Sunteți pe pagina 1din 8

FATA DE FUM

Si mi-a ajuns la urechi o poveste, de nu stiu cand si nu stiu de unde, poveste veche. Traia o data
un brutar , de care moartea nu avea habar. Atat de slab si de cocarjat era, ca unii ii dadeau trei
sute de ani, in vreme ce altii ii dadeau sapte sute de ani. Si acest brutar era bun ca painea pe care
o cocea, cu toate ca gurile rele nu incetau sa vorbeasca de rau si sa ie banuitori. Unii !iceau de
unde atata putere la un mosneag ca sa plamadeasca aluatul" Acum intre noi ie vorba , brutarul
era un pic de vrajitor. #a ma tem ca tot cu ajutorul vrajilor o imbrobodise pe coana Moartea, ca nu
mai sosise de veacuri sa-l stranga. $n timp ce cocea paine statea toata noaptea si citea din carti
invechite de vreme, tot elul de descantece si semne incalcite !ugravite cu sange.Toti peretii erau
plini de carti, iar deasupra lor stateau impaiati, trei corbi , trei bunete si trei motani negri. Si apoi
numai ce prindea a sloveni din cartile lui, ca cei trei corbi inviau, batand din aripi, cele trei bunite
inviau si ele deschi!and erestrele de oc ale ochilor, si cei trei motani inviau , recandu-i-se de
picioare, torcand si mieunand. Si apoi daca citea o pagina ingalbenita pe la colturi, lua o bucata de
aluat si acu din el o ata. %use papusa aceia pe lopata si o vara in cuptor&cu micro unde', !icand(
-)adamada* )odomodo* )udumudu*
Si numai ce vara papusa in cuptor ca se si inalta un abur care strabatu cuptorul apoi iesi aara ca
un um luind inatisarea unei ete mladie ca un cant, cu pletele pana la pamant. Apoi ata de um
purtata de vant , !bura peste acoperisurile caselor al copacilor si se intoarse pe gaura cheii intrand
in brutaria vrajitorului. +um veni ata, corbii croncanira , bunitele batura din aripi iar motanii
mieonara .
-Ai venit", intreba brutarul.
- +e-mi poruncesti", intreba ata de um.
- ,amenii cred ca am implinit trei sute de ani, altii imi dau chiar sapte sute, ei ala ca a!i am implinit
nouasute de ani.
--oua sute de ani* , vreme lunga. Am va!ut crescand imparatii si am va!ut naruindu-se, am
cunoscut bucuria si durerea, am stapanit comorile ascunse si am ost mai puternic decat cei mai
puternici.
- +e .mi poruncesti" , intreba din nou , ata de um.
-u iti poruncesc nimic. Dute ata de um.+unoste lumea si bucurate de viata., ca din paine te tragi
si esti buna ca painea, iar daca vreodata vei i la o nevoie intoarce-te la mine, si te voi ajuta.
Si ata de um iesi aara si se inalta aidoma ca un um, alunecand neau!ita pe caldaram, trecea pe
langa oameni, dar oamenii nu o vedeau. Si asa cutreiera ata de um pret de noua ceasuri pe
ulitele imparatiei, pana ajunse in ata unor !iduri in paragina. Tocmai vroi sa se intoarca, cand
atentia ii u atrasa de un glas ragusit soptind tainic((
-Atunci asa ramane... la noapte*
-Dar barem te-ai ingrijit sa iti ascuti cutitul", intreba in soapta un alt glas.
- ,ho*, nu iti ace grija o sa-i gaureasca pielea., nu te teme. Dar nu mi-ai spus nici cum ill cheama,
nici unde sa-l alu. Fata de um se strecora in ceva ce semanase a casa , candva, si la lumina lunii
va!u doi barbati stand jos.
- $i !ice %etrea pescarul, si sta in coliba de la marginea marii..
Fata de um daca ii privi mai atenta la lumina lunii se mira nespus. Unul era barbos si neingrijit
purtand haine murdare si !drentaroase, iar celalalt din contra, purta straie domnesti, pana scumpa
la palarie si parea tanar.
