:

Victor Papacostea

.· CIVILIZAŢIE
ROMÂNEASCĂ.
SI ·
'f .

CIVIUZATlE · ·. · . ~

BALCANICĂ{ .· ·.

· Editura Eminescu ·
. . -
 Victor Papacostea
CIVILIZATIE
, ROMÂNEASCĂ
ŞI
CIVILIZATIE
, BALCANICĂ
 EDITURA EMINESCU
BIBLIOTECA DE FILOZOFIE A CULTURII RO:\IÂXEŞTI

apare sub îngrijirea lui

VALERIU RÂPEANL"

În această colectie I

au mai apărut:
GHEORGHE I. BR.:\.TIANU
Tradiţia istorică despre întemeierea
statelor româneşti
TL"DOR \'!ANU

Studii de filo::ofia
culturh

Ya ap{trea:

MIRCEA FLORIAN
Recesivi/alea ca structură a lumii
\'ol. I.
 Victor Papacostea

CIVILIZA ŢIE A \J

ROMANEASCA
ŞI CIVILIZA ŢIE
BALCANICĂ
STUDII ISTORICE

Ediţie îngrijită şi
note de
CORNELIA PAPACOSTEA-DANIELOPOLU
Studiu introductiv de
NICOLAE - ŞERBAN TANAŞOCA

Editura Eminescu
Bucureşti, 1983
r_: ,
1
-· ~
-
••
,J ~
• .
-~ ••
• •• ·'., cpi>ERTA DE PETRE HAGil'
_:--_._·ttl-..~.:\'

I
i ~
- ~ , .. --, .... r I
/ :~1· ~ .... . . ;. . ,
_ •_ ., '. ••..... „ „„„„. ~~~--1..Ll_---·· ·--·
..... :· ............. \~. ~~·-···-.
---~..;.:.~-:~ .. ·-~~-·~-··
.·
-,
:
„ --·----.
 VICTOR PAPACOSTEA
NOTE PENTRU UN PORTRET

l\foSTENIREA STIINTIFICI A LUI VICTOR PAPACOSTEA. Profesor de auten-

tică vo~aţie şi de~ăvîrŞită abnegaţie, cercetător şi cugetător al istoriei de
excepţională profunzime şi maximă rigoare ştiinţifică, animator şi organi-
zator al activităţii ştiinţifice colective de cuceritor dinamism, Victor Papa-
costea ( 1900-1962) nu s-a bucurat încă de atenţia cuvenită din partea isto-
ricilor istoriografiei şi ai culturii noastre. Personalitatea şi opera sa nu au
inspirat mai mult de cîteva pagini de necrolog şi comemorare, unele schiţe
bio-bibliografice din lucrări de sinteză consacrate istoriografiei româneşti
- domeniu încă insuficient explorat dealtfel - scurte consemnări şi aprecieri
elogioase ale rolului său în dezvoltarea balcanologiei datorate unor specia-
lişti de prestigiu din ţară şi de peste hotare 1 . Cunoaştem o singură încer-
care de a prezenta monografic omul şi opera: este lucrarea de diplomă a
unui tînăr absolvent al Facultăţii de istorie din Bucureşti, rămasă nepu-
blicată 2
•

Împrejurările vieţii lui Victor Papacostea explică în mare măsură această

situaţie. Absorbit multă vreme de activitatea sa didactică, în învăţămîntul
secundar şi, mai tîrziu, la Universitate, dedicîndu-se cu exemplară dăruire
de sine muncii de organizare şi conducere a Institutului de studii şi cercetări
balcanice din Bucureşti, de el întemeiat, el nu a găsit întotdeauna răgazul
să dea forma desăvîrşită rodului cercetărilor sale pentru a-l încredinţa tipa-
rului sub înfăţişarea pe care i-o impl,lnea înalta sa conştiinţă profesională.
A publicat de aceea relativ puţin în raport cu ceea ce a investigat, gîndit şi
chiar scris. Scrupulele ştiinţifice l-au determinat să amîne mereu adunarea
în volum a studiilor şi articolelor sale, risipite în diferite publicaţii periodice
de specialitate. Aceeaşi probitate profesională care l-a îndemnat să facă din
cursurile sale universitare nu numai - fie ele şi strălucite - sinteze de re-
zultate ale cercetărilor altor istorici, ci reale contribuţii istoriografice perso-
nale, înnoitoare prin fond şi captivante prin forma lor literară, l-a împiedicat
pe profesor să le dea foarte curînd publicităţii în formă tipărită. Cu puţine
excepţii, prelegerile sale, stenodactilografiate la vremea lor, rămîn astăzi şi
ele risipite, dacă nu pierdute definitiv. Cît de riguroase erau exigenţele pe
care şi le impunea Victor Papacostea în scrisul său istoriografic ne-o dovedesc
puţinele recenzii pe care le-a publicat şi care sînt, prin observaţiile personale
formulate, prin materialul documentar adesea inedit pus în discuţie, auten-
tice contribuţii originale la studiul problemelor tratate în lucrările prezentate
critic de el 3 •
Cu egală fervoare şi uitare de sine, Victor Papacostea a răspuns în ultimii
ani ai vieţii solicitării organelor noastre academice şi foruriler de stat care

s
i-au cerut să contribuie la punerea bazelor actu~lului Institut de studi~ sud-
est europene din Bucureşti şi să se ocupe! în. caliţate de ~edactor-şef adJ.~mct,
de pregătirea primelor fascicole ale p~nodi~ul~~ a.c~stma ~evue des etudes
sud-est eieropeennes. Dacă aceste întreprmden ~tnnţiţ~ce, al caror rez~ltat nu
a apucat să-l vadă înfăptuit, i-au dat rare .s~hsfacţn. personale, senh!Ilent~l
îndeplinirii unei nobile misi~ni naţion:al~ _şi„ mternaţ10nale, nu e i:iai. puţ~n
adevărat că ele l-au răpit dm nou achvit~ţi! ~e cer~eta:e personala„şi, pnn
eforturile implicate, l-au sustras de. la ~esavirşi:ea ti ed~tarea _pro~rnlor ~le
lucrări de o viaţă, studii manuscnse şi cursun um~·ersit~r; m pn~u.l rmd,
amînate iarăşi pentru mai tîrziu. Iar cînd, d~p~ ? e::istenţa mcercat~ şi a~tfel
de grele piedici. ş~ amăr!tă de as.pr_: ~edreptaţi.: mvaţatu.l crezuse ca ~ a1uns
la limanul de hmşte aht ~e dont~ şi se. pregatea, cu tme_re~c entuziasm a~
sufletului şi deplină matuntat~ a. gm~ulm ~o!deauna .cu~pamt, .să ~ea .forr~a
definitivă operei sale de creaţie istonografica de o viaţa, a vemt sa-1 impie-
dice, implacabilă şi năprasnică, moartea.
Iată de ce valorificarea a ceea ce numim de obicei moştenirea ştiinţi­
fică sau culturală a unei personalităţi presupune, în cazul lui Yictor Papa-
costea, nu nwnai un efort de situare istorică în evoluţia culturii noastre,
nu numai îndrăzneala actului de receptare critică în lumina rezultatelor
cercetărilor mai noi, în spiritul vremii noastre, a operei sale, ci şi, mai înainte
de toate, restaurarea acestei opere: adunarea lucrărilor publicate, pregă­
tirea pentru tipar a manuscriselor rămase, refacerea, dacă şi pe cit e posibil,
a cursurilor sale universitare păstrate sub formă dactilografiată, reconsti-
tuirea a ceea ce a fost şi ce îi datorează Institutul de studii şi cercetări bal-
canice din Bucureşti şi revista Balcania, periodicul acestuia'· Kumai după
împlinirea tuturor acestor deziderate, care sînt şi tot atîtea exigenţe ale unei
valorificări ştiinţifice a moştenirii sale spirituale, se va putea face o dreaptă
apreciere a locului lui Victor Papacostea în istoriografia şi cultura noastră.
Editarea volumului de faţă reprezintă un fericit început pe această
cale. Ea ne oferă prilejul de a înfăţişa, în trăsăturile ei esenţiale, personali-
tatea lui Victor Papacostea, urmărindu-i biografia şi activitatea ştiinţifică.
Vom stărui în chip deosebit asupra activităţii sale d~ balcanolog, domeniu
în care s-a impus, nu numai pe plan naţional, cu autoritatea unui teoretician
al acestei discipline ştiinţifice complexe şi cu prestigiul unui factor "de promo-
vare a colaborării intelectuale intre naţiuni, a păcii între popoare. Vom in-
sista de asemenea asupra preocupărilor sale de istorie a românilor şi a culturii
româ~eşti, cunoscute numai în parte pînă astăzi, cînd se dau la lumină, pen-
tru pnma dată, cursul său privind istoria poporului nostru în ultimele decenii
ale se~olul~i al XVII-lea şi la începutul celui de al XVIII-lea şi alte cîteva
texte me~1te. Înc~rcînd să des~uşim sensul cultural şi politic al unei opere
care de~~~ş~e, P.n~1 prob_lemahca abordată, prin implicaţiile ei de filozofie
a cultum şi istoriei, istoriografia propriu-zisă, ne vom socoti misiunea înde-
plini.tă dacă vom f~ reuşit să sugerăm cititorului validitatea şi rodnicia punc-
t~lm _de ve~ere ~m care .învăţatul român consideră locul poporului nostru
ş1 al mtregu lumi balcaruce în viaţa istorică a omenirii. Cercetări viitoare
vor adîn~i. d~sigur cuno.ay~erea mesajului său umanist, elaborat în spiritul
celor 1:1a1 mamtate trad1ţ11 ale culturii româneşti şi adresat lumii în numele
acesteia s.

6
 ANII FORl\IAŢIEI. Victor Papacostea s-a născut la 21 ianuarie 1900, în
comuna Viziru, judeţul Brăila. Era fiul lui Guşu Pa pacostea-Goga ( 1853-
1912) şi al Teofanei-Flora Papacostea, născută Tonu (m. 1938), institutori de
origine aromână. Familia Papacostea, cu mai vechi tradiţii de intelectuali-
tate, a dat culturii şi învăţămîntului superior românesc şi alte personalităţi
de seamă. Fraţii lui Victor Papacostea, Alexandru Papacostea (1884-1925)
şi Cezar Papacostea (1886-1936), s-au distins în chip deosebit, cel dintîi
ca jurist, economist şi politolog, profesor de drept constituţional comparat
şi istoric al doctrinelor economice şi politice, cel de al doilea ca filolog clasic,
eminent profesor al Universităţilor din Iaşi şi Bucureşti, tălmăcitor în limba
română al lui Homer şi Platon, autor de studii prh·ind cultura şi literatura
clină şi la tină.
După ce urmează cursurile şcolii elementare în comuna natală, Victor
Papacostea parcurge ciclul învăţărnîntului liceal, făcînd trei clase de liceu la
Seminarul Pedagogic din Bucureşti şi trei la liceul Matei Basarab. Războiul
din 1916-1918 îi întrerupe studiile: cercetaş sanitar la Spitalul 134 (Sfîntul
Andrei) din Bucureşti, se refugiază apoi în Moldova. Îşi trece examenele
pentru clasa a VII-a la Iaşi şi, după terminarea războiului, pe cele pentru
a VIII-a la Bucureşti. Ca elev, pentru a uşura eforturile materiale ale familiei,
a lucrat, în afara orelor de studiu, o vreme la Loteria de Stat, o vreme ca
practicant la o drogherie şi la şcoala P.T.T.
Studiile universitare şi le-a făcut la Bucureşti, urmînd, în cadrul secţiei
de istorie şi geografie a facultăţii de litere şi filosofie, cursurile şi participînd
activ la seminariile profesorilor Nicolae Iorga, Dimitrie Onciul, Vasile Pârvan,
Demostene Russo, George Murnu şi Simeon Mehedinţi. Fusese, încă din anii
liceului, un asiduu frecventator al Universităţii libere de la Vălenii de Munte,
întemeiată de Nicolae Iorga. Şi-a luat licenţa în istorie în anul 1922, a trecut
examenul de capacitate în 1923, iar în 1932 a obţinut, magna cum laude,
doctoratul în istorie. Deşi a trecut prin toate probele învăţămîntului univer-
sitar ca un element de elită, deşi a făcut de timpuriu dovada vocaţiei sale de
cercetător, el a rămas totuşi, între colegii de generaţie ce se vor remarca
în chip deosebit în istoriografia noastră, singurul care nu a beneficiat de sta-
gii de specializare în străinătate. Vasta cultură generală şi istoriografică,
asimilarea ideilor şi metodelor noi din mişcarea ştiinţifică a epocii au fost
rodul unui efort personal cu atît mai mare şi mai meritoriu cu cît el a fost
lipsit de acei ani de fructuoasă drumeţie intelectuală prin Europa care au
facilitat multora dintre colegii săi desăvîrşirea formaţiei şi dezvoltarea înzes-
trării proprii. Mai mult încă, anii de studenţie, ca şi cei de liceu, au fost
nu numai o vreme de l'tudiu, ci şi de muncă pentru cîştigarea existenţei.
Copist „prin concurs" la Înalta Curte de Conturi, din 1919, a funcţionat,
începînd din al doilea an de studenţie, ca profesor suplinitor în învăţămîntul
secundar. ·

CARIERA DIDACTICĂ SECUNDARĂ. Slujitor devotat al învăţămîntului

secundar vreme de mai bine de cincisprezece ani, Victor Pa pacostea a cunoscut
toate nobilele satisfacţii ale dascălului de vocaţie, dar şi toate amărăciunile
carierei profesorului de liceu, nu totdeauna bine remunerat, în necontenită
căutare de posturi sigure, nevoit să cumuleze catedre la şcoli diferite, contra-

7
riat adesea în realizarea idealurilor sale pedagogice de neînţelegerea sau intere-
sele mărunte ale birocraţiei timpului. . .. . .
Cariera sa în învăţămîntul secundar, începută încă din .a~1~ studenţ1:1,
a continuat o vreme paralel cu cea universi~ară,_ pînă 13: def1~tn_:ar~a ~ m
învăţămîntul superior, în 1937. A predat 1stona, ocazional msa Şl hmba
latină şi geografia, la liceele „Moteanu" (1919-.19~1-~ 1927-1~~8), „Gheorghe
Lazăr" ( 1921-1922, 1925-1928), la liceul „Societaţn orţodoxe_ ( 192 !-1 ~~3),
la Seminarul Central (1920-1925, 1928:-193_7), I~ g1i;in~zml „~1~ros al
Comunităţii evreieşti (1922-1925). Pretuh_n<;lem a ştn~t sa shrneasca mteresul
intelectual şi dragostea elevilor. săi, _ca P!1ţ1m p~ofeson.. • . . .
:Mărturie a vocaţiei sale didactice smt, mai ~urabile de~cit am1_nhrile !oş:
tilor elevi, manualele sale şcolare. De n~mele sau se leaga _o sene de carJ1
şcolare (de citire, de gramatică şi geografie) pentru cl~sel~ pnmare, lucrate m
colaborare cu alţi colegi, dornici ~ă introduc~ cele ~al noi metode de predare
în îm·ăţămîntul nostru, după pnmul război mondial .. În _colaborare _cu pr~­
fesorul Ion Clinciu a elaborat o serie de manuale de istorie pentru g1mnaz11,
iar ce,·a mai tîrziu, împreună cu P. P. Panaitescu, o serie nouă de manuale
de istorie, destinate să ridice nivelul predării acesteia în toate clasele liceului.
Cit de bine întocmite au fost aceste manuale au dovedit-o bunele apre-
cieri de care ele s-au bucurat din partea specialiştilor, larga difuzare pe care
au căpătat-o în învăţămîntul nostru. Ele erau însă nu numai un instrument
de formare a gîndirii istorice ştiinţifice a elevilor, ci şi unul de educaţie na-
ţională şi civică, în spiritul unui patriotism luminat şi al unei largi concepţii
democratice. Iată, de pildă, cum înţelegea profesorul Yictor Papacostea să
prezinte elevilor de liceu, în anii 1929- 1930, tendinţele politice din lumea
postbelică: „Ră::boiul cel mare a deschis - scria el - drumul claselor munci-
toare la conducerea stalelor. A doua urmare (a acestui război, n.n.) este ivirea,
pe orizontul politic, a unui alt sistem de guvernare, cu mult mai democratic
şi care tinde a deveni universal. Ştim că războiul cel greu a fost dus de
masele populare, cărora li se datoreşte în primul rînd ••ic/oria împotriva încer-
cării germanilor de a sugruma libertatea lumii. După cum obligaţiunile şi
îndatoririle sunt comune tuturor cetăţenilor, tot aşa, s-a admis că şi dreptu-
rile la guvernare trebuie să aparţi11ă tuturor categoriilor de cetăţeni şi tuturor
claselor sociale. Clasa burgheză a a\·ut într-adevăr conducerea puţină vreme,
în comparaţie cu aristocraţia, dar ca şi clasa feudală de altădată, marea
burghezie se aratii neputincioasă să asigure o pace de mai lzmaă durată. Demo-
cratizarea conducerii statelor, prin wnirea la cîrmă şi a re pre::entanţilor cla-
13

selor muncitoare, ne dă nădejdea că popoarele vor păstra o cit mai îndelun-

gată pace." 0

Dar Victor Papacostea a ţinut să. ridice ni,·elul învă.ţă.mîntului liceal

românesc şi, ţotoda~ă, să contribuie efectiv la promovarea unei politici şco­
lare democratice, asigurînQ. accesul la învăţămîntul liceal unui număr cit mai
mare de ~opii de muncitor~ şi __ mici funcţionari şi pe altă cale. La 1 august
1926, el Ia _conducer~a acţmnn cetăţeneşti începute de locuitorii cartierelor
~lo:,easca . ŞI prelungirea. Dor?banţi în ve~erea înfiinţării unui „liceu de car-
tier . Acţmi:iea, care se mscna într-o mai amplă mişcare a locuitorilor din
zonele margu~.a~e ale Bucur~ştilor de atunci în favoarea descentralizării şco­
lare pentru m~nrea ac_c:su!m n;iaselor la cultură superioară, şi-a găsit în Victor
~apaco:te3: tr~~un~ul ş1 mfaptmtorul. In scurtă vreme, el pune bazele noului
liceu, carwa 11 da numele poetului naţional „Mihai Eminescu" (actualul

8
liceu „I.L. Caragiale"). Dind expresie visului său de a ctitori o şcoală
model, un colegiu modern, Victor Papacostea îl organizează după prin-
.cipii noi. El încurajează educaţia artistică şi poli-sportivă a elevilor,
jntroduce în noul aşezămînt şcolar cooperaţia, creînd o secţie pentru
„copii şi adolescenţi a .Cooperativei Visarion, din acelaşi cartier. O echipă
.de strălucite cadre didactice este concentrată în acest liceu de înte-
meietorul său. Dintr-însa făceau parte: Pompiliu Constantinescu, Alexandru
·Claudian, P. P. Panaitescu, Vladimir Streinu, Alexandru Beliş şi alţii. Truda,
e·ntuziasmul şi satisfacţia împlinirii visului au fost însă urmate de decepţie:
în anul şcolar 1927-1928, Ministerul Instrucţiunii bugetează şcoala şi înlo-
.cuieşte echipa de profesori tineri şi plini de avînt înnoitor cu profesori mai
vîrstnici, transferaţi de la alte şcoli! Victor Pa pacostea e transferat la liceul
„Gheorghe Lazăr".

CARIERA. DIDACTICĂ UNIVERSITARĂ. În anul 1934, în virtutea eminentelor

:sale însuşiri de profesor, a nivelului profesional cu totul deosebit de care
făcuse dovadă şi nu mai puţin în baza activităţii sale ştiinţifice remarcabile,
.după ce îşi trecuse şi doctoratul în istorie, Victor Papacostea este numit
conferenţiar suplinitor la catedra de istorie a românilor din cadrul Univer-
sităţii bucureştene, titular fiind profesorul C. C. Giurescu, vechi coleg şi
prieten. În 193 7, el este titularizat prin concurs conferenţiar provizor, iar
.după trei ani, în 1940, potrivit normelor de stagiu şi procedură ale timpului,
numit conferenţiar titular definitiv la conferinţa de istorie a românilor din
Peninsula Balcanică. Paralel cu cursul privitor la istoria românilor balcanici,
·CU n~putinţă de reconstituit pînă acum în lipsa oricăror note stenografice, dar
evocat cu admiraţie şi căldură de cei care l-au audiat 7, Victor Papacostea a
organizat un seminar de balcanologie. Treptat, pe lingă acest seminar, el a
întemeiat un colocviu bilunar şi o şcoală de limbi balcanice, cu lectori la
început onorifici, nucleu din care s-a dezvoltat Institutul de studii şi cerce-
tări balcanice cu revista sa Balcania. Luînd în considerare activitatea sa
ştiinţifică personală, dar mai ales opera cu adevărat impresionantă de înte-
meietor şi conducător al acestui Institut, impus în scurtă vreme atenţiei şi
preţuirii oamenilor de ştiinţă din ţară şi străinătate, Universitatea îi încredin-
ţează lui Victor Papacostea, în anul 1942, prin votul unanim al Consiliului,
în calitate de profesor titular definitiv, o catedră nouă de istorie a popoarelor
.din Peninsula Balcanică. A deţinut această catedră pînă la sfîrşitul anului
1947, cînd a fost transferat, cu titlul de consilier ştiinţific, la Institutul de
istorie al Academiei.
În concepţia lui Victor Papacostea, catedra şi Institutul de studii şi
cercetări balcanice alcătuiau un întreg indisolubil, deşi legal şi administrativ
ele nu erau unite decît prin persoana conducătorului lor. În fapt, rolul său
în învăţămîntul nostru universitar nu poate fi înţeles în adevăratele sale di-
mensiuni decît dacă ţinem seama de modul în care Victor Papacostea a core-
lat activitatea sa la catedră cu activitatea colectivă a Institutului de studii şi
cercetări balcanice al cărui spirit însufleţitor a fost şi pe care încercăm să o
înfăţişăm în paginile următoare. Catedra şi Institutul alcătuiau împreună
un vast atelier umanist în care discipolii îşi însuşeau teoretic principiile şi
metoda unei noi discipline ştiinţifice, îndelung şi original concepute, balcano-
Jogia şi se calificau profesional aplicîndu-le în munca de cercetare personală.

9
Intransigent cu sine şi exigent cu ei, 1!1aestru~ se îngrijea de fiecare cu ~eve~­
tatea şi dragostea unui părinte .~nerg1c, omm.pre~e~t, t~tdeauna desch1s·~a­
logului, generos. Roadele muncn sale nu au _mhrz1at sa se arate. A ap~rut
acea şcoală balcanologică românească ale c.ăr~1 caru:e •. de .el form~te, au asigu-
rat pînă astăzi continuitatea de preocupăn ş1 prestigiul mtemaţ1onal ale stu-
diilor balcanice din ţara noastră. '''
Şi în învăţămîntul univer.sitar, ca şi î? cel se:undar, Yictor. Papaco.sţe~
s-a afirmat aşadar ca un înnoitor. Ia~ ~aca ,-o~ ca~ta ~ă. desh:1ş1m, pe l~ng~
însemnătatea ei ştiinţifică şi peda~og1~a. se~ruf1caţ1a etica .ma1oră .a canere1
sale universitare o vom descopen mai ales m caracterul e1 de validare aca-
demică şi socială a unei acti~·it~ţi creatoare î~tre~rins~ c.u tru<ţă şi iz,·ori.te
din convingeri intelectuale admc~. profund gî~di.te _şi solid mteme1ate .. Pen~ru
Victor Papacostea catedra cucerit~ cu ~re~ ş1 hrzm nu. a. f~st garanţ~a Un?~
privilegii dătătoare de confort social. c1 tnbuna de la mălţ1mea căreia el 1ş1
putea împlini Ill:ai e~~cient funcţia .cult.ur~.lă. De aici,. de la ~ceastă t~.ib~nă:
el a adresat soc1etăţ11 româneşti, tmenmu studenţeşti, mesa1ul de ştunţa ş1
de pace pe care se simţea chemat f.ă-1 rostească, mesaj elaborat în dificultă-
ţile prin care viaţa ,·erifică şi califică adevăratele vocaţii. ·
Din nefericire, cursurile pe care le-a ţinut în calitate de profesor de istoric
a popoarelor din Peninsula Balcanică ni s-au păstrat numai fragmentu' 'şi
prin planurile lor, aşternute de el însuşi pc hîrtie. Cel dintîi era o /11trod11ec:re
geografică la istoria Prnillsulâ Balcanice. Al doilea, introducerea istori<;~i
propriu-zisă, intitulat De la Roma la Bi::a11f, urmărea deplasarea centrul"ui
de gravitate al Imperiului roman din Peninsula Italică în Peninsula Bal~-
nică. Ambele puneau în evidenţă premizele naturale şi istorice ale comple-
xului unitar de viaţă şi civilizaţie balcanic. Sperăm să le putem cînd,·a re-
constitui cu ajutorul foştilor săi studenţi care mai păstrează eventual note
personale de curs sau exemplare din prelegerile stenodactilografiate.
Victor Papacostea a ţinut de asemenea, în anii 1938-1940, suplinindu-l
pe profesorul C. C. Giurescu, un curs de Istorie a românilor privind epoca .de
la sfîrşitul secolului al X\'II-lea - începutul celui de al XVIII-lea. Păstrat
aproape în întregime sub formă litografiată, el este tipărit pentru prima daL"t
în volumul de faţă. Acest curs, asupra căruia vom reveni, pune în lumină,
între altele, modul în care Victor Papacostea definea locul românilor în isto-
ria sud-est europeană, implicarea lor în viaţa popoarelor balcanice, rolul
factorului balcanic în istoria noastră.
ln afara lJniversităţii din Bucureşti, Victor Papacostea a ţinut curs~ri
şi în cadrul altor instituţii de învăţămînt superior. Invitat de Şcoala superioară
de arhivistică a făcut, în anii 1935-1938, cicluri de prelegeri privitoare la
Izvoarele istoriei românilor. In anul 1939-1940, din însărcinarea lui Petre
Andrei, pe atunci ministru al Instrucţiunii, a predat cursul de Istorie a româ-
n~~or .la Şcoala n~rmală superioară întemeiată de acesta pentru pregătirea
vutonlor profeson de liceu. ln sfîrşit, dind curs invitaţiei ministrului Muncii
Mihai Ralea a ţinut cursul de istorie economică, intitulat Meseriile şi comer~
ţul în trerntul românesc, la Universitatea muncitorească, aflată sub condu-
cerea lui Tudor Vianu, în anii 1938- 1940.

10
 . CoNCEi:>-ŢIA ISTORIOGRAFICĂ. Victor Papacostea nu a fost un filozof al
l,storiei'în sensul strict şi ~pecializat al termenului. Istoric autentic, înzestrat
Şi'cu aptitudini filozofice r~marcabile, el a fost însă întotdeauna preocupat
,.P,e problemele teoretice ge~erale ale ştiinţei pe care a practicat-o. Opera sa
i111plic_ă_ o co?cepţie is!orio~rafic~ bi!1e î~chegată, ~efinită 1:me~ri ~~- t_erm~ni
·e.xplic1ţ1. Mai mult dec1t aht, .el ş1-a mscr1s numele m evoluţia gmdirn istorice
·n>mâneşti ca teoretician al balcanologiei, sistem ştiinţific cu o structură şi
metodă proprii, pe care l-a edificat, argumentat şi impus. Vom încerca deci
~ă-i surprindem şi din acest unghi de vedere profilul spiritual.
Prin formaţia sa, Victor Papacostea descindea din „şcoala nouă" isto-
riografică „inspirată din metoda critică şi de severă documentare, repre-
zentată prin Dim. Onciu1, I. Bogdan şi N. Iorga cărora le urmează de aproape
Demostene Russo, Vasile Pârvan şi Constantin Giurescu". Cei mai mulţi
·-Ointre aceştia îi fuseseră profesori. Prin ei, la sfîrşitul secolului al XIX-lea
şi începutul celui de al XX-iea, triumfase şi la noi, împotriva unei istoriografii
„dominate şi desfigurate de metodele curentului romantic reprezentat mai
:ales de Hasdeu", concepţia ştiinţifică a istoriografiei. Corifeii „şcolii noi" au
·întreprins, au recomandat şi au stimulat marea operă de reaşezare a istoriei
naţiom.le pe temelii documentare sigure. Renunţînd ei înşişi la lucrări de
·sînteză şi istorie generală, pentru care li se părea că nu venise încă timpul,
·ei au orientat eforturile istoricilor către scoaterea la lumină, în condiţii cores-
punzătoare exigenţelor celor mai stricte ale ştiinţei, a izvoarelor de toate
.categoriile, către „studii monografice şi de detaliu" ch~mate să le pregătească
pe cele dintîi. Enunţată expres şi apărată sever de Dimitrie Onciul mai cu
.seamă, această direcţie va fi întruchipată exemplar de învăţaţii care au pre-
·cedat generaţia lui Victor Papacostea şi pentru care el nutrea o adîncă admi-
raţie: „Demostene Russo dădea acel neîntrecut tratat de metodologie şi pre-
gătea cronicele greceşti, V. Pârvan dezlănţuia marea ofensivă a săpăturilor,
-Constantin Giurescu inaugura asupra cronicelor cea mai impresionantă cer-
cetare de autenticitate şi reconstituire ce s-a întreprins vreodată în istorio-
_.grafia românească." 8
Credincios principiilor şi îndemnurilor maeştrilor săi, Victor Papacostea
şi-a făcut o normă neclintită, respectată strict de-a lungul întregii sale vieţi
şi activităţi, din asigurarea unei temelii documentare rezistente faţă de orice
·Critică pentru fiecare din ipotezele şi construcţiile sale istorice. A fost un
neobosit căutător, editor şi critic de izvoare. Majoritatea covîrşitoare a contri-
buţiilor sale istoriografice pornesc de la unul sau mai multe documente noi,
in~dite sau de la înlăturarea, printr-o severă critică, a greşitelor interpretări
.date izvoarelor mai de mult cunoscute. Primul articol pe care l-a publicat
valorifică un document de arhivă inedit 9 , iar ultimul text care i se datorează,
apărut postum; înlătură, printr-o admirabilă interpretare critică, o greşeală
. -de cronologie din istoria învăţămîntului pătrunsă de multă vreme, prin ilustre
'.condeie, în istoriografia românească şi străină 10• În virtutea aceloraşi reco·
, mandări ale „şcolii noi", el şi-a· interzis cu străşnicie orice încercare de sinteză
. pripită, preferînd să pregătească terenul adevăratei sinteze prin lucrări mono-
_grafice sau de detaliu privind instituţii, momente, etape precis delimitate
sau personalităţi istorice.
Ar fi însă o mare greşeală dacă am crede că „şcoala nouă" promova în
chip exclusiv şi excesiv erudiţia pură şi criticismul cu orice. preţ drept sin-
_gurele garanţii şi ultimele scopuri ale unei istoriografii ştiinţifice. Prin glasul

11
ei cel mai autorizat - şi în orice caz cel mai străluc~t - .ea s-a delimitaţ faţă
de această posibilă erezie. „Erudiţia nu e încă istona - spunea w~1c~lae
Iorga. Ea o pregăteşte, o ajută şi ~îteoda:tă o împovărează, o mc~rca Şl o im:
piedică. Cu oarecare sforţări, gra~1e unei metode a~a. de pe~fect.1.onate, mai
oricine poate ajunge în stare să deie o lucrare ~e e~u~ţ1e. ~em!namle.germ~ne
le produc cu sutele, cu miile pe an ... ~a~ 1stonc11, aceia. smt ran. Pentru
că, peste cunoaşterea izvoarelor, peste cnhca Io~, se c.ere _n~ţelege.rea. uma~ă
a omului care a fost, învierea lui prin comp~e~ensm~e ş1 g~c1re.„P[:n ~11!1pahe
şi prin acel dar pe care grecii îl numeau poiesis, dec!: ~re~ţm~e. . Ş1, m altă
parte: •.Izvoarele nu dau to.t; di!1 ceea ce dau ele. 1.nsa, istonc~l îş1w poate. re:
prezenta, mai mult sau mai puţm adecvat, .fa:ptu~ mtreg. Acei a caror. naţa
constituie cuprinsul istoriei au fost oamem şi dm cunoaşterea felulm de a
cugeta şi simţi al omului, fel care nu s-a schimbat atîta cum ~e crede de unii
în decursul wacurilor, se desădrş( se şi se luminează datele izvoarelor. Eve-
nimente similare ajută şi ele la înţelegerea lucrului petrecut. Antecedentele
urmărite, faptele concomitente prokctează apoi lumina lor asupră-i. Răzi­
mat pe toate aceste adevăruri, istoricul adevărat îşi înfăţişează faptul, îl
creează din nou în sine, p1in fantasic." 12
Victor Papacostea şi-a mă1turisit <:.<leziunea la aceste învăţături ale ma-
relui său profesor. Iată cum înţelege el să-l elogieze pc .:.cela care a fost Con-
stantin Giurescu: „Dacă n-ar fi lăsat decit stt:diile despre izvoare şi ediţiile
critice, am fi spus astăzi: a fost un mare erudit şi un mare logician. Con-
stantin Giurescu a scris însă şi istoric politică, făcînd dovada acelor însuşiri
de intuiţie, reprezentare şi înţelegere - toate într-un perfect echilibru func-
ţional - fără care nu poate nimeni reconstitui marca dramă a trecutului.
Mă gîndesc astăzi că, dacă Constantin Giurescu va putea fi depăşit în unele
din însuşirile sale, desigur într-aceasta va rămîne neîntrecut: în armonia
totului, cum zicea Platon." 13 În ce-l priveşte, în tot ceea ce a scris, a năzuit
să răspundă chemării istoricului adevărat şi. pornind de la urmele docum(·n-
tare, cit de mărunte şi de neînsemnate în aparenţă ale vieţii trecute, să. recon-
stituie această viaţă în toată complexitatea ei. Puţine sînt contribuţiile de
natură numai documentară ale lui Victor Papacostea. Cele mai multe repre-
zintă tot atîtea încercări de reconstituire a vieţii care a fost, integrate organic,
aşa cum a fost, în ansamblul contemporan căreia îi aparţine şi în devenirea
istorică în care se inserează, prin folosirea prudentă şi critică a tuturor măr­
turiilor de autenticitate dovedită care-i stau la dispoziţie cercetătorului.
Finalitatea operei de restaurare a trecutului era, potrivit „şcolii noi".
pur teoretică: „~storia e expunerea sistematică, fără scopuri străine de dînsa,
a faptelor de once natură, dobîndite metodic, prin care s-a manifestat, indi-
ferent de loc şi .timp, activitatea omenirii" spunea Kicolae Iorga 14 • Cunoaş­
terea ade~·~~ul_m despre t~ecut, prin demersuri, justificate de izvoare sigure,
ale_ cu~~-et~m _liber~ de onc~ alte constrîngeri dedt ace]ea pe care le impun
legităţi~e i~trm~ci ~ugetăm. însăşi - aceasta trebuia să fie ţinta supremă a
ef~~tunlor:_ istonculm. De voiau sau nu să o recunoască, reprezentanţii „şcolii
noi nu wf~c:a.u ~ltceva d~cît să. dezvolte, în domeniul istoriografiei, direcţia
cu~tur:la iniţ1_ata ~e Junimea şi promovată prin revista Convorbiri literare.
Afirmmd, ca lsţonc ~ i.storio~rafiei, r~alitatea acestei filiaţii de idei, Victor
~apaco~tea ~ ţmut sa-_ş1 e:xpnme ad~zmnea fără rezerve la principiul norma-
tiv m<:1ores~ia~. valabil şi salutar ş1 în domeniul activităţii istoriografice:
„A de varul mamte de toate !". Vorbind despre politica fiscală a lui Duc a

12
Vodă, el îndemna pe studenţii săi: „ În cercetările istorice ce veţi face să nu
scuZ~ţi şi să nu acuza_ţi, ci nu?1aiA să constataţi. ~ar co!lst_:t.area să Jie .în-
treagă şi prudentă. Aţi văzuţ cit s111:t de complexe impre1urar1l~ c_:re i~pm~
pe Duca Vodă la acea nema1pomemtă stoarcere. Nu era numai lacom1a Im.
Unii cronicari le judecă însă prin prisma interesului de clasă; alţii, tradi-
tionalişti, nu iartă lovirea averilor mănăstireşti. Apoi istoricul trebuie să
prnporţioneze. Să nu cădeţi, de pildă, în erori ca aceea a marelui Xenopol
care, voind să explice persecuţia fiscală dezlănţuită de Duca, spune că «avea
nevoie de bani, întîi fiindcă măritase pe fata lui cu Ştefan beizadea, fiul
Radului Vodă şi făcuse cheltuieli nebuneşti pentru a sărbători nunta»". 15
Credincios învăţăturilor primite de la maeştrii săi şi solidar, asemenea
lor, cu generaţia din care făcea parte, Victor Papacostea şi-a dat seama de
acea „nevoie a înnoirii cunoştinţelor istorice", permanentă „condiţie a ştiin­
ţei" şi a progresului ei, pentru care, la vremea sa şi împreună cu tovarăşii
săi de generaţie, pledase atît de înflăcărat şi de convingător Nicolae Iorga 18 •
Conştiinţa sa profesională i-a dictat deci să se alăture grupului de tineri
oameni de ştiinţă care au încercat să răspundă, în împrejurările perioadei
interbelice, acestei necesităţi. Este vorba de „noua şcoală istorică româ-
nească" al cărei organ a fost Revista istorică română. Colaborator al revistei,
de la primul ei număr, el a fost cooptat în 1936 în comitetul de direc-
ţie, unde a rămas pînă în 1940, cînd acesta a fost radical remaniat 17 •
Alcătuit din elemente de elită ale tinerei generaţii - Gh. I. Brătianu,
G. M. Cantacuzino, N. Cartojan, C. C. Giurescu, S. Lambrino, P. P. Panai-
tescu, Al. Rosetti - grupul de la Revista istorică română nu şi-a propus să
întreprindă o revoluţie în ştiinţa noastră istoriografică. Programul şi orien-
tarea sa au fost, mai curînd, manifestarea aspiraţiei spre o reformă care să
revitalizeze în conştiinţa culturală vechile principii ale „şcolii noi" de altă­
dată, abandonate sau neglijate de istoricii mai vîrstnici şi, în primul rînd,
după opinia nu lipsită de îndreptăţire a acestor tineri, de Nicolae Iorga în-
suşi. Reînvigorarea spiritului ştiinţific şi critic, asigurarea unei informaţii
cit mai largi, asimilarea cu discernămîntul de rigoare a noilor idei, rezultate
şi tendinţe din. mişcarea istoriografică mondială, dezvoltarea unor sectoare
ID<,li puţin cercetate ale istoriografiei noastre (istoria socială şi economică,
istoria culturală, instituţiile), stimularea studiului istoriei naţionale în relaţiile
ej cu istoria celorlalte popoare şi, în sfîrşit, relevarea coerenţei organice a
tuturor manifestărilor istorice ale poporului român din toate zonele geogra-
fice locuite de el şi în toate domeniile de viaţă - iată obiectivele „noii şcoli".
Nu altele fuseseră cele pentru care militaseră, la începutul veacului, Nicolae
Iorga şi toată „şcoala nouă" de atunci.
Înfruntările polemice dintre unii reprezentanţi ai grupului de la Revista
istorică română şi marele învăţat, revoltat de emanciparea discipolilor săi
„nerecunoscători" şi „ireverenţioşi", înverşunate de ambele părţi, au dat
un caracter spectaculos la suprafaţă şi întristător în fond acestei remarca-
bile altfel acţiuni de revenire la origini a istoriografiei ştiinţifice româneşti.
Din înălţimile unde îl ridicaseră viaţa şi activitatea sa, în atîtea privinţe
pilduitoare, în serviciul culturii naţionale, titanul nu şi-a cruţat fulgerele mi-
niei împotriva foştilor săi elevi. La rîndul lor, aceştia nu şi-au menajat săge­
ţile, _uneori înveninate şi injuste, lansate împotriva eternului lor profesor.
Ca şi Gh. I. Brătianu, Victor Papacostea a înţeles să păstreze cuvenita defe-
r~nţă şi raporturi de civilitate cu maestrul venerat, lăsînd fără răspuns in-

13·
evitabilele ironii sau înţepături de care acesta _nu l-a _;;c~ti!, dar ·n~· a ?ez.;rtci ~
de pe frontul pe care se angajase de bună voie. Astaz1, cmd ~ens~unile i~tre·
persoane s-au stins, odă.tă cu eler pu~e1? recunoa_şte le~ne s~licl.3;~1tate.~ eser:i;~,
ţ ială şi continuitatea reală, în planul 1de1lor, care-1 leaga pe tmem „nou şcoh
. . . „ -·- „ . . .
18 .
de Nicolae Iorga . . „ „ .
între meritele grupu1ui de la Revista ist~rica rumun_a s~ numar~ ş! ace 1a.
de a fi acordat o atenţie sporită. ţactoril_o~ social, economic ŞI geogra!1c .1~ dez-
voltarea istorică, de a fi p~ecoruzat utI~area ~eto_del?r _comparat~ ŞI mter:.
disciplinară în cercetare. Pn~ aceast~, ~ fac~au s1!11ţ1te m 1sto:1ograf1a. noastr.~
ecourile acelei mişcări înnoitoare din 1s~onograf1~ eur~p~ana care .ş1-~ găsit
punctul de plecare în şcoala francez~ ş1 anume m activ!tatea ech1pe1 de la.
Annales d'histoire economique et sociale fondate de Luc1en Feb\Te (1878-
1956) şi Marc Bloch (1886-1944). cu rădă~ini _în sociologia .~urk.heimi~n·~_,.
în teoria „sintezei istorice" datorată marelw arumat<;>r al studi~lor mterdisc1-
plinare care a fost Henri Berr (1863-1954): în istona econom1~ă„ aşa cu1!1~e>
definise Franc;:ois Simiand (1873-1935) ş1 în şcoala geografica franceza,
întemeiată de Paul Vid.al de la Blache (1845-1918) 19. Desigur, „noua şcoală.
istorică românească" nu a asimilat integral concepţia promovată de Amiales
şi nu toţi reprezentanţii ei au ajuns să elaboreze opere personale care să·
răspundă în întregime exigenţelor de principiu şi metodă ale acesteia. Totuşi:
mai toţi au fost receptivi faţă de ideile vehiculate de acest curent din gîndire·a
istorică a timpului şi-i datorează, în mare măsură, orientarea în grade şi
moduri diferite, către studiul condiţionării economiee, sociale şi geografice
a fenomenelor istorice. S-a putut vorbi chiar de o anumită apropiere, prin
ei, a istoriografiei româneşti de interpretarea materialistă a fenomenelor
istorice 20 •.
Element caracteristic pentru spiritul veacului, doctrina istoriografici a
noii şcoli franceze nu se adresa însă, în România, unor oameni străini· de'
acesta. Adaptarea României la ritmul evoluţiei europene, marile prefaceri
economice şi sociale, disoluţia vechiului regim, schimbarea condiţiei maselor
rurale, dezvoltarea capitalismului şi afirmarea muncitorimii, restructurart'a
întregului edificiu social şi politic, întc-un cuvînt întreg procesul de moderni-
zare a ţării noastre, încununat de înfăptuirea statului naţional unitar şi ·de
integrarea provinciilor aflate pînă atunci sub stăpîniri străine într-un corn..:·
plex. de .viaţă organic, impusese factorilor politici şi intelectualităţii româ:....
neşti probleme ce reclamau o soluţionare urgentă în planul vieţii practice şi
un eforţ uriaş de reflecţie responsabilă în acela al cugetării. Acest proces de
~od~rruzare .. cu tot cortegiul de suferinţe, conflicte şi dificultăţi pe care-l
imphca. a stimulat în chip necesar dezvoltarea gindirii sociale şi economice·,
pre~cupările politologice româneşti şi, în chip firesc, a antrenat şi istorio-
gr_~f1~ _în .cercetarea dinamicii societăţii noastre, chemînd-o să întemei~ze
ştunţ1fic ş1 nu numai să argumenteze retoric opţiunile politice. · · ··
Partic~larităţile d~venirii societăţii româneşti au îndreptat investigaţia
spr~ anumite aspe~te ş1 pr?bleme de interes major nu numai sub raport teo-
retic: cara_cterul şi. evoluţia ~elaţiilor agrare, originile şi rolul burgheziei.
raportul dintre regimul constituţional modem şi realităţile sociale şi ecorto-
n;i1ce ro~ân~şti, speci_ficitatea acestora în ansamblul mondial, posibilităţii~
ŞI .modahtăţ1l~ ~e r~alizare ale socialismului la noi. In contact permanent ~
~mşcarea. d~ 1de1 ~1:1 Europa, atit. în privinţa metodelor de cercetare cît şi·
m aceea a 1deolog1e1, pe care le-au adoptat şi adaptat realităţilor existenţei·

14
n9astre, oamenii de ştiinţă şi doctrinarii români au dezvoltat un efort crea-
tor,, cu rezultate originale, şi în domeniul cugetării sociale, economice şi _POli-
tlce. „Veacul de frămîntări sociale" din care s-a născut România întregită a
fost,. aşadar, şi unul de vie efervescenţă intelectuală în acest domeniu; el .a
generat curente de gîn?:irAe şi înfruntări de ţendi~ţe c'?"e ne î.nca~rau î~ ~mb1-
anţa europeană a epocu mtr-un mod propnu. Ş1 m c1mpul istor10graf1e1 s-au
înregistrat direct. ecourile acestei efervescenţe şi s-au făcut simţite tendin-
ţele ideologice cele mai diverse, de la conservatorism la socialism şi de la
liberalism la tărănism 21 .
. · :, .~icolae iorga fusese şi aici un precursor. Marele învăţat preconizase el
însµ·şi, înainte ca înrîurirea pornită de la Annales să se fi făcut simţită la
ri9j" o istorie totală, în care faptele economice şi sociale îşi aveau locul lor,
masele anonime îşi vedeau recunoscut locul alături de personalităţi, „perma-
nentele istoriei", cele naturale - pămîntul şi rasa - ca şi cele spirituale -
id.ee'a - explicau devenirea de ele determinată, iar graniţele dintre naţiunile
a c;ă.ror viaţă se condiţiona şi întrepătrundea reciproc se estompau în perspec-
tiva unei singure evoluţii organice a umanităţiţ. Este totuşi adevărat că Nico-
lae Jorga, „ostil ideii de filozofare sistematică şi de organizare a principiilor
într-o concepţie unitară despre lume şi viaţă" 22 , nu a ajuns să-şi cristalizeze
intuiţiile remarcabile în limbajul conceptual strict al unei teorii coerente
de filozofie a istoriei şi, apărînd cu îndîrjire autonomia istoriografiei, a păstrat
o anumită rezervă, dacă nu chiar lipsă de interes, faţă de căutările sociologiei
în avînt 23 • Dacă adăugăm la acestea o anumită inconsecvenţă în aplicarea
principiilor generale cu privire la studiile istorice enunţate, actele de emanci-
pate a personalităţii sale excepţionale de sub autoritatea necesarei discipline
& gîndire şi organizare a operei istoriografice, faptul că îngăduise prea mult
ideologiei naţionale şi sociale de care era dominat să-i modeleze viziunea
~supra trecutului, vom înţelege de ce tendinţele îndreptăţite ştiinţific, pe care
le promovase în primul rînd prin opera sa, au căpătat, în urma contactului
elevilor săi cu alte modele - între ele cel al istoriografiei practicate la Anna-
_les. - , garanţii mai sigure de împlinire în forme de factură clasică şi strin-
genţă ştiinţifică sporită.
·. Pătruns de învăţăturile maestrului şi simţindu-se întotdeauna dator să
recomande revenirea rodnică în sugestii la paginile lui, Victor Papacostea a
ti.I)s statornic, împreună cu întregul grup de la Revista istorică română, pe
propria sa cale, către P asemenea împlinire. Între altele, contactul cu studiile
de ~storie socială ale lui Constantin Giurescu şi mai ales cu opera sociolo-
g~uj Ştefan Zeletin 24 , i-au întărit convingerea despre caracterul necesar al
devenirii istorice, pe care istoriografia este chemată să o înţeleagă şi explice
cau,z;:il, dezbrăcată de prejudecăţi ideologice sau morale şi în care determi-
n~rile sociale şi economice joacă un rol fundamental. Fără să fi fost un adept
al materialismului istoric, dar deschis faţă de el şi acceptînd elemente ale
sale,_ el a ţinut seama întotdeaun.a de aceste determinări în lucrările elaborate .
. , Perfect edificat asupra universalităţii esenţiale a determinărilor sociale
şi .-economice ale fenomenului istoric, surprinse de economişti, sociologi şi
filozofi ai istoriei în. concepte şi legi abstracte, Victor Papacostea a fost în
egală măsură conştient de caracterul particular al realizării lor în viaţa ome-
nirii., atît de diversă după loc şi timp şi pe care istoriografia trebuie să o
sesizeze şi evoce în manifestările concrete şi individuale, unice, obiect al preo.-
cµpărilor ei. El şi-a. dat seama că imensul cîştig de profunzime şi precizie

•.5
ştiinţifică obţinut de istoriograf!e cu _ajuţorul lum~nilor abst~a~te ale ~ociolO.::.
giei şi economiei trebuie consolidat ş1 a~Ig!1-fat. pnntr-o. spon~a luare .m C_?f1-:-
siderare a particularităţilor concretulm 1ston~.. Istonograf1a trebuu~ sa~Şl
păstreze statutul propriu în ansamblul tuturor ştiinţelor umane, progres~nd c~
sprijinul lor şi înlesnindu-le la rîndu:i p~ogresul. În aces~ scop, eav trebme să-~1
adecveze necontenit metodele la realitaţile cercetate. Dm aceasta preocupare
s-a născut, aşa cum vom vedea, balcanologia în sensul pe care i l-a dat
istoricul român.
Dar folosul dobîndit din contactul istoriografiei cu sociologia şi economia
nu este numai de natură pur ştiinţifică. Vniversalitatea conceptelor şi legilor
amintite presupune, iar manipularea lor de. c~ţre. istoric. c.1:1 discernămîntul
necesar dovedeşte identitatea de esenţă a v1eţ1~ ş1 dev~ruru tuturor po~oa­
relor şi regiunilor lumii, a~cunsă adesea de vana~ele ~1 fo~e de mamfes-
tare şi de gradele lor difente de dezvoltare. Istonograf1a reda astfel tut1,1rot
grupurilor umane şi zonelor geografice demnitatea lor istorică, încrederea în
destinul lor şi în forţele proprii, contribuie la întărirea conştiinţei de sine a
omenirii în ansamblul ei. Ea devine astfel un factor constructiv cu valoare
etică. 1n acelaşi timp, prin elucidarea condiţiilor particulare de existenţi
ale unei naţiuni, prin desluşirea acelui „complex de permanenţe şi caractere
locale a căror nesocotire se răzbună întotdeauna" 25 , istoriografia poate in-
spira eficient pe omul de stat în acţiunile sale. Ea dobîndeşte astfel caracte-
rul unui factor orientativ cu valoare politică.
Pentru a-şi putea însă împlini cu adevărat misiunea etică şi politică,
ea trebuie să rămînă credincioasă pururi sieşi, naturii ei ştiinţifice. Aceasta
impune istoricului de vocaţie un anumit curaj moral. lnsufleţit de exemplul
înaintaşilor săi, Victor Papacostea a făcut dovada acestui curaj care i..,a
dat conştiinţa datoriei împlinite cu bucuriile ei, dar l-a făcut să simt.l şi
gustul amar al fidelităţii faţă de „meseria de istoric".

TEORETICIA~ AL BALc.noLOGIEI. Potri\·it lui Victor Papacostea 2e, Pe-·

~nsula Balcanică este baza geografică a unui complex de viaţă istorică unic
m felul ~ău. în ~urne. E~ a. reu_ni_~ î~ „~itmul unei reSJ?iraţii unitare" popoare
de obîrşn, hmb1, cultun ş1 relign difente, care alcătwesc un inextricabil mo-
zaic etnic, _de singula~ă policromie. Convieţuind în strînsă interdependenţă,
de .c~le mai !Ilulte on în cadrul aceluiaşi sistem economic, administrati\' şi
pobhc, prachcînd un n~contenit schimb reciproc de valori materiale şi spiri-
tuale, popoarele balcaruce au căpătat, pc Ungă diferenţele specifice, caracte-
rele _com.une ale unei „mari familii umane", sesizabile în toate manifestările
lor 1stonce. Această unitate în diversitate, notă fundamentală individuali-
~atoar~ a lumii balcanice, impune cercetătorului ei o metodă adecvată de
mve~hgar~ :A „ ... viaţa ~ici '!nuia dintre popoarele balcanice nu poat~ fi
s!udi~tă ş! mţeleasă în s~~e ş1 separat de a celorlalte. Ea se înfăţişează cerce-
tatonlor, m toate domeruile, ca un ansamblu de cercuri care se întretaie dar
c~r._e au arce comune. Y'iaţa. acestor popoare a fost atît de adesea nede~păr­
t1.ta de:a lungul vea~urilor ~1 :ste în~ă. de ne_de~părţit ~i astăzi în atîtea pri-
v~~ţe, m~ît ea ţrebm~ studiata potnv1t unei singure ş1 aceleiaşi metode. De
a1ct ~evo1a unei largi . cooperări. intelectuale pentru ducerea la. bun sfîrşit a
?Per~1 de cerceta.re. ş1 desco:penre. Un întreg sistem ştiinţific, balcanologia,
msptrat de constatările de mal sus, a prins să se închege în vremea din urriiă.

li
lndreptîndu-şi investigaţiile după indicaţiile şi în marginile pe care i le fi-
xează geografia şi istoria, balcanologia caută să ne dezvăluie legile şi împre-
jurările caracteristice sub acţiunea cărora s-a desfăşurat, veac de veac, viaţa
popoarelor balcanice, a tuturor împreună şi a fiecăruia în parte. Ea presu-
pune aplicarea strictă a metodei comparative în toate domeniile, în istorio-
grafie ca şi în filologie, în etnografie ca şi în folclor, în artă ca şi în ştiinţele
sociale şi economice" 27
•
Argumentîndu-şi sistemul ştiinţific şi trasînd direcţiile de investigaţie
ale balcanologiei, Victor Papacostea identifică principalele „legi şi împreju-
rări caracteristice" sub a căror acţiune s-a desfăşurat viaţa popoarelor balca-
nice. Urmărindu-l, vom înţelege mai bine modul în care el concepea dinamica
istoriei umane însăşi, surprinsă într-una din ipostazele ei cele mai interesante.
E vorba în primul rînd de permanenţele geografice şi constantele antro-
pogeografice ale Peninsulei Balcanice, puse în lumină, după minuţioase cer-
cetări de teren şi adîncă reflecţie originală, de învăţatul iugoslav Jovan Cvijic
(1865-1927) a cărui operă a constituit întotdeauna pentru istoricul român
un obiect de admiraţie şi un izvor de inspiraţie, recomandat insistent elevilor
săi. Prin aşezarea ei, Peninsula Balcanică este predestinată afluxului de oa-
meni şi influenţelor de cultură din restul lumii: „Larg deschisă spre nord.
către cîmpiile Europei centrale şi, prin canalul dobrogean şi Marea Neagră,
către Rusia meridională; despărţită de Italia printr-o mare strîmtă şi legată
de Asia Mică prin insulele Mării Egee şi Strîmtori, ea a oferit pretutindeni.
în toate veacurile, căi uşoare de penetraţie. Nu este de mirare deci că atîtea
civilizaţii şi rase din Orient, din Occident, de la nord şi de la rnd, s-au întîl-
nit şi s-au amestecat pe solul ei. Ea este într-adevăr, cum foarte bine s-a
spus, « un corp geografic şi geologic intermediar între Europa şi Asia ». Vechi-
mea acestor încrucişări de rase şi popoare a fost urmărită de cercetători
pînă adînc în preistorie; ele constituie o caracteristică permanentă, reînnoită
de la o epocă la alta, a regiunilor balcanice" 28 • La rîndul său, relieful Penin-
sulei Balcanice a favorizat, pe de o parte, circulaţia internă, de la o regiune
la alta, a oamenilor şi a ideilor, iar pe de altă parte, în anumite zone, a deter-
minat izolarea şi separarea. Cea mai muntoasă dintre peninsulele Europei
este brăzdată, în toate sensurile, de văi adînci, longitudinale şi transversale,
care înlesnesc deplasările de populaţie şi comunicaţiile şi explică una din con-
stantele caracteristice antropogeografiei balcanice : fenomenul micilor migra ţii
sau al „mişcărilor metanastatice". „Ca totdeauna, scrie Victor Pa pacostea,
zonele cele mai aride au fost şi cele mai prolifice ; excedentul lor demografic
a fost unul dintre principalii factori de interferenţă care explică «mozaicul»
etnic din Peninsulă. Întregul fenomen alcătuieşte o constantă şi o caracteris-
tică a etnografiei balcanice. Savantul iugoslav Iovan Cvijic a studiat-o pe
teren şi i-a descoperit întregul mecanism funcţional. Harta aşa-numitelor
«curente metanastatice », elaborată de el, înfăţişează o vastă reţea de fluvii
umane, care izvorăsc din zonele muntoase ale Peninsulei şi curg către aceleaşi
regiuni, păstrînd cu statornicie milenară aceleaşi albii" 29 • Masivele alpine
ale Peninsulei şi fragmentarea scoarţei în „ţărişoare" (lupe) au reprezentat,
în schimb, tot atîtea baraje în calea curentelor demografice şi au adăpostit
grupuri umane, ocrotindu-le caracterul etnic originar, autonomia politică şi
particularismul cultural. În sfîrşit, Peninsula Balcanică a constituit întot-
deauna „o unitate geo-economică, cu propriile sale legi naturale de compen-

t7 •• :!" 1
etanşe, ca acelea care separă statele occidentale
0:
saţi(!. şi echilibru, care nu au îngăduit ni~iodată !,~ trecut frontiere· interioare
~ . ·.·
Aceste condiţii geografice au dat un car~cte~ complex .e~~ogeneze1 fi~:
căruia din popoarele Penh1sulei în parte 31 • S1mb1oza trac~ilirilo~ ~u grecu
începe, în valea Moravei, înainte ~~ă de aşeza.rea acestora din ur~a m E~.da
şi continuă mult după aceea: gr~c11. ~~ ::i-tras m sf~ra lor d~ autontate ŞI m-
fluenţă un mare număr de traci ş1 1lin pe care 1-~u elei_uzat .. Pro~esul s:a
deplasat,. odată cu diasp~ra greacă, .de-a lung~ ţarmunlor ş1 mai al~s m
regiunea pontică şi danubiană. Cuc~nrea .romana a avut ca efecţ, pnnt~e
altele colonizarea unui număr considerabil de elemente romane ş1 romam-
zate ~duse· ·din alte regiuni ale Imperiului şi asimilarea celor mai mulţi dintre
traci şi iliri. Revărsată peste î~trea~a. Peninsulă, pînă în :J!el?ponez, :,ma;ea
slavă" a dislocat masa romamcă ş1, m mare parte, a asimilat-o. Ultenor,
numeroşi slavi s-au elenizat şi ·albanizat, alţi~ s-~u ron;ânizat~ ~ăspîndiţi
pretutindeni în zonele muntoas~~ unde ~u.Prav1eţmesc pmă as~az1. ~ mas.e
compacte, dar dispersate, româ1!1i ~alcaruci .~u fost. t~eptat gr~ci~ţi şi slavi:
zaţi. Grupuri albaneze au cobont din munţ11 de ongme pînă m 1urul Atenei
şi în Peloponez, iar după invazia otomană pînă în inima ţinuturilor locuite
de sîrbi; elenizarea şi slavizarea lor nu era completă la începutul secolului
nostru. 1n vremea stăpînirii bizantine, elemente turcice şi asiatice au fost
colonizate, din raţiuni diverse, în Peninsula Balcanică: pecenegi, cumani,
armeni, selgiucizi, siriaci. Fenomenul se intensifică sub otomani, cînd un mare
număr de păstori turci se aşază în văile orientale ale Balcanilor, în Rodope
şi ~lacedonia, mulţi armeni pătrund în oraşe, iar islamizarea unor balcanici
deschide drumul mixajului lor cu turcmenii.
Există zone balcanice în care fuziunea etnică a fost mai intensă: în Bulga-
ria, „pe vechiul fond tracic s-au suprapus colonizarea romană, apoi un amestec
slavo-turanian - cu bulgari, pecenegi, cumani - în mijlocul cărora s-a
topit, din, evul mediu şi pînă în zilele noastre, masa românilor din Vlahia
Asanizilor, mari grupuri de armeni, grecii pontici, albanezi şi un important
transfer de populaţie siriacă" 32 • În alte zone, mai puţin numeroase şi întinse,
în Peloponez, Munţii Pindului sau Albaniei, tipul etnic grec, ilir sau traco-
roman s-a păstrat nealterat 33 •
. Geografia nu poate explica, numai ea, configuraţia etnică singulară a
J>eninsulei Balcanic<; .. Aceasta a rezultat din .interacţiunea factorilor geogra-
fici: economic~ şi jst<;>rici, manifestată ,·ariat de la o epocă la alta şi de la
regmne la regmne. Interese economice comune au determinat simbioza traco-
ilirilor cu g~~cii: reg~tcle celor dintîi, cu o economie strict agrară, au dez-
voltat relaţu avanta1oase pentru ambele părţi cu. marile centre comerciale
greceşti. Nevoiţi să asigure sistemul defensiv al limes-ului danubian, romanii
a? recrutat .valor~ase ele.~ente ostăşeşti trace şi ilire, asimilîndu-le şi deschi-
zmdu-le, prin canera miht;uă, accesul către cele mai înalte poziţii în stat.
Pentru. a atenua şocul invaziilor şi a pacifica. Peni~sula Balcanică, bizantinii
a"ţI practicat o politică bine chibzuită care a implicat colonizările, transferul
d~ poptilaţie, încurajarea partitularismelor, elenizarea elitelor barbare"
prin ~dmi~straţie, biseric'ă şi cultură. ln felul său, Imperiul otom;n a pre-
luat _şi. contmuat .a~e~stă. politică. Păstoritul transhumant explică ubicuitatea
romarulor ba.lcaruci„: iar ~ntegrar~a lor ~n viaţ':l .urbană, mai ales prin comerţ,
a dus la elemz~re ş1 sl~v~are. Dm .motwe pobhce, statele balcanice naţionale
moderne au cautat sa-ş1 Qmogemzeze conţinutul, recurgînd nu o dată la
măsuri silriice de de~naţionalizate a minorităţilor pe care le înglobau. Feno-
men: permanent, interpenetraţia etnică din Penin~ula Balcanică trebuie ·aşa-'
dar urmărită· în varietatea form"elor istorice pe care le-a îmbrăcat şi expli-
cată" cu discemămînt· prin luarea' în ·considerare a. tuturor factorilor care au
deterrriinat„o 34 ~ · ··
·Dar 'Penh:1sula Balcanică este şi ·un teritoriu de interferenţă şi sinteză·
a cultUrilor şi-dvi'liiaţiilor: Necontenitele schimburi de valori spirituale între
pop0arele din această zonă, -încadrarea lor în. sisteme politice unitare' cu.
tendinţe;: cel mai adesea, de universalitate, purtătoare ale unor civilizaţii care
s-au impus, acţiunea simultană, asupra tuturor,· a unor curente de idei Yeni te·
din afa'ră şi· care: răspundeau aspiraţiilor fiecăruia, toate acestea au dus la
apariţia unei ·mentalităţi balcanice comune, a unui stil de viaţă asemănăt?r
şi aa imprimat un ritm uni~··de dezvoltare întregii Peninsule. Adoptate de
bun~v<>ie sau iil~plantate prin forţă, formele ullitare de organizare politică'
şi civilizaţie; au suferit totodată ada:ptări la realităţile locale; ele au căpătat
astfel, tră,sături diferenţiatoare, au· stimulat afimiarea originalităţii fondului
balcănic.·'coinun şi a celui local. Victor Papacostea a· încercat să surprindrt
principalii factori uriificatori ai Peninsulei Baleanice, definindu-le rolul istoric,·
anâlizîndu-le 'acţiunea complexă şi evidenţiindu-le efectele ·pe toate planurile
vieţii- omeneşti. Ei sînt: substratul traco..:iliric, elenismul, Imperiul inacedo- ·
nean ·şi civilizaţia elenistică, Imperiul roman, Imperiul bizantin şi ortodoxia,
slavii, Imperiul otoman şi civiliza:ţia islamică·, romanitatea balcanică, elenis-
mul :·postbizantin şi noua ort-0doxie, susţinute de biserica şi domnii ţărilor
rotii'~n~, influenţele ocţidentale directe ·Sau mediate de elenism care au pre-
gătit .'ideolbgic ,;revoluţia orientală" şi au' irlspirat organizarea pe principii
modeme, naţionale şi constituţionâle, a statelor din Peninsula Balcanidl.
Pe. lingă· aceştia nu trebuie ·trecuţă cu vederea, chiar dacă nu au avut în-
serimătatea celor dintîi, influenţele ·şi· iniţiativele politice venite din partea
Italiei,' Austriei şi Rusiei şi care şi-au făcut simţită acţiunea asupra întregii
Periinsule în.chipiţri diferite36 •
. ; .l~articUlarităţile de aşezare şi relief,· constan;tele antropogeografice, multi-
plele _şţ:succesivele interferenţe şi· sinteze· de sisteme politice şi forme de ci vi-·
liza ţie fac aşadar 'diri Peninsula Balcanică o unitate de viaţă istofică: Această
unitate este condiţia sub care s-.a desfăşurat, pe toate planurile, viaţa po-
poătel.or balcanice; ea nu exclude nici diversitatea, nici chiar tensiunile şi
con:flictefe între· ele. Ea nu se cla.torează unui singur factor istoric, ci unui
complex de permanenţe şi unei serii de împrejurări în· necontenită schim-•
bare. Ea 'nu constituie expresia unui ideal ·etic sau politic, ci aceea a unui
desi!in· istoric împărtăşit în comun de popoarele ·Peninsulei şi autentificat de·
evenimentele trecutului· ei. Această unitate, de o natură atît de· complexă,
nu·poate fi pb.Să "în-evidenţ~ nici de simpla juxtapunere a istoriilor naţio­
nale·, nici de ·analiză. relaţiilor bilaterale între popoare pe diverse planuri ..
Ea-impune· cercetătorului care· doreşte-' să. înţeleagă deplin oricare dintre ma-.
nifeStările lumii"·bakanice, ·de oricînd şi de oriunde, considerarea lor într-o
anumită perspectiva:__ aceea a balcanologiei:· să: nu neglijeze :nici diversi-
tatea, nici întregul din care fac mereu parte. A face balcim:ologie ·nu însea-
mnă a căuta:zadarnic să cuprinzi totalitatea fenomenelor clin Peninsulă dintr-o
epocă.dată; ci:,·să te.a~ropii de fiecare··într-;un anumit .spirit.. ·
· Astfel' înţeleasă,. oalcanologia t~prezenta> pentru momenţul cînd Victor
Papa:costea ·se' credea îrtdieptăţît ştiinţific şi dator să o promoveze, o reacţie
împotriva unor atitudini subiective cărora prea adese~ .istori~~r3:f~ile !laţio­
nale din Peninsula Balcanică le sacrificau adevărul, spmtul ştunţ1fic ş1. s~m­
ţul istoric însuşi. La originile acestei t:r:_iste sit1:1a-ţii stătea o prob_}emă J?Olibcă,
„problema balcanică", limpede :xp~a de y1ct?r Papacos~e~ m ~a1 .m~~-e
rînduri as. La deschiderea succesmnn Impe_nulm otoma~, ieşireaw din mdh 1-
ziune a moştenitorilor acest~a, st~ te~e na ţ1onale balcaruAce, s-a fac?t pe. ca!e
violentă: ea a generat conflicte ş1 dispute, d~gwe~erate m cr~de }azboa1; m
anii 1912-1913 şi a transformat. zona b~caru~a _mtr-o adevarata „vatra _de
foc'' a Europei. La rîndul lor, diversele impenalisme europe_ne au în~ura1at
aceste conflicte, diviziunea şi discordia între popoarele balc3:ruce înlesrundu~le
lor expansiunea proprie şi împărţire3: acestora în sfere. de _influenţă. lst<:>no-
grafia balcanică devenise aşadar un instrument al veleităţilor de expans1wie
politică. Atît pe pl_an wpolitic~ cît şi pe pl~n c~tur~, termenul „balcanic."
dobîndise în consecinţa un tnst renume, a1ungmd sa desemneze o mentali-
tate nerealistă şi lipsită de simţ istoric, dominată de complexe de inferiori-
tate sau superioritate incitatoare la violenţă.
în concepţia lui Victor Papacostea, balcanologia trebuia să redea lumii
balcanice, sub semnul „adevărului înainte de toate", exacta conştiinţă de
sine, reabilitînd-o în acelaşi timp în ochii lumii întregi. Tipul reprezentativ
al acestei lumi era cu totul altul decît acela pe care îl bănuia opinia comună,
cunoscîndu-1 superficial: „Fără a nega, fireşte, diferenţa specifică care îl
leagă de totalitatea membrilor naţiunii în sinul căreia s-a născut şi a cărei
limbă o vorbeşte, vom constata totuşi că, pe deasupra, omul din Peninsula
Balcanică mai este membru - prin legături organice ce vin dintr-o complexă
şi îndelungă ancestraţie - şi al marii comunităţi balcanice" 37 • Punînd în
lumină aceste legături, balcanologia era menită să reaşeze studiile balcanice
pe temelii ştiinţifice sigure, să înlocuiască. dezlănţuirile pasionale prin supu-
nere la obiect, retorica subiectivă prin studiul critic şi documentat al realită­
ţilor, exaltarea particularismelor prin evidenţierea elementelor de unitate.
Presupunînd cu necesitate cooperarea internaţională, ea putea contribui
imens la edificarea solidarităţii intre popoarele balcanice, la civilizarea lor,
a tuturor laolaltă şi a fiecăruia în parte, prin cultivarea adevărului, a disci-
plinei de gîndire, a urbanităţii în expresie, a valorilor universale. Termenul
„balcanic" putea fi astfel transformat, cum îi plăcea să repete istoricului
român, dintr-o poreclă cu nuanţă peiorativă în adevărat şi prestigios renume.
În acelaşi timp, balcanologia putea oferi oamenilor de stat din Peninsula
Balcanică temeiuri ştiinţifice de orientare a politicii lor către o mai strînsă
colaborare şi solidarizare a popoarelor din această zonă a lumii, destinate
nu să sacrifice, ci să întărească suveranitatea naţională a fiecărei ţări balca-
nice. şi înflori~e~ civi~i~ţiei tuturor, opunînd tendinţelor expansioniste ale
i:ia~~lor puten 1mi:>cnaliste „cetatea naturală a unei mari unităţi geogra-
fice 38 • Balcanologia avea datoria să nu se închidă în cercul strîmt al erudi-
ţi~~r. ci să se adreseze, fără a renunţa desigur la exigenţele stricte ale oricărei
ştnnţe, în forme adecvate, publicului cultivat, căruia să-i comunice rezulta-
tele cercetări.lor!. contri~uin~ la educarea într-un spirit nou a cetăţenilor, la
promovarea iden de sohdan ta te balcanică.
~ictor Papa~ostea nu a revendicat pentru sine meritul de a fi creat balca-
noloş1a. Cu probitatea. ce-i era caracteri.stică, el şi-a numit precursorii, pre-
z;~~m?u-se ~~ un ~.ontm~ator al ~fortunlor acestora. lntr-adevăr, ideea uni-
taţu ŞI specif1cităţ11 lumu balcanice a fost enunţată şi argumentată de un

20
număr de învăţaţi români şi străini care s-au dedicat, cu competenţă, studiului
Peninsulei în diversele ei aspecte. În domeniul istoriografiei, cei mai de seamă
au fost învăţatul ceh Constantin Jirecek (1854-1918) 39 şi istoricul român
Nicolae Iorga (1871-1940), întemeietorul primului Institut de studii sud-est
europene 4°. Prin cercetările personale şi prin contribuţii teoretice, ei au pus
în evidenţă mai mult decît oricine necesitatea de a privi Peninsula Balcanică
drept un întreg, au identificat factorii de unitate şi au înfăţişat mecanismul
adaptării formelor succesive de civilizaţie din această zonă la realităţile ei.
Raporturile de interdependenţă dintre limbile balcanice, influenţa sub-
stratului tracic şi chiar unitatea Peninsulei ca ansamblu etnic şi de viaţă isto-
rică au fost puse în lumină de o serie impresionantă de lingvişti. Contribuţia
lor la dezvoltarea balcanologiei este dintre cele mai importante. Aşa au fost
Johannes Erik Thunmann (1746-1778), Jernij Bartolomeu Kopitar (1780-
1844), Pavel J. Safarik (1795-1861), Franz Miklosich (1813-1891), Bogdan
Petriceicu Hasdeu (1836-1907), Gustav Meyer (1850-1900), Gustav \Veigand
(1860-1930), Alexandru I. Philippide (1859-1933), Ovid Densusianu (1873-
1938). Pe urmele lor, danezul Kristian Sandfeld-Jensen (1873-1942) a ela-
borat teoria „uniunii lingvistice balcanice" a cărei însemnătate pentru clari-
ficarea principiilor balcanologiei a fost remarcabilă, atît prin conţinutul ei
însuşi, cît şi prin discuţiile suscitate de ea. Theodor Capidan (1879-1953)
îndeosebi a îmbogăţit şi nuanţat această teorie, folosind cu discernămînt
achiziţiile mai noi ale lingvisticii generale şi valorificînd profundele sale cu-
noştinţe despre lumea balcanică şi limbile din Peninsulă, cercetate pe teren.
Modul în care Theodor Capidan a înfăţişat acţiunea factorilor creatori ai
unităţii lingvistice balcanice, felul în care a aplicat metoda cercetării interdis-
ciplinare în studiile asupra păstoritului la românii balcanici au marcat un
hotărîtor pas înainte către constituirea balcanologiei ca sistem ştiinţific
autonom 41 •
Am avut mai sus prilejul să ne referim la rolul excepţional al geografului
lovan Cvijic (1865-1927) în dezvoltarea balcanologiei. Mai mult decît ori-
cui lui i se datorează relevarea particularităţilor geografice ale Peninsulei
Balcanice şi caracterizarea specificului ei antropogeografie. Cvijic a pus în
lumină în chip strălucit interacţiunea factorilor geografici, sociali şi istorici în
plămădirea fizionomiei proprii a umanităţii balcanice. În special descoperirea
aşa-numitelor legi ale mişcărilor metanastatice, cu analiza cauzelor care le-au
determinat, a direcţiilor constante pe care le-au urmat, a efectelor pe care
le-au avut în unificarea şi diversificarea aspectului antropogeografie şi cul-
tural al Peninsulei a avut un ecou hotărîtor în formarea concepţiei balcano-
logice a lui Victor Papacostea. Probitatea şi obiectivitatea savantului iugo-
slav, accentul pus de acesta asupra determinărilor geografice, mai puternice
decît c.ele rasiale, în conturarea tipurilor psihice din diferitele părţi ale zonei
balcanice, atenţia deosebită acordată cercetărilor de teren şi fenomenelor de
caracter strict local, încercarea de a explica situaţii din trecutul îndepărtat,
insuficient atestat documentar, prin examinarea proceselor în curs, dar expri-
mînd permanenţe antropogeografice, toate acestea l-au cîştigat pe istoricul
român. El a ştiut însă să elimine din gîndirea balcanologică a lui lovan Cvijic
acele exagerări în aprecierea valorii determinismului geografic şi anumite
tendinţe de idealizare a calităţilor popoarelor slave în detrimentul altor etnii,
rezultate. ale pasiunii cu care şi-a cultivat disciplina şi ale ataşamentului faţă
de propriul său popor, dar care-i umbreau remarcabila creaţie ştiinţifică 42 •

21
 între antecesorii lui Victor Papacostea trebuie amintiţi, alături de ~~co­
lae Iorga, întemeietor,. împreună cu Ya~ile- Pârvan. şi ~eorge M.ur&"o~1, ~
Institutului de studii sud-est europene din Bucureşti, editor: al. presbg1~~se,~
Revue historique du sud-est europee!' · iniţiatorii. străini }i unor instituţii. ş1
. publicaţii similare. Este vorba în primul ~md de 1.ugoslavu i:etar Skok ( 1~8 ~-­
. 1956) şi· Milan Budimir, cu ~ lor Revue rnte~natwnale .des etudes. balka!nqttes,
'menită să contribuie la elucidarea trecutulw comun ş1 la apropierea m pre-
zent între popoarele balcanice şi de editorii greci ai publicaţiei Les Balkans,
destinată promovării aceluiaşi ţel -:3· . . .
Victor Papacostea nu a fost msă numai un contmuator al predecesorilor
săi, al unor Constantin Jirecek, Xicolae Iorga, Kr. Sandfeld, Theodor Capi-
dan, Jovan Cvijic, cum a cr~zu~ de.. cuvi.inJă să ni ~ prez.i~te.A Po~nd de l~
rezultatele lor, urmîndu-le mdicaţule şi mdemnurile, critic msuşite, valori-
ficîndu-şi propria experienţă de cercetător al istoriei popoarelor _balcanice, el
a închegat pent~u prima dată în~-~n sisvte~ compl~t, m:~i.tar ~i coerent prin-
cipiile clar defirnte ale balcanologiei, a carw paternitate 11 revme. El este cel
dintîi care a făcut din balcanologie o ştiinţă totală despre lwnea şi omul
balcanic, postulînd categoric, sub raport metodologic, folosirea comparatis-
_mului, interdisciplinarităţii şi a muncii colective pe plan naţional şi interna-
ţional. A afirmat limpede şi a apărat ferm statutul ştiinţific al balcanologiei,
impunînd cercetării un nivel de extremă şi modernă tehnicitate şi negîndu-i
orice altă finalitate principială decît aceea a descoperirii adevărului. A res-
pins cu tărie, mai mult şi mai consecvent decît oricare dintre înaintaşii săi,
orice intervenţie a prejudecăţilor politice şi religioase în demersul raţional
al investigaţiei. A trasat, în sfîrşit, direcţiile de dezvoltare ale cercetării bal-
canologice, elaborînd un vast program internaţional de activitate, menit să
pregătească minuţios şi temeinic ,·iitoarea operă de sinteză ştiinţifică asupra
lumii balcanice.

