
prins in hord, sälta indelete §i mandru fära
ca sa se uite fie la dreapta, fie la stanga
§i färd ca sa zambeascd, parca nu-i in lume
nirneni aldturea cu dansul §i nu vede, sdrman
de sufletul lui, pe zanele ce-1 sorbeau cu
ochii.
A§tepta fata sa-1 mai vadd §i a§ezandu-se
la masa cu ele, caci nu §tia, ca zinele se
ves.elesc nuniai gandindu-se cu gandul, beau
§i mananca numai mangainduli vederile la
masa incarcata §i simt pläcerile numai in-
chipuindu-§i-le. and era colo spre miez de
noapte, luminile incepura sä se stangd una
cate una, i, cand nu mai ramase deck una
singurd arzand, iar se porni vantul, palatul
cel frumos se prabuO §i se cufunda dim-
preund cu Limir-Impärat in pamant, kir:a
www.dacoromanica.ro
 248 IOAN SLAVICI

lelele, nebunele, se deterd valvdrtej unele

peste altele §i se depärtard ca volbura in
timpul verii.
Lia rdrnase cdtva timp frecându-§i ochii.
Nu rnai §tid nici ea: i s'a pdrut, a visat, a
aiurit ori le-a vazut toate in aievea.
Intr'un tdrziu a ie§it din cuptor.
Coliba luminata de un muc de opaet iar
erd cum o gasise, plina in toate colturile
de paiengeni§ irngreunat de praf §i de gu-
noaie adunate din §apte tari, iar pe jos §i
pe pareti nici sä te uiti.
Acurn insa Lia nu se mai apucd de muncd
grea §i lunga, ci Incepiii sd bata cu piciorul
in parnânt i sa cdnte cu glas adimenitor:
«Ie§i, Limir, sä ne vedem fata in fatd.
Ie§i, Limir-Imparat, sa gräim §i sä ne bu-
curam ! Ie§i ! ie§i ! ie§i !»
Nimic nu se rni§cd.
«Ie§i, Limir, starui dânsa din nou,
ie§i, ca sã vdd, dacd e§ti om in toata firea,
ie§i, Limir-Imparat, ca sa te ating cu mana,
sa-ti aud glasul §i sa simt bataile inimii tale».
Tot nu se rni§cd nirnic.
Când batii insd de-a treia oard cu piciorul
§i zise qiesi Lirnir, cd vreau §i vreau sd
www.dacoromanica.ro
 LIMIR-IMP 12A1' 249

ma uit in ochii tdi !».---- pdrndntul s'a deschis

si iar a iesit la ivealA Limir in mijlocul altei
sali Inca mai frumos impodobite, tot in rosu
si verde, si i-a intins mana, ca sä se prinda
in horA cu ea.
Ei se cutremurArA amandoi : el pentru ca
mana ei era caldA de se infierbanta sangele
in vinele lui, iara ea pentru CA maim lui
era rece de ingheta sangele in vinele ei.
Si se uitard uirniti unul la altul : el o
vedea cu obrajii rumeni, cu ochii plini de
vApaie si cu zambetul pe buze, desculta si im-
brAcatA in cAmAsuta ei curatA, iara ea il vedea
pe el in podoabe impardtqti, dar cu fata alba'
ca varul, cu ochii stinsi si cu buzele supte.
«Dar tu, sal-man de sufletul tdu, curn ai
räsbit OM aici?» gral clansul pe soptite.
«Intreaga, sanatoasd i curatd», rds-
punse ea.
«Nici buruiana n'ai cAlcat-o, nici hainele
nu ti s'au zdrentuit, nici trupul nu ti s'a
sangerat, nici talpile nu ti s'au umplut de
spini?» intreba el.
«Nu !» rAspunse ea.
Limir simti, cum i se desmorteste trupul
si i se invioreaza sufletul.
www.dacoromanica.ro
 250 IOAN SLAVIC!

oLucru ne mai pomenit, grai dansul,

dar tot vai de sufletele noastre, caci mari
chinuri ne asteapta pe arnandoi. N'ai in-
talnit in calea ta o turma de oi pazita de
ni§te cani ?»
«Ba dao, raspunse ea.
<dale acelea sunt tot fete, care au indras-
nit sa vie, iar canii tot voinici, car au in-
cercat sa scape de aici, raspunse el,
pi amare o sä ne fie zilele, dacd Ielele dau
peste tine. Eu, muncit mereu de dorinte ce
nu se pot implini, am sä te iau intr'una
la goana §i sä muK in carnea ta, iar tu,
ca sa scapi, ai sh alergi prin bälarii i prin
maracini cuprinsä de spaima. 0 singura
scapare ar fi : sa nu stai aid, nici sa nu te
intorci, ci sá razbe§ti inainte §i mereu in-
nainte prin desi§ul padurii pand ce nu vei
cla de altä coliba ca aceasta, in care stä.
mama Ielelor, §i sa deslegi intrebärile, pe
care ti le va pune ea. Perduti suntem
amândoi, dacd nu razbe§ti i nu e0 in
stare sa dezlegi, caci numai ap se perde
puterea vrajeio.
«Duce-ma-voiu §i ma voiu tot duce,grai

