Civilizatia neolitica pe teritoriul Romaniei

Plastica neolitică
O nouă filozofie de viaţă pentru populaţiile balcanice din Epoca Neolitică
- relaţia dintre om şi peisaj, o nouă dimensiune pentru populaţiile sedentare, care şi-au
construit locuinţe cu un plan dezvoltat; apariţia elementelor de arhitectură
- dezvoltare vieţii sociale
- noua materialitate a ceramicii arse în cuptor; marea diversitate a formelor
-ceramica ca expresia a identităţii grupului
- cunoaşterea şi utilizarea cuprului şi a aurului
- cultul morţilor şi ceremoniile funerare

1. Oamenii, locuintele si ocupatiile

Asezarea si locuinta reprezentau spatiul central, cel mai important al lumii in care traiau.
Construita cu grija, locuinta reprezenta un adapost pentru intemperii, pentru prepararea
hranei, dar si pentru celebrarea unor culte. Asezarile erau intotdeauna asezate langa o
apa, dupa un plan care demonstreaza preocuparea pentru organizarea complexa a
spatiului. Locuirea pe acelasi loc timp de mai multe secole si suprapunerea unor straturi
succesive de constructii au condus la aparitia tell-urilor.
Existau constructii de cult, asezari fortificate cu valuri de pamant, palisade din lemn si
santuri.
Cele mai importante ocuptii erau cresterea animalelor, vanatul, pescuitul si culesul, cu
prioritati in functie de mediul natural si de abundenta unor produse. Aceste ocupatii le
permiteau si obtinerea unor materiale, osul si cornul, din care confectionau uneltele si
obiectele de odoaba, fibrele pentru tors, tesut sau impletit, culorile pentru vopsit.
Astfel, pescuitul era ocupatia principala in asezarile de la Harsova, Navodari, Burdusani;
vanatoarea la Vitanesti si Cascioarele; cresterea bovinelor la Gumelnita, Vladiceasca.
In societatea culturii Gumelnita este atestata existenta unor mesteri specializati in olarit
(existau cuptoare pentru copt ceramica), metalurgie, prelucrarea lemnului si a pietrei – au
fost descoperite o mare varietate de piese din ceramica, metal (cupru, aur), piatra.

2. Focul, ceramica si metalul

Focul a avust un rol important pentru realizarea unor obiecte, dar si pentru viata spirituala.
Prin intermediul mesterului, focul modifica si innobila materia.
Calitatea si diversitatea ceramicii demonstreaza aproape cu certitudine existenta unei roti
primitive a olarului, dar si a unor cuptoare pentru arderea ceramicii, capabile sa dezvolte
temperaturi de peste 1000 grade C. Existenta unor materiale aflate la mare distanta
(cuprul, silexul) demonstreaza evolutia unor contacte intre diversele comnitati si a
schimburilor de materiale.

3. Viata spirituala

Reprezentarile numeroase a unui personaj feminin, in mai multe ipostaze, Marea Zeita sau
Marea Mama, realizate in lut (statuete sau vase antropomorfe), in metal (statuete sau
amulete in aur, cupru), subliniaza locul central ocupat in viata spiriuala gumelniteana.
Mortilor le era rezervat de cele mai multe ori un spatiu special – necropola, in care erau
grupate mormintele. In aceste morminte de inhumatie erau depuse unelte, obiecte de
podoaba, arme, hrana, folositoare vietii de dincolo de moarte, unde cel decedat isi
continua ocupatiile si ocupa acelasi loc in societate

Contextul international al organizarii marii expozitii Arta Neolitica in Romania

Asa se subliniaza in prefata Catalogului, o delegatie formata in membri ai Asociatiei Hellas

and Roma, cu sediul la Geneva, condusa de domnul Jacques-Simon Eggly, a facut in 2004
o excursie de documentare in estul Romaniei si a descoperit cu acest prilej tezaurele
arheologice neolitice aflate in muzee, in mare parte necunoscute publicului european.
Ulterior, specialistii romani au fost invitati in Elvetia de domnul Olivier Reverdin, fost
presedinte al Asociatiei Hellas and Roma, admirator al Romaniei inca din tinerete. In luna
octombrie 2006 au inceput negocierile pentru lansarea proiectului cu Ministerul Culturii de
la Bucuresti, care a ptronat expozitia, responsabilitatea organizarii expozitiei revenind
Muzeului National de Istorie a Romaniei, care a colaborat cu mai mult de 30 de muzee. Un
rol important l-a avut si Ambasada Elvetiei de la Bucuresti ca si Ambasada Romaniei de la
Berna.

Desigur, cercetarea in domeniu inregistreaza si alte programe de cooperare, cum este si

programul la care participa Muzeul Banatului si specialistii din Berlin, program initiat in
1999.

O privire asupra identitatii nationale

Rolul arheologiei este acela de a scoate din anonimat, la lumina, artefactele care asteapta
valorificarea in profitul cunoasterii. Cu certitudine, simbolurile pastrate in cultura
etnografica are o legatura directa sau indirecta, constienta sau inconstienta, cu
sensibilitatea artistica si cu creatia anonima a omului neolitica.

Omul a decis sa opreasca migratia sa milenara. Apare placerea unor asezari stabile si
acceptarea ca atare a habitatului natural. Au fost recunoscute cele trei mari teme ale
filosofiei universale – viata, dragostea si moartea. Neoliticul a fost o perioada care s-a
remarcat prin absenta conflictelor intre comunitati. Stbilitatea, exploatarea resurselor,
armonia intre grupuri, au facut posibila stralucirea expresiei artistice. Este o forma de
expresie in primul rand a credintelor magico-religioase. Acum apare si simbolul sacru al
spiralei, considerata reprezentarea material a sistemului solar. Simbolul poate fi recunoscut
si in organizarea spatiala a unor asezari.

Neoliticul in spatiul danubiano-carpatic

Culturile neolitice din Romania constituie o entitate diversa si reprezentativa a istoriei

Europei. Cunoasterea civilizatiilor neolitice din Romania, ambasadori ai civilizatiilor
preistorice care au evoluat in acet spatiu, este indispensabila pentru intelegerea istoriei
Europei continentale.
Neoliticul la nordul Dunarii are origini sudice, cu impulsuri venite din spatiul actual al
Greciei, avand ca drumuri de migratie valea Struma, de-a lungul Vardarului si prin coridorul
Morave. Revolutia neolitica la nordul Dunarii. Sedentarismul, agricultura si cresterea
animalelor, aparitia noilor unelte, schimbarea mentalitatii. Familia si relatiile de sange
determina relatiile sociale. Se pare ca primele comnitati agro-pastorale s-au asezat pe
valea Oltului si a Muresului. Cele mai vechi comunitati neolitice au venit in Banat trecamd
Dunarea cu aproximatie in jurul anului 7000. (ultimile doua sute de ani ale anului 7000). O
arie cu o dezvoltare separata se regaseste in zona Portilor de Fier. Populatia indigena a
folosit in primele faze ceramica adusa de noii veniti.

In jurul anului 6000 B.C., populatiile de pescari aflate pe malurile Dunarii, au trecut la moul
de viata neolitic, au cultivat cereale si au crescut animale (comunitatile din cultura
Starcevo-Cris). Inceputurile neoliticului se situeaza in Oltenia si Transilvania in jurul
mileniului 7 b.C.
Trecerea la neolitic a reprezentat un proces, cu dezvoltari simultane la estul Carpatilor, in
Moldova, Basarabia si Ucraina, la est de Nipru. Ultima regiune in care se dezvolta
comunitatile neolitice este Dobrogea, care a mentinut contactele cu comunitatile din
Crimeea. Catre sfarsitului milaniului VI, Dobrogea a fost colonizata de comunitatile culturii
Hamangia, care au migrat din sud-estul Peninsulei Balcanice si din Anatolia (sec.IV-II
B.C.).
In general, se poate vorbi de o societate ierarhizata, condusa de elite

Asezari si fortificatii

In sud-estul Europei si in regiunea danubiano-pontica comunitatile neolitice au ales sa

traiasca pe platouri sau pe vaile raurilor, adaptand locuinteles la conditiile climaterice
existente. Au fost descoperite modele ale acestor case, care aveau acoperisul in doua ape.

Viata spirituala
Asezarile mai dezvoltate aveau in centru o constructie cultica, iar altele aveau rolul uno
adevarate centre religioase. La Parta, in Banat, a fost descoperit un sanctuar, iar la
Cascioarele (cultura Gumelnita), s-a gasit modelul in teracota al unui templu, cu coloane
din teracota, pictate.

Exista informatii care atesta originea Anatoliana a acestor credinte, care folosesc corpul
predominanta figurii feminine si a cuplului (Dyad – doua personaje care formeaza o
unitate), cu structuri si atribute diferite, cel mai adesea figurile fiind abia sugerate. Se
incadreaza in acest tip de antropomorfism si vasele antropomorfe din cultura Gumelnita.

Figura Zeitei Mama, reprezinta principiul primordial al vietii. Figura barbatului este redata
antropomorfic, dar mai ales zoomorfic, sub forma de taur, asa cum apare in sanctuarul de
la Parta (Banat). Reprezentari similare apar si in culturile Gumelnita sau Cucuteni. De
asemenea, apare si figura androginului, care nu poate fi inca explicata cu claritate.

Figurile animaliere: statute si vase zoomorfe reprezentand divinitati, cu decoratii incizate

sau pictate. Vasele animaliere erau folosite in anumite ocazii, in ceremonii. Reprezentarea
unui cap de animal cu coarne poate fi pusa in relatie cul cultul fecunditatii, al fertilitatii.
Spre sfarsitul perioadei neolitice, decoratia policroma devine predominanta.

Sanctuarele de la Parta. Exista o constructie de aprox. 70 metri patrati, impartita in mai

multe camere, cu o masa de altar, si resturile unor sculpturi monumentale reprezentatnd
 un cuplu. La Cacioarele, sanctuarul avea stalpi din lemn pictati cu motive geometrice,
avand pe unul dintre pe reti pictata cu rosu, o spirala. Existenta coloanelor se interpreteaza
ca o manifestare a cultului axis mundi (Creta, poarta cu lei de la Mycene).

Ceramica neolitica si eneolitica

Tehnica si decoratia demonstreaza existenta unor mesteri specializati, a unei optiuni

culturale privind transmiterea traditiei si a valorilor estetice. In general, decorul ceramicii
este geometric, de influenta sudica, dezvoltand mai ales spirala si meandrul. Exista, in
cultura Vinca, si motive antropomorfe. Spirala apare si pe vasele antropomorfe sau pe
statuete.