INSTITUTUL DE STUDII ŞI CERCET.i.RI B.\LCA~ICE. Instrumentul principal

pentru transformarea balcanologiei astfel concepute într-o realitate a vieţii
ştiinţifice a fost Institutul de studii şi cercetări balcanice ( 193 7-1948). La
început, el a fost o asociaţie particulară de oameni de ştiinţă, cîştigaţi de
entuziasmul dinamic al lui Victor Papacostea şi de ideile sale şi a funcţionat,
ca atare, pe lingă seminarul de balcanologie din cadrul conferinţei de istorie
a românilor din Peninsula Balcanică 44 • Impus atenţiei lumii ştiinţifice prin
apariţia revistei internaţionale Balcania, în care se defineau principiile bal-
can~logiei şi erau grupate roadele primelor cercetări întreprinse în spiritul ei,
Institutul a fost recunoscut ca persoană juridică şi înscris în bugetul statului
în anul 1943. El a căpătat astfel mijloace financiare sporite de dezvoltare
dar principala resurs~ de ~·.italitate au rămas energia directorului şi devo~
tamentul colaboratorilor sa1. In anul 1948, a fost contopit cu Institutul de
istor~e. al Academiei, în cadrul reformei acesteia, iar Balcania şi-a încetat
apariţia.

In.stitutul. dev s~ll:d~i şi c:rce~ări balc~nice a fost organizat ca un nucleu

pute~m~, me~it sa miţi:ze, ~a syim~e~e ş1 să coordoneze în spiritul unei con-
cepţ1~ ~1 dupa o metodav unitara activ1ta.tea de cerceta~e şi creaţie ştiinţifică.
Cu viz~unea pi:_rmanenta ~ ansa~blulw, cu perspectiva clară a finalităţii
eforturilor desfaşurate la diverse ruvele, de colaboratori de speCialităţi, formaţii

22
şi thiar competenţe ·diferite, el tr~buia să asigure efii::ienţ~.· şi"să :garanteze
calitatea ştiinţifică a lucrărilor 4 s.. 'Titularul catedrei· de istorie a popoarelor
din Peninsula Balcanică fiind, de drept, 'direcţotul Institutului; el asigura
strînsa cooperare cu Universitate<{ şi selecţionarea,· din rîndul' promoţiilor
succesive de studenti, a celor mai buni viitOri colahoratori.
: Funcţiile Instit~tului erau, în concepţia întemeieforului ·său", _multiple.
A vînd ca principal scop creaţia ştiinţifică, el trebuia· să contribuie totodată
_la formarea specialiştilor în balcanologie, potrivit felului în care înţelegea
această disciplină Victor Papacostea, să organizeze contactele între specia-
liştii din ţară şi de peste hotare, să asigure informaţia şi documentarea cerce-
tătorilor, să difuzeze în publicul larg roadele muncii sale, educîndu-1 în spiri-
tul prieteniei şi solidarităţii balcanice. Pentru atingerea tuturor acestor ţe-
luri s-au găsit modalităţile şi formele adecvate. ·
Încă de la începuturile lui, în 1937, Institutul a cuprins o Şcoală de limbi
balCanice şi orientale, ale cărei cursuri erau ţinute la început de lectori onori-
fici. Erau predate studenţilor şi cercetătorilor dornici să se specializeze· în
balcanologie limbile a căror cunoaştere le deschidea accesul direct la izvoarele
istoriei popoarelor balcanice, atît limbile vii - neogreaca, sîrbo-croata, bul-
gara, albaneza, tnrca modernă, armeana - cît şi limbile zise moarte - elina,
latina, slava veche şi turca osmană. Din anul 1944 s-au introdus în program
şi cursuri de limba rusă, atît de utilă pentru cunoaşterea literaturii ştiinţi­
fice ·ruse şi sovietice în materie mai ales de bizantinologie şi slavistică şi atît
de puţin stăpînită la noi în acea vreme.
Mai multe cicluri de cursuri speciale privitoare la probleme majore ale
balcanologiei sau la chestiuni de metodă au fost organizate pentru familia-
rizarea viitorilor specialişti cu spiritul şi conţinutul acestei discipline complexe.
Încredinţate· urior autorităţi ştiinţifice, nu numai români, dar şi oaspeţi
străini, cursurile se desfăşurau pâralel cu cele predate de Victor Papacostea
în cadrul obligaţiilor sale de catedră: Din nefericire, unele dintre ele au fost
întrerupte din pricina bombardamentelor din aprilie 1944. În anul1943- 1944
fuseseră programate: un ciclu de prelegeri privind geografia istorică a
Peninsulei Balcanice în vremea dominaţiei bizantine, încredinţat cunoscu-
tului bizantinist francez Vitalien Laurent; un curs de geografie generală a
Peninsulei Balcanice, ţinut de profesorul Victor Tufescu; un şir de prelegeri
de filozofie a istoriei şi de metodologie, cu aplicaţii la domeniul balcanic, cu
care se însărcinase profesorul Alexandru Elian ; un curs şi seminar de biblio-
grafie balcanică, predat de Al. Iordan, destinat' pregătirii celor ce urmau să
lucreze în cadrul Oficiului bibliografic al Institutului, mai ales studenţi din
anul al IV-lea.
Acest Oficiu bibliografic, de fapt un adevărat centru de documentare
balcanică, a fost organizat în anul 1946 în cadrul Bibliotecii Institutului şi
pus sub conducerea profesorului Al. Iordan, El avea misiunea să organizeze:
un fişier complet al cărţii balcanice din bibliotecile româneşti, un vast corpus
bibliografic balcanic în limba franceză, operă de colaborare cu cercetătorii
din întreaga Peninsulă, un buletin bibliografic semestrial, redactat în limba
franceză. Bucureştii puteau deveni astfel principalul centru de informare şi
documentare bibliografică privitoare la ţările şi popoarele balcanice.
Pentru documentarea cercetătorilor şi a studenţilor, în afară de biblio-
teca Institutului, adunată cu greu, adesea cu sacrificiile materiale ale direc-
torului şi colaboratorilor· săi, a luat fiinţă şi o secţie de traduceri. Au fost
traduse marile tratate clasice şi chiar studii de caracter mai specia_l'. dar indis-
pensabile, referitoare la problemele fundamentale -~Ae b_alcanolog1e1. VO men-
ţiune cu totul deosebită merită iniţiativa traducern m limba frvanceza a st?- f
riei Imperiului otoman de Nicolae Iorga; i:no.n~enta~a opera '?1111a ~ fie
editată sub îngrijirea unui comitet de. spe_c1alişti_ -. do! t~rco~og1, _un b1z:n:
tinolog, un neo-elenist, un slavist, un 1stonc specialist m 1stone umversala Ş~
un istoric al românilor - care aveau să însoţească textul cu ample note ŞI
comentarii să aducă bibliografia la zi şi, dacă era cazul, să redacteze chiar
capitole s~plimentare, după metoda folosită mai ales în Germania în cazul
tratatelor clasice.
Una din formele de activitate cele mai importante şi de maximă eficienţă
ştiinţifică desfăşurate de Institut a fost Colocviul. bilunar d~ balcanol?gie,
întrunit cu regularitate din 1937 pînă ~n 1~48:. l~ ?edmţele prez1da~e de __d1~ec­
torul Institutului se prezentau comumcăn ştunţ1fice, urmate de discuţn ş1 se
făceau dări de seamă critice asupra unor lucrări apărute în ţară şi peste hotare.
Cele mai multe contribuţii erau publicate apoi în revista Balcania. El s-a
bucurat de participarea activă a unui număr impresionant de specialişti
români şi străini 46• Directorul Institutului dădea primul exemplu, ţinînd
adesea el însuşi să comunice în cadrul acestui colocviu 47 • E de prisos să mai
subliniem cit de vie, de atractivă şi de fructuoasă a fost activitatea colocviului
bilunar de balcanologie.
La fel de importantă a fost, pentru concentrarea rezultatelor cercetării
balcanologice şi introducerea lor în circuitul ştiinţific naţional şi universal,
revista Balcania, apărută sub îndrumarea directă a lui Victor Papacostea şi
îngrijirea secretarului de redacţie Emil Condurachi. De un nivel ştiinţific cu
totul remarcabil, de ţinută europeană, Balcania a atras pe cei mai distinşi
specialişti români şi străini, care au colaborat la toate rubricile ei, cu studii,
articole, note, recenzii critice. Pentru vremea în care a apărut ea marca un
adevărat salt calitativ în evoluţia publicaţiilor dedicate lumii balcanice. Pe
lingă re\"Îstă, Institutul de studii şi cercetări balcanice a dezvoltat o Editură
proprie; cele cîteva lucrări publicate s-au bucurat de un meritat succes şi i-au
adus prestigiu.
Institutul de studii şi cercetări balcanice a iniţiat elaborarea unor lucrări
de sinteză, de largă respiraţie, asupra lumii balcanice. În anul 1942, Victor
Papacostea a lansat tematica unui nou Tratat de istorie a popoarelor din
Peninsula Balcanică. Istoria era tratată unitar şi prin prisma factorilor de
unitate enumeraţi mai sus. Comunicat prin revista Balcania 48 , anteproiectul
t~atatului dădea cercetătorilor de pretutindeni o perspectivă nouă, stimula-
tivă, pentru eventuale colaborări.
O a doua operă de mare anvergură concepută de Institut a fost Enciclo-
p_e~ia balcanică. Ea urma să cuprindă cinci mari capitole: istorie, geografie-
flZlcă, economică, politică şi umană - , etnografie, arte şi literatură. Elabo-
r~rea l_u~rării urma să fie încredinţată unui mare număr de colaboratori români
Ş1 stră1m, în primul rînd din ţările balcanice. Echipa românească, formată din
22 persoane, a avut mai multe întruniri de lucru în care s-au fixat principiile
g~nerale, s-au discuţat glosarul şi chestiuni tehnice. Redactat şi prezentat de
Victor _Papacosţ~a ş1 Radu Vulpe, proiectul Enciclopediei balcanice fixa astfel
scop':1rile lucrăm:. a) să satisfacă nevoia unei informaţii de precizie ştiinţifică
refentoare la ~emnsti1:a Balcanică; b) să desprindă şi să interpreteze valoarea
pentru Balcam a marilor evenimente istorice şi a acţiunii diferitelor persona-

24
lităţi cu rol sau importanţă istorică în diferite domenii; c) să aducă reparaţia
cuvenită modului vitreg în care a fost tratată această regiune în aproape toate
enciclopediile şi sintezele de istorie universală apărute pînă atunci. Din nefe-
ricire, începute cu entuziasm, lucrările pentru Enciclopedie au fost întrerupte
de împrejurările externe care au pus capăt activităţii Institutului.
O a treia lucrare de cel mai mare interes iniţiată de Institut a fost Atlasul
lingvistic al Peninsulei Balcanice, ale cărui principii au fost enunţate de Sever
Pop, pornind de la experienţa lucrărilor pentru remarcabilul Atlas lingvistic
român, încă din anul 1938, în paginile Balcaniei 49 • Nici acest proiect valoros
nu a putut fi împlinit în scurta existenţă a Institutului de studii şi cercetări
balcanice.
Cea din urmă funcţie a Institutului, dar una la care ţineau cu nobil
ataşament atît directorul, cît şi colaboratorii săi a fost aceea de difuzare a
cunoştinţelor ştiinţifice despre lumea balcanică în marele public, de promovare
a spiritului de solidaritate şi prietenie între popoarele Peninsulei. S-a organizat,
pentru a-i da viaţă, un ciclu de conferinţe privind factorii de unitate ai lumii
balcanice. Programul acestui ciclu pentru anul 1943-1944 ni s-a păstrat:
el cuprinde 26 conferinţe, încredinţate fiecare unei personalităţi ştiinţifice a
vremii. Împrejurările exterioare, în primul rînd bombardamentele, au între-
rupt desfăşurarea acestei serii de pledoarii în favoarea păcii, a ştiinţei, a apro-
pierii şi cooperării între oameni şi popoare 50 •
Institutul de studii şi cercetări balcanice a fost, poate, opera la care Victor
Papacostea a ţinut mai mult decît la orice altceva, în care a pus entuziasm,
·energie, tenacitate şi care i-a îngăduit să dea curs marilor sale însuşiri de
organizare, dinamizare şi formare a spiritelor. Iată de ce atunci cînd, la înce-
putul anilor '60, a fost chemat de forurile noastre de stat şi academice să-şi
pună competenţa şi experienţa în sprijinul edificării noului Institut de studii
sud-est europene din Bucureşti şi editării revistei acestuia Revue des etudes
sud-est europeennes, el a răspuns cu emoţie şi dăruire de sine însărcinării
primite. Moartea l-a surprins, la 20 iunie 1962, după ce în ajun prelungise
pînă la miezul nopţii discuţiile pe marginea contribuţiei unuia dintre colabo-
ratorii şi foştii săi elevi, aşa cum obişnuia să facă întotdeauna.

INTERPRETĂRI ROMâNESTI SI BALCANICE. Considerarea istoriei ca o deve-

nire necesară şi obiectivă, îxi. ca~e interacţiunea factorilor geografici, economici
şi sociali joacă un rol dinamic fundamental, ideea caracterului unitar în diver-
.sitate al lumii balcanice, din care decurge principiul balcanologie al tratării
unitare şi prin prisma factorilor de unitate a istoriei Peninsulei în ansamblu
şi a fiecăruia dintre popoarele ei în parte, constatarea încadrării românilor, în
·Chip specific, în complexul de viaţă balcanic, toate acestea l-au condus pe
Victor Pa pacostea la interpretarea personală, adesea înnoitoare, a unor aspecte,
momente şi personalităţi din istoria naţională şi balcanică în genere. Ne vom
opri în cele ce urmează asupra cîtorva dintre cele mai importante asemenea
interpretări istorice.
Una dintre problemele care l-au preocupat în mod deosebit a fost aceea
a factorilor determinanţi ai unităţii româneşti. Sintetizînd rezultatele cerce-
tărilor anterioare, româneşti şi străine, cărora le-a adăugat constatări per-
sonale, Victor Papacostea a pus în evidenţă temeiurile permanente, naturale
şi istorice, ale comunităţii de destin istoric a Transilvaniei cu celelalte regiuni
româneşti şi, împreună cu acestea, cu lumea balcanică. Realităţile geografice,

25
economice şi etnice au impus Trans_ilvaniei, în pofida presiunilor ~entraµ~a­
toare venite din exterior, o evoluţţe aparte de aceea a regatului maghiar
propriu-zis mai întîi, de a Imperiului habsburgic mai tîrzi~. Separată. de pus~a
panonică prin mlaştinile Tisei, închisă în cercul .d~ munţi al Carpaţilor, stra:
bătut spre apus numai de două căi de ~cc.es -~al import:-nte, dar spr~ sud ş~
răsărit de douăzeci şi patru de trecăton ŞI defilee, aflata ~a 80_0 de kiloD?-et~1
de Adriatica dar numai la 400 de Marea Neagră, Trans1lvarua a constttmt
întotdeauna 'un întreg geografic, legat or~anic de Ţar~ Româ~ea~ă ş~ d~
Moldova. Orientarea ei economică a mers mtotdeauna m aceasta direcţie şi
nu înspre Apus; din punct de vedere metr?logic_ ~i fiscal, Transilv~nia a an~t
întotdeauna un sistem independent de al Lnganei apusene. Orgamzarea poli-
tică a Transilvaniei, voievodală şi cnezială, a fost şi ea diferită de aceea a
regatului maghiar propriu-zis, ~r similară _cu. aceea a Jării ~o!IlâneJti ~i
Moldovei. La baza ei stă acelaşi element ma1ontar romanesc, mc1odata asi-
milat etnic întru totul de minoritatea cuceritoare. Cu rădăcini strănchi,
în sistemul de apărare al statului dac, organizarea militară a Transikaniei
a avut multă vreme la bază tot elementul românesc, care şi-a conservat, în
virtutea funcţiei sale în sistemul defensiv transilvănean, redus adesea la resur-
sele proprii, libertăţile în zonele de antică importanţă strategică: Banatul,
Haţegul, Bihorul, Ţara Bîrsei, Făgăraşul şi Maramureşul. Aceste regiuni de
concentrare românească au alimentat, cu energiile lor, întreaga \'iaţă mili-
tară şi politică a poporului nostru şi de dincoace de munţi. Şi pe planul ,·ieţii
spirituale, prin ortodoxia de rit răsăritean a majorităţii etnice româneşti,
Transilvania a fost orientată divergent faţă de Lngaria panonică: spre lumea
balcanică. Elementul uman fundamental care a imprimat Transilvaniei evo-
luţia autonomă a fost aşadar elementul românesc, ai cărui exponenţi străluciţi
au fost, în evul mediu, Corvineştii. Atît de puternice sînt permanenţele care
au impus Transilvaniei dezvoltarea independentă de a Cngariei apusene, incit
însăşi minoritatea stăpînitoare, care şi-a asimilat în parte nobilimea româ-
nească, a împărtăşit şi continuat cu tenacitate apărarea statutului autonom
al acestei provincii istorice. Alături de comunitatea etnică şi de limbă, de
unitatea spirituală, factorii geo-economici şi geo-politici au determinat, încă
din secolul al X\'1-lea, în condiţii de conjunctură internaţională favorabilă,
o_rientar~a eforturilor politice ale multor domnitori români şi principi tran-
silvănem către refacerea integrităţii dacice, prin unirea Transilvaniei cu
~ol~?va şi lara Românească. Această tendinţă spre unitate a tuturor pro-
v_n~cnlor noastre istorice este aşadar rezultatul acţiunii unor factori obiec-
tivi, cu. r~dăcini adînci în realităţile geografice, economice, etnice şi spiri-
tu~le şi n~cid~cum rodul unor voliţii individuale, subiective şi întîmplătoare.
Prm explicaţia pe care i-o dă, Victor Papacostea se alătură istoricilor ro-
m.~ni. ~i străini ai vremii sale care se străduiau să lămurească în chip
ştnnţific particularităţile vieţii de stat româneşti din evul mediu 61.
1!1 ~celaşi spirit el desluşeşte sensul unirii Transilvaniei cu Ţara Româ-
neasca ş1 Moldova sub sceptrul lui Mihai Viteazul. Atribuită de unii istorici
sentimentului şi idealului unităţii naţionale de care ar fi fost animat marele
erou, .d~ alţii spiritului său de aventură sau calculelor politice şi strategice,
a~~ Im şi ale altor oame~i de stat contemporani, fapta unificatoare a lui Mihai
\ iteazul este, pentru Victor Pa pacostea, expresia cea mai strălucită, devenită
;xempl:iră, a i:naturizării tendinţei obiective spre constituirea unui stat unitar
!n S.Ji>aţml ~~ic, tendinţă ce rămîne dominantă în întreg secolul al XVII-iea
m viaţa politică a poporului român. Fără a supraestima rolul politic al ideii

26
unităţii de neam şi limbă a românilor .de .pretuţindeni~ în car~ vede o caracte-
ristică a vieţii intelectuale şi sufleteşti dm această. vreme·, Victor Pa pacostea
ţine să corecteze opinia acelor istorici ce conţestă lui Mi~ai. Vite.azul sent_i-
mentul unităţii româneşti. El dovedeşte că voievodul a folosit deliberat :con-
Ş~iinţa indivi~m1~ităţii ~ti:iice, a comunităţi~ de n~am şi l~i:rib~ şi a ce~ei re.li-
g10ase cu ceilalţi romaru de care erau patrunşi românu dm Transllvarua,
<lîn:du-le o finalitate politică practică. Victor Papacostea are meritul de a fi
intuit şi caracteriz~t ~ai exa~t de<:_ît alţi ist~rici S_P~rtu.ra pe .~are Mihai. Viteaz.u~
a făcut-o în constituţia medievala a Trans1lvame1 prm mfnnţarea m1tropolie1
din Alba· Iulia şi emanciparea de iobăgie a preoţilor români ardeleni, eveni-
ment epocal pentru restaurarea românimii transilvănene în drepturile ·ei poli-
tice, de care fusese deposedată silnic şi pentru unificarea spirituală a popo-
·rului nostru 52 •
Preocupat să definească locul şi rolul românilor în istoria universală în
.secolul al XVIl-lea şi la începutul celui de al XVIIl-lea, Victor Papacostea
.a izbutit să dea una dintre cele mai strălucite interpretări ale politicii interne
Şi externe a ţărilor române în această epocă 53 • Deşi rămîne, sub raport meto-
·dologic, la mijloacele tradiţionale de informare, sprijinindu-se aproape exclusiv
pe sursele narative, el a pus în evidenţă mai pregnant şi în bună măsură altfel
-decît iluştri predece~ori şi succesori rolul factorilor economici şi sociali în
·Orientările politice ale vremii. El a dezvăluit substratul economic al renaşterii
militare şi ofensivei islamice în Europa, pe de o parte, al cruciadei tîrzii, ce i
se opune, pe de alta. Obiectul înfruntării între otomani şi Europa creştină,
reprezentată de Austria, Veneţia şi Polonia, apoi şi de Rusia care preia succe-
.siunea acesteia din urmă, cu interesele lor, adesea divergente, a fost: stăpîni­
r'ea Dunării de mijloc şi a gurilor ei, controlul asupra Mării Negre, stăpînirea
marelui drum polon de altădată care lega Baltica de zona pontică. Aflate în
centrul zonei de înfruntare, ţările române constituiau excelente baze de apro-
vizionare pentru trupe şi de operaţii, dar şi teritorii de exploatare economică;
în consecinţă, ele nu puteau rămîne neutre. Interesele proprii le comandau
·ieşirea din orbita puterii otomane prin ajutorul forţelor centrale şi vest euro-
pene, mai tîrziu ale Rusiei, dar şi evitarea intrării în aceea a imperialismului
„cruciat". De aceea, românii au dus, cu inteligenţă şi un simţ superior al
realităţilor, o politică externă de „basculă", oscilînd între marile puteri, aso-
.dindu-li-se pînă la cooperarea militară în acţiuni războinice comune, dar urmă­
rind cu tenacitate ţelul propriu al independenţei. Ideea transformării ţărilor
-române, eventual integrate în unitatea unei renăscute Dacii care să înglobeze,
potrivit indicaţiilor naturii şi istoriei, Transilvania, Moldova şi Ţara Româ-
nească într-un stat „tampon" între puterile imperiale în conflict este o con-
stantă a politicii româneşti în vremea studiată şi o formă originală de promo-
vare a ideii echilibrului european. Sublinierea caracterului de politică a inte-
reselor de stat româneşti pe care l-au avut acţiunile militare şi diplomatice ale
marilor noştri domnitori, de la Mihai Viteazul pînă la instaurarea domniiJor
fanariote, aspect nu întotdeauna clar sesizat de străluciţi istorici, este unul
.din meritele de căpetenie ale lui Victor Papacostea.
Un altul este acela de a fi definit precis conţinutul esenţial al ideii de
independenţă a ţărilor române, alcătuit din trei elemente: libertatea econo-
mică, refacerea integrităţii teritoriale şi suveranitatea de fapt. Obiectivele
-concrete ale programului politic implicat de idealul independenţei astfel
.concepute erau, potrivit lui Victor Pa pacostea: desfiinţarea raialelor, liber-

27
tatea de navigaţie pe Marea Ne~gr~ şi peA J?unăre, fixarea. un~i frontiere pe
linia de maximă adîncime a fluv1ulu1, stapmuea Bugeaculw, asigurarea hota-
rului răsăritean pe Nistru. Garantate - cele mai multe - prin pactul ~e la
Adrianopol, în 1829, în măsura coincidenţ~i lor cu interesele de atun:1 al~
Imperiului ţarist, aceste obiective rep!ezmtă de fapt doleanţe _romaneşti
permanente ce pot fi urmărite de la p~1ma confruntare cu ~xpansmnea oto-
mană a ţărilor noastre. ln acea~tăw l~mmă, pactul de la Acţnan_opol nu a~ar~
numai ca un început al emanc1par11 noastre de s~b dommaţ1a otomana J•
de reintegrare în ritmul de de~voltare. al Euro.J?eI mode!n~, ~torat }>un~­
voinţei marilor puteri şi efortu~lor unei &ener.aţn __de patnoţ1, _ci drept 1mI?h-
nirea, încă nu desăvîrşită, a unei străvechi aspiraţn a mtregulm popor roman,
rezultatul unui efort politic şi militar de veacuri.
în cadrul mişcării de cruciadă, domnii români apar însă nu numai ca
exponenţi ai propriului lor popor, ci şi ca purtători de cuvînt ai tuturor creşti­
nilor de rit răsăritean din Peninsula Balcanică ocupată de otomani. Ei devin,
datorită regimului de relativă. independenţă de care se bucură ţările române,
protectorii şi conducătorii viitoarei insurecţii anti-islamice a întregii lumi bal-
canice ortodoxe, grupate în jurul lor şi sînt investiţi ca atare de puterile euro-
pene. Ocupîndu-se de acest aspect, Victor Papacostea ajunge să discute pro-
blema, atît de viu dezbătută. în istoriografia noastră, mai ales de la Kicolae ·
Iorga încoace, a preluării moştenirii bizantine de către români. El are meritul
de a fi pus în adevărata ei lumină şi în dimensiunile exacte această realitate,
analizînd mai ales cazul tipic al lui Şerban Cantacuzino, nu întotdeauna bine
înţeles de istoricii noştri. Potrivit lui Victor Papacostea, după instrumentali-
zarea patriarhiei ecumenice şi cucerirea Peninsulei Balcanice de către otomani,
ţările române au devenit într-adevăr centrul ortodoxiei libere, locul de refugiu
şi regrupare a forţelor lumii ortodoxe, focarul de unde radiază cultura şi
spiritualitatea post-bizantină, atît în forma elenismului, cit şi în aceea a slavo-
nismului şi a creştinismului oriental. Se poate afirma că domnii români au
preluat funcţia spirituală şi culturală a bazileilor bizantini în raport cu biserica
şi cultura creştină ortodoxă pe care le-au protejat, stimulîndu-le dezvoltarea
în întreg spaţiul dominat odinioară de Imperiul constantinopolitan. Nu poate
fi vorba însă de preluarea funcţiei politice a acestuia de către domnii români,
de manifestarea unui imperialism bizantin pe baze româneşti. Chiar dacă unii
dintre voievozii noştri au dat curţilor lor un aspect şi un stil imperial bizantin,
chiar dacă au fost tentaţi de gîndul ascuns al restaurării Imperiului ortodox
şi încurajaţi în ambiţiile lor de străini, de factori politici apuseni şi de ierarhi
ortodocşi, ideea bizantină nu a devenit niciodată un element definitoriu şi o
constantă a politicii ţărilor române. „Am spus şi altă dată convingerea mea
- scrie Victor Papacostea despre cel mai •bizantin• dintre domnii Ţării
Româneşti - că acţiunea politică a lui Şerban Cantacuzino urmăreşte cu
tenacitate două idealuri. Unul minimal, imediat: consolidarea statului mun-
t~an wprin asigurarea inde_Pendenţei şi integrităţii lui teritoriale; altul îndepărtat
ŞI mareţ -:- legat de acţiunea generală a creştinilor împotriva Islamului - şi
c~:e Al-ar _fi dus, p~ valul unei mari mişcări balcanice, către tronul strămoşilor
~a1'... m. B1z_anţul ebb~rat_. A crezut şi a lucrat metodic pentru ambele. A avut
msa viu s~mţul realităţilor, toată puterea judecăţii şi prudenţa pentru a nu
e~p~ne pnn vreo greşeală ţara primejdiilor, iar pe sine rîsului posterităţii" 54
Ş1, m altă parte. caracterizînd anacronismul ideii bizantine pentru întreaga
lume balcanică: „Ideea bizantină era, în secolul al XVII-lea, visul unei elite

28
intelectuale greceşti, care credea că poate reînvia Bizanţul pe temeiul mişcării
popoarelor balcanice. Aceasta era - repet - o iluzie romantică; în realitate,
mişcarea popoarelor balcanice avea finalitatea ei, opusă cu totul şi Stambulului
musulman şi Bizanţului de altădată. Această mişcare conţinea în germene
ideea eliberării popoarelor pentru ele însele iar nu pentru o nouă robie." 55
Sub formele derutante pentru unii istorici ale monarhiei „bizantine",
Victor Papacostea încearcă să surprindă procesul real al tranziţiei de la monar-
hia feudală la cea absolută în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea în ţările
române. El are meritul de a fi căutat să definească atît identitatea de esenţă,
cît şi particularităţile realizării acestei tranziţii la noi în raport cu procesul
similar din Europa apuseană, punîndu-i în evidenţă cauzalitatea complexă,
explicaţiile şi implicaţiile sociale şi economice, conţinutul şi sensul istoric
specific, determinate de condiţiile şi tradiţiile locale, de contextul de istorie
universală în care se desfăşoară. Fără să fie nici completă, nici definitivă,
analiza sa e nuanţată, intuiţiile juste, optica ştiinţifică şi deschizătoare de
noi perspective pentru cercetare.
Potrivit lui Victor Papacostea, la noi, ca pretutindeni, trecerea la abso-
lutism s-a făcut prin aplicarea unui program de modernizare, împotriva rezis-
tenţei reprezentanţilor vechiului regim, marea boierime şi cu sprijinul „oame-
nilor noi". Elementele esenţiale ale acestui program au fost: constituirea unor
monarhii cu succesiune dinastică, reformarea corespunzătoare centralizării
a aparatului de stat, încurajarea unui anumit mercantilism, extinderea fisca-
lităţii asupra aristocraţiei agrare, crearea, pe lingă oastea de ţară, a unei
armate compuse din militari de carieră. Condiţiile istorice în care s-a încercat
opera novatoare şi care i-au impus limitele caracteristice sînt presiunea poli-
tică şi militară turcească, încadrarea ţărilor noastre în sistemul economic oto-
man, lipsa unei burghezii româneşti puternice. Început în cadrul mişcării de
emancipare de sub tutela Porţii, cu concursul marilor puteri creştine angajate
în lupta anti-islamică, de cruciadă, pe care trebuia să o servească, procesul
de tranziţie de la monarhia feudală la cea modernă s-a desăvîrşit, în ţările
române, în numele Imperiului otoman şi în spiritul intereselor sale, prin
fanarioţi. Menit să dea monarhiei româneşti forţă şi demnitate naţională,
dacă nu chiar grandoarea neo-bizantină, el a sfîrşit prin a o transforma într-o
funcţie administrativă încredinţată de stăpînitorul islamic unui demnitar
creştin, dar străin după neam şi limbă. Trebuie să remarcăm, din capul locului,
obiectivitatea şi fineţea intelectuală cu care s-a oprit asupra acestui proces,
atît de complex şi susceptibil de interpretări foarte subiective, istoricul român.
Vom stărui, pentru a le ilustra, asupra modului în care Victor Papacostea
prezintă politica economică şi socială promovată de domnii de la sfîrşitul
secolului al XVII-iea şi începutul celui de a1 XVIII-lea, încadrînd-o în evoluţia
generală a lumii balcanice. El arată că, în această perioadă, se poate vorbi,
păstrînd desigur proporţiile cuvenite, de un anumit mercantilism românesc,
similar celui din Europa apuseană, încurajat de toţi domnii români, care au
fost ei înşişi mari producători şi comercianţi, dar mai ales de Gheorghe Duca
şi d~. Constantin Brîncoveanu. Rolul burgheziei occidentale l-au jucat la noi
nobilimea autohtonă mercantilizată, asociată în interese şi adesea legată prin
înrudiri de familie de agenţii capitalismului incipient sud-est european, în
marea lor majoritate greci, dar şi balcanici grecizaţi mai mult sau mai puţin
profund. Afluxul acestora din urmă în Ţara Românească şi Moldova, afir-
marea lor tot mai puternică în viaţa economică şi de stat, ca şi reacţia împo-

29
triva lor .din partea boierimii pămîntene,_ sînt constante în istorja s:colului
al XVII-lea şi trăsătura dominantă a celw de al XVIII-iea. As~manata de u~n
exponent al acestei reacţii boiereşti :--- Io_n N~c1!1~e -: cu? vcal";_rmtat: ~~t~~lă,
invazia grecilor.este de fapt ~onsecmţa I~Onca iineVItab~la a vlilC~drarll ţarilor
române în sistemul otoman, m care sunb1oza greco-turca alcatma un element
structural şi totodată, a renaşterii economice a elenismului ca principal factor
dinamic în imperiu, după intrarea acestuia în :r:_elaţii ~o~~e cu „lume.a eur~:
peană. Fără să modifice radic3;1 st~uch~ra agrara a soc1eta~11 roma~~şti, grec11
au contribuit la disoluţia vechiulw regim, la naşterea unei economu burgheze
şi la integrarea noastră în cî;c'!itul eco~omic inter~aţi?na1. ~i :1u participat,
în măsura în care s-au romamzat, aşezmdu-se deflillhv în ţarile noastre. la
naşterea :unei noi nobilimi, din care în mar~ măsu_r~ au ieşit. şi ye '?3-re s-~u
sprijinit domnii în ten~nţa l_or către :n:iovde~are ŞI vmdependenţ~. E1 ~u fos~,
chiar păstrîndu-şi individualitatea etmca ş1 culturala, aht faeton de disoluţie.
a vechiului regim, cit şi elemente constructive şi novatoare, purtătoare. ale
unei mentalităţi noi, ale ideilor înaintate din centrele burgheze ale Apusului
cu care. erau, prin însăşi funcţia lor economică, în contact. Privită din acest
punct de vedere şi în această fază istorică, reacţia boierimii pămîntene împo-
triva grecilor apare ca o expresie a forţelor conservatoare, ostile înnoirii .. aşa
cum o arătaseră, dealtfel, iluştri istorici români.
Victor Papacostea disociază însă acest elenism. progresist şi constructiv
prin esenţa lui şi care şi-a continuat rolul istoric şi în secolul al XVIII-iea. de
fanariotism. Fără să conteste nici un moment rolul pe care domniile fanariote
l-au avut în distrugerea regimului nobiliar, nici opera reformatoare şi de
modernizare încercată de unii dintre reprezentanţii fanariotismului - ca
:\lavrocordaţii - inspiraţi de ideile despotismului luminat occidental, el ţine
să aducă necesarul corectiv judecăţii mult prea generoase formulate de UJ;\ii
cercetători români şi străini asupra acestui fenomen istoric, odinioară com-
bătut în chip exagerat. Victor Papacostea arată că sensul principal al fanario-
tismului rămîne totuşi extinderea monarhiei despotice otomane asupra ţărilor
române, provincializarea lor faţă de Imperiul turcesc. Instaurarea domniilor
fanariote a dus la pierderea capacităţii de iniţiativă politică din partea a~es­
tora, iar impunerea monopolului turcesc, care o însoţeşte, a determinat stag-
narea dezvoltării lor economice. Bunele intenţii ale unora dintre domnii
fanarioţi care au administrat ţările noastre, eforturile lor de a contribui la
reala lor dezvoltare şi modernizare au fost grevate şi învinse de tarele rngi-
mului politic pe care ei îl repreî.entau, „regim politic desprins din lumţ-a în
decădere a Bizanţului şi degradat încă prin simbioza de veacuri cu regimul
su}tanilor" 66• Modernizarea fap.ariotă nu se făcea, c:a în Europa apuseană, prin
f?rţe_le lăuntrice ale naţiunii, ci printr-o acţiune ordonată 4e puterea suzerană
ş1 prm elemente străine. In aceste condiţii, reacţia elementului feudal autoht.on,
oncît ar părea de reacţionar acesta, trebuie apreciată - susţine \'ictor Papa-
costea - ~u numa_i prin. prisma interesului de clasă lezat, ci şi ca reacţia .fi-
reasc~ a sm~urul'!1 factor. conştient de primejdia ce vine asupra ţării, a clisei
car~ ;mteme1:ise ş1 :pă.strase prin veacuri d!f. luptă statul. Împotriva regiinµlui
pohhc fananot se nd.ică nu numai exponenţii forţelor conservatoare, boierimea
p~m$nteană, ci şi ace.ia. ai forţeJor progresiste,· atît româneşti",' cit şi elenice.
Un exemplu car~_ctenshc în acest se~ este ataşamentul ~ui Dionisie Fotfoo;
repre~.ent~1:1t al grecită.ţii .provinciale, moraite, ostile Fanarului, pentru Co~­
stantm F1hpescu, şeful opoziţiei pămîntene româneşti din vremea lui Carag~a

30
Vodă 57• Expresia cea mai elocventă a disocierii între 'elenism şi fanariotism
o constituie Eteria însăşi, a cărei adversitate faţă de' regimul fanariot apare în
termeni pregnanţi în proclamaţiîle lui Alexandru lpsilanti. Să mai notăm, în
sfîrşit, că Victor Papacostea nu omite să pună în lumină complicitatea unei
părti din boierimea românească cu fanariotismul, după cum nu trece cu vede-
rea' detaşarea de acest regim a unora dintre reprezentanţii lui, cîştigaţi de
cauza luptei anti-otomane.
· Istoricul român a subliniat caracterul panbalcanic al mişcării eteriste în
care a văzut o încercare de a grupa, sub drapelul elenic, prin iniţiativa în primul
rînd a grecilor, toate forţele unei „cruciade" a burgheziilor balcanice în formare.
Sprijinindu-şi aserţiunea pe mărturiile contemporane, provenind de la con-
ducătorii Eteriei şi de la urmaşii lor imediaţi, el a pus în evidenţă faptul că
această mişcare a cuprins în sine germenele mişcării de redeşteptare naţională
a tuturor popoarelor creştine din Peninsulă, fiecare cu ţelurile sale proprii,
nu întotdeauna concordante. Îi datorăm faptul de a fi dovedit că şi albanezii
s-au înscris în această mişcare, prin reprezentanţii lor, ca Naum Vechilhardgi,
nu numai în calitate de „arnăuţi". oşteni mercenari, ci ca un grup politic pur-
tător al ideii naţionale albaneze 58 •

ISTORIC AL CULTURII. Victor Papacostea s-a ocupat cu deosebită atenţie

şi cu rezultate înnoitoare nu numai sub raportul erudiţiei, de fenomenul cul-
tural românesc şi balcanic în genere în perioada secolelor al XVII-lea - al
XIX-lea. Legînd evoluţia culturii, urmărite cu precădere în domeniul istoriei
îm·ă,ţămîntului, de fenomenul politic, social şi economic, el a pus în evidenţă,
într-un cadru larg de istorie universală, tendinţele majore ale vieţii intelec-
tuale din spaţiul sud-est european. Începute din anii tinereţii sale, aceste
prebcupări au constituit domeniul ·major al realizării sale ştiinţifice. Studiile
asupra învăţămîntului românesc; elaborate în ultimii ani de viaţă, dau măsura
deplină a maturităţii sale creatoare. Ne vom opri în continuare asupra princi-
palelor sale contribuţii, urmînd ordinea cronologică a tematicii abordate.
Stabilind, pe baza·unei reexaminări critice a surselor, existenţa unei şcoli
de limbă şi cultură slavonă la Tîrgovişte, înainte de anul 1650, Victor Papa-
costea încadrează întemeierea acestei şcoli în mişcarea mai amplă de restaurare
a ~lavonismului cultural în ţările noastre în vremea lui Matei Basarab. Trium-
ful temporar al slavonismului la Tîrgovişte este expreşia biruinţei vechii
arisţocraţii de tradiţie culturală slavă împotriva elementului grecesc în prima
jumătate a secolului al XVII-lea. Exponentul politic al mişcării tradiţio­
naliste anti-greceşti, care a grupat la început, în jurul marii boierimi pămîn­
tene şi boierimea mică ·şi pe ţărani, a fost Matei Basarab, adversar hotărît
al 'a"genţilor încadrării. noastre în sistemul economic otoman:, elementele gre-
ceşti. Exponentul cel mai de seamă al curentului tradiţionalist, slavon, în
cultură este cumnatul domnului, marele cărturar Udrişte Năsturel, patronul
no:ii şcoli. Reorganizarea învăţămîntului slavon, însoţită de măsuri pentru
înviorar~a tiparului, a permis· pregătirea cadrelor şi m:fjloacelor· necesare acelei
renaşten slavo.:.române din secolul al XVII-lea care şi.:a făcut simţită infhienţa
şi î~ afara ~otarel6r ţării, în aria culturală creştină de' limbă slavă. Vicfor
P~pacostea a pus· în lumină caracterul trecător al acestei reînfloriri, cea diil
u_r1!1ă, a. slavonismului; condamnat de însăşi desfăşurarea implacabilă a isto-
nei: El 1-a relevat însă în acelaşi timp efectele în dezvoltarea culturii noastre:

31
prin lexicoanele şi gramaticile lăsate, şcoala d~ la T!rgovişte a pregătit baze~e
învăţămîntului în limba română. Opţiunea Im Ud.rişte Năsturel, mare· adm1-
rator al limbii şi literaturii latine şi pr'?ţund aţaşat de ideea r~~anit.ăţii ~oastre,
pentru limba slavă, ca l~~bă a cultuni su:pen~are:. ~u este.mei.o simpla prefe-
rinţă de intelectual, ruci rezultatul unei ouentan estetico-literare greu de
înţeles din partea unui cărturar de valo:i~ea ~· Ea ~pare, ~ urma. analiz~i
lui Victor Papacostea, drept efectul tradiţionalismului său anstocratic, mani-
festat în spiritul vremii şi al locului unde şi-a desfăşurat viaţa şi activitatea.
Ea capătă astfel, ca opţiune a unei întregi clase conducătoare, o explicaţie
cu adevărat ştiinţifică, menită să restituie personalităţii învăţatului medieval
dimensiunile reale şi să-i releve angajamentul existenţial, politic şi spiritual, în
favoarea independenţei statului muntean şi pentru ortodoxie, în formele pe
care înţelegea să le dea acestora clasa şi partidul cărora el le aparţinea 59•
Victor Papacostea are meritul de a fi pus în lumină existenţa unui al
doilea aşezămînt pedagogic în vremea domniei lui Matei Basarab. Este vorba,
de astă dată, de un adevărat colegiu, de o instituţie de învăţămînt superior
- în sensul vremii - şi anume de Şcoala greacă şi latină de la Tîrgoviş.te,
întemeiată de umaniştii greci hioţi Pantelimon Ligaridis şi Ignatie Petriţis,
cu concursul postelnicului Constantin Cantacuzino, în toamna anului 1646.
încercînd să desluşească sensul istoric al apariţiei acestei şcoli, de tip umanist
şi occidental, Victor Papacostea întreprinde o profundă incursiune în viaţa
culturală a întregului Sud-Est european al vremii, cu temeiurile ei social-
economice şi politice. Contribuţia sa nu este numai de istorie românească,
c:i de istorie balcanică şi chiar universală în sensul cel mai autentic al terme-
nului. El arată că, pe de o parte, Şcoala greacă şi latină ocrotită de postelnicul
Cantacuzino marchează începutul afirmării la noi a acelui curent cultural
neo-bizantin, de expresie greacă, în faţa căruia va sucomba slavonismul pro-
teguit de Ud.rişte Năsturel. Pe de altă parte însă, noua şcoală are acelaşi
caracter tradiţionalist şi aristocratic ca şi cea de mai înaltă slovenie. Organi-
zată după modelul colegiilor iezuite, bazată în primul rlnd pe învăţămîntul
teologic şi umanist, neglijînd disciplinele ştiinţifice pozitive, şcoala munteană
era dominată de personalitatea unui intelectual complex, Pantelimon Liga-
ridis, format în Institutul Sfîntul Atanasie de la Roma şi agent al contrare-
formei în lumea orientală. ln spatele său se găsea aşadar o forţă conservatoare
mult mai puternică, de anvergură europeană, catolicismul. Continuînd o veche
tradiţie a politicii pontificale, Pantelimon Ligaridis avea misiunea să contri-
buie la apropierea întregului Orient ortodox, post-bizantin, de Roma. După ce
eşuase la Constantinopol, el a găsit în mediul conservator al capitalei lui Matei
Basarab posibilitatea de a-şi împlini misiunea, luptînd împotriva neo-aristo-
telismului de tradiţie padovană şi a influenţelor reformate, promovate cu
succes de Teofil Coridaleu în spaţiul ortodox. Şcoala de la Tîrgovişte a putut
opun~: prin învă~ămî~tul. Iat~!l pe care l-a dezvoltat, o serioasă concurenţă
putem de atracţie a mshtuţulor de învăţămînt reformate din Transilvania
ce at.răgeau pe tinerii români dornici să capete o instrucţie latină. Adecvată
nevoilor statului muntean al vremii, întemeiat pe recrudescenţa forţelor
con~e.rvatoare şi reacţionare, Şcoala greacă şi latină a avut totuşi şi un rol
pozitiv în ~~zvoltarea culturii noastre. Ea a pregătit intelectual epoca de
mtensă activitate culturală inaugurată după 1679 de Şerban Cantacuzino şi
foştii săi colegi, formaţi în această şcoală şi continuată apoi de Constantin
Brîncoveanu. Ea a contribuit la crearea atmosferei favorabile pentru tradu-

32
cerea lndreptării legii şi codificarea dreptului în Ţara Românească. În sfîrşit,
se poate presupune că, prin Daniil Panonianul, fostul ei elev, ea a avut un rol
în combaterea influenţelor calvine dincolo de munţi. Prin studiul asupra Şcolii
ourecesti si latine de la Tîrgovişte, Victor Papacostea a fundamentat aşadar
J J • •

înţelegerea ştiinţifică mai profundă a unui capitol de cel mai mare mteres
din viaţa culturală românească şi sud-est europeană în genere 60 •
Supunînd unui examen critic cu totul remarcabil izvoarele şi literatura
stiintifică modernă referitoare la întemeierea Academiei greceşti de la Sfîntul
Sav~. Victor Papacostea a dovedit, după opinia noastră, cu deplină îndreptă­
ţire, că această instituţie de învăţămînt superior a fost creată nu de Şerban
Cantacuzino, cum se crezuse, ci de Constantin Brîncoveanu, către 1695. Nu
vom încerca să reluăm aici discuţia acestei probleme conhoversate, să exami-
năm contra-argumentele care au fost opuse amplei sale demonstraţii în sprijinul
ipotezei avansate 61 . Ele merită o dezbatere aparte, de proporţii mai largi.
Ne vom mărgini totuşi să atragem atenţia asupra faptului că istoricul român,
spre deosebire de cei care l-au precedat şi chiar de unii dintre oponenţii săi
mai recenţi, are meritul de a fi analizat izvoarele privitoare la întemeierea
Academiei greceşti nu numai ca pe nişte simple vehicule de informaţie, ce
reflectă exact evenimentele, consemnîndu-le axiomatic obiectiv, ci le-a con-
siderat şi pe ele fapte istorice, documente de mentalitate, reflectînd întîmplă­
rile în lumina unor tendinţe şi interese explicabile istoric. El a depăşit astfel
mentalitatea pozitivistă şi filologică îngustă în metodica cercetării surselor,
împlinind-o fireşte şi nu contestîndu-i îndreptăţirea în limitele care-i sînt
proprii. Dar dincolo de valabilitatea sau nu a rezultatului la care a ajuns în
problema de cronologie discutată, în fond de importanţă secundară, rămîne
un bun cîştigat al istoriografiei noastre şi al celei sud-est europene în genere,
modul în care el a înfăţişat şi explicat sensul istoric al noului aşezămînt de
cultură. Potrivit lui Victor Papacostea, Academia de la Sfîntul Sava a promo-
vat un învăţămînt „modem", întemeiat pe libertatea de gîndire şi pe studiul
ştiinţelor pozitive - geografia, fizica, matematica, ştiinţele naturale şi astro-
nomia. Opusă mentalităţii scolastice şi teologice în genere, ea a cultivat neo-
aristotelismul coridalean, a încurajat, în limitele posibile ale timpului, laici-
zarea cugetării şi deschiderea către curentele de idei înnoitoare venite dinspre
Europa apuseană, dinspre Veneţia, Padova, Viena, Leipzig, iar mai tîrziu
dinspre Franţa. Statutul politic autonom al Ţării Româneşti a fost condiţia
care a permis dezvoltarea acestui învăţămînt de tip nou pe pămîntul ei ospita-
lier, unde s-au regrupat forţele intelectuale cele mai înaintate ale Orientului
ortodox. Prefacerile adînci sociale şi economice ale societăţii noastre, afirmarea
noii nobilimi mercantilizate, creşterea rolului elementului burghez balcanic,
predominant grecesc, în felul evocat mai sus, au fost însă factorul hotărîtor
care au asigurat victoria tendinţei modernizante. Cultivînd expresia elină,
acordînd însă atenţia cuvenită şi limbii latine, mai tîrziu şi limbilor occiden-
tale, Academia de la Sfîntul Sava nu a împiedicat, ci a stimulat, dezvoltarea
unei culturi în limba naţională, cel puţin în această fază a existenţei ei. Ea a
fost un focar de lumină pentru toate popoarele din Orientul ortodox, pentru cel
român şi cel grec în primul rînd, dar şi-a exercitat puterea de atracţie şi asupra
altora 62 • Fără să urmărească soarta Academiei în epoca fanariotă, Victor
Papacostea a ţinut, în sfîrşit, să facă distincţia între intelectualii greci lumi-
naţi care au dat strălucire acestei şcoli domneşti şi „agenţii necruţători ai
monopolului turcesc, mai ales nenumăraţii demnitari al căror scop nu era decît

33
îmbogăţirea rapidă şi prin orie: ~~jloace", ~avorizaţi ~e regimul fanariot:
Continuînd o direcţie de cercetar~ m'.lugurata de multa vreme deA savanţi
români şi străini, de greci îndeo~~i. V~~to_r .Papaco~tea a ~ar~at u!l msemna!
pas înainte spre înţelegerea în spmt ştunţifi~ a cap1tolulm de .istor!e cult~rala
de interes general sud-est european, nu numai romanesc, deschis de mteme1ere~
Academiei de la Sfîntul Sava, luînd în considerare întreg ansamblul de faeton
care l-au produs - economici, sociali, politici şi spirituali 63•

LOCUL LUI VICTOR PAPACOSTEA ÎN EVOLUŢIA CULTURII ROMÂNE. Profesor,

cercetător, organizator al vieţ~ no~stre ştiinţifice, fac~or c~tur~l. cu .larg~
V

influenţă asupra spiritului public, Victor Papacostea se mfaţ1şea~a 1stonculw

culturii şi civilizaţiei româneşti di~ prima j~m~tate a ~ecolulm al ~X-1~~·
ca o personalitate armonios con~~rmtă .. orgamc .1_nchegata, cu un J?rofil .~p1r~­
tual net definit. între exponenţu acelei generaţu care s-a format m anu pn-
mului război mondial şi în cei imediat următori acestuia, el reprezintă, credem,
în chip caracteristic, ceea ce unul dintre cugetătorii care l-au influenţat cel
mai profund, Ştefan Zeletin, numeşte trecerea culturii româneşti de la critică
la ştiinţă, prin acea prefacere sufletească menită să pună în acord cultura
noastră cu aspiraţiile sociale dominante ale momentului, deschizător de epocă,
al constituirii statului român unitar, în formele burgheze specifice.
Distanţîndu-se în egală măsură de criticismul junimist şi de tradiţio­
nalismul paseist, întruchipate în personalităţi de la care a preluat tot ce i s-a
părut salutar şi durabil pentru dezvoltarea culturii noastre, în Titu Maiorescu
şi în ~icolae Iorga, el a promovat spiritul realist, naţional şi istoric în înţe­
legerea trecutului acesteia. S-a ferit să repudieze, în numele europenismului
sau al modernismului, formele culturale şi valorile spirituale care alcătuiesc
zestrea istorică a poporului român, dar, în aceeaşi măsură, s-a păzit să le exalte
în chip primejdios pentru evoluţia lui viitoare. A încercat să sesizeze mecanis-
mul evoluţiei istoriei noastre, punîndu-i în evidenţă elementele esenţiale
comune cu ale celor care guvernează evoluţia oricărei societăţi şi trăsăturile
particulare pe care, asemenea tuturor, le presupune. A năzuit astfel să pună în
lumină condiţia istorică a poporului român, ipostază a condiţiei umane însăşi.
Aceasta l-a condus la concluzia încadrării noastre într-un complex de
viaţă care cuprinde mai multe popoare, popoarele balcanice, al căror destin
s-a împlinit sub acelaşi semn, în puterea acţiunii unor factori naturali şi isto-
rici pe care nu are rost să-i condamnăm pentru ceea ce au adus ca suferinţă
şi regres în viaţa Peninsulei în raport cu aceea a restului lumii europene, nici
să-i exaltăm pentru trăsăturile diferenţiatoare ce i le-au imprimat. Studiindu-i
cu obiectivitate, Victor Papacostea a stimulat opera colectivă, internaţională,
de lămurire, prin ştiinţă, a condiţiei istorice a întregii umaP..ităţi balcanice,
atît de puţin cunoscută şi adesea atît de deformată în conştiinţa istorică a
Europei, ca şi în propria ei conştiinţă. Pe urmele unor mari precursori el a
adus o contribuţie de seamă la reabilitarea lumii balcanice, această compo-
nentă, vitregită de împrejurările existenţei ei, mai mult decît altele, a marii
comunităţi umane.
A l~1.1 mare cercetător al naturii spunea că nu-i poţi porunci, decît supu-
!lmdu-1-te. Parafrazîndu-1, am putea afirma că nimeni nu poate impune istoriei
idea~~l său .. cît.~e nobil, decît ascultîndu-i legile proprii. Incercînd să cunoască,
pe cade raţmnn. complexul de permanenţe şi împrejurări specifice sub puterea

34
cărora s-a desfăşurat viaţa Peninsulei Balcanice, viaţa poporului român,
atît de legată de aceasta, Victor Papacostea a cutezat să facă din ştiinţa isto-
rică un instrument eficient de îndrumare a lumii sud-est europene către o eră
de colaborare, pace, solidaritate şi modernizare. Opera sa, umanistă prin esenţă,
a căpătat astfel şi un sens politic progresist.
El nu a scăpat adversarilor progresului. Oficiosul hitlerist Das Reiclt
dezavua astfel ideea unităţii balcanice promovate de Victor Pa pacostea:
„ «Nu este cu putinţă să studiem în chip separat viaţa fiecăruia dintre popoa-
rele Balcanilor, deoarece aceste popoare au prea multe lucruri comune care
îndeamnă la comparaţie. » Această constatare a fost făcută la Bucureşti în
conferinţa de deschidere a unei serii de conferinţe ale Institutului român
pentru cercetări balcanice avînd ca temă colectivă Factori de unitate în viaţa
popoarelor balcanice. Desigur România veghează asupra particularităţilor şi
specificului său naţional cu un zel nu mai puţin viu decît celelalte ţări din
Sud-Est. Cu toate acestea, întemeierea acum un an a Institutului balcanic,
seria de conferinţe iniţiată anul acesta şi fraza citată mai sus trădează tendinţa
către caracterele unitare ale acestui spaţiu care, în concepţia Reichului german,
este privit ca o regiune a deosebirilor şi multiplicităţii." 64
Motivele ostilităţii cercurilor hitleriste faţă de Victor Papacostea erau
însă mai adînci. Prin întreaga sa activitate ştiinţifică şi politică - în rîndurile
Partidului Naţional Liberal - istoricul român se manifestase ca un apărător al
democraţiei parlamentare, un adversar hotărît al şovinismului şi dictaturii.
Iată cum îl evocă unul dintre colaboratorii săi, regretatul academician Emil
Petrovici: „ ... la orice ocazie, într-un cerc mai restrîns sau în public, în con-
ferinţe chiar (de exemplu la Sibiu), şi-a manifestat, cu curaj, convingerile
sale anti-hitleriste şi anti-legionare. Ştiu că, în toamna anului 1940, pe timpul
teroarei legionare, la seminarul catedrei pe care o conducea, s-au discutat
lucrări în care s-a condamnat rasismul şi ideile fasciste i; 5 • Pe studenţii legio-
nari, care au încercat să împiedice lucrările seminarului, i-a exclus de la parti-
cipare. A dezaprobat cu energie intrarea României în războiul anti-sovietic.
A refuzat să intre în Asociaţia germano-română. De asemenea, a refuzat să
participe la lucrările şi la orice fel de manifestări ale Institutului german din
România (conferinţe, concerte, banchete etc.). A refuzat să primească, pentru
Institutul de studii şi cercetări balcanice, cărţi provenite din jefuirea biblio-
tecilor sovietice, comunicînd membrilor Institutului că, primindu-le, Institutul
şi membrii săi aderă la acest odios act. Profesorul Victor Papacostea a refuzat
să execute normativul comisiei legionaro-hitleristă pentru revizuirea manua-
lelor de istorie, astfel încît manualul său de istorie universală n-a mai fost
publicat ... Consecvent atitudinilor amintite mai sus, profesorul Victor Pa pa-
costea a acceptat să facă parte din Comitetul de acţiune care a pregătit ieşi­
rea României din războiul anti-sovietic." 66
Rămîne în sarcina viitorului şi a specialiştilor să urmărească activitatea
politică propriu-zisă a lui Victor Papacostea. Pentru completarea portretului
schiţat aici, vom aminti totuşi că, în calitate de deputat, istoricul a combătut,
cu energie şi curaj, abuzurile clasei conducătoare din perioada interbelică,
a apărat drepturile ţărănimii şi ale clasei muncitoare, ale slujitorilor învăţă­
mîntului 67 • A militat, de asemenea, pentru respectarea drepturilor minorită­
ţilor, intervenind, de pildă, în favoarea reprezentării corespunzătoare a musul-
manilor din România în Senat 68 • Angajarea sa în politica de partid, ale cărei
limite nu o dată le-a depăşit, se explică prin înalta sa conştiinţă civică, prin

35
sentimentul datoriei de a contribui, ca şi alţi intelectuali ai vremii, şi pe această
cale, la propăşirea ţării: „Eu aveam de gîn~-;::- spu~~a~ Victor ~apacostea -
să nu fac politică; dacă m-am înrolat totuşi m politica,. este dm. e_xasperare
pentru starea în care a ajuns Ţara. Stînd de o parte, donnţa de lm1şte put~a
fi luată drept o dezerţiune, drept un act de indif~renţă vinova~ă faţă de trebunl~
obşteşti. Mă găsesc deci la ac.ea~tă tribună împ~ms de un s~nt~~e~t I?e care veţ~
mai awa prilejul să-l aprec1aţ1: de aceasta sa nu duceţi gr11a ! Ş1, ceva mai
departe: „Domnule ministru, trebuie să recunoaşteţi că nu am venit să vă
spun poveşti, ci adevăruri crunte, trăite, cercetate, respirate de mine; cred însă
că, pentru cei ce se ridică sus de tot în ierarhia socială şi politică, în măsura
în care ajung să stăpînească ansamblul în liniile lui largi,- curată abstrac-
ţiune adesea - în aceeaşi măsură pierd din perspectivă amănuntele. Iar noi_,
oamenii, domnule ministru, în aceste amănunte trăim şi murim. Ku este om
de stat cel ce nu le cunoaşte." 69
În acest spirit, îndată după 23 august 1944, \'ictor Papacostea a înţeles
să-şi aducă propria contribuţie la opera de refacere democratică a ţării, după
ce „tîrît în războiul contra Cniunii So\;etice - alături de cele două imperii
care au dictat monstruoasa hotărîre de la \'iena - poporul român a cunoscut
cei mai trişti ani ai existenţei sale istorice". Încrezător în faptul că „marile
tradiţii de libertate şi democraţie ale continentului nostru - pe care se reze-
mase toată fericita evoluţie a României contemporane - vor ieşi biruitoare",
încercînd, alături de alţi oameni de stat, „unicul drum de salvare şi reintegrare
a poporului român în alianţele lui fireşti, alături de Cniunea Sovietică, Anglia
şi Statele unite" io, el a participat la primele guvernări post-antonesciene,
desfăşurînd o activitate constructi,·ă în domeniul de care răspundea, acela al
învăţămîntului.
În pofida încercărilor personale prin care a trecut în anii care au urmat,
fără să-şi renege vreodată trecutul ca pe o greşeală, el a găsit în patriotismul
său adînc, în credinţa în viitorul naţiunii noastre, în forţele păcii şi ale demo~
craţiei, resursele de entuziasm şi dăruire care să-l facă apt să-şi aducă pînă
în ultimul ceas al vieţii contribuţia la edificarea culturii româneşti, la afirmarea
misiunii ţării noastre ca factor de pace şi civilizaţie în lumea sud-est euro-
peană. E datoria generaţiilor cc vin să-i urmeze exemplul, continuîdu-i
opera.

