Sunteți pe pagina 1din 66

1. Consideraii generale privind justitiia.

7 octombrie 2014
Noiunea de justiie
Justiia are mai multe sensuri, precum cele din zona social, economic, filosofic, ns din punct
de vedere tehnic, cnd vorbim de justiie se desprind dou accepiuni:
1. Prin justiie nelegem funcia de a judeca, de a trana un litigiu ntre diferite subiecte de drept
(persoane fizice, persoane juridice), tranarea fcndu-se prin aplicarea legii n sens larg, la cazul
concret prezentat. Se spune c judectorul nfptuiete justiia. n cadrul acestei accepiuni,
justiia este o prerogativ suveran care aparine statului romn.
2. Prin justiie nelegem un ansamblu de instituii prin intermediul crora se nfptuiete actul de
justiie. Din aceast perspectiv, justiia este un serviciu public al statului. Pornind de la aceasta
accepie putem deduce c acest serviciu public are o structur bine definit n legislaie i
funcioneaz dup un set de principii.

Principiile justiiei
A. Justiia i nfptuirea acesteia reprezint monopol de stat. n societatea moderna, rolul de a
nfptui justiia revine statului. Aceasta regul are dou consecine:
1. Nicio alt autoritate dect instanele judectoreti nu poate nfptui justiia. Aceast nfptuire
se realizeaz n concret prin pronunarea unei hotrri judectoreti care are dou caracteristici:
se bucur de autoritate de lucru judecat (= dup ce o hotrre a fost dat, adevrul pe care l
prezint nu poate fi contestat) i are putere executorie (= l oblig pe perdant s fac ceva n
raport cu reclamantul).

2. Din moment ce statul are monopol, el este obligat s mpart justiia dac a fost solicitat n
acest sens. Dac judectorul este sesizat cu o cerere, el nu poate refuza pronunarea unei
hotrri. Judectorul este obligat chiar dac legea aplicabil este neclara, chiar daca nu exist
interpretri n lege.

Arbitrajul este reglementat prin Codul de Procedura Civil. n cadrul litigiilor patrimoniale, dac
prile sunt de acord, litigiul poate fi soluionat de o instan arbitral. Excepia este relativ,
deoarece dup pronunare prile se pot adresa instanelor statale.
B. Accesul liber la justiie, avnd consacrare constituional. Acesta nu poate fi ngrdit de lege.
Pentru a avea acces la justiie este nevoie de un interes legitim, recunoscut de lege. De reinut c
statul are mai multe obligaii printre care: reglementarea mijloacelor procedurale prin care
justiiabilul s aib acces la o instan care s i soluioneze cauza ntr-un proces echitabil i s
ofere un termen rezonabil. Nu este interzis reglementarea unei proceduri prealabile.

C. Obligaia statului de a crea prghii prin care s elimine impedimentele (constrngeri financiare,
avocai) care ar limita accesul liber la justiie. Statul a fcut cteva atenuri: taxe aezate
echitabil, reduceri de taxe, asisten juridic gratuit. Acest acces liber la justiie este un drept
care nu trebuie exercitat n mod abuziv.
D. Organizarea justiiei pe dublu grad de jurisdicie. nc din dreptul roman s-a simit nevoia ca o
hotrre dat de un magistrat s poat fi controlat n anumite condiii. Ca o garanie contra
abuzurilor ce ar putea aprea la judectori, justiia a fost creat pe dou grade: o hotrre
pronunat de instan s poat fi atacat la o instan superioar. Instanele sunt n piramid.
Dei uneori legea prevede c exist i apel i recurs, nu nseamn c avem triplu grad de
jurisdicie, pentru c recursul este o cale extraordinar de atac care presupune motive de
legalitate. Nu se mai judec cauza pe fond.
E. Egalitatea n faa justiiei decurge dintr-un principiu constituional care susine c nimeni nu
este mai presus de lege. Acest principiu se regsete i n legea privind organizarea
judectoreasc. Cetenii au vocaie egal de a fi judecai de aceleai instane dup aceleai
reguli. Nu poate exista o veritabil egalitate pentru c intervin ali factori care fac ca aceast
egalitate s se dezechilibreze. De asemenea, excepii de la aceast egalitate sunt legate de
criterii sociale.
F. Gratuitatea justiiei. Justiia este un serviciu public, care trebuie s fie gratuit, ns aceast
gratuitate are un neles specific: prile care i se adreseaz unui judector nu trebuie sa-l
plteasc pe judector pentru a fi judecate pentru c ar fi afectat prestigiul justiiei. Justiia
presupune cheltuieli judiciare, de regul n materie civil. Reclamantul achit tax de timbru.
Legea prevede c partea care pierde achit taxele de judecat.
G. Colegialitatea. Vizeaz completele de judecat, care sunt de dou tipuri: cu judector unic sau
cu 2, 3 sau mai muli judectori. Fiecare sistem prezinta anumite avantaje i dezavantaje.
Sistemul unic are drept avantaje: soluia rapida, cheltuielile reduse, responsabilizarea
judectorului, atenia sporit asupra cauzei. Dezavantaje: Judector predispus la corupie, care
poate fi fr experien uneori. Sistemul cu mai muli judectori are printre avantaje faptul c
hotrrea este luat de mai muli judectori, care delibereaz i c este greu de corupt un
judector. Dezavantaje: cheltuieli ridicate.
Numrul de judectori: 1 prima instan, 2 n apel, 3 n recurs.
H. Caracterul permanent al jurisdiciei. Instanele de judecat sunt permanente, cu activitate
continu, fr ntrerupere. n materie penal, n zile nelucrtoare, se pot face excepii. Fiecare
instan are caracter sedentar = sediu stabilit de lege, determinat i cunoscut de toat lumea.
Acest caracter nu exclude ca anumite acte procesuale s se fac n afara sediului instanei.
I. Principiul distribuirii aleatorii a dosarelor. Principiul continuitii. Aceste dou principii sunt
importante pentru independena judectorului. Cnd se depune o cerere, este dat unui
judector, aleatoriu. Odat distribuit cauza = principiul continuitii, adic completul ales iniial
este obligat s apar la toate termenele i s dea soluii.
Aceste principii nu pot funciona oricnd, codurile de procedur civil i procedur penal
prevznd recuzarea judectorului.

2. Institutiile sistemului judiciar


luni, 13 octombrie 2014
Prin acest termen se intelege = acele organe ale statului care au drept scop asigurarea serviciului
public al justitiei. Aceste organe au o reglementare atat la nivel constitutional, cat si la nivel legal,
atributiile si competentele acestora, fiind diferite, insa toate se integreaza in acest sistem judiciar.
Trebuie facuta distinctia intre sistem judiciar (organe judiciare) si sistemul judecatoresc (organele
puterii judec.). Sa retinem ca sistemul judiciar include sistemul judecatoresc, insa, pe langa
organele sistemului judecatoresc, sunt vizate si alte organe care asigura in bune conditii
infaptuirea justitiei.
Organele sistemului judiciar sunt urmatoarele:
o Ministerul Justitiei
o Consiliul Superior al Magistraturii
o Inalta Curte de Casatie si Justitie
o Instantele Judecatoresti subordonate ICCJ
o Instantele militare
o Ministerul public

Unele structuri sunt incluse in diferite puteri ale statului, iar altele dintre ele au o pozitie in afara
acestor puteri. Astfel, Ministerul Justitiei este o structura in cadrul Guvernului Romaniei (Guvernul
= Puterea executiva, regl. in art 102 CR).
Inalta Curte de Casatie si Justitie + Instantele subordonate fac parte din puterea judecatoreasca,
fiind reglementate la articolul 126 din Constitutia Romaniei, cat si la nivelul legii (legea 303/2004,
legea 304/2004)
Consiliul Superior al Magistraturii are o pozitie atipica raportat la cele trei puteri judecatoresti, el
nefacand parte din niciuna dintre aceste puteri. Reglementarea lui este in articolul 133+134 din
Constitutia Romaniei, respectiv legea 317/2004. De retinut ca CSM-ul este garantul independentei
justitiei.
Ministerul public are o pozitie specifica din punct de vedere constitutional, este reglementat la art
131, 132 din Constitutie, cat si in legile 303/2004 si 304/2004. In principal functia acestuia este de
reprezentare a intereselor generale ale societatii, de aparare a ordinii de drept, a drepturilor si
libertatilor cetatenilor.
In cadrul acestui sistem judiciar vom folosi doua concepte: autoritatea judecatoreasca si puterea
judecatoreasca. Aceste concepte difera ca sfera de aplicare.
Potrivit art 1, alineatul 4, Statul Roman se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului
puterilor:
Legislativa
Executiva
Judecatoreasca

In art 1, alineatul 4, se vorbeste de puterea judecatoreasca. Totodata, sa retinem ca in capitolul 6


din Constitutie puterea judecatoreasca are titulatura de autoritate judecatoreasca. Acest capitol
reglementeaza instantele judecatoresti, in sectiunea 1, Ministerul Public, in sectiunea a 2-a si
Consiliul Superior al Magistraturii in sectiunea a 3-a.

In concluzie, din autoritatea judecatoreasca fac parte:


o Inalta Curte de Casatie si Justitie si celelalte instante judecatoresti/militare (cele civile:
Judecatorii, Tribunale, Curti de Apel; cele militare: Tribunalul Militar, Tribunalul Militar Teritorial,
Curtea de Apel Militar)
o Consiliul Superior al Magistraturii
o Ministerul Public (parchetul, procurorii)

Din puterea judecatoreasca fac parte organele care infaptuiesc efectiv actul de justitie:
o Inalta Curte de Casatie si Justitie
o Instantele judecatoresti civile/militare

Asadar, prin autoritate judecatoreasca se intelege putere judecatoreasca + CSM si Ministerul


Public, iar prin putere judecatoreasca se inteleg ICCJ si Instantele.
Ministerul Justitiei
Acesta este o structura in cadrul Guvernului Romaniei, si, implicit, face parte din puterea
executiva, care este constituita din Guvernul Romaniei si Presedintele Romaniei.
Ministerul Justitiei este un organ de specialitate, al administratiei publice centrale, care are
personalitate juridica proprie si este condus de un ministru.
La nivelul Ministerului Justitiei sunt doua entitati egale, cu atributii diferite:
o Ministerul Justitiei
o Ministrul Justitiei - care conduce ministerul, dar are si atributii specifice, proprii.

Ministerul Justitiei trebuie sa asigure conditiile optime pentru infaptuirea justitiei. Chiar daca
poarta aceasta denumrie, mentionam fapul ca acest minister NU infaptuieste actul de justitie. El
asigura, in realitate, functionarea administrativa, manageriala a justitiei ca serviciu public.
In ultimii 10 ani, prin modificari legislative succesive, Ministerului Justitiei i-au fost luate o serie de
atributii in sfera justitiei, atributii care au fost preluate de CSM, ori de Ministerul Public, ori de ICCJ.
S-a conturat mai bine faptul ca aceasta structura apartine puterii executive, avand, in realitate, o
componenta politica fireasca.
Guvernul Romaniei este dat de rezultatul votului popular, este imaginea majoritatii politice din
Parlament, majoritate care si voteaza Guvernul; acesta are un rol politic, de a duce la indeplinire
programul de guvernare al majoritatii care l-a investit. In mod firesc, Ministerul Justitiei, ca parte
componenta a Guvernului Romaniei, trebuie sa duca la indeplinire acest program politic, pe latura
justitiei ca serviciu public. Din aceasta cauza, mergandu-se pe un trend european, Ministerul
Justitiei a fost eliberat de o serie de competente care interferau puternic cu actul de justitie.
Justitia nu trebuie sa aiba culoare politica.
Ministerul Justitiei, indirect, este politic. Acesta poate "influenta" actul de justitie, de exemplu, in
materie de buget al justitiei, a carui gestionare este facuta de Guvernul Romaniei, de Parlamentul
Romaniei, si, implicit, de Minister. Politica de salarizare tine tot de Ministerul Justitiei, iar prin
aceasta componenta pot fi gandite constrangeri mai mari/ mai mici. O dispozitie, din 2005, este

destul de criticata: Implicarea Ministrului Justitiei in procedura de numire a functiilor de conducere


de la nivelul Parchetului General.
Ministerul Justiei propune, CSM-ul da un aviz consultativ, iar Presedintele Romaniei numeste in
aceste functii publice.

Reglementarea Ministerului Justitiei este HG 652/2009, care a fost actualizata la fiecare schimbare
a Guvernului.
Functiile Ministerului Justitiei sunt:
o Elaborarea strategiei privind punerea in aplicare a programului de guvernare pe domeniul
justitiei;
o Reglementarea si sinteza; (Componenta cea mai importanta este cea normativa, adica Guvernul
Romaniei are atributii in ceea ce priveste elaborarea/avizarea actelor normative care vizeaza
domeniul justitiei. De retinut ca, traditional, Parlamentul este forul legislativ care adopta legi, insa,
initiator poate fi si Guvernul, care propune Parlamentului, spre vot, un act normativ. Daca actul
vizeaza Ministerul Justitiei, acesta va fi elaborat de Minister. De asemenea, Guvernul poate emite
HG si OUG.)
o Reprezentare; (Se exercita in numele statului, in plan extern/intern, in domeniul de activitate al
Ministerului. Statul Roman este reprezentat de Presedinte, iar implementarea este facuta de
Guvern. In zona justitiei, Statul este reprezentat de Ministerul Justitiei.)
o Functia prin care Ministerul Justitiei este autoritatea centrala romana in domeniul cooperarii si a
asistentei judiciare internationale;
o Ministerul Justitiei este o autoritate de stat care asigura aplicarea si controlul reglementarilor
legale privind institutiile statului si a institutiilor care se afla sub autoritatea ministerului; (De
retinut ca potrivit art. 132, alineatul 1 din Constitutia Romaniei, procurorii isi desfasoara
activitatea potrivit principiului legalitatii, al impartialitatii si al controlului ierarhic, sub autoritatea
Ministrului Justitiei. Consecinte: Ministerul Public nu este in subordinea Ministrului Justitiei , ci
numai sub autoritatea acestuia.Ei sunt subordonati conducatorilor din parchetele respective, fiind
supusi controlului ierarhic, dar nu sunt subordonati ministrului. Mai bine zis, Ministerul Public
functioneaza sub autoritatea Ministrului Justitiei, acesta neputand controla activitatea specifica
acestui minister, in sensul cenzurii ei, in sensul intervenirii in dosarele de judecata. Autoritatea
Ministrului J. = Se ocupa numai de aspectele administrative/manageriale. Totusi, potrivit legii,
Ministrul Justitiei poate controla activitatea procurorilor atunci cand considera necesar, ori din
proprie initiativa, ori la initiativa CSM-ului, dar trebuie sa avem in vedere ca acest control
inseamna numai initierea procedurii; nici ministrul, nici Ministerul Justitiei, nu sunt implicati efectiv
in activitatea de control al procurorilor, adica ministrul, daca considera necesar, sau daca este
sesizat de CSM in acest sens, declanseaza controlul activitatii procurorului. Controlul efectiv se
realizeaza de inspectori anume desemnati din cadrul Parchetului General. Acesti procurori fac
ancheta si, daca constata, ca au fost abateri disciplinare, sau o eficienta manageriala scazuta, o
problema in relatiile cu partile din dosar , va sesiza CSM-ul, singura institutie abilitata care poate
aplica sanctiuni procurorilor/judecatorilor.)
o Administrare a patrimoniului sau; (Potrivit dispozitiilor legii. De retinut ca Ministerul Justitiei este
cel care trebuie sa asigura logistica pentru infaptuirea actului de justitie.)

Pe langa aceste functii, Ministerul Justitei are si alte atributii. In privinta altor profesii juridice,
Ministerul Justitiei, ori coordoneaza, ori chiar are in subordine anumite profesii, (le gestioneaza)
profesii care sunt conexe actului de justitie, sau partenere acestuia. In privinta activitatii de notar
public, executor judecatoresc/bancar: Desi sunt profesii liberale, ele sunt coordonate de Ministerul
Justitiei, acesta intervenind in activitatea acestora pentru ca au o componenta publica.