-%oti sa-i pui cruce lui %etrea pescarul, ii spuse barbosul, iar celalalt isi smulse din pieptar o piatra
nestemata, si i-o dadu , !icand(
- Te mai asteapta una daca te tii de agaduiala.....
Fata de Fum nu mai statu sa mai auda si restul discutiei. -eva!uta si neau!ita se ridica in
va!duhul noptii si pluti catre marginea marii, dornica sa-l vada pe cela care cutitul barbosului avea
sa il omoare. /antul o purta grabnic cum numai el stie, si macar ca drumul pana la mare era lung ,
Fta de Fum au!i in curand mugetul marii. 0una lumina nisipul adormit , pe care era o coliba de
piatra. Si Fata de Fum luneca pe horn si se pomeni in coliba. -u era mare coliba , pe pereti erau
scule pescaresti , iar intrun ungher era un pat saracacios, unde dormea un lacau. Dormea cu ata
in sus , iar lumina lunii ii scalda ata , curata ca cioplita in piatra alba. &Are asta un i1 , pentru
culoarea alba'Atat de rumos il gasi Fata de Fum ca pe loc se indragosti de el. Fata nu se mai
satura sa-l priveasca. $ntr-un tar!iu ara sa stie ce ace isi lipi bu!ele ei , de bu!ele lacaului. Acesta
!ambi in somn , pentru ca in visul lui se ivise o ata , inalta si mladie ca un cant si cu pletele pana
la pamant. Dar chiar in clipa aceia cineva incerca usa, care se deschise si in coliba patrunse
barbosul cu un cutit in mana. Fata , mladie ca un cant si cu pletele pana la pamant , pieri din visul
pescarului. Tre!estete* Facu Fata de Fum. Tre!estete* Dar lacaul nu se tre!i si barbosul inainta cu
pasi ca de pisica.-ici un om nu putea sa auda glasul Fetei de Fum, dupa cum nici un om nu ii
putea !ari aptura subtire. Atunci Fata de Fum se repe!i sa rastoarne scaunelul cu trei picioare de
langa o masuta. Dar mainile ei subtiri nu aveau putere sa apuce scaunelul. Se !batu, intre pereti,
incerca sa loveasca cu pumnii ata barbosului, dar nu avura nici un eect, iar barbosul continua sa
inainte!e ca o pisica. Atunci Fata de Fum se repe!i aara si inaltandu-se va!u un nor
-Ajutor acu Fata de Fum , il omoara*
- +ine " unde",.....+e s-a intamplat"
Si ata ii spuse tot. Atunci norul cobora cu Fata de Fum si intra in coliba. Si ata va!u cun barbosul
se oprise, stand aplecat deasupra pescarului cu cutitul ridicat.
- )epede* , !ise ata de Fum.
Si norul slobo!i un ulger care lovi cutitul, si de indata in coliba incepu sa ploua. #arbosul racni, iar
pescarul tre!andu-se, din cau!a ploii, se arunca asupra barbosului. Si in coliba incepu o lupta pe
viata si pe moarte. $n timp ce Fata de Fum statea cu suletul la gura , in timp ce in coliba inca
ploua, in timp ce aara soarele stralucea sus pe cer. Si tinu lupta pana seara cand %etrea %escarul
il dovedi pe barbos. Apoi %etrea %escarul il lega !dravan pe barbos, il lua ca pe un sac in spate si
porni cu ele in cetate, cu gandul sa il lepede la picioarele judecatorului. Si Fata de Fum pasea alturi
de pescar , tacuta si neva!uta. Dar cum Drumul era lung , %etrea pescarul osteni. Se ase!a pe un
bolovan. $ntre timp #arbosul se tre!i. Si incepu sa spuna(
-0asa-ma, %etrea %escaru, sa ma duc in lumea mea, ca de nu, o sa-ti para rau*
-+e ti-am acut de ce ai vrut sa ma omori"
--u mi-i ingaduit sa vorbesc.