www.dacoromanica.ro
 L1MIR-1MPARAT 251

Lia, §i voiu rdzbi si-mi voiu aduna toate

puterile, dacd e vorba sd scap un suflet. )
Si nici c'ar fi fost adevarata povestea,
dacd n'ar fi grdit a§a §i nu i-ar fi fost fapta
ca vorba.
Indatä dar ce Limir-Imparat s'a cufundat
iar dimpreund cu palatul lui, Lia a prins
inima i a pornit-o inainte.
N'au mai venit insä acum nici rarnele,
nici aricii, nici oile, nici duldii, ca sa-i ne-
tezeasca drumul, ci trebuià sä rázbeasca,
vai de trupu§orul ei, prin Wadi, printre
spini si maracini, incat f4ii-fd§ii i s'a fäcut
carna§uta, fire-fire i s'a zmuls pärul din cap
prin scaieti, trupul i s'a sangerat §i talpile
picioarelor i s'au umplut de spini. Nu poate
insä nimic in lume sa moaie vointa tare,
§i Lia a niers §i tot a mers, cum se zice,
zi de yard !And in seara §i azi, §i mane, §i
poimane, trei zile dearandul.
A treia zi pe insärate, a zdrit, in sfar§it, din
departare coliba cea Inca mai dardpanata,
in care §edea, precum ii spusese Limir-Im-
parat, mania Ielelor.
Asta, o harca batrand §i coltatd, cu nasul
carlig §i cu ochi de §arpe calcat pe coadd,
www.dacoromanica.ro
 252 IOAN SLAVICI

o simtise de mult si o astepta in pragul

colibii razdniata de batul ei noduros.
Lia simti ca-i trece prin inirna fier rosu
si prin vine sloiu de ghiata and se uita
in fata ei: s'o facd scrum cu ochii si nu alta.
d3und seara, maica, si bine te-am gãsit!»
grai Lia cu glasul ei de turturica speriatä.
Batrana miscd putin din cap, dar nu-i
raspunse nirnic, ci-si ridicd numai batul si
batii cu el in pämânt parc'ar fi voit sa"
vesteascA pe cineva, ca a sosit cine avea
.s'a soseasca.
Nu mai vazuse ea in vieata ei, si tan'ard
nu mai era, picior de orn pärnântean pe
acolo si sta si se uita si nu se putea du-
meri, curn a putut o fatà plapandä sa' raz-
beascA printre lele, nebunele, si sd ajungá
asa de departe.
A razbit insä, si parc'a nu se simtia clestul
de tare, ca sä se prinda cu dânsa.
«De! ii zise ea intr'un tarziu cu glas
pitigaiat. Vei fi venit tu de ce vei fi venit,
te va fi ispitit cine te va fi ispitit, te va fi
ajutat cine te va fi ajutat, dar de geaba ti-ai
sangerat trupul, c'd nu sunt eu aceea, pe
care o cauti, ci soacra-mea, bunica lor, care
www.dacoromanica.ro
 L1MIR-iMPARAT 253

§ade peste noud tari §i noud mari, §i mult

ai mai avea sa umbli §i sd-ti sdngerezi
trupul, ca sd ajungi la ea, bdtrand, colea ca
mine, ai fi ciind te-ai intoarce, daca te vei
mai intoarce, de acolo. Fa-ti mai bine calea
intoarsä, adause ea cu glas dulceag §i
momitor, §i bucurd-te c'ai scdpat pitha aci
cu obrazul curat».
oNu nouä, ii rdspunse Lia, ci noud-
zeci §i nouä dac'ar fi tarile §i tot atâtea
märile, eu tot inainte a§ merge».
Baba se incruntä odatd,, i§i increll spran-
cenele stufoase §i batu iar cu batul ei no-
duros in pämânt.
da sa-ti vad virtutea!» zise apoi, §i de-
odatd se ivira ca ie§iti din pdmânt o mul-
time de duldi indarjiti §i se repezird cu totii
latrând §i cu dintii rânjiti asupra Liei, ca
s'o sfd§ie in bucdti. Lia-§i urmä insä ini-
moasä drumul, de§i duldii i se atineau in
cale. Degeaba-i asmuta baba, cad nici unul
nu sdrià la fatd, ci fäceau potecd sdrind
peste buruieni §i calcându-le, culcând ma-
racinile la pämiint §i curatindu-le de spini,
care toti intrau in talpile ion.
Erau anii, carom Lia le fAcuse un mare
www.dacoromanica.ro
 254 1OAN SLAVICI

bine, §i cu cat mai mult turba in mania

ei baba §i cu cat mai rdu ii asmuta, cu
atat mai multi erau §i spinii intrati in
talpile lor: in cele din urmä ei nici nu mai
latrau, ci chelalhiau schiopätand ca vai de
ei din toate patru picioarele.
I-se fad! Liei i astädata mila de dansii,
dar, vorba aia, qMild mi-e de tine, insa
ma arde de mine» ; ea nu se mai opri, ca
sa le scoatä spinii, ci-i urmä drumul in
vreme ce baba ii batea pe duldi cu batul
ei noduros.
N'a mers insä Lia mult i se auzia Inca
din depärtare cheldlaiturile canilor cand
se ivird in calea ei o multime de §erpi
marunti, care se uitau cu gurile cdscate
§i cu limbile scoase la ea sasaiau in
i-i
urechi de te treceau fiorii. Ea mergea
inainte printre ei i peste ei bagand de
seama, ca nu cumva sa calce pe vre-unul
pe coadd. Cu cat insä ea inainta, cu atat
§erpii ie§iti in calea ei erau mai mari §i
mai furio§i, cu atat sasaiturile lor erau
mai ascutite §i cu atat spinii de prin ma-
racini erau mai lungi, mai gr4 §i mai
ascutiti. Nu e insd in lume nimic ce poate
www.dacoromanica.ro
 LIMIR-1MPARAT 255