Cultura Cucuteni (5500-2750 B.C)

Denumirea culturii provine de la satul cu acelasi nume din Iasi, atestat in anul 1454, in
timpul domniei lui Petru Aron, unde s-au descoperit primele vestigii doveditoare ale
existentei culturii, pe dealul Cetatuia descoperindu-se o serie de obiecte. Vestigiile au
inceput sa fie descoperite incepand cu anul 1884, in perioada urmatoare 1885-1910
incepand sapaturile arheologice fiind conduse pana in perioada intrebelica moment in
care se vor descoperi in jur de 100 de gropi si anexe gospodaresti impreuna cu 44 de
locuinte, datand dn anii 4000-3000 i.Hr.

Atunci cand fost descoperit situl arheologic de la Cucuteni, acesta a fost publicat la
Berlin si piesele descoperite au fost expuse la Viena.

Cultura Cucuteni sau Cucuteni-Tripolia (în engleză Cucuteni-Trypillian culture și

ucraineană Трипільська культура), una dintre cele mai vechi civilizații din Europa, și-a
primit numele după satul cu același nume din apropierea Iașului, unde în anul 1884 s-
au descoperit primele vestigii. Cultura Cucuteni a precedat cu câteva sute de ani toate
așezările umane din Sumer și Egiptul Antic. Cultura Cucuteni se întindea pe o suprafață
de 350.000 kilometri pătrați, pe teritoriul actual al României, Republicii Moldova și
Ucrainei.

Pe teritoriul României cultura Cucuteni era răspândită în Moldova, nord-estul Munteniei,

sud-estul Transilvaniei și Basarabia și se caracterizeaza printr-o ceramică de foarte bună
calitate, bogat și variat pictată.

Ceramica din cultura Cucuteni este unică în Europa, găsindu-se unele asemănări, destul
de pregnante, doar între ceramica Cucuteni și o ceramică dintr-o cultură neolitică din
China. Între cele două culturi este o distanță de timp foarte mare, cea din China
apărând după circa un mileniu față de cea de la Cucuteni.

Pe ceramica Cucuteni predomină decorul în spirală, cu numeroase variante și

combinații. S-au găsit și figuri feminine cu torsul plat, decorate cu motive geometrice.
Populația aparținând culturii Cucuteni avea o organizare protourbană, cu locuințe mari,
cu vetre interioare. Aveau ca ocupație vânătoarea, agricultura și meșteșuguri casnice,
cum ar fi: țesut, olărit, confecționare de unelte.

În locuințele ce fac parte din cultura Cucuteni au fost întâlnite câteva cazuri unde, în
podeaua locuințelor, au fost descoperite oase umane, o posibilă mărturie a faptului că
oamenii se îngropau la temelia caselor, în mod ritualic. Acest lucru pare să fie susținut și
de lipsa necropolelor.

Specialiștii vorbesc despre un cult al zeiței-mamă, dovadă fiind statuetele antropomorfe

descoperite. Populația Cucuteni practica și diferite culte solare evidențiate mai ales prin
pictură.

Culorile predominante pe ceramica Cucuteni sunt roșul, albul și negrul, cu unele variații
în funcție de temperatura la care a fost ars vasul respectiv. Ca formă, vasele diferă de
la simple pahare la vase mari de tipul amforelor.

Impresionează, de asemenea, misterioasa dispariție a acestei civilizații. Din cele

peste 4.000 de așezări descoperite, 90% au fost distruse de foc. Specialiștii nu pot
stabili dacă a fost un cataclism sau o incendiere intenționată și nici motivul care a dus la
această extincție. În prezent, paza obiectivelor nu este asigurată, existând riscul
vandalizării. Căutătorii de comori vor distruge sit-urile, în căutarea de artefacte pe care
să le vândă pe piața neagră.

Civilizația Cucuteni-Tripolie, răspândită din sud-estul Transilvaniei, în

Moldova (incluzând teritoriul de astăzi al Republicii Moldova) și în vestul
Ucrainei, până la Nipru, s-a extins, în perioada sa de maximă expansiune, pe o
suprafață de peste 350.000 Kmp. Numele său a fost dat de descoperirile făcute în
anii 1884 și 1893 în localitățile Cucuteni din județul Iași și Tripolie, lângă
Kiev, Ucraina.

Durata de evoluție a civilizației Cucuteni cuprinde aproximativ două milenii,

începând cu anii 4600/4500 până în jurul datei de 2750 î.e.n, interval
temporal aparținând epocii neolitice. Organizarea socială și structura comunităților
sunt foarte avansate pentru acea perioadă.

Este una dintre cele mai spectaculoase civilizații cu ceramică pictată ale lumii
preistorice, atât datorită rafinamentului artistic al formelor și decorului pictat sau
incizat pe vase și statuete antropomorfe, a tehnologiei de prelucrare a pietrei și a
metalelor (cupru și aur), cât și datorită întrebărilor pe care le ridică, multe încă fără
răspuns. Cultura Cucuteni este considerată a fi prima civilizaţie urbană din
Europa. Dacă primele sate erau compuse din 10-15 colibe, era cucuteniană
înregistrează aşezări ce cuprind chiar sute de colibe din chirpici, fiecare dotată cu o
magazie. Colibele aveau ferestre şi erau încălzite cu ajutorul unei vetre interioare.
Populaţia avea ca ocupaţie vânătoarea, agricultura şi meşteşuguri casnice,
cum ar fi: ţesut, olărit, confecţionare de unelte.
În locuinţele ce fac parte din cultura Cucuteni au fost întâlnite câteva cazuri unde, în
podeaua locuinţelor, au fost descoperite oase umane, o posibilă mărturie a faptului că
oamenii se îngropau la temelia caselor, în mod ritualic. scrie

Mai presus de toate rămâne marea enigmă: ce făceau oamenii comunitățiilor

Cucuteni cu morții lor? Este greu de explicat de ce în cadrul săpăturilor nu s-a
descoperit încă nici o necropolă, ci doar câteva înmormântări izolate, având mai curând
un caracter de cult. Istoricii cred că în cultura Cucuteni oamenii își ardeau rudele
moarte în propriile case. Splendidele vase ceramice găsite astăzi ar putea fi vase în
care se păstra cenușa rudelor, în familie.

Ceramica din cultura Cucuteni este unica în Europa, găsindu-se unele asemănări,
destul de pregnante, doar între ceramica Cucuteni şi o ceramică dintr-o cultură neolitică
din China. Între cele două culturi este o distanţă de timp foarte mare, cea din China
apărând după circa un mileniu faţă de cea de la Cucuteni.

Populaţia aparţinând culturii Cucuteni avea o organizare protourbană, cu locuinţe

mari, cu vetre interioare.

Specialiştii vorbesc despre un cult al zeiţei-mamă, dovadă fiind statuetele antropomorfe

descoperite. Populaţia Cucuteni practica şi diferite culte solare, evidenţiate
mai ales prin pictură.

Culorile predominante pe ceramica Cucuteni sunt roşul, albul şi negrul, cu

unele variaţii în funcţie de temperatura la care a fost ars vasul respectiv. Ca formă,
vasele diferă de la simple pahare la vase mari de tipul amforelor.

"Timp de peste 100 de ani cercetătorii studiază această cultură, dar multe
particularităţi rămân neînţelese încă, această cultură rămâne în continuare un mister”,
spun cercetatorii, de la care mai aflăm că locuinţele tripolienilor erau din lemn,
bătute cu lut şi când erau arse, lutul se pietrifica şi casele se prăbuşeau.
Studiind aceste rămăşiţe, cercetătorii au putut reconstitui dimensiunile şi ceea ce
conţineau locuinţele în interior.

Cucuteni, una dintre cele mai misterioase civilizaţii ale preistoriei, cu o vechime mai
mare decât cea mesopotamiană, a lăsat în urmă vestigii impresionante, care ar putea fi
scoase la lumină în peste 1.800 de situri arheologice din România. Impresionează, de
asemenea, misterioasa dispariție a acestei civilizații. Din cele peste 4.000 de așezări
descoperite, 90% au fost distruse de foc. Specialiștii nu pot stabili dacă a fost un
cataclism  sau o incendiere intenționată și nici motivul care a dus la această extincție. În
prezent, paza obiectivelor nu este asigurată, existând riscul vandalizării. Căutătorii de
comori vor distruge sit-urile, în căutarea de artefacte pe care să le vândă pe piața
neagră.

Asezarile

In primul rand, alegerea locului unei asezari era conditionata de o serie de factori:
existenta surselor de apa, terenului favorabil agriculturii, accesului la caile de
comunicatie, conditiilor de aparare si a sarii. Existau mai multe categorii de asezari si o
paleta larga a acestora de la asezari deschise sau fortificate natural pana la cele de tip
protourban : compacte si rasfirate, permanente sau sezoniere. Locuintele erau asezate
in circular sau grupat in fucntie de forma de relief pe care se intemeia asezarea. Casele
erau construite pe platforme masive de lut, cu structura de barna despicata, cu mai
multe incaperi si chiar si etaj, in centru aflandu-se o constructie impunatoare, folosita ca
loc de adunare a comunitatii si sanctuar pentru ceremonii magico-religioase. Aceste
cladiri aveau mai multe camere, unele cu vetre, cu unelte gospodaresti si provizii. In
cultura Cucuteni existau 3 tipuri de locuinte: de suprafata de forma dreptunghiulara, cu
sau fara platforme, de suprafata cu plan circular, adevarate colibe sau bordeie.

Fortificatiile

Pentru asigurarea apararii, erau folosite adesea promontorii desprinse din terase,
dealuri, mai rar interfluvii. De aceea, de multe ori asezarile joase, dar bine aparate
natural erau considerate mai importante decat cele aflate pe asezari inalte.

Populatia

Asemenea asezarilor, populatia avea o organizare protourbana, dand dovada, datorita

gruparii locuintelor, de spirit de obste. Ocupatiile principale erau: vanatoarea,
agricultura, cultivau predominant grau si orz, dar si olaritul, tesutul, confectionarea
uneltelor. Oamenii cei mai importanti din comunitate obisnuiau sa se impodobeasca,
folosind bijuterii confectionate din cupru, aur, os slefuit. Desi cunosteau metalele, ca
aurul, arama, argintul, le foloseau destul de rar.

