MINISTERUL EDUCAłIEI, CERCETĂRII ŞI INOVĂRII

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE ISTORIE-GEOGRAFIE ŞI RELAłII
INTERNAłIONALE
DEPARTAMENTUL ISTORIE
ŞCOALA DOCTORALĂ

INTERFERENłE CULTURALE ÎN OBICEIURILE

FUNERARE DIN JUDEłUL MUREŞ
SECOLELE XIX – XX
Rezumatul tezei de doctorat

CONDUCĂTOR ŞTIINłIFIC
PROF.UNIV.DR.IOAN GODEA

DOCTORAND
LAURA POP

ORADEA
2009
 CUPRINS
INTRODUCERE……………………………………………….………..p. 5
I. REPERE ISTORIOGRAFICE………………………….………p.12
II. MODELUL RURAL AL ÎNMORMÂNTĂRII ÎN SECOLELE XIX-
XX ÎN JUDEłUL MUREŞ…………………………………..p. 43
II.1. ARIA DE CERCETARE………………………………...p. 48
II.2. GRIJA PENTRU MORT ………………………………..p. 53
II.2.1.Categoriile morŃii: moartea de rând şi afară de rând……...p. 54
II.2.2.Rituri prefunerare. Semnele morŃii………………..….…....p. 66
II.2.3.Momentul morŃii…………………….…..………………....p. 74
II.2.4.Priveghiul……………………………………………….....p. 92
II.2.5.Îngropăciunea………………………...……………...........p.104
II.2.6.Ofrandele funerare: pomenile…………………………......p.113
II.2.7.Cortegiul funerar. Ritualuri la groapă………...…………...p.129
II.2.8.Locul înmormântării. Cimitirul şi alte locuri de
îngropare................................................................................................p.134
II.2.9.Însemne funerare: praporii, crucea, stâlpul
funerar……………................................................................................p.145
II.2.10.Mesele funerare: cina străină, comândarea (pomeana), cina
mortului……………………………………………………………….p.157
II.2.11.Bocitul mortului……………..…………..……………….p.162
II.2.12.Ritualuri după înmormântare până la 6 săptămâni…..…...p.176
II.2.13.Doliul şi comemorările periodice a mortului……..……....p.183
III. PRACTICI FUNERARE ÎN CAZUL MORłILOR NEFIREŞTIp.194
III.1. Moartea în afara satului. Moartea în război………..……p.198
III.2. Înmormântarea strigoilor……………………………..…p.202
III.3.Moartea fără lumânare…………..……………………….p.203
III.4.Sinuciderea………………………………………………p.205
III.5.Înmormântarea tinerilor necăsătoriŃi………………….....p.209
III.6.Înmormântarea copiilor nebotezaŃi……………………...p.210
IV. GRIJA PENTRU CEI VII. ÎNMORMÂNTAREA ÎNTRE
STRUCTURILE DE RUDENIE ŞI CELE
COMUNITARE........................................................................p.211
IV.1. RelaŃiile de rudenie şi obiceiurile de înmormântare...…..p.216
IV.2. Casa, familia şi neamul la înmormântare…………..……p.217
IV.3. Rudenia spirituală. Năşia şi înmormântarea…………….p.226
IV.4. Vecinătatea şi înmormântarea…………………………..p.230
IV.5. Satul şi înmormântarea……………………………….....p.236
CONCLUZII………………………………………………………….....p.241
BIBLIOGRAFIA GENERALĂ…………………………………......….p.249

2
ANEXE…………………………………………………………..……....p.265
1. Listă informatori
2. Glosar de termeni locali şi arhaisme
3. Transcrieri interviuri
4. Documente diverse
5. IlustraŃii

3
 INTRODUCERE
Obiceiurile de înmormântare reprezintă o sursă importantă pentru
studierea atitudinilor în faŃa morŃii, alături de o serie de izvoare istorice scrise
(predici, registre parohiale, necroloage, testamente, epitafe, surse medicale,
statistici demografice) sau nescrise (iconografie, semne funerare, obiecte de
cult). De asemenea, studierea obiceiurilor funerare este deosebit de utilă în
evidenŃierea diversităŃii culturale, fiindcă riturile funerare conŃin un amalgam
de credinŃe vechi şi noi, de practici magice, economice şi sociale, o întreagă
reŃea de influenŃe în timp şi spaŃiu, iar diferenŃa dintre riturile funerare
implică şi o profundă diferenŃă culturală1. Pentru cercetarea aspectelor
contemporane ale obiceiurilor funerare sunt deosebit de utile instrumentele
oferite de etnografie, iar pentru cele mai vechi trebuie consultate diverse
documente de arhivă, o parte aflate în Arhivele statului, altele în Arhiva de
folclor a Academiei române din Cluj-Napoca, precum şi la Institutul de
folclor şi etnografie « Constantin Brăiloiu » din Bucureşti. Deosebit de utile
sunt şi arhivele de familie, mai ales pentru secolul XX când avem şi primele
imagini fotografice ale obiceiurilor funerare.
Caracterul multicultural al zonei studiate impune analiza obiceiurilor
de înmormântare ale românilor din judeŃul Mureş, majoritari în zonă,
comparativ cu cele ale etniilor şi confesiunilor vecine, atât pentru evitarea
etnocentrismului cât şi pentru o mai bună înŃelegere a specificului fiecărei
culturi şi a legăturilor reciproce în timp şi spaŃiu. Pe lângă interferenŃele
etnice şi confesionale apar şi o serie de interferenŃe între zone etnografice
diferite, precum şi între mediul urban şi cel rural.
La începutul secolului al XIX-lea, în lucrarea lui Vasilie Popp găsim o
descriere detailată a obiceiurilor funerare ale românilor din Transilvania.
InformaŃiile le-a obŃinut fie direct, din observaŃiile sale în satul natal,
Chimitelnic, azi Cipăieni, în zona Câmpiei Transilvaniei, fie din alte surse: de
la Petru Maior, din zona dintre Mureş şi Târnave ; de la canonicul Simeon
Bran, din zona Chioarului2 şi de la nobilul Nicolides din Pind, pentru românii
de dincolo de Dunăre3.
Pentru studierea interferenŃelor culturale în obiceiurile funerare am
apelat la modelul riturilor de trecere elaborat de Arnold van Gennep, model
universal aplicabil oricând şi oriunde. Pornind de la schema tripartită a lui
Gennep şi de la consideraŃiile funcŃionaliste ale lui Vincent Louis-Thomas,

1
G. Durand, Structurile antropologice ale imaginarului. Introducere în arhetipologia
generală, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2000, p.233
2
I. Muşlea, ViaŃa şi opera dr. Vasilie Popp (1789 – 1842) în Cercetări etnografice şi de
folclor, vol. I, Ed. Minerva, Bucureşti, 1971, p.18 – 65
3
Obiceiuri de înmormântare la românii ardeleni.1817. Vasilie Popp şi disertaŃia sa
medicală, Wien, 1817, Györffy István Néprajzi Egesület, Muzeul Etnografic al Transilvaniei,
Temetkezési szokások az erdély románoknál, 1817, Vasilie Popp orvosi diszertációja, Bécs,
1817, Cluj-Napoca, Budapest, 2006, p.175