sa tind in loc pe cel ce vrea cu tot din-

adinsul sa meargd inainte.
«Balauri cu apte capete dac'ati fi, eu
tot calc peste voi !» grdi Lia §ili urmd
drumul.
Deodard se ivi in calea ei un §arpe
mare, de tot mare, cu gura ca ura i cu
limbile late de-o palma i lungi de trei
coti, s'o inghita intr'o imbucaturd i sd-i
cauti degeaba urma.
Lia 4i fdcii de trei ori cruce gata in
gandul ei de ori-i-ce.
Cdnd insd §arpele se repezi cu gura
cascatd printre märdcini la ea, un spin
lung §i gros §i ascutit apuch intre falca
de jos §i se intepeni in cerul gurii lui
negre §i i-se lac& cd1u§ infipt.
Cuprins de dureri sfd§ietoare, §erpoiul
incepii sd se incoldtdceascd, sd se sbatd §i
sa se salte.
Liei i se fdcii mild de el, §i, ludndu-§i
inima in dinti, ea se apropie i-i scoase
spinul din gurd.
«Putin ai ostenit, dar mult bine mi-ai
fãcut i mare o sa-ti fie rdsplata!» grdi
§arpele uprat §i incepii s'o mangdie cu
www.dacoromanica.ro
 256 IOAN SLAVICI

limbile lui, si,, cum o mangdid, rana i-se

vindeca, fiindcd nu e in lume leac ca
limba de sarpe, si cat ai bate in palme,
ea se fdcit de o sutd si de o mile de ori
mai zdravänd, mai gingasd si mai frurnoasd
decum fusese.
«Incalecd acum pe mine, ii zise
dup'aceea, si tine-te bine, cd am sd te
duc nu ca armdsarii hrdniti cu járatic,
nici ca pajurile 'n sbor, ci ca zmeii ce se-
iau la intrecered>
Lia incdlecd, si sarpele cel mare se aruncã .

in sditate de-o ridicd de-asupra märdcinilor,

apoi se rdpezi inainte hick ochii ei se-
impdiengenird de nu mai vedeau nici la
dreapta, nici la stanga, ci numar zare ne-
sfarsitd inainte.
Cat dai in palme, ajunserd la mare si
sarpele se avantd in valuri si-o duse lune-
cand printre ele inainte pand la celalalt
tdrmure.
Asa au trecut trei OH si tot atatea marl,
alte cate trei si iar cate trei, de s'au fdcut
cate noud in cap, cum zisese mama Ieleloç
dar le-au trecut pe toate parc'ar fi atipit-
aici si s'ar fi pomenit acolo.

www.dacoromanica.ro
 LIMIR-IMPARAT 257

Sgriptoroaica cea impetrita de batrând

simtia duph miros, cd vine §i se apropie
ceva ce n'a mai fost prin partea locului,
dar nu putea sä dee cu socotealà, ce §i
cum §i de ce, §i sta in pragul colibii dä-
rapanate garbovh, rkämath in cloud bete
noduroase clänldnind din cei doi dinti
§i
ce-i mai rämäseserä in gurd.
and furd aproape, §arpele se opri §i
se intinse, ca Lia sd descalece.
qAcum urmeaza-ti drumul in pace,
grai dânsul scuturanduli solzii, §i catild
vei mai aveà nevoie de mine, bate de
trei ori in palme, cd eu, ori §i unde a§ fi,
te aud §i, yard fie, iarna. fie, viu inteo
clipd la tine.»
Lia-i multumi cum se cuvine §i-§i urma.
drumul.
Bunica Ielelor incepu, chid dete cu ochii
de ea, sa tremure mai de mânie, mai de
ingrijare, cdci simtia, ca §i-a gasit na§ul.
Cum o vedeh a§a de tinärä, §i fru-
moasd, §i dulce la fire, §i intreagd §i ne-
vätamatä, intelegea, cd mare trebuià sd-i
fie puterea §i multe farmecele, ca sä fi
putut räsbi cale atAt de lunga färd ca sä
Joan Slavici. www.dacoromanica.ro
Pove§ti. 17
 258 IOAN SLAVICI

imbätraneasca si drum atat de greu, fãra

ca puterile sä i-se sleiascd.
«Acum e acum !» Ii zise dar inte-
tindu-se.
«Bund seara, mama!D grai Lia
asta-datd.
Bunica Ielelor nu ii raspunse nici ea,
ci o mäsurd cu ochii ei teposi de sus
[Ana jos si de jos pand sus.
«Nu sunt mama, ci baba», Ii ras-
punse apoi intr'un tarziu morocanoasa, si
rflult era fioroasä cand isi dedea astfel
rdspunsul.
«Nu-ti stiu anii i n'arn sa-i numdr,
intimpind Lia cu glas de pisica lingusitoare,
dar Ii vad fata si bunatatea din ea,
si, ori-si-cum te vei fi socotind, mie imi
esti cum imi pari.»
Baba se mai muid putin. Ori si cat de
batrand ar fi baba, i-se 'nveseleste inima
cand o crezi Inca tinärä, i cel mai rau
om se moaie si el nitel cand altii II cred bun.
«0 fi, n'o fi cum zici, gral dansa,
de mare lucru te-ai apucat, i mult
mi-e mild de tine, cd de venit ai venit, cum
ai venit, dar nu stiu, cum o sa te intorci.»
www.dacoromanica.ro
 LIMIR-iMPARAT 259

