30 Crisia Muzeul Tarii Crisurilor XXX 2000 PDF

CRISIA
2000
Orice corespondenţă se va adresa:
MUZEUL ŢĂRII
Toute correspondance sera envoyee CRIŞURILOR
a l'adresse:
Please send any mail to the 3700 ORADEA
following address: B-dul Dacia nr. 1-3
ROMÂNIA
Richten Sie bitten jedwelche Telefon/Fax: 59/47.99.18
Korrespondenz an die Adresse:
APARE SUB ÎNGRIJIREA COLECTIVULUI COORDONATOR:
SORIN BULZAN
IUDITA CĂLUŞER
LUCIA CORNEA
DORU MARTA
BLAGAMIHOC
GABRIEL MOISA - secretar de redacţie
TOTHJĂNOS
Punctele de vedere exprimate în materialele publicate aparţin în

exclusivitate autorilor.
REDACTOR RESPONSABIL AL PUBLICAŢIILOR MUZEULUI ŢĂRII

CRIŞURILOR: dr. AUREL CHIRIAC
ISSN 1016-2798
FONDATOR: Sever DUMITRAŞCU (1971)
© Copyright by Muzeul Ţării Crişurilor

MUZEUL ŢĂRII CRIŞURILOR
CRISIA
XXX
ORADEA, 2000
Pe copertă: Aurel Lazăr ( 1872-1930)
SUMAR
SOMMAIRE - SUMMARY - INHALT
STUDII ŞI ARTICOLE
CĂLIN GHEMIŞ, Probleme legate de chihlimbarul pre şi protoistoric, Problems

concerning the pre and protohistoric amber ............................................... 9
DOINA IGNAT, Neoliticul vechi în nord-vestul României, Le neolithique infe-
rieur au nord-ouest de la Roumanie .......... ... ........ ....... ............ .. ...... .. ............. 23
DRAGOŞ MĂNDESCU, Fibulele de schemă Latene în perioada timpurie a celei
de a doua epoci a fierului pe teritoriul vechii Dacii, The Latene shape
fibulae from the early and middle phase ofthe second iron age in the old
Dacia..................................................................................................................... 45
SORIN BULZAN, CĂLIN GHEMIŞ, GRUIAFAZECAŞ, Săpăturile de salvare
de la Oradea - punctul Salca ,,Pepinieră", Rescue excavation from Oradea
- Sa/ca„ Pepinieră" .......... .... .. .. .... ... ........ .... .... .... ....... .... .... ..... ....... ....... .. .. ..... .. . 8I
SEVER DUMITRAŞCU, Lucerna în istoria antică, The lucerne in the ancient
history ......................... .......................... ......................................... ............ .. ..... ..... 14 I
IOAN CRIŞAN, Sondajul arheologic de la Abram,judeţul Bihor, TheArheological
Sounding ofAbram, Bihor County .............................................................. ... 15 I
DORU MARTA, Istoriografia cetăţii Oradea, L 'historiographie de la cite
d'Oradea............................................................................................................... 163
MIHAI GEORGIŢĂ, Contribuţii la istoricul cetăţii Oradea- secolele XVIII-XIX,
Die Beitrege zur Geschichte derfestung- in jhr. XVIII-XIX.................. 18 3
BUJOR DULGĂU, Sigiliile comitatului Bihor. Comentarii şi supoziţii, Die Siegeln
des Komitats Bihor Erliiuterungen und Voraussetzungen ........................... 207
BLAGA MIHOC, ,,Dedemonizarea" sau uciderea strigoilor-radiografia unui caz
din Ciutelec, judeţul Bihor (1854), La pratique du meurtre des revenants
- radiographie d 'un cas de Ciutelec, departement de Bihor (I 854) .. ... .... 213
RADU MILIAN, Şcoala ortodoxă şi greco-catolică în Bihor în a doua jumătate a
secolului XIX, L 'ecole orthodoxe et greco-catholique en Bihor dans la
deuxieme moitie du XIX- eme siecle .............................................................. .... 22 9
LUCIAN DRONCA, Băncile din Austria şi Ungaria în perioada dualismului (1867-
1918), The banks from Austria and Hungary during the Dualism period
(1867-1918),....................................................................................................... 257
T6TH JANOS, Fundaţia de caritate Dudek din Oradea, The carity foundation
Dudekfrom Oradea............................................................................................ 273
IUDITA CĂLUŞER, Activitatea extraşcolară a corpului didactic al Şcolii civile greco-
catolice de fete din Beiuş ( 1896-1919), L 'activite extra sco/aire du corps
enseignant de / 'Ecole civile greco-catholique pour jeunes fi/Ies de Beiuş
(1896-1919)......................................................................................................... 317
6 Sumar 2
LUCIA CORNEA, Vechi ateliere fotografice din Oradea. Atelierul Lojanek Janos
şi atelierele succesoare. Anciens ateliers photographiques d 'Oradea.
L 'atelier Lojanek Janos et ses successeurs ............ ............ .. .. ............... ......... 32 7
MIHAI GEORGIŢĂ, Boz6ky Alajos despre criza maghiară. Die ungarische Krise
das Ei des Kolumbus ........................................................................................ 34 5
ANDREEA JUDE, ALEXANDRU POP, Mobilierul unei farmacii de la începutul
secolului al XX-ea, L 'ameublement d'une phannacie au commencement
du XX-ieme siecle ................................ ........................................ .............. ... ... .. 357
BLAGA MIHOC, Biserica greco-catolică în anii Dictatului de la Viena. Contribuţii
documentare, L 'eglise greco-catolique apres le Diktat de Vienne.
Contributions documentaires ... ... . .. ..... ..... .. ... ..... ..... ........ .. ..... .. ... ............. ... .. . 37 1
AUGUSTIN ŢĂRĂU, NICOLAE MIHU, Particularităţi ale procesului de reinstaurare
a administraţiei româneşti în judeţul Satu Mare şi Bihor, Aspects
Concerning Jnstauration ofRomanian Administration in Satu Mare and
Bihor County.. .. ... ... ...... .. ... .... ... ... .. ....... ..... .. .... .. .. .. .... .. .. ...... .. .... .. ..... .. ...... ... .. .. ... 38 1
GABRIEL MOISA, Evoluţii istoriografice transilvănene în primele decenii ale
regimului comunist, Evolutions historiographiques transi/vaines aux
premieres deux decennies du regime communiste ................................ ..... ..... 3 99
AUREL GOIA, Amintirile unui anonim (Preotul ortodox Aurel Goia, 1908--1978),
Memoires d'un anonyme (Memoires du pretre orthodoxe Aurel Goia
1908-1978) ............................................................................................................. 419
NOTE
IOAN EMODI, Două topoare de cupru din nordul Bihorului, Two copper axes
fromBihorcounty.............................................................................................. 443
GRUIA FAZECAŞ, Consideraţii privind metoda de determinare a ariei de cuprindere
a unei aşezări, Considerations concerning site cathment analysis ... :.............. 44 7
SIMONA STANCIU, Repertoriul medical din Dacia romană. Instrumentele medicale
(Inventar Mobil), Medical instruments discovered in Dacia........................ 45 7
ALEXANDRU POP, Vase farmaceutice cu un model de cartuş stil secession, Pots de
pharmacie au cartouche en style secession .. ...... .. ... ........... ............. .. . ........... 4 71
RONALD HOCHHAUSER, Obiective industriale bihorene cu valoare muzeală-
S.C. Spirt&Drojdie S.A., Industrial objectives from Bihor county having
museum values .............................................................................. :...................... 4 79
GABRIEL -MOISA, Iulian Kune - un bihorean cu destin universal, Julian Kune -
unhabitantdeBihoraudestinuniversel .................................................... 493
VASILE TODINCA, Educaţia şi cultura oglindite în revista „Societate de Mâine",
Education and cu/ture viewed in the magazine "TOMORROW
SOCIETY" ................................................................................................................... 499
Sumar 7
Lucrările sesiunii
Începuturile epocii staliniste în nord vestul României.
Recuperări istorice
ANTONIO FAUR, Din efectele economice ale prezenţei unităţilor militare sovietice
în judeţul Sălaj, Economic effects of soviet military presence in Sălaj
county (October 1944-July 1945) ................................................................... 505
MIHAI D. DRECIN, Români şi minoritari în procesul sovietizării nord-vestului
Transilvaniei (toamna 1944-1945), The romanians and the minorities in
the transformation process of the north-west ofTransylvania in a Soviet
region .................................................................................................................... 511
LUCIA CORNEA, Dispariţia asociaţiilor culturale tradiţionale în epoca stalinistă.
Studiu de caz - Dispariţia ,,ASTREI" bihorene, La disparition des associa-
tions culturelles traditionnelles a l 'epoque stalinniene. Etude de cas - la
disparition de I 'ASTRA de Bihor..................................................................... 5 19
GABRIEL MOISA, Voinţa poporului sau agonia presei democratice bihorene
postbelice, Voinţa poporului ou /'agonie de la presse democratique de
Bihord'apres-gue"e......................................................................................... 533
AUGUSTIN ŢĂRĂU, NICOLAE MIHU, Politici electorale practicate de către B.P.D.
în alegerile din 19 noiembrie 1946, în judeţele Satu Mare şi Bihor, Politiques
electorales pratiquees par le Bloc des Partis Democratiques al 'occasion
des e/ections de 19 novembre 1946 dans Ies departements de Satu Mare
etdeBihor............................................................................................................ 543
NICOLAE MIHU, Aspecte ale procesului de sovietizare a învăţământului românesc.
Cazul elevilor disidenţi din liceele Beiuşului, Gesichtspunkte iiber
Sowjetisierungsprozeft des rumănischen Unterrichts. Der Fall der
Dissidentschiiler aus den Lyzeen in Beiuş...................................................... 5 61
IOAN ZAINEA, Naţionalizarea şcolilor confesionale şi particulare din municipiul
Oradea (1948-1949), Confessional andprivate school nationalization from
Oradea city (1948-1949) ................................................................................. 5 71
AUGUSTIN ŢĂRĂU, NICOLAE MIHU, ,Jngrădirea şi desfiinţarea chiaburimii" -
etapa a doua a politicii agrare a PMR, «La restriction et la suppression de
la paysannerie cossue» - deuxieme etape de la po/itique agraire du
PartiOuvrierRoumain ...................................................................................... 579
IUDITA CĂLUŞER, O victimă anonimă a stalinismului, Une victime anonyme de
/ 'epoque stalinienne ························································································ 587
RADU MILIAN, Contribuţii privind sovietizarea învăţământului în Bihorîntre anii
1948-1959, Contributions regarding sovietisation education policy in
Bihorcountybetween 1948-1959......................................................................... 593
CONSERVARE - RESTAURARE
OLIMPIA MUREŞAN, Două piese compozite, hanger şi cuţit. Restaurare, Two com-
posite objects, knives. Restauration ........................................................ . 599
8 Sumar 4
RECENZII
0
•,Restaurare 2000, Casa de Editură Venus, Iaşi, 2002, 393 + 26 planşe
(Olimpia Mureşan)............................................................................................... 605
. Lucian Buşu, Gan-bei. Speologi români în China, Ed. Publiferon, Bucureşti, 200 I,
133p., l0planşe(CălinGhemiş).......................................................................... 607
V. Boroneant, Arheologia peşterilor şi minelor din România, CIMEC, 2000, 327p.,
123 planşe(CălinGhemiş) .................................................................................... 609
Andrzej Pydyn - Exchange and Cultural Interactions. A study of long - distance
trade and cross - cultural contacts in the Late Bronze Age and Early lron
Age in Central and Eastern Europe, BAR Intemational Series 813, 1999,
(p. VIII+ 87, 88 hă.rti, 58 fig.) (Gruia Fazecaş)................................................. 611
STUDII ŞI ARTICOLE
PROBLEME LEGATE DE CHillLIMBARUL PRE ŞI PROTOISTORIC
de
Călin Ghemiş
Argument*
Chihlimbarul este alături de alte materiale (staniu, grafit, fildeş, colţii de
hipopotam, cuprul sau bronzul) obiectul şi subiectul unor schimburi a căror
caracteristică principală este amploarea pe care se desfăşoară, cuprinzând practic
aproape tot spaţiul cunoscut al lumii vechi.
Începând cu prima etapă a epocii bronzului difuziunea chihlimbarului atinge
spaţiul Asiei Mici; de menţionat este faptul ca marea majoritate a pieselor din
chihlimbar sunt confecţionate din chihlimbar de provenienţa baltică. Acest fapt a
fost nu odată argumentat de o serie de cercetători precum: A.Spekke, C.W.Beck,
J.M.Todd, N.N.Cattachio,A.Palavestra si A.Pydyn. 1 Traficul cu chihlimbar se
constituie astfel ca un segment dintr-un complex unitar reprezentat de comerţul sau
traficul preistoric cu diferite materiale. Amploarea relaţiilor de schimb în înţelesul
pur al cuvântului cunoscând în preistorie o dezvoltare progresivă fapt confirmat de
descoperirile arheologice.
Etapele clare ale acestor schimburi nu pot fi detaliate, descoperirile de
chihlimbar înmulţindu-se odată cu trecerea timpului culminând cu sec. IV î.e.n. când
avem de-a face cu adevărate capodopere ale artei chihlimbarului figurat2.
În ceea ce priveşte aşa numitul "drum al chihlimbarului" credem ca termenul
introdus în anii 20 de J.M.de Navarro** trebuie reanalizat mai ales ca deseori el este
* Tuturor acelora care într-un fel sau altul şi-au adus contribuţia la geneza acestui studiu le
aducem cuvenitele mulţumiri, prof. D. Adamesteanu care ne-a atras atenţia asupra descoperirilor
de chihlimbar din Basilicata, punându-ne la dispoziţie biblioteca domniei sale, prof.Fr.Pomponio
pentru răbdarea cu care ne-a îndrumat pe durata perioadei de studii la Universitatea din Messina,
lui F.Gogâltan pentru sugestii şi discuţii, colegilor de la Muzeul Ţării Crişurilor Oradea.
1
autorul analizează complexa problematica a schimburilor din toate punctele de vedere.
2
Stilul chihlimbarului figurat apare în secolul VIII a.Chr. şi evoluează pâna la debutul secolului
IV a.Chr. Apariţia stilului poate fi pusă pe seama unor influente venite mai ales din mediul
grecesc, în cercul de cultura etrusco-lazial, de unde provin dealtfel şi primele piese lucrate în
aceasta manieră, stilul se dezvoltă pe parcursul secolelor următoare cele mai reprezentative
piese provenind din diferitele colonii greceşti; chihlimbarul este de provenienţa baltică fiind
lucrat în maniera vremii în ateliere locale. Fenomenul este într-un fel similar cu cel care se
petrece mai devreme cu doua secole în cadrul cercului de cultura mesopotamian.
** Teoria lui de Navarro, completata mai târziu de alţi cercetători, trebuie reanalizată în lumina
unor noi descoperiri şi de asemenea se impune cel puţin pentru perioadele preistorice analizarea
altor artefacte care alături de chihlimbar fac parte dintr-un sistem de schimburi bine articulat
care presupune neîndoielnic reinterpretarea unor depozite de bronzuri.
10 Călin Ghemiş
întâlnit în literatura cu valoare axiomatica, neputând sa vorbim în stadiul actual al

cercetărilor despre un drum propriu-zis al chihlimbarului folosit în înţelesul pur al
cuvântului, în preistorie.
Excursul nostru se grefează mai ales pe descoperirile de chihlimbar din
spaţiul cuprins între nordul extrem al Europei si Levant. Analiza izvoarelor este o
problema dificilă dacă luăm în consideraţie doar literatura sumero-akkadiana.
Ce poate aduce nou aceasta analiza a descoperirilor de chihlimbar? În primul
rând fixează descoperirile din România într-un context mai larg oferind în conexiune
cu alte descoperiri noi informaţii cu privire la evoluţia istorică a unor comunităţi
despre influenţele pe care acestea le receptează şi evident despre diferitele relaţii
de schimb. Desi puţine ca număr de descoperiri, punctele par a fi specifice din punct
de vedere cultural W1or comunităţi aparţinătoare finalului epocii bronzului. Artefactele
sunt în general piese de podoabă şi mai puţin accesorii ale altor piese, arme, fibule
sau pandantivi.
Izvoare sumeriene privind chihlimbarul*.
1. "aş putea să-ţi fiu atât de preţios precum o mărgea din chihlimbar"3
2. "Şi când cu chihlimbar mi-am şters buzele"4
3."regele meu se întoarse împotriva chihlimbarului galben, Stăpânul înfuriat al ţării
pronunţa următoarele cuvinte:
Ninurta fiul lui lui Enlil, pronunţa următorul blestem:
I Cum te-ai ridicat intenţionat împotriva mea urmărilor venirii mele
Alături de celelalte pietre vei fi prima intrata în atelierul meu.
Fii gata deci, pentru tot ce se va face din tine (ce vor vrea sa facă din tine n.n.)
chihlimbar galben vei fi sacrificiul pe care meşterii îl aduc zilnic."5
4."Voi avea un car pentru tine ale cărui roţi vor fi din aur
şi ale cărui spiţe vor fi din chihlimbar" 6
Cele patru izvoare prezentate mai sus, constituie izvoarele cu cca mai mare
vechime cunoscute de noi.
Primul text provine dintr-un imn închinat Innanei /lshtar, dintre textele cunoscute
acesta este cel mai vechi datat la începutul epocii Bronzului, perioada care este de
fapt şi începutul difuziunii chihlimbarului în spaţiul în discuţie. O statistică întocmită
* sunt prezentate cele mai reprezentative texte legate de subiectul abordat.

3
Landsberger, 1967, 291.
4
Kramer 1971, 131; textul provine din Binecuvântarea lui Shulgi (2094- 2047, a.Chr.) unul
dintre iniţiatorii renaşterii sumeriene .
5
van Dijk, 1983, col.524-530; pasajul care vorbeşte cu certitudine despre chihlimbar este:
qar-ra.du ana al-ga-misi, termenul al-ga-misi fiind redat ca na 4algamesh, unde na este
determinativ pentru piatră.
6
Dailey, 1996, VI, 11.
Probleme legate de chihlimbarul pre şi protoistoric 11
în 199 l7 a relevat faptul ca marea majoritate a pieselor din chihlimbar sunt de
provenienţă baltică. Căile sau drumurile pe care piesele din chihlimbar pătrund sunt
probabil cele continentale, cantitatea de chihlimbar însă este foarte redusă şi foarte
probabil provin din acele schimburi care se limitează la elite, în cadrul cărora erau
vehiculate nu numai piese din chihlimbar ci şi alte materiale aflate în stare brută sau
finită.
Cel mai interesant text din punctul nostru de vedere este textul numărul 3,
el provine dintr-un poem relativ recent publicat intitulat "Poem .despre muncile lui
Ninurta" 8 • Eroul poemului se războieşte cu "pietrele din munţi" personalizate, acestea
se împart în doua tabere una aliata eroului, şi una împotriva acestuia. Războiul dus
Ninurta în munţi se soldează cu înfrângerea taberei adverse şi pedepsirea duşmanului.
Aspectul care trebuie subliniat aici este acela ca majoritatea rocilor enumerate în
text si pedepsite, sunt roci care se importau între Tigru si Eufrat din cele mai
variate zone.
Nu întâmplător luptele se poartă în munţi zone care aşa cum ne prezintă cea
mai veche harta cunoscuta erau necunoscute având de cele mai multe ori denumiri
precum "ţara unde nu se vede soarele", "ţara de dincolo de munţi" sau "regatele
semiobscurităţii" 9 care mărgineau dealtfel întreaga lume cunoscută de geografii
din vechiul Sumer.
Fiecare piatră este pedepsită în funcţie de rolul pe care îl joacă în acest
conflict, chihlimbarul aşa cum reiese din text este pedepsit a fi ofranda zilnică a
giuvaergiilor, în acest context trebuie subliniat statutul de care se bucura
chihlimbarul. Situaţia întâlnită în acest text este confirmată de o descoperire de la
Kalhu (vechiul Nimrud), unde o statuie a lui Assur-nasir-apal, a fost depusă ca
ofrandă în fundaţia templului. Dealtfel marea majoritate a statuilor regale sumeriene
şi nu numai sunt confecţionate din materiale rare, monopolul asupra acestora
aparţinând regalităţii. Dinastul este reprezentat după canoanele artei regale
sumeriene, piesa fiind confecţionată din chihlimbar de provenienţa baltică li).
În legătură cu problemele de epigrafie care privesc acest subiect ştim că,
chihlimbarul era redat prin na4algamesh termen descris de logograma in-sin 11 •
Evoluţia acestei logo grame este pe scurt următoarea: cândva la începutul mileniului
lll î.Chr. semnul in-sin sau elmeshu desemna o "piatră" mirositoare cu proprietăţi
deosebite, analiza evoluţiei logogramei în timp 12 precum şi reanalizarea unor texte
7
Todd, 1991. analizele au fost efectuate la institutul Vassar din New York, institut specializat
dealtfel în astfel de analize.
8
van Dijk, 1983, passim.
9
Stahl, 1983, 21.
w Spekke, 1957,19, pi.III.
11
Labat, 1943, 526.
12
ibidem, autorul francez analizează aceasta problematică sub mai multe aspecte, între acestea
fiind subliniat cel epigrafie.
12 Călin Ghemiş 4
au dus la concluzia ca aceasta logograma este cea care desemna chihlimbarul' 3 .

Izvoare greceşti privind chihlimbarul.
Cele mai vechi menţiuni greceşti despre chihlimbar apar în Odiseea homerică:
"Prin sala asta ce frumos răsună!

ce strălucire de-argint si de aur
de-aramă şi de chihlimbar şi de fildeş." 14
"C- o salba tot din aur şi din boabe

de chihlimbar. Şi roabele şi mama
umblau cu ea şi-o cercetau cu ochii" 15
"Şi Eurimah o salbă maiestrită,

de aur care avea- mbinate boabe,
De chihlimbar ca razele de soare" 16
Relativ la izvoarele greceşti am optat pentru analiza, celui mai vechi izvor
deoarece celelalte izvoare se pierd în diferite digresiuni legate mai ales de originea
acestei răşini, puţine fiind sursele care discuta efectiv zonele de provenienţa a acesteia
si rutele pe care era vehiculat.
Mitologia greacă relativă la chihlimbar este bogata, hlectron, cum era denumit
de vechii greci, având o origine nobilă, fiind legat de credinţele solare. Astfel
chihlimbarul era considerat materializarea lacrimilor vărsate de Pleiade, când Phaeton
fratele lor este trăsnit de Zeus. Poate şi datorită proprietăţilor sale fizice chihlimbarul
a atras atenţia anticilor 17, iar raritatea acestuia, fiind un argument în plus pentru
aprecierea de care se va fi bucurat în antichitate.
13
Landsberger, 1967, 289. Bottero, Kramer, 1996.
14
Odiseea, IV, 99-101.
15
Odiseea, XV, 607-608.
16
Odiseea, XVlll,380-382.
17
Chihlimbarul este o răşină fosilă secretată de mai multe specii de arbori, dintre care cel mai
cunoscut este italic Pinus succinifera determinat de H.Coventz în 1890. Răşina s-a coagulat în
Terţiar, alături de alte aproximativ 20 de specii de răşini fosile mai recente (Zalewska, 1974, 15. ).
Din punct de vedere chimic chihlimbarul este clasat în familia caustobiolitelor având o
compoziţie organică. În jurul temperaturii de 170 de grade Celsius chihlimbarul devine vâscos,
iar între 280-290 grade se topeşte şi devine transparent, este dizolvabil în alcool sau în acid
sulfuric rece (Zalewska, 1974, 35.) duritatea este 2-2,5 pe scara Mohs, chihlimbarul fiind situat
între gips si calcit. Structura specifică este amorfa, necristalină, fiind cunoscute specii de
chihlimbar cu o structură poroasă, greutatea specifică variază între 1050 si 1096. Pe lângă
aceste proprietăţi chihlimbarul conţine peste 500 de specii de insecte, seminţe sau alte materiale
prinse în momentul coagulării. Culoarea chihlimbarului variază fiind cunoscute o mulţime de
varietăţi de la maron la galben, portocaliu sau chiar negru. Denumirile sub care apare sunt la
fel deosebite, terminologia poloneza spre exemplu cunoaşte în jur de 200 de denumiri pentru
5 Probleme legate de chihlimbarul pre şi protoistoric 13
Din punctul nostru de vedere cel mai important text este cel din Odiseea, IV,
99-1 O1: "Prin sala asta ce frumos răsuna /ce strălucire de arama, /de argint şi de
chihlimbar şi de fildeş", care privite în ansamblu ascund o realitate deloc neglijabilă
şi anume sunt enumerate în fapt materialele care erau importate în lumea egeeană si
nunuma1.
Descoperirile arheologice argumentează o dată în plus aserţiunea noastră.
Legat de chihlimbar piesele cele mai reprezentative sunt mărgelele de tip Tirinth, a
căror răspândire acoperă Levantul şi este legată de traficul micenian în Mediterana.
Tipul de piesă este unitar, din punct de vedere tipologic, este vorba despre mărgele
de forma dreptunghiulară cu secţiuni rotunde sau circulare a căror înălţime variază
de la 1 la 4,5 cm; pe diametrul maxim acestea au o nervură pronunţată. Descoperirea
tezaurului de la Tirinth a adus noi precizări cu privire la utilitatea acestor piese.
Mărgelele erau montate în cercuri realizate din sârma de aur, în interiorul acestora
dispuse în forma de cruce sau erau purtate ca şi pandantivi. Evident alături de

aceste piese apar şi altele, în special mărgele de forme simple, circulare cu secţiuni
lentoidale, 18 accesoriile pentru fibule sau ace sunt rare şi apar şi în descoperirile
atribuite cercului de cultura mesopotamian. 19
Descoperirile de chihlimbar din Transilvania.
Repertoriul descoperirilor.
diferitele tipuri de chihlimbar, elmeshu în literatura sumero-akkadiana, electron sau hlectron,

la vechii greci (anu se confunda cu aliajul natural argint-aur sau aur- argint cunoscut sub
acelasi nume mai ales datorita culorii galben-pal), sucinum sau glesum la latini, anbar la arabi,
denumire împrumutată de englezi si transformata în amber, termenul de baza polonez este
bursztyn, cuvânt moştenit din vechea germana unde apare sub fonna de brenenstein- piatra
arsa sau jantar de la lituanianul jantaras sau gentaras, forma sub care apare la mai toate
popoarele vorbitoare de limbi slave; în literatura româna veche chihlimbarul apare sub forma
de chihlimbar sau ambră. Specia numită hlectron sau considerat aurul nordului, este de fapt o
specie de chihlimbar cu nuanţe de la galben - lămâie spre castaniu, cu o structura compacta,
şi perfect transparentă, aceasta specie este de fapt cea mai apreciată din toate timpurile.
18
Una dintre cele mai importante descoperiri este cea de la Capul Gelidonya, este vorba
despre un caiac micenian eşuat datorită unei furtuni, alături de lingouri de sticlă, dinţi de
hipopotam, lingouri cipriote din cupru cu mărci de greutate, au fost descoperite şi o piesă din
chihlimbar de provenienţă baltică şi o piesă din staniu care din cauza stării de degradare nu a
putut fi analizată, întregul complex se datează L.H.IIIC, (Bass, 1986, 286; Rutter, 1997, R26,9. ).
19
vezi în acest sens acul cu capul din chihlimbar ornamentat în maniera cipriotă descoperit la
Abu Huwan, (Todd, 1985,293.), în nivelul aparţinând Bronzului Târziu.
14 Călin Ghemiş
Cioclovina cu apa (corn. Boşorod, jud. Hunedoara), din depozitul descoperit

în 1953 20 în peştera Cioclovina cu apa provin 1OOO mărgele din chihlimbar de fom1c
diferite, o a doua parte a depozitului recuperata în perioada 1964-1968 de către
Ioan Emodi 21 conţinea 770 de piese din chihlimbar.
Poieni (Jud. Satu Mare), într-un mormânt alături, de alte piese ale mobilierului
funerar au fost descoperite doua mărgele bitronconice22 •
/grila(Peştera, corn. Aştileu), din necropolă provin 5 mărgele din chihlimbar de

forme diferite 23 •
Şuncuiuş, peştera Mişidului,(Jud. Bihor), dintr-o depunere rituală, provin 42 de

mărgele în chihlimbar de forme diferite 24 •
Şuncuiuş, peştera Unguru Mare,Jud. Bihor, din necropola aparţinând grupului Igriţa,
provine o mărgea din chihlimbar25 •
Deşi puţine ca puncte de descoperire, numărul pieselor este însă mare ( 1820,
fărăa socoti piesele fragmentare) şi impune o analiza atentă a acestor artefacte.
Cronologic cele mai vechi piese sunt cele de la Foieni (jud. Satu Mare), piese care
apar într-un mediu post Otomani lll 26 , noile cercetări privind sfârşitul culturii
Otomani plasând această descoperire din punct de vedere cultural în peisajul grupului
Cehăluţ 27
20
Depozitul conţinea 68 ampyxuri cu corp ajurat, 4 falere, 17 tutuii, 1528 de nasturi din bronz,
80 de pandantivi ajuraţi cu tijă perforată, 14 nasturi din tablă de bronz, 251 de saltaleoni,
17 verigi din sârma de bronz cu secţiune triunghiulară, 500 de mărgele din faianţă, 1OOO de
mărgele din chihlimbar, 1500 mărgele din pastă de sticlă (?) şi două psalii din corn de cerb
(Comsa, 1966, 170.); al doilea lot cuprinde o faleră din bronz, 326 de nasturi din bronz, un tutui
din bronz, un ampyx conic cu corp ajurat, 10 pandanivi semilunari ajuraţi cu tijă perforată,
6 saltaleoni, 2 psalii din corn de cerb, 520 mărgele din staniu, 70 de mărgele din pastade sticlă
albă, 825 de mărgele din pastă de sticlă albastră şi 770 de mărgele din chihlimbar (Emodi, 1978,
485 sqq.)
21
Mulţumim şi pe această ale domnului Ioan Emodi pentru permisiunea acordată de a studia
piesele celui de-al doilea lot al acestui important depozit.
22
Nemeti, 1978, 121.
23
Emodi 1982, 524, 42.
24
Chidioşan, Emodi, 1981, 164.
25
materiale inedite, piesa provine dintr-o depunere, din Galeria sacră şi este asociată cu un
saltaleon din bronz.
26
Nemeti, 1979, 122.
27
Kacso, 1991; Kacso 1999a; Kacso 1999b.
Celelalte puncte cu descoperiri de chihlimbar sunt specifice grupului Igriţa,
grup a cărei evoluţie trebuie reanalizata28 într-un context mai larg. Depozitele specifice
acestui grup relativ recent reunite sub denumirea de depozite de tip Arpăşel2 9
suprapun aria de răspândire a grupului Igriţa, arie care se concentrează mai ales în
vestul Transilvaniei, excepţii fiind depozitul din peştera Cioclovina cu apă şi câteva
infiltrări pe valea Mureşului.
Din punct de vedere tipologic majoritatea sunt mărgele, de diferite tipuri, o
singură piesă pare a fi avut o destinaţie aparte aceea de element de fibulă 30 , fapt
demonstrat de forma acesteia dar şi de fantele aflate de o parte şi de alta a orificiului
de prindere a piesei.
Complexele în care apar piese din chihlimbar sunt diferite şi necesită o
abordare aparte.
Cea mai mare cantitate de piese din chihlimbar apare, aşa cum rezulta din
rândurile de mai sus, în cadrul marelui depozit de la Cioclovina. Alături de piese din
bronz acest depozit conţine şi piese din sticlă, pastă sidefie (probabil o altă specie de
sticlă) şi staniu, aspect care ridică valoarea documentară a acestuia 31 •
Proporţional piesele din bronz ocupă aproximativ 40% din compoziţia
depozitului, din punct de vedere al utilităţii pieselor care-l compun 99% sunt piese de
podoabă, restul fiind ocupat de psalii, sigur nu este exclus ca tutulii, pandantivii conici
ajuraţi (ampyx), nasturii calotiformi să fi făcut parte din piesele care ornamentau
harnaşamentul sau echipamentul unui individ. Foarte probabil depozitul a aparţinut
unui negustor. Celelalte descoperiri de piese din chihlimbar apar în contexte
interpretate de multe ori ca având un caracter funerar, exceptând piesa de la Foieni
toate descoperirile sunt concentrate în peşterile din defileul Crişului Repede.
Problema acestor descoperiri este acea că sunt dificil de interpretat în stadiul
actual al cercetărilor. În curs de cercetare, sunt două puncte care aduc precizări
suplimentare asupra acestor depuneri. Cele două puncte "Peştera Ungurului" şi
"Peştera Mişidului" au furnizat în câteva sectoare descoperiri foarte interesante.
Situaţia în "Peştera Ungurului" este următoarea: în galeria finală lungă de
aproximativ 150 metri cu lăţimi ce variază între 0,40-3 m, sub un strat de argilă care
28
evoluţia acestui grup a fost stabilită de N.Chidioşan si l.Emodi mai mult pe baza pieselor
metalice din descoperiri, analiza detaliată a ceramicii, denotă clar că avem de-a face cu mai
multe faze de evoluţie a acestui grup, noile descoperiri impunând şi o analizare a ariei de
răspândire a acestui grup şi implicit a tuturor aspectelor legate de acesta.
29
Kacso 1995; compoziţia acestor depozite cuprinde în general piese de podoaba, mai puţin
arme sau unelte, fapt care pledează pentru caracterul paşnic al comunităţilor Igriţa.
30
Piesa se găseşte în cadrul lotului recuperat de 1.Emodi.
31
Nu avem informaţii potrivit cărora pe piesele enumerate să se fi făcut analize care să stabilească
clar zona de provenienţa a pieselor; dacă pentru chihlimbar se poate stabili mai uşor
provenienţa, pentru piesele din sticlă şi pentru cele din staniu informaţiile ar fi de un real folos
în sensul conturării unui aspect mai puţin cunoscut al preistoriei Transilvaniei.
16 Călin Ghemiş
a fost spălat pe alocuri de apă se afla un sistem de gururi care au fost folosite ca
locuri pentru depunerea inventarelor arheologice, întregul inventar este amestecat
cu foarte multă cenuşă şi resturi osteologice.
În "Peştera Mişidului" în cursul campaniei 2000 sub nivelul de depunere
dacic a apărut o depunere de fragmente ceramice, cenuşă şi alte piese, care erau
depuse direct pe solul antic fără o amenajare prealabilă a locului, depunerea din
aceasta cavitate nu conţine piese din chihlimbar însă are analogii ca şi depunere în
sine la Hodoş 32 , Biharea33 şi Suplacu de Barcau34 • Inventarul recuperat în anii 80 de
I.Emodi din această peşteră, foarte bogat, a fost "ascuns" într-o zonă foarte greu
accesibilă, piesele fiind depuse direct pe patul de argilă şi calcit al cavităţii. Situaţia
este dealtfel similară cu descoperirile mai vechi şi mai recente din "Galeria Sacră"
din peştera Ungurului. În cursul observaţiilor de suprafaţă făcute pe parcursul acestei
campanii, în peştera Mişidului, am constatat ca o parte din depuneri erau marcate
cu mici ringuri din piatra de râu care însă au fost distruse de turişti, fragmente din
aceste ringuri se păstrează pe lungimi diferite, campaniile următoare de cercetări
urmând a aduce noi precizări cu privire la acest aspect. Aşa cum afirmam mai sus
depunerile se prezintă ca nişte grămezi de cioburi şi cenuşă, interpretarea lor ca
depuneri funerare poate fi infirmată de faptul că, până în prezent nu au fost descoperite
fragmente sau oase umane. Piesele din chihlimbar nu au făcut parte iniţial din aceste
depuneri ştiut fiind faptul ca la o temperatura nu foarte ridicată chihlimbarul se
topeşte emanând un miros plăcut. 35
Acest aspect nu trebuie neglijat în interpretarea acestor depuneri fiind destul
de evident faptul că piesele din chihlimbar ajung în aceste complexe după ce inventarul
cincrar a fost depus. Se pune întrebarea firească: cine era purificat prin acest ritual?
În stadiul actual al cercetărilor este prematur să afirmăm, reconstituirea ritualului în
sine este de asemenea o problema de speculaţie. De asemenea se pune întrebarea:
cui îi era adresat acest ritual? asta în cazul în care aceste depuneri nu sunt depuneri
funerare. Nu trebuie exclusă aprioric posibilitatea ca în cazul depunerilor din peşteri
să ne aflăm în fata unor ofrande aduse unor divinităţi subpământene. Însă şi acest
aspect poate fi infirmat de complexul de credinţe legate de chihlimbar, credinţe care
plasează chihlimbarul în contexte legate de soare. Oricum este clar că majoritatea
pieselor descoperite în peşteri nu apar întâmplător în contextele arheologice
enumerate şi probabil că alături de valoarea intrinsecă a piesei au avut şi o valenţă
religioasă.
Din punct de vedere cultural piesele din chihlimbar ap<1rţin grupului cul-
tural Igrita, grup ce se formează pe fondul local Otomani transformându-se mai
12
descoperiri inedite.
11
Dumitraşcu, Emodi, 1981,
14
Ignat, 1984.
15
supra nota 15.
ales sub impulsul unor influenţe venite dinspre sud şi nord, este unul dintre primele
grupuri care foloseşte tehnica de ardere roşu /negru, prefigurând apariţia orizontului
cu ceramica ornamentată cu caneluri de tip Gava la geneza căruia contribuie.
Aşa cum afirmam mai sus în contextul descoperirilor Igriţa, apar şi alte
elemente de import, între care un loc deosebit îl ocupa descoperirile de grafit, utilizat
într-o anumită faza la lustruirea suprafeţei exterioare a recipientelor. Mici bulgări
de grafit sau vase cu grafit în pastă apar în descoperirile din peşterile lzbîndis 36 ,
lgriţa şi Unguru Mare 37 sau Hodoş 38 •
În ultima parte a acestui studiu vom analiza pe scurt problematica legata de
comerţul sau traficul cu chihlimbar. Privitor la rutele pe care acesta era vehiculat
trebuie de la început precizat că acestea erau în general marile cursuri de râuri care
converg spre o principală arteră şi anume aceea a Dunării care străbate continentul
de la vest spre est, principalele ramificaţii ale acestui drum sunt aşadar rute
continentale. Legat de rutele maritime pe care era vehiculat chihlimbarul cele mai
importante informaţii provin din analiza răspândirii mărgelelor de tip Tirinth, aşa
cum se prezintă situaţia acestei difuziuni marea majoritate a descoperirilor sunt
concentrate în zonele de coastă fapt care pune în evidenţă nu atât amploarea traficului
caiacelor miceniene cât faptul că rutele maritime urmăreau coasta şi schimburile
aveau loc într-un fel care aminteşte de viitoarele emporia ale lumii greceşti. Din
aceste emporia incipiente, piesele din chihlimbar se răspândesc în cele mai variate
medii culturale. Principala aşezare cu rol evident de „emporia" a fost Frata Fratessina
Polesine, 39 alături de aceasta aşezare mult mai spre nord în mediu cultural Lausitz
la Komorowo va fi funcţionat un alt centru destul de puternic din punct de vedere
economic, centru care media schimburile dintre zona saliniferă Hallsatatt şi Marea
Baltică. 40
Aşa cum rezulta din prezentarea de mai sus, marea majoritate a pieselor
din chihlimbar din epoca târzie a bronzului sunt piese de podoabă, asociate cu alte
descoperiri (grafit, staniu, piese din aur, sau bronz), acestea dau o măsură asupra
mobilităţii comunităţilor preistorice şi a materialelor care erau vehiculate.
Schimburile pe distanţe mari cum sunt cele cu spaţiul cultural mesopotamian,
moderate de lumea mediteraneeana ilustrează odată în plus nu atât circulaţia unor
36
Chidioşan, Emodi 1982, pi.
17
Emodi, 1997, cu bibliografia veche, pentru sursele de grafit în epoca Latene vezi mai nou,
Rustoiu,Popa,2000 passim.
38
este vorba despre fragmentul unei ceşti cu decor interior, material inedit săpături C.Ghemiş,
S.Bulzan.
JQ Cattachio, 1989, autoarea prezintă importanta acestui sit într-un context mai detaliat, fixând
locul descoperirilor în cadrul comerţului mediteranean, situl fiind unul dintre cele mai
importante pentru urmărirea difuziunii chihlimbarului.
40
Malinowski 1982 ( 1982), 114, si fig. I.
18 Călin Ghemiş 10
bunuri ci şi circulaţia unor influenţe receptate din partea unor culturi care
interacţionează într-un sistem bine articular'. Dealtfel o serie de alte descoperiri
cum sunt cochiliile de Dentalium vulgare Da Costa, Conus mediterraneus,
descoperite în mediu cultural Wietenberg la Derşida, atesta clare legături cu zona
Mediteranei de unde provin aceste moluşte42 • Din mediile Otomani sunt cunoscute
aceleasi specii cu menţiunea că la Sălacea un colier mai conţinea şi o cochilie de
Pectunculus Glycimeris43 • Specia Conus mediterraneus (cu cele doua subspecii Da
Costa şi Vulgaris) sunt la fel frecvente în necropola de la Tiszafiired unde apar de
multe ori în asociere cu saltaleoni 44 • O menţiune deosebită o merită cochilia de
Hipopus Maculatus, descoperită la Dersida, specia în sine este specifica Oceanului
Indian şi ajunge în aşezare tot pe calea schimburilor45 •
Complexele cu descoperiri de piese din chihlimbar sunt în cea mai mare
parte cultice sau funerare, mai puţin tezaurizate în depozite, ne referim aici la
descoperirile din Transilvania, fenomenul pare a fi similar descoperirilor din
Pannonia, Balcani, Grecia peninsulară, Italia, şi Sicilia46 • Acest aspect trebuie subliniat
odată în plus în interpretarea descoperirilor de chihlimbar, piesele în sine putând fi
legate de credinţele privind lumea de dincolo în preistorie47 •
O concluzie generală care se impune la stărsitul acestui studiu este aceea
că dincolo de aria mare pe care o acoperă difuziunea chihlimbarului, acesta face
parte dintr-un sistem complex, articulat de schimburi, putând fi numit pe bună dreptate
un catalizato~ al culturilor cum îl denumeşte A.Palavestra48 •
41
vezi în acest sens Pydyn,1999, autorul discută pe larg fenomenul de schimb sub toate
aspectele şi Dumitrescu 1939, 172, autor care optează pentru existenţa unor rute terestre în
difuzarea rapierelor, însă alături de rapiere se vehiculau şi alte materiale.
42
Jurcsak, 1984, 113, este vorba despre cochilii care provin din mediu natural şi mai puţin
din unele puncte fosilifere.
43
Jurcsak, 1984, pl.2. nr. l. colierul conţine mai multe specii de moluşte.
44
Kovacs, 1975, piese din conus mediterraneus apar în mormintele 102, 161, 284, D; PI. 1O,
27;PI. 15, 15, 16, 17, 18; PI. 27, 12;PI. 34, D, este cel mai bogat în piese de acest gen, 28 de
piese.
45
ibidem, pl.2, nr.2.
46
Benabo-Brea- Cavalier, 1956, 76; Bemabo-Brea-Cavalier, 1960, 111, 112, 118, 121;
Bemabo-Brea, 1960, 162.
47
pentru credinţele legate de chihlimbar vezi Chevalier Gheerbrant, 1994, 302-303; Gergova
1994, 70; Spekke, 1954 pentru principalele izvoare; Tacitus ed. 1963.cap.XLV; asupra
izvoarelor privind chihlimbarul vom reveni.
48
Palavestra, 1993, 289.
li Probleme legate de chihlimbarul pre şi protoistoric 19
SOME PROBLEMS CONCERNING THE PRE AND
PROTOHISTORIC ARTIFACTS
- Abstract -
The amber distribution is one of the most interesting subject in the study of
prehistory.
The author makes a general view over the historiography production linked
with this subject. The amber distribution begins with the EBA when we find amber
artifacts in ancient Near East. Discoveries from Transylvania are very interesting
subject. Those are dated in the LBA being specific to the Igrita group. The com-
plexes where amber beads appear are the deposits and cultic offerings. In one case,
in Ungurul Mare cave an amber bead appears in an necropolis. The subject will be
further analyzed in combination with other kinds of discoveries ( ceramic, metallic
objects).
A general conclusion is that of the fact that among the another materials
(tin, copper, gold, faience pieces, etc.) amber is ver valuable in this period and the
analyses of this kind of pieces point the fact that provenience of amber is Baltic.
From the Baltic shores the amber trade passed al the Europe in an articulated sys-
tem of exchange.
Literatura
Bass - G.F.Bass - A Bronze Age shipwreck at Ulu-Burun (Kas) 1984 campaign,

in, A.J.A. 90,3, 1986, 269-296.
Beck 1982 - C.W.Beck - Der Bernsteinhandel: Naturwiesenschaftlische
Geschihtspunkte, în, Savaria, 16, 1962, 11-25.
Bernabo - Brea - Cavalier 1956 - L.Bernabo-Brea- M.Cavalier - Civilia
preistoriche delie isole Eolie, în, Bolletino di paletnologia Italiana, N.S.X, 65, 3-95.
Bemabo -Brea - Cavalier 1960 - L. Bemabo-Brea - M.Cavalier- Meligunis Lipara.
La stazione preistorica delia Contrada Diana e la Necropoli protostorica di
Lipari, voi. l, Palermo 1960.
Bemabo -Brea 1960 - L. Bemabo-Brea - Necropoli a incinerazione delia Sicilia
protostorica, în, Civilia de/ ferro. Studi pub/icati ne/la ricorenza centenaria
delia scoperta di Villanova, Bologna 1960, 147-164.
Carlier 1994 - P.Carlier - Scambi e prestigia, în, I Greci, voi.li. 1994, 282- 284.
Cattachio 1989 - N.N.Cattachio - L 'Ambra: produzione e camerei ne// Italia
preromana, în, Italia omnium terrarum parens. La civilta degli Enotri, Choni, Ausoni,
Sanniti, Lucani, Bretii,Sicani, Siculi, Elimi, 1989. Milano,659-696.
Chevalier- Gheebrant 1994 - J.Chevalier, A.Gheerbrant-Dicţionar de simboluri,
Buc. 1994.
20 Călin Ghemiş 12
Chidioşan-Emodi 1981 -N.Chidiosan, I.Emodi-Descoperirile arheologice de la

sfârşitul epocii bronzului şi începutul Hallstattului în peştera Misidului,
Şuncuiuş, jud. Bihor, în, Thr.Dac. li, 161-167.
Chidioşan - Emodi 1982 - N.Chidioşan, I.Emodi - Descoperirile arheologice din
peştera lzbîndiş (comuna Şuncuiuş) apartinâd grupului cultural lgriţa, în, Crisia,
XIII, 17- 32.
Comşa 1966 - E.Comsa - Le depot en bronze du Cioclovina (Carpathes
Meridionales) în, Acta.Arch.Carp.Vll, 1-2, 1966.
Dailey 1996 - S.Dailey - Miths /rom Mesopotamia. Londra, 1996.
Dijk 1983 - J.van Dijk - Lugal Ud-Me-Lam- bi Nir- Gal, Le recit epique et didacti-
que des travaux de Ninurta du Deluge et de la Nouvelle Creation, Leiden, 1983.
Dumitrescu 1939 - V.Dumitrescu - Rapiere en bronze du type micenien trouvee
au sud-ouest de Bucarest (pres Roşiorii de Vede), în, Dacia, V-VI.
Emodi, 1978- I.Emodi-Noi date privind depozitul de la Cioclovina, în S.C.I.V.A.
29,4, 1978,481-495.
Emodi, 1980, I.Emodi- Necropola de la sfârşitul epocii bronzului din peştera
Igriţa, SCIVA, 31, 2, 1980, 229-273.
Emodi, 1995, I.Emodi - Descoperiri din epoca bronzului din peştera Mişidului,
în, Crisia, XXV, 1995, 9.
Foltiny 1962 - S.Foltiny- Mykenae and Transylvania, în, Hungarian Quarterly, III,
34, 133- 140.
Gergova 1994 - D. Gergova - The treasure /rom Vu/chitrun and the amber route
in the Ba/kans, în, The Early Hallstatt period (1200- 700 B.C.) in South-Eastern
Europe, 69-79. Alba-Iulia,1994.
Hansei 1988 - B.Hansel - Mykene und Europe, în, Das Mikenische Hellas. Hcimat
der holden Homers, 62- 64, Berlin, 1988.
Jurcsak 1984 - T.Jurcsak - Piese de origine sudică din aşezarea Wietenberg de
la Derşida, în, Acta. M.P.Vll,1984, 111- 115.
Kacs6 1990, - C. Kacs6- Bronzul târziu În nord vestul României, în, Symp.Thr. 8.
Carei- Satu- Marc, 1990, 41-50
Kacso 1995, - C.Kacso - Der Hortfund von Arpasel, kr. Bihor, în, PAS 1O,
Bronzefunde aus Rumanien, Berlin 1995, 81-130.
Kovacs 1975 - T.Kovacs - Tumulus cu/ture cemeteries of Tiszafured, Reg.Fuz.11,
Bp.1975.
Kramer 1971 - S.N.Kramer - Le Rite de mariage sacre Dumuzi- lnnana, în,
R.H.R.CLXXXI, 2, 1972, 121-146.
Landsberger 1967 - B. Lansberger - Akkadische - Hebraische - Wortgleichnngen,
li, Elmeshu- Hashmal- bernstein, în, Festschrift zum 80 Geburstag won Walter
Baumgartner, Leiden, 1967, 289-298.
Malinowski 1982 - T.Malinowski - L' Ambre jaune baltiqueet Ies problemes de
son exportat ion pendant Ies premiers periodes de I' age du Fer, in, Savaria, 16,
1982, (1983), 113-125.
Nemeti 1978, -1.Nemeti- Descoperiri de la sfârşitul epocii bronzului din zona
Careiului, in, SCIVA, 29, 1, 99-122.
Odiseea - Homer - Odiseea, trad. G.Mumu, Buc.1971.
Palavestra 1993 - A.Palavestra - Prajistorijskie cilibar na centra/om i zapadnom
v Balkanu, Prehistoric amber as a catalyst of cu/ture, rez.289-296, Belgrad
1993.
Pydyn 1999 - A.Pydyn - Exchange and cultural interractions. A study of long
distance trades and cross-cultural contacts in the Late Bronze Age and Early
lron Age in Central and Eastern Europe,in, British Archaeological Reports, 813,
1999.
Rutter 1999 - J.B.Rutter - Prehistoric Archaeology in the Aegean, http://
www.indiana.edu.clsssics/ aegean rutter html.
Spekke 1957 - A.Spekke - The ancient amber routes and the geographical
discovery of the Eastern Baltic, Stockholm, 1957.
Todd 1993 - J.M.Todd - The continuity of amber artifacts in Ancient Palestine:
/rom Bronze Age to the byzantine, in, Amber in Archaeology, Praga, 1993,
236-248.
Zalewska 1974, Z.Zalewska,- Amber in Poland, Warszaw, 1974.
NEOLITICUL VECID ÎN NORD - VESTUL ROMÂNIEI*
de
Doina Ignat
Spaţiul geografic care formează din punct de vedere administrativ judeţul

Bihor este situat la sud-sud est de limita dintre judeţul Sălaj, la vest de graniţa cu
Ungaria, la nord est de râul Someş, iar la est aliniamentul dintre localităţile Ciucea
şi Zalău (I.O. Berindei, Gh.P.Pop, 1972), cuprinzând trei unităţi geografice
importante: munte, deal, şes.
Zona muntoasă este reprezentată de Munţii Bihorului şi o serie de muncei
cu o altitudine mai redusă cum sunt: Codru-Moma, Pădurea Craiului şi Muntele
Şes.
Zona de deal se desfăşoară imediat sub munţi, ca o prelungire a acestora,
separate prin văi largi, însoţite de terase. Altitudinea lor scade de la cca. 600 m cât
au în vecinătatea munţilor, până la 200 m deasupra Câmpiei Crişurilor.
De-a lungul văilor principale cum sunt: Barcăul, Crişul Repede şi Crişul
Negru există şapte nivele de terase cu o altitudine ce scade pe măsură ce se apropie
de Câmpia Crişurilor.
Primele trei terase, prin scufundare, vor trece lent în planul general al
câmpiei. În valea Barcăului şi a Crişului Repede ele au o dezvoltare mai mare pe
partea stângă a văilor, în timp ce în valea Crişului Negru această dezvoltare este pe
partea dreaptă.
Zona de câmpie cuprinde două unităţi distincte:
Câmpia înaltă şi Câmpia joasă (I.O. Berindei, Măhăra, 1971).
Câmpia înaltă s-a format printr-un proces de acumulare şi eroziune la nivelul
teraselor. Relieful constituie, în ansamblu, un plan înclinat, de la 200 m în vecinătatea
dealurilor, până la 11 Om spre Câmpia joasă.
Câmpia joasă rezultată din procesul de acumulare şi eroziune prin divagarea
reţetelor hidrografice cu precădere a Crasnei, Erului, Barcăului, a Crişului Repede
şi a Crişului Negru. Aceste râuri au albiile meandrate, instabile, puţin adânci şi nu
sunt însoţite de terase. Şesurile actuale de inundaţie ale văilor Erului, Barcăului,
Crişului Repede şi Crişului Negru sunt umede şi local mlăştinoase.
lndiguirea râurilor principale şi realizarea unei numeroase reţele de canale au
afectat şi uneori au distrus o serie de aşezări preistorice.
• Prezentul studiu a fost publicat în limba germană în volumul omagial Festshift fur
Gheorghe Lazarovici, Editura Mirton, Timişoara 2001.
24 Doina Ignat
Flora şi fauna specifice acestui relief divers au asigurat, încă din antichitate,
condiţii propice de viaţă comunităţilor umane.
Bogăţiile naturale ale subsolului au fost cunoscute şi utilizate încă din
preistorie. Variatele roci existente au fost explorate şi prelucrate în aşezările neolitice.
Zăcămintele de nisipuri bituminoase de la Dema şi Suplacu de Barcău au fost de
asemenea cunoscute şi folosite de comunităţile neolitice, nu numai pentru utilităţi
casnice dar şi pentru înfrumuseţarea ceramicii, prin pictură.
Arealul geografic la care ne referim a fost supus unui proces de neolitizare
prin difuziune din Orient, prin Anatalia, Ciclade şi Thesalia, difuziune constând
într-o migrare etnică, încadrată arheologic în trei mari etape.
A luat naştere, astfel, un complex cultural neolitic care cuprinde aproape
întregul teritoriu al României (cu excepţia Maramureşului şi Dobrogei) pe care
limbajul de specialitate îl numeşte Cultura Starcevo - Criş.
Printre caracteristicile acestei perioade menţionăm: aşezări stabile pc
terasele râurilor, domesticirea animalelor atestată prin numeroasele oase aparţinând
speciilor domestice, cultivarea primitivă a plantelor, resturi de cereale-paie, pleavă
- fiind frecvente în pasta ceramicii, închegarea unui sistem de credinţe magico-
religioase distincte, ale cultului fertilităţii şi fecundităţii.
Istoricul cercetărilor
În definirea, periodizarea internă, precizarea legăturilor cu alte culturi, sunt
cunoscute contribuţiile esenţiale ale areheologilor Dumitru Berciu, Ion Nestor, Mircea
Petrescu-Dâmboviţa, Eugen Conşa.
Pentru Transilvania descoperirile vechi au fost tratate de Ida Kutzian în
monografia dedicată culturii Koros (Kutzian 1944). Nicolae Vlassa sintetizează pentm
prima dată descoperirile aparţinând acestei culturi, precizându-i atât locul cât şi rolul
ei în neoliticul sus-est european (Vlassa 1966). Prin cercetările ulterioare, în special
cele de la Gura Buciului, s-a precizat vechimea, evoluţia internă şi legăturile cu
staţiunile din ţară şi din spaţiile geografice mai largi (Vlassa 1966; 1967; 1980).
Cercetările de la Ocna Sibiului (I.Paul 1962; 200; 1983) au precizat fazele timpurii
şi dezvoltate ale acestei civilizaţii.
În nord-vestul României în jud. Sălaj Lak6 (1980; 1981; Lazarovici- Lak6
1981) şi Satu Mare (Bader 1968) s-au efectuat deasemenea cercetări cu rezultate
remarcabile. Pentru jud. Bihor sunt cunoscute în literatura de specialitate aşezările
de la Suplacu de Barcău pct. "Lapiş" şi Fughiu (Ignat 1978; 1979), alături de
descoperiri mai vechi (Kutzian 1944, Dumitraşcu 1972).
O contribuţie deosebită în cercetarea, ordonarea şi coroborarea datelor
despre această cultură cu o arie atât de vastă şi în acelaşi timp atât de importantă în
lămurirea procesului de neolitizare, îi revine, fără îndoială, cercetătorului Gheorghe
Lazarovici.
Este, credem, elocvent să cităm cu acest prilej lucrările Gornea - Preistorie,
1977, Neoliticul Banatului 1979, monografia neoliticului timpuriu în România, 1984
Neoliticul vechi în nord-vestul României 25
şi prestigioasa lucrare monografică Gura Baciului, în colaborare cu Zoia Maxim
care a fost premiată de Academia Română. Trebuie să remarcăm în acelaşi timp
contribuţia deosebită adusă de Gheorghe Lazarovici în studierea neoliticului
românesc, în toate etapele acestuia precum şi racordarea lui la descoperirile din
spaţii mai largi, contribuţie care însumează peste 100 de studii publicate în ţară sau
în străinătate.
Tipuri de aşezări. Stratigrafie.
Din punct de vedere geografic purtătorii culturii Starcevo - Criş ocupă atât
zona de câmpie (Sânicolau Român, Cefa, Sântandrei, Oradea, Fughiu, Santău -
Mic, Biharea, Valea lui Mihai, Văşad) cât şi zona deluroasă (Mişca, Suplacu de
Barcău, Râpa, Tăşad). Sunt folosite şi peşterile ca adăposturi temporare (Câmpani,
Vadu Crişului).
Aşezările sunt stabilite pe terase cu panta nu prea înaltă (Suplacu de Barcău,
Râpa, Biharea, Mişca) sau chiar pe malul apelor (Fughiu, Sântandrei), fiind
nefortificate.
Toate aşezările cercetate până acum comportă un singur nivel de locuire şi
îşi încep evoluţia în faza III B după periodizarea propusă de Gh. Lazarovici
(Lazarovici 1979).
Locuinţe
Pe baza săpăturilor sistematice întreprinse în aşezările de la Râpa
(Dumitraşcu 1972) Suplacu de Barcău (Ignat 1978) şi Fughiu (Ignat 1979) au fost
sesizate trei tipuri de locuinţe (Ignat 1983) şi anume:
- bordeie
- semibordeie
- locuinţe - platformă de suprafaţă.
Aceste tipuri de locuinţe nu reprezintă - cronologic sau evolutiv - faze
diferite în dezvoltarea acestei culturi, ele coexistând în aceleaşi aşezări şi la acelaşi
nivel.
1. Locuinţe - bordei, adâncite în pământ, au fost descoperite în aşezările de
la Râpa, Fughiu şi Suplacu de Barcău.
La Râpa este semnalat un bordei adâncit în pământ, la 1, 15 m de la suprafaţa
de călcare actuală, având forma oval-alungită, neregulată.
În aşezarea de la Fughiu a fost descoperit un bordei - surprins stratigrafic
în malul Crişului Repede având lungimea de 5,25 m şi adâncime de 0,75 m dispus
pe patul de pietriş rulat al vechii albii.
Dintre complexele de locuinţe din staţiunea de la Suplacu de Barcău,
locuinţe - bordei nr. 5 aparţine acestui tip, având în acelaşi timp un plan deosebit
faţă de cele menţionate.
Latura nord-estică a bordeiului are forma de pâlnie, dând impresia de
locuinţă rectangulară, cu colţurile rotunjite, cu un coridor de acces. În această zonă
stratul de lut în care se adânceşte începe la - 0,90 m.
26 Doina Ignat 4
Latura - sau jumătatea - nord-estică are forma ovală, mărginită de 6 gropi

de stâlpi care susţineau desigur, acoperişul. În această porţiune lutul începe abia la
1,30. Această denivelare a lentilei de lut a făcut necesară amenajarea cu stâlpi a
uneia din laturi. Adâncimea bordeiului este de 0,45 m, iar în aşa zisul "coridor" de
O, 70 m. Menţionăm că nu s-a sesizat un prag între cele două "încăperi", diferenţa de
nivel fiind marcată de o uşoară pantă.
Dimensiunile bordeiului nr. 5 sunt mai mari decât ale celor amintite: lungimea
totală este de 6,25 m, lăţimea maximă de 7,20 m; lungimea coridorului este de 3,75
m, lăţimea de 6,50 m.
În interior, la distanţa de 1 m de la intrare, a fost descoperită o vatră
dreptunghiulară, amenajată şi făţuită cu puternice urme de arsură.
Inventarul bordeielor descrise constă din fragmente ceramice, greutăţi de
lut perforate, uneltele litice fiind puţine: o daltă în bordeiul de la Râpa, fragmente de
lame şi deşeuri din obsidiană în B 5 de la Suplac. O figurină de la Râpa şi o piesă din
lut, reprezentând o pasăre stilizată, de la Suplac, completează inventarul.
2. Semibordeie. Includem în acest tip locuinţele care sunt doar parţial
adâncite în pământ. În aşezarea de la Suplac de Barcău au fost descoperite două
asemenea locuinţe (Ignat 1980) de formă rectangulară, cu colţurile rotunjite având
adâncimile de 0,40 şi 0,35 m cu dimensiuni modeste (l,40xl,90 m şi respectiv 2,80 x
2,10 m).
Inventarul acestor locuinţe conţine fragmente ceramice, chirpic, greutăţi de
lut perforate, iar în semibordeiul nr. 4 a fost descoperită o piesă din lut reprezentând
o labă de animal.
3. Locuinţe de suprafaţl. În aşezarea de la Fughiu a fost descoperită o
locuinţă de suprafaţă cu lungimea de 5, 1Om surprinsă în secţiune pe o lăţime de 1, 70
m. Se prezintă sub forma unei platforme de chirpic. Din inventarul locuinţei
menţionăm: două dălţi din piatră şlefuită, ceramică, greutăţi de lut perforate.
În aşezarea de la Suplacu de Barcău au fost descoperite, deasemenea, un
număr de 5 locuinţe-platformă, cercetate parţial. Se prezintă sub forma unor mici
aglomerări de chirpic şi fragmente ceramice, fără ca între ele să existe un strat de
cultură. După modul în care sunt grupate şi dimensiunile reduse, ele reprezintă colibe
de suprafaţă. Sunt orientate cu axele lungi nord-vest-sud est, nedepăşind lăţimea de
1,90 m.
Tipurile de locuinţe identificate în aşezările din nord-vestul României sunt
caracteristice culturii Starcevo-Criş.
Locuinţele-bordei sunt frecvente nu numai în etapele vechi (Vlassa, 1976,
p. l 08-109). Prezenţa lor în nord-vestul României dovedeşte mai degrabă o unitate
culturală cu aşezările din Transilvania, Oltenia (Dumitru Berciu 1961, p.29) Banat
(Lazarovici 1977, p.23) şi Moldova (1980, p.106) ele nefiind atestate în Ungaria
(Kutzian 1944, p.44).
Neoliticul vechi în nord-vestul României 27
Semibordeiele reprezintă o variantă intermediară între bordeie şi locuinţele
de suprafaţă şi sunt cunoscute şi la Târguşorul Vechi (Teodorescu 1963, p.251)
Locuinţele de suprafaţă, forma cea mai răspândită, de dimensiuni variabile
sunt atestate în Moldova (Ursulescu 1984, p.14), Oltenia (Berciu 1959, p.75), în
Banat (Lazarovici 1977 a, p.22) în Transilvania (Horedt 1956, p.9) şi Muntenia
(Teodorescu 1963 p.256).
În bordeiul nr.5 de la Suplacu de Barcău s-a descoperit, după cum am arătat,
o vatră amenajată din lut. Asmenea vetre sunt prezente la Leţ (Nestor 1957,p.60)
Trestiana (Popuşoi 1980, p.106, 109) Târguşorul Vechi (Teodorescu 1963, p.215).
Unelte
Uneltele din piatră sunt relativ puţine. Din silex şi obsidian au fost lucrate
lame cu secţiunea triunghiulară, înguste, gratoare pe vârf de lamă, aşchii atipice şi
nuclee, dovadă că acestea erau lucrate pe loc.
Dintre uneltele şlefuite menţionăm două dălţi, lucrate din menilit şi respectiv
din gresie aleuritică, ambele cu urme de utilizare, descoperite la Fughiu (Ignat 1979,
p. 722, PI. X, fig. 2-3). Menţionăm deasemenea câteva fragmente de unelte şlefuite,
sparte din vechime prin folosire îndelungată.
Ceramica - descoperită în locuinţe sau în stratul de cultură din aşezările
cercetate prezintă, în general aceleaşi caracteristici ale pastei, formelor şi decorului.
Pasta conţine, alături de resturi vegetale tocate, nisip şi pietriş, cu netezire îngrijită,
în special în interior. Ceramica semifină are pereţii mai subţiri, cu amestec de nisip
fin şi mică.
Oalele sunt cele mai răspândite forme, lucrate din pastă de uz comun. Au
corpul bombat, buza evazată, mai alungită sau mai scurtă (PI. II, fig. 1-1 l, PI. III
fig. 1-5).
Castroane sau străchini, lucrate din ambele categorii de pastă, au fundul
plat sau uşor profilat, corpul bombat, cu buza dreaptă sau pereţii oblici şi gura largă
(PI. IV, fig. 1-8; PI. V, fig. 1-6; PI. VI, fig.1-9). Unele exemplare sunt prevăzute cu
picioruşe (PI. VII, fig. 1-3).
Cupe cu picior gol în interior, mai înalt (PI. VIII, fig. 1-6) sau mai scund
(PI. IX, fig. 1-8, lucrate numai din pastă de uz comun.
Vase de provizii cu pereţii groşi, lucrate numai din pastă de uz comun,
descoperite în preajma locuinţelor sau în stratul de cultură (PI. X fig. 1-5).
Decorul constă, în general, din ciupituri cu unghia, incizii late, oblice, în
reţea sau în zig-zag, impresiuni în formă de fagure, barbatină împrăştiată, aplicată
în special pe vasele mari (Ignat 1980, PI. IV - VI). Ornamentele în relief sunt
simpli sau butoni grupaţi câte doi (Ignat 1978, P. VI, fig. 3, 7, 8, 9).
Ceramica prezentată - atât forma cât şi decorul - este comună tuturor
aşezărilor neolitice timpurii, în această etapă de dezvoltare, încât citarea unor
analogii, atât de cunoscute tuturor cercetărilor, o considerăm inutilă.
28 Doina Ignat 6
Plastica
O categorie importantă de piese, care ne permit formarea unor imagini
despre viaţa spirituală a comunităţilor neolitice o reprezintă, desigur, obiectele modelate
în lut.
În aşezările din nord-vestul României acestea se pot încadra în următoarele
categorii: - reprezentări antropomorf
- reprezentări zoomorfe
- tăbliţe
- altăraşe
Reprezentările antropomorfe - figurine umane, în totalitate feminine sunt
prezente la Râpa (Dumitraşcu 1972, p.51) Suplacu de Barcău (Ignat 1978, p.11, pi.
VIII, 1-3), cu elemente definitorii pentru faza târzie (faţa triunghiulară, marcare
braţelor) păstrând însă şi trăsături ale fazei timpurii (cum ar fi modelarea plastică a
sânilor, marcarea sexului) (Lazarovici 1984, p. 77). Astfel de reprezentări sunt prezente
şi în aşezarea de la Zăuan (Lazarovici - Lak6 1981, p.26).
Reprezentările zoomorfe - prezente în două locuinţe din aşezarea de la Suplacu
de Barcău - Lapiş redau o labă de animal şi o pasăre stilizată (PI XI, fig. 1-2).
Tăbliţa de lut, de formă romboidală, perforată pentru prindere, cu ornamente
în relief constând din romburi circumscrise (Ignat 1978, p. VIII, fig. 4) se leagă pe
spaţii mai largi de o piesă de la Perieni (Petrescu Dâmboviţa 1957, p. 73, fig. 7/17),
sau de cea de la Trestiana ornamentată cu incizii meandrice (informaţie Eugenia
Popuşoi).
Acestor plăcuţe li se atribuie, în general, rolul de talisman sau însemnele
unor simboluri (Lazarovici 1984, p.80).
Altăraşe - în colecţia veche a Muzeului Ţării Crişurilor se păstrează un
fragment de altăraş de formă patrulateră (Ignat, 1982, p.42, PI. IV, fig. 1) iar alte
două fragmente provenind de la Oradea şi Sântandrei sunt publicate de Ida Kutzian
(1944, PI. XVI, fig. 5-6). Asemenea piese, frecvente în neoliticul vechi, sunt cunoscute
în Transilvania la Ocna Sibiului, Leţ, Gura Baciului. Pe lângă rolul funcţional al
iluminatului, pe care îl îndeplineau, desigur, aceste piese, puteau avea şi un rol religios,
magic, în idea întreţinerii focului veşnic viu, sau pentru aducerea unor anume jertfe.
În încheere trebuie să menţionăm deasemenea unele reprezentări plastice pe
vasele mari de provizii, păstrate, din păcate fragmentar (Ignat 1978, p.13, fig. 14-
15). Astfel de reprezentări sunt cunoscute în general în neoliticul timpuriu.
Analizând reprezentările plastice ale ooliticului vechi, putem concluziona că
există un sistem magio-religios bine conturat, cu anumite canoane respectate în
realizarea pieselor cu această destinaţie.
Idolii feminini sunt legaţi de cultul fecundităţii precum şi de rolul femeii în
sânul comunităţii, după cum cei zoomorfi sunt puşi în legătură cu anumite credinţe
legate de vânătoare sau creşterea animalelor domestice.
7 Neoliticul vechi în nord-vestul României 29
Prezenţa acestor reprezentări - idoli, tăbliţe, altăraşe, pe spaţii vaste, în
toate aşezările neoliticului vechi, denotă cristalizare a acestor credinţe şi practici
comune acestui orizont cronologic.
Economia comunităţilor neoliticului timpuriu se baza pe cultivarea primitivă
a plantelor, dovadă resturile vegetale tocate prezente în pasta ceramicii, creşterea
animalelor domestice, dar şi vânătoare şi pescuit. Amplasarea aşezărilor în zone
care să ofere deasemenea posibilităţi nu este de loc întâmplătoare.
Resturile menajere descoperite în aşezarea de la Suplacu de Barcău (Ignat
1980, p.525) indică o faună tipică neoliticului vechi (Bos taurus L., Sus scrofa în
faza domestică, capra cf.hircus L.) dar şi resturi de Capreolus capreolus provenite
din vânătoare.
În ceea ce priveşte populaţia, cercetătoarea Zoia Maxim bună cunoscătoare
a neoliticului transilvănean, apreciază că locuirea de la Suplacu de Barcău - Lapiş
se situează printre aşezările intens populate alături de cele de la Ocna Sibiului, Leţ,
Zăuan, Homorodu de Sus ş.a (Maxim 1999, p.134 ).
Încadrarea cronologică
Aşezările neoliticului vechi din nord-vestul României se încadrează în faza

III B conform periodizării realizate de Gheorghe Lazarovici (Lazarovici,
1984, p.66).
Pentru această încadrare pledează trăsăturile care individualizează această
etapă rezultate dintr-un nou impuls sudic, denumit şi Chalcoliticul Balcano-Anatolian.
În Transilvania acest fenomen duce la crearea a două grupe distincte, în
funcţie de zona originară a acestui impuls (Maxim 1999, p.46): impulsul vin cian este
caracteristic pentru vestul (Draşoveanu 1981, p.38) şi nord-vestul Transilvaniei.
Din această grupă fac parte aşezările de la Arad (Lazarovici - Pădureanu
1981, p.20), Fughiu, Oradea, Suplacu de Barcău, Homorodu de Sus (Bader 1968),
Zănan I (Lazarovici - Lako 1981, p. 43-48), Kalmar 1987, p.60, Gura Baciului,
Ţaga (Kalmar 1983, p.359-369), Hunedoara - Biserica Reformată (Draşovean
1989, p.40).
Având în vedere cercetările restrânse în aşezările neoliticului vechi din nord-

vestul României considerăm necesar publicarea unui repertoriu al descoperirilor
cunoscute până în prezent.
1. Biharea Cercetările arheologice întreprinse în pct. "Grădina C.A.P." de către

Sever Dumitraşcu au evidenţiat existenţa unei locuiri Starcevo - Criş.
2. Cefa - în hotarele comunei, punctul "Rădvan" prin cercetările lui Ion Crişan au
fost descoperite şi fragmente ceramice aparţinând unor vase mari.
30 Doina Ignat
3. Câmpani din Peştera II "Dâmbul Colibii" provin fragmente ceramice şi o cupă
cu picior. Materialul se păstrează în colecţia Muzeului de Istorie al Transilvaniei,
Cluj (Vlassa SCIV, 1961, p.17)
4. Fughiu (corn. Oşorhei) Aşezare (Ignat, Crisia 1979, p.721-733).
5. Mişca (corn. Chişlaz) În toamna anului 1977 în hotarul satului cercetările
întreprinse de Sever Dumitraşcu au identificat trei puncte arheologice: Fântâna
Sasului, "Dealul Berchi" şi "Dealul Şvabilor" unde au fost descoperite fragmente
ceramice atribuite culturii Starcevo - Criş.
6. Oradea în colecţiile vechi ale Muzeul Ţării Crişurilor Ida Kutzian aminteşte un
fragment de altar (Ignat 1981, PI. VIII).
- Pe teritoriul oraşului (Parcul Petofi) pe fosta terasă a văii Parisului, azi dispărută,
au fost descoperite fragmente ceramice decorate cu "ciupituri", vase cu buze alveo-
late, fundul profilat (Ignat Crisia 1981, p.41-59).
7. Râpa (corn. Tinca) aşezare în pct. "Dealul Morii" (Dumitraşcu Lucrări ştiinţifice,
Oradea, 1972, p.50).
8. Santău Mic (corn. Borş) În colecţiile Muzeului Ţării Crişurilor a fost identificat
un vas lucrat din pastă cenuşiu-negricioasă , conţinând pleavă, având fundul profilat,
corpul bombat, buza răsfrântă. Conform inventarului din anul 1903 piesa provine
din această localitate.
9. Sălacea Literatura de specialitate menţionează descoperirea unor fragmente
ceramice aparţinând neoliticului vechi (Roşka, Repertorium .. , p.81, nr. 14; Comşa,
Dacia N.S. 1963 p.478)
1O. Sântandrei Din aşezarea neolitică provine un fragment de altar (Kutzian, Diss
Panon II, 23, p.33, P. XVI, fig. 6).
11. Suplacu de Barcău - aşezare pct. "Lapis" (Ignat Crisia, 1978, p.9-25; Crisia,
1981, p.521-531, Crisia 1983, p.9-16).
12. Tăşad (Drăgeşti) Pe dealul "Cetăţaua" cercetările întreprinse de regretatul coleg
Nicolae Chidioşan au identificat, în ultimul nivel, fragmente ceramice Starcevo-
Criş.
13. Vadu Crişului - În peştera nr. II, stratul de cultură neolitic conţine şi fragmente
ceramice lucrate din pastă poroasă, conţinând pleavă, ornamentate cu "ciupituri".
(săpături efectuate de Doina Ignat şi regretatul paleontolog Tiberiu Jurcsak).
14. Văşad - (corn. Curtuişeni) Din hotarul satului pct. "Cartierul ţiganilor" provin
fragmente ceramice atribuite neoliticului vechi.
15. Valea lui Mihai - Literatura de specialitate menţionează pe lângă numeroasele
descoperiri aparţinând altor culturi neolitice şi fragmente ceramice Starcevo-Criş
(Roska, Repertorium ... , p.81, nr. 14; Comşa, Dacia N.S. 1963, p.478).
BIBLIOGRAFIE
Bader Tiberiu, 1968 - Despre figurinele antropomorfe în cadrul culturii Criş,

în Acta M.N., V, p.38310-0388.
Berciu Dumitru, 1959 - Săpăturile de la Verbiţa, în Materiale şi cercetări
arheologice, voi. V, p. 75-76.
Berciu Dumitru, 1961 - Contribuţii la problemele neoliticului din România în
lumina noilor cercetări, Bucureşti, p.30.
Berindei O.lgnatie, Măhăra Gh., 1971 - Rolul factorului antropic în definirea
regiunii geografice de câmpie între Crişul Repede şi Crişul Negru, în Crisia,
Oradea, 1971, p.33-38.
Berindei O.Ignatie, Pop P.Grigore, 1972 - Judeţul Bihor, Monografie, p.12-
29.
Draşoveanu Florin, 1981 - Cultura Starcevo-Criş în Bazinul Mureşului
Mijlociu, în Apulum XIX, p.33-44.
Draşoveanu Florin, 1989 - Observaţii pe marginea unor materiale inedite
privind raporturile dintre culturile Starcevo-Criş, Vinca A şi lumea liniară din
nordul Banatului, în Apulum XXVI, p.9-48.
Dumitraşcu Sever, 1972 - Cercetări arheologice în depresiunea Holodului
li, în Lucrări ştiinţifice, Oradea, 1972, p.50.
Horedt Kurt 1956 - Aşezarea de la Sf Gheorghe - Bedehaza, în Materiale şi
cercetări arheologice li, p.6-18.
Ignat Doina, 1978 - Aşezarea neolitică aparţinând culturii Criş de la Suplacu
de Barcău._în Crisia VIII, Oradea, p.9-25.
Ignat Doina, 1979 - Aşezarea neolitică aparţinând culturii Starcevo-Criş de
la Fughiu, în Crisia, IX, p.721-733.
Ignat Doina, 1984 - Descoperiri arheologice aparţinând epocii neolitice pe
teritoriul oraşului Oradea, în Crisia XI, p.41-58.
Ignat Doina, 1983 - Tipuri de locuinţe în aşezările aparţinând culturii Starcevo-
Criş din nord-vestul României, în Crisia XIII, p.9-16.
Kalmar Zoia, 1986 - Elemente ale culturii Lengyel în nord - vestul României,
în Acta MP X, p.61-70.
Kalmar Zoia, 1983 - Descoperiri neolitice la Taga, în Acta MN. XX, p.359-
369.
Kutzian Ida , 1944 - A Koros Kultura, în Diss Panon seria li, nr. 23, p.44.
Lako Eva, 1980 - Raport preliminar privind săpăturile de salvare executate
în anii 1978-1979, în Acta MP, IV, p.31-34.
Lazarovici Gheorghe, 1977 - Gornea. Preistorie, în Caiete Banatica, p.22.
Lazarovici Gheorghe, 1979 - Neoliticul Banatului, Cluj-Napoca, p.64.
Lazarovici Lako, 1981 - Gh. Lazarovici, Eva Lako - Săpăturile de la Zăuan,
în Acta MN. XVIII, p.13-44.
32 Doina Ignat 10
Lazarovici Pădureanu, 1981 - Gh. Lazarovici, Eugen Pădureanu, Aşezarea

neolitică de la Arad - Grădişte 2, în Ziridava, XIV, p. 15-32.
Maxim Zoia, 1999 - Neo-eneoliticul din Transilvania, Cluj-Napoca, p.134.
Nestor Ioan, 1957 - Raport despre sondajele de la Leţ - Varhegy, în Materiale
şi cercetări arheologice voi. III, p.59-63.
Paul Iuliu, 1961 - Şantierul arheologic de la Ocna Sibiului, în Materiale şi
cercetări arheologice, voi. VIII.
Paul Iuliu, 1989 - Unele probleme ale neoliticului timpuriu din zona carpato-
dunăreană, în SCIV 15, 3, p.321-326.
Petrescu Dâmboviţa Mircea, - 1957 - Sondajul stratigrafic de la Perieni, în
Materiale şi cercetări arheologice, voi. III, p.65-79.
Popuşoi Eugenia, 1980 - Săpăturile arheologice de la Trestiana în Cercetări
istorice, XI, p.107-133.
Teodorescu Victor, 1963 - Cultura Criş în centrul Munteniei (pe baza
săpăturilor arheologice de la Târguşorul Vechi, în SCIV 14,2, p. 251-274.
Ursulescu Nicolae, 1984 - Evoluţia culturii Starcevo - Criş pe teritoriul
Moldovei, Suceava, p.14.
Vlassa Nicolae, 1976 - Săpăturile de salvare de la Iernut, în Neoliticul
Transilvaniei, Cluj-Napoca, p.108-109.
Vlassa Nicolae, 1966 - Cultura Criş în Transilvania, în Acta M.N III, p.9-47.
Vlassa Nicolae, 1980 - Din nou despre poziţia stratigrafică şi cronologică a
orizontului Gura Baciului I, în Marisia X, p.691-697.
LISTA ILUSTRAŢIILOR
Planşa I - Tipuri de locuinţe

Planşa II fig. 1-11 Oale - Suplacu de Barcău - Lapiş
Planşa III fig. 1-5 Oale - Fughiu
Planşa IV Castroane fig. 1; 3-8 Fughiu; fig. 2 Suplacu de Barcău - Lapiş
Planşa V fig. 1-6 Suplacu de Barcău - Lapiş
Planşa VI fig. 1-9 Suplacu de Barcău - Lapiş
Planşa VII fig. I Fughiu; fig. 2-7 Oradea "Parcul Petofi"
Planşa VIII fig. 1-3; 6 Suplacu de Barcău, Lapiş; fig. 4-5 Fughiu
Planşa IX fig. 1-4; 8; Suplacu de Barcău - Lapiş; 5-7 Fughiu
Planşa X fig. 1-5 Suplacu de Barcău - Lapiş
Planşa XI fig. 1-2 Suplacu de Barcău
li Neoliticul vechi în nord-vestul României 33
LE NEOLITHIQUE INFERIEUR AU NORD-OUEST DE LA ROUMANIE
- Resume -
Le relief du departement de Bihor reunit trois formations geographiques:

la montagne, Ies collines et la plaine, en offrant ainsi des conditions propices pour
la vie des communautes humaines depuis la prehistoire.
Quant â l'epoque neolithique, Ies plus anciennes traces d'habitation
appartiennent au complexe Starcevo-Criş . Les porteurs de cette civilisation occupent
tant la plaine que Ies collines. Ils utilisent aussi Ies grottes en tant qu'abrits
temporaires . Les habitations decouvertes dans Ies sites qu' on a recherches sont de
trois types : chaumieres, demi-chaumieres et habitations-plateforme de surfacc.
Les outils lithiques sont tailles en silex et en obsidienne. Les outils polis
sont rares et prouvent une utilsation de longue duree.
Parmi Ies formes ceramiques, Ies plus repandues sont: Ies bols, Ies pots,
a a
Ies coupes pied, Ies vases provisions.
On peut reconstituer la vie spirituelle des communautes neolithiques â I' a ide
des objets modeles en terre cuite : des representations anthropomorphes et
zoomorphes, des tablettes et de petits autels.
L' economie avait â la base la culture primitive des plantes, I' elevage des
animaux domestiques et aussi la chasse.
On peut encadrer Ies sites du neolithique inferieur du nord-ouest de la
Roumanie dans la phase III B, d'apres Gh. Lazarovici.
34 Doina Ignat 12
C~s. I A B 1979
J
0
Scara : t::==:::i::========i' m
Cas. 'Il D 197S

t
N
u
.
o
"'
i.
-;J'
,ro
Sc.ira, -----=~----?
o._. m
...
u
"'
co
FUGHIU, 1977 Bordei nr, I
"'
'"O
::,
u
:tl
a.
::,
'J'\
Q1....-.i...--~..__ _.} m
FUGHIU, 1977
J
PI.I
2
·-· . 5
6
Iv. -
. 7
10
Pl.11
36 Doina Ignat 14
,~"'
/
.. . ~·r
.
(
„I:,.
\P:,\\\,'r',\,~\
''
'
t
•'
.,/
Pl. HI
3
',,
''
''
''
'
•
4
8
PI TV
Doina Ignat 16
I
,
I
,
,I
,,
,, ,
, ,,,
I
I
Pl. V
-~
\,
' '.·---~~ ~---· -
. -·-·-.-·,:: .
. .. .
1
2
6 7
PLYI 9
40 Doina Ignat 18
- - . - - ......
..... _
. .. --•·;··.
5
------------ --- -
B 9
Pl.VII
r~
~~----·-·-···· ··
CF .
- ..... -- -.
3
5
I \
I \
I I
I I
I I
I I
' I
\ I
\ I
\ \
I
"'••--~
I
I
Pl. vm
.
'. '. 6
'
Doina Ignat 20
. ..... _..... .
.
.
-·-·-
3
8
Pl.1X
21
. . . . . . .l 43
... ··--· ·--·-·· ······-··

1
.,
PI. X
44 Doina Ignat 22
r
• tl//.'
1)
I
.• ~ ..
..
........··,
_
Pl. XI
FIBULELE DE SCHEMĂ LATENE ÎN PERIOADA
TIMPURIE ŞI MIJLOCIE A CELEI DE A DOUA EPOCI
A FIERULUI, PE TERITORIUL VECHII DACII
de
Dragoş Măndescu
O lucrare monografică dedicată fibulelor epocii Latene din spaţiul nostru

rămâne, în ciuda unor eforturi considerabile de sistematizare şi publicare a
materialului, unul dintre dezideratele principale ale literaturii de specialitate
româneşti. Studiul de faţă 1 are in vedere fibulele de pe teritoriul actual al României
şi de pe cel al Republicii Moldova, într-un cadru cronologic general cuprinzând
primele doua etape ale celei de-a doua epoci a fierului, corespunzătoare epocii
Latene timpuriu şi mijlociu (harta 22). Precizăm că limita cronologică la care se va
opri demersul nostru este constituită de „debutul" culturii geto-dacice clasice, deci
undeva spre începutul celei de-a doua părţi a Latene-ului mijlociu. Într-o exprimare
cronologică absolută, perioada studiata se încadrează de la mijlocul secolului IV
a.Chr., până la începutul/ mijlocul secolului II a.Chr.
Pentru spaţiul românesc încă nu s-a realizat nici un studiu general privind
fibulele din perioada Latene timpuriu şi prima parte a perioadei Latene mijlociu,
contrastând cu situaţia studierii fibulelor de pe acelaşi teritoriu, însă din a doua
parte a epocii Latene mijlociu şi Latene târziu. Eforturile de care vorbeam mai
sus au fost concretizate în ultimul deceniu prin analiza fibulelor culturii Poieneşti-
1
Materialul prezentat în paginile ce urmează este o formă sumară dar sensibil îmbunătăţită a
lucrării de licenţă a autorului, Fibulele în epoca latene timpurie şi mijlocie pe teritoriul
României şi Republicii Moldova, Facultatea de Istorie, Bucureşti, iunie, 1999, elaborată sub
coordonarea prof. dr. Mircea Babeş. Mulţumirile mele se îndreaptă acum către: prof. dr. M.
Babeş, pentru permanenta atenţie acordată în timpul redactării şi pentru bibliografia de
excepţie pe care mi-a asigurat-o din biblioteca proprie, V. V. Zirra, M. Arsenescu şi colega
O. Ionel de la Facultatea de Istorie din Iaşi, pentru ajutorul dat în procurarea bibliografiei,
prof. dr. Al. Bamea, decanul Facultăţii de Istorie din Bucureşti, pentru asigurarea unor călătorii
de documentare, ca student, la Muzeul Banatului din Timişoara (mai, 1998), Museo Civico
Eremitani şi Biblioteca Departamentului de Arheologie al Universităţii din Padova (noiembrie
1998), Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea (martie 1999) şi Muzeul de Istorie al Transilvaniei
din Cluj-Napoca (aprilie 1999), şi nu în ultimul rând către d-na E. Popescu, pe atunci
bibliotecara Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan" din Bucureşti.
46 Dragoş Măndescu
Lukaşevka 2 , precum şi a celora din perioada culturii geto-dacice clasice 3 •

Stadiul actual al informaţiei permite (şi justifică) o încercare de sistematizare
a materialului - baza de studiu o formează peste 400 piese adunate până în acest
moment, publicate de-a lungul timpului. Cu toate că s-a recunoscut importanţa şi
statutul deosebit al fibulelor între fosilele directoare, aceste artefacte s-au bucurat
de puţine publicări de loturi propriu-zise. Deosebit de importante în „recoltarea"
unui număr mai mare de piese s-au dovedit a fi repertoriile antichităţilor de epocă
Latene din Transilvania, unul mai vechi, aparţinând lui M. Roska4 , însă util încă,
altul mai actualizat, dar şi acesta cu o vechime de peste un sfert de secol, realizat de
către I. H. Crişan 5 • Şi pentru spaţiul est-carpatic a fost întocmit un astfel de repertoriu
al „elementelor celtice" de către S. Teodor6 • Alte piese sau tipuri de fibule au fost
tratate indirect în cadrul publicării necropolelor celtice din Transilvania sau în lucrări
de nuanţare a diferitelor probleme legate de orizontul cultural celtic în spaţiul românesc.
O astfel de realizare remarcabilă îi aparţine lui V. Zirra7 , care în 1971 propunea o
încadrare şi o „desfăşurare" cronologică a grupelor celtice din Transilvania în special,
cu o privire generală asupra întregului spaţiu românesc, bazată şi pe o analiză
tipologico-cronologică a fibulelor. Acelaşi arheolog se oprea în mod special asupra
fibulelor din necropola de la Ci urneşti, cu ocazia publicării acesteia8 • Erau recunoscute
şapte tipuri de fibule de schemă Latene: două tipuri de schemă Latene timpuriu (cu
arcul pronunţat arcuit şi cu arcul mai bombat spre capăt) şi cinci tipuri de schemă
Latene mijlociu (fibule mici, fibule cu piciorul îndoit în formă de 8, fibule cu arc
aproape plat şi decorat cu adâncituri şi fibule mari din fier). Însă cea care avea să
ducă la o sporire şi la o împrospătare a tipurilor fibulelor de schemă Latene avea să
2
M. Babeş,Die Poieneşti-Lukaşevka - Kultur. Ein Beitrag zur Kulturgeschichte im Raum
ăstlich der Carpaten in den letzten Jahrhunderten vor Christi Geburt, Saarbriicker Bei trage
zur Altertumskunde 30, Bonn, 1993. Fibulele tratate la p. 89-97, fig . 24 şi fig . 25 (în
continuare, se va cita: M. Babeş, Poieneşti-Lukaşevka ... ).
1
A. Rustoiu, Fibulele din Dacia preromană (sec. II î. e. n. -Ie. n.), Bibliotheca Thracologica
22, Bucureşti, 1997.
4
M. Roska, A Keltak Erdelyben, în Kăzlemenyek az Erdelyi Nemzeti Muzeum Tărteneti
Miiveszeti-es Nepraszi Tarabo/, 4, 1944, Cluj-Napoca, p. 53-80.
5
I. H. Crişan, A.şa-numitul mormânt de la Si/ivaş şi problema celui mai vechi grup celtic din
Transilvania, în Sargetia, 10, 1973, p. 45-78 (în continuare, se va cita: I. H. Crişan, Silivaş... ).
6
S. Teodor, Elemente celtice pe teritoriul est-carpatic al României, în Arheologia Moldovei,
12, 1988,p33-51.
7
V. Zirra, Beitriige zur Kenntnis des keltischen Latene in Rumanien, în Dacia, N. S., I 5,
1971, p. 171-238 (în continuare se va cita: V. Zirra, Kenntnis ... ).
8
ldem, Un cimitir celtic în nord-vestul României, Ciumeşti, l, Bucureşti, 1967 (în continuare,
se va cita: V. Zirra, Ciumeşti... ).
Fibulele de schemă Latene în perioada timpurie şi mijlocie 47
fie necropola de la Pişcolt. Pe parcursul publicării ei9 , I. Nemeti distingea 20 tipuri
de fibule de schemă Latene (zece tipuri de schemă Latene timpuriu şi zece de
schemă Latene mijlociu), în bună măsură stabilirea fazelor necropolei sprijinindu-se
pe această tipologie. Din dorinţa stabilirii unei cronologii relative cât mai fine şi a
unei încadrări cât mai sigure a mormintelor pe faze, tipologia fibulelor de la Pişcolt a
fost repusă în discuţie de către V. V. Zirra 10 , care a urcat numărul tipurilor de la 20
(câte stabilise I. Nemeti), la 25: 16 tipuri de schemă Latene timpuriu şi doar nouă
tipuri de schemă Latene mijlociu; cu toate acestea, cronologia fazelor necropolei a
rămas aceeaşi.
Dintre cele 428 fibule de schemă Latene înregistrate pentu elaborarea
studiului de faţă, doar 345 au putut fi determinabile tipologic, celelalte 83 piese,
datorită stării lor fragmentare, nu au putut fi atribuite vreunui tip. De la bun început,
au fost împărţite în două mari grupe: fibule de schemă Latene timpuriu şi fibule de
schemă Latene mijlociu 11 • Fibulele de schemă Latene timpuriu se caracterizează
prin piciorul care nu este prins de arc, ci rămâne liber, uneori bogat decorat. Arcul
este egal boltit, cu un aspect mai rigid. Resortul este format dintr-un număr redus
de spire, cu coarda exterioară. Schema de construcţie Latene mijlociu se defineşte
prin următoarele: piciorul nu mai este liber, ci se prinde de arc, de regulă printr-un
manşon. Locul de prindere a piciorului de arc evoluează, în timp: în subfaza Latene
Cl piciorul se prinde de arc în zona acestuia dinspre portagrafă sau la mijlocul său,
pe când în Latene C2 locul prinderii înaintează spre capătul arcului dinspre resort.
Arcul capătă acum o siluetă alungită, armonioasă, resortul poate să fie format
dintr-un număr mai mare de spire, iar coarda este deseori interioară. Încă o deosebire
între fibulele de schemă Latene timpuriu şi mijlociu se înregistrează în domeniul
metalului din care sunt realizate: dacă în cazul primelor bronzul este cvasigeneral
utilizat, pe parcursul Latene-ului de mijloc fierul este din ce în ce mai mult folosit,
9
I. Nemeti, Necropola Latene de la Piţcolt, jud. Satu Mare, I, în Thraco-Dacica, 9, 1988,
p. 49-73 (în continuare, se va cita: I. Nemeti, Pişcolt, /); II, în Thraco-Dacica, 10, 1989, p.
75-114 (în continuare, se va cita: I. Nemeti, Pişcolt, //); III, în Thraco-Dacica, 13, 1992, p.
59-112 (în continuare, se va cita: I. Nemeti, Pişcolt,/1/); IV, în Thraco-Dacica, 14, 1993, p.
117-129 (în continuare, se va cita: I. Nemeti, Pişcolt, IV).
10 V. V. Zirra, Contribuţii la cronologia relativă a cimitirului de la Pişcolt. Analiză
combinatorie şi stratigrafie orizontală, în SC/VA, 48, 1997, 2, p. 87-135 (în continuare, se

va cita: V. V. Zirra, Contribuţii... ).
11 A se vedea lucrările mai vechi, dar cărora trecerea timpului le-a conferit un aspect de
opere clasice ale arheologiei celei de-a doua epoci a fierului: R. Beltz-Schwerin, Die
Latenefibel, în Zeitschrift far Ethnologie, Fiinfter Bericht, Berlin, 1911, p. 664-963; J.
Dechelette, Manuel d'archeologie prehistorique celtique et gallo-romaine, III, 3-e partie,
Paris, 1914, p. 1245-1262, fig. 533-536; D. Viollier, Les sepultures du second Âge du Fer
sur le plateau Suisse, Geneva, 1916.
48 Dragoş Măndescu 4
pentru ca să predomine la sfârşitul subfazei. Apoi, pentru constituirea tipurilor au

fost considerate drept criterii relevante în primul rând proporţiile între diferitele
părţi ale piesei, aspectele geometrizante rezultate din îmbinarea organică a acestora.
Uneori am fost nevoiţi să acordăm rolul determinant elementelor de decor pentru
definirea tipului respectiv, iar alteori, piese singulare în spaţiul nostru au fost
înregistrate tipuri ca atare, dacă tipul respectiv este bine conturat în teritoriile
învecinate.
Poate va deruta faptul că în acest studiu, în special în discuţiile legate de
aspectele cronologice ale problemei, am folosit mai multe sisteme de periodizare a
celei de-a doua epoci a fierului, periodizări şi cronologii specifice spaţiului vest- şi
central european. În prezent se face simţită tot mai mult nevoia elaborării unui
sistem de periodizare propriu, specific realităţilor din spaţiul românesc sau general
balcanic, racordat însă la sistemele cronologice vest-central europene. Tabelul I
prezintă sintetic cele mai utilizate periodizări ale epocii Latene.
Fibulele de schemă Latene timpuriu (fig. 1).
Tipul I 1. Fibulă cu piciorul sub forma unui inel zoomorf, reprezentând un

cap de bovideu stilizat. Este un tip bine definit pe teritoriul Ungariei şi Serbiei 12 ,
însă la noi a fost descoperită (întâmplător) doar o singură piesă, la Pecican, în
acelaşi timp aceasta fiind şi cea mai estică prezenţă a tipului respectiv (harta 1).
Este din bronz, cu o lungime de 6 cm. Resortul e compus din 2+ 2 spire, cu coardă
exterioară.
Tipul acesta este datat în spaţiul maghiar în a doua jumătate a secolului IV
a.Chr., iar în spaţiul ex-iugoslav între mijlocul şi a doua jumătate a secolului IV -
începutul secolului III a.Chr. 14 • Piesa de la Pecica a fost încadrata în literatura
românească în sec. IV, mai precis la mijlocul - a doua jumătate a secolului IV, în
Latene B 1, aparţinând „unui orizont cronologic sensibil mai recent decât cel al
prototipurilor zoomorfe Latene A" 15 •
12
M. Szabo, Contributions a l'etude de I 'art et de la chronologie de La Tene ancienne en
Hongrie, în Folia Archaeologica, 25, 1974, p. 71-86; P. Popovic, Early La Tene between
Pannonia and the Balkans, în Starinar, 47, 1996, p. 107-111, fig. 4.
13
I. H. Crişan, Descoperiri celtice păstrate i'n Muzeu/Judeţean Arad, în Ziridava, 3-4, 1974,
p. 45, fig. 14/2; 15/1 (în continuare, se va cita: I. H. Crişan, Descoperiri ... ).
14
M. Szabo, op. cit., p. 84; J. Todorovic, Skordisci. Jstorija i kultura, Novi Sad - Belgrad,
1974, p. 245 (în continuare, se va cita: J. Todorovic, Skordisci; P. Popovic, op. cit., p.109
15
I. H. Crişan, Descoperiri ... , p. 50; V. Zirra, Kenntnis ... , p. 179, fig. 1/1; V. V. Zirra, Les
plusanciennesjibules lateniennes en Roumanie, în Dacia, NS., 35, 1991, p. 50 (în continuare,
se ca cita: V. V. Zirra, Les plus anciennes ... ).
Fibulele de schemă Latene în perioada timpurie şi mijlocie 49
Tipul I 2. Arcul este masiv şi egal boltit, resortul alcătuit din 4+4 spire, coarda
exterioară. Piciorul se finalizează cu o suprafaţă aplatizată, decorată cu o incizie în
cruce. Şi acest tip este reprezentat de un singur exemplar, din bronz, provenind de la
Orşova 16 (harta l ). Piesa aceasta a fost plasată uneori printre exemplarele tipului
hibrid traco-celtic 17 , dar această supoziţie nu este convingătoare. După părerea
noastră acest tip ar trebui pus în legătură cu aşa-numita fibulă cu picior quadrat
(Fusszierfibe[), probabil o variantă târzie a acesteia, datată în nord-estul Italiei,
estul Elveţiei şi Dalmaţia în sec. V a.Chr. 18 (este vorba de tipul de origine).
Analogiile din spaţiul ex-iugoslav sunt plasate în orizontul preceltic, într-o cronologie
absolută înainte de 320 a.Chr. 19 •
Tipul I 3. Arcul este egal curbat, prelung. Partea terminală a piciorului
este îndoită paralel cu jumătatea piciorului dinspre arc. Tot un singur exemplar este
conţinut de acest tip, fibula fiind descoperită în condiţii necunoscute la Orşova 20
(harta I}. Coarda este exterioară, resortul fiind format probabil din 2+2 spire, după
analogiile din spaţiul sârbesc. Este din bronz, cu o lungime de 11, 4 cm. Tipul este
bine reprezentat în spaţiul ex-iugoslav21 • Cronologic este inclus în Latene B 122 •
Analogiile din spaţiul apropiat ex-iugoslav, la Dalja, Velika, sau Donja-Dolina23
sunt datate în sec. IV, eventual a doua jumătate a acestui secol. O datare ceva mai
coborâta se înregistrează la Miinsingen (M 6), unde o piesă analogă, diferind doar
la construcţia portagrafei ce nu este reliefată ca la tipul nostru, este inclusă în
orizontul B Hodson 24 (I a Wiedmer, corespunzând secolului V), însă această datare
poate fi justificată şi de spaţiul în care apare piesa, poate chiar spaţiul de origine a
tipului.
Tipul I 4. Fibulă din bronz sau fier, cu arcul egal boltit, piciorul scurt
făcând cu arcul un unghi de 90°. Piciorul este ornat cu o sferă şi atinge umărul
arcului. Resortul este format din 2+2 spire sau 3+3 spire, cu coarda exterioară.
16
G. Severeanu, Tresar de Huşi. Ornements et monnaies daces de la region de Huşi, în
Bucureşti. Revista muzeului şi pinacotecei municipiului Bucureşti, I-II, 1935, 1, p. 24, fig.
6-8.
17
V. V. Zirra, Entre I 'utile et /'art. Lesjibules lateniennienes en Roumanie, în Etudes celtiques,
28, 1991, p. 455, fig. 3/15.
18
A. M. Adam, Le fibule di tipo celtico ne/ Trentino, Trento, 1996, p. 37, 49.
q J. Todorovic, Skordisci, p. I 7 şi fig. 17; idem, Kelti ujugoistocnoj Evropi, Belgrad, 1968,
1
p. 174 (în continuare, se va cita: J. Todorovic, Kclti ... ).

20
V. V. Zirra, Les plus anciennes ... , p. I 81, fig. I /2.
21
P. Popovic, op. cit., p. 106-107, fig. 2/2-4, 7, 8.
22
V. V. Zirra, Les plus anciennes ... , p. I 8 I şi I 83.
21
J. Todorovic, Skordisci, fig, 46,jos; P. Popovic, op. cit., p. 106-107, fig. 2/2-4 şi p 113,
fig. 7/12.
24
F. R. Hodson, The La Tene cemetery at Miinsingen-Rain. Catalogue and relative chro-
nology, Berna, 1968, M6, p. 35, pi. 2/672.
Dimensiunile variază între 3 cm şi 8 cm. Sunt 24 exemplare, provenind din 12 puncte

- câte una de la: Aradul Nou, Bâzdâna, Buneşti, Cucuteni, Diosig, Fântânele BN,
Malaja Sahama, Murgeni, Oradea-Salca, Pecica, Rudi, iar 13 piese de la Pişcolt2 '
(harta 2). În necropola de la Pişcolt formează tipul A 2 Nemetişi tipurile I şi 3 V. V.
Zirra26 , aparţinând orizontului I , respectiv subfazei Latene BI b (trecerea Latene
B 1/B2), adica sfârşitului secolului IV. Aceeaşi datare e propusă şi pentru piesele de
la Oradea-Salca, Aradul Nou sau Murgeni 27 • În spaţiul nord pontic astfel de piese
au o datare mai tardivă, sec. III a.Chr., piesa de la Zalesie (ce poate fi utilizată drept
analogie) fiind inclusă în grupa I Ambroz28 • Analogiile funcţionează foarte bine
pentru zona nord-italică, elveţiană sau turingică29 , fiind încadrate, în general, în
Latene B 1. În Turingia, exemplarele cu arcul decorat (la fel ca piesa de la
Bâzdâna) sunt plasate spre sfârlitul tipului respectiv, spre Latene B2 30 • Singura
schemă cronologică care se dovedeşte a fi inutilizabilă este cea propusă de J. Filip,
în care fibule de acest tip din spaţiul slovac (de ex. Hredle Gmelice) sunt datate
foarte recent, în sec. II a.Chr. 31 •
25
I. H. Crişan, Descoperiri ... , p. 43, 45, fig. 12/1; 13/2; 14/1; 15/3-4; C. M. Tă tulea, Aşezarea
geto-dacică fortificată de la Bâzdâna, jud. Dolj. Consideraţii preliminare, în Thraco-
Dacica, 5, 1984, p. 94, fig. 7/1; V. V. Bazarciuc, Cetatea geto-dacică de la Buneşti-Avereşti,
jud. Vaslui, în Materiale şi Cercetări Arheologice, 16, 1982 ( 1986), p. 98, fig. 9/8; H.
Schmidt, Cucuteni in der oberen Moldau, Rumănien, Berlin - Leipzig, 1932, p. 63, pi. 30/
18; I. Nemeti,Pişcolt, I, fig. 2/l (M 9); 4/l (M 36); 5/l (M 120, M 134); 7/1 (M 142); 8/l (M
178, M 179, M 187), 9/1 (M 180); 10/l (M 202)11/8, 10; idem, Pişcolt, III, fig. 4/2 (M 45);
25/2 (M 144 ); Şt. Dănilă, Primele săpături arheologice în necropola de epocă Latene de la
Fântânele, în SC/VA, 29, 1978, 2, p. 261, fig. 5/5; M. Sciukin, The Celts in Eastern Europe,
în Oxford Journal for Archaeology, 12, 1995, 304, fig. 1/9; V. V. Zirra,Les plus anciennes ... ,
p. 181, fig. 2/ l; V. Zirra, Kenntnis ... , fig. 15/ 1.
26
I. Nemeti, Pişcolt, IV, p. 122, fig. 7; V. V. Zirra, Contribuţii... , fig.19/1-3 şi fig. 25/a-b.
27
V. Zirra, Kenntnis ... ,fig. 15/1; 1/2, 3; 3/1.
28
A. K. Ambroz, Fibulj juga evropeiskoj ciasti SSSR. II v. do n. e.- IV v. n. e., Moscova,
1966, p. 12, T. 1/1.
29
A. M. Adam, op. cit, tipul XV; D. Viollier, op. cit, pi. 4/138; 5/200-203; G. Kaenel,
Recherches sur la periode de La Tene en Suisse Occidentale. Analyse des sepultures,
Lausanne, 1990, p. 70, fig. 7/1; B. Stiihli, Die Latenegrăber von Bern-Stadt, Berna, 1977, pi
. 1/5, 6, 11; K. Peschel, Zum Flachgrăberhorizont der Latenekultur in Thuringen, în: The
Celts in Central Europe, Papers of the II Pannonia Conference, Szekesfehervar, 1975, p.
207-208, fig. 6/23-25.
30
Ibidem, fig. 6/28.
31
J. Filip, Keltove ve stredni Evrope, Praga, 1956, p. 524, pi. XXXVl/3 şi 67/8. De altfel,
întreaga schemă cronologică a lui J. Filip este decalată, după părerea noastră, cu cel puţin un
secol, fapt pentru care nu voi mai insista asupra datărilor acestuia, ci vom menţine doar
analogiile acolo unde este cazul, cel puţin pentru relevanţa ariei de răspândire a tipului.
7 Fibulele de schemă Latene în perioada timpurie şi mijlocie 51
Tipul I 5. Fibulă masivă de fier sau de bronz. Arcul este egal boltit, piciorul
este ornamentat cu un disc. Resortul este format din 2+2 sau 3+3 spire, coarda este
exterioară. Tipul cuprinde trei variante: a) cu arcul egal boltit şi lăţit: două exemplare
la Pişcolt; b) cu arcul decorat cu nervuri: trei exemplare, de la Aţei-Bratei, Dipşa şi
Kalfa; c) cu arcul puternic curbat: două exemplare la Pişcolt şi unul la Râşnov 32 • În
total, deci, opt exemplare provenind din cinci puncte (harta 3). La Pişcolt formează
tipul A 4 N emeti încadrat la trecerea orizontul I / orizontul II (Limita Latene B 1b/
B2a) 33 • V. Zirra îl încadrează apropiat, în prima jumătate a Latene B2, iar V. V.
Zirra tot în această perioadă, la sfârşitul sec. IV sau sec. IIl 34 • Un decalaj cronologic
destul de mare, după opinia noastră, apare la ultimul autor, în analiza tipurilor din
necropola de la Pişcolt, între I Sa (T 2 si T 6 V. V. Zirra, incluse orizontului I ) şi LT
Se (T 12 şi T 19 V. V. Zirra, incluse în orizontul III Pişcolt) 35 • În Latene B2 este
inclusă şi fibula de la Kalfa (280-241 a.Chr., după M. Şciukin 36 ). Analogiile din
alte spatii ( elveţian, turingian sau boemian) 37 sunt plasate la începutul Latene B2 în
general, cu unele nuantări, astfel I Sa cu decor serpentiform pe arc (denumite de B.
Stăhli Prunlifibeln) pot coborî până în Latene B l 38 • În necropola de la Miinsingen 39 ,
tipul I S este echivalent cu tipurile 28 şi 22 Hodson 40 , apropiate cronologic - orizontul
G, respectiv H (trecerea lb /Ic şi începutul Ic Wiedmer), corespunzându-i trecerea
Latene Bl/B2 şi începutul Latene B2.
Tipul I 6. Este cunoscut în literatura de specialitate cu denumirea de
Paukenfibel. Piesele sunt realizate din bronz, cu arcul lăţit sub forma unui disc (sau
emisferă), decorat, de obicei, cu mici proeminenţe sau cu linii incizate. De dimensiuni
32
l. H. Crişan, Silivaş ... , p. 53, fig. 5; K. Horedt, Zwei keltische Grabfunde aus Siebenbiirgen,
în Dacia, 9-10, 1941-1944, p. 198, fig. 5/5a, b; M. Sciukin, G. F. Cebotarenko, T. A.
Scerbakova, Two jinds to La Tene and Roman Periods /rom the Moldavian Republic, în
Oxford Journal of Archaeology, 12, 1993, 1, p. 67, fig. I. În reconstituirea propusă de
autori, piciorul este ornat cu o sferă. Mai curând, însă, probabil că piciorul era ornamentat
cu un disc cu email, pri analogie foarte apropiată cu piesa de la Dipşa; D. Negulici şi M.
Marcu, Din istoricul colecţiei de arheologie a Muzeului Judeţean Braşov, în Revista
Muzeelor şi Monumentelor. seria Muzee, 11, 1974, 1, desen p. 73.
33
I. Nemeti, Pişcolt, I, M 36, fig. 4/2, M 180, fig. 9/2; idem, Pişcolt, III, M 45, fig. 4/1, MI 08,
fig. 18/7; idem, Pişcolt, IV, p. 122, fig. 7.
34
V. Zirra, Kenntnis, fig. 3/2; 19/3; V. V. Zirra, Les plus anciennes ... , p. 181.
35
Idem, Contribuţii ... , fig.19/2, 6, 12, 19; 25/a, b.
36
M. Sciukin, op. cit., fig. 7/16.
37
B. Benadik, Keltisches Griiberfeld in Mafia, în Slovenska Arheologija, 26, 1978, fig. 20/
4,5;21.
38
D, Viollier, op. cit., p 1/49, 58; B. Stăhli, op. cit., p. 73, fig. 18.
39
Al cărei nume l-a preluat în literatură tipul discutat aici - situaţia nu este singulară, de
exempl u: tipul Nauheim, tipul Marzabotto, tipul Jezerine etc.
4
°
F. R. Hodson, op. cit.,pl. 35/533; 40/436; 27/832; 30/856; 31/584.
mici (2,6 cm- 3,5 cm), cu resortul din 1+ 1, până la 3+3 spire, coardă exterioară. Se
remarcă un exemplar aparte la Zimnicea, cu terminaţia piciorului sub formă de
resort. Sunt 13 piese, provenind din patru situri (harta 3): o fibulă de la Zimnicea,
câte două de la Poiana şi de la Bratei şi opt de la Pişcolt4 1 • Tipul este inclus la
Pişcolt pasajului orizontul I/ orizontul II (Subfaza Latene B 1b/B2a) 42 . Analogiile
din spaţiul elveţian sunt incluse de Viollier în subfaza Latene Ic, iar cele de la Mafia
şi Chotin în subfaza Latene B2, spre mijlocul acesteia43 •
Tipul I 7 este larg răspândit, cu arcul egal boltit sau cu o curbură mai
accentuată, piciorul este decorat fie cu o sferă, fie cu mici nervuri, fie cu un disc şi
se sprijină de cele mai multe ori pe umărul arcului, uneori atingând punctul de
maximă curbură a acestuia. Piesele sunt din fier sau din bronz. Resortul are 2+2 sau
3+ 3 spire, coarda este exterioară. Sunt 30 de piese, provenind din 9 puncte (harta
4): câte una de la Apahida, Arad-Gai, Cucuteni, Sanislău, Tărian şi Zimnicea, trei
de la Ciumeşti (aşezare şi necropolă), şi 21 de la Pişcolt4 4 • Este caracteristic la
Pişcolt orizontului II (Latene B2a) (tipul A 3 la Nemeti 45 ), iar la Ciumeşti
41
A. D. Alexandrescu, La necropole gete de Zimnicea, în Dacia, N. S., 24, 1980, p. 27, fig.
49/2; S. Teodor, S. Ţău, Obiecte de port şi podoabă din aşezarea geto-dacică de la Poiana.
jud. Galaţi (I). Fibule, în Arheologia Moldovei, 19, 1996, p. 95, fig. 3/5, 6; I. Nestor, E.
Zaharia, Raport preliminar despre săpăturile de la Bratei, jud. Sibiu (1959-1972), în
Materiale şi Cercetări Arheologice, 10, 1973, p. 199; V. Zirra, Les plus anciennes ... , p. 181,
fig. 2/7; I. Nemeti, Pişcolt, I, M 2, fig. 2/la, 1b, 2a, 2b, M 9, fig. 2/3, M 191, fig. I 0/1; idem,
Pişcolt, II, M 4, fig. 1/1, 2.
42
Idem, Pişcolt, IV, p. 122, fig. 7.
43
D. Viollier, op. cit., pi. 4/166, 167; B. Benadik, op. cit., fig. 12/3; 20; P. Ratimorska, Da.1·
keltische Grăberfeld in Chotin (sudwest Slowakei), în: The Celts in Central Europe,
Szekesfehervar ,1975, pi. V/9.
44
V. Zirra, La necropole La Tene d 'Apahida. Nouvel/es considerations, în Dacia. N. S., 20,
1976, p. 135, 162, fig. 4/53. 3 (în continuare, se va prescurta: V. Zirra, Apahida); I. H.
Crişan, Materiale dacice din necropola şi aşezarea de la Ciumeşti şi problema raporturilor
dintre daci şi celţi în Transilvania, Baia Mare, 1966, p. 54, fig. 24/2 (în continuare, se va
prescurta: I. H. Crişan, Materiale ... ); H. Schmidt, op. cit., p. 63, pi. 30/17; V. Zirra, Noi
necropole celtice în N-V României, în Studii şi Comunicări Satu Mare, p. 163, fig. 3/4, pi.
LVl/2 (în continuare, se va cita: V. Zirra, Noi necropole... ); N. Chidioşan, D. Ignat, Cimitirul
celtic de la Tărian (jud. Biho1), în SCIV, 23, 1972, 4, p. 557, pi. 2/8; A. D. Alexandrescu, op.
cit., p. 39, fig. 49/11; V. Zirra, Ciumeşti, p. 24, fig. 1O/III, p. 29, fig. 14/5, fig. 30/B 1962; I.
Nemeti, Piscolt, I, M 138, fig. 6/3, M 140, fig. 6/2, M 202, fig. 10/2, M 203, fig. 1/1; idem,
Pişcolt,II, M 47, fig. 2/2, M 16, fig. 3/2 a, b, M44, fig. 6/1, M98, fig. 7/3, M 133, fig. 9/1, M
146, fig. I 0/3, M 159, fig. 11/2, M 175, fig. 17 /2, M I 85, fig. 19/1, M 204, fig. 21/1, M207,
fig. 22/2; idem, Pişcolt, III, Ml 08, fig. 18/8, M 117, fig. 12/1, 2, M 119, fig. 22/2, M 186,
fig. 29/2.
45
Idem, Pişcolt, IV, p. 122, fig. 7.
exemplarul din M 6 este considerat printre cele mai vechi din necropolă (trecerea
Latene B2/C l )46 • Tot spre o încadrare între Latene B2 ţi Latene C l îndeamna
şi exemplarele de la Tărian, Arad-Gai şi, respectiv, Apahida47 • Analogiile din spaţiul
elveţian merg de la mijlocul Latene B2 (Bema48 ) până la trecerea Latene B2 /
Latene Cl (Milnsingen, orizonturile K-O Hodson şi Andelfingen - Hohenrain49 ).
Tipul I 8. Fibulă de bronz, fier, dar şi de argint, cu arcul decorat cu nervuri.
Vârful piciorului se sprijină de arc. Piciorule decorat şi el de cele mai multe ori cu o
sferă. Resortul e format din 2+ 2 sau 3+3 spire, coarda este exterioară. Dimensiunile
variază între 1,3 cm şi 9,5 cm. Au fost înregistrate 41 exemplare, provenind din 13
puncte sigure (harta 5): câte una de la Ciumeşti, Costâna, Dindeşti, Govora, Ichimeni,
Peţelca, Pruniş, Sanislău, Sărata Monteoru, Tărian, Truşeşti, şi dintr-un loc
necunoscut, câte trei de la Buneşti şi de la Poiana, şi 23 piese de la Pişcolt 50 • Deşi
în spaţiul helvet tipul este în mod curent plasat în subfaza Latene BI (Gland la
Ligniere , Munsingen), cât şi subfazei Latene B2 (Belmont - sur - Yverdon) 51 ,
la noi este încadrat la începutul subfazei Latene B2 (Pişcolt), până la sfârşitul
46
K. Horedt, Interpretări arheologice, li, în SCIV, 24, 1973, 4, p. 302, fig. 1.
47
V. Zirra, Kenntnis, fig. 1/4; 15/2, respectiv fig. 16/2.
4
s B. Stăhli, op. cit., pi. 1/24, 30.
49
F. R. Hodson, op. cit., M 81, M 130, M 132, M 14; D. Viollier, op. cit., pi. 6/224, 259
(orizontul Latene Ic).
50
V. Zirra, Ciumeşti, fig. 28/B 1, 1964; S. Teodor, Elemente celtice pe teritoriul est-carpatic
al Moldovei, în Arheologia Moldovei, 12, 1988, p. 49, fig. 5/1; I. Nemeti, Pişcolt, li, p. 112,
fig. 23/6; V. Zirra, Kenntnis, fig. 1; 2/1; 23/2; V. Pârvan, Getica. O protoistorie a Daciei,
Bucureşti, 1982, pi. 36/1; I. H. Crişan, A. Rustoiu, A. Palk6, Descoperirile celtice de la Pruniş
Oud. Cluj), înEphemeris Napocensis, 5, 1995, p. 28, 33, fig. 3/4; 7/1; V. Zirra, Noi necropole... ,
p. 165, fig. 3/2, pi. LIIU5; I. Nestor, E. Zaharia, Şantierul arheologic Sărata Monteoru, în
SCIV, 6, 1955, 3-4, p. 506, fig. 8/2; N. Chidioşan, D. Ignat, op. cit., p. 563, pi. 18/10; M. Petrescu
Dâmboviţa şi colaboratorii, Şantierul arheologic Truşeşti, în SCIV, 5, 1954, 1-2, p. 27, fig.
20; D. Popescu, Fibules en bronze des collections du Musee National des Antiquites, în
Dacia, 5-6, 1935-1936, p. 240, fig. 1/4; V. V. Bazarciuc, op. cit., 1982 (1986), p. 98, fig. 9/
4, 5; eadem, Cetatea geto-dacică de la Buneşti, jud. Vaslui, în SCIVA, 34, 1983, 3, p. 267,
fig. 20/3; S. Teodor, op. cit., fig. 5/12; S. Teodor, S. Tău, op. cit., p. 95, fig. 3/3; R. Vulpe, E.
Vulpe, Fouilles de Poiana, în Dacia, 3-4, 1927-1932, p. 326, fig. 106/1; 108/16; I. Nemeti,
Pişcolt, 11, M 1, fig, 1/1, 2, M 7, fig. 2/1, M 16, fig. 3/1 a, b, M 17, fig. 3/1 a, b, M 35, fig. 5/
1, M 44, fig. 6/2, M 89, fig. 7/2, M 146, fig. 10/1, M 174, fig. 17/2 a, b, M 177, fig. 18/3, M
189, fig. 20/23; idem, Pişco/t, III, M 14, fig. 2/1 a, b, M 42, fig. 4/ 2 a, b, M 108, fig. 18/5, 6,
M 186, fig. 29/3.
51
G. Kaenel, op. cit., p. 70-72, 79, pi. 7/4, 15; 14/T 1, 3, 4; F. R. Hodson, op. cit., pi. 49/
349; 62/305-307.
acesteia (Tărian, Peţelca) 52 • În termeni de cronologie absolută, tipul face parte din
prima şi a doua grupă a fibulelor din Moldova (Ichimeni, Costâna), datate în sec. IV-
III şi III a.Chr de către S. Teodor53 , iar piesa de la Pruniş este datată în al doilea şi
al treilea sfert al secolului III a.Chr. 54 • La est de spaţiul studiat aici, acest tip are o
datare ceva mai retardată, făcând parte din grupa I stabilită de Ambroz, sec. III şi
parţial sec. II a.Chr5 5 •
Tipul I 9. Fibulă de bronz (un singur exemplar de fier), cu arcul înalt, puternic
şi egal curbat şi piciorul decorat cu o sferă de dimensiuni ceva mai mari. Se disting
trei variante: a) arcul şi sfera sunt nedecorate - şapte exemplare din trei puncte:
câte o piesă de la Buneşti şi de la Sanislău şi cinci de la Pişcolt; b) sfera de pe picior
este decorată în stil plastic: şapte piese, toate de la Pişcolt; c) sfera este decorată în
stil plastic (într-un singur caz, sfera este înlocuită cu o proeminenţă de email -
Pişcolt), dar şi arcul este mai masiv şi decorat cu nervuri: trei exemplare din două
puncte: Peţelca (o fibulă) şi Pişcolt (două fibule) 56 (harta 6). Lungimea pieselor
variază între 3,5 cm şi 8 cm. Din punct de vedere cronologic, tipul este atribuit la
Pişcolt subfazei Latene B2 (orizontului 11) dar ţi trecerii la subfaza Latene CI
(orizonturile II- IIl) 57 • Tot spre trecerea Latene B2/Cl înclina şi V. Zirra în privinţa
piesei de la Peţelca58 • La Berna tipul este specific mijlocului şi celei de-a doua
jumătăţi Latene B2, ca şi la Mafia 59 , deci o datare ceva mai timpurie decât în
spaţiul nostru.
Tipul I 10. Fibulă de fier, dar şi de bronz, cu arcul pronunţat curbat şi
piciorul prelung, atingând cu vârful arcul, aproape de maxima sa curbură. Piciorul
este decorat cu o sferă aproape de vârf. Acest tip nu este atât de bine individualizat.
Sunt opt piese cu lungimi cuprinse între 5 cm şi 10 cm, din trei puncte (harta 6):
câte un singur exemplar de la Arad-Gai şi de la Cucorăni şi şase exemplare de la
52
I. Nemeti, Pişcolt, IV, p. 122, fig. 7; V. V. Zirra, Contribuţii... , fig. 19/8, 18, 20; 2/a, b; V.
Zirra, Kenntnis, fig. 3/3; 15/3.
53
S. Teodor, op. cit., p. 40.
54
I. H. Crişan, A. Rustoiu, A. Palk6, op. cit., p. 53.
55
A. K. Ambroz, op. cit., p. 12, T. 1/2.
56
V. V. Bazarciuc, Cetatea ... , înSCIVA, 34, 1983, 3, p. 267, fig. 20/1; V. Zirra,Noi necropole... ,
p. 166, fig. 3/1, pi. LVl/3; I. H. Crişan,Descoperiri celtice de la Cluj, Peţelcaşi Şeica Mică, în
Acta Musei Napocensis, 1O, 1973, p. 51-52, fig. 6/1, 2; 7/1, 2 (în continuare, se va cita: I. H.
Crişan, Cluj, Peţelca, Şeica Mică); I. Nemeti, Pişcolt, I, M 2, fig. 2/3; idem, Pişcolt, II, M
168, fig. 14/1 a, b, M 16, fig. 3/2, M 24, fig, 4/1, M 41, fig. 6/1, M 174, fig. 17/3, M 177, fig.
18/1, M 189, fig. 20/1; idem, Pişcolt, III, M 117, fig. 21/3, M 186, fig. 29/4, 5, 8, 9.
57
Idem, Pişcolt, IV, fig. 7; V. V. Zirra, Contribuţii... , fig. 19/7, 9, 11; 25/a, b.
58
V. Zirra, Kenntnis, fig. 3/4.
59
B. Stăhli, op. cit., pi. 1/25, 31, 36; B. Benadik, op. cit., fig. 12; 20/22.
li Fibulele de schemă Latene în perioada timpurie şi mijlocie 55
Pişcolt 60
•
Este încadrat la Pişcolt în orizontul II, cu prelungire până la trecerea spre
orizontul III (T 13 şi T 17 la V. V. Zirra61 ), ceea ce ar corespunde sfârşitului
Latene B2 / începutului Latene C 1. O plasare asemanătoare (Latene B2 , către
sfârşitul subfazei) a fost propusă şi pentru piesa de la Arad-Gai, iar un exemplar
aproximativ identic, de la Andelfingen, a fost plasat de Viollier în subfaza Latene Ic,
ceea ce corespunde cu încadrarea pieselor de la noi 62 •
Tipul I 11. Fibulă din sârmă subţire de bronz, cu arcul îndoit o dată sau
repetat, în formă de 8. Se cunosc doar trei exemplare de acest tip, provenind din trei
puncte (harta 7): Cetăţeni, Ciumeşti (necropola) şi Zimnicea63 , cu lungimi variabile,
de 9 cm, 2,8 cm, respectiv 1,8 cm. Pentru datarea acestui tip, un rol important îl are
moneda emisă de Antigonos Gonatas (277-239 a.Chr.) descoperită în acelaşi strat
(nu în complex închis) cu fibula de la Cetăţeni 64 • V. Zirra încadra fibula de la Cetăţeni
în Latene C 1 (sfârşitul sec. III), iar M. Babeş plasa M 55 (C 1O) de la Zimnicea (în
care a fost găsită şi o fibulă I 11) la sfârşitul secolului III - prima jumătate a secolului
II a.Chr. 65 • La Ciumeşti, M 1, în care apare o fibulă I 11 este unul dintre ultimele
morminte ale necropolei 66 , deci tot undeva spre Latene C 1. Deţi schema de
constructie este cea Latene timpurie - analogii în spatiul nord-italic si morav 67
- acest tip tinde spre o încadrare cronologică in subfaza Latene Cl.
Tipul I 12. Tip bine reprezentat. Arcul este subţire, vârful piciorului, decorat
cu două mici proeminenţe, se sprijină pe umărul arcului. Resortul este format din
2+2, 3+3 sau 2+3 spire, cu coarda exterioară. Sunt 28 piese, numai din bronz, cu
dimensiuni cuprinse între 3 cm şi 6 cm, din doar trei puncte (harta 7): două piese de
60
I. H. Crişan,
Materiale ... , p. 54, fig. 24/3; S. Teodor, Săpăturile de la Cucorăni Oud.
Botoşani), în Arheologia Moldovei, 8, 1975, p. 128, fig. 31/2; I. Nemeti, Pişcolt, II, M 30,
fig. 4/1, M 207, fig. 22/1; idem, Pişcolt, 111, M 144, fig. 25/1, M 153, fig. 26/2, M 158, fig.
28/ 2, 3.
61
V. V. Zirra, Contribuţii... , fig. 19/13, 17; 25/a, b.
62
Idem, Kenntnis, fig. 1/5; D. Viollier, op. cit., pi. 5/221.
63
FI. Mîrţu, O fibulă de tip celtic şi o monedă macedoneană de la Antigon Gonatas
descoperită la Cetăţeni-Muscel, în SCIV, 16, 1965, 3, p. 571, fig. I; V. Zirra, Ciumeşti, p. 16,
fig. 6/111; A. D. Alexandrescu, op. cit., p. 27, fig. 49/3.
<>4 FI. Mîrţu, op. cit., p. 573, fig. 2.
65
V. Zirra, Kenntnis, fig. 23/61; M. Babeş, Descoperiri funerare şi semnificaţia lor în
contextul culturii geto-dace clasice, în SCIVA, 39, 1988, 1, p. 8, nota 16 (în continuare, se va
cita: M. Babeş, Descoperiri... ).
66
K. Horedt, op. cit., fig. 1.
67
A. M. Adam, op. cit., tipul XVIa; J. Filip, op. cit., p. 524, fig. 30/2.
la Galaţii Bistriţei, cinci din necropola de la Ciumeşti şi 21 de la Pişcolt68 • Este

încadrat la sfârşitul subfazei Latene B2 şi începutul subfazei Latene C 1, atât la
Pişcolt cât şi la Ciumeşti 69 . Aproximativ aceleaşi forme sunt plasate la
Miinsingen în aceeaşi perioadă (orizonturile R, T şi U Hodson)7°.
Tipul I 13. Fibulă din sârmă subţire de bronz, cu arcul inegal boltit, doar în
partea dinspre picior. Piciorul este decorat cu o mică sferă. Resortul este format din
2+2 sau 3+3 spire, cu coarda exterioară. Se cunosc patru piese, provenind din trei
puncte (harta 8): câte o fibulă de la Dezmir, Ostrovul Corbului şi două exemplare
de la Poiana71 • Lungimea variază între 4 cm şi 7,3 cm. Este datat, ca şi tipul
precedent, la trecerea Latene B2 / Latene C 172 , la fel ca şi exemplarele din
spaţiul sârbesc 73 , mai apropiat.
Tipul I 14. Fibulă de dimensiuni mai mari, cu arcul prelung, ca şi piciorul,
decorat spre capătul său. Piesele sunt din bronz sau fier, resortul format din 3+ 3
spire, coarda este exterioară. Dimensiunile variază între 6 şi 14 cm. Au fost
înregistrate patru piese, de la Aiud, Cuvin, Govora şi Pişcolt74 (harta 8). Este plasat,
în general, la mijlocul subfazei Latene B2 75 • O analogie de la Donja-Dolina pentru
piesa de la Govora este încadrata la sfârşitul secolului IV a.Chr. 76 , iar fibule
asemănătoare cu cea de la Cuvin sunt specifice pentru sec. III a.Chr. în necropolele
~ V. Zirra, Kenntnis, p. 204, fig. 18/4, 5; idem, Ciumeşti, p. 19, fig. 8/5, p. 10, fig. 5/Il, p. 41,
6
fig. 21N, p. 41, fig. 21/Vl, p. 52, fig. 28; I. Nemeti, Pişcolt,Jll, M 51, fig. 6/2, 3, M 52, fig.
6/1, M 70, fig. 10/1, 2, M 71, fig. 10/1 a, M 100, fig. 14/1, 2, 3, M 101, fig. 15/1, M 107, fig.
16/2, M 108, fig. 18/2, 3, 4, M 115, fig. 20/3, M 117, fig. 21/4, M 127, fig. 23/1, 2, M 176,
fig. 28/1.
69
Idem, Pişcolt, IV, p. 128, fig. 7; V. V. Zirra, Contribuţii... , fig. 19/4; 25/b; V. Zirra,
Kenntnis, fig. 8/3; K. Horedt, op. cit., p. 302, fig. 1.
7
° F. R. Hodson, op. cit., pi. 72/121, 124; 74/134, 135; 78/145, 146.
71
M. Roska, op. cit., p. 56, 77, fig. 11/2; vezi şi I. H. Crişan, Morminte inedite din sec. III r
e. n. în Transilvania, în Acta MuseiNapocensis, I, 1964, p. 92, fig. 3/2; D. Berciu,Arheologia
preistorică a Olteniei, Craiova, 1939, p. 206, fig. 255/4; S. Teodor, S. Ţău, op. cit., p. 94, fig.
3/2; R. Vulpe şi colaboratorii, Şantierul Poiana, în SCIV, 3, 1952, p. 202, fig. 25/1.
72
V. Zirra, Kenntnis, fig. 16/1; 23/3.
73
J. Todorovic, Kelti ... , pi . 52/T XI. 11.
74
M. Roska, op. cit., p. 65, 78, fig. 35/5; E. Pădureanu, Aşezarea dacică timpurie de la Cuvin,
jud. Arad, în: Relations thraco-illiro-helleniques. Actes du XIV-e Symposium National de
Thracologie (a participation internationale), Băile Herculane (14-19 sept. 1992), Bucureşti,
1994, p. 287, pi. 1/8; D. Berciu, Les celtes et la civilisation de La Tene chez Geto-Daces, în
Bulletin ofInstitute ofArchaeology, Londra, 6, 1966, p. 80, fig. 4; I. Nemeii, Pişcolt, li, M
135, fig. 9.
75
V. Zima, Kenntnis, fig. 23/1.
76
P. Popovic, op. cit., p. 110, fig. 4/17.
târzii iapodo-libume , ceea ce întăreşte încadrarea acestui tip în Latene B2 şi
77
pentru spaţiul nostru.

Dintre piesele fragmentare pot fi constituite cu aproximaţie şi păstrând
rezervele necesare, alte trei tipuri ( din păcate, nici o piesă întreagă nu poate
"confirma" vreunul dintre cele trei tipuri).
Tipul I 15. Este reprezentat de două fibule din necropola de la Pişcolt (M
125) (harta 1), de 3 cm, respectiv 5 cm, din bronz, care, după I. Nemeti, sunt o
variantă a tipului Certosa 78 • Resortul e fonnat din 3+2 şi l + 1 spire, coarda este
exterioară. Deşi ambele piese au un aspect „arhaic", cel mult una dintre ele poate fi
considerată de influenţă Certosa, asemănându-se oarecum cu variantele VII şi XIII

Certosa stabilite de B. Terzan79 , cealaltă piesă părând mai degrabă influenţată de
tipul Marzabotto. Constituie tipul A 1 la Pişcolt, după Nemeti, plasat la trecerea
Latene BI/ B2 80 • Deşi contestă o legătură a acestui tip cu fibula Certosa, V. V. Ziua
le include şi el tot în sec. IV a. Chr31 • Variantele VII g şi XIII g Certosa stabilite de
B. Terzan sunt datate în spaţiul pannono-balcanic în a doua parte a secolului IV şi
în prima jumătate a secolului III a. Chr8~. Un argument pentru arhaismul tipului
este şi asemănarea celuilalt exemplar de la Pişcolt în ceea ce priveşte numărul
redus de spire şi decorarea prin striuri longitudinale a zonei înalte a arcului, cu un
exemplar Latene A de la Ollon-Villy-En Champ Blanc 83 • În necropola de la
Szentlorinc, lângă Pecs, datată la sfârşitul sec. V - secolul IV a.Chr. 84 , exemplare
cu aceeaşi îngroşare şi aplatizare uşoară a arcului la jumătatea sa (M 65) sunt
datate în primele decade - al treilea sfert al sec. IV a.Chr., deci în Latene B 1.
Tipul I 16. Fibulă din bronz, cu arcul prcmmţat curbat şi aplatizat, reso1tul
e format din 3+ 3 sau 4+4 spire, cu coarda exterioară. Lungimile variază între 2,8
cm şi 9 cm .. Se cunosc doar trei exemplare, din două puncte: unul de la Satu Nou
CT şi două de la Poiana (harta 9) 85 • În plus, am considerat o variantă a acestui tip
fibula de la Tariverde 86 , din bronz, cu o lungime de 6,2 cm, cu piciorul decorat cu
77
E. Pădureanu, op. cit., p. 288.
78
I. Nemeti, Pişcolt, I, M 125, fig. 5/1, a, b.
79
B. Terzan, Certoskafibula, înArheo/cski Vestnik, 27, 1976, p. 326, fig. 3/g ~ip. 339, fig.
5/g.
80
I. Nemeti, Pişcolt, IV, fig. 7.
81
V. V. Zirra, Les plus anciennes ... , p. 183.
82
B. Terzan, op. cit., Beii 2.
83
G. Kaenel, op. cit., p. 88, pi. 20/1; foto şi Ia D. Viollier, op. cit., pi. 1/8 (aceeaşi piesă).
84
P. Popovic, op. cit., p. 106, fig. 1/5, 6.
85
M. Irimia, N. Conovici, Aşezarea geticâjortificată de la Satu Nou - Valea lui Voicu (corn.
O/tina.jud. Constanţa). Raport preliminar, în Thraco-Dacica, 1O, 1989, p. 123, 148, fig. 31/
8; R. Vulpe şi colaboratorii, op. cii., p. 202, fig. 25/2.
86
E. Condurachi şi colaboratorii, Şantierul Histria, în SC/V, 4, 1953, 1-2, p. 134, fig. 23.
un pseudoresort. Piese asemănătoare, cu arcul lăţit, din M 2 de la Bema-Weissembiihl

sunt plasate la începutul subfazei Latene B2, iar la Miinsingen (M 81) spre sfârşitul
aceleiaşi subfaze (orizontul L Hodson) 87 • Fibule cu fals resort ornamental (a se
vedea varianta de la Tariverde) sunt încadrate la sfârşitul subfazei Latene B2,
constituindu-se în piese ce fac trecerea la schema Latene mijlocie88 . Considerăm
că tipul I 16 poate fi încadrat în a doua jumătate / sfârşitul sub fazei Latene B2.
Tipul I 17. Fibulă cu arcul drept şi scund, decorat cu incizii. Tipul este format
din două exemplare fragmentare, provenind de la Pişcolt şi Răducăneni (harta 9). 89
Pentru acest tip nu am găsit în literatură o datare în termeni precişi, existând însă
analogii la Male Kosihy (M 274)90 • Exemplarul de la Pişcolt nu provine dintr-un
complex închis, ci a fost descoperit în aria necropolei, aparţinând, probabil, vreunuia
dintre mormintele deranjate. Însă arcul scund şi alungit, precum şi diametrul relativ
mare al resortului pot constitui indicii pentru o datare la sfârşitul subfazei Latene
B2.
Fibulele de schemă Latene mijlociu (fig. 2)
Tipul II 1 este reprezentat de o singură fibulă descoperită la Pruniş (harta

10), de bronz, cu lungimea de 6 cm91 • Arcul este puternic şi egal boltit, piciorul
este reprezentat (în cea mai mare parte a sa) de un disc bogat decorat, ca şi resortul,
în tehnica pseudofiligranului. O variantă poate fi considerată o fibulă de dimensiuni
reduse (3,6 cm) de la Pişcolt (M 98)92 , care nu este decorată însă. Astfel de fibule
decorate în tehnica pseudofiligranului sunt prezente în spaţiul maghiar, ceh şi slovac,
dar există şi o descoperire în Croaţia, formând tipul Bolcske, încadrat în Latene
Cl. Analogiile din Ungaria (Bolcske, Szekesfehervar) şi din Moravia (Mistrin)
nu sunt anterioare acestei subfaze93 • Varianta de la Pişcolt este plasată tot în
Late ne C 1, la începutul sub fazei ( orizontul IV) 94 •
87
· B. Stiihli, op. cit.,p. 75, pl. 1/16. 20; F. R. Hodson, op. cit., pl. 38, T 81/519.
88
M. Sciukin, op. cit., fig. 7/14; A. K. Ambroz, op. cit., p. 12, T. 1/8; V. Zirra, Kenntnis, fig.
23/18.
89
I. Nemeti, Pişco/t, III, p. 100, fig. 30/11; S. Teodor, Elemente celtice pe teritoriul est-
carpatic al României, în Arheologia Moldovei, 12, 1988, p. 50, fig. 4/21.
90
J. Bujna, Male Kosihi. Latenezeitliches Grăbe,feld. Kata/og, Nitra, 1995, pl. 31/3.
91
I. H. Crişan, A. Rustoiu, A. Palk6, op. cit, p. 28, 34, fig. 3/1; 6/1, 2.
92
I. Nemeti, Pişcolt, III, p. 80, fig. 15/1.
93
M. Szabo, Sur la question du filigrane dans I 'art des celtes orientaux, în: The Celts in
Central Europe, Szekesfehervar, 1975, p. 147-148; I. H. Crişan, A. Rustoiu, A. Palk6, op.
cit, p. 34.
94
1. Nemetî,Pişcolt,/V, fig. 7.
I5 Fibulele de schemă Latene în perioada timpurie şi mijlocie 59
Tipul II 2 poate fi considerat transpunerea în schema Latene mijlociu a
tipului I 13. Arcul din sârmă subţire (bronz) este inegal boltit, de fapt boltit doar în
partea dinspre picior. Piciorul se prinde de locul îndoirii arcului şi poate fi decorat
cu o sferă mică, cu un fals resort, sau cu o mică aplatizare, iar arcul poate fi şi el
decorat cu nervuri. Resortule format din 2+2 sau 3+3 spire, cu coarda exterioară.
Lungimea variază între 3,1 şi 5,2 cm. Sunt nouă piese din bronz, provenind din
cinci puncte: câte o piesă de la Dăneşti, Poiana şi Zimnicea, două de la Ciumeşti
(necropolă) şi patru de la Pişcolt (harta 10)95 • Încadrările pieselor ce formează acest
tip coincid pentru subfaza Latene C 1, exemplarele de la Ciumeşti şi Pişcolt - la
începutul subfazei (la Ciumeşti, M 18 ce conţinea o astfel de fibulă este plasat între
primele morminte cu fibule de schemă Latene mijlociu, iar la Pişcolt - orizontul
IV) 96 , iar cele din spaţiul extracarpatic spre sfârşitul subfazei (fibula de la Dăneşti
încadrată în secolul II a.Chr., iar la Zimnicea apare în C 1OM 115, complex datat la
sfârşitul sec. III - prima jumătate a sec. II a.Chr97 •
Tipul II 3. Fibulă de bronz (un singur exemplar de fier), cu arcul puternic
şi egal boltit. Piciorul se prinde aproximativ la mijlocul arcului şi este decorat cu o
sferă mare. Dimensiunile variază între 3,5 cm şi 8 cm. Resortul este format din
2+2, 3+3 sau 4+4 spire, coarda este totdeauna exterioară. Se deosebesc două variante
ale acestui tip alcătuit din 14 piese provenind din patru puncte (harta 10): a) cu
sferă simplă - trei piese din trei puncte (Ciumeşti, Sanislău şi Valea lui Mihai); b)
cu sfera decorată în stil plastic - o piesă de la Ciumeşti şi zece de la Pişcolt 98 • Este
plasat, la Ciumeşti, la limita Latene B2/C 1, ca şi la Pişcolt, în acest din urma
caz cu prelungiri în Latene C l 99 • Analogiile de la Hurbanovo-Abâdomb (M 3)
sau Chotin sunt încadrate tot la trecerea Latene B2/C l 100 •
Tipul II 4 este larg răspândit, cu arcul subţire, mai alungit şi piciorul decorat
cu o sferă sau cu ornamente aplatizate. Piciorul se prinde de arc, de regulă, cu un
manşon înainte de mijlocul acestuia, sau cel mult la mijlocul lui. Resortule format din
9
s E. Zaharia, C. Buraga, Cercetări arheologice de suprafaţă în comunele Dăneşti, Rebricea
şi Tăcuta Oud. Vaslui), în Acta Moldaviae Meridionalis, 1, 1979, p. 245, fig. 2/6; S. Teodor,
op. cit., fig. 5/7.A. D. Alexandrescu, op. cit., p. 31, fig. 49/5.
96
K. Horedt, op. cit., p. 300, fig. I; I. Nerneti, Pişcolt, IV, p. 128, fig. 7.
97
S. Teodor, op. cit., p. 40; M. Babeş, Descoperiri... , p. 8, nota 6.
98
V. Zirra, Noi necropole... , M 4, p. 159, fig. 3/3, pi. LIII/2; M. Roska, op. cit., p. 58, 77, fig.
18/4; I. Nerneti, Pişco/t, II, M 1, fig. 1/3, M 182, fig. 18/7; idem, Pişcolt, III, M 14, fig. 2/2,
M 40, fig. 3/10, M 42, fig.4/1 a, b, M 107, fig. 16/1, M 186, fig. 29/1, 6, 7.
99
V. Zirra, Ciumeşti, M 18, M 19, p. 24, fig. 11/11; idem, Kenntnis, fig. 8/4; I. Nemeti,
Pişcolt, IV, p. 128, fig. 7.
100
B. Benadik, E. Vlcek, C. Arnbros, Keltske pohrebiska na juhozapadnom Slovensku,
Bratislava, 1957, p. 45, fig. 15/3, 4, 6; P. Ratirnorskă, op. cit., p. 86, pi. II.
2+2 sau 3+ 3 spire, dar există şi o piesă cu 1+ 1 spire. Coarda este întotdeauna
exterioară. Sunt realizate din bronz, mai rar din fier. Sunt semnalate 32 piese
provenind din zece puncte: câte o fibulă la Căbeşti, Cârlomăneşti, Cucuteni,
Curtuiuşeni, Lazuri, Sanislău, Tărian, trei piese de la Poiana, şapte de la Ciumeşti
(necropolă) şi 15 de la Pişcolt 101 (harta 11 ). Beneficiază de o încadrare începând cu
trecerea Latene B2/Cl şi continuând pe tot parcursul subfazei Latene Cl 102 . La
Miinsingen, analogiile acestui tip fac parte din orizontul T 103 (trecerea spre
subfaza Latene C 1).
Tipul II 5. Fibulă cu o construcţie simplă, cu arcul şi piciorul prelungi,
nedecorate, realizate din fir subţire de bronz, dar şi de fier, într-un caz arcul fiind
aplatizat. Piciorul se prinde în zona centrală a arcului printr-un manşon, două
exemplare demonstrând prelungirea tipului până spre sfârşitul Latene-ului mijlociu,
piciorul acestora fiind prins de arc în apropierea resortului. Resortul este format
din 2+2, 3+3, 2+3 spire, cu coarda interioară sau exterioară. Sunt 14 piese din 11
puncte: câte o fibulă la Aţei-Bratei, Căscioarele-Şuviţa Hotarului, Ciumeşti (aşezare),
Dindeşti, Pişcolt, Radovanu, Sadoveni, şi un loc necunoscut, şi câte două piese de
la Ciumeşti (necropolă), Curtuiuşeni şi Zimnicea104 (harta 12). Lungimile variază
101
C. Buzdugan, O nouă aşezare getică zn bazinul Zeletinului, în Carpica, I, 1968, p. 97-
98, fig. 2/3; M. Babeş, Problemes de la chronologie de la cu/ture geto-dace a la lumiere
desfoui//esde Cârlomaneşti, în Dacia, N. S., 19, 1975, 129 şi fig. 2/1; H. Schmidt, op. cit., p.
63, pl. 30/20; Z. Nânâsi, Descoperiri în necropola celtică de la Curtuişeni, în Crisia, 3,
1973, p. 32, fig. IV/2; Gh. Lazin, Descoperiri dacice din sec. III î. e. n. -Ie. n. în judeţul Satu
Mare. Catalog, în Satu Mare. Studii şi comunicări, 5-6, 1981-1982, p. 75-77, fig. 8; V.
Zirra,Noi necropole... , p. 163, fig. 3/6, pl. LVI/I; N. Chidioşan, D. Ignat, op. cit., p. 563, pi. 18/
3; V. Zirra, Ciumeşti, fig. 29/1961; 22/M 34. 11; pl. Xlll/3, 12; fig. 4/M 32/ 11; 20/4; 20/III;
14NI; 5/III; R. Vulpe, E. Vulpe, op. cit., p. 326, fig. 106/2; 108/15; R. Vulpe şi colaboratorii,
op. cit., p. 202, fig. 25/5; idem, Activitatea şantierului arheologic Poiana-Tecuci, 1950, în
SC/V, 2, 1951, I, p. 207, fig. 24/3; I. Nemeti, Pişco/t, III, M45, fig. 4/3, M 48, fig. 5/1, M 49,
fig. 5/2, 3, M 61, fig. 8/2, M 67, fig. 9/1, 4, M 72, fig. I 1/1, M 82, fig.12/1, M 88, fig.31/1,
M 101, fig. 15/2, 3, M 109, fig. 18/1, 2, M 156, fig. 26/2.
102
V. Zirra,Kenntnis, fig. 8/5; 15/4; 23/35, 44, 46; I. Nemeti,Pişcolt,IV, Tipul A 13, p. 128,
fig. 7; V. V. Zirra, Contribuţii... , fig. 19/ 22; 25/b.
103
F. R. Hodson, op. cit., pl. 72/ l l 5, 120, 125, 126.
104
I. H. Crişan, Silivaş, p. 53, fig. 5; V. Sîrbu, Consideraţii asupra habitatului getic din zona
Căscioarele, jud. Călăraşi, în Revista Bistriţei, 8, 1994, p. 25, fig. 5/4; V. Zirra, Locuiri din
a doua epocă a fierului în nord-vestul României, în Studii şi comunicăti. Satu Mare, 4,
1980, p. 49, pi. XVl/3; idem, Noi necropole... , p. 171, fig. 10/2, pl. XLVIII; LVII/4; I.
Nemeti, Pişcolt, III, p. 67, M 57, fig. 7/1; S. Morintz, D. Şerbănescu, Rezulatele cercetărilor
de la Radovanu (II. Aşezarea geto-dacică), în Thraco-Dacica, 6, 1985, p. 27, fig. 4/2; P.
Şadurschi, Troianul Moldovei de Sus, în Materiale şi cercetări arheologice, Tulcea, 1980,
p. 323, fig. 6; D. Popescu, op. cit., p. 241, fig. 1/5. V; Zirra, Ciumeşti, p. 21, 57, fig. 9/M 5, b
II; 29/7536; Z. Nânâsi, op. cit., p. 32, fig. IV/3; A. D. Alexandrescu, op. cit., p. 28, 34,
fig. 49/4, 6.
foarte mult, între 2, 6 cm şi 8, 4 cm. Tipul poate fi echivalat, în linii generale, cu tipul
B Kostrzewski. Cu acest tip suntem deja în subfaza Latene C2. La Atei-Bratei
fibula era asociata cu un lekythos târziu elenistic, datând cel mai târziu de la
jumătatea sec. II a.Chr., la Dindeşti este datată tot în a doua jumătate a secolului II
a.Chr. şi tot în a doua jumătate a secolului II a.Chr. a fost plasat şi M 56 de la
Zimnicea 105 , din inventarul căruia făcea parte şi o fibulă LT 5. La Gomolava acest
tip este inclus în grupul 2 de fibule, corespunzând fazei VI a (a doua jumătate a sec.
II a.Chr.) 106 •
Tipul II 6. Fibulă din sârmă de fier, cu arcul pronunţat curbat, piciorul
prelung se prinde în punctul de maximă înălţime a arcului. Diametrul resortului
este mare, iar resortul format din 1+ 1 sau 2+2 spire, cu coarda exterioară. Se cunosc
la noi două exemplare de la Pişcolt (M 155 şi M 158) şi încă un exemplar de la
Zimnicea (CI OM 108) (harta 13), ilustrând o variantă a acestui tip, ceva mai târzie
probabil, apropiată de forma exemplarelor tipului II 2 Babeş din cadrul culturii
Poieneşti-Lukaşevka 107 • Dimensiunile pieselor sunt mari: 9 cm, 19 cm, respectiv
6,5 cm. Figurează la Pişcolt la limita dintre orizonturile II şi IIl 108 , deci la trecerea
la sub faza Latene C 1, însă o menţinere a tipului pe tot parcursul subfazei, poate
chiar spre sfârşitul ei, se pare că ne indică varianta din C 1O M 108 de la Zimnicea,
mormânt datat la sfârşitul sec. III/ prima jumătate a sec. II a.Chr. 109 , asemănarea
acestei piese cu tipul Poieneşti - Lukaşevka II 2 specific grupei combinatorii X 1
stabilită de M. Babeş pentru cultura Poieneşti - Lukaşevka 110 , cât şi unele analogii
(Kamenin, Horny-Jatov, Male Kosihy sau Donja-Dolina 111 , aceasta din urmă
fiind datată în sec. III - II a.Chr.).
Tipul II 7. Fibulă cu arcul curbat mai puternic în partea dinspre resort,
piciorul prelung decorat cu o mică sferă, de regulă, se prinde în punctul de maximă
curbură a arcului sau puţin dincolo de aceasta, spre resort. Piesele sunt de fier, mai
rar din bronz. Arcul este uneori ornamentat cu mici proeminenţe. Resortul este
alcătuit, de obicei, din 1+ 1 spire, dar există şi exemplare cu 1+2 sau 2+2 spire, unul
având resortul din 3+3 spire (Moreşti). Dimensiunile sunt cuprinse între 8 cm şi 1O
cm. Sunt 14 exemplare, din cinci puncte: câte una de la Moreşti, Tărian, şi Zimnicea,
105
V. Zirra,Noi necropole... , p. 175, 189; idem, Kenntnis, fig. 8/10; M. Babeş, Descoperiri ... ,
p. 8.
101
' B. Jovanovic, M. Jovanovic, Gomo/ava. Naselje mladeg gvozdenog doba, Novi Sad -
Belgrad, 1988,p. 196, T. XLI/7, 8.

107
M. Babeş, Poieneşti-Lukaşevka ... , p. 92, fig. 24, ll/2.
108
V. V. Zirra, Contribuţii... , fig. 19/16; 25/b.
109
M. Babeş, Descoperiri... , p. 8, nota 16.
110
Idem, Poieneşti-Lukaşevka... , p. 92, fig. 33.
111
B. Benadik, E. Vlcek, C. Ambros, op. cit., p. 89, fig. 4/3, 9; 32/9; M. Bujna, op. cit., pi.
3316; 3417; .J. Todorovic, Kelti .... , p.52, pi. Vl/13.
62 Dragoş Măndescu IX
două de la Fântânele BN şi nouă de la Pişcolt 112 (harta 13). La Pişcolt, acest tip
este inclus de I. Nemeti în orizontul IV (Latene CI), însa V. V. Zirra propune o
încadrare preponderent în orizontul III (tranziţia Latene B2/C I ) 113 • O piesă
asemănătoare face parte din inventarul M 149 de la Miinsingen, plasat în orizontul
Q 114 (tranziţia spre Latene CI).
Tipul II 8. Fibulă din sârmă subţire de bronz (un singur exemplar de argint).
Piciorul, după repliere, este îndoit de mai multe ori în formă de 8, prinzându-se prin
înfăşurare în jurul arcului. Resortul este format din 2+2 spire, cu coarda interioară
(un singur exemplar cu coarda exterioară, la Nikolskoe). Lungimea este redusă,
cuprinsă între 3 cm şi 5,5 cm. Tipul este format din 13 piese provenind din şase
puncte: câte un exemplar de la Ciumeşti (necropolă), Nikolskoe, Ohaba Ponor, două
exemplare de la Curtuiuşeni şi cinci exemplare de la Pişcolt 115 (harta 13). Este
datat în general în secolul II a.Chr., corespunzând sfârşitului Latene CI /
începutului Latene C2 116 • Cu o datare mai timpurie avem de a face la Pişcolt
( orizontul IV), poate chiar de la începutul subfazei Latene C 1 117 • În estul Serbiei
(Vajuga-Pesak), acest tipe datat în secolul II a.Chr., însă la Gomolava beneficiază
de o datare ceva mai recentă (a doua jumătate a secolului II a. Chr. - al doilea sfert
al sec.I a. Chr) 118 • Tot o datare mai recentă i-a fost determinată pentru spaţiul
nord-pontic (a doua jumătate a secolului II a.Chr.) 119 •
112
K. Horedt, Moreşti, Bd. I. Grabungen in einer vor- undfruhgeschichtlichen Siedlung in
Siebenburgen, Bucureşti, 1979, p. 48, fig. 23/3; N. Chidioşan, D. Ignat, op. cit., p. 586, pi. 2/
7;A. D.Alexandrescu, op. cit., p. 36, fig. 49/7; Şt. Dănilă, op. cit., p. 261, fig. 5/4; 6/2; I. Nemeti,
Pişcolt, lll, M 8, fig. 1/1, M 10, fig.1/3, M 20, fig. 3/1, M 76, fig. 11/2, Ml 26, fig. 22/1, M
149, fig. 26/1, M 144, fig. 25/1, M 153, fig. 26/1, M 205, fig. 29/1.
113
Idem, Pişcolt, IV, p. 128, fig. 7; V. V. Zirra, Contribuţii... , fig. 19/15; 25/b.
114
F. R. Hodson, op. cit., pi. 65/389.
115
V. Zirra, Ciumeşti,p. 52, fig. 28/7538; M. Sciukin, op. cit., p. 214, fig. 1/11; C. S. Nicolaescu-
Plopşor şi colaboratorii, Şantierul arheologic Ohaba Ponor, în Materiale şi Cercetâri
Arheologice, 3, 1957, p. 47, fig. 5/6; Z. Nanasi, op. cit., p. 30, fig. IV/4, 5; I. Nemeti, Pişcolt,
II, M 1, fig. 1/1, 2, M 7, fig. 2/1, M 16, fig. 3/1 a, b, M 17, fig. 3/1 a, b, M 35, fig. 5/1, M 44,
fig. 6/2, M 98, fig. 7/2, M 146, fig. 10/1, M 174, fig. 17/2 a, b, M 177, fig. 18/3, M 189, fig.
20/23; idem, Pişcolt, lll, M 14, fig. 2/1 a, b, M 42, fig. 4/2 a, b, M 108, fig. 18/5, 6, M 186,
fig. 29/3.
116
V. Zirra, Ciumeşti, p. 58; idem, Kenntnis, fig. 8/6.
117
I. Nemeti, Pişcolt, IV, p. 128, fig. 7; V. V. Zirra, Contribuţii... , fig. 19/23; 25/b.
118
P. Popovic, M Sladic, Mladegvozdenovo doba istocnie Srbije, în Arheo/ogija Jstocnie
Srbije, 1997, p. 114, fig. 4/1; B. Jovanovic, M. Jovanovic, op. cit., p. l 96, T. XLI/I, 2.
119
A. K. Ambroz, op. cit., p. 14, T. 1/10.
19 Fibulele de schemă Latene în perioada timpurie şi mi)locie 63
Tipul II 9. Cunoscut în literatură drept tipul Motschwil. Arcul este slab curbat,
prelung, ca şi piciorul. Arcul se îngroaşă în zona sa mediană, iar piciorul - subţire -
se prinde printr-un manşon de arc, puţin după punctul de înălţime maximă a acestuia,
în partea dinspre resort. Resortul este compus din 2+2 spire, coarda exterioară. Din
spaţiul nostru nu se cunosc decât două exemplare, provenind unul de la Biharea şi
celălalt de la Panic 120 (harta 14): 6,5 cm (probabil şi cea de la Biharea are dimensiuni
apropiate, tipul fiind standardizat). În spaţiul elveţian (Motschwil, Frauenfeld,
Miihlberg, Ziirich, Berna, Norb) tipul este specific sfârşitului Latene C 121 , aparţinând
subfazei Latcne C2, menţinându-se până spre sfârşitul său 122 •
Tipul II 10. Fibulă de bronz, cu arcul slab boltit, piciorul fiind decorat cu un
disc. Resortul e format din 2+2 sau 3+ 3 spire, cu coardă exterioară. Lungimea
variază între 5 cm şi 7 cm, evidenţiindu-se însă un exemplar bogat decorat, cu o
lungime de 17,5 (sic!), de la Cluj-Napoca. Sunt patru piese provenind din patru
puncte: Aţei-Bratei, Cluj-Napoca, Fâtânele „Livadă" BN şi Pişcolt 123 (harta 14).
Este încadrat la Pişcolt de către I. Nemeti (tipul A 15) şi de către V. V. Zirra (tipul
25) în orizontul IV, în prima parte a Latene Cl, la sfârşitul Latene Cl fiind însă
plasate exemplarele de la Aţei-Bratei şi Fântânele - ,,Livadă" 124 • La Miinsingen,
tipul este specific orizontului U, corespunzând trecerii Latene C l/C2 125 •
Tipul II 11. Tip bine conturat, unul dintre cele mai bine reprezentate în
ceea ce priveşte abundenţa pieselor. În marea lor majoritate, acestea sunt de fier (de
aceea, în unele cazuri, reconstituirea formei iniţiale este aproximativă, multe
exemplare fiind fragmentare, corodate), însă există şi câteva exemplare de bronz.
Arcul este puţin înalt, alungit, iar piciorul prelung se prinde de arc la jumătatea
acestuia sau puţin mai departe, în jumătatea dinspre resort. Piciorul este deseori
ornamentat cu una sau mai multe sfere, în unele cazuri o ultimă sferă ţinând locul
manşonului de prindere a piciorului de arc. Resortul este format din 2+2 sau 3+ 3
spire, cu coardă interioară sau exterioară, dar şi petrecută peste capul arcului.
Dimensiunile sunt mari, cuprinse între 8 cm şi 18 cm (în cazul fibulelor păstrate
întregi). Au fost înregistrate 40 de piese, provenind din 11 puncte: Apahida (două
fibule), Bucureşti-Căţelu Nou (una), Cepari BN (cel puţin una), Cetăţeni (una),
Ciumeşti (aşezare şi necropolă, 12 exemplare), Curtuiuşeni (trei), Fântânele „Livadă"
120
S. Dumitraşcu, Un atelier de prelucrat piepteni descoperit la Biharea, în Crisia, 15,
1985, p. 63, pi. XXVlll; A. Rustoiu, op. cit, p. 97, fig. 19/1.
121
D. Viollier, op. cit., pi. 8/292-303.
122
B. Stăhli, op. cit., p. 83, pi. 3/1-23.
J I. H. Crişan, Silivaş, p. 53, fig. 5; idem, Cluj, Peţelca, Şeica Mică, p. 40-41, pi. 1/2; idem,
12
Mormântul celtic de la Fântânele-Livadă, în SC/VA, 26, 1975, 1, p. 41, fig. 1/1 (în continuare,
se va prescurta: I. H. Crişan, Fântânele); I. Nemeti, Pişcolt, III, p. 70, M 61, fig. 8/1.
124
V. Zirra, Kenntnis, fig. 3/6; I. H. Crişan, Fântânele, p. 56.
125
F. R. Hodson, op. cit., M 184, pi. 88.
BN (una), Pişcolt (16 fibule), Slimnic (una) şi Zimnicea (una) 126 (harta 15). La
Pişcolt este inclus orizontului IV (tipul A 19, A 20 după I. Nemeti şi tipul 21 în
analiza lui V. V. Zirra), adică în Latene Cl. Se poate considera ca la Pişcolt e
reprezentată faza de apariţie a acestui tip, astfel de exemplare fiind la Ciumeşti
încadrate în Latene C2, socotite de V. Zirra ca „reprezentante ale celui mai
târziu orizont vest-Latene în Transilvania şi Crişana" 127 • Analogiile din spaţiul
boemian (Donji Grad-Osijek, Praha-Ponetovice 128 ) sau sârbesc (Cubra 129 ) sunt
încadrate în limitele sec. II a.Chr., în concordanţă cu exemplarele de la noi.
Tipul II 12. Fibulă de bronz, cu arcul şi piciorul alungite. Piciorul se prinde
de arc spre capătul acestuia dinspre resort, fiind decorat cu două sfere proeminente,
o a treia sferă aflându-se la locul prinderii de arc a piciorului. Sunt înregistrate doar
două exemplare (fragmentare) de bronz: unul de la Popeşti (4, 2 cm lungime) şi
celălaltde la Poiana 130 (harta 14). Poate fi considerat ultimul tip de fibulă din Latene
C2, făcând trecerea spre Latene D. Piesele de la Popeşti şi Poiana sunt plaste de
V. Zirra în Latene C2, însă după mijlocul sec. II a.Chr. 131 , iar analogiile de la
Gomolava 132 (cu deosebirea că acestea din urmă au doar două sfere pe picior) sunt
datate în a doua jumătate a secolului II a.Chr., cu prelungiri până la începutul
sec. I a.Chr.
126
V. Zirra, Apahida, p. 140, 149, fig. 8/1; 10/4; V. Leahu, Raport asupra săpături/or
arheologice efectuate în 1960 la Căţelu Nou, în Cercetări arheologice în Bucureşti, 1963,
p. 27, fig. 21/6; M. Roska, op. cit., p. 55-56, 76-77, fig. 7/4; D. Măndescu, Fibule din
colecţia Muzeului Judeţean Argeş-Piteşti (Epoca Bronzului, Hallstatt, latene), în Argessis,
8, 1999, p. 10, 12, fig. 14; V. Zirra, Ciumeşti, fig. 29/B2-l 964; 30/Bordei C-1962, Bordei 1-
1964; 8/VI; 14/11, III; 15/III; 16/11, III; 5/VI; 22/M 33-11; 18/M 15-11; M. Roska, Az
Erkortvelyesi Kelto szekertemetkezes, în Kozlemenyek az Erdely Nemzeti Muzeum, I, 1941,
p. 84, fig. 10; Z. Nânâsi, op. cit., p. 30-31, fig. IV/I, 6; I. H. Crişan, Fântânele, p. 46, fig. 1/
1O; I. Nerneti, Pişcolt, JJJ, M 52, fig. 6/3, ,M 54, fig. 7/1, M 67, fig. 9/3, M 72, fig. 11 /2, M
93, fig. 14/1, 2, M 119, fig. 22/1, M 156, fig. 26/1, M 61, fig. 8/3, M 63, fig. 9/1, M 88, fig.
13/2, M 101, fig. 15/9, M 118, fig. 22/2, M 131, fig. 24/1, M 60, fig. 8/1, M 130, fig. 24/1;
I. Glodariu,Aşezări dacice şi daco-romane la Slimnic, Bucureşti, 1981, p. 37, fig. 43/14;A. D.
Alexandrescu, op. cit., p. 38, fig. 49/9.
127
V. Zirra, Kenntnis, fig. 8/7-9; idem, Descoperiri celtice în depresiunea Bistriţei, în File
de Istorie, Muzeul de Istorie Bistriţa, 3, 1974, p. 153.
128
J. Todorovic, Kelti ... , p. 52, pi. XVIll/3; J. Filip, op. cit., p. 526, fig. 34/1; 94/1.
129
P. Popovic, M. Sladic, op. cit., p. 114, fig. 2/1.
130
R. Vulpe, Şantierul arheologic Popeşti, în Materiale şi Cercetări Arheologice, 7, 1961,
p. 329, fig. 6/2; R. Vulpe, E. Vulpe, op. cit., p. 344, fig. 126/1.
131
V. Zirra, Kenntnis, fig. 23/38 (Poiana) şi 70 (probabil Popeşti, însă piesa e dată drept
provenind de la Zimnicea - ?!).
132
B. Jovanovic, M. Jovanovic, op. cit., p. 196, T. XLl/3.
Dintre fibulele fragmentare s-a constituit încă un tip, care trebuie privit cu
rezervele necesare până la apariţia unor piese întregi, cu morfologie evidentă.
Tipul II 13. Caracteristica principală este arcul decorat cu nodozităţi, poate
şi piciorul. Sunt patru piese de fier sau bronz, din patru puncte: Blandiana, Buneşti,
Şopteriu şi Tilişca 133 (harta 14). Pentru datarea acestui tip, indiciile sunt destul de
vagi. Până la apariţia unor piese integre în contexte închise, adoptăm opinia lui N.
Lupu pentru fibula de la Tilişca, datată în sec. III a.Chr. şi considerată printre primele
piese din aşezare 134 • Oricum, forma arcului, coarda interioară şi o piesă asemănătoare
descoperita la Dtihren-Baden 135 pledează pentru includerea acestui tip în Latene-ul
mijlociu.
***
Aspectele de cronologie relativă/ contemporaneitate ale pieselor sunt foarte
bine surprinse în unele complexe închise - morminte în speţă. Ne vom opri, pentru
început, asupra unor morminte reprezentative din spaţiile vecine nouă (sau mai
îndepărtate), pentru ca apoi sa discutăm asocierile tipurilor din necropola de la Pişcolt.
Contemporaneitatea tipurilor I 4, I 5 şi I 6 este bine surprinsă în necropola de
la Mana: în M 21 - I 4 asociat cu I 5, iar in M 104 - I 4 asociat cu I 6 13 <,. În
aceeaşi necropolă (M 113), tipul I 8 este asociat cu I 9 137 , ambele tipuri fiind asociate
în spaţiul elveţian cu I 5 (I 5 cu I 8 la Belmont-sur-Yverdon 138 şi I 5 cu I 9 la
Mtinsingen M 84 şi Ml02 139 ).
Tipul I 6 se pare că s-a bucurat de o evoluţie îndelungată, pentru că la Chotin 140
sau la Homy Jatov-Tmovec 141 este asociat cu I 9, iar la Zimnicea 142 este asociat
în C 1OM 55 cu I 11 (este adevărat că în ultimul caz exemplarul poate fi considerat
133
I. Aldea, H. Ciugudean, Noi descoperiri celtice la Blandiana, în Apullum, 22, 1985, p.
42, fig. 5/2; V. V. Bazarciuc, Cetatea ... , în Materiale şi Cercetări Arheologice, Vaslui, 1982
(1986), p. 98, fig. 9/7; G. Marinescu, Şt. Dănilă, Cercetări arheologice înjudeţul Bistriţa
Năsăud (II), în File de Istorie, Muzeul de Istorie Bistriţa, 4, 1976, p. 33-34, pi. XII/1; N. Lupu,
Tilişca. Aşezările arheologice de pe Căţănaş, Bucureşti, 1989, p. 76, fig. 27/29.
134
Ibidem, p. 99.
135
J. Dechelette, op. cit., fig. 535/2.
13
<• B. Benadik, op. cit., fig. 12/3; 20/4, 5.
137
Ibidem, fig. 12/20, 22.
138
G. Kaenel, op. cit., p. 70-77, pi. 7/4, 15.
139
F. R. Hodson, op. cit., pi. 39; 45.
140
P. Ratimorskă, op. cit., pi. IV, fig. 9/10, 12.
141
B. Benadik, E. Vlcek, C. Ambros, op. cit., fig. 4/1-3.
142
A. D. Alexandrescu, op. cit., p. 52.
o variantă ceva mai târzie). Pentru fibulele de schemă Latene mijlocie, se poate
observa contemporaneitatea tipurilor II 3 şi II 6, asociate în M 14 de la Chotin 143 •
O analiză a asocierilor dintre tipurile de fibule din necropola de la Pişcolt este
extrem de relevantă pentru marcarea acelor "nuclee" de piese contemporane (şi cu
reflectare în cronologia relativă) (tabelul 2). Reiese destul de clar că tipurile I 4 şi I
5 sunt în cea mai mare parte contemporane, cu tendinţa de prelungire a evoluţiei
tipului I 4 (asociat chiar şi cu fibule de schemă Latene mijlociu - câte o dată cu II 4
şi II 7. Mai departe se evidenţiază nucleul de asocieri I 7 - I 8 (şi eventual I 9), cu
tendinţa tipului I 7 de supravieţuire destul de îndelungată, într-un mormânt fiind
asociat cu tipul II 11, ceea ce face din I 7 nu doar tipul cu cele mai multe prezenţe la
Pişcolt, ci şi cu cea mai îndelungată existenţă. Un alt cuplu bine reprezentat este I 8
- I 9 (din cele zece prezenţe ale tipului I 9, în şase cazuri apare împreună cu I 8.
Aspectul difuz al asocierilor tipului I 12 îndreptăţeşte încadrarea sa în trecerea de la
subfaza Latene B la subfaza Latene C. La Pişcolt, tipurile II 2 şi II 8 par a fi
contemporane, ultimul cu o evoluţie mai îndelungată (într-unul dintre cele patru
morminte în care apare tipul II 8 fiind asociat cu II 11 ). Un „nucleu de afinităţi" se
dovedeşte a fi şi I l O - II 7 (dintre cele cinci prezenţe ale tipului I l O, două sunt
împreună cu II 7, care nici el nu are un număr mare de prezenţe - doar nouă).
Singura dată când apare la Pişcolt, tipul II l Oeste împreună cu II 11, dar şi cu II 4,
afinitatea II 4 - II 11 fiind şi ea evidentă.
În urma acestor constatări şi ţinând seama de încadrările propuse în literatura
de specialitate, cele 30 tipuri constituite de noi s-au evidenţiat în trei grupuri, chiar
dacă nu radical diferenţiate (fig. 3). Un prim grup îl constituie tipurile I 1 până la I
6 şi I 15 ( sfârşitul Latene B l / începutul Latene B2). Urmeaza apoi grupul cel mai
masiv, cu o mare aglomerare a tipurilor la trecerea Latene B2/C l. Ultimul grup, nu
foarte numeros, dar bine individualizat, ocupa sfârşitul Latene Cl şi subfaza
Latene C2: tipurile II 5, II 8 pâna la II 12.
143
P. Ratimorska, op. cit., p. 86, pi. II.
THE LATENE SHAPE FIBULAE FROM THE EARLY ANO MIDDLE
PRASE
OF THE SECOND IRON AGE IN THE OLO DACIA
-Abstract -
At first is presented a history of researches in this domain and is cited the

most important contributions brought by M. Roska, I. H. Crişan, S. Teodor, V.
Zirra, I. Nemeti and V. V. Zirra. Pursuant to analysis of 427 fibulae counted
from 72 points of discoverics in thc Rom::mian land, is proposed a typological
table with two classes: the c~?rly Latene shape fibulae (I 1 - I 17 types, fig. 1)
and the middle Latcne ~hape fibulae (II l - II 13 types, fig. 2). Are rccovered
here well determinate fibula typc~ în thc Central Europe Celtic area: Miinsingen,
Paukcnfibel, respectively Bolcske, Motschwil etc.
Statistical analyscs of fibulae associations in the cemetery at Pişcolt (table
2) delineate thc existcnce of some successivc groups of pieces. In this discussion
are invoked similar discoveries from Switzerland, Slovakia, Hungary etc. Those
thirty fibula types havc been marked out in tluee groups, partially synchronies (fig.
3 ): the I 1 to I 6 and I 15 types constitute a first group ( end of Latene B l/beginning
of Latene B2). Then follow the mast massive group, with a huge agglomeration of
types on the transition from Latene B2 to Latene C l. The latter group, not very
numerous but very differential, occupy the end of Latenc C 1 and the entire Latene
C2 stage: II 5, II 8 to II 12 types.
Explanation of the plates
Fig. 1. The Tipology of the Early Latene shapc fibulae.

Fig. 2. The Tipology of the Midclle Latcne shape fibul:ie.
Fig. 3. Thc Chronology ofthe Early and Middle Latene shape fibulae.
Table 1. Different chronological systems of the Latenc epoch.

Table 2. The fibula's combinations table in thc cemetery at Pişcolt (Satu-Mare
County).
Map 1. The diffusion arca of thc I 1, !2, I 3 and I 15 fibula types.

Map 2. The diffusion area of thc I 4 fibula type.
Map 3. The diffusion arca of the I 5 and I 6 fibula typcs.
Map 4. The diffusion arca of the I 7 fibula type.
Map 5. The diffusion area of the I 8 fibula type.
Map 6. The diffusion area of the I 9 and I 1O fibula types.

Map 7. The diffusion area of the I 11 and I 12 fibula types.
Map 1O. The diffusion area of the II 1, II 2 and II 3 fibula types.
Map 11. The diffusion area of the II 4 fibula type.
Map 13. The diffusion area of the II 6, II 7 and II 8 fibula types.
Map 14. The diffusion area of the II 9, II 10, II 12 and II 13 fibula types.
Map 16. The general diffusion area of the Early and Middle Latene shape
fibula types in the Romania and Moldavian Republic.
ZIRRA·
VIOLLI ER
MIRON D2 ·
POLENZ
DENAVARRO
OECH ELETTE
REJNECKE
CRONOLOGIA
ABSOLUTĂ
(a.Chr.)
500 400 300 250 200 150 100 o
Tabelul I. Diferite sisteme cronologice propuse pentru epoca Latcne.
SCHEMA LATENE I SCHEMA LATENE li

4 5 6 7 8 9 10 12 2 3 4 6 7 8 10 11
4 12 3 1 1 1 1 1
5 3 141 1 1 1
6 1 '4i 1
7 1 1 19 7 3 1 2 1 1 1
8 1 7 :to 6 1 3 1
9 1 3 6 10 1 1
10 1 1 . S· 1 2
12 1 2 1 1 ;1,2 1 1 1 2
2 ll:G:î 1
3 1 3 1 1 '7
4 1 1 1 1:1 1 1 6
6 1 2
7 1 1 1 2 g
8 1 1 1 î4'i 1
10 1 ilF 1
11 1 2 6 1 1 li~
Tabelul 2. Tabelul combinatoriu al tipurilor de fibule în necropola de la Pişcolt.

Sunt repre1.entate numarul de morminte can: con1in asocierea respecli~-ă.
Pe diagonali: în câte morminte apare tipul respectiv.
~
. -· .
~
~
JO
2 ~
.. ~
~
.l
12
4 ~
5
15
~~
9
11~\.s
Fig. I. Tipologia fibulelor de schemă Lati:ne timpuriu.

10~
~ 1
I ~
12~
Fig. 2. Tipologia fibulelor de schemă Latene mijlociu.