4
am grupat practicile funerare în două mari categorii: practici funerare pentru
cel mort şi practici funerare pentru supravieŃuitori (familie, neam, vecinătate,
comunitate). Nu se poate face o distincŃie netă între practicile funerare pentru
mort şi cele pentru supravieŃuitori deoarece, majoritatea ritualurilor funerare
se fac atât pentru mort, cât şi pentru supravieŃuitori, pentru liniştirea şi
apărarea lor de influenŃa nefastă a evenimentului morŃii. În cadrul practicilor
funerare pentru cel mort am făcut distincŃia între practicile funerare obişnuite,
care se fac în general, pentru toŃi morŃii şi practicile deosebite, care se fac
pentru cei morŃi în condiŃii speciale, neobişnuite, nefireşti sau care au avut un
statut aparte în timpul vieŃii.
Capitolul I tratează probleme legate de metodologia lucrării, sursele
folosite şi câteva puncte de vedere în cercetarea obiceiurilor funerare şi a
problematicii morŃii de către antropologi, istorici, etnografi, arheologi.
Cele numeroase lucrări cu privire la obiceiurile funerare ne sunt
oferite de etnografie, dar şi de arheologie şi mai recent de antropologia
istorică. În România, în afara literaturii etnografice referitoare la obiceiurile
funerare, s-au înmulŃit în ultima vreme studiile istorice referitoare la
fenomenul morŃii şi a « muririi », la atitudinile oamenilor în faŃa morŃii, mai
ales pentru perioada secolelor XVI-XX, sub impulsul istoriei mentalităŃilor, a
orientărilor şcolii franceze de la Annales ca şi a unei noi orientări apărute în
ştiinŃele sociale, tanatologia. Cercetările etnografice sunt valorificate într-o
serie de lucrări recente care analizează diverse aspecte ale problematicii
funerare tradiŃionale din noi perspective antropologice.
Pe lângă lucrările generale referitoare la obiceiurile funerare, sunt
trecute în revistă şi studiile locale ce abordează această tematică în zona de
cercetare propusă. În acelaşi timp, se face şi o scurtă analiză a termenilor
utilizaŃi în lucrare : obicei, datină, ritual, etnie, identitate culturală, identitate
locală, interferenŃe culturale.
Capitolul II încearcă să definească modelul rural al morŃii în zona
judeŃului Mureş pornind de la diferenŃele şi interferenŃele culturale din
această zonă, în perioada secolelor XIX – XX. Pentru a se putea decela o
serie de diferenŃe şi interferenŃe culturale se porneşte de la o descriere
detailată a obiceiurilor funerare din dublă perspectivă : din perspectiva
exterioară, cea a cercetătorului, folosindu-se conceptul riturilor de trecere al
lui Arnold Van Gennep şi din perspectiva internă, a performerilor şi
beneficiarilor ritualurilor funerare. Din perspectivă funcŃionalistă, a finalităŃii
obiceiurilor funerare, sunt urmărite practicile funerare pe două paliere : cele
pentru mort şi cele pentru supravieŃuitori. În primul rând sunt analizate
practicile funerare pentru mortul obişnuit, urmând succesiunea cronologică a
ceremonialului funerar la români, maghiari, saşi şi Ńigani, evidenŃiindu-se pe
parcurs atât diferenŃele cât şi locurile comune în desfăşurarea ceremonialului
funerar în diferite comunităŃi, omogene sau mixte din punct de vedere etnic şi
confesional.

5
 După schiŃarea ariei de cercetare, cu delimitările sale interne, se trece
la diversele încadrări ale mortului, după criterii specifice lumii Ńărăneşti din
această perioadă, în categoria morŃii obişnuite sau a celei neobişnuite. În acest
capitol se analizează practicile funerare pentru mortul obişnuit, începând cu
practicile prefunerare, cu semnele prevestitoare ale morŃii, continuând cu cele
efectuate în momentul morŃii, cu pregătirile pentru trupul şi sufletul mortului,
până în momentul înmormântării şi încheind cu riturile comemorative
postfunerare. În paralel cu descrierea ceremonialului funerar sunt analizate
câteva elemente definitorii pentru riturile funerare : pomenile şi mesele
funerare, modul de organizare a cimitirelor în diverse zone, însemnele
funerare, precum şi fenomenul bocitului, care dublează ceremonialul funerar,
precum şi aspectele doliului prezent în toate etapele ceremonialului funerar şi
postfunerar. Pe lângă aspectele rituale sunt urmărite şi unele aspecte
pragmatice, ale cotidianului rural care intervin în ceremonialul funerar :
alimentaŃia, aspectele pecuniare ale înmormântării, recuzita funerară şi
postfunerară, altfel spus legătura dintre anormalitatea morŃii şi viaŃa de zi cu
zi a comunităŃilor rurale, căci indiferent de explicaŃiile oferite de unii sau alŃii,
din exterior sau din interior, preocupările pragmatice sunt cele care abundă la
înmormântare şi după aceea.
Capitolul III analizează modul în care comunităŃile rurale reglau, prin
intermediul ritualurilor funerare, diferitele categorii de morŃi extraordinare:
moartea în afara satului, moartea în război, moartea fără lumânare,
sinuciderea, precum şi modul de compensare rituală în cazul mortului
nefiresc : strigoi, tineri necăsătoriŃi, copii nebotezaŃi. Măsurile luate împotriva
morŃilor neobişnuite constau fie în rituri compensatorii, în adăugarea unor
practici rituale (cum este cazul strigoilor sau a tinerilor necăsătoriŃi), fie în
suprimarea unor practici obişnuite în cadrul ceremonialului funerar standard
(cum se întâmplă în cazul sinucigaşilor), toate având acelaşi scop : apărarea
familiei şi a comunităŃii de anumiŃi morŃi.
Capitolul IV este dedicat diverselor practici funerare dedicate
supravieŃuitorilor : rituri de purificare, rituri de protecŃie a casei mortului, a
celor apropiaŃi mortului, familia, neamul, prietenii, vecinii precum şi a
întregii comunităŃi. Evenimentul morŃii reuneşte familia, rudele de toate
tipurile, vecinătatea, comunitatea de vârstă sau de sex, comunitatea religioasă,
uneori întreaga comunitate a localităŃii pentru depăşirea crizei sociale.
Deosebit de variat este modul în care diverse tipuri de solidarităŃi sociale
reacŃionează în faŃa implacabilului morŃii şi gradul de implicare a acestora
înainte, în timpul şi după înmormântare. De remarcat este implicarea
deosebită a familiei în obiceiurile funerare la români şi a vecinătăŃii la saşi.
Implicarea rituală a familiei la români continuă şi după încheierea
înmormântării, fiind foarte puternică în cadrul comemorărilor periodice ale
mortului timp de un an de zile. Un caz aparte, mai puŃin studiat în context
funerar, îl reprezintă năşia care se pare că deŃine un rol important şi în cazul