Asa " Mai vedem noi . Si iindca se mai odihnise, il ridica si legat il puse sa mearga pe propiile
picioare. Asa intrara in cetate, odata cu !orii....
Si lumea se minuna cand va!u ca lacaul ducea un barbos legat ca pe un urs cu ursarul lui. Si apoi
daca mai au!ira si ca , barbosul a vrut sa il omoare pe lacau, se stranse multa lume si strigau sa
se aca dreptate. Atata larma se inalta din ulita , ca imparatul se tre!i din somn.
-+ine nu ma lasa sa dorm" , striga el cu asprime. Apoi ala de la slugile lui ca un lacau aduse prins
un ucigas.
-Daca tot mi-a stricat somnul, ia sa-i inatisati ianintea judecatii mele. Si iaca asa se pomeni ,
%etrea %escarul , ata in ata cu imparatul, care ii povesti toata tarasenia. Fata de Fum statea langa
el si era numai ochi si urechi. $n ine, imparatul se lamuri cum stau lucrurile , Deodata se deschise
usile si in incapere intra un tanar imbracat in straie scumpe.
-%oteste , eciorasul meu, poteste si invata cum sa carmuiesti. Fata De Fum dadu un tipat neau!it
ca il recunoscu pe omul din coliba, care il tocmise pe barbos sa-l omoare pe %etrea %escarul. Era
omul cu straie domnesti si cu pana scumpa la palarie.
-El e* El e* Striga ata uitand ca nimeni nu o poate au!i. %riviti ii lipseste o piatra nestemata de la
pieptar. +autati-l pe barbos si o veti gasi. Dupa ce saruta dreapta tatalui sau, se ase!a in jilt,
!icand(
-+um " , acest om a cute!at sa ridice mana asupra acestui om cu barba"
-Dimpotriva, !ise imparatul. Se vede cat de colo ca nu te pricepi sa imparti dreptatea. #arbosul e
vinovat si lacaul a venit sa ni se planga.
-Se poate" --as crede maria ta, indra!ni eciorul, Sa ma i-nselat eu oare" Stii ceva ingaduie,
rogute, sa cercete! eu . $mparatul se rasuci catremai marii dregatorilor si cum incepu sa caste,
!ise(
-Mai, dar de dimineata m-am mai sculat*
-+ulcate ara grija maria ta, ca am sa ac eu dreptate , nu te teme. Si se bucura , imparatul cand
va!u cat de harnic era eciorul sau Si se duse iar la culcare. +um a ramas singur cu impricinatii,
eciorul imparatului , chema straja si !ise(
-0uati-l pe acest ticalos si varati-l in beci. Straja se napusti asupra barbosului.
--u pe mine neghiobilor, ci pe celalalt.
- Da*, acu si eciorul imparatului, si maine sa nu uitati sa-l scurtati si de cap. Fata de Fum cand
au!i , nu-i venea sa creada. Degeaba a tipat ea , ca %etrea %escarul nu e vinovat, ci barbosul. -u
o vedea si nu o au!ea nimeni. Si straja ara sa tina seama de strigatele lui, il a!varlira in beciurile
palatului- intr-o hruba. Se strecura si Fta de Fum cu el in beci, dar ce olos, nu avea cum sa-l ajute.
22#a pot * , isi !ise ata, da pot , o sa cer ajutor brutarului....
Se intoarse la brutar. Fata de Fum intra pe ereastra larg deschisa. $n clipa cand intra cei trei corbi
croncanira si cei trei motani mionara.
-Stiu de ce ai venit , acu brutarul . Am alat de mult cat de stramba e dreptatea imparatilor.
-Ai spus ca imi vei da cate o mana de ajutor.
-Da ata mea, dar sa stii un lucru. -u pot sa iti indeplinesc decat trei dorinte. Asa ca ai mare grija
ce imi ceri, si cumpaneste bine, inainte.
-Ajuta-ma sa -l scap pe %etrea %escarul.