:\ICOLAE-~ERBAK TAKAŞOCA

aprilie 1982
 NOTE

l\Hrcea Voicana, l'icto1· Papacostea, în Revue des etudcs sud-est europeen11cs, I, 1963, 1-2,
p. 179- 181; N. Todorov, Le premier Congres et certains problemes des tftiules balkaniques,
în Etudes balkaniques, 6, 1967, Sofia, p. 7-8; Bibliografia lucrărilor ştiinţi! ice ale cadrelor di
dactice. Uni1:ersitatea Bucureşti. Seria isto1·ie, voi. 2, Bucureşti, 1970, p. "155-"159; Cl.Tsourkas,
în Symposium: L'ipoque phanariole, 21-25 octobre 1970, Salonic, 197"1, p. 465; Paul Cerno-
vodeanu, Revista istorică română (1931-194.7 ). Bibliografie critică, Bucureşti, 1977, p. 17;
Em. Condurachi, Victo1· Papacoslea ( 1900-1962 ). în Bulletin de l' Association iuternal io11ale
d'etudesdu Sud-Est europeen, XV -XVI, 1977- 1978, p. 529-531; D. Mioc, Victor Pa pacostea,
(în Enciclopedia istoriograf iei româneşti, Bucureşti, 1978, p. 252; G. Valet as, Victor Pa pacostea
în limba greacă), în Emos, III, 1979, 5-6, p.18- 19; Marin Bucur, Istoriograf ia literară ro-
(mâncască, Bucureşti, 1973, p. 222-223.
2 Cornel Papacostea, Victor Papacostea, profesor la Facultatea de istorie din Bucureşti. J'iafa
şi opera, lucrare de diplomă, conducător ştiinţific: Damaschin Mioc, Bucureşti, 1979,55p.
3 Vezi de pildă: Gh. Kleoboulos din Filipopole, primul învăţat grec şi pedagog ignorat, în
Studii, XIV, 1961, 4, p. 1062- 1069 (recenzie la o carte de Gh. K. Sakkas) şi Ma11us.;ise gre-
ceşti din arhive stl'ăine relative la istoria românilor, în Revista arhivelor, IV, 196 1, 2, p.274-286
(recenzie la l\lăria Kubinyi, Libri ma1111scripti graeci in bibliothecis B11dapestiensibus asservati,
Budapesta, 1956 şi H. Hunger, Katalog der griechischen Handschriftrn der Osternicl1ischen Na-
ionalbibliothek. Supplementum Grnecum, Viena, 1957).
'I Din lucrările rămase în manuscris ale lui Victor Papacostea amintim: Istoria fovăţămint11lui
1·omânesc în epoca orînduirii feudale. Ţara Românească, sec. XVII, lucrare auxiliară la tratatul
de Istoria României, Bucureşti, 1958 (depusă de autor Ia Institutul de istorie „N. Iorga" din
Bucureşti); Balcanologia, 17 p.; De la Roma la Bizanţ, curs la Unhrersitatea din Bucureşti
în anul 1945- 1946, păstrat fragmentar. Istoricul Institutului de studii şi cercetări balcanice
a făcut obiectul unui text de 54 pagini, dactilografiat, redactat de Victor Papacostea şi păstrat
în arhiva familiei.
5 Pentru alcătuirea acestui studiu introducti'J' am folosit, pe lingă textele editate ale lucrărilor
lui Victor Papacos tea, manuscrise şi dactilograme aflate în posesia familiei, acte personale,
memorii, note auto biografice, corespondenţă primită şi ciorne de scrisori expediate. l\lulţu­
mim şi pe această cale soţiei istoricului, Cornelia Victor Papacostea şi fiicei sale, Cornelia
Papacastea-Danielop:>lu care n~-au pus la dispniţie arhiva famili~i. Mulţumim, de asemenea,
foştilor elevi şi colaboratori ai lui Victor Pa pacostea care ne-au furnizat informaţii şi au verifi-
cat unele dintre afirmaţiile noastre cuprinse în textul de faţă. Sîntem îndatoraţi îndeosebi
tovarăşului Ion Matei, referentul ·rnlumului şi profesorului Al. Elian, vechi colaborator şi
apropiat prieten al profesorului Papacostea.
6 Istoria modernă şi contemporană, Bucureşti, 1929, p. 204-205.
7 Mărturii ale foştilor săi elevi, azi distinşi cercetători, Paul Oprescu, de la Institutul de
istorie „N. Iorga" şi Eugenia Zaharia, de la Institutul de arheologie din Bucureşti.
8 Opera lui C. Giu rescu şi dezvoltana ideilor politice la începutul secolului XX, în volumul
În amintirea lui C. Giurescu. La 25 ani de la moartea ltti (1875-1918), Bucureşti, 1944, p.
79-89, de unde sînt desprinse toate citatele de mai sus.
9 Papa Piu al VII-iea şi Francisc Ferreri, episcop de Nicopole şi administrator al Munteniei
în Revista istorică, IX, 1925, 10- 12, p. 289-297.
TO La fondation de /'Academie grecque de Bucarest. Les origines de l'eneur de datation et sa
penetration dans l'historiographie, în RESEE, IV, 1966, 1-2, p. 115-1'16 !]i 3-i, p. 413-
436.

37
 11 N. Iorga, Spiritul istoric ( 1929), în Generalităţi cu privire la studiile istorice, ed. a III-a,
Bucureşti, 1944, p. 159- 160.
12 N. Iorga, Cum se scrie istoria ( 1898), în Generalităţi, p. 56.
13 Opera lui C. Giurescu, p. 80.
li N. Iorga, Despre concepţia actuală a istoriei şi geneza ei ( 1894), în Generalităţi, p. 10.
15 Istoria românilor de la 1677 înainte, Bucureşti, 1938-1939, p. 497-498
16 N. Iorga, Nevoia înnoirii cunoştin/elor istorice în învăţămfotul semndar ( 1912), in Gene-
ralitd/i, p. 100- 123.
17 Paul Cernovodeanu, op. cit., p. 25-26.
18 Vezi: Lucian Boia, Evoluţia istoriografiei române, Bucureşti, 1976, p. 334-348.
19 Cf. Valeriu Râpeanu, Studiu introductiv la Gh. I. Brătianu, Tradi/ia isloric4 despre
întemeierea statelor româneşti, Bucureşti, 1980, p. XLIII-XLIV.
20 Cf. Paul Cernovodeanu, op. cit., p. 12.
21 Cf. Lucian Boia, op. cit., p. 301-309 şi 349-368.
22 N. Bagdasar, Filosofia contemporand a istorif.i, Bucureşti, 1930, p. 221.
23 Al. Elian, Histoirc et sociologie d'apres Nicolas Iorga, în Nicolas Iorga. L'homme tt l'aMvre
Bucureşti, 1972, p. 37-45; Gh. Zane, N. Iorga el l'histoire eco1wmique, Ibidem, p. 303-332;
Şt. Ştefănescu, N. Iorga, /1istorien de la paysannerie roumaine, Ibidem, p. 283-301; V. Li-
·.reanu, N. Iorga et Ies forces motriques du developptmenl /1istorique, Ibidem, p. 47-63.
24 Cf. V. Pa pacostea, Ştefan Zeletin, in RI R, IV, 1934, p. 430-431.
25 Opera lui C. Giurcscu, p. 82.
26 Lucrările în care Victor Papacostea expune principiile balcanologiei sint: Balcanolo-
gia (lucrare în manuscris); Balca11ia, in Libertatea din 20 iunie 1936 (şi extras), 14 p.; Ava1i!·
Propos la revista Balcania, I, 1938, p. III- VII; La Peninsule Balka11ique el le probleme de
etudes comparees, în Balcania, \'I, 1943, p. III-XXI.
27 Balcania, I, p. VI.
28 Balcania, VI, p. VII.
29 Balcanologia, ms., p. 5-6.
30 Balcania, VI, p. VII.
31 Balcanologia, ms., p. 8.
32 Ibidem.
33 Balcania, in Lif;ertatea, p. 7.
34 Balca11ia, VI, p. VIII-IX.
35 Pentru acţiunea factorilor de unitate, vezi Balcania, VI, p. XII-XXI, unde sint
reluate pe larg ideile din Balcanologia, ms. citat., p. 9~ 17.
36 Balca11ologia, ms., p. 1- 3; Balcania în Libertatea, passim; Balcania, VI, p. VI - VI I
X-XI.
37 Balcanologia, ms., p. 4.
38 Balcmzia, în Liber·tafta, p. 14.
39 Pentru opera de b1lcanolog a lui Constantin Jirecek, vezi: Petăr Mijatev, Co11slantin
]iY.:Cek, Ies Balka11s el Ies Buigares, în Bulletin de l'AIESEE, VII, 1969, 1-2, p. 41-48.
40 Despre rolul lui Nicolae Iorga în dezvoltarea studiilor sud-est europene, vezi: M. Berza
Nicolas Iorga ci Ies itudcs sud-est europee1111es, în Bullctiri de l'AIESEE, I, 1963, 1-2, p. 27-
30; Al. Elian, Nicolas Iorga el le Sud-Est europeen, în Bulletin de /'A I ESEE, IX, 1971, 1, p.
12-21; V. Cândca, Nicolas /o„ga, historirn de /'Europe du Sud-Est, în Nicolas Iorga. L'homme
et I' tl'uvre, Bucureşti, 1972, p. 187-249.
14 1 Pentru istoricul şi stadiul actual al cercetărilor în problema „uniunii lingvistice balcanice",
vezi rapoartele publicate sub titlul Les problemes fondammtaux de la linguistiquebalkani-
que, Sofia, 1966, cu ocazia primului Congres internaţional de studii balcanice şi sud-est

38
 europene, de VI. Georgiev, N. Andriotis, G. Kourmoulis, Al. Rosetti, E. <;abej, I. Pudic, S.B.
Bernstein. Vezi, de asemenea, acum, erudita şi obiectiva prezentare a chestiunii, datorată
unui adversar al acestei teorii, I. I. Russu, Etnogeneza 1·omânilor, Bucureşti, 1981, p. 97- 102.
42 Despre J ovan Cvijic şi rolul său în dezvoltarea balcanologiei, vezi: S. Iancovi ci, L 'ce11vre
de ]ovan Cvijic a l'occasion de son centenaire, în RESEE, III, 1965, 1-2, p. 305-312.
43 Cf. Balcania, VI, p. XVIII; N. Todorov, op. cit., p. 8.
44 Pentru redactarea acestui istoric al Institutului de studii şi cercetări balcanice, am
folosit, rezumîndu-1, textul elaborat de însuşi Victor Papacostea şi păstrat în arhiva fa-
miliei, citat de noi mai sus, nr. 4.
45 Deţinem de la profesorul Alexandru Elian lista membrilor permanenţi ai Institutului; ei
reprezentau principalele centre universitare din ţară: pentru Bucureşti - Prof. Al. Elian şi
Prof. Emil Condurachi; pentru Cluj - Prof. Silviu Dragomir şi Prof. Emil Petrovici; pentru
Iaşi - Prof. Radu Vulpe şi Prof. Petru Caraman.

46 Dintre aceştiaamintim pe cîţiva colaboratori ai Institutului, în afara membrilor perma-

nenţi: Maria-Matilda Alexandrescu-Dersca Bulgaru, Nicoară Beldiceanu, Dumitru Ber-
ciu, l\lihai Berza, Pirin Boiadjiev, Ariadna Camariano-Cioran, Nestor Camariano, Theodor
Capidan, Ion Chiţimia, Mihail P. Dan, Lucia Djamo, Ecaterina Dvoicenko, Mihai Lascariis
Ion Matei, Vintilă Mihăilescu, Ion Radu Mircea, Ion Nestor, P. P. Panaitescu, Pr. I. D. Pe-
trescu, D. M. Pippidi, Gheorghe Ştefan, Dan Simonescu, Theodor Trîpcea, Cleobul Tsourkas
Dumitru Tudor, Victor Tufescu, l\laria Vulcu.
Deosel it de intense au fost eforturile lui Victor Papacostea în vederea întăririi cooperării
intelectuale pe teren balcanologie cu personalităţi şi instituţii din afara spaţiului Peninsulei,
dar legate prin tradiţii şi istorie foarte strîns de aceasta.Sînt de amintit în acest sens, pe baza
corespondenţei păstrate în arhiva familiei, cordialele relaţii pe care le-a stabilit cu savanţii
maghiari (G. Baross, vice-preşedintele Comitetului balcanic maghiar, L. Găldi, A. Veress) şi
cu cei poloni (H. Batowsky). În 1947, el proiectase chiar o călătorie la Budapesta pentru a
investiga posibilităţile de colaborare ştiinţifică reciprocă, menită să contribuie la edificarea
atmosferei de bună vecinătate şi prietenie între popoarele român şi maghie.r.
47 Reproducem, după elegantele invitaţii tip~rite care s-au păstrat, programele cîtorva şedinţe
de comunicări ale Institutului: la 21 decembrie 1944, după prezentarea activităţii pe anu 1
1943- 19 H, făcută de V. Papacostea, au vorbit Prof. Emil Condurachi (Monedele oraşitlui
CJ•zic şi drumurile comerciale de la Hellespont la Du11ăre) şi Prof. Al. Elian (Clerici români în
Rusia Caterinei a I I-a); la 16 martie 1945, au susţinut comunicări V. Papacostea (Vechilhargi
un locotenent al foi Alexandnt Ipsilanti ), I. Nestor (Temeim·i stl'ăvechi ale unităţii carpato-
balcanice) şi Maria Vulcu (Călăto1'i români la A tltos în secolul al XI X-lea); la 22 ianuarie 1946,
au prezentat comunicări V. Pa pacostea (Date noi despl'e viaţa şi activitatea lui Dionisie Fotino)
şi Emil Condurachi (Reflexe de al'tă atică in Balcani); la 6 martie 1946 - V. Papacostea (Un
contemporan desp1·e personagiile din „ Tragedia" vonziwlui Beldiman) şi Maria Matilda Alexan-
drescu-Dersca Bulgaru (Comel'ţul Pri11cipatclor în luptă cu Poarta la mijlocul secolului al
XV III-lea ).
48 Balcania, VI, p. XII-XXI.
49 Balcania, I, p. 81-82.
50 Cităm din acest program: V. Papacostea, Popoarele balcanice şi necesitatea studiilor
comparate; V. l\Hhăilescu, Factorii geograf ici; R. Vulpe, Civilizaţiile străvechi şi elenismul;
N. Bănescu, Bizanţul; Em. Petro•1ici, Factorul slav în complexul balcanic; Al. Elian, 1\!oua
ortodoxie; Th. Capidan, Limbile balcanice; N. Cartojan, Lite1·atura; N. Daşcovici, Dunărea,
Marea Neagră şi Strimtorile; Gh. I. Brătianu, Orientul şi Peninsula Balcanică; I. Hudiţă,
Occidentul şi Peninsula Balcanică.

39
51 Cf. Les deux Hongries, în Revue historique du Sud-Est europicn, VIII, 1941, p. 52-67 Şi
versiunea românească. uşor modificată V oict:ozi şi mezi, in Familia, 78, 1943, p. 3- 15
52 Cf. Mihai Viteazul, conferinţă la radio, reprodusă după manuscris în volumul de
faţă.
53 Cf. Florin Constantiniu, De la Mihai Viteazul la fanarioţi: obsert·aţii asupra politicii
e:rterne româneşti, în Studii şi materiale de istorie medie, VIII, 1975, p. 101- 135, care se referă
în mai multe rînduri la cursul lui V. Papacostea şi afirmă că „îi datorăm cea mai profundă.
analiză a politicii externe româneşti de la sfirşitul secolului al XVII-iea" (p. 133).
54 Cf. Istoria românilor de la 1677 înainte, Bucureşti. 1938-1939, p. 457-458.
55 Istoria romiinitor de la 1693 înainte, Bucureşti, 1939-19-40, p.20.
56 Ilie Fotino. Contrib~ţiuni biografice. Precizlri asupra operei istorice, în RI R, IX,
1939, p. 17.
57 Date nouă despre via/a şi opera lui Dionisie Fotino, în Bqlcania, VII, 2, 19H, p. 32'4- 330.
58 La participation de l'icrivaiH albanais Vechilhardgi a la rit-olution de 1821, in Balcania,
VIII, 1945,p. 187-191. Vezi şi S11r l'abicidaire albanais de Vechil/1a1·gi, în Balcania, I, 1938,
p. 248-252.
59 o şcoală de limbă şi cultura slavon!! la Tirgovişte în limpid domniei lui Matei Basarab,
in Romanoslavica, V, 1962,p. 183- 194. Concluziile lui \-. Papacostea privind slavonismul
cultural din vremea lui Matei Basarab şi personalitatea lui L'.drişte Năsturel sînt împărtăşite
de Virgil Cândea, Uina11ism11l lui Udrişte Năstunl şi agc11ia slavc11inn11lui C111tural (n Ţara
Române că, în volumul de autor, după care cităm, I'taţiu11Ca cicminantă, C!uj-Napcca, 1979,
p. 33- 77; distinsul istoric al culturii semnalează la p. 42-'43, n. 26 un text trecut cu vederea
de alţi cercetători şi care pare să confirme existenţa şcolii de slo-.renie de la Tîrgovişte, adăugin­
du-se documentaţiei lui V. Pa pacostea. Criticile vehemente pe care aceste cC1ncluzii le-au stîrnit
din parteal ui Dan Horia Mazilu, Udri~le l\'dsturel, Bucureşti, 1974, p. 18, 190, 290, J2'4 şi Ba-
rocul în literatura rom4nd din secolul al XV I I-lea, Bucureşti, p. 118, n. 3,provin, credem, dintr-o
neînţelegere a celor afirmate de V. Papacostea; regretatul istoric nu a învinuit niciodat.l
pe Udrişte Năsturel de adversitate faţă de limba română! Profităm de acest prilej pentru a
corecta două confuzii, desigur minore, comise de D.-H. Mazilu: l) V. Papacostea nu face din
Teofil, ci din mitropolitul Ştefan, reprezentantul cel mai viguros al curentului în favoarea
utilizăriilimbii române ca limbă. de cultură (Udl"işte 1'"ăst11rcl, p. ISO, n. l); 2) termenul
aprehensiuncinseamnă „teamă vagă, frică nedesluşită" şi ou „înclinare, tendinţă, dispoziţie
naturală către ceva", cum pare să cnadă. tîn:trul şi merituosul nostru slavist, confundindu J
probabil cu Propensiu11e (Udri~te Ndslurtl, p. 290 ).
60 Originile invd/dmînlului mpcrior fo Ţara Romd„eascd, în Sl11dii, XIV, 1961, 5, p. 1139- 1167
(şi în traducere franceză în RESEE, I, 1963, 1-2, p. 7-J9).
61 De Ariadna Camariano-Cioran, Les A cadbnics pri11ciert:s de B11carcst el de Jassy el leur s
professeurs, Salonic, 1974, p. 22-29, unde şi un scurt istoric al problemei.
62 Doi tursieri ai 11ti Petru cel Mare la şcolile di11 B11eureşli, în Studii, XIV, 1961, 1, p. 115- 121.
63 La fo:t:'atioi ,·c /', Acat-i11.i1 Grccquc" de Bucaresl. Les origi11es de l'erre11r de datation
<f sa penitraticn dans l'llistcricgraphic, în RESEE. IV, 1966, 1-2, p. 115- H5 şi 3-'4, p.
'Î 13- 436. Citatul de mai sus la p. 123.

64 Das Reich, 8, Berlin, 30 ianuarie 1944. Cităm după o traducere aflată în posesia familiei.
<>5 Cf. Lazăr L. Rosenbaum, Privelişti universitare, în Neamul evreesc, an. J7, nr. 5, J noiembrie
1944, p. 2: „Astfel, din indemnul profesorului mai sus amintit - d. prof. Victor Papacotea
- a luat naştere o colecţie de Doc1tmente privitoare la istoria evreilor din Romdnia pre-
cum şi o lucrare intitulată Din istoria evreilor fo Ţdrile Rom4ne. A ctivilatea lor economicd
fo epoca f anariotd, prezentată la fa:ultatea de litere din Bucureşti, în sesiunea octombrie 1940.

40
 Aceste două. lucrări
constituiau o replică adresată. atacurilor naziste îndreptate împotriva
populaţiei evreieştidin ţară.."
·66 Manuscris în posesia familiei lui Y. Papacostea .
.67 Vezi, de pildă, La legea pentru reducerea salariilor, cuvintare rostită în şedinţa Camerei din
11 februarie 1933 (publicată. şi separat) .
.68 Cf. articolul intitulat Chestiunea reprezentării c11lt11l11i ÎH di 5 rnţia Parlamentului, în
ziarul în limba turcă. YILDIRIM, nr. 28, Bazargic, 10 septembrie 1932; din care cităm: „Că.
un deputat român, care nu este turc sau musulman, critică în Parlamentul român statul său
şi, lăudînd o minoritate, prezintă un raport prin care cere drepturile musulmanilor ,acest fapt
trebuie să constituie o pildă şi un exemplu pentru fiecare deputat şi intelectual musulman".
169 Din cu·1întarea citată la nota 67.
JO Citatele sînt desprinse din conferinţa lui Y. Papacostea, l:n om uitat: principele Barbu
Ştirbey, rostită la radio şi păstrată în dactilogramă în arhi·1a familiei. Nu cunoaştem
data la care a fost difuzată, desigur după 23 august 191-i.
 NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI

Ediţia de faţă reprezintă prima culegen· din opera lui Yictor Papacostea. În alcătuirea
ei am a·iut în ·iedere publicarea scril"r:lor sale car<? constitt:ie o contribuţie de seamă la cunoaş­
terea trecutului ţării noastre, a istoriei culturale a României şi a legăturilor economice, sociale
şi spirituale ale popcarl"lor din St:d-E~tul Europei.
Am deschis ediţia cu un rn1·s i1udit ţinut dl? \"ictor Papacostea, in calitate de profesor
suplinitor la Catedra de h.toria Homănilor, în anii 1938- 19'40. Am inclus apoi studii şi a1·ticole
publicate fo reviste de şpccialitatc, intre anii 1925- 1962. Cele două părţi ale studiului privind
jntemeierea Academiei dcmne~ti din Ikcure~ti sint pcstume ( IS:66).
Cursul de Istoria Ro111a11ilor la sjirşit11l suollllui al Xl' l 1-lea a fcst reprcdus după exemplarul
litografiat, incomplet, care se află l:i Biblioteca Academiei R.S.R. Dcoart"ce izvoarde erau
indicate, rezumati·1, intre paranteze, am alcătuit subsolul prezentei ediţii a cursului, după

normele bibliografice actuale.

Studiile şi articolele care se reeditează au fost reproduse integral, cu unele coment<irii
publicate în notele finale. Pentru a le face mai accesibile lecturii unui public cit mai larg şi pent1 u
simplificarea muncii tipografice, am considerat utilă eliminarea unor texte în limba greacă.

(anexe sau titluri dl" cărţi şi fragmente din text care sint explicate în limba roma.na.). Desigur
aceasta s-a făcut ţinindu-se seamă de importanţa argumentaţiei ştiinţifice, care nu a a·1ut nimic
de suferit. Pentru specialişti, textele eliminate ·1or putea fi consultate în textele de bază ale
prezentei ediţii. Am operat asemenea reduceri, după cum urmează:

- A 11exele studiilor: Doi bursieri ai l1ti Petrn-ccl-Mare la ~cclile din B11cure~ti; A 111i11tirile
tt11ui co11te1npora11 despre perso11agiile din Tragedia ~Moldovei.
- Frag111ente fo limba greacd din studiile:
Despre corpora/iile 111oscopolene; Penlaglosarnl foi Nicclae Ia11ovici; T/1eodor A 11asfasie
Cavalioti. Trei manuscrise i11edite; Vit/ile sulta11ilor, scriere i11edilcl a lui Dio11isie Fotillo; Dale
11oud despre via/a fi opera lui Dionisie Folino.

Volumul cuprinde nu numai cele mai reprezentafr1e scrieri ale lui Victor Papacostea
ci şi majoritatea studiilor sale publicate.
Aşa cum se poate vedea şi din notele finale, autorul nu a apucat să definitiveze un vast
material, depus la Institutul de Istorie „N. Iorga" în 1958: Istoria învdJdnaîntului în Jdrile române
în epoca orinduirii feudale. Ţara Ro111â11eascd, secolul alX V l 1-lea, care a servit ca lucrare auxiliară
Ja redactarea Tratatului de I st oria Româ11 iei.

42
 Regretăm, de asemenea, pierderea cursurilor sale de istoria popoarelor balcanice, atît de
-des nocate de foştii săi studenţi, astăzi cercetători la Institutul de Istorie „N. Iorga", Institutul
·de Arheologie şi Institutul de Studii Sud-Est Europene. Reproducerea unor fragmente ale
.acestor cursuri (ca de exemplu cel intitulat De la Roma la Bizanţ) ar fi întregit în chip fericit
.operele alese ale acestui balcanolog, considerat de un istoric grec „le pere de tous Ies Instituts
Balkaniques de notre Peninsule" (Cleobul Tsourkas, în volumul Symposium L'Epoque phanariote,
Salonic, 1974, p. 465).
~lulţumim şi pe această cale Consiliului ştiinţific al Institutului de Studii Sud-Est Europene,
-care a re·1ăzut sumarul acestei ediţii şi istoricului Ion Matei, care a întocmit referatul acestei
ediţii.
:'.\Iulţumim, de asemenea, tînărului
profesor Costel Papacostea, pentru bibliografia întoc-
mitcl. în cadrul tezei sale de licenţă,
pe care o utilizăm în prezenta ediţie.
Această primă adunare într-un volum a principalelor lucrări ale lui Victor Papacostea
se datorează iniţiativei şi perseverenţei directorului Editurii Eminescu, îngrijitorul „Biblio-
tecii de filozofie a culturii româneşti", Yaleriu Râpeanu, căruia îi mulţumim pentru pre-
ţioasa colaborare.

C. PAPACOSTEA-DANIELOPOLU
ISTORIA ROMÂNILOR
Curs de Istoria Românilor
Sfîrşitul secolului al XVII-lea
Începutul secolului al XVIII-lea
 ISTORIA ROMÂNILOR
de la 1677 înainte

Prelegerea I

Domnişoarelor şi domnilor,

Înainte de a începe cursul, ţin să vă reînnoiesc apelul făcut domniilor

voastre ieri, în şedinţa de seminar, de a da acestor prelegeri toată atenţia
cuvenită. Îmi voi face întreaga datorie; vă rog să v-o faceţi şi dumneavoastră.
Doresc ca, în ziua cînd voi părăsi catedra de Istoria Românilor, să plec cu o
amintire bună si, să vă las o amintire bună.

[DOMNIA LUI ŞERBAN CANTACUZINO]

După informaţiile ce am, aţi făcut pînă acum începutul domniei lui Şerban
Cantacuzino; s-a sfîrşit capitolul înscăunării şi aţi dezbătut pe larg conflictul
sîngeros dintre cele două partide ale Ţării Româneşti.
Aţi văzut o serie întreagă de ucideri. Vă mai menţionez cîteva. În al
doilea an de domnie au fost ucişi - ne spune cronicarul Radu Popescu -
1) Radu Vistierul Denarul, spînzurat la Tîrgul Ocnei „de poarta casii lui",
2) copiii Sărdarului Drosul, un fiu scoborît legat în ocna pustie şi o fiică ucisă
de niste
, seimeni hoti.
,
~Iai departe, cronica lui Radu Popescu povesteşte: „De acestia multe
făcea Şărban Vodă care de s-ar fi scris cîte una, pare-mi-se că n-am a via hîrtie
să le rînduim toate - că de om nici cum nu-i era milă, ca de o pasăre îndată
îl omoria; ori de au avut vreo pizmă den boieria lui, ori de i s-au părut ceva
bănuială pre cineva, ori l-au pîrît cineva, precum mulţi oameni răi sînt în
Ţara Românească, îndată, fără întrebare, fără judecată, îi omora tirăneşte" 1 .
Iar Del Monte, în raportul său, spune: „De cînd este acest principe (cred
că e al zecelea an) dacă s-ar aduna toate lacrimile cîte s-au vărsat de neno-
rociţii apăsaţi de nedreptatea lui, s-ar face o baie destul de mare ca să se
poată scălda comod. Dar mă tem să nu-i fie lui o baie eternă focul de pucioasă
.şi de păcură." 2

1
Radu Popescu, în Istoriile domnilor Ţării-Româneşti, ed. N. Iorga, 1902, p. 200-201.
2
J1lagazin Istoric pentru Dacia, Sub redacţia lui A. Treb. Laurian şi Nicolae Bălcescu, V,
Bucureşti, 1817, p. 12.

47
 Pricinile acestor ucideri se văd din documentele timpului. Xu e, desigur,
numai temperamentul înclinat spre ti~anie. al :-'oie~od~ui. Şerban a v~it să
răzbune umilinţele, persecuţiile, surghmnunle _ş1 uc1denle .care au f~st t~cute
asupra partidului cantacuzinesc în timyul_ do.mmlor ~are ~u-1 ag:e~sera ~Gn~ore
Ghica, temporar şi Duca). E dest~. s~ v~ citez o .smg~ra fraz<I: i~ leg~tura cu
persecuţiile îndurat.e .de Cantac~~m1 .• m timpul l~~ ~h1ca: „de:1 ţ>~tea m toate
zilele pre talpele p1c10arel?r, ş~-1 spmz1;1ra d~ mum cu sfo~r~, ş1-1 muncea în
tot felul, tîrîndu-i pre pămmt ş1 pedeps~ndu-1 c~m le er.a v.o~a . -·
Au fost apoi chemaţi la Constantmopol ş1 surghmmţ1 la ~reta 3 . ::-1 în
vremea lui Duca \'odă avuseseră, de asemenea, destul de sufent.
Dar cei persecutaţi au reacţionat, la rîndul lor, împotriva domnului
prin proteste la Poartă. Au a\·ut loc două plîngeri, dintre care, una - con-
dusă de Papa Buicescu - este impresionantă prin numărul celor care parti-
cipă (trei sute de. boi~ri merg să se pl.~nşă t~rcilor). Da1:. prin ?ani_i să~ ~i prin
legăturile de pneten~e cu .:\la~ele \ izir, ~er~an Vcda ocoli P.nme1d1~. Pe
Papa Buicescu, ocrotit de turci, nu-l putea atmge, dar parte dmtre cei ce-l
urmară plătiră cu viaţa. În cele din urmă, iminenţa primejdiilor din afară
şi poate chiar starea de spirit din ţară au împins pe Şerban Cantacuzino la
o politică de reconciliere. După atîta sînge vărsat el făcu un act politic. Anume,
a trimis să aducă din Ardeal, unde erau pribegiţi, pe Gligoraşco postelnicul
Băleanu şi pe mama acestuia, şi-l făcu ginere pe Gligoraşco, dindu-i în căsă­
torie pe fiica sa. Gligoraşco era fiul lui haşco Băleanu, care, la rîndul său,
era fiul lui Gheorghe Băleanu banul. Despre această căsătorie, Radu Pope~cu
ne vorbeşte în culorile cele mai trandafirii :„ ... carii atîta se potrivise am îndoi
în toate cit gura nu poate spune frumuseţea lor şi inţelepciunile lor ~i toţi
îi fericiia" 4•
Aici este o chestie de detaliu, care trebuie lămurită. În ce prfreşte nu-
mele acestei fiice a lui ~erban care a luat pe Gligoraşco Băleanu, e o nepotri-
vire în izvoare. Astfel, în cronica lui Stoica Ludescu, numele ei este „Ale-
xandra", pc cînd în cronica 1ui Radu Popescu i se spune „Smaragda" 5 • ~oi
ne întemeiem pe pomelnicul ::\litropoliei din Tîrgovişte unde numele fetei
este Zmaragda, deci S111ara1Zda sau Smaragda. Aşa îl dă şi Filitti, Arhiva
Gh. ~r. Cantacuzino, în tabloul genealogic (unde admite şi datele de 24 ia-
nuarie 1688, pentru c~isătorie şi 13 mai 1688, pentru moartea Smaragdei).
C.ă~ătoria ~ a \:ut loc la 24 i~nu_arie 7196 ( 1688). Au fost serbări mari şi au pdr-
hc1pat soh dm :'.\loldo\·a ş1 din Ardeal. Însă nenorocirea păştea din aproape
această căsnicie, fiindcă foarte puţin timp după nuntă, în mai 1688, tînăra
soţie căzu greu bolna\·ă şi muri (13/23 mai 1688). A fost îngropată la Cotroceni.

Ap(lsarea fiscală. Deschidem acum un alt capitol în istoria acestei domnii.

Este vorba de apăsarea fiscală pe care o exercită Şerban Cantacuzino.
_Ia~ă cum se expri~ă, în această prh·inţă, Radu Popescu: „Pentru dăjdii.
ce sa zic? Care mai namte, fără cit ştiu foarte bine că în anul dintîi au luai
d_:n ţară 2~0~. de ~1;1ng~_de ?a~i:. iar al doilea 3000, al treilea şi mai mult, cit
rasuflu bo1em, slu11tom, birmcu nu mai avea: bătuţi, căsniţi în toată vre-

3
Const. Giurcscu, Co11trib11/i1111i la studi11l cronicelor 1111111/eue, Bucureşti, 1906, p. 41.
4
Radu Popescu, ed. X. Iorga, p. 210.
6
Ibidem,

48
mea, îşi vindia moşiile, ţiganii, viile şi tot ce avia, de le cumpăra Şerban
Vodă şi ai lui; iar săracii plîngia şi pliniia tot ce le ceria, că era legaţi de
stîlpii ce era înfipţi la puşcărie, înlăuntru şi afară, de bătea cumplit: pre bo-
ieri, pre căpitani, pre slujitori - pîn i-au sărăcit pre toţi; şi care cum scăpa,
umplia ţărîle, cari nu murea de bătăi sau de necazuri." 6
Această apăsare fiscală se explică în primul rînd prin stoarcerile turceşti
din ce în ce mai mari. Turcii erau într-o perioadă de reînviere militară şi fă­
ceau înarmări masive. Ei ridică acum armate mari care străbat adînc Europa
pînă 1a Alpi. Aceasta necesita, în mod firesc, cheltuieli. Armamentul, zahe-
reaua, transporturile trebuiau împlinite de provinciile supuse imperiului,
de noi în primul rînd. Nu trebuie să uitaţi apoi venalitatea curţii turceşti;
dregătorii otomani mîncau mult din veniturile ţării. Acelaşi lucru se poate
spune şi pentru Moldova, unde cererile turcilor erau tot aşa de insistente.
Nu trebuie să uitaţi iarăşi că încă din vremea lui Mihnea al II-lea Turcitul -
în a doua jumătate a veacului al XVI-lea (1577-1585) - se introdusese
obiceiul să se reînnoiască domnia (mucarerul cel mare). Cu prilejul reconfir-
mărilor în domnie, ţările erau iarăşi stoarse.
Dar, în afară de cheltuielile haraciului mai erau unele cheltuieli extra-
ordinare în ceasuri grele. (De pildă, de cîte ori Şerban e suspectat de turci,
el e silit să cumpere cu bani tăcerea căpeteniilor lor. În general, orice suspi-
ciune trezită la Constantinopol trebuie acoperită cu mare risipă de bani.
Că Şerban Cantacuzino nu cruţa banii în acţiunea sa politică şi îndeosebi în
raporturile cu turcii, rezultă bine din documente 7 .)
Dintr-o socoteală amănunţită pe care a făcut-o C. Giurcscu, reiese că
stoarcerile turcilor ajunseseră atît de mari în aceste \Temi, încît „trei pr1trimi
din veniturile ţării sînt înghiţite, sub diferite forme, de ei" 8 • De asemenea,
trebuie să aveţi în vedere că Şerban Cantacuzino a cheltuit cu reînarmarea
ţării sume destul de mari; organizase pentru marile planuri politice ce avea
un corp bun de oştire care se cerea întreţinut, înarmat.
Iată acum în ce formă oglindeşte cronicarul Stoica Ludescu această
stare de lucruri, presiunea fiscală: „Că întîi, fiind ţara spartă şi răsipită,
pentru multe nevoi şi greutăţi, ce au fost împresurată încă din zilele altor
domni, ce au fost mai denainte, nu putu nici într-un chip s-o îndrepteze,
nici să le folosească ceva, pentru că-l împresura turcii cu dări de bani şi cu
zaherele, încă şi mai multe de cum fusese mai înainte" 9 •
Prin urmare, se vede din această cronică cum presiunea fiscală era deter-
minată şi de necontenitele cereri turceşti, mereu sporite. Trebuie însă să
recunoaştem că, pe lîngă motivul acesta al stoarcerilor turceşti, apăsarea
fiscală se mai explica într-o oarecare măsură şi prin dorinţa lui Şerban de a-şi
întoarce parte din averea pierdută în vremea prigonirii, cu atît mai mult cu
cît împrejurările deosebit de grele în care domnea necesitau la fiecare pas mari
cheltuieli. Dealtfel, nevoia de bani a monarhilor este generală în această
epocă de mare înfrigurare războinică, de înarmări neîncetate. Tendintele
imperialiste ale marilor monarhii - mînate din urmă de curentul merc'an-

6
Ibidem, p. 20 l.
7
N. Iorga, Studii şi Documente cu privire la Istoria Românilor, XI, Bucureşti, 1906,
p. 158, Radu Popescu, ed. N. Iorga, p. 196.
8
C. Giurescu, Documente şi Regeste privitoare la Constantin Brîncoveanu, Bucureşti, 1907,
Introducerea.
8
Magazin Istoric, V, p. 20.

49
tilist, se transmit şi micilor state din su~~estul ~ur~~ei. ~nstin~t~ ~e C?~ser,:­
vare comandă şi principilor noştri o politică de mt~ire .fmanc1ara ~1 m~1ta~a
pentru a putea face faţă primejdiilor. Iată de ce, flscahs~ul excesiv. b;~ţme
întregul continent, asigurînd-:-- p~ste dreptul ~raşelor ~1 al feudalitaţu -
salvarea şi dezvoltarea statulw. Fireşte, au. l?c ş1 ~buzun grave, c~ a fost,
de pildă, jefuirea hughenoţilor în Franţa ş1 izgorurea lor pentru a li se lua
averile.
în sfîrşit, de apăsarea aceast~ ~~s~lă ne. vorb;s; şi izvoar~le _străin_e.
De pildă, Del Monte arată cum bo1em carora ~ ~e d~ mca~re:i- b1.runlor din
cite un judeţ sărăcesc, vînd c~ ~ al l?~ ca sa impline~.~ca :i>ir.u~~e. Şerbe1:n
sileşte apoi de multe ori pe b01en „să-1 imprumute bam . B1rmc11 fug. „Dm
această cauză, Ţara Românească e deşartă de oameni." 10

Politica externă a lui Şerban Cantacuzino. Este unul din capitolele cele
mai importante din istoria acestei domnii, deoarece acum se accentuează
din nou în Ţara Românească - ca şi în Moldova - politica anti-turcească.
Se desemnează o tendinţă tot mai vie de scuturare a jugului turcesc şi o ati-
tudine de simpatie crescîndă pentru taberele creştine. Totuşi, e clar un lucru:
oamenii care reprezintă în aceste vremi gîndirea politică românească n-au
încredere în victoria imediată a creştinilor. Iată de ce, înclinarea pentru creş­
tini ne apare mereu temperată de raţiunea poti:iică. Se recomandă, deci, pru-
denţă şi temperanţă.
„De lăudat este - zice Miron Costin - fiecare domn să hie spre partea
creştinească ... însă cu înţelepciune, nu fără socoteală şi fără temei, ca în
loc de folos ţării să aducă pieire" 11 •
Stăruie în mintea multora politica de cumpănire a lui Radu-~Iihnea
care „păzind slujba direaptă către împărăţie, şi datoria cea creştinească
pf1zca" 12 •

::\lăsura şi prudenţa clasei conducătoare se hrăneşte şi din vechi învăţă­

minte romane: „Că cel cc se gîndeşte să-şi rescumpere patria lui din robia
tirănească, întîi trebuie să caute folosul cel de obşte (cum zic cei învăţaţi)
deci să caute ale războiului şi ale biruinţii, şi atuncea este fapta cea din
sdrşit încoronată ( Laus iu fine cadii, cum zice oarecare politic latin, S3.U
cum zice altul, Fi11is coronal opus, adică svîrşitul cunună lucrul)" 13 •
. E intercs3.nt că şi în Moldova se gîndea ca şi în Ţara Româneascft.
::\hron Costin rezumă admirabil tendinţele acestei politici de echilibru: „La
turci credinţă şi la creştini laudă".
:\lai interesant e că şi unii comentatori străini care au cercetat mai de
aproape situaţia Principatelor noastre în raport cu marile imperii vecine
înţeleg ei înşişi situaţia noastră. Chiar teama că am putea schimba doar pe
stăpîn este înţeleasă. Iată cc spune în privinţa :\Iunteniei Del Chiaro:
·:"<l:lahia se găseşte între cele două imperii (Turcia şi Austria). Acestea
constituie o balanţă, pe care voievodul trebuie să-şi dea toată osteneala ca

10
Ibidem. p. 40-42.
11
Cl"onicele Ro111â11iei sau Letopiseţele Moldaviei şi Valahiei, editate de M. Kogălniceanu,
l, Bucureşti, 1872, p. 268.
• Ibidem, p. 287, „Deci şi la turci credinţă, şi la creştini laudă avea, că toate erau cu
12
•
rnţekpcrnne legate".
13
Maga:i11 Istoric, \", p. 10.5.

50
s-omenţină într-un echilibru perfect". Mai departe, el exprimă temerea că
dacă balanţa aceasta s-ar apleca prea mult în defavoarea turcilor, atunci
românii ar fi în pericol să-şi piardă şi principatul şi libertatea în mîinile ger-
manilor 14 •
Un altul, de data aceasta un francez, spune:
„Nu se poate lua în considerare avantajul care se poate trage de la mol-
doveni, de la valahi şi de la ardeleni: sînt avantaje subsidiare de la care
nu trebuie să se aştepte nici un folos decît atunci cînd creştinii vor fi cei
mai tari. Ar fi chiar bine, într-o bună politică, să nu se prea încreadă, fără
precauţii sigure, în acest soi de creştini pe jumătate mahomedani, care se
supun cu uşurinţă cînd văd forţa venind asupra lor, şi care se străduiesc
s-o înlăture prin vicleşuguri şi care dacă au interes ca necredincioşii să tie
nimiciţi - pentru motivul că aceasta i-ar izbăvi de suferinţele ce le îndură
şi le-ar aduce un tratament mai bun - ei sînt încă şi mai interesaţi în fond
ca puterea otomană să nu fie doborîtă fiindcă atunci a lor ar fi curînd
stinsă de împărat sau de regele Poloniei" 15 .
Vedeţi că şi străinii încep să ne cuprindă - moldoveni şi munteni -
într-o judecată comună. Punctul de vedere românesc e foarte bine precizat
în rîndurile subliniate; este exprimată clar politica aceasta de basculă pe care
erau siliţi s-o ducă muntenii între turci şi austriaci (moldovenii între turci
şi poloni - mai tîrzi u ruşi).
Din toate aceste crîmpeie se degajă tendinţa către o politică externă
oportunistă. (Trebuie să luaţi acest cuvînt nu în sensul vulgar ci într-acela
al intereselor şi raţiunii de stat.) Această politică oportunistă nu excludea
însă un ideal politic. Nu este desigur vorba de idealul unei mari naţiuni,
puternice, biruitoare; este un ideal mai modest - vă amintiţi povestea idea-
lurilor uzate, din Brandt, al lui Ibsen - dar urmărit cu înţelepciune şi tena-
citate.
Aşa cum vom vedea, acest ideal însemna:
1. Apărarea independenţei politice (într-o vreme în care turcii meditau
din nou la transformarea în paşalîcuri a Principatelor); 2. Integritatea terito-
rială (într-o vreme care anunţa dezlănţuirea celor mai neîndurătoare pofte
anexioniste şi chiar împărţiri de state) şi 3. Ideea eredităţii dinastice (foarte
firească într-o eră în care statele europene se consolidează şi se înalţă în
cadrul unei orînduiri monarhice absolute).
Acestea sînt ideile dominante ce se desprind din politica externă a lui
Şerban Cantacuzino. (Şi în Moldova, la bazele înţelegerii între Dimitrie Can-
temir şi Petru cel Mare se întrevăd aceleaşi idei.)
Se pune acum întrebarea, în ce măsură era apt Şerban Cantacuzino -
care va cîrmui 10 ani Ţara Românească - să răspundă prin personalitatea sa
acestor tendinţe politice româneşti, acestor idealuri.
9 februarie 1939

14
Del Chiaro, Anton Maria, Istoria delie moderne rivoluzioni de/la Valachia, BucurC'şti,
Vălenii de Munte, 19 H, p. li9.
16
N. Iorga, Studii şi Documente, XX, p. 78; doc. din 5 dec. 1686 Versailles.

51
 Prelegerea a 11-a

Am încheiat prelegerea trecută deschi~îi:t~. un nou cap~tol în d?mnia lui

Şerban Cantacuzmo, anume a.c~la :i-l p~ht~cn ext_e~ne. \-.:i-m araţat .- cu
citate - care era starea de spmt dm Prmc1pate ş1 .1~ af~r~. de _P~mc1pate,
în raport cu drumul pe care trebuia. să-l ur~ăm ~o~ m v1c1Sltudim~e acelor
timpuri. Aţi văzut că în faţa tendmţe~or impenaliste ca~e amenm_ţau de
pretutindeni hotarele ţărilor noastre, îşi face dr_um la n01 ... tot mai mult:
ideea politicii de eclzih"brn. Însă atrag luare ammte Domnnl~r voast~e c~
practica acestei idei nu e ~~t a~a de uşo3:ră ~ formulare": e1: Prach~ e1
necesita un mare talent pohhc, fmeţe, agenme ş1 un deosebit simţ al situa-
ţiilor, apt să sesizeze toate variaţiile climatului politic şi să se adapteze tutu-
ror împrejurărilor. . . . .
Această viaţă plină de un zbucmm adeseon tragic pe care o duceau voie-
vozii noştri merită să fie scoasă din culisele istoriei.
În al doilea rînd, practica acestei formule politice era foarte anevoioasă
din pricina faptului că neutralitatea sub nici o formă nu era cu putinţă. Ea
presupune, dimpotrivă, amestecul activ de fiecare zi, în intriga diplomatică
sau chiar în luptă, în scopul eroic - oricît de prezumţios ar părea - de a
înrîuri desfăşurarea e\·enimentelor şi de a împiedica pe cît cu putinţă răs­
turnarea totală a balanţei în defavoarea uneia dintre părţi.
Cn comentator atent al acestor împrejurări politice din jumătatea a doua
a secolului al X\'II-lea face, în legătură cu acestea, următoarele drepte ob-
servaţii: „Scăderea şi intimidarea turcilor le era însă, după cum am spus,
necesară; prin urmare, trebuiau să ajute în mod real pe creştini, trebuiau
să facă şi o politică pozitivă de îndrăzneală şi de risc. Bineînţeles că - dată
fiind situaţia lor - principii vasali ajung să exceleze în lovituri cu dublu
efect şi în schimbări de front, într-o echilibristică rafinată, prodigioasă. Dar
această echilibristic~i nu era destinatii numai sft le facă obligaţi doi adversari
în acelaşi timp, înşclîndu-i de fapt pc amîndoi; ea trebuia să le aducă şi fo-
loase lor şi ţării, sf1 le adud un progres în sensul scopurilor urmărite." 18

Personalitatea lui Serban Ca11tacw:::1:no. Si acum să revenim la întrebarea

cu care încheiasem pr~legerea trecută: în ~e măsură avea Şerban Cantacu-
zino aptitudinile necesare unei asemenea practici politice, în ce măsură va
reflecta acţiunea lui ideea politicii de echilibru şi tampon. Înainte deci de a
trece !~_acţiunea lui militară şi politicrt e necesar să cunoaştem mai de aproape
omul, fundcă în împrejurări şi în timpuri ca acelea condiţiile subiective, într-un
cuvînt personalitatea cîrmuitorului avea o importanţă cu totul deosebită în
desfăşurarea vieţii statului şi a naţiunii.
:"J~-a rămas într-o bună execuţie portretul său fizic: fresca bisericii din
Popeşh-_Ylaşca. D~r avem destule elemente pentru a putea schiţa şi portretul
mor~! ŞI I?ersonah_tatea politică a acestui domn. Descendent prin mama sa
--:- ~~1~a Im _Radu ~erban - din cea mai veche şi bravă aristocraţie militară a
ţaru, ~ar pm~ !atăl să~ din împăraţii bizantini, el ne apare înfăţişat de izvoa-
rele hmpulm m culonle cele mai favorabile. „Principe distins şi cu o înfăţi-

16
\"irgil Zaboro·1schi, Istoria politicei externe a celor trei Principate, Bucureşti, 1925, p. 2i.

52
sare măreată", ni-l prezintă un contemporan 17 • Iar Del Chiaro confirmă,
~rătînd că 'avea „belle maniere, sta tura straordinaria, bella presenza". Şi
mai departe, acelaşi: „dotato di tutte quelle prerogative que sono veramente
degne di un principe grande" 18 . Interesantă este şi opinia unui fruntaş al
Bisericii răsăritene. E vorba de Patriarhul Ierusalimului, Dosoftei, care se
exprimă cam la fel: „De s-ar fi născut el la vreun Prinţipat de al Europei,
de ar fi singur stăpîn (nesupus turcilor), s-ar fi vestit numele lui în toată
lumea" 19 •
În general izvoarele contemporane ni-l înfăţişează apoi ca pe un susţi­
nător al literelor, un sprijinitor al vieţii intelectuale - un adevărat Mecenate,
spune Del Chiaro - foarte generos şi înţelegător. Foarte plăcut în raportu-
rile personale, el cucerea prin afabilitate. A introdus la curtea sa un stil de
civilizatie si rafinament.
' '
Aceasta este însă o latură a sufletului lui Serban Vodă. Alături de ca
mai este şi cealaltă, a cîrmuitorului de stat. Şi a~i izvoarele sînt de acord în
a recunoaşte că era abil şi energic, voluntar însă pînă la brutalitate şi vio-
lent pînă la cruzime. 20 În general s-ar putea spune că acest voievod schiţează
o fizionomie foarte înrudită cu aceea a monarhilor absoluţi ai acestui veac.
Gîndiţi-vă la Ludovic al XIV-lea de pildă.
Dacă adăugaţi la cele ce v-am spus şi sugestia pe care a exercitat-o, atît
asupra sa cît şi în afară, numele pe care-l purta, veţi înţelege şi mai bine
acest capitol din istoria Ţării Româneşti. Aceastr1 sugestie, plină de mari
rezonanţe istorice, va fi ea însăşi generatoare de fapte şi idei politice; sub
înrîurirea ei Şerban Vodă Cantacuzino va face o politică de reînviere a Bizan-
ţului religios şi politic. Oricît de neînsemnată sub raportul realizărilor, ideea
aceasta, urmărită şi de alţi voievozi români, a stăpînit în adîncime sufletul
voievodului şi puternicul său temperament n-a putut-o ascunde - după cum
se va vedea - de cercetarea indiscretă a cronicarilor şi istoricilor (v. mai jos).
Nu trebuie iarăşi să uitaţi stema lui. care avea pe dînsa vulturul bizantin.

Stările politice din sud-estul Europei. Proiectul de cruciadă. Am schiţat

deci personalitatea lui Şerban Vodă. Dar cu aceasta n-am terminat. Istoria
politică a Principatelor noastre, în această vreme mai ales, trebuie judecată
în cadrul mai larg al stărilor politice sud-est europene; e necesar, prin urmare,
să analizăm şi condiţiile exterioare. Fiindcă noi nu trăiam izolaţi. Dacă domnii
noştri puteau, prin mijloacele lor, să influenţeze uneori cursul evenimentelor,
în nici un caz nu ei le determinau. Şi e nevoie să analizăm aceste condiţii
cu atît mai mult cu cît ele formează cadrul în care se va mişca si acţiunea
politică a lui Brîncoveanu. '
Primul factor de care trebuie să ţineţi seama este renaşterea militară
otomană. Sub conducerea cîtorva viziri energici, Poarta ştiuse să se folo-
sească de neînţelegerile şi luptele dintre creştini şi va şti, mai ales, să pro-

17
1\1onumenta Hungariae historica. Magyar tortenelmi emlekek. J'1011unze11ta Comitialia
Regni Transylvaniae. 154.0-1699, XVI, Budapest, 1875- 1898, p. 146.
18
Să se observe lipsa acestui pasaj în traducerea recentă a lui S. Cris. Cristian, Revo-
luţiile Valahiei, cu introducere de N. Iorga, Iaşi, 1929, p. 93-94.
19
N. Iorga, Despre Cantacuzini, Bucureşti, 1902, p. 251.
20 Del Chiaro, A.M„ Istoria ... , p. 140.

53
fi te d~ strîmtorarea în care se găsea Aust~ia,. an:ieni~ţată ~ecowntenit la fron-
tiera ei apuseană de Ludovic al. XIV-lea, iar m. mter~or. mmata de stare3: de
permanentă răzvrătire a unguril~r. Acest nou. im~ena11:_sm turcesc. se o~en­
tează după mari interese economice pe care ş1 alta d~ta ~o::i-rta. ştiuse sa ~e
urmărească cu toată hotărîrea. Pe de o parte ea wvoia sa-ş~ as1g:ure secu~1-
tatea absolută în Marea Neagră - mereu tulburata de cazaci - ş1 penetraţi~
în lungul marelui drum polon de odinioară; pe de al~ă parte, pe~ţru a împhm
sistemul geo-economic pe car~ îl. întreyăzus: ~oliman _Magnificul, wP.o~rta
socotea momentul din nou pnelmc unei reluan a luptei pentru stap1rurea
Dunării de mijloc.
Din prima orientare - cea nord-estică - au rezultat toate acele răz-
boaie cu polonii pentru cucerirea cetăţilor de la Bender pînă la Hotin şi Came-
niţa, iar pînă la urmă c~cerirea Vcraine~ căză~e~ti (unde Du~a-Vodă va ~re­
bui în numele sultanului să readucă ordmea ş1 siguranţa); dm a doua orien-
tare va ieşi marea expediţie împotriva Vienei urmată apoi de toată acea lungă
serie de războaie austro-turceşti.
Al doilea factor important din afară de care trebuie să ţinem seama
pentru înţelegerea deplină a situaţiei Principatelor noastre este factorul polon.
în mijlocul unei lumi în plină transformare politică şi economică - monarhii
absolute cu baze economice mercantiliste - Polonia continua să rămînă un
stat feudal cu o structură politică şi economică mai mult agrară. De aci şi
aspectele aproape medievale pe care le înfăţişează încă, la această dată,
viaţa cavaleriei polone foarte vitează şi sensibilă la ideea cruciadei, dar inca-
pabilă de o disciplină colectivă şi de înţelegerea politicii de stat.
Din această pricină, toate zvîrcolirile eroice ale viteazului Sobieschi -
care reia în forme de cruciadă politica pontică şi dunăreană a lui Zamoiski -
de a adapta statul polon condiţiilor d~ viaţă geo-politice şi economice pe care
le impuneau marile prefaceri ale acelor timpuri, vor rămîne infructuoase.
Totuşi, desfăşurarea politică a Poloniei va cunoaşte în decursul acestei mari
domnii militare momente de strălucire şi dominaţie care puneau în primej-
die - după cum se va vedea mai jos - nu numai existenţa statului moldo-
''ean. dar şi pe a Ţării Româneşti şi pe a Ardealului.
În ce măsură turcii erau conştienţi de slăbiciunea creştinilor, ne-o spune
Cantemir: „Sultanul însă şi marele vizir erau de cealaltă opinie; ei ziceau
că fierul trebuie bătut pină este cald şi că greu se va mai ivi vreodată acest
prilej atît de binevenit. Ungaria vine şi se supune de bună voie (aluzie la
politica lui Tokoli !), Germania e stoarsă prin războaiele continue cu Franţa,
iar Suedia abia este în stare să susţină cel dintîi atac al armatelor otomane.
Şi supusă odată această ţară, nici o piedică nu va mai sta în cale ca şi cele-
lalte popoare, care odinioară s-au ţinut de împăratul, să se supună puterii
otomane." 21
Este interesant că izvoarele noastre interne înregistreaz~ cu
emoţie creşterea presiunii militare turceşti. „ În această vreme - spune
Stoica Ludescu - păgînii foarte se înălţase şi se iuţise cît nimenea din
creştini nu putea să le stea înainte." 22 În faţa primejdiei se încearcă o nouă
cruciad~. Anim~torul ei. este Sobieschi. Austria însă îşi condiţiona participarea
d.e adeziunea Im Ludovic al XIV-lea, pentru a fi astfel garantată la frontiera
e1 apuseană. Dar Ludovic refuză. De multă vreme francezii nu mai socoteau
21
Dimitrie Cantemir, Istoria Imperiului Otoman, II, Bucureşti, 1876, p. "156.
22
Magazin Istoric, V, p. 20-21.

54
posibil „războiul sfînt". (Trebuie să recunoaştem că - ori~ît de. interesaţi
erau să nu-şi ruineze comerţul lor cu Levantul - erau totuşi, vorbmd astfel,
mai sinceri decît celelalte puteri creştine care ascundeau sub aspecte de cru-
ciadă îmbietoare interese de expansiune teritorială şi economică.)

Războiul ruso-turc. Participarea domnilor româ1li. Acest război pornise

de pe urma stărilor anarhice din Ccraina. Această ţară ajunsese mărul de
discordie între poloni (care o mai stăpîniseră şi aveau nevoie de ea pentru
ieşirea lor la Marea Neagră), turci şi ruşi. Nu s-ar fi ajuns desigur aci dacrt
n-ar fi fost starea de dezordine şi permanentă frămîntare în care trăiau ca-
zacii. Incapabili s-o administreze, inapţi pentru disciplina muncii, turbulenţi,
ei au aţîţat pofta de cucerire a vecinilor amintiţi mai sus. Se desfac întîi de
poloni, se supun turcilor, se desfac apoi şi de aceştia, se supun ţarului şi sfîr-
şesc prin a provoca războiul între acesta şi turci.
Domnii români, atît Duca Vodă cît şi Şerban Cantacuzino, văzînd ne-
unirea creştinilor, păziră în această împrejurare credinţa către sultan. Ei mer-
seră cu trupele lor, după cererea turcilor în tabăra acestora şi luară parte la
ridicarea unor fortificaţii. lată cum povesteşte cronicarul acest episod: „Iar
cînd au fost anul 7188 ( 1680), ridicatu-s-au turcii cu mare oaste şi cu mulţime de
tătari de au mers la Dohan Ghecet. Atunce au mers şi Şerban Vodă cu oaste
muntenească şi Duca Vodă cu moldovenii den porunca împărăţiei, de au
şezut acolo pînă au făcut două cetăţi care le-au zidit muntenii şi moldovenii.
Iar Domnii şi cu Serascheriul au fost mai sus cu temeiul oştii, de păzea în
priajmă pînă s-au zidit cetăţile, şi apoi s-au întors la luna lui octombrie.
Atuncea şi Şerban Vodă au venit iar la scaunul lui, şi iar începu a se lupta
cu toate nevoile ce-i venia de la turci ... " 23
În continuare, cronicarul arată că Şerban Cantacuzino se grăbi să revinf1
în scaunul său, unde îl aşteptau mari greutăţi, îndeosebi de pe urma cererilor
turceşti. Totodată ne lasă să vedem îngrijorarea domnului muntean în faţa
ameninţării otomane, şi mai ales faţă de incapacitatea de rezistenţă a creşti­
nilor 24 •
Duca Vodă ştie să se facă în această împrejurare foarte util. El mijlo-
ceşte pacea între turci şi ruşi şi conduce astfel lucrurile încît este singurul
care - datorită dibăciei - cîştigă din acest război. I se dă - de către turci
- d?n.mia asupra Ucrainei, unde după cum ştiţi şi-a făcut palate, şi a domnit
adm1m~trînd cu talent şi cu energie, rechemînd populaţia fugară şi restabilind
în sfîrş1t ordinea şi intensificînd productia şi comertul de vite. Fireşte că şi
?obieschi şi ruşii nu puteau fi mulţumiţi de politica l~i Duca în această împre-
Jurare, însă se consolau gîndind că o administraţie moldovenească asupra
Ucrainei este totuşi preferabilă celei de-a dreptul turceşti (după cum şi turcii
la rîndul lor îşi dădeau seama că soluţia încorporării Ucrainei la domnia :Mol-
dovei este un compromis preferabil stăpînirii ruseşti sau polone).
lată deci un adevărat triumf al politicii de echilibru. Este forma optimr1
în care realizăm funcţia de stat tampon între diferitele imperialisme atunci în
ciocnire, împlinind totodată şi o foarte importantă funcţie europeană. (Pen-

23
Ibidem.
24 Ibidem.

55
tru această funcţie vom purta mai tîrziu, în veacul al ~XIX-l~a, Aporecl~ .de
„Belgia orientului"). Dar, Î!1 v~a~ul al XVII-le.a, a.c~asta funcţie. m serviciul
umanitătii nu ni s-a dat prm mci un tratat, p~m ~ici un. congres, am creat-o
noi înşin'.e, ca expresie politică superioară a mstmctulm de conservare.
H februarie 1939

Prelegerea a III-a

Am schiţat în ultima prelegere portretul lui Şerban Cantacuzino spunînd

că este nevoie de acesta pentru a ne da seama în ce măsură elementul per-
sonal influenţează cariera lui politică. Aţi v~zut ~~ ~vem de~3: face ~u o per-
sonalitate care se va adapta cu greu acelei pohhci de echilibru şi tampon
pentru care era mai bine aşternut Duca Vodă. Copilăria umilită adăugase lui
Duca toate acele elemente de supleţe pe care o astfel de politică le cerea. Pe
cită vreme un temperament ca al lui Şerban se depăşea pe sine şi depăşea
conditiile mizere în care trebuia să domnească. Astăzi cînd intrăm mai adînc
în obiectul cursului nostru, vă veţi da seama că personalitatea lui era sor-
tită să sădrşească acte mari; împrejurările şi condiţiile obiective comprimau
însă acest destin.
Cel dintîi capitol în cercetarea politicii sale externe îl formează relaţitle
w Ardealul; se impun cercetării noastre în ordine cronologică. Cunoaşteţi
vechimea legăturilor politice dintre Moldova, ~luntenia şi Ardeal. l'n contact
sufletesc mai bine precizat apare pe vremea lui 1\Ehai Viteazul (legăturile
ierarhice dintre Mitropolia Ardealului şi aceea a l'ngro-Vlahiei). Legăturile
dinainte de :'.\lihai Viteazul sînt mai mult de caracter politic. De data aceasta,
în \Temea lui Şerban Cantacuzino, înregistrăm un spor în aceste raporturi
sufleteşti cu Ardealul, dar cu rezonanţe şi în viaţa politică.
Într-adevăr, Şerban Cantacuzino aparţine unei generaţii luminate care
a avut conştiinţa unităţii etnice a românilor din :Muntenia, Moldova şi Ardeal.
::\loştenitor al unei frumoase biblioteci 23 înconjurat de o strălucită curte
intelectuală, umanistă, nu vom exagera deloc socotindu-l şi pc el avînd con-
ştiinţa acestei unităţi. Dealtfel, fratele său mai mic şi colaboratorul său apro-
piat, Stolnicul Cantacuzino, arc meritul de a fi dat o expresie minunată -
ca şi Miron Costin în :'.\loldova - acestei conştiinţe: „. . . iar noi românii
suntem adevăraţi romani în credinţă şi în bărbăţie, din care Ulpiu Traian
au aşezat aice în urma lui Decebal, după cc de tot l-au supus şi l-au pierdut.
Însă români înţeleg nu numai ceştia de aici, ci şi din Ardeal care încă mai
neaoşi sînt şi moldovenii, şi toţi cîţi şi într-altă parte se află şi în această
limbă, măcar fie cevaşi mai osebită în nişte cuvinte de amestecătura altor
limbi, cum s-au zis mai sus, iar tot unii sunt, că dacă pre aceştia cum zic,
tot români îi ţinem, că toţi aceştia dintr-o fîntînă au izvorît şi cură".
Este foarte firească deci presupunerea că şi domnul să fi avut această
concepţie despre unitatea neamului românesc. În al doilea rînd, să nu uităm
că Şe~ban Vodă pribegise prin Ardeal şi putuse cunoaşte de aproape pe fraţii
n?ştn de acolo. lată că unele împrejurări dureroase din viaţa poporului nostru
din Ardeal în acea vreme vin să confirme presupunerea de mai sus asupra

20
Del Chiaro, op. cit., p. 124.

56
interesului duhovnicesc pe care acest voievod l-a purtat românilor din Ardeal.
Este vorba de persecuţiile la care propaganda calvină supune pe românii
din Ardeal. Această persecuţie de caracter religios - la care se asociază însuşi
voievodul Ardealului, Mihail Apafi - ascundea însă şi unele resentimente
de rasă* care dovedesc că încă de pe atunci ungurii încep să aibă în Ardeal
conştiinţa inferiorităţii lor numerice faţă de români şi deci şi a şubrezeniei
stăpînirii lor politice în această provincie. Voievodul maghiar însuşi, cu pri-
lejul unei călătorii remarcă cu îngrijorare că „românimea este o naţie de tot
spornică iar ungurimea şi săşimea din zi în zi se împuţinează" 26 şi că „pe
ungurimea aceea puţină, nu peste mult timp sau o vor desnaţionaliza sau
o vor nimici". Această stare de spirit îl face pe Apafi să ia unele măsuri
de apărare a naţiunii maghiare împotriva unui proces de a cărui fatalitate
se temea. Hotărăşte, între altele, ca „locurile locuite şi biruite de la început
de unguri, sub grea pedeapsă şi ameninţare nicicum şi niciodată să nu le poată
înstrăina românii din mîinile ungurilor, nici ungurii să nu aibă dreptul de a
Ir vinde de veci".
Recrudescenţa persecuţiilor religioase din vremea lui Apafi, patima şi
cruzimea cîrmuitorilor calvini maghiari nu ne surprind. Resentimentele lui
Apafi împotriva românilor erau desigur împărtăşite de o mare parte a nobilimii
maghiare din Ardeal şi a clerului în primul rînd. Dealtfel. antipatia era reci-
procă. Petre Budai scrie în vremea aceasta, negru pe alb, că „românii din
fire sînt duşmanii ungurilor" **. Dar să urmărim faptele.
Persecutia intrase într-o fază mai violentă încă din vara anului 1674,
dnd Apafi hotărăşte o sumă de măsuri care ameninţau grav libertatea reli-
gioasă a românilor. Iată aceste hotărîri: „Mihail Apafi din mila lui Dumnezeu
prinţul Ardealului, domnul părţilor Ţării Ungureşti, etc. ( ... ) credincioşilor
noştri episcopului şi vicarilor lui şi protopopilor şi tuturor păstorilor bisericilor
celor româneşti din Ardeal, carii vor vedea cărţile acestea ale noastre, nouă
plăcuţilor sănătate şi mila noastră!
Ştiind toate cîte sînt de lipsă spre ocîrmuirea cea cu folos a lucrurilor
oamenilor bisericeşti, ori în ce treaptă şi dregătorie sînt puşi, fără de care în

• În cîteva rînduri vom întîlni, pe parcursul acestei ediţii, folosirea de către Victor Pa-
pacostea a noţiunii de rasă. Contextul arată în mod clar că totdeauna istoricul înţelegea prin
el noţiunea de popor. Aşa cum se precizează şi în studiul introductiv, Victor Papacostea a avut,
pe tot parcursul activităţii sale de om de ştiinţă şi profesor, o atitudine net ostilă oricăror dis-
criminări rasiale (n.n. - C.P.D.).
2 6 Hurmuzaki, XV, p. 1363.
** Afirmaţia aceasta-care este un citat din Petre Budai - nu trebuie înţeleasă ca o
expresie a şovinismului. După cum dovedesc toate citatele date de autorul cursului, ca şi alte
studii din culegerea de faţă, este vorba de duşmănia dintre nobilimea şi clerul maghiar, pe de
o parţe, şi ţărănimea împilată pe de altă parte.
ln studiile Voievozi şi cnezi şi Mihai Viteazul, Victor Papacostea dovedeşte cu numeroase
.argumente ştiinţifice legăturile dintre toţi cei care sufereau împilarea nobilimii. Vezi, în volumul
de faţă, în studiul 1'.fihai Viteazul: „ În ajunul celei mai mari expediţii otomane împotriva
Budei şi Vienei, la începutul veacului al XVI-lea, se va face din nou un apel disperat la români
şi la secui. Dar masele înarmate, în loc să plece la hotare, au întors armele împotriva marii
frndalităţi. Aceasta a fost răscoala zisă a lui Doja, după care - la primul atac turcesc - Ungaria
s-a pră.buşit." Vezi şip. 338. „Cine a citit mărturisirea istoricilor maghiari în legă.tură cu sufe-
rinţele secuilor, cine a citit naraţiunile de cronică privind răscoala permanentă în care aceşti
nenorociţi au trăit veacuri întregi; cine a văzut în documente calda primire ce li s-a făcut tot-
deauna fugarilor şi familiilor lor pe moşiile voievozilor munteni şi moldoveni, va înţelege de
ce secuimea a alergat în masă sub steagurile lui Mihai, aşa cum altă dată alerga, la primul semnal,
Sub steagurile lui Ştefan cel Mare sau ale lui Petru Rareş" (n.ed-C.P.D.).