6
înmormântării nu numai în cazul celorlalte ceremonialuri importante din viaŃa
omului : botezul şi nunta. În cazul morŃilor obişnuite, rolul comunităŃii în
evenimentul funerar se termină odată cu înmormântare atât la români, cât şi la
maghiari şi saşi, însă în anumite cazuri de morŃi neobişnuite - cum este
moartea în război, a ctitorilor bisericeşti sau moartea strigoilor - comunitatea
se implică activ în efectuarea unor rituri postfunerare : comemorarea eroilor,
pomenirea veşnică a ctitorilor sau dezgroparea strigoilor. Astfel, pentru cei
morŃi în primul război mondial se ridică diverse monumente comemorative
lângă biserică (la români) sau în biserică (la maghiari şi saşi) şi se Ńin anumite
slujbe de comemorare periodice, cum este slujba de comemorare a eroilor în
fiecare an la sărbătoarea ÎnălŃării Domnului în calendarul ortodox şi cel
greco-catolic.
Concluzii
În spaŃii multiculturale, diversele influenŃe culturale reciproce
conturează identităŃi locale distincte de la o zonă la alta. Analiza comparativă
a obiceiurilor funerare din judeŃul Mureş la diferite etnii relevă faptul că
specificul acestor obiceiuri nu este determinat atât de componenta etnică, cât
de o serie de alŃi factori: religioşi (impunerea de către Biserică a diferitelor
norme religioase, cum ar fi obligaŃia spovedaniei înaintea înmormântării),
legislativi, geografici (zona geografică, centrul urban în jurul căruia
gravitează satele), sociali, economici. InterferenŃa tuturor acestor factori
determină o înfăŃişare diferită a ceremonialului funerar în diferite regiuni şi
epoci istorice. Ceea ce este important de urmărit, în primul rând, este o
descriere cât mai detailată a diverselor practici funerare, indiferent de
originea, natura sau justificarea lor de către actanŃi, urmărind mai degrabă o
fenomenologie a obiceiurilor funerare, dar şi o expunere a acestor practici
funerare din perspectiva actorilor, combinată cu mărturiile scrise şi figurative
din secolele XIX – XX.
La nivelul secolului al XIX-lea, unii istorici consideră că nu există
diferenŃe în ceea ce priveşte moartea la diversele confesiuni transilvănene în
ceea ce priveşte latura dogmatică4. Comparând discursul religios referitor la
moarte şi discursul popular, la diverse confesiuni, religia oficială şi religia
trăită, se observă totuşi unele diferenŃe, multe justificate din perspectiva
discursului religios diferit al confesiunii respective, altele nejustificate de
acesta, dar justificate de practicile locale, de caracteristicile identităŃii locale.
Pe lângă diferenŃe, care sunt cele mai vizibile în desfăşurarea ceremonialului
funerare, la o analiză mai profundă apar şi o serie de locuri comune, de
interferenŃe, la comunităŃi diferite sub aspect etnic şi confesional.
În ceea ce priveşte împrumuturile şi interferenŃele interetnice în cadrul
obiceiurilor de înmormântare în judeŃul Mureş o situaŃie aparte prezintă

4
Marius Rotar, Moartea în Transilvania în secolul al XIX-lea. Volumul II: 11 ipostaze ale
morŃii, Ed. Accent, Cluj-Napoca, 2006, p.55

7
Ńiganii care adesea, în performarea obiceiurilor funerare, pe lângă practicile
specifice, au împrumutat de la etnia majoritară a localităŃii, odată cu
confesiunea, şi practicile funerare, atât cele creştine cât şi cele necreştine.
Adesea, ei sunt cei care continuă să practice obiceiurile arhaice ale populaŃiei
majoritare a localităŃii, chiar dacă aceasta nu le mai practică. Astfel este cazul
comunei Petelea unde Ńiganii continuă să practice jocuri de priveghi, jocuri
care au dispărut la românii din zonă din practica cotidiană, după perioada
colectivizării5. Ei preiau religia majorităŃii populaŃiei din sat şi odată cu ea şi
practicile populare aferente. În satul Uila, comuna Batoş, judeŃul Mureş, sat
săsesc la origine, există astăzi o comunitate de Ńigani evanghelici. În satele
maghiare reformate Ńiganii preiau limba maghiară şi religia reformată, iar în
satele majoritar româneşti Ńiganii adoptă limba română şi religia ortodoxă,
după cum în zona Târnavei Mari continuă sistemul de într-ajutorare al
vecinătăŃilor săseşti. În satul Idrifaia, comuna Suplac, Ńiganii au fost complet
asimilaŃi de către maghiari, nu numai că folosesc ritualul funerar maghiar, dar
au preluat şi însemnele funerare ale acestora, „fejfa”. Ei preiau cultura
majorităŃii populaŃiei dintr-un sat fără să o filtreze prin propriile repere, fără
să o modifice, o preiau în bloc, astfel încât se poate spune că ei sunt cei mai
conservatori în privinŃa obiceiurilor în multe zone, indiferent care este
provenienŃa sau caracterul acestora.
Dincolo de aspectele diferite de la o zonă la alta, de la un sat la altul,
de la o etnie la alta, de la o confesiune la alta, există multe locuri comune în
practicile funerare în diferite perioade istorice, unele fiind datorate diverselor
influenŃe reciproce, iar altele fiind aspecte dezvoltate independent de fiecare
comunitate în parte, fiind aspecte general umane, cu o largă răspândire. Nu
am analizat procesele (împrumut, poligeneză, aculturaŃie, etc.) care duc la
apariŃia diverselor locuri comune în practicile funerare din zona Mureşului şi
Târnavelor, ci doar am pus în evidenŃă - acolo unde a fost cazul - aspectele
comune ca şi cele diferite în ceremonialul funerar din diverse comunităŃi ale
judeŃului Mureş, în perioada secolelor XIX –XX, perioadă de profunde
modificări în practicile funerare, transformări care reflectă de fapt
transformările din societatea timpului. Să nu uităm faptul că, practicile
funerare, chiar dacă sunt destinate pentru integrarea mortului în lumea de
dincolo, sunt cel mai adesea o oglindă fidelă a societăŃii, a mijloacelor de care
dispune societatea pentru a pune în practică diversele rituri funerare, mai mult
sau mai puŃin justificate din punct de vedere al credinŃelor personale ale
fiecărui actant.
Deosebit de utilă s-a dovedit descrierea comparativă a obiceiurilor de
înmormântare la diferite comunităŃi locale pentru creionarea unei imagini de
ansamblu a practicilor funerare din zona judeŃului Mureş, zonă multiculturală
cu o varietate de manifestări diferite de la o zonă la alta, de la o comunitate la
5
Inf. Scherzer Andrei

