Sunteți pe pagina 1din 15

Insula Pastelui

Insula Pastelui

Insula Pastelui este situata la peste 3.000 kilometri sud-vest de Insulele Galapagos si la 4.200 kilometri
departare vest de Cile. In anul 1888, insula devine proprietatea statului Cile. Insula s-a format in urma
unei eruptii vulcanice.

Insula Pastelui este o mica insula deluroasa triunghiulara, cu laturile de 16.18 si 24 de kilometri
lungime, de origine vulcanica, despadurita, situata in Oceanul Pacific la 27 grade sud de Ecuator.

Insula, cu forma de triunghi, are 63 de mile patrate si la 460 de metri se inalta un vulcan stins.
Legenda transmisa de A'ure Auviri Porotu, ultimul intelept, spune ca: "Pamantul insulei Pastelui era un
pamant mult mai mare, dar, din cauza pacatelor savarsite de locuitorii lui, Uoke l-a rasturnat si l-a
sfaramat cu o ranga."

Insula Pastelui - descoperirea facuta in "ziua Pastelui"

Primii exploratori europeni au ajuns pe insula in anul 1722 in Duminica Pastelui, de unde si denumirea
insulei. Expeditia era condusa de capitanul Jacob Roggevven si veneau din Olanda. Au remarcat
existenta a trei rase diferite: daca unii aveau pielea inchisa la culoare, altii pielea rosiatica, erau si
bastinasi care aveau pielea galbena si parul roscat.

In anul 1770 are loc o noua expeditie pe insula. Exploratorii au remarcat aceeasi populatie prietenoasa
si pamanturi lucrate. Patru ani mai tarziu, o alta expeditie ofera o imagine a insulei total diferita.
Pamantul era nearat, oamenii erau agitati si demoralizati, si daca pana atunci nu erau inarmati, acum
purtau sulite si bastoane.

Imensele statui fusesera rasturnate, iar adoratorii lor disparusera. In secolul XIX, insula Pastelui a
devenit tinta negustorilor de sclavi, iar in 1862 populatia a fost distrusa in urma unei razii peruviene.

Mai tarziu, pe insula au aparut misionari care incercau sa converteasca populatia la crestinism.
Bastinasii se inchinau unui zeu pe nume Make-Make. In locuintele lor, misionarii au descoperit statui
miniaturale si niste tablite inscriptionate cu hieroglife. Tablitele purtau numele de rongo-rongo si
contineau scrieri in linii alternative, de la stanga la dreapta, apoi de la dreapta la stanga, insa nu au
putut fi descifrate.

La inceputul anilor 1950 exploratorul norvegian Thor Heyerdahl, faimos pentru calatoria Kon-Tiki, a
popularizat ideea ca aceasta insula, numita de catre localnici Rapa Nui, a fost locuita initial de indieni
din America de Sud, care aveau o civilizatie avansata.

Cercetarile arheologice, etnografice si lingvistice au dovedit ca nu asa stau lucrurile. Astazi este
recunoscut faptul ca locuitorii Insulei Pastelui sunt polinezieni, veniti in jurul anului 380-400 d.Hr.,
probabil din Insulele Marchize sau Insulele Societatii.

La momentul sosirii lor, insula avea foarte multe paduri, populate de multe specii de pasari tipice
pentru zona Pacificului. In timp de cateva secole, intreaga viata salbatica a insulei a fost distrusa de
modul de viata al locuitorilor ei.

Numarul initial de colonisti a fost estimat la mai putin de 100 si se presupune ca au ajuns pe insula
intamplator cu cateva barci tip "canoe". Din cauza bogatiei de hrana (pasari, peste) populatia a crescut
rapid dand nastere unei culturi artistice si religioase deosebite.

Din cauza cresterii populatiei, insula si-a pierdut capacitatea de regenerare, ajungand intr-un stadiu
avansat de degradare. Se presupune ca in jurul anului 800 padurile erau deja insuficiente.

Padurile erau foarte importante pentru locuitori: erau folosite drept combustibil, pentru constructia de
case si barci de pescuit, pentru transportarea imenselor statui de piatra. In jurul anului 1400 padurile
erau in intregime taiate si solul pana atunci bogat a inceput sa se erodeze. Populatia de pasari aproape
ca disparuse. S-a ajuns astfel la prima foamete, apoi s-a instalat canibalismul si haosul.

Insula Pastelui - misterioasele statui "moai"

Cele mai faimoase ramasite ale acestei culturi sunt giganticele statui numite "moai" si masivele
platforme de piatra numite "ahu". Sunt cel putin 700 de astfel de statui imprastiate pe insula in diferite
stadii de lucru. Toate aceste statui sunt sculptate din piatra vulcanului Rano Raraku.

Moai - statuile intr-un numar mare in toata insula sunt impartite in doua categorii: statuile vulcanului "ochii care privesc cerul" si statuile celelalte, cu un stil diferit, cu spatele intors spre mare, dominand
Ahu-urile, singurele care au ochii deschisi.

Ochii le impregnau identitate capatata odata cu asezarea lor pe cavourile in care se odihneau mortii,
abia aici sculptorii le deschidea ochii. Zeul Make-Make avea ochii nemasurat de mari. Moai variaza de
la 3 la 12 metri inaltime, si de la 3 la 14 tone.

Statuile in majoritate au 14 tone greutate dar s-au intalnit si unele de 80 de tone - numai una singura
depaseste 270 de tone. Se considera ca cele mai vechi statui au fost sculptate in jurul anului 700, dar
majoritatea provine din perioada 1000-1500.

Curios este cum au fost cioplite, direct in stanca dar si felul in care au fost transportate pana catre
malul oceanului din inaltimile vulcanului. Poate si mai curios este modul in care au fost urcate pe
fruntile uriasilor conciurile rosii, la fel coborate din inaltimile unei alte cariere din partea diametral
opusa.

Cilindrii Pukat considerati de unii ca reprezentand pieptanatura vechilor bastiansi - fontanela cu care
pot receptiona cunostintele, sau de altii ca imitand infatisarea unor fiinte aparute de pe alte planete,
au trebuit ridicati uneori la inaltimi de peste 12 metri.

La greutatea pe care o aveau pare un lucru greu de realizat chiar si in zilele noastre. De exemplu, cea
mai mare dintre statui ar putea fi ridicata acum abia cu cele mai performante macarale. Cum s-a putut
realiza atunci transportul ei acum cateva sute de ani. Unele dintre statui sunt cazute cu fata la pamant
- au deschis cavourile de piatra.

Traditia locala spune ca statuile s-au deplasat singure, dar in urma unor investigatii s-a descoperit ca
centrul de greutate al lor este deplasat inspre centru, asa ca puteau sa le tracteze cu ajutorul unor
franghii.

In functie de marimea statuilor erau necesari 50-150 de oameni pentru a le transporta. Un bastinas
spune ca "statuile inaintau in picioare, rotindu-se in semicerc la baza lor circulara."

Capetele statuilor sunt exagerat de mari in comparatie cu restul trupului si au urechi alungite si barbi
ascutite. Statuile nu au picioare si pe deasupra, fapt extrem de intrigant, in limba insularilor exista un
verb ce semnifica deplasarea fara ajutorul picioarelor. Credinta pascuana spune ca "cei pe care nu
creste lichenul sunt inca vii".

Nu a fost descoperit scopul pentru care au fost construiti colosii, daca ii reprezinta pe zeii bastinasilor
sau de ce privirea lor este indreptata spre mare. Astfel, uriasii se adauga altor mari enigme ale lumii si
stau marturie unor civilizatii de mult apuse.

Unele statui au fost daramate in timpul ciocnirilor dintre clanuri, altele au cazut singure sau in timpul
transportului. In urma unor cercetari recente s-a dovedit ca statuile mai importante, cu platforme ahu,
erau in mod ritual reasamblate.

Un numar mic de "moai" au fost initial acoperite cu "coroane" si "palarii" facute din piata vulcanica de
culoare rosiatica. Acesta practica rituala - raspandita pe toata insula - avea se pare o semnificatie
sacra specifica fiecarui clan.

Desi cercetatorii nu sunt inca in masura sa explice semnificatia statuilor si platformelor de pe insula, se
presupune ca deriva din ideea inradacinarii, practica comuna la polinezieni, dar care a evoluat intr-un
mod unic in aceasta zona.

Statuile erau simboluri ale puterii si autoritatii, atat religioasa cat si politica. Se crede ca toate
obiectele sculptate de catre polinezienii antici erau impregnate cu o esenta magica, spirituala numita
de catre localnici "mana".

Desi, vreme de secole statuile au fost daramate si reconstruite, desi s-au produs schimbari sociale
majore si au avut loc calamitati naturale, prezenta spirituala - mana - este inca puternic simtita.