57
 nici un lucru se poate nădăjdui spor şi rodire cuvioase, prinţii c~i di~a~ntea
noastră au tinut obiceiul acesta: ca pispecul cel de legea noastra (ad1ca cel
calvin~sc) să aibă grijă să înd~ept~ greşelil~ ce. s-ar fa~e în _bisericile _cele r~mâ­
neşti, care obiceiu ţinîndu-1 ş1 ~01, a~ vmt ş1 am c;>rm~1:nt ca J?lm ~e cmste
pispecul Tisabeci Gaspar, să aibă gnJa de toate b1sencil~ romaneşti c:le de
sub stăpînirea noastră şi să le ocîrmuiască ~upă cuno~c1~ţa suflet.ulm sf~u~
îndreptînd greşelile dintr-~nsele" (se iau mă~un pe?ţru remfnnţ~~ea _hpo_grafte~
lui Racoti). Şi ameninţări: „carele se va impotnvi. .. poruncn lm (T1sabec1
Gaspar} de pedeapsă nu \'a scăpa" • ~
27
••
Aceste măsuri de caracter general fura urmate de persecuţn personale care
loviră în cele din urmă în însuşi Vlădica Sava Brancovici al românilor. I se
înscenă acestuia un proces în legătură cu gestiunea sa.
Venirea lui Şerban Cantacuzino la tronul Ţării Româneşti - persona-
litate atît de puternică şi cu un nume atît de răsunător în lumea ortodoxă -
nu putea rămîne fără urmări asupra luptelor religioase din Ardeal. Întemeiat
pe \'echi legături de bună prietenie cu Apafi el izbuteşte să oprească în parte
aceste persecuţii şi să obţină pentru episcopul român Sa,·a Brancovici, în
ianuarie 1680, o stare de jurisdicţie şi neatîrnare aproape completă. Din neno-
rocire această stare nu fu de lungă durată din pricină că partida cah-infL
din Ardeal - în fruntea căreia se găsea chiar soţia lui Apafi - reacţionă cu
violenţă şi reluară atacurile împotriva lui Sava. Se înscenă un nou proces
bătrînului Vlădică, iarăşi cu învoirea lui Apafi - un om cu caracterul foarte
slab - un proces infamant, cu acuzaţii de imoralitate gravă. Îl scoaseră din
\'lădicie şi „dezbrăcîndu-1 în biserică de toate odăjdiile arhiereşti, s-au dat în
mîinele mireneşti să se pedepsească după vrednicia faptelor sale (precum zice
judecata aceea strîmbă)" 28 •
În urmă Sava fu bătut cu vergi şi întemniţat. „Atîta l-au corbăcit -
spune un contemporan ungur, care trăise la curtea lui Apafi - pînă ce s-au
rupt şi căzut cămeşa, pantalonii şi carnea de pe <linsul." 29
Acelaşi povestitor maghiar ne vorbeşte apoi de supărarea pe care această
persecuţie a cauzat-o lui Şerban Cantacuzino: „~e mai auzită păgînească şi
cumplită tiranie! :'.\ici ar fi lăsat Şerban (Cantacuzinul), domnul cel wstit al
Valahiei, neizbîndită tiranic aceasta căci înştiinţase pe prinţul Apafi, cfL
de ar trebui să cheltuiascfL 500 OOO de taleri, încă va lucra la împăratul tur-
cesc, ca sft mazilească pe Mihail Apafi ... " 30 Somaţia aceasta a lui Şerban
Vodă fu urmată de o întreagă schimbare de atitudine. Domnul muntean scrise
lui Apafi arătînd că el ar fi avut dreptul să-l cerceteze pc Sava 31 • El intră în
legătură cu refugiaţii maghiari de la Constantinopol: Csaki şi Cristofor Pesko .
.\'egocierile fură conduse de Constantin Brîncoveanu, nepotul lui Şerban,
pe atunci capuchehaia al ţării la Poartă.
În înţelegerea făcută, dpeteniile opoziţiri ardelene se obligau: „Religio-
ncm orthodoxam, ,·ulgo valachicam, ab antiquo solitis ceremoniis eos uti, cum

27 c;h. ~i11cai. Hr·-nira Romii11ilor şi a ;i:ai 11111/tc-1· 11cam1ffi •••• I li, llucureşti. 1886, p. 267.
2" Samuil Clai11 din Sad, Ms. Hist. l"a/a,-hiae, tom. I\", p. 190 şi urm., apud Şincai, op. cit.,
'IOI. II I. p. 20-l.
28 Cse1·<"i J!ihâly a: Erdilyi Histo1iâba11 ad a111111111 1699, apud Gh. Sincai, op. cit., voi. III,
p. 205-206. .
~o I bidcm.
ai Jfon11mc11ta H1111garir1c Histerira. T&rok-111agya1·kcri Aliam Okman)'fd11, Pesta, 1870,
\"I, p. 97.

58
libero exercitio, secundum canones patriae, et, signae contra voluntatem eorum
in suis terminis oppressa forent, eorum regno pristinae libertati restitui effi-
ciemus ... ". Aceste rînduri, publica te de Petru Maior în Istoria Bisericească
(pag. 76), ne arată în ce măsur~ această h~ptă .cu aspecte :pur rel_i&ioas~ era
totodată o luptă naţională care mfluenţeaza admc raporturile politice dmtre
Serban Cantacuzino şi voievodul Ardealului. Apafi avu mult de lucru la
Constantinopol pentru a rezista loviturilor furioase pe care i le dădea Şerban.
11 vedem trimiţînd agenţilor săi explicaţii şi chiar actul justificativ 32 • La
rîndu-i, Şerban Vodă înteţeşte şi el lupta trimiţînd la Stambul şi pe Stolnicul
Cantacuzino.
În acelaşi timp cu Sava Brancovici, a fost arestat în Ardeal şi fratele său,
Gheorghe Brancovici. Acesta însă izbuti să scape şi mergînd prin Haţeg şi
Craiova ajunse la curtea lui Şerban Cantacuzino, în preajma căruia stătu opt
a,ni. Personalitatea curioasă a acestui nobil aventurier nu este încă pe deplin
lămurită. El este privit de cei care i-au urmărit activitatea ca un precursor
al mişcării pentru reînvierea statului sîrbesc. Pentru proiectele de răscoală
în Balcani - pe care le urmărea, după cum vom vedea, Şerban Cantacuzino -
un astfel de om era foarte util. Aşa se explică desigur lunga lui şedere la
-curtea munteană 33 •
În cele din urmă însă, Apafi, temîndu-se de acţiunea întreprinsă de Şerban
impotriva sa - după cum ne spune Gheorghe Brancovici în cronica ce a lăsat -
„slobozi din temniţă şi pe mitropolitul Sava Brancovici. Iar după ce fu
eliberat, mitropolitul Sava Brancovici, îmbătrînit şi slăbit de boala podagrei,
nu peste mult timp îşi dete cu virtute ortodoxă sufletul său, suferind în mîi-
nile lui Dumnezeu şi se mută din veacul acesta la strămoşii săi bătrîni." 34
O împăcare totuşi nu se făcu. Şerban Cantacuzino nu era omul să ierte atît
de uşor purtarea lui Apafi, însă îşi dădea seama că nici românii din Ardeal
„nu pot rămîne fără păstor". Fu silit deci să recunoască pe călugărul Iosif
Budai, alesul lui Apafi; avu totuşi satisfacţia de a-l vedea pe noul Vlădică
venind - înainte de a i se da diploma lui Apafi - în Ţara Românească ca
„să se hirotonisească după leage". Hirotonisirea se făcu şi se întări prin actul
din 23 august (stil vechi) 1680. O lectură atentă a acestui act lasă să se vadă
abia stăpînită intlignarea lui Şerban Vodă. Revine ideea că sfinţirea lui Iosif
se face „ca să nu rămîie acel Scaun văduv şi creştinii de acolo fără păstor".
La rîndu-i, noul Vlădică trebuie să fi fost adînc impresionat de măreţia voie-
vodului muntean, de toată curtea şi soborul său, de vreme ce face înainte de
plecare o adevărată mărturisire de credinţă ortodoxă făgăduind să se păzească
în eparhia sa de „nescari lucruri" potrivnice dreptei credinţe, să asculte bunele
învăţături ale mitropolitului muntean şi să păstreze neatinse acolo peste
munţi „cîte tocmeale ce are Scaunul Ungro-Vlahiei" 35 •
Iată deci cum, pe măsură ce în Ardeal se înăspreşte persecuţia, se afirmă
tot mai mult şi influenţa bisericii muntene. Şerban Vodă Cantacuzino ajunge
a exercita astfel o adevărată dominaţie spirituală asupra românilor din Ardeal.
32 Ibidem, p. 101.
33
Vezi, pentru Gheorghe Brancovici, Silviu Dragomir, Fragmente din Cronica lui Gheorghe
Brancovici, în „Anuarul Inst. de Ist. Naţ. Cluj", 1923, p. 1-32.
34 Ibidem, p. 69.
35
Actul de hirotonisire se află în Condica Mitropoliei Ungro-Vlahici, care s-a pierdut.
A fost tipărit însă de Cipariu în Acte şi Fragmente, p. 231-236. Pentru comentariul de mai sus
şi pentru acest capitol, vezi N. Iorga, Istoria Românilor din Ardeal şi Ungaria, voi. I, p. 273-271.

59
 Dar Iosif muri curînd şi cu prilejul aleg_erii lui Ioasaf. ~oul Ylăd~că'. se
vădi o dată mai mult autoritatea voievodulm muntean. Confirmarea ş1 hiro-
tonisirea lui în Ţara Românească a luat aspectul.unei noi al~egeri. ~ntr-a~e\·.ă~·~
ordinul lui Şerban pentru strîngerea Soborul~. chei;ria cap~tennle. B1s~~·1cu
„ca să aleagă şi să hotărască pe cel c~ se va gas1 mai _v~edmc ?pre m~nyrea
cea păstorească a Mitropoliei aceia". Şi pentru ca prestigml ~mei ale~en liber~
de orice angajament anterior să nu sufere - formal cel puţm - fura propuşi
încă doi candidaţi 36 •
în ce dispoziţii (faţă de reformaţi şi faţă de intenţiile lui Apafi de a reface
tipografia calvină pentru români) pleacă Ioasaf din Ţara Româneasd„ se
vede din declaraţia pe care o face curînd după alegere, că „ferească Dumnezeu,
el nu va tipări la venirea tiparelor, cărţi bisericeşti reformate în româneşte,
ci va tîlmăci şi da la lumină cărţi de credinţă dreaptă". El nu s-a sfiit s[L ia
chiar unele măsuri împotriva preoţilor români calvinizaţi. Vorbind de procesul
lui Sa va, Ioasaf şi-a spus, de asemenea, fără ocolişuri părerea că Ylrtdica
trebuia scos prin Patriarhie iar nu de către „craiu" şi popii unguri 37 •
Cn astfel de om, fireşte, nu putea rămîne multă vreme în faţa propagandei
calvine. El fu scos la 14 iulie 1682, lucru care tulbură şi mai adînc rapor-
turile dintre voievodul Ardealului şi Şerban Cantacuzino. Faptul rămîne însă
fără urmări mai grave, fiindcă acum atenţia domnului muntean era atrasă
mai mult către partea turcilor, care începuseră a pregăti ofensiva împotri\·a
Vienei. Această mare acţiune militară umplea de îngrijorare pe voie\·cd.
Zvonul că ţările române vor fi transformate în paşalîcuri, apăsa greu asupra
spiritelor, atît la Bucureşti cit şi la Iaşi.
Trebuie să vă spun însă, ca să aveţi o explicaţie cauzală mai completft
a faptelor de mai sus, că Mitropolitul Munteniei, care lupta alături de domn
pentru a împiedica îndepărtarea de la dreapta credinţă a românilor din Ardeal,
era el însuşi originar de peste munţi şi anume din satul Veştem de lîngă Sibiu.
Că amestecul acestui prelat muntean a fost foarte activ în viaţa spiritualfl a
fraţilor noştri din Ardeal se va vedea şi mai tîrziu, cînd va recomanda ca
Vlădică pentru cei din Ardeal - şi va reuşi să-l aleagă - pe un consătean al
său, anume Sava 311 •

17 ftbruarie 1939

Prelegerea a IV -a

\"-am spus încă din introducerea acestui curs că turcii au ştiut să profite
în această a doua jumătate a veacului al XVII-lea de conflictele austro-fran-
ceze şi de neunirea creştinilor pentru a relua înaintarea lor pe Dunăre. Asistăm
astfel la o adevărată renaştere militară otomană care se orientează către centrul
~urop_ei şi către Viena, obiectivul de odinioară al lui Soliman Magnificul.
frebme să vă spun însă că turcii erau departe acum, în vremurile lui l\Ioha-
med al IV-lea, de puterea şi înflorirea pe care o avuseseră sub domnia lui
Soliman. ~umai imposibilitatea de fapt în care se găseau austriacii de a se
36
X. Iorga, op. cit., p. 27'1.
37
Ibidem, p. 275.
38
Cipariu, Acte şi F1·ag111c11/c, p. 261.

60
ocupa de frontul oriental - din pricina politicii imperialiste franceze - le
dădea iluzia atotputerniciei. Nu mai puţin, interesele diplomaţiei franceze
- din ce în ce mai influentă la Stambul - sileau pe turci la această mare
actiune militară împotriva imperiului german. (Atunci au desfăşurat agenţii
diplomatici ai lui Ludovic al XIV-iea o activitate extraordinară pentru a
împiedica cruciada visată de Sobieschi. Împiedicînd cruciada ei au înlesnit
dezlănţuirea ofensivei turceşti.)
Şi, în sfîrşit, nu trebuie să uităm acţiunea rebelilor unguri. De vreme
îndelungată ungurii se găseau în plină răscoală împotriva Austriei. Dar, înce-
pînd din anul 1678 această mişcare intrase pe mîna tînărului şi viteazului
conte Emerik Tokoly care, sprijinit la rîndu-i şi de turci şi de francezi, reorga-
niza trupele răsculaţilor şi insuflîndu-le un adevărat fanatism reuşi să înfrîngă
în cîteva rînduri trupele austriace. În anul 1682 intervine chiar un tratat
formal între Tokoly şi Poartă. Turcii promit rebelului stăpînirea Cngariei
superioare cu deplină libertate religioasă şi cu singura obligaţie a unui tribut
de 40 OOO lei anual. Curînd după ce făcură înţelegerea cu Tokoly, turcii din
Buda, uniţi cu răsculaţii unguri, începură atacurile, în vreme ce sultanul,
împins îndeosebi de vizirul Cara Mustafa mobiliza marea oştire destinată
atacului asupra Vienei. Intre cei chemaţi să ia parte la această mare cam-
panie erau şi domnii români Şerban Cantacuzino şi Gheorghe Duca al Mol-
do\.·ei. Campania făcu să înceteze pentru moment nu numai conflictul dintre
Apafi şi Şerban, dar şi acela dintre Şerban şi Duca (deşi tocmai în acest răs­
timp Şerban adăpostea la curtea sa o numeroasă emigraţie moldovenească a
boierimii din Ţara de Jos în frunte cu Constantin Cantemir, pe care ambiţiosul
domn muntean îl păstra pe lîngă sine, pentru proiecte de viitor, aşa cum păstra,
dealtfel, pe Gheorghe Brancovici şi pe nobilul secui Csaki).
Iată cum înfăţişează cronicarul muntean Radu Popescu marca ridicare
de oştiri turceşti la care din ordin participă şi domnii români: „ ... Într-al
cincilea an al domniei lui Serban Vodă, au rădicat Sultanul Mehmet Turcul
oaste mare împotriva nemţilor, fiind împărat nemţesc Leopold, poruncind
hanului să ridice toată tătărimea de pretutindenea, aşişderea turci de la
R~tsărit şi de la Apus au rădicat, deci domnii rumâneşti amîndoi groful ungu-
resc şi Tukeli groful cu oastea lui şi toţi s-au împreunat la Veligradul turcesc,
acolo au rămas împăratul turcesc iară Kara Mustafa Vizirul luînd toate oştile
s-au dus drept la Beciu unde este scaunul lui Kesar Leopold, şi de toate păr­
ţile bătea cetatea. Iar pre tătari i-a slobozit în pradă, cît au ajuns cu cale
d~ trei zile mai sus de Beciu, şi mulţime de oameni au tăiat şi au robit; că
era nemţii neînvăţaţi de a vedea robind, ci şădea toţi pren casele lor, pre carele
g;.'"tsindu-i, i-au tăiat, i-au robit cumplit. Leopold Cesariul văzînd această
nevbie mare ce căzuse pre ţara lui, neîncredinţîndu-se numai pre oştile lui, au
trimis de grab la Sobieschi Craiul leşăsc şi la toţi leaşii cu rugăciune, să facă
bine să-l ajute la aciastă primejdie ce i-au venit, şi îndată s-au rădicat Craiul
cu 30 OOO de leaşi, oaste aleasă, şi au venit de s-au împreunat cu oştile nem-
ţeşti, fiind cap tuturor oştilor Craiul, s-au pornit către turci, pre carii găsindu-i
suptu Beciu, prinzînd şi turcii veste, s-au gătit de răsboiu, şi le-au esit înainte
să nu-i lase să vie la cetate pînă vor lua cetatea, că o slăbise rău ~u tunuri,
cu lagomuri, ce-i dedese în 63 de zile; dar nu i-au putut opri, ci dînd răsboiu
tare în 5, 6 ceasuri au biruit creştinii pre turci. .. " a9
39
Magazin Istoric, II, p. 27-28.

61
 Şerban Vodă cu oastea munteană s-~ î~tîlnit cu trupele ~oldovene· coma~1-
date de Duca Vodă după trecerea Dunam pe la Buda. lata ce ne spune .m
această privinţă cronicarul moldovean:
„Mers-au Duca Vodă prin Ţara Munte:iească p~e la Ruşava: şi de ~colo
au trecut peste munte şi au mers la Se~e~ I~ sus pnn Lugoş, prm Te~1şvar,
prin Sarvaşi, prin Solnok, peste apa Ţ1se1 ş1 de acolo au trwe~t P.unarea pe
la Buda şi acolo peste Dunăre au agmnsu pre Şerban Vodă ş1 vnnd Şerban
Vodă D~mnul Muntenesc, s-au adunat cu Duca Vodă, iar Vizirul cu oastea
turcească era mai înainte la Stolbeligrad" •
40

Cît priveşte pe. Şerban, el se f~ri să treacă prin Ardeal. ~ealtfel, t~ecere~
aceasta îi fu interzisă, pentru motive lesne de mţeles. Ura dmtre el ş1 Apafi
putea fi rău sfătuitoare pentru cei doi principi aflaţi sub arme. Pe la mij-
locul lui iunie, oastea românească se află în tabăra turcească de la Alba regală
pînă unde venise şi sultanul. Se pune acum întrebarea: care era valoarea
numerică şi militară a contingentelor aduse de domnii români şi care a fost
contribuţia lor în cele 63 de zile de asediu. In privinţa numărului avem mai
multe ştiri. Astfel, contele Caprara, ambasadorul austriac la Poartă credea în
iunie 1683 - din informaţii turceşti - că Şerban Cantacuzino va aduce
8 OOO de oameni iar Duca Vodă 12 OOO 41 . Del Chiaro în memoriile sale dă
circa 6- 7 OOO de oameni. Curînd s-a văzut că cifrele date de Caprara au fost
exagerate, Şerban n-a adus decît 4 OOO de oameni, Duca 2 OOO, moldoveni
şi cazaci la un loc 42 • Apafi veni la rîndul lui cu vreo 6 OOO de oameni. Se pare
însă că forţa militară a celor doi domni era totuşi mai mare. Ambasadorul
francez din Pera - de obicei bine informat - socotea încă din vara anului
1681 (cînd se punea la cale atacul rebelilor unguri susţinut de domnii Moldovei,
~funteniei şi Ardealului împotrÎ\"a imperiului german) la 20-21 OOO forţa
militară a celor trei ţări 43 •
Este lucru neîndoios că această expediţie era privită atît în Muntenia
cît şi în Moldova şi Ardeal cu mare îngrijorare. Participarea aceasta în număr
atît de mic ( 12-13 OOO de oameni) a creştinilor supuşi Porţii nu ne surprinde,
după cum nu ne va surprinde în timpul asediului conduita lor. Îşi dădeau
seama cu toţii - ardeleni, munteni şi moldoveni - că un succes al turcilor
la Viena ar aduce imediata cădere a lor într-o robie desăvîrşită şi transfor-
marea în paşalîcuri 44 • In nemea asediului, trupele muntene şi moldovene
formară un singur corp, Şerban Vodă avînd a juca, cum era şi firesc, rolul
de frunte. Asediul a început, după cum se ştie, la 13 iulie 1683 şi a ţinut pînrl
la 13 septembrie.
Să răspundem acum la a doua întrebare: care au fost atribuţiile contin-
gentelor româneşti în timpul asediului? In această privinţă, d-l I. Moga,
în lucrarea pe care v-am citat-o, spune: „Atît de-a lungul drumului pînă la
capitala austriacă, cît şi în timpul asediului, domnii români n-avură altă
însărcinare decît ridicarea de poduri pentru oastea otomană". D-l N. Iorga,

40 Magazin Istoric, III, p. '41.

41
Hurmuzaki, Supl. I, Xr. '403, p. 271.
42
Neculce, ed. Kogălniceanu, II, p. 216.
43
I. Hudiţă, Recueil de documeuts conccrnant l'lristofre des Pays roumains, Iaşi, 1929 ,p. 26 I.
44
N". Iorga, Studii şi Documente, XX, p. 78.

62
în Istoria Românilor (vol. VI, p. 343), spune încă mai categoric: „La Viena
nu li se dădu altă sarcină decît aceea de salahori".
Într-adevăr, lucrurile s-au petrecut aşa cum spun cei doi istorici. Româ-
nii au avut de împlinit cu prilejul acestei expediţii o sumă de lucrări, între
care podul de la Raab 46 şi un altul în august la Nussdorf lîngă Viena. Tot
Hammer spune că în timp ce românii lucrau, pe deasupra capetelor lor se
încrucişau obuzele artileriei germane şi turceşti. Dar pentru a se înţelege şi
mai bine rolul acestor contingente româneşti în expediţia lui Cara-Mustafa,
trebuie să ţinem seama de tactica pe care comandantul otoman a înţeles
s-o aplice la acest asediu.
Azi se ştie că eşecul turcilor la Viena se datoreşte în mare măsură şi
faptului că au făcut mai mult un asediu de uzură şi înfometare decît unul de
cucerire. Vizirul nu voia 46 să intre în Viena printr-un mare asalt, fiindcă, pe
de o parte, se temea să nu piardă avuţiile pe care spera să le găsească înlă­
untru, iar pe de altă parte, să-şi menajeze viitoarea reşedinţă. Această lînce-
zire - şi lipsa alimentelor - a adus, dealtfel, şi demoralizarea trupelor, a
ienicerilor mai ales, care, după cum ne spune tot Cantemir, începuseră „să
murmure", iar mai apoi să strige sus şi tare că „ei au venit aici a se lupta
nu în contra foamei, ci în contra inamicului" 47 • În aceste condiţii, era firesc
ca o parte a armatei - şi încă una foarte mare - să fie liberă de sarcini com-
batante şi folosită la lucrări de întărire, fortificaţii, drumuri, poduri etc. Se
muncea atît de mult în tabăra turcească la şanţuri şi fortificaţii, încît ai
impresia - citind pe Cantemir - că turcii erau cei asediaţi şi nu vienezii.
Se pare chiar, din cele spuse de istoricul moldovean, că exasperarea
trupelor turceşti ajunsese atît de mare încît „cînd nu mai puteau de oboselile
muncii depuse la facerea sanţurilor şi la baterea fortificaţiilor" chemau pe
creştini cu următoarele cuvinte: „Necredincioşilor, dacă nu voiţi a veni voi
înşiv~t împotriva noastră., arătaţi-vă măcar căciulile şi în mai puţin de o oră
vom fugi cu toţii de aici" 48 • Deci, putem conchide, vizirul nu însărcinase în
mod special pe români cu astfel de lucrări. Lucrau şi ei ca mai toată această
oştire la punerea în practică a savantelor şi meticuloaselor metode de blocadă
ale Marelui Vizir. Că românii au ocupat şi ei poziţii de luptă, un sector în
centura de asediu (un rol militar deci) rezultă însă din documentele timpului.
Astfel, Kunitz, fostul rezident imperial pe lîngă Poartă - care acum se
afla în tabăra turcească, deci vorbea încunoştinţă de cauză-scrie că Şerban Can-
tacuzino l-a asigurat că trupele lui vor ceda biruinţa, în orice ciocnire trupelor
imperiale; oastea românească va arăta steagurile sale, într-o astfel de împre-
jurare. Totodată, domnul muntean spune lui Kunitz că aceste steaguri vor
putea fi recunoscute, „avînd pe o parte crucea şi pe cealaltă pc Maica Dom-
nului" 49 • Din cele de mai sus ar rezulta deci că românii n-au avut de împlinit
în decursul asediului numai sarcina de salahori ai armatelor turceşti. În cele
63' de zile cît a durat împresurarea au fost desigur intervale în care ei, ca şi
trupele turceşti, au avut de săvîrşit anume lucrări, la întărituri, drumuri sau

45
Hammer, Histoire de l'Empire Ottoman, Paris, 1838, ·ml. XII, p. 88.
48
D. Cantemir, Istoria Imperiului Otoman, II, p. 478-479.
47 Ibidem, p. 481- '182.
48 Ibidem.
49
G. l(unitz, Diarium welches am Tilrrkischen Hojj . .. , Viena, 1684, a pud V. Zaborovschi,
op. cit.

63
 poduri; dar, în afară de aceste .lucrări, e~te neînd<;>ios că ~i ?i-au ?ă~tra.t rost~1~
rile lor ostăşeşti. Altfel, Kurutz n-ar .fi ~ransAm1s .ase~aţil?r fagadmal~ ca.
„trupele domnului muntean vor ceda birmnţa m once ~iocmre trupel~r im.p:-
riale". Sînt cercetători serioşi care afirmă că trupele roma~e au avut de imphmt
un rol militar chiar în ziua marii bătălii - 12 septembrie - cînd s-a produs
atacul cavaleriei polone. „La începutul Ab~tălie~ ~o.~ânii se . af~a.uA la ar:~pa
w

dreaptă, pe insulă; se pare îns~ c~ spre sf1rş1tul ~atălie1 fura t~~,~~ş1 1mpotnva
polonilor, care cobonseră mai tirzm coastele Kahlenbergulm .
Vedeti, dar, de ce ne este foarte greu să primim - în formele absolute
în care a~ fost exprimate - opiniile în această privinţă ale d-lor N. Iorga şi
Moga. Incontestabil, românii nu se bucurau de încrederea comandamentului
militar otoman. Hammer, în lucrarea sa (voi. XII, la pag. 203), o spune
limpede, că atitudinea moldovenilor şi muntenilor inspira atîta neîncredere
încît Paşa din Bosnia şi cel din Magnesia primiseră ordin să-i supravegheze.
Veţi vedea din cele ce vă voi spune în prelegerea viitoare că în privinţa alor
noştri nu se înşelau. Dealtfel, aveau şi unele precedente. În bătălia de la
St. Gothard, victoria creştinilor n-ar fi fost cu putinţă - spuneau turcii -
fără retragerea atît de precipitată a contingentelor româneşti; nu mai puţin
îşi aminteau desigur de „trădarea" lui Ştefan Petriceicu în războiul cu polonii
din 1675.
Dar în tabăra turcească de la Viena defetismul era general - duprt cum
aţi văzut din cuvintele lui Cantemir - din pricina neputinţei de a se organiza
un serviciu serios de aprovizionare a unei armate atît de mari, a incapacitrtţii
Marelui \'izir şi apoi din pricina disensiunilor grave dintre generalii turci.
Între Cara )fostafa de pildă şi Ibrahim, Paşa de la Buda, era un conflict acut
care va sfîrşi cu acuzarea de trădare adusă de cel dintîi celui de-al doilea şi
cu executarea lui. Şi alţi comandanţi turci au fost executaţi sub aceeaşi acu-
zare de trădare. ~ici Tokoly, asociatul politic - nu numai militar - al
acestei acţiuni, şi nici hanul tătăresc n-au sdpat de acuzaţia că sînt înţdeşi
cu creştinii 51 •
Acestea sînt faptele. Încrederea în steaua militară a Islamului se zdrun-
cinase adînc. \'edeţi dar că şocul escadroanelor lui Sobieschi în ziua de 12 st:p-
tembrie a fost mult uşurat de starea de dezagregare şi demoralizare în care se
găseau diferitele corpuri ale armatei otomane. Cu toată zdrobitoarea lor supe-
rioritate numerică, forţa combativă a acestor trupe era atît de scăzută incit
- vorba lui Cantemir - aşteptau să se ivească numai căciulile crestinilor
pentru a o rupe la fugă. '
În prelegerea viitoare vom căuta, pătrunzînd mai adînc încă în culisele
acestei drame istorice de sub zidurile Vienei, să ne dăm seama în mod exact
care a fost rolul lui Şerban Cantacuzino şi al românilor, în general, în ce măsur{t
adică au reuşit ci, în haosul şi destrăbălarea taberei turceşti, să fie de folos
creştinilor asedia ţi.

21 februarie 1939

60
V. Zaboro-.rschi, op. cit., p. 10.
61
Hurmuzaki, XVI, p. 65.

64
 Prelegerea a V-a
ROMÂNII LA ASEDIUL VIENEI

Ne-am ocupat în ultima prelegere de contribuţia militară a voievozilor

noştri - al Munteniei şi al Moldovei - la asediul Vienei. Înfrîngerea turcilor
la Viena este - cum v-am spus - un fapt istoric de o însemnătate epocală,
plin de consecinţe pentru centrul şi sud-estul Europei, şi deci şi pentru ţările
noastre. Factorii cauzali ai acestei înfrîngeri trebuiesc cercetaţi de aproape.
Aţi văzut că am ţinut seama, în primul rînd, de şubrezenia întreprinderii
lui Cara Mustafa. Marele proiect politic al acestuia - aşezarea turcilor în
centrul Europei - nu putea fi susţinut în mod sincer nici de unguri, nici de
ardeleni şi nici de români. Emerik Tokoly însuşi - asociatul lor cel mai decis -
nu putea sprijini în mod sincer un proiect a cărui izbîndire ar fi dus - mai
tîrziu ori mai devreme - la înăbuşirea veleităţilor de reînviere politică ma-
ghiară. Ba, aţi văzut din tele ce vă spuneam în prelegerea trecută că nici
Paşa din Buda nu seconda cu toată convingerea pe Marele Vizir. Am fi îndrep-
tăţiţi să credem că această atitudine pornea - cum spune D. Cantemir (repro-
ducînd apărarea lui Cara Mustafa în faţa sultanului) - din temerea că după
cucerirea Vienei ar scădea însemnătatea politică a paşalîcului din Buda. Iată,
într-adevăr, cum sună apărarea Marelui Vizir:
„ .. . Mi s-au răpit din mină aceste succese, nu prin armele ... vrăjma­
şului, ci prin uneltirile şi trădarea ofiţerilor mei subalterni, îndeosebi prin
trădarea şi perfidia lui lbrahim Paşa, beglerbegul de Buda, care el cel dintîi
a fost pentru asediul Vienei, iar după aceea şi-a schimbat părerea ... pentru
că a văzut că după cucerirea Vienei Beglerbegul de Buda nu va mai avea o
putere atît de mare ca mai înainte ... ". Cantemir dă in e.-ttenso această apă­
rare în care Marele Vizir acuză grav atitudinea Paşei de Buda (care comanda
aripa stingă a armatei turceşti) în timpul luptei: „ . .. înainte de a se putea zice
că s-a început lupta bine, a întors dosul cu toate trupele sale, a fugit în cea
mai mare dezordine, şi a dat prin aceasta prilej duşmanului să lovească ceai-
laltă armată în coaste, s-o bată şi să o pună pe fugă". Iar în timpul asediului
„a refuzat a urma ordinile mele, şi s-a împotrivit la toate sfaturile mele şi
prin exemplul său a încurajat pe soldaţi şi pe ofiţeri a-şi neglija datoriile lor".
Într-o astfel de tabără, minată pretutindeni de neînţelegeri şi duşmănii
intestine, de lipsa convingerii, de reaua voinţă iar uneori chiar de trădarea
tocmai a acelora care trebuie să fie pildă de credinţă şi devotament (şi în care
nici ienicerii nu mai vor să lupte!), poziţia sufletească a domnilor români
- a lui Şerban Cantacuzino îndeosebi - se lămureşte de la sine. Ei au făcut
tot ceea ce au putut pentru a fi de folos asediaţilor, pentru a le uşura rezis-
tenţa. Pentru un om cu resursele lui Şerban Cantacuzino mai ales, haosul şi
destrăbălarea din tabăra turcească era un cîmp minunat de lucru.
Trebuie să observăm însă că este greu pentru noi astăzi să descoperim
şi să urmărim toate firele acestei întunecoase acţiuni. Acest gen de întreprin-
deri se întemeiau pe o adevărată artă a conspiraţiei şi ne este foarte anevoie
azi să descoperim fapte şi acte care se ascundeau atunci cu atîta grijă. Dar
din pricina acestor condiţii oculte în care s-a desfăşurat activitatea lui Şerban
la Viena, sînt unii care o ignoră şi alţii care o consideră de domeniul legendei.
Vom încerca - pe temeiul materialului documentar mai vechi, cît şi pe temeiul
celui pus în circulaţie în vremea din urmă - să scoatem la lumină acest capitol

65
 din ,·ia ta domnului muntean, puţin cunoscut dar plin de acte mari care nu o
dată i-~u pus viaţa şi tronul în pri~ejdie.. w A • •• •

Din cercetarea atentă a acestm material se vede ca mtre creştmu din

tabăra turcească şi coman~~entul ~iliţar. ~ Vienei a. ~xistat. în tot ţimpul
asediului un admirabil servicm de cunen ş1 mformaton, orgaru_zarea ŞI buna
funcţionare a acestui serviciu este înţr-o __mare _măsură oper~ lm Şerban Can-
tacuzino. O mărturie destul de preţioasa, deşi cam sumara, despre aceasta
se găseşte în Del Chiaro care, vorbind de voiev.odul _Ţării ~oi:_nâneşţi, s:pune:
„Sub pretextul de a trimite spioni să cerceteze s1tuaţ1a asediaţilor (din Viena),
el comunica creştinilor ştiri din lagărul turcesc".
Această informaţie se confirmă şi în documentele păstrate. Trebuie să
vă spun citeva cuvinte în legăt';11:ă. cu aceste documente. În tabăra tu~cească
se găsea de la începutul ex~ed1ţ1e1, ambasado~ul german .~a Constan~.m~pol,
Kunitz. Era un obicei al turcilor de a duce cu e1 în campanu pe agenţu diplo-
matici ai popoarelor cu care se găseau în luptă. Era o măsură înţeleaptă,
pentru a putea relua oricînd - şi în condiţii sigure - contactul diplomatic
cu inamicul. Kunitz ştiu să profite de haosul şi destrăbălarea din tabăra
otomană într-un mod care merită toată admiraţia noastră. El îşi făcu o întreagă
reţea de prietenii şi unelte devotate, reuşind în cele din urmă să intre în cores-
pondenţă cu cei din Viena. Corespondenţa purtată atunci de Kunitz s-a păstrat
în bună parte. Iz,·orul principal pentru cine \Tea să o cunoască este aşa-numitul
Diariwn Kzmitz, tipărit în anul 1684, adică îndată după asediu.
Din cercetarea acestor preţioase documente se vede de cit ajutor a fost
lui Kunitz şi imperialilor domnul român. La început serviciul de curier al
rezidentului îl îndeplinea chiar servitorul lui Kunitz; dar curînd acesta fu
prins de turci. Kunitz se adresă atunci lui Şerban Cantacuzino pentru a-i
găsi „un mai bun transmiţător". Voievodul răspunse favorabil luîndu-şi chiar
sarcina de a-l trece dincolo în haine de soldat muntean. Apoi, pentru ca pe
viitor această primejdioasă operaţie să se facă în condiţii de siguranţă abso-
lută, Şerban-\"odă încredinţează chestiunea curierilor („în serviciul împăra­
tului") chiar ofiţerilor din garda sa personală. Totodată, ~erban Vodă şi-a luat
angajamentul să. aducă lui Kunitz şi răspunsurile celor din cetate. Tot mun-
tenilor li s-a încredinţat şi soarta unui curier care, trecind prin tabăra tur-
cească, trebuia să facă legătura între Ducele de Lorena şi poloni, care sosiseră
în a pro pierea \"ienei.
Cît de bine funcţiona acest serviciu de curieri, se poate vedea din exemplul
următor. Generalul Schulz distrugînd podul de pe Dunăre care lega insula
cea. mare de ţărmul cetăţii, Gara .Mus ta fa dădu ordin muntenilor şi moldo-
yem~or să-l refacă. Acea~tă lu~rare avea mare însemnătate strategică, căci
mch1dea centura de asedm în smgurul sector pe care germanii speraseră să-l
păstreze liber. Şerban Cantacuzino îşi dădu seama de valoarea militară a
lucrării şi tărăgăna lucrul cit putea. El trimise vorbă în repetate rînduri lui
Kunitz că româr:tii care lucrează la construirea podului se vor retrage - lăsînd
lucrarea net.ermmată - dacă imperialii ar ataca. Kunitz raportează în acest
sens ~uc~lu~ de Lorena, care la rîndu-i dă ordin generalului Heissler şi colo-
nel~lm R1cc1an~o ..să atace pe ro~âni. Într-adevăr, odată ce aceştia deschi-
sera focul, romanu se retraseră ş1 lăsară podul neisprăvit 52 •

... 1 ~ Feigius Ioann~s Constantius, 1Vm1derbahrer Adlers-Sc/1w1111g, v;iennae, 1694, tom. II,
2
p. • - apud Moga, op. cit., p. 93.

66
 De tărăgănarea lucrărilor pentru refacerea acestui pcd ştie şi cronica
munteană: „ . .. că avea (Şerban Vodă) poruncă de la Vizirul să facă pod
peste Dunăre, şi lucrase încet, că doară mai curînd ar veni oastea creşti­
nească". Demn de remarcat este, de asemenea, faptul că făgăduind imperia-
lilor cedarea victoriei (în cazul unei ciocniri pe sectorul unde se găseau românii),
Şerban Cantacuzino îi asigură că este înţeles în acest sens şi cu moldovenii
şi cu ardelenii (v. Diarium Kunitz). Mai tîrziu, în 1686, Apafi reluînd lupta la
Constantinopol cu Şerban, nu se va sfii să denunţe pe domnul muntean pentru
legăturile ce a avut în timpul asediului cu Carol de Lorena, şi în genere pentru
toată acţiunea dusă de el atunci în favoarea asediaţilor. Acest denunţ este
cuprins în instrucţiunile secrete pe care voievodul Ardealului le dă în 1686
lui Sarosi, agentul său la Poartă 53 •
Dar moralul excepţional de bine susţinut al asediaţilor trebuie explicat,
de asemenea, prin acţiunea ocultă a creştinilor din tabăra turcească - a lui
Şerban Cantacuzino în primul rînd. În denunţul pe care Apafi îl face în 1686
la Constantinopol împotriva voievodului român, se face o menţiune specială
pentru faptul că a încurajat prin ştafete pe asediaţi 54 • Urmărind intervalele
la care sosesc în cetate rapoartele lui Kunitz, vedem că ele coincid adesea
cu momentele grele prin care a trecut ·cetatea 55 • Anarhia din tabăra otomană,
nesupunerea şi „murmurul" ienicerilor, lipsa de provizii - toate acestea erau
ştiute de cei asediaţi 56.
În privinţa acestei îndoite acţiuni pe care o ducea Şerban - pe de o parte
inducînd în eroare comandamentul turcesc, pe de alta întreţinînd moralul
asediaţilor - este bine să completaţi cele spuse pînă acum cu rîndurile din
Genealogia Cantacuzinilor, unde se afirmă că turcii ar fi luat Viena „dacă Şer­
ban Vodă Cantacuzino (ce se ajunsese cu împăratul Leopold) n-ar fi ajutat,
dînd Vizirului nădejdi cum că are înştiinţare că nemţii vor să dea cetatea,
şi cu alte nădejdi ce da Vizirului, cu azi, cu mîine, prelungindu-l să nu strice
cetatea şi să nu piardă în zadar oaste, pînă ce au sosit leşii în ajutor cu So-
bieschi craiul lor ... " 57 •
Această mărturie de familie n-ar avea mare preţ dacă nu aţi fi văzut
reieşind din actele timpului rolul însemnat pe care Şerban l-a avut la salvarea
Vienei. Dealtfel, acest rol este mărturisit cîţiva ani mai tîrziu (în 29 febr.
1688) de unul dintre curtenii lui Leopold, anume groful de Waldstein într-o
scrisoare păstrată. şi reprodusă în „Genealogie" 5?bis. Arătînd sentimentele
sale de admiraţie pentru principele român, Waldstein spune: „această osîrdie
nu-mi este particulară, ci este aceea ce toţi cei buni creştini o au, încă de cînd
noi am auzit de acele frumoase fapte ce Măria Ta ai făcut în vremea încon-
jurării Vienei, de cînd ai întors a lor slobozire. l\Iăria Ta eşti vrednic de ai
cîştigat dragostea de obşte prin lucrările ce ai făcut pentru folosinţa creşti­
nătăţii, prin bunele cugete, ce hrăneşti în inima ta". Sufleteşte, Şerban Can-
tacuzino ne apare deci cîştigat pentru cruciadă încă· de sub zidurile Vienei;
el o practică chiar pe cont propriu, înfruntînd riscuri mari, după cum aţi văzut.

53
l\Ion. Corn. Reg. Transilv., XVIII, p. 574.-577.
54 Ibidem.
55
V. Zaborovschi, op. cit., p. 39.
&s Ibidem.
&? N. Iorga, Genealogia Cantaw=ini!or, Bucureşti, 1902, p. 212- 2 13.
57
bis Ibidem, p. 24.8.

67
 Şi acwn, un ultim detaliu în l:gătură cu participare:: lui Şerban la ace. .st
asediu. în pădurea de la Gotţerho}zl, u~d~ avusese. tabara.' <;Iom~ul ~oman
a ridicat o cruce mare, de ste1ar, m ammbrea zbuc1umulw ş1 stradumţelor
sale întru Christos. Descoperită de o fată venită după lemne, ea a. f~~t păstrată
de vienezi cu iubire şi evlavie. Şincai, în volumul III al scnern sale (la
pag. 211), vorbind despre această relicvă spune : . .
„Crucea despre care scrisei, pînă astăzi se ţii;ie în. curţea E.p1scop~u~
din Viena Austriei, dimpreună cu icoana preacuratei Fec1oare1 Mana a Ma1ce1
Domnului nostru Iisus Christos care o au dus din Blaj după răposarea arhie-
reului Petru Pavel Aron din Bistra; şi crucea este înaltă de 17 picioare sau
urme matematiceşti".
Cu privire la această cruce, s-au exprimat în istoriografia română păreri
deosebite.
Astfel, d-l N'. Iorga, în Istoria Românilor 58 (ca şi în unele lucrări mai vechi)
spune:
„ .. . el (Şerban Vodă) trebuia să aibă un loc unde să se închine şi astfel
a pus să se ridice acea cruce, care, cu un antimis deasupra, permitea, după
datinile noastre, celebrarea liturghiei. Catolicii găsiră apoi acest semn al
creştinităţii şi astfel se scrie legenda domnului creştin care ar fi cutezat să
înfrunte urgia stăpînilor săi, scoţînd, sfidător, înainte dovada simpatiilor
sale".
Părerea d-lui V. Zaborovschi este că această cruce „n-a făcut parte
dintr-un altar de campanie". În lucrarea pe care v-am citat-o, d-sa observă
că „un altar are o masă pe care se află o cruce relativ mică, pe cînd aceasta
avea caracter de monument. Ea putea servi însă ca să păstreze caracterul
sacru al locului unde fusese altarul şi se cîntase liturghia, dar din inscripţia
latinească se vede că, în gîndul lui Şerban crucea de stejar voia să arate senti-
mentele creştine ale domnului român, să amintească atitudinea lui din tabără
şi în acelaşi timp să apere de pîngărire locul unde se rugase el şi oştenii săi
în timpul campaniei lui Cara-Mustafa". Într-adevăr, inscripţia săpată de
Şerban Cantacuzino nu lasă nici o îndoială asupra caracterului acestui monu-
ment.
Acum, după ce aţi urmărit pas cu pas acţiunea ocultă dusă de domnul
r?mân sub zidurile Vienei în sprijinul cauzei creştine, veţi putea citi în rîndu-
nle ~cestei inscripţii - şi mai ales printre rînduri - mărturisirea acelui spirit
cruciat, care va însufleţi de aci înainte politica lui Şerban Cantacuzino.
Iată inscripţia:

„Crucis exaltatio est conservatio mundi

Crux decor Ecclesiae
Crux est custodia regum
Crux confirmatio fidelium
Crux gloria angelorum
Et vulnus demonum.

~oi ~rban Ca~tacuz~no, din graţia lui Dumnezeu, principe al Ţării

Romaneşti, Domn ş1 Ereditar al ei pentru totdeauna etc.

08
N. Iorga, Istoria Româ11ilor, voi. VI. p. JH.

68
 Am ridicat această cruce în locul acela unde în toate zilele să se cinstească
de toţi oamenii, întru vecinică pomenirea noastră şi a alor noştri, pe vremea
cînd vizirul Cara Mustafa Paşa asediase Viena din Austria de Jos, în 1 sept.
1683. Cititorule, adu-ţi aminte că vei muri" 59•
Data inscripţiei, 1 septembrie 1683, arată, de asemenea, că acest monu-
ment a fost ridicat tîrziu, către sfîrşitul asediului, şi nu la începutul lui, ca
altar pentru rugăciune. Viena rezistase 52 zile, tabăra turcească era în plină
anarhie, străbătută de demoralizare, ameninţată de foamete, iar curierii
vesteau mereu apropierea polonilor. Sfîrşitul acestei campanii se putea pre-
vede, deci, la începutul acelei toamne. În acele stări sufleteşti, în aşteptarea
deznodămîntului pe care-l bănuia fericit pentru creştini, Şerban Vodă înalţă
această cruce, ca mărturie şi amintire a devoţiunii sale, în acele zile grele
pentru creştinătatea întreagă.
Dintr-un document publicat de d-l I. C. Filitti 60 se vede că Şerban Can-
tacuzino era dispus - dacă ar fi avut siguranţa că oştile creştine vor exploata
cu energie victoria - să treacă pe faţă de partea germanilor. Dacă n-a făcut
lucrul acesta, este fiindcă şi-a dat seama - el care înlesnea atîtea legături şi
corespondenţe - de şubrezenia tovărăşiei dintre poloni şi germani. A urmat
deci, ca şi ceilalţi voievozi, pe Cara Mustafa, în retragere, aşteptînd să vadă
cum vor evolua evenimentele.
Zilele acestei retrageri au fost însă zile de îngrijorare pentru Şerban \'odă.
Furia răzbunătoare a lui Cara Mustafa - care-şi dădea seama de „trădările"
colaboratorilor săi - nu mai cunoştea .margini. Bănuielile lui cad rînd pe rînd
asupra lui lbrahim, asupra lui Tokoly, asupra Hanului. Iată cum ne înfăţi­
şează cronicarul moldovean frămîntarea sufletească prin care trecea în timpul
retragerii Şerban Cantacuzino (cînd se credea bănuit de Marele Vizir):
„Stînd Vizirul la Buda, nice pre Domnii acestor ţări nu-i lăsa să-şi vie în
ţările sale, ce şi pre Duca Vodă şi pre Şerban Vodă îi ţinea cu oamenii lor
acolo. Deci, Şerban Vodă sfătuia pre Duca Vodă ca să dea bani, să-şi facă
isprava să-i slobozească, el n-au vrut să dea, zicînd că el nu va face obiceiu,
că noi cînd venim în oaste, suntem datori să aducem plocon Vizirului, iar
cînd ne întoarcem den oaste, ne îmbracă cu caftan şi suntem slobozi să mer-
gem în ţările noastre; iar Şerban Vodă zicea, noi sau vom agiunge să venim
cu turcii în oaste sau ba, ci să dăm ce vom da, să scăpăm mai curînd" 61 •
Nu mai puţin pentru promovarea ideii de cruciadă, acţiunea românilor
la Viena şi a lui Şerban Cantacuzino a însemnat un pas mare mai departe.
Domnul muntean şi-a cîştigat, lui şi ţării, un loc de onoare în ochii contem-
poranilor. Va fi socotit mereu de aci înainte ca un pion sigur, verificat în
proiectele de cruciadă. Atît de mult creşte poziţia lui şi a ţării încît, după cum
veţi vedea, în prelegerea viitoare, se va vorbi de el în cercurile dip1omatice
ale timpului ca de un prinţ de sine stătător, ca de un aliat chiar. Iar cînd
această idee, aparţinînd mai mult veacului al XVI-lea, că ţările noastre pot
trece (ca nişte simple provincii) din stăpînirea turcilor într-aceea a vreunuia
dintre statele creştine va reapare în pretenţia i;olonilor (îmbătaţi de victorie)
de a anexa Muntenia, li se va răspunde (din cercuri papale!) că Muntenia nu
69
Magazin Istoric, V, p. 79; Engel, Geschichte der W alachey, p. 326.
eo I. C. Filitti, Din arhivele Vaticanului, II, Bucureşti, 1913- 1914., p. 140- 141 (Extras
din Revista Catolică).
61
Magazin Istoric, III, p. i2.

69
este 0 provincie, ci un stat, iar principele ei un asociat al marii întreprinderi
(vezi mai departe). A V I

într-adevăr, odată desfăcut de Gara l\fostafa şi_ ren~tor.s. în ţara, Ş~~~an

0

Cantacuzino va începe o serioasă acti':'itate dipl~n;at~că şi mihtara. în sprip~ul

ideii de cruciadă. Despre această. 3:.cţmne cre~tmaJi despre·ţelunle urmante
de Şerban în cadrul ei vom vorbi m prelegerile vntoare.
24 februarie 1939

Prelegerea a VI-a
R0::\1ÂNII ŞI CRUCIADA
Ll'PTA PENTRlJ REFACEREA INTEGRITĂŢII TERITORIALE
ŞI PENTRU NEATÎRNARE

Ştiţi din prelegerile. trecute _că stărui~ţel~ l~ S?biescbi şi .~le. Papei î~

favoarea unei ligi sfinte smt anterioare asedmlm Vienei. Moldovenu şi muntenu
apar şi ei de la început în corespondenţa diplomatică purtată. Îi îndemna şi
faptul că - după „trădările" l~i c;;ruca şi Petrice!cu :--- se răspîndise zvonul
că turcii vor să transforme Prmc1patele în paşahcuri. (În 1680 avu loc un
însemnat demers diplomatic - sub sugestia lui Miron Costin şi a hatmanului
Alexandru Buhuş, către Sobieschi; solii trimişi cerură stăruitor atragerea
moscoviţilor în liga ce se plănuia.) Diplomaţia franceză - dispunînd de o
propagandă extraordinară şi de mari mijloace băneşti, reuşi însă să paralizeze
sistematic - ani de zile - sforţările lui Sobieschi şi ale agenţilor papali şi să
izoleze astfel Austria. Mai mult încă, aceiaşi agenţi reuşiră să arunce, cum ştiţi,
pe turci asupra Austriei; la început atacurile turceşti se mărginiră la ajuto-
rarea rebelilor maghiari (Tokoly), iar în cele din urmă - profitînd de neunirea
creştinilor - atacară, cum aţi văzut, chiar Viena, domnii români fiind nevoiţi
să urmeze în aceste campanii oastea otomană 62 • Abia în preziua expediţiei
asupra Vienei, printr-o mare sforţare de autoritate, reuşi Sobieschi să impună
dietei (invadată de aurul propagandei franceze) alianţa cu Austria. Este inte-
resant de subliniat că acest tratat a fost ratificat de poloni abia în ziua de
31 martie 1683, iar marşul de la Adrianopol al oştilor turceşti începu în ziua
de 1 aprilie.
Cunoaşteţi acum atmosfera de solidaritate creştină pe care a provocat-o
prezenţa turcilor sub zidurile Vienei. Diplomaţia papală a luat victoria asupra
lui Cara Mustafa ca punct de plecare pentru reînceperea tratativelor în vederea
unei mari coaliţii antiturceşti. Momentul era, într-adevăr, prielnic, dar suc-
cesul n-a fost cel scontat. Ludovic al XIV-lea avea dreptate cînd spunea că
nemea cruciadelor trecuse.
În sfîrşit, la începutul anului 1684, cu destule greutăţi, „liga sfîntă"
contra turcilor ia naştere; puterile ce-şi dau adeziunea sînt Austria, Polonia

În ata~ul turcesc din 1681 pentru sprijinirea lui Tokoly, voievozii n-au participat
82

personal. Contingentul muntean - circa J OOO de oameni - a fost comandat de sl!.rdarul

Coţo!eanul.' iar cel moldovenesc, tare de 4 OOO de oameni, de sl!.rdarul Gheorghiţă. Ciudin (vezi
cronica lui Radu Popescu, Magazin Istoric, II, p. 27).

70
şi Veneţia. În ziua de 31 martie 1684 papa Inocenţiu al XI-iea dă binecuvîn-
tarea sa şi importante ajutoare financiare.
(Trebuie să vă spun, cu acest prilej, că popoarele acestea sud-estice, pe
care se întemeia milităreşte cruciada, fiind popoare ce trăiau pe o economie
mai mult agricolă - cum erau polonii, ungurii, românii, cazacii etc.- nu
dispuneau de mijloacele financiare necesare unei mari campanii; se ştie că
turcii se menţineau în poziţiile lor pontice şi dunărene, ca şi în Ungaria,
datorită cetăţilor şi fortificaţiilor. Cucerirea acestora necesita oştiri numeroase,
asedii lungi şi costisitoare, armament modern şi îndeosebi tunuri. Drama mili-
tară a lui Sobieschi - şi în genere a polonilor - trebuie explicată în primul
rînd prin această permanentă lipsă de bani. Oricît de vitează, cavaleria polonă
reprezintă un stadiu de organizare militară înapoiat. La fel cazacii şi românii.)
Meritul lui Şerban Cantacuzino - după cum vom arăta mai departe -
este de a fi priceput lucrul acesta: că o luptă victorioasă contra sistemului
militar otoman nu se poate duce fără o serioasă pregătire financiară şi mili-
tară. (De aceea am susţinut că trebuie judecată altfel decît o prezintă croni-
carii apăsarea fiscală a domnului muntean.) Reţineţi deocamdată faptul că
Biser~ca romană era silită să acopere într-o mare măsură aceste lipsuri fi-
nanciare.
Fiindcă între statele componente ale acestei ligi, de o parte, şi moldoveni
şi munteni, de alta, au fost relaţii strînse şi tratative îndelungi, se cuvine să
ne oprim un moment asupra acestei asociaţii şi asupra principiilor ei de bază.
De la început vă spun că nu trebuie s-o concepeţi asemenea cruciadelor medie-
vale. Factorii spirituali şi misticismul de odinioară înrîureau acum mai puţin.
Într-adevăr, în dosul faţadei de cruciadă se ascundeau, în a doua jumătate
a secolului al XVIl-lea, numeroase interese economice şi politice, adeseori
divergente. Astfel, Veneţia, geloasă pe privilegiile pe care companiile engleze
şi franceze le obţinuseră în cîmpul comercial al Levantului, urmărea să-şi
refacă prin cruciadă poziţiile zdruncinate. Polonia, ca şi în vremurile lui
Zamoyschi, încearcă să-şi deschidă vechiul drum spre Marea Neagră şi Dunărea
de Jos {ocupat acum de turci pînă la Cameniţa), dar va întîlni aci rivalitatea
Austriei, pe care insuccesele din politica occidentală o îndemnau din ce în ce
mai mult la compensaţii răsăritene.
Şi, în sfîrşit, cele trei ţări vasale turcilor, Muntenia, J\foldova şi Ardealul,
care nădăjduiau să devină libere 63 prin cruciadă, se vor vedea acum amenin-
ţate a fi înghiţite de imperialismul polon sau austriac.
Iată de ce, le-a fost foarte greu diplomaţilor papali să armonizeze toate
aceste interese, atît înainte de încheierea pactului cît, mai ales, după, cînd
s-a încercat punerea lui în practică. Au stabilit de la început că alianţa îşi va
îndrepta armele numai împotriva turcilor, în nici un caz împotriva vreunei
puteri creştine. Puterile contractante urmau să înceapă lupta independent
una de alta, fiecare păstrînd pentru sine ceea ce a cucerit. Totodată pactul
cup~indea u~ articol în care puterile contractante se angajau să-şi cedeze una
celeilalte ţările asupra cărora se putea face dovada dreptului istoric. Aci se
întrevedea o gravă ameninţare pentru independenţa ţărilor noastre, fiindcă
îndată ce norocul războiului le-a surîs, atît polonii cît şi austriacii au început
să invoce dreptul istoric de stăpînire asupra Principatelor (vezi mai jos).
63
••• di scuoter il giogo Turchesco (vezi V. Zaborovschi, op. cit„ p. 57).

71
 în aceste împrejurări deosebit de primejdioase s-au vădit marile însuşi~i
politice ale lui Şerban Cantacuzino. El va înd~ăz~ să du.că mai dep_:i.rte. ~li­
tica de desfacere de turci, luptînd totodată <ţin raspuţ~n pentru a 1?1~1edic:a
robirea ţării de către austrieci sau poloni. Puţme domnu au cu~o~cut n:i 1st?na
noastră un zbucium mai mişcător ca acela la care a fost supusa viaţa ş1 canera
acestui om.
Din pricina îngrijorărilor pe care Leop?ld. con~inua s~ le :"ibă pentru fron-
tiera vestică a Austriei (Franţa), ~olul prmc1pa~ m c:ruc1ada revme d~ocam­
dată tot lui Sobieschi. Acesta trebwa să conduca acţmnea contra turcilor la
Marea Neagră şi la J?unăr~, după .ce va f~ <;>bţinut însă co~cursul moldovenilor,
muntenilor, ardelenilor ş1 cazacilor. Ţanle noastre, prm aşezarea lor geo-
grafică, aveau să joace. ~n rol îns~~nat. Ele dădeau aliaţil.<;>r exc;l~nte baze
de operaţiune şi ~prov1z10nare„ ~1c1 de. ~~t~ ace~sta dwomnn romaru nu .s-a~
lăsat invitaţi. Înamte de conshtmrea Llgn, mdl.ta dupa despresurarea V1ene1
ei au şi făcut cunoscut aliaţilor tendinţele lor favorabile cruciadei şi dorinţa
de a recîştiga independ~nţa ţărilor. Chiar în consiliul de război ţinut în
20 octombrie 1683 - deci curînd după retragerea lui Cara Mustafa - se
discută şi unele propuneri venite din partea domnilor români „di sotto porsi
all'Imperatore et al Re di Polonia unitamente coll levarsi obbedienza Tur-
chesca, scuoprendosi che se la vittoria di Vienna fosse stata proseguita, che
în quell' occasione, se ne sarebbero apertamente dichiarati" 64 •

Lupta pentru integritatea teritorială. Dunărea şi Afarea. Vă atrag luarea

aminte că în decursul acestor 2-3 prelegeri cu privire la acţiunea Ligii
Sfinte fiind vorba de evenimente mari, în vîltoarea cărora este prins tot sud-
estul continentului - evenimente care unifică, am putea spune, viaţa poli-
tică a ţărilor noastre - vom trata unele momente cu considerarea şi a faptelor
înrudite ce se petrec în Moldova sau Ardeal. Numai aşa vom avea un aspect
unitar. La capitolele respective, vom relua, fireşte, metoda obişnuită insistînd
acolo asupra acelor împrejurări şi detalii care sînt particulare fiecăreia dintre
cele trei ţări.
Ştiţi, desigur, că începutul independenţei noastre în epoca contemporană
î~ face aşa-numita pace de la Adrianopol, prin desfiinţarea raialelor, prin
libertatea de navigaţie pe Marea Neagră şi pe Dunăre şi prin fixarea unei
frontiere româneşti la linia de maximă adîncime a acestui fluviu. Odată
cîşţiga~e wac~ste poziţii --:-- care ne asigurau libertatea economică, integritatea
ten tonala ş1 o suveranitate de fapt - , restul venea de la sine, prin simpla
lucrare a timpului.
Toate încercările de recîştigare a independenţei făcute în trecutul nostru
încep ~otdeauna prin revendicarea stăruitoare, într-o formă sau alta, a celor
?e mai sus ..La dreptul.vorbind, ruşii, „protectorii" noştri din 1829, reflectau
m. tr~tatul 1m~us turcilor aceste străvechi doleanţe româneşti. Fireşte, ele
comc1deau cu interesele expansiunii moscovite; erau însă mai vechi decît
acestea.
Vă amintiţi, ~esigur, cu cită înverşunare a luptat Mihai Viteazul (în
Moldova, Aron Tiranul) pentru recîştigarea acestei integrităţi teritoriale,

84
\". Zaboro•1schi, op. cit„ p. 43.
72
pentru libertatea Dunării şi a litoralului. Documentele timpului o lămuresc
cu prisosinţă65 •
Ei bine, se repetă acum, în vremea lui Şerban Cantacuzino, cu multă
.asemănare, împrejurările de la sfîrşitul veacului al XVI-lea. Ca şi lui
Mihai - respectiv Aron Tiranul - „Cruciada" deschidea lui Şerban (în
Moldova lui Ştefan Petriceicu) perspective mari; vorbind mai exact, deschidea
ţărilor române perspectiva neatîrnării de turci. Acesta este primul gînd
politic al voievodului muntean, ca şi al lui Petriceicu (care, la vestea victoriei
.de la Viena, se pune în mişcare din Polonia şi năvăleşte în Moldova, răsculînd
boierimea şi tîrgurile împotriva lui Duca Vodă şi a turcilor).
Dar, neatîrnarea de turci cerea românilor - ca şi în vremea lui Mihai
- o mare sforţare militară pentru cucerirea puternicelor cetăţi dunărene şi a
Bugeacului. Acesta va fi primul obiectiv militar pe care îl vor urmări răs­
.coala moldoveană a lui Petriceicu şi cea (în proiect) a lui Şerban Cantacu-
zino. Independenţa politică fără izgonirea turcilor şi tătarilor din aceste
.cuiburi nu se putea.
În manifestul de răscoală pe care Savin Smucilă, Ilie Moţoc şi Gheor-
,ghiţă Postelnicul - căpeteniile cavaleriei moldovene - îl trimit în 28 noiem-
brie 1683 boierilor, care încă o-aderaseră la mişcare, ei cheamă la lupta pen-
tru liberarea Bugeacului cu cuvintele: „Veniţi să fărîmăm păgînul, să ne răs­
.cumpărăm pămîntul nostru, care dentrîns ne străinaseră păgînii" 66 • La fel
şi Şerban Vodă face să se ştie în Polonia că primul său obiectiv este să cuce-
rească cetăţile înfipte de turci în trupul ţării, pe Dunăre („ ... pensa il Re di
perfettionare qualcue trattato introdotto come ho avv1sato piu volte col
Valacco e porgerle aiuto per l'espugnatione d'alcuni castelli posseduti da
Turchi sulle ripe del Danubio") 67 •
Este momentul să vă reamintesc aci că idealul românesc de restituţie
teritorială se întîlnea şi de data aceasta cu interesele politicii polone şi aus-
triace la Dunăre şi la Marea Neagră. Insist asupra acestui fapt. Era o coin-
-cidenţă de interese (cum va fi la 1829 coincidenţă cu interesele ruseşti). Acest
ideal ne era însă propriu; el venea de peste veacuri, din conştiinţa trecutului
.de mîndrie şi bogăţie pe care îl trăiseră strămoşii pe vremea cînd puteau
pluti nestingheriţi şi pe „Marea cea mare" şi pe Dunăre („drum fără pulbere",
cum spune cîntecul popular). El se transmite din generaţie în generaţie clasei
.conducătoare, atît în Muntenia cît şi în Moldova.
În Moldova, durerea mutilării trupului ţării la „coastă" era şi mai vie
parcă decît în Muntenia. Vă amintesc „explicaţiile" de un mişcător patriotism
pe care le dau boierii răsculaţi împotriva lui Ştefan Lăcustă cînd au văzut
·Că acesta îngăduie înstrăinarea şesului basarabean de către Soliman Magni-
ficul: „L-am primit precum am fi primit pe un ţigan sau arap, numai să
-nu se prade sultanului, dară mai pe urmă s-a dovedit a fi un adevărat turc,
precum îi era şi creşterea. Am băgat de seamă că a început puţin cîte puţin
a da împăratului pămîntul Ţării. Voia să-i dea toată coasta, de la Dunăre
pînă la munţi, precum şi Nistrul tot; şi văzînd aceasta, Ţara s-a deprins să-l
.cunoască şi a văzut că domnul este mai cu priinţă turcilor decît nouă creşti­
nilor."

85
N. Iorga, Studii istorice asupra Chiliei şi Cetăţii Albe, Bucureşti, 1899, p. 209 şi urm.
88
Arhiva din laşi, an. VIII, p. 716.
87
I. C. Filitti, Din arhivele Vaticanului, II, p. 1H.

73
 Cît de mult era acesta un ideal al locurilor şi al societăţii noas.tre o vedem
în izbucnirea lui Despot Vodă! veneţic int~li~e~t . . el caută. să-~1 însuşeas<:_ă
cît mai integral sentimentele şi 1dealunle societaţn m care voia sa domneasca.
„Scopul meu - spune el cu zelul neofitului - ;iu. este altul decît să ţie _D~~ă:
rea hotar ţării mele Moldova şi ~ă mă lupt z~ ş1 noapte cu . .ne:redm. cioş~1.. ş1
blestemaţii de turci". Sau: „Cu a1utorul ce voi avea de la nemvmsul im parat
Ferdinand ... nădăjduiesc să cîştig în scurt timp cetăţile Moldovei mele pe
care le posedă păgînul, adică malul Dunării ... "
Chiar Gaspar Graţiani, alt venetic, îşi însuşeşte idealul acesta moldo\·e-
nesc, al recuceririi cetăţilor şi pămîntului ocupat de turci în sud. Şi Gheorghe
Ştefan spune într-o scrisoare din.~4 decembrie. 1664~-Jn le_gătu.ră c~ ~rata­
tul ce încheiase ca domn cu ruşu - că „locurile, pammtunle ş1 cetaţ1le pe
care turcul le-a dezbinat de Moldo,·a, precum sînt Cetatea Albă, Chilia, Ti-
ghina şi Bugeacul, le va răscumpăra Marele Duce cu arma şi le va da înapoi
Principatului Moldovei pentru totdeauna (iure haereditario) " 68 •
Iată deci, din vremea lui Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş şi pînă în a doua
jumătate a secolului al XVII-lea (şi mai tîrziu, după cum veţi vedea), ne-
stins în sufletul clasei noastre conducătoare idealul acesta de refacere a inte-
grităţii teritoriale, de dezrobire a pămînturilor înstrăinate - la Dunăre şi la
Mare - de stăpînirea turcească.
Cu atît mai mult acum, cînd şi la curtea din Iaşi şi la cea din Bucu-
reşti, înflorea iubirea pentru studiile istorice, pentru trecutul neamului;
cînd ideile asupra măririi noastre trecute circulau şi în afara ţării prin scrie:.
rile marilor cronicari ai vremii; cu atît mai mult acum - în cadrul Crucia-
dei - acest ideal va putea fi reluat.
as februarie 1939

Prelegerea a VII-a
1NCEPCTURILE CRUCIADEI. RĂSCOALA .MOLDOVENILOR
ŞI CAZACILOR. NĂVALA IN BUGEAC.

Aţi \"ăzut rolul pe care îl vor ocupa românii în Liga Sfîntă. Ei se vor
în~ăţişa a~ături ~e ~a.rile popoare _din vecinătate ca o adevărată naţiune,
avmd ca idealuri politice refacerea integrităţii teritoriale şi neatîrnarea sta-
tului.
Vă spuneam, în prelegerea trecută, că din pricina îngrijorărilor pe care
împăra~ul ~Leopold. le ave. .a pentru fron_ţiera ~esti~ă a A1J:5triei, rolul. principal
în cr~c1~.d~ l-au avut la mceput polonu. ~fa1 tîrzm vor mtra pe prunul plan
austriacu ş1 după aceştia vor veni ruşii.
Participarea românilor la aceste evenimente urmează şi ea aceste trei
faze. Le vom cerceta în aceeaşi ordine; vom începe cu cea polonă.
Y.-am arătat d~ mai ~~te~ o~i în _decursul acestor prelegeri că polonii
nu a\ eau o orgamzare militara mdea1uns de corespunzătoare vremurilor.