8
alta. În satele mixte, studierea comparativă a obiceiurilor funerare relevă, pe
lângă elementele comune, şi elementele de identitate a fiecărei etnii, prin
raportarea reciprocă una la cealaltă. Conturarea obiceiurilor funerare ale
românilor se poate mult mai bine studia în zonele de interferenŃă cu alte
culturi, prin descifrarea elementelor comune, dar şi a celor distincte
comparativ cu ceilalŃi.
Analiza comparativă a obiceiurilor funerare rurale la etniile din judeŃul
Mureş: români, maghiari, saşi, Ńigani, pe cele trei paliere principale: practicile
funerare pentru cei morŃi, practicile funerare pentru cei morŃi în condiŃii
neobişnuite şi pentru cei vii, pentru supravieŃuitori, relevă faptul că nu există
deosebiri majore între etniile din aceeaşi zonă în practicile neoficiale, doar
cele determinate de confesiunea căreia îi aparŃine fiecare colectivitate.
Deosebiri mai importante în obiceiurile funerare se regăsesc între diferitele
zone etnografice: Câmpia Transilvaniei, Valea Gurghiului, Valea Superioară
a Mureşului, zona Târnavelor, Valea Nirajului, astfel încât se observă mai
multe asemănări în ceremonialul funerar între etniile diferite din aceaşi zonă
decât în cadrul aceleaşi etnii dar aflată într-o zonă diferită, datorită
elementelor de interferenŃă ce apar în cursul timpului. Indiferent de originea
lor, interferenŃele duc la schimbarea aspectului obiceiurilor funerare, nu
numai a practicilor funerare laice, cât şi a ritualurilor funerare, ceea ce
modifică uneori fundamental comportamentele funerare din zonele
respective. Adeseori, practicile funerare preluate sunt modificate pentru a fi
adaptate specificului fiecărei comunităŃi, astfel încât ajung de nerecunoscut,
fiind asimilate şi transformate, parŃial sau total, conferind o nouă înfăŃişare
identităŃii locale. Compararea practicile funerare şi similitudinile observate nu
presupune neapărat o influenŃă sau un împrumut dintr-o parte în alta, ci poate
fi doar un fenomen de poligeneză, având în vedere universalitatea multor
dintre obiceiurile funerare. Există unele practici recunoscute de către
comunitate ca fiind specifice unei anumite identităŃi etnice sau unei
comunităŃi cum sunt de exemplu opririle cortegiului funerar în drumul spre
cimitir pe care atât saşii cât şi maghiarii le consideră a fi specifice doar
românilor, chiar dacă în unele cazuri deosebite acest obicei este preluatşi de
către saşi. Unele obiceiuri sunt atribuite în mod fals anumitei etnii cum fac
românii din Viişoara care atribuie saşilor practica acoperirii ochilor mortului
cu bani, deoarece românii din zonă nu o practicau în perioada respectivă. Sunt
obiceiuri împrumutate recent şi la acestea putem stabili în mod sigur filiaŃia,
cum este cazul zilei morŃilor la 1 noiembrie, obicei de sorginte catolică, dar şi
în acest caz anumite manifestări au apărut probabil recent chiar şi la maghiarii
catolici, nefiind menŃionate în descrierile mai vechi, de la începutul secolului
XX, cum ar fi aprinderea lumânărilor la morminte, practică generalizată în
zilele noastre care ar putea la rândul ei să fie împrumutată de la români la care
era foarte răspândită aprinderea lumânărilor la cimitir în sâmbăta Floriilor.

9
 Fenomenele de interferenŃă sunt greu de analizat în varietatea
manifestărilor lor, deoarece se manifestă în mod diferit de la un tip
comunitate la alta. Cele mai multe din fenomenele preluate sunt modificate şi
adaptate culturii proprii, însă există şi cazuri de preluare nemodificată a unor
obiceiuri funerare de la o comunitate la alta. Evenimentele istorice locale şi-
au pus amprenta asupra culturii locale, schimbările de identitate etnică şi
confesională din zonă ne pot adesea induce în eroare asupra unor fenomene
de interferenŃă care s-ar putea să nu fie decât un proces firesc de moştenire
culturală şi nu neapărat de influenŃă. Pentru a nu cădea în capcanele unor
false generalizări am procedat la analiza unor cazuri particulare pentru care
am tras concluzii care sunt valabile doar în acele cazuri şi probabil nu vor fi
valabile în alte cazuri, deoarece de fiecare dată ne confruntăm cu un context
social-istoric diferit, valabil doar pentru o mică zonă sau chiar doar pentru o
comunitate anume. Deosebit de interesante sunt interferenŃele apărute la
semnele funerare la români şi maghiari unde regăsim o serie de forme şi
motive decorative comune unele apărute atât prin interferenŃă cum sunt
anumite reprezentări ale motivelor solare la pietrele funerare maghiare din
Chendu sau diverse reprezentări treflate ale crucii pe care le găsim în Valea
Nirajului atât la români cât şi la maghiarii catolici6. Unele motive decorative
de pe semnele funerare cum este rozeta, pomul vieŃii, laleaua, pasărea
prezente atât la români, cât şi la maghiari sau saşi au o arie mai largă de
răspândire astfel încât nu putem vorbi de preluare a acestor motive de la o
etnie la alta.
Descrierea obiceiurilor funerare din mai multe zone etnografice
învecinate ne oferă indicii preŃioase şi în privinŃa migrării şi evoluŃiei unor
obiceiuri şi motive funerare dintr-o zonă în alta. Confruntând diverse rituri şi
textele folclorice funerare ca şi câteva reprezentări iconografice, am găsit o
serie de asocieri nebănuite care ne oferă aceeaşi cheie de interpretare. Pentru
descrierea cât mai fidelă a practicilor funerare am avut în vedere toate tipurile
de manifestări: credinŃe, rituri, recuzită, însemne funerare până la imaginarul
şi textele funerare, subliniind acel paralelism între discursuri situate pe mai
multe paliere de exprimare: gestual, oral şi scris. Legătura dintre ritual şi text
a fost foarte bine relevată de către folclorişti însă aceştia au urmărit mai ales
contextualizarea textelor, amplasarea lor mecanică în cadrul ritualului, de
multe ori neobservând legăturile subtile dintre text şi ritual, deoarece au fost
preocupaŃi mai ales de manifestările miturilor în texte şi rituri. Astfel,
cântecul ritual de priveghi din Valea Gurghiului a fost pus în contextul
cântecelor rituale funebre (Zorile, Cântecul bradului), cântece care oferă
mortului un ghid, instrucŃiuni pentru integrarea mortului în lumea de dincolo,
însă acesta poate fi pus în legătură cu practica strigării mortului la cină,

6
Péterfy Laszló, Marosszék Régi Sírkövei (Pietrele funerare arhaice din scaunul Mureş), Ed.
Mentor, Tg.Mureş, 2005, p.132, 133, 150, 151, 142