Insula Pastelui - "ahu-urile" sau mormintele bastinasilor

Mai curioasa pare mai degraba constructia Ahu-urilor in numar de 240 in toata insula - platforme
privite ca morminte, cavouri pentru bastinasi. Aveau ceva sacru in ele, in ideea construirii lor era ceva
sacru.

Exista trei Ahu-uri de neuitat, foarte mari, la fel ca si statuile care le domina, care sunt asezate ca si
cum ar fi vrut sa supravegheze cele trei varfuri ale triunghiului insulei: Ahu Vinapu, Ahu Hekii, Ahu
Tongariki.

Unele din Ahu-uri nu au Moai, apartinand perioadei declinului carierelor de piatra din care se scoteau
gigantii. Formele Ahu-urilor difera: unele sunt semipiramidale, au planul principal inclinat, fiind mici,
altele sunt dreptunghiulare, mai inalte, au camerele funerare ascunse sub pardoseala de piatra - Ahu
Poepoe - au rampe inguste de lansare, scruteaza marea, printre acestea fiind si ultimele 7 dinaintea
masacrului peruvian si au o alta arta, celelalte, la fel de mari ca si statuile care le domina, cam 100,
dintre care 15 surprinzatoare ca dimensiuni, 3 chiar de neuitat.

Creatia pascuana e impartita in doua etape: prima caracterizata printr-un stil mult mai rafinat aproape toate statuile stau in picioare, incastrate in peretele vulcanului si au fost sculptate in primul
atelier de pe fata exterioara a acestuia, bucurandu-se de un finisaj deosebit, iar a doua din care fac
parte statuile carierei din launtru, mai grosolane dovedeste un declin artistic de parca ar fi opera altei
populatii.

Insula Pastelui - o istorie prescurtata

Dar totul pare sa se fi oprit brusc, intr-o buna zi. Totul este parasit: topoarele de piatra - cioplite ca
niste imense boxuri clelleene, statuile surprinse in miscare, sau cele peste 80 oprite in curs de

executie. Pare ca a coborat moartea si peste uriasii acestia opriti cu zecile din marsul lor de-a lungul
potecii care incepe de langa vulcan.

Intre anii 1700 si 1864 unele statui au fost daramate si pangarite. In anul 1722 se stie ca gigantii
existau datorita marturiei lui Roggeween. In 1770 s-a pastrat un act contrasemnat de indigeni cu o
litera rongo-rongo, o pasare. In anul 1774 Cook confirma existenta statuilor, care in picioare, care
rasturnate, apoi, in 1862 insula a fost crestinata.

La 12 decembrie 1862 au fost capturati o mie de bastinasi printre care ultimii intelepti, regele Maurata
si familia sa. Restul populatiei a fost aproape in intregime masacrata. Din cei plecati doar 15 se
repatriaza aducand cu ei variola, cea care a adus un al doilea val de moarte. Astfel din 5.000 din
locuitori au ramas doar 600.

In mai 1863 vine pe insula preotul misionar Eugene Eyraud, albul care a adus blandetea: populatia
imbratiseaza religia deoarece pierdusera ultimii martori ai practicilor religioase.

Descoperirea insulei i a statuilor moai


Expediia olandez din 1722 a petrecut doar o zi pe Rapa Nui, ns navigatorii din rile de Jos au
ntocmit o descriere detaliat a insulei i a localnicilor panici i prietenoi. Relatrile lui Roggeveen
menionau o insul aproape lipsit de copaci, pe care triau aproximativ 3.000 de persoane ce
vorbeau o limb necunoscut.
Cea mai interesant descoperire a exploratorilor olandezi a devenit celebr n ntreaga lume: statuile
gigantice, din piatr, situate de-a lungul insulei. Sutele de statui ce se gseau n aproximativ 50 de
situri de-a lungul insulei i-au ocat pe exploratorii olandezi, care credeau c descoperiser o
populaie primitiv i nu nelegeau cum ar fi putut aceasta s realizeze misterioasele statui.
Locuitorii insulei nu cunoteau tehnologia roii, nu aveau instrumente din metal i nici animale cu
care s lucreze pmntul.
Imposibilitatea de a nelege cum o populaie aparent primitiv a reuit s realizeze nite sculpturi
gigantice a fcut ca misterul Insulei Patelului s ajung celebru n lumea ntreag. Relatrile
olandezilor aveau s fac nconjurul lumii, iar legenda a crescut de-a lungul anilor. Aveau s treac
50 de ani pn la sosirea altor strini pe rmul micuei insule triunghiulare. Astzi, la aproape trei
secole de la descoperirea Insulei Patelui de ctre exploratorii occidentali, oamenii de tiin au
reuit s ofere rspunsuri la cteva dintre enigmele rmase n urma acestei civilizaii ndeprtate.