N. Iorga, Chilia şi Cetatea Albă, p. 230.

88

74
Ştiti că în acest sfîrşit al veacului al XVII-lea, în Apus, în statele cu resurse
fin~nciare serioase şi cu ordine monarhică bine stabilită, se realizează în dome-
niul tehnicii militare progrese însemnate (mai ales în privinţa armamentului
:Şi a fortificaţiilor). Infanteria şi artileria îndeosebi iau un mare avînt, iar
.caracterul permanent al armatelor creează acolo regimente întregi de specia-
listi, profesionişti ai meşteşugurilor şi artei militare. Sub raportul disciplinei
_si" comandamentului, de asemenea, monarhiile absolute părăsiseră de mult
tradiţiile şi moravurile evului mediu. Alta era însă evoluţia Poloniei. Cu orga-
·nizaţia ei politică şi socială, cu anarhia discursivă a Dietelor ei, şi cu o eco-
:nomie mai mult agrară, Polonia rămăsese fireşte în urmă. Nu numai armata
- formată mai mult din cavalerie - dar întregul edificiu statal era în plină
.dezorganizare. Vitejia singură nu mai ajungea, în era de organizare, progres
tehnic şi severă disciplină ce cîrmuia viaţa marilor popoare. Polonii întîr-
.ziind adaptarea la spiritul timpului pregăteau ţării lor nenorociri mari. Pînă
la nenorocirile Poloniei însă, acest cusur de organizare s-a răsfrînt asupra bie-
tilor
., moldoveni.
Planul lui Sobieschi, îndată după despresurarea Vienei, era ca, înainte de
1ntoarcerea tătarilor şi a lui Duca Vodă (socotit omul turcilor), să pornească
o răscoală a cazacilor, şi a moldovenilor sub Petriceicu (care aştepta, după
.cum ştiţi, retras în Polonia) şi să năvălească asupra Bugeacului.
Cît priveşte pe cazaci, aceştia fură cîştigaţi repede, cu bani catolici. Se
r~1,sculară, izgoniră pe oamenii lui Duca Vodă şi aleseră hatman pe un anume
Runicki. Ca acoperire, pînă la sosirea regelui - aflat încă pe frontul ungar-
trebuiau să servească oştile castelanului Cracoviei şi a celui de Lubaczov.
Răscoala moldovenilor şi cazacilor începu cu succes. Vă amintiţi vibrantele
:cuvinte din apelul răsculaţilor moldoveni: „Veniţi să fărîmărn păgînul, să
ne răscumpărăm părnîntul nostru, care dentrîns ne înstrăinaseră păgînii".
Înţeleasă mai puţin la început, mişcarea prinse repede rădăcini, deşi Petri-
-ceicu Vodă, îmbătrînit, nu conducea personal acţiunea militară. Oamenii,
boieri, tîrgoveţi şi ţărani - se înrolară „întîi cu silă, iar apoi alergară de bună
voie". A fost, fără îndoială, o mişcare naţională. Curînd se ridicară Sorocenii,
~heienii şi Lăpuşnenii care, o ştiţi, urau din tot sufletul pe Duca-Vodă.
(ln cursul acestei răscoale, Duca Vodă, care se întorsese de la asediul Vienei
licenţiind oastea, fu prins de oamenii lui Petriceicu şi dus în Polonia de unde
nu se mai întoarse. Detalii găsiţi la capitolul respectiv din istoria Moldovei.)
Moldoveni şi cazaci, înfrăţiţi de dorul luptei şi libertăţii, coborîră în
Bugeac cu un elan puţin obişnuit. Castelanii poloni amintiţi făcură greşeala
.de a nu-i urma. Oricît de viteze, polcurile cazacilor şi trupele răsculaţilor
moldoveni erau oaste improvizată, cu armament uşor, fără comandanţi pre-
,gătiţi în arta războiului şi, mai ales, fără disciplina războiului. Turcii, dimpo-
trivă, ţineau prin cetăţi trupe alese, ieniceri îndeosebi. Repurtară totuşi,
pe la începutul lui decembrie 1683, o mare biruinţă asupra lui Iali-Agaşi,
comandantul ţărmului pontic; acesta pieri în luptă împreună cu Aza-bei
.de Tighina, cu Aga spahiilor şi mulţi mîrzaci. Răsculaţii arseră apoi Tighina
- fără a lua însă cetatea - şi trecură prin foc şi sabie aşezările tătăreşti din
Bugeac ajungînd pînă sub zidurile Cetăţii Albe. Voiră să asedieze Chilia şi
Ismailul, dar Sobieschi nu le trimise tunurile cerute. De aci înainte le merse
-rău. Împrăştiaţi după prăzi - după nenorocitul obicei căzăcesc - ei fură
loviţi de hanul tătăresc care se întorcea în grabă, cu grosul oastei, din Un-
.garia. Nu putură rezista atacului şi începură o retragere dureroasă, cu mari

75
pierderi. în cursul acestei retrageri se produse ruptură între ~~aci şi moldo-
vem. _ ceea ce mări dezastrul. Vom vorbi de episoadele d . mai
A . msemna te ale t·
acestei tragedii la capitolul respectiv din istoria Mol ovei. ..c1 va. rog s:1- r~ ,l-
w w

neţi două fapte: absenţa polonilor şi disperarea fără marg1m a Im ~e.tnce1cu,

care se va retrage apoi în Polonia, apăsat de răsi:>.underea ~enorocrril<?r care
au lovit Moldova în urma insuccesului (vezi detali1..la ~stana Moldovei) ..
Iată faptul dureros, menit însă a d.eschide ?c~n Im ~~rban Canta~uzmo.
El va rărnîne credincios ideilor sale anh-turceşh ş1 va m1~1ta neconten.1t. ~n:
tru cauza creştinătăţii, dar îşi ,-a acomoda procedeele ş1 metoda pohhca Şl
mai mult după realităţi.
Pregătirile de lttptă ale lui Şerban. Apelul la poloni. Din:tr-un docu~ent
publicat în .Hurmuz~ki 69 , se \~ede. că Şerban fă~~se să se ş~1e !n
Paloma c~
ha vesse nsoluto di scuoter il g1ogo ottomano ; precaut msa, el aşteapta
;ă vadă pe p'.>loni mişcîndu-se. cu ~orţe ~ili~are suficiente. . . .
Concomitent se duc tratah,·e ş1 cu pnnc1pele Ardealului, Apaf1. Diplo-
matul catolic Pallavicini îşi dă foarte bine seama de prudenţa munteanului
şi ardeleanului: „aceşti ultimi doi principi vor să vadă întîi ce întorsă.tură.
iau lucrurile şi după acestea se vor acomoda".
în vremea aceasta, Sobieschi reflecta la marele său proiect de iiH"azie
către Dunăre; întîrzia însă punerea lui în practică. La 14 iunie, Şerban Can-
tacuzino stăruie din nou - împreună cu Petriceicu Vodă - ca armatele
polone să pornească grabnic spre ţările române, deoarece turcii începuseră.
a-l bănui şi se temea să nu-şi piardă domnia. Ofensiva polonă era cu atît mai
necesară cu cit tocmai începuse pe frontul Ungariei campania lui Carol de
Lorena. În ziua de 17 iunie armatele austriace cuceriră Yiscgradul şi. trecin<l
Dunărea, luară drumul Pestei. La 4 iulie Carol de Lorena înştiinţează pe So-
bieschi de hotărîrea sa de a asedia Buda, însă adaugă că această campanie
n-ar putea da rezultatele dorite dacă. armata polonă nu va porni îndată prin
Moldova şi Muntenia către Dunăre, conform proiectului pe care regele polon
însuşi îl întocmise.
La o intervenţie a veneţianului Morosini, tot în scopul de a grăbi marşul
armatelor polone, Sobieschi dezvălui acestuia întreg planul său: oştile polone
vor cuceri Moldova şi Muntenia (cu cetăţile dunărene) şi se vor uni cu cele
imperiale după ce acestea vor fi luat Buda şi Timişoara. Unite vor merge
la Salonic, de unde, alcătuind o flotă, vor înainta asupra Constantinopolului.
Perspectiva acestor cuceriri ridică însă problema împărţirii lor între cei
doi aliaţi. îndeosebi soarta viitoare a Principatelor române începe a-i preo-
c~pa ~i pe. unii şi pe alţii. Dar Sobieschi nu mai pornea. Din această pricină
s1ţ~aţ1a Im Şerban Cantacuzino devenea din ce în ce mai rea. Făcuse pregătiri
militare însemnate, dusese şi mijlocise tratative, se purtase arogant cu turcii,
într-un cuvînt se demascase. ·
lată ce ne spun principalele izvoare narative în legătură cu pregătirile
d~ lupţă P.entru neatîrnare ce face Şerban Vodă după întoarcerea de la ase-
dml Vienei. Începem cu Del Chiaro:
. . „Înt~rs di!1 război (de I~ Viena), Şerban Cantacuzino găsi ţara în ordine
şi din învaţămmtele culese dm cele văzute, atît de la turci ctt şi de la nemţi,

68
Hurmuzaki, IX, 1, p. 311-312, 2i.II.168i.

76
se hotărî a pune în aplicare grandiosul său plan politic. Strînse pe cheltuiala
sa vreo 40000 sîrbi şi bulgari, viteji şi războinici, care, cu toată supuşenia
turcească, făceau deseori atacuri contra lor. li ţinea afară de ţară, gata la
primul semnal. Pentru întreţinerea acestei armate, Şerban, ca să nu puie
noi biruri pe ţară, recurse la următorul mijloc: tributul se trimetea Porţii
escortat de soldaţi de ai ţării pînă la Dunăre, de unde se întorceau cu chi-
tanţă de primire din partea turcilor însărcinaţi să ducă tributul pînă la locul
destinat. ln drum spre Adrianopol, haiducii sîrbi plătiţi de Şerban atacau
convoiul şi-l prădau de pungile cu bani. Repetîndu-se acest sistem, turcii
ameninţau pe Şerban, dar acesta răspundea răspicat că orice s-ar întîmpla
pe teritoriul turcesc priveşte numai Poarta Otomană. Turcii veniţi la Bucu-
reşti pentru a cere lămuriri în această privinţă au plecat atît de înspăimîn­
taţi de Şerban care răcnea la ei, că nu se prea zoreau a mai veni la Bucureşti.
Pe cînd înainte agalele se îmbulzeau a veni în ţară cu diverse treburi din
partea Porţii, ştiind că voievozii sînt darnici, şi nu se întorceau cu mîinile
goale, sub Şerban lucrurile s-au schimbat. Odată fiind nevoie de a se trimite
un ordin la Bucureşti pentru a pregăti care cu provizii, nu se găsea nimeni să
se grăbească a porni sarcina. Un agă mai curajos se oferi el să înfrunte pe
neînfricatul Şerban, care aflînd prin agenţii săi de sosirea lui, dase ordine căpi­
tanilor de la Dunăre să fie primit şi escortat de o companie de călăraşi pînă
în Bucureşti, pe drumuri întortochiate, pentru a-i lungi cît mai mult calea.
Turcul ajunse la Bucureşti şi se aşteptase să fie primit la Curte şi pus la tain.
Ofiţeri de ai lui Şerban însă - portarii - însărcinaţi cu primirea străinilor,
n vizitară pentru a-i ura bun venit şi a-l întreba de scopul sosirii sale. Aga,
venit cu firman, ameninţa, cerînd să fie primit în audienţă, dar primi răspuns
că se va avertiza Vodă de sosirea sa şi el va da ordinele cuvenite, după obi-
ceiul Curţii. Şerban Vodă îi puse la dispoziţie cvartir şi tain, şi-i trimite vorbă
că nu va putea fi primit decît a doua zi. Boierii se aflau prezenţi la Curte,
iar poporul umpluse împrejurimile palatului pentru a afla scopul venirii
turcului. Un cortegiu de paici şi suliţari aduseră pe agă pe un cal superb
ales din grajdurile lui Vodă, care-l aştepta în sala de audienţă, în mijlocul
boierilor. La intrarea agăi, Vodă, în picioare, nu ridică privirea spre el decît
după ce termină rezolvarea cîtorva hîrtii care i se părură mai importante,
se întoarse apoi de urează bun sosit agăi, şi-l pofti să şadă, poruncind să se
aducă cafea, şerbet şi odogaci, după moda turcească. Se întoarse apoi către
boieri şi prefăcîndu-se a nu fi mulţumit de executarea unor ordine, începu
a răcni către ei cu atîta străşnicie, încît turcul, care-şi pusese capul la Constan-
tinopol că el va înspăimînta pe Vodă, la vederea acestui prinţ de o statură
uriaşă, cu ochii mari şi vocea de tigru, într-atîta tremura de frică că-şi fripse
degetele cu cafeaua fierbinte, şi căuta să scurteze repede audienţa. Şerban
Vodă, atent la această scenă, îl întrebă apoi de rostul venirii. Acesta scoase
din sîn firmanul şi îl înmînă lui Vodă care sărută hîrtia şi o duce la frunte.
ln picioare, Vodă şi boierii ascultară cetirea de către Divan-Effendi, şi aflînd
conţinutul ordinului, Şerban începuse de astă dată a răcni către turc, impu-
tîndu-i îndrăzneala de a fi adus ordinul Sultanului cu atîta întîrziere, ordin
·executat de către ţară de 2 zile, şi va comunica Porţii incapacitatea sa,
pentru care va plăti cu capul. Fu recondus în urmă la cvartir cu acelaşi cere-
monial, cu obişnuitul dar: o sumă de bani, o bucată de postav şi atlas, iar a.
doua zi îl porni din ţară, speriat şi confuz de cele păţite."

77
 Am citat acest lung pasaj nu aţît pe?tru faptele cup~~nse. în el, c„ît pe_n:
tru atmosfera privitoare la raporturile lw Şerban cu turcn. Fir:şte, smt aic:
unele exagerări ; dar fondul lucrurilor acesta era: Şerban- Voda începuse sa
se poarte asemenea unui prinţ de sine stătător. . .
Ce s-a petrecut anume (cu tribuţul mai ales~ este greu de prec~~ţ 0 D_esi-
gur însă că turcii aflaseră de legăturile ~om~ulw muntean cu polonu ş~ de
pregătirile lui militare; după întîmplăr_ile di~ ~oldova - u~de pentru sigu-
ranţă au inst~lat ca d<;>1!1n, în ur!?a. lm Petriceicu, :ee Dwmtraşc_u C_antacu~
zino - se deciseră să-ş1 ia garantu şi pentru Munterua. În confuzia ş1 haosul
în care se găsea imperiul lor,. drmuit~rii tu_:ci şi-au dat s~~ma că o m:zi-
lire n va împinge pe Şerban sigur la rascoala. Un raport din Le!Ilb~rg c~tre
electorul de Brandenburg arată că Şerban Cantacuzmo era decis sa reziste
cu forţa. Se pare că era şi ~n _curent de opinie în ţară favorabil ~ezistenţei ·1•
7

Au încercat deci (după ob1ce1ul lor cînd le mergea prost) să-l ia cu bmele,
intimidîndu-1 în acelaşi timp. Aceeaşi informaţie din Lemberg anunţa la
23 august 1684 că turcii au cerut lui Şerban ostateci pe soţia şi copiii săi.
ln orice caz, aceste ştiri ne confirmă că în primele zile ale lunii septembrie
1684 raporturile lui cu turcii sînt proaste. Unele izvoare îl consideră la această
dată în plină răscoală. Astfel o ştire din 2-4 septembrie spune că Şerban „che
si e dichiarato ultimamente contra Turchi, stando in armi con quindici miile
huomini" 72 •
Şi în Genealogie ... găsim informaţii preţioase asupra planurilor de inde-
pendenţă ale domnului muntean şi asupra acestor pregătiri militare: „După.
aceasta a pus Şerban Vodă în gîndul său ca să se lepede prin mijloace de
arme de sub jugul turcesc, şi ca să rămîie Valahia principat ~lobod. şi a
început a strînge pe fiecare an zaherele. A adunat 20 OOO de oaste cu leafă,
afară de volintirii ce putea în vreme să mai strîngă. A gătit 40 de tunuri.
A gătit acestea toate, a socotit, de faţă să se arate împotrivitor turcilor. dar
mai întîi să se lege sub protecţia împăratului ca să-i fie de ajutor ţării lui
şi familiei lui." 73
Şi Dimitrie Cantemir ştie de acest început de neatîrnare pe care îl face
Şerban, profitînd de haosul şi confuzia în care se găseau turcii, siliţi să facă
faţă atacurilor pe mai multe fronturi. Istoricul moldovean dă şi el unele detalii
privitoare la înarmările domnului muntean: „Şerban face în taină mari pre-
gătiri de război în adîncile păduri ale Ţării Româneşti şi in mu.nţii de c.l.tre
Ardeal, pune să se toarne treizeci şi cinci de tunuri şi adună 2'1 OOO de sîrbi,
de şchei şi de horvaţi cu leafă bună. Rostul acestei mişcări a lui SerLan
nu _scapă turcilor şi Porţii otomane. Dar, plini de grijă din toate pă;ţile .şi
~a1 ales pentru luarea Belgradului, cetăţuia întregii lor stăpîniri în Europ;1.,
!1 pen~ru neconte~tele biruinţi ale nemţilor asupra lor, ba încă şi pe1~t~u
isprăvirea haznale1 lor, tăceau şi se prefăceau, ca nu cumva, la o mişcare a
lor, Şerban s~-şi arate mai limpede hainia şi armele făţişe, ca unul care, deşi
nu ~pu~ese l!mpede că nu dă birul pe doi ani, dar punînd înainte sărăcia
locmtonlor, il zăbovise".

70
N. Iorga, Acte ~i Fragmente I, p. 299.
71 Ibidem. '
~ 2 Hurmuzaki, IX, 1, p. 322.
3
' N. Iorga, Genealogia, p. 213.

78
 In acelaşi timp Şerban Vodă ştie să întreţină o vie propagandă în cercu-
rile conducătoare ale Ligii. Aşa ne explicăm că valoarea participării româ-
nilor la cruciadă este deseori scoasă înainte de străini. Se străvede în modul
de a vorbi al acestora influenţa lui Şerban şi a cărturarilor români care,
în frunte cu Stolnicul, alimentau desigur această propagandă. Astfel, se ia
cunoştinţă în Apus de această tresărire a energiei politice româneşti; intere-
sul şi chiar simpatia pentru poporul românesc sporeşte vizibil. Într-un,
document veneţian din această vreme este amintită originea noastră latină
şi se fac aprecieri frumoase asupra valorii noastre militare din trecut:
„Valahii, şi ei creştini schismatici care se laudă că-şi trag originea din
Italia, şi de aceea pînă azi vorbesc - deşi stricat - limba italiană, ar putea
face, dacă ar avea ajutorul creştinilor, - ca unii care au cei mai buni cai
din Europa şi din Asia - nu puţine întreprinderi contra duşmanului comun,
cum s-a văzut bine în trecut; şi cu aceşti valahi sunt şi Bogdanii, moldovenii
care se întind pînă la Marea Neagră, lăţindu-se de la Dunăre la Nistru" .
..\cest document este interesant, între altele fiindcă consideră laolaltă
viaţa politică a muntenilor şi a moldovenilor în preziua luptelor mari ce vor
începe.
3 m,otie 1939

Prelegerea a VIII-a

INSUCCESUL PRIMEI EXPEDIŢII A LUI SOBIESCHI.

ŞERBAN SE ORIENTEAZĂ CĂTRE AUSTRIAC!.

Aţi văzut în ultima prelegere că patronajul lui Sobieschi n-a purtat

noroc nici moldovenilor, nici cazacilor şi era pe punctul să compromită şi
situaţia lui Şerban Cantacuzino. Acesta reuşi să se salveze prin propriile lui
mijloace. Pe de o parte, prin înarmările serioase ce făcuse şi prin hotărîrea
de a rezista cu armele eventualei încercări de mazilire; pe de altă parte, prin
mijloacele băneşti pe care în astfel de împrejurări el ştie să le pună în lucrare
pe lingă demnitarii turci. Mult aşteptata campanie polonă - cerută în repe-
tate rînduri de Şerban - începu pe la jumătatea lui august 1684.
Proiectul lui Sobieschi era să înainteze pînă în Ţara Românească şi, spri-
jinit pe munteni, să treacă Dunărea. Dar el nu reuşi să adune cu poloni şi
cu lituani decît vreo 18 OOO de oameni. La aceştia se adăugau cazacii, cărora
agenţii papali şi Curtea polonă le refăcu moralul (după păţania din Bugeac),
prin sume importante de bani şi stofe frumos colorate, de care aceşti săl­
bateci erau mari iubitori. Ajunşi la Nistru, polonii întîmpinară o vreme grea,
-cu ploi mari şi cu inundaţii. Apele crescute şi atacurile tătarilor ţinură în
Joc· oastea polonă. Pierderile fură foarte mari.
· Cînd, la finele lui octombrie, îşi făcură apariţia de cealaltă parte a Nis-
trului turcii (cu seraschierul Soliman şi cu Dumitraşco Cantacuzino), So-
bieschi nu mai avea o oaste în stare a primi lupta; renunţă la expediţie şi se
întoarse la Varşovia, dînd promisiunea că în primăvară va relua campania .
.Sf~rşitul lamentabil al campani~i polone produse consternare în cercurile
Ligii. Se temură toţi să nu se piardă şi poziţia din Muntenia (aşa cum se

79
pierduse cea din Moldova prin instalarea lui pumit_raşco Cantac~~~o) fie
prin mazilirea lui Şerban, fie prin re~untarea ~~la alianţa cu creşt~nn.V V V

Totuşi voievodul muntea:i;i c?~hnua po~hca începu.ta. S~cot1 însa sa.

stea mai rezervat faţă de poloru, pma ce aceştia vor dovedi o mai mare putere
de acţiune. . . A .
în consecinţă, îşi îndreptă privirile ~ătre austn3:c1! ~re lucrau, m OŢICe

cele trei ţări. Dintr-un document pub~1cat de I. C. Fili~hA 4 se vede ca ~ la

caz, mai metodic. Şi aceştia aveau un p~o1ect de ofens~~a ~~ care erau c~prmse
finele lui noiembrie, un sol al domnulw muntean era deJa m drum spre V~ena.
Din spusele acestui sol, se vede zbuciumul sufletesc în care se afla înca, la
această dată, Şerban Cantacuzino din pricina ameninţării turceşti.

Rivalitatea polono-austriacă pentru stăpînirea ţărilor române. Dar pro-

iectul de ofensivă al austriacilor stîrnea nemulţumirea polonilor, care nutreau
speranţe de stăpîn.i~e - d?pă victorie.--: în tus-trel~ princ~pa.te. (Şi aci poli-
tica lor se inspira din proiectele de od1ruoară ale lw Zamo1sk1.)
Este interesant conflictul celor două puteri, prin silinţa ce-şi dau de a
dovedi „drepturile" lor istorice asupra ţărilor noastre. Austriacii arată că..
Ardealul şi Muntenia li se cuvin, fiindcă au aparţi11ut în trecut coroanei: mz-
gare.
Demnă de subliniat este, în această împrejurare, rezistenţa ardelenilor.
Ei se opun tendinţelor austriace şi informează pe regele polon că nicfodatt'i
fn vechime Ardealul n-a aparţinut Ungariei ci a fost numai unit cu acest regat
(Compars regi sed libera).
Nu mai puţin, tendinţele de anexiune ale regelui polon au căpătat din
partea diplomaţiei papale un răspuns care ne arată buna situaţie internaţio­
nală pe care Şerban Cantacuzino reuşise să o creeze statului muntean. Polonii,
făcînd eroarea de a compara situaţia Ţării Româneşti cu a Dalmaţiei (pe care
austriacii făgăduiseră s-o lase la încheierea păcii veneţienilor), Buonvisi răs­
punde că în cazul Ţării Româneşti nu este vorba de o provincie, ci de un prin-
cipe care domneşte şi care nu trebuie să-şi piardă tronul prin creştini, pe care
el vrea să-i ajute, cîştigîndu-şi totodată independenţa pentru sine 76 •
Curînd se văzu însă că Austria are - în forme mai ipocrite - tendinţe
tot atît de primejdioase.
În prim~v3:ra anului 168.5, un sol al împăratului, călugărul iezuit Antide
Dunod, fu tnm1s în Ardeal ş1 în Ţara Românească. El ceru celor doi domni
să se desfacă făţiş .de turci şi să alcătuiască împreună o confederaţie sub pro-
te~tor~t ~e~.an ş1 sub autoritatea regelui Ungariei („regele legitim al celor
doi pnnc1p1 ş1 al celor două principate"). Li se mai cerea ambilor domni să.
rînduiască deplină libertate comercială între ţările lor, egalitatea vămilor.
ajut~rul reciproc militar în caz de primejdie, să nu încheie tratate unul fără.
învo1.ala celuilalt şi să se apropie cit mai mult prin înrudirea eventuală a celor
două familii 76•

74
I. C. Filitti, Din ar/ii vele V atica11ului, voi. II, p. 148.
5
1 V. Zaborovschi, op. cit., p. 68.
1891 1 1
,'l't io ~uldner, în Archiv des JTereiilesfar Siebenbargisclw1 La11desk1mde, voi. XXII, XXX.

80
 Şerban Cantacuzino - amintindu-şi de păţania moldovenilor - ceru.
înainte de încheierea oricărui tratat, ca oştirile austriace să cuprindă întîi
Timişoara, pentru a nu mai avea pe turci în coaste; era şi un mod de a
amina încheierea tratatului propus. ln 26 aprilie 1685 Dunod comunică
generalului Schulz să pornească asupra Timişoarei şi după ce va cuceri această
cetate, să treacă în Muntenia, unde în 8 zile Şerban va ridica - împreună cu
sîrbii şi bulgarii - circa 50 OOO de oameni, cu ajutorul cărora vor putea înain-
ta pînă la Constantinopol. Tot Şerban îşi lua şi sarcina facerii podului peste
Dunăre.
Iezuitul - judecind după acest document - pare a fi fost realmente
impresionat de persoana şi cuvîntul lui Şerban Vodă, dar nu mai puţin, de-
sigur, şi de posibilităţile militare ale munteanului 77 •

Şerban Cantacuzino încearcă să unifice acţiunea politică a celor trei Prin-

cipate. Dar austriacii nu veniră, iar polonii slăbiţi şi oarecum supăraţi, stă­
tură pe loc. Şerban şi Apafi trebuiră să se acomodeze şi ei. Între timp, simi-
litudinea situaţiilor îi apropie din nou pe aceşti doi principi. Agerul voievod
muntean îşi dădu seama că şi unul şi altul au a se teme în mod egal şi de
turci şi de creştini. Ca şi Mihai Viteazul, el văzu că între cele trei imperialisme
(turcesc, polon şi austriac) - care adesea se neutralizau unul pe altul - era
loc pentru un puternic bloc politic alcătuit din Ţara Românească, Ardealul
şi Moldova. (Cît de cutezătoare erau gîndurile domnului muntean în direcţia
acestei confederaţii în marginile vechii Dacii, vom căuta să lămurim într-o
prelegere viitoare.)
Lăsînd impresia că se întemeiază pe sugestiile lui Antide Dunod, Şerban
propuse voievodului ardelean, printr-o solie compusă din Matei Cantacuzino.
Barbu Milescu şi Vintilă Corbeanu, o alianţă „veşnică" în scopul de a se
apăra reciproc. Şerban se obligă să renunţe în viitor la sprijinirea lui Csaki
(adversar al lui Apafi). Ambii se obligau să se informeze reciproc despre orice
primejdie le-ar veni fie de la turci, fie de la creştini. Unul altuia îşi promit
adăpost, dacă nevoia i-ar sili să-şi părăsească ţara. Tratatul se încheie la Făgă­
raş la 1 iunie 1685 78 •
Asigurat spre Ardeal, Şerban îşi îndreaptă privirile asupra Moldovei.
Aci domnea acum Dumitraşcu Cantacuzino, rudă a sa, însă, cum ştiţi, devo-
tat turcilor.
Împotriva acestuia Şerban nutrea o veche ură. Văzînd că polonii nu sînt
în stare să-l scoată, găsi un prilej potrivit să se amestece în afacerile Moldovei.
După cum v-am spus într-o prelegere trecută, Şerban Vodă adăpostise în
Ţara Românească pe clucerul Constantin Cantemir, unul dintre cei mai
populari boieri din Ţara de Jos şi un întreg partid al „Josenilor" răzvrătiţi
împotriva lui Duca Vodă; cumpărînd pe Seraschierul Soliman-Ainegi, el
obţinu mazilirea lui Dumitraşcu Cantacuzino şi căftănirea lui Cantemir.•
Cronicarul ne spune că a „giurat Cantemir că din cuvîntul lui nu va ieşi.
ce-i va porunci pe voie i-a face toate" şi îndeosebi că „nu va fi potrivnic
creştinilor" 79 • Alegerea era într-adevăr foarte bună. Cantemir era un bătrîn

77 Monumenta Comitialia Transylvaniae, XVIII, p. 331-332.

78
Engel, Geschiclite der W alachey, p. 331- 332.
78 Neculce, ed. Kogălniceanu, II, p. 227.

81
soldat, iubitor de ţară, viteaz şi conştiincios! e_l servise,. în tinereţ~a ·sa,_ în
cavaleria polonă şi la curtea munteană. Se d1stms~se ~al ales în razb.oa.iele
dintre poloni şi suedezi. După o ~iaţ~ ~e aventuri militare remarcabile, se
întoarse în ţară u_nde o~u~ă .~regatori~ lmp~rta_nte. Fu rep~~e. remarcat de
turci pentru experienţa ş1 v1te]la sa, ma1 ales m timpul expediţ1e1 pentru cuce-
rirea Cameniţei 80 •
Polonii, pe care Şerban. îi y~treţ~nea. meieu ~u .a~igurări de devotament şi
cu ştiri folositoare despre nuşcarile tatarilor 1 p~vrra cu în~edere. .Pe domnul
muntean şi nu-i stingheriră amestecul în aţacerile M~ldove1; turcu, la rîn~ul
lor, erau convinşi că au găsit în Constantm C_~ntem1~ _omul car~ le trebwa.
Pare că era sortit însă ca toate construcţule politice ale lw Şerban, de'
cele mai multe ori bine chibzuite şi închegate cu osteneală, cu zbucium sufle-
tesc şi jertfe materi~e.' să se su~p:, s_ă. se risipească .. El nu pu~u ţine legaţi
de jurămintele lor ruc1 pe Apaf1 ş1 ruc1 pe Constantm Cantemir.
Această încercare de confederaţie dacică nu avu din nefericire nici o ur-
mare mai serioasă. ·
în Ardeal, presiunea germană devine atît de puternică, încît Apafi îi
ceda curînd, iar în Moldova suferinţele de pe urma răscoalei lui Petriceicu,
şi incursiunilor polone, căzăceşti şi tătăreşti lăsaseră urme atît de adînci,
incit Cantemir devine exponentul uuei reacţiuni fireşti către o politică de pace
şi ordine; o politică potrivnică amestecului activ în lupta marilor puteri.
Idealul acestui ostaş măsurat şi înţelept va fi să împiedice ca ţara să mai
fie în viitor teatru de lupte. Fireşte, aceasta nu era cu putinţă în starea de
aprindere generală în care se găsea această parte a Europei; în atitudinea
sa, însă, trebuie să vedem apariţia acelui sentiment de zădărnicie faţă· de
mişcarea de neatîrnare începută de Petriceicu şi de Şerban Cantacuzino.
Socotită prematură şi imprudentă, mişcarea anti-turcească va fi astfel
înăbuşită în Moldova. ln Muntenia, această reacţiune în favoarea „păcii
turceşti" o va conduce Constantin Brîncoveanu, cum veţi vedea la locul
potrivit.
în toamna anului 1685, polonii începură o a doua expediţie. Sobieschi
atacat greu în Dietă, de reprezentanţii partidului francez (care voia să
împiedice o campanie de nimicire a turcilor), dezgustat, pretextă că este bol-
nav şi lăsă comanda hatmanului Iablonowski.
Turcii, sub seraschierul Soliman-Ainegi pătrunseră şi ei în Moldova,
~m·itînd ca de obicei şi pe domnii români cu contingentele lor militare. lmpre-
1urarca era grea pentru ambii domni. Constantin Cantemir încercă prin soli
cfttrc rege şi către Iablonowski, să localizeze războiul sub zidurile Cameniţei,
s~u ~ă di~izeze puhoiul oştilor spre Bugeac. (Vezi detalii la capitolul respectiv
d~n istoria Moldovei.) Nu reuşi însă. Polonii loviră în plin Moldova. ln cele
din urmă, cele două armate se ciocniră la Boian. Cantemir, negăsind nici o
înţrle&ere la poloni - ci, dimpotrivă, atacat de podgheazuri puternice pînă
I.a laşi - păstră credinţă turcilor şi luptă cu mare vitejie contra polonilor,
care fură învinşi şi siliţi să se retragă.
. Şerban ~anta~uzino. ~b~ti să se sustragă acestei împrejurări grele. Tri-
mise serasch1erulw prov1z11 ş1 1 OOO de ostaşi, iar el cu restul oastei mărşălui

Dimitrie Cantemir, Via/a lui Constantin Cantemir, ed. N. Iorga, Bucureşti,

80
1921,
p. 13- 15.
81
I. !\loga, op. cit., p. 170- 171.

82
atît de încet, încît sosi cînd totul era sfîrşit. Iată cum povesteşte Dimitrie
Cantemir în opera închinată vieţii tatălui său 82 , marşul lui Şerban în Moldova,
şi întîlnirea sa - copil pe atunci - cu voievodul muntean, viitorul ~ău socru:
„Şerban, căruia îi era scîrbă şi de mirosul turcesc, tîrînd piciorul şi făcînd
pe zi abia drumul de un ceas, ajunse pînă la Iaşi, unde fiul mai mic al lui
Cantemir, Dimitrie, îi ieşi înainte cu boierii de Scaun sub mănăstirea ce se
zice Cetăţuia, departe de oraş la o milă italiană.
Acolo Şerban Vodă, coborîndu-se de pe cal, dă semn ostaşilor săi să se
oprească şi, sărutînd cu o îmbrăţişare plină de iubire pe Dimitrie, între alte
complimente politicoase adăogi şi acela că trei ceasuri înainte de aceasta
a primit din tabăra turcească, de la părintele şi de la fratele său ştiri bune
prin care se arată că, mulţumită virtuţilor eroice ale părintelui lui Dimitrie
Vodă, polonii au fost învinşi şi puşi pe fugă, iar cei care au scăpat sînt la
îndemîna tînărului prinţ, în care Şerban bagă de seamă că strălucesc semne
de fire părintească şi nădejdea părinteştii faime.
Adăogea şi aceea că acesta-i va fi ginere, părintele lui făgăduind cu trei
ani înainte de a căpăta domnia că fiul lui va lua pe fata lui Şerban.
Spuind lucrurile acestea şi în serios şi în glumă, se suie călare, şi pe Di-
mitrie, deşi se apăra, îl aşează la dreapta sa. Astfel, trecînd cu pompă mare
prin mijlocul oraşului, îşi pune tabăra în partea de răsărit a oraşului, pe un
deal foarte înalt, în jos de mănăstirea lui Aron Vodă. Apoi resalutat de Dom-
nul cel tînăr, a treia zi se întoarce din nou cu oştile în Ţara Românească.
Căci se temea să se închine seraschierului, deşi erau prieteni, în tabăra tur-
cească, deoarece cugeta în contra turcilor lucruri mari şi vrednice de un domn
creştin ... " ·
7 martie 1939

Prelegerea a IX-a
ROMÂNII ÎN FAŢA IMPERIALISMULUI AUSTRO-POLON

Presiunea germană în Ardeal şi Ţara Românească. Aţi văzut sfîrşitul

deplorabil al campaniei polone în Moldova şi înfrîngerea de la Boian (oct.
1685). Şerban Cantacuzino se grăbi să se întoarcă· la Bucureşti, bucuros
că· a putut evita participarea la luptă.
Austriacilor în schimb le-a mers foarte bine. Armatele lor avură cîte\·a
biruinţe asupra oştirilor turcilor (la Essek, Gran etc.), cucerind o sumă de
cetăţi şi fortăreţe, dezorganizînd în mare parte sistemul de apărare al arma-
telor otomane din Ungaria. Superioritatea germanilor asupra polonilor era
acum vădită. Cei din Viena socotiră momentul prielnic pentru reluarea pro·
iectului de înfeudare a Ardealului şi a Principatelor Române. (Este adevă­
rat că pentru a împinge oştile lor mai departe în interiorul imperiului turcesc,
austriacii aveau nevoie de baze bogate de aprovizionare. Finanţele imperiului
erau sleite de războaiele necontenite atît la Vest cît şi la Est. Ardealul
şi Ţara Românească trebuiau să furnizeze de aci înainte bani, proviant şi
cvartire armatelor germane de pe frontul oriental. Sub acest aspect al nece-

82
D. Cantemir, op. cit., p. 45.

83
sităţii economice _şi militare se ascunde pentru moment imperialismul aus-
triac.) . . w w . .
In ziua de 27 octombrie 1685, Anbde Du~od, căl~garu11~zmt _de care v-.am
mai vorbit reîntors în Ardeal declară Dietei că „on trebuia on nu, Ma1es-
tatea Sa vă ia sub protecţia Sa, aliaţi-vă numa~ cu cele dou~ ţări ro!11ân~şti" ~.
8

Cererile imperiului erau: desfacerea completa de Po~ta! wcvarhre, mtreţ1:

nerea a 13 OOO de soldaţi şi proviant pentru oa.stea tn~sa asupra. Ora~e1
şi Timişoarei. Sub presi~ea. trupelor gen:_ralul~ Veterawru~ la. 27 no1embne:
Apafi semnă un tratat prelimmar la IbaJf~:1u, pri:>- ca~e fagadma deocamda~~
bani şi proviant. Pentru tratatul defiruhv ~e i~chmare începu convorb1n
directe cu Viena, mai mult în scopul de a cîşhga timp.
Pentru a grăbi lucrurile, la începutul anului 1686, austriacii trimiseră
în Tara Românească pe Csăki, vechiul duşman al lui Apafi. Şerban Vodă se
sc~ă că nu îl poate primi, avînd la curtea sa tocmai atunci o solie turcească.
îngrijat însă de atitudinea mereu ameninţătoare a turcilor, \'Oievodul dădu
noi asigurări lui Csăki (printr-o a treia persoană) că este hotărît să scuture
jugul turcesc; reaminti însă vechea condiţie: să fie ajutat de trupe imperiale 84 •

Ruperea alianţei dintre Şerban Cantarn:foo şi lvf ihail Apaji. Vă fac atenţi
asupra acestui moment (primăvara anului 1686) important pentru istoria
raporturilor dintre Ţara Românească şi Ardeal. El marchează o gravă diver-
genţă de interese între cele două Principate. Pe cînd Ardealul era ameninţat
de intrarea trupelor germane, lui Şerban îi era, mai mult ca totdeauna, teamă
de năvălirea turcilor. Pe cînd Apafi \Tea să împiedice intrarea în ţară a gene-
ralilor austriaci, Şerban Vodă era bucuros să aibă trupele imperiale mai
aproape pentru a rezista cu armele unei eventuale încercări de mazilire.
Este greu de lămurit în toate amănuntele, ce s-a petrecut atunci. Un
lucru este însă limpede: între voievodul Ţării Româneşti şi principele Ardea-
lului s-au rupt - în primăvara anului 1686 - legăturile consacrate prin
tratatul de la Făgăraş (iunie 1685). Două solii ardelene veniră la Bucureşti,
la scurt interval, una după alta, să ceară ajutor lui Şerban împotriva germa-
nilor. Judecind după situaţia militară excelentă a acestora, opunerea cu
armele era însă o imposibilitate. Şerban nu dădu deci urmare acestor chemări.
Se pare că el făcu în martie o încercare de a reconcilia cele două puncte de
vedere şi de a aduce pe Apafi la o atitudine mai prudentă, trimiţînd în Ardeal
pe Constantin Brîncoveanu: dar nici misiunea acestuia nu avu nici o urmare.
Conflictul între cei doi principi izbucni. Şerban, consecvent politicii de
alianţă cu creştinii - nu înfeudării însă - se oferă colaborării militare ime-
diat cu imperialii, în vreme ce Apafi, furios, denunţă pe voievodul muntean
la ~~artă penţru legăturile lui cu germanii. (Cu acest prilej el dădu pe faţă şi
activitatea lui Şerban în vremea asediului Vienei.) Semnificativă pentru
acţmnea politică a lui Şerban şi pentru locul pe care îl ocupa el în centrul
acestor evenimente este acuzaţia pe care i-o aruncă Apafi la Poartă, că
„umblă pe urmele lui Mihai Vodă Viteazul" 8 5.

83
I. Moga, op. cit., p. 13.5.
" V. Zaborovschi, op. cit., p. 81.
81
Mon. Com. R. Trans., XVIII, p. ·Ul, apud I. Moga, p. H.

84
 Şerban Cantacuzino aţîţă rivalitatea austro-polonă. Aliat iar nu vasal.
Dar în vreme ce căuta să reziste turcilor printr-o colaborare militară cu Aus-
tria, Şerban ia măsuri să contrabalanseze imperialismul acesteia, prin cel
polonez. A practicat sistematic - cum veţi vedea - această metodă. Un
diplomat veneţian a avut intuiţia precisă că „Valahul" urmăreşte să provoace
di~cordie între poloni şi austriaci 86 • Provocat de plîngerile lui Apafi şi de che-
mările lui Şerban, Sobieschi luă o atitudine energică faţă de împărat (mai ales
acum cînd pierduse pe Cantemir. el nu voia să-l piardă şi pe Şerban).
Supărarea lui Sobieschi şi ameninţarea că se retrage din ligă dacă nu i
se garantează „drepturile" asupra celor 3 principate (începuse chiar tratative
cu Ludovic al XIV-lea) are efecte excelente pentru situaţia lui Şerban. De
la Roma se făcură - prin Buonvisi - demersuri de moderaţie la Viena.
Totodată se dădură asigurări Varşoviei că intenţia împăratului nu este să
supună Ţara Românească, şi că dimpotrivă Şerban Cantacuzino este privit
nu ca un vasal, ci ca un aliat 87 •
Dar Sobieschi nu se mai încrezu de data aceasta numai în asigurările
diplomaţilor papali. Se gîndi şi el la o acţiune militară decisivă în Ţările Ro-
mîne, după pilda dură a generalilor germani. În prealabil, pentru a avea bani
şi pentru a fi totodată mai liber pe mişcările lui, încheie cu ruşii un tratat
(26 aprilie 1686) prin care le ceda Kievul şi Smolenskul în schimbul sumei
de 150 OOO de fiorini polonezi. Ba se arătă dispus să renunţe chiar la Ardeal,
numai pentru a i se recunoaşte drepturile asupra Moldovei şi Munteniei 88 •
Dar iarăsi interveni cardinalul Buonvisi, recomandînd de data aceasta Var-
şoviei, t~ct şi moderaţie faţă de români. El spuse lui Sobieschi că Domnii
români nu vor putea fi atraşi de partea ligii decît dacă vor fi convinşi că
polonii, prin campaniile lor urmăresc eliberarea, iar nu oprimarea Ţărilor
Române. Îl sfătui să dea chiar o proclamaţie către locuitorii Moldovei cu
asigurări în acest sens. În felul acesta numai, ambii domni ar putea fi
cîştigaţi, deoarece au între ei „stretta amicizia" 89 •

Germanii supun pe ardeleni cu .1rmele. Dar pînă să-şi sfîrşească Sobieschi

pregătirile de campanie, austriacii dădură o nouă lovitură de forţă. Pe la
începutul lui iunie, generalul Scherffenberg intră în Ardeal şi, pentru a sili
pe principe să semneze tratatul cerut de împărat, dădu trupelor libertatea să
jefuiască ţara. Apafi încercă să se opună cu armele, dar fără succes. La 28
iunie 1686 se văzu silit să semneze.
Faţă de vechiul proiect, tratatul acesta conţinea o serie de modificări
care îmbunătăţeau situaţia principelui. Între altele, se stabilea că trupele
g~rmane care vor apăra ţara, vor fi comandate de dînsul. Teritoriile ce apar-
ţinuseră în trecut Ardealului, urmau a-i fi restituite după izgonirea turcilor.
Împăratul se mai obliga să obţină la pace renunţarea turcilor la tributul
ardelean; în schimb, Apafi oferea 50 OOO taleri anual Imperiului.
Deosebit de interesant este articolul 18, prin care împăratul se angaja ca
la pacea cu turcii să fie cuprinse - alături de Ardeal - şi Principatele

8& Hurmuzaki, IX, p. 334.

87 I. Moga, op. cit., p. 139.
88 Ibidem, p. 144.
89 V. Zaborovschi, op. cit., p. 86.

85
Române. De aci s-a tras încheierea că la tratativele cu Apafi.au ~a~tici.P.at şi
soli munteni şi moldoveni: Depindea pro.babil de v~l.<?area. v1c~one1 militar~
ca împăratul să obţină ş1 pei:tru P~m:1pat~ col}diţ~~ prormse Arde3;1ulm
(scutirea de tribut şi restitmrea parnmturilor mstramate). Acest. aliJ?-e.a~
dondeşte o dată mai mult că Austria urmărea - sub '.3-parenţa unei politic.1
„liberatoare" - vechiul proiect prop~s de Dunod: integrarea Ardealului,
Moldovei şi Munteniei sub coroana lui Leopold.
Evenimentele arătară curînd că Şerban judecase cu toată înţelepciunea
,i tactul cuvenit momentul militar şi politic. ln 2 septembrie 1686, în urma
~nor asalturi de mare energie, trupele imperiale intrară în Buda după 145 ani
de stăpînire otomană. Turcii a~ apărat~o :u
d~z~ăd:idC:. ColI!andantul .gar-
nizoanei, Abud.rrahman, a munt cu sabia m mma, vmzmdu-ş1 scump viaţa.
Corpul lui a fost găsit pe o movilă de leşuri de soldaţi germani.

Luarea Segliedinului. Trupe muntene în tabăra turcească. Căderea Budei

avu răsunet şi urmări mari. Austriacii stăpîneau acum toată Dunărea de mijloc
şi puteau dezvolta nestingheriţi acţiunea lor militară şi politică nu nwnai asu-
pra Ardealului, dar şi asupra celorlalte ţări vasale imperiului otoman. Gene-
ralul Veterani trecu fără întîrziere Tisa şi luă cu asalt Seghedinul. Marele
Vizir alergă el însuşi să-l apere, dar fu bătut. La această bătălie, Marele
Vizir sili şi pe Şerban Cantacuzino să-i trimită un contingent militar muntean.
Iată cum povesteşte cronicarul muntean bătălia dintre oastea Marelui Vizir
~i aceea a generalului Veterani, sub zidurile Seghed.inului:
„Atunci Vezirul ... fostu-s-au redicat cu toate oştile, ca la 70 OOO, şi
mergînd ajutoriu lor asupra cetăţii, numai cc se întîmpină cu nemţii, însă
nu cu toţi, ci numai cu călărimea ca 8 OOO, şi numaidecît dederă războiu
faţă cu faţă, ca la 3 ceasuri, şi nu mai putură turcii sta împotriva nemţilor,
ci numaidecît dederă dosul, şi foarte groaznic au fugit, cît venirea lor au
fost în 3 zile ear fuga lor au fost numai într-o zi, trecînd Dunărea la o cetate
ce-i zic Veradin. Într-acel războiu fost-au şi Iordache Cantacuzino Vel-spă­
tariu, trimis de frate-său Şerban-Vodă însă din porunca Vizirului, şi ear
s-au învîrtejit de au venit de acolo în ţară la casa lui, cu mare cinste." 90
După cum se vede din acest citat, Şerban n-a răspuns personal la che-
marea vizirului. Forţa contingentului trimis era mai mică ca de obicei. Se
pare, după unele ştiri, că nu trecea de 1 200 de oameni 9 1. ·

. ~t3:cul cavale:iei lu~ Veterani făcu o puternică impresie asupra boierilor

~ ?fiţerilo.r româru aflaţi în lagărul otoman. Ne-a rămas şi o relatare a bătă­
he1 acesteia: „fatto del signore Mattia Cleronome mavocial secondo del Prin-
cipe di Valachia, qual era mandato al Gran Vizire col fratello del sudetto
~renc~pe (adică Iordache Cantacuzino) con alcuni centinae di Valachi; con
1 eţu~i fu pre~nţe a tal successo". Această naraţiune este semnată de grupul
boierilor şi ofiţerilor români aflaţi în tabăra turcească în timpul luptei. Este
un fel de mărturie obiectivă - venită oarecum din tabăra inamicului -
~supr~ ~ondiţiil~r eroice în care Veterani a obţinut victoria. Dată la Bucureşti
in apnhe 1689 (m vremea lui Brîncoveanu), relaţiunea este semnată de Dimi-
80
Magazin Istoric V p. 23.
1
1
• V. Zaborovschi, op.' ci.,
"t p. 9.5 .

86
trachis, mare postelnic, de slugerul Ştefan, Oprea vei-căpitan, Istodor, Sivez,
Apostol, Grigorie şi Constantin căpitani 92 •

Divergenţă între Şerban Cantacuzino şi Constantin Cantemir. În vremea

aceasta, marea expediţie polonă se consumase încet şi fără alte rezultate decît
jefuirea Moldovei. Sobieschi nu reuşise să cîştige de partea lui pe Cantemir.
~eîncrezător în eficacitatea campaniilor polone, bătrînul soldat refuză să se
desfacă cu totul şi făţiş de turci.
Faţă de atitudinea lui Cantemir, interveni Şerban Cantacuzino, care
văzînd victoriile germane şi adeziunea ruşilor, socotea că sosise ceasul asal-
tului general împotriva turcilor. El scrise voievodului moldovean, îndemnîndu-1
să ajungă la o înţelegere cu polonii, „că se va închina şi el, că se scoboară şi
nemţii despre Ţara Nemţească şi muscalii încă merg în Crîm şi se vor face toţi
una" 93 •
Cantemir răspunse lui Şerban că şi el „este cu credinţă şi cu sufletul
creştin şi că mai bucuros ar fi să moară de o mie de ori în tabăra creştină cu
creştinii, decît slujind tiranul turcesc, să trăiască fericit; numai cît îi trebuie să
ştie, sau măcar să poată înţelege cu temeiu, că pentru armele şi legăturile sale
va putea afla întîi libertatea ţării şi apoi a celorlalţi creştini. Socotia el însă,
că rostul lucrului acestuia nu îngăduie sfîrşit sigur şi neîndoielnic şi ispravă
fericită ... 93 bis.
Urmează o serie de motivări de caracter militar prin care experimentatul
oştean de pe tronul Moldovei ca tă a dovedi deşertăciunea iluziilor ce-şi făcuse
Şerban în legătură cu ofensiva austro-polonă. Nici în valoarea ajutorului
rusesc nu are încredere. Încheie cu sfatul că atît moldovenii cît şi muntenii
„să aştepte cu răbdare sfîrşitul expediţiei din acel an" fără însă a pune piedici
creştinilor. El însuşi lasă libertate deplină boierilor moldoveni care doreau să
lupte alături de Sobieschi şi în taină înţelege să şi ajute - cu ştiri şi cu pro-
viant chiar - pe regele polon.
„Astfel de sfaturi - spune Dimitrie Cantemir - nu i-au prea plăcut lui
Vodă Şerban, care voia să-şi înainteze lucrurile mai curînd de cum cerea chib-
zuiala şi nevoia vremii" 94 • În realitate însă, Şerban se dovedi el însuşi foarte
prudent; rămase surd la apelurile lui Sobieschi de a ataca în Bugeac,
aşteptînd ca polonii să angajeze în luptă efective serioase şi să ajungă ei cei
dintîi în şesul basarabean. Foarte repede se văzu însă cîtă dreptate a avut
Cantemir: expediţia polonă eşuă înainte de a ajunge în Bugeac. (Vezi amă-
nunte la capitolul respectiv din Istoria Moldovei.) ·
Astfel se încheie anul al doilea al cruciadei (1686), cu mari succese poli-
tice şi militare pentru austriaci, şi cu înfrîngeri şi umilinţă pentru poloni.
De aci înainte, austriacii, stăpîni pe tot cuprinsul dintre Dunăre şi Tisa,
stăpîni şi pe Ardeal, vor căuta să ducă mai departe spre sud-est steagurile lor
biruitoare. Pentru succesul viitoarelor întreprinderi, adeziunea completă a
voievodului muntean nu mai putea fi amînată. Ceva mai mult: austriacii

92
Nationalbibliothek, Handsclzl'iftenabtheilu11g, Codex 97'12, p. 11-12. Apud V. Zalio-
ro·1schi, op. cit., p. 94-95. '
93
Neculce, ed. Kogălniceanu II, p. 233.
93 1
b • Viaţa lui Constantin-Vodă Cantemir, ed. N. Iorga, Bucureşti, 1924, p. 68.
H D. Cantemir, Vita .•. , p. 69.

87
nădăjduiesc să facă din Ţara Românească ~a~a. viit~arelor l~r „acţ~uni militare,
iar din Şerban, „generalul" unor vaste rm;iic„ari anti-tm:ceşti.. m rmdul popoa-
relor balcanice. Despre aceasta vom vorbi m prelegerile vntoare.
10 martie 1939

Prelegerea a X-a
ŞERBAN CANTACUZINO VOIEVOD ŞI SUVERAN
AL TUTUROR ORTODOCŞILOR CREŞTINI
ŞERBk'l° CANTACl"ZIXO ŞI IDEEA BIZ.\NTIN.\

Aţi văzut în prelegerea trecută modul fericit în care s-a desfăşurat cam-
pania germană din Ungaria în decursul anilor 1685 şi 1686. După căderea Budei
şi a Seghedinului, Ung~ria este aproape„ în întregime„ elibe~ată.. T?todată,
suzeranitatea otomană m Ardeal, ca ş1 m Ţara Romaneasca prum o grea
lovitură prin aceste victorii.
În cercurile catolice, ca şi în cele austriace, entuziasmul era mare; începu
a se vorbi din nou de atacul asupra Constantinopolului şi de izgonirea turcilor
din Europa. Acum îşi deschide drum vechea idee - cultivată de propaganda
catolică încă din veacul al XVI-lea - a unei răscoale generale a popoarelor
din Peninsula Balcanică împotriva turcilor 96 • Omul cel mai indicat pentru a
conduce o astfel de întreprindere era, pentru toţi cunoscătorii treburilor orien-
tale, Şerban Cantacuzino, domnul Ţării Româneşti. Îi revenea, astfel, un rol
pe care la finele veacului al XVI-lea îl avusese Mihai Viteazul.
Am arătat că îndată după întoarcerea de la asediul Vienei, Şerban puse
bazele unui nucleu de armată în vederea participării active la cruciadă. Acest
nucleu era alcătuit, după cum ne-o spun izvoarele, în mare parte din balcanici,
cu deosebire sîrbi şi bulgari. Se pare că nu lipseau şi unele elemente meridio-
nale: greci, epiroţi, arnăuţi etc.
După cum aţi văzut din citatele făcute, parte din aceste bande erau ţinute
de Şerban în Ţară, în regiunea muntoasă, parte prin văile Balcanilor, în aştep­
tarea semnalului de luptă. Că Şerban Cantacuzino se pregătea de mult pentru
o mişcare în Balcani, am văzut-o şi din păstrarea la curtea munteană a lui
Gheorghe Brancovici, şeful prezumtiv al mişcării naţionale sîrbeşti. Acesta va
lucra pentru răscoală îndată ce înaintarea germană în bazinul Dunării o va
îngădui. Dealtfel, legăturile lui Şerban cu lumea balcanică sînt după 1686
foarte strînse. Ţara şi curtea munteană sînt pline de refugiaţi. În afară de
ex~atriarhul Dionisie - om cu mare influenţă în rî.ndurile clerului grec - se
mai găseau în Muntenia şi episcopul Sofiei şi episcopul catolic de la Nicopole,
~ntonio Stefani. Cu Arsenie patriarhul sîrb al Ipekului încă ţinea legătură,
iar, între fruntaşii clerului atonit, avea, de asemenea, devotaţi, ca acel vestit
arhimandrit Isaia, care va servi domnului în misiunile către Ruşi.
Este în afară de orice îndoială că în toată ortodoxia, numele lui Şerban
Cantacuzino şi strălucirea pe care el o dăduse acestui nume, trezea mari spe-

95
P. P. Panaitescu, Mihai Viteazul, Bucureşti, 1936, p. 41-.59.

88
ranţe de viitor. Căci nu trebuie să uitaţi: ideea bizantină - ideea de restaurare
a împărăţiei de răsărit nu murise. Hrănită de visători politici şi de scriitori,
ea reînvia ori de cite ori împrejurările politice lăsau să se întrevadă posibili-
tatea izgonirii turcilor din Europa. Pămîntul Principatelor noastre îndeosebi,
priise acestei mari tradiţii. Pe acest pămînt, viaţa Bizanţului de altă dată se
păstrase şi se continua. An de an ea îmbrăca aspecte tot mai autentice. Curtea
voievozilor, de la Radu Mihnea şi pînă la Vasile Lupu, demonstrează cit era
de dominantă în spiritul strămoşilor noştri (în prima jumătate a veacului
al XVII-lea) ideea că sîntem un fragment al împărăţiei de Răsărit rămas în
afara atotputerniciei şi influenţei Islamului politic şi religios.
Nu este de mirare deci că au apărut din timp în timp oameni care au
socotit ţările noastre o bază politică şi religioasă pentru năzuinţa de reconsti-
tuire a împărăţiei dispărute.
În acest sens se poate vorbi, fireşte, de un imperialism* românesc; el se
exprimă pe teren spiritual şi religios încă din vremea lui Neagoe Basarab,
iar pe teren politic şi militar încă din anii domniei lui Mihai Viteazul. (Sub
Vasile Lupu trăim - pe teren spiritual - unul din cele mai strălucite momente
ale acestor tendinţe imperialiste.) Dar chiar unii domni mai mărunţi ne apar
atraşi de mirajul ideii bizantine. Acesta este de pildă cazul lui Mihnea al III-lea
despre care Dosoftei, patriarhul Ierusalimului, ne spune că „urmărea planul
de a învinge pe otomani şi de a le nimici el, un nebun, imperiul şi de a ajunge
împărat". Conciliul bisericesc pe care îl convoacă în ianuarie 1659 la Tîrgo-
vişte (conciliu în care propune reforme de ordin dogmatic!) nu ne arată numai
irealismul politic al lui Mihnea, dar şi vitalitatea ideii imperiale în ţările
noastre. (Vă sfătuiesc să citiţi şi descrierea pe care ne-a lăsat-o Paul de Alep
asupra ceremonialului de încoronare a acestui voievod.)
Era firesc ca sub un principe cu numele şi personalitatea lui Şerban Can-
tacuzino şi în împrejurări generale atît de favorabile luptei împotriva turcilor,
ideea bizantină să capete o şi mai mare amploare. Mîndria originii lui imperiale
pătrunsese adînc atît în opinia ţării cît şi peste hotare. Un necunoscut scrie
despre domn pe una din traducerile religioase ale acelei vremi:
Că despre tată trage d-împărăţie
Şi despre mumă aşişderea de Domnie.

Am spus şi altă dată, convingerea mea că acţiunea politică a lui Şerban

Cantacuzino urmăreşte cu tenacitate două idealuri. Unul minimal, imediat:
consolidarea statului muntean prin asigurarea independenţei şi integrităţii
l~i teritoriale; altul îndepărtat şi măreţ - legat de acţiunea generală a creşti­
nilor împotriva islamului - şi care l-ar fi dus, pe valul unei mari mişcări
balcanice, către tronul strămoşilor săi, în Bizanţul liberat. A crezut şi a lucrat
~etodi~. p~ntru ambele. A avut însă viu simţul realităţilor, toată puterea
]udecăţn ş1 prudenţa, pentru a nu expune prin vreo greşeală ţara primejdiilor,
iar pe sine rîsului posterităţii.
O politică bizantină, Şerban face încă din 1682, cînd se amestecă în lup-
tele pentru scaunul ecumenic, sprijinind pe ruda sa Dionisie să-l ocupe. în

• Prin „imperialism românesc", Victor Papacostea înţelegea politica afirmării însuşirilor

~reatoareale poporului român şi nu accepţiunea care se dă astăzi acestui termen. Elocvente
m acest sens sînt nu numai paginile cursului de faţă, ci şi studiile sale despre istoria învăţă­
mîntului şi a culturii româneşti (n.ed. - C.P.D.).

89
 1684 se vorbea deja în cercurile L~gii sf~te de ajuţorul 'f!.~ care 1-arv putea
da Şerban „fratello cugino del Patnarca di C?nstanţm~poli. pei:itru rascoa~a
crestinilor din imperiul turcesc (causar grandi emohoru e nvolt1 nella Reg1a
ste~so Ottomana).
Aţi văzut apoi că ideea marşul~i polon spre Constantinopol se întemeiază
mereJ pe ajutorul lui Şerban. Isto:1cul _Salvandy, ~a~e a cercetat de aproape
istoria Poloniei sub regele Jean Sob1e~~hi, spune amu~tmd .de domnul ~unt;Aan:
„Sirvan Cantacuzen genie plus a~b1~1eu~ que har~: _qm se ~ouyena1t d eţre
issu des Empereurs de Byzance, s mdigna1t de sa su1ehon et reva_;t d~s destm~
meilleurs" 96 • Lipsa de îndrăzneală pe care Salvandy o reproşeaza voievodului
muntean reflectă desigur supărarea lui Sobieschi, care dorea ca Şerban să
sară în foc înainte ca el să fi cucerit cel puţin Bugeacul. (În realitate, în jude-
cata istoricului de mai sus, ni se mărturiseşte o dată mai mult firea prudentă
şi echilibrată a domnului.)
Cînd Şerban Cantacuzino Ya înţelege că polonii sînt prea slabi pentru
această întreprindere, îşi va îndrepta privirile către germani. Vă amintiţi
condiţiile cu care el răspunde propunerilor lui Antide Dunod (aprilie 1685),
germanii să cucerească întîi Timişoara şi apoi să treacă în Ţara Românească,
unde „în 8 zile domnul \"a ridica împreună cu sîrbii şi bulgarii circa 50 OOO cu
ajutorul cărora \"Or putea lua şi Constantinopolul şi tot ceea ce este dincolo
de Dunăre" 97 .

Şerba1t Cantarn::i1to co11sacrat de germa11i şef al răscoalei balcanice. După

căderea Budei şi a Seghedinului, împăratul Leopold se ocupă el însuşi de
proiectul de răscoală în Balcani. El scrie Patriarhului ecumenic Calinic al
VII-iea la Constantinopol (8 februarie 1687) 98 , insistînd ca şeful Bisericii
greceşti să îndemne naţiurulc creştine să ia armele cît mai curînd. Împăratul
promite naţiunilor subjugate libertate sub protecţia sa. Totodată, vesteşte că
a dat lui Şerban Cantacuzino, „generalul şi voievodul său iubit", p!enam jacul:.
tatem ca să treacă sub protecţia imperială împreună cu legiunile creştine din
vecinătatea sa 99 •
Cam în acelaşi timp cînd scrie Patriarhului, împăratul scrie şi lui Şerban.
Cunoaştem doar răspunsul acestuia din 16 aprilie 1687, foarte sumar. Şerban
asigură pe Leopold de aceleaşi bune intenţii de totdeauna. În instrucţiunile
ce dă solului, el mulţumeşte din irumă împăratului pentru protecţia ce-o acordă
atît lui cit şi ţării. Pentru a se putea răscula este nevoie - o spune iarăşi -
ca g_e:inanii să ocupe întîi Timişoara, Belgradul şi chiar Orşova; săi se asigure
apoi m Ardeal loc de retragere în caz de primejdie. În rîndurile balcanicilor
n-a c~tezat încă a face nimic de teama turcilor dar, cînd armatele imperiale
vor fi la Dunăre, se vor răscula şi aceia. Şi fiindcă, pe cît se pare, împăratul
ceruse domnului român oarecari garanţii de sinceritate, el răspunse cu mîndrie
că faptele sale din trecut (aluzie la serviciile aduse Austriei la asediul Vienei)

98
Sal·1andy, Histofre de Polog11e ava11t et so11s le 1·oi Jean Sobieski Paris 1829 voi III
p. 296. • • ' . •
87
Vezi prelegerea \"III-a şi l\lon. Corn. R. Trans. XYIII, p. 321- 332.
98
V. Zaboro·1schi, op. cit., p. 103- 101.
99 I bide111.

90
sînt destulă garanţie; nu mai mică garanţie este însăşi dorinţa lui şi a întregii
tări de a se libera de jugul turcesc.
' Dar iată că în vara aceluiaşi an (11 august 1687) Carol de Lotaringia avu
o nouă victorie, zdrobitoare, asupra turcilor la muntele Harsan, lingă Mohaci.
ompresia fu iarăşi foarte mare}n Eur?pa. Ludovic al XIV-lea însuri ~xprimă
Ipinia că de data aceasta turcn vor pierde protectoratul asupra Prmcipatelor
române.
Împăratul părea într-adevăr decis să nu piardă acest prilej. La 1 sep-
tembrie 1687, el trimite din nou pe Antide Dunod la Bucureşti, cu o scrisoare
către Şerban, î~ care arată voiev_?dului. r~Tân că în 1:!ma t_:1t!melor biruinţe
austriace, a sosit momentul („poftitul prile] ) conlucrăr11 romanilor cu armatele
imperiale. În consecinţă, îi cere să ia contact cu generalul Carol de Lorena
si să facă cu el cuvenita înţelegere. De data aceasta, intervenţia împăratului
~re un ton mai energic: „Cu mina să te apuci şi mai vîrtos, cu gheneralul
armelor noastre şi al nostru dregător Prea Lumina tul Duca de Lotaringia,
căruia de la noi deplin i s-a dat putere. De toate cu el să te corespondu-
lueşti. .. "Totodată, Şerban este îndemnat să cheme „şi alţi prinţipi şi noroade
la soţie ta te".
Şapte zile mai tîrziu, împăratul Leopold semna (Viena, 7 septembrie)
„manifestul" de răscoală către popoarele balcanice în care Şerban Cantacu-
zino le este prezentat ca împuternicitul său. Reproducem în parte acest
document, din care se vede că austriacii foloseau numele domnului român
în speranţa că vor ralia în jurul său popoarele balcanice şi că vor trezi omis-
tică a libertăţii în masele ortodoxe supuse turcilor.
„Noi Leopold ... mărturisim şi în cunoştinţă facem, pentru noi şi pentru
moştenii şi succesorii noştri, cu arătarea acestor scrisori, tuturor celor ce se
-cuvine, că, după ce în tot chipul la noi înştiinţări s-au adus cum că multe
noroade ce sînt apăsate cu al turcilor greu jug, suspină a cîştiga elefteria
moşiilor lor, şi noi spre acea desăvîrşită căpătare, ca să se cîştige tuturor sta-
rea noastră lingă dînşii de a li da ajutor cu milostivire poftim ... Drept aceia
dar şi noi, Prea-Luminatul Gheneralului şi de oaste purtătorului nostru, drept-
iubitorului Şerban Cantacuzino, Prinţipelui Ţării Româneşti, cu deosebită
a noastră carte spre dînsul ne aduce credinţă, i-am lăsat, şi deplină putere
i-am dat, cu ai lui vecini creştini, şi cu alţii cu care pentru binele creştinătăţii
şi a elefteriei ei, cu legile rescumpărării spre a-i duce spre partea noastră,
poftă îi este, şi la dînsul pentru lucrurile care i se va părea ca o povaţă părtaş
pe cinstitul, credinciosul şi nouă iubitul Antide a isprăvi îl trimitem, făgă­
duindu-i cu cuvîntul nostru cel împărătesc şi crăiesc, tuturor, fiecăruia care
vor veni spre părţile noastre, legile, privileghile, credinţa legii sale şi elefte-
riile apărate şi întregi pururea să fie, şi împotrivă la fiecare milostiv scutindu-l".

Germanii reînvie statul maghiar medieval. Reacţia lui Şerban. Curînd după
ce Antide Dunod ajunse la Bucureşti, trupele germane pătrunseră în Ardeal.
Carol de Lorena se aşeză la Şimleu, Cluj şi Gherla, iar Scherffenberg coborî la
Sibiu, unde se retrăsese Apafi, şi îl sili să închine Principatul Transilvaniei
împăratului (Blaj, 27 octombrie 1687).
Am spus-o şi cu alt prilej că Şerban Cantacuzino nu privea nici cu sim-
patie, nici cu încredere expansiunea germană şi tendinţele anexioniste ale
Vienei. El sperase ca prin ajutorul Austriei, în cadrul Ligii şi cu sprijinul ele-

91
mentelor catolice credincioase politicii de eliberare a popoarelor, să obţină
neatîrnarea de sub turci. În al doilea rînd, ar fi dorit desigur o răscoală a
popoarelor balcanice, însă în folosul său dire~t şi _al acelor pla~u;i. ne~ă~tu;i­
site ce nutrea. Dar modul cum lucrau cercurile vieneze, brutahtaţile savirş1te
în Ardeal mai ales, i-au sporit neîncrederea şi l-au convins că mai de\Teme
ori mai tîrziu îl aşteaptă şi pe el soarta lui Apafi.
între timp, ca urmare a victoriei de la Mohaci, arhiducele Iosif fu încoronat
rege al Ungariei (9 decem:i>rie). ~ 'Yi~na ~e urmăre~ în mod tenace realipirea
tuturor tărilor care aparţmusera odiruoara Coroanei Sf. Ştefan. Între acestea
erau soc~tite şi Principatele Române. Se şi ceru domnului român un jurămînt
de credinţă în numele ideii de stat maghiar („de \Teme ce Ţara Românească
este o parte a crăiei Ungureşti"). Aceeaşi concepţie - susţinută însă mai
putin - aveau austriacii şi asupra Moldovei.
' Acum se văzu tactul politic al lui Şerban Cantacuzino. Încrezător în
sine şi în numele ce purta, domnul muntean revendică pentru <linsul ambele
principate. El cere împăratului să-i recunoască dreptul dinastic atît asupra
Ţării Româneşti cit şi asupra MoldO\·ei. Astfel, ideii de stat maghiar susţinută
de H absburgi (doar fo scopul unor noi anexiuni) el opune ideea unei monarhii
româneşti, avind ca temei di11astic familia Cantarnzi110. Pentru a obţine aceasta,
Şerban se folosi de Antonio Ştefani, episcopul catolic de Nicopole, refugiat
în Muntenia (acest Ştefani avea legături cu cardinalul Buonvisi despre care
v-am spus că ceruse şi polonilor şi austriacilor să trateze pe domnii români
ca principi liberi, iar nu vasali) ioo.
Ştefani pleacă din Bucureşti în primele zile ale lui decembrie 101 • Misiu-
nea lui a fost încununată de un real succes. Înfăţişîndu-se ca un cunoscător al
stărilor din Balcani, el făcu domnului român o caldă susţinere, după cum
mărturiseşte chiar împăratul în răspunsul său („Episcopul Nicopolei. .. ne-a
făcut a cunoaşte mai pe deplin, prin cel fierbinte al lui glas ... ") 102 •
. . Împăratul trimite un proiect de tratat prin Csaki, căruia îi dă şi împuter-
mcuea de a lua împreună cu Dunod, jurămîntul lui Şerban. în acest proiect
sînţ cU:prinse, în~.re altele, cele trei idei scumpe domnului muntean: întregirea
tentorială a ţăm, neatîrnarea de turci şi dreptul dinastic pentru familia sa
asupra ambelor principate.
17 ma1·tie 1939

Prelegerea a XI-a

. În ultima parte. a prelegerii trecute! \·-~m a~ătat că pe cînd Leopold arăta

Im Şer~an Cantacuzmo un drum de glone şi mănre peste Dunăre, ca „general"
al. unei răscoale a popoarelor balcanice (în folosul cui, nu se spunea !) - la
Viena se punea la cale reînvierea statului maghiar medieval. Acestui stat îi
reveneau, după concepţia cercurilor vieneze, şi Principatele române. Aţi văzut

100 \'ezi prelegerea a IX-a.