10
practică obişnuită la Stânceni, în Valea Superioară a Mureşului în a doua
seară de priveghi, deoarece acest cântec are la motiv principal cele trei strigări
ale mortului, de aceea poate fi interpretat mai degrabă ca un rit de separare de
cel mort decât ca un ghid în călătoria spre lumea cealaltă. Textele folclorice
au fost analizate din punctul de vedere al calităŃii lor de suport al ritualului,
fie el sacru sau profan, ca o paralelă a practicilor funerare şi nu neapărat ca o
explicare a lui. Pe lângă textele rituale: bocete, cântece de priveghi, există o
serie de texte orale sau scrise ce însoŃesc obiceiurile funerare, texte
influenŃate uneori de practicile şi concepŃiile religioase creştine, alteori fiind
doar exprimarea unor atitudini de respect faŃă de mort, cum sunt biografiile şi
iertăciunile care se citesc la înmormântare.
Confruntarea dintre sursele etnografice, orale, cu cele documentare,
scrise a oferit de asemenea numeroase surprize, mai ales în ceea ce priveşte
diversele categorii ale morŃii în discursul religios şi în cel popular. Totodată,
confruntarea ritualului funerar cu reprezentările iconografice a dus la
descifrarea unor aspecte inedite legate de reprezentarea morŃii în jocurile de
priveghi şi cea din pictura bisericească, astfel se poate constata existenŃa unei
reprezentări comune a morŃii, a unei personificări a morŃii, dar atributele
acesteia sunt diferite în cele două domenii: în jocurile de priveghi moartea
este reprezentată cu secera, iar în cea bisericească apare moartea cu coasa sau
cu sabia. DiferenŃa dintre cele două reprezentări nu este una fundamentală,
deoarece atât secera cât şi coasa sau sabia au acelaşi rol, de a tăia, însă s-ar
putea ca imaginea morŃii din jocurile de priveghi să fie una mai veche,
deoarece secera este o unealtă mai veche folosită la tăierea spicelor de grâu,
unealtă înlocuită apoi de coasă. Aspectele vieŃii cotidiene au constituit
adeseori pentru lumea rurală un model de reprezentare chiar şi pentru trecerea
în lumea de dincolo, care în imaginarul Ńărănesc este diferită puŃin de
imaginea macabră propagată adeseori de creştinismul medieval. Între cotidian
şi ceremonial există o legătură dialectică, cotidianul este implicat adesea în
ritual, iar ritualul determină unele modificări în aspectele cotidiene. Practica
rituală a plantării unor pomi fructiferi la morminte determină modificarea
peisajului natural al localităŃii şi determină unele aspecte particulare ale
economiei comunităŃii, prin valorificarea economică a fructelor din cimitir,
astfel încât se pot urmări beneficiile economice ale unui rit funerar.
Implicarea cotidianului, a vieŃii de zi cu zi ne pune în faŃa necesităŃii
de a căuta dincolo de aspectele magico-religioase ale obiceiurilor funerare şi
aspectele banale ale traiului zilnic, problemele practice pe care le ridică criza
morŃii. Pregătirea recuzitei funerare din timpul vieŃii sau în perioada scurtă
până la înmormântare a ridicat diverse probleme practice care mobilizează
întreaga familie şi comunitate, pregătiri diferite de la un sat la altul, de la o
zonă la alta, de la o etnie la alta, dar având în comun aceeaşi problemă a
confruntării cu problemele economice şi financiare ale înmormântării,
probleme ce capătă răspunsuri diferite în timp şi spaŃiu, dar mobilizează

11
întreaga comunitate a satului. Cimitirul, spaŃiul celor morŃi, ridică diverse
probleme practice, modul său de dispunere şi organizare fiind supus
diverselor intervenŃii legislative ale statului, cum s-a întâmplat la sfârşitul
secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea. Dincolo de aceste
influenŃe din partea statului, o serie de influenŃe în organizarea cimitirelor vin
dinspre religie, căci confesiunea continuă să determine organizarea cimitirelor
rurale în România, dar pe lângă confesiune, peisajul geografic ca şi diverse
schimbări socio-economice influenŃează modul de organizare a cimitirului.
Tipologia cimitirelor diferă după modul de organizare a satului, de mediul
geografic în care se situează satul, astfel în satele risipite fiind adeseori
întâlnite cimitirele de familie, dispuse în grădină. Observăm diverse moduri
de organizare ale cimitirului paralel cu dispunerea caselor în sat. În unele sate
se preferă organizarea cimitirelor pe spiŃe de neam, mai ales în satele
româneşti, acolo unde şi satul era adeseori organizat tot pe criterii de rudenie.
Laurian Someşan remarca organizarea pe neamuri a satelor din zona colinară
a MunŃilor Călimani, organizare care se regăseşte şi în organizarea
cimitirelor. Organizarea pe spiŃe de neam a cimitirelor se regăseşte şi în alte
zone, cum este Câmpia Transilvaniei, după cum relevă cercetările pentru
Atlasul Etnografic Român. Acolo unde satele sunt organizate după alte
criterii cimitirul va fi organizat ca atare, respectându-se ordinea aşezării
caselor în sat, cum este la Dumbrăvioara şi Zagăr. Istoricul structurării
cimitirelor ne relevă faptul că, în trecut, cimitirul era organizat în jurul
bisericii, dar cu timpul, în multe locuri, biserica s-a mutat în mijlocul satului,
în cimitir rămânând o capelă, o clopotniŃă sau o troiŃă care să sfinŃească locul,
în jurul noii biserici fiind îngropaŃi doar cei privilegiaŃi. Emigrarea populaŃiei
dintr-o zonă în alta duce la sfîrşitul secolului XX la o altă regulă de
organizare a cimitirului: îngroparea fiecăruia în ordine cronologică, după data
decesului şi nu topografic, după situarea casei decedatului în sat sau după
rudenie, după spiŃele de neam.
Adeseori diferenŃele de ceremonial religios, chiar la aceeaşi etnie şi
confesiune, Ńin de posibilităŃile materiale sau de poziŃia decedatului în
societate. Astfel, la saşii din Zagăr, pentru cei care făceau parte din comitetul
bisericesc, se trăgea clopotul mare la înmormântare, pentru ceilalŃi se trăgea
doar cel mijlociu. La români, pentru cei bogaŃi se făceau mai multe opriri pe
drumul spre cimitir, iar pentru cei mai săraci mai puŃine. Uneori, dorinŃa de a
respecta anumite cutume funerare duce la într-ajutorarea celor săraci pentru a
face faŃă cheltuielilor înmormântării, mai ales în ceea ce priveşte masa de la
înmormântare. Trebuie să ne gândim că, de multe ori, obiceiurile funerare nu
sunt numai manipulări religioase ale morŃii, ci şi atitudini practice ale omului
în faŃa morŃii, căci, în dorinŃa omului de a depăşi moartea, religia este doar
una dintre posibilităŃi, e drept cea mai importantă. După cum am văzut
solidaritatea familiei, a neamului, a satului constituie o altă metodă utilă de
depăşire a crizei provocate de moarte, astfel încât moartea nu mai este o

