Insula Pastelui

(Rapa Nui)

Planul lucrarii:
Istoria insulei, un mister inca nedeslusit
Viata spirituala a cetatenilor. Credinta si
obiceiuri
Gigantii de piatra Moai
Urechile lungi si urechile scurte
 Insula Pastelui
Insula Patelui (sau Rapa Nui) este o insul polinezian din sud-estul Oceanului
Pacific, aflat n cel mai sud-estic punct al triunghiului polinezian. Teritoriu special
al statului Chile, anexat n 1888, Insula Patelui este faimoas pentru cele 887 de
statui monumentale, denumite moai, statui create de ctre primii locuitori ai insulei.
Rapa Nui este considerat de ctre UNESCO drept patrimoniu universal, cea mai
mare parte a insulei fiind declarat Parc Naional (Parcul Naional Rapa Nui). n
perioada modern, insula a servit ca avertisment n ceea ce privete degradarea
cultural i de mediu la care se poate ajunge prin exploatarea iraional a resurselor.
n prezent aceast teorie este contestat de ctre etnografi i arheologi, care susin c
att aducerea bolilor de ctre europeni ct i deportarea locuitorilor pe post de
sclavi, sunt cauzele care au devastat populaia indigen n secolul XIX i au avut un
impact social mult mai mare dect declinul mediului nconjurtor. De asemenea,
apariia de specii noi de animale pe insul (cum ar fi obolanii i oile), aduse de
ctre coloniti, a avut un impact devastator asupra florei locale, care aproape c a
disprut ntre anii 1930-1960.

Numele:

Numele de Insula Patelui a fost dat de ctre exploratorul olandez Jacob

Roggeveen, primul vizitator european, care a descoperit insula n duminica Patelui
din 1722 n vreme ce cuta o alt insul (Insula lui Davis) i a denumit-o Paasch-
Eyland (Insula Patelui n olandez). Numele oficial al insulei, n limba spaniol,
este Isla de Pascua, ceea ce nseamn chiar Insula Patelui.

Istoria Insulei Pastelui

Multa vreme s-a considerat ca insula a fost populata pentru prima data in anii
300-400 era noastra cam in aceeasi perioada in care oamenii au ajuns in
Hawaii.Datari recente prin metoda C14 au impins perioadele de colonizare din
aproape intreaga Polinezie cu cateva secole mai tarziu.Conform traditiei orale,prima
asezare umana a fost ridicata langa plaja Anakena.Altii afirma ca,tot prin metoda de
datare cu C14,au aratat ca alte situri preced colonizarea de la Anakena cu multi
ani,mai ales la Tahai.Insula a fost ,cel mai probabil,populata de catre polinezi care
au ajuns acolo pe canoe sau catamarane.Acestia au pornit fie din Insulele Machize
fie din Insulele Gambier.
 La inceput exista pe insula un sistem de clase foarte clar delimitate,avand in
frunte un ariki investit cu puteri depline peste celelalte 9 clanuri care erau
conduse,fiecare,de catre un alt sef.Ariki era cel mai in varsta descendent direct a lui
Hotu Matua,legendarul descalecator.Cel mai vizibil element al culturii pascuane este
productia masivelor Moai care erau asezate in apropierea coastelor insulei.
Marturiile europenilor care au vizitat insula intre 1722 si 1770 mentioneaza
statuile,dar expeditia lui Cook(1774) a consemnat faptul ca unele statui zaceau
trantite cu fata la pamant,rasturnate in decursul razboaielor.Patologia osoasa si
datele osteometrice colectate de la ramasitele umane anterioare venirii europenilor
sugereaza faptul ca foarte putini pascuani au avut parte de morti violente.Jacob
Roggewn a ajuns pe insula.El a estimat numarul locuitorilor intre 2000 si 3000.O
serie de evenimente devastatoare au dus apoi la departarea sau exterminarea aproape
integrala a populatiei Insulei Pastelui.Populatia pascuana s-a redus din cauza
rapirilor,omorurilor precum si a variolei.In 1871,misionarii,aflati in conflict cu Jean-
Bornier,au evacuate intreaga populatie a insulei,mai putin 71 de locuitori,in Insulele
Gambier.Din acest moment populatia a cunoscut o crestere constanta dar aproape
intreaga mostenire culturala s-a pierdut.Insula Pastelui a fost anexata de catre Chile
pe 8 septembrie 1888.In 2007 pe 30 iulie, o reforma constitutional a atribuit Insulei
Pastelui si Juan Fernandez statutul de teritorii speciale ale statului Chile.
 Gigantii de piatra Moai

Cariera de piatra Rano Raraku, locul nasterii uriasilor de piatra

Maui
Thor Heyerdhal, care a stat timp de un an sa cerceteze insula (1956-57), a
numarat 193 de statui terminate sau aproape terminate si inca 83 in faza de lucru, in
jurul carora se aflau zeci de unelte: dalti primitive din obsidian, ascutite la ambele
capete, lasate ca si cum ceva extraordinar s-ar fi intamplat, obligandu-i pe lucratori
sa intrerupa lucrul, sa fuga, sa se salveze. S-au emis ipoteze de toate felurile, dar
pana la ora actuala nu s-a gasit cauza. Cea mai credibila, ar fi ca, probabil au fost
prinsi si dusi in sclavie, in 1862, cand a fost decimata populatia insulei. Tot intr-o
legenda, sta explicatia naiva a incheierii epocii constructiei Moailor, precum si
reasturnarea lor: Se spune ca cioplitorii Moailor, erau intovarasiti cu o batrana
vrajitoare, care nu numai ca le spala hainele, le facea de macare, dar mai ales,
dupa ce uriasii colosi erau gata, ii insufletea si-i facea sa umble pana la locul ce le
era destinat. Pentru aceasta, intelegerea era ca tot ce reuseau cioplitorii sa
gaseasca de mancare sa fie impartit in parte egala cu ea. Intr-o zi acestia au prins o
langusta mare si flamanzi, au fript-osi au mancat-o nelasandu-i vrajitoarei nimic.
Gasind ea doar resturile, s-a infuriat atat de rau incat i-a blestemat pe Moai sa nu
mai poata umbla, mai mult chiar, sa cada toti cu fata la pamant, iar lucratorii sa nu
mai poata niciodata sa ciopleasca alti Moai. Insa aceasta este doar o legenda, de
mai bine de 200 de ani, dupa toate cercetarile facute, nimeni nu a reusit sa gaseasca
o explicatie plauzibila. O teorie ca da in lumea SF-ului apartine scriitorului Erich
von Daniken care ii face pe extraterestri raspunzatori de aceast lucru. La momentul
gasirii lor, toate statuile Moai erau culcate pe o parte cu spatele spre stanca. Pentru
confectionarea lor, intai se delimita pe peretele stancii marimea statuii, se ciopleau
fata si corpul iar apoi incepea procedeul de desprindere din stanca.
Trei tipuri de Moai
In realitate , mitul Manei vine in contradictie cu descperirile cercetatorior , care
au cazt de acord ca exista trei tipuri de Moai, fiecare caracteristic unei numite
perioade de constructie. Primul tip sunt statuile aflate in aproierea oceanului , la cca
20 km de cariera de piatra unde au fost datuite vazute de catre navigatori drept o
padure de megaliti , care au adus faima Insulei Pastelui . Se apreciaza ca ar fi fost in
jur de 260 , erau asezate pe altare, aveau ochii facuti din coral,si obsidian,si ,in plus ,
aveau acel Pukao , adica palaria de piatra ,confectionata din piatra grea de ateva
tone,rotunda sau patrata,confectionata in ariera de piatra din muntele Punapau aflt la
o distanta considerabila) . Toate aceste statui aflate pe altare, au fost rasturnate in
sec. XVIII si XIX , in conditii necunoscute.
A doua categorie de statui se afla la poalele muntelui Rano Raraku, sunt
termintae, dar nu au purtat niciodata Pukao, dar nu posedau forta oculta, deoarece
nu aveau ochi si nici orbite daltuite. S-ar putea spune ca nu au fost definitivate, dar
se stie cu precizie, ca sunt mai vechi decat cele asezate pe altare.
A treia categorie sunt cele mai rare, care au pe ele diferie insemne, unele au
maini, sani, penis sau caz unic picioare , ca Moai Tukuturi, ce ete reprezentat
stand in genunchi, dar tot fara ochi. Acestea sunt cele mai vechi statui ale insulei,
lucru certificat cu carbon 14 radioactiv . desi teoris amanei este de data mai recenta
, Moaii mai batrani nebeneficiind de acest fluid magnetic.
 Viata spirituala, credinte si obiceiuri
Altarele Ahu, loc de venerare a stramosilor
Cauza ridicarii primului Moai si asezarea lui pe un altar este asociata cu o
legenda: Fiul regelui Hinariru a visat cum parintele mort, a venit sa-l roage sa-i
faca o statuie impunatoare pe care s-o aseze pe un altar, un AHU, ca stfel sa
ramana vie in amintire imaginea lui, ca un simbol al puterii, iar altarul sa fie un loc
de cult pentru intreaga familia. Nu exista o delimitare clara in timp a actiunii, deci
un se cunoaste inca perioada in care o fost construit rimul megalit. In perimetrul din
jurul altarelor, au fost gasite oase omenesti, de aici se deduce ca, in timp, altarele au
fost un numai loc de cult ci si cimitire ale stramosilor.
Ahu Tongariki este cel mai mare altar de pe insula, cu o lungime de aproape
200m si inaltimea de cca 3m, pe care se afla 15 Moai, inalti de peste 10m, poate
chiar mai mult. Marimea lor un numai ca impune, un numai ca te impresioneaza, dar
suprinzator de brusc, realizezi cat de mic si insignificant esti in fata dumnezeirii
necunoscute, careia i s-au ridicat aceste monumente. Moaii erau indreptati cu fata
spre insula, deoarece, dupa credinta de atunci, din ochii lor se revarsa o putere
mgica, o substanta imateriala, un fluid magnetic supanatural denumit Mana, ce era
transmis de catre sufletele stramosilor pentru a-i apara si proteja pe urmasii lor.
Statuile un poseda aceasta mana pana nu li se asezau in orbitele goale ochii din coral
cu pupile din obsidian. Pe de alta parte, pentru receptionarea Manei de catre
populatie, trebuia sa existe persoane de legatura, de regula preotii care posedau si ei
forte supranaturale si care efectuau ritualurile religioase, cu jertfe animale si umane
in fata altarelor. Credinta ferma in existenta Manei este elocventa in legenda unei
statuete din piatra numita Te Takapau: Aceasta avea puterea magica, sau cel putin
asa se credea, ca asigura hrana familiei posesorului ei. Era suficient sa indrepti
fata stauetei spre ogor si orice s-ar fi intamplat, pamantul rodea din plin. Sau daca
mergeai la pescuit, ii aratai oceanului micuta statueta si el, de bucurie, iti umple
plasele de nu le puteai duce. Dar, pentru a putea beneficia toata lumea de
avantajelei Manei aceasta statueta si-a schimbat de nenumarate ori stapanul.

Tangata Manu, cultul omului pasare

Cel mai important zeu in religia insularilor era Make Make, creatorul intregului
univers. El era reprezentat ori printr-un craniu omenesc ori un om cu cap de pasare.
 Comunicarea dintre zeitate si oameni se facea prin Tangata Manu-omul pasare,
care era ales anual printr-o adevarata ceremonie, o drama mistica, nica in insulele
Polienezei menita sa aleaga reprezentantul zeului pe pamant, cu ros si functie
sociala si religioasa mai importante decat ale regelui. Aceasta avea loc anual pe
platoul Orongo, aflat pe piscul abrupt al vulcanului Rano Kau, in luna iulie sau
august, cand un soi de randunica de mare denumita Manu Tara, considerata drept
incarnarea zeului, venea sa cloceasca pe insula Moto Nui la poalele unui vulcan. Din
timp, fiecare sef de trib dintre cele 14 existente isi alegea cel mai puternic si curajos
barbat, un Manu, care trebuia sa inoate pana la Moto Nui si sa se intoarca cu un ou.
Seful tribului din care facea parte castigatorul era desemnat Tangata Manu pentru un
an intreg, un fel de preot suprem. In cele 40 de colibe aflate pe platou era stransa
toata elita insulei, repartizata dupa rang: intai preotii, urmati de razboinici, sefii de
trib, apoi familiile lor. Timpul asteptarii pasarilor era o adevarata festivitate mistica
cu jertfe umana si animale, facute in cinstea lui Make Make. Asteptarea pasarii
putea sa dureze chiar si cateva saptamani. In momentul in care Haka-Rongou-Manu
(observatorii, oamenii care aud pasarea) anuntau venirea pasarilor, cei 14 barbati
Manu isi legau pe cap un fel de cos impletit din ierburi pentru a depozita oul la
intoarcere. Distanta pe care o aveau de inotat acesti oameni era de vreo 2-3km dar
locul era intotdeauna plin de rechini, in fiecare an rezultand victime. Cel care gasea
primul oul trebuia sa il arate spre cer si sa strige victoria sefului sau Rade-ti capul,
oul iti apartine. Pregatirea pentru ceremonie a castigatorului consta in raderea
capului, a sprancenelor si a genelor si legarea pe spate a unor aripi din ierburi
impletite. Barbatul Manu nu ramanea nerasplatit. Ca rasplata acesta primea in dar o
fecioara pe care o lua de sotie. Si aici era un intreg ceremonial, cele mai frumoase
fete din cele 14 triburi erau inchise in Pestera Fecioarelor pentru a li se albi pielea,
pentru a deveni mai frumoase. Eroul isi alegea viitoarea mireasa alaturi de preot,
criteriul suprem de frumusete fiind vulvele cat mai lungi. Aleasa, dupa ce preotul o
dezvirgina, devenea sotia Barbatului Manu.
Pasarea ce intruchipa pe Make Make era pentru insulari simbolul libertatii
depline. Ea putea sa zboare, nu era captiva. Ultima ceremonie de aces gen a avut loc
pe insula in 1866.

Sarbatoarea Tapati
Odata pe an, cea mai singuratica insula a lumii, cunoaste un imens aflux de
vizitatori incat biletele de avion trebuie rezervate cu 5-6 luni inainte . Timp de doua
saptamani limba spaniola este interzisa pe insula , Totul se petrece sub semnul
identitatii nationale. Blugii sunt inlocuiti cu fuste de rafie ,femeile poarta flori in
par, barbatii isi picteaza corpul din varful capului si pana in varful degetelor de la
picioare, iar purtarea ceasurilor este total interzisa. In amfiteatrul din aer liber au loc
nenumarate concursuri de dans, muzica si frumusete, pentru desemnarea Reginei
Insulei. Se citesc vechi legende si iar pe insula se desfasoara curse de cai salbatici,
concursuri cu sanii din frunze de palmier, pe lunga panta a muntelui Manga Pui
,aruncari de sulite, curse maraton si multe, multe altee ce amintesc de traditia
inaintasilor, totul incheiat cu o minunata retragere de care alegorice. Sarbatoarea
Tapati este o forma ,,artistica de protest impotriva,ocupatorilor chilieni, cu mesaju
clar : Sa stiti ca existam, am supravietuit ca natiune.
Multi s-au pierdut pe pamantul insulii aventurieri si oameni de stiinta ,
incitati de misterul de nepatruns al unei culturi care, asa cum a prezis Pierre Loti, le-
a dat intr-adevar de lucru cercetatorilor din lumea intreaga.
 Urechile Lungi si Urechile Scurte

Sute de ani, locuitorii insulei au fost impartiti in doua grupe: Urechile Lungi
(Hanau Epe), ce aveau pielea alba, parul rosu si ochii albastri si Urechile scurte
(Hanau Mimoko), ce aveau aspectul antropologic specific rasei polinezienilor. De
fapt, se presupune ca este vorba de primul si al doilea val de colonizatori. Asa cum
ati observat, o buna parte din Moai au urechile supradimensionate. Si aici s-au facut
numeroase prezumtii, forma aceasta fiind caracterstica Ariki-lor, deci a sefilor de
triburi, conducatorilor, elitei socilae. Nu uitati ca insusi Buddha este reprezentat
avand urechile lungi pana la umar. Forma urechilor era o clara diferentiere sociala.
De aici se naste ipoteza ca, perioada cea mai prolfica in materia de constructii a fost
atunci cand Hanau Epe conduceau insula, deci isi ridicau monumente pentru
cinstirea stramosilor, sau poate chiar pentru ei.
Timp de secole cele doua triburi au convietuit pasnic, insa relatiile erau de
stapani si servitori. Cu timpul, pretentiile stapanilor au fost tot mai exagerate, asa
incat servitorii au inceput sa se revolte. Pentru a se apara impotriva unui eventual
razboi, Urechile Lungi s-au refugiat in Peninsula Poike, si au pus sa se sape intre
aceasta si restul insulei un sant adanc ce o fost ulterior umplut cu lemne. In caz de
asediu s-ar fi dat foc si astfel dusmanii n-ar fi putut patrunde. Doar ca, unul dintre
membrii clanului Hanau Epe era casatorit cu o femeie din clanul Hanau Mimoko.
Acesta a spus parintilor de planul pe care il pregateau. Urechile Scurte au atac
Peninsula Poike de pe doua fronturi: de pe uscat drept diversiune pentru a-i face pe
Hanau Epe sa puna planul in aplicare si dinspre ocean. In urma acestui atac sangeros
numai trei oameni, liderii clanului Urechilor Lungi, au scapat vii, restul fiind arsi.
Se presupune ca atunci au fost rasturnati de pe altare toti Moaii creati de
Urechile Lungi