-De ce vrea iul imparatului sa il vada mort, pe %etrea %escarul" #atranul , !ise(
-Feciorul imparatului e capetenia a trei!eci de talhari vestiti. #arbosul ,acea si el parte din ceata.
,data %etrea %escarul a dat peste acea ceata. Dar %etrea %escarul nu il recunoscu pe iul
imparatului. Dar temandu-se ca intr-o !i %etrea pescarul il v-a recunoaste, s-a hotarat sa il ucida.
-Ajuta-ma sa -l scot din beci. #atranul lua o sita rotunda , turna doi pumni de aina in ea, si prinse a
cerne aina peste un ochi de sticla neagra. +and se uita Fata de Fum , va!u ca din aina se alege
intocmai beciul in care statea %etrea %escarul. +and va!u beciul si pe lacau , inima i se stranse.
- #ine* Spuse , batranul. Apoi cu degetul aratator trase o dara prin mijlocul unuia din peretii de
aina ce inchipuia peretii beciului. Si apoi tot lunecand pe ochiul de sticla ,degetul marca un
cerculet, apoi se lasa sa alunece pana la marginea ochiului de sticla. Deodata %etrea %escarul
au!i un uruit, iar peretele din stanga sa, se narui, lasand calea sloboda. %etrea %escarul se repe!i
prin spartura si va!u un drum care il scotea din hruba. Si merse el , merse , pana la o cripta mica ,
acel cerculet de pe ochiul de sticla al /rajitorului. Dupa care drumul continua mai departe. Si il
scoase pe lacau aara la lumina !ilei tocmai langa malul marii. Apoi vrajitorul, cernu aina pe locul
darei, astupand peretele si drumul la loc ca si cum nici nu a ost.
- Acum %etrea %escarul e liber.Ei ti-am acut pe voie. Mai ai doua dorinti asa ca chib!uieste bine
inainte de a-mi mai cere ceva.
- $ti multumesc*, !ise Fata de Fum si iesind pe ereastra pluti si se duse tocmai la marginea marii
unde %etrea pescarul se ala in cripta mosului, pe care degetele sale o desenara. Un el de
pestera. Acolo avea sa se ascunda o vreme %etrea %escarul +and ajunse Fata de Fum la cripta
rotunda, lacaul dormea. -u prea a avut timp sa doarma in beciul imparatului. Fata de Fum ii atinse
bu!ele lui si asa patrunse in visul sau. /isul lui %etrea %escarul, era o tara prin care umbla,
luierand.+at priveai cu ochii se intindera un nisip auriu. Si %etrea pescarul se impedica de un
bolovan. Dra nu era un bolovan, Era capul barbosului , pe care a vrut sa il ucida.
-Ferestete *, !ise cineva. Si Flacaul va!u o ata inalta si mladie ca un cant cu pletele pana la
pamnat, pe care o mai visase candva. Si pletele ii erau umuri si ochii cenusii, iar mantaua parea
de argint.
+apul barbosului pieri in nisip.
+e rumoasa esti* , spuse lacaul.
-Si tu esti rumos , !ise ata. Si pasira alaturi unul langa altul pe nisipul auriu. Apoi ei se inaltara in
va!duh , plutind usor. +apul barbosului se ivi iar din nisip. $ncerca sa il muste de picioare, pe
lacau. Dar acesta se ridica binisor , si nici un cap de barbos nu il mai putea ajunge. Dar si capul se
ridica . +iudat mai era sa ve!i un cap, despartit de corp, un cap cu barba care plutea si se hli!ea
prin aer.
- %un eu mana pe tine, %etrea %escarul*, striga capul.
--u te teme, %etrea %escarul, capul de colo e capul unui talhar din ceata celor trei!eci de talhari ,
iar capetenie li-i eciorul imparatului. -ici nu isi sarsi vorba ca , aparura niste straie scumpe
domnesti !burand spre el. Erau straiele eciorului imparatului. Si vorbeau cu glasul lui(
- Mi-ai scapat odata %etrea %escarul, dar a doua oara nu ai sa mai scapi.