- - - - ,2X
tl\ ~
~
~ """5& ~
a~~~
I.I
.,,III
~~~~~
~ce,,~~
~
~
~ B
'
....,
u
F.ig. 3- Ci,onol ogia

· fibul eIor de schemă Latene timpuriu ŞI. m1.1Iociu.
..
Harta 1. Răspândirea fibulelor de tip 11, I 2, I 3 şi 115.
Harta 2. Răspândirea fibulelor de tip I 4.

Harta 3. Răspândirea fibulelor de tip I 5 şi I 6.

31 Fibulele de schemă Latene în perioada timpurie şi mij /ocie 75
Harta 6. Răspândirea fibulelor de tip I 9 şi I 1O.

Harta 7. Răspândirea fibulelor de tip I 11 şi r 12.

33 Fibulele de schemă Latene în perioada timpurie şi mi)loc ie 77
lotî'-•j
\
loGlnl
'\
l
Harta 10. Răspândirea fibulelor de tip II 1, li 2 şi II 3.

!fu,
\
Harta 11 . Răspândirea fibulelor de tip II 4.
Harta 12. Răspândirea fibulelor de tip a 5.

Harta 13. Răspândirea fibulelor de tip II 6, II 7 şi II 8 .
Harta 14. Răspândirea fibulelor de tip If 9, II 10, II 12 şi II l3 .

Harta 15. Răspândirea fibulelor de tip 11 11.
Harta 16. Răspândirea generală a fibulelor de schemă Latene timpuriu şi Latene mij tociu
în România şi Republica Moldova.
SĂPĂTURILE DE SALVARE DE LA ORADEA-
PUNCTUL SALCA "PEPINIERĂ"
de
Sorin Bulzan, Călin Ghemiş, Gruia Fazecaş
În anii 1998 şi 1999, pe raza oraşului Oradea, în zona pepinierei R.A.P.A.S.,

situată între depoul de tramvaie, pârâul Peţa şi Cimitirul Municipal, pe terasa Salca
au fost demarate săpături arheologice de salvare cauzate de excavarea continuă a
pământului care atingea porţiunea cea mai puţin afectată de lucrările edilitare din
întregul sit arheologic Oradea Salca. 1 Acestă zonă însumează aproximativ o cincime
din terasa unde se afla situl arheologic deja cunoscut în literatura arheologică 2 .
Din pământul răvăşit de buldozer, în partea dinspre strada Atelierelor au fost recu-
perate materiale arheologice din diferite epoci, în special ceramică, dar şi piese de
bronz şi din fier, un motiv în plus pentru demararea grabnică a săpăturilor (foto 1).
La îndreptarea profilelor gropii săpate mecanic s-au conturat mai multe complexe
(foto 2), iar cele două secţiuni trasate cu această ocazie au avut doar câte un profil
relativ intact, celelate fiind distruse.
1
Două scurte rapoarte de sapătură au fost publicate în Cronica cercetări/or arheologice.
Campania 1998, Vaslui 1999, p. 77 şi Cronica cercetărilor arheologice. Campania 1999.
Deva, 2000 p. 69.
2
Pentru situl arheologic vezi: F. Ardoş, Date arheologice privitoare la Oradea şi judeţul
Bihor, în Familia, 4, 1936, p. 61-76; M. Rusu, V. Spoială, L. Galamb, Săpăturile arheologice
de la Oradea-Sa/ca, în M. CA., 8, 1962, p. 159-164; T. L. Roşu, Hunnenzeilichen Funde aus
Oradea, în Dacia NS., 9, 1965, p. 403-405; N. Chidioşan, Contribuţii privind epoca bronzului
pe teritoriul municipiului Oradea, în Crisia, 11, 1981, p. 59-67; idem. Note referitoare la
prima epocă a fierului pe teritoriul municipiului Oradea, în Crisia 11, 1981, p. 69-74; l.
Emodi, Descoperiri de prima epocă a fierului la Oradea, în Crisia, 11, 198 I, p. 321-328.
idem. ; D. Ignat, Descoperiri arheologice aparţinând epocii neolitice pe teritoriul oraşului
Oradea, în Crisia, 11, 1981, p. 41-58; T. Jurcsak, Date paleontologice privind vârsta
teraselor şi locurilor fosilifere din împrejuri111l!c oraşului Oradea, în Caiet de comunicâri,
8, Oradea, I 970, p. 9-42; S. Dumitraşcu, Dacia Apuseană, Oradea, 1993, p. l0lsq, cu sinteza
datelor despre locuirea de epocă romană şi postro1"'1ană; L. Borcea, Gh. Gorun ( eds.) - Istoria
oraşului Oradea, Oradea, 19')5, p.17 - 77; D. M3rta, C. Ilieş, - Cercetări arheulogicc de la
Oradea - Sa/ca, în Cercetări de istorie a Tra.•1silvaniei, Cluj, 1994, p. 23-32; A. Luca, C.
Ilieş, S. Bulzan, ;Noi cercetări arheologice la Oradea-Sa/ca în Swdia Univ. Babeş-Bolyai.
Theologia Graeco-Catholica Varadiensis. XL\!, I, 2000, p. 109-163, C. Ghemiş, S. Bulzan, l_/11
pandantiv din bronz descoperit la Oradea - Pepinieră, în Crisia 28, 1998, p.185 - 187; I.
Emodi, Tărteneti adatok Nagyvarad multjabol, I, Oradea, 1999. S. Bulzan, D. Băcuieţ, Crişan,
O locuinţă medieval timpurie descoperită la Oradea-Sa/ca "Gheţărie", în Crisia XXIX
1999, p. 33-43.
82 Sorin Bulzan, Călin Ghemiş, Gruia Fazecaş
Descrierea săpăturii:
Prima secţiune denumită convenţional S l (Fig. 2), orientată SV-NV, măsurând
20 x 2 m. a relevat următoarea stratigrafie: 1. un strat de pământ negru reprezentând
nivelul de arătură actual, variind în grosime între 22 şi O centimetri, în care se aflau
antrenate materiale arheologice din toate epocile surprinse mai jos, 2. un strat negru
- brun cu pigmenţi de chirpic, oase şi ceramică din epoca bronzului, Latene (PI.
XIV), din secolele VII - VIII şi medievale din secolele XV - XVII (PI. XXI). Din
acest ultim strat porneau toate complexele identificate în anul 1998. Sporadic s-
a mai conturat un strat de argilă cu slabe pigmentări de chirpic în care s-a descoperit
exclusiv material ceramic aparţinând bronzului timpuriu.
Între complexele descoperite până acum în acest punct, cel mai timpuriu
este un cuptor surprins în S 1, delimitat de o crustă de chirpic cu grosimea între 1O şi
22 de cm., diametrul exterior de 1,12 m, în interiorul căruia se afla un strat cenuşiu
de pământ cu arsură şi cenuşă, umplutura acestuia. La săpare a fost sesizată urma
unei cruste amenajată pe fundul cuptorului. Tăind parţial peretele de chirpic al
cuptorului, groapa de cenuşă aferentă avea o formă aproximativ rotundă, fiind umplută
de un pământ negru cu cenuşă. Aceasta se adâncea până la 1,05 m faţă de nivelul
actual de călcare. Adâcimea la care a fost descoperit cuptorul este 0,76, iar cea
până la care se adâncea 0,92. Probabil că el se afla în mare parte la suprafaţă, fapt
certificat şi de prezenţa materialului similar cu cel din umplutură în imediata apropiere
acestuia, într-un fel de nivel de călcare foarte subţire şi aproape insesizabil, constând
într-un pământ ocru-lutos cu vagi urme de pigment de chirpici. Materialul descoperit
în cuptor aparţine bronzului timpuriu.
Tot epocii bronzului îi aparţine şi o groapă descoperită şi cercetată parţial în
Caseta 2, de formă rotundă şi cu fundul albiat, adâncă de 40 cm. şi care conţinea
material aparţinând de astă dată grupului cultural lgriţa.
Caseta 2, având dimensiunile de 2,50 x 1,50 m. a fost trasată pentru
decopertarea (din păcate doar parţială, datorită distrugerii provocate de excavarea
mecanică din zonă) unei locuinţe identificate în S 1 (Fig. 2). Denumită convenţional
L. l, aceasta era o locuinţă semiadâncită de formă rectangulară, aproape pătrată,
orientată est-vest, nord-sud, având colţurile rotunjite, iar laturile de 2, 72 m, respectiv
2,50. Adâncimea acesteia oscila între 30 şi 40 de centimetri. În colţul de nord - est
se afla o vatră rectangulară, dimensiuni 56 x 62 cm, constând într-o crustă cu marginile
înălţate 5 cm, pe trei dintre laturi, totul din lut făţuit, apoi ars. Pe crustă au fost
identificate pietre de râu de talie mijlocie, iar în cenuşa vetrei, un fund inelar de Ia un
vas de mari dimensiuni, lucrat la roată din pastă cenuşie fină, un fragment de perete
de la un vas lucrat la roată din pastă cenuşie închisă şi fragment de râşniţă care
permite încadrarea cronologică a locuinţei în Latene-ul dacic (PI. XIV, 13). Altfel
inventarul locuinţei s-a dovedit a fi destul de sărăcăcios constând în ceramică mult
fragmentată.
Săpăturile de salvare de la Oradea - Sa/ca Pepinieră 83
Cu totul diferită din punctul de vedere al inventarului se prezintă groapa, G
1, conturată la câţiva metri de locuinţă, tot în S.1, cu material ceramic bogat constând
în fragmente de vase lucrate la roată şi cu mâna. Cu excepţia unui mic fragment de
factură celtică pictat cu motive constând în linii orizontale, şi a unei buze răsfrânte
din pastă fină cenuşie provenind de la un vas de provizii, restul inventarului aparţine
categoriei ceramicii poroase şi nisipoase lucrată cu mâna. Acestei din urmă categorii,
aflată în proporţie majoritară, îi aparţin mai multe vase, fiind identificate cel puţin
7 funduri. Degresantul folosit pentru acestea este microprundişul cu nisip, sau doar
nisip, uneori şi cioburi pisate. Majoritatea sunt puternic arse secundar, mai cu seamă
în interior (PI. XV). Culoarea pastei variază de la cărămizie - maronie, la ocru-
maronie, în acest caz cu urme de exfoliere, sau maronie negricioasă. În privinţa
formelor ele provin de la vase probabil bi tronconice sau de la vase cu corpul bombat,
caz în care fundurile sunt drepte şi profilate. Buzele provin de la două vase, unul cu
corpul mult bombat şi unul cu buza răsfrântă orizontal spre exterior şi corpul zvelt
(PI. XV, 1,2) alte două de la vase lucrate la roată (PI. XV, 3,4). Ornamentica aparţine
repertoriului ceramicii dacice: brâuri alveolare, brâu crestat, linii în val şi impresiuni
cu unghia dispuse în şir, provenind, cel puţin în acest complex, din partea superioară
a vaselor,deasupra diametrului maxim.
Forma gropii G.1 - în profil, în formă de clopot cu gura în jos, rotundă în
plan, cu diametrul gurii de 1,60 m, marginile albiate şi fundul drept, cu adâncimea
de 58cm - este în mod obişnuit cea a unei gropi de provizii. Abundenţa materialului
ceramic dar şi constatarea că a fost umplută dintr-o parte, cum se observă din
depunerea de cenuşă, de cărbune şi chiar de lut îi pot oferi eventual un alt rol, poate
religios, dar pe care îl considerăm puţin probabil.
O altă groapă, notată G.2, având acelaşi diametru, adâncimea de 65 cm, şi
aceiaşi formă în profil, dar cu fundul albiat, a fost descoperită la îndreptarea profilului
celei de a doua secţiuni, S2 (2 x 6,60 m) (Fig. 5, foto 2). Spre deschiderea acesteia
a fost aruncat un vas de mari dimensiuni din pastă fină cenuşie, găsit cu gura în jos,
fundul fiindu-i probabil retezat de plug în epoca modernă (PI. XVI, 1O). Sub acesta
au fost identificate pietre de râu de talie mijlocie şi un fragment de cosor din fier
(PI. XVI, 11 ). Complexul era umplut în mod aproape uniform de un pământ maroniu
închis de consistenţă măzăroasă, conţinând puţină cenuşă. Din groapă provin pe
lângă câteva fragmente de factură celtică, probabil de la o situla grafitată şi de la
vase din pastă fină maronie negricioasă cu miez cărămiziu, şi altele lucrate la roată
şi cu mâna (Pl. XVI). Din categoria celor lucrate la roată din pastă fină face parte
un fragment de la.o cană de culoare cenuşie închisă, spre neagră, decorat prin lustruire
cu o linie în val dispusă sub un registru de linii verticale (Pl. XVI, 6), şi un frag-
ment de la un alt vas de provizii de dimensiuni medii, culoare cenuşie, decorat şi el
cu linii orizontale lustruite în pasta moale, încadrând o linie în val (Pl. XVI, 5; PI.
XXVIII, 1). Un vas lucrat cu mâna, de formă bitronconică, are buza profilată orizontal
spre exterior, iar pe umăr aflat la jumătatea înălţimii, un brâu crestat puţin reliefat
(Pl. XVI, 9). Cantitativ ceramica lucrată cu mâna este dominantă chiar dacă nu se
remarcă prin fragmente reprezentative ca formă.
Groapa 3, G. 3, a fost tăiată în parte de G. 2, fiind însă mult distrusă de
lucrările de excavare a pământului. Atât cât s-a păstrat ea în secţiune a avut după
toate probabilităţile o formă cilindrică cu pereţii uşor curbaţi spre fund iar în plan
una rotundă, cu diamertul de 1, 72 m, fiind su prinsă până la o adâncime de 60 de
cm. O altă groapă de mai mici dimensiuni, aparţinând aceluiaşi complex (diametrul
de 72 cm) se adâncea cu încă 15 cm. Ea a fost umplută cu un pământ negru-cenuşos
conţinând multă arsură. Materialul recoltat din G. 3, în exclusivitate ceramic, pem1ite
încadrarea sa aproximativ în aceiaşi perioadă de timp cu celelalte gropi prezentate,
evident ceva mai timpuriu decât G2. Ceramica de factură celtică din pastă fină
neagră cu mică şi miez cărămiziu, lucrată la roată, este prezentă şi aici, fiind
reprezentată, ca formă, de o strachină cu buza îngroşată şi trasă spre interior, apoi
de un fund al unui vas cu corpul bombat decorat spre bază cu caneluri (PI. XVII,
2,6). În cadrul ceramicii lucrate cu mâna se distinge un vas bitronconic cu buza
evazată, lucrat din pastă nisipoasă ocru - maronie, arsă neuniform spre negru şi
ornamentat cu brâu alveolar (PI. XVII, 2).
Secolelor VII - VIII p. Chr. îi aparţin câteva fragmente dintr-un vas lucrat
cu mâna, având ca degresant scoici pisate, descoperit în S2 şi în caseta 1, marcată
pentru a surprinde întregul complex constituit de G 2 (PI. XX, 2) şi probabil unul
lucrat din pastă poroasă - zgrunţuroasă, culoare cenuşie realizat tot cu mâna, avănd
ca degresant cioburi pisate şi microprundiş (Pl. XX, 1).
Celelalte complexe surprinse în secţiunile şi casetele trasate în 1998 aparţin
evului mediu, fiind cazul a două morminte cu inventar sărac, orientate est-vest,
unul surprins în întregime, celălalt doar parţial, ambele în S2 şi Caseta 1 (Fig. 5).
Din Ml, adâncit până la 1,30 cm., probabil un mormânt de femeie, nu s-a recuperat
decât un nasture din opal ( PI. ). Scheletul fiind păstrat în mare parte s-a putut
preciza poziţia acestuia cu antebraţele pe lângă corp şi braţul drept cu palma plasată
pe bazin, capul orientat uşor spre dreapta. M2, mai bine păstrat decât M 1 nu a putut
fi săpat în întregime. Din stratul, constând în pământ negru, surprins şi în S I ,
provin materiale arheologice aparţinând epocilor evidenţiate şi în prima secţiune
(Pl. XVII, 5, 8, 10; XXII).
În I 999 s-au trasat două secţiuni perpendiculare S. 3 (Fig. 3, foto 3) şi S.
4 (Fig. 4), măsurând 20 x 2 m., respectiv 10 x 2 m., pentru a stabili situaţia
stratigrafică a sitului, şi o casetă Cas. 3 (Fig. 5) de 7 x 6, 20 m., pentru a recupera pc
cât posibil complexele şi materialele arheologice afectate de excavarea neîntreruptă
a pământului din zonă.
În secţiuni a rezultat următoarea situaţie stratigrafică: sub pământul arabil,
complexe medievale datate în secolele XVI / XVII. Intre acestea se disting două
platforme de piatră de râu de talie mijlocie şi mică, denumite conventional P l şi
P2., câte una în fiecare secţiune, păstrate şi surprinse doar în parte, de forme
Săpăturile de salvare de la Oradea - Sa/ca Pepinieră 85
neregulate, dar conţinând ceramică utilitar şi de construcţie, (din ultima categorie
facând parte un olan smălţuit verde închis) şi piese de fier în abundenţă (PI. XXIII,
1-3, 4, 6, 7, XXIV, 3-5, 8, XXX, 8, 10, XXXI, 10, ). Ele erau mărginite de
structuri de lemn: gropi de par şi bârne sau tălpici, din care cel puţin o parte par a fi
contemporane. Ansamblul din S. 3 constituit din platforma de piatră P. 1, de care
s-ar putea lega şi amprentele unor bârne de lemn aliniate paralel, la distanţă de
60 cm şi surprinse pe o lungime de 4, 50 respectiv 5, 50 m., reprezintă probabil
urmele unei clădiri de lemn. Spre ipoteza că structurile din piatră de râu ar putea fi
nişte alei sau chiar drumuri de acces, calea este închisă deocamdată de forma
neregulată a acestora. Apariţia unui strat de pământ cenuşiu cu mult chirpic sfărâmat
(Fig.3, PI. XXIII, 11, 12) deasupra şi între rândurile de pietre şi având pe alocuri
consistenţa unei adevărate cruste, precum şi constatarea că amprentele de lemn
conţineau şi ele aceiaşi pigment de chirpic, duc spre concluzia că cel două structuri
erau părţi ale aceluiaşi ansamblu, care ar putea reprezenta fundamentele din piatră
legată cu lut a unei clădiri în paiantă puternic distrusă de plug. S 1 se prezenta în
momentul săpării în forma unor rânduri compacte, orientate aproximativ E-V. Acelaşi
strat de pământ cenuşiu cu pigment de chirpic (Fig.3; PI. XXX, 1, 2, 5, 11, 13, 14;
XXXI, 5,7) umple şi câteva gropi a căror utilitate este necunoscută, dintre care
două, rotunde, sunt, posibil, ale unor stâlpi de lemn situate în apropierea structurii din
piatră, P.1. Diametrul acestora era de 30 respectiv 22 de cm.
Groapa 4, G 4, (foto 4 a,b) situată în latura vestică a ansamblului era mai
clar conturată, sprijinind un tălpic din lemn, a cărui amprentă a fost sesizată per-
pendicular pe direcţia bârnelor de lemn (Fig. 3). Faptul că amprenta tăia pata de
mortar a unei gropi de construcţii dintr-o fază anterioară îi apropie
contemporaneitatea cu restul ansamblului descris. Probabil din aceiaşi etapă de
construcţie datează şi un complex, din chirpic şi piatră de râu de talie mică surprins
între metrii 18 şi 19 ai secţiunii, căruia îi aparţinea probabil şi stratul de pământ
negru maroniu cu pigmenţi de chipici şi cenuşă, conturat doar înte metrii 11 şi 20,
cu grosimea între 4 - 20 cm. Relaţia lui stratigrafică cu ansamblul descris mai sus
nu a putut fi stabilită (PI. XXIV, 1, 2).
Concluzia care se desprinde deocamdată este că aceste complexe sunt, din
punct de vedere stratigrafic, cele mai târzii construcţii identificate la Salca -
Pepinieră. Împreună cu platforma surprinsă în S4, ele aparţin unei a doua faze de
locuire medievală.
Dacă pentru a doua fază situaţia a fost pe alocuri confuză, mult mai clar s-a
conturat prima fază de construcţie. De la început trebuie precizat că aceasta a
relevat o cu totul altă dispunere în plan, precum şi o modalitate de construcţie care
deşi realizată tot cu ajutorul unor structuri lemn, s-a dovedit a fi simţitor diferită de
cea descrisă până acum. Amprentele pereţilor de lemn identificate se disting clar
prin culoare şi textură. Urmele acestora se conturează şi datorită folosirii argilei de
culoare galbenă, posibil, la făţuirea pereţilor din lemn dar şi prin urmele de mortar
86 Sorin Bulzan, Călin Ghemiş, Gruia Fazecaş 6
alb sau var care, uneori, suprapuneau lutul Dealtfel bucăţi de lipitură din lut cu
văruială albă au fost identificate în mai multe locuri dar numai antrenate cu alte
materiale.
În amprentele pereţilor au fost găsite atât pietre de carieră, (gresie) cât şi
pietriş de râu. Ca şi în faza ulterioară pereţii se sprijineau pe stâlpi de lemn îngropaţi
în pământ a căror amprente au fost identificate în mai multe locuri (Fig. 3; foto.5).
De la ridicarea unei asemenea construcţii a rămas o groapă de var, G 2, rotundă, cu
diametrul de 84 cm. şi adâncă de 30 cm. Amprenta acesteia a furnizat un detaliu
important constând în urma uneia din bârnele aşezate paralel în faza anterioară,
care suprapune groapa G. 2, conturată ca un amestec de mortar cu lut nears. Ea a
fost acoperită şi de crusta de chirpic din a doua fază. Inventarul acesteia constă
într-o prăsea de pumnal cu nituri de bronz (PI. XXX, 6). Un alt caz de suprapunere
a celor două faze a fost identificat tot în S 3, unde groapa de scoatere unui perete din
prima fază, G 3, a fost tăiată de cealaltă bârnă de lemn, aparţinând celei de a doua
faze (PI. XXIII, 5bis). Tot primei faze îi aparţin amprentele a trei stâlpi de lemn
·aliniaţi între metrii 14 şi 20, la distanţă de 2, 10, respectiv 2, 80 m, cu diametrele de
16, respectiv 20 cm., o amprentă de lemn, puţin păstrată, lângă G 2 şi o încăpere
compartimentată, având tălpici şi stâlpi de lemn cu diferite dimensiuni, surprinsă
între metrii O - 2, dar şi în caseta din prelungirea lui S 3 ( PI. XXIV, 9, l O, XXX, 4
). Toate construcţiile acestei faze au luat sfărşit prin demolarea lor, gropile de scoatere
fiind bine vizibile în profile. Pentru clădirea compartimentată nu s-a păstrat stratul
de construcţie, ci cel de demolare. Din păcate, având în vedere suprafaţa restrânsă
cercetată, nu s-a putut preciza un plan complet al nici unei construcţii din această
fază. Un strat de pâmânt negru cu cenuşă şi chirpic care umple groapa G 1 (PI.
XXIII, 8), poate fi situat între cele două faze sau parţial contemporan cu a doua. O
diferenţă cronologică clară ântre prima şi a doua fază medievală nu s-a putut face
pe baza materialului existent.
Sub toate construcţiile medievale se află un strat de o grosime apreciabilă,
între 50 şi 20 de cm., definit de un pământ negru ce conţine şi bucăţi din piatră de
râu, pigmenţi de chirpic, în care au fost identificate fragmente ceramice medievale,
împreună cu materiale aparţinând epocii bronzului timpuriu, grupului Igriţa şi
Latene-ului dacic (PI. XVIII). Doar două complexe au fost conturate pornind din
acesta; o vatră deschisă de formă rotundă cu diametrul de 66 cm. în care peste
crusta slabă rezultată din arsură se afla din abundenţă un strat de cărbune şi cenuşă
si o groapă aproximativ ovală cu dimensiunile de O, 98 x 1, 46 m., adâncă de 36
cm, continând un vas ceramic aproape întreg şi alte câteva fragmente, toate depuse
pe un strat cu cenuşă şi bucăţi de chirpic (Fig. III,; foto 6)
În secţiunea S 4 (Fig. 4), cu dimensinile de 2 x 10 m., perpendiculară faţă
de secţiunea S 3, a fost surprinsă în mare aceeaşi stratigrafie. Sub stratul vegetal
apărut o platformă din piatră de râu de talie mică şi mijlocie, notată cu P 2 (foto 7),
surprinsă între metrii 4 - 7, contemporană cu P 1, fapt ce rezultă şi din analiza
7 Săpăturile de salvare de la Oradea - Sa/ca Pepinieră 87
ceramicii, databilă în secolele XVI - XVII. Nici acesteia nu i s-a putut preciza o
formă clară în plan, probabil şi din cauza arăturilor adânci practicate aici 3 • Un strat
de pământ gri - gălbui, cu pigmenţi de mortar şi material medieval abundent s-a
conturat între metrii 9 - 1O, umplând şi două gropi de par, una cu diametrul de 24,
alta cu diametrul de 38 cm (Fig. 5; PI. XXVI, 4 - 6, XXX, 9, 12, 15, XXXI,3,4,
8,12).
Între metrii O- 1 a fost identificată mai întâi partea superioară a unui cuptor,
mult distrusă, apoi şi crusta acestuia, groasă de 4 - 5 cm., (săpat parţial restul
intrând în martor, iar partea anterioară a cuptorului şi probabil groapa de deservire
fiind distrusă de excavări). Vatra cuptorului de formă neregulată, dimensiuni
surprinse 1, 60 x O, 86 m, se afla la adâncimea O, 30- O, 35 m faţă de nivelul actual.
Peretele cuptorului a fost surprins parţial, doar la bază, măsurând între 11 şi 18 cm.
grosime, iar pământul din jurul cuptorului a fost ars la roşu. Pe vatră au fost
descoperite fragmente ceramice aparţinând mai multor vase, databile în secolele
XVI - XVII (PI. XXV). Este interesant de remarcat că într-un strat de pământ
galben, ce pornea de la crusta cuptorului a fost găsită o cahlă de formă tronconică
cu gura rotundă (PI. XXV, 8) iar în cuptor un fragment de la o cahlă cu gura pătrată
(PI. XXVl,9). Acest din urmă strat, cu grosimea variind între 4- 10 cm., acoperea
parţial o groapă, tot medievală, denumită convenţional G. 1, cu dimensiunile 1, 40
x 1, 30 m., oval - alungită în plan, şi adâncă de 1, 88 m. faţă de actualul nivel de
călcare ( Fig.4; foto 8;Pl. XXVI, 1, 8; XXXI, 9). Din aceasta pornea un şanţ orientat
aproximativ N - S, surprins pe o lungime de 2, 14 m., cu lăţimea cuprinsă între O, 24
- O, 32 m, iar adâncimea de 1, 22 m de la nivelul de călcare actual.
Probabil primului nivel de construcţie îi aparţine o clădire sprijinită pe
stâlpi de lemn a căror amprente s-au conturat lângă platforma de piatră P. 2 care,
probabil, a acoperit-o parţial ulterior, aşa cum ar putea arăta o groapă surprinsă
după demantelarea complexului notat P. 2 (foto 7) . Adâncimile gropilor de par
variază între O, 50- O, 80 m., cu diametrele între 14 şi 24 cm. Pe latura de N acestea
punctau amprenta unui perete de lemn. Nu a putut fi surprinsă urma de scoatere a
peretelui de femn, aşa cum s-a conturat în profilele lui S. 3.
Un strat de pământ negru-brun, similar cu cel din celelalte secţiuni, surprins
la o adâncime de O, 40, O, 46 m., având o grosime între 24 şi 58 cm., conţinea
material de epocă Latene (PI.XIX, 1, 3, 4, 6, 8 - 12) şi de epoca bronzului împreună
cu pigmenţi de chirpic şi piatră de râu, putând fi interpretat ca humus medieval, în
mod identic cu stratigrafia celorlalte secţiuni. Un complex mult distrus, probabil de
suprafaţă, conţinând pământ negru şi bucăţi de chirpici aparţine epocii Latenc. Forma
3
În 1998, cu prilejul arăturilor de toamnă, în zona unde ulterior a fost descoperită platforma
P 2, plugul a scos la suprafaţă două fragmente care probabil aparţineau aceleiaşi râşniţe
(partea superioară şi inferioară), precum şi fragmente ceramice, toate amestecate cu pământ
ars la roşu şi piatră de râu.
acestuia în plan nu a putut fi determinată. În profil acest complex a fost surprins pc

o lungime de 1,76 m. şi o grosime de 6- 12 cm, putând fi eventual o vatră deschisă
sau chiar o locuinţă de suprafaţă. Între metrii 7 - 8 a fost surprinsă o latură a unei
locuinţe, orientată relativ E - V, cu alveolări care puteau aparţine unor gropi de
implantare a unor stâlpi de lemn (Fig. 5; foto IO). Stratul care umplea locuinţa
constă în pământ negru cu cenuşă, cărbune, chirpic şi pietre de râu sparte. In partea
superioară a acesteia au fost surprinse doua fragmente ceramice cenusii, unul lucrat
la roata, atipic, celalalt cu mâna. (PI. XIX, 7) din epoca Latene. Pentru datarea acesteia
în aceasi epocă nu avem totuşi nici un idiciu sigur pentru că aici s-a descoperit mai
mult material aparţinând bronzului final fragmentele Latene putând fi antrenate de
mai sus. Datarea exactă ar putea rezulta doar prin săparea integrală a complexului.
În caroul 4 a fost surprinsă o groapă de formă rotundă, G.2, cu diametrul de 76 cm.,
în formă de clopot, surprinsă pe o adâncime de 30 de centimetri, conţinând material
ce aparţine epocii bronzului.
Ultimul strat de cultură descoperit în această secţiune, constă într-un
pământ negru-maroniu cu chirpic şi pigment de cenuşă, conţinând material ceramic
aparţinând exclusiv epocii bronzului. Din acest strat pornea o groapă rotundă cu
diametrul de 1, 24 G. 3 m, şi adâncimea de 60 centimetri. Inventarul acesteia fiind
sărac nu permite o atribuire cronologică şi culturală. Tot acestui nivel îi mai apaiţine
o vatră (V 1) rotundă în plan, cu diametrul de 76 cm. care conţinea bucăţi de chirpici,
oase arse, şi cărbune, toate acestea fiind amestecate cu un pământ ocru-maroniu
(foto 9). În vecinătatea acesteia a fost descoperită o groapă cu cenuşă cu diametrul
de 0,50 m de formă aproximativ ovală. Ambele complexe menţionate aparţin
bronzului timpuriu, aşa cum aparţine şi o alveolare a cărei utilitate rămâne
necunoscută (în care s-a găsit o aglomerare de pietre de râu), apoi o groapă de par
cu diametrul de O, 30 m. şi adâncită până la 1, 25 faţă de nivelul actual de călcare.
În caseta 3 (Fig. 5, foto 11) au fost surprinse 5 morminte de inhumaţie
medievale orientate E-V, ce pot fi datate pe baza materialului arheologic în secolele
XVI-XVII. Două dintre acestea M. 3 (foto 12) şi M. 5 au păstrat lemnul sicrielor
serios afectat de factorii bacterieni din sol. Într-unul au fost găsite, în partea stângă
a capului, trei ace de păr din argint cu capetele globulare aparţinând unei femei în
vârstă de aproximativ 30 de ani,4 (M. 3) iar în regiunea plexului rămăşiţe ale tcsăturii
cu fir de argint. În alt mormânt, (M. 6) aparţinând tot unei femei, au fost găsite
paiete de bronz în zona umerilor şi închizători moş-babă din acelaşi metal la
încheieturile mâinilor. Alipit acestuia se afla un mormânt de copil cu vârsta de sub
un an. M. 5, cu material arheologic sărac şi slab păstrat, a relevat marginile de lemn
ale sicriului, iar deasupra a fost surprinsă amprenta de formă pătrată lemnului de la
4
Determinarea sexului a fost făcută pe baza caracteristicilor scheletului, iar a vârstei pe baza
dentiţiei şi aparţine medicului Dorin Ghidai, căruia îi mulţumim şi pe această cale.
cruce. Cele care conţineau schelete a căror pozitie este cel puţin în mare cunoscută:
M. 3 şi M. 6, au relevat două poziţii de înmormântare, oferite în special de pozitia
braţelor, una cu ele îndoite din cot peste abdomen, M. 3, a doua cu braţele întinse
pe lângă corp şi doar uşor îndoite din cot, M.6. Un mormânt a fost cercetat parţial,
M.4, dar acesta a relevat cea mai clară stratigrafie a acestei părţi de necropolă
(Profilul Fig. 5). Groapa a fost surprinsă pe o adâncime de 86 cm, iar nivelul de
călcare s-a dovedit a fi în stratul cu pământ negru. Adâncimea mormintelor este
cuprinsă între 1,85 şi 1,36 m, faţă de nivelul actual, iar pământul care umplea
gropile consta într-un amestec de humus negru şi lut.
Un alt complex denumit conventional L.1, tot medieval de formă
aproximativ ovală şi cu dimensiunile de 3, 04 x 1, 88 m, adâncimea între 60 şi 70
cm, a păstrat urma unei vetre de foc, interpretate astfel pe baza unei alveolări umplute
cu cenuşă, cărbune, chirpic dar şi câteva fragmente ceramice. O a doua lentilă de
cenusă, cărbune şi zgură pornea din partea superioară a complexului coborând până
pe fundul acestuia, sugerând fie o incendiere fie o intensă activitate care presupunea
folosirea focului. Complexul pare să fi fost o anexă gospodărească care deservea,
probabil, dependinţele parţial surprinse în celelalte secţiuni. Inventarul complexului
destul de bogat constă în ceramică, o bucata de gresie provenind de la o cute şi
câteva piese de fier (Pl. XXVII, 6, 10, 8, 14, 13; XXX, 3, 7; XXXI, 11). Celelalte
complexe aparţin epocii bronzului. Mai întâi sunt de menţionat două gropi G. 3 -
diametru 48 cm, surprinsă pe o adâncime de doar 9 cm., respectiv G.5-diametru 50
cm, adâncime 12 cm. ambele fiind probabil săpate pentru implantarea unor stâlpi
de lemn.
Groapa denumită G. l. ( Fig. 5; foto 13) avea diametrul de 1,30 m. şi
adâncimea de 54 de centimetri, fiind umplută de un pământ negru cu chirpici, ma-
terial ceramic şi osteologic, dar remarcându-se prin ofrandele constând într-un
craniu de bovină şi două maxilare aparţinând aceleiaşi specii, apoi a unui corn în
curs de prelucrare. Forma gropii era uşor tronconică cu baza mare în partea superioară
şi cu fundul drept.
Toate cele trei complexe amintite taie un perete căzut din care s-au păstrat
fragmente de chirpici, unele vitrifiate, altele cu urme de tencuială din lut, peste care
s-a aplicat un strat de vopsea albă. Stratul care le umple este cel cu pământ negru.
Corelat cu celelalte secţiuni, acesta poate fi considerat totodată stratul de cultură
aparţinând bronzului mijlociu şi târziu, cât cel conţinând materiale Latene şi
medievale (Pl. XIX, 2, XXVII, 1-4, 8, 9,11, 12). O separaţie clară a straturilor de
cultură poate fi oferită doar pentru o parte a epocii bronzului, constând în stratul de
culoare ocru-maroniu surprins pe toată suprafaţa cercetată. Suprafaţa pe care a
fost descoperit peretele din chipici este de 2 x 1,55 m. Acesta a fost acoperit de un
strat din lut cu puţin material arheologic, una dintre puţinele faze de reamenajare
surprisă pentru complexele preistorice din acest punct. Complexul căruia îi aparţinea
urmează a fi săpat integral cu prilejul campaniilor viitoare.
Alte două gropi G. 2, diametrul 1,28 m., adâncime 41 cm. şi G .4 cu diametrul

de 92 cm şi adâncimea surprinsă de 25 cm, aveau o funcţii menajere, ambele având
pereţii drepţi cu fundurile uşor rotunjite. G2 aparţine bronzului timpuriu, iar G4
bronzului târziu.
Între gropile de morminte medievale a fost surprins un complex mult distrus
de acestea, dar şi de excavările de pământ care au atins foarte puternic suprafaţa
casetei 3, deschisă tocmai pentru a salva complexele reperate la o primă curăţire.
Complexul în discuţie a cărui formă nu putut fi precizată, care nu se adâncea totuşi
mult, a relevat un bogat material ceramic lipsit din păcate de o situaţie arheologică
clară. În mod identic o groapă de formă aproximativ rotundă din care a fost surprinsă
din păcate doar partea inferioară avea ca inventar un vas de mari dimensiuni din
care s-a păstrat doar partea inferioară.
Analiza materialului arheologic:
Aproape în totalitate materialele arheologice aparţinând bronzului timpuriu
sunt reprezentate de ceramică. Acestea sunt realizate predominant dintr-o pastă
grosolană, de culoare roşcat-cărămizie, degresantul fiind constituit din nisip cu bob
mijlociu. Ca forme ceramice se remarcă: strachina cu buza uşor invazată (Pl.l, 9, 12;
PI.V, 1), vase cu pereţii drepţi (Pl.V,3; plX, 10.) sau cu pereţi oblici (PI.V, 7). Datorită
strării fragmentare în care a fost descoperit materialul ceramic nu a fost posibilă
identificarea altor forme (Pl.110,13, 16; Pl.111. 13- 20, XX, 22, 24-33; PI.Vili. IX
12, 13.Pl.X 11; IV, 1). Elementele de decor ale ceramicii sunt realizate cu mături cea
(Pl.1120-22,25,28,29;plll.13-l 5, 18-20; Pl.Vlll.9, 12, 13), întâlnim de asemenea brâuri
alveolate dispuse pe corpul sau buza recipientelor (PI. I, 9, 10; PI. 11, 26, 30; Pl.lll,
16; Pl.lV, 9). Unele vase au buza decorată decorată cu crestături oblice (PI. IV, 7; pi
X, 10).
Având în vedere decorul realizat cu măturicea ce caracterizează ceramica
aparţinând bronzului timpuriu, materialele descoperite se încadrează, pe baza
analogiilor, în etapa finală a acestei perioade (Kovacs 1980, 153 - 156; Roman
1986, 3lsq; Roman, Nemeii 1986, 198sqq; Nemeii, Roman 1995, 25 sqq;
Gogâltan 2000, 124 sqq.). Ceramică decorată în maniera celei descoperite la
Oradea Pepinieră, a fost descoperită la: Oradea - Avicola 5 , Gaborjan (Malhe
1988, 37 - 42, PI. 43 - 45), Sălacea (Ordenllich 1972, 67, 73, 79; Nemeii 1996,
33, 36), Ciumeşti (Ordentlich, Kacso 1970, 49 - 63), Sanislău (Nemeii 1969, 60
- 63, 66 Nemeii 1996, 33, 36), Pişcolt (Nemeii 1969; idem 1979, 527sqq),
Retkozberencs (Kalicz 1970, 23sqq) şi în nivelurile inferioare ale tell-ului de la
Girişu de Criş (Dumitraşcu 1989, 123, PI. V - VII). Din punct de vedere cultural
acest tip de ceramică este atribuit grupului cultural Sanislău (Nemeii, Roman 1995,
25sqq). Există opinii care încadrează începutul acestui grup cultural într-o etapă mai
timpurie (Gogâllan 2000, 125 nota 40.), însă având situaţia stratigrafică în care
s Material inedit, provenit din campania de săpături din anul 2000.

li Săpăturile de salvare de la Oradea - Sa/ca Pepinieră 91
descoperirile aparţinând bronzului timpuriu de la Oradea- Pepinieră au rezultat, nu
putem face o încadrare mai exactă. Cantitatea relativ mică a materialului de bronz
timpuriu descoperit la Oradea- Pepinieră coroborată cu absenţa unor motive specifice
grupului Sanislău precum impresiunile triunghiulare ( există doar un singur fragment
ceramic cu acest decor PI. II: 26), precum şi a motivului scoarţei de copac sau
ornamentului textil ne face să credem că o parte din acest material poate să aparţină
şi fazei de debut a grupului Andrid (Nemeti, Roman 1995, 28 - 31).
Marea majoritate a materialului arheologic aparţinând bronzului târziu este
constituit din ceramică. Din punct de vedere al pastei domină vasele lucrate din
pastă semifină şi grosieră.
Din pastă semifină au fost lucrate: oale (Pl.l, 4, 7; PI. 11, 2, 3, 14; PI. III, 1,
3; PI. IV, 3; PI. X, 1 - 3, 6 - 8), vase borcan (PI. IV, 4; PI. VIII, 11; PI. IX, 7),
străchini cu buza lobată (PI.XI, 1, 17 .), sau străchini cu buza invazată şi suprafaţa
exterioară canelată (PI.V, 10; PI. VII, 6, 10; PI. XII, 6,8,9), există desigur şi alte
categorii de forme care datorită stării fragmentare nu au putut fi determinate (PI.
III, 7 - 9; PI. IV, 8; PI. 6, 18; PI. XIII, 5).
Degresantul folosit la prepararea pastei este în general nisip sau cioburi
pisate. Uneori este întâlnită şi asocierea celor două elemente.
Culoarea recipientelor confecţionate din pastă semifină variază de la
portocaliu închis cu flecuri maronii sau maroniu închis cu flecuri negre sau cu
nuanţe închise.
Ornamentica acestei specii ceramice este destul de variată ca tehnică şi
repertoriu ornamental. Tehnica inciziei pierde în favoarea canelării. Motivele incizate
apar sub formă de linii paralele sau fascicule de linii (PI. l: 11; PI. III: 11; PI. IV: 8;
PI. VIII: 5; PI. XI: 1) sau grupuri de câte trei linii dispuse oblic pe umărul vasului
(PI. XI: 1; PI. III: 12). De asemenea tot prin incizie în pastă crudă au fost obţinute
fascicule de câte trei linii semicirculare dispuse în cruce pe fundul unor recipiente
(castroane, PI. VII: 7; PI. XI: 8). Ca tehnică de ornamentare canelarea apare, aşa
cum afirmam mai sus, mult mai frecvent raportat la incizie. Se poate afirma că sunt
întâlnite toate tipurile de caneluri: în canal îngust cu umăr pronunţat (PI. Ill: 1, 7;
PL.VII: 3, 7; PI. VIll: 2 - 4); în canal semilat cu umăr puţin pronunţat şi ascuţit (PI.
Ill: 9; PI. VI: 15, 18; PI. Vlll: 10; PI. XIII: 6) sau în canal lat semiadânc (PI. V: 10;
PI. VII: 6, 10; PI. XII: 6, .9; PI. Xill: 5).
Motivele obţinute prin această tehnică sunt: caneluri dispuse oblic pe
suprafaţa exterioară a recipientelor, caneluri semicirculare dispuse în jurul unor
proeminenţe, caneluri dispuse în ghirlandă, caneluri verticale pe corpul vaselor sau
caneluri dispuse pe buza unor vase. În general toate vasele ornamentate cu caneluri
au o culoare neagră, suprafeţele exterioare fiind lustruite.
Tipurile ceramice confecţionate din pastă grosieră sunt reduse din punct de
vedere tipologic la o gamă restrânsă de forme. Degresantul folosit la prepararea
pastei este constituit din cioburi pisate şi pietricele. Între tipurile de vase
confecţionate din pastă grosieră se remarcă fragmentul unui vas cuptor portativ (PI.
VIII, 14). Ornamentica speciei grosiere este şi ea restrânsă reducându-se la butoni,
şiruri de brâuri alveolare, sau impresiuni realizate cu unghia (Pl. IV, 5 - 6; Pl. V,2;
Pl. VI, 8; Pl. VIII, 3, 6; Pl. X, 12; PL. XII,3, 4, 5; Pl. XIIl,7).
Încadrarea cultural cronologică este asigurată de prezenţa străchinilor cu
buza lobată, a castroanelor cu ornamente în formă de cruce pe fund şi a fragmentului
de vas-cuptor. Marea majoritate a acestor tipuri ceramice sunt de căutat în formele
produse de purtătorii grupului Igriţa. Analogii numeroase întâlnim în cadrul
descoperirilor de la: Biharea (Dumitraşcu, 1994,fig.32,2; Pentru proeminenţele
canelate, Dumitaşcu, 1994, pl. XLll, 6), Cefa (Crişan 1988, pl.lll.), Şuncuiuş
Peştera Unguru Mare 6 , Igriţa (Emodi 1980, fig.19, 165) şi Oradea (Emodi, 2000,
95, cu literatura mai veche referitoare la acest punct) dar şi în cadrul descoperirilor
aparţinând grupului Cehăluţ.
Cu ocazia unor periegheze în punctul Pepinieră au fost descoperite şi trei
piese metalice aparţinând cu siguranţă preistoriei, este vorba despre un pandantiv
în formă de topor, o daltă simplă şi un inel 7 •
Toporul fiind deja discutat cu altă ocazie (Ghemiş, Bulzan 1998, 185
sqq) ne vom mulţumi doar să amintim faptul că această piesă nu poate oferi repere
cronologice clare fiind descoperită într-o nivelare de buldozer la fel ca şi celelalte
piese. Un alt aspect care trebuie subliniat aici este acela că piesele nu aparţin unui
depozit ele fiind descoperite pe o suprafaţă foarte mare iar cercetările noastre nu
au reuşit să identifice nici un complex în zonă, deoarece aceasta era deja decopertată
până la nivelul steril în unele porţiuni. Celelalte două piese sunt: o daltă simplă
confecţionată din bară cu un capăt ascuţit pentru fixarea mânerului şi cu un capăt
lăţit - partea activă a piesei - (Pl. XXIX, 4) , a doua piesă este un inel din sâm1ă
groasă din bronz cu secţiune plan-convexă şi capetele petrecute (Pl. XIX, 5). Ambele
reprezintă piese cu o valoare scăzută din punct de vedere cronologic, (mai ales
datorită perioadei largi de folosire) iar faptul că au fost descoperite în contexte
arheologice necunoscute le micşorează importanţa. Legat de metalurgia bonzului
trebuie amintit aici un tipar, singura piesă de acest gen, folosit la turnarea unor
lingouri din bronz. Piesa în sine a fost descoperită cu ocazia unor cercetări de teren,
analogiile pentru piesa redată de negativul tiparului se plasează din punct de vedere
cronologic pe parcursul bronzului final, fiind într-un fel, specifică orizontului de
depozite Uriu- Domăneşti 8 •
6
Material inedit săpături O.Ignat, C.Ghemiş.
7
O analogie foarte apropiată Ia Emodi 1980, fig.IO, 65.
8
Ghemiş 1998, 191, pi.li. Ia prima publicare au fost citate şi o serie de analogii care
argumentau datarea piesei în perioada bronzului final, alături de aceste analogii mai pot fi
citate cele din depozitul de la Cugir, Ciugudean, 1997, 129, fig.8:7,8 12, depozit datat într-o
perioadă contemporană cu descoperirile noastre, Ciugudean, 1997, 121, depozit ce aparţine
grupului Cugir-Band.
Cele mai reprezentative complexe care ţin de acest nivel sunt câteva gropi.
Dintre acestea două ne reţin atenţia în mod deosebit. Este vorba despre o groapă
care alături de alte materiale conţinea aşa cum afirmam cenuşă, fragmente ceramice
şi 1/2 dintr-un vas lucrat din pastă semifină de culoare cenuşiu închisă. Analogii
pentru acest tip de depunere întâlnim la: Biharea, Suplac sau Hodoş 9 •
Celaltă groapă este o una ritulală care conţine un craniu de bovideu şi o
mandibulă aparţinând aceleiaşi specii. Analogii pentru acest tip de depunere întâlnim
la: Szigetcsep- Tangazdasag datată în perioada eneolitică târzie (Ecsedi, 1988, 20,
pl.1.) şi Sălacea- Dealul Vida - două schelete de râs descoperite în sanţul fortificaţiei
(Ordentlich 1973, 114).
Au fost descoperite cu prilejul săpăturilor şi câteva piese litice, între care
se remarcă un vârf de săgeată confecţionat din jasp (PI. XIX: 11) şi o lamă din
obsidian negru cu urme de retuşare (PI. XIX: 9). Alături de acestea au mai fost
descoperite trei piese din obsidian de culoare cenuşie (PI. XIX: 8, l O, 12).
Judecând după grosimea nivelului de cultură este evident că la Pepinieră
avem de-a face cu aşezare de lungă durată. Intervenţiile ulterioare au afectat însă
acest nivel, astfel fiind explicabilă lipsa mai multor complexe. Materialul arheologic
permite o datare largă, fiind aşa cum afirmam mai sus caracteristic grupului Igriţa,
datat pe parcursul sfârşitului epocii bronzului şi debutul primei epoci a fierului 10 •
Complexele de epocă Latene îşi găsesc bune analogii în întreg cuprinsul
teritoriului locuit de daci. Locuinţa rectangulară L.1 din S. I de tipul celor adâncite
în pământ este similară celor dezvelite în cetăţi, aşezări fortificate cât şi în aşezări
deschise de pe Tisa Superioară, unde asemenea construcţii aveau pereţi ridicaţi pe
bârne de lemn în afara gropilor locuinţelor (Kotigorosko 1995, p. 77). În aşezarea
de la Pecica asemenea locuinţe au fost identificate numai în afara acropolei, în
ultimul nivel de locuire (Crişan 1978, p. 77-78). Stratigrafic la Salca nu au fost
surprinse două nivele Latene ci doar o suprapunere de complexe în cazul gropilor
G. 2 şi G. 3, astfel că toate complexele descoperite până acum pornesc dintr-un
singur strat, după cum reiese şi din profilele secţiunilor. O situaţie similară a fost
constatată la Lancrăm "Glod" (Popa, Tutuianu 2000, p. 78). Un complex de suprafaţă
este cel surprins în S.4, a cărui formă în plan nu a putut fi stabilită şi care, pe baza
materialului recoltat, pare a fi cel mai timpuriu. Gropile aparţinând Latene-ului
9
Interpretarea acestor depuneri ca morminte rămâne ca o problemă deschisă viitoarelor
abordări, în contextul în care astfel de depuneri apar atât în aşezări cât şi în afara acestora.
10
Datele care se cunosc despre aşezările acestui grup sunt destul de lacunare, ele reflectă
evident stadiul actual al cercetărilor. Datarea acestui grup a fost făcută mai mult pe
descoperirile de piese din bronz şi ,mai puţin pe analiza asocierii pieselor din bronz cu
ceramica. Legat de problematica acestui grup vezi discuţia la Vasiliev 1991, 112 sq. şi nota
585; Vasiliev 1994, 23 lsqq.
târziu sunt, spre deosebire de locuinţă, mult mai bogate din punctul de vedere al
inventarului fiind destul de greu de afirmat cu siguranţă contemporaneitatea lor, de
tocmai datorită precarităţii acestuia în locuinţă. Apropierea gropilor G .1, G. 2, G. 3
de aceasta ar putea constitui un argument pentru a stabili utilitatea lor ca gropi
menajere, chiar dacă cantitatea de ceramică şi faptul că au fost găsite oase calcinate
în G 1 şi G. 2, împreună cu pietre de râu, le pot apropia de binecunoscutele gropi cu
atribuite funcţiuni rituale (Rusu, Galamb, Spoială 1962, p. 160-163). În aşezarea
de la Lancrăm "Glod", dar şi în altele asemenea gropi sunt prezente chiar în interiorul
aşezării (Popa, Tutuianu 2000, p. 80-83) Pentru o atribuire clară a functionalităţii
gropilor de la Oradea Salca sunt însă necesare săpături mai extinse, cu atât mai
mult cu cât, mai nou, interpretarea acestui tip de gropi a fost radical modificată
spre o folosinţă rituală, nu funerară, în cadrul aşezărilor (Sârbu 1993, p. 28, Matei
1999 p.7).
Analiza materialului ceramic poate oferi doar o încadrare cronologică
relativă a complexelor menţionate. Sunt prezente cele două categorii specifice
ceramicii dacice, cea lucrată cu mâna şi categoria lucrată la roată, cu preponderenţa
clară a primei în toate gropile, mai puţin a stratului de cultură unde materialul este
rulat şi a locuinţei, în acest din urmă caz neputându-se face un procentaj fiind,
descoperite doar două fragmente lucrate la roată în cenuşa vetrei.
Ceramica lucrată la roată prezintă caracteristicile generale ale acestei specii
de artefacte din arealul dacic, fiind confecţionată în majoritate din pastă fină cenuşie
cu diferite nuanţe dar şi gălbui-cenuşie, sau roşu-coral.
Străchinile sunt reprezentate de trei fragmente. Două sunt adânci, cu corp
aproape sferic, buza puternic răsfrântă, încadrabile în tipul I al tipologiei lui
I.H.Crişan (Crişan 1969, p. 178-180, pl. LXXXII, 4), cu analogii în cele de la
Pecica, dar şi în zonele locuite de celţi, unde forma este majoritară pentru ceramica
lucrată la roată, datate în general în Latene D, (Crişan 1978, p. 122-124, pl.95/ 5,
96/8), într-un exemplar descoperit în necropola de la Sarbogard împreună cu o
fibulă puternic profilată, cu circulaţie din perioada flaviană până în prima treime a
secolului II p. Chr.(Banki 1998, p. 65-98) şi la Biharea-Grădina S.A., Baraj în câteva
gropi considerate de autor sepulcrale, unele datate în secolele I - II p. Chr.
(Dumitraşcul994, p. 139-157, pl. LIX/2, LXl/9, LXXI,5,7 ,LXXIIl,1).Una este
lucrată din pastă şi angobă roşu-coral, (Pl.XIV,2) cealaltă din pastă şi angobă
cenuşie uşor friabilă, (Pl .V,3). Celălalt exemplar, (Pl.XV,3) pastă cenuşiu- gălbuie,
tot cu corp semisferic, are buza îngroşată şi uşor trasă spre interior şi îşi găseşte o
bună analogie în acelaşi spectru larg de timp, cu analogii şi în Latene mijlociu.
Fragmentele de căni, uneori greu de deosebit de oale atunci când nu sunt
identificate torţile, au buzele evazate şi răsfrânte sau doar îngroşate, (Pl.XIV,5;
XVIII, 1, 2). A fost descoperit un singur fragment cu toartă (PI.XIX,5) şi tot un
fragment cu decor lustruit constând într-o linie în val dispusă pe diametrul maxim,
(Pl.XVI,6). Pasta din care sunt confecţionate are diferite culori: roşie-cărămizie, în
special cenuşie sau cenuşie neagră. Ele se încadrează în tipul II al ceramicii dacice
din epoca clasică ( Crişan 1969, p. 173-178).
O categorie aparte o reprezintă vasele mari de provizii, uşor diferite, după
buză, de cele cunoscute în lumea dacică, în special datorită buzei râsfrânte şi a gurii
mult îngustate. O formă aproape completă o oferă vasul descoperit în G. 2 din S. 2
având gura îngustă şi răsfrântă în exterior, corpul bombat. Sub buză în treimea
superioară se află două benzi orizontale - deosebite de restul suprafeţei care are un
aspect metalic - în interiorul cărora se află câte o linie în val incizată în pasta moale
(PI. XVI, 1O). Ca o particularitate, pe corpul vasului s-au păstrat urmele de la ardere
constând în diferenţe de culoare de la negru la cenuşiu deschis, în 5 puncte de pe
suprafaţa acestuia, fapt explicabil prin procesul de ardere împreună cu alte vase,
eventual într-un cuptor. Cea mai bună analogie după formă şi buză o reprezintă
chiupul de la Timişoara, cu gura ceva mai largă, având ca ornament o linie în val
lustruită (Crişan 1969, p. 184-186, PI. LXXXVI, 2 ).Ornamentul predominant şi la
Salca este cel al motivelor incizate în pasta moale (PI. XIV, 10,;XVI,5,;XIX,6) (vezi
Glodariu 1993, p. 48). Fundurile păstrate sunt fie cu inele pline, drepte, fie simple
drepte. (Pl.III, 1O, 11 ). Un fragment descoperit în apropierea complexului de suprafaţă
din S. 4, în stratul de cultură (PI. XIX,6) conţine grafit în pastă, fiind realizat într-o
manieră diferită de celelalte. O asemenea tehnologie la care se adaugă şi impresiunile
precis şi adânc trasate a fost observată şi la câteva fragmente de la Oradea - Sere,
Avicola într-o aşezare datată în Latene-ul mijlociu ce trimite spre tehnologia celor
de factură celtică.(Bulzan, Ghemiş, Fazecaş 2000).
Oalele sunt reprezentate de un fragment cu buza răsfrântă şi canelată (PI.
XIX, l ), aparţinând variantei 4 a tipologiei lui Crişan, cu analogie la Meleia ( Crişan
1969, p.189, PI. Cl,2), altul de la un vas de mici dimensiuni,buza răsfrântă, gât scurt
şi probabil corp globular (PI. XVIII, 9) încadrabil în varianta 3, (Crişan 1969, p.189,
PI.XCIX, 2, 6) şi, posibil, trei funduri din care unul inelar (Pl. XIX, 3, XVIII, 5, 6).
Ceramica cu grafit şi mică în pastă, miez cărămiziu în secţiune, este prezentă
şi în alte situri inclusiv în Latene târziu, atât în Transilvania (vezi la Rustoiu 1993,
p. 134-135,140), cât şi în spaţiul de nord-vest al României, chiar dacă aici
descoperirile mai restrânse ca număr (Lazin 1981, p. 69-81). Se distinge un castron
cu buza invazată, mult îngroşată spre exterior şi corpul profilat,(Pl. XVII, 1O) care
aparţine unei străchini fără gât delimitat care apare în secolul II a. Chr., devenind
formă tipică pentru secolul următor, cum apare la Malaja Kopanja, spre exemplu
(Kotigorosko 1995, p. 60, fig. 27-28). Două fragmente par să aparţină unor vase cu
gât relativ înalt posibil cu corp bitronconic, (PI. XIV, 1,4) la fel şi câteva funduri cu
pereţii subţiri (Pl. XVI, 4, 7; XVII, 3,4,;XVIII,3). Un fragment este ornamentat cu
linii verticale lustruite cu grafit pe corpul vasului PI. XIV,6, asemănător ca decor şi
formă cu unul descoperit în aşezarea de la Mereşti (Crişan 1994, Pl. XXX,2).
Culoarea pastei oscilează de la gălbuie cărămizie, la brun-cărămizie şi neagră. Acestei
categorii i se alătură cea specială a situlelor cu grafit în pastă, dar mai ales cea
lucrată la roată din pastă roşie fină cu urme ale unor linii pictate, descoperite în două
din cele trei gropi prezentate mai sus, G.1, G.2. Prezenţa acestora din urmă în
spaţiul Latene-ului dacic este deja cunoscută, ilustrând relaţii culturale strânse cu
celticum est-central european (Florea 1998, p 56-59;Rustoiu, Popa 2000, p. 256).
Un fragment aparţinând unui vas de din pastă fină cenuşie, lucrat cu mâna şi puternic
lustruit, cu gâtul înalt, este ornamentat cu două registre de triunghiuri încadrate de
linii orizontale, toate realizate prin grafitti. Fragmentul este singular, deocamdată în
spaţiul dacic dar asemănător ca tehnică cu cel pictat de la Tokod, triunghiul în registre
fiind întâlnit în repertoriul ceramicii pictate celtice, dar şi în cea provenind din ateliernl
de Sarmizegetusa Regia unde apare doar pe gâtul vaselor, probabil imitându-le
pe cele de bronz (Florea 1998, p. 51-52, 165, PI. 32,1, 29, 47, cu bibliografia). De
la Oradea - Salca provin şi alte artefacte de factură celtică dintr-o aşezare şi o
necropolă aparţinând Latene-ului mijlociu, din care se cunosc câteva morminte şi o
locuinţâ adâncită în pământ a cărei formă nu se cunoaşte, precum şi material
aparţinând, probabil, complexelor cu "resturi osteologice umane" de tipul celor
descoperite în săpăturile mai vechi din acest punct (Rusu, Galamb, Spoială 1962,
loc. cit.; Emodi 2000, p. 99-101, PI. 1, 2A, 1-11, 3).
Ceramica lucrată cu mâna conţine o sing 1ră categorie, cca a ceramicii
nisipoase cu variabile spre zgrunţuroasă sau poroasă diferenţa fiind dată atât de
degresantul folosit, cât şi de ardere. Degresantul folosit este nisipul, de multe ori în
amestec cu microprundiş. Culoarea pastei variază de la ocru-gălbui - cea cu aspect
poros, la cărămiziu-maroniu şi maroniu închis. Majoritatea vaselor sunt puternic
arse secundar, fapt ce arată că erau folosite la gătit. Se disting câteva fragmente
aparţinând unor vase bitronconice cu corpul zvelt, buzele răsfrânte în exterior, uneori
chiar orizontale, (PI. XV, 2, XVI, 9; XVII,2; XIX, 2) din care două sunt ornamentate
cu şiruri de alveole simple sau cu alveole şi butoni pla~ alveolaţi, altul cu şir asemănător
unui brâu din linii crestate. Fundurile acestui tip de vase sunt drepte corpul pornind
oblic din acestea (PI. XV, 6,9;XVII,5;XIX, 9), de la acesta din urmă pornind un şir în
relief alveolat. O altă formă identificată este cea a unor vase cu corpul probabil
bombat, gura largă, buze răsfrânte şi fundurile profilate, (PI. XV,l,5,7,8; XVII,6,7;
XIX,4, 1O), într-un caz decorat cu brâu alveolar. În general ca ornamente se remarcă
brâul alveolar, (PI. XV, 10, 13-15, 17; XVII,8, l0;XVIII,8; XIX, 10) brâul crestat
(PI.XV, 16), linii crestate (Pl.XVI,9), şiruri de alveole incizate (Pl.XVI,2, XIX, 2 ),
sau linia în val incizată în pasta moale (PI.XV, 11 ), butonii plaţi (PI. XIX,2, 11 ). Bune
analogii se întâlnesc la Berindia în aşezarea datată în secolul I a. Chr. eventual
începutul celui următor (Dumitraşcu, Ordentlich 1973, Pl.I, 2-8,III, 6, XII, 1-5), tot
secolului I a. Chr, îi aparţin vasele borcan cu pereţi fără curbură accentuată precum
şi vasele înalte cu buza evazată şi corp ovoidal ( Glodariu 1981, p. 159-160, fig.
4, 17,18).
Ceramicii i se adaugă o mărgea de sticlă incoloră cu diametrul de 4 mm.
provenind de la suprafaţă, (Pl. XXVII, 7) datată în Polonia în Latene-ul mijlociu
celtic, rar în mediul Przeworsk timpuriu (Kanvowski 1997, p. 56-57,Abb.14, a-d ),
prezente şi pe Tisa superioară, dar fără putere de datare, fiind în folosinţă în tot
cursul antichităţii ( Kotigorosko 1997, p. 100). Singura piesă de bronz de epocă
Latene este un vârf de săgeată, Pi.XXVII, cu analogie în aşezarea de la Berea,
datată în Latene-ul mijlociu al cărei prototip deşi identificabil în mediul scitic are o
durată lungă de existenţă până în epoca dacică clasică (Zirra 1980, p. 62, 72 cu
bibliografia, Pi.XXXVI, 4). Au fost descoperite trei râsniţe, una în locuinţa L. l,
restul în stratul de cultură.
Datarea aşezării deschise dacice de la Salca - Pepinieră doar pc baza
ceramicii, redusă cantitativ şi tipologic, este dificilă fără o asociere cu piese cu
putere de datare mai strânsă. Vârful de săgeată descoperit în strat, în apropierea
complexului de suprafaţă, mult distrus, precum şi o parte a ceramicii de factură
celtică, ar putea orienta spre Latene-ul mijlociu, secolul II a. Chr. Pentru restul
materialului arheologic şi al complexelor nu se poate avansa decât o datare largă
cuprinzând întreg Latene-ul D, poate şi partea finală a etapei anterioare, Latene C
2, adică de la finalul sec. II, sec. I a. Chr. pâna în sec. I p. Chr.
Unul dintre cele două vase (Pl. XX, 2) apartinând secolului VIII îşi găseste
datarea prin analogie cu cele descoperite în aşezarea de la Lăpuşel, atribuită slavilor,
în tipul 4a al ceramicii lucrate cu mâna, fără scoici pisate însă, prezentă şi aşezările
din Moldova, mai cu seamă în cele datate în secolele VII-VIII (Stanciu 1994, p.
310-311 ). Deşi nu s-au descoperit complexe aparţinând acestei epoci, ele par să
provină dintr-o aşezare, aşa cum este cazul unui altor vase descoperite aici de I.
Emodi (Emodi 2000, p. 105, Pl. 5).
Ceramica medievală descoperită în complexele săpate la Salca chiar dacă
aparţine unor două faze nu pare să difere prea mult cronologic, datarea lor putându-se
face începând din secolul XV, dar mai ales din cel următor până secolul al XVII-lca.
Cimitirul decopertat parţial cu ocazia săpăturilor de salvare poate fi datat în secolele
XVI-XVII. Este posibil ca în jurul unui aşezământ clerical din acestă perioadă să se
fi ridicat construcţii adiacente cum au fost cele descoperite parţial. Săpături viitoare
precum şi documente medievale cu referire la Oradea ar putea aduce informaţii
mult mai precise despre locuirea de aici. Aceaşi situaţie este de dorit şi pentru
celelate epoci, săpăturile de aici, restrânse ca suprafaţă, nedepăşind, totuşi, stadiul
de sondaje a căror prezentare am considerat-o necesară.
RESCUE EXCAVATION FROM ORADEA - SALCA "PEPINIERĂ"

- Abstract -
Excavation works from only part of Salca plateau give us to make

archaeological researches in the affected area .. In four trenches and three sur-
faces excavated in 1998 - 1999 was discovered archaeological material and com-
plexes dated in Early and Late Bronze Age belonging to Sanislău group (EBA III),
and lgriţa culture (LBA) (I - XIII, XXIX), late Latene period, from VII - Vili
century and Late Medieval (XV - XVIII). To the Early Bronze Age are related a
hearth (see Fig. 2) and a pit G 5 from Surface. 3. One pit with a pot covered by
a stone filled with ash and some another sherds, one hearth, storage pits in S
IV and Surface 3, eventually an house with felled wall and a ritual pit with a
cattle skull and the mandible are related to LBA.
From the late Latene period the discoveries are: a house with a rectangular
shape (Fig. 2) and three garbage pits. Those are dated in the first ccntury BC - I
AD.
From the VII - VIII centuries can be linked to the slaves population.
In S III and SIV andin Surface III we don't find any buildings traces. The
level can be divided in two phases, both of them belonging to the XVth - XVIIth
centuries. Between this phases can not be specified a chronological differcnces
because the firs levei contains a little quantity of archaeological matcrials with
higher chronological relevance.
In the same area was unearthed six graves with material characteristic for
XVIth -XVIlth centuries.
Abrevieri şi bibliografie:
Banki 1998 - Zsuzanna Banki, Kelten und Eraviskergraberfeld in Sabogard, în

Comunicationes Archaeologicae Hungaricae 1998, p. 65-98.
Bulzan, Ghemiş, Fazecaş 2001, S. Bulzan, C. Ghemiş, G. T. Fazecaş, Săpăturile
de salvare de la Oradea-Sere, - sector Avicola, în Cronica
cercetărilor arheologice din România, Suceava, 200 I, p.
Ciugudean 1997 - H. Ciugudean - Depozitul de la Cugir şi raporturile sale
cu manifestările culturale ale bronzului târziu, în Cercetări
privind epoca bronzului şi prima vârstă a fierului în
Transilvania, BMA VII, Alba Iulia 1997, 99- 134.
Crişan 1969 - I. H. Crişan, Ceramica daco-getică, Bucureşti, 1969.
Crişan 1978 - I. H. Crişan, Ziridava, Arad, 1978.
Crişan 1988 - I. Crişan - Două complexe din perioada de trecere de la epoca
bronzului la epoca fierului descoperite la Cefa, în Crisia 18, 1988,
353 - 362.
Crişan,Ferenczi 1994 - Viorica Crişan, St. Ferenczi, Aşezarea dacică de la Mereşti
Oudeţul Harghita). Cercetările arheologice din anii 1986-1993,
în Acta MN 31, 1994, p 377-432.
Dumitraşcu, Ordentlich 1973 - S. Dumitraşcu , I. Ordentlich, Săpăturile
arheologice de la Berindia, în Crisia III, 1973, p. 47-95.
Dumitraşcu 1994, S: Dumitraşcu, Biharea. I. Săpături arheologice (1973-1980),
Oradea 1994.
Ecsedi 1988 - J. Ecsedi - Asatasok - Szigetcsep - Tangazdasag lelohelyen
II. A kora bronzkori telepules leletei, în CommArchHung,
1988, 6 - 28.
Emodi 1980 - I. Emodi - Necropola de la sfârşitul epocii bronzului din
peştera /gri/a, în SC/VA, 31, 2, 1980, 229 - 273.
Emodi 2000 - I. Emodi - Torteneti adatok Nagyvarad multjab61, I, Oradea,
2000
Florea 1998 - G. Florea, Ceramica pictată. Artă, meşteşug şi societate în Dacia
preromană (sec. I. a. Chr. - I. p. Chr., Cluj, 1998.
Ghemiş 1998 - C. Ghemiş - Note privind metalurgia bronzului în nord- vestul
României, în Crisia 28, 1998, 45 - 55.
Glodariu 1981, I. Glodariu, Contribuţii la Cronologia ceramicii dacice 111 epoca
Latene târzie, în Studii dacice, Cluj-Napoca, 198 I.
Glodariu 1993 - I. Glodariu, Vase de provizii de inspiraţie elenistică, în
Arheologia Moldovei XVIII, 1995, p. 45-50.
Gogâltan 2000 - FI. Gogâltan, Aria sudică de răspândire a culturii Otomani,
în ActaMP, XXIII, 2000, p. 120 - 152.
Kalicz-Schreiber 1981 - Rozsa Kalicz-Schreiber, Moglichkeiten zur feineren
gliederung der Nagyrev-Kultur in Budapest, în N. Kalicz, R.
Kalicz-Schreiber (eds.), Die fruhbronzezeit im Karpatenbeckcn
und in den nachbargebieten. Jnternationales Symposium 1977
Budapest - Velem, Budapest 1981, p. 81 - 86 şi 259 - 268.
Lazin 1982 - Gh. Lazin, Decoperiri dacice din sec. III î.e.n. -I e.n. în judeţul
Satu-Mare - Catalog, în Satu-Mare. Studii şi Comunicări V-VI,
1981-1982, p. 69 - 81.
Karwowski 1997, M. Karwowski, Keltische Glasfunde im Polnischen Gehiet,
în Przeglad Archaelogiszny 45, 1997, p. 33-71.
Kotigorosko 1995 - V. Kotigorosko, Ţinuturile Tisei superioare în veacurile
III î.e.n. - IV e. n. (Perioadele La Tene şi romană), Bucureşti,
1995.
Kovacs 1982 - T. Kovacs - Die terminologischen Probleme der friihen und
mittleren Bronzezeit in Ostungarn, în Atti 1982, 153 - 164.
Matei 1999 - Al. V. Matei, Daci şi romani în nord-vestul Daciei (sec. I î. H. -
sec. III d. H.) - rezumat, Cluj-Napoca, 1999.
Mathe 1988 - Mărtha Sz. Măthe, Bronze Age tells in the Berett6 valley, în T.
Kovacs., I. Stanczik (eds.), Bronze Age Teii Settlements of the
Great Hungarian Plain I., Budapest, 1988, p. 27 - 122.
Molnar 2000 - Zs. Molnăr, Despre cronologia bronzului timpuriu pe valea
superioară a Mureşului, în ActaMP, XXIII, 2000, p. 29 - 54.
Nemeii 1969 - I. Nemeti - Descoperiri funerare din jurul Careiului, în
SatuMareStCom, l, 1969, 57 - 72.
Nemeti 1979-1. Nemeti -Monninte de la începutul epocii bronzului descoperite
la Pişcolt Oud. Satu Mare), în SC/VA, 4, 1979, 527 - 536.
Nemeii 1996 - I. Nemeti - Câteva consideraţii privind descoperirile funerare
din epoca bronzului din nord-vestul României, în
SatuMareStCom, 13, 1996, 27 - 55.
Nemeii, Roman 1995 - I. Nemeti, P. Roman - Epoca bronzului timpuriu din
nord-vestul României (Grupul cultural Sanislău), în
SatuMareStCom, 11 - 12, 1994 -1995, 25 - 32.
Ordentlich, Kacs6 1970- I. Ordentlich, C. Kacs6 - Cimitirul de epoca bronzului
de la Ciumeşti, în SC/V, 1, 1970, 49 - 63.
Ordentlich 1972 - I. Ordentlich - Contribuţia săpături/or arheologice de pe
"Dealul Vida" (corn Să/acea, judeţul Bihor) la cunoaşterea
culturii Otomani, în SatuMareStCom, 2, 1972, 63 - 84.
Ordentlich 1973 - I. Ordentlich - Contribuţia cercetărilor arheologice de la
Otomani şi Să/acea şi locul lor în contextul culturii Otomani,
Teza de doctorat (mss. ), Iaşi, 1973.
Popa, Totoianu 2000 - C. Popa, R. Totoianu, Câteva probleme ale epocii Latene
ân lumina descoperirilorrecente de la Lancram(or. Sebeş) -
"Glod" Oud. Alba) în C. Gaiu, A.Rustoiu (coord.), Les Celtes
et Ies Thraco-Daces de l' est du bassin des Carpates. Les actes
du colloque national qui a eu lieu a Bistriţa le 16-17 octohre
1998, p. 51-93, Bistriţa, 2000.
Roman 1984 - P. Roman - Probleme în legătură cu perioada timpurie a epocii
bronzului şi începuturile culturii Otomani, în SC/VA, 1, 1984,
266 - 274.
Roman 1986 - P. Roman - Perioada timpurie a epocii bronzului pe teritoriul
României, în SC/VA, 1, 1986, 29 - 55.
Roman, Nemeti 1986- P. Roman, I. Nemeti -Descoperiri din perioada timpurie
(pre-Otomani) a epocii bronzului în nord-vestul României, în
SC/VA, 1, 1986, 198 - 232.
Rustoiu 1993 - Aurel Rustoiu, Observaţii privind ceramica Latene cu grafit în
pastă din România, în Traco-Dacica XIV, 1-2, p. 131-142.
Rustoiu, Popa 2000 - A. Rustoiu, C. Popa, Câteva probleme privind ceramica
cu grafit în pastă din Dacia preromană, în ActaMP XXIII, 2000,
p. 253- 270.
Rusu, Galamb, Spoială 1962 - M. Rusu, V. Spoială, L. Galamb, Săpăturile
arheologice de la Oradea - Sa/ca, în Materiale şi cercetări
arheologice VIII, 1962, p. 160-164.
Sârbu 1993 - V. Sârbu, Credinţe şi practici funerare, religioase şi magice in
lumea geto-dacilor, Biblioteca lstros 3, Brăila 1993.
Stanciu 1993 - I. Stanciu, Aşezarea prefeudală de la Lăpuşel, jud. Maramureş
(Cercetările arheologice din anii 1992, 1993). în Ephemeris
Napocensis IV, 1994 p. 267-322.
Vasi/iev, Aldea, Ciugudean 1991 - V. Vasiliev, I. Al. Aldea, H. Ciugudean -
Civilizaţia dacică timpurie în aria intracarpatică a României,
Cluj Napoca, 1991.
Vasi/iev 1994 - V. Vasi/iev-A propos du comencement du premier Age du Fer dans
/'aire intracarpatique de la Roumanie, în The Early Hallstatt Pe-
riod in South-Eastern Europe, BMA I, Alba Iulia, 1994, 231 - 239.
Zirra 1983 - V. Zirra, Locuiri din a doua epocă a fierului din nord-vestul
României(Aşezarea contemporană cimitirului Latene de la
Ciumeşti şi habitatul indigen de la Berea, jud. Satu Mare, în
Satu Mare. Studii şi comunicări, IV, 1980, p. 39-84.
.
~c:s
....
CI.I
....=
C.
CI.I
-
00
c:s
t.i
c:s
ci'
CI.I
'O
o
.
c:s
t.i
"Si,
-Q
Q
-=.
CI.I
c:s
- -....·s=,,.,
-==
-
~
c:s
....t=iJ
~
11
I
N
w
w\-- _ __ .. ~-••M- • '
;~1
r ·- ·
-7 ..... ,
i/,:;J -
r r~---~.
I
i r.::i·:-~11
I_J :::? __-1L.'.'.j
~ --{{~___::__.J»-"-----,;
~
.g,
"(
I ,- --
•• I l:l,
E"
~
"I
/
- I ~
~
L --- ------ ~ ~
- .... _ ..... _ tl,
- ---· .....,
l:l
Legenda: ?
~
IIIII) Pamant vegetal negru - ccnusiu ~ Pamant galben amestecat cu pigment [ [ ] ] Amprente de h:rnn ~
liliii).ldemortar iS'"
mffl Pamant negru - maroniu cu
lm:lil pigmenti de chirpic si cenusa
~Lut ~ Crusta de chirpic
~
~
~ Pamant cenusiu cu chirpic compact ~ Ccnusa r::'.!:'.:I Mortar l:l
1:::::1 (cnt~ta) ~
1-1 Chirpic ~ Pamant negru cu piatra de rau si
liiiiiiiiiil
pigmenti de chirpic
~ Piatra cu chirpic ~
2
m:lffl Pamant negru - ceousiu cu ccmi~a ~ Piatra de rau I '"t,
~
Pamant negru 1m1cstccat cu lut (umplutura G I - S4)
laCiD si chirpic ~
G'\+"I Lut amestecat cu pamant si pigmcnti (Q) Piatra de cariera s·
U;tJ dccenusa mKI Pamant maroniu inchis cu lut si pamant negru
~.
ii;·
~ Pamam negru cu lut (umplutura

&;;;::.;a mormintelor)
lfj] Lemn carbonizat ~ Ceramica
IJl!i.j.+I Pamanl negru ;.;u cenusa, chirpic si pietre sparte
~
Fig. 2 - Planul si profilul sectiunii S. I -o

I.;.>
o
~
=-{,~ :. tl~s:
• •· ~ ~ -•
~=
- -··, ~ ~- - ---·1:Wii>. 'ir" T
••·• ~ţf~~o.,· ~
Jtfw~-UI.1l:C!:L.î:::~~
eP.ţt,.
= ,4
\V'- -~r;;_
.
,.....,=-·· -..---,----
;wJ:,t,i 'W'""--.. --;'(;flY.-5".:·lJi.
- - - .- - ,- -
/.'> ,
- ·-
4
~,~;§
~~ -;-Tn ~ y ~\.... Qw11.. '-:l~;.~""l1&qje u-~
. .. ~-- ~,.,.
&;,._L.l-L..Î
.W.,,.l:.."J.-1
~..ţr~:1~.:~n~~= -~~ -~'<_t1i1-t~_

t'tt!''.!I!r , ·.
Q ._··J:!B'
~:
· W.., ,.... - ~
1
......
„ ~)·"'::.
l
~
....
s·
tl:l
i::
N"'
_ __ _ _ _ __ _ _mn:.r_
•_ ·
-·- ·-···-·-..-·- •:~--·~ i:l
;s
t! !t--
Q
~
~
~ ~
C
,§;·
~ - 0,5$
~
i:i"
~
-------
o lm.
~
_§
Fig. 3 - Plnnu) si profilul sectiunii S. HI

(a - profilul sectiunii S li[, b - planul complexelor medievale, c - complex apartinand bronzului tarziu)
....
N
t,~\~\ - , . --1- ~~ ~-rrt ,-,---- -ţ__-.-4
,.,,,,
N
V,
y·, , ✓;ţ?·
(}--- ~ ~ \
jţJ \\
\ 1\ fI . 3,
~
~~
-~ I, ,/,.
J
:m'\0 - \
-1 ' I y ' \',
..:-,6-1~
~ ,;,.O·
~
-§'
i:::i,
E'
....
~
~
"'
I:)
~
~
~
i:i'"
~
~
I:)
I
2
~
I .......<ilri! .,.... 2
f~~ <O ..JJ•i "O
.g
s·
t
~-
1:l,
, I::-\
_,.. . . D
_.
tJ'o
!
'--- -· -- - -- - --
Fig. 4 - .Planurile si profilul scctiuoii S. IV
( l - comr>lexe1e medievale; 2 - comtllexele de ep(1ca bronzulu i si Late ne) -
oV,
HL!]j1Jl1;
a) t>rofilul de nord&vcst al l>asetei 111
-
o
O\
['§;~""~ 7 &~- ~~;~~;;:~~\_~
b) Profilul de nord-est al casetei Jll

~
"t
s·
~
-·· --· -..~~\;.\ - ..? ~0--......, . ~{I.
_ţ·-~1·~:7.::--_!_ ---..;,,;~:'~, Ic
N"
~
.::i
,,..."'-.. \; \ I~ -.., ~ .
"'1~ --....~
-· / ' ~~~"'-...
::_{...,."<> ><\/ , f~~
-------., -s·
Q
,, · ! k _ ~ ~ :---. Y/ '- l
J ·. . ••., - -•., ~
~~
i.,,,~~~ -:._-.. ,.,"7/ '-,l , .V/~ .....-"""' \ - .,._t
~
"'·"--~:.i:' ' . ,~, '-.7
.,iC- , ~,.--:""" \ ' ' - -..·,,._,...
✓
, ~.,..., /~ ,~ '-- 1( \ 1\ i :-~ ~
:i:;·
'V , •• '-._ • 'Vi' \ ~~- _ , ,)/ / ;~ ,-, , .:-,,_ \ ~
~
'!_ ( \ .. A. ''-, " _,~
;!
,,J
( .., ~- ---\~, ~ ~--t·1} ; \,-....., ____, .,._. . -··:~ -----. \ jS·
\ ~.,,___ .....'1 '' _-
.• ~,. \, (/• •"'s.,;
- ' ' ·,, _ / ,: ) .1
' ) -------,\ I'''<:,,
'--""'&~ ' ; ' ;;i
•
I I
.,,.-- "'··--·/
. ,.. I
I •"'-
'
' I
/' ·"-,.,_'.:,_'-1;'\
'-,..
~
•, .
;---
• - - - - - - -"' J. -~ '-·-
~
,.,., \ "" !1 I; {'-,, ...,, ·1
----,.,__ ~
>;]
L. ' -,____ 1; .i , __,,,
_'
~~-
-~ --•~.
~ -~ --.-,..,_
·~~,x-i_·flS~,- \ _,, . / N \ ·. Fig. 5 - Casetele l si Ul
'
~i· _· ,i. ,1 \\, -1~'-, ."'·i
. -..l ,~; ,i
··---,.. -- ----· (profilul casetei Ul;
complexe de epoca bronz.ului, Latene si medievale)
f
':Jţ.,, .,., , _,
j:'k · \ ( ,I P
.
:,·:;,~k,--.,,/~
;. f..l.""-~·
~ ~~1) ,.,;;--"'-·
. _.,,.. .- •-
,-- - - -
- --,,
'"1L_...__ ....... ·--~-~
,...,
°'
Foto I, Oradeit - Saka l'epinlerA. Situl lnaint.t a Foto 2. S li - G 2, la indre11tnrea (lri>filului.

inl"e 1u.1riioJ>er,ltiunilor de ,~alntre Vrui de pnnizi.i i11 Jit,1
Foto 3. S IU • Vedere de amuunblu. Foto 3~. S III - groapaG 4, supnpiua

de 11mpren111 unei bame de lemn- Vtdcr(- ,k an,:1mbl11.
foto :5. S III• Gropile: de implant:m: a 11nor J"\r-eti dl• Foto 6. S Ul • Groapa c:u matl'rîal l1trih1 ;,, .1ii11„
lemn ilpartimmd unei loc:uinte medie,·alc.
Foto 8. SIV -Groap11 O l
foto 7'. SIV• Complen medie,,nle.

Platforma I' t si um1elc unei cladiri de lemn„
Fotottl. S lV - locuinta I, 1.
Foto 9. S IU - Vtilcri.' gencrafa a

'-'Onl()lcxtlor de Cl)OCll hro11zulul
Foto,. S nr~ Vedel'egenerala a

caJH:tei 3 in cur,;11h:1piitnrii
Fot.o 12. Caseta 3 • Mormautul M .l
Foto 13. ( :aseta 3 • G I

) 1
\ w. 6 I
...•.
A l
:::
A l 4
:.:::.:•
!I tn
~· ~I 10
Ol U„I 9.. u
r----'l
o \ l
. I J
G I. ~ ,I
PI. I Oradea - Salca "Pepinierif'. Ceramică din epoca bronzului timpuriu descoperită în S.1
- stratul de cultură. Oradea - Salca "Pepinieră". Early bronze Age pottery from
S. l - habitation layer.
31 Săpăturile de salvare de la Oradea - Salca Pepinieră 111
~
~,:. I
/kl'
~
4
{j) 1!57 s 6
7
&I 8
IP~, ·01
IJ JO n
Q/ e:51
13
...
~ , 16 ~,., (!LJ o
.,,,,
18 19
I c,
20
21
.
22
23
11
24
~ ,,I ~ l W. IC „l
W ) {5
30 31
f~ 31
q :.·1
33
PI. II Oradea - Salca "Pepinieră". Ceramică aparţinând epocii bronzului timpuriu desco-
perită în S.1 - stratul de cultură. Oradea - Salca "Pepinieră" . Early bronze Age pottery
from S.1 - habitation layer.
(
\
i _'.i,·_,-\
· ;· . ~ --· i·
I
\ . tf f 2
( -~
~
',, 3
\ Ul 5
• (,
I, A ).
.
I
. .
')
l. ~ 11 I
,. I ~, 15
19
I 20
)
PI. lli Oradea - Salca "Pepinieră ". Ceramică aparţinând epocii bronzului târziu descoperită
în S.1 - stratul de cultură. Oradea - Salca "Pepinieră" . Late bronze Age pottery from S .1 -
habitation layer.
(
2
8
~),
\\ __ ,,,,_,,/
9
.
-·- - -
- t ~ ) • ,. '·"
Pl. IV Oradea - Salca "Pepinieră". Ceramică aparţinând epocii bronzului târziu descoperită
în S. l -stratul de cultură. Oradea - Salca "Pepinieră". Late bronze Age pottery from S. l -
habitation layer
(
\
\
\
l 4
I ( O) . 6
\ ~,
,
8
\
\ },
J ,,.
) " i
•=-::=-
f ) • j (\91
~ (
PI. V Oradea - Salca "Pepinieră". Ceramică aparţinând epocii bronzului . Oradea -
Salca "Pepinieră". Bronze Age pottery .
u, -r-1-
LJ I.,
DJ
~ 4
G,I l. @. >
<1J IIO ~,
v . dJ I 12
,
li
.
.
1.3
.
l 14
~" t
{ff!J;7J6 , ~ .,(
·.
,
.
.
ii
,.
o, . VI 21
PI. VI Oradea - Salca "Pepinieră". Ceramică aparţinând epocii bronzului. Oradea -

Salca "Pepinieră". Bronze Age pottery.
e ,· .. . I.
c···.. •-n••·
~ 2
JL.1··. . . . .,. . . .
\_ t ~;,,
\/ 4
(
t
\\ Q1 '
8
')
\ L)/11
12
PI. VII Oradea - Salca "Pepinieră". Ceramică aparţinând epocii bronzului. Oradea -
Salca " Pepinieră". Bronze Age pottery.
C I } l
• .:::: a·:.:.•
f ~ c,11
\ a ',.j'\....,.-:(','.'.:_/
I,
.,
I
I
I \
,
.
.
4
.
.
\ )
)
b·v() 6
~ ,,"
8
(
~
\
\
PI. VIII Oradea - Salca "Pepinieră". Ceramică aparţinând epocii bronzului. Oradea -
Salca "Pepinieră". Bronze Age pottery.
\'
\
""li'
/I
; / ./'
/ 2
O I 5 cm
- 5
r----------· - -
PI. IX Oradea - Salca "Pepinieră". Inventarul complexului M. 1 din S.III. Oradea -

Salca "Pepinieră". The inventory ofM. 1 (grave?) from S. III.
\ ' .
'
·~·-"7.
.I
) J
\ ,,
(
i
\
)
, '- - -
"\
JO ,,,
PI. X Oradea - Salca "Pepinieră". Ceramică aparţinând epocii bronzului. Oradea -
Salca "Pepinieră" . Bronze Age pottery.
D / l /
I
/ J-.J-
'
l!
~
~
5 ,, I
4
-;,. ;,_,~ (
) f[j ·('.· •..
' .
.
.
(I ( . ·_;<
'
.
11 12
r~ r 15
~ I_ /
PI. XI Oradea - Salca "Pepinieră". Oradea - Salca "Pepinieră, ceramică aparţinând
epocii bronzului. Oradea - Salca "Pepinieră". Bronze Age pottery.
\ ~ ( eYI .: . . . . . '· I
2
t t J ~ .I
• :::'.- '..'..'.-
~ •·
I,
)
PI. XII Oradea - Salca "Pepinieră". Ceramică aparţinând epocii bronzului. Oradea -
Salca "Pepinieră", Bronze Age pottery.
; ~\
\ Q I, t
--=--:.a
l ) J :a !r! .,,..
\...._,_ _ _~ 3
l.
s 6
7
PI. XIII Oradea-Salca "Pepinieră". Ceramică aparţinând epocii bronzului Oradea -

Salca "Pepinieră",, Bronze Age pottery.
\[_=11 Jr
\ I~ \ , 3
t:J , (
PI. XIV Oradea ~ Sltlca "Pepinieră" Ceramică de epoca Latene lucrată la roata şi cu mârnt
Oradea - Salca "Pepinierii", Hand and well made pottery from late Latene period,
; t::tr
r~ <?.
~, li
17
PI. XV Oradea - Salca "Pepinieră" Inventarul gropii G.1 din S.I. Oradea - Salca
"Pepinieră" The inventory of the pit 1 from section I
~
'
'' '
11; I ~ 1 4 ~ .111t
a:::::a:;;:•
2
.a
'
o
5
~
____z; '
Q"
'-·-' &
PI. XVI Oradea - Salca "Pepinieră" Inventarul gropii G.2 din S.Il. Oradea - Salca
"Pepinieră". The inventory ofthe pit 1 from section II.
t I l l 4 ţ tM 2
-=•::aa
\ _ffid J
-p
5
WI ~j
~ /l
6
\(
Ll.L_C / lI
LJ
7 9
PI. XVII Oradea - Salca "Pepinieră" Inventarul gropii G.3 din S.11, 1- 4, din stratul de
cultură, din casetele I, 5, 8,10, III, 6. Oradea- Salca "Pepinieră"the inventory ofthe pit
1 from section II.
\
~ ------ ~ -· -L-
~-,L.-
. . ---
~, ',: .,,.. ··. 4
-
.
)e_ I ·, ...
:
,, ....
~
-·-*:J
" 'iii'' C
9
. 8
----·-
•· I i I- 4 $ M<
PI. XVIII Oradea - Salca "Pepinieră" Ceramică de epoca Latene, S.111. stratul de cultură .
Oradea - Salca "Pepinieră" Late Latene period pottery from S.111 habitation layer.
H••- --••~h-••••-. • •,_.,,_ --~------••

'-.,. t,, ...,-.,----.'----
\
\~
i '\ \
)
\
/ \
i
I
(
i
r-•···-,·c
\----·•· -·--- -;·/~---~~ -( .
/' '
I . ;
' \ '
I \
J •
,i
,/ !
. ' :•
-=~·
@)_ \ s
6
~ -~ .J
~J.
PI. XIX Oradea - Salca "Pepinieră" Ceramică de epoca Latene din S.IV stratul de cultură
1-6,8-12: L 1-7.0radea- Salca "Pepinieră" Late Latene pottery from section 4, habitation
layer 1-6, 8 -12 and dwelling I from section III.
I ;
I
)l
J
I
I
I I
,/I
I
\) I
\
- - -"_-_--r
--- - 7L· ~----
.,__.,-.._.,,.
I
) .
l
l
I.,,
\
\\
'\
\ .2
ff I t l ~ -!" ir"'
-=--=:1111=• .
PI. XX Oradea - Salca "Pepinieră" Ceramică din secolele VII-VIII, S.II şi Cas. 1 Oradea -
Salca "Pepinieră" 7-8 th pottery.
3
4
------ -=- 5
..
'·
-
o
. . ..........
--
2 3
_,_,._._
4 5 cm
PI. XXI Oradea - Salca "Pepinieră" Ceramică aparţinând evului mediu. S1- stratul de
cultură Oradea - Salca "Pepinieră" Midlle Age pottery from section 1„
CGe7C
. ·:." • . •. . . 1
\ ~,
.:· ,•, ..' . ,... - ..
;::;
~
6
~, ·--·
s
\C] !l . 9
\ C?? ♦ : 10
---
li
O I 2 J ,I ! IM
PI. XXII Oradea - Salca "Pepinieră" Ceramică.ăparţinând evului mediu. Cas. 1- stratul
de cultură Oradea - Salca "Pepinieră" Midlle Age pottery from surface l
132 Sorin Bu/zan, Călin Ghemiş, Gruia Fazecaş 52
.. ,
f• .
.~ .- .; .. : '
.
.. -·--~·
~
:.,:.:. .~~·.
......
.
z
l ~ ,.. ( .
\ \
3
9
4
Î
~~
·--~ . C
11
~,
5
::;;:_
. ... ) . .. ·
D (
l2
6
7
W ( J3
PI. XXIII Oradea - Salca "Pepinieră" Ceramică aparţinând evului mediu. S.111- stratul de
cultură şi complexe. Oradea - Salca "Pepinieră" Midlle Age pottery from section III
buildings and pits.
ffJ I
- 3
4
D-l
.
.
- =...=:-
j,, 1 ~ l 4 $ l"N
7 ~ •
00) O\
., 9
8 .... '1"'-'•' '
PI. XXIV Oradea- Salca "Pepinieră" Ceramică aparţinând evului mediu. S.111- stratul de
cultură şi complexe. Oradea - Salca "Pepinieră" Midlle Age po,ttery from section III
habitation layer, buildings and pits.
) a!, J
\,, .--=:;;}7/'
,,..,
(
\:, 7
•
""--··-
I
l4
PI. XXV Oradea-S.alca "Pepinieră"Ceramicăaparţinând evului mediu. S.IV -cuptorul

C.1. Oradea - Salca "Pepinieră" Midlle Age pottery from section IV- kiln.
f
-
2
'
.
4
s
8
7
1C)
t t I l ,a !li rw
• ::::• :::•
PI. XXVI Oradea - Salca "Pepinieră"Ceramică aparţinând evului mediu. S.IV. Oradea -
Salca "Pepinieră" Midtle Age pottery from section IV.
) 'ţ_J I
V- \ 3
.
l,
=
c:h ~
s
m ' . , ,,
ti;jJ
.. ,
-,,
..
9 \ '\ 10
---tJ( 11 I J ,J l I, ,:,.,
12
PI. XXVII Oradea - Salca "Pepinieră" Ceramică aparţinând evului mediu, Cas. 3. stratul de
cultură. Oradea - Salca "Pepinieră" Midlle Age pottery from surface 3, habitation layer,
•
, ., , , .- ~ - .,. , ,.
012345!!111
2 4
PI. XXVIII Oradea - Salca "Pepinieră" 1 - vas de provizii lucrat la roata S2, G.2.,2-
inventarul M.6 , 3 - turtă de bronz secţionată pentru întrebuinţare, 4- ace de păr cu capete
globulare, argint, M3 Oradea - Salca "Pepinieră" 1- jug from section 2, pit 2. 2- grave 6
inventory, 4-silver hair neils from grave 3.
o @
2
CID,
-=·-----=-
o
· <) 2 3 4 5 cm
4
((} (i: -' ,
®
7
'
5
6
10
8
.
/\
/ (I
i
'
..
PI. XXIX Oradea - Salca "Pepinieră"Unelte şi piese din piatră 8-12, lut 1-3, bronz 4-6,
sticlă- 7 descoperite la suprafaţă, 4-9, S I- stratul de cultură,şi S IV,6: Cas. 1, L 1, 1. Oradea -
Salca "Pepinieră" Tols and other pieces from stone 8-12, clay 1-3, bronze 4-6, glass- 7.
.,.= ~
,._.- ~
• J ~
li;i ~- , , t ! ~ ~-
1
'
. .
~
-....~
('··--.."\
; I ....
I ;)
\
-- !\
I \I_
l {
!I \ \
f'
f! i \ l \
r! s 9
\_,,) JO ( r-.\
• \ i,, \ \
!,.· (( \ ',
,.;
\1
l, \l
' I
l \
( \
/l \:
j \
L-~-f- ,s
PI. XXX Oradea - Salca "Pepinieră" Unelte şi piese din fier din S. 111,G.2, faza a doua
medievală S III 1-2,4,6,11-14, S. IV,8-10,15, Cas. l, Ll,l-3,7. Oradea-Salca "Pepinieră"
Tols and other pieces from iron, pit 2 from S. l and second Midlle Age faze S. III 1-2,4,6,
11-14, S. IV,8-10,15, surfacel, 'dwelling' 1,1-3,7.
140 Sorin Bulzan, Călin Ghemiş, Gruia Fazecaş (,0
..
P-'-r
·::.r
' ~
•
.... 5 6
______:__
t , t .I, 4 f Ut
- HI
9
.... ,.-,,,,·
li
12
~
PI. XXXI Oradea - Salca "Pepinieră" Unelte şi piese din fier, 1-8,9, 12, 13, 1O-olan smalţuit
verde,11-gresie. Faza a doua medievală S m, IV 1,3,4-5,7-8,10,1 2-13, S III, G. I, Ll ,11.
Oradea - Salca "Pepinieră" Tols and other pieces from iron, 1-8,9, 12, 13: 1O, green glassed
brick second, 11-sandstone and for Midlle Age faze, S III, IV 1,3,4-5,7-8,10,12-13 , S III,
pit 1, surfacel, 'dwelling' 1,11.
LUCERNA ÎN ISTORJA ANTICĂ
de
Sever Dumitraşcu
Anul 2001, început de secol al noului mileniu, al treilea după Hristos, impune
două constatări dure:
A. Cea contemporană. Conform realităţilor există azi, legitim, 189 de
naţiuni membre ale ONU. Deci întreaga Terra a fost "arondată", chiar şi Antarctica
e sub jurisdicţie fermă internaţională. Practic NU mai există nici un petec de pământ
de cucerit. Pentru prima dată în ultimii 1O.OOO- 12.000 de ani ai istoriei, din neolitic
până în 2000.
B. În această situaţie internaţională, în faţa istoriografiei (ca joc secund
al istoriei reale) se ridică întrebări de natură să-i schimbe întreaga sa înfăţişare
viitoare:
1. Se mai poate scrie istoriografie numai de pe poziţii europocentriste,
deci scrisă de europeni (cam 80-90% din numărul de slujitori ai lui Klio sunt europeni
şi scriu istorie universală de pe poziţiile lor ştiinţifice)?
2. Mai rezistă vechea şcoală istoriografică europeană de tip Tacit- Ranke
(SINE IRA ET STUDIO; WI ES EIGENTLICH GEWESEN) şi critica istorică
europeană, care a însemnat, chiar dacă parafrazăm autoironic, ce a vrut să fie,
chiar dacă ce a vrut să fie, nu a fost niciodată?, trecând prin numeroase
metamorfoze de la Herodot, la istoriografia marxistă şi, de la istoriografia marxistă
la cea a Analelor şi apoi la cea a actualului nou kominternism neo-marxist? 1 , şi
3. Vechile sintagme, devenite tabuuri europene precum:
BARBARI
POPOARE MIGRATOARE, se mai pot menţine, mai sunt ele operante
pentru cercetarea, adică EXPLICAREA devenirii umanităţii?
La primele două întrebări (B 1-2) un răspuns îl putem găsi la doi gânditori
occidentali:
Parizianul Tzvetan Todorov în lucrarea Noi şi ceilalţi. Despre diversitate,
Iaşi, 1999, p.8, scrie următoarele: "Mai mult încă: logica acestor ştiinţe părea să
excludă aprioric orice interferenţă de acest fel, deoarece lucrarea era considerată
cu atât mai bună cu cât era mai "obiectivă" şi permisese, deci, ştergerea oricărei
urme a subiectului care eram eu sau a judecăţilor de valoare ce le puteam emite.
Într-o parte, desigur limitată, a existenţei mele, repetam deci incoerenţa sau măcar
izolarea pe care eram gata s-o reproşez persoanelor din jurul meu.
1
cf I. Chindriş, Memoriale, Cluj-Napoca, 1998, p.7
142 Sever Dumitraşcu
Când am devenit conştient de această separaţie, am început să încerc o

insatisfacţie tot mai mare faţă de aşa-numitele ştiinţe umane şi sociale ( dintre care
face parte istoria, după părerea mea), aşa cum sunt practicate astăzi (s.n.S.D.).
Ruptura dintre viaţă şi vorbe, dintre fapte şi valori mi se pare, mai ales pentru ele,
nefastă (s.n.S.D.) (ruptura, nu diferenţierea; căci se poate diferenţia şi uni)."
Considerat de Arnold Toynbee autorul "celei mai lucide expuneri a istoriei
omenirii", istoricul american William H. McNeill, în capodopera sa Ascensiunea
Occidentului, Chişinău, 2000, p.XXVIII-XXIX, aminteşte, printre altele de:
"Dezastrul care i-a lovit pe băştinaşii americani după 1492, când au fost dintr-o
dată expuşi la bolile europene şi africane, este cel mai dramatic, dar nicidecum
singurul exemplu al acestui fenomen 2 • Răspândirea culturilor agricole, a creşterii
animalelor domestice şi a nedoritelor boli contagioase sau infestări reprezintă o
altă faţetă mai puţin cunoscută a istoriei privită din perspective ecologice 3 • Totuşi,
e clar că şi acestea au influenţat istoria economică şi politică la fel ca şi epidemiile,
permiţând înflorirea unor civilizaţii şi degradarea sau chiar distrugerea altora.
O astfel de agendă încărcată pentru istoricii lumii poate părea foarte

îndrăzneaţă. Totuşi, dacă ne rezumăm la mai puţin, riscăm o inadecvare totală
(s.n.S.D.) la complexităţile condiţiei umane aşa cum o înţelegem noi azi. Istoricii
se confruntă întotdeauna cu această sarcină, chiar şi atunci când scriu despre un
număr comparativ redus de oameni şi o perioadă limitată de timp. Informaţia este
aproape totdeauna mai mult decât abundentă şi totul poate deveni inteligibil doar
prin selecţie şi ordonare, cumva materializate într-un flux de cuvinte pentru a crea
imaginea trecutului în mintea cititorilor. E o ARTĂ (s.n.S.D.) pe care istoricii au
cultivat-o întotdeauna şi suntem acum în situaţia de a aplica această ARTĂ (s.n.S.D.)
la întregul trecut uman cu o precizie, bogăţie şi acurateţe ce depăşesc orice încercare
anterioară (s.n.S.D.). Aceasta se poate întâmpla numai pentru că cercetarea istorică
a explorat întregul glob cum nu a făcut-o niciodată până acum (s.n.S.D.), iar
evoluţia conceptelor istorice a atins un asemenea grad de subtilitate încât toate
eforturile precedente, chiar şi unul relativ recent cum este al meu, par fundamental
demodate, necesitatea înlocuirii lor fiind evidentă."
Şi ne întrebăm, fireşte, ce gândeşte în acest sens, CRITIC, un istoric chinez,
jamaican, brazilian, nigerian sau din Liberia? Şi, s-ar putea, ca în viitor să aibă ceva
de spus. Şi, în al treilea rând, în ce mă priveşte, sunt sigure că, în viitor, vor spune şi
vor scrie, chiar fără menajamente, la adresa europocentrismului egocentrist. Nu
doresc să fiu nici măcar ipotetic, adunătorul "ideilor" şi "capetelor" ce vor cădea de
pe anumite piedestaluri.
2
c/ W.H.McNeill, Plagues and Peop/e, New-York, 1976
3
c/ şi A.Crosby, Ecologica/ Imperialism, Cambridge, 1988
Lucerna în istoria antică 143
Răspunsul la a treia întrebare (B-3) vom încerca să-l formulăm în rândurile
de mai jos. Sintagma "barbari" s-a impus în lumea antică: a) prin dreptul natural
grec = toţi cei care nu sunt greci, sunt barbari (fireşte, nu puteau vorbi toate neamurile
antice elina!), şi b) prinjus gentium roman; dreptul ginţilor, toţi cei cuceriţi sunt
sclavi şi pământul lor ager publicus.
Şi această sintagmă neumană a înţelegerii alterităţii a dominat gândirea
umană 2000 şi ceva de ani. În numele apelativului de "barbar" şi dreptului
ginţilor (ius gentium) s-au înfăptuit milioane de crime - adică a curs sânge nevinovat
şi au curs lacrimi, ce ar putea acoperi Mediterana. Să nu uităm că aceste sintagme,
cel de barbar a fost impus de eleni, când, pentru "perifericii" ce veneau în
contact cu elenii, elen însemna hoţ. Iar soldaţii romani care jucau arşice (ţintar)
pe un tablou cu Dionysos, în Corintul distrus ( de unde zicala: Să nu te atingi de
Dionysos) şi care au scos din mormintele corintiene ofrandele depuse, vânzându-le
pe pieţele romane sub numele de necrocorintii, erau şi ei "barbari". Europenii ajunşi
în China şi Japonia la începutul epocii modeme, pe corăbii-pirat, pentru necurăţenia
lor, erau, pentru oamenii Orientului îndepărtat - barbari. Dacii- strămoşii noştri, ai
românilor, erau de asemenea- "barbari", iar amerindienii din continentele americane,
pentru cetele lui Cortez şi Pizzaro, erau "barbari", care, la rândul lor, în numele
"creştinismului" acestor conchistadori, nu a creştinismului cristologie, apostolic şi
martiric, erau, de asemenea, "barbari". Barbarii erau sclavi, ab initio, peste tot -
adică viaţa lor nu însemna nici cât a unui animal crescut pentru tăiere. Iar China,
India şi Grecia nu sunt pentru civilizaţiile Mesopotamiei şi Egiptului, cu un ascen-
dent de trei milenii de viaţă agrară şi citadină, cu organizare monarhică şi cultură
scrisă, nu sunt decât civilizaţii marginale.
Azi sintagma "barbari" o păstrează numai berberii din Africa de nord
(apelativ grav, dat de romani) şi care berberi au o istorie multimilenară, timp
îndelungat în care şi-au apărat cu un nestăvilit eroism identitatea, şi o au până azi.
Şi exemplele ar putea continua în multe timpuri şi pe toate continentele. Ne oprim
a1c1.
Pe Terra nu erau, din paleoliticul superior decât oameni moderni (=HOMO
SAPIENS), în raport cu paleoanthropii din paleoliticul mijlociu şi inferior. Deci
oameni. Sintagma de "barbari" nu mai are obiect, dar are o istorie şi acoperă o
politică sângeroasă, nemiloasă, violentă şi care a înjosit şi înjoseşte numele de
OM.
În ce priveşte pejus gentium roman se cer adăugate încă câteva fraze. Citim
de 2000 de ani De bello Gallico, comentariile memorialistice ale generalului epi-
leptic şi homosexual Caesar. Dar, pare-se, că nu s-a afirmat destul inumanitatea lor.
Aproape la fiecare pagină "stăpânii lumii", amintesc cu dezinvoltură de măcelurile
ce le-au înfăptuit în Gallia. La asediul unei cetăţi le promit femeilor celte că le vor
cruţa copiii de la moarte. După predarea cetăţii îi omoară pe toţi, fără cruţare.
Era dreptul ginţilor. De fapt o crimă fără nici o explicaţie, decât cruzimea unei
144 Sever Dumitraşcu 4
societăţi bezmetice, parazitare, care nu-şi ajungea să trăiască din agoniseală proprie,
ci din furt!
Dio Cassius (în opera sa Istoria romană; atragem atenţia că nu dăm note,
din motive manifest afirmate, ne adresăm unor istorici care au la temelia formaţiei
lor cultură istorică, şi, nu dorim să-i jignim; sunt locuri comune - deci îndeobşte
cunoscute), deci Dio Cassius descrie imperialismul roman (expresia aparţine marelui
savant, romanist francez J.Carcopino) astfel: se întâlneşte o "patrulă" romană cu
un post de pază autohton moeso-dacic, în zona dintre Dunăre şi Balcani, în „preziua"
războaielor daco-romane. Dialogul e plin de „freamătul cinematografic al secolului
XXI" (e real, nu imaginar, în gândirea lui Dio Cassius). Cei din turn întreabă:
"- Cine sunteţi voi?"
Comandantul "patrulei" a răspuns:
"- Noi suntem stăpânii lumii!"
Iar cei din turn au adăugat:
"- Veţi fi, dacă vom muri noi!"
Întâmplarea pare neverosimilă, dar Dio Cassius nu a ezitat să o redea. Şi,
indiferent de veridicitatea ei, exprimă real o stare de spirit. Sigur, romanii ar fi
cucerit întreaga lume. Dar nu au putut, iar în 476 Imperiul roman "a murit" definitiv,
în formula sa occidentală. A dăinuit cel de răsărit, de la Constantinopol, între secolele
IV-VII A.O. ca imperiu romano-bizantin (limba cancelariei şi comanda în armată
erau în limba latină) şi ca imperiu bizantin, cu limba medio-greacă în cancelarie,
cultură şi armată, între secolele VII-1453. Printre cauzele care au ajutat acest imperiu
- oriental - să reziste se află şi lucerna!
Înainte de a trece, însă, la problema lucernei (=cavaleria grea, care a ţinut,
cu un decalaj de 1000 de ani, piept "atacurilor stepei", faţă de Europa, desigur!) se
cuvine să lămurim şi problema, sintagma-POPOARE MIGRATOARE. Şi, răspunsul
e limpede: NU EXISTĂ POPOARE MIGRATOARE, ci INDIVIZI, GRUPURI
SOCIALE, CHIAR POPOARE ÎNTREGI CARE MIGREAZĂ, deci care
migrează, din motive economice sau politice, dar nu sunt migratoare.
În istorie nu există nici un individ, grup social sau popor care să migreze
dintr-un loc în altul, dintr-o ţară în alta. Nu există asemenea situaţii ultraparadoxale.
Oamenii migrează din cauze economice (sărăcie) sau politice (răzbunări, împilare,
tiranie, totalitarism politic).
Ba chiar mai mult, nici animalele NU migrează. Ele fac transhumanţă:
a) În Africa elefanţii din zona Tombuctu parcurg anual de două ori distanţa
de 1000 de lan, spre Ciad, din zone fără vegetaţie (=fără PĂŞUNE), spre zone cu
vegetaţie (PĂŞUNE);
b) În America, renii caribu, fac transhumanţă vară-iarnă, între taigaua
şi tundra nordică - vara şi sudul Alascăi sau Canadei - iama, pentru PĂŞUNE
(=vegetaţie proaspătă), parcurgând un drum egal cu distanţa Paris - Moscova;
c) În America, fluturii din Canada şi SUA fac transhumanţă până în
lucerna în istoria antică 145
Mexic, de unde se reîntorc, în funcţie de hrană şi reproducere, parcurgând drumul
dus-întors, regulat şi anual;
d) În Asia, albinele (de trei ori mai mari ca cele europene, numite
ucigaşe) fac transhumanţă sute de kilometri, de la poalele Himalaiei, spre sud, în
zona culturilor de muştar, pentru hrană, de unde se reîntorc în zona himalaiană (cu
totul altele, cele din Himalaia mor pe parcurs, dar drumul regulat, este parcurs,
prin transhumanţă, anual);
e) Pe Terra, anual, păsările din zona de hrană şi clocit din nord - vara,
parcurg distanţe uriaşe, făcând transhumanţă spre zonele calde, de obicei aceleaşi,
cu o precizie biologică-matematică, anual. Ele nu sunt păsări migratoare, nu umblă
dintr-un loc în altul, ci pe căi aproape matematic ştiute din instinct, anual, vin
toamna spre sud şi se întorc primăvara spre nord.
Oamenii, de asemenea, nu migrează ci, din paleolitic au urmat turmele de
reni, transhumând, vara spre nord şi iarna spre sud.
Revoluţia neolitică (cum a denumit-o G.Childe) a însemnat:
1. Revoluţia agrară, cu două componente complementare, în funcţie
de solul şi clima adecvată:
a) CULTIVAREA PLANTELOR, în trei zone de civilizaţii agrare: prima
a GRÂULUI, din Orientul Mijlociu şi Apropiat, la care s-a adăugat şi zona
Mediteranei; a doua a OREZULUI, cu o recoltă, apoi cu două recolte pe an, din
regiunea indo-chineză şi, a treia, a PORUMBULUI (mai puţin hrănitor) din America
Centrală şi de Sud (în principal Mexic şi Peru, dar nu numai).
b) CREŞTEREA ANIMALELOR DOMESTICE, fie în formule mixte
( cultivarea plantelor cu creşterea animalelor), fie în formule impuse de sol
(PĂŞUNE) şi climă, numai CREŞTEREA ANIMALELOR.
Paralel a apărut şi civilizaţia neolitică citadină, prin apariţia ORAŞELOR
NEOLITICE (Ierihon şi altele), aducând complementaritatea celor două tipuri de
economii - cea agrară şi cea citadină, care se menţin până azi, chiar şi în formula
exacerbată a nordului INDUSTRIAL, avansat şi bogat şi, a sudului agrar, înapoiat şi
sărac. Problemă care interesează lumea contemporană la nivel planetar, prin ONU
şi toate organismele statale şi suprastatale, dar care nu interesează aceste rânduri.
Creşterea vitelor a fost IMPUSĂ de solul şi vegetaţia întinsei stepe
euroasiatice, ce se întind între Nistru şi Zidul chinezesc, între tundra şi taigaua
nordică, euroasiatică, mai ales siberiană, şi lanţul Munţilor Caucaz, Pamir şi
Himalaia, spre sud.
Păşunea şi clima au impus în stepa euroasiatică transhumanţa turmelor şi
comunităţilor de păstori, uneori pe aceleaşi căi şi pe distanţe de 1000-3000 de km,
între vegetaţia bogată din tundră şi taiga vara şi păşunile din sud iarna. Adeseori
însă clima (rece, secetoasă etc,) sau politica (ocuparea locurilor de păşune de altă
comunitate, de alt trib) impuneau supunerea, moartea sau plecarea (migrarea).
Această realitate şi domesticirea şi mai ales folosirea calului pentru călărie a condus
146 Sever Dumitraşcu 6
pe aceşti agricultori-păstori, spre o mare mobilitate, spre dorinţa de a pătrunde în

zone de păşune (spre sudul, nu oarecare, ci spre sudul cu ogoare şi lanuri verzi)
şi, desigur, şi de pradă. Astfel începe o luptă euroasiatică, ce va opune stepa
(păşunea) civilizaţiilor Chinei, Indiei, Orientului Apropiat şi Mijlociu, adică ogorului
(pământului arabil), deci cavaleria ţăranilor-păstori, armatelor de ţărani
infanterişti, ale pământurilor fertile de pe Huangho, Ianţekiang, Indus, Gange, Tigru,
Eufrat şi Nil (Grecia, India şi China au fost civilizaţii periferice civilizaţiilor
Orientului Apropiat şi Mijlociu, Semilunii Roditoare, cu un decalaj, în favoarea
primelor, de peste 3000 de ani!).
Dar şi în cadrul popoarelor de ţărani-păstori apare o "frântură", impusă de
lucernă.
I. În timp ce în stepa euroasiaticăpăşunea era săracă (cu iarbă de stepă),
ce a dat naştere numai calului-ponei, iute, agil, dar slab, deci a dat naştere numai
CAVALERIEI UŞOARE.
II. În acelaşi timp podişul iranian, cu lucerna sa, cu păşune şi hrană
bogată, a dat naştere unui cal vânjos, puternic, în stare să poarte harnaşament de
apărare (platoşe pe pieptul calului) şi echipamentul înzăuat, cu platoşe, al călăreţului,
deci a dat naştere CAVALERIEI GRELE.
În istoria tehnologiei militare cunoaştem patru mari momente:
a) a carelor de luptă, originare din zona metalurgiei sud-caucaziene, care
se "răspândesc" până la celţii Oceanului Atlantic şi până în China;
b) a cavaleriei grele, care se răspândeşte până în Europa (dar în Europa
medievală şi prin Cortez şi Pizzaro, după 1500, în America, ducând la prăbuşirea
imperiilor aztec şi peruan, maja, şi victimizarea a două continente cu civilizaţii
precolumbiene, printr-un holocaust de 60.000.000 de oameni, şi datorită lipsei
imunităţii în faţa bolilor europeano-africane), şi apoi, până în China (la Pacific).
"Iranul - scrie W.H.McNeill (op.cit., p.385, 388) avea un mare avans faţă
de Imperiul roman în acest sens, în măsura în care invazia parţilor (secolul al Iii-lea
î.Hr.) dusese la dezvoltarea unui nou tip de armament- cavaleriştii cu armuri grele
sau catafractari - care permitea apărarea împotriva cavaleriei uşoare a nomazilor...
Chiar şi atunci când catafractarii au devenit principala forţă de luptă a romanilor,
guvernarea imperială nu a rezolvat niciodată, de fapt, reala problemă- cea numerică."
Rememorând, să trecem, fatal, schematic, în revistă, câteva fapte, la acest
subcapitol: Dacii au fost "barbari" şi tot ei s-au bătut, din punctul lor de vedere, ca
strămoşi ai noştri, în primul rând pentru păşunile din stânga nsei şi de pe Dunăre,
unde făceau transhumanţă, vara în Carpaţi cu turmele şi iama la "baltă", la păşunea
neacoperită de zăpadă (de păpurişuri şi stuf). Romanii le-au luat păşunea, hrana de
iarnă a vitelor (turme de oi şi mai ales de boi; erau crescători de boi), prin trei
CURĂŢENII ETNICE: în şesul Tisei, unde, Claudius, sau în vremea sa, i-a adus pe
iazygi, şi, la nord de Dunăre: 50.000, duşi la sud de generalii lui Augustus şi 100.000
duşi la sud de Dunăre pe vremea lui Nero. Cauza războaielor pentru daci era viaţa
7 Lucerna în istoria antică 147
turmelor, viaţa comunităţii poporului lor, hrana, turmele, cărora li s-a luat păşunea
de iarnă (=hrana) de pe Tisa şi Dunăre. Strămoşii noştri romani luptau şi ei, dar
pentru interese imperialiste (expresia aparţine lui J.Carcopino) şi pentru aurul
Apusenilor (care se împuţinase la Rio Tinto în Spania şi în Illyricum!).
Dar, neavând lucerna (deci o cavalerie grea - cea a catafractarilor iranieni-
sarmaţi/roxolani a luptat de partea lui Decebal, în iarna lui 1O1-102, la Tropaeum
Traiani - în Dobrogea), şi mai ales neavând bani şi oameni (ciuma şi alte maladii
începute în secolul II A.D. au redus drastic, gradual şi mereu populaţia Imperiului
roman de la 80.000.000 de oameni, la 60.000.000, la 40.000.000 şi apoi la
20.000.000!) acesta, Imperiul roman, nu a reuşit să se salveze. Era decalajul de
1000 de ani dintre Iran şi Europa, dintre cavaleria grea (se va impune în evul
mediu european) şi cavaleria uşoară. Şi romanii se salvează de invazia confederaţiei
goto-herule în 269 (la Niş, prin cavaleria mobilă, dar nu grea! condusă de Aurelian),
dar nu şi în faţa atacului tiirc, a hunilor la Don în 375/376. De la trecerea Donului
de către huni (376) şi până la 955 (oprirea ungurilor la Augsburg de otthonieni) şi
apoi până la destrămarea Imperiului mongol european (în Hoarda de Aur şi, pentru
noi, până târziu - Hanatul Crimeii) cavaleria uşoară a stepei euroasiatice a făcut
din Europa (uneori până la Paris şi în Spania) un teren de manevră şi de invazie
aproape permanentă. Dar a rezistat la acest atac, oprindu-i, Iranul, zona de intrare a
cavaleriei uşoare de stepă spre India, Iran, Mesopotamia şi Egipt. La mijloc era
lucerna, hrana bogată pentru vite, pentru cai-PĂŞUNEA= CAVALERIA GREA.
c) Revenind la tehnologia militară, mai amintim revoluţia armelor
de foc, folosite de europeni, dar invenţie chinezească (din jumătatea mare a mileniului
II - adică 1000-1500 A.O.) şi prin care europenii se impun în perioada lor de
ascensiune (1500-2000 A.O) pe întregul mapamond, şi
d) armele de distrugere în masă (nucleare, chimice, biologice), apărute
în Europa (fizica nucleară) şi SUA (Los Alamos), când civilizaţiile de pe Terra se
află în faţa unor probleme ce privesc contemporaneitatea, viitorul mai ales, şi nu
trecutul umanităţii.
Dorim, totuşi, cu toată aparenta abatere de la subiect, să încheiem aceste
rânduri despre lucernă, cu un dar privind România.
a) Păşunea a condus prin transhumanţa oierilor daco-romani (vara la
munte în Carpaţi şi iama la baltă, la iernat în zonele cu hrană neacoperită de zăpadă
pentru vite!), la înteţirea latinităţii Daciei între 275-602, prin contactul neîntrerupt
cu Tisa, Dunărea şi Delta, cu bălţile din sudul Basarabiei (fie pe lacurile dunărene
cu apă dulce, fie pe cele marine cu apă salmastră). Aceste legături anuale cu
puternica creştinătate de pe Dunăre (de la Viminacium la Aegyssus ), cu episcopii
şi bazilicile lor de valoare umană universală, pentru paleocreştinism şi cultura latină
a poporului român (înainte cu 500 de ani de cea în haină slavonă), au dus la legea
românească - limba română şi credinţa creştină a poporului român. Au condus la
unitatea sa lingvistică - pe întreg blocul locuit de români- şi la conştiinţa sa de sine
148 Sever Dumitraşcu
- ţăranii
s-au considerat mereu urmaşii Romei. Ei ne-au lăsat pământul ţării, limba
română şi conştiinţa de neam unitară, ca ţărani cultivatori de pământ, dar şi ca ţărani
crescători de vite, ca păstori.
b) Colapsul economic al României- cu consecinţe grave sociale, culturale
şi chiar politice din ultimele două decenii 1980-2000, se datoreşte şi lipsei lucernei,
necultivării lucernei (=şeptel de animale scăzut, lipsă de came pentru consum
intern şi export, came scumpă în ŢARA CĂRNII, ţara-România este un complex
agro-pastoral (iernat - Carpaţi - vărat - Dunăre, cunoscut de strămoşii noştri daci
şi romani, de românii întregului ev mediu, până lafanarioţi şi la CAP-uri!). Şi iată
faptele:
Într-o zi din anul 1980 un colonel de Securitate din Oradea (=col.
I.Pantea, dacă nu e un pseudonim) ne-a ieşit în cale, în preajma magazinului Dacia,
întrebându-ne, ce se poate face în cazul căderii de plăţi a României, pe piaţa externă.
Şi i-am răspuns: lucerna, trifoiul. Omul a crezut că sunt nebun şi m-a lăsat în pace.
Revin acum (după 10 ani "ceauşişti" şi 10 ani post) la problema lucernei. A
lucernei antice şi a lucernei (=cavaleria grea) care „a pierdut" Imperiul roman (prin
neorganizarea ei, ca în Iran), dar şi la lucerna noastră, de azi.
România - un complex agro-pastoral unic în Europa - munţi, podgorie,
câmpie, zonele umede dunărene - are o parte din populaţie subnutrită sau mai
precis mal-nutrită, din cauza alimentelor foarte scumpe. Animalele sunt tot mai
puţine. Carpaţii sunt goi de animale - constata şi N.Ceauşescu înainte de 1989, în
timpul "fâstâcelilor" sale cu elicopterul prin spaţiul aerian al României. Cauza?
Una din cauze e cultura quasi-colonială a grâului şi porumbului şi lipsa acută
a furajelor pentru vite (erau legate de iesle, moarte de foame şi au murit numeroase
vite din cauza inaniţiei). Dacă un sfert din terenul cultivat cu grâu (cu 800 - 2000 kg
la hectar!) ar fi cultivat cu LUCERNĂ (desigur trifoi etc.) s-ar obţine:
furaje superioare pentru vite, deci carne şi produse lactate şi din
piele, pentru consumul intern şi export;
nu s-ar ara timp de trei ani distrugându-se structura solului
(humusului) şi nu s-ar consuma o triplă sau quadruplă cantitate de combustibil
(=motorină);
s-ar introduce îngrăşăminte (azot natural!) în sol şi s-ar distruge buruienile
(biologic), deci s-ar cheltui mai puţini bani pe îngrăşăminte chimice, ierbicide, pesticide;
producţia de grâu şi apoi ( al doilea an) de porumb s-ar tripla (deci s-ar
recupera şi cea din anii trecuţi);
s-ar cantona apa în sol (îmbibare la ploi abundente şi reţinere în caz
de secetă), reducând efectele secetelor şi preţul irigărilor;
şi, nu în ultimul rând, s-ar oferi poporului român (şi desigur pentru export)
carne şi produse lactate, nepoluate (cu biostimulatori sau "came de pasăre" sau
alte furaje de natură necorespunzătoare etc.);
9 Lucerna în istoria antică 149
LUCERNA ar conduce la o agricultură performantă şi de aici la hrană
ieftină pentru ţărani şi orăşeni şi desigur o creştere a exportului României, deci un
plus de valută forte, pentru retehnologizarea industriei şi o viaţă agrară şi citadină
mai puţin strâmtorată. Este lecţia lucernei pentru noi.
Avantajul lucernei - să nu uităm, a salvat timp de un mileniu Orientul
Apropiat şi Mijlociu de atacul cavaleriei uşoare a stepei şi a îndreptat aceste atacuri,
de la Attila la Gingis-Han spre Europa, pe la nordul Mării Caspice.
Este lecţia lucernei pe care nu au învăţat-o anticii, strămoşii noştri romani.
E cazul să o repetăm, după 2000 de ani?!
THE LUCERNE IN THE ANCIENT HISTORY

-Abstract-
The author presents a historical essay regarding the importance of the

lucerne in the founding of the heavy cavalry and its importance in stopping the
light cavalry's attacks. Attacks, which the Roman Empire couldn't stop (after 376
A.C.) because it hadn't large heavy cavalry. The Empire was exposed to "attacks of
the euroasiatic steppe" meaning the light cavalry.
SONDAJUL ARHEOLOGIC DE LA ABRAM, JUDEŢUL BIHOR
de
Ioan Crişan
Localitatea Abram este situată în culoarul Barcăului în amonte de oraşul

Marghita pe terasa din stânga a râului. Marginea de sud a satului este străbătută de
şoseaua care, desprinzându-se la Biharea din Drumul Naţional 19 coteşte la Chiribiş
spre dreapta în direcţia Şimleul-Silvaniei şi Zalău. În grădina casei parohiale refor-
mate se află, în ruină, o biserică ce constituia edificiul principal al unei mănăstiri,
ridicată înainte de marea invazie tătară din anul 1241, probabil de către nobili din
familia Gutkeled ca filie a mănăstirii Pălyi (Ungaria) 1 • Biserica a fost inclusă pe
Lista monumentelor istorice, starea ei de conservare fiind în mod constant în atenţia
specialiştilor de la instituţiile abilitate din judeţul Bihor. Cu ocazia estimărilor privind
oportunitatea şi eficienţa unor lucrări de restaurare 2 s-au efectuat, în mai multe
rânduri, periegheze în jurul bisericii şi în grădinile din vecinătate. A fost astfel
localizată vechea vatră a satului Abram. De la suprafaţa solului au fost prelevate
fragmente ceramice datând din neolitic până în epoca modernă. Ne-a atras în mod
deosebit atenţia ceramica medievală timpurie din sec. VIII-X şi XI-XIII.
În vederea unei preconizate restaurări a monumentului în noiembrie 1999
au fost iniţiate cercetări sistematice interdisciplinare constând din săpături
arheologice şi studii de parament. În paralel, pentru verificarea situaţiei stratigrafice
şi a intensităţii locuirii medievale timpurii, în spatele bisericii, la distanţă de 17 m
nord-est de edificiu, a fost deschisă, pe direcţia SV-NE, o secţiune de control în
lungime de 1O m şi lăţime de I m3 • În adâncime secţiunea a atins cota de 0,50 m
1
V. Bunyitay, A varadi piispokseg tortenete, voi.II, Oradea, 1883, p.404-408; V. Vătăşianu,
Istoria artei feudale în Ţările Romîne, voi.I, Bucureşti, 1959, p.119-120; Al. Avram,
Arhitectura romanică în Crişana, Oradea, 1969, p.30-38; Idem, Sur Ies debuts de
l'architecture monastique de Crişana (XIIt..XII'siecles), în Revue Roumaine d'Histoire de
/'Art, XIV, 1977, p.7-8; A.A.Rusu, N.Sabău, I.Bumichioiu, I.V.Leb, M.Mak6 Lupescu,
Dicţionarul mănăstirlor din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş, Cluj-Napoca,
2000, p.44
2
S. Dumitru, S. Bala, Biserica din Abram. Istoric şi propunere de conservare in situ, în
Adevărul omeneşte posibil, Oradea, 2001, p.693-704
3
Investigaţiile au fost efectuate de către un colectiv alcătuit din arheologii I. Crişan şi D.
Marta de la Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea, Zs. Molnâr de la Universitatea Babeş
Bolyai din Cluj-Napoca şi arhitectul T. Emodi cu participarea unui grup de studenţi de la
aceeaşi universitate. În acest cadru sarcina executării sondajului al cărui rezultat îl prezentăm
în cele ce urmează i-a revenit semnatarului acestor rânduri.
152 Ioan Crişan
unde apare stratul de pământ viu alcătuit din argilă galbenă- maronie. Până la această
adâncime au fost delimitate două straturi: stratul vegetal şi un strat de pământ negru
afânat ambele conţinând depuneri arheologice. La baza celui de-al doilea strat la
extremităţile secţiunii au apărut câte o pată de culoare închisă care anunţau prezenţa
unor complexe arheologice. Pentru dezvelirea lor, în peretele de nord al secţiunii
au fost practicate două casete. Cele două complexe s-au dovedit a fi o vatră de foc
şi un cuptor cu boltă.
l. Vatra de foc a fost surprinsă între metrii 1,25-2,50 ai secţiunii depăşind
doar cu puţin (spre nord) marginea acesteia. Instalaţia de foc nu făcea parte dintr-o
locuinţă. În urma "demontării" complexului s-a constatat că acesta a fost distrus în
vechime, din el păstrându-se doar bucăţi de chirpic. Vatra a fost amenajată într-o
groapă adâncă de 0,25 m (0,65 m de la suprafaţa solului) de formă circulară cu
diametrele de 1,25 x 0,75 m având o uşoară prelungire spre nord. Unele bucăţi de
chirpic sugerează că era mărginită de o gardină4 • Pământul din umplutura gropii
avea aspect cenuşos şi conţinea lemn carbonizat, resturi de oase animale şi fragmente
ceramice.
Ceramica a fost lucrată numai cu mâna. Fragmentele provin de la două
vase-borcan modelate din pastă cu microprundiş în compoziţie. Este vorba de un
fund profilat de vas de culoare maronie-cărămizie cu pereţii aproape verticali şi de
un fragment de culoare cărămizie rezultat din buza unui vas cu gura evazată şi
marginea uşor îngroşată. Dintre bucăţile de chirpic atrag atenţia câteva care amintesc
de tăvi. Privite din profil fragmentele sugerează trei tipuri de tăvi: cu marginea
trasă spre interior, cu marginea uşor răsfrântă şi plate.
2. Cuptorul a apărut la capătul celălalt al secţiunii între m 8,25-9,25. Era
un cuptor din lut săpat în pământ5 • Vatra acestuia, situată la adâncimea de 0,60 m
de la suprafaţa solului (0,20 m la de baza stratului) a fost realizată prin lutuirea unei
suprafeţe circulare cu diametrele de 1,00 x 0,90 m. Pe marginea vetrei de jur împrejur
din bolta cuptorului s-a păstrat o margine înaltă de 0,20-0,25 m. Bucăţile de chirpic
găsite pe vatră provin fără îndoială de la bolta prăbuşită. Gura cuptorului având
lărgimea de 0,50 m era orientată spre nord, iar în faţa ei, despărţită de un uşor prag,
a fost săpată groapa de deservire. Aceasta avea formă ovală alungită ( 1,60 x I, 15
m) cu diametrul lung spre nord. Pereţii albiaţi ai gropii se adânceau cu 0,45 m faţă
de vatra cuptorului (0,85 m de la suprafaţa solului). Şi în acest caz este vorba de un
complex separat, o instalaţie de foc ce nu făcea parte dintr-o locuinţă.
Pe vatra cuptorului pământul depus prezenta urme de ardere şi conţinea,
aşa cum s-a arătat, bucăţi de chirpic ars, dar şi lemn carbonizat, resturi calcinate de
oase animale o bucată de şist cristalin şi fragmente ceramice. Acelaşi conţinut îl
4
C. Cosma, Consideraţii privind aşezările rurale şi tipurile de locuinţe din Transilvania
în secolele VIII-X, în Ephemeris Napocensis, VI, 1996, pl.7NI; p.274
5
Ibidem, pi. 7/5; p.273
Sondajul arheologic de la Abram,judeţul Bihor 153
avea şi pământul din groapa cuptorului însă cantitatea de ceramică era mai mare şi
a fost găsit un împungător din os.
Ceramica de pe vatra cuptorului şi din groapa de deservire a acesteia este
lucrată numai la roată înceată dintr-o pastă în a cărei compoziţie intrau ca degresant
nisip şi paiete de mică. Principala fonnă ceramică este vasul-borcan cu fundul îngust,
pereţii oblici şi umărul dezvoltat. Buza acestui tip de vas era răsfrântă iar muchia
teşită. Alături de vasul borcan apare, reprezentată doar printr-un singur fragment,
strachina cu buza trasă spre interior. Ornamentarea vaselor s-a realizat prin incizarea
pe partea superioară a unor benzi de striuri orizontale ondulate asociate în cele mai
multe cazuri cu benzi de striuri drepte. La sfârşit pe suprafaţa exterioară a vaselor
s-a aplicat un strat subţire de slip. Arderea s-a produs într-un mediu care a imprimat
vaselor culoarea maronie-cărămizie cu un luciu caracteristic. Nu au fost sesizate
fragmente rezultate de la vase modelate cu mâna sau la roata rapidă.
Cele două tipuri de instalaţii de foc prezentate mai sus au fost utilizate o
lungă perioadă de timp, motiv pentru care datarea se sprijină în principal pe
materialul ceramic descoperit în cuprinsul lor. Fragmentele de vase-borcan modelate
cu mâna, aflate pe vatra de la Abram provin de la două exemplare care se pot
include într-o serie tipologică întocmită de I. Stanciu pentru secolele VIII-IX/X cu
privire la nord-vestul României. În această serie fundul de vas ar reprezenta tipul 16
cu analogii la Ghenci-Lutărie 7 , iar fragmentul de buză ar rezulta de la un vas de
tipul 118 din care amintim exemplarele identificate la Culciu-Mic-Dosul Văii 9 şi
Lazuri-Lubi Tag 10 • Bune analogii pentru acest tip de vas se găsesc şi în altă părţi 11 •
Tăvile de lut sunt tipuri de vase care au fost îndelung folosite 12 • Fragmentele
de la Abram pot fi şi ele încadrate într-o serie tipologică stabilită de acelaşi arheolog.
6
I. Stanciu, Populaţia din nord-vestul României în secolele 5-9, teză de doctorat,Cluj-
Napoca, 1998, p.314; fig.52/1
1
Ibidem, p.314; fig.52/1; pl.146/3
8
Ibidem, p.315; fig.52/11; pl.161/8; pl.175/11
9
Ibidem, pl.161/8
10
Ibidem, pl.175/11
11
D. Gh. Teodor, Teritoriul est-carpatic în veacurile V-XI e.n. Contribuţii arheologice şi
istorice la problema formării poporului român, laşi, 1978, p.208, fig.49/3 ,6; p.209, fig.50/
2; Idem, Regiunile carpato-nistrene în secolele V-X d.Hr., în Spaţiul nord-est carpatic în
mileniu/întunecat, laşi, 1997,p.97; fig.13/4
12
Recente descoperiri făcute la Medieşul Aurit cu analogii în Ucraina subcarpatică constituie
probe că tăvile de lut erau vase care în sec. I d. Cr. făceau parte din repertoriul ceramic al
dacilor din nord-vestul României; Sp. Pop, Tray fragments descovered in Medieşu/ Aurit, în.
Crişana antiqua et mediaeva/ia, I, 2000, p.120-121
154 Ioan Crişan 4
Astfel, fragmentul de buza trasă spre interior a rezultat de la o tavă din varianta l 13
având analogii la Cuceu-Valea Bochii 14 , Lazuri-Lubi Tag 15 şi Cefa-La Pădure 16 în
timp ce fragmentele cu marginea dreaptă sau răsfrântă sunt de la un vas din varianta
3 17 asemănătoare ca profil cu,..tăvile de la Lazuri-Lu bi Tag 18 , Turul ung-Vii 19 şi
Cefa-La Pădure 20 • Fragmente de tavă a cărei margine nu era ridicată au fost
descoperite la Cefa-La Pădure2 1 •
Ceramica lucrată la roata cu învârtire înceată de pe vatra cuptorului de la
Abram şi din groapa de deservire a acestuia prezintă asemănări cu materiale din
complexe din sec. VIII-IX descoperite în partea de nord-vest a României dintre
care amintim Cuceu-Valea Bochii 22 , Popeni-Pe Pogor2 3 , Biharea-Lutărie l 24 şi
Grădina S.A. 25 , Oradea-Salca-Gheţărie 26 , Sânnicolau Român-Bereac 27 , Cefa-La
Pădure28 , Săcăşeni-Fântâna Ciobanului 29 şi în alte locuri din cuprinsul spaţiului
13
I. Stanciu, op. cit., fig.54
14
Ibidem, pl.155/6,7
15
Ibidem, pl.176/3
16
I. Crişan, Săpăturile arheologice de la Cefa-La Pădure, judeţul Bihor din anul I 992,
în Crisia, XXIII, 1993, pl.IX/5, XIV2
17
I. Stanciu, op. cit., fig.54/3
18
Ibidem, pl.170/5-9
19
Ibidem, pl.108/8
20
I. Crişan, op. cit., pl.lX/7
21
Ibidem, pl.IX/7
22
I. Stanciu, op. cit., pl.149/1,2; pl.151/3
23 Ibidem, pl.152/3,4; Idem, Despre ceramica medievală de uz comun lucrată la roata
rapidă în aşezările de pe teritoriul României (secolele VIII-X), în Arheologia medievală,

III, 2000, p.158
24
S. Dumitraşcu, Biharea, voi.I, Oradea, 1994, pl.XXXll/5
25
Ibidem, pl.CVII-CVIll/2
26
S. Bulzan, D. Băcueţ Crişan, O locuinţă medievală timpurie descoperită la Oradea-
Salca, punctu/ Gheţărie, în Crisia, XXIX, 1999, pi. III, IV/1, V/1
27
S. Dumitraşcu, I. Crişan, Cuptoare de ars ceramică descoperite la Sânnicolau Român,
judeţul Bihor, în Crisia, XX, 1990, pi. Xl/3, XVl/2-4; XVIl/3.
28
I. Crişan, op. cit., pi. IX/2, Xl/4-6; Muzeul Ţării Crişurilor, nr. inv. 17931, 17932,
17933
29
Gh. Lazin, Cercetări arheologice în sudu/judeţului Satu Mare (zona Tăşnad), I, în Satu
Mare. Studii şi Comunicări, III, 1975, pl.XVl/5, 7
Sondajul arheologic de la Abram,judeţul Bihor 155
30
românesc •
Prin urmare considerăm că, pe baza ceramicii, ambele complexe descoperite
la Abram datează din secolele VIII-IX. În nord-vestul României vetre de foc deschise
au fost descoperite şi cercetate la Cuceu-Valea Bochii 31 , Popeni-Pe Pogor32 , Cefa-
La Pădure 33 , Biharea-Lutărie 334 iar cuptoare de lut la Biharea-Lutărie 335 şi Cefa-
La Pădure36 • Ca şi vetrele deschise cuptoarele săpate în pământ apar şi în alte ţinuturi
româneşti 37 • Situate în afara locuinţelor ele serveau unor necesităţi gospodăreşti
cum ar fi uscatul seminţelor, coptul pâinii, fiertul hranei. În acelaşi timp cuptoarele
cu boltă puteau servi şi la arderea unui număr redus de vase de lut 38 •
În încercarea de cunoaştere a celor două complexe de la Abram amintim
că vatra este o tradiţie tracică. La traci, la daco-geţi şi daco-romani vatra era
considerată bună atât pentru vreme de iarnă cât şi pentru vară 39 • Cuptoarele de lut
săpate în pereţii locuinţelor sau amenajate în spaţiul dintre ele ca şi cele amenajate
la nivelul podelei sau pe un postament de lut au origine daco-geto-illiră. 40 Ele au
fost utilizate în perioada anteslavă fiind denumite cuptoare pentru copt pâine de tip
30
D. Gh. Tedor, op. cit., 1978, fig.53; Idem, op. cit., 1997, fig.13/3, fig.14/1,7; I. Mitrea,
Regiunea centrală a Moldovei dintre Carpaţi şi Siret în sec. VI-IX e.n., în Carpica, XII,
1980, pi. XXXVI-XXXVII; M. Comşa, Cultura materială veche românească. (Aşezările din
secolele VIII-X de la Bucov-Ploieşti), Bucureşti, 1978, fig.52/10, fig.54/5; pl.XVIl/1-2, 11, 22;
O. Toropu, Romanitatea târzie şi străromânii în Dacia Traiană sud-carpatică, Craiova,
1976, pl.15; A. Bej an, Banatu/în sec. IV-XII, Timişoara, 1995, pi. VII B, VIII A-B;
31
Al. V. Matei, Repertoriul de aşezări şi descoperiri aparţinând secolelor IV-IXpe teritoriul
judeţului Sălaj, în Acta Musei Porolissensis, III, 1979, p.484; I. Stanciu, op. cit., 1998,
p.312, 480; pi. 148/2
32
I. Stanciu, op. cit. 1998, p.480
33
I. Crişan, op.cit., p.13-14, pi. IX/4-9; Idem, Aşezări medievale din Crişana (sec.X-XIII),
teză de doctorat, Cluj-Napoca, 2000, p.127, 130, pi. LXll/4-9
34
S. Dumitraşcu, op. cit., 1994, p.181
35
Ibidem
36
I. Crişan, op. cit., 2000, p.131-132; pi. LXI, LXIX
37
M. Comşa„ op. cit, p.37-39, 41, fig.27; D. Gh. Teodor, Continuitatea populaţiei autohtone
la est de Carpaţi în secolele VI-XI e.n., Iaşi, 1984, p.73-75, 106, fig.58; C. Cosma, op.cit., p.273
38
D. Gh. Teodor, Meşteşugurile la nordul Dunării de Jos, Iaşi, 1996, p.82
39
I. Hâncu, Soarta românilor din Basarabia în evul mediu timpuriu, în Din istoria Europei
romane, Oradea, 1995, p.322
40
M. Comşa, Tipuri de locuinţe din sec. VIII-X din sudul Munteniei, în Ilfov-File de istorie,
Bucureşti, 1978, p.114; Idem, Cu privire la originea tipului de bordei cu cuptor scobit din
epoca feudală timpurie in zona extracarpatică a României, în Hierasus, V, 1983, p.154
156 Ioan Crişan 6
roman41 . Sunt o invenţie locală pentru coptul pâinii şi încălzitul casei. Suprafaţa lor
putea folosită pentru odihnă42 . Au fost preluate şi răspândite de către slavi inclusiv
la maghiarii stabiliţi în Pannonia. 43
În ceea ce priveşte ceramica, S. Dumitraşcu, într-un studiu elaborat cu mult
timp în urmă, considera că ceramica lucrată la roată din pastă nisipoasă datând din
sec. VIII-X este ceramica românească ce continuă tradiţia provincială romană în
acest domeniu44 • Particularităţile datorate elementelor specifice locale definesc în
nord-vestul României un orizont cultural aparte, orizontul Biharea-Călăţea
Crăciuneşti45. După I. Stanciu, ceramica lucrată la roata înceată cu decor incizat
este creaţia slavilor ajunşi în contact cu civilizaţia provincială romană din centrul
Europei. Ea a fost adusă în nord-vestul spaţiului românesc de către aceştia începând
cu a doua jumătate a secolului al VII-lea46 . Tăvile de lut caracterizează şi ele acele
zone din bazinul carpatic care au fost colonizate de către slavi47 . În opinia aceluiaşi
arheolog modelarea vaselor la roata rapidă ar fi fost introdusă în acelaşi areal de
către românii din Banat şi Transilvania intracarpatică, continuatorii pe durata migraţiilor
a procedeelor avansate din domeniul producţiei ceramice48 • Anterior şi N. Chidioşan
atribuia ceramica lucrată la roata rapidă populaţiei româneşti49 • Cele trei opinii au
ca numitor comun afirmarea prezenţei în spaţiul amintit în sec. VIII-IX a populaţiei
româneşti în convieţuire cu elemente slave. Această realitate etnică este ilustrată şi
prin descoperirile de la Abram. Chiar dacă nu a fost identificată ceramica modelată
la roata rapidă, fapt oarecum explicabil prin amploarea redusă a săpăturii, această
categorie apare asociată cu ceramica modelată la roata înceată în aşezări ca Nuşfalău
Tigoiul lui Benedek50 , Carei-Staţia de Epurare51 , Oradea-Salca-Gheţărie 52 , ş.a.
41
E. Zaharia, Săpăturile de la Dridu. Contribuţie la arheologia şi istoria perioadei de
formare a poporului român, Bucureşti, 1967, p.153; I. Mitrea, op.cit., p.364; D. Gh. Teodor,
Romanitatea carpato-dunăreană şi Bizanţul în veacurile V-XI e.n., Iaşi, 1981, p.13
42 I. Hâncu, op. cit., p.323
43
M.Comşa, op.cit., în Ilfov-File de istorie, 1978, p.114; Idem, op.cit., 1983, p.154
44
S. Dumitraşcu, Observaţii privind originea ceramicii negre-zgrunţuroase din Crişana,
în Crisia, XI, 1981, p.78
45 S. Dumitraşcu, op. cit., 1994, p.193-194
46
I. Stanciu, op. cit., 1998, p.284
47
Ibidem, p.316
48
Ibidem, p.266, 381-382; Idem, op.cit, 2000, p.150
49
N.Chidioşan, O necropolă din feudalismul timpuriu descoperită la Să/acea, în SC/V,
XX, 4, 1969, p.614
50 I. Stanciu, op. cit., 2000, p.157, 182, pl. V/1-7, 9, 12
51 Ibidem, p.153, 183, pl. VVl, 2, 3-6
52 S. Bulzan, D. Băcueţ Crişan, op. cit., p.34-35, pl. III-VI
7 Sondajul arheologic de la Abram, judeţul Bihor 157
Cele două complexe gospodăreşti medievale timpurii de la Abram probează
clar existenţa în aşezare a unui nivel de locuire din sec. VIII-IX. Continuarea
săpăturilor va conduce cu siguranţă la identificarea locuinţelor pe care vatra şi
cuptorul le-au deservit şi a altor complexe de locuire. Chiar şi în acest stadiu al
cercetărilor se poate documenta arheologic că în acest punct de pe malul Barcăului
a existat o aşezare medievală timpurie anterioară instaurării stăpânirii regatului
feudal maghiar. Oficialităţile acestui stat în frunte cu biserica catolică au sprijinit
ridicarea unor mănăstiri în scopul promovării catolicismului printre localnici şi
pentru asigurarea necesităţilor spirituale ale unor grupuri alogene colonizate- aşa
cum arată cercetările arheologice de la Abram şi structura etnică actuală a satului -
chiar pe vatra unor vechi aşezări.
THE ARCHAEOLOGICAL SOUNDING OF ABRAM, BIHOR COUNTY

-Abstract-
The researches on the surface that was accomplished around the ruins of
the roman church of Abram, determin ed the localization of the old fireplace of the
country. From the ground surface was found ceramic ftagments dating from Neolithic
to Modem Age.
On the autumn of 1999, at the back of the church was made a control sec-
tion of I 0-m length and I m width. In the section was found two archaeological
grounds: a fireplace and, respectively an oven with arch, both having a domestic
destination. On the base of the ceramic, the two complexes are integrated chrono-
logically between the eighth and ninth centuries. These belonged to the local popu-
lation, which in that period was composed by Romanians that lived together with
Slav elements.
158 Ioan Crişan
Pl. I. Abram - biserica veche, 1999. 1 edificiul bisericii medievale şi locul vechii
aşezări; 2 secţiunea S I cu cele două complexe.
9 Sondajul arheologic de la Abram, judeţul Bihor 159
PI. II. Abram - biserica veche, 1999. l vatra de foc; 2 cuptorul gospodăresc.
160 Ioan Crişan 10
,r.
3 4 5
&
2-•3==="
0- -= =- ;;....,.Sc,n
Pl. III. Abram - biserica veche, 1999. Vatra de foc : 1,2 fragmente de vase borcan
lucrate cu mâna; 3 profil de gardină de vatră (platou?); 4-7 profite de tăvi (sec .
VIII- IX) (Muzeul Ţării Crişurilor nr. inv. 18354)
li Sondajul arheologic de la Abram, judeţul Bihor 161
0_ _ ___2___l_ _ .,
r., _ _$_Cm
PI. IV. Abram - biserica veche, 1999. Cuptorul gospodăresc . 1-7 fragmente
ceramice de pe vatra cuptorului şi din groapa de deservire a acestuia (sec. VIII -
IX) (Muzeul Ţării Crişurilor, nr. inv. 18356, 18357); 8 împungător de os (Muzeul
Ţării Crişurilor, nr. inv. 18359)
ISTORIOGRAFIA CETĂŢII ORADEA
de
Doru Marta
Cu un bogat patrimoniu arhitectonic, romanic, gotic şi renascentist", cetatea

orădeană a reprezentat, timp de aproape şase secole, un edificiu de referinţă în
economia strategică a regatului maghiar şi, mai târziu, a principatului transilvănean.
Bogat centru episcopal catolic, cetatea a fost martora începuturilor urbei de
pe malurile Crişului Repede, a evoluţiei acesteia pe domeniul capitular îndeosebi,
dar şi pe cel al episcopiei, al radicalelor transformări politice şi religioase dintre
mijlocul secolelor al XVI-iea şi al XVII-iea.
Firesc, cetatea orădeană a fost de multe ori obiectul investigaţiei istorice şi
arheologice dar, lucru surprinzător, puţine dintre aceste contribuţii depăşesc discursul
postpozitivist al sfârşitului secolului al XIX-iea, sau tonul oarecum emfatic, prilejuit
de vreo aniversare a unui întemeietor, asediu sau "eliberare" de sub diverse ocupaţii.
Dacă, în cazurile amintite, lucrurile sunt oarecum scuzabile, ignorarea aproape totală,
timp de câteva decenii, a cetăţii orădene, de către istoriografia românească, în primul
rând, nu mai are nici un argument.
O exhaustivă bibliografie închinată fortificaţiilor medievale şi premoderne
din Transilvania şi Banat, notează pentru cetatea orădeană o sumă de 53 de
contribuţii, apărute într-un interval de peste un secol1. Analiza acestei producţii
istoriografice, conduce la o extrem de interesantă "grupare" a primelor abordări în
jurul unor canonici orădeni, personalităţi cu solide studii de arhivistică şi istorie de
factură pozitivistă, care au încercat să includă şi cetatea orădeană în mai vastele lor
preocupări, legate în principal de evoluţia episcopiei catolice locale.
Canonicul orădean Bunyitay Vincze ne-a lăsat, cu siguranţă, lucrarea clasică
vis-a-vis de istoria episcopiei catolice orădene 2 . Bazat pe o vastă investigaţie
arhivistică, autorul, în ciuda unor interpretări forţate, uneori partizane, este primul
care oferă un excelent punct de plecare în studiul evoluţiei arealului orădean, cu
referiri documentare precise, majoritatea confirmate de cercetările ulterioare, despre
•contribuţia noastră limitându-se la secolele XI - XVII nu include patrimoniul arhitectonic

baroc, datorat perioadei ulterioare cuceririi austriece din anul 1692.
'A. A. Rusu, Bibliografiafortificaţiilor medievale şi premoderne din Transilvania şi Banat,
Reşiţa, 1996, p. 145 - I 46.
2 Bunyitay V., A varadi puspokseg tortenete alapitasato/ a jelenkorig, l - III, Nagyvărad,
1883 - 1884.
164 Doru Marta
apariţia oraşului, a episcopiei şi a cetăţii, precum şi despre primele lor secole de
evoluţie. Alături de analiza migăloasă, făcută tuturor localităţilor cu parohii catolice
de pe domeniul episcopal orădean, cea a Oradiei şi, implicit, a cetăţii de aici, ocupă
un loc privilegiat3 • Putem afirma că masiva contribuţie a canonicului orădean a
însemnat pasul iniţial, la care, mai apoi, s-au raportat toţi cei care s-au aplecat
asupra studiului realităţilor medievale locale.
Preocupat şi de săpăturile arheologice, care s-au desfăşurat aproape
concomitent cu publicarea lucrării amintite, Bunyitay dedică alte două lucrări
realităţilor medievale orădene care au directă legătură cu evoluţia ansamblului lo-
cal, în două momente diferite ale existenţei sale: prima, referitoare la Statutele
Capitlului orădean, redactate în anul 13 74 sub păstorirea episcopului Dominic Bebek,
de către canonicul lector Emeric4 , a doua, legată de aniversarea a două secole de la
"eliberarea" oraşului de sub ocupaţia turcească, prin cucerirea cetăţii de către
austrieci în anul 16925 •
O a doua contribuţie importantă la istoria cetăţii de pe malurile Crişului
Repede aparţine de data aceasta unui militar, căpitanul Scholtz Bela6 • Provenit
probabil dintr-o familie austriacă cu tradiţii militare, căpitanul Scholtz a alcătuit, în
fapt, o îmbinare, parţial veridică, între istoria cetăţii orădene şi cea a instituţiilor
protejate de către aceasta, îndeosebi episcopia, cu observaţii atente asupra cetăţii
bastionare, atunci, la începutul secolului XX aflată, cu siguranţă, într-o stare de
conservare mult mai bună. Alături de unele confuzii, legate de presupusa mutarea
de la Biharea la Oradea a episcopiei catolice în timpul domniei regelui Ladislau I, 7
lucrarea cuprinde interesante constatări, legate în principal de fazele construirii
cetăţii bastionare, a porţii principale de acces 8 , a înălţimii zidurilor curtinelor sau a
semnelor de meşteri de pe blocurile din piatră care protejau pe alocuri vârfurile
bastioanelor9 • Studiind şi arhivele Ministerului de Război de la Viena, a oferit
preţioase informaţii despre câteva stampe necunoscute contemporanilor săi.
Între apariţia acestor două importante studii, scrisul istoric dedicat evului
mediu orădean, cu precădere cel legat de cetate, a marcat, de asemenea contribuţii
semnificative. În primul rând se cuvine amintită personalitatea căpitanului Gyal6kay
3
Ibidem, II, p. 96 - 107; 235 - 236.
4
Idem, A varadi kaptalan legregibb statutumai, Nagyvarad, 1886, passim.
5
Idem, Nagyvarad a torokfoglalas koraban, Budapest, 1892, passim.
6
Scholtz B., Nagy - Varad varanak tortenete, Nagyvarad, 1907. (cu o versiune aproape
identică şi în limba germană publicată de asemenea Ia Oradea în acelaşi an, 1907, autorul
semnând însă Adalbert Scholtz).
7
Ibidem, p. 15.
8
Ibidem, p. 94.
9
Ibidem. p. 128 - 130.
Istoriografia cetăţii Oradea 165
Jeno, în fapt un foarte bun istoric, având şi înclinaţii spre arheologie, autorul câtorva
studii importante despre cetatea orădeană, care consemnează rapoarte de săpături
arheologice, studii de istorie generală despre fortificaţie, precum şi asupra unor
momente de referinţă din evoluţia sa, asemeni asediului din anul 1692. De asemenea,
este analizată palanca ce proteja oraşul, numărul ideal al apărătorilor acestuia în
cazul unui asediu, circa 6400- 6500, niciodată atins, precum şi amplasarea diferitelor
cartiere din preajma fortificaţiei 10 •
Cu siguranţă, cea mai importantă dintre contribuţiile sale se referă la continuarea
cercetărilor arheologice în cetate, în anii 1911 - 1912, la două decenii după prima
campanie. Dacă în cazul primelor săpături, organizate cu finanţarea Direcţiei
Monumentelor Istorice de la Budapesta şi aflate sub îndrumarea canonicului istoric
Romer Floris s-a apelat la câţiva militari şi arhitecţi improvizaţi în arheologi, Gyalokay
avea cel puţin avantajul posesiei unor planuri şi schiţe ale catedralei din interiorul
vechii cetăţi medievale.
Raportul de săpătură publicat de Romer Floris, indica mai ales principalele
momente în desfăşurarea şantierului. Începute la 14 septembrie 1881, după demolarea
unor clădiri şi descoperirea unor ancadramente gotice, săpăturile au constat într-o
primă secţiune având dimensiunile de 19 x 2 m, paralelă cu colţul vestic al curţii
palatului princiar. A fost localizată, în opinia lui Floris, capela Sf. Fecioare Maria, în
fapt prima construcţie religioasă ridicată de regele Ladislau I la Oradea' 1 • Au fost
cercetate, de asemenea, porţiuni din turnul adosat laturii de nord a catedralei gotice,
precum şi fundaţiile portalului de intrare şi ale turnului de sud-vest al monumentului
amintit. Pe planul secţiunii, realizat de arhitectul Steinhausz Laszlo, se distinge structura
zidăriei portalului: bolovani de piatră nefasonată în fundaţie şi pietre fasonate în
elevaţie.
Cercetările din anii următori, 1882 - 1883, au dus în final la dezvelirea, în
mare parte, a zonei mediane din nava catedralei episcopale. Între reuşitele campaniei
se numără şi identificarea lespezilor de mormânt ale episcopilor orădeni Andreea
Scolari, mort la 1426, cu inscripţia păstrată fragmentar 12 şi Sigismund Thurzo, mort
la 1512 13 • Materialul arheologic recoltat a fost destul de bogat: 26 de fragmente de
halebarde şi ghiulele, sticlă, cahle smălţuite în verde, schelete, pipe având ştampile
cu text turcesc, ace de păr din os, ancadramente gotice etc 14 , astăzi în mare parte
pierdut.
10
Gyal6kay J., Nagyvarad 1692 - ban, în A biharvarmegye es nagyvaradi regeszet es
tiirtenelmi egylet, Nagyvârad, 1903 - 1909, p. 32 - 33.
11 Romer F., Elozetes jelentes a nagyvaradi varban I 883 - ban folytatott asatasr6l , în
Arch. Ert.uf, III, 1883, p. XVI.

12
Ibidem, p. XXII.
11
Ibidem, p. XXIV.
14
Ibidem, p. XXI.
166 Doru Marta 4
Arheologul Henszlmann Imre publică şi el un studiu legat de părţile din catedrala

episcopală descoperite în curtea palatului princiar. Astfel, se apreciază că în toamna
anului 1881 au fost dezvelite fundaţiile faţadei catedralei, cu portalul şi părţi din
turnurile aferente, găsite la o adâncime de 2,60 m 15 • Astfel a fost cercetat zidul de
sud şi colţul de sud-vest al turnului aferent, alături de ruinele turnului de nord. Lăţimea
faţadei atinge dimensiunea de 22,5 m iar lungimea totală a catedralei a fost apreciată
ca fiind de trei ori mai mare, adică 67,5 m 16 •
Prezent pe şantierul arheologic, arhitectul Steinhausz Laszlo elaborează un
plan al catedralei, pe baza rezultatelor cercetărilor arheologice şi a informaţiilor
documentare. Publicat ulterior, planul înfăţişează succesiunea capelei Sf. Fecioare
Maria cu cea a catedralei cu două turnuri laterale aflate la îmbinarea navei cu
absida pentagonală a altarului 17 • Se cuvine menţionat aici rolul important pe care
recent înfiinţata Societate de Arheologie şi Istorie a comitatului Bihor l-a avut în
demararea cercetărilor arheologice, în organizarea primului muzeu orădean şi în
publicarea câtorva anuare, prilej de a stimula erudiţii locali şi nu numai, vis-a-vis şi
de realităţile medievale orădene 18 •
După două decenii, Gyal6kay Jeno, reia cercetările arheologice în cetate,
beneficiind şi de sprijinul unui alt canonic-istoric, Karacsonyi Janos. În studiul
publicat în anul 1913, Gyal6kay menţionează că cercetările începute în octombrie
1911 aveau următorul scop: stabilirea locului de închidere spre est al catedralei
episcopale, posibila existenţă a unei capele adiacente, stabilirea numărului de turnuri
şi cercetarea eventualelor morminte regale din catedrală. Ca o eroare majoră a
cercetărilor din anii 1881 - 1883, se aminteşte faptul că în ciuda dezvelirii unor părţi
ale catedralei, prin cercetarea spaţiilor din estul şi vestul curţii palatului princiar,
mijlocul acesteia a rămas necercetat. O altă critică adusă vechilor săpături arheologice
era legată de ignorarea completă a materialului arheologic aflat în primele nivele din
secţiunile trasate 19 •
În estul navei sudice a catedralei a fost descoperit un mormânt distrus de
incendiu. Pavat cu cărămidă şi acoperit cu o boltă din acelaşi material, mormântul
15
Henszlmann I., Jelentes a nagyvaradifo/fedezesrol, înArch. Ert.uf, I, 1881, p. XXIX.
16
Ibidem, p. XXIX - XXX.
17
Balogh Jolăn, Varadinum. Varad Vara, I, Budapest, 1982, fig. 9.
18
Informaţii complete despre activitatea Societăţii : I. Ordentlich, Un secol de activitate
expoziţională a secţiei de istorie a muzeului orădean, în Centenar muzeal orădean, Oradea,
1972, p. 65 - 68; în acelaşi volum N. Chidioşan,lstoricul cercetărilor arheologice ale muzeului
orădean, p. 101 - 105.
19
Gyal6kay J., A nagyvaradi varban 1911 - 12 - ik evbenfolyt asatasok eredmenye, în
Biharvarad, I, 1913, p. 46.
Istoriografia cetăţii Oradea 167
conţinea un schelet orientat est-vest, parţial calcinat prin arderea sicriului. Pe mâna
dreaptă a fost descoperit un inel din aur cu piatră de granit roşu încrustată, nasturi
din cupru topiţi de căldura incendiului, precum şi fire din aur de la veşminte. Lângă
schelet a fost găsită o cruce din os şi o aplică de carte realizată în manieră gotică 20 •
Cercetările au culminat cu descoperirea presupusului mormânt al reginei Beatrix,
fiica regelui Henric al Vii-lea şi soră cu regele ceh Jan. Măritată în noiembrie
1318, la 14 ani, cu regele Carol Robert de Anjou, regina a murit în anul următor, la
prima naştere, fiind înmormântată în catedrala episcopală orădeană21 • Făcând o
paralelă cu descoperirea presupusului mormânt al reginei Maria de Anjou, soţia
regelui Sigismund de Luxemburg, de către garnizoana austrică în anul 1755, şi
comparând scara schiţelor făcute cu acel prilej de către generalul Charles de Camon
Marquis de Viile, Gyal6kay constată o neconcordanţă: curtea palatului princiar era
desenată la scara 1: 840, iar fântâna din centrul acesteia la doar 1: 420. El susţine,
pe baza acestor constatări, că de fapt, mormintele celor două regine au fost alăturate22 •
Ipoteze ulterioare, au propus, pentru mormântul descoperit de către garnizoana
austriacă în 1755, ca fiind păstrătorul rămăşiţelor pământeşti ale regelui Sigismund
de Luxemburg, mort la 1437 şi înhumat tot la Oradea.
Gyalokay revine peste câteva decenii 23 cu două studii generale consacrate
cetăţii, analizând de asemenea şi mai vechile rezultate cunoscute. Primul cuprinde
o scurtă trecere în revistă a istoriei fortificaţiei. Susţinând construirea acesteia în
vremea lui Ladislau I autorul precizează că basilica ridicată la sfârşitul secolului al
Xi-lea era trinavată, fiind zidită în piatră, în stil romanic, contrazicând astfel tocmai
planul alcătuit de arhitectul F6erk Emo 24 , realitate care, se pare, nu corespundea cu
realitatea. Autorul apreciază perimetrul cetăţii medievale la 550 - 600 m, cu şapte
unghiuri neregulate. Articolul analizează, pe baza stampelor lui Cesare Porta şi
Georg Houfnagel, vechea fortificaţie circulară din piatră, catedrala din interior,
precum şi palatul episcopal. Cu anul 1569, socotit ca debut al construcţiei cetăţii
bastionare, a început "epoca modernă" a cetăţii orădene25 •
Într-un al doilea studiu, în fapt unul din cele mai importante contribuţii ale
sale, Gyal6kay reia, practic, unele preocupări mai vechi, abordând însă exhaustiv
evoluţia cetăţii orădene, publicând şi câteva planuri, inclusiv cel al unei propuneri
de reconstituire a fazelor bisericii din interiorul cetăţii, astăzi puţin acceptate de
20
Ibidem, p. 59.
21
Idem, Beatrix kira/yne sirjarol, în Arch. Ert.uf. X.XXII, 1912, nr. 1, p. 88.
22
Ulterior se va emite o nouă ipoteză potrivit căreia mormântul reginei Maria a fost în
realitate cel al soţului ei, regele Sigismund de Luxemburg, mort la 1437.
23
Idem, Nagyvarad kozepkori vara, în Akad. Ert., 43, nr. 453, 1933, p. 84.
24
Cf. Balogh Jolăn, op. cit., I, fig. 1O, 11.
25
Gyal6kay J., op. cit., p. 86.
168 Doru Marta 6
specialişti. Un bun câştigat este fermitatea autorului în a elimina "tradiţia", perpetuată

practic de la Bunyitay Vincze, potrivit căreia, încă înaintea invaziei tătare din anul
1241, cetatea ar fi avut curtine construite exclusiv din piatră, doar turnurile având
suprastructura din lemn26 , sesizând totuşi foarte corect funcţionarea pe post de
incintă a zidului exterior al palatului episcopal, cel puţin pentru secolul al XV-
lea27. Finalul studiului trece în revistă bastioanele noii cetăţi, cu dimensiunile şi
unghiurile de vârf ale fiecăruia28 .
Deşi publicate la interval de două decenii, alte trei studii ale lui Gyal6kay
merită amintite. În primul polemizează cu Bunyitay Vincze vis-a-vis de amplasarea
statuilor regale din incinta cetăţii; dacă Bunyitay susţinea că statuile regilor
canonizaţi, Ştefan I, Ladislau I, şi Emeric, precum şi statuia ecvestră a regelui
Ladislau I au fost amplasate în dreapta porţii principale, între catedrală şi palatul
episcopal2 9 , Gyal6kay, analizând cronica lui Ortelius, precum şi stampa lui
Houfnagel, susţine că statuile au fost situate în arealul dinaintea faţadei catedralei.
Statuile au fost amplasate pe o distanţă de circa 40 m, ele având menirea de a
"apăra" şi "ocroti" cetatea. Busturile precum şi statuia ecvestră a regelui Ladislau I
au fost realizate de fraţii Martin şi Gheorghe din Cluj, ultima fiind dezvelită la
20 mai 1390. Comanda statuilor a fost dată de episcopii Demetrius şi Ioan Zudor. În
cazul statuii ecvestre, regele sanctificat ţinea în mână o bardă, iar faţa ansamblului
era îndreptată spre faţada catedralei, calul stând în contrapost30 .
La comemorarea a 250 de ani de la ocuparea cetăţii de către turci, istoricul
orădean publică un studiu, unde analizează, în mod critic, mai vechile contribuţii
legate de acest subiect. Întrucât articolul elaborat de Bunyitay Vincze a fost analizat
anterior3 1 , alte două lucrări, ale lui Deăk Fărkas 32 şi T6th Szabo Pâl3 3, sunt criticate
în principal pentru lipsa unor planuri ale cetăţii şi oraşului, incluzând dealurile
înconjurătoare, precum şi lipsa unei schiţe a asediului. Importanţa acordată de
Gyal6kay cadrului geografic este firească, în principal datorită prezenţei şanţului
cu apă care proteja cetatea, cu un rol defensiv excepţional, respectiv progreselor
26
Idem A varadi var, în Hadtort. Koz/, XLIII, 1942, p. 68.
27
lbidem,_p. 69.
28
Ibidem. p. 82 - 83.
29
Idem, A nagyvaradi kiralyszobrok helyero/, în Arch. Ert.uf, XXXII, 1912, nr. 3, p. 266.
30
Ibidem, p. 268.
31
Vezi supra nota nr. 5.
32
Deak F., Nagyvarad e/vesztese 1660 - ban, în Ertekezesek a tortenelmi tudomanyok
korebol, VII, 1878, nr. 1, p. 42.
33
T6th Sz., Nagyvarad az erdelyi fejedelmek es a torok ura/om koraban, în A jaszovari
premontrei kanonokrend nagyvaradifogymnasiumanok ertesitoje az 1903 - 1904 iskolai
evrol, Nagyvărad, 1904, p. 3 - 132.
7 Istoriografia cetăţii Oradea 169
artileriei de asediu ce putea fi amplasată pe dealurile din apropiere, cu un rol ofensiv

la fel de important34 • Susţinând că atacul otoman a fost o surpriză, autorul trece pe
scurt în revistă evoluţia cetăţii medievale şi a celei bastionare.
Subliniază, de asemenea, apropierea primejdioasă de cetate a Dealurilor Sf.
Petru şi Sf. Ştefan (Dealurile Viilor în prezent) aflate la o distanţă de numai 800 -
900 m, dar fiind cu 60 - 70 m mai înalte decât amplasamentul cetăţii, loc care
oferea o excelentă poziţie pentru instalarea artileriei de asediu. Alături de această
deficienţă autorul mai identifică încă patru: apropierea oraşului de cetate, ruinele
caselor oferind acoperire pentru înaintarea atacatorilor în cazul unui asediu,
construirea haotică a unor ansambluri interioare ale cetăţii de către principele
Gheorghe Râk6czy I, lăţirea excesivă a şanţului de apărare în detrimentul scăderii
masive a adâncimii acestuia şi nu în ultimul rând, înălţimea palatului princiar care
depăşea zidurile incintei, expunându-i astfel acoperişul mai uşor loviturilor artileriei
şi săgeţilor cu vârf incendiar. Lipsa unor sisteme de protecţie între incintă şi palat,
permitea atacatorilor, în cazul unui asalt victorios peste zidurile exterioare sau
bastioane, o rapidă cucerire a întregii cetăţi 35 • În apropierea fortificaţiei, în zona
"Târgului de Vineri", arealul era insuficient protejat, existând doar o palancă.
Turcii, socotiţi de autor la 50.000 de luptători, s-au organizat în trei tabere
începând asediul în ziua de 14 iulie 1660: în zona cartierului Velenţa, sub comanda
lui Ali-paşa; la vest de "Târgul de Vineri", în Olosig, la nord-vest de cetate, sub
comanda lui Sejdi-paşa şi pe valea pârâului Paris, aflat nu departe, spre nord de a
doua tabără. Apărătorii cetăţii erau puţini, doar 900 de persoane, din care numai
200 - 300 de soldaţi profesionişti, dotaţi cu o artilerie de apărare insuficientă 36 •
Atacul principal s-a îndreptat spre bastioanele Roşu şi Aurit. Data căderii cetăţii a
fost 27 august 1660, după un asediu de 46 de zile 37 •
Un alt studiu al lui Gyal6kay, publicat în anul 1933, continuă, în fapt,
preocupări mai vechi abordate şi de alţi autori, legate de principalele momente din
istoria cetăţii orădene, asediile numărându-se, printre cele mai importante. În fapt
studiul analizează un proiect întocmit imediat după cucerirea austriacă, şi anume
primul plan de reconstrucţie al cetăţii elaborat de inginerul militar baron Ernst
Friedrich von Borgsdorfl 8 • Soluţiile propuse pentru creşterea capacităţii defensive
constau în amenajarea unor "şicane" în afara şanţului de protecţie, cu două variante:
34
Gyal6kay J., Nagyvaradi ostroma 1660 - ban (ket vaulatto/), în Hadtărt. Koz/,. XII,
1911,nr. l,p.32.
35
Ibidem, p. 35.
36
ibidem, p. 39 - 40.
37
Ibidem, p. 47.
38
Idem, A nagyvaradi var 1692 evi atalakitasi terve (Baro BorgsdorfErnă hadmernăktiszt
terve), în Mag. Kat. Szemle, III, 1933,_ nr. 4, p. 211.
170 Doru Marta
"glacis" sau diguri de protecţie. Impunerea planurilor baronului von Borgsdorf s-a
lovit de lipsa resurselor financiare, la care s-au adăugat şi tulburările pricinuite de
răscoala lui Francisc Râk6czi al II-lea39 .
Istoriografia pozitivistă a sfârşitului de secol XIX şi început de secol XX s-a
aplecat îndeosebi asupra unor momente de referinţă din istoria cetăţii orădene.
Asediile din 1556, 1598, 1660 şi 1692 sunt astfel analizate în câteva studii, extrem
de inegale ca valoare, aducând relativ puţine informaţii noi legate de evenimentele
tratate.
Tensiunile confesionale prilejuite de penetrarea curentului Reformei în
Transilvania, s-au manifestat acut şi în Oradea. Deşi cu unele timide antecedente
încă din deceniul cinci al secolului al XVI-iea, Reforma a avut puţine şanse de
reuşită în timpul păstoririi energicului episcop orădean Martinuzzi. După asasinarea
acestuia în castelul său din Vinţu de Jos, venirea în oraş a lui Vârkocs Tamas, aprig
susţinător al Reformei, încinge spiritele. Toate aceste frământări se suprapuneau
peste conflictul dintre partizanii catolici ai împăratului Ferdinand de Habsburg şi
cei reformaţi ai tânărului principe Ioan Sigismund susţinut intens de mama sa,
Isabella Zâpolya.
Studiul profesorului Kârffy Odon se referă tocmai la acest moment. Istoricul
publică scrisoarea trimisă de Pesthy Ferencz, din cetatea Ecsed la 23 august 1556,
către Dieta din Pozsony (azi Bratislava), referitor la atacul taberei lui Vârkocs Tamas
aliat cu nobilimea din comitatele de peste Tisa asupra cetăţii orădene, controlată de
oamenii împăratului Ferdinand de Habsburg. Oraşul a fost ars iar peste 500 de
localnici au fost masacraţi. Deşi lovită prin surprindere, cetatea rezistă, garnizoana
având însă nevoie de un ajutor urgent4°. Atacurile vor fi încununate de succes abia
în anul următor, când armatele austriece şi partizanii lor ardeleni vor fi definitiv
înfrânţi.
Un interesant articol, apărut în anul 1902, se ocupă de asediul din 1598 asupra
cetăţii. Autorul, Zsâk Adolf, valorifică o schiţă elaborată de cronicarul Ortelius,
descriind cetatea, atât cea exterioară (bastionară) cât şi cea interioară (vechea cetate
medievală circulară). Un element interesant este enumerarea puterii tunurilor din
cetate acestea fiind de 3, 7, 10, 28, 30 şi 35 de funţi 41 , precum şi aprecierile asupra
populaţiei oraşului: 2200 - 2500 de case, 11.000 - 12.500 de locuitori, din care
2.000 de catolici, ceilalţi fiind calvini42 •
19
Ibidem, p. 212 - 213.
4
°Kârffy O., Nagyvarad 1556-ikevi ostromahoz. în Hadtărt. Kăzt 12, 1911, nr. 4, p. 643
-644.
41
Zsak A., Varad az 1598 - ik evi ostroma idejen, în A biharvarmegye es nagyvirradi
regeszeti es_tărtenelmi egylet /901 - 1902- ik evkănive, Nagyvarad, 1902, p. 40 - 42.
42
Ibidem, p. 46.
Ultimului mare moment al expansiunii otomane îi cade victimă, printre primele,
şi cetatea Oradea. Venită pe fondul eşecului unei vaste răscoale antiotomane din
sud-estul şi centrul Europei 43 , căderea Oradiei sub stăpânirea turcească şi cucerirea
ei, după 32 de ani de paşalâc, de către oştile austriece, au reprezentat subiecte
suficient de importante pentru a fi abordate de către istorici. Importanţa cetăţii de pe
malurile Crişului Repede rezultă şi din faptul că, în opinia istoricilor, capitularea ei în
faţa turcilor a reprezentat o mare catastrofă pentru principat, fiind socotită, după
Neudorffehervâr (azi Belgrad) şi Buda, a treia mare pierdere a "Ungariei"44 •
Documentul de capitulare, elaborat în opt puncte la 27 august 1660, a fost publicat
în detaliu de către istoricul Koncz Iosef 45 •
Ultimul eveniment istoric major din istoria cetăţii orădene a fost, cu siguranţă,
asediul austriac din anul 1692. În fapt, cele câteva studii care i-au fost dedicate au
dezbătut, uneori polemic, îndeosebi data capitulării garnizoanei turceşti. Autorii
polemicii s-au folosit atât de calendarul mahomedan, cât şi de informaţii provenite
din arhivele vieneze. Primele, realizate pe baza datei de început a ramazanului, dau
ziua de 3 iunie 1692 ca moment al capitulării 46 • O altă dată propusă pentru acest
eveniment a fost ziua de 5 iunie 1692, fiind aleasă pe baza documentelor descoperite
în Arhiva Imperială din Viena şi a "monedelor" ( cu siguranţă plachete)
comemorative, emise pentru marcarea evenimentului47 • Oricum, se pare că predarea
garnizoanei otomane a avut loc în data de 5 iunie 1692, iar ocuparea propriu-zisă a
cetăţii în ziua următoare. În secolul trecut, o inscripţie de pe poarta principală a
fortificaţiei indica ziua de 6 iunie 1692 ca dată a capitulării asediaţilor. Deşi pare
mai puţin importantă o diferenţă de două, trei zile vis-a-vis de data exactă a capitulării
garnizoanei turceşti, istoricii au revenit totuşi frecvent asupra subiectului 48 .
Un extrem de interesant document, contemporan cu asediul din anul 1692,
descoperit în biblioteca arhiepiscopiei din Kalocsa, provenit probabil de la Oradea
şi publicat în anul 1917, face suficientă lumină asupra acestui episod. Documentul
conţine şi o stampă realizată de inginerul austriac Kaiserfeld Matthias, la 20 mai
J În acest sens vezi şi ordinele de pregătire a cetăţii pentru un eventual atac turcesc la Marki
4
S., Varparancs I 658 - ben, în Hadtort. Koz/., XXVI, 1925, nr. 1 - 2, p. 171 - 172.
44
Koncz J. Nagyvarad kapitulaci6ja I 660- ben, în Hadtort. Koz!., V, 1892, nr. 5, p. 391.
45
Ibidem, p. 393 - 394.
46
K.ropf L., Nagyvarad kapitulaci6ja I 692 - ben., în Hadtort. Koz!, VIII, 1895, nr. 4, p.
549.; sunt foarte interesante echivalenţele, propuse de autor, cu calendarul mahomedan, în
funcţie de sărbătoarea Ramadanului : avem data de 3 iunie în calendarul creştin şi 25 mai în
cel musulman - anul 1103 de la naşterea Profetului.
47
Horvâth J., Mely napon kapitulalt Nagyvarad I 692 - ben, în Hadtort. Koz/ . .IX, 1896,
nr. 1, p. 126.
48
Ibidem, p. 125.
172 Doru Marta 10
1692, chiar în timpul asediului 49 • Sunt oferite amănunte foarte interesante legate de
mărimea garnizoanei cetăţii, 3000 de soldaţi având 60 - 80 de tunuri, care se bazau
însă şi pe un ajutor al călăreţilor tătari, extrem de rapizi, proveniţi din garnizoanele
de la Gyula, Ineu şi Timişoara, apreciaţi la 6000 - 8000 de luptători 50 . Dintre
apărători, doar o mică parte era formată din soldaţi profesionişti, capabili să facă
faţă atacului austriac. Alături de informaţii legate de structura garnizoanei otomane,
sunt relevate aspecte inedite ale asediului Acesta a început încă din toamna anului
1691, pe 12 octombrie, prin instalarea artileriei de asediu austriece pe Dealul Sf.
Ştefan. După 1O zile de lupte oraşul a fost cucerit în întregime dar asediul cetăţii
propriu-zise a fost amânat din cauza asprimii toamnei acelui an 51 .
Reluarea asediului în anul următor, cu forţe militare proaspete şi mult sporite
a condus la deznodământul aşteptat, capitularea garnizoanei otomane la 6 iunie
1692, după parafarea unui document în 15 puncte, care prevedea, în detaliu, condiţiile
predării cetăţii Supravieţuitorii garnizoanei otomane, în număr de 13 34 au fost
lăsaţi liberi, după predarea annamentului individual. La 8 iunie tunurile austriece
au fost instalate în cetate 52 • Luptele au lăsat în urmă un oraş complet distrus şi o
cetate în ruină. O sursă de finanţare pentru refacerea oraşului şi a cetăţii, după
reînfiinţarea episcopiei catolice locale (1692) a reprezentat-o tocmai visteria
Vaticanului, dovadă fiind scrisorile dintre papa Inocenţiu al XII-iea şi Nunţiul vienez
cu împăratul Leopold şi generalul Caraffa, unde erau prezentate, în detaliu, realităţile
orădene. În acelaşi an au fost deja oferiţi 60.000 de forinţi pentm refacerea oraşului 53 •
Câteva articole de popularizare sau incluse în lucrări dedicate unui subiect
mai vast completează peisajul istoriografic de factură pozitivistă. O reluare a
principalelor rezultate din campania arheologică din anii 1911 - 1912 o face istoricul
Halâsi Fekete Peter, unul dintre conducătorii şantierului. Amintind interdicţia
comandantului garnizoanei din Oradea, cu sediul în cetate, de a extinde cercetările
arheologice şi dincolo de fântâna din curtea palatului princiar, care era atunci
principala sursă de apă din interiorul fortificaţiei, autorul reafirmă că mormântul
descoperit în apropierea acesteia a aparţinut reginei Maria de Luxemburg. Contrar
părerii lui Henszlmann, conform căreia presupusul mormânt al reginei s-ar fi aflat
la picioarele celui al "întemeietorului" Ladislau I, Halâsi îl consideră drept sigur pe
cel incendiat, descoperit de Gyal6kay în 26 octombrie 1911 54 •
49
Vanyai F., Nagyvarad visszafoglalasa toroktol 1692 - ben, în Hadtort. Koz/., XVlll,
1917, nr. 14, p. 76.
50
Ibidem, p. 78.
51
Ibidem, p. 94.
52
Ibidem, p. 322.
53
Frakn6i V., Varadfelszabaditasa 1692-ben es XII Jncze papa._Roma, 1892 (extras).
54
Halasi F. P., Maria kiralyne sirjarol, în Arch. Ert. uf. XXXII, 1912, nr. 1, p. 91.
li Istoriografia cetăţii Oradea 173
În masivul volum consacrat comitatului Bihor şi oraşului Oradea, publicat la
Budapesta de către istoricul Borovszky Samu, deşi nu aduce noutăţi în privinţa
istoriei cetăţii şi a episcopiei catolice, autorul dezbate problema "întemeietorului":
regele Ştefan I sau Ladislau I. În privinţa episcopiei, opinia lui înclină spre ultimul5 5 •
Este publicată de asemenea, lista episcopilor catolici orădeni din secolele XII -
XIV 56 .
Un studiu aproape uitat, apărut la finele primului război mondial tratează
într-o manieră foarte serioasă istoria căpitănatului de Oradea, instituţie supremă în
cadrul cetăţii timp de mai bine de un secol (1557- 1660). După o scurtă prezentare
a istoriei fortificaţiei, este publicată o listă cu căpitanii acesteia. Rolul lor, extrem
de important în ierarhia principatului transilvănean relevă din însăşi prezenţa a
patru viitori principi în demnitatea amintită 57 • Au fost publicate de asemenea,
instrucţiunile primite de căpitanii şi vicecăpitanii cetăţii de la principii ardeleni 58 •
Un scurt articol comemorativ, apărut în anul 1942 trece în revistă principalele
momente din istoria fortificaţiei orădene analizând, din nou, deja faimoasa stampă
aparţinând lui Georg Houfnagel5 9 •
În sfârşit, o istorie a oraşului Oradea, publicată în acelaşi an, proiectează pe
fondul unei "mari satisfacţii a revenirii oraşului la matca strămoşească" umbra lui
Ladislau I asupra urbei. A fost o carte cu iz triumfalist, care a analizat totuşi, fără a
aduce însă noutăţi semnificative, şi evoluţia cetăţii orădene, cu principalele etape
de construcţie şi momentele istorice cele mai impertante 60 •
În analiza istoriografiei pozitiviste, în copleşitoare majoritate de esenţă
maghiară, constatăm o treptată acumulare calitativă, paralel cu punerea în valoare a
unor noi surse arhivistice. Cercetările arheologice efectuate în două reprize: 1881 -
1883 şi 1911 - 1912 au vizat exclusiv catedrala episcopală, aflată cu aproape întreaga
suprafaţă în curtea fostului palat princiar. Metoda de săpătură caracteristică
momentului, excavarea pământului de o parte şi de alta a zidurilor, a distrus
iremediabil orice urmă de stratigrafie în porţiunile cercetate. Materialul arheologic
descoperit a fost în mare parte neglijat, cu excepţia pieselor de arhitectură, în
covârşitoare majoritate conservate la muzeul orădean. Puţinele descrieri parvenite
55
Borovszky S., Biharvarmegye es Nagyvarad, Budapest, 1904, p. 183.
5(, Ibidem. p. 463.
57
Balăs Margit, A varadi kapitanysag tărtenete, Nagyvărad, 1917, p. 7 - 18.; peste decenii
istoricul L. Borcea va reveni asupra subiectului: Istoria căpităniei de Oradea, în A.I.I.A.
Cluj-Napoca, XXIV, 1981, p. 343 -351.
58
Balas Margit, op. cit., p. 33 - 52.
59
Dercseny D., A nagyvaradi var, în Epiteszet, IV, 1942, p. 119 - 122.
60
Horvăth J ., Nagyvarad tărtenete, Nagyvărad, 1942.
174 Doru Marta 12
prin informaţiile conţinute de jurnalele de săpătură, păstrate în arhive 61 , amintesc de

fragmente de cahle, pipe, ace de păr, ghiulele. Planurile catedralei episcopale au fost
schiţate mai mult sub influenţa miniaturilor din Cronica pictată de la Viena şi ale
stampelor medievale decât după realitatea oferită de săpăturile arheologice. Până şi
mormintele descoperite au repretentat subiect de controverse, explicaţiile oferite
dovedindu-se ulterior neîntemeiate.
Merită subliniat rolul extrem de important al unor canonici orădeni: Bunyitay
Vincze, R6mer Floris, Karăcsony Janos, Frakn6i Vilmos care, prin erudiţie şi o
amănunţită cunoaştere a arhivelor au adus importante contribuţii la infirmarea unor
ipoteze false sau enigme legate de istoria cetăţii orădene. Unii au contribuit cu
subsidii semnificative la finanţarea cercetărilor arheologice amintite.
Istoriografia ultimelor decenii nu s-a preocupat într-o mai largă măsură de
cetatea orădeană. Direcţiile de cercetare s-au reorientat spre subiecte care au tratat
anumite particularitîţi ale cetăţii bastionare, informaţii documentare inedite, relatări
ale călătorilor străini despre fortificaţie, asupra arhitecţilor săi şi în analiza unor
categorii de piese cu importanţă deosebită în economia arhitectonică a
monumentului. Nu au lipsit abordările monografice, extrem de necesare, în adunarea
sub o singură copertă a variatei informaţii documentare şi arheologice vis-a-vis de
cetate.
Un bun câştigat al noilor contribuţii este permanentul apel la analogii, în
spaţii geografico-istorice cât mai largi, cu accent însă pe realităţile central-europene.
Un element extrem de interesant vine să diversifice peisajul istoriografic. Dacă
până în deceniul şase al secolului nostru interesul pentru cetatea orădeană a fost
practic "monopolul" istoriografiei maghiare, atât a celei locale cât şi din Ungaria,
contribuţia istoricilor români rămânând cu totul modestă62 , după intervalul amintit
ea face unele progrese, majoritatea studiilor având o valoare ştiinţifică deosebită.
Cele câteva tratate generale de istoria arhitecturii, se ocupă, aproape fără
61
62
Monografiile româneşti legate de istoria oraşului Oradea sau a judeţului Bihor abordează
doar sumar subiectul cetăţii, într-o manieră diletant - romantică, exemplul cel mai bun
fiind volumul coordonat de A. Tripon, Monografia almanah a Crişanei, Oradea, 1936.
Interesant că după cinci decenii şi jumătate, în peisajul istoriografic românesc continuă să
apară articole şi cărţi scrise în aceeaşi manieră, care inventează fapte şi întâmplări, botezează
locuri şi inversează evenimente istorice. Un exemplu este studiul lui T. L. Roşu, Oradea -
cetatea Bihor, străveche aşezare voievodală, în Comunicări susţinute_la sesiunile închinate
Semicentenarului Unirii Transilvaniei cu România, Oradea, 1968, p. 15 - 22 şi Oradea -
cetatea Bihor, străveche vatră voievodală - din epoca de piatră la sfârşitul secolului al
XIV - /ea, Oradea, 1992.
excepţie, şi de cetatea orădeană. Prin contribuţiile lui Virgil Vătăşianu şi Gero
63
Laszlo sunt puse, în fapt, bazele unei abordări exhaustive despre fortificaţiile
64
medievale, chiar dacă lucrarea istoricului român este mai cuprinzătoare, incluzând
şi arhitectura ecleziastică, alături de sculptura şi pictura epocii. În paragrafele care
tratează catedrala episcopală din cetate, se demonstrează, cu solide argumente, că
avem de-a face cu una din primele biserică-hală din Transilvania 65 •
Arhitectura renascentistă beneficiază, de asemenea, de câteva contribuţii
generale notabile. În primul rând, se cuvine amintită cartea cercetătoarei în istoria
artei Balogh Jolân, viitoare exegetă a cetăţii orădene, despre renaşterea
transilvăneană. Palatul episcopal, terminat sub păstorirea episcopului Sigismund
Thurz6 are bune analogii cu cel ridicat de Matia Corvinul la Buda, cu puţine decenii
mai devreme 66 •
Renaşterea transilvăneană a fost, de asemenea, subiectul volumelor semnate
de Gheorghe Sebestyen67 şi B.Nagy Margit68 • Primul susţine ridicarea palatului
încă sub patronajul episcopului Ioan Filipecz (1476 - 1490) şi persistenţa unor
influenţe gotice târzii. În cazul cetăţii este subliniat aportul episcopului Martinuzzi,
care ar fi ridicat bastioane din pământ, pentru a consolida capacitatea defensivă a
cetăţii. A doua contribuţie găseşte analogii pentru cetatea bastionară orădeană la
Satu Mare şi Săcuieni iar pentru palatul interior la Vinţu de Jos, Blaj şi Făgăraş.
Influenţa arhitecturii italiene este de asemenea subliniată.
Influenţa italiană în arhitectura militară transilvăneană, în general, asupra
celei orădene în special, a fost subiectul unor studii de referinţă, începănd cu cel
semnat de istoricul militar de la Torino, Luigi.A.Maggioroti, în perioada interbelică.
Abordând arhitectura militară de pe teritoriul Ungariei medievale, autorul propune
o clasică împărţire a fortificaţiilor în biserici fortificate 69 , castele 70 , incinte
<,3 V. Vătăşianu, Istoria artei feudale în ţările române, I. Arta în perioada de dezvoltare a
feudalismului, Bucureşti, 1959, passim.
64
Gero L., Magyarorszagi varepiteszet, Budapest, 1955, passim . .
65
V. Vătăşianu, op. cit. p. 218.
66
Balogh Jolân, Erdelyi renaissance, I, Kolozsvâr, 1943, p. 377 - 378.
67
Sebestyen Gh., Sebestyen V., Arhitectura renaşterii în Transilvania, Bucureşti, 1963,
reluată după două decenii şi jumătate, cu numeroase completări de către primul dintre autori:
O pagină din istoria_arhitecturii României. Renaşterea, Bucureşti, 1987, p. 92.
68
B. Nagy Margit, Reneszansz es barokk Erdelyben, Bukarest, 1970, p. 24, 61.
69
L. A. Maggiorotti, A hadepiteszet Magyarorsztig torteneteben, în Hadtort. Koz/., XXXVI,
1935, nr. 1 - 2, p. 5 -12.
10
Ibidem, p. 12 - 24.
176 Doru Marta 14
orăşeneşti 71 şi cetăţi 72 •Probabil şi datorită originii sale, Maggioroti exagerează

influenţa italiană asupra cetăţilor din regatul maghiar, marcându-i debutul încă sub
domnia regelui Ştefan 17 3 •
În istoriografia românească, pe acelaşi palier, se înscriu câteva contribuţii
importante. Le amintim, în primul rând, pe cele semnate de Kovacs Andrâs şi Mircea
Ţoca ce oferă o imagine sugestivă, în primul rând asupra arhitecturii militare
bastionare74 , alături de liste cu arhitecţi italieni care au lucrat în principat între anii
1500 şi 1700. În cazul arhitecţilor, nu mai puţin de opt au avut o contribuţie mai
mult sau mai puţin importantă pe şantierul orădean, atât la cetate cât şi în construcţia
palatului princiar75 • Un studiu special abordează momentele importante din timpul
construcţiei acestei clădiri din interiorul cetăţii orădene 76 , alături de o altă contribuţie
care analizează stucaturile din interiorul palatului amintit77 •
În ciuda titlului stufos, studiul semnat de Alexandru Avram, altminteri serios
şi extrem de bogat în informaţii, subliniază din nou importanţa influenţei arhitecturii
militare italiene, în construcţia cetăţii din Oradea, prin meşterii care au lucrat aici 78 .
Locul cetăţii în apărarea principatului este abordat în două articole axate pe această
temă. Sunt amintite principalele linii de apărare ale principatului, cele contra turcilor:
Ineu - Beliu - Dezna (varianta sudică), Săcuieni - Sâniob - Oradea - Salonta -
Gyula (varianta vestică) şi contra habsburgilor: Săcuieni - Şimleu-Silvaniei 79 • Sunt
analizate, de asemenea principalele "instituţii" ale cetăţii: căpitănatul, garnizoana
şi provizorul. În cazul căpitănatului, datarea propusă pentru începutul acestei funcţii,
71
Ibidem, p. 24 - 30.
72
Ibidem, p. 30 - 34.
73
Ibidem, p. 8.
74
Kovacs A., Szabalyos alaprajzu olasz bastyas varkastelyok Erdelyben, în
Miivelodestărteneti Tanulmanyok, Bukarest, 1980, p. 77 - 98, 277 - 280.
75
Kovacs A., M. Ţoca, Arhitecţi italieni în Transilvania în cursul secolelor al XVI - /ea şi
al XVIJ-_lea,_în Studia, XVIII, 1973, nr. 2, p. 22, 23, 24, 25, 27, 35.
76
Idem, Adalekok a varadi fejedelmi palota epiteszetărtenetehez. în M(ivelodestărteneti
Tanulmanyok Bukarest, 1979, p. l 07 - l 15, 228 - 229; Mai recent despre cetatea orădeană:
Kovacs A., L 'architetto de! anno 1570 delia fortezza di Oradea, în Omaggio a Dinu
Adamaşteanu, Cluj - Napoca, 1996, p. 253 - 258.
77
M. Ţoca, A. Kovacs, Contribuţii la cunoaşterea palatului în stil renascentist de la
Oradea: re/ie/urile în stuc din secolul al XVJJ - /ea, în Biharea, IV, 1976, p. 199 - 222.
78
Al. Avram, Din contribuţia maselor populare transilvănene la lupta antiotomanii.
Constructorii cetăţii din Oradea în ultima treime a secolului al XVI - !ea, în Studii şi
Comunicări. Muz. Brukenthal._Arh. Ist., 20, 1977, p. 5 l - 69.
79
L. Borcea, Oamenii din cetăţile de margine ale nord - vestului Transilvaniei în epoca
principatului ( secolele XVI-XVII), în Crisia, VIII, 1987, p. 115.
sf'arşitul secolului al XVI-lea,
este prea târzie , primul căpitan al cetăţii fiind menţionat
80
documentar încă din anul 1557, în persoana lui Nyakâs Antal 81 • Ca importanţă,
funcţia căpitănatului a fost a doua, uneori a treia, din ierarhia principatului
transilvănean 82 .
Au fost publicate, de asemenea, câteva lucrări generale care tratează ori
problema fortificaţiilor transilvănene, ori, în plan mai larg, pe cele din întreaga
ţară. Influenţa şcolii italiene de arhitectură militară a fost extrem de importantă
pentru Transilvania, atât în cazul stilului vechi italian, cât şi a celui nou83 , în timp
ce influenţa şcolii germane, a celei din Ţările de Jos şi a celei franceze a fost mai
puţin semnificativă în regiune 84 •
Cetăţile cu acelaşi stil arhitectonic, bastionar, ca cea orădeană sunt înşirate
ca fiind cele din Satu Mare, Făgăraş şi Miercurea Ciuc85 , autorul omiţând aici
cetatea contemporană cu Oradea de pe o insulă a Mureşului, la Arad.
Afirmaţia, bazată pe relatările călugărului Rogerius despre atacul tătar din
1241, care atribuie cetăţii orădene doar ziduri din piatră şi suprestructuri din lemn
nu a fost confirmată în totalitate prin cercetări arheologice86 • Trebuie, de asemenea
amendată afirmaţia potrivit căreia, fortificaţia medievală ar fi fost protejată atunci
cu un şanţ cu apă 87 , realitate extrem de greu de demonstrat datorită deranjării ex-
treme a straturilor arheologice corespunzătoare şi nespecificităţii în acel veac a
acestui tip de fortificare. Realitatea şanţului de protecţie plin cu apă este sigur
valabilă doar în cazul cetăţii bastionare, ridicată în secolele XVI şi XVII 88 •
Publicarea inventarului cetăţii, întocmit în anul 1632, într-un moment când
şantierul fortificaţiei bastionare fusese de mult timp încheiat, oferă preţioase
informaţii în legătură cu capacitatea defensivă a Oradiei. Inventarul a fost redactat
80
Ibidem, p. 117.
81 . op. ~
B a 1·as M arg1t, cit., p. 18 .
82
Nagy L., Varad szerepe a Partium es Erdely eleteben a 16 - 17 szazadban, în Vegvarak
es regiok a_xVJ - XVII szazadban, Eger, 1993, p. 42.
83
Gh. Anghel, Cetăţi medievale din Transilvania, Bucureşti, 1972, p. 111.
84
Ibidem, p. 112 - 113.
85
Ibidem, p. 118.
86
T. O. Gheorghiu, Arhitectura medievală de apărare din România, Bucureşti, 1985, p. 42
-43.
87
Ibidem, p. 69.
88
Pentru problematica şantului de apărare umplut cu apă , din jurul cetăţii bastionare se
poate consulta interesantul studiu semnat de către Al. Pop, Încercare de reconstituire a
sistemului hidrografic defensiv_al cetăţii şi al oraşului Oradea în prima jumătate a secolului
al XVII - !ea, în Aletheia, I, 1993, p. 30 - 38; autorul va reveni pe larg asupra subiectului
într-un mic volum: Varadinum a vizek hatarolta varos_es var, Nagyvarad, 1999.
178 Doru Marta 16
de vicecăpitanul şi castelanul cetăţii, purtând pecetea principelui Gheorghe

Râkoczy I 89 •
Amănunte legate de domeniul cetăţii sunt oferite de urbariul întocmit în anul
1600: cu puţini capi de familie recenzaţi, 982, economia celor două târguri, Episcopia
Bihor, Biharea şi 47 de sate, era în mare suferinţă după pustiitoarele incursiuni
turceşti din anul 1598 90 • Exeget incontestabil al realităţilor sociale ale evului mediu
transilvănean, David Prodan a surprins, în analiza făcută domeniului cetăţii orădene
momentul apariţiei acestuia în contextul tensiunilor confesionale general-
transilvănene şi particular-bihorene, care, după anul 1565 duc la desfiinţarea
episcopiei catolice orădene şi mutarea ei la Zips, într-un areal controlat de Casa de
Habsburg. După daniile numeroase făcute nobilimii, după eliberarea din iobăgie a
unor sate, domeniul, mult restrâns faţă de cel episcopal va intra în proprietatea
fiscului transilvănean.
Intre cele mai însemnate contribuţii la istoria cetăţii orădene se numără, cu
siguranţă, cele ale istoricului de artă Balogh Jolân. Alături de mai vechile studii
legate, între altele, de renaşterea transilvăneană91 , după al doilea război mondial
cercetătoarea publică prima micromonografie despre cetatea orădeană, sub egida
Universităţii Bolyai şi al Institutului de Ştiinţă Ardelean92 •
Volumul tratează istoria cetăţii orădene din momentele când a devenit
principala pavăză a principatului transilvănean în faţa ameninţărilor otomane şi
habsburgice şi se punea acut problema modernizării după standardele europene ale
momentului. Sunt analizate principalele etape de construcţie, rolul diferiţilor arhitecţi
italieni care s-au perindat pe şantierul orădean, precum şi cele mai importante
evenimente istorice din perioada analizată, şi anume secolele XVI - XVII. Sunt
publicate, de asemenea, patru stampe ale cetăţii: două semnate de Georg Houfnagel
( 1598) şi Kaiserfeld Matthias (1692) şi două anonime, cu siguranţă întocmite de
către inginerii austrieci (şi nu germani, cum apare în textul explicativ al planşelor)
după cucerirea fortificaţiei, în anul 1692 93 •
Cercetătoarea budapestană a reluat problema cetăţii orădene după trei decenii
şi jumătate, în cea mai mai amplă şi serioasă monografie dedicată până acum
subiectului analizat. Structura monografiei, elaborată în două volume 94 , cuprinde
în cazul primului o trecere în revistă a principalelor momente istorice din evoluţia
89
P. Gyulai, Inventarul cetăţii Oradea la 1632, înA.M.N., X, 1973, p.665.
90
D. Prodan, Iobăgia în Transilvania în secolul al XVI - /ea, II, Bucureşti, 1968,
p. 780-784.
91
92
Balog Johin, Veg - varad vara, Kolozsvăr, 194 7, passim.
93
Ibidem, p. 25, 27.
94
Idem, Varadinum Varad Vara, I - II, Budapest, 1982, passim.
cetăţii: perioada arpadiană, a Casei de Anjou, secolele XV şi XVI. Într-un capitol
special sunt tratate statuile realizate de sculptorii Martin şi Gheorghe, în secolul al
XIV-iea. Cetate de margine a Principatului, în secolele XVI - XVII, perioada este
tratată în şase capitole care analizează domniile lui Ioan Zăpolya, a Bathoreştilor,
Gabriel Bethlen, a Rakoczeştilor, ocupaţiile turcească şi austriacă.
Volumul al doilea, înserează, exhaustiv, toate menţiunile documentare legate
de cetate, informaţii despre vechile săpături arheologice, arhitectura catedralei,
pietrele tombale, sculpturi etc. Un foarte bogat aparat critic şi anexe fotografice
întregesc un elaborat valoros, care, din păcate, nu a beneficiat de suportul
infonnaţional ale unor săpături arheologice sistematice. A fost poate cauza pentru
care autoarea datează începuturile cetăţii orădene încă în secolul al X-lea95 , printr-o
fortificaţie de pământ, problemă analizată şi de alţi autori, dar contrazisă de cercetările
arheologice sistematice desfăşurate în ultimii zece ani 96 •
Un volum colectiv, dedicat memoriei lui Balogh Jolăn analizează, printre
altele şi un număr de 203 piese de arhitectură medievală, aflate în patrimoniul
Muzeului Ţării Crişurilor din Oradea. Aparţinând artei romanice, gotice şi
renascentiste, piesele sunt, în mare majoritate fragmente prelevate din cetatea
orădeană cu ocazia cercetărilor arheologice din anii 1881 - 1883 şi 1911 - 1912.
Sunt descrise, de asemenea lespezile de monninte descoperite în acelaşi context.
Arhiva celor implicaţi în cercetările arheologice amintite: scrisori, rapoarte asupra
săpăturilor efectuate, desene şi schiţe, aparţinând lui R6mer Floris, Steinhausz
Laszlo, Lux Kâlman şi Stomo Ferencz, au fost de asemenea publicate97 , alături de
infonnaţii despre mănăstirea şi cetatea de la Sâniob, mănăstirea din Sântion, ambele
în judeţul Bihor, şi biserica gotică din Mineu, aflată în judeţul Sălaj9 8 •
O contribuţie extrem de interesantă abordează etapele construcţiei cetăţii
orădene prin prisma semnelor de meşter de pe blocurile din piatră care alcătuiesc
zidurile fortificaţiei99 • De o varietate copleşitoare, semnele de meşter sunt prezente
atât pe blocurile din piatră ale incintei, cât şi pe "bordura" ornamentală din partea
superioară a acesteia. Autorul a reuşit să delimiteze pe baza acestor semne, culese
cu peste două decenii mai devreme, nu mai puţin de 15 etape distincte de construcţie
ale diferitelor porţiuni ale incintei precum şi a celor cinci bastioane 100 • Planul
95
Ibidem, vol. II, p. 22.
96
Asupra lucrării lui Balogh Jolân vom reveni repetat, ţinând cont de informaţia extrem de
bogată pe care o conţine.
97
* * * Varadi kotoredekek, Budapest, 1989, p. 195 - 250.
98
Ibidem, p. 251 - 269.
99
Emodi J., Torteneti adatok Nagyvarad multjabo/, II, Nagyvârad, 1998, p. 9 - 79.
100
Ibidem, p. 11.
180 Doru Marta 18
în care apar noile datări incită 101 ,

mai ales prin precizia lor şi prin corelarea cu
informaţia documentară deja cunoscută. Sunt publicate, de asemenea, materiale
arheologice descoperite de către autorul studiului, Emodi Janos, cu prilejul săpării
fundaţiilor unor construcţii modeme, în imediata apropiere a contraescarpei şanţului
de apărare.
În sfârşit, alte două contribuţii generale asupra istoriei cetăţii orădene au fost
publicate în anii din urmă, în cuprinsul unor volume care tratează pe larg istoria
oraşului Oradea. Aparţinând celor două istoriografii interesate cel mai mult de
monument, cea românească 102 şi cea maghiară 103 , fiecare a folosit bibliografia
"clasică" făcându-se apel atât la studiile mai vechi, pozitiviste, cât şi la mai noile
contribuţii.
O observaţie se cuvine aici menţionată. Dacă autorul studiului românesc,
istoricul Liviu Borcea a folosit masiv baza de informaţii oferite cu acribie de ştiinţa
istorică maghiară, corespondenţa nu este valabilă în cazul volumului Ba/dog Varad;
în paginile care tratează istoria medievală, renascentistă şi a paşalâcului turcesc al
Oradiei, şi implicit al cetăţii, nu este citată decât o singură contribuţie a istoriografiei
româneşti, studiul de istoria artei semnat de Andrei Kovacs şi Mircea Ţoca 104 ,
realitate fals motivată prin "ieşirea Oradiei din istoriografia maghiară" în ultimele
decenii.
Reluarea cercetărilor arheologice în vara anului 1991, a readus fortificaţia
orădeană în atenţia lumii savante, prin includerea unor studii dedicate şi cetăţii
episcopale locale într-un volum colectiv dedicat acestui tip de fortificaţii din centrul
Europei 105 • Cu numeroase analogii în lumea catolică central-europeană, cetatea
orădeană s-a înscris pe traiectoria unei tradiţii mai vechi, care în regatul maghiar a
avut origini încă de la începutul secolului al X-lea.
Rezultatele noilor săpături din cetatea orădeană vor fi analizate pe larg în
capitolele aferente din prezenta lucrare. În timpul scurs de la începutul acestora au
101
Ibidem, p. 66.
10
L. Borcea, Gh. Gorun (coordonatori), Istoria oraşului Oradea,Oradea, 1995, p. 119 -
"
126.
103
Balint I. (coordonator), Boldog Varad, Budapest, 1992, p. 11 - 371.
104
105
A. A. Rmu, Die Bischof.i·burgen auf dem Gebiet Rumaniens. Der Stand der Forschung,
în Bischăfliche Burgen und Residenzen im Mittelalter, Pecs, 1992, p. I 03 - 119; C. Ilieş,
Vorlaujiger Bericht iiber die archeologischen Forschungen der Burg Oradea (Gros.rn ·ardein),
1991, în Idem, p. 126 - 133; volumul cuprinde contribuţii asupra cetăţilor episcopale din
centrul Europei; în cazul Transilvaniei au fost analizate episcopiile catolice de la Alba Iulia,
Cenad şi Oradea.
fost deja publicate câteva studii, legate de stadiul cercetărilor în momentul respectivi("',
precum şi despre prima fază, cu val de pământ, palisadă şi incintă parţială din piatră
a fortificaţiei, alături de locuinţele şi instalaţiile de foc, aparţinân aceleiaşi perioade 1°7 •
Istoriografia cetăţii orădene apare ca extrem de vastă la o evaluare cantitativă.
Totuşi, relativ puţine dintre aceste contribuţii au "rezistat" timpului, majoritatea
fiind depăşite din punct de vedere al informaţiei. Cele câteva studii cu adevărat
importante s-au bazat exclusiv pe sursele documentare şi pe sumarele cercetări
arheologice de la sfârşitul secolului al XIX-iea şi începutul celui următor.
Contribuţiile recente, alături de cele în curs de elaborare au şi vor avea extrem de
importantul atu a unor cercetări arheologice sistematice care, în ciuda unor majore
dificultăţi legate de suprapunerea peste siturile medievale ale unor construcţii
modeme, oferă o nouă perspectivă, mult mai reală asupra vechilor ansambluri din
cetatea orădeană, astăzi dispărute.
L'HISTORIOGRAPHIE DE LA CITE D'ORADEA

-Resume-
L' etude ci-present analyse la production historiographique vis-a-vis de l 'une

des plus importantes cites du centre de !'Europe. Naturellement, Ies premieres etudes
concernant la cite appartiennent aux historiens canoniques catholiques. Les
contributions d'avant la premiere guerre mondiale ont mis !'accent sur Ies documents,
sur Ies divers evenements militaires et specialement sur Ies sieges et moins sur Ies
etudes concretes concemant le monument. On doit y mentionner Ies rapports des
fouilles qui ont eu lieu entre 1881-1883 et 1911-1912.
Pendant la periode d'apres Ies deux guerres mondiales on distingue Ies
contributions importantes des historiens d'art Balogh Jolân et Virgil Vatăşianu qui
ont complete ainsi Ies demarches historiographiques concemant le monunment
d'Oradea.
106
A. A. Rusu, Cercetări arheologice în Cetatea Oradea. Sinteza preliminară a anilor
1991 - 1993, în Crisia, XXIII, 1993, p. 59 - 84.
107
Idem, Les premieres fortifications medievales d 'Oradea. Observation preliminaire sur a
la suitte de fouilles archaeologique în 900 Years from Saint ladislas death, Oradea, 1996,
p. 12 - 17 ; D. Marta, la cite d 'Oradea. L 'habitat aux Xle - Xll/e siecles, în Idem, p. 18 -
23.
CONTRIBUŢII LA ISTORICUL CETĂŢII ORADEA -
SECOLELE XVIII-XIX
de
Mihai Georgiţă
Cetatea şi apoi oraşul Oradea au luat fiinţă, ca şi multe alte oraşe din părţile
româneşti ale Ungariei istorice, în jurul mănăstirilor şi catedralelor 1 • Se cunoaşte
faptul că Ungaria se afla sub influenţa civilizaţiei Occidentului care însemna la
acea vreme, sec. XI, în primul rând catolicism, impus şi în structurile de stat laice.
Pentru Occident renumitul istoric francez Georges Duby a stabilit o perioadă
cuprinsă între anii 980-1130, în care mănăstirea predomina în peisajul urbanistic
incipient. Regii îşi alegeau acest sanctuar drept necropolă. Aici veneau să-şi ia
stindardul când porneau în expediţii militare şi tot aici se înălţau rugăciuni pentru
victorie şi se scriau relatări despre faptele lor de vitejie 2 • După afirmaţia aceluiaşi,
urmează "vremea catedralelor" . "Catedrala - subliniază el - este, prin definiţie
biserica episcopului, deci biserica cetăţii şi de aceea arta catedralelor a
însemnat, în primul rând, renaşterea oraşelor în Europa. În secolele XII-XIII
acestea s-au dezvoltat neîncetat, au prins viaţă, şi-au întins suburbiile de-a
lungul drumurilor. Au concentrat toate bogăţiile "3 • Ungaria care făcea parte,
la acea epocă, din lumea catolică apuseană şi-a construit şi întemeiat oraşele cu
aportul şi după modelul Occidentului4 . În ce priveşte oraşul Oradea, este menţionată
şi aici mai întâi mănăstirea, întemeiată de Ladislau I, în jurul anului 1089 5 , la
stânga Crişului Repede, care era sediul Capitlului. Tradiţia atribuie acestui rege şi
întemeierea Episcopiei de Oradea6 • În această mănăstire el a fost înhumat la dorinţa
sa, şi mai târziu, în secolul al XIII-iea, aici au fost redactate legenda mare şi mică
despre faptele sale7 •
1
Magyar varosok, Budapesta, I 941, p. 11-12.
2
Georges Duby, Vremea catedralelor. Artă şi societate 980-1420, Bucureşti 1998,
p. 127-128.
3
Ibidem, p. 122.
4
Magyar varosok, p. 12.
5
Arhivele Naţionale ale României-Direcţia jud. Bihor (în continuare ANR-DJBh), fond
Episcopia Romano-Catolică, seriaActajuridica (în continuare ERC-AJ), dos. 6, f. 44. Autorii
lucrării Istoria oraşului Oradea publicată în anul 1995 oferă ca dată a menţiunii mănăstirii
anul 1092.
6
Istoria oraşului Oradea, Oradea, I 995, p. 83.
1
Ibidem.
184 Mihai Georgiţă
Distruse în timpul invaziei tătare, catedrala şi o parte din fortificaţii au fost

reconstruite în perioada următoare. Cu această ocazie, clădirea catedralei a primit
dimensiuni mai impunătoare şi, totodată, un aspect mai frumos, pus în valoare şi prin
realizarea statuilor regilor maghiari din a doua jumătate a secolului al XIV-lea. În jurul
catedralei şi al cetăţii se conturează, la sfârşitul secolului al XIII-iea, câteva străduţe ca
suburbii, Olosig, Satul Nou şi Grădina de Vânat, ce aveau juraţi proprii. Acestea se
aflau pe teritoriul Capitlului, iar locuitorii lor, fiind consideraţi drept străini, trebuiau să
plătească taxă de intrare în piaţa de lângă cetate. Un factor important care a dus la
dezvoltarea oraşului atât din punct de vedere economic, cât şi cultural, a fost ridicarea
catedralei de către Papa Bonifaciu al /V-lea, în anul 140 I, la 25 august, la rangul
de loc de pelerinaj, asemeni bisericii San Marco din Veneţia şi a celei din Assisi.
Putem spune că de acum începe perioada de aur pentru oraşul Oradea. În cursul
secolului al XV-iea cetatea Oradiei devine un important centru al culturii şi al
umanismuluiR. Tot în această perioadă, canonicii care locuiau împreună cu episcopul în
cetate se vor muta în oraş, unde îşi construiesc case9 •
Din nefericire, acest centru prosper nu a fost scutit de incursiunile de
pradă ale turcilor otomani, determinându-i astfel pe mulţi locuitori să părăsească
oraşul. Cu toate că pentru repopularea oraşului Matei Corvin acordă, în aprilie
1474, scutirea de taxa tricesimei a tuturor celor care se vor aşeza în Oradea, această
masură nu a condus la rezultatele scontate. La aceasta s-a adăugat şi lipsa sistemului
de fortificaţii şi implicit nesiguranţa potenţialilor locuitori. Această stare de lucruri se
va mai perpetua o perioadă; ceea ce reiese clar din relatările unui călător italian
care, trecând prin Oradea în anul 1535, descrie oraşul ca fiind mic şi fără nici un fel
de ziduri sau alte întărituri, în contrast cu frumuseţea catedralei şi a cetăţii 10 •
O dată ce pericolul otoman devine tot mai evident şi după constituirea
Paşalâcului de la Buda şi a Principatului Autonom al Transilvaniei, Oradea,
dintr-un oraş al Europei culturale, ajunge la mijlocul secolului al XVI-iea oraş al
Europei militare şi politice 11 • În aprilie 1557, cetatea a fost cucerită de oştile principilor
reformaţi ai Transilvaniei şi astfel a fost marcată definitiv integrarea Oradiei în
Principatul Transilvaniei, devenind, prin poziţia~ ei, o cetate de margine, cea mai
importantă în sistemul defensiv al Principatului. In aceste împrejurări Episcopia şi
Capitlul au fost desfiinţate, o parte din biserici şi mănăstiri distmse, iar bunurile
acestora au fost preluate de fiscul Principatului şi de noul stăpân, căpitănia eclaţii.
Demnitatea de căpitan al cetăţii echivala cu aceea de locţiitor al principelui şi acesta
avea menirea de a apăra hotarele de vest ale Transilvaniei; acest fapt a dus la
creşterea prestigiului cetăţii şi a oraşului. Tot acum, cetăţenii sunt ridivaţi la rangul
de nobili, ceea ce a creat mai târziu disensiuni între aceştia şi vechii stăpâni ai
oraşului.
8
Istoria oraşului Oradea, passim p. 92-122.
9
Bunyitay Vincze, A vizradi piispokseg tortenete, voi. I, Nagyvarad, 1883, p. 14.
10
Istoria oraşului Oradea, p. 105.
11
Ibidem p. 110-114.
Contribuţii la istoricul cetăţii Oradea - secolele XVIII -XIX 185
Construirea unei fortificaţii,care să facă faţă noilor condiţii de purtare a
războiului şi deselor incursiuni turco-tătare, era inerentă. Lucrările la fortificaţie
încep în 1569 şi se termină în timpul principelui Rakoczy L cu eforturi considerabile,
încât Gabriel Bethlen afirma, pe bună dreptate, că nimeni nu are dreptul asupra
cetăţii zidită cu banii Ardealului 12 • Cu ocazia acestor lucrări Catedrala Sfânta
Maria, din incinta cetăţii, a fost demolată, iar cu piatra şi cu materialele rezultate,
principele Bethlen consolidează două bastioane 13 • Racokzy I lărgeşte şi adânceşte
şanţul care înconjura cetatea, ridică turnul cu clopot de deasupra porţii mari (fapt
ce denotă absenţa activităţii liturgice în cetate) şi construieşte în interior un castel
în formă pentagonală care înlocuieşte palatul episcopal şi celelalte construcţii
aparţinătoare fortificaţiei vechi 14 •
Însă fortificaţia şi castelul au suferit mari stricăciuni în timpul asediului
otoman din 1660. Totuşi, turcii au acordat o însemnătate deosebită cetăţii şi au
depus eforturi pentru refacerea ei. Clădirea unei biserici din interior, folosită ca
depozit, a fost transformată în geamie, iar cetatea în sediu al garnizoanei otomane,
formată din trei mii de ostaşi 15 •
Oraşul şi cetatea au fost din nou supuse distrugerii şi dezastrului în timpul
asediului austriac din 1691-1692. În urma acestuia numai 21 de case mai puteau fi
locuite. Reconstruirea rapidă a oraşului şi a cetăţii, impusă de repetatele atacuri
turco-tatare s-a realizat cu un imens efort, la acesta participând şi locuitorii oraşului.
Dar majoritatea lucrărilor de reparaţie au fost executate de către soldaţii regimentului
de infanterie Ottingen, care a format un timp şi garnizoana cetăţii. Pentru necesităţile
alimentare ale garnizoanei, din iniţiativa generalului Corbelli, s-a construit în cetate
o brutărie cu şase cuptoare, a cărei capacitate putea să asigure şi necesarul de pâine
al locuitorilor cu gospodăriile distruse, precum şi a meşterilor şi lucrătorilor de la
fortificaţii 16 • Tot din aceleaşi considerente, în anul 1699, comandantul cetăţii,
baronul La Porta construieşte pe malul pârâului Peţa, care înconjura cetatea, o
moară, vâltori şi o berărie 17 • Cetatea încă mai reprezenta o poziţie strategică
importantă, la care turcii au renunţat cu greu, iar în timpul răscoalei curuţilor ocuparea
ei a devenit ţinta principală, chiar din primele momente ale mişcării, prioritate pentru
care s-ar fi sacrificat multe alte interese 18 • De asemenea, comandantul cetăţii
reprezenta o autoritate de prim ordin în Oradea. Târgurile orădene se aflau, după
12
Ibidem passim p. 122-134.
IJ Borovszky Samu, Biharvarmegye es Nagyvarad, Budapesta, 1901, p. 184.
14
Istoria oraşului Oradea, p. 125-126.
15
Ibidem, passim 148-152.
16
Ibidem, p. 159-160 (vezi şi infra).
17
ANR-DJBh, fond ERC-AJ, dos. 6, f. 47.
18
Istoria oraşului Oradea, p. 160-163.
186 Mihai Georgiţă 4
1692, sub autoritatea judecătorească şi administrativă a acestuia. El şi-a subordonat

direct şi efectiv, pe timp de pace şi de război, conducerea tuturor afacerilor târgurilor,
precum şi a aşezărilor rurale limitrofe. Probabil, şi datorită acestui fapt ele au sprijinit
pe tot timpul revoltei rakoţiene garnizoana din cetate 19 • Meritele acestor comunităţi
la înfrângerea răscoalei au fost recunoscute de împăratul Carol al XVI-iea printr-un
decret imperial, emis în 1712, care întărea toate privilegiile acordate de către Rudolf;
în 21 martie 1600, orădenilor şi dreptul de a folosi din nou sigiliul şi stema oraşului.
Ca urmare a acestui regim, târgurile au găsit un bun prilej de a se reface economic,
după distrugerea suferită pe timpul răscoalei, dar şi de a se înscrie în standardele de
tip urban. Astfel, cetăţenii erau scutiţi de taxa tricesimei (taxa vamală) şi de darea
legală; de asemenea s-a recunoscut dreptul de cetăţenie celor care doreau să se
aşeze în târguri, şi s-au acordat drepturi juridice, precum şi dreptul de a comercializa
vinul2° . Însă acest decret ştirbea serios drepturile de stăpân domenial ale Episcopiei
şi ale Capitlului, recunoscute acestora prin Diploma Leopoldină din noiembrie
1693. În consecinţă, episcopul Csald lmre cere anularea acestui decret. Pentru
lămurirea problemei a fost delegată o comisie care însă n-a reuşit să soluţioneze
conflictul. Împăratul crede că oferă o rezolvare, după ce în 1717 întăreşte prevederile
Diplomei Leopoldine, considerând că decretul din 1712 nu contravine drepturilor
Episcopiei şi Capitlului. Această intervenţie echivocă a cauzat un lung şir de dispute
între părţi, dispute care au durat până în a doua jumătate a secolului al XIX-iea.
Comandantul cetăţii a coordonat administraţia târgurilor până în 1714, iar din acest
an până în 1722 avea dreptul să controleze numai activitatea consiliului local şi
executarea bugetului, prerogative preluate apoi de Capitlu. De aceea, a intrat şi în
conflict cu stăpânii domeniali ai oraşului pentru drepturile de posesie asupra cetăţii şi
a altor terenuri şi bunuri pretinse de către aceştia, pe care le-a negat în repetate
rânduri, situându-se de partea intereselor târgurilor. Consecvenţi în lupta pentru
păstrarea drepturilor câştigate s-au dovedit a fi numai locuitorii târgului Oradea
(Ujvaros), în timp ce târgurile Velenţa şi Olosig, care erau aşezate pe pământurile
episcopiei, o dată cu întărirea Diplomei Leopoldine de către Carol al Vl-lea, şi-au
moderat acţiunile, la aceasta contribuind şi posibilităţile lor mai reduse, dar şi faptul
că se bucurau de un regim mai blând din partea stăpânului. Atitudinea lor a putut fi
influenţată şi de poziţia episcopului în cadrul imperiului; acesta ocupând funcţia de
comite suprem al comitatului Bihor21 •
19
Ibidem, p. 163 (vezi infra).
20
Ibidem, p. 165.
21
Ibidem, p. 166.
s Contribuţii la istoricul cetăţii Oradea - secolele XVIII -XIX 187
Raporturile şi disputele dintre târguri şi stăpânii domeniali sunt cunoscute în
istoriografia problemei2 2 • Mai puţin cunoscute sunt raporturile dintre garnizoana
cetăţii, autorităţile militare şi aceştia.
Ne-am propus ca în rândurile ce unnează să prezentăm câteva aspecte inedite
din sfera relaţiilor mai sus amintite. Ca urmare a diminuări puterii comandantului
garnizoanei şi a transferului unora dintre atribuţiile acestuia către Capitlu, acest for
împreună cu Episcopia, profitând de noile competenţe, încep să îşi revendice tot
mai insistent recunoaşterea dreptului de proprietate asupra fostelor posesiuni, ignorat
atât de cetăţenii oraşului cât şi de garnizoană. În 1723 Episcopia solicită să i se
recunoască dreptul de proprietate asupra târgului Katonovaros , constituit la această
dată şi nu după 1780, cănd cetatea îşi pierde importanţa strategică, aşa cum s-a
susţinut 23 • Se specifică că acesta este situat pe locul unde, la conscrierea din 1552
,se afla atunci târgul Velenţa, care aparţinea Episcopiei, şi în apropierea târgului
Raczvaros . Alături de acesta, în lista revendicărilor sunt enumerate cârciuma şi
măcelăria din cetate, Râtul Comandantului, moara La Port şi terenul de unde se
extrage lut pentru ţigle care au fost donate şi recunoscute de palatinul Istvan
PalfJy, şeful comisiei regale delegate pentru a soluţiona disputele, în folosul cetăţii 24 •
Până la 1748, Episcopia nu reuşise să intre în posesia târgului Katonovaros, menţionat
în apropierea cetăţii 25 . De aceea Antonio Grossalkovich de la Camera Comitalului
îi solicită episcopului să aducă mai multe dovezi că acest târg, precum şi pământurile
Szalka şi Wolf, revendicate şi ele-tot acum, aparţin Episcopiei. De asemenea, îi
cere acestuia să întocmească un raport despre comportamentul violent al locuitorilor
din Katonovaros, care n-au dat ascultare şi nu s-au supus mesagerului comitatens
Jankovich, când acesta a trebuit să le transmită noile dispoziţii, luându-l în captivitate
şi amânând astfel desfăşurarea acestei acţiuni2 6 • Confonnându-se recomandărilor
primite, Episcopia se adresează Camerei Aulice Maghiare, arătând că la conscrierea
din 1552, târgul Katonovaros, atunci Velenţa, a fost recunoscut de principesa
Isabella ca fiind propietatea Episcopiei. Mai târziu, acesta şi terenurile Szalka şi
Wolfau fost din nou recunoscute şi întărite prin Diploma Leopoldină. Sub motivul
participării la rezistenţa împotriva răscoalei rakoţiene, prin aprobarea cezaro-
crăiasca s-a permis ridicarea unei aşezări destinată soldaţilor, unde s-au stabilit şi
civili şi au numit-o loc public, sustras de la contribuţia domenială şi supus numai
22
Gorun Gheorghe, Aspecte ale luptei cetăţenilor din Oradea pentro autonomia oraşului
(I). Contribuţii la cunoaşterea istoriei oraşului Oradea în secolul XVIII, în Crisia nr. X /
1980 şi Istoria orayului Oradea, cap. Administra~a militară austriacă şi constituirea administraţiei
locale.
23
Aurel Tripon, Monografia almanah a Crişanei, Oradea 1936, p. 11.
24
ANR-DJBh, fond ERC-AJ, dos. 6, f. I.
25
Ibidem, f. 11.
26
Ibidem, f. 13.
Camerei Fiscale. În 1700 s-a strâns censul de 85 de florini de la locuitorii de acolo;

mulţi dintre aceştia fiind sârbi (probabil se referă la populaţia ortodoxă). Doi ani mai
târziu, câţiva civili s-au aşezat în locuinţele soldaţilor pretinzând scutirea de taxe
conform ordinului comandantului. În 1723, când proventele au scăzut, s-au
făcut demersuri pentru ridicarea imunităţii fiscale a soldaţilor, însă aceştia s-au opus,
susţinând că plătesc Camerei Fiscale. În document se mai arată că terenul în
cauză a fost ocupat abuziv de către generalul Lowenberg, fapt pentru care se pretinde
reîntoarcerea târgului sub autoritatea domenială. Abia la 23 martie 1753 Camera
Aulică de la Pozsony ridică toate imunităţile şi gratuităţile oraşului Katonowiros, îl
scoate de sub jurisdicţia Camerei Fiscului Regal dimpreună cu terenurile Wo(t: o
parte din Szalka şi cele limitrofe cetăţii şi îl numeşte pe episcop "guantotius
plenipotentiar"21 • Pentru aplicarea hotărârii camerei a fost delegat la 27 martie
1752 Petru Kelemen 28 • Anterior momentului martie 1753, mai precis în jurul
anului 1745, episcopul Nicolaus Csaky se adresa împăratesei Maria Terezia,
denunţând abuzurile comandantului cetăţii şi cele săvârşite sub protecţia acestuia.
Mai întâi îşi revendică proprietatea asupra pământurilor Salka şi Wo!J: unde armata
nu are dreptul să deţină nici o grădină sau teren arabil, dar pe care şi le-a însuşit şi le
foloseşte abuziv. Totodată, se arată că şi în ce priveşte grădinile de zarzavaturi din
cetate şi altele din jurul acesteia au fost concedate comandantului cetăţii cu condiţia
de a nu fi înstrăinate vreunei terţe persoane, dar cu rezerva de a putea fi redobândite
de Capitlu. Cu toate acestea, clauzele au fost uzurpate şi s-a permis de către coman-
dant ridicarea pe acele terenuri a 30 de case cu noi colonişti, ce nu recunosc decât
jurisdicţia comandandantului. Prelatul mai ridică şi problema cârciumăritului şi a
măcelăritului, care conform legii aparţin stăpânului domenial, servicii iniţial arendate
armatei şi acum subarendate de aceasta unor civili. Un alt motiv de denunţ se
întemeiază pe nerespectarea, cu permisiunea comandantului, a dreptului de lemnărit,
încurajând furtul de lemne atât din pădurile domeniilor Capitlului şi Episcopiei cât şi
din pădurile altor nobili. Se mai specifică în epistolă că vânzarea mărfurilor în piaţă
se face în folosul comandantului, acesta pretinzând şi taxele. În final se arată că
acest comandant are pretenţia de a conduce nu numai cetatea, ci şi oraşul, şi că nu
dă nici o satisfacţie stăpânilor domeniali, ba mai mult, în mod arbitrar, se foloseşte de
forţă. În acest sens, este exemplificat cazul lui Jonnes Ptizy, asesor al comitatului,
care, fiind prins de un grup de soldaţi, a fost dus în cetate şi la ordinele
comandandantului a primit 200 de lovituri de bâtă. Pentru toate aceste fărădelegi,
episcopul solicită să fie recunoscute drepturile cuvenite stăpânilor de domenii,
coloniştii să fie trecuţi sub jurisdicţia Capitlului, iar comandantul să dea a patra
parte din veniturile obţinute din cârciumărit şi măcelărit, conform dreptului
27
Ibidem, f. 19-21.
28
Ibidem, f. 27.
1 Contribuţii la istoricul cetăţii Oradea -secolele XVIII -XIX 189
nobiliar29 • După cum am arătat, o parte a litigiului a fost soluţionată în 1752, dar cu
toate acestea armata şi erariul nu au recunoscut Episcopiei şi Capitlului toate
drepturile între care nici pe cel asupra cetăţii, cu toate că au fost somaţi de nenumărate
on.
Din deceniul al treilea al veacului al XVIII-iea încep să se extindă vechile
târguri, centrul oraşului deplasându-se din spaţiul cetăţii către oraşul nou (Ujwiros);
în acest fel cetatea îşi va pierde importanţa administrativ-teritorială, iar odată cu
progresul tehnicii militare şi cu noile tactici de purtare a răboaielor îşi va pierde şi
importanţa strategica-militară. În consecinţă, Iosif al Ii-lea, în urma vizitei din
1770 în Oradea, va declara cetatea ca simplă cazarmă. Abia în 1784 împăratul
hotărăşte abandonarea ei, în sensul că nu mai funcţiona ca unitate permanentă ("eine
abandonierte Festung") . Capitlul şi Episcopia speculează condiţiile oferite de noul
regim aplicat cetăţii şi revin cu pretenţiile legate de drepturile asupra acesteia.
Comandamentul General de la Viena, necunoscând situaţia de facto, prin rescriptul
din I Odecembrie 1782, scoate cetatea şi terenurile aferente la vânzare prin licitaţie
publică. Cu acest prilej se trece la o inventariere a bunurilor acesteia. Se recomandă
ca toate atelierele din cetate, cu excepţia bastionului 5, unde se păstrau lemnele de
foc, şi terenurile lor să fie parcelate şi vândute la metru pătrat persoanelor care
oferă mai mult, încăt să fie în avantajul erariului. Atelierul de ţiglă din cetate, compus
din uscătorie şi cuptorul de ars, urma să fie vândut împreună cu dreptul de a fabrica
ţiglă. Terenul folosit până atunci pe gratis de către măcelarul garnizoanei, ca păşune,
şi partea aşeată între fortul 2 şi 3 precum şi pajiştea din jurul cetăţii să fie vândute în
acelaşi mod. Însă potenţialilor cumpărători ai grădinilor anexate terenurilor
fortificaţiilor li se pretinde plata censului funciar, care pănă la acea dată nu fusese
plătit, ori să facă dovada că sunt scutiţi de această taxă. În afara cazarmei şi a
ustensilelor pentru stingerea incendiilor, celelalte construcţii şi dotări trebuiau să fie
vândute la cel mai bun preţ. Chiar şi cele trei case evreieşti, aparţinătoare fortificaţiei,
trebuiau scoase la licitaţie. Pentru ca licitaţia să-şi atingă scopul trebuia să se facă
apel la serviciile episcopului şi ale magistratului oraşului, singurii în măsură a stabili
condiţiile optime; se mai cerea apoi participarea la licitaţie a reprezentanţilor oraşului.
Un obiectiv principal constituia necesitatea ajungerii la un acord cu oraşul în privinţa
preluării clădirilor din cetate şi integrarea lor în cartier. Cedarea era condiţionată de
păstrarea inventarului cazarmei în bună stare. La fel, cârciuma de bere şi vin, fostă
a căpitanului artileriei şi a temnicerului şef, ale cărei venituri secundare se ridicau în
1769 la suma de 440 de florini, trebuiau predate oraşului. Aceaşi soartă o va avea şi
dreptul de a percepe censul funciar pe terenurile cetăţii. Oraşul avea obligaţia
contractuală de a păstra şi întreţine podurile, biserica şi ceasul din turn. Pentru a
amortiza costurile legate de întreţinerea podului principal s-a propus umplerea cu
29
Ibidem, f. 8-9.
pământ a şanţului aferent30 • Însă pe 14 februarie 1783, comandantul cetăţii prezintă

episcopului răspunsul comandamentului general la protestul său faţă de această
licitaţie, precum şi faţă de vânzarea morii Laport, împreună cu terenurile din jurul ci,
a depozitelor de ţiglă din Velenţa, şi a Râtului Comandantului. În acesta se arată
că bunurile amintite se vor retroceda numai după ce episcopul poate dovedi legal
dreptul său de posesiune asupra lor şi cu condiţia să nu mai aibă nici o pretenţie de
despăgubire. Documentaţia trebuia să fie prezentată cât mai urgent, întrucât
chestiunea abandonării fortificaţiei nu mai putea fi amânată 31 •
În aparatul probatoriu întocmit, episcopul aduce mărturii chiar de la fondarea
Episcopiei şi Capitlului pe teritoriul cetăţii. Imediat după izgonirea turcilor din
cetate, domeniul din interiorul şi din afara cetăţii a fost restituit proprietarilor de
drept. Ca urmare, episcopul şi Capitlul au primit şi dreptul de a locui atât în cetate
cât şi în afara ei. Nevoile de securitate au făcut însă ca în cetate să fie încartiruite
constant numeroase trupe, şi cum aici nu era suficient spaţiu, prin consens Episcopia
şi Capitlul şi-au mutat reşedinţa în exterior. Asta n-a însemnat şi pierderea dreptului
asupra ei, recunoscut şi de comisia regală în 1713. Pentru buna înţelegere dintre
Capitlu şi regalitate, aceasta a fost cedată în custodia armatei în scopul apărării
publice. Dar în timpul răscoalei rakoţiene garnizoana militară şi-a întărit autoritatea
şi o dată cu aceasta şi pretenţia asupra domeniului cetăţii. De asemenea, cârciuma
şi măcelăria dinspre Velenţa şi locul sinagogii, unde acum se vinde vinul, au fost ale
Capitlului. Pentru construirea morii, vâltorilor şi berăriei, comandantul cetăţii, baronul
La Porta, cere aprobarea Capitlului, recunoscut ca proprietar, iar în contractul de
uzufruct se specifică dreptul Capitlului de a-şi vinde berea proprie. In acest fel,
într-un singur an Capitlul a vândut 12 vase de cerevisia (un fel de bere). Însă
comandanţii care au urmat n-au recunoscut cu toţii această stare de jure. În 1713,
comisarul regal Pallfy a stabilit ca pe o distanţă de 648 paşi de la cetate să nu se
mai construiască nici o casă. În urma acestui fapt s-a diminuat posibilitatea Capitlului
de a mai lua decizii potrivit statutului său de stăpân. În 1714, cârciuma a fost dată în
arendă comandantului Szalczer von Rosenstein. În contractul de arenda pe 1732
dintre Capitlu şi comandantul de atunci se stipulează că: arenda e trienală, cu reînoirca
contractului; dreptul Capitlului de a vinde cerevisia o dată la 5 luni; Comandantul
era obligat să dea 300 de florini pe an Capitlului şi să nu trasfere dreptul de vânzare
altcuiva. În memoriu nu se trec cu vederea nici abuzurile comandanţilor, care au
instigat târgurile împotriva stăpânilor domeniali, în speranţa obţinerii tuturor drepturilor
asupra cetăţii şi a altor bunuri. Aceasta a dat prilej comandantului să-şi aroge dreptul
la casa vămii, aflată la 50 de paşi de cetate. Prin ignorarea dreptului de măcelărit
comandantul cetaţii, baronul Luberitz, în 1726 a adus mari prejudicii la proventele
30
Ibidem, f. 59.
31
Ibidem. f. 58.
9 Contribuţii la istoricul cetăţii Oradea-secolele.XVIII-XIX 191
Capitlului. De asemenea, când acesta a încercat să ia din cetate în 1740 materiale
de construcţii, comandantul Podvisch s-a opus cu violenţă. In anul 1775, când
comandantul a dorit să construiască o moară pe râul Peţa, pământul de lânga acesta
a fost declarat proprietatea soldaţilor din cetate. Acestei iniţiative i s-a împotrivit
stăpânul de drept, Capitlul. Consiliul suprem de război a recunoscut însă aceasta
calitate a Capitlului, aprobând totuşi construirea unei mori care să nu aducă prejudicii
acestuia 32 • În urma acestui memoriu şi a aceluia din 6 mai 1783, întocmit de
Ioan Harnus de la fiscul Capitlului33 , se cere să se recunoască toate drepturile
Capitlului ca stăpân domenial, care nu pot să fie transferate oraşului. Acest scop a
fost atins, de vreme ce prin dispoziţia din 11 Iunie 1783 consiliul belic consideră
licitaţia neavenită, erariul militar urmând să păstreze numai cazarma34 • Cu toate
acestea au mai existat ulterior şi alte probleme de litigiu privind retrocedarea terenului
cetăţii3 5 •
Abandonarea fortificaţiei şi
a unor bunuri care au aparţinut armatei a avut drept
consecinţă îmbunătăţirea relaţiilor acesteia cu respectivii stăpâni domeniali. De
acum trupele încartiruite în cazarmă vor apela la aceştia numai in calitatea lor de
foruri ecleziastice, episcopul având obligaţia de a le asigura toate serviciile religioase.
În 1692, la scurtă vreme după ce austriecii au reuşit să ocupe cetatea, au
fost demarate lucrările de reconstrucţie a bisericii din interior. Astfel, la sfârşitul
acestui an, generalul Corbelli raportează finalizarea construcţiei şi încredinţarea ei
ordinului Iezuit 36 .După declanşarea răscoalei rakoţiene, probabil că aceasta n-a
mai funcţionat, întrucât, la 17 51, în cetate este menţionată doar o capelă mică
(saccellanum) şi nu o biserică (eclesiam). Slujba religioasă se ţinea, pentru
credincioşii cetăţii, în Casa Sării, aflată în afara perimetrului fortificaţiei, care, din
1745, din raţiuni de apărare a fost destinată militarilor pentru servicii spirituale 37 .
Diaconul care slujea în acest aşa-zis lăcaş, se afla, împreună cu enoriaşii săi, sub
jurisdicţia parohului din târgul Oradea38 • Cu ocazia conscrierii din anul 1756, sunt
menţionaţi credincioşii acestei "filii": comandantul cetăţii, Ioseph Nachhelfer,
concubina acestuia, Barbara, şi servitoarea lor, căpitanul artificierilor, Joannes Perger,
fiica sa şi servitoarea lor, familia Gibel şi cumnata, un vizitiu şi un frate dominican,
genistul Philipus Benzini cu servitorul său, locotenentul de infanterie Mihael Krill
şi familia sa, temnicerul regimentului Leopold Sartori cu familia sa, hornarul Petru
32
Ibidem. f. 45-48.
33
Ibidem. f. 56.
34
Ibidem. f. 41.
35
Ibidem. f. 67.
36
Istoria oraşului Oradea, p. 160 (vezi nota 4).
37
ANR-DJBh, fond Episcopia Romano-Catolică, seria Acte publico-ecleziastice,(în
continuare ERC-APE) dos. , f. 3.
38
Ibidem, f. I.
Kopa şi soţia sa şi cârciumarii celor două crîşme din cetate 39 •

În anul 1775 Consiliul de Război de la Pojoni a dispus ca serviciul religios
pentru militarii din cetate să fie asigurat de către călugării franciscani 40 •
Dintr-un raport al comandantului garnizoanei cetăţii, întocmit la 26 februarie
1804 aflăm că Împărăteasa Maria Terezia şi regentul Iosif al Ii-lea au hotărât
construirea unei bisericii de garnizoană (eine Garnisonskirche) în cetate. Lucrările
au început în anul 1778 şi s-au finalizat în 1783, deci nu la 1785 41 , fapt confirmat şi
într-un act document ce datează de la anul 185942 • Biserica a fost dedicată hramului
Sfântului Ladislau şi clădită din spesele erariului militar spre folosinţa locuitorilor
cetăţii. Deoarece în anul 1784, aşa cum se precizează în raport, cetatea îşi pierde
funcţia sa strategică, de principală fortificaţie de margine, biserica, prin ordinul
Comandamentului Militar de la Presburg, din 1O august 1784, a trebuit să fie
desacralizată, odoarele să fie trimise Superioratului Militar, iar inventarul imobiliar
(nicht transportabelen) să fie vândut la licitaţie în Oradea. În faţa acestei hotărâri,
episcopul de atunci, Ladislau Kolonics, împreună cu Adunarea Canonicilor, graţie
hramului pe care îl avea lăcaşul, prin intermediul comandantului de la regimentul
De Vins, încartiruit atunci în cetate, solicită împăratului ca această biserică să nu fie
desacralizată, ci, acceptând orice condiţii, să le fie cedată lor. În urma demersurilor
făcute împăratul şi-a dat acordul, şi prin decizia Superioriatului Militar, din 15
ianuarie 1785, biserica a fost predată acestora, cu următoarele condiţii: preluarea
inventarului imobil să se facă nu numai în schimbul unei plăţi în bani, ci şi cu
obligaţia de a repara pe viitor clădirea bisericii; efectuarea serviciului divin să se
facă din proprie iniţiativă; de îndată ce biserica va fi iarăşi necesară armatei, să fie
restituită acesteia. Inventarul a fost evoluat la suma de 1629 de florini şi 19 creiţari,
depusă de episcop la data de 12 martie 1785. Pe data de 28 aprilie biserica a fost
predată Episcopiei 43 •
In acest fel, în 4 septembrie 1784, episcopia a autorizat deja desfăşurarea
serviciului religios în biserică, motiv pentru care solicită trimiterea altor odoare în
locul celor retrase de către armată44 ; de altfel, în 24 ale aceleiaşi luni, episcopul se
adresează Capitlului pentru păstrarea acestor obiecte de cult la biserica din cetate,
unde se află moaştele Sfântului Ladislau, pretinzând ca edificiul să fie păstrat in-
tact după plecarea soldaţilor din cetate45 • Clauzele contractuale au fost respectate
atâta timp cât episcopul Kolonics a rămas la Oradea, adică până a fost promovat
39
Ibidem, f. 4.
40
Ibidem, f. 7.
41
42
ANR-DJBh, fondERC-APE, dos. f. 512.
43
Ibidem, f. 62-64.
44
Ibidem, f. 9.
45
Ibidem, f. 10.
11 Contribuţii la istoricul cetăţii Oradea - secolele XVIII - XIX 193
ca arhiepiscop de Kalocsa şi până în luna septembrie 1787, când regimentul De
Vins a fost mobilizat pentru luptele cu turcii.
Noul episcop nu numai că a neglijat însă oficierea serviciului divin în "Biserica
Episcopală de Garnizoană" (bischofliche Garnisonskirche), dar a şi lăsat clădirea
în paragină, aşa cum se arată în raportul amintit. Episcopul Nicolai von Konde a
cerut ca biserica să fie redată armatei, dar această cerinţă a fost respinsă de
Comandamentul Suprem Militar, care-l somează să-şi îndeplinească obligaţiile
contractuale46 • Datorită acestei stări de lucruri, în august 1788 biserica era folosită
ca depozit de echipament militar. În acel timp, însă, intendentul regimentului De
Vins, locotenentul Jaherpek, s-a obligat faţă de episcop, ca de îndată ce va găsi o
soluţie, va evacua spaţiul bisericii 47 . Cu toate acestea, în anul 1792, problema nu
era rezolvată, fapt confirmat şi de cererea preotului din Oradea (Oraşul Nou) prin
care acesta solicită transferarea, cu acordul episcopului, a orgii de la biserica din
cetate la biserica sa. Acest transfer a ridicat probleme cu privire la regimul juridic al
obiectului în cauză, pentru care preotul se va adresa arhivei Superioratului Militar.
Arhivarul Franz Klaus, arată că în contractul încheiat nu a găsit nimic referitor la
orgă, dar recomandă ca episcopul şi Capitlul să se angajeze fie pentru păstrarea
acesteia în stare de funcţionare, fie s-o repare, întrucât aceasta, ca şi alte obiecte
bisericeşti, trebuiesc remise armatei conform clauzelor convenţiei. Preotul din oraş
şi episcopul cad de acord ca în locul orgii din cetate să o aducă pe cea din Biserica
Oraşului Nou, dar să o restituie în stare bună atunci când i se va cere 48 •
Evacuarea şi repunerea în funcţiune a bisericii, folosită şi ca magazie de
alimente, se va produce la sfârşitul anului 1793, când în cetate au fost aduşi 450 de
prizonieri de război; aceasta în scopul evitării scoaterii acestora din cetate pentru
participarea la slujbele religioase oficiate în alte biserici din oraş. Cu acea ocazie
se solicită delegarea unui preot cunoscător al limbii franceze pentru asistenţa
spirituală a deţinuţilor4 9 • Fiindcă primul preot trimis nu cunoştea suficient de bine
limba franceză, a fost înlocuit de Maurizzi Langlois, dar acesta moare la 1 octombrie
1794, de aceea maiorul Wiskoczyi cere episcopului să trimită un alt preot cunoscător
de franceză, care să slujească numai prizonierilor. Pentru că francezii s-au manifestat
ostil faţă de soldaţii garnizoanei, nu li s-a mai permis accesul în biserică. Vicarul
Kiss îl desemnează pe preotul capucin Grandiano şi cere comandamentului
garnizoanei întocmirea unui program pentru frecventarea bisericii 50 • La sfârşitul
lui octombrie 1799, prizonierii francezi se aflau încă în cetate, de vreme ce vicarul
46
Ibidem, f. 64.
47
Ibidem, f. 12.
48
Ibidem, f. 14-17.
49
Ibidem, f. 6.
50
Ibidem, f. 23-36.
Mihael Kiss se adresează călugărilor capucini pentru a trimite un preot care să ţină
slujbele în zilele de sărbătoare şi duminici pentru aceştia şi militari 51 .
Pe timpul şederii prizonierilor în cetate, biserica s-a degradat şi necesita
reparaţii la acoperiş şi în interior. Comandantul Oberdorfîi face cunoscut episcopului,
pe 8 iunie 1801, că acoperişul este foarte distrus şi de pe o zi pe alta stă să sc
prăbuşească şi că potrivit contractului încheiat cu armata, are obligaţia de a repara
clădirea 52 • Episcopul refuză să treacă la repararea acesteia. Acesta explică, într-o
epistolă, adresată comandantului garnizoanei în 19 iunie 1801, că a preluat biserica
doar pentru a preîntâmpina o eventuală demolare a ei, în situaţia în care ar fi ajuns
pe mâna vreunui particular53 • Într-o adresă a Comandamentului Militar din Ungaria
se reproşează Capitlului că nu e de mirare starea în care a ajuns biserica şi că
necesită atâtea reparaţii, chiar şi în interiorul ei, din moment ce a fost neglijată
atâta timp 54 • Acesta îi comunică episcopului, pe 23 septembrie 1801, că "pentru
binele monarhiei" să înceapă lucrările de reparaţii şi să remită comandantului
garnizoanei devizul cheltuielilor angajate în acest sens 55 • În 24 octombrie, Oberdorf
atrage atenţia Capitlului că repetatele amânări ale începerii reparaţiilor vor con-
duce la sporirea cheltuielilor şi, totodată, cere indicarea finanţatorului care va suporta
lucrarea de acoperire cu şindrilă a bisericii 56 • În sfârşit, la finele lunii octombrie se
lucra la decopertarea ţiglei de pe şarpantă cu sprijinul militarilor cetăţii • 57
Şeful contabil al regimentului a întocmit raportul investiţiilor suportate cu

această ocazie. Cheltuielile cu manopera, respectiv acoperirea bisericii şi a turnului
cu şindrilă, au fost de 173, 10 florini. Materialul lemnos, în valoare de 249,45 florini,
a fost furnizat de episcopie. Transportul ţiglei vechi, la Paleu, şi conservarea ci a
costat 25,6 florini. Tencuiala cornişei, consolidarea bolţilor şi zugrăveala interioară
şi exterioară urmau să se facă în următorii 5 ani. Prioritare au avut unele mici
reparaţii ale zidăriei şi înlocuirea unui număr de 200 de lespezi din pavaj, precum şi
curăţarea interioară a bisericii. Suma totală se ridica la valoarea de 468, 15 florini 58 .
Maistrul zidar Hoffman, face o evaluare a lucrărilor generale impuse de starea
clădirii, ajungând la suma de 1O17, 13 florini 59 •
Din păcate restul lucrărilor nu au mai putut fi executate, deoarece între
timp episcopul Nicolai von Konde decedează. Ca urmare, şeful regimentului se
51
Ibidem, f. 37-39.
52
Ibidem, f. 55.
53
Ibidem, f. 57.
54
Ibidem, f. 40.
55
Ibidem, f. 42.
56
Ibidem, f. 41
57
Ibidem, f. 44
58
Ibidem, f. 47.
59
Ibidem, f. 49.
13 Contribuţii la istoricul cetăţii Oradea -secolele.XVIII-XIX 195
adresează Comandamentului Militar de la Buda cu rugămintea ca acesta să insiste
pe lângă Episcopie în îndeplinirea obligaţiile asumate, arătând că regimentul, în lipsa
vreunei fundaţii, a întreţinut pe propriile-i cheltuieli serviciul divin. Pentru aceasta,
începând cu 1 iunie 1801, s-au folosit 132 de florini din proventele militare60 .
Consiliul Aulic nu a găsit justificată cererea garnizoanei de a avea o biserică proprie
cu atât mai mult cu cât în nici o altă localitate din Ungaria armata nu se bucura de
un asemenea privilegiu, militarii frecventând, la orele stabilite, bisericile comune 61 •
S-a aprobat, în schimb, înţelegerea dintre comandant şi episcop ca serviciul religios
destinat armatei să se desfăşoare la orele stabilite prin comun acord. Pretenţiile
comandantului garnizoanei au fost susţinute, pe de altă parte de către arhiepiscopul
de Kalocsa. El îi reaminteşte episcopului de Oradea condiţiile convenţiei din 1785,
dintre episcopie şi garnizoană, şi cerc repararea urgentă a bisericii, care altminteri
se va distruge pentru totdeauna. În 11 august 1804, vicarul Episcopiei precizează că
lucrările nu s-au demarat, deoarece se preconizează transformarea cetăţii în spital
militar62 • Nu cunoaştem rezultatul acestor demersuri, informaţiile documentare fiind
sărace, însă în 24 mai 1806 sunt achiziţionate pentru uzul bisericii luminări, iar pe
9 iulie a aceluiaşi an pentru repararea limbii clopotului, se plătesc 3,30 florini 63 •
Într-adevăr, în cetate a fost deschis un spital militar, îh care la 6 noiembrie
1813 existau 300 de bolnavi şi urmau a doua zi să mai fie internaţi încă 11 O. Pentru
aceştia, căpitanul de cavalerie Ba/asy solicită episcopului trimiterea unui preot,
însărcinat cu săvârşirea sfintelor taine necesare. În acelaşi timp el cere restaurarea
bisericii şi dotarea ei cu odoare, această din urmă cerinţă fiind imperativă. Parohul
Oradiei, Gabriel Thezarovich, îi răspunde acestuia, trei zile mai târziu, că pentru
prizonierii francezi, între care se aflau şi mulţi răniţi, va fi trimis un preot capucin,
iar pentru oficierea serviciului religios în cetate va fi trimis un alt preot64 •
Obligaţia restaurării bisericii a fost transferată de către episcopie
garnizoanei. Motivul a fost acela că armata a utilizat-o în scopuri profane. Cât
priveşte datoria episcopului, acesta considera că este numai buna desfăşurare a
serviciilor spirituale pentru locuitorii cetăţii, datorie pe care şi-a îndeplinit-o cu
seriozitate, aşa cum o va face şi în continuare. Căpitanul Balasy s-a conformat
acestei cerinţe. Spre finele anului 1814, acesta scrie capitlului că lucrările la biserică,
începute încă din iarna trecută, vor fi în curând încheiate şi că astfel în biserică se
poate oficia serviciul divin. În aceste condiţii el solicită capitlului să aprobe şi
desfăşurarea serviciului divin greco-unit, dimpreună cu cele necesare acestuia. 65
60
Ibidem, f. 65.
<• 1 Ibidem, f. 6 l.
62
Ibidem, f. 66-70.
<, 3 Ibidem, f. 72-73.
64
Ibidem, f. 74-75.
65
Ibidem, f. 77-8 ll
Dintr-o scrisoare adresată de Balasy, în 23 martie 1815, episcopului Csaky,

aflăm că biserica se afla într-o stare bună, iar în ce priveşte ţinerea liturghiei era
nevoie doar de un preot, două lumânări şi un potir. O cupă mai mică şi un potir au
fost trimise de Ia conventul capucin, cu condiţia să fie bine păstrate. Din 27 martie
un preot urma să ţină serviciile spirituale la biserica din cetate66 •
Până în vara anului 1820 a fost încartiruit în cetate regimentul de infanterie al
Baronului Beaulieu la dispoziţia căruia se afla un preot militar. În loc a venit
regimentul de infanterie Mariaschy care, în lipsa unui preot militar, solicită
episcopului pentru garnizoană şi spitalul militar unul cunoscător de germană şi
sârbă. Limg Boldizsar este cel însărcint ca în zilele de sărbătoare şi duminicile să
slujească în biserica din cetate şi să dea asistenţă spirituală bolnavilor din spital ;
acesta mai avea datoria să se îngrijească şi de buna funcţionare a ceasului din turn.
Pentru oficierea înmormântărilor şi pentru obiectele de cult armata trebuia să facă
apel la Thezarovich Gabor, protopopul Văii Crişului. Acestuia, la 4 decembrie 1820,
i se adresează, conştient fiind de încălcarea canoanelor, căpitanul spitalului Werner,
în cazul suicidului maiorului Nagy. Thezarovich refuză să oficieze slujba de
înmormântare fără o înştiinţare prealabilă a episcopului67 Numărul mare de soldaţi,
de bolnavi şi de prizonieri a necesitat colaborarea mai multor duhovnici. Astfel,
pentru soldaţi slujeau doi diaconi, iar pentru întocmirea testimoniilor mortuare ale
prizonierilor francezi, Capitlul îl trimite pe preotul Michael Frinf' 8•
Nu dispunem de date care să ateste înfiinţarea unei şcoli militare în cetate,
dar exista la 2 octombrie 1823, de vreme ce conventul capucin trimite un preot
pentru catehizarea elevilor69 • Tot acum se aduce la cunoştinţă Episcopiei îndatorirea
ei de a-şi respecta obligaţiile privind administrarea bisercii şi a serviciului religios.
În acest fel, la începutul lui noiembrie, când un vânt violent, care pătrunzând prin
ferestrele sparte, zădărnicea desfăşurarea serviciului divin (ut ventus validus hostiam
consecratum elevei, et cande/as extinquat), căpitanul garnizoanei Verixhazy şi apoi
preotul capucin cere Episcopiei să ia măsuri urgente 70 •
Având în vedere că în cetate fiinţau o şcoală militară, un spital şi probabil
urma să staţioneze permanent o garnizoană, relaţiile dintre armată şi Episcopie
trebuiau intensificate şi mai bine monitorizate. Propuneri în acest sens au venit din
ambele părţi. În 13 iulie 1824, comandantul cetăţii solicită Episcopiei să se trimită
cărţi catehetice în limba germană şi un preot cunoscător de limbă care să explice
elevilor dogma religioasă, iar în cursul săptămânii să le ţină slujbă. De asemenea,
'''' Ibidem, f. 41
61
Ibidem, f. 44
18
' Ibidem, f. 47.
69
Ibidem, f. 49.
70
Ibidem, f. 65.
1s Contribuţii la istoricul cetăţii Oradea - secolele XVIII - XIX 197
soldaţii trebuie să beneficieze şi ei de educaţie morală, după cum era nevoie şi de
îngrijirea spirituală a bolnavilor şi de îndeplinirea serviciului divin în zilele de sărbătoare
şi duminicile; toate aceste servicii în schimbul unei remuneraţii.( Preotul Langurma
să primeasă astfel 200 de florini pe an, iar pentru cele necesare în biserică alţi 400
de florini şi de la fundaţia Miklassy 50 de florini sumă cu care trebuia să repare
orga).Însă volumul activităţii era prea mare pentru acesta, de unde şi greutăţi în
admnistrarea serviciului spiritual în cetate, uneori cu consecinţe grave (decese şi
înmormântări fără asistenţă spirituală), aşa cum arată episcopul într-o scrisoare,
din 10 decembrie 1824, adresată generalului Il/esy, comandantul brigăzii din
Debreţin. Aceasta situaţie neplăcută nu putea fi înlăturată deocamdată prin
suplimentarea cu preoţi. În mănăstirea capucinilor se afla doar abatele, un predica-
tor şi un preot care preda la şcoala normală de cateheţi, iar protopopul Văii Crişurilor
şi cu preoţii săi erau şi ei ocupaţi cu alte probleme. În această împrejurare, episcopul
împreună cu canonicii propun, pentru buna desfăşurare a acestor servicii, să angajeze
pe proprie cheltuială un preot numai pentru nevoile spirituale ale armatei. Acesta
să fie încartiruit într-una din locuinţele din cetate, libere la acea dată. Motivul era
că dificultăţile în îndeplinirea acestor servicii s-au datorat tocmai distanţei mari de
la locuinţa preotului, aflată la extremitatea oraşului Olosig, pe care, mai ales pe
vreme rea şi prin noroi, o parcurgea foarte greu. Găsirea unei locuinţe în cetate şi
repartizarea unui individ destoinic, care să-l auxilieze pe preot, reveneau armatei,
în timp ce salariul acestuia şi celelalte cheltuieli pentru biserică urmau să fie făcute
de Episcopie şi Capitlu. Generalul 1/lesy se arătă întru totul de acord cu această
propunere, mulţumind astfel Episcopiei pentru concursul care şi-l dă în sprijinul
annatei7 1• Însă statutul preotului Lang, angajat acum numai pentru soldaţi, rămâne
incert. El se arată nemulţumit de faptul că încazarmarea sa însemna totodată şi
trecerea sa în subordinea armatei. Episcopul se adresează în această chestiune
superioratului militar arătând că preotul rămâne în continuare în jurisdicţia
Episcopiei 72.
În 13 august 1825, cu acordul căpitanului Verixhazy este numit lohann Neuzer
în locul lui Lang13 • Dar numai la două săptămâni după stabilirea sa în locuinţa din
cetate este ameninţat cu evacuarea şi evident pus în imposibilitatea de a-şi îndeplini
îndatoririle. Vicarul, adresându-se căpitanului Verixhazy, consideră această faptă
ca o ofensă gravă adusă Episcopiei. În schimb, căpitanul îşi întemeiază răspunsul
pe ordinul suprem al armatei din Ungaria, emis la 10 august 1825. Prin acesta se
anunţa încartiruirea la sfârşitul lunii august a batalionului l O din regimentul
Mazzuchelli, dotat cu un preot militar. Un alt motiv era numărul mare de familii de
ofiţeri care locuiau în cetate şi care trebuiau să-şi caute adăpost în altă parte. Atâta
71
Ibidem, f. 61.
72
Ibidem, f. 66-70.
73
Ibidem, f. 72-73.
timp cât s-au purtat discuţii pentru clarificarea acestei situaţii, Neuzer părăseşte
cetatea pentru eventuala sa numire la Debreţin. Abia la 19 octombrie I 825, mareşalul
de război Radetsky apreciază evacuarea lui Neuzer ca fiind o eroare (ein lrrtum).
La ordinele comandantului de la Debrezin acesta putea să se instaleze din nou în
cetate, reluându-şi o dată cu aceasta şi vechile atribuţii. Astfel, alături de preotul
militar, Neuzer desfăşura servicii spirituale soldaţilor din cetate, mai cu seamă pentru
cei care nu aparţineau regimentului Mazzuchelli74 •
Neuzer rămâne preot în cetate până în septembrie 1826, când este numit la
Uj Palota, preotul militar urmând a se ocupa de toate serviciile. Îndeplinirea acestora
s-a dovedit imposibilă. De aceea se solicită să se trimită preoţi de la institutul militar
al legiunii Mariassi din Olosig care să predea religie elevilor militari din cetate.
Pentru îndeplinirea acestui serviciu preotul Amant Jozsef trebuia să primească
50 de florini de la Episcopie şi 50 de la Capitlu 75 •
În acest an se efectuează şi unele reparaţii la bisercă în valoare de aproape
70 de florini7 6 • Administrarea bisericii şi a serviciilor spirituale în cetate rămân în
seama preotului militar până în 12 noiembrie 1827, când împreună cu batalionul
regimentului Mazzuchelli pleacă la Timişoara. La solicitarea generalului lllesy, de
îngrijirea bisercii şi de prestarea serviciilor spirituale pentru soldaţii regimentului 3 al
baronului Duka, încartiruiţi acum în cetate alături de soldaţi germani, boemi, moravi,
polonezi şi maghiari din alte regimente, trebuia să se ocupe un preot numit de Episcopie.
Adam Exner, preotul desemnat de vicar, beneficia ca şi predecesorul său Nezer de
locuinţă în cetate, iar pentru catehizarea elevilor primea 100 de florini. Pe timpul
acestuia se fac reparaţii la orgă în valoare de 300 de florini 78 • Avansat la 4 aprilie
1828 ca profesor de teologie la seminarul romano-catolic, Adam Exner este
urmat temporar de Emeric Timar, căruia la 10 octombrie îi succede Ioan Vitkoczy.
La sesizarea acestuia episcopul Franz Laitsak a comandat să se toarne două
mari clopote pentru biserica din cetate. Realizarea lor şi instalarea în turn a costat
aproximativ 230 de florini. În locul lui Vitkoczy este numit până la 28 august 1830
Joseph Braun,când este trimis ca preot în Velenţa.
74
Ibidem, f. 74-75.
75
Ibidem, f. 77-811
76
Ibidem, f. 184.
78
Ibidem, f. 185-206.
Cu ocazia vizitaţiei canonice din primăvara anului următori se cere lui Leopold
Korrhoffer79 , noul preot desemnat pentru cetate, să renunţe la serviciile prestate la
institutul militar Mariassi şi să servească exclusiv militarilor din cetate, pe motivul
slabelor rezultate obţinute în urma unui mare volum de rnuncă 80 •
În 1 martie 1834, în jurul orei 11 dimineaţa, un vânt puternic a smuls acoperişul
bisericii de deasupra porţii de trecere. Pentru a prevenii unele accidente posibile,
conducerea garnizoanei a interzis circulaţia prin gangul din biserică. Pe de altă parte,
Korrhoffer solicită Episcopiei să intervină urgent pentru repararea acoperişului,
întrucât e posibil ca o mare parte din biserică să fie distrusă de ploaie şi cheltuielile
vor fi atunci mult mai mari 81 • După asemenea şpese, trei luni mai târziu, preotul a
fost nevoit să invoce numele sfăntului Ladislau şi cinstirea lui pentru a putea _determina
pe episcop să mai facă un alt efort financiar de 400 de florini, necesari la repararea
orgii 82 •
În luna decembrie Leopold Korrhoffer este transferat la parohia din Tăşad
şi substituit de Carol Zimmermann 83 • Acesta este nedumerit pentru cine trebuie să
presteze servicii. În acest sens, îl întreabă pe episcop dacă soldaţii "activi" din
Oradea înseamnă toţi acei soldaţi care locuiesc în Oradea sau armata încartiruită
aici, ori numai aceia din cetate, a căror corp militar a fost numit "Garnison". Episcopul
îi explică acestuia că serviciul său este destinat exclusiv garnizoanei şi militarilor
care locuiesc în şi lângă cetate84 •
Din nefericire cetatea şi biserica nu au fost ocolite de puternicul incendiu din
21 iunie 1836. Despre starea bisericii în urma incendiului relatează în 26 iunie preotul
Zimmermann. Astfel, cele trei clopote au fost grav afectate; mecanismul ceasului,
construit în 1781, a fost distrus complet; turnul, acoperişul şi ferestrele au ars
aproape integral. Mecanismul ceasului a fost trimis la erariu pentru reparaţii, iar
resturile din ceea ce a fost afectat de flăcări a fost depozitat în beci 85 • Contrar celor
cunoscute până acum biserica nu a fost părăsită după incendiu86 • Capitiui şi Episcopia
iau imediat legătura cu maistrul Bartel Georg pentru efectarea lucrărilor de zidărie.
Acesta proiectează turnul în forma în care se află şi astăzi, iar pe
14 august 1836 face deja evaluarea lucrărilor. Ridicarea zidului până sus la cornişe,
19
Ibidem, f. 215-239.
80
Ibidem, f. 251-254.
81
Ibidem, f. 258.
82
Ibidem, f. 270-275.
83
Ibidem, f. 265.
84
Ibidem, f. 278-287.
85
Ibidem, f. 288.
86
200 Mihai Georgiţă IK
apoi a turnului, tencuiala bolţilor, copertarea cu ţiglă a acoperişului şi a turnului şi

zugrăvirea împreună cu celelalte lucrări anexe însumau l OOO de florini. Materialele
de construcţie în valoare de 1045 de florini au fost furnizate de Episcopie. Lucrările
de tâmplărie şi dulgherie, executate de meşterul IosifEder, s-au făcut şi cu ajutorul
erariului militar. În luna septembrie, a mai rămas de demarat numai repararea orgii
de către meşterul Benedikt Komarnic 87 . Mai lipsea doar atmosfera necesară
desfăşurării serviciilor spirituale. Aceasta era perturbată- aşa cum arată protopopul
Văii Crişurilor Petru Molnar într-o plângere adresată episcopului - de muzica şi de
ţipetele reuniunilor de băutori (conpotationes) de la cârciuma din cetate, începând
cu ora 9 de dimineaţă, ba chiar şi mai devreme; aceasta, împotriva ordinului impe-
rial din l decembrie 1772, care specifica că în zilele de duminică şi în sărbători
spectacolele teatrale, muzica din restaurante şi cârciumi este interzisă până la ora 4
dupăamiază şi apoi după ora l O şi 11 noaptea. La această sesizare, episcopul face
apel la Camera Fiscală, ca în baza acestui ordin, să interzică aceste lucruri în
cârciumă 88 •
Lui Zimmermann, numit preot la Szarvos, îi succede pe 14 noiembrie 1840
Mihael Frint. El face demersuri pentru a clarifica situaţia privind salariul organistului
Andrei Boier de la biserica din cetate. Până în 1835 la orgă cântau elevii de la
preparandie. Nemulţumit de modul şi de calitatea prestaţiilor acestora, preotul de
atunci, Zimmennann îl cheamă pe Andrei Boier să efectueze acest serviciu. În 1839,
în locul acestuia este trimis iarăşi un preparand ce urma să primească 6 florini pe
lună. Neseriozitatea acestuia a făcut să fie solicitat din nou în august 1839 Andrei
Boier. La 23 februarie 1841, Boier se plânge vicarului că de atunci, adică timp de
18 luni, nu a primit decât 60 de florini, deşi şi-a îndeplinit acest seviciu prompt,
sacrificându-şi bătrâneţea pe timpurile friguroase ale iernii. Cere să i se dea şi restul
de 48 de florini. În 24 aprilie, Episcopia şi Capitlul cad la înţelegere ca organistul
să primească 60 de florini pe an89 •
De asemenea, administrarea cimitirului soldaţilor îi revenea lui Mihae/ Frint.
Cimitirul, cu o suprafaţă de un iugăr, a fost oferit de cămara cezaro-crăiască din
moşia de sub cetate90 • Crucea mare de lemn, de aici, şubredă în partea de jos, putea
fi răsturnată oricând de un vânt puternic.Astfel, Mihael Frint ia măsuri, în 12
decembrie 1842, în vedera confecţionării unei noi cruci de lemn. Sfinţirea crucii,
confecţionată de meşterul Ludovic Molnar din oraşul nou, a avut loc la sfarşitul
lunii iulie 1843, la care a participat şi preotul din Seleuş 91 •
87
ANR-DJBh.fond ERC-APE, dos. I 13, f. 294-300.
RB Ibidem, f. 304-308.
9
R Ibidem f. 332-334.
90
Ibidem, f. 498.
91
Ibidem, f. 340-350.
Evenimentele din 1848-49 au făcut ca biserica din cetate, ca mai întotdeauna
în astfel de împrejurări, să fie folosită în alte scopuri. Încă de la decretatea începerii
revoluţiei în Oradea, la 20 martie 1848, garnizoana militară din cetate, comandată de
generalul G/iiser, s-a arătat solidară cu intenţiile revoluţiei. Apoi în zilele de 21-22
martie întrega garnizoană a arborat cocarde naţionale, în semn de alăturare la
revoluţie 92 • În ciuda acestor gesturi, generalul G/iiser a fost un spin în coasta
autorităţilor revoluţionare din comitat. Abia când Hadossy Miklos, numit în 19
septembrie 1848 comisar guvernamental pentru comitatul Bihor, obţine depunerea
jurământului pe constituţie în 8 octombrie al generalului şi al ofiţerilor săi, se putea
vorbi de anihilarea vreunei potenţiale rezistenţe 93 • Acum o bună parte din soldaţii
garnizoanei au părăsit cetatea şi a fost predată autorităţilor civile 94 • Înrautăţirea
situaţiei la sfârşitul anului 1848 pe frontul de est a dus la transformarea Oradiei
într-o bază militară importantă, datorită poziţiei sale geostrategice favorabile, şi o
dată cu aceasta a cetăţii într-un depozit de muniţie şi efecte militare, precum şi în
ateliere de armament. În cursul lunii ianuarie 1849 au fost mutate aici ateliere care
produceau puşti, baionete, săbii şi zilnic 250000 de cartuşe. La aceste ateliere lucrau
şi cei aproape 1OOO de soldaţi ai regimentului 5 artilerie imperial, care n-au vrut să se
pună în serviciul revoluţiei 95 • Astfel, cetatea a trecut sub comanda generalui
revoluţionar Leitner Nandor, iar din februarie 1849 generalul Lohner Gyorgy
administra atelierele de armament de aici96 • În aceste condiţii nici clădirea bisericii
nu a putut fi sustrasă de la utilizarea ei în scopuri militare. În 29 februarie 1849,
comisarul Hadossy a dat ordin episcopului Bemer Laszlo să pună de urgenţă
biserica din cetate la dispoziţia comandantului de artilerie Lukacs Denes - şeful
atelierelor de fabricare a tunurilor din Sânmartin 97 • În acest mod, "biserica păcii a
devenit atelier de producere a ghiulelelor care varsă sânge civil", aşa arăta
într-o scrisoare din 22 august 1849 Kovacs loszef, protopopul, Văii Crişului. Tot
acum, în cetate se înfiinţează şi o fabrică de greutăţi (mero gyarak), compatibilă ca
tehnică cu cea de armament 98 • Cu toate că a fost pusă la dispoziţie doar 14 zile, nici
în 30 martie 1849 biserica nu a fost evacuată, iar protopopul Kovacs se arătă, într-o
scrisoare din 29 martie adresată episcopului, sceptic în această privinţă. Şederea şi
implicit serviciul preotului Mihael Frint în cetate au fost considerate inutile, întrucât
şcoala de cadeţi a fost transferată încă din februarie 1848 la Satu- Mare şi
92
91
Ibidem, p. 205.
94
Borovszky Samu, op. cit. p.572.
95
% Borovszky Samu, op. cit. p. 573.
17
' Idem
98
ANR - DJBh, fond ERC -APE, dos. 113, f. 294-295.
spitalul militar în Olosig, în cetate nemairămânând numai câţiva ofiţeri 99 • În l".3 aprilie
1849, Capitlul face apel la Episcopie să renumescă temporar pe Frint ca preot în
cetate 1°0 , asta probabil numai după desfiinţarea atelierului de ghiulele. Însă, abia în
27 iulie, Capitlul îl înştiinţează pe protopopul Kovacs că biserica din cetate nu va mai
fi folosită în scopuri laice, prin urmare să-i ceară lui Frint să ia măsuri pentm a fi
sfinţită 101 • Apropierea trupelor ţariste de Oradea, prezente încă de la începutul lunii
în Bihor, au distras atenţia de la asemenea chestiuni. Imediat după intrarea trupelor
imperiale în Oradea 102 principala preocupare a lui Frint a fost căutarea unei
modalităţi de a transforma cei 130 de florini din casa bisericii, rămaşi în bilete de
bancă koşutiene. Delegarea acestei probleme spre soluţionare comisarului Zichy
Ferenz 103 i-a permis lui Frint să înceapă demersurile în vederea repunerii bisericii
în adevărata ei funcţie. Mai întâi solicită sprijinul comisarului imperial J6zsa Peter.
apoi intervenţia episcopului Bemer Laszlo pe lângă aGesta pentru ca meşterii, care
lucrează la repararea cetăţii, să restaureze şi biserica. Cel mai urgent se cerea
demolarea grajdului de cai aflat la marginea zidului bisericii, care strica tot aspectul
exterior. În interior erau necesare lucrări de tencuit şi zugrăvit iar băncile stricate
trebuiau înlocuite. Toate cheltuielile privind repararea stricăciunilor provocate de
armată în timpul revoluţiei trebuiau suportate, după opinia lui Frint, de către erariu 104 •
De aceeaşi părere era şi protopopul Kovacs, convins că o dată cu ivirea "zorilor
libertăţii" şi prin reamenajarea şi sfinţirea bisericii armata imperială îşi va găsi aici
iarăşi liniştea sufletească io 5.Biserica a fost reamenajată oarecum pentru uzul trupelor
încazarmate în cetate şi pentru garda de la puşcăria de aici, unde au fost întemniţaţi
o parte din conducătorii locali ai revoluţiei 106 • În ce priveşte su portarea cheltuielilor
pentru restaurare nu s-a arătat dispusă nici o parte 107 .Preotul Frint, stabilit din nou
în locuinţa sa din cetate se afla la dispoziţia militarilor pe şpeselc Episcopiei. În
cazuri speciale, cum a fost acela din 15 martie 1850, când a ţinut liturghia în cinstea
aniversării comandantului Wilhelm Affenburg, a fost răsplătit de erariul militar 108 ."
"Zorii libertăţii" n-au fost tocmai de bun augur pentru biserică şi preot. În
9 mai 1850, soseşte la comandamentul districtual militar din Oradea ordinul de
evacuare din cetate a preotului, emis de superioratul militar din Buda. Patru zile mai
99
Ibidem, f. 381-382.
100
Ibidem, f.379.
101
Ibidem, f. 384.
102
103
ANR-DJBh, fond ERC-APE, dos. 113, f. 285-287.
104
Ibidem, f. 388.
105
Ibidem, f. 394-395.
106
101
ANR-DJBh, fond ERC-APE, dos. 113, f.392.
108
Ibidem, f.433.
21 Contribuţii la istoricul cetăţii Oradea -secolele XVIII -XIX 203
târziu, acest ordin, cu dreptul de a se face recurs pentru o încartiruire obişnuita, este
adus la cunoştinţa protopopului. La rândul său se adresează la 17 mai vicarului,
invocând pentru dreptul de a păstra locuinţa preotului acordul din 1824 dintre
Episcopie şi armată. Cu această ocazie atrage atenţia vicarului că biserica riscă să
fie folosită iarăşi în scopuri profane. A doua zi vicarul formulează în acest sens o
plângere către generalul Braunhoff, comandantul districtual din Oradea. El consideră
că acest ordin contravine înţelegerii din 1824, al cărei conţinut îl prezintă spre
edificare. Apoi explică comandantului incidentul asemănător din 1825, când la
încartiruirea în cetate a regimentului Mazzuchel/i cu propriul preot militar s-a ordonat
evacuarea preotului de atunci, şi la intervenţia episcopului pe lângă generalul
Radesky, comandantul suprem de la Buda, ordinul a fost considerat o eroare şi
chestiunea definitiv încheiată în favoarea preotului. Aceste argumente şi afabilitatea
vicarului n-au reuşit să-l convingă pe Braunhoff, care avea şi el motive întemeiate.
În răspunsul pe care generalul îl trimite sunt expuse clar motivele evacuării. Astfel,
pentru locuinţa confortabilă a preotului, care se afla la parter nu s-a plătit niciodată
chirie. Însă motivul care a stat la baza emiterii ordinului este propunerea tribunalului
militar din 26 aprilie, în urma constatării că preotul le permite rudelor deţinuţilor
politici din cetate accesul în locuinţa sa. În acest mod li se oferă acestora ocazia ca,
în timp ce se plimbă deţinuţii prin curte, să comunice cu ei, rezultând astfel mereu
în interogatoriu declaraţii modificate şi tergiversarea sentinţelor. Propunerea s-a
făcut din precauţie şi este incotestabil justificată, crede Braunhojf iar ordinul emis
în baza acesteia se va păstra în vigoare, atâta timp cât se află deţinuţi politici în
cetate. Mai mult înţelegerea din 1824 este considerată desuetă, întrucât postul creat
atunci pentru un preot de garnizoană nu-şi mai are temei: în biserica din cetate, care
se afla într-o stare deplorabilă, nu se mai putea oficia serviciul divin; pentru bolnavii
din spital, pentru cursurile de religie de la şcoala de cadeţi şi pentru soldaţii
regimntului ducelui de Parma, încartiruiţi în cetate, stateau la dispoziţie doi preoţi
militari 109 . Astfel, în 11 iunie 1850, protopopul Kovacs aduce la cunoştinţă vicarului
că potrivit ordinului de evacuare din 9 mai preotul trebuie să se mute din locuinţa
sa din cetate într-un alt loc din oraş rezervat de Episcopie, iar obiectele de cult
urmează să fie preluate ulterior 110 • În 31 octombrie, Mihael Frint şi protopopul
Kovacs făceau inventarul bisericii 111 • Însă s-a renunţat cu greu la locuinţă şi la biserică
şi cu orice ocazie se încerca recuperarea lor. După scurt timp de la evacuarea sa,
mai precis pe 23 ianuarie 1851, Frint făcea apel la Capitlu să-i rezerve o locuinţă în
cetate dacă este posibil. Răspunsul era negativ, întrucât la acea oră în cetate nu
exista nici o locuinţă liberă. În martie 1852 în cetate se aflau încă deţinuţi, mulţi
109
Ibidem, f. 396-412 ..
110
Ibidem, f. 406.
111
Ibidem. f. 424.
soldaţi şi civili. În aceste condiţii era imposibil pentru Frint să-şi găsească o locuinţă
aici. În schimb, protopopul Kovacs solicită ca biserica să nu mai fie folosită drept
magazie de cereale 112 •
Abia în 1O martie 1855, Braunhoff reia legătura cu episcopul Franz
Szanisz/6 şi îi solicită un preot care să-l suplinească la spitalul militar pe preotul
militar Norbert Demmel von Sachsen bolnav de tifos, deoarece celălalt preot militar,
care predă la şcoala militară, era foarte ocupat. Apoi plecarea din cetate, în 9 mai
1855, a regimentului vacant 3 cuirasat împreună cu duhovnicii săi a fost urmată din
nou de cererea lui Braunhoff pentru numirea unui preot cunoscător de maghiră,
germană şi unul din dialectele slave 113 .Pentru catehizarea elevilor este desemnat
temporar în 9 octombrie 1855 Jozsef Estegar care era cazat în căminul şcolii 114 •
Reducerea efectivelor militare din cetate şi cu aceasta a necesarului de
alimente şi provizii a făcut ca biserica, folosită un timp ca depozit de alimente şi apoi
de cereale, să poată fi treptat dezafectată. În 14 ianuarie 1856, "generalul Braunhoff
se arăta deja dispus să predea biserica, la acea dată evacuată complet de orice fel
de provizii şi alte lucruri dispensabile, reprezentanţilor Episcopiei pentru a fi cât mai
grabnic repusă în destinaţia ei spirituală. Aceasta, arată Braunhojfîntr-o scrisoare
adresată episcopului, pentru ca locuitorii cetăţii să nu mai fie constrânşi să-şi pună
sănătatea în pericol atunci când pe vreme rea trebuie să meargă la biserica din oraş,
aflată la o distanţă de o jumătate de oră 115 • Data preluării bisericii de către
reprezentanţii Episcopiei s-a fixat pe 4 martie ora 1O dimineaţa. În acelaşi timp,
trebuiau să fie aduşi meşterii care să stabilească reparaţiile necesare şi evaluarea
cheltuielilor 116 • Lucrările de restaurare a bisericii nu s-au demarat, având în vedere
cheltuielile mari, dar ea a fost reamenajată într-atât, încât să se poata ţine slujba 117 •
Posibilitatea unei vizite a împăratului în oraşul şi cetatea Oradiei îl determină
pe protopopul Kovacs să ia imediat măsuri de înfrumuseţatr a bisericii. În 18 mai 1857,
este angajat un meşter, ca numai în timp de patru zile, să efectuze lucrări de aurărit
la colonade, candelabre, heruvimi şi tabernacul în schimbul sumei de 120 de florini.
Cu această ocazie protopopul dispune să se facă curăţenie generala în biserică,
precum şi în locuinţele din cetate 118 •
În vara anului 1856, s-a declanşat o dispută între administraţia militară a
cetăţii şi curatorul bisericii, respectiv preotul din Velenţa. Cea dintâi cere protopopului
Kovacs să dea explicaţii în virtutea cărui drept curatorul a îndrăznit să-şi însuşească
112
Ibidem, f. 400.
113
Ibidem, f. 435-439.
114
Ibidem, f.446-449.
115
Ibidem, f. 471-472.
116
Ibidem, f. 460.
117
Ibidem, f. 459.
118
Ibidem, f. 491-493.
pămantul cimitirului militar şi să folosească iarba acestuia,de vreme ce nu mai
există ca odinioară nici un preot angajat pentru garnizoană, spital s-au şcoală şi
biserica, foarte deteriorată, stă acum numai la dispoziţia civililor. În consecinţa
curatorul trebuia sancţionat, după părerea acesteia. În aceeaşi zi, 6 iunie, Kovacs
răspunde că atât biserica cât şi cimitirul sunt în administrarea curatorului şi are
datoria şi dreptul să le apere. A doua zi protopopul formulează şi aduce dovezi în
sprijinul curatorului. În acest mod, este prezentătă scrisoarea lui Mihael Frint din
16 aprilie, în care se arată că iarba din cimitir nu a fost folosită sau arendată de
erariul militar, ci numai de el şi înaintaşii săi. Lângă dreptul rezultat în urma
uzucapiunii, el adaugă şi pe acela conferit prin darea pământului pentru cimitir,
făcută de erariul militar Episcopiei în timpul episcopului Laitsak. De atunci Episcopia
a făcut multe cheltuieli pentru cimitir. În virtutea celor prezentate protopopul îl
consideră pe curator îndreptăţit să folosească pământul cimitirului, iar faptul că, în
timpul revoluţiei când curatoratul a fost desfiinţat şi administratorii erariali au ocupat
pământul şi l-au arendat, este calificat de acesta drept un abuz 119 •
Biserica n-a fost lăsată chiar în paragină şi după necesităţi mai putea sta la
dispoziţia militarilor. În primăvara anului 1859 s-a stabilit că duminica de la ora opt
şi jumătate să se oficieze liturghia o săptămână în germană şi alta în maghiară 120 •
Preoţii militari ai regimentelor încartiruite în cetate erau cei care se ocupau acum
de aceasta, dar în lipsa se făcea iarăşi apel la preoţi civili 121 •
Trecerea timpului şi într-o anumită măsură indolenţa comandanţilor militari
şi a Episcopiei sunt cauzele ce au dus la accentuarea degradării bisericii. La sfârşitul
lui septembrie 1868, clopotele erau pe punctul de a se prăbuşi din turn 1 22 • Măsuri
tardive au fost luate de cele două foruri ecleziastice probabil mai mult din respect
faţă de Sf. Ladislau, patronul bisericii. Din 1849 Episcopia a angajat cu 20 de
florini un soldat veteran care răspundea de paza bisericii şi a obiectelor din ea;
degradarea putând fi un semnal pentru răufăcători şi hoţi. În şedinţa din 4 octombrie
1869, Episcopia şi Capitlul au stabilit că pentru cheltuielile mărunte la biserică să
se aloce lunar 4 florini, iar salariul preotului şi al curatorului să fie de 40 de florini
pe an, plătit jumătate de Episcopie şi cealaltă de Capitlu 123 • Însă, atunci când în
5 martie 1875 se face o evaluare a cheltuielilor de reparaţie la biserică, se constată
119
Ibidem, f. 496-502.
120
Ibidem, f. 515.
121
Ibidem, f. 516-519 .(În aprilie 1862 unul din preoţii militari a însoţit pe comandantul
regimentului nr. l cuirasat la Arad. În locul acestuia este numit Fulgentius Dietz, care împreună
cu cantorul Schiranovich şi cu celălalt preot militar Bohauzec au stabilit desfăşurarea
serviciilor religioase în cetate).
122
Ibidem, f. 520.
123
Ibidem, f. 526-529.
că suma se ridică la 8000 de florini fără ajutorul soldaţilor 124 • În consecinţă, prin
ordinul din 29 februarie 1875 al comandamentului militar de la Timişoara, înregistrat
pe 19 martie la comandamentul din Oradea, se sistează funcţi9narea bisericii de
garnizoană din cetatea Oradiei. Astfel, biserica desacralizată rămânea ca obiectiv
militar la dispoziţia erariului. Obiectele intransportabile (intransportabel) din biserică
şi anume; trei altare din piatră, un amvon, o orgă, trei clopote şi 20 de bănci, cu
excepţia ceasului din turn, erau predate Episcopiei. Ordinariatul episcopesc putea să
ia şi ornamentele de piatră, reliefuri sau imgini, precum şi crucea de pe biserică cu
condiţia să fie reparate imediat stricăciunile cauzate de această acţiune. La întâlnirea
din 20 martie dintre părţi se solicită, alături de obiectele intransportabile, doar crucea;
ornamentele şi sculpturile fiind lăsate în grija erariului. Până în 31 martie toate aceste
erau deja transportate pe şini şi locul de unde s-a luat crucea era reparat. Alături de
actele aferente întocmite cu această ocazie a fost anexat şi procesul verbal din
1Omartie 1875 care conţinea angajamentul Episcopiei şi cele patru condiţii puse de
erariu 125 • Cu acordul episcopului, pentru a asista la serviciul divin, cei din cetate
puteau merge la biserica din Velenţa, însă cu condiţia să se ţină separat pentru
soldaţi şi sub supravegherea strictă a autorităţilor militare în vederea evitării producerii
unor pagube şi pentru păstrarea curăţeniei 126 • În acest fel, după 92 de ani biserica
care a fost construită de erariu în cinstea Sf. Ladislau şi pentru garnizoana cetăţii a
fost desacralizată pentru multă vreme de acum.
BEITRĂGE ZUR GESCHICHTE DER FESTUNG - IN JHR. XVIII -XIX

Zusammenfassung
Die Festung Grosswardein war urspriinglich der Sitz des Bisstums und
Domkapitels, der Besitzer der Festung und der Gutsherrschaft des Bodens, wo die
Stadt spiiter errichtet wurde.
Nachdem 1557 diese geistlichen Anstalten aufgelosst wurde und sie ihr
Vermogen verloren hatten, wurde der Hauptmann der Festung auch Gutsverwalter.
Nur als 1692 die osterreichischen Annee die Tiirken verjagt und die F estung
und die Stadt erobert hat, wurde die vorigen Rechte des Bisstums und Kapitels vom
Kaiser Leopold anerkannt. Die osterreichischen Truppen wurde in der Festung
einquartiert und haben auf Grund der Verteidigungsmassregel auch einige Habe
der obergenannten Gutsherrschaft bekommen.
124
Ibidem, f.530.
125
Ibidem, f. 535-543.
126
Ibidem, f.532.
SIGILIILE COMITATULUI BIHOR. COMENTARII ŞI SUPOZIŢII
de
Bujor Dulgău
Evoluţia sigiliilor comitatului Bihor n-a constituit încă obiect de preocupare

în literatura sfragistică românească. Abordări parţiale, cu referire la sigiliul din 1690
şi stemă, există. Ele aparţin celei mai titrate specialiste în sigilografie şi heraldică,
prof. univ. dr. Maria Dogaru 1 , Păi-Antal Alexandru2 de la Târgu Mureş, într-un
studiu publicat la Nyiregyhăza. Stema comitatului Bihor apare reprodusă în Atlasul
Ungariei din 1802, în Magyar Lexikon şi Revai Nagy Lexikona3 , în monografia lui
Borovszky Samu4 închinată comitatului Bihor şi oraşului Oradea şi menţionată
într-o lucrare monumentală aparţinând lui Dan Cemovodeanu5 • Stema judeţului Bihor,
fixată de către Comisia consultativă heraldică în perioada interbelică, este descrisă
într-un studiu aparţinând lui Dan Cemovodeanu şi Ioan N. Mănescu6 • Aici este
descrisă şi reprodusă şi penultima stemă a judeţului Bihor, din era socialistă, aprobată
prin Decretul Consiliului de Stat al R.S.R. nr. 503 din 16 decembrie 19707 • Stema
actuală a judeţului nostru a fost aprobată în 19988 •
Actele oficiale emise în primele secole de existenţă ale comitatului erau
validate cu sigiliile personale ale dregătorilor de frunte (comite, vicecomite, juzii
nobililor). Aceste sigilii aveau în emblemă blazoanele familiale de nobilitate.
1
Maria Dogaru, Colecţiile de matrice sigilare ale Arhivelor Statului, Bucureşti, 1984, p. 28;
Idem, Contribuţii la cunoaşterea sigiliilor comitate/or din Transilvania, în "Revista
Muzeelor şi Monumentelor - Seria Muzee", 23, nr. 2/1986, p. 48; Idem, Din heraldica
României, Bucureşti, 1994, p. I 02.
2
Păi-Antal Săndor, Az erdelyi es partium varmegyek cimeres pecsetjei, în "Szabolcs-Szatmăr
Beregi leveltări evkonyv", XI, Nyiregyhăza, 1995, p. 288.
3
Atlas Hungaricus seu Regnorum Hungariae, Croatiae et Slavoniae, Viennae, 1802, planşa
40; Magyar Lexikon, Editura Pallas, XVII, Budapest, f.a., planşa XL; Revai Nagy LEXIKONA,
III, Budapest, 1911, p. 298.
4
Borovszky Samu, Bihar varmegye es Nagyvarad, Budapest, 190 l, p. XII.
5
Dan Cemovodeanu, Ştiinţa şi arta heraldică în România, Editura ştiinţifică şi enciclopedică,
Bucureşti, 1977, p. 192.
6
Dan Cemovodeanu, Ioan N. Mănescu, Noile steme ale judeţelor şi municipii/or din
Republica Socialistă România, în "Revista Arhivelor", LI, voi. XXXVI, nr. 1-2/1974, p. 88.
7
Dan Cemovodeanu, Ioan N. Mănescu, loc. cit., p. 112.
8
Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 391 din 15 octombrie 1998, p. 2 (Anexa
nr. la).
208 Bujor Dulgău 2
Începând din secolul al XV-iea documentele sunt autentificate cu sigilii parţiale

sau compuse, care reunite cuprindeau denumirea comitatului respectiv. Aceste fragmente
de matrice sigilare se aflau în păstrarea juzilor nobililor. Ştim că în comitatele Transilvaniei
istorice existau câte doi juzi, iar în cele din Partium câte patru juzi. Congregaţiile comitatense
apar uneori în documente şi sub denumirea de "congregatio sigillatoria',<J, deoarece
autentificarea actelor emise cu acest prilej presupunea obligativitatea prezenţei tuturor
juzilor nobiliari cu fragmentele de tipare sigilare avute în păstrare. Din câte cunoaştem
până la ora actuală, această modalitate de sigilare o înlnim, pentru prima dată, în comitatul
Satu Mare, apoi în comitatul Maramureş în 1475 10 •
Sigiliile compuse ale comitatului nobiliar Bihor nu sunt cunoscute până în
prezent. Cea mai mare parte a arhivei comitatului a fost distrusă. Documentele ce
se află în păstrarea Direcţiei Judeţene Bihor a Arhivelor Naţionale sunt create după
1609. Arhivistul Csânki Dezso a repertorizat toate sigiliile găsite pe documentele
anterioare bătăliei de la Mohâcs (1526), aflate în păstrarea Secţiei diplomatice a
Arhivelor Statului din Budapesta (35802 documente). Cele ale comitatului Bihor
lipsesc. În schimb, este menţionat sigiliul oraşului Oradea din anul 1470 11 •
Comitatul Bihor era împărţit, din punct de vedere administrativ-teritorial, în patru
plase (processus): Oradea, Beiuş, Eriu şi Sârret, fiecare având în frunte câte un jude al
nobililor. În mod firesc, cunoscând practica sigilară a comitatelor învecinate sau apropiate
Bihorului, şi aici validarea trebuia să se facă prin reunirea celor patru tipare sigilare pe
care erau repartizate literele constitutive ale denumirii comitatului, ceva de genul:
COMITATVS BIHARIENSIS sau COMITATVS BIHOR. Nu este exclusă, eventual,
o altă variantă, dar aceastea sunt cele mai plauzibile.
Cu sprijinul colegului Augustin Ţărău, am identificat un număr de 5 sigilii
rotunde, aplicate în ceară albă, având diametrul de 20 mm. Ele s-au desprins de pe
un document din anul 1619 privind un proces desfăşurat la Oradea, între Frâtcr
Istvan şi Istankoczy Gyorgy. Textul gravat pe sigilii stă în scuturi triunghiulare, care
au gravate în partea de sus anul 1617, deci anul în care au fost confecţionate.
Repartiţia pe verticală a textului, în cadrul fiecărui sigiliu, se prezintă astfel:
/1617 - SIG - ILL - VM/ /1617 - SED - IS/

/lllzlbil/
/1617 - Comi - tat - us/ /1617 - Byh - or/
9
Borovszky Samu, Szatmar varmegye, Budapest, f.a., p. 430.
10
Adalbert Balogh, Evoluţiile sigiliilor folosite de autorităţile administrative din comitatul
Maramureş sec. XV-XVII/, în "Revista Arhivelor", nr. 4/1982, p. 413.
11
A magyar kiralyi orszagos leve/tar diplomatikai osztalyaban orzătt pecsetek mutat6ja,
Budapest, 1889, p. 35.
Sigiliile comitalului Bihor. Comentarii şi supoziţii 209
Mai mult ca sigur, textul din al treilea sigiliu trebuie să fie 1617 -JUDICIARIAE
ori o formă prescurtată. E vorba, aşadar, de sigiliul scaunului de judecată comitatens,
absolut inedit, nefiind publicat încă un asemenea sigiliu în literatura noastră de
specialitate. Patru sigilii erau păstrate de către cei patru juzi ai nobililor, dar al cincelea
în a cui posesie se găsea? după toate probabilităţile, în al vicecomitelui, care prezida,
de regulă, dezbaterile scaunului de judecată. De aceea, sedes judiciaria (sedria) se
mai numea şi scaunul de judecată al vicecomitelui (alispcini szek).
Fluctuaţia mare de dregători reprezentativi, pierderea adeseori a tiparelor
sigilare avute în păstrare ca şi modalitatea greoaie de a reuni de fiecare dată juzii
nobililor în vederea autentificării actelor oficiale a impus nevoia unei practici
simplificate. Începând de prin secolul al XVII-iea, dar mai ales în prima jumătate a
celui următor, comitatele, la cerere, au fost înzestrate, treptat, cu steme heraldice
proprii, care puteau fi gravate în matrice sigilare unice. Excepţie face comitatul
Hunedoara, dotat încă din 1490 cu sigiliu heraldic unic, derivat din blazonul
corvineştilor 12 •
Prin Decretul XIII/1550, emis de Ferdinand I, comitatele obţin libertatea de
a-şi valida actele oficiale cu sigiliul unic, concesionat de către rege, asemenea
comitatului Somogy. Se pare că acest comitat beneficia de dreptul de sigiliu unic
încă din 1483. Potrivit aceluiaşi decret, tiparele sigilare trebuiau păstrate în lăzi sigilate
cu sigiliile personale ale vicecomitelui, juzilor nobiliari şi juraţilor comitatensi. Ele se
vor folosi doar la nevoie şi vor fi aplicate în prezenţa tuturor dregătorilor menţionaţi 13 •
Dintre comitetele transilvănene, după Hunedoara, în veacul al XVII-iea,
doar Crasna 14 şi Bihorul au obţinut steme din partea autorităţilor centrale. Apoi, se
înscriu în ordine, comitatele Ugocea 15 - 1715, Satu Mare - 1721, Solnocu Interior -
1746, Dăbâca - 1748, Maramureş - 1748, Turda 16 - 1751, Solnocu de Mijloc -
1753, Cluj - 1755, Târnava - 1767, Arad 17 - 1767 ş.a.
Comitatul Bihor obţine stemă proprie prin intermediul privilegiului emis
de către împăratul Leopold I la 22 august 1690, dar în calitate de rege al Ungariei.
La acea dată, Oradea se afla încă sub ocupaţie turcească. În schimb, comitatul
revenise practic, la 15 aprilie 1690, sub autoritatea regalităţii ungare. Stema este
12
Sigismund Jak6, Sigilografia cu referire la Transilvania, în "Documente privind istoria
României. Introducere", voi. II, Bucureşti, 1956, p. 609.
13
Csermely Tibor, Takacs Peter, Pecsetnyomatok es cimerek Bereg, Szabolcs es Szatmar
megye telepiileseibăl, Nyiregyhaza, I 988, p. 9.
14
Maria Dogaru, Contribuţii la cunoaşterea sigiliilor comitalelor ... , p. 48.
15
Adalbert Balogh, loc. cit., p. 416.
16
Bujor Dulgău, Sigiliile comitalelor Crasna, Solnocu de Mijloc şi Sălaj, în "Acta Musei
Porolissensis", XVII, Zalău, 1993, p. 202.
17
Pal-Antal Sandor, loc. cit., p. 297.
210 Bujor Dulgău 4
descrisă în "Cărţile regeştt', voi. XXI, p. 12 şi a fost realizată, după toate probabilităţile,
la sugestia autorităţilor bihorene, de către pictorul Curţii de la Viena, asemene stemelor
altor comitate. Ea este descrisă astfel: scut rotund, tăiat de un curs de apă; în partea de
jos apar două movile verzi alăturate şi trei peşti cu spatele roşiatic, înnotând spre dreapta
(sic); în partea de sus figurează trei movile verzi, pe una dintre ele se găsesc trei snopi
aurii de grâu, iar alături doi ciorchini roşii de strugure 18 •
"Nu cunoaştem cea mai veche stemă a comitatului - afirmă Borovszky -
deoarece arhiva a ars în 1660" 19 • Opinăm totuşi, că aceasta este prima stemă
heraldică a Bihorului. Avem în vedere segmentul de timp în care au obţinut steme
majoritatea comitatelor şi, în plus, privilegiul de conferire a stemei din 1690 ar fi
trebuit, într-o atare situaţie, să consemneze în partea de motivaţie acest lucru. Autorul
a avut în vedere, "eventual, sigiliile fragmentare sau compuse. E posibil ca acestea să
fi avut gravate, alături de text, şi figuri naturale, asemenea comitatului Crasna20 •
Compoziţia din sigiliu diferă puţin de stemă, în sensul că nu apare scutul
tăiat şi nici cele cinci movile, ci doar trei, iar în loc de trei snopi de grâu, regăsim unul
singur. În partea inferioară, cei trei peşti înoată spre senestra, iar în cursul de apă
figurează trei plante acvatice.
Legenda din exergă:
SIGILLVM INCLYTI COMITATVS BIHARIENSIS
Primul tipar sigilar a fost confecţionat din argint, având diametrul de 35 mm,
şi a fost utilizat până spre sfârşitul secolului al XVIII-iea. Un al doilea tipar sigilar, cu
diametrul de 40 mm, a fost în uz în primele 2-3 decenii ale secolului al XIX-iea,
deoarece pe un document din 183 7 apare imprimat în tuş negru, un sigiliu rotund, cu
diametrul de 50 mm şi legenda 21 :
COMITATUS BIHARIENSIS
Compoziţia a rămas aceeaşi, dar încadrată într-un scut dreptunghiular cu talpa
rotunjită. Scutul este timbrat de o coroană deschisă, cu 11 fleuroane, de sub care
pornesc lambrechini pe ambele flancuri.
IR Borovszky Samu, Bihar varmegye ... , p. 537.

19
Ibidem.
20
Bujor Dulgău, loc. cit., p. 201.
21
Arhivele Naţionale-Direcţia jud. Satu Mare,fond Primăria municipiului Satu Mare, seria
Acte juridice, fasc. X, nr. l 07, f. 21.
Sigiliile comitatului Bihor. Comentarii şi supoziţii 211
Avem cunoştinţă şi de un sigiliu timbrat, din 1786, cu legenda ilizibilă, având
reprodusă stema Ungariei într-un scut oval, timbrat cu coroana Sf. Ştefan. Timbrul,
fiind de tipul mobil, este desprins de document şi suficient de degradat. Are forma
rotundă şi diametrul de 49 mm.
În anul 1838 a fost confecţionat un tipar sigilar nou, compoziţia neschimbată,
cu legenda în limba maghiară 22 :
BIHAR VARMEGYE PETSETJE 1838
Este un sigiliu rotund, cu diametrul de 50 mm, aplicat în ceară roşie.
O cunoaştere exactă a practicii sigilare la nivelul comitatului Bihor
presupune o cercetare atentă şi riguroasă a documentelor emise de către această
instituţie politico-administrativă în decursul existenţei sale. Rolele de microfilm
nu pot suplini acest lucru, iar tiparele sigilare mai vechi au fost expediate la Muzeul
Naţional din Budapesta, după cum rezultă dintr-o dispoziţie a comisarului cezaro-
crăiesc al comitatului Bihoru de Sud, cu nr. 4609/1851, transmisă lui Jakab Sandor,
arhivarul comitatului23 • Prin urmare, rândurile de faţă pot fi oricând amendate, iar
cercetarea aprofundată. Semnalăm totuşi, o variantă ulterioară de sigiliu, având
legenda:
BIHAR VARMEGYE PECSETJE 1871
şi diametrul de 38 mm, imprimat în tuş negru, pe un document din anul 1885.
Mobilele din scut sunt degradate, imposibil de identificat. Scutul este timbrat de o
coroană regală cu 9 fleuroane, având tot atâtea perle, de sub care pornesc lambrechini
pe ambele flancuri 24 •
DIE SIEGELN DES KOMITATS BIHOR

ERLĂUTERUNGEN UND VORAUSSETZUNGEN
Zusammenfassung
Die voliegende Abhandlung legt, zum erstenmal in der rumănischen

Fachbibliographie, das Richterstuhlssiegel des Komitats Bihor, das 1617 angefertigt
wurde, sowie die Entwiecklung des einzigen Siegels im Zeitraum 1690-1871 dar.
22
Arhivele Naţionale-Direcţia jud. Bihor,fond Colecţia de documente, III, nr. 14/1838.
23
Ibidem.
24
Idem.fond Prefectura jud. Bihor. inv. nr. 25, dosar nr. 44/1885, f. 16.
"DEDEMONIZAREA" SAU UCIDEREA STRIGOILOR -
RADIOGRAFIA UNUI CAZ DIN CIUTELEC, JUDEŢUL BIHOR
(1854)
de
Blaga Mihoc
În comunităţile sociale din România, dar şi din alte ţări, s-a perpetuat, până
nu de mult, un obicei funerar străvechi, asupra căruia etnologii s-au oprit în scrierile
lor, denominandu-1 destrigoizare, şi el consta în pedepsirea celui decedat şi bănuit
a fi cadavru viu sau strigoi, prin mutilare, respectiv decapitare sau străpungere a
inimii cu un fier roşu, sau cu o ţepuşă 1 • În vremuri străvechi, atunci când membrii
unui habitat rural socoteau că strigoii provoacă teroare, prin daune, îmbolnăviri sau
decese în familiile urmaşilor, procedeele de destrigoizare deveneau mai drastice,
în sensul că actanţii treceau la consumarea inimii strigoiului, spre a scăpa definitiv
de malefiile acestuia. Obiceiul este moştenit din vremurile precreştine, în care eroului
căzut în luptă i se consumau, de către concetăţeni, creierul şi inima, spre a-i lua în
posesie înţelepciunea şi vitejia 2 • Acest gest era o mutilare a decedatului cu scop
nobi(, de prelungire în urmaşi a calităţilor sale, deosebit de cel de mai târziu, practicat
până pe la mijlocul secolului al XX-iea, şi vizând o destrucţie completă şi ireversibilă.
Că lucrurile stăteau aşa o scriu istoricii şi antropologii, unul dintre aceştia fiind
Piton de Tomefort, un botanist şi profesor de medicină de la College de France din
Paris, trăitor între 1656-1708 3•
Spaima din mentalul popular al acelor vremuri îşi avea cauze precise, şi ea
nu era străină de acea cronică devitalizare a indivizilor, supuşi unor lipsuri materiale
permanente, unor cicluri de fomete repetate, care îi arunca într-o stare de anxietate
generală. Dacă mai adăugăm la aceasta ravagiile războaielor, provocatoare de tot
felul de penurii, vom realiza tabloul sumbru al vieţii cotidiene din comunităţile
sociale ale perioadei dintre secolele XV-XVIII, identice, din acest punct de vedere,
unele cu altele, cele din Occident cu cele din Ţările din sud-estul Europei. În astfel
de împrejurări e lesne de închipuit cum s-a putut ajunge la o atmosferă de frică
cronică, despre care vorbeau, între alţii, M. Th. Foillade şi N. Tutiaux4, I. G. Frazer,
1
Romulus Vulcănescu, Mitologia Română, Editura Academiei R.S.R. Bucureşti, 1997, p. 17,
184.
2
Jbidem,p.17l.
3
Apud Jean Delumeau, Frica în occident (secolul XV-XIII): O cetate asediată, voi. I, Editura
Meridiane, Bucureşti, 1986, p. 138.
4
Ibidem, p. 140.
214 BlagaMihoc
Paul Valery, E. Morin şi, mai aproape de zilele noastre, Jean Delumeau şi Claude
Schmitt5, în aceasta înscriindu-se, pregnant, şi spaima de strigoi, socotiţi, în acele
vremuri, "oameni vii, de un gen deosebit, de care trebuie să ţii seama şi să ai cu ei
raporturi de bună vecinătate. Ei nu sunt nemuritori, ci mai degrabă amuritori o
bucată de vreme. Această amortalitate este prelungirea vieţii pentru o perioadă
indefinită, dar nu neapărat eternă. Cu alte cuvinte, moartea nu e identificată ca un
fenomen punctual, ci ca unul progresiv"6 • Frica de strigoi poate fi socotită, astfel,
ca un fel de epidemie, care se propagă parcă endemic.
În prima jumătate a secolului al XVIII-iea ea este semnalată în Grecia,
Polonia, Moravia, Boemia, Silezia, Ungaria şi Ţările Române. Era, în acest sens,
vorba de o sincronizare a mentalităţilor, de o uniformizare a fricii în faţa maleficiilor,
iar în ceea ce priveşte poporul român un fel de protointrare a sa în Europa, pe care
cel puţin în acest domeniu reuşise s-o egaleze. Procedeele de destrigoizare erau
cele amintite mai sus: exhumarea cadavrelor, străpungerea inimilor sau arderea de
tot în faţa mulţimilor7 .Nu lipseau, însă, nici aplicarea unor puniţii celor decedaţi şi
socotiţi a fi strigoi, înainte de înhumare, cum ar fi zdrobirea femurelor, tăierea
mâinilor sau urechilor, practicate de exemplu în întreg secolul al XVIII-iea şi chiar
în cel următor, în unele ţări ale Africii, dar şi în Ţările Occidentale. "Convingerea
că mortul se poate întoarce acasă în pofida tuturor precauţiilor luate a fost foarte
puternică în Franţa (şi aiurea) timp de secole, mai mult sau mai puţin în toate mediile,
şi nu s-a atenuat prea mult decât de vreo sută de ani încoace, foarte lent în mediile
rurale, mai repede în oraşe şi în centrele muncitoreşti", scria în acest sens un exeget8.
Într-un document nu demult descoperit în fondurile Direcţiei Judeţene Bihor
a Arhivelor Naţionale, de către arhivistul Mihai Apan, se vorbeşte despre o
interesantă apariţie a unui cadavru viu, adică a unui strigoi, de fapt strigoaie,
întâmplată în anul 1775, în satul unguresc Carastelec, din judeţul Sălaj.
Documentul cu pricina, semnalat într-o publicaţie orădeană'\ este de fapt
un raport al protopopilor romano-catolici din Şimleu! Silvaniei şi Marghita,
Alexandru Soios şi Paul Toth, întocmit în anul 1775, pe baza unei relatări a preotului
Molnar Francisc din Carastelec 10 • În el se arată că, la 20 aprilie 1774, în satul
5
Claude Schmitt. Strigoii, viii şi morţii în societatea medievală, Editura Meridiane, Bucureşti,
1998, p. 336.
6
Jean Delumeau Frica în occident (secolul XV-XIII) O cetate asediată, voi. I, Editura
Meridiane, Bucureşti, 1986, p. 140.
7
Ibidem, p. 137.
R Ibidem, p. 148.
9
Bihoreanul, nr. 16, 14/20 februarie 2001, p. 8.
w Direcţia Judeţeană Bihor a Arhivelor Naţionale, Fond Episcopia romano-catolică, seria
Acte ecleziastice diecezane, Dos. 89, f. 66-67.
"Demonizarea" sau uciderea sh·igoilor- radiografia unui caz din Ciutelec 215
Carastelec a decedat o femeie numită Lucaci Ana, soţia lui Sebestein Janos. La
scurtă vreme după deces ea i s-a arătat preotului, rugându-l să transmită fiilor ei că
doreşte să nu uite de promisiunile pe care i le-au făcut pe când era în viaţă. Speriat,
preotul a îndemnat fantoma să-şi facă apariţia în familia lui Sebestein, spre a le
spune membrilor acesteia tot ce doreşte de la ei. Ca urmare, peste câteva zile, fantoma
s-a arătat Barbarei Kovacs, soţia lui Sebestein Marton, fiul mezin al decedatei.
"Barbara Kovacs", se scrie în raportul celor doi protopopi, "soţia lui Sebestein
Marton, fiul mezin, povesteşte că, fiind singură acasă, îşi cosea şorţul în bucătărie.
La distanţă de un pas, şi-a făcut apariţia fantoma mamei lui Sebestein Marton,
îmbrăcată în hainele cu care a fost înmormântată. Aceasta a rugat-o pe Barbara
să-i spună soţului său să nu uite de promisiunea făcută în timpul vieţii ei, adăugând şi
aceea că suferă foarte mult pe lumea cealaltă din cauza unei marame, care i s-a pus
pe faţă 11 şi a modului cum a fost împărţită averea între copiii ei. Ca să fie mai
convingătoare fantoma atinge şorţul Barbarei Kovacs cu degetele şi-l arde, lăsându-şi
urmele pe el, fără ca să se simtă miros de ars" 12 •
Barbara Kovacs a decupat acea bucată din şorţ şi a dat-o preotului din
Carastelec, iar acesta a trimis-o, la rândul său, protopopului din Şimleu. Ca urmare,
raportul celor doi protopopi, întocmit, cum am arătat, pe baza spuselor preotului
Molnar Francisc din Carastelec, care le-a înaintat şi bucata de pânză arsă, a fost
trimis episcopului romano-catolic din Oradea. El este însoţit de corpul delict, de
acel fragment al şorţului ars de degetele fantomei şi păstrat şi astăzi la arhivele
orădene, alături de actul cu pricina. Prezenţa obiectului amintit dă relatării celor
doi protopopi un plus de verosimilitate, aşa încât, pentru cercetătorul de azi
nedumerirea stăruie, iar întrebarea cum a fost cu putinţă rămâne pe de-a-ntregul
fără răspuns.
Cazul de la Carastelec putea duce lesne, şi va fi dus, desigur, la stârnirea
unui nou val de spaimă, de frică de strigoi, şi, pe cale de consecinţă, la resuscitarea
fenomenelor de destrigoizare, cu tot arsenalul lor de proceduri, între care la loc de
frunte stătea şi acum străpungerea inimii unor decedaţi, bănuiţi a fi strigoi, cu ţepuşa
de lemn sau cu frigarea de fier. Alegerea subiecţilor nu era întâmplătoare, căci
practicanţii destrigoizării se opreau asupra unor inşi, în speţă femei, care pe când
trăiau fuseseră dovediţi sau doar bănuiţi de practici vrăjitoreşti, vătămătoare pentru
comunitatea din care proveneau, împinsă, aceasta din urmă, în braţele molipsitoare
ale valurilor de spaimă, legată de nenorocirile ritmice, cauzate de secetă, de
11
În Evul Mediu exista obiceiul ca pe faţa morţilor să se pună un fel de ştergar de pânză sau
maramă, numită obrăzar sau mască, cu scopul de a se acoperi "schimonosirea sau rictusul de
bătrâneţe sau boală". Îndeplinirea acestei operaţii era cerută de obicei cu limbă de moarte de
către cei decedaţi (Jean Delumeau, Op. cit., p. 187).
12
Direcţia Judeţeană Bihor, Op. cit.
216 BlagaMihoc 4
îmbolnăvirea vitelor, de împuţinarea laptelui din gospodării, urmată de anemierea

cronică a populaţiei şi, în fine, ca efect, de pierderea laptelui de către lehuze şi, de
ce nu, de instalarea, în anumite cazuri, a impotenţei masculine, pusă pe seama unei
extrem de detestate practici vrăjitoreşti, cunoscută sub numele de înnodarea
brăcinarului 13 •
Un caz semnificativ în acest sens este cel din satul Ciutelec, de lângă
Marghita (Bihor), şi el priveşte o femeie, Maria Pop, decedată la vârsta de 88 de
ani, în 19 august 1854. Asupra cadavrului acesteia sătenii, convinşi că e strâgă şi ca
atare stăpâniţi, în acel moment, de credinţa că pe când trăia săvârşise multe vrăjitorii,
cum ar fi furtul laptelui de la vaci şi de la lehuze, au trecut la aplicarea destrigoizării
prin înţeparea în inimă cu o frigare de fier (vezi anexa 1). Gestul lor a ajuns la
urechile preotului Teodor Buda din Abram absolut întâmplător, prin colportaj, adică
relatat într-o cârciumă din oraşul Marghita (unde numitul preot se afla împreună cu
şpanul Gyuranyi Carol din Abram, de către un domnu{ din Ciutelec, probabil notar
sau vreun alt funcţionar comunal, numit Csogi Gergely, la 24 noiembrie 1854,judelui
Mihail Tegze, la 24 noiembrie 1854). Şi nu oricum, ci, aşa cum se arată într-o adresă
trimisă de Buda episcopului greco-catolic de la Oradea, Vasile Erdelyi, la
6 decembrie 1854, în circumstanţe agravante, în sensul că preotul local Petru Ghenţ
ar fi participat la înţeparea celei decedate, dând, adică poporenilor sfatul s-o înţepe
nu cu parul, cum voiau, ci cu o frigare de fier (vezi anexa II). Motivul declarat,
pentru care Teodor Buda relatează episcopului cele întâmplate la Ciutelec, este grija
faţă de păstrarea prestigiului instituţiei ecclesiale greco-catolice şi a servitorilor ei; în
subsidiar, însă, citindu-i adresa şi mai ales răspunsul Episcopiei la aceasta, este foarte
greu să nu întrevezi în ea un, de altfel destul de bine disimulat sentiment de neprietenie
faţă de preotul local Petru Ghenţ, chiar dacă adresantul precizează că învinuirea
adusă acestuia de către cei doi funcţionari maghiari, în cârciuma din Marghita, nu
este decât "o defăimare la preoţimea greco-catolică vătămătoare", pentru care s-ar
cere (ca) acest defăimător să să tragă la dare de samă şi ca pe viitor, cu frânele legii
să se ţărmurească" (vezi anexa 1).
Adresa lui Teodor Buda nu putea rămâne, şi nici n-a rămas, fără ecou. De
aceea, în urma unei şedinţe a Consistoriului greco-catolic din Oradea, ţinut la
21 decembrie 1854, Episcopia trimite, la 30 decembrie acelaşi an, protopopului de
Popeşti, Georgiu Caba, ordinul de a întreprinde, cu privire la întâmplarea din Ciutelcc,
o rapidă anchetă.
"Relaţiunea Parohului de Vedres Abram, Teodor Buda, făcută aici, sub
6 decembrie 1854, despre fania (vestea n.n.) lăţită prin părţile Luncei," se spune în
adresa Episcopiei, "că una muiere, moartă în Ciutelec, judecată a fi fost strigoaie,
din sfatul preotului Petru Ghenţ s-a străpuns prin inimă cu una frigare. Frăţiei Talc,
13
Jean Delumeau, Op. cit., voi. II, p. 278.
"Demonizarea" sau uciderea strigoilor - radiografia unui caz din Ciutelec 217
sub% (alăturat n.n.) în origine lângă remisiune, cu aceea se străpune ca îndată, cum
vei căpăta ordinaţiunea prezinte, să şi încerci lucrul acesta scandalos în asta după
adevăr, şi aceea să faci cu cea mai mare acurateţe şi fără nici una părtinire a preotului
locale, şi deosebi să provoci pre preotul acesta locale, de Ciutelec, ca să deie în
scris acela răspuns, dedus, fundat şi deplin, la toate punctele aşternute în contra sa,
şi decumva ai găsi Frăţia Ta a fire adevărată faima aceea, să examini tot lucrul
acesta cu cea mai mare conştiinciozitate, însă numai în secret şi fără strepit (zgomot
n.n.) de publicitate, despre carele îndată să şi reflectezi aici, una cu opiniune
dimpreună" 14 • Episcopia voia, deci, să descopere adevărul, să vadă dacă preotul
Petru Ghenţ s-a implicat în cele întâmplate la Ciutelec şi, dacă implicarea s-ar
dovedi adevărată, ea să nu fie popularizată, din motive prea lesne de intuit.
Cum era şi firesc, la scurtă vreme ancheta a şi urmat. Ea s-a desfăşurat la
11 ianuarie 1855, prin acelaşi amintit protopop de Popeşti, Georgiu Caba, care s-a
deplasat'în Ciutelec şi a interogat, ca martori, pe Teodor Brindea, curator şi jude
comunal, în vârstă de 45 de ani, Vesa Petru, un localnic de 30 de ani, actant în
întâmplare, el fiind cel care a înţepat moarta, Sarea Ileana, văduvă de 80 de ani,
Eudochia Pop, de 60 de ani şi în fine Ioan Pop, fiul decedatei, în vârstă de 30 de ani.
Delaţiunile, adică declaraţiile acestora, vădesc de la b~n început că
destrigoizarea prin înţepare a celei decedate a avut loc şi că ea a fost cauzată de
spaima generală care stăpânea întreaga comunitate, ca efect al atitudinii anterioare
a subiectului, bătrâna văduvă Maria Pop. Aceasta este învinuită că pe când trăia
obişnuise să intre în turma de vite a satului, cu o nuieluşă în mână, pentru a le lua
laptele, şi că de mai multe ori unele femei "au avut mult bai cu ea" şi "multă pâră
pentru lapte, pentru ţâţă" (vezi anexa III). Tocmai din această cauză, la decesul ei în
localitate se instalase o atmosferă de spaimă generală, o psihoză specială, astfel
încât oamenii au acţionat orbeşte pentru pedepsirea strigoiei. Se poate afirma că
apăruse aici o psihologie a mulţimii, a maselor, aşa cum o defineşte Gustave Le
Bon, alta decât rezultatul sau suma celor individuale, ale inşilor care o compuneau,
obedienţi luaţi individual, dar agresivi şi răzbunători în colectivitate 15 • Că situaţia se
prezenta astfel o demonstrează depoziţia, în anchetă, a lui Vesa Petru, care
mărturiseşte că a acţionat iute şi hotărât, intimidându-l pe fiul victimei, foarte
surprins şi ruşinat în faţa procedeelor de mutilare la care este supus trupul mamei
sale defuncte.
În acelaşi timp, însă, dacă pe timpul destrigoizării curajosul înţepător, îndemnat
să procedeze la înţeparea victimei de către două ţărănci din sat, Sarea Bilae şi Doca
Suciuţului, care "o căutare şi o judecare că au fost strâgă" (vezi anexa III), adică
14
Documentul se află în proprietatea unui particular din Oradea.
15 Gustave Le Bon, Psihologia maselor, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991, p. 39-47.
218 BlagaMihoc 6
i-au verificat corpul spre a vedea dacă nu cumva are coadă, se dovedeşte a fi plin
de curaj spunând că ar înţepa-o şi pe maică-sa dacă ar fi strigoaie, în momentul
anchetei se arată foarte confuz şi înspăimântat, mărturisind protopopului Caba că
nu-şi mai aduce aminte dacă a înţepat-o, căci s-a temut şi încă se mai teme de ea
"(şi nu ştiu cu adevărat împunsu-am au ba, că m-am temut de ea şi amu mă tem)".
Evaziva declaraţie a lui Vesa Petru poate fi şi una strategică, autorului fiindu-i frică
de urmări. De altfel, în situaţii limită, atunci când trebuiau să facă depoziţii la procese,
la judecăţi, ţăranii din acea epocă erau întotdeauna circumspecţi, lipsiţi de curaj, aşa
cum au demonstrat-o şi cu alte ocazii 16 • Ei se vădeau a fi mai îndrăzneţi doar în
momentul în care acţionau în comun, atunci, deci, când se supuneau, unor
comandamente unitare, excurse din acea nouă psihologie de grup, creată ad-hoc şi
imprevizibilă prin actele pe care le determină 17 •
Să mai amintim că, în cazul de faţă, voinţei comunităţii de a o destrigoiza pe
văduva Maria Pop, i se supune şi judele comunal, Teodor Brindea, ba chiar şi membrii
familiei decedatei; ei au anticipat oarecum dorinţa sătenilor, procedând la astuparea
gurii celei decedate cu usturoi şi pietre, şi în cele din urmă acceptând înţeparea ei în
inimă, nu însă înainte de a se umple de ruşine, pentru faptul că unealta de înţepat,
adică frigarea, a trebuit s-o aducă însuşi fiul strigoaiei, amintitul Ioan Pop, de la
vecina lor, Caba Floriţa.
Concomitent cu anchetarea martorilor amintiţi, protopopul Georgiu Caba,
îl invită pe preotul din Ciutelec să întocmească un memoriu detaliat asupra cazului,
pe care să-l înainteze la Consistoriu. Memoriul e întocmit în aceeaşi zi, de 11 ianuarie
1855, şi constă de fapt într-o dezvinovăţire punctuală a autorului, verosimilă pe tot
cuprinsul ei. Petru Genţ spune că a aflat despre procedeul aplicat decedatei Maria
·Pop, pe care nu l-a încurajat, povăţuindu-i pe săteni, atunci când aceştia l-au informat
ce vor să facă, să renunţe la el; nu i-a putut, însă opri, căci pe timpul priveghiului a
fost ocupat cu o altă înmormântare, şi apoi, aceştia nici n-ar fi ascultat de el, întrucât,
aşa cum a arătat într-o adresă mai veche, datând din 17 iulie 1854, trimisă Episcopiei,
aceştia au "încă foarte multe slăbiciuni, năravuri rele". El, preotul, nu putea fi şi
nici n-a fost de acord cu o astfel de deşertăciune, interzisă în Ungaria şi Transilvania
încă de pe vremea regelui maghiar Coloman, dar prezentă încă în mijlocul unui
popor "slab, nepriceput, indocil, neîntărit încă deplin şi neluminat în legea cea
adevărată" (vezi anexa I).
16
Vezi pentru această chestiune felul reţinut al declaraţiilor date de ţăranii iobagi români şi
maghiari de pe Domeniul Episcopiei greco-catolice din Beiuş, în faţa unei "Comisii de
aplanare", care a activat la Beiuş, în anul 1818, în două etape, între 28-30 septembrie şi 15-
21 decembrie (Barbu Ştefănescu, Bodo Edith, Ruperea tăcerii, Editura Muzeului Ţării
Crişurilor, Oradea, 1998, p. 58, 85-86.)
17
Gustave Le Bon, Loc. cit.
7 "Demonizarea" sau uciderea strigoilor- radiografia unui caz din Ciute/ec 219
E lesne de înţeles că, în ceea ce priveşte autorităţile politice, acestea au
trebuit să verifice, şi au verificat, faptele întâmplate la Ciutelec. Că au procedat aşa
ne-o demonstrează o declaraţie a colportorului Csogy Gergely, redactată în limba
maghiară şi adresată, la 16 ianuarie 1855, aceluiaşi protopop Georgiu Caba. Din ea
rezultă că, într-adevăr, oficilităţile au dezhumat-o pe Maria Pop, găsind lângă
cadavrul ei frigarea cu pricina, că preotul n-a fost de acord cu înţeparea decedatei,
neputând-o însă opri, că în fine el, Csogy Gergely, a aflat acea întâmplare detestabilă
de la Nemeş Mag Tamas, care a deformat-o, în sensul că a declarat, de faţă cu mai
mulţi martori, că preotul din Ciutelec, Petru Genţ, ar fi fost de acord cu constatările
celor două femei care au controlat cadavrul Mariei Pop, declarând-o strigoaie (vezi
anexa IV). Mai mult, spune Csogy reproducând afinnaţia lui Nemeş, preotul, "văzând
că cei prezenţi se pregătesc s-o împungă cu un par, s-a opus, spunând că aceasta
trebuie înţepată cu o ţeapă de fier"(vezi anexa I).
Informaţia primită de la Nemeş Mag Tamas, cu privire la atitudinea
preotului, mai scrie Csogy, a fost însă eronată sau mincinoasă. Tocmai de aceea, în
finalul declaraţiei din 16 ianuarie 1855, el îşi cere scuze pentru că, crezând ceea ce-i
spusese Nemeş, l-a învinuit, iniţial, pe Petru Genţ de faptul că ar fi aprobat mutilarea
acelei decedate.
Un lucru este, însă, cert, indubitabil, acela că destrigoizarea a avut loc şi că
ea a fost aprobată de întreaga comunitate.
Majoritatea antropologilor afirmă că astfel de obiceiuri s-au perpetuat până
aproape de zilele noastre, şi că ele ocupă un larg areal geografic 18 •
În concluzie îndrăznim să afinnăm că împungerea inimii celor morţi poate
fi şi trebuie socotită o răzvrătire împotriva lui Dumnezeu, căci acesta i-a predestinat
pe cei decedaţi judecăţii de apoi şi unei existenţe veşnice.
Mutilarea, în schimb, intenţionează, în subsidiar, să facă imposibilă această
a doua existenţă, pe care o hotărăşte Dumnezeu. Ca atare ea este o încercare de
înlocuire a acestuia, prin om, şi astfel, în concepţia creştină, un păcat de neiertat.
18
În ce ne priveşte suntem de aceeaşi părere şi putem depune mărturie că destrigoizarea, prin
împungere cu parul sau cu un obiect ascuţit din fier, se mai practica încă în comunităţile rurale
româneşti, până în urmă cu 40-50 de ani, cel care scrie aceste rânduri asistând, pe când era
copil, la un caz de acest fel, petrecut într-o comună din jurul Beiuş ului, în iunie 1955.
220 BlagaMihoc
Anexa l
Prea Sănţit Consistoriu !
La delaţiunea Domnului paroh de V. Abram Teodor Buda, care în Marghita,

în casa de ospătărie, cu domnuţiu ciutelecan Csogi Gergely, a vorbit, în 24 noiembrie
1854, şi în 6 decembrie 1854 a arătat Sîantului Consistoriu, Protocolul Consistoriale
n. 786, 21 decembrie 1854, sub n. 1435, rescrise, cu umilinţă, în următoarele răspund:
Maria, viduă (văduvă n.n.) de Pop, de 88 ani, răposând în 19 august 1854,
mai mulţi poporeni veniră la mine şi ziseră că nu vor lăsa să se îngroape pe moartă
că a fost rea, şi multă pâră a(u)avut cu dânsa pentru mana vacilor, lapte, ţâţă, până
ce o vor căuta, că a fost strigă, pre cari poporeni aspru i-am dogenit, şi de la mine
alungat; venit-au singur şi Judele satului, Teodor Brindea, carele mi-au zis că oamenii
îl silesc să o viziteze, că au fost strigă, pre carele aşişdere l-am dogenit şi alungat, -
deci având atunci un fiu poporean spre înmormântare, până ce I-am înmormântat,
poporenii cei răi, necredincioşi, neascultători, au mers înante de ce aş fi sosit eu, şi
ce au făcut cu moarta nimica n-am văzut, nici de faţă Ia fapta aceea urâtă, care e
delată despre mine n-am fost, cu atâta mai puţin nu m-am putut învoi, au sfat să le
fiu dat, ca nu cu paru, ci cu frigare s-o înţepe, au să fiu recunoscut şi eu că doară e
strigă, au să mă fiu învoit în opiniunea cea slabă a lor, că doară au fost strigă, -
departe să fie de mine, care mă simţesc a fi adăpat cu ştiinţele cele morale, juridice
şi omenimei conveniente, - le ştiu cunoaşte şi pătrunde: aşa ştiu ce e potrivit legii lui
Dumnezeu, ştiu legile civile în privinţa deşertei credinţe, aşezate în specie a lui Coloman
Rege „de strigis, quae nu sunt, nuIIa mentio fiat", cu un cuvînt, cultura, moralitatea
nu m-ar lăsa a mă pogorî la deşertăciune ca aceea, ce poporul acesta slab nepriceput,
indocil, neîntărit încă deplin şi neluminat în lege(a) cea adevărată de au făcut ceva
paşiu sinistru, nu mie, care ziua, noaptea, întru aceea m-am năzuit, străduit, ca să-i
pot lumina, aduce la adevăr, ce credinţii lor cei deşerte, şi slăbiciunii este de a imputa,
din care popor încă foarte multe slăbiciuni, nărăviri rele/: precum în mai multe suplice
ale mele am atins, una din 17 iulie 1854/. sunt estirpânde, care cu timpul nu numai
prin învăţăturile cele bisericeşti, ci mai vârtos prin şcoală s-ar putea aduce la rând,
corege, estirpa şi eveIIa d!n inimile celor slabi, nepricepuţi, şi necultivaţi poporeni.
Fost-au în privinţa aceasta extrimis şi de la Jurisdicţiunea Ces. Regească
civilă de Marghita Judele Domnul Spectabil lgnaţiu Kaffka în 4 decembrie '854,
care au încerat toate şi s-au adeverit că singur din mintea cea slabă a muierilor
purcezând, Vesa Petru au făcut lucrul acela deşert, care s-au întâmplat; după care
umilita răspundere Părinteştii lor graţii recomandat sum. Al Sântului Consistoriu, în
Ciutelec, 11 ianuarie 1855, cel mai umilit fiu, Petru Genţiu, preotul Ciutelecului.
9 "Demonizarea" sau uciderea strigoilor - radiografia unui caz din Ciutelec 221
Pe verso se scrie următoarele „La Prea Sănţitul Consistoriu Gr. Cat. Român
de Oradea Mare, arătat umilit răspuns a(l) Preotului de Ciutelec Petru Genţiu, la
delaţiunea Domnului Paroh de Vedreş Abram, Teodor Buda, în care au arătat vorbire
despre înţepata moartă prin Csogi, domnuţiu ciutelecan, - arătând cu mare umilinţă
că nici sfat n-au dat ca pre moarta cu frigare s-o înţepe, nici de faţă n-au fost, nici
întru fapta aceea urâtă de dată nu s-au învoit, nici au ştiut ceva despre înţepare, şi că
în 4 decembrie 1854 s-au făcut incistiţiune (cercetare n.n.) din parteajurisdipţiunei
C.R. civile de Marghita, în care se adeveri că numai din mintea cea slabă a muierilor
purcezând, Vesa Petru au făcut lucrul acel deşert. "
(În colecţia unui particular din Oradea)

222 BlagaMihoc 10
Anexa II
Prea Excelente Doamne Episcope !
Când cineva din preoţii mei în Cristos să atacă în numele şi onoarea lui,
când cineva se defaimă în auzul meu din confraţi, această defăimare pătrunde şi
rărunchii mei aşa, mi s-au dat mie a experia în a.c. noiembrie 24, în Marghita, în
casa ospătăriei oraşului, despre domnul Petru Genţ, paroh de Ciutelec.
Aice, fiind în societata şpanului de V. Abram Gyurânyi Carol, auzii cu cea
mai mare mâhnire, în limba maghiară, o defăimare necrediveră în contra fratelui
Genţ, de un domnuţ în Ciutelec locuitor, cu nume Csogi Gergely, cum pre sine Ia
întrebarea mea s-au numit, aşa rosti Domnului Jude Nobil Mihai Tegze zicând:
"Nâlunk Tekintetes Szolgabiro ur, egy furcsa esett adta magât elo, egy oreg
asszony meghalvân rola az mondodott hogy boszorkâny, ugyan azert mi elott
eltemettek volna ket asszonyt rendeltek az eloljârok, es a meghalt asszonyt âltaluk
megnezetek, a ket asszony a vizsgâlodâs utân âllitotta, hogy a megboldogult asszony
csakugyan boszorkâny, ezt az illeto lelkesz Gencz Peter urnak is hiriil vittek, aki is
a halottas hâzhoz a Szentssiggel eljoven beie egyezett, hogy a megboldogult asszony
boszorkâny sott mitobb midon lâtna hogy azt tervezenek a jelenlivok hogy egy
karoval keresztiil kell sziven dofni, azt mondotta, nem kell karoval, hanem vas
nyârssal melly inditvânyra elohoztak egy vas nyârsat es a pap jelenletebcn a hoit
testet keresztiil szurkâltâk, azutân a nyârssat a test mele a kopors6ban tettek, es a
nyârssal egyilt eltemetek - ez tortent a 19-ik szâzadban es ezt tette egy olyan papi
egyen aki 300 ezilst forint fizetest kap."
(,,Stimate Dl primar, la noi s-a petrecut o situaţie ciudată; a murit o femeie
bătrână, despre care se zvonise că ar fi fost vrăjitoare, motiv pentru care notabilităţile
locului au cerut să se prezinte două femei pentru a cerceta dacă defuncta a fost sau
nu vrăjitoare. După îndelungi cercetări, cele două femei declară că bătrâna fusese
vrăjitoare, informând despre acest fapt pe parohul Genţ Petru, care venise la casa
moartei pentru a-i acorda iertarea păcatelor; acesta se declară de acord cu constatările
celor două femei, concluzionând că bătrâna fusese într-adevăr vrăjitoare; ba mai
mult, văzând că cei prezenţi se pregătesc s-o împungă cu un par, s-a opus, spunând
că aceasta trebuie înţepată cu o ţeapă de fier. La îndemnul parohului se aduse o
ţeapă de fier şi în prezenţa acestuia cadavrul fu străpuns cu fierul, după care ţeapa
a fost pusă în sicriu şi îngropată cu moarta. Toate acestea se petreceau în secolul
XIX, în prezenţa şi cu participarea unei feţe bisericeşti, care avea o leafă de 300
forinţi de argint.")
La auzul acestora, scufundat de ruşine, luându-mi din pieptar ţeruza (creionul n.n.)
m-am apropiat de dânsul şi i-am întrebat numele, zicându-i:
li "Demonizarea" sau uciderea strigoilor- radiografia unui caz din Ciutelec 223
"Ezen âllitâsât igazolni tudja Tisztelt urasâgod?"; "Igen is mindenkor sott tesek
felimi a Fo Curator nevet is aki egyultal fobiro is Dringye Togyer, kiilonben hivatkozzek
Tisztelendoseged Frater Jozsef Calendariumâra ezen eset ot van bejegyezve".
(,,Această afirmaţie o poate motiva Înălţimea Voastră?"
„Da şi pentru totdeauna vă rog a vă nota numele curatorului şef, care în
acelaşi timp este jude comunal Brindea Toader; să faceţi trimitere la calendarul lui
Frater Iosif, în care această întâmplare se află notată.")
Cazul acesta s-au putut întâmpla, după cum zisul Csogi mărturisi înainte
de asta cu trei luni.
Excelenţa Ta ! Departe să fie de mine ca prin această înştiinţate să vreau
numelui şi onoarei fratelui Genţ cât mai puţin a strica; însă, după ce în locul acela
public să făcu aşa o defăimare la preoţimea greco-catolică vătămătoare, s-ar cere
acest defăimător să să tragă la dare de samă şi ca pe viitor, cu frânele legii să să
ţărmurească; însă iară, încât ar fi doară lăţită această faimă în poporul de Ciutelec
şi prin prej.ur, dau atentat ceva mai marii satului fidedemne (demne de încredere
n.n.) să să ştie că crezământul acesta deşert, prin învăţătură să se şteargă.
După care a mea datornică sinceră înştiinţare, în arhipăstorească binezicere
şi graţie recomandat, pe lângă sărutarea sântei drepte sunt în Vedreş Abram ( )
1854 Decembrie 6, a(l) Excelenţei Tale fiu şi serv mai supus
Teodor Buda, Paroh în Vedreş Abram
(Pe verso e scris: ,,Parohul de Vedreş Abram, Teodor Buda, s-a dat de
6 Decembrie anului 1854, înştiinţează cum că despre parohul de Ciutelec Petru
Genţ au scornit un domn din Ciutelec, că o femeie s-ar fi numit strigoaie, şi că cu
frigare de fier ar fi lăsat a se străpunge, îngropând frigarea cu moarta, cerând pentru
vătămarea numelui preoţilor gr. c. satisfacere.)

224 BlagaMihoc 12
Anexa III
Subscrisul, prin Virtutea acestora recunosc şi mărturisesc, cum că în urma

graţioasei rânduele consistoriale, de dto. 21 dec. 1854, nr. 1435 emanate, respect
străpunsei moarte, ciutelecana Pop Maria, prin poporenii ciutelecani, după delaţiunea
parohului de Vedreş Avram, Teodor Buda, făcută în 6 decembrie 1854 şi Ven.
Consistor arătată sub nrul consist. 4786. Fiind la faţa locului în 11 ian. 1855,
comunicându-să înante (înainte de n.n.) de toate delaţiunea în deplina cuprinderea
sa, cu respectivul paroh ciutelecan spre răspundere şi cu alţi poporeni, respectiv în
cauza aceasta involuţi anume diregătorii comunei Ciutelec, am inquirat ascultând
mărturiile fassiile tuturor acurat după următoarele întrebaţiuni:
1. Chemându-se Teodor Brindea, curator şi jude de 45 de ani, căsătorit, cu
prunci şi întrebării: Dară ce au cugetat de au poruncit să se străpungă muierea
aceea moartă? Ce-au spus domnului Csogi Gergely despre înţeparea ei? Şi fost-au
de faţă la lucrul acesta preotul? - Răspunde: ·
La mine au venit mulţi oamenii după ce a murit şi mi-au zis birăule! Muierea aceea
moartă au fost strigă, trebuie căutată, - între ceilalţi Boraş Ioan, văduva lui Costolas
Fanie şi Petreasa Ciontului, că ştiu bine câtă pâră şi câte legi am avut cu ea că ne-au
mâncat mana de la vaci, şi multe muieri s-au căit pentru ţâţă, că cu Fanye s-au şi
împăcat să nu o deie la lege - şi pentru aceea mulţi oameni se tem că au vor muri ci,
că au vor avea alt bai, au nimica n-au răspuns, însă Vesa Petru ba să mergem să o
vedem, iar eu m-am dus la Părintele şi am spus că ce vreau oamenii, Părintele au zis
că nu-i slobod, dar eu m-am dus după rugarea oamenilor, nu ca având ceva bai şi
apoi să zică că pentru moarte au avut, şi două muieri, anume Sarea Bilae şi pc Doca
Suciţului am rânduit s-o caute. Şi zicând ele că au fost strigă, îndată Vesa Petru au
intrat în casă; eu nimica n-am văzut ce au făcut înlontru, ce am auzit că au zis să se
înţepe. Părintele încă n-au fost sosit cu prăporile şi cu Cantorul, nici sfat n-au dat,
nici eu lui Csogi nimica de cându-s n-am grăit de lucrul acela, a fi strigă nu cred, ci
împotriva oamenilor n-am potut porunci.
2. S-au chemat Vesa Petru, de 30 de ani, om căsătorit, cu prunci Gr. C. -
s-au întrebat: Dară pentru ce ai străpuns muierea aceea moartă? - Cine ţi-au dat
sfatul să o împungi cu frigarea nu cu parul? Părintele văzut-au când o ai străpuns?
Învoitu-s-au întru aceea? Datu-ţi-au sfat? - Răspunsul:
Eu m-am băgat în casă la moartă, cu Bilae şi cu Doca Suciuţului şi o căutare şi o
judecare că au fost strigă, că multă pâră au avut oamenii cu ea şi ziseră că trebuie
băgat ai şi pietre în gură şi întoarsă cu faţa în jos şi înţepată în inimă, că pe două
lucruri au fost strigă, şi pot muri oameni; pentru aceea au zis pruncului ei să aducă o
frigare şi nu ştiu cu adevărat împunsu-am au ba, că m-am temut de ea şi amu mă
tem; fata ei au zis că este în gură băgat ai şi pietre. Sfatul s-o împung mi-au dat
Bilae, şi cealaltă muiere, zicând că au mai fost de aceste. Părintele n-au fost acolo;
nici sfătui nu venise, numai birăul.
13 "Demonizarea" sau uciderea strigoilor - radiografia unui caz din Ciutelec 225
3. S-au chemat Sarea Ileană, văduva lui Gabriel Sarcă, de 80 de ani.
S-au întrebat: Dară crezi tu că sunt strigi? Cum poţi gândi un lucru aşa deşert şi
cum ai putut judeca că una muiere moartă să poată face ceva rău, ce se împotriveşte
legii lui Dzeu şi Pravilei bisericii? Fost-au acolo Preotul vostru şi văzut-au ce s-au
întâmplat?
Nu ştiu, domnule: ştiu atâta că muierea aceea n-au fost bună de cându-i, că
şi eu şi altele au avut mult bai cu ea, multă pâră pentru lapte, pentru ţâtă şi am auzit
din bătrâni că doară strigile pot fura laptele şi bărbatul meu o au globit pentru ce se
băga intră ciurda satului, cu vărguţa(!), şi au zis fetei ei să-i bage ai în gură, şi au zis
i-am băgat. Încă nu venise la prohod preotul şi diacul.
4. Eudochia, văduva lui Ioan Pop, de 60 de ani, s-au întrebat: cine au dat sfat
ca să se înţepe muierea aceea? Fost-au preotul acolo? Zis-au nu cu parul ci cu
frigarea? Răspunsul: Ştiu că Petre Vesa, dară nu ştiu cu a cui sfat. Preotul nu venise,
birăul l-au oprit, dar au zis: ,,de ar fi maică-mea o voi străpunge", pe cum am auzit
din oameni şi aceste.
5. Chemându-se pruncul moartei, Ioan Pop, de 30 de ani, căsătorit, cu prunci,
s-au întrebat: Pre maică-ta cine o au înţepat? Cu a cui poruncă şi învoire? Atunci,
acolo, au fost preotul şi zis-au nu cu parul, ci cu frigarea trebuie înţepată?-Răspunde:
Domnule, mie tare mi-au fost ruşine că pe maică-mea o au înţepat. Vesa Petru au
zis: veniţi măi, că om străpunge pe muierea aceea! Eu am zis prea care muiere? El
zise: pre mă-ta, că au fost strigă, că şi pe maică-mea o aş înţepa, şi venind cu două
muieri, Bilae şi Doca Suciuţului şi o căutare. Vesa ceru frigarea. Nu am, am zis. Mă
mânase să aduc şi m-am dus la Caba Floriţa; dându-le frigarea, am ieşit afară; erau
acolo mulţi oameni. Dară Preotul şi Cantorul nu veniseră. Cine le-au dat sfat nu
ştiu!
Cum că numiţii martori, fassiile sale pe cunoştinţa sufletului fiind întrebaţi, în acest
chip leau dat înante (înaintea n.n.) mea şi cum că aceste drept fără nici una adaugere
le-am scris conştiincios, mărturisec în Ciutelec, 11 ianuarie 1855
Georgiu Caba, parohul şi vicearhidiaconul de Popeşti, ca exmis deputat

226 BlagaMihoc 14
Anexa IV
Nagy Tiszteletu Esperes Ur !
lgaz hogy en Buda Tivadar lelkesz umak irăsa szerint elo hoztam Cs. K.
Szolga biro Tegze umak hogy nălunk az az eset adta magăt elo, hogy egy ven assony
meghalvăn az neprol Boszorkănynak kialtodott ki, s' kivănta az năp hogy az
Eloljărosăg szurassa meg nehogy az kozsegnek valami kărt okozzon - az vizsgălat
meglett - s az asszony keresztiil dofetet, egy vas nyărsal mely melleje vagyon tevc
- meg pedig mint mongyăk az Pap ajănlatăra vettek vas nyărsat, mert eloszor karot
hegyeztek.
Es Buda lelkesz Ur - nevem kerdezte, fel irta es azt mondta hogy szavam
be kell bizonyitanom - en azt feleltem szivesen - killomben a teny Frăter Josef ur
naptăraba is foi van jegyezve, s'hogy szegyen hogy az 19 szăzadban is ijesmi
tortenhetek.
A kesobb tartot Politicai vizsgălat alkalmăval kivilăglot - hogy az Lelkesz
ur csăk anyit tud a dologrol hogy az nep hitte hogy Boszorkăny, mert nalla is voltak
egy nehănyan ebbe a dologban, kiket o elutasitott - s' igy szerintem, mint az Pap
betsillete - mind Cleruse menyibe arra is szegyen mentve - nekem van rea tanum
hogy nemes Mag Tamas beszelte nekem a tenyt mit en igaznak velve margitan
beszeltem s' melynek igazsăgat hive meg borzadtam s kikeltem az illeto lelkesz ur
ellen. - mit sajnălok s mind tolle, mind az illeto Clerustol botsănatot kerek, en mas
uton indultam s mint hogy alaptalan volt beszeltem azert nem en vagyok hibăs,
hanem az ki nekem beszelt, s ha az Tisztelt Esperes Urak az dolgot forsirozni akarjăk
azon ember ellen fel lephetnek - Kelt Csetelek, 16 Ianuăr 855
Csogi Gergely
(Prea Cinstite D-le Protopop!
Recunosc că, aşa cum reiese din scrisoarea domnului preot Buda Teodor,
l-am informat pe dl prefect Tegze despre faptul că, după moarte, o bătrână de la noi
din comună a fost declarată de localnici drept vrăjitoare; pentru ca să nu poată
aduce nenorociri asupra comunităţii, oamenii au cerut autorităţilor ca să dispună
străpungerea cadavrului bătrânei. Cercetările s-au efectuat, şi drept urmare bătrâna
a fost străpunsă cu o ţeapă de fier, obiect care, ulterior, s-a găsit lângă cadavru. Se
spune că ţeapa de fier a fost folosită la propunerea unui preot; iniţial sătenii au vrut
s-o înţepe cu un par ascuţit.
Domnul preot Buda s-a interesat de numele meu, şi l-a notat, spunânu-mi
că va trebui să dovedesc veridicitatea spuselor mele. Eu i-am răspuns că voi
demonstra cu plăcere adevărul; de altfel faptul este consemnat şi în calendarul dl
15 "Demonizarea" sau uciderea strigoilor- radiografia unui caz din Ciutelec 227
Frater Iosef, care consideră o ruşine că cele relatate s-au petrecut în secolul al
XIX-iea.
Cu ocazia cercetărilor politice de mai târziu, a ieşit la iveală că domnul preot
ştia de acest lucru, doar că poporul a crezut că bătrâna era vrăjitoare, el fiind vizitat
de reprezentanţii localnicilor în acest scop; de altfel el a refuzat să aprobe fapta
acestora.
După părerea mea atât onoarea preotului cât şi a clerului a fost salvată; eu
am martori acum că Nemeş Mag Tamas mi-a relatat cele de mai sus, iar eu crezând
în veridicitatea celor auzite, m-am îngrozit şi am luat poziţie împotriva domnului
preot. Regret cele întâmplate şi îmi cer scuze atât domnului preot cât şi clerului în
chestiune; am pornit pe o cale greşită, iar cele relatate de mine s-au dovedit a fi
lipsite de temei, lucru de care nu eu mă fac vinovat, ci persoana care mi-a relatat
mie această chestiune, iar dacă d-nii protopopi doresc să elucideze acest lucru, pot
lua poziţii împotriva acestei persoane.
Dat la Ciutelec, 16 ian. 855, Csogi Gergely.
LAPRATIQUE DU MEURTRE DES REVENANTS-RADIOGRAPHIE D'UN

CAS DE CIUTELEC, DEPARTEMENT DE BIHOR (1854)
-Resume -
Dans cet ouvrage, I' auteur surprend I' existence d 'une coutume funcraire
archai"que au milieu du XIXc siecle, consistant dans la punition des personnes
decedees et soup9onnees etre des revenants ou des cadavres vivants par mutilation
(decapitation ou percement du coeur au fer rouge). L'auteur met )'accent sur l'idee
de l 'heritage pre-chretien de cette coutume.
ŞCOALA ORTODOXĂ ŞI GRECO-CATOLICĂ ÎN BIHOR
ÎN A DOUA JUMĂTATE A SECOLULUI XIX
de
Radu Milian
Când vorbim despre învăţământul românesc din Bihor în secolul al XIX-

iea, automat vorbim despre învăţământul confesional. Diferenţe prea mari de
organizare şi conţinut între învăţământul celor două confesiuni nu există. Acest
lucru este valabil însă, doar pentru şcolile poporale. În ceea ce priveşte învăţământul
mediu, acesta era reprezentat doar de gimnaziul greco-catolic de la Beiuş. Bariera
confesională nu a existat în ceea ce priveşte şcolarizarea copiilor celor două
confesiuni româneşti. Învăţământ superior în limba româna nu exista. De altfel,
nici ortodocşii, nici greco-catolicii, nu au avut învăţământ confesional superior in
Bihor, până spre finele secolului trecut, când s-a deschis un seminar ortodox la
Oradea, dar care nu a avut viaţă lunga' . Preoţii şi învăţătorii de care aveau nevoie
cele două confesiuni, erau pregătiţi la Arad sau Sibiu, cei ortodocşi şi la Blaj cei
greco-catolici. Analiza învăţământului confesional va fi făcută la nivel de
protopopiate, urmând a fi completată cu date statistice referitoare la întreaga regiune.
Începem această analiza in funcţie de vechimea şcolilor, deci cu confesiunea
ortodoxă.
Şcolile confesionale ortodoxe
Ceea mai mare parte a populaţiei din Bihor era în secolul trecut majoritar
ortodoxă. La începutul secolului situaţia şcolară a românilor ortodocşi nu era din
cele mai bune. N. Firu, aprecia că la un număr de 80-100 de sate, aveam intre 4 si 6
şcoli 2 • Unele din ele fiinţau de peste două secole, cu "dieci din Ţara Moldovei",
care predau rânduielile şi cântările bisericeşti. Ca exemple, avem pe: Popa Mihai
din Topa de Sus, care la 1658 copiază cărţi bisericeşti; Vasile Sporje din Răbăgani,
care la 1730 copiază un liturghier cu însemnarea "scris-am eu dascălul Vasile
Sporje în sat la Răbăgani, 30 iulie 1730" sau Ştefan Popu, copist de manuscrise
in Sâmboşag (Sâmbăta) şi protopopul Petre din Tinăud (1685) 3 • Nu trebuie uitat nici
satul Stracoş, dar cel mai important centru pare a fi fost satul Luncasprie, de unde
1
V. Popeangă, Şcoala românească din Transilvania şi lupta ei pentru unire (1867-1918),
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1974, p. 80.
2
N.Firu, Date şi documente, Editura Arădeana, Arad, 191 O, p. 8.
3
Ştefan Meteş, Istoria bisericii, Editura Diecesană, Arad, 1918, p. 285 si 3 72.
230 Radu Mi/ian 2
datează cea mai veche scriere din Crişana. 4

În epoca "Ratio Educationis" ( 1777) sunt înfiinţate în comitatul Bihor 14
şcoli: la Ceişoara, Sâmboşag, Pomezău, Căbeşti, Curăţele, Şoimi, Beiuş, Vaşcău,
Uileac, Rieni, Ceica, Lazuri, Bunteşti şi Fânaţă. În anul 1814 aceste şcoli vor trece
de la gradul de "şcoli rurale", la cel de "Districtua/is oscol" şi le vor fi arondate
câte 1O- I 8 filiale (cătune ). 5 Spre mijlocul secolului trecut frecventau regulat şcoala
între 3000-5000 de elevi ortodocşi. Ei aveau la dispoziţie aproximativ 40-50 de
şcoli dotate modest. Din păcate, statisticile înregistrează situaţia mai exactă a şcolilor
de abia către sfârşitul secolului. Frecvenţa la cursuri înregistrează în funcţie de
regiune şi sezon cifre situate intre 35 şi 85%. Spre sfârşitul secolului, când putem
opera cu date ceva mai exacte, aceasta se situează undeva înspre 60%. 6 Un adversar
serios al învăţământului sătesc era sărăcia, şi nu arareori munca câmpului sau
păstoritul. 7 Cu toate greutăţile întâmpinate, biserica ortodoxă, prin slujitorii ei,
ţinea treaz interesul pentru carte. Preotul şi învăţătorul s-au implicat tot mai mult în
viaţa satului românesc 8 , deoarece, statul nu va susţine în toată perioada amintită
nici o şcoală românească. Eforturile bisericilor româneşti, ortodoxă şi greco-catolică,
au făcut ca, într-o perioadă de jumătate de secol numărul şcolilor confesionale
româneşti să crească cu mai bine de 100%. Aşadar, la 1900 aveam în Bihor 133 de
şcoli confesionale româneşti, cu 179 de învăţători. Dintre acestea, 88 erau ortodoxe,
cu 179 de învăţători, iar 45 aparţineau bisericii unite cu Roma, care aveau 65 de
învăţători. În paralel, statul maghiar susţinea 154 şcoli de stat cu limba de predare
maghiară, încadrate cu 421 de învăţători şi 188 de şcoli reformate şi romano-catolice
cu 572 de învăţători, cu alte cuvinte, un total de 342 de şcoli şi 993 de învăţători.
Mai existau de asemenea, 9 şcoli evreieşti cu 27 de învăţători. Fiecare şcoala de
stat sau confesională maghiară era încadrată de un număr de învăţători care varia
între 6 si 15. În schimb, şcolile româneşti, în cele mai bune cazuri, dispuneau de
câte un singur învăţător. În multe cazuri, un singur învăţător român, trebuia să predea
la 2 sate. 9
4
V. Mangra, Rolul dieci/or din Moldova în cultura românilor din Bihor în sec. XVII, în
revista Familia, anul XX, nr.8/1892, p. 205; vezi N. Firu, Vechi urme de cultură românească
în Bihor, Editura Oradium, 1892, p.20.
5
N. Firu, op. cit., p.8.
6
Arhivele Naţionale ale României - Direcţia jud. Bihor (în continuare ANR - DJBh), fond
Protopopiatul ortodox Beiuş, dosar nr. 3/1850, f. 7-32? 14/1877, f. 30-47 mai vezi Protocolul
despre şedinţele sinodului eparhial din dieceza româna greco-ortodoxă a Aradului, tiparul
Editurii Diecezane, Arad, 1898, p. 85.
7
Ibidem, dosar nr. 3/1850, f. 8-40 4/1868, f. 10, 31, 73? 18/1877, f. 11, 17? 50/1895,
f. 200-214.
8
Ibidem, dosar nr. 68/1898.
9
A. Tripon, Monografia almanah a Crişanei, Editura Buna-Vestire, Oradea, 1923, p. 41.
Şcoala ortodoxă şi greco-catolică în Bihor în a doua jumătate a secolului XIX 231
Evenimentele politice au marcat şi ele sistemul de învăţământ. În perioada
revoluţiei paşoptiste multe şcoli săteşti au fost închise, fie din cauza transformării
satelor în teatre de operaţiuni, fie din cauza participării multor învăţători la
evenimente 10 • După înfrângerea revoluţiei, Ministerul Instrucţiei din imperiu, a
emis un regulament potrivit căruia şcolile întreţinute de biserică îşi puteau relua
activitatea, respectând cu stricteţe cadrul legal. Statul nu intervenea în organizarea
şi administrarea şcolilor decât atunci când programa de învăţământ nu respecta
programa generală 11 • O parte din ele şi-au reluat activitatea abia la începutul epocii
liberale, când se părea că, în sfărşit, se deschidea calea înţelegerii între naţionalităţi 12 •
Începând cu 1867 şcolile naţionalităţilor vor fi din nou în pericol. Pentru a rezista
în noile condiţii, biserica a trecut la reorganizarea întregului învăţământ confesional.
Aşa apare "Regulamentul Provizoriu pentru administrarea învăţământului
naţional ortodox în districtul Oradiei," elaborat la data de 12 august 1870 de
către Consistoriul greco-ortodox de Oradea, după ce, în cadrul "Congresului
Naţional" desfăşurat în toamna anului 1868, odată cu statutul organic al bisericii
ortodoxe a fost votat şi regulamentul cadru de organizare a învăţământului confesional
românesc din Transilvania.
Regulamentul are 46 de articole, grupate pe trei părţi:
• Partea I - Şcoala (localul, frecvenţa, obiecte de învăţământ);
• Partea II-a - Condiţiile de numire ale învăţătorilor ;
• Partea a III-a - Organizarea inspecţiilor. 13
În Partea I-a, în articolul l se arată caracterul confesional şi naţional al
şcolilor poporale româneşti, înfiinţate de românii ortodocşi. Dreptul bisericii de a
organiza şcoli era apărat de Statutul organic şi de Legea XXVIII din 1868. Articolul
2 obliga consistoriul să îndeplinească condiţiile prevăzute de legile în vigoare pentru
buna funcţionare a şcolilor confesionale. Articolul 3 stabilea condiţiile ce trebuiau
a fi îndeplinite de către comitetele parohiale:
• edificiul şcolii;
• frecvenţa şcolară;
• respectarea programei şcolare;
• stabilirea datei vacanţelor (feeriilor).
Articolele 3-5 stabileau caracteristicile tehnice ale sălilor de curs:
• săli spaţioase,
• luminoase,
• sănătoase (umiditate optimă).
10
L. Maior, Activitatea lui Axente Sever în primăvara anului revoluţionar 1849, în Studii
de istorie, Cluj, 1966.
11
ANR-DJBh, fond Episcopia Ortodoxă Oradea, dosar nr. 34/1850-185 l, f. 129-130.
12
ANR-DJBh.,fond. cit., dosar nr. 3/1850 2/1866.
13
Ibidem, dosar nr. 3/1869-1870, f. 158-170.
232 Radu Mi/ian 4
În cazul în care nu toate satele puteau asigura aceste condiţii sau plata
învăţătorului, regulamentul prevedea posibilitatea de comasare a şcolilor, cu condiţia
ca distanţa dintre localităţile deservite de aceeaşi şcoala să nu fie mai mare de
0,5 mile.
Referitor la frecvenţă, elevii cu vârste între 6 şi 12 ani erau obligaţi să urmeze
cursurile zilnic iar cei care aveau între 12 şi 15 ani aveau obligaţia să participe doar
la cursurile organizate duminica şi în zilele de sărbătoare - vara de cel puţin 2 ori pe
săptămână iar iama de 9 ori - (art. 8 si 9). Dacă duminica nu exista timp destul
pentru astfel de activităţi, ele se continuau în cursul săptămânii. Articolul I O cerea
preotului să-i îndrume pe copii la şcoală, să le arate folosul învăţăturii dar şi pedepsele
(gloabele) pentru părinţii care nu-şi trimiteau copii la şcoală. Consistoriul trebuia
înştiinţat săptămânal despre frecvenţă (art. 11).
Inspectoratul local era obligat să execute, potrivit articolului 4 din Legea
38/1868, pedepsele asupra părinţilor ai căror elevi nu frecventau şcoala. La prima
absenţă amenda era de 50 de crăiţari, crescând pentru a doua la I florin, apoi la 2
florini. La a treia absenţă amenda se dubla, ajungând la 4 florini iar la a cincea
copilul era dat în grija unui tutore, părintelui revenindu-i cheltuielile de întreţinere
(art. 12). În fiecare lună, inspectoratul local trebuia să înainteze inspectoratului
cercual un raport privitor la frecvenţă (art. 13). Inspectoratul cercual avea obligaţia
să cerceteze dacă judele comunal a încasat amenzile (art. 14) şi să facă un raport
consistoriului cu frecvenţa, amenzile încasate şi destinaţia banilor astfel obţinuţi.
Regulamentul a fixat şi materiile obligatorii în şcolile confesionale. Acestea
erau, în ordine:
• Religia,
• Cetirea şi scrierea,
• Aritmetica cu cifre şi din cap,
• Cunoaşterea măsurilor,
• Gramatica română,
• Elemente de fizică şi istorie naturală,
• Geografia si istoria patriei,
• Economie practică şi grădinărit,
• Drepturi şi îndatoriri cetăţeneşti,
• Cântarea bisericească şi naţională,
• Deprinderi de gimnastică şi exerciţii militare (art.15).
Articolul 16 stabilea regulile de baza pentru un viitor regulament special
de conduită în şcoală şi în societate. De asemenea, se stabilea ca materialul didactic
şi mobilierul să cadă în grija şi sarcina comitetelor parohiale sub jurisdicţia cărora
funcţiona şcoala (art. 17, 18). Cărţile trebuiau cumpărate de părinţi, iar pentru copii
săraci puteau fi cumpărate din fondurile realizate din amenzi (art. 19).
Vacanţele au fost stabilite la un cuantum de 4 luni pentru şcolile săteşti şi
de 3 luni pentru şcolile de la oraş. Ele puteau fi scurtate, dar în nici un caz nu puteau
5 Şcoala ortodoxă şi greco-catolică în Bihor în a douajumătate a secolului XIX 233
fi prelungite. În intervalul lunilor august - septembrie era repaos total, în rest, erau
zile libere doar de sărbători şi cu prilejul muncilor agricole. În vacanţe, în fiecare
duminică, copii din grupa mare (12-15 ani) erau obligaţi să rămână 2 ore după slujba
religioasă, la biserică iar ceilalţi, după masă (art. 21-26).
Vom trece în revistă acum Partea a II-a (articolele 27-41). După cum am
arătat mai sus, ea se referă la învăţători. Aceştia erau obligaţi prin noul regulament
să aibă studii pedagogice. Cei care făceau dovada studiilor, prin prezentarea unei
diplome, Testimoniu de calificare, erau obligaţi să obţină aprobarea consistoriului
bisericesc până la data de 4 iunie 1870. Această confirmare se obţinea la cerere.
Parohiile îşi puteau alege profesorii dintre cei examinaţi de consistoriu. După ce
consistoriul confirma numirile, ele deveneau stabile (titularizare pe post). Consistoriul
era cel care ordona anchetele în legătură cu abaterile disciplinare ale învăţătorilor şi
tot el stabilea sancţiunile. La trei absenţe nemotivate învăţătorul era pasibil de
pierderea postului.
Excepţie de la numirea învăţătorului de către consistoriu, făceau parohiile
care-şi puteau permite să dea învăţătorului un salariu cu o treime mai mare decât cel
stabilit. În cazurile în care după intrarea în vigoare a noului regulament unii învăţători
şi-ar fi pierdut posturile, ei aveau dreptul să rămână în locuinţă, cu jumătate din
salariu, până îşi găseau un alt post. Învăţătorul trebuia sprijinit de preot, care în
biserică, avea datoria să-i îndrume pe săteni să-şi lase copii la şcoală. Tot preotul era
cel obligat să-i catehizeze săptămânal pe copii, să-l suplinească pe învăţător când
era nevoie. De asemenea, preotul era responsabil cu înaintarea în grad a învăţătorului.
În ceea ce priveşte salariul, acesta era stabilit prin contract şi varia in funcţie
de puterea economică a parohiei, între 40 de coroane lunar şi 120 florini anual. 14
Contractele odată încheiate nu se puteau desface decât în situaţia în care comunitatea
bisericească dorea să mărească salariul învăţătorului. Consistoriul era obligat să
facă demersuri pe lângă comunităţi pentru onorarea la timp a contractelor.
Partea III-a reglementa activitatea de inspecţie şcolară şi avea 5 articole,
42-46. Dreptul şi obligaţia de a efectua inspecţii le avea inspectorul local si preotul
paroh, în acord şi cu articolul 37 al Regulamentului Organic, în calitate de delegaţi
ai consistoriului, care, la rândul său verifica activitatea inspectorilor. Această verificare
se făcea prin intermediul întrevederilor periodice desfăşurate între inspectorii cercuali
si senatul şcolar. Inspectorii cercuali au fost numiţi prin decizia consistoriului orădean
din data de 4 iulie 1870 15 • De la numirea lor în funcţie, ei erau obligaţi să inspecteze
cel puţin o dată pe an fiecare şcoală din cercul lor, în schimbul unei indemnizaţii de 2
florini primiţi de la comuna bisericească. Verificarea consta în:
14
Ibidem, dosar nr. 2/1868, f. 159.
15
Ibidem, dosar nr. 3/1869-1870, f. 168.
234 Radu Mi/ian 6
• inspecţii la clasă pentru a vedea cum se exprimă copii,

• analiza felului în care a fost respectată programa de învăţământ,
• examinarea stării clădirilor,
• verificarea modului de gestionare a fondurilor şcolare.
Membrii senatului şcolar, aveau şi ei obligaţia de a verifica "din când în când'', la
faţa locului activitatea inspectorilor.
Acest regulament a fost transmis tuturor parohiilor subordonate consistoriului
orădean, printr-o serie de circulare. Autorităţile bisericeşti au cerut executarea
întocmai şi la timp a hotărârilor legii, pentru a nu da posibilitatea autorităţilor maghiare
să înlocuiască şcolile româneşti necorespunzătoare din punct de vedere calitativ, cu
şcoli de stat cu limba de predare maghiară. 16
Indicaţiile au fost urmate cu stricteţe. În toate satele au început vaste reparaţii
ale clădirilor şcolare ori s-au continuat lucrările începute deja. 17 La eforturile satelor,
s-au alăturat şi o serie de particulari, sau personalităţi publice, cum ar fi de exemplu
primarul Antoniu Chigiovean din Curăţele, prin a cărui contribuţie s-a renovat şcoala
din satul respectiv. 18
În afară de reparaţii, a existat şi interesul din partea comunităţilor în a aduce
învăţători bine pregătiţi. S-au păstrat o serie de cereri, către comitetele parohiale, de
preluare a unor posturi de învăţători. De exemplu, ceea a învăţătorului Ioan Gubaşcu
din Săldabagiu către comitetul parohial al satului Sălişte de Săldabagiu, din
26 septembrie 1870. Din cerere reiese că aspirantul la postul de învăţător absolvise
Preparandia din Arad (şcoală normală româneasca înfiinţată în anul 1812), avea
13 ani de vechime în învăţământ şi vorbea în afară de limba română şi limba
maghiară. 19
În aplicarea legii s-au constatat şi unele abuzuri. Ele veneau în special din
partea preoţilor, care împreună cu învăţătorii formau intelectualitatea satelor. Preoţii
beneficiau şi de dreptul de inspecţie iar învăţătorii trebuiau să-i asculte. În multe
cazuri învăţătorul îndeplinea şi funcţia de dascăl (cantor) în biserică. În localitatea
Lunca de exemplu, învăţătorul Mihai Drincu înaintează o plângere protopopului
împotriva preotului Mihai Popa, pe care-l acuza de defăimare şi de scoatere abuzivă
din funcţie. 20 Având acest exemplu, nu este exclus, ca şi în multe alte sate, aplicarea
legii să fi condus la răfuieli personale. Esenţial rămâne însă, că atât parohiile cât şi
învăţătorii au depus eforturi pentru promovarea unui învăţământ modern şi de calitate.
16
Ibidem, f. 21.
17
Ibidem, dosarnr. 2/1866/1868, f. 189,191,200,291,292,296,301.
18
Ibidem, f. 296.
19
Ibidem, f. 237.
20
Ibidem, f. 214.
7 Şcoala ortodoxă şi greco-catolică în Bihor în a doua jumătate a secolului XIX 235
Constatăm chiar apariţia unor biblioteci săteşti aparţinând mai ales învăţătorilor. 21
Ele aveau un circuit închis deoarece oficialităţile încercau să controleze şi să stopeze
apariţia cărţilor de specialitate în limba română. 22
La câţiva ani după apariţia noilor reglementări, în vara anului 1871, senatul
şcolar a remis pentru completare tuturor şcolilor săteşti o serie de formulare tip,
pentru a vedea starea acestora. Se cerea completate rubricile cu:
• numele comunei bisericeşti,
• numărul copiilor şcolari şi neşcolari pe sexe şi grupe de vârstă,
• şcolile la care sunt înscrişi,
• dacă şcoala are sau nu clădire proprie,
• starea edificiului,
• dacă şcoala are grădina sau livezi,
• dacă s-a respectat programa,
• câţi elevi ştiu să scrie şi să citească,
• datele personale ale învăţătorilor şi starea lor materială. 23
Răspunsurile seamănă foarte mult între ele. Pentru exemplificare, vom folosi
răspunsul dat de comuna bisericească Luncasprie. La un număr de 665 de locuitori,
la data respectivă, erau 36 de copii între 6 şi 12 ani (24 băieţi şi 12 fetiţe), 40 între
12 şi 15 ani (22 băieţi şi 18 fetiţe). Conform normelor în vigoare, aceştia erau
obligaţi să frecventeze şcoala. Dintre aceştia însă, sub 50% frecventau şcoala: 13
băieţi si 9 fetiţe din prima grupa de vârsta, iar din a doua grupa de vârsta, 14 băieţi
şi 5 fetiţe. 24 Toţi frecventau şcoala din comună, singura de altfel. Şcoala nu avea
clădire proprie, fiind luată în arendă. Ea consta dintr-o singură încăpere
dreptunghiulară, nu prea înaltă, undeva între I 5-25m2 • Mobilierul era format din 2
laviţe (bănci de lemn) şi 12 table de perete. Fetele învăţau în aceeaşi încăpere cu
băieţii, dar aveau scaune separate. Grădina de cca 100 acri, nu era prea îngrijită.
Dintre disciplinele obligatorii nu s-au propus pentru studiu decât religia şi aritmetica.
Uneori se mai studia şi citirea cu litere latine şi chirilice. Dintre elevii din ambele
categorii, doar 7 ştiau să scrie şi să citească bine româneşte. Limba maghiară şi
germană, nu erau cunoscute deloc.
Învăţătorul era Teodor Popa, în vârstă de 42 de ani, era căsătorit şi avea
copii majori, nu avea studii de specialitate. Era suplinitor de 14 ani în aceeaşi
localitate. Salariul său consta din 42 de florini anual şi următoarele cantităţi de produse:
240 kg. grâu, 240 kg. porumb, 11 O clăi de fân şi 1,5 măsuri de fasole sau mazăre.
21
Ibidem, f. 241.
22
Ibidem, dosar nr. 4/1870-1871, f. 1-46.
23
Ibidem, dosar nr. 4/1870-1871, f. 1-46.
24
Ibidem, f. 15.
236 Radu Mi/ian
Deasemenea, mai primea de la comuna şi 6 m2 de lemne de foc. Salariul era neregulat,
dar mai deţinea şi altă slujbă, aceea de cântăreţ la biserică. Catighetul local era
preotul Petru Popa. Învăţătorul nu era subordonat nici unui director sau inspector.
Informarea, semnată de preot şi învăţător, a fost înaintată consistoriului
în luna august 1871. 25
Din statisticile studiate, rezulta că în cele mai multe cazuri, deşi s-au făcut
eforturi pentru modernizarea procesului de învăţământ şi dotarea şcolilor, rezultatele
întârziau să apară. Acesta este motivul pentru care au fost trimise de către consistoriu
şi senatul şcolar, numeroase cărţi de dojană către parohii, pentru a convinge populaţia
să-şi lase copii la scoală. 26 De altfel, gloabele încasate de juzii comunali, confirmă
acest fapt.
Neîmplinirile nu au împiedicat preocupările pentru modernizarea în
continuare a şcolilor româneşti din Bihor. Trebuia început însă cu pregătirea
învăţătorilor, mai ales că 50% dintre aceştia nu aveau studii de specialitate 27 . Pentru
aceasta, ei au fost invitaţi periodic la instruire, la Beiuş si Oradea. Instruirile, numite
conferinţe sau consfatuiri, se ţineau de obicei la terminarea anului şcolar, în jurul
datei de 30 august, sub conducerea asesorului şi comisarului bisericesc pe probleme
de învăţământ. Pentru o perioada de mai bine de un sfert de secol acesta a fost
Vasiliu Papp, arhimandrit şi vicar episcopal. La Conferinţă erau invitaţi directorii,
preoţii, învăţătorii, inspectorii cercuali şi "toţi iubitorii de progres". 28 Discuţiile la
astfel de conferinţe se grupau în jurul următoarelor probleme:
1. Discutarea modului cel mai corespunzător pentru a împrieteni pe părinţi
cu şcoala, fără să se recurgă la mijloace silnice;
2. Cum se prezintă învăţătorul în şcoala cu elevii începători;
3. Metodele practice prin care învăţătorul foloseşte materialele din dotare
ca să instruiască elevii în materiile prescrise de lege;
4. Care ar fi ceea mai corespunzătoare împărţire a orelor de învăţământ
pe săptămână, pe discipline, pentru a se putea încadra în timp;
5. Ce formulare ar fi de introdus pentru cucerirea copiilor obligaţi să
urmeze şcoala;
6. Catalogul de dirigenţie şi cercetarea şcolii;
7. Uniforma obligatorie.
La aceste puncte, care apar de obicei pe ordinea de zi, se adăugau moţiunile
învăţătorilor. Discuţiile se purtau în plen şi pe comisii. In măsura timpului disponibil,
se ţineau referate, comisii ştiinţifice pe diverse teme, erau ascultaţi invitaţi speciali.
25
Ibidem, f. 15-19.
26
Ibidem, dosar nr. 2/1868? 63/1893.
27
Ibidem, dosar nr. 4/1870-1871, f.1-46.
28
Ibidem, dosarnr.13/1876, f. 200-205.
9 Şcoala ortodoxă şi greco-catolică În Bihor În a douajumătate a secolului XIX 237
Dacă la mijlocul secolului reuniunile se ţineau ocazional, acestea devin, pe măsura
ce ne apropiem de secolul XX, anuale şi obligatorii, sub ameninţarea unor pedepse.
Cei vizaţi erau în special învăţătorii necalificaţi şi cei care nu erau titulari. 29 De
remarcat, că prima conferinţă de acest gen s-a ţinut la Oradea, în anul 1.858.
In afară de conferinţe, se ţineau anual şi cursuri de perfecţionare cu durata
de 5 zile. 30 Activitatea de perfecţionare a fost reglementată strict de sinodul eparhial
prin hotărârea 34/1871, art. 9. Această reglementare ţine seama, atât de legea 38/
1868 privitoare la învăţământul din Ungaria, cât şi de reglementările din Statutul
de organizare al bisericii ortodoxe române. Pentru perfecţionare au fost stabilite
doar Oradea si Beiuş, însă la acestea au fost adăugate ulterior încă două centre:
Pomezău şi Meziad. La fel ca şi la consfătuiri, se discutau diverse programe şi
modul cel mai bun de abordare al materiei. Învăţătorii trebuiau să aducă cu ei şi
manualele după care predau, pentru a se putea consulta în privinţa acestora.
Deasemenea, prezenţa era obligatorie. Atât conferinţele cât şi perfecţionările trebuiau
anunţate din timp, pentru ca participanţii să aibă răgazul necesar spre a-şi pregăti
disertaţiile şi a studia problemele supuse dezbaterii.
Un accent deosebit se punea pe evaluarea elevilor. Chestionarele de evaluare
de la sfârşitul fiecărui semestru indicau atât interesul elevilor pentru studiu, cât şi
nivelul lor de pregătire. De asemenea, examenele, desfăşurate în prezenţa preotului
şi uneori a inspectorului, evidenţiază şi interesul dat de învăţător pregătirii elevilor.
Vom exemplifica cu aceeaşi comuna bisericească, Luncasprie din Raport cu privire
la protopopiatul Pomezăului - an şcolar 1882/1883, examenul din semestrul
11, în extras. 31 Totalul populaţiei era de 618 suflete, din care 313 erau bărbaţi, 306
femei, apoi, 56 de copii între 6-12 ani, dintre care 19 băieţi si 35 de fete. Şcoala se
afla în localitate şi avea un singur învăţător. Dintre copii, s-au prezentat la examen
un număr de 5 elevi: 3 băieţi şi 2 fete. Probele de examen au fost:
• Catehizare şi biblie,
• Cetirea şi scrierea românească,
• Socotirea pe de rost şi cu cifre,
• Măsurile din ţară,
• Gramatica şi exerciţii lingvistice,
• Geografie si istorie universală,
• Elemente de fizică şi istorie naturală,
• Agricultură, grădinăritul şi albinăritul,
• Drepturile şi îndatoririle cetăţeneşti,
• Cântul bisericesc şi naţional,
29
30
Ibidem, f. 17.
31
Ibidem, dosar nr. 27/1883 f. 97, 98.
238 Radu Mi/ian 10
• Cetirea şi scrierea ungurească,

• Cetirea şi scrierea nemţească.
Cei examinaţi au ştiut să răspundă doar la Biblie, Cetirea şi scrierea românească,
Socotit, Agricultură, Cântatul bisericesc şi naţional. Socotindu-se că elementele de
bază au fost însuşite de toţi cei 5 elevi care au şi promovat examenul. La datele
învăţătorului era trecut Petru Papp, fără Preparandie, notat cu calificativul
- mijlociu -. Cu mici excepţii, situaţia era la fel în toată eparhia. De exemplu, în
protopopiatul Beiuş, din 52 de învăţători inspectaţi, doar 15 aveau Preparandia.
Statistica aceasta e datată pe IO noiembrie 1883.32
Paralel cu aceste preocupări de adaptare a şcolii săteşti la nevoile societăţii
româneşti, au fost făcute mari eforturi pentru trimiterea la cursurile secundare de la
Beiuş a cât mai multor fii de ţărani, preoţi şi învăţători români. In anul 1876, Ion
Meţianu - episcopul Aradului - cerea printr-o circulară, adresată prezbiterilor şi
inspectorilor de şcoli, urgentarea pregătirilor pentru deschiderea unui internat pe
lângă institutul teologic-pedagogic de la Beiuş, liceul lui Vulcan. Copii cu părinţi
săraci urmau să fie primiţi în internat gratuit, iar ceilalţi după plata a 50 de florini în
2 rate. Pentru fii de învăţători cu un salariu sub 300 de florini anual, internatul era
gratuit. Învăţătorii cu un salariu cuprins intre 300 şi 500 de florini anual plăteau
pentru copii lor 25 de florini în 2 rate, iar cei care aveau un venit anual ce depăşea
500 de florini, 50 de florini în 2 rate. 33
La 27 iulie 1876, la Arad, în şedinţa senatului de şcoală a consistoriului
ortodox, s-a hotărât deschiderea unui institut şi pentru fete.
Aceste eforturi de modernizare a învăţământului românesc au fost îngreunate
de legile de maghiarizare. Efectele acestor legi se fac simţite mai ales după 1870,
când se trece la verificarea şcolilor. Totodată, guvernul a emis o serie de ordonanţe
prin care au fost interzise o serie de cărţi şi manuale româneşti considerate
periculoase. Prima dintr-o lungă serie de astfel de ordonanţe este ordonanţa
ministerială nr. 18.034/29 iulie 1876. 34 Aceasta trecea la index un număr de
4 lucrări:
1. Meletie Drăghici, Istoria Ungariei în compendiu, Timiş, 1874;
2. Demetriu Vama, Geografia teritoriilor de sub coroana Ungariei, Sibiu,
1875;
3. Carta Europei, după B. Korzenn;
4. Visarion Romanu, Cartea de lectură românească pentru şcolile române,
Sibiu, 1873.
La acestea s-au adaugat ulteror încă 9 titluri:
32
Ibidem, f. 60.
33
Ibidem, dosar nr. 3/1868-1870, f. 145.
34
Ibidem, dosar nr. 13/ 1876, f. 26.
11 Şcoala ortodoxă şi greco-catolică fn Bihor în a douajumătate a secolului XIX 239
1. Vasiliu Petri, Abecedar pentru şcolile româneşti, după principiile
scriptologiei pure, Sibiu, 1874;
2. Aron Pumnul, Lepturariu românesc, Viena, 1862/1865;
3. Ion Tuducescu, Istoria Românilor. Manual pentru şcolile populare
româneşti, Arad, 1876;
4. G. Vlădescu, Elemente de geografie pentru clasa II-a, a III-a
primare, Bucureşti, 1873;
5. T. Laurean, Atlas geografic - după L. Bonnefut - adaptat pentru
şcolile române din ordinul M S. Carol L domnul românilor, Paris
şi Bucureşti, 1867;
6. S. Selegianu, Manual de geografie pentru tinerimea română, Viena,
1871;
7. Ioan M. Moldoveanu, Istoria patriei pentru şcolile poporale române
din Ardeal, Blaj, cu aprobarea comisiei şcolare arhidiecesane;
8. I. V. Russu, Elemente de istoria Transilvaniei pentru învăţătorii şi
şcolile poporale române, Sibiu, 1865;
9. Ştefan Pop, Legende si exerciţii de limbă pentru clasa a II-a a
şcolilor poporale, Blaj, 1872.
Articolul 28 din legea cu privire la atribuţiile şcolilor poporale, menţiona la
paragraful 7, punctul 5 că se vor confisca toate cărţile interzise. Obligaţia confiscării
revenea preşedintelui Consiliului Administrativ al Senatului Şcolar (paragraful 19).
Pedepsele pentru eludarea legii erau foarte aspre, alternativ de la 300 florini amendă
sau 3 luni închisoare, până la pierderea postului. Autorităţile puteau de asemenea să
suspende pe perioade nelimitate salariile. (Denotat că, 300 de florini era echivalentul
unui salariu anual - n.a.). Consistoriul a trimis circulare preoţilor să se debaraseze
de titlurile interzise, pentru a preveni trimiterea în judecată (26 septembrie 1877).
Restricţiile s-au înăsprit treptat, mergând până acolo încât, la începutul
secolului XX, limba maghiară să înlocuiască oficial limba maternă în şcolile naţionale.
În limite legale, sau ocolind cu dibăcie legea, învăţământul ortodox a rezistat
pe linia imprimată de fondatorii săi adică luminarea poporului. Date importante
despre organizarea şi funcţionarea sa găsim în protocoalele şedinţelor sinodale
eparhiale întocmite de episcopul Aradului. Episcopia ortodoxă a Aradului includea în
eparhia sa şi regiunea Crişana. Îşi exercita prerogativele asupra românilor Crişanei
prin intermediul Consistoriului greco-ortodox din Oradea. În cuprinsul Consistoriului
şi la nivel central exista un Senat şcolar care avea rolul pe care azi îl au inspectoratele
şcolare. Iată componenţa unui Senat şcolar, plus retribuţia membrilor acestuia:
1. Un asesor ordinar, cu un salariu de 1200 florini;
2. Trei profesori de Preparandie, cu salariu de 1200 florini, 1100 şi respectiv
900 florini fiecare;
240 Radu Mi/ian 12
3. Un profesor de economie, cu 900 florini;

4. Un propunător de cânt şi muzică, cu 500 florini;
5. Un propunător de igienă şi medic, cu un salariu de 600 florini;
6. Un propunător de caligrafie şi desen, cu un salariu de 300 florini;
7. Un propunător de gimnastică, cu un salariu de 200 florini.
Deasemenea, în bugetul senatului era prevăzută şi suma de 1000 florini ca ajutor
pentru şcolile sărace (suma variază de la an la an) 35 •
Principala obligaţie a senatului şcolar era dotarea şcolilor, conceperea
programelor şcolare - în acord cu cerinţele legislaţiei dar şi cu nevoile culturale ale
românilor -, reglementarea salariilor învăţătorilor, ţinerea evidenţei efectivelor de
elevi, a fondurilor şcolare ş.a.m.d. Statisticile făcute sunt foarte complete.
Pentru a preveni trecerea şcolilor poporale ortodoxe la stat, Senatul şcolar a
încercat să ridice dotarea şi salariile la nivelul cerut de lege. În acest sens, s-au luat
o serie de hotărâri sinodale. Amintim aici două: numerele 130 şi 131/1892, când s-a
stabilit salariul minim de 300 florini cerut de lege. Din totalul de 300 de şcoli din cele
6 protopopiate crişene, în 3 7 nu s-a reuşit acest lucru 36 . Necesarul era acoperit fie
din colecte, fie din diversele fonduri şcolare patronate de biserică cum ar fi: fondul
şcolar şi bisericesc, fondul pensiilor învăţătoreşti,/ondu/ Gavril Faur din Oradea,
fondul bibliotecilor preparandiale, fondul gimnazial ş.a.m.d. Apar deasemenea spre
sfârşitul secolului, fundaţiile şcolare, cum ar fi Fundaţia Teodor Oancea şi Fundaţia
Georgiu Lazăr, din Oradea37 • Preocuparea de modernizare era evidentă, dar nu
lipsesc nici informaţiile privind lipsa de preocupare sau pregătire pentru şcoală a
unor preoţi sau învăţători. Măsura disciplinară era de obicei mustrarea 38 .
Efectele măsurilor luate pentru dezvoltarea învăţământului confesional ortodox
le putem observa analizând statisticile şcolare ale ultimilor ani ai secolului XIX.
Să urmărim mai întâi situaţia materială a învăţătorilor şi dotarea şcolilor
pentru anul 1894:
I. Oradea-Mare - În protopopiat se găseau 45 de şcoli dotate cu locuinţă
pentru învăţător, 3 fără locuinţă şi 3 cu locuinţă separată. Existau deasemenea 2
edificii şcolare cu alte întrebuinţări, în valoare de 430 florini. Loturile de pământ ale
şcolilor însumau 522 de iugăre şi 143 stânjeni, în valoare de 200 florini.
35
Protocol despre şedinţele sinodului eparhial din dieceza românei greco-orientalei a
Aradului (ţinute în anul 1893), Arad, l 893, Tipografia Diecesană, p. 83.
36
Ibidem, p. 28.
37
Ibidem, p. 9.
JR Ibidem, 1895, p. 40.
13 Şcoala ortodoxă şi greco-catolică în Bihor în a doua_jumătate a secolului XIX 241
În afară de averile imobile, existau şi valori mobile, cum ar fi: rechizite şi

alte bunuri (nenominalizate) ş.a.m.d. Valoarea acestora se ridica la 2789 florini şi 50
de crăi ţari. Capitalul şcolii era de 1217, 89 florini. Fundaţiile şcolare aveau un capital
de 75130,89 florini.
II. Beiuş - Existau 44 de edificii de şcoală dotate cu locuinţă pentru profesor,
nici una fără locuinţă şi una cu locuinţă separată. În total valorau 16390 florini.
Loturile şcolare însumau 46 de iugăre şi 1200 stânjeni, plus alte bunuri nenominalizate
în valoare de 20 florini. Averile mobile şcolare însumau 681,60 florini. Şcoala avea
un capital de 1793 florini iar fundaţiile şcolare 500 florini.
În celelalte protopiate, Peştiş, Tinca, Beliu şi Vaşcău situaţia se prezenta
asemănător.
Pe ansamblu, situaţia se prezenta astfel: existau în toată zona aflată sub
jurisdicţia consistoriului greco-ortodox român din Oradea 220 de şcoli, dintre care 7
fără locuinţă pentru învăţători şi 6 cu locuinţă separată. Valoarea lor era de 143885, 1O
florini. Existau case pentru alte treburi şcolare în valoare de 622 florini. Loturile
(sesiile şcolare şi învăţătoreşti) însumau 1334 iugăre şi 1063 stânjeni. Averile mobile
şcolare însumau 9530, 74 florini. Capitalul şcolii era de 6043,08 florini. Şcoala avea
fundaţii cu un capital de 85832,58 florini. Diferenţele, deşi semnificative faţă de
anul precedent, totuşi se observă.
Pentru anul 1893, situaţia pe protopopiate se prezenta astfel:
I. Oradea-Mare- Se găseau în protopopiate 46 de şcoli dotate cu locuinţă
pentru învăţător, 5 fără locuinţă şi 7 cu locuinţă separată. Valoarea acestora era de
3 7586 florini. Exista o casă pentru alte treburi şcolare în valoare de 150 florini.
Suprafaţa loturilor agricole şcolare şi învăţătoreşti era de 525 iugăre şi 1045 stânjeni,
în valoare de 413 70 florini. Valorile nenominalizate se cifrau la suma de 240 florini.
Averile mobile şcolare (rechizite, mobile şi altele) se ridicau la 2397,50 florini. Capitalul
şcolii era de 1094, 16 florini. Fundaţiile şcolare dispuneau de un capital de 75445, 19
florini.
Pentru toate cele 6 protopopiate, Oradea-Mare, Peştiş, Tinca, Bcliu, Beiuş
şi Vaşcău ale consistoriului orădean, situaţia se prezenta astfel:
În anul 1893 funcţionau 222 de şcoli dotate cu locuinţă pentru profesor, 13
fără locuinţă şi 11 cu locuinţă separată. Valoarea lor era de 138423,65 florini. Existau
case pentru alte treburi şcolare, în valoare de 250 florini. Şcoala şi învăţătorii aveau
1448 de iugăre şi 755 stânjeni de pământ, în valoare de 89084 florini. Averile mobile
şcolare se cifrau la suma de 9598,62 florim. Capitalul şcolilor era de 28881,84
florini. Fundaţiunile şcolare aveau un capital de 88582,9 florini.
În ceea cc priveşte numărul elevilor, avem o statistică a datelor şcolare din
districtul Consistoriului greco-ortodox român din Oradea-Mare pe anul 1896-1897.
Redăm întocmai, ca şi în statisticile anterioare, cele 2 protopopiate, Oradea şi Beiuş,
apoi totalul.
242 Radu Mi/ian 14
I. Oradea-Mare: Numărul sufletelor era de 31638, din care, copii obligaţi

să frecventeze şcoala au fost 3777 - categoria I-a de vârstă (între 6-12 ani). Dintre
aceştia, 1984 băieţi şi 1794 fetiţe. În categoria a II-a de vârstă (de la 12-15 ani)
avem 1587 copii, din care 781 băieţi şi 815 fetiţe. Deci un total de 5373 copii
(ambele categorii). Faţă de anul precedent, 1896, s-a înregistrat o creştere de 238
de copii.
Dintre aceştia, nu toţi au frecventat şcoala. Din prima categorie de vârstă
au fost elevi 2216 copii ( 1254 băieţi şi 962 fetiţe), iar din categoria a II-a de vârstă
avem 619 şcolari (314 băieţi şi 305 fetiţe). S-a înregistrat o scădere cu 62 de copii
faţă de anul anterior, adică un număr total de 2835 de elevi. Frecvenţa cotidiană la
şcoală era de 59%. Un număr de 459 de copii (246 băieţi şi 213 fetiţe) au frecventat
şcoli elementare străine. Procentul ştiutorilor de carte era de 61,30 %. Dintre copii
care au frecventat şcoala, din prima categorie de vârstă s-au prezentat la examen
1594 de elevi (930 de băieţi şi 664 fetiţe). Din a doua categorie de vârstă s-au
prezentat la examen 60 de elevi (32 de băieţi şi 28 de fetiţe).
Numărul şcolilor elementare era de 51 iar al şcolilor de grădinărit 27. Nu
existau şcoli de repetiţie. Într-un număr de 43 de şcoli s-au ţinut examene. Aceste
şcoli dispuneau de un număr de 45 de învăţători (22 definitivi, 23 provizorii), dintre
care 32 aveau iar 13 nu aveau testimoniu de calificare. Existau 6 locuri vacante de
învăţător. Dintre şcoli, 40 aveau săli de învăţământ corespunzătoare iar 1O săli erau
necorespunzătoare.
Mai existau deasemenea 10 biblioteci şcolare şi 7 coruri vocale. În 33 de
cazuri, dotarea cu rechizite era corespunzătoare iar în 17 cazuri necorespunzătoare.
II. Beiuş - Numărul sufletelor era de 32371. Din acest număr 4628 erau
copii, obligaţi să frecventeze şcoala. Din prima categorie de vârstă trebuiau să fie
3282 de elevi (1720 de băieţi şi 1567 de fetiţe). Din a doua categorie de vârstă
trebuiau să fie 1341 de elevi (726 de băieţi şi 616 fetiţe). Se înregistrează o creştere
cu 95 a numărului de copii (doar aici şi în protopopiatul Oradea, în rest numărul
copiilor scade). Dintre aceştia au frecventat şcoala un procent de 41 %, adică 1402
elevi. Din prima categorie 1352 de elevi (819 băieţi şi 533 fetiţe), iar din a doua
categorie 50 de elevi (34 de băieţi şi 16 fetiţe). Dintre elevi s-au prezentat la exa-
men: din prima categorie de vârstă 982 de elevi (635 băieţi şi 347 fetiţe) iar din a
doua categorie de vârstă 16 elevi ( 1O băieţi şi 6 fetiţe). Numărul elevilor care au
frecventat şcoli elementare străine a fost de 54 (48 băieţi şi 6 fetiţe).
Numărul şcolilor elementare era de 41, la care se adăugau 4 şcoli de
grădinărit. Dintre acestea, la 39 s-a ţinut examen. Aceste şcoli aveau 39 de învăţători,
dintre care 10 cu şi 29 fără testimoniu de calificare; 11 erau definitivi iar 28 provizorii.
La 4 şcoli erau posturi vacante.
Iată cum sunt descrise sălile de învăţământ: 22 sunt corespunzătoare iar 18
necorespunzătoare. Nu existau biblioteci şi nici coruri şcolare, 14 şcoli erau dotate
cu rechizite şcolare iar 27 nu. Procentul ştiutorilor de carte era de 31,41 %.
1s Şcoala ortodoxă şi greco-catolică în Bihor fn a doua jumătate a secolului XIX 243
Pe întreg consistoriul, situaţia se prezenta astfel: numărul sufletelor era de
184038, dintre care 27807 erau copii obligaţi să frecventeze şcoala, adică, cu 365
mai puţini decât în anul precedent. Din prima categorie de vârstă fac parte 19646
de copii (10413 băieţi şi 9233 fetiţe). Din categoria a doua fac parte 8261 de copii
(4294 băieţi şi 3967 fetiţe). Dintre aceştia doar 11925 au frecventat şcoala, cu 958
mai puţini ca în anul precedent. Din prima categorie de vârstă făceau parte l 03 75
de elevi (6267 băieţi şi 4108 fetiţe) iar din a doua categorie de vârstă, 1550 de elevi
(838 de băieţi şi 712 fetiţe). Frecvenţa şcolară a fost cuprinsă între procentele de
40-67 %. La şcolile elementare străine au învăţat 1582 de elevi (857 de băieţi şi
725 fetiţe).
Procentul ştiutorilor de carte era de 48,38 %. Dintre cei care au frecventat
şcoala şi-au luat examenul 7700 de elevi (4842 de băieţi şi 2858 fete) din prima
categorie de vârstă.
Numărul şcolilor era: 240 de şcoli elementare, 113 de grădinărit şi 24 de
gimnastică. La aceste şcoli au predat 226 învăţători, dintre care 76 definitivi şi
148 provizorii; 11 Oaveau testimoniu de calificare şi 116 erau fără testimoniu. Existau
14 posturi vacante pentru învăţători.
În ceea ce priveşte starea şcolilor, 180 corespundeau necesităţilor iar 59
nu. Cu dotarea stăteau puţin mai prost, 144 de şcoli având rechizite şi alte materiale
şcolare în vreme ce 95 nu aveau. Existau şi un număr de 22 de biblioteci şcolare şi
15 coruri vocale 39 •
Statisticile nu cuprind şi preocupările pentru perfecţionarea cadrelor
didactice. Senatul şcolar a ridicat problema participării fiecărui învăţător, cel puţin
o dată la 3 ani la efectuarea inspecţiilor şcolare împreună cu inspectorii. Deasemenea
s-a cerut să se aibă în vedere de către consistoriul orădean, ca atunci când se oferă
locuri gratuite în alumneul diecezan (internat), candidaţii din satele care nu au
învăţător calificat, să aibă prioritate. Se cerea insistent şi intensificarea propagandei
pentru crearea de fonduri şcolare şi bisericeşti 40 •
În şedinţa din 21 aprilie - 4 mai 1900 a Sinodului eparhial s-a analizat
situaţia fondurilor şcolare şi bisericeşti. Pentru Consistoriul orădean s-a analizat
starea celor 4 fonduri şi anume:
• Fondul ajutorului şcolar şi învăţătoresc - 46252,51• florini,
• Fondul bibliotecii preparandiale - 786,10 florini,
• Fondul Gavril Faur din Oradea Mare - 7712,34 florini,
• Fondul gimnazial - 9037,53 florini,
• Fondul preparandial şi aducta şcolară - 46422,81 1 florini 4 '.
39
Ibidem, 1898, p. 107.
40
Ibidem, 1900, p. 35-36.
41
Ibidem, p. 52-54.
244 Radu Mi/ian 16
Pentru a avea o vedere completă asupra situaţiei învăţământului poporal

confesional ortodox de la sfârşitul veacului trecut trebuie prezentat "Raportul
Consistoriului din Oradea-Mare, ca senat şcolar, despre activitatea sa din
anul I 889" 42 •
Iată câteva date cuprinse în acest raport (vom da amănunte doar despre
protopopiatele Oradea şi Beiuş, iar unde avem, şi statistica pe eparhie) făcând
totodată menţiunea că redăm aproape întocmai raportul cu corecturile gramaticale
de rigoare.
În Inspectoratul Orăzii-Mari erau 50 de comune bisericeşti matre cu 51 de
şcoli, respectiv posturi de învăţători. Dintre ele, 43 de posturi erau ocupate şi 8 erau
libere din lipsă de personal cu pregătire. Dintre învăţători, 23 erau definitivi iar 20
provizorii, 26 aveau testimoniu de calificare, 17 nu. Dintre edificiile şcolare, 35
erau corespunzătoare iar 16 nu.
Copiii de ambele sexe, obligaţi să frecventeze zilnic şcoala, erau în număr
de 3767. Dintre aceştia, 2141 au urmat şcolile româneşti iar 164 şcoli străine. Prin
urmare, au frecventat şcoala 61 % din populaţia de vârstă şcolară. Pentru şcoala
de repetiţiune au fost obligaţi 1663 de elevi şi au urmat-o 616. Şcoli de pomărit
existau în 29 de comune.
Examen s-a ţinut în 43 de şcoli prevăzute cu învăţători. La examinare au
participat 1440 elevi de la şcolile săteşti şi 157 de la şcoala de repetiţiune. Biblioteci
s-au găsit în 9 şcoli iar cor vocal bisericesc în 7.
În inspectorat, cu 46 de comune bisericeşti matre, au fost 41 de şcoli
elementare cu 37 de învăţători şi cu 4 posturi vacante. Dintre învăţători, 11 erau
definitivi (titulari) şi 26 erau provizorii (suplinitori), 11 erau calificaţi iar 26 nu
aveau examen de atestare profesional (testimoniu).
Copii (pruncii) obligaţi la şcoală erau în număr de 3557, din care au
frecventat şcoala 1382, iar în şcolile străine s-au format 26 de elevi. Frecvenţa
şcolară (ştiutori de carte) era de 39 %. Examen s-a ţinut în 32 de şcoli şi au participat
1136 elevi.
În celelalte 4 inspectorate cifrele sunt asemănătoare. Nu există o statistică
pe anul 1900, la nivel de eparhie.
O situaţie interesantă este cea a elevilor ortodocşi care au frecventat şcolile
medii normale şi civile străine din consistoriul orădean în anul 1899:
• Gimnaziul superior din Oradea - 9 elevi,
• Şcolile reale din Oradea - 17 elevi,
• Şcolile normaie şi civile din Oradea - 60 elevi,
• Şcoala superioară comercială din Oradea - 2 elevi,
• Gimnaziul superior greco-catolic român din Beiuş - 105 elevi,
42
Ibidem, p. 169-192.
• Şcolile normale din Beiuş - 36 elevi,
• Gimnaziul inferior din Salonta- 27 elevi,
• Şcolile normale din Salonta - 22 elevi,
• Gimnaziul din Debreţin-4 elevi
• Şcolile reale din Debreţin - 3 elevi,
Un total de 285 de elevi.
La toate instituţiile şcolare, preoţii au făcut catehizarea elevilor. Deasemenea
s-au luat măsuri pentru repararea şi înzestrarea şcolilor. În protopresbiteratul Orăzii
Mari s-a zidit o şcoală nouă, înzestrată cu tot necesarul prescris de lege. După cum
s-a hotărât în Congresul Consistoriului s-a ţinut concurs pentru toate posturile
ocupate interimar sau vacante. Datorită lipsei concurenţilor calificaţi, unele au rămas
la fel. Pentru a suplini acele lipsuri, s-a luat hotărârea, în baza concluziilor Sinodului
eparhial din 1899, să se trimită la Institutul Pedagogic 1Otineri din localităţile fără
învăţător. Tinerii urmau să primească gratuitate, în schimbul obligaţiei de a profesa
la întoarcere în localităţile de unde au fost trimişi.
Pentru că Consistoriul orădean era confruntat cu mari greutăţi financiare,
s-a luat hotărârea cu nr. 694 din 15 iulie 1899, adoptată de Sinodul eparhial prin
conductul nr. 3579 din 7-19 octombrie 1899, care prevedea ca 1/3 din veniturile
"Fondului special şcolar diecezan să revină acestui Consistoriu". Fondul era
adunat prin colectă, pentru şcolile sărace. S-a cerut ca pe viitor, cota parte pentru
Consistoriul orădean să fie de 2/5 din suma rămasă în fond după retragerea cheltuielilor
de administrare.
Pe lângă aceste date s-au raportat şi 6 cauze disciplinare (Oradea Mare, 3-
16 aprilie 1900).
În ceea ce priveşte evidenţa (starea) averilor şcolare şi fundaţionale, cităm
din raportul rectorului epitropesc al Consistoriului orădean, pe anul 1899 (înaintat
paralel cu raportul senatului şcolar):
• În protopopiatul Orăzii-Mari au existat 51 de şcoli, în valoare
de 45808 florini, 3 case pentru alte trebuinţe şcolare, cotate la 400 florini. Pământurile
şcolare - 560 iugăre, în valoare de 53620 florini, iar alte "3 realităţi" şcolare în
valoare de 600 florini.
Averile mobile şcolare însumau 2798 florini, capitalurile şcolare 685,88 florini, iar
fundaţiile şcolare aveau un capital de 74759,67 florini;
• În protopopiatul Peştişului existau 36 de edificii şcolare,
cotate la 18130,50 florini, pământuri şcolare- 349 iugăre şi 412 stânjeni în valoare
de 20199,50 florini. Averile mobile şcolare erau de 2062,22 florini, capitalurile
şcolare de 726, 12 florini iar fundaţiile şcolare de 1544 florini;
• În protopopiatul Tinca existau 29 de edificii şcolare în valoare
de 30584 de florini şi pământuri şcolare în valoare de 22125 florini (247 de iugăre
şi 517 stânjeni). Averile mobile şcolare însumau 2179, 1Oflorini, capitalurile şcolare,
846,63 florini iar cele fundaţionale de 796,0 l florini;
246 Radu Mi/ian 18
• În protopopiatul Beliu existau 33 de edificii şcolare în valoare de 17690

florini. Pământurile şcolare însumau 168 de iugăre şi 930 de stânjeni în valoare de
8454 de florini. "Alte realităţi şcolare" 200 florini.
Averile mobile şcolare însumau 1659 florini, capitalurile şcolare 2396,08 florini iar
cele fundaţionale 3281,08 florini. În protopopiatul Beiuşului se aflau 42 de edificii
şcolare care valorau 16580 de florini, pământuri şcolare în suprafaţă de 71 iugăre
cu o valoare de 2382 de florini. Averile mobile şcolare însumau 970 de florini iar
capitalurile şcolare erau de 258 florini.
Din păcate, statistica incompletă (probabil restul s-a pierdut) nu prezintă
situaţia şi în protopopiatul Vaşcăului. Acolo, situaţia era cu ceva mai bună decât la
Beiuş.
Deşi statisticile indică
o situaţie nu tocmai pozitivă, acestea erau
posibilităţile populaţiei româneştidin Crişana, care n-a primit nici un sprijin de la
statul maghiar. Raportată la numărul populaţiei, starea materială a şcolilor maghiare
este cu mult mai bună decât cea a şcolilor româneşti.
De o situaţie mai bună se bucurau totuşi şcolile confesionale greco-catolice,
cea de a doua biserică naţională românească dispunând de importante proprietăţi,
cu precădere în zona Beiuşului, realitate ce permitea susţinerea materială a şcolilor
poporale. De aceste avantaje s-au bucurat nu de puţine ori şi românii ortodocşi.
Şcolile confesionale greco-catolice

În ce priveşte organizarea şcolară şi confesională, Biserica unită nu se
deosebea în linii mari de organizarea adoptată de biserica soră, ortodoxă. Polul
coordonator, tradiţional, al învăţământului confesional amintit a rămas în continuare
Beiuşul, deşi centrul de greutate s-a mutat de la mijlocul secolului XIX la Oradea
sub presiunea politicii de maghiarizare ce încerca centralizarea tuturor instituţiilor
într-o zonă mai puţin românească 43 •
Fiecare comună bisericească, uneori şi jiliile, întreţineau prin efortul
parohiilor câte o şcoală deservită de un învăţător. Cursurile erau urmate de un număr
cuprins între 20-150 de clevi 44 • În timp, structura învăţământului confesional greco-
catolic cunoaşte o seric de modificări neesenţiale. Cele mai bine organizate au fost
şcolile din protopopiatele aparţinătoare Oradiei şi Beiuşului, care aveau în subordine
un număr de 12 comune bisericeşti.
În continuare vom aduce o seamă de argumente ce oglindesc situaţia şcolilor
din districtele mai sus pomenite. De început vom aborda analiza şcolilor din
protopopiatul Beiuşului.
43
*** Transilvania, Banatul, Crişana şi Maramurăşul, Tipografia Curţii Regale F. Gobl şi
Fii, Bucureşti, 1915, p. 170.
44
Schematismus Cleri Diocensis Magno-Varadinensis Graeco-Catholicorum Ritus pro
anno MDCCCXCV, Magno- Varadini, Typis Samuielis Berger jun. 1895, passim.
19 Şcoala ortodoxă şi greco-catolică în Bihor În a doua jumătate a secolului XIX 247
Acest organism cuprindea I O comune, cu toate că documentele de arhivă
pomenesc 12 şi anume: Miheleu, Fiziş, Delani, Prisaca, Negru, Vălani, Pocola,
Sâncuiş, Pietrani, Beiuş. Aici funcţiona un corp învăţătoresc compus din: Moise
Herman, Manu Filimon, Mauru Nicolae, Vlas Nelu, Buda Mihai, Ioan Bolhaş. Aceştia
erau retribuţi pentru munca prestată cu un salariu cuprins între 75 şi 1200 de florini,
la care se adăugau diverse cantităţi de produse, bucate, în următoarele cuantumuri:
2-5 măsuri de cereale, 2-3 cubule de lemne de foc (metri cubi) şi între 2-3 stânjeni
de teren agricol 45 •
O serie de rapoarte ne descriu starea şcolilor, frecvenţa elevilor, ritmicitatea
orelor, calificarea învăţătorilor şi limba de predare. La toate şcolile controlate, limba
de predare era cea română, se susţineau 23 de ore săptămânal, frecvenţa era de
cca. 70 % şi existau învăţători care-şi dădeau silinţa să predea cât mai bine. În ce
priveşte starea lor materială, aceasta era calificată ca fiind acceptabilă 46 • De pildă,
la şcoala opidală din Beiuş erau arondate 745 de suflete. Cursurile erau frecventate
de un număr de 38 de băieţi şi 27 de fete. Dintre aceştia, 60 frecventau regulat
şcoala şi erau "silitori" iar 5 nu. Doctrina religioasă era predată în limba română,
care de altfel era şi limba de predare. În afară de aceasta se mai învăţa şi limbile,
latină, maghiară şi germană şi se făceau exerciţii de scriere şi aritmetică. La capitolul
"progresul elevilor", aceştia erau calificaţi cu "bonus". Edificiul şcolii era bun,
învăţătorul avea absolvită preparandia şi era remunerat cu 100 de florini de la
comună şi 24 de florini de la opidum (târg, oraş rural). În plus mai primea pământ cu
o producţie de 6 cubule şi lemne în cantitate de 6 orgia (metri steri). Pentru acestea,
în afara celor 23 de ore de curs săptămânale, duminica era obligat ca după slujba
religioasă să ţină şi o şcoală duminicală de 2 ore, la care veneau 17 băieţi şi
10 fete.
La Pietrani, Vălani, Pocola şi Fiziş învăţătorii erau ori fără preparandie ori
prost pregătiţi. Şcolile erau clădite din cărămidă sau lemn, unele cu încăperi foarte
proaste, după cum reiese din statistica întocmită la data de 8 decembrie I 858 la
Beiuş.
De remarcat faptul că existau preocupări pe linia trimiterii la şcoală a copiilor
şidin partea oamenilor de rând, simpli, nu numai din partea autorităţii bisericeşti. Iată
ce spunea administratorul parohial din localitatea Negru, Gheorghe Iuhas, într-o
scrisoare adresată protopopiatului, la 19 mai 1852, "Cu durere cutez a însemna
cum că şcoală şi învăţătorinu avem «şi» şcolarii care ar umbla la şcoală sunt
până în treizeci, adică noi, cantore nu avem în loc (localitate), fără din satul
Pocola, în duminici şi sărbători venind cantorul de acolo, anume. Popa Ioan
pentru plată de 29 de florini din fondul religionar şi pentru folosirea pământului
de două cubule (islazu/)" 41 •
45
ANR-DJBh,jond Protopopiatul Greco-Catolic Beiuş, dosarnr. 16/1853, f. 23-30.
46
Ibidem, dosarnr. 15/1852, f. 113-116.
41
Ibidem, f. 45.
248 RaduMilian 20
Dorinţa de a avea învăţători pregătiţi îl determină pe episcopul greco-catolic

de Beiuş să verifice periodic personalul didactic din subordine. În acest sens redăm
structura personalului la anul 1861. În Miheleu era învăţător Moise Herman, celibatar,
în etate de 28 de ani, foarte bine pregătit având preparandie, cu un venit de 105 de
florini şi producţia de pe 2 cubuli de pământ. În Drăgoteni nu exista învăţător, în
Feneriş funcţiona dascălul Mihai Popa, în etate de 41 de ani, căsătorit, cu pregătire
mediocră "ţinut în post în lipsă de altceva". Enumerarea ar putea continua. Media
de vârstă a acestora era de 30 de ani, în general pregătirea lor se situa la nivel bun
şi erau căsătoriţi într-o proporţie de 50 %48 •
Către sfârşitul secolului, statisticile semnalează o îmbunătăţire a pregătirii
profesionale a învăţătorilor. Mediocritatea scade sub 50 %, indicând o profesionalizare
a corpului didactic 49 • Cu alte cuvinte, dascălii devin şi ei preocupaţi de a dobândi o
pregătire cât mai solidă sub presiunea dinamicii societăţii, imprimată de evoluţia
fundaţiilor culturale româneşti, care nu arareori aduceau critici inerţiei celor două
biserici cramponate pe latura confesională a învăţământului în detrimentul cerinţelor
principale provocate de politica coroanei maghiare, adică unitatea de metodă şi fiinţa
naţională românească 50 •
Pe această direcţie se vor înfiinţa o serie de asociaţii şi reuniuni învăţătoreşti.
O primă structură de acest gen a apărut în anul 1875 la Leta Mare, având denumirea
de "Reuniunea învăţătorilor români din Districtul protopopesc Leta Mare",
aparţinând Diocezei Greco-Catolice de Oradea51 • După înfiinţare, aceasta s-a străduit
să atragă în rândurile sale şi învăţători din protopiatele vecine: Chiteghian
(Kotegyân), Micherechiu (Mikiyerek), Artand (Artând), Bedeu (Bedo), Bichiş
(Bekes), Ciaba (Bekes-Csaba), Jula (Gyula), Sănăşel (Sâlyi), Chresteş (Bihar
Kerestes), Bogomir (Bog6mer), Sărcad (Szarkâd), Mizighian (Mezogyân), Jădani
(Zsadânyi), Cristur (Keresztur), Ghest (Geszt), Ugre (Ugra), Hărşandu (Harsând),
Beşermeni (Boszormeni), Cristeşu (Bihar-Keresztes), Comadi (Komâdi), Homorog
(Magyarhomorog) Berechiu Nou (Bertyăujfalu), Jaca (Zsâka), Furda (Furda)
Vânciodu (Vâncs6d), Sânpetru (Szentpeter), Cocodu (Kakad), Almăşd (Almozsd),
Virtişi (Vertes), Derecichei, Pocei (P6csai), Estaru_(Esztâr), Henţida (Henczida),
Gaborianu (Gâborjân), Chişmăria (Kis-Mârjia)52 • A funcţionat între anii 1875-1880
şi a abordat probleme profesionale, metodice, de dotare a bibliotecilor şi practice,
cum ar fi pomăritul. Iniţiativa a fost lăudată şi de Iosif Vulcan, redactorul revistei
48
Ibidem, dosarnr. 28/1861, f. 37.
49
Ibidem, dosarnr. 14/1889, f. 43.
50
lridem, f. 44-50.
51
ludita Căluşer, Episcopia Greco-Catolică de Oradea, Editura Logos 2001, p. 311-315.
52
*** Decrete date de Consilioul Dirigent dela Adunarea Naţională din Alba Iulia (18
Noemvrie) 1 Decemvrie 1918 până la întrunirea Constituantei (20 Noemvrie 1919), Tiparul
Tipografiei Diecezane, Sibiu, 1919, p. 92-96; Schematismus Cleri ... 1895, passirn.
Familia, care a participat la una din şedinţe. Învăţătorii care s-au implicat cu proiecte
în activitatea asociaţiei au fost premiaţi de către Episcopie cu diverse sume de bani.
În anul 1881, Alexandru Mureşian, din acelaşi protopopiat, lansează în
coloanele revistei Unirea din Blaj un apel pentru constituirea unei asociaţii a tuturor
învăţătorilor greco-catolici din Bihor. Această idee a persistat mulţi ani însă
autorităţile nu au fost de acord cu statutele acesteia şi au tot amânat recunoaşterea
lor. În cele din urmă ideea a rămas nematerializată. Ulterior s-a lansat ideea
constituirii unei asociaţii comune a învăţătorilor celor două confesiuni naţionale
româneşti din Bihor, demers sortit şi el eşecului graţie disputelor confesionale.
În anul 1893, protopopul Petre Mihălţan va face un demers pe lângă
ministerul de resort în favoarea aprobării statutelor "reuniunii învăţătorilor poporali
greco-catolici din protopopiatele comitalului Bihor, aparţinând diecezei greco-
catolice de Oradea-Mare". După doi ani de negocieri cererea va fi respinsă.
Profesorii de la Gimnaziul din Beiuş au ridicat problema unei asociaţii cu
prilejul Conferinţei de la Blaj a celor trei gimnazii de referinţă din Transilvania,
Blaj, Beiuş şi Năsăud. Evenimentul s-a desfăşurat în anul 1895. Asociaţia urma să
se intituleze "Reuniunea profesorilor de la şcolile medii din Ungaria cu caracter
confesional greco-catolic român", şi ar fi militat în interesul dezvoltării
învăţământului românesc. Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, Regal Maghiar
nu a aprobat înfiinţarea acestui organism. Demersurile constituirii unei atari reuniuni
vor fi reluate în preajma Marii Uniri şi apoi continuate după realizarea ei 53 . Deşi
aceste asociaţii nu au avut o viaţă îndelungată, totuşi, au reuşit să netezească
fricţiunile dintre cele două confesiuni complementare şi să canalizeze eforturile
intelectualităţii româneşti către un învăţământ unitar.
Analizând programa de studiu a şcolilor elementare greco-catolice,
observăm că existau similitudini cu programa similară ortodoxă. Luăm spre
exemplificare programa săptămânală pentru şcolile din localităţile Şuncuiuş şi Beiuş:
1. Şuncuiuş:
Ziua Înainte de masă Duoă masă

Luni Religie, Oratorie şi silabisirea
Istorie biblică, abecedarului român
Lecţie şi abecedar român
Marţi Religie, Cântări rituale şi
Istorie biblică, cunoaşterea numerelor
Lecţie românească
Miercuri Religie, Oratorie şi silabisirea
Istorie biblică abecedarului maghiar
53
ludita Căluşer, op. cit., p. 317-335.
250 Radu Mi/ian 22
Lecţie şi abecedar maghiar

Joi Ocupaţii domestice -
Vineri Religie, Oratorie şi scriere
Istorie biblică, românească
Lecţie românească
Sâmbătă Religie, Cântare,
Istorie biblică, Aprofundarea lecţiilor,
Cunoaşterea literelor Catehizare
române si germane
Duminică Slujba Şcoala de repetiţie
Programa mai sus redată a fost comună tuturor şcolilor de gen 54 •

2. Beiuş - Materiorum graeco-catholica Schole Capitali Belenyensiensis anno
scolastico 1866-1867 tradenarum 55 :
:=:tasa Materiile
Clasa I-a 2 ore - Religie şi cânt ecleziastic
8 ore - Limba Română
2 ore - Limba Maghiară
3 ore - Aritmetică
4 ore- Scris
Total 17 ore (în document sunt specificate 12 ore)
Clasa a II-a Idem
Clasa a III-a 4 ore - Religie şi cânt

4 ore - Aritmetică
• restul programului este comun cu cel al claselor anterioare
~lasa a IV-a 5 ore - Cânt şi religie

2 ore - Limile maghiară şi Germană
2 ore - Arte grafice "Ars grafidis"
• restul programului este comun cu cel al claselor anterioare
54
Ibidem, dosarnr. 28/1861, f. 24-25.
ss Ibidem, dosar nr. 32/1886, f. 47.
În ceea ce priveşte frecvenţa şi situaţia la învăţătură, cataloagele care s-au
păstrat reflectă interesul elevilor pentru carte. Majoritatea elevilor au fost notaţi
"eminens" sau "primus". Cele mai bune notări erau obţinute la limba română şi la
scrierea cu litere latine 56 •
Majoritatea elevilor proveneau din pătura săracă şi mijlocie a societăţii, fii
de ţărani (în acte apare termenul de econom), de multe ori ţărani pauperi, săraci
lipiţi, fii de preoţi şi puţini copii de intelectuali, aceştia din urmă preferând şcolile
străine de la oraşe 57 •
În mod constant, activitatea Bisericii unite a urmărit susţinerea şi dezvoltarea
învăţământului românesc în ansamblu, trecând permanent peste limitele
confesionale, în slujba interesului naţional.
Alături de biserică, o substanţială contribuţie şi-au adus fundaţiile susţinute
de o pleiadă de filantropi. Putem exemplifica pe episcopul Ignatie Darabant, care a
donat în anul 1805 către Seminarul Unit din Oradea, suma de 5000 de florini
pentru susţinerea a 30 de tineri elevi; între anii 1826-1838 fondul a sporit graţie
donaţiilor venite din partea următorilor: Demetriu Cmeciu, Gavril Caba, Teodor Tarţa,
Nicolae Borbola, Petru Papfalvi, Grigore Kovâri, Romul Marchiş şi alţii. Cel mai
însemnat fond a fost cel constituit de Samuil Vulcan, care se ridica la 14536 de
coroane. Deasemenea, demn de amintit este şi Fondul Gimnaziului de băieţi din
Beiuş şi Fundaţia de pâine, înzestrate cu averi de însuşi fondatorul lor, Samuil Vulcan.
Eforturile băneşti au fost susţinute şi de Nicolae Jiga şi Zaharia Mihoc, doi
prosperi comercianţi români ortodocşi 58 • Demersul început de către Samuil Vulcan
a fost continuat şi de următorii episcopi. Dintre aceştia se detaşează episcopul Mihai
Pavel care a înfiinţat Şcoala medie de fete din Beiuş în anul 1896, devenită ulterior
liceu ( 1919) susţinut prin Fondul subsidiar Pavel, asemenea Internatului Pavelian
(de băieţi).
Sub auspiciile ilustrului corifeu, în anul 1898 au fost emise Statutele pentru
administrarea fondurilor şi fundaţiilor diecezane, condus de Oficiul admi-
nistrativ. La sfărşitul secolului, suma acestor fonduri se ridica la 100000 de florini 59 •
Pe planul dotării materiale a şcolilor, o mare atenţie a fost acordată dezvoltărîi
bibliotecilor şcolare. Cele mai valoroase au fost deţinute de Gimnaziul de băieţi din
Beiuş, Preparandia din Oradea şi Liceul de fete din Beiuş. Între ele se detaşează
biblioteca gimnaziului care aveau un număr de 1O mii de volume. Acest fond s-a
bazat pe donaţiile lui Samuil Micu, Gheorghe Şincai, Petru Maior, biblioteca personală
a episcopului Samuil Vulcan, Vasile Erdely, Iosif Vulcan şi profesorul beiuşan Teodor
56
Ibidem, dosarnr. 15/1852, f. 7; dosar nr. 16/1853, f. 25-26; dosarnr. 14/1881, f. 74-75.
57
Ibidem, dosarnr. 43/1883 passim.
58
ludita Căluşer, op. cit., p. 340-341.
59
Ibidem, p. 342-344.
252 Radu Mi/ian 24
Roşu. În anul 1889 academicianul Alexandru Roman a făcut o intervenţie la Academia

Română, care va trimite anual toate lucrările editate sub egida sa60 • La acestea se
adaugă şi bibliotecile societăţilor de lectură din Oradea şi Beiuş, înfiinţate în anii
1852 la Oradea şi 1862 la Beiuş, ultima purtând numele Samuil Vulcan.
Cel mai important eveniment în viaţa culturală şi şcolară a românilor din
Bihor a fost marcat de înfiinţarea Liceului din Beiuş, care va deveni unul din cele trei
centre culturale ale românilor ardeleni. El a prins viaţă sub ocrotirea şi pe cheltuiala
episcopului Samuil Vulcan, în anul 1828, pe 6 octombrie, ca "Gimnasium minus"
prin transformarea fostei şcoli triviale, trecând în acest fel de la învăţământul de
două clase la cel de şase clase 61 • Cu toate că la începutul funcţionării sale liceul a
fost frecventat de numai 25 de elevi, dintre care doar 10 erau români 62 , cu timpul,
şcoala a atras de la an la an tot mai mulţi copii români. Mai târziu, alături de liceu s-
a construit un internat care în anul 1895 avea o capacitate de 150 de locuri şi alături
s-a construit un alt internat, cu 60 de locuri, pentru copii ortodocşi. Susţinerea acestor
instituţii a fost suportată de fondatorul liceului şi ulterior de către succesorul său,
episcopul Pavel. La sfârşitul secolului, fondurile alocate funcţionării liceului se ridicau
la suma de 5 milioane de coroane-aur (200 de milioane de lei interbelici)63 •
Pentru a evita introducerea limbii maghiare în liceu, Samuil Vulcan s-a orientat
către limba de predare latină, profitând de faptul că aceasta avea statutul de limbă
oficială în administraţie, justiţie şi în învăţământul superior din imperiu. Totuşi, un
accent deosebit a fost pus pe cultivarea limbii române, a gramaticii şi literaturii
"valahică" 64 • Pentru o scurtă perioadă de timp, liceul a fost subvenţionat de statul
austriac, cu suma de 1200 de florini anual, avantaj anulat în anul 1868 65 •
În legătură cu programa de învăţământ, aceasta era aproape identică cu
cea a şcolii capitulare. După adăugarea în anul 1837 a claselor a V-a "humaniorc"
şi a VI-a "poetica", pe lângă obiectele de studiu obişnuite s-au adăugat:
• Retorica şi poetica latină,
• Arheologia elină,
• Istoria,
• Matematica, care va înlocui aritmetica,
• Logica.
60
Ibidem, p. 324-337.
61
Ion Buteanu, Programa Gimnaziului Superior Greco-Catolic, Editura Diecesană, Beiuş,
1890, p. 7.
62
Constantin Pavel, Şcoalele din Beiuş, Editura Buna Vestire, Oradea, 1928, p. 97.
63
Ibidem, p. 27.
64
Ibidem, p. 129.
65
Teodor Păcăţian, Cartea de aur, voi. V, 1909, p. 313.
25 Şcoala ortodoxă şi greco-catolică În Bihor În a doua jumătate a secolului XIX 253
Toate acestea cumulau un volum de 24 de ore săptămânal • 66
În a doua jumătate a secolului, liceul se găseşte într-o continuă luptă cu

politica de introducere a limbii maghiare în şcoli. Începută sub bagheta ministrului
Treffort, această politică va cunoaşte o curbă ascendentă sub guvernarea Tisza,
când limba de predare română va fi redusă de la 21 de ore la 16 ore săptămânal. Cu
toate aceste oprelişti, în anul 1889 liceul dispunea de un corp profesoral de 53 de
dascăli care se ocupau de instruirea a 750 de elevi. Majoritatea absolvenţilor au
urmat studii superioare ulterior 67 •
Consecvent cultivării simţămintelor naţionale, liceul a fost receptiv la
introducerea manualelor româneşti, dintre care amintim:
• V. Ivanovici, Gramatica română, scrisă în chirilică- introdusă în liceu
în anul 1852,
• T. Cipariu, Compendiu de gramatica limbii române, apărută la Blaj
în anul 1855 - pentru clasele inferioare,
• T. Cipariu, Elemente de limba română după dialectele şi
monumentele vechi - apărută la Blaj în anul 1854 - pentru clasele
superioare68 •
Datorită poziţiei sale în structura învăţământului românesc ardelean, şcoala beiuşeană
şi-a căpătat un deosebit prestigiu asigurând instruirea unui mare număr de tineri din
toate comitatele româneşti din Ungaria (Maramureş, Ugocea, Sătmar, Săbolci, Bihor,
Arad, Cenad şi Timiş-Torontal) şi chiar din Bucovina 69 •
Liceul devine unul dintre cele mai modeme instituţii şcolare din Ungaria,
ridicat la acest nivel în special prin eforturile naţiunii române. Acesta este principalul
motiv pentru care administraţia maghiară îşi va intensifica prigoana împotriva acestei
oaze de cultură naţională. Ocazia nu va întârzia să apară. Vizita episcopului romano-
catolic de Oradea, la Beiuş a inflamat spiritele. Oraşul a fost pavoazat cu drapele
tricolore maghiare. Elevul Iustin Ardelean a înlocuit steagul maghiar de pe frontispiciul
liceului cu altul românesc, incident care a condus la alternativa închiderii şcolii sau
adoptarea limbii maghiare ca limbă de predare. Incidentul a fost stins în urma
negocierilor purtate între conducerea liceului, episcopul unit C.Pavel şi guvern.
Consecinţele au fost:
• Elevul Iustin Ardelean a fost exmatriculat fără drept de reînscriere la
vreun liceu din Ungaria,
66
G. Vlass, Programa G. R. Episcopalia Majoris Gimnasium Belenysensis, Editura Diecesană,
Beiuş, 1853-1854, passim.
67
Familia, anul XIV, nr. 23/1881.
68
C. Pavel, op. cit., p. 190-200.
69
Ion Enescu, Iuliu Enescu, Ardealul, Banatul, Crişana şi Maramurăşul, Editura Librăriei
SOCEC et. Co., Bucureşti, 1920, p. 98-116.
254 Radu Mi/ian 26
• La clasele superioare a fost introdusă ca limbă de predare maghiara, cu

excepţia situaţiilor în care interesele pedagogice reglau folosirea limbii
române,
• Limba română şi religia rămâneau pe mai departe a fi predate în
româneşte,
• Cele patru clase inferioare rămâneau cu vechiul statut.
Conform noii programe, limba română avea afectate 17 ore; religia 16 ore iar
maghiara 28 de ore70 •
Din punct de vedere organizatoric, liceul, ca de altfel toate şcolile
confesionale greco-catolice din Bihor aveau ca for coordonator Secţia Şcolastică a
Consistoriului Greco-Catolic de Oradea. Acesta avea în componenţă următorii
membrii:
• Preşedinte - Paulus Vela,
• Vicepreşedinte - D. Augustinus Lauranu,
• Asesor - Omnes supranominati Assessores Consistoriales,
• Notar - A.R. ac. CI. D. Joannes Ciceronescu 71
Acest for era asemănător Senatului şcolar ortodox.
Toate aceste eforturi pentru păstrarea fiinţei naţionale, oglindite şi în plan
şcolar, vor pregăti spiritele pentru redeşteptarea şi afirmarea populaţiei româneşti
în perspectiva momentului Marii Uniri.
L'ECOLE ORTHODOXE EN BIHOR DANS LA DEUXIEME MOITIE

DU XIX- EME SIECLE
- Resume -
Dans le XIX-eme siecle , la plupart de la population roumaine de Bihor

etait orthodoxe . La situation scolaire des roumains orthodoxes etait assez
mau vai se parce qu' ils ne pouvaient pas se permettere de soutenir l 'ecole, de
point de vue economique .
Mais, vers le milieu du siecle, Ies evenements politiques ont impose unc
ardente analyse de la situation . La lutte pour Ies droits nationales imposait une
echange de la strategie. Pour obtenir des droits politiques, Ies roumains devaient
tont d' abord lutter pour la culturalisation des villages, et parce que Ies roumains
n'avaient pas des institutions politiques bien organisees, et reconnues par l'etat,
c'etait seulement l'eglise gui pouvait faire quelque chose en ce sens.
70
I. Georgescu, Episcopul Pavel, Oradea, 1927, p. 53.
71
ANR-DJBh, Schematismus Cleri ... 1895, p. 3-5.
C 'est pour cela que la direction de I' eglise orthodoxe a decide de creer un
reseau d'ecoles rurales. Si au debut du siecle ii y avait senlement quatre ou six
ecoles, en 1900 onest arrive aquatre-vingt-huit (88) ecoles orthodoxes, avec cent-
soixante-dix-neuf (179) instituteurs. Les ecoles etaient frequentes par presque, cinq
miile (5000) eleves.
Une grande importance pour l'enseignement roumain orthodoxe a eu la Joi
de I' enseignement, de 1868, qui reorganisait, sur des bases confessionelles
l' enseignement de I' empire autrichien-hongrois. L' eglise m;:oit une vaste autonomie
dans son pro pre reseau d' ecoles, biensur en respectant Ies lois de I' etat. Les roumains
utiliseront cette chose pour defendre leur nationalite qui etait exposee a la
hongroitisation.
Meme si I' ecole confessionelle orthodoxe, a fait front difficillement aux lois
de la hongroitisation, elle a contribue tout de meme au developpement de l'idee de
nation chez Ies roumains de Bihor.
BĂNCILE DIN AUSTRIA ŞI UNGARIA
ÎN PERIOADA DUALISMULUI (1867 - 1918)
de
Lucian Dronca
În Austro-Ungaria, sistemul bancar a urmat în linii mari o dezvoltare care

s-a inspirat din exemplele oferite de Marea Britanie, Belgia şi Franţa, dar cu
specificităţi şi cu un decalaj de două-trei decenii.
Industria şi capitalul bancar din partea ungară a Imperiului nu au putut însă
concura cu Austria. De aceea era dificilă realizarea unui acord între interesele
divergente ale celor două părţi ale imperiului. La Budapesta a apărut la începutul
secolului XX un curent puternic pentru separaţia economică de Austria. Cu toate
acestea, comerţul între cele două părţi ale Monarhiei era foarte prosper. Ungaria
trimitea în Austria în special produse agricole, compensate de aceasta prin produse
textile, articole din piele, lemn şi maşini.
La începutul secolului XIX, Austro-Ungaria oferea imaginea unei dezvoltări
contrastante a diferitelor provincii. Existau provincii subdezvoltate, mai ales în
părţile orientale ale Monarhiei (Galiţia, Bucovina şi Transilvania) precum şi ţările
slave din sud (Croaţia şi Bosnia-Herţegovina), formal anexate în 1908. Regiunile
periferice au început şi ele să profite de investiţiile efectuate de regiunile mai
dezvoltate. 1 Teza subdezvoltării programate în care ar fi fost ţinută Ungaria de
Austria a fost acreditată de unii politicieni maghiari, care militau pentru desprinderea
de Austria şi luptau contra instituţiilor comune. Această teză nu mai poate fi susţinută
astăzi, în tot cazul nu mai mult decât caracterul înapoiat al economiei austro-ungare
şi retardarea dezvoltării, mai ales industriale, a acesteia faţă de Occident. Principala
ei slăbiciune a fost mai degrabă dependenţa de capitalul străin. Locul Vienei de
capitală financiar- bancară a Imperiului era susţinut esenţial cu capitaluri importate,
îndeosebi de origine germană şi franceză.
Un rol important în dirijarea marilor capitaluri a revenit celor trei mari
centre financiare ale Imperiului: Viena germană, Budapesta maghiară şi Praga slavă,
care cunosc în a doua jumătate a secolului XIX o dezvoltare urbană deosebită.
O veritabilă organizare a sistemului financiar austro-ungar nu s-a produs
însă decât în 1892, prin trecerea la etalonul aur şi înlocuirea florinului cu coroana
(krone-K). Sistemul bănes_c al coroanei a fost pus în aplicare prin Legea nr. XVII,
1
Jean Berenger, L 'Autriche - Hongrie (1815-1918), Armand Colin Editeur, Paris, 1994,
p. 101.
258 Lucian Dronca
promulgată la 11 august 1892. Acesteia i s-au adăugat Legea nr. XVIII, referitoan.:
la convenţia monetară dintre Austria şi Ungaria şi Legea nr. XIX cu privire la
achitarea obligaţiunilor contractate în florini (fl.) Unitatea monetară a noului sistem,
coroana, a fost împărţită în l 00 de părţi, denumite fileri (f), care au luat locul vechilor
cruceri (cr), divizionari ai florinului. 2
Succesul reformei monetare s-a originat în reuşita echilibrării bugetului
statului în anii 1880. 3 Valoarea noii monede a fost stabilită însă la jumătate faţă de
cea a tradiţionalului florin (lfl = 2K), pentru a-i satisface pe unguri. Noul sistem a
introdus etalonul aur în locul etalonului argint de până atunci.
În calitate de capitală bancară, spre sfârşitul secolului, Viena era dominată
de şapte mari bănci organizate ca societăţi pe acţiuni. În ciuda diferenţelor dintre
ele, acestea aveau şi trăsături comune: practicarea de mari operaţiuni; perspective
şi investiţii la scara Europei; obişnuinţa de a trata cu marea clientelă (aristocraţia),
elita marii industrii şi chiar cu Statul; atitudinea oarecum arogantă pentru tot ceea
ce era provincial sau non-german. Două mari bănci ale grupului Rotschild,
"Creditanstalt" şi "Bodencreditanstalt" ("Institutul de credit funciar") au jucat adesea
rolul oficial de bănci emiţătoare ale împrumuturilor de stat. A doua a adăugat la o
clientelă strălucitoare de prinţi şi arhiduci, gestiunea averii private a împăratului.
Pe lângă acestea, o altă mare bancă, "Wiener Bankverein" ("Societatea
bancară vieneză") a jucat atât rolul unei bănci de depuneri cât şi pe cel internaţional
de bancă de afaceri. "Lănderbank" ("Banca de credit rural") şi "Anglobank" au
căutat să deschidă piaţa vieneză capitalurilor franceze şi engleze.
"Eskomptgesellschaft" ("Societatea de scont") a preluat în 1901 controlul asupra
"Bohmische Eskomptebank" ("Banca boemă de scont") din Praga, pătrunzând astfel
în industria cehă. La Viena, această bancă a păstrat un aspect voit tradiţionalist,
necăutând să fondeze filiale şi nici să-şi lărgească clientela, limitată şi fidelă, a
marilor industriaşi şi oameni de afaceri. 4
Cu totul altfel au procedat celelalte bănci. "Creditanstalt" şi-a creat de la
începutul activităţii sucursale. În 1860 avea deschise deja două în Ungaria (la Pesta
şi Braşov) şi patru în Austria (la Praga, Bmo, Lwow şi Trieste). În afara acesteia,
doar "Lănderbank", "Wiener Bankverein" şi oficiul de schimb "Mercur" au dezvoltat
o reţea de filiale în regiunile industrializate ale Austriei şi în nordul Peninsulei
Italice, la Trieste.
În afara cercului marilor bănci, trei institute de dimensiuni medii,
"Depositenbank"("Banca de depozit"), "Mercur" şi "Verkehrsbank" (Banca de
2
"Corpus Juris Hungarici", 1892 - 1893, Budapesta, 1896, p. 282 - 285.
3
Jean Berenger L 'Autriche Hongrie ... , p. 101.
4
Bernard Michel, Banques et banquiers en Autriche au debut du 2(} siecle, Presses de la
Fondation Nationale des Sciences Politiques, Paris, 1976, p.49 - 52.
Băncile din Austria şi Ungaria în perioada dualismului (1867 - 1918) 259
schimb") tindeau cu abilitate să activeze îndeosebi în cadrul operaţiunilor de planul
doi ( mici credite, schimburi valutare etc.), ignorate de marile institute.
La toate acestea se alătura puterea ultimelor mari bănci private, Rotschild
şi Schoeller. Acestea deţineau o autoritate morală deosebită, raportată la puterea
lor reală, în declin la începutul secolului XX. Ele continuă să participe totuşi la
afacerile interne şi internaţionale.
Ca intermediare al băncilor occidentale şi în calitate de colectori ai
depozitelor din Austria, aceste bănci au devenit cele mai importante instituţii
financiare din Austro-Ungaria şi chiar din Balcani. Cu puţină exagerare s-ar putea
afirma că nici un ban nu sosea în Europa de est înainte de a fi trecut întâi prin
băncile vieneze. 5 Întărite de privilegiile pe care le deţineau, acestea formau un
univers închis. Directorii lor nu ieşeau din cercul restrâns al cartierului de afaceri
decât pentru a frecventa mediile politice ale Parlamentului sau ministerelor. De la
aceste niveluri ei tratau afacerile lor cu provincia prin intermediul filialelor, fără a
avea neapărat un raport personal în diversele zone ale Monarhiei.
Pentru a penetra în lumea capitalei care le ignora, băncile provinciale, mai
ales cele cehe, au încercat să se infiltreze aici prin crearea de filiale. Realizările nu
au fost prea mari, în ciuda unor progrese care au avut loc până în 1897. În anul
următor, institutul ceh "Zivnobanka" a încercat implantarea unei filiale în Viena. În
ciuda anunţurilor din presă, această bancă s-a lovit de indiferenţa publicului ceh de
aici. Ea nu a înregistrat progrese decât după 191 O, când a reuşit crearea primelor
agenţii în cartierele Vienei, constituindu-şi însă o clientelă germană de mici
deponenţi.
"Sporobanka" şi "Ceska Prumyslova Banka", în 1906 respectiv 1908 au
deschis la rândul lor câte o filială la Viena. Aceste filiale au avut o interesantă
evoluţie. Filiala "Zivnobanka" s-a emancipat treptat de sub tutela sediului social de
la Praga, tinzând să se impună ca centru secundar de decizie.
Abundenţa capitalurilor la termen scurt pe piaţa Vienei se datora şi unor
privilegii ale capitalei. Spre exemplu, marile lichidităţi concentrate la "Casa de
economii poştală" ("Postsparkasse") erau utilizate exclusiv pe această piaţă şi
exercitau o influenţă determinantă asupra circulaţiei banilor. Or, "Postsparkasse"
dispunea, ca organism guvernamental, pentru cumpărarea de rente, de sume colectate
prin întreaga reţea poştală a Austriei. Alt privilegiu, violent contestat, mai ales de
băncile cehe, se referea la fondurile colectate prin împrumuturile lansate de Stat.
Acestea erau lăsate mai multe luni la dispoziţia băncilor din grupul Rothschild care
le utiliza pe termen scurt pe piaţa Vienei. Situaţiile de acest gen nu reprezentau la
urma urmei decât expresia relaţiilor privilegiate ale băncilor vieneze cu autorităţile
politice. Aceasta pentru că bancherii erau germani, apoi pentru că erau vienezi.
5
Cf Ivan T. Berend, Gyorgy Ranki, East Central Europe in the 19th and 20'1' centuries,
Akademiai Kiado, Budapest, 1977, p. 23.
260 Lucian Dronca 4
Şi ca o încununare a acestor atuuri, calitatea Vienei de centru financiar al

Imperiului era oferită în primul rând de existenţa aici a băncii de emisiune.
Concesiunea emisiunii de bancnote i-a fost acordată la 1 iulie 1816, când s-a întemeiat
precursoarea Băncii Austro-Ungare sub denumirea de "Privilegierte Osterreichische
National-Bank" ("Banca naţională austriacă privilegiată"), ca societate pe acţiuni.
Ea a avut la început rolul de a susţine vistieria statului cu împrumuturi. Acest lucru a
fost relevat şi în timpul războiului civil din 1848-1849, care a adus mari dificultăţi
statului şi implicit băncii, la fel cum a făcut-o mai apoi războiul cu Italia din 1859.
Acest din urmă eveniment mai ales, a convins guvernele Austriei că independenţa
băncii de emisiune faţă de stat trebuie garantată, întrucât aceasta nu mai putea
asigura acoperirea metalică a bancnotelor puse în circulaţie la curs forţat. Prin
convenţia din 1862, privilegiul de emisiune a fost prelungit până la sfârşitul anului
1876.
În această situaţie financiară dificilă a survenit introducerea dualismului, care
nu a influenţat însă banca de emisiune, datorită garantării privilegiului ei până în
1876. Astfel, ea nu a fost stabilită de la început ca instituţie dualistă, ci a rămas o
instituţie austriacă cu drept de a-şi extinde cercul operaţiunilor şi asupra Ungariei.
Tratativele desfăşurate din 1876 au durat doi ani, acordul fiind încheiat la 5 iulie
1878, dată de la care banca îşi continuă operaţiunile sub denumirea de Banca Austro--
Ungară. 6
Competenţa multinaţionalei Bănci Austro-Ungare se întindea asupra fiecăreia

din cele două jumătăţi ale Monarhiei, asupra Cisleitheniei şi Transleithaniei. Moneda
unică, coroana, iriga circuitele bancare şi comerciale de la Tirol la Carpaţi, de la Elba
la coasta dalmată. Ca organism economic comun, banca de emisiune avea sarcina
de a atenua decalajele regionale între Austria de Jos şi Boemia spre exemplu, bogate
în oferte de capital la taxe joase de interes şi marile spaţii agricole sărace ale
Transilvaniei sau Galiţiei, regiuni ale cămătăriei, cu capitaluri rare şi costisitoare. În
faţa acestor discrepanţe, Generalrath (Consiliul General al Băncii Austro-Ungare),
pronunţa suveran decizia sa, prin stabilirea unei taxe unice de bancă care se aplica
în tot Imperiul. Această taxă unică de interes reducea decalajele financiare de la
nivelul Imperiului la cel mai mic numitor comun. 7
Pasionant este cazul Tyrolului, societate tradiţională agricolă, cu o puternică
populaţie italiană. Îndepărtată de centrele industriale austriece, aceasta avea relaţii
strânse în Germania de Sud şi Elveţia. Abia în anul 1901 însă s-a constituit la Insbruck
o bancă ipotecară regională. În 1904, "Creditanstalt" din Viena a deschis filiale la
lnsbruck, Bozen şi Feldkirch, urmate în 1909 de "Wiener Bankverein". O parte din
Austria germană a reprezentat de fapt o zonă foarte slab dezvoltată din punct de
vedere bancar. 8
6
Bernard Michel, op. cit., p. 19-21.
7
Ibidem, p. 22.
8
Ibidem, p. 56.
s Băncile din Austria şi Ungaria în perioada dualismului (I 867 - 19 I 8) 261
O altă piaţă bancară cu populaţie italiană majoritară era Trieste, singurul mare
port maritim din Monarhie. După 1906 portul a fost lărgit, izbutind să facă faţă
concurenţei pe care o reprezenta Elba şi portul Hamburg şi reuşind să ameninţe
pieţele din Germania de sud. Marile bănci au colaborat cu statul pentru finanţarea
lucrărilor. În februarie 1904, filiala "Unionbank" a constituit o mare societate de
construcţii, dar în momentul primirii concesiunii, a trebuit să împartă finanţarea
lucrărilor cu "Assicurazzioni generali" şi cu filiala "Creditanstalt". Creşterea traficului
de mărfuri a făcut ca negustorii italieni din zonă să-şi piardă treptat influenţa, pe
măsura creşterii "austriacităţii" oraşului, care s-a dovedit a fi un loc de confluenţă
între lumea mediteraneană şi cea a Europei Centrale.
Trieste a fost în epocă şi un mare centru internaţional de asigurări, cu băncile
"Assicurazzioni generali" şi "Riunione adriatica di sicurta" Pentru băncile vieneze,
implantarea aici de filiale era dificilă, pentru că impunea o colaborare cu marea
burghezie triestină, ostilă la influenţa vieneză.
Băncile locale din Trieste au trecut totuşi treptat sub controlul băncilor
germane din Viena, ele însele concurate în zonă de încercările de penetrare ale
capitalului slav, prin "Sporobanka" şi "Zivnobanka". Lupta dintre capitalurile slave şi
italiene s-a prelungit în câmpia slovenă şi Dalmaţia. Ţăranul slav s-a eliberat astfel
treptat de sub tutela cămătarilor italieni, mai ales după deschiderea unor bănci cu
capital sloven la Dubrovnic şi a unor filiale a "Ljubljanska Kreditna Banka" la Split
şi Zadar. Mediile croate au făcut separaţie, fondând în octombrie 1912 propria lor
bancă - "Hrvatska Vjeresijska Banka"-care a devenit în 1911 însă filială a băncii
slave din Trieste, "Jadranska Banka". Serbia a fost şi ea interesată din motive politice
în Dalmaţia, dar un proiect de bancă centrală sârbă la Dubrovnik a eşuat în 1914. 9
Şi slavii din regiunile estice ale Monarhiei au înregistrat progrese la scară
mare. Între 1867-1873, Praga a început să se afirme în calitate de al doilea centru
financiar al Imperiului. Ea a rămas sub controlul Vienei până după 1890. Cele mai
importante bănci au fost "Bohmische Eskomptebank" absorbită în 1901 de
"Eskomptegesellschaft"; "Bohmische Unionbank"; "Zivnobanka"; "Ceska
Prumyslova Banka" (fondată în 1898); "Sporobanka" (fondată în 1903); "Pozemkova
Banka" (fondată în 1907); "Bohemia" (fondată în 191 O); "Agrami Banka" (fondată
în 1911 ); "Zemska Banka"(care şi-a asumat un rol central ce nu a putut fi jucat de
filiala Băncii Austro-Ungare, căreia i se reproşa arhaismul şi gustul pentru şicane);
"Ustredni banka ceskych sporitelen" ("Banca centrală a caselor de păstrare boeme").
Acestea au creat o reţea de filiale şi în afara Boemiei, în Moravia, în Ungaria
Superioară (Slovacia actuală) iar după 1900 la Viena şi Budapesta. 10
Concurenţa a dat naştere şi la disensiuni, manifestate acut în anii imediat
premergători primului război mondial. În februarie 1911, în adunarea generală a
9
Ibidem, p. 70 - 77.
10
Jean Berenger, L 'Autriche Hongrie ... , p. 93
262 Lucian Dronca 6
Băncii Austro-Ungare, cehii şi-au afirmat din nou cu tărie pretenţiile lor referitoare
la bancă. Revendicările cehe au fost tot mai dese după 1904 şi ele nu urmăreau
interese materiale ci dorinţa de manifestare a puterii economice cehe printr-o masivă
reprezentare în adunările generale ale băncii. După 1909, reprezentanţii lor au început
să vorbească în cehă, provocând printre germanii prezenţi un uragan de proteste.
În Boemia de Sud, predominanţa marii proprietăţi funciare a determinat o
structură socială defavorabilă expansiunii capitalismului industrial şi bancar. Oraşul
Ceske Budejovice (Budweis) reprezenta în regiune un pilon industrializat. Filialele
cehe şi germane din Viena au căutat însă să se implanteze aici din raţiuni naţionale
sau pentru a preveni o eventuală concurenţă, mai mult decât din raţiunea de a crea
un centru bancar activ. 11
Capitalul ceh s-a interesat şi de piaţa nouă şi neexplorată a Galiţiei, găsind
însă ecou slab în rândul nobilimii poloneze, ostilă neo-slavismului şi cooperantă cu
băncile vieneze. De aceea a fost iniţiat contactul cu mediile economice ale ţărănimii
şi micii burghezii. Din 1905, casele de economii poloneze s-au raliat la "Sporobanka"
în locul fondării unui institut special separat. "Zivnobanka" a intrat în contact cu
casele mutuale rutene, pe care le-a salvat de la faliment după grava criză din 1912.
"Sporobanka" s-a angajat din 1906 în relaţii şi cu casele de credit româneşti
din Bucovina, în număr de 46 la 1900. 12 Plasamentele băncilor cehe în zonă au fost
riscante. Garanţia împrumuturilor prin casele româneşti apărea ca o simplă faţadă.
"Sporobanka" a pierdut 8 milioane K în afaceri cu lemn şi 11 milioane în casele
mutuale româneşti şi rutene. 13
Băncile cehe şi slovace au urmărit să atragă şi capitalurile conaţionalilor
emigraţi în SUA. Directorul "Sporobanka", Jan Patek, a urmărit să facă din New
York centrul financiar al Americii cehe, fapt încercat şi de banca românească
"Albina" pentru emigranţii români din Transilvania. 14
În privinţa Moraviei, totul o destina să fie, la fel ca Boemia, una din regiunile
deschise capitalului bancar. În bogatele regiuni agricole ale câmpiei morave trăia o
ţărănime aşezată, care dispunea de economii solide, plasate în casele mutuale. Dar
Moravia a fost atinsă ca şi Boemia, în secolul XIX, de revoluţia industrială.
Consecinţele acestui avânt economic au determinat formarea la Bmo a unei mari
burghezii. Totuşi, Bmo nu a reuşit să acceadă la rangul de mare piaţă bancară.
Tranzacţiile financiare nu au putut fi concentrate aici, căci întreaga provincie suferea
de lipsa centralizării. Moravia se găsea antrenată în orbita Pragăi şi mai ales a
Vienei, de care Bmo era foarte apropiat geografic.
11
Bernard Michel, op. cit., p. 77.
12
"Tribuna poporului" (Arad), IV, 1900, nr. 55, p. 2
13
Bernard Michel, op. cit., p. 293-294
14
Ibidem, p. 299-305
1 Băncile din Austria şi Ungaria în perioada dualismului (1867 - 1918) 263
Al doilea centru comercial al Moraviei, Olomouc (Olmiitz), a cunoscut
la începutul secolului XX înfiinţarea a două filiale ale unor bănci germane şi a două
cehe. În 1906, germanii din zonă au fondat "Olmiltzer Kreditbank". Aceasta a
căzut la 17 martie 1914 însă, datorită crizei din Moravia din acest an. Directorul
Loewe, acuzat că a acordat credite fără acoperire, s-a sinucis. Scandalul a împroşcat
cu noroi şi municipalitatea din Olomouc. Criza a afectat şi "Nordosterreichische
Bank", care, aventurată în afaceri industriale dubioase, a pierdut aproape totalitatea
capitalului său, fiind nevoită să-şi suspende plăţile. În ambele cazuri, sacrificarea
unei părţi a capitalului de către acţionari a permis să se protejeze interesele
deponenţilor şi ale creancierilor.
Starea de dependenţă a Moraviei o regăsim şi mai grav în bazinul carbonifer
Ostrava Karvin, cu un proletariat semi-analfabet şi mizer. Esenţialul tranzacţiilor
bancare se derula foarte departe de aici, la Viena, în birourile lui Rotschild şi ale
"Boden Creditanstalt". Doar "Creditanstalt" a deschis o filială izolată la Troppau
(Opava). Mizeria populaţiei de aici a determinat spre exemplu "Zivnobanka" să
renunţe la fondarea în zonă a unei filiale. 15
Marginile orientale ale Austriei, cu Galiţia şi Bucovina, ofereau imaginea
unor zone sărace. Galiţia, populată de polonezi în vest, de ruteni şi evrei în est, avea
o societate lipsită de orice coeziune. Concurenţa provinciilor dezvoltate din vest s-a
resimţit puternic. Cu excepţia "Băncii ipotecare a Galiţiei", nici o bancă poloneză nu
a putut să-şi păstreze independenţa faţă de Viena. De aceea, cu toate că erau slavi,
polonezii din Galiţia erau mai orientaţi spre Viena decât spre Praga.
După 1905, reţinerea băncilor cehe şi germane faţă de Galiţia s-a diminuat, atrase
fiind de taxele ridicate de interes şi de speranţa de a găsi afaceri mai profitabile pe
o piaţă neatinsă de concurenţă. Afluxul de capitaluri a creat o perioadă de artificială
prosperitate, dar în 1912 a început o criză generală de credit în Galiţia, agravată de
izbucnirea războiului în Balcani şi de perspectiva unui conflict cu Rusia. Criza a
atins atât băncile cât şi casele de credit mutual prin retragerile masive de capitaluri.
Galiţia plătea din greu incapacitatea sa de a-şi constitui un sistem bancar autonom. 16
Punct extrem al Cisleithaniei, Bucovina suferea de aceleaşi probleme ca şi
Galiţia. Rutenii şi românii formau marea parte a populaţiei agricole sărace, dar evreii
ţineau în mână comerţul şi camăta iar administraţia era acaparată tot de ei, însă şi cu
participare germană.
Primul institut financiar constituit aici a fost "Casa de economii a
Bucovinei", fondată în 1858, care din 1868 s-a ocupat şi cu lombardul. Creditul
ipotecar era un domeniu aparte al "Galitzische Hypotheken Bank" iar din 1882 i s-a
15
ibidem, p. 65-69.
16
Ibidem, p. 77-78.
264 Lucian Dronca
ipotecar era un domeniu aparte al "Galitzische Hypotheken Bank" iar din 1882 i s-a
alăturat "Bukovinaer Bodencreditanstalt", care din 1905 şi-a schimbat firma în
"Bukovinaer Landesbank" ("Banca Bucovinei"), reprezentând o mică bancă
ipotecară. Preşedintele ei era românul Florea Lupu, membru influent al comitetului
provincial. Afacerist fără scrupule, împreună cu "Sporobanka" a pus mâna pe
concesiuni de păduri de pe domeniile Mitropoliei şi a determinat să i se atribuie
credite pentru exploatarea lemnului din partea "Uniunii caselor româneşti" (asociaţie
a caselor mutuale din Bucovina). Speculaţiile mari au antrenat în 1911 falimentul
afacerii "Sporobanka" şi pe această cale a afectat întreg sistemul de case din
Bucovina. Şedinţa comitetului centralei băncilor populare româneşti a arătat un
deficit de 3 milioane K, fapt care a dus la atacuri contra preşedintelui centralei,
nimeni altul decât chiar deputatul Florea Lupu. A ieşit la iveală cu această ocazie şi
colaborarea sa cu deputatul Aurel Onciul.
"Anglobank" şi "Lănderbank" au încercat să preia afacerea, însă fără mai
mult succes. Alte mari bănci vieneze au deschis sucursale în Bucovina mai ales
după 1900, activând în domeniul finanţării tranzacţiilor comerciale: "Wiener
Bankverein" în 1904, "Anglobank" în 1907, "Allgemeine Depositenbank" în 1914. 17
Bucovina a fost afectată la fel ca şi Galiţia de criza din 1912, care a
determinat şi aici o mare retragere a capitalurilor.
Situaţia a fost şi mai pregnant subliniată după anexarea Bosniei-
Herţegovina, în 1908. Încredinţată sub administrarea Imperiului din 1878, ea a rămas
o provincie aparte. Banca Austro-Ungară nu şi-a extins activitatea în aceste regiuni
noi, cu statut incert şi cu structură socială şi etnică ostilă penetrării capitaliste.
Capitalurile investite au provenit mai degrabă din Germania, întrucât asigurau mai
multă autonomie deţinătorilor puterii reale din Bosnia (guvernul local condus de la
1882 la 1903 de ungurul Benjiamin Kallay). În 1895, sub egida "Wiener Bankverein"
s-a fondat "Privilegierte Lăndesbank fiir Bosnien und Herzegovina" ("Banca
provincială privilegiată pentru Bosnia şi Herţegovina"), controlată însă îndeaproape
de guvernul local. Singura bancă vieneză angajată în Bosnia avea deci investiţii
limitate. Ea nu a participat la nici o afacere marcantă după 1903. Capitalul bancar
austriac nu a jucat vreun rol nici în acţiunea de anexare din 1908. Criza politică
internaţională, previzibilă în urma acestui act, a însemnat riscuri enorme pentm
bănci. Ele nu şi-au extins activitatea aici, datorită absenţei afacerilor de prim plan.
Extinderea privilegiului Băncii Austro-Ungare în Bosnia a fost o simplă consecinţă
juridică a anexiunii.
Crearea aici în 1909 a "Privilegierte Ungarische Comercial Bank" ("Banca
comercială privilegiată maghiară") de către "Pester Ungarische Comercial Bank"
17
"Românul" (Arad), I, 1911, nr. 195, p. 9; Idem, I, 1911, nr. 225, p. 3; Victor Slăvescu,
Organizaţia de credit a României, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1922, p. 249-253.
("Banca comercială ungară din Pesta"), s-a datorat faptului că ministrul de Finanţe,
baronul Burrian, i-a concedat monopolul răscumpărării iobagilor (kmetes).
Din 1911, băncile vieneze au început să se intereseze mai îndeaproape de
regiune. Atracţia a fost determinată de ratele ridicate ale profitului, de 9-12 %.
"Creditanstalt" a achiziţionat acţiuni la "Landesbank" iar "Boden Credit Anstalt" a
cooperat în 1912 cu "Unionbank" pentru a-i 'transforma filiala din Sarajevo în bancă
ipotecară - "Osterreichische-bosnische Bank" ("Banca austro-bosniacă"). 18 În
privinţa băncilor cehe, acestea au manifestat un slab interes pentru Bosnia, socotind-o
o zonă riscantă, deşi au protestat vehement contra anexării din 1908.
În Ungaria, primele proiecte pentru fondarea de bănci datează din prima
jumătate a secolului XIX 19 dar realizările practice le-au avut saşii, încă din 1835.
Fondarea de maghiari a "Pesti elso bazai takarekpenztâr" ("Prima casă de
economii din Pesta") în 1840 a reprezentat un model şi pentru alte institute bancare.
În 1848, în Ungaria funcţionau deja 36 de bănci.
Măsurile luate de regimul absolutist după revoluţie au făcut ca în perioada
1850 -1860 în Ungaria să se fondeze doar două case de economii, la Fiume şi
Nagykoros (Crişu Mare). "Pesti Magyar Kereskedelmi Bank" ("Banca comercială
ungară din Pesta"), fondată în 1841, a început să aibă probleme datorită filialelor
deschise în perioada absolutistă de Banca Naţională a Austriei în oraşele mai mari
din Ungaria şi la Pesta. 20 Băncile maghiare au fost afectate şi de modul păgubitor
în care austriecii au scos din circulaţie bancnotele emise în timpul revoluţiei. 21
După 1861, înfiinţarea de instituţii bancare în Ungaria a cunoscut un ritm
accelerat. Între 1861-1866 s-au fondat 23 de noi case de economii, iar dintre
societăţile pe acţiuni s-a remarcat constituirea în 1863 a "Magyar Foldhitelintezet"
("Institutul maghiar de credit funciar") şi în 1864 a "Elso Magyar Iparbank" ("Prima
bancă industrială maghiară."). Desfiinţarea relaţiilor feudale a fost factorul care a
creat condiţii favorabile pentru sporirea fluxurilor de capital. Posibilităţile au fost
mărite şi prin includerea regiunilor maghiare în piaţa unitară a Imperiului.
Încheierea Compromisului din 1867 a reprezentat începutul unei perioade
noi nu numai pe plan politic, ci şi economic. Ungaria a trebuit să preia asupra ei o
18
Bernard Michel, op. cit., p. 233-237.
19
Istvan Szechenyi, Hitel (Creditul), Pest, 1830, p. 156.
20
Dr. Szădeczky-Kardos Tibor, A magyarorszagi penzintezetek fejlodese (Dezvoltarea
instituţiilor bancare din Ungaria), Kiadja a magyar Ki:izgazdasăgi tărsasăg, Budapest,
1928, p. 6-8.
21
Kakucs Lajos, Rolul instituţiilor financiare şi al cooperaţiei în dezvoltarea agriculturii
Banatului în a doua jumătate a secolului XIX - i"nceputul secolului XX. în "Istorie financiar-
bancară. Studii asupra băncilor româneşti din Transilvania (1867-1918)", Ed. Dacia, Cluj
Napoca, 1996,p. 57.
266 Lucian Dronca 10
parte din datoriile Austriei, acţiune la care s-au opus ministrul de Finanţe, L6nyay şi
şeful guvernului, Deăk Ferenc. Situaţia va cântări ulterior ca un argument greu în
lupta dusă de Ungaria pentru separaţia de Austria. 22
Recoltele favorabile din 1867 şi 1868 au contribuit la acumularea de
capitaluri. Situaţia a determinat relansarea procesului fondării de noi bănci. În 1867
s-au înfiinţat 7 bănci noi (doar 5 între 1840-1867); în 1868-14; în 1869-26 şi ritmul
nu a încetat. Printre cele mai importante bănci au fost: "Magyar Ăltalănos Hitelbank"
("Banca generală maghiară de credit"), înfiinţată în 1867; "Angol-Magyar Bank"
("Banca anglo-maghiară")-1868; Franco-Magyar Bank ("Banca franco-maghiară"),
în 1869 etc. Ultimele două bănci au dispărut însă în anii 1870, pe fondul unei crize
economice. Tot în 1869 s-a fondat "Magyar Jelzălog Hitelbank" ("Banca maghiară
de credit pe amanet"), însă în acest an apar semne ale unei crize a creditului şi o
înflorire a speculaţiilor, care au determinat o febră a fondărilor de case de economii. D
60 % din investiţii continuau însă să provină din exterior. 24 În 1870 existau în
întreaga Ungarie 339 de instituţii bancare. 25
Criza economică survenită după 1873 a impus investitorilor prudenţă. 26 Crabul
de la Viena a generat o criză care a depăşit-o cu mult pe cea din 1869-1870. S-au
prăbuşit 23 de bănci maghiare. Casele de economii au dovedit însă o rezistenţă mai
mare, dispărând doar 4. Efectele crizei s-au resimţit până către 1880. Între timp,
Ungaria a venit cu o legislaţie economică, adaptată cerinţelor unei economii moder-
ne. În 1875 a intrat în vigoare Legea comercială, iar în 1876, Legea cambială. 27
În perioada 1874-1879 s-au fondat doar 1Obănci, iar 28 din cele existente au
dispărut. Totodată, au fost înfiinţate doar 24 case de economii şi 1Oau dat faliment.
Cea mai importantă bancă fondată în această perioadă a fost "Kisbirtokosok Orszăgos
Foldhitelintezete" ("Institutul naţional de credit funciar al micilor proprietari"), ca
şi contrapondere la "Magyar Foldhitelintezet" care avea în vedere mai ales
exploatările mijlocii şi mari.
După 1890 a avut loc o revigorare a vieţii economice. Dezvoltarea industriei
şi comerţului au dus la apariţia de noi bănci: în 1885-"Magyar Kirălyi
Postatakarekpenztăr" ("Casa de economii poştală regală maghiară") 28 ; în 1889-
" Cheque es Clearing"; în 1890-"Magyar Ipar es Kereskedelmi Bank
22
Dr. Kalmâr Antal, Uj dualizmus (Noul dualism), Reny Kăroly Kiadâsa, Budapest, 1909,
p. 120.
23
Dr. Szâdeczky-Kardos Tibor, op. cit., p.13-14.
24
Jean Berenger, op. cit., p. 93.
25
"Revista economică" (Sibiu), XV, 1901, nr. 41, p. 456.
26
*** Histoire de la Hongrie des origines anosjours, Editions Horvăth, Roanne-Editions
Corvina, Budapest, 1974, p. 376.
27
"Tribuna" (Sibiu), XIX, 1902, nr. 23, p. 89.
28
"Anuarul băncilor române" (Sibiu), II, 1901, p. 136-137.
li Băncile din Austria şi Ungaria în perioada dualismului (l 867 - I 918) 267
reszvenytărsasăg" ("Banca comercială şi industrială maghiară SA"). Criza din Anglia
din 1890 s-a făcut simţită într-o mai mică măsură în Ungaria.
În 1892 s-a fondat "Magyar Takarekpenztărok Kozponti Jelzălogbankja"
("Banca centrală de amanet a caselor de economii din Ungaria").
Din 1897 se înregistrează un nou recul în viaţa economică şi financiară.
Recoltele au fost slabe. Criza mondială provocată de supraproducţia din industrie
de Ia sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX s-a făcut simţită şi în Ungaria.
O îmbunătăţire s-a produs în 1902 când a fost o recoltă bună. Dar situaţia politică
din 1904 a influenţat din nou negativ situaţia economică. Aceasta s-a redresat în
1905, însă în a doua jumătate a lui 1906 a apărut o lipsă accentuată de bani. Viaţa
economică a rezistat acestei depresii. Anul 1907 a fost renumit şi în Europa printr-o
criză a creditului, prelungire a celei din 1906. Majoritatea băncilor europene au
ridicat etalonul intereselor. Această situaţie a fost dealtfel favorabilă pentru marile
bănci, care erau puse în postura de a-şi plasa cu dobânzi mai mari nu numai
capitalurile lor proprii considerabile, ci şi de a trage însemnate foloase din
capitalurile străine ce le stăteau la dispoziţie. Aceasta a reieşit şi din enormele
câştiguri realizate în 1907 de Banca Austro-Ungară şi de marile bănci private din
Budapesta şi Viena. Spre exemplu, numai banca de emisiune a realizat un câştig de
circa 32 milioane de K, din care acţionarilor le-a revenit 16 milioane, iar restul
sumei a format partea celor două state dualiste la câştigul băncii.
Nu aceeaşi situaţie au avut-o băncile din provincie, în rândul cărora s-au
aflat şi cele româneşti din Transilvania. Acestea au avut de luptat cu lipsa şi
scumpetea numerarului, a cărei consecinţă a fost restrângerea operaţiunilor la
minimul posibil. De aceea şi profiturile au fost mult diminuate. 29
Ultima mare criză economică ciclică din perioada de până la primul război
mondial a avut loc în 1912-1913. Ungaria, ţară săracă în capitaluri, avizată masiv la
sprijinul Austriei şi a capitalurilor din Occident, putea să se confrunte oricând cu
retragerea acestora, mai ales în situaţiile de criză politică. 30 La vremea respectivă,
aceasta a fost reprezentată de războaiele balcanice. Băncile din Ungaria au renunţat
la acordarea de noi împrumuturi şi au încercat să restituie reesconturile contractate. 31
Situaţia financiară a început să se amelioreze spre sfârşitul lui august 1913 datorită
mersului favorabil al tratativelor de pace de la Bucureşti. 32
Ultima mare realizare pe piaţa financiară a Budapestei de până la primul
război mondial a fost fondarea în 1911 a "Magyar Făldhitelintezetek Orszăgos
Szăvetsege" ("Uniunea Naţională a societăţilor de credit funciar din Ungaria") ca
29
"Revista economică" (Sibiu), IX, 1907, nr. 52, p. 459.
30
"Românul" (Arad), II, 1912, nr. 222, p. 10.
31
Idem, III, 1913, nr. 106, p. 8.
32
Idem, III, 1913, nr. 165, p. 7.
bancă altruistă. Din această reuniune au făcut parte "Magyar Foldhitelintezet", "A
Kisbirtokosok Orszăgos Foldhitelinteze" ("Societatea Naţională de credit funciar a
micilor proprietari") şi "Orszăgos Kozponti Hitelszovetkezet" ("Asociaţia Centrală
Naţională de Credit") 33
Pentru regiunile dominate de Ungaria, activitatea bancară se concentra la
Budapesta, iar zonele periferice, populate de slovaci, croaţi şi români sufereau de o
slabă dezvoltare în ciuda efortului depus de băncile din Budapesta după 1908 pentru
dezvoltarea reţelei lor de filiale.
Centralismul maghiar şi rolul jucat de Budapesta îi menţinea şi pe slavi
într-un statut de dependenţă economică, paralizând pe alocuri spiritul întreprinzător
al acestora .. 34 În 1885 când a luat fiinţă Banca "Tatra" din Martin, aceasta a încercat
să cointereseze băncile cehe într-o întreprindere industrială şi să le introducă astfel
pe piaţa slovacă. În 1902, când uzina a fost terminată, autorităţile ungare i-au interzis
însă funcţionarea şi le-au obligat să o vândă unei întreprinderi ungureşti. Această
afacere a putut convinge băncile cehe de dificultăţile pe care le aveau de întâmpinat
institutele slave în Slovacia. În ciuda unor încercări de penetrare ale "Zivnobanka"
şi "Sporobanka", într-o perioadă de avânt a economiei cehe, capitalul acesteia nu a
avut o motivaţie de solidaritate culturală ori politică, ci una care ţinea de aspectul
pur economic. Slovacii solicitau băncilor cehe o atitudine mai altruistă, apărând
conflicte şi divergenţe de opinii. Cehii foloseau reescontul ca pe o armă pentm
dominarea pieţei slovace de capital. Cu atât mai mare a fost dezamăgirea slovacilor
când băncile cehe nu s-au lăsat atrase în luptele politice. 35
Pe de altă parte, nu existau aşezări urbane şi centre economice în care
elementul slovac să fie preponderent. De aceia, proiectele mai ambiţioase erau clar
orientate spre Budapesta. O astfel de acţiune a fost reprezentată de fondarea în
1908 la Budapesta a "Ustrednă banka ucastinny spolok", din iniţiativa deputatului
slovac Milan Hodza. Aceasta s-a dorit a deveni o instituţie comună slovaco-româno-
sârbă.
Deşi iniţiativa creării acestei bănci a pornit din mediile slovace, în 191 O a
fuzionat cu "Banca centrală a caselor de păstrare boeme" din Praga, iar în februarie
1911 pachetul majoritar de acţiuni a trecut în sfera de afaceri a băncilor cehe. Acestea
au participat şi la finanţarea unor întreprinderi ungare. Politica pragmatică dusă de
33
Dr. Szâdeczky-Kardos Tibor, op. cit., p. 23.
34
"Revista economică" (Sibiu), XII, 1910, nr. 46, p. 424. Slovacii au pus bazele primei
case de păstrare pe acţiuni în 1868. Până în 1890 s-au constituit 6 bănci, în 191 Onumărul lor
ajungând la 75.
35
Roman Holec, Băncile slovace până la 1918 - între spirit întreprinzător şi naţionalitate,
în "Istorie financiar-bancară, Studii asupra băncilor din austro-ungaria ( 1867 - 1918) voi.
II, Ed. Dacia, Cluj-Napoca; p. 91 - 97; Bernard Michel, op. cit., p. 295- 296.
mediile financiare cehe în privinţa băncilor slovace a determinat o reacţie de
respingere din partea acestora. Ca o compensare, ele au încercat să atragă depunerile
emigraţiei slovace, prin crearea unei bănci naţionale în SUA, fără a obţine însă
rezultate deosebite.
Naţionalismul economic a fost o componentă fermă a programului politic
slovac, atât faţă de maghiari cât şi faţă de cehi. Slovacii au înţeles însă la 1918 că în
viitorul stat cehoslovac, ei vor juca rolul partenerului mai slab.
Un alt mediu financiar slav din Ungaria era cel croat. 36 Băncile cehe s-au
arătat interesate şi aici. "Sporobanka" a intrat în relaţii cu "Hrvatska Poljodjelska"
din Zagreb. "Zivnobanka" a investit în industria zahărului şi în morile din Osijek
după 1904. În 1909 a transformat banca privată "Sorger şi Weiszmayer" în societate
pe acţiuni cu un capital de 1 milion de K. Băncile cehe au ajuns treptat să domine şi
industria alimentară din Croaţia. 37 Atacurile presei maghiare nu constituiau decât o
subliniere a acestei stări de lucruri.
Declanşarea primului război mondial a însemnat exercitarea asupra băncilor
din Austro-Ungaria nu numai a influenţei conjuncturii economice ci şi a evoluţiei
politice generale. În acest context se pune întrebarea legitimă: capitalul bancar a
avut vreun rol în declanşarea primului război mondial? Austro-Ungaria a rămas în
mare parte străină valului de militarism care a bântuit Germania în epocă, şi mai
mult ca orice altă categorie se integrează în această aserţiune bancherii. În biografiile
bancherilor vienezi nu se găsesc urme ale vreunei cariere militare. În ochii burghezei
financiare, armata constituia un domeniu rezervat aristocraţiei, o lume străină de
universul băncii. Importanţa industriilor care produceau pentru front în cifra de
afaceri a băncilor a fost foarte redusă, negocierile cu Ministerul de Război fiind
purtate chiar de directorii întreprinderilor respective.
Adesea bancherii nu şi-au ascuns ostilitatea faţă de orice acţiune războinică.
Morawitz, preşedinte la "Anglobank" amintea că legea internaţională interzicea
creditele pentru ţările aflate în conflict şi sugera o grevă a capitalurilm care să
constrângă statele să renunţe la război, în lipsă de bani.
Nu se poate vorbi totodată de o presiune a băncilor din Reich asupra celor
austriece. Au existat cazuri de bănci germane care au îndurat eşecuri din partea
băncilor şi guvernului Austriei.
Pe de altă parte, anexarea Bosniei şi Herţegovinei în 1908 a fost o decizie
unilaterală a mediilor diplomatice. Înainte de această dată, băncile nu au avut aici
vreun interes. Dimpotrivă, criza internaţională survenită în urma acestui fapt a
36
Primele începuturi de organizare ale sistemului bancar la croaţi datează din 1846, când s-
a înfiinţat prima bancă Ia Agram (Zagreb). În 1915 sistemul financiar croat dispunea de 61
de bănci şi 146 case de păstrare ("Revista economică" (Sibiu), XVII, 1915, nr. 52, p. 481 ).
7
J Bernard Michel, op. cit, p. 298.
contrariat interesele cele mai elementare ale mediilor bancare, provocând câteva
pierderi în ansamblul economiei. Dacă câteva bănci au aprobat în cele din urmă
anexiunea, a fost pentru că Austro-Ungaria avea de înfruntat atunci opoziţia a
numeroase ţări europene iar anexiunea devenise o probă a forţei interne.
Şi în privinţa războaielor balcanice, atitudinea dominantă a băncilor a fost
prudenţa, evocând doar necesitatea unei influenţe austriece în Balcani, cu evitarea
. . . .
unei 001 anexmm.
Băncile din Monarhie au colaborat de asemenea în Balcani atât cu capitalul
german cât şi cu cel francez. Multitudinea intereselor financiare a determinat capitalul
bancar să ignore blocurile politice. Aceasta a devenit o evidenţă în ajunul războiului.
Anul 1914 a însemnat deschiderea pieţei pariziene pentru Monarhie, prin negocierea
unui împrumut austriac care urma să fie deschis în toamnă pe piaţa franceză. Este
cert că bancherii erau ultimii care doreau compromiterea acestei operaţiuni printr-o
aventură militară în Serbia. Atentatul de la Sarajevo a fost marcat apoi de eforturile
băncilor de a-şi potoli clientela alarmată.
Declararea războiului a fost tăcută de mediile militare, diplomatice şi de
Consiliul comun al miniştrilor, unde locurile erau ocupate aproape exclusiv de
aristocraţi. Nu capitaliştii sau bancherii au trasat pacea sau războiul, ci Austria
aristocraţilor.
Războiul a scos din ritmul normal de funcţionare toate instituţiile bancare.
Acestea au contribuit la realizarea noilor sarcini reclamate de susţinerea frontului.
O principală operaţiune a fost aceea a subscrierilor la împrumuturile de război lansate
de stat între noiembrie 1914 şi iulie 1918, la care au participat şi băncile
naţionalităţilor, atât prin serviciile oferite cât şi prin contribuţii financiare directe.
Au fost emise în total 8 împrumuturi de război. Ele s-au bucurat de o largă participare
şi din partea privaţilor, sumele fiind preluate prin intermediul diverselor bănci,
inclusiv prin cele ale naţionalităţilor. Acest fapt a subliniat fenomenul incontestabil
că atâta timp cât au continuat să funcţioneze cu rezultate într-o structură economică
care se dovedea viabilă, băncile şi bancherii au fost puţin interesaţi să o submineze,
în condiţiile în care perspectivele de viitor rămâneau incerte şi dificil de anticipat.
THE BANKS FROM AUSTRIA ANO HUN GARY DURING THE

DUALISM PERIOD (1867-1918)
-Summary-
Between 1867-1918, the credit banks from Austrian-Hungarian Empire tra-

versed a period of development and retrieve of the postponement vis a vis of bank-
ing systems from West. The major role was incumbent to banks from Wien.
They founded a lot of filially on the territory of Monarchy. These filially
competed with the banking systems of nationalities (Czechs, Hungarians,
Slovaks, Italians etc).
The banking systems from Austrian-Hungarian Empire was had such
as intense externai relationships. Exactly in the eve of the First World War, the
finance capital from Monarchy had ignored the blocks.
FUNDAŢIA DE CARITATE "DUDEK" DIN ORADEA
de
T6th Janos
Pornind de la esenţa şi obiectivele propriu-zise ale activităţii caritative,

putem afirma ca începuturile acesteia se pierd în negura istoriei omenirii. Şi acest
lucru ne pare ca o evidenţă, dacă avem în vedere faptul că sentimentul de solidarizare
şi dorinţa de ajutorare faţă de semenii nevoiaşi sau suferinzi, este un atribut esenţial
chiar firesc, al majorităţii membrilor dintr-o comunitate umană. Acest gen de
preocupare avea, desigur felurite forme de manifestare şi nivele de organizare în
decursul epocilor succesive. Cu toate acestea, considerăm că, despre o activitate
caritativă, organizată sistematic şi desfăşurată într-un cadru juridic tot mai bine pus
la punct, putem vorbi, în principiu, numai în societăţile civile moderne. (Totuşi, în
această privinţă biserica oarecum face excepţie, mai ales prin activitatea unor ordine
călugăreşti "specializate" pe acest domeniu, de exemplu). Afirmaţia de mai sus
poate fi susţinută, printre altele, şi cu fenomenul de apariţie a tot mai numeroase
instituţii, asociaţii sau fundaţii caritative, tocmai în epoca modernă. În cazul acestora
nu mai este vorba de gesturi umanitare solitare, sporadice sau conjuncturale, ci de
o preocupare organizată şi continuă, condusă, desfăşurată şi controlată prin metode
specifice, de organele desemnate din cadrul comunităţii respective. Mai mult, la
acest nivel de dezvoltare al societăţii, apariţia instituţiilor de caritate şi susţinerea
conştientă a acestora se datorează - dincolo de considerente pur umanitare - şi
unor interese social - politice şi chiar economice, mai mult sau mai puţin clar for-
mulate. Considerăm ca semnificative, în acest sens, cele exprimate cu ocazia
jubileului de 40 de ani de activitate a Asociaţiei de Femei din comitatul Bihor şi
din Oradea, potrivit cărora aceasta "urmăreşte scopuri creştine, sociale, umanitare,
naţional-economice şi social -politice ... Astăzi când ne urmăreşte stafia mizeriei
publice, când lupta dintre forţa de muncă şi capital a adâncit şi mai mult prăpastia,
a generat sărăcia generală şi pauperismul, până atunci când structura economică a
societăţii, nivelul de organizare a muncii, vor împiedica erupţia catastrofei: uniunea
femeilor va juca rolul evanghelic al păcii sociale ... ". 1
Sperăm că şi din acest citat reiese clar faptul că în administrarea sau
aplanarea tensiunilor sociale, pc lângă metodele şi instrumentele specifice ale puterii,
un anumit rol l-au putut juca aceste asociaţii şi fundaţii filantropice. Nu-i de mirare
1
Kozâri Gyula, 40 ev a Biharmegyei es Nagyvaradi Ni:iegylet tortenetebol (40 de ani din
istoria Reuniunii femeilor din comitatul Bihor şi din Oradea), Oradea, 1906, p.6-7
274 TothJanos
că, paralel cu evoluţia societăţii civile, putem constata tendinţa de implicare tot mai
accentuată a statului însuşi în asemenea activităţi iniţiate la nivelul comunităţilor
mai mari sau mai mici, din dorinţa de a le canaliza într-un cadru organizatoric şi
juridic dorit, uşor controlabil. Spre exemplificare, vom reproduce un asemenea
ordin al ministerului de interne, ce prevedea elementele de formă şi de conţinut
indispensabile ale unui act fondator.
Accesoriile actelor fondatoare

l. Descrierea istoriei de apariţie a fundaţiei cu citarea exactă a testamentului sau
a altei dispoziţii scrise a fondatorului.
2. Denumirea fundaţiei din care să reiasă atât numele fondatorului cât şi destinaţia
acesteia.
3. Circumscrierea detailată a scopului fundaţiei.
4. Evidenţierea exactă a averii fundaţionale atât cantitativ cât şi calitativ, a locului
şi modului de administrare şi a condiţiilor de securitate ale acesteia.
5. Desemnarea precisă a cerinţelor individuale faţă de beneficiarii fundaţiei, a situaţiei
când dintre mai mulţi pretendenţi unul poate să aibă întâietate, a începutului şi
sfârşitului de uzufruct, precum şi a condiţiilor de pierdere a acesteia înainte de
termen.
6. Determinarea exactă a persoanelor sau al colegiului autorizate şi descrierea
clară a modalităţilor de acordare a donaţiilor.
7. Asumarea de către persoana sau autoritatea desemnată a responsabilităţii
materiale faţă de fundaţie.
8. Declararea faptului că la sîarşitul fiecărui an va fi înaintat bilanţul contabil privind
utilizarea beneficiilor fundaţiei, în scopul exercitării dreptului de control superior
al guvernului.
9. Desemnarea persoanei cu rolul de a reprezenta fundaţia în cazuri juridice litigioase
şi extralitigioase, dacă aceasta ar fi alta decât persoana sau autoritatea gestionară.
10. Menţionarea în câte exemplare a fost redactat actul fondator şi cui au fost
predate aceste exemplare pentru păstrare. 2
Această imixtiune tot mai accentuată a autorităţilor statale, preluarea rolului

suprem de supraveghere a activităţilor de binefacere, - care avea şi aspecte pozitive,
dacă ne gândim, de exemplu, la prevenirea eventualelor ilegalităţi în gestionarea
fondurilor, - nu scade cu nimic meritele inimoşilor donatori şi fondatori, sau ale acelor
persoane care decenii în şir au activat în mod onest şi altruist în diferite asociaţii şi
fundaţii caritative.
2
Arhivele Naţionale, Direcţia Judeţeană Bihor (în continuare: A.N.B.), fond Primăria
Municipiului Oradea (în continuare: Primăria ... ), dos. 761, f. 105.
3 Fundaţia de caritate "Dudek" din Oradea 275
Activitatea caritativă, aşa cum o demonstrează şi tradiţia oraşului Oradea,
s-a desfăşurat în diverse forme şi cadre organizatorice. O posibilă grupare s-ar putea
face după persoanele juridice sau fizice care au întemeiat şi au gestionat aceste
instituţii. Astfel putem aminti aici cele create la nivel central de către organele
statului (orfelinatele, de exemplu) sau de către biserica, asociaţiile de caritate apărute
la nivelul diferitelor comunităţi, dar şi fundaţiile întemeiate de persoane particulare.
În realitate o delimitare absolută nu prea a existat între acestea, fiindcă o fundaţie
particulară pe parcurs putea primi subvenţii de la stat, şi în plus există cazuri în care
capitalul de bază al unei asociaţii civile nu odată s-a mărit din surse bisericeşti, în
timp ce diferite categorii de fundaţii puteau să se unifice, etc.
Un alt criteriu distinctiv poate să fie grupul sau pătura socială spre care s-a
îndreptat activitatea de binefacere. Pornind de la exemplele întâlnite la Oradea,
amintim pe copii orfani sau abandonaţi (Reuniunea femeilor din corn. Bihor şi
Oradea - 18663, pe copii săraci de vârsta şcolară (Asociaţia amicilor copilului -
1888)4 , pe cerşetorii (Asociaţia de ocrotire a cerşetorilor - 1842) 5 şi în fine pe
meşteşugarii ruinaţi, incapabili de lucru şi de a se întreţine (Fundaţia "Csesztiv6" -
1823)6 , etc.
Pe baza mărturiilor documentare cercetate, îndrăznim să susţinem faptul
că, prima fundaţie caritativă înfiinţată de către o persoană particulară a fost, cea
cunoscută sub denumirea "Instituţia - Dudek". Deoarece, actul fondator în original,
deocamdată nu l-am găsit, - potrivit unei surse de epocă "Testamentul original se
păstrează în arhiva comitatului Bihor" - începuturile activităţii fundaţiei putem să le
reconstituim numai din datele oferite de documentele de referinţă ulterioare. Astfel,
fostul arhivar al oraşului Oradea, Lakos Lajos, în lucrarea sa Nagy- Vârad Multja
es Jelenjebol, menţionează următoarele: "Medicul orădean Dudek Joachim, prin
testamentul său din 15 ianuarie 1805, şi-a testat în favoarea oraşului nostru întreaga
sa avere mobiliară şi imobiliară, în scopul înfiinţări unei case de matemitate."7 Dintr-un
alt document, - este vorba de un chestionar cu privire la asociaţiile şi fundaţiile
caritative existente la începutul secolului al XIX-iea în comitatul Bihor şi care a fost
completat la solicitarea Locotenenţei Regale, - reiese, printre altele, şi menirea propriu
- zisă a acesteia. În dreptul întrebării respective sunt trecute următoarele: "scopul
3
Ibidem, dos, 171, f. 34.
4
A Nagyvaradi gyennekbarat egyesiilet alapszabalyai (Statutele Asociaţiei amicilor
copilului), A.N.B., fond Primăria ... , dos. 171, f. 1-6.
5 A.N.B., fond Primăria ... , dos.171, f. 25.
6
Ibidem, dos. 120, f. 128.
7
Lakos Lajos, Nagy - Vârad Multja es Jelenjebol (Din trecutul şi prezentul Orăzii Mari),
Oradea, 1904, p.51.
276 T6thJanos 4
fundaţiei este de a asigura locaş de naştere pentru nefericitele persoane decăzute şi

aflate fără nici un sprijin, prevenind astfel acele cazuri de pruncucidere, care de
obicei se întâmplă în asemenea situaţii. De altfel, aceste persoane sunt primite (în
fundaţie, n.n.) fără deosebire de religie, fiind întreţinute timp de şase săptămâni, fără
pretenţia de rambursare a cheltuielilor sau alte obligaţii." 8
În legătură cu scopul fundamental exprimat mai sus putem sublinia faptul
că, medicul Dudek Joachim în demersul său generos a fost călăuzit de recunoaşterea
unei cerinţe sociale, pe cât de reală pe atât de gravă, bazată pe experienţa proprie,
acumulată în decursul deceniilor. Concludentă ni se pare în acest sens decizia
comitatului Bihor, din 3 mai 1821, prin care subprefectul Miskoltzi Mihaly şi medicul
şef al comitatului, Sândorffy J6zsef, au primit însărcinarea de a se documenta "în
vederea modalităţii de extindere a activităţii binecuvântate a acesteia (a fundaţiei
"Dudek", n.n.) pe cuprinsul întregului comitat, fiindcă fenomenul infaticidiumului
s-a răspândit în aşa măsură încât, pentru stăvilirea acestui flagel este nevoie de
luarea unor măsuri hotărâte." 9
Un alt raport, din iunie 1821, înaintat de data aceasta subprefectului
Miskoltzi, ne oferă informaţii privitoare la reşedinţa fundaţiei: "Considerăm necesar
de a preciza aici faptul că, fondatorul a desemnat în mod expres oraşul nostru drept
loc de înfiinţare al institutului său, dorind ca în acesta să fie primiţi locuitori din
cele două oraşe (Olosig şi Oraşul Nou, cele două cartiere tradiţionale ale Oradiei,
n.n.), "absqe discrimine religionis." 1 0 Legat de această ultimă remarcă, al cărei
caracter democratic este inutil să-l mai accentuăm, putem observa că problema
naţională, cel puţin la Oradea, la începutul veacului al XIX-iea, nu era încă relevantă,
odată ce fondatorul, în contrast cu actele asemănătoare ulterioare, nici n-a considerat
necesar să specifice acest criteriu.
În cazul stabilirii averii iniţiale a fundaţiei, putem apela la mai multe surse
care, cu mici diferenţe, o indică a fi în jur de douăzeci de mii de florini. Astfel, în
procesul verbal al şedinţei de conducere din 15 iunie 1821 citim că, "în testamentul
răposatului fondator 18.000 de florini au fost testaţi în scopul întreţinerii lăuzelor,
restul bunurilor fiind destinat pentru casa fundaţională şi pentru mobilierul
necesar. 1 1În altă ordine de idei, noua direcţiune, numită la 1O martie 1828, în
protocolul încheiat cu ocazia preluării gestiunii fundaţiei precizează că, "potrivit
raportului prezentat în adunarea comunităţii (orăşeneşti, n.n.) din 26 februarie 1826,
8
A.N.B., fond Primăria ... , dos.4. f.64; Protocoluma a nehai boldog Fundatio Directi6janak de
annis 1821 - 1835 (Protocolul Direcţiunii Fundaţiei întemeiată din dispoziţia răposatului domn
medic Dudek Joachim, pe anii 1821 - 1835), în continuare: protocolul ...
9
Ibidem, f.3.
10
Ibidem, f.4.
11
Ibidem, f.3.
valoarea fondului lăsat de Dl. Doctor Dudek Joachim era de 21.000 de florini,
înaintea devalorizării monetare." 1 2 În sfârşit, Lakos Lajos, în studiul său amintit,
precizează că, " ... medicul Dudek Joachim testează toată averea sa, în valoare de
20.462 de florini în favoarea oraşului." 1 3
În legătură cu testamentul lui Dudek, sursele amintite pomenesc şi de bunuri
mobile rămase de la fondator. Dat fiind că, pe parcursul cercetării, am găsit mai
multe liste de inventar, chiar dacă datate ulterior (ianuarie 1828, noiembrie 1830)
respectiv februarie 1833) şi prezentând unele diferenţe nesemnificative, reproducerea
uneia dintre acestea o considerăm ca fiind utilă pentru ilustrarea înzestrării unei
asemenea instituţii, întemeiate cu aproximativ 200 de ani în urmă.
Inventar
Nr.crt. Denumire Buc. Nr.crt. Denumire Buc.
În bucătărie
1. Castron mare pentru supă
din cositor 1
2. Faurfurie lată din cositor 2 22. Dulap de bucătărie 2
3. Ceaşcă de cositor 4 23. Cuptor cu uşă de fier 2
4. Farfurie de cositor 4 24. Blidar
5. Pahar de cositor 4 25. Uşa cu broască de fier
6. 3 cuţite cu mâner de fier şi
6 furculiţe 9
În prispă
7. Cărţi de obstretică 10 26. Valatuc (mângalău)

8. Treasc de fier 1 27. Uşa de cuptor din lemn
9. Tigaie pentru clătite 1 28. Cuptor cu uşa de metal I
10. Cuţit de tăiat carnea 1
În cămară
11. Lingură de aramă 2 29. Covată pentru scăldat 1

12. Ferestrău 1 30. Lada pentru alimente 1
13. Masa rotundă din lemn
de nuc 31. Blidar
14. Dulap de rufe din esenţa
mo~e 1 32. Cuier în cămară 2
15. Un pat de lemn nou şi
două mai vechi 3 33. Cuier în cameră 2
16. Pătuţ de copil 3 34. Faţă de masă uzată 3
12
lbidem, f.57.
13
Lakos Lajos, op.cit., p.51
278 TothJanos (,
17. Perne cu feţe uzate 6 35. Ştergar 4

18. Cearşaf bun 1 36. Saltea de paie bună 3
19. Cearşaf rău 6 37. Laibschul l
20. Cearşaf neutilizate 1 38. Fotolii 4
21. Cergă 3 39. Fotoliu lung de culoare roşie
Uşile, ferestrele, închizătoarele cu chei în stare bună; geamul unei ferestre

trebuie pus.
Oradea, 23 noiembrie 1830 1 4 Direcţiunea.
Este de menţionat că, la acest inventar s-au adăugat, prin Hotărârea
Comunităţii Elective a oraşului Oradea, din 23 februarie 1833, următoarele bunuri
transferate de la spitalul de holeră: două straie uzate, opt cearceafuri, opt feţe de
pernă şi două saltele de paie.' 5
Activitatea propriu-zisă a instituţiei fundaţionale era condiţionată, în mod
firesc, de acele mijloace financiare aflate la dispoziţie, ale căror cvasi-singură sursă
o constituia tocmai capitalul de bază amintit. Această sursă, însă, a funcţionat, din
motive obiective şi subiective, destul de capricios, nu odată ameninţând chiar cu
secarea ei, cel puţin temporară. Cercetând documentele unei perioade de peste şase
decenii, putem avansa constatarea că, principala şi constanta preocupare a organului
de conducere al fundaţiei s-a îndreptat spre asigurarea cheltuielilor necesare susţinerii
activităţii zilnice a instituţiei.
Una din cauzele obiective ale greutăţilor financiare era fenomenul de
devalorizare în timp a capitalului iniţial. Astfel, în amintitul raport din 1826 se
precizează că, "fondul iniţial de 21.000 de florini, în urma devalvaţiei, s-a redus la
12905 florini şi 12,4/5 creiţari, în ciuda vânzării avantajoase a casei fundaţionale
de atunci. Din acest punct de vedere nici înfrângerea revoluţiei de la 1848/49, n-a
rămas fără urmări negative, fapt ce reiese şi din procesul verbal al şedinţei directorale,
ţinută la 6 august 1850: "deoarece, din cauza crizei bancnotelor din anul trecut,
caseria instituţiei a ajuns într-o situaţie atât de jalnică încât, fără ciuntirea capitalului,
nu se mai pot acoperi cheltuielile zilnice ... " 1 6 Dar administratorii fundaţiei erau
conştienţi că, o asemenea metodă de rezolvare a dificultăţilor pecuniare contravine
statutul de funcţionare, care prevedea ca toate cheltuielile legate de activitatea
cotidiană să fie asigurată din veniturile realizate de pe urma capitalului de bază. În
caz contrar Fundaţia "Dudek", ca orice alta de acest gen, într-un timp mai lung sau
mai scurt, şi-ar fi consumat propria-i bază existenţială, mai ales în condiţiile când
despre donaţii ulterioare practic nu putem vorbi. Singura cale viabilă pe termen
14
A.N.B., fond Primăria ... , dos. 120, f. 23
15
Ibidem, dos. 4., f.70
16
Ibidem, dos.8., f.32
lung era, deci, plasarea rentabilă a sumelor de capital şi încasarea sistematică şi la
termen a dobânzilor sau a "intereselor", potrivit expresiei de epocă.
Odată cu enunţarea de mai sus, am şi ajuns pe domeniul factorilor subiectivi,
generatori de dificultăţi financiare periodice. Explicaţia consta în faptul că, pe cât de
simplă ni se pare aceasta metodă în teorie, pe atât de multe zbateri, bătăi de cap şi
intervenţii a pricinuit aplicarea ei în practică. Cu o oarecare exagerare putem spune
că "grosul" activităţii organelor de conducere ale fundaţiei constă în rezolvarea
cazurilor litigioase cu rău-platnicii şi datornicii către instituţie.
În legătură cu reşedinţa fundaţiei aminteam, în treacăt, şi de obligaţiile
oraşului privind buna funcţionare a instituţiei, alăturat de dreptul de control şi de
supraveghere asupra întregii activităţi a acesteia. Trebuie să precizăm aici că, cel
puţin în primele decenii de existenţă, acest drept nu-i revenea exclusiv oraşului ci,
datorită unor privilegii feudale, încă persistente, el însuşi era dator să dea socoteală
faţă de Capitlul rom. cath. de Oradea. Cităm, spre edificare, din protocolul încheiat
cu ocazia şedinţei Forumului Dominial al Capitlului R. Cath. de Oradea, care a
avut loc la 16 ianuarie 1823: "Deciziune. Deşi, în legătură cu raportul prezentat cu
privire la fundaţia <<Dudek>> la 1Odecembrie 1821, prin decizia nr. 57, s-a pus în
vedere deja obligaţia strictă, sub asumarea răspunderii, a consiliului oraşului
privilegiat Oradea Mare, ca toate contractele de împrumut încheiate de această
fundaţie să fie întăbulate fără întârziere, să se încaseze interesele restante de la
creditorii înrăiţi, care nu vor să le plătească punctual, la termene, să retragă
capitalurile (împrumutate, n.n.), plasându-le pe acestea la locuri sigure; cu toate
acestea, din documentul ataşat, sub litera A, la actualul raport reiese că, din interesele
aferente capitalului fundaţiei, perceptorul a încasat doar 978 florini şi 8 creiţari, iar
suma de 1994 fl. Şi 47 cr. a rămas în restanţă;
Emis de fiscul ordinar Gyorffy Imre. 1 7
Autoritatea de control a oraşului cuprindea şi dreptul acestuia de a numi
membrii organului de conducere, denumit în documentele vremii Direcţiune sau
"Guvern". În privinţa componenţei acestuia, ne lămureşte un document-chestionar
referitor la "Fundaţia - Dudekiana", în care la punctul nr. 4 găsim următoarele:
"Cine administrează această fundaţie şi cu ce fel de recompensă ? De către o
direcţiune din două persoane numite şi un notar ("actuar" în documentele vremii,
n.n.), fără nici o renumeraţie. În afara lor mai este un perceptor (casier n.n.), căruia
fondatorul i-a lăsat 100 de fl. anual, pentru recompensarea silinţei depuse." 18
Aşa cum se poate observa. Membrii conducerii fundaţiei erau oameni de
vază ai oraşului, persoane cu funcţii şi venituri importante, care şi-au făcut datoria
fără nici o salarizare, considerând-o drept munca obştească. Mai precizăm şi faptul
17
Ibidem, dos.120, f.1-2
18
Ibidem, protocolul ... , f. 63
280 T6thJanos
că notarul, adică "actuarul", fiind de regulă un funcţionar mai modest, putea să
primească un fel de premiu, cu avizul organelor orăşeneşti, dacă situaţia financiară
permitea acest lucru. Drept dovadă cităm din procesul verbal al şedinţei din 5 aprilie
1825: "Constatând că de când salariul notarului n-a fost aprobat, nici Protocolul
(şedinţelor, n.n.) nu-i purificat, nici nu e nimeni să-l îngrijească ; ... Ca nu cumva
Direcţiunea să fie acuzată cu dezordine, Magistratura privilegiată şi Comunitatea
Electivă vor fi rugate din nou, în mod cuvincios, ca în vederea bunei desfăşurări a
treburilor, să binevoiască a asigura pentru Direcţiune un notar ca şi înainte, cu un
salar anual de 20 florini;". 1 9 Şi astfel de cazuri s-au mai repetat în decursul deceniilor.
Mai mult, în unele situaţii financiare mai dificile, însăşi conducerea a retras retribuţia
anuală a notarului.
În schimb, aşa cum am arătat mai sus, pentru salarizarea casierului există o
dispoziţie expresă, cuprinsă chiar în testamentul fondatorului. Această includere se
datorează importanţei determinante a activităţii amintitului funcţionar pentru
funcţionarea cotidiană normală a instituţiei. Recunoscând acest lucru, Comunitatea
Electivă, în adunarea sa din 22 noiembrie 1830 a adoptat un document detailat,
privind atribuţiile, drepturile şi obligaţiile perceptorului fundaţiei. Acest regulament
a fost adus la cunoştinţa celor vizaţi şi consemnat în procesul verbal al şedinţei de
conducere, din 6 decembrie 1930, de unde îl şi reproducem.
Instrucţiuni pentru perceptorul Fundaţiei "Dudek"
1. În toate chestiunile (casierul n.n.) va fi dependent de Direcţiune şi acele cheltuieli
care nu sunt prevăzute în aceste Instrucţiuni şi în Tabelul Salarial, va efectua
numai cu aprobarea Direcţiunii
2. Înainte de toate va încasa "interesele" restante iar de la cei care vor păstra
capitalul (împrumutat n.n.) pe mai departe, va încasa dobânzile, contra chitanţă,
pe un an întreg, obligat fiind să le treacă în registru.
3. Cele necesare, ca lemne de foc şi altele, le va procura din timp, cu acordul
Direcţiunii.
4. Va trece toate încasările şi cheltuielile într-un Registru - tip, distribuit în aşa
fel ca să poată servi drept raport contabil.
5. Pacientele vor fi primite (în instituţie) de către direcţiune, iar îngrijirea lor, în
condiţiile actuale, se reglementează astfel: vor fi puse la dispoziţie patru paturi,
din care trei pentru femeile internate şi unul pentru servitoare. Pentru întreţinerea
lor, incluzând aici şi pe moaşă, adică pentru cinci persoane, socotind 12 creiţari
/persoană, se va acorda un florin pe zi. După ce cu aprobarea direcţiunii
internarea pacientelor a fost făcută, într-un registru se va trece domiciliul, vârsta,
religia şi, dacă este cazul, decesul acestora; la fel şi în cazul copilului nou-
născut în aşa mod ca, la orice control să fie găsit în regulă.
19
Ibidem, f. 28
6. Va avea grijă ca moaşa să-şi facă datoria cu sârguinţă şi să ţină pacientele într-o
curăţenie perfectă.
7. În evidenţa contabilă ("Diarium") nu se va opera nici o ieşire de bani fără
aprobare, cu excepţia cheltuielilor prevăzute în Tabelul salarial, care se va plăti
din trei în trei luni.
8. Va activa sârguincios pentru interesele fundaţiei, răspunzând de bunurile aflate
în inventar, şi va lua în evidenţă pe cele care vor fi procurate ulterior.
9. Conduce o evidenţă ("Libellus"), în care va consemna cu acurateţe toate sumele
de bani şi alimentele eliberate zilnic pentru moaşă.
1O. Va raporta direcţiunii, fără întârziere, pe cei rău platnici, iar dacă va neglija
acest lucru, povara răspunderii cade asupra perceptorului.
11. Angajarea moaşei depinde exclusiv de Direcţiune. Dat la 22 noiembrie, cu ocazia
şedinţei Consiliului şi Comunităţii Elective, ţinută la Oradea Mare. - Eliberat
de notarul comunal Sztuppa Mihaly. 20
Conform dispoziţiei din actul de fondare, pentru îngrijirea persoanelor
internate trebuie angajată o moaşă calificată cu un salar anual stabilit. În afara
salariului în numerar, aceasta mai beneficia de o locuinţă în casa fundaţională şi de
mâncare gratuită, de o cantitate de lemne, săpun şi lumânări, stabilită pe un an.
Deşi, din sursele referitoare la testamentul fondatorului reiese că: "testatorul a lăsat
pentru moaşă 150 de florini, iar pentru servitoarea ei 50 de florini pe an ", 2 1, pe
parcursul deceniilor, aşa cum vom vedea, cuantumul salariului şi al celorlalte drepturi
în natură, deseori s-a modificat şi nu odată radical.
Dacă am încercat mai sus să subliniem rolul determinant al casierului în
gestionarea mijloacelor financiare ale fundaţiei, cu atât mai mult trebuie să accentuăm
aportul moaşei la realizarea propriu-zisă a scopului fundamental, adică asigurarea
asistenţei calificate în timpul naşterii şi îngrijirea lăuzelor aflate în instituţie. Fără
îndoială calitatea muncii depuse de aceasta a influenţat în mod direct, activitatea
cotidiană a fundaţiei. Tocmai de acea, cu timpul s-a simţit nevoia elaborării unui
regulament de serviciu, pe baza căruia se putea controla întreaga activitate a moaşei
şi tragerea ei la răspundere, dacă era cazul. Acest document important a fost trecut
în protocolul direcţiunii, cu ocazia şedinţei din 27 decembrie 1830, în felul următor:
"Instrucţiuni pentru moaşa Fundaţiei "Dudek"
1. Moaşa este obligată ca în schimbul salariului stabilit, de 150 de florini
pe an, să angajeze o servitoare cu bani de "tain" şi tot aşa, să asigure
zilnic, pentru persoanele internate în fundaţie, dimineaţa supă, ce conţine
pâine, tăieţei sau altceva, la prânz de asemenea, supă, came şi "mâncare
groasă", iar seara, numai "mâncare groasă", cu porţia de pâine cuvenită
de fiecare dată;
20
Ibidem, f. 62
21
Ibidem, f. 64
282 TothJanos 10
2. Vor fi primite (în instituţie) şase persoane, dar numai patru dintre ele,
cu sarcina mai grea, vor avea asigurate paturi; de reţinut îndeosebi
faptul că, exceptând cazurile deosebite ce s-ar putea ivi, până la ziua
naşterii, acestea vor fi obligate să suporte cheltuielile, iar atunci moaşa
însăşi sau servitoarea ei, se va prezenta la domnul perceptor pentm
formularul tipărit, în care se va arăta data de începere a costului de
hrană plătit din caseria fundaţiei până la ieşirea din instituţie, când din
nou se va prezenta, împreună cu persoana respectivă, la domnul
perceptor ca ziua ieşirii să fie trecută în formularul tipărit.
3. În cazul când cineva dintre persoanele internate ar dori ca în zilele de
dinaintea naşterii să primească alimentaţie de la moaşă, aceasta va fi
obligată să-i asigure, dar contra cost, şi la preţul curent, stabilit pentru
lăuze;
4. Moaşa nu are voie să primească nimic din partea persoanelor internate;
cu toate acestea, dacă o persoană mai avută ar dori să intre acolo pc
spezele proprii, moaşa poate să o primească conform învoielii, dar să-i
asigure adăpost în locuinţa sa.
5. Fără aprobarea direcţiunii, moaşa nu are voie să primească pe nimeni
în instituţie, iar pe persoanele acceptate este obligată să le prezinte
domnului perceptor, pentru luarea la cunoştinţă;
6. Cu persoanele internate se va comporta în mod matern; le va ţine în
cea mai perfectă curăţenie; cea mai mare grijă va acorda tratamentului
pentru sugari, ca nu cumva aceştia, din cauza înfăşării greşite să rămână
cu infirmitate. Moaşa este obligată, totodată, ca să aerisească şi să
"tămâieze" cu seminţe de molid în fiecare zi, camerele instituţiei.
7. Nu este admisă sub nici o fonnă ameninţarea, dojenirea, calomnierea
sau "încărcarea" cu munci grele a persoanelor internate.
8. La ivirea vreunui caz nefericit să-l înştiinţeze, fără întârziere, pe
chirurgul oraşului privilegiat, invitându-l totodată la instituţie.
9. Dacă în fundaţie s-ar întâmpla vreun caz de moarte, să-l aducă la
cunoştinţa perceptorului, iar pe preotul competent să-l invite în mod
cuvincios la celebrarea înmormântării.
1O. Moaşa răspunde de toate bunurile care i-au fost predate prin inventar,
sub semnătura proprie.
Se ordonă ca instrucţiunile de mai sus să fie remise moaşei, pentru stricta
conformare şi să fie afişate în coridorul casei fundaţionale. 2 2
Deşi acest document, redactat cu 170 de ani în urmă, se remarcă după prima
lectură, prin claritatea şi acurateţea reglementării condiţiilor de desfăşurare a activităţii
22
Ibidem, f.65
caritative, a exigenţelor organizatorice şi umanitare impuse, respectarea cărora, putea
constitui chezăşia realizării scopului fundamental, totuşi considerăm că nu-i de prisos
să mai adăugăm câteva idei, ce pot să decurgă din acesta, şi care au darul de a
nuanţa tabloul relaţiilor social-economice şi chiar morale, al Oradiei din acea epocă.
Să luăm, de exemplu, suma alocată alimentaţiei zilnice a persoanelor internate, -
care de regulă a fost de 12 creiţari, şi numai în câteva cazuri, de scumpete evidentă
ridicată, adică 15 creiţari. Din aceasta se puteau asigura zilnic trei mese, cu porţia
de pâine şi came stabilită. Ştiind faptul că şaizeci de creiţari făceau un florin, ne
putem da seama că mărfurile alimentare erau relativ ieftine. Iar dacă luăm în calcul
numărul paturilor disponibile, ajungem la concluzia că, numai în această instituţie
anual s-au născut 20-25 de copii nelegitimi. Am subliniat acest lucru fiindcă, în
realitate numărul acestora era mai mare, având în vedere, pe de o parte severitatea
criteriului de internare, ce viza exclusiv pe femeile fără nici un sprijin material, pe de
alta faptul că nu toate dintre ele, aflate în această situaţie, puteau intra în fundaţie din
lipsa locurilor libere, pur şi simplu. Este evident că femeile care au născut în această
instituţie proveneau din păturile cele mai sărace ale oraşului, fapt întărit şi de
prevederile punctului 4 din acest document, potrivit cărora femeile mai înstărite au
fost acceptate, pe baza învoielii cu moaşa, numai pe cont propriu şi fără dreptul de a
ocupa vreun pat în camera de naştere . Mai este loc să atragem atenţia asupra
tratamentului "matern", prescris în mod expres în instrucţiuni, faţă de mame şi de
nou-născuţi şi a regulilor sanitaro-igienice, caracteristice epocii respective. În sfârşit,
să nu uităm nici obligativitatea afişării publice a acestuia, ceea ce, din punctul de
vedere al eficacităţii, nu era de loc un lucru neglijabil.
Putem conchide că până acum am reuşit să schiţăm doar cadrul juridic şi
organizatoric în care şi-a desfăşurat activitatea această fundaţie caritativă pe
parcursul deceniilor, fireşte totdeauna în funcţie de condiţiile economice şi financiare
date. La întrebarea privind eficacitatea în timp a strădaniilor depuse, răspunsul îl
găsim parcurgând istoricul instituţiei.
Referitor la perioada de la înfiinţare până la 1820 dispunem deocamdată
doar de un raport sintetic, consemnat în procesul verbal, încheiat la data de 15 iunie
1821, din care cităm:" ... În acel Testament (lăsat de Dudek Joachim, n.n.), drept
executor testamentar a fost desemnat ilustrul domn consilier cezaro-crăiesc, Tokody
Gyorgy, sub dirijarea şi inspecţia căruia Fundaţia şi-a desfăşurat activitatea până la
sfârşitul vieţii sale. Până în anul 181 O, funcţia de perceptor a fundaţiei a fost purtată
de către domnul Dellorto Ciprian ...
După aceea, de la anul 181 Opână la I noiembrie 1820, perceptoratul a fost
continuat de domnul Fidi Istvan, ale cărui dări de seamă prezentate au fost revizuite
de către noi (membrii direcţiunii, n.n.) şi înaintate spre suprarevizie la Scaunul nobiliar
( organ de jurisdicţie al capitlului orădean, n.n.). De atunci activitatea se desfăşoară
sub Direcţiunea numită prin decizia alăturată://:, iar ca perceptor al Fundaţiei a fost
desemnat domnul Radovics Mihâly"23 •
23
Ibidem, f. 2
284 Tothlanos 12
Este lesne de observat că din acest material sintetic şi laconic, în afară de

numele unor personalităţi care au ocupat diferite funcţii în administrarea fundaţiei,
despre activitatea concretă a instituţiei multe lucruri nu putem afla. Totuşi, din
documentele ulterioare perioadei în cauză, putem desluşi unele carenţe de gestionare
a fundaţiei, mai cu seamă pe plan financiar, datorate exercitării necorespunzătoare
a rolului de supraveghere de către consiliul orăşenesc. Urmarea firească a acestei
neglijenţe a fost prestaţia foarte slabă a perceptorului Fidi Istvan, numele căruia
este pomenit nu odată şi după ce treburile financiare au fost preluate de către
Radovics Mihaly. Reiese, din aceste referiri, că situaţia materială precară în care a
ajuns fundaţia, se datorează în primul rând indolenţei manifestate de casier, şi că
efectele negative ale acesteia, s-au resimţit şi peste ani. Este semnificativă, în acest
sens, sentinţa din ianuarie 1822 a Scaunului domenial al capitlului orădean, dată în
"cazul lui Fidi Istvan" şi comunicată direcţiunii fundaţiei: "Constatând că dl. Fidi
nu şi-a manifestat grija cuvenită faţă de Fundaţie, se dispune ca în timp de cinci zile
să depună datoria de 95 florini şi 11 creiţari în caseria fundaţiei şi să încaseze
restanţele, în suma de 2048 florini şi 31 creiţari. Până la îndeplinirea acestora,
darea de seamă contabilă înaintată nu va fi ratificată."24 Se mai menţionează în
această sentinţă ca împrumutul de 600 florini, acordat fără nici o aprobare lui Miitter
Janos, să fie recuperat cât mai repede.
Tot la situaţia financiară astfel creată se referă şi punctul 4 din procesul
verbal, încheiat la 8 februarie 1822, potrivit căruia, datorită unor abateri, moaşa
Szabo Maria "fusese citată personal în faţa direcţiunii şi, cu toate că a fost dojenită
şi mustrată, din cauză că fundaţia este datoare moaşei încă din timpul lui Fidi Istvan,
angajarea altei moaşe nu este posibilă" 25 • Mai mult, nu numai că n-au reuşit să-şi
plătească această datorie, dar la următoarea şedinţă din 9 martie, Radovics Mihaly
a raportat că în casă nu sunt bani nici pentru acoperirea cheltuielilor zilnice strict
necesare, cerând aprobare de a împrumuta 70 de fl. din caseria oraşului. 2 6 N-a
trecut, însă nici o lună şi casa din nou era goală, drept pentru care conducerea a fost
nevoită să recurgă la o măsură drastică, consemnată în procesul verbal din 2 aprilie
astfel "Direcţiunea, văzând că fundaţia, în starea ei actuală nu mai poate rezista,
este de părere că, începând de astăzi, usque 1 ianuarie 1823, să fie suspendată şi, în
afara persoanelor aflate în instituţie, altele să nu mai fie primite. Această propunere
va fi prezentată în faţa proximei adunări comunitare, cu menţiunea că, prezenta
suspendare este consecinţa proastei manipulări (a fondurilor, n.n.) de dinainte şi
neîncasării intereselor" 27 •
24
Ibidem, f. 7
25
Ibidem, f. 8
26
Ibidem, f. 11
27
Ibidem, f.12
Din câte ştim, era primul caz - dar din păcate nu şi ultimul-, când conducerea
fundaţiei era constrânsă să recurgă la o asemenea măsură, în ciuda eforturilor de
redresare financiară, depuse în decursul anului anterior. Printre acestea s-au numărat
somarea repetată de plată a celor cu datorii restante, asigurarea garanţiilor legale
pentru sumele împrumutate şi intentarea unor procese juridice împotriva rău
platnicilor notorii. Ca exemple concrete putem aminti somaţia adresată lui Popovics
Gyorgy, de a achita dobânzile aferente sumei de 1000 de fl., cum şi ultimul
avertisment dat debitorului Paksi Janos, potrivit căruia "dacă nu plăteşte în decurs
de 15 zile, i se va rezilia contractul de împrumut". Mai exista apoi un caz, al doamnei
Teplitz, în care s-a decis că, dat fiind faptul că nici în anul trecut nu a plătit interesele
cu regularitate, capitalul împrumutat să fie recuperat şi acordat unui alt cetăţean
din Oradea Mare 28 .
Direcţiunea a pretins garanţii materiale pentru diversele sume împrumutate
de la debitorii: Tverdon Istvan (200 fl.), Pittner Fiilep (1000 fl.) sau Lutskay Istvan
(200 fl.). Tot în această ordine de idei, în şedinţa din 7 aprilie 1821,juristul Papp
Janos a fost solicitat să facă demersurile necesare în vederea întăbulării contractelor
de împrumut, încheiate cu Beliczay Jozsef, Margittai Kovâcsy Gyorgy, Măjer
Mojzes, Cseh Kâllay Antonia, Csekei Samuel şi Servânski Adam.
Toate aceste demersuri s-au dovedit ineficiente, ultima soluţie de recuperare
a creanţelor, rămânând acţiunea în justiţie. Considerăm ca semnificativă, în acest
sens, hotărârea consemnată în procesul verbal al şedinţei din 22 iulie 1821, con-
form căreia, "apropiindu-se sau împlinându-se chiar termenul dat pentru depunerea
unor sume împrumutate, ale căror contracte au fost reziliate, domnul Papp Janos,
ca agent fiscal al acestei fundaţii, este poftit, fără supărare, să urgenteze promovarea
proceselor în curs şi să le urmeze, în acelaşi timp, pe altele necesare, sumele pentru
cheltuielile de judecată primindu-le de la casierul Radovics Mihâly, contra chitanţă,
iar sentinţa de executare silită împotriva cetăţeanului Csekey Samuel din Oradea -
Olosig, să o pună în aplicare. 29
Calea judecătorească s-a dovedit însă, a fi lungă şi întortocheată şi în aceea
vreme, necesitând trecerea prin mai multe foruri. Acest lucru îl demonstrează de
exemplu, intervenţia casierului Radovics Mihâly, în cadrul şedinţei din 6 octombrie
1821, în care arată că procesul intentat împotriva doamnei Pongrâtz Klâra, pentru
recuperarea capitalului împrumutat, se află în apel la Tabla regească. 3 0 Un câştig
de cauză în aceasta nu putea să scoată fundaţia pe moment, din situaţia grea în care
se afla. Dar nici în cazul sentinţelor definitive, executarea acestora n-a mers totdeauna
28
Ibidem, f. l
29
Ibidem, f.3
30
Ibidem, f. 4
286 TothJimos 14
fără probleme. Amintim, spre ilustrare, faptul că, în şedinţa din 6 octombrie 1821
casierul fundaţiei a fost însărcinat ca "pentru recuperarea capitalului şi a dobânzilor
de la dl. Miitter Janos să intervină la Magistratul privilegiat, pentru execuţie silită,
dat fiind că a trecut deja termenul de păsuire cerut de acesta." Cu toate acestea, abia
din procesul verbal al şedinţei din 7 iulie 1822 aflăm că, în sfârşit, la 16 mai dl.
Kânya Ferencz, delegat din partea oraşului, a pus în aplicare execuţia, sechestrând
o parte din pământurile lui Miitter Janos. S-a hotărât cu acest prilej, arendarea fără
întârziere a terenului respectiv, ca până la vânzarea acestuia, să aducă venit pentru
fundaţie. 3 2
Şi mai complicat s-a dovedit de a fi cazul lui Servansky Adam, asesor la
Tabla regală. În acest caz "pentru neplata intereselor pe o perioadă de mai mulţi
ani, fundaţia a fost nevoită să denunţe împrumutul de capital şi să poarte procese
îndelungate, dar nici cheltuielile de judecată n-au fost depuse în caserie, nici sentinţa
judecătorească nu s-a aplicat; ea stabilea pretenţia fundaţiei (faţă de Servansky
Adam, n.n.) la suma de 880 de florini, plus dobânzile aferente de 50 fl. şi 40 cr. .. ".
Din procesul verbal al şedinţei din 30 septembrie 1822 reiese că "dl. Servânsky
Adam, din dorinţa de a evita cheltuielile legate de execuţia judiciară, predă moşia
lui din Olah Kakuts, ipotecată de altfel în favoarea fundaţiei." 3 3 În luna martie a
anului următor, canonicul Haller Ferencz şi-a declarat intenţia de cumpărare a moşiei
sechestrate, cu suma datoriilor pretinse de către fundaţie. "Deoarece fundaţia nu a
profitat nimic de pe urma acestei moşii, "Direcţiunea şi-a dat acordul la această
tranzacţie" 34 • Numai că, aşa cum reiese din raportul casierului Radovics Mihaly,
prezentat în şedinţa din 15 mai 1823, "aceasta nu s-a mai putut realiza, din cauza
împotrivirii lui Servansky", motiv pentru care s-a decis ca "dl. Piispoki Janos şi dl.
Perceptor raportor să se deplaseze ad facium loci, să arendeze localnicilor pământul
sechestrat". 3 5 Această deplasare, pe lângă faptul că a fost total zadarnică, Servansky
reocupând cu forţa a şi însămânţat pentru sine acest teren, a ocazionat şi alte cheltuieli
pentru fundaţie, în suma de 29 fl. şi 41 cr.. Şi astfel, procesul se continuă şi în anii
următori, până când, în sfârşit, la şedinţa de conducere din 3 octombrie 1826,
perceptorul putea prezenta: cum că" dl. asesor de Tablă regală Servansky Adam
şi-a plătit toate datoriile, împreună cu cheltuielile de judecată, în suma de 1141 de
florini şi 33 de creiţari."
Această situaţie financiară precară, în care a ajuns fundaţia din motive
schiţate mai sus, a fost agravată şi de problema casei instituţionale. Aşa cum am
mai menţionat, până în anii '20 în general, dispunem de date puţine despre activitatea
32
Ibidem, f. 1O
33
Ibidem, f.12
34
Ibidem, f.17
35
Ibidem, f.18
fundaţiei, lucru valabil şi în legătura cu imobilul acesteia. În orice caz, despre starea
în care putea să ajungă această clădire după 15 ani, ne putem edifica din procesul
verbal al şedinţei din 22 iulie 1821: "este un lucru hotărât mai de mult, că în locul
casei actuale, pe care este şi imposibil să o mai reparăm, să fie cumpărată alta şi
în acest scop a şi fost propusă casa văduvei Mikola, dar dl. Senator delegat pentru
licitaţie, nici până acum n-a executat această sarcină. Din acest motiv Magistratul
privilegiat va fi rugat să binevoiască a numi o altă persoană pentru efectuarea acestei
licitaţii, 3 7", se scrie în acest proces verbal. Până la urmă nu casa susamintită a fost
cumpărată, deoarece în luna octombrie văduva lui Szilagyi Togyer a avansat oferta
unui schimb; ea urma a primi casa fundaţională şi oferind în schimb pe cea moştenită
în urma soţului, iar diferenţa dintre preţurile estimative ale acestora urma să fie
suportată de către caseria fundaţiei. Dar la licitaţia organizată totuşi de Direcţiune,
vechiul sediu al instituţiei a fost cumpărat de meşterul măcelar Papp Mihâly, pentru
700 de florini, iar casa lui Szilaghy a fost achiziţionată de fundaţie, pe baza estimării
senatorului delegat Kânya Ferencz, pentru suma de 1405 fl. şi 49 cr„ 3 8 Şi astfel, în
cadrul şedinţei din 29 noiembrie 1821 casierul Radovics a şi putut raporta că, mutarea
instituţiei în noul sediu a fost efectuată.
Bucuria acestui eveniment a fost umbrită, însă, de amintita suspendare
temporară a activităţii instituţiei, survenită după numai câteva luni. În răstimpul de
până la sfârşitul anului 1822, atenţia conducerii a fost concentrată asupra rezolvării
problemelor financiare, a executării unor reparaţii şi transformări necesare la noul
sediu şi a angajării noii moaşe. Din dorinţa de a mări veniturile fundaţiei, în şedinţa
din 3 septembrie 1822 s-a hotărât darea în chirie a unei camere din sediu, 3 9 iar în
octombrie a fost operată lichidarea cu fosta moaşă Szabo Maria. Pentru ocuparea
postului vacant s-a prezentat moaşa "examinată", Nyitrai Franciszka, angajarea ei
fiind condiţionată de prezentarea unei recomandări din partea lui Sândorffy J6zsef,
"protomedicul" comitatului Bihor. 4 0
La începutul anului 1823 instituţia într-adevăr a fost redeschisă,
continuându-şi activitatea caritativă obişnuită. Din datoriile recuperate de la soţia
lui Cseh J 6zsef, la data de 15 mai a fost achitată restanţa de 20 I f1 şi 4 7 cr. din
preţul de cumpărare a casei fundaţionale, şi s-au mai achiziţionat şase cearceafuri
pentru instituţie. 4 1 Potrivit bilanţului întocmit la sfârşitul lunii octombrie, încasările
de până atunci au însumat 591 fl. şi 47 cr., iar cheltuielile 528 f1 şi 13 cr„ Necesarul
de întreţinere a femeilor internate era de 239 fl. şi 36 cr., sumă din care s-a decontat,
37
Ibidem, f.4
38
Ibidem, f.5
39
Ibidem, f.12
40
Ibidem, f.15
41
Ibidem, f.18
288 T6thJanos 16
pentru moaşă, doar 176 de fl. Dintr-un alt raport, prezentat de această dată de către
casier, în şedinţa din 28 decembrie 1823, pe baza formularelor de internare, reiese
că "pe parcursul anului au fost primite în instituţie 21 de persoane dintre care două
au murit, iar celelalte toate au ieşit cu copii sănătoşi. Pentru stăruinţele depuse,
moaşa merită întreaga laudă." 42
Nici anul 1824 nu a debutat fără griji pecuniare, dovadă fiind printre altele,
hotărârea nr. 159 din 24 februarie a Consiliului orăşenesc, din care cităm următoarele:
"Din cauza proceselor judecătoreşti, caseria fundaţiei este atât de strâmtorată încât
oraşul este nevoit să reducă numărul "bolnavelor". Prin urmare, ar fi bine ca până la
terminarea proceselor Direcţiunea să-şi facă un împrumut de 100 de florini." 43
Acest împrumut a fost contractat, suma respectivă provenind din fondul unei alte
fundaţii de caritate, recent înregistrată, sub denumirea de "Csesztiv6" (1823).
Conducerea fundaţiei era preocupată, în acelaşi timp, de abaterea disciplinară
săvârşită de moaşa instituţiei. În acest sens în procesul verbal de constatare se
relata următoarele: "Persoana lăuză, Rakosi Maris, a depus o plângere conform
căreia, ea fiind încă în convalescenţă, moaşa a dat-o afară din camera bolnavelor, pe
motiv că n-a vrut să spele pentru dânsa, şi prin urmare a fost nevoită să-şi caute
adăpost la locatară (chiriaşa, n.n.) de acolo, unde neavând pat, trebuia să doarmă pc
pământ, împreună cu sugarul ei, şi aşa destul de slăbuţ ... " 44 Directorul Ptispoki
Janos, deplasându-se personal la casa fundaţională, a constat veridicitatea celor
afirmate, şi drept urmare, concluzia formulată de direcţiune era următoarea: "Acest
exces, săvârşit de moaşa fundaţiei, fiind mai grav decât ceea ce s-ar putea să fie
trecut sub tăcere, atât rezultatele investigaţiei făcute de domnii delegaţi din partea
oraşului privilegiat, senatorul Kremmer Janos şi notarul Korofis Josef cât şi constatările
analizei medicale efectuate de chirurgul Bakats Sandor, vor fi prezentate Magistraturii
în scopul ca, asemenea cazuri care contravin omeniei, să fie îndepărtate odată pentru
totdeauna; - Dl; perceptor Radovics Mihaly va fi, însărcinat să înainteze aceste
constatări în aşa fel, ca drept pedeapsă exemplară, moaşei respective să i se interzică
moşitul. " 45
Cu ocazia şedinţei din 4 martie 1824 a fost analizată situaţia privitoare la
sumele de capital împrumutate, concluzia fiind că "starea materială a debitorilor
Lucskai Janos, Pitner Ftilop, soţia lui Teplitz Daniel şi Tverdon Istvan, în aşa măsură
s-a schimbat încât, sumele împrumutate nu se mai pot lăsa la ei. Restanţele aflate la
succesorii lui Belitzai, sunt imense. În cazul ilustrului domn Miskoltzi Istvan, care de
42
Ibidem, f.21
43
Ibidem, f.22
44
Ibidem, f.23
45
Ibidem, f
t7 Fundaţia de caritate "Dudek" din Oradea 289
doi ani n-a mai plătit interesele, recuperarea capitalului este necesară, chiar şi pe
calea procesului. " 4 6 În vederea recuperării datoriilor de la cei pomeniţi, casierul
Radovics a fost însărcinat să facă demersurile necesare către magistratură,
colaborând în acest scop cu juristul Bende Peter.
Direcţiunea întrunită la 24 noiembrie 1824 în noua sa componenţă, - între
timp în locul lui Hajdu Ferencz a fost numit de consiliul orăşenesc Schmidt J6zsef,
- din dorinţa de aplanare a dificultăţilor financiare, a înaintat către conducerea
47
oraşului propunerea de cuplare a Fundaţiei <<Dudek>>, cu cea fondată de Csesztiv6

F erencz. Motivarea acestei măsuri a constat în faptul că, în imobilul de pe str. Koros
(azi, Tudor Vladimirescu) al Fundaţiei <<Csesztiv6>>, existând spaţiu suficient
pentru ambele instituţii, în urma vânzării actualei case fundaţionale ar putea scăpa
de poverile precuniare momentane. 4 8 Această propunere a fost acceptată de organele
de conducere ale oraşului şi, prin urmare, vechiul sediu s-a vândut la începutul
anului 1826, 49 iar instituţia <<Dudek>> a fost mutată în imobilul susamintit.
Revenind la bilanţul prezentat la sfârşitul anului 1824 constatăm că, faţă
de veniturile realizate, în suma de 686 fl. şi 51, ·½ cr., cheltuielile totale au însumat
646 fl şi 18 cr.. Întreţinerea lăuzelor, socotind per total 788 de zile de internare, a
costat 194 de florini, la care s-au adăugat salariul moaşei şi diurna servitoarei, în
suma de 296 fl. Semnificativ este faptul că, din totalul de 490 fl. cuveniţi moaşei, i
s-a plătit doar 192 fl. şi 48 cr., fundaţia rămânând datoare cu restul de 297 fl.
şi 12 cr. 5 0
În cursul anului 1825, strădaniile direcţiunii s-au îndreptat, şi în continuare
spre reglementarea problemelor financiare, prin susţinerea proceselor aflate pe rol,
prin urgentarea executării sentinţelor definitive, respectiv şi prin măsurile de asigurare
ale garanţiilor juridice şi materiale necesare împrumuturilor contractate cu diverşi
cetăţeni ai oraşului nostru. Spre exemplificare, amintim cazul dezbătut în cadrul
şedinţei din 19 octombrie, pornind de la idea că, în afara procedurilor juridice de
epocă, aceasta conţine şi alte informaţii interesante, legate de trecutul oraşului.
Potrivit procesului verbal încheiat cu această ocazie, "răposatul Mezei Istvan, din
str. Koros (Crişului) împrumutase 1OOO de florini de la fundaţie şi, văzând utilitatea
deosebită a acesteia, pe lângă faptul că în scop de garanţie a ipotecat-o pe casa lui,
din dorinţa de a sprijini activitatea instituţiei a oferit, <<gratuitum oblatum>>, plata
anuală a sumei de 30 de florini peste dobânda de 6%, pe care a şi respectat-o. După
moartea lui, casa a fost moştenită de ginerele său, Kortvelyesi Ferencz, cu obligaţia
46
Ibidem, f.24
47
Ibidem, f.25
48
Ibidem, f.26
49
Ibidem, f.39
50
Ibidem, f.27
290 Tothlanos 18
de a depune suma susamintită în caseria fundaţiei. Între timp această casă ipotecată
a fost vândută meşterului brutar Nagy Istvan din Oradea Marc. Direcţiunea a
intervenit de îndată cerând de la Magistratură delegarea unui senator pentru poprirea
sumei de 1000 fl. în favoarea fundaţiei. 51
Din datele centralizate la sfărşitul anului 1825 reiese că faţă de încasările
("perceptio") de 983 fl. şi 38 cr. cheltuielile ("erogatio") s-au ridicat la suma de 913
fl. şi 37 cr., în casă nerămânând decât 70 de fl. şi un cr., 52 sumă din care numai în
parte se putea amortiza datoria de 160 de fl. faţă de casierul demisionar. O problemă
şi mai gravă a însemnat, pentru direcţiune, acoperirea cheltuielilor legate de
întreţinerea persoanelor internate - vreme de 669 zile în instituţie, - la care s-a
adăugat şi salariul moaşei, rezultând astfel un deficit de 429 fl. şi 48 cr., fără să mai
amintim de datoria rămasă din anul precedent- 1824 (297 fl. şi 12 cr.). În această
situaţie, când "restanţele de plată pentru moaşa fundaţiei cresc de la an la an datorită
faptului că mai mulţi debitori sunt citaţi în procese care necesită însemnate
cheltuieli", 5 3 conducerea a înaintat din nou spre organele orăşeneşti cererea cu
privire la vânzarea casei fundaţionale şi mutarea instituţiei în imobilul fundaţiei
<<Csesztiv6>>. Rezultatul acestui demers îl putem afla din procesul verbal, încheiat
la 16 aprilie 1826, de unde cităm cele consemnate la punctul 2.: "În urma dispoziţiei
Magistratului şi ale Comunităţii Elective, casa fundaţională într-adevăr a fost vândută,
pentru suma de 1203 fl. şi 11 cr.. Din această sumă, aşa cum reiese din chitanţele
ataşate aici, direcţiunea a plătit pentru dl. Kânya Ferencz (executor testamentar al
succesorilor lui Szilâgy Togyer) suma de 608 fl. şi 48 cr., cu titlu de onorariu pentru
avocatul Bende Peter 5 fl. şi 7 cr.; din dispoziţia Magistratului suma de 500 de florini
s-a acordat ca împrumut cu dobândă domnului Vintere Mikl6s, restul de 91 fl. şi 16
cr. fiind daţi în contul restanţei de salariu a perceptorului."54
O altă problemă ce trebuie urgent rezolvată de conducerea fundaţiei a fost
datoria acumulată în timp faţă de moaşa instituţiei. Conform calculelor făcute cu
numita Szabo Maria, situaţia se prezenta astfel: "l. Datoria stabilită şi recunoscută
oficial- 703 fl. şi 45 cr.; 2. Pentru întreţinerea lui Hajdu Mariska timp de 21 de zile
-4 fl. şi 12 cr.; 3. Întreţinerea lui Hathâzi Kati între 1 ianuarie şi 16 februarie, timp
de 47 de zile - 9 fl. şi 24 cr.; 4. Întreţinerea lui Szilagy Kati între 22 ianuarie şi
16 februarie, timp de 25 zile - 5 fl.; 5. Întreţinerea lui Balogh Klâra, între 14 şi
16 februarie, timp de 2 zile- 24 cr.; 6. Diurna moaşei şi a servitoarei de la 1 ianuarie
până la 16 februarie, - 18 fl. şi 48 cr.; 7. Din salariul anual de 150 fl. pentru moaşă,
pe perioada de o lună şi de 16 zile, revin 16 f1 şi 12 cr.
51
Ibidem, f.33
52
Ibidem, f.35
53
Ibidem, f.36
54
Ibidem, f.39
Suma totală: 757 florini şi 45 creiţari.
Semnează: Directorul Pilspoki Janos şi Schmith Josef5 5
Se pune întrebarea din ce surse a reuşit să achite direcţiunea această sumă

considerabilă; răspunsul îl primim din următorul extras de proces verbal: "De la 1
ianuarie 1826, când perceptorul fundaţiei <<Dudek>>, Radovics Mihăly şi-a
întrerupt activitatea, respectiv a demisionat, Direcţiunea a perceput următoarele
sume: 1. Papp Mihaly a plătit în preţul casei vândute, 200 fl.; 2. De la succesorul lui
Mezei Istvan 500 fl., plus dobânda de 1 fl. şi 38 cr.; 3. De la Popovics Gyorgy
dobânda de 40 fl.; 4. De la Csekei Samuel dobânda de 29 fl. şi 45 cr.; Suma totală:
771 fl. şi 11 cr. Din aceasta, pentru moaşă s-au dat 757 fl. şi 45 cr., iar pentru
întreţinerea internatelor până la data de 7 martie şi pentru procurarea lemnelor de
foc, 12 fl. şi 18 cr.; Suma: 770 fl. şi 3 cr. - Diferenţa rămasă: 1 fi. şi 8 cr56".
La rândul lor, şi organele orăşeneşti au făcut paşi spre îmbunătăţirea
condiţiilor de activitate ale fundaţiei. Amintim în acest sens hotărârea adunării
generale privind obligativitatea asigurării garanţiilor materiale pentru capitalurile
împrumutate şi a recuperării sumelor, în cazurile când nu există suficientă securitate.
În sprijinul acestei hotărâri, direcţiunea a trecut la analiza amănunţită a situaţiei
fiecărui debitor, indicând şi măsurile ce se impuneau în unele cazuri concrete.
Concluziile acestui demers au fost următoarele: 1. Deşi procesul pentru capitalul
aflat la succesorii lui Belitzai este în curs de desfăşurare, Direcţiunea, aflând că dl.
Belitzai Josef ar avea şasemii de florini, îl roagă pe dl. Jurist Bende Peter să facă
lumină în acest caz şi dacă-i adevărat, suma respectivă să fie sechestrată pentru
fundaţie; 2. Capitalul, aflat în prezent la Toplitz Daniel, să fie recuperat; 3. Procesul
pentru capitalul împrumutat judelui Servansky Adam în curs de desfăşurare; 4. În
cazul soţiei lui Cseh Jozsef, dacă aceasta nu se va ţine de promisiunea (de plată,
n.n.) până la ziua târgului de ţară de la Debreţin, dl. Bende Peter să aplice execuţia
silită; 5. În vederea încasării capitalului de la dl. Paksi Janos, juristul Bende Peter
să ia măsurile necesare; 6. Pentru încasarea dobânzilor restante după capitalul aflat
la ilustrul domn Miskoltzi Istvan, dl. Bende Peter să facă demersuri; 7. Debitorului
Lutskai Janos i s-au dat mai multe termene de păsuire, dar nu a plătit nici până
acum; - prin intermediul senatorului delegat de către Magistrat, să se facă execuţie
silită: 8. Pitner Ftilop, dacă se prezintă cu doi garanţi şi contractul de împrumut va
fi semnat şi de soţia sa, poate păstra capitalul pe mai departe; 9. Csekei Samuel,
dacă aduce doi giranţi, capitalul poate să rămână la dânsul; 10. Pentru capitalul
aflat la soţia lui Tverdon Istvan procesul este în curs; 11. În cazul respectabilului
domn Frater Jozsef, procesul deasemenea se afla pe rol; 12. La debitorii brutarul
Nagy Istvan, croitorul Vintere Miklos şi săpunarul Popvits Gyorgy, deoarece aceştia
55
Ibidem, f.38
56
lbidem
292 TothJanos 20
prezintă suficientă securitate, capitalurile împrumutate se lasă la ei în continuare. 5 7

În urma aplicării măsurilor de întărire a disciplinei financiare, fundaţia
ajunsese în curând într-o situaţie ce dădea speranţa reluării activităţii sale normale.
Astfel, bilanţul contabil pe anul 1826 prezenta, la capitolul venituri, suma de 4129
fl. şi 34 cr. Iar cel privind cheltuielile, 4144 fl. şi 18, l/2 cr., rezultând deci un plus
de 48 fl. şi 15, 1/2 cr. 5 8• Potrivit raportului prezentat de directorul Ptispoki Janos, în
şedinţa din 17 februarie 1827, "prin încasarea mai multor capitaluri şi a unor interese
restante, această fundaţie a fost pusă într-o asemenea situaţie, că la primăvara ce
vine poate din nou să primească pacientele."5 9 Cu această ocazie a fost înaintată şi
o cerere către Comunitatea Electivă, pentru desemnarea unei delegaţii, având ca
sarcină, delimitarea porţiunii din imobilul fundaţiei "Csesztiv6", din str. Koros (azi
T. Vladimrescu), destinată fundaţiei "Dudek" şi pentru stabilirea modificărilor de
adaptare la nevoile acestei instituţii, cât şi a surselor de finanţare a lucrărilor.
În cadrul adunării generale a oraşului ţinută la 1Omartie 1827, prin hotărârea
nr. 298 a fost consfinţită cuplarea celor două fundaţii în incinta sediului susamintit;
în acest sens cităm din procesul verbal:" cele două direcţiuni, vizitând imobilul
respectiv, au constatat că grajdul lung şi spaţios aflat la capătul casei, în urma unei
adaptări cuvenite, va fi suficient pentru bolnave şi pentru locuinţa moaşei împreună
cu servitoarea. Cele două direcţii s-au înţeles ca, pornind de la colţul clădirii, o
parte din grădină să fie separată cu gard, asigurând astfel condiţii mai bune pentm
îngrijirea pacientelor. "6 0 În vederea demarării cât mai rapide a lucrărilor de renovare,
Radovics Mihaly a primit sarcina de a duce tratative cu meşterul constructor, Huzl
Kondrad, în scopul prezentării unui "sumptum proiectum" (proiect în rezumat) în
faţa direcţiunii. Până la urmă, în privinţa executării lucrărilor de adaptare necesare
la corpul de clădire desemnat pentru fundaţia "Dudek", conducerea a căzut la învoială
cu "palerul" (supraveghetor la lucrări de construcţii n.n.) Forgats Mihaly la suma
de 900 de florini, cu precizarea că "toate materialele necesare să fie asigurate de
palerul amintit, iar direcţiunea se obligă să plătească suma stabilită în două rate, şi
anume: 400 de florini la începutul lucrărilor şi 500 de florini la terminarea
acestora." 6 1
Începând cu ianuarie 1828, treburile fundaţiei au fost gestionate de o
direcţiune restructurată, având ca membri componenţi pe juristul Bende Peter,
judecătorul Schimidt Jozsef, Nyilas Gyorgy, casierul Szabo Istvan şi arhivarul
Krajtzar Andras. 6 2 Legat de noul casier, este demn de menţionat faptul că acesta,
57
Ibidem, f.41-42
58
Ibidem, f.46
59
Ibidem, f.4 7
60
Ibidem, f.50
61
Ibidem, f.54
62
Ibidem, f.55
potrivit celor consemnate în procesul verbal, "recunoscând utilitatea deosebită a
fundaţiei pentru umanitate şi din dorinţa de a o ajuta într-un fel, donează pe cei 100
de florini cuveniţi anual perceptorului, cu condiţia ca suma amintită să fie capitalizată
şi dată cuiva în împrumut cu dobândă, în fiecare an." 63
Coabitarea administrativă a celor două fundaţii, "Dudek" şi "Csesztiv6",
n-a durat mult timp, căci, prin hotărârea nr. 195/1828 a adunării generale a oraşului,
direcţiunile acestora au fost din nou separate. 64 Drept urmare, a devenit absolut
necesară clarificarea situaţiei financiare, printr-o nouă evaluare a fondului instituţiei
"Dudek", constituit în primul rând din sumele de bani împrumutate şi dobânzile
aferente. Rezultatele acestei analize au fost prezentate în cadrul şedinţei de conducere
din 1O martie 1828 şi consemnate în procesul verbal astfel:
Tabel
Nr.
Crt. Numele debitorului şi termenul Capital Interes
FI. Cr. FI. Cr.
l .Pongratz Klara, adică succesorii lui Belitzai, 2222 13 2382 31
usqe 15 iulie 1828
2.Soţia lui Cseh Jozsef, usqe 2 august 1828 587 11 79 48
3.Paksi Janos, a achitat datoria
4.Frater Jozsef, usqe 30 mai 1828 500 30
5 .Miskoltzi Istvan şi Btiki Jozefa, usqe 1209 41 145 6
1 septembrie 1828
6.Csekei Samuel, usqe 1 februarie 1828 909 4 54 33
7.Lutskai Janos, usqe 1 mai 1828 200 - 24
8.Pitner Fiilep, usqe 12 iunie 1828 200
9.Soţia lui Tverdon Istvan, usqe 12 iulie 1828 1000 - 120
10.Popovits Gyorgy, usqe 15 ianuarie 1829 70
Obs.: Începând cu 16 februarie 1826 fundaţia fiind închisă, timp de doi ani n-au
mai fost percepute cantităţile de câte 1/2 maje de lumânări şi săpun oferite benevol
de P.Gy. Se dispune încasarea valorii acestora în bani
11.Miskoltzi Istvan şi Biiki Jozefa, usqe 1773 23 ,3/5 106 24
18 mai 1828
12.Fogl Jozsef 500
13.Nagy Istvan 500
14.Vintera Miklos 500
15 .Beothy Odon, usqe 1 octombrie 1828 400 24
63
Ibidem, f.57
64
Ibidem, f.56
294 TothJanos 22
16.Mihâly Istvan, usqe 1 octombrie 1828 200 12

17.Oraşul priv. Oradea, usqe 1 octombrie 1828 79 4 45
18.Piispoki Janos, usqe I octombrie 1828 100 2
19 .Maga Laszlo, usqe 1O februarie I 828 50 3
20.Popovits Gyorgy este dator cu arenda 18 10
Suma: 11930 32,3/5 3146 17
Capitalul aflat la familia Belitzay şi pentru care se poartă proces se scade,

împreună cu dobânzile aferente, din suma totală, fiind inutilizabil şi astfel rămâne
doar capitalul de bază, de 9508 fl. şi 19,3/5 cr. 65 Din dobânzile menţionate mai sus,
urmează să fie plătite următoarele cheltuieli: 1. Olarului Dretsko Jozef, pentru cele
trei cuptoare făcute la casa fundaţională -42 fl.; 2. Pentru confecţionarea ferestrelor
de la casa fundaţională - 35 fl.; 3. Lui Paksi Janos, pentru lucrări de tâmplărie - 57
fl. şi 34 cr.; 4. Pentru zidar s-a plătit până acum 792 de florini, din suma totală
stabilită de 900 fl. Rest de plată: 108 fl.; 5. Lăcătuşului Arnon Ferentz - 50 fl.; 6.
Pentru grinzile necesare la construcţie - 72 fi.şi 30 cr.; Suma totală: - 365 fl. şi 4 cr.
Scăzând aceste cheltuieli din suma dobânzilor, în caseria fundaţiei au rămas încă
398 de florini şi 42 de creiţari. 66 În aceste condiţii, adunarea generală a oraşului, prin
hotărârea nr. 232/1828, a decis redeschiderea instituţiei de maternitate, eveniment
confirmat în procesul verbal al şedinţei directorate din 7 august din acelaşi an. 67
Despre anii 1829 - 1830 dispunem, la ora actuală, de informaţii mai puţine,
acestea rezumându-se practic la însemnările sumare ale celor două procese verbale,
încheiate la şedinţele direcţiunii, ţinute la 7 noiembrie 1829, respectiv la 6 decembrie
1830. Aflăm din aceste surse că între timp la conducerea instituţiei au revenit dl.
jude la tabla regală, Pilspoky Janos, în calitate de director, iar dl. Radovics Mihaly,
ca "perceptor", şi că "membrii direcţiunii, deplasându-se la casa fundaţională, au
reinventariat toate bunurile şi le-au predat moaşei Gotzei Sămuelne" (soţia lui Gotzei
Samuel, n.n. ). 6 8 Reiese de aici faptul că pe parcurs în cadrul instituţiei a fost angajată
o nouă moaşă, în legătură cu persoana căreia am găsit următoarea menţiune: "Din
pricina unor împrejurări această direcţiune a fost pusă în situaţia de a prelua
conducerea instituţiei cu întârziere şi astfel moaşa nu le-a primit în acest răstimp
documentele obişnuite, pe baza cărora perceptorul îşi face socotelile. Ca urmare se
dispune ca arhivarul Krajtzăr Andrăs s-o invite pe moaşa fundaţiei în faţa Direcţiunii,
pentru întocmirea raportului. "6 9
65
lbidem
66
Ibidem, f.57
67
Ibidem, f.59
68
Ibidem, f.60
69
Ibidem, f.62
Tot în cadrul şedinţei din 6 decembrie 1830 a fost consemnat, în procesul
verbal, raportul cu privire la fundaţia "Dudek", înaintat Locotenenţei regale, docu-
ment la care ne-am referit şi cu altă ocazie. Ceea ce nu am pomenit până acum, este
punctul nr.5 din acest chestionar, care sună în felul următor: "Căror persoane sunt
date (în împrumut) capitalurile acestei fundaţii, şi cu ce garanţii? De la ce dată
(anul, luna şi ziua)? Dacă contractele sunt întăbulate sau nu?" Considerăm că este
utilă reproducerea acestei părţi din raport, dat fiind faptul că include date referitoare
şi la perioada de până la anii douăzeci, despre care avem informaţii mai puţine. La
întrebările de mai sus, iată şi răspunsul direcţiunii. "Este şi capital care a fost dat pe
<<interese>> încă de către fondatorul însuşi; celelalte sume au fost împrumutate
de atunci chiar de mai multe ori, iar în prezent ele se află la următorii:
1.Pongratz Klara, adică succesorii lui Belitzai, add. 15 iulie 2307 FI. 22cr
1804, împrumutat de către fondator
2.Soţia lui Cseh Jozsef, add. 1 octombrie 1807 399 FI. 58 cr.
3.Frater Jozsef, add. 19 aprilie 1827 500 FI.
4.Miskoltzi Istvan, add. 1 septembrie 181 O 1209 FI. 41 cr.
5.Csekei Samuel, add. 1 februarie 1815 909 FI. 4 cr.
6.Lutskai Janos, add. 1 mai 1816 200 FI.
7 .Pitner Fiilep, add. 12 iunie 1816 200 FI.
8.Soţia lui Tverdon Istvan, add. 21 iunie 1828 200 FI.
9 .Popovics Gyorgy, add. 15 ianuarie 181 1000 FI.
10.Miskoltzi Istvan, add. 18 mai 1817 1773 FI. 23,3/5
11.Fogl Istvan, add. 1 ianuarie 1827 400 FI. 24 cr.
12.Nagy Istvan, add. 15 aprilie 1826 500 FI.
13. Vintera Miklos, add. 15 ianuarie 1826 500 FI.
14.Beothy Odon, add. 1 octombrie 1826 400 FI.
15.Oraşul Oradea Mare, add. 1 octombrie 1826 79 FI.
16.Piispoki Janos, add. 1 octombrie 1826 100 FI.
17 .Papp Istvan şi Nagy Mihâly, add. 1 aprilie 1828 100 FI.
18.Kortvelyesi Ferentz, add. 10 februarie 1829 50 FI.
19.Szovathy Zsigmond, add. 30 octombrie 1829 400 FI.
Împrumuturile sunt date cu dobânda anuală, în majoritatea ~azurilor fiind

întăbulate şi
asigurate cu doi garanţi, însumând: 12251 FI., 52,3/5 cr. 70
Amintita schimbare de persoană în funcţia de casier a creat unele încurcături
în evidenţa contabilă, fapt ce reiese din raportul lui Radovics Mihaly, în care se
70
Ibidem, f.63
296 TothJanos 24
menţionează că unii dintre cei somaţi pentru plata dobânzilor scadente, au susţinut
că au achitat deja datoriile. În vederea clarificării situaţiei, casierului i s-a trasat
sarcina "să-l invite pe dl. Szabo Istvan (fostul casier n.n.), pe data de 3 ianuarie
1831, pentru socoteli, împreună cu acei debitori care nu-şi recunosc datoriile. " 7 1
În cadrul şedinţei de conducere, din 11 aprilie 1831, au fost trecute în revistă
cheltuielile instituţiei şi s-a constatat că până la 1 noiembrie din anul precedent,
încă pe timpul perceptoratului Szabo Istvan, din sumele cuvenite moaşei nu s-au
plătit 62 de florini şi 49,4/8 creiţari. Restul cheltuielilor se prezentau astfel:
întreţinerea internatelor în perioada dintre 1 noiembrie şi 14 decembrie 1830 a
costat 13 fl. şi 12 cr., iar de la 14 decembrie, când prin hotărârea adunării generale
a oraşului (nr. 94/ 1930) suma alocată pentru întreţinere a fost mărită de la 12 cr. la
13 cr. pe zi /persoană, până la 1 aprilie 1831, pentru totalul de 209 zile de internare
s-au plătit 52 florini şi 15 creiţari. La acestea s-au adăugat salariul moaşei pe o
jumătate de an, plus diurna stabilită, pe aceeaşi perioadă, pentru ea şi pentru
servitoare, rezultând în final o sumă totală de 254 fl. şi 42,4/8 cr. 72 Dat fiind faptul
că moaşa a ridicat pe parcurs din caserie doar 100 florini, fundaţia a rămas cu o
restanţă de plată de 154 fl.şi 22,4/8 cr. Referitor la această datorie, în procesul
verbal găsim următoarea menţiune: "De altfel, din cauza că interesele nu se plătesc
cu regularitate, Direcţiunea nu poate achita această sumă, fapt pentru care
Comunitatea Electivă va fi rugată să acorde, pe termen scurt, un împrumut de 200
florini" 73 • Faptul că acest împrumut într-adevăr a fost contractat, se poate certifica
printr-un alt document de arhivă care datează din 16 aprilie 1831. În el se precizează
următoarele; "Membrii subsemnaţi ai Direcţiunii Fundaţiei - "Dudek" aducem la
cunoştinţa tuturor că, din cauza neputinţei de a încasa interesele aferente capitalurilor
(împrumutate) ale fundaţiei, şi în scopul acoperirii cheltuielilor necesare, am cerut,
şi de facto am şi ridicat, 100, adică unasută de florini, din caseria oraşului privilegiat
Oradea Mare, suma pentru returnarea căreia obligăm atât caseria cât şi fondul
Fundaţiei Dudek. Datat la Oradea Mare, 16 aprilie 1831, Piispoki Janos, ca director
prim al Fundaţiei "Dudek" şi Nyilas Gyorgy, ca al doilea director al fundaţiei. -
Prezentat şi aprobat în cadrul adunării Comunităţii Elective ţinută la 23 aprilie
1831. Eliberat de notarul Sztuppa Mihăly. " 74
Tot din procesul verbal al şedinţei din 11 aprilie 1831 putem afla despre un
alt debitor rău-platnic în persoana "Excelenţei sale cameral cezaro - crăiesc Kis
Kâlozy Istvan, care fiind dator cu 357 fl. şi 54 cr. rezultaţi din interese, nu vrea să
plătească", iar ca "contrapunct" şi despre răposatul Gregor Janos, fost veteran
invalid, care a testat 14 fl. şi 15 cr„ Fundaţiei "Dudek". În sfârşit, tot aici găsim
71
Ibidem, f.64
72
Ibidem, f.66
73
Ibidem
74
A.N.B., fond primăria ... , dos. 120, f. 35
referiri şi la foarte rarele cazuri de moarte în maternitate, în sensul că maistrul
tâmplar Kolto Laszlo a solicitat contravaloarea de doi florini a sicriului confecţionat
pentru fundaţie, aceasta fiind plătită de către casierul Radovics. 7 5
Din bilanţul prezentat la 8 noiembrie reiese că, în perioada dintre 11 aprilie
şi 31 octombrie cele şapte lăuze internate au petrecut în total 177 de zile în instituţie,
întreţinerea lor însumând 44 fl. şi 15 cr. Adăugând la această sumă drepturile moaşei
pe perioada respectivă, plus datoria anterioară, a rezultat un total de 350 fl. şi 7,4/8
cr., din care doamna Gotzei a ridicat doar 206 de florini, restul a rămas neplătit.7('
Situaţia se repetă şi la următorul bilanţ, făcut la sfârşitul lunii februarie 1832, când
fundaţia a rămas datoare faţă de moaşă cu suma de 88 fl. şi 9,4/8 cr.. 77 Socotelile
definitive cu doamna Gotzei au fost încheiate odată cu demisia acesteia din funcţia
de moaşă din cauza mutării sale în altă localitate, direcţiunea însărcinând, cu acest
prilej, pe Nyilas Gyorgy şi pe arhivarul Krajtzăr Andrăs cu inventarierea şi cu punerea
la adăpost a bunurilor fundaţiei. 78
În şedinţa din 3 mai 1832 a fost analizat, printre altele, cazul meşterului
cizmar Nagy Mihâly şi sumănarului Papp Istvân, care au luat din caseria fundaţiei
un împrumut de I 00 de florini, pentru aceasta s-au obligat "in solidum" adică a o
achita eventual unul în locul altuia. În urma decesului lui Papp Janos, suma a ajuns
în "pericol" şi de aceea direcţiunea a hotărât rezilierea contractului de împrumut.
Continuă să fie în schimb nerezolvată problema postului de moaşă, rămas vacant,
cu toate că două persoane s-au prezentat pentru ocuparea acestuia. Motivele
neacceptării nici uneia dintre concurente sunt consemnate în procesul verbal astfel:
în cazul moaşei Gâll Maria argumentul decisiv a fost că "din relatările lui Gotzi
Iozefina, sub a cărei supraveghere era pusă casa fundaţională în acest răstimp, a
reieşit faptul că petiţionarul s-a comportat necuvincios cu persoana internată ... ", 7 '\
iar "moaşei cu diplomă Itzekus Jakabne (soţia lui Itzckus Jakab, n.n.), deşi a prezentat
mai multe certificate de capacitate şi de comportament, cererea i-a fost refuzată,
pentru că având mai mulţi copii iar spaţiul de instituţie fiind şi aşa restrâns, fundaţia
nu poate să fie împovorată în acest fel, existând de altfel şi o hotărâre a oraşului în
sensul că, pe cât e posibil, în fundaţie să fie angajată moaşă fără copil. " 80 În cele din
urmă direcţiunea a luat legătura cu cunoscutul avocat Emanuil Gojdu din Pesta,
rugându-l să caute şi să recomande o persoană calificată şi potrivită pentru instituţia
orădeană. Rezultatul acestui demers este consemnat în procesul verbal din 20 iulie
75
Protocolul ... , f. 66-67
76
Ibidem, f.68
77
Ibidem,
78
Ibidem, f.69
79
Ibidem
80
Ibidem, f. 70
298 T6thJan6s 26
1832 astfel: "în urma ostenelii stăruitoare a dânsului (E. Gojdu) în ziua de 18 a lunii
curente Nuszbaumer Eleonora, soţia lui Raab Daniel, a ocupat postul de moaşă în
Fundaţie." 8 1
Deşi primul raport de cheltuieli cu noua moaşă a fost prezentat în şedinţa

din 23 februarie 1833, aceasta se referea doar la perioada de la 18 iulie (data angajării
ei) până la 31 decembrie 1832. Numărul total al zilelor de internare în acest interval
era de 186, iar suma necesară pentru întreţinerea lăuzelor de 37 fl. şi 12 cr., cheltuieli
care, împreună cu drepturile cuvenite moaşei, au totalizat 149 fl. şi 24cr. 8 2 • Aici
este cazul să nu omitem nici menţiunea potrivit căreia "în socotelile zilnice privind
întreţinerea persoanelor născătoare nu a fost inclusă diurna pentru Lapat Julis (4
zile), Sarai Maris (9 zile), Bene Erzsebet (15 zile)şi Thor Maria (46 zile). Luând în
discuţie, cu acest prilej, şi plângerea moaşei cu privire la mărirea preţurilor tuturor
alimentelor, dar mai ales a cărnii, "direcţiunea fundaţiei, pe baza unei hotărâri
anterioare a adunării generale orăşeneşti, care a lăsat la latitudinea acesteia
modificarea sumei alocate în cazuri motivate", a decis ridicarea acesteia de la 12 cr.
la 15 cr. /ziuă /persoană, începând cu 1 ianuarie 1833. 83
Cu ocazia şedinţei din 6 iulie membrii direcţiunii au fost nevoiţi să dezbată
o altă problemă, legată tot de această moaşă, deoarece între timp a sosit, pe adresa
fundaţiei, cererea văduvei Czilley Jozefina, domiciliată în Pesta, prin care solicită
reţinerea datoriei de 54 fl. şi 36 cr., neachitată de moaşa Nuszbaumer Eleonora,
încă din timpul şcolarizării sale. În această chestiune conducerea instituţiei a luat o
hotărâre "diplomatică", care suna astfel: "Dacă această datorie va fi recunoscută şi
de către dânsa, să fie reţinută din salariul ei." 8 4
Din bilanţul de la jumătatea anului 1833 reiese că, între 1 ianuarie şi 30
iunie, în afara celor patru persoane amintite anterior, în instituţie au născut zece
femei, întreţinerea cărora, timp de 263 zile (15 cr. pe zi /persoană), a costat 65 de
florini şi 45 cr. 8 5 Cheltuielile totale pe aceeaşi perioadă au însumat 288 de fl. şi 9
cr., din care moaşa a ridicat între timp, conform chitanţelor existente, doar suma de
173 fl. şi 32, 1/2 cr., fundaţia rămânând datoare şi de această dată. 8 6 Explicaţia
acestor cazuri se găsea, aşa cum am mai arătat, în neîncasarea regulată a dobânzilor,
fapt subliniat, odată în plus, şi în procesul verbal din 18 martie 1834, unde debitorii
ca Miskoltzy Istvan, Fogl Jozsef, Beothy Odon, Nagy Mihâly şi alţii, sunt consemnaţi
ca rău-platnici notorii şi faţă de care se solicita punerea în aplicare a măsurilor
81
Ibidem
82
Ibidem, f. 71
83
Ibidem, f. 73
84
Ibidem
85
Ibidem, f.75
86
Ibidem, f.
administrative şi juridice. În privinţa situaţiei create este semnificativ următorul pasaj
din raportul prezentat de casierul Radovics Mihâly: "Deoarece interesele nu se
plătesc în mod normal, am fost constrânşi să împrumutăm bani din caseria ce poartă
numele de <<Rhedey>>. Şi cu toate acestea, caseria fundaţiei, fiind grevată de
datorii, ar fi bine ca prin suspendarea temporară a activităţii să economisim atât
salariul moaşei, cât şi sumele de tain pentru ea şi servitoarea ei, sau să se reducă
numărul internatelor la o singură persoană." 87 Sub presiunea acestor împrejurări
direcţiunea a adoptat următoarea hotărâre: "Începând cu ziua de 1 mai a.c. şi până
la 1 ianuarie 1835, va fi primită câte o persoană în fundaţie, în condiţiile în care
moaşa, având acolo locuinţă bună şi gratuită, nu va beneficia nici de salar nici de
bani de alimente pentru ea şi pentru servitoarea ei; numai pentru persoana internată
se va plăti suma stabilită pentru hrana zilnică." 88
Datorită faptului că în vara anului 1834 Direcţiunea a primit mai multe
reclamaţii legate de comportamentul moaşei şi totodată pentru că prin hotărârea nr.
390 din 9 august a.c., a consiliului orăşenesc, i-a fost trimisă spre avizare cererea
doamnei Moldovânyi Jakabne (soţia lui Moldovânyi Jakab n.n.) în care solicită
postul de moaşă a fundaţiei, ambele chestiuni, au fost puse în discuţie, în cadrul
şedinţei din 17 august. Rezultatul dezbaterii, consemnat în procesul verbal, arăta că
"deşi moaşa Nuszbaumer Eleonora, (soţia lui R.D.) pentru comportarea rea,
reclamată de mai multe ori, aşa cum a şi recunoscut chiar şi dânsa, ar fi meritat să
fie dată afară din fundaţie, direcţiunea, luând însă în considerare că până acuma n-a
fost sancţionată în mod oficial, precum şi faptul că are de întreţinut pe sora sa
minoră, i-a dat un ultim avertisment, punându-i în vedere că, la cea mai mică abatere
va fi concediată fără nici o consideraţiune." 89
Aşa se vede însă că acest răgaz acordat moaşei de către direcţiune n-a durat
prea mult, odată ce în procesul verbal din 19 ianuarie 183 5 găsim următoarea
specificare: "Nuszbaumer Eleonora, fiind dată afară din fundaţie, domnul perceptor
prezintă socoteala făcută cu dânsa." Rezultă din acest raport că restanţa de plată pe
anul anterior era de I O1 fl. şi 7, 1/2 cr, la care s-au adăugat diurna pe 14 zile pentru
Miile Rebek şi cota parte din salariul moaşei pe anul în curs, rezultând în final o
datorie de 112ft. şi 57, 1/2 cr. Această sumă a fost ridicată, potrivit chitanţei semnate
de moaşa concediată, în data de 19 ianuarie 1835, având la dispoziţie trei zile pentru
eliberarea locuinţei de serviciu din cadrul instituţiei. 9 0
Noua moaşă, doamna Moldovânyi, născută Szarvas Terezia, s-a mutat în
instituţie la 25 ianuarie 1835, fiind acolo atunci ca internată Szentpteri Susana, de la
87
Ibidem, f. 76
88
Ibidem
89
Ibidem, f. 78
90
Ibidem, f. 79
300 TothJanos 28
17 ianuarie până la 4 februarie, dar pe cont propriu. 9 1 Conform formularelor

complectate cu prilejul internărilor şi care au fost prezentate în şedinţa din 26
noiembrie 1835, de la angajarea doamnei Moldovanyi Jakabne, în instituţie au născut
următoarele persoane şi au beneficiat de îngrijirile acestei maoşe: Nagy Trczsi,
internată de la 27 martie până la 15 aprilie 1835 - 20 zile; Czirjak Maris, internată
de la 9 mai până la 22 iunie 183 5 - 43 zile; Konya Julianna internată de la 19 iunie
până la 17 iulie 1835 - 28 zile; Szabo Ana, internată de la 8 iulie până la 18 august
1835 - 41 zile; Vida Katalin, internată de la 9 iulie până la 18 august 1835 -40 zile;
Filsils F erentzne de la 9 septembrie până la 23 septembrie 183 5 - 14 zile; Via tor
Rozsi, internată de la 3 septembrie până la 9 octombrie 183 -36 zile; Kerekes Kati,
internată de la 22 septembrie până la 18 octombrie 1835 -26 zile; Total: 248 zile. 9 2
Dacă socotim la 15 creiţari "tainul" pe fiecare zi, rezultă suma de 62 de
florini, la care s-a adăugat salariul moaşei pe 9 luni şi 6 zile - adică 38 fl. şi 20 cr.
- cheltuielile totale fiind deci de 100 fl. şi 20 cr. Tot în cadrul acestei şedinţe a fost
comunicată decizia nr. 384 a consiliului orăşenesc, potrivit căreia moaşa, în afara
salariului stabilit, beneficiază anual de trei braţe de lemne pentru foc. Au fost trecute
în proces verbal şi cuvintele de mulţumire ale conducerii pentru gestul omenesc al
meşterului căldărar Czeripp Janos, prin care a donat fundaţiei un cazan de aramă.
După acest proces verbal, în Protocolul fundaţiei "Dudek" am găsit următoarea
menţiune interesantă şi, cel puţin până acuma, neexplicată: "De la ziua de 26
noiembrie 183 5 şi până la 6 ianuarie 183 7, nu s-a ţinut nici o şedinţă de conducere.'")_;
În acest răstimp, de peste un an de zile, n-am putut constata schimbări
radicale în activitatea fundaţiei. Totuşi, în componenţa direcţiunii, pe lângă nume
deja cunoscute, întâlnim şi persoane noi. Cităm astfel, spre edificare, din preambulul
procesului verbal din ianuarie 1837: "În ziua de 16 a lunii Fecioarei Maria (ianuarie
n.n.), respectabilul domn prim jude Sorger Samuel, domnul Hajdu Ferentz senior,
perceptorul Radovics Mihâly, Gavra Gabor, Papp Janos şi arhivarul Kis Lajos, s-au
întrunit din partea fundaţiei" 9 4
Trecând în revistă situaţia sumelor de capital împrumutate, conducerea a
constatat că finalitatea procesului intentat împotriva succesorilor lui Belitzay rămâne
şi pe mai departe incertă, că Frater Jozsef, în ciuda repetatelor somaţii nu plăteşte
dobânzile, iar în cazul lui Miskoltzy Istvan, deşi problema chemării lui în judecată
91
Ibidem, f.80
92
Ibidem, f.82
93
lbidem
94
Jegyzokonyve a nehai Dudek Joachim orvos ur ăltal felăllitott Intezet Kormănyanak,
Boldogassony hava 16-tol, 1837 (Procesele verbale ale "Guvernului" Instituţiei fondată de
răposatul domn medic Dudek Joachim, începând cu data de 16 a lunii Sfânta Maria
(ianuarie,n.n), A.N.B., fond Primăria ... , dos. 8,f.l
s-a pus încă în şedinţa din 26 noiembrie 1835, acest lucru nu s-a întâmplat nici până
în prezent. Între timp au fost acordate şi noi împrumuturi lui Csajak Janos sau lui
Valdensteiner, de exemplu, care alături de debitorii mai vechi, ca Beothy Odon,
Pilspoki Janos şi Szovathy Zsigmond, au fost clasaţi în categoria datornicilor care
prezintă suficientă garanţie şi nu este nevoie de întăbularea contractului. În legătură
cu împrumutul luat de Papp Istvan şi Nagy Mihâly, care "s-au obligat în solidum",
s-a decis rezilierea împrumutului şi încasarea cât mai grabnică a capitalului, împreună
cu dobânzile restante. 95
Din împrejurarea că Moldovanyi Jakab solicită achitarea sumelor cuvenite
soţiei sale pentru îngrijirea persoanelor internate anterior, deducem că fosta moaşă
a decedat între timp. Conform hotărârii luate, satisfacerea acestei pretenţii era
condiţionată de mărturiile depuse de persoanele în cauză în faţa conducerii instituţiei.
În cadrul şedinţei Radovics Mihaly a mai raportat şi faptul că formularele de internare
ale pacientelor s-au ars în incendiul izbucnit la casa lui şi pentru retipărirea acestora
tipograful cere 5 florini renani, suma fiind aprobată în mod firesc. 96
Pentru ocuparea postului de moaşă, devenit vacant în urma decesului lui
Moldovăny Jakabne, născută Szarvas Terezia, au concurat trei persoane şi anume:
Haiman Anna, Klemer Eszter şi Verner Anna, ultima lucrând deja în mod provizoriu
în instituţie. În urma dezbaterii cererilor, verdictul direcţiunii suna în felul următor:
"Dat fiind faptul că împotriva moaşei Verner Anna, actualmente în funcţiune, nu
este nici o plângere şi de altminteri gonirea ei de acolo pe timp de iarnă n-ar fi o
treabă prea cuvincioasă, direcţiunea o va menţine şi pe mai departe. Deoarece punctul
11 din instrucţiuni prevede că angajarea moaşei îi revine Direcţiunii, se dispune
comunicarea în scris către Comunitatea Electivă, că numita Verner Anna va rămâne
în fundaţie pe mai departe.'n "Efectul acestei hotărâri a rămas în vigoare până la
I mai când, potrivit deciziei adunării generale (nr. 484/20 aprilie)," în locul moaşei
Verner Anna, care va părăsi instituţia la sfârşitul lunii aprilie, a fost aleasă Klemer
Jozsefne (soţia lui Klemer Jozset) născută Pălotzi Eszter."98
De numele moaşei destiuite, Verner Anna, se leagă un caz ieşit din comun,
care a fost tratat în şedinţa din 4 mai 1837. Cităm din procesul verbal încheiat cu
această ocazie: " - Radovics Mihăly prezintă: După ce Vămos Erzsebct din
localitatea Furta pentru uciderea copilului său nou - născut a fost întemniţată, dar
din cauza bolii sale grave de pe urma naşterii a fost internată în instituţia noastră,
moaşa în funcţiune pe atunci, Verner Anna, pentru hrana şi tratamentul acordat timp
de şapte zile, ar trebui să primească o oarecare răsplată. Conducerea este de părere
95
Ibidem, f.1-2
96
Ibidem, f.3
97
Ibidem
98 Ibidem, f.4
302 TothJanos 30
că, socotind câte un florin pe zi, s-ar putea plăti 7 florini în total, şi Comunitatea
Electivă va fi sesizată în vederea asigurării acestei sume din caseria oraşului. "9 9
Tot din această sursă putem afla şi faptul că, pentru reparaţiile executate la casa
fundaţională, zidarul solicită suma de 6 florini.
Primul raport de socoteli cu moaşa Palotzi Eszter se referă la perioada de la
angajarea ei, adică I mai, şi până la 31 octombrie 1837, când evidenţa persoanelor
internate arăta în felul următor:
1. Balog Kati, internată de la 2 mai până la 27 mai= 26 zile= 6 fl. 30 cr.; 2. Farkas
Susana, internată de la 13 mai până la 19 iunie= 28 zile= 7 fl.; 3. Feher Iuliana,
internată de la 7 iunie până la 26 iunie= 20 zile= 5fl.; 4. Steben Anna, internată de
la 29 mai până la 10 iulie= 43 zile= 10 fl 45 cr.; 5. Szakâly Erszebet, internată de
la 20 iunie până la 16 iulie= 27 zile= 6 fl. 45 cr.; 6. Kerekes Kati, internată de la 17
august până la 16 septembrie =31 zile= 7 fl. 45 cr.; 7. Vertik Rozalia, internată la
12 august până la 18 septembrie= 38 zile= 9 fl 30 cr.; 8. Bondar Susana, internată
la 4 septembrie până la 9 octombrie= 36 zile= 9 fl.; 9. Pivâri Kati, internată la 5
octombrie până la 23 octombrie= 19 zile; 4 fl. 45 cr.; 10. Bodo Sări internată la 13
octombrie până la 31 octombrie = 19 zile = 4 fl. 45 cr.; 11. Dobos Virâg, internată
la 24 octombrie până la 31 octombrie= 8 zile= 2 fl.; 12. Zârkoszky Maria, internată
la 30 octombrie până la 31 octombrie= 2 zile= - 30 cr.; Total: 297 de zile= 74 fl.
15 cr. 1 00 Trebuie să notăm aici faptul că, în realitate ultimele trei persoane au stat
mai multe zile în instituţie decât cele menţionate în dreptul lor, întrucât bilanţul era
făcut doar până la 31 octombrie din anul respectiv.
Revenind la alte capitole ale bilanţului contabil aflăm că salariul şi diurna
pe jumătate de an pentru moaşa instituţiei însumau 71 fl. şi astfel cheltuielile totale
s-au ridicat la 145 fl. şi 15 cr.. Scăzând din aceasta sumele ridicate pe parcurs (cu
şapte ocazii) de către moaşă, a reieşit că fundaţia mai are de plătit doar 2 fl. şi 15 cr.
Accentuăm acest aspect ca o dovadă esenţială a faptului că balanţa dintre veniturile
şi cheltuielile instituţiei s-a echilibrat. Afirmaţia noastră este întărită şi de raportul
prezentat de casierul Radovics Mihâly, în şedinţa de la începutul lunii februarie
1838, din care cităm după cum urmează: "De la prima zi a lunii Sfântului Andrei
(noiembrie, n.n.) 183 7 şi până la ziua de 31 a lunii Sfântei Maria (ianuarie, n.n.)
1838, au intrat în caserie 245 fl. şi 4 cr., iar cheltuielile au fost de 217 de florini,
rămânând astfel în casă suma de 28 fl. şi 4 cr.". 1 01
Din bilanţul pe o jumătate de an ( l noiembrie 183 7 - 30 aprilie 183 8)
aflăm că în acest răstimp au născut în instituţie patrusprezece femei şi pentru
întreţinerea lor s-au alocat 98 de fl. şi 30 cr., totalul cheltuielilor ridicându-se la 188
99
Ibidem
100
Ibidem, f.6
101
Ibidem, f.8
de fl. şi 15 cr. La sfârşitul lunii aprilie 183 8, unnătoarele persoane au figurat cu
1 02
restanţe la plata dobânzilor în evidenţa casierului: Groful Almăsy Lajos, cu 528 fl.,
24 cr.; Miskoltzy Istvan, cu 331 fl., 6 cr.; Tverdon Istvăne, (soţia lui Tverdon Istvan),
cu 42 fl.; Janovits Gyorgyne (soţia lui Janovits Gyorgy), cu 30 fl.; Getzi Jozsef, cu
19 fl.; Papp Istvan, cu 36 fl.; Fogl Jozsefne (soţia lui Fogl Jozsef) şi Csekei Samuel,
"averea căruia se afla în procedura de faliment", cu 496 fl., 57 cr. 1 03
În cadrul şedinţei de la 1 februarie 1838 apare şi o problemă disciplinară,
cu aspecte morale. Direcţiunea, "constatând că prin intrarea unor bărbaţi în incinta
instituţiei se creează motiv pentru scandal public" 1 04 , în ciuda faptului că moaşa a
negat acest lucru aducând drept unică scuză a gâlcevii, strigăturile necuviincioase
ale unor elevi zburdalnici, care trec prin faţa casei fundaţionale, a ordonat ţinerea
sub cheie zi şi noapte a porţii de la intrare, prevăzând în caz contrar măsuri şi mai
severe.
La începutul anului 183 8 Piispoki J ănos, personalitate cunoscută a societăţii
orădene de atunci, şi care ani de a rândul a activat în conducerea fundaţiei - "Dudek"
a decedat. Acest fapt reiese şi din acea menţiune a procesului verbal, potrivit căreia
văduva lui a achitat împrumutul de 100 de florini, ridicat de răposatul, suma fiind
dată de această dată oraşului, cu contract de împrumut. 1 os Gestul conducerii oraşului,
de a recurge la asemenea împrumuturi, nu era un fenomen ieşit din comun, ceea ce
putem ilustra şi cu un alt extras de proces verbal, încheiat la 30 aprilie din acelaşi
an: " ... cei 500 de florini achitaţi de către Valdensteiner Jozsef, au fost ridicaţi de
Oraşul Liber pentru completarea nevoilor sale cu dobânda legală obişnuită." 1 06
Deoarece moaşa Klemer Jozsefne a demisionat, casierul fundaţiei era nevoit
să întocmească bilanţul de cheltuieli, cuprinzând toată perioada dintre 1 noiembrie
183 7 şi 30 iunie 1838. Primul capitol din acest raport se referea la femeile care au
născut în acest interval şi au beneficiat de asistenţă asigurată de moaşa instituţiei,
pe durata internării:
Nr.crt. Numele şi prenumele Per. de internare Numărul Suma

de zile
1. Bodo Săra 1 noi. - 21 noi. 21/15 cr. 5 fl. 15 cr.
2. Dobos Virăg l noi. - 28 noi. 28/15cr. 7fl.
3. Sărkozi Măria 1 noi. - 19 noi. 19/15 cr. 4 fl. 45 cr.
4. Nagy Zsuzsi 14 noi. - 26 dec. 42/15 cr. 10 fl. 30.cr.
5. Konya Julianna 20 noi- 31 dec. 41/15 cr. 10 fl. 15 cr.
102
Ibidem
103
Ibidem
104
Ibidem, f.9
105
Ibidem, f. 7
106
Ibidem, f.9
304 TothJanos 32
6. Papp Erzsi 22 dec.-11 ian. 21/15 cr. 5 fl. 15 cr.

7. lbranyi Erzsebet 4 ian - 25 ian. 22/15 cr. 5 fl. 30 cr.
8. Balogh Zsuzsa 2 ian. - 5 febr. 34/15 cr. 8 fl. 30cr.
9. Mark Veronika 9 ian. - 6 febr. 28/15 cr. 7 fl.
I O. Szoke Maria 13 febr. - 13 martie 28/15 cr. 7 fl.
11. Varga Klara 7 febr. - 21 martie 43/15 cr. I O fl.45cr.
12. Hertzeg Susana 28 febr. - 11 apr. 42/15 cr. IO fl.30 cr.
13. Gal Maria 29 martie - 11 apr. 14/15 cr. 3 fl. 30cr.
14. Eros Borcsa 16 martie - 21 apr. 36/15 cr. 9 fl.
15. Varju Rebek 3 mai - 18 iunie 47/15 cr. 11 fl.45cr.
Total sumă: 116 fl. 30 cr.
Alte cheltuieli: Salariul moaşei pe opt luni de zile - 33 fl. 20 cr.

Diurna pe aceeaşi perioadă (242x15 cr.) - 60 fl. 30 cr.
Preţul lemnelor de foc pentru 8 luni - 26 fl.
Total: 236 fl. 20 cr.
Din această sumă moaşa a ridicat pe parcurs, în mai multe rate, 176 fl. şi 35
cr., rămânând, ca rest de plată, 59 fl. şi 5 cr., din care direcţiunea a reţinut suma de
21 fl. şi 30 cr., sub motivul că, " moaşa este obligată să refacă, pe cheltuiala ei,
jaluzele furate de la geamurile dinspre stradă ale instituţiei." 107
Noua moaşă, Leutenhilber Regina, a început activitatea în fundaţie la I
iulie 1838 şi sub supravegherea ei până la 31 octombrie au născut nouă femei, 108
respectiv 7 între I noiembrie şi 31 ianuarie 1839, 109 cheltuielile toate însumând 248
de fl. şi 40 cr. Toate acestea în condiţiile în care raportul casierului accentuează din
nou faptul că "mai mulţi debitori nu-şi manifestă dorinţa de a amortiza datoriile",
fiind nominalizaţi în acest sens: Frater Jozsef, cu o restanţă de 90 de fl. (dobânzile
pe trei ani), Almasy Lajos cu 707 fl. şi 22 cr., văduva lui Miskoltzy Lajos cu 379 fl.,
Csekei Samuel, cu 545 fl., etc. 110
N-a trecut, însă, mult timp şi conducerea s-a văzut nevoită să încheie definitiv
socotelile cu Leutenhilber Regina, deoarece "în urma deciziei Comunităţii Elec-
tive, actuala moaşă (L.R. n.n.)a trebuit să părăsească instituţia din cauza unor evidente
excese de comportament." 111 Potrivit evidenţei prezentate cu această ocazie, în
intervalul dintre I februarie şi 24 aprilie 1839 au fost internate în casa fundaţională
următoarele femei: Râtz Juliana (5 zile), Kâroly Rozalia (I 7 zile), Nagy Rebek (24
107
Ibidem, f. l O
,os Ibidem
109
Ibidem, f.11
110
Ibidem, f.13
111
Ibidem, f.12
zile), Bogyo Maria (8 zile), Nagy Anna (7 zile). Cheltuielile de întreţinere pe 59 de
zile total, socotind 5 groşite /ziuă, au însumat 295 groşite, adică 14 fl. şi 45 cr. (Este
primul caz când, în evidenţa contabilă apare groşiţa ca ban de schimb în locul
creiţarului). Drepturile moaşei, care au fost calculate până la sfârşitul lunii aprilie,
"din motivul că până la prezentarea viitoarei moaşe, postul din instituţie să nu rămână
cumva neacoperit," au totalizat 107 fl. şi 29 cr. 112
În şedinţa din 22 aprilie 1839 a fost comunicată hotărârea nr. 133 din
13 aprilie 1839 a adunării generale orăşeneşti, adoptată în scopul eliminării
<<neconcordanţelor>> manifestate din când în când, în evidenţa internărilor, dintre
moaşă şi conducerea fundaţiei. Pe baza amintitei hotărâri s-a introdus, începând cu
1 mai al aceluiaşi an, regula ca formularele de internare să fie păstrate în biroul
preşedintelui (noua denumire a fostului director al organului de conducere, n.n.) şi
"cu ocazi,i ieşirii din instituţie, cuantumul zilelor petrecute în fundaţie să fie trecut
pe formular, în prezenţa moaşei, care fiind plătită în acest fel, nu mai poate să se
ivească nici o îndoială." 113
Cu ocazia şedinţei din 29 iulie 1839 Radovics Mihâly, raportând că nu a
găsit altă moaşă localnică corespunzătoare, ba mai mult, că "nici de la profesorul
universitar din Pesta n-a primit răspuns la scrisoarea ce i-a adresat cu această
rugăminte, dar şi cu privire la starea caseriei, propune închiderea instituţiei până la
1 septembrie anul curent." 114 Conducerea fundaţiei, acceptând această propunere,
l-a însărcinat pe casier să-şi achite datoriile faţă de Szabo Maria, care "în urma
plecării moaşei de instituţie, între 7 şi 22 mai, deci vreme de 15 zile, a asigurat
hrana şi asistenţa necesară pentru trei persoane internate şi timp de o săptămână a
vizitat-o pe o lăuză la ea acasă." 115
Această suspendare a activităţii instituţiei n-a însemnat, însă, şi abandonarea,
chiar şi temporară, a obiectivului de bază al fundaţiei, fapt demonstrat de următorul
extras din procesul verbal: "După s·uspendarea primirii persoanelor vizate în
instituţie, o femeie numită Foldes Klâra, a fost plasată la familia Szabo, domiciliată
în str. Teglaveto ("Cărămidarilor"), unde a şi născut în data de 15 iulie, ca urmare,
pentru cele 16 zile până la sfârşitul acestei luni, lui Szabo Gyorgyne (soţia lui Sz.Gy.)
trebuie achitată suma de 15 fl. şi 20 cr., cu titlul de întreţinere." 11 ''
În a doua jumătate a lunii august a sosit de la Pesta noua moaşă a instituţiei, în
persoana lui Lieb Rozina, căreia - după ce s-a mutat în locuinţa de serviciu şi a
preluat inventarul bunurilor -, "i s-a aprobat să beneficieze de salar, începând cu
112
Ibidem, f.13
113
Ibidem, f.12
114
Ibidem, f.14
II5
Ibidem
1I6
Ibidem, f.16
306 T6thJan6s 34
ziua de 21 august." Lieb Rozina, însă, şi-a manifestat în curând nemulţumirea vizavi
de salariu şi de celelalte drepturi negociate la angajare. În petiţia ei, analizată în
şedinţa din 12 septembrie 1839, aduce drept argumente împrejurările că "în afară de
carne, toate alimentele sunt mai scumpe ca la Pesta, că cele trei braţe de lemne nu
sunt suficiente, ea fiind obligată să încălzească şi camera lăuzelor", 1 17 etc.
Conducerea, considerând cererea ca întemeiată, s-a arătat dispusă să îmbunătăţească
salariul moaşei, propunerea fiind înaintată spre aprobare Comunităţii Elective a
oraşului. Cu toate acestea, durata activităţii acestei moaşe la Oradea se poate
considera ca un record negativ, deoarece în procesul verbal al şedinţei din 30
septembrie 1839 am găsit consemnate următoarele: "Lieb Rozina nemaidorind să
şi continue moşitul, socoteala cu dânsa a fost făcută astfel: l. Pentru propria-i persoană
revine, ca diurnă, de la 21 august până la 30 septembrie, pe 51 de zile - 12 fl. şi 30
cr.; 2. Pentru întreţinerea lăuzei Rotska Mari între 11 şi 28 septembrie, timp de 18
zile= 4 fl. şi 30 cr.; 3. Întreţinerea lui Nagy Rebek între 8 şi 30 septembrie, pentru 22
de zile 5 fl. şi 30 cr.; 4. Din salariul anual, pentru o lună şi 21 de zile, îi revin 7 fl. şi 4
cr.; 5. Din preţul lemnelor de foc, pentru aceeaşi perioadă, 4 fl. şi 4 cr.; 6. Suma
pentru cumpărarea vaselor de lut= 3 fl. şi 52 cr.; 7. Pentru cusutul celor opt cearşafuri
= 2 fl.; Total: 40 fl. şi 13 cr. din care moaşa şi-a scos, între timp, 30 fl., rămânând ca
rest de plată-10 fl. 13cr.. 118
Locul lui Lieb Rozina a fost ocupat de o moaşă localnică în persoana lui
Korneli Angelika. Retribuţia ei a fost stabilită, cu aprobarea adunării generale a
oraşului, în felul următor: 1. Bani numerar - 50 de florini pe an; 2. "Tainul " pentru
propria-i persoană - 15 cr. pe zi; 3. Pentru plata servitoarei - 4 fl. pe lună; 4. Pentru
întreţinerea internatelor, începând cu ziua naşterii - 15 cr. pe fiecare zi; 5. Patru
braţe de lemne de foc, sau echivalentul acestora în bani (13 fl. /braţ) 1 19 • Este interesant
faptul că şi Korneli Angelika a activat doar trei luni în fundaţie, răstimp în care a
asigurat asistenţa necesară pentru următoarele "persoane născătoare": Molnâr Sari,
Şorbân Zsuzsi, Buga Juli, Bagosi Sari şi Szilâgy Erzsi. 1 20 Pentru ocuparea postului
de moaşă, devenit astfel din nou vacant, alegerea direcţiunii, ca soluţie temporară,
s-a oprit asupra Julianei Csorsz, întrucât Comunitatea Electivă n-a găsit ca fiind
potrivită pe nici una dintre solicitante. 1 21
Între timp au avut loc schimbări şi în conducerea fundaţiei. Funcţia de
preşedinte al organului de conducere a fost preluată de către Matulay Imrc, în timp
ce, "în urma avansării domnului Radovics Mihâly în funcţia de prim jude, treburile
117
Ibidem, f.17
118
Ibidem, f.18
119
Ibidem
120
Ibidem, f.19
121
Ibidem, f.20
122
caseriei au fost transferate pe seama domnului Takâts Jânos." Dintre problemele
de care era preocupată noua conducere în această perioadă putem aminti, pe baza
unor extrase de proces verbal, următoarele: "Văduva lui Petzi Jozsef ar dori să
păstreze pe mai departe capitalul împrumutat de fostul ei soţ."; "în vederea citirii
rău-platnicului Frater Jozsef, juristului Hajdu Ferencz junior i se atrage din nou
atenţia; "În procesul de faliment, început faţă de grof Almâsy Lajos, trebuie asigurată
reprezentarea intereselor fundaţiei."; "Deoarece termenul de păsuire, dat pentru
văduva răposatului Miskoltzy Istvan, a trecut, aceasta trebuie să fie somată în vederea
achitării datoriei". Cu această ocazie s-a şi încheiat procesul purtat decenii în şir
împotriva aşa zişilor "succesorii ai lui Belitzay", motivând că "din lipsa masei
succesorale, pretenţiile fundaţiei nu pot fi satisfăcute şi sunt pierdute definitiv. Dat
fiind faptul că acest capital a fost împrumutat încă de către răposatul fondator Dudek
Joachim, conducerea fundaţiei neputând fi acuzată de lipsa de precauţie, această
datorie se şterge odată pentru totdeauna de pe lista datornicilor." 123
Cu atât mai fermă a fost atitudinea direcţiunii faţă de ceilalţi debitori ai
fundaţiei, unii fiind chemaţi în faţa conducerii, în scopul clarificării situaţiei, în
timp ce în cazul altora s-a pus în vedere chemarea în judecată şi ca ultimă soluţie s-a
cerut execuţia silită din partea organelor abilitate. Din bilanţul de cheltuieli, întocmit
la 30 aprilie 1840, putem afla că, în perioada dintre 1 februarie şi 30 aprilie "totalul
zilelor de internare era de 137, că pentru întreţinerea lăuzelor s-au alocat 34 de fl. şi
15 cr., iar suma totală a cheltuielilor s-a ridicat la 94 fl. şi 15 cr." 124 Conform specificării
din procesul verbal, "această sumă a fost achitată în întregime moaşei Csorsz Juliana",
cea ce denotă revenirea la normal a situaţiei financiare a fundaţiei. Acest fenomen
îmbucurător s-a dovedit a fi durabil, odată ce rapoartele periodice prezentate de
casier în următorii ani, de regulă se termină cu menţiunea că "suma amintită a fost
ridicată de către moaşă." 125
Activitatea de binefacere a Fundaţiei - <<Dudek>> prin asigurarea lăcaşului
de naştere pentru femeile lipsite de sprijin material, a asistenţei medicale şi a
întreţinerii lor pe durata internării, se poate urmări în mod fidel, pe baza rapoartelor
trimestriale, prezentate în cadrul şedinţelor de conducere. Dat fiind faptul că, în
aceste bilanţuri contabile salariul şi celelalte drepturi cuvenite moaşei figurează ca
o sumă cvasi-constantă, din datele furnizate de procesele verbale încheiate cu aceste
ocazii, în continuare vom extrage doar numărul zilelor de internare, sumele cheltuite
pentru întreţinerea lăuzelor şi totalul de cheltuieli, pe durata unui an. Menţionăm
că, în perioada la care ne referim, baza de calcul se făcea după aşa zisul "an militar",
122
Ibidem, f.19
123
Ibidem, f.18-20
124
Ibidem, f.22
125
Ibidem, f. 23, 24, 25 şi următoarele
308 T6thJanos )(,
care începea cu 1 noiembrie şi se termină la 31 octombrie din anul următor. 126
Perioada Nr. zilelor de internare Cheltuieli de întreţinere Cheltuieli totale

1 2 3 4
1840-1841 553 138 fl şi 15 cr. 379 fl şi 30 cr
1841-1842 525 13 1 fl şi 15 cr. 372 fl şi 30 cr
1842-1842 590 147 fl şi 30 cr. 388 fl şi 45 cr
1843-1844 458 114 fl şi 30 cr. 356 fl şi 15 cr
1844-1845 430 107 fl şi 30 cr 352 fl şi 30 cr
1845-1846 94 23 fl şi 30 cr. 264 fl şi 45 cr
1846-1847 125 3 1 fl şi 15 cr. 273 fl şi 30 cr
Din cauza evenimentelor revoluţionare cunoscute, în care era angrenat şi

oraşul Oradea, în perioada dintre 31 octombrie 184 7 şi 6 august 1850, conducerea
fundaţiei n-a mai ţinut nici o şedinţă. La prima întrunire, în schimb, alături de
primarul oraşului, Bolony Menyhert, au fost prezenţi: Hajdu Ferencz, Mallasz Jozsef
- care mai târziu a fost numit preşedinte al organului de conducere al fundaţiei,
prin decizia primăriei, cu nr. 3133 din 19 mai 1852 -, Sztupa Mihaly şi Erdelyi
Jozsef. În cadrul acestei şedinţe, casierul Sztupa Mihaly a prezentat bilanţul contabil
pe perioada de la 1 august 1849 până la 31 iulie 1850, din care spicuim: Cheltuielile
de întreţinere a persoanelor internate, pe totalul de 115 zile, au fost de 28 fl. şi 45
cr., iar cele totale s-au ridicat la 254 fl .. 127
Faptul că la această şedinţă a participat şi primarul n-a fost o pură întâmplare,
deoarece criza monetară din 1849 a afectat şi baza financiară a fundaţiei. Din această
cauză se impunea luarea unor măsuri în vederea depăşirii acestor greutăţi. Datorită
faptului că, fără diminuarea capitalului de bază, acoperirea cheltuielilor cotidiene a
devenit imposibilă, la acea şedinţă s-a decis introducerea unor restricţii pecuniare.
Dintre acestea putem aminti anularea retribuţiei în bani pentru moaşă şi servitoarea
ei, acestea beneficiind în continuare doar de locuinţă gratuită şi de lemne de foc,
sau limitarea numărului de paciente aflate în acelaşi timp în instituţie la o singură
persoană şi a perioadei de internare la maximum 15 zile. Moaşa Csorsz Juliana a
fost atenţionată, în mod expres, ca "să nu primească nici o persoană, sub nici o
formă, până nu vede aprobarea scrisă a domnului primar." 128
Urmarea logică a măsurilor luate a fost reducerea drastică a cheltuielilor dar,
în mod implicit, şi a activităţii caritative a instituţiei. Astfel, de exemplu, începând din
121
' Ibidem, vezi procesele verbale consemnate pe filele 23-32
127
Ibidem, f.32
128
Ibidem, f.33
luna august 1851 şi până în luna mai a anului următor, numai patru femei - Szabo
Săra, Kisilis Maris, Abdonk Magdolna şi Kovacs Zsuzsi -, au născut în fundaţie,
pentru întreţinerea cărora s-au cheltuit 36 de florini şi 45 creiţari, iar cheltuielile
totale, pe nouă luni, au însumat doar 90 de florini şi 45 creiţari. 129 Redresarea situaţiei
financiare a fost vizată şi de ordinul comitelui suprem, emis cu nr. 1450/3 februarie
1852, conform căruia "retribuţia anuală de 24 de florini, cuvenită casierului, în viitor
va fi destinată pentru majorarea capitalului de bază al fundaţiei." 130 Aceste
economisiri au fost motivate şi prin faptul că, în primăvara anului 1852 a devenit
absolut necesară renovarea clădirii instituţiei. Supravegherea lucrărilor de reparaţii
i-a fost încredinţată lui Nagy Şandor, care a şi prezentat devizul întocmit, în cadrul
şedinţei din 22 mai a.c. Conducerea fundaţiei, consideră acest deviz drept exagerat
şi, cu toate că "maistrul constructor, Lăbassy Jozsef, a primit deja mandat pentru
începerea lucrărilor din partea domnului primar", înaintează, diferendul spre rezolvare
în faţa adunării generale a oraşului. 131 Tot cu această ocazie a fost comunicată şi
hotărârea adunării generale prin care Balassa Eszter a fost numită în funcţia de
moaşă, beneficiind, în afara locuinţei de serviciu, de un salar anual de 80 fl., "sumă
la care oraşul va contribui cu 30 de florini, restul de 50 de florini revenindu-i instituţiei
<<Dudek>>" 132 În replică, organul de conducere, în concordanţă cu hotărârea luată
la 6 august 1850, ce prevăzuse ca "până la îmbunătăţirea situaţiei financiare, moaşei
să nu i se acorde nici un fel de salar", adaugă faptul că întrucât "reparaţiile actuale
inevitabile, vor costa aproximativ 250 de florini faţă de cele 217 fl. aflaţi în caserie,
adunarea comunitară să fie rugată, ca această hotărâre să fie modificată." 133
Reacţia consiliului orăşenesc la aceste obiecţii ale direcţiunii fundaţiei n-a
întârziat prea mult timp. În privinţa devizului de cost al renovării casei fundaţionale,
decizia primarului cu nr. 3276, prevedea încetarea lucrărilor începute de maistrul
zidar Lăbassy Jozsef şi angajarea unui meşter mai ieftin. Numai că, în cursul
tratativelor ulterioare, Lăbassy a fost de acord să lase 1O la% din suma iniţială, de
aceea direcţiune a hotărât continuarea lucrărilor de reparaţii, "şi aşa începute deja. " 134
Iar în ceea ce priveşte salarizarea moaşei Balassa Eszter, s-a găsit o modalitate de
compromis, în sensul că "moaşa instituţiei ("Dudek"n.n.) fiind, în acelaşi timp şi în
slujba oraşului, va primi din partea acestuia 65 de fl. şi 36 cr. anual şi lemne de foc
pe timp de iarnă, iar din partea fundaţiei 14 fl. _şi 24 cr. pe an." 135 Documentul de mai
sus a fost autentificat prin semnăturile olografe date de Mallăsz Jozsef, preşedintele
129
Ibidem
130
Ibidem, f.34
131
Ibidem
132
Ibidem, f.35
133
Ibidem
134
Ibidem, f.37
135
Ibidem, f.38
310 TothJanos 38
Comitetului Permanent (noua denumire a organului de conducere n.n. ), Săfnid Mărton,

V ... (s.ind) Mihăly şi Kovacs Jozsef.
Pe ordinea de zi a şedinţei din 22 mai 1852 a figurat şi analiza situaţiei privind
debitorii principali ai fundaţiei. Concluziile la care s-a ajuns în urma acestor dezbateri
au fost următoarele: "I. În privinţa sumei de 2983 de florini şi 4 creiţari, datoraţi de
mai mulţi ani de către groful Almăsy Jozsef, se impun măsuri hotărâte; 2. Petho
Jozsef, care datorează 200 de florini, în locul giranţilor decedaţi, să-şi prezinte noi
garanţi; 3. Hajdu Ferencz, pentru împrumutul de 200 florini, să aducă 2 garanţi;
4. Nagy Janos, pentru datoria de 400 de florini, să prezinte un alt garant în locul lui
Magyar Istvan; 5. Hadzsi Janos, pentru suma de 1200 de florini, să aducă alt garant
în locul lui Takăcsi Janos; 6. De la Herczeg Păi, care datorează 500 de florini,
trebuie pretinsă prezentarea dovezii de asigurare a casei contra incendiilor. (Este
primul caz în istoria fundaţiei când ne întâlnim cu această clauză, n.n.); 7. Garantul
lui Nagy Istvănne (soţia lui N.I., n.n.), pentru suma de 100 de florini, a decedat. Să
aducă un alt garant; 8. Markutz Ferencz are o datorie de 831 de florini. Nu se ştie
dacă contractul este întăbulat sau nu? Totodată acesta nu are garant; 9. Despre
datoriile lui Borbely Andrăs (79 fl.), Kortvelyesi Ferencz (50 fl.), Maga Laszlo (50
fl) şi Lutskai Janos (200 fl.), nefiind urme scrise în fondul de arhivă al instituţiei,
obligaţiunile acestora ori ar trebui puse la o parte, ori adunarea generală să decidă,
într-un fel; 10. În legătură cu capitalul de 500 fl. şi dobânzile aferente de 240 fl.
datorate de către Frater Albert, este nevoie de o dispoziţie (din partea organelor
orăşeneşti, n.n.), deoarece contractul de împrumut este de negăsit; 11. Datorită
faptului că datoria de 2222 de florini a lui Pongrătz Klăra nefiind "exigibilă",
contractul ei de împrumut ori să fie pus la o parte, ori adunarea generală să aducă o
altă hotărâre; 12. Datoria de 50 de florini fiind achitată de către Lăbassy Jozsef,
această sumă trebuie plasată rapid, ca să aducă profit.
Oradea, la 25 mai 1852 Semnează: Mallăsz Jozsef şi Gyurkovits (?)"
În şedinţa din 5 septembrie 1852, preşedintele Mallăsz Jozsef a anunţat
terminarea, în condiţii onorabile, a lucrărilor de renovare la clădirea instituţiei,
casierul primind dispoziţie să-i plătească maistrului zidar, Lăbassy Jozsef, suma de
89 fl. şi 57 cr. 1 37 La începutul lunii octombrie din acelaşi an, Balassa Eszter a
preluat mijloacele din dotarea instituţiei, de la fosta moaşă Csorsz Iuliana, rară inventar.
În aceste împrejurări, notarul Kieszler Kăroly a fost însărcinat ca, cerând de la
intendentul Nagy Săndor inventarul bunurilor, să procedeze la efectuarea actului
legal de predare - primire pe baza acestuia. 138
Prima socoteală cu noua moaşă, Balassa Eszter, s-a făcut la 14 martie 1853.
Din datele centralizate reiese că, de la angajarea ei din octombrie anul precedent,
137
Ibidem, f. 38
138
Ibidem, f.39
până la data bilanţului, în instituţie au născut următoarele femei: Csomos Erzsebet,
Szabo Therezia, Varga Lidia, Beretzki Maria, Szmirak Maria, Hajdu Erzsebet.
Acestea au beneficiat de asistenţă şi întreţinere din partea moaşei, timp de 86 de
zile în total, ceea ce a însemnat, socotind 6 creiţari pe zi /persoană, cheltuieli în
suma de 8 fl. şi 36 cr. În această perioadă a mai fost internată o altă persoană, Prosz
Maria, dar ea a fost întreţinută timp de 13 zile pe cont propriu." 139 Potrivit datelor
prezentate la următorul bilanţ, în următoarele patru luni, până în august 1853, alte
şase femei internate au petrecut în total 67 de zile în instituţie, cheltuielile aferente
fiind de 6 fl. şi 42 cr. 140
În cadrul şedinţei din 17 iulie 1853, conducerea fundaţiei a reafirmat poziţia
sa în privinţa competenţei de primire în instituţie a persoanelor îndreptăţite, con-
form statutului de funcţionare. Gestul era motivat, potrivit procesului verbal încheiat
cu această ocazie, de faptul că, din partea directoratului de poliţie locală unele
persoane, înainte de naştere, sunt îndreptate spre instituţie, fără ca preşedintele să
aibă cunoştinţă de aceasta, socotelile cu moaşa devenind astfel imposibile." 141 În
adresa înaintată către primarul oraşului se precizează că, "în conformitate cu decizia
adunării generale nr. 159/1852, cu dreptul de primire în instituţie a fost învestit
preşedintele comitetului de conducere al fundaţiei; prin urmare nimeni să nu mai
trimită vreo persoană pentru internare, fără ştirea preşedintelui." 142
Înaintea prezentării unor date statistice centralizate cu privire la activitatea
instituţiei în anii următori, amintim un caz mai puţin obişnuit, cu care s-a confruntat
conducerea fundaţiei. În şedinţa din I noiembrie 1854 a fost prezentată petiţia
preotului evanghelist Glatz Samuel, prin care solicita îndepărtarea din funcţie a
moaşei Balassa Eszter, pe motiv de injurie adusă persoanei sale, prin afirmaţia că
un nou-născut a rămas nebotezat timp de trei zile, din cauza refuzului său de a
oficia ceremonia de botez fără plată. Potrivit poziţiei formulate de membrii
comitetului director, având în vedere pe de o parte că elucidarea acestui caz cădea
în competenţa judecătoriei, pe de altă parte faptul că Balassa Eszter îşi exercită
toate sarcinile în mod conştiincios, fiind de altfel cunoscută ca o femeie sinceră şi
cinstită, nu se va lua nici o măsură împotriva ei. 143 La urmă acest caz a urmat calea
justiţiei, dovadă fiind sentinţa judecătoriei orăşeneşti, cu nr. 443 7/1854, prin care
moaşa a fost achitată, acuzaţiile preotului Glatz Samuel dovedindu-se nefondate,
desigur spre satisfacţia conducerii instituţiei. 144 În consecinţă Balassa Eszter a rămas
139
Ibidem
140
Ibidem, f.40
141
lbidem
142
Ibidem
143
Ibidem, f.44
144
Ibidem, f.45
312 T6thJanos 40
în funcţia de moaşă ani în şir de aici încolo, zeci şi zeci de persoane nevoiaşe beneficiind
de asistenţă medicală şi de îngrijire din partea ei, atât la naştere cât şi pe timpul
internării, aşa cum reiese şi din tabelul alăturat, întocmit pe baza datelor prezentate
cu ocazia bilanţurilor periodice. 1 45
Data raportării Numărul persoanelor Numărul zilelor de Cheltuieli de

internate internare întreţinere
1 2 3 4
26 martie 1854 9 130 13 fl. -
25 august 1854 6 67 6 fl. 42 cr.

1 noiembrie 1854 3 33 3 fl. 18 cr.
31 martie 1855 6 66 6 fl. 36 cr.
8 mai 1855 6 52 5 fl. 12 cr.
30 septembrie 1855 3 17 1 fl. 42 cr.
29 ianuarie 1856 8 106 10fl.36cr.
30 aprilie 1856 6 121 12 fl. 6 cr.
29 martie 1857 12 169 16 fl. 54 cr.
1 noiembrie 1857 11 149 15fl.44cr.
30 aprilie 1858 8 97 9 fl. 42 cr.
31 ianuarie 1859 17 209 20 fl. 54 cr.
30 iunie 1859 4 42 4 fl. 12 cr.
1 septembrie 1860 10 80 9 fl. 24 cr.
29 martie 1861 5 38 3 fl. 48 cr.
24 octombrie 1861 8 72 7 fl. 12 cr.
Total: 122 1448 147 fl. 12 cr.
În concluzie, potrivit acestei statistici, în perioada de la mijlocul anului

1853 până spre sfârşitul anului 1861, în instituţia fondată de medicul Dudek Joachim
au avut loc 122 de naşteri, tinerele femei internate beneficiind, în medie, de
aproximativ 12 zile ( 11,86) de întreţinere gratuită şi de asistenţă medicală din partea
moaşei, angajată şi salarizată de către fundaţie.
Dat fiind faptul că seria proceselor verbale întocmite cu prilejul şedinţelor de
conducere se întrerupe în octombrie 1861, în continuare nu mai avem posibilitatea
de a urmări, în mod amănunţit, activitatea acestei fundaţii. De la începutul anilor
145
Ibidem, f.41 şi următoarele
'60 dispunem doar de două documente, care reflectă statistic situaţia financiară de
moment a fundaţiei "Dudek". Primul se referă la "Situaţia activelor şi pasivelor
instituţiei de naştere <<Dudek>>, aflată sub patronajul oraşului Oradea, în perioada
1 noiembrie 1860 şi 1 noiembrie 1961. 1 46
Partea activă Taxa anuală Încasări

I. Sold în casă din anul 1859/60 222 fl. 5 cr. 222 fl. 5 cr.
2. Dobânda de 6% după capitalul de
2573 fl. şi 97 cr. şi 5% după suma de 170 fl. 19 cr. 80 fl. 40 cr.
315 fl.
Total: 392 fl. 24 cr. 302 fl. 45 cr.
Partea pasivă:
- Pentru moaşa instituţiei .................................... 21 fl. şi 80 cr.
- Reparaţii la clădirea instituţiei .............................. 5 fl. şi 89 cr.
- Asigurare contra incendiilor pe 5 ani ..................... 11 fl. şi 52 cr.
- Sicriu pentru un nou născut decedat în instituţie ......... I fl. şi 60 cr.
Total: 40 fl. şi 81 cr.
Totalul general al activelor ............................... 3150 fl. şi 70 cr.
Al doilea document se referea la perioada dintre I noiembrie 1862 şi
noiembrie 1863 şi conţine următoarele: 1 47
Partea activă: - sold în casă din anul financiar 1861/62=297 fl. 60 cr.;
Dobânda anuală după capitalul fundaţiei, în sumă de 2888
florini şi 96 creiţari = 173 fl. 34 cr.
Total: 470 fl. 94 cr.
Partea pasivă: - Pentru moaşa instituţiei ................................ 39 fl. şi 20 cr.;
Pentru înzestrarea paturilor ....................... 20 fl. şi 75 cr.;
Achiziţionarea mijloacelor de birou .............. 1 fl. şi 5 cr.;
Indemnizaţie pentru secretarul fundaţiei ....... 10 fl.;
Renovarea clădirii instituţiei .................... 224 fl. şi 29 cr.
Total: 295 fl. şi 29 cr.
Totalul părţii activate: 3007 florini şi 25 creiţari;
Nota: Clădirea instituţiei, negrevată de sarcini, valorează 3000 de fl.
Pe baza datelor fumizate de aceste documente se poate constata ca situaţia
financiară a fundaţiei la începutul deceniului al şaptelea al secolului al XIX-iea,
era consolidată, veniturile depăşind de regulă cheltuielile. În aceste condiţii, fundaţia
"Dudek" îşi continuă activitatea încă un deceniu, după care, ca rezultat firesc al
dezvoltării şi modernizării generale a societăţii orădene, misiunea ei a fost preluată
146
A.N.B., fond Primăria ... , dos. 120, f. 162
147
Ibidem, f.182
314 TothJanos 42
de o altă instituţie, fondată în 1873 148 • Este vorba de Institutul pentru instruirea
moaşelor, avându-l în frunte pe dr. Kondrăd Mărk, care la începuturi a funcţionat în
condiţii modeste, clădirea fiind necorespunzătoare pentru scopurile ei. Din această
cauză, peste doi ani, în 1875 a fost pornită o campanie de colectare a donaţiilor în
vederea ridicării unui edificiu nou, pe măsura exigenţelor mai modeme ale epocii. La
sumele adunate prin această chetă s-a adăugat, în urma hotărârii organelor orăşeneşti,
întregul fond al "Fundaţiei lui Dudek Joachim, în valoare de aproximativ 7000 de
florini". 149 Noul sediu al instituţiei a fost inaugurat în anul 1881 şi în acesta, pe lângă
celelalte încăperi necesare şi utilitare, au fost amenajate trei saloane, cu 22 de
paturi, pentru femeile născătoare. La această clădire în 1882 s-a adăugat o altă
construcţie, pentru secţia ginecologică, ce dispunea de zece paturi, destinate, de
această dată, pacientelor plătitoare.
În concluzie putem afirma, fără teamă de a greşi, că Fundaţia "Dudek", deşi
desfiinţată ca persoană juridică prin amintita hotărâre a conducerii oraşului Oradea,
şi-a continuat misiunea sa caritativă, odată ce fondul ei a fost înglobat în baza materială
a noii instituţii. Ca un argument grăitor în acest sens putem să invocăm faptul că,
dincolo de asigurarea locului de naştere pentru numeroasele femei nevoiaşe, de la
înfiinţarea ei şi până la 190 l (anul de referinţă a sursei citate, n.n.) în cadrul acesteia
peste două mii de persoane au obţinut diploma de moaşă. 150
LA FONDATION DE CHARITE DUDEK D'ORADEA

- Resume -
La premiere fondation de charite d'Oradea due ă une personne privee

fut I' Institution Dudek. Le medecin d 'Oradea, Joachim Dudek, par son
testament de 15 janvier 1805, legua â la viile d 'Oradea toute sa fortune, mobiliere
et imobiliere, afin de fonder une matemite pour Ies femmes Ies plus pauvres.
Demarrant avec un capital de base de plus de 20.000 florins, l'lnstitution
Dudek avait comme but fondamental l'assurance d'un endroit ou Ies personnes
infortunees, dechues et sans abrit puissent accoucher, beneficier d'assistance
medicale, de soin et d'entretien. On voulait prevenir ainsi Ies cas d'infanticide,
assez frequents. Les personnes accueuillies dans I'institution, selon des criteres
precis etaient assistees et soignees par une sage-femme qualifiee, remuneree
par la fondation.
148
Borovsky S., Nagyvârad es Bihannegye monogrâfiâja (Monografia Orăzii Mari şi a
comitatului Bihor), Oradea, 1901, p.339
149
Ibidem
150
Ibidem
Les accouchees beneficiaient aussi d'hebergement et de nourriture
gratuites pour trois â six semaines selon le cas.
L'activite de la sage-femme etait reglementee et contr6lee par Ies
Instructions de service elaborees et approuvees dans l'assemblee generale de la
viile.
L'administration juridique et financiere de la fondation etait assuree par
une direction nommee par Ies autorites de la viile, avec droit de contr6le sur toute
son activite. La direction de la fondation, eluc de pam1i Ies citoyens de marque de
la viile, exen;:a sa fonction sans aucun salaire.
Les sommes d'argent neccssaires pour Ies frais quotidiens de l'institution
furent assurees des interets encaisses d'apres le capital de basc dont on accordait
des credits aux citoyens de la viile presentant des garanties juridiques et materielles.
Durant Ies six decennies de son activite, la Fondation Dudek reussit â
ameliorer partiellement la situation sociale d'une des plus pauvres couches de la
population de la viile d'Oradea.
En 1875, ses fonds furent transferes ăl' institut pour l 'instn,ction des sage-
femmes, fonde â Oradea, qui continua, â un niveau supcrieur, l'activite charitable
commen~ee par l 'Institut Dudek.
ACTIVITATEA EXTRAŞCOLARĂ A CORPULUI DIDACTIC
AL ŞCOLII CIVILE GRECO - CATOLICE DE FETE
DIN BEIUŞ (1896 - 1919)
de
ludita Căluşer
Deschiderea, în anul 1896, a Şcolii civile greco- catolice de fete din Beiuş a
adus cu sine o emulaţie intelectuală remarcabilă, care s-a grefat pe fondul existent
deja la nivelul oraşului, reprezentat în principal de cadrele didactice care activau la
Gimnaziul de băieţi din localitate, alături de o pleiadă de intelectuali români, membri
activi la toate manifestările culturale locale. Din momentul constituirii şcolii, aceasta
a beneficiat de personal calificat, competent şi dedicat chemării de dascăl, care
incumbă atât bucurii cât şi sacrificii.
Componenţa corpului didactic a evoluat concomitent cu dezvoltarea şcolii,
ajungându-se în anul 1918/1919 să numere 11 profesori, din care majoritatea erau
cadre stabile ale şcolii, dar erau şi câţiva suplinitori de la Gimnaziul de băieţi,
renumiţi pentru profesionalismul lor, care au sprijinit astfel bunul mers al
învăţământului local, ridicându-i prestigiul. Între profesorii celor două şcoli
româneşti din localitate a existat, în întreaga perioadă de funcţionare, o conlucrare
fructuoasă, benefică ambelor părţi. Până în anul 1919, chiar conducerea şcolii de
fete a fost încredinţată unor profesori de la gimnaziul din localitate. Astfel, între
anii 1896- 1914, directorul şcolii a fost Vasile Ştefănică, căruia i-a urmat Camil
Selăgian.
Fiind o şcoală frecventată de fete, Episcopia greco-catolică de Oradea, sub
al cărui patronaj funcţiona, a avut în vedere ca educatoarele lor să fie în principal
femei, acestea ocupând în mod constant funcţia de diriginte a celor patru clase
civile. Noua generaţie de profesoare provenea, în marea ei majoritate, din rândul
profesorilor de la gimnaziul din localitate, fiind descendente ale acestora, care au
beneficiat de o educaţie aleasă în familie, fiind crescute în spirit naţional românesc,
insuflat de părinţi, oameni de cultură, intelectuali de marcă ai vremii.
Concomitent cu efortul educativ desfăşurat în cadrul şcolii, profesorii acestui
institut de învăţământ au fost angrenaţi în activităţi pe cont propriu, catalogate
uneori ca având factură politică, dar mai ales au făcut parte din societăţi şi asociaţii
cultural- naţionale, unde au desfăşurat o bogată activitate extraşcolară. Vom face
referiri la rolul jucat de corpul profesoral al şcolii de fete, în cadrul asociaţiilor care
au funcţionat în oraş, cum ar fi Casina română, Astra, Reuniunea de cântări Lira,
Reuniunea Femeilor Române etc.
Una din primele societăţi culturale constituite la Beiuş, pe largi baze sociale
318 Judita Că/uşer 2
şi fără delimităriprofesionale sau de religie, a fost Casina română. 1 O caracteristică

a casinelor care activau în epocă era aceea că funcţionau pe criterii naţionale,
astfel cea constituită la Beiuş era destinată românilor. Casina din Beiuş şi-a început
activitatea în 1871, angrenând în rândurile sale un număr semnificativ de intelectuali
locali: profesori, avocaţi, preoţi, învăţători, funcţionari publici, atât ortodocşi cât şi
uniţi, care aveau aici posibilitatea de a face un schimb de idei asupra evenimentelor
social-culturale ale epocii, de a citi o carte, sau un periodic românesc. Dacă analizăm
lista membrilor activi ai Casinei, constatăm că în rândurile sale nu erau cuprinse şi
femei.
Odată cu constiturea şcolii de fete, o parte dintre profesori devin membrii
activi ai Casinei, dar cea mai remarcabilă personalitate, care a îndeplinit şi rolul de
vicepreşedinte în perioada 1901-1902, a fost directorul acestei instituţii de învăţământ,
Vasile Ştefănică. El a dus o activitate novatoare, venind cu propuneri constructive,
în vederea diversificării activităţii acesteia. Astfel, directorul şcolii a făcut parte din
comisia care a primit însărcinarea de a organiza serate literare şi prelegeri publice,
dar acest lucru a devenit operaţional abia începând cu anul 191 O, când activităţile
preconizate s-au organizat în colaborare cu despărţământul beiuşean al Astrei. Tot
el face propunerea ca să se organizeze în cadrul Casinei şi o secţiune economică.
Apreciind activitatea desfăşurată de Casina Română din Beiuş, Vasile Ştefănică
spunea în 1906 că:" ... în zelul şi tragerea de inimă a intelectualilor noştri, vede
nădejdile dăinuirii acestui însemnat aşezământ cultural, care pentru noi românii, este
cea mai scumpă moştenire" 2
Asociaţia care a polarizat în jurul ei forţele creatoare ale intelectualilor
români din Beiuş şi din împrejurimi, indiferent de sex, a fost despărţământul Astra,
înfiinţat în februarie 1898, cuprinzând în sfera sa de activitate şi localităţile din
preturile Ceica şi Vaşcău. Cadrele didactice şi personalul auxiliar al Şcolii civile de
fete au devenit membri ai acestei asociaţii de tradiţie, aducându-şi contribuţia la
toate acţiunile întreprinse în zonă. Analizând evidenţele întocmite în momentul
constituirii despărţământului beiuşean, constatăm că majoritarea personalului de la
şcoală au devenit membri activi ai Astrei. Regăsim aici pe directorul Vasile
Ştefănică, alături de profesoarele Octavia Stolojan, Marta Fabian, Elena Fabian,
Angela Butean şi guvernanta din internat Valeria Pavel, în anul următor, 1899, se
înscrie şi profesoara Cornelia Nicola, iar în 1914, Elisabeta Butean, alături de care
au fost membrii activi Alexandru Gera, administratorul instituţiei, dar şi medicul
1Petru E. Papp, Din trecutul Beiuşului. Pagini de glorie şi jertfă, Beiuş, 1928, p.86-88; Ion
Lenghel, Contribuţiuni la cunoaşterea Casinei Române din Beiuş, în Contribuţii culturale
bihorene, Oradea, 1974, p.71-97; Viorel Faur, Precizări referitoare la activitatea Casinei
Române din Beiuş, în Crisia, 1975, p. 153-160
2 Viorel Faur, Ioan Popovici, Contribuţii la istoricul Casinei Române din Beiuş(J871-
19 I 8),în Crisia, 1978, p.221-222

J Activitatea extraşcolară a corpului didactic al şcolii civile greco-catolice de fete 319
acesteia, George Mureşan. 3 Pe lângă cadrele didactice permanente ale şcolii enu-
merate mai sus, şi profesorii de la Gimnaziul de băieţi din localitate, care suplineau
catedrele vacante de la şcoala de fete, erau membrii ai Astrei. Menţionăm dintre
aceştia pe: Vasile Dumbravă, Victor Borlan, Ioan Keri, Ilie Stan, Ioan Buşiţia, Ioan
Georgescu.
Vasile Ştefănică a fost unul dintre cei mai activi membri, susţinând activitatea
de popularizare a cunoştinţelor culturale, a rolului şi importanţei asociaţiei, prin
numeroase conferinţe prezentate în Beiuş, dar şi în satele din zonă, cum ar fi la
Băiţa, Ceica, Cusuiş, Mizieş. 4 Tema predilectă era familiarizarea populaţiei de la
sate cu istoricul asociaţiei, a rolului şi împortanţei ei pentru români. Totodată a susţinut
şi prelegeri în care prezenta interesul manifestat de Astra faţă de meseriaşi, dar
şi pentru răspândirea cunoştiinţelor de economie agrară, atât de necesare pentru
bunul mers al gospodăriilor săteşti. O parte dintre cele mai educative şi interesante
cuvântări le-a publicat în anuarele şcolii de fete. 5
Încă din primul an de activitate, asociaţiei culturale beiuşene îi revine
onoranta sarcină de a organiza şi găzdui adunarea generală a Astrei, ceea ce implica
un efort material dar şi organizatoric deosebit, pentru a asigura succesul deplin al
acestei întreprinderi. Lucrările adunării generale s-au desfăşurat în zilele de 27-28
august 1898, în prezenţa unui număr impresionant de participanţi din localitate, din
întreaga Transilvanie, dar şi din Bucureşti. Evenimentul a avut un ecou favorabil în
presa vremii, fiind relatat cu amănunte şi în paginile revistei Familia, de către Iosif
Vulcan, care a participat personal la acest remarcabil eveniment din viaţa urbei,
unde a ţinut un discurs. 6 Avem convingerea că profesorii aparţinători corpului di-
dactic ai acestei şcolii de fete, membrii ai Astrei, chiar dacă nu apar nominalizaţi,
şi-au adus contribuţia atât în organizarea primirii şi găzduirii oaspeţilor de
pretutindeni, cât şi în reuşita spectacolelor de muzică şi teatru, organizate în
încheierea activităţii întreprinse de asociaţie la Beiuş Cu acestă ocazie, internatul
şcolii de fete a fost vizitat de câteva personalităţi de marcă în domeniul ecleziastic,
care indeplineau şi funcţii importante în cadrul asociaţiei Astra, preşedintele
Comitetului Central al reuniunii de la Sibiu, Ioan Micu Moldovan şi vicepreşedintele
3
Viorel Faur, Pagini din lupta populaţiei din sudul Bihorului pentru afirmarea culturală
(Activitatea despărţământului beiuşean al "Astrei" între anii 1898-1918), în Crisia, 1978,
p.471-474
4
Ibidem, p.476-479
5
Programa şcoalei civile greco- catolice de fete din Beiuş pe anul şcolastic 1901 /1902,p. 7-
17; Ibidem, 1904/1905, p.21-29
<, Viorel Faur, 75 de ani de la adunarea generală a "Astrei "desfăşurată la Beiuş, în
Crisia, 1973, p.305-316
asociaţiei, Ilarion Puşcariu. 7

Cu toate că nu a avut un statut oficial aprobat, trebuie să menţionăm existenţa
la Beiuş, începând cu anul 1898, a clubului Trifoi cu patru.foi, care funcţiona pe
bază de preocupări comune, dar mai ales în prietenia care lega membrele societăţii,
al cărui nucleu a fost constituit din poeta Viora Ciordaş, Veturia Papp şi profesoarele
şcolii de fete Angela Butean şi Elena Fabian. Membrele acestui club dedicat femeilor
discutau literatură, muzică, învăţau poezii, pregăteau piese teatrale pe care le
prezentau în public cu ocazia diferitelor manifestări culturale locale. Ele s-au făcut
remarcate cu ocazia adunării Astrei, dar s-au deplasat şi la Oradea, pentru diverse
activităţi cultural - filantropice. Prin plecarea Veturiei Papp din Beiuş, activitatea
clubului stagnează, dar îşi reia funcţionarea în anul 1903, când se reorganizează sub
denumirea de Frunză verde, în rândurile sale fiind cooptate şi profesoarele Elena
Butean, Elena Gera şi Eugenia Tăbăcariu. Membrele societăţii se adunau săptămânal
şi purtau discuţii libere, susţineau disertaţii pe diverse teme la alegere, recitau poezii,
făceau lecturi din operele scriitorilor români, ori citeau reviste - Luceafărul,
Semănătorul, Convorbiri Literare, Familia. Cu aceste ocazii îşi făceau cunoscute
şi creaţiile literare proprii. Putem considera că aceste societăţi care funcţionau
neprotocolar, fiind formate numai din femei intelectuale, cu preocupări literar-a1tistice,
au stat la baza constituirii ulterioare a Reuniunii Femeilor Române. 8
O altă asociaţie românească a cărei prezenţă a atras în rândurile sale şi pc
membrii corpului didactic de la şcoala de fete, a fost Reuniunea de cântări Lira.
Propunerea înfiinţării acestei reuniuni s-a făcut în cadrul şedinţei despărţământului
Astra din anul 1905, când profesorul Ioan Buşiţia, care era profesor şi la şcoala de
fete, se angajează să instruiască membrii corului. Din momentul începerii funcţionării
şcolii de fete, activitatea muzicală şi corală desfăşurată în oraş s-a diversificat şi
îmbunătăţit simţitor. Profesoara Octavia Stolojan, care era directoarea internatului
de fete, unde se ocupa de pregătirea muzicală a elevelor, predând pentru o scurtă
perioadă şi pianul, a făcut parte din comitetul de conducere al reuniunii.
Cea mai remarcabilă activitate a nou înfiinţatei reuniuni a fost participarea
cu o delegaţie formată din 36 de persoane, dintre care 20 de corişti dintre cei mai
talentaţi, alături de alte cadre de la şcoala de fete, printre care Elisa Ştefănică şi
Cornelia Buşiţia, la concertul din 27 august 1906, organizat la Arenele Romane din
Bucureşti. La festival au participat reuniuni muzicale din România, Transilvania,
Bucovina, Banat, Crişana, corul beiuşean repurtând un succes remarcabil. Dar
interpretarea Marşului regal, de Gavril Musicescu, a fost considerat de autorităţile
maghiare drept o ofensă adusă statului şi dirijorul corului, talentatul profesor Ioan
Buşiţia, a fost chemat la Budapeasta pentru a da socoteală în faţa ministrului
1
Programa, /898/1899,p.101
8
Petru E. Papp, Legături sufleteşti dintre Beiuş şi Sibiu, Beiuş, 1937,p.26-27
s Activitatea extraşcolară a corpului didactic al şcolii civile greco-catolice de fete 321
instrucţiunii publice, Apponyi Albert. Urmare a acestei întrevederi, activitatea comlui
este interzisă şi profesorului i se ia dreptul de a mai dirija această formaţiune
muzicală, dar rămâne profesor al şcolii de fete până în anul 1911. 9
Activităţile extraşcolare erau de mai multe categorii, unele erau susţinute
şi încurajate de şcoală, altele se desfăşurau pe cont propriu, cadrele didactice suportau
consecinţele atitudinilor lor. Ne referim aici atât la activităţile culturale, cât şi la cele
cu tentă politică, sau interpretate astfel în mod voit de autorităţile statului. Vom
prezenta un caz concret, tratat cu discreţie de forurile ecleziastice, obligate să păstreze
aparenţele în faţa autorităţilor vremii. Este vorba de atitudinea profesoarei Cornelia
Buşiţia faţă de o acţiune politică românească, asupra căruia Ministerul Regal Ungar
de Culte şi Instrucţiune Publică s-a autosesizat. Prin adresa din 8 mai 1907, cu
nr.pres.1505, ministerul a atenţionat Episcopia greco-catolică de Oradea, care la
rândul ei scrie Şcolii de fete şi atrage atenţia asupra unei telegrame a intelectualilor
români din Beiuş, adresată deputatului Alexandru Vaida Voevod şi reprodusă în
numărul 48 al ziarului Lupta. Telegrama avea următorul conţinut: "Prigoana
declanşată de adversarii dumneavoastră, nu poate minimaliza meritele şi stima
dobândită de domnia voastră, în apărarea intereselor naţionale şi nu poate diminua
sentimentele noastre de simpatie şi entuziasm simţite faţă de conducătorul nostru"
Ministerul de resort califică drept "o greşeală grosolană" telegrama şi impută forului
ecleziastic faptul că ea a fost semnată alături de alţi intelectuali locali şi de profesoara
Şcolii civile de fete, Cornelia Buşiţia. În acest sens, ministrul cere luarea unor
măsuri de pedepsire a atitudinii publice, manifestate de profesoară. Deoarece nici
Consistoriul din Oradea nu putea aproba " ... ca profesoarele de la catedră să se
coboare în arena certelor politice "vicarul general episcopesc, cere direcţiunii şcolii
să asculte opinia profesoarei şi să întocmească un proces-verbal cu privire la acest
incident, pe care să-l înainteze cât mai curând la Oradea, însoţit de propria sa
opinie. 10
În 12 iunie 1907 se întocmeşte procesul verbal de interogare a profesoarei
Cornelia Buşiţia, privind semnarea telegramei încriminate. Directorului îi revine
sarcina de a o chestiona pe profesoară, asupra conţinutului telegramei. Profesoara
se justifică, spunând că a semnat telegrama la cererea unui tânăr, greşeala ei constând
în faptul că nu a citit conţinutul, deoarece îl cunoştea personal pe deputatul Alexandru
Vaida -Voevod, a crezut că este vorba de o simplă felicitare adresată acestuia.
Directorul se interesează dacă a fost în cunoştinţă de cauză, şi că semnând telegrama
îşi manifestă o atitudine politică. Profesoara răspunde că nu cunoaştea activitatea
9
Viorel Faur, Istoriculfrământărilor pentru înfiinţarea şi consolidarea Reuniunii de cântări
"Lira" din Beiuş (1905- 1912), în Crisia, 1977, p.177-193
10
Direcţia Judeţeană Bihor a Arhivelor Naţionale, în continuare D.J.B.A.N, fond Liceul
Român Unit de Fete Beiuş.dos. 11,f.95
322 Iudita Că/uşer (,
de parlamentar a deputatului Vaida şi nu a realizat faptul că prin semnarea telegramei

se implica într-o manifestare politică. Argumentează neorientarea ei prin faptul că
în calitate de femeie nu se preocupă de politică şi dacă şi-ar fi dat seama că ar fi
putut fi astfel catalogată, cu siguranţă nu ar fi semnat telegrama încriminată, şi
drept urmare regretă că a făcut acest lucru. Procesul verbal semnat de Vasile
Ştefănică şi Cornelia Buşiţia a fost înaintat Consistoriului. 11
În raportul directorului, trimis Episcopiei unite, în 12 iunie 1907, acesta
notează ,, .. profesoara nu a subscris telegrama în cunoştinţă de cauză şi aşa cu ştiinţă,
ci mai mult din complezenţă faţă de un cunoscut, că dacă era în cunoştinţa cauzei
nu subscria, ce şi regretă. Totuşi sunt de părere că acum deodată să fie sever
admoniată şi pentru aceea că o persoană inteligentă ca dânsa, nu se cade să fie
condusă de orice băieţandru" 12 •
Episcopia unită a fost constrânsă să ia atitudine vizavi de această acţiune
publică a profesoarei, care activa la şcoala confesională patronată de acest for
ecleziastic, pentru a preveni amestecul organelor statului în problemele interne ale
acestei instituţii şcolare. În 19 iunie 1907, episcopul Demetriu Radu trimite o adresă
către şcoală, în care scrie că s-au convins că profesoara a procedat cu bună credinţă" ...
şi în acest sens l-am rugat pe înalt Ministeriu de Culte şi Instrucţiune Publice, ca
peste afacerea aceasta să treacă la ordinea zilei, după ce însă nu putem aproba, ca
profesoarele de la acel institut să se amestece în cestiuni politice, îi dăm admoniţiune
părintească, reflectându-o totodată ca pe viitor să se abţină de asemenea
manifestaţiuni, cari pot să atingă şi numele bun al institului". Cornelia Buşiţia ia la
cunoştinţă în 8 iulie 1907 hotărârea episcopiei. 13 Se pare că profesoara era în atenţia
autorităţilor şi din cauza atitudinii soţului acesteia, Ioan Buşiţia, manifestată cu
ocazia festivalului de la Bucureşti, drept dirijor al corului Lira, la care am făcut
referiri. 14
O altă profesoară care s-a bucurat de o atenţia deosebită din partea forurilor
conducătoare ale statului dualist a fost Octavia Stolojan, din momentul în care
inspectorul şcolar regal a menţionat într-un proces verbal întocmit la şcoală faptul
că numita nu cunoaşte limba maghiară, nici măcar la nivelul unei simple conversaţii.
Deoarece cunoaşterea limbii oficiale a statului dualist era o cerinţă de la care nu
puteau face rabat nici membrii unei şcoli confesionale, profesoara a fost ani de zile
supravegheată, şi progresele realizate în însuşirea limbii maghiare s-au menţionat
în mai multe acte de control întreprinse la şcoală. Este adevărat că profesoara oferea
prin activitatea sa extraşcolară motive de suspiciune reprezentanţilor statului, fiind
"Ibidem, p. 96-97
12
Ibidem ,f.98
13
Ibidem, f. 100
14
Viorel Faur,Cultura românilor din Bihor .1848-1918,0radea, 1992, p. 96-100
1 Activitatea extraşcolară a corpului didactic al şcolii civile greco-catolice de fete 323
membră activă a Astrei, despărţământul Beiuş, şi făcând parte din comitetul de
conducere al Reuniunii de cântări Lira, în calitate de membră, şi ea însoţind corul
la controversatul concert de la Bucureşti. 15
Prezenţa profesoarelor de la Şcoala civilă de fete în aproape toate asociaţiile
şi societăţile de factură cultural-naţională din oraşul Beiuş, până în anul 1918, a
fost remarcabilă, ele fiind alături de părinţi şi soţi, intelectuali de renume din
localitate, active la toate manifestările organizate pe plan local. Dorinţa femeilor
din Beiuş de a avea o asociaţie destinată lor în exclusivitate a prins contur prin
constituirea provizorie, în 27 noiembrie 1918, a Reuniunii Femeilor Române din
Beiuş şijur, motivată la data respectivă de evenimentele care erau în derulare, mai
ales de desemnarea şi trimiterea unor reprezentante proprii la adunarea de la Alba
Iulia. Urmare acestei acţiuni, profesoara de la Şcoala de fete, Elena Muntean, a
participat, alături de Elena Ardelean, la măreţul eveniment. Aceasta a fost motivaţia
organizării, chiar cu statut provizoriu, a reuniunii în momentul respectiv, dar
desăvârşirea şi consolidarea ei s-a făcut în 5 ianuarie 1919, când şi-a desemnat şi
organele de conducere. Pentru a nu fi catalogate drept exclusiviste, au cooptat în
rândurile lor şi un număr de intelectuali locali, personalităţi cu o remarcabilă
activitate pe tărâm cultural- naţional. Comitetul de conducere era astfel structurat:
în frunte era preşedinta Viora Ciordaş, secondată de Livia Cosma şi de profesoarele
şcolii de fete, Angela Selăgian, în calitate de vicepreşedintă, Elisa Pavel şi Veturia
Butean, notari, Elena Muntean, bibliotecară, Ioan Ossian a primit funcţia de secretar,
iar Ioan Ciordaş, Cornel Neş şi Moise Popovici, consilieri. 16
Obiectivele reuniunii au fost promovarea culturii şi a spiritului naţional în
rândul femeilor, răspândirea cunoştinţelor în rândul populaţiei de la sate şi
organizarea unor activităţi caritabile. Implicarea Şcolii civile de fete în activitatea
reuniunii a fost semnificativă, nu numai prin cuprinderea cadrelor didactice în
rândurile sale, ci şi prin desfăşurarea activităţii concrete, într-un spaţiu pus la
dispoziţie în cadrul internatului.
Pentru început, reuniunea a avut un puternic caracter caritabil, determinat
şi de situaţia concretă creată de trecerea frontului. Astfel s-au organizat colecte
pentru a oferi o alinare copiilor săraci şi orfani, rămaşi fără părinţi în urma ororilor
produse de război. Datorită prezenţei în zonă a trupelor secuieşti, în lunile februarie-
aprilie 1919, activitatea reuniunii a fost mult îngreunată, chiar stopată de
evenimentele sângeroase petrecute în zonă, cărora i-a căzut victimă şi soţul
preşedintei reuniunii, Ioan Ciordaş. Membrele reuniunii au fost solidare cu familiile
15
Viorel Faur, Contribuţii documentare la cunoaşterea preliminariilor constituirii Reuniunii
de cântări "Lira" din Beiuş, în Contribuţii la cunoaşterea istoriei Bihorului(J/), Oradea,
1971, p. 112
' Anuarul Reuniunii Femeilor Române din Beiuş şi jur, 27 nov. 1918- 22 febr. 1920, 1920;
11
Gavril Hădăreanu, Torţe arzânde în ţara Beiuşului, Beiuş, 1995, p.519

324 1udita Că/uşer R
celor martirizaţi, înţelegând totodată dorinţa Viorei Ciordaş de a se retrage de la

conducerea ei, însărcinarea fiind preluată temporar de profesoara de la şcoala de
fete, Angela Selăgian.
Dar conjunctura politică nu a permis ca lucrurile să se aşeze în făgaşul lor
normal nici după încheierea războiului, ci au prelungit starea de nesiguranţă şi
lipsuri materiale încă o perioadă de timp. Astfel, proclamarea în 21 martie 1919, la
Budapesta, a Republicii Sovietice a Sfaturilor şi declanşarea unei politici agresive
împotriva României şi Cehoslovaciei, în vederea refacerii graniţelor, a determinat
noi conflicte militare. Atacurile armatei maghiare au fost respinse în aprile şi iulie
1919 de către soldaţii români, luptele finalizându-se cu ocuparea capitalei ungare,
Budapesta, în 4 august 1919. Toate aceste acţiuni militare au adus după sine răniţi
şi morţi. Pentru a alina suferinţa soldaţilor români, reuniunea ia iniţiativa organizării
unor acţiuni caritabile. Astfel, în timpul luptelor de pe Tisa, spitalele din Oradea
erau pline de răniţi, la iniţiativa Viorei Ciordaş s-a organizat o colectă, şi din sumele
de bani adunate s-au cumpărat bunuri necesare soldaţilor. Totodată un grup de zece
membre ale reuniunii s-au deplasat la spital, unde în calitate de infirmiere voluntare
au lucrat efectiv timp de mai multe săptămâni la alinarea suferinţelor soldaţilor
răniţi. Printre acestea s-a numărat şi profesoara şcolii de fete Elena Muntean Fabian,
care pentru activitatea desfăşurată a fost decorată de regele Ferdinand cu Crucea
Regina Maria, clasa a 11-a. 17
O atenţie deosebită a acordat Reuniunea Femeilor Române, încă din
momentul constituirii, formării unei biblioteci proprii. Chiar dacă la început nu
deţineau decât un număr limitat de volume (135) au urmat seria donaţiilor, care pc
parcursul anilor a îmbogăţit colecţia de carte şi periodice ale reuniunii. În urma
apelurilor făcute iubitorilor de carte, printre primii donatori s-au numărat directorul
şcolii de fete, Vasile Ştefănică şi profesoara Elisa Pavel. Nucleul reuniunii s-a for-
mat din profesoarele de la şcoala de fete, iar mai târziu din absolventele liceului. 18
Cu toate că situaţia politică a Bihorului nu era încă restabilită în totalitate,
datorită conflictelor militare dintre armata maghiară şi română, dorinţa de întregire a
sistemului de învăţământ din România determină corpul didactic al şcolii de fete
să-şi trimită un reprezentant la Congresul general al profesorilor, organizat la Iaşi. În
iunie 1919, Asociaţia generală a profesorilor din România, al cărui preşedinte
era academicianul Petru Poni, ia iniţiativa organizării unui congres al corpul didac-
tic de toate gradele din ţară. La ordinea de zi era prevăzută rezolvarea marilor
probleme cu care se confrunta învăţământul românesc, care, după unire, trebuia
reorganizat şi adus la numitor comun. Se prevede o conlucrare eficientă pentru
răspândirea culturii în vederea unităţii tuturor românilor, la educaţia moral - naţională
şi economică a populaţiei. Se preconiza perfecţionarea pregătirii profesionale a
17
Anuarul R.FR., 1920-1922, p.57
IM Anuarul R.FR., 1918- 1919,p. 32-39
9 Activitatea extraşcolară a corpului didactic al şcolii civile greco-catolice de fete 325
corpului didactic de toate gradele. Se discută problema apărării intereselor
profesorilor prin menţinerea prestigiului social, prin înlăturarea favoritismului şi
ridicarea bunăstării materiale a cadrelor didactice, conform pregătirii, anilor de
serviciu şi activităţii şcolare efective. Din partea şcolii de fete a fost desemnată
profesoara Marta Iepure Fabian, care participă în zilele de 12-14 iulie 1919 la
congresul de la Iaşi. Asupra desfăşurării congresului, profesoara reforează în cadrul
conferinţei profesoarale a şcolii, dar a scris şi câteva articole în acest sens în
periodicele Foaia poporului şi Unirea. Deoarece cu ocazia congresului s-a pus şi
problema constituirii unui număr cât mai mare de secţii ale Asociaţiei Corpului
Didactic, care aveau drept scop apărarea drepturilor profesorilor şi ridicarea
prestigiului corpului didactic, Marta Iepure propune organizarea şi la Beiuş a acestei
secţiuni, până la sfârşitul anului 1919. 19
Noua generaţie de cadre didactice, intelectuali grupaţi în jurul Şcolii civile
de fete din Beiuş, s-a implicat activ în toate activităţile desfăşurate la nivelul oraşului,
devenind promotori rermarcabili ai mişcării cultural naţionale. Au fost membri ai
asociaţiilor care s-au dedicat întreţinerii legăturilor indestructibile cu românii de
pretutindeni. Rolul acestor asociaţii a fost detrminant în păstrarea şi promovarea
culturii româneşti, fiind liantul esenţial în mişcarea de desăvârşire a unităţii naţionale.
Multe dintre asociaţiile constituite până în 1918 şi-au continuat activitatea şi după
Unire, diversificându-şi preocupările şi canalizându-şi forţele creatoare spre noi
făgaşuri de dezvoltare.
L' ACTIVITE EXTRA-SCOLAIRE DU CORPS ENSEIGNANT DE L'ECOLE

CIVILE GRECO-CATHOLIQUE POUR JEUNES FILLES
DE BEIUŞ (1896-1919)
-Resume-
Les membres du corps de l'Ecole civile greco-catholique enseignant de

l'Ecole civile greco-catholique pour jeunes filles de Beiuş ont deploye une riche
activite extra-scolaire, s'impliquant dans la vie culturelle de Ia ville.
L' article reflete le role joue par Ies professeurs de cette ecole dans le cadre
de certaines associations qui ont fonctionne â Beiuţ, telles que la Casine Roumaine,
/'Astra, la Reunion chorale "Lira", la Reunion des Femmes Roumaines.
19
D.J.B.A.N.,fond Liceul Român U17it de Fete, Beiuş, dos. 15, f.2 l ,68v-69, 133
VECHI ATELIERE FOTOGRAFICE DIN ORADEA.
ATELIERUL LOJANEK JÂNOS ŞI ATELIERELE SUCCESOARE
de
Lucia Cornea
După datele cunoscute până la ora aceasta, Lojanek Janos ( 1814 - 1877)
a fost, în ordine cronologică, cel de-al doilea fotograf din Oradea, după Mezey
Lajos. Atelierul său funcţiona deja la începutul anului 1863 1 •
La început, atelierul Lojanek era situat în strada Kozep [azi str. Episcop
Mihai Pavel] la nr.28 2 , pentru ca în 1864 să se stabilească în Fo-utca [Strada
Principală] la nr.12, în Casa Sa/rad [astăzi dispărută], unde se afla şi locuinţa
fotografului.
Ca şi în cazul celorlalte ateliere fotografice timpurii, ponderea covârşitoare
a producţiei atelierului Lojanek au constituit-o portretele. Curând după 1870, acesta
a început însă să-şi diversifice producţia, fotografiind pieţe şi clădiri din oraş în
vederea multiplicării şi comercializării imaginilor3 . Preţul unei fotografii era relativ
mic, de doar 40 de creiţari. La sfârşitul lui august 1872, fotograful realizase, de
pildă, o panoramă a oraşului Oradea văzut de pe dealul Calvaria [locul unde se află
astăzi restaurantul cunoscut sub numele de Ciuperca] 4 • Din păcate, în colecţiile de
fotografii consultate n-am întâlnit nici una din aceste vederi timpurii. Pentru a-şi
comercializa produsele, Lojanek a folosit iniţial Librăria Huge/ Ott6 5 , situată în
apropierea atelierului său, pe Strada Principală [actuala str. Republicii]. Aceste
fotografii cu imagini din Oradea, realizate pentru vânzare, le putem considera şi ca
precursori timpurii ai cărţilor poştale, având de-a face aici cu două elemente ce
caracterizează cartea poştală ilustrată de mai târziu: producerea în serie a aceleiaşi
imagini şi comercializarea ei printr-o librărie. Mai lipsea un singur element:
reproducerea imaginii pe un carton special imprimat, care să faciliteze expedierea
prin poştă.
1
Bihar, 1863, nr.14, 15 februarie. În vara aceluiaşi an s-a deschis încă un atelier fotografic în
Oradea, cel al lui Kiszel Istvan, în curtea Casinei Naţionale (Ibidem, nr. 54, 5 iulie).
2
Menţionăm că numerele caselor la care se face referire în această lucrare sunt numerele
corespunzătoare epocii respective. Casa de la nr. 28 era ultima de pe partea stângă a străzii
(Plan oraş 1859).
3
Nagyvarad, 1872, nr.203, 5 septembrie
4
/bidem, nr.196, 28 august
5
/bidem, nr.203, 5 septembrie
328 Lucia Cornea
În 1874, fotograful îşi amenajase deja o vitrină proprie, în faţa casei sale,
expunând mai ales portrete şi fotografii de grup 6 •
Lojanek a fost printre primii fotografi din Oradea care au folosit şi tehnici
speciale. Încă de la începutul anului 1863 el realiza portrete, mai ales feminine, pe
email, « ... în cea mai nouă manieră pariziană» 1 , după cum suna reclama.
Despre atelierul său presa vremii scria în 1874 că «poate concura cu multe
ateliere din capitală», ceea ce nu însemna puţin lucru, cunoscute fiind numărul
mare şi eleganţa atelierelor fotografice budapestane la ora aceea 8 • Cu toate acestea,
aranjamentul interior al atelierului ne rămâne practic necunoscut. Doar unele piese
de mobilier şi câteva obiecte folosite la regia unor portrete mai sunt vizibile din
vechile fotografii. Mobilierul care se poate observa este cel obişnuit (Fig. I O), folosit
în epocă de toate atelierele fotografice mai importante. Sunt piese eclectice, care,
alături de fundalul pictat, balustrade, draperii, covoare, vase cu flori etc., dau
împreună impresia unui interior clasicizant. Există şi unele elemente care ţin de
adevărata butaforie, cum este, de pildă, o stâncă confecţionată din gips, vizibilă pc
una din fotografii 9 , databilă în jurul anului 1870. Ceva mai mult din decor se observă
într-o altă fotografie, datată 1879 (Fig. l )10. De notat că ambele fotografii amintite
sunt fotografii de copii, în cazul cărora se urmărea de multe ori redarea unui decor
naturalist.
Fotograful Lojanek Janos a murit la 15 mai 1877, «după o scurtă şi
chinuitoare boală de stomac şi lobul ficatului» 11 , fiind, cu foarte multă
probabilitate, victima propriei sale profesii, cunoscute fiind efectele nocive ale
substanţelor chimice folosite de fotografi asupra organismului, cu deosebire asupra
sistemului digestiv 12 •
Era un personaj cunoscut în oraş, putem afirma chiar o adevărată
personalitate a vieţii sociale şi culturale orădene. Cunoscut ca un om simpatic,
blând şi muncitor, iubea oamenii şi oamenii îl iubeau. Pe lângă faptul că era unul
din cei mai apreciaţi fotografi din Oradea, era şi amator de muzică. La înmormântarea
lui (în cimitirul Olosig) a participat însuşi primarul oraşului, Sal Ferencz, precum
şi deputatul local 13 •
Fotograful Lojanek nu a avut, probabil, urmaşi direcţi. Astfel, în legătură
cu succesiunea atelierului, putem face doar supoziţii. De funeralii s-a ocupat o nepoată
6
Ibidem, 1874, nr.51, 4 martie
1
Bihar, 1863, nr.14, 15 februarie
8
Nagyvarad, 1874, nr.51, 4 martie
9
Colecţia Muzeului Memorial Ady Endre din Oradea, nr. inv. 2496/6
10
Colecţia Fototecii Istorice a Muzeului Naţional Ungar din Budapesta, nr. inv. 91.l 05 l
11
Nagyvarad, 1877, nr.113, 17 mai, p.3
12
F.-C., 1926, nr.I, p.4
13
Nagyvarad, 1877, nr.114, 18 mai
Vechi ateliere fotografice din Oradea. A te/ierni Lojanek Janos 329
a sa, văduva lui Eduard Schmarda • Atelierul a continuat să funcţioneze şi după
14
moartea fotografului, sub acelaşi nume. Nu ştim cine s-a ocupat de el din punct de
vedere profesional în perioada 1877-1884.
Ştim însă că în 1884 conducătorul atelierului era fotograful Herman
15
Schleif •
După moartea lui Lojanek, atelierul s-a mutat în Casa Karaguj [astăzi
dispărută], aflată la colţul format de străzile Fo-utca [azi str. Republicii] şi strada
Apâcza [azi str. Moscovei], la nr.14. În jurul anului 1890, adresa atelierului figura
în Bemer ter [azi Piaţa Regele Ferdinand] nr.12 [pe locul actualei Agenţii de Voiaj
C.F.R., la etaj] (Fig.2).
Vecin cu magazinul cunoscutului negustor Huzella, în 1882 atelierul Lojanek
expunea în vitrina acestuia imagini din Oradea 16 , foarte căutate mai ales în sezonul
estival. Ele începuseră să fie produse în cantităţi din ce în ce mai mari, preţul lor
variind între 80 de creiţari şi un forint. În vara următoare, atelierul anunţa că a pus
în circulaţie o nouă serie de astfel de vederi, de mărimea unui portret, pe care
cumpărătorii le puteau găsi în librăriile din oraş 17 • Un exemplu pentru ilustrarea
ideii că fotograful profesionist, la fel ca şi ziaristul, trebuia să fie întotdeauna la
curent cu subiectele la ordinea zilei, ni-l oferă atelierul Lojanek, care punea în
vânzare, tot în 1883, portretul tâlharului şi criminalului Sponga Pâl 18 la preţul modic
de doar 30 de creiţari.
Acest atelier a fost printre primele din Oradea care au executat fotocopii
după documente 19 (Fig.3). În ce priveşte cartoanele special imprimate folosite în
această perioadă, ştim că în jurul anului 1877 atelierul Lojanek îşi lucra cartoanele
la Leopold Turkel din Viena, în 1879 la firma F. Brunck Sohne din Niimberg, pentru
ca în jurul lui 1890 să folosească serviciile firmelor vieneze Bondy Szigm. şi Kiihle
&Miksche.
Datorită diversificării subiectelor fotografiate, în dotarea atelierului au apărut
unele elemente practice, cum era panoul de pânză colorată, folosit ca fundal atunci
când erau fotografiate obiecte singulare - obiecte de artă, piese arheologice etc. 20
14
/bidem, nr.113, 17 mai, p.3. La 1896 este semnalată o anume Maria Smârda ca fotograf
profesionist în Oradea. În lipsa altor informaţii, dată fiind coincidenţa de nume, să fi fost
vorba oare de o persoană din aceeaşi familie? (F.Zs., p.246).
15
Nagyvarad, 1884, nr.161, 13 iulie, p.3