Mu It ar fi dorit ea sd she, cum a po-

trivit Lia lucrurile, ca sã rasbeasca intreagii
nevdtdmatd i sd vie cale atat de lungd
fdrd ca sã imbdtrdneascd.
«Ce te-a adus?» adduga ea, si asta era
intaia din cele trei intrebdri.
«Ajutd, ca sä te ajuti ! ii rdspunse
Lia. Cum am venit, asa o sd ma si
intorc, i val-vartej dacd s'ar rdsturna toate,
drumul degeaba n'o sd-mi fie.»
Când auzi asernenea vorbe, bunica Idle-
lor iar incepii sä tremure, insd mai putin
de manie si mai mult de fried.
«Cum md vezi ? > intreba iar dansa.
«Cu ochii», rdspunse Lia fdrd ca sa tie,
cã raspunde la a doua intrebare.
«Si ce cauti?» fit a treia intrebare.
«Omul, rdspunse Lia, cat urnbla
pe pdinant, tot moartea o cauta.»
Acum baba se cutrrmurd.
«Ia sä md uit mai bine 'n ochii tai,
ii zise si se apropie rdzamandu-se in cele
cloud bete de dansa, i-se uitd in ochi pi-i
puse mana pe umdrul gol.
Ochii Liei erau stansi, iar trupul ei era
rece ca sloiul de ghiatd.
www.dacoromanica.ro
 260 IOAN SLAVICI

Nu §tia Lia, sdraca, cd-i vindecase §ar-

p ele mangaindu-o cu limbile lui toate rd-
nile §i-o fdcuse nevdtdmatd ca nici sabia
sd n'o taie, nici focul sd n'o ardd, dar ii
acuse §i sangele rece ca al lui, stansese
tot focul vietii din ea §i-i oprise viata in
loc, ca, ori-§i-cat ar mai custa pe pdmant,
tot a§a, cum e, sä rdmaie.
N'o tia Lia aceasta, dar o tia baba
cea inräitä, care vedea acum, cd nu mai
are nici o putere asupra ei catd vreme
nu e om in toatd firea.
«Vai de sufletul tdu, ii zise dar
luandu-i mana : nu vezi tu, nu simti,
nu-ti dai seamd, ca nu mai ai nici o viatd
in trupul tdu, cä sangele nu mai curge in
vinele tale, ca e§ti rece ca sloiul de ghiatd.
Uite! Fiindcd e§ti fatd bund §i mi-ai
vorbit frumos, mi-s'a fdcut mild dp tine
§i am sa-ti gdtesc o. alifie, ca sa te freci
cu ea §i sd te fad iar cum ai fost. Ori
§i cine, bärbat fie ori femee, scapd chiar
§i de cea mai spurcata vrajd, dacd se
freacd cu alifia acea».
Lia se simti chiar mai rece decum era:
i§i aducea aminte de vorbele, pe care i-le
www.dacoromanica.ro
 LIMIR-IMPARAT 261

graise Limir Impärat, §i §tia acum , ca

dupd alifia aceasta a venit ea aici.
«Bund e§ti §i miloasa, ii zise dar,
§i cat o fi lumea n'o sä te int.»
Ori§icat de indracitä ar fi fost insa,
bunica Ielelor nu putea sa faca alifia aceea
ea singura, ci numai ajutata de o fata
nevinovatd, care trebuia sa adune §apte
flori dela §apte buruieni, de §apte-ori Cate
§apte frunze dela tot atati copaci i §apte-
zeci de radacini dela §aptezeci de alte
buruieni isa le pund toate in cazan, ca
baba sa le fiarba toate in bale dela §apte-
zeci §i §apte de §erpi.
S'a apucat dar Lia §i astadata de munca
lungd §i grea : a adunat de prin padure
cele §apte flori, cele de §apte-ori cate §apte
frunze §i cele §aptezeci de radacini, a
frecat cazanul cel mare, pirostriile de fier
§i linguroiul de arama de le-a facut lu-
cioase, a strans §aptezeci §i apte de brate
de vreascuri uscate §varog, ca sa aprinda
focul, a pus flori, frunze §i radacini in
cazan, a ridicat cazanul pe pirostrii §i se
bucura, sarmana, ca a scapat §i de aceste,
cdci nu se gandea, ca perirea i-o pregate§te.
www.dacoromanica.ro
 IOAN SLAVICI

Baba a bhtut apoi din palme, i au

venit din §aptezeci §i §apte de parti cei §apte-
zeci si §apte de §erpi, toti cu limbile scoase
§i gata de a umplea cazanul.
Intre ace§tia se afla insä §i cel scapat
prin Lia de grele suferinte: el se furi§a.
lunecând pe langd dânsa i-i zise pe sAsaite
la ureche :
«Sd nu te pund pacatele sä te freci cu
alifia, ca-ti pierzi toate puterile, ci scuipa
in palme §i fd ca §i când te-ai fi frecdnd
cu alifie.»
El §tia, cd nu are alifia putere deck
frecatä fiind cu mana unei fete nevinovate.
oA§a o sa fac !» zise Lia §i, dupace
§erpii l'i fäcurä §i ei randul, voi sä aprinda
focul.
«Oho ! mai va, fatä, mai va !»
gräi batrana. Pentruca fiertura sd se
prinda, trebue sä mai deretice§ti prin coliba
§i sa curati curtea din dosul colibii, ca
toate sä fie ca la casa unei fete mari.
«S'o mai fac, zise Lia, i pe astad>
S'o filch' vai de capul ei !
Ea rdmase incremenitd când deschise
up colibii : de cdnd bunica Ielelor a fost
www.dacoromanica.ro
 LIM1R-IMPARAT 263

fata mare n'a mai dereticit nimeni prin

coliba, gunoiul se adunase mormane, iar
prin colturi paiengeni§ul incarcat de praf
sta perdele groase, §i pretutindeni miu-
nau paiengeni mari cat pumnul, muscoi
intepatori §i fel de fel de alte bazdaganii,
care, simtand mirosul de sange curat, de-
terd navald asupra Liei, ca s'o sleiasca
intr'o clipd.
Stiau, afurisitele, cd ea, care lasa locul
curat pretutindeni, pe unde trece, e du§-
manca lor cea mare.
In curand simtira insd, ca n'au ce sa-i
fact'. ise detera r4nate din cale.
i