- %e el barbosule*
Si capul barbosului se napusti asupra lacaului. El se lupta cu capul si daca va!u ca nu il poate
dovedi, luiera si aparura alte trei!eci de capete care se ridicara si se napusti asupra lui %etrea
%escarul $n acest timp straiele se inasurara in jurul lui %etrea %escarul incercand sa-i ingreune!e
miscarile.
- Am sa te ajut , nu te teme si Fata de Fum iesi din visul lui. $ar %etrea %escarul ota(
- -$ar am pierdut-o* De as mai putea sa o vad odata pe ata cu plete umuri, m-as lupta cu toate
capurile din lume. Fta se bucura daca il au!i dar si se intrista ca nu o putea vedea cand se
destepta. Si doar era atat de aproape de el. Apoi lacaul se intoarse la coliba lui de unde isi lua
sculele pescaresti, si se intoarse iar la locul lui. Apoi se duse in largul marii , und pescui. %e inserat
se intoarse. $n tot acest timp Fata de Fum era umbra lui. +and sa se culce se intreba(
- -,are o sa mai dau iar de ata cu plete umurii"
- - De indata , !ise Fata. Si cand adormi , ata se intoarse iar in visul lui, de unde il lasase cu o
seara in urma. Si %etrea pescarul se bucura nespus, va!and-o. Dar si visul continua, cu lupota
dintre el si straiele domnesti precum si capurile talharilor. Acestea incercau sa .l muste, si sa-l
copleseasca. $n timp ce si straiele domnesti ii stingherea miscarile. & suerea de inima lacaul
nostru'- la asa un cosmar*
Dar %etrea %escarul mai tinea minte vorbele Fetei de Fum , vorbe care ii spuse ca il va ajuta. Si
deodata Fata de Fum rosti in cele patru vanturi(
-#rutar solomonar*
Si se ivira , ca din pamant trei corbi. Acestia se repe!ira la capete si le scoase ochii. )amase ara
ochi capetele incepura sa strige de durere, si sa cada si sa se ciocneasca intre ele , ca niste bile
de biliard, pana ca!ura tote jos in nisip. Si cum atinse nisipul acestea pieri. Flacaul atunci apuca
straiele imparatesti, si le sasie, asa cum rupi o pan!a.
- S-a ispravit cu mine, %etrea %escarul , racni glasul eciorului imparatului, iar straiele se pierdu
plutind in departare.
-)amai cu mine ata cu plete umuri, spuse lacaul. Dar Fata de Fum il privi cu tristete, spunand ca
nu poate. Eu si in lumea oamenilor sunt vie si alaturi de tine , dar numnai ca nu ma poti vedea si
au!i. -umai aici ne putem vedea.
-Tre!estete , %etrea %escarul , si lacaul se tre!i in cripta rotnda, de!amagit ca visul lui luase iar
sarsit.
- )amai cu mine, ata cu plete umurii. Daca ma ve!i si ma au!i , ramai aici, cu mine.
$ar ata daca il au!i planse si ugi in cripta. Dupa care lua drumul cetatii. Si nu mica i-a ost
mirarea , daca au!i ca pe tarmul marii se gasira lesurile a unor talhari , si acestea erau lipsite de
lumina ochilor. Mai incolo ala ca eciorul imparatului se imbolnavi grav , tragand sa moara, si nici
un vraci vestit nu putea sa-i dea de leac.
- Asa-i trebuie, acu Fata de Fum.
Apoi Fata de Fum luind o hotarare, se intoarse la brutar. $n brutarie era liniste. +ei trei corbi stateau
impaiati pe cartile lui.
-Stiu de ce ai venit, acu iar brutarul. Ti-am spus sa te gandesti bine inainte de a cere ceva.
- /reau sa ma aci om*, spuse Fata de Fum.
-,amenii mor, gandestete bine...
- Sa ma aci om e a doua dorinta, iar daca nu mi-o placea , ma vei intoarce iar la ce am ost.
- Uiti ca te-am ajutat pe cand te alai in tara visului. Ti-a mai ramas o singura dorinta. 3andestete
bine , ca devenind om , asa vei ramane. Si vei cunoaste toate suerintele oamenilor.
Si Fata de Fum se uita in ochii brutarului, si va!u cum siruri de oameni treceau si nu se mai
opreau. Erau tot elul de oameni. $mparati , boieri, oameni avuti, oameni saraci. Fiecare duceau in
mana cu ce aveau. Unii palate altii bogatii, altii numai ce aveau pe ei.
- +ine sunt"
- Sunt toti oamenii care i-am cunoscut si sau perindat prin ata ochilor mei in toti acesti noua sute
de ani.
- Si unde se duc"
- 0a moarte*...raspunse batranul.
- Uitate aici, acu batranul.
- Si ata se uita la ochiul de sticla. Si daca se uita va!u o ata , o ata inalta si mladie ca un cant cu
pletele pana la pamant.
- -Asa sunt eu", intreba ea.
Si ata se uita mai departe. /a!u ca ata alerga ericita pe ochiul de sticla, ra!and stralucitoare de
tinerete, jucand ca o sarlea!a vie. Si daca se uita ea mai departe, va!u ca pe ata etei aparura ,
mai intai niste bra!de suptiri , mai apoi ele se adancira, si ii bra!da ata. -u mai alerga , mergea
anevoie. %letele umuri se acura sure, si spinarea i se garbovi. Apoi se ajuta de un toiag. Acum era
o emeie batrana , sontaca cu parul alb, care de abia mai mergea. Si batrana se impedica si se
prabusi. Si ramase asa. Apoi trupul i se imputina pana disparu de tot.
- 3andeste-te bine , repeta brutarul.
Fata de Fum atunci planse indelung. Si se gandi si la %etrea %escasrul.
- -u mi-ai mspus tot. Din chipurilr tale lipsesc dragostea si lupta.
-Ti-am arata numai de ce ai a te teme. +elelalte trebuie sa le descoperi singura.
Si batranul merse la raturile lui cu carti, si alese cea mai veche carte. , deschise acolo unde stia ,
si citi(
-$ar Fatade Fum va i pentru trei ceasuri ata vie, Dar pentru ca vie sa ramana, si sa intre in randul
oamenilor,trebuie sa dovedeasca , tot ce-l ace pe om , om. Si daca cele trei ceasuri se vor scurge,
ara ca Fata de Fum sa aca vreo dovada in acest sens, se v-a raspandi in va!duhul ara margini,
incat si amintirea ii va pieri. Atunci corbii croncanira , bunitele batura din aripi si motanii mionara.
Fata de Fum glasui linistit(
-Fa din mine un om batrane, si lasa-ma sa-mi cuceresc partea hara!ita de bucurii si de dureri*.....
0asa-ma sa cunosc bucuria si durerea... Si avea sa o cunoasca din plin...
-u am sa inteleg de ce brutarul, cu priceperea lui nu i-a dat si etei de um o parte din longevitatea
lui. Ei dar asta e alta poveste...
-#ine, spuse brutarul.
Si amesteca intr-un sip se piatra trei picaturi rosii cu trei picaturi negre si puse licoarea la iert. Apoi
trasa un cerc pe podea si ata se ase!a in inima cercului.
- #ea , porunci batranul, intin!andu-i licoarea umeganda.
Si ata bau si simti o gheara de oc rascolindu-i trupul., si in clipa aceea ulgere rosi o strapunsera,
tasnind din cercul vrajit. Si Fata de Fum se prabusi sub arsura ulgerelor, sasiata de o
inspaimantatoare durere,, dar cand se ridica era inalta si mladie ca un cant,cu pletele pana la
pamant. Si pletele erau umurii, ochii cenusii si mantaua-i parea de argint.& ce mai conta durerea'
Si daca isi inalta bratul, simti ca atarna greu, si daca isi clatina capul , pletele ii osnira.
-Din clipa asta ai trei ceasuri de-n cercare, sarutand-o pe runte. Si eu nu te mai pot ajuta. $ar ata
se apleca adanc in ata lui si ii multumi, in timp ce corbii croncanira , bunitele a!varleau oc pe
ereastra ochilor, iar motanii torceau.
Si iesi ata dornica sa ajunga mai repede la %etrea %escarul. Si nu acu multi pasi ca se intalni cu
un grup de oameni . %e un pat de aur purtat pe umerii slujitorilor, trecea eciorul cel bolnav al
imparatului. Asta pentru ca ultimul vraci pe care il chemase ii recomandase sa-l scoata la aer.
#olnavul purta tot straie domnesti pe care %etrea %escarul le sasiase in tara visului. Acele straie
se lipira de piele , si nimeni nu putu sa i le scoata. /a!and ca trece eciorul imparatului, ata , vroi
sa se ascunda. Dar prea tar!iu. $n clipa aceea se inalta glasul eciorului imparatului(
-%rindeti-o pe ata cu plete umurii* Strajile se repe!ira sa implineasca porunca, macar ca bu!ele
bolnavului ramase inchise, si nici nu o va!use ca ochii ii erau inchisi. Dar ve!i bine, straile o
recunoscuse, si ele dadura porunca. Apoi alaiul se indrepta spre palat. ,data inchis in odaile lui,
eciorul de imparat ceru sa i se inatise!e ata. Si straile domnesti pe care le sasiase %etrea
%escarul, prinse a o iscodi(
-Unde e %etrea %escarul"
--u stiu, raspunse ata.
-%entru ultima oara te intreb unde se ala %etrea %escarul. Si tine seama , calaul o sa-ti
deslegelimba.
- -u stiu, repeta ata.
Atunci u chemat calaul, si i se porunci s-o aca pe ata sa graiasca. Si acolo langa patul eciorului
de imparat, calaul isi arata mestesugul.Si ata cu plete umuri, u schingiuita cu ierul rosu, si-n
clestele durerii, ata planse cu lacrimi de sange.
-Unde se ala petrea %escarul" Striga calaul.
--u stiu, raspundea ata, si gemetele ei se amestecau cu gemetele eciorului de imparat, care se
!varcolea pe patul de aur. $ar calaul se inversuna tot mai mult, sporidu-i chinul etei, dintr-atat
cresteau si durerile bolnavului intins pe pat. Feciorul imparatului, se mai !batu odata, si ara sa stie
isi sasie singur straiele, desavarsind cele incepute de %etrea %escarul. Si in clipa cand straiele
ura bucati, o vipere neagra iesi din gura bolnavului si se ascunse in colturile palatului. $ar eciorul
de imparat isi dadu duhul. +alaul, cum nu luase seama , ca eciorul de imparat murise , schingiui
inainte pe biata ata. $ntr-un tar!iu cand nu mai au!i glasul eciorului de imparat, se opri. /a!and ca
murise alerga sa duca vestea. +urand incaperea se umplu de vraci ,sluji si veni si imparatul. Unul
din vraci va!and ata intreba(
-+e e cu ata asta aici, luati-o de aici. +alaul temnadu-se ca imparatul o sa .l pedepseasca daca ar
ala ca a schingiuit-o pe ata ara porunca lui, o lua in brate , ca de mers ata nu mai putea merge,
si o lepada pe un maidan langa !idul cetatii. Si trecu un ceas intaiul din cele trei sorocite....