16
/bidem, 1882, nr. I 02, 4 mai
11
/bidem, 1883, nr.196, 23 august
18
/bidem, nr.82, 10 aprilie
19
Fotocopii după documente medievale, produse în atelierul Lojanek, se află în colecţia
Secţiei de Istorie a Muzeului Ţării Crişurilor, nr. inv. 1004, passim.
20
n.
Vezi fotografie Lojanekîn colec~a Sec~ei de Istorie a Muzeului Ţării Crişurilor, nr. inv. 846
330 Lucia Cornea 4
În ce priveşte participarea la expoziţii, atelierul Lojanek a expus în cadml

Expoziţiei Naţionale de la Budapesta, din 1885 21 , fiind distins cu diplomă de merit.
Pentru această expoziţie, atelierul primise comandă să întocmească şi un album cu
imagini de port popular şi industrie casnică ţărănească din comitatul Bihor22 , album
care are pentru istoricii şi etnografii de astăzi o excepţională însemnătate documentară.
Acesta cuprinde 35 de fotografii, cu referire, printre altele, la localităţile Aleşd,
Lugaşu de Jos, Negreni, Salonta şi Tulea.
Din 1896, atelierul Lojanek se afla în proprietatea lui Markely Janos,
care a preferat să-i păstreze numele, acesta având deja o frumoasă tradiţie în Oradea.
În această perioadă, istoria atelierului este strâns legată de istoria construirii
clădirii Teatrului. Din 1898, când au început demolările în zonă, în vederea constmirii
clădirii Teatrului şi a clădirii ce ulterior a primit numele de Bazar, atelierul Lojanek
a fost nevoit să se mute. În 1900 el funcţiona «în curtea vechii şcoli reale» [pe
locul actualei Primării]. Markely a avut însă grijă să lase în şantier, pe locul fostului
local al atelierului, o pancartă cu o inscripţie lămuritoare, pentru a-şi îndruma clientela
spre noul local (Fig.4 ). Din noiembrie 1900, atelierul s-a reîntors în zonă, dar de
această dată în noua clădire Bazar, în capătul ei dinspre actuala str. Moscovei,
într-un local special construit şi amenajat la etajul clădirii 23 , adresa atelierului fiind
acum Rak6czi ut [azi str. Republicii] nr.2. Ca situaţie topografică, atelierul revenise
aproximativ pe locul unde se afla altă dată Casa Karaguy 4 • În clădirea Bazar,
atelierul Lojanek, « .. .frumos şi luminos ... »25 , special construit şi amenajat după
dorinţele fotografului Markely, era situat la etajul clădirii, peretele dinspre nord
fiind alcătuit din mari geamuri de sticlă (Fig.5), vizibile şi astăzi. Multă vreme, în
acel local a funcţionat filiala judeţeană Bihor a Uniunii Artiştilor Plastici, nimic
din interiorul acestuia nemaiamintind de vechiul atelier fotografic.·
În perioada Markely, atelierul Lojanek s-a distins cu prilejul Expoziţiei
Milenare de la Budapesta, din 1896, unde fotograful a participat cu portrete26 , fiind
·distins cu diplomă de merit2 7 •
21
ANDJB,fond 8, Inv.141, dos.408, f. 327
22
Mutatvanyok a Biharmegyei nepiparb6l es a nep ruhazatab6/. A Budapesti 1885-iki
orszagos kiallitas alkalmab6/, osszeâllitotta Dr. R6mer Ferencz Floris, fenykepeztek Lojanek
Janos miitermeben, mindenjognak fentartâsâval, Budapest, Franklin târsulat konyvnyomdaja.
Originalul albumului se păstrează în colecţia de fotografii a Secţiei de Istorie a Muzeului
Ţării Crişurilor, nr.inv.7439.
23
Ngv. Np., 1900, nr.262, 15 noiembrie, p.7
24
Clădirea Bazar s-a construit între 1899-1900 pe locul unui grup de case vechi, cumpărate
sau expropriate şi apoi demolate de Primărie (Lakos 1904, p.275-277).
25
Ngv. Np., 1900, nr.262, 15 noiembrie, p. 7
26
Nagyvarad, 1896, nr.167, 23 iulie, p. 3
27
Szilâgyi 1978, p.12
Vechi ateliere fotografice din Oradea. Atelierul Lojanek Janos 331
Pentru cunoscuta monografie despre Oradea şi Bihor, apărută în 1901 sub
redacţia lui Borovszky Samu, atelierul Lojanek a fumizat, de asemenea, 12 clişee 28 •
În jurul lui 1900 atelierul îşi comanda cartoanele la Eisenschiml & Wachtl
(firma a devenit ulterior Bernhard Wachtl) din Viena, dar şi la litografia K. Krziwanek
din acelaşi oraş.
În concluzie, atelierul Lojanek a fost unul din cele mai bune ateliere
fotografice din Oradea, recunoscut pentru profesionalism încă din epocă, de către
confraţii de breaslă. În 1882, în revista Fenykepeszeti Lapok de la Cluj, Veress
F erenc întocmise o listă a «fotografi/or cunoscuţi» , printre care figura şi numele
atelierului Lojanek.
Acesta a fost un atelier longeviv şi productiv. În consecinţă, fotografiile
păstrate până în zilele noastre sunt foarte numeroase. O fotografie Lojanek, chiar
din anii '60 - '80 ai secolului 19, nu reprezintă o raritate. Numărul fotografiilor
Lojanek identificate de noi până acum se apropie de 150, printre instituţiile
păstrătoare remarcându-se Muzeul memorial Ady Endre din Oradea, Fototeca Istorică
a Muzeului Naţional Ungar din Budapesta şi Secţia de Istorie a Muzeului Ţării
Crişurilor din Oradea. Fotografii Lojanek mai deţin Muzeul Deri din Debreţin,
filiala Bihor a Arhivelor Naţionale, Bihari Muzeum din Beretty6ujfalu, Ungaria,
precum şi Muzeul Maghiar al Fotografiei din Kecskemet şi Institutul şi Muzeul
Naţional de Istorie a Teatrului din Budapesta. Foarte multe se află apoi în colecţiile
particulare. Aproape nu există veche familie orădeană care să nu deţină în arhiva
sa cel puţin o fotografie provenind din atelierul Lojanek.
După cum se ştie, datarea fotografiilor vechi nu este întotdeauna lipsită de
dificultăţi. Un element care ne poate ajuta uneori este marca pe care atelierul o
folosea într-o anumită perioadă. Am avut în vedere acest lucru şi în cazul fotografiilor
Lojanek, cu atât mai mult cu cât acest atelier a folosit de-a lungul anilor numeroase
modele de mărci. De aceea, oferim la capitolul ilustraţie (Fig.5 şi 13-20) evoluţia
mărcii atelierului Lojanek în perioada existenţei sale, aşa cum am reuşit s-o stabilim
coroborând datele cunoscute despre istoria acestui atelier cu studierea fotografiilor
datate exact din colecţiile pe care le-am avut la îndemână.
Ca tematică, aşa cum am mai afirmat, în producţia atelierului Lojanek
predomină detaşat portretele, urmate de vederi cu oraşul Oradea, fotografii de grup
şi, în sfârşit, fotografiile de monumente, obiecte şi documente istorice. Toate acestea
au pentru cercetătorul de astăzi o incontestabilă valoare documentară, dacă ne gândim
doar la imortalizarea săpăturilor arheologice din 1883 din Cetatea Oradea29 , sau a
unor clădiri astăzi dispărute, cum au fost casele Nagy Sandor (Fig.6) sau Gireth
28
Borovszky 1901, passim
29
Vezi fotografia cu nr. inv. 814 din colecţia Secţiei de Istorie a Muzeului Ţării Crişuri lor din
Oradea
332 Lucia Cornea 6
(Fig. 7) din centrul oraşului, ca să nu mai vorbim de deja amintitul album cu caracter
etnografic din 1885, care poate fi valorificat Ia ora actuală din multiple puncte de
vedere.
Firma Lojanek a dispărut abia în I 91 O, când atelierul a ajuns în proprietatea
lui Molnar Jeno, Ia început sub numele Molnar Jeno (Lojanek ut6da) [Molnar
Jeno (succesorul lui Lojanek)]3°, mai târziu renunţându-se Ia precizarea din
titulatura firmei. În perioada interbelică, denumirea firmei era Foto atelier artistic
Molnar.
Atelierul Molnar a funcţionat în prima parte a existenţei sale în acelaşi
local din clădirea Bazar, doar denumirea străzii schimbându-se în perioada interbelică
în Bld. Regele Ferdinand31 • Ulterior, s-a mutat în clădirea Apo/Io [pc actuala str.
Republicii nr.12], Ia parter, pe faţada dinspre strada Republicii 32 .
În 1923, în atelierul Molnar se executau şi acuarele, pasteluri şi picturi în
ulei, deci funcţiona şi ca atelier de pictură~ 3 • În principal însă atelierul executa mai
ales fotografii artistice, inclusiv reproduceri mărite. Ponderea o deţineau portrettle
· (Fig.8), fotografiile de grup şi fotografiile de nuntă (Fig.9) 34 .
În octombrie 1922, Molnâr a luat parte, alături de alţi 12 fotografi cunoscuţi
din Oradea, Ia întrunirea de la clubul Cuibul [ Feszek] din incinta cafenelei Roya!,
întrunire care a pus bazele Asociaţiei Fotografilor Profesionişti din Oradea35 •
În 1936, fotograful Molnâr şi-a vândut atelierul şi s-a mutat Ia Bucureşti,
unde a deschis de asemenea un atelier fo10grafic ce a devenit curând prosper. La
scurtă vreme însă, la 21 iulie 1937, Molnâr Jeno a murit, în urma unui atac de cord3 r.
survenit «după o lungă şi grea suferinţă» 31 . Fusese de curând admis ca membru
al Uniunii Fotografilor din România38 •
Urmaş al unei vechi familii orădene, Molnâr este descris ca un om îndesat,
jovial, înclinat spre glume. Presa fotografică românească a vorbit despre el ca despre
un «eminent profesionist», subliniind «caracterul său lea/» 39 •
Odată cu moartea sa, după o existenţă neîntreruptă de peste şaptezeci de
ani, din 1863 până în 1936, istoria atelierului Lojanek şi a succesorilor săi a luat
sfârşit.
30
Ngv. Np., 1910, 24 decembrie, p.6
31
Ghidul 1923, p.210
32
Ngv. Np., 193 7, nr.166, 23 iulie, p.2
33
Fotografia, 1923, nr. I, 30 ianuarie, p.22
34
Fotografii lucrate în atelierul Molnăr se regăsesc astăzi în colecţiile unor instituţii ca Muzeul
Ţării Crişurilor din Oradea, Muzeul Judeţean Arad, Fototeca Istorică a Muzeului Naţional
Ungar din Budapesta etc.
35
Fotografia, 1922, nr.6, 30 octombrie, p.3
36
Ngv. Np., 193 7, nr.166, 23 iulie, p.2
37
Rev. Fot. Rom., 1937, nr.30-31, iunie-iulie, p.491
38
lbidem, nr.25-26, ianuarie-februarie, p.426
39
lbidem, nr.30-31, iunie-iulie, p.491
1 Vechi ateliere fotografice din Oradea. Atelierul LojanekJanos 333
Din păcate, doar o mică parte din considerabila producţie fotografică a
acestui atelier se mai păstrează astăzi în colecţii organizate, dar chiar şi aşa,
considerăm că cercetătorul interesat dispune de un material suficient de bogat pentru
a putea aprecia la justa sa valoare continuitatea timp de peste şapte decenii a acestui
atelier fotografic în peisajul civic şi cultural al oraşului Oradea.
REFERINŢE BIBLIOGRAFICE
ANDJB, fond 8, Inv. 141 = Arhivele Naţionale, Direcţia Judeţeană Bihor,fond

8- Primăria municipiului Oradea, Inv.141
Bihar = Bihar, Oradea, I, 1863 şi urm.
Borovszky 1901 = Borovszky Samu, Bihar varmegye es
Nagyvarad, Apoi/o konyvkiad6, Budapest, 1901
F- C. = Foto - Curier. Publicaţiune de specialitate a
fotografilor din România, Director Et. Lonyai,
Bucureşti, 1926
Fotografia = Fotografia, Revista Asociaţiei Fotografilor din
România, Cluj apoi Alba Iulia, 1922 - 1926
F Zs. = Fenykepeszek Zsebkonyve, Budapest, 1896
Ghidul 1923 = Ghidul oraşului Oradea-Mare, întocmit de Iosif
Horvâth, Tipografia Kosmos, Oradea, 1923
Lakos 1904 = Lakos Lajos, Nagyvarad multja es jelenjebol,
nyomtatott ifj. Berger Samuel konyvnyomdâjâban,
Nagyvârad, 1904
Nagyvarad = Nagyvarad, Oradea, I, 1870 şi urm.
Ngv. Np. = Nagyvaradi Nap/6, Oradea, I, 1898 şi urm.
Plan oraş 1859 = Nagyvarad varosa belsoteruletenek terkepe, re-
dactor şi editor Halâcsy Sândor, Viena, 1859
Rev. Fot. Rom. = Revista Fotografică Română, Bucureşti, 1937
Szilăgyi 1978 = Szilăgyi Gâbor, A fot6muveszeti kiallitasok
szakrepert6riuma (1890-1945), kezirat gyanânt,
kiad6 - Magyar Fot6miiveszek Szovetsege,
Budapest, 1978
334 Lucia Cornea
ANCIENS ATELIERS PHOTOGRAPHIQUES D'ORADEA.
L' ATELIER LOJANEK JÂNOS ET SES SUCCESSEURS
- Resume-
Selon Ies donnees connues jusqu'a ce jour, Lojanek Janos (1814 - 1877)
fut, par ordre chronologique, le deuxieme photographe d'Oradea.
Au debut, son atelier etait situe 28, rue Kozep [aujourd'hui rue de
l'Eveque Mihai Pavel]. En 1864 ii s'est etabli 12, rue Principale, dans la Maison
Safrad.
Le photographe Lojanek mourut le 15 mai 1877. II n'a probablement pas
eu de successeurs directs. De ce fait, quant a la succession de )'atelier, on ne peut
faire que des suppositions. Neanmoins, l'ateliercontinua a fonctionner sous le meme
nom, meme apres la mort du photographe. Nous savons seulement qu'en 1884 ii
etait dirige par le photographe Herman Schleif .
Apres la mort de Lojanek, l'atelier demenagea dans la Maison Karaguj, au
carrefour des actuelles rue de la Republique et rue de Moscou. Vers 1890, son
adresse etait 12, place Bemer.
A partir de 1896, )'atelier Lojanek est devenu la propriete de Markely
Janos qui prefera en garder le nom, en tant que societe deja traditionnelle a Oradea.
Entre 1898 et 1900, l 'atelier a ete oblige de dernenager de nouveau,
cette fois dans le bâtiment de l 'ancienne Ecole reelle. A la fin de I' annee 1900
ii etait de retour, mais cette fois dans un nouveau bâtiment - le Bazar.
La firme Lojanek disparut en 191 O, remplacee par l' atelier Molnar Jeno,
dans le meme local, ou ii fonctionna pendant une dizaine d'annees. Ulterieurement,
ii demenagea dans le bâtiment Apollo (12, Bv du Roi Ferdinand).
Le photographe Molnăr fut membre fondateur de l 'Association des
Photographes Professionnels d'Oradea et de I'Union des Photographes de Roumanie.
En 1936, ii vendut son atelier et demenagea a Bucarest. Sa mort, en 193 7,
mit fin a l'histoire d'un des plus anciens ateliers photographiques d'Oradea.
L' auteur met ensuite en evidence la production de I' atelier Loj anek-Molnar
tout au long de son existence: tout d'abord Ies portraits et Ies vues de viile, Ies
techniques speciales (notamment Ies photographies sur email) et Ies albums et enfin
Ies photographies artistiques. L'auteur passe aussi en revue la participation des
photographes de cet atelier aux diverses expositions, ainsi que Ies medaillcs obtenues.
II mentionne ensuite quelques lieux de conservation des photographies de
Lojanek et Molnar, principalement des musees et des archives.
9 Vechi ateliere fotografice din Oradea. Atelierul Lojanek Janos 335
LISTA ILUSTRAŢIILOR
Fig. 1 - Kâlmân şi Hanna

Martie 1879, atelier Lojanek
© Magyar Nemzeti Muzeum Torteneti Fenykeptâra, Budapest, inv.91. l 051
Kâlmân et Hanna
Fig. 2 - Sediul atelierului Lojanek în perioada 1888-1898.

La etaj se observă geamurile obturate ale camerei obscura (reproducere după o
carte poştală ilustrată).
Le siege de I' atelier Lojanek entre 1888 et 1898.
On observe aI' etage Ies fenetres obturees de la camera obscura (d 'apres une carte
postale ilustree).
Fig. 3 - Fotocopie după un document medieval

Circa 1880-1885, atelier Lojanek, 5,5 x 9 cm
© Muzeul Ţării Crişuri lor - Oradea, Secţia de Istorie, inv. 1004 / 84
Photocopie d'un document medieval
Fig. 4 - Teatrul din Oradea în construcţie

29 octombrie 1899, autor necunoscut, fotografie actuală după negativul
original pe placă de sticlă
© Muzeul Ţării Crişurilor- Oradea, Secţia de Istorie, inv. 18.218
Le Theâtre d'Oradea en construction
Fig. 5 - Carton cu imaginea atelierului Lojanek în noua clădire Bazar

Circa 1905, atelier Lojanek, 6,5 x 10,5 cm
© Muzeul Ţării Crişurilor-Oradea, Secţia de Istorie, inv. 8116/ 3
Carton avec I' image de I' atelier Lojanek dans le nouveau bâtiment Bazar
Fig. 6 - Casa Nagy Sandor [astăzi dispărută]

11 octombrie 1873, atelier Lojanek, 12,5 x 19,5 cm
© Muzeul Ţării Crişurilor - Oradea, Secţia de Istorie, inv. 242 I (V)
La maison Nagy Sandor [aujourd 'hui disparue]
Fig.7 -Casa Gireth [astăzi dispărută]

Circa 1887, atelier Lojanek, 12,5 x 20 cm
© Muzeul Ţării Crişurilor - Oradea, Secţia de Istorie, inv.242 / I
La maison Gireth [aujourd'hui disparue]
Fig. 8 - Învăţătorul Nicolae Firu

1 ianuarie 1936, atelier Molnar, 8,5 x 13,5 cm
© Muzeul Ţării Crişuri lor - Oradea, Secţia de Istorie, inv. 7222
L' instituteur Nicolae Firu
336 Lucia Cornea 10
Fig. 9 - Fotografie de nuntă

12 februarie 1934, atelier Molnar, 8 x 13,5 cm
© Muzeul Ţării Crişurilor- Oradea, Secţia de Istorie, inv. 8158 / 7
Photographie de noces
Fig. 10 - Portretul unui bărbat

Circa 1870, atelier Lojanek, 6 x 9 cm
© Muzeul Memorial Ady Endre - Oradea, inv. 2496 / 154
Portrait d 'un homme
Fig. 11- Fotografie pentru abonament (Teodor Neş)

1918, atelier Molnar, 6 x 10,5 cm
© Muzeul Ţării Crişurilor - Oradea, Secţia de Istorie, inv. 8446
Photographie pour abonnement (Teodor Neş)
Fig. 12 - Verso-ul cartonului, cu imaginea atelierului Molnar în clădirea Bazar

© Muzeul Ţării Crişurilor- Oradea, Secţia de Istorie, inv.8446
Verso du carton avec I' image de l 'atelier Molnar dans le bâtiment Bazar
Fig. 13-15 - Mărci folosite de atelierul Lojanek între anii 1864 - 1879
Marques utilisees par I' atelier Lojanek entre 1864 et 1879
Fig. 16-18-Mărci folosite de atelierulLojanekîn anii 1879- 1880

Marques utilisees par I' atelier Lojanek en 1879 et 1880
Fig. 19-20 - Mărci folosite de atelierul Lojanek între anii 1880 - 1886
Marques utilisees par l 'atelier Lojanek entre 1880 et 1886
Fig. 21 - Marcă folosităde atelierul Lojanek în anii 1887 - 1888

Marque utilisee par I' atelier Lojanek en 1887 et 1888
Fig. 22 - Placă de marmură dezvelită în holul Primărei din Oradea la 20 aprilie

1921, la aniversarea unui an de la intrarea armatei române în Oradea
© Muzeul Ţării Crişurilor-Oradea, Secţia de Istorie, inv.8384
Plaque en marbre inauguree dans le hali de la Mairie d'Oradea le 20 avril
1921, a l' anniversaire de 1'entree de I' armee roumaine en Oradea
li Vechi ateliere fotografice din Oradea. Atelierul Lojanek Janos 337
2
338 Lucia Cornea 12
4
6
340 Lucia Cornea 14
..,.
7
}'• • .\,· r ,~ ţ:, ,c_1

~ t ·7... AG'fVĂRtsl)
' ( )T- •. '. _f.,'l,..,U
10
342 Lucia Cornea 16
12
11
13 15
·. ~ ,l~\\E~- ,,ltf!f,3
·, • ·i,nykei,e, : ·, A
N.AC-Y ;VARADON'
fouto;:ia. 12.it..•alatL
" ' ~~ ·-· <:)
~:l ;);~!li!. t,~.,ţ'~~I JIK,~
'< ·-~ P'i< OTt)OP. AftH ~-."'-~·
. 1 G»:-:,_ 0 o •~:\.J\!AP~C E fJ{

· ' · ll',;ptg-J~şe·N912? ·
~ ,I.<?.,;...; _,
. fy-w _
14
17 343
16
17
19
18
344 Lucia Cornea 18
20
21
BOZOKY ALAJOS DESPRE CRIZA MAGHIARĂ
de
Mihai Georgiţă
Începutul secolului XX găseşte încă statele Europei într-o criză generală

(politică, socială, economică) ce îşi are germenii în Revoluţia de la 1848 şi care va
atinge apogeul o dată cu declanşarea primei conflagraţii mondiale.
Faptul că principiile liberale nu au reuşit să se impună temeinic şi că alături
de vechiul regim aristocratic, aflat în agonie, apar noi tendinţe şi orientări politice,
face ca formele de guvernământ din statele europene să nu-şi poată demonstra
eficienţa. Dacă pe plan extern existau o serie de antagonisme între principalele
puteri europene pentru menţinerea unei poziţii cât mai bune, pe plan intern se
confruntau cu mari tensiuni politice şi sociale; cele mai grave s-au dovedit de fapt
a fi problemele naţionale' .
Acestea erau deosebit de spinoase în cadrul monarhiei austro-ungare,
care încorpora mai multe naţionalităţi, şi acum era ameninţată cu destrămarea.
După disoluţia neo-absolutismului şi a federalismului, împăratul Franz Joseph şi o
parte din politicienii lui au crezut că formula dualismului cu maghiarii, principalii
adversari ai politicii sale neo-absolutiste şi intransigenţi în păstrarea proclamaţiilor
de la 1848, era soluţia la complexa situaţie în care se afla imperiul2.
În urma încheierii compromisului cu aceştia în 1867, împăratul Franz Jo-
seph, devenit rege al Ungariei şi principalul responsabil în domeniul militar şi în
politica externă, reprezenta elementul unificator între cele două ţări. Dualismul era
simbolizat şi de cele trei ministere comune (armata, externe, finanţe), care răspundeau
în faţa delegaţiilor formate din câte 60 de membri aleşi din rândul celor două
parlamente, Reichsrat-ul şi Dieta maghiară 3 • În rest, râul Leitha separa două state
cu două guverne, două parlamente, două capitale4 •
Formula dualismului era eficientă doar pe termen scurt; pe o durată lungă,
aşa cum s-a dorit, ea n-a dat rezultatele scontate. "Dacă Viena - este de părere
Camil Mureşan - ar fi stăruit în dezvoltarea şi consolidarea formulei din 1860,
1
Jean Carpentier, Fran~ois Lebrun, Istoria Europei, Editura Humanitas, Bucureşti, 1997, p.
350-353.
2 Ioan Horga, Dualismul ca formă de manifestare a naţionalismului de existenţă în Austro-
Ungaria, în Cele Trei Crişuri, anul I, nr. 46/2000, p. 22-25.

3
Barbara Jelavich, Istoria Balcanilor, voi. 2, Institutul European, Iaşi, 2000, p. 55.
4
Ioan Horga, loc. cit., p. 25.
1861 (reforaµ: liberale), evitând aparenţa avantajării unilaterale a unei naţiuni

şi a marginalizării politice a altor câteva - cum se va întâmpla în 1867 -
edificiul statului Habsburgic ar fi fost mai puţin vulnerabil "5 .
Ungurii par să fi fost cei mai avantajaţi de încheierea acestui acord. Deak
şi Andrassy, artizanii acordului din partea Ungariei, spre deosebire de Kossuth,
erau conştienţi că pretenţia de stăpânire a tuturor ţărilor coroanei Sf. Ştefan nu se
putea realiza decât în cadrul mai larg al Monarhiei Habsburgice. De asemenea, cu
toate că era egală în drepturi, în privinţa participării reciproce la acoperirea
cheltuielilor comune, Ungaria a suportat mereu o parte mult mai mică 6 •
Dualismul neîndreptăţea şi nemulţumea pe mulţi, lăsând loc discordiilor.
De aceea, trăinicia lui a fost privită cu suspiciune de către o parte din politicieni.
Guvernul maghiar făcea mereu presiuni pentru îmbunătăţirea poziţiei Ungariei în
raport cu Austria, iar cu influenţa lui extrem de m'are împiedica efectuarea
modificărilor din cadrul structurilor politice ale partenerului său.Astfel, împăratul
este nevoit să cedeze de mai multe ori în faţa revendicărilor naţionale ale ungurilor,
părăsindu-şi supuşii nemaghiari şi ducând o politică internă nefavorabilă faţă de
germanF. Când Austria doreşte să încheie în 1871, un acord cu Boemia, asemănător
cu cel ungar, prin care s-ar fi format un trialism, împăratul Franz Joseph, la presiunile
vehemente ale ungurilor şi ale liberalilor germani, care-şi vedeau astfel ameninţată
poziţia, a fost nevoit să refuze acordul 8 •
Din acelaşi motiv, în 1878, în guvern s-au opus şi anexării Bosniei şi
Herţegovinei, ceea ce ar fi însemnat întărirea elementului slav în Monarhie în
detrimentul celui maghiar. Ei au acceptat cu greu anexarea acestor teritorii în 1908,
şi numai atunci când li s-a promis că nu se vor uni cu Croaţia9 •
Acţionând de fapt în direcţia propriei distrugeri, Ungaria caută să slăbească
legăturile cu Viena şi să micşoreze astfel puterea şi prestigiul acesteia. Un grup în
frunte cu Tisza Kălman, dorea ca unica legătură cu Austria să rămână doar regele,
iar armata şi externele să se separe. Părerile lui Tisza şi ale succesorilor săi s-au
sch.imbat după ce au ajuns la conducerea guvernului. Opoziţia fermă o reprezenta,
în schimb, Partidul Independenţei, al cărui program se baza pe idealurile bătrânului
revoluţionar Kossuth. În 1895, Ferenc, fiul acestuia, a venit la conducerea
partidului 10 , moment ce a coincis cu declanşarea crizei politice şi a luptei dintre
5 Camil Mureşan, Procesul de modernizare al Imperiului Habsburgic în a doua jumătate a

sec. XIX-iea, în Relaţii interetnice în zona de contact româno-maghiaro-ucrainiană din
sec. al XVIII-iea până în prezent, Satu Mare-Tiibingen, 1999, p. 22-23.
6
Erich Zollner, Istoria Austriei, vol. II, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1997, p. 509-51 O.
7
Barbara Jelavich, op. cit., p. 56-57.
8
loan Horga, loc. cit., p. 27.
9
Barbara Jelavich, op. cit., p. 65.
10
Idem, p. 67.
3 Bozoky Alajos despre criza maghiară 347
naţionalităţi. În ultimii doi ani ai secolului XIX, "patimile naţionale erau deja într-atât
de descătuşate, încât nici măcar politicienii cu judecată nu mai puteau urmări
calea înţelegerii, dacă nu voiau să fie blamaţi drept "trădători naţionali" -
arată Erich Zollner 11 •
Într-un asemenea climat tensionat, în 1902 a escaladat criza majoră a
relaţiilor dintre partenerii dualismului. Guvernul maghiar a lui Szell Kalman a ridicat
pretenţii foarte mari în legătură cu acordul, iar Dieta a respins o lege a armatei care
solicita sporirea contingentului de trupe. Armata comună era ca un ghimpe în ochii
ungurilor, îndeosebi ai naţionaliştilor neînduplecaţi din Partidul Independenţei, care
puneau condiţia ca regimentele recrutate în regat să fie comandate de ofiţeri unguri
şi să arboreze propriile lor însemne militare. În afară de afirmarea independenţei
faţă de Viena, aceste măsuri ar fi prezentat avantajul de a dinamiza procesul de
maghiarizare. Cu toate că acordase Ungariei o autonomie internă aproape totală,
împăratul, care era inflexibil în chestiunile legate de autoritatea lui, a reacţionat
prompt faţă de îndrăzneala acestora. În calitate de şef al armatei, prin celebrul ordin
de zi pe armată, de la Chlopy (Galiţia), din 16 septembrie 1903, a replicat "comună
şi unitară cum este, aşa va rămâne oastea mea". Ca rege al Ungariei l-a numit
ca prim-ministru pe Tisza Istvan, fiul lui Kalman, partizan al dualismului, şi a
trecut legea forţat prin parlament.
Apogeul crizei a fost atins în 1905, după ce Partidul Independenţei câştigase
în ianuarie alegerile şi alcătuise un program de revendicări lipsit de compromisuri.
În faţa acestei provocări împăratul a trebuit să ia atitudine hotărâtă pentru a le
dejuca intenţiile. A încredinţat formarea guvernului lui Geza de Fejervary şi prin
intermediul ministrului de interne Joseph Krist6ffy, şeful propriu-zis al noului cabi-
net, a propus o lege privind votul universal, direct şi secret pentru bărbaţi, ceea ce
ar fi dus atât la sfârşitul dominaţiei naţionale a ungurilor cât şi la prăbuşirea puterii
nobiliare şi a marii burghezii. Întâmpinând acest obstacol, opoziţia a trebuit să bată
în retragere şi să renunţe la o parte din revendicări. Totuşi, disputele au continuat să
fie aprige. În februarie 1906 parlamentul a fost dizolvat, iar clădirea acestuia evacuată
de armată 12 •
Criza dualismului, ce părea să transforme viaţa imperiului într-un vulcan şi
să prăbuşească edificiul statului, va revigora dezbaterile politice. A fost rediscutat
statutul politic al naţionalităţilor şi implicit al imperiului, formulându-se în acest
sens noi soluţii. Din partea social-democraţiei din Austria, Karl Renner, pornind de
la conceptul lui Karl Kautsky (die Sprachnationa), pleda în lucrările sale teoretice
pentru autonomia naţional-culturală a popoarelor imperiului. S-a luat din nou în
discuţie şi ideea federalismului, formulată şi teoretizată în cartea românului ardelean
11
Erich Zollner, op. cit., p. 532.
12
Idem, p. 534-535.
Aurel C. Popovici "Die vereinigten Staaten von GrojJosterreich" apărută în

1906. În timp ce în regatul Ungariei cartea era interzisă şi catalogată de presa
maghiară ca un atentat la integritatea statului, ea s-a bucurat de o atenţie deosebită
în cercurile de politicieni şi intelectuali din Austria şi Germania. Spre deosebire de
Aurel C. Popovici, ministrul de interne Krist6ffy J6zsef, apărător zelos al proiectelor
lui Franz Joseph, nu vedea idealul înfăptuirii "Gro86sterreich" incompatibil cu
menţinerea "Ungariei Sfântului Ştefan". În opinia sa, introducerea votului universal
în Transilvania şi democratizarea, prin reforme, a Monarhiei dualiste ar permite
soluţionarea problemelor sociale şi naţionale 13 •
Introducerea în 1907 a votului universal pentru bărbaţi, în partea austriacă a
Monarhiei, era un pas important pe calea democratizării, ceea ce Edvard Beneş,
viitorul preşedinte al Cehoslovaciei, afirma în anul 1908, în teza sa de doctorat "Le
probleme autrichien et la question tcheque ": "Sufragiul universal şi
democratizarea Austriei, în special a Boemiei, vor pregăti terenul pentru
domolirea luptelor naţionale". El refuza să creadă în dezagregarea Austriei pe
motivul că "legăturile istorice şi economice care sudează naţiunile Austriei
între ele sunt prea puternice " 14 •
Dar aceasta nu făcea să se rezolve criza dualismului. Dimpotrivă, ea se
acutiza datorită faptului că Ungaria nu vedea cu ochi buni programul de reforme al
Austriei. Pe linia salvării dualismului şi, în special, a rezolvării crizei maghiare se
înscrie şi opinia juristului Boz6ky Alajos, expus în eseul său "Die ungarische Krise
oder das Ei des Kolumbus - Deutschgesprăche von einem Ungaro", elaborată în
1909.
Născut la 30 decembrie 1842 la Buda, Boz6ky Alajos deţinea funcţia de
director al Academiei de drept din Oradea începând din 1879 şi era profesor de
drept al acestei instituţii şi profesor asociat al Universităţii din Budapesta.
Personalitate de marcă a epocii şi savant în ştiinţe juridice, a publicat numeroase
lucrări de specialitate. Dintre cele mai importante amintim doar: Az ausztriai
maganjog rendszere (Sistemul dreptului privat din Austria) 15 şi timp de mai bine
de două decenii a fost columnistul ziarelor "Nagyvârad" şi "Tiszântul" 16 •
Conceput într-un stil retoric, eseul, redactat în germană, era menit să convingă
opinia publică din spaţiul lingvistic german de cauzele crizei maghiare şi ale dualismului
şi să propună soluţii urgente.
13
Teodor Pavel, Ideea federală la Aurel C. Popovici, în Istoria ca experienţă intelectuală,
Oradea, 2001, p. 316-322.
14
Jean Carpentier, Fran~ois Lebrun, op. cit., p. 354.
15
Magyar Nagy/exikon, Akademiai Kiad6, Budapest, 1905, voi. IV, p. 431.
16
Nagy Mârton, Regi nevek, regi regek, Oradea, 1927, p. 79.
Bozoky Alajos despre criza maghiară 349
Din conţinutul său reiese că incompetenţa şi reaua voinţă a centraliştilor
Austriei este cauza crizei dualismului. Mai mult, între aceştia nu se află un Columb
priceput care "să aşeze oul cu o uşoară apăsare de deget", adică să rezolve şi să
restabilească situaţia într-un mod atât de simplu.
Textul este formulat neîndurător la adresa Transleithaniei (instituţiilor centrale
ale Austriei -n.a.), câteodată sarcastic şi ironic : "Tu, dragă Transleithanie ",
"capetele înguste ale geniilor Transleithaniei" (die beschrankten Geniekopfe der
Transleithanie), "orbul care se încăpăţânează să tăgăduiască lumina soarelui"
etc. Aceasta se face răspunzătoare de declanşarea crizei.
Este culpabilizată de faptul că, în loc să se pună în acord cu Ungaria, pentru a
căuta soluţii, ea duce o politică în defavoarea Ungariei şi, implicit, a dublei Monarhii,
obstrucţionând activitatea Parlamentului maghiar şi a iniţiativelor sale şi intervenind
în chestiunile interne ale regatului maghiar, fără să ţină seama de constituţia şi
drepturile lui. Apoi, nu numai că dispreţuieşte istoria şi cultura maghiarilor, dar
încearcă să-i creeze şi o imagine defavorabilă în Europa.
Centraliştii şi politicienii din Austria, care s-au unit cu toţii împotriva
Ungariei, sunt stigmatizaţi pentru comportamentul lor execrabil faţă de naţionalitatea
maghiară, considerată de ei ca fiind ştearsă (eine blosse Nationalităt), iar membrii
săi nişte betiarones (ticăloşi), cărora le porunceşte supunere necondiţionată
(unbedingte Unterwerfung) şi să-şi ţină gura (Maul halten).
Faţă de toate acestea, ungurii nu trebuie să cedeze, ci să-şi impună, pe baza
constituţiei, drepturile lor consacrate, punctul de vedere şi să-şi revendice drepturile
cuvenite ca parteneri egali ai dualismului.
Deşi convins de ura nemărginită pe care austriecii le-o poartă ungurilor,
Boz6ky Alajos încearcă să procedează ca un Columb, şi le propune, pentru întărirea
acordului, mai multă încredere, recunoaşterea drepturilor tradiţionale-, abţinerea de
la imixtiunea în chestiunile interne şi de la instigarea naţiunilor împotriva Ungariei,
acordarea posibilităţii înfiinţării unei bănci independente maghiare, menţinerea
caracterului armatei nu numai austriac, ci şi maghiar 17 •
Textul, aşa cum s-a dorit, nu a ajuns la cunoştinţa opiniei publice germane,
întrucât manuscrisul eseului, care trebuia să apară sub formă de broşură, a fost
refuzat cu respect de editurile din Germania, motivând, fie că nu editează broşuri,
fie că se ocupă de alte domenii 18 • Probabil nici nu s-a mai insistat pentru acest
lucru, de vreme ce autorul a ocupat în 191 Ofuncţia de consilier regal şi în 1911 cea
de consilier de curte. 19 În continuare redăm traducerea eseului din germană:
17
Arhivele Naţionale ale României-Direcţia jud. Bihor, fond Academia de drept Oradea,
dosar nr. 486, f. 1-28.
18
Idem, f. 29-33.
19
Nagy Mârton, op. cit., p. 80.
CRIZA MAGHIARĂ SAU OUL LUI COLUMB

- Discuţie în germană a unui ungur -
Este cunoscut faptul că ministerele maghiare şi-au Înaintat demisia

Încă din primăvara acestui an, deoarece coeziunea coaliţiei şi majoritatea de
voturi, condiţionată de aceasta, a devenit imposibilă În cadrul Parlamentului.
De asemenea, s-a mai produs o dezbinare În sânul partidului independenţei,
Întrucât o parte, în frunte cu Justh, preşedintele camerei deputaţilor, a solicitat
(la 1 ianuarie 1911) înfiinţarea, neapărat, a unei băncii naţionale maghiare
independente, în timp ce, cealaltă fracţiune, În frunte cu Kossuth, din cauza
imposibilităţii respectării acestui termen, s-a pronunţat pentru prelungirea
provizorie a privilegiului băncii austro-ungare, fără să renunţe, astfel, la
revendicările naţionale.
De nouă luni se fac eforturi cu principiul renumitului ou al lui Columb
şi încă tot nu se găseşte un Columb înţelept care ar putea să aşeze oul cu o
uşoară apăsare de deget.
Transleithania (şi anume: principatele şi regatele cu reprezentanţi În
consiliul imperial de la Viena - n.a.) duce faţă de Ungaria o asemenea politică
aspră, încât aceasta nu se poate explica altfel decât că se doreşte zădărnicirea
activităţii parlamentare din Ungaria pentru a se dovedi lumii că Ungaria este
o ţară de nestăpânit şi neguvernabilă cu mijloace obişnuite. De aceea se caută
prin cele mai diverse metode să se obstrucţioneze soluţionarea paşnică a crizei
maghiare, se acţionează cu o lipsă de judecată fără asemănare, dar care, din
păcate, şi în acelaşi timp, este un alt moment fatal care apare frecvent în istoria
monarhiei habsburgice.
Nu degeaba se obişnuieşte să se spună că Austria este mereu retrogradă
faţă de o idee bună, că ideea salvatoare ar veni abia atunci când este deja
prea târziu şi că preţiosul timp pierdut nu mai poate fi recuperat prin nici un
alt mijloc. Toată lumea vede pericolele care pândesc de jur împrejurul monarhiei
şi este consternată cât de puţin se preocupă ea pentru a evita din timp aceste
pericole.
Cauzele crizei care pluteşte în aer sunt foarte uşor de descoperit şi de
recunoscut; şi fireşte, ar fi nevoie numai de o voinţă hotărâtă care să se preocupe
de propriile-i interese supreme pentru a demonstra într-o clipă principiul oului
lui Columb. Dar, desigur, conştiinţa propriei vinovăţii pentru numeroasele
greşeli făcute în trecutul cel mai apropiat, faţă de tot şi faţă de ceea ce se
înţelege tocmai în Germania prin cuvintele credinţă şi fidelitate, nu se iveşte
pe neaşteptate într-o minte lucidă, dar poate fi dezvăluită cu uşurinţă.
Astăzi se cunoaşte faptul că s-ar termina cu germanismul în Austria,
dacă guvernul, năpădit deja de slavi, încă germano-austriac în prezent, n-ar
fi omogenizat prin unguri. Numai cu Ungaria mai poate fi salvată hegemonia
germană, fără o Ungarie, căreia să i se satisfacă doleanţele, ea este pierdută
irecuperiabil !
1 Boz6ky Alajos despre criza maghiară 35 l
Cu toate acestea, înţelepciunea îngânfată a oamenilor de stat austrieci
şi a politicienilor încearcă să slăbească poziţia Ungariei în orice privinţă, să
spulbere încăpăţânarea maghiarilor - aşa consideră ei iubirea noastră
neostoită de patrie şi devotamentul faţă de constituţia noastră - şi să o priveze
în mod arbitrar, în propria ei patrie, de hegemonia care i se cuvine singură şi
unică numai ei. Şi în aceste chestiuni toţi sunt uniţi, fie că ei acum se află în
consiliul imperial sau numai în consiliul comunal vienez, fie că ei, în urma
vocilor răsunătoare şi nelimitate ale maghiarilor, dirijează presa cotidiană
politică, devenită surdă şi oarbă, sau că ei aparţin uniunii, numite cu totul
nepotrivit, social-creştină. Ei nu cunosc faţă de Ungaria decât o unică şi nici
o altă deviză decât supunerea necondiţionată şi de aici mai departe: ţineţi
fleanca I Această aluzie a lor e nefastă şi fatală, căci în sine aduce dezastru nu
numai pentru Ungaria, ci într-o măsură mult mai mare şi pentru Austria.
În asemenea împrejurări, fireşte că nu se poate ieşi la liman, şi dacă ei
ne-ar striga în urechi de o mie de ori şi iarăşi de o mie de ori că noi nu suntem
altceva decât nişte betiarones (ticăloşi - n.a.) şi că devotamentul nostru sincer
nu este nimic mai mult decât un şantaj neruşinat, atunci noi încă nu vom
renunţa niciodată să ne luăm ca mărturie dreptul nostru bine fundamentat, de
care nu ne vom lipsi în nici un caz, aşa ne-a învăţat înţeleptul Deak, fiindcă
altfel îl vom pierde, într-adevăr, şi vom deveni nedemni de el.
Drepturile publice nu sunt supuse nici unei prescripţii şi nu se poate
face nici o derogare de la ele. Poate nu s-a stins şi n-a dispărut acolo acea
generaţie care încă mai aleargă după himera unei Austrii totale, ceea ce s-a
dovedit ca fiind irealizabil; dar din această faptă, regretabilă În sine, nu rezultă
că Ungaria ar fi necesar să-şi sacrifice pentru această himeră, dreptul şi
constituţia sa.
Celor din forurile supreme de la Viena le-am putea în acest caz
răspunde: n-aţi învăţat nimic şi aţi uitat totul !.
Noi vrem să discutăm în mod paşnic şi cinstit unii cu alţii şi să stabilim,
în sfârşit, cum ar putea să înceteze pentru totdeauna permanentele
"neînţelegeri", pentru ca apoi să ne vedem nestingheriţi fiecare de problemele
sale ca nişte vecini respectabili şi binevoitori, dar să nu se mai vadă în noi
niciodată nişte supuşi "cu drepturi egale". Şi când te gândeşti că totul se
învârteşte în jurul celei mai banale invidii profesionale. Ba, mai mult,e ca şi
când s-ar dori să se Încheie cu noi un contract cu forţa, ce deţine o parte este
al său, ce deţine cealaltă este tot al său I Cum se poate aici să se găsească o
soluţie care să mulţumească ambele părţi ? Aceste năzuinţe naive pentru
Înşelarea noastră, apoi negarea cea mai grosolană a istoriei noastre foarte
venerate - acestea sunt cele două, ba chiar unicul motiv al politicii transleithane
faţă de Ungaria !
Îndărătnicia şi Încăpăţânarea aparentă a oamenilor de stat maghiari
este sub acest aspect mai mult decât Întemeiată, de altfel, chiar necesară.
Ungaria n-a fost nici în 1540 şi nici nu este nici în prezent provincie
austriacă (nu vrem să amintim de perioada 1848-1867). Apartenenţa sa la
Dinastia Habsburgică a consolidat coroana, Pragmatica Sancţiune,
aşa-numitele legi fundamentale ale statului şi prin acestea acordul de la 1867
(Ausgleich). ·
Transleithania a uitat cu desăvârşire că-şi datorează constituţia ei
marelui nostru F. V. Deak, care a dorit să ştie că înfăptuirea compromisului
(Ausgleich) se face prin crearea de stări constituţionale în Transleithania. Cu
toate aceastea, răsplata a fost nerecunoştinţa josnică primită de Ungaria pentru
amabilitatea sa (nu vreau să spun prin aceasta - operă de caritate).
Incorigibilele foruri centrale vieneze, de la început, au considerat
întregul acord numai ca un stadiu de tranziţie, provizoriu, oferit de
circumstanţele războiului de la 1866, care cu prima ocazie favorabilă ar trebui
să-i facă loc himerei, care a provocat atâtea experienţe amare, deoarece
verdictul lor a fost: într-adevăr nu a mers, dar trebuie să meargă ! În timp ce
la Berlin s-a vehiculat o expresie a unei experienţe mult încercate: a mers, dar
acum nu mai merge ! Mai întâi şi-au redactat un exemplar al acordului În
germană, care se abate de la textul maghiar, apoi au trecut la fapte. Fără a
intra în amănunte, se menţionează numai faptul că ei l-au folosit oportun
·pentru înfiinţarea ministerelor comune, motiv pentru care ei s-au aşteptat să
se poată constitui din delegaţi un parlament central, proiect împotriva căruia,
desigur, Ungaria, sprijinită pe o independenţă constituţională, s-a opus cu
toată tăria. Apoi s-au străduit ca aşa-numitele probleme comune, parte să le
amplifice, parte, preponderent sau exclusiv, să le transforme în probleme
austriece, la care noi puteam lua parte numai în măsura în care trebuia să
cotizăm la cheltuielile acestora, însă la dezbateri să participăm cât mai puţin
posibil. Acolo a izbucnit un strigăt de furie, fireşte formal, când delegaţii unguri
au devenit aşa de îndrăzneţi şi au început să vorbească de armata maghiară
ca parte integrantă a armatei comune, şi au pretins acolo să se pronunţe
asupra parităţii armatei comune.
Această aşa-numită armată maghiară este într-adevăr cuprinsă în
compromis, dar evident, numai pe hârtie. În realitate se depun permanent
eforturi ca să nu se modifice nimic în acest sens. Cercurile de la centru văd,
fireşte, în cea mai neînsemnată concesie faţă de Ungaria, începutul destrămării
monarhiei şi acesta este motivul pentru care nu se poate ajunge la un acord cu
ele în această chestiune.
Ei nu sunt în stare să înţeleagă că tocmai pe această temă trebuie să se
ducă tratative pentru a salva de la un dezastru nu numai poziţia de mare
putere, ci însăşi monarhia. Ei trec cu vederea că, tocmai datorită obligaţiei
generale de a presta serviciul militar, armata cezaro-crăiască a încetat să mai
fie o armată germană şi că este aproape indiferent pentru armată în ce limbă
i se comandă, doar ca ea să rămână, în ciuda limbii armatei, la care s-a
renunţat, nu numai gata de luptă, ci pe cât posibil să se accentueze destoinicia
ei. Da, într-adevăr, entuziasmul de luptă - aici avem chiar exemplele cele mai
recente - nu este un factor care trebuie să fie subapreciat. Şi stimularea acestui
entuziasm de luptă, chiar aşa-spus, nu ar costa absolut nimic, căci ceea ce
Andrassy doreşte pentru evidenţierea şi raportul de paritate a armatei maghiare,
binenţeles în cadrul armatei comune, se limitează doar la aceea ca să se simtă
elementul maghiar şi la semnele distinctive exterioare (uniformă, drapele, culori
naţionale şi stemă) şi ca să se poată conştientiza în fiecare moment că nu
avem de a face numai cu o armată austriacă ci cu una austro-ungară, apoi ca
să se ţină raportul cu soldaţii din regimentele ungureşti sau preponderent
ungureşti în limba maternă, maghiar, ceea ce, fie spus, ar trebui să se înţeleagă
de la sine. Însă, înainte de a se lua decizia pentru aceste co_ncesii, în sine
neînsemnate, dar care nu trebuie să fie subapreciate, ce se referă la stimularea
şi înflăcărarea patriotismului care sacrifică totul, într-un mod înţelept trebuie
să se examineze totul mai bine, cu atenţie, ca nu cumva să se lezeze în acelaşi
timp constituţia !
Deci, ce ei trebuie să facă cât mai urgent, amână, şi ce ar trebui să
omită cu orice preţ, tocmai aceea fac ! Şi ce înfarie cel mai mult Ungaria, este
amestecul absolut nepermis al Transleithaniei în treburile sale interne. Doar
există un principiu general în domeniul dreptului internaţional că nici un stat
nu are dreptul să se amestece în treburile interne ale unui alt stat.
În timp ce Ungaria a acţionat permanent faţă de Austria după acest
principiu, trebuie să se ştie că Austria a tratat acest principiu cu indiferenţă
faţă de Ungaria, adesea chiar în chestiuni foarte neînsemnate, iar acum în
probleme vitale foarte importante.
De altfel, Austria nu are nici un drept să-l determine pe împăratul ei,
ca în calitate de rege al Ungariei, să nu facă absolut nici o concesie foră
aprobarea prealabilă a Austriei. Austria consideră ca fiind un abuz faptul că
Ungaria cere de la regele său simpla recunoaştere a dreptului său existent.
Ungaria a focut o faptă nobilă, când, din iniţiativă proprie, a solicitat de la
împăratul, care guverna în mod absolut, o constituţie pentru Austria, altfel şi
acum s-ar mai afla Austria sub guvernare absolută. De aceea, Ungaria ar
putea acum să-i dea replica: ţineţi gura ! Dar totuşi, nu mai încape vorba, că
este evident faptul că Ungaria nu-şi permite să-şi umilească propria-i constituţia
de 1000 de ani faţă de constituţia de numai 42 de ani a Austriei.
Atunci când Ungaria a încercat să-şi câştige independenţa economică,
nu s-a dovedit cu aceasta în nici un fel că tinde să se desprindă de Austria.
Orice om, care gândeşete, ştie foarte bine că Ungaria foră sprijinul puternic
al oricărui stat vecin apt pentru aceasta, n-ar putea să pună stavilă taluzului
vijelios al mării de slavi, că ea, prin urmare, se bazează în primul rând pe
Austria, dar totuşi nu se poate înţelege în nici un fel, de ce dubla monarhie de

pe bazinul Dunării numai în aşa fel ar putea să existe, când o jumătate de
imperiu o înghite pe de-a-ntregul pe cealaltă şi se transformă într-o Austrie
Mare - ceea ce, cum istoria dovedeşte cu prisosinţă, este o muncă de Sisif;
fără ţel, autoepuizantă şi care îi apropie pe duşmanii care ne pândesc de ţinta
lor! Ca apoi, să se poată năpusti asupra patriei noastre dragi, când le-ar
cădea ca un fruct copt în poală.
Cu totul altfel s-ar prezenta şansele dacă Austro-Ungaria, ca mare
putere conştientă de sine, unnează, prin folosirea tuturor mijloacelor sale aşa-zis
inepuizabile, o politică orientală, cerută de propriile sale interese, bine
intenţionate, şi ar acţiona pretutindeni cu mai multă vigilenţă. Scumpa obţinere
a Bosniei şi Herţegovinei, numai atunci ar fi de folos, când minţile înguste ale
geniilor Transleithaniei ar renunţa la visele lor aventuroase ale trialismului (.yi
astfel nu vor miopii să facă nimic altceva, decât să-i stârnească pe unguri !) şi
să urmeze definitiv sfatul înţeleptului Bismark, ca Austria să-şi mute centrul de
greutate în Est. Ca atare, numai aici este locul unei politici orientale maghiare.
Divide et impera! a fost dintotdeauna dictonul guvernării Austriei:
Kaunitz, Metternich, Schwarzenberg, Bach, Schmerling U.S. W, până la
prezenta guvernare Biemerth, toţi au instigat diferitele naţionalităţi unele
împotriva celorlalte, apoi, ca şi la jocul de cărţi, toţi s-au păcălit la urmă şi
astfel, ocazia favorabilă creată au pierdut-o (expresie vieneză - n.a.). Problema
curentă acum este, din nou, dreptul la vot general, direct şi secret, cu care ei
vor să ne impresioneze (?), după ce deja au obţinut la ei rezultate remarcabile!
Ungaria a lărgit de două ori în secolul trecut limitele dreptului de vot
şi de asemenea, nici în prezent nu e împotriva ideii extinderii dreptului de vot.
Însă faptul că Transleithania se consideră îndreptăţită, de această dată,
să impună şi să ordone Ungariei dreptul de vot general, secret şi direct, chiar
de-a dreptul să poruncească, şi de fapt cu tendinţa făţiş exprimată, să se
distrugă încăpăţânarea triburilor maghiare (!) - este o îndrăzneală
nemaipomenită, fără asemănare în istoria dreptului popoarelor. Ei ne numesc
impertinenţi, dacă noi încercăm să ne salvăm constituţia noastră lezată din
toate direcţiile, la care noi avem un drept bine fundamentat, dar de ce fel de
calificare este vrednică atunci comportarea lor, dacă ei, fără să aibă vreun
drept la aceasta, vor să ne poruncescă cum trebuie să ne gospodărim la noi
acasă, să adaptăm constituţia noastră consacrată din vechime (de tradiţie) la
pretenţiile lor avide, într-un cuvânt trebuie să jucăm după cum ne cântă !
Replica lor sună: pe neisprăviţi asta nu-i priveşte !
Fireşte, ideea îşi are originea în faptul că Tranleithania consideră că
ungurii sunt numai o seminţie, o naţionalitate ştearsă şi palidă. Dar ungurii se
împotrivesc şi trebuie să se împotrivească până la capăt acestei concepţii cu
totul eronate. Noi nu suntem o seminţie sau un trib, ci o naţiune compactă şi
unitară, ai cărei apartenenţi, chiar dacă nu vorbesc maghiara, se simt şi se
recunosc cu nimic mai puţin decât unguri. În acest sens, Ungaria este a
ungurilor şi ei nu aparţin nimănui altuia decât Ungariei. Ei folosesc sigiliul
propriu al statului lor, al imperiului coroanei Sfântului Ştefan, care deosebeşte
Ungaria de oricare alt stat, chiar şi de Austria. Noi nu suntem subordonaţi ci
coordonaţi de drept public Austriei, dar tocmai aceasta nu vor să priceapă
centraliştii Austriei ! Cu atât mai clar este, din punctul nostru de vedere, că
trebuie să se lase, în primul rând, în seama aprecierii noastre, în ce măsură
credem noi oportun să adaptăm, urmând iureşul progresului cultural general,
succesiv, din ce în ce mai mult, straturile populaţiei în sfera dreptului de vot,
iar nu să-l extindem orbeşte şi fără discernământ, tocmai la acele elemente
cărora le este indiferentă constituţia maghiară dimpreună cu toate drepturile
ce-şi găsesc temeiul în ea, şi astfel, să fie pusă la dispoziţia fiecărui potentat o
marionetă fără voinţă. Cu aceasta vor ei să distrugă încăpăţânarea ungurilor,
să-i îndepărteze de la hegemonie în propria lor ţară, creând un asemenea
parlament, în care naţionalităţile, iarăşi în majoritate, ar deţine supremaţia.
De fapt nu merge, dar trebuie să meargă ! Tu, dragă Tranleithanie ! ştii că
ordinea de drept, bine fundamentată, a Ungariei este construită pe o stâncă
atât de puternică, încât nici o viitură, chiar şi cea pornită din Transleithania,
nu este în stare s-o spulbere ? Mai degrabă, caută să descoperi purul adevăr
şi nu-ţi risipi comorile tale pentru atingerea acelor ţeluri care sunt nedrepte,
necreştine, imorale, într-un cuvânt păcătoase, şi care, astfel, nu-ţi aduc nici
un folos. Şi pentru a mai pomeni de negocierile referitoare la bancă, şi aici
este vorba numai de paritatea la care Transleithania, care nu vrea să renunţe
la monopolul său de până acum din domeniul bancar, nu vrea să consimtă
absolut de loc propunerii lui Kossuth ca Ungaria să-şi înfiinţeze, pe baza
dreptului său, o bancă proprie, bancă care, cu toate acestea ar încheia cu cea
austriacă o convenţie de cartel prin care s-ar păstra toate interesele, a fost
mai mult decât onorabilă. Nici vorbă ! - au strigat la unison cei din
Transleithania - zdrenţele lor mai au nevoie de o bancă proprie ? E inadmisibil!
Scumpii noştri vecini s-au înfuriat că noi am îndrăznit să dorim a solicita
în caz de nevoie capital străin; ceva foarte obişnuit în probleme financiare. Şi
în timp ce noi am instilat mereu să se primească odată plăţile în numerar, la
care noi ne-am obligat, în sfârşit, ni s-au împotrivit decisiv şi la această
chestiune. Desigur, agiul aurului era folositor pentru o nevoie considerabilă,
luându-ne însă posibilitatea de a ne informa de capitalul străin.
Cât de consecvent urmăresc ei să înşele străinătatea despre adevărata
situaţie din Ungaria, o dovedeşte cel mai bine marea grabă cu care ei
informează străinătatea despre noi, conform intereselor lor. Îndată ce află că
juriştii, doctorii, inginerii, comercianţii s-au gândit să participe la orice congres
internaţional care are loc în Ungaria, intervin imediat la graniţă şi fără ruşine
atenţionează oaspeţii să nu se lase induşi în eroare, fiindcă în Ungaria toate

năzuinţele culturale nu sunt nimic altceva decât imitaţii de bâlci.Strigător la
cer ! Un asemenea comportament dovedeşte cu prisosinţă ura lor nemărginită
pe care o nutresc faţă de noi şi care este singurul liant, după strălucita realizare
(?) a dreptului la vot general, secret şi direct, care a fost în stare să unifice,
chiar dacă numai pentru scurt timp, consiliul imperial; de altminteri dezbinat.
Atât de puternic ne urăsc ei, încât noi suntem convinşi dinainte că şi cu
explicaţiile prezente nu pot să fie aduşi pe drumul cel bun şi că ei nu acceptă
propunerile noastre şi să treacă imediat la punerea în aplicare a principiului
oului lui Columb. Suntem convinşi că nu le vor lua în seamă.
Dar cu toate că un orb tăgăduieşte cu încăpăţânare lumina soarelui,
totuşi soarele străluceşte, şi numai el, demn de compătimit, nu vede acest lucru.
Propunerile noastre sunt:
• Mai multă încredere şi credinţă din partea Austriei;
• Recunoaşterea foră tăgadă a drepturilor tradiţionale ale Ungariei;
• Abţinerea Austriei de la orice imixtiune în chestiunile interne ale Ungariei
şi de la aşa-numita instigare a naţiunilor împotriva noastră;
• Crearea posibilităţilor înfiinţării unei bănci independente maghiare, pentru
care Ungaria posedă chiar un drept recunoscut;
• Îndeplinirea dorinţelor Ungariei în ce priveşte promovarea caracterului
armatei nu numai austriece, ci şi în acelaşi timp, maghiare.
Îndată ce acestea se vor înjă,ptui, noul compromis (der neue Ausgleich)
va putea fi realizat.
DIE UNGARISCHE KRISE ODER DAS EI DES KOLUMBUS

-Zusammenjassung -
Die vorliegende Abhandlung legt die Ansicht von Boz6ky iiber die
ungarische Krise dar. Er versucht die offentliche Meinung aus dem deutschen
Sprachraum von die richtigen Ursachen dieser Krise zu uberzeugen. Dann er macht
in diesem Sinne einige Vorschlăge:
"Mehr Treu und Glauben von Seiten Osterreichs.
Vorenthaltlose Anerkennung der verbrieften Rechte Ungams.
Enthaltung Osterreichs von jeder Einmischung in die inneren.
Angelegenheiten Ungarns, nămentlich von der Aufreizung unserer
Nationalităten gegen uns u.s.w."
MOBILIERUL UNEI FARMACII DE LA ÎNCEPUTUL
SECOLULUI AL XX-LEA
de
Andreea Jude, Alexandru Pop
Oradea se bucură de o tradiţie privind existenţa unor vechi farmacii, la

sfârşitul secolului al XVIII-iea fiind atestate documentar patru farmacii, pentru ca în
preajma primului război mondial, să deţină cu cele 16 farmacii publice ale sale,
primul loc între oraşele de provincie, apoi în perioada interbelică situându-se între
primele 5-6 oraşe din ţară, atât ca număr absolut de farmacii, cât şi ca număr de
locuitori la o farmacie 1•
Din păcate, încă nu s-au făcut studii sistematice privind dotările efective ale
vechilor farmacii, dar în ultimii ani, un nwnăr crescând de lucrări semnalează prezenţa
în colecţii instituţionale sau particulare, a unor vase şi obiecte aparţinând acestor
farmacii.
Lucrarea de faţă se înscrie în rândul acestor preocupări, de data aceasta
fiind vorba despre o „noutate" şi anume prezentarea mobilierului vechii farmacii
,,Madonna", în prezent f.armacia „Diana", deschisă în aprilie 1908 de către farmacistul
Pohl}eno2 şi pe care presa vremii o prezenta ca fiind „amenajată luxos, mobilierul-
o mândrie a fabricii de mobilă «Riman6czy Kâlmân», întreaga dotare fiind
ultramodernă şi exemplar de curată" 3 •
Din relatarea farmacistului Feder Wilhelm ( 1906-1994 ), ultimul
proprietar al farmaciei „Madonna" înainte de naţionalizare ( 1949), mobilierul din
oficina farmaciei era aproape în întregime cel de la deschiderea ei. Indicii privind
unele detalii de execuţie ale corpurilor de dulapuri, confirmă vechimea acestora ca
fiind de pe la începutul secolului al XX-iea. Ne referim în special la modul de fixare
al poliţelor mobile ale rafturilor deschise sau din dulapuri, prin aşezarea pe fuscele
având capetele rotunjite şi introduse în lăcaşurile unor „scări" fixate pe pereţii interiori
laterali ai dulapurilor, permiţând o largă variaţie a înălţimii şi numărului poliţelor.
1
Alexandru Pop, "Farmacii publice orădene în perioada 1880-1919", în "Crisia" XXVI-
XXVII, Oradea 1996-1997, p. 134.
2
Idem, p. 142
3
Nagyvarad(cotidian Oradea) nr. 91/16.IV.1908 p. 4. In 1908, proprietarul fabricii de mobilă
era foarte apreciatul arhitect orădean Riman6czy Kălmăn jun. ( 1870-1912), fiul cunoscutului
antreprenor-constructor Riman6czy Kălmăn sen. (1840-1908), şi tatăl tânărului Riman6czy
Kălmăn (1895-1970), care în 1918 va prelua conducerea fabricii de mobilă şi parchet a
familiei Riman6czy.
358 Andreea Jude, Alexandru Pop
Acest mod de fixare a poliţelor, astăzi complet abandonat, se regăseşte şi la un dulap
de arhivă al Teatrului de Stat Oradea, datând încă de la începuturile lui şi foarte
probabil executat local. (Teatrul a fost inaugurat în luna octombrie 1900).
Mai putem adăuga că, o etichetă, existentă şi astăzi, lipită pe interiorul unui
sertar al corpului VI (partea inferioară, primul din cele 8 sertare laterale, dreapta),
având imprimat textul: ,,Dr. Medvigy - Madonna gy6gyszertâra NAYVĂRAD,
Sztaroveszky utca" confirmă existenţa acestui mobilier în farmacie, înainte de primul
război mondial, ştiut fiind că farmacistul dr. Medvigy Ferencz a preluat farmacia
„Madonna" de la farmacistul Pohl Jeno în anul 191 O, având-o în proprietatea sa
peste 30 de ani4 •
Actualul mobilier al oficinei farmaciei constă în principal din piesele originale
ş1 anume:
- 1Ocorpuri de dulapuri cu rafturi deschise, vitrine şi sertare.

Din garnitura de 12 buc. (I-XII) lipsesc corpurile V şi VI, aflate în
laboratorul farmaciei.
- o masă de oficină (tejgheaua).
Dispunerea actuală a mobilierului (Fig. 1) denotă păstrarea, cu unele
modificări, a situaţiei iniţiale, mobilierul fiind unul de comandă, conform dimensiunilor
şi detaliilor oficinei. Modificările intervenite pe parcurs sunt sugerate de absenţa
corpurilor V şi VI (aflate în laborator), unele detalii indicând dezmembrarea lor din
ansamblul celorlalte.
Ca ipoteză foarte verosimilă, considerăm că, iniţial toate cele 12 corpuri de
dulap (I-XII) erau montate în oficină, corpurile I-III şi VII-XII păstrându-şi locurile
neschimbate până în prezent. Corpul IV s-ar fi aflat în dreptul uşii spre birou (uşa
fiind înzidită sau blocată), între corpurile III şi V. În colţ, se afla o sobă de teracotă
(mai mică decât cea actuală), după care urma corpul VI, ataşat de jumătatea
inferioară a tocului uşii spre laborator.
Datorită sobei subdimensionate cât şi accesului ocolit la actualul birou, s-a
deschis uşa actuală spre birou, s-a instalat actuala sobă (mai mare), ocupând o parte
din locul corpului VI, corpul IV montându-se între uşa biroului şi sobă (în locul
corpului V) - Fig. 2 - iar corpurile VII-X (Foto 1) şi-au menţinut vechile locuri.
În fine, locul mesei oficinei s-ar fi putut afla în locul actualei mese de
reţete (adusă ulterior), fiind montată pe actualul amplasament, după deschiderea uşii
spre birou.
Descrierea mobilierului.
a) Dulapurile oficinei farmaciei.
4
Alexandru Pop, "Farmacii publice orădene între anii 1919-1949", în "Crisia" XXIX,
Oradea 1999, p. 204.
Mobilierul unei farmacii de la începutul secolului al XX-iea 359
Toate cele 12 corpuri de dulap au o manieră de execuţie unitară, evidenţiată
de dimensiunile corelate ale corpurilor, de ornamentaţiile furnirului şi sticlei vitrinelor,
fiecare corp având câte două părţi, cea superioară fiind mai îngustă ( cu rafturi sau
vitrină), cea inferioară mai lată, cu bordură (având sertare sau uşi rabatabile).
Mobilierul, executat deosebit de îngrijit, din lemn de cireş5, lăcuit, de o culoare
castaniu-deschisă cu intarsii discrete, marchetărie şi ornamente sobre, este dominat
de linii drepte, îndulcite de curbele racordurilor sau părţilor de margine.
O friză de circa 12 cm. lăţime, lucrată în marchetărie de două culori -
castaniu închis şi deschis - având la mijloc o bandă cu dreptunghiuri distanţate ce
conţin fusuri sferice cu jumătatea de sus marcată de două zone sferice (sugerând
atât un motiv vegetal- sâmbure sau grăunte - cât şi unul animal - cochilie de scoică
sau melcişor), uneşte partea de sus a tuturor celor 12 corpuri, asigurând mobilierului
trăsătura unitară şi eleganţa sobră amintite (Foto 2).
Mobilierul de racord (corpurile II şi IX) conţine la margini suporţii ramelor
cu balamale, figurate ca două coloane aplatizate „canelate", terminate în partea
superioară într-un ornament romboidal stilizat cu intarsii, amintind de un mugure
terminal vegetal sau de un boboc de lotus. Cele două ornamente romboidale stilizate
sunt unite printr-un arc sprijinit la mijloc de un suport cu intarsii geometrice evidenţiate
de mici triunghiuri de sidef şi două fuscele. Aceste ornamente gen art-deco, specifice
perioadei, se regăsesc şi la dulapurile XI şi XII (Fig. 3 şi Foto 2).
Mai trebuie amintite şi geamurile cu chenare matisate şi uşor în relief
aparţinând dulăpioarelor-vitrine ale corpurilor II şi IX (curbate) şi dulapurilor-vitrină
XI şi XII (drepte) de un rafinament clasicizant aparte (Foto 2).
Întregul mobilier, perfect funcţional pentru acea perioadă, imprimând şi
astăzi atmosferei farmaciei o eleganţă discretă şi ambianţă plăcută, se poate asimila
stilului biedermeier.
Dimensiunile de gabarit ale celor 12 corpuri de dulap sunt omogene, cu
diferenţe nesemnificative, înălţimea totală fiind în medie circa 225 cm (partea
superioară 130 cm iar cea inferioară 95 cm), la contactul cu pardoseala, o plintă de
alamă de aprox. l O cm lăţime protejând soclurile tuturor corpurilor. De asemenea,
lăţimea medie se menţine aproape constantă, circa 24 cm pentru partea superioară
şi circa 45 cm pentru cea inferioară, diferind doar lungimile corpurilor (vezi Tabelul
corpurilor). Fiecare corp de dulap păstrează pe friză plăcuţa originală de alamă cu
cifra romană corespunzătoare (de la I la XII).
5
Gheorghe Mermeze, Ancamaria Mermeze, "Istoricul farmacii/or din Oradea", Ed.
Imprimeriei de Vest, Oradea, 1999, p. 236.
360 Andreea Jude, Alexandru Pop 4
TABELUL
corpurilor de mobilier I-XII.
Lun-
Nr. Amplasam. Rcprc- Păr!i gimc Destinaţie
corp zcntarc ompon. (cm) Compartimentare generală
I 2 3 4 5 6 7
supe- 4 rafturi deschise
OFICINA, rioară 95
pe peretele 4 (4x I) sertare. jos PULVERI
Fig. şi GRANULE
I dm(f-re I ŞI 2 12 (3 x4) sertare centrale
str. -ral. info-
Magheru 105 6 (l x6) sertare laterale
rioară stânga,
OFICINA, h1obilie1 Dulăpior-vitrmă curbat,

s. <le cu 4 rafturi SEPARANDA
II colţuuereţilor
str. agheru racord 3 (3 x I) sertare, jos
idem
şi birou I. R-75 Dulănior curbat cu rafturi SPECIALITĂTI
4 rattun descn1se
s. 135 6 (6x I) sertare, jos
OFICINA,
pe peretele SOLUŢII.
III idem 20 )5x4) sertare centrale COMPRIMATE
dmstire birou
(la stanga uşii) 6 ( x6) sertare laterale, şi DRAGEURI
I. 150 dreapta
OFICINA, 4 rafturi deschise

s. 135 6 ( I x 6) sertare, jos
pe peretele idem
IV dmspre birou FIOLE
(la dreapta uşii) 20 (5x4) sertare centrale
i. 150 6 (1 x6) sertare laterale,
stânga.
SEPARANDA
s. 90 Dulapuri cu 4 rafturi
SPECIALITĂŢI
V LABORATOR - I. 90 'tf
Dulap ~u i qublate
ş1 ra un VENENA
3 rafturi deschise
s. llO 5 ( I x5) sertare, jos
fără plăcuţă
VI - 16 )4x4) sertare centrale
LABORATOR I. 125 8 ( x 8) sertare Iaterale,
dreapta
OFICINA, 4 rafturi deschise

s. 110 5 ( I x5) sertare, jos
VII pe peretele Fig.
dmspre SOLUŢII
I şi I 6 )4x4) sertare centrale
laborator Foto I i.
(la dreapta uşii) 125 8 ( x8) sertare laterale,
stânga
OFICINA, 105 4 rafturi deschise

s. 5 ( I x5) sertare, jos
VIII pe perete
dinspre INTERN
idem
laborator i.
(la dreapta uşii) 105 I 6 (4x4) sertare centrale
Mobilierul unei farmacii de la începutul secolului al XX-iea 361
I ; 2 3 4 5 6 7
' OFICINA, nohilic1 Dulăpior-vitrină curbat,

s. de cu 4 ratlu1i PRODUSE
coltul pcrctilor Fig. racord
laborato'r 3 (3 x I) sertare, jos COSMETICE
IX I şi
str. G. Enescu Foto R~75 Dulăpior curbat, SEPARANDA
I I.
cu rafturi CHIMICALE
;
s. 60 4 rafturi deschise SOLUŢII
: OFICINA,
pe peretele 3 (3 x I) sertare, jos
X
dmsirire idem
str. G. ·•nescu I. 70 8 ?x4~ sertare centrale
6 I x6 sertare laterale, EXTERN
; dreapta
;
Dulap-vitrină central cu 5
s. raflur~ având lateral câte
120 5 ra uti mici curbate,
OFICINA,
XI · spre Fig. I
stânga uşii şi
deschise. Jos, 4 sertare
de ieştre centrale şi câte unul
Fig. 3 curbat pc laterale. FIOLE
150 Dulap central cu raftmi
I.
4 sertare mari, curbate,
i pe fiecare laterală.
s. 120 idem corp XI/s
XII OFICINA, idem
spre dreapta fără
uşii de ieşire idem corp Xiii plăcuţă
i. 150
Destinaţia generală (col. 7) se poate citi pe plăcuţe fixate foarte probabil

începând cu 1945 şi pe parcurs, pe partea superioară sau inferioară a corpurilor de
dulapuri. Desigur, aceste plăcuţe nu mai corespund inscripţiilor de pe sertare, în
sensul sistemtizării originale. Ca observaţie generală, destinaţia iniţială a rafturilor
aflate în partea superioară a corpurilor I-XII era pentru borcane şi sticle farmaceutice
iar sertarele din partea inferioară conţineau în exclusivitate (sau aproape) remedii
vegetale galenice tradiţionale (vezi în continuare inscripţiile de pe plăcuţele mânerelor
de la sertare).
Aproape toate mânerele sertarelor sunt din plăcuţe de alamă, de formă
dreptunghiulară, alungită, unele mai având montate pe ele plăcuţele emailate originale
cu inscripţii cu caractere lapidar-negre în chenar drept sau sinuos-secessionist.
Mânerele sunt înclinate şi fixate cu şuruburi de planul vertical al sertarelor, permiţând
atât citirea lesnicioasă a inscripţiei (de sus în jos) cât şi manipularea sertarului, prin
introducerea degetelor sub mâner. Foarte probabil acest tip de mâner a fost procurat
de antreprenor de la firma vieneză „Hermann Steinbuch"6 •
În prezent, prin schimbarea destinaţiei sertarelor, marea lor majoritate au
acoperite sau schimbate plăcuţele originale. Redăm totuşi unele inscripţii originale
' * * * Haupt-Preiskatalog von „Hermann Steinbuch ", Wien, 1923, p. 13 Fig. 53.
care se mai găsesc şi în prezent pe mânerele sertarelor din partea inferioară a unor
corpun:
Corpul I FOL.SENNAE FRAGM.

FLOR.CALCARTRIP.
HERB.CARD.BENED.
FARIN.SINAPIS
RAD.SARSAPAR.
NATR.SULFURIC.
FLOR.PAEONIAE
FOL.MENTH.CRISP.
PULV.ACORI
FLOR.STOECHAD.
Corpul III LICHEN CARAG.

FLOR.ARNICAE
BACC.WNIPER.
FLOR.VARIAE
RAD.SAPONAR.
CAPIT.PAPAVER.
FLOR.HYPERICI
HERB.BETONIC.
HERB.EQUISETI
HERB.HERNIAR.GLABR.
FLOR.CHAMOM.ROM.
FOL.ALTHAEAE
FOL.MALVAE
FOL.VARIAE
FLOR.PAPAV.RH.
Corpul IV RAD.ENULAE
FLOR.LILIOR.
FOL.ARISTOLOCH.
FLOR.VERBASCI
FOL.SALVIAE
FLOR.SAMBUCI.
FLOR.MALVAE VULG.
RAD.GENTIAN.
FOL.SCOLOPENDR.
FOL.MENTH.PIP.
FOL.SENNAE ALEX.
7 Mobilierul unei farmacii de la începutul secolului al XX-iea 363
Corpul VI SPEC.AMARICANT
RAD.IMPERAT.
HERB.SERPYLLI
RAD.LIQUIR.DECORT.
RAD.ONONIDIS
SPEC.PECT.C.FRUCT.
Corpul VII RAD.BARDANAE

FARIN.LINI
FOL.ARNICAE
LIGN.SASSAFR
RAD.ALTHAEAE
LIGN.GUAJACI
FOL.FARFAR.
SPEC.EMOL.P.CAT.
Corpul VIII RAD.ZEDOAR.ET ZINGIB.

FLOR.MALVAE ARB.
RAD.SYMPHYTI
Desigur, la acestea s-ar mai putea adăuga încă altele, în prezent acoperite
de etichete mai mult sau mai puţin improvizate, indicând conţinutul actual al sertarelor.
În fine, putem aminti cele două uşi de acces, la laborator, respectiv la birou,
încadrate în mobilierul farmaciei, având în panou două gemuleţe cu sticlă roşie,
partea de sus a tocului având un ancadrament format din două figuri romboidale
stilizate, unite printr-o semielipsă, sugerând ornamentaţiile corpurilor II, IX, XI şi XII
descrise anterior.
b) Masa oficinei.
Este relativ masivă, robustă, având dimensiunile 215x80 cm şi păstrează
aceeaşi înălţime, de cca 94 cm, cu aceea a corpurilor inferioare ale dulapurilor I-
XII. Partea din faţă a mesei este împărţită în trei dulăpioare-vitrină, egale, cu uşi
duble rabatabile (Fig. 4a), fiecare geam de vitrină având acelaşi model ca la corpurile
III, IX, XI şi XII, singurul detaliu care denotă apartenenţa ei la mobilierul original.
Deasupra, sunt montate trei paravane egale, din sticlă (cel din mijloc cu orificii
pentru servirea clienţilor), montate foarte probabil ulterior punerii în funcţiune a
farmaciei.
Partea din spatele mesei este de asemenea împărţită în trei compartimente
(Fig. 4b), cel din mijloc de lungime mai mare (cca 100 cm) având un rând din
5 sertare şi 6 (2x3) pupitre mari cu sertare semideschise.
364 Andreea Jude, Alexandru Pop
Cele două compartimente laterale au câte 8 (2x4) sertare fiecare, în partea

dreaptă fiind montată o placă glisantă din lemn (pentru fracţionări?).
Soclul mesei, spre deosebire de cel al dulapurilor, este protejat la contactul
cu pardoseala de o elegantă plintă de marmură cenuşie cu vinişoare, lată de 10 cm.
Masa este funcţională şi astăzi fiind cea mai uzitată dar şi uzată piesă de
mobilier din oficină.
*
* *
Fărăa fi un exemplu singular pentru Oradea, existenţa şi menţinerea în
funcţiune a unui mobilier farmaceutic de la începutul secolului al XX-iea la actu:rla
farmacie „Diana", poate canaliza atenţia specialiştilor spre astfel de cercetări,
atrăgându-se în acelaşi timp interesul asupra unui patrimoniu ce trebuie păstrat şi,
după caz, recondiţionat cu profesionalism, spre binele privat sau public, în spiritul
redescoperirii şi continuării tradiţiilor farmaceutice orădene.
L' AMEUBLEMENT D'UNE PHARMACIE AU COMMENCEMENT

DU XX-IEME SIECLE
- Resume -
On presente le mobilier style biedermeier de la pharmacie „DIANA"

(jadis „La Madonne") execute vers 1908 â Oradea, tres bien conserve, encore
en fonction, etant compose de 12 corps (armoires â tiroirs) et un comptoir.
9 Mobilierul unei farmacii de la începutul secolului al XX-lea 365
Foto 1: Actuala amplasare a corpurilor VII - X
Foto 2: Corpul Xll: dulap cu vi trină (detaliu)

MASA OFICINEI
OFICINA
FARMACIEI
Fig. 1.
Schiţa amplasării mobilierului în oficina farmaciei DIANA (fosta MADONNA)
Scara 1:50
D Mobilier original.
I-XII Dulapuri cu rafturi, sertare şi vitrine.
'1) Mobilier şi dotări ·

. ·~ adăugate pe parcurs.
li Mobilierul unei farmacii de la fnceputul secolului al XX-iea 367
/
a D D D n
-
-
o D n o n
a a D D o o
-
JI D
.,__
n a a D
~ o
---o o a a ll
~
- IJ','il I
iup D DJI! jl
(cC :_·'. f.!..., -· ,,. ..
, · "· . -/ •- .,,_ .•.~ .,',-;:?.,~'~ ff /
7r
C Ig
C]g I
~ r.-<hn
.
--
(iK. ,:;.;,~ .--.· ~ ::..+
~
~I
._
I
:. r. ;"': • . - . - -. .., . -~-:'a' ul "-"-
o
\ 1)
o o D □
'\.~
al 11 c1al n l
I
I .,__
I
o o a □ o
I -
D
---□ a □ o o N
....bO
---□ o □ o □ ~
~- ,_
li
I===
n
(~=-: ·- -~.'. - .-:· :.- ~--·.- .-:: .~. _:___--,______ :
::==
a n □ D
iij,\
.
\ I I I I \ '_!
n \
""
\ .
,· ~\\ '. \.~ '"~.:-~~:::~~:~ \ \
,-~ ~~,
Îl ~~
s.. .....~'''"'"'~""
, ..\~, .., .., .. \ .., "'
~
Fig. 3
Dulap cu vitrină cu uşi duble rabatabile şi sertare.

(Corpul XII)
13 Mobilierul unei farmacii de la începutul secolului al XX-iea 369
o
r'\
--- -
I
~ ,- ,--- ~
- - - -- -- --
a)
-
-
I
~
--
--
--
--
~-
--
-
-
-
i-
- - - - - -
al o =lc::,1~1°1~ ~1 a
cj C)
r--. ,r r... /"
~1 ., c:::::.
ojC) I
"- /"
'
_/
01 C
b) ~10 ' r
" r ci C
Fig. 4
Masa oficinei farmaciei
a) vedere din faţă
b) vedere din spate
BISERICA GRECO-CATOLICĂ ÎN ANII DICTATULUI DE LA
VIENA. CONTRIBUŢII DOCUMENTARE
de
Blaga Miboc
S-a scris foarte mult şi probabil se v-a mai scrie despre teroarea hortystă în
nord-vestul Transilvaniei. 1 Din această cauză cercetătorilor le este destul de greu
să mai revină asupra chestiunii, mai ales că în ultimii ani ai stăpânirii comuniste ea
devenise o modă, un prilej de exaltare a sentimentului naţional. Pot fi înşirate aici
multe scrieri ale istoricilor cu preocupări în acest domeniu dintre care, însă, unele
amendabile fie în rigurozitatea informaţiei, fie în obiectivitate. 2 În ce ne priveşte
nu putem accepta ideea că un regim politic din Europa secolului al XX-lea, ar fi
putut avea ca scop al politichiei externe exterminarea unei etnii, dintr-un teritoriu
pe care potentaţii din marile ţări europene i-l făcuseră cadou, în paguba vecinilor
lor, perdanţi ai momentului, din motive pe care nu le discutăm acum. Decelând
între lucruri, trebuie să acceptăm, totuşi, că luarea în stăpânire a acestor teritorii şi,
în cazul Ungariei, a nord-vestului Transilvaniei, în urma diktatului de la Viena,
1
Vezi Gh. Zaharia, L. Vajda, Gh. I. Bodea, P. Bunta, M. Cavaci, L. Fodor, A. Simion, Gh.
Ţuţui, Rezistenţa antifascistă în partea de nord a Transilvaniei (septembrie 1940- octombrie
1944), Ed. Dacia, 1974, 254 p.; Olimpia Matichescu, Opinia publică internaţională despre
dictatul de .la Viena, Ed. Dacia, 1975, 256 p.; Teroarea hortysto-fascistă în nord-vestul
Transilvaniei, septembrie 1940- octombrie 1944 (coordonatori Mihai Fătu şi Mircea Muşat),
Ed. Politică, Bucureşti, 1985, 340 p.; Ioan Scurtu, Un episod dramatic din istoria României.
30 august 1940, Universitatea din Bucureşti, Facultatea de istorie, Bucureşti, 1990, p. 159;
Mircea Muşat, 1940. Drama României Mari, Ed. Fundaţiei România Mare, Bucureşti, 1992,
260 p.; Pop Valer, Bătălia pentru Ardeal, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1992, 308 p.; Cor-
nel Grad, Al doilea arbitraj de la Viena, Institutul European, Iaşi, 1998, 256 p.; Din istoria
Transilvaniei. Documente (1931-1945). Apare sub îngrijirea lui M. Fătu, Ed. Tipoalex, 1995,
349 p.
2
V. Topalu, Din lupta Partidului Comunist din România pentru mobilizarea maselor
împotriva dictatului de la Viena (1940), în Analele Institutului de Istorie a P C.R., 1962, 8,
ng. 4, p. 75-93; Gh. Zaharia, Unele date cu privire la teroarea fascistă din România (1940-
1944) în Analele Institutului de Istorie a P.C.R., 1963, 9, nR. 6, p. 101-114; L. Bănyai, Aron
Petric, Dictatul de la Viena, din august 1940 şi lupta pentru anularea lui în Unitate şi
continuitate în istoria poporului român, Ed. Academiei R.S.R., Bucureşti, 1968, p. 429-
461; I. Calafeteanu, Comuniştii se ridică la luptă în fruntea poporului român, împotriva
dictatului fascist de la Viena în Analele de Istorie, 1989, 35, ng. 3, p. 36-51.
372 Blaga Mihoc 2
s-au produs numeroase tulburări, s-au comis abuzuri, care în anumite locuri
au devenit crime. Ele au fost deja catalogate cu o precizie şi câteodată cu o patimă
ieşită din cadrul normalităţii, explicabilă, însă, datorită nu doar faptului că ocazionau
o modalitate de defulare a istoricilor, frustraţi de cenzura generală a vechiului regim,
ci şi amintirii, încă vii, în mintea locuitorilor. O crimă în sine nu poate fi obiect de
bază al istoriei, chiar dacă cei care au suferit o denominează cu apelative grave şi
singulare. Ea poate interesa doar împreună cu alte fapte din contextul în care a avut
loc, recompus în toate articulaţiile sale, inclusiv în cele legate de mentalităţi şi
categorii socio-profesionale implicate. Şi pentru că am amintit de categorii socio-
profesionale, să precizăm că despre implicarea preoţilor în evenimentele legate de
teroarea hortystă în nord-vestul României s-a vorbit mai puţin în regimul comunist,
desigur pentru faptul că atunci când istoricii evenimentelor îşi publicau scrierile,
slujitorii bisericii se aflau într-o postură de diminuţie generală, căzuţi uneori din
drepturi, sau simpli toleraţi de regim.
Documentele de arhivă arată, însă, că din zona cedată Ungariei hortyste
s-au refugiat, datorită terorii noilor stăpânitori, între alţii, o mulţime de preoţi români
ortodocşi şi greco-catolici. Cei din teritoriile eparhiei greco-catolice a Oradici,
rămase în zona cedată, au trecut în România, stabilindu-se în plasele Beiuş, Tinca
şi Ceica şi mai rar în alte judeţe. Pentru ei se punea problema instalării în noi
parohii, a căror populaţie sporise considerabil, prin sosirea aici a unui mare număr
de refugiaţi. În această situaţie se află localitatea Ceica, unde numărul enoriaşilor
greco-catolici ajunsese, în toamna anului 1940, la cca. 200, iar al şcolarilor la 40. 3
Pentru ei episcopul greco-catolic de Oradea, Valeriu Traian Frenţiu, refugiat şi el,
în acele zile, la Beiuş, numise ca preot tot un refugiat, pe Ioan Trufaşiu, pe atunci
văduv, înaintat în vârstă, întrucât fusese hirotonit în 1897 şi funcţionase la Valcăul
Român (Sălaj) şi Acâş (Satu Mare), de unde, în 27 iunie 1940 fusese expulzat în
România. 4 El soseşte la Beiuş, şi de acolo episcopul îl ordinează ca preot în Ceica,
instalându-se în chirie la învăţătorul pensionat Ioan Dringan, iar apoi în casa unui
maghiar, refugiat în Ungaria, situată în centrul comunei.
De aici se adresa către protopopul Beiuşului, Dr. Valeriu Hetco, la I O
decembrie 1940, solicitând să i se trimită manuale de religie pentru elevii şcolii
primare şi cărţi şi haine bisericeşti. ,
"Popornl este bun, umblă la Biserică nu numai la liturghie, dar şi la vecernie,
în număr foarte frnmos", arată Ioan Trufaşiu. "Copii frecventează regulat şcoala,
dar în anii trecuţi nu i-a catehizat nimeni, aşa că numai cu greu voi putea produce
rezultat bun", mai arată el. 5
3
Direcţia Judeţeană Bihor a Arhivelor Naţionale, Fond Protopopiatul greco-catolic Beiuş,
Dos. 129, f. 336.
4
Ibidem, f. 348.
5
Ibidem, f. 326.
Biserica greco-catolică în anii Dictatului de la Viena 373
Fireşte că pentru a putea activa plenar, aşa cum o făcuse şi în cele două
parohii pe unde trecuse, Ioan Trufaşiu avea nevoie de "exoperarea de la forurile
competente" a unor înlesniri, adică de atribuire definitivă a unei locuinţe şi a unui
sediu parohial, precum şi a unui local de şcoală pentru fiii enoriaşilor săi. "Misa o
facem în biserica romano-catolică", scrie Ioan Trufaşiu. "Preotul romano-catolic a
fost expulzat definitiv, aşa că acum nu au preot. Locuinţa (lui n.n.) este goală. Ar fi
foarte bine dacă, cu învoirea superiorităţii bisericeşti romano-catolice", menţionează
de astă dată în spirit rogativ propunător, pentru el şi pentru ecclesia sa, "aş putea
primi cvartir în acea locuinţă, unde sunt 6 camere, deoarece credincioşi nu prea au,
fiind că un număr mare s-au dus în Ungaria şi cei rămaşi sunt la 4 km de comună şi
oameni cam săraci, aşa că nu cred că vor putea primi preot. După ce s-a refugiat un
număr mare de unguri, care au avut mai multe intravilane şi clădiri, apoi un număr
mare de jidovi, a căror locuinţă a rămas goală, ar fi timpul ca să intervenim la
Comitetul judeţean pentru expropriere şi împroprietărire, ca folosindu-ne de
ocaziune, să se exproprieze un local pentru Biserica greco-catolică, că sunt foarte
bune şi ar fi păcat ca acum, când avem ocaziunea, să nu ne folosim de ea, să lăsăm
un popor în număr de 200 şi mai bine şi cam 30-40 copii de şcoală în mâna sorţii, ...
neavând cine să-i înveţe şi să-i instruiască." 6
Cererea lui Trufaşiu trebuie să-l fi impresionat în mod deosebit pe
protopopul Valeriu Hetco, de vreme ce la 30 decembrie 1940 el propune Episcopiei
nu doar înfiinţarea unor parohii greco-catolice în zonele aglomerate de enoriaşi
refugiaţi, ci chiar să se treacă la asimilarea celor "200 de suflete de romano-catolici
din Ceica şi împrejurimi", profitându-se da faptul că, după ce statul a expulzat, la
28 noiembrie 1940 pe preotul maghiar ce-i păstorea, "în lipsă de preoţi slujbele
sfinte şi azi le primesc de la preotul român unit". 7 În aceeaşi situaţie se aflau, arată
Valeriu Hetco, şi romano-catolicii maghiari din Vaşcău şi Tinca. De altfel expulzarea
acestor preoţi era un răspuns la ceea ce făceau maghiarii în teritoriile ocupate după
30 august 1940. Şi în plus, după cum remarca, împins probabil de elan, de altfel
extrem de calculatul protopop Valeriu Hetco, Episcopia şi Guvernul nu trebuie să
uite că "ungurii, prin biserica romano-catolică au asimilat, în decursul celor câteva
veacuri, milioane de catolici germani, armeni şi slovaci", drept pentru care, asimilarea
de astă dată a romano-catolicilor de către români, "s-ar putea face uşor, ... prin
biserica română unită în părţile noastre, dacă statul i-ar înlesni acest proces de
naţionalizare a elementelor minoritare". 8
Statul român, însă, răspunde negativ acestui fel de solicitări. De altfel însuşi
Valeriu Hetco i-a rezolu/ionat lui Ioan Trufaşiu solicitarea de a ocupa bunurile
6
Ibidem.
1
Ibidem.
8
Ibidem.
374 BlagaMihoc 4
bisericii romano-catolice, după o împreună chibzuire cu Valeriu Traian Frenţiu, în

mod negativ, scriindu-i pe petiţie că Episcopia şi Protopopiatul nu se pot "implica
în asemenea lucruri, nice nu putem profita de ele, fără a fi bănuiţi de complicitate". 9
Se persista în încurajarea întemeierii de noi parohii în zonele aglomerate cu refugiaţi,
iniţiată de Episcopia greco-catolică de Oradea, care trimitea aici de obicei pe cei
mai buni dintre preoţii săi. Aşa s-a întâmplat, de exemplu, la Tinca unde, după
sosirea a numeroşi refugiaţi, se găseau "cam 60 de familii greco-catolice" (cu un
umăr total de 36 de copii de vârstă şcoală), între care nu puţine erau de intelectuali
sau foşti demnitari ai statului român. (Dr. Ioan Sfârlea, fost pretor, acum pensionat,
Dr. A. Bănuţiu, fost prefect de Someş, Dr. Comei Ciocan, Iosif Domea, Gheorghe
Ştefănică şi alţii) 10 Pentru aceştia Episcopia l-a numit ca preot pe Petru Chişvasi,
refugiat şi el din teritoriul cedat, căruia, aşa cum el însuşi relatează într-o scrisoare
către acelaşi Valeriu Hetco, din 25 februarie 1941, Comitetul şcolar din Tinca i-a
pus la dispoziţie o sală din gimnaziul local, spre a o transforma în capelă. În sprijinul
preotului Petru Chişvasi a venit şi colegul său din parohia Mociar, preotul Eugen
Pantea, promiţându-i "chiar să-i cedeze din beneficiile parohiei Mociar o parte,
cca. 6-9 iugăre de pământ", creându-se, astfel, "o bază măcar pentru cantor, care
necondiţionat ar trebui în curând". 11
Nu peste tot, însă, lucrurile stăteau astfel, căci în multe cazuri preoţii refugiaţi
continuau să rămână în aceeaşi stare grea de provizorat, uneori fără locuinţe, fără
lemne de foc, fără venituri băneşti suficiente pentru viaţa cea de toate zilele.
Această stare de fapt este excelent rezumată într-o altă adresă, trimisă
protopopului Valeriu Hetco de acelaşi Ioan Trufaşiu din Ceica, la 20 decembrie
1940, în care Episcopiei i se cerea să intervină la guvern pentru a acorda refugiaţilor
un ajutor bănesc pentru plata chiriilor, şi în plus lemne de foc din pădurile
comunale. 12 "Când am fost la Beiuş am convenit cu mai mulţi fraţi preoţi şi refugiaţi
şi expulzaţi şi dintre ei, şi cu care au familii numeroase", scria în adresa sa Ioan
Trufaşiu. Şi mai departe: "S-au plâns că foarte cu greu putem trăi, având spese
zilnic, iar venite aproape nimic; fiind plasaţi în comune în care nu au fost preoţi, nu
avem căşi parohiale, nici porţiune canonică (pământ bisericesc n.n.) şi locuim în căşi
9
Ibidem, f. 375.
10
Ibidem, Dos. 130, f. 41.
11
La 2 iunie 1941 preotul Petru Chişvasi va cumpăra de la Emeric Revesz din această
comună un imobil situat pe strada General Moşoiu, n2 • 4, cu suma de 65.000 lei, pe care îl va
folosi ca locuinţă şi loc de catehizare a elevilor. (Direcţia Judeţeană Bihor a Arhivelor
Naţionale, Fond Protopopiatul greco-catolic Beiuş, Dos. 131, f. 32)
12
Dos. 129, f. 327.
5 Biserica greco-catolică în anii Dictatului de la Viena 375
13
închiriate; de la credincioşi şi de la comună nu primim nici o remuneraţie." De
aceea este necesar, arată Ioan Trufaşiu, ca episcopul Valeriu Traian Frenţiu, împreună
cu ceilalţi egali ai săi, ţinând cont că refugiaţilor le-au rămas averile în teritoriile
cedate, "să binevoiască a interveni la Măritul Guvern, ca să ni se voteze chiriile ce
trebuie să le plătim, cerând şi ceva ajutor de la prefecturi şi lemne de foc gratuite
(tuturor) celor refugiaţi, de la comune, prin notariate ori preturi, că toate comunele
dispun de păduri urbariale şi şi expropiate, din care uşor ne pot ajuta, ba chiar ajuta
pre ai lor". 14 La astfel de solicitări nu se putea răspunde decât pozitiv, şi aşa au
procedat toţi cei implicaţi, ajutorarea refugiaţilor transformându-se în realitate
permanentă.
Uneori preoţii refugiaţi din eparhia Oradea au primit parohii în alte judeţe. În
această situaţie s-a aflat, de exemplu, părintele Ioan Aluaşiu, refugiat din Halmăjd
(Sălaj) şi instalat în parohia Zăicani (Hunedoara). De origine din Santău (Sălaj), era
născut la 4 iulie 1876 şi avea soţie şi patru copii, pe atunci adulţi şi deci la rândul lor
având familii şi rosturi proprii.
La 30 ianuarie 1941 Ioan Aluaşiu a redactat, la cererea Episcopiei de Oradea,
o declaraţie amplă, în care povesteşte cum şi când s-a refugiat şi mai ales ce a
pătimit în cele două luni cât a mai funcţionat la Halmăjd, după sosirea ungurilor.
Relatarea priveşte, de fapt, comportamentul ocupantului în general faţă de românii
din câteva sate sălăjene, cunoscut cititorilor din bibliografia de specialitate 15 ,
completată acuma cu documentul-depoziţie a unui martor ocular, direct implicat,
sincer şi lucid, aşa cum îi cerea profesia. Un comentariu al faptelor este inutil, căci
prezentarea declaraţiei îl suplineşte pe deantregul. Dar iată ce spune preotul Ioan
Aluaşiu în declaraţia sa:
"Despre verdictul de la Viena am aflat la radio, în 30 august 1940, la orele
17, 15 minute. După acest verdict am luat hotărârea să ne refugiem, dar în lipsă de
bani n-am putut.
Când s-au retras trupele române, enoriaşii mei au încremenit de spaimă,
ştiind ce-i aşteaptă, şi blestemau pe cei ce-au ordonat retragerea.
13
Ibidem.
14
Ibidem.
15
Vezi V Dragoş, Eroii de la Moisei, maramureşeni şi mureşeni, în Marisia, 1975, 5, p.
387-391; I. Gavriluţ, O mărturie despre tratamentul aplicat de autorităţile hortyste populaţiei
din Bihor în Crisia, 1978, 8, p. 635; I. Popovici, Contribuţii privind situaţia maselor populare
din Bihor în perioada ocupaţiei hortyste în Crisia, 1980, 1O, p. 289-301; Gh. Iancu, The
Dictato/Vienna and its consequences. Transilvania Esen, 1990, nQ. 11, p. 10-12; Memoriile
secţiei de ştiinţe istorice a Academiei, Bucureşti, 1990, 15, p. 79-86; V. Lechiţan, Duel de
opinii: Iuliu Maniu - general Ion Antonescu în problema atitudinii faţă de masacrele din
Transilvania ocupată. Septembrie 1940 în Acta Musei Poro/isensis, 1993, 17, p. 353-358.
376 Blaga Mihoc 6
În septembrie 1940 enoriaşilor mei le-am spus, în biserică, că în faţa situaţiei

grele să-şi păstreze calmul şi că ungurii, străini de neamul nostru, pot să ne
batjocorească. De aceea fiecare să stea la casele lor liniştiţi şi să nu se denunţe unii
pe alţii străinilor.
În comuna Halmăjd a sosit prima trupă de soldaţi unguri în 6 septembrie
1940. Jandarmii şi-au ocupat postul în ziua de 7 septembrie 1940. Doamna notăreasă,
Fiilop Edith, care sub regimul românesc era mare româncă, a devenit dintr-o dată
cea mai marc unguroaică, le-a făcut jandarmilor unguri poartă triumfală la intrarea
acestora în comună. Eu atunci am primit mare avertisment, pentru că nu i-am
întâmpinat şi eu.
Din familia mea au rămas în teritoriul cedat ginerele meu cu soţia, Ioan
Chirilă, preot în Babţa, cu trei copii.
Mi-a rămas acolo avere mobilă în valoare de 100.000 lei.
Motivele care m-au determinat să mă refugiez:
După cunoscutul măcel de la Ipp, situat la 7 km de Halmăjd, săvârşit de
trupele ungureşti, în 14 septembrie 1940, şi după împuşcarea numeroşilor (români
n.n.) din comunele învecinate: Cozniciul de Sus, Cerişa şi Marca, săvârşite de trupele
maghiare, în 16 septembrie 1940, mulţime de săteni din aceste sate, câţi au putut
scăpa, au dat alarmă în comuna Halmăjd, au fugit la pădure, respectiv în Munţii
Rezului, dinaintea bandelor ucigătoare maghiare, care se apropiau de comună
împuşcând, pentru ca tot ei să întrebe că cine a împuşcat, căutând motiv de execuţie
pentru bieţii locuitori români fără apărare. După ce au intrat în comună, primaml
care şi-a văzut de datoria lui să-i aştepte a fost împuşcat. Înainte de a fi executat a
declarat: <<dacă ar fi ca numai cu moartea mea să se termine măcelul, mor fericit>>.
După ce a fost împuşcat, a mai putut zice atât <<copii mei>>, iar criminalul ungur
i-a mai tras un glonte, zicând: <<Încă n-ai murit câine de valah!?>> Acest om era
tată a 6 copii. Au mai fost împuşcaţi: Lica Indreoaie, Pale Ioan şi un soldat care
tocmai sosise de la concentrare în acea zi. Tot în această zi, de 16 septembrie 1940,
au mai fost împuşcaţi: familia lui Moticsak - slovac, tata, mama, şi 7 copii. Dar
aceşti barbari fioroşi ar fi împuşcat toţi locuitorii, dacă ar fi fost acasă. Văzând
ungurii că nu prea au ce împuşca, au venit la mine şi m-au întrebat că cine a făcut
satul acesta mare; eu le-am răspuns că oamenii care au fugit dinaintea lor, fiind
alarmaţi de cele ce s-au petrecut în satele din jur.
Dar multe s-au întâmplat în acele zile de groază, pe care, dacă le-aş înşira,
ar plânge şi hârtia de sub cerneală. Nu poate minte cum să-şi închipuie de ce grozăvii
era capabilă <<armata civilizatoare>> a celor care, după ce împuşcau pe bieţii
români, le furau tot ce aveau şi duceau cu ei, întocmai ca şi acum 1OOO de ani, când
au năvălit asupra acestor teritorii. Aşa se vede că nu s-a legat de ei civilizaţia, de
care tocmai ei fac atâta caz.
Locuitorii din comuna Cerişa, tot în ziua de 16 septembrie, în credinţa că
dacă vor aştepta pe unguri cu drapele ungureşti se vor îmblânzi şi aşa vor scăpa de
Biserica greco-catolică în anii Dictatului de la Viena 377
măcel, (i-au aşteptat
n.n.); atât le-a trebuit acestora să vadă pe valahi cu drapele
ungureşti, că s-au năpustit asupra lor şi i-au bătut grozav.
Înconjurându-i, i-a dus pe un picior de munte, la locul numit <<Ruta
slovacilor>>, unde au împuşcat mulţi dintre ei, între care şi patru jidani. Ghilea
Flore din Cerişa, fruntaş al comunei, spunea că au fost împuşcaţi 14 persoane.
Mulţi au fost răniţi, iar alţii au trecut frontiera pe la Aleşd. Cu doi dintre aceştia m-
am întâlnit la Timişoara.
Dar să amintesc ceva din întâmplările mele. După ce soldaţii bandelor
ucigaşe s-au împrăştiat pe la casele oamenilor, unde nu se mai găseau decât femei
şi copii, numai decât văd intrând în curtea parohiei vreo 30-40 soldaţi, toţi cu armele
întinse, vociferând şi întrebând: <<Unde-i popa care s-a lăudat că-l cunoaşte pe
primul ministru Teleki şi că-i scrie despre împuşcăturile ce le facem noi pe aici,
căci doar cu ştirea lui am venit noi aici, să-i împuşcăm pe porcii aştia?>>
Vreo l O inşi stăteau pe treptele casei, mulţimea de soldaţi la spatele lor
întrebându-mă: <<Ce fel de popă eşti? De ce n-ai pus drapele şi la biserică şi la
şcoală? Totuşi e mare lucru să nu aflăm decât câţiva oameni, pe care i-am şi
exterminat?! Spune-ne cine e gardist din această comună!?>>
Primind răspunsul că nu ştiu, ei ziceau: <<Totuşi, e mare lucru acela ca un
preot să nu-şi cunoască oamenii!! Nu te temi că te vom împuşca?>>
Intrând, apoi, în casa parohială şi biserică, şi percheziţionând, fără rezultatul
scontat de ei, au început cu înjurăturile ... (urmează două rânduri şterse din text n.n.)
Plecând mai mulţi dintre soldaţi spre şcoală şi rămânând câţiva în cameră la
mine, numai că văd aducând nişte soldaţi pe Mal Dumitru, locuitor din Halmăjd,
trecându-l printr-o curte ca să-l împuşte; unii dintre ei, văzându-mă în uşa casei, au
strigat: <<Să-l băgăm la preot, că trebuie să ştie dacă e gardist!>> L-am scos ca
prin minune dumnezeiască, spunând că acest om e foarte religios, (şi că n.n.) gardist
n-a fost, deşi a fost, dar sunând goarna de adunare am rămas eu cu Mal Dumitru şi
cu soţia mea, care, văzând că în curte nu se mai găsesc soldaţi, am părăsit locuinţa
şi trecând prin ogrăzile vecinilor, am ieşit în ţarină, ascunzându-ne în holda de
porumb. Dintr-un deal, la o distanţă de 400 de m. de casa parohială, am văzut din
nou curtea parohiei plină de soldaţi bandiţi, verificând şi strigând. Servitoarea mea
şi Domşa Ana ne-au spus: <<Părinte, iar s-au întors soldaţii la casa parohială şi v-au
întrebat unde a fugit popa? (zicând n.n.): Lasă că mai venim noi pe aici şi atunci ne
va spune el cine e gardist. Dacă nu ne va spune va fi împuşcat şi el şi Mal Dumitru.>>
Eu, preot, m-am ferit să nu mai dau faţă cu ei, peste dealuri şi păduri am plecat la
Oradea, la Excelenţa Sa Dr. Ioan Suciu, căruia i-am comunicat cele întâmplate,
exprimându-mi dorinţa de a mă refugia din Ungaria. Miercuri, în 18 septembrie anul
trecut, pe când eram în Oradea bolşevicii (sic!) unguri au venit din nou în comună,
căutându-mă pe mine şi pe alţii, dar neaflând pe nimeni, au mers în Cozniciul de Sus
şi au împuşcat pe crâsnicul Bisericii şi soţia, fiind că numai aceştia mai erau acasă.
Subliniez că sătenii mai o lună întreagă au stat tot ascunşi în pădure, cu vite cu tot.
378 Blaga Mihoc
În ţarină nu lucra nimeni, pentru că nu era zi în care soldaţii bandei ucigaşe

să nu vină
în comună cu scopul de a jefui şi fura. O femeie găsită acasă spunea, în
comună, că ar fi atentat la pudoarea ei şi a scăpat arătându-l pe micul copilaş de o
săptămână. Această femeie se numeşte Tarţa Veronica. Timp de şase săptămâni la
serviciul divin oamenii nu veneau, de frică să nu fie surprinşi şi să nu ajungă la soarta
locuitorilor din Şumal, judeţul Sălaj, care au fost înconjuraţi în biserică şi duşi în
şcoală, unde au fost grozav bătuţi, împreună cu preotul. Câţi oameni au împuşcat
acolo nu ştiu. Cu toate aceste întâmplări rămâneam în mijlocul enoriaşilor mei dacă
Dl. notar Traian Mureşan nu m-ar fi avertizat mereu să plec în România, pentru că
ungurii vor să mă ucidă. Acest domn notar a jucat rolul fariseilor de pe vremea lui
Cristos, care ziceau: <<Du-te de aici, că vrea să te ucidă!>> Acest notar şi în timpul
regimului românesc a fost cel mai mare terorist, păgubind interesul material al
locuitorilor. Aş fi rămas acolo dacă soţia lui, slovacă de origine, (amintita Fiilop
Edith n.n.) nu-mi purta sâmbetele şi dacă nu debita minciuni la adresa mea, spunând
jandarmilor unguri că eu, la 1 septembrie 1940, în biserică, i-aş fi numit pe unguri
popor barbar şi că aş fi zis odată, fiind în casa notarului, că în zadar încearcă ungurii
să vină în România, că vor păţi ca şi altă dată, când s-au mai războit şi cu alte
popoare, făcând pomenire de 7 soldaţi unguri rămaşi dintr-o armată întreagă <<Gyasz
Magyarkâk>>. 16 După toate aceste minciuni ale Doamnei notărese, şeful postului
de jandarmi ungur mi-a spus să-mi preţuiesc mai mult viaţa decât banul, căci banul
e ultimul lucru, şi ar fi mai bine să plec din comună. Nemaiputând trăi chinuit de
atâta spaimă şi frică, ba văzând şi auzind de chinurile suferite de preoţii întemniţaţi la
Şimleu şi Zalău, părintele Man din Bădăcin, Liviu Pop din Siciu, acuzaţi că au otrăvit
îantânile din parohiile lor, ba văzând cum duc în internare pe preoţii Ioan Taloş din
Jurtelecul Şimleului şi părintele din Suplacul Barcăului, după o împreună şedere de
două luni cu ungurii, m-am hotărât să mă refugiez în Ţara mea Românească.
Pentru a le putea enara toate cele văzute şi auzite, ar trebui să fac un volum
întreg, şi poate că ar rămâne multe de spus.
Zăicani, la 20 ianuarie 1941, Judeţul Hunedoara, poşta Sanniseghetusa, Ioan
Aluaşiu, preot refugiat din Halmăjd,judeţul Sălaj, în prezent preot în Zăicani,judeţul
Hunedoara.'' 17
16
Preotul se referă la bătălia de la Lech (Augsburg), din 955, când Ott I de Bavaria a zdrobit
o oaste maghiară de 40.000 de ostaşi, spânzurând pe cele două căpetenii ale acesteia Bules
şi Lehel şi cruţând pe 7 dintre prizonieri, care au dus vestea înfrângerii în ţara lor, unde au
trăit până la moarte, suportând batjocura compatrioţilor lor. (Ludovic Mangold, Istoria
Ungariei, Ed. Librăriei Nicolae Ciurcu, Braşov, 1890, p. 11-12.)
17
Dos. 130, f. 34-38.
9 Biserica greco-catolică în anii Dictatului de la Viena 379
Ce s-a întâmplat cu preotul Ioan Aluaşiu nu ştim: interesant ar fi de aflat
când şi dacă a mai ajuns să revină în parohia de unde a plecat. În ce priveşte
Episcopia, ea s-a îngrijit mai târziu de refacerea unor parohii în fostele teritorii
ocupate de hortyşti, trimiţând Ministerului Cultelor din Bucureşti, la 2 mai 1946,
tocmai în momentul când guvernul comunist începuse campania de denigrare a
Bisericii Unite în vederea ulterioarei sale interziceri, o adresă, în care solicita
consfinţirea, din punct de vedere legal, a înfiinţării unor parohii. 18 În aceasta erau
menţionate şi descrise pe scurt mai multe localităţi , după cum urmează:
1. Ip (Sălaj), comună declarată parohie în 1942, având, în 1946, 600 de suflete, în
care, la 14 septembrie 1940 ungurii au omorât 15 8 de români, fără să aibă ceva vină
"decât aceea că erau români". Ea are biserică, loc de casă parohială, preot şi sesie
bisericească în exoperare, fapt pentru care ministerul trebuie să "recunoască această
parohie fără nici o ezitare", căci "o cere sângele acelor credincioşi care, nevinovaţi
fiind, au fost omorâţi mişeleşte şi o cere conştiinţa nepătată şi demnitatea Neamului
Românesc" . 19
2. Velenţa (Bihor), unde parohia fusese întemeiată canoniceşte la 1941, având de
atunci ca preoţi pe Coloman Seucan, Vasile Hossu, Alexandru Mureşan şi posedând
biserică, casă parohială şi 1500 de enoriaşi;
3. Almaşul Mic (Bihor), parohie înfiinţată în 1941, având cam 1100 de suflete.
4. Săcăşeni (Sălaj), întemeiată în 1941, având o capelă foarte bine aranjată, biserică
în construcţie, casă parohială şi sesie bisericească, iar ca preoţi, de atunci şi până în
1946, "pe Nadiş, Muth şi Mureşan, crunt prigoniţi de stăpânirea hortystă";
5. Cehăluţ-Obău (Sălaj), cu 1300 de enoriaşi, cu casă parohială şi capelă;
6. Chereuşa (Sălaj), comună mixtă româno-maghiară, cu 900 de credincioşi, cu
biserică şi cu sesie bisericească;
7. Sărvăzel (Bihor), cu 800 de suflete, cu biserică şi sesie bisericească;
8. Păgaia (Bihor), cu 1200 de enoriaşi, cu o biserică veche şi alta nouă, în construcţie
şi cu sesie bisericească;
9. Dumuslău (Sălaj), cu 1400 de enoriaşi şi cu biserică de lemn;
1O. Huseni (Sălaj), cu 950 credincioşi şi cu biserică nouă;
11. Tusa (Sălaj), cu 1500 credincioşi şi cu biserică;
12. Preuteasa (Sălaj), cu 950 credincioşi şi cu biserică nouă;
13. Cerişa (Sălaj), cu 865 de suflete;
14. Cozniciul de Sus (Sălaj), cu 1OOO de suflete, cu biserică, sesie şi casă parohială;
15. Sălard (Bihor), reşedinţă de plasă, locuită de mulţi maghiari şi cu o biserică
ortodoxă, care în cei patru ani de stăpânire maghiară fusese dărâmată din temelii.
În anul 1940 enoriaşii greco-catolici de aici începuseră să-şi construiască o biserică,
18
Idem, Fond Episcopia greco-catolică Oradea, Dos. 592, f. 3-5.
19
Ibidem.
380 Blaga Mihoc 10
făcuseră fundaţia şi înălţaseră zidul până la 2-3 m. Ea a fost, însă, dărâmată. Românii
din Sălard au fost expulzaţi în majoritate, şi acum tocmai se întorceau pe la casele
lor. Numărul lor era de 600 şi voiau să-şi zidească biserică;
16. Biharia (Bihor), cu o situaţie identică cu cea din Sălard; 20
17. Nădar (Bihor), locuită de 450 de enoriaşi şi având biserică, sesie bisericească şi
loc de casă parohială;
18. Mihăileşti (Sălaj), sat mixt româno-maghiar;
19. Şamşud (Sălaj), fost centru de protopopiat greco-catolic, cu 550 de enoriaşi;
20. Brăteşti (Bihor), cu 1724 enoriaşi;
21. Dumbrăviţa (Bihor), cu 750 credincioşi, cu biserică şi casă parohială, şi în
sfârşit;
•22. Ceica-Bucium (Bihor), cu 750 enoriaşi, cu biserică şi casă parohială. 21
Ministerul a confirmat întemeierea acestor parohii. Dar zilele existenţei
lor, ca şi ale Bisericii Greco-Catolice din România, erau numărate, căci regimul
comunist declanşase acţiunea de prigonire a acesteia, terminată cu actul de la l
decembrie 1948.22
L'EGLISE GRECO-CATHOLIQUE APRES LE DIKTAT DE VIENNE.

CONTRIBUTIONS DOCUMENTAIRES
-Resume-
L'ouvrage presente le destin de quelques pretres greco-catholiques de la

region transylvaine cedee ă la Hongrie ă la suite du Diktat de Vienne, le 30 aout
1940. L' auteur mentionne le fait que la plupart des pretres expulses au delă de la
frontiere temporaire roumaine-hongroise ont re~u de nouvelles paroisses ou ils on
eu la possibilite de deployer leur activite.
20
Ioan Dărăbăneanu ( 1906-2000), un fost învăţător în Biharia, ne-a povestit în nenumărate
rânduri, cum S"'ll refugiat din această comună de frica hortyştilor. Mai târziu a aflat că localnicii
au luat un palton mai vechi de al lui, lăsat la plecare în locuinţă, l-au umplut cu paie şi l-au
spânzurat în cetate în semn de batjocură. Gestul acesta era o dovadă de ură pentru faptul că
învăţătorul i-ar fi chinuit pe copiii localnicilor, învăţându-i româneşte, şi în acelaşi timp o
procedură ad-hoc de execuţie în efigie.
21
Direcţia Judeţeană Bihor a Arhivelor Naţionale, Fond Episcopia greco-catolică Oradea,
Dos. 592, f 3-5.
22
Codruţa Maria Ştirban, Marcel Ştirban, Din istoria Bisericii Române Unite (1945-1948),
Ed. Muzeul Sătmărean, Satu Mare, 2000, p. 294.
PARTICULARITĂTI ALE PROCESULUI DE REINSTAURARE
A ADMINISTRAŢIEI ROMÂNEŞTI ÎN JUDEŢELE
SATU MARE ŞI BIHOR
de
Augustin Ţărău, Nicolae Mihu
Reintegrarea Ardealului de Nord în spaţiul românesc a constituit unul dintre

motivele principale avute în vedere de către rege şi liderii partidelor din cadrul
B.N.D. în momentul loviturii de stat de la 23 august 1944. Acest deziderat s-a situat
pe o poziţie privilegiată în ansamblul priorităţilor politice naţionale din chiar
momentul parafării arbitrajului de la Viena, cerinţă invocată adesea sub guvernarea
Antonescu, în raport cu aderarea României la Pactul Tripartit în 23 noiembrie 1940
şi, apoi, cu necesitatea continuării războiului dincolo de frontiera nistreană 1 •
Desfăşurarea ulterioară a evenimentelor a dovedit însă, că "problema Ardealului"
a ocupat o poziţie similară şi în paleta mijloacelor de deturnare a regimului politic
autohton, utilizate de U.R.S.S. în relaţia cu România.
În optica sovieticilor, tratamentul aplicat României căpăta o dublă legitimare,
prima izvorâtă din efortul militar şi uman angajat de Armata Roşie, iar a doua, din
îngăduinţa manifestată de aliaţii occidentali. Poziţia oficială a fost expusă clar pe
întreg parcursul negocierilor româno-sovietice iniţiate de ţara noastră pentru ieşirea
ei din conflictul mondial. Într-o discuţie cu ministrul Grigore Gafencu, Molotov,
reproşându-ne participarea la agresiunea antisovietică, recunoştea indirect intenţia
Uniunii Sovietice de a subordona politic statul român: "România nu avea dreptul
să rupă pacea cu U.R.S.S. Ştia că după reluarea Basarabiei nu mai avem nici o
pretenţie împotriva ei. Am declarat În mai multe rânduri, În termeni categorici, că
doream o Românie paşnică şi independentă. Voinţa noastră pe care am dovedit-o
prin fapte, era să Întărim raporturile dintre noi. Când Germania v-a dat aşa-zisa
garanţie, am protestat împotriva acestei garanţii fiindcă presimţeam că e menită
să tulbure raporturile dintre U.R.S.S. şi România. Act:astă garanţie însemna sfârşitul
independenţei dvs. "2 •
Spre deosebire de reprezentantul nostru, demnitarul sovietic avea cunoştinţă
în acel moment de acceptul implicit, anglo-american, formulat de preşedintele
1
Marcel Dumitru Ciucă, Procesul mareşalului Antonescu. Documente, Editura Saeculum
I.O. şi Editura Europa Nova, Bucureşti, 1995, pp. 83-84.
2
Jurnalul D-lui ministru Grigore Gafencu - apud: Gheorghe Buzatu, România cu şi fără
Antonescu, Editura Moldova, Iaşi, 1991, p. 189.
382 Augustin Ţărău, Nicolae Mihu 2
Rooselvelt în preambulul Conferinţei de la Teheran, faţă de politica preconizată de

sovietici pentru ţările din centrul şi estul Europei. Aparentul dezinteres al celor doi
aliaţi pentru soarta statelor vizate, a fost determinat de evoluţia situaţiei de pe frontul
european. În 19 noiembrie 1943, preşedintele S.U.A. a avut un schimb de opinii cu
şefii statelor majore aliate în problema oportunităţii deschiderii celui de al doilea
front în vestul Europei. Cu această ocazie a constatat că "... ruşii se află numai la
60 de mile de graniţa poloneză şi la 40 de mile de Basarabia. Dacă ei vorforţa râul
Bug, ceea ce o pot face În următoarele două săptămâni, se vor afla În pragul
României "3 , realitate ce l-a făcut să ordoneze ierarhia intereselor aliaţilor occidentali
pe continent: "noi trebuie să intrăm În Berlin. După aceea sovieticii pot să ia
teritoriul de la est de acesta "4 • Mai tîrziu, premierul britanic, Churchill, în încercarea
de a limita expansiunea sovietică, a considerat ca fiind necesară formularea unei
declaraţii oficiale în problema stabilizării sferelor de interese, menită să guverneze
raporturile ulterioare dintre cele "trei mari puteri".
Raţionamentul a fost întărit, în special, după trecerea României în tabăra
forţelor aliate. Pe 8 septembrie 1944, el a comunicat, de la Quebec, şefilor de state
majore o notă prin care îşi exprima îngrijorarea în legătură cu succesele militare ale
ruşilor pe frontul răsăf'\tean, după care anticipa etapele ce vor urma: "Trecerea
României de partea cauzei aliate a dat ruşilor un mare avantaj şi s-ar putea ca ei
să intre În Belgrad şi Budapesta şi, posibil, Viena, înainte ca aliaţii occidentali să
reuşească să străpungă linia Siegfried. Oricât ar fi de dorită, din punct de vedere
militar, o astfel de incursiune rusă, efectul ei politic asupra Europei centrale şi de
sud ar putea fi, În ultimă instanţă, imens "5 •
Măsurile luate de sovietici pe teritoriul nostru au primit apoi girul britanic,
tot prin glasul prim-ministrului Churchill, care sublinia " după ce poporul rus a
suferit în mâinile Germaniei, are dreptul la frontiere sănătoase şi la vecini prietenoşi
în graniţele lui de vest"6 , după care trecea la argumentarea acestora "condiţiile de
armistiţiu cu Finlanda şi cu România poartă, fireşte, pecetea voinţei sovietice " 7 •
3
Tegheranskaia konferenţiia, p. 9 (prefaţa) - apud: Leonida Loghin, Mari conferinţe
internaţionale (1939-1945), Editura Politică, Bucureşti, 1989, p. 345.
4
Istoriia vtoroi mirovoi voinî1939-1945, tom 8, p. 28 - apud: Leonida Loghin, op. cit. , p.
346.
5
Ministerul Afacerilor Externe al U.R.S.S., Corespondenţa preşedintelui Consiliului de
Miniştri al U.R.S.S. cu preşedinţii S. V.A. şi cu prim-miniştrii ai Marii Britanii din timpul
Marelui Război pentru Apărarea Patreiei-Corespondenţa cu W Churchill şi cu C. Attle -
apud: Corneliu Bogdan, Eugen Preda, Sferele de influenţă, Editura ştiinţifică şi enciclopedică,
<, România liberă, nr. 46/30 septembrie 1944- apud: Victor Frunză, Istoria stalinismului 1i1
România, Editura Humanitas, Bucureşti, 1990, p. 150.
7
Ibidem.
Particularităţi ale procesului de reistaurare ... 383
În săptămânile următoare, diplomaţia engleză a făcut eforturi deosebite pentru
aranjarea unei întâlniri la nivel înalt între premier şi Stalin. Pe parcursul convorbirilor
desfăşurate în 1O octombrie, Churchill a abordat direct chestiunea balcanică: "Să
reglementăm problemele noastre din Balcani. Armata dumneavoastră se află
În România şi Bulgaria. Noi avem interese, misiuni şi agenţi În aceste ţări. Să
nu ne certăm pentru chestiuni puţin importante. În ce priveşte Marea Britanie
şi Rusia, ce a-ţi zice de o predominanţă de 90% în România pentru dumneavoas-
tră, de 90% în Grecia pentru noi şi de egalitate 50%-50% în lugoslavia?f " 8 •
Pe marginea analizei evenimentelor internaţionale derulate către finalul
războiului, putem desprinde anumite elemente care au direcţionat politica aliaţilor
în zona centrală a Europei. Avantajul militar obţinut de sovietici pe frontul de est a
constituit factorul determinant al deciziilor anglo-americane. În faţa ofensivei
Armatei Roşii, aliaţii occidentali au realizat pericolul diminuării, sau chiar excluderea
sferei lor de influenţă. Mult tărăgănata, intervenţie militară pe ţărmul european-
atlantic, în scopul deschiderii unui al doilea front, a fost tardivă şi a avut darul de a
limita expansiunea rusă către occident, şi abandonarea răsăritului.
MODIFICĂRI ALE COMPOZIŢIEI ETNICE ÎN NORD-VESTUL ROMÂNIEI

ÎN PERIOADA 1940-1944
Pentru lămurirea unor aspecte concrete, legate de procesul de reintegrare a

Ardealului de Nord în fiinţa ţării, considerăm că este utilă prezentarea unor informaţii
ce oglindesc drama raptului teritorial suferit în august 1940. După cum se va vedea,
o parte a dificultăţilor ivite pe parcursul procesului amintit îşi găsesc originea în
perioada celor patru ani de ocupaţie maghiară, alături de cele generate de prezenţa
armatelor sovietice de ocupaţie pe teritoriul ţării.
Populaţia României, înainte de declanşarea valului de pretenţii teritoriale
invocate de către vecini se cifra la 18057028 de suflete, pentru ca la finele anului
1940 să înregistreze 11895711, cumulând o pierdere de 6161317 de cetăţeni,
repartizaţi după cum urmează9 :
8
Winston Churchill, La seconde guerre mondiale, voi. l l, Libraire Pion, Paris, pp. 235-236
- în anul 1977 cercetătorul american D. Yering a descoperit în arhivele engleze stenograma
convorbirilor dintre Stalin şi Churchill. În lucraea sa, The Shattered Peace, publicată la
Boston în 1977, susţine existenţa unei înţelegeri între cei doi lideri privind împărţirea sferelor
de influenţă în Balcani. Istoriografia sovietică (I. Zemiskov, V. Berejkov etc.) respinge
variantele occidentalilor. Ei nu neagă existenţa acestui document, dar îl consideră pur
englezesc, afirmând că Stalin nu şia-r fi dat nici un acord - apud: Corneliu Bogdan, Eugen
Preda, op. cit., pp. 181-186.
9
Institutul Central de Statistică, Modificările produse în populaţia României prin ocuparea
teritorii/or de către U.R.S.S., Ungaria şi Bulgaria, Bucureşti, 1942.
Populaţia rămasă în: Repartizarea populaţiei

m. rural m. urban Total
teritoriul cedat Uniunii Sovietice-28 iunie 2879985 529684 409669
1940
teritoriul cedat Ungariei-30 august I 940 1229149 459625 388774
teritoriul cedat Bulgariei-6 septembrie 292772 70102 362874
1940
Din punct de vedere al procentajului reprezentat de populaţia românească intrată

sub stăpânire străină, puteau fi întâlnite următoarele valori:
Populaţia românească rămasă în: Repartizarea populaţiei

m. mral % m. urban % Total %
teritoriul cedat Uniunii Sovietic( 1628876 56,6 158488 29,9 1787364 52,3
teritoriul cedat Ungariei 1035187 53,7 138292 30,1 1173479 49,2
teritoriul cedat Bulgariei 52031 17,5 17054 24,3 69085 19,0
Situaţia populaţiei Transilvaniei, în urma Ar!:iitrajului de la Viena, era următoarea:
Populaţia în: Repartizarea populaţiei

ni'. rural % m. urban % Total %
teritoriul cedat Ungariei 1929149 80,7 459625 19,3 2388774 100
teritoriul rămas României 2655796 84,0 503793 16,0 3159589 100
Analiza structurii populaţiei după criteriul repartizării ei în provinciile istorice

ale vechiului regat oferă următorea imagine:
Populaţia în: Repartizarea populaţiei

m. rural % m. urban % Total %
Teritoriul cedat Ungariei
1361931 264845 1626776 100
567218 194780 761998 100
Teritoriul rămas României
1336382 254830 1591212 100
546945 81474 628419 100
În partea de nord-vest a României, zonă ce face obiectul studiului de faţă,

două judeţe au cunoscut efectele arbitrajului amintit. Judeţul Satu Mare a fost înglobat
5 Particularităţi ale procesului de reistaurare ... 385
în totalitate Ungariei, împreună cu o populaţie de 294875 de persoane, iar judeţul
Bihor a pierdut partea sa de nord. Dimensiunile operaţiunii au fost surprinse în
statistica întocmită la 18 februarie 1941 de către profesorul Constantin Martinovici
de la catedra de Economie rurală a Facultăţii de Agronomie Cluj-Timişoara : 10
Nr. Plasa Numărul localităţilor

crt
1 Alesd 39
2 Centrală 33
3 Marghita 44
4 Salonta 10
5 Săcuieni 11
6 Sălard 29
7 Tileagd 17
8 Oraşele 2 (Oradea şi Salonta)
Tot al 185 cu o populaţie de 322331 locuitori
După instalarea lor în Ardeal, autorităţile maghiare au trecut la aplicarea

unui program de măsuri de natură economică şi socială, îndreptate împotriva
populaţiei româneşti şi evreieşti, având ca finalitate modificarea valorilor balanţei
etnice.
O parte a populaţiei a fost expulzată şi deportată iar o altă parte s-a refugiat
în România. Numai în judeţul Bihor cifra acestora se ridică la peste 30000 de
români''. Dintre cei rămaşi, mulţi au fost încorporaţi în armata maghiară ori au fost
concentraţi în detaşamentele de muncă din Ungaria. La mijlocul anului 1946,
prefectura judeţului Satu Mare reclama dispariţia unui număr de 29000 de bărbaţi
sătmăreni înrolaţi în astfel de unităţi. În raport se menţionează că "... au fost
concentraţi în companiile de luc:ru obştesc, duse la diferite .fabrici sau Întreprinderi
maghiare şi chiar şi în Germania, contând ca militari, şi cari nici până în ziua de
azi nu s-au înapoiat. Ţinem să remarcăm că numai de pe teritoriul unui judeţ (Satu
Mare), numai În primăvara anului 1944 au.fost ridicaţi un număr de 27000 bărbaţi
români, în vârstă de 18-60 ani, duşi la unităţile de muncă obştească şi majoritatea
acestora nici până În ziua de azi nu s-au Înapoiat". 12 •
io Arhivele Naţionale-Direcţia jud. Bihor (în continuare AN-DJBh), fond Prefectura jud.
Bihor-Actele Subprefectului, dosar nr. 3959/1941, f. 1-4.

11
Idem, fondPrefecturajud. Bihor-Beiuş, dosarele 16-24/1942.
12
Idem, fond Inspectoratul General Administrativ. Circa VIII Oradea, dosar nr. 121 O/ 1946,
f. 9.
386 Augustin Ţărău, Nicolae Mihu <,
Pe plan economic, guvernul maghiar a promovat o serie de acţiuni ce

urmăreau îngrădirea activităţii întreprinzătorilor români şi evrei prin retragerea
brevetelor de industrie şi comerţ într-o proporţie de 99%, prin simpla menţiune "s-a
constatat că este valah sau evreu" 13 , conjugate cu operaţiunile de desfiinţare a
efectelor reformei agrare din anul 1921, pusă în aplicare de autorităţile româneşti
în perioada interbelică 14 •
Locul celor care şi-au părăsit vetrele a fost luat de cei aproximativ 40000
de colonişti unguri aduşi în zona Crişanei în perioada 1940-1944, "dintre care -
spune un raport al Prefecturii judeţului Bihor- numai în Oradea se află 25000 " 15 •
După eliberarea teritoriului Transilvaniei, grupul de colonişti maghiari nu
s-a mai întors în Ungaria, ba mai mult, sub imperiul comandamentelor transmise de
la Budapesta a militat activ împotriva retrocedării Ardealului către România,
comportându-se ca într-o veritabilă Ungarie de est 16 • Atitudinea lor a fost încurajată
de comandamentele militare sovietice instalate în reşedinţele judeţelor.
PARTICULARITĂŢI ALE PROCESULUI DE REINSTAURARE A

ADMINISTRAŢIEI ROMÂNEŞTI ÎN JUDEŢELE SATU MARE ŞI BIHOR
Reinstalarea administraţiei româneşti în cele două judeţe, Satu Mare şi

Bihor, a cunoscut aspecte diferite. În Satu Mare, administraţia provizorie maghiară,
reprezentată de prefectul maghiar Sikoly:i şi alţi angajaţi ai prefecturii a fost înlocuită,
în 13 noiembrie 1944, de o garnitură mixtă din punct de vedere etnic, dar în care
predomina elementul românesc. Criteriul care a stat la baza constituirii acestei echipe
s-a fundamentat pe competenţa profesională şi morală a protagoniştilor. În fruntea
judeţului a fost ales avocatul Ştefan Anderco, secretar general al filialei locale a
P.N. Ţ., subprefect, Tiberiu Bretter, preşedintele filialei locale a P.S.D., iar ca secretar
a fost ales Iosif Nystor 17 • La nivelul conducerii plaselor situaţia era următoarea:
Nr. Plasa Numele pretorului

crt.
1 Satu Mare Molnar Gavril
2 Seini Ioan Butean şi Gheorghe Bărbuş
3 Ardud Augustin Mircea şi Augustin Lang
4 Şomcuta Mare Comei Pop
5 Baia Mare Pop Ionel
6 Negreşti Vasile Tântaş
7 Halmeu Ioan Doboş
8 Mănăştur Ioan Ordea
Conducerea municipiului Satu Mare a fost încredinţată primarului Ludovic

Matolei (comunist ilegalist), viceprimar a fost numit Teofil Şinca, membru al P.N.Ţ.
Particularităţi ale procesului de reistaurare ... 387
Ioan Şuta ocupa funcţia de jurist şi Teofil Demeter pe cea de secretar. În general,
compoziţia aparatului administrativ a rămas stabilă până în luna martie 1945, când
guvernarea Petru Groza a trecut la epurări masive în toate sectoarele puterii de stat.
Meritele acestei stări de lucruri pozitive revin formaţiunii locale a P.N.Ţ. care a
gestionat procesul de reechilibrare a prezenţei româneşti în conducerea judeţului.
Încă de pe 15 decembrie 1944, această formaţiune şi-a reluat activitatea şi a trecut
la constituirea Uniunii Democrate Române, a cărei conducere era formată din
următorii 18 :
• Dr. Titu Demian - preşedinte, liderul filialei locale a P.N.Ţ.,
• Ştefan Anderco - secretar general.
Comitetul executiv avea următoarea componenţă:
Titu Demian Ioan Radu

Stefan Anderco Teofil Sinea
Iulian Potra Gavril Molnar
Organele de ordine alcătuiau, în schimb, apanajul minorităţilor naţionale

sătmărene. Aceste structuri au fost singurele care nu au putut fi controlate de către
administraţia judeţeană. Sub acest aspect, situaţia nu iese din normalitate, câtă vreme
P.C.R.-ul a preluat de la început frâiele aparatului coercitiv al statului. Prezenţa
masivă a minoritarilor oglindeşte fidel compoziţia partidului comunist din această
parte de ţară.
Posturile de conducere erau ocupate de următorii:
Şeful poliţie Jelinek Eduard, liderul P.C.R.

Secretarul politiei Erdos Francisc
Şeful securitătii Stanciu Nil, înlocuit de Weis Vasile
Adjunctul şefului securitătii Foldes Francisc
Ofiţer de securitate Kolbasser Francisc
Ofiţer de securitate Kun Andrei
Ofiţer de securitate Oroszi Francisc
13
Crişana, nr. 72/3 aprilie 1946.
14
AN-DJBh, fond Inspectoratu/Agricol a/jud. Bihor-Maghiar, dosar nr. 54/1941, passim.
15
Idem, fond Inspectoratul General Administrativ. Circa VIII Oradea, dosar nr. 818/1946.
16
Ibidem.
17
Claudiu Porumbăcean, Situaţia politico-administrativă şi reinstaurarea administraţiei
româneşti în judeţul Satu Mare (25 octombrie 1944-9 martie 1945), în Satu Mare. Studii şi
comunicări, voi. Xl-XII/1994-1995, Editura Muzeului Sătmărean, Satu Mare, 1995, p. 272.
18
Claudiu Porumbăcean, Situation administrative et po/itique du departement de Satu Mare
du 25 octobre 1944 ou moins de mars 1945, în Transilvania review, voi. IV, nr. 4/1995, Cluj,
p. 88-89.
388 Augustin Ţărău, Nicolae Mihu
Prin Legea nr. 260/3 aprilie 1945 "s-a extins legislaţia României pe tot
teritoriul Transilvaniei eliberate de sub ocupaţia ungară". Unul dintre articolele
acestei legi prevedea şi în cadrarea în serviciu a funcţionarilor publici aflaţi în
serviciu la data de 1 aprilie 1945, fapt ce a fost speculat de către angajaţii vechii
administraţii maghiare 19 • Din tabloul întocmit în 4 aprilie 1945 de către prefectură
reiese că din cei 114 notari din judeţ, 78 proveneau din administraţia maghiară 20 ,
iar dintre cei 84 de angajaţi ai serviciilor prefecturii, 46 erau "preluaţi de la
administraţia horthystă "21 .
***
Judeţul Bihor a avut parte de o situaţie specială, funcţionând până la data
de 25 aprilie 1945 cu două prefecturi, chiar dacă prin Legea nr. 552/ l noiembrie
1944 era stipulat că " ... fiecare judeţ din Nordul Ardealului revine la circumscripţia
teritorială avută la data de 30 august 1940 "21 • Cea de la Beiuş, înfiinţată în urma
pierderii nordului Bihorului, a avut în fruntea ei pe colonelul Andrei Mănăilă, care
după 23 august l-a înlocuit pe colonelul Alexandru Popp, secondat de subprefectul
Grigore Dumitriu23 • După 1 septembrie 1944 partidele politice din sudul judeţului
şi-au reluat activitatea. Conform Ordinului nr. 20218-8 al Direcţiei Generale a Poliţiei
erau admise numai întrunirile următoarelor partide: "Naţional-Ţărănesc, Liberalii,
Comunist, Social-Democrat precum şi următoarele grupuri politice: Frontul
Plugarilor; condus de Dl. Groza, Gruparea Dlui. prof Ralea, Uniunea Patriotică,
condusă de Dnii. Magheru şi prof Vlădescu-Răcoasa "24 • Ţărăniştii din Beiuş, prin
persoana preşedintelui lor, Dr. Augustin Ciavici, au fost singurii care au solicitat
aprobare pentru ţinerea unei şedinţe în ziua de 7 decembrie, celelalte formaţiuni
politice fiind inexistente în zonă 25 •
Prefectura de la Oradea a funcţionat independent aproape şapte luni, sub
autoritatea unui grup de iniţiativă format din intelectualii maghiari ai oraşului,
profesori, avocaţi, judecători. În toată această perioadă, administraţia locală nu s-a
conformat legislaţiei româneşti ci ordinelor primite de la autorităţile ruseşti. În
fruntea prefecturii a fost instalat avocatul Dr. Csillag Andrei iar la primăria
municipiului, Vânyay Carol2 6 • Organele poliţieneşti se găseau tot în mâna
minoritarilor. Comandantul Miliţiei Populare a fost Urszadi Lajos iar al Poliţiei,
19
Arhivele Naţionale-Direcţia jud. Satu Mare (în continuare AN-DJSM), fond Prefectura
jud. Satu Mare, dosar nr. 36/1945, f. 11.
20
Idem, fond Prejecturajud. Satu Mare, dosar nr. 23/1945, f. 17.
21
Idem, fond Prefectura jud. Satu Mare, dosar nr. 54/1945, f. 33.
22
Monitorul Oficial, nr. 253/ l noiembrie 1944.
23
AN-DJBh, fond Prefectura jud. Bihor-Beiuş, dosar nr. 15016/1944, f. I.
24
Idem, fond Prefectura jud. Bihor, dosar nr. 15070/1944, f. 1.
25
Ibidem, dosar nr. 16088/1944, f. 1-2.
26
Idem, fond Primăria Municipiului Oradea, dosar nr. 2, passim.
chestorul Balâzs şi ajutorul său Nagy Dezs6 • 27
Contopirea acestor structuri paralele s-a produs sub auspiciile guvernării

Groza, când sovieticii au permis racordarea Ardealului de Nord jurisdicţiei
autorităţilor de la Bucureşti 28 • În data de 9 martie 1945 pentru conducerea ambelor
prefecturi a fost investit avocatul Dr. Virgil Ciaclan29 , în timp ce fostul prefect din
Oradea va ocupa postul de subprefect. Ciaclan va fi cel care va conduce procesul
de fuziune a celor două organisme.
La nivelul primăriilor orăşeneşti ale judeţului era următoarea situaţie 30 :
Numele Funcţia Oraşul Studii

Vânyai Carol Primar Oradea 4 clase secundare
Balogh Mihai Ajutor de primar Oradea Bacalaureat şi 2
examene la drept
Vanea Dumitru Ajutor de primar Oradea 7 clase secundare
şi şcoala specială
de mişcare
RiţiuAlexandru Primar Beiuş 4 clase liceale
Bolcaş Augustin Ajutor de primar Beiuş Bacalaureat
T6th Andrei Primar Salonta Bacalaureat
Luncan Nicolae Ajutor de primar Salonta 4 clase primare şi
şcoala de ucenici
În ce priveşte angajaţii serviciilor primăriei, compoziţia etnică a suferit

nesemnificative modificări. De pildă, Primăria Oradiei avea în schemă 4 73 de
angajaţi, aparţinând următoarelor etnii 31 :
români un un evrei ru 1 slovaci croati

101 364 3 3
Mai trebuie amintit că începând cu luna mai 1945 prefectura a început

demersurile pentru realipirea plasei Valea lui Mihai, ataşată din anul 1926 judeţului
Sălaj, împreună cu plasele Carei şi Tăşnad ale judeţului Satu Mare. Sub ocupaţia
maghiară s-a revenit la vechea arondare teritorială, anterioară anului 1919, dar după
eliberare, Ministerul de Interne a dispus restaurarea situaţiei conform configuraţiei
27
Idem, fond Prefectura jud. Bihor, dosar nr. 20/224/1945, f. 1-4.
28
Ibidem, dosar nr. 5157/1945, f. l.
29
30
Ibidem, dosar nr. 23027 /1945, f. 1.
31
Idem, fond Primăria Municipiului Oradea, dosar nr. 2/1946, passim.
interbelice32 •
ATITUDINEA POPULAŢIEI MAGHIARE ÎN PROBLEMA REINSTALĂRII

ADMINISTRAŢIEI ROMÂNEŞTI ÎN JUDEŢELE SATU MARE ŞI BIHOR
Populaţia maghiară din judeţele nord-vestului României, la scurtă vreme

după eliberare, a început să se organizeze în vederea obţinerii maximului de avantaje
oferite de situaţia neclară a viitorului Transilvaniei. Spre deosebire de români, care
au dat dovadă de o cvasi-neimplicare politică în noile formaţiuni de stânga, maghiarii
s-au înscris cu precădere în P.C.R. Un alt important segment a urmat calea trasată
de Madosz, rebotezat U.P.M. Sub masca democraţiei, aceste două oficine ale
intereselor străine au căutat să submineze autoritatea statului român.
Pe baza analizei comportamentului segmentului populaţiei maghiare, în
perioada anilor 1944-1947, se pot schiţa trei etape evolutive, fiecare dintre ele fiind
marcate de accente nevralgice:
• Perioada de până la instalarea guvernului Petru Groza,
• Perioada cuprinsă între 6 martie 1945 şi Conferinţa de Pace de la Paris,
• Perioada următoare alegerilor din 19 noiembrie 1946.
Privite sub un alt aspect, acţiunile populaţiei maghiare pot fi calificate ca
fiind specifice celor ale unui grup de interese, acoperind o gamă largă a vieţii publice.
Prin intermediul fruntaşilor ei s~a urmărit acoperirea şi ascunderea fasciştilor unguri,
împiedicarea reîntoarcerii la vechile vetre a populaţiei româneşti revenită din refugiu,
scoaterea averilor celor urmăriţi şi ale absenteiştilor de sub incidenţa legislaţiei
Convenţiei de Armistiţiu, deturnarea lucrărilor de reformă agrară în favoarea
populaţiei rurale maghiare, limitarea prezenţei româneşti în oraşe, toate culminând
cu sabotarea efortului românesc depus la Conferinţa de Pace.
***
Primele semnale în acest sens, ne parvin pe canalele comuniste, prin
rapoartele instructorilor trimişi de Bucureşti să organizeze mişcarea de stânga.
Activistul Weisz David informează într-un raport întocmit în 23 noiembrie 1944 că
celula din plasa Marghita, judeţul Bihor, se comportă ca o "... clică, cu o tendinţă
de activitate de dreapta, care ne împiedică în muncă şi care este sprijinită de
jandarmeria sovietică "33 .
O stare de lucruri asemănătoare este semnalată de activistul Comnac, în
raportul întocmit pe 19 decembrie 1944, şi în celula plasei Valea lui Mihai. "...
organizarea merge cât se poate de prost, datorită acelei împrejurări, că nu sunt
oameni corespunzători, cari măcar, întrucâtva ar cunoaşte lucrările de organizare.
32
Idem, fond Prefectura jud. Bihor, dosar nr. 5325/1945, 1-7.
33
Idem, fond Comitetu/jud. Bihor al P.C.R., dosar nr. 5/1944-1947, f. l.
li Particularităţi ale procesului de reistaurare ... 391
Tovarăşul Braun Adalbert, absolut nu corespunde cerinţelor şi misiunei
importante pe care şi-a asumat-o asupra lui. Numitul tovarăş e atât de simplu
încât nu e capabil să compuie două propoziţii cum se cade. În afară de acestea,
mai mult se ocupă de chestiuni de poliţie, lucru care nici nu ar strica, dar
precum am putut observa, prin mici şantaje trage foloase materiale din partea
anumitor elemente fasciste, cari se tem că de curând vor fi traşi la
răspundere " 34 •
În comuna Diosig, judeţul Bihor, situaţia se prezenta şi mai grav. Ţăranul
român, Bochiş Ştefan, proaspăt întors din refugiu, a întocmit în data de 20 decembrie
1944 un memoriu adresat prefecturii, în care descrie comportamentul intolerant
manifestat de autorităţile comunale de etnie maghiară: "Ajuns acasă, pe cât mi-a
fost de mare bucuria că au bătut ceasul mult aşteptat, pe atât am fost de trist
când am văzut că, cu toate că prin jertfa fraţilor noştri români şi a aliaţilor
noştri, cari şi acuma luptă pentru dezrobirea neamului, totuşi şi acuma suntem
trataţi fără milă de maghiari. Ei în mare număr sunt înarmaţi, având acasă la
ei arme şi muniţii, şi constituindu-se câte 2-3, intră pe la casele românilor,
chiar, de multe ori şi noaptea, şi le ia tot ce găsesc mai de valoare, haine,
cereale, vin, vite etc. Spunând că se trimit pentru armată şi spitale, şi când
colo, împart jaful între ei. Altă faptă dureroasă pentru noi,· au luat Tricolorul
Românesc, care era scos afară la primărie şi l-au călcat în noroi. Dacă se
duce vreun român la primărie să se plângă de ceva, nu-l ascultă şi ii spun
răstit, pe ungureşte <să vină mâine> fiindcă toţi funcţionarii şi slujitorii
primăriei sunt unguri şi nici nu cunosc limba română( ..) este dureros că ungurii,
la noi în comună peste 100 inşi, poartă pe mână banda cu inscripţia <Poliţia
Română> şi când colo, ei nu ştiu să vorbească româneşte, ci din contră,
persecută şi jefuiesc pe români " 35 •
Direcţia Generală a Poliţiei a semnalat în nota informativă întocmită la începutul
lunii martie 1945, faptul că "ungurii comunişti din Ardealul de Nord, se dedau la
acţiuni de teroare faţă de populaţia românească forţând-o să se Înscrie în Partidul
Comunist, din care cauză foarte mulţi români, s-au refugiat În Ardealul de Sud"'%.
Multitudinea abuzurilor a avut ca efect sporirea neîncrederii românilor într-o
rezolvare pe cale politică a problemei Transivaniei, realitate ce periclita programul
F.N.D. de a-i încadra în rândurile organizaţiilor sale. În raportul din februarie 1945,
Regionala P.C.R. Oradea se plângea că nu a putut influenţa compoziţia naţională a
structurilor sale, care înregistrau un procent de numai 11,4% români; "n-am putut
realiza schimbarea componenţei naţionale a membrilor de partid, fapt ce rezultă
34
Ibidem, f. 4.
35 Ibidem, f. 5-6.
36
România. Viaţa politică în documente. 1945, Arhivele Statului din România, , Bucureşti,
1994, documentul nr. 33, p. 169.
din cifrele cari arată că Într-un judeţ, unde majoritatea locuitori/or sunt români,
dintre 10618 membri de partid, numai 1217 sunt de naţionalitate română "37 •
Acelaşi raport semnala şi slăbiciunea Frontului Plugarilor, organizaţie creată tocmai
în scopul înrolării românilor. "slăbiciunea cea mai mare o avem la Frontul
Plugarilor. Cu toate că pentnt întărirea, prin încadrarea noilor activişti, s-a
depus şi în luna februarie un efort mare, totuşi, nici influenţa politică şi nici
puterea organizatorică a acestei organizaţiuni nu s-a mărit" 38 .
Nici P.S.D.-ul nu se arăta prea atrăgător. Din aceleaşi motive, cei mai mulţi
români racolaţi în rândurile sale, majoritatea învăţători, erau pe cale de a abandona
formaţiunea: "o serie de elemente, în special cele româneşti, sunt pe cale de a
părăsi P.S.D., care, spun ei, este compus numai din străini ... " 39 •
Volumul informaţiilor venite pe această temă l-au făcut pe locţiitornl
preşedintelui Comisiei Aliate de Control, I.Z. Susaikov, să semnaleze Moscovei situaţia
creată. În memoriu, acesta arată că "... unele organizaţii de partid, mai ales În
Moldova (laşi, Fălticeni, Botoşani, Rădăuţi) şi în Transilvania (Oradea-Mare
şi altele) au păşit pe calea creării anarhiei şi a instituirii autorităţii proprii pe
plan local, ignorând autoritatea centrală4° ", solicitând luarea de măsuri urgente
pentru eliminarea lor.
***
Venirea la putere a guvernului Groza a ameliorat simţitor situaţia din Ardeal.
Chiar dacă echipa sa a trecut la înlocuirea masivă a angajaţilor aparatului de stat şi
a celorlalte structuri ale vieţii publice, în speţă a adversarilor politici, evenimentul a
avut darul de a marca debutul procesului de reechilibrare a prezenţei românilor în
administraţia locală. Schimbarea survenită a fost resimţită negativ de populaţia
maghiară, care s-a temut că se vor întreprinde măsuri discriminatorii împotriva ei.
Raportul Regionalei P.C.R. Oradea pe luna martie, surprinde acest sentiment: "la
Oradea s-a creat o stare de agitaţie în rândurile populaţiei maghiare În legătură
cu unele pretinse intenţii de <românizare> pe care le-ar urmări actualul regim"
- după care descrie şi un alt gen de reacţie "U.P.M.-ul din Aleşd a ieşit la
manifestaţie cu steagul roşu-alb-verde"41 • Dezamăgire maghiarilor se va resimţi
şi în dinamica înscrierilor în partidul comunist, fenomen ce se va repeta şi în anul
următor, 1946, în funcţie de rezultatele etapelor negocierilor desfăşurate în cadrul
Conferinţei de Pace de la Paris.
37
AN-DJBh, fond Comitetu/jud. Bihor al P.C.R., dosarnr. 6/1945-1947, f. 88.
38
Ibidem, f. 91.
39
Ibidem, f. 95.
40
Arhiva Politicii Externe a Federaţiei Ruse, fond OI 25, opis nr. 34, mapa nr. 130, dosar nr.
11, f. 32-53 - apud: Academia Română-Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului,
Misiunile lui Vâşinski în România. Documente secrete, Bucureşti, 1997, p. 179.
41
AN-DJBh, fond Comitetu/jud. Bihor al P.C.R., dosar nr. 6/1945-1947, f. 97.
Aşa după cum am amintit anterior, reîntoarcerea refugiaţilor români a iscat
tensiuni, datorită refuzului coloniştilor maghiari de a părăsi casele acestora.
Inspectorul de mişcare C.F.R., Hanoş Iustin, raporta prefecturii că în data de
14 aprilie 1945, în gările Roşiori şi Tămăşeu au sosit în ultima vreme 38 de vagoane
şi respectiv 21 de vagoane cu refugiaţi români şi un alt convoi la Pişcolt, Judeţul Satu
Mare. În ultima dintre comune, contactul celor două populaţii a fost violent, după
cum este relatat în telegrama trimisă prefecturii: "... la 9 aprilie între coloniştii
români şi ungurii din comuna Pişcolt s-au iscat incidente sângeroase, cu amestecul
jandarmi/or unguri şi a soldaţilor români. Comandamentul Sovietic din Oradea,
din aceste motive, a dispus ca coloniştii români să fie reînapoiaţi încă azi, până
când colonişti/or unguri li se va găsi noul loc. Comandamentul Sovietic pretinde
că aici, în dosul frontului, nimic să nu tulbure ordinea şi pacea între naţiunile
conlocuitoare. Faptul că coloniştii români au fost trimişi aici fără a se îngriji înainte
de plasarea colonişti/or unguri îl socoteşte ca un act profascist, nepotrivit spiritului
timpului de astăzi "42 • ·
Alte ciocniri s-au produs în comuna Terebeşti. Aici, un grup de români s-au
răzbunat pentru suferinţele suportate în timpul ocupaţiei horthyste. Raportul
Legiunii de Jandanni din Satu Mare consemnează următoarele fapte: "câţiva români
au bătut pe câţiva unguri din răzbunare, pentru că în anul 1940, ungurii
(bătuţi) au bătut grav pe un locuitor înţepându-l de 18 ori cu cuţitul, iar alţii
au spart geamurile la toţi românii"43 • Rezultatele anchetei scot la iveală şi un alt
aspect, legat de trecutul victimelor "... dintre aceştia, unii se ascund chiar în
partidele din F.N.D., reacţionari, foşti fascişti maghiari de marcă, spre a se
camurf/a... "44 .
Tot din judeţul Satu Mare ne parvin şi ştiri în legătură cu unele abuzuri
săvârşite în aplicarea legii pentru reformă agrară. În comuna Culciu Mare,
conducerea locală a U.P.M. a instrumentat scoaterea proprietăţii absenteistului
Boszonneny Emil, de sub incidenţa legii bunurilor inamice (CASBI). Primarul
Puşcaşiu Geza împreună cu ajutorul său, Nagy Elek şi cu notarul Kovâri Ernestin
au procurat acte false de cetăţenie pentru connaţionalul lor, cu toate că acesta se
întorsese, clandestin, din Ungaria de abia pe 29 mai 1945 45 • În localitatea Viile-
Satu Mare, 20 de proprietăţi viticole aflate sub incidenţa aceleaşi legi, au fost arendate
de către Kâtz Leopold, delegatul Comisiei locale a Sindicatelor Unite împreună cu
Jelinek Eduard, şeful Comisiei locale de Reformă Agrară "care din întâmplare
trecea pe acolo", exclusiv unor persoane maghiare46 •
42
Idem, fond Prefectura jud. Bihor, dosar nr. 102/1945, passim.
43
AN-DJSM, fond Prefectura jud. Satu Mare, dosar nr. 23/1946, f. 11.
44
Ibidem.
45
Ibidem, f. 26.
46
Ibidem, f. 38-40.
Organele de conducere ale partidului comunist, de la nivel judeţean şi re-

gional, cât şi cele administrative din tabăra F.N.D.-ului au sesizat în repetate rânduri
starea de spirit încordată care domnea între populaţia românească majoritară şi cea
maghiară.
Acest climat a determinat atitudinea ostilă a românilor faţă de comunişti şi
organizaţiile lor satelite. Gruparea F.N.D. din Satu Mare atrăgea atenţia asupra
acestui lucru, la mijlocul anului 1945, informând că "o mare parte a populaţiei de
la sate nu este încadrată în partidele componente ale FN.D.-ului. (. ..) mai ales că
toate elementele şovine de ieri, grupate În organizaţiile politice amintite ale FN.D.-
ului, sub masca şi auspiciile democraţiei, răspândesc diferite ştiri alarmante şi
prin acJiunile lor, intitulate <democrate> fac anarhie şi demagogie pentru a-şi
acoperi trecutul şi a deservi pe toate căile interesele lor şoviniste şi pentru a pune
stavilă raporturilor de colaborare dintre conaţionalii acestui judeţ "47 .
O informaţie culeasă de P.C.R. în 26 iuniel945, surprinde opinia unor
ofiţerilor superiori din cadrul Comandamentului Etapelor, în legătură cu guvernarea
F.N.D.: "... guvernul actual mână apa la moara ruşilor, adică se înţelege prin
aceasta, că fac hatârul ruşilor şi nu lucrează nicidecum pentru menţinerea
integrităJii statului român, mai cu seamă că dă voie ungurilor şi evreilor să fie
stăpâni În Ardealul de Nord, lucru de care profită mulJi ruşi manevrând cu ungurii
comunizarea ţării ... "48 .
***
Începutul anului 1946 marchează intrarea U.P.M.-ului într-o nouă etapă,
caracterizată printr-o mai intensă activitate şi o mai bună organizare a acestora.
Legiunea de Jandarmi Satu Mare a interceptat un ordin circular transmis
de centrala U.P.M. din Cluj prin care promitea reglementarea situaţiei dezertorilor
maghiari. În nota informativă nr. 884 se consemna că "centrala U.PM din Cluj a
dat ordin circular sediului din Carei, menţionând că toţi acei locuitori de origine
etnică maghiară care, conform legii, pierd naţionalitatea pentru că au dezertat în
Ungaria până în anul I 940, să se prezinte la sediul U.PM Zalău, pentru ca acesta
să aranjeze obţinerea unor certificate necesare pentru a dovedi că nu au fost
dezertori şi Înconsecinţă, să obţină cetăţenia română" 49 •
Se pare că organizaţia sălăjeană era o importantă piesă a reţelei U.P.M.
deoarece în luna iulie a mai fost implicată în confecţionarea unor documente false.
În 2 iulie 1946, postul de jandarmi din Cehu Silvaniei informa despre descoperirea
unei reţele de spionaj maghiare aparţinând organizaţiei "Tabăra patriotică
47
Idem, fond Prefectura jud. Satu Mare, dosar nr. 34/1945, f. 5-7.
48
AN-DJBh, fond Comitetu/jud. Bihor al PC.R., dosar nr. 5/1944-1947, f. 56.
49
Claudiu Porumbăcean, Alegerile parlamentare din 19 noiembrie 1946 şi perioada
preelectorală în nord-vestul Transilvaniei, în Sovietizarea Nord-Vestului României 1944-
1950, Editura Muzeului Sătmărean, Satu Mare, 1996, p. 128.
Budapesta", prezentă în ţară prin văduva Bencze Janos şi prin Bâlnoczi Etelca,
cetăţene maghiare, care se ocupau cu "creşterea şi educarea copiilor în spirit
patrotic". Investigaţiile efectuate de către autorităţi au condus la liderul Apărării
Patriotice din Cehu Silvaniei, Fulop Baj, care le-a angajat în cadrul organizaţiei şi
Ia liderul U.P.M., avocatul Cs6k Vasile, din aceeaşi localitate. care le-a procurat
actele de identitate. Acesta din urmă a ameninţat că va întocmi un memoriu prin
care "va arăta modul în care sunt tratate minorităţile în Ardealul de Nord''.
Amintindu-i-se poziţia exprimată de ministrul justiţiei în legătură cu statutul
minorităţilor, el a declarat că "ştie ce fel de democrat este Pătrăşcanu şi că de
astfel de democraţi nu avem nevoie "50 •
O altă organizaţie iredentistă, maghiară, cu preocupări de întreţinere a
spiritului subversiv, a fost descoperită la Oradea. În ea erau implicaţi învăţătoarea
Schilller Elisabeta şi elevii Nicolae Orban, Coloman Gaszdavics, Ştefan Parka,
Moise Neş, Gheorghe Fenyes, Adalbert Kerekes şi Coloman B6d de la Gimnaziul
Premonstratens. Aceştia răspândeau manifeste antiromâneşti, ajutaţi de către Ştefan
Kapmân de la Judecătoria Oradea, care procurase hârtia şi de călugăriţa Maria
Chanta de la Institutul "Imaculata" şi sora Teofile din Cluj. Legătura cu Budapesta
era făcută prin "duhovnicuf' Carol Horvăth, misionar al Budapestei în Ardeal. Capul
organizaţiei era un anume Ştefan Szab6 51 •
Odată cu apropierea datei Conferinţei de Pace acţiunile şi provocările se
înteţesc. Legiunea de Jandarmi Bihor informează că preoţii romano-catolic şi cel
reformat, Dohy Arpad, din Biharea, îşi încheie slujbele cu imnul maghiar, de
1Omai, notarul comunei, Csep Nicolae şi învăţătorul Szekely n-au permis intonarea
imnului românesc decât cu condiţia cântării şi a celui unguresc. Tot cei doi, fac
presiuni asupra asupra prospăt instalatului învăţător român, Dărăbăneanu, pentru a-l
alunga din sat52 •
În raportul pe luna iunie 1946 al Inspectoratului General Administrativ, este
indicată Budapesta ca principala sursă ce întreţine starea de încordare în Ardeal şi
care dirijează acţiunile maghiarilor. În materialul întocmit se arată că "populaţia
maghiară se agită încă fn legătură cu această problemă, fiind nemulţumită de
hotărâre Conferinţei de la Paris. Nemulţumirile sunt alimentate de radio
<Budapesta> şi de diferite elemente şovine cari trec frontiera pentru a lua contact
cu elementele de la noi, primesc informaţii şi sunt În legătură cu unii oameni politici
din Ungaria, care dirigează acţiunea de la noi(..) Datorită acestor legături, circulă
zvonul că o <rectificare a frontierei> se va face fn urma hotărârilor ce se vor lua
50
AN-DJBh, fond Inspectoratul de Jandarmi Oradea, dosar nr. 36/1946, f. 169.
51
Idem, fond Inspectoratul General Administrativ. Circa VIII Oradea, pachet nr. 2, dosar
nr. 818/1946.
52
Idem, dosar 678/1946, f. 2.
la Conferinţa de Pace a celor 21 de naţiuni şi că pacea nu se poate Încheia

fără a se da dreptate Ungariei" 53 •
Răspunzători de starea de spirit negativă ce domneşte în jurisdicţia
inspectoratului, sunt făcuţi şi coloniştii unguri, apatrizi, despre care se spune " ...
sunt periculoşi actualei ordini sociale şi siguranţei statului, prin Însăşi prezenţa
lor. Sunt incomozi şi produc enervare. Numai În oraşul Oradea.fac parte din această
categorie 10000 de cetăţeni maghiari, trecuţi în evidenţele poliţiei. dar numărul
celor neÎnscrişi este mult mai mare" 54 • În acelaşi raport este amintit incidentul din
comuna Păgaia unde "ungurii au omorât doi cetăţeni români" 55 •
Prefectura din Satu Mare semnalează situaţia preotului român din comuna
Vetiş, care a primit scrisori de ameninţare, după care în ziua de 1O mai maghiarii
din sat l-au somat "să fugi de aici că această frumoasă ţară este a ungurilor" 56 .
Raportul întocmit în luna iulie 1946 arată amestecul făţiş al Ungariei în
treburile României, manifestat la nivelul cel mai înalt al demnităţilor în timpul
adunării populare de la Szeged. Punctul de vedere, oficial, exprimat de preşedintele
ţării vecine, a agitat din nou spiritele "enervarea s-a adâncit datorită telegramelor
agenţiilor de presă, care au anunţat că la Seghedin s-a ţinut o mare adunare
populară, cu caracter revizionist, la care au participat toate ojicialităţile ungureşti,
În frunte cu Însuşi preşedintele Republicei Maghiare, Dl. Tildi Zoltan. Această
atitudine a oficialităţilor maghiare se repercutează şi asupra marei majorităţi a
populaţiei maghiare de la noi, care a primit astfel, pe de o parte, un nou impuls
pentru manifestarea revizionismului şi şovinismului, şi pe de altă parte, Îndeamnă
la atitudini duşmănoase faţă de poporul şi Statul Român. După ce s-a cunoscut
rezultatul Conferinţei de la Paris - unde s-a dat dreptatea meritată cauzei româneşti
- Dl. Tildi Zoltan a declarat ziarului Budapestan <Kis Ujsag> următoarele:
<Împreună cu mine, ungurimea întreagă crede că hotărârea de la Paris nu este
definitivă şi că problema Ardealului se va judeca din nou. Şi dacă va.fi rezolvată În
sensul dorit de noi, s-a făcut primul pas spre totala pacificare a bazinului
Dunărean> "57 •
Semnalam mai devreme evoluţia numerică a partidului comunist în raport
cu problema Ardealului. În acest sens, redăm prin intermediul reprezentării grafice,
desfăşurarea fenomenului 58 • După cum se poate observa, ritmul înscrierilor
maghiarilor în partid este ascendent până în perioada desfăşurării lucrărilor
53
Idem, dosar nr. 55/1946, f. 2.
54
Ibidem, f. 3.
55
Ibidem, f. 6.
56
Idem, dosar nr. 152/1946, f. 32.
57
Idem, dosar nr. 818/1946, passim.
58
Grafic întocmit pe baza datelor conţinute în dosarele nr. 6, 11 şi l 2/1945-1947 din fondul
Comitetul jud. Bihor al P. C.R.
Conferinţei de Pace, când scade. După acest moment, cunoaşte o creştere accelerată,
exceptând luna noiembrie, când s-au desfăşurat alegerile parlamentare. Noua
orientare, pusă în practică ulterior, va fi axată pe consolidarea poziţiilor câştigate
prin intermediul apartenenţei politice:
E\IOLUTIANUMERICAAREGIONPlEI CRIS.DNAA
P.C.R IN #IIUL 1946
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14
I~ romani ----- unguri I
ASPECTS CONCERNING INSTAURATION OF

ROMANIAN ADMINISTRATION IN SATU MARE ANO BIHOR COUNTY
-Abstract-
This paper describe the moments of Romanian authority reinstalation in

Satu Mare and Bihor county, which for four years was under Hungarian occupa-
tion, after the appliance of Viena arbitrage from august 1940.
In the same time is analyzed Hungarian population comportment from
this area, but also of autochthonous and colonist population. The colonists were
brought bere aiming some fast advantage and influencing of Peace Treaty from
Paris negotiation. So, the largest part of Hungarian population became Commu-
nist and Social - Democrat Party members. This was to obtain the sympathy of
soviet occupants.
Despite of this, at 6 March 1945 when left coalition took the power,
U.R.S.S. influenced the border, North Transilvany was giving to Romania, at
Peace Confercnce.
EVOLUŢII ISTORIOGRAFICE TRANSILVĂNENE ÎN PRIMELE
DOUĂ DECENII ALE REGIMULUI COMUNIST
de
Gabriel Moisa
În primele două decenii postbelice Transilvania, ca entitate istoriografică

distinctă, a fost surprinzător de puţin în atenţia directivei politice. Documentele
oficiale nu fac referire decât arareori la vreo indicaţie specială care să vizeze
modul de scriere al istoriei acestei provincii româneşti. Totul era unitar, în îndrumări
neexistând nici o diferenţă între cele adresate istoriografiei româneşti de pe o parte
sau alta a arcului carpatic. Rezultatul trebuia să fie unul singur, favorabil noului
regim politic.
Există totuşi în acest sens câteva reverberaţii cenzuristice prin revistele de
specialitate controlate din acel moment în totalitate de Partidul Muncitoresc Român,
legate mai ales de modul de scriere a istoriei, cu trimitere mai mult sau mai puţin
directă la Transilvania. Lipsa unor asemenea directive politice demonstrează un
interes direcţionat relativ scăzut al puterii politice faţă de istorie cel puţin până la
Congresul al doilea al P.M.R din decembrie 1955 aceasta având atunci alte preocupări
legate în principal de preluarea definitivă a puterii. Abia după 1955 regimul va fi
ceva mai atent cu aspectul său estetic ordonând prin vocea primului secretar
Gheorghiu-Dej pregătirea unei noi sinteze de Istoria României apărută însă ceva
mai târziu, între 1960 şi 1964, în patru volume. Aici se vor face corecturile necesare
imaginii (iluziei ! !) naţionale a regimului având întâmplător repercursiuni pozitive
asupra istoriografiei româneşti. La un alt nivel desigur, fără a greşi prea mult putem
afirma că Tratatul a fost de fapt exprimarea în planul ştiinţei istoriei a ceea ce va
deveni în plan politic "Declaraţia de independenţă" din aprilie 1964, prin raportare
la ceea ce existase în istoriografia marxistă română având ca vârf al aisbergului
manualul de istorie coordonat de Mihail Roller.
Odată cu trecerea timpului lucrurile vor urma un curs favorabil şi în ceea
ce priveşte scrierea istoriei Transilvaniei, fără a se produce însă schimbări sesizabile
decât începând cu mijlocul anilor "50. În 1952 situaţia este încă la fel cu cea imediat
următoare desfiinţării structurilor istorice interbelice din 1948. Programul de
activitate pe anul 1952, al secţiei şi institutelor de istorie şi filosofie ale Academiei
Române, aprobat de conducerea partidului confirmă acest lucru. Astfel, dacă pentru
istoria veche planul de lucru conţinea 13 teme majore şi istoriei Transilvaniei îi
erau destinate doar două iar pentru evul mediu erau aprobate 12 subiecte, trei dedi-
cate Transilvaniei, istoriei modeme şi contemporane îi erau fixate 13 posibilităţi de
cercetare iar numărul celor canalizate spre spaţiul intracarpatic nu depăşea nici în
400 Gabriel Moisa
acest caz cifra trei' .
Dintre temele privitoare la Transilvania în prim plan sunt cele care au în
atenţie subiecte favorite ale regimului precum istoria socială şi economică. Chiar şi
în aceste condiţii adeseori activitatea istoricilor ardeleni era criticată pentru că nu
urmărea consecvent linia de partid. Într-o luare de "atitudine" prin 1953 este aspru
incriminată bunăoară activitatea istoricilor clujeni de la Institutul de Istorie 2 .
Motivele invocate sunt multiple. Între acestea găsim necombaterea ideologiei
burgheze, şovine, lipsa de calitate a conţinutului lucrărilor, perpetuarea unor concepţii
idealiste antiştiinţifice burgheze, lipsa de vigilenţă în promovarea cadrelor etc. În
centrul atacului se găsea de fapt directorul acestui institut Constantin Daicoviciu
întrucât" din 1945 încoace prof Daicoviciu nu a mai publicat nici o lucrare de
sinteză din care să se poată vedea în ce măsură autorul şi-a revizuit poziţiile
idealiste, cosmopolite, naţionaliste" 3 • S-a dovedit că poziţia excesiv de favorabilă
a lui Constantin Daicoviciu faţă de manualul de istorie al lui Mihail Roller nu spălase
toate "păcatele" interbelice ale autorului şi în consecinţă era taxat a atare4 • Concluzia
articolului era una foarte clară. Toate deficienţele semnalate sunt cauzate de
activitatea conducerii de vreme ce " Directorul Institutului şi şeful catedrei de
istorie de la Universitatea Babeş, prof Daicoviciu, nu numai că nu se îngrijeşte
de îndreptarea acestei situaţii , dar o şi motivează susţinând că elementele
tinere trebuie să sufere până să se ridice , deoarece şi el a suferit - concepţie
retrogradă " 5
Într-un articol publicat în 1961 în revista Studi,"6 se sugerează pc marginea
discuţilor legate de Istoria României, macheta volumului IV, abordarea mai insistentă
a unor subiecte şi teme din istoria Transilvaniei "în special pentru dezvoltarea
economzca a Transilvaniei" 1 pentru a se lămuri mai bine chestiunile legate de
această provincie istorică întrucât" ... între capitolele din tratat şi aceleaşi capitole
din istoria Transilvaniei nu există deosebiri de conţinut ... "8 • În acelaşi context
1
Studii.Revistă de istorie şi filosofie, nr. 1, an V, 1952,
2
Despre activitatea lnstitutulu de Istorie din Cluj al Academiei R.S.R, în Scânteia, nr.2661,
15 mai 1953 ( în continuare Despre activitatea Institutului ...... .)
3
Ibidem
4
Referindu-se la respectivul manual Constantin Daicoviciu îl aprecia drept "o carte de
căpătâi, e un fapt capital al zilelor noastre, e o şcoală de preţioasâ Învăţăturâ şi de
adevărat patriotism " în Studii. Revistă de istorie şi filosofie, an I, 1948, p. 128
5
Despre activitatea Institutului ........ .
6
Problemele tratatului Istoria României. Dezbaterile privind macheta voi.IV din tratatul
Istoria României în Studii.Revistă de Istorie an XIV, nr.5, 1961, p.1273-1279
7
lbidem,p. 1275
8
Ibidem, p. 1278
Evoluţii istoriografice transilvănene 401
se sugerează necesitatea unei mai mari atenţii dedicate istoriei Transilvaniei,
conştientizându-se reala lipsa a cercetărilor în domeniu, înţelegerea fenomenelor
istorice care ţin de acest spaţiu fiind în consecinţă vitregită de "spaţiul restrâns pe
care tratatul Istoria României le-a acordat problemelor transivănene. De aceea
este întru totul de acord cu propunerile care s-au făcut de a se extinde capitolele
privind istoria Transilvaniei" 9 •
Anul următor apar aceleaşi aprecieri critice venite mai ales dinspre istoricii
transilvăneni, în acelaşi context al discuţiilor pe marginea Istoriei României. Conţinutul
criticilor rezidă în aceeaşi cauză a insuficientei reprezentări a istoriei Transilvaniei în
istoriografia românească, reflectată şi în tratat după marea "eliberare". Printre altele
se consideră că " nu se vorbeşte suficient de situaţia social - economică în
secolul al XVIII-lea, ... , despre sistemul de exploatare feudală în părţile cotropite
ale Banatului şi Crişanei ... (fiind urgentă n.n) ... completarea informaţiei
referitoare istoriei Banatului şi Crişanei, atât în secolul al XVIII-lea , cât mai
ales pentru primele decenii ale secolului al XIX-iea, cu deosebită privire la
acumularea primitivă a capitolului şi la situaţia revoluţionară a maselor " 10 •
Foarte direct în aprecieri făcute vizavi de ceea ce trebuie făcut şi aprofundat
în istoriografie cu privire la Transilvania a fost în această perioadă şi istoricul David
Prodan care discuta despre necesitatea realizării unei istorii a " Transilvaniei la
nivelul istoriei celorlalte ţări române, pentru a umple golurie multe de care
suferea această istore, de a o încadra organic în istoria generală a ţării " 11 •
Între lucrurile de adus la zi se regăsesc printre altele în opinia istoricului Prodan:
capitolul privind istoria Transilvaniei în secolul al XVIII-iea, dominaţia otomană în
Transilvania, Banat şi Crişana şi situaţia social-economică a Transilvaniei până
la 1821 12 .
Scrierea istoriei a avut şi ea mult de suferit de pe urma consecinţelor mari
eliberări de la 23 august 1944. După interludiul reprezentat de anii 1944-1948,
când mai sunt permise unele manifestări ale istoriografiei intebelicc, ''pătrunsă încă
de vechea ideologie burgheză" 13 , noua istorie marxistă va ocupa din ce în ce mai
mult spaţiul de manifestare istoriografic 14 •
9
Ibidem
10
Problemele Tratatului Istoria României. Sesiunea consacrată dezbaterii machetei
volumului III, în Studii.Revistâ de Istorie, an XV, nr. 1, 1962, p. 177-187
11
Ibidem, p. 184
12
Ibdem
13
Petre Constantinescu-laşi, Realizările istoriografiei române între anii 1945-1955,
Societatea de ştiinţe filologice, Bucureşti, I 955, p. 5
14
Lucian Boia, Istorie şi mit în conştiinţa românească, Editura Humanitas, Bucureşti, 1997,
p 66
402 Gabriel Moisa 4
Situaţia este caracteristică şi pentru istoriografia transilvăneană. În anii

respectivi mai apar încă o serie de lucrări valoroase, multă vreme fundamentale de
atunci încolo, în condiţiile în care decenii de-a rândul nu va mai fi posibilă apariţia
unor lucrări scrise fără ingerinţa politicului. Astfel nu putem trece cu vederea
realizarea istoricului Constantin Daicoviciu dedicată Transilvaniei în antichitate 15
apărută în 1945 sau lucrările dedicate evului mediu transilvan, dar nu numai, datorate
istoricilor Ioan Moga 16 , cu monografia destinată voievodatului Transilvaniei, şi Ştefan
Pascu 17 prin sintezele sale care au în atenţie răscoalele medievale din provincie şi
mai ales monografia Transilvaniei de la cucerirea romană până în perioada interbelică.
Această din urmă lucrare, dedicată lui Ioan Lupaş, păstrează sistemul struc-
tural-morfologic al istoriei Transilvaniei, după cum recunoaşte însuşi autorul în cuvântul
său înainte, al cursului de istoria Românilor ţinut de I.Lupaş la Universitatea din Cluj.
Este adevărat că lucrarea poate fi învinuită că este tot una comandată de vreme ce
a fost începută în anul 1942 şi dintr-un imbold al Ministerului Propagandei Naţionale,
ca răspuns la o carte nefavorabilă României pe terna dictatului de la Viena apărută
în Italia. Cu toate acestea însă lucrarea rămânea la vremea respectivă un serios
instrument de cunoaştere a istoriei Transilvaniei dovedind că în anii regimului
Antonescu, considerat de istoriografia marxistă românească postbelică unul în care
se cenzura producţia istorică 18 , s-a scris în cea mai mare parte fără restricţii sau
oricum mult mai bine decât în anii regimului de democraţie populară şi în cei care au
urmat.
O altă lucrare deosebit de importantă pentru istoriografia transilvăneană şi
românească în general, apărută în 1947 într-o primă ediţie, care nici măcar nu mai
are nevoie de prezentare prin cariera deosebită făcută în istoriografia românească,
este contribuţia esenţială pentru înţelegerea mişcărilor naţionale ale românilor ardeleni
în veacul al XVIII-lea, datorată lui David Prodan, Supllex Libellus Valachorum 19 •
Lucrarea a fost şi rămâne o lucrare de referinţă în domeniu. De altfel, potrivit credinţei
autorului, acesta a fost argumentul esenţial îh primirea lui ca membru corespondent
al Academiei în 1948 20 • Prin natura regimului politic din România însă lucrarea va fi
trecută sub tăcere o bună bucată de vreme, după 1948 reeditarea sa find posibilă
abia în anul 1968.
15
C. Daicoviciu, La Transilvanie dans I antiquite, Bucureşti, 1945
16
Ioan Moga, Voievodatul Transilvaniei, Sibiu, 1944
17
Ştefan Pascu, Răscoalele ţărăneşti din Transilvania, Cluj, 1947, Idem, Istoria Transilvaniei,
Blaj, Tipografia Lumina.Miron Roşu, 1944, 383 p.
18
Petre Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 39
19
David Prodan, Supplex Libellus Valachorum, 1947, 31 O p.
20
Idem, Memorii.Editura enciclopedică, Bucureşti, 1993, p. 55
Evoluţii istoriografice transilvănene 403
În numai câţiva ani reperele istoriografiei româneşti sunt efectiv desfiinţate,
locul acestora fiind luat de spiritul internaţionalist care va atenta la tot ceea ce era
românesc. Abia pe la sfârşitul anilor "50 situaţia va tinde să se schimbe adică
atunci când : "factorii naţionali ai istoriei româneşti revin treptat în scenă,
procesul accentuându-se în prima parte a deceniului următor, paralel cu
diminuarea treptată a ponderii elementului slav, rus şi sovietic" 21 iar curentul
liberalizant va fi din ce în ce mai consistent. Ultimii ani de domnie ai lui Dej şi
primii din cei ai lui Ceauşescu, până prin 1971-1972, sunt cu siguranţă cei mai faşti
pentru istoriografia românească postbelică. Lucrurile vor lua însă o cu totul altă
întorsătură odată cu declanşarea revoluţiei culturale, situaţia degenerând progresiv
pe măsură ce ne apropiam de ultimul deceniu al secolului XX.
Totul a început la modul cel mai serios prin 1948, "anul primelor
jalonări spre introducerea socialismului în nouă republică populară, ( care
n.n) înseamnă o mare cotitură şi-n viaţa ştiinţifică de la noi, înseamnă crearea
de condiţii favorabile pentru dezvoltarea adevăratei ştiinţe istorice" 22 • Atunci,
istoriografia românească, după toate şicanele din primi ani postbelici, a primit "lovitura
de graţie". Acest lucru s-a întâmplat de altfel în toate domeniile vieţîi româneşti
îndată după 23 august 1944, istoriografia rezistând totuşi mult faţă de alte domenii în
faţa avalanşei comuniste. În condiţiile în care toate structurile româneşti interbelice
erau pătrunse de un puternic spirit "înnoitor" în sens organizatoric era mai mult
decât evident că şi domeniul istoriografiei va fi angajat pe acelaşi drum. În lunile
iunie-august 1948 regimul comunist a anihilat toate instituţiile istoriografiei româneşti
interbelice. La 15 iulie, printr-un decret al Marii Adunări Naţionale 23 se desfiinţau
Institutul de Istorie Naţională, Institutul pentru Studiul Istoriei Naţionale,
Institutul de Studii Bizantine, Institutul de Cercetări Balcanice, toate din
Bucureşti, precum şi institutele de istorie naţională din Cluj şi Iaşi. În locul acestora
se crea de acum Institutul de Istorie al R.P.R cu sediul în Bucureşti şi cu filiale la
Cluj şi Iaşi 24 • Desfiinţându-se aceste institute, dispar şi revistele aferente acestora,
toate de tradiţie în istoriografia română, Revista Istorică fondată în 1915, Revue
des Etudes Sud-Est Europeenes fondată 1914, Revista Istorică Română fondată
1931 sauBalcania fondată în 1938. În locul acestora a apărut din momentul desfiinţări
acestora revista Studii-Revistă de Istorie şi Flosofie. Se dorea ca aceasta să
suplinească tot ceea ce existase anterior dar diferenţele dintre revistele interbelice
şi tânăra lor urmaşă erau uriaşe la momentul respectiv.
21
Lucian Boia, op.cit, p.69
22
Petre Constantinescu-Iaşi, op.cit., p. 5
23
Monitorul oficial al R.PR, 15 iulie 1948
24
Vlad Georgescu, Politică şi Istorie. Cazul comuniştilor români, I 944-1977, Ed. Humanitas,
Bucureşti, 1990, p. 10
404 Gabriel Moisa 6
O serie de istorici români şi străini s-au apropiat în cercetările lor de această

perioadă din punctul de vedere al analizei istoriografice .
Una dintre primele contribuţii post decembriste apărute în România dedi-
cate subiectului este lucrarea lui Vlad Georgescu, Politică şi Istorie. Cazul
comuniştilor români 1944-1977 25 • Autorul expune pe larg transformările care
au loc în toate domeniile istoriografiei româneşti de după 1944. Înnoirile care au loc
sunt sintetizate, potrivit autorului, pentru prima dată explicit în 1947 de Mihail
Roller în broşura Probleme de Istorie subliniind necesitatea schimbărilor de abordare
a subiectelor tratate "nesatisfăcător" până atunci26 , subliniindu-se cu pregnanţă faptul
că "scrierea istorică adevărată nu trebuie să se facă şi nu se poate face decât
pe temeiul marxismului, singura concepţie ştiinţifică despre lume şi viaţă" 27
Autorul abordează sistematic, sub multiple aspecte, transformările care au
loc, de la chestiunile legate de instituţiile istoriografice interbelice până la istoricii
care au avut de suferit de pe urma noilor realităţi istoriografice.
O atenţie aparte este acordată de Vlad Georgescu principalelor minţi luminate
din noua istoriografie, în primul rând lui Mihail Roller cel care şi-a asumat în bună
măsură "misiunea reabilitării ştiinţei istorice româneşti prin aplicarea stăruitoare
a marxismului, unic izvor de apă vie" 28 încă din 1947. De asemenea autorul
face foarte interesante analize pe text cu trimitere directă la unele evenimente şi
interpretări diferite date acestora de la un timp la altul. În opinia acestuia începutul
deceniului şase al secolului nostru a însemnat o schimbare de atitudine a puterii de la
Bucureşti vizavi de istorici şi istoriografie. Astfel s-a purces la reinterpretarea
"adevărurilor" abia "reinterpretate" în anii "50. Astfel, " urmând îndeaproape
politica ( ... .. .) istoriografia oficială a început , cu acelaşi aer inocent care ştie
că are întotdeauna dreptate, să reinterpreteze, după I 960, ceea ce ahia
catalogase cu termenii cei mai categorici drept adevăruri definitive" 29 .Vlad
Georgescu surprinde în analiza sa foarte bine deschiderea din acest domeniu, odată
cu începutul deceniului şapte, ilustrată şi prin prezenţa din ce în ce mai consistentă a
istoricilor români la Congresele internaţionale de istorie. Dacă în 1955 la Roma au
participat doar patru persoane, la cel din 1960 de la Stockholm au fost prezenţi nu
mai puţin de 17 istorici, cei mai mulţi aleşi pe criterii ştiinţifice. Deschiderea, spune
autorul, este din ce în ce mai pregnant prezentă iar portstindardul noii orientări a fost
tratatul de Istoria României comandat de partid.
Vlad Georgescu constată că "alertul ritm al demitizărilor nu putea con-
tinua, totuşi, în aceaşi cadenţă, procesul ar fi riscat să nu se mai oprească la
25
Ibidem
26
Ibidem, p. 9
27
Ibidem
28
Ibidem, p. 15
29
Ibidem, p. 51
7 Evoluţii istoriografice transilvănene 405
teme îndepărtate , ci să se întindă şi la problematica atât de controversată a
vremilor mai noi" 30 iar soluţia aleasă de partid a fost aceea a spălării "rufelor în
familie şi a închis discuţia publică, nemaiângăduind punerea în vânzare a
volumului al V-lea din Istoria României, deşi acesta era gata tipărit iar moartea
lui Dej şi înscăunarea lui Ceauşescu au modificat din nou datele situaţiei,
împingând ştiinţa istorică în afara interesului imediat al partidului"31 • Situaţia
s-a dovedit a fi totuşi benefică, istoricii putând să abordeze subiecte dintr-un spectru
mult mai larg şi mai puţin supuşi presiunii politice.
Istoricul A.M Petrencu împarte la rândul său prima parte a epocii comuniste
din punctul de vedere al istoriografiei în două subperioade numite de el etapa
rolleriană, 1948-1953-55 şi etapa dezgheţului istoriografic dintre sfârşitul primeia
şi începutul deceniului opt al secolului XX. Rezumând analiza istoricului din
Chişinău vom spune că acesta surprinde destul de precis declanşarea constrângerilor
la adresa istoriografiei şi tot ceea ce a urmat apoi. El spune că într-o primă fază
totul a început prin supunerea unei critici nimicitoare la adresa istoriografiei
interbelice precum şi a'principalilor lor exponenţi. Centri-înaintaşi ai acestor păreri
sunt cei care răspund în mare măsură de propagandă. Într-o broşură apărută în 1949
Leonte Răutu critică vehement istoriografia burgheză interbelică 32 • În acest sens
în prim planul atacului s-a găsit Institutul de Istorie Universală întrucât istoricii de
acolo au avut o atitudine "scandaloasă" ocupându-se de cercetări din domeniul
istoriei universale uitând de istoria României 33 • În consecinţă, susţine autorul, s-au
şi desfiinţat Institutul de de istorie universală, cel de istorie naţională, de studii
bizantine, de cercetări balcanice şi toate revistele editate de aceste instituţii. Cauza
principală a tuturor acestor transformări a fost Mihail Roller, secondat de o armată
de politruci şi oportunişti care au atacat istoriografia interbelică găsind şi motivaţia,
pentru că n-au făcut faţă sarcinilor formulate de revoluţionarii democraţi, Bălcescu
şi Kogălniceanu 3 4, doi dintre foarte puţinii istorici din trecut agreaţi de noua
istoriografie.
În consecinţă, consideră A.M.Petrencu, şi învăţământul istoric din România
a avut imens de suferit. În sprijinul acestei activităţi catedrele de marxism-leninism,
materialism dialectic şi istoric, create prin reforma învăţămâtului din 1948 au trecut
30
Ibidem, p.56
31
Ibidem
32
Leonte Răutu, Împotriva cosmopolititismului şi obiectivismului burghez în ştiinţele
sociale, Bucureşti, Ed.PCR, 1949
33
A.M. Petrencu, Învăţământul istoric din România,1948-1989, Chişinău, 1991 Editura
Universităţii,p.10-11
34
Ibidem, p.11
406 Gabriel Moisa
din 1952 în componenţa facultăţilor de istorie 35 • Autorul surprinde apoi foarte bine
procesul anihilării istoriografiei româneşti interbelice. Noii "istorici" încearcă să
umple prin ceva golul lăsat prin "capodopera" Istoria României redactată de
M.Roller3 6 • În plus, la dispoziţia istoricilor din România s-a pus întregul arsenal istoric
sovietic concretizat prin traduceri din operele clasicilor marxism-leninismului sau
cele ale sovieticilor în care cele ale lui Stalin au fost de departe la cel mai mare
preţ 37 • În cadrul aceluiaşi efort demolator autorul consideră că au fost eliminaţi din
istoriografie în primul rând reprezentanţii săi de prim plan precum, Ioan Lupaş
închis la Sighet, Alexandru Lapedatu- închis de asemenea la Sighet, Gheorghe
Brătianu- mort la Sighet, Silviu Dragomir, Ion Hudiţă şi lista este desigur mult mai
mare. Motivul închiderii lor a fost acela al participării la viaţa politică interbelică 38 .
Toate aceste eforturi, consideră A.M Petrencu, au fost făcute pentru
rescrierea istoriei naţionale în sensul dorit de regim. În concepţia istoricului din Chişinău
pe la mijlocul deceniului şase începe foarte timid dezgheţul în istoriografie. Apar
acum primele discuţii şi aprecieri critice vizavi de scrierea istoriei în ultimii zece
ani 39 • Semnalul a pornit de la un articol publicat în Lupta de clasă şi revista
40
Studii41 aproape concomitent, în care avem pentru prima dată aduse uşoare critici
simbolului istoriografiei comuniste, Manualul de istorie al R.P.R. Conform
binecunoscutei tactici de acum se apreciau mai întâi beneficiile lucrării prin
"elucidarea prieteniei de veacuri dintre poporul român şi poporul rus" 42
,
după care urma critica subliniindu-se multitudinea spaţiilor albe din acesta datorită
politizării istoriografiei care "nu mai rezistă astfel la o critică elementară"43 şi în
consecinţă se impunea îmbunătăţirea manualului. Este o idee care cu puţini ani
înainte ar fi fost imposibil de exprimat.
A.M Petrencu apreciază apoi că an de an de la moartea lui Stalin au apărut
în istoriografie unele critici la adresa istoriei oficiale astfel încât s-a ajuns la concluzia
elaborării unui nou manual ( tratat ) de istoria României. Mecanismul s-a pus în
mişcare a Congresul al doilea al PMR din decembrie1955. Gheorghiu-Dej chema
toţii istoricii ca să "sintetizeze tot ceea ce s-a realizat ( .. .) pe tărâmul ştiinţei
35
Ibidem,
36
Ibidem, p.13
37
Ibidem, p. 14
38
Ibidem, p. 16
39
Ibidem, p. 27
40
Ibidem,
41
Gh.Haupt, M.Frunză, N Creţu, Îmbunătăţirea Manualului de istorie al RPR o sarcină de
cinste a istoricilor.în Studii.revistă de istorie, 1954, an VI, nr 2, p. 135-151
42
A.M Petrencu, op cit, p.27
43
Ibidem
istorice şi să însemne un pas înainte în dezvoltarea acestei ştiinţe " 44
schiţându-se şi domeniile în care trebuia să se accentueze: formarea poporului
român, istoria contemporană şi periodizarea istoriei 45 •
De aici încolo, apreciază istoricul din Chişinău, implicarea politicului în
cercetarea istorică va fi din ce în ce mai consistentă. S-au luat o serie de măsuri în
vederea elaborării viitorului tratat de istoria României prin stabilirea şi aprobarea
de către Prezidiul Academiei R.P.R, încă din 1956, a Comitetului general de redacţie
al acestuia în care au intrat o serie de istorici consacraţi ai României pe lângă istoricii
oficiali46 • Tratatul, în patru volume, a fost concretizat în intervalul 1960-1964 dar
s-a oprit cu expunerea evenimentelor în 1877. În opinia lui A.M. Petrencu acesta a
fost cel mai important rezultat al perioadei 1948-1965 sub aspect istoriografic. Era
a doua sinteză românească, după cea rolleriană, dar care spre deosebire de aceasta
îşi păstrează încă valabilitatea pe multe din tronsoanele sale 47 .
Concluziile autorului vizavi de intervalul amintit sunt interesante şi merită
amintite. În perioada dezgheţului istoriografic are loc o debarasare treptată de
şabloanele unui socialism de cazarmă iar istoriografia s-a manifestat mai liber,
depăşindu-se tratarea problemelor de istorie de pe poziţiile dogmatismului stalinist,
restabilindu-se treptat bunul simţ, competenţa şi ceea ce este mai important
profesionalismul48 • Toate acestea au fost posibile însă în bună măsură şi datorită
situaţiei generale din lagărul socialist concretizată printr-o uşoară relaxare acceptată
de Hruşciov. În România punctul culminant l-a constituit Declaraţia de independenţă
din aprilie 1964. Lucrurile nu puteau continua în aceeaşi direcţie şi cu acelaşi ritm
întrucât la Moscova lucrurile au luat o întorsătură diferită, odată cu venirea la putere
în 1964 a lui Brejnev îndepărtându-se din nou spectrul realei destalinizări 49 •
Istoricul american Keith Hitchins s-a ocupat şi el într-un consistent studiu
publicat în The American Historical Review5° de istoriografia românească modernă
şi contemporană cu aplicare specială şi asupra anilor "50-"60 ai secolului XX.
K.Hitchins vede trei perioade distincte în istoriografia comunistă românească.
Acestea ar fi între 1948-1960, 1960-1971 şi 1971-1989 51 • Primul interval se
44
Gh.Gh - Dej, Raportul de activitate al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc
Român la Congresul al Ii-lea al partidului, 23 decembrie 1955 ,Bucureşti, Editura de stat
pentru literatură politică, 1956, p.155
45
A.M Petrencu, op.cit., p. 29
46
Ibidem, p. 32
47
Ibidem, p. 43
48
Ibidem
49
Ibidem
5
° Keith Hitchins, Historiography of the Countries of Eastern Europe:Romania, în The
American Historical Revue, voi. 97, october 1992, p.
51
Ibidem,p.1081
408 Gabriel Moisa 10
caracterizează în opinia autorului prin controlul din ce în ce mai strict al puterii

politice asupra scrierii istoriei, apropierea până la contopire cu ideile marxist-leniniste
precum şi interpretarea marxistă de partid şi uniformizarea trecutului istoriei României
în sens comunist. A doua perioadă corespunde, potrivit lui Hitchins, unei timide
relaxări şi unui modest trend liberalizator al vieţii culturale în general. Din 1971
situaţia s-a schimbat dramatic atunci când Nicolae Ceauşescu a comandat
reântoarcerea la constrângerile ideologice din cadrul ştiinţelor sociale alunecându-se
în istoriografie din ce în ce mai vertiginos înspre naţionalism şi protocronism, în
paralel cu promovarea cultului personalităţii. Tezele din iulie au fost semnalul de
pornire 52 •
Keith Hitchins consideră, având o părere originală în acest sens, un tot unitar
perioada 1940-1989 din punctul de vedere al constrângerilor ideologice, de dreapta
în vremea regimului antonescian şi de stânga după aceasta53 • Toate acestea au anmcat
istoriografia română, conform părerii sale, într-o direcţie cu totul greşită. Există în
opinia noastră totuşi o diferenţă sensibilă între 1940 - 1948 şi 1948 - 1989. Dacă în
prima perioadă istoria rămâne în mare parte o ştiinţă puţin alterată de ideologic, în
anii care au urmat ştiinţele sociale în general au fost subordonate intereselor de
partid iar anii 1944-1948 vor fi de tranziţie.
Un interesant articol dedicat de asemenea istoriografiei comuniste din
România postbelică i se datorează lui Şerban Papacostea54 • Un capitol destul de
consistent cuprinde aprecierile făcute de cunoscutul istoric vizavi de primii 20 de
ani de istoriografie comunistă. Autorul consideră că imediat după 194 7 regimul
comunist a fost foarte interesat de istoriografie ca de un domeniu foarte util în
creionarea lumii pe care urma a o construi şi legitimizarea istorică a P.C.R prin
integrarea acestui partid în tradiţia naţională utilizându-se mijloace caracteristice
istoriografiei 55 • Autorul sesizează faptul că practic istoriografia interbelică a fost
aproape complet anihilată după ce vreme de un secol a depus serioase eforturi
integratoare europene şi adusă în situaţia de a adopta metode valabile regimurilor
totalitare 56 • Practic, susţine Şerban Papacostea, România comunistă a promovat
treptat o veritabilă istoriografie marxistă datorită desigur concepţiilor culturale ale
partidului unic care"împiedică libertatea de gândire şi interpretarea în favoarea
scopurilor sale politice şi propagandiste" 57 • Scopul urmărit era promovarea
"adevărului" comunist şi completul control asupra surselor de informare istorică şi
52
Ibidem
53
Ibidem, p. 1079-1080
54
Şerban Papacostea, Captive Clio:Romanian Historiography under Communist Rufe, în
European History Quarterly, London, voi. 26 ( 1996 ), p.181-209
55
Ibidem, p.181
56
Ibidem
57
Ibidem,p. 187
li Evoluţii istoriografice transilvănene 409
producţiei istoriografice. Imediat, principalele arhive publice au fost militarizate şi
trecute sub controlul Securităţii 58 • În consecinţă accesul la documente a fost acordat
numai acelora care erau consideraţi de regim "siguri" mai ales pe probleme de
istorie contemporană. Laţul se strângea din ce în ce mai tare la începutul anilor
'50. După ce în mai 1948 un veritabil Index librarum prohibitorum a fost adus la
zi, accesul la lucrări era limitat strict la deţinătorii de permise speciale. Potrivit lui
Şerban Papacostea nu de puţine ori istoricii erau consideraţi "suspecţi prin interesul
mai pronunţat faţă de o problemă şi erau luaţi în vizor după cum citirea şi
cumpărarea publicaţiilor vestice a fost interzisă" 59 • În vara anului 1950 au fost
apoi arestaţi cititorii fideli ai bibliotecilor occidentale acuzaţi că au citit cărţi şi
reviste din lumea capitalistă60 •
Şerban Papacostea sesizează faptul că odată deposedaţi de sursele de
informare istoricilor români li s-au dat modele ideologice complete prin i_ntennediul
numeroaselor discursuri oficiale iar sarcina istoricilor era de a dezvolta aceste "teze"
şi de a găsi sursele valabile 61 • A fost punctul de plecare în falsificarea istoriei.
Totuşi, consideră Şerban Papacostea, au existat şi-aspecte, mai puţine cei
drept, pozitive iar "una dintre cele mai constructive iniţiative ale regimului
comunist în domeniul istoriografiei a fost asistenţa oferită investigaţiilor şi
publicaţiilor
sistematice ale surselor istorice antice şi moderne " 62 • Motivul
esenţial,în concepţia autorului, este acela al existenţei surselor financiare, dar foarte
importante au fost şi resursele umane existente prin cei foarte mulţi specialişti formaţi
la şcoala interbelică şi daţi afară din universităţi unde puteau deveni periculoşi în
contactul cu studenţii şi mutaţi într-o serie de institute de cercetare cu sarcină de
documentare 63 • Un alt interes major a mai fost de asemenea arătat cercetărilor
arheologice dar şi istoriei ştiinţei şi tehnicii începând cu însăşi paleoliticul. Şerban
Papacostea mai surprinde în contextul anihilării istoriografiei interbelice la sfărşitul
anilor 40 şi începutul anilor '50 aspectele ce ţin de distrugerea tuturor instituţiilor de
cercetare şi de istorie cu tradiţie şi implementarea altora de factură coercitivă care
să controleze întregul front istoric. Astfel, susţine acesta, în tot acest tăvălug
prima instituţie distrusă a fost Academia Română desfiinţată în iulie 1948 prin crearea
Academiei Oamenilor Republicii România64 • Cu puţine excepţii foştii membrii ai
Academiei au fost eliminaţi şi înlocuiţi cu personaje devotate comuniştilor. De
58
Ibidem, p. 188
59
Ibidem
60
Ibidem
61
Jbidem,p.189
62
/bidem,p.182
63
Ibidem
64
Jbidem,p.190
asemenea un nou instrument coercitiv este ineditul Institut de istorie al partidului

devenit ulterior Institutul de studii istorice şi social politice antrenat în susţinerea
"adevărurilor" comuniste.
Concluzia desprinsă de autor este aceea conform căreia tot ceea ce fusese
mai înainte este eliminat acum cu deosebită brutalitate şi înlocuit cu noul de sorginte
comunistă, iar periodice epurări au reuşit distrugerea în bună măsură a cercetării
istorice65 româneşti.
Între 1944 şi 1989 s-au scris în istoriografia română 47.526 de titluri. Dintre
acestea 43.572 între 1965-1989, adică 92,7%, şi numai 3954, adică 8,3%, între
1944-1964. Există aşadar o discrepanţă foarte mare între cele două intervale de
timp 66 , în covârşitoare măsură favorabilă scrierii istoriei în timpul regimului
Ceauşescu când istoriografiei oficiale i se atribuie un rol foarte important, "neobişnuit
chiar potrivit standardelor regimurilor marxist-leniniste " 67
Discrepanţa este şi mai mare în ceea ce priveşte strict istoria Transilvaniei.
Între 1944 şi 1989 istoriografia referitoare la Transilvania numără 13.972 de titluri.
Dintre acestea doar 707 văd lumina tiparului în primul interval -1944- 1964, adică
5,3%, restul de 13.270 în următoarea perioadă până în 1989, adică 94,7%. Dintre
cele 707 contribuţii în primii trei ani de după marea "eliberare", 1944-1948 , când
încă se mai putea scrie liber, fără ingerinţa politicului, s-au scris un număr de 93 de
titluri, 13,2%, iar în anii care au urmat, până în 1964 restul de 614, 86,8%.
Comparând cantitativul istoriografic al perioadei avute în atenţie în privinţa
Transilvaniei şi a celorlalte spaţii româneşti se ajunge aşadar la concluzia că în
ansamblul său intervalul a defavorizat flagrant cercetarea Transilvaniei de către
istorici. Aşa cum am văzut din totalul celor 3954 de titluri doar 707, adică 18, 7 %,
sunt cercetări aferente spaţiului transilvan. Celelalte 324 7 titluri, adică 81,3 %,
sunt destinate celorlalte spaţii ale României. În altă ordine de idei, trebuie spus că
de departe domină cercetările destinate lumii medievale şi modeme transilvănene
urmate la ceva distanţă de antichitate şi epoca transilvăneană. Destul de consistente
sunt reprezentate în acest interval de timp contribuţiile dedicate ştiinţelor auxiliare
ale istoriei, izvoarelor istorice sau istoriei culturii.
Parametrii istoriei istoriografiei în perioada 1944- 1964 arată în felul următor:
- istoriografie - 15 titluri
- izvoare itorice - 48 titluri
„ ştiinţe auxiliare - 58 titluri
- istorie străveche şi veche - 88 titluri
65
Jbidem,p.191
66
Conform Bibliografiei Istorice a României ( B.I.R ) . Toate datele legate de cifre sunt
luate din B.I..R
67
Katherine Verdery, Compromis şi rezistenţă, Cultura română sub Ceauşescu, Editura
Humanitas, Bucureşti, 1994, p. 208
- perioada prefeudală ( primul mileniu) - 6 titluri
- istorie medie - 151 titluri
- istorie modernă- 140 titluri
- istorie contemporană - 77 titluri
- istorie locală - 26 titluri
- istoria statului şi dreptului- 6 titluri
- istoria bisericii - 2 titluri
- istoria culturii - 78 titluri 68
Domeniile abordate de istorici sunt destul de variate dar toate acceptate şi
trecute prin sita cenzurii comuniste. De departe se detaşează domeniul istoriei sociale,
foarte prolific şi apreciat în anii "50 alături de cel al istoriei economice şi mişcării
muncitoreşti şi socialiste .
Aheologia şi istoria veche au fost printre puţinele teme de cercetare de
care noua istorie marxistă nu s-a debarasat în totalitate imediat după 1948. Noul
curs istoriografic considera că multe aspecte ale cercetării pot fi luate mai departe
în discuţie, deşi în trecut nu a existat o orientare ştiinţifică justă în domeniu, iar
cercetătorilor li se puneau tot felul de piedici de către "stăpânirea reacţionară". Cu
toate acestea istoricilor oficiali li se părea că cercetările de istorie veche şi arheologie
din România ultimului secol merită luate în seamă prin rezultatele acestora. Totuşi,
păstrând ceea ce era pozitiv, se considera că de acum istoricii şi arheologii români
"înarmaţi cu concepţia marxistă asupra istoriei (. ..) au trecut la înlăturarea
unor lipsuri fundamentale din vechea arheologie românească" 69 •
În această primă epocă istoriografică marxistă unul dintre punctele de atracţie
ale cercetării istorice în acest domeniu, a fost acela al societăţii dacice, dezvoltarea
acesteia, sistemul de fortificaţii din munţii Orăştiei ca centru politic militar al statului
dac. Astfel, în 1949 a fost terminată dezvelirea cetăţii de la Piatra Roşie, iar începând
cu anul 1950 au demarat lucrările la marea aşezare de la Grădiştea Muncelului,
Costeşti dar şi în alte puncte care s-au finalizat printr-o serie de lucrări şi comunicări
ştiinţifice70 unele dintre ele lăsând de dorit. Va apare chiar şi o monografie, bine
articulată ştiinţific pentru nivelul de cunoaştere al epocii, destinată aşezărilor şi
fortificaţiilor din munţii Orăştiei 71 • Desigur că exagerările cu privire la civilizaţia
dacică nu o dată au depăşit măsura. Între acestea la loc de cinste stă afirmaţia
68
Confonn împărţirii tematice din B.I.R
69
Petre Constantinescu-laşi, op. cit., p.11
7
°Constantin Daicoviciu,Cetatea dacică de la Piatra Roşie, Bucureşti, 1954, 187 p., Idem,
Şantierul Grădiştea Muncelului, în Studii şi cercetări de istorie veche, nr. 1-2, 1953, nr. l-
2, 1954, nr 1-2, 1955, Idem, Studiul traiului Dacilor în munţii Orăştiei,în Studii şi cercetări
de istorie veche, nr. 1-2 1951, Mihail Macrea, Procesul separării oraşului de sat la Daci, în
Studii şi referate privind istoria României, Bucureşti, 1954, partea I, p. 119-147
71
Constantin Daicoviciu, Aşezările dacice din munţii Orăştiei, Bucureşti, 1951, 116 p.
conform căreia săpăturile au scos la iveală şi primele urme ale scrisului în societatea
dacică. A mai trecut însă o jumătate de secol şi cu toate descoperirile efectuate
între timp există un mare semn de întrebare şi în prezent legat de oportunitatea
acestei afrmaţii referitoare la societatea dacică. Desigur că exagerările au cuprins o
sferă largă a afirmaţiilor referitoare în general înaltul nivel de dezvoltare atins de
statul dac şi societatea dacică. De aici şi până la aprecierea conform căreia cucerirea
romană a Daciei a fost în fapt o cotropire violentă, cu multiple efecte negative
pentru un stat în plină expansiune a civilizaţiei sale, nu a mai fost decât un pas. Ideea
a fost rapid împărtăşită de o serie de istorici72
Un subiect preferat de istorici cu trimitere directă la istoria Transilvaniei a
fost cel legat de slavi şi prezenţa lor în Transilvania în perioada de trecere de la
antichitate la medievalitate. Sunt scoase în evidenţă, desigur ca o consecinţă a
prieteniei "proverbiale" de acum româno-sovietice, aspecte de-a dreptul
"revoluţionare" precum importantul rol al slavilor în formarea popornlui şi limbii
române sau pătrunderea acestora în Transilvania. Un loc deosebit în cadrul acestor
cercetări îl ocupă rezultatele săpăturilor din aşezarea şi cimitirul de la Moreşti atribuite
în totalitate slavilor73 dar şi din alte locuri cu aceeaşi atribuire precum descoperirile
de la Cipău şi Blandiana. Concluzia era, legată de acest aspect, una simplă în
consecinţă. Slavii s-au aşezat în masă pe viitorul spaţiu locuit de români, cu rol
important în geneza românească. S-a găsit şi mult căutata legătură cu spaţiul rus din
însăşi primul mileniu, căci cultura "Romen-Borşevo cunoscută pe teritoriul
UR.S.S" 74 , a fost răspândită prin descoperirile mai sus menţionate şi pe teritoriul
viitor românesc "contribuind astfel la umplerea unui gol arheologic simţit la
noi acum îndeosebi pentru veacurile VII-X' 15 • La momentul anilor "50 se
rezolva astfel chestiunea primului mileniu prin recurgerea la fratele rus. Când prietenia
româno-rusă va mai păli, prin anii "60, desigur că se vor reinterpreta aceste adevăruri
catalogate drept absolute în vremea enunţării lor.
Tematic, cel mai bogat compartiment istoriografic a fost cel al evului
mediu. Şi la acest capitol se.sublinia necesitatea adoptării unei noi politici specifice
în atacarea problemelor şi promovarea cercetărilor acestui domeniu. Nu se pierdea
n Dumitru Berciu, Lupta băştinaşi/or din Dacia împotrva cotropitorilor romani, în Studii
şi cercetări de istorie veche, nr. 2, 1951, F. Horovitz, Siuaţia precară a stăpâniri romane în
Dacia şi poziţia specială a Consularului Dacilor, ca expresie a acestei situaţii, în Studii şi
cercetări de istorie veche, an. 2, nr. 2, 1951 p. 97-125
73
Kurt Horedt, Şantierul Moreşti.în Studii şi cerceări de istorie veche.an. IV, nr 1-2, 1953,
p. 275-312, nr. 1-2, an V, i 954 p. 199-233, Idem, Ceramica slavă în Transilvania.în Studii
şi cercetări de istorie vehe, an II, nr. 2, 1951, p. 189-233
74
Petre Constantinescu -Iaşi, op. cit., p.25
75
Ibidem
nici o ocazie pentru a se înfiera aspru apariţiile editoriale de dinainte de război şi
numai un mic număr de lucrări se considerau ca fiind contribuţii reale la aceste
veacuri în spiritul ştiinţei sovietice. Situaţia moştenită de tânăra istoriografie marxistă
era apreciată ca fiind deosebit de grea ceea ce necesitâ o luptă permanentă împotriva
curentelor reacţionare din istorie76 • Primul rezultat realmente pozitiv în sens marxist
în istoriografia evului mediu la constituit apariţia în 1947 a manualului de Istoria
României realizat de un colectiv de istorici sub directa oblăduire a lui Mihail Roller
reeditat în forme îmbunătăţite în 1948, 1952 şi 195677 •
În ceea ce priveşte Transilvania , dar şi celelalte două spaţii româneşti, s-a
trecut la elaborarea unor volume de documente 78 , iar din colectivul de redacţie
făceau parte Ion Ionaşcu, I. Lăzărescu-Ionescu, Barbu Câmpina, Eugen Stănescu,
D.Prodan, M. Roller ( redactor responsabil) fără însă ca neapărat aceştia să fie cei
care lucrează efectiv la aceste volume. David Prodan socoate bunăoară, mai târziu,
drept abuzivă folosirea numelui său pe coperta acestor corpusuri de documente 79 ,
căci deşi principiul publicării într-un corpus unic toate documentele medievale
privitoare la Transilvania era bun aceasta se făcuse într-o formă ştiinţifică nefericită,
numai în traducere în limba română. Pentru Transilvania s-a constituit un colectiv
la Cluj din foarte buni cunoscători în domeniu: Fr.Pall, S.Jako, Mihail Dan, Teodor
Naum, Ştefan Bezdechi etc., dar în care David Prodan nu a intrat întrucât potrivit
afirmaţiei sale şi-a declinat competenţa, întrucât "preocupările mele erau doar
legate de epoci mai târzii. Mare mi-a fost însă surpriza când pe primele volume
apărute mi-am văzut pe copertă numele, în comitetul de redacţe, alături de
alte nume care nici ele nu erau luate din cele care lucrau efectiv (. ..) mi s-a
replicat că aceasta era hotărârea Academiei care nu poate fi contramandată ...
(căci) fiind vorba de o publicaţie a Academiei şi eu fiind în Academie trebuia
sa~ fi1u aco lo... " 80 .
Cercetările de arheologie medievală transilvăneană sunt în această perioadă
încă la început, putând fi apreciată drept o disciplină nouă. Fructificarea lor în
istoriografie începe abia pe a mijlocul anilor "5081 şi va continua apoi din ce în ce
mai pregnant în anii care vor urma.
În domeniul evului mediu istoriografia marxistă s-a orientat în cazul Transilvaniei
şi spre cercetarea monografică a diverselor aspecte ale instituţiilor feudale româneşti,
76
Istoria României, voi. I,p. VII, 1960
77
Ibidem
78
Documente privind istoria României. Transilvania, voi. I,II,III,IV,V, până în 1955
79
David Prodan, Memorii.Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1993 p. 57
80
Ibidem
81
Kurt Horedt, Voievodatul de la Bă/grad-Alba Julia , în Studii şi cercetări de istorie
veche, an. V, nr. 3-4, 1954, p. 487 - 513
a dezvoltării acestora, chestiuni referioare la periodizarea lor'l 2 • De asemenea mult

în atenţia istoricilor, desigur că şi ca urmare a comandamentelor majore ale noii
istoriografii marxiste, a stat lupta de clasă în istoria românească. 83
În acelaşi context de care am vorbit mai sus se înscriu şi destulele încercări
neglijate în concepţia istoriografiei marxiste de istoriografia românească de până
atunci, de a găsi legături strânse de-a lungul evului mediu între Ţările Române şi
Rusia. Încercările în cazul Transilvaniei au fost de această dată mai puţin reuşite,
întrucât provincia ardeleană era în evul mediu în cu totul altă sferă de influenţă.
Între temele aflate la loc de cinste în istoriografia transilvăneană din această
perioadă regăsim printre altele răscoala ţărănească condusă de Gheorghe Doja,
momentul Iancu de Hunedoara, analizat în diversele sale valenţe, despre
meşteşugurile şi dezvoltarea lor în Evul Mediu, sau condiţia socială a minerilor din
Apuseni şi Maramureş. Mai întâlnim de asemenea subiecte precum colonizările
din Transilvania, aspecte legate de umanismul şi protestantismul ardelean sau
paşalâcurile turceşti şi incursiunile otomane îndecursul timpului din Transilvania.
Cu privire la epoca modernă şi contemporană istoriografia marxistă
postbelică aprecia că în perioada dezvoltării "burgheze" a României în general a fost
epoca cu cele mai mari goluri istoriografice. Afirmaţia era considerată valabilă şi în
privinţa istoriografiei cu privire la Transilvania aşadar.
În această situaţie se considera că aici va fi cel mai mult de lucru în direcţia
implementării preceptelor şcolii istorice sovietice. Deplângând starea istoriografiei
româneşti din perioada în discuţie se concluziona, cu adâncă satisfacţie până la
urmă, faptul că "îndeosebi după .J 917 - când a început în România o lungă
perioadă de reacţiune politică ce a culminat cu dictatura fascistă antonesciană
- ştiinţa istorică a suferit tot mai vădit, influenţa curentelor de extremă dreaptă
naţionalist şovine .. .. "84 • Situaţia va fi repede rezolvată însă printr-o serie de măsuri
de mână forte care au dus printre altele la apariţia istoricilor oficiali care, "înarmaţi
cu teoria marxist leninistă, cu bogatul tezaur de învăţăminte cuprins în lucrările
82
David Prodan, Despre condiţiile în care se făcea rabota, în Studii şi referate privind
istoria României, Bucureşti, 1954, partea I, p.841-859, Ion Sa bău, Judecata probei fierului
roşu în Transilvania feudală, în Studii şi referate privind istoria României, Bucureşti, 1954,
partea I, p.625-641, Ştefan Pascu, Meşteşugurile din Transilvania până-n sec. XVII. Bucureşti,
1954, 377 p., L. Demeny, Introducerea nonei în Transilvania, în Studii, nr.XIII, 1960, nr.5, p.
179-190,
83
Mihail Berza, Răscoalele în evul mediu. Consideraţii generale în !mina tezelor marxist
- leninismului, în Studii, XI, 1958, nr. 4, p.79- 93, Ludovic Demeny, Despre unele aspecte
ale răscoalei de la Bbâlna, în Studi şi referate privind istoria României, partea I. Bucureşti,
1954, p.573-598 1954, Ştefan Pascu, Bobîlna ,Bucureşti, Ed. Academiei RPR, 1957
84
Petre Constantinescu-Iaşi, op.cit, p. 39
clasicilor marxismului , istoricii din România democrat-populară au pornit la
muncă însufleţiţi de dorinţa ca într-un timp cât mai scurtposibil să şteargă
petele albe din istoria modernă şi contemporană şi să redea poporului muncitor
istoria lui adevărată care-l fusese răpită şi ascunsă" 85 • Era cea mai sensibilă
perioadă, iar istoriografia nemarxistă românească aferentă acestei epoci cel mai
aspru înfierată pentru simplul motiv că trebuia rescrisă toată astfel încât mişcarea
muncitorească şi socialistă precum şi crearea şi activitatea comuniştilor interbelici
să fie prezentată aşa cum voia noua putere şi cum de altfel nu s-au petrecut lucrurile.
Aceasta însemna de fapt falsificarea deliberată a scrisului istoric.
Situaţia rămâne valabilă şi în ceea ce priveşte istoriografia despre Transilvania
în epoca modernă. Încep să fie repuse în discuţie cele mai importante momente ale
epocii din istoria transilvăneană cu scopul declarat de a se restabili "adevărul ştiinţific"
legat de evenimentele paşoptiste din Ardeal. În acest sens au fost publicate o serie
de articole cu această nuanţă 86 •
Cercetările privitoare la istoria modernă a Transilvaniei au fost canalizate de
către cenzura brutal instituită şi în direcţia mişcării muncitoreşti şi socialiste. În acest
sens au şi apărut o serie de articole şi studii, după cum era şi firesc care descoperă
ample mişcări muncitoreşti în perioade modeme timpurii sau, puternice organizaţii
muncitoreşti şi socialiste chiar şi în lumea satelor87 • Un subiect mai delicat a fost o
bună perioadă a regimului Dej, subiectul 1918. Abia pe la sfârşitul anilor '50
evenimentul va fi analizat timid drept unul pozitiv în istoria românilor8 8 • în contextul
sublinierii rolului major al maselor în realizarea Marii Uniri din 1918. Începând de
acum, 1 Decembrie 1918 va urca continuu la "bursa" istoriografiei române devenind,
începând mai ales cu 1968, un atu important al noii puteri politice instaurată în 1965
pentru trezirea sentimentelor naţionale ale românilor. Epoca modernă ardeleană a
beneficiat de o atenţie sporită şi în privinţa aspectelor legate de reliefarea cât mai
85
Ibidem
86
V. Cheresteşiu, Contribuţii la istoria mişcărilor ţărăneşti în Transilvania în anul
revoluţionar 1848, în Studii şi referate de istoria României, partea I, Bucureşti, 1954,
p.1159-1201 Idem.Pregătirea şi obiectivele adunării de la Cluj din 3-15 mai 1848,în
Studii.Revistă de istorie şi filosofie, nr. 4, 1954, an VII, p. 161-186, 1955, an VIII, nr. 5-6,
p.41-74
87
E. Csetri, Muncitorii din Regiunea Baia Mare în anii revoluţiei 1848-1849, în Studii şi
referate de istoria României, partea l Bucureşti, 1954, p.1107-1145, Ion Ci cală, Acaţiu Egyed,
În legătură cu dezvoltarea mişcării muncitoreşti în Transilvania fn anii 1905-1906, în
Studii şi referate de istoria României, partea I, Bucureşti, 1954, p.1335-1353, Acaţiu Egyed,
Lupta ţăranilor români şi maghiari din Aleşd în anul 1904, în Studii, an. VIII, 1955, nr. 2,
p. 31-50
88
C. Daicoviciu, L.Banyai, V. Cheresteşiu, V.Liveanu, Lupta revoluţionară a maselor-factor
hotărâtor în realizarea unirii, în Studii. Revistă de Istorie, an XI, 1958, nr. 6 p. 21-57
416 Gabriel Moisa IX
aprofundată a mişcărilor ţărăneşti şi muncitoreşti, desigur cu exagerările evidente

cerute de noile necesităţi ale scrisului istoric.
Evul contemporan a avut în atenţie exclusiv subiecte acceptate oficial de
regimul comunist. Cu toate indicaţiile care erau îndreptate în direcţia aprofundării
subiectelor de istorie contemporană, puţini istorici au scris despre această perioadă.
Era totuşi destul de greu să se scrie despre o epocă în care aproape totul trebuia
falsificat şi puţini au fost istoricii care să accepte o asemenea situaţie. Cantitativ,
aportul istoriografiei transilvănene contemporane se situează undeva în jurul
procentului de 18% din ansamblul istoriografiei cu referire la Transilvania. Totuşi
s-au făcut câteva încercări în această direcţie. Amintim aici mai ales cercetările cu
trimitere la acţiunile greviste din Transilvania regimului "burghezo-moşieresc" 89 ,
acţiuni ale claselor muncitoare conduse evident de Partidul Comunist Român con-
tra regimului antonescian dar şi împotriva "criminalului război antisovietic" 90 sau
presa transilvăneană ilegală condusă de P.C.R. Firave alte încercări, cele serioase
de fapt, s-au desfăşurat pe cu totul alte coordonate legate bunăoară de analizele
destinate reformei agrare din 1921 şi consecinţelor sale sau chestiuni legate de
istoria militară a celui de al doilea război mondial 91 •
Atât cantitativ cât şi calitativ istoriografia transilvăneană a urmat aceeaşi
curbă sinuoasă a scrierii istoriei pe care a urmat-o întreaga istoriografie românească.
Dacă anii 1944 - 1948 nu au adus mari schimbări faţă de perioada interbelică, anii
care au urmat, cu precădere până spre sfârşitul deceniului şase, au fost anii cei mai
negrii ai istoriografiei româneşti. Totuşi, mai ales după congresul al Ii-lea al P.M.R
din decembrie 1955, odată cu reabilitarea unor istorici de o valoare deosebită formaţi
la şcoala istorică interbelică ( Ioan Lupaş, Constantin Marinescu, Silviu Dragomir,
Ştefan Meteş, Ioachim Crăciun, Mihail Dan etc.) şi apariţia unei noi generaţi de
istorici mai tineri lucrurile au început să se schimbe în bine pentru cercetarea istorică
ardeleană culminând cu anii "60 care au fost de-a dreptul liberali după noaptea
istoriografică a anilor "50 .
89
Simion Fuchs, Greva muncitorilor din Valea Mureşului din anul 1925, în Studii şi
referate de istoria României, partea I, Bucureşti, 1954, p.1645-1677
90
E. Cimponeriu, Muncitorii reşiţeni conduşi de comunişti în lupta criminalului război
antisovietic, în Studii. Revistă de Istorie, an XIII, nr. 3, 1960, p. 35-61
91
I. Cupşa, B. Bălteanu, Contribuţia României la lupta pentru înfrângerea Germaniei
hitleriste.în Studii Revistă de Istorie, an XIII, nr. 3, 1960, p. 123-147, C. Ursache, Aviaţia
română în lupta împotriva fascismului german, în Studii. Revistă de Istorie, an XIII, nr. 3,
1960, p. 147-175
EVOLUTIONS HISTORIOGRQPHIAUES TRASNSILVAINES DES

PREMIERES DEUX DECENNIES DU REGIME COMMUNISTE
-Resume -
L'histoire ecrite a eu beaocoup a souffrir grâce a la grande liberatio de

23 Aout 1944. Apres l'intervalle compris entre 1944-1948, quand on tolerait
encore quelques manifestations de l 'historiographie d' entre Ies deux guerres
mondiales qui etait encore penetree par la vieille ideologie bourgeoise, la
nouvelle histoire marxiste occupait de plus en plus I' espace de manifestation
de l'historiographie.Cette situation est caracteristique pour l'historiographie
transylvaine aussi. Une serie des ouvrages valereux a paru pendant Ies annees
mentionees. Mais, quelques annees apres 1948, I' annee oii tous ce qui tient de
L'historiographie d'entre Ies deux guerres mondiales sera detruit, Ies reperes
foundamentaux de l 'historiographie roumaine sont effectivement supprimes
leur place etant pris par l'esprit intemationaliste qui attentera â tout ce qui etait
roumain. La situation va changer seulement vers la fin des annees '50 quand
le facteurs nationaux de l 'histoire roumaine reviennent graduellement sur la
scene et le courrant liberateur sera de plus en plus consistant: L'historiographie
transylvaine a parcouru elle-aussi ce chemin specifique de cet espace roumain.
AMINTIRILE UNUI ANONIM
(Preotul ortodox Aurel Goia, 1908 - 1978)
de
Aurel Goia
1. Naşterea şi copilăria
Dumnezeu a voit ca să ajung vârsta de 70 de ani - mai mult decât părinţii

mei şiexact atâta câte socotită media normală a vieţii din vremea noastră.
M-am născut în satul Sălişte de Beiuş, la 7 km de oraşul amintit, în direcţia
Stâna de Vale, puţin spre dreapta, la 26 aprilie 1908, sâmbăta Paştelor, din părinţii
Teodor Goia şi Paulina Mihoc şi nu la 1 mai, cum arată certificatul de naştere de la
Oficiul de stare civilă al comunei Budureasa.
Eroarea se datorează faptului că tata n-a făcut cuvenita declaraţie de naştere
decât la 1 mai, din cauza Paştelor, care în 1908 cădeau pe data de 27-28-29 aprilie.
Că m-am născut în 24 a IV-a, adică în sâmbăta Paştelor, o ştiu de la mama
şi de la sora mea Catiţa (Nana), născută (în) 1900, care ne povesteau cum la acele
Paşte mama era lehuză şi n-a putut găti.
În 1905 s-a născut fratele Grigorie (Gorea), iar în 1910 sora Maria, (azi)
toţi în vârstă, cu rosturile şi gospodăriile lor bine înjghebate pentru locurile
sărăcăcioase din părţile acelea.
Am avut un frate, Comei, mai mic ca sora Maria, de o deosebită inteligenţă,
dar bolnăvicios, şi din cauza aceasta a şi murit de mic.
De viaţa de copil, dinainte de şcoală, pe care am început-o aproape la 9 ani,
puţin îmi aduc aminte.
Totuşi, reţin unele fapte, adânc săpate în fiinţa mea şi azi: citirea scrisorilor,
sosite de la soldaţii de pe frontul din primul război mondial, de către Lina Pantea a
Hulii - fată în păr', frumoasă, roşcovană, sănătoasă şi bine proporţionată, singura
dintre femei care ştia scrie şi citi bine în tot satul, şi care făcea acest lucru în fiecare
Duminică, în faţa casei noastre, în auzul soţiilor interesate, a rudelor şi bineînţeles
a noastră, a copiilor, care nu lipseau niciodată de la asemenea evenimente. Tot ea,
şi tot acolo, citea şi ziarul, nu ştiu care anume, cred că Românul, care apărea la
Arad, dar unul care vorbea de succesele lui Aurel Vlaicu şi care tare mă interesa,
pentru că fiind foarte neastâmpărat, femeile îmi spuneau prâsnel şi pentru că mă
chema şi pe mine Aurel, ca pe el, fie iertat.
1
Nemăritată
420 Aurel Goia 2
Alt fapt care-mi plăcea şi de la care făceam orice să nu lipsesc era acela
când, în serile de toamnă, de clacă la desfăcat2 porumb, sau de iarnă, de tors cu
furca, ori de scărmănat lână, se adunau la noi fete, feciori, femei, bărbaţi şi moşul
(bunicul) după mamă, Vasile (Vasalie) Mihoc care, primar fiind, venea de obicei
cu 4-5 nepoţi de-ai lui după fraţi, în frunte cu Blăguţa (Blaga Mihoc 1890-1960) văr
primar cu mama, mintea satului cum a fost numit mai târziu3. (El era un om de o
frumuseaţă bărbătească rară, voinic ca stejarul şi inteligent peste măsură. În studenţie
îmi aducea întotdeauna merinde de la ai mei, atunci când venea cu căruţa la Oradea,
la târg.
Într-una din zile şedea cu mine de vorbă pe o bancă şi a trecut pe acolo
Preasfinţitul Ciorogariu. A schimbat cu Blăguţa câteva vorbe şi după ce acesta a
plecat, Preasfinţitul m-a întrebat: ,,Eşti rudă cu omul acesta ?" Am spus că e văr cu
mama, la care El a zis: ,,Ferice de satul care are asemenea oameni !")
După ce se termina lucrul, povestirile şi glumele şi mai ales după ce plecau
clăcaşii, pe noi, pe copii, ne culcau, mai mult cu sila, iar aceştia, - bunicul, nepoţii
lui şi alţi vecini mai de încredere, reţinuţi de tata şi de mama în mod special- mai
rămânerau la un pahar de băutură şi la o vorbă bună.
Nu beau, mai mult vorbeau şi se frământau cu greutăţile vieţii.
Câteodată Blăguţa scotea „uişagul" şi citea tare de acolo, nu ştiam ce, deşi nu
dormeam şi eram numai ochi şi urechi.
De Vlaicu şi de Lucaciu auzeam vorbindu-se des, şi mărturisesc că de atunci
şi de la ei învăţasem Doina lui Lucaci, pe care o cântam numai în surdină, cu uşile
încuiate şi cu câinele slobod, că era interzisă şi groaza era mare de jandarmii cei cu
pană, de care ne ascundeam şi noi copiii, atâta deveniseră de temut. Îmi mai amintesc,
apoi, de ,jocul de-a baba oarba", pe care-l jucam vreo 8-1 Ocopii, frate-meu, surorile,
Mironea Fereceanului (Miron Sala), Mironea Lăzarii (Miron Pituţ), Aurelu Leamului
(Aurel Popa) etc., în casa babei Veselina, care singură fiind şi de dragul nostru şi a
unei atenţii din partea mamei, îşi golea casa, (n-avea decât o măsuţă, un prici şi două
laviţe), să avem mai larg loc să ne desfăşurăm jocul şi să nu aibă în ce se împiedica
cel legat la ochi, care atâta tot căuta până reuşea să pună mâna pe unul din noi şi să
recunoască cine e. Alte jocuri erau: de-a „lilioara", la Paşti; de-a ciocnitul ouălor
roşii; de-a luat oul roşu, lovindu-l dintr-o dată cu banul, ca să intre în el; de-a banii;
de-a „gombiţele", - nasturi strălucitori de la suman (sumăniţă) şi de a arunca bila
într-o gropiţă, de la o anumită distanţă; de-a una şi fuga, care denotă mare iuţime,
îndrăzneală, iscusinţă şi dorinţă (să loveşti mingea şi, înaintea adversarilor să ajungi
la gropiţa anume designată, şi să pui băţul în ea).
Mai reţin, apoi, plăcutele mele şederi la câmp cu oile, caprele şi vacile
împreună cu Popa Aurel (a Leamului), azi croitor în Oradea, cu Ganea Dolea, rămas
2
Despănuşat
3
Blăguţa este bunicul după tată al profesorului de istorie Blaga Mihoc de la Oradea.
Amintirile unui anonim (Preotul ortodox Aurel Goia) 421
acasă, Ia vatra părintească şi cu un fecior holtei, puţin într-o ureche, care ori de câte
ori pierdeam vacile ni le căuta, le scotea de prin trifoaie, locuri oprite şi dimineaţa,
când nu mă puteam scula, le ducea cu ale lui Ia păşune, pentru că ştia că mama
nu-l lăsa nerăsplătit. De multe ori, când ajungeam la el cu merindea, colo pe la orele
zece, de obicei slănină, caş şi pâine de grâu, ei mâncau numai mălai şi mămăligă, mă
trimitea acasă să mai dorm şi să mă joc, că le păzeşte el seara.
Drept să spun, când nu-mi ajuta să le păzesc, aprope niciodată nu le aduceam
seara pe toate acasă şi mama nu mă certa, că eram mic, dar trimitea în căutarea lor
ori pe sora Catiţa, ori pe fratele Gorea, ceea ce făcea să întârzie cina - iar până se
întorceau ei şi mama termina cu mulsul, eu adormeam pe prispă şi ba să mă mai
poată trezi să cinez - ci mă culcam, de regulă, necinat.
2. Şcoala primară
Mi-aduc bine aminte, încă, de prima mea zi de şcoală - când cu cămaşă

curată, cu opincuţe, cu sumănel, cu o traistă în care aveam o jumătate de tăbliţă
(gresie) şi asta nu ştiu de la cine şi un ciot de grizlu4 de la frate-meu, şi cu ceva de
mâncare -m-a dus mama de mână la şcoală - o singură sală pentru toate clasele -
şi m-a predat nănaşului Leamu (Popa Emil), cântăreţ de strană şi autodidact, care
din lipsă de învăţători (era război) se chinuia cu toţi copiii unui sat, vreo 120-la 90
de fumuri - să ne facă să ştim citi, scrie şi socoti. Şi, accentuez, o făcea cu drag şi
pe de gratis.
Leamu, cum era cunoscut în tot jurul, frate cu Părintele satului, Zaharic Popa,
era aevea dascălul văzut de Pestalozzi - blând, bun, frumos, mieros la vorbă, calculat
în toate, iubitor de copii - deşi avea o droaie, pururea surăzător, verb şi voce de
cucuze/5, de plângeai la hora mortului cântată de el, să fi fost de piatră, bine legat,
mustaţă îngrijită, cu plete, pălărie tare şi cămaşă fără nasturi la gât şi la piept, ci
numai cu găetane, ca tata şi ceilalţi de vârsta lor; ne lăsa să facem în clasă orice cu
el, numai să nu i ne suim pe cap.
De aceea era simpatic tuturor copiilor mari şi mici, dar şi a satului întreg.
Dacă s-ar fi purtat altfel cu noi, n-ar fi avut nici un şcolar în clasă, căci mijloace de
constrângere şi obligativitate şcolară nu erau atunci, iar părinţii celor mai mulţi copii
spuneau că n-or face ei dascăli şi popi din pruncii lor, - de unde dacă mergeai la
şcoală era bine, iar dacă nu mergeai nu era nici o pagubă. După vreo două luni de
şcoală, în momentele când era tăcere ca de mormânt în clasă şi când dascălul nostru
bun ne vorbea despre Iosif şi fraţii săi, iaca că apare mama, după ce auzim o
4
Condei
5
Privighetoare
422 Aurel Goia 4
ciocănitură în uşă şi ne zice "bună ziua, pruncii mei", iar cu naşul dă mâna, şi-i
şopteşte ceva apropiat6.
Drept răspuns, noi ne-am ridicat în picioare şi am stat drepţi ca cătanele, până
ce dascălul ne-a spus să stăm jos şi pe ea a îmbiat-o să stea pe scaun.
"Noa, pruncii mei, a spus el, apoi fina mea a venit să vă vadă şi să audă ce ştiţi voi
şi mai ales pruncii ei Gorea şi Aurelu", căci sora Catiţa (Tiţa) n-a fost deloc la
şcoală, iar pe Maria n-o primise pentru că era prea mică.
A întrebat ceva pe cei mai mari şi mai buni - ca Pituţ Miron, Mihoc Antiţa
a birăului, pe fratele Gorea, pe fiul său Aurel, de care am amintit, şi apoi mie mi-a
zis: "noa, acuma tu, fătul nănaşului, zi tu tot ce ştii despre Iosif!".
Ca electrizat, m-am sculat în picioare şi pe nerăsuflate am torăit fără
întrerupere toată istoria lui Iosif, nevăzând şi neauzind pe nimeni în clasă.
La sfârşit m-am aşezat pe bancă. Eram transpirat şi am început să-mi revin.
Dascălul a venit la mine, m-a sărutat; mama plângea, iar fratele Gorea, din
fundul clasei, a strigat: ,,Tot aşa de bine ştie şi potopul, domnule învăţător, că mi l-a
spus şi aseară, după ce ne-am culcat !"
A fost primul meu succes şi de aci a început o deosebită simpatie şi atenţie
a dascălului Leamu pentru mine. Iar mama n-a putut pleca până n-a venit la mine să
mă întrebe dacă nu mă doare capul (sufeream rău, ca şi copil, de durere de cap) şi să
nu-i zică învăţătorului - ,,dă pe ei cu vergeaua, nănaşule, să-i faci oameni !".
Acasă, mama ne-a aşteptat cu plăcintă şi am văzut-o că era tare mulţumită
şi iar m-a sărutat.
După vreo lună, apoi, câţiva din clasa I am primit abecedar. Nu ştiu dacă nu
era de Iuliu Vuia, dar ştiu că arăta pe pagina a doua fotografia unui şcolar, foarte
frumos şi curat îmbrăcat, cu ghete noi, cu pantaloni scurţi şi cu ciorapi lungi, stând
la o măsuţă, cu abecedarul în faţă. Ei bine, atât de mult mi-a plăcut fotografia
acestui copil, încât cred că nu deschideam abecedarul niciodată să nu mă uit atent şi
îndelung la ea, ceea ce mama mea, ca o pedagoagă înnăscută ce era, a observat
uşor. Odată s-a apropiat de mine, când eram mai cufundat în intuirea acelei fotografii,
şi m-a întrebat „Îţi place ţie tare, puiul mamii, de pruncul acela de te tot uiţi la el ?"
I-am răspuns afirmativ, apoi mi-a zis:
„Dacă tu vei învăţa bine, ţi-oi cumpăra şi eu ţie hăinuţe aşa, şi te-oi face
domnişor ca el !"
Nu mi-a trebuit mai mult şi cred că în clipele acelea şi din aceste vorbe a
început a se urzi viitorul meu şi plecarea la şcoală, în condiţiile pe care le va vedea
cel ce va avea curiozitatea să citească cele ce urmează.
Clasa întâia, a doua şi a treia au trecut uşor, mai ales că fratele mamei,
Nicolae (Cula) Mihoc, cu teologia la bază şi cu ceva cursuri speciale la Cluj, preda
6
De aproape
Amintirile unui anonim (Preotul ortodox Aurel Goia) 423
istoria şi geografia la Liceul „Coriolan Brediceanu" din Lugoj şi venind în vacanţele
mari la Sălişte, se ocupa de mine şi prindeam, pentru că eram bătrânior, de circa
12 ani.
După ce m-am înscris în clasa a patra - înscrierile şi recensământul şcolar se
făceau atunci la finea lui august, s-a abătut asupra casei noastre cea mai mare
nenorocire, - a murit mama pe la Sântă Maria mică - (8 septembrie 1920), dintr-o
hemoragie de sânge.
Nu voi uita niciodată despărţirea ei conştientă de noi, cum a poruncit să
fim toţi lângă patul ei, cum a zis s-o sărutăm şi cum apoi s-a adresat bunicului
(tatălui ei) şi i-a zis în auzul tuturor „să nu te primească pământul dacă tu şi Cula
(fratele ei Nicolae) nu-l veţi face pe Aurelu popă, că nu mi-ai dat nimic, nici din
averea de la părinţii mamei, nici din ce ai strâns cu ea".
Adevărul era că nu-i dăduse mamei nici un strop de zestre, deşi era bogat şi
primise mult cu bunica, care decedase la vârsta mamei, 42 de ani.
La dureroasa înmormântare a venit şi unchiul Cula de la Lugoj, precum şi
verişorul mamei, Dr. Ciupa Lazăr din Oradea, care, nefiind acasă, nu putuse veni
s-o trateze. Poate ar fi salvat-o.
Pe la jumătatea lui septembrie I 920, când eu nu fusesem nici o zi la şcoală
în clasa a patra, din cauza durerii după mama şi din cauză că toţi ne pierduserăm
capul din această pricină, vine la noi într-o seară bunicul (tata mamei), cu o scrisoare
de la unchiul Cula şi cu instrucţiuni verbale de-a fi eu prezentat la un examen ce se
va ţine special pentru mine, în Talpe7, cu învăţătorul-preot de acolo, Temcşan, cu
învăţătorul din Mizieş şi cu dascălul nostru, ca să obţin certificat de patru clase,
spre a putea fi înscris la Lugoj, în clasa I liceală- particular.
La examen, parcă acum mă văd, n-am ştiut nimic, afară de puţină religie,
socoată şi citire, ceea ce totuşi nu i-a împiedecat pe examinatori să-mi dea cuvenitul
certificat de trecere.
3. Spre liceu şi liceul.
La sfârşitul lui septembrie, apoi, echipat ca vai de mine, cu bocanci de la

vechituri şi cu haine din lână pură de oaie - într-o zi de joi, dacă nu mă înşel -
alături de bunicul am luat drumul spre Beiuş, luându-mi bun rămas de la neamuri -
că merg la şcoală, la unchiul Cula, fără a-mi putea da seama cum vom ajunge acolo,
ce mă aşteaptă şi cum voi putea face faţă.
Pe la amiazăzi, înainte de a pleca trenul din Beiuş, ne-am văzut cu verişorul
după mamă, Pantea Crăciun, care mergea şi el cu taică-său să se înscrie la Şcoala
normală din Oradea. A şi ajuns învăţător şi viaţa apoi ne-a legat tot mai bine unul
7
Sat aparţinător de comuna Drăgăneşti, de lângă Beiuş
424 Aurel Goia 6
de altul. Azi e şi el pensionar şi stă în Oraşul Dr. Petru Groza8 cu alţi fraţi, toţi
ridicaţi frumos, cu jertfe şi mari sacrificii.
La Şoimi noi ne-am coborât şi am luat-o pe jos, ca să ajungem la Cermei,
de unde aveam tren spre Arad, pentru că linia Arad-Oradea nu era deschisă.
Pe drum ne-a luat un om în trăsură, - venea cu lemne de la· pădure (şi) era
chiar cermeian. Bunicul şi cu el s-au pus pe poveşti; mai mult au vorbit despre
moartea mamei şi despre noi, cei orfani.
Pe un sac cu paie, care servea de şezut, eu am adormit şi nu m-am mai trezit
până în curtea respectivului om de omenie - a cărui soţie ne-a primit cu toată
dragostea.
În casă era bine şi călduţ, copii nu aveau. Ne-am aşezat cu toţii la cină şi
iarăşi a început bunicul povestea mea.
Femeia se uita cu milă şi cu drag la mine şi dereticând prin casă îşi ştergea
mereu ochii cu colţul cârpii9 sau cu zadia. După ce şi-a făcut rostul, m-a dezbrăcat,
m-a spălat cu apă caldă pe picioare, m-a culcat într-un pat cum nu mai văzusem şi
m-a acoperit cu o dună albă ca zăpada, întrebându.-mă dacă n-aş vrea să fiu pruncul
lor; la aceasta am răspuns că vreau şi am sărutat-o.
Dimineaţa am fost sculat cu noaptea în cap, ca să prindem trenul spre Arad
şi de data asta ambii soţi vorbeau serios cu bunicul să mă lase să fiu al lor, şi să nu
mă mai ducă nu ştiu pe unde, - la ce eu mă învoiam cu toată inima şi mă lipeam cu
drag de biata femeie, ca de adevărata mea mamă.
Despărţirea a fost dureroasă şi bunicul era cât pe aci să mă bată, că nu
voiam să mai plec. Îi văd şi acuma cum plângeau toţi trei alături de mine.
La Arad nu ştiu cum am ajuns, dar ştiu că în ziua aceea n-am mai scos nici
un cuvânt, şi n-am mâncat aproape nimic. După ce am ajuns mare şi au venit
greutăţile, necazurile şi mai ales lipsurile peste mine, am regretat din toată fiinţa că
n-am avut norocul să rămân, atunci, la oamenii aceia.
Povestind, în 1975, episodul acesta din viaţa mea colegului Ioan Poleacu,
originar din Cermei, mai mare ca mine cu trei ani, mi-a spus că oamenii aceia au
fost vecinii lor şi că multă vreme au discutat cu părinţii lui acest fapt, regretând
sincer că nu s-au folosit de moment.
El spunea că au fost oameni foarte cinstiţi şi foarte buni gospodari şi că la
bătrâneţe şi-au luat copii de suflet. Muriseră, amândoi, prin 1952: Tatăl ceresc să le
ierte păcatele !
Peste Timişoara, am ajuns cu bunicul la Drăgoieşti, nu departe de Buziaş,
unde erau socrii unchiului Cula, oameni bogaţi şi buni, şi la care slugea Nicolae
Goia, săliştean de o vârstă cu fratele Gorea - dus la ei de unchiul Cula şi care, mai
8
Ştei
9
Batic
7 Amintirile unui anonim (Preotul ortodox Aurel Gaia) 425
târziu, căsătorindu-se, s-a stabilit definiv la Drăgoieşti, cu alţi sălişteni duşi între timp
tot ca slugi, şi trăieşte şi azi.
Cred că vreo lună am rămas la Drăgoieşti, mai ales că soacra unchiului,
Sofia, era bolnavă şi mătuşa Ana, soţia lui, era mai mult acasă, s-o îngrijească şi nu
la Lugoj.
Împreună cu argatul Nicolae, de care mă ţineam toată ziua, la toate lucrările
de pe lângă gospodărie, şi cu care mi se permitea câteodată să şi dorm, zilele mi-au
fost plăcute, durerea după mama s-a mai atenuat, iar dorul după casă, fraţi şi după
prietenii de joacă aproape că dispăruse; începusem să prind înfăţişare plăcută.
După ce, însă, mătuşa îşi îngropase mama şi ne mutasem la Lugoj, desprins
de tot ce e bucurie copilărească şi de viaţa de la ţară - nu mai văzusem oraş, - dar
mai ales după ce fusesem băgat în focul de a învăţa lecţiile, în rezumat, scrise de
unchiul la istorie, la geografie, la română şi la religie, şi după ce ne chinuiam de
moarte cu franceza - matematica - o, vai, ce matematică ! (căci nu ştiam bine nici
tabla înmulţirii), o tăceam cu Rusalim Olariu, cel mai bun în clasă, - zic, după toate
aceste, viaţa a devenit pentru mine adevărat iad, - cartea chin şi casa cuşcă. Dovada,
am încercat două evadări spre Drăgoieşti, ca de acolo, cu Nicolae, să fugim acasă,
la Sălişte; era sătul şi el de slugie, dar am fost prins - prima oară la gară şi a doua la
Drăgoieşti, când ne credeam mai în siguranţă. El avea bani şi ştia şi drumul de la
Drăgoieşti la gara Topolovăţ, iar de acolo, zicea dânsul, ,,las pe mine !"
Natural că de fiecare dată mi-am primit pedeapsa meritată şi aşa cum numai
unchiul meu ştia să mi-o aplice. Mai ales cea din urmă a fost groaznică şi faptele
mi-au îngreunat şi mai mult situaţia, căci de câte ori nu ştiam lecţiile, şi nu le ştiam
niciodată cum mi se pretindea, căpătam bătaie de neînchipuit, căci unchiul era o fire
irascibilă şi pe lângă greutăţile ce i le tăceam eu, mai avea probleme profesionale şi
necazuri cu socrul său, care, căsătorindu-se a doua oară, dăduse o parte din avere
soţiei.
Atunci, şi pe lângă mătuşa Ana, căreia îi era milă de mine, văzând că nu am
nici o bază din şcoala primară, dar că depun silinţă, am învăţat să spăl vase, să curăţ
cartofi, să fac ghetele, să şterg de praf şi să spăl pe jos, ceea ce nu mi-a stricat.
Uşor nu mi-a fost, dar oricum la finea anului şcolar 1920/ 1921 am fost singurul
dintre particulari care am trecut clasa cu bine - şi asta cred că mai mult din mila
profesorilor, care înepuseră - prin Olariu, să-mi cunoască situaţia.
În vacanţa mare, având deci o clasă liceală, unchiul şi mătuşa m-au luat cu ei
la Sălişte ca să le fiu de ajutor pe lângă Tavi, pruncul lor, copil care, atât în liceu, cât
şi la facultate le-a dat multe probleme şi de care (nu mai ştiu nimic din 1943) voi
aminti mai târziu.
Nu ştiu cât am stat la Sălişte, dar ştiu că revederea cu fraţii a fost foarte
emoţionantă; nu mă mai puteam despărţi de fraţi şi nu voiam să stau la bunicul, unde
era unchiul şi mătuşa, nici să mănânc cu ei, decât cu fraţii. Pentru ziua plecării am
aranjat cu fratele Gorea să mă dau jos din tren la Finiş, unde mă va aştepta el şi să
nu mai merg niciodată la Lugoj.
426 Aurel Goia 8
N-a fost, însă, aşa, pentru că unchiul, poate că presimţind ceva, a stat cu noi
în compartiment, cu mine şi cu Cristina din Talpe, o fată ce o aducea ca servitoare,
şi nu cu mătuşa, la clasa a doua, până colo către Holod.
Ajunşi aici, şi fără să spun fetei nimic - m-am coborât din tren şi am luat-o pe
jos, pe linie, în direcţia Beiuş, până ce, rupt de oboseală şi de foame, am ajuns seara
acasă, spre groaza şi mirarea tuturor.
Tata, trebuie că înţelesese el ceva, foarte necăjit şi foarte nervos - deşi era o
fire foarte blândă - fără nici o vorbă m-a luat la o bătaie zdravănă; mi-a pus ceva de
mâncare într-o traistă, mi-a dat ceva bani şi fără să mă lase să dorm m-a dus la gară
la Beiuş; a stat mult de vorbă cu şeful gării, care mi-a dat bilet şi o hârtie şi m-a pus
pe tren cu destinaţia Lugoj.
Mărturisesc sincer că nu ştiu pe unde m-am dus, dar ştiu că în gară la Oradea
m-am legat de nişte tineri studenţi şi le-am arătat biletul şi hârtia de la şeful gării din
Beiuş, spunându-le că n-am mamă şi că merg la liceu, pe clasa a doua la Lugoj -
unde am un unchi - de care m-am rătăcit.
Am dat peste oameni de omenie şi mai ales peste un conductor de tren care
mi-a spus cum să am grijă de bilet şi de hârtie, m-a predat altui conductor, nu ştiu la
ce gară, acesta apoi la altul şi tot aşa, după vreo trei-patru zile, într-o dimineaţă, pe la
orele 5, când unchiul şi mătuşa erau îngroziţi că voi fi mort pe undeva, am ajuns
acasă, ca un căţeluş flămând şi plouat.
Nespusă le-a fost bucuria când m-au văzut teafăr: mai că se hotărâseră să
dea anunţ la ziar, ca să scape cumva de rigorile legii.
Întrebat fiind cum şi ce s-a întâmplat, Ie-am spus, aşa după cum m-a instruit
fratele, că la Holod a trebuit să merg jos pentru mine, că era closetul închis, şi aşa
trenul cu ei a plecat şi eu pe jos m-am întors acasă. De bătaia primită de la tata n-am
şoptit nici un cuvânt - aşa că am scăpat uşor şi deja în ziua aceea a mers o telegramă
de la Lugoj la Sălişte, că am sosit bine şi sănătos.
Clasa a doua am urmat-o regulat, dar mi-a fost foarte greu, o dată pentru că
nu aveam o bază de la şcoala primară - cum am mai amintit, în al doilea rând unchiul
nu-mi mai făcea lecţiile-rezumat şi în al treilea rând pentru că în clasă erau băieţi
foarte buni şi din foarte bune familii, ca fraţii Ilca, Pius Brânzeu, al canonicului
Mihăeş, cu a protopopului de Lugoj, Olariu Lupulescu, Tomoniu, Liviu Stan, Cucu
Poantă al altui preot, cu care era o plăcere pentru profesori să facă lecţii - noi, cîţiva
abia ţinându-ne de ei; dar tot am promovat.
În a treia şi a patra iar am tras-o greu, pentru că se adunase mult material, pe
care eu nu reuşisem să-l asimilez şi pentru că se nimeriseră nişte profesori foarte
pretenţioşi, ca Crisciu la matematică, Herlo la franceză, Linţia la latină şi Lohan la
română, aşii liceului şi spaima elevilor, cum îi numea publicul.
Cu patru clase puteam să intru în meserie, pe atunci. S-a şi încercat să intru
ca băiat de prăvălie la o firmă mare, "Fraţii Missir" din Lugoj, şi după patru ani
9 Amintirile unui anonim (Preotul ortodox Aurel Goia) 427
ieşeam calfă plătit bine, dar planul a eşuat, că nu mi-au oferit nici haine şi nici
mâncare măcar, aşa că iar am rămas să fac a cincea particular.
Ai mei de acasă nu s-au mai interesat de soarta mea; ştiau doar că trăiesc şi
tot cam atâta ştiam şi eu de ei.
Nu ştiu nici azi motivul, dar unchiul a demisionat din postul de profesor de
istorie şi geografie, - erau foarte slab plătiţi, - şi a trecut în eparhia Orăzii, de care
aparţinea canoniceşte şi a ocupt postul de preot din parohia Valea lui Mihai, eu cu
mătuşa rămânând să stăm când la Lugoj, când la Drăgoieşti, unde mă simţeam
foarte bine, pentru că, petrecând vacanţele cele mari tot acolo, îmi făcusem prieteni
şi era mai bine ca acasă atât la moş Ginu - socrul unchiului, cât şi la moş Tie şi la
baba Ana lui moş Ginu.
Abia, abia am trecut clasa a V-a, pentru că, necontrolat de nimeni, unchiul
era departe şi venea rar acasă şi pentru două-trei zile, nu m-am prea ţinut de carte.
Am avut un mare noroc că înainte de a începe lucrările în scris cu vreo două-trei
săptămâni, m-am dus pe la Olariu - ierte-I Dumnezeu, c-a murit pe front, şi-a făcut
cu mine toate problemele grele de algebră din carte şi, culmea, una dintre ele mi-a
dat-o la scris, de-am făcut-o, şi alta mi-a venit la oral, unde am mişcat bine, în
raport cu ceilalţi, ce mai erau dintr-a cincea.
Şi profesorului i-a părut bine că am ştiut, c-a putut pune o vorbă bună
pentru mine la ceilalţi.
După un an de şedere la Valea lui Mihai, unchiul s-a mutat la parohia Olari,
pe lângă Sântana, şi cu asta a trebuit ca şi eu să mă rup de Drăgoieşti şi de Lugoj.
Dar ce să facă cu mine şi unde să mă dea ? Cunoscându-se cu directorul
liceului din Salonta, Nuţiu, şi cu profesorul de religie, Marian, fost preot militar,
m-a adus aici, ştiind că nu se cere prea multă carte; de fapt aşa a fost - m-a luat fie
iertatul unchi cu ameninţări că de-aici încolo nu se va mai interesa de mine; "s-o
mai facă tatăl tău", - şi ne-am oprit la un croitor în Salonta, să-mi facă uniformă
şcolară. Am rămas la internat, ca semi-bursier, şi peste câteva zile a venit la mine
fratele Gorea, cu haine de pat, cu nişte cărţi cumpărate de la librăria "Doina" din
Beiuş, cu mâncare şi cu bani pentru taxă până la Crăciun.
Chemat de mătuşa de Crăciun, nu m-am dus la Sălişte, ci la Olari şi tare
bucuroşi am fost toţi: am adus note bune, şi cu uniforma nouă, făcută cu greu de ai
mei de acasă, arătam chiar frumuşel, ceea ce a încântat-o mai ales pe mătuşa şi pe
vecina sa Sida Borod, cu gânduri de viitor pentru mine, având dânsa o fată de
măritat.
Vacanţa Paştelor şi cea mare le-am petrecut tot la Olari, şi atunci, în I 926,
am avut un succes mare, dar nu l-am fructificat. După un anunţ în ziar, la căile
ferate Arad, sub direcţia Domnului Ispravnic, o figură impunătoare, cu o barbă de
patriarh, s-a ţinut un examen de admitere pentru şcoala de impegaţi de mişcare, cu
o durată de doi ani şi condiţiile: vârsta candidaţilor 16-20 de ani - studii, patru clase
liceale şi naţionalitate română. Materii: istorie, geografie, română, aritmetică şi
428 Aurel Goia 10
vizită medicală eliminatorie. Pentru vizita medicală ne-au dus cu trenul gratis la
Timişoara, ne-au dat merinde de drum şi ne-au adus înapoi la Arad. La vizita medicală
au fost respinşi puţini, dar la scris şi la oral au căzut destui.
Eu, singurul cu 6 clase şi unul din Micălaca 10 de 20 de ani, am fost primii,
urmând ca noi să facem 9 luni de şcoală de telefonişti, cu haine, internat gratuite şi
800 lei lunar şi apoi numai un an şcoala de impegaţi, tot în aceste condiţii.
Nu ştiu ce mi-a venit, dar auzind pe cei mari vorbind de deraieri de trenuri
şi de puşcărie, m-am dus la secretariat ca un sonat şi mi-am ridicat actele, locul
ocupându-l imediat cela ce urma cu media după mine. Când m-am dus la unchiul şi
i-am spus ce am făcut, aproape să ameţească de inimă rea, iar biata mătuşa şi mai
rău s-a bolnăvit şi solidari m-au trimis acasă, să mă descursc cum voi şti, căci ei
mai mult nu vor cheltui cu mine.
Rău mare mi-am făcut şi nu l-am mai putut repara, deşi am încercat - precum
se va vedea.
M-am dus acasă la Sălişte, că vorba ceea "când ţi-e rău mergi la al tău",
dezorientat şi cătrănit de măgăria ce-o făcusem ! Ce să fac ? De la cine să cer sfat?
De cine să mă apropiu ?
Pe la notariatele comunale Budureasa, Cresuia, Drăgăneşti, erau nişte posturi
de scribălăi, de teapa, anii şi pregătirea mea, dar erau toate ocupate.
4. În învăţământ
Aşa stând lucrurile, mi-am plâns necazul învăţătorului Chelan din Talpe şi
l-am rugat să mă ajute cumva.
Omul, învăţător foarte valoros, mi-a făcut o scrisoare şi m-a trimis cu ea la
Inspectoratul şcolar Oradea, la un oarecare şef Caba, să-mi dea un post de învăţător
suplinitor la care nu se prezintă nimeni, în plasa Beiuş sau Vaşcău.
M-am dus la Oradea şi cu întrebarea am aflat Inspectoratul şcolar, dar pe Caba nu,
că era plecat pe teren.
Dormind noaptea în gară şi mai mult flămânzind, două zile în rând am tot
căutat şi tot m-am plimbat prin centrul oraşului, uitându-mă cu jind la frumuseţile
din vitrine, dar mai ales la ghete, la haine gata şi la stofe.
În a treia zi, pe când îmi pierdusem răbdarea, un domn înalt, elegant şi ca
de 50-60 de ani, se apropie de mine, în faţa unei vitrine şi mă întreabă oblu - "Ce
cauţi tu, fecioraşule, pe aici, că te-am văzut şi ieri şi alaltăieri ?"
Aproape cu lacrimi în ochi şi timid i-am spus: "îmi caut un post", şi i-am
arătat scrisoarea de la Chelaru şi certificatul de 6 clase de liceu. M-a prins de mână
şi mi-a zis: "hai cu min~"-
10
Suburbie a Aradului
li Amintirile unui anonim (Preotul ortodox Aurel Goia) 429
Până la inspectorat m-a tot întrebat ba una, ba alta, iar când am intrat în
curtea Inspectoratului s-a aşezat cu mine pe o bancă şi mi-a zis: "spune-mi, pe scurt,
istoria copilăriei tale".
I-am toroit-o pe nerăsuflate, în timp de el mă pătrundea cu privirea, iar
când am ajuns la greşeala cu cejereul, a oftat şi mi-a zis: "mare măgărie ai mai
făcut, pruncule !". Şi sculându-se m-a întrebat: ''şi zici că nu l-ai aflat pe domnul
Caba ?" După care tot el mi-a zis: "stai aici până vin eu" şi a plecat.
Peste vreo jumătate de oră s-a reîntors şi m-a dus în cancelarie fa domnul
Caba - care, când m-a văzut, a exclamat dintr-o dată: "dar îl vor bate copiii pe ăsta,
domnule Georgescu". El a zis în locul meu: "garantez că nu", şi-apoi au mai vorbit
în şoaptă, fără să pot prinde ce anume.
După aceea, Caba, cu o hârtie în mână, s-a sculat de la masă, mi-a întins-o
şi mi-a zis: "uite, băiatule, dacă până la 1 octombrie (1926) nu se prezintă la voi în
sat învăţătorul, tu vei fi învăţător acolo un an.
Vei merge la preşedintele Comitetului şcolar la 1 octombrie să-ţi dea cheile,
vei chema copiii la şcoală, îmi vei face raport (parcă eu ştiam ce-i acela raport?!)
şi-l vei ruga pe Chelaru să te ajute. Dar să faci liceul mai departe !"Adat mâna cu
mine şi-atât !
N-am ştiut pe ce lume mă aflu. Şi nu ştiam ce să fac: să strig de bucurie, să
plâng, să-i sărut mâna?, când salvatorul meu, mulţumindu-i, deschise uşa şi ieşirăm.
Ne aşezarăm pe aceeaşi bancă, şi tacticos îmi zise: "noa, pruncule, să ai
grije să fii cuminte, să nu faci prostii, să nu beai, că la voie pălincă tare, şi să nu uiţi
că eşti dascăl numai un an" .
I-am sărutat mâna şi l-am rugat să-mi spună cu ce sunt dator; la ce dânsul
mi-a zis: "o litră de pălincă făţată şi vreo 50 de ouă, colea, înainte de Crăciun să le
aduci la adresa asta !", întinzându-mi o hârtiuţă. Ne-am despărţit şi nu ne-am mai
văzut în veci. Atunci când am dus cele de cuviinţă la adresa respectivă, le-am predat
fiicei sale, căci dânsul decedase, precum mi-a spus ea plângând. Bunul Dumnezeu
să-l ierte, căci m-a ajutat la o răspântie grea de tot. N-am s-amintesc decât în treacăt
de greutăţile ce le-am întâmpinat în anul acela şcolar cu copiii din patru clase, cu
habar ncvând de ceea ce înseamnă a preda o lecţie, cât de treptele formale nici
o-auzisem, precum n-am s-amintesc, decât tot în treacăt, de groaza ce o purtam
încontinu că-mi vine inspecţie şi, neştiind copiii, mă va da afară; dar o spun că prin
multă zoală şi nepricepere am ajuns acolo că inspectorul Mihuţa, la examenul de
fine de an, să se declare mulţumit de rezultatul la care am ajuns cu şcolarii - deşi a
observat că "n-am metodă pedagogică necesară".
Procesul verbal respectiv s-ar putea vedea în arhiva şcolii, căci anul acela,
1926-1927, mi-a fost trecut mai târziu în carnetul de muncă.
Salarul nu ştiu cât era, - în tot cazul mult pentru mine: m-a ajutat să-mi fac
vreo două rânduri de haine, să mă pun la punct cu lenjeria, să-mi cumpăr trei perechi
de încălţăminte, precum şi toate cărţile pentru clasa a VII-a de liceu, pc care am
430 Aurel Goia 12
urmat-o, apoi, regulat în 192 7-1928 la Beiuş, locuind la Ionică Dan, un fel de
nemoşenie 11 cu noi după soţia a doua a lui 12•
Tot atunci s-a serbat şi centenarul liceului şi, cu acea ocazie, am văzut prima
oară un ministru al învăţământului, pe Anghelescu, şi un general francez, pe Brthelot,
prietenul poporului român.
La insistenţele lui Chelaru, propta mea în şcoală ca dascăl, m-am înscris,
aşadar, în clasa a VII-a, la Beiuş, dar neştiindu-mi împărţi timpul şi neavând nici
manuale suficiente, după ce-am văzut rezultatul de la lucrările în scris din februarie,
mai ales la trigonometrie, franceză şi latină, m-am lăsat păgubaş şi m-am retras
socotind că tot aş fi căzut. Am încercat a doua oară la C.F.R. şi de astă dată am
căzut.
Ce-i drept, cu salarul de dascăl pe care l-am luat şi pe august 1927, m-am
îmbrăcat bine, că eram tare golişel, am mai dat ceva acasă pentru mâncare, mi-am
plătit ceva datorie şi mi-am cumpărat toate manualele de clasa a VII-a, pe care,
apoi, am urmat-o regulat, locuind la Dan Ioan dintr-a şasea, care apoi mi-a fost
coleg la teologie şi mai târziu vecin ca preot în Batăr, iar eu în Tulea.
În urma unei dispoziţii de atunci, noi, cei ce am fost în anul şcolar 1927-1928
în clasa a VII-a şi am promovat, am putut să dăm toamna şi clasa a VIII-a, aşa
numita serie de tranziţie, câştigând, astfel, un an. Bacalaureatul fiind foarte greu în
timpul acela şi nefiind prea sigur de mine cu latina, franceza şi româna, la sfatul
unchiului, care iarăşi s-a apropiat de mine, nu m-am prezentat la bacalaureat decât
în iunie următor (1929) şi l-am luat bine, pentru că toată iarna, acolo, acasă la
unchiul în Olari, n-am făcut altceva decât am mâncat şi am tocit.
Menţionez că pentru mine şi taxa de înscriere la bacalaureat - 1500 lei - a fost
foarte grea şi, în naivitatea sa, tata săracul, dându-mi suma, mi-a zis că oare n-o să
i primesc îndărăt dacă nu m-or trece?! N-am ştiut ce să răspund, decât că dacă o-
am să reuşesc n-o să mă mai întorc acasă în veci.
Mare noroc, c-am reuşit, că de nu, nu s-ar fi ales nimic de mine !
Ce e drept, cu bacalaureatul ţi se deschideau atunci uşile tuturor facultăţilor,
numai stare materială să fi avut, căci toate cele, dar mai ales întreţinerea, hainele şi
cărţile erau foarte scumpe, iar taxele exagerate.
În anul de dăscălie, sora mai mare, Catiţa, nana din Saca 13 , cum i-am zis
întotdeauna, căci era căsătorită acolo, mi-a tot amintit de dorinţa mamei, de pe patul
de moarte, de a mă face preot. Eu însumi nu uitasem aceasta, dar unchiul Cula era
categoric contra.
11
Rudenie
12
Fiu de poliţist ce locuia pe strada Horia în Beiuş.
13
Sat aparţinând comunei Budureasa, judeţul Bihor.
Mă gândeam mult la medicină şi mi-ar fi plăcut, dar fără bani şi fără nici o
legătură mă tot puteam gândi. Şi apoi, făcându-mi socoteala, cheltuielile unui an de
medicină ne costa cam cât valora atunci toată averea lui taică-meu, cum ne spunea
părintele Popovici, care avea un fecior la medicină, cam pe terminate.
Oriunde, însă, trebuiau taxe, haine, mâncare şi cărţi, şi numai noi, cei bătrâni,
ştim astăzi cât de greu ajungeau ţăranii atunci la un ban.
Tata vânduse cei mai frumoşi boi din sat cu 2800 lei şi aproape că nu puteai
cumpăra pe ei mai mult ca un costum bun de haine şi câteva cărţi.
De aceea, el, săracul, era de părere să rămân vreun "dăscălaş" sau vreun
funcţionăraş pe acolea "pe satele acelea"; atunci ar fi scăpat de griji şi de cheltuieli.
Ba mersese până acolo că-mi propunea să mă căsătoresc cu o fată bogată din sat,
Antiţa birăului, ajunsă mai încoace ţiitoarea părintelui Neşea din Budureasa.
5. Academia Teologică
Aşadar, nu-mi rămânea alt drum decât cel dorit de mama, mai mult decât
de noi toţi, drumul spre preoţie, mai ales că şi părintele Popovici spunea că acolo
sunt cheltuieli mai puţine şi "poţi preoţi şi cu doi sau trei ani de şcoală".
Şi aici, însă, la teologie, trebuiau bani. Înscrierea, cărţi şi 1500 lei obligator
pentru reverendă, plus altele, ceea ce m-a determinat să fac un împrumut de
5000 lei de la Constantin Guler (Helder) din Ţigăneşti. Dar cum şi ce sistem? Mi-a
dat în mână 5000 lei, şi a trebuit să fac hârtie ca şi cum mi-ar fi dat 7500 lei împrumut
pe timp de un an. Camăta deghizată era, deci, după cele 5000, 2500 anual - adevărată
tâlhărie ! Şi actul era făcut în bună regulă, semnat de mine şi cu amprenta lui tata,
care nu ştia carte. Oh, de n-ar fi fost, că multă otravă sufletească mi-a făcut acest
împrumut!
Cu bacalaureatul la teologie în Oradea am avut bursă până în anul al treilea,
când, datorită aşa-ziselor "curbe de sacrificiu" şi crizei economice ce apăsa ţara
întreagă, ni s-au luat bursele la toţi. În anul al III-iea am mai luat de la Guler
1OOO lei şi de la unchiul Cula 5000 lei, aşa că eram înglodat bine în datorii la începutul
ultimului an de teologie.
Noroc că părintele Trăian Şulea, confesorul spitalelor din Oradea, m-a luat.
pe lângă el, ca şi cântăreţ de strană şi că tot eu făceam de serviciu în Capela
Episcopală, când se hirotonea vreun preot, de la care primeam nu numai gustărica
tradiţională, ci şi ceva bănişori.
Natural că după un an n-am putut să restitui cele 7500 lei lui Guler şi nici
după doi, mai ales că el, venind şi omenindu-se des acasă la noi, spunea să n-am
grija datoriei, că el mai are bani şi-mi mai poate da oricât şi oricând.
Simţeam ceva, însă, care mă făcea să n-am încredere în omul acela şi să nu
mai iau de la el împrumut, dar el mă pândea şi ştia bine că în anul al patrulea am
plecat de acasă lefter.
432 Aurel Goia 14
Prima sesiune am dus-o foarte greu. Mâncam de acasă ce-mi puteau ei trimite
cu săliştenii ce veneau cu negoţ vinerea la piaţă: slănină, brânză, marmeladă, nuci,
mere, pere, smântână, cartofi din care făceam ba supă, ba piure, la focul ce rămânea
în soba de teracotă din sala de curs.
Odată ne-a surprins făcând "rântaş cu slănină şi ardei", pe mine şi pe Bereteu
- Preasfinţitul Magier, care, compătimindu-ne şi întrebându-ne mai de aproape cum
trăim ne-a zis: "săracii de voi. Acum când aţi putea mânca şi cuie nu aveţi ce, iar
când veţi avea ce mânca, nu veţi putea !", vorbă de care de foarte multe ori mi-am
adus aminte în viaţă.
După sesiune m-am prezentat la Preasfinţitul Magier, care ne era rector şi
l-am rugat să mă lase acasă să învăţ singur şi să vin la examen în iunie, că aşa nu
mai pot trăi: slăbisem şi mereu mă durea capul şi stomacul.
S-a uitat la mine cu milă şi mi-a zis: "stai colea la masă, să scrii ce-ţi voi dicta
eu !". Când am văzut ce-mi dictează, o cerere de un împrumut de 5000 lei, m-am
oprit şi-am zis: "Preasfinţite ! Eu nu fac asta, că şi aşa până acuma îs plin de
datorii".
Apoi, ca unui părinte, i-am înşirat toate datoriile ce mă apăsau. Mi-a zis: "nu
face nimic, scrie mai departe". M-am executat; a luat hârtia, a scris pe ea "se
aprobă", şi a semnat. Apoi mi-a zis: "du-te la caserie să-ţi dea banii". Acolo, casierul,
părintele Serac, s-a încruntat, a arătat hârtia contabilului Guiaş, i-a făcut un semn de
întrebare şi pe Guiaş l-am auzit: "dă-i banii, nu vezi că-i aprobată de Preasfinţitul
Magier !"
Când m-am văzut cu 5000 de lei în mână am crezut că leşin. Am ieşit afară şi
m-am dus din nou la Preasfinţitul şi i-am spus, cu banii în mână: "Eu, Preasfinţite, nu
ţin banii ăştia la mine, că n-am unde-i pune şi mă tem să nu mi-i fure!"
M-a sărutat pe frunte, a luat banii de la mine şi a zis: "stai jos!", apoi a
continuat - "Vezi, tu, acum eşti mare, azi-mâine vei fi preot. Va trebui să mergi într-o
familie sau alta, în vederea căsătoriei. Aşa cum eşti nu vei putea merge! Îţi trebuiesc
nişte haine bune: ghete, cămăşi, pălărie, ba chiar un palton. De aceea, uite aici acest
bilet. Te duci la croitorul respectiv, să-ţi facă un costum de haine din stofă bună. Îţi
cumperi o pereche de pantofi, cămăşi, vreo trei-patru, pălărie, cravată, ciorapi. Vom
vedea ce rămâne şi de acolo îţi vei plăti cantina până la sfârşitul anului. Să nu mai
mergi acasă. Stai şi învaţă. Cei 5000 lei o să mi-i dai mie, după ce vei fi preot, dacă
nu vei avea norocul să iai o fată cu ceva zestre !" a încheiat Preasfinţitul, care mi-a
fost mai departe ca un înger păzitor, precum se va vedea.
Când am apărut astfel "înţolit" şi fără gândul că ce voi mânca mâine, credeam
că toată Oradea e a mea şi toţi teologii mă considerau logodit, altfel de unde atâta
bunăstare dintr-o dată peste mine. Bucuratu-s-a din inimă şi unchiul Mihoc şi m-a
făcut să înţeleg mai bine gestul Preasfinţitului, îndemnându-mă să mă comport în
aşa fel încât să-i rămân tot la suflet.
Nu s-a bucurat, însă, C. Guler, zis Helder, căci în vacanţa de Paşti s-a prezentat
la noi, indispus, şi-a adus vorba de "bănişorii ceia", de împrumutul acela odios şi
tâlhăresc, şi nu s-a ruşinat să ne spună că după socotelile lui, nu ştia să-şi scrie nici
numele, noi îi datoram, rotund şi cu consideraţie, 17500 lei ("de-or fi 18000 n-a
curge sânge!"), deşi el îmi dăduse o dată 5000, altă dată doar 1000. Am rămas uimiţi
toţi şi-am crezut că glumeşte. Dar el nu glumea deloc. lată socotelile lui: dacă el ar
fi cumpărat înainte cu 4 ani două juninci gestante cu 5000 lei şi dacă mai cumpăra
înainte cu un an, când mi-a dat mia, încă una mai mică, atunci numai sporul celor
două, tot la doi ani, plus cea mică, după piaţa anului 1933 făcea banii scontaţi de el
(17500 lei).
Deci omul se considera oarecum în pierdere, iar pe noi în câştig. Atunci
ne-am certat urât, i-am spus cuvinte grele, şi un timp nu ne-am mai văzut.
Mă gândeam: mă are în mână cu o hârtie de 7500 lei şi zică ce-o vrea, cât
zice el n-am să-i dau niciodată.
Cu toate acestea nu s-a rupt definitiv de familia noastră, căci a fost la cununia
mea şi nu ne-a acţionat în judecată, ci mereu tot spunea fratelui să nu fim supăraţi
pentru asta "că va fi ea cumva". Ba mai mult, ne-a adus o grămadă de lemne de la
dânsul zicând că le avea pentru că voise să-şi facă casă.
6. Profesorii de la Academie
Aş greşi dacă n-aş recunoaşte că la Oradea s-a făcut teologie serioasă, cu

următorii profesori, fiecare doctor în specialitatea lui, afară de cel de tipic şi cântare
bisericească, Cornel Gavrilescu. Iată-i: D,: Andrei Magier Crişanul, mai târziu
episcop de Arad: era director şi vicar. Ne-a predat Noul Testament şi sectologia. O
figură cu o înfăţişare cucernică, blândă, serioasă, meditativă şi atrăgătoare, dar şi
subtil în toate. Inspira atâta respect, încât ne era ruşine să ne prezentăm în faţa lui
nepregătiţi la examene.
Dacă te-ai fi prezentat slab, nu te-a respins, ci ţi-a zis: "dacă crezi că ştii şi-ai
răspuns bine să nu mai vii, iar dacă te îndoieşti de asta, să te mai pregăteşti!". Când
mergea pe stradă îţi făcea impresia că vezi un adevărat sfânt.
Dr. Vasile Lăzărescu, mai târziu episcop de Caransebeş şi mitropolit de
Timişoara. Era şi spiritualul Institutului. Ne-a predat enciclopedia, patrologia,
apologetica şi dogmatica. Era de o frumuseţe serafimică şi de-o eleganţă rar întâlnită.
Aspru, milităros, combativ, dar nu rău la suflet, stăpân pe materiile lui şi atâta de
pretenţios, că învăţai la el de frică. Niciodată nu te examina mai puţin de o oră şi
jumătate, mai ales la apologetică şi dogmatică. Bun psiholog, ca spiritual ne ştia
bine pe fiecare ce plătim şi ce putem.
Venea noaptea prin dormitoare şi acoperea pe cei care-i afla descoperiţi.
Iar de se întâmpla ca vreunul să nu fie în pat, îşi însemna ora, trezea pe careva să
aibă martori şi a doua zi la judecată, nu la raport.
În mare măsură lui i se datorează faptul că noi am fost 32 pe anul întâi şi
am rămas numai 12 în anul patru. Restul s-au retras sau au rămas repetenţi.
434 Aurel Gaia 16
Dr. Ştefan Munteanu, primul iconom stavrofor la Academia Teologică

ortodoxă Română din Oradea; ne-a predat Vechiul Testament şi ebraica. Era mic de
statură, foarte simpatic, foarte popular şi foarte energic, din care cauză era poreclit
de studenţi "dagheş forte".
Avea un stil al său sui generis, sau o metodă proprie de a ne preda ebraica în
aşa fel încât, după doi ani ştiam scrie şi citi bine, ba cu ajutorul dicţionarului, bineînţeles,
chiar traduceam texte mai puţin complicate.
Dr. Laurenţiu Busuioc - călugăr; ne-a predat greaca şi morala. Nu avea
metodă şi nu era autoritar, pentru că foarte puţină greacă ne-a rămas la toţi cei
ce-am făcut cu el.
Cu morala stăm tot cam ca şi cu greaca, mai ales că dânsul nu avea cursul
său, ca Lăzărescu la apologetică, după care să ne ghidăm, că vorbea foarte repede
şi era imposibil să luăm notiţe, că în tot cursul nu era decât un singur manual de
morală şi în fine, că neştiind să ni se impună, aproape nimeni nu învăţa şi nu ştia la el.
În urma unui incident pe temă de moralitate, preasfinţitul Ciorogariu, care era
intransigent şi care-l adusese acolo, i-a pus în vedere să părăsească definitiv Oradea,
ceea ce s-a şi întâmplat în 1933, stabilindu-se la Craiova.
Dr. Petre Procopovici, ne-a predat ermeneutica, rituaristica şi liturgica; o
figură de "bon homme", pururea liniştit şi bine dispus. Ştia carte, dar nu punea suflet
în ceea ce preda. Manualul de liturgică, de vreo 800 de pagini, de Mitrofanovici, îl
ştia aproape pe de rost, cu materialul de subsol cu tot, şi după acela ne citea, nu ne
preda, dar la examen trebuia să ştiu aproape ca din carte.
De fapt, te întreba cam trei lecţii, ce-i drept cu titlul din carte, de la început, de
pe la mijloc şi de pe la sfârşitul cărţii. şi dacă ştiai, îţi punea trei întrebări izolate, că
era imposibil să le ştii sau să le afli, dacă nu cunoşteai şi subsolul manualului.
De la Oradea a plecat la Cernăuţi, tot ca profesor de liturgică, iar după ocuparea
Bucovinei de către ruşi a ajuns la Sibiu.
Dr. Eugeniu Speranţia ne-a predat filosofia şi pedagogia. Era fiul
anecdotistului Theodor Speranţia - figură de adevărat filosof, şi după pregătire şi
după ţinuta-i vestimentară, pururea impecabilă, de parcă era scos din cutie.
Nu avea nici el curs, dar puteam lua notiţe. Ne vorbea întotdeauna liber,
academic şi era tare doct în tot ceea ce spunea. Serios din calea-afară, dar nu
distant. Examenul îl ţinea acasă, şi ne pierdeam pentru un moment când intram în
biroul lui de lucru şi vedeam atâta bibliotecă. La răspuns nu era pretenţios, te ajuta şi
te completa, numai dacă vedea că mişti.
Cred că nici un coleg n-a uitat, eu unul sigur nu, sfaturile ce ni le-a dat la ora
de despărţire din anul al IV-iea, în legătură cu soţia şi copilul - ca unora care habar
n-aveam atunci de acele adevăruri. Iată câteva:
"De dai soţiei toată inima, îţi terfeleşte toată cinstea !"
"Copilul răsfăţat nu va fi fericit niciodată."
"Nu-ţi săruta copilul decât în somn, ca să nu-i araţi toată dragostea." "Ce
soţie va fi copila care se trânteşte la pământ pentru că nu i se împlineşte ceea ce
cere ?" etc., etc.
Dr. Ştefan Lupşa, cel mai apropiat de noi ca vârstă şi de aceea poate cel mai
simpatizat de toţi. Ne-a predat Istoria Universală a bisericii, după Eusebiu Popovici,
şi istoria Bisericii ortodoxe române, curs propriu.
La vârsta de 21 de ani era doctor în teologie, secţia istorie. Avea un stil
propriu de a ne preda - nu se uita decât la un punct fix, fie în tavan, de obicei cu faţa
către geam, şi ne vorbea două ore într-una, de ne uimea. Cercetase toate mănăstirile
din ţară, ceea ce era în vremea aceea mare lucru, şi ni le descria în aşa fel încât
parcă le vedeam aievea.
Fiu de bihorean modest, el însuşi fiind modestia întruchipată, n-a căutat niciodată
să râvnească la posturi mai înalte, ci s-a rezumat la a cerceta toate arhivele. După
desfiinţarea Academiilor a ajuns şi el la Sibiu, unde a şi murit de tânăr.
Cornel Givulescu, înalt şi frumos, ca tras printr-un inel, ne-a predat cântarea
bisericească şi tipicul şi a fost autor a mai multor colinzi ca "Dimineaţa lui Crăciun"
etc., culese cu sârg de pe plaiurile bihorene "de la bătrânii cu figuri şi îmbrăcăminte
de daci", cum îi plăcea să spună.
Avea simţul cântării bisericeşti, învăţându-ne să respectăm "accentul prozodic"
şi când îţi spunea satisfăcut "bine, feciorule", puteai şti că într-adevăr ai cântat bine
şi simţit.
Ne îndemna mereu "învăţaţi cântarea bisericească după note şi cântaţi frumos,
căci în orice parohie vă arătaţi mai întâi cu cântarea, apoi cu predica şi celelalte". Pe
atunci se ocupau parohiile cântând în strană, de la început până la sfârşit, câteva
duminici de-a rândul şi numai la sfârşit predicai.
Din stimă şi deosebită consideraţie faţă de Preasfinţitul Roman Ciorogariu,
deşi nu ne-a fost profesor, amintesc şi faptul că la examenul de calificaţie preoţească
ce se da după cei patru ani de teologie şi de la care Preasfinţia Sa nu lipsea niciodată,
se petrecea un lucru: asculta atent răspunsurile date, te scruta, cu nişte ochi negri ca
tăciunele, din creştet şi până în tălpi şi dacă ai cântat frumos, dacă ai citit fluent cu
litere chirilice, dacă ai purtare foarte bună, dacă ai avut înfăţişare reuşită, chiar dacă
n-ai avut tot foarte bine în cei patru ani de studii, auzeai pe loc: "pe ăsta să mi-l
faceţi de clasa I-a". Ori peste asta nu se putea trece; era literă de lege, aşa că mulţi
am ştiut de ce clasă suntem cu mult înainte de conferinţa profesorală.
Fără laudă, cu astfel de profesori, fie iertaţi, s-a făcut carte foarte serioasă la
Oradea. Dovadă că după ce ne-am preoţit şi de la parohie, deci, eu, Păcală, Popa G.
şi Todincă din seria noastră, am continuat studiile la Cernăuţi, ca să obţinem licenţa
în teologie; academiile n-aveau acest drept. Ori acolo unde era într-adevăr "Alma
mater" - profesori ca Gheorghiu, Loichiţă, Cotoş, Reli, Spânu, s-au declarat foarte
mulţumiţi de ceea ce ştiam noi, şi ne-au dat, ca exemplu, studenţilor lor.
436 Aurel Gaia IK
7. Căsătoria şi parohiile
Aproape niciodată nu ies lucrurile precum le plănuieşte omul. Încărcat de
datorii şi cu diploma de calificare preoţească foarte bună, m-am prezentat, deja în
vara lui 1933, împreună cu colegul Buci uman, consideraţi cei mai buni cântăreţi din
curs, la concurs pentru a ocupa parohia Roşiori, de pe lângă Tămăşeu, Bihor.
Am făcut două gafe: una că m-am dus la parohie împreună cu administratorul
parohiei, părintele Andru, foarte rău văzut de popor, care m-a socotit imediat ca
nepot al acestuia, şi alta că nu am promis "aldămaş" în caz de reuşită.
Buciuman a fost mai prudent; s-a făcut că nu-l cunoaşte pe administratorul
parohiei şi a promis ceea ce aşteptau alegătorii. Aşa că a avut cu vreo nouă voturi
mai multe decât mine. Deci, a fost bun ales. Otrăvit de acest eşec, la care nu mă
aşteptam deloc, precum şi de faptul că simpatia mea Elena, normalistă, nu-şi luase
examenul de fine de an, şi deci nu putea ocupa post în toamna aceea, am rupt
definitiv cu ea, ruptura fiind foarte dramatică.
Întorcându-mă de la Roşiori la Oradea, m-am întâlnit cu profesorul Givulescu,
care se plimba cu Tripon Aurel, diacon ceremonial şi director la Tipografia Diecezană.
Givulescu auzise deja de eşecul meu, de la Protopopul Popovici, şi mă compătimea
sincer. Eu aproape că nu ştiam pe ce lume mai trăiesc.
Deodată mă întrebă: "Ce faci acum ? Măcar că n-ai parohie, ai fată ?!"
I-am spus c-am rupt şi cu fata, şi nu m-a aprobat; din contră, mi-a zis că am făcut o
prostie.
S-a întors, apoi, spre Tripon şi i-a zis: "Hai, mă, să-i găsim o parohie şi-o fată
la feciorul acesta, că garantez eu de el." Tripon i-a răspuns: "îl cunosc bine de la
sfinţirea preoţilor, ce o face Preasfinţitul în capelă. Le cântă bine, şi-i băiat bun !"
· Apoi a zis: "Să ne mai gândim. Să vină mâine după masă. Vii şi tu ( către Givulescu),
ne plimbăm şi-om vedea!"
Givulescu i-a răspuns: "De cc mâine şi nu azi? Eu mâine n-aş putea!" Şi aşa
ne-am întâlnit toţi trei în aceeaşi zi, pe la orele 4 după masă, în colţul străzii Brătianu.
Givulescu m-a asigurat că nu-mi vrea răul; de fapt mă simpatiza mult, şi mi-a
zis că aş putea ajunge la Tulea, cca mai mare parohie din Bihor, deocamdată preot
capelan pe lângă preotul Nestor Porumb, bunicul lui Tripon după soţie, dacă bine-
înţeles i-aş vedea nepoata, mi-ar place, ne-am căsători şi am merge acolo s-avem
grijă de bătrân, care atunci avea circa 80 de ani.
Propunerea m-a încântat, mai ales că era vorba de Tulea, râvnită de mulţi. La
această parohie făcuse aluzie şi colegul Păcală în anul al treilea, când, invidios, îmi
spusese. "Poţi cânta cât vei cânta de bine că tot nu vei ajunge tu popă în Tulea". El
era din Căuaşd şi totodată bogat, dar afon şi fără caracter. Ca atare, niciodată nu
ne-am înţeles, nici când am ajuns vecini cu parohiile, nici când am studiat amândoi la
Cernăuţi, în vederea licenţei.
Deci, încântat de propunere şi dornic de-a le-o lua altora înainte, am cunoscut
în casă la Tripon pe Norica, nepoata părintelui Porumb, devenită apoi marna copiilor
mei şi mărturisesc sincer că n-am fost prea încântat de ea la prima vedere, dar nici
că mi-a indisplăcut (sic!). M-am dus apoi la Tulea şi acolo ne-am înţeles cu Nestor
Porumb, ce mi-a devenit apoi bunic, încât nu voia să audă că mai merg acasă.
Menţionez că mai târziu mi-a spus că a scris o scrisoare fetei şi ginerelui său
la Agriş (adică părinţilor viitoarei mele soţii), spunându-Ie că numai pe mine mă va
duce pe lângă el, chiar dacă nu i-aş deveni nepot.
Nu ştiu ce a fost adevărat din asta, dar cred că aşa ceva nu s-ar fi întâmplat.
Mi-amintesc că el mi-a dat bani de drum, să merg cu Norica la Agriş, să-i cunosc
şi pe părinţii ei.
Pe ai mei de acasă vestea i-a frapat. Ei ziceau că pe la Tinca, Tulea, Batăr,
Salonta etc. "e raiul pe pământ", pentru că pe acolo îşi valorificau produsele - mere,
pere, cireşe, nuci şi poame uscate - schimbate "pe grâu curat ca soarele".
Unchiul Nicolae Mihoc de asemenea s-a declarat mulţumit de plan, mai ales
că de la Lugoj cunoştea pe avocatul Porumb, fiul preotului Porumb, pe copiii lui şi pe
Popa Dimitrie din Oradea, cumnatul avocatului, ca pe nişte oameni cinstiţi şi cu
legături mari. Îndată, apoi, s-a interesat de părinţii lui Norica şi mai ales de la colegul
şi prietenul său Ioan Dranău, din Arăneag şi alţii.
Tot unchiul a dat ideea să cer ajutorul Preasfinţitului Magier, în sensul ca să
mă salarizeze la o parohie bugetară, dar vacantă, ceea ce de fapt s-a şi făcut.
Unchiul Mihoc era sigur că dacă nu socrul, atunci bunicul Porumb îmi va plăti
datoriile şi de aceea n-am cerut zestre, dar cu asta am dat greş, precum se va
vedea mai târziu. Fără a ne curta, deci, multă vreme, şi fără a ne cunoaşte îndestul,
la l l februarie 1934 ne-am căsătorit, la 18 a III-a acelaşi an am fost hirotonit ca
preot capelan la Tulea, cu drept de succesiune după moartea bunicului.
La Tulea, cu bunicul, cu o soră a lui, în felul ei "marna mare", cu părintele
Teaha, cu care bunicul nu se înţelesese bine niciodată, cu nişte pretenţiuni băneşti
ale bunicului faţă de asociaţia de păşune comunală, cu cel mai mare şi mai activ
centru de baptişti ce era acolo, cu ortodocşi foarte materialişti şi foarte indiferenţi
faţă de cele religioase şi cu catehizarea elevilor la cele 12 puteri didactice, dar mai
ales cu lipsa de experienţă, nu mi-a fost uşor nici mie, nici soţiei, mai ales că în
20 decembrie, acelaşi an, a venit pe lume fiul Miron, cu care, după un an şi jumătate
am avut de tras mult, făcând apă la plămâni.
După cum am zis, datoriile nu mi le-a plătit - din contră - ele au înviat şi
împuiat.
Unchiul nu mi-a iertat cele 5000 lei, care promisese la nuntă că mi le face
cadou, iar acel Helder era mereu pe la episcopie, la consilierul 2 Moga, cu pâra că-i
datorez o grămadă de bani etc., etc.
Nu m-am folosit de legea Conversiunii de pe atunci, şi poate că de aceea şi
unul şi altul şi-au pretins banii, pe care i-am făcut foarte greu, în timp de 3 ani.
Unchiul nu mi-a cerut camătă. Iar celuilalt, pentru că mă avea la mână cu 7500,
438 Aurel Gaia 20
i-am dat 10.000 lei, pe care i-a luat, cu gândul că o să-i mai dau pe parcurs, dacă se
va dovedi om. Dar nu i-am mai dat şi de aceea tot m-a ponegrit către toţi, pe oriunde
a umblat.
După moartea bunicului Nestor Porumb şi a sorei sale "mama-mare" şi după
achitarea datoriilor, situaţia ni se mai uşurase şi aveam un dor de viaţă, mai ales că
în 1937 ne-a venit al doilea fecior, Horia, iar lui Miron îi trecuse dea- binelea.
În legătură cu boala lui Miron, de care am amintit, trebuie să accentuez că
n-am fost şi că nici nu sunt superstiţios - ca preot nici nu puteam fi - dar cele
întâmplate mie mă fac să cred că sunt lucruri, fapte şi fenomene care deocamdată
scapă înţelegerii omeneşti, oricât ne-am strădui să dovedim contrariul.
Atenţie, cei ce citiţi şi meditaţi, dar mai ales explicaţi dacă veţi putea !
Mi-am dus, deci, copilul la un an şi jumătate, cu apă la plămâni, la spitalul de copii
din Oradea.
Tot a treia zi trebuia soţia, care sta cu el la sora sa, soţia lui Tripon, să-l
ducă la spital, să-i extragă apa, care nu se mai termina. Asta a durat trei luni de chin
şi pentru el şi pentru noi. Nu era săptămână să nu merg la Oradea ca să văd de el şi
să duc cele trebuincioase.
După vreo lună de tratament, văzându-mă cumnatul Tripon prea cătrănit
din cauza copilului, îmi zice:
"Vezi-ţi de treabă şi tu, măi cumnate, cu copilul acela ! Dacă va muri îţi vei
face altul şi nu te pierde cu firea !" El putea vorbi uşor, că avea o fiică, pe Mira,
deodată cu Miron, sănătoasă tun. Şi continuă: "Ştii ce-ţi zic eu ? Du-te şi tu la
Lucreţia, să vezi dar dacă ţi-o spune ceva !" De Lucreţia sau Thiafurnan se vorbea
pe atunci mult în Oradea şi îi mersese vestea că multora le-a spus tot trecutul, ba că
le-a prezis şi viitorul, ca una care făcuse studii prin India.
Propunerea cumnatului m-a indignat. Cum să merg, ca preot, la vrăjitoare
? Căci, doar nu putea fi altceva?!
M-am dus, deci, la Tulea, dar ghimpele mi-a rămas în inimă.
În săptămâna următoare, cum n-aveam nici vestă de preot, nici mustaţă,
nici barbă şi cum lăsasem verigheta acasă, pe furiş, ca un vinovat care se teme şi de
umbra lui, m-am dus la Lucreţia. Am sunat. S-a deschis o uşă şi din prag o fiinţă
firavă, brunetă şi cu nişte ochi ca de viperă, m-a poftit înăuntru. Fără să fiu întrebat,
i-am zis: "am venit şi eu la Dumneavoastră, cu ceva necazuri". M-a întrebat dacă
cred în Dumnezeu, şi răspunzându-i afirmativ, m-a poftit pe un scaun, la o măsuţă
din mijlocul camerei, apoi s-a aşezat vis-a-vis de mine şi mi-a zis: "Vreai să scrii
ce-ţi voi spune sau nu?" I-am răspuns că n-am nici creion şi nici hârtie. De pe o altă
masă a luat un creion şi o hârtie şi mi-a zis, aproape tremurând: "Poftim !"
Mi-a luat mâna stângă, mi-a spus să ţin palma tot deschisă, şi-a făcut cruce
ortodoxă şi a zis. "Doamne, Doamne, nu mă lăsa să greşesc !"
Uitându-se când în palma deschisă, când la mine între ochi(!), cu o privire
ce parcă mă sfredelea, zise:
"Domnule, dumneata porţi o uniformă. Da, o uniformă, dar nu militară ! Stă
lângă dumneata unul, care ţi-e apropiat" (Eu tăceam şi scriam). "Şi el poartă aceeaşi
uniformă", apoi "Domnule, dumneata eşti preot !. Dumneata ai o soţie brunetă şi
grasă, şi o tot doare aici (arătă în dreptul ficatului), stă lângă un copil bolnav. Aici,
aici nu departe, pe care-l tratează doi, - unul scund şi gras şi altul înalt şi slab" (exact
cum erau cei doi doctori, Katz şi Chidioşan, care într-adevăr puneau suflet să-mi
salveze copilul).
Apoi: "Domnule, copilul se vindecă, copilul nu moare ! Scrie asta !" De
bucurie, m-am ridicat de pe scaun şi-am recunoscut că sunt preot şi că copilul e la
spital în Oradea cu maică-sa şi care doctori îl tratează.
S-a închinat şi-a zis: "Îţi mulţumesc, Doamne, că n-am greşit." Apoi iarăşi:
"Da, copilul se vindecă, va fi un copil foarte cuminte, va învăţa foarte bine, vei
avea numai laudă după el. Dar, colo, mai târziu, va mai fi bolnav între viaţă şi
moarte". Din nou: "Domnule·, dumneata studiezi încă. Da, studiezi într-un oraş ce
începe cu C, dar nu vei termina acolo. Vei termina într-un oraş ce începe cu I."
(Cine din familia mea de astăzi nu ştia că eu eram înscris la Cernăuţi şi că făcusem
generalul sau cursurile I şi II. Mai mult, cine n-a ştiut, apoi, că după ocuparea
Bucovinei de către sovietici, Facultatea de Teologie s-a mutat la Suceava şi apoi la
Iaşi, unde în 1941, octombrie, mi-am luat licenţa?!)
Apoi: "Domnule, dumneata vei avea un proces cu militari. Militarii te vor
judeca pârât de un om blond, dar vei scăpa, cu greu !".
Şi doamne cine din cei ce m-au cunoscut n-au ştiut că eu, într-adevăr, am
avut un proces la Tribunalul Militar din Cluj, care s-a terminat abia în 1939, legat
de sfinţirea unei cruci în satul natal", şi în prezenţa autorităţilor de stat, care mi-au
intentat procesul pentru că, în cuvântarea ţinută, am cam sărit peste cal. Dar, har
Domnului, am fost achitat, însă nu scutit de alte necazuri de pe urma acestui fapt.
Lucreţia mi-a mai spus apoi: "Nu vei sta mult aci unde eşti acum; te vei
muta şi la 40 de ani vei fi foarte bolnav. Vei trăi 72 de ani". Alţii vor vedea câtă
dreptate a avut cu vârsta, pentru că cu bogăţia a greşit, fiind că nu mă mai pot
îmbogăţi. Cu boala n-a greşit, pentru că în 7 aprilie 1948, la 40 de ani, am fost
operat de calculi la rinichi, când nimeni n-a mai crezut că voi mai fi om, nici chiar
Dr. Safta din Arad, care m-a operat. Soţia şi nădlăcanii ştiu mai bine acest lucru.
La despărţire m-a rugat să fac rugăciuni la liturghie pentru ea. I-am promis
şi-am şi făcut şase săptămâni, cu excepţia unei duminici, când am uitat-o. Dar să
vedeţi. La câteva luni, întorcându-mă de la Sălişte, unde fuseseră înmormântaţi,
unul după altul, cumnată-mea Aurina şi tata, m-am abătut pe la Lucreţia şi de-o
dată ce-a dat ochii cu mine mi-a spus: "vii de la înmormântare", şi "nu te-ai ţinut de
promisiune cu rugăciunea ! La mine să nu mai vii. Nu-ţi mai spun numai una: să nu
citeşti nici o carte spiritistă. Puteţi pleca !" Şi plecat am fost.
După această paranteză, de cuprinsul căreia unii vor râde, şi mă vor critica,
(n-au decât s-o facă) menţionez că după 5 ani de păstorire la Tulea (1934-1939)
440 Aurel Goia 22
m-am mutat la Agriş, o dată pentru ca să scap de anumiţi ochi şi anumite urmăriri
după sfinţirea de la Sălişte, şi-apoi că şi susţinătorul şi părintele meu sufletesc, Magier
trecuse ca episcop la Arad.
La Agriş am stat până în 1943, şi acolo am lăsat mormântul micuţei fiice
Ariana, de-o frumuseţe îngerească - cum rar ţi-e dat să vezi. Ce fericit m-aş simţi ca
ea să-mi întâmpine sufletul când mă voi despărţi de lumea asta !
Din noiembrie 1943 şi până în februarie 1962 am stat la Nădlac. Acolo am
înregistrat, ca să zic aşa, cele mai înalte rezultate în pastoraţie, cele mai mari distincţii
bisericeşti, protopop, inspector parohial şi iconom stavrofor, şi cele mai mârşave şi
mai murdare lovituri psiho-fizice, pe care le-am resimţit toată viaţa, atât eu, cât şi
familia mea. Acolo, prin 1952, am fost cercetat, cu de-a măruntul şi cu multă asprime,
în mai multe rânduri, pentru sentimente, idei şi fapte ce nu-mi aparţineau şi n-au
putut fi dovedite, ceea ce i-a făcut să mă lase liber. Într-una din predici le-am vorbit
eu enoriaşilor, cu aluzii bine ţintite, dar şi strunite, despre nevoia de-a-i face neutri
pe oricare duşmani ai Ţării, indiferent de direcţia din care năvălesc peste noi. Am
pus mult suflet în acea vorbire şi la sfârşitul slujbei, un grup de credincioşi mai
înstăriţi din sat m-au înconjurat şi mi-au zis: "Noa, Părinte, amu adă-ne puşti ... !"
Dar ceea ce n-au făcut oamenii stăpânirii în 1952, a făcut în 1962 - din
curată invidie, Poneţki, tot atât de frumos la suflet ca şi la nume, cu nişte porci ca
el, forţând lucrurile până acolo, că am cerut altă parohie. Pe vremuri de izbelişte,
aici, la Nădlac, ni s-a născut fiica, Mioara, la 15 a X-a 1944. Pronia cerească,
* Crucea a fost ridicată de legionarii bihoreni, în frunte cu avocatul Tocoianu, iar
preotul Aurel Goia, aflat în vizită în satul natal, a fost invitat s-o sfinţească însă, nu
m-a părăsit, căci am primit parohia Buteni, unde am stat 14 ani, şi unde n-am
înregistrat rezultat în pastoraţie cu nimic mai prejos ca la Nădlac. Din contră,
satisfacţie sufletească mai mare şi popularitate mai multă !
Cine ar fi curios să afle cum am lucrat în pastoraţie în toate cele patru
parohii prin care am trecut, de ce metode şi de ce mijloace m-am folosit - fiindcă
despre aceste intenţionat n-am amintit nimic, să întrebe pe primul întâlnit din fiecare
parohie şi se va lămuri. Una pot să spun: c-am fost foc şi bici de multe ori, atât
pentru familie, cât şi pentru parohie, pentru că m-am străduit să fac şi să vorbesc pe
placul lui Dumnezeu şi nu pe placul oamenilor.
De aceea, cu conştiinţa împăcată, le-am spus adesea de pe amvon: "Când
mă veţi vedea pc mine ticălos, ticăloşiţi-vă. Când mă veţi vedea beat, îmbătaţi-vă
cu toţii. Când veţi auzi c-am devenit desfrânat, desfrânaţi-vă şi voi. Când veţi auzi
c-am furat, furaţi cu toţii şi voi", şi alte de acest fel. "Dar până atunci vă interzic
categoric a le face şi nu mă împingeţi să vă pun sub blestem - ci faceţi fapte creştineşti,
pentru că aş vrea ca toţi să ajungeţi în Rai".
Nu ştiu câţi au mai procedat aşa. M-am pensionat din cauza slăbiciunilor
corporale, nu a celor psihice. Dar regret de multe ori că m-am rupt de sfatul altora.
Trebuia să stau acolo până cădeam de pe picioare, ca arborele uscat din pădure.
8. Încheiere şi ultimele dispoziţii
Am păstorit sub şase ierarhi, străduindu-mă ca să-mi fac datoria în aşa fel
ca toţi să fie mulţumiţi de mine. Au şi fost. Dă, Doamne, ca şi Ierarhul ierarhilor,
Mântuitorul Iisus, să fie mulţumit de ceea ce am realizat în Biserica Sa.
17 ianuarie 1973
Cisnădie - spital. Ziua lui Horia. Dragi copii (după vizita lui Miron). Oriunde
vom fi şi oriunde vom muri, doresc să fiu înmormântat la Buteni împreună cu
mama voastră.
De ce ? Pentru că acolo mi s-au vindecat aproape toate ranele sufletului,
pricinuite la Nădlac, de "fiara roşie îmbrăcată în reverendă", pentru că acolo mi-a
reuşit să adâncesc, să fac viu şi activ, sentimentul religios în sufletele păstoriţilor
dragi, ca nicăieri altundeva, şi pentru că acolo m-am infiltrat mai adânc şi eu în
sufletul şi în memoria lor.
Pentru reuşita înmormântării să luaţi legătura cu preotul, care va anunţa
protopopiatul şi episcopia, apoi cu Perva Gheorghe, cu Dumitru Dărău, cu Ştefan
Ioan, cu Ţâca, cu dirijorul corului, cu Cucu (Uica Teodor), cu Mitruţ Crişan şi cu
taică-său, precum şi cu Moţu Doctu şi Ginuţ.
Locul în cimitir, pentru două persoane, (eu cu mama) îl va căuta şi alege
Perva şi Dărău.
Vor fi anunţaţi şi teologii de care eu m-am ocupat, ca să-mi stea la căpătâi.
Clopotele să se tragă la Sălişte, Tulea, Agriş, Nădlac şi bineînţeles Buteni.
Pe marginea gropii, Liţiu Gheorghe sau Bereteu să zică ce vor vrea. Prohodul
să se facă în biserică.
Pomana: la ieşirea din cimitir, fiecărui participant un decilitru de ţuică şi
un colac, făcuţi la brutar.
Zeni, Sănuţa şi mama lui Mărinică 14 să facă celelalte de trebuinţă.
14
Enoriaşe din Buteni
442 Aurel Goia 24
MEMOIRES D'UN ANONYME.

MEMOIRES DU PRETRE ORTHODOXE AUREL GOIA. 1908 - 1918
- Resume -
Le_s memoires extremement interessantes du pretre Aurel Goia jettent un

coup d'oeil sur le fascinant destin d'un membre du clerge tres attache â son
institution ecclesiale
NOTE
TOPOARE DE CUPRU DIN NORDUL BIHORULUI
de
Emodi Ioan
În deceniile de dinaintea celui de-al doilea război mondial, una din colecţiile
arheologice particulare mai importante din Bihor a fost cea a familiei dr. Penkert
Mihai din Săcuieni. Din această colecţie provin două topoare de cupru, care fac
obiectul următoarelor rânduri 1 • Spre deosebire de alte obiecte ale colecţiei, după
cunoştiinţele noastre aceste două topoare nu au fost publicate. În acelaşi timp ne-a
fost semnalată prezenţa într-o altă colecţie particulară a unui topor fragmentar şi a
unei dălţi de cupru.
Prima piesă este un topor de cupru cu un singur tăiş. Deoarece proprietara
a donat din colecţia ei muzeului din Oradea o piesă cu formă identică descoperită la
Crestur2 , credem că şi acest topor provine tot de acolo, ele au fost găsite probabil
împreună, cea aflată în stare mai bună fiind păstrată în colecţie, cealaltă donată.
Toporul este acoperit parţial de o patină cafenie, parţial de una de culoare verde.
Suprafaţa netedă a ei este în multe locuri întreruptă de numeroase asperităţi, riduri
provenite de la turnare. Profilul lateral al piesei este aproape drept iar extremităţile
tăişului curbat depăşesc foarte puţin liniile drepte ale profilului. Descoperitorii au
practicat o mică tăietură la unul din capetele tăişului. Capetele găurii de înmănuşare
prezintă modeste profilări. Pe ambele feţe se disting câte cinci alveolări rotunde,
cele două aflate deasupra găurii de înmănuşare fiind abia sesizabile. Toporul are o
lungime de 20,8 cm. şi o greutate de 1940g. (fig. I).
Al doilea topor a fost găsit în stare fragmentară într-o vie de la Săcuieni
aflată în proprietatea colecţionarei. Piesei îi lipseşte partea superioară împreună cu
o treime din gaura de înmănuşare. În jurul găurii piesa este deformată, deoarece
după ruperea ei ea a fost folosită ca daltă. Capătul superior al găurii se profilează
pregnant, cel inferior în măsură mai mică. Tăişul este curbat, tocit şi ştirbit la un
capăt. Toporul este acoperit de o patină cafenie, cu pete de patină verde pe partea
superioară. Are o lungime actuală de 16,5 cm. şi o greutate de 1040g. (fig.2). El a
fost amintit doar de M. Roska 3 •
Primul topor este identic ca formă cu perechea sa donată muzeului, piesă
care a fost folosită drept etalon pentru tipul Crestur în clasificarea făcută de
Al. Vulpe4 • Facem doar observaţia că piesa noastră fiind mai puţin uzată, păstrează
1
Piesele ne-au fost donate cu ocazia plecării familiei în străinătate.
2
M. Roska, Kozlemenyek,11, 1942, I, p.26, nr.9 şi fig.27 (Apâtkeresztur)
3
M. Roska, Erdely regeszeti repert6riuma, Kolozsvâr, 1942, p. 268, nr.175, Szekelyhid, (fără
precizarea stării fragmentare); Kozlemenyek, II, 1942, I, p. 52, nr. 167.
4
Al. Vulpe, PBF, DU5, 1975, pi. 4/36, fig. I, Crestur 33.
444 Emodiloan
mai bine forma originală a tăişului la cele două capete ale muchiei. Tipul Crestur
este răspândit pe un teritoriu ce cuprinde nord-vestul României şi nord-estul Ungariei.
În Muntenia topoarele de acest gen găsite în cadrul culturii Gumelniţa sunt socotite
piese de import5 • Din Slovacia cunoaştem un exemplar găsit la Tibava6 iar în Bulgaria
un model foarte apropiat este tipul Plocnik7 •
Ornamentul aflat pe ambele părţi ale toporului avea un rol decorativ 8 • Au
fost găsite diferite exemplare având în jurul găurii de înmănuşare un număr de 1-15
alveole de genul celor de pe exemplarele de la Cristur. În zona amintită topoarele de
acest tip erau folosite în special de purtătorii culturii Tiszapolgâr, pe o bună parte a
ceramicii acestei culturi regăsim şi ornamentul alveolărilor rotunde de pe topoare9 •
Al doilea topor din colecţia Penkert, descoperit la Săcuieni, fiind fragmentar
şi deformat, tipul lui original este mai greu de dedus (fig.2). Nu departe de Săcuieni,
la Pocsaj a fost găsit un topor întreg cu care tipul piesei noastre fragmentare - cel
puţin partea păstrată - pare să fie identic 10 • Toporul citat a fost încadrat în varianta
Monostorpâlyi a tipului Szekely-Nadudv,r 11 , cu observaţia că este puţin mai
gracil, acest lucru fiind valabil şi pentru cel de la Săcuieni. Al. Vulpe încadrează
topoarele de acest fel în acelaşi tip "Szekely-Nâdudvar" 12 •
Al treilea topor a fost găsit cu decenii în urmă în raza satului Şişterea (corn.
Cetariu) 13 , într-un loc azi neprecizabil 14 • Toporul este fragmentar: (fig.3) lipseşte
în întregime unul din braţele lui. Examinând suprafaţa porţiunii de discontinuitate se
poate observa că nu este vorba de o ruptură recentă sau mai veche a piesei, ci de un
defect de turnare. Dealtfel toată suprafaţa piesei este foarte zgronţuroasă, tiparul
folosit fiind deja uzat. Aceste denivelări ale piesei rebut nu au mai fost şlefuite,
finisate. În afară de aceasta se mai văd şi urmele unor ciocăniri recente în zona gurii
de înmănuşare. Piesa are o lungime actuală de 14 cm şi o greutate de 585 g. Patina
5
Idem, p. 25.
6
M. Novotna, PBF, IX/3, 1970, 22, nr.84.
7
M. Teodorova, PBF, IX/14, 1980, pl.6/92-99 (marginea găurii de înrnănuşare nu este profilată).
8
Chiar dacă la origine avea poate un sens cultic. In orice caz nu era semn de meşter sau de
proprietar, cum s-a afirmat. M.Roska atrăgea atenţia că interiorul acestor alveolări uneori a
fost găsit umplut cu staniu sau zinc, cerând ca înaintea curăţirii, topoarele să fie examinate şi
sub acest aspect.
9
Ida Bognăr-Kutziăn, The early Cooper Age Tiszapolgar Cu/ture in the Carpathian Basin,
Bp. 1972, I/2; IV/1-12, 15; LX/1,4; LXI/1,2 etc.; Gh. Lazarovici, AMN, XX, 1983, p. 23,
fig.2-4.
10
Hajdu Zsigmond, DDME, 1988, Debrecen, 1990, 88, nr.I, Pocsaj, fig. 3.
11
Păi Patay, PBF, IX, 15, 1985, 51-52, pi. 19.
12
Al. Vulpe, op. cit. pi. 5/45.
13
În localitate a mai fost găsit în 1913 un topor de aramă cu braţele în cruce: Repertoriul
monumente/ordin jud. Bihor, p.73, nr.387.
14
Mulţumim profesorului Dukret Geza pentru permisiunea de a studia şi publica cele două
obiecte din colecţia sa.
Topoare de cupru din nordul Bihorului 445
este cafenie, cu pete de patină groasă, neuniformă, verde. Toporul fiind fragmentar
încadrarea lui se poate face doar în linii mari în seria "Jăszladăny" 15 •
Ultima piesă de cupru pe care o prezentăm a fost colecţionată tot la Şişterea,
însă locul de descoperire de pe raza satului nu se mai cunoaşte. Ea este o daltă
zveltă, plată, capătul superior fiind îndoit încă în antichitate (fig. 4). Lungimea dălţii
este de 16,5 cm, grosimea de 1 cm iar greutatea de 205 g. O parte a piesei este
acoperită de o patină cafenie subţire iar în unele locuri de o patină groasă, neuniformă,
verde; cealaltă faţă, plată, este acoperită de patină verde.
Faţă de topoarele cu două braţe descoperite în număr mare, cele simple fără
gaură de înmănuşare sunt apariţii mai rare. Aici trebuie să facem precizarea că
dacă piesele cu formă asemănătoare cu cea de la Şişterea dar cu secţiunea mai
mare 16 sunt numite de autori "topoare, topoare-dălţi, topoare pană sau ic, topoare
plate", cea de la Şişterea, cu greutatea mai mică şi secţiunea plată nu poate fi
calificată altfel decât ca fiind o daltă (Meisel). Notăm că ea are o faţă plană şi
cealaltă convexă. Pentru acest tip de unealtă avem şi mai puţine analogii. Al. Vulpe
împarte topoarele-dălţi în mai multe variante 17 , piesa noastră asemănându-se cel
mai mult cu exemplarele de la Viişoara 18 şi Sălacea 19 , cel din urmă fiind socotit o
variantă aparte, care are "caracteristică îndoirea muchiei". Autorul se referea probabil
la îndoirea capetelor superioare ale pieselor. Acest capăt îngust era prins într-o
coadă de lemn, iar îndoirea s-a produs în fiecare caz datorită unor lovituri prea mari
aplicate cozii de lemn sau - după crăparea acesteia-direct capătului metalic superior.
Vulpe remarcă faptul că - asemeni exemplarului de la Şişterea -piesele acestei
variante au fost găsite în vestul ţării. Din păcate dalta prezentată şi unele dintre cele
amintite ca analogii sunt descoperiri izolate, fortuite; celelalte însă aparţin descoperirilor
culturii Bodrogkeresztur sau celor care fac trecerea de la cultura Tiszapolgar
la cultura Bodrogkeresztur. Printre numeroasele topoare-dălţi ("Schmale flache
Kupferbeile") descoperite în Slovacia se află doar 1-2 exemplare care se aseamănă
parţial cu cea de la Şişterea. 20
Sperăm ca publicarea acestor obiecte de cupru din colecţiile amintite să aducă
o modestă contribuţie la cunoaşterea răspândirii acestui gen de unelte în zona Bihorului.
15
Al Vulpe, op. cit. pl.13-29 şi fig. I.
16
de ex. Conţeşti, E.Comşa, Neoliticul pe teritoriul României, Bucureşti, 1987, fig. 20/Il,
C. 7-10; Bujor, I. T. Dragomir, SCJVA, 4, 30, 1979, p. 595, fig. 2/1; Topliţa, (Heviz): M.
Roska, Emlekkănyv a Szekely N. Muzeum 6tveneves Jubileumara, p. 277, fig 21 /1; Mezosas,
Patay Pal, Dolgozatok, 1943, p. 138, fig. XLIX/7 cu bibl.: Szakalhat, Sziller;
Magyarhomorog, Patay Pal, DDME, 1975/76, p. 221, pi. XIV/6. etc.
17
Al. Vulpe, SCJV, 2, 24, 1973, p.222.
18
A. Niţu, C. Buzdugan, Carpica, 4/1971, p. 97, fig. 4/2; 5/1 ( "tranziţie spre topoare plate");
E. Comşa, op. cit. fig. 20/Il, C.12; deasemeni aici se încadrează şi dălţile de la Ciumeşti, cu
secţiunea tot de I cm, (C. Kacs6, Satu Mare, Studii şi comunicări, 1969, pi. IX/6),
Hajduszoboszlo, P. Patay, Folia Arch. XXIX, 1978, p.30, fig. l 0/1, Fenyeslitke, (P. Patay,
JAME, 11,1968/69, pi. 1/6; ll/11; IV/7.
19
Al.Vulpe, op. cit. fig. 1/5; .
20
M. Novotna, PBF, IX/3, Ăxte und Beile in der Slowak_ei, Miinchen, 1970, pi. 2/24
446 Emodiloan 4
Kupferzeitliche Axte und Meisel von den Kreis Bihor
Das erste von den Crestur gefundenen Stiicke ist ein Hammeraxt welche zum Typ
Crestur (4 Anm.) gehort. Das zweite, fragmentarisches Sttick von Săcuieni gehort
warscheinlich zum Typ Szekely- und Nadudvar (11). Beiden wurden nach dem ersten
Weltkrieg gefunden und wurden noch nicht veroffentlicht.
Das dritte, auch fragmentarisches, von den Şişterea gefundene Stiick gehort
warscheinlich zum Typ Jaszladany (15). Die vierte Werkzeug ist ein flasche, schmale
Kupfermeisel.
h~:>
I,' ·, .1
11i~~~'>ii.\l
\ \
1·,
\',
-, ••. \
'' 1\. <U

[
f
i
.
JJ---;'
.....·.•· · .·
.
.. . .
;!_'
:-.
.
\.
1,
''
\\ \. >t
('
JL
I
~--
Figura I Figura 2
ow_::::w___ w s
Figura 3 Figura 4
CONSIDERATU PRIVIND METODA DE DETERMINARE
A ARIEI. DE CUPRINDERE A UNEI AŞEZĂRI*
de
Gruia Fazecaş
Distribuţia spaţială a unui fenomen cultural este un punct central în

cercetarea arheologică. Din acest punct de vedere, analiza ariei de cuprindere a
unei aşezări pune în prim plan relaţia om - mediu înconjurător.
Analiza ariei de cuprindere a unei aşezări este o metodă care operează cu
diferite tehnici de analiză a datelor furnizate de diferite alte ştiinţe ce doreşte
stabilirea unui raport între locaţia unui sit şi variabilitatea resurselor 1 •
Sunt două moduri de a determina teritoriul unei aşezări: analitic (atunci
cand se propune un teritoriu deja demarcat, ceea ce constituie o metodă arbitrară)
şi o metodă diferită - atunci când determinarea ariei de cuprindere este făcută
având în vedere toate înregistrările de date privind resursele găsite într-o anumită
aşezare. Termenul de "site catchment analysis" a fost introdus în literatura
arheologică de către Claudio Vita-Finzi şi Eric Higgs ca fiind studiul care stabileşte
un raport între tehnologie şi resursele naturale care determină o clasificare economică
a unui anumit sit 2 •
Conceptul se bazează pc presupunerea că în cazul unor parametri constanţi,
distanţa la care o resursă e exploatată poate fi determinată, dincolo de acea distanţă
e foarte improbabil ca acea resursă să fie direct accesibilă. Acest lucru se bazează
pe observaţiile etnografice şi antropologice a unor populaţiii primitive contemporane,
cât şi pe raţionamentul că în cazul unui consum mai mare de energie pentru a avea
acces la o resursă, aceasta e neeconomic exploatată, deci mai repede sau mai tarziu
aceasta fie va fi abandonată, fie va determina mutarea aşezării3 • Metodele etnografice
au arătat că un agricultor nu se deplasează la mai mult de 5 km., iar un vânător la
mai mult de l O km. de aşezare, pentru a lucra terenul sau a vâna. Generalizând,
analiza ariei de cuprindere, determină un teretoriu stabilind zone concentrice în
jurul unei aşezări şi stabilind potenţialul resurselor din acea arie .
.Lucrarea de faţă a constituit tema unui seminar desfăşurat în iulie 2000 la Universitatea din
Durham (Anglia), în cadrul unei burse Socrates. Aş dori să mulţumesc şi pe această cale
profesorilor A.F. Haring şi J. C. Chapman pentru ideile şi observaţiile făcute asupra acestei
lucrării.
1
Roper 1979, 120.
2
Vita-Finzi, Higgs 1970, 5.
3
Ibidem, 7; Roper 1979, 120sq.
448 Gruia Fazecaş 2
C. Vita-Finzi şi E. Higgs au început prin a trasa cercuri concentrice în jurul

aşezărilor, cu un diametru maxim de 5 km. Ei au presupus că din această arie de
circa 78,5 km 2 sunt preluate cea mai mare parte a resurselor. Fiecare cerc are un
anumit număr de hectare pentru agricultură, pentru păşunat sau alte activităţi
economice, exprimat în procente din aria totală de cuprindere. Cei doi cercetători
au propus acordarea unui coeficient fiecărni tip de pămând în funcţie de calitatea
acestuia şi în funcţie de distanţa lui de aşezare • 4
Această idee a fost dezvoltată de K. Flannery. El a dovedit că şi I% din cei

78,5 km 2 sunt suficienţi pentru a hrăni şi a suporta o populaţie de 350 locuitori.
Chiar în cazul unor aşezări agricole specializate nu e nevoie mai mult de 10% din
cele 7850 hectare 5 • Opinia lui K. Flannery privind analiza ariei de cuprindere era
că aceasta nu trebuie să explice însemnătatea procentelor din terenul agricol, ci să
compare aceste procente din terenul agricol între două sau mai multe situri şi dacă
populaţia estimată dintr-o aşezare putea fi menţinută din acest teren agricol 6 • În
acelaşi timp el îmbunătăţeşte metoda demonstrând că dincolo de cei 5 km, terenul
e exploatat mai ales pentru resursele minerale de bază, peste 15 km., locuitori unei
aşezări vor exploata terenul pentru animale sălbatice şi material de construcţie, iar
resursele care sunt la o depărtare de peste 50 km. vor face obiectul unui comerţ al
aşa numitor "produse exotice". De asemenea ci spune ca uncie dintre aceste cercuri
concentrice din jurul unei aşezări la un moment dat - cu cât distanţa e mai mare de
aşezare - vor ajunge să se interfereze cu arii de cuprindere ale altor aşezări, iar în
cazul unei aşezări mai mari aceasta are o mai mare suprafaţă de teren pe care nu se
interferează cu aria de cuprindere a altor aşezări 7 •
În studiul său privind aşezările populaţiilor de vânători - culegători, M. A.
Joachim a numit ca principale reguli sau ca principale elemente de care se ţine cont
atunci când se alege un loc pentru o nouă aşezare a unor populaţii de vânători -
culegători, trei aspecte: proximitatea resurselor economice, un bun loc pentru
adăpostire şi bine protejat şi o bună poziţie pentru supravegherea zonei înconjurătoare
şi uşor de apărat8 • În acelaşi sens, M. Chisholm consideră că apa, terenul agricol,
materialul de construcţie sunt cele mai importante elemente ale subzistenţei unui
sit, iar alegerea unei anumite locaţii pentru o aşezare se va face în funcţie de aceasta".
Scopul acestei metode este în funcţie de tehnicile alese în prelucrarea
informaţiei şi modul în care sunt interpretate rezultatele. În viziunea lui C. Vita-
4
Astfel, pentru terenul aflat între O- 1 km., faţă de aşezare, coeficientule de 100%, pentru
1 - 2 km. - 50%, pentru 2 - 3 km. - 33%, şamd., (Vita-Finzi, Higgs 1970, table 3).
5
Flannery 1976a, 93.
6
Ibidem.
7
Flannery 1976b, 107 - 109, 117.
8
Joachim 1976, 50.
9
Chisholm 1968, 102sq.
Consideraţii privind metoda de determinare a ariei de cuprindere a unei aşezări 449
Finzi şi E. Higgs, analiza arici de cuprindere oferă posibilitatea de a trage concluzii
privind natura şi funcţia fiecărui sit. De exemplu, siturile cu un procent mic de
teren arabil în aria lor de cuprindere, vor fi în general aşezări nonagricole. Rezultatul
unei astfel de abordări este o variaţie a tipurilor de aşezări în funcţie de aria şi
economia lor I0 •
O total diferită abordare a acestei metode, faţă de cea stabilită de C. Vita-
Finzi şi E. Higgs, a fost făcută de A. Zarky, care a fost mai mult interesat de ce fel
de resurse întâlnim în aria de cuprindere, decât de potenţialul economic al unei
zone I1 •
Pentru K. Flannery, analiza ariei de cuprindere poate răspunde la două
întrebări: ce resurse sunt disponib~le într-o zonă şi cât de departe sunt ele situate
faţă de aşezare, putând determina preponderenţa unei anumite activităţi în economia
unei aşezări 12 • Tot el afirmă că această metodă ajută la o bună detenninare a poziţiei
exacte a sitului în mediul înconjurător I3 •
Alt scop al metodei a fost prezentat de C. Peeble - acela de a estima
productivitatea unei comunităţi în funcţie de mărimea aşezării. El a presupus o
corelare între numărul locuitorilor, mărimea sitului şi aria folosită pentru dobândirea
resurselor necesare 14 •
În ciuda argumentelor în favoarea uzitării acestei metode, la foarte scurt
timp, o seric de cercetători au remarcat unele carenţe privind atât aspectele
conceptuale cât şi modul în care este aplicată această metodă.
K. Flannery a atras atenţia asupra folosirii coeficienţilor acordaţi cercurilor
concentrice de teren în funcţie de depărtarea lor faţă de aşezare. Se cunosc cazuri
atat contemporane cât şi preistorice de dispersie a suprafeţelor cultivate, fapt cc
poate fi privit ca o măsură de diminuare a riscului unor recolte slabe. Totodată el
face o distincţie între aşezările independente şi cele temporale. În interpretarea sa,
cele din urmă sunt o extensie a ariei de cuprindere a unei aşezări - pentru vânătoare
sau procurarea unor produse exotice - deoarece aceste resurse se află la o mare
depărtare de aşezare şi nu pot fi exploatate economic decât prin intermediul unei
aşezări sezoniere. Tehnic vorbind acestea sunt două tipuri de aşezări distincte, însă
din punct de vedere al metodei discutate aici, ele se afă în aceaşi arie de cuprindere
a unei aşezări 15 .
P. Roper a criticat existenţa diferitelor tipuri de realizare a acestei metode
care analizează toate tipurile de teren ca şi cum toate ar avea aceiaşi valoare pentru
10
Flannery 1976a, 92.
11
Zarky 1976.
12
Flannery 1976b, 103.
13
Ibidem, 117.
14
Peeble 1978.
15
Flannery 1976a, 94.
ceea ce produc fiecare în parte. El a încercat să impună alte elemente de măsură

pentru mărimea şi forma unei arii de cuprindere a unei aşezări, decât timp (2 ore)
şi distanţă (5 - 1O km.), atunci când siturile sunt nesistemice, discontinue sau
noncontinue însă fără un prea mare succes 16 •
Aproape toţi cercetători au atras atenţia asupra modului neştiinţific de a
face o analiză a ariei de cuprindere bazată pe realitatea contemporană, datorită
schimbărilor survenite în peisaj şi mediul geografic 17 • Un astfel de caz se poate
întâlni şi în cazul unei astfel de analize făcute pentru teritoriul României, când
condiţiile actuale de mediu stau la baza acestei analize 18 •
În ultima vreme această metodă este folosită cu mai multe rezerve şi
întotdeauna ca o parte a cercetării privind aspecte ale economiei preistorice, alături
de alte metode 19 •
Pentru teritoriul României , primul cercetător care aplică această metodă
este Alexandra Bolomey. În studiul său privind siturile mezolitice din zona Porţilor
de Fier, ea face o analiză prin prisma resturilor osteologice găsite în diferite aşezări
din această zonă 20 • Referindu-se la analiza lui C. Vita-Finzi şi E. Higgs, făcută
pentru aşezările de pc muntele Carmcl, ea foloseşte termeni de "home base" şi
"transit site" pentru siturile mezolitice din Clisura Dunări 21 •
J. Chapman în teza sa de doctorat asupra culturii Vinca, a inclus un capitol
dedicat modelelor de folosire a terenului în neoliticul din Balcani22 • În acest capitol
el face o analiză a nord-vestului Banatului din punct devedere al mediului
înconjurător şi ale scimbărilor acestuia, analizănd apoi economia perioadei cuprinse
între debutul culturii Starccvo şi începutul fazciVinca C 23 • Concluzia sa este că
deşi au existat o marc varietate de resurse disponibile, exploatarea terenului agricol
- care este baza creşterii de populaţie - în multe zone din nord-vestul Banatului a
fost limitată în această perioadă, fapt ce crede că a condus la o creştere lentă a
populaţiei 24 • Tot în această lucrare, J. Chapman, face aceaşi analiză pentru valea
Timişului 25 şi valea Mureşului mijlociu 26 • Aceleaşi date sunt reluate în versiunea
16
Roper 1979, 121.
17
Ibidem, 95; Rossmann 1976, 102, Zarkey 1976, 128.
18
Jannan et al. 1982, l 57sq, 225 - 227.
19
Dreslerova 1995, 147; Yenclova 1995, 161 -167.
20
Bolomey 1973.
21
Ibidem, 41.
22
Chapman 1977, 347 - 419.
23
Ibidem., 377 - 389.
24
Ibidem., 389.
25
Ibidem., 389 - 393.
26
Ibidem., 393 - 40 I. El afirmă că datorită terenului fertil din acea zonă cât şi a accesului la
sursele de cupru din zonă, în această zonă a existat o importantă creştere a populaţiei pe
parcursul evoluţiei culturii Yinca.
s Consideraţii privind metoda de determinare a ariei de cuprindere a unei aşezări 451
publicată a tezei sale de doctorat, însă într-un mod mult mai succint • 27
Pe baza datelor oferite de Coinneach Maclean, într-o lucrare de sinteză

privind manifestările timpurii ale agriculturii în Europa, M. Jarman, G. Bailey şi H.
Jarman, fac o analiză a zonei de câmpie28 şi a zonei de munte 29 din România.
*
O importantă cerinţă a acestei metode este o bună cartografiere a zonei ce
o avem în vedere, existenţa unor determinări climato - geografice, date privind
sedimentele, solurile şi structura geologică a terenului, analize demografice asupra
aşezărilor preistorice şi informaţii privind vegetaţia şi fauna, pentru a obţine un cât
mai bun rezultat al analizei ariei de cuprindere 30 •
În viziunea noastră, analiza ariei de cuprindere poate oferi o metodă
rezonabilă şi interesantă pentru o cercetare regională sau realizarea unei comparaţii
între două regiuni distincte. Rezultatele oferite de această metodă pot fi folosite
pentru diferite reconstrucţii cultural - istorice, pentru evaluări ale evoluţiei diferitelor
aspecte economice, pentru studiul a diferite feluri de economii, pentru studiul
demografic, dispunerea în spaţiu a aşezărilor şi tipul de locuire.
Principalul avantaj al acestei metode este că se pot afla răspunsuri explicite
la întrebarea: "de cc o anumită aşezare se află într-un anumit loc?". Analiza ariei de
cuprindere a unei aşezări poate ilustra foarte bine relaţia om - natură, într-un timp
şi spaţiu bine determinat. Alt beneficiu al folosirii acestei metode este acela de a
găsi o relaţie între caracterul unei aşezări şi peisajul sau mediul înconjurător în care
a fost acesta stabilit. Deşi această metodă prezintă evidente avantaje pentru cercetarea
arheologică, în cele ce urmează, dorim să insistăm mai mult asupra aspectelor
criticabile ale folosirii acestei metode.
În primul rând parc foarte improbabil realizarea unei comparaţii între două
arii de cuprintere a două aşezări în lipsa unor datări radiocarbon sau dendrocro-
nologice. Aceasta, deoarece nu putem determina cu siguranţă contemporaneitatea
a două sau mai multor situri, iar den•sitatea aşezărilor existente la un anumit moment
influenţează destul de sensibil rezultatele acestei analize de cuprindere. O altă obiecţie
ar decurge din faptul că în lipsa unei cercetări intense a unei zone, ne referim la
periegheze în primul rând, dar şi sondaje arheologice sau săpături sistematice, există
27
Chapman 198 I.
28
Jarman et al. 1982, 157 - 161. Prezintă zona situată între Bucureşti şi Olteniţa, insistând
mai mult asupra siturilor neolitice de la Gumelniţa, Căscioarele şi Chiselet - cărora le face
analiza ariei de cuprindere a aşezării.
29
lbidem, 225 - 231. Analiza e focalizată asupra depresiunii Braşovului, principalele situri
analizate fiind Rotbav, Ariuşd şi Dealul Melcilor.
Jo Rossmann 1976, 95sq.
întotdeauna posibilitatea să apară noi situri, care ar schimba datele analizei de

cuprindere a unei aşezări efectuate anterior.
În opinia noastră, această metodă deschide o poartă spre studiul a diferite
aspecte ale preistoriei (cum ar fi activitatea economică), însă mai degrabă este o
metodă care oferă informaţii şi date ce pot fi folosite de antropologie. E mult mai
folositor a se renunţa la valori analitice (cum ar fi cercurile stabilite la 5- 10 km.),
datorită realităţii total diferite ce o putem găsi într-o aşezare după excavarea ei.
Putem estima exploatarea unor potenţiale resurse însă nu găsim nici o urmă a
exploatării lor în interiorul aşezării. Aceasta nu pentru că nu ar fi fost capabili să
exploateze acele resurse ci mai degrabă nu au dorit să-şi risipească bunăstarea sau
putem presupune existenţa unei interdicţii (de tip tabu) privind exploatarea unei
anumite resurse 31 •
Mulţi dintre cei care aplică această metodă sunt interesaţi să facă analize
privind modul de supravieţuire unei aşezării într-o arie detenninată. Însă pare evi-
dent că acele aşezări au reuşit să supravieţuiască cu succes în acea zonă - fie şi
pentru simplul fapt că avem urmele unei aşezării în acea zonă. Nu este neapărat
necesar ca terenul din jurul unei aşezări să suporte populaţia din aceea aşezare. Se
cunosc cazuri când deşi aşezarea a fost plasată într-un mediu propice, resursele la
care teoretic ar fi avut acces nu au fost niciodată exploatate, sau aşezări stabilite în
medii total neadecvate unei bune supravieţuiri şi care au avut o lungă existenţă în
timp. Aceasta se datorează relaţiilor economice din interiorul unei zone, sau existenţei
unui sistem de taxe (plătite în produse naturale) legat de un centru religios sau
centru de putere.
Folosind doar informaţiile privind o anumită resursă, vom avea doarun rezultat
limitat al analizei arici de cuprindere, deoarece rezultatul va fi doar o relaţie între o
aşezare şi un anumit tip de resursă şi eventual putem avea o imagine generală
asupra a mai multor aşezări din punctul de vedere al acelei resurse şi potenţialul lor
pentru un anumit model de economie32 •
J. Bintliff presupune existenţa unei corelaţii între poziţia siturilor (implicit şi
bogăţia resurselor) şi sistemul ierarhic existent între diferite aşezări, atunci când
avem o privire de ansamblu asupra unei manifestări culturale specifice. Însă unele
dintre situri sunt doar aşezări temporale sau "colonii" a unor alte aşezări care doresc
să exploateze într-un mod economic resurse aflate la o mare depărtare. La fel
cunoaştem centre religioase sau de putere care deşi nu aveau resurse bogate în aria
lor de cuprindere erau destul de sus plasate din punct de vedere al ierarhiei aşezărilor
unei anumite culturi.
31
Bintliff 1981, 39.
32
Roper 1979, 126.
1 Consideraţii privind metoda de determinare a ariei de cuprindere a unei aşezări 453
Nu putem fi de acord cu opinia lui J. Bintliff, care afirmă că această metodă
este mai ales criticată de cei care nu au o experienţă prea mare în munca de teren 33 .
Metoda este încă departe de o expresie unitară, aşa că o bună critică a tehnicilor de
lucru ale acestei metode nu poate fi făcută decât din partea unor cercetători cu
experienţă în munca de teren.
O altă obiecţie a acestei metode se referă la exprimarea rezultatului a două
astfel de analize a ariei de cuprindere ale unor aşezări făcute de doi cercetători
diferiţi. În mod frecvent fiecare doreşte să exprime şi să accentueze diferite aspecte,
astfel devenind foarte greu - uneori chiar imposibil - de a compara cele două
rezultate. Cel mai adesea, acest lucru se datorează datelor diferite folosite pentru
întocmirea analizei.
Chiar dacă s-a afirmat că aceasta ar fi prima metodă pur arheologică, este
nevoie de corelarea rezultatelor oferite de alte ştiinţe privind: fauna, vegetaţia, soluri,
. climă, etc.
E mult mai evident în prezent că trebuie să înţelegem şi să avem o vedere
mult mai umanistă asupra preistoriei, iar principalul rol al arheologiei preistorice este
să explice diferite activităţi cotidiene, să reconstituie o imagine reală a trecutului. În
acest sens, analiza ariei de cuprindere a unei aşezări poate fumiza interesante rezultate.
Ea subliniază existenţa unei inegale distribuiri a resurselor în spaţiu şi timp într-o
anumită zonă şi modul în care putem stabili o corelaţie între acest fapt şi procesul de
întemeiere a unor aşezări într-o anumită zonă.
Totuşi deşi această metodă poate prezenta multe aspecte privind economia
preistorică, analiza ariei de cuprindere nu este încă o metodă clar conturată, aproape
fiecare cercetător aplicând propriul lui model. Probabil pentru o mai bună folosire a
metodei ar trebui selectate tehnicile de lucru şi alegerea resurselor relevante în
analiza unei arii, iar exprimarea rezultatelor în acelaşi tip de valori va permite o
dezvoltare a studiului comparativ, dintre diferite astfel de analize, putând face
comparaţii atât zonale cât şi temporale.
CONSIDERATION CONCERNING SITE CATCHMENT ANALYSIS

- Abstract -
Site catchment analysis is a method established at the beginning of the

1970's by C. Vita-Finzi and E. Higgs. Despite the widespread use of this
method, after a short time it was evident that this method had weaknesses. In
this paper we made a review of the principal ideas conceming the method of
site catchment analysis and of criticisms made in the past.
33
Bintliff 1981, 44.
454 Gruia Fazecaş
After a short presentation of some of the principal approaches of this
method for the Romanian area, we present our criticisms about the way that
this method is applied. The principal remarks concern the use of modern
examples for explanation of the prehistoric economy, using different ways to
express the resuit of different approaches to this method, which makes it
impossible to make a comparison betwcen two or more analyses. lt is hard to
make a site catchment analysis in an area where you do not have exact
chronological data (radiocarbon or dendrochronology) or the area is not
sufficiently surveyed. After a time new settlements are found and these totally
change the resuit of the analysis. Another criticism is over the theory of
connecting access to natural resources with the hierarchical system of
settlements.
At the same time, with some improvements, this method can offer interest-
ing results conceming the economy of an area at a certain time, making it possible
to reconstruct everyday life in prehistoric times.
Bibliografie:
Bintliff 1981 - J. Bintliff - Theory and reality in paleoeconomy. Some words

of encouragment to the archaeologists, în Sheridan,
Bailey 1981, 35 - 50.
Bolomey 1973 - Alexandra Bolomey - An Outline of the Late Epipalaeolithic
Economy at the "Iron Gates": the Evidence on Bones, în
Dacia N.S., XVII, 1973, 41 - 52.
Chapman 1977 - J. Chapman - The Balkans in the Fifth and Fourth Millennia
B. C. - with special reference to Social and Economic
Aspects of the Vinea Cu/ture, (manuscris, teza de
doctorat), Institute of Archaeology, London, 1977.
Chapman 1981 - J. Chapman - The Vinea cu/ture ofSouth-East Europe. Studies
in chronology, economy and society, voi. I, în BAR
Intemationa Series, 117 (i), 1981.
Chisholm 1968 - M. C. Chisholm - Rural settlement and land use: An essay in
location, Chicago, 1968.
Davidson 1981 - Can we study prehistoric economy for fisher - gatherer - hunt-
ers? - An historical approach to Cambridge
"Paleoeconomy ", în Sheridan, Bailey 1981, 17 - 33.
Dreslerova 1995 - A settlement - economic model for a prehistoric microregion:
settlement activities in the Vinoo-stream basin during
the Hallstatt period, în Kuna, Venclovâ 1995, 145 -
160.
9 Consideraţii privind metoda de determinare a ariei de cuprindere a unei aşezări 455
Flannery 1976a - K. V. Flannery - Introduction - Chapter 4, în K. V. Flannery
(editor) - The Early Mesoamerican Vzllage, New York,
1976, 91 - 95.
Flannery 1976b - K. V. Flannery - Empirica/ Determination ofSite Catchments
in Oaxa and Tehuacan, în K. V. Flannery (editor) - The
EarlyMesoamerican Vzllage, New York, 1976, 103-117.
Jarman et al. 1982 - M. R. Jarman, G. N. Bailey, H. N. Jannan - Early European
Agriculture. lts Foundations and development, Cam-
bridge, 1982.
Joachim 1976 - M. A. Joachim - Hunter- gatherer subsistence and settlement: A
predictive model, New York, 1976.
Kuna, Venclovâ 1995 - M. Kuna, N. Venclovâ (editori) - Whither
Archaeology? Papers in Honour of Ev □ en Neustupnît,
Praha, 1995.
Peeble 1978 - C. S. Peeble - Determinants of settlement size and location in
Moundville Phase, în B. D. Smith (editor) - Mississip-
pian settlements patterns, New York, 1978, 369 - 416.
Roper 1979 - Donna C. Roper - The Method and Theory ofSite Catchment Analy-
sis: A Review, în Advances in Archaeological Method
and Theozy, voi. 2, 1979, 119 - 140.
Rossmann 1976 - J. Rossmann -A Site Catchment Analysis ofSan Lorenzo, în K.
V. Flannery ( editor) - The Ear/y Mesoamerican Vzllage,
New York, 1976, 95 - 103.
Sheridan, Bailey 1981 -Alison Sheridan, G. Bailey (editori) - Economic Archae-
o/ogy. Towards an lntegration of Ecologica/ and Social
Approaches, în BAR Internaţional Series, S 96, 1981.
Venclovâ 1995 - N. Venclovâ - Settlement Area, Production Area and Industrial
Zone. în Kuna, Venclovâ 1995.
Vita-Finzi, Higgs 1970 - C. Vita-Finzi, E. Higgs - Prehistoric economy in the Mt.
Carmel area of Palestine: Site Catchment Analyses, în
Proceedini=s of Prehistoric Society, 36, 1970, I - 37.
Zarky 1976 - A. Zarky- Statistica/ Ana/ysis of Site Catchment at Ocos, Guate-
mala, în K. V. Flannery ( editor) - The Early
Mesoamerican Vzllage, New York, 1976, 117 - 128.
REPERTORIUL MEDICAL DIN DACIA ROMANĂ
- INSTRUMENTE MEDICALE (INVENTAR MOBIL) -
de
Simona Stanciu
Cucerirea Daciei de către romani a adus cu sine şi un alt model de medicină,

cum pare a spune Criton, medicul militar care l-a însoţit pe Traian în Dacia, în
fragmentele ce ne-au rămas din opera sa : "Prin înşelăciune şi magie (s.n.), regii
geţilor impun supuşilor lor teama de zei şi bună înţelegere şi dobândesc lucruri
mari. "1 Criton se refera la importanţa preoţilor daci, care, fireşte, cel putin unii
dintre ei, aveau însemnate cunoştiinţe de medicină tradiţinală (naturală), a cărei
valoare e îndeobşte cunoscută din operele ulterioare ale lui Dioscorides3 şi
PseudoApuleius4 •
Medicul Galen5 ( 122-199 e.n.) se pare că a fost şi el preocupat încă de lumea geto-
dacilor, cînd în opera sa Despre facultăţile naturale aminteşte despre ucenicii lui
1
Medicul Criton s-a născut în Pieria (Macedonia), însoţindu-l pe Traian în Dacia, ca medic
militar în anii 1O1-106, după care scrie despre aceste războaie într-o operă Getica, azi pierdută,
din care ni s-au păstrat fragmente la lonnes Lydus, la Lucian şi în Lexiconul Suidas, din care
este redată această frază, vezi Izvoare privind istoria României (în continuare se va nota
F.H.D.), Buc.,1964; cf. şi C.Preda, în Enciclopedia arheologiei şi istoriei vechi a României,
I, Buc., 1994, p.376, care scrie că medicul Criton "L-a însoţit pe Traian în a doua campanie
a sa împotriva geto-dacilor (105-106)".
2
C/ şi Strabon, Geografia, VII, 3, 5.
3
Dioscorides, originar din Anazarba (Cilicia) a fost medic militar în vremea împăratului
Claudius (41-54 e. n.) şi chiar la Roma în vremea lui Nero (54-68 e.n.). Folosind lucrările
lui Conteus (medicul lui Mitridates al VI-lea Eupator, 120-63 î.e.n.) şi acelea a lui Q. Sextius
Niger din a doua jumătate a secolului I î.e.n. în lucrarea sa Despre materia medicală dă
echivalentul unor nume de plante medicinale, în mai multe limbi, între care şi în limba dacă,
F.HD., I, Buc., 1964, p. 381-185.
4
Cf V.Bologa, Elements de medicine hieratique et empirique du Latene dace, Montpelier,
1958; idem, Ober ein vermutliches Wundstreupulver, gefunden in der Jnstrumentkassette
eines dakischen Priesterarztes, a 106 u.Z., Dubrownik, 1959, extrase.
5
Medicul Galen s-a născut în Pergam şi a trăit în oraşele Smirna, Corint,Alexandria şi Roma,
fiind influenţat, după cum ne lasă să înţelegem opera sa, de Şcoala de medicină a lui Hipocrate.
Lucrările sale medicale cuprind informaţii mai vechi ( deci nu numai din sec. II e.n. ), v. F.HD,
I, Buc., 1964, p.617.
458 Simona Stanciu
Erasistratos6 şi Asclepiade7, scrie şi despre "nişte daci şi geţi care nu-şi închipuiau
că au săvârşit vreun lucru plin de nobleţe dacă nu şi-au înşelat de trei ori stăpânul".
Indicând ca sursă comediile lui Menandru, care se referea, pare-se, la sclavi din
Frigia, în orice caz din Asia Mică, dar readuce totuşi în discuţie valoarea medicinei
tradiţionale dacice, ceea ce ar putea însemna că aceasta îşi păstrase nu numai tradiţia,
dar şi importanţa, chiar dacă dacii erau deja un popor supus Romei.
Medicina romană, succesoare şi beneficiară aproape a sumei cunoştiinţelor medicale
orientale, greceşti, elenistice şi a tradiţiilor medicinei hieratice şi tradiţionale a
popoarelor "barbare" europene a fost îndelung şi sistematic studiată 8 • În paralel au
fost studiate stabilimentele medicale (temple dedicate zeilor medicinei) şi cele cura-
tive (staţiunile balneare) şi instrumentarul medicaf>, cel mai des întâlnit şi mai
răspândit în întreg cuprinsul Imperiului roman tricontinental.
În Istoria medicinei româneşti 10 V.L.Bologa şi I.H.Crişan au dedicat medicinei din
Dacia pagini însemnate şi o analiză savantă, iar ultimul cercetător urma să publice
o însemnată sinteză a studiilor sale dedicate acestui subiect 11•
Asemănător cu fenomenele respective petrecute în celelalte provincii romane, în
Dacia, provincia nord-dunăreană s-a impus medicina practicată în aceea vreme în
Imperiu, deci a cunoscut progrese remarcabile.
Activitatea medicală a cunoscut o organizare "aulică", acceptată de puterea romană
oficială şi ea cunoaşte cel puţin trei înfăţişări :
medicina sacerdotală (practicată pe lângă temple - asclepioane
- sau sanatorii).
vestit din sec. III î.e.n., cu studii la Atena şi Alexandria, cunoscător

<, Erasistratos a fost un medic
al anatomiei, în urma disecţiilor făcute pe animale vii, FH.D., I, Buc., 1964, p. 617, n.2.
7
Asclepiades este întemeietorul unei Şcoli de medicină la Roma, în sec. I î.e.n., FH.D., I ,Buc.,
1964, p.617, n.3.
8
Cf Th.Puschmann, Geschichte des medizinischen Unterwichts, Leipzig, 1889; H.E.Sigerist,
A History of Medicine, 1-11, 1951-1961; G.Harig, Die Medizine in griechische11-r6mischen
Medizin, Berlin, 1968, p.41-144; H.Flasher (hrg.) Antike Medizin, Dormstadt, 1971;
F.Kudlien, Poseidonicos und die Arzieschule der Pneumatiker, în Hermes, 90, 1962, p.
419-429; cf şi Enciclopedia Civilizaţiei Romane, Buc., 1982, p.482-483, s. v.
9
M.Feugere, E.Kiinzl, UrsulaWeisser, Les aiguilles a cataracte de Montbellet (Sc1âne et
Loire). Contribution a l'etude de l'ophtalmologie antique et islamique, în Jahrbuch des
Romisch-Germanischen Zentralmuseums Mainz, 32, Mainz, 1985, p. 436-482 (în continuare
se va nota JRGZM), cu instrumente oftalmologice din metal preţios (cinci piese), cu
_descoperirile de instrumenta medicale, comparativ, din alte centre romane şi ştampilele de
oculişti; cf pentru alte descoperiri Suzanne Zimmermann, E. Kiinzl, Die antiken der
Sammlung Meyer-Steineg in Jena, II, în JRGZM, 41, Mainz, 1994, p.179.
10
V.L.Bologa, I.H.Crişan, Istoria medicinei româneşti, Buc., 1972, p.27-44, 50-78.
11
I.H.Crişan, Medicina şi igiena la daci, mss, cf EAIVR , III, Buc., 2000, p.45 (nouă
inaccesibilă).
Repertoriul medical din Dacia romană. Instrumentele medicale 459
medicina militară practicată de medicii militari, în raza celor
două legiuni staţionare în Dacia, Legiunea a XIII-a Gemina de
la Apulum şi Legiunea a V-a Macedonica de la Potaissa. Fiecare
unitate militară, foarte probabil, îşi avea medicul ei. Se cunosc
şi medici de legiune care nu numai că au profesat în Dacia, dar
au fost şi înmormântaţi în această provincie : Titus Ruscanius
Fortunatus şi Marcus Valerius Longinus.
medicina civilă, practicată de medici civili, dintre care unul
este cunoscut la Apulum.
Pe lângă această medicină "aulică", oficială, se mai practicau încă cel puţin
două forme de medicină :
medicina tradiţională, rămasă în practică în comunităţile dacice
din cadrul provinciei. Plantele de leac sunt în continuare (unele
până azi) folosite : aiul, varza, urzica, brusturele, socul şi multe
altele. Se folosesc în continuare foarte probabil, argila, pentru
uz intern şi extern, ca la toate celelalte popoare antice, "clasice"
sau "barbare", din lumea mediteraneană şi europeană. Chiar
dacă numai ipotetic, va trebui să admitem că unele practici
tradiţionale din această lume vor fi folosite şi de unii militari
(grupaţi în unităţile auxiliare pe etnii) şi de unii colonişti veniţi
dintr-o anumită regiune şi aşezaţi în unele comunităţi din Dacia
(minerii specializaţi din Dalmaţia aduşi pentru exploatările
aurifere din Munţii Apuseni).
medicina ascunsă sau subterană, rămasă uzuală la comunităţile
dacice, dar nu numai, s-a practicat în multe locuri şi aproape
constant în istorie (nu numai în antichitate). Aceste practici
remanent şamanice, ulterior folosind şi efectul vrăjilor,
dezlegărilor sau blestemelor, nu au dispărut nici azi, şi aceasta
nu numai în comunităţile rurale.
Medicina în Dacia a cunoscut, la fel ca în întreg Imperiul roman
specializarea: pe de o parte s-a separat de medicina veterinară (dar în unele cazuri
nu în întregime) şi pe de altă parte au apărut specializările profesionale în cadrul
medicinei umane, astfel este considerată plauzibilă existenţa unui medic al
gladiatorilor : medicus ludi gladiatori, a unor orelişti (ORL), a unor oculişti, cum
par a dovedi numărul mare al sondelor auriculare descoperite şi a unor ştampile de
oculişti (Signaculae Oculariorum), găsite în diferite oraşe pentru tratarea bolilor de
urechi şi ochi. Mai mult chiar, pe baza ştampilelor de oculişti s-au putut stabili şi
unele boli care au fost tratate 12.
12
l.H.Crişan, în Enciclopedia Arheologiei şi Istoriei Vechi a României, III, Buc,. 2000, p,45,
S.V.
460 Simona Stanciu 4
Vechile locuri de băi tămăduitoare, cu izvoare naturale, termale sau

mezotermale cunoscute şi de daci, devin acum, unele dintre ele, băi, acolo unde sc
construiesc instalaţii adecvate, caBăile Herculane, Geoagiu-Băi (Germisara), Călan
şi probabil Cioroiul Nou (în Oltenia).
O adevărată cotitură se petrece, după câte ne dăm seama, în momentul în
care profesorul H.Daicoviciu 13 reia, împreună cu colaboratorii săi, O.Alicu, I.Piso,
Adriana Rusu, C.Pop şi alţii, săpăturile sistematice de la Ulpia Traiana din Ţara
Haţegului.
Descoperirea integrală şi conservarea pentru vizitatori a Sanctuarului zei lor
Aesculap şi Hygia (şi Edificiul notat EM-24) 15 aduce în atenţia lumii ştiinţifice cel
mai însemnat "sanatoriu " roman, după I.H.Crişan, din provincia nord-dunăreană,
alături de cel de la Apulum 16•
Ulterior, a fost cercetat amănunţit importantul Nymphaeum de la Gennisara 17
(Geoagiu-Băi), unde au fost descoperite şi azi îndeobşte cunoscute, plăcuţele vo-
tive de aur, cu dedicant purtând numele Decebalus Luci(i).
Descoperirea templului lui Aesculap şi Hygia de la Ulpia Traiana a condus
şi la publicarea unui însemnat număr (26) de instrumente medicalc 18 din descoperirile
noi şi desigur din cele mai vechi, care se alătură numeroaselor epigrafe închinate
celor două zeităţi. De la Apulum 19 s-a publicat de asemenea, un mic lot de instrumente
medicale chirurgicale.
Trebuie credem, subliniat că pe teritoriu Daciei s-au descoperit instrumente
medicale şi din epoca preromană, desigur de influenţă sau provenienţă
mediteraneană, elenistică sau romană la :
13
H.Daicoviciu, D.Alicu, Colonia Vipia Traiana Augusta Dacica Sarmisegetusa, Buc., I 984.
14
H.Daicoviciu, D.Alicu, Edificiile de cult la Vipia Traiana Sarmisegetusa, I, în Acta MN,
18, 1981, p.59-84; II,Acta MN, 19, 1982, p.59-74.
15
Adriana Rusu-Pescaru, D.Alicu, Templele romane din Dacia, I, Deva, 2000, p.42-51, fig.
31; cf şi J.Nicolaus, Asklepionul din Vipia Traiana Sarmisegetusa, în Sargetia, I 5, I 98 I,
p.43-65.
IC•I.H.Crişan, Asklepeionul roman de la Apulum, în Apulum, 9, 1971, p.431.347; cf şi idem,
Cele mai vechi spitale de pe teritoriul României - asklepeioanele de la Apulum şi
Sarmisegetusa, în Spitale vechi şi noi, Buc., 1976, p.35-46.
17
I.Piso, Adriana Rusu, Nymphaeumul de la Germisara, în RMI, 1, 1996, p.9-17; el şi
E.Pescaru, lncă o plăcuţă votivă din aur descoperită la Germisara (Geoagiu-Băi), în Sargetia,
21-24, 1988-1991, p.663-666 şi N.Gostar, Inscripţii şi monumente din Germisara, în Sargetia,
3, 1956, p.57-99.
18
D.Alicu, S.Cociş, Instrumentele medicale de la Vipia Traiana Sarmizegetusa, în Apulum,
26, 1989, p.223-234.
19
S.Dumitraşcu, O trusă de instrumente medicale (chirurgicale) romane descoperite laAlba-
Iulia, în Apulum, 21, 1983, p.111-114; cf, şi I.H.Crişan, în Enciclopedia Arheologiei şi
Istoriei Vechi a României (în continuare EAIVR), p. 45, fig,23, s. v.
I.Sarmisegetusa (Grădiştea de Munte) - o trusă chirurgicală (printre
care şi o pensetă importată din insula Cos);
2. Piatra Roşie, bisturie şi pensete;
3. Poiana, pe Siret, pensete şi bisturie;
4. Ocniţa (Buridava), pensete şi bisturie20•
Cercetarea instrumentelor medicale din epoca romană, care nu reprezentau
o modă, ci un progres şi o generalizare a experienţei orientale, greceşti şi elenistice
s-a concretizat prin apariţia a trei lucrări de sinteză şi analiză datorate cercetătorilor
M.Tabanelli (1958)2 1, E.B.Benion (1980) 22 şi E.Ktinzl (1982) 23 •
Pentru provincia Dacia cercetările au fost reluate prin publicarea trusei de
instrumente medicale de la Apulum 24 (păstrate în Muzeul Ţării Crişurilor din
Oradea) 25 , dar mai ales prin studiul publicat de O.Alicu şi S.Cociş 26 privind
instrumentele medicale descoperite în capitala Daciei romane, la Ulpia Traiana
Sarmizegetusa. Acest studiu prezintă amănunţit terminologia, destinaţia şi
analogiile 27 acestor descoperiri, de o însemnătate deosebită pentru studiul
instrumentelor medicale din Dacia după cum vom arăta în cele ce urmează,
specificându-le după publicarea trusei chirurgicale oftalmologice descoperite la
Montbellet (Sa6ne et Loire)28 din Gallia şi a colecţiei de instrumente medicale Meyer
Steineg de la Jena 29 şi terminologia stabilită de Susanne Zimmermann şi E.Ktinzl
precum şi terminologia de limbă germană, unde corespunde, pentru o cât mai
adecvată încercare de cunoaştere a funcţionalităţii acestor instrumente medicale.
20
I.H.Crişan,
în EAIVR, III, Buc., 2000, p.44, s. v.
21
M.Tabanelli, la stromento chirurgico e la sua storia, Forli, 1958.
22
E.Benion, Alte medizinische Instrumente, Stuttgart-London, 1980.
23
E.Kiinzl, Medizinische Instrumente aus Sepulkralfunden der romischen Kaizerzeit. Unter
Mitarbeit von FJ.Hasel und S.Kiinzl, Kunst und Altestum am Rhein, Koln-Bonn, 1983 (=Sdr.
aus Bonner Jahrbuch, 182, 1982).
24
S.Dumitraşcu, O trusă de instrumente medicale (chirurgicale) romane descoperite la A/ba-
lu/ia, în Apulum, XXI, 1983, p.111-114, fig. 1-5; cf şi l.H.Crişan, în EAIVR, III, Buc., 2000,
p.45, fig.23.
25
Cf şi Aparate şi instrumente medicale, Buc., 1956, p.385-388.
26
D. Alicu, S.Cociş, Instrumentele medicale de la Ulpia Traiana Sarmisegetusa, în Apulum,
XXVI, 1989, p.223-236, pi. I-V.
27
Idem, ibidem, p.223-227.
28
M.Fengere, E. Kiinzl, Ursula Weisser, Les aiguilles a cataracte de Montbellet (Saâne et
loire). Contribution al 'etude de l 'ophtalmologie antique et islamique, în JRGZM, Mainz,
1985, p. 436-482.
29
Suzanne Zimmermann, E. Kiinzl, Die antiken der Sammlung Meyer-Steineg in Jena, I, în
JRGZM, 38, Mainz, 1991, p.515-540; Suzanne Zimmennann, E. Kiinzl, Die antiken der
Sammlung Meyer-Steineg in Jena, II, în JRGZM, 41, Mainz, 1994, p.179-198.
A. Bisturiul (Scalpellus) 30
(Skalpell) 31
Instrument medical format din două părţi : mânerul şi lama care se fixa în
despicătura mânerului. Partea superioară a mânerului în formă de frunză servea la
operarea unor chisturi mici sau varice. Lama avea forme diferite, în funcţie de
destinaţie, de atelierul în care a fost produs şi mai ales ca expresie a dorinţelor
comanditarului (şcoala medicală sau medicul care l-a comandat). Bisturiul de la
Ulpia Traiana are analogii în lumea romană în Italia şi în provincii32 • În Dacia s-au
descoperit bisturie la :
I . Apulum33
2. Gilău 34
3. Potaissa 35
4. Ul pia Traiana 36
B. Sonda (Specillum) 37
(Sonde) 38
Se folosea la investigarea fistulelor, pentru introducerea unor
medicamante în organism (Ohrsonde) 39 , amestecul unor medicamente (prafuri,
lichide, suspensii) sau pentru scopuri cosmetice.
Sonda auriculară (Specillum oricularium)40 avea o tijă lungă prevăzută cu o
linguriţă plată sau concavă. Şi acest instrument se folosea pentru administrarea
unor medicamente în ochi sau urechi. Sunt cunoscute analogii din argint sau bronz în
provinciile romane, aproape identice ca formă, datorită destinaţiei lor. Acest tip de
instrument cunoaşte o lungă perioadă în care a fost folosit, păstrându-şi aproximativ,
aceeaşi tipologie datorită destinaţiei sale.
În Dacia s-au descoperit sonde pentru urechi la :
30
D.Alicu, S.Cociş, op.cit., p.223.
31
Suzanne Zimmermann, E. Kiinzl, op.cit., pi. 50/51 descoperire din Cos.
32
O.Alicu, S.Cociş, op.cit., p.223 : Britania (Silchester), Gali ia (Stree), Germania (Bingen),
Italia (Brescia şi Pompei), Pannonia (Intereisso), Raetia (Wehringen).
33
O.Alicu, S,Cociş, p.cit., p. 224; cf şi N.lgna, în AJSC, II, 1932-1933, I 936, p.226,
pi.XVI.
34
D.Alicu, S.Cociş, op.cit., p.224; cfşi A.Diaconescu, C.Opreanu, în SC/VA, 38, I, 1987,
pl.IIUI 9.
35
I.Bajusz, în Acta MP. IV, 1980, p.383, Nr.642.
36
O.Alicu, S.Cociş, op.cit.,pl.UI.
37
D.Alicu, S.Cociş, op.cit.,p.224.
38
Suzanne Zimmermann, E. Kiinzl, op.cit., pl.40/4 descoperire din Efes.
39
Idem, ibidem, pl.40/9, descoperire din Efes.
40
O.Alicu, S.Cociş, op.cit., p.224: Britania (Verulamium), Gallia (Trier), Italia (Pompei),
Lusitania (Coninbriga).
I. Sucidava 41
2. Ulpia Traiana42
C. Spatula-sondă (Spatomella) 43
(Spatei-Sonde )44
Are la un capăt un bulb ovoidal, iar în celălalt o spatulă plată sau albiată. Tija este
uneori ornamentată. În antichitate are întrebuinţări multiple : medicale : se tampona
cavitatea nazală (fiind învelită în lână sau fibre vegetale), se investiga cavitatea
bucală, se proteja pleura în timpul rezecţiilor de coaste, pentru cauterizări (la naşteri,
de pildă, după îndepărtarea cordonului ombilical); farmaceutice (pentru prepararea-
amestecarea medicamentelor, prafuri sau lichide); în atelierele pietrarilor (pentru
amestecarea vopselurilor), sau în ateliere de modelat ceramica pentru ornamentarea
vaselor ( ca în cazul descoperirii atelierelor de lucrat ceramică romană standardizată
din mediul rural de la Micăsasa45 ). Din cele 26 de instrumente medicale descoperite
la Ulpia Traiana, I O erau spatule-sonde din bronz şi una de argint. Cinci erau de
tipul spatulă triunghiulară 46 , iar cinci de tipul spatulă concavă (ciatiscomella). Au
fost identificate ca instrumente medicale nu numai pentru funcţionalitatea lor.
medicală, ci şi pentru că una dintre ele a fost descoperită în sanctuarul zeilor Aesculap
şi Hygia.
Spatulele-sonde au analogii în provinciile Imperiului roman47 • În Dacia s-au făcut
descoperiri la :
I. Apulum48
2. Drobeta49
3. Cioroiul Nou 50
4. Ilişua 51
41
Idem, ibidem, p.224; c/şi O.Tudor, Sucidava, Buc., 1974, fig, 18-5.
42
O.Alicu, S.Cociş, op.cit.,pl.U2-6.
43
Idem, ibidem, pl.11/7-11.
44
Suzanne Zimmermann, E. Kiinzl, op.cit., pi. 44/l 9 descoperire din Efes.
45
O.Alicu, S.Cociş, op.cit.,p.224, n.25.
46
Idem, ibidem, pi. Il/7-11.
47
Idem, ibidem, p.225: Italia (Roma), Germania (Mainz), Britania (Londra).
48
Idem, ibidem, p.225; cf şi N.lgna, op.cit., p.226, pi. Xl/5; S.Dumitraşcu, op.cit., loc.cit, p.
112, fig. 2-4.
49
Idem, ibidem, p.225; c/şi O.Tudor, în Drobeta, II, 1976, p.129, pl.IX/7.
50
Idem, ibidem,p.225; c/şi O.Tudor, I.Diaconescu, G.Papilianu, în Apulum, VI, 1968, p.598,
fig.4
51
D.Protase, C.Gaiu, O.Marinescu, Castrul roman şi aşezare civilă de la Ilişua Oud. Bistriţa
Năsăud), în Revista Bistriţei, IX-XI, 1997, pi.LXXV, 11-13.
464 Simona Stanciu
5. Potaissa 52
6. Tibiscum53
7. Ulpia Traiana54
D. Sonda cu extremităţile sferice (Dipiren)55

(Loffel-Sonde?, eventual Ohrsonde) 56
Era folosită medical pentru examinarea fistulelor. Pentru aceste piese se găsesc
analogii în lumea mediteraneană 57 şi mai ales în Imperiu 58 . În Dacia au fost
descoperite la
1. Apulum 59
2. Ulpia Traiana60
E. Linguriţa (Ligula-Cochlear) 61
(L6ffel)62
Se folosea ca instrument medical sau ca ustensilă pentru toaletare 63 • După
cum specifică O.Alicu şi S.Cociş în Dacia, la Ulpia Traiana au fost descoperite
două tipuri : cu paleta plată şi rotundă sau de formă albiată. Sunt răspândite în
lumea mediteraneană 64 şi în provinciile romane 65 •
În Dacia se cunosc exemple de linguriţe la :
1. Apulum 66
2. Porolissum67
52
D.Alicu, S.Cociş, op.cit, p.225; cf şi Z.Milea, A.Hopârteanu, C.Luca, în Acta MN, XV,
1978, p.204, fig.4.
53
Informaţii de la Timişoara, mulţumin pe acestă cale Doamnei Prof. Univ. Dr. Doinea Benea
de la Universitatea din Timişoara şi Domnului muzeograf Florin Flutur de la Muzeul
Banatului.
54
D.Alicu, S.Cociş, op.cit., pi. 11/7-11 şi pi. IIl/12-15.
55
Idem, ibidem, p. 225, pi III/16-17.
56
Suzanne Zimmennann, E. Kiinzl, op.cit., pi. 43/11-12(?).
57
Idem, ibidem, pi. 43/11-12 la Efes.
58
M. Tabanelli, op.cit., p.78, unele nu este exclus să fi fost folosite ca ace de păr.
59
N.Igna, op.cit., pi. X/2,3,5,9.
60
D.Alicu, S,Cociş, op.cit., pl.IIVl6-17.
61
Idem, ibidem, p.225.
62
Suzanne Zimmennann, E. Kiinzl, op.cit., pl.43/13-14.
63
M.Tabanelli, op.cit., p.83, 103-104.
64
Cf nota 62 supra, la Efes.
'' D.Alicu, S.Cociş, op.cit., p.225, n.38 : în Britania şi Gallia.
5
66
M.Igna, op.cit., pi. XU3.
67
D.Alicu, S.Cociş, op.cit., p.225. Informaţie obţinută de la N .Gudea, pentru care îi mulţumim.
9 Repertoriul medical din Dacia romană. Instrumentele medicale 465
68
3. Ulpia Traiana •
F. Linguriţa cu cârlig (Ancoră?) şi mâner

(Scharfer Lăffel mit Schlagenkopf69,dar fără mâner)
Este un instrument medical ce are la un capăt o linguriţă şi la celălalt un fel de
cârlig, ancoră. În colecţia Muzeului Ţării Crişurilor din Oradea, dar provenind de
la Apulum, se păstrează două exemplare - unul întreg şi al doilea fragmentar, turnate
din bronz. Instrumentul are la un capăt într-un caz o linguriţă retezată, iar în al
doilea caz, în formă de frunză. Exemplarul întreg are la celălalt capăt un cârlig
(ancoră?), fiind utilizat pentru intervenţii chirurgicale şi mai complexe. Ambele
piese de la Apulum sunt prevăzute cu mâner70•
Descoperiri în Dacia :
1. Apulum 71
G. Acul (Acus) 72
(Nadel) 73
A fost întrebuinţat pentru sutura unor plăgi, în fracturi deschise şi pentru diverse alte
scopuri din sfera medicinală 74 • Acele au fost lucrate din argint, bronz şi os 75 • Din
Imperiul roman sunt cunoscute mai multe descoperiri 76 •
În Dacia s-au făcut descoperiri la :
1. Porolissum 77
2. Ulpia Traiana78 •
H. Pensetele (Yulsella) 79
(P inzetten ) 80
Sunt de diferite mărimi şi forme, fiind cele mai numeroase aflate în descoperirile
arheologice. Destinaţia, c de asemenea, felurită : pentru scopuri medicale, cosmetice
(depilare), casnice (stingerea opaiţelor, aprinderea fitilului în lămpile cu ulei -
68
Idem, ibidem. p.225, pi IV/18-21; pi. V/22.
69
Suzanne Zimmermann, E. Kiinzl, op.cit., pi. 40/8.
70
S.Dumitraşcu, op.cit., p.111, fig 4 şi fig. 5/1.
71
Idem, ibidem.
72
D.Alicu, S.Cociş, op.cit., p.225-226.
73
Suzanne Zimmermann, E. Ki.inzl, op.cit., pl.47/36, 37, 38.
74
M.Tabanelli, op.cit., p.97.
75
D.Alicu, E.Nemeş, în Acta MN, XIX, 1982, p. 345-346, pi. 11/1-12.
16
Idem, ibidem, p.226, în Italia (Brescia, Pavia), Germania (Mainz).
11
D.Alicu, S. Cociş, op.cit., p.234, n. 78; informaţie de la N.Gudea, pentru care îi mulţumim.
18
Idem, ibidem, p.225-226, pi. III/23.
19
80
Suzanne Zimmermann, E. Ki.inzl, op.cit., pl.45/28.
lucemae)81 • În chirurgie aveau o întrebuinţare frecventă : prinderea în timpul operaţiilor

a buzelor plăgii sau extragerea corpilor străini 82 • Pensetele au fost folosite în Orient
(mai ales în Egipt), Grecia şi lumea elenistică şi desigur pe întreg cuprinsul Imperiului
roman 83 •
În Dacia s-au descoperit exemplare la :
l. Apulum 84
2. Micia 85
3. Tibiscum 86
4. Ulpia Traiana87
I. Balanţa (,,Besmer")
Deşi nu este numai un instrument medical, făcea parte din trusa medicului, alături de
recipiente pentru pulberi şi medicamente lichide, tuburi pentru ace, casetele pentru
instrumente (Kătschen) 88 • Balanţele medicale se foloseau pentru cântărirea
medicamentelor (pulberi, amestecuri complexe, etc). În provinciile Imperiului ro-
man89 s-au făcut mai multe descoperiri.
În Dacia se cunosc până în prezent două exemplare (fragmente-talgere) la:
l. Drobeta90
2. Ul pia Traiana91 •
Cercetarea instrumentarului medical prezintă, cum am aşteptat, o mare

constanţă a formelor, tipologică deci, începând cu descoperirile din Ninive 92 , Egipt,
81
M.Tabanelli, op.cit., p.87-88.
82
Idem, ibidem, p.87-88.
83
E. Kiinzl, în Trierer Zeitschrift, 47, 1984, pl.50/68, 75, 85.
84
N.lgna, op.cit., pl.XIl/66-7.
85
Informaţie verbală de la dl. Liviu Mărghitan.
86
lnformaţie primită de la Prof. Univ Dr. Doina Benea, de la Universitatea din Timişoara şi
de la Domnul muzeograf Florin Flutur de la Muzeul Banatului din Timişoara.
87
C.Daicoviciu, în Dacia, I, 1924, p.237; O.Alicu, S.Cociş, op.cit., p.226, exemplar azi
pierdut.
88
Suzanne Zimmermann, E. Kiinzl, op.cit., pl.48/39-40, descoperire din Cos; cf şi l.H.Crişan,
în XXII Congres Internaţional d'Histoire de la medecine, Bucureşti-Constanţa, 1971, p.288
şi idem, în Spitale vechi şi noi. Studii şi note, Buc., 1976, p.43-46.
89 O.Alicu, S.Cociş, op.cit., p.226 : Britania (Silchester), Gallia (Reims), Pannonia
(Aquinicum).
90
Idem, ibidem, p.226; cf. şi D. Tudor, în Drobeta, p.131, pl.XI/8.
91
Idem, ibidem, p.226, pl.V/24.
92
Suzanne Zimmermann, E. Kiinzl, Die antiken der Sammlung Mayer Steineg in Jena, I, în
JRGZM, 38, Mainz, 1991, p.519: Ephesos- 38, Kos-24, Triene-1, Egipt-5, Ninive-6.
li Repertoriul medical din Dacia romană. Instrumentele medicale 467
lumea greacă şi elenistică (Cos, Ephes), din lumea romană (Pompei) şi din provinciile
Imperiului roman (Gallia, Germania, Pannonia). Există chiar instrumente a căror
formă (diferă materialele şi mai ales execuţia) s-a păstrat până în prezent, şi nu
dintre cele mai puţin uzitate 93 •
În paralel, organic (nu divergent) s-a produs şi specializarea instrumentelor
medicale, cum ne dovedesc descoperirile oculiste specializate pentru operarea
cataractei. După cum au prezentat fenomenul M.Fengere şi E.Kiinzl, cu ocazia
publicării trusei de operat cataracta descoperită la Montbellet (în Franţa), reiese o
mare răspândire a medicilor oculişti în lumea romană (Pompei în Italia, Savaria în
Ungaria, Maseik în Belgia - descoperiri de instrumente medicale şi mai ales a
ştampilelor de oculişti, numeroase în Gallia şi Britania). Sunt publicate şi cele două
ştampile de medici oculişti descoperite în Dacia şi cunoscute în literatura noastră,
de la Apulum (Alba Iulia) şi Gârbou 94, probabil şi în corespondenţă (răspândirea
mare a oculiştilor în Gallia şi Britania) cu existenţa unui număr mare de bolnavi de
glaucom (?) şi alte boli de ochi (printre care şi cataracta),
În provincia romană Dacia s-au conturat mai multe centre medicale
sacerdotale (Ulpia Traiana şi Apulum), civile (Ulpia Traiana), civile şi militare
(Apulum, Potaissa, Romula, Napoca) 95 şi militare (sau şi militare la Drobeta,
Tibiscum, Micia, Porolissum, Ilişua) puse în lumină pe lângă asklepeioanele
(templele lui Aesculap şi Hygia de la Ulpia Traiana şi Apulum), de inscripţiile,
monumentele figurate, ştampilele de medici, instrumentele medicale (truse sau
descoperiri izolate).
Se consideră, după descoperirile templelor lui Aesculap şi Hygia de către
H.Daicoviciu, O.Alicu şi S.Cociş, care au publicat instrumentele medicale de la
Ul pia Traiana Sarmizegetusa, că în acest oraş (chiar dacă nu sunt încă informaţii
epigrafice ), a existat un serviciu medical, "instituţie compusă din medici şi per-
sonal aferent" 96 • Există în schimb, instrumente medicale din bronz, argint şi os şi
numeroase epigrafe dedicate celor doi zei, reprezentări figurate ale acestora
(Aesculap şi Hygia) şi, desigur, sanctuarul dedicat zeilor medicinei.
Cei doi autori, O.Alicu şi S.Cociş, mai fac, pe baza acestor descoperiri
(mai ales prin analiza topografică a descoperirilor) şi însemnata precizare : cele
mai multe au fost descoperite în amfiteatru. Formulează şi ipoteza că ar fi putut
93
Suzanne Zimmermann, E. Kiinzl, Die antiken der Sammlung Mayer Steineg in Jena, li, în
JRGZM, 41, Mainz, 1994, pl.58/64.
94
M.F engere, E. Kiinzl, U. Weisser, Les aiguilles acataracte de Monbellet (Saâne et Loire)
înJRGZM, 32, Mainz, 1985, p.479/57, 58, fig.19 (hartă}.
95
Informaţie verbală a lui l.H.Crişan,pe care ne-a fumizat-o Prof. Univ. Dr. S.Dumitraşcu,
primită de la cercetătorul clujean după publicarea trusei chirurgicale de la Apulum-Alba
Iulia.
96
D.Alicu, S.Cociş, op.cit., p.223.
profesa un medic specializat - medicus ludii gladiatorii 97-, şi a existat chiar o

taberna medica, cum presupunea încă I.H.Crişan (deoarece e neatestată arheologic
şi epigrafie).
În schimb este mic numărul de instrumente medicale descoperite în
sanctuarul zeilor medicinei, constatare ce consideră, pe bună dreptate, că alături de
sanctuarul zeilor medicinei (deservită de sacerdoţi, sacerdoţi-vindecători) a existat
un valetudinarium (spital, clinică?), undeva în altă parte98 • De aici considerentul că
în incinta templelor se dădeau mai ales consultaţii şi se făceau mai puţine intervenţii
chirurgicale sau tratamente. Descoperirile - monede, opaiţe, ex-votouri - găsite în
incinta templelor, presupun existenţa unui ritual cunoscut sub numele de incubatio 99 .
Cronologic se susţine, în cazul acestor instrumente, o datare largă, sec. II-
III e.n., ele nefiind supuse (precum podoabele, vasele, ustensilele de toaletă) modei.
Prin bogăţia materialului descoperit, Ulpia Traiana este unul, dacă nu cel
mai important centru medical al Daciei romane.
Cel de-al doilea .centru (dacă nu cel puţin asemănător Vipiei Traiana) se
află la Apulum - centru aurifer, economic, social şi cultural al Daciei, sediul Legiunii
a XIII-a Gemina.
La Apulum a existat, la fel ca la Vipia Traiana, un asklepeion roman 11 ' 0 ,
deservit de sacerdoţi (sacerdoţi vindecători), publicat de către I.H.Crişan. Importanţa
acestui centru a făcut şi obiectul preocupărilor savantului V.L.Bologa.
Alături de inscripţii şi reprezentări figurate, la Apulum, ca centru medical
sacerdotal, civil şi militar, s-au descoperit numeroase instrumente medicale publicate
încă înainte de al doilea război mondial de N.Igna 101 şi trusa chirurgicală de la
Apulum păstrată în Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea 1°2 •
Cel de-al treilea centru, prin importanţa sa economică şi mai ales militară
(de apărare a nord-vestului expus atacurilor germane, dar şi de apărare a aurului
din Munţii Apuseni şi intrândul de pe Arieş) este Potaissa, sediul Legiunii a V-a
Macedonica, începând cu vremea domniei împăratului Marcus Aurelius. Deşi
descoperirile de instrumente medicale sunt mai puţine 103 din cele ce cunoaştem
până în prezent, Potaissa a fost un centru medical civil şi mai ales militar. În
97
98
Idem, ibidem, p.226, contrar părerii lui I.Nicolaus într-un studiu dedicat asklepeionului de
la Sarmisegetusa, în Sargetia, XV, 1981, p.43-65.
99
Cf O.Alicu, E.Nemeş, în BAR, 44, 1977, p.117.
wo l.H.Crişan, Asklepeionul roman de la Apulum, 9, 1971, p.341-347; idem, Cele mai vechi
spitale de pe teritoriul României- asklepeioanele de la Apulum şi Sarmisegetusa, în Spitale
vechi şi noi, Buc., 1976, p.35-46.
101
N.Igna, în AISC, II, 1932-1935, 1936, p.226-240 şi planşele.
wi S.Dumitraşcu, op.cit., loc. cit., p.111-114.
103
M.Bărbulescu, Potaissa. Studiu monografic, Turda, 1994, fig. 34/5,6,7.
13 Repertoriul medical din Dacia romană. Instrumentele medicale 469
monografia dedicată Potaissei, profesorul M.Bărbulescu scrie că deşi nu sunt atestaţi
(încă) medici, a existat "cu certitudine un medicus legionis". Serviciul medical
fiind organizat în castru în valetudinarium (spital). Dar medicii militari 104
practicau şi în oraşe, uneori ca medici publici.
Centre cu activitate medicală, civile, dar desigur şi militare, au mai existat şi
în alte oraşe ale Daciei, precum Dierna şi Tibiscum, în Banat 10 5, Romula 106,
Sucidava 107, Drobeta 108, în Oltenia, Micia, Porolissum şi Jlişua în Transilvania
şi, desigur, pe lângă toate centrele trupelor auxiliare din Dacia a existat cel puţin o
preocupare pentru tămăduirea bolilor şi vindecare a rănilor, fie de medici militari, de
felceri medicali şi civili.
Descoperirile ne înfăţişează o reţea medicală - sacerdotală, civilă, militară
- bine articulată , care prin marile sale centre - Vipia Traiana, Apulum, Potaissa -
era una dintre cele mai bine reprezentate în contextul apărării sănătăţii coloniştilor şi
militarilor din provincia romană nord-dunăreană.
Acelaşi tablou reflectă, fără îndoială, noua etapă, superioară a apărării
vieţii şi sănătăţii elitei romane - civile şi militare - în funcţie de scopurile majore ale
stăpânirii romane în Dacia şi la nivelul civilizaţiei romane din celelalte provincii, în
special din cele europene, cu mai puţine tradiţii în raport cu provinciile asiatice (Asia
Mică cu centrele vechi greceşti şi elenistice) sau cu cele din Africa (Egipt şi lumea
cartagineză din nord-vestul aceluiaşi continent).
104
Idem, ibidem, p.149; S-au descoperit următoarele piese, instrumente chirurgicale din bronz:
a) în castru :
o sondă-linguriţă
o linguriţă-spatulă
un ac cu spatulă
plăcuţe de piatră pentru prepararea unor unguente,
b) în colecţia Botar :
o sondă
o sondă-linguriţă de bronz
c) în colecţia Teglâs, de pe culmea Văii Sandului:
o pensetă de bronz
instrumente medicale de bronz dintr-un mormânt din aceeaşi zonă
d) în necropola sudică a Potaissei (în morminte):
un ac de bronz
o plăcuţă de piatră cu urme de frecare (a unor unguente?)
105
Doina Benea, P.Bona, Iibiscum, Buc., 1994.
106
Cf şi C.M.Tatulea, Romu/a-Ma/va, Buc., 1994; unele instrumente medicale au fost
publicate de către Prof. Dr. I.Selian de la Facultatea de Medicină din Craiova (nouă lucrarea
nu ne-a fost accesibilă, pare-se într-o publicaţie ştiinţifică craioveană).
107
Cf şi O.Toropu, C.Tătulea, Sucidava-Celei, Buc., 1987, p.137, fig.50/5-7.
108
Noi instrumente medicale au fost descoperite de către Dl.Ion Stângă, care urmează a fi
publicate. Îi mulţumim pentru informaţia ce ne-a oferit-o cu amabilitate.
Descoperirile ne înfăţişează în primul rând preocupările (sacerdotale, civile

şi militare) din mediul urban (oraşe) şi mai puţin din mediul rural (cu excepţia
descoperirilor de la Gârbău a ştampilelor de medic-oculist). În mediul rural toate
aceste preocupări nu lipsesc, dar ele sunt însoţite, se conjugă cu practicile medicale
tradiţionale, la care un aport însemnat îl constituie şi în secolele II-III tămăduitorii
ţărani daci. Studiul acestora e un deziderat ce va cere multe eforturi, mai ales studii
viitoare pluridisciplinare.
MEDICAL INSTRUMENTS DISCOVERED IN DACIA

-Abstract -
In the paperwork are presented the researches of the Roman ian scientists
and researchers- V.Bologa, I.H.Crişan, M.Bărbulescu, O.Alicu, S.Cociş and oth-
ers, regarding the medical instruments discoveries from Dacia.
These discoveries are corroborated with those studied in the Hellenistic world and
in the western part of the Roman Empire by the European researchers, especially
by the Germans.
VASE FARMACEUTICE CU UN MODEL DE CARTUŞ
STIL SECESSION
de
Alexandru Pop
Într-o lucrare recentă 1 , semnalam existenţa câtorva vase farmaceutice de

porţelan şi de sticlă, aflate în posesia farmaciei DELIA din Oradea, având un tip de
cartuş în formă de nişă boltită (dreptunghi terminat cu un segment de cerc) ornamentat
în stil secession geometric, caracteristic sfârşitului de secol XIX şi începutului de
secol XX.
Dorind să examinez mai îndeaproape aceste vase, am constatat cu plăcută
surprindere că în laboratorul farmaciei există un număr semnificativ de vase de
porţelan şi de sticlă purtând acest cartuş-emblemă, cele mai multe dintre vase fiind
încă în uz, dar purtând etichete improvizate cu inscripţii diferite faţă de cele originare1 .
Eleganţa cartuşului cât şi singularitatea lui (nu l-am regăsit în alte farmacii sau
muzee de istoria farmaciei) impun o notă de distincţie (Foto 1) ce pare a fi fost
emblematică unei respectabile farmacii urbane de la începutul secolului XX. De
aceea, înainte de inventarierea vaselor vom încerca o descriere relativ detaliată a
cartuşului-emblemă.
Pentru început, remarcăm prezenţa în ornamentaţia cartuşului a unor figuri de
inspiraţie geometrică - dreptunghiuri, pătrate, cercuri, arce, triunghiuri- de un colorit
îndrăzneţ, caracteristice stilului secession austriac, abstract şi static, în opoziţie cu
liniile ondulate, vegetativ-florale ale stilului art-nouveau, complementar, din negarea
căruia s-a născut 3 •
În locul ritmului labil, neliniştit din art-nouveau, avem un model calm, stabil,
pietrificat parcă într-o poziţie hieratic-masonică, sugerând două coloane canelate ce
sprijină un antablament uşor boltit în interior şi având pe margini ciucuri stilizaţi
(pătrat violet pe două dreptunghiuri portocalii oblonge şi unul alb, mai jos), totul pc
un fond vernil-pal.
1
Alexandru Pop: ,,Inscripţii şi cartuşuri pe vase farmaceutice orădene de la cumpăna secolelor
XIX-XX" (ms.)
2
Autorul îşi exprimă gratitudinea faţă de doamnele farmaciste Olga Petrescu şi Delia David
care au avut bunăvoinţa de a-i oferi condiţii optime şi înţelegere pentru cercetarea vaselor în
cauză, precum şi doamnei farmaciste Elena Gliga pentru ajutorul direct acordat în identificarea
şi reabilitarea acestui patrimoniu.
- S. Tschudi Madsen: ,,Art-Nouveau", Ed. Meridiane, Bucureşti, 1997.
1
472 Alexandro Pop
Un cerc mare negru, discontinuu, având în exterior puncte albe în relief, conţine
inscripţia cu litere negre tip bloc (pentru „Separanda" literele sunt roşii), întregul
ansamblu având şi o eleganţă sobră.
Aplicarea cartuşului-ecuson atât pe vasele de porţelan cât şi pe cele de sticlă
s-a făcut mecanic, fiind urmată de un tratament termic (,,ardere") iar inscripţionarea
s-a făcut ulterior, conform comenzii beneficiarului. Există chiar vase livrate fără nici
o inscripţionare având doar cartuşul-ecuson, probabil în ideea înlocuirii celor sparte
sau pentru păstrarea unor noi preparate.
În ceea ce priveşte firma producătoare şi perioada de execuţie a vaselor
farmaceutice, un catalog de produse al firmei austriece „Hermann Steinbuch" din
1923 prezintă un tip de cartuş-emblemă4, aproape identic cu cel din Foto I, fondul de
bază este însă albastru deschis (în loc de vernil-pal), apoi lipseşte cercul negru de
încadrare a inscripţiei iar în câteva detalii apare în plus culoarea portocalie la vasele
farmaciei „Delia". Diferenţele minore între tipul de cartuş din catalog şi cel de la
farmacia „Delia" pot fi puse pe seama unor seturi executate în etape diferite, sau,
poate chiar la sugestia beneficiarului.
Atât tipurile de vase de sticlă cât şi cele de porţelan figurează în catalogul
amintit\
În concluzie, se poate afirma cu suficientă certitudine, că cele 41 de vase
farmaceutice din sticlă şi porţelan purtând cartuşul-emblemă amintit au fost produse
de firma vieneză „Hermann Steinbuch", iar ca timp, foarte probabil în perioada
primelor două decenii ale secolului al XX-iea.
Înainte de inventarierea vaselor s-a procedat la o reabilitate a acestora constând
din curăţirea şi degajarea cartuşurilorparţial sau total acoperite, respectiv a inscripţiilor
originare.
Din păcate, o bună parte a inscripţiilor iniţiale n-au mai fost regăsite întrucât au
fost răzuite înainte de aplicarea peliculei de vopsea (nitrolac în principal) cu noile
denumiri. Unele vase au avut chiar două sau trei schimbări de destinaţie, înlăturarea
peliculelor nou inscripţionate fiind astfel mult îngreunată. S-au folosit trei tipuri de
solvenţi, după caz, în final recuperându-se frumuseţea iniţială a cartuşelor-ecuson şi
a inscripţiilor originare acoperite, dar intacte.
4
lllustrierter Haupt-Preiskatalog von Hennann Steinbuch, vonnals F. A. Wolff und Săhne,
Wien 1923, Ta fel I, Dekor 107. O adresă semnată de D. D. Zobel, reprezentantul firmei „Hermann
Steinbuch" la Bucureşti, specifică: ,,Preţurile notate sunt acelea din vechiul catalog ediţia
1911 şi se înţeleg în coroane aur, loco Viena, esclusiv ambalaj".
5
Idem, pag. 9 Fig. 13-15 ... (Flacoane de sticlă)
pag. 1O Fig. 23-25 (Borcane de sticlă)
pag. 12 Fig. 39 (Vase cilindrice de porţelan)
Vase farmaceutice cu un model de cartuş stil secession 473
Înainte de a trece la prezentarea vaselor (Tabela 1 şi 2), trebuie să precizăm
că acestea au aparţinut vechii farmacii CRUCEA DE AUR, atestată documentar
încă la 1742, după naţionalizarea din aprilie 1949 purtând numele de FARMACIA
Nr. 1, iar în prezent farmacia DELIA.
În fine, mai precizăm că denumirile substanţelor inscripţionate pe vasele
cercetate au fost căutate în farmacopeele avute la dispoziţie6, perioada de încadrare
( 1873-1926) acoperind, este adevărat că prea larg, epoca stilului secession.
VASE DE PORŢELAN ALB
25 buc. vase cilindrice cu dimensiunile:

înălţime(I)= 14 cm.
diametrul bazei (Db) = 1O cm.
diametrul cilindric (De) = 8,5 cm.
Dimensiunile acestea nu sunt strict constante (de exemplu înălţimea variază

cu până la 3-4 mm), chiar şi grosimea pereţilor are mici variaţii, ceea ce face ca
tara acestora (fără capac) să oscileze în jurul greutăţii de 560 gr. (± 35 gr.).
Dintre cele 25 de vase, doar 12 buc. au capacul originar, de formă conică, mult
aplatizat, cu trei ondulaţii circulare concentrice (Foto 1), restul de 13 buc. având
capace improvizate sau provenind de la alte vase de porţelan.
Inscripţiile originare (tip bloc, negre) se regăsesc la 12 buc. vase (Tabela 1, a/
Inscripţii vizibile). Zece vase nu au inscripţiile originare vizibile, dar după curăţire, la
o lumină puternică, privind cu lupa sub un unghi adecvat, au putut fi citite urmele
vechilor denumiri, redate în parantează (Tabela 1, b/Inscripţii invizibile cu ochiul
liber).
În sfărşit, trei vase n-au fost reabilitate, păstrând etichetele improvizate cu
destinaţia curentă: UNG.SIMPLEX, VASELINA, respectiv LANOLINA-
VASELINA 11 11 •
1 buc. vas cilindric (mai mic decât celelalte) cu dimensiunile:
I = 9,5 cm., Db = 8,0 cm., De = 7,0 cm., cu capacul originar.
Nu are nici o urmă de inscripţie (Foto 2, raftul de sus, la mijloc), ceea ce ne-a
condus la afirmaţia anterioară, că au fost livrate numai cu cartuşul-ecuson, fără
inscripţionare.
6
a - Dr. L. Waldenburg, dr. Carol Eduard Simon: ,,Handbuch der Allgemeinen und Speciellen
Arzneiverordnungs - Lehre", Berlin, 1873.
b - ,,Farrnacopea Română", ediţia a IV-a, Bucureşti, 1926.
474 Alexandru Pop 4
V ASE DE STICLĂ
Cu ocazia reabilitării vaselor de sticlă, s-au găsit 7 buc. sticle-flacon incolore,

7 buc. borcane (sticle cu gură largă) din sticlă incoloră şi un borcan din sticlă brună,
transparentă (Tabela 2).
Indiferent că e vorba de sticle-flacon sau borcane, vasele au forma de butelie
uşor aplatizată, cu patru feţe, cele mari convexe, cele mici concave. Gâtul cât şi
dopul au faţete plane. Mare parte dintre dopuri nu sunt originare. Pe una din feţele
mari se află cartuşul ornamentat stil secession cu inscripţia conţinutului.
Dimensiunile sticlelor, înălţimea (In), lungimea (Lg) şi lăţimea (lt) sunt diferite
şi au mici variaţii în cadrul aceleiaşi grupe de mărime. Inscripţiile sunt de tip bloc,
negre, iar pentru "Separanda" roşii.
Urmărind în farmacopeele din 1873, respectiv 1926 prezenţa substanţelor
inscripţionate pe vase (conform Tabelelor 1 şi 2), rezultă că circa 30% din substanţele
ce figurează în „Farmacopeea Română" ed. IV-a ( 1926) nu figurează în „Handbuch
... " (1873). Acest fapt nu se datorează introducerii unor noi substanţe active ci cu
precădere schimbării formulei de administrare a substanţei active cunoscute, printr-o
nouă receptură.
Ornamentarea cartuşului cât şi inscripţionarea vaselor de porţelan sau sticlă
cu aceste noi denumiri este un indiciu clar asupra perioadei în care s-au fabricat
acestea, situată la sfârşitul sec. XIX şi începutul secolului XX.
Faptul că în „Farmacopeea Română" (1926) nu figurează preparatele UNG.
(BASILIC) (Tabela 1, poz. 8), respectiv RAD.SALEP.PLV. (Tab. 2, poz. 15) acestea
figurând însă în farmacopeea din 1873, confirmă cele mai sus afirmate privind
perioada de fabricare a vaselor, respectiv renunţarea pe la începutul secolului XX la
cele două preparate ca fiind depăşite (şi ca atare oportunitatea de a schimba inscripţia
de pe aceste vase).
Ca o ipoteză, s-ar putea ca odată cu mutarea într-un nou spaţiu, sau la scurt
timp după mutarea farmaciei CRUCEA DE AUR, de pe vechiul amplasament (în
1880 era în Piaţa Sf. Ladislau nr. 2) pe cel actual (în 1904 era str. Teieki nr. 2)7 să se
fi achizţionat seturile noi de vase de porţelan şi de sticlă din care azi au mai rămas
cele 41 buc. prezentate.
Conservarea timp de aproape un secol, presărat cu vicisitudini notabile, a unui
număr de 41 de vase farmaceutice cu acelaşi model de cartuş ornamentat în stil
secession, într-o farmacie orădeană, ne poate sugera o imagine a oficinei farmaciei
CRUCEA DE AUR înaintea primului război mondial, reamintindu-ne totodată de
istoria cu totul remarcabilă a farmaciilor orădene însă prea puţin cercetată şi
valorificată.
7
Alexandru Pop: ,,Fannacii publice orădene în perioada 1880-1919", CRISIA XXVI-XXVII,
p. 136, Oradea, 1997.
TABELA 1
Vase de porţelan alb
Nr. Denumirea substanţei Prezenţa substanţei în farmacopee
crt. inscripţionate 1873 1926
a) Inscripţii vizibile
1. BUTYR CACAO da da
2. SIR CITRI da da
3. SIR.RHEI da da
4. SIR.SIMPLEX da da
5. SYR.BALSAM.TOLUT da da
6. TEREB.COMMUN da da
7. UNG.ACID.BORIC nu da
8. UNG.(BASILIC.) da nu
9. UNG.CAMPHOR nu da
1 O. UNG .HYDR.MIT. nu da
11. UNG .SULFURAT. da da
12. VASELIN.ALB.dada
b) Inscripţii invizibile cu ochiul liber
1. (AXUNG.BENZ.) da da
2. (MEL.ROSAT.) da da
3. (SIR.AUR.CORT.DULC.) da da
4. (SIR.CODEIN) da da
5. (SIR.IPECAC.) da da
6. (SIR.MANN AT) da da
7. (SIR.MORPH.) da da
8. (SIR.OPII) da da
9. (SIR.TOLU) da da
1 o. (UNG.HYDR.BELL.) nu da
.i,.
TABELA 2 -...J
°'
Vase de sticlă
Dimensiuni (cm) Prezenţa subslantei

in farmacopee
Dcnumica
Nr. substan1ci Tipul Lg. Lt. Observaţii
crt. vasului În.
insc1ipţionntc (inăl- (Iun- (lăţi- 1873 1926
ţime) gime) mc)
l TINCT.OPII.SPL. flacon incolor 9,5 5,0 4,0 da da litere roşii (pentru SEPARANDA)
2 - flacon incolor 9,5 5,0 4,0 - - eticheta actuală EUCALIPTOL
3 (OL.CARYOPH.) flacon incolor 9,5 5,0 4,0 da da inscriptia invizibilii
4 AETHER. SULF. flacon incolor 15,0 7,5 5,5 da da
:i...
5 EXTR. (COCAE) FL. flacon incolor 15,0 7,5 5,5 nu da inscriptia parţial invizibilă [
;:s
6 EXTR.HYDRAST. CAN.FL flacon incolor 15,0 7,5 5,5 nu da
TINCT.COLAE 15,0 7,5 5,5 nu da

~
7 flacon incolor "tl
.g
8 - bl1rcan brun 10,0 6,0 4,5 - - litere albe, fond negru (pL VENENA)
PILOCARPIN HCL
9 CHLORAL HYDRAT borcan incolor 10,0 5,5 4,5 da da litere roşii (pentru SEPARANDA)
IO CAMPH.MONOBR. borcan incolor 11,5 6,5 5,0 nu da
li FERR.CARBON borcan incolor 11,5 6,5 5,0 da da
12 (NATR.IODAT) borcan incolor 11,5 6,5 5,0 da da inscripţie invizihiHi
13 RES.SCAMON.PLV borcan incolor 11,5 6,5 5,0 da da
14 ZINC SULFOCARB. borcan incolor 11,5 6,5 5,0 da Lia
15 RAD.SALEP.PLV. borcan incolor 12,0 6,0 5,0 da nu
c-
POTS DE PHARMACIE AU CARTOUCHE EN STYLE SECESSION.

- Resume -
Dans la pharmacie „Delia" (jadis „A la Croix d'or") d'Oradea, on trouve

encore des pots pharrnaceutiques en porcelaine et en verre de provenance
viennoise. On rernarque la beaute du cartouche orne en style secession
caracteristique au debut du :xxe siecle.
478 Alexandru Pop
1. Vase de porţelan alb şi de sticlă incoloră având cartuşul ornamentat

în stil secession.
2. Farmacia DELIA, Oradea:: Vase de porţelan

alb şi de sticlă incoloră, reprezentând circa 80%
din inventarul vaselor având acelaşi model de
cartuş ornamentat în stil secession.
Fotografii realizate de Szabo Sândor

OBIECTIVE INDUSTRIALE BIHORENE
CU VALOARE MUZEALĂ
S.C. SPIRT & DROJDIE S.A. ORADEA
de
Ronald Hochhauser
"Tehnologia are un mare potenţial creativ,

fiecare creaţie tehnologică având o mare
posibilitate de dezvoltare."
(Mihai Drăgănescu - Informaţia materiei)
Literatura de specialitate furnizează date suficiente despre cetăţi, biserici

de lemn, biserici de zid şi piatră, imobile de raport, dar puţine sunt publicaţiile
care prezintă o monografie a fabricilor înfiinţate după Revoluţia de la 1848,
an care, în comitatul Bihor marchează trecerea de la atelierele micilor meseriaşi
spre industria de fabrică.
Relicva oricărui proces industrial este cel mai greu de recuperat, păstrarea
obiectivelor şi obiectelor industriale fiind o sarcină grea. Spre deosebire de
imobilele cu atribute arhitecturale unice, vechile fabrici, pur funcţionale şi
obiectele tehnice cu valoare muzeală sunt mai puţin interesante pentru marea
majoritate a oamenilor. Prin existenţa unui regim legislativ riguros aceste clădiri
şi obiecte ar putea fi reabilitate pentru intrarea în circuitul muzeal tehnic.
Cercetarea în domeniul arheologiei industriale dă posibilitatea depistării,
a propunerii pentru conservare şi a valorificării, în limita posibilităţilor a
obiectivelor şi obiectelor tehnice ce au dobândit valoare muzeală.
Din nefericire, nici pe listele vechi şi nici în Ordinul Ministerului Culturii
din 27 martie 1995 de revizuire şi actualizare a Listei Monumentelor,
Ansamblurilor şi Siturilor Istorice nu sunt cuprinse imobilele cu destinaţie
lucrativă.
Dacă ne limităm la a studia procesul de industrializare în comitatul Bihor,
se poate afinna că există resurse suficiente în domeniul arheologiei industriale.
Aceasta se detaşează ca o ramură interesantă, atât în ceea ce priveşte arhitectura
industrială cât şi cea a mijloacelor de producţie utilizate, adică: scule, maşini
- unelte, maşini agricole, utilaje tehnologice, mecanisme, aparaturi şi dispozitive
cu destinaţii diferite, mijloace de transport, obiecte de uz casnic şi gospodăresc
etc. Multe obiective şi obiecte cu valoare muzeală de mare însemnătate pentru
istoria acestui domeniu, sunt supuse degradării, uneori distrugerii complete,
din cauza nepăsării şi a necunoaşterii. În această situaţie se află azi Fabrica de
sticlă de la Pădurea Neagră şi Moara cu aburi "Emilia" din Oradea, aflate în
480 Ronald Hochhauser
avansată stare de degradare. Coşurile de fum ale Uzinei Electrice Oradea,

Fabrica de cărămidă Weisz J6zsef, mai târziu Fabrica de cărămizi şi ţigle
"VULCAN" 'S.A, din Episcopia Bihor - Oradea, un număr de 48 de locomotive
cu abur, garate până în primăvara anului 1998 în Depoul CFR Oradea, cazanele
de plămădire (fermantare), zaharificare, filtrare ale berii şi bateria pentru
scurgerea mustului din incinta fostei Fabrici de bere din Oradea au ajuns să fie
demolate sau dezafectate.
Lucrarea de faţă se referă Ia unul din obiectivele industriale cu valoare
muzeală, existent încă, şi anume S.C. Spirt & Drojdie S.A Oradea.
Fabrica de spirt şi drojdie, situată în partea de Est a municipiului Oradea,

în cel mai vechi cartier, Velenţa, a fost întemeiată într-un cadru mic şi modest
în anul 1848 de Hillinger Mărton.
În anul 1872, ea este preluată de Moskovits Mor şi Heller Hermann. În
anul I 880, Heller Hermann îşi vinde acţiunile deţinute la fabrică, Moskovits
M6r reuşind să dea un avânt mai mare producţiei de spirt, introducând şi
fabricaţia de drojdie. În perioada 1880-1896, noul proprietar se ocupă şi cu
îngrăşatul de vite. Tot în această perioadă, fabrica lansează pc piaţă unele
produse farmaceutice, elaborate într-o secţie separată a firmei, cu profil de
producţie chimică şi medicamente. Produsele realizate aici erau exportate în
Austria şi Serbia.
Suprafaţa totală a fabricii era de 18.000 metri pătraţi, având trei clădiri
principale: clădirea fabricii de spirt şi drojdie, clădirea depozitelor şi clădirea
birourilor (foto 1). Numărul clădirilor stabilimentului era de doisprezece. Sala
de maşini dispunea de două motoare cu aburi, de 16 şi 55 cai putere (foto 2).
Numărul muncitorilor nu a depăşit 60-70 de persoane, din care I O femei.
Capacitatea de producţie anuală era de 40.000 litri spirt, 35.000 litri rom şi
lichior şi 350 tone drojdie de bere.
Incendiul din anul 1896 provoacă fabricii pierderi materiale şi financiare
importante.
Dacă urmărim succesiv dezvoltarea producţiei, constatăm că în ultimul
deceniu al secolului al XIX-iea, aceasta a fost în continuă ascensiune (vezi
tabel şi grafice):
Anul rroduc~a de spirt în (hi.] Producţia de drojdie în lkg.l

1891 3.000 150.000
1892 3.500 200.000
1893 3.200 240.000
1900 4.000 350.000
3 Obiective industriale bihorene cu valoare muzeală 481
-+- Productia de spirt in hi.

... ·---···""'
,,.~· ,, ..
CI)
. 5.000
-o
.c 4.000
-- ·a
ca
CI) C:
ca 3.000 ·
;: t: 2.000
C:
ca U) 1.000
o
o-
1890 1895 1900 1905
Anul
i-.- Productia de drojdie in kg. 1

'\ CD ci, 400. OOO ,..,....,,..,,,......,....,.,
'tJ .:,t.
ca C 300.000
c- ·-
CD•-
iiÎ 200.QOO
-
·- 'tJ
CD
00
ca o 1 .OOO
o '0 o -,
1890 1892 1894 1896 1898 1900 1902
Anul
În anul 1901, la această fabrică şi-a început activitatea fiul lui Moskovits
Mor, Moskovits Mikl6s. Bărbat cu capacitate deosebită, Moskovits Mikl6s
reuşeşte să ridice prestigiul firmei la renume mondial.
La 9 ianuarie 1902 municipalitatea oraşului acordă fabricii o scutire de la
plata impozitului comunal pe o perioadă de 15 ani, cu condiţia ca aceasta, la
relansarea producţiei să posede un capital social de 396.000 coroane şi să
angajeze în primul an de 20 muncitori şi apoi câte doi în fiecare an, aşa încât
ca în timp de 1O ani să ajungă la 40 muncitori.
În anul 1906 fabrica este redresată integral cu ajutor de capital englez
(foto 3).
În perioada 1901-1917, când producea renumitul lichior "Lotus", obţinut
din aroma vestitei Nimphaea Lotus Termalis, de la Băile Episcopiei - în prezent
482 Ronald Hochhauser 4
Băile 1 Mai, fabrica are denumirea Stabilimentele Industriale "Moskovits Mor"

Oradea.
Perioada de după 1916, marcată şi prin intrarea tânărului Regat al României
în primul război mondial, din dorinţa de a-şi atinge ţelul legitim de făurire a
României Mari, precum şi istoricul act de la 1 Decembrie 1918, care a împlinit
această aspiraţie, au fost marcate de o serie de schimbări în evoluţia unităţii
economice orădene. În anul 1918, are loc fuziunea cu Fabrica de drojdie
"Krausz" din Budapesta, denumirea firmei devenind Stabilimentele Industriale
Unite "Krausz-Moskovits" S.A. Oradea. De-lungul timpului, întreprinderea
funcţionează sub următoarele denumiri: Stabilimentele Industriale "Nicolae"
S.A. ( 1926), Stabilimentele Industriale "Moskovits" S.A., fabrică de spirt,
drojdie comprimată, dizolvanţi, eteri, acid lactic, butanol, diamalţ, diferite
esenţe şi lăzi (1930), Uzinele Chimice si Alimentare S.A. (1937).
Anii de după Dictatul de la Viena (1940-1944) despart provizoriu Ardealul
de Nord - Vest de România. La I O aprilie 1941, fabrica intră în patrimoniul
"Monopolului Alcoolului Maghiar" primind denumirea de Fabrica de spirt
"Monopolul Regesc Maghiar" , după unele izvoare documentare Societatea
Anonimă de Industrie Chimică şi Alimentară. În urma acestei schimbări,
capacitatea de producţie anuală ajunge la 60 vagoane de spirt, obţinut din
cereale şi melasă, şi 1400 tone drojdie. Media personalului angajat număra
între 130 şi 150 de salariaţi. Cea de-a doua conflagraţie mondială afectează
bunul mers al fabricii, care, deşi a fost ţinta unor bombardamente, nu a suferit
distrugeri însemnate. Secţia de chimicale producătoare de dizolvanţi, eteri,
1
acid lactic (CH 3CHOH-COOH), butanol, diamalţ ( extract de malţ) şi diferite
esenţe - înfiinţată în anul 1929 - îşi încetează activitatea, utilajele şi instalaţiile
folosite aici fiind transportate la Budapesta.
Producţia se reia în luna octombrie 1944 sub directa supraveghere, timp
de doi ani, a Comandamentului Militar Sovietic.
La data de 20 martie 1946, societatea este pusă sub controlul administraţiei
"Casa de Administrare si Supraveghere a Bunurilor Inamice" (C.A.S.B.I.) din
Bucureşti. La 26 noiembrie 1946, administraţia C.A.S.B.I. dă în chirie, iar la
14 decembrie 1946 vinde fabrica întreprinderii "Interindustrial" S.A.R.
Bucureşti - Exploatarea I Oradea, prin act de vânzare-cumpărare. Menţionăm
că de Interindustrial aparţinea şi Fabrica de ulei din Oradea.
La 11 iunie 1948, întreprinderea este naţionalizată primind denumirea:
Întreprinderea Industrială de Stat "Victoria", fabrică de spirt şi drojdie
1
Acest produs se întrebuinţa ca material secundar la fabricarea pâinii albe, îmbunătăţind
calitatea acesteia şi reducând consumul de drojdie. Conţinând produsul maltoză, fabricile
de produse zaharoase îl foloseau ca materie primă pentru producerea bomboanelor
medicinale.
Obiective industriale bihorene cu valoare muzeală 483
comprimată - Oradea, ( cu denumirea Victoria I ), după unele înscrieri

Întreprinderea de Industrializare a Spirtului "Victoria" Oradea, Calea Matei
Corvin nr. 72 - 86, în prezent Calea Clujului nr. 78.
În anul I 949 se înfiinţează secţia de fabricare a oţetului (foto 4).
În anul 1950 începe construirea fabricii de acid carbonic(H 2CO 3).
Începând cu anul 1951 secţia de spirt îşi măreşte mereu capacitatea de
fermentare, ajungând la 11 linuri (cuve) de fermentare cu un volum util de
615 metri cub. Într-o sală nou construită (foto 5), instalată cu 6 fierbătoare şi
2 zaharificatoare se trece la fabricarea spirtului din cereale. De asemenea, a
fost instalat un aparat de rafinare, un cazan de abur, vechiul aparat Bohm fiind
înlocuit cu moara cu ciocane.
Pc linia politicii sociale, în anul 1953, în Băile 1 Mai se construieşte o
casă de odihnă mobilată (foto 6), pentru angajaţii fabricii.
Schimbări importante au loc şi în anul 1955, când se construieşte o slădărie
pneumatică şi mecanizată (foto 7), o staţie de distribuire a borhotului, fiind
înlocuite 3 linuri de lemn cu I O linuri metalice, cu o capacitate de 30 vagoane.
În acelaşi an a luat fiinţă şi laboratorul bine utilat al întreprinderii (foto 8), cu
scopul de mărire a calităţii produselor, la care se adaugă în anul 1957 laboratorul
de microbiologie al secţiei de drojdie.
În condiţiile etatizării o scrie de mici întreprinderi au fost comasate cu
fabrica "VICTORIA", anume:
• Fabrica de spirt şi drojdie "BERGER DÂNIEL" din Oradea, strada
Griviţei, cu noua denumire VICTORIA II;
• Fabricile de oţet din vin: "VICTORIA" din strada Visinski nr. 34
(astăzi strada Mareşal Ion Antonescu); "CRIŞANA" din strada
Episcop Ciorogariu nr. 8; "VINA CID" din strada Dimitrie Cantemir
nr. 28, toate trei din Oradea;
• Fabrica de oţet "FARKAS M4.RGARETA" din strada Ion Creangă
(astăzi strada Gheorghe Lazăr), Oradea ;
• Fabricile de spirt: '"SPIRTUL ŞIMIANULUI" din comuna Şimian
Uudeţul Bihor); "FLACĂRA" din comuna Curtuişeni Uudeţul Bihor);
,, CRIŞUL ALB" din comuna Nuşfalău (judeţul Sălaj); "MOLDOVAN"
din Luduş Uudeţul Mureş);
În anul 1972 întreprinderea este comasată cu Fabrica de Bere - Oradea,
devenind o secţie a acesteia.
În condiţiile impuse de privatizare, aclivitatea firmei se relansează. Echipa
de manageri sprijinită de un personal cooperant, realizează retehnologizarea
şi modernizarea secţiilor de spirt şi oţet. Scopul unnărit a fost mărirea capacităţii
de producţie, creşterea calităţii produselor finite şi îmbunătăţirea formei de
prezentare comercială a acestora.
În perioada 1991-1995 în secţia spirt se modernizează buncărul de

descărcare a cerealelor, se măreşte capacitatea de fierbere, se reînnoiesc
aparatele de distilare şi se trece la folosirea preparatelor enzimatice, în locul
sladului. Secţia de producţie a oţetului se retehnologizează în întregime,
modernizându-se totodată şi linia de îmbuteliere.
În peisajul societăţii apare ca element nou, secţia de îmbuteliere a
produselor spirtoase (vodcă, rom, lichioruri, alcool dublu rafinat, alcool sanitar).
Restructurarea în noile condiţii a cuprins şi activităţile conexe producţiei.
Sistemul informaţional al societăţii s-a modernizat spectaculos, bunul mers al
activităţii administrative în întreprindere fiind asigurat de o reţea de calculatoare
şi una de comunicaţii de excepţie. Concomitent, a avut loc modernizarea
parcului auto şi renovarea câtorva clădiri din dotare.
Astfel, clădirea tehnico - administrativă (foto 9) formată din demisol şi
parter prezintă o faţadă formată din trei registre orizontale: soclu înalt, elevaţia
şi cornişa. Soclul este străpuns de goluri, corespunzătoare ferestrelor de la
parter, de formă dreptunghiulară, dispuse aproape simetric. Ferestrele cu şprosuri
masive prezintă ancadramente profilate din tencuială şi ornamentate cu motive
vegetale, lateral şi cartuşe la partea superioară. La extremităţi, faţada prezintă
lanţuri din tencuială, care marchează rezalite de mică profunzime. Faţada este
finisată cu placaj de cărămidă. Şarpanta joasă este învelită cu ţigle profilate.
1. Date tehnice
1.1. Anul construirii: 191 O
1.2. Durata normată de funcţionare: 50 ani
1.3. Valoarea de punere în funcţiune: 9.302. 793 lei
2. Date constructive
2.1. Număr nivele: subsol + parter
2.2. Suprafaţa construită: 640 mp
2.3. Înălţimea medie a nivelului: 3-4 m
2.4. Suprafaţa desfăşurată: 1199 mp
3. Caracteristici constructive
3. l. Fundaţie: beton + cărămidă
3.2. Închideri: zid cărămidă
3.3. Pardoseli: parchet, beton, mozaic
3 .4. Planşeu: bolţişoare din cărămidă
3.5. Acoperiş: şarpantă lemn, ţigle profilate
4. Finisaje
4.1. Interioare: tencuială interioară cu glat de var
4.2. Exterioare: tencuială exterioară vopsită
4.3. Tâmplărie: lemn
4.4. Alte finisaje: placă faianţă, placă gresie
5. Constatări şi observaţii
Construcţia prezintă un grad de uzură normală în funcţie de anul
construirii şi durata normată de funcţionare.
Este de menţionat faptul că, S.C. Spirt & Drojdie S.A. nu deţine date
certe în privinţa proiectantului şi executantului clădirii.
Studiul prezentat se doreşte a fi un semnal de alarmă, în special pentru
cercetătorii şi muzeologii axaţi pe arheologia industrială, şi nu numai.
Obligativitatea includerii pe Lista Monumentelor Istorice a obiectivelor
industriale cu valoare muzeală este o datorie naţională. În cazul în care legislaţia
în domeniu va întârzia să apară, se riscă pierderea completă a vestigiilor
industriale, fapt ce nu ne va putea scuti de răspundere, cel puţin morală.
BIBLIOGRAFIE
l. Arhivele Naţionale, Direcţia Judeţeană Bihor, Fond nr. 496 (Inv. 564);
Fond Tribunalul Judeţean - Firme sociale, voi. VII, pg. 85,86; voi. X, pg.
309; voi. XII, pg. 75, 77,173,174,175.
2. Arhiva S.C. Spirt & Drojdie Oradea.
3. M. Apan, Contribuţii documentare privind dezvoltarea industrială a
oraşului Oradea de la sfârşitul secolului XIX până la primul război mondial,
Crisia XXIII, 1993, pg. 243.
4. L.Borcea, Gh Gorun, Istoria oraşului Oradea, Editura Cogito Oradea,
1995, pg.231.
5. Caiet reclamă a S.C Spirt & Drojdie Oradea, S.C Keysys GrafX Oradea.
6. R. Hârcă, R. Hochhauser, Conservarea patrimoniului cultural mobil şi
imobil, Editura Muzeului Sătmărean, 1997, pg.169.
INDUSTRIAL OBJECTIVES PROM BIHOR COUNTY HAVING

MUSEUM VALUES - S.C. SPIRT & DROJDIE S.A.
The specialized literature provides enough information about buildings

like fortresses, wood churches, rapport immobiles, but there are few publications
presenting a monograph of factories set up after the Revolution from 1848.
This year marks the changing from craftsmen workshops to factory industry in
Bihor County.
486 Ronald Hochhauser
The study which presents the history of Alcohol and Yeast Company - a
museum value objective, wants to be an alarm, especially for research workers
and museologists working in the industrial archaeology and other areas.
The Alcohol and Yeast Company was founded in I 848.
During the years l 880-1896 the company launched on the market some
pharmaceutical products.
After the devastating fire of 1896, it is rebuilt entirely in 1906 due to the
English capital.
Between 1901-1917 the company produced the famous "Lotus" liqueur
obtained out of the well known Nimphaea Lotus Termalis flavour from Băile
Episcopiei (Băile 1 Mai).
In 1929 a new sector is set up, producing chemical substances: solvents,
ethers, buthanol, malt extract, different essences.
In 1941 the company was taken in the patrimony of The Hungarian
Alcohol Monopoly.
In the period 1944 (October)-1946 the company runs under the supervise
of The Soviet Military Commandment.
At June the 11 1\ 1948 the company was nationalized.
In the year 1949 the section for vinegar production was set up.
In the year 1950 the carbonic acid company was built.
In the year 1953 in Băile 1 Mai a resting house was built, _furnished, for
the employee's of the company.
In the year 1955 a pneumatic and mechanised malt house was built, also
and a station for the distribution of the mashed cereals. In the same year a well-
equipped laboratory started to function, in 1957 a microbiology laboratory for
yeast section was added to it.
In 1972 the company merged with The Beer Company Oared.
According to the privatization the firm starts its activity. The manager
team supported by a co-operating staff achieved to fund the modern and
retechnologized alcohol and vinegar sections.
It's a national duty to include the industrial objectives with museum values
on Monuments, Ensembles and Historical Places List. If the adequatc
legislation would linger to appear there is the risk of complete loosing of the
industrial vestiges, this fact couldn't exempt us from responsibility, at least the
moral one.
Translated by Attila Balint
Foto 1. Vedere generală a Fabricii de spirt şi drojdie - este una

din cele mai vechi fotografii
Foto 2. Uzina de forţe: sala de maşini - imagine realizată după naţionalizare

./
/
· Foto 3. Clădirea principală a Fabricii de spirt şi drojdie,

după unele izvoare documentare cea mai veche clădire
a ansamblului industrial - imagine realizată
după naţionalizare .
li Obiective industriale bihorene cu valoare muzeală 489
Foto 4. Secţia de spirt: sala de fermentare
Foto 5. Secţia de spirt: sala

de fierbere
Foto 6. Casa de odihnă
Foto 7. Veder:e din boxa slădăriei

Foto 8. Laboratorul întreprinderii
Foto 9. Sediul tehnico-administrativ - vedere din Calea Clujului .

IULIAN KUNE - UN BIBOREAN CU DESTIN UNIVERSAL
de
Gabriel Moisa
Foarte mulţi ardeleni au plecat la începutul celei de-a doua jumătăţi a

secolului al XIX-iea în direcţia lumii noi - America - fie în căutarea unui trai mai
bun fie pur şi simplu mânaţi de spiritul de aventură. Mulţi dintre acestia au suferit
eşecuri neputincioşi în faţa noului stil de viaţă. Unii sau întors acasă, în timp ce alţii
au rămas pe loc înfruntând realitatea.
Cei mai mulţi dintre emigranţi erau agricultori. Tocmai această "meserie"
au încercat ei să o facă şi în America. În cazul lor succesul a fost absolut limitat.
Între cei plecaţi s-au regăsit însă şi categorii sociale mai norocoase: meseriaşi,
comercianţi sau liber profesionişti ale căror posibilităţi de exprimare mai variate le
sporeau şansele de reuşită fiind şi mult mai adaptabili stilului de viaţă american.
A existat însă o categorie de transilvăneni care au avut un succes deosebit
în demersul lor american. A fost vorba îndeosebi despre militari. Succesul lor s-a
datorat în bună măsură contextului pe care aceştia l-au găsit acolo. Războiul de
secesiune a scos în evidenţă talentul militar al unora dintre cei plecaţi ajutându-i să
acceadă rapid în ierarhia socială americană, constituindu-şi în câteva cazuri chiar o
situaţie de invidiat pentru orice american "de-al locului". George Pomuţ este numai
unul dintre aceştia şi poate cel mai cunoscut care a ajuns, începând cu 1866, până la
înalta demnitate de consul al Statelor Unite ale Americii la Sankt Petersburg', apoi
de ambasador în aceeaşi Rusie unde dealtfel şi moare la post în 18822 •
1
Sever Dumitraşcu, Românii de peste hotare, Oradea, 1994, p. 40
2
Ibidem. George Pomuţ s-a născut la Giula în judeţul Bichiş in 1828 ( după unii George
Pomuţ s-ar fi născut in localitatea Giula din judeţul Cluj) şi participă activ la Revoluţia
din 1848-1849 din Transilvania. Se stabileşte în S. U.A în 1850, în statul Iowa.a începutul
zboiului de secesiune este printre primii care se înrolează în Regimentul V din Iowa, cu
gradul de căpitan. Comandantul regimentului, Colonelul Reid, îl face aghiotantul său
socotindu-l foarte destoinic. George Pomuţ a luat parte la cele mai vestite bătălii ale
armatei preşedintelui Lincoln, distingându-se ca un bun comandanr Face deci toată
campania şi, la 2 3 ai 1865, a trecut n fruntea regimentului său, în cadrul armatei din
Tennesee, sub ordinele generalului Sherman, care a apreciat cum se cuvine vteazul regi-
ment al co/nea/ului deacum George Pomuţ . În anul 1866 afost numit consul general al
S. U.A la Petersburg, în Rusia, unde rămîne, în acest post, 12 ani, e înaintat la gradul de
general şi, în anul 182 moare la Sankt Petersburg, fără a se fi întors vreodată în SU.A.
Numele lui George Pomuţ era foarte respectat în America astfel încât încă în 1930 portretul
acestuia se mai afla la celebra şi mult râvnita Academie Miltară Americană de la West
494 Gabriel Moisa
Aceleiaşi categorii îi aparţine şi eroul nostru - beiuşanul Iulian Kune (Cune,
Cunea ). De altfel destinele celor doi sunt surprinzător de apropiate fără a se intersecta
însă în nici un punct. Participant, asemeni lui George Pomuţ, la evenimentele
paşoptiste, acesta a fost nevoit să ia drumul exilului imediat după terminarea revoluţiei
în Transilvania ajungând după un periplu îndelungat tocmai în America aproximativ
în acelaşi timp cu mai ilustrul său conaţional amintit mai sus, în 18523 • După opt ani
în care nu mai ştim nimic despre el pe Iulian Kune îl găsim angrenat în războiul de
secesiune în rândurile armatei aboliţioniste nordiste, unde s-a remarca în mod deosebit.
După mai multe peregrinări americano-europene la terminarea conflictului Iulia11
Kune se va stabili în Chicago unde va deveni un om de afaceri de foarte marc
succes 4 •
Date biografice
Kune Iulian s-a născut la Beiuş în anul 1831. Viaţa s-a desfăşurat în tiparele
unui beiuşan obişnuit nimic nelăsând să întrevadă viitorul aventuros al tânărului.
Până la 16 ani urmează şcoala din localitatea de baştină unde a avut învăţători
iluştri precum Ioan Bolcaş şi Vasile Damşa. Cum în timpul revoluţiei de la 1848-
1849 şcolile beiuşene şi-au întrerupt activitatea, Iulian Kune renunţă forţat de
împrejurări la aceasta, cuprins fiind şi de tumultul evenimentelor în plină desfăşurare
din Europa la care Bihorul a participat activ. La Beiuş s-au instalat în acea vreme
Comandamentul general revoluţionar şi Curtea marţială, şcolile reluându-şi
activitatea abia în toamna anului 1849. Din acest moment destinul lui Iulian Kune
va deveni foarte generos cu el purtându-l pe acesta în mai bine de şase decenii prin
întreaga lume, de la Beiuş la Budapesta, de aici în Turcia şi Siria iar din Egipt în
Anglia şi America5 •
Acesta pleacă de acasă şi se înrolează voluntar în armata revoluţionară
maghiară condusă de Kossuth. Se remarcă rapid ca un soldat destoinic lucru care îi
atrage prietenia lui Lajos Kossuth, care îl ridică după numai câteva luni la gradul
de locotenent6 • Nu peste mult timp pe Iulian Kune îl găsim în imediata apropie a
generalului polonez Bem alături de care participă la o bună poarte a luptelor purtate
Point. În acel an regina Maria aflată în vizită în S. U.A a descoperit tabloul acestuia nici
mai mult nici mai puţin decât pe peretele scării de onoare a Academiei alături de ale
altor ofiţeri americani care şi-au adus un aport deosebit în istoria americană.
3
Ibidem
4
Arhivele Naţionale Direcţia Judeţeană Bihor, Fond Pretura Plăşii Vaşcău, Dosar 1, f. 61-
62 ( în continuare ANDJB)
5
Ibidem
6
Ibidem
Iulian Kune - un bihorean cu destin universal 495
de acesta pe cuprinsul Transilvaniei până la bătălia de la Şiria în august 18497 •
Moartea generalului Ioszef Bem, în anul 1850, îl va afecta foarte mult. Acest lucru
va fi unul dintre elementele care au concurat serios la decizia plecării lui Iulian
Kune din locurile natale.
După înfrângerea armatei revoluţionare conduse de generalul Bem la Şiria
viaţa beiuşanului Kune va lua o întorsătură aparent nefericită. Iulian Kune este
nevoit să ia drumul pribegiei urmându-l îndeaproape pe Lajos Kossuth devenit
între timp, din câte se pare, un foarte bun prieten al acestuia. Prin 1852 îi găsim
împreună refugiaţi în Imperiul Otoman8 • De aici ia drumul Siriei, trece prin Alep
şi Damasc pentru a ajunge nu peste mult timp în Egipt la Alexandria. Îmbarcat la
bordul unui vas ia drumul Angliei. Dar nici aici nu va sta foarte mult întrucât peste
puţină veme îl găsim în America angrenat în războiul de secesiune, înrolat fiind în
armata nordistă a lui Abraham Lincoln, alături de alţi conaţionali de-ai săi pe care
se pare că ia condus9 •
Priceperea beiuşanului Iulian Kune în mânuirea armei va deveni rapid
cunoscută. Calităţile sale militare îl vor evidenţia într-o asemenea măsură încât ele
vor ajunge la urechile lui Abraham Lincoln. Este ridicat la gradul de maior perioadă
în care îl va cunoaşte personal pe preşedintele american, nu cu mult înainte de
asasinarea acestuia 1 0•
După douăzeci de ani de pribegie Iulian Kune are o tentativă de reântoarcere
în Beiuşul, în jurul anului 1869 1 1, când îl regăsim în localitatea natală căutându-şi
rudele. Din motive necunoscute acesta nu rămâne decât foarte puţin aici pentru ca
din nou să ia drumul Americii. Ajuns la Paris este martor ocular la căderea regimului
lui Napoleon al Iii-lea şi îl cunoaşte, prin intermediul generalului german Sheridan,
pe viitorul cancelar de fier Otto von Bismark 1 2 •
Ajuns din nou în America Iulian Kune se apucă de afaceri în domeniul
comerţului, stabilindu-se definitiv în Chicago. După un început mai ezitant Iulian
Kune are un succes deosebit devenind unul dintre cei mai bogaţi oameni din oraş' 3 •
Acesta îşi extinde din ce în ce mai mult activitatea, astfel că faima sa de multimilionar
american origiar din Beiuş va traversa oceanul şi va ajunge şi în Bihorul de baştină.
7
George Bariţ, Părţi alese din istoria Transilvaniei. Pe 200 de ani În urmă, voi.II, Braşov,
1994, p.399 sqq
8
ANDJB, Fond. cit., f.61
9
Szabadsag, 4. Febr. 1912, p.5
10
Ibidem
11
ANDJB, Fond cit, f.61
12
Ibidem
13
Ibidem
496 Gabriel Moisa 4
Presa orădeană consemnează acest lucru la începutul secolului XX • În 1912

14
octogenarul Julian Kune îşi conducea încă propria afacere foarte prosperă 1 5 .
****************
"Milionar la Chicago din Beiuş
După o viaţă variată a devenit milionar în Chicago. Unicul copil dintr-o
familie de valah originală din Beiuş, azi octogenarul milionar cu numele de
Kune Iulian şi-a scris într-o carte drumul plin de aventuri până a devenit
milionar.
Kune Julian deşi are ca limbă maternă cea valahă pare a fi ungur. A
participat la luptele revoluţionare pentru libertate alături de Kossuth Lajos
S-a născut în 1831 la Beiuş
La etatea de 16 ani a părăsit şcoala şi a devenit voluntar în armată
participînd la luptele "sălbatice" contra sîrbilor din Banat, apoi a luat parte
în luptele pentru eliberarea poporului de sub conducerea lui Kossuth.
După reprimarea luptelor revoluţionare a emigrat în 1852, împreună
cu Kossuth în Turcia apoi în S. V.A.
Din memoriile lui Kossuth rezultă că acest Kune Julian în lupta de
eliberare pentru merite deosebite a fost înălţat la rangul de locotenent
Ca tînăr aventurier după tragedia de la Şiria s-a alăturat generalului
Bem, moartea căruia ( 1850) l-a impresionat adînc luând drumul pribegiei
mai întâi la Alep - Damasc -Alexandria - Anglia ca apoi în 1852 să emigreze
în America.
Aici a făcut cunoştinţă cu Abraham Lincoln, a/ăturându-i-se acestui
erou american participând la luptele duse pentru eliberarea sclavilor, cu
compatrioţi emigranţi obţinînd gradul de maior în armata marelui preşedinte.
După douăzeci de ani de pribegie - a revenit în anul 1869 - la Beiuş
pentru a-şi revedea pe cei rămaşi în comuna sa natală.
A fost martor ocular la înfrîngerea şi căderea impăratului Napoleon
al III-iea.
A văzut asedierea Parisului iar prin intermediul generalului neamţ
Sheridan, a făcut cunoştinţă personală cu Bismark (devenit cancelarul de
fier)
Azi octogenarul aventurierist este încetăţenit la Chicago e mare
comerciant afacerist multimilionar"' 6
14
Szabadsag, 4 febr. 1912, p.5
15
fbidem
16
ANDJB, Fond. cit, Dos.I, f.61-62
Iulian Kune - un bihorean cu destin universal 497
IULIAN KUNE - UNE HABITANT DE BIHOR
AU DESTIN UNIVERSELLE
- Resume-
Iulian Kune est ne en 1831, â Beiuş. Sa vie, qui s'est deroulee normalement,
n'a pas laisse s'entrevoir le futur aventureux dujeune homme. Jusqu'â 16 ans ii a
suivi l'ecole a Beiuţ ou ii a beneficie d'une pleiade de professeurs illustres comme
Ioan Bolcaţ et Vasile Domţa. Parce que pendant la revolution de 1848-1849 Ies
ecoles de Beiuş ont cesse leur activite, le jeune Iulian Kune a renonce a ses etudes,
entrant dans l'agitation des evenements.
A partir de ce moment-la le destin a ete tres genereux avec Iulian Kume en le
portant plus de six decennies sur trois continents : L'Europe, L' Asie et L' Amerique
de Nord ou ii se trouvait au commencement de la deuxieme guerre mondiale.
EDUCAŢIA ŞI CULTURA, OGLINDITE ÎN REVISTA
"SOCIETATEA DE MÂINE"
de
Vasile Todinca
Între revistele apărute în România interbelică şi angajate în efortul general

depus pentru consolidarea politico-economică a statului român, întregit teritorial
prin actul istoric de Ia 1 decembrie 1918, se numără şi săptămânalul Societatea de
Mâine - revistă ce apare Ia Cluj (Revista a fost proiectată încă din 1919, dar apare
abia în 1924).
"Societatea de Mâine" - s-a dorit a fi un instrument de transpunere în
practică a idealurilor Marii Uniri. "Gândul hotărâtor al înfiinţării şi organizării
acesteia a rezidat în climatul epocal din 1918 ca o îndatorire sacră de a susţine
transformarea în realităţi a istoricelor rezoluţii proclamate de Adunarea Naţională
de Ia 1 Decembrie" 1 , la care, I. Clopoţel - redactorul şef al publicaţiei, a luat parte
ca reprezentant cu drept de vot al Consiliului naţional central din Arad.
Paginile acesteia creionează un vast câmp informaţional, marcat de articole
ce pun la dispoziţia cititorului aspecte ale vieţii politice interne şi externe, actualităţi
din satele, oraşele şi regiunile ţării, interesante dezbateri şi anchete pe teme privind
igiena şi sănătatea publică, precum şi discuţii pe teme literare, de educaţie şi
reformare a învăţământului.
Lămuritorul cuvânt "către cetitoriu" al editorului şi redactorului şef Ioan
Clopoţel "Chemarea noastră" 2 precizează obiectivele şi direcţiile de acţiune ale
publicaţiei în încercarea deschiderii unei fante de lumină în cultura românească.
Astfel aceasta se doreşte a fi "o revistă de teorie şi informaţie largă şi obiectivă,
adresându-se tuturor categoriilor sociale", care vor găsi "colţuri de verdeaţă socială
vie colorată, pentru că este nevoie de micile ostrovuri de recreaţie şi odihnă". Fără
pretenţii ştiinţifice, (revista Societatea de Mâine nu se adresează savanţilor şi nu va
avea caracterul pretenţios de revistă ştiinţifică) revista îşi propune racordarea vieţii
neamului românesc la ritmul spiritului universal, clădind pe ruinele templului
dărâmat sub povara decrepitudinii lumii vechi, bazele edificiului solid şi sănătos al
lumii de mâine. În acelaşi timp revista se doreşte a fi un "organ al democraţiei
luptând pentru libertăţile şi drepturile celor mulţi Ia lumină şi învăţătură". Obiectivele
şi direcţiile propuse au fost realizate graţie grupării în jurul revistei a unui mare
1
Ion Clopoţel, Amintiri şi portrete, Ed.Facla Timişoara, 1973, pag 167
2
Idem, Chemarea noastră, Societatea de Mâine" nr. I, 1924, p.5-6
500 Vasile Todinca 2
număr de scriitori ardeleni, istorici, filosofi, sociologi, lingvişti, biologi, psihologi etc.,
care au adus în paginile ei "ceea atmosferă curată de idealism, care a fost tăria
noastră în trecut şi va fi garanţia dezvoltării noastre în viitor" 3 • În acelaşi timp s-a
obţinut colaborarea celor mai de seamă teoreticieni bucureşteni ai ştiinţelor sociale
şi economice în frunte cu întemeietorul şcolii româneşti de sociologie Dimitrie
Gusti. Trebuie remarcată şi masiva prezenţă a oamenilor de cultură din diverse
oraşe ale ţării, profesori, învăţători, preoţi care au informat cititorii asupra diverselor
evenimente socio-politice şi culturale de pe cuprinsul României întregite. Între
aceştia bihorenii au ocupat un semnificativ loc prin articolele de ştiinţă, cultură şi
actualităţile din terţe domenii: dr. Aurel Lazăr, prof. Teodor Neş, protopop Petru
Em. Papp, dr. C-tin Pavel, Iosif Pogan etc.
Tematica variată abordată în paginile revistei ne face a ne limita doar la
preocupările colaboratorilor privind educaţia, integrarea acesteia în noile realităţi
socio-economice de la noi. Mai mult lupta lor pentru redarea noului "spaţiu" românesc,
a unei reglementări a învăţământului, a culturii în general adaptată condiţiilor noastre
şi nu implementarea unor măsuri care ar putea distruge şi fondul existent, de dragul
impunerii unor voinţe oarbe ale unor miniştri "iluştri". Chiar dacă nu poate fi vorba
de abordări riguros ştiinţifice, materialele propuse pe această temă suferind de cele
mai multe ori de superficialitate şi unilateralitate datorate unghiului de vedere îngust
al specialităţii semnatarilor, ele reflectă o situaţie obiectivă, în care se află învăţământul
românesc, situaţie care aşteaptă o rezolvare raţională din partea forurilor în drept, în
cazul acesta Ministerul Instrucţiunii Publice. Preocupările pentru problemele educaţiei
şi culturii vizau modernizarea învăţământului, adaptarea lui la condiţiile societăţii
româneşti, întregite teritorial, la nevoile sale specifice. Astfel se simţea acut nevoia
formării cadrelor de muncitori şi tehnicieni pentru industria aflată într-o perioadă de
avânt, precum şi necesitatea propagării cunoştinţelor despre exploatarea solului în
condiţiile în care o mare parte a ţărănimii devenise proprietară de pământ, iar numărul
specialiştilor pentru asigurarea unei asistenţe tehnice în acest domeniu era insuficient.
În acelaşi timp fundamentarea unui ideal naţional, a unei culturi naţionale unitare,
absente în momentul respectiv datorită "mizeriei şi întunericului în care a fost ţinut
poporul" şi faptul că "prea puţini intelectuali fără contact cu poporul românesc erau
mai strânşi legaţi de toate culturile streine decât de una care ar fi trebuit să fie a
neamului românesc" 4 , impunea cercetarea cu maximă obiectivitate a situaţiei
existente în vederea reformării raţionale a învăţământului în deplin acord cu nevoile
sociale şi cu suflul democratic instaurat in societatea românească.
Prin intermediul unor teoreticieni ca Petru Ilcuş, G. Vlădescu Răcoasa,
Axente Banciu, Onisifor Ghibu, sunt avansate abordări noi ale fenomenului
3
Lămuriri, Societatea de Mâine", nr.l, 1924, p.4
4
N. Ghiulea, Educaţia poporului, ,,Societatea de Mâine", nr.41-42, 1926, p.646
Educaţia şi cultura oglindite în revista "Societate de Mâine" 501
educaţional creându-se modele izvorâte din "nevoile sociale proprii". Sunt oferite
sugestii pentru trezirea interesului faţă de problemele sociale în general şi faţă de
cele educaţionale în special, creând atmosfera spirituală necesară înţelegerii şi
soluţionării lor. Un posibil model educaţional ar rezulta din "nevoile oricărui stat
democratic" şi ar presupune o pregătire profesională şi una politică 5 • Pregătirea
profesională ar consta "într-o iniţiere a tinerei generaţii în ştiinţele naturii" iar cea
politică într-o iniţiere în ştiinţele societăţii 6 •
În cadrul modelului educaţional propus ponderea cea mai mare ar reveni
"pregătirii politice" a cetăţenilor în deplină concordanţă cu "democraţiile actuale". la
baza modelului stă o concepţie sociologizantă asupra învăţământului şi educaţiei,
întrucât disciplinele de bază vizează aspecte generale ale socialului precum "societatea
românească modernă ca bază, apoi cea veche, societăţile vechi şi modeme apusene,
societatea antică"7 • Acest plan general de studiu va fi concretizat în discipline speciale
care angajează domenii ale socialului cum ar fi economicul, juridicul, eticul etc.
Asemenea contribuţii la înviorarea învăţământului românesc au fost obstaculate de
interesele meschine ale autorităţilor care, numai în prosperarea culturii nu erau
interesate, cu toate că România avea tradiţii în aprecierea importanţei procesului
educaţional în viaţa poporului 8 • Acestor obstacole se mai adăugau penuria de cadre
pentru învăţământul secundar, schimbarea frecventă a miniştrilor instrucţiunii publice,
dintre aceştia mulţi nu au fost oameni de şcoală ci politicieni de carieră 9 precum şi
greşelile presărate în manualele şcolare, provenind din consecvenţa autorilor în
scrierea diferitelor cuvinte fapt ce împiedica învăţarea corectă a limbii române 10 •
Deasupra tuturor plana inexistenţa unui sistem legislativ a unei "legi care să hotărască
pentru totdeauna soarta învăţământului", fapt ce prejudicia asupra situaţiei maselor,
precum şi asupra ridicării unor intelectuali din rândul acestora şi ataşaţi lor.
Desigur, "imbecilele" reforme ale şcolii, alimentate de orgiile miniştrilor
încercau să facă din şcoală obiect de dedicaţie sau piedestal pentru cocoţarea unui
ambiţios şi nu un cadru de afirmare al unor energii uriaşe, a unor forţe creatoare
nebănuite. Un exemplu plauzibil îl constituie Ţara Moţilor, unde politica şcolară ce
implica ambiţii oarbe s-a dovedit a fi fundamental greşită, întrucât nu de şcoli
secundare era nevoie în cazul unei populaţii cu un mare grad de analfabetism, ne
mai vorbind de faptul că asemenea şcoli existau în oraşele de la poalele Apusenilor,
5
G. Vlădescu Răcoasa, O reformă a învîţîmântului pe baze sociologice, ,,Societatea de
Mâine", nr.3, 1924, p.68-69
6
Ibidem
1
Ibidem
8
Mesagii şi proclamaţii ale lui Cuza Vodă, Vălenii de Munte, 191 O, p.22
9
C. Ghibu, Alte măşti aceeaşi piesă, ,,Societatea de Mâine", nr. I O, 1924
10
Axente Banciu, Manualele şcolare de azi, ,,Societatea de Mâine", nr. 21, 1924
dar şi acestea nu aveau localuri corespunzătoare, material didactic şi nici corp

profesional necesar. Ca atare reforma şcolară trebuia să anticipeze nevoia socială,
să se întemeieze pe studierea necesităţilor social-economica şi culturale existente
în prezent şi viitor, precum şi pe consultarea tuturor factorilor responsabili din
domeniul şcolii. Cât priveşte Ţara Moţilor, punctul de plecare îl constituie intensificarea
învăţământului primar, acesta corespunzând particularităţilor geografice ale ţinuturilor
şi nu crearea de şcoli secundare, în mijlocul unei populaţii în care numărul neştiutorilor
de carte se ridică la peste 80% din populaţie.
În paginile revistei, abundă numeroase articole ce propun măsuri concrete de
reformare a învăţământului având ca punct de plecare reforma din 1898, prin care
cereau ca şcoala secundară să fie organizată structural pe două cicluri; gimnazial,
ca nivel pregătitor pentru liceu sau diferite şcoli secundare de specialitate şi liceal
clasic real şi clasic uman. Diverşii autori, dascăli sau personalităţi se străduiau să
argumenteze importanţa uneia sau alteia dintre tipurile de liceu, după cum interesele,
specialitatea sau pura convingere le-o dicta". În funcţie de tipul de învăţământ
pentru care se opta erau propuse programele şi disciplinele ce urmau a fi studiate.
Astfel, tipul de liceu clasic real avea drept postament ştiinţele pozitive deschizătoare
de drumuri pentru carierele tehnice, pe când cel clasic uman trebuie să pună accent
deosebit pe studierea limbilor clasice şi moderne în vederea formării intelectualilor
de tip umanist.
Paralel cu preocupările de reformare a învăţământului s-au perpetuat şi
cele privind modernizarea acestuia. Astfel reţine atenţia individualizarea
învăţământului, trecerea de la educaţia de turmă la educaţia în care elevii să fie
consideraţi ca entităţi psihologice şi sociologice, introducerea metodelor moderne
de orientare şi selecţie profesională, pentru a se asigura şcolarizarea indivizilor în
raport cu aptitudinile lor, precum şi în funcţie de nevoia socială 12 • S-a pus un ac-
cent deosebit pe ideea unei viziuni dinamice asupra organizării învăţământului astfel
"să existe deferite ramuri de şcoli dintre care să se poată alege cea mai
corespunzătoare" şi în acelaşi timp "să existe posibilitatea de a trece de la o ramură
la alta fără nici o greutate" 13 .
O vădită preocupare s-a văzut şi pentru reformarea învăţământului supe-
rior, care este acuzat de "superficialitate în orientarea tinerilor spre viaţă, nu
înzestrează tineretul cu armele necesare în lupta acestei vieţi ci cu un bagaj de idei
şi cunoştinţe din abstracţiunea unei lumi ideale, carii atât lui cât şi societăţii în care
trăieşte puţin îi folosesc" 14 • Rezolvarea s-ar putea găsi într-o lege, care să hotărască
pentru totdeauna soarta învăţământului superior şi mai mult trimiterea în apus de
11
Petru Ilcuş, Învăţământ universal sau divizat, în „Societatea de Mâine", nr. I 6, 1926
1
" Idem, Şcoala noastră secundară, în „Societatea de Mâine", nr.16, I 926
13
Idem, Ideea Universităţii, în „Societatea de Mâine", nr.33, 1924
14
lbidem
Educaţia şi cultura oglindite în revista "Societate de Mâine" 503
tineri entuziaşti care specializându-se în diferite ramuri ale ştiinţelor să aducă de
acolo metodele de cercetare şi ei să fie modelul de dascăli selecţionaţi 15 •
Concluzionând se poate deduce grija tuturor slujitorilor culturii româneşti pentru
un învăţământ temeinic dotat "materialiceşte" şi "spiritualiceşte", un învăţământ
care nu se identifică în ultimă instanţă nici cu codificarea legilor, nici cu zidăria, ci cu
duhul care întreţine viaţa lăuntrică 16 • Acest duh este dascălul, despre care un mare
învăţat afirma că este o flacără care se mistuie luminând pe alţii, lui trebuia să i se
creeze un drum care să mărească eficienţa activităţii sale didactice. Cu toate că s-
au întreprins eforturi, ele s-au dovedit zadarnice. Dascălul din cauza salariului mizerabil
trebuie să îndeplinească 2-3 slujbe suplimentare, astfel vom întâlni dascăli ţăpinari,
cărăuşi şi chiar lucrători cu ziua 17 •
Deşi nu se poate vorbi de un discurs riguros ştiinţific asupra realităţilor socio-
culturale româneşti, abordate în paginile revistei "Societatea de Mâine", totuşi
transpare ideea unei asidue preocupări pentru transformarea acestei realităţi globale.
Ideea transformării, apare sub imperiul unei nevoi generale, cunoaşterea realistă a
particularităţilor zonale şi locale. Astfel, se impunea o cercetare ştiinţifică a acestor
realităţi chestiune c~re a stat în atenţia institutului Societăţii de Mâine, dar care nu a
putut fi finalizată. In acest sens s-a propus lansarea de chestionare ca punct de
plecare în cercetarea vieţii sociale. Şi pentru învăţământ s-a propus un asemenea
chestionar axat pe o problematică ce dorea expunerea cât mai fidelă şi reprezentativă
a situaţiei socio-culturale.
Acest chestionar avea menirea de a recolta opinii, ale celor implicaţi în
procesul instructiv- educativ, în vederea luării unor decizii pertinente, de către forurile
în drept, care să stea la baza organizări riguroase şi eficiente a şcolii româneşti.
Chestionarul cuprindea întrebări ce se refereau la existenţa clădirii şcolii, a căminului
cultural, a elevilor, dintre aceştia câţi frecventează şcoala, cine din sat sau cătun
citeşte şi ce anume (foi, călindare, cărţi, broşuri), dacă există biserică, şi dacă este
cercetată de către credincioşi, existenţa sectelor etc 18 •
Prin realizarea unor asemenea anchete, publicate în paginile revistei
"Societatea de Mâine", pe bază de chestionar - tip se încerca obţinerea unor date
comparabile în vederea alcătuirii unor sinteze sociale zonale.
Instituirea unui asemenea "sistem de monografii", care urmau să fie realizate
prin anchete individuale, a fost determinat, probabil, de faptul că revista şi conducerea
15 Stan preda, Învăţământul înalt al agriculturii nostre, în „Societatea de Mâine", nr.5,
1924
16
Ion Clopoţel, Probleme şcolare, în „Societatea de Mâine", nr.24, 1936, p.436
17
D. V. Bemovschi, Cercetări asupra şcolii româneşti, în „Societatea de Mâine", nr.4,
1937
IR P. Grecu, Chestionar economic pentru cercetarea satelor răzleţe ale României, în Societatea
de Mâine an.XVI( 1939), p. 21-23. A se vedea şi articolul Pentru prosperitatea satelor. Patru
premii pentru cele mai bune monografii regionale, în Societatea de Mâine an.III) 1926) nr. 33-
34, pag 564.
institutului conştientizează imposibilitatea organizării şi susţinerii unor investigaţii de

teren colective, încercând regândirea şi redimensionarea activităţii de cercetare
desfăşurată sub egida sa şi, implicit, întemeierea unui cadru mai viabil şi mai adecvat
condiţiilor şi posibilităţilor concrete de lucru ale colaboratorilor.
"Societatea de Mâine" s-a impus şi în peisajul publicisticii culturale
interbelice acordând o bogată rubrică de "Pagini Literare", în care s-a publicat
poezie, proză, note de călătorie etc. Creaţia literară autohtonă, dar şi ceea
internaţională au fost prezentate şi comentate pe larg în rubrica "Discuţii şi recenzii".
Onorându-şi profilul iniţial asumat de revista culturală, "Societatea de Mâine" a
susţinut în paginile sale o activitate rodnică de cronică a vieţii culturale, constituindu-se,
astfel într-o adevărată oglindă a vieţii cultural- artistice din Clujul interbelic.
Deşi a traversat o epocă agitată şi controversată din punct de vedere politic
şi ideologic, revista s-a menţinut cu fermitate pe direcţiile şi coordonatele sale
programatice, acelea ale democraţiei şi progresului.
În încheierea acestei succinte prezentări nu putem decât să fim de acord cu
aprecierea retrospectivă a lui I. Clopoţel la adresa revistei: "Cele 403 numere conţin
materiale care vor servi ca document autentic al vremii, atestări vii ale uriaşelor
frământări care au cuprins o societate încleştată în două măceluri gigantice, sfâşiată
de atâtea crize economice, politice şi sociale" 19
EDUCATION AND CULTURE VIEWED IN THE MAGAZINE

"TOMORROW SOCIETY"
-Abstract -
This paper propose to present in this magazine "Society of Tomorrow" -

who appears at Cluj before the second war of world, articles who reflects in all
respects the education and culture after the reunification of Ro mania Country from
First of December 1918.
Una scuming scientific, the Magazine "Society of Tomorrow" propose to
connect the roumanian people style life to universal rhythm of spirit, building on
ruin's demolished temple, an new solid base and healthy and tomorrow's world.
In the sama tine the magazine wants tobe en authority democracy, fighting
for freedom, education and culture rights for our people.
19
I. Clopoţel, Amintiri şi portrete, pag 173
LUCRĂRILE SESIUNII
DIN EFECTELE ECONOMICE ALE PREZENŢEI UNITĂŢILOR
MILITARE SOVIETICE ÎN JUDEŢUL SĂLAJ
(OCTOMBRIE 1944 - IULIE 1945)
de
Antonio Faur
În toamna anului 1944, pe teritoriul Sălajului, au ajuns - în acţiunea lor

ofensivă spre vest - trupele sovietice. Trecerea frontului prin acest judeţ a lăsat
amintiri de neşters, unele dintre acestea fiind consemnate şi în documentele vremii.
Locuitorii români aşteptau, cu justificată nerăbdare, să scape de vremelnica stăpânire
horthystă, care Ie-a produs îngrozitoare suferinţe, cum au fost cele de Ia Ip şi Trăznea,
comparabile doar cu cele mai tragice experienţe din timpul celui de-al doilea război
mondial. Se credea sincer că lucrurile vor intra în normalitate, prin revenirea Ia
patria-mamă şi reinstalarea autorităţii româneşti, de Ia care erau pretinse, pe bună
dreptate, unele reparaţii pentru ceea ce se întâmplase în anii dominaţi hothyste.
Evenimentele cu care s-au confruntat locuitorii au fost de natură să-i îngrijoreze,
mai ales prin consecinţele lor. Dacă pierderile suferite de ei în urma desfăşurării
militare au fost considerate ca inevitabile şi specifice stării de război, nu în acelaşi
mod au fost receptate excesele comportamentale ale unor militari sovietici. De
altfel, abuzurile comise de aceştia puteau fi greu acceptate, datorită felului cum era
percepută prezenţa Armatei Roşii, ca armată aliată, despre care propaganda oficială,
tributară Moscovei, afirma că este o forţă "eliberatoare". În realitate aceasta s-a
manifestat ca un adversar, cu evidente tendinţe de ocupant.
În acest context, ceea ce s-a întâmplat în judeţul Sălaj din momentul apariţiei
primelor unităţi sovietice şi până la jumătatea anului 1945, deci într-un interval de
aproximativ nouă luni, se impune a fi cercetat cu maximă atenţie, pentru a fi restituite
prezentului aspectele necunoscute până acum, numai astfel fiind posibilă cunoaşterea
unui timp care a supus populaţia la mari încercări, unele de natură economică, la
care ne vom referi, prin valorificarea unor documente inedite, descoperite în fondurile
existente în Arhivele Militare Române.
Deşi mai sunt în viaţă oameni care au văzut cum s-au comportat militarii
sovietici 1 , pentru a nu fi acuzaţi de o interpretare subiectivă a acestei realităţi, vom
recurge numai la sursele documentare produse de autorităţile locale care au un
1
Desigur, prin metoda anchetei orale ar putea fi procurate de la aceştia mărturii
memorialistice, care - raportate la cele arhivistice - ar contribui la o cunoaştere mai
cuprinzătoare a evenimentelor examinate, în vederea unei reconstituiri obiective.
506 Antonio Faur
caracter legal. Este vorba de declaraţii ale celor care au fost deposedaţi de bunuri,
date în faţa primarilor, jandarmilor şi ale unor martori obiectivi, fiind investite cu
credibilitatea necesară. Este redusă la maximum posibilitatea că s-ar fi mistificat
adevărul, după cum rezultă dintr-un comentariu al lui Constantin Rădulescu - Motm,
care avansa următoarea ipoteză "Când mă gândesc ... că viitoarele generaţii ale
neamului meu vor citi în istoria românilor despre brava şi liberatoare armatâ
roşie, aceea ce se va scrie despre ea în presa comunistă din Bucureşti, vândută
Moscovei; că reabilita/ea adevărată îi va fi ascunsă; la dezgustul care mă
cuprinde îmi vine în minte şi întrebarea: poate exista oare o continuitate de
conştiinţă la un popor, când istora lui este o simplă ţesătură de minciuni ticluite
din interesul acelora care guvernează" 2 • În chestiunea de care ne ocupăm, situaţia
nu este atât de gravă, pentru că locuitorii care au suferit pierderi le-au menţionat,
fără teamă, în declaraţiile lor. În temeiul acestora au fost întocmite rapoarte statistice
pe sate, plase şi judeţe, păstrându-se în arhive o informaţie bogată, deşi nu
întotdeauna completă. Oricum există un temei documentar sigur în ceea ce priveşte
jaful economic datorat militarilor sovietici, acest fapt putând fi demonstrat cu mijloace
ştiinţifice autentice. E drept însă, că numai după o jumătate de secol, prin înlăturarea
oricăror obstacole din calea cercetării istorice.
Prefectura judeţului Sălaj, cu ordinul nr. 13 .029/1945 (transmis prin telefon),
a solicitat preturilor şi primăriilor ca să transmită de urgenţă tabele centralizatoare
cu "bunurile ridicate fără forme" de către "trupele sovietice în trecere", de la 24
august 1944 şi până la 1 iulie 1945. Aceste situaţii (nr. 2) trebuie să fie întocmite pc
baza proceselor verbale şi justificate de martori 3 , aşa cum am precizat anterior.
Unele instituţii administrative au trimis prefecturii, până la 1 august 1945, documentele
solicitate, punându-le totodată şi la dispoziţia Cercului teritorial al judeţului Sălaj,
care la rândul său, le-a comunicat forurilor militare superioare. Au fumizat asemenea
documente de o importanţă evidentă, preturile a cinci plase (Cehu Silvaniei, Crasna,
Jibou, Tăşnad şi Valea lui Mihai) din judeţul Sălaj, precum şi primăriile oraşelor
Carei, Zalău şi Şimleu] Silvaniei. Toate conţin date cu privire la "bunurile" pe care
militarii sovietici (din unităţile în trecere, ca şi comandamentele sovietice) le-au luat
cu forţa de la locuitori, fără să le plătească, ori să semneze bonuri (bilete de primire).
Procedeele folosite de militarii sovietici sunt cele practicate de către o armată de
ocupaţie, care recurge la jaf şi crimă, fără să dea nimănui socoteală. Chiar şi
autorităţile române, după momentul instalării lor, au fost supuse unor presiuni şi
ameninţări, fiind împiedicate să-şi exercite atribuţiile, multe din acestea derivate din
obligaţiile pe care statul român şi le-a asumat prin semnarea Convenţiei de Annistiţiu
(din 12 septembrie 1945).
2 Constantin Rădulescu - Motru, Revizuiri şi adăugiri. 1945, Editura Floarea Darurilor,

3
Arhivele Militare Române (în continuare A.M.R), Fond. 1321, dos. 217, f. 28.
Din efectele economice ale prezenţei unităţilor militare sovietice în jud. Sălaj 507
Din situaţia înaintată de pretorul plasei Cehul Silvaniei (în 11 august 1945)
rezultă faptul că, din cele 12 comune ale acesteia, au fost ridicate de sovietici 44 de
feluri de bunuri materiale, în valoare totală de 224.905.790 lei 4 •
De observat că locuitorii au fost prădaţi nu numai de alimente (slănină,
marmeladă, etc.), animale (cai, porci, oi şi bovine), păsări (găini, curcani, raţe) şi
nutreţ pentru cai (ian, trifoi, orz), ci şi de multe obiecte domestice (covoare, bijuterii,
haine) între care ceasurile care au constituit o adevărată obsesie pentru militarii
sovietici originari din părţile asiatice ale Uniunii Sovietice5 • O asemenea deposedare
forţată de bunuri avea ca primă finalitate procurarea hranei necesare pentru militari
şi animalele de tracţiune (ceea ce au făcut trupele străine şi în alte timpuri dar şi
intrarea în posesia unor obiecte (prin jaf) care puteau fi vândute (banii obţinuţi
fiind utilizaţi pentru cumpărarea băuturilor) ori trimise, sub forma unor pachete,
celor de acasă, din U.R.S.S.). Fără îndoială că o pierdere însemnată pentru ţărani a
fost cea a cailor (92) şi căruţelor (33), care erau de neînlocuit mai cu seamă pentru
efectuarea muncilor de toamnă, deoarece nu existau decât foarte puţine tractoare.
Rămasă fără aceste mijloace orice familie era obligată să-şi restrângă considerabil
câmpul de activitate, fapt care îi diminua posibilităţile de trai tocmai în pragul
1em11.
Aşezările din plasa Crasna au fost supuse unui jaf cu consecinţe şi mai
grave, fiind "ridicate fără forme" un număr de 52 de bunuri, în valoare de 625.855.990
lei 6 , suma stabilită în funcţie de preţurile de piaţă ale zilei. Reţine - şi de această
dată - atenţia numărul mare de cai (298) pe care i-au luat de la locuitorii militarii
sovietici.
4
A.M.R., Fond 1321, dos. 217, f. 21.
5
În legătură cu acestea au circulat oral destule povestiri, unele pline de umor. Iată ce afirmă
un istoric francez Jacques De Launay cu privire la "furtul de ceasuri", care, după opinia sa,
a fost "aproape general". La finele anului 1945, când s-a aflat la Berlin, a întrebat un ofiţer
sovietic ("foarte cultivat şi dornic de dialog") cu privire la atitudinea compatrioţilor săi, ce
"simţeau o atât de mare dorinţă (ca) să ia ceasurile de pe oriunde treceau". Răspunsul este
următorul: "Evident, pentru că nu aveau (ceasuri n.n.). Dintre soldaţii noştri, majoritatea n-a
avut niciodată ceas, încât acest obiect reprezenta pentru ei o anumită valoare". Ar fi prea
simplu, consideră acelaşi istoric, ca să "reduci acest gest de tâlhărie la un simplu furt".
Aceasta din considerentul că "nişte oameni primitivi, care nu posedă un ceas individual" se
află sub totala autoritate a şefilor (mai exact a ofiţerilor), care aveau ceasuri. Prin urmare a
"obţine un ceas ( chiar şi prin luarea cu forţa a acestui obiect - n.n.) îţi dă o autonomie, îţi
conferă libertate (Jacques De Launay, Marea prăbuşire. 1944 - 1945, Editura Polirom,
Bucureşti, 1996, p. 135). Putem admite că mirajul ceasurilor a avut un asemenea efect asupra
unor oameni care au trăit până atunci înafara civilizaţiei modeme, în care organizarea timpului
. este o cerinţă fundamentală.
6
A.M.R., Fond 1321, dos. 217, f. 21.
508 Antonio Faur 4
Din plasa Jibou (în componenţa căreia intrau opt comune) au fost deposedaţi
locuitorii de bunuri în valoare de 51.947.000 lei. Dintre acestea se detaşează mijloacele
de transport (trăsurile cu arcuri, căruţele cu osii de fier şi de lemn, roţile noi de
căruţe şi rafurile pentru roţi), bijuteriile (cercei de aur şi argint), ceasurile (de aur
şi argint) şi băuturile7 •
Dacă din plasa Tăşnad militarii sovietici au ridicat "cu forme legale" bunuri
în valoare de 288.000 lei 8 , ei au procedat concomitent, la luarea cu forţa a unor
bunuri în valoare de 655.047.100 lei9 , între acestea figurând 330 de cai şi 127 de
căruţe, precum şi 18 aparate de radioio. Situaţia statistică realizată de pretorul plasei
Valea lui Mihai (în care intrau 17 comune) conţine date care atestă o realitate
dramatică, locuitorii fiind jefuiţi de bunuri diverse în valoare de 1.716.845.130
lei 11 • De altfel, se impune adevărul că locuitorii din cele cinci plase de pe teritoriul
judeţului Sălaj au pierdut bunuri care se cifrează valoric la impresionanta sumă de
3.274.600.921 lei. De menţionat că a fost elaborată (în 30 iulie 1945) o "situaţie
recapitulativă" de către pretura plasei Zalău 12 , în care însă nu este trecută valoarea
bunurilor de la primele şapte poziţii. Din acest motiv n-am procedat la efectuarea
unui calcul al sumei generale, care să cuprindă toate bunurile de la cele 26 de
poziţii 13 • Pretura plasei Supurul de Jos n-a consemnat decât cantităţile 14 , deci
datele nu sunt operative sub raport valoric.
Cea mai temeinică evidenţă a bunurilor ridicate "fără forme" legale de către
militarii sovietici a fost întocmită de Primăria comunei urbane Şimleu I Silvaniei 15 • În
aceasta apar 12 categorii de bunuri (în valoare totală de: 269.016.570 lei), după
cum urmează: 1. alimente şi fructe (4.864.231 lei); 2. animale (27.962.070 lei);
3. automobile, arme, aparate diverse (9 .044.340 lei); 4. băuturi (45 .677.416
lei); 5. bijuterii (7.757.450 lei); 6. vase diverse (4.889.922 lei); 7. blănuri şi
covoare (4.365.000 lei); 8. cristaluri, ceasuri (113) şi porţelanuri (5.890.200
lei); 9 furaje şi cereale (4.133 .180 lei); l O. articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte
(88.395.927 lei); 11 instrumente muzicale (1.922.900 lei); 12. materiale, mărfuri,
7
Ibidem, f. 17.
8
Ibidem, f. 25.
9
Ibidem, f. 26.
10
Ibidem.
11
Ibidem, f. 49.
12
Ibidem, f. 29.
13
Ibidem.
14
Ibidem, f. 35.
15
Ibidem, f. 37 - 41. Se precizează că documentul a fost întocmit în "conformitate" cu
prevederile ordinului nr. 181113/1945 a Serviciului Administrativ din cadrul Ministerului
de Interne (Ibidem, f. 39).
Din efectele economice ale prezenţei unităţilor militare sovietice în jud. Sălaj 509
instalaţiuni şi unelte diferite (60.013.834 lei ). La aceste sume se adaugă 4.100.100
16
lei, care au fost luaţi de la 19 familii 17 •

Informaţiile referitoare la deposedarea de bunuri a locuitorilor din oraşele
Carei (în valoare de 180.880.150lei 18 ) şi Zalău 19 nu sunt complete, împrejurare
care dezvăluie lipsa de rigoare şi seriozitate a funcţionarilor din primăriile acestor
localităţi însărcinaţi cu strângerea datelor.
Publicând (ca anexe documentare) documentele din care am valorificat
cea mai mare parte a informaţiilor despre efectul economic al prezenţei militarilor
sovietici în judeţul Sălaj (în anii 1944 - 1945), credem că am pus la dispoziţia
cititorilor şi specialiştilor argumente ştiinţifice pentru a judeca, în cunoştinţă de
cauză, comportamentul acestora faţă de locuitorii din această parte a ţării. Am
recuperat, totodată, din trecutul nu prea îndepărtat câteva realităţi de o certă
semnificaţie, care sunt acum racordate Ia istoria naţională.
ECONOMIC EFFECTS OF SOVIET MILITARY PRESEN CE 1N SĂLAJ

COUNTY (OCTOBER 1944 -JULY 1945)
- Abstract -
In the fall of 1944 soviet arrived in Sălaj county in his way to west. Pres-
ence of soviet troupes in Sălaj county had numerous aspects, many of this with
disastrous effects on the local people. Economic losses was enormous, soviet anny
comportment was like an occupation army rather.
16
Ibidem, f. 39 - 41.
17
Ibidem, f. 41.
18
Ibidem, f. 23.
19
Ibidem, f. 35.
ROMÂNI ŞI MINORITARI ÎN PROCESUL SOVIETIZĂRII
NORD-VESTULUI TRANSILVANIEI
(TOAMNA 1944 - MARTIE 1945)
de
Mihai D. Drecin
Pentru România ocupată de trupele sovietice la sfârşitul lui august -

începutul lui septembrie 1944, debuta o nouă experienţă politică, fără nici o legătură
cu tradiţia şi modelul vest-european de construcţie statală pe care s-a străduit să-l
preia şi acomodeze realităţilor proprii în ultimii 100-150 de ani.
Modelul stalinist, bolşevic sau comunist s-a insinuat treptat în societatea
românească imediat după 23 august 1944, cu un tupeu şi o duritate în continuă
creştere. La început oarecum haotic, impulsiv, mai apoi metodic, organizat după un
plan foarte pragmatic oferit de „fratele mai mare" - U.R.S.S.-ul 1 şi licitat, completat
de grupul restrâns de comunişti români şi detaşamentele de cameleoni care li s-au
alăturat.
„Planul trienal" de comunizare al României elaborat la Moscova, discutat
şi aprobat la 7 martie 1945 într-o întrevedere dintre o delegaţie sovietică şi „trio-
ul" Ana Puker-Constantin Doncea-Constantin Pârvulescu, ne este astăzi cunoscut
în detalii. Cele zece puncte ale acestuia au fost îndeplinite pas cu pas, între martie
1945 - martie 1949, ceea ce confirmă întru totul autenticitatea lui2.
În acest proces un rol important, mai ales în faza sa iniţială din toamna
anului 1944 până la sfârşitul anului 1946, l-au avut comunităţile etniilor minoritare
din ţara noastră, mai ales maghiarii, evreii, slavii. Faptul se explică printr-o sumă
de cauze. În primul rând, majoritatea celor 800-1 OOO de comunişti din România de
până la 23 august 1944 s-a recrutat din rândurile minorităţilor. După înlăturarea de
la putere a Mareşalului Ion Antonescu şi regimului său, minuscula grupare comunistă
trebuia să iasă în evidenţă printr-o combativitate deosebită, invocând nedreptăţile
la care a fost supusă de statul român: pogromuri, epurare etnică, deznaţionalizare.
Maghiarii din Transilvania aveau şi alte motive pentru a trece de partea comuniştilor
şi Armatei Roşii de ocupaţie. Unii doreau să-şi „spele păcatele" pentru atitudinea
antiromânească dovedită faţă de concetăţenii lor români mai ales în Ardealul de
1
Maria Brătianu,
României i-a fost impus modelul bolşevic, în "Analele Sighet 3", Ed.
Fundaţia Academia Civică, 1996, p.579
2 Florin Constantiniu, Mihail E. Ionescu, Planul sovietic de comunizare a României (martie
1945), în "Revista distorică", Bucureşti, nr. 7-8/1993, p. 657-661

512 Mihai D. Drecin 2
Nord, aflat sub stăpânirea Budapestei între 1940-1944. Lepădarea straielor, dar nu
şi a mentalităţii de stăpâni, le putea oferi o şansă în plus pentru a scăpa de tragerea
la răspundere pe baza legilor în vigoare, referitor la criminalii de război. Cei mai
mulţi, însă, direct şi subtil dirijaţi de guvernul fascist de la Budapesta, mai apoi de
cel democrat de la Debreţin, se gândeau la menţinerea Transilvaniei de Nord, chiar
a întregii Transilvanii, în fruntariile Ungariei. Pentru atingerea acestui obiectiv
trebuia licitată cartea procomunismului şi prosovietismului, valorificată tradiţia
bolşevică a Ungariei anului 1919. Pe acest fond de loialitate şi prietenie, subit
renăscute, se vor naşte planurile de „autonomie şi independenţă a Transilvaniei",
chiar a unei „republici transilvane" sub protectorat sovietic 3 • Slavii, în speţă mtenii
din Maramureş, vor fi manipulaţi de N .K. V.O. -ul sovietic pentru a declanşa mişcarea
de separare a provinciei de România şi unire cu R.S.S. Ucraina. Astfel, la 4 februarie
1945, în Sighetu Marmaţiei, F.N.D. local, format în mare majoritate din maghiari,
ruteni şi evrei, va proclama unirea Maramureşului din stânga Tisei cu Ucraina
Sovietică. Serviciile secrete sovietice au pus la cale această acţiune pentru a presa
4
Casa Regală să demită guvernul generalului Rădescu şi să accepte un guvern

procomunist. Rutenii implicaţi în evenimentele de la Sighet şi din comunele
maramureşene, în care erau majoritari, participaseră la mişcarea iredentistă
ucraineană din anii 1941-1944, de orientare antisovietică, condusă de coloneii Andrei
Melnic şi Ştefan Bandera, care militau pentru înfiinţarea unei Ucraine independente
cu sprijinul Germaniei 5 • Făcând acum jocul U.R.S.S., doreau să-şi „spele păcatele"
faţă de aceasta, evitând arestarea şi alte pedepse posibile.
Minoritatea germană din zonă a avut un destin aparte, din păcate tragic. Nu
numai că nu a fost implicată în procesul sovietizării, ci a fost subiectul urmăririi,
arestării şi deportării la muncă în U.R.S.S. În pofida opoziţiei Casei Regale, a
partidelor istorice, a multor funcţionari şi simpli cetăţeni români care au protestat,
au refuzat să participe la acţiunea de inventariere şi îmbarcare a conaţionalilor lor
3
Mihai D. Drecin, Ideea "autonomiei Transilvaniei" în mediile politice maghiare şi ger-
mane din provincie (primăvara 1944-toamna 1945), în voi. ,,Istoria - ca experienţă
intelectuală", Ed. Universităţii din Oradea, Oradea, 2001, p. 257-270
4
"Poporul", Sighet, nr.5,7 februarie I 945. cf. Gh. I. Badea, O pagină dureroasă, puţin
cunoscută, din istoria Maramureşului, în „Acta Musei Napocensis", Istorie, 1989-1993,
Cluj-Napoca, p. 387-415; Mihai Drecin, Memoriile avocatului Dr. Julian Chitta - primul
prefect român a/judeţului Maramureş în primăvara anului 1945, în „Analele Universităţii
din Oradea", seria: Istorie-Arheologie-Filosofie, 1992, p.97-110; Florin Mi.iller, Tentative de
rapt teritorial şi sovietizare a regiunii Maramureş în anii 1944-1945, în „Revista istorică",
Bucureşti, nr. 7-8/1993, p.699-708
5
Dumitru Şandru, Bucovina şi Maramureşul în planurile iredentei ucrainiene (1940-
1947), în voi. ,,Relaţii româno-ucrainiene, istorie şi contemporaneitate", Ed. Muzeului
Sătmărean, Satu Mare, 1999, p.349-374
Români şi minoritari în procesul sovietizării nord-vestului Transilvaniei 513
îr. trenurile durerii sau chiar au încercat să-i salveze ascunzându-i în propriile case 6 •
Informaţiile pe care le înregistrăm şi includem în descrierea procesului
sovietizării zonei geografice în discuţie, provin din datele culese şi transmise
Centralei din Bucureşti de către agenţii şi agenturile Serviciului Special de Informaţii,
principalul serviciu secret al României vremii. Dominat încă de profesionişti
veritabili, nesubordonat politicului, S.S.1.-ul va înregistra cu exactitate toate
evenimentele care puteau atenta la unitatea şi siguranţa naţională. Din ele rezultă
formele şi metodele folosite ca şi actorii implicaţi în acţiunea de stalinizarc şi
comunizare a României în general, cu particularităţile specifice Transilvaniei.
Un agent S.S.I. preciza într-o „Notă contra-informativă", datată 16 octombrie
1944, că în oraşul Brad s-a înfiinţat o celulă comunistă formată din „8 unguri, care
până la armistiţiul cu Rusia erau cei mai înfocaţi şovinişti. La venirea ruşilor s-au
hotărât să se declare comunişti şi în lipsa comuniştilor români, ei tind acum să
devină stăpânii ţării moţilor... Muncitorii mineri au fost invitaţi de către Comitetul
comunist local să ia parte la o adunare de constituire, dar din 7000 muncitori ( zonă
locuită aproape în totalitate de români - n.n.) au luat parte numai 40, dar şi aceştia
ca să audă ce li se propune de către comunişti. Nici unul n-a primit să aibă vreun rol
în acest partid"7 •
Într-un „Buletin Informativ Special", înaintat pe data de 28 octombrie 1944
de către Inspectoratul General al Jandarmeriei, referitor la situaţia din oraşul Cluj,
se arată că „populaţia română interpretează defavorabil că atât Dl. Vescan (Prefectul
de Cluj - n.n.) cât şi chestorul şi Primarul (Teodor Bugnariu - n.n.) numiţi de
sovietici, sunt din români căsătoriţi cu unguroaice, deci cu sentimente străine de
neam" 8 •
Ziaristul E. Bocşa - Mălin arată într-un articol publicat în ziarul „Curierul"
din 8 noiembrie 1944: ,,Am fost timp îndelungat prin ţinuturile dezrobite şi am
văzut pretutindeni pe cavalerii acţiunilor de asasinat contra românilor şi evreilor
preumblându-se liberi, cu banderolă roşie la braţ, domesticiţi de împrejurări. Am
văzut membri ai crucilor cu săgeţi proslăvind regimul românesc, transformaţi peste
noapte în veritabili aderenţi ai M.A.D.O.S.Z.-ului ... Am văzut înapoia palatelor pe
toţi grofii ardeleni, autori ai schimbării raporturilor demografice de după 1940" 9 •
Hotărârea Comandamentului Sovietic, luată la sfârşitul primei decade a
lunii noiembrie 1944, de-a cere guvernului să-şi retragă autorităţile administrative
instalate pe măsura eliberării Transilvaniei, înlocuindu-le cu ofiţeri sovietici, a
6
Doru Radosav, Donbas - o istorie deportată, Ravensburg, 1994
7
Arhiva S.R.l., Bucureşti, Fond: D, dosar nr. 6006, Chestiunea Transilvaniei (1944- 1946),
fila 200- 201 (în continuare: A.S.R.I., Fond: D, dosar nr. 6006, fila 200 - 201)
s Ibidem, f. 173
9
Ibidem, f. 174
514 Mihai D. Drecin 4
contribuit, pe lângă instituirea unei atmosfere de deznădejde între români, la

accelerarea procesului de sovietizare. În această acţiune autorităţile sovietice vor
primi un sprijin masiv din partea majorităţii maghiarilor şi evreilor. Demonstraţiile
în favoarea aşa zisei democratizări şi defascizări a societăţii româneşti erau organizate
de minoritari. O notă a Centrului Sibiu a S.S.I. înregistra următoarele detalii primite
de Ia un român revenit recent din Cluj: ,,În ziua de 12 noiembrie, ( ... ) dimineaţa pe la
orele 9, în faţa primăriei s-a pornit o manifestaţie muncitorească, cu drapele şi
pancarte. Erau cam vreo 5-600 de oameni. ( ... ) Un căpitan rus s-a apropiat de
refugiatul de la care deţinem ştirea, întrebându-l de ce fel de naţionalitate sunt
manifestanţii, dacă ei sunt români. A primit răspunsul că nu ştie. Căpitanul rus s-a
apropiat de grup şi a întrebat, iar după răspunsul primit s-a întors către mine şi mi-a
spus într-un ton enigmatic de respicat: jidani, jidani ... şi a plecat cu un surâs îngheţat
pe buze" 10 •
Ocupantul sovietic va presa autorităţile de la Bucureşti pentru a accepta
aducerea la putere a unui guvern procomunist, tolerând menţinerea unei atmosfere
de autoritate administrativ-politică maghiară în Transilvania de Nord. Astfel, sunt
menţinuţi în funcţii primarii şi funcţionarii maghiari 1 1, inclusiv însemnele statului
maghiar pe clădiri şi documentele de birou. Tricolorul maghiar era afişat pe
instituţiile publice, iar în cadrul demonstraţiilor de stradă era purtat numai alături
de drapelul sovietic. La scurtă vreme după instalarea guvernului procomunist
maghiar de la Debreţin, Poşta din judeţele Satu Mare şi Oradea va folosi timbre
maghiare „cu toţi principii şi sfinţii istoriei Ungariei Sfântului Ştefan" 12 • Pe func~onarii
şi muncitorii români - trimişi de statul român să-şi preia posturile în judeţele din
nord-vestul Transilvaniei, autorităţile administrative maghiare refuză să-i primească,
să le ofere locuinţe. Chiar „proprietarii de imobile reîntorşi din refugiu nu-şi pot
ocupa locuinţele chiar dacă ele sunt părăsite de locatari fugiţi cu armatele ungureşti
sub pretextul că sunt încă ocupate" 13 • Având în vedere faptul că majoritatea
membrilor comisiilor care aprobau, la nivelul primăriilor din marile oraşe, închirierea
de imobile şi prăvălii, erau maghiari sau evrei, alături de doar câte un român, ,,ungurii
obţin imediat ce vor, românii sunt tărăgănaţi şi amânaţi sub diferite pretexte şi dacă
obţin vreun local de prăvălie sau vreo locuinţă, aceasta numai pe lângă o mită
respectabilă de l 0-50 mii lei" 1 4• Tăbliţele indicatoare cu numele străzilor sunt tot
cele redactate în anii 1940-1944 1 5, iar monedele acceptate la diverse plăţi sunt
io Ibidem, f. 177
11
Ibidem, f. 230-231
12
Ibidem, f. 209-213
13
Ibidem, f. 185
14
Ibidem
15
Ibidem, f. 188
Români şi minoritari în procesul sovietizării nord-vestului Transilvaniei 515
numai cele maghiare şi rubla rusească • O „Notă informativă" din 21 februarie
16
1945 arată că „Poliţia maghiară din staţia C.F.R. Oradea comite mari abuzuri faţă
de călători, confiscând fără nici un temei legal bagaje, stofe, alimente etc., simulând
că instrumentează. Călătorii sunt apoi puşi în libertate iar prada se împarte. În oraşul
Oradea continuă să funcţioneze autorităţi maghiare" 17 • Cu concursul autorităţilor
militare sovietice, în preziua instaurării guvernului Dr. Petru Groza, într-o serie de
oraşe din Transilvania de nord-vest, inclusiv în Cluj, au loc arestări politice în
rândul membrilor partidelor istorice. ,,Se menţionează că majoritatea membrilor
din echipe (care au arestat - n.n.) erau unguri şovinişti" 18 •
Desigur, această situaţie şi atmosferă vădit antiromânească a instalat o stare
de completă nesiguranţă 19 , chiar derută în rândul populaţiei majoritare româneşti.
Apropierea dirijată şi interesată a intelectualităţii maghiare de cercurile
militare ruseşti ducea, uneori, la veritabile tragedii familiale. O „Notă" din 1Oianuarie
1945 a C.I. Braşov amintea că : ,,După instalarea ruşilor la Cluj, maghiarii au pus la
dispoziţia ruşilor imobile cu tot confortul şi femei din societatea bună maghiară cu
care serveau masa în familie. Totuşi, au fost cazuri când ruşii -ofiţerii -, fiind în
stare de ebrietate, la un doctor maghiar din Cluj, pe motivul că soţia şi celelalte
femei nu au acceptat propunerile ofiţerilor ruşi, i-au împuşcat pe toţi. Asemenea
fapte continuă şi azi" 20 •
Pe un fond politic intern caracterizat printr-o aproape perfectă colaborare
între sovietici şi minoritari, excepţie făcând şvabii din zonă, pe linia sovietizării
ţării, alături de puternica ofensivă a P.C.R. şi acoliţilor lui de ultimă oră, Casa
Regală şi partidele istorice sunt obligate să accepte guvernul procomunist al
Dr. Petru Groza. Festivităţile de la Cluj din 13 martie 1945, care trebuiau să
sancţioneze oficial şi pe teren revenirea definitivă a Transilvaniei de Nord la România,
au fost organizate de administraţia şi F.N.D. local mai mult ca o serbare a maghiarimii
decât a românilor, indiscutabil majoritari în hinterlandul oraşului şi în judeţ.
În scurtă vreme minoritarii îşi vor da seama că, prin venirea la putere a
guvernului Groza şi recâştigarea Transilvaniei de Nord de către statul român, s-a
pierdut o bătălie importantă în eforturile de păstrare a situaţiei geopolitice din
septembrie 1940. Nu le venea să creadă că zelul depus în bolşevizarea Transilvaniei
nu era răsplătit pe măsură. Reacţia va îmbrăca, între 12-17 martie 1945, atât gesturi
politice cât şi acţiuni militare. Ele se împletesc cu aniversarea, la 15 martie, a zilei
naţionale a Ungariei.
16
Ibidem, f. 238
17
Ibidem, f. 272
is Ibidem, f. 313
19
Ibidem, f. 189
20
Ibidem, f. 230
516 Mihai D. Drecin (,
Astfel, la 14 martie, primarul oraşului Satu Mare a „organizat o manifestare

de protest, cu participarea tuturor şcolilor şi a populaţiei maghiare, în care s-a cerut
înlocuirea drapelului românesc cu cel maghiar. În urma acestei manifestaţii, drapelul
românesc a fost îndepărtat de pe clădirile primăriei şi poliţiei, în oraş rămânând
arborat numai drapelul unguresc" 2 1• În ziua următoare, în cadrul unei mari serbări,
s-a cerut „ca nici o autoritate românească să nu fie primită în regiune"2 2 .
La 12 martie, în apropiere de Sighet, unguri şi evrei deschid focul împotriva
românilor ce doreau să-şi prezinte doleanţele în faţa Comisiei interaliate de con-
trol. Se înregistrează 38 de morţi, 13 grav răniţi şi 28 răniţi uşor, toţi din rândul
românilor. În 15 martie, ,,în oraşul Stau Mare a avut loc o ciocnire între populaţia
românească şi maghiară, unde românii au fost atacaţi de unguri şi provocaţi în
acelaşi timp, prin arborarea drapelelor maghiare. Românii au reacţionat imediat;
din incidentul întâmplat au murit 6 unguri". În sfârşit, aceeaşi „Notă" a Centrului
Arad a S.S.I., aminteşte pentru 17 martie „o nouă ciocnire în comuna Iajel, judeţul
Satu Mare, între români şi unguri, din cauza manifestărilor antiromâneşti, de unde
au rezultat 2 morţi şi peste 30 răniţi". De astă dată informaţia nu precizează originea
etnică a victimelor2 3 •
Timp de jumătate de an, minoritarii îşi potolesc zelul înscrierii în rândurile
P.C.R. şi apetitul pentru bolşevizarea ţării. Eşecul păstrării unui statut politic incert
pentru Transilvania de Nord, etapă în planul de autonomizare a provinciei, explică
această atitudine. Din noiembrie-decembrie 1945, când se intră în etapa pregătirii
participării la Conferinţa de pace de la Paris, majoritatea minoritarilor din
Transilvania, sub presiunea propriei elite intelectuale, îşi vor revigora interesul
pentru P.C.R. şi comunizarea României. Miza era aceeşi: Transilvania.
THE ROMANIANS AND THE MINORITIES 1N THE

TRANSFORMATION PROCESS OF THE NORTH-WEST OF
TRANSILVANIA INA SOVIET REGION
(1944 AUTUMN - 1945 MARCH)
- Abstract -
Based on some unpublished documents, realized by The Information Spe-

cial Services, the most important secret service of the Ro mania in those times, it is
shown the serious implication of the Hungarians, the Jews converted by the Hun-
21
Ibidem, f. 314- 315
22
Ibidem, f. 319
23
Ibidem, f. 345
7 Români şi minoritari în procesul sovietizării nord-vestului Transilvaniei 517
garians and of the ruthens from Maramures in the transformation process of
Romania in a Soviet region, beginning with the fall of the year 1944.
For the Hungarian minority who lived in the province, manipulated by
their intellectual choice, who supported the horthyst system from Budapest be-
tween 1940 and 1944, the bid of the friendship with USSR and the massive adhe-
sion to the Communist Party from Romania was the only way to keep the North
Transilvania within Hungarian borders.
The constraint ahead of Romania of the procommunist Govemment ruled
by Dr.Petru Groza (on 1945 March 6) attenuates for the moment the Hungarian
orientation to communism, brought alive between 1946 and 1947, in the conditions
of the Peace Conference from Paris.
Transilvania, as a politica! bet for the Hungarian desire to change the bor-
ders, leaded by the govemments from Budapest, regardless the doctrine's color,
was and still is a reality until nowadays.
DISPARIŢIA ASOCIAŢIILOR CULTURALE TRADIŢIONALE
ÎN EPOCA STALINISTĂ. STUDIU DE CAZ - DISPARIŢIA
«ASTREI» BIHORENE
de
Lucia Cornea
Într-o bună parte din despărţămintele sale, activitatea ASTREI a suferit o

grea loviturăîn 1940 prin punerea în aplicare a prevederilor Dictatului de la Viena.
Consecinţa acestui act pentru judeţul Bihor a fost divizarea sa în două părţi,
aparţinând la două state diferite: jumătatea sudică României, iar jumătatea nordică
Ungariei. Activitatea ASTREI, atâta câtă s-a mai desfăşurat în noile condiţii, s-a
repliat în teritoriul păstrat, în partea de sud a Bihorului, gravitând în jurul oraşului
Beiuş.
A doua zi după Dictatul de la Viena, centrala ASTREI de la Sibiu a emis o
circulară către despărţămintele din teritoriul ce urma să intre în componenţa Ungariei:
«Cu sufletul îndurerat şi cu inima zdrobită am luat cunoştinţă de noua împărţire a
românilor din Ardeal şi în clipele acestea extrem de triste pentru neamul românesc
conducerea vechei nostre instituţii culturale se îndreaptă către acei conducători şi
membri ai despărţămintelor, cari rămân în ţară străină, cu rugămintea să continue
afi propovăduitorii culturii româneşti şi să menţină organizaţiile noastre culturale
prin orice mijloace şi cu orice preţ.» 1 • Din textul circularei răzbate un discret ton
de adio, impresie pe care ne-o întăresc şi alte fragmente precum: «Comitetul Central
[ ... ] vă exprimă [ ... ] cele mai vii mulţumiri şi adânca recunoştinţă ... » sau « ... vă
asigurăm că nu vă vom uita niciodată ... » etc., chiar dacă cei rămaşi înafara hotarelor
ţării erau îndemnaţi: « ... să nu pierdeţi nădejdea într-un ceas mai.fericit, care o să
ne unească din nou.» Conducerea centrală a ASTREI promitea totodată că va face
tot posibilul pentru menţinerea legăturilor cu despărţămintele rămase în teritoriul
anexat Ungariei.
Ca urmare, în şedinţa din 7 septembrie 1940, membrii Comitetului Central
au adoptat decizia de a acţiona pentru continuarea activităţii asociaţiei şi în teritoriile
transilvane cedate, solicitând în acest sens şi sprijinul episcopilor Nicolae Colan şi
Iuliu Hossu de la Cluj2. Pentru zilele de 8-9 septembrie fusese convocată adunarea
generală a ASTREI, care s-a desfăşurat la Sibiu în absenţa reprezentanţilor
despărţămintelor din teritoriul cedat. În arhivele orădene se păstrează invitaţia la
1
ANDJB,fond 35, Inv. 94, dos.30, f.81
2
Matei 1986, p.109
520 Lucia Cornea
această adunare, pe care Teodor Popa, preşedintele despărţământului Bihor, a notat
cu creionul: «Timpuri grele; Ardealul trunchiat; românii îşi părăsesc vetrele
dinaintea urgiei horthyste» 3 • El însuşi, refugiat la Arad, a continuat să activeze în
cadrele despărţământului central judeţean Arad 4 , fiind cooptat chiar în comitetul
de conducere al acestuia. Cu toate acestea, în perioada 1940-1943, Teodor Popa a
fost considerat în continuare ca preşedinte al ASTREI bihorene.
Prin cedarea jumătăţii nordice a judeţului Bihor, activitatea acesteia fusese
aproape paralizată după 1940. Situaţia nu era singulară. Chiar în despărţămintelc
rămase întregi în componenţa statului român, activitatea se redusese la câteva acţiuni
tradiţionale, cu caracter aniversar, care erau, de ani de zile, apanajul ASTREI. La
Beiuş, în această categorie intra comemorarea morţii lui Ioan Ciordaş şi Nicolae
Bolcaş, care se organiza în fiecare an la începutul lunii aprilie la monumentul din
centrul oraşului al celor doi martiri, în prezenţa autorităţilor şi a unor formaţii corale
locale 5 • În 1942, Comitetul central al ASTREI a luat hotărârea ca fiecare
despărţământ să comemoreze, la data de 31 mai, 50 de ani de la Memorandumul
românilor din 1892. Aniversarea a avut loc şi la Beiuş, conferinţa ocazională fiind
susţinută de preşedintele Nicolae Fluieraş 6 • Activităţile ASTREI la Beiuş s-au
desfăşurat în perioada 1940-1944 în majoritatea lor în sala festivă a Liceului de
băieţi. Astfel, de pildă, în 1942 este consemnat un ciclu de conferinţe susţinut în
sala respectivă de intelectuali ca George Bota, Traian Tămaş, Angela Sălăgian
Buteanu, Titus Roşu etc., toate conferinţele, fără excepţie, axându-se pe teme locale,
bihorene 7 •
Revirimentul a survenit abia în 1943, când activitatea ASTREI în general a
înregistrat o înviorare, prin reactivarea majorităţii despărţămintelor şi cercurilor
culturale, a şcolilor ţărăneşti, a ciclurilor de conferinţe etc.
În acest context, despărţământul Beiuş a luat şi el iniţiativa reorganizării
despărţământului central bihorean. Sub auspiciile sale a avut loc, la 2 mai 1943, o
adunare a intelectualilor din Beiuş şi din judeţul Bihor având ca scop « ... Începerea
unei acţiuni de luminare şi îndrumare a poporului pe linia tradiţională a acestei
3
ANDJB,fond 35, lnv.94, dos. 30, f.77-78
4
De pildă, la l aprilie 1943 a conferenţiat, în sala de expoziţii a Palatului Cultural, despre
«Legăturile Aradului cu Bihorul» (Ibidem, f. 79-80); la 9 mai în acelaşi an a ţinut o conferinţă
la Şiria (Ibidem, dos. 31, f.2) etc.
5
Vezi, de pildă, Leg. Rom.,1941, nr.7, 1 aprilie, p.50; 1942, nr.9, 1 mai, p.87
6
lbidem, 1942, nr.12, 15 iunie, p.117
7
George Bota, Probleme culturale în Bihor; I.E.Naghiu, Prietenii bihoreni ai lui Eminescu;
Traian Tămaş, Frumuseţile naturale ale Bihorului; Gh. Sfârlea, Viaţa socială a satului
bihorean; C. Sava, Pagini de luptă naţională în Bihor; Angela Sălăgian-Buteanu, Portul şi
industria casnică bihoreană; Titus Roşu, Constantin Pavel - omul şi opera (Ibidem, nr.3-4,
1-15 februarie, p.30)
Dispariţia "Astrei" bihorene 521
vechi instituţii de ridicare a poporului»Adunarea a fost prezidată de episcopul
8
•
ortodox Nicolae Popovici, la ea luând parte şi prefectul judeţului, locotenent-

colonelul Alexandru Popp. Au rostit cuvântări cu caracter programatic epsicopul
Nicolae şi protopopul Petru E. Papp, acesta din urmă în numele comitetului judeţean
al ASTREI. Nu s-a stabilit însă nimic concret, discuţiile rămânând cantonate în
sfera generalului, a enumerării condiţiilor necesare pentru o eficientă activitate
culturală naţională, cum ar fi: moralitatea vieţii, spiritul de jertfă, conştiinţa
răspunderii, colaborarea, precum şi deţinerea unor temeinice cunoştinţe
profesionale9 • Reorganizarea propriu-zisă a avut loc cu ocazia şedinţei din 9 mai a
despărţământului, când a luat fiinţă de drept despărţământul central judeţean
Beiuş. De fapt, despărţământul Beiuş activase şi până atunci ca un despărţământ
central judeţean 10 , preşedinte fiind profesorul Nicolae Fluieraş, iar secretar
profesorul Cornel Sava, ambii de la Liceul de băieţi "Samuil Vulcan".
În scrisoarea adresată conducerii despărţământului cu prilejul reorganizării,
fostul preşedinte, Teodor Popa, scria de la Arad: «Predau torţa urmaşului meu
vrednic la conducerea despărţământului central judeţean Bihor cu urarea ca
activitatea culturală naţională a despărţământului central judeţean să pătrundă
până În cele mai umile cătune ale Bihorului nostru [ ... ] Mai exprim Încă o vie
dorinţă şi unanimă, ca fiinţarea comitetului central judeţean în Beiuş să fie de
scurtă durată până la[ ... ] reîntregirea hotarelor.» 11
Despărţământul Beiuş a beneficiat în lunile următoare şi de îndrumare din
partea conducerii centrale. Atât vicepreşedintele ASTREI, dr.Gheorghe Preda, cât
şi profesorul Eugen Hulea, preşedintele despărţământului Alba Iulia şi delegat special
al Centralei pentru îndrumarea despărţămintelor, au fost prezenţi la Beiuş, organizând
consfătuiri cu conducerea despărţământului judeţean şi cu autorităţile locale 12 •
După reorganizare, activitatea ASTREI bihorene a cunoscut un reviriment
real. A crescut numărul membrilor, a fost impulsionată şi coordonată organizarea
de cercuri culturale la sate ( Răbăgani, Mierlău, Finiş etc.) 13 • Cercurile culturale au
fost şi ele introduse în sistemul naţional al propagandei în favoarea războiului
antisovietic, prin programele organizate urmărind să realizeze « ... o participare la
măreaţa epopee naţională, prin cântecele şi poeziile ce se rostesc toate cu un substrat
eroic şi de preamărire a virtuţilor strămoşeşti» 14 •
8
Leg. Rom., 1943, nr.IO, 15 mai, p.88
9
Ibidem, p.88-89
10
ANDJB,fond 35, Inv.94, dos. 31, f.1,2
"Ibidem, f.2
12
Transilvania, 1943, număr administrativ - supliment, p.8, 19
13
Leg. Rom.,1943, nr.IO, 15 mai, p.90; nr.li, 1 iunie, p.92
14
Leg. Rom.,1943, nr.11, 1 iunie, p.91
522 Lucia Cornea 4
Dupăreorganizare, despărţământul Beiuş s-a remarcat şi în ce priveşte

conferinţele ţinute,
mai ales în cadrul cercului cultural local (care grupa, printre
alţii şi un număr mare de meseriaşi şi comercianţi locali), dar şi la Tinca şi Vaşcău.
La sfârşitul anului s-a reluat şi vechea tradiţie a organizării festivităţilor de I
Decembrie de către ASTRA, cu atât mai mult cu cât în 1943 se împlinea un sfert de
secol de la Unire 15 •
La 9 iulie 1943, s-a desfăşurat la Timişoara consfătuirea cu preşedinţii
despărţămintelor din Banat, Arad şi Bihor, sub conducerea preşedintelui ASTREI -
Iuliu Moldovan, cu care ocazie s-au abordat şi probleme referitoare la intensificarea
propagandei economice 16 •
Începând din februarie-martie 1944 s-au organizat din nou şi cursuri de
şcoală ţărănească: în comunele Mizieş, Tulea şi Albeşti 17 •
Câteva acţiuni aniversare au marcat şi anul 1944. La începutul lunii aprilie,
ca de obicei, s-a făcut comemorarea morţii martirilor beiuşeni Ioan Ciordaş şi Nicolae
Bolcaş, în faţa monumentului din centrul oraşului, după care tineretul şi membrii
cercului cultural local s-au deplasat la Lunca pentru a face şi acolo aceeaşi
comemorare pe locul unde cu un sfert de secol înainte fuseseră ucişi cei doi militanţi
pentru Unire 18 •
La 25 mai, odată cu Ziua Eroilor, ASTRA a comemorat la Beiuş şi
semicentenarul procesului memorandiştilor din 1894, pentru acest eveniment fiind
invitat să conferenţieze fostul preşedinte Teodor Popa, aflat, după cum am mai
amintit, în refugiu la Arad 19 •
Realităţile războiului şi mai ales apropierea frontului şi-au pus amprenta şi
asupra activităţilor ASTREI. Aşa, de pildă, asociaţia a fost prezentă la Mierlău în
iunie 1944 cu prilejul ridicării acolo a unei troiţe în memoria locuitorilor căzuţi în
războiul de dincolo de Nistru20 • La începutul lunii iulie, Secţia muncitorilor a cercului
cultural Beiuş a oferit pentru răniţii din spitalul militar amenajat în incinta Şcolii
Normale un spectacol de teatru de amatori cu drama Năpasta de I.L. Caragialc21 •
Prima adunare generală a ASTREI ţinută după 23 august 1944 s-a desfăşurat
la Sibiu la 5 noiembrie 1944, având doar caracter administrativ. În cuvântul inaugural,
preşedintele Iuliu Moldovan îşi exprima încrederea în continuarea activităţii culturale
15
Transilvania, 1944, număr adminisţrativ - supliment, p.21, 24, 26, 27
16
· lbidem, 1943, număr administrativ - supliment, p. 21
11
Jbidem, 1944, număr administrativ - supliment, p.31
18
Scrisoare Petru E. Papp către Viora Ciordaş. Originalul în colecţia de corespondenţă a
Secţiei de Istorie a Muzeului Ţării Crişurilor, nr.inv. 3273
19
Glas. Bih., 1944, nr. 13, 4 iunie, p. 1, 5
20
Jbidem, nr. 14, 11 iunie
21
Jbidem, nr. 18, 9 iulie, p.4
s Dispariţia "Astrei" bihorene 523
a asociaţiei, subliniind în acelaşi timp necesitatea ca aceasta să-şi adapteze activitatea
la noile realităţi.
În acelaşi an, între ASTRA şi Fundaţia Culturală «Regele Mihai I» se
realizase o înţelegere în sensul că toate căminele culturale ale Fundaţiei înfiinţate
după 1939, precum şi cele înfiinţate înainte de acest an, dar care nu desfăşurau o
activitate concretă, să treacă sub egida ASTREI2 2 • Spre sfârşitul anului, s-au făcut
eforturi pentru reluarea activităţii culturale şi în nordul Transilvaniei, dar fără
rezultate notabile.
ASTRA era acum preocupată din ce în ce mai mult de găsirea unor modalităţi
acceptabile de colaborare cu autorităţile, în special cu Ministerul Propagandei. În
vara anului 1945, ea s-a confruntat cu o problemă spinoasă. In şedinţa extraordinară
a Comitetului Central din 19 iulie 1945 a fost prezentată adresa Ministerului
Propagandei, prin care ASTRA era invitată să contribuie amplu şi efectiv la
apropierea şi colaborarea dintre poporul român şi naţionalitatea maghiară
conlocuitoare. Exprimând temerea că apropierea dintre români şi maghiari nu se va
realiza uşor datorită antecedentelor istorice, mai ales a Dictatului de la Viena şi
consecinţelor acestuia, în răspunsul trimis Ministerului Propagandei ASTRA sublinia
că înţelegea să-şi îndeplinească misiunea pentru emanciparea culturală şi economică
a poporului român din Transilvania cu respectarea ideii de stat român şi a loialităţii
faţă de poporul român, toate acestea în deplin respect faţă de toţi cetăţenii ţării, de
orice neam şi limbă. În circulara din 15 august adresată despărţămintelor, Comitetul
Central nu recomanda în mod special organizarea de acţiuni în direcţia cerută de
Ministerul Propagandei, dar în acelaşi timp nu le interzicea şi nu le excludea23 .
În acest context a avut loc revenirea la Oradea a numeroşi intelectuali
români, mulţi dintre ei activişti ai ASTREI, care fuseseră refugiaţi. Preşedintele
despărţământului judeţean, avocatul Teodor Popa, acum repus în vechea sa funcţie,
rostea în toamna anului 1945 un discurs menit a reînnoda activitatea vechii asociaţii.
Iniţial, discursul său părea să se alinieze comandamentelor momentului, exprimând
gratitudinea faţă de armata sovietică şi «faţă de marii noştri aliaţi», care făcuseră
posibilă revenirea refugiaţilor. Nu uita nici pe intelectualii români rămaşi în perioada
războiului în teritoriul cedat: « ... românilor rămaşi aici le exprimăm toată
recunoştinţa noastră căci au stat la locul lor de răspundere chiar cu riscul vieţii
lor» 24 • Teodor Popa făcea apoi apel la necesitatea «solidarităţii româneşti» 25 ,
indiferent de confesiune, lucru care se situa, de altfel, în buna tradiţie a ASTREI de
respingere a confesionalismului, atitudine promovată încă de la începutul existenţei
22
Matei 1986, p.116
23
Ibidem, p.119-120
24
ANDJB,fond 35, Inv.94, dos.32, f. l
25
/bidem, f.5
524 Lucia Cornea
sale. El mai afirma cu acest prilej că ASTRA bihoreană înţelege să urmeze şi de-
aici înainte linia tradiţională: «Trecutul nu moare niciodată, e iarăşi şi iarăşi reluat
prin meditare şi transformat în putere pentru acţiunile viitoare potrivit Împrejurărilor
din fiecare timp. Deci, pentru a porni mai departe nu putem uita trecutul, căci
naţiunile se sprijină pe memorie şi numai conglomeratele întâmplătoare sunt lipsite
de memorie. Conştienţi de aceasta, admirăm trecutul Astrei căci tradiţia, departe
de a anihila progresul, îl animă şi îl fortifică.»26 • Aceasta era de fapt atitudinea
adoptată de ASTRA şi la nivel central. Din păcate, această subliniere apăsată a
intenţiei de a urma linia tradiţională chiar în condiţiile radical schimbate de după
1944 a fost unul din motivele pentru care vechea asociaţie nu s-a mai bucurat de
nici un sprijin din partea statului. Ori, se ştie că, cel puţin după după 1919, ASTRA
a fost întotdeauna mai mult sau mai puţin dependentă de sprijinul statului, dacă nu
altfel, cel puţin din punct de vedere financiar.
Revenind la discursul lui Teodor Popa, nu credem să fi convenit prea mult
noilor autorităţi comuniste nici evidenţierea prea pregnantă a caracterului naţional
românesc al ASTREI, toate acestea într-o societate care începea să-şi afişeze din ce
în ce mai ostentativ pe faţadă eticheta "internaţionalismului proletar". «Asociaţia
Astra - sublinia T. Popa - s-a născut pe pământ românesc pentru a răspunde
nevoilor sufletului românesc. Ea nu s-a născut din idei venite de peste hotare, de
aceea singurul aer care îi prieşte este acela al plaiurilor natale [ ... ] Deci Astra
este a noastră şi numai a noastră.» 21
Intenţia despărţămintelor din Transilvania de nord de a-şi relua activitatea
după reîntregirea teritoriului ţării a fost sesizată de conducerea centrală a ASTREI:
«Ne mângâie faptul că încep să dea semne de viaţă despărţămintele din Ardealul
de Nord, desfiinţate cu totul de regimul hortist. Ele se reorganizează şi aşteaptă
momentul pentru a reînnoda firul rupt atât de brutal în 1940.» 28
Zalăul şi Oradea au fost primele despărţăminte care şi-au reluat activitatea
după 194429 •
Condiţiile nu erau însă deloc propice pentru o activitate intensă, chiar în
despărţămintele în care existase o continuitate a acesteia. Lucrul acesta transpare şi
din rapoartele de activitate ale centralei ASTREI: «Criza transporturilor, mizeria
economică, mai ales a intelectualilor pe care se sprijinea activitatea Astrei, şi alte
pricini cunoscute de toată lumea, au împiedecat organizaţiile noastre periferice
[= despărţămintele - n.n.] să revină la munca lor obişnuită din timp de pace.» 30
26
lbidem, f.6
21
1bidem, f.8
28
Transilvania, 1946, nr.1-4, ianuarie-aprilie, p. 72
29
Matei 1986, p.128
30
Transilvania, 1946, nr.1-4, ianuarie-aprilie, p. 72
1 Dispariţia "Astrei" bihorene 525
În aprilie 1945, din motive economice (scumpirea hârtiei şi a tiparului) se
hotărâse suspendarea apariţiei revistei Transilvania, apariţie reluată la începutul
anului următor printr-un singur volum (nr.1-4, ianuarie-aprilie 1946), după care
revista a fost suspendată definitiv prin refuzarea autorizaţiei de apariţie din partea
Ministerului Informaţiilor.
Pentru cercetătorul perioadei finale din activitatea ASTREI , această situaţie
echivalează cu privarea sa de o importantă sursă de informaţii, sursă pe care o
constituie revista Transilvania pentru perioadele anterioare. De altfel, şi conţinutul
revistei se schimbase esenţial în anii de după 1940, ea devenind mai mult o culegere
de studii pe diferite teme. Între studiile publicate în paginile Transilvaniei în aceşti
ani câteva se datorează şi unor autori din Bihor: Angela Sălăgian-Butean, Vasile
Bolea, Vasile Vartolomei 31 • A fost şi aceasta una din modalităţile prin care
intelectualii orădeni au păstrat legătura în anii 1941-1944 cu vechea asociaţie
culturală.
Problemele practice al activităţii ASTREI erau tratate de obicei în aşa
numitul supliment administrativ, într-o manieră extrem de sintetică. Datorită acestei
schimbări de profil a revistei Transilvania, pentru redactarea prtezentului studiu, a
trebuit să ne bazăm pe informaţiile de arhivă, atâtea câte sunt, dar şi pe informaţiile
publicate în presa locală, în principal în cotidianul Beiuşul şi în Legea Românească,
organul de presă al Episcopiei Ortodoxe de Oradea.
În primăvara şi vara anului 1946 conducerea ASTREI a trecut prin
frământări puternice, încercând să redemareze activitatea asociaţiei prin păstrarea
atitudinii ei tradiţionale de neimplicare în politică, dar fiind conştientă în acelaşi
timp că era deja suspectată de ostilitate faţă de noul regim. La nivel local, în
numeroase despărţăminte, activiştii ASTREI erau urmăriţi de autorităţile locale şi
împiedicaţi în activitatea lor. Mulţi dintre ei erau şi membri marcanţi ai partidelor
istorice, trebuind deci să fie reduşi la tăcere odată cu organizaţia politică din care
făceau parte.
Situaţia ASTREI a fost îngreunată şi de apariţia ARLUS-ului, care a început
să polarizeze din ce în ce mai mult activitatea culturală de la oraşe. De altfel, putem
afirma că deja din 1946 ASTRA dispăruse aproape complet de pe agenda acţiunilor
culturale şi aniversare (altă dată apanajul ei), în prim plan situându-se, după cum
am mai spus, ARLUS-ul, dar şi noile sindicate.
31
Angela Sălăgian-Butean, Portul şi industria casnică din plăşile Beiuş şi Vaşcău (judeţul
Bihor), In: Transilvania, 1942, nr.12, decembrie, p.939-948; V. Bolea, Un turneu artistic la
Oradea, In: Ibidem, 1943, nr.7-8, iulie-august, p. 623-627 (despre turneul trupei de teatru a
lui Mihai Pascali în 1871 la Oradea); Vasile Bolea, WLepturiştW din Oradea, In: Ibidem,
1943, nr.11-12, decmbrie; 1944, nr.2, februarie, p.134-162; Vasile Vartolomei, Legăturile
poetului Eminescu cu bihorenii, ln: Ibidem, 1944, nr.4-5, aprilie-mai, p.337-351
526 lucia Cornea
În vara anului 1946, ASTRA a fost totuşi cooptată în aşa-numitul Consiliu
de Coordonare şi Colaborare înfiinţat de Ministerul Educaţiei Naţionale. Prin
intermediul acestuia, ea a fost implicată în activitatea de alfabetizare, care urma să
demareze puternic începând din 15 noiembrie 32 • Prin circulara nr.391473/ 1946,
Ministerul Educaţiei Naţionale obliga corpul didactic primar să organizeze sub
auspiciile ASTREI cursuri pentru analfabeţi şi pentru ridicarea nivelului cultural al
poporului 33 •
În cea de-a doua jumătate a anului 1946, numeroşi membri ai ASTREI s-au
implicat în campania electorală.
În primăvara anului următor, conducerea ASTREI îşi recunoştea
inferioritatea faţă de Fundaţia Culturală Regală în ce priveşte activitatea desfăşurată,
mai ales în domeniul şcolilor ţărăneşti şi al.căminelor culturale.
În cursul aceluiaşi an, activitatea sa a fost din ce în ce mai mult subordonată
Ministerului Educaţiei Naţionale, aceasta şi datorită precarităţii mijloacelor
financiare proprii. Cîteva din atribuţiile ASTREI au fost preluate de inspectoratele
şcolare: controlarea activităţii cercurilor culturale, precum şi cointeresarea
învăţătorilor în activitatea culturală.
La mijlocul anului 1947 conducătorii ASTREI înţeleseseră în sfârşit că
politica culturală în România era determinată şi condusă de Partidul Comunist, că,
dacă nu se grăbeau să adopte o atitudine conformă acesteia, urmau să fie desfiinţaţi
mai devreme sau mai târziu şi că, oricum, activiştii ASTREI aveau toate şansele să
fie consideraţi ca promotori ai unei atitudini reacţionare. Marea lor majoritate n-au
acceptat totuşi "reeducarea", refuzând să facă rabat politizării şi ideologizării
proletcultiste a culturii. În discursul ASTREI din această perioadă transpar, e drept,
şi timide îndemnuri la mularea pe noul model cultural, însă fără nici o finalitate.
Activiştii ASTREI erau oameni de diferite profesii - avocaţi, medici,
profesori, ingineri, preoţi, învăţători etc. şi, din acest punct de vedere, îi putem
considera ca fiind un eşantion suficient de semnificativ al intelectualităţii române
din Transilvania. Atitudinea lor poate fi considerată, prin urmare, ca atitudine a
acestei intelectualităţi 34 •
32
Matei 1986, p.127
33
/bidem, p.129
34
Sacrificiile pe care le-a impus introducerea "culturii cu sens unic" în anii 1945-1950 au
început să fie inventariate istoriografic în ultimii ani. Ana Selejan, în România în timpul
primului război cultural (1944-1948), voi. II - Reeducare şi prigoană, Editura Thausib,
Sibiu, 1993, analizează situaţia din interiorul unui grup anume de intelectuali - acela al
scriitorilor, întâlnind în rândul acestora o gamă largă de reacţii faţă de noua orientare în
cultura română, de la refuzul ferm de a marşa pe noile idei impuse, trecând prin laborioase
încercări de adaptare la un model cultural străin şi până la "colaboraţionismul" cel mai
evident.
Ultima adunare generală a ASTREI a avut loc la 30 noiembrie 1947, la Sibiu.
La aceasta a participat şi Nicolae Popovici, episcopul ortodox de Oradea, care a şi
fost ales ca preşedinte al ASTREI, pe locul devenit vacant prin pensionarea
profesorului universitar dr. Iuliu Moldovan. Nicolae Popovici a fost cel de-al
doisprezecelea şi ultimul preşedinte al acestei prestigioase asociaţii culturale şi
totodată primul episcop ales în această calitate 35 • Cuvântarea sa, rostită în cadrul
acestei adunări generale, cu prilejul alegerii sale ca preşedinte activ, se menţinea pe
aceeaşi lini,~ tradiţionalistă, fără a angaja asociaţia în mod explicit în realizarea
politicii culi:urale comuniste. Episcopul vorbea de ridicarea poporului din punct de
vedere economic, de «ofensiva Împotriva marilor plăgi: analfabetismul, alcoolismul,
tuberculoza, mortalitatea infantilă, subalimentaţia şi sărăcia» 36 , de grija pentru
bunăstarea fizică a poporului, de reluarea activităţii culturale prin publicaţii,
conferinţe, carte, pentru ca ceva mai încolo să specifice în mod clar: «Va trebui să
clădim mai departe pe temelia Înaintaşilor noştri, căci istoria nu începe cu noi ... » 37
Anul "reformator" 1948 a găsit o ASTRĂ ca şi inexistentă, redusă la tăcere
şi înfricoşată de spaimele trăite prin membrii săi, mulţi dintre ei acuzaţi de simpatii
pro-legionare sau târâţi în prăbuşirea partidelor istorice.
La 12 ianuarie 1948, conducerea ASTREI a trimis o circulară
despărţămintelor centrale judeţene recomandând convocarea de adunări generale
în vederea organizării activităţii şi alegerii noilor organe de conducere. La începutul
anului, în conformitate cu orientarea statului spre supravegherea centralizată a tuturor
activităţilor, ASTRA fusese «repartizată» Ministerului Informaţiilor, cu care urma
să conlucreze direct din acel moment38 •
După acest act evident de înregimentare, conducerea ASTREI a înţeles în
cele din urmă că nu mai are nici o şansă de existenţă autonomă în noile condiţii, cu
atât mai mult cu cât nu se dovedise nici suficient de maleabilă. Autodizolvarea ei
s-a hotărât însă abia după primirea, la 30 octombrie 1948, a recomandării exprese a
Ministerulu: Artelor şi Informaţiilor în acest sens. Preşedintele Nicolae Popovici
n-a participat la această şedinţă. Decizia adoptată de Comitetul Central conchidea:
«Comitetul Central al «Asociaţiunii pentru literatura română şi cultura poporului
român - Astra», întrunit în şedinţa a 5-a plenară, în ziua de 30 octombrie 1948,
analizând situaţia «Astrei», creată în urma inactivităţii acesteia şi a pierderii
legăturilor cu masele largi populare, a hotărât: 1. «Asociaţiunea pentru literatura
română şi cultura poporului român - Astra» se contopeşte - centrala,·
despărţăminte/e de la oraşe şi cercurile culturale de la sate de pe întreg cuprinsul
35
Leg. Rom., 194 7, nr.23, I decembrie, p.162
36
Jbidem, 1948, nr.1-2, 15 ianuarie, p.2
37
Matei 1986, p.133-135
38
lbidem, p.136
528 Lucia Cornea 10
ţării, cu întregul ei patrimoniu cultural şi material - cu Sfaturile judeţene ale

căminelor culturale şi Sfaturile căminelor culturale de la sate. 2. De la această
dată, centrala, despărţămintele şi cercurile «Astra» vor fi înglobate cu Întreg
patrimoniul cultural şi material în Sfaturile judeţene şi săteşti ale căminelor
culturale» 39 •
Consfinţirea oficială a acestei hotărâri a venit prin publicarea în Monitorul
Oficial a Hotărârii Ministerului Artelor şi Informaţiilor nr.12.053 din 31 decembrie
1948, prin care Direcţiunea Aşezămintelor Culturale era însărcinată cu punerea în
practică a contopirii cercurilor culturale ale ASTREI, împreună cu tot patrimoniul
lor, cu ateneele şi cămirtele culturale de sorginte comunistă • 40
Putem afirma, în concluzie, că începutul sfârşitului ASTREI bihorene se

situează în toamna anului 1940, odată cu punerea în aplicare a Dictatului de la
Viena. Reducerea la jumătate a teritoriului judeţului, condiţiile de război începând
din vara lui 1941, trecerea frontului peste teritoriul Transilvaniei în 1944, urmată
imediat de instaurarea comunismului, toate acestea au creat condiţii improprii
desfăşurării activităţii culturale.
Conducătorii ASTREI bihorene au crezut că odată cu eliberarea părţii de
nord a Transilvaniei lucrurile vor reveni la normal şi vor putea reînnoda activitatea
vechii asociaţii de-acolo de unde o lăsaseră în 1940. Acest lucru însă n-a mai fost
cu putinţă.
Pe de altă parte, conducătorii ASTREI, deşi conştienţi în momentele de
analiză că supravieţuirea asociaţiei în noile condiţii depinde de ajustarea discursului
ei tradiţional pe tiparele noului discurs politic al momentului, n-au fost totuşi capabili
de acest compromis. Compromisul ar fi fost, de altfel, inutil, căci ei erau, din punctul
de vedere al noilor autorităţi comuniste, cu toţii nişte reacţionari care, departe de a
fi lăsaţi să activeze în continuare, trebuiau, dimpotrivă, să fie anihilaţi, odată cu
lumea şi cu spiritualitatea pe care o reprezenta1;1.
REFERINŢE BIBLIOGRAFICE
ANDJB, fond 35, Inv.94 = Arhivele Naţionale Direcţia Judeţeană

Bihor, Oradea, fond 35 - ASTRA -
Despărţământul Bihor, lnv. 94
Glas. Bih. = Glasul Bihorului, Beiuş, anul I, 1944
Leg. Rom. = Legea Românească, Organul oficial al
Eparhiei Ortodoxe Române a Oradiei,
anul I, 1921 şi urm.
39
Apud Matei 1986, p.141
40
Monitorul Oficial, 1949, nr.6, 8 ianuarie, p.333
li Dispariţia "Astrei" bihorene 529
Matei 1986 Pamfil Matei, «Asociaţiunea Transilvană pentru
Literatura Română şi Cultura Poporului Român»
(ASTRA) şi rolul ei în cultura maţională (1861-1950),
Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1986, 364 p.
Transilvania Transilvania, Revistă lunară de cultură, Organ al
Asociaţiunii pentru Literatura Română şi Cultura poporului
Român (ASTRA), Sibiu, an.72, 1941 şi urm.
LA DISPARITION DES ASSOCIATIONS CULTURELLES

TRADITIONNELLES A L'EPOQUE STALINIENNE . ETUDE DE CAS - LA
DISPARITION DE L'ASTRA DE BIHOR
-Resume-
Dans une bonne partie de ses filiales, I' activi te de l 'ASTRA (I' Association
Transylvaine pour la Litterature et la Culture du Peuple Roumain) dut supporter un
grand choc par la mise en application des previsions du Diktat de Vienne (le
30 aout 1940). La consequence de cet acte pour le departement de Bihor fut sa
division en deux parties, appartenant a deux Etats differents: la moitie Sud a la
Roumanie et la moitie Nord a la Hongrie. L' activi te de I' ASTRA, tant qu' elle a
pu se deployer dans les nouvelles conditions, s'est restrainte dans le territoire
conserve dans le Sud du Bihor, gravitant autour de la ville de Beiuş.
Par la cession de la moitie Nord du departement, son activite avait ete
presque paralysee apres 1940. La situation n'etait pas unique. Meme dans Ies
filiales restees intactes, I' ac tivite s' etait reduite aquelques actions traditionnelles,
a caractere anniversaire, qui etaient, depuis des annees, 1'apanage de l 'ASTRA.
Un revirement ne survint qu'en 1943, quand l'activite de !'ASTRA en
general enregistra un progres, par la reanimation de la plupart des filiales et des
cercles culturels, des ecoles pour Ies paysans, des conferences etc.
La reorganisation proprement dite de I' ASTRA locale eut lieu le 9 mai
1943, a l'occasion de l'assemblee de la filiale, quand a ete creee de jure la filiale
centrale departementale de Beiuş. De facto, la filiale de Beiuş avait deja fonctionne
jusqu' ă ce moment en tant que filiale centrale departernentale, ayant comme president
le profcsseur Nicolae Fluieraş et comme secretaire le professeur Comei Sava.
Apres sa reorganisation, l'activite de l'association connut un revirement
reel. Le nombre des membres accrut, l'organisation des cercles culturels dans Ies
villages fut impulsionnee.
Apres le 23 aout 1944, I' ASTRA fut de plus en plus preoccupee de trouver
des modalites acceptables pour collaborer avec les autorites, le Ministere de la
Propagande en particulier.
530 Lucia Cornea I~
Pendant I' ete 1945, nombre d' intellectuels ro urna ins etaient revenus du
refuge. L'ancien president de la filiale departementale de l' ASTRA, l 'avocat
Teodor Popa, fut reinstalle dans son ancien poste. Zalău et Oradea furent Ies
prem'ieres filiales departementales a reprendre leur activite apres 1944.
Durant le printemps et I' ete de l 'annee 1946, la direction de l 'ASTRA
traversa de forts tourments, essayant de redemarrer l'activite de l'association et de
preserver en meme temps son attitude traditonnelle de non-implication dans la
politique. En meme temps, elle etait consciente d'etre suspectee d'hostilite envers
le nouveau regime. Sur le plan local, dans nombreuses filiales, Ies activistes de
l 'association etaient en permanence sui vis par Ies autorites locales et encombres
dans leur activite. Beaucoup en etaient aussi des membres marquants des «partis
historiques». Ils devaient donc etre reduits au silence, tout comme l'organisation
politique dont ils appartenaient.
La situation de l 'ASTRA fut aggravee en plus par l 'apparition de l' ARLUS
(l' Association Roumaine pour la Consolidation des Liens avec l'Union Sovietique)
qui commen9a a polariser de plus en plus l'activite culturelle dans Ies villes. Nous
pouvons affirmer d' ailleurs que deja en 1946 l' ASTRA avait completement dis paru
de l'agenda des actions culturelles et anniversaires (autrefois son apanage), au
premier plan se situant, comme nous l' avans deja dit, l 'ARLUS, mais aussi Ies
nouveaux syndicats.
Au milieu de l' annee 1947, Ies dirigeants de l 'ASTRA avaient finalement
compris que la politique culturelle en Roumanie etait determinee et dirigce par le
Parti Communiste, que, s' ils ne s' empressaient pas a adopter une attitude conforme,
l'association serait, tot ou tard, supprimee et que neanmoins, Ies activistes de
l 'ASTRA avaient toutes Ies chances d' etre consideres comme des promoteurs d 'une
attitude «reactionnaire». La plupart n'ont pourtant pas acceptee «la reeducation»,
refusant de faire rabais a la politisation et a l 'ideologisation proletcultiste de la
culture. II est vrai que dans le discours de l'association a cette epoque on apper9oit
aussi de timides impulsions au moulage sur le nouveau modele culturel, sans finalite
pourtant.
Les activistes de l 'ASTRA etaient des personnes ayant differentes
professions - avocats, medecins, professeurs, ingenieurs, pretres, instituteurs etc.
et, de ce point de vue, nous pouvons Ies considerer comme echantillon significatif
de l'intellectualite roumaine de la Transylvanie. Par consequent, leur attitude peut
etre consideree comme l'attitude de cette intellectualite.
La derniere assemblee generale de l 'ASTRA eut lieu le 30 novembre 194 7
a Sibiu. L'eveque orthodoxe d'Oradea, Nicolae Popovici, fut elu president de
l 'ASTRA. II fut le douzieme et le dernier president de cette prestigieuse association
culturelle et en meme temps le premier eveque elu en cette qualite.
L'an «reformateur» 1948 trouva une ASTRA presque inexistente, reduite
au silence et effrayee par la terreur vecue par ses membres, dont beaucoup
accuses de sympathies pro-legionnaires ou entraînes dans I' ecroulement des
partis historiques. La direction de I' association comprit finalement que, dans
Ies nouvelles conditions, elle n'avait plus la chance d'une existence autonome,
d'autant plus qu'elle ne s'etait pas montree assez docile. Ainsi decida-t-elle, le
30 octobre 1948, son auto-dissolution.
Pour conclure, nous pouvons affirmer que le debut de la fin de I' ASTRA
en Bihor se situe en automne 1940 avec la mise en application du Diktat de
Vienne. Le territoire du departement, reduit â moitie, Ies conditions de guerre
depuis 1941, le passage du front â tavers la Transylvanie en 1944, suivi
imediatement par l'instauration du communisme n'ont pas assure de conditions
propices au deroulement de l'activite culturelle.
Les dirigeants de I' ASTRA ont cru que la partie Nord de la Transylvanie
une fois liberee Ies choses reviendront au normal et ils pourront reprendre I'activi te
de l'ancienne association du moment ou elle avait ete abandonnee en 1940. Mais
cela n'a plus ete possible. D'autre part, Ies dirigeants de !'ASTRA, meme si
conscients, dans leurs moments d'analyse, que la survie de I'association dans Ies
nouvelles conditions dependait de I' ajustement de son discours traditionnel dans
Ies patrons du nouveau discours politique du moment, ne furent quand meme pas
capables de ce compromis.
Le compromis aurait d'ailleurs ete inutile, car les dirigeants de I'ancienne
association transylvaine etaient, du point de vue des nouvelles autorites communistes,
tous des reactionnaires qui, loin d' etre laisses activer sans interruption, devaient,
au contraire etre annihiles en meme temps que le monde et la spiritualite qu'ils
representaient.
"VOINŢA POPORULUI" SAU AGONIA PRESEI DEMOCRATICE
BIHORENE POSTBELICE
de
Gabriel Moisa
În primii ani de după cel de-al doilea război mondial în Oradea au existat
mai multe cotidiene. Patru dintre acestea sunt mai cunoscute, trei în limba maghiară
"Uj elat", "Faklya" şi "Nepakarat" şi unul în limba română "Viaţă nouă" (Crişana
de mai târziu). În afară de acestea însă, în intervalul 1945-1948, în Oradea a mai
apărut un ziar în limba română, săptămânalul Voinţa poporului, care încă din
primul număr îşi propunea ca în timp să devină cotidian. Cu toate eforturile depuse
de cei care s-au ocupat de apariţia lui, acesta va rămâne însă la statutul său de
săptămânal. Despre existenţa acestuia se cunosc destul de puţine lucruri. Muzeul
Ţării Crişurilor din Oradea păstrează în depozitele sale o bună parte din colecţia
ziarului', motiv pentru care vom încerca în cele ce urmează o prezentare a locului
său în peisajul publicistic bihorean şi nu numai.
Voinţa poporului a apărut ca organ de presă al Secretariatului Regional
pentru Ardeal al Partidului Social Democrat având sediul redacţional în Oradea, str.
Sindicatelor, nr. 8 şi o subredacţie în Cluj, Piaţa Libertăţii, nr.30, în 6-8 pagini. Încă
de la apariţie, I octombrie 1945, acesta s-a intitulat drept "organ de luptă
socialistă". Constrâns de evenimente acesta devenea din noiembrie 1945, la numai
o lună de la apariţie, "organ de luptă social-democrată", iar din I O martie 1946
"organ al Secretariatului Regional pentru Ardeal al Partidului Social Democrat
din România". Toate aceste căutări scot în evidenţă frământările prin care a trecut
ziarul ca urmare a transformărilor dictate de împrejurările politice şi necunoscutelor
din evoluţia postbelică a Partidului Social Democrat2 până la confiscarea sa de
către Partidul Comunist din România. Singurul redactor angajat odată cu primul
număr şi care s-a ocupat de toată bucătăria internă a acestui ziar, de la procurarea
hârtiei până la răspândirea sa spre vânzare, era Gheorghe Crişan 3 • Abia la începutul
anului 1947 a mai fost angajat un membru permanent al redacţiei în persoana lui
Ion Maniţiu, ca achizitor de hârtie, dar care a trecut spre sfârşitul anului la Crişana
concurentă.
1
Voinţa poporului, Colecţia M Ţ C,
inv. 7866
2
Gh. Onişoru, Alianţe şi confruntări
intre partidele politice din România (1944-1947),
Fundaţia Academia Civică, 1996, p.127-135
3
Nepakarat, l sept., 1946, p.3 ,.organ al P.S.D din Bihor în limba maghiară
534 Gabriel Moisa
Încă din primul număr Voinţa poporului îşi face cunoscut programul. În
editorialul de debut aflăm că ziarul şi-a propus să scoată adevărul la iveală şi să fie
portdrapelul celor săraci: " Am pornit la 1 octombie 1945 aşa cum se poate
porni la drum spinos numai cu merindea entuziasmului, gândului înaripat şi
hotărârii de a contribuii cât de puţin la opera ce se întreprinde pentru
înscăunarea unei dreptăţi pe seama celor oropsiţi (. .. .). Sobră şi constantă în
ţinuta de seriozitate ce şi-a impus , gazeta s-a ocupat migălos cu tot ceea ce
interesează pe cititori" 4
Conţinutul ziarului a reflectat mai ales aspecte ce ţin de viaţa comunităţilor
social democrate ardelene dar nu numai, întrucât, o parte din paginile publicaţiei,
cuprindeau articole politice, ideologice, sociale şi economice orientate după ziarul
central Libertatea primite în general de la Bucureşti şi semnate de cei desemnaţi în
plan local, fără ca aceasta să fie însă o regulă sau o dispoziţie de la centru, deoarece
s-au publicat şi articole ale conducerii locale de partid.
Pe prima pagină apăreau mai ales chestiuni ce ţin de politica Partidului
Social Democrat în general, de poziţia acestuia în diverse chestiuni la ordinea zilei
şi importante pentru partid, comemorări ale unor fruntaşi 5 (I.C. Frimu ) sau
evenimente6 (13 Decembrie 1918) din trecut, în care P.S.D a jucat un rol impor-
tant, dar şi consemnări ale unor evenimente de interes naţionaF cum ar fi revenirea
Transilvaniei de nord la România în 1945 sau aniversări ale unirii din 1859 şi 1918.
Fiind de coloratură social-democrată ziarul a acordat foarte multă atenţie
"clasei muncitoare de la oraşe şi sate". Existau pagini şi articole întregi dedicate
acestor categorii sociale, "muncitorilor holdelor" şi celor din industrie, consemnări
dedicate "vorbei cu sătenii" dar şi spaţii speciale dedicate femeilor cu responsabile
de rubrică precum Eugenia Rădăceanu, soţia fruntaşului social-democrat Lothar
Rădăceanu, Maria Klein sau Magda Toroceanu. Deşi era un organ de presă al unui
partid istoric odată cu trecerea timpului ingerinţele totalitare au fost evidente pe
măsură ce partidul însuşi devenea tot mai mult o anexă a Partidului Comunist Român.
Săptămânalul Voinţa poporului cuprindea multe informaţii de interes local
precum realizări, care deja nu puteau fi decât epocale, inspirate desigur de geniul
rusesc întruchipat de marele strateg Stalin, în domeniul industriei, agriculturii, dar
şi una-două pagini dedicate tot mai numeroşilor "sabotori" sau celor care ascultau
posturi de radio străine interzise, tot mai mulţi de la o săptămână la alta. Ultima
pagină era de regulă dedicată informaţiilor externe, preluate mai ales din surse
bucureşteano-moscovite cu un ton antioccidental din ce în ce mai evident dar cu
4
Voinţa poporului, an I, nr. I, p. 1
; Idem.an 2, nr. 7, p.l, 1946; Idem,an2, nr.4, p.1, 1946
6
Idem, an. l, nr.6, p. l, 1945
1
Idem, an. l, nr.6, p. l, 1945
Voinţa poporului sau agonia presei democratice bihorene postbelice 535
simpatie clară faţă de tot ceea ce se întâmpla în spaţiul controlat de sovietici din
interiorul a ceea ce va deveni vreme de jumătate de secol lagărul comunist. Deja
ziarul era aşzat pe linie şi nu mai lăsa loc de nici o surpriză.
Merită amintit faptul că în paginile ziarului s-a bucurat de o bună
reprezentare viaţa culturală a oraşului Oradea. Atât muzica cât şi teatrul, artele
plastice şi literatura se regăsesc din plin în preocupările celor care scriu aici. Dacă
despre existenţa Asociaţiei Prietenii Teatrului şi activitatea sa se cunosc deja mai
multe aspecte 8 mai puţine lucruri sunt cunoscute despre demersurile insistente ale
acesteia, prin preşedintele ei gen. Paul Alexiu, în direcţia deschiderii unui teatru
românesc în Oradea şi despre care Voinţa poporului vorbeşte în câteva rânduri 9 •
Campania acestuia alături de cele ale altor foruri a fost încununată în final de succes
întrucât la 4 ianuarie 1946 la Oradea se deschidea o nouă stagiune a Teatrului de
Vest cu piesa "Cerşetorii în haine negre" 10 , care s-a bucurat de o cronică deosebit
de favorabilă. În fruntea teatrului fusese numit ca director Ştefan Iordănescu. Toate
acestea se întâmplau în condiţiile în care imediat după terminarea războiului Teatrul
Maghiar îşi reluase activitatea avându-l în frunte pe Farkas Sandor 11 , iar de la
sfârşitul anului 1945 pe Valentin Putnik 12 •
Voinţa poporului v-a găzdui începînd cu ianuarie 1946 chiar şi o rubrică
teatrală specială în care erau prezenţi cîte un reprezentant al celor două instituţii
orădene. Rubrica avea şi un titlu permanent "În fiecare săptămână - două
personalităţi ale teatrului orădean" iar primii doi invitaţi au fost directorii Ştefan
Iordănescu şi Valentin Putnik 13 • Aceasta a găzduit, începând cu primul număr al
Voinţei poporului pe anul 1946, sistematic discuţii pe marginea vieţii teatrale orădene
şi cronici ale pieselor jucate la cele două teatre avîndu-i ca semnatari pe Ene Stanciu,
Gheorghe Crişan sau Ion Maniţiu. Descoperim astfel şi numele unor piese jucate la
Oradea la vremea respectivă - "Cerşetori în haine negre" de Tudor Muşatescu,
"Moartea civilă" de Giaccometti, "Clopoţelul de alarmă" sau "Stane de piatră".
Paginile săptămânalului orădean au mai găzduit şi altfel de informaţii
culturale destinate special orădenilor şi bihorenilor precum agenda săptămânii
culturale orădene din februarie 1947 14 sau că la 19 decembrie 1945 15 , cu ocazia
dezvelirii plăcii comemorative Iosif Vulcan, în Oradea au fost prezente o serie de
8
Istoria Oraşului
Oradea„ Oradea, Ed. Cogito, 1995, p. 426
9
Voinţa poporului, an. 2, nr. 1, p.4, 1946
10
Istoria Oraşului Oradea, Oradea, Ed. Cogito, 1995, p.426
11
Ibidem
12
Voinţa poporului, an. 2, nr. l, p.4, 1946
n Idem
14
Idem, an. 3, nr. 6, p. 1, 1947
15
Idem,anl,nr. ll,p.3, 1945
536 Gabriel Moisa 4
personalităţi culturale şi politice bihorene şi nu numai care au conferenţiat apoi în

acelaşi loc pe diverse teme: Gabriel Ţepelea, Vasile Netea, E.Boşca-Mălin, G.
Samarineanu, T.Roxin sau Zaharia Stancu. Întreaga manifestare aflăm că a fost
organizată sub auspiciile Sindicatului Presei Române din Ardeal şi Banat cu sediul la
Cluj. Din partea conducerii acestui sindicat a fost prezent la Oradea, în calitate de
vicepreşedinte, istoricul Vasile Netea. Cu această ocaziei s-a luat un amplu interviu
despre semnificaţia gestului făcut şi rosturile sindicatului în conducerea căruia se
afla 16• Pentru anul I 948 redacţia Voinţei poporului a scos chiar şi un Almanah
Voinţa poporului, în condiţii grafice modeme a cărui copertă a fost semnată de
pictorul orădean Traian Goga 17, cu un conţinut bogat în informaţii politice şi cultural-
ştiinţifice.
De o frecvenţă oscilantă în paginile ziarului s-au bucurat alte rubrici precum
"Carnet săptămânaf', "Note", "Instantanee", "Săptămâna" şi altele cu diverse
informaţii necesare prezente dealtfel în orice ziar, din viaţa oraşului şi judeţului.
În privinţa tirajului Voinţei poporului nu se pot spune foarte multe lucruri.
Registrului cu abonaţii' 8 săptămânalului ţinut de Gheorghe Crişan, singurul angajat
"cu acte" al ziarului, începând cu anul 1946 ne arată un număr oscilant de abonaţi,
60 în 1946, cu menţiunea că în totalitate aceştia sunt din Oradea şi Bihor şi 543 în
1947, de data aceasta de pe un areal care cuprindea întreaga ţară. Registrul cu
abonaţii nu menţionează nici un abonat din Oradea. Numărul mic de abonamente pe
anul 1946 se explică poate şi prin faptul că ziarul fiind unul recent apărut, octombrie
1945, puţină lume aflase de existenţa acestuia. În general ziarul a avut o răspândire
care a cuprins mai ales Crişana, Transilvania, Banatul şi Maramureşul. Există însă
abonaţi, mult mai puţin evident, din celelalte spaţii româneşti mergând până în Moldova
şi Dobrogea. Câteva oraşe se detaşează totuşi prin numărul mare al abonaţilor cum
ar fi Sighet, Satu Mare, Galaţi, Tg. Jiu, Arad, Turnu Severin sau Constanţa. Cei mai
mulţi abonaţi erau, conform evidenţei, funcţionari, avocaţi, învăţători, preoţi. La oraşe
dominau funcţionarii, mai ales cei de poştă-la Sighet aproape toţi angajaţii poştei
erau abonaţii Voinţei poporului - şi lucrători la C.F.R, pe cînd la sate dominau
învăţătorii nu fără a observa însă că între cititorii ziarului se regăsesc şi agricultori.
Aproape în exclusivitate abonaţii erau de naţionalitate română.
Ceea ce se remarcă răsfoind filele Registrului cu abonaţii este faptul că
învăţătorii din aproape toate satele judeţului Bihor se numărau printre cititorii
săptămânalului. Consemnarea acestora în cele ce urmează credem că este utilă nu
numai prin prisma evidenţierii celor care răsfoiau paginile ziarului ci şi pentru a
cunoaşte învăţătorii care funcţionau în satele bihorene în anii 1946-194 7. Înscrierea
s-a făcut în ordinea trecerii acestora în Registrul abonaţilor 19 •
16
Ibidem
17
ldem,anIV,nr. l,p. l, 1948
18
Registrul cu abonaţii ziarului Voinţa poporului, Colecţia M. Ţ.C, inv. 7867
19
Ibidem, f.40-49
Voinţa poporului sau agonia presei democratice bihorene postbelice 537
NUME LOCALITATE
Darie Grigore Aleşd

Vuşcan Elena Aleşd
Petrescu Ioan Cacuciul Nou
Troc Teodor Josani
Teuşdea Iosif Luncşoara
Cucereanu Grigore Borod
Perşu Dumitru Corniţei
Stana Ioan Vadul Crişului
Bucur Vasile Burtin
Moisin Ioan Dobricioneşti
Tufoiu G. Vadul Crişului
Berinde Iuliu Beiuş
Cohuţ Ioan Beiuş
Vlăduţ Teodor Beiuş
Varodi Crăciun Beiuş
Miheş Petru Meziad
Marinescu ioan Căbeşti
Bădulescu Dumitru Coşdeni
Mărăscu Gheorghe Finiş
Pele Dumitru Totoreni
Marţan Ioan Sânmartin
Postăvaru Petre Remetea
Baltă Ioan Remetea
Stelea Petru Cresuia
Boboc Gheorghe Feneriş
Ilinca Gheorghe Delani
Filip Filimon Nimăeşti
Doschivescu Teofil Şuncuiuş
Orz Augustin Mierag
Arsenie Ioan Sălişte de Beiuş
Frenţiu Gheorghe Fizieş
Macovescu T. Teleac
Bota Alexandru Drăgăneşti
Spătaru Minerva Drăgăneşti
Gui Ana Suplacul de Barcău
Dan Ioan Spurcani
Crişan Gavril Voievozi
Poenaru Nistor Suiug
Luţchi Elisabeta Bogeiu
538 Gabriel Moisa (,
Verdeş Gheorghe Abrămuţ

Cadar Gheorghe Făncica
Munteanu Ioan Petreu
Gal Gheorghe Ghida
Petruţiu Gheorghe Marghita
Silaghi Octavian Varviz
Pop Valeria Marghita
Lazăr Viorel Bulz
Pop Traian Spurcani
Jiroş Vasile Bogeiu
Pop Teofil Ghenetea
Pârcălab Alexandru Marghita
Pop Alexandru Satul Barbă
Şandor Gheorghe Petreu
Nistor Gabriela Marghita
Munteanu Nicolae Tria
Filimon Pavel Chişlaz
Baicu Coriolan Varviz
Gal Paraschiva Popeşti
Nanu Ioan Salonta
Mugur Ioan Salonta
Gherasim Maria Salonta
Onici Aurel Salonta
Stroe Ioan Mădăras
Negrău Traian Tămaşda
Tăbăcaru Vasile Regina Maria
Pop Augustin Arpăşel
Brânduş Mihai Gepiu
Naghi Iosif Roit
Burdău Angela Ant
Cioară Ioan Berechiu
Santău Teodor Berechiu
Borda Ioan Ant
Raţiu Daniel Chioag
Ciordaş Ioan Diosig
Ardeleanu Gheorghe Diosig
Pâslă Gheorghe Roşiori
Onaca Teodor Nădar
Todan Iosif Sarcău
Sasca Pavel Sărsig
Sasca Gheorghe Ciuleşti
7 Voinţa poporului sau agonia presei democratice bihorene postbelice 539
Negruţiu Gheorghe Tileagd
Purza Dumitru Săbolciu
Simuţ Dumitru Ţeţchea
Bordaşiu Petre Husasăul de Criş
Drimba Iosif Husasăul de Criş
Miclăuş Petru Olcea
Bantă Matei Gurbediu
Bertea Gheorghe Gurbediu
Teuca Traian Tăut
Mrachiş Lucia Talpoş
Popa Terente Tinca
Ţanu Grigore Râpa
Bertea Mihai Batăr
Panaite Ioan Miersig
Marian Gheorghe Miersig
Băţ Leonid Mociar
Popa Ecaterina Chieşd
Paul Florian Tinca
Derban Atanasie Căpâlna
Bălaş Iosif Ginta - Rohani
Tocuţ Ghe. Cheşa
Nicoliţă Ioan Carasău
Popa Ioan Olcea
Bâlă Vasile Petid
Nestorescu Maria Tăut
Nestorescu Iulia Tăut
Tărău Florian Tăut
Cioară Veturia Tăut
Procopie Zaharie Tal poş
Cristescu Procopie Batâr
Ionescu Gheorghe Batăr
Turla Dumitru Cociuba Mare
Abrudan Teodor Oşand
Cărbunaru Teodor Sebiş
Apostol Gheorghe Ianoşda
Vicaş Dumitru Husasăul de Criş
Tocuţ Pavel Petid
Leuca Florian Căuaşd
Păcală Mihai Căuaşd
Pantea Lazăr Sititelec
Tica Alexandru Ginta
540 Gabriel Moisa
Popa Florica Talpoş

Aron Ioan Lunca
Gavrilete Iuliu Vaşcău
Cucu Rozalia Leheceni
Iovan Ioan Lazuri de Beiuş
Iovan C. Ioan Leleşti
Benea Mircea Vaşcău
Fărcuţa Miron Fânaţe
Cârlig Xenofan Indescifrabil
Ciocoiu Vasile Ghighişeni
Goţonoagă Platon Briheni
Bahiu Ilarion Hârşeşti
Partenie C. Lunca
Sabău Atanasie Sighiştel
Coroiu Constantin Sighiştel
Matiuţa Ioan Călugări
Ştefan Dumitru Cusuiuş
Puşcaşiu Emil Valea Neagră de Sus
Iacobiu Alex. Hotărel
Băileanu Natalia Poienii de Sus
Brişcan Ana Cusuiuş
Mihuţa Maria Lunca
Burtă Irina Isbuc
Grigorovici Mircea Câmp
Băican Teodor Ateaş
Blaga Iustin Sârbi
Blejan Ioan Vârciorog
Bonar Mihai Ceica
Burda Teodor Pomezeu
Butca Teodor Girişul de Criş
Crişan Aurel Vaşcău
Chiriţă Oprea Dobreşti
Druţa Florian Săldăbagiul de Barcău
Floruţiu Gavril Abram
Hodoşan Petru Sântelec
Hurgoi Moise Ceica
Huţiu Alexandru Chişlaca
Ianţa Paul Ineu
Isăcescu Spiridon Sacalasăul Vechi
lvănescu Gheorghe Ceica
Luca Florian Beiuş
9 Voinţa poporului sau agonia presei democratice bihorene postbelice 541
Manovici Nicu Marghita
Moţica Aurel Cărpinet
Nica Ioan Şuştiu
Orz Ioan Uileacul de Beiuş
Pecingine Gheorghe Mădăras
Petrila Florian Husasăul de Tinca
Pelle Dumitru Cârnpanii de jos
Perneş Teodor Chistag
Petrescu Emil Sârbeşti
Pitu Gavril Holod
Popa Atanasie Sânnicolau! Român
Pop Dumitru Hidişelul Nou
Popa Ignat Criştiorul de Jos
Pop I. Ioan Chiribiş
Praja Florian Lăzăreni
Rogojan Teodor Seleuş
Simon Ştefan Gălăşeni
Tătaru Vasile Pomezeu
Tirban Gheorghe Episcopia Bihor
Toderici Mihai Husasăul de Tinca
Vorca D. Petre Almaşul Mare
Tempeleanu Nicolae Valea lui Mihai
După perioada de glorie a săptămânalului Voinţa poporului, care a coincis

cu anul 1947, anul cu cei mai mulţi abonaţi, la sfârşitul căruia s-a editat chiar şi un
Almanah Voinţa poporului20, anul 1948 nu a debutat sub cele mai bune auspicii. În
februarie 1948 la Bucureşti Partidul Social Democrat Român se "unifica" cu cel
comunist, noua entitate politică numindu-se Partidul Muncitoresc Român . Noul
21
partid îşi avea însă propriul organ de presă Scânteia. În consecinţă presa controlată
până atunci de P.S.D a fost desfiinţată. De un tratament similar a avut parte şi
Voinţa poporului care dispărea după numai trei ani şi jumătate de la apariţie
nereuşind să-şi realizeze dezideratul cu care a pornit la drum, acela de a deveni
cotidian. De fapt anul 1948 a însemnat începutul sfârşitului pentru ultimele publicaţii
de presă altele decât cele controlate de Partidul Comunist Român.
20
Voinţa poporului, an IV, nr. I, p. I, 1948
21
Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, Bucureşti, Humanitas, p. 476
VOINŢA POPORULUI ON L'AGONIE DE LA PRESSE DEMOCRATIQUE

DE BIHOR D'APRES - GUERRE
- Resume -
Dans les premieres annees d' apres la seconde guerre mondiale il y a eu dans
la ville d'Oradea plusieurs quotidiens. Quatres d'entre eux sont plus connus, trois
dans la langue hongroise, ,,Uj elet", ,,Fâklya" et „Nepakarat" et un dans la languc
roumaine, ,,Viaţă nouă" (qui sera plus tard le quotidien „Crişana").
Mais, entre 1945-1948 en Oradea a paru un hebdomadaire en roumain,
moins connu, ,,Voinţa poporului". Celui-ci etait la publication du Secretariat Regional
pour la Transylvanie du P.S.D., ayant sa redaction â Oradea, 8, la rue Sindicatelor et
une redaction secondaire â Cluj, 30, la Place de la Liberte.
II a eu une parution plus courte, parce qu'il etait une publication du Parti
Social Democrat, qui a ete supprime au debut DE L 'ANNEE 1948.
POLITICI ELECTORALE PRACTICATE DE CĂTRE B.P.D. ÎN
ALEGERILE DIN 19 NOIEMBRIE 1946, ÎN JUDEŢELE
SATU MARE ŞI BIHOR
de
În legătură cu victoria în alegerile din noiembrie 1946 a B.P.D. au fost

emise opinii diferite. Sub regimul comunist, lucrările apărute au prezentat trunchiat
desfăşurarea evenimentului amintit, cercetătorul de arhive fiind supus în permanenţă,
direct sau indirect, rigorilor instituite de cenzură. Din această cauză informaţiile
referitoare la activitatea partidelor istorice au fost omise sau au fost interpretate
într-o lumină negativă, convenabilă doctrinei istorice oficiale 1 • Tot din aceste motive
au fost ignorate informaţiile care aduceau atingere prestigiului formaţiunilor politice
de stânga angajate în întrecerea electorală 2 •
Istoriografia de după anul 1990 a reuşit în bună parte să facă reparaţiile
necesare şi în ce priveşte tratarea obiectivă a momentului scrutinului din toamna
anului 1946, oferind studii pertinente fundamentate pe informaţiile stocate în arhive.
Pe aceste coordonate s-au aliniat şi cercetările colegilor din cadrul Arhivelor Naţionale
ale României care au prezentat publicului interesat un valoros pachet de 5 volume
cuprinzând cele mai importante documente de epocă ce evocă tabloul politic şi
economic înregistrat de societatea românească în perioada tranziţiei spre comunism.
Acestui efort i s-au aliniat apoi şi cercetători din institutele de la Cluj, Iaşi sau Bucureşti
precum şi din alte centre din ţară. Nu în ultimul rând, trebuie menţionate preocupările
Institutului de Studiu al Totalitarismului şi cele ale Academiei Civice, mai cu seamă
în condiţiile crizei de finanţare cu care se confruntă astăzi cartea de istorie.
Pe lângă această activitate pozitivă, ar fi potrivit să amintim şi de existenţa
unor aspecte mai puţin benefice, întâlnite în diverse studii, de a subscrie necondiţionat
unor clişee istorice prefabricate de istoriografia occidentală, cu privire la evenimentele
analizate, fără o prealabilă şi serioasă cercetare. Ele îmbracă de obicei forma
generalizării, pornind de la teritoriul naţional al statului şi până la întreg spaţiul lagărului
comunist. Este adevărat că a existat un program de comunizare a statelor satelite
Uniunii Sovietice şi că acesta s-a desfăşurat sub directa dirijare a Moscovei, pe
parcursul mai multor etape, însă, considerăm că nu trebuie eliminate din calculul
1
*** Lecţii în ajutornl celor care studiază istoria PM.R., Editura Politică, Bucureşti, 1961.
2
*** Momente din istoria Partidului Muncitoresc Român, Editura Politică, Bucureşti, 1963.
ecuaţiei particularităţile, atât naţionale cât şi regionale, acestea fiind tocmai cele
care au nuanţat procesul istoric parcurs şi care i-au conferit specificitatea şi
individualitatea regăsită în documentele de arhivă.
***
După ieşirea din coaliţia "puterilor axei" România s-a angajat pe calea
democratizării vieţii politice. La 31 august 1944, regele a dispus reabilitarea Constituţiei
din anul 1923. Datorită continuării stării de război, conţinuturile articolelor 3 şi 4, ce
reglementau organizarea reprezentanţei naţionale, n-au putut fi aplicate 3 • Din acest
motiv, până în noiembrie 1946, guvernarea a fost încredinţată unor coaliţii
"reprezentative" a căror compoziţie a cunoscut numeroase modificări. În această
perioadă s-au perindat la cârma ţării nu mai puţin de trei echipe ministeriale, afectate
şi acestea de numeroase remanieri.
Climatul politic a fost deosebit de tensionat din pricina presiunii exercitate
de forţele comuniste angajate într-o teribilă luptă pentru câştigarea puterii şi a purtat
amprenta prezenţei armatei ruseşti de ocupaţie şi implicit pe cea a amestecului
brutal al factorului sovietic în treburile ţării4 • Criza a culminat cu instaurarea în
forţă a guvernului Petru Groza în fruntea unei coaliţii compusă exclusiv din
formaţiuni de stânga, create şi coordonate de către P.C.R. 5 •
Graba sovieticilor de a instala în România un guvern fidel, cu riscul enervării
partenerilor anglo-americani, a fost interpretată diferit în analiza unor istorici. Unele
opinii înclină înspre încadrarea evenimentului în contextul general al etapelor
standardizate6 ori a celor adaptate7 din cadrul programului sovietic de comunizarea
a vecinilor europeni. Profesorul Florin Constantiniu, referindu-se în particular la
momentul 6 martie 1945, consideră că acesta este în legătură cu ofensiva declanşată
de germani în Ungaria, în speranţa obţinerii unui succes care să omagieze apropiata
sărbătorire a zilei de naştere a Fiihrerului 8 • În felul acesta poate fi explicată atât
implicarea făţişă şi violentă a lui Vâşinski în îndepărtarea generalului Rădescu, cât
şi reacţia tardivă a partenerilor occidentali.
3
Virgiliu Ţârău, Alegerile trucate de la 19 noiembrie 1946. Strategie şi practică electorală,
în Istoria contemporană a României, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2001, p. 295.
4
Ioan Scurtu, Istoria Partidului Naţional Ţărănesc, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1994,
p.498.
5
Dinu C.Giurescu, Guvernarea Nicolae Rădescu, Editura ALL, Bucureşti, 1996, p. 323.
6
John R.Barber, Istoria Europei moderne, Editura Lider, Bucureşti, 1993, p. 465-466.
7
Pierre Miza, Serge Berstein, Istoria secolului XX. 1945-1973 Lumea între război şi pace,
Editura ALL, Bucureşti, 1998, p. 89-92.
8
Florin Constantiniu, 6 martie 1945; există o legătură între instalarea guvernului Groza
şi ofensiva germană în Ungaria?, Revista de Istorie, nr. 41/1993.
Politici electorale practicate de către B.PD. în judeţele Satu Mare şi Bihor 545
Privită în altă ordine de idei, organizarea unor alegeri libere sub guvernul
Rădescu nu ar fi convenit coaliţiei F.N.D., care nu se bucura de o suficientă
reprezentare în teritoriu şi nici de simpatia populaţiei, riscând să fie eliminată de pe
eşicherul politic în urma unui eventual scrutin. Aceste temeri au fost exprimate clar
de Vasile Luca în şedinţa F.N.D. din 21 februarie 1945: "Rădescu are intenţia să
vină cu o lege administrativă pentru alegeri. Eu cred că noi nu suntem Împotriva
alegerilor, dar alegerile trebuie pregătite, mai ales Într-o ţară unde a/ost o dictatură
fascistă, care a dus război Împotriva aliaţilor şi În primul rând trebuiesc nimicite
rămăşiţele fasciste din aparatul de stat şi din viaţa generală aţării, crearea
instituţiilor democratice care să garanteze libertatea alegerilor. Acest lucru îl poate
face numai un guvern Întradevăr hotărât, care reprezintă masele poporului, nu
unul care a venit cu jandarmi săfacă alegeri de comitete de fabrică ... Un asemenea
guvern nu poate da nici un fel de garanţie pentru alegeri libere. Deci, Înainte
de democratizarea ţării nu se pot face alegeri libere. Aşa cred eu că trebuie
răspuns la încercarea de alegeri pe care o intenţionează Rădescu" 9 •
***
Conferinţa de la Postdam, desfăşurată între 17 iulie-2august 1945 a stabilit
condiţiile în care se vor încheia tratatele de pace cu fostele ţări inamice, Italia,
România, Bulgaria, Ungaria şi Finlanda. Comunicatul hotărârii făcea precizarea că
tratatele se vor încheia numai "cu guvernele democratice recunoscute" de cele trei
Mari Puteri 10 •
Chiar dacă U.R.S.S. a recunoscut guvernul F.N.D. la 6 august, S.U.A. şi
Marea Britanie au refuzat orice tratative, afirmând că nu vor semna tratatul de pace
decât cu "un guvern reprezentativ, democratic". Încurajat de poziţia anglo-
americană, regele a cerut demisia guvernului, după care, datorită refuzului
premierului de a dizolva echipa ministerială, a recurs la forma de protest a "grevei
regale".
La Conferinţa de la Moscova, din 16-26 decembrie 1945, a fost pusă în
discuţie şi criza românească, soluţia găsită fiind una de conjunctură, adică,
introducerea în cabinetul Groza a cîte unui reprezentant al partidelor P.N.Ţ. şi P.N .L.
în scopul garantării corectitudinii iminentelor alegeri.
După consumarea momentului de la Moscova, la Bucureşti au sosit
reprezentanţii marilor puteri, Andrei Ianuarevici Vâşinski, Averell Harriman şi Sir
Archibald Clark-Kerr. Pe 6 ianuarie 1946 S.U.A. şi Anglia au recunoscut oficial
guvernul românesc, iar a doua zi au fost introduşi în cabinet liberalul Mihail
Rornniceanu şi ţărănistul Emil Haţieganu, ca miniştri fără portofoliu. Practic, acordul
9
Virgiliu Ţârău, loc. cit., p. 296-297.
10
România. Viaţa politică în documente. 1946., Arhivele Statului din România, Bucureşti,
1996, p. 39.
de Ia Moscova a constituit pasul final al sovieticilor în obţinerea recunoaşterii de

către Occident a dominaţiei lor în România 11 •
STRATEGII ELECTORALE ADOPTATE DE FORŢELE F.N.D. DIN

JUDEŢELE SATU MARE ŞI BIHOR
Pe data de 8 ianuarie 1946, guvernul a anunţat organizarea alegerilor

parlamentare, fără a preciza data desfăşurării acesora. În comunicatul dat presei
erau inserate următoarele garanţii:
1. Efectuarea alegerilor generale legislative în cel mai scurt timp
posibil.
2. Asigurarea libertăţii acestor alegeri, care vor fi făcute pe baza
sufragiului universal şi secret, cu participarea tuturor partidelor
democratice şi antifasciste, care vor putea să candideze în mod
liber, prin reprezentanţi, în adunarea legislativă.
3. Asigurarea libertăţii presei, cuvântului, religiei şi dreptului de
asociaţie " 12 •
Pe baza materialului arhivistic studiat poate fi urmărit modul în care a acţionat
coaliţia de la putere în vederea câştigării alegerilor, precum şi direcţiile exploatate în
vederea asigurării ţelului propus, cu particularităţile specifice judeţelor din nord-
vestul ţării. Acestea au fost:
Înrolarea unui procent cât mai mare din populaţie în rândurile
formaţiunilor de stânga, în vederea controlării întregii ei activităţi, realizată
pnn:
• creşterea numerică a efectivelor partidului comunist şi a celorlalte
formaţiuni politice şi organizaţii de masă aflate în coaliţia F.N.D.,
• întărirea alianţei P.C.R. cu P.S.D. în cadrul F.U.M. şi participarea
Ia alegeri pe liste comune,
• sporirea rolului Frontului Plugarilor şi sprijinirea celorlalte formaţiuni
politice,
Subordonarea şi controlul principalelor sectoare ale vieţii publice şi
economice, realizată prin:
• acapararea aparatului administrativ, a armatei şi a structurilor de
coerciţie şi siguranţă,
• controlul activităţii economice prin intermediul sindicatelor,
11
Dennis Deletant, România sub regimul comunist, Fundaţia Academia Civică, Bucureşti,
1997, p. 56.
12
Crişana, anul II, nr. 8/1 O ianuarie 1946.
Politici electorale practicate de către B.P.D. în judeţele Satu Mare şi Bihor 547
• controlul sectorului micilor meseriaţi şi comercianţi prin intermediul
cooperaţiei,
• captarea voinţei ţărănimii prin intermediul reformei agrare,
• Exploatarea succesului obţinut la Conferinţa de Pace de la Paris, în
problema retrocedării Ardealului de Nord,
• Monitorizarea activităţii opoziţiei şi discreditarea reprezentanţilor şi
membrilor săi.
***
Aminteam că printre măsurile adoptate de F.N.D., transformat din 17 mai
1946 în B.P.D. s-a înscris şi aceea de monitorizare strictă a activităţii opoziţiei, în
special a P.N.Ţ., combinată cu intoxicarea mediatică a populaţiei printr-o campanie
de denigrare a fruntaşilor acesteia.
În acest scop, organele administraţiei de stat, prefecturile, preturile şi primăriile
au fost obligate să semnaleze orice mişcare a adversarilor politici şi să informeze
imediat pe filiera ierarhic superioară. La fel trebuiau să procedeze organele de ordine,
jandarmeria şi poliţia. În paralel cu aceste instituţii la nivelul fiecărei organizaţii
judeţene a P.C.R. s-a organizat câte un "cerc de informare şi documentare" care
avea ca obiect de activitate culegerea de date în legătură cu membrii partidelor
rivale, să infiltreze informatori în rândurile acestora, să confecţioneze la nevoie probe
false în scopul denigrării acestora şi în general, să coordoneze întreaga activitate
propagandistică. În acest sens, a fost lărgită reţeaua de informatori în teritoriu iar
posturilor de jandarmi le-au fost alocate fonduri băneşti speciale pentru plata
delaţioniştilor. Pentru publicitatea materialelor electorale a fost sporit numărul ziarelor
coaliţiei.
Pentru refacerea imaginii epocii în cauză vom recurge la prezentarea unui
colaj alcătuit prin selecţionarea clişeelor cele mai sugestive.
"Cercul de informare şi documentare" al regionalei din Oradea lucra
"cu 2 activişti, tovii: Waldmann Laszlo şi Walter Rabinovici, împreună cu un
colectiv format din 3 tovi şi ţine şedinţe de două ori pe săptămână, miercurea,
ora 16-18 şi sâmbăta, ora 18-20 - după cum se arăta în raportul de activitate pe
luna iulie 1946 - în actuala campanie electorală, scopul principal al Cercului
este strângerea de material informativ şi de documente pentru sprijinirea
campaniei. Celelalte scopuri, culturalo-educative, vor urma după terminarea
acestei campanii" 13 • Raportul punctează apoi principalele activităţi desfăşurate în
perioada de timp indicată:
1. S-au trimis circulări tuturor organizaţiilor de plase, cerându-se
informaţiuni şi date asupra persoanelor din conducerile partidelor
"istorice", cât şi asupra tuturor adversarilor noştri.
13
Arhivele Naţionale-Direcţia jud. Bihor (în continuare AN-DJBh), fond Comitetuljud. Bihor
al PC.R., dosar nr. 29/1946-1947, f. 2.
2. Am cercetat şi am aflat numele unui mare număr din persoanele din

conducerea partidelor "istorice", în special din PNŢ.
3. Am început strângerea de material documentar, obţinând până acum
documente numai asupra unui mic număr de persoane. Am obţinut de
asemeni câteva piese privind acţiunea politică a PNŢ.
4. Se citesc zilnic ziarele "Dreptatea" şi "Libertatea" prelucrându-se -
de câte ori este cazul - materialul oferit. S-a dat până acum material
pentru articolul În legătură cu politica "istorici/or" şi s-a comunicat
data congresului liberal (Brătianu) la Oradea, la 29. VII. a.c.
5. S-a cetit un volum din colecţia ziarului "Gazeta de Vest" apărut înainte
de război.
6. În deplasările sale În judeţ, tov. Waldmann, a luat contact cu tovii şi
le-a dat indicaţiuni pentru strângerea de material.
Din punct de vedere administrativ, am făcut dosare pe plase, am introdus
un index general de nume, am comandat şi sunt în curs de executare, fişe
personale şi ţinem evidenţa pe profesiuni a persoanelor din localitate.
În perioada dela 1-15 Julie, în afara numelui aproape a tuturor
persoane/or din conducerea PNŢ din oraş şi judeţ şi a câtorva din PNL, şi a
unor documente asupra câtorva din aceste persoane, am obţinut şi câteva
copii după procese verbale, scrisori şi ordine circulare ale PNŢ, care urmează
a fi prelucrate şi întrebuinţate.
Desigur, aceasta este o cantitate prea mică de material documentar,
dar aceasta se datoreşte atât lipsei noastre de experienţă În această direcţie,
cât şi faptului că nu am găsit încă elementele româneşti necesare, care să
cunoască persoanele din partidele "istorice", sau cel puţin activitatea lor.
Am cerut resortului de cadre să ne comunice numele tovilor români şi
românce de încredere, pe care I-am putea întrebuinţa şi chiar - eventual -
înscrie în partidele "istorice" pentru a ne servi de informatori.
Al doilea motiv stă în faptul că marea majoritate a "istorici/or" au fost
refugiaţi în anii 1940-1945 şi deci, activitatea compromiţătoare au avut-o acolo.
Pentru aceasta vom lua contact cu organizaţiile noastre din locurile la care
aceştia au fost refugiaţi.
O greutate în calea efectuării muncii noastre este şi faptul că nu avem
o dactilografă permanentă , fiind nevoiţi să executăm noi înşine, nu numai
administraţia, dar chiar şi baterea la maşină a circulărilor, scrisorilor, copiilor
etc. " 14 • În raportul de activitate din luna iulie, cercul oferă o expune o serie din
rezultatele obţinute: "În perioada de timp sus indicat, secţia noastră a continuat
strângerea numelor respective, a persoanelor duşmane regimului actual, precum
şi a datelor concrete, a faptelor lor cu documente.
14
Ibidem.
7 Politici electorale practicate de către B.P.D. în judeţele Satu Mare şi Bihor 549
Nume, adică persoane duşmane, multe am putut afla prin ajutorul
colectivului nostru şi prin tovarăşii încredinţaţi din plăşi, dar documente asupra
cazurilor concrete numai puţin am putut afla şi procura.
Cu toate acestea, am putut strânge date concrete asupra unor fruntaşi
ai PNŢ, cum sunt Dr. Chiş Eugen, ing. Vaida şi soţia dela C.F.R., Olga Caba,
învăţătoare şi alţii mai mici, iar dintre fruntaşii distinşi, Dr. Lascu Octavian " 15 •
După. cum reiese şi din raport, în teritoriu a fost dezvoltată o reţea de
informatori care alimentau autorităţile cu date.
Învăţătorul Stana Ioan din comuna Vadu Crişului,judeţul Bihor, era reclamat
că aţâţă populaţia contra regimului şi contra ungurilor: "Noi, subsemnaţii, constatăm
prin pezentul proces verbal că numitul Învăţător Stana Ioan, din comuna Vadu
Crişului este un element foarte periculos democraţiei, şi caută pe toate căile
să aţâţe populaţia contra partidelor şi contra naţionalităţilor conlocuitoare.
În ziua de 14 Iulie 1946, cu ocazia unui bal, a Început să cânte cântece
antidemocrate şi în tot timpul petrecerii a adus insulte Guvernului, Înjurându-l
cum îi venea la gură. Cu toate intervenţiile şi rugăminţile pe care i le-a adresat
notarul comunei, Deleanu Cornel, s-a aprins mai tare şi În jurul lui s-a mai
adunat un grup de studenţi din Cacuciul Vechi, pe cari îi vom verifica ulterior.
Numitul învăţător, la toate ocaziunile de întruniri ale sătenilor, loveşte
mereu în Guvern şi spune poporului că va veni Maniu la putere şi va termina
el cu toţi democraţii, pe care îi va şti el teroriza, iar alţii vor plăti cu viaţa
democraţia.
Din informaţiile primite verbal, acesta şi În decursul şcolii a introdus
în sufletul copiilor ura faţă de naţionalităţile conlocuitoare.
Împiedică sub toate formele făurirea democraţiei adevărate, pentru
care au murit milioane de oameni, şi prin politica de ură şi învrăjbire dusă de
el În popor nu poate să înflorească in comuna Vad nici un partid democrat.
Din declaraţiile anexate la prezentul proces verbal, reiese că numitul
Învăţător este un element care turbură liniştea locuitori/or şi făurirea
democraţiei şi în plus Înjură cum I vine la gură Guvernul Petru Groza.
Mai spune că populaţia este terorizată prin faptul că ţara este condusă
de derbedei şi nu de oameni cinstiţi, cari nu ştiu altceva decât să stoarcă
ultima vlagă din ţărani şi muncitori pentru a se putea îmbogăţi ei, cari toată
viaţa au fost puşcăriaşi şi cari nu sunt buni decât de spânzurat, pentru a
scăpa ţara de trântori.
În consecinţă, este duşmanul poporului, a democraţiei şi a Guvernului,
fapt pentru care cerem urgent ridicarea lui şi internarea sau punerea la temniţă
grea pentru înjurăturile aduse Guvernului şi întregului Guvern.
15
Ibidem, f. 3-4.
A fost tolerat prea mult până acum acest învăţător şi deci, urmeaza rn
cel mai scurt timp să fie pus sub teroarea care a avut-o clasa muncitoare sub
Maniu, când a dat muncitorilor gloanţe în loc de pâine" 16 •
Studentul Doboşi Romul din Halmeu era reclamat că în cursurile destinate
alfabetizării soldaţilor grăniceri din Halmeu,judeţul Satu Mare, a făcut propagandă
"manistă ". În raport se afirma că "Studentul Dobaşi Romul din comuna Ha/meiu,
cu prilejul ţinerei cursurilor de analfabeţi cu soldaţii Companiei Grăniceri
Ha/meiu, a cerut Coman. Comp. Ca să-I dea voie şi lui să asculte la aceste
cursuri şi să ajute Drei. Învăţătoare Ludovica Marin, ce era însărcinată cu
aceste cursuri.
Obţinând aprobare, a luat parte în fiecare zi la cursuri împreună cu
susnumita Învăţătoare, făcând însă şi propagandă manistă printre soldaţi,
profitând de faptul că nici o persoană de încredere din partea organelor
militare nu a asistat la cursuri.
La cercetări, susnumitul student nu recunoaşte să fi făcut propagandă
manistă.
Studentul Dobaşi este membru În Partidul lui Maniu iar tatăl său este
avocat şi conducător În Partidul lui Maniu. La fel, Dra. Învăţătoare Ludovica
Marin, este o veche manistă " 17 •
Profesorul Tătar Vasile era şi el reclamat pentru faptul că face propagandă
ţărănistă în satele comunei Suplacu de Barcău: "Numitul Tătar Vasile vine de 2-3
ori pe lună În comuna Suplacu de Barcău, când imediat pleacă În comunele
din jur sub masca de colector de cereale, ivnidu-se numeroase reclamaţii pe
tema cântărirei cerealelor din partea acestuia, care le cântăreşte În favoarea
sa.
Sub această mască poate să facă şi propagandă ostilă Guvernului,
fără a fi suspectat de autorităţi, şi aceasta o face numai de la om la om, fiindcă,
din informaţiuni s-a stabilit că şi în regiune nu a avut loc nici o adunare
Ţărănistă-Manistă. Cu toate acestea, însă, locuitorii din comuna Borumblaca
de lângă Barcău, posedă toţi carnete de membru de partid N. Ţ.-Maniu. Nu se
înscriu în partidele democratice, motivând că lor nu li s-a dat pământ şi că se
atribuie prea multe drepturi ungurilor. Cauza reală însă, este existenţa acestui
Tătar, care peste vară a fost pe teren la maşinile de treier ale lui Hendea, la
moara acestuia din Suplacu de Barcău şi celelalte 6-7 din jur, iar acum, e
camuflat sub masca de colector de cereale.
Este şi explicabil că susnumitul face propagandă ostilă Guvernului,
deoarece, pereţii moarei şi fabricei de ulei a lui Hendea, sunt de jur împrejur
cu semne de propagandă Manistă {un cerc în care este scris T.J.M)' 8 •
16
Idem, fond Comitetu/jud. Bihor al P.C.R., dosar nr. 5/1945-1947, f. 92.
17
AN-DJBh, fond Inspectoratul de Jandarmi Oradea, dosar nr. 36/1946, f. 149.
18
Idem, f. 165.
***
În continuare prezentăm câteva exemple din campania de intoxicare
mediatică dusă împotriva fruntaşilor opoziţiei.
În organul local de presă al P.C.R., Crişana, liderul bihorean al organizaţiei
P.N.Ţ. era acuzat că s-a îmbogăţit fraudulos şi că a colaborat cu naziştii în timpul
războiului. În articol se spune: "Ne-am pus întrebarea: oare va cuteza Partidul
Naţional Ţărănesc să-l trimeată pe d-l dr. Roxin Teodor în judeţul Bihor, unde
toată lumea-i cunoaşte trecutul ? Am fost prea naivi. D-l Roxin nu Este nici mai
bun nici mai rău decât ceilalţi fruntaşi <democraţi> ai acestui partid <istoric>
D-lui s-a îmbogăţit prin politică pe spinarea ţăranilor bihoreni, pe spinarea
Statului pe care l-a frustrat, pe spinarea poporului pe care l-a trădat,
colaborând cu nemţii în timpul ocupaţiei. Dar aşa au procedat şi ceilalţi din
"anturajul" d-lui Maniu. Şi în urma urmei, d-l Roxin poate să invoce că d-lui
nu a făcut decât afaceri, în timp ce colegul lui de partid şi de <şefie de judeţ>,
Sever Bocu, s-a făcut bardul însufleţit al lui Antonescu, al lui Hitler al cămăşii
verzi şi al <cruciadei antisovietice> " 19 •
Într-un alt număr al ziarului era ridiculizată adunarea electorală organizată
în Oradea de P.N.Ţ., acreditându-se ideea nepopularităţii acestui partid, motivată
prin numărul mic de participanţi: "Eri a avut loc la Oradea o mare adunare a
organizaţiei judeţene maniste. "Massa" naţional-ţărănistă compusă în majoritate
din elevi de liceu, avocaţi şi câţiva ţărani chiaburi cu cizme lustruite, s-a adunat
mai .întâiu în faţa sediului organizaţiei maniste, deplasându-se apoi spre plajă.
Aici a ţinut o cuvântare prea-vestitul şi cunoscutul "şef man ist", Teodor Roxin,
(cel cu spirtul negru) care în cuvântarea domniei sale a afirmat că "în jurul lui
Maniu se grupează azi toţi românii cinstiţi", au înJeles de bună seamă oamenii ...
cinstiţi de teapa dumisale" 20 •
Avocatul Dr. Pelle Ioan, fruntaş al P.N.Ţ. era acuzat ca fiind antidemocrat
deoarece era apărătorul moşierului Pincaş Iosif din comuna Bale, în procesul deschis
de acesta împotriva actului de expropriere "pe cale revoluţionară" a moşiei lui:
"Fiecare avocat este liber să apere pe cine oricine îl plăteşte. Nu-i putem
imputa nici d-lui dr. Pe/le Ioan că a luat însărcinarea de a reprezenta interesele
moşierului şi bancherului Pincaş, care s-a descoperit mare expert agronom şi
a reuşit să facă ca moşia sa dela Bale să fie declarată <fermă model> şi care,
cu ajutorul d-lui avocat Pe/le, Încearcă să reia pământul dela ţăranii
împroprietăriţi. Comisia interministerială, descinsă la Oradea, a decis ca
întreaga chestiune a <fermei model> să fie anchetată la faţa locului. În
aşteptarea hotărârii ce se va lua, ne mărginim să constatăm că felul cum a
19
Crişana, anul II, nr. 65/26 martie 1946.
20
Idem, anul II, nr. 66/27 martie 1946.
înţeles să apere d. dr. Pe/le interesele clientului său în faţa comisrer

interministeriale, s-ar potrivi mai mult cu coloritul politic - verde - pe care îl
arborase în timpul dictaturii antonesciene, decât proaspetelor sale <convingeri
democratice> 21 ".
Profesorul universitar, preot Paşca Ioan din comuna Buteasa, judeţul Satu
Mare, era acuzat că l-a împuşcat pe consăteanul său, ţăranul Ilie Vasile, pentru că
nu era de acord cu reforma agrară 22 • Tot în Satu Mare, preotul Pop Vasile, membru
al P.N.Ţ., din comuna Odoreu, era acuzat că l-a dat afară din biserică pe credinciosul
Grăglici Petru, din motive politice 23 •
DESFĂŞURAREA ALEGERILOR ÎN JUDEŢELE

SATU MARE ŞI BIHOR
În perioada premergătoare alegerilor, Ministerul Afacerilor Interne a ordonat

executarea de urgenţă a unui recensământ a populaţiei şi întocmirea evidenţei
persoanelor care beneficiază de dreptul de a vota, dat fiind faptul că noua lege
electorală a introdus o serie de incompatibilităţi, după cum a şi lărgit masa electorală
prin acordarea dreptului de vot femeilor şi militarilor. În luna august, prefectura
judeţului Satu Mare a raportat situaţia în legătură cu numărul şi compoziţia
populaţiei 24 •
Alături de populaţia cu cetăţenie română, în judeţ mai vieţuiau un număr de
persoane fără cetăţenie, apatrizi, sau cu cetăţenie străină, fără drept de vot, încadraţi
în categoria "supuşi străini".
În urma recensământului s-a stabilit că în judeţ existau un număr de 162609
de cetăţeni cu drept de vot.
Pentru desfăşurarea unitară a întregii campanii electorale şi în scopul
coordonării activităţilor ei specifice, la nivelul fiecărei plase s-au organizat comitete
electorale iar la nivelul judeţului, un "Comitet Central Electoral". În regulamentul
de funcţionare al acestuia din urmă este definită succint sfera de activitate, după
cum urmează: "Se constituie Comitetul Central Electoral pentru realizarea
Comandamentului Unic pe întreaga perioadă a alegerilor, compus din reprezentanţii
celor şase partide care alcătuiesc B.P.D.-ul, precum şi câte un reprezentant al
Confederaţiei Generale a Muncii şi o reprezentantă a Federaţiei Democrate a
21
Crişana,
anul II, nr. 49/8 martie 1946.
22
Arhivele Naţionale ale României-Direcţia jud. Satu Mare, (în continuare AN-DJSM) fond
Prefectura jud. Satu Mare, dosar nr. 78/1946, f. 7.
23
Sătmarul, nr. 21/1946.
24
AN-DJBh, fond Inspectoratul General Administrativ. Circa VIII Oradea, dosarnr. 13 249,
passim.
li Politici electorale practicate de către B.P.D. în judeţele Satu Mare şi Bihor 553
Femeilor Române. Comitetul Central Electoral cuprinde următoarele şase
secţiuni: Electorală, Propagandă, Administritativă, Economică, Financiară şi
Transporturi. Secţiunea Propagandă şi Presă este Însărcinată cu alegerea şi
sistematizarea informaţiilor, cu organizarea propagandei pe baza platformei-
program a B.PD.-ului şi cu combaterea propagandei adversarilor, organizarea
Întrunirilor, difuzarea poziţiei B.PD.-ului În diferite chestiuni, cu toate mijloacele
de propagandă ca: manifeste, broşuri, afişaj, placarde, decorări, radio,
cinematogra/' 25 • În 24 iulie se constituie comitetul plasei Carei format din :
• Mărieş G.Alexandru, liderul P.S.D. -preşedinte,
• Leucea Leon (P.S.D.) şi Tivadar Ioan (P.C.R.) - secretari generali,
• N. Cadariu, primarul oraşului şi preşedinte al Frontului Plugarilor, şi Ritli Adalbert,
secretarul general al plasei - Ia secţia de propagandă26 •
În 3 august s-a constituit comitetul plasei Ugocea. Compoziţia acestuia era
mai amplă şi erau dublate toate funcţiile prevăzute în schema de organizare, prin
combinarea membrilor partidelor din coaliţie : 27
• "Blocul de plasă":
• Ioan I.Raţiu, supleant Raban Constantin, P.S.D.,
• Boca Vasile, supleant So6s Francisc, P.C.R.,
• Ing. I. Codreanu, supleant Boloca Gheorghe, Frontul Plugarilor,
• Părinte Constantin Varlan, supleant Feier Vasile a lui Mihai, P.N.L.-
Tătărăscu,
• "Secţiunea Electorală şi Propagandă":
• Andreica Ioan, supleant Şerban Mihai, P.S.D.,
• Doroş Adrian, supleant Sabău Ioan, P.S.D.ş
• Micuia Ioan, supleant Kenya Iuliu, P.C.R.,
• Jăk6 Iosif, supleant Fazekăs Alexandru, P.C.R.,
• Huzău Ioan, supleant Popşa Vasile, Frontul Plugarilor,
• Buga Vasile, supleant Bohotici Gheorghe, Frontul Plugarilor,
• Negru Ioan, supleant Bumb Grigore, P.N .L.-Tătărăscu,
• David Ioan, supleant Mândruţ Petru, P.N.L:-Tătărăscu,
• "Secţiunea Administrativă şi Financiară":
• Iuliu T.Pop, supleant T6th Carol, P.S.D.,
• Hossu Valer, supleant T6th Gheorghe, P.S.D.,
• Mihalka Zoltan, supleant Doroghi Francisc, P.C.R.,
• Matiaş Gheorghe, supleant Vida Gavril, P.C.R.,
25
AN-DJSM, fond Prefectura jud. Satu Mare, dosar nr. 109/1946, f. 9-10.
26
Democratul, nr. 47/1946.
27
AN-DJSM, fond Prefectura jud. Satu Mare, dosar nr. 23/1946, f. 148.
• Medeşan Gavrilă, supleant Botezan Gheorghe, Frontul Plugarilor,

• Roman Vasile, supleant Mureşan Andrei, Frontul Plugarilor,
• Vasiloics Eugen, supleant Hanus Ioan, P.N.L.-Tătărăscu,
• Recsan Vasile, supleant Feier Vasile, P.N.L:-Tătărăscu,
• "Secţiunea Transporturi":
• Ioan I.Franţ, supleant T6th Francisc, P.S.D.,
• Pasternak Adolf, supleant Petraş Andrei, P.C.R.,
• Paul Ioan, supleant Chira Vasile, Frontul Plugarilor,
• Mariţa Grigor, supleant Ignat Grigore, P.N.L.-Tătărăscu
• "Secţiunea Economică":
• Maksay Iosif, supleant Popovici Ioan, P.S.D.,
• Zicherrnan Izidor, supleant Mihalka Cornel, P.C.R.,
• Şiman Dumitru, supleant Nmeş Iosif, Frontul Plugarilor,
• Dumitru Vasiel, supleant Zbona Vasile, P.N :L.-Tătărăscu,
• "Organizarea Blocului Electoral pe comune":
• pentru comunele Porumbeşti şi Tururlung - So6s Francisc, Maksay
Iosif şi Dudaş Mihai,
• pentru comunele Drăguşani şi Gherţa Mică - părintele Varlan
Constantin,
• pentru comunele Bătarci şi Tama Mare - Codreanu Ioan, Ing. Iuliu
T.Pop, David Petre.
Biroul Electoral Judeţean Bihor a fost constituit pe 15 octombrie 1946.
Preşedintele acestuia a fost Dr. Mădărescu Ioan, primpreşedintele Tribunalului Bihor
iar vicepreşedinte al biroului a fost numit Dr. Ungur Alexandru, primprocuror în Satu
Mare. Biroul Electoral Judeţean a stabilit un număr de 88 circumscripţii electorale,
dintre care I Oîn oraşul Satu Mare, şi încă 7 circumscripţii militare28 • În aceeaşi zi,
conform Decretului Regal nr. 3033/1946 au fost depuse şi listele electorale.
În general operaţiunea de votare a decurs în linişte, graţie măsurilor de

siguranţă create de putere dar şi a fricii care a grevat întreaga atmosferă a acelor
zile. Nu au fost semnalate incidente majore decât unele atitudini ostile, izolate, atât
din partea unor cetăţeni cât şi din partea unor slujbaşi ai statului, care scăpaseră
epurării. Ulterior a fost întocmită o evidenţă a lor, în vederea eliminării din serviciu 29 .
În judeţul Bihor au fost aplicate aceleaşi măsuri. Rezultatele recensământului!
populaţiei au fost comunicate de prefectură în luna septembrie 30 :
28
Sătmarul, nr. 92/1946.
29
Claudiu Porumbăcean, loc. cit., p. 138.
30
AN-DJBh, fond Inspectoratul General Administrativ. Circa VIII Oradea, dosar
nr. 13249/1946, passim.
13 Politici electorale practicate de către B.PD. în judeţele Satu Mare şi Bihor 555
Procentul înscrierilor în listele electorale a fost foarte ridicat, cu excepţia
oraşului Oradea, mai greu de controlat de către autorităţi 31 •
Biroul Electoral Judeţean a fost convocat pe date de 29 octombrie 1946

pentru validarea listelor de candidatură depuse de formaţiunile politice şi de
independenţii angajaţi în bătălia electorală. O parte a acestor lista au fost anulate
pentru diverse motive. Pentru edificare redăm din procesul verbal încheiat cu această
ocazie:
"Noi, Dr. Adrian Mihalca, Preşedintele Biroului Electoral jud. Văzând
Înaltul Decret No. 1471, publicat în Monitorul Oficial No. 239 din 15 Octombrie
1946, prin care Corpul Electoral din tot cuprinsul ţării este convocat în vederea
alegerilor Parlamentare pentru ziua de 19 Noembrie 1946.
Văzând dispoziţiunile art. 27 din Legea No. 560/1946, conform cărora
declaraţiunile de candidatură se fac la Biroul Electoral, cu încadrarea din a
doua zi după convocarea Corpului Electoral, în cel mai târziu cu 20 zile înainte
de data fixată pentru alegeri, până la ora 20 a ultimei zile.
Văzând că termenul pentru depunerea candidaturilor a expirat astăzi,
29 Octombrie 1946, ora 20.
Constatăm:
Că
în vederea alegerilor ce vor avea loc în ziua de 19 Noembrie 1946,
până în ziua de astăzi, 2 Octombrie 1946, ora 20 s-au depus următoarele
declaraţiuni de candidatură:
Lista No. I de ordine, înregistrată la No. 4 din 16 Octombrie 1946, ora
8 şi 5 minute, complectată cu declaraţiuni de acceptarea în termen legal, şi cu
depunerea sumei fixată de Biroul Electoral Judeţean, pentru imprimarea
buletinelor de votare cu semnul distinctiv se/a No. 4 din tabloul de semne
electorale (Soarele) prin care sunt propuşi: 1. Lothar Rădăceanu, 2. Pătraşcu
Andrei, 3. Dr. Ioan Oancea, 4. Costea Nicolae, 5. Bica Ludovic, 6. Ştefan
Kendi, 7. Mihai Florescu, 8. Linca Florea, 9. Stanciu Enea, 1O. Popescu
C.Nicolae, 11. Nestorescu Dumitru, 12. Gazdag Coloman, 13. Gheorghe
Munteanu, 14. Blagi Florica. Ultima candidată înlocuieşte pe fostul candidat,
Octavian luga pe baza petişiei înregistrată la No. 34 din 29 Octombrie 1946,
făcută în condiţiunile art. 31 alin. 2 din Legea Electorală.
Lista No. 2 de ordine, înregistrată la No. 5 din 16 Septembrie 1946,
ora 8,25, complectată cu declaraţii de acceptare şi depunerea sumei fixate
pentru costul şi imprimarea buletinelor de vot, cu semnul distinctiv dela No. 2
de ordine din tabloul semnelor, prin care sunt propuşi: 1. Czik6 Laurenţiu,
2. Huszar Alexandru, 3. Szuk6 Margareta, 4. Kovacs Elek, 5. Szabian Cornel,
31
Idem, fond Prefectura jud. Bihor-Actele Subprefectului, dosar nr. 91/14549/1946, f. 32.
6. Szucs Josif, 7. Munkacsi Samuil, 8. Koteles Josif, 9. Farago Carol, 10 soţia

lui Petvai Samuil, 11. Gal Anton, 12. Soţia lui Lukacs Emeric, 13. T6th Emeric,
14. Banhegyesi Josif.
Lista grupării independente, cu cap de listă O/ah Alexandru, fără semn,
a fost cu No. de ordine 3, înregistrată la No. 6 din 16 Octombrie 1946, a
devenit nulă în baza art. 29 aliniatul III din legea electorală, prin nedepunerea
sumei fixate de biroul electoral, pentru costul buletinelor de vot, aşa că această
listă nu poate primi număr de ordine ca listă definitiv valabilă de candidatură.
Lista cetăţenească independentă, cu cap de listă Held Josif, fără semn,
fostă cu numărul de ordine 4, înregistrată la No. 7 din 16 Octombrie 1946, a
devenit nulă în baza art. 29, aliniatul III din legea electorală, prin nedepunerea
sumei fixate de Biroul Electoral pentru costul buletinelor de vot, aşa că această
listă nu poate primi număr de ordine ca listă definitiv valabilă ca candidatură.
Lista Partidului Social Democrat, cu cap de listă Tiran A/bani, cu semnul,
No. 40 de ordine din tabloul de semne electorale (fântâna cu cumpănă) fostă
cu numărul de ordine 5, înregistrată la No. 19 din 25 Octombrie 1946, a devenit
nulă în baza art. 29 aliniatul III din legea electorală, prin nedepunerea sumei
fixate de Biroul Electoral pentru costul buletinelor de vot şi a certificatelor de
alegători, aşa că această listă nu poate primi număr de ordine ca listă definitiv
valabil de candidatură.
Lista No. 3 de ordine, înregistrată la No. 31 din 29 Octombrie 1946,
ora 9 dmineaţa, complectată cu declaraţii de acceptare şi cu depunerea sumei
pentru costul buletinelor de vot, cu semnul distinctiv cu No. 1 de ordine din
tabloul de semnele electorale (unghi drept) prin care sunt propuşi: Lascu
Octavian, Trachioiu Mihail, Centea Emil, Dr. Mitran Francisc, Sârbu Silviu,
Păunescu Pavel, Maxim Virgil, Mândruţescu Mihai, Diaconescu Ioan, Mitran
Mihai, Gui Augustin, Moţ Mihai, Negreanu Pavel, Fechete Nicolae.
Candidatura dela poziţia 4 a lui Dr. Mitran Francisc a devenit nulă prin
declaraţia legalizată la notarul public, prin procesul verbal No. 325/1946,
prin care revocă declaraţia de acceptare a candidaturii de pe această listă,
aşa că urmează să fie şters din listă.
Lista No. 4 de ordine, înregistrată la No. 35 din 29 Octombrie 1946,
orele 17, complectată cu declaraţii de acceptare şi cu depunerea sumei pentru
costul buletinelor pentru costul buletinelor de vot, cu semnul distinctiv dela
No. 31 de ordine din tabelul de semne electorale (ochiul) prin care sunt propuşi:
Dr. Roxin Teodor, Dr. Pop Romul, Chiş Eugen, Domocoş Ioan, Ţepe/ea Gavril,
Anastasiu Constantin, Petrişca Iuliu, Vaida Virgil, Marcău Nicolae, Pop Dumitru,
Anton Alexandru, Vidican Gheorghe, Teoran Iosif. Candidatura dela poziţia
3, din prezenta listă, a dlui. Dr. Chiş Eugen, a devenit nulă prin declaraţia
legalizată la notarul public, prin procesul verbal No. 324/1946, prin care
revocă declaraţia de acceptare a candidaturii dela această listă, aşa că urmează
a fi şters din listă.
Lista No. 5 din ordine, înregistrată la No. 36 din 29 Octombrie 1946,

orele 18, complectată cu declaraţii de acceptare şi cu depunerea sumei pentru
costul buletinelor de vot, cu semnul distinctiv dela No. 21 din ordine din tabloul
de semne electorale (două circonferinţe concentrice) prin care sunt propuşi:
Ionaş Dumitru, Fabian Ştefan, Vuşcan Gheorghe, Balia Ştefan, Popa Maria,
Borşoş Alexandru, Cozma Alexandru, Herczeg Maria Vi/he/mina, Mucsisi
Ştefan, Serac Aurel, Silaghi Josif, Ionaş Ioan, Sclipcea Mihai, Ionaş Petre.
Lista No. 6 de ordine, înregistrată la No. 39 din 29 Octombr,ie 1946,
orele 19,30, complectată cu declaraţii de acceptare şi suma pentru costul
buletinelor de vot, cu semnul distinctiv dela No. 28 de ordine din tabloul de
semne electorale (scara) prin care sunt propuşi: Lupu Ştefan, Ing. Crăciun
Iosif, Dr. Mitran Francisc, Dănciulescu Anton Dr. Dumbrăveanu Cornel,
Mărculescu Ionel, Nemeş Ludovic, soţia lui Groza Alexandru, Grosu Lazăr
Volf, Ing. Pinter Ştefan, Lukacs Ladislau, Pesk6 Sighismund, Gatner Ioan,
Ho/ban Vasile.
Văzând că propunătorii declaraţiunilor de candidatură sunt alegători
înscrişi în listele electorale şi fiind în număr legal, au semnat aceste declaraţiuni.
Văzând că prin declaraţiunile scrise, candidaţii tuturor listelor ce s-au
depus au acceptat candidaturile în condiţiunile cerute de lege şi că în termen
legal s-au depus semnele alese, autorizaţiunile acestor semne, precum şi costul
hârtiei şi imprimării buletinelor de vot, cu excepţiuni/e prevăzute mai sus.
Că astfel, toate listele cărora li s-a dat mai sus numere de ordine,
exceptâd lista grupării independente, lista cetăţenească independentă, apoi
lista Partidului Social Democrat Independent, întrunesc condiţiunile cerute
de legea electorală.
Văzând dispoziţiunile art. 35 din legea electorală
Dispunem
Conform art. 33 din legea electorală, constatând candidaturile propuse
şi arătate mai sus, au rămas ca declaraţiuni valabile 6 (şase) liste din 9 (nouă)
liste depuse, declaraţiunile valabile cu No. de ordine şi semnul distinctiv al
fiecăreia se va afişa şi se va comunica Comisiunei Electorale Centrale de pe
lângă Ministerul Justiţiei, cerând să se dispună imprimarea buletine/or de
vot " 32 •
Inspectoratul General Administrativ din Oradea a comandat subunităţilor
din subordine executarea unor sondaje preelectorale corecte, pentru a cunoaşte,
preventiv, opinia corpului electoral, ca pe baza acestora să fie întreprinse măsuri
menite să influenţeze consimţământul alegătorilor. Acestea au fost comunicate pe
date de 2 septembrie33 ·:
32
Idem, fond Prefectura jud. Bihor-Actele Subprefectului, dosar nr. 9/16722/1946, f. I 09-
1 IO.
n Ibidem.
Pe timpul desfăşurării votărilor, la fel ca şi în judeţul vecin, Satu Mare, nu

s-au petrecut incidente majore. Excepţie a făcut plasa Beliu, unde s-a iscat o încăierare
cu grupul de simpatizanţi "man işti", care ulterior au fost arestaţi şi de feriţi justiţiei,
aşa cum reiese din procesul verbal înaintat Curţii de Apel din Oradea: "în noaptea
de 19/20 Noembrie 1946 un grup de 150-200 locuitori din comunele Archiş şi
Sâc jud. Bihor, au atacat pe la orele 23 pe membri secţiei de votare Archiş
lovind şi rănind grav pe preşedintele secţiei de votare, delegatul B.PD.-ului şi
şoferul, pe motiv că nu li s-a comunicat rezultatul alegerilor" 34 • Împotriva
acestora a luat atitudine însuşu ministrul justiţiei: "Dl. Primprocuror Trib. Bihor
Oradea. Rog luaţi măsuri ca În delictele electorale grave, vinovaţii să fie
Înaintaţi imediat sub stare de arest organelor de judecată . Stop. Minist. Just.
Lucreţiu Pătrăşcanu. No. 118331 din 26 Noemb. 1946 " 35 •
După alegeri s-a desfăşurat o anchetă la Şcoala de Jandarmi din Oradea şi
la câteva posturi, pe baza unor informaţii conform aici s-ar fi produs nereguli cu
ocazia votărilor. Rezultatele au fost comunicate apoi Inspectoratului de Jandarmi:
"Este inexactă afirmaţia că dintre voturile date contra Blocului, Şcoala a avut
numai un procent de 5-6 %, pentru că ultimii au votat Şcoala şi Jandarmii
CFR, adică 164 şcoala şi 13 Jand. CFR, iar la despuierea scrutinului, la
numărătoare, unde am asistat, atât subsemnatul cât şi Lt. Col. Suciu precum şi
Comand. Secund. al Inspectoratului, am putut constata că dintre primele buletine
desfăcute, deci ale Jand. CFR şi ale Şcoalei, erau deja 60 pentru PNŢ şi
120 pentru Bloc şi după aceea a început să apară alt procent la voturi pentru
Bloc.
Făcând socoteala, deci şi adăugând voturile (13) ale CFR şi scăzând
cca. 20 voturi ale doamnelor care au votat dimineaţa, se poate constata că
dintre votanţii Şcoalei au votat contra Blocului nu 5 % ci 50 %. Şi aceasta
numai dintre bărbaţi, căci la fund s-au mai găsit voturi contra Blocului, În
număr de 26, care au ieşit o parte dintre soţiile Of şi Subof dela Şcoală şi
restul dela formaţiunile Inspectoratului, adică 4-5 % din totalul votanţilor.
1. Argumentele aduse de Şoală, În susţinerea tezei lor eronate şi este
inexactă acea afirmaţie că Preşedintele ar fi spus, citind voturile
BPD-ului, că "acestea sunt ale Şcoalei de Jandarmi, care a venit
sub comanda Locotenentului", pentru că Preşedintele a făcut aluzie,
nu la Şcoală ci la jandarmii concentraţi (70), care au venit
Într-adevăr sub comanda Locot. Popa, Comand. Secund al Legiunei
Jand. Bihor şi şi-au dat voturile categoric pentru BPD, votând
repede şi ieşind repede din cabină.
34
Idem, fond Parchetul General al Curţii de Apel Oradea, dosar nr. 249/1946, f. 1-2.
35
Ibidem, f. 13.
Atât Comand. Secund al Inspectoratului, Locot. Lascu Şeful
Serviciului ECP, cât şi Comand. Secund al Legiunei, au fost mereu
în localul de vot şi confirmă cele afirmate de Preşedinte şifelul cum
s-a desfăşurat votarea.
2. Este inexactă şi tendenţioasă afirmaţia că s-ar fi anulat voturi
şi date pe faţă şi că aceleaar fi fost ale Inspectoratului, pentru că
nu au fost anulate în timpul votărei nici un vot, ci la sfârşitul votărei,
la numărătoare s-au găsit 2 buletine, care au fost anulate şi anume
unul că nu a fost votat şi altul că ştampila s-a aplicat greşit pe
2 liste (lista nr. 1 şi lista nr. 2).
3. Nu avem nici o cunoştinţă despre aceea că în camerele ocupate de
Şcoala de agenţi s-ar fi găsit afişe ale opoziţiei, pentru că Şcoala de
agenţi a primit o educaţie bună dela Cdt. Secund al Insp. Cpt. Torsan
şi Lt. Lascu. Aceşti elevi au format şi grupul artistic al Inspectoratului
şi au fost în propagandă la sate aproape în fiecare zi înainte de alegeri,
fiind foarte însufleţiţi pentru regimul democratic.
Dacă a avut totuşi cineva cunoştinţă despre aşa ceva înainte
de alegeri şi nu ne-a adus la cunoştinţă această evidenţă şi o expune
abia acum ...
4. Şi în fine este inexactă afirmaţia că în timpul votărei s-a găsit
un jandarm dela Inspectorat care făcea propagandă pentru
opoziţie. Adevărul este că Frt. Atanasiu, a cărui atitudine o
cunoşteam mai demult şi care a fost ţinut mereu izolat de restul
trupei şi trimis în delegaţie, venind dela Bucureşti din delegaţie
tocmai în preajma alegerilor, Comand. Secund al Inspectoratului
raportându-mi că numitul, în tren, a avut o comportare rea. L-am
pedepsit cu JO zile arest şi mutat disciplinar în Legiunea Jand.
Maramureş " 36 •
***
Este dificil a ne pronunţa pe marginea legalitaţii sau a nelegalităţii organizării
alegerilor. Cert este faptul că ele au fost controlate şi gestionate de către B.P.D.
aflat la guvernare şi că din conţinutul documentelor răzbat undele climatului tensionat
sub care s-a desfăşurat scrutinul. O privire retrospectivă asupra alegerilor interbelice,
arată că în afara unor excepţii accidentale, istoria României este punctată de victoria
celor aflaţi la conducerea ţării, sub auspiciile cărora s-au desfăşurat scrutinele.
Considerăm că autorităţile au practicat o formă inteligentă de furt, axată pe vicierea
consimţământului corpului electoral, atât prin violenţă (arestări, percheziţii) cât şi
36
Idem, fond, Inspectoratul de Jandarmi Oradea, dosar nr. 36/1946, f. 359-360.
prin captaţia interesului păturii populaţiei defavorizate. Prezentăm în continuare scorul

final, raportat în 24 noiembrie:
"Ministerul de Justiţie al României comunică următoarele date asupra
alegerilor parlamentare din 19 Noembrie 1946.
Din 7.859.212 înscrişi în listele electorale au votat 6.934.583, adică
88, 99 la sută, dintre care au obţinut "37 :
Blocul Partidelor Democrate 4.766.630

Uniunea Populară Maghiară 569.651
Partidul Ţărănesc Democrat (dr. Lupu) 156.775
Partidul Naţional Ţărănesc (Maniu) 878.927
Partidul Naţional Liberal (Brătianu) 259.306
Partidul Social Democrat Indep. (Titel Petrescu) 65.528
Partidul Popular Român (P. Ghiaţă) 11.089
Partidul Radical al Micii Burghezii (N.N. Mateescu) 3.041
Mişcarea Naţional Ţărănească 3.345
Restul - liste independente locale
POLITIQUES ELECTORALES PRATIQUEES PAR LE BLOC DES PARTIS

DEMOCRATIQUES A L'OCCASION DES ELECTIO~S DE 19 NOVEMBRE
1946 DANS LES DEPARTEMENTS DE SATU MARE ET DE BIHOR
- Resume -
Dans cet ouvrage sont presentees Ies strategies electorales du B.P.D. dans
Ies departements de Satu Mare et de Bihor soldees par la victoire du bloc â la
suite des fraudes electorales evidentes. Les auteurs constatent que Ies elections
de novembre 1946 ont ete attentivement preparees par le B.P.D. afin d'eviter
toute surprise.
37
Graiul Nou, anul III, nr. 2 l 7/24 noiembrie 1946.
ASPECTE ALE PROCESULUI DE SOVIETIZARE A
ÎNVĂŢĂMÂNTULUI ROMÂNESC
- Cazul elevilor disidenţi din liceele Beiuşului -
de
Nicolae Mihu
Procesul de sovietizare a societăţii româneşti a vizat toate sectoarele vieţii

publice, accentul fiind pus pe transformarea relaţiile din sfera economicului în direcţia
adaptării acestora la modelul marxist. Un atare demers a reclamat iniţierea unor
măsuri pregătitoare menite să asigure succesul finalităţii propuse. Subordonată
raţionamentului în cauză, puterea comunistă a fost interesată să destabilizeze două
dintre cele mai importante componente ale suprastructurii, principale depozitare ale
spiritului românesc, dinamismul şi tradiţia, aparent antitetice'. Tradusă în fapte,
politica de bolşevizare s-a manifestat printr-o represiune sălbatică îndreptată împotriva
elitelor şi a ţărănimii, operaţiune de amputare a organismului social ce urmărea
dezrădăcinarea şi disoluţia elementului naţional2. Metodele folosite, teroarea şi
prigoana, au fost principalele instrumente ale draconicului arsenal importat din
Uniunea Sovietică 3 •
Ne propunem să prezentăm diferite aspecte ale metamorfozei învăţământului
românesc petrecută sub regimul comunist. Analiza principalelor etape ale procesului
va fi susţinută cu argumente oferite de cazuistica înmagazinată în fondurile
documentare deţinute de către Direcţia Judeţeană Bihor a Arhivelor Naţionale • Cu 4
alte cuvinte, vom adopta abordarea evenimentelor urmând calea raportarii lor de la
general la particular, centrul de greutate fiind orientat către punerea în lumină a
realităţilor locale, bihorene.
***
Cazul disidenţei elevilor liceelor beiuşene, Liceul Mixt şi Liceul Pedagogic
de Conducere, redă unul dintre episoadele rezistenţei intelectualităţii ( chiar la vârste
1
Ioan Chiper, Florin Constantiniu, Modelul stalinist de sovietizare a României, p. 28, în
Arhivele Totalitarismului nr. 3/1995.
2 Mihai Stratulat, Tragedia satului românesc, p. 195, în Arhivele Totalitarismului nr. 1/
1993.
3
Dragoş Stratulat, Sovietizarea României, o perspectivă geopolitică, p. 20, în Arhivele
Totalitarismului nr. 1/1995.
4
Arhivele Naţionale -Direcţia jud. Bihor (în continuare AN-DJBh), fond Sfatul Popular al
Regiunii Crişana-Birou/ de Documente Secrete.
562 Nicolae Mihu
fragede) opuse modelului de factură moscovită5 • Evenimentul este succint redat pe
parcursul a 5 documente, prezentate sub forma unor rapoarte din cadrul
corespondenţei purtate de conducerea instituţilor de învăţământ cu structurile de
resort din cadrul comitetelor provizorii de plasă şi de judeţ, respectiv, cu Ministerul
Învăţământului Public, pe marginea anchetelor şi a proceselor desfăşurate cu această
ocazie.
Informaţiile fac obiectul măsurilor disciplinare, complementare - în cazul
de faţă exmatricularea - luate în anul 1950 împotriva a două grupuri de elevi,
aparţinând celor două şcoli beiuşene, pentru aşa zise fapte subversive comise în
perioada 1947-1948.
Primul grup este format din 1O fete de la Liceul Pedagogig de Conducere,
toate în clasa a V-a, care s-au făcut vinovate de activitate într-o organizaţie
subversivă. În momentul exmatriculării lor, primele 7 eleve se găseau încă în
penitenciar, ultimele 3 erau libere, după ce ispăşiseră pedepse cu închisoarea de
câte un an şi şase luni fiecare.
Al doilea grup este format din 13 băieţi de la Liceul Mixt, elevi în clasele a
VI-a, a VII-a şi a VIII-a, cărora, până la sfârşitul procesului li se vor adăuga încă
7 colegi, elevi în clase mai mari, a X-a şi a XI-a. În rechizitoriu, elevii sunt acuzaţi de
apartenenţă la aceeaşi organizaţie subversivă, de furt, de deţinere ilegală de arma-
ment, atac asupra sediului organizaţiei U.T.M. şi de tentativă de asasinat îndreptată
împotriva directorului şcolii şi a activistului U.T.M. Dintre tineri, 18 au fost
condamnaţi la închisoare, doi au fost găsiţi nevinovaţi, constatare care nu i-a scutit
însă de exmatriculare.
În ce priveşte gestionarea actului de justiţie, în concret, materialul arhivistic
este zgârcit, nu oferă detalii. Mai mult, prezentarea aparatului probatoriu este
fundamentată pe supoziţiile făcute de factorii de conducere ai şcolilor respective,
probele materiale lipsind cu desăvîrşire. Este de crezut că s-a vrut desfăşurarea
unei demonstraţii de forţă, de intimidare, prin montarea acestui proces, supoziţie
întărită mai ales prin constatarea absenţei conexiunilor dintre anumite fapte
incriminatorii, dar şi prin caracterul politic, de clasă, imprimat acuzaţiilor. Elevul
Brânzaş Liviu, este vinovat şi de trecutul tatălui său, fost legionar comprimat iar
elevul Popa Octavian este fiu de fost chiabur cu 40 hectare de pământ~. Nu este
specificată nici presupusa legătură cu organizaţia subversivă a fetelor, relaţie a
cărei existenţă este dificil a fi crezută în condiţiile tradiţionalismului românesc din
5
AN-DJBh, fond Prefectura jud. Bihor-Comitetul Provizoriu al jud. Bihor, dosar
nr. 4966/1950, f. 1-7.
6
Dacă lucrurile stau aşa cum au fost descrise în rechizitoriu, tatăl elevului Popa Octavian a
fost la rândul său victima unui abuz, întrucât el nu figurează în listele de expropriere a
moşierilor conform Decretului nr. 83/1949, de altfel limita terenurilor expropriabile prin
actul normativ amintit era fixată la 50 de hectare. -n.ri. N.M.
Aspecte ale procesului de sovietizare a învăţământului românesc 563
epocă amplificat în situaţia de faţă şi de caracterul monahal al liceului respectiv,
fost, până mai ieri, şcoală confesională greco-catolică 7 •
Se prea poate, ca prin aceste măsuri să fi fost sancţionat delictul de opinie,
bănuială întărită pe baza unor elemente puse în culpa elevului Brânzaş Liviu. El a
fost surprins citind cărţi interzise din biblioteca liceului, bibliotecă aflată în plin
proces de purificare ... s-au epurat circa 60. OOO volume, mai rămânând circa 20. OOO
volume planificate spre epurare În anul şcolar crt.
Trebuie să subliniem că 4 dintre elevi s-au făcut vinovaţi şi de ... ducerea
În eroare prin toată activitatea lor dublă ... a conducerii şcolii şi a organizaţiei
U.T.M., ei având funcţii în cadrul organizaţiei politice de tineret şi beneficiind de
burse.
Prezentăm în continuare conţinutul documentelor descrise:
COMITETUL PROVIZORIU AL WDEŢULUI BIHOR

Secţiunea de Învăţământ şi Cultură
Nr. 4.966/1950
8 Februarie 1950
CĂTRE
MINISTERUL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PUBLIC
Direcţia Cadrelor
BUCUREŞTI
Avem onoare a vă ruga să binevoiţi a aproba următoarele eliminări:

Eliminarea definitivă din toate şcolile statului a următorilor elevi şi
eleve dela:
A. ŞCOALA PEDAGOGICĂ DE CONDUCĂTOARE BEIUŞ
1. Florescu Elena fostă elevă în clasa V în an şc.( olar) 1947/48
2. Onel Ana " "
3. Pârlog Georgeta "
4. Savu Florica
5. Şeban Olimpia "
6. Şerban Tamara "
7. Trifu Viorica "
8. Giulai Florica " "
9. Jude Irina " "
1O. Popa Gh. Maria " "
7
Unitate de învăţământ naţionalizată prin Decretul nr. 176/1948, în Monitorul Oficial nr. 177/
3 august 1948. -n.n. N.M.
564 Nicolae Mihu 4
Aceste eleve au făcut parte din organizaţia subversivă, descoperită în Beiuş

în Iunie 1948.
Elevele de (la) punctul 1-7 inclusiv sunt condamnate la mai mulţi ani în
urma procesului care a avut loc în Martie 1949 şi în prezent sunt în închisoare.
Elevele dela punctul 8-1 Oinclusiv au fost condamnate la 1 an şi 6 luni şi au
terminat pedeapsa, fiind libere în prezent. Însă şi după ieşirea din închisoare
manifestă tot o atitudine duşmănoasă.
Propunem ca aceste l O eleve să fie eliminate definitiv din toate şcolile din
R.P.R.
B. LICEUL MIXT BEIUŞ
l. Popa Emil fost elev în clasa VI în an şc.(olar) 1947/48
2. Ardelean Petru VII
3. Banciu Cornel VII
4. Briscan Maximilian VII
5. Borz Terente VII "
6. Cirtea Gheorghe VII
7. Marian Vasile VII
8. Bala Cornel VII "
9. Fofiu Ioan VIII
10. Crişan Ioan VIII
11. Măduţa Gheorghe VIII
12. Miere Ştefan VIII
13. Pantea Alexandru VIII
Şi aceşti elevi au făcut parte din aceeaşi organizaţie subversivă, descoperită
în Iunie 1948, la Beiuş.
În prezent sunt condamnaţi în urma procesului avut în 1949. Propunem
eliminarea lor definitivă din toate şcolile statului.
C. Elevul Mărăscu Adrian, fost în clasa VIII în anul şcolar 1947/48, implicat
în aceeaşi organizaţie, eliberat în urma procesului şi necondamnat, propunem totuşi
să fie eliminat din toate şcolile statului, deoarece şi după ieşirea din închisoare a
continuat cu aceeaşi atitudine duşmănoasă regimului, având legături cu grupul de
elevi pe care îl menţionăm la punctul următor.
D. Elevii:
1. Pop Horea, fost elev în clasa X în anul şcolar 1948/49
2. Bândea Mircea XI
3. Barbur Viorel XI
4. Popa Ioan XI
Propunem deasemenea ca aceşti patru elevi să fie eliminaţi din toate şcolile
statului pentru următoarele fapte:
Toţi patru au constituit o organizaţie subversivă în şcoală în cursul lunei Martie-
Iunie 1949. În cadrul acestor organizaţii ţineau şedinţe secrete în internat, având şi
arme pe care le-au furat. Au furat suma de 12.000 lei din camera pedagogului, bani
depuşi de elevi în păstrare. Au dat o lovitură, noaptea, nereuşită, cu chei false, la
sediul Org.(anizaţiei) de Plasă a U.T.M., intenţionând să fure cotizaţiile. Au furat
haine, bani dela elevi. Plănuiau să asasineze pe directorul Liceului, pe F. Saivan şi
activistul conştient U.T.M. Roibu Trestian.
Aveau şi funcţiuni în U.T.M., Pop Horea, responsabil U.T.M. pe internat,
Barbur Viorel, instructor U.T.M., Popa Ioan, membru în U.T.M. pe plasă, Bândea
Mircea, membru în biroul org.(anizaţiei) de bază U.T.M. Au indus şcoala în eroare
prin toată activitatea lor dublă, toţi patru fiind şi bursieri.
Dosarele lor sunt la Securitate.
Propunem eliminarea lor definitivă din toate şcolile statului pentru faptele de
mat sus.
E. Elevul Brânzaş Liviu fost elev în clasa X în anul şcolar 1948/49. Este fiu de
fost legionar, comprimat în luna Martie 1949, a dispărut nemotivat din şcoală, cu
scop subversiv, împreună cu Popa Octavian. Brânzaş Liviu a trimis o scrisoare
anonimă directorului Liceului, plină de ameninţări, plină de injurii la adresa regimului.
La începutul anului şcolar 1949, tatăl lui a venit să intervină să fie primit din nou
în aceeaşi clasă. Fiind refuzat de director, a doua zi a venit elevul Brânzaş Liviu să
intervină personal. Spunându-i-se, de către director, la ora două, să vină la ora 5
pentru a discuta, la ora 3 1 a fost găsit în biblioteca în curs de epurare a Liceului,
unde a intrat cu cheie falsă. Menţionăm că în cursul anului şcolar trecut, din această
bibliotecă s-au epurat circa 60.000 volume, mai rămânând circa 20.000 volume
planificate spre epurare în anul şcolar crt. Elevul intenţiona să fure cărţi interzise
sau putea să facă orişice altceva.
În comună atitudinea familiei este cunoscută ca fiind duşmănoasă regimului.
Propunem eliminarea lui definitivă din toate şcolile statului.
F. Elevul Popa Octavian, fost elev în clasa X în anul şcolar 1948/49, este fiul
unui fost chiabur cu 40 hectare de pământ, orezărie. A dispărut din şcoală în luna
Martie 1949, după ce pământul tatălui său a intrat în prevederile decretului pentru
lichidarea rămăşiţelor moşiereşti. În şcoală, cât timp a frecventat, a fost prieten
numai cu Brânzaş Liviu, sabotând spiritul progresist al şcolii.
Propunem eliminarea lui din toate şcolile statului.
G. Elevii, Radiţa Petru şi Roman Teodor, foşti elevi în clasa VII, în anul şcolar
194 7/48, la Liceul de Băieţi Beiuş, implicaţi în aceeaşi organizaţie de care am vorbit
la punctul A şi B, însă în urma procesului au fost eliberaţi, fiind găsiţi nevinovaţi.
Propunem eliminarea lor din Liceul Mixt Beiuş cu dreptul de a se înscrie la altă
şcoală.
Această hotărâre s-a făcut de comun acord cu Judeţeana U.T.M. Bihor.
566 Nicolae Mihu 6
PREŞEDINTE ŞEFUL SECŢIUNE! CADRE

Balog Dumitru Laza Petru
Fh-rut-(U{/ Mar/Ă1/ 8
ŞEFUL SECŢIUNE! ÎNV(ĂŢ ĂMÂNT) ŞI CULTURĂ

Pantea Lazăr
ftore;- ScdvCU\I 9
COMITETUL PROVIZORIU AL JUDEŢULUI BIHOR

Nr. 4.966/1950
Către
Ca urmare la raportul Dvs. Nr. 733/1950, 896/1950 şi 44 7/1950 şi în

conformitate cu Ord.(inul) Min.(isterului) Înv.(ăţământului) Public Nr. 26.053/1950,
vă comunicăm că elevii specificaţi mai jos se elimină din toate şcolile statului:
I. Popa Emil fost elev în cl.(asa) VI. în an.(ul) 1947/48
2. Ardelean Petru VII
3. Banciu Cornel VII
4. Briscan Maximilian VII
5. Barz Terente VII
6. Cirtea Gheorghe VII
7. Marian Vasile VII
8. Bala Cornel VII
9. Fofiu Ioan VIII
I O. Crişan Ioan VIII
11. Măduţa Gheorghe VIII
12. Miere Ştefan VIII
13. Pantea Alexandru VIII
14. Mărescu Alexandru VIII
15. Pop Horea X
16. Bând ea Mircea X
I 7. Barbur Viorel XI "
~ Contrasemnătura olografă. - n.n. N.M.

Contrasemnătura olografă.
9
- n.n. N.M.
1 8. Popa Ioan XI
19. Brânzaş Liviu_ X
20. Popa Octavian X
Elevii Radiţa Petru şi Roman Teodor foşti în clasa VII. - a, în anul şcolar
1947/48 se elimină conf.(orm) Ord.(inului) Min.(inisterului) Înv.(ţăţmântului) Public
Nr. De mai sus, definitiv din Liceul Mixt Beiuş.
Se va încheia matricola şcolară a acestor elevi în conformitate cu cele de
mai sus.
Elevilor Pop Horea, Barbur Viorel, Bandea Mircea şi Popa Ioan nu li se
vor elibera actele până ce nu vor lichida datoria pe care o au faţă de şcoală în urma
furtului comis.
Direcţiunea şcolii va pune în vedere acestor elevi să achite datoria cât mai
urgent.
Directoarea şcolii va prelucra această măsură într-o şedinţă plenară la care
va participa întreg personalul didactic şi administrativ al şcolii. Ordinea de zi se va
stabili în colaborare cu org.(anizaţia) U.T.M. din şcoală. După prelucrarea
directorului, secretarul org.(anizaţiei) U.T.M. din şcoală va lua cuvântul, sprijinind
hotărârea Ministerului.
După prelucrare vor urma discuţii, la care vor lua cuvântul, pe larg elevii şi
membrii corpului didactic şi per.(sonalul) administrativ.
Se va accentua necesitatea de a se întări vigilenţa în şcoală pentru
demascarea elementelor duşmănoase.
Şeful Secţiunii de Înv.(ăţământ) şi Cult.(ură)

Pantea Lazăr Insp.(ector) Bir.(ou) Ped.(agogic)
Saivan Florea
COMITETUL PROVIZORIU AL JUDEŢULUI BIHOR

Nr. 4.966/1950
Către
Sco-ala, Pea✓.{agogică) de,, Co-vui.(ucere)
13e4w
Ca urmare la raportul Dvs. Nr. 724/1950, vă comunicăm că Ministerul
Învăţământului Public, cu Ord.(inul) Nr. 26.053/1950 se pronunţă pentru eliminarea
din toate şcolile statului a elevelor specificate mai jos:
1. Florescu Elena fostă elevă în cl.(asa) V. în an.(ul) şcolar 1947/48
2. Onel Ana " "
3. Pârlog Georgeta "
568 Nicolae Mihu 8
4. Savu Florica "

5. Şerban Olimpia "
6. Şerban Tamara
7. Trifu Viorica "
8. Giulai Florica "
9. Jude Irina
1O. Popa Gh. Maria "
Se va încheia matricola şcolară în conformitate cu cele de mai sus.
Directoarea şcolii sau dir.( ectorul) adjunct va prelucra această măsură într-o
şedunţă plenară la care va participa întreg personalul didactic şi administrativ al
şcolii.
Ordinea de zi se va stabili în colaborare cu org.(anizaţia) U.T.M. din şcoală.
După prelucrarea directorului, secretarul org.(anizaţiei) U.T.M. din şcoală va lua
cuvântul, sprijinind hotărârea Ministerului.
După prelucrare vor urma discuţii, la care vor lua cuvântul, pe lângă elevi,
şi membri corpului didactic şi pers.( analul) administrativ.
Se va accentua necesitatea de a se întări vigilenţa pentru demascarea
elementelor duşmănoase.
Şeful Secţiunii de Înv.(ăţământ) şi Cult.(ură)

Pantea Lazăr Insp.(ector) Bir.(ou) Ped.(agogic)
Saivan Flore
Comitetul Prov.(izoriu) Jud.( eţul) Bihor

Secţiunea Înv.(ăţământ) şi Cult.(ură)
No. _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ /1950
Comitetul Provizoriu al Plăşii Beiuş

Secţiunea Învăţământ şi Cult.(ură)
Beiu ş
Vă rugăm să puneţi în vedere Şcolii Pedagogice de Fete Beiuş, să nu elibereze

actele elevelor care au fost arestate, condamnate, pentru fapte subversive, până ce
Ministerul nu va decide as(upra) situaţiei lor şcolare.
Totodată ne va trimite tabloul elevelor acelei şcoli:
a) cu elevele care au fost condamnate şi au ispăşit pedeapsa -
b) cu elevele condamnate care încă nu au ispăşit pedeapsa.
Se va arăta şi situaţia elevei Pârvu Viorica, omisă din tabloul trimis.
9 Aspecte ale procesului de sovietizare a învăţământului românesc 569
Şeful Secţiunii Înv.(ăţământ) Cultură
Pantea Lazăr Biroul Pedagogic
Saivan Flore
MINISTERUL ÎNV.(ĂŢ ĂMÂNTULUI) PUBLIC

Serv.(iciul) Educativ
COMITETUL PROVIZORIU AL Nr. 37.413/1950

JUDEŢULUI BIHOR 11. APR.1950
Secţ.(iunea) de Înv.(ăţământ) - Oradea -
La adresa Dvs. Nr. 4.966/950, vă facem cunoscut că se aprobă eliminarea

elevei Pârvu Viorica dela Şcoala Pedagogică de Conducătoare din Beiuş, din toate
şcolile din ţară, fără termen.
DIRECTORUL ÎNV.(ĂŢĂMÂNTULUI) MEDIU

ss. indescifrabil
ŞEFUL SERV.(ICIULUI) EDUCATIV
ss. indescifrabil
S. (ectiunea)ÎV\.V.(ătământ) Sv Cult-.
Se, vev ~ S C % P ~ 13~
18.IV.1950
NAŢIONALIZAREA ŞCOLILOR CONFESIONALE ŞI PARTICULARE
DIN MUNICIPIUL ORADEA (1948-1949)
de
Ion Zainea
Instaurarea "democraţiei populare" (30 decembrie 1947), a fost urmată de

măsuri vizând realizarea modelului sovietic în plan economic, politic şi cultural.
Inteprinderile industriale şi miniere, instituţiile de învăţământ, casele de filme,
cinematografele, farmaciile, laboratoarele, inteprinderile chimice, o parte a
fondurilor de locuinţe au fost naţionalizate. În plan cultural, are loc o radicală
restructurare a vechiului sistem de valori şi a instituţiilor pe care se întemeiaseră
acestea. Partidul Comunist Român şi-a fixat, asemeni tuturor partidelor comuniste
europene, ambiţiosul scop de construire a unui "om nou". Pentru distrugerea valorilor
naţionale tradiţionale era nevoie de o masivă infuzie de valori marxist-leniniste,
precum şi de o campanie de activă rusificare.
Primele manifestări ale noului curs au fost "Istoria României" a lui Mihail
Roller (1947), o completă revizuire a trecutului ţării, a ideii naţionale şi desfiinţarea
Academiei Române (iunie 1948), înlocuită cu una nouă, compusă în majoritate din
academicieni numiţi de partid, mulţi dintre ei cu îndoielnice merite ştiinţifice. Peste
puţin timp, s-a petrecut restructurarea întregului sistem de învăţământ, care a început
cu naţionalizarea şcolilor confesionale şi particulare. Baza juridică a acestui proces
a fost realizată prin legislaţia adoptată în iulie-august 1948, cu referire la învăţământ
şi culte. Astfel, Decretul 159, din 22 iulie 1948, a interzis funcţionarea şcolilor
înfiinţate şi susţinute fie de guvernele altor ţări, fie de instituţii aparţinând altor
state 1 , iar Decizia Ministerială Nr. 191 653, din 2 august 1948, a hotărât trecerea în
proprietatea statului a bunurilor bisericilor, congregaţiilor, comunităţilor sau
particularilor ce au servit pentru funcţionarea instituţiilor de învăţământ general,
tehnic sau profesionaF .
Prin D-,cretul de reformă 175, din 3 august 1948, învăţământul devine laic
şi organizat exclusiv de stat, iar şcolile confesionale sau particulare de orice fel
devin proprietatea acestuia (art. XXXV)3. Publicat în aceeaşi zi, Decretul 176 trecea
1
Repertoriul general al legislaţiei în vigoare publicată până la data de I ianuarie 1957,
pe materiiJUtonologic-alfabetic, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1957, p.541.
2
Colecţiune de legi, decrete şi deciziuni, Tomul XXVI, 1948, 1-31 August, Editura de Stat,
Bucureşti, 1948,p. l 779.
3
Monitorul Oficial, Nr. 177, 3 August 1948, p. 6 323-6 324.
572 Ion Zainea
în proprietatea statului bunurile bisericilor, congregaţiilor, comunităţilor sau particularilor
ce au servit pentru funcţionarea şi întreţinerea instituţiilor de învăţământ". Intrau în
prevederile decretului clădirile şcolare, cu întreg inventarul lor, inclusiv cele folosite
pentru locuinţa corpului didactic sau a personalului administrativ, precum şi internatele,
căminele şi cantinele destinate elevilor şi studenţilor. De asemenea, cota parte din
fondurile cu destinaţie de întreţinere sau sprijinire a învăţământului, precum şi fermele
şcolare sau orice alte exploatări care au servit la întreţinerea şi funcţionarea şcolilor,
internatelor, căminelor, cantinelor sau personalului didactic ori administrativ.
Concomitent, Decretul 177, din 4 august 1948, stabilea regimul general al
cultelor din Republica Populară Română, cultele catolice, romano, respectiv greco-
catolic, nefiind între cele recunoscute 5 •
Decretul 176 conţinea şi tabele, pe judeţe, cu şcolile confesionale şi
particulare de toate gradele ce urmau să fie preluate. În judeţul Bihor, aparţinând
Regiunii Şcolare Cluj, numărul acestora se ridica la 109: 55 reformate, 47 romano-
catolice, 3 greco-catolice, 3 evreeşti şi una ortodoxă, Liceul teoretic "Emanuil Gojdu"
din Oradea6 • Cele mai multe, 93, erau şcoli primare, iar restul grădiniţe, gimnazii,
şcoli normale, licee şi internate. Din cele 109 şcoli, 29 se găseau în Oradea:
grădiniţele romano-catolice "Immaculata", "Sf. Vicenţiu", "Ursulina" şi Oradca-
Velenţa, şcolile primare romano-catolice Oradea-Olosig, Oradea-Oraşul Nou,
Oradea-Velenţa, "Sf. Vicenţiu", "Immaculata" şi "Ursulina", cele reformate nr. 1,
2, 3 şi evanghelică, Gimnaziul de fete romano-catolic "Sf. Vicenţiu" şi cel reformat
"Lorantffi Szuszana", liceele "Emanuil Gojdu", cel romano-catolic de băieţi al
ordinului "Premonstratens", romano-catolic de fete, industrial romano-catolic de
fete "Sf. Vicenţiu" şi cel evreesc mixt, Şcoala normală greco-catolică de băieţi şi
cea romano-catolică de conducătoare "Immaculata", precum şi internatele "Nicolae
Jiga", al Fundaţiei cu acelaşi nume şi cel greco-catolic.
Majoritatea acestor şcoli au fost preluate în intervalul 26 iulie-3 august
1948. Întrucât decretele de etatizare 175 şi 176 nu fuseseră încă publicate, preluarea
s-a făcut în baza Decretului 159/1948, a Ordinului Inspectoratului Şcolar Judeţean
Bihor Nr. 4 318, din 24 iulie 1948, precum şi instrucţiunilor Ministerului
Învăţământului transmise delegaţilor însărcinaţi cu preluarea în Conferinţa de la
Prefectura judeţului, ţinută în 25 iulie 1948 7 • Alte 21 de instituţii deservind
învăţământul din Oradea au fost preluate în intervalul martie-mai 1949: şcolile
primare nr. 1, 2, 4, 5, 7, 10, 11, 12, 14, 15 şi 17, Şcoala pedagogică de fete Nr.I,
Şcoala tehnică de administraţie economică şi internatul acesteia, Institutul "Notre
4
Ibidem, p. 6 324.
5
Colecţiune de legi, decrete şi deciziuni, Tom XXVVl 948, p. 1 778.
6
Monitorul Oficial, Nr. 177/1948, p. 6 324.
7
Arhivele Naţionale-Direcţia Judeţeană Bihor ( în continuare A. N. -D .J .B. ), Fond Inspectoratul
Şcolar Bihor, d. 68, f. 109.
Naţionalizarea şcolilor confesionale şi particulare din municipiul Oradea 573
Dame de Sion", Internatul Şcolii pedagogice de băieţi, Seminarul greco-catolic,
imobilele de pe străzile Pavel şi Karl Marx, precum şi "Casa Oancea" de pe str.
Feher Dezideriu, unde funcţiona o clasă a Şcolii primare Nr.15 8 •
Majoritatea acestora erau proprietatea Primăriei, altele aparţinând Episcopiei
Greco-Catolice (Seminarul şi imobilul din str. Pavel), Episcopiei Romano-Catolice
(Institutul "Notre Dame de Sion") şi chiar unor particulari. Clădirea Internatului
şcolilor tehnice de administraţie economică de fete era fundaţie a familiei Boto,
cea a Şcolii primare reformate Nr. 3 era proprietatea lui Soos Ştefan, închiriat Uniunii
Populare Maghiare pentru şcoală, iar cea a Şcolii primare Nr. 12 aparţinea văduvei
Lucaci Floare (n. Dobai). Proprietara edificiului Şcolii primare Nr. 14 era Ritter
Berta (măr. Ritter Nicolae, evrei deportaţi), cel al Şcolii primare Nr. 1 aparţinea lui
Rimanoczi Ladislau, în timp ce Şcoala elementară maghiară Nr. 17 era proprietatea
soţilor Alexandru şi Iuliana Erdelyi. Pe lângă decretele deja amintite, preluarea
acestora s-a făcut în baza art. 51 din Decretul 266, publicat în 25 septembrie 1949,
cu privire la organizarea Ministerului Învăţământului Public 9 , a ordinului
Inspectoratului Şcolar Bihor Nr. 1 345 din 15 ianuarie 1949 10 , precum şi a
instrucţiunilor primite în şedinţele cu directorii de şcoli, organizate de inspectorii
teritoriali în centrele de plasă, în zilele de 15-17 ianuarie 1949 11 •
Asupra modului în care a decurs operaţia de preluare şi inventariere au fost
întocmite procese verbale şi rapoarte/memorii, de regulă în cinci exemplare, trei
înaintate Inspectoratului Şcolar judeţean, altul secţiei Partidului Muncitoresc Român,
unul rămânând în arhiva şcolii. Analiza acestora permite cunoaşterea în detaliu a
procedurii de preluare, componenţa comisiilor, inventarul bunurilor imobile şi mobile
preluate, entuziasmul, adesea fals, manifestat de o parte, neputinţa şi starea de
resemnare în faţa realităţii, de alta, conştiinciozitatea şi rigurozitatea de care au dat
dovadă comisiile în întocmirea inventarelor, consemnând până şi cele mai
neînsemnate obiecte.
Procesele verbale şi rapoartele de preluare scot în evidenţă faptul că n-a
existat cu adevărat teama unei reacţii din partea celor deposedaţi, care puşi în faţa
faptului împlinit, n-au avut altceva de făcut decât să asiste neputincioşi la preluare.
Prevederile art. 37 din Decretul 175, care preciza că cei care, indiferent prin ce
mijloace, vor zădărnici sau vor încerca să zădărnicească aducerea la îndeplinire a
preluării, vor fi pedepsiţi cu 5 până la 10 ani muncă silnică şi confiscarea întregii
averi 12 , a permis desfăşurarea operaţiunii fără nici un fel de probleme. "Cu ocazia
actului istoric al naţionalizării şcolilor confesionale - se spunea în memoriul
8
Idem, d.91, f. 1-300.
9
Monitorul Oficial, Nr. 221, 27 Septembrie 1948, p. 7 833-7 836.
10
A.N.-D.J.B., fond Inspectoratul Şcolar Bihor, d. 124, f. 163.
11
Ibidem, f. 247.
12
Monitorul Oficial, Nr. 177/1948, p. 6 324.
574 Jon Zainea
înaintat Inspectoratului de Vanea Dumitru şi Şuteu Mihai, care au preluat Seminarul
greco-catolic - am constatat din partea conducerii instituţiei mai sus amintită,
o atitudine înţelegătoare, corectă şi binevoitoare. Nu s-a observat nici un act
13
de reavoinţă sau opoziţie" • Reprezentanţii Comunităţii Bisericii Reformate din
Oradea, Kiss Carol, preot-preşedinte şi Szabo Ludovic, preşedintele Comitetului
şcolar, "au luat la cunoştinţă cu toată înţelegerea luarea în primire a şcolilor"
confesionale Nr. l, 2 şi 3 din localitate, informau cei care le-au preluat, I. Bancsic,
delegatul Ministerului Învăţământului şi Nagy Francisc, delegatul Partidului
Muncitoresc Român 14 •
N-au fost semnalate incidente, dar este greu, dacă nu imposibil, să credem
că reprezentanţii comunităţilor bisericeşti au primit cu satisfacţie actul naţionalizării
instituţiilor şcolare, cum se menţionează în unele rapoarte. Afirmaţia că preluarea
s-a făcut "în mod cinstit, ... uman şi cu dreptate", cum se specifică în procesul
verbal al comisiei care a preluat Şcoala normală "Immaculata" 15 , pare însă de-a
dreptul hilară. Mai degrabă, aceştia au înţeles situaţia, predând totul şi neopunând
nici un fel de rezistenţă. Unii s-au dovedit mai oportunişti, oferind tot concursul
comisiilor, alţii însă au manifestat o opoziţie tacită.
Primul "val" de preluări s-a făcut, nu întâmplător, în perioada vacanţei de
vară. Pe lângă faptul că delegaţii Ministerului/Inspectoratului Şcolar erau cadre
didactice, absenţa elevilor şi profesorilor din şcoli a uşurat procedura de preluare,
întocmirea inventarelor şi a redus posibilitatea unor eventuale reacţii din partea
celor deposedaţi. Lipsa incidentelor în primul "val", a oferit posibilitatea ca în
perioadele următoare şcolile să fie preluate şi în timpul desfăşurării procesului de
învăţământ.
Documentele consemnează un tipic al preluărilor. Acestea sunt efectuate
de comisii alcătuite, de regulă, dintr-un delegat al Ministerului Învăţământului
desemnat de Inspectoratul Şcolar Judeţean, 1-2 delegaţi din partea Partidului
Muncitoresc Român, uneori delegaţi ai Siguranţei şi Jandarmeriei, ai Oficiului
Economic de Control. Comisia care a preluat liceul "Emanuil Gojdu" era formată
din prof. Roşescu Emilian, delegatul Ministerului Învăţământului Public şi Sirnc
Mihai, delegatul organizaţiei Partidului Muncitoresc Român, cea de la Gimnaziul
romano-catolic de fete "Sf. Vicenţiu" din Sonnenwirth Clara, delegata Ministerului
Învăţământului Public şi Markus Ludovic, delegatul Partidului Muncitoresc Român,
în timp ce grădiniţa şi şcoala primară a Institutului au fost preluate de o comisie
alcătuită din Leitner Maria, din partea Ministerului Învăţământului Public, şi Irnrc
Iosif, delegatul partidului. Gimnaziul şi Internatul reformat de fete sunt preluate de
13
A.N.-D.J.B., Fond Inspectoratul Şcolar Bihor, d. 91, f. 145.
14
Idem, d. 68, f. 178.
15
Ibidem, f. 646.
Naţionalizarea şcolilor confesionale şi particulare din municipiul Oradea · 515
comisia alcătuită din Cicortaş Petru, delegatul Mnisterului Învăţământului Public şi
Markovics Alexandru, din partea organizaţiei Partidului Muncitoresc Român, iar
Şcoala primară şi Liceul israelit de Izsac Iuliu, delegatul Ministerului Învăţământului
Public şi Feldmann Antal, din partea Partidului Muncitoresc Român. Şcoala
pedagogică de băieţi a Episcopiei Greco-Catolice este preluată de Victor Rusu,
delegatul Ministerului Învăţământului Public şi Dumitrescu Dumitru, din partea
Partidului Muncitoresc Român, Şcoala normală de conducătoare "Immaculata" de
Olmacher Adalbert, delegatul Partidului Muncitoresc Român şi Irina Morariu,
delegata Ministerului Învăţământului Public, iar Institutul "Sf. Iosif' de Varga Maria
şi Markovics Alexandru.
Procedeul preluării a fost pretutindeni acelaşi, desfăşurându-se conform
unor dispoziţii prealabile. După ce îşi prezenta delegaţia, comisia sigila telefonul,
casa de bani, birourile, biblioteca, arhiva, sălile de clasă, laboratoarele etc., în timp
ce la poartă erau instalaţi jandarmi pentru ca pe parcursul desfăşurării operaţiei de
preluare să nu intre şi să nu iasă nimeni din clădire. Comisia proceda apoi la
inventarierea bunurilor imobile şi mobile, operaţie care adesea, în cazul şcolilor
mari, a durat mai multe zile. Lucrările de inventariere au fost îngreuiate din cauza
lipsei inventarelor vechi, pusă pe seama distrugerilor provocate de război, cu toate
că Ministerul Învăţământului Public, prin Decizia 7 849 din 20 februarie 1948 şi
Ordinul 166 369/ 1948 ceruse ca toate şcolile particulare şi confesionale să
întocmească şi să înainteze până la 25 iulie 1948 o copie de pe registrul inventar.
Inventarele trebuiau să cuprindă bunurile imobile şi mobile aflate sau destinate
pentru folosinţa şcolii respective la data de I septembrie 194 7 şi intrate sau preluate
după această dată, de la care nici o înstrăinare sau însuşire de bunuri nu mai era
posibilă fără avizul prealabil al Ministerului Învăţământului Public 16 •
Alte greutăţi au provenit din faptul că, în vederea efectuării lucrărilor de
igienizare, mobilierul şcolar fusese înghesuit în săli mari, ca şi din lipsa de specialişti
care să verifice registrele şi dosarele de contabilitate, laboratoarele de specialitate
şi bibliotecile. Inventarul celor din urmă a putut fi făcut numai după revenirea din
concediu a profesorilor, în timp ce casele de bani au fost sigilate, iar sumele blocate.
Cu ocazia inventarului bibliotecilor s-a făcut o nouă "epurare", înlăturându-se cărţile
de factură şovinistă, revizionistă, fascistă sau antisemită care mai existau. "Circa
20 OOO de volume sunt aruncate în grămada în care sunt şi cărţi bisericeşti,
nemaivorbind de presa fascistă, de care am putea găsi în bună seamă", menţiona
Cupe Adam, delegat pentru preluarea Liceului Premonstratens, în raportul înaintat
Inspectoratului Şcolar la 31 iulie 1948. În pivniţa Internatului Gimnaziului refor-
mat de fete "Lorantffi Szuszana", comisia a găsit un dulap cu cărţi "epurate" care
16
Buletinul Inspectoratului Şcolar Regional Român Cluj, Nr. 23-24, Cluj, 14 Iulie 1948,
p.7.
576 Jon Zainea (,
nu fuseseră distruse. Inventarul bibliotecii Institutului "Immaculata", folosită atât de

gimnaziu cât şi de şcoala normală, a fost refăcut în întregime, cu noi numerotări şi în
urma unei noi epurări efectuată sub supravegherea comisiei de inventariere.
Încercări de sustragere de la inventariere a unor bunuri au fost puţine, cum
este cazul directoarei Gimnaziului reformat de fete, Galbory Elisabeta, care a încercat
dosirea unor sume de bani şi a unor cantităţi de alimente, ori la Institutul "Sf. Iosif',
unde directorul Victor Wallner a prezentat comisiei de inventariere o singură pivniţă,
deşi existau două. În schimb, s-au făcut suficiente abuzuri. Excepţie făcând obiectele
destinate serviciului de cult, toate celelalte bunuri au fost rechiziţionate. Palatul
Ulmann a fost naţionalizat în întregime, deşi parterul n-a fost niciodată folosit pentru
nevoile învăţământului, ci doar etajul. La parter au fost prăvălii ale evreilor,
Comunitatea Evreiască Ortodoxă cerând Inspectoratului Şcolar exceptarea de la
naţionalizare a acestuia 17 •
Au fost naţionalizate atât edificiile şcolare, cât şi toate bunurile imobile
aparţinătoare acestora: curţi, grădini, ferme, terenuri arabile, păşuni, vii, care laolaltă
reprezentau valori considerabile. Liceul romano-catolic al Ordinului
"Premonstratens" avea două clădiri, ambele etajate, una destinată procesului de
învăţământ, în suprafaţă de 5 349 m.p., proprietate veche, din 1690, a Ordinului,
internatul, în suprafaţă de 1 919 m.p., proprietate la fel de veche, folosită de
călugăriţele Ordinului "Sf. Vicenţiu", fâneaţă şi vie în Calea Izvorului în suprafaţă
de aproape 3 ha. Şcoala elementară şi Liceul israelit, proprietatea Comunităţii
Evreeşti Ortodoxe, dispunea de două imobile, Palatul Ulmann, de pe str. Fuchs
Mor şi Şcoala de fete de pe str. Cuza Vodă, suprafaţa clădită şi terenul aferent
ajungând la 7 075 m.p. Institutul "Immaculata", al ordinului cu acelaşi nume,
dispunea de trei imobile, unul pe str. Vâşinski, de 11 505 m.p., alte două pe str.
Tudor Vladimirescu, unul de 2 145 m.p., altul de 3 185 m.p. Bunurile imobile
naţionalizate ale Institutului "Sf. Iosif' al Episcopiei Romano-Catolice, constau
din trei clădiri, una pe str. Eminescu, folosită ca internat, de 7 211 m.p.(teren plus
clădire), una pe str. Orfelinatului de 51 O m.p. şi alta pe str. Breiner Bella de 244
m.p., folosite ca locuinţe, precum şi o vie de 1,5 ha. Atât clădirile, cât şi via figurau
în C.F. ca donaţii ale episcopilor, începând cu Solomon Iosif (1773) şi terminând cu
Gyorgy Kovacs (1928), care donase Episcopiei clădirile pentru locuinţe şi via.
Chiar dacă suferiseră distrugeri semnificative de pe urma războiului, iar
unele fuseseră refăcute doar parţial, majoritatea clădirilor ce adăposteau spaţii de
învăţământ corespundeau nevoilor acestuia. Aveau instalaţii electrice, de canalizare,
sanitare, sisteme de încălzit; dispuneau de cooperative şi ateliere şcolare, tipografii,
biblioteci, brutării, spălătorii etc. Localul Liceului romano-catolic "Premonstratens"
corespunde "intru toate nevoilor şcolare", se menţiona în procesul verbal de
17
A.N.-D.J.B., fond Inspectoratul Şcolar Bihor, d. 68, f. 607.
7 Naţionalizarea şcolilor confesionale şi particulare din municipiul Oradea 577
preluare, iar Muzeul de ştiinţe naturale al Liceului "Emanuil Gojdu" număra peste
l O OOO de piese, ceea ce a dat serios de lucru celor care au întocmit inventarele de
preluare.
Nu toate imobilele erau adecvate procesului didactic. Cele două clădiri
locuinţă ale Institutului "Sf. Iosif' de pe str. Orfelinatului, respectiv Breiner Bella,
aşa cum reiese dintr-o adresă a Secţiei de Învăţământ Oradea către Ministerul
Învăţământului Public, erau "vechi, în stare rea, necorespunzătoare funcţionării
învăţământului". De altfel, acestea fuseseră donate prin contract de Kren Aloisiu
Institutului "Sf. Iosif' cu obligaţia de a plăti soţiei sale o pensie de întreţinere.
Considerând că îngreuiază sarcinile Ministerului, în adresa menţionată Secţia de
Învăţământ cerea exceptarea acestora de la naţionalizare şi redarea lor Episcopiei
Romano-Catolice, pentru ca aceasta să-şi poată achita obligaţiile contractuale faţă
de văduva Kren Maria.
Predarea bunurilor a fost făcută de conducătorii instituţiilor şcolare, în
prezenţa reprezentanţilor bisericii respective. În cazul şcolilor confesionale romano-
catolice, reformate şi greco-catolice, majoritatea directorilor au fost schimbaţi,
delegaţii Ministerului Învăţământului preluând conducerea provizorie a instituţiilor
şcolare. Noua lege a învăţământului proceda, în felul acesta, la o nouă "epurare" a
cadrelor didactice, lăsând pe dinafară toate cadrele didactice necolaboraţioniste.
La 18 septembrie 1948, au fost publicate normele pentru încadrarea la stat
a învăţătorilor din fostele şcoli particulare şi confesionale aflate în funcţiune la
data emiterii legii de reformă a învăţământului 18 • Conform acestora, încadrarea
urma să se facă pe baza propunerilor făcute de inspectoratele şcolare judeţene,
numai pentru anul şcolar 1948/1949, urmând ca încadrarea definitivă să se facă "în
viitor". Prin circulara Nr. 19 400/1948 adresată şcolilor secundare, Ministerul
Învăţământului cerea acestora, în urma măsurii generale de a rechema pe toţi salariaţii
săi aflaţi în concediu sau misiuni în străinătate, să raporteze până la 25 august 1948
numele profesorilor aflaţi în concediu peste graniţă şi sub ce titlu. Li se aducea la
cunoştinţă că, începând cu 1 august 1948, nu se va mai plăti salariul acelor profesori
care se găsesc în străinătate şi nu s-au reîntors la post.
Epurarea intelectualilor nu s-a mărginit însă la aspectul său administrativ.
Un număr foarte mare de învăţători şi profesori au ajuns în închisori; unii şi-au dat
sfârşitul acolo, alţii au fost marginalizaţi. Noul sistem îşi recruta într-un mod cu
totul diferit şi pe alte criterii valorile.
18
Monitorul Oficial, Nr. 217, 18 septembrie 1948, p. 7 679-7 680.
578 Ion Zainea
CONFESSIONAL ANO PRIVATE SCHOOLS NATIONALIZATION FROM
ORADEA CITY (1948-1949)
- Abstract -
The taking over by the state for Ministry of public Education use, of con-
fessional and private schools from Oradea was made in two stages: the first stage
between Julie 26-August 3, 1948, when were nationalized 29 educational
establisments, most Romano-Catholic, and the second stage between March-May
1949, when were taken over 21 school buildings, most belonging to Town Hali.
The documents register a taking over pattern. These are made by commit-
tees consisting, as a rule, of a Ministry of Education delegate, 1 or 2 delegates on
behalf of Romani an Workers Party, sometimes Security, Gendarmerie or Economic
Office of Control delegates.
They were nationalized not only school buildings, but also real estate (gar-
dens, farms, arable grounds, grasslands, vineyards) and mobile belongings, which
together represented considerable values.
Defalcation attempts from catalogueing some belongings were few and
incidents weren' t point out.
"ÎNGRĂDIREA ŞI DESFIINŢAREA CIDABURIMII" -ETAPA A DOUA
A POLITICII AGRARE A P.M.R..
- DEBUTUL PROCESULUI ÎN WDEŢUL BIHOR -
de
Principalul factor invocat de către conducerea comunistă în argumentarea

necesităţii trecerii agriculturii pe făgaşul modelului sovietic a fost imposibilitatea
obţinerii unui randament optim pe suprafeţe de cultură reduse . Or, cei care
provocaseră atomizarea proprietăţii agricole fuseseră tocmai reprezentanţii forţelor
de stânga, imediat după accederea lor la putere în 6 martie 1945. În şedinţa din
24 ianuarie 1945 aF.N.D. vorbitorii, analizând proiectul viitoarei legi pentru reformă
agrară, au fost conştienţi de faptul că actul preconizat nu putea satisface nevoia de
pământ a ţărănimii, datorită deficitului de teren arabil existent, şi cu atât mai puţin
necesarul minim de subzistenţă. Mai mult, au fost conştienţi că aplicarea unei atari
măsuri echivala cu un recul economic, în condiţiile în care ţara avea de plătit uriaşe
Imagine de la aplicarea reformei agrare
despăgubiri de război către Uniunea Sovietică şi se afla angajată cu forţe armate pe

frontul occidental. Această stare de lucruri era grvată şi de nevoile de întreţinere
ale armatei de ocupaţie sovietice la care se adăuga efortul de refacere economică pe
plan intern 1 • În faţa acestor priorităţi au prevalat însă directivele transmise de către
1
România-Viaţa politică în documente 1945, Arhivele Statului din Românie, Bucureşti
1994,p. 80-93 .
stăpânul moscovit, care indicau tocmai dezintegrarea marilor moşii 2 •

Pulverizarea averilor moşiereşti prin intermediul reformei agrare a produs
şi în judeţul Bihor, mari mutaţii în structura proprietăţii agrare. În date comparative
situaţia se prezenta astfel:
STRUCTURA PROPRIETĂŢILOR AGRICOLE DIN BIHOR ÎNAINTE DE

REFORMA AGRARĂ DIN ANUL 19452
----------------------------~--
Categorii de gospodării globaie ! Numărul I ospodănilor I
Suprafete
Total în procente ' hectare 1n prccen\0 !
1-.P~â_n_ă_la_S_h_a_ _ _-4-_83;....;;...;...54....;;8_ _ _7....;;9-'-"5_ ___,._2"'"'5'--2.....
91_7_ _ _ _3;3_i~ ____ J
lntre5-10ha 14381 , 13,7 115397 15,6 1
Intre 10-20 ha 5639 i 5,3 104506 14,0
Intre 20-50 ha 1445 1,4 50000 6,70 l
Peste 50 ha 112 o, 1 26848 4.60
Păduri de stat şi --- i! -·· 197032 26.5
1
.__ __________ ___ ____________
~~~ro
- - ' - - - - - - - - -....._
Total Qeneral
t------ !
- - ; - - ~ - - - ___________,,~ ·---··~~---
105125 ___.' 100 746700 __, _________
100 _
"''"'"-
STRUCTURA PROPRIETĂTILOR AGRICOLE DIN BIHOR DUPA APLICAREA

REFORMEI AGRARE 4 '
Categorii de gospodării Numărul QOSQOdăriilor
Total în procente
Până la 1 ha 39958 33.1
Intre 1-5 ha 53948 49,0
între 5·10 ha 14381 11,9
între 10-20 ha 5639 4,7
Intre 20-50 ha 1557 1.3 .. ···-······
Peste 50 ha 7 ---
5
Total general 120490 100
2
Ioan Chiper, Florin Constantiniu, Modelul stalinist de sovietizare a României, p.3, în
Arhivele Totalitarismului nr. 3/1995, vezi şi Gheorghe Zamfirescu, Sovietizarea României, o
perspectivă geopolitică, p. 20, în Arhivele Totalitarismului nr. 1/1995.
3
Arhivele Naţionale - Direcţia jud. Bihor (în continuare ANR-DJBh), fond Comitetu/jud.
Bihor al PC.R., dosarnr. 30/1945-1947, f. 22.
4
Ibidem.
5
Statistica cuprinde şi suprafeţele Plasei Valea lui Mihai, reintegrată în judeţul Bihor la
începutul anului 1947. -n.n. A.Ţ. N.M.
Îngrădirea şi desfiinţarea chiaburimii 581
STRUCTURA PROPRIETĂŢILOR AGRICOLE DIN JUDEŢUL BIHOR ÎN IANUARIE

19468
Plasa Fără Până la 5 Intre 5-10 Intre 1O- Intre 20- Peste 50
oământ ha ha 20 ha 50 ha ha
Alesd 1679 9052 1277 252 28 33
Oraş ... 669 33 9 10 4
Beius _,_,.,,..,_,, .• ,__,..._~ •~•~••u•,~• ""'"'
Beius 1071 7473 1163 139 6 ·-·

Beliu 327 3067 751 --· 1 ---
Ceica ne 74TT 973 57 3 3 ~-~>~~-~-
Centrală 2741 I 8734 1435 730 153 30

;
Marahîta 753 i 5361 990 324 70 25
Săcuieni 3B7 4543 548 246 92 17
Sălard 490 ... 4562 999 135
x..-•·-""·--•..,., ~·- . 29
Oraş 537 3375 ;
456 370 219 75
Salonta
Salonta 2456 4756 1485 516 120 12
Tileaad 1247 5277 798 277 34 129
Tinca 1385 6675 1970 376 64 6
Vascău 633 6647 791 39 ... ---
Oraş --- -- --- --- --· ---
Oradea
Total 14520 73106 17232 4314 935 363
De pe urma reformei agrare, statul s-a ales cu importante rezerve de teren,

care au fost ulterior înglobate fermelor deja existente iar o parte dintre ele au stat la
baza înfiinţării altora. Ţărănimea nu s-a bucurat multă vreme de "binefacerile"
împroprietăririlor, acestea fiind anulate prin procesul de colectivizare.
Următorul pas făcut de comunişti pe calea socializării agriculturii a fost
Decretul nr. 83/1949. Operaţiunile izvorâte din conţinutul său au fost demarate Ia
miezul nopţii de 1 spre 2 martie 1949 şi s-au desfăşurat cu o tenacitate draconică,
nemaintâlnită până atunci. Măsura a avut un caracter politic declarat, motiv pentru
care s-a ordonat deportarea unui număr de 150 de persoane, în vederea desfiinţării
clasei moşiereşti.
În luna august a aceluiaşi an a venit rândul chiaburilor. Împotriva lor s-au
luat la început măsuri economice discriminatorii, înscrise în aşa numitul proces de
"îngrădire şi de desfiinţare a chiaburimii" prevăzut ca o a doua etapă în programul
partidului7. Regimul impozitelor agricole progresive, introdus pentru anul 1949 a
6
Idem, dosar nr. 262/1945-1948, f. 41.
7
Rezoluţii şi Hotărâri ale C.C. al P.M.R. 1948-1950, Editura P.M.R., Bucureşti, 1951, p. 87.
avut ca rezultat imediat un val de infracţiuni economice, alimentat nu de reaua voinţă

a producătorilor agricoli ci de incapacitatea acestora de a asigura cuantumul cotelor
de cereale cerute. El s-a concretizat în:
• 77 de condamnări la închisoare contravenţională sau amendă în perioada iunie-

august,
• 98 de arestări pentru delicte mai grave plus 52 de condamnări în luna septembrie,
• 40 de condamnări în prima jumătate a lunii noiembrie şi 45 în cealaltă jumătate,
• 64 şi respectiv 32 de condamnări în cele două jumătăţi ale lunii decembrie~ .
Revolta ţăranilor a fost declanşată

însă, de măsurile concrete aplicate de stat
cu ocazia desfăşurării treierişului. Pentru
a se elimina evaziunea la predarea
cotelor de grâu, au fost organizate tabere
de batoze în ţarini, unde agenţi ai secţiunii
agricole judeţene înregistrau întreaga
producţie. De aici, cantităţile de grâu
datorate statului erau transportate către
depozitele Comcar, pe spesele
producătorului agricol. Apoi, fără a se
ţine seamă de tradiţia locală, aceea a
plăţii în natură (uiumul) a muncitorilor
de la batoze, a fost introdusă plata
bănească, salariată, în condiţiile în care
alimentele erau raţionalizate, activitatea
morilor dirijată şi îngrădită, comerţul
Silviu Sârbu, notarul comunei Girişu Negru -
executat de Securitate în 3 august 1949. limitat şi el la contractele cu statul iar pe
piaţa liberă, aflată sub ameninţarea
sancţiunilor Legii sabotajului economic şi pentru reprimarea speculei ilicite, se
înregistra o penurie de cereale şi făină. Izbucnită în 28 iulie, în comunele plaselor din
sudul judeţului, revolta s-a extins şi către centru. Represalii nu au întârziat. Ele au
fost deosebit de violente soldându-se cu execuţii sumare9 , fără judecată, arestări şi
internări şi un val de deportări în Dobrogea (863 de persoane). Prezentăm în date
statistice amploarea acestei "rebeliuni", calificată sub acest nume de către
autorităţi:
8
AN-DJBh, fond Comitetu/jud. Bihor al PC.R., dosar nr. 510/1949, p. 287-317.
9
Idem, dosar nr. 449/1949 passim.
Îngrădirea şi desfiinţarea chiaburimii 583
a
STATISTICA PARTICIPANTILOR LA REBELIUNE 10
Co Numărul !ăranilor Compoziţia socială a Compoziţia Ţărani Tova-
Plasa - participanţi ţăranilor participanţi pe mem- răş,
mu nationalităti bri de bătuţi
-ne paş- agre- Total săraci mijlo chia- româ ungu partid
nici sivi -caşi buri ni ri
Alesd --- --- --- --- --- ... --- --- I .•. --- --- .
Beiuş 1 130 ··- 130 98 23 9 130 ------ ... ...
4 .
Beliu 4 355 '300 655 386 , 217 52 655 : 9
Ceica --- --- ----· l ---- -- ... 'i ... ,. ... ... . .. ---
Centra 4 1489 1361 2850 2188 557 105 720 2130 117 ~l
lă •••••-••w-••-s"_._.
Marghi 13 2720 2080 4800 3540 1038 222 3030 1770 63 8

ta
Săcuie 3 610 20 630 350 235 45 85 545 36 ...
ni ...... _.
Sălard 5 290 460 750 520 200 30 570 I 180 63 __. ... _.._ 1
Salon! 9 1691 35 1726 1071 480 175 696 1030 217 4
a .
Tileag 1 490 10 500 400 80 20 280 220 --- ...
d
I18...
Tinca 14 3383 2017 5400 3815 1239 346 4455 945 116 -
Vaşcă ··- ·-· -·· ... ... -· --- -- --- --·
,.,,
u
-----
Total 54 1115 6283 1744 12368 4069 1004 1062 6820 601 '28
8 1 1 !
Guvernanţi nu şi-au permis totuşi adoptarea unor măsuri totale, aşa cum
procedaseră în cazul moşierilor. Chiaburii for-mau o clasă mult mai largă decât
aceştia şi în plus, oricât ar fi încercat activiştii "să ascută lupta de clasă" la sate,
aceşti "exploatatori" erau gos-
podarii cei mai de seamă ai
comunelor, şi în plus, se înrudeau
cu ma-joritatea consătenilor lor,
împreună cu care îşi lucrau
pământul şi cărora le ofereau
astfel mijloa-cele de existenţă.
Senti-mentul de proprietate al
chiaburilor se manifesta acut,
întrucât cei mai mulţi îşi
agonisiseră averile muncind în
America, la minerit, în condiţii
Familie de chiaburi grele şi departe de casă. Alături
10
Idem, dosar nr. 510/1949, f. 299 - în "Tabel centralizator despre manifestării reacţiunii
şi rebeliunei decursă în jud. Bihor".
de aceste motive, poate cel mai important era cel de factură economică , sistemul
debil al G.A.S.-urilor şi C.A.P.-urilor nefiind în stare să satisfacă nevoile de hrană
ale populaţiei urbane şi necesarul de materii prime solicitat de industriile prelucrătoare
a produselor agricole. Cu titlu de exemplu prezentăm mai jos aportul gospodăriilor
particulare la o serie de produse alimentare în anul 1952:
NECESARUL DE L'EGUME ŞI ZARZAVATURI PENTRU CONSUMUL POPULAŢI EI

REGIUNII CRIŞANA, PE ANUL 195211
Plan de oroductie
Produsul Sectorul Sectorul de Sectorul Gospodării Total
particular stat gospodării ! anexe
or colective
ha tone ha tone ha ton e ha tone ha i to ne
Roş ii 2010 I 27135 60 632 15 225 15 202 2100 1 28194
Varză 1330 25270 38 492 40 800 28 532 1436 27Q94
Ceapă 1210 9680 51 444 20 165 18 144 1299 l 10433
Rădăcinoa 835 10855 25 434 35 490 15 195 910 i 11974
se !
Ardei 2000 12250 18 89 10 80 8 49 2036 124Gf3 ___
Castraveti 350 4200 18 113 7 84 1 12 376 i 4409
Legume 1100 3300 5 13 34 149 2 60 11 51 3522
Păstăi
Cartofi 1200 6840 --- --- 25 180 35 299 1260 7319
timpurii
. Diferite 580 3780 37 401 58 548 6 51 681 4780
leQume
TOTAL 10615 103310 252 2618 254 2721 128 15444 11249 11 01 93
Cartofi de 13600 152320 530 7102 .284 40 448 14454 163118
iarnă 3248
Fasole 1100 660 91 82 45 29 3 2 1239 773
uscată
TOTAL 25315 256290 873 9800 583 5998 171 1994 26942 274084
GENERAL
l'RODUCTIA
10041
6998
71 87;;583'1
·I
fot
~
2 . 2:i
.
o)i
4
25;)15
y~ji
I. SECTORUL AGRICOL PARTICULAR 3. SECTORUL GOSPODĂRIILOR AGR. COLECTIVE

2. SECTORUL AGRICOL DE STAT 4. SECTORUL GOSPODĂRIILOR ANEXE
"Idem, fond Sfatul Popular al Regiunii Crişana-Biroul de Documente Secrete , dosar

nr. 48/1952, f.n.
7 Îngrădirea şi desfiinţarea chiaburimii 585
Până la întărirea sectorului socialist al agriculturii trebuia încă menţinută
clasă de mijloc a ţărănimii, urmând ca după consolidarea acestuia, treptat ea să fie
eliminată. S-a trecut la o strictă monitorizare a gospodăriilor mijlocaşilor. Periodic
secţiunile agricole din cadrul sfaturilor populare raionale întocmeau evidenţe ale
chiaburilor, pe comune şi sate, cu arătarea suprafeţelor de teren deţinute de aceştia,
inventarul agricol de care dispuneau şi dacă foloseau sau nu forţă de muncă străină.
STATISTICA CHIABURILOR DIN CRISANA iN ANUL 1951 12

Numărul chiaburilor
Plasa iniţial din comunele trecuti la alte Total
anexate de la alte jude~ după
iudete reoraanizare
Alesd 68 68
Beiuş 63 ··-- 63~-·
Oraş 11 11
Beius '--=-"<
Beliu 28 28 ---
Ceica 58 58
Centrală 203 203 -·
Marahita 164 164
Salonta 234 42 192
Oraş 218 218
Salonta
Săcuieni 290 120 410
Sălard 152 152.
Tinca 84 84
Jjleagd 129 ·-·-~
129 ...
Vaşcău 12 12 --
Şimleu ·-· 369 369
Total 1741 489 70 2133
STATISTICA CHIABURILOR DIN CRISANA IN OCTOMBRIE 195213

Raionul Numărul chiaburilor
Alesd 569 ------·
Beiuş 676
Marahita 1019
Oradea 879 A . .- - ~ • - - - • • -~--, , N
Salonta 1017
Săcuieni 872 ------~- ...
Simleu 602
Oraş Oradea 114
Total 5698
12
Idem, fond Sfatul Popular al Regiunii Crişana-Secţiunea Agricolă, dosar nr. 25/ 19 51,
f. 67.
13
Idem, fond Sfatul Popular al Regiunii Crişana-Biroul de Documente Secrete, dosar
nr. 22/1952.
«LA RESTRICTION ET LA SUPPRESSION DE LA PAYSANNERIE

COSSUE» - DEUXIEME ETAPE DE LA POLITIQUE AGRAIRE DU PART!
OUVRIER ROUMAIN
- Resume -
L'auteur presente dans cet ouvrage un moment douloureux de la

collectivisation de I 'agriculture. 11 s' agit de la confiscation des proprietes
agricoles en mars 1949, confiscation gui conduisit, 1'ete de la meme annee , au
declenchement d 'une revolte paysanne.
O VICTIMĂ ANONIMĂ A EPOCII STALINISTE
de
Iudita Căluşer
Epoca stalinistă instaurată în România a fost o perioadă în care a domnit

fărădelegea, când un segment important din populaţia ţării a suferit consecinţele
unei politici importate, străine modului de gândire românesc, implantate într-o
societate democratică cu valori bine definite.
Primul val de teroare care s-a abătut asupra populaţiei, manifestată prin
trimiterea în închisori, deportarea masivă în lagăre de muncă, a vizat în principal pe
reprezentanţii de frunte ai intelectualităţii, pe conducătorii partidelor politice şi pe
ierarhii bisericilor nealiniate. Dar scopul final era eliminarea sau anihilarea tuturor
posibililor oponenţi, categorisiţi drept "duşmani ai poporului". Pentru finalizarea
acestui obiectiv s-au succedat valuri de arestări, care au vizat persoane neimplicate
politic, sau care au părăsit demult viaţa publică, pensionari respectabili, oameni în
vârstă, fără preocupări politice.
Adevărata dimensiune umană a terorii declanşate împotriva victimelor
anonime ale acestei epoci de tristă amintire ne transpare abia acum, odată cu
posibilitatea studierii arhivelor bine zăvorite pentru o perioadă de 50 de ani. Dar şi
acum amintirile sunt dureroase, mai ales cînd vizează membrii de familie. Nu
doresc să fac din această persoană, care a fost bunicul meu din partea mamei, un
martir, precum nu am nici un fel de revendicări de ordin material, ele pot fi doar
morale, doresc doar să prezint un fapt ca oricare altul, din care am convingerea că
au fost cu sutele, în care un mărunt funcţionar, neimplicat în viaţa politică, a sfârşit,
la vârsta de 74 de ani, într-o închisoare comunistă şi al cărui mormânt a rămas
pentru totdeauna necunoscut membrilor familiei, probabil o groapă comună sau un
crematoriu.
Îmi amintesc foarte vag de persoana fizică a celui care a fost Farago
Alexandru, având o vârstă fragedă în momentul ridicării sale de la domiciliu, dar
pentru că istoria se scrie pe bază de documente care, coroborate cu amintirile
persoanelor în viaţă, care au trăit acele evenimente, încerc să reconstitui dimensiunea
reală a unei perioade marcate de nedreptate şi teroare la adresa cetăţeanului onest,
integru şi util semenilor.
Nu am avut acces la informaţiile asupra acestui subiect decât foarte vag,
deoarece era o problemă care se discuta în familie doar în şoaptă, cu multă reţinere,
mai ales faţă de persoanele neavenite, dar totdeauna cu durere. Întâmplător mi-au
parvenit câteva documente păstrate cu grijă, sau mai exact ascunse, care aruncă o
lumină asupra realităţii şi a demersurilor întreprinse de familie pentru a afla iniţial
locul detenţiei sale, iar mai târziu cel al monnântului său. Numărul memoriilor înaintate
la puternicii vremii, la cel mai înalt nivel, a fost considerabil, dar toate s-au izbit de un
zid de tăcere impenetrabil.
Pentru a înţelege mai bine drama trăită de membrii familiei trebuie să
menţionez câteva date biografice. Farago Alexandru, născut în 27 ianuarie 1879,
provine din comuna Vânători, Arad, fiind cel mai mic membru al unei familii for-
mate din şase copii. Tatăl său a avut meseria de morar, câştigându-şi existenţa din
prestarea acestei munci. Deoarece a rămas orfan la vârsta de 12 ani, a învăţat meseria
de pantofar la un meşter din Beiuş, iar din 1903 a fost angajat la Cooperativa de
Economii şi Credit din localitate. Aici, dovedind că este un om capabil şi devotat,
a îndeplinit succesiv funcţia de contabil şi casier.
S-a căsătorit în 1904 şi a avut, la rândul său, şase copii, între anii 1908 şi
1922, astfel că în momentul naşterii mezinului familiei, ca singurul băiat, celelalte
fiind fete, cea mai mare <l11,tr~ surori avea 14 ani, avea deja un loc de muncă, pentru
a putea ajuta financiar familia. (Gizella, Margareta, Irina, Iulia, Elena şi Alexandru)
În asemenea condiţii, soţia sa, Farago Iuliana, nu putea aduce un venit suplimentar în
familie, fiind prinsă în activităţile casnice, care o solicitau permanent.
Deoarece familia Farago Alexandru a locuit în Beiuş, zonă cu un pronunţat
caracter românesc, chiar dacă prin provenienţa ei era un amestec de unguri şi sârbi,
nu a prezentat nici un impediment căsătoria copiilor cu persoane de naţionalitate
română, care au găsit în casă o atmosferă de respect reciproc şi înţelegere. În fa-
milia noastră nu s-a făcut niciodată deosebire între români şi unguri, caracterul
noului venit fiind criteriul primordial în aprecierea persoanei.
Participând la primul război mondial, Farago Alexandru a fost grav rănit la
omoplat, din care cauză i-a fost afectată mobilitatea braţului drept, fiind încapabil
să depună o muncă fizică intensă. Iniţial a fost chiar declarat invalid de război, dar
pe parcursul anilor i-a revenit parţial mobilitatea mâinii, putând efectua munci de
birou.
Din momentul fondării la Beiuş, în anul I 926, a Băncii Populare Regionale
"Vintilă Brătianu", aceasta s-a aflată sub conducerea unei personalităţi remarcabile,
avocatul Nerva Traian Cosma, care a îndeplinit funcţia de secretar al Consiliului
Naţional Român din Bihor, a fost deputat şi primar al oraşului Beiuş. 1 La această
bancă a fost angajat de la început Farago Alexandru, în funcţia de contabil. A lucrat
în acest loc de muncă neântrerupt din 1926 până în anul 1941, bucurându-se de
respect şi apreciere din partea conducerii, fapt reflectat în cooptarea sa în consiliul
de administraţie a instituţiei bancare, unde opinia sa era ascultată cu prilejul
dezbaterii diferitelor probleme economice. 2
1
Aurel Tripon,Monografia almanah a Crişanei, Judeţul Bihor;Oradea, 1936,p.451
2
Direcţia Judeţeană Bihor a Arhivelor Naţionale,fond Banca "V,ntilă Brătianu" Beiuş.
Activitatea desfăşurată în cadrul băncii se reflectă în documentele păstrate în acest fond
3 O victimă anonimă a epocii staliniste 589
Cîteva fotografii păstrate din vremea respectivă atestă legăturile de prietenie
care au existat între conducerea băncii, reprezentate de familia Cosma, şi angajaţii
săi, printre care şi cu membrii familiei Farago. Dedicaţiile deosebit de calde care
erau notate pe fotografii atestă acest lucru, de asemenea şi cărţile de vizită trimise
familiei subalterne, cu ocazia diferitelor sărbători sau festivităţi organizate de bancă. 3
Sub regimul generalului Ioan Antonescu s-a considerat că nu mai poate
funcţiona la bancă, deoarece era minoritar, de altfel singurul, şi nu putea corespunde
într-o bancă preponderent românească. Deoarece a rămas fără loc de muncă şi fără
un venit constant şi sigur, familia a decis, în anul 1942, ipotecarea către Banca
„ Vintilă Brătianu" a singurei proprietăţi comune deţinute, şi anume parcela de vie
din hotarul localităţii Finiş, contra sumei de 26.ooo lei. Acest venit a fost o rezolvare
de moment, dar pentru a putea asigura existenţa familiei s-a angajat drept agent de
asigurări în Beiuş, salariat al Societăţii de Asigurări Generale din Cluj, Prima
Ardeleană, în perioada 1941- 1948, iar mai apoi, pentru o perioadă de un an, între
1950- 1951, a fost inspector achizitor la Sovromasigurare- Societate sovieto- română
de asigurări, cu centrul tot la Cluj.
În timpul celui de al doilea război mondial, la domiciliul familiei Farago au
fost cazaţi ofiţeri superiori ai armatei roşii, a căror prezenţă cotidiană au fost obligaţi
să o suporte şi să le asigure tot confortul necesar traiului. În momentul întrării
armatei sovietice în Beiuş, o parte a membrilor familiei au acordat primul ajutor
soldaţilor răniţi, internaţi în spitalul din localitate.
După o viaţă de muncă, în anul 1951 s-a pensionat, nefiind " ... niciodată
chiabur sau exploatator şi nici duşman al regimului democrat, ba din contra a muncit
toată viaţa pentru susţinerea familiei şi pentru câştigarea existenţei şi nu e un fapt
condamnabil că a muncit la o bancă particulară, dacă pe atunci nu a găsit în altă
parte" - după cum scria în cererea adresată Comitetului Central al Partidului
Muncitoresc Român, soţia sa Iuliana, prin care-i solicita eliberarea.
Realitatea vieţii şi a activităţii desfăşurate de Farago Alexandru este cea
relatată mai sus şi, cu toate acestea, a fost ridicat de la domiciliul său din Beiuş, în
noaptea de 15 august 1952, de către Miliţia din Beiuş, şi transportat la Oradea, de
unde, îmbarcat într-un tren, a luat o destinaţie necunoscută. În data menţionată s-a
aplicat un ordin la nivel naţional, deoarece informaţii colaterale atestă faptul că au
fost ridicaţi un număr mare de intelectuali din vestul ţării şi, după o perioadă de
detenţie la Oradea, majoritatea au fost trimiş'i la Canal. 4
3
Muzeul Ţării Crişurilor,Colecţia de/otografii a Secţiei de istorie, nr. inv.7621, 7622. Pe
una din fotografii apare textul: "În amintirea fieiertatului nostru Ţiţi, iubitului şi devotatului
său colaborator Alexandru Farago şi familia.Părinţii, văduva şi micuţul Vintilă
4
Cornel Grad, Corina Bejinariu, Ioan Maria Oros, Memorii.jurnale şi însemnări transilvane
(1938-1989), Zalău, 2000, p224.
590 Iudita Că/uşer 4
După momentul arestării, singurul semn de viaţă primit de familie a fost în

decembrie 1952, când într-o carte poştală, cu adresa unei căsuţe poştale din
Bucureşti, solicita haine călduroase şi medicamente, pachet expediat imediat de
soţia acestuia, dar returnat fără nici o explicaţie în 6 februarie 1953, trimis din nou,
în 3 martie s-a întors nedesfăcut. Abia în 11 martie 1953, familia a primit o înştiinţare
privind decesul acestuia. În certificatul eliberat de Sfatul Popular al raionului
N.Bălcescu, Bucureşti, se menţionează ca dată a decesului ziua de 31 ianuarie
1953, din cauza unei enterocolite dizenteriforme. Avea împlinită vârsta de 74 de ani.
Aceasta este singura informaţie oficială care a parvenit familiei noastre, şi intervenţiile
ulterioare, făcute la organele de conducere ale statului, nu au avut nici un ecou. În
repetate rânduri soţia sa a făcut apeluri disperate la forurile competente, prin care
încerca să obţină informaţii asupra locului în care a fost ingropat soţul ei. Nu impresiona
pe puternicii vremii nici argumentul că au fost căsătoriţi 49 de ani, nici dorinţa legitimă
de a-i transporta acasă rămăşiţele pământeşti pentru a fi înmormântate creştineşte,
în cimitirul orăşenesc, alături de alţi membrii ai familiei. Orice încercare a fost sortită
eşecului. Doar prin deducţie putem emite părerea că a decedat la Bucureşti, şi că nu
a mai ajuns la Canal, din cauza vârstei înaintate şi a bolii care se agravase. Dar la fel
de bine poate fi avansată supoziţia că a decedat într-un vagon, în drumul greu spre
locul de detenţie. Nu am avut şansa de a primi relatări de la foştii săi colegi de
detenţie mai tineri, care au supravieţuit regimului de exterminare practicat cu bună
ştiinţă, care să confirme sau să infirme supoziţia familiei. Supravieţuitorii din Beiuş
care s-au întors acasă nu au amintit nimic în memoriile publicate despre persoana
sa. 5 Conform unor informaţii primite recent, există posibilitatea ca să mai trăiască
persoane care şi-ar putea aminti de el şi de evenimentele respective 6 •
Pentru a sublinia verticalitatea de care a dat dovadă acest om, care a rămas
cinstit şi integru până în ultima clipă a vieţii sale, trebuie să menţionez faptul că
tatăl meu, Turcu Mihai, pe atunci locotenent în Regimentul 35 Artilerie, intrase în
familie în anul 1948, prin căsătoria cu fiica cea mică a familiei, Elena. Acesta şi-a
văzut cariera militară periclitată, fiind ginerele unui deţinut politic, ceea ce putea
atrage după sine chiar demiterea din armată. Se pare totuşi că meritele dobândite
pe front, unde a participat timp de trei ani, şi întoarcerea sa în ţară din lagărul de
deţinuţi din Rusia, împreună cu Divizia "Tudor Vladimirescu", i-au oferit circum-
stanţele necesare pentru a nu fi demis, deşi s-a autodenunţat pentru a anticipa o
măsură punitivă. S-au avut pro balii în vedere şi meritele dobândite în luptele purtate
pentru eliberarea judeţului Bihor, dar şi faptele de arme, pentru care a fost decorat
cu înalte ordine şi medalii, printre care "Coroana României cu spadă, "Meritul militar" -
clasa 1, 2 şi 3, medalia „Virtutea ostăşească"şi crucea „Meritul sanitar."
5
Jbidem,p.227-229
6
Mulţurnsc doamnei Ana Marossy pentru informaţiile oferite
O victimă anonimă a epocii staliniste 591
Acesta a încercat să intervină la forurile locale din Oradea pentru eliberarea
socrului său, argumentând solicitarea cu faptul că Farago Alexandru avea o vârstă
înaintată, era bolnav şi nu putea reprezenta nici un pericol pentru siguranţa statului.
După intervenţii repetate la forurile competente a obţinut eliberarea condiţionată a
acestuia, cu păstrarea domiciliului forţat. Pentru că s-ar fi produs doar eliberarea sa,
acesta a refuzat, deoarece era împreună cu vecinii şi prietenii din aceeaşi generaţie,
la fel de nevinovaţi. A considerat că eliberarea sa ar fi însemnat o "trădare" vizavi
de aceşti oameni, alături de care a trăit o viaţă în micul oraş provincial, şi a refuzat
să-i părăsească, chiar dacă era conştient de faptul că soarta-i era pecetluită. Astfel
a intrat în rândul victimelor anonime ale perioadei staliniste un om care nu a fost
niciodată membru al vreunui partid politic, singura lui "vină", dacă o putem considera
astfel, fiind faptul că a lucrat ca angajat la o bancă liberală, pentru a-şi putea asigura
existenţa sa şi a numeroasei sale familii.
Anexă documentară:
Copie. Republica Populară Română. Sfatul Popular al Raionului N.Bălcescu.
Stare Civilă. Certificat de Moarte. Seria Mb. Nr. 157717. Numele Fărăgău,
Prenumele Alexandru.Prenumele tatălui: Andrei. Locul naşterii: localitatea Vânători,
Raion Criş. Vârsta 74 ani. Sexul bărbătesc. Data morţii anul 1953, luna ianuarie,
ziua 31. Cauza morţii: Enterocolită dizenteriformă. Ultimul domiciliu: localitatea
Beiuş, Strada Ghe. Gheorghiu Dej, Nr. 10. Moartea a fost trecută în Registrul stării
civile din localitatea Bucureşti, Raionul N. Bălcescu la nr. 204 din anul 1953 luna
februarie ziua 2. Locul morţii: localitatea Bucureşti, raionul N. Bălcescu, Strada
Calea Văcăreşti nr. 391-393. Eliberat astăzi 4 iunie 1954 cu nr. 10670. Semnătură
indescifrabilă.
(Documentul se află în arhiva familie)
UNE VICTIME ANONYME DE L'EPOQUE STALINIENNE

-Resume-
L'article constitue une presentation de la vie et de la mort d'un fonctionnaire

honnete de Beius, qui a ete la victime d'une conjonction politique qui a apporte un
regime de la terreur, d'opression et beaucoup de deportations, au nom d'une cause
qui n'a pasete viable, "la creation de I' homme nouveau". C'est une evocation
faite â la memoire de mon grand-pere, Farago Alexandru, que j 'ai connu tres peu,
mais qui est reste tres vif dans la memoire de la familie. II a ete I 'une des victimes
de l 'epoque de Stalin, etant arrete chez soi quand ii avait 73 ans, avec I 'intention
d'etre envoye au Canal, pour sa seule culpabilite d'avoir travaille dans une banque
liberale. A ce qu'il paraît, ii est mort â Bucarest dans des conditions qui ne
592 ludita Că/uşer 6
sont pas elucidees jusqu'â present. La drame de la famille a ete d'autant plus
grande qu'on ne connassait pas le lieu ou ii a decede et ii n'y a pas la possibilite
de l'identifier pour y deposer des fleurs. Les demarches faites pendant le regime
passe et Ies plus recentes n'ont pas eu l'effet desire, parce que Ies temoignages
des survivants sont de plus en plus moins et pas du tout significatives. 11 s'agit
de la souffrance des gens d'une condition modeste, qui n'etaient pas du tout
impliques du point de vue de la politique et qui ont souffert l'opression d'un
regime totalitaire qui finalement n'a pas atteint son but.
CONTRIBUŢII PRIVIND SOVIETIZAREA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI ÎN
BIHOR ÎNTRE ANII 1948-1959
de
Radu Milian
Odată cu instalarea guvernului pro-comunist la putere, în martie 1945, începe

ofensiva pentru penetrarea tuturor instituţiilor statului român. Comuniştii români
adoptă modelul şi mijloacele staliniste. Pentru învăţământ, momentul de cotitură îl
reprezintă "Reforma învăţământului", adoptată în august 1848. 1 În urma legii,
învăţământul era pus în slujba intereselor comuniste de sovietizare a ţării: schimbarea
structurii anului şcolar; schimbarea sistemului de notare; schimbarea ortografici;
introducerea obligativităţii studierii limbi ruse ş.a. cei care se opuneau acestor măsuri
sau care nu erau pe placul noilor autorităţi şcolare, erau daţi afară din învăţământ. 2
Legea învăţământului a fost urmată de nu mai puţin de 106 dispoziţii şi decrete
privind reorganizarea învăţământului. 3
Moartea lui Stalin nu a produs schimbări majore în orientarea politică de la
Bucureşti. Din contră, constituţia adoptată în anul 1952 a fost copia fidelă a
constituţiei staliniste. Singura schimbare vizibilă a fost înlocuirea grupului comunist
din exterior, ce gravita în jurul Anei Pauker, cu grupul comunist din interior, grupat
în jurul lui Gheorghiu Dej. 4 (schimbare de stil, nu de orientare).
Politica faţă de învăţământ va rămâne neschimbată. Vechile cadre vor fi
păstrate în posturi până ce partidul îşi va recruta proprii oameni. Recrutarea se va
face cu ajutorul unei legislaţii special adoptată. Tonul este dat de secretarul general
al P.M.R., Gheorghe Gheorghiu Dej, cu prilejul citirii raportului C.C. al P.M.R., în
cadrul celui de-al II-iea congres al partidului (23 decembrie 1955). În raport se
menţiona că trebuie făcută o selecţie atentă a cadrelor, atât pe criterii profesionale,
cât şi pentru merite pe linie de partid. De asemenea, se insista asupra rolului pc care
trebuie să-l aibă învăţăm, intui ideologic şi eliminarea influenţelor culturale burgheze
în formarea dascălilor. 5 Profesionistul, trebuia aşadar dublat de activist.
1
Reforma învăţământului. decret nr. 175, M. Of. Nr. 177/3 august 1948, Col. Legi, p. 1676
2
V. Frunză, Istoria stalinismului în România, ed. Humanitas, Bucureşti, 1960, voi. I,
p. 139, 525
3
Repertoriul general al legislaţiei în vigoare, E. Şt. Bucureşti, 1957. P. 527-534
4
V. Frunză, op.cit, p. 421-450
5 Gheorghe-Gheorghiu Dej, Articole şi cuvântări, 1955-1959, Ed. Pol. Bucureşti, 1960,
voi. I, p. 133, 139, 525

594 Radu Mi/ian
Timide la început, accentele critice faţp de aşa-zisele "elemente retrograde
din învăţământ şi cultură", vor creşte spre sfârşitul deceniului şase al secolului
trecut. Atunci se va pune un accent deosebit pe învăţământul ideologic de partid,
prin înfiinţarea şcolilor superioare de partid. 6
După ce îşi creeaza această infrastructură, partidul va promova o
politică de epurări masive în ănvăţământ. Din mulţimea de legi care vor servi acestui
scop, două se detaşeaza net. Este vorba de: "Legea privind calificarea,
perfecţionarea şi stabilizarea cadrelor didactice din învăţământ" 7 şi
regulamentul privind "Numirea, transferarea şi eliberarea din funcţie a cadrtelor
didactice". 8
Legea prevedea selecţionarea cadrelor pe criterii politice de către organele
puterii locale (art. 2). Dascălii erau scutiţi de o serie de muncii obşteşti pe motiv că
dăunează procesului instructiv-educatoiv; însă erau obligaţi să acorde o mai marc
atenţie muncii de propagandă în cadrul organizaţiilor de pionieri, U. T.M. şi în lupta
pentru socializarea (colectivizarea) agriculturii.
Aparent, presiunea politică asupra cadrelor didactice scade. Acest lucru se
datorează faptului că trierea se face acum la atestarea pe post a noilor cadre. Puteau
intra în învăţământ după noile legi, doar cei care aveau origine socială "sănătoasă". 9
Cu alte cuvinte, aspirantul spre profesia de dascăl trebuia să fie comunist convins,
să nu fi făcut altă politică înainte de 1948, să nu aibă studii teologice şi să fie din
rândul categoriilor sociale acceptate de puterea comunistă: ţăran sărac sau muncitor.
Verificările cadrelor intrau în atribuţiile secţiilor de învăţământ raionale şi regionale.
Educaţia tineretului trebuia făcută în spirit comunist. Prin învăţământ comuniştii
urmăreau schimbarea felului de gândire al noilor generaţii. Putem deci spune că
acestea au fost primele tentative de creere a "omului nou".
Cel de-al II-iea regulament amintit, menţiona că profesorii şi învăţătăorii
au "obligaţia de a fi devotaţi şcolii şi regimului de democraţie populară". Sancţiunile
pentru cei care nu respectau "disciplina de partid şi de stat" erau foarte aspre.
Recalcitranţii erau daţi afară din învăţământ.
Potrivit acestor reglementări, toate inspectoratele regionale au fost înştiinţate
printr-o circulară în cursul anului 1954, să întocmească tabele nominale cu toate
cadrele din regiunea respectivă, în vederea înlăturării celor care nu se încadrează
principiilor mai sus amintite.
Secţia de cadre a Sfatului Popular al regiunii Crişana a primit spre verificare
în cursul anului 1954 un număr de 13 I de dosare, aparţinând unor cadre dela şase
şcoli ale regiunii. Ele au fost recenzate în funcţie de apartenenţa politică şi origine
socială.
6
lbid., voi. II, p. 76, 77, 81
7
Colecţie de legi, decrete, hotărâri şi dispoziţii, I 954, iulie- august, hot. Nr. 1389, voi. IV,
Ed. de Stat pt. Literatură ec. şi juridică, Bucureşti, 1954
8
Jbid, hot. Nr. 1390
9
lbid
Contribuţii privind sovietizarea învăţământului în Bihor (1948 - 1959) 595
Dintre cadrele menţionate peste trei sferturi erau catalogate ca având origine
mic burgheză. La observaţii se menţiona că deşii nu corespund întrutotul cerinţelor
"democraţiei populare", mai sunt menţinute în posturi deoarece sunt buni
profesioniştii şi organizatori. Aceasta însemna că Partidul nu le găsise încă
înlocuitori. Directorii de şcoli însă, erau cu toţii la origine "ţărani săraci" sau
"muncitori", unii chiar fără studii de specialitate, având maxim şapte clase sau erau
veniţi din alte domenii de activitate. Aveau însă cu toţii referinţe bune la "munca de
partid". 10
O situaţie aparte o au cadrele didactice responsabile cu munca de învăţământ
politico-ideologic. 11 În toată regiunea existau un număr de 34 de responsabili. Toţi
erau membrii P.M.R. sau U.T.M.; mai bine de jumătate erau apreciaţi însă
necorespunzător dinb punct de vedere ideologic. Aceasta deoarece aparţinuseră
altor partide (inclusiv legionari) sau erau consideraţi de origine mic burgheză.
Partidul nu se putea debarasa de toţi deodată; în anul 1954 înregistrându-se doar 7
epurări pe motive politice din aparatul de propagandă al partidului (toţi din Oradea,
unde Partidul avea la dispoziţie oameni mai bine pregătiţi). În rândul celor de la
catedră, nu apar decât cazuri izolate de epurări. Mai întâi se face trierea dosarelor,
pentru a avea o situaţie clară a celor ce urmau să fie eliminaţi în anii următori.
Interesant este că metoda se schimbă. Din dorinţa de a se înscrie în legalitatea
comunistă, la şcolile unde funcţionează cei vizaţi sunt trimise comisii care să adune
probe împotriva lor. Un exemplu în acest sens îl constituie cazul profesoarei de
limba maghiară Dobras Aurelia de la şcoala de băieţi nr. 2 din Oradea (proces-
verbal încheiat la data de 12 martie 1954). Timp de o săptămână, doi inspectori
şcolari o asistă oră de oră, după care prezintă într-un raport voluminos tot felul de
greşeli ştiinţifice şi de metodă inventate ad-hoc, de genul: "lipsă de orientare justă
în interpretarea politică a literaturii", "citirea unor opere neprogresiste", "nu educă
tineretul în spiritul comunist ci în spiritul educaţiei burgheze". Pentru a se justifica
criticile, sunt inspectate şi alte cadre, dar în mod surprinzător, nu sunt găsite nici un
fel de greşeli. Ceilalţi profesori în frunte cu directorul şcolii, se distanţează de
atitudinea considerată "imorală" a profesoarei, recomandând la fel ca şi inspectorii
scoaterea acesteia din învăţământ. 12
Odată verificate toate dosarele cadrelor, între anii 1957 şi 1959 are loc un
val masiv de epurări politice din învăţământul bihorean. 13 Cifrele vorbesc de la
sine despre intensitatea fenomenului: 162 de cadre didactice scoase din învăţământ
pe baza recomandărilor organizaţiilor locale de partid. Dintre acestea 11 din oraşul
Oradea, 19 din Beiuş, 46 din regiunea Oradea, 11 din raionul Şimleu, 24 din raionul
10
D.J.A.L., Sfatul Popular al regiunii Crişana, dos. Nr. 64/1954
11
/bid, f. 23
12
Ibid, f. 38-39
13
Ibid, f. 23
596 Radu Mi/ian 4
Lunca Vaşcăului şi 51 din regiunea Aleşd. Circa 90% dintre aceste cadre aveau
studiile de specialitate terminate, însă din diverse motive nu erau agreate de puterea
comunistă. Cele mai des invocate motive de demitere erau: studiile teologice, de
drept sau economice făcute în vechiul regim; apartenenţa în trecut la partidele istorice
sau legionare; fii, fiice sau soţii de preoţi; credincioşi sau fii de meseriaşi, funcţionari
sau intelectuali. Datorită trecutului lor se considera că nu pot fii de acord cu morala
proletară, defăimează socialismul, se opun colectivitării şi muncilor obşteşti,
culturalizării maselor sau acţiunilor cultural-educative de la căminele culturale. Nu
excludem total din calcul nici varianta unor răfuieli personale. Iată un exemplu de
astfel de caracterizare: " ... nu s-a străduit să facă un învăţământ realist-ştiinţific,
... este slab pregătit ideologic ... are anumite idei fixe burgheze de care nu se poate
. debarasa .. Din punct de vedere politic, fost membru de partid până la verificările
din anul 1949, ... are legături cu elemente duşmănoase legionare, P.N.Ţ-iste şi P.N.L-
iste ... " 14 • Alt exemplu: " ... posedă 7 hectare de pământ (chiabur). Nu depune nici
o muncă obştească, având preocupări personale. În discuţiile cu colegii a declarat
că nu are nevoie de partid şi că tov. Prim-secretar al raionului Marghita să plece în
Patagonia. Că azi el este la putere, iar mâine vor fi alţii ... împiedică dezvoltarea
sectorului socialist". 15
Astfel de motive au modificat multe destine, deoarece cunoaştem cu toţii
cât de greu puteau reveni la o viaţă normală cei care erau consideraţi duşmanii
regimului. 16
Putem aşadar concluziona că , pentru cel puţin încă un deceniu, învăţământul
românesc va rămâne închistat în modelul stalinist.
Bibliografie
A. Izvoare inedite:
Direcţia judeţeană a arhivelor locale Bihor, Dos. Nr. 64/1954;
74/1957-1959.
B. Izvoare edite:
Reforma învăţământului, Monitorul Oficial, nr. 177/3 august 1948
Repertoriul general al legislaţiei în vigoare, Ed. Ştiinţifică Bucureşti,
1957
Colecţie de legi, decrete, hotărâri şi dispoziţii, Ed. de Stat pentru
Literatură economică şi juridică, Bucureşti, 1954.
14
lbid., Sfatul Popular al raionului Aleşd, C. E., secţia cadre, august 1958
15
lbid.
16
lbid., Sfatul Popular al raionului Crişana„ C. E., secţia cadre, 1O ian. 1959
Contribuţii privind sovietizarea învăţământului în Bihor (1948 - 1959) 597
C. Lucrări:
Gheorghe-Gheorghiu Dej, Articole şi cuvântări (] 955-1059), Ed.
Politică. Bucureşti, 1960
V. Frunză, Istoria stalinismului în România, Ed. Humanitas, Bucureşti,
1990
CONSERVARE - RESTAURARE
DOUĂ PIESE COMPOZITE, HANGER (NR.INV.6057) ŞI CUŢIT
(NR.INV.6103 ). RESTAURARE
de
Olimpia Mureşan
Introducere
Piese metalice compozite, hangerul cu nr.inv.6057 (fig. 1-3) şi cuţitul cu

nr.inv. 6103, au intrat în vizorul restaurării în 1996. Abordarea asociată a celor
două piese are la bază asemănările privind aspectul iniţial, problematica ridicată,
rezolvarea concretă. Ambele obiecte făceau parte din categoria obiectelor compozite.
Hangerul şi cuţitul erau alcătuite din lamă metalică şi plăsele de os (fig.4-6).
Motivaţia intervenţiei
Documentaţia fotografică evidenţiază suficiente motive care să justifice

necesitatea intervenţiei:
- lamele, fără a prezenta coroziune activă, erau acoperite cu plăgi de mgină
- zona de îmbinare a plăselei cu lama diferea: la hanger era din lemn
(prăfuit, zgâriat, uşor afectat de rugină, la contactul cu lama cuţitului şi nitul de
prindere); la cuţit era din tablă de alamă, de culoare brună (din cauza oxidării
cuprului).
- plăselele ambelor piese sunt din os (nu de aceeaşi provenienţă; densitatea,
aspectul, erau diferite). Cuţitului îi lipsesc zonele terminale din os (fig.4). Plăselele
hangerului erau afectate de produşii de coroziune ai cuprului, metal constitutiv al
ornamentului (fig.5).
- ornamentarea plăselelor era diferită (fig.5,6). Hangerul era ornat simplu,
cu nituri cu motive florale, realizate din tablă de aramă aurită. Pe alocuri se putea
vedea arama. Dacă din ornamentaţia laterală lipseau două nituri, la capătul plăselelor
lipseau toate cele 8 (fig.5). Plăselele cuţitului erau decorate mai bogat (fig.6) cu
pietre mici, roşii şi albastre, inele de bronz de trei diametre (fig.7). Vis-a-vis de
"pietre" se poate face observaţia că ele par mai degrabă răşini colorate - unele
dintre cele roşii părând a fi fost completate cândva cu mină de creion. În zona
mediană, ornamentaţia este realizată prin două inele concentrice (fig. 7) de bronz,
cel mai mic incluzând un decor "pastilă" 1 asemănător celui de pe piesa orientală de
1
Dorin Barbu, Restaurarea unei puşti orientale cu cremene, Sesiunea Internaţională de
Restaurare-Conservare, Satu-Mare, 1997, 317-322
600 Olimpia Mureşan
secol XVIII, restaurată la Sibiu. Din ornamentaţia plăselei cuţitului lipseau inele de
bronz, iar lăcaşul pietrelor colorate erau goale pe jumătate.
- ambele obiecte aveau cele două plăsele despărţite prin: lama de bronz, în
cazul cuţitului şi panglica de tablă de metal alb argintat, ornamentat cu motive
florale, în cazul hangerului. Aproximativ 20-25% din banda metalică lipsea (fig.5),
cea existentă fiind acoperită cu produşi de coroziune caracteristici fierului.
Scopul intervenţiei
Restaurarea celor două piese avea ca scop:

- curăţirea lamelor, pasivarea şi conservarea lor
- restaurarea mânerelor:
conservarea lemnului
curăţirea "legăturii" de bronz a cuţitului
curăţirea plăselelor
completarea osului
refacerea ornamentaţiei
tratarea, completarea benzii metalice a hangerului
- conservare generală finală.
Date privind intervenţia
Curăţirea lamelor. Operaţia s-a efectuat mecanic, prin abraziune, cu baton

din fibră de sticlă şi diferite perii acţionate de MTS. Pentru protecţia lor, lamele au
fost taninate cu soluţie caldă, prin pensularea lamelor reci. Operaţia s-a efectuat de
trei ori şi de fiecare dată lama a fost lustruită având grijă să se preântâmpine
fenomenul de supraâncălzire. Stratul de "Vernice Finale" (răşină poliacrilică), ce
s-a aplicat în scop conservant final, nu a afectat aspectul şi culoarea lamelor tratate
(fig. 10-11).
Rezolvarea mânerelor. Singura intervenţie comună plăselelor celor două piese
a fost curăţirea osului prin pensulare cu soluţie de amoniac în concentraţie de 2%.
Aplicată iniţial local, pe zonele impregnate cu produşi de coroziune ai niturilor
ornamentali , am constatat efectul pozitiv asupra osului în general, astfel încât prin
pensularea osului ambelor piese, s-a realizat îndepărtarea mizeriei, rezultând o
suprafaţă cu colorit firesc. Compuşii de cupru au fost doar parţial eliminaţi, fapt ce
nu a influenţat negativ aspectul obiectului restaurat.
Piesei cu nr.inv. 6103 i-au fost completate plăselele cu Duracryl la culoare.
Ornamentaţia a fost completată doar în zona decorată şi anume, "pietricelele" au
fost completate cu răşină colorată adecvat şi după mai multe încercări, locurile
vacante inelelor de bronz, au fost completate cu tablă de alamă fixată mecanic. Şi
ornamentaţia hangerului a fost completată. Niturile au fost scoase , curăţite şi
Două piese compozite. Hanger şi cuţit. Restaurare 601
amprentate cu Dentaflex lac, apoi au fost turnate componentele lipsă. Cu bronz
auriu şi culori de ulei adecvate, niturilor turnate li s-a creat un aspect compatibil cu
ale celor originale. Astfel din fig.9 nitul ultim nu este original. Banda metalică a
fost curăţită local, mecanic. Completările s-au făcut cu pilitură de la Dentaflex-lac,
netex, cianacrylat (fig.8).
Conservarea finală a fost realizată prin utilizarea spray-ului "Vernice finale".
TWO COMPOSITE OBJECTS, KNIVES, no. 6057, 6103. RESTORATION

- Abstract -
The paper presents two pieces (see fig.l-6), knives restored at Museum
of Criş River Country. Compozite objects, are made of iron, bone, bronze and
wood. The missing parts of bone (knife no.6103) are replaced with Duracryl
(Sopfa product), the gilted bronze ornamentals (knife no.6057) were completed.
From fig. 9, the last ornarnental-flower isn't original.
602 Olimpia Mureşan 4
Fig. I. Hanger nr.inv.6057, cuţit Fig.2. Hanger nr.inv.6057, cuţit

nr.inv. 6103 . Aspect iniţial nr.inv. 6103 . Aspect iniţial
Fig.3. Hanger nr.inv.6057, cuţit Fig.4. Cuţit nr.inv. 6103. Aspect

nr.inv. 6103 . Aspect iniţial iniţial
Fig.5. Hanger. Detaliu Fig.6. Cuţit. Detaliu mâner
Fig.7 Cuţit. Detaliu fază de

restaurare: os completat; inel Fig. 8. Hanger. Detaliu.
bronz completat Completare panglică ornamentală
604 Olimpia Mureşan 6
Fig.9. Hanger. Mâner restaurat. Fig.1 O. Hanger nr.inv. 6057,

Ultimul nit este o replică cuţit nr.inv. 6103 . Aspect final.
f ig.11. Hanger nr.inv. 6057,

cuţit nr.inv. 6103. Aspect final.
RECENZII
Restaurare 2000, Casa de Editură Venus, Iaşi , 2000, 393 + 26 planşe
Tipărit de Ministerul Culturii şi Complexul Naţional "Moldova" din Iaşi, volumul

de peste 450 de pagini însumează lucrările susţinute la Simpozionul Naţional de
Conservare-Restaurare, Iaşi, 2000, şi catalogul Salonului Naţional de Conservare-
Restaurare, 2000, Ediţia a VIII-a.
Cele 69 de lucrări au fost grupate pe tehnici de restaurare.
Investigaţia. ( p.9-133 ; 18 lucrări). Este cea mai bine reprezentată categorie
de lucrări, nu doar numeric ci şi calitativ. Sunt prezentate "investigaţii asupra picturii
murale din bolniţa Mănăstirii Bistriţa, jud. Vâlcea", ... "fragmente de tencuială pictată
provenite din săpăturile arheologice", precum şi "problematica sărurilor ce afectează
pictura murală ... " sau ... "studiul fizico-chimic al materialelor din edificiul "Baia
Turcească" Iaşi". Investigarea microbiologică şi biologică este reprezentată prin
trei lucrări la care se adaugă alte două privind cercetarea de noi tratamente , cu
plasmă rece şi "acţiuni biocide ale unor piridine substituite".
Pictura ( p. 135-163 ; 6 lucrări ). Dacă prima lucrare "Şcoli, tradiţii,
interferenţe" face referiri generale, următoarele se remarcă toate în bloc şi fiecare
în parte, prin conţinutul lapidar, profesionist, la obiect. De remarcat: atât valoarea
intervenţiilor, a formei de prezentare cât şi a problematicii atinse.
Carte-document ( p. 165-208 ; 7 lucrări ). Această tehnică de restaurare
este reprezentată de 7 lucrări şi tot atâtea situaţii şi rezolvări distincte. Spre
exemplificare prezentăm câteva teme: "Maşină pentru turnat pastă", "Tehnica de
multiplicare prin transfer cu solvent...", "Particularităţi ale legăturilor cărţilor
transilvănene din secolul al XVII-iea ... ", "Precizări referitoare la tehnica de tipărire
a hărţilor vechi".
Textile ( p. 209-219 ; 2 lucrări ). Doar două lucrări ! şi doar una care se
încadrează tematic, cu toate piesele deosebite ce se restaurează în marile laboratoare
zonale din ţară !
Lemn. Lemn policrom ( p. 221-245 ; 5 lucrări ). Două dintre lucrările
tipărite aparţin colegilor din Ungaria. Consolidarea "in situ" a grinzilor de
2700 ani vechime, constituie un vârf în problematica de conservare al lemnului
arheologic uscat. Sunt de menţionat şi lucrări referitoare la piese restaurate
precum monoxila arheologică, lemnul arheologic din săpătura de la Mirăuţi sau
utilizarea membranei Gore-Tex pentru eliminarea petelor de apă de pe obiectele
de lemn pictat.
Ceramică. Porţelan. Sticlă ( p. 247-273 ; 6 lucrări). Cele şase lucrări
constituie tot atâtea situaţii distincte prezentate: "Se deformează porţe
lanul?",'1Jtilizarea balsamului în tehnica vernisării, la ceramica decorativă" sau
"dificultăţi apărute în restaurarea unui vas de tip Pithos de cult" .
606 Recenzii
Metal ( p. 275-331 ; 11 lucrări). De menţionat două lucrări de restaurare-
conservare al inventarului metalic industrial, un obuzier de 55 mm şi automobilul
marca "Wanderer", dovadă a ancorării în problemele noi pe plan mondial a
restaurării metal. În această ordine de idei poate fi amintită şi "Restaurarea asistată
a bunurilor culturale din metal".
Conservare ( p. 333-390; 12 lucrări). Opt dintre lucrări ating problematica
vizând materialul celulozic, hârtie sau lemn, fie că este vorba despre "Deteriorările
sculpturilor de lemn din colecţia Muzeului de Artă Tulcea", "Degradări ale unor
valori de patrimoniu din judeţul Iaşi. Biserica de lemn din Mădârjac ", "Fişa de
conservare a manuscrisului Codex Aurelus ... ", ... "combaterea şi eradicarea
insectelor xilofage". Restul lucrărilor sunt mult mai diverse şi fac referire la utilizarea
calculatorului în inventarierea colecţiilor, probleme specifice privind automate
muzicale sau "stabilitatea materialelor compozite la solicitări fizice şi chimice în
condiţiile microclimatului din muzeu."
Catalogul salonului cuprinde informaţii lapidare cu privire la piesele expuse
(unele prin intermediul posterelor) şi reproduceri color ale imaginilor. Salonul a
cuprins şi artefacte restaurate sau postere privind restaurări, independente faţă de
lucrările tipărite.
Cu toate că dublul eveniment simpozion - salon a fost dedicat celor 25 de
ani de la înfiinţarea laboratoarelor zonale de restaurare-conservare, laboratoare
zonale cu vechi state de funcţiuni, din urmă cu 25 de ani, au excelat prin absenţă. În
aceste laboratoare s-a restaurat şi se restaurează, ele există şi este greu de acceptat
omiterea lor.
În măsura în care volumul era dedicat , se impunea poate şi o secvenţă
retrospectivă a activităţii de restaurare - conservare .
Olimpia Mureşan
Lucian Buşu - Gan-Bei, Speologi români în China, Ed. Publiferom Bucureşti
200 l, 133 pagini, l Oplanşe
Speologia explorativă este un segment dificil de abordat în condiţiile actuale

de dezvoltare socio-economică a României. Pregătirea şi punerea în practică a unei
expediţii de mare anvergură cum este cea prezentată de L.Buşu necesitând timp,
foarte multă răbdare şi mai ales bani.
Dincolo de impedimentele materiale expediţia condusă de Lucian Buşu se
înscrie prin rezultatele obţinute în seria marilor aventuri în cel mai pur sens al
cuvântului.
Rezultatele vorbesc de la sine :"6000 metri de galerii explorate, din care
2000 cartaţi; 4000 metri de galerii active în munţii Wu-meng (provincia Guizou);
cinci cavităţi explorate în premieră şi trei avene cu adâncimi cuprinse între - 54 şi
- 186 metri şi semnarea protocolului româno-chinez în domeniul explorărilor
speologice " un bilanţ impresionant şi în acelaşi timp incitant din mai multe puncte
de vedere.
Aşa cum rezultă din rândurile de mai sus expediţia românească Panxian
96, a realizat unele premiere mondiale.
Legat de aspectele care ne interesează în mod deosebit sunt de subliniat
cele legate de descrierea populaţiilor myao şi buy. Privite din punct de vedere
antropologic informaţiile furnizate sunt foarte interesante pentru cititor.
O menţiune deosebită o merită capitolul dedicat lui Tian- Sheng- Qiao sau
"Podul lui Dumnezeu" cel mai înalt pod natural din lume 136 metri înălţime, situat
la 2500 metri altitudine.
Care este meritul ştiinţific al acestei expediţii? pe lângă descri~rea
elementelor de habitat a celor două culturi (myao şi buy), precum şi descrierea unor
obiceiuri tradiţionale ale acestora, trebuie subliniată importanţa pe care o are izolarea
din punct de vedere cultural în păstrarea unor tradiţii şi evoluţia sau involuţia unor
comunităţi umane. Într-un climat subtropical comunităţile celor două culturi îşi
duc nestingherit existenţa de peste patru milenii păstrând tradiţii diferite deşi spaţial
sunt destul de apropiate. O altă observaţie foarte interesantă din punctul nostru de
vedere este aceea că până în zilele noastre unele peşteri sunt folosite şi acum ca
necropole, fenomenul în sine fiind destul de frecvent şi în preistorie.
Stilul simplu, concis, accesibil al autorului, presărat cu descrieri deosebite,
dar şi cu istorii hazlii (clasica mină a europeanului în faţa bucătăriei asiatice), fac
din cartea lui Lucian Buşu o veritabilă călătorie în timp şi spaţiu, într-o ţară a
paradoxurilor cum este China.
Descrierile şi informaţiile furnizate de acest veritabil jurnal de călătorie, ..
văzute prin prisma europeanului completează cu siguranţă imaginea noastră asupra
Chinei contemporane.
608 Recenzii
Cu toate că expediţia s-a încheiat cu rezultate deosebite pentru speologia
românească, meritul acesteia va fi acela de deschizător de drumuri într-un domeniu
deosebit de dificil de abordat din toate punctele de vedere.
Scurta noastră prezentare se încheie aici, invitându-l pe cititor să decidă
asupra acestei lucrări. Îi mulţumim totodată colegului şi prietenului Lucian Buşu
pentru cadoul făcut.
Călin Ghemiş
Arheologia peşterilor şi minelor din România, V. Boroneanţ, CIMEC,
2000, 327 p. 123 planşe şi figuri în text
Apariţia anul trecut a lucrării semnată de dr. V.Boroneanţ, suplineşte sau se

doreşte a suplini un hiatus istoriografic, ce nu odată se face simţit în istoriografia
arheologică din România. Tratarea descoperirilor din endocarstul românesc, dar şi a
altor descoperiri ( cavităţi antropice, mine, abriuri) prin prisma cercetătorului, face
din volum un bun instrument de lucru.
Cu toate acestea lucrarea înregistrează unele inexactităţi şi confuzii. La
pagina 7, apare descrierea Peşterii Mişidului (cu denumirile anterioare), localizarea
pe care o dă autorul este însă valabilă pentru peştera Moanei şi mai puţin pentru
Peştera Mişidului.
Amintind aceste descoperiri autorul confundă cele două cavităţi, în sensul că
descoperirile amintite ca provenind din peştera Moanei sunt de fapt din peştera
Mişidului, Ioan Emodi, a făcut o serie de descoperiri în peştera Mişidului, descoperirile
din peştera Moanei aparţinând unui grup de cercetători care au lucrat aici sub
conducerea reputatului cercetător clujean Iosif Viehmann.
De asemenea nu sunt amintite cercetările noi efectuate de dr. Doina Ignat
şi subsemnatul, cercetări a căror raport preliminar a fost publicat în Cronica
Cercetărilor Arheologice, campania 2000. Denumirea de "peştera mică din Gura
Mişidului" nu am întâlnit-o în nici o publicaţie iar o listă completă a denumirilor
acestei cavităţi poate fi găsită la Jurkievicz, Vălenaş, 1981. Este regretabil că o
serie de cavităţi intrate în literatură cu o anumită denumire, care trebuie păstrată, îşi
schimbă această denumire aproape în fiuncţie cu fiecare publicare a unor
descoperiri. În cazul nostru Peştera Mişidului cunoscută şi sub denumirea de
"Kismagyar barlang", peştera Unguru mic, aşa cum o cunoştea în 1941
A. Mozsolics, a fost de nenumărate ori botezată sau rebotezată. Dealtfel o serie
de descoperiri din peşteri sunt sau necunoscute autorului sau voit omise, ne
referim aici la cercetări recente efectuate după 1980. Revenind la Peştera Unguru
Mare, autorul omite descoperirea aici a unuia dintre cele mai importante
depozite de bronzuri din Bihor (Dumitraşcu, Crişan, 1989).
Alte neclarităţi apar în cazul prezentării descoperirilor din peştera Cioclovina
cu apă, descoperirile de aici sunt la fel prezantate sumar, într-o terminologie
învechită. Depozitul de bronzuri nu este un "tezaur hallstattian" aşa cum afirmă
autorul şi mai mult nu aparţine "aşa- zisului orizont Cincu-Suseni", recenta definire
a orizontului de depozite de tip Arpăşel (Kacso, I 995.) include şi depozitul de la
Cioclovina care conţine 7500 de piese fiind recuperat în mai multe rânduri (Comşa,
1966; Emodi 1984;). Tot din această cavitate provin şi alte descoperiri care sunt
lăsate la o parte de autor.
610 Recenzii
Legat de peştera Izbândiş, cele mai importante materiale, sau cele mai
reprezentative sunt credem noi cele aprţinând grupului lgriţa lăsate la o parte de
autor ( Chidioşan, Emodi, 1983 .), fără a minimaliza importanţa materialelor şnurate.
Nu regăsim în acest repertoriu nici cercetările de suprafaţă din Peştera de la
Casa Zmăului, cercetări a căror rezultate au fost publicate (Marta Ghemiş, 1998.)
şi unde avem de-a face cu un tip de construcţie mai puţin cunoscut, este vorba
despre vama sării din evul mediu.
Alte rectificări ar trebui făcute în cazul Peşterii lgriţa, care singură ar putea
constitui un muzeu al Spelogiei în România, cercetări de importanţă mai marc au
efectuat aici J.Frivaldsky, Henri Breuil, Roska Marton, Emil Racoviţă, Ioan
Emodi, Tiberiu Jurcsak şi mai nou P.Damm. Chiar dacă datorită neprotejării cavităţii
aceasta a fost vandalizată, multe dintre urmele succesivelor cercetări se pot vedea
şi astăzi, cavitatea păstrând în continuare un patrimoniu care se pretează la o
amplă cercetare.
Problema descoperirilor din peştera Izbucul Topliţei, rămâne deschisă
deoarece aici s-au făcut doar câteva observaţii şi exceptându-l pe I.Emodi aceste
observaţii au fost făcute de nespecialişti (ne referim aici la arheologi), în concluzie
nu putem afirma cu certitudine că întregul complex din această peşteră se datorează
unei locuiri umane propriu-zise.
Lista ar mai putea continua, din respect pentru autor ne oprim însă aici.
Desigur că revizuită şi readăugită (în sensul aducerii la zi a informaţiei scrise),
lucrarea îşi va găsi aprecierea de care se bucură o întreprindere de acest gen şi de
această amploare.
Călin Ghemiş
Note
Chidioşan - Emodi-1983 - N. Chidioşan - I.Emodi - O descoperire de la sfârşitul

epocii bronzului şi începutul hallstattului în peştera Mişidului,
(corn. Şuncuiuş, jud. Bihor), în Thr.Dac. ll, 1983, 61- 167.
Comşa 1966 - E. Comşa - Le depot en bronze du Cioclovina (Cmpathes
Meridionalles), în, Acta.Arch. Carp. 1-2, 1966, 169-174.
Dumitraşcu - Crişan 1989 - S. Dumitraşcu- I. Crişan,- Depozitul de bronzuri
de la Şuncuiuş, în Crisia, XIX, 1989, 187- 118.
Emodi 1984 - I. Emodi - Noi date cu privire la depozitul de la Cioclovina, în,
S.C.I.V.A. 29, 4, 1984, 485-495.
Kacso 1995 - C. Kacso - Der hortfund von Arpăşel, Kr. Bihor, în Prahisorischc
Archaologie in Sudosteuropa, 1O, 1995, 81/130
Marta - Ghemiş 1998 - D. Marta - C. Ghemiş - Note privind Vama sării de la
Vadu Crişului, în Crisia, 1998, 197-204.
Vălenaş - Jurkiewicz 1981- L. Vălenaş- A. Jurkiewicz- Studiu complex al
carstului din zona Şuncuiuş-Mişid (Munţii Pădurea
Craiului), în Nymphaea, Vili-IX, 1980- 1981, 311-378
Andrzej Pydyn - Exchange and Cultural Interactions. A study of long -
distance trade and cross - cultural contacts in the Late Bronze Age
and Early lron Age in Central and Eastern Europe,
BAR lntemational Series 813, 1999,
(p. VIII+ 87, 88 hărţi, 58 fig.)
Aşa cum ne este prezentat chiar de la început, lucrarea reprezintă teza de

doctorat a autorului susţinută la Universitatea din Oxford sub conducerea
profesorului Barry Cunliffe (p. III).
După cum susţine încă din Introducere (p. 1), autorul şi-a propus drept
scop al acestui studiu o analiză a schimbului şi comerţului - într-un context social -
în perioada de tranziţie de la bronzul final la începutul epocii fierului, punând ac-
cent pe schimbările ce apar pe termen lung în această perioada în zona Europei
centrale şi estice. Această analiză se bazează pe evidenţa arheologică asupra căreia
aplică modele teoretice de interpretare a schimbului şi a contactelor culturale. În
acest mod, autorul se arată interesat şi de substratul social al acestui proces. Doar şi
o scurtă trecere în revistă a unor titluri de capitole şi subcapitole dezvoltarea pe
parcursul lucrării ne va edifica asupra temei abordate de către A. Pydn:
Cap. II Cadru general (p. 2 - 6) prezintă limitarea în spaţiu şi timp în care
autorul îşi încadrează studiul, istoricul cercetărilor precum şi o schiţare a principalelor
caracteristici a perioadei; Cap. III Abordări teoretice (p. 7 - 13) este interesant
prin subiectele pe care autorul se axează: Viaţa socială a artefactelor, Ciclurile
de viaţă a obiectelor, Valoarea şi rolul bunurilor de prestigiu. Analiza economică
este cuprinsă în subcapitole precum: Cultura ca o economie, Schimb şi comunicare
socială, Interpretarea teoretică a comerţului şi schimbului în arheologie,
"Sistemul mondial"; Cap. IV Între interpretarea teoretică şi evide11ţa datelor
arheologice (p. 14 - 17) este dedicat valorii şi poziţiei sociale a pieselor de bronz
şi a artefactelor de prestigiu şi vehicularea acestora la distanţe mari; Cap. V Europa
Centrală şi contactele sale interregionale la începutul mileniului I Î. Chr.
(p. 18 - 21) descrie perioada respectivă ca un Timp al stabilităţii şi prezintă Evidenţa
materială a contactelor dintre nord şi sud; Cap. VI Sisteme tle schimb şi
interacţiuni culturale în regiunile baltice şi est europene (p. 22 - 30) dezbate
după o scurtă introducere, Tradiţia comună a producţiei de metal în vestul şi
sudul regiunii baltice, Tradiţia producţiei ceramice în diferite regiuni ale Mării
Baltice precum şi Alte similarităţi culturale între regiunile vestice şi sudice ale
arealului baltic. În ultimele subcapitole analiza se axează mai ales pe legăturile
comerciale din zona est - baltică cu cele din nord - estul Europei; Cap VII
Relaţii de schimb şi interculturale între munţii Caucaz, stepele est europene
(cimerienii) şi regiunile Europei Centrale (sec. IX - VII î. Chr.) (p. 31 - 41)
discută Expansiunea cimeriană în Orientul Apropiat, Originea nomadică a
612 Recenzii
culturii cimeriene, pentru ca ulterior să ilustreze Artefactele de origine cimeriană
în Europa Centrală şi Schimbările economice şi culturale în sudul Europei
Centrale pe care această populaţie le produce; Cap. VIII Schimb, comerţ şi
interacţiuni culturale între cultura scitică şi comunităţile Europei Centrale
(p. 42 - 52) este mai degrabă o prezentare a civilizaţiei scitice, începând cu
istoricul cercetărilor şi izvoarele antice acestei populaţii şi continuând cu dezvoltarea
culturală şi influenţa culturală sciţilor asupra Europei centrale şi estice; Cap. IX
Schimburi şi contacte interculturale între partea de sud şi nord a Europei
Centrale în perioada Ha B1 - Ha D (p. 53 - 64); Cap. X Modele şi moduri de
schimb în preistoria târzie a Europei (p. 65 - 68) analizează sistemele de comerţ
şi schimb în Europa centrală, zona Baltică ; Cap. XI Rolul schimburilor la mare
distanţă în trecerea de la epoca bronzului la epoca fierului (p. 69 - 70) conţine
practic concluziile lucrării.
Lucrarea beneficiază de asemenea de o bibliografie bogată (p. 71 - 87).
Din impresionantul aparat critic pe care A. Pydyn l-a folosit, remarcăm cercetători
români precum D. Berciu, C. Buzdugan, I.H. Crişan, VI. Dumitrescu, Şt. Ferenczi,
A. Lăszl6, I. Nestor, V. Pârvan, D. Popescu, A. Stoina, V. Vasiliev, care s-au oprit
asupra problemei sciţilor cimerieni, cronologiei epocii hallstattiene, culturii Găva,
etc. Hărţile şi planşele de la sfârşitul cărţii sunt folosite de către autor pentru a
ilustra dispersia în spaţiul la care se referă, a unor artefacte şi rutele pe care acestea
au fost vehiculate, precum şi diferite tipuri de piese specifice perioadei discutate.
Concluzionând, Andrej Pydyn consideră că epoca bronzului în modul său
de manifestare nordic nu este doar o perioadă în care oamenii au folosit bronzul
pentru a produce unelte, podoabe şi arme ci şi o perioadă în care comunităţile au
avut structuri speciale specifice ce au fost exprimate într-un sistem de valori specifice.
La sfârşitul epocii bronzului aceste structuri sociale erau foarte avansate, în unele
regiuni ele servind la organizarea unei mase mari de populaţii. În epoca bronzului
elitele au jucat un rol integrat în comunităţi, ele fiind o parte esenţială a structurii
sociale (cu menţiunea că acestea nu îşi puteau manifesta puterea decât în măsura în
care societatea le-o permitea). Poziţia de conducere se menţinea prin consumul
public de obiecte cu o înaltă valoare.
Spre deosebire de epoca bronzului, în epoca fierului comunităţile au început
să experimenteze treptat un proces de individualizare a membrilor comunităţii.
Poziţia de conducere era dobândită printr-o continuă competiţie iar ca rezultat al
acestui proces în sudul Europei centrale apar numeroase centre de putere în
timp ce în nord se manifestă un proces de descentralizare politică şi economică,
ilustrat prin declinul aşezărilor mari fortificate şi dezvoltării a numeroase mici situri
deschise.
În acest context, producţia şi consumul de fier a fost mult mai adecvată
pentru noua situaţie socială. Dacă anterior sursele îndepărtate de cupru şi staniu
Recenzii 613
precum şi metalurgia bronzului au dezvoltat comerţul al distanţe mari, apanaj al
elitelor, minereul de fier - relativ răspândit în Europa - a fost folosit direct de
centrele locale de putere, ceea ce va întării poziţia politică şi economică a liderilor
locali.
Individualizarea progresivă de la începutul epocii fierului este clar ilustrată
şi în schimbul apărut în tradiţiile funerare şi apariţia unor noi tipuri de podoabe.
Schimbul reflectat şi în artă (trecerea de la reprezentările geometrice şi de animale
la cele de oameni) este interpretat ca o individualizarea vieţii sociale şi ca o schimbare
în ceea ce priveşte credinţele religioase.
Analizând un subiect de suprastructură a societăţii central europene în
perioada de tranziţie la prima epocă a fierului, considerăm că lucrarea cercetătorului
A. Pydyn, prezentată succint în rândurile de mai sus, este binevenită atât ca informaţie
cât şi ca abordare.
Gruia Fazecaş
Tiparul executat sub c-da nr. 274/2002,
la Imprimeria de Vest, Oradea,
str. Mareşal Ion Antonescu, nr. I 05.
•
România

30 Crisia Muzeul Tarii Crisurilor XXX 2000 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

30 Crisia Muzeul Tarii Crisurilor XXX 2000 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CRISIA

APARE SUB ÎNGRIJIREA COLECTIVULUI COORDONATOR:

Punctele de vedere exprimate în materialele publicate aparţin în

REDACTOR RESPONSABIL AL PUBLICAŢIILOR MUZEULUI ŢĂRII

FONDATOR: Sever DUMITRAŞCU (1971)

© Copyright by Muzeul Ţării Crişurilor

SOMMAIRE - SUMMARY - INHALT

CĂLIN GHEMIŞ, Probleme legate de chihlimbarul pre şi protoistoric, Problems

întâlnit în literatura cu valoare axiomatica, neputând sa vorbim în stadiul actual al

* sunt prezentate cele mai reprezentative texte legate de subiectul abordat.

au dus la concluzia ca aceasta logograma este cea care desemna chihlimbarul' 3 .

"Prin sala asta ce frumos răsună!

"C- o salba tot din aur şi din boabe

"Şi Eurimah o salbă maiestrită,

dispuse în forma de cruce sau erau purtate ca şi pandantivi. Evident alături de

diferitele tipuri de chihlimbar, elmeshu în literatura sumero-akkadiana, electron sau hlectron,

Cioclovina cu apa (corn. Boşorod, jud. Hunedoara), din depozitul descoperit

/grila(Peştera, corn. Aştileu), din necropolă provin 5 mărgele din chihlimbar de

Şuncuiuş, peştera Mişidului,(Jud. Bihor), dintr-o depunere rituală, provin 42 de

Bass - G.F.Bass - A Bronze Age shipwreck at Ulu-Burun (Kas) 1984 campaign,

Chidioşan-Emodi 1981 -N.Chidiosan, I.Emodi-Descoperirile arheologice de la

Spaţiul geografic care formează din punct de vedere administrativ judeţul

Latura - sau jumătatea - nord-estică are forma ovală, mărginită de 6 gropi

Aşezările neoliticului vechi din nord-vestul României se încadrează în faza

Având în vedere cercetările restrânse în aşezările neoliticului vechi din nord-

1. Biharea Cercetările arheologice întreprinse în pct. "Grădina C.A.P." de către

Bader Tiberiu, 1968 - Despre figurinele antropomorfe în cadrul culturii Criş,

Lazarovici Pădureanu, 1981 - Gh. Lazarovici, Eugen Pădureanu, Aşezarea

Planşa I - Tipuri de locuinţe

Le relief du departement de Bihor reunit trois formations geographiques:

Cas. 'Il D 197S

... ··--· ·--·-·· ······-··

O lucrare monografică dedicată fibulelor epocii Latene din spaţiul nostru

Lukaşevka 2 , precum şi a celora din perioada culturii geto-dacice clasice 3 •

combinatorie şi stratigrafie orizontală, în SC/VA, 48, 1997, 2, p. 87-135 (în continuare, se

pentru ca să predomine la sfârşitul subfazei. Apoi, pentru constituirea tipurilor au

Fibulele de schemă Latene timpuriu (fig. 1).

Tipul I 1. Fibulă cu piciorul sub forma unui inel zoomorf, reprezentând un

p. 174 (în continuare, se va cita: J. Todorovic, Kclti ... ).

Dimensiunile variază între 3 cm şi 8 cm. Sunt 24 exemplare, provenind din 12 puncte

la Galaţii Bistriţei, cinci din necropola de la Ciumeşti şi 21 de la Pişcolt68 • Este

pentru spaţiul nostru.

considerată de influenţă Certosa, asemănându-se oarecum cu variantele VII şi XIII

un pseudoresort. Piese asemănătoare, cu arcul lăţit, din M 2 de la Bema-Weissembiihl

Fibulele de schemă Latene mijlociu (fig. 2)

Tipul II 1 este reprezentat de o singură fibulă descoperită la Pruniş (harta

Belgrad, 1988,p. 196, T. XLI/7, 8.

At first is presented a history of researches in this domain and is cited the

Explanation of the plates

Fig. 1. The Tipology of the Early Latene shapc fibulae.

Table 1. Different chronological systems of the Latenc epoch.

Map 1. The diffusion arca of thc I 1, !2, I 3 and I 15 fibula types.

Map 6. The diffusion area of the I 9 and I 1O fibula types.

Tabelul I. Diferite sisteme cronologice propuse pentru epoca Latcne.

SCHEMA LATENE I SCHEMA LATENE li

Tabelul 2. Tabelul combinatoriu al tipurilor de fibule în necropola de la Pişcolt.

Fig. I. Tipologia fibulelor de schemă Lati:ne timpuriu.

Fig. 2. Tipologia fibulelor de schemă Latene mijlociu.

F.ig. 3- Ci,onol ogia

Harta 1. Răspândirea fibulelor de tip 11, I 2, I 3 şi 115.

Harta 2. Răspândirea fibulelor de tip I 4.

Harta 3. Răspândirea fibulelor de tip I 5 şi I 6.

Harta 4. Răspândirea fibulelor de tip I 7.

~..ţr~:1~.:~n= - -~'<_t1i1-t~_

['§;~""~ 7 &~- ;;;:~~\_~