0 §tiuse §i baba aceasta §i-o pusese pe

Lia sa dereticeasea numai pentruca sa le
indarjeasca.
«Pui§orilo.r, dragutilor,le zise dar,
mai aveti putintica räbdare, cd in curand
vi-o dau gata.h
A curatit dar Lia i paiengenisul, §i
paretli, a carat gunoiul, a mdturat §i a
§ters praful, a facut coliba curata de-ar fi
p utut sa stee chiar §i Limir-Imparat in ea.
Ea rämase §i mai incrernenita cand ie0
in curte.
www.dacoromanica.ro
 264 IOAN SLAVICI

Aici isi tinea baba hoarele, gdini mo-

tate, rate deselate, broaste testoase, soparle
raioase si fel de fel de alte jigänii spurcate,
cu ale cdror oud trdia §i care umplusera
curtea de gäinat §i de fel de fel de alte mur-
ddrii, Inca te cuprindea lesinul chiar §i cand
te gandeai numai, cd ai sa simti mirosul.
lard prin murddriile acelea colcdia gadul de
vermi, prin väzduh roiau fel de fel de muste,
pretutindeni misunau jigänii, care se hrdnesc
cu vermi si cu muste, si soareci, si guz-
gani, si conopistirite, si lilieci, bufnite cu
capul cat banita si serpi fel de fel, sä vezi
cu ochii si sä nu crezi, ci sä te miri §i sä
nu mai §tii, ce sä zici.
«Las', cd vã viu eu de hac !» grai Lia
si infra cu barbatie in curte.
«Intr'o clip deterd cu toate ndvald asu-
pra ei, unele taris, altele pitis, iar altele aler-
gand ori sburand. Degeaba insd, cd nu pu-
teau sd-i facd nimic : ea se scuturd odatd
si toate cdzurd la pdmant.
«Puisorilor, dragilor, gill baba si de
astddatd, aveti putintica rdbdare, cd vi-o
dau deodatd gata.»
Poate ori si cine sd dea cu socoteald, cat
www.dacoromanica.ro
 LIMIR-NPARAT 265

si cum a trebuit sà munceasca Lia, ca sà

curete si curtea bunichii Ielelor, muncd
nu saga! Las' ca de aici cara si colo se
aduna, dar afurisitele acelea de lighioane
se ingrämadeau in urma ei i unde ea al-
ratea, acolo se sparcdiau ca sa le umple
toate de alte murdärii, j iar trebuià sä cu-
Fete si iard i iard i i pand ce n'a ajuns
sä curete i matele din ele.
«Uf !» grai &Ansa cand o mantui si
asta si se duse sa aprindä focul la cazan.
Au fiert florile i frunzele i radacinile
si tot au fiert in clocote in vreme ce baba
mesteca mereu cu linguroiul i boscorodea
cum stia, i tocmai pe la miezul noptii \Jaz-
duhul se umplu de un miros placut si in-
cepii sa se prinda pe deasupra un fel de
pojghira ca. smantana. Asta era alifia, care
desghiata sangele, desmorteste vinele i pune
in miscare viata, ca omul om sä fie.
0 la, fatd, gral baba cu glas momitor,
si freaca-te si la ochi, si la tample, si la
crucea pieptului, si in palma, c'o sa te simti
ca inviatä din morti»!
Asta era dar taina.
La ochi, la tample, la crucea pieptului
www.dacoromanica.ro
 266 IOAN SLAVICI

si in palmi, gral Lia, atat voiam sa

§tiu» !
Ea se duse apoi, hid un test de broasca,
il curati bine, si incepii sa adune in el ali-
fia !Dana ce nu-1 umplit. and veni insd
randul sa se frece, ea facit precum ii zi-
sese §erpoiul: dädea pe deasupra alifiei ca§i
cand ar fi luand din ea, dar facea parca-i
era greu mirosul §i se tinea de nas cu mana
stanga, iar pe supt ea scuiph pe deget, apoi
se freca
A§a s'a frecat §i la ochi, §i la tample, §i
la crucea pieptului, §i in palmi, iar bunica
Ielelor nu se indoia, ca cu alifie s'a frecat.
«To pe eapui§orilor, dragilor!»striga
dar cu toata räutatea ei §i bazdaganille toate
§i toate jigäniile deterd nävala asupra Liei,
ca inteo clipa s'o facd tni§-färämi§, incat
numai oase albe sa se aleaga de ea.
Lia insa se scuturd odata, rästurna ca-
zanul de pe pirostrii i pe aci ii fit dru-
mul cu testul plin de alifie.
«In ceas bun sd fie !D striga §erpoiul,
care ii ie§i peste putin in cale. «Cum ai
pornit-o, a§a s'o §i scoti la capat. Acum
scuipa Inca odata pe deget, ia cu el alifie
www.dacoromanica.ro
 L1M1R-iM1'AIRAT 267

i freacd-rnä in frunte, la ochi §i la crucea

pieptului.
Lia facii precum i-se zise §i §arpele se
sbatii putin, se dete odatä peste cap §i se
facü armasar cu nari umflate §i cu ochi
foc4.
<<Eu sunt armäsarul lui Limir-Imparat,
ii zise, pe care nimeni afara de dansul
no 1-a incalecat. Incalecd-ma §i tine-te
bine, cd am sä te duc cum nici pe el nu
1-am mai dusb.
Lia a incalecat, 'apoi a pierdut vederile
in repeziciunea goanei, in care a fost dusa §i
dusä rnereu inteo räsuflare pand la turma
pazita de canii cu picioarele pline de spini.
Aici armasarul se opri.
< Uite! vezi oile acelea!? gral armasa-
rul. Sunt tot fete, care au fäcut ca tine
incercarea de a-1 scapa pe Limir-Imparat
§i-au fost vrajite de lele, iar canii sunt tot
feti frurnoA care du§i de dorul lor, au ras-
bit pand la mama Ielelor, ca sd le scape
pe fete, §i-au cazut in urgie. Descaleca.
§i dute .de le freaca §i-i freaca, cum tii, cu
alifie, dar baga de samd, ca sa nu ti-se
prinda alifia de degeto.
www.dacoromanica.ro
 268 IOAN SLAVICI

Lia fäcii precum i-s'a zis, §i una Cate una

oile se scuturard, se deterä peste cap §i se
fäcurd fete care de care mai frumoasà, incat
tot sd stai §i sä te uiti la ele.
Armasarul nechezd odatd, §i din largi-
mile câmpiei venird in goand mare cai fru-
mo§i, pentru fiecare fatä Cate unul, iar, dupd
ce incalecard, fetele se pomenird gdtite in
haine scumpe §i frumoase cum li-se cuvine
aldrind pe asemenea cai.
Lia väzându-le atdt de frumoase §i atat
de frumos gätite, era cuprinsä de ciudd §i-i
parea räu, cd le-a fäcut bine, dar tot ii frecd
§i pe câni, care se scuturard §i ei, se deterd
peste cap §i se fäcurd feti frum4, care de
care mai voinic.
Armasarul iar nechezd §i iar venird cai
frumo§i, pentru fiecare cAte unul, §i voinicii,
incillecând, se pomenird §i ei imbrdcati in
haine scumpe §i frumoase.
«Dar aceia cine sunt §i de ce dorm când
ar trebui sä steie treji §i sd poarte grija de-
turmä» ? intrebd Lia ardtând asupra pa-
curarilor.
.
«A§a li-e rostul,grai armAsarul.Sunt
sfetnicii lui Lirnir-Impärat, care prin mome-
www.dacoromanica.ro
 LIMIR-1MPARAT 269

lile lor §i-au ametit stapdnul §i i-au umplut

capul de fumuri. Haid sd mergem mai
d eparte » .
Lia incdlecd §i abia acum i§i dete seamd,
cd ea insd§i e gatitd in haine Inca mai fru-
moase §i mai scumpe deck ale celorlalte
fete §i impodobitd tot cu aur §i cu pietre
scumpe. Pe Cand insd ceilalti vorbiau §i
radeau in voie bund, ea se tinea teapdnd,
rece §i mdndrd in scdri, era posomoratd §i
infumuratd parcd n'ar fi nimeni vrednic sã
stea aldturi cu dânsa, nici sd simtä mirosul
alifiei ce mai rämäsese in testul, pe care 11
ducea cu multd grijd in mdria ei stangd.
Mult ar fi voit, Doamne, sd se vadd in
oglindd §i rdu era mdhnitd, cd era pustiu
imprejurul ei §i nu se adund de nicdiri lume,
ca s'o vadd §i sd stea uimitd.
Mare-i fu dar bucuria Cand, a§a cum mer-
geau in jocul cdmpiilor, li se ivi in preajma
vederii un sat. Peste putin insd ea zdri mai
la o margine §i coliba, in care crescuse §i
din care plecase in lume, §i-i veni sd-§i
schimbe drumul. Ii era greu afard din cale
sd-§i vadd särdcia §i sd deie ochi cu mama
ei cea imbrdcatd in zdrente inodate.
www.dacoromanica.ro
 270 IOAN SLAVICI

«Eilgrai insa prinzand inima.Ce-mi

pasa! ? Ei tot nu §tiu nimic, nimeni n'o
sa ma cunoascd, iar eu fac ca §i cand n'a§
fi §tiind nimic».
A§a a §i fost.
A mers iute vestea, ca vine o impard-
teasä cu curtenii ei, ca sa-i lima lui Limir-
Imparat daruri nepretuite, i multa lume li
s'a adunat in cale ca sa-i vada.
Era §i vaduva cea saracd, mama Liei, a-
colo §i cum vazii din departare alaiul, 4i
aduse aminte, ca a§a'§i visa dansa fata.
«Lio, fata mea, Lio ! striga ea dupace
alaiul se apropie.
Lia insä se tinea tapänd, rece §i mandrd
in scari §i trecii posomorata §i infumuratä
inainte parc'ar fi fost din altä lume.
«Nu-i Lia, fata mea, gral vaduva in-
tristata. Si totu§i parc'ar fi aidoma ea.
Ce s'o fi ales de Lia mea ! ?»
A§a au trecut prin sate i prin ora§e
multe, mereu prin mijlocul multimei uimite,
§i Lia se simtea din ce in ce mai neman-
gaiata, cd toti o vedeau, dar ea ins4i nu
putea sa se vada pe sine.
A mers in cele din urma vestea panh la
www.dacoromanica.ro
 LIMIR-iMPARAT 271

Limir linpärat, care-si petrecea zilele in ma-

rele lui palat, incunjurat de sfetnici si de
slugi WA de numdr, dar singur in mijlocul
lor, tot tatia'r si frumos, dar mereu poso-
rnordt.
<<Doar o da Dumnezeu!» ziceau su-
pusii lui când o vedeau pe Lia atat de fru-
rnoasa.' cu alaiu at-at de strälucit. Mult ar
fi dorit sa-I stie i pe el om cu rost la casa
lui, i pareche mai potrivit'd nu puteau sa-si
inchipuiasa.
Limir Imparat mai zambia parcã si el
din and in and si o astepth cu oarecare
nerAdare. and a aflat insä, ca ea e man-
dra' si se tine tapana in sari, el a inceput
sa-si increteascd sprtincenele i sa dea po-
runci, ca s'a i se adune oastea.
oNu cumva!? isi zicea. N'ar voi
cumva sh' se sämuiasa cu mine ! ?»
Asta ar fi voit el s'o vada" !
and curtenii l-au vestit, in sfarsit, ca Lia
a sosit cu alaiul ei, Limir s'a gätit in cele
mai stralucite podoabe si a poruncit sä i-se
adune curtenii in sala cea mare, unde-si
aveh tronul fäcut din air i asezat la inal-
timea de saptezeci i apte de trepte.
www.dacoromanica.ro
 272 JOAN SLAV1CI

Dupd ce el urca cele §aptezecl §i §apte

de trepte, se a§eza in tron §i lua schiptrul
in mana, sfetnicii §i curtenii i§i plecara ca-
petele §i ingenuchiard pe trepte fiecare dupa
rangul lui, cei mai umiliti §i mai vrednici
mai sus §i mai aproape de stapan, iar cei
mai indoielnici ceva mai jos §i mai de-
parte de el.
.Ap-1 gäsi Lia cand intra cu alaiul ei in
sald i cat dete cu ochii de el, 11 i cunoscU
si fu gata sa-i aduca aminte cele petrecute
in coliba Ielelor.
La dreapta tronului era insä o oglinda
mare §i la stanga alta, §i Lia ramase, cand
se vazii in oglinda, intr'un fel de aiurire;
nu mai vedea acum nici said, nici curteni,
nici tronul cu cele aptezeci de trepte, ci,
uimita de frumuseta ei, se simtia cu trei
palme mai tnalta ridica cu atata man-
drie capul, incat toti incepura sa tremure
in fata ei.
Limir-Imparat i§i aduse aminte de ea §i
nu-§i mai puta stdpani firea.
«M'a intrecut, m'a rapus, m'a dat gata!?
Ii zise el §i cobori printre curtenii sai umi-
liti cele §aptezeci §i §apte de trepte, ca sa
www.dacoromanica.ro
 LIMIR-IMPA RAT 273

mearga la ea §i sa i-se inchine ca ori §i

care muritor.
«Lie, parcd ne-am mai vazut»,
ii zise
i plecandu-se Ii intinse mana.
Lia inghiti un nod : ii era peste putinta
sa faca marturiSirea, cá dansa e ceeace umbla
odata desculta i in carna§uta curata.
«Ti se va fi pdrand», ii rdspunse, dar
Ii intinse i ea mana a§a mai din de-
pärtare.
El ii tirth catva timp mana, dar nu mai
simtia fiorii, pe care ii simtise, nu se des-
mortia, nu i-se incalzea sangele in vine.
«Da, mi-s'a parut numai I Alta era §i
altfel in toata firea ei aceea, pe care o §tiu»,
grai posomorat §i se intoarse, ca sa urce
cele aptezeci i apte de trepte, sa ada in
tron §i sa ia schiptrul in mana.
Lia insa nu-1 lasa, ci-1 tinu in loc.
Acum i se infunda insa §i Liei.
In zadar Ii spuse c'a umblat i a ostenit,
a trecut prin multe §i s'a canonit, ca sd
caute alifia ce desmorte§te vinele, in zadar
II incredinta, ca a gasit-o i vine cu ea de
peste noud mari si noua tad, in zadar
starui sh-1 frece fie macar §i numai la ochi
Raw Slat ici. www.dacoromanica.ro
Pot c;ti. 18
 2'74 IOAN SLAVICI

§i la tample, caci el tinea una §i bunk ca

alta e aceea, pe care o tie dansul §i o
a§teapta, o lua drept o vrajitoare, care vrea
sa-1 pearda cu farmecele ei, ba in cele din
urma se indarji §i voi s'o deh afard din
palat §i s'o alunge din imparatia lui.
Toate ca toate, dar asta n'o mai putea
suferi Lia.
Atinsä in mandria ei, ea-§i perdii sarita
i cu ea toata ru§inea. Baga dar 'Dana in
testul cu alifie §i se freca la ochi, la tample
la crucea pieptului §i in palmi, apoi se
scutura ca trezita din somn §i rämase in
fata lui a§a, cum o §tia el, descultä §i in
cama§uta curatd.
«Asta e !» striga Limir Impdrat §i sari
sa o cuprinda in brate, dar nu-i simti bine
trupul cald cand Lia ii dete branci atin-
gandu-1 la obraji §i la crucea pieptului cu
manile ei pline de alifie §i se desfacii din
bratele lui ca §arpele lunecos.
«0 sa alergi tu dupa mine cum am
alergat eu dupa tine !» grai &Lisa, apoi se
depärta iute dim preunä cu alaiul ei, Inca-
lea §i pleca in goana mare.
A §i alergat Limir, bietul de el.
www.dacoromanica.ro
 LIMIR-iMPARAT 275

Atins §i ici, colo de alifie, el nu mai

i
era nici viu, nici mort, ci numai a§a le-
§inat §i lihnit.
Porunci dar, ca iute-iute sä incalece cu
totii i s'o urmareasca pe Lia. A trecut
insä vreme multä pand ce slugile au scos
caii din grajdurile imparate§ti, li-au pus
§elele i franele §i Wind ce sfetnicii §i curteni
au incalecat, cad, de! erau boieri, nu oa-
meni de rand. Era departe Lia cand ei
au plecat in urmarirea ei, §i nici vorbd nu
putea fi, ca s'o ajungd in drumul ei spre
coliba vaduvei.
Mare a fost, Doamne, bucuria mamei
cand §i-a vdzut fata intorcandu-se tot cum
a fost, dar cu alaiu frumosi mare de nu-1
mai incapea nici coliba, nici curtea, nici
preajma curtii.
Räsariau florile §i acum pe urmele pa-
§ilor ei §i se clatinau plecandu-se spre ea,
dar nu mai erau triste, ci-i cantau voioase:
Buna qti, harnica e0, frumoasd §i la fire
dulce e§ti i putin ai sa mai stai cu noi,
cd vine inteo räsuflare ursitul tau.
A §i sosit in curand, §i vaduva cea sa-
racd nu mai §tia ce sä inceapa cand s'a
www.dacoromanica.ro
 276 IOAN SLAVIC!

pomenit la coliba ei cu Limir Imparat el

insu§i, venit ca sã cer§eascd alifie i sa-i
peteascd fata.
Cd i-o da, ori nu i-o dá, despre asta
nu mai puted sd fie vorba: s'a fácut, Neicd,
o nuntd impärateascd de se veste§te §i as-
tdzi despre ea, §i apte zile i §apte nopti,
impardtia intreaga a tot mancat, bdut §i
s'a veselit, a tot jucat §i jucat de-a schimbat
fiecare flack' de dai Doamne Cate trei pe-
rechi de opinci.
Numai sfetnicii §i curtenii lui Limir Im-
parat erau cam pu§i pe ganduri, cdci, de!
multe s'au intors cu susul in jos §i multi
dintre cei de pe treptele de sus s'au co-
borat ceva mai in rand cu talpa scarii.
Iar Ielele, nebunele, au ramas cum fu-
seserd, dar de atunci incoace, cand se in-
talnesc pe la rdscruci, se mai prind §i
numai singure in hord.

www.dacoromanica.ro
TABLA DE MATERIE

www.dacoromanica.ro
 TABLA DE MATERIE
Pag.

Zdna zorilor 5
Florita din codru 78
Ileana cea sireatà .. 117
Doi feti cu stea in frunte 136
Pacalii in satul lui 155
Petrea prostul 185
Limir-Imparat 235

www.dacoromanica.ro
 apArute in Editura Insti-
CARTI tutului Grafic MINERVA"
B-DUL ACADEMIE!, 3. EDGAR QUIRE; 4. BUGUREBT1

A U TORII CLASECI

Alecsandri V. Poezii populare ale Romanilor . . 1.50

Poezii 1 . 50
Prozrt 1.50
Teatru I 1 50
Teatru II 1 50
Teatru III 1 50
Teatru IV 1 50
Teatru V 1 50
Alecsandrescu Gr. Versuri si Proza . . . . . . 1.25
Bilcescu N. Istoria Romanilor sub Mihai-Viteazul 1.50
Bolintineanu D. Poezii 1 50
Creangii. I. Opere complete 1 50
Eminescu M. -- Scrieri politice si literare 2
Literaturrt popularil
Poezii postume
Geniu pustiu
......... . . .
1.60
1 60
2.
Filimon N. Ciocoii vechi si noi . . . . . 1 50
Ispirescu P. Legendele sau basmele Rnmanilor . 1.50
Povestile unchiasului sfatos 1.50
Maiorescu T. Critice vol. I 1.50
) ) II 1.50
) ) III 1 50
Negruzzi C. Opere complete, proza 1 60
D A poezii 1-50
Nicoleanu N., Carlova V., Stamati C. Opere com-
plete, poezii si proza, 1.50
Odobescu Al. Opere complete vol. I 1 50
) ) vol. II . . . . 1.50
) ) vol. III 1 50
Pann Anton Povestea vorbei 1 50

Din autorii clasici ca : V. Alecsandri, Gr. Alecsandrescu,

N. Balcescu, D. Bolintineanu, I. Creanga, M. Eminescu,
N. Filimon, P. Ispirescu, I. Negruzzi, N. Nicoleanu, Al.
Odobescu si A. Pann se gasese volume elegant legate in
panza, atat din editiile obicinuite cat si din cele de lux.
Pretul unui volum obicinuit Lei 1.50
www.dacoromanica.ro
de lux 8 3.
 outAti literare
datorite celor mai de seama scriitori
români,
precum §i traduceri dupd capod'ope-
rile sträinatatii,
APAR SAPTAMANAL,

in editura Institutului de arte grafice

§i editurà Minerva".
Cereti la toate librãriile GRATUIT ca-
talogul cartilor §i produselor INSTITU-
TULUI MINERVA".

I. 7183.

www.dacoromanica.ro
 =. ar.c r
1;

www.dacoromanica.ro
/
t, 7
, F
2
L.. p
r
"
o
'r
r c
'
rdi 0.5
CI r 4.- "I;
a
A '
I
; - .61 "
7:p