Si statu , nu stiu cata vreme, ata acolo pe maidan, unde venira cainii si ii linsera ranile si sangele
de pe maini si ata . Apoi ata se destepta si se gandi la %etrea %escarul. Asta ii dadu puteri si
alanduse din intamplare acolo niste bete , ata se sprijini de ele si reusi sa se ridice. /ai dar nu mai
era mladie ca un cant...Si iesi din cetate. Si se tara ea , mai merse iar ca!u, si iar se tara ,pana la o
margine de padure. Acolo va!u o casa. Se bucura ca avea sa .i dea cineva niste apa. Dar cand se
apropie de casa, se au!i un strigat si o valvataie mare cuprinse casa. Trambe de um si limbi de
oc ,ieseau pe ereastra si prin acoperis. $n timp ce un glas de copil striga tot mai slab. Si gaaind
ata intra in casa, se tara prin oc, umul inecacios o cuprinse, barne de oc cadeau si o loveau,
deschi!andu-i ranile provocate de calau. Si o data cu ele si durerea spori. +and ala intr-un ungher
un copil. +u ultimele puteri lua copilul si inasurandu-l in mantia ei, se tara aara. #etele cu care se
sprijinea se aprinsera si ele. +u copilu in brate se tara pe coate si iesi din casa cuprinsa de lacari.
Si pletele umurii se parlisera si mantaua se aprinse, nu mai parea de argint. Mantui copilul, si se
rostogoli stingand lacarile ce ii cuprinse mantaua. Se tara in padure si pamantul ii racorii trupul.
2-u , nu mai e mult 2 ii trecu prin minte. Si asta ii dadu puteri noi. +el de al doile ceas se scurse si
el. $ar , ea , trantita la pamant, i se paru ca il vede pe %etrea %escarul langa o ata. 0a inceput o
durere in inima o stavili. Apoi planse. 2-u -U poate i el2 si cu un eort se apropie de cei doi. Dar se
inselase , nu era el. +ei doi se uitau la ea cu mirare , va!and in ce hal arata. Apoi se ridica si cu o
putere care numai dragostea o poate da, iesi din padure, si se duse la malul marii. Alerga cu
suletul la gura, cu bratele desacute in asteptarea unei imbratisari pe care o astepta si aceasta
numai venea. Si mult se minuna %etrea %escarul cand o aptura plapanda si ranita plina de sange
cu ata inegrita de uningine, cu vesmintele rupte si arse, ii ca!u la picioare. 3andul il duse la ata
din visul lui, cand o intalnise pentru prima oara. Era o emeie !drobita de osteneala cu ochii stinsi
cu pletele ciuntite, si mantaua arsa.
-+ine esti tu", intreba %etrea %escarul, si inima i se stranse de mila. Dar ea nu mai avea puterea
sa rosteasca nici un cuvant, si ericita se stranse la pieptul lui.
Si-n clipa aceea batu al treilea ceas din cele trei de incercare. %eretii de pamant ai criptei prinse a
straluci, aidoma unor oglin!i, si un glas se au!i tunand pe sub bolti.
-Un om s-a nascut printre voi. #ucurati-va oameni* Si pamantul canta, marea suna, si va!duhul
vuii, iar ,daca isi pleca ochii , %etrea %escarul va!u ca tine in brate o ata inalta , mladie ca un cant,
cu pletele pana .n pamant cu parul umuriu, ochii cenusii, iar mantaua .i parea de argint.
- Tu", striga lacaul , nevenindu-i sa-si creada ochilor.Tu"
- Eu , %etrea pescarul, spuse ata, iar !ambetul ei era trist, ca unui om care stie.
-Atunci /rajitorul se ivi in oglinda peretilor, si acesta rosti cu blandete(
-Fi ericita ata mea de um* Ti-ai castigat cu truda ericirea. Doar singura ericire adevarata este
acea castigata cu truda....$ar chipul lui pieri si in locul lui se casca o poarta stralucitoare. Si daca
patrunse ei prin acea poarta, mare le u minunea, cand va!ura o multime de bogatii de iti luau
ochii. Era comoara celor trei!eci de talhari, care in runte cu eciorul imparatului o stransese in
multi ani de !ile. Si cate nu erau acolo , blanuri rare, valuri de matase, aur si pietre scumpe ,
nestemate, si multe altele, pe care nici un muritor nu le mai va!use vreodata. Si se apucara cei doi
sa imparta comoara la saraci, si o mai impart si a!i. Se !ice ca unde , pier nevoile si se stinge
durerea si amaru, pe acolo au trecut %etrea %escarul. ...
-+red ca v-a placut povestea....