De unde au venit locuitorii Insulei Patelui?


n anii 50, faimosul explorator Thor Heyerdahl a lansat o ipotez conform creia locuitorii Insulei
Patelui proveneau din America de Sud, cel mai apropiat continent. Pentru a-i susine teoria,
Heyerdahl a lansat o expediie spre Polinezia la bordul lui Kon-Tiki, o plut primitiv din lemn de
balsa, numele su fiind o alt denumire sub care era cunoscut zeul-soare din cultura Inca,
Viracocha.
Expediia Kon-Tiki a pornit pe 28 aprilie 1947 din portul peruan Callao, ajungnd n 101 zile n atolul
Raroia din arhipelagul Tuamotu, aflat la 6.980 de kilometri distan. Expediia a demonstrat c
aceste plute primitive erau suficient de bune pentru a permite oamenilor s ajung pe Insula Patelui
pornind din America de Sud.
Ipoteza lui Thor Heyerdahl contrazicea ns teoria susinut de numeroi ali oameni de tiin, care
considerau mai probabil ca Insula Patelui s fi fost populat de oameni venii dinspre vest, din
Polinezia. Dei majoritatea datelor arheologice i lingvistice l contraziceau pe Heyerdahl, ipoteza sa
a continuat s fie luat n considerare. Timp de decenii a fost imposibil descoperirea unor dovezi
care s ncline balana n favoarea unei teorii, ns recent acest lucru a fost posibil datorit analizelor
genetice moderne.
Analiznd ADN-ul extras din scheletele descoperite pe Insula Patelui, oamenii de tiin au
descoperit un marker genetic unic, ce exist doar n ADN-ul oamenilor din Polinezia. Aceast

descoperire a reprezentat dovada ferm c cei ce au colonizat Rapa Nui au fost descendenii
marinarilor polinezieni, Insula Patelui fiind cel mai estic teritoriu cucerit de aceti extraordinari
navigatori.
Datarea cu carbon a indicat c polinezenii au colonizat Insula Patelui n jurul anului 1200 e.n. Cu
timpul, civilizaia de aici s-a dezvoltat cu ajutorul pescuitului i al agriculturii, n perioada sa de vrf
insula gzduind 12.000 de persoane, de trei ori mai multe dect astzi.

Cum au fost realizate i transportate


misterioasele statui?
Mai bine de 95% din blocurile de piatr din care au fost sculptate statuile de pe Insula Patelui
provin din cariera Rano Raraku. n acest crater vulcanic au fost realizate toate statuile moai, aici
gsindu-se i astzi peste 300 dintre ele.
Dovezile arheologice indic faptul c statuile au fost realizate de-a lungul a sute de ani, iar faptul c
stilul s-a meninut de-a lungul acestei perioade ndelungate sugereaz c arta cioplitului s-a transmis
n cadrul unei bresle de sculptori.
Totui, anumite trsturi ale statuilor s-au modificat n timp: datarea elementelor de mediu n care au
fost descoperite statuile (fiind imposibil datarea lor direct) sugereaz c acestea au devenit, n
timp, mai mari. Oamenii de tiin cred c sculptarea unor statui tot mai mari a fost rezultatul
concurenei ntre diferitele clanuri de pe insul. De asemenea, anumite statui au n vrf un pukao
un mo de culoare roie din piatr vulcanic. Cercettorii cred c acest mo reprezint un element
estetic adugat spre finalul civilizaiei de pe Insula Patelui.
Oamenii de tiin estimeaz c sculptarea unei statui, folosind doar dalte de piatr, ar fi durat civa
ani. Realizarea sculpturilor moai nu este, ns, aspectul cel mai misterios al acestor monumente
unicat, ci transportarea lor. Sute de statui realizate n cariera Rano Raraku au fost amplasate de-a
lungul Rapa Nui, peste vi i dealuri i la distane de 15 kilometri. Cteva dintre statuile realizate aici
cntreau i 80 de tone, adic de dou ori mai mult dect cele mai mari pietre descoperite la
Stonehenge.
Din cele 887 de statui cioplite pe Insula Patelui, 540 au fost transportate din carier, o realizare
incredibil pentru o civilizaie primitiv, dotat doar cu instrumente din piatr. Legenda locului spune
c statuile au mers din carier pn la platformele situate de-a lungul insulei, iar cercettorii au
interpretat acest mit drept un indiciu al faptului c statuile au fost transportate n picioare. De altfel,
de-a lungul insulei se gsesc zeci de moai abandonate i sparte n buci, iar cercettorii afirm c
statuile nu s-ar fi spart astfel dac erau transportate n poziie orizontal.
Principala ipotez referitoare la modul n care au fost transportate statuile sugereaz folosirea a sute
de trunchiuri de copac. Alii cercettori cred c este posibil ca acestea s fi fost transportate pe roci
sferice. Niciuna dintre teoriile enunate de oamenii de tiin nu poate fi susinut de dovezi istorice