12
afacere individuală, ci o preocupare colectivă, de multe ori fiind trecută
graniŃa dintre public şi privat în ceea ce priveşte ceremonialul funerar.
Pe lângă cercetarea obiceiurilor funerare de astăzi, o analiză pe
verticală, pe parcursul secolelor XIX – XX, a obiceiurilor funerare din zona
judeŃului Mureş, ne oferă o imagine de ansamblu asupra dinamicii acestora, a
aspectului acestor obiceiuri în secolele trecute şi a schimbărilor produse în
timp, schimbări care pot să explice multe din diferenŃele culturale constate în
ceremonialul funerar din zonă. Multe din deosebirile existente între
obiceiurile funerare ale comunităŃile rurale din judeŃul Mureş nu se datorează
numai diferenŃelor etnice, confesionale sau de poziŃionare geografică, ci şi
datorită schimbărilor apărute în decursul timpului, schimbări care nu au avut
loc în acelaşi mod peste tot determinând anumite decalaje de la o zonă la alta,
de la o etnie la alta. Pentru exemplificare să ne gândim la un element aparent
neimportant în ceremonialul funerar cum este modul de acoperire a sicriului,
mod care diferă la români spre deosebire de celelalte etnii din zonă: la români
sicriul se acoperă doar atunci când se duce mortul la cimitir, în schimb la
maghiari şi saşi se acoperă înainte de scoaterea sa din casă. Prevederile
legislative ale Imperiului austriac de la sfârşitul secolului al XVIII-lea -
începutul secolului al XIX-lea reglementau necesitatea de acoperire a sicriului
înainte de ceremonialul funerar pentru a împiedica răspândirea bolilor, însă
nu a fost aplicată la români nici astăzi, decât în cazuri excepŃionale, ba chiar
în anumite cazuri s-a păstrat chiar transportarea sicriului deschis până la
groapă, cum este cazul înmormântării tinerilor la Zagăr, sau a celor îngropaŃi
în gospodărie la Stânceni. Toate acestea relevă faptul că dincolo de
prevederile medicale, măsurile de igienă, în ceremonialul funerar
primordialitate au reglementările culturale, de aceea interpretarea
antropologică este absolut necesară în discutarea problemei morŃii în orice
epocă şi în orice regiune. S-ar putea ca citirea etnografică, antropologică, a
documentelor istorice să mai ofere încă multe surprize şi să ofere o altă
înŃelegere a realităŃilor trecute.
Descrierea detailată a obiceiurilor funerare rurale, în varietatea lor
zonală, etnică, confesională şi în coordonatele lor temporale, ne prilejuieşte o
mai bună cunoaştere a diversităŃii culturale, a atitudinilor diferite a oamenilor
în faŃa morŃii. Se vorbeşte astăzi tot mai mult, pe urmele lui Philippe Ariès de
o moarte interzisă, ascunsă de privirile publicului, de o desacralizare a
riturilor funerare, care nu mai sunt justificate din punctul de vedere al
credinŃelor religioase, rituri care se realizează în mod mecanic, în virtutea
tradiŃiei, însă în lumea rurală rămâne constantă o caracteristică fundamentală
a obiceiurilor funerare, acea solidarizare socială a întregii comunităŃi în jurul
familiei celui mort. Dacă în perioadele anterioare asistăm la o solidarizare a
comunităŃii în faŃa morŃilor multiple cauzate de diverse epidemii (ciumă,
holeră), în secolul al XX-lea se face tot mai simŃită solidaritatea socială
datorită evenimentelor istorice extreme, cum sunt cele două războaie

13
mondiale ce provoacă morŃi în masă şi mai grav, morŃi departe de casă, se
simte o apropiere între oameni în faŃa morŃii, dincolo de diferenŃele culturale,
confesionale.

BIBLIOGRAFIA SELECTIVĂ

IZVOARE
Inedite
Arhivele NaŃionale – DirecŃia JudeŃeană Mureş
Fonduri:
ColecŃia de Registre Civile, Fond nr.1
Fondul Parohiei greco-catolice Şincai, Fond nr.439
Fondul Protopopiatului greco-catolic Râciu, Fond nr.453
Fond personal Alexandru Doali Milăşel, Fond nr.493
Fond Parohia ortodoxă Boiu, 1793-1820
Arhiva de folclor. Filiala Academiei Române. Cluj-Napoca.
Arhiva familiei Maloş, Maloş Ioan, Obiceiuri de înmormântare, Socol,
manuscris

Culegeri de documente
1. Bianu Ioan, Hodoş Nerva, Bibliografie românească veche (1508 –
1830), Ed. Academiei, Bucureşti, 1912, tom III, 1809 – 1817
2. Ghinoiu Ion, coord. Atlasul etnografic român, Vol.I. Habitatul,
Academia Română, Institutul de etnografie şi folclor Constantin
Brăiloiu, Editura Academiei, Bucureşti, 2004
3. Ghinoiu Ion, coord. Sărbători şi obiceiuri. Răspunsuri la
chestionarele Atlasului Etnografic Român, vol.III Transilvania, Ed.
Enciclopedică, Bucureşti, 2003
4. Maior Petru, Propovedanii la îngropăciunea oamenilor morŃi. culese
de Petru Maior de Diciosântmărtin, paroh Sas-Reghinului şi protopot
Gurghiului în Ardeal, precum şi la înălŃatu crăescul locumtenenŃiale
Consilium al Ungariei crăesc cărŃilor revizor, la Buda în crăiasca
tipografie a UniversităŃii ungureşti în anul 1809
5. Obiceiuri de înmormântare la românii ardeleni.1817. Vasilie Popp şi
disertaŃia sa medicală, Wien, 1817, Györffy István Néprajzi Egesület,
Muzeul Etnografic al Transilvaniei, Temetkezési szokások az erdély
románoknál, 1817, Vasilie Popp orvosi diszertációja, Bécs, 1817,
Cluj-Napoca, Budapest, 2006
6. Popp Vasilie, De funeribus plebejis Daco-Romanorum sive
hodiernorum Valachorum et quisbusdam circa ea abusibus – Despre
înmormântările comune la daco-români sau la românii de astăzi şi

14
 despre unele superstiŃii, Viena, 1817, trad. din limba latină Andreea
Mârza., Studiu introductiv, ediŃie şi note critice: Marius Rotar, Iacob
Mârza, rezumat Laura Stanciu, Ed.Aeternitas, Alba Iulia, 2004
7. Retegan Simion, Parohii, biserici şi preoŃi greco-catolici din
Transilvania la mijlocul secolului al XIX-lea (1849-1875). Mărturii
documentare, Ed. Argonaut, Cluj-Napoca, 2006

MONOGRAFII
1. Cocişiu Ilarion, Monografia judeŃului Târnava Mare, Ed. Tipografia
Miron Neagu, Sighişoara, 1943
2. Csısz Irma, SuperstiŃii şi credinŃe la Vălenii de Mureş în Moşteniri
culturale, Muzeul Etnografic Reghin, Reghin, 2001
3. Muşlea Ion, Cercetări etnografice zonale, ediŃie critică, note şi un
glosar de Ion Cuceu şi Maria Cuceu. Studiu introductiv de Ion Cuceu,
Ed. FundaŃiei pentru Studii Europene, Cluj-Napoca, 2004

LUCRĂRI GENERALE
1. Arta populară românească, Ed. Academiei, Bucureşti, 1969
2. Aiken Lewis R., Dying, Death and Bereavement, ediŃia a patra,
Ed.Lawrence Erlbaum Associates, Mahwah, 2001
3. Ariès Philippe, Omul în faŃa morŃii, vol.I-II, Ed. Minerva, Bucureşti,
1996
4. Banks Marcus, Ethnicity. Anthropological construction, Ed. Routlege,
London, 1996
5. Bernea Ernest, Introducere teoretică la studiul obiceiurilor în Revista
de Etnografie şi Folclor, tom 13, Bucureşti, 1968, nr.5
6. Bârlea Ovidiu, Folclorul românesc, vol. I Momente şi sinteze, Ed.
Minerva, Bucureşti, 1981
7. Maria Bocşe, Obiceiuri tradiŃionale româneşti din Transilvania.
Sărbători, credinŃe, rituri, mituri ,vol. III, 2008, Cluj-Napoca
8. Brătescu Gheorghe, Grija pentru sănătate. Primele tipărituri de interes
medical în limba română (1521-1820), Ed. Medicală, Bucureşti, 1988
9. Bréhier Louis, CivilizaŃia bizantină, Ed. ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1994
10. Butură Valer, Cultură spirituală românească, Ed. Minerva, Bucureşti,
1992
11. Cristache-Panait Ioana, Biserici de lemn, monumente istorice din
Episcopia Albei Iuliei, mărturii de continuitate şi creaŃie românească,
Ed. Episcopiei Ortodoxe Române a Albei Iulia, Alba Iulia, 1986
12. Constantinescu Nicolae, RelaŃiile de rudenie în societatea tradiŃională.
Reflexe în folclorul românesc, Ed. Academiei, Bucureşti, 1987
13. DuŃu Alexandru, Literatura comparată şi istoria mentalităŃilor, Ed.
Univers, Bucureşti, 1982

15
14. Drăgoi Eugen, Înmormântarea şi pomenile pentru morŃi, ediŃia a patra,
Ed. Episcopiei Dunării de Jos, GalaŃi, 2002
15. Eliade Mircea, Tratat de istoria religiilor, Ed. Humanitas, Bucureşti,
1992
16. Floca Ioan N., Drept canonic ortodox. LegislaŃie şi administraŃie
bisericească, Editura Institutului biblic şi de misiune al Bisericii
Ortodoxe Române, Bucureşti, 1990
17. Van Gennep Arnold, Les rites de passage, Librairè critique, Ed. Emile
Nourry, Paris, 1909
18. Idem, Riturile de trecere. Studiu sistematic al riturilor de poartă şi de
prag, de ospitalitate, de adopŃie, de sarcină şi de naştere, de copilărie,
de pubertate, de iniŃiere, de ordinaŃie, de încoronare, de logodnă şi de
căsătorie, de funeralii, de anotimpuri, etc, Ed.Polirom, Iaşi, 1996
19. Godea Ioan, Biserici de lemn din România (nord-vestul Transilvaniei),
Ed. Meridiane, 1996
20. Goody Jack, Death, property and the ancestors. A study of the mortuary
customs of the La Dogga of West Africa, Ed.Routledge Library Editions,
2004
21. Hajdú Farkas-Zoltán, Székelyek és szászok. A kölcsönös segitség és
intézményei a széklyeknél és az Erdély szászoknál, (Secuimea şi saşii),
Ed. Mentor, Târgu-Mureş, 2001
22. Hertz Robert, Sociologie religeuse et folklore. Contribution à une étude
sur la représentation collective de la mort în Anné sociologique,
première série, tome X, 1907
23. Işfănoni Doina, InterferenŃe dintre magic şi estetic în recuzita
obiceiurilor tradiŃionale româneşti din ciclul vieŃii, Ed. Enciclopedică,
Bucureşti, 2002
24. Kós Károly, Studii de etnografie, Ed. Kriterion, Bucureşti, 1999
25. Idem, Népélet és néphagyomány (Din viaŃa şi tradiŃia poporului), Ed.
Kriterion, Bucureşti, 1972
26. Larchet Jean Claude, TradiŃia ortodoxă despre viaŃa de după moarte,
traducere din limba franceză de Marinela Bojin, Ed. Sophia, Bucureşti,
2006
27. Lemny Ştefan, Sensibilitate şi istorie în secolul XVIII românesc, Ed.
Meridiane, Bucureşti, 1990
28. Man Ioan Eugen, Biserici de lemn din judeŃul Mureş. Monumente de
artă populară românească, Ed. Reîntregirea, 2004
29. Marian Simion Florea, Sărbătorile la români. Studiu etnografic, Ed.
FundaŃiei Culturale Române, Bucureşti, vol. I, 1994
30. Mazilu Dan Horia, O istorie a blestemului, Ed. Polirom, Iaşi, 2001
31. Idem, Văduvele sau despre o istorie la feminin, Editura Polirom, Iaşi,
2008

16
32. Mihăilescu Vintilă, (coord.), Vecini şi VecinătăŃi în Transilvania, Ed.
Paideia, Bucureşti, 2002
33. Mihu Elena, Cartea veche românească pe Valea Beicii (judeŃul Mureş)
în Marisia. Studii şi materiale. Arheologie – Istorie – Etnografie, Târgu
Mureş, 1994, p.365-390
34. Muşlea Ion, Bârlea Ovidiu, Tipologia folclorului din răspunsurile la
chestionarele lui B.P.Haşdeu, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1970
35. Nicoară Toader, Transilvania la începuturile timpurilor moderne (1680-
1800). Societate rurală şi mentalităŃi colective, Ed. Dacia, Cluj-Napoca,
2001
36. Porumb Marius, DicŃionar de pictură veche românească din
Transilvania (secolele XIII – XVIII), Ed. Academiei Române, Bucureşti,
1998
37. Pop Mihai, Obiceiuri tradiŃionale româneşti, ediŃia II, Editura Univers,
Bucureşti, 1999
38. Valer Pop, Ioan N. Maloş (4 mai 1916 – 23 noiembrie 1942), Ed. Nico,
Târgu-Mureş
39. Radosav Doru, Sentimentul religios la români. O perspectivă istorică
(sec. XVII - XX), Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1997
40. Schullerus Adolf, Scurt tratat de etnografie a saşilor din Transilvania,
Ed. Meronia, Bucureşti, 2003
41. Ştefănescu Barbu, Lumea rurală din vestul României între medieval şi
modern, Ed. Universitatea din Oradea, Oradea, 2006
42. Ioan D. Ştefănescu, Iconografia artei bizantine şi a picturii feudale
româneşti, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1973
43. Ştiucă Narcisa Alexandra, Cercetarea etnologică de teren, astăzi (curs),
Ed. UniversităŃii din Bucureşti, 2007
44. Viski Károly, coord. A magyarság néprajza. Második Kiadás. Szellemi
Néprajz. II. Zene – tánc, Szokások, Hitvilág – Játék, (Etnografia
Ungariei. Etnografia intelectuală: muzică, dans, obiceiuri, credinŃe,
jocuri), vol. IV, Ed. Királyi Magyar Egyetemi Nyomda, Budapesta,
1937
45. Vovelle Michele, Pieté baroque et dechristinisation en Provence au
XVIII e siècle. Les attitudes devant le mort dʼapres les clauses de
testaments, Paris, Seuil, 1978
46. Wlislocki Heinrich von, Despre poporul nomad al rromilor. Imagini din
viaŃa rromilor din Transilvania, Bucureşti, 2000, traducerea lui
Octavian Rogojanu din limba germană a lucrării apărut la Hamburg în
1890 şi intitulată Vom wandernden Zigeunervolke. Bilder aus dem
Leben der Siebenbürger Zigeuner. Geschichtliches Ethnologisches,
Sprache und Poesie

17
LUCRĂRI SPECIALE
1. Bărbulescu Mihai, coord. Funeraria dacoromana. Arheologia
funerară a Daciei romane, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-
Napoca, 2003
2. Bejinariu Corina, Dimensiunea socializantă a morŃii în ipostaza
retoricii funebre în Acta Musei Porolissensis, Zalău, tom 13, 2000,
nr.2, p.567 - 585
3. Benga Ileana, Benga Oana, Ritualul funerar şi valenŃele sale
terapeutice în Cristina Papa, Giovanni Pizza, Filippo M.Zerilli,
Cercetarea antropologică în România. Perspective istorice şi
etnografice, Ed. Clusium, Cluj-Napoca, 2004, p.161-179
4. Bernea Ernest, Moartea şi înmormântarea în Gorjul de Nord, Ed.
Vremea, Bucureşti, 2007
5. Bot Nicolae, Obiceiurile de înmormântare în Folclorul Văii
Gurghiului (II) în Marisia. Studii şi materiale. Arheologie-istorie-
etnografie, Tg.Mureş, 1977, vol.VII, p.359–439
6. Brăiloiu Constantin, Bocete din Oaş în Grai şi suflet, Bucureşti,
vol.VII, 1937
7. Buzilă Varvara, Pâinea aliment şi simbol. ExperienŃa sacrului,
Chişinău, Ed. ŞtiinŃa, 1999
8. Chiş-Şter Ioan, CredinŃele şi riturile de înmormântare în evul mediu
românesc în Anuarul de folclor, Cluj-Napoca, 1994-1996, nr. XV-
XVII
9. Ciubotaru Ion H., Marea trecere. Repere etnologice în ceremonialul
funebru din Moldova, Ed.Grai şi suflet – Cultura naŃională, Bucureşti,
1999
10. Dorondel Ştefan, Moartea şi apa – ritualuri funerare, simbolism
acvatic şi structura lumii de dincolo în imaginarul Ńărănesc, prefaŃă
de Marianne Mesnil, Ed.Paideia, Bucureşti, 2004
11. Drogeanu Paul P., Despre un model poietic al marii treceri în Anuarul
Institului de Cercetări Etnologice şi Dialectologice, Bucureşti, 1985
12. Eliade Mircea, Arta de a muri. Antologie, ediŃia a II-a, prefaŃă de
Petru Ursache, Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2006
13. Enache Gheorghe, Călătoria cu roua-n picioare, cu ceaŃa-n spinare.
Studiu asupra ceremonialului de cult funebru la români, Ed. Paideia,
Bucureşti, 2006
14. Ghinoiu Ion, Casa românească. Plecarea şi întoarcerea sufletelor în
Academica, Bucureşti, 1991, nr.5
15. Idem, Cimitirul în peisajul etnografic contemporan. Ritualul funerar
în Anuarul Institutului de Cercetări Etnologice şi Dialectologice.
Studii şi materiale etnografice, seria B. Studii şi seminarii, Bucureşti,
1985, p.520-547

18
16. Idem, Lumea de aici, lumea de dincolo. Ipostaze româneşti ale
nemuririi, Ed. FundaŃiei Culturale Române, Bucureşti, 1999
17. Grancea Mihaela, coord., Reprezentări ale morŃii în Transilvania
secolelor XVI – XX, Ed. Casa CărŃii de ŞtiinŃă, Cluj-Napoca, 2005
18. Grancea Mihaela, Ana Dumitran, coord., Discursuri despre moarte în
Transilvania secolelor XVI – XX, Ed. Casa CărŃii de ŞtiinŃă, Cluj-
Napoca, 2006
19. Klingman Gail, Nunta mortului. Ritual, poetică şi cultură populară în
Transilvania, Ed. Polirom, Iaşi, 1998
20. LorinŃ Florica, Eretescu Constantin, „Moşii” în obiceiurile vieŃii de
familie în Revista de etnografie şi folclor, Bucureşti, 1967, nr.4,
p.299-308
21. Marian Simion Florea, Înmormântarea la români. Studiu etnografic,
Ed. Lito-Tipografia Carol Göbl, Bucureşti, 1892
22. Mihu Elena, „Pe Mureş şi pe Târnavă”. Manuscrise folclorice de la
începutul secolului al XIX-lea în Marisia. Studii şi materiale.
Etnografie-artă-artă populară, Tg.Mureş, 1996, vol.XXV, p.127-188
23. Muşlea Ioan, ViaŃa şi opera dr.Vasilie Popp (1789 – 1842) în
Cercetări etnografice şi de folclor, vol. I, ediŃie îngrijită, studiu
introductiv, bibliografie, registrul corespondenŃei de specialitate,
indice de Ion Taloş, Ed. Minerva, Bucureşti, 1971
24. Novák Lászlo Ferenc, Fejfa Monográfia. Monography of wooden
grave post, Nagykörös, 2005
25. Panea Nicolae, Fifor Mihai, Cartea românească a morŃii – o
hermeneutică a textului ritual funerar, Centrul JudeŃean al CreaŃiei
Populare MehedinŃi, Drobeta Turnu Severin, 1998
26. Pavelescu Gheorghe, Pasărea suflet. ContribuŃii pentru cunoaşterea
cultului morŃilor la românii din Transilvania în Anuarul Arhivei de
Folclor, Cluj, 1943, tom IV
27. Péterfy Laszló, Marosszék Régi Sírkövei (Pietrele funerare arhaice
din scaunul Mureş), Ed. Mentor, Tg.Mureş, 2005
28. Pop Dumitru, ContribuŃii la studiul jocurilor de priveghi din zona
Văii Gurghiului în Revista de etnografie şi folclor, 1968, tom 13, nr.2
29. Pop Vasile, Un obicei de veche tradiŃie populară. Nunta postumă în
zona de câmpie a judeŃului Mureş în Marisia. Studii şi materiale de
arheologie, istorie şi etnografie, vol.VI, 1976, p.659-677
30. Radosav Doru, Sentimentul religios la români. O perspectivă istorică
(secolele XVII – XX), Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1997
31. Rădulescu Adina, Rituri de protecŃie în obiceiurile funerare
româneşti, Ed. Saeculum I.O., Bucureşti, 2008
32. Rotar Marius, Moartea în Transilvania în secolul al XIX-lea, vol.I
Zece ani de concubinaj cu moartea. Dimensiuni istorice şi perspective
contemporane asupra morŃii, Ed. Accent, Cluj-Napoca, 2006

19
33. Idem, Moartea în Transilvania în secolul al XIX-lea. Volumul II 11
ipostaze ale morŃii, Ed. Accent, Cluj-Napoca,2006
34. Purcar Rustoiu Ioana, Naştere, căsătorie, moarte. ConsideraŃii asupra
mentalităŃilor rurale a secolului al XIX-lea în satul Laz pe baza
registrelor matricole în Anuarul Muzeului Etnografic Cluj-Napoca,
2000
35. Schmitt Jean-Claude, Strigoii. Vii şi morŃi în societatea medievală,
Ed. Meridiane, Bucureşti, 1988
36. Străin Mihaela, Imaginea oficială şi populară a strigoiului în Nicolae
Bocşan, Sorin Mitu, Toader Nicoară, Identitate şi alteritate. Studii de
istorie politică şi culturală. Omagiu profesorului Liviu Maior, Ed.
Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2002, p. 312-319
37. Thomas Louis-Vincent, Rites de mort. Pour la paix des vivants, Ed.
Fayard, Paris, 1985
38. Toader Şerban, Pomană şi dar. Elemente de mecanism. Un demers în
registru maussian, Ed. Etnologică, Bucureşti, 2007
39. Văduva Ofelia, Magia darului, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1997
40. Michel Vovelle, Piété baroque et dechristianisation en Provence au
XVIIIe siècle. Les attitudes devant la mort d'après les clauses de
testaments, Paris, Seuil, 1978
41. Vulcănescu Romulus, Mitologie română, Bucureşti, Ed. Academiei

20