Grupa H111

De la cultul craniilor la Marea Zeiță.

Expresii ale gândirii simbolice și religioase în paleolitic.

Religia este credința în supranatural, sacru sau divin, și codul moral, practicile de ordin
ritual, dogmele, valorile și insituțiile asociate cu această credință. În cursul dezvoltării sale
religia a luat un imens număr de forme în diverse culturi sau persoane.
Din cele mai vechi timpuri și până în prezent, religia a rămas un subiect foarte
controversat ce și-a atras numeroase puncte de vedere și păreri diferite, în special în ceea ce
privește diversitatea de simboluri pe care le cuprinde și semnificația acestora.
În referatul realizat voi expune idei referitoare la Pictura rupestră, cultul craniilor de urs
de peșteră, sculpturile și reliefurile înălțate de la Gobekli Tepe și nu în ultimul rând
reprezentarea feminină în arta palelolitică.

Pictura rupestră

Pictura rupestră sau pictura pe stânci este un termen generic desemnând picturile realizate
pe stânci, bolovani, pereți muntoși abrupți sau pe pereții și tavanele peșterilor, de obicei
datând din timpuri preistorice. Aceste picturi aparțin până și paleoliticului superior, cu circa
50 000-40 000 de ani în urmă. Se crede că aceste picturi apațin celor mai importante persoane
dintr-un trib, cum ar fi bătrânii și șamanii.
Cel mai vechi tip de activitate picturală este imaginea rupestră sau parietală, adică pictări
sau gravări pe stânci, acestea fiind conservate mulțumită poziției greu accesibile.
Complexurile cele mai cunoscute sunt grotele Lascaux, Troies-Freres, Niaux și Chauvet în
Franța, grota din Atlamira în Spania, iar în România Peștera Cuciulat, Sălaj, Peștera Gaura
Chindiei ll și Peștera Coliboaia.

Cultul craniilor ursului de peșteră.

Conceptele interpretării acestui cult se bazează pe săpăturile din peșterile din Alpi din
primele decenii ale secolului XX,unde s-au găsit aranjamente de fosile ale ursului de peșteră,
despre care arheologii au crezut că Homo Neardenthalensis ar fi ucis animale și ar fi aranjat
oasele acestora pe perioada anumitor ceremonii.
În 1946, Andre Leroi-Gourhan a dezgropat 7 cranii de urs ce erau aranjate în cerc în
peștera Furtins,Saone-et-Loire, iar în 1950,Kurt Ehrenberg a securizat un depozit de oase
lungi aranjate laolaltă cu cranii de urs în Peștera Salzhofen din Alpii Austrieci.
În Munții Bihorul, România, Christian Lascu a descoperit o peșteră bogată în depozite
paleoantropologice de urs de peșteră1.
Se presupune că Omul de Neanderthal ar fi fost capabil să dezvolte un sistem de
simboluri abstracte,specifici unei gândiri religioase, unii savanți crezând că acesta aplica
tratamente speciale decedaților (așezându-i într-o anumită poziție afectivă),iar alții că își vâna
membrii aceluiași clan pentru a-i mânca ( canibalismul fiind susținut de Ulrich, Henke și
Rothe),iar craniile acestora utilizându-le în timpul ritualurilor2.
Ipoteza practicării unei religii complet dezvoltate de-a lungul Paleoliticului Mijlociu,
incluzând practicarea de culturi, rituri funerare și credința într-o viață de moarte, a fost
respinsă.
Magia vânătorii este suprimată de argumentele aduse de depozitele de oase,atât ursul de
peșteră (Ursus spelaeus),dispărut la sfârșitul ultimei ere glaciare, cât și ursul brun (Ursus
arctos),care s-a răspândit pe tot cuprinsul Eurasiei de-a lungul perioadei Eem, au arătat o
puternică preferință pentru stabilirea în peșteră,unde se ascundeau pe durata iernii,dând
naștere puilor de urs.În aceste împrejurimi, urșii mureau adesea din cauze naturale (boală,
lipsă de mâncare, vârsă etc.)3. În mare, urșii erau vânați din cauză că aceștia locuiau în peșteri,
zone favorabile oamenilor de atunci, deoarece îi ferea de clima nefavorabilă, prădători sau
chiar alte comunități.
Un exemplu concret privind ritualuri umane, în care se utilizau scheletele urșilor, îl
constituie descoperirea câtorva cranii dispuse în model cruciform în Cold Cave, Munții
Bihor,obstacolul ce a redus transportabilitatea craniilor fiind o piatră la baza căreia craniile
fosilizate s-au depozitat (N. Lascu).
Popoarele Ainu (din Estul Asiei), Ojibwa (din America de Nord), triburile nomade din
Europa Nordică și alte popoare din regiunea Arctică încă practică acest cult al ursului,într-o
formă sau alta, acestea având o religie complicată cu idei asupra zeior sau zeițelor ori așa-

1
Wunn,I.,Cave bear worship in the Paleolithic,vol.26,Coruna,2001,p.458.
2
Ibidem,p.459-460.
3
Ibidem,p.460-461.
numitului stăpân al animalelor, o viață de apoi, un tărâm al morților sau fantomelor și
spiritelor. Ursul era văzut însuși ca o zeitate, menită să protejeze triburile respective. Șamanii
utilizau scheletele acestor animale în diferite ritualuri, pentru a da comunității garanția de
protecție. Se crede ca unii șamani puteau aduce la viață urșii uciși sub o altă formă decât cea
precedentă din timpul vieții ursului, singurul scop al acestuia fiind de a alunga orice creatură
sau om care dorea a face rău persoanelor din comunitate.
Festivalul ursului la poporul Ainu presupune capturarea unui urs tânăr,transportarea
acestuia într-un sat și dresarea,cu atenție, a acestuia de către săteni.
După o anumită perioadă, ursul este sacrificat în urma unor ritualuri, poporul Ainu
considerând că ursul este o zeitate ce vizitează tărâmul oamenilor pentru o vreme.
Toate aceste comunități vânătorești nu se limitează doar la cultul ursului, cunoscând
ritualuri legate de vânarea unor alte animale, precum mamiferele marine (poporul Ainu), renii
( triburile nomade din Europa Nordică) și somonii ( popoarele din America de Nord)4.

Gobekli Tepe
Situat la aproximativ 15 km N-E de orașul turcesc Șanliurfa, la cel mai înalt punct al unui
lanț muntos extins, Gobekli Tepe este unul dintre cele mai fascinante situri neolitice din lume.
Acesta este un tell, o movilă artificială ce datează din timpul Neoliticului Pre-ceramic,
care constă în câteva sanctuare în formă de împrejurimi megalitice rotunde5.
Principalele caracteristici sunt pilonii monolitici în forma literei ,,T”,fiecare cântărind
câteva tone.Aceștia au fost creați pentru a forma împrejmurimi circulare largi (A,B,C,D,în
ordinea descoperirilor și apoi E,F și G)6.
Situl pare să fi fost un centru regional unde comunitățile se întâlneau pentru a săvârși rituri
complexe.
După o perioadă, incertă ca durată, sanctuariile din cel mai vechi strat al sitului Gobekli
Tepe au fost îngropate rapid și intenționat, proces ce pare a fi fost scopul inițial al acestora.Se
presupune că îngroparea structurii ar fi reprezentat un ritual,despre care nu se știe dacă era
săvârșit în mod repetat7.
Prezența oaselor umane în materialul de umplere (pe lângă diverse unelte de piatră și

4
Ibidem,p.462.
5
Klaus Schmidt, Göbekli Tepe – the Stone Age Sanctuaries. New results of ongoing excavations with a special
focus on sculptures and high reliefs,Berlin,2010,p.239.
6
Ibidem,p.239-240.
7
Ibidem,p.242.
silex, fragmente de vase din piatră și bucăți de piatră de var) sugerează faptul că este posibil
să se fi săvârșit înmormântări la Gobekli Tepe,înmormântări ce se deschideau după
continuarea unor ritualuri specifice finalizate cu moartea8.
Stâlpii în forma literei ,,T” pot fi interpretați ca reprezentări antropomorfe, o parte din
aceștia părând că au brațe și picioare, în alte cuvinte, stâlpii fiind ,,statui de piatră ale unor
ființe omenești”.
Pe anumite perechi de piloni sunt reprezentați gemenii, aceștia simbolizând dualitatea
omului (bărbat-femeie).
Stâlpul vestic din împrejmurimea D a sitului Gobekli Tepe poartă un colier în formă de
bucraniu (decorație gravată sub formă de craniu de bou),iar cel estic poartă un colier în forma
unei semilune, unui disc și a unui motiv a două elemente antitetice a căror semnificație este
incertă.
Pilonul estic poartă o vulpe ce se sprijină într-un cot într-o cârjă9.
Unii stâlpi prezentau sub mâini curele scoase în relief,la care se adaugă și o cataramă,iar la
stâlpul estic sunt prezente decorații pe curea în forma literelor H și C.
Un alt aspect interesant de pe figurine îl constituie o fâșie de pânză laterală ce acoperă
zona genitală, însă coada vulpii și picioarele ciute ale acesteia sunt vizibile.
Pilonii prezintă reliefuri (ca și decor), iar motivele aflate pe acestea descriu animale,însă și
motive abstracte în forma literei H (în poziție originală sau rotită la 90 de grade).
Reliefurile sunt adesea reprezentări de animale precum feline prădătoare, tauri, mistreți,
vulpi, rațe, cocori, asini sălbatici, șerpi, păianjeni și scorpioni.
În primăvara anului 2010, s-a descoperit un fragment de pilon din împrejmirea D pe care
sunt gravate un vultur și un animal ce pare a fi încă necunoscut pentru speciile de la Gobekli
Tepe-a cărui coamă cu creastă aspră și lungă indică faptul că acesta ar fi o hienă10.
La Gobekli Tepe s-au mai descoperit diverse capete umane non-stilizate și statuete,
considerate a fi gardieni ai pilonilor în formă de ,,T ”, spre exemplu un stâlp totem excavat în
octombrie 2010, patru capete sculptate găsite în molozul de umplere din diverse zone aflate
lângă împrejmurimile sitului și o statuetă din piatră de var (cu privirea îndreptată în sus, către
ceva puternic, având mâinile în fața corpului, fără a-i fi gravate organele genitale masculine –
caracteristici ce încadrează statueta în categoria sumeriană nouă a ,,Berstatuetten”)11.

8
Ibidem,p.243.
9
Ibidem,p.244.
10
Ibidem,p.245.
11
Ibidem,p.248-249.
 Reprezentarea feminină în arta paleolitică

Simbolismul/arta, mai ales la nivelul Paleoliticului, este asociat cu sistemul credințelor și

ritualurilor religioase.
Primele ,,zeițe” ale umanității sunt statuetele de la Berekhat Ram din Israel (un galet
dintr-o rocă vulcanică ce sugerează o statuetă feminină prin prelucrare) și de la Tan-Tan din
Maroc (din cuarțit,acoperit cu ocru,cu incizii nturale,ce provine dintr-un acheulean.)12.
Sistemul religios paleolitic are ca și element de bază reprezentarea feminină.
H.Delporte (1979) a emis 5 ipoteze posibile în ceea ce privește statuetele antropomorfe
feminine din Paleolitic13.Acestea sunt:
1. Statuetele redau adevăratele portrete de frumusețe ale femeii paleolitice;

2. Figurinele feminine,mai ales cele obese, reprezintă idealul frumuseții

paleolitice;voluminozitatea fiind considerată un simbol al frumuseții în Gravettian;

3. Figurinele feminine se află în legătură direct cu fecunditatea;în principal figurinele ce

par a fi gravide;

4. Figurinele pot fi considerate ca fiind preotese, îndeosebi cele ce au brațele ridicate în

sus, ca și cum ar oficia o rugă (statuetele de la Gagarino, bagheta de la Isturitz);

5. Figurinele feminine paleolitice înfățișează imaginea strămoșilor, statuetele fiind

folosite în ritualurile de invocare ale strămoșilor.

Concluzie

Critica religioasă are o istorie îndelungată, datând încă din secolul 5 î.e.n în Grecia antică.
Criticii consideră că religia este dăunătoare individului, dăunătoare societății, împiedică

12
Vasile Chirica, Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean, Editura PIM, Iași,
2010,p.121-122.

13
Ibidem,p.141-142.
progresul științific. După părerea mea, fiecare persoană este liberă să-și aleagă propria zeitate,
să creadă în ce dorește, atâta timp cât nu încearcă să-i influențeze pe cei din jur într-un mod
negativ. De asemenea, religia a ajutat la îmbogățirea culturii noastre ca oameni, ne-a oferit
informații istorice, iar pentru multe popoare, religia este un mod de auto-cunoaștere a
individului, având o importanță la scară largă.

BIBLIOGRAFIE

1. Klaus Schmidt, Göbekli Tepe – the Stone Age Sanctuaries. New results of ongoing
excavations with a special focus on sculptures and high reliefs,Berlin,2010;

2. Vasile Chirica, Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-

nistrean,Editura PIM,Iași,2010.

3. J.D. Lewis-Williams, Harnessing the Brain: Vision and Shamanism in Upper

Paleolithic Western Europe, Department of Archaeology University of the
Witwatersrand Johannesburg 2050, South Africa,1997;

4. Wunn,I.,Cave bear worship in the Paleolithic,vol.26,Coruna,2001;