clare, astfel c misterul modului n care au fost transportate statuile de-a lungul insulei rmne
nedescifrat de tiina modern.
Totui, o ipotez lansat anul trecut de doi cercettori n urma unor studii efectuate la faa locului
pare s fi lmurit misterul. Un experiment realizat pe insul de ctre Terry Hunt i Carl Lipo a artat
c statuile pot fi mutate n picioare de ctre 15-20 de persoane. n studiul realizat de cei doi
cercettori s-a demonstrat c statuile pot fi transportate la fel ca un frigider: prin cltinarea lor
repetat, dintr-o parte n alta, pe drumurile construite de localnici. Aceast ipotez pare s explice
legenda statuilor care merg, artnd cum ar fi putut lua natere acest mit referitor la deplasarea
misterioaselor statui.

Ce reprezentau statuile moai?


De-a lungul timpului, cercettorii au lansat diferite ipoteze referitoare la scopul misterioaselor statui
de pe Rapa Nui. Unii au susinut c statuile ar fi reprezentrile artistice ale unor zei, alii au lansat
teorii fantastice, conform crora acestea au fost inspirate de extrateretri. Indiciile ce aveau s
permit dezlegarea acestui mister au provenit din limba vorbit pe Rapa Nui.
Pe lng moai, localnicii obinuiau s se refere la statuile de pe insul prin sintagma arena ora ata
atepuna, nsemnnd faa vie a strmoilor notri. Studiind fragmentele de coral descoperite pe
insul, cercettorii i-au dat seama c acestea se potrivesc perfect n scobiturile concave situate n
dreptul orbitelor statuilor. Astfel, oamenii de tiin i-au dat seama c statuile fuseser dotate cu
ochi din coral, ceea ce le fcea s par aproape vii, justificnd denumirea de faa vie a strmoilor
notri.
Cercettorii au concluzionat c statuile fac parte din tradiia polinezian de adorare a strmoilor,
fiecare dintre ele fiind reprezentarea unui ef de trib din trecut. Statuile erau amplasate pe platforme
nalte, intitulate ahu, situndu-se astfel ntre zei i oameni, i erau ndreptate cu faa spre interiorul
insulei, ca s poat cuprinde totul cu privirea lor protectoare.
Se crede c puterea social i economic a unui ef de clan se msura n numrul de
statui moaiaflate deasupra mormintelor familiei, astfel c exista o veritabil concuren ntre efi. De
aceea, pe insul se gsesc statui de dimensiuni ntre 3 i 8 metri nlime, n funcie de importana
efului de clan care le-a construit.

De ce au disprut locuitorii Insulei Patelui?


Cercettorii au crezut foarte mult timp c locuitorii Insulei Patelui au fost victimele unui dezastru
ecologic provocat chiar de ei. Astfel, ipoteza oamenilor de tiin, popularizat de Jared Diamond n
cartea Collapse, susinea c locuitorii de pe Rapa Nui au defriat n mod voluntar pdurile de pe

insul pentru a obine teren agricol i pentru a folosi trunchiurile de copac la transportarea statuilor
gigantice, iar aceast decizie sinuciga a dus la degradarea solului insulei, la foamete i la rzboi
civil.
Numeroi scriitori au fcut o paralel ntre Insula Patelui i civilizaia modern, afirmnd c acest
exemplu al unei societi care se distruge singur prin supraexploatarea resurselor ofer un
avertisment puternic referitor la viitorul societii contemporane.
Ipoteza autodistrugerii a fost infirmat de un studiu recent, efectuat la faa locului de-a lungul unui
deceniu de Terry Hunt i Carl Lipo, doi specialiti n arheologie i antropologie. Cercetarea a artat
c pdurea a disprut de pe Insula Patelui mult mai repede dect se credea pn acum, n doar
cteva decenii, nu de-a lungul secolelor. De asemenea, pe insul s-au gsit puine dovezi care s
sugereze c agricultura era folosit pe scar larg, ceea ce infirm ipoteza conform creia copacii
au fost tiai pentru a mri suprafaa agricol.
Copacii nu ar fi putut fi folosii nici pentru transportarea giganticelor statui moai, dintr-un motiv foarte
simplu: palmierii care creteau aici aveau lemnul moale i fibros, iar dac trunchiurile lor ar fi fost
folosite pe post de cilindri de transport, acestea ar fi fost zdrobite sub greutatea imens a statuilor.
Cei doi cercettori au descoperit adevratul motiv pentru care pdurea de palmieri a disprut de pe
Insula Patelui: obolanul polinezian (Rattus exulans), care a sosit pe insul odat cu primii
navigatori.
n condiii de laborator, populaiile de obolani polinezieni se dubleaz n 47 de zile. Pe o insul
lipsit de prdtori, sosirea acestor roztoare a reprezentat o veritabil catastrof ecologic. Dou
din alimentele preferate ale obolanului polinezian sunt lstarii i seminele copacilor. Cercettorii
estimeaz c populaia de obolani de pe Rapa Nui a ajuns n scurt timp s numere milioane de
exemplare, fapt care a avut un efect devastator asupra pdurilor de palmieri.
n secolele al XVIII-lea i al XIX-lea locuitorii de pe Rapa Nui au suferit consecinele negative ale
descoperirii lor de ctre occidentali. Populaia de pe Insula Patelui nu era pregtit s se apere,
astfel c o bun parte din ea a czut prad expediiilor n cutare de sclavi. Localnicii erau capturai
i transportai n Peru, unde erau pui la munc n minele de guano.
Atrai de noile instrumente i veminte aduse de exploratorii europeni, localnicii au abandonat
valorile strvechi, iar statuile moai au fost neglijate. Cu timpul, insula a devenit un punct de atracie
pentru aventurieri, iar unii cpitani evitau s acosteze aici din cauza reputaiei de centru al sifilisului
pe care o cptase insula.
Relatrile din anii 1870-1880 arat c populaia de pe insul, afectat att de bolile aduse de
exploratori, ct i de comerul cu sclavi, sczuse la un nivel minim: 110 oameni.

La 1888, Chile a anexat insula i a dat-o spre folosin fermierilor. n jurul anului 1900 puinii locuitori
rmai pe insul triau nchii n structuri similare unor nchisori, iar vegetaia a fost distrus de miile
de oi aduse de colonizatori.
Astfel, locuitorii din Insula Patelui nu au fost victimele unei sinucideri n mas, ci au avut aceeai
soart lipsit de noroc ca alte populaii btinae la contactul cu lumea civilizat.

Rapa Nui astzi


Astzi, Rapa Nui aparine de Chile, unde este cunoscut sub numele Isla de Pascua. Aici locuiesc
3.000 de persoane, Hanga Roa fiind singurul ora de pe insul. Lng Hanga Roa se afl unicul
aeroport de pe insul, ce leag cel mai izolat aezare locuit de pe Terra de restul lumii.
n 1967, aeroportul de pe Rapa Nui a nceput s fie folosit ca punct de realimentare pentru avioanele
ce cltoreau ntre Santiago de Chile i Tahiti. Aceast decizie a marcat momentul n care insula a
devenit deschis lumii largi i a adus nenumrate beneficii locuitorilor de Rapa Nui.
n prezent, tot mai muli turiti sosesc pentru a admira acest loc unic de pe Terra. Rapa Nui este
astzi un parc natural naional, fiind inclus n Patrimoniul Mondial al UNESCO.
Printre atraciile de astzi ale insulei se numr misterioasele statui moai, numeroasele peteri i
apele cristaline cutate de pasionaii de scuba diving. Locuitorii de astzi ai Insulei Patelui sunt
mndri de istoria i cultura lor, organiznd n fiecare an, n luna februarie, festivalul Tapati Rapa Nui.
n cadrul acestuia localnicii i arat talentele de artizani, gtind, sculptnd i pictndu-se pe corp n
stil tradiional polinezian.
Insula Patelui a fost unul dintre ultimele locuri de pe Terra colonizate de oameni, reprezentnd
astfel punctul culminant al cltoriei pe care oamenii au nceput-o atunci cnd au prsit Africa.
Istoria acestei insule izolate din Oceanul Pacific ofer multe lecii despre omenire, iar o mai bun
nelegere a acestui loc misterios ne-ar putea ajuta s construim un viitor mai bun.