De asemenea, in cazul traducatorilor/interpretilor autorizati, ei primesc autorizatie din partea


Ministerului Justitiei. In privinta expertilor criminalisti, si aceasta activitate este gestionata, potrivit
legii, de Ministerul Justitiei.
Este de retinut faptul ca, daca in situatiile notarilor, executorilor, expertilor, traducatorilor,
Ministerul Justitiei gestioneaza aceste profesii, totusi, in ceea ce priveste avocatii, lucrurile stau cu
totul altfel. Avocatura este o profesie liberala, fiind constituiti, la nivel national, in Uniunea
Nationala a Barourilor din Romania (UNBR). In privinta acestei profesii, Ministerul Justitiei, potrivit
reglementarii, colaboreaza cu UNBR-ul. Profesia de avocat se autoreglementeaza, colaborarea
fiind fireasca avand in vedere urmatoarele aspecte: avocatul este indispensabil actului de justitie.
(In materie penala, procesul penal, de la o anumita gravitate in sus, nu se poate desfasura decat
in prezenta unui avocat, iar in procesele civile, uneori, complexitatea cauzei impune prezenta unui
avocat)
Ministerul Justitiei nu face parte nici din autoritatea judecatoreasca, nici din puterea
judecatoreasca, ci din puterea executiva!
3. Consiliul Superior al Magistraturii
luni, 20 octombrie 2014
07:51
Consiliul Superior al Magistraturii
CSM-ul este un organism cu personalitate juridica proprie, este independent, avand rolul de a
garanta independenta justitiei fata de celelalte autoritati publice, de a asigura functionarea
eficienta a sistemului judiciar si, de asemenea, de a asigura respectarea legii in desfasurarea
carierei profesionale a magistratilor.
CSM-ul are doua componente, are dubla natura:
a. Apara ordinea de drept, apara justitia;
b. Apara statutul magistratilor (judecatori/procurori);

Art 133, alineatul 1: "CSM este garantul independentei justitiei"; Pe de alta parte, in conformitate
cu art 134, alineatul 2, CSM-ul este instanta de judecata in domeniul raspunderii disciplinare a
judecatorilor si a procurorilor. Desi CSM-ul este instanta de judecata, el nu face parte din puterea
judecatoreasca, el nu judeca litigii intre persoane. CSM este instanta disciplinara de judecata
pentru magistrati.
In Constitutia Romaniei, art 133/134, CSM-ul este mentionat in Constitutie. De asemenea, exista si
legea 317/2004, legea de functionare a acestui organism. Potrivit acestor reglementari, CSM-ul
este un organism democratic, de larga reprezentativitate, compunerea acestuia reflectand in
mare parte, vointa magistratilor. CSM-ul este garantul independentei justitiei.

Structura CSM-ului este expres prevazuta in Constitutia Romaniei, atat in ceea ce priveste
numarul membrilor, cat si in ceea ce priveste modalitatea de desemnare a acestora. In
consecinta, prin legi nu se poate schimba aceasta configuratie.
Numarul membrilor CSM este de 19 membri.
In Constitutie sunt reglementate aspecte cu privire la rolul si structura CSM-ului, de asemenea, cu
privire la atributiile CSM. Aceasta reglementare constitutionala se detaliaza in legea de organizare
si functionare a CSM, respectiv legea 317/2004. Legea reia, fara a contrazice, regulile
constitutionale.
Natura juridica a CSM: CSM-ul este parte a autoritatii judecatoresti, si nu face parte din puterea
judecatoreasca, adica nu infaptuieste justitia, acest rol revenind ICCJ.
CSM-ul , in linii mari, are atributii care vizeaza statutul si cariera magistratilor, cat si aspecte
privitoare la raspunderea magistratilor, adica a judecatorilor si a procurorilor.
CSM-ul este un organism independent si se supune in activitatea sa numai legii. Totodata, este de
retinut faptul ca, membrii CSM, pentru activitatea desfasurata in cadrul CSM-ului, raspund in mod
direct in fata judecatorilor si a procurorilor. CSM este o structura unica care are personalitate
juridica proprie si sediul in Municipiul Bucuresti.
Structura si componenta CSM-ului
Aceasta structura a fost conceputa plecand de la rolul si menirea constitutionala a acestui
organism.
Consiliul Suprem al Magistraturii a fost conceput ca fiind acea entitate care
regleaza/autocontroleaza justitia, nu in ceea ce priveste actul de justitie in concret, ci buna
functionare a acestui serviciu public. CSM-ul s-a dorit a fi si un reprezentat al magistratilor, sens in
care componenta acestuia trebuia sa reflecte aceasta reprezentativitate.
In consecinta, CSM-ul se prezinta a fi o structura democratica care asigura functionarea eficienta a
sistemului judiciar, respectiv respectarea legii in derularea carierei profesionale a magistratilor.
Compunerea CSM, in linii mari, reflecta vointa magitratilor, asa cum rezulta din art. 133, alin. 2 din
Constitutia Romaniei, respectiv art. 3 din legea 317/2004, acest organism este compus din 19
membri:
o 14 magistrati (9 judecatori, 5 procurori) - alesi de AG-urile acestora, si validati de Senatul
Romaniei
o 2 reprezentanti ai societatii civile, specialisti in domeniul dreptului care se bucura de inalta
reputatie profesionala si morala, alesi de catre Senatul Romaniei
o Ministrul Justitiei
o Presedintele ICCJ
o Procurorul general al Parchetului de pe langa ICCJ

Durata mandatului membrilor este de 6 ani, cu exceptia celor 3 membri de drept care pot avea
mandate variabile.

CSM-ul, ca functionare, activeaza ori in plen, cu toti membrii sai, sau poate activa in sectii,
respectiv sectia pentru judecatori a CSM-ului si sectia pentru procurori a CSM-ului. Atributiile CSMului sunt diferite si sunt structurate pe plen, respectiv pe sectii. In plen participa toti, iar in sectiile
CSM-ului sunt numai magistrati.
In concret, sectia de judecatori a CSM-ului este compusa din:
2 judecatori de la ICCJ
3 judecatori de la Curtile de Apel
2 judecatori de la Tribunale
2 judecatori de la Judecatorii

Sectia de procurori a CSM-ului este compusa din:


1 procuror de la Parchetul General
2 procurori de la Parchetele de pe langa Tribunale
1 procuror de la Parchetele de pe langa Judecatorii

Atunci cand CSM-ul functioneaza in plen, in plenul CSM-ului poate participa (art 133, alin. 6) si
Presedintele Romaniei, situatie in care va prezida plenul CSM-ului fara, insa, a avea dreptul la vot
in cadrul acestui organism.
Alegerea membrilor CSM
In privinta componentei magistraturilor, regula este alegerea magistratilor de catre magistrati.
In privinta componentei societatii civile, regula este alegerea acestora de catre Senat.
In privinta componentei de drept, numirea se face in functie de numirea in functiile care ii
promoveaza pe respectivii in cadrul CSM-ului.
Magistratii alesi in CSM
Acestia sunt alesi de adunarile generale ale judecatorilor sau, dupa caz, ale procurorilor din cadrul
instantelor, respectiv parchetelor din Romania. Pot fi alesi in CSM numai judecatorii/procurorii care
au fost numiti in magistratura prin decret al Presedintelui Romaniei. (pot fi alesi
judecatori/procurori definitivi).
Magistratii decid pentru magistrati.
De asemenea, nu pot fi alesi membri in CSM judecatorii si procurorii care au facut parte din
serviciile de informatii inainte de 1990 sau au colaborat cu acestea, ori cei care au un interes
personal ce ar putea sa influenteze indeplinirea misiunii constitutionale si legale a CSM-ului. Toata
procedura de alegere este prevazuta in art. 8-15 in legea 317/2004.
CSM-ul centralizeaza rezultatele votului magistratilor, verifica daca procedura de alegere a fost
cea impusa de lege si daca aceasta a fost respectata, dupa care CSM-ul va alcatui lista finala cu
cei alesi in functie. Aceasta lista, spune art.18 din legea 317/2004, se va transmite spre validare
Biroului Permanent al Senatului Romaniei.

Inainte de transmiterea listei catre Senat, Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securatii
(CNSAS) verifica si comunica, la solicitarea CSM-ului, in termen de 15 zile, daca magistratii alesi
au fost ofiteri in fosta securitate sau au colaborat cu aceasta.

Pe baza raportului comisiei juridice a Senatului, in plen, Senatul Romaniei va valida lista cu cei
alesi pentru CSM.
Avand in vedere faptul ca CSM-ul are un rol important, s-a prevazut expres (art. 18, alin. 4,
317/2004) ca validarea nu poate fi realizata de Senat decat daca se incalca legea, iar rezultatul sa
fie viciat.
Societatea civila aleasa in CSM
In acest sens, pentru alegerea celor doi reprezentanti ai societatii civile din cadrul CSM,
organizatiile profesionale ale juristilor, consiliile facultatilor de drept acreditate,
asociatiile/fundatiile care au ca obiect apararea drepturilor omului, pot propune Biroului Senatului
cate un candidat.
Pe aceste doua locuri pot fi alesi (art. 19, alin. 2, 317/2004):
Vechime in domeniul dreptului de cel putin sapte ani de activitate juridica.
Cei care se bucura de inalta reputatie profesionala si morala
Persoanele care nu au facut parte din serviciile secrete de dinainte de 1990 si nu au colaborat
cu acestea, si nici nu au un interes personal care ar putea influenta misiunea CSM.
Persoane care sa nu faca parte dintr-un partid politic si sa nu fi indeplinit in ultimii 5 ani o
functie de demnitate publica.

Aceste propuneri se depun la Senatul Romanei, care va alege dintre cei propusi doi reprezentanti
ai societatii civile, iar aceasta procedura de numire in CSM se finalizeaza printr-o hotarare a
Senatului Romaniei, hotarare publicata in Monitorul Oficial, moment in care aceasta devine
obligatorie.
Componenta CSM are la baza si un principiu al reprezentativitatii, persoanele din CSM fiind din
toate ariile judecatoresti.
Cariera magistratilor, respectiv sanctionarea acestora, este de competenta sectiilor CSM, sectii din
care fac parte numai magistrati, nu societate civila, nu reprezentanti de drept.
Aceasta structura si modul de desemnare sunt prevazute in Constitutia Romaniei. Orice schimbare
a acestei modalitati poate fi facuta doar prin revizuirea Constitutiei.
Atributiile CSM
Atributiile sunt prevazute intr-o forma sintetica in art. 134 din Constitutia Romaniei, si sunt
detaliate in legea 317/2004.
CSM-ul are reglementate o serie de atributii generale, potrivit menirii sale, atributii care ulterior
sunt preluate, conform legii, ori de plenul CSM-ului, ca structura, ori de cele doua sectii ale CSMului, cea de judecatori si cea de procurori.

In privinta regulilor generale in materie de competenta a CSM-ului sunt de retinut urmatoarele


aspecte:
CSM-ul apara judecatorii si procurorii impotriva oricarui act care le-ar putea afecta
independenta, ori impartialitatea. El este garantul independentei justitiei.
CSM apara reputatia profesionala a judecatorilor si a procurorilor atunci cand sunt "atacati".
CSM se poate sesiza din oficiu sau poate fi sesizat de magistratul in cauza.
CSM asigura respectarea legii, a criteriilor etice, a criteriilor de competenta in ceea ce priveste
cariera profesionala a judecatorilor si a procurorilor. (cariera = intrare in profesie, promovare,
numirea in functii de conducere etc.). CSM este singura entitate care are competenta in materie
de cariera a magistratilor.
CSM da avize obligatorii/consultative, in functie de dispozitiile legii.
CSM-ul intocmeste si pastreaza dosarele profesionale ale judecatorilor si ale procurorilor, in
care se poate vedea evolutia profesionala a unui magistrat, dosar foarte important in momentul
promovarii la o instanta sau la un parchet superior in grad, sau la numirea intr-o functie de
conducere.
CSM coordoneaza activitatea Institutului National al Magistraturii (INM) si a Scolii Nationale de
Grefieri.

Aceste atributii se divid pe cele trei structuri: plen si cele doua sectii.
Competenta plenului CSM
Plenul CSM este alcatuit din toti cei 19 membri, posibil 20 atunci cand participa si Presedintele
Romaniei.
Presedintele, desi poate participa, NU este membru CSM.
Atributiile plenului CSM sunt structurate pe mai multe domenii:
In domeniul carierei judecatorilor si a procurorilor:
Propune Presedintelui Romaniei numirea in functie/eliberarea din functie a magistratilor.
In privinta stagiarilor, acestia sunt numiti de catre CSM.
Stagiarii sunt eliberati din functie de CSM.
Dispune promovarea in functie a magistratilor.
Propune Presedintelui Romaniei conferirea de distinctii pentru judecatori si procurori.
Admiterea, evaluarea, formarea si examinarea magistratilor. CSM-ul este cel care gestioneaza
admiterea in magistratura, aproband numarul de locuri, data examenului, tematica samd.
La nivelul CSM se organizeaza concursurile de promovare in magistratura. In urma examenului,
plenul CSM solutioneaza contestatiile.

Organizarea si functionarea instantelor judecatoresti. (Convoaca AG, aproba


reducerea/majorarea numarului de posturi de la instante/parchete, planul financiar

Caracter normativ, poate adopta anumite reglementari, fara valoare de lege. Adopta Codul
deontologic al magistratilor, regulamentul de functionare al CSM-ului, regulamentul de ordine
interioara al instantelor.
CSM avizeaza proiectele de acte normative ce privesc autoritatea judecatoreasca.

Poate sesiza Ministrul Justitiei cu privire la initierea/modificarea unor acte normative in


domeniul justitiei.
Adopta anual un raport privind starea justitiei din Romania si unul privind activitatea proprie a
CSM-ului, rapoarte prezentate camerelor reunite ale Parlamentului Romaniei, pana la data de 15
februarie a anului urmator.

Atributiile sectiilor CSM:


Dispun delegarea/detasarea judecatorilor/procurorilor.
Numesc in functie de conducere judecatorii/procurorii, in conditiile legii, cu exceptia functiilor
de conducere de la nivelul Parchetului General (Procuror General, adjuncti, Procurori sefi de sectie,
adjuncti ai acestora, Procuror sef DNA, adjuncti, sefi de sectie DNA, idem la DIICOT)
Solutioneaza sesizarile primite de la justitiabili cu privire la conduita magistratilor.
Propun Presedintelui Romaniei numirea in functie de conducere a Presedintelui ICCJ,
Vicepresedintelui ICCJ si a Presedintilor de sectii.
Aproba transferul magistratilor de la o instanta la alta.
Dispune suspendarea din functie a magistratilor, daca este cazul.
Competenta in ceea ce priveste functionarea parchetelor/instantelor - aproba
infiintarea/desfiintarea acestora, aproba infiintarea/desfiintarea de sectii din instanta respectiva,
avizeaza proiectul de HG in care se stabileste care sunt localitatile in care isi desfasoara
activitatea instantele/parchetele. (Principiul cu privire la caracterul sedentar al
instantelor/parchetelor)
Stabileste competenta teritoriala a unor instante, adica ce localitati sunt arondate teritorial la o
instanta de judecata.
Aproba numarul de adjuncti de la nivelul Parchetului General si al Parchetelor subsidiare
acestuia.
Sectia de procurori/judecatori aproba retinerea/arestarea preventiva/arestul la
domiciliu/perchezitia judecatorilor si a procurorilor. In ceea ce priveste perchezitia/retinerea,
aprobarea CSM nu mai este necesara in caz de infractiuni evidente. Art.2, alin. 4, 317/2004:
Sectiile CSM trebuie sa se pronunte imediat dupa primirea sesizarii.
Numesc si promoveaza magistratii asistenti ai ICCJ.

4. Functionarea CSM
luni, 27 octombrie 2014
08:00

Regulile privitoare la functionarea CSM-ului se regasesc atat in Constitutia Romaniei, respectiv art.
133, art. 134 (Reguli generale), cat si in legea 317/2004 in art. 22, art. 29 din lege (Reguli speciale
de functionare).
Dupa finalizarea procedurii de alegere a membrilor CSM, acest organism trebuie convocat, sens in
care Presedintele ICCJ convoaca membrii alesi in sedinta de constituire a CSM-ului. In aceasta
sedinta de constituire sunt alesi Presedintele si Vicepresedintele CSM-ului si, de asemenea, in
termen de 15 zile de la constituirea CSM-ului se stabilesc, pentru fiecare membru permanent al
CSM-ului, atributii specifice pe domenii de activitate.
CSM-ul a fost gandit ca un organ cu activitate permanenta. In consecinta, si activitatea membrilor
CSM este permanenta.
Membrii CSM, pe perioada preentei lor in CSM, sunt "scosi" din activitatea curenta, ei revenind in
magistratura dupa finalizarea mandatului din CSM.
Potrivit art. 133, alin. (4), durata mandatului de membru al CSM-ului este de 6 ani.
Pe perioada in care indeplinesc functiile de Presedinte si Vicepresedinte al CSM-ului, si, de
asemenea, membrii CSM-ului, judecatori/procurori nu mai indeplinesc in fapt activitatea de
magistrat, ei fiind suspendati potrivit legii 317/2004. Dupa expirarea celor sase ani, aceasta
suspendare da dreptul magistratului sa se intoarca in magistratura pe acelasi loc. Cu alta cuvinte,
exista o suspendare si o rezervare de loc pentru cei alesi in CSM.
In privinta conducerii CSM-ului, aceasta este asigurata de un presedinte, respectiv vicepresedinte
care sunt alesi in Sedinta de Constituire de catre membrii CSM-ului, insa art. 24 din legea
317/2004 spune ca acestia sunt alesi dintre judecatorii si procurorii [art. 3, litera a] care fac parte
din sectii diferite.
Mandatul Presedintelui/Vicepresedintelui este de un singur an si nu poate fi reinnoit.
Presedintele si vicepresedintele sunt alesi de plen (toti cei 19 membri), cu votul majoritatii
membrilor acestuia, iar cvorumul de participare la sedinta trebuie sa fie de minim 15 membri.
Presedintele CSM are urmatoarele atributii:
Reprezinta CSM-ul in relatiile interne si internationale
Coordoneaza activitatea CSM-ului
Repartizeaza lucrarile in plen si sectii
Prezideaza lucrarile CSM-ului
Initiaza procedurile de revocare a membrilor CSM si de ocupare a posturilor vacante
Este cel care poate, potrivit legii/Constitutiei, sesiza CCR in vederea solutionarii conflictelor
juridice de natura constitutionala dintre autoritatile publice. Aceasta sesizare o mai pot face:
Presedintele Romaniei, unul dintre Presedintii celor doua camere ale Parlamentului sau primulministru al Romaniei.
Stabileste acei membrii CSM care pot fi consultati pentru elaborarea unor acte normative in
domeniul justitiei
Prezinta raportul anual de activitate, in plenul CSM, care se transmite si instantelor
judecatoresti, si care se si publica pe site-ul institutiei.

Exista o exceptie cu privire la conducerea sedintelor CSM: Atunci cand Presedintele Romaniei
participa la lucrarile plenului CSM, el va prezida aceasta sedinta, fara insa a avea drept de vot, din
cauza faptului ca Presedintele Romaniei nu este membru CSM.
CSM-ul functioneaza pe cele doua sectii, de judecatori si procurori, cu conditia sa existe, ca
numar, majoritatea membrilor din sectie.
Plenul CSM functioneaza cu cel putin 15 membri din 18. Si in plen, si in sectii, hotararile se iau cu
majoritate simpla din cei care sunt prezenti.
Legea instituie cateva limitari:
Presedintele ICCJ, Ministrul Justiei si Procurorul General nu au drept de vot atunci cand sectiile
CSM-ului indeplinesc rolul de Instante de Judecata in:
1. Domeniul raspunderii disciplinare a magistratilor
2. Domeniul sesizarilor referitoare la buna reputatie a judecatorilor si a procurorilor
3. Domeniul cererilor care privesc retinerea, arestarea, arestul la domiciliu si perchezitia
judecatorilor si/sau a procurorilor.

Partea politica nu intra si nu voteaza.


Cei doi membri ai societatii civile nu participa decat la plen, niciodata in sectii. De regula,
sedintele CSM-ului sunt publice, insa membrii CSM-ului pot hotari ca acestea sa fie, uneori,
secrete, si, de asemenea, sunt secrete sedintele CSM-ului in care se stabilesc cererile privind buna
reputatie a magistratilor, respectiv cererile care vizeaza acele masuri preventive (retinere,
arestare samd.)

Hotrarile pronuntate se redacteaza in cel mult 20 de zile. Aceste hotarari se publica in Buletinul
Oficial al CSM-ului. In termen de 15 zile de la publicare, aceste hotarari pot fi atacate la sectia de
contencios administrativ si fiscal a ICCJ, urmand ca aceasta constestatie sa fie solutionata de ICCJ
prin hotarare definitiva.6t
5. Ministerul Public
luni, 27 octombrie 2014
08:46
Ministerul Public isi regaseste regementarea in Constitutie, art. 131 si art. 132, si in legea
304/2004. Reglementarea este fireasca, atat la nivel Constitutional, cat si la nivel legal, avand in
vedere ca art. 73, alin. (3), litera l din Constitutie spune, printre altele, ca organizarea si
functionarea Ministerului Public trebuie reglementata prin lege organica.
Trebuie retinut faptul ca, in cadrul activitatii judiciare, Ministerul Public reprezinta interesele
generale ale societatii aparand ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor.
Pornindu-se de la denumirea acestei institutii (Minister public), s-a pus in discutie natura juridica a
Ministerului Public. In

acest sens, opiniile din doctrina au oscilat de la a incadra Ministerul Public in categoria organelor
care exercita puterea judecatoreasca si intre a plasa aceasta institutie in zona puterii executive.
In cadrul primei opinii se merge pe ideea ca Ministerul Public este reglementat in Constitutie in
capitolul 6, referitor la autoritatea judecatoreasca, insa aceasta opinie nu poate fi privita datorita
a doua argumente de text constitutional:
1. Art. 126, alin. (1): "Justitia se realizeaza prin ICCJ si celelalte instante stabilite de lege"
2. Art. 132, alin. (2): "Procurorii din Ministerul Public isi exercita activitatea sub autoritatea
ministrului justitiei."

Cele doua argumente fac incompatibila atribuirea competentei de a face justitie catre Ministerului
Public. Ministerul Public nu face justitie.
A doua opinie este mai intemeiata, insa Ministerul Public nu poate fi incadrat efectiv in puterea
executiva, desi are denumirea de Minister. In realitate, Ministerul Public se afla intr-o stransa
conexiune cu activitatea de infaptuire a justitiei, atat in cauzele civile, cat si in cauzele penale,
insa procurorii nu au aptitudinea de a solutiona conflicte ivite in viata sociala, aceasta atributie
revenind exclusiv instantelor judecatoresti.
Ministerul Public nu poate fi incadrat propriu-zis in puterea executiva, deoarece Procurorul General
nu este investit odata cu Guvernul, de catre Parlament, nu este ministru in Guvernul Romaniei.
Modul sau de numire este cu totul altul, iar PG nici nu se afla in subordinea primului-ministru sau a
ministrului justitiei, ci sub autoritatea acestora.
In ceea ce priveste organizarea Ministerului Public:
In Ministerul Public isi exercita activitatea procurorii.
Acesti procurori sunt constituiti in parchete.
Aceste parchete sunt organizate administrativ pe langa o instanta judecatoreasca:
o Parchetul de pe langa ICCJ (Parchetul General)
o Parchete de pe langa Curti de Apel (15)
o Parchete de pe langa Tribunale
o Parchete de pe langa Judecatorii

In ceea ce priveste aceste parchete, notam faptul ca au o structura compusa din Procuror sef,
adjuncti, sectii si birouri.
Parchetul General (Parchetul de pe langa ICCJ)
Acest parchet coordoneaza activitatea parchetelor din subordine (a tuturor parchetelor), are
personalitate juridica proprie, si gestioneaza bugetul Ministerului Public.
Acest Parchet este condus de un Procuror General ajutat de un prim-adjunct, un adjunct si trei
consilieri.
Procurorul General exercita direct sau prin procurori inspectori controlul asupra tuturor parchetelor
din tara.
Acest Procuror General reprezinta Ministerul Public in relatiile cu terti din tara sau din strainatate.

Procurorul General este numit la propunerea Ministrului Justitiei, cu avizul consultativ al CSM-ului,
de catre Presedintele Romaniei, prin decret.

Mandatul are durata de trei ani si poate fi reinnoit o singura data.


In cadrul Parchetului de pe langa ICCJ, functioneaza si un colegiu de conducere care hotaraste
asupra problemelor generale de la nivelul Ministerului Public.
Din colegiu fac parte:
o Procurorul General
o Prim-adjunctul
o Adjunctul
o Consilierii Procurorului General
o Procurorii sef de sectie
o Procurorul inspector-sef
o 5 procurori alesi de Adunarea Generala a Procurorilor

La nivelul Parchetului General, dar si al celorlalte parchete, exista o adunare generala a


procurorilor, care se tine anual, sau ori de cate ori este necesar, si este organ reprezentativ al
Procurorilor din respectivul parchet.
In cadrul Parchetului General, si numai la nivelul acestui Parchet, exista structuri specializate:
o Directia de Investigare a Infractiunile de Criminalitate Organizata si Terorism (DIICOT)

DIICOT este structura specializata in combaterea criminalitatii organizate si a terorismului, in


aceasta structura fiind incadrati procurori numiti prin ordin al Procurorului General, cu avizul
conform al CSM.
In privinta celor care pot fi incadrati, legea spune ca pot fi incadrati cei care au o buna calificare
profesionala, conduita morala ireprosabila, vechime de cel putin sase ani in functia de magistrat,
si cei care au fost declarati admisi in urma unui interviu organizat de o comisie speciala din cadrul
PG.
DIICOT este condus de un Procuror-Sef numit de Procurorul General
o Directia Nationala Anticoruptie (DNA)

Prin lege, DNA este o structura autonoma in cadrul Ministerului Public fiind specializata in
combaterea infractiunilor de coruptie. Aceasta structura este coordonata de Procurorul General,
dar nu este sub controlul acestuia. DNA are un rol aparte in cadrul Ministerul Public.
DNA este condus de un Procuror-Sef DNA care ii este asimilat Prim-adjunctului PG, doi procuroriadjuncti si de procurorii-sefi ai sectiilor DNA.
In cadrul DNA exista un colegiu propriu de conducere in care intra procurorul-sef, adjunctii si 5
procurori alesi de adunarea generala a DNA-ului, care se ocupa cu problemele generale ale DNA.
De asemenea, exista si o structura reprezentativa, in sensul de adunare generala care decide cu
privire la competentele stabilite prin lege.

Ambele structuri sunt in cadrul PG, in ambele sunt procurori, dar ei au atributii speciale in functie
de obiectul de activitate al respectivei structuri specializate.
Parchetele de pe langa CA, Tribunale si Judecatorii
Aceste Parchete, potrivit Constitutiei si a legii, se constituie pe langa instantele de judecata.
La Curtile de Apel exista procurori generali care conduc, iar la Tribunale si Judecatorii, 3 primprocurori.
La nivelul fiecarei structuri functioneaza un colegiu de conducere si o adunare generala.
La nivelul acestor parchete, conducerea acestora este numita exclusiv de CSM.
In ceea ce priveste activitatea Ministerului Public, trebuie retinut faptul ca ea este organizata, in
raport cu dispozitiile Constitutionale, pe trei principii:
o Principiul egalitatii
o Principiul impartialitatii
o Principiul controlului ierarhic/subordonarii ierarhice

Principiul egalitatii
Procurorul actioneaza numai in conditiile legii, adica ori de cate ori sunt intrunite conditiile legale,
procurorul este obligat sa intervina prin mijloacele prevazute de lege. De asemenea, sa retinem
ca procurorul intervine, dar in raport si in limitele competentei sale, fiecare parchet avand o
anumita competenta data de lege, cu atat mai mult cu cat chiar Constitutia, in art. 131, spune ca
Ministerul Public trebuie sa asigure respectarea legii civile/penale.
Principiul impartialitatii
Acest principiu pleaca de la art. 16, alin. (2) din Constitutia Romaniei, care vorbeste despre
egalitatea in drepturi, in sensul ca nimeni nu este mai presus de lege. Plecand de la acest
principiu, procurorul, in activitatea sa, atunci cand intervine, potrivit competentelor pe care le are,
trebuie sa isi exercite atributiile cu obiectivitate, indiferent de calitatea persoanei vizate,
cercetate, sau de apartenenta sa sociala ori politica. De asemenea, potrivit aceluiasi principiu,
procurorul este obligat sa vecgheze ca si autoritatile publice sa aplice legea fara discriminari.
Principiul controlului ierarhic
Acest principiu este specific numai procurorilor, si nu este aplicabil judecatorilor. In concret,
procurorii din cadrul fiecarui parchet sunt subordonati conducatorului parchetului respectiv, care,
la randul lui, este subordonat conducatorului parchetului superior. Toti procurorii sunt subordonati
Procurorului General.
Dispozitiile procurorului ierarhic superior, date in conformitate cu dispozitiile legale, sunt
obligatorii pentru procurorii din subordine, insa, in cadrul proceselor din fata instantei de judecate,
procurorul este liber sa prezinte concluziile pe care le considera necesare in raport de probele
administrate in cauza.
Procurorul, in cauza pe care o instrumenteaza, este liber sa adopte orice masura pe care o
considera buna, insa aceasta solutie poate fi infirmata (invalidata) de procurorul ierarhic superior,

daca nu au fost respectate dispozitiile legale. Daca se intampla acest lucru, procurorul de caz se
poate adresa CSM-ului.
De asemenea, procurorul ierarhic superior poate sa suspende anumite acte ale procurorului de
caz, poate sa dispuna luarea unui dosar de la un procuror si atribuirea lui catre alt procuror, insa
toate aceste masuri pot fi cenzurate de CSM, daca este cazul, adica daca nu se respecta
dispozitiile legale.
Datorita acestui principiu, se poate afirma ca procurorul nu infaptuieste justitia, pentru ca el nu
este independent, ca judecatorul, fiind subordonat sefului sau.
Atributiile Ministerului Public
Activitatea procurorilor se concentreaza, in mare parte, in materie penala, dar au si atributii in
materie civila.
o Procurorul efectueaza acte de urmarire penala
o Conduce si supravegheaza activitatea de cercetare penala
o Sesizeaza instantele de judecata pentru judecarea cauzelor penale
o Exercita actiunea civila in conditiile restrictive prevazute de codul de procedura civila sau alte
legi speciale
o Poate participa la sedintele de judecata, fie in materie penala, fie in maerie civila
o Actioneaza pentru prevenirea si combaterea criminalitatii, sub coordonarea Ministrului Justitiei,
pentru realizarea unei politici penale unitare a statului.
o Procurorii, din analiza cauzelor instrumentate, pot sa elaboreze propuneri Ministrului Justiei,
pentru perfectionarea legislatiei in domeniu
o Procurorul este cel care verifica respectarea legii la locurile de detinere (Penitenciare)
o Procurorul apara drepturile si interesele legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub
interdictii, ipoteza in care, potrivit Noului Cod de Procedura Civila (NCPC), poate sesiza instantele.

6. Instantele de judecata
luni, 3 noiembrie 2014
08:01
Instantele de judecata sunt, potrivit Constitutiei Romaniei (art. 126):
Inalta Curte de Casatie si Justitie (si celelalte instante stabilite de lege)
Curti de Apel
Tribunale
Tribunale specializate
Judecatorii
Instante militare (Tribunal Militar, Tribunalul Militar Teritorial si Curtea Militara de Apel
Bucuresti)

Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ)

Aceasta instanta este unica, are sediul in Bucuresti, are personalitate juridica proprie si are
urmatorul rol: asigurarea interpretarii si aplicarea unitara a legii de catre celelalte instante
judecatoresti, adica are rolul de a asigura practica unitara la nivelul tarilor.
ICCJ este compusa din judecatori (1 presedinte, 2 vicepresedinti, 4 presedinti de sectie si
judecatori simpli).
La nivelul ICCJ sunt constituite 4 sectii:
Sectia I Civila
Sectia a II-a Civila
Sectia Penala
Sectia de Contencios administrativ si fiscal

Tot la nivelul ICCJ functioneaza si magistrati asistenti, alaturi de compartimente auxiliare sau
administrative.
In materia competentei, trebuie retinut ca ICCJ are competenta atat in materie civila, cat si in
materie penala. In principal, avand in vedere ca ICCJ asigura interpretarea unitara a legii, specific
ICCJ sunt recursurile (in ambele materii). Insa, ICCJ judeca:
In prima instanta: in materie penala
In apel
Recursuri in civil si in penal
In proceduri speciale conferinte numai ICCJ:
o Recursul in interesul legii (Isi propune stabilirea aplicarii unitare a legii - pus pe rol cand practica
instantelor din teritoriu este neunitara)
o Pronuntarea unei hotarari prealabile/preeliminare (Atunci cand o cauza se afla in ultima instanta,
se poate sesiza de catre parti ICCJ, pentru a pronunta o hotarare preeliminara cu privire la
aplicarea unui text de lege)

Conducerea ICCJ
Este asigurata de Presedinte, Vicepresedinti si de Colegiul de Conducere.
Aceasta conducere a ICCJ, precum si in cazul celorlalte instante inferioare de judecata, are in
vedere numai partea administrativ-manageriala, si, in niciun caz, aceasta conducere nu poate
interveni in actul de justitie.
In dosare, judecatorul este independent si impartial.
Presedintele ICCJ reprezinta instanta suprema in relatii interne si internationale.
In ceea ce prieste colegiul de conducere, acesta este compus de Presedinte, Vicepresedinte si 9
judecatori alesi pe o perioada de 3 ani de Adunarea Generala a Judecatorilor ICCJ. Atributiile
colegiului de conducere sunt prevazute in art. 29, legea 304/2004 privind organizarea judiciara.
Tot la nivelul ICCJ exista Adunarea Generala a judecatorilor, in care intra toti judecatorii, avand 3
atributii:

o Aprobarea raportului anual de activitate al ICCJ


o Aprobarea bugetului (Propunere) ICCJ, cu avizul consultativ al Ministerului Finantelor Publice

o Alege cei doi membrii ICCJ in CSM, dupa procedura prevazuta in legea 317/2004

Completele de judecata de la ICCJ


In activitatea propriu-zisa de judecata legea prevede o anumita compunere a completelor, prin
norme imperative, in functie de tipul cauzei judecate si in functie de nivelul jurisdictional al
cauzei.
Cand vorbim de compunerea completelor de judecata avem in vedere numarul de judecatori de la
instanta respectiva pe care legea ii impune pentru a judeca.
In ceea ce priveste constituirea instantei, aceasta notiune este mai larga decat compunerea,
deoarece in constituirea instantei intra, pe langa judecatorii din complet, si alti participanti, cum
ar fi magistratii asistenti, grefierul, procurorul.
La nivelul ICCJ functioneaza mai multe complete de judecata:
o Completul de 3 judecatori (Completul de drept comun de la nivelul ICCJ)
o Completul de 5 judecatori (In materie penala)
o Completul pentru solutionarea recursului in interesul legii (Complet de aproximativ de 25 de
judecatori)
o Completul referitor la pronuntarea unei hotarari prealabile/chestiuni de drept (Complet de 13
judecatori)
o Sectiile unite ale ICCJ (Care au in competenta doua aspecte: Ele se intrunesc si judeca atunci
cand este cazul, in ceea ce priveste cererile de schimbare a jurisprudentei ICCJ, respectiv atunci
cand ICCJ hotaraste sa sesizeze ICCJ in cazul controlului anterior al legii, adica inainte de
promulgare.)

Aceasta compunere a completelor difera de compunerea completelor de la celelalte instante. La


nivelul ICCJ aplicam alte reguli de compunere a completelor.
Celelalte instante judecatoresti
Acestea sunt:
Curti de Apel
Tribunale
Tribunale specializate
Judecatorii

De asemenea, in paralel, exista si instante militare.


Curtile de Apel
In Romania sunt 15 Curti de Apel, care arondeaza intre 2-4 judete. De exemplu, Curtea de Apel
Craiova cuprinde judetele Dolj, Gorj, Mehedinti, Olt.

Tribunalele
Acestea se regasesc la nivelul fiecarui judet, respectiv unul la nivelul Municipiului Bucuresti. In
realitate, sunt 41.

Judecatoriile
Acestea se afla in fiecare judet si oscileaza intre 3-5 judecatorii per judetm, cu exceptii, de
exemplu, exceptia Municipiului Bucuresti unde sunt 6 judecatorii.
Instantele militare
In Romania avem:
4 Tribunale Militare: Bucuresti, Cluj, Iasi, Timisoara;
1 Tribunal Militar Teritorial,a Bucuresti
1 Curte Militara de Apel, la Bucuresti

Organizarea si functionarea instantelor judecatoresti


Au personalitate juridica proprie numai Curtile de Apel si Tribunalele. Nu au personalitate juridica
proprie Tribunalele specializate si judecatoriile.
In cadrul instantelor functioneaza, dupa caz, complete, ori sectii specializate, partajate in materie
penala si in materie civila. Datorita faptului ca judecatoriile nu au personalitate juridica proprie,
ele sunt arondate tribunalului din judet, sau Tribunalului Municipiului Bucuresti.
De asemenea, Tribunalele specializate, care nu au personalitate juridica proprie, pot functiona la
nivelul fiecarui judet, respectiv a Municipiului Bucuresti, sunt subordonate Tribunalului respectiv si
preiau din competenta Tribunalului.
Tribunalele specializate se pot infiinta in domeniile: contencios administrativ-fiscal, conflicte de
munca, asigurari sociale, societati, insolventa, concurenta neloiala etc.
In privinta conducerii instantelor judecatoresti, fiecare instanta este condusa de un Presedinte,
care exercita la fel ca la ICCJ, atributii manageriale in scopul organizarii eficiente a actului de
justitie. De asemenea, presedintii instantelor exercita si o atributie de coordonare si de control (La
Curti de Apel si la Tribunale, implicit la instantele aflate in subordinea acestora)
Cu privire la executarea bugetului, Presedintii Curtilor de Apel au calitatea de ordonator secundar
de credite, iar Presedintii Tribunalelor au calitatea de ordonator tertiar de credite. In ceea ce
priveste executia bugetului aprobat, presedintele ICCJ este ordonator principal de credite,
presedintii Curtilor de Apel fiind ordonatori secundari de credite, iar presedintii Tribunalelor fiind
ordonatori tertiari.
Pe langa presedinte, in functie de volumul de activitate si de complexitatea cauzelor, la Curti de
Apel si la Tribunale pot exista unul sau doi vicepresedinti, iar la Judecatorii poate exista numai un
singur vicepresedinte.
Exista o singura exceptie prevazuta in art. 45, alin. (2), legea 304/2004 care spune ca in cazul
Curtii de Apel Bucuresti si a Tribunalului Bucuresti pot exista pana la 3 vicepresedinti.
La instantele la care exista sectii, aceste sectii sunt conduse de un presedinte de sectie. De
asemenea, similar ICCJ, si la nivelul instantelor judecatoresti exista un colegiu de conducere care
isi

gaseste compunerea si atributiile in conformitate cu art. 49, alin. (2), legea 304/2004. Ca
structura, el difera de la instanta la instanta.
La nivelul instantelor judecatoresti, exista si o Adunare Generala a judecatorilor din acea instanta,
constituirea acestora respectand dispozitiile art. 50, legea 304/2004, iar competentele sau
atributiile Adunarii Generale sunt date de dispozitiile art. 51, legea 304/2004.
In privinta completelor de judecata de la aceste instante, in conformitate cu prescriptiile legii, au
componenta facuta de catre colegiul de conducere al instantei respective, la inceputul fiecarui an
calendaristic. Aceste complete sunt prezidate prin rotatie de catre unul din membrii acestora.
Componenta acestor complete nu poate fi schimbata decat in mod exceptional, avand in vedere
criteriile obiective stabilite de lege.
Aceste cauze primesc spre solutionare cauze, in mod aleatoriu, in baza unui sistem informatizat,
iar odata primita cauza, completul este obligat sa o solutioneze, sub aspectul continuitatii.
In privinta compunerii, sa retinem urmatoarele reguli pentru Curti de Apel, Tribunale, Judecatorii:
Cauzele care sunt in prima instanta sunt judecate de un singur judecator. De la aceasta regula
exista o exceptie prevazuta de art. 55 din legea 304/2004 si anume ca in litigiile privind conflictele
de munca si asigurari sociale, in prima instanta, completul se compune din 1 judecator si 2
asistenti judiciari (care participa la deliberari cu vot consultativ)
Apelurile se judeca in complet de 2 judecatori. Exista posibilitatea ca in urma deliberarilor sa nu
se ajunga la solutie, astfel ca, in consecinta, legea a prevazut, pentru acest complet, completul de
divergenta (=completul de dol initial, care nu a putut da o hotarare, in care mai este introdus
presedintele instantei respective sau vicepresedintele sau presedintele de sectie sau judecatorul
din completul divergenta)
Recursurile se judeca in complet de 3 judecatori.

7. Statutul magistratilor
luni, 3 noiembrie 2014
09:16
Nu exista un text legal care sa confere in mod direct calitatea de magistrat judecatorilor si
procurorilor, insa in art. 1 din legea 303/2004, este definita magistratura, in sensul ca
magistratura presupune doua componente:
1. Activitatea judiciara desfasurata de judecatori (pentru infaptuirea justitiei)
2. Activitatea derulata de procurori (in scopul apararii intereselor generale ale societatii, a ordinii
de drept, a drepturilor si libertatilor cetatenesti)

Se poate observa ca magistratura este desfasurata atat de judecatori, cat si de procurori,


finalitatea actiunii acestora este diferita, unii infaptuind justitia, altii asigurand respectarea legii,
astfel ca si statutul celor doua entitati este diferit.
Acest regim diferit consta in urmatoarele:

Judecatorii numiti de Presedintele Romaniei (cei definitivi) sunt inamovibili, adica acesti
judecatori pot fi mutati prin transfer, delegare, detasare, promovare numai cu acordul lor si, de
asemenea, pot fi suspendati sau eliberati din functie numai in conditiile restrictive ale legii. Cu
alte cuvinte, inamovibilitatea este o trasatura unica a activitatii de judecator si implica o puternica
componenta referitoare la stabilitatea pe post a judecatorului. Aceasta inamovibilitate se impune
datorita faptului ca judecatorii infaptuiesc justitia, acestia fiind obligati sa fie, potrivit legii,
independenti, sa se supuna doar juridic, si sa fie impartiali.

Procurorii numiti de Presedintele Romaniei (cei definitivi) se bucura de stabilitate si sunt


independenti. Prin stabilitate se intelege ca acesti procurori pot fi detasati, transferati sau
promovati numai cu acordul lor, insa pot fi delegati, suspendati sau eliberati din functie, numai in
conditiile legii. Nu trebuie uitat principiul controlului ierarhic al procurorului, principiul
subordonarii, care il indeparteaza de la statulul judecatorului, care este singurul inamovibil.

Magistratii trebuie sa respecte o serie de reguli si principii:


1. Sa asigure suprematia legii
2. Sa respecte drepturile si libertatile cetatenilor
3. Sa asigure un tratament juridic nediscriminatoriu persoanelor aflate in proceduri judiciare,
indiferent de calitatea acestora (Principiul nediscriminarii si al egalitatii in fata legii)
4. Sa respecte codul deontologic al magistratilor
5. Sa participe la formarea profesionala continua

Spre deosebire de procurori, judecatorii mai au o obligatie foarte importanta care rezulta din insasi
activitatea lor:
Judecatorii nu pot refuza sa judece o cauza pe motiv ca legea nu este clara, ca legea nu prevede
sau ca legea este incompleta. Solutia este fireasca, deoarece exista principiul justitiei ca monopol
de stat (judecatorul nu poate refuza sa infaptuiasca justitia, iar daca nu exista reglementare,
judecatorul va aplica principiile generale)
Intrarea in magistratura
Intrarea in profesie presupune o admitere si o pregatire profesionala initiala care se intinde pana
la momentul promovarii examenului de definitivat. Potrivit noii reglmentari, intrarea in
magistratura se face exclusiv pe baza de concurs, bazat pe competenta profesionala, aptitudini si
buna reputatie.
Aceasta admitere in magistratura, cat si pregatirea ulterioara initiala, se realizeaza exclusiv prin
Institutul National al Magistraturii (INM). Admiterea la INM se face cu respectarea principiului
transparentei si a egalitatii, singura forma fiind cea de concurs, neexistand o alta cale de intrare in
magistratura.
In magistratura pot intra atat persoane care nu au vechime juridica, cat si persoane cu o anumita
vechime juridica minima care intra direct pe post, insa tot cu examen la INM.
O persoana poate fi admisa la INM daca indeplineste urmatoarele conditii:
Cetatenie romna

Domiciliu in Romnia

Capacitate deplina de exercitiu


Este licentiata in drept
Nu are antecedente penale sau cazier fiscal si se bucura de o buna reputatie
Cunoasterea limbii romane
Persoana in cauza sa fie apta din punct de vedere medical si psihologic pentru exercitarea
functiei de magistrat (Aceasta conditie este certificata de o comisie medicala care se numeste
prin ordin al Ministrului Justitiei si al Ministrului Sanatatii)

Concursul de admitere in magistratura se organizeaza anual la data si locul stabilite de INM, cu


parobarea CSM. Tot CSM stabileste pentru fiecare an numarul de cursanti, in functie de posturile
vacante de la judecatorii si tribunale.
Art. 15, Alin. (8) din legea 303/2004 spune ca verificarea bunei reputatii si a starii medicale se
afiseaza dupa desfasurarea definitive a concursului.
Dupa trecerea acestei parti de buna reputatie si de verificare medicala, se va aproba de catre CSM
o lista finala cu cei admisi la INM care poarta denumirea de auditor de justitie. Din momentul
admiterii incepe pregatirea profesionala initiala a magistratilor, care consta atat in aspecte
teoretice, cat si practice, fiind parcursa pe perioada de 2 ani.
Dupa primul an, care este anul de pregatire teoretica, in urma examenelor de sfarsit de an,
auditorii de justitie opteaza, in urma mediilor obtinute, pentru functia de judecator, ori pentru
functia de procuror, dupa care urmeaza anul 2, care este un an de practica la judecatorii, ori la
parchete. Ei asista la sedintele de judecata sau la urmarirea penala pentru a cunoaste direct
activitatea specifica magistraturii. Acesti auditori de justitie fac practica in virtutea acestei calitati,
ei nefiind inca magistrati implicati in actul de justitie.
Admitrea in magistratura nu ofera, de la inceput, perspectiva ocuparii unui post. Dupa aceea, in
functie de notele obtinute vei ajunge judecator sau procuror. Programul de formare profesionala a
auditorilor de justitie se aproba de catre CSM la propunerea INM.
Pe perioada celor doi ani de INM auditorii de justitie beneficiaza si de o bursa lunara care este
egala cu indemnizatia unui judecator sau procuror stagiar, avand natura unui drept salarial.
Dupa incheierea cursurilor in cadrul INM, auditorii de justitie sustin un examen de absolvire prin
care se verifica cunostintele teoretice si practice de judecator, respectiv de procuror.
Cei care au absolvit INM, conform legii, au obligatia sa indeplineasca timp de sase ani functia de
judecator/procuror. In cazul in care un judecator sau procuror absolvent al INM-ului este eliberat
din functie inaintea expirarii termenului de sase ani, din initiativa sa sau din motive imputabile,
este obligat sa restituie indemnizatia de auditor de justitie si cheltuielile de scolarizare,
proportional cu perioada cat ar fi trebuit sa mai ramana in magistratura.
Perioada in care o persoana a avut calitatea de auditor de justitie, cu conditia sa fi absolvit
examenul de finalizare a INM, constituie vechime in magistratura. Auditorii care promoveaza
examenul de absolvire pot fi numiti in functiile pentru cre au optat la sfarsitul primului an. Cei care
nu au promovat examenul au dreptul sa se prezinte la urmatoarea sesiune, iar daca nici in
aceasta sesiune nu termina INM, nu vor mai fi numiti in magistratura si vor terbui sa restituie
bursa si cheltuielile de scolarizare.

Pe perioada cat un auditor se afla la INM, acestia au o serie de obligatii, iar incalcarea acestora
constituie abatere disciplinara; de ex.: este interzisa desfasurarea de activitati politice,
exprimarea convingerilor politice in public, interzise atitudinile nepotrivite la adresa colegilor,
interzisa absentarea nemotivata mai mult de 8 ore pe luna. Daca savarsesc aceste fapte,
auditorilor li se aplica o serie de sanctiuni disciplinare, dupa cum urmeaza: avertisment,
diminuarea bursei cu 15% pentru o perioada de la o luna la trei luni, diminuarea bursei
proportional cu absentele nemotivate, excluderea.
Magistratii stagiari
Dupa absolvirea INM, auditorii vor fi numiti in functiile de judecator sau de procuror stagiar,
moment in care incepe perioada de stagiatura in magistratura.
Judecatorii si procurorii stagiari sunt numiti in functie de catre CSM pe baza mediei generale
obtinute la sfarsitul fiecarui an de studiu la INM, respectiv media de la examenul de absolvire a
INM.
Acesti magistrati stagiari nu pot fi numiti decat la judecatorii, respectiv la parchete de pe langa
judecatorii. Durata stagiului este de un an de zile. In aceasta perioada judecatorii si procurorii
stagiari au obligatia continuarii pregatirii profesionale sub coordonarea unui judecator ori procuror
din cadrul instantei ori parchetului desemnat de catre conducatorul institutiei respective.
Pe perioada stagiaturii judecatorii si procurorii stagiari deruleaza activitate specifica magistraturii,
insa competenta acestora este limitata, astfel ca:
Judecatorii stagiari judeca numai urmatoarele cazuri:
o Actiuni posesorii
o Pensii de intretinere
o Actiuni cu privire la inregistrari si modificari in registrele de stare civila
o Propriri
o Investirea cu formula executorie
o Luarea masurilor asiguratorii
o Litigii patrimoniale care au ca obiect plata unei sume de bani sau predarea unui bun in cazul in
care obiectul litigiului nu depaseste 10000 de lei.
o Plangeri contraventionale
o Ordonante de plata
o Reabilitare
o Constatarea gratierii ori a amnistiei
o Judecarea unor infractiuni pentru care legea prevede ca actiunea penala se pune in miscare la
plangerea prealabila a persoanei vatamate
Procurorii stagiari au dreptul:
o sa puna concluzii in instanta
o sa semneze si sa efectueze acte de procedura sub coordonarea unui procuror
o solutiile procurorului stagiar sunt contrasemnate de procurorul coordonator

Dupa parcurgerea stagiului de un an de zile, stagiarii sunt obligati sa se prezinte la examenul de


capacitate. Daca magistratul stagiar este respins la acest examen, mai are dreptul sa se prezine
inca o data. Daca nici a doua oara nu trece examenul, acest magistrat isi pierde calitatea de
magistrat.

Examenul de capacitate se organizeaza de catre CSM prin intermediului INM. Acest examen
consta in sinteza, probe teoretice si practice si se finalizeaza printr-o nota obtinuta de magistratul
stagiar. Examenul este validat de CSM, iar rezultatele se publica in MO si se afiseaza posturile
vacante de la judecatorii si parchetele de pe langa judecatorii, in vederea alegerii acestora de
catre magistratii definitivi. Alegerea acestor posturi se face in ordinea mediilor de la examenul de
capacitate, in termen de 15 zile de la afisarea in MO.
Daca in acest fel magistratii care au promovat examenul nu fac optiunea, CSM le va acorda un
post din oficiu, iar daca refuza, acest refuz este asimilat de lege cu demisia din magistratura.
Numirea magistratilor
Dupa capacitate si dupa ce au facut optiunea pentru un post, judecatorii si procurorii trebuie
numiti in functie, aceasta fiind numirea definitiva in functie.
Numirea ca definitiv o face Presedintele Romaniei, la prounerea CSM. Presedintele poate refuza o
singura data, motivat, aceasta numire, iar daca CSM o reitereaza Presedintele este obligat sa
numeasca in functia respectiva.
In privinta numirilor, regula o reprezinta: Absolventii INM, care au devenit stagiari si care au
promovat examenul de capacitate.
In mod exceptional pot fi numiti in magistratura ca magistrati definitivi, pe baza de concurs, fostii
judecatori si procurori care au iesit din magistratura datorita unor motive neimputabile lor,
personalul de specialitate juridica asimilat magistratilor (avocati, notari, asistenti judiciari,
consilieri juridici, persoane care au indeplinit functii de specialitate juridica in cadrul Administratiei
Prezidentiale, Parlamentului, CCR, Av. Poporului pentru o perioada de cel putin cinci ani.)
Acestia, dupa ce sunt numiti de Presedintele Romaniei, parcurg o perioada de sase luni de
pregatire profesionala la INM, inainte de a-si incepe efectiv activitatea.
Dupa numire, magistratul in cauza va depune un juramant in fata magistratilor de la
instanta/parchet, iar refuzul depunerii juramantului atrage nulitatea numirii in magistratura.
Judecatorii numiti de Presedinte devin inamovibili, iar procurorii numiti de Presedinte se bucura de
stabilitate.
Promovarea magistratilor
Este de doua feluri:
Promovarea in functiile de executie (la Tribunale, CdA, ICCJ si la Parchetele aferente)
Promovarea in functiile de conducere (de la nivelul Judecatoriilor, Tribunalelor, CdA, ICCJ si la
Parchete)

Promovarea in functiile de executie


Se face prin concurs organizat de INM la hotararea CSM. In comisia de examen sunt judecatori de
la ICCJ, de la CdA, formatori de la INM, respectiv procurori de la parchetele de pe langa CdA.

Promovarea magistratilor se face numai cu consimtamantul scris al acestora, neputand fi


promovati "cu forta".
Pentru a putea participa la concursul de promovare, magistratii trebuie sa indeplineasca mai
multe conditii care vor fi verificate de CSM, dupa cum urmeaza:
In ultimii trei ani inaintea promovarii sa fi obtinut calificativul " Foarte bine" si sa nu fi savarsit
abateri.
Sa indeplineasca conditia minima de vechime:
o 5 ani pentru Tribunal/Tribunal Specializat/Parchet de pe langa Tribunale
o 6 ani pentru Curtea de Apel/Parchetele de pe langa CdA
o 8 ani pentru promovarea in functie de procuror in parchetul general

Concursul de promovare consta in probe scrise prin care se vor verifica cunostintele teoretice si
practice, probe care vor avea in vedere urmatoarele materii: Drept civil, Drept penal, Drept
procesual civil, Drept procesual penal, Drept administrativ si fiscal, cat si Jurisprudenta ICCJ, CCR,
CEDO, CJCE.
Legea prevede si posibilitatea promovarii pe loc in limita numarului de posturi aprobat anual de
catre CSM. In aceasta situatie, magistratul care opteaza sa promoveze va avea toate drepturile
functiei pentru care a promovat, dar el nu va fi nevoit sa schimbe si instanta sau parchetul.
Aceasta promovare pe loc este o componenta a statutului magistratilor, adica li se da dreptul sa
promoveze, dar se poate ramane la aceeasi instanta.
Promovarea in functiile de conducere
Vizeaza Presedintele instantei, VP, Prim-procuror, Adjunct de Prim-procuror.
Aceasta promovare se face pentru o perioada de trei ani de zile, cu posibilitatea reinvestirii o
singura data, pe bazaunui concurs organizat de catre CSM, prin intermediul INM-ului.
Magistratii care doresc aceste functii trebuie sa indeplineasca anumite conditii:
Calificativul "Foarte bine" la ultima evaluare
Nesanctionare disciplinara in ultimii trei ani de zile
Indeplinirea conditiei de vechime:
o 5 ani pentru functiile de conducere de la Judecatorii si Parchetele de pe langa Judecatorii
o 6 ani pentru functiile de conducere de la Tribunale, Tribunale Specializate, Parchetele de pe
langa ele
o 8 ani pentru functiile de conducere de la CdA si Parchetele de pe langa aceste CdA

Concursul consta intr-un proiect de management al candidatului respectiv, cat si intr-un examen
scris in ceea ce priveste managementul instantelor parchetului. Comisia este aprobata de CSM la
propunerea INM si este compusa din 2 judecatori de la ICCJ, 2 judecatori de la CdA si trei
specialisti in management.
Dupa promovarea examenului, CSM validaeza rezultaltele si numeste in functiile de conducere.

Prin exceptie, promovarea in functiile de conducere respecta o alta formula in cazul ICCJ, respectiv
al PG.

Promovarea in functia de judecator la ICCJ


Aceasta promovare in functia de judecator se face de catre CSM in urma unui concurs organizat
de catre acesta prin intermediul INM-ului. Concursul pentru a ajunge judecator la ICCJ consta in
evaluarea hotararilor pronuntate, cat si in actele procesuale indeplinite de catre candidat.
De asemenea, consta intr-un interviu in fata plenului CSM si in probe scrise care vor verifica
cunostintele teoretice si practice ale candidatului.
Comisia de examen este compusa dintr-un judecator la ICCJ, un cadru universitar din domeniul
dreptului propus de INM, un profesor de logica, un avocat propus de UNBR si un psiholog.
Se pot inscrie magistratii care indeplinesc urmatoarele conditii:
Au indeplinit functia de judecator/procuror in ultimii 5 ani la CdA sau la Parchetele de pe langa
Au obtinut calificativul "Foarte bine" la ultimele trei evaluari
Nu au fost sanctionati disciplinar
S-au remarcat in activitatea profesionala
Au o vechime in magistratura de cel putin 15 ani.

Promovarea in functia de conducere a ICCJ (P, VP, Presedintii de sectii)


Acestia sunt numiti pe o perioada de trei ani, cu posibilitatea reinvestirii o singura data, de catre
Presedintele Romaniei, la propunerea CSM, dintre judecatorii ICCJ care au functionat la aceasta
instanta cel putin doi ani.
Presedintele poate refuza motivat aceasta propunere, inaintand refuzul CSM-ului. Simetric,
persoanele respective pot fi revocate din functie tot la propunerea CSM, pentru anumite cazuri
prevazute expres de legea 303/2004.
In privinta functiilor de la Parchet: PG, VPG, Sefii de sectie, P. Sef DNA, P.Sef DIICOT, Adj. acestora
sunt numiti de catre Presedintele Romaniei la propunerea Ministrului Justitiei, cu avizul consultativ
al CSM. Mandatul acestora este de trei ani, cu posibilitatea reinvestirii o singura data, iar cei
propusi trebuie sa indepineasca doua conditii: o vechime minima de 10 ani in functie si o buna
reputatie profesionala.
Presedintele poate refuza motivat aceste propuneri.
Delegarea, detasarea, transferul magistratilor
Aceste forme, specifice dreptului muncii, au specificul lor in ceea ce priveste activitatea in
magistratura, specific datorat profesiei si al statului de magistrat.
Delegarea judecatorilor se poate dispune in cazul in care o instanta nu poate functiona normal din
cauza absentei temporare a unor judecatori, sau datorita existentei unor posturi vacante. Aceasta
delegare a judecatorilor poate interveni numai cu acordul scris al acestora. Fara acest acord scris,
niciun judecator nu poate fi delegat la o alta instanta. Delegarea are un caracter temporar, ea
putand fi initiata pe o perioada de cel mult sase luni, putand fi prelungita inca maxim sase luni.

In cazul judecatoriei si al tribunalelor, delegarea se dispune in concret de catre Presedintele CdA,


la propunerea Presedintelui instantei respective.
In cazul CdA, delegarea se dispune de catre CSM la propunerea Presedintelui CdA unde urmeaza
sa fie delegat judecatorul respectiv.
In mod similar, procurorii pot fi delegati similar, cu acordul scris al Procurorului General al
Romaniei.
Detasarea magistratilor este o atributie ce revine CSM-ului, presupunand mai mult decat o
delegare, inclusiv mutarea respectivului magistrat in afara sferei magistraturii.
Aceasta detasare se aproba de catre CSM cu acordul scris al magistratului, la alte instante ori
parchete, la CSM, la INM, la Ministerul Justitiei sau la unitatile subordonate acestuia, cum ar fi
Administratia Penitenciarelor, ori la alte autoritati publice sau chiar in functii de demnitate publica
numite.
Detasarea se dispune pe o perioada mai lunga decat delegarea, intre 6 luni si 3 ani, si poate fi
prelungita cu acordul scris al magistratului, pe o perioada de pana la 3 ani.
Atat delegarea cat si detasarea nu se pot face la instante de nivel superior celor la care
magistratul are dreptul sa functioneze potrivit legii.
Transferul magistratilor poate viza mutarea unui magistrat de la o instanta la o alta instanta, de la
un parchet la un alt parchet sau la o institutie publica. Transferul se aproba de catre CSM la
propunerea magistratului in cauza.
In cazul transferului, legea prevede ca, la cerere, se poate opera un transfer, fara concurs, din
procuror in judecator si din judecator in procuror, dar acest transport va opera cu respectarea
conditiilor de vechime impuse de lege. Acest transfer este finalizat si validat prin decret emis de
Presedintele Romaniei, la propunerea CSM-ului.
Pe perioada in care opereaza aceste mutari ale magistratilor, ei nu isi pierd calitatea de
magistrati, postul lor de baza ramanand rezervat, iar dupa incetarea acestei masuri temporare, ei
revin pe acese posturi, fara a fi necesar sa dea un concurs sau un examen. De asmenea, perioada
mutarii este considerata vechime si poate sta la baza promovarii.
Drepturile si oblgiatiile magistratilor
Acestea sunt determinate de statutul profesiei de magistrat si reprezinta, printre altele, o garantie
a independentei justitiei si a impartialitatii judecatorilor.
In realitate, aceste drepturi si obligatii creaza statutul magistratilor. Pe de alta parte,
nerespectarea obligatiilor impuse magistratilor, respectiv a interdictiilor cu privire la acestia, se
constituie in abateri disciplinare care vor determina sanctionarea magistratului cu diferite
sanctiuni disciplinare, mergand pana la excluderea din magistratura.

Drepturile si obligatiile magistratilor sunt prevazute in mod expres si in mod derogatoriu in legea
303/2004, insa aceste drepturi si obligatii se completeaza cu dreptul comun in materie, in masura
compatibilitatii, un exemplu fiind drepturile si obligatiile prevazute in codul muncii.
Incalcarea acestor obligatii poate sa atraga trei tipuri de raspundere:
Raspundere administrativa/disciplinara
Raspundere civila
Raspundere penala

Trebuie facuta distinctia intre judecatori, care sunt inamovibili, si procurori, care se bucura de
stabilitate.
Inamovibilitatea judecatorilor este un drept complex din care rezulta toate atributele referitoare la
statutul judecatorilor, cu privire la transferul acestora, avansarea acestora, delegarea acestora,
detasarea acestora. Aceasta inamovibilitate, ca si stabilitatea de are se bucura procurorii,
genereaza si o protectie speciala in materie penala pentru magistrati, in sensul ca judecatorii si
procurorii pot fi perchezitionati, retinuti, arestati preventiv, arestati la domiciliu sau sub
supraveghere numai cu incuviintarea sectiilor CSM (de judecatori sau de procurori).
Prin exceptie, in caz de infractiune flagranta, magistratii pot fi retinuti ori perchezitionati, CSM-ul
fiind incunostiintat de indata cu privire la aceste acte de procedura.
Drepturile magistratilor
Aceste drepturi sunt proportionale cu statutul functiei pe care o indeplinesc, fiind o functie de
demnitate publica, iar aceste drepturi se clasifica in drepturi patrimoniale (evaluabile in bani) si
drepturi nepatrimoniale (per a contrario).
In privinta acestor drepturi:
Magistratul are dreptul la o remuneratie (la salariu - stabilit in raport cu vechimea si cu nivelul
instantei in care functioneaza magistratul).
Magistratul are dreptul de a fi aparat de catre CSM in cazul in care ar exista acte care ar afecta
independenta sau impartialitatea actului de justitie.
Magistratul are dreptul la libera asociere in organizatii profesionale locale, nationale sau
internationale, in scopul apararii intereselor profesionale.
Magistratul are dreptul la masuri speciale de protectie impotriva amenintarilor, violentelor sau
a altor fapte care ii pun in pericol pe ei sau pe familia lor. Aceasta protectie se asigura la cerere,
de catre organele abilitate ale statului.
Magistratul are dreptul la despagubiri acordate de la buget pentru cazul in care viata,
sanatatea, ori bunurile magistratior sunt afectate de exercitarea atributiilor de serviciu, sau in
legatura cu aceste atributii.
Magistratul are dreptul la concediu, avand un concediu anual de 35 de zile lucratoare. Tot
referitor la concediu, este de precizat ca magistratii au dreptul la un concediu pentru studii de
specialitate, platit, cat si dreptul la concedii medicale.
Magistratul are dreptul de a inchiria o locuinta de serviciu pe parcursul indeplinirii calitatii de
magistrat, chiria fiind acoperita de bugetul Ministerului Justitiei. La pensionarea pentru limita

de varsta, titularul contractului de inchiriere, fostul magistrat, isi pastreaza drepturile locative pe
tot parcursul vietii, insa aceste locuinte nu pot fi cumparate de catre magistrati.
Magistratul are dreptul la decontarea anuala a unor deplasari (Magistratii beneficiaza anual de
sase calatorii in tara, dus-intors, la transportul pe orice cale, sau decontarea a 7,5l/100 km pentru
aceste calatorii.)
Magistratul are dreptul la pensie. Magistratii care au o vechime minima prevazuta in lege pot
beneficia de o pensie speciala, de serviciu, in cuantum de 80% din venitul brut din ultima luna
inaintea iesirii la pensie, in acest venit intrand si salariul, dar si sporurile primite la iesirea din
profesie.
Magistratul care are o vechime continua de 20 de ani in magistratura, la data pensionarii,
pentru motive neimputabile, o singura data beneficiaza de sapte indemnizatii brute lunare.
Magistratul are dreptul la reincadrare la magistratura, atunci cand magistratul iese la pensie
doreste la cerere sa fie reincadrat la aceeasi instanta sau la acelasi parchet.
Magistratul are dreptul de a fi decorat.

Obligatiile magistratilor
Sunt datori sa se abtina de la orice fapta/act de natura sa compromita demnitatea lor in
profesie.
Relatiile profesionale intre magistrati respectiv intre magistrati si societate trebuie sa se
bazeze, spune art.90, alin. (2) din legea 303/2004, pe respect si buna credinta.
Rezolvarea lucrarilor profesionale in termenele stabilite, respectiv in termene rezonabile
Respectarea secretului profesional
Judecatorii au obligatia pastrarii secretului deliberarii, inclusiv dupa incetarea exercitarii functiei
Sunt obligati sa poarte roba in sedintele de judecata
Sunt obligati ca in conditiile prevazute de lege sa depuna declaratia de avere si pe cea de
interese.

Incompatibilitatile si interdictiile magistratilor


Aceasta calitate de magistrat implica si o seama de restrictii pentru persoana in cauza, restrictii
care trebuie sa asigure independenta si impartialitatea.
Magistratul este incompatibil cu orice alte functii publice sau private, existand doua exceptii:
o Magistratul poate fi cadru didactic in invatamantul superior
o Magistratul poate fi formator la INM/Scoala Nationala de Grefieri
Magistratii sunt obligati sa se abtina de la orice act de justitie atunci cand exista un conflict
intre interesul personal si interesul public al justitiei. NCPC, NCPP reglementeaza cazurile de
incompatibilitate.

Potrivit legii, magistratii sunt obligati sa dea anual o declaratie pe propria raspundere in care sa
mentioneze daca sotul, rudele, sau afinii pana la gradul 4 exercita o functie sau desfasoara o
activitate juridica, ori activitati de investigare sau cercetare penala, precum si locul de munca al
acestora.
Magistratii sunt obligati sa dea o declaratie pe propria raspundere cu privire la apartenenta lor
ca agent sau colaborator al organelor de securitate ca politie politica.
Magistratii nu pot fi lucratori operativi, inclusiv acoperiti, informatori sau colaboratori ai
serviciilor de informatii.

Magistratii nu pot desfasura activitati de arbitraj


Magistratii nu pot avea calitatea de asociat, actionar, membru in organele de conducere la
orice societate civila, comerciala etc. Pot fi actionari numai ca urmare a legii privatizarii in masa.
Magistratii nu pot face parte dintr-un partid politic si nici nu pot sa desfasoare activitati politice
sau cu caracter politic.
Magistratii trebuie sa se abtina de la exprimarea, in orice mod, a convingerilor lor politice.
Magistratilor le este interzis sa isi exprime public opinia cu privire la cauze care se afla pe rolul
instantelor sau care sunt in lucru la parchet.
Magistratilor le este interzis sa dea consultatii juridice scrise sau verbale in probleme litigioase,
chiar daca nu au legatura cu instanta sau parchetul unde ei functioneaza.
Magistratilor le este permis sa pledeze numai in cauzele lor personale, ale
ascendentilor/descendentilor, sotului, precum si in cazul persoanelor puse sub tutela lor.
Judecatorilor si procurorilor le este permis sa participe la elaborarea de publicatii, articole,
studii de specialitate literare, sa se scrie articole, carti. De asemenea, pot participa la emisiuni
audiovizuale cu exceptia celor cu caracter politic. Pentru aceste creatii pe drept de autor,
magistratii au dreptul de a incasa aceste drepturi de autor.
Judecatorii pot fi membri ai unor comisii de examinare sau de intocmire a unor proiecte de acte
normative, nefiind in situatie de incompatibilitate.
Judecatorii pot fi membrii societatilor stiintifice, academice, respectiv membru in persoanele
juridice de drept privat fara scop lucrativ (asociatii, ONG-uri).

Raspunderea magistratilor
Atat judecatorii, cat si procurorii, in activitatea lor, pot sa raspunda sub mai multe forme. Exista o
raspundere civila, o raspundere discipliniara, si o raspundere penala. Aceste trei forme pot sa
coexiste.
Raspunderea civila
Magistratii, in activitatea lor, pot sa savarseasca anumite erori judiciare, situatie in care se pune
problema unei raspunderi civile in speta, respectiv o despagubire a persoanei care a fost obiectul
unei erori judiciare. Aceasta raspundere patrimoniala are la baza un principiu: prejudiciul va fi
acoperit de statul roman, adica, cu alte cuvinte, persoana vatamata va solicita si va obtine
despagubirea de la statul roman, si nu de la magistratul in cauza.
Aceasta raspundere civila difera in functie de tipul procesului in care s-a produs eroarea judiciara.
In procesele penale, codul de procedura penala prevede ca statul, prin Ministerul Finantelor
Publice, raspunde pentru repararea prejudiciului pricinuit in cazul unei condamnari sau in cazul
luarii unei masuri preventive pe nedrept.
In celelalte procese, adica in procesele civile lato-sensu, daca se produc erori judiciare, aceasta
despagubire se poate acorda numai daca in prealabil, prin hotarare definitiva, s-a stabilit o
raspundere disciplinara sau penala a judecatorului, respectiv a procurorului, daca fapta este de
natura a fi produs o eroare judiciara. In acest caz persoana vatamata va chema in judecata tot
statul, prin Ministerul Finantelor Publice, care ii va acoperi prejudiciul, si nu poate sa cheme direct
in judecata pe procuror sau pe judecator.

Dupa ce statul va plati efectiv despagubirea, art. 96, alin. (7), legea 303/2004, prevede ca statul
poate regresa impotriva magistartului vinovat numai daca magistratul a savarsit eroarea judiciara
cu rea credinta sau grava neglijenta. Acesti doi termeni trebuie interpretati in conformitate cu art.
991, legea 303/2004: "Rea credinta este ipoteza in care magistratul a incalcat cu stiinta normele
de drept, urmarind sau acceptand vatamarea unei persoane; grava neglijenta este cand
magistratul nesocoteste din culpa, in mod grav, neindoielnic si nescuzabil, normele de drept."
Este de retinut ca, in ceea ce priveste acordarea despagubirii, exista un termen de prescriptie de
1 an de zile, atat pentru persoana care socilita despagubirea de la statul roman (termenul se va
calcula de la data hotararii definitive la care s-a produs eroarea judiciara), respectiv tot un an de
zile in cazul actiunii in regres a statului impotriva magistratului.
Raspunderea penala
Magistratii raspund penal atunci cand savarsesc fapte sanctionate de codul penal sau de legi
penale. In privinta raspunderii penale, este de retinut faptul ca avem, totusi, cateva derogari.
In primul rand, retinerea, perchezitia si arestarea magistratului nu se pot dispune decat cu avizul
sectiei CSM. De asemenea, magistratul poate fi anchetat in mod liber, neexistand nicio interdictie
in acest sens, iar in cazul in care a fost pusa in miscare actiunea penala impotriva sa, potrivit art.
62, legea 303/2004, acesta este suspendat din profesie. Aceasta suspendare este dispusa de
CSM, pe perioada suspendarii neplatindui-se magistratului drepturile salariale. De asemenea,
aceasta perioada nu este vechime in magistratura. Daca, ulterior, se dispune scoaterea de sub
urmarire penala, incetarea sau achitarea magistratului, suspendarea inceteaza, magistratul fiind
pus in situatia anterioara suspendarii, adica i se platesc toate drepturile si recastiga vechimea in
magistratura. In cazul in care este condamnat definitiv, potrivit art. 65, legea 303/2004, de la data
ramanerii definitive a hotararii de condamnare, magistratul este eliberat din aceasta functie.
Raspunderea disciplinara
Forma de raspundere specifica profesiei de magistrat, care se activeaza in cazul in care
magistratul a incalcat indatoririle de serviciu sau a comis o fapta pentru care poate fi afectat
prestigiul justitiei. Adica, in concret, atunci cand magistratul a incalcat regulile referitoare la
obligatiile acestuia, incompatibilitatile, respectiv interdictiile prevazute de lege.
Legea prevede in mod expres situatiile care sunt considerate abateri disciplinare, situatii care pot
genera o raspundere disciplinara. Este de retinut ca sanctiunile disciplinare se aplica de catre
sectiile CSM-ului, dupa procedura discutata la CSM, potrivit legii 317/2004.
Abaterile disciplinare posibile sunt urmatoarele:
o Manifestari care aduc atingere prestigiului justitiei. (In timpul exercitarii functiei sau in afara
exercitarii functiei - adica conduita trebuie sa fie permanent exemplara)
o Incalcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilitati si interdictii. (Expres prevazute)

o Atitudini nedemne in timpul exercitarii functiei, atat fata de colegii din sistem, judecatori si
procurori, cat si fata de justitiabili sau fata de parteneri ori auxiliari ai justitiei.
o Manifestarea sau desfasurarea de activitati cu caracter politic sau, in exercitarea functiei,
exprimarea convingerilor politice.
o Refuzul nejustificat de a primi la dosar cererile, concluziile sau actele de procedura depuse de
parti.
o Refuzul nejustificat de a indeplini o indatorire de serviciu.
o Nerespectarea de catre procuror a dispozitiilor date de procurorul ierarhic superior, in scris si in
conformitate cu legea.
o Solutionarea cauzelor intr-un termen nerezonabil, abaterea producandu-se daca magistratul, in
mod repetat si din motive imputabile, intarzie solutionarea dosarului sau efectuarea actelor de
urmarire penala, incalcandu-se celeritatea.
o Neindeplinirea obligatiei de a se abtine, in principal a judecatorilor, dar si a judecatorilor, atunci
cand legea prevede ca magistratul trebuia sa se abtina, adica acele cazuri de incompatibilitate
care il obliga pe magistrat sa formuleze declaratie de abtinere.
o Sanctionata formularea unor cereri repetate, nejustificate, de abtinere intr-o cauza, cereri care
au ca efect tegiversarea judecatii.
o Nerespectarea secretului deliberarii (pentru judecatori).
o Nerespectarea confidentialitatii dosarului in care efectueaza ancheta (pentru procurori).
o Absente nemotivate de la instanta sau de la parchet. (Aceste absente trebuie sa se produca
repetat si trebuie sa fie nemotivate, afectand buna desfasurare a activitatii de la instanta, ori de la
parchet).
o Imixtiunea in activitatea altui coleg magistrat, judecator, ori procuror.
o Nerespectarea, in mod nejustificat, a masurilor administrative dispuse de conducatorul instantei
sau al parchetului.
o Folosirea functiei de magistrat pentru a obtine un tratament favorabil din partea autoritatilor, in
vederea obtinerii a unor solutii favorabile, pentru sine sau pentru apropiatii magistratului,
interventie care ar crea o discriminare intre magistrati si cetateni, care nu sunt magistrati.
o Nerespectarea in mod grav sau repetat a regulilor privitoare la distributia aleatorie a cauzelor.
o Impiedicarea activitatii inspectorilor judiciari, prin orice mijloace. Activitatea de inspectia
judiciara este la CSM, acesti inspectori judiciari verificand activitatea judecatorilor si a
procurorilor, tocmai pentru a concluziona daca au incalcat, sau nu, legea.
o Participarea directa, sau prin interpusi, la jocuri de tip piramidal, jocuri de noroc sau sisteme de
investitii pentru care nu este asigura transparenta fondurilor.
o Lipsa totala a motivarii hotararilor judecatoresti sau a actelor procurorului.
o Utilizarea de expresii inadecvate in cuprinsul actelor judiciare , ori situatii in care motivarea este
vadit contrara rartionamentului juridic, de natura sa afecteze prestigiul justitiei sau demnitatea
functiei de magistrat.
o Nerespectarea deciziilor Curtii Constitutionale, ori a recursurilor in interesul legii, date de ICCJ.

o Exercitarea cu rea credinta sau grava neglijenta a functiei de magistrat, cele doua concepte fiind
reglementate ca atare in legea 303/2004.

Ori de cate ori se constata una dintre aceste ipoteze de abateri disciplinare intervine, in mod
corelativ, sanctiunea aferenta. Aceste sanctiuni sunt prevazute expres de lege, legea oferind si un
criteriu de aplicare a lor, si anume proportionalitatea sanctiunii in raport cu gravitatea abaterii
disciplinare.
Sanctiunile sunt urmatoarele:
o Avertismentul.
o Diminuarea salariului cu pana la 20% pe o perioada de la o luna la sase luni.
o Mutarea disciplinara pe o perioada de pana la un an, la o alta instanta sau parchet. In cazul
acestei mutari disciplinare, judecatorul nu mai poate invoca inamovibilitatea.
o Suspendarea din functia de magistrat, pe o perioada de la o luna la sase luni, suspendare care
vine in conformitate cu art. 62, lit. (c), legea 303/2004, perioada nereprezentand vechime in
magistratura si fiind nesalarizata.
o Excluderea din magistratura, conform art. 65, lit. (e), legea 303/2004.

Aceste sanctiuni disciplinare se acorda de catre CSM, de catre sectia abilitata, hotararea
disciplinara data de CSM putand fi atacata de magististrat, cu recurs, in termen de 15 zile de la
comunicare, la ICCJ, iar aceasta, in completul de 5, solutioneaza in mod definitiv cauza.
8. Organizarea si exercitarea profesiei de avocat
luni, 8 decembrie 2014
08:07
Avocatii sunt la fel de necesar procesului civil/penal precum judecatorii, procurorii, grefierii sau alti
participanti.
Din acest punct de vedere, avocatii sunt considerati in doctrina parteneri ai justitiei.
Aceasta profesie este o profesie juridica, si nu judiciara, ei nu fac parte din sistemul judiciar. Este o
profesie distincta, cu o reglementare speciala, dupa cum urmeaza:
1. Legea nr. 51/1995, privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat.
2. Statutul profesiei de avocat, statut care este adoptat de UNBR, ultima sa modificare intervenind
in 2013, prin hotararea 769/2003. Acesta este publicat in Monitorul Oficial.
3. Codul deontologic al avocatilor, in realitate fiind cel european (reglementare comuna tuturor
tarilor UE), adoptat ca atare de catre UNBR in 2007, prin decizia 1486/2007.

Avocatii asigura o aparare calificata a persoanelor fizice si persoanelor juridice straine, ori de
cetatenie/nationalitate romana. Acest drept la aparare este un drept constitutional, fiind
reglementat la nivelul art. 24 din Constitutia Romaniei, actul fundamental garantand acest drept.

Conform Constitutiei, dreptul la aparare este garantat pe tot parcursul procesului civil/penal.
Partile pot fi asistate ori reprezentate de un avocat ales, ori de unul din oficiu. Exercitarea
avocaturii, respectiv calitatea de avocat respecta o serie de reguli impuse de reglementarea
anterior amintita.
Astfel, profesia de avocat este libera si independenta cu functionare si organizare autonome.
Plecand de la acest principiu, trebuie sa retinem ca avocatura are la baza cinci principii de
functionare:
Principiul legalitatii

Conform acestui principiu, avocatura poate functiona numai in baza legii si a Constitutiei
Romaniei. Pot fi avocati numai cei pervazuti de legea 51/1995, organizati in structurile prevazute
de legea 51/1995, adica barouri de avocati si UNBR.
Orice alta structura in afara acestora este nula de drept, aspect prevazut in art. 1, alin. (3), legea
nr. 51/1995.
Tot conform acestui principiu, avocatii pot sa desfasoare numai activitatile prevazute expres de
lege, in formele consacrate de lege. In realitate, prin reglementarea legala aplicabila avocatura
este un monopol, ea neurmarind regulile specifice unei activitati comerciale, de profesionist, ci, la
fel ca justitia, care este un monopol de stat, si avocatura este un monopol al unor structuri anume
prevazute de legiuitor.
Tot datorita principiului legalitatii, avocatii pot sa dea consultatii sau sfaturi juridice, sau pot
asigura reprezentarea numai in limite legii.
Principiul libertatii profesiei

Orice avocat se bucura de libertate de gandire si de exprimare in activitatea sa, neputand fi


impuse niciun fel de limitari in ceea ce priveste aceasta libertate. De asemenea, avocatul este
liber sa isi aleaga forma de exercitare a profesiei in care sa activeze. Un aspect foarte impotant:
avocatul este liber sa isi aleaga clientela, cum la fel de liber este sa renunte la mandatul
incredintat de client.
Principiul independentei

Avocatii sunt liberi sa isi aleaga organele de conducere, iar odata alese aceste organe, atat la
nivel central, cat si la nivel local, ele nu sunt subordonate nimanui, nici CSM-ului, nici Ministerului
Justitiei, nici Ministerului Public, nici unei alte autoritati. Acestea sunt independente. De
asemenea, profesia de avocat este, prin lege, acceptata a admite norme subsidiare legii, in speta
statutul avocatilor, statut ce urmeaza sa consacre o serie de drepturi si obligatii cu privire la
aceasta profesie.
Tot conform acestui principiu, avocatii au un sistem de pensii propriu, care deroga de la sistemul
public de pensii. De asemenea, avocatii nu sunt supusi unui control din partea statului roman.
Controlul va fi realizat numai de catre structurile abilitate ale profesiei de avocat, fiind o profesie
care se autocenzureaza si se autocontroleaza.
Principiul autonomiei si descentralizarii

Acest principiu se concretizeaza in faptul ca structura teritoriala, locala, a avocaturii este baroul,
care se regaseste in fiecare judet si din care fac parte toti avocatii din respectivul judet. Acest
barou are si un patrimoniu propriu, insa aceasta structura

teritoriala nu exclude si o structura centrala a avocaturii, si anume Uniunea Nationala a Barourilor


din Romania, uneori existand exceptii de la acest principiu al autonomiei si al descentralizarii, de
exemplu admiterea in aceasta profesie, care inseamna un examen unitar si national, organizat de
structura centrala a avocaturii, in speta UNBR si INPPA.
Principiul secretului profesional

Acest secret profesional vizeaza orice aspect al cauzei in care intra un avocat, iar interesul
pastrarii secretului profesional de catre avocat este un interes public, sens in care este protejat de
lege. Avocatul are obligatia sa pastreze acest secret profesional, care este o obligatie absoluta,
nelimitata in timp. In acest sens, vom vedea ca exista o serie de reglementari de natura civila si
de natura penala, care protejeaza pe avocat si care protejeaza si secretul profesional de care este
tinut acesta.
Pe langa aceste principii consacrate in doctrina mai exista si alte principii care decurg din primele,
si anume:
-> Principiul demnitatii si onoarei profesionale, Principiul monopolului exercitarii avocaturii,
Principiul cofraternitatii, Principiul respectului reciproc intre avocati, Principiul servirii atat a
interesului public, cat si al interesului privat.
Organizarea efectiva a avocaturii
Avocatura se poate indeplini, in Romania, numai de catre avocatii inscrisi pe un tablou al unui
barou judetean, barou care este membru al UNBR.
Scopul exercitarii profesiei de avocat il constituie apararea si promovarea drepturilor, libertatilor si
intereselor legitime ale persoanelor fizice, ori juridice, de drept public, ori de drept privat.
In exercitarea acestei profesii avocatul are, pe de o parte drepturi, dar si obligatii, de a incerca
prin toate mijloacele legale realizarea accesului liber la justitie, solutionarea cauzei intr-un termen
rezonabil, indiferent de natura cauzei, indiferent de calitatea partilor pe care le asista, ori le
reprezinta.
Corelativ, tot prin lege, este prevazut ca si autoritatile publice au obligatia sa permita exercitarea
acestei profesii in mod nestingherit de catre avocati.
In acest sens, in exercitarea profesiei sale, avocatul este protejat de lege. Nu in ultimul rand,
trebuie retinut ca orice persoana are dreptul sa isi aleaga liber avocatul, aceasta fiind regula. Prin
exceptie, atunci cand legea o impune sau cand partea nu isi permite financiar angajarea unui
avocat, exista posibilitatea acordarii din oficiu [penal] ori asigurarii gratuite a reprezentarii juridice
[civil]. Si in aceste cazuri, oricand partea, daca isi permite, isi poate alege un avocat in mod liber,
incetand reprezentarea acordata in mod gratuit de catre stat.
Formele privind activitatea avocatului
Aceste forme nu sunt libere, lasate la aprecierea clientului ori a avocatului, ci sunt expres
prevazute in reglementarea specifica, sens in care avocatul este obligat sa respecte aceste forme.

1. Consultatii si cereri cu caracter juridic

Aceste consultatii pot fi acordate in scris, ori oral, in functie de solicitarile clientului si de domeniul
de interes vizat de client. In acest sens, avocatul poate sa redacteze acte juridice, opinii juridice,
contracte, orice act juridic, acte care pot fi furnizate clientului pe orice cale sau mijloc.
De asemenea, avocatul poate fi cooptat in comisii de redactare a unor acte normative. De
asemenea, el poate sa faca parte, in calitate de consultant, in cadrul unor organe consultative ale
unor persoane juridice. Spre exemplu, legea permite avocatului sa fie membru in consiliul de
administratie al unei societati comerciale.
Totodata, avocatul poate formula notificari, petitii, toate acestea cu scopul promovarii intereselor
si drepturilor legitime ale clientilor/ale clientului sau.
2. Asistarea/Reprezentarea juridica

Se realizeaza in fata organelor judiciare/nejudiciare. In acest sens, avocatul va reprezenta in fata


instantelor judecatoresti, organelor de cercetare penala sau de urmarire penala, in fata altor
organe cu atributii jurisdictionale, in fata notarilor publici, a executorilor judecatoresti sau a altor
organe ale adminsitratiei publice locale, ori centrale, ori in fata altor persoane juridice de drept
public, ori de drept privat.
In exercitarea acestei activitati, avocatul poate folosi toate actele, mijloacele, ori operatiunile
permise de lege. De asemenea, observam ca aceasta activitate este partajata in asistare,
respectiv reprezentare.
Asistarea se realizeaza in situatia in care clientul este si prezent: prezent si asistat de catre
avocat.
Reprezentarea se realizeaza numai in situatia lipsei clientului avocatului.
3. Redactarea de acte juridice cu privire la care avocatul atesta identitatea partilor, a continutului
si a datei actelor prezentate spre autentificare

Autentificarea, ca procedura este specifica unei alte categorii profesionale, si anume notarilor
publici, insa avocatul poate sa ateste ceea ce art. 3, lit. c) din legea nr. 51/1995: "Identitatea,
continutul si data actelor", aspecte care odata atestate fac proba pana la inscrierea in fals.
Ulterior, autentificarea este facuta de notarul public, singurul care poate sa autentifice actul
atestat de avocat.
4. Activitatile de mediere

Acestea sunt specifice pentru doua profesii din Romania: profesia de avocat, asa cum este
reglementata de legea 51/1995 si profesia de mediator juridic, asa cum este reglementata de
legea 192/2006.
Avocatilor le este recunoscuta aceasta atributie de mediere, adica pot sa fie si mediatori (in
conditiile legii 51/1995 si in conditiile statutului profesiei de avocat).

Aceasta mediere este o metoda alternativa de solutionare a conflictelor. In speta, avocatul


mediator este un negociator al partilor cu interese contrare, incercand sa le aduca pe acestea la
masa intelegerii si, implicit, la evitarea unui litigiu intr-o procedura judiciara, explicandu-le
avantajele unei tranzactii, dezavantajele unui proces aflat pe rolul instantelor.
Avocatul mediator nu transeaza litigiul, nu este judecatorul cauzei, ci incearca numai sa determine
partile sa tranzactioneze, sa ajunga la un consens.
Medierea este voluntara si facultativa, adica partile pot sa apeleze la aceasta metoda, cum, la fel
de bine, pot sa nu apeleze sau sa intrerupa in orice moment activitatea de mediere.
5. Activitatile fiduciare

Acestea sunt permise avocatului si, ca sediu al materiei, aceasta activitate o gasim in art. 773,
art. 791, NCC.
In acest sens, avocatul poate primi in depozite, pe numele si pe seama clientului, sume de bani,
bunuri, rezultate dintr-o executare silita sau din finalizarea unui litigiu/a unei proceduri de
mediere/ a unui partaj etc., sau poate face plasamente si valorifica aceste bunuri, ori bani.
De asemenea, poate administra aceste sume de bani sau bunuri. In realitate, prin aceasta
activivitate fiduciara, avocatul gestioneaza si administreaza un fond dat de clientul sau, incercand
sa valorifice cat mai bine aceste active. Pentru aceasta activitate trebuie incheiat un contract
separat cu clientul, avocatul avand un onorariu stipulat pentru gestionarea si administrarea
depozitelor.
6. Stabilirea temporara a sediului, pentru societatile comerciale, la sediul profesional al avocatului
si inregistrarea acestor societati, a partilor de interes, a partilor sociale sau a actiunilor acestor
societati

Atunci cand un avocat participa la constituirea unei societati comerciale, in formele prevazute de
lege, aceste societati pot sa stabileasca sediul provizoriu la sediul profesional al avocatului, adica
pana la momentul la care se finalizeaza procedura de inregistrare a respectivei societati
comerciale.
Aceasta perioada poate fi mai scurta, sau poate fi de maximum un an de zile.
Dovada sediului se face cu contractul de asistenta juridica si reprezentare incheiat de avocat, iar
avocatul are obligatia ca pe aceasta perioada sa pastreze registreze de parti sociale, de actiuni,
parti de interes si sa faca, la cererea clientului, operatiuni in aceste registre, inclusiv cesiuni ori
constituiri de garantii cu privire la acestea.
Dupa terminarea perioadei, societatea urmeaza a-si stabili un sediu definitiv.
Si pentru aceasta activitate, ca si pentru cea fiduciara, avocatul este obligat sa incheie un
contract separat de asistenta juridica si reprezentare, neputand face aceste activitati in baza unui
contract general.
Principii de exercitare a profesiei de avocat

Avocatul este obligat sa isi desfasoare activitatea numai in una din formele prevazute expres de
legea nr. 51/1995, iar pe de alta parte, avocatul este liber sa isi aleaga oricare dintre aceste
forma, el putandu-le schimba pe parcursul carierei, insa legea il obliga sa isi exercite profesia
numai intr-o singura forma.
Formele de exercitare ale profesiei sunt urmatoarele:
Cabinetul individual de avocatura
Cabinetele asociate
Cabinetele grupate
Societatile civile profesionale de avocatura cu/fara personalitate juridica
Societatea cu raspundere limitata din avocatura, ca forma complexa de exercitare a profesiei

Aceste forme sunt similare formelor de exercitare a activitatilor comerciale. Aceste structuri sunt
structuri specifice numai avocaturii, iar temeiul de drept al acestora este exclusiv in legea nr.
51/1995 si in statutul profesiei de avocat. Aceasta reglementare distincta s-a impus datorita
specificului activitatii avocatului si rolului acestuia, anume de partener al justitiei. De asemenea,
vom vedea ca aceste forme in care isi exercita activitatea avocatul nu exclud ca respectivul
avocat sa isi poata exercita si o alta calitate, de exemplu, de asociat sau actionar in societati
comerciale, adica avocatul este obligat sa isi aleaga una dintre aceste forme numai in cadrul
profesiei de avoca. In afara profesiei, atata timp cat legea ii permite, poate sa aiba si alte calitati.
Aceste structuri au o procedura de constituire anume prevazuta si ele sunt inregistrate si luatein
evidenta ca atare de catre baroul din care avocatul face parte, existand un tablou al acestor forme
de exercitare.
Cabinetul individual de avocatura
In acest cabinet, care este forma cea mai simpla de exercitare a profesiei de avocat, isi poate
desfasura activitatea un avocat definitiv, care este avocatul fondator, singur, ori impreuna cu alti
avocati colaboratori.
Acest cabinet se infiinteaza prin act scris, act de fondare, forma acestuia fiind prevazuta in
statutul profesiei de avocat, fiind luat in evidenta baroului din care face parte avocatul fondator. In
acest cabinet, isi pot desfasura activitatea mai multi avocati colaboratori, relatia dintre avocatul
fondator si avocatii colaboratori derulandu-se in baza unui contract de colaborare incheiat in
forma scrisa, dupa forma prevazuta expres in statutul profesiei de avocat.
Din punct de vedere al denumirii, toate aceste forme de exercitare a profesiei au o denumire
impusa de lege, avocatii neputand deroga de la aceasta denumire.
In cazul cabinetului individual, denumirea este urmatoarea: "Nume-avocat cabinet de avocat".
Cabinete asociate
Aceste cabinete individuale se pot asocia in scop logistic sau administrativ, adica in scopul
exercitarii in comun a profesiei , in vederea crearii unor facilitati tehnico-economice, cum ar fi
partea de it, sediul, birotica, secratiatul samd.

Aceast asociere se face sub forma unui contract scris, se inregistreaza la barou, insa, specific este
ca, din punct de vede profesional, cabinetele asociate isi pastreaza caracterul personal, adica isi
pastreaza individualitatea in relatia cu clientii.
In acest caz, denumirea consacrata de lege este: "Numele-tuturor-titularilor cabinete de avocat
asociate".
In aceasta asociere fiecare cabinet va avea patrimoniul sau, avocatii din aceste cabinete asociate
au clientela proprie, existand totusi o interdictie, si anume aceea ca aceste cabinete asociate nu
pot sa reprezinte clienti cu interese contrare. De altfel, daca unul dintre asociati se opune, un
cabinet din asociere nu poate lua un anumit client. Aceasta asociere nu are personalitate juridica
proprie.
Cabinete grupate
Aceste cabinete se pot grupa, insa diferenta fata de cabinetele asociate este una de clientela. In
acest caz nu se formeaza o forma de exercitare a profesiei, cum este in cazul cabinetelor asociate,
dica cabinetele grupate sunt mai individuale, in sensul ca fiecare isi angajeaza clientela "dupa
capul ei".
Aceasta reunire a cabinetelor grupate se face exclusiv pe interese economice, pentru optimizarea
costurilor, individualitatea fiecareui cabinet fiind mai individualizata decat la cabinetele asociate.
Societatea civila profesionala de avocati
Aceasta se constituire din doi sau mai multi avocati definitivi. In aceasta societate isi pot
desfasura activitatea, pe langa avocatii fondatori, si avocati colaboratori, ori avocati salarizati in
cadrul profesiei. Avocatii din cadrul unei societati, fie ei fondatori, colaboratori sau salarizati, nu
pot acorda asistenta juridica persoanelor cu interese contrare.
In aceasta societate exista un avocat coordonator, desemnat prin actul constitutiv.
Relatia care se naste este intre societate, pe de o parte, si clientul, de celalta parte. Contractul va
stabili si care avocat din cadrul societatii se va ocupa de operatiunile in legatura cu respectivul
client.
In ceea ce priveste societatea civila profesionala, denumirea acesteia va fi urmatoarea: "Numele a
cel putin unuia dintre asociati, urmat de sintagma Societate Civila de Avocati".
Contractul de SCA si statutul trebuie incheiate in forma scrisa de avocatii asociati, tipul de
contract fiind prevazut in anexa, la statutul profesiei de avocat, iar forma scrisa este ad
validitatem.
Si aceasta forma de societate se inscrie in evidenta baroului din care avocatii fac parte.
Societatea profesoinala cu raspundere limitata
Aceasta societate se poate constitui cu respectarea conditiilor impuse de lege. Desi se numeste
societate cu raspundere limitata, aceastei societatati nu i se aplica regulile SRL-ului din domeniul
comercial, ci isi regaseste regulile in legea nr. 51/1995 si in statutul profesiei de avocat.

Aceasta societate poate fi constituita de cel putin doi avocati defintivi aflati in exercitiul profesiei.
Acesti avocati pot face SRL-uri din avocatura chiar daca ei sunt implicati in alte forme de
exercitare a profesiei de avocat. Legea spune ca pe perioada in care acesti avocati sunt intr-un
SRL din avocatura ca asociati, celelalte forme de exercitare a profesiei, din care faceu parte, isi
inceteaa activitatea.
SRL-ul din avocatura are personalitate juridica proprie, alaturi de un patrimoniu propriu. Pentru a
se constitui valabila aceasta societate, trebuie incheiat un contract constitutiv care se
inregistreaza la barou, SRL-ul existand, din punct de vedere juridic, de la data inregistrarii.
Acest SRL actioneaza ca un tot din punct de vedere juridic, adica, obligatia si raspunderea acestei
societati sunt garantete cu patrimoniul propriu al societatii, fiecare asociat raspunzand in limita
acordului social din societate.
Acest patrimoniu al societatii se constituie din capitalul social initial, care este, potrivit statutului,
minim 10000 de euro, care poate fi aport in numerar, bunuri sau clientela, cat si patrimoniul
ulterior inceperii activitatii SRL-ului.
Aceasta societate poarta denumirea urmatoare: "Numele a cel putin unuia dintre asociati, urmat
de expresia Societate Profesionala de Avocati cu Raspundere Limitata".
Fiind vorba de parti sociale, se pune problema daca aceste parti sociale pot fi preluate sau
cesionate catre terti. Plecandu-se de la specificul activitatii avocatului si de la calitatea acestuia
de partener, trebuie sa retinem ca aceste societati pot functia numai cu avocati ca asociati, in
sensul ca transmiterea partilor sociale se poate face numai intre avocati definitivi aflati in
exercitiul profesiei. De asemenea, nu pot inra in aceste societati persoane care nu au calitatea de
avocat.
Aceste societati sunt supuse formelor de transformare a persoanei juridice, adica lichidare,
fuziune, absorbtie, divizare, dar conditia este ca in urma acestor forme de transformare, sructura
asociatiilor sa fie tot cea de avocat.
In cadrul SRL-ului din avocatura vor functiona avocatii asociati, avocatii colaboratori, avocatii
salarizati in cadrul profesiei. Raporturile de munca sunt diferite: In cadrul avocatului colaborator
avem un contract de colaborare prevazut expres in legea 51/1995, iar in cazul avocatului salarizat
in cadrul profesiei avem un contract de salarizare.
Orice avocat din aceste societati pot sa incheie conventii de colaborare cu experti sau specialisti,
in condiile legii. Ceea ce este interzis este ca formele de organizare a profesiei sa angajeze
diferite persoane cu studii juridice superioare pe alte posturi decat cele de avocati colaboratori ori
de avocati salarizati in cadrul profesiei juridice.
9. Organizarea profesiei de avocat
Monday 15 December 2014
08:03
Structurile specifice profesiei de avocat

Avocatura respecta si principiul autonomiei, acesta implicand doua aspecte importante:


Aceasta profesie, cat si organele de conducere ale profesiei nu se subordoneaza niciunei alte
autoritati publice, ori private.
In dezvoltarea principiului autonomiei, avocataii sunt liberi sa isi aleaga organe de conducere,
aceasta alegere facandu-se prin vot secret, iar aceste organe ale conducerii iau deciziile in ceea
ce priveste exercitarea avocaturii.

Singura limitare pe care o are aceasta profesie este data de reglementarea legala, in principal de
legea 51/1995. Aceste structuri ale profesiei de avocat au o reprezentare atat teritoriala, cat si
centrala, nationala.
In consecinta, vom vorbi de structuri judetene, adica baroul de avocati si organele din baroul de
avocati si de structura nationala si anume UNBR si organele din cadrul acestuia.
Baroul de avocati

Un avocat exista si isi poate desfasura activitatea specifica profesiei de avocat numai daca este
inscris intr-un barou, barou care este membru al UNBR.
Baroul de avocati este constituit din toti avocatii (stagiari sau definitivi) dintr-un judet sau din
Municipiul Bucuresti. In consecinta, vom avea 41 de barouri judetene.
Baroul are personalitate juridica proprie, data prin legea nr. 51/1995. De asemenea, are
patrimoniu propriu, dar si buget propriu. Bugetul baroului se constituie prin taxele si cotizatiile
avocatilor, din alte surse legale, iar patrimoniul baroului, conform legii (art. 50, alin. (4), legea nr.
51/1995) va fi folosit, in principal, pentru scopul acestuia, adica organiarea si exercitarea
avocaturii, dar, de asemenea, poate fi folosit si in alte activitati producatoare de venituri pentru
barou, in conditiile legii si ale statului.
Acest barou de avocati are organe de conducere si acestea sunt:
o Adunarea generala

Aceasta este organ colectiv din care fac parte toti avocatii din barou cu drept de exercitare a
profesiei, adica nu fac parte din AG cei incompatibili.
Atributiile AG sunt cele prevazute in art. 52, alin. (2) din legea 51/1995 si acestea vizeaza, in linii
mari, masurile dispuse pentru exercitarea profesiei in baroul respectiv. De asemenea, AG are
competente elective, alegand decanul (mandat de patru ani - maxim 2 mandate. Trebuie ales
dintre avocatii din baroul respectiv cu minim 10 ani vechime in profesie), consiliul, membrii
comisiilor.
AG desemneaza membrii delegatiei pentru congresul avocatilor si are competente in materie de
buget al baroului judetean.
In ceea ce priveste functionarea AG, este de retinut faptul ca ea se reintruneste, de regula, anual,
insa poate fi si extraordinara. Persoanele care pot convoca AG - regulile: art. 53, legea nr.
51/1995, iar in ceea ce priveste desfasurarea AG - regulile: art. 54, legea nr. 51/1995. [Majoritatea
avocatilor trebuie sa fie prezenti pentru ca

cvorumul legal sa fie intrunit, hotararile luandu-se cu majoritatea celor prezenti la Adunarea
Generala.]
AG adopta hotarari care sunt obligatorii pentru membrii baroului respectiv.
o Consiliul baroului

Acesta este format din 5-15 membri, in functie de dimensiunea baroului, regulile privind numarul
fiind desemnate in statutul profesiei. Acestia sunt alesi de AG, avand mandat de patru ani, care
poate fi reinnoit de ori cate ori.
Vechimea pentru membrii consiliului trebuie sa fie de minim 8 ani in profesie.
Decanul si prodecanul fac parte din consiliu.
Competentele consiliului sunt prevazute la art. 56, alin. (2), legea nr. 51/1995.
Consiliul are o competenta executiva. Acesta adopta hotarari, hotarari in ceea ce priveste
respectarea legii si a statutului profesiei, in materie de evidenta a avocatilor (tabloul avocatilor),
in materie de control profesional, intrare in profesie, stare de incompatibilitate, transferul in cadrul
profesiei si alte competente prevazute in lege.
o Decanul baroului

Este persoana aleasa de AG a baroului respectiv, prin vot secret, pentru un mandat de patru ani,
mandat ce poate fi reinnoit o singura data.
In aceasta calitate, decanul reprezinta baroul, in raport cu orice entitate juridica. El convoaca si
prezideaza consiliul. De asemenea, are competente in ceea ce priveste cererile de asistenta
juridica gratuita. El poate sa atace deciziile comisiei de disciplina sau deciziile consiliului baroul.
Decanul este ordonator de credite la nivelul baroului, executand bugetul acestuia in limitele
aprobate de Adunarea Generala. De asemenea, se pronunta pe restituirea de onorarii sau
reducerea acestora, la solicitarea clientului nemultumit de prestatia avocatului.
Decanul este ajutat de prodecan, numai la Baroul Bucuresti fiind si 2 prodecani.
Pe langa organele de conducere, functioneaza in cadrul baroului, nefiind organ de conducere,
comisia de cenzori si comisia de disciplina.
NU exista o conditie teritoriala pentru avocati, in dublu sens:
Domicilul avocatului nu atrage inscrierea lui obligatorie intr-un barou judetean.
Membrul unui barou judetean, dupa ce devine definitiv, poate sa isi exercite profesia de avocat
oriunde in tara, neexistand o competenta teritoriala anume desemnata.

Uniunea Nationala a Barourilor din Romania (UNBR)

Este succesoare de plin drept, prin efectul legii, a fostei Uniuni a Avocatilor din Romania, acest
lucru fiind prevazut expres in art. 60, alin. (5) din legea 51/1995.
UNBR este compusa din toate barourile judetene, avandu-si sediul in Municipiul Bucuresti. Legea o
defineste ca fiind persoana juridica de interes public, cu patrimoniu propriu si buget, de
asemenea, propriu.
Bugetul UNBR se compune din contributiile barourilor membre in niste cote stabilite in clar. Acest
patrimoniu poate fi folosit si pentru activitati producatoare de venituri in favoarea uniunii.
Pentru a se elimina fenomenul avocaturii clandestine, prin lege, s-a interzis folosirea urmatoarelor
denumiri: Barou, UNBR, UAR etc. Alte entitati nu pot folosi aceste denumiri, folosirea lor fiind
definita de lege infractiune care se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
Aceasta dispozitie a fost necesara avand in vedere ca in ultimii ani fenomenul avocaturii
clandestine a luat dimensiuni considerabile.
Organele de conducere ale UNBR sunt:
o Congresul avocatilor

Din acest congres fac parte delegatii avocatilor, delegati stabiliti de fiecare barou prin AG a
fiecaruia. Norma de reprezentare este prevazuta in statut si are in vedere numarul de avocati din
fiecare barou.
Din congres fac parte si membrii consiliului UNBR.
Congresul se intruneste anual, la convocarea Consiliului UNBR. Daca consiliul nu o face, art. 62,
alin. (3) din legea nr. 51/1995 spune ca la sesizarea a 1/3 din numarul barourilor din tara, Consiliul
UNBR este obligati sa convoace congresul.
Art. 63, alin. (3): Regula de cvorum a congresului - 2/3 prezenti, iar hotararile se iau cu
majoritatea simpla a celor prezenti.
Atributiile congresului se regasesc in art. 64 al legii, iar dintre acestea trebuie retinute
urmatoarele:
o Alege comisia cenetrala de cenzori si conducerea casei de conducere a avocatilor.
o Analizeaza raportul consiliului UNBR.
o Face propuneri in ceea ce priveste profesia de avocat pe care le inainteaza legiuitorului .
o Are competente elective, in ceea ce priveste comisia centrala de disciplina.
o In materie bugetara, aproba bugetul anual al casei de asigurari, cat si al uniunii.
o Atributii in ceea ce priveste pregatirea profesionala a avocatilor, cat si respectarea regulilor
deontologice specifice profesiei de avocat.

o Consiliul UNBR

Este un organ colegial ce are in componenta pe decanii barourilor judetene si, de asemenea,
membrii alesi din fiecare barou, potrivit unei norme de reprezentare reglementata in statutul
profesiei, tot in raport cu numarul de avocati din baroul respectiv.
Desfasurea sedintelor consiliului este reglementata de art. 65 din lege.
Consiliul are caracter executiv. Acesta duce la indeplinire hotararile congresului, care sunt
obligatorii. UNBR exercita controlul cu privire la comisia permanenta si are competente in ceea ce
priveste organizarea si functionarea INPPA. De asemenea, are atributii in privinta examenului de
intrare in profesie si in domeniul legalitatii si controlului, verificand legalitatea deciziilor de primire
in profesie date de consiliile barourilor, anuland hotarairle barourilor pentru cauze de nelegalitate
etc. (art. 66)
o Comisia permanenta

Compusa din 15 membri (5 din Bucuresti + 10 din tara). Mandatul este de patru ani si poate fi
reinnoit de ori cate ori este necesar.
Are urmatoarele atributii:
o Organul executiv al consiliului UNBR.
o Duce la indeplinire hotararile congresului si hotararil econsiliului.
o Asigura executia bugetara a UNBR.
o Are atributii in ceea ce priveste examenul de intrare in profesie si de definitivat.

Comisia permanenta este condusa de Presedintele UNBR si functioneaza in prezenta majoritatii


membrilor sai.
o Presedintele UNBR

Conduce comisia permanenta si are urmatoarele atributii:


o Reprezinta UNBR in raport cu entitati juridice.
o Incheie conventii in numele UNBR, cu aprobarea consiliului.
o Semneaza hotararile, atat ale consiliului, cat si ale comisiei.
o Are competente in ceea ce priveste relatia cu celelalte autoritati judiciare.
o Supravegheaza relatia dintre barouri , respectiv intre barouri si uniune.

Pe langa aceste organe de conducere, la nivelul UNBR functioneaza o comisie centrala de cenzori
si o comisie centrala de disciplina.
De retinut care structuri sunt locale, care sunt nationale, caracterul structurilor, cine pune in
aplicare hotararile, modul de convocare si de functionare a acestor structuri si componenta lor.
Primirea in profesia de avocat

Desi este o profesie liberala, totusi profesia nu este absolut libera, adica nu orice licentiat in drept
o poate exercita. Dobandirea calitatii de avocat se face in conformitate cu legea nr. 51/1995.
Pentru a intra in profesia de avocat trebuie sa fii membru al unui barou din tara.
O persoana poate fi membru daca indeplineste urmatoarele conditii:
Are exercitiul drepturilor civile si politice.
Sa fie licentiata a unei Facultati de Drept acreditate.
Sa nu fie nedemn pentru exercitarea profesiei.
Sa fie apt din punct de vedere medical pentru exercitarea acestei profesii.

Pe langa aceste conditii, statutul prevede ca persoana trebuie sa aiba si cetatenia romana.
Cetatenii straini (altii decat cei din Uniunea Europeana) isi pot exercita profesia de avocat in
Romania, dar ei terbuie sa indeplineasca anumite conditii, el neputand pune concluzii in fata
instantelor judecatoresti sau in fata altor organe judiciare. Ei sunt obligati sa se inscrie intr-un
tablou special, la nivelul unui barou, si trebuie asa indeplineasca celelalte conditii impuse de lege.
In ceea ce priveste nedemnitatea, aceasta are interpretare restrictiva, interpretare data in concret
de legea nr. 51/1995. Aceasta este o conditie prealabila primirii in avocatura si trebuie verificata la
momentul intrarii in profesie.
Nedemn este:
Cel condamnat definitiv, prin hotarare judecatoreasca, cu inchisoare la o infractiune
intentionata de natura sa aduca atingere profesiei (Infractiunea trebuie sa fie cu intentie, nu din
culpa; Fapta pentru care a fost condamnat trebuie sa aduca atingere prestigiului profesiei).
Cel care a savarsit abuzuri, constatate prin hotarare judecatoreasca, prin care au fost incalcate
libertati si drepturi fundamentale ale omului sau a savarsit abateri disciplinare grave sanctionate
cu excluderea din profesie.

Primirea efectiva in profesie presupune regula conform careia aceasta intrare se face numai in
baza unui examen organizat de UNBR, examen la nivel national, sustinut in cadrul INPPA. Comisia
de examen este nationala (formata cu precadere din avocati, cadre didactice universitare, care au
minim 10 ani vechime in profesia de avocat). Acest examen are o metodologie si o tematica
unitara, nationala, in prezent constand intr-un test grila.
Acest examen isi pastreaza caracterul national si in cazul in care el este sustinut prin intermediul
centrelor teritoriale ale INPPA.
De la regula de intrare cu examen in avocatura exista o singura exceptie: Pot intra fara examen
judecatorii de la ICCJ si judecatorii romani care au avut un mandat la instatele internationale.
Odata luat examenul, exista o perioada de stagiu obligatoriu, avand o durata de 2 ani de zile.
In perioada de stagiu, avocatul trebuie sa isi desfasoare activitatea sub indrumarea unui avocat
coordonator care trebuie sa fie un avocat definitiv, cu o vechime de cel putin 6 ani in profesie si
care se bucura de o reputatie profesionala nestirbita. In aceasta perioada, avocatii stagiari pot
urma cursuri de master care sunt luate in considerare la bifarea pregatirii initiale.

Pe perioada de stagiu, avicatul stagiar este obligat sa desfasoare si cursuri de pregatire


profesionala la INPPA, iar la sfarsitul acestei obligatii va da examenul de aboslvire care ii va oferi
calitatea de avocat definitiv.
Stagiul se poate suspenda in caz de lipsa motivata din profesie, ori in cazuri fara culpa avocatului
stagiator.
Avocatul stagiar poate sa dea examenul de definitivat de maxim 3 ori. Daca nu il trece, el va fi
exclus din profesia de avocat.
Acesti avocati stagiari au niste limitari, la fel ca si magistratii stagiari. Ei pot pune concluzii numai
la judecatorie, si pot sa exercite asistenta in fata oricaror altor institutii decat instanta de
judecata.
Este o obligatie expres prevazuta in art. 23, alin. (2), aceea de a participa la formarea initiala din
cadrul INPPA. Avocatul coordonator este obligat sa il lase pe avocatul stagiar pentru lucrarile din
cadrul INPPA.
Dupa parcurgerea acestei perioade de stagiu urmeaza definitivarea in profesie.
Aceasta se poate realiza numai in baza unui examen organizat de UNBR prin intermediul INPPA.
Tematica este nationala, unitara, iar acest examen presupune doua aspecte: o lucrare
profesionala practica (caiet de practica - care implica verificarea cunostintelor practice ale
candidatului) si un examen grila care presupune spete.
Exista derogari in privinta stagiului (art. 20, alin. (5), legea nr. 51/1995):
Cel care a promovat examenul de primire in profesie si a indeplinit functia de judecator,
procuror, notar, consilier juridic timp de 5 ani dobandeste calitatea de avocat definitiv fara
sustinerea examenului de definitivat, cu conditia promovarii examenului de definitivare din
profesia din care a venit. Legea spune ce aceasta regula se aplica si persoanelor care au indeplinit
functii de specialitate juridica in aparatul Parlamentului, Administratiei Prezidentiale, Avocatului
Poporului etc.
Art. 20, alin. (7): Avocatul stagiar care a exercitat cel putin un mandat de parlamentar, primar,
viceprimar, consilier judetean, consilier local dobandeste, la cerere, calitatea de avocat definitiv.

Incompatibilitati si interdictii
Aceste cazuri trebuie respectate dupa intrarea in profesie, pe perioada exercitarii profesiei. In
realitate, aceste incompatibilitati si interdictii asigura independenta profesiei de avocat, respectiv
pastrarea demnitatii si a prestigiului corpului profesional.
Aceste cazuri exista si trebuie respectate de la momentul intrarii in profesie pana la momentul
iesirii din profesie.
Incompatibilitati
Art. 15 din lege sustine ca aceasta profesie este incompatibila cu activitatea salarizata in cadrul
altor profesii decat cea de avocat singura exceptie fiind de activitati si functi ididactice in
invatamantul juridic superior.
Incompatibilitatea cu ocupatiile care lezeaza demnitatea sau independenta profesiei de avocat
sau bunele moravuri.

Exercitarea nemijlocita de fapte materiale de comert. Textul trebuie interpretat in sens


restrictiv, prin fapte nemijlocite neintelegandu-se calitatea de asociat intr-un SRL sau intr-o SA. In
aceasta calitate, avocatul nu poate fi administrator al societatii, presedinte al consiliului de
administratie, membru in comitetul de directie al unei SC. El nu poate fi asociat intr-o societate
comerciala in nume colectiv, nu poate fi o persoana fizica autorizata.

In schimb, avocatul poate fi asociatul actionar, poate fi membru intr-un consiliu de administratie al
unei SC pe actiuni sau SRL, dar trebuie sa aduca la cunostinta baroului.
Aceste incompatibilitati genereaza o abatere disciplinara care se poate finaliza cu orice sanctiune
disciplinara prevazuta de lege. Ele sunt verificate de consiliul baroului, fiind una dintre atributiile
acestuia. Daca se constata un caz de incompatibilitate, se fac propuneri potrivit legii si statutului.
Potrivit legii, sunt considerate activitati compatibile cu profesia de avocat functiile de deputat,
senator, consilier local. Totusi, avocatul deputat sau senator are o serie de interdictii de a lua
anumite cauze in litigii de coruptie, droguri, criminalitate organizata. De asemenea, calitatea de
avocat este compatibilita cu activitatea literara sau cu cea de arbitru, mediator, conciliator,
negociator, consilier fiscal. (Art. 16)
Aceste cazuri de incompatibilitate sunt limitativ prevazute in lege si in statut.
Interdictii
In materia avocatilor parlamentari (deja mentionate + nu pot pleda in cauze civile impotriva
autoritatilor statale).
De asemenea, exista o interdictie si pentru avocatii care au provenit din alte profesii judiciare,
respectiv daca au provenit dintre judecatori si procurori. Aceasta interdictie este prevazuta de art.
20, alin. (8) din lege, adica avocatii fosti magistrati nu pot pune concluzii la instantele unde au
functionat, iar fostii procurori, ori cadrele de politie, la unitatea unde au functionat, timp de 5 ani
de la incetarea functiei respective.
Aceasta interdictie nu se aplica formei de exercitare a profesiei in care este avocatul respectiv,
adica societatea in are se afla avocatul nu are legatura cu interdictia, ci doar avocatul propriu-zis.
Incetarea/suspendarea din avocatura
Incetarea profesiei
Se refera la acele situatii in care avocatul iese din profesie, incetandu-i calitatea de avocat.
Cazurile de incetare sunt limitativ si expres prevazute de lege:
Renuntarea scrisa la exercitiul profesiei
Decesul
Excluderea, ca masura disciplinara luata de organele profesiei
Condamnarea definitiva pentru o fapta prevazuta de legea penala care il face nedemn de a fi
avocat

Pensionarea (totusi avocatul poate continua profesarea sub anumite conditii )

Suspendarea
Nu determina incetarea calitatii de avocat.
Cazurile de suspendare sunt prevazute in art. 58:
Cazurile de incompatibilitate
Cazul interdictiei de a profesa, interdictie data printr-o hotarare penala sau disciplinara
Neplata contributiilor profesionale catre UNBR, Barou, CAS
La cererea scrisa a avocatului

In caz de incompatibilitate, avocatul va fi trecut la cerere, sau din oficiu, pe tabloul avocatilor
incompatibili care nu mai au drept de exercitare a profesiei, insa el ramane avocat, avand
celelalte obligatii, dar nu poate exercita profesia.
In perioada suspendarii, plata cotelor catre barou, UNBR si CAS sunt, si ele, suspendate.
Daca avocatul exercita profesia pe perioada suspendarii, aceasta este considerata de lege ca fiind
o abatere disciplinara grava care poate duce la excluderea din profesie. De asemenea, in cazul in
care avocatul este suspendat din profesie, el este obligat ca in termen de 15 zile sa isi asigure
substituirea in toate cauzele pe care le avea pe rol.

Suspendarea se dispune din consiliul baroului din care face parte avocatul
respectiv.