Ceramica

Cultura Cucuteni a ramas in istorie prin ceramica sa, unica in Europa. Decorul
predominant este cel in spirala, creand astfel o iluzie optica puternica, iar culorile
caracteristice sunt albul, rosul si negrul, cu variatii date in functie de temperatura la
care a fost ars vasul. In ceea ce priveste forma, avem de la simple pahare pana la
amfore. Tehnica ceramicii Cucuteni este aproape perfecta: lutul era foarte bine preparat
si amestecat cu cateva fire de nisip, pentru ca peretii vasului sa nu crape. Odata
modelate, vasele erau reintroduse in lut si uscate la umbra. Dupa uscare urma
decorarea. In faza Cucuteni A o importanta deosebita era data ceramicii cu forme
diferite- pahare, castroane, suporturi, decorate cu motive spiralo-meandrice adancite,
incizate pe suprafata alba a vasului. Se remarca astfel specia ceramica de la Trusesti si
Draguseni.

Pentru faza Cucuteni A-B reprezentativa este ceramica pictata, ce se caracterizeaza de

la trecerea gradata de la decorul negativ la cel pozitiv, culoarea neagra avand in rol
important, fiind pictate, pentru prima data, reprezentari antropomorfe schematizate.

In faza Cucuteni B formele vaselor sunt mai evoluate in principal prin dimensiuni in
desfasurarea motivelor decorative, pictate cu o singura culoare, negrul sau rosul, albul
avand un rol secundar. Se intalnesc si reprezentari antropomorfe, de animale de prada,
cornute si pasari.
Statuetele

De la inceput trebuie precizat ca nu exista statuete antropomorfice care sa prezinte

trasaturi grotesti sau furioase. Figurile masculine sunt rare si acoperite de masti,
barbatul fiind considerat acolitul femeii, necesar pentru perpetuarea vietii, in timp ce
statuetele feminine au picioare zvelte, sunt gratioase si nu prezinta tatuaje pe corp.
Totodata, nu exista statuete cu sclavi sau figurine sacrificate, ceea ce accentueaza
caracterul pacifist al civilizatiei. Figurile feminine stilizate reprezinta si un element
esential al vietii religioase. Statuetele feminine au reprezentat conceptul fertilitatii si
fecunditatii, intruchipat de Marea Zeita, creatoare de viata. Statuetele cucuteniene din
faza A au capul mic, doi umeri proeminenti, talia inalta si supla, picioarele despartite pe
ambele parti, terminandu-se cu un varf bont. In faza A-B se formeaza un curent realist:
acum statuetele sunt decorate cu incizii, pictura sau elemente plastice. Exista o
accentuare a alungirii picioarelor si corpului, statuetele fiind mai zvelte. In faza B se
pune accent pe statuetele nubile, cele in forma de vioara. Toate sunt relativ plate, capul
mai mare decat restul corpului.

Ritualurile

In ceea ce piveste ritualul inmormantarii, s-au descoperit, in podeaua locuintelor, oase

umane, o dovada ca oamenii isi ingropau mortii la temelia caselor.

Se observa, astfel, din cele prezentate de mai sus ca importanta culturii Cucuteni a fost
covarsitoare pentru urmatoarele culturi si civilizatii ce se vor dezvolta in Europa.
Referitor la disparitia lor, exista mai multe ipoteze, cea mai plauzibila fiind, in acest
moment, faptul ca populatiile aflate mereu in miscare au determinat inceputul sfarsitului
pentru cultura Cucuteni.

In ceea ce piveste ritualul inmormantarii, s-au descoperit, in podeaua locuintelor, oase

umane, o dovada ca oamenii isi ingropau mortii la temelia caselor.

Se observa, astfel, din cele prezentate de mai sus ca importanta culturii Cucuteni a fost
covarsitoare pentru urmatoarele culturi si civilizatii ce se vor dezvolta in Europa.
Referitor la disparitia lor, exista mai multe ipoteze, cea mai plauzibila fiind, in acest
moment, faptul ca populatiile aflate mereu in miscare au determinat inceputul sfarsitului
pentru cultura Cucuteni.

In ceea ce piveste ritualul inmormantarii, s-au descoperit, in podeaua locuintelor, oase

umane, o dovada ca oamenii isi ingropau mortii la temelia casei.

O altă mare enigmă a istoriei este născută de bulversanta asemănare dintre cultura
Cucuteni, cea mai importantă cultură europeană a acelor vremuri, și cultura chineză
Yangshao. Cele două culturi au fost contemporane (Cucuteni a evoluat între anii 5.000-
3.500 î. Chr., în aceeași perioadă în care a ființat și Yangshao: 5.000-3.000 î. Chr.), iar
dovezile istorice ne fac să credem că reprezentanții lor nu erau străini unii de alții, ba,
mai mult, că aveau chiar relații comerciale și culturale.
Un lucru remarcabil de la prima vedere îl reprezintă faptul că ceramica celor două
culturi se aseamănă uimitor de mult – simboluri, forme, culori atât de apropiate încât un
nespecialist le-ar putea confunda cu ușurință. Să fie doar o misterioasă coincidență sau
vorbim despre influențe concrete în ambele sensuri, ori măcar dintr-o direcție spre
cealaltă?

Desigur, uriașa distanță dintre teritoriile ocupate de cele două civilizații ar putea să ne
facă să credem că acest lucru nu era posibil acum 5-6-7.000 de ani. Să nu uităm însă că
în urmă cu 2.000 de ani avem dovezi ale existenței Drumului Mătăsii, un drum comercial
care lega China de Europa. Acest drum este considerat de unii cercetători, printre care
și specialistul în preistorie André Leroi-Gourhan, un spațiu de schimburi între oameni
încă din paleolitic, adică chiar dintr-o perioadă mai veche.

Ca o confirmare a acestei posibilități, în anul 2014, o descoperire de excepție făcută în

România – scoaterea la lumină a unei locuințe pre-cucuteni, cu o vechime de
aproximativ 7.200 de ani – a adus dovezi ale schimburilor comerciale dintre locuitorii de
pe teritoriul României și cei din China…

Datorită excepționalei descoperiri de la Baia, în județul Suceava, o echipă de cercetători

de la Universitatea din Cambridge a venit încă de anul trecut pentru a sprijini munca
arheologilor români. Alături de arheologul Emil Ursu, directorul Muzeului Bucovinei,
echipa de la Cambridge urmărește să stabilească modul în care acum 6-7.000 de ani se
făceau schimburi de cereale între Europa și Asia, dar în special între Europa și China.
Martin Kenneth Jones, specialist în arheologia biomoleculară a cerealelor și-a început
cercetările în China, unde a găsit cereale aduse în acele vremuri din Europa, în timp ce
în Europa a identificat cereale aduse din China.

Jones, vorbind despre descoperirea de la Baia: „Credem care are legătură cu culturile
agricole din China. Am fost interesați de zece ani de această dezvoltare și am început
munca în China pentru a înțelege mai bine ce este cu aceste produse agricole, cereale.
În acea perioadă, pe vremea migrațiilor, transportul nu era atât de simplu, iar cum s-a
făcut acesta este interesant”.

Iată că, din perspectiva specialiștilor, o relație între cele două culturi este posibă.
Dincolo de dovezile arheologice care pun în evidență schimburi de cereale între cele
două continente, asemănarea ceramicii celor două culturi este frapantă și ne vorbește
despre legături deosebit de interesante.

În munca de comparare a ceramicii celor două culturi, au fost gasite o serie de evidente
asemănări, o parte dintre acestea fiind prezentate in articole de specialitate. Ceea ce
este deosebit de interesant este și faptul că anumite obiecte de cult cucuteniene
seamănă izbitor cu Pagodele Chinezești care, la rândul lor, sunt construcții destinate
vieții religioase.

Nu în ultimul rând, trebuie să remarcăm că două dintre cele mai importante simboluri
ale spațiului Asiatic (și implicit ale Chinei) – Yin Yang și Svastica – au fost descoperite
pe ceramică cucuteniană mai veche de 6.000 de ani. Chiar mai mult, pe teritoriul
României, simbolul svasticii apare și în cultura Turdaș Vinca, cu o vechime de 7.500 de
ani.
 Poetul Marin Sorescu a dedicat un poem ceramicii Gumelnita si Cucuteni.

Inaintea civilizatiei minoice, cretane, s-a nascut cultura Cucuteni, prima civilizatie proto-
urbana a continentului european.
Câteva localităţi ale populaţiei Cucuteni, o cultură ulterioară şi robustă din nordul Vechii
Europe, s-au extins la peste 800 de acri, suprafaţă considerată de arheologi a fi mai mare
decât a oricărei alte aşezări umane cunoscute din vremea respectivă. Erau nişte aşezări
care adeseori sunt numite "protourbane", dar care nu au scos încă la iveală dovezi clare
ale unor "edificii politice": palate ale unor conducători locali, temple ori alte clădiri civice
mari. Arheologii au conchis că se pare că ritualurile religioase erau practicate în locuinţele
unde s-au găsit artefactele de cult.

"Olăria gospodărească divers decorată, stilurile complexe sugerează practica ritualurilor

elaborate ale cinelor la domiciliu. Bolurile uriaşe erau tipice pentru «socializarea prezentării
hranei» din această cultură", a subliniat dr Chi cu ocazia expozitiei dschisa la New York.

Concluzii privind cultura Cucuteni

- A fost vârful cultural, economic și social al Europei timp de 1.500 de ani, între
5.000-3.500 î. Chr.;
- Cucutenienii aveau case cu etaj și case pe piloni;

- Locuințele lor, unele de până la 200 de mp, erau compartimentate, fiecare

cameră având o utilitate specifică;
- S-au descoperit așezări de aproape 20.000 de case, aranjate planimetric, ceea ce
arată o organizare socială foarte bine pusă la punct, sugerând existența unor
proto-orașe;

- Pasta ceramică cucuteniană ca și pigmenții folosiți sunt de o calitate

excepțională, foarte greu de atins și cu tehnologia de astăzi. Practic, pasta
ceramică și culorile sunt foarte bine păstrate, chiar și după ce au stat în pământ
7.000 de ani;

- Cucutenienii foloseau cuptoare de ardere cu reverberație, o minune tehnică

pentru acea perioadă;

- Cultivau aproape toate cerealele, vița-de-vie și diverși pomi fructiferi, aveau

animale domestice.

Cultura Hamangia (mileniul IV-II B.C.)

Figurinele culturii Hamangia mărturisesc o nouă modalitate existenţială

Gânditorul şi perechea sa de la Cernavoda (descoperite în anii ’50)

Tipologia generală a figurinelor din cultura Hamangia – vezi Dumitru

Berciu, volumul Cultura Hamangia, 1966
- Miniaturizarea
- Antropomorfismul şi cunoaşterea la nivel uman
- Figurine antropomorfe şi animaliere ceramice, a căror forme sunt reluate în
forma vaselor, în imaginile pictate pe ceramică
- Figurinele din cultura Hamangia se caracterizează prin absenţa feţei şi chiar a
capului; gâturile sunt alungite; unele părţi ale corpului sunt pictate
- Figurinele sunt obiecte expresive prin formă şi decoraţie
- Miniaturismul este expresia concentrată a valorilor, reprezintă o expresie densă
a realităţii. Miniatura repezintă un proces de abstractizare şi de comprimare şi
oferă un sentiment de cuprindere a lumii şi de confort pentru cei care o
contemplă şi care o investesc cu o nouă putere
- Miniaturile neolitice sunt obiecte tridimensionale şi se adresează, ca obiecte
create, şi tactilităţii şi emotivităţii. Tridimensionaliatea oferă o perspectivă
completă asupra existenţei
- Miniaturile au capacitatea de a transmite mesaje şi semnificaţii
- Reprezentarea locuinţei în modelele miniaturale; scopul modelelor era de
reproduce realitatea şi detaliile structurii originale; miniaturile nu au aceeaşi
precizie şi sunt creaţii culturale; fiecare miniatură are însemnătatea
transfigurării realităţii de către ochiul şi mâna creatorului ei, ca şi în cazul
arborilor Bonsai (o alternativă personalizată a realităţii). Miniatura are
capacitatea de a incita imaginaţia celui care o contemplă.

Unul dintre cele mai spectaculoase aspecte ale artei noastre preistorice o constituie
realizarea unor figurine modelate din lut. De obicei se consideră că ele sunt
 reprezentări ale unor zei care făceau parte dintr-un Panteon acum necunoscut.
Nimeni nu este sigur de asta. Şi dacă totuşi oamenii de acum câteva mii de ani
făceau şi ei artă aşa... de dragul frumosului?
Multe din figurinele preistorice reprezintă imaginea stilizată a unor femei, cu
corpuri alungite, cu piept ascuţit şi şolduri generoase. Sexualitatea explicită a
acestor figurine lasă loc unor interpretări legate de un cult al fertilităţii, al
pământului sau al oamenilor. Un set extraordinar de 21 de figurine femeieşti mici,
aşezate în cerc, a fost găsit într-un sit al Culturii pre-Cucuteni, din nord-estul
României.
"Nu este greu să ni-i închipuim", spune Douglass W. Bailey de la San Francisco
State University, pe oamenii din Vechea Europă "aranjând seturi de figurine
aşezate într-unul sau mai multe grupuri de activităţi miniaturale, în care figurinele
mai mici puteau sta la picioarele celor mai mari, aşezate". Interpretarea cea mai
obişnuită a acestor figurine este că ar reprezenta un "Consiliu al zeiţelor". În cărţile
sale influente de acum trei decenii, Marija Gimbutas, antropolog la Universitatea
California, Los Angeles, prezenta aceste aşa-numite figurine Venus şi altele drept
reprezentări ale divinităţilor din culte închinate unei Zeităţi mame care domina în
Europa preistorică.

Şi dacă, departe de a fi nişte zei atorputernici, aceste figurine nu reprezintă decât

chipurile unor oameni obişnuiţi, pe care artistul îi vedea în viaţa de zi cu zi? Una
din cele mai bine cunoscute este figurina din lut ars a unui bărbat şezând, cu
umerii îndoiţi şi mâinile duse la faţă, aparent meditativ. Numită "Gânditorul",
această piesă a fost descoperită într-un cimitir al Culturii Hamangia, identificat în
România, la Cernavodă. Tot acolo a mai fost descoperită şi o altă figurină, care
reprezintă o femeie stând aşezată într-o poziţie asemănătoare.
Li se spune "Gânditorii". Dar ce or reprezenta, de fapt, acele figuri? Oare, într-
adevăr, acei oameni gândeau, cufundaţi într-o stare de meditaţie? Ori poate că
plângeau moartea unor fiinţe dragi?

Ganditorul de la Hamangia. Descoperit in 1956 de catre o echipa de arheologi

condusa de Dumitru Berciu (3500-4000 B.C.) Cultura Hamangia apartine unor populatii
meridionale venite pe litoralul vestic al Marii Negre.
În anul 2000, statueta de la „Hamangia” a fost desemnată, de către o comisie internaţională,
să fie unul din cele 10 artzefacte ale culturii pământene care ar trebui să reprezinte planeta.
Respectiv, „Gânditorul” ar trebui să fie unul dintre simbolurile care să fie trimise în spaţiu
pentru o eventuală întâlnire cu o civilizaţie extraterestră.
Un alt „Ganditor” (1880-1882) a fost creat de sculptorul francez Auguste Rodin, pentru a fi
asezat in centrul Portii Infernului, lucrare inspirata de Infernul lui Dante din Divina Commedia,
care trebuia plasata in fata Pantheonului de la Paris si care in prezent se afle in gradina
Muzeului Rodin.

CULTURA GUMELNITA – una dintre cele mai stralucitoare civilizatii ale preistorieie uropene
Denumirea a fost data dupa numele unui deal de langa Oltenita ( a doua jumatate a sec. V
B.C.).
La început, absenţa arhitecturii elitei i-a determinat pe specialişti să presupună că Vechea
Europă avea o structură ierarhizată restrânsă sau că aceasta lipsea. Pe parcursul a două
decenii după 1972, arheologii au descoperit însă o necropolă compusă din 310 morminte,
datate în jurul anului 4500 î.H. Dr. Anthony spune că acestea constituie "cea mai importantă
dovadă a existenţei unor ranguri sociale şi politice superioare departajate clar". Iar aceste
semne provin din Cultura Gumelniţa-Karanovo.

Muzee avand in patrimoniu tezaure gumelnitene

Muzeul National de istorie a Romaniei

Muzeul Dunarii de Jos Calarasi
Muzeul de Istorie Nationala si Arheologie ConstantaC
Muzeul Municipal Bucuresti
Muzeul Brailei
Muzeul Judetean Arges
Muzeul Judetean Buzau
Muzeul de Istorie Galati
Complexul Muzeal Curtea Domneasca Targoviste
Muzeul de Istorie si Arheologie Prahova
Muzeul Judetean Teoharie Antonescu Giurgiu
Muzeul de Arheologie Oltenita
Muzeul Judetean Teleorman.
Institutul de Cercetari Eco-Muzeale Tulcea
Institutul de Arheologie Vasile Parvan din Bucuresti

Mari expozitii organizate peste hotare

De-a lungul ultimelor şase decenii care s-au scurs, Consiliul Europei a organizat
aproape în fiecare an o expoziţie care să prezinte cele mai însemnate realizări ale
artei şi culturii europene. În fiecare dintre acestea s-au împletit în mod armonios
atât principalele curente artistice din cele mai vechi timpuri şi până azi, dar şi multe
dintre aspectele interdependenţei dintre artă şi civilizaţie. Scopul acestor expoziţii
nu a fost numai acela de a spori conştientizarea importanţei acestei însemnate
moşteniri, cât mai ales de a stimula sentimentul că suntem în acelaşi timp părtaşi
atât ai acestei moşteniri comune, cât şi a unui destin comun. Cu toate că s-au
înscris în aceeaşi serie fiecare dintre expoziţii, în parte, au evidenţiat aspectul lor
european distinctiv, însă conform părerii specialiştilor, niciodată nu s-au
individualizat mai pregnant decât cu ocazia expoziţiei dedicate epocii bronzului
„Gotter und Helden der Bronzezeit. Europa in Zeitalter des Odysseus ”, Copenhaga ,
Bonn , 1998-1999 / Gods and Heroes of the Bronze Age. Europe at the time of
Ulysses /ΘΕΟІ ΚΑΙ ΗΡΩΕΣ ΤΗΣ ΕΠΟΧΗΣ ΤΟΥ ΧΑΛΚΟΥ. Η Ευρώπη στις ριζες του
Οδυσσέα / Dieux et Héros de l’Âge du Bronze. L’Europe au temps d’Ulysse.
Împărţită în cinci secţiuni expoziţia s-a concentrat asupra unor elemente din cadrul
acestei perioade, care au constituit o influenţă decisivă în dezvoltarea civilizaţiilor
apusene.

Cele cinci secţiuni sunt structurate astfel: 1. Aventurieri şi călători ai epocii

bronzului; 2. Eroii în palatele lor; 3. Eroii: Viaţa şi Moartea; 4. Lumea Zeilor; 5.
Trezirea Europei. Odată cu această expoziţie a fost lansat şi un catalog care
reuneşte în cadrul fiecărei secţiuni o serie de articole care să reliefeze într-o
manieră cât mai adecvată originalitatea şi omogenitatea epocii bronzului în Europa.
Expoziţia şi catalogul său, în care instituţia noastră este reprezentată prin
intermediul celor trei vase de aur care alcătuiesc Tezaurul de la Rădeni (jud.
Neamţ), constituie un material deosebit în sprijinul celor care se ocupă cu studiul
diferitelor perioade ale epocii bronzului din Europa, punându-le la dispoziţie, alături
de un excelent material ilustrativ şi o bibliografie generoasă, câteva dintre cele mai
recente studii dedicate unor aspecte diverse care caracterizează comunităţile
specifice epocii bronzului, din punct de vedere politic, socio-economic şi religios.

Participarea Complexului Muzeal Judeţean Neamţ la manifestări de prestigiu

constituie un imbold pentru cercetarea, valorificarea şi promovarea patrimoniului
cultural naţional avut în administrare, contribuind în mod concret la încheierea de
noi legături şi parteneriate cu instituţii de profil din ţară şi din străinătate, în scopul
unei mai bune cunoaşteri a culturilor neo-enolitice şi în special a civilizaţiei
Cucuteni.

Începând cu anul 1994, Complexul Muzeal Judeţean Neamţ a participat cu piese şi

specialişti la o serie de expoziţii internaţionale, îndeosebi la cele coordonate de
Muzeul Naţional de Istorie a României, după cum urmează: Der Doem der Daciërs,
Rotterdam / Goldhelm Schwert und Silberschätze , Frankfurt-am-Main (1994); I
Daci, Florenţa şi Trieste (1997); Gods and Heroes of the Bronze Age. Europe at the
time of Ulysses, Copenhaga (1998) / Götter und Helden der Bronzezeit. Europe im
Zeithalter der Odysseus, Bonn (1999) / L’Europe au temps d’Ulysse. Dieux et héros
de l’Age du Bronze, Paris (1999) / ΘΕΟΙ ΚΑΙ ΗΡΩΕΣ ΤΗΣ ΕΠΟΧΗΣ ΤΟΥ ΧΑΛΚΟΥ. Η
Ευρώπη στις ρίζες του Οδυσσέα, Atena (2000); Steinzeitkunst. Frühe Kulturen aus
Rumänien / A l’aube de l’Europe. Les grandes cultures néolithiques de la Roumanie
– Historisches Museum Olten (Olten, Elveţia) 2008; The Lost World of the Old
Europe în cadrul Institute for the Study of the Ancient World, New York, 2009-
2010.
În afara acestora, în 2009-2010, alături de alte instituţii de profil din ţară, muzeul
a colaborat la organizarea a două expoziţii internaţionale: Cucuteni-Trypillia. A
Great Civilization of Old Europe – Palazzo della Cancelleria (Vatican) 2008-2009 şi
Cucuteni Culture – Art and Religion / Kultura Cucuteni – Sztuka i Religia – Muzeum
Górnośląskie Bytom şi Muzeul Naţional din Varşovia – Polonia, 2008-2009.
Anul 1997 avea să fie unul plin de rezonanţă pentru activitatea expoziţională a
Complexului Muzeal Judeţean Neamţ - o serie de exponate din categoria Tezaur
aparţinând instituţiei noastre au fost selectate în vederea participării la o expoziţie
dedicată perioadei antice, intitulată „I Daci”, organizată la Florenţa, în Palazzo
Strozzi, în perioada 26 martie-29 iunie 1997. Muzeul de Istorie şi Arheologie Piatra-
Neamţ a fost reprezentat prin intermediul celor trei cupe care alcătuiesc tezaurul de
la Rădeni, care deschid de altfel catalogul expoziţiei (catalog 2-4), iar Muzeul de
Istorie Roman s-a bucurat de această dată de cea mai amplă reprezentare, situl
arheologic de la Brad oferind nu mai puţin de 100 de exponate (metalurgie, os,
ceramică – catalog nr. 664-764) de o mare însemnătate pentru ilustrarea culturii
materiale şi spirituale a dacilor din regiunea aflată la est de Carpaţi
Expoziţia Reichtümer aus 6000 Jahren rumänischer Vergangenheit - Goldhelm
Schwert und Silberschätze s-a desfăşurat între 29 ianuarie - 17 aprilie 1994 la
„Museum für Vor- und Frühgeschichte – Archäologisches Museum der Stadt
Frankfurt am Main” – Schirn Kunsthalle Frankfurt - proiectul a apărut la iniţiativa
Muzeului Naţional de Istorie a României în colaborare cu Museum für Vor- und
Frühgeschichte – Archäologisches Museum der Stadt Frankfurt am Main, sub înaltul
patronaj al Preşedintelui României, al cărui mesaj de apreciere a deschis catalogul
dedicat expoziţiei. Piesele care au provenit de la instituţia noastră s-au încadrat
conceptului general de tezaur, fiind vorba de două vase cu suport Cucuteni A, de la
Poduri Dealul-Ghindaru (jud. Bacău), vasul cu colonete Cucuteni A de la Izvoare
(jud. Neamţ), macheta de sanctuar şi cele trei figurine antropomorfe aparţinând
fazei Cucuteni B de la Ghelăieşti (jud. Neamţ) şi cele trei vase de aur care
alcătuiesc Tezaurul de la Rădeni (jud. Neamţ).
A doua parte a anului 1997 reprezintă un moment de mare însemnătate pentru
Muzeul de Istorie şi Arheologie Piatra-Neamţ, acesta fiind organizatorul principal al
celei dintâi şi unicei, expoziţii externe, de până atunci, referitoare la cultura
Cucuteni: Cucuteni.

The Last Great Chalcolithic Civilization of Europe / Ο ΤΕΛΕΥΤΑΙΟΣ ΜΕΓΑΛΟΣ

ΧΑΛΚΟΛΙΘΙΚΟΣ ΠΟΛΙΤΙΣΜΟΣ ΤΗΣ ΕΥΡΩΠΗΣ, deschisă la Thessaloniki în lunile
septembrie-decembrie 1997, când oraşul a avut calitatea de capitală culturală a
Europei. Expoziţia a fost deschisă la Archaeological Museum of Thessaloniki, Grecia,
în perioada 21 septembrie - 31 decembrie 1997, fiind organizată sub înaltul
patronaj al Ministerului Culturii din România, al Academiei Române şi a Ministerului
Elen al Culturii cu contribuţia Departamentului de Antichităţi Preistorice şi Clasice a
Ministerului Elen al Culturii, Comitetului Elen Naţional al I.C.O.M., Centrului
Internaţional de Cercetare a Culturii Cucuteni Piatra-Neamţ, Institutului de
Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române, Bucureşti, Institutului de
Arheologie Iaşi şi Muzeului Arheologic din Thessaloniki. Cele 254 de obiecte care au
constituit tema centrală a acestei expoziţii au provenit, în principal, de la Muzeul de
Istorie şi Arheologie Piatra-Neamţ. Lucrarea realizată cu ocazia acestui eveniment,
primul catalog expoziţional destinat în totalitate ultimei mari civilizaţii a Europei
Vechi, reprezintă în fapt o monografie de excepţie la care au contribuit dr. Dan
Monah, dr. Felicia Monah, dr. Cornelia-Magda Mantu şi dr. Gheorghe Dumitroaia,
cele 245 de pagini ale catalogului oferind o minunată transpunere în misterul şi
eleganţa multitudinii de forme şi decoruri a ceramicii cucuteniene şi totodată o
rafinată sinteză a ceea ce pentru mai mult de un mileniu şi jumătate a constituit în
evoluţia umanităţii fenomenul Cucuteni.

Publicul larg prezent la această manifestare a venit pentru prima dată în contact cu
complexul de cult cunoscut sub numele de „Soborul Zeiţelor” din faza Precucuteni
II, descoperit în aşezarea de la Poduri- Dealul Ghindaru, cu „Gânditorul” de la
Târpeşti, din faza Precucuteni III, cu vestitul vas antropomorf „Hora de la
Frumuşica”, din faza Cucuteni A2, cu „vasul cu colonete” de la Izvoare, din faza
Cucuteni A3 (devenit efigia oficială a Complexului Muzeal Judeţean Neamţ), cu
„Tezaurul de la Brad”, din faza Cucuteni A3, cu macheta de sanctuar şi cele trei
figurine antropomorfe care alcătuiesc complexul de cult de la Ghelăieşti- Nedeia, din
faza Cucuteni B1, cu alte vase pictate sau figurine din aşezările cercetate de-a
lungul anilor de specialiştii muzeului nemţean, pentru a sublinia doar câteva dintre
capodoperele ce au poposit cu prilejul acestei expoziţii în capitala culturală
europeană a anului 1997.
Un alt proiect expoziţional de înaltă ţinută, rezultat al colaborării laborioase dintre
Muzeul Naţional de Istorie al României şi Muzeul din Piatra Neamt a fost expoziţia
„Şapte mii de ani de tezaure de aur în România / Guldskatter Rumänien under
7000 år”, care a avut loc la Medevlhavsmuseet, în Stockholm (Suedia) în intervalul
2 oct. 2004 – 27 feb. 2005. Reunind cele mai valoroase şi semnificative obiecte de
artă din preistorie până în mileniul I p.Hr., apropiată ca temă şi volum al pieselor
expuse de manifestarea organizată în mare parte de către aceeaşi expozanţi în
1994 la Museum für Vor- und Frühgeschichte – Archäologisches Museum der Stadt
Frankfurt am Main, expoziţia, împreună cu catalogul de prezentare editat în condiţii
grafice deosebite, la care au contribuit cei mai buni specialişti români în domeniu, a
reprezentat, în anul 2004, una dintre cele mai importante manifestări cultural-
ştiinţifice româneşti de peste hotare. Complexul Muzeal Judeţean Neamţ a
participat la această manifestare cu un număr de 11 piese, un vas-suport (Cucuteni
A2) de la Poduri-Dealul Ghindaru, vasul cu colonete (Cucuteni A3) de la Izvoare,
vasul lobat (Cucuteni A-B) de la Piatra Şoimului, amfora (Cucuteni B1) de la
Ghelăieşti, altarul şi cei trei idoli antropomorfi (Cucuteni B1) de la Ghelăieşti, un vas
binoclu (Cucuteni B1) de la Ghelăieşti, şi două vase de tip Crater (Cucuteni B2) de
la Târgu Ocna-Podei.

În perioada 5 mai - 1 noiembrie 2005 Muzeul din Piatra Neamt, în cooperare cu

Office of the Austrian Provincial Government, Culture and Science Department, cu
sediul în Landhausplatz 1, 3109 St. Pölten (Austria), au convenit la împrumutarea
temporară a celor 36 de piese care alcătuiesc complexul „ Soborul zeiţelor de la
Poduri” (jud. Bacău), în vederea participării la expoziţia internaţională
„Misterioasele şanţuri circulare” – „Zeitreise Heldenberg. Lauter Helden.
Geheimnisvolle Kreisgräben. Niederösterreichische Landesausstellung 2005 ”.
Expoziţia a fost deschisă la Heldenberg, Part „Kreisgräben”, 3074 Kleinwetzdorf
(District Hollabrunn), Wimpffengasse 5, Austria. Expoziţia regională a fost gândită
pe două paliere importante. Prima parte a fost dedicată eroilor „Lauter Helden”, iar
cea de-a doua „misterioaselor şanţuri circulare”. Expoziţia a avut un intens caracter
interactiv, vizitatorul fiind introdus într-o cu totul altă lume. În parcul preistoric
creat special pentru acest eveniment a fost reconstituit un întreg peisaj din epoca
pietrei, fiind reprodus în mărime naturală sistemul circular de şanţuri. Trecând de la
acest sistem, în interiorul locuinţelor preistorice alăturate vizitatorul putea el însuşi
să aprindă un foc, să coacă lipii sau pâine, să şlefuiască un topor de piatră, să
atingă obiecte şi arme, să aducă ofrande idolilor şi să încerce astfel să înţeleagă
cum anume trăiau cei care au lăsat posterităţii toate aceste vestigii. Catalogul
ştiinţific - F. Daim, W. Neubauer, Zeitreise Heldenberg. Lauter Helden.
Geheimnisvolle Kreisgräben. Niederösterreichische Landesausstellung 2005, Horn –
Wien, 2005 realizat cu ocazia acestui eveniment reprezintă mai degrabă un
instrument de cercetare a perioadei la care se referă expoziţia şi nu o reflectare
fidelă a pieselor care o alcătuiesc, reunind o serie de articole de specialitate
semnate de specialişti din Austria, Germania, Cehia, Slovacia, Bulgaria, Ungaria şi
România, la care a fost adăugată lista pieselor prezente în expoziţie, fără
fotografie.

Începând cu data de 3 iunie 2008, a putut fi vizitată la Historisches Museum din

Olten (cantonul Solothurn, Elveţia) expoziţia Arta perioadei neolitice. Vechile culturi
din România / Steinzeitkunst. Frühe Kulturen aus Rumänien , tema centrală a
acesteia constituind-o prezentarea către publicul european a unei părţi
semnificative a capodoperelor principalelor culturi neo-eneolitice româneşti. Cele
aproximativ 1.200 de obiecte extrem de valoroase aparţinând patrimoniului cultural
naţional, au fost pentru prima dată prezentate împreună într-o expoziţie organizată
în afara ţării. Printre acestea s-au numărat Gânditorul de la Hamangia, tezaurul de
la Moigrad, modelul de sanctuar de la Căscioarele, macheta de sanctuar cu şapte
figurine antropomorfe de la Ghelăieşti, tezaurul de la Brad şi o reconstituire a
sanctuarului de la Parţa, precum şi alte obiecte din aur şi ceramică aparţinând
patrimoniului naţional român, toate contribuind la încercarea de a realiza o sinteză
monografică a evoluţiei neo-eneoliticului din România. Complexul Muzeal Judeţean
Neamţ a participat la acest proiect expoziţional cu un număr de 50 de piese, în
special ceramică pictată, machete de sanctuar, figurine antropomorfe, piese de
podoabă, obiecte de cult din aur, os, aramă, în contextul în care unele dintre
piesele excepţionale de patrimoniu pe care le avem în administrare (Soborul
Zeiţelor, Sfânta Familie, vasul cu coroană sau vasul cu siluete din aşezarea de la
Poduri-Dealul Ghindaru), erau expuse în paralel în cadrul unei alte expoziţii având
ca temă culturile Cucuteni-Tripolie la Vatican. Expoziţia a fost deschisă la Olten
până la data de 5 octombrie 2008, fiind însoţită şi de un consistent catalog,
publicat în limbile franceză, germană, italiană şi engleză, la standul muzeului fiind
disponibile numeroase pliante, replici după vase ceramice, expoziţia fiind de altfel
amplu prezentată şi prin intermediul a două site-uri internet:
www.romanianeolitica.org şi www.steinzeitkunst.ch.

O altă expoziţie internaţională „Una Grande Civilta dell'Antica Europa, V-III millenni a.C .”/
„Cultura Cucuteni - Tripolie, străveche civilizaţie a vechii Europe ” a fost organizată în
perioada 16 septembrie – 31 octombrie 2008, la Palazzo della Cancelleria, monument
arhitectonic unic, de factură renascentistă, situat în perimetrul istoric al Vaticanului.
Locaţia aleasă pentru desfăşurarea acestui eveniment a fost cu atât mai apreciată, cu cât
acest monument istoric este recunoscut pentru prestigiul implicit pe care îl atribuie
evenimentelor culturale pe care le găzduieşte.

Desfăşurată sub patronajul Ministerului Culturii şi Cultelor din România, a Ministerul

Culturii şi Turismului din Ucraina şi a Ministerul Culturii şi Turismului din Republica
Moldova, organizatori principali fiind Complexul Muzeal Național Moldova Iași și Fundația
Cucuteni pentru Mileniul III București, manifestarea a reprezentat un moment inedit la
care a participat şi instituţia noastră, fiind pentru prima dată, în cei 125 de ani de la
descoperirea civilizaţiei Cucuteni, când s-a realizat o expoziţie care să acopere, prin
intermediul pieselor expuse, întreg arealul în care s-a manifestat această străveche
civilizaţie.
Evenimentul de la Vatican s-a derulat în cadrul „ Programului Naţional de Promovare a
Culturii Eneolitice Cucuteni”, anul 2008 fiind declarat „an Cucuteni” în România. Cele mai
multe obiecte care au alcătuit expoziţia au provenit de la instituţiile partenere din
România (408 piese), urmate de cele din Ucraina (140 piese) şi Republica Moldova (45
piese). Complexul Muzeal Judeţean Neamţ a contribuit la realizarea acestui eveniment cu
un număr de 70 de piese, ceramică, plastică antropomorfă şi zoomorfă, cele mai apreciate
fiind linguriţa de os în formă de pasăre (Precucuteni III) de la Tîrpeşti, cele două
complexe de cult (Precucuteni II) Soborul Zeiţelor şi
Sfânta Familie, vasul cu coroană (Precucuteni III), cupa cu protomă ornitomorfă
(Cucuteni A2) sau vasul cu siluete (Cucuteni B1) din aşezarea de la Poduri- Dealul
Ghindaru, amfora cu capac (Cucuteni B1) de la Ghelăieşti- Nedeia sau vasele de tip
crater (Cucuteni B2) de la Tg. Ocna- Podei, precum şi alte obiecte de cult sau vase
din toate fazele culturii prezentată de organizatori de manieră cronologică, într-un
design cu totul atractiv şi sugestiv totodată.

Atracţia principală a expoziţiei a fost gândită însă de către organizatori să o

reprezinte reconstituirea unei locuinţe cucuteniene. Având două încăperi cu
suprafaţa totală de circa 30 mp şi o înălţime de circa 3,5 m, locuinţa a fost
amenajată la interior cu o laviţă, un cuptor, plase de pescuit, o râşniţă de măcinat
cu tot cu grâu si o măsuţă, astfel încât vizitatorii să poată admira majoritatea
obiectelor de inventar care ar fi putut să facă parte în acea perioadă dintr-o
locuinţă neolitică tipică.

Exponatele au fost însoţite de un decor general al sălii care s-a inspirat din motivele
decorative specifice ceramicii pictate, la care s-au adăugat hărţi, reproduceri şi
texte explicative cu privire la etapele cronologice de evoluţie ale acestei culturi, la
aria de întindere a aşezărilor care o caracterizează şi la capodoperele care o
definesc.
Catalogul - L. Stratulat (ed.), Cucuteni Trypillia. A Great Civilization of Old Europe ,
Roma, 2008 - a fost structurat în două capitole, cel dintâi dedicat prezentării
informaţiilor ştiinţifice referitoare la civilizaţia Cucuteni-Tripolie, iar al doilea
catalogului propriu-zis al exponatelor.

În ultima parte a anului 2008, Complexul Muzeal Bucovina Suceava a organizat şi

coordonat proiectul intitulat „Cultura Cucuteni - Artă şi religie /Kultura Kukuteni –
Sztuka i Religia”, prin care pentru prima oară în Polonia, la Muzeul Górnośląskie din
Bytom, în Voievodatul Silezia, în perioada 19 nov. – 31 dec. 2008, au fost expuse
255 de piese specifice Culturii Cucuteni.

Expoziţia, care s-a bucurat încă de la deschidere de un deosebit interes din partea
vizitatorilor, a fost însoţită de un catalog bogat ilustrat, tipărit în limbile engleză şi
polonă, de planşe cu texte explicative, afişe şi pliante în limba polonă. Catalogul (I.
Mareş, Cucuteni Culture - Art and Religion /Kultura Kukuteni – Sztuka i Religia ,
Suceava, 2008) apărut în format redus, de 100 de pagini, a cărei introducere este
semnată de dr. Ioan Mareş, beneficiază de contribuţiile descriptive ale pieselor care
fac parte din expoziţie.
Periplul pe pământ polonez al acestei expoziţii a continuat la Muzeul de Stat de
Arheologie / Panstowowe Muzeum Archeologiczne din Varşovia, începând cu data
de 12 septembrie 2009, expoziţia care a beneficiat de un sistem modern de
expunere fiind deschisă publicului până pe 14 ianuarie 2010.
Proiectul cultural a reprezentat rodul colaborării dintre Complexul Muzeal Bucovina
şi muzeul de acelaşi profil din Varşovia. Realizată în colaborare cu aceleaşi muzee
din ţară, la care s-a adăugat de această dată şi Institutul de Arheologie Iaşi,
expoziţia a reunit 484 de piese cucuteniene de mare valoare artistică, incluse în
categoria Tezaur a patrimoniului cultural naţional din România, diferite tipuri de
vase pictate, plastică antropomorfă şi zoomorfă, obiecte de cult din lut ars, piese
din silex, os şi metal, expunerea fiind însoţită de grafică, ilustraţie şi hărţi, atât în
limba engleză cât şi poloneză.

Cu acest prilej, a fost editat, în condiţii grafice deosebite, catalogul (I. Mareş,
CucuteniCulture - Art and Religion /Kultura Kukuteni – Sztuka i Religia, Suceava,
2009) expoziţiei, care include 180 de pagini de text şi imagini color. Coordonatorul
general al expoziţiei şi autorul catalogului a fost dr. Ioan Mareş, director general
adjunct al Complexului Muzeal Bucovina, care a semnat de altfel şi introducerea
acestei lucrări. I s-au adăugat câteva prezentări de sinteză ale principalelor aşezări
neo-eneolitice din Moldova care fac obiectul cercetărilor sistematice actuale ale
specialiştilor din România, respectiv: Ruginoasa- Dealul Drăghici, jud. Iaşi; Scânteia-
Dealul Bodeşti, jud. Iaşi; Feteşti-La Schit, com. Adâncata, jud. Suceava; Fulgeriş- La
Trei Cireşi, com. Pânceşti, jud. Bacău; Poduri- Dealul Ghindaru, com. Poduri, jud.
Bacău.

După ce neoliticul din ţara noastră, prezentat în cadrul expoziţiei de la Olten, i-a
uimit pe elveţieni, după ce relicvele Culturii Cucuteni au fost expuse la Vatican,
expoziţia "Lumea pierdută a Vechii Europe: Valea Dunării între anii 5000 şi 3500
înainte de Hristos" poate fi considerat momentul în care "preistoricii" noştrii se
apropie de cucerirea întregii lumi.

Prima expoziţie românească de arheologie pe continentul nord-american,

„The Lost World of Old Europe – The Danube Valley 5000-3500 BC ” /
„Lumea pierdută a Vechii Europe: Valea Dunării între anii 5000 şi 3500
î.Hr.” organizată de Institute for the Study of Ancient World (ISAW - Institutul de
studii ale lumii vechi, al Universităţii New York) şi Muzeul Naţional de Istorie a
României, cu sprijinul Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional şi al
Institutul Cultural Român din New York, a fost vernisată la New York pe 10
noiembrie 2009, rămânând la dispoziţia publicului american până la 25 aprilie 2010.
Cele 175 de piese din patrimoniul naţional, la care s-au adăugat artefacte deja
celebre din colecţii muzeale provenind din Bulgaria şi Republica Moldova, ilustrând
teme diverse, precum figura umană în plastica neolitică, simbolistica bunurilor de
prestigiu, reprezentările conceptuale de case, gospodării şi comunităţi, arta şi
sacrul transpuse în forme ceramice şi decoruri ceremoniale, simbolurile precursoare
scrierii şi reprezentări stilizate ale panteonului neolitic, au oferit publicului de peste
ocean contactul cu una dintre cele mai prestigioase culturi preistorice europene,
Cultura Cucuteni, renumită prin intermediul veritabilelor sale expresii artistice de
ceramică pictată. Ineditul acestei manifestări l-a constituit faptul că pentru prima
oară, mai mult de 250 de artefacte de acum şapte milenii şi de provenienţă
majoritar românească, de pe continentul european, au fost supuse atenţiei
publicului american. Organizatorii au încercat să exemplifice cât mai elocvent zona
de emergenţă, reprezentată azi de sud-estul Europei, a unor produse culturale de
excepţie, care exprimau un înalt nivel de creativitate. Ceramica pictată, figurinele
antropomorfe preponderent feminine, ornamentele de aur şi din cupru şi, nu în
ultimul rând, prezentaţi pentru prima dată împreună în cadrul uneia şi aceleiaşi
expoziţii, emblematicul „Gânditor de la Hamangia”, unul dintre cele mai celebre
obiecte de artă din Europa preistorică şi fratele său, mai puţin cunoscut,
„Gânditorul de la Târpeşti”, modelat de creatorii culturii Precucuteni, reprezintă
dovada vie a faptului că, mult înainte de Egipt şi Mesopotamia, spaţiul carpato-
dunărean – reprezentat prin culturile neo-eneolitice Cucuteni, Boian, Gumelniţa,
Hamangia, Vădastra sau Vinča – a fost unul dintre cele mai sofisticate leagăne de
civilizaţie preistorică. Catalogul (D. W. Anthony, J. Y. Chi, The Lost World of Old
Europe – The Danube Valley 5000-3500 BC ,  Princeton, Oxford, 2009, 255 p.)
expoziţiei, publicat în engleză la Princeton University Press de dr. David W. Anthony
împreună cu directorul asociat al ISAW pentru expoziţii, Jennifer Y. Chi, reuneşte,
în principal, eseuri ale unor experţi din Marea Britanie, Franţa, Germania, SUA şi
România având ca subiect cercetări referitoare la descoperirile Vechii Europe.

Impactul impresionant pe care l-a avut acest important proiect cultural româno-
american asupra publicului de peste ocean, a constituit o recomandare fermă
pentru itinerarea întregii expoziţii în două din centrele academice europene de cel
mai înalt rang. Prima destinaţie a acestui important eveniment cultural, susţinut de
această dată de sprijinul generos oferit de Fundaţia Leon Levy, s-a materializat la
Oxford (Regatul Unit al Marii Britanii), în intervalul 20 mai – 15 aug. 2010, în cadrul
celui mai vechi muzeu britanic, Ashmolean Museum of Art and Archaeology al
Universităţii Oxford, instituţie universitară şi de cultură cu o prestigioasă reputaţie
internaţională.

Într-un atricol publicat la 1 decembrie 2009, chiar de ziua noastră naţională, cotidianul
american The New York Times vorbeşte, pe larg, despre o pagină aproape necunoscută a
preistoriei europene şi, de ce nu, chiar mondiale. "Înaintea gloriei care le-a revenit Greciei
şi Romei, chiar şi înaintea primelor oraşe din Mesopotamia sau templelor de pe malul
Nilului, pe Valea Dunării inferioare şi la poalele dealurilor balcanice locuia un popor
avansat pentru vremea sa în domeniile artei, tehnologiei şi comerţului la distanţă.

Timp de 1.500 de ani, începând dinainte de anul 5000 î.H., ei se ocupau de agricultură şi
construiau adevărate "oraşe", câteva cu nu mai puţin de 2.000 de edificii. Stăpâneau
prelucrarea cuprului, noua tehnologie a epocii. Mormintele lor cuprindeau o mare
diversitate de podoabe de păr şi coliere descoperite într-un cimitir, care conţine cel mai
timpuriu ansamblu de obiecte din din aur găsite pe tot cuprinsul lumii".

În vitrinele acestei expoziţii unice au fost adăpostite peste 250 de artefacte, aduse acolo
din muzee din România, Bulgaria şi R. Moldova şi prezentate pentru prima dată în Statele
Unite. Deschisă la 10 noiembrie 2009, expoziţia a ramas la dispoziţia publicului american
până la 25 aprilie 2010.

Unul dintre organizatorii acestui excepţional eveniment cultural internaţional, arheologul

Dragomir Popovici, şeful Secţiei Arheologie de la Muzeul Naţional de Istorie al României, a
relatat că expoziţia din America s-a concentrat asupra unora dintre cele mai celebre
culturi preistorice din Balcani, culturi care, în marea lor majoritate, îşi au centrul de
greutate pe teritoriul ţarii noastre. Este vorba despre culturile neolitice Cucuteni, Boian şi
Gumelniţa.

Motiv pentru care dintre cele 250 de artifacte preistorice expuse la New York, 186
proveneau din patrimoniul arheologic autohton. Printre aceste simboluri două sunt de o
valoare artistică excepţională. Este vorba despre doi "Gânditori" care au fost prezentaţi
pentru prima dată împreună în cadrul uneia şi aceleiaşi expoziţii: celebrul "Gânditor de la
Hamangia" şi fratele său, mai puţin cunoscut, "Gânditorul de la Târpeşti", modelat de
creatorii Culturii Cucuteni.
Spre deosebire de lumea ştiinţifică europeană, care are încă mari rezerve în acceptarea
importanţei ştiinţifice, dar şi istorice a tuturor acestor culturi străvechi, savanţii americani
nu au nici un fel de problemă să recunoască poziţia lor unică în istoria civilizaţiei.

Dr. David Anthony, profesor de antropologie la Hartwick College din Oneonta, New York,
şi autor al volumului "The Horse, the Wheel, and Language: How Bronze-Age Riders from
the Eurasian Steppes Shaped the Modern World" este şi curatorul invitat al acestei
expoziţii. În acest context, savantul american a declarat: "La apogeu, în jurul anului 4500
î.H., Vechea Europă era unul dintre locurile cele mai rafinate şi avansate din punct de
vedere tehnologic din lume şi prezenta multe din semnele politice, tehnologice şi
ideologice ale civilizaţiei".
Iar la vizionarea care a avut loc înaintea deschiderii oficiale a expoziţiei, directorul
Institutului, Roger S. Bagnall, a mărturisit că până acum "foarte mulţi arheologi nu
auziseră de aceste culturi ale Vechii Europe". Admirând ceramicele viu colorate, dr.
Bagnall, care este un cunoscut specialist în arheologia egipteană, a remarcat că "la
vremea aceea, cu siguranţă că egiptenii nu făceau astfel de obiecte de olărie".
Noile cercetări, spun arheologii şi istoricii, au lărgit aria de înţelegere a acestor culturi
mult timp ignorate, care pare a se fi apropiat de pragul statutului de "civilizaţie". Scrisul
nu fusese încă inventat, astfel că nimeni nu ştie cum îşi spuneau aceşti oameni. Pentru
unii savanţi, populaţia din această regiune a lumii face parte, simplu, din Vechea Europă.
Şi, până acum, am fost obişnuiţi să credem că oamenii preistorici erau doar nişte indivizi
înapoiaţi, care trăiau de pe o zi pe alta. Descoperirile arheologice infirmă însă categoric
această viziune simplistă.

Catalogul expoziţiei, publicat de Princeton University Press, este şi primul compendiu în

engleză al cercetărilor referitoare la descoperirile Vechii Europe. Cartea, publicată de dr
Anthony împreună cu directorul asociat al Institutului pentru expoziţii, Jennifer Y. Chi,
include eseuri ale unor experţi din Marea Britanie, Franţa, Germania, SUA precum şi din
ţările unde au existat cândva aceste culturi.
Dr. Chi a remarcat că expoziţia reflectă interesul institutului pentru studierea relaţiilor
dintre culturile bine cunoscute şi cele până acum subapreciate. Iar cotidianul New York
Times menţionează că "Deşi săpăturile din ultimul secol au scos la iveală urme ale
aşezărilor străvechi şi figurine de zeităţi, abia în 1972, când arheologii locali au descoperit
un vast cimitir din mileniul cinci înainte de Hristos la Varna, în Bulgaria, au început să
bănuiască că nu era vorba de oameni săraci care trăiau în societăţi egalitare
nestructurate.
În perioada 7 octombrie 2010 - 10 ianuarie 2011 Muzeul de Artă Cicladică din
Atena a găzduit expoziţia „The Lost World of Old Europe. The Danube Valley.
5000-3500 BC …and the relations between Greece and the Balkans in the Neolithic
period”. Având ca precursori ai acestui demers de excepţie expozanţi avizaţi din
New York şi Oxford, Muzeul de Artă Cicladică din Atena, administrator al unui
patrimoniu cultural impresionant, dedicat studiului şi promovării culturilor
preistorice egeene şi cipriote axate îndeosebi pe arta cicladică a mileniul III BC,
moştenit în principal din colecţia iniţiată de Nicholas şi Dolly Goulandris, a ridicat la
un nivel cu totul fastuos periplul „iniţiatic”, am putea spune, al artefactelor
culturilor neo-eneoliticului din România, Republica Moldova şi Bulgaria, care stau
mărturie începutului civilizaţiilor pe continentul european.

Expoziţia temporară a fost dezvăluită publicului într-o atmosferă deosebit de

elitistă, datorată în mare măsură splendidului monument de arhitectură, Vila
Stathatos, operă a arhitectului bavarez Ernst Ziller, care împleteşte în mod graţios
elemente de arhitectură greacă şi romană cu canoanele clasicismului romantic,
pentru a zămisli una dintre cele mai impozante creaţii ale Europei secolului al XIX-
lea. Construită în 1895 ca reşedinţă a familiei Othon şi Athina Stathatos, cărora le-a
aparţinut până în 1938, clădirea care între timp a servit ca sediu pentru diverse
ambasade şi reşedinţă de protocol a unor personalităţi, a fost începând cu 1991
încredinţată de către Statul Grec reprezentanţilor Fundaţiei Goulandris, cu scopul
de a constitui un spaţiu adecvat pentru expoziţiile temporare organizate sub egida
Muzeului de Artă Cicladică din Atena. Cele mai multe dintre aceste exponate
reprezintă figurine din lut şi piatră, ceramică, ornamente din aur şi argint, unelte de
piatră şi aramă, pintadere şi impresionante modele miniaturale de locuinţe, unele
dintre ele aflându-se pentru prima dată într-o astfel de expoziţie de sinteză de o
asemenea anvergură şi valoare istorică şi ştiinţifică.

Neoliticul pe teritoriul Europei

Inchişi în spatele Cortinei de fier care a marcat izolarea din timpul războiului rece, bulgarii
şi românii nu şi-au putut prezenta Occidentului cunoştiinţele". Acel tezaur, despre care se
vorbeşte aici, aparţine Culturii Gumelniţa care, în urmă cu mii de ani, era un adevărat
"imperiu" care se întindea din Muntenia şi Dobrogea peste Bulgaria, ajungând până în
Grecia pe malul Mării Egee. Cultură pe care bulgarii o denumesc, în ceea ce priveşte
aspectele existente pe teritoriul ţării lor, "Karanovo".

O civilizaţie aproape unitară care prefigurează o altă istorie mai puţin cunoscută. Este
istoria pusă în mişcare de "agricultorii pionieri din Grecia şi Macedonia, care după 6200
î.H. au emigrat spre nord, în Vechea Europă, aducând grâu, vite şi oi domesticite. Au
constituit colonii de-a lungul litoralului Mării Negre şi în luncile râurilor, şi în zonele de
deal, iar acestea au evoluat, devenind culturi conexe, dar cumva distincte, după cum
constată arheologii.

Aşezările au păstrat legătura strânsă, prin reţelele de comerţ cu cupru şi aur şi cu modele
de ceramică.
Vladimir Slavcev, curator la Muzeul regional de istorie din Varna, afirma că "bogăţia şi
diversitatea darurilor mortuare de la Varna a fost o surpriză" chiar şi pentru arheologii
care au făcut cercetările. "Varna este cel mai vechi cimitir descoperit până acum, în care
oamenii erau înmormântaţi cu ornamente din aur", spune dr Slavcev.

În acea necropolă preistorică, în 62 dintre morminte, s-au descoperit peste 3.000 de piese
din aur, împreună cu arme şi unelte din cupru şi ornamente, coliere şi brăţări din
preţuitele scoici egeene. "Concentrarea obiectelor de prestigiu importate într-o minoritate
distinctă de morminte sugerează existenţa rangurilor superioare instituţionalizate", susţin
curatorii expoziţiei într-un text ce însoţeşte aurul de la Varna.

Totuşi, în mod curios se pare că, în viaţa lor privată, membrii elitei acelor vremuri nu se
preocupau prea mult de expunerea publică a bogăţiilor. "Oamenii care afişau costume
aurite la evenimentele publice în timpul vieţii", scrie dr Anthony, "stăteau în case destul
de obişnuite". Probabil că cuprul, nu aurul, era sursa principală a succesului economic în
Vechea Europă. În condiţiile dezvoltării prelucrării cuprului în jurul anului 5400 î.H.,
culturile Vechii Europe au exploatat minereurile abundente de pe actualele teritorii ale
Bulgariei şi Serbiei şi au deprins tehnologia la cald a extracţiei cuprului metalic pur.

Cuprul topit, turnat sub formă de bare, prelucrat în lame de cuţit şi tras în brăţări, a
devenit o marfă preţuită la export. Piese de cupru din Vechea Europă au fost găsite în
morminte situate de-a lungul fluviului Volga, la peste 1.200 de mile distanţă. Arheologii au
recuperat peste cinci tone de piese din situri din Vechea Europă.

După ce anul trecut neoliticul din ţara noastră, prezentat în cadrul expoziţiei de la Olten, i-
a uimit pe elveţieni, după ce relicvele Culturii Cucuteni au fost expuse la Vatican, expoziţia
"Lumea pierdută a Vechii Europe: Valea Dunării între anii 5000 şi 3500 înainte de Hristos"
poate fi considerat momentul în care "preistoricii" noştrii se apropie de cucerirea întregii
lumi.

Civilizatia preistorica si antica in Cipru

Vestigiile arheologice din Cipru au inceput sa fie cunoscute in Europa la sfarsitul secolului
al XIX-lea, ca urmare a activitatii Consului american in Cyprus, Luigi Palma di Cesnola.
Multe obiecte au fost vandute si se regasesc in muzee din Europa, la Metropolitan
Museum de la New York. Incepand cu Swedish Cyprus Expedition condusa de Einar
Gjerstad (1927-1931), civilizatia straveche cipriota este cercetata stiintific, in contextul
civilizatiilor mediteraneene. Din 1932 obiectele sunt aduse in Suedia si sunt expuse la
Medelhavsmuseet. In 1923 un tanar arheolog suedez a inceput sa studieze vechile culturi
ale insulei, invitat de consulul sudez in Cipru, Luki. Z. Pierides, membru al Archaeological
Council of Cyprus. Rezultatele au fost publicate in 1926, in Studies on Prehistoric Cyprus,
opera fundamentala privind Epoca Bronzului in Cipru. A inceput sa fie pregatita o noua
expeditie (1927 and 1931) sub patronajul printului Gustaf Adolf (mai tarziu regele Gustaf
VI Adolf), expeditie care a primit si sprijin privat si la care a participat o echipa formata
din tineri arheologi. Mii de obiecte descoperite (din neolitic pana in epoca romana) provin
din 300 de morminte sapate in stanca, din sanctuare si din temple. Asa cum prevedeau
legile timpului, patrimoniul a fost impartit intre Cipru si Suedia.
 In 1987, la British Museum, a fost inaugurata o mare expozitie dedicata civilizatiei
cipriote, la initiativa filoelenilor de la Londra si a Fundatiei A. G. Leventis, actiune
incurajata si de Inaltul Comisar Britanic in Cipru, Sir David Hunt. In continuare, o
activitate importanta a Fundatiei este de a convinge muzeele din strainatate sa expuna si
sa conserve in bune conditii antichitatile cipriote, sa publice cataloage.
Galerii ale Antichitatilor Cipriote au fost create la Fitzwilliam Museum (Cambridge, U.K.)
la National Museum, Copenhaga, Danemarca, la Metropolitan Museum of Art, New York,
la Royal Ontario Museum, Toronto, la Ashmolean Museum, Oxford. Alte expozitii si galerii,
initiate de Fundatia levantis, in cadrul unui amplu program international, s-au deschis la
Carlsberg Glyptotek, Copenhagen, la Louvre, Paris, la Archaeological Museum din Odessa,
la National Museum din Dublin.
Cateva piese se gasesc si in Romania, la Institutul de Atheologie al Academiei Romane.
A. G. Leventis Foundation a propus si Muzeului National de Istorie a Romaniei sa creeze o
galerie cu materiale arheoligice care sa ilustreze reletiile diacronice ale culturii romanesti
cu culturile din Mediterana.

Civilizatia neolitica in Extremul Orient - situl de la Xian

Julius Lips, Originea lucrurilor – O istorie a culturii omenirii, Ed. Stiintifica, 1958:
Omul este ucenicul fortelor care il inconjoara si care il depasesc. Din cele mai vechi
timpuri, creierul sau a fost capabil sa dobandeasca cunostinte materiale si spirituale,
proces de care alte fiinte nu sunt capabile. Aceste calitati i-au adus numele de Homo
Sapiens”. Lui ii sunt proprii creativitatea, spiritualitatea, inventivitatea, simtul estetic,
puterea rationala de a acumula informatii.

Bibliografie Cultura Cucuteni

 Dumitrescu, V. Arta culturii Cucuteni. București: Editura Meridiane, 1979.

 Biblioteca Antiquitatis The first Cucuteni Museum of Romania Foton 2005
 Studia Antiqua et Archaeologica, IX, Iași, 2003 The Human Bone with Possible
Marks of Human Teeth Found at Liveni Site (Cucuteni Culture) Sergiu Haimovici
 Marius Alexianu, Gheorghe Dumitroaia and Dan Monah, The Exploitation of the
Salt-Water Sources in Moldavia: an Ethno-Archaeological Approach, in (eds.) D.
Monah, Gh. Dumitroaia, O. Weller et J. Chapman, L'exploitation du sel à travers
le temps, BMA, XVIII, Piatra-Neamt, 2007, p. 279-298;
 Cucoș, Ștefan (1999). „Faza Cucuteni B în zona subcarpatică a Moldovei
(Cucuteni B period in the lower Carpathian region of Moldova)”. BMA: Bibliotheca
Memoriae antiquitatis (Memorial Library antiquities) (Piatra Neamț, Romania:
Muzeul de Istorie Piatra Neamț (Piatra Neamț Museum of History)) 6. OCLC
223302267. http://www.neamt.ro/cmj/istorie/piatra-neamt/BMA_2.html
 Monah Dan, Plastica antropomorfa a Culturii Cucuteni, Ed.Constantin Matasa,
Piatra Neamt, 2012
 Wittle Alasdair, Europe in the Neolithic, Cambridge University Press, 1996