191 Hurmuzaki, voi. \', p. 1'12-143.
. 102 N. Iorga, Genealogia ... , p. 221. „Episcopul Nicopolei, aducătorul acestora, ne-a înminat
scns?area de la a ta Ilicrinotită ... şi ne-a făcut a cunoaşte, mai pe deplin, prin acel fierbinte
al lu1 glas, a ta bună şi statornică dispoziţie a lucra din toate ale tale puteri spre binele de obşte
al creştinătăţii".

92
însă că Şerban, om de realităţi, nu înţelegea să părăsească sub nici o formă
baza carpatică a carierei şi acţiunii sale politice. Dimpotrivă, el înţelege s-o
consolideze. Aceasta se vede din cererile pe care le face împăratului cu toată
fermitatea, îndată ce simte primejdia. El opune ideii de stat maghiar, con-
cepţia unei monarhii româneşti, care să cuprindă atît Muntenia cît şi Mol-
dova. Revendică, la rîndu-i, pe baza dreptului istoric toate acele teritorii
care s-au înstrăinat din trupul Ţării Româneşti şi cere să i se garanteze, în
schimbul ajutorului său, desfacerea de turci.
Iată acum articolele cele mai însemnate ale tratatului pe care împăratul
îl trimite voievodului:
1. „Toate cite de la turci se vor lua şi se vor şti că din bătrîni au fost ale
Ţării Româneşti, se vor întoarce şi ţării se vor uni".
La articolul 4 se spune: „cînd va fi să se facă pace cu turcii, într-acea
tocmeală a păcii, se va face aşezarea Ţării Româneşti şi Ţării Moldovei,
ca să nu mai rămîie sub stăpînirea turcească".
Iar la articolul 5 se confirmă că: „Urmarea domniei Ţării Moldovei şi a
Ţării Româneşti, casei Cantacuzineşti va fi, pînă oricine dintr-înşii va trăi ... "
ln restul articolelor se dau domnului asigurări de libertate, făgăduindu-i-se
un ajutor de 6 OOO ostaşi unguri şi germani, şi adăpost la Sibiu pentru caz
de primejdie.
ln schimbul acestor „privileghiuri" se cerea lui Şerban să dea „în toţi
anii" un tribut de 75 OOO lei, „iar alt nimic niciodată". Pentru primii 2 ani,
aceşti bani se vor plăti în proviant pe care muntenii trebuiau să îl depoziteze
la Craiova şi Strehaia „pentru că spre aceste părţi va fi pornirea oştilor împă­
răteşti".

Şerban Cantacuzino refuză să închine ţara germanilor. Odată cu transmi-

terea acestui proiect de tratat, austriacii trimiseră lui Şerban şi o serie de
deziderate, privind colaborarea militară şi obligaţiile domnului român în
vederea campaniei peste Dunăre. Dar nici de data aceasta, Şerban Cantacuzino
nu se legă. El întocmi un răspuns în care accepta principial - cu neînsem-
nate modificări - toate cererile austriace, dar puse o „condiţiune sau apen-
dicea", care anula în fond înţelegerea. ln această „apendicea" se spunea că
cererile germane se vor împlini numai „cînd obştescul vrljmaş de-ajuns va fi
înfrînt şi ne vom încredinţa că este într-atît ruşinat, încît să nu poată mai
departe prăpădi şi pustii cu totul aceste mult asuprite ţări pe care ei prea
lesne le pot călca şi stinge; mai ales tătarii, despre ale cărora părţi, după
starea ţărilor de acum, avînd ei let cîmp şi intrarea slobodă, fără nici o zătic-
nire, nicăierea, şi spre a lor împiedicare, aceste sărace şi slabe ţări nu pot sin-
gure, mai ales cu mină slabă, a se apăra ... ".
Refuzînd în felul acesta legătura propusă de împărat, Şerban se angaja
pe un drum primejdios. Germanii erau în plin triumf, iar către turci nu se mai
putea întoarce. Curtea munteană trăi în primăvara anului 1688 zile dramatice,
în aşteptarea reacţiei austriace. Fără a pierde vremea, Şerban reia vechea sa
tactică, de a paraliza imperialismul habsburgic prin cel polon. De data aceasta,
în afară de poloni, putea dispune şi de ruşi, care aderaseră şi ei, cum ştiţi, la
lupta contra turcilor. Aceeaşi tactică fu adoptată şi de moldoveni.

93
 Astfel, în iulie 1688, Stolnicul Cantacuzino, în. numele munţe~lo; şi Mviron
Costin într-al moldovenilor, arătară hatmanulw Iablonovski c~ mdata c:
oştile polone vor năvăli, celeA două pri~cipat~ se vor supune regelm. Se pare ca
aşteptau dintr-un moment mtr-altul mvaz~a trupelor germane, ~e .vreme .ce
apelul către generalul polon are accente disperate :„ dar repede cac1 afacerea
este pierdută" 103• • .• • . A .
Că Şerban nu se înşela asupra mtenţiilor austnace, o vedem din mc~e1erea
raportului secret întocmit de călugă~ Del Monte. Acesta ~~ se sf1eşt~ ~ V

sugera cercurilor iezuite <li:i:t j~ l~ ~eop_?ld, <:cuparea ~tara a Ţ~rn

Româneşti. „ ... Dacă tătaru ar f1 m~p1edicaţ1 de cAat~e poloru sau mus~ .. o
mică armată germană va .putea sub]ugav pre rom aru ..; . ~~estea sub "s1gilm
mărturisim, numai ca Emmenţa Voastra, ca preot sa ştiţi toate ...
Că cercurile vieneze - iezuite îndeosebi - erau iritate de rezistenţa lui
Şerban, se vede şi din faptul că acelaşi Dunod (prelungindu-şi peste măsură
sederea în ţară) a încercat să provoace o mişcare a boierilor împotriva dom-
~ului. N-a reuşit însă. În instrucţiunile date solilor din mai 1688, este cuprinsă
şi reclamaţia împotriva intrigantului („ ... a ispitit tulburări între domn şi
boieri ... ") Supărarea cercurilor vieneze străbate în răspunsul dat mun-
tenilor la 29 iulie: „ ... De vreme ce pomenitul Prinţi pe n-a găsit cu cale a
primi acestea mîntuitoare sfaturi şi adeveritei împărăteşti şi crăieşti protecţii,
ca să se nevoiască el pentru a păzi şi a apăra despre turci răpirea mai alei,
pustiirea ţării, stingerea caselor lor şi pierzarea norodului românesc, mai ales
despre tătari, la care sînt supuşi în toate zilele a se teme ; puind pricină cum
că ajutorul oştilor împărăteşti este depărtat (carele acum se află în Ardeal,
din destul de aproape) şi pînă puterile a pomeniţilor varvari nu se vor zdrobi,
pînă unde despre dînşii nici o grijă să nu aibă ... " In continuare, se spune
cu ipocrizie: „cu toate acestea Mărirea Împărătească şi Crăiască ... nepotri-
vindu-se vorbei şi părerii numitului Prinţi pe ... " va continua să privegheze
asupra soartei „osîndiţilor şi apăsaţilor".
La rîndul său, Leopold refuză lui Şerban „ceruta diplomă", socotind că
„a se da acuma este în zadar, fiindcă Prinţipul nu se leagă acum a împlini
tocmelile".

• Raporturile lui Şerban Cantacuzino cu ruşii. Să vedem acum împrejurările

m care. s-a produs apelul lui Şerban Cantacuzino către ruşi. Acest apel era
foarte firesc. De multă vreme cuceririle austriace şi amestecul activ al agen-
ţilor papali (a iezuiţilor mai ales) neliniştea cercurile clericale ortodoxe. Î.n
)foreea, .o~upată, cum ştiţi, de veneţieni, aceşti agenţi începură deja acţiunea
de catolicizare. Populaţia a reacţionat, fireşte. In Ardeal, de asemenea, este
sei:_ni;a~t pericolul unirii 104 • Dealtfel, ideile şi ţelurile clerului catolic în această
pnvmţa se pot vedea în raportul lui Del ~fonte cu privire la Ţara Româ-
neas~ă .. E~. propune, nici mai mult nici mai puţin, decît catolicizarea prin silă
a b.?,1enm11 m1;1ntene, „căci este lesne a se da legi învinşilor de către învingă­
tori . O ~eacţ~e ?rtodoxă era ~eci, repet, de aşteptat şi era firesc ca ŞeTban
Cantacuz1~0 sa f~e în f~ntea ei. De .multă \Teme, domnul muntean era privit
ca o adevarată capeterue a ortodocşilor. Leopold însuşi îi recunoscuse aceasţă

103
Hurmuzaki, Supl. 118, p. 176-178.
104
Silviu Dragomir, Contribu/ii „., 1122- 1123.

94
poziţie, dîndu-i titlul de general al creştinilor ce se vor răscula. Aţi văzut
cum curtea lui devenise un centru de întîlnire şi de adăpostire a clerului bal-
canic refugiat. Nu vom exagera deloc afirmînd că Bucureştii deveniseră, mai
m'ult decît Constantinopolul, centrul politic al ortodoxiei. În răspunsul rusesc,
domnul muntean este numit „voievod şi suveran al tuturor ortodocşilor creştini".
Este de la sine înţeles deci că Şerban nu putea să servească ca punte
pentru trecerea spre Bizanţ a unei puteri catolice; dimpotrivă, el era - mai
ales după ce văzuse desfăşurîndu-se sub ochii lui drama ardeleană - expo-
nentul principal al reacţiunii. Bineînţeles a făcut-o discret, în termeni foarte
diplomatici, fără umbră de agresivitate. Ia adresa germanilor. Fondul acţiunii
lui Şerban este, desigur, tot politic; după vechiul său procedeu, el urmărea să
pro\'Oace o rivalitate austro-rusă, aşa cum, pînă atunci, o înteţise sistematic
pe cea austro-polonă.
Chiar în acele zile de îngrijorare, de care v-am amintit (primăvara anului
1688), de acord cu Teodosie, mitropolitul ţării şi cu Dionisie, fostul patriarh,
Şerban trimite la Moscova pe arhimandritul Isaia de la Athos cu scrisori către
Patriarhul Ioachim. Acesta răspunse cu cuvinte de încurajare. Atunci Şerban
îl trimise din nou; de data aceasta, Isaia ducea scrisori de la domn, de la
Dionisie şi de la Arsenie, patriarhul sîrbesc de la Ipek. Trei popoare ortodoxe
- românii, grecii şi sîrbii - vorbeau prin această solie, cerînd Moscovei lua-
rea cruciadei pe seama ortodoxiei. Isaia a fost foarte bine primit de ruşi.
S-au păstrat scrisorile soliei, traduse din greceşte în slavoneşte. Deosebit de
interesantă pentru noi este scrisoarea ex-patriarhului Dionisie, fiindcă acesta
era un colaborator intim al domnului român. Iată ce spune el în apelul său:
„Cînd se va ivi semnul crucii, mulţi se vor scula: sîrbii şi bulgarii şi mai ales
Mizia de Jos (Muntenia) sub cel din sămînţă împărătească Şerban Canta-
cuzino".
Şerban, la rîndul său, vorbeşte de criza grea prin care trece ortodoxia
(între persecuţia turcească şi presiunea catolicismului), cere oşti pentru evacu-
area Bugeacului şi a ţărmului dunărean. Arată că şi el pregăteşte o armată de
30 OOO de oameni pe care ar putea s-o ridice la 70 OOO dacă ruşii vor coborî
la Dunăre. Prin venirea ruşilor şi ridicarea celorlalţi creştini, crede că oastea
care ar lupta împotriva păgînilor ar putea ajunge pînă la 300 OOO de oameni.
Isaia insistă asupra primejdiei catolice. Ruşii răspund lui Şerban, trimi-
ţînd pe un anume Dementie Tomin. Lui Isaia (care vorbise de presiunile
Austriei asupra lui Şerban) i se dădu o scrisoare în care domnul muntean şi
asociaţii săi sînt încurajaţi la rezistenţă: „Vom avea grijă de voi ... să nu vă
legaţi şi acte de supunere să nu faceţi şi să nu săvîrşiţi făgăduieli şi jurăminte
de supunere, ci gătindu-vă tu cu ai tăi, cit şi cu alte oştiri creştine, să vii
contra Crîmului ... " ios
„Din cele ce v-am spus mai sus, trebuie să reţineţi cu deosebire faptul că
ruşn (care la data aceea nu aveau încă gînduri asupra Constantinopolului şi
făceau o politică mai mult locală) au fost foarte impresionaţi de solidaritatea
ortodoxă din jurul lui Şerban. De aceea îl numesc ei „voievod şi suveran al
tuturor ortodocşilor creştini".
Dimitrie Cantemir, care a cunoscut de aproape treburile politice ruseşti,
vorbind de tratativele lui Şerban cu ţarii Moscovei, spune: „Şerban Canta-

ios V. Zaborovski, op. cit„ p. 121.

95
cuzino ... a făcut strînsă confederaţie cu Ioan şi. Petru,. ţarii Rusie~. şi a obţ~­
nut de la aceştia promisiunea că, după ce va fi c1;1cent ~onsta~~m_?polu.ţ, ~
vor declara împărat al grecilor, ca pe 1;1nul ce de~cmde din famiJ!a impe~l~
a Cantacuzinilor" 1°s. Într-un raport din 1~02, diplomatul a~stna~ Mars1gb,
scrie împăratului: „ ... da un prete ~reco rm e stat.o commu.rucato ~ concerto
del fu Serbano Voivoda di Valachia, col Czar di Moscov1a per mtrodurlo
all'imperio greco servendosi, dell mezzo di lei armi per facilitarlo" 107• Şi
Neculce cunoaşte o atare făgă~uinţă, căci ~pune .în c~?nica s.a: „gînd~ şi
gătirea lui Şerban Vodă ~ra să ţie el împărat m Ţangr::i-d 108• D;111 nen~roc1re,
Isaia la întoarcerea sa din Rusia, fu pnns la Braşov ş1 dus la Viena, dîndu-se
astfei pe faţă proiectele lui Şerban cu ruşii.

Reactia germanilor. Presiune militară. Şerban constrfns să se închine.

Moartea domnului. Austriacii se deciseră să acţioneze faţă de munteni, ca
altădată împotriva ardelenilor. Sarcina aceasta fu dată - spre norocul tutu-
ror - generalului Veterani, un soldat viteaz şi fin diplomat. El cucereşte
Orşova şi pătrunde în Oltenia, anunţînd că merge spre Braşov. Fireşte, făcea
o demonstraţie de forţă; sub presiunea trupelor, Viena voia să facă pe Şerban
să cedeze.
Într-adevăr, intrarea trupelor germane în ţară făcu impresie la Bucureşti.
Turcii, care cunoşteau tratativele lui Şerban cu împăratul, puteau crede că
intrarea lui Veterani în ţară era în înţelegere cu domnul. Se temură toţi de
represaliile tătăreşti sau turceşti. Situaţia era agravată încă printr-o răscoală
care izbucnise în sinul populaţiei dunărene dintre Belgrad şi Orşo\·a, şi la care
se spunea că au participat şi trupe muntene. Pentru a nu fi bănuit, Şerban
execută 40 de supuşi ai săi, căpetenii ale răscoalei. Pe de altă parte, trimite pe
Constantin Brîncoveanu, mare logofăt, în tabăra lui Veterani, pentru a-l
convinge pe acesta să se retragă din ţară spre a nu da pricină tătarilor să năvă­
lească. Tînărul diplomat muntean, atît de cunoscut pentru natura sa aleasă
şi un deosebit simţ politic, găsi în Veterani un om plin de înţelegere şi curtoazie.
Legară chiar o frumoasă prietenie (una vera et honorata amicitia) 109.
Marşul n-a putut fi oprit, însă s-a desfăşurat într-o ordine desăvîrşită.
La Cîmpulung, Veterani se opri. Şerban trimise din nou pe Brîncoveanu,
însoţit de data aceasta de fratele său Mihai Cantacuzino şi de ginerele său
B~~ceanu. Ei a~uc~au lui Veterani, odată cu un bogat dar personal, proiectul
pnvitor la carhrmre. Domnul făgăduia întreţinere pentru 12 regimente,
4200 taleri lunar şi o ambasadă formată din rudele cele mai apropiate, care să
meargă la Viena să închine ţara împăratului.
În ur~a ~cestora, Veterani trece munţii la Braşov. Aici aşteaptă venirea
af!1b~sadei Im Şerban. Constrîns de împrejurări, Şerban n-avu încotro şi
tnm1se, du.pă mari frămîntări, o ambasadă strălucită, dar fără împuternicirea
de a încheia un act definitiv de închinare. ln schimb, strălucirea ambasadei
orbea. Ea număra o sută treizeci de persoane cu 250 de cai. ln frunte erau spă-

1
°' D. Cantemir, Istoria Imperiului otoman, II, p . .506.
:o708 Hurmuzaki, Fragmente, III, p. 381.
Neculce, ed. Kogălniceanu, II, p. 227.
1
°" V. Zaboro·1schi, op. cit., p. 19.5.

96
tarul Iordache Cantacuzino, fratele domnului, aga Constantin Bălăceanu,
ginerele său, căpitanul Şerban Cantacuzino şi comisul Şerban Vlădescu.
Dar Veterani era un om greu de înşelat. El observă lipsa împuternicirii;
supărat, opreşte ambasada, şi întreabă Consiliul de Război dacă n-ar fi bine
să ocupe din nou ţara. Brîncoveanu mijloceşte din nou împăcarea, aducînd
în cea mai mare grabă împuternicirea cerută. În felul acesta numai, amba-
sada munteană îşi putu relua drumul către Viena. Vă închipuiţi cu cită greu-
tate s-a smuls mîndrului voievod această împuternicire care vasaliza ţara şi
făcea să se prăbuşească marile lui visuri. Bolnav de mai multă vreme, se pare
că Şerban a suportat greu această ultimă împrejurare din nefericita lui carieră.
Cîteva zile mai tîrziu, muri (20 octombrie 1688).
Moartea prematură a lui Şerban Vodă făcu să se nască zvonul că a fost
otrăvit de fraţii săi Constantin şi Mihai, în unire cu Constantin Brîncoveanu,
din pricină că aceştia erau împotriva politicii domnului şi mai ales împotriva
veleităţilor lui de independenţă şi mărire. Zvonul acesta înregistrat de Del
Chiaro, Radu Popescu şi îndeosebi de Dimitrie Cantemir (ginerele lui Şerban)
căpătă oarecare consistenţă. Astfel, marele istoric Xenopol îi dădu crezare şi,
pornind de aci, el îşi imagină la curtea munteană două partide, reprezentînd
două curente de opinie, filo şi antigermană. Xenopol, care, la data cînd scria
nu dispunea de tot materialul documentar necesar pentru studiul acestor
evenimente, era dispus să creadă că Şerban făcea într-adevăr politică „ger-
mană". Din cele ce v-am spus (pe baza cercetărilor făcute după război şi în
ultima vreme), v-aţi convins sper că Şerban era departe de a face o politică
„germană", „polonă" sau „rusească". EJ a făcut tot timpul politica intereselor
de stat româneşti; doar în ceasurile cele mai bune ale zbuciumatei sale cariere,
el a visat să întreprindă, cum aţi văzut, cu ajutorul unei mari mişcări balca-
nice şi ortodoxe, restaurarea împărăţiei de Răsărit.
La moartea lui Şerban Cantacuzino, ţara era unită; viaţa de partid nu
se mai simţea. Într-o impresionantă unanimitate, toţi cei prezenţi în capitală
au ales ca urmaş pe Constantin Brîncoveanu. Actul acesta de energie şi neatîr-
nare, se datora situaţiei excepţionale la care ajunsese statul muntean - înlă­
untru şi în afară - sub autoritatea lui Şerban; chiar lunga domnie a urma-
şului său se întemeiază într-o însemnată măsură pe prestigiul şi rosturile
solide create de el statului.
În vreme ce tunurile şi muzicile anunţau domnia cea nouă, „Şerban Vodă,
mortul, zăcea ca un om den cei proşti, numai cu muierea lui şi cu fetele
lui ... " 110 Abia după ce toată larma încoronării lui Brîncoveanu s-a potolit,
şi-au amintit de cel care „zăcea pe o masă stîrvit, părăsit de toţi pînă a doua zi
dimineaţa", cînd „l-au ridicat cu cinste Domnul şi l-au dus la Cotroceni, la
mănăstirea lui, de l-au îngropat" 111 . Pe mormîntul voievodului, urmaşii au
săpat următoarea inscripţie:
„Supt aciast.ă marmură odihnesc oasele a luminatului bun creştin Io
Şerban Cantacuzmo Basarab Voevodi:i, pre carele miluindu-l Dumnezeu cu
D .omniia aceştii ţă~ăi„de au domnit 1O ani şi au chivernisit ţeara bine şi vred-
n iceaste cu totu cmsht neamul lui, apărîndu-o de toţi vrăjmaşii; întru carea
iară de la Dumnezeu i se-au săvîrşit viiaţa cu cinste aici, la scaunul domniei

110
Radu Popescu, op. cit.
111 Ibidem.

97
lui, lăsîndu-şi ţeara iară la cinstit şi__bun chive:nisito:i, neamul l'":, î~t:eagă şi
cu pace bună. A căruia i-au fost vuaţa de am 54, ş1 aşa s-au pnstav1t întru
Hs. la octom. 29 lt. 7197."
21 martie 1939

Prelegerea a XII-a
A TREIA D0:\1NIE A LUI DCCA-VODĂ ÎN MOLDOVA

Am sfîrşit capitolul J?rivitor la domnia lui Ş~rban Cantacu~ino. Trecem

acum la istoria Moldovei. Domnul Const. C. Gmrescu v-a aratat pe larg
tristele împrejurări în care s-a sţîrşit domnia lui ~ntonie Vodă_ Ruset, în
noiembrie 1678. Aţi văzut tot din expunerea d-lm Const. C. Gmrescu că,
în vremea aceasta, Şerban Cantacuzino reuşi să-l scoată pe Gheorghe Duca
din domnia Ţării Româneşti. Dealtfel, aceasta corespundea intereselor tur-
ceşti care aveau nevoie de Gheorghe Duca pentru Moldova. ·
~urnirea lui Duca s-a făcut îndată după scoaterea lui Antonie Ruset, adică
pe la finele lui noiembrie 1678. Cronicarul moldovean ne spune că a venit de-a
dreptul „din Ţara Muntenească, şi au intrat în Iaşi în 6 zile a lui Dechem-
brie" 112• Aceasta este a treia domnie a lui Duca Vodă în Moldova şi a patra
în tronurile Principatelor române. llnii cronicari par surprinşi de noua căftă­
nire; şi pe bună dreptate. Din ultima domnie în Moldova, Gheorghe plecase
urît, urgisit atît de boierimea mare cit şi de cea mică (vă amintiţi răscoala
orheienilor şi lăpuşnenilor), iar turcii ţineau adesea seama de sentimentele
ţării faţă de cel propus pentru căftănire. Explicaţia dată de Nicolae Costin este
că Duca Vodă se arătase totdeauna om de credinţă către turci. De cîte ori
fusese mazilit, el s-a purtat cu supunere, iar ca mazil, el „nu se hainea" prin
alte ţări, ci s-a retras la Constantinopol, aşteptînd cu răbdare zile mai bune 113 •
Cit era de servil Duca Vodă, o arată următorul episod din precedenta lui
domnie. Cu prilejul trecerii sultanului prin Iaşi, a\•u ideea să pună un hoge
în clopotniţa bisericii Sf. Nicolae să strige pe dreptcredincioşi la rugăciune;
aceasta pentru a impresiona pe sultan. ~loldovcnii fură indignaţi. Au pecetluit
biserica şi au ţinut-o un timp închi5ă, pînă cc a fost din nou sfinţită şi cură­
ţită de pîngărire 114 •
Dar explicaţia pe care o dă :\icolae Costin, trebuie comoletată. Strămu­
~area lui Gheorg~e Duca în tronul ~loldovei răspundea nu· atît dorinţei lui
~erban Cantacuzmo de a lua tronul ~lunteniei cit intereselor turceşti din
acel moment. Turcii cuceriseră aproape în întregime vechiul drum polon, iar
în urma _păc~i c.u polonii (Zurawna, 1677), ei înteţiră supravegherea militară
a.supra l cramei. .'.\u urmăreau atît cucerirea efectivă a acestei ţări, cît se
sileau să repun~i în seculara lui funcţiune economică marele drum. Trebuia
~eci ~tîrpită anarhia pe care o provocau „podghiazurile", în care - în treacăt
fie zis - nu operay numai cazaci, dar foarte adesea şi leşi şi moldoveni.
Pentri1 această acţmne, Antonie Vodă Ruset nu era destul de energic.

Letopise/11/ !~ăn1 ·'folJut'<i de la Istrati< Dabrja pind la dc11111ia a doua a lui Antioh
112
_
Ca11te1~r f 1661-:-170::. ). ;ct. C. Giurescu, Bucureşti, 1913. p. 71.
3 N. Costin. ed. h.ogălniceanu. II. p. 18.
114
Neculc'-'. ed. KogălnicC'anu, II, p. 199.

98
 Iată ce ne spune cronicarul moldovean în această privinţă: „Venia pod-
ghiazuri de la leşi, la drumul Cameniţei de lovia pre turci şi pre alţi negustori,
ce mergea la Cameniţa, şi făcea multă pagubă negustorilor ... " ns. Trebuie să
recunoaştem însă că Antonie Vodă luase şi el o sumă de măsuri pentru stîr-
pirea bandelor, refacerea poştei şi comunicaţiilor miJitare, traficului comer-
cial etc. Dacă n-a avut străşnicia trebuincioasă, este fiindcă măsurile acestea
costau scump pe bieţii moldoveni. „Atunce - spune cronicarul - era greu
în ţări, pentru zaherele şi menziluri la drumul Cameniţei şi cu cheltuiala ce
trebuia la schimbatul paşilor de Cameniţă ... Şi aşezînd (Antonie Vodă)
slujitori în tabără şi în Ştefăneşti, de ţinea drumul de cai de olac şi de hrană
pînă la Cameniţa, cu multă nevoie de turcii ce urdina în sus şi în jos ... " ns
Venirea lui Duca Vodă se simţi repede. Era energic, mină de fier şi orga-
nizator de talent. El îndesi paza prin înmulţirea posturilor fixe şi prin înte-
meierea unor gărzi mobile, care patrulau în lungul drumului. „Iară Duca
\'odă aşezară slujitori de ajuns şi în Ştefăneşti şi osebit trimetea steaguri de
lefegii de pază pre cîmpuri, şi lipcanii ce avea; deci s-au aşezat şi s-au potolit
şi era pace" n 7.
Aceste fapte vă explică desigur într-o măsură cheltuielile extraordinare
şi apăsătoarea politică fiscală a lui Duca Vodă. Conchidem din cele de mai sus
că acest domn „negustor" - cum i s-a zis lui Duca - a fost adus în tronul
Moldovei cu o misiune specială. Dealtfel, turcii fac ambele operaţiuni în acelaşi
timp (în noiembrie): mazilirea din tronul Munteniei şi numirea în domnia
Moldovei. Nicolae Costin nici nu socoate plecarea lui Duca din Muntenia
ca o mazilire, ci spune simplu, că în luna noiembrie, turcii „l-au mutat la
Moldova".
Pentru a cîştiga simpatia moldovenilor, Duca începu cu un act de pietate
creştină menit a şterge amintirea urîtă pe care o lăsase întîmplarea cu acel
hoge ce cîntase turceşte la Iaşi. Chiar „în primăvară au săvîrşit de au zugrăvit
şi biserica lui sfîntul Nicolae pe dinăuntru, pe cît rămăsese neistovit de Antonie
Ruset Vodă, de la ferestri în giosu".

Politica fiscală. 11!ercantilismul Ducăi- V odă. În ceea ce priveşte fiscul şi

viaţa economică în genere, domnia lui Duca Vodă cuprinde unele elemente
„moderne" care merită a fi relevate. Începu cu măsuri uşurătoare pentru
ţărani. Le-a iertat dările pe lunile de iarnă şi a plătit din averea sa mucarea-
meaua, adică înnoirea domniei. Modul cum s-a făcut această „scutire" tre-
buie relevat; el ne lasă să vedem o politică financiară care tinde a apăsa
asupra tuturor claselor sociale. Iată cum ne înfăţişează cronicarul aceste
măsuri:
„Duca Vodă după ce au venit din ţara muntenească, au lăsat ţara 6 luni
de n-au scos nici o danie, rugîndu-1 boierii, ca pre un domn avut, să cheltuiască
de la sine, şi dacă vor trece 6 luni, atuncea să scoată scrisoare şi-şi va lua
banii, că ţara era săracă încă den ernatul tătarilor; deci pre socoteala boierilor
au luat zapis de la mîna boierilor să aibă a-i plini banii după şase luni, iară
pre urmă mari nevoi era pre boieri şi pre mănăstiri şi pre ţară, cît nu se mai

115
N. Costin, ed. Const. Giurescu, p. 71- 72.
9
11 Ibidem şi Neculce, II, p. 21'4.
117 Ibidem.

99
d utea plăti oamenii cu cît avea, şi dcăzu tutur~r cu_
o o 1
urît Duca Vodă, că toţi
118
ruga pe Dumnezeu să-1 mmtwasca e vraşmaş1a Ul ~
A V V V U

. V V •

Deci, Duca Vodă, văzînd incapacitatea de plata a ~la.se~ ţaraneşh, a

strîns pe boieri şi i-a pus să semneze o creanţă că vor acope~1 e.1 ş1 cee3: ce n-au
putut plăti ţăranii. S-a ajuns ast.fel .~a o impunere ~ ~01;nlor m<_u ~rea ca
totdeauna. Sistemul „împrumuturilor forţate (pe. bo1e~1, mdeoseb~) ~l ~rac­
tică pe o scară foarte întinsă. Se zălogeau o~~arele ş1 se vmdeau pe_:m~1c vitele
(2 galbeni boul şi 1 galben vaca). În pr~vmţa acestor persecuţn fiscale ale
Ducăi-Vodă iată ce ne mai spune cronicarul moldovean:
Deci Duca Vodă s-a făcut groaznic asupra, şi asupria ţara cu orîndu-
ielile" boierii cu împrumutele preste putinţa lor, cît nu se mai plătea nici cu
bucatele lor, cîte 2 ughi boul şi cîte 1 ug vaca istovia zlotaşii, nici cu odoarele
ce le zălog ia, ce era gros~rile plin~ de ?a1:1.1ei:ti. şi _?.e feme~ sărac:_e, l~ş~na ţi d_e
foame. Mulţi au murit pnn grosun. Boieru ş1 1upmesele sarace mch1ş1 la sei-
meni şi la pusei legaţi pentru bani." 119
Ca şi în Franţa, în vremea „dragonadelor" care provoacă exodul burghe-
ziei hughenote bogate, tot aşa şi în Moldova „mulţi din boieri şi mazili au
fugit lăsîndu-şi casele de groaza lui".
Tot Duca „au scornit" întîia oară, mortasăpia, adică darea pe tăierea
vitelor. Tendinţa fiscală nivelatoare apare iarăşi cînd „au făcut obiceiu de au
dat şi dau boierii cei mari şi mănăstirile goştina pe oi". (Ridicat din straturile
de jos ale societăţii, Duca Vodă nu era dispus să respecte privilegiile clerului
şi nobilimii.) Se pare însă că Duca Vodă a împins persecuţia fiscală dincolo
de orice măsură. Cronicile îl osîndesc toate. Intr-un singur loc, ~icolae Costin
recunoaşte că a păsarea fiscală se datora şi stoarcerilor turceşti: „ ... se înmul-
ţiseră nevoile ţării cu darea ce-i venea de la turci, avînd împărăţia multe şi
dese războaie în toţi anii, cu toţi megieşii ... şi fiind şi Moldova de tot supusă
otomanilor". Adăugăm că pentru împlinirea sarcinii ce îi daseră turcii - să
chi\·emisească drumul Cameniţei - şi pentru toată opera de ordonare admini-
strativă ce va face atît în ~loldo\·a cit şi în Ucraina, cheltuia, de asemenea,
foarte mult. Nu uitaţi că avea şi „oaste grijită şi arătoasă", care încă îl costa.
Închei acest capitol, făcîndu-vă atenţi asupra unui lucru. În cercetările
istorice ce veţi face să nu scuzaţi şi să nu acuzaţi, ci numai să constataţi. Dar
constatarea să fie întreagă şi prudentă. Aţi văzut cit sînt de complexe împre-
jurările care împing pe Duca Vodă la acea nemaipomenită stoarcere. Nu era
numai lăcomia lui. Unii cronicari le judecă însă prin prisma interesului de
clasi"t; alţii, tradiţionalişti, nu iartă lovirea a verilor mînăstireşti.
Apoi istoricul trebuie să proporţioneze. Să nu cădeţi, de pildă, în erori ca
ac~ea a marelui Xenopol. care, voind să explice persecuţia fiscală dezlăn­
ţuită de Duca, spune că „avea nevoie de bani, întîi fiindcă măritase pe fata lui
cu ~tefan Beizadea, fiul Radului Vodă şi făcuse cheltuieli nebuneşti pentru a
sărbători nunta" 120.
Dar do~nul încearcă să acopere marea nevoie de bani şi prin întreprinderi
neguţătoreşh în care era foarte priceput. Această activitate are aspectul unui
vast mo_nopol în favoarea domniei. Este, în forme mai simple, aceeaşi concepţie
econom~~ă cunoscută sub numele de mercantilism, care întovărăşeşte ridicarea
monarhnlor absolute europene şi al cărei exponent era în Franţa Colbert.
118
Magazin Istoric, III, p. 40.
118
N. Costin, ed. C. Giurescu, p. 7J.
120
A. D. Xenopol, Istoria Românilor, ·101. \"I, p. JJ4.

100
Aspectul mercantilist al domniei este bine zugrăvit de Nicolae Costin: „ ... şi
domn era, şi vistiernic mare, şi neguţător, şi vameş, că toată hrana tuturor
luase el şi Doamna precupia toate cîte erau, şi de la sine din casă, unde ce
trebuia ţării. .. Doamna. sa, de altă parte, cîrciumărea bucatele din casă,
pînea ori pe unde avea, şi băutura: şi pocloanele ce le veneau la beciu; încă
făcea boi de negoţ, şi mînca iarna fîneţele oamenilor, cu boii lor, pînă ce vinde~
aceia şi apoi se apuca de alţii." (Fireşte, clasa feudală moldoveană - îndeosebi
cei influenţaţi de moravurile cavaleriei polone - înţelegea mai puţin aceste
apucături „burgheze.")
În primăvara anului 1679, Duca Vodă şi Şerban Cantacuzino cu trupele
lor urmară - cum ştiţi - pe vizir la Dohan Ghecet, pe Nipru, unde ridicară
nişte cetăţi de strajă împotriva cazacilor.

Mişcarea boierilor împotriva lui Duca Vodă. Era de aşteptat ca boierimea,

cel puţin în parte, simţindu-se persecutată să încerce o răscoală împotriva lui
Duca. În fruntea conspiraţiei erau vistiernicul Ghenea, Gheorghiţă Bogdan
vel jitnicer şi Lupu, slugerul. Ei încercară, în toamna anului 1679, să ridice
împotriva lui Duca pe lăpuşneni şi pe orheieni. Complotul fu descoperit de
domn, iar conducătorii ucişi. Mişcarea aceasta prinsese în firele ei o mare
parte din boierime, dar Duca Vodă a limitat represiunea şi a împiedicat darea
în vileag a tuturor celor compromişi. Între cei cruţaţi erau, spune Nicolae
Costin, şi boierii Racoviţeşti: „eară pre Racoviţeşti n-au lăsat să-i ivească
precum au fost şi ei la acele amestecături". Acelaşi cronicar spune că şi Ga vri-
liţă Vornicul a fost sub bănuială, „ci Duca Vodă, om înţelept, au cercat şi
l-au aflat drept, neatinsu la nimică ... ".
Emigraţia a luat în această vreme proporţii mari. Între căpeteniile celor
ce plecară din ţară erau Tudosie Dubău spătarul, Savel Smuncilă medelnicerul
şi fratele său Gheorghiţă postelnicul, Ilie Moţoc, medelnicerul, Ilie Drăgu­
ţescu, vel armaş şi alţii.

Politica externă. Duca Vodă

a fost un om credincios turcilor. Avea însă
multă supleţe şi ştia să întreţină legături de prietenie şi cu puterile creştine.
În 1676, de pildă, el mijlocise preliminarile păcii de la Zurawno dintre turci
şi poloni. Şi cu Mihail Apafi, voievodul Ardealului, încă avea relaţii bune;
se consultau la ceasuri grele. Îi mai unea şi ura comună împotriva lui Şerban
Cantacuzino. Astfel, în primăvara anului 1679, cînd încep primele tratări în
vederea unei mari alianţe anti-turceşti, Duca trimite pe Velicico Costin la
curtea lui Apafi pentru a se sfătui asupra atitudinii ce este a se lua 12 1 .
Şi cu prilejul războiului dintre moscoviţi şi turci, Duca avu de împlinit
un rol însemnat. El primi de la Poartă ordin de a se oferi în secret mijlocitor
al păcii 122 • Mărul discordiei era Ucraina. Pe la finele lui martie 1679, Duca
trimise la Moscova pe căpitanul Ionaşcu Bilevici. La 10 mai, solul moldo-
vean avu audienţa la ţar. Acesta acceptă ca Duca să mijlocească pacea. Cu
acest prilej Bilevici luă contact cu Nicolae Milescu (căruia i-a dat o scrisoare

121 I. Moga, op. cit„ p. 80.

122 Ibidem.

101
de la mitropolitul Dosoftei); învăţatul spătar făgădui să obţină o tipografie
pentru moldoveni. Această făgăduială s-a şi realiz3:t .
1 23
A A

Raportul soliei moldo~ene s-a I?ăst~a.t. Este sens m rom~neş!e. (La ~o~­
cova l-a tradus Nicolae Milescu.) Bilev1ci mulţumeşte ţ~:ulm „ca au. pn~~t
rugămintea Măriei sale domnu meu ... pentru ~~i'caA !Il!!3;. ce ws-au rn~osh~lt
de au primit pre Măria sa domnul meu la acest m11loc mtre 1mparaţ1 a fi media-
tor de pace". În toamna a.celu}aşi an, Bilevici mai ~ă~u o vizit~ la Mosc~va.
în .;fîrşit, lucrurile fură bme mdru~ate de D.u~ ş1 m februarie 1680 a1un:
gîndu-se la o bază de înţelegere, o solie moscovita trecu pe la curtea domnului
moldovean luînd drumul Ţarigradului.
Dar oricît de devotat turcilor, Duca, totuşi, se pare că-i ura. ln decursul
anului 1680, cînd ieşise zvonul că turcii vor face ţările noastre paşalîcur,i,
Duca Vodă se sili din răsputeri să înlesnească alianţa dintre Sobieschi şi ruşi.
Grija lui era atît de mare în august ( 1680), încît ceru şi obţinu de la Sobieschi
loc de refugiu pe moşiile acestuia 124 •
În vremea aceasta, tratativele între turci şi ruşi, îndrumate de Duca, se
urmau încet. Kici unii, nici ceilalţi nu voiau să renunţe la Ucraina. În cele
din urmă, pacea fu încheiată, la 11 februarie 1681 la Radzim. Recompensa lui
Duca fu hătmănia llcrainei pentru care capătă întărire şi de la turci şi de la
ruşi. A fost un moment de mare triumf pentru acest om ridicat de jos şi despre
care se spunea că fusese băiat de prăvălie. Merse la Constantinopole, unde fu
primit foarte bine (iunie 1681 ). La 27 august ieşi din Constantinopol cu pompă
mare. De la turci căpătase sceptrul de aur cu pietre scumpe, iar de la ţar în
semn de aprobare, primi buzduganul şi calpacul 120• Cronicarul scrie cu mîn-
drie: „Duca Vodă domnia şi MoldO\·a şi Ucraina, domn cu trei tui uri. Scrie-şi
numele: Duca Voevoda, domn ţării ~foldovii şi Ucrainii" 128•
Aşa cum vă spuneam şi altă dată, desigur că nici Sobieschi nici ruşii
nu puteau fi mulţumiţi de acest rezultat; dar se consolau gîndind că o admi-
nistraţie moldovenească asupra Ucrainei era totuşi preferabilă celei de-a
dreptul turceşti (după cum şi turcii la rîndul lor îşi dădeau seama că acest
compromis irita mai puţin şi înlătura - cel puţin pentru moment - o nouă
ciocnire cu ~fosco\•a).
24 martie 1939

Prelegerea a XUI-a
RĂSCOALA MOLDOYEXILOR îMPOTRl\"A TCRCILOR

V-am arătat, în prelegerea trecută, că domnia a treia a lui Duca în Moldova

răsI?unde.a unor mari interese politice şi economice turceşti. Am dezvoltat
apoi capitolul referitor la politica lui fiscală, care introduce unele elemente
„mo~eme". A. făcut o nouă repartiţie a sarcinilor fiscale, în sensul că acordă
scut.i~ea de. bir ţ~ranilor pe?tru. 6 luni, dar în schimb încarcă foarte greu
nobilimea şi avenle mănăstireşti. Am relevat, de asemenea, activitatea lui

Yezi pentru această solie şi cursul d-lui Petre Panaitescu, lsloria Rusiei, 1937- 1938
128

U& I. Moga, op. cit., p. 81.

:: N~· Clorg~, Ucraina i~loldove11eascd, Mem. Acad. Rom., XXXY, 1913, p. 3.5.of.
. ostrn, ed. C. G1urescu, p. 72.

102
mercantilistă şi am amintit de mişcarea boierilor - în frunte cu Ghioca -
şi de tăierile care au urmat. Aţi văzut apoi vizita domnului la Constantinopol,
pentru afacerile ucrainene şi· întoarcerea ca „Domn al Ţării l\foldovii şi al
Ucrainii". Reluăm firul acestei domnii. Cronicarul leagă de călătoria lui Duca
la Constantinopol ş1 o afacere matrimonială: „Duca Vodă într-acestaş an
au mers la Ţarigrad, avînd pîră cu Ştefan Vodă feciorul Radului Vodă logodna
fiica sa Catrina, ce o logodise cu Ştefan Vodă feciorul Radului Vodft încă de
copilă mică, iar dacă au ajuns la vîrsta căsătoriei, nu se ţinea Duca Vodă de
tocmeală; şi eşind fata de faţă la divanul Vizirului, au rămas feciorul Radului
pre Duca Vodă de la Divan, şi numai ce i-au căutat Ducăi Vodă a face toc-
meala să vie în tară
, să nuntească feciorul Radului Vodă".
În altă parte, cronicarul explică de ce Duca voia să desfacă logodna fiicei
sale cu Ştefan beizadea:
„Nu mai puţină mîhnire avea Duca Vodă pentru fiică-sa Caterina, carea
era logodită după Ştefan feciorul lui Radu Vodă. Auzea Duca Vodă că Ştefan
logodnicul fetii are proastă politie şi voia să strice logodna şi să-şi mărite
fata după Iordache Muzelit grec foarte bogat, iară Ştefan înţelegînd aceasta,
au făcut jalbă la împărăţie, şi împăratul au dat poruncă lui Duca să dea lui
Ştefan Beizadea fata dacă e logodită cu el şi să o ducă la Ţarigrad, şi mergînd
Duca Vodă la Ţarigrad au dus şi pe fii-sa, iară la întoarcere cînd au venit la
:Moldova şi venind la Iaşi, au făcut nuntă domnească cu toată ţara, fiind acolo
şi soli de la poloni, de la unguri şi de la munteni."
V-am citat aceasta, ca să vedeţi firea adîncă a lui Duca: era negustor în
toate; voia să-şi mărite fata cu grecul bogat şi nu cu feciorul de domn. Pentru
un „om nou" acest mod de a fi nu era tocmai obişnuit. De cele mai multe
ori, cei fără strămoşi sînt bucuroşi de astfel de încuscriri ; Duca o refuză.
Însă sultanul a ţinut seama de latura sentimentală a acestei afaceri şi a dat
ordin ca fata să fie a lui Ştefan, beizadeaua Radului. Dar spusele cronicarilor
sînt interesante fiindcă ne mai arată şi cu ce se ocupau sultanul şi vizirul în
vremea aceasta !
Nunta a prilejuit lui Duca Vodă o mare petrecere, cu soli de prin vecini.
„Trimis-au în toată ţara de au poftit pe toată boierimea şi mazilimea de la mic
pînă la mare. . . şi după ce s-an strîns cu toţii la Iaşi, făcutu-le-au oboroce
tuturor de la domnie de le da de toate ce le trebuia, de nu cheltuiau nime
nici un ban. Aşişderea mai adus-au 8 soli, doi din Ţara RomânP.ască şi doi
din Ţara Ungurească şi doi din ţara Leşească şi doi din ţara Căzăcească cea
mare de peste Nipru, şi au adus solii multe daruri şi frumoase ... şi s-au veselit
două săptămîni cu feliuri de muzici şi de giocuri şi pehlivani şi puşti." 127

Duca Vodă în Ucraina ca domn. A găsit această ţară pustiită de urmările

războaielor şi de anarhia bandelor căzăceşti. Misiunea lui era s-o repopuleze
şi s-o pacifice, împiedicînd-o a mai fi un focar de tulburări politice între turci,
ruşi şi poloni, şi de stingherire a comerţului de uscat şi maritim.
Îndată după nuntă făcu prima vizită la Nimirov (20 noiembrie 1681).
Numi oameni credincioşi în fruntea polcurilor şi începu să lucreze pentru
repopulare. Înainte de sfîrşitul anului, parte din cazacii trecuţi sub stăpînire

127 Neculce, II, p. 215.

; 103
 rusească, trecură Niprul înapoi 128 . La 10 d~ce~brie s: înto~rs: şi făcu Cră­
ciunul cu ai săi. în februarie 1682, Duca voda revem la N1m1rov, u~de se
strînseseră de data aceasta multe căpetenii căzăceşti pentru a ve~ea yl auzi,
pe noul lor „tatucă". Duca le vorbi ca. d<:>mi:i .• dar cuv 1!1-ult tacţ Şlv b~mdeţe:
dîndu-le ca unor copii buni sfaturi cummţi. Î1 mde~n~ md~os~b1 ~~-ş1 refaca
tîrgurile 1211. A căutat. pe cit. cu puti!lţă ~ă nu. se atmga de l!lshh.~ţ~e Io; tr~­
diţionale. îşi alese. dmtre e1 oa?Iem m~1 d: ~ncredere. nu~m~~-~ 1udecat~~1,
polcovnici şi sotnici. Iar ca locţutor al s':lu las~ pe Iaru D~aghim~1 „om sl:i11t,
ştiind şi limba căzăcească, d~ neamul lm gr~.c .r D<:>ar. ca mstanţa suprema de
judecată hotărî să rămînă ş1 pentru cazacu Ucrame1 tot laşul.
Ca şi în Moldova, politica economică desfăşurată de Duca în _Cc~ai~a este
un capitol de seamă. Concepu un vast plan de exploatare agricola ş1 negoţ
de vite. Opt luni d~ zile stătu_ în Ucraina pen~r~ a înte~eia ~ceas~ă activitate.
în acest timp reuşi să facă ş1 repopularea ţaru. De masur1le lw Duca „s-au
bucurat foarte cazacii şi într-un an s-au strîns de au împlut toate satele şi
oraşele de oameni ... " Vă rog să reţineţi faptul că pentru a pune în lucrare
marile sale întreprinderi agricole şi comerciale, Duca s-a văzut silit să ducă
şi populaţie moldovenească în ucraina. De aceste colonizări ale muncii şi
ordinei româneşti pomeneşte cronicarul: „Din Moldova, vreo cîteva mii de
bărbaţi, dimpreună cu muierile şi pruncii lor, s-au silit să treacă în Ucraina
spre lăcaş".
Ridică case şi curţi la Tigănăuca, în faţa Sorocei, şi la peştere lingă Bug.
„Şi dacă au gătit casele, al doilea an, primăvara, iar au mers Duca Vodă.
pînă la Nimirov, cu toată casa lui şi cu toţi boierii, primblîndu-se, avînd pace
aşezată de toate părţile ... " 130 Nici petrecerile nu le lăsa. Ştia că acestea
plac cazacilor. Făcea mese mari la care invita şi pe Drăghinici şi pe polcovnici
„cinstindu-i pînă se veselea, cit nu putea sta, şi-i lua tovarăşii de-i ducea pre
la casele lor" 131 •
Paralel cu pacificarea şi înflorirea economică a Ucrainei el căuta să răspundă
şi misiunii de mijlocitor al raporturilor comerciale dintre turci şi celelalte
puteri. Pentru această perioadă din istorie, cînd turcii resimt mai adînc nevoia
schimbului de produse şi mărfuri - Duca era omul indicat. El lucră întîi
pe lingă Sobieschi. La 13 iunie 1682, regele polon înştiinţă pe domnul Moldovei
că a luat măsurile cuvenite pentru refacerea raporturilor comerciale cu Poarta.
Aşa în~ît şi polonii şi domnul Moldovei să rămînă mulţumiţi. Fireşte Mol-
dova şi domnul negustor aveau să se folosească cei dintîi de reluarea comer-
ţului.

Du.ca Vod~ la asetb~l Vfrnei. Asupra participării lui Duca la expediţia

~e la V1~n.a_v~1 trece m_a1 repede, întrucît el s-a încadrat şi milităreşte şi poli-
ticeşte m~ţ1~hvelor l~ _Şe~ba_n Cantacuzino. A fost. mai rezervat totuşi,
căutînd sa-ş1 cr~eze alibmn ş1 pentru o eventuală victorie a creştinilor şi
pentru una a lm Kara Mustafa. S-a dus doar cu 2 OOO de oameni - moldo-
veni şi cazaci.

118 I. Moga, op. cit „ p. 85.

w Hurmuzaki, v2, p. 163.
uo Magazin Istoric, III, p. 10.
131 Ibidem.

104
 Areşi el curieri. Aşa de pildă, în ziua de 21 iulie vedem doi moldoveni
pătrunzînd în Viena şi aducînd ştiri de ceea ce se întîmplă în oastea otomană.
Iar la 11 septembrie trece pe un curier al lui Carol de Lorena către Kunitz.
Îl aduce în tabăra sa şi apoi îl trece cu barca înapoi, dîndu-i şi 10 ducaţi.
Însă Duca Vodă nu era omul care să se pasioneze exclusiv pentru „cru-
ciaţi". De aceea, cînd a simţit că şi marele Vizir are nevoie de iscoade - mai
ales în tabăra polonă - domnul oferă un moldovean ca iscoadă. (I se ceruse
un om „care să fi slujit în Polonia"). Duca trimite pe acest om (care ştia
limba polonă), dar pătrunzînd pînă în cortul lui Sobieschi, moldoveanul fu
prins. Regele polon îi ia un interogatoriu şi-l retrimite, dispreţuitor - fără
să-l pedepsească - Vizirului. Acesta îi taie capul 132 •

Răscoala moldovenilor. Căderea lui Duca. Aţi văzut, din prelegerile

noastre trecute, că victoria de la Viena este semnalul unei noi cruciade.
Toată lwnea îşi pune nădejdea în creştini; toţi aşteaptă succesul desăvîrşit
.al acestora. Sobieschi se pregăteşte în vederea unei mari acţiuni militare
peste Dunăre, către Constantinopol. Duca, oricît de interesant era el ca gos-
podar şi ca diplomat, nu se potrivea vremurilor care se anunţau. Dimpotrivă,
.el lovise greu interesele materiale şi sentimentele naţion1.le - ale moldoveni-
lor. Sufletul lor nu era alături de Duca, ci alături de numeroşii emigranţi
.aflaţi sub steaguri polone şi alături de Petriceicu, care la Hotin odinioară
trecuse pe faţă de partea lui Sobieschi.
Să urmărim acum răscoala lui Petriceicu, cu cazacii şi moldovenii, împo-
triva lui Duca Vodă. Aţi văzut cu cîtă greutate a izbutit Duca să se desfacă
- ca şi Cantacuzino - de tabăra turcească şi să plece către Moldova. Iată
-cum înfăţişează cronica începutul răscoalei:
„Dacă au bătut leşii pre turci la Beci, s-au rădicat moldovenii ce erau
pribegi în Ţara Leşească cu Petriceico Vodă, şi cu cîteva steaguri de leşi,
·CU Dimidinski şi cu Kuneţki polcovnicii, şi s-au pogorît în Moldova să meargă
.să bată Bugiacul, avînd şi puţintei cazaci. Petriceico Vodă au rămas în Suciava
iar Kuneţki cu cazacii şi cu moldovenii au mers la Bugiac iarna. Doamna
Ducăi Vodă, dacă a simţit pentru leşi că se pogoară în gios, au fugit den Iaşi,
.au trecut în Ţara Muntenească, şi s-au dus cu toată gloata ei la Brăila.
Iară boierii ce era Caimacami în Iaşi, s-au dus la munte şi Ţara s-a băjenit
-den calea oştii leşeşti, mazilii şi breslaşii siliţi de Petriceico Vodă toţi. . . să
1ncalice să meargă la Bugeac cu oastea - de acestea toate au venit veste
Duc ăi Vodă la Beci" 133.
La vestea r~coalei, Duca refuză să se întoarcă prin Ţara Românească
(cum îl sfătuiseră unii) şi o ia prin Ardeal:
„ ... lară craiul unguresc Apafi, prieten Ducăi Vodă, l-au poftit în curţile
crăieşti de au descălicat, şi au făcut masă mare, benchetuind pînă a treia zi,
·CU mare veselie şi cu giocuri, şi sfătuia Craiul pre Duca Vodă să-i dea cîteva
mii de catane să-l petreacă pînă la scaunul lui în Iaşi, şi n-au primit Duca
Vodă să ia oaste, să-l apere de primejdia ce i se gătise de Petriceico Vodă,
care era venit în Suceava şi oastea în Bugeac, cazaci şi moldoveni, şi ţara

132
Găsiţi expus mai pe larg acest fapt în I. Nistor, Un român iscoadă, în 1683 în tabăra
•Tegelui Sobieschi la Viena, în An. Acad. Rom. Mem. Secţ. ist., t. XII, p. 13-17.
133 Magazin Istoric, III, p. 42-43.

105
 turburată ... iar boierii ce erau în cale cu Duca Vodă, dacă au sosit cu Duca
Vodă la Braşov, ei se mira cum ar face să ducă de acolo pre Duca Vodă prin
Ţara Muntenească să-l lase acolo, şi ei să vie în ţară la ceilalţi boieri să se
închine la Petriceico-\:odă, cugetînd că de acuma ar fi izbîndă la creştini,
că şi casele acelor boieri erau în ţară la munte" 134 •
Prin urmare, n-a ascultat nici pe aceşti boieri, nici pe Apafi, ci a luat-e>
prin Oituz pe valea Trotuşului şi a ajuns la satul Domneşti. Aici la Domneşti
- unde era moşia Dabijoaei, soacra sa - oastea lui Duca s-a risipit. „Petri-
ceicu Vodă viind la Iaşi au şi orînduit pre Dimidinski şi pre Bainski cu 3 stea-
guri de leşi şi cu 2 steaguri de cazaci, să meargă să lovească la Domneşti
să prinză pe Duca Vodă ... " În sfîrşit, în ziua de Crăciun a anului 1683,
Bainski intră în Domneşti cu 500 de moldoveni, cazaci şi poloni şi prinde pe
Duca şi pe Miron Costin, care rămăsese lingă domn. Şedeau la masă împreună
în pridvorul curţii de la Domneşti. Cînd a prins de veste că se apropie „pod-
ghiazul" lui Bainski, Buhuş Hatmanul a sfătuit pe Duca să nu stea la Domneşti„
ci să plece la Focşani, unde era Doamna Anastasia. ·
Miron Costin Logofătul, văzînd că domnul vrea să fugă, îl îndeamnă
să n-o facă. Vă citesc cuvintele povestitorului, fiindcă redau simţămîntul
naţional al marelui cronicar. Domnul să stea pe loc la Domneşti, „că cei ce
vin sunt nişte tîlhari, şi ce puteare au ei să vie asupra unui Domn ca Măria
Ta; să nu dăm locul, că acest pămînt este frămîntat cu sîngele moşilor şi
strămoşilor noştri ... ". Cronicarul, realist, încheie astfel: „ ... Cu acest sfat
nesocotit s-au înşelat Duca Vodă şi a stat neclintit la Domneşti".
Arestat, Duca a fost dus în Polonia - cu el şi Miron Costin - unde a
mai trăit un an şi trei luni. Tocmise răscumpărarea cu 180 pungi, dar, lovit
de un atac de dambla, moare în seara zilei de 31 martie 1684.
Dar răscoala lui Petriceicu nu trebuie tratată numai pentru acest fapt:
scoaterea lui Duca din domnia Moldovei. Ea trebuie să vă fie cunoscută
pentru ceea ce aduce nou faţă de domnia voievodului „negustor": tresărirea
sentimentului naţional. Petriceicu nu este un exponent al imperialismului
polon, după cum v-am arătat că nici Şerban Cantacuzino nu trebuie socotit
exponentul imperialismului german. (Aţi văzut cit a rezistat Vienei, cum
a luptat cu Veterani şi cit de greu a cedat.)
Ei bine, cam la fel trebuie să-l priviţi şi pe Petriceicu: ca pe un exponent
al acestor tresăriri de sensibilitate naţională, caracteristice sfîrşitului acesta
de veac, atît în Muntenia cit şi în Moldova. În vremea expediţiei victorioase
din Austria şi Ungaria, Sobieschi nu uitase Ccraina şi nici pe Duca. De aceea,
îndată după întoarcerea de la Viena, regele polon ia măsuri ca să fie ajutat
Petriceicu. La 20 octombrie, el scrie nunţiului apostolic Pallavicini că este·
sosit momentul ·să se dea ajutorul necesar lui Ştefan Petriceicu pentru a-şi
recuceri scaunul din Iaşi, împiedicind astfel pe turci să înzestreze Cameniţa
cu provizii, soldaţi şi muniţii 13li,
Pallavicini dă bani lui Vasile Bainski, „nepotul" lui Petriceicu, pentru
pregătirea răscoalei 138• Cît de mult ţinea Sobieschi ca această răscoală să se

1M Magazin Istof'ic, III, p. 1.5.

185 Kluczycki Fr., Acta regis Ioannis III ad f'es armo 1683, p . .501-.502, apud I. Moga
op. cit., p. 96. · '
181 Ibidem. Cu privire la Bainski, vă indic lucrarea: Sever Zotta, Serdaf'ul V. Bainski

nepotul foi Ştefan Vodd Petf'iceictt, în Ar'hiva genealogicii, An. II, p. 91. · „
desfăşoare repede, o vedem dintr-o scrisoare către soţia sa (noiembrie 1683)
în care întreabă nerăbdător dacă a început domnul pribeag al Moldovei
(Petriceicu) şi ajutoarele sale polone să acţioneze. (Sobieschi voia să s~ în-
ceapă mişcarea atît în Ucraina cît şi în Moldova, înainte de întoarcerea 'lui
Duca). La data cînd Sobieschi scrie soţiei sale, răscoala începuse în ambele
itărL
' Acum un cuvînt despre mişcarea cazacilor. V-am arătat, cu altă ocazie,
:inaptitudinea lor politică. Se supun întîi polonilor, apoi se desfac şi de turci
.şi se supun ruşilor, provocînd războiul ruso-turc. În cele din urmă s-au împăcat
.cu Duca Vodă, care, aţi văzut, se părea că reuşise să-i stăpînească. (Pentru
.cei ce studiază istoria românilor, e absolut necesar să cunnscă mai de aproape
pe aceşti vecini.) De îndată ce au auzit de victoria creştinilor la Viena, cazacii,
în neastîmpărul lor, uită pe Duca şi se oferă imediat polonilor. Pvlonii ezită
.însă să-i primească, fiindcă erau cam incomozi ca asociaţi. La început se
. ofereau pentru motive de ordin sentimental (lupta contra păgînilor, dragJs-
Jea de cruce), pentru ca apoi, foarte curînd, să ceară b1ni.
În cele din urmă, nunţiul apostolic intervine pentru primirea colaborării
.cazacilor „a căror nesatisfacere ar fi putut compromite acţiunea începută
pentru readucerea lor sub ascultare polonă" 137 • Astfel Kunicki, şeful caza-
.cilor din Buhoslav (numit acolo de Drăghinici) ridică steagul răscoalei, alungînd
pe Drăghinici, locţiitorul lui Duca. Porneşte în fruntea cazacilor spre Eu-
.geac (tătarii nu se întorseseră încă din Ungaria). În acelaşi timp, Castelanul
.Cracoviei, cu Petriceicu, coboară spre Moldova. De lîngă Nistru, Petriceicu
Vodă rface apel la tîrguri, la sate, la boierime, trimiţîndu-le scrisori, prin
.care-i cheamă la el. Spre Iaşi trimite pe Ilie Moţoc, Savin Smucilă (fost mare
medelnicer), Gheorghiţă postelnicul, „să ridice ţara". Aceste scrisori trimise
ţării sînt străbătute de nota naţională. Iacă-tă, de pildă, ce scriu .cei 3 boieri
.lui Constantin Cantemir - clucer pe atunci - din Chipereşti (pe Jijia, lingă
Ţuţora): veniţi „să fărîmăm păgînul, să ne răscumpărăm pămîntul nostru
.care dentrîns ne înstrăinaseră păgînii". Este aci exprimarea limpede a acelui
ideal moldovenesc pe care clasa conducătoare îl moştenea din generaţie în
generaţie: refacerea integrităţii teritoriale 1as.
Aţi văzut că şi în Muntenia Şerban Vodă se luptă din răsputeri pentru a
.obţine prin cruciadă toate acele pămînturi care au aparţinut în trecut ţării
:Şi ca:i;e îi fuseseră înstrăinate 139 •
Este regretabil că acestui capitol din istoria Moldovei nu i s-a consacrat
o monografie pînă astăzi. Aceasta se datorează, cred, faptului că unii istorici
de mare autoritate nu l-au interpretat de la început aşa cum se cuvenea.
Aşa de pildă, nici Xenopol, în monumentala sa operă n-a apreciat la justa ei
valoare mişcarea moldovenilor din vremea lui Petriceicu. Iată cum prezintă
marele istoric aceste împrejurări:
„În acest timp tătarii, întorcîndu-se de la Viena bătuţi, răzbună căderea
lor prin cumplita prădare a Moldovei, bîntuită pe de altă parte de oardele
căzăceşti venite în sprijinul lui Petriceicu şi de răscoala boierilor. Prăda fiecine
,cît putea mai mult. Nu se mai vedea de duşµiani nici în cer nici în pămînt.
Ţara întreagă. ardea într-un foc de la un capăt la altul; dar cine se uita la dîn-

137 I. Moga, op. cit„ p. 97.

138 Vezi prelegerea a VI-a .
. 1ae Vezi prelegerea a XI-a.

107
sa? Era de hotărit chestia cea însemnată, care din cei doi domni, Duca sau
Petriceicu, era să păstreze tronul. Din această pricină, atît de .indiferentă
pentru binele omenirii, se ucideau oamenii cu miile, se prădau averile, se făcea
val~îrtej în soarta nenorocitului popor. ln timpul acesta străinii, care se pre-
făceau a sprijini competiţiile rivale, se foloseau de urgia dezlănţuită, căci ave-
rile prădate îmbogăţeau pungile lor. . .
Ceea ce sporea grozăvia tulburărilor era că ele se făceau pe timpul uneL
ierni cumplite, unde nici munţii îngheţaţi, nici codrii desfiunziţi nu dădeau
prilej de adăpostire, iar gerul cel cumplit şi troienele de zăpadă adăogeau
către morţile zilnice, şi acele reci şi liniştite, dar nu mai puţin groaznice, ale
îngheţării." 140
Cum vedeţi, Xenopol minimalizează acţiunea lui Petriceicu. El vede doar-
o competiţie la domnie între Petriceicu şi Duca.
28 martie 1939

Prelegerea a XIV-a

In ultima prelegere am arătat care sînt urmările în Moldova, ale victo-

riei creştinilor de la Viena. Aţi văzut că izbînda creştinilor la Viena este un
semnal de răscoală pentru moldoveni şi pentru cazaci. Dealtfel, din vastul
proiect de cruciadă, deocamdată cu atît s-a ales papalitatea: cu mişcarea mol-
dovenilor sub Petriceicu şi cu mişcarea cazacilor lui Kuniţchi.
Să urmărim mişcarea către obiectivul minimal al Moldovei: cucerirea
Bugeacului. Întocmai cum Şerban Cantacuzino urmărea într-o primă etapă.
cucerirea raialelor, la fel şi această mişcare din Moldova, urmărea evacuarea
turco-tătarilor din Bugeac şi cucerirea Tighinei, Chiliei şi Cetăţii Albe.
V-am spus rîndul trecut că greşit este înfăţişat Petriceicu ca un instru-
ment al expansiunii politice polone către Dunărea de Jos. V-am spus că ceea
ce însufleţeşte pe Petriceicu nu e idealul politic şi economic polon, ci un ideal
autohton, moldovean, care însufleţeşte pe toţi voievozii de seamă, pînă la
Dimitrie Cantemir. (ln înţelegerea acestuia cu Petru cel Mare, ideea de re-·
facere a integrităţii teritoriale a Moldovei este un punct esenţial.)
Să continuăm urmărirea mişcării lui Petriceicu, să vedem cum a evoluat
ea. Veţi vedea confirmîndu-se aspectul pe care l-am anunţat, de mişcare
11aţiona1ă. Boierimea aceasta este un fel de cavalerie în jurul lui Petriceicu;
aminteşte fronda aceea din Oltenia, oştile mehedinţenilor lui Radu Mihnea.
Petriceicu îşi recrutează elemente pentru mişcarea împotriva lui Duca
şi a turcilor din regiunile Sorocei şi ale Lăpuşnei, vechea vatră a frondei
moldovene, (Boierimea acestor regiuni aminteşte, prin spiritul ei insurect,
faimoasele „oşti mehedinţene", care au luptat decenii de-a rîndul, apărînd
Ţara Românească împotriva grecismului.
Aţi văzut că la apelul lui Petriceicu către ţară, moldovenii răspund la
început cu ezitare; apoi, convingîndu-se de valoarea ei naţională, ei răspund
cu entuziasm: „Oamenii veniau întti cu sila, iară apoi alergau de bună voie".
Clucerul Cantemir, unul dintre factorii principali ai rezistenţei autohtone

Ho A. D. Xenopol, Istoria Romanilor, VIII, p. 2.17-238.

ID8
împotriva lui Duca Vodă, nu a putut răspunde acestei chemări; refugiat în
Ţara Românească îndată după plecarea lui Duca spre Viena, el se scuză că
trebuie să aştepte sosirea lui Şerban. Dar ca să nu fie acuzat de indiferenţă
faţă de o atare mişcare, trimite pe ginerele său Lupu cu un număr de boieri.
Răsculaţii coborîră pe Prut pînă la Iepureni (lingă Huşi), strîngînd oaste.
Alături de cazaci, se ridicară sorocenii, orheienii şi lăpuşnenii. Merg către
Bugeac, către Tighina. Prima luptă are loc pe Nistru. Iali-Agasi, comandantul
ţărmului pontic (şeful militar al întregului Bugeac) este înfrînt şi ucis, Tighina
este arsă. În legătură cu acestea, s-a păstrat o interesantă scrisoare-raport,
trimisă la 7 decembrie (stil nou) de Kunicki către Potocki, castelanul Cracoviei;
cazacul vesteşte că în această primă luptă „au căzut 100 OOO tătari" (Kunicki,
şeful cazacilor, era un soldat cu veleităţi politice: urmărea să devină hatmanul
Ucrainei prin poloni. De aceea scrie el acest raport pretenţios către Potocki.
Dar cifra aceasta de 100 OOO de cadavre - din prima ciocnire dintre moldo-
veni şi tătari - este, desigur, exagerată.)
Interesantă este scena politică care are loc înainte de bătălie între cazaci
si moldoveni:
' „ Înainte de ciocnirea cu tătarii, moldovenii au jurat credinţă regelui
republicei polone şi cazacilor, iar aceştia, la rîndul lor, au făcut şi ei jurămînt
moldovenilor". Se pare că moldovenii s-au purtat eroic. Kunicki nu se poate
<>pri de a mărturisi: „Moldovenii s-au dovedit oameni care merită toată încre-
derea, bătîndu-se vitejeşte şi luînd parte însemnată atît la biruinţă cît şi la
pradă."
După această luptă cîmpul fiind liber, răsculaţii se reped asupra săla­
şelor tătăreşti şi le distrug, omorînd copii, bătrîni, femei; iau şi pradă multă.
Regiunea aceasta era o foarte bogată regiune agricolă, bine organizată de
turci pentru a le servi ca principal depozit de aprovizionare. Kunicki, care se
pare că are şi cunoştinţe geo-economice, laudă bogăţia aceasta a Bugeacului:
„plin peste măsură de griu, orz şi mei, cu adevărat rivalul Egiptului şi grî-
narul Constantinopolului". Dar toată afacerea s-a terminat. .. tot căzăceşte.
A doua zi după victorie, cazacii au căzut în debandadă şi jafuri. (] aful scă­
dea valoarea militară a cazacilor., Numai aşa se explică cum sosirea Hanului
i-a surprins risipiţi.) Cazacii şi moldovenii s-au retras cu tabăra mobilă (ta-
bără închisă cu care); în felul acesta, au rezistat atacurilor tătarilor.
Boierii moldoveni, pe care-i exaspera tovărăşia cazacilor, căutau să se des-
partă. Cronicarul spune: „Văzînd cazacii pre moldoveni îndoiţi, socotind să
nu-i viclenească cu fuga, cum s-a şi întîmplat, i-au pedestrit pe moldoveni
şi caii îi băgase în tabără iar ei pre jos pre lîngă tabără". În sfîrşit, au ajuns aşa
la Gura Frumoasei, urmaţi continuu de tătari. Aci aceştia mai dau o şarjă
puternică împotriva cazacilor. Spune cronicarul „că soarele, un ceas bun nu
s-a văzut de mulţimea săgeţilor". Totuşi, tabăra a rezistat, şi cazacii au ajuns
la Gura Lărgii. Aici, peste noapte, boierii moldoveni au ţinut sfat în taină şi
pe nesimţite au părăsit tabăra. Bineînţeles, cazacii erau şi ei vinovaţi de ple-
carea boierilor moldoveni. Mulţi dintre aceştia au fost urmăriţi şi ucişi de
tătari. Cazacii s-au retras şi ei, risipindu-se. Faptul e relatat de cronică ast-
fel: „S-au tras unii pe pîntece, care cum au putut, peste ghiaţa Prutului şi
.au trecut iar cîţi au fugit prin stuh i-au robit tătarii; fără seamă de multi
:şi moldoveni şi cazaci ... şi aşa s-a isprăvit acea oaste" 141. '

141 N. Costin, ed. Kogălniceanu, II, p. 30.

109
 Se pune acum întrebarea, cine poartă răspunderea sfîrşitului atît de
tragic al unei acţiuni aşa de frumos pornite? Kunicki pleacă, într-un vîrtej
de supărare, din Iaşi. la 10 ianuarie 1684, refuzînd orice concurs lui Petriceicu.
Cnul dintre principalii vinovaţi era Potocki, căruia regele Sobieschi îi scri-
sese să dea ajutor lui Petriceicu; dar Potocki n-a executat ordinul. Astfel,
polonii n-au ştiut să profite de această împrejurare care începuse sub auspieii
atît de fericite. Petriceicu scrie lui Potocki: „Văd că puţină nădejde mai ră-·
mine la puterea cazacilor în interesul cărora m-ai trimis aci şi eu n-am prege-
tat a veni. Ne vom retrage în plină înfrîngere dacă nu te vei grăbi a ne trimite·
ajutor şi va urma, fără îndoială, prăpădul atît al sărmanilor locuitori ai aces-
tei ţări cît şi al altora, care s-au ridicat parte la îndemnul tău împotriva
duşmanului - dacă vom aştepta în zădar".
Vedeţi nota de jale în scrisul lui Petriceicu pentru ce se întîmplă în Mol-
dova (în ţara lui); această notă revine în mai multe rînduri în coresponden-
ţa sa. Astfel, după fuga lui K unicki (I O ianuarie 1684), Petriceicu, rămas.
singur. iată ce scrie: „Ce să fac, unde să mă întorc, nu ştiu ... Pe Dumnezeu„
te rog întîmpină răul cit mai repede, cu putinţă, să nu se mai verse în viitor
atîta sînge creştinesc printre localnici." Apoi: „ ... căci prin întîrziere, însăşi;
Polonia şi creştinătatea va suferi pierderi". Este o greşeală să credem că în
acest om vorbea numai ambiţia domniei.
ln amărăciunea lui, Petriceicu îşi întoarce privirile spre Rusia. Anume,
trimite la ruşi pe marele cărturar Mitropolitul Dosoftei într-o misiune. Acesta
este oprit la Kiev, unde ruşii îi pun o serie de întrebări la care Dosoftei răs­
punde: „Polonii au făgăduit ajutor, aceştia însă sînt mincinoşi şi nestatornici„
de aceea pe ajutorul lor promis din dragoste creştinească, moldovenii nu se
pot sprijini". Vă rog să reţineţi faptul acesta: adeziunea unei mari perso-
nalităţi, ca aceea a mitropolitului Dosoftei, la acţiunea lui Petriceicu.
Acum, este bine să ştiţi şi cum a judecat cronicarul moldovean această
răscoală; el exprimă, fireşte, sentimentele unei generaţii care a suferit prea
mult de pe urma răscoalei şi a înşelătoarelor promisiuni polone. „Atuncea şi
tătarii au bătut pre leşii şi pre cazacii ce erau în Bugeac cu Kuneţchi şi pre
moldovenii lui Petriceicu Vodă. Dusu-s-au Petriceico Vodă din Iaşi la
Suceava mincînd şi jehuind şi el ce au găsit, cit n-au mai rămas nimic în urma
lui, moldovenii atuncea gata la jaburi, să ducea cari cum putea în Bugiac
de aducea vite, boi, vaci şi oi multe.
Iar apoi au plătit cu asupra jaburile ce au adus den Bugiac, şi prada şi
robia ce au făcut tătarii nu să va uita în veci. Rămas-au şi foamete mare după
risipa ţării de Petriceico Vodă, cît în doi ani nu se putea apuca oamenii de
hrană, ce tot foamete era; acest bine au făcut Petriceico Vodă ţării cu venirea
sa în două rînduri în Ţară den Ţara Leşească".
Ţin să vă mai spun un lucru. Cronicarii, atît Pseudo Nicolae Costin,.
cit şi Neculce, socotesc intervalul de timp scurs de la începerea răscoalei şi
pină la instalarea în scaun a lui Dumitraşcu Cantacuzino ca pe o a doua dom-
nie a lui Petriceicu Vodă. Ei au în cronicile lor capitole aparte, cu titluri în
acest -sens. La Pseudo Nicolae Costin: De a doua domnie a lui Ştefan Vodă
Petriceico; la Neculce: Dom1tiea a doua a ltti Petriceico Vodă de la Iaşi.
Durata acestei domnii trebuie socotit3. din ziua intrării lui Petriceicu
în cetatea de scaun, adică în Iaşi. Aceasta s-a întîmplat în ziua de 19 decem-
brie 1683 142• Pseudo Nicolae Costin afirmă că Petriceicu a încercat să obţină.
l&a Mon. Hung. Hist. Torok-magy. dllamokm. VI, p. 370- 371, apud I. Moga.

110
.chiar recunoaşterea de la turci: ;,ce pînă era oastea la Bugeac, începuse Pe-
triceico Vodă a se cerea la turci. Era un boier pus pîrcălab la Galaţi, anume
Alexandru Burnaz, ce fusese sluger mare,, grec; ce-i scrisese Petriceico Vodă
.cărţi să meargă la Seraskerul că doară şi-ar putea face de la turci pace, să-i
dea domnia iarăşi; ce n-au apucat a merge". O confirmare a acestei ştiri nu
.avem şi o socotim puţin probabilă. Înconjurat de leşi şi de cazaci, şi de căpe­
teniile boierimii răsculate, urît de turci pentru actul de hainie care le-a adus
înfrîngerea de la Hotin - nu cred că Petriceicu s-a putut gîndi să înceapă
tratative cu Seraschierul. Pseudo Nicolae Costin arată apoi că Petriceicu
„au şezut în scaun în Iaşi numai 15 zile" după care, aflînd de înfrîngerea din
Bugeac, a plecat „luînd calea spre Suceava". Apoi, tot Nicolae Costin ne
spune că Petriceicu Vodă „au mai şezut la Suceava pînă în luna lui martie; decia
.s-au dus şi el în ţara leşească". Desigur că Petriceicu ar fi părăsit mai repede
ţara dacă tătarii ar fi năvălit pe urmele lui; însă Seraschierul îi oprise pentru
a nu îndîrji şi mai mult populaţia şi pentru a pregăti în felul acesta atmosfera
necesară introducerii în domnie a lui Dumitraşcu Cantacuzino (pe care Sera-
schierul îl şi căftăneşte în februarie la Babadag). Că turcii apreciau la justa
ei valoare mişcarea de obşte a moldovenilor în jurul lui Petriceicu, ne-o arată
măsura pe care Seraschierul o anunţă tîrgurilor „că Poarta va da scutire de
tribut pe timp de 7 ani celor ce vor părăsi pe Petriceicu Vodă şi se vor supune
.stăpînirii turceşti" 143 •
Plecarea lui Petriceicu fără a încerca o luptă cu adversarul său, Dumi-
traşcu Cantacuzino, se explică prin risipirea oştirii sale din pricina lipsei
<le bani. El a cerut săi se trimită grabnic un ajutor bănesc, arătînd că „altcum va
fi expus ca în momentul apropierii tătarilor să fie părăsit de oştire" 144 ;
Nunţiul apostolic Pallavicini îi trimise 30 OOO de fiorini1 45 ; dar banii sosiră
prea tîrziu, după ce trupele se revoltaseră şi trecuseră de partea lui
Dumitraşcu-Vodă. Părăsit de oaste, părăsit şi de boieri, Petriceicu plecă
.spre Dorohoi (aprilie 1684) şi de aci prin Cernăuţi trece mai departe în Polonia.
Se mai petrece un fapt care dovedeşte că într-adevăr a fost în ţară o
reacţie a spiritului autohton: o parte însemnată din boierimea moldoveană
opune lui Dumitraşcu grecul, pe Cantemir Clucerul, tip reprezentativ al
boierimii de ţară (a celei mijlocii). În această alegere, ştiţi că se amestecă şi
Şerban, domnul Ţării Româneşti. Acesta intervine pe lîngă Soliman să-l
confirme în scaun pe alesul boierilor. O delegaţie pleacă chiar la Constanti-
nopol, pentru ca să răstoarne pe Dumitraşcu şi să-l susţină pe Cantemir.

Domnia a doua a lui Dumitrascu Vodă Cantacuzino. Dar încercarea boie-

rilor, cu tot sprijinul lui Şerban, n'-a avut (cel puţin deocamdată) nici un.suc-
·ces. Dumitraşcu Cantacuzino a fost căftănit de seraschier încă în cursul lunii
februarie, la Babadag. La 1 aprilie el este arătat ca domnind 146 , de unde
rezultă că s-a instalat în scaun în ultimele zile ale lunii martie, deci curînd
după retragerea lui Petriceicu. Aşa spune şi Pseudo Nicolae Costin: „ . .. au
venit la scaun în Iaşi, în postul cel mare, în luna martie".
Domnia lui Dumitraşcu Cantacuzino întîmpină de la început o foamete
-cumplită cum nu se pomenise de mult în Moldova. Cauza princinală a foa-
143 I. Moga, op. cit., p. 105.
1 44 I. Moga, op, cit, p. 107
1 45 I.C. Filitti op. cit., II, pag. 1'13-1'14.
14 6 Hurmuzaki, V2 , p. 167.

lH
 metei ne-o lămureşte Neculce: „ ... că fusese ţara toată bejenită, şi nu putuse-
oamenii ara, şi nu se făcuse pîne". Urmările au fost grele de tot. „Erau oa-
menii tot leşinaţi, morţi, pe drumuri şi pe uliţe, cît se mînca om pre om r
şi podgheazuri din ţara leşească totdeauna se slobozeau de stricau şi prădau;
tălhărit mult era; şi de la Cotnar în sus era ţara pustie". Afirmaţia lui Neculce
că se mînca om pe om nu este o floare de stil. Nicolae Costin citează un caz:
„în Iaşi au amăgit un ţigan pre o fată săracă şi au băgat-o într-o pivniţă.
pustie, şi acolo au ucis-o şi au tăiat dintr-însa de au fript şi au mîncat, pre
care l-au şi prins Dumitraşco Vodă" 147 •
Un fapt demn de reţinut este că în aceste împrejurări de foamete cum-
plită, tătarii au făcut bune afaceri, căci au adus la Iaşi şi prin tîrguri, canti-
tăţi de grîne pe care le-au vîndut populaţiei. Cronicarii spun că unele familii;
neavînd bani, ca să obţină hrană, îşi dădeau băieţii şi fetele în robie la tă-·
tari ! Dealtfel, mulţi locuitori îşi găseau, ca robi, tihna şi hrana în regiunile·
stăpînite de turco-tătari, unde nu ajungeau „podghiazurile" creştinilor.
Astfel, încetul pe încetul, parte din moldoveni se vor îndepărta de ideea
„cruciadei" şi vor deveni partizanii „păcii turceşti". (Exponentul acestui
curent va fi în curînd Constantin Cantemir.)
La mizeria generală se adaugă stoarcerile domnului care, în pragul aces-
tei a doua domnii, se găsea aproape ruinat. Datorită acestor stoarceri, el
intră în conflict cu boierimea. La aceasta se adaugă conflictul cu Cantemir,
căruia nu-i putea ierta că aspirase la domnie. Dar în jurul lui Cantemir era
un întreg partid, al boierimii de ţară, pe cînd în jurul lui Dumitraşcu Vodă
erau doar cîţiva greci, „oameni de casă" 148•
Ameninţat la tot pasul să fie ucis de domn, Constantin Cantemir „ia
pe copiii şi pe boierii cu care era înţeles" şi fuge în Ţara Românească, la Şer­
ban. Dimitrie Cantemir, în opera închinată tatălui său, afirmă că „după
retragerea lui Cantemir în Muntenia, mulţi dintre cei dintii boieri l-au urmat
şi s-au adăpostit la Şerban" 149•
Şi în scrisul celorlalţi cronicari - atit Pseudo Nicolae Costin, cît şi
l\eculce - se vede dispreţul boierimii moldovene pentru acest Dumitraşcu.
Cantacuzino; ne este înfăţişat ca un bătrîn senil, plin de defecte, lipsit cu.
totul de calităţi. Exemplar tipic al decăderii morale constantinopolitane,
el aduce în MoldO\·a apucături urîte şi dă un spectacol de imoralitate, care·
\'a ridica împotriva lui întreaga clasă conducătoare. „Doamna lui stătea la
Ţarigrad, iar aici îşi luase o fată a unei rachieriţe de pe podul vechi, anume
Arhipoaia, pe care o chema Aniţa." ln legătură cu aceasta, cronicarul dă o
sumă de amănunte, care pun în lumină desfrînarea şi cinismul lui Dumitraşcu
Cantacuzino. Afară de aceasta, nu trebuie să uitaţi un lucru. Deşi Cantacuzin,.
fiindcă trăise la Constantinopol, Dumitraşcu rămăsese grec. În Muntenia -
unde fusese cămăraş în vremea lui Grigore Ghica - i se spunea chiar „Gre-
cul". Şi acest fapt avea importanţă, fiindcă în acea vreme (îndeosebi în urma
domniilor lui Duca) influenţa grecilor sporise peste măsură şi accentuase
reacţiunea boierimii - a celei mijlocii, mai ales - şi a tîrgoveţilor împotriva
lor.

14 7 Neculce, ed. Kogălniceanu, II, p. 3-i.

14& Dim. Cantemir, l'ita .. „ p. 39.
10 Ibidem, p. 36.

112
 Campania polonă din anul 1684. Sobieschi nu se putea mîngîia de insuc-
cesul lui Petriceicu şi al răscoalei moldo-căzăceşti. Pe de altă parte nu trebuie
să uitaţi că acum se găsea în Polonia o mare emigraţie moldoveană, care
îndemna pe rege la acţiune pentru înlăturarea lui Dumitraşcu Vodă „Gre-
cul". Nu mai puţin îl îndemnau la luptă solii lui Şerban Cantacuzino pe care
regele îi primeşte la 12 iulie 150 ; cel care conduce raporturile partidei naţio­
nale moldoveneşti cu Sobieschi era acum Miron Costin ; prins cu Duca Vodă
la Domneşti, el era tratat foarte bine la curtea polonă.
Dar regele Poloniei avea posibilităţi militare şi financiare destul de re-
duse. Vă spuneam că abia reuşise să ridice prin august, circa 18 OOO de oameni.
Astfel începu Sobieschi lungul şir de campanii (1684-1691) sub semnul
Ligii sfinte. Aceste campanii se vor repeta an de an fără alte succese decît
pustiirea cumplită a Moldovei. Prinşi de ploi şi de inundaţii, polonii nu reu-
şiră însă să treacă nici Nistrul. ln vreme ce „şedeau în noroi pînă lagenunchi"l 51
tătarii le tăiară orice posibilitate de aprovizionare. Sosirea seraschierului,
cu Dumitraşcu Cantacuzino, găsi armata polonă incapabilă să primească
lupta. Sobieschi se retrase, dînd însă drumul cazacilor să pîrjolească Ţara
de Jos; seraschierul, de asemenea, se retrase, lăsînd şi el parte din tătari să
ierneze în Moldova.

Mazilirea lui Dumitraşcu V odă. Răscoala contra grecilor. Seraschierul

Soliman avea un bun cap politic. El a putut să observe cu prilejul acestei
campanii golul din jurul lui Dumitraşcu Vodă. Dar meritul de a fi scos pe
ace~t venetic din tronul Moldovei revine, în primul rînd, lui Şerban Canta-
cuzmo.
Ştiţi că domnul Munteniei avea ura tenace; el nu putea uita partea
pe care Dumitraşcu Vodă o avusese, cu ani în urmă, la uciderea tatălui său,
Postelnicul Cantacuzino. Perseverînd, Şerban reuşeşte să convingă pe turci
că nu se poate rezista guerilei polone şi căzăceşti cu oameni ca Dumitraşcu
şi că trebuie pus domn pe tronul Moldovei Cantemir, om brav şi cu mare
experienţă militară. Dimitrie Cantemir spune că seraschierul Soliman, „pe
lîngă aceea că se înţelesese cu Şerban pentru a mazili pe Dimitrie, era prieten
vechi şi din adîncă inimă cu Cantemir ... ". Astfel se decide mazilirea lui
Dumitraşcu Cantacuzino şi înscăunarea lui Constantin Cantemir.
Cu prilejul mazilirii, nemulţumirile împotriva grecilor din jurul domnului
izbucniră pe faţă cu violenţă. În fruntea mişcării sînt elemente din boierimea
mijlocie pe care se întemeia partidul lui Constantin Cantemir. Iată cum
povesteşte Neculce această răscoală: „Armaşul Flondor şi cu frate-său Gheor-
ghiţă Ciudin, cu Mitrea căpitanul, cu Mileştii şi cu alţii au burzuluit tot tîr-
gul şi slujitorimea asupra grecilor, tot cu pietre şi cu beţe, de era curtea
domnească plină de oameni. Iar grecii tot în casă şedeau, lîngă Dumitraşcu
Vodă şi se ascundeau care pe unde putea, şi mai vîrtos căutau pe un grec
Saraeni, carele au fost bătut stupii lui Gavriliţă Vornicul şi a fost dat ştiu­
beelor foc. Şi purcegînd din Iaşi, Saraeni şi alţi greci tot dinaintea lui Husain
bei mergeau, ca să nu-l poată lua moldovenii, că se ajunsese Dumitraşcu
Vodă cu Husain bei de ţinea cu dînsul. Dar norodul tot îl suduia şi-l hăt-

l&o N. Iorga, Studii şi documente, XI, p. 1-48.

151
S. Ciampi, Lettere militari del re Sobiescki, Florenţa, 1830, p. 43-46

113
caiaşi arunca cu pietre şi cu lemne după dînsul, şi cu această cinste fru-
moasă au eşit Dumitraşcu Vodă din Moldova. Aşişderea la acea gîlceavă
prins-au Flondor armaşul pre un alt grec, anume Mavrodin paharnicul şi
l-au bătut şi l-au dezbrăcat de l-au lăsat numai ,cu cămaşa şi l-au pus pe
un cal îndărăpt cu faţa spre coada calului şi-i dedese coada în mîni de o ţinea
în loc de frîu şi-l ducea prin mijlocul tîrgului. Asemenea s-au întîmplat şi
unui altui grec, anume Palaluga (Paleologu), de l-au luat cu pielea gol din
feredeu."
Dar, cum observă Xenopol, la atît se mărginea reacţiunea moldovenească
împotriva grecilor: huiduiri şi batjocuri. „Nici o măsură serioasă - spune el
- nu se lua pentru a împiedica reînturnarea lor în ţară." În realitate, ro-
mânii, nici nu puteau lua măsuri. Grecii trăiau într-o simbioză statală cu
turcii; unii aveau funcţia militară, pe cînd ceilalţi o aveau pe cea economică.
Lupta împotriva grecilor deci - cîtă vreme Principatele erau supuse Constan-
tinopolului - era zadarnică; ea nu ducea la nici un rezultat. Domnii care
voiau să cîştige bunăvoinţa Porţii trebuiau să se folosească tot de greci, une-
ori chiar de aceiaşi indivizi. Astfel, Mavrodin, grecul batjocorit de Flondor
armaşul, este izgonit din ţară cu prilejul răscoalei de care v-am pomenit, dar
revine în Moldova cu Constantin Duca, care îl face vistiernic; mai tîrziu e
aruncat în ocnă de Antioh Cantemir, dar se salvează şi sub ~lihail Racoviţă
este din nou mare şi tare.
Neculce şi-a dat seama că împotriva grecilor nu se putea lupta şi că nu
se puteau lua acele „măsuri serioase" cerute de Xenopol din pricină că izvo-
rul puterii lor nesecate sta în această „simbioză" cu turcii, în chiar structura
organică a Imperiului otoman. Scepticismul lui Neculce faţă de neputinţa
ţărilor române de a se mîntui de greci s-a exprimat în cuvinte de o rară fru-
museţe:
„Cînd o vrea Dumnezeu să facă să nu fie rugină pe fier şi turci în Ţari­
grad şi lupii să nu mai mănînce oi în lume, atunci poate nu vor mai fi nici
greci în Moldova şi Ţara Românească, nici vor fi boieri, nici or putea mînca
aceste două ţări. Focul îl stingi, apa o iezeşti şi o abaţi pe altă parte, vîntul,
cînd bate te dai în lături într-un adăpost şi te odihneşti, soarele intră în nouri,
noaptea cu întunecimea ei trece şi se face iar lumină, iar de grec a scăpa nu
este cu putinţă."
Dumitraşcu Cantacuzino-Grecul şi-a sfîrşit viaţa la Constantinopol, în
mare mizerie. Vă amintiţi dintr-o prelegere trecută că noul domn, Constantin
Cantemir, recunoscător lui Şerban-Vodă pentru sprijinul ce i-a dat, făgădui
domnului muntean „că din cuvîntul lui nu va eşi, ce-i va porunci pe voie
i-a face toate" şi că îndeosebi va ţine partea Ligii creştine împotriva turcilor.
Vom vedea însă că împrejurările speciale prin care va trece Moldova vor
împiedica pe Cantemir să-şi împlinească făgăduiala.
31 nuirtie 1939

Prelegerea a XV-a
DOMNIA LUI CONSTA~TIN CANTEMIR

V-am arătat împrejurările în care se încheie domnia lui Dumitraşcu

Cantacuzino şi anume v-am vorbit de răscoala pe care o fac boierii, în ulti-
mele zile ale acestei domnii, împotriva grecilor, care înconjurau pe domn.

114
Aţi văzut totodată mişcarea boierimii de ţară în favoarea lui Constantin
Cantemir şi sprijinul pe care l-a dat acestei mişcări Şerban Cantacuzino.
În legătură cu urcarea pe tron a lui Cantemir, Neculce spune: „Venit-au
domn Ţării Moldovei Constantin Cantemir Vodă, pre carele l-au ales la dom-
nie boierii Ţării Moldovei în locul lui Dumitraşcu Vodă, cu nevoinţa şi chel-
tuiala lui Şerban Vodă Domnul muntenesc". Este deci o domnie în care
voinţa ţării a avut o parte înse:mnată. Constantin Cantemir este căftănit în
ziua de 15 iunie 1685 şi ajunge la Iaşi în 5 iulie 1685. În ce priveşte Yiaţa
şi domnia lui, avem multe amănunte în cartea fiului său Dimitrie, Vita
Constantini Cantemiri.
Pentru a schiţa portretul acestui om excepţional, rămînem însă la Ne-
culce. Iată ce ne spune acesta: „Carte nu ştia şi numai iscălitura învăţase a
o face; practică bună avea; la voroavă era sănătos; mînca bine şi bea bine.
Semne multe avea pe trup de la războaie, în cap şi pe mîini, de pe cînd
fusese slujitor în Ţara Leşească. La stat nu era mare, era gros, burduhănos,
rumăn la faţă, buzat; barba îi era albă ca zăpada; cu boierii trăia bine pînă
la o vreme, pentru că era om de ţară şi-i ştia pre toţi, anume carele cum era,
şi nu era mîndru, nici făcea cheltuială Ţării, că era un moşneag fără doamnă,
şi avea doi feciori beizadele, pe Antioh şi pe Dumitraşcu, din care cel din urmă
era zălog la Poartă împreună cu alţi feciori de boieri."
Subliniez: „era boier de ţară". Aceasta spune mult. Tot boier de ţară.
fusese şi Petriceicu; erau ridicaţi, şi unul şi celălalt, de mişcarea naţională.
Cantemir este exponentul tipic al boierimii din Ţara de Jos, unde reacţiunea
era mai puternică. Nu uitaţi că aici moldovenii şedeau necontenit sub ame-
ninţarea turcilor şi tătarilor din Bugeac. Era acolo, în Ţara de Jos, o boie-
rime moldovenească vitează, o cavalerie veşnic în stare de cruciadă, mereu
în luptă împotriva Islamului.
Poezia noastră populară a păstrat amintirea acestei categorii de luptă­
tori. Vă amintiţi cu toţii de acel vestit Toma Alimoş, „boier din Ţara de Jos".
Ei bine, alături de Toma Alimoş aşezaţi şi pe tatăl lui Constantin Cantemir
care murise în luptă cu tătarii din Bugeac. Aşadar, Constantin Cantemir se
trăgea din această categorie de luptători. În fruntea mişcării care-l proclamă
domn sînt „josenii" cu Gavriliţă Marele Vornic al Ţării de Jos.
Pentru datele biografice şi genealogice, e bine să citiţi pe Dimitrie Can-
temir. Iată ce ne spune el: „Constantin Cantemir s-a născut în anul 1612 de
la Mîntuirea lumei, în luna noiembrie în 8, din părinţii Teodor Cantemir şi
Maria, în satul părintesc ce se zice Silişteni, în ţinutul Fălciului, pe rîul Ha-
nului.
Părintele lui, Teodor, era de obîrşie din vechiul neam al Cantemirilor,
fiu al lui Nistor, nepot al lui Vasile, strănepot al lui Ivan, din strămoşii Gri-
gore şi Teodor Cantemir, care primise porecla de SiJişteanul, acela dintre
Cantemirii de la Crîm care s-a întors la steagul lui Hristos sub Ştefan Vodă
zis cel Mare, în anul de la facerea lumii 6951". Vedeţi aici amintită originea
tătărească a lui Cantemir, origine care a făcut obiectul unor controverse.
S-a zis că, pentru a da o mare rezonanţă militară numelui tatălui său, Dimi-
trie a pretins că acesta se trăgea din tătari.
Mai departe, Dimitrie Cantemir spune: „Tatăl lui Constantin \lodă,
Teodor Cantemir, a avut doi fii, Constantin şi Nistor (ci pe Nistor din a doua
soţie, căci mama lui Constantin a murit la şase luni de la naşterea fiului ei)
şi o fată mai mare decît Constantin, care, închinîndu-şi fecioria lui Hristos

115
a primit shima monahicească şi s-a numit Macrina. A murit slăbită de bătrî­
neţe în anul 1677 şi s-a îngropat în mănăstirea părintească anume Urlaţi,
fiind îngropată cu cinste de către fraţii săi Constantin şi Nistor în cimitirul
străbunilor lor."
Teodor Cantemir, tatăl lui Constantin, a murit luptînd şi apărînd ţara de
tătarii din Bugeac. Iată faptul povestit de Dimitrie Cantemir: „Nă-Vălind
tătarii din Crîm şi din Bugeac (Teodor) a apărat vitejeşte Ţinutul Codrului,
care i s-a fost încredinţat şi a fost rănit greu de tătari, din care rană peste
puţine zile a şi murit". Moartea lui Teodor pune la grele încercări viaţa fiului
său; Constantin începe de acum o viaţă de soldat rătăcitor. Trece în Polonia
şi se înrolează în armata leşească. Dimitrie Cantemir povesteşte astfel: „Con-
stantin Cantemir, cînd a ajuns la 15 ani după moartea părintelui său şi pier-
derea desăvîrşită a stăpînirilor sale, părăsindu-şi ţara, s-a dus în Polonia la
regele Cazimir. Pe vremea aceea era război necontenit între poloni şi svezi,
cu dese lupte în care Constantin, deşi încă tînăr, a dat polonilor dovezi care
nu sînt fără preţ, de virtute şi de bărbăţie."
Iată deci confirmată informaţia dată de Neculce, că a servit în armata
polonă. Datorită calităţilor lui militare, a ajuns comandantul moldovenilor
care se găseau în număr mare în oastea polonă; moldovenii refugiaţi în Polonia
formau o cavalerie uşoară, al cărei comandant era Constantin Cantemir.
„De aici - mărturiseşte Dimitrie - a cîştigat foarte multă trecere la rege
şi la hatmanul cel mare Sobieschi, şi nu mult după aceea a căpătat sarcina
de căpitan peste 1 OOO de ostaşi de armătură uşoară, ceată care era alcătuită
din moldoveni. (Şi Sienkievicz în romanele sale istorice aminteşte de ostaşii
moldoveni.) In această dregătorie a slujit regelui Poloniei cu credinţă şi
faimă marc 17 ani întregi."
ln această vreme Constantin Cantemir a trecut prin o mulţime de aventuri
militare: atacul de la Thorn (Cantemir era stegar), cînd are un duel cu 2 ofi-
ţeri suedezi deodată; „altădată, fiind chemat în fruntea oştii la o luptă în
doi de un ofiţer sved, în faţa regimentelor îl dă jos de pe cal pe sved şi-l
aduce prins căpeteniei sale". Noi facem din povestirea lui Dimitrie Cantemir
~entru viaţa tatălui său povestea întregii emigraţii moldovene din Polonia.
In sfîrşit, în 1664, obosit de lupte, revine în ţara strămoşilor săi. Dar în Mol-
dova nu se împacă: el era învăţat să ducă viaţă de soldat. De aceea trece
în Ţara Românească, unde domnea Grigore Ghica. Intră în serviciul acestuia
şi repede se distinge - la o vînătoarc - ca bun ochitor. Grigore Ghica îl
face ceauş spătăresc, adică ajutor de hatman. Stă în Ţara Românească pînă
la 1663. Se ilustrează, în această vreme, prin alte isprăvi militare - minu-
nate pentru cine ar vroi să romanţeze viaţa acestui soldat rătăcitor. Săvîr­
şeşte în vremea aceasta slujbe foarte primejdioase. Astfel, este trimis de Gri-
gore Ghica să spioneze în Bugeac. Constantin Cantemir se încumetă, cerce-
tează Bugeacul singur şi aduce de acolo şi un prins, pe o căpetenie tătărească,
un mîrzac. Se întîmplă însă fuga lui Grigore Ghica. Cantemir trece şi el
în Moldova şi ajunge în slujba lui Eustratic Dabija. I se dă Isprăvnicia
Ţinutului Codrului la graniţă, unde slujiseră şi strămoşii săi.
.Cînd se întoarse însă Grigore Ghica în Bucureşti, se duse şi Cantemir să
se apere de o acuzaţie ce i se adusese de către acesta. Se întîmplase că la
fuga din domnie a lui Ghica, un slujitor îi furase acestuia parte din vistierie.
Cantemir, bănuit de complicitate cu acest slujitor, nu avusese cum să se
apere. Cînd află că Ghica s-a întors în domnie, Cantemir vine şi se dezvino-

116
văţeşte; dar deşi . .domnul îl iartă, el~ u ~ai. ră~îne mult în Ţara Ro~ânească
şi se reîntoarce m Moldova. . . „on dm mb1re pentru ţara sa, on pentru
nesfîrşitele griji pe care le îndurase în rătăcirile sale ... "
Acum are de 1 a Dabija Vodă, pe lîngă paza Ţinutului Codrului (Isprăv­
nicia) şi Vornicia Bî ~ladului - :1:1pravegh;rea gra~ţei spre. Bu~eac. La c~rtea
lui Dabija a dus-? b 1ne: •:A tra1t astfel I.f!- do~~a <l:cestma~ ş1 la c~rt; •.mtre
boieri, în cea mai mare cmste, tuturor fund mb1t ş1 cu placere. Şavirş1a cu
grăbire şi înţelepciun e orice treburi, ori ale obştii ori îndeosebi ale domnului,
si mai ales la întilniril e cu tătarii, care se chiamă la dînşii Ilim, toată povara
iucrurilor se sprijinea numai pe dînsul. Căci nu mai puţin tătarilor decît mol-
dovenilor se socotea că le este drept judecător al lucrurilor şi treburilor."
Cantemir este un admirabil guvernator de provincie mărginaşă. Acest
soldat bătrîn unea în sine experienţa cu energia cutezătoare. Tătarii nu numai
că se temeau de el, dar şi ascultau de înţelepciunea lui.
În anul 1665 murind Dabija, vine la tronul Moldovei Duca-Vodă, „care-i
încredinţează lui Cantemir aceeaşi cîrmuire a Codrului şi strîngerea dărilor
de la acele ţinuturi, precum şi apărarea graniţelor de către tătarii Nogai
care veneau din nou". Deci, din nou soldat de frontieră. Sub Duca a doua
oară (1668-1672), Constantin Cantemir apără Curtea contra răsculaţilor
orheieni şi lăpuşneni, îi respinge şi-i aduce la ascultare. Duca Vodă îl face
mare clucer. În călătoria pe care o face sultanul Mohamed la Cameniţa,
clucerul Cantemir îi este ataşat ca însoţitor (călăuză). Experienţa lui ostă­
şească, cunoaşterea drumurilor, a lucrurilor şi a oamenilor, priceperea lui în
treburile leşeşti şi căzăceşti toate acestea îl făcură cunoscut şi iubit în tabăra
sultanului. Sultanul însuşi îl asculta şi se sfătuia cu el.
Cînd Duca este mazilit, Petriceicu Vodă îl menţine ca ataşat pe lîngă sultan.
Are acum ocazia să salveze haremul sultanului de un atac al polonilor. Can-
temir cu 700 moldoveni rezistă atacului cîtorva mii de poloni. „ ... Eunucul,
pierzînd orice nădejde, uimit, nu ştia ce să facă. Deci îl cheamă pe Cantemir
şi-i spune: Iată, duşmanii sînt mulţi, iar noi foarte puţini; ce să ne facem?"
Cantemir trimite un om să vestească pe sultan, iar el „strîngînd carele în cerc
şi dînd drumul cailor, pedestraşii înfrîngeau asaltul polonilor. Astfel s-au
luptat 8 ceasuri, pînă ce s-a văzut de către poloni venind ajutor din depăr­
tare ... " „Astfel, prin vitejia lui Cantemir, au fost scăpate soţiile sultanului.
Eunucul povesteşte celor ce veneau într-ajutor (şi sultanului apoi), virtutea,
vitejia şi nebiruitul suflet al lui Cantemir". Sultanul îi laudă aceste calităţi
şi-i făgăduieşte domnia, ca răsplată. Dar de aici înainte viaţa lui Constantin
Cantemir este mai puţin plăcută. Domnii care urmează îl bănuiesc că umblă
după domnie „deşi el nu căta niciodată domnia - spune Dimitrie - şi ·a
slujit întotdeauna cu credinţă şi fără pată tuturor stăpînilor". Devenise un
curtean temut de toţi domnii care au vrut să se servească de sabia lui.
Dumitraşcu Cantacuzino - în prima domnie - îi dă lui Constantin Cantemir
serdăria, „care serdărie este cîrmuirea întregului ţinut al Moldovei dincolo
de apa Prutului şi călăraşii acelor părţi pînă la Hotin, Bender, Bugeac, orîn-
duiţi la graniţă ascultă de dînsul".
Sub Antonie Ruset, Cantemir, necăjit, „s-a dat la o parte şi a rămas
fără dregătorie, acasă la dînsul, timp de doi ani de zile". Sub Gheorghe Duca
a treia oară, Cantemir este un timp Capuchehaia la Poartă. Duca Vodă
încearcă însă să-l piardă, trimiţînd vorbă Vizirului că i-a dat lui Cantemir o sumă
de bani pe care acesta şi-a însuşit-o. Cantemir este silit, fără vină, să plătească

117
acea sumă din împrumuturi. Anul 1683 - anul expediţiei contra Vienei -
face pe Duca să simtă nevoia lui Cantemir; îl cheamă şi pe el în corpul expe-
diţionar. Cantemir intră în joc. Dar la puţină cale de marş, simţindu-se urmă­
rit şi pizmuit de Duca, îi cere voie să se întoarcă în ţară, la ţinutul său, al
Codrului, unde în lipsă tătarii îi jefuiseră curtea şi moşiile. Obţine permisiu-
nea de a se înapoia. Ajuns acasă, după prădăciunile tătăreşti, Cantemir ri-
dică întregul ţinut, cu sate, cu mii de oi, cai etc., şi trece în Ţara Românească.
Şerban Cantacuzino dă voie emigranţilor moldoveni să se aşeze, cu tot avutul
lor, prin sate anume, în Ţara Românească.
La întoarcerea de la asediul Yienei, Duca este prins la Domneşti de către
oamenii lui Petriceicu. Ştiţi că acesta a scris şi lui Cantemir, cerîndu-i să
participe la răscoală şi la lupta pentru neatîrnare. De atitudinea lui Constantin
Cantemir faţă de Petriceicu, v-am vorbit şi în prelegerea trecută. Acum. vă
redau cuvintele fiului său: „Cantemir, Yăzînd lucrurile lui Petriceicu neaşezate
şi domnia lui nestatornică sub ocrotirea polonilor, răspunse că nu poate să-şi
lase tovarăşii şi să facă una ca aceasta înainte de a se întîlni cu Şerban Vodă,
adăogind că mai ştie despre intrarea lui Duca Vodă în hotarele Moldovei ... aşa
că nu poate crede că este sigur să se întoarcă în ~foldova cît timp trăieşte sau
ţine domnia Duca. Dar ginerelui său Lupu îi dă voie să meargă la Petriceicu ... "
Ginerele lui Constantin Cantemir, Lupu, era văr cu Bainski, nepotul
lui Petriceicu. Bainski este cel care arestează pe Duca la Domneşti. Tatăl
lui Bainski, Bogdan, fusese tăiat de Duca pentru că aţiţase pe lăpuşneni
la răscoală. Duca voise să-l piardă şi pe tinărul Lupu. De aceea dase ordin
tuturor boierilor ca nici unul dintr-înşii să nu-l chezăşuiască. Indignat peste
măsură că nimeni n-are curajul, Constantin Cantemir l-a luat el sub chezăşia
sa pe acest viitor ginere. De aci bănuiala lui Duca că ar fi avut şi el legături
cu răscoala lăpuşnenilor (mai ales că în vremea aceasta Cantemir avea sub
paza sa ţinutul unde se ridicaseră răsculaţii). \'edeţi cît de veche era ura lui
Duca împotriva lui Cantemir. .
Dar împrejurarea cu tînărul Lupu ne arată firea cavalerească şi dreaptă
a noului domn. Turcii n-aveau însă încredere într-un domn pe care îl indicase
voinţa ţării. De aceea, ei obligară pe Cantemir să trimită ostateci la Constan-
tinopol: „Seraschierul, după porunca sultanului, a zis că el trebuie să-şi
trimeată fiul şi 6 fii de boieri de rangul 1-iu la Constantinopol ca ostateci;
altfel Poarta nu se poate încrede în moldoveni, care chiar acum îşi uniseră
armele cu polonii, se dăduseră de partea lui Petriceicu, trimis de craiul leşesc
şi" făcuseră multe fapte nelegiuite contra Bugeacului... ".
Această împrejurare, trimiterea fiilor săi la Poartă, va contribui, de ase-
menea, la schimbarea de atitudine a lui Constantin Cantemir faţă de turci;
el nu va putea să servească decît în ascuns cauza creştină de teama că primej-
duieşte viaţa copiilor săi. (Aceştia au fost pe rînd la Constantinopol ca osta-
teci.)
Totuşi, într-una din scrisorile pe care le trimite lui Sobieschi, Cantemir
declară că dacă împrejurările militare ar fi cu adevărat prielnice cauzei creş­
tine, n-ar pregeta să-şi sacrifice şi fiul pentru izbînda împotriva păgînului.
18 aprilie 1939

118
 Prelegerea a XVI-a
DOMNIA LUI CONSTANTIN CANTEMIR
(continuare)

Politica externă. Cantemir partizanul „păcii turceşti". Am ajuns în urmă­

rirea vieţii şi activităţii lui Constantin Cantemir la începutul domniei lui.
Vă spuneam că a găsit ţara într-o stare de plîns. Se pare că niciodată Moldova
n-a cunoscut o situaţie mai dureroasă. O anarhie cumplită stăpînea pretutin-
deni. Pustiirea sistematică întreprinsă de bandele de cazaci şi poloni (pod-
gheazuri) ca şi jafurile turco-tătăreşti următoare campaniilor din 1683 şi
1684 o aduseseră în această stare. Polonii sînt stăpîniţi în vremea aceasta
de ideea că Moldova trebuie pustiită în jurul Cameniţei, pentru a nu servi
ca bază de aprovizionare turcilor: „Craiul, avînd nu ştiu ce necaz pe moldo-
veni poruncise căpeteniilor să se prade Moldova cît mai larg pot, căci zicea
că din Moldova se hrăneşte straja Cameniţei, care dacă ar lipsi, Cameniţa de
mult ar fi fost ocupată de dînsul" 152 .
Dealtfel, cum v-am spus şi altă da tă, momentul politic general este de
cea mai mare însemnătate. Asistăm la zvîrcolirea deznădăjduită pe care o
face Sobieschi după despresurarea Vienei, de a obţine Poloniei ieşirea la
Marea Neagră; este lupta supremă pentru adaptarea statului la noul regim
economic al lumii.
Sforţările polonilor se izbesc însă de rezistenţa înverşunată a turcilor,
hotărîţi să-şi apere aceste poziţii (Bugeacul şi cetăţile) fără care dominaţia
lor la gurile Dunării şi pc Marea Neagră cădea. Pentru moldoveni, lupta
aceasta de uzură (căci mari bătălii n-au prea fost) s-a soldat cu ruina şi împrăş­
tierea ţării şi populaţiei .
.Se pune acum întrebarea: de ce devine Constantin Cantemir partizanul
„păcii turceşti"? În această privinţă, ştiţi unele lucruri. V-am spus încă de
la începutul acestor prelegeri, şi am repetat-o, că polonii - atît de însufleţiţi
pentru cruciadă - lăsau mult de dorit ca organizare politică şi militară.
O dietă cu activitate înceată, incapabilă de hotărîri eroice, din pricina unei
practici anarhice a dreptuţui de veto, paraliza sistematic marile proiecte poli-
tice şi iniţiativele militare ale regelui. Fără armată proprie, fără bani, domnia
lui Sobieschi se întemeia doar pe sprijinul cîtorva castelani devotaţi - admi-
ratori personali - şi pe ajutoarele financiare, destul de slabe, ce primea de
la Roma. Sub raportul tehnic militar, polonii erau departe de cerinţele vre-
mii (baza oştirii o alcătuia şi acum tot cavaleria); trupele de infanterie erau
puţine - şi mereu nemulţumite din pricina lipsei de bani - iar artileria era,
de asemenea, insuficientă. Vă rog să reţineţi faptul că cererea de tunuri a
răsculaţilor moldoveni şi cazaci (care voiseră să atace şi cetăţile pontice)
n-a fost satisfăcută. În general organizaţia de asediu a armatei polone era
foarte slabă. Astfel, pe cînd germanii reuşesc să cucerească una după alta
cetăţile din Ungaria, şi să libereze această ţară de turci, polonii nu reuşesc
să cucerească nici Cameniţa. Campaniile lor sînt din această pricină fără urmări
serioase; mai mult incursiuni, urmate de retrageri repezi. în cele din urmă,
cruciada polonă va degenera într-o guerilă dusă cu bande care n-au alt scop
decît să împiedice comunicaţiile şi aprovizionările turceşti.

16 2 D. Cri.ntemir, Vita ... , F· 65.

„.119
 Nimeni mai bine decît bătrînul Cantemir nu cunoştea slăbiciunile repu-
blicii polone, fie sub raportul organizaţiei militare, fie sub acela al posibilită­
ţilor economice. Servise doar o parte din viaţă în armata polonă. El ştia ce
înseamnă o armată modernă, căci o văzuse pe cea suedeză. Sistemul polonilor
de a face războiul - pustiind Moldova, ca să moară turcii din cetăţi de foame!
- nu poate fi tolerat de un om cu demnitate şi cu iubire de ţară, aşa cum
ne apare din izvoare Constantin Cantemir. Dealtfel, chiar Petriceicu - vă
amintiţi - văzînd cum evoluează „cruciada" şi urmările ei dezastruoase
asupra poporului moldovean, are accente de indignare în corespondenţa lui
cu căpeteniile polone: „sărmanii locuitori ai acestei ţări" spune el undeva,
sau „Pentru Dumnezeu. . . să nu se mai verse în viitor atîta sînge creştinesc
printre localnici ... " 15.1
Era firesc deci să se producă în lloldova după reacţia împotriva domni-
lor „turci" şi „greci", o altă reacţie împotriva acestor „cruciaţi" care prin
nechibzuinţa lor duceau de rîpă ţara Moldovei.
Exponentul acestei reacţii va fi Constantin Cantemir. Credinţa acestuia
era că încă nu sosise ceasul ridicării românilor împotriva turcilor, pentru
neatîmare. El cere tuturor răbdare şi prudenţă, căci „ ... nu este de laudă
cînd începe cineva un lucru foarte bun, la vreme nepotrivită şi fără folos" 164 •
Dar în afară de consideraţiile politice şi militare de mai sus, Cantemir
Vodă avea - cum aţi văzut în ultima prelegere - şi un motiv personal de
a rămîne credincios turcilor: zălogise pe fiul său Antioh („că el - Cantemir -
are două pricini mai ales, care îl împiedică deocamdată de la legătura făţişe
a armelor: întîi că ştie pe fiul său mai mare la sultan ostatec cu cîţiva fii
de boieri" 166).

Politica internă. Înainte de a urmări modul cum s-au desfăşurat campa-

niile polone din 1685 şi 1686 - pe care, dealtfel, le mai cunoaşteţi din prele-
gerile anterioare - să urmărim politica internă a noului voievod. Iată ce
ne spune în această privinţă Dimitrie Cantemir în opera închinată tatălui
său:
„Ajungînd la Galaţi, întîi se îngrijeşte să aducă la locurile lor şi pe locui-
torii ţării fugiţi în Ardeal şi Ţara Leşească de tirania lui Dimitrie şi mai ales
pe aceia care sau înainte sau împreună cu Petriceicu ieşind îşi petreceau
viaţa în Polonia. Care aflind de ridicarea în domnie a lui Cantemir, toţi
fără zăbavă au alergat la dînsul." Apoi Cantemir caută să-i readucă şi pe cei
refugiaţi în Polonia. Curînd încep să se vădească efectele întoarcerii băjeniţilor:
„Pe care Vodă primindu-i cu bunăvoinţă, pe fiecare-I potriveşte după
rangul său în dregătorii şi orînduieli. Dar pretutindeni erau turburate şi zgu-
duite trebile Moldovei, ţara fiind pustiită aproape pînă în adîncul ei de atîtea
năvăliri ale tătarilor, leşilor şi cazacilor şi prefăcută în pustiu.
La Iaşi, afară de Curte şi monastirile domneşti, toate casele erau arse şi
pe orăşeni i-au aflat împrăştiaţi şi răzleţi prin ţinuturile vecine, care în curs
de trei luni toţi s-au întors la locurile lor şi ţara, chemată la viaţă ca din
mormînt, a căpătat o înfăţişare mai veselă."

m I. Moga, op. cit., p. 103.

1
" D. Cantemir, Vita ... , p. 60.
115 lb;dem, p. :n.

120
 Între cei care se întorc din Polonia sînt şi Costineştii, Miron şi Velicico.
Dimitrie Cantemir spune că după moartea lui Petriceicu „li s-a scăzut
moldovenilor care luptau sub steagurile leşeşti leafa, apoi a încetat cu totul,
.aşa încît Miron deşi a lăudat totdeauna pe poloni straşnic, ajuns la cea din
urmă sărăcie, cu tot neamul lui, s-a gîndit a se întoarce în ţară". Şezuse în
Polonia un an şi jumătate. Vorbind de întoarcerea Costineştilor, Neculce
spune: „Cînd s-au întors, era foarte scăpătat, şi l-au avut Cantemir Vodă
în cinste şi în milă, boierindu-i pre tustrei fiii, făcînd pe Ioniţă serdar, pre
Neculaie logofăt al treilea şi pre Pătraşcu cămăraş mare, logodindu-şi cu
acesta şi pre fiică sa Domniţa Safta. Iar pre Miron Costin l-au făcut staroste
la Putna, şi pre frate-său Velicico hatman."
Vechi luptător, el ştie că primul temei al domniei şi al ordinei este
·oastea; s-a îngrijit, deci, de reorganizarea ei: „Apoi scrie ostaşi de tot felul,
·osebeşte rîndurile lor după regulile pe care, ca ostaş bătrîn le cunoştea, şi le
-0rînduieşte, goneşte pe prădători, îi prinde, pe alţi tîlhari îi pedepseşte cu
moartea şi astfel, în puţine zile, face starea ţării mai liniştită" 156 •
Costineştii au ajutat mult pe Cantemir la restabilirea ordinii. Velicico
hatmanul s-a dovedit om viteaz în luptele cu faimoasele „podgheazuri".
N-avea însă totdeauna noroc. Neculce spune că „Velicico năvălia în războiu
singur, cu suliţa în mînă ... " A fost şi rănit. „Era un om de fire şi de treabă
]a toate socotelile lui, şi îndrăzneţ bun; numai că neavînd nici cu cine, au
doară nici noroc la războiu n-avea să-i slujească, că pe unde mergea îl tot
bătea."
Şi Miron Costin, ca staroste, s-a dovedit om energic. Au tocmit două cor-
puri de seimeni şi hănsari cu care reuşi să cureţe Ţara de Jos de bande. „Odată
la o bătaie, au prins patruzeci de tîlhari, şi i-au tot tăiat cite în patru bu-
·căţi, şi i-au pus prin prepelece, pe la drumuri ... " 157

Campania polonă din anul 1685. Lupta de la Boian. Din nenorocire,

.acţiunea de restabilire a ordinei este întreruptă de reînceperea campaniei
polone. Sobieschi era mai hotărît ca totdeauna să întreprindă mult visata
expediţie care trebuia să-l ducă - peste ţările române - pînă în inima Impe-
riului otoman. Dar proiectul regelui întîmpina opoziţia violentă a Dietei.
V-am spus şi altădată că în Dieta polonă se formase un partid filo-francez,
-care urmărea să împiedice războiul contra turcilor, sau să-l mărginească la
.asediul Cameniţei. Regele avu nenorocul ca această opoziţie să fie sprijinită
şi de marele hatman lablonowski. Atacul adversarilor săi din Parlament fu
atît de veninos, încît Sobieschi dezgustat, renunţă la comanda campaniei,
lăsînd-o lui lablonowski 168.
Constantin Cantemir nu înţelegea încă nici să facă acte de duşmănie
împotriva polonilor. El caută să ajungă cu ei la o înţelegere paşnică dar
nu izbuti. La 10 septembrie un podgheaz tare de 1 500 de oameni pătrunse
pe neaşteptate pînă la Iaşi. La Copou îi întîmpină hatmanul Velicico, dar fu
invins. L-ar fi prins şi pe Vodă „de nu s-ar fi mutat în Cetăţuie" 159.

156 D. Cantemir, Vita .. , p. 41-42.

t57 Neculce, II, p. 234.
m Salvandy, op. cit., p. 170- 174.
169 Neculce, Ltopiseţe, II, p. 232.

121
 În aceste împrejurări, Constantin Vodă Cantemir a dovedit multă stă­
pînire de sine. El încercă din nou calea paşnică şi trimise la hatmanul polon
pe călugărul minorit Del Monte pentru a-i arăta că el, ca şi Şerban Cantacuzino,
este de partea Ligii sfinte, dar că nu i se poate alătura făţiş înainte de vreme.
Polonii să cruţe Moldova, care este sfîrşită de jafuri, şi să caute a cuceri
Cameniţa; fără cucerirea acesteia nu vor putea stăpîni nici o palmă de pămînt
în Moldova chiar de-ar jefui-o zeci de ani 160 . Dacă nu se mulţumesc cu atîta,
îi sfătuieşte să meargă asupra Bugeacului 161 • Şi mai tîrziu, în 27 septembrie,
găsim o solie moldovenească de 25 de persoane, mergînd în tabăra hatmanului
polon 162 •
Aceste solii dovedesc că domnul moldovean a făcut încercări disperate
să împace punctul său de vedere cu cel polon, pentru a împiedica, desigur.
intrarea într-un conflict făţiş şi direct, cu marea putere creştină. Nu a reuşit
însă.
Polonii coborîră în Bucovina pînă la Boian unde, după cum ştiţi, avu
loc la 1 octombrie 1685 ciocnirea cu turco-tătarii, alături de care se afla şi
Cantemir cu 5 OOO de ostaşi moldoveni. Soarta voi - împrejurările ~u sînt
prea lămurite - ca lupta să înceapă tocmai în sectorul ocupat de Cantemir.
Acesta ripostă cu mare energie şi respinse pe poloni. Se pare chiar că atacul
lui Cantemir a fost determinant pentru soarta bătăliei.
Dimitrie Cantemir, în Istoria Imperiului Oi-Oman 163 face o menţiune,
în care este străvezie intenţia de a lăsa polonilor răspunderea ciocnirii; aceştia,
spune el, au atacat pe Cantemir deşi domnul moldo\·ean le trimetca în ascuns
informaţii şi sfaturi. ::\i se mai spune că domnul, văzînd pe poloni venind
asupra moldovenilor „rămase surprins" ; el credea însă că polonii „au rătăcit
direcţia". Atunci, pentru a împiedica totuşi ciocnirea între creştini, Cantemir
„ordona a eşi la arme cincisprezece sute de oameni ai săi"; nu însă pentru
a se bate „ci spre a arăta prin semnul crucii de stindarde că sînt fraţi".
Polonii însă au năvălit asupra moldovenilor „ca şi cînd ar fi fost turci".
La zgomotul luptei, năvălesc asupra polonilor şi turco-tătarii. Lovită din
două părţi, oastea hatmanului bate în retragere.
Nu cred că lucrurile s-au petrecut chiar aşa. Partizan al politicii de
echilibru, neiubind pe turci, dar neînţclegînd nici pretenţiile polonilor de a
vasaliza Principatele, exasperat de îndrăzneala şi cruzimea podghiazurilor
şi de dispreţul cu care s-a răspuns soliilor lui repetate, Cantemir - avem toate
motivele s-o credem - şi-a dat toată osteneala să împiedice victoria lui
lablonowski la Boian; a împiedicat în felul acesta ocuparea ţării şi poate
primejdii încă mai mari.
Că acţiunea militară a lui Constantin Vodă la Boian a fost determi-
nantă, o mărturiseşte dealtfel chiar Dimitrie Cantemir, însă în altă scriere:
„Astfel fugăriţi şi învinşi polonii, Cantemir îşi aude laudă mare de la Seras-
chier, care după ce a isprăvit cu totul lupta, arătînd sultanului că toată bi-
ruinţa aceea foarte fericită este de pus în sama lui Cantemir Vodă domnul
Moldovei. .. " 184 •

l&O I. l\loga, op. cit., 129.

181 Ibidem.
162 C. Chovaniecz, 1\liron Costin en Pologne, apud Moga, p. 130.
183 D. Cantemir, Istoria Imperiului Otoman, "l'OI. II, p . .519-520.
18" D. Cantemir, Vita „, p. 19.

122
 Şi din Nicolae Costin reiese că domnul Moldovei a atacat fără menajamente:
„Domnul au eşit singur cu capul lui şi cu curtea lui, cu boiernaşii şi slujitorii,
ce avea mai de treabă, la harţă şi mare vitejie au arătat la acea aripă din-
cotro au dat el năvală asupra leşilor, cît spun că îndată au legat leşii tabăra
şi au clătit înapoi într-acel ceas" 165 •
Şi din izvoare străine se confirmă că moldovenii au luptat vitejeşte împo-
triva polonilor 166• Într-un izvor polon se atribuie moldovenilor doar rolul
de a fi arătat turcilor potecile prin păduri, pentru ca să înconjoare oastea
lui Iablonowski 167 • Dintr-o biografie închinată lui Sobieschi, vedem că după
luptă polonii se acuzau între ei de înfrîngerea suferită la Boian; lablonowski
învinuieşte pe rege că a întîrziat intenţionat să trimită ajutorul cerut; de aici
eşecul 168 • Este acuzat şi Cantemir că a spionat planul campaniei polone
prin Del Monte. Dar Del Monte dezminte afirmaţia 169 •
Un fapt demn de reţinut este afirmaţia agenţilor lui Apafi că „trădarea"
moldovenilor la Boian se datoreşte sugestiilor diabolice date lui Cantemir de
Şerban Cantacuzino 17 0.
Că domnul Moldovei se temea de tendinţele imperialiste ale Poloniei
o aflăm - indirect - din acel raport al cardinalului Buonvisi de care v-am
mai vorbit. Vă amintiţi că diplomatul catolic spune lui Sobieschi că: „Domnii
români vor putea fi atraşi de partea Ligii sfinte numai dacă polonii Je vor da
asigurări că nu urmăresc cucerirea Ţărilor Române ci eliberarea lor de sub turci".
Aţi văzut din prelegerea a IX-a că Şerban Cantacuzino s-a sustras bătăliei
de la Boian şi a căutat să se întoarcă repede în Ţara Românească. La întoar-
cere a trecut prin Iaşi unde a fost primit, în numele lui Constantin Cantemir,
de fiul acestuia Dimitrie, copil încă la data aceea 171 .
Ca să vă daţi seama de· pustietatea pe care o lăsaseră în urmă prădăciu­
nile polonilor, cazacilor şi turco-tătarilor din 1684 şi 1685 este demnă de
reţinut mărturisirea lui Dupont, un trimis al regelui polon care a declarat
că n-a văzut un om de la hotarul Pocuţiei pînă la Iaşi.
21 aprilie 1939

Prelegerea a XVII-a
DOMNIA LUI CONSTANTIN CANTEMIR
(Campania polonă din 1686)

Tratativele lui Sobieschi cu Cantemir. V-am arătat în prelegerea trecută

cum a ajuns Cantemir în stare de conflict declarat cu polonii, cu prilejul
campaniei hatmanului lablonowski din octombrie 1685 (Boian).
Victoria turcească întări însă situaţia internă a lui Sobieschi. De data
aceasta, el putu impune Dietei ideea marii expediţii la Dunărea de Jos şi

180
N. Costin, ed. Kogălniceanu, II, p. 38.
188
Abbe Gabriel-Fran<;ois Coyer, Histoire de Jean Sobieski roi de Pologne, Amsterdam,
1761, III, p . .51.
167 I. Moga, op. cit., p. IJ I - 132.
1 9s Sab·andy, op. cit., III, p. 177.
189
Arii. Vatic. Num. Pol. \", IOJ, f. 3H-3-l5.
1 70 J!o11. Com. R. Trans„ p. 476-477.
171
Yezi, pentru această intilnire, prelegerea a IX-a.

123
 mai departe. Pe de altă parte, aţi văzut cît îl supărase pe regele polon pă­
trunderea germanilor în Ardeal şi presiunea pe care o exercitau aceştia asupra
Ţării Româneşti; el voia s-o ia înainte, ocupînd cele două ţări române. De
data aceasta spera şi în colaborarea ruşilor cu care încheie - după cum aţi
văzut - un tratat de prietenie în 26 aprilie 1686; Sobieschi cedează ruşilor
Kievul şi Smolenskul pentru a putea lucra liber asupra proiectului său dună­
rean şi pontic 172 •
Totodată, sub sugestia cercurilor diplomatice papale, împins şi de nevoie,
el caută să ajungă la o înţelegere cu Cantemir. Tnnuse în acest scop la curtea
moldoveană pe iezuitul Wierzchowski, care ştia şi româneşte, fiindcă servise
într-o misiune la Iaşi. Acest iezuit aducea cu sine faimoasa proclamaţie pe
care diplomaţia catolică o ceruse lui Sobieschi şi prin care românii erau asigu-
raţi de bunele intenţii ale marii puteri creştine. (Mereu apar, distincte, cele
două tendinţe ale războiului: cruciada romană şi imperialismul austro-polon.)
Dimitrie Cantemir spune următoarele în legătură cu solia iezuitului:
„Dacă regele va vedea că Vodă îşi uneşte armele cu ale polonilor va intra în
Moldova ca prieten şi nu ca duşman.
Dacă Vodă vrea să primească ocrotirea regelui polon şi împreună cu
dînsul să lupte contra turcilor, fiind învinşi aceştia şi luat Constantinopolul,
Domnul va fi cu drept de moştenire şi va avea domnie din neam în neam.
în veci. Toate legile şi drepturile domnilor se vor păstra de Crai nemişcate şi
neschimbate, iar Domnul în sfatul polon sau în dietele de obşte va avea cel din-
tîi scaun şi cea dintîi cinste" (ad.Ică înaintea lituanului). Dintr-un raport di-
plomatic vedem că într-adevăr de la Roma se recomanda lui Sobieschi pri-
mirea Moldovei ca membru al republicii, alături de Polonia şi Lituania;
totodată s-ar fi alăturat Moldovei ş1 Ccraina (ca în vremurile lui Duca Vodă).
Sobieschi nu uită să amintească lm Cantemir anii serviţi ca ostaş în Polonia,
sub el 17J.
Răspunsul lui Constantin Cantemir la aceste propuneri este demn şi
prudent. lşi mărturiseşte sentimentele lui de bun creştin: „Cine ar putea să
fie, între creştini, acel om preapăcătos care, ştiind putinţa lucrurilor ce vin şi
folosul de obşte al creştinilor n-ar vrea să nrse şi cea din urmă picătură de
sînge sub steagul Domnului Isus Hristos? Dar s-a rînduit oaste turcească şi
tătărească. foarte mare, cu Seraschierul cel nou, şi a şi trecut Dunărea, şi
tătarii au venit gătiţi la hotarele Moldovei. Care, de vor auzi că Domnul
a trecut de partea Craiului, într-o clipă vor prăda toată ţara Moldovei, şi mai
ales că Sultanul Nuredim ştie că are de la Sultanul turcesc împuternicire ca
aceea, dacă va vedea pe domnul Moldovei că trece la poloni, să pustiască toată
ţara lui cu foc şi fier. Care lucru dacă s-ar face, cine ar putea răspunde
înaintea Măririi Dumnezeieşti pentru atîtea suflete de creştmi? Deci Măria
Sa Craiul să binevoiască a cîntă.ri lucrul mai cu îngrijire, ca să nu stîmească
în felul acesta, în loc de libertate creştină, veşnică robie şi cele mai mari rele.
Dar, dacă, ajutînd Dumnezeu, va fi bătut duşmanul venit asupră-i şi va fi
înaintat oştile creştine, după izgonirea din Bugeac a tătarilor, pînă la Dunăre,
el, Vodă, va merge pînă acolo încît va lăsa în mîinile turcilor de dragul lui
Hristos pe însuşi fiul său. Deocamdată însă făgăduia că poate să facă doar

17 2 Vezi prelegerea a IX-a.

173 Dimitrie Cantemir, Vita .„, p. 56-51.

124
atîta că, lăsînd la Iaşi vreun boier înţelept, să găsească şi să dea pe ascuns,
dt îi va fi cu putinţă, zaherea şi alte lucruri care-i sînt de folos Craiului la
sosirea lui. Ceea ce s-a şi făcut, după cum se va vedea mai departe" 174 •

Curentul filo-polon. Rezistenţa lui Cantemir. Marile pregătiri militare ale

regelui polon, acordul cu Moscova şi nu mai puţin propaganda agenţilor cato-
lici, produseră însă o puternică impresie asupra moldovenilor. Curentul de
simpatie pentru Liga sfîntă cîştigă din nou teren, ajutat şi de zvonul victoriilor
germane. Pe de altă parte, propunerile lui Sobieschi găsiră numeroşi spriji-
nitori mai ales în rîndurile boierimii mari. Cantemir se găsea într-o situaţie
foarte grea. Moldovenii, prinşi iarăşi de dorul de luptă împotriva turcilor,
începură să alerge spre cîmpurile de mobilizare ale armatei polone. Pe la mij-
locul lui iulie, un grup de 200 de tineri moldoveni, vin să se înroleze, anunţînd
că în apropierea frontierei aşteaptă grupuri şi mai numeroase.
Participarea şi înrolările moldovenilor (în număr mare) peste voia dom-
nului, la „cruciada" polonă, este amintită şi de cronicarul moldovean: „mulţi
feciori de boieri şi mazîli şi alţi oameni au mers de s-au scris, apucînd caii
slugă a stăpîn, cine cum putea, şi trecea în ţara leşească" 176 •
Acum se văzu tăria de caracter şi puternica personalitate a domnului.
Convins de ineficacitatea expediţiei polone, nepunînd temei pe puterea de
acţionare a ruşilor la Dunăre, socotind încă neepuizată rezistenţa turcilor pe
frontul german, el rămîne credincios atitudinii luate şi se opune tuturor.
Nici părăsirile în masă, a celor mai buni ostaşi, nici încercările de răscoală
şi nici intervenţia personală a lui Şerban Cantacuzino nu îl clintesc din
hotărîrea sa 176 •
La 7 august 1686, Sobieschi ajunge la Ştefăneşti, pe Prut, în vreme ce
Cantemir părăsea laşul. Într-un raport al lui Toader Armaşul, vornic în acest
punct de observaţie, citim: „Craiul leşesc au venit în ţară pînă la un tîrg ce să
chiamă Ştefăneşti ... Iară alt domn nu au pus." 177.
Această ştire este importantă fiindcă ne arată că de data aceasta Sobieschi
nu adusese cu el pe Petriceicu-Vodă, cum au crezut unii dintre istoricii noştri 178 •
El trata cu Cantemir şi nădăjduia să ajungă cu acesta la o înţelegere; îl prefera
·desigur, lui Petriceicu, pe care înfrîngerea din 1683 şi tristele ei urmări din
Moldova îl făcuseră nepopular.
La Iaşi, în scaunul părăsit de Cantemir se institui o locotenenţă de patru
caimacami 179 • Sobieschi nu pregetă - văzînd rezistenţa Domnului - să se
adreseze boierilor, îndemnîndu-i să părăsească pe Cantemir, să ia oastea ţării
şi să vină în tabăra polonă. S-ar părea că a scris între alţii şi lui Miron Costin,
dar acesta nu dădu urmare îndemnului de răzvrătire. Doar Velicico, hatmanul,
ar fi încercat o mişcare în rîndurile armatei fără însă să izbutească iso.
Între timp, Sobieschi intră în Iaşi în vreme ce Cantemir, cu boierimea şi
oastea ce-i rămăsese credincioasă, ajunse la Iepureni în ţinutul Fălciului.

174 Ibidem.
170
N. Costin, ed. Const. Giurescu, p. 81.
178
Pentru această intervenţie, vezi prelegerea a IX-a.
177
N. Iorga, Doc. Ard., I, p. 1 30"1.
178
A. D. Xenopol, Istoria Românilor, voi. \'I, p. 3"17.
11e I. Moga, op. cit., p. 149.
180
D. Cantemir, Vita .. , p. 58.

125
Aci domnul adună divanul şi încercă prin cuvinte înţelepte sa-1 convingă
pe moldoveni de riscurile ce ar decurge pentru ţară dintr-o acţiune alături
de poloni. Între altele, Cantemir le spuse „Că puterea Împărăţiei turceşti
nu trebuie dispreţuită aşa de uşor şi fără chibzuinţă". Pe temeiul experienţei
sale militare şi a cunoaşterii polonilor, bătrînul soldat arătă ascultătorilor că
„polonii nu vor putea izgoni dintr-un singur avînt şi pe turci din sălaşurile
lor, şi numeroasele cete ale tătarilor din Crîm şi din Bugeac, aşa încît să poată
elibera Moldova ... ". Le ceru „să ţină seama de primejdia ce sta în faţa
ochilor", căci „hoardele tătarilor nu sînt mai departe decît la patru ceasuri"
pe cînd „nădejdea polonilor este zăbavnică şi tîrzie".
Totuşi, la sfîrşitul sfatului, domnul adăugă că „nu împiedică pe nimenea
să meargă la Craiu, dar el cu ai săi va trece în chiar acea zi apoi, trimiţînd
pe copiii şi soţiile boierilor la Putna".
25 aprilie 1939
 ISTORIA ROMÂNILOR
de la 1693 înainte

Prelegerea I

[PRIVIRE GENERALA ASUPRA SECOLULUI AL XVII-LEA]

Primind sarcina de a face şi anul acesta cursul de Istoria Românilor,

ţin să repet apelul pe care l-am făcut anul trecut: să daţi acestor lecţiuni
toată atenţia cuvenită şi să participaţi în mod regulat la lucrările seminarului.
Paralel cu prelegerile de Istorie generală a românilor, voi continua şi cursul
de Istoria Românilor din Balcani cu seminarul respectiv; aceia dintre dum-
neavoastră care cunosc o limbă balcanică pot lucra mai cu folos în cadrul
acestui seminar.

Înainte de a intra în materia anului ce începem, vă reamintesc că am

incheiat ciclul istoriei muntene cu domnia lui Constantin Brîncoveanu şi
al celei moldovene cu Constantin Cantemir; iată-ne dar păşind în veacul
al XVIII-lea şi în pragul epocii fanariote. Vom folosi această primă întîlnire
pentru a arunca o scurtă privire în urmă, asupra veacului al XVII-lea. Nu este
vorba să recapitulăm faptele, ci să desprindem caracterele generale ale inter-
valului parcurs.
Secolul al XVII-iea este-peste toate scăderile lui-un veac de renaştere
politică şi culturală, iar pe teren economic şi social, un veac de prefaceri
însemnate.

Lupta pentru neatîrnare şi pentru vechile Izolare. În raporturile cu turcii,

se menţine în tot veacul al XVII-lea tendinţa sădită de Mihai Viteazul:
ieşirea din orbita puterii otomane prin ajutorul forţelor central şi vest europene
care conduc lupta împotriva Islamului.
Unii dintre aceşti continuatori ai politicii anti-turceşti, atît din Moldova
cît şi din Ţara Românească au făcut pe faţă politica „Cruciadei", fără a
calcula prea mult rezultatele sau înşelîndu-se asupra lor. În acest sens vă
amintesc pe Radu Şerban, Gaşpar Graţiani, Miron Barnowski, Gheorghe
Ştefan, C0nstantin Şerban, Mihnea III, Grigore Ghica, Ştefan Petriceicu
şi Dimitrie Cantemir; au plătit-o însă cu viaţa sau cu exilul.
Alţii - ca de pildă Matei Basarab, Vasile Lupu, Şerban Cantacuzino,
Constantin Brîncoveanu - au fost mai prudenţi. Prin înarmări serioase pe
de o parte; pe de alta, prin daruri bine mînuite, ei au reuşit să refacă o

127
stare de semi-independenţă ţărilor noastre, să le ridice valoarea politică şi
militară în ochii străinilor. „Turcilor să le dai cu o mină daruri şi cu cealaltă
să le arăţi sabia" - iată o formulă care rezuma metoda politică a voievozilor
mai de seamă din acest interval.
Tot în legătură cu politica anti-turcească trebuie să vă amintiţi că o altă.
idee care preocupă pe cîrmuitorii noştri, atît din Moldova cît şi din Ţara Româ-
nească în veacul al XVII-iea, este refacerea integrităţii teritoriale, (Lupta
pentru reluarea Bugeacului şi pentru desfiinţarea raialelor dunărene 1.)
Nu se poate contesta - chiar dacă nu ni se mărturiseşte îndeajuns - O·
direcţiune hotărîtă a politicii moldo-muntene în acest sens.
O atare politică a necesitat fireşte un mare efort moral şi material. A
fost un veac de vitejii şi de sacrificii. Părţi mari din populaţie - îndeosebi
din clasa conducătoare - au trăit într-o cruciadă continuă, uneori însă sub.
steag străin. Se poate vorbi - pentru anumite intervale, cel puţin - de <>
adevărată renaştere militară. Cu jertfe mari băneşti, domnii ţin oştiri perma-
nente, care îi fac respectaţi şi chiar temuţi. Astfel, Matei Basarab dispune
de circa 30 OOO de oameni, iar despre Vasile Lupu, un străin ne asigură, im-
presionat, că avea „o foarte mare oştire".
Dealtfel, mai toţi domnii însemnaţi din acest veac vin la tron ridicaţi
pe scut; fără a cădea în greşeala de a exagera efectivele, totuşi trebuie să vă
spun că unii dintre aceşti domni dispun de oştiri de zeci de mii de oameni.
Aspectele militare ale domniilor lui Radu Şerban, Radu Mihnea, Matei
Basarab, Vasile Lupu, Şerban Cantacuzino, Constantin Cantemir, Constantin
Brîncoveanu sînt bine relevate atît în izvoare interne cit şi externe. ln
ceremonialul curţii, te izbeşte un viu colorit militar, în care distingi faimoşi
„guerilleros" din soldatesca Occidentului, condotieri cu aere de cruciaţi,
seimeni şi haiduci balcanici, alături de vechile formaţiuni militare ale ţării.
Această mobilizare permanentă - într-o vreme în care dinamismul militar al
Islamului este departe de a fi demolit, iar acela al Imperiilor creştine
ameninţa cotropitor - a salvat ţările noastre de o îndoită primejdie.

Evoluţia spre o monarltie modernă rn continuitate dinastică. Concepţia

aceasta a unei vasalităţi înarmate, gata de reacţiune, contribuie la sporirea
puterii domneşti în interior. Caracterele monarhiei moderne îşi fac apariţia.
Se obţine o disciplinare a energiilor naţionale şi pe calea aceasta ajungem şi
noi a avea domnii de durată asemenea monarhiilor apusene. Se încearcă şi
o reafirmare a principiului de continuitate dinastică. Ieremia Movilă domneşte
11 ani, dar Movileştii - cu unele întreruperi - domină viaţa politică a ~fol­
dovei peste trei decenii. Radu Mihnea este prezent pe tronul Ţării Româneşti
şi al Moldovei vreme de 15 ani, iar Vasile Lupu stăpîneşte mai bine de 22
ani. ln Muntenia, domniile lui Radu Şerban, Matei Basarab, Şerban Canta-
cuzino şi Constantin Brîncoveanu, singure însumează peste 65 de ani.
Am putea aminti, de asemenea, de domniile Ducăi Vodă (peste Moldova
şi Ucraina), de ambiţia lui de a realiza - prin pregătirea politică şi filozofică
ce dă fiului său (Constantin-Vodă Duculeţ) - un mare urmaş şi o că.să domni-
toare; de zbuciumul lui Şerban Cantacuzino, ca şi al lui Constantin şi Dimitrie

1
V. Papacostea, Cursul de Istoria Românilor, 1938-1939.

128
Cantemir de a obţine - primul de la germani, al doilea de la turci şi al treilea
de la ruşi - recunoaşterea dreptului de domnie pentru familiile lor.
Tendinţe de refacere a unităţii dacice. Dar şi sub alte aspecte se simte
în gîndirea şi acţiunea căpeteniilor noastre din veacul al XVII-lea amintirea
ideilor şi înfăptuirilor lui Mihai Viteazul. Ideea regrupării politice a celor trei
ţări trăieşte şi se exprimă fie sub forma năzuinţelor cuceritoare dintr-o parte
sau alta, fie sub aceea a alianţelor care să dea celor trei părţi mai multă securi-
tate politică. Atît de mult răspundea ideea uniunii intereselor tripartite, încît
nu este de mirare că ea apare pe rînd, cînd în mintea cîrmuitorilor din Ţara
Românească, cînd a acelora din Moldova şi Ardeal.
În Ardeal a dorit-o S. Rak6czy cînd îi scrie lui Ieremia Movilă (25 martie
1605) „să facem între aceste trei ţări un legămînt atît de tare, încît să rămînă
trainic şi statornic, nu numai în timpul de faţă, ci şi în vremea urmaşilor
noştri". Dar pe Radu Şerban el îl bănuieşte că are gînduri de cucerire şi cere
măsuri contra lui „ca să nu poată- urma politica lui Mihai Vodă".
Ieremia Movilă însuşi se arată partizanul acestor tendinţe cerînd lui
Sigismund Rak6czy să menţină alianţa, căci „aşa pretinde siguranţa acestor
trei ţări".
Este vorba de o solidaritate pe care o comandă un anume determinism
geo-politic şi geo-economic. Nu este o întîmplare faptul că cei mai de seamă
cîrmuitori ai saşilor au militat pentru uniune şi au mediat-o chiar. (Cazul lui
M. Weiss, care împacă pe Radu Şerban cu Rak6czy).
Dar cît de mult a folosit tragedia lui Mihai Viteazul nu numai românilor,
dar şi nobilimii maghiare (păcălită în urmă de Austria) se vede din faptul că
la anul 1607 eventualitatea unei întronări a lui Radu Şerban atît în Ţara
Românească cît şi în Ardeal nu mai supără atît de mult mîndria grofilor.
Ba, se găsiră la un moment dat, în faţa unui curent care urmărea înlocuirea
lui S. Rak6czy cu Radu Şerban 2 •
Radu Mihnea a urmărit şi el - cu alte metode decît Mihai Viteazul -
o dominaţie asupra Ardealului şi Moldovei.
Din Ardeal trebuie să reţineţi proiectul lui Gabriel Bethlen care urmărea
„să unească sub sceptrul său Ardealul cu Muntenia şi Moldova, întemeind aici,
în centrul Europei, între germani şi turci, o puternică Dacie de religie calvină" 3 •
Dar, tendinţa spre această unificare politică şi religioasă - de data aceasta
sub semnul ortodoxiei - are şi în Moldova reprezentantul ei de seamă, în
persoana lui Vasile Lupu. Şi el urmăreşte rezolvarea problemei în „maniera"
violentă a lui Mihai Viteazul. „Voivodul Moldovei, spune un izvor contempo-
ran, cu o oştire foarte mare, are de gînd să gonească din scaunul lui pe
domnul Ţării Româneşti, şi, dacă poate să-l biruie, acel Voivod al Moldovei
plănuieşte ( omne propositum id haberet) ca să se îndrepte, el şi oastea sa,
împotriva prinţului Ardealului" 3 .

Conştiinţa unităţii naţionale. Veacul acesta, de întinsă propagandă în

favoarea limbii naţionale în biserică a făcut să apară, din ce în ce mai evidente,
deosebirile dintre neamuri. Ideea naţională cîştigă teren şi în spiritul claselor

2
~- Iorga, Istoria Românilor, voi. IV, Prefaţa LXV.
: V. Motogna, Trecutul Ardealului românesc în cadrul năzuinţelor spre unitatea na/io1zală.
N. Iorga, op. cit., voi. VI, p. 121.

129
noastre conducătoare. Cercetările cronicarilor, fac să se afirme în cercuri din
ce în ce mai largi, conştiinţa unităţii noastre naţionale. Acum ideea regrupării
politice a celor trei principate îşi caută o bază şi o justificare nu numai în nece-
sităţi de ordin geopolitic - ca în vremea lui Mihai Viteazul - ci şi pe unitatea
etnică a majorităţii româneşti.
Să urmărim pentru această vreme, pe aceia al căror temperament nestă­
pînit denunţă şi precizează idei şi sentimente care în sufletul majorităţii con-
temporanilor sînt încă abia în stare de tendinţă. Astfel, Vasile Lupu,
mereu frămîntat de proiectele sale de expansiune, arată că în Ardeal el îşi
va sprijini acţiunea de care v-am vorbit pe fraternizarea populaţiei româneşti:
„In ce priveşte Ardealul, treaba este uşoară. Cunosc foarte bine căile prin care
este de atacat, din Moldova şi din Ţara Românească. Vă mai adaug că în
Ardeal, mai mult de a treia parte dintre locuitori sînt români, cărora făgă­
duindu-le libertatea, îi voi aţîţa fără zăbavă împotriva ungurilor, şi aşa vor
avea războaie înlăuntru şi în afară, şi nu vor şti încotro să se întoarcă. 5
Am arătat apoi anul trecut, cum primejdia românească în Ardeal se
mărturiseşte chiar în cuvintele lui Apafi, cînd constată cu minie, înmulţirea
peste măsură a românilor şi regresul etnic şi economic al maghiarilor"6 •
Fireşte, nu trebuie să exagerăm valoarea politică a ideilor naţionale, în
aceste vremuri. Dar nici nu trebuie s-o desconsiderăm. Sînt în veacul al XVII-lea
idei moarte - cum este de pildă ideea bizantină - cărora totuşi li se acordă
locuri de frunte în fastele istoriei; şi sînt idei care se nasc cum este de pildă
ideea naţională - menite însă a stăpîni gîndirea generaţiilor următoare, vea-
curi de-a rîndul. Pe cînd însă ideea bizantină este mai degrabă visul din trecut al
unei elite de umanişti romantici (majoritatea greci lipsiţi de simţul realităţilor
politice) - ideea naţională era menită a pătrunde treptat, în masele poporului
nostru. In Ardeal, procesul acestei renaşteri naţionale din secolul al XVII-lea
va continua şi în secolul al XVIII-lea; în Principate el va fi stingherit, înă­
buşit aproape, de înăsprirea suzeranităţii turceşti şi a regimului fanariot.
Dar ideea unei uniuni politice între cele trei principate a fost urmărită şi
mai tîrziu, din Muntenia, de către Şerban Cantacuzino. Am arătat pe larg în
cursul de anul trecut amestecul său în viaţa spirituală a românilor din Ardeal,
proiectul „dacic" dezbătut cu călugărul Dunod şi veleităţile lui de hegemonie
asupra lui Cantemir în )loldova (care îi jură că din cuvîntul lui nu va ieşi)
ca şi în Ardeal asupra lui Apafi. (Vezi tratatul încheiat la Făgăraş cu Apafi,
la l iunie 1685). A năzuit să creeze o monarhie şi să întemeieze o dinastie.
Aceasta a şi făcut ca Apafi să-l denunţe Sultanului că „umblă pe urmele lui
Mihai Viteazul" 7 •
În sfîrşit, lunga luptă a lui Brîncoveanu a pus în lumină - cu prilejul
Unirii religioase - cît de puternică a fost rezistenţa şi înrîurirea aşezămîntului
bisericesc întemeiat de ~1ihai Viteazul pentru păstrarea unităţii spirituale
a românilor.

Ideea bizantină. Legătura cu popoarele balcanice. Politica anti-turcească,

în cadrul ideii de cruciadă, înlesneşte - aţi văzut - un început de renaştere

0 Hurmuzaki, I\", p. 669.

8 V. Papacostea, op. cit.
7 Ibidem, Curs 1938- 1939. Domnia lui Şerban Cantacuzino.

130
a popoarelor balcanice. Se speră în rîndurile cărturarilor umanişti din Orient
- a grecilor mai ales - în izgonirea turcilor din Constantinopol şi într-o reînviere
a împărăţiei bizantine. Într-acolo încep a merge - cum s-a spus şi despre
Mihai (dar nu cu dreptate) - veleităţile unora dintre domnii noştri.
Patriarhia din Constantinopol ajungînd o unealtă la îndemîna cucerito-
torului, laşul şi Bucureştii devin într-adevăr centrele ortodoxismului. În
acest sens se poate vorbi de un imperialism spiritual românesc în acest veac al
XVII-lea. Dărnicia domnilor români din această vreme, subjugă sufleteşte
neamurile ortodoxe din Imperiul otoman.
S-a crezut chiar - în acest veac al iluziilor deşarte într-o catastrofă
turcească - că s-ar putea trece de la această dominaţie spirituală la una poli-
tică. Astfel, la cruciada plănuită în vremea lui Vasile Lupu şi Matei Basarab,
participarea militară a românilor se anunţă surprinzătoare: 30 000 de moldo-
veni şi 20 OOO de munteni! (Fireşte, cifrele sînt întrucîtva exagerate.) Unele
minţi aprinse au şi denunţat turcilor că patriarhul Partenie (1645) a sfinţit
deja coroana de aur cu care domnul moldovean va fi încoronat ca împărat
bizantin! „Toţi mitropoliţii s-au înţeles ca să adune trupe în clipa cînd
flota turcească va ieşi contra veneţienilor în Marea Egee şi să-l proclame
împărat."
În dosul visurilor bizantine - nutrite de unii cărturari greci - se afla însă
o mare realitate: popoarele balcanice care se trezesc şi aspiră la o viaţă proprie.
(Însuşi Matei Vodă - cunoscut pentru moderaţia şi prudenţa lui - a avut
o parte însemnată în fomentarea răscoalei balcanice.) ,
Chiar unii domni mai mărunţi se înconjurau de o pompă pretenţioasă în
care vor să reînvie amintirea ceremonialului imperial din Bizanţul de altă dată.
)!lihnea al Iii-lea merge pînă acolo, încît convoacă şi el un consiliu la Tîrgovişte,
în 1659, cu veleităţi de a da îndrumări dogmatice bisericii răsăritene. Ba a păşit
cutezător şi într-o adevărată aventură militară împotriva turcilor încercînd
a imita atacul lui Mihai Viteazul asupra raialelor dunărene. Despre el
spunea Dosoftei, patriarhul Constantinopolei, că „Urmărea planul de a
învinge pe otomani şi de a le nimici el, un nebun, imperiul şi de a ajunge
împărat".
Sub Şerban Cantacuzino, în sfîrşit, ideea bizantină (reînsufleţită nu numai
de numele, dar şi de marile ambiţii ascunse ale voievodului scoborîtor din
împăraţi) cîştigă în Principate o aparentă consistenţă politică. Investitura
de puteri, pe care i-o dă împăratul german asupra creştinilor din Balcani, ca
şi recunoaşterea ce-i vine de la Moscova în acelaşi sens, au făcut din domnul
muntean - pentru mulţi dintre contemporanii săi - un nou candidat la
tronul imperiului restaurat. Dar - cum vă spuneam şi anul trecut - Şerban
a reuşit să-şi înfrîneze orice veleităţi în această direcţie - făcînd numai ce îi
dicta raţiunea politică şi interesele de stat.
În concluzie: Ideea bizantină era, în secolul al XVII-lea, visul unei elite
intelectuale greceşti, care credea că poate reînvia Bizanţul pe temeiul mişcării
popoarelor balcanice. Aceasta era - repet - o iluzie romantică; în realitate,
mişcarea popoarelor balcanice avea finalitatea ei, opusă cu totul şi Stambu-
lului musulman şi Bizanţului de altădată. Această mişcare conţinea. în germene
ideea eliberării popoarelor pentru ele înşile iar nu pentru o nouă robie.
24 octombrie 1939

131
 Prelegerea a II-a
PRIMA DOMNIE A LUI DBUTRIE CANTEMIR]

Am încheiat cursul nostru de anul trecut cu domnialuiConstantinCantemir,

căruia i-am dat o dezvoltare mai mare decit se obişnuieşte. Figura acestui
voievod - vă spuneam atunci - a fost umbrită de strălucirea spirituală a
fiului său Dimitrie; am socotit binevenită deci o reparaţie care să accentueze
valoarea politică a tatălui.
V-aţi putut da seama astfel, că, atit în politica internă cit şi în cea externă,
C. Cantemir a fost un om de mare energie, lucrînd cu o metodă strînsă şi cu
idei hotărîte. ln politica externă, el n-a înţeles să rişte viaţa statului moldovean
în favoarea proiectelor de cruciadă, adesea fanteziste, încercate de poloni.
Şi-a dat seama că turcii sînt încă departe de a fi atît de slăbiţi, încit să spere
în biruinţa unei răscoale moldovene.
În politica internă, el a înlăturat în parte boierimea mare şi a înţeles să se
sprijine pe boierii de mina a doua şi pe soldaţi.
În fine, după o domnie de 8 ani fără trei luni, ajuns la adînci bătrîneţi,
după o viaţă agitată, bolnav, Constantin Cantemir îşi dă sfîrşitul avînd lîngă
sine pe fiul său Dimitrie (17 martie 1693).

După exemplul muntean, moldovenii apără domnia pămînteană şi aleg

domn pe Dimitrie Cantemir. Ca şi Şerban Cantacuzino, Constantin Cantemir,
lăsînd o moştenire consolidată, sperase s-o transmită neturburată unuia din fiii
săi. A avut şi el speranţa că va putea întemeia o dinastie. (Aceeaşi dorinţă
va manifesta mai tîrziu şi Dimitrie Cantemir; în tratativele pe care le va duce
cu ruşii, acesta va cere ţarului Petru să asigure descedenţilor săi domnia
Moldovei.) Dar amîndoi fiii erau foarte tineri: Antioh, care era zălog la
Constantinopol, avea 20 ani, iar Dimitrie numai 17. De aceea domnul şi
curtenii îşi făceau socoteala că, dacă \'Îrsta fragedă a celor doi fii va fi o piedică,
atunci să aleagă pe unul din boieri. Vroiau să evite - ca şi boierii munteni
cînd aduseseră pe Constantin Brînco,·eanu - nnirea unui domn din Constan-
tinopol 8 .
S-a păstrat în povestirea lui Dimitrie Cantemir un pasaj care lămureşte
gîndurile ce nutrea bătrînul domn:
„Dacă vă este voia să alegeţi dintre fiii mei, multe le veţi avea de mus-
trat la dînşii, şi mai ales vîrsta; căci cel mai mare, Antioh, care se găseşte
acum la Constantinopol, după ce s-a adus înapoi fratele său mai mic, trimis
a doua oară la Poarta Turcească, are 20 de ani, iar cel mai mic, Dimitrie,
care, iată-l este lîngă mine, are abia 17 ani, şi nu-l văd în stare să poarte
o sarcină aşa de grea <lecit adăugindu-se acestora truda voastră, cu toate că
pe amîndoi m-am încercat să-i învăţ, nu fără îngrijire, carte, atît de ţară cit
şi străină, adecă: latinească, grecească şi sîrbească. Dacă sînt vrednici prin
moravurile lor de a cirmui Ţara, şi au puteri de a o potrivi pentru o astfel
de sarcină, eu, încă, o mărturisesc, nu pot să ştiu, nici să judec. Atîta numai
vă sfătuiesc din gură adevărată şi părintească să vă dau învăţătură ca,

8
Magazin Istoric, voi. Y, p. 93.

132
sau pe unul dintre aceştia sau pe unul dintre voi să-l alegeţi." 9 (Constantin
Cantemir îşi iubea foarte mult copiii ; de aceea intervenise şi obţinuse de la
turci să-i trimită la Poartă zălog pe rînd). Intenţia de a evita venirea unui
domn trimis de turci apare deci limpede.
După aceasta, boierii, în frunte cu Bogdan Hatmanul şi Iordache Vistier-
nicul, sprijiniţi pe trupe, hotărăsc să ridice domn pe Dimitrie Cantemir.
Cronicarul spune că ei au ascuns moartea lui Constantin Vodă, l-au ţinut
„mort tăinuit" o zi şi o noapte „pînă s-au găsit cărţile de au făcut arzuri
de la ţară la Poartă" prin care cereau domn pe Dimitrie. „Au răpezit" cu
cărţile pe Vătaful Pîrvu şi pe Ştefăniţă Ruset, fiul lui Manolache Postelnicul.
Dar n-au aşteptat răspunsul Porţii, ci, după ce au făcut cunoscută moartea
bătrînului Cantemir, soldaţii au aclamat pe Dimitrie ca domn.
Iată cwn înfăţişează cronicarul acest fapt de multă vreme nemai uzitat
în ţara Moldovei: „ ... Deci, au gătit divanul cel mare, şi-au strîns toată
boierimea, şi Mitropolitul şi slujitorii (=oştenii), la Curte; şi au adus la
curte şi pre un Agă a Vizirului turc, ce era venit cu trebi împărăteşti la Iaşi.
Atuncea, au spus la tot norodul că au murit Cantemir-Vodă; ce slujitorii au
şi început a strigare că altul nu le trebuie să fie Domn, ce numai Dumitraşco
Beizadea, feciorul lui Cantemir Vodă. Ce, boierii şi ţara nu cutezau să zică
într-alt chip, că se temeau de slujitori; ce, numai le căuta să primească şi să
zică cum ziceau slujitorii. Turcul Aga, văzînd că strigă cu toţii într-un cuvînt,
au luat un caftan şi au pus în spatele lui Dumitraşco Beizadea; şi Beizadea
au îmbrăcat pe turc cu un conţeş cu soboli, şi au şezut amîndoi în scaune şi
au început a slobozire puscele cele mari, şi a zicere surlele, trîmbiţele şi a batere
dobele, pe obiceiu, tabulhaneaua, şi toţi boierii şi slujitorii, căpiteniile, cine-şi
după rînduiala sa, au purces a sărutare poala turcului şi a lui Dimitraşco
Beizadea. Şi după aceea au încălecat cu alai domnesc şi au purces de au mers
la Sfîntul Nicolae, de i-au cetit molifta cea de domnie, după obiceiu." 10
O adevărată ridicare pe scuturi, o manifestare de voinţă a ţării imitată -
repet - după acţiunea muntenilor pentru alegerea lui Constantin Brîncoveanu.
A treia zi l-au îngropat pe Constantin Vodă, cu un alai care a depăşit cere-
monialul obişnuit. „ ... Şi s-au tîmplat atuncea la prohodul lui patru Patriarhi,
unul de Ierusalim şi altul de Antiohia şi altul de Alexandria (Gherasim) şi
unul, mazil de Ţarigrad, Iacov."
Aceşti patru patriarhi au slujit prohodul, împreună cu clerul Moldovei.
L-au îngropat la Biserica Sf. Nicolae „în gropniţa ce şi-au fost făcut Antonie
Vodă" (Mai tîrziu, în timpul lui Antioh Vodă Cantemir, osemintele lui Con-
stantin Cantemir au fost reînhumate la M-rea Mira, a familiei.)

Amestecul muntenilor. Actiunea lui Constantin Brîncoveanu la Constan-

tinopol. Dar lucrurile n-au rămas aşa; proiectul moldovenilor a fost împie-
dicat de acţiunea lui Constantin Brîncoveanu. Vă spuneam anul trecut că
ultimele zile ale bătrînului Cantemir au fost otrăvite de lupta cu Constantin
Brîncoveanu. Acesta desfăşurase la Constantinopol o mare campanie de
intrigi împotriva lui. Domnul muntean a cheltuit în această campanie -
spune, exagerînd, cronicarul - 1 OOO de pungi, obţinînd, în cele din urmă,

9
D. Cantemir, Vita Constantini Cantemiri, p. 125- 126.
10 Neculce, ed. Kogălniceanu, II, p. 244.

133
surghiunirea lui Lascarache Ruset, agentul lui Constantin Cantemir, la Rodos.
„Era să mazilească şi pe Cantemir Vodă". El dorea - cum o dorise din răs­
puteri şi Şerban Cantacuzino - să aibă pe tronul Moldovei un om care să-i
fie credincios. 11
Cînd i-a venit vestea morţii lui Cantemir, Brîncoveanu a socotit momentul
prielnic să susţină candidatura lui Constantin Duca, fiul fostului domn Gheor-
ghe Duca. Proiectul său era să-l căsătorească după luarea domniei, cu fiica
sa l\Iaria. Neculce povesteşte astfel chipul în care Brîncoveanu a obţinut tro-
nul pentru fiul lui Duca:
„:Mergînd vestea la Poartă că au murit Cantemir Vodă, Brîncoveanu
Vodă, domnul muntenesc au apucat înainte şi au isprăvit domnia lui Constan-
tin sin Duca Vodă celui bătrîn, de au îmbrăcat caftanul de la Poartă, de
domnia Moldovei" (pag. 245). Şi astfel, după o domnie de trei săptămîni
Dimitrie Cantemir pierdu tronul.

DOMNIA LUI CONSTANTIN DUCA VODA

Luarea domniei şi suirea în scaun. Să precizăm acum intrarea în domnie

a lui Constantin Duca. Constantin Cantemir moare în 17 martie 1693 12•
Un raport veneţian din 11 aprilie ştie deja că fiul lui Duca Vodă este căftănit
domn: „Et il figlio di Duca Bei ... s'e fatto principe di Moldavia in luogo
del Cantemir" 13•
întemeiaţi pe faptul că într-un alt raport veneţian, din 1 aprilie (în care
se anunţă moartea lui Constantin Cantemir) nu se pomeneşte nimic de căf­
tănirea lui Constantin Duca - putem conchide că a fost căftănit între 1
şi 17 aprilie 1693 14 •
ln vremea aceasta se aflau la Poartă un număr de boieri moldoveni
trimişi pentru pîră de Cantemir Vodă. Brîncoveanu a găsit în ei - nu fără
cheltuială, desigur - pe cei dintîi sprijinitori ai tînărului domn. „lmbrăcînd
caftan de domnie, Constantin Vodă, - povesteşte cronicarul - feciorul
Ducăi cel Bătrîn, era om tînăr, ca de 16-17 ani, cînd au luat domnia. Atunce
erau nişte boieri de aici de ţeară, la Poartă, trimişi de Cantemir Vodă cu tre-
bile ţerei; deci văzî.ndu-1 pe Constantin Vodă că au îmbrăcat caftan, s-au
dus la dînsul de s-au închinat după obiceiu, aşijderea şi de aice, Lupul, feciorul
lui Gavriliţă Vornicul, şi alţii, înţelegînd de domnie nouă au alergat la Con-
stantin Vodă şi mulţi feciori de boieri, că nu avusese milă şi căutare de la Can-
temir Vodă, pe vina lor, că-l ocăriau şi nu vreau să-i slujească ca unui Domn,
ce pentru aceea miluia pre cei proşti."
Apoi, nu puţini bani l-a costat pe Brîncoveanu logodna fiicei sale cu noul
domn. Dar o bună parte din aceste cheltuieli, le-a dat domnul muntean pe
seama ginerelui său. „Trimis-au Brîncoveanul - continuă cronica - pe Mihai
Spătarul şi cu alţi boieri ce se tîmplase acolo, pribegi, de s-au dus la Ţarigrad,
de au aşezat logodna cu fiica Brîncoveanului Vodă, anume domniţa Maria

11 V. Papacostea, Cu.-sul 1938-1939.

11 N. Costin, ed. Kogălniceanu, II, p. 39.
11 Huimuzaki, V, 2, p. 21.5.
1' Ibidem.

134
cu Constantin Yodă, feciorul Ducăi Vodă. Şi strîngîndu-se atîta boierime acolo
atunce, la Poartă, au făcut mare cheltuială ţărei, cu multe podoabe, şi cam
fără de treabă precum era ţeara atunce slabă, cai, rafturi, corturi, două sute
de seimeni cu haine şi cu lefe, şi alte multe cheltuieli fără de treabă şi fără
de ispravă. Şi zăbovind acolo atunce cu atîta boierime şi oameni, de la Mart
pînă la Iunie, deci, au făcut multă cheltuială; ce Constantin Vodă, fiind tînăr
şi neştiind rîndul, îl bucura Lupul, feciorul lui Gavriliţă, ca un bezmetic
ce era la minte; zicea că este ţara bogată şi sunt mulţime de bucate a boieri-
lor pribegi, a lui Bogdan şi a lui Iordachi, are de unde scoate să plătească
datoria ce făcea. Deci şi lui Constantin Vodă nu-i era urîtă datoria, şi-i era
dragă şi mîndria, şi avea casă grea; şi maică-sa, Doamna Nastasia, cu atîtea
fete au încărcat mulţime de datorii." .
După două luni de petreceri la Constantinopol, cu prilejul logodnei sale,
Constantin Duca se îndreaptă în sfîrşit spre ţară. Ajunge aici prin postul
Sf. Petru; boierimea mare, năpăstuită de Cantemir, îi face o primire foarte
frumoasă în scopul de a cîştiga de partea sa pe noul şi neexperimentatul
domn. Între cei dintîi care îl înconjoară, dornici de răzbunare, se găsesc,
bineînţeles, în primele rînduri, Costineştii, căpeteniile partidei polono-file.
Neculce ne spune că tînărul domn „au adus şi cîţiva greci cu dînsul, din Ţari­
grad" is.

Un domn tînăr, de mare cultură. Şi acum să cunoaştem mai de aproape

pe noul domn. Era foarte tînăr la urcarea pe tron, avea circa 16-17 ani 16•
I se mai zicea şi Duculeţ. Avea o frumoasă pregătire intelectuală, Tatăl
său hrănise ambiţii mari, domnise peste Moldova şi Ucraina, sperase să înte-
meieze şi o dinastie. El, fostul băiat de prăvălie, vroise să facă din fiul său
un adevărat prinţ, dîndu-i, dacă nu se putea o ereditate princiară, cel puţin
o mare strălucire intelectuală. I-a adus pentru aceasta pe cei mai vestiţi
dascăli ai timpului: pe Ioan Comnen, pe Azarie Cigala, pe Spandoni (mare
retor şi hartofilax al Patriarhiei şi profesor al ştiinţelor în şcoala Fanarului).
Alături de aceşti dascăli bizantini, el mai avea, pentru cunoaşterea culturii
apusene pe misionarul catolic Antonio Renzi, parohul de la Iaşi. Contactul
cu acest vestit profesor şi predicator franciscan n-a influenţat sub raportul
religios pe Constantin Duca; în schimb se pare - cum se va vedea mai de-
parte - că l-a iniţiat în unele metode de guvernămînt, pe care confraţii
săi le-au inspirat în decursul veacurilor cîrmuitorilor de state 17 •
Dimitrie Cantemir, deşi a fost scos din domnie de Constantin Duca, are
pentru învăţatul său contemporan şi adversar cuvinte de laudă. „Să mai
numim încă pe Constantin, fiul lui Duca, Principe de Moldova, superior mul-
tora dintre compatrioţii săi în greaca veche şi în filosofie; a fost şcolarul lui
Spandoni".
Alexandru Mavrocordat Exaporitul, în discursul său Pacea cu Germanii,
îi trimite o scrisoare în care îi face, de asemenea, un cald elogiu, spunîndu-i:
„cel mai distins dintre învăţaţi, care posedă pe lingă domnie, studii, erudiţie

16
Neculce, ed. Kogălniceanu, p. 256.
1e Ibidem, p. 246.
17
Despre Renzi, vezi Gh. Călinescu, Alcuni missi.onari cattolici italiani, în ,;Diţiloma­
tarium italicum", I, 1925, p. 71, n. 5.

.~135
şi rîvnă pentru eleganţă în stil". Iar Nicolae Costin scrie: „Măcar că era foarte
tînăr, era foarte înţelept şi prea învăţat în cartea latinească''.
însuşi profesorul său Ioan Comnen (I. Molindos) a compus un „cuvînt
de laudă" pentru învăţătura lui. Iar Daponte a dat ca pildă o scrisoare elină
a lui Constantin-Vodă Duca către Alexandru Exaporitul.
Dar tînărul şi atît de cultivatul domn a lăsat şi unele scrieri personale.
În biblioteca şcolii oraşului Zagora (judeţul Tarisa, Tesalia) s-a găsit un
manuscris miscelaneu (în care se află, între altele, şi cronica Ţării Româ-
neşti a lui Mitrofan, publicată de curînd de răposatul nostru profesor Demos-
tene Russo). În acest miscelaneu sînt legate şi scrierile rămase inedite ale
lui Constantin Duca. Lucrările acestea, necunoscute pînă azi, sînt de caracter
teologic (unele anticatolice). Pînă acum se cunoşteau de la el doar scrierile
în limba greacă veche şi nouă, publicate de Emile Legrand în Epistolaire,
Paris, 1888, şi cele din N. Iorga, Hurmuzaki, Doc. vol. XIV.
În fine, vă citez în această privinţă şi opinia regretatului nostru bizan-
tinolog Demostene Russo: „Unul dintre cei mai distinşi învăţaţi din secolul
al XVII-lea a fost, desigur, Constantin Vodă Duca. Dintre toţi domnii ţării,
el se ridică mai presus ca elenist cu pregătire filosofică, şi numai Nicolae
Mavrocord.at îl întrece în eleganţă de stil atic şi în cunoaşterea filosofiei
şi limbii greceşti vechi." 18

27 octombrie 1939

Prelegerea a III-a
DO~f~IA LUI CONSTANTIN DUCA VODĂ
(Continuare)

Aţi văzut în prelegerea trecută cum a eşuat încercarea moldovenilor de

a impune la tron pe Dimitrie Cantemir. Numai după trei săptămîni de domnie,
trimisul turcilor îl ridică şi-l duce la Constantinopol. Am arătat că tronul
Moldovei este luat de Constantin Duca, a cărui căftănire are loc între 1 şi
11 aprilie 1693, am arătat contribuţia lui Constantin Brîncoveanu la investi-
tura tinărului Duca şi logodna acestuia cu fiica domnului muntean, insistînd
asupra valorii sale intelectuale cu totul remarcabile. Să-l urmărim acum în
ţară ca domn. Aţi văzut că autoritatea fusese exercitată în ultimii ani ai
domniei lui Constantin Cantemir mai mult de 2 boieri: Bogdan Hatmanul
şi Iordache Ruset Vistiernicul. Tot ei puseseră la cale şi ridicarea la tron a
lui Dimitraşcu Cantemir cu ajutorul trupelor. Acum, ei se aşteptau la o even-
tuală reacţiune a turcilor şi au luat măsuri.
„Iacă Bogdan Hatmanul şi Iordachi Vistiernicul, întru acele 3 săptămîni
n-au dormit, ce s-au gătit şi au pus streji, din Galaţi pînă la laşi, şi cînd au
sosit Capigi-başa în Iaşi să ia pe Beizadea şi pe dînşii, ei au fugit din Iaşi".
S-au refugiat la poloni, la Neamţu (cetăţile şi mănăstirile - adică partea
muntoasă a Moldovei - erau, vă amintiţi, sub stăpînirea militară a polonilor).
În vara anului 1693 are loc instalarea în domnie a lui Constantin Duca.
Neculce ne spune că a sosit la Galaţi „în postul Sîmpetrului. Iar Pseudo

11 11.Iitrofan Gregoras, Cronica.ŢtJrii Româneşti, 1714-1716, în Rev. lst. Rom., voi. IV

p. 9 şi urm.

136
Nicolae Costin scrie că Duculeţ „au venit în scaun la Iaşi în luna lui iunie
în 24 zile vineri, în ziua de naştere a lui Ioan Boteză torul".

Politica internă; amestecul muntean. Să urmanm acum politica intern5.

a noului domn. În curtea lui Constantin Duca Vodă găsim pe urmitorii
boieri: Dumitraşco Ceaurul logofăt, Tudose Dubău biv vel logofăt intră acum
ca ban, iar după moartea lui Dumitraşcu Ceaurul, iar ca vel logofăt. Apoi
vin la rînd Vasile Costaki vel vornic, Nicolae Daniei vel vornic, Nicolae Costin
ca hatman (înlocuit către sfîrşitul domniei cu Antioh Jora), Vlasta vel pos-
telnic, Vasilasco Cantacuzino vel spătar, Antioh Jora vcl p1harnic, lordăchiţă
Cantacuzino vel comis. După cum se vede, în afară d::, ;?prez::,ntanţii m::uii
boierimi, se găseau şi cîţiva greci ţarigrădeni. În mare parte această curte
era compusă, cum spune cronicarul, din oameni tineri 19 • În legătură cu modul
cwn s-a alcătuit curtea este de făcut următoarea observaţie; prin închegirea
ei, pe de o parte, cu boieri din partida polono-filă, p~ de alta, cu boieri
ţarigrădeni, cată a se înlesni acea politică de echilibru pe care o inspira Mol-
dovei Constantin Brîncoveanu. I-au lipsit însă atît lui Duculeţ, cît şi tinerilor
săi colaboratori - cum se va vedea - experienţa şi temperamentul necesar
unei astfel de politici.
Spiritul de familie şi tendinţa de a se înfăţişa ca un continuator de dinas-
tie, se vede din primele acte ale sale. Trimite să aducă în ţară osemintele
tatălui său Gheorghe Duca, din Polonia, şi face reînhumarea lor. Actul acesta
de pietate filială ni-l descrie cronica atribuită lui Nicolae Costin.
„Într-această domnie au trimis Constantin Duca Vodă sol în Tara
leşească pre Ioan Costin ce au fost serdar, de i-au adus oasele răposatului
părintelui său, Ducăi-Vodă, de la Liov, şi cu mare cinste, cu săboriu de
Arhierei şi de preoţi şi cu tot sfatul său, cu litri, din Iaşi, l-au petrecut pînă
la Monastire la Cetăţuia, ce-i zidită din temelie de Duca Vodă şi i-au astrucat
oasele" 20 •
Venind h domnie împotriva Cantemireştilor era firesc ca tînărul voievod
să se întemeieze pe duşmanii acestora, pe Costineşti mai ales. Pentru consoli-
darea domniei, Constantin Duca intră şi în legături de rudenie cu marea boie-
rime, dînd pe sora sa Elena în căsătorie lui Nicolae Costin, pe care îl face şi
hatman. „Şi se apucă de făcu nuntă cu o soră a lui, anume Domniţa Elena,
o dădu după Nicolai Costin, sin Miron logofătul şi-l puse hatman; şi făcu nuntă
frumoasă domnească ; că era şi maică-sa cu dînsul, Doamna Anastasia a ră pa-
satului Ducăi Vodă celui bătrîn, cu alte fete mai mici". Nicolae Costin, spi-
rit cultivat în şcoala umanistă polonă va fi multă vreme mîna dreaptă a dom-
nului, consilierul său intim.
În sfîrşit, în al doilea an al domniei, toamna, are loc şi căsătoria lui Duculeţ
Vodă cu Maria, fiica Brîncoveanului. Nunta este povestită de cronicar cu belşug
de amănunte. Ea a prilejuit o frumoasă întîlnire între moldoveni şi munteni.
Au venit boieri munteni mulţi cu Maria şi Doamna Stanca, maică-sa. Alaiul
nuntaşilor munteni, avînd în frunte pe stolnicul Cantacuzino cu mult tineret
·boieresc pornise de la Mogoşoaia către Iaşi; pare să fi fost de o rară frumu-

19
Neculce, ed. Kogălniceanu, II, p. 273.
2o N. Costin, ibidem, p. iO.

137
seţe. La nuntă a asistat, ca tînăr boier moldovean, şi cronicarul Neculce.
„Şi boierimea a două ţări nuntiră trei săptămîni, cu mare pohvăli şi podoabe,
şi cu feluri de feluri de muzice şi cu pehlivănii de mirare în tîrg în Iaşi; că
era să facă nunta la Focşani, numai fiind toamna vreme de iarnă, au făcut
nunta la Iaşi. Şi încălecă singur Domnul ca un mire împodobit, şi cu surguci
în cap, şi cu mare alai, de au mers la gazda miresei (în casele Vornicului
Vasilie Gavriliţă) de au luat-o, şi după ce au luat-o de la gazdă au mers la
mănăstirea Golia, şi acolo fiind un patriarh de Ţarigrad mazil, anume Iacov,
îl cunună acolo în Golia, şi de acolo au purces cu mare alai prin mijlocul
Tîrgului de sus şi prin tîrgul de gios pînă la curţile domneşti. Atunci pre acea
vreme, şi eu Ion Neculce vel vornic, eram tînăr postelnic şi mergeam cu alţi
postelnici împreună, cu toiage a mină, pe giosu, înaintea Domnului ... " În.
urma acestor căsătorii se putea crede că domnia lui Constantin Duca era cu
adevărat consolidată.
Trebuie să vă spun că atît jertfele de bani făcute de Constantin Brînco-
veanu la Constantinopol, cit şi căsătoria fiicei sale Maria cu Duculeţ, aveau
la bază o puternică raţiune politică. Siguranţa domnului muntean fusese
mereu stînjenită de ceea ce se petrecea în Moldova; avea nevoie de un om
sigur pe scaunul din Iaşi. Aşa încît, adesea veţi vedea proiectîndu-se în spatele
acestui tînăr de 17 ani umbra puternicului voievod muntean.
„Constantin Duca întru această domnie dîntîi era domn numai cu nu-
mele, că-l stăpîneau muntenii, şi pe cine ziceau muntenii să boierească în
boierea şi ce ziceau muntenii, aceea făcea." Aceasta este caracteristica domi-
nantă în prima domnie a lui Constantin Duca.

Apăsare fiscală; persecuţii politice şi socia/,e. Llnul din primele fapte care
decurg din această situaţie este persecutarea partidei Cantemireştilor. Numai
aşa se explică faptul că Domnul, deşi era blînd şi bun la suflet, a făcut totuşi
să sufere atît de mult familiile celor doi boieri, Bogdan Hatmanul şi Iordache
Vistiernicul. Jupînesele celor fugiţi au fost puse la închisc;>are, iar averile
confiscate. „Mai pe urmă au aflat nişte odoare a lui Bogdan Hatmanul şi
cum le-au luat, aşa le-au trimis la domnul muntenesc." 21
Adevărul este că asupra acestei domnii apăsau greu datoriile contractate
la Constantinopol, datorii pe care le garantase Constantin Brîncoveanu.
„Că nu lipseau oamenii Domnului muntenesc pentru banii ce ar fi cheltuit
pentru Domnie ginere-său, lui Constantin Vodă." 22
Partida Cantemireştilor nu se reducea la cei doi mari boieri amintiţi.
Mai erau toţi acei boiernaşi, pe care se întemeiase domnia bătrînului Cantemir.
Iată de ce persecuţia împotriva acestui partid ia un larg aspect social. (V-am
spus în prelegerea de deschidere că începuturile de reînchegare ale claseii
noastre de mijloc au fost sprijinite de Constantin Cantemir, care se găsea în
luptă cu marea boierime.)
Iată ce spune cronicarul despre asuprirea acestei clase de mijloc, a boier-
naşilor şi „ciocoilor" lui Cantemir: „Pus-au atunci pe mazili, şi pe ţară,
banii steagului, grei bani; început-au a prindere pe boiernaşii lui Cantemir

21 Nicolae Muste, ed. Kogălniceanu, III, p. 89.

2
' Ibidem.

138
Vodă, cei rădicaţi din neamuri proaste, ce zicea Cantemir Vodă că i-a. face
neamuri; şi începură a-i batere, şi a-i închidere prin temniţe şi pe la Seimeni,
şi-i sărăciră de rămaseră precum le-au fost postrigul, mojici; ce unii, dintr-
acele bătăi au şi nebunit, de au rămas nebuni; şi pe cale le-au făcut; că vai
de boierul ce se roagă mojicului".
Vedeţi dar, se simte îndată că domnul s-a înconjurat de reprezentanţii
boierimii mari, în fruntea cărora erau Costineştii şi Gavriliţeştii. Încep acum
să se simtă şi efectele datoriilor nesăbuite pe care Constantin Duca le con-
tractase la Constantinopol. Pentru a-şi plăti creditorii constantinopolitani,
domnul - tot sub sugestia lui Brîncoveanu - introduce în ţară darea văcă­
ritului. Ştiţi că baza economiei moldovene era crescătoria de vite. Măsura
aceasta a provocat o indignare neobişnuită, al cărei ecou îl găsim în cronica
lui Neculce. Din nou este acuzată înrîurirea şi amestecul lui Constantin Brîn-
coveanu.
„Ţara era puţină 23 şi boierii erau tineri; nu ştiau cum vor chivernisi-o;
ce învăţară de scoaseră şi aicea obiceiul cel rău ce l-a scornit Brîncoveanu Vodă
în ţara lui; aflase şi aice sfetnici fără de lege şi tirănească zavistie, rană fără
de leac, ce se chiamă lepră, sau fistulă în pîntice (ulcer!), văcărit: de vacă un
zlot şi de cal un leu, să dea tot omul, de se trage acest obiceiu rău şi spurcat
pînă azi în pămîntul nostru al Moldovei ... că lacrimile săracilor, nici soarele
nici vîntul nu le pot usca." 24 • N-a fost de ajuns văcăritul. Au chibzuit şi
o altă formă de dare, asupra pogonului de păpuşoi. „Ear în vară, în al doilea
an al domniei lui, văzîndu-1 muntenii, de lucruri slabe ce avea de la Poartă,
îl tot grăbiau de bani, ce era ei chizeşi pentru dînsul, ce luase în datorie;
şi el fiindu-le ginere, să nu-i mînie, silea să le facă voia să se plătească.
Şi au scornit un obiceiu nou pe ţară, de au scos de pogonul de păpuşoi şi de
păring ce-l făceau oamenii cu sapele prin curături, să nu moară de foame, el
le lua cîte un zlot, şi de pogonul de tutun cîte 4 lei ... "
Mai jos, cronicarul subliniază din nou înrîurirea muntenilor asupra dom-
niei Moldovei: „Şi-l sminteau şi muntenii mult, că vreau să-l stăpînească
şi să le facă precum le era voia lor. Şi cîţi bani cereau muntenii, el tot le
da. Mai că nu ştia ce le-au dat şi ce le-au mai rămas dator." 25

Ideile sociale ale lui Constantin Duca. Dar de toate aceste persecuţii,
tînărul şi învăţatul domn moldovean nu era vinovat. Firea lui - repetăm -
era opusă cu totul politicii sociale şi fiscale ce i se impunea. Ba, am putea
spune că dimpotrivă, datorită adîncii sale culturi filosofice şi creştine, bietul
Duculeţ avea concepţii sociale foarte liberale. El este unul dintre cei dîntîi
voievozi care exprimă idei de dreptate socială, manifestînd o tendinţă vie în
favoarea şerbilor; el se mărturiseşte chiar partizan al liberării lor.
Iată ce ne spune în această privinţă cronica lui: „Aşijderea şi la Divan
făcea dreptate tuturor, şi mai vîrtos celor ce se pîrau pentru vecinătate, nu-i
da fie cum la vecinătate şi fără jurămînt; ci mai cu deadinsul răspundea
celui ce avea nevoie de vecinătate zicîndu-i: «pas de-ţi caută 3-4 oameni

23
O parte din ţară, Bugeacul, era stăpînită de tătari, iar partea muntoasă, de poloni.
· 24 Neculce, II, p. 248.
25 Neculce, II, p. 2'19.

139
 jurători, cum n-au fost nici tată-său, nici moşul său, vecini de moşie ace-
luia cine-l trăgea ».
Şi aşa jurînd, îi da volnicie să fie slobod în veci de vecinătate. Că acum
făcuse boierii obiceiu nou de ziceau: «cine au şezut' în sat boieresc 12 anii
să rămînă vecin ». Eară Constantin Duca nu se uita acolo şi încă zicea~
« Cu păcat este să-l robeşti pe frate-tău, căci păgînii îşi cumpără robi pe
bani, şi în al 7-lea an îi iartă, iară alţii şi mai curînd le dau slobozenie. lară
tu eşti creştin, şi neluîndu-1 pe bani, şi fiind creştin ca şi tine, şi tu \Tei
în veci să-l vecineşti. •"
Vă citesc încă un pasaj care ne arată că prin temperament acest domn
era în afara tradiţiilor de asprime şi de asuprire ce stăpîneau societatea româ-
nească. „Acest Constantin Duca Vodă, măcar că era om tînăr, era foarte
înţelept şi prea învăţat, la carte elinească, negrabnic la mînie, nerăstitor.
De avea pre cineva a-l certa, cu blîndeţe răspundea, zicînd: <c Ce-ai făcut
aşa? • Ori celor mai de fire, ori şi celor mai proşti măcar de se tîmpla şii
ţăran din cei de jos: c luaţi-l pre dumnealui şi-l puneţi la popreală •· Sau de
era de certat: «daţi-i atîtea toieget".
Vedeţi dar, că, deşi îşi începe domnia ca prizonier al marii boierimi -
şi sub o infuenţă de aceeaşi valoare socială ce-i venea din Muntenia - totuşii
Duculeţ se pătrunde de simpatie pentru suferinţele ţăranilor şerbi - vecini
cum li se spunea în Moldova - a căror slobozenie el o doreşte. Fireşte, n-a
realizat nimic în această direcţie, dar faptul trădează o acută criză de trans-
formări sociale. Tendinţele excesive ale boierimii mari, de aservire tot mai
largă a păturilor ţărăneşti, încep să intîmpine rezistenţa domnilor. Ideea
liberării ţăranilor şerbi, lansată acum, îşi va deschide un drum din ce în ce
mai larg către finele veacului al XVIl-lea şi mai ales în veacul de reforme
ce va urma. Domnii străini, mai puţin respectuoşi faţă de tradiţiile sociale
ale ţării şi faţă de privilegiile boierimii autohtone <lecit erau domnii pămînteni„
vor sprijini tot mai mult clasele mijlocii şi pe şerbi, întemeindu-se ei înşişi -
în lupta contra feudalităţii - pe ura acestor pături împotriva privilegiaţilor.
În acest sens, poate fi socotit Duculeţ ca un adevărat precursor al Mavrocor-
daţilor.

Politica externă. Trecem la capitolul politicii externe. Trebuie să vă.

închipuiţi că şi aici ochiul lui Constantin Brîncoveanu veghea cu străşnicie.
Dar aplicarea metodelor domnului muntean era, în politica externă, mult
mai dificilă în Moldova. Cînd spunem aceasta ne gîndim îndeosebi la aşa-zisa.
politică de basculă, pe care cu atîta măiestrie o practica Constantin Brînco-
veanu între turci şi germani. (Aci însă rolul germanilor n deţineau polonii a căror
decădere militară şi politică vă este cunoscută din prelegerile anului trecut.)
Constantin Duca păstrează o aparenţă de fidelitate faţă de turci şi faţă
de aliaţii lor francezii. El înlesneşte corespondenţa ambasadorului francez
din Constantinopole (De Castagneres) către agenţii francezi din Polonia.
De asemenea, corespondenţa către Franţa a contelui Emeric Tokoly, şeful
rebelilor maghiari (care avea un agent diplomatic la Iaşi) se făcea tot prin
mijlocirea domnului moldovean. Dar Duca-Vodă este acuzat de ambasadorul
francez că îi intercepta scrisorile. Într-o scrisoare din 27 februarie 1694 către
rege, De Castagneres spune că „un anume Nicola de la Porta a interceptat

140
 unele din scrisorile ce am trimis în Polonia" 26 • Cu privire la operaţiunile
.acestui Nicola de la Porta aflăm detalii interesante în cronica lui Neculce.
„Constantin Duca Vodă avea un grec din ţara frăncească pre anume
Nicolae Deport, pe lîngă dînsul, om învăţat şi telpiz (viclean) de scia des-
pecetlui cărţile ; şi pe acea vreme scria Tiukel grofu de la Poartă la Franţuzi,
.şi le trimetea cărţile prin laşi, pe la Constantin Duca Vodă, şi ConstantinDuca
Vodă le da la un rezident a lui Tiukel grofu, ce şedea în Iaşi; şi rezidentul
le trimetea la Franţuzi; numai le tot despecetluia Duca Vodă cu acel Nicolai
Deport de le cetea şi le izvodea, să scie ce scrie, şi apoi le pecetluia iară şi le
da la rezident de le trimetea la Franţuzi."
Veţi înţelege şi mai bine rostul acestor operaţiuni dacă ţineţi seama că
.acest „Nicolai Deport" era unul dintre principalii agenţi ai lui Constantin
Brîncoveanu. Domnul muntean organizase - după cum spuneam anul
trecut-unul dintre cele mai minunate servicii de informaţii şi contra informaţii
din Europa răsăriteană. Încă din 1680 Marsigli - diplomat austriac - rămîne
. uimit de dibăcia cu care Brîncoveanu intercepta scrisori de ale lui Tăkăly, de
ale ardelenilor şi francezilor. Vă spuneam altă dată că, datorită acestui serviciu
,de informaţii, agentul domnului muntean la Constantinopol a cunoscut vestea
încheierii păcii de la Ryswyk (1~97) cu mult înaintea ambasadorului francez! 27
Prezenţa lui Nicolae de Porta (acesta este numele lui) la Iaşi, la curtea lui
Duculeţ, ne arată că domnul muntean îşi extinsese sistemul şi asupra Moldo-
vei. Se vede de aci, în ce măsură Brîncoveanu se amesteca şi conducea poli-
tica externă a Moldovei. Din cronica lui Neculce se vede cît de mult sufereau
unii moldoveni din pricina acestui amestec.

Relaţiile Moldovei cu polonii prin venirea la tron a lui Constantin Duca,

se îmbunătăţiseră datorită în primul rînd Costineştilor care, vă amintiţi,
erau capii partidei polono-file din Moldova. Prin oamenii acestora, polonii erau
înştiinţaţi despre diferitele mişcări ale oştilor turceşti şi tătăreşti. Iată ce ne
spune în această privinţă cronica lui Neculce:
„ ... Constantin Duca Vodă pururea avea respundenţie şi prieteşug cu
Hatmanul lablonovschi; trăia bine, nu ca Cantemir Vodă. Podgheazuri în
ţară nu umblau prăd.înd; şi în tot ceasul trimetea Constantin Duca Vodă
veşti de la Poartă; şi cînd mergeau ceambururi tătăreşti în ţara leşească să
prade, el da scire la leşi să se păzească."
~e rămîne acum să vedem care au fost raporturile Moldovei în vremea
.aceasta cu turcii; o vom face în prelegerea viitoare.
31 octombrie 1939

Prelegerea a IV -a

Conflictul tui Duca cu turcii. Am văzut data trecută împrejurările în

care a fost instalat în domnia Moldovei Constantin Duca (Duculeţ), marea
influenţă exercitată de Brîncoveanu, constituirea curţii cu reprezentanţii

26
Hurmuzaki, Supl. I, p. 321.
27
C. Giurescu, Documente şi regeste ... , p. XIV -XV.

141
boierimii mari J.t!ironeşti·. Gavrileşti şi cu cîţiva greci aduşi de la Constanti-
nopol, persecuţiile împotriva partidei cantemireşti şi stoarcerile fiscale pe care
le suportă Moldova. Am spus, în fine, cîteva cuvinte în legătură cu politica
socială a lui Duculeţ. Aţi văzut că, deşi îşi începuse domnia ca prizonier al
marii boierimi, sfîrşeşte prin a încerca să-şi apropie pe ţăranii şerbi, a căror
slobozenie o doreşte. încheiasem prelegerea expunîndu-vă politica externă
a lui Constantin Duca Vodă. Această politică era, aţi văzut, inspirată şi
controlată mereu de puternicul voievod muntean.
Din nenorocire Duculeţ şi o bună parte din consilierii săi erau oameni prea
tineri - cum o spune Neculce; din această pricină, le era foarte greu să observe
cu toată dibăcia şi stăpînirea de sine necesare, regulile acestei politici duble,
pe care Brîncoveanu însuşi o ducea cu mari dificultăţi. Dacă turcii şi polonii
puteau fi păcăliţi - nu tot astfel stăteau lucrurile cu diplomaţia franceză.
Aţi văzut din scrisoarea lui De Castagneres citată în prelegerea trecută că
ambasadorul francez de la Constantinopol şi-a dat seama că scrisorile lui către
agenţii din Polonia sînt interceptate la Iaşi. Că francezii au descoperit opera-.
ţiunile lui Nicolae De Porta o ştie şi Neculce: „au priceput franţuzii că li s-au
despecetluit cărţile" zs.
Mai departe, Keculce spune că francezii „au scris lui Tiukel grofu".
Şeful răscoalei maghiare a început, la rîndul său, pîri la Poartă contra lui
Constantin Duca.
Deja raporturile tînărului domn moldovean cu Poarta trecuseră printr-o
criză cu prilejul unei încercări neizbutite de aprovizionare a Cameniţei. Vă
amintiţi că una din principalele misiuni ale domnilor moldoveni era să se
îngrijească de siguranţa drumului către Cameniţa. Vă amintiţi cită energic
desfăşurase bătrînul Duca Vodă pentru a face cît mai sigură trecerea negusto-
rilor şi a curierilor în lungul acestui important drum. Nici vîrsta, nici firea
învăţatului Duculeţ nu-l recomandau pentru astfel de întreprinderi. Curînd
s-a văzut aceasta. 1n al Iii-lea an de domnie, turcii au expediat la Cameniţa
un mare convoi de 900 care cu provizii ; tot Brîncoveanu le strînsese şi pe aces-
tea. (În Condica Veniturilor şi Cheltuielilor Munteniei la 1695, găsim 45 OOO
lei „pentru zahereaua Cameniţei".) Aceste care sînt date în paza domnului
moldovean, care trebuia să le treacă garnizoanei. Fie că domnul n-a fost des~
tul de vigilent, fie din pricina \Teunei trădări din partea duşmanilor săi,
fapt e că polonii au aflat de acest transport, au atacat convoiul şi au risipit
tot proviantul 29 • Deltaban Paşa, Seraschierul de la Obluciţa, a raportat la
Constantinopol că domnul moldovean „nu este om harnic de domnie, nici
cu dreptate Porţii, că din chiverniseala lui cea proastă au luat leşii zaherea-
ua" 30 • Din această încurcătură, Duculeţ a scăpat destul de greu, datorită
intervenţiei lui Constantin Brîncoveanu.
În sfîrşit, se petrecu un alt fapt, mai grav, care irită din nou cercurile
franceze, foarte puternice cum ştiţi, la Constantinopol. Am spus în prelegerea
trecută· că Tokoly avea şi el în Moldova un agent diplomatic, acel „rezident"
de care vorbeşte Neculce. Dintr-un document publicat de d. :N'. Iorga în
Studii şi documente XX, p. 132-3, aflăm că acest rezident al lui Tokoly se
numea Sigismund Siculus. Se pare că lui Constantin Duca şi unora dintre

2e Neculce, II, p. 251.

29 Idem, p. 2"19; Hurmuzaki, V, 2, p. 235.
ao. Ibidem, p. 2"19.

142
'reprezentanţii politicii antiturceşti nu le convenea activitatea acestui agent,
care, desigur, că surprinsese manevrele lui De Porta. El este arestat şi în
urmă ucis în împrejurări dramatice. După uciderea în Muntenia a lui Bertodi,
acesta era al doilea agent al lui Tokoly ucis în Principate. Desigur că De Porta
n-a fost străin de această întîmplare.
Între timp soseşte la Iaşi un curier al Padişahului, un Kapigi-başa. El
a spus că a venit după bir. În realitate, Capigiul avea instrucţiuni secrete
să cerceteze de aproape politica domnului. A tras în gazdă la Postelnicul
Constantin Ciobanu. Iată ce povesteşte cronicarul în această privinţă: „Ce
au chemat Kapigi-Paşa pe Tudosie Dubău Vel Logofăt şi pre Panaiotachi
Morona vel Postelnic, şi au început a-i întrebare cu taină şi a-i ispitire pentru
acele lucruri, şi le-a spus că are ferman de mazilie. Deci acei doi boieri îndată
au spus taina turcului lui Constantin Vodă." Acum Duca îşi pierde cu totul
capul. Pornit pe acest drum, el se decide să suprime şi pe turc.
Cronicarul ne spune că Duca Vodă a luat această hotărîre sfătuindu-se
în mare taină cu cumnatul său, Nicolae Costin. Duca s-a folosit de o metodă
demnă de moravurile politice din vremea Renaşterii. A trimis la cetatea
Neamţului unde erau boieri moldoveni, care serveau sub arme polonilor. Între
alţii, se găsea la Neamţ şi Moise Serdarul care fusese ostaş de-al lui Cantemir.
Constantin Duca trimite acestuia vorbă să vină cu cîteva sute de ostaşi
pentru a ataca pe capigiu şi suita sa. În adevăr, Moise Serdarul vine cu
3-400 de ostaşi într-o noapte şi ucide pe capigiu, iar însoţitorilor acestuia
le ia tot bănetul. Este interesant cum povesteşte cronicarul epilogul: „Iară
Constantin Duca Vodă s-au făcut a sărire după dînşii ... s-au dus pînă la valea
Ieţcanilor şi s-au întors înapoi". Turcii aflară însă adevărul căci „Moise Ser-
darul cum au sosit la Neamţ, cum au şi umplut locul că l-au chemat Duca
Vodă să facă acea faptă".
~eculce se miră de uşurinţa lui Constantin Duca, care dorea să tăinuiască
un fapt pe care-l ştiau 3 sau 400 de oameni!
„Căutaţi de vedeţi ce sfat şi lucru de nimica! ~u socotia că-i va veni
asu pră mai mare lucru. Trei, patru sute de oameni, ce taină va să fie? Că un
om şi nu poate ţine taina, dară atîţia oameni? Au stins bine focul cu paie! ... "
Cîteva cuvinte asupra lui Nicolae Costin, consilierul intim al domnului
moldovean. Era al doilea fiu al lui Miron Costin şi se bucura de reputaţia
unui om foarte cult. Primele studii le făcuse la colegiul iezuit din Iaşi. A
studiat apoi în Polonia, unde a învăţat - o spune Dimitrie Cantemir - „ştiin­
ţele liberale şi limba latină". Ni s-au păstrat chiar o parte din cărţile lui de
scoală
'
31
.
Tînăr fiind, a fost folosit de Cantemir bătrînul, ca tălmaci şi însoţitor al
străinilor. Aşa, de pildă, el întîmpină - în numele lui Cantemir - în anul
1690, pe Filip d'Avril, călător francez (iezuit) şi vorbeşte cu acesta în limba
latină, cu toată uşurinţa. Călătorul mărturiseşte însuşi că „fiul marelui logo-
făt ne-a servit ca tîlmaci" 32 •
Trecerea pe la colegiul iezuiţilor şi prin Polonia au făcut din Nicolae
Costin un reprezentant al spiritului apusean în Moldova. Influenţa pedagogi-
lor şi profesorilor iezuiţi asupra tinerimei moldovene este foarte puternică

31
V. A. Ureche, Miron Costin, II.
32 Haşdeu, Arhiva istorică, I, partea II, p. 17.

143
 în această vreme. Călugărul Francesco Renzi, despre care v-am mai vorbit,
spune într-o scrisoare către cardinali: „Actualul principe Constantin Duca
este un elev al meu; Hatmanul Nicolae Costin, Serdarul şi secretarii domneşti
sînt şi ei elevii şi fiii spirituali ai mei" 33•
Iată dar, din acest fragment, îmîurirea pe care a avut-o cultura occidentală
în formaţia spirituală - desigur şi politică - a tinerilor din vremea aceasta.
Vedeţi dar că este exagerat a se spune că influenţa culturii apusene pătrunde
la noi abia în epoca fanariotă. Prin cărturari români de valoarea acestor
Costineşti, noi am avut încă din veacul al XVII-lea un strîns contact cu uma-
nismul apusean.
Dar să revenim la politica externă a lui Duca Vodă în momentul în care
relaţiile lui cu turcii se strică. Pentru a recîştiga încrederea turcilor, Duca atacă
pe poloni. Ultima împrejurare, uciderea Capigiului, a îngrijorat mult pe
Constantin Brîncoveanu. El a sfătuit pe Constantin Duculeţ să facă un
act de duşmănie efectivă împotriva polonilor, pentru a recîştiga încrederea
turcilor, şi mai ales pentru a pregăti Moldovei la viitoarele tratări de pace o
situaţie mai bună, adică fără trupe de ocupaţie polonă pe teritoriul ei 34 •
Dar pendulările acestea ale lui Duca din ce în ce mai violente cînd într-o
parte, cînd într-alta, vor duce la pierderea echilibrului. Consecvent sfa-
tului lui Brîncoveanu, el scoate pe Nicolae Costin din hătmănie şi ll înlocuieşte
cu Antioh J ora. Apoi trimite pe acesta să atace cetăţile şi mănăstirile unde erau
garnizoane de-ale polonilor, gîndind că-şi „va astupa greşeala" în felul acesta,
Iablonowski, cînd a auzit de atacul moldovenilor, nici nu-i venea să creadă.
Iată ce spune cronicarul: ,,Apoi oastea Hatmanului Antioh s-au şi simţit
şi s-au dus la mănăstire la Agapia şi la Secu, şi la Skit, ce este în Hangu, şi
au tot bătut şi au scos pre Joimiri şi pre Drăbani de prin mănăstiri; şi au
început a se înglotire oastea Hatmanului Antioh, ca la patru, cinci mii se
făcuse. După cum este obiceiul norodului omenesc, unde aud şi văd dobîndă,
aleargă din toate părţile; aşa şi acolo se strîngeau, dacă au auzit, unii din
Bugeac, unii de la munteni, turcii din Cărv~sărie; Joimirii, dacă se închinau,
le dau cărţi de ertare şi lefe ; şi, pe zi ce trecea, tot se înglotia oastea mol-
dovenească."
Prin urmare, o adevărată campanie anti-polonă. „Deci, dacă au înţeles
lablonowski, Hatmanul leşesc, de această socoteală ce începuse Constantin
Duca Vodă, îi păru de odată că-i o basnă ... Deci Hatmanul Iablonowski
nu se tulbură prea rău, ce scrise lui Turculeţ Reimentarul, ce era pe margine,
pe Cirimuş, să ia vreo zece-douăsprezece steaguri să iasă înaintea Hatmanului
Antioh, să vadă. ce sînt acele lucruri şi pentru ce se fac aceste socoteli, pentru
că ei au legătură bună. de prieteşug."
Cîteva cuvinte despre acest Turculeţ. Este una din cele mai nobile figuri
ridicată din rîndurile acelor soldaţi de aventură pe care Moldova îi dă cruciadei
în veacul al XVII-lea. Este pomenit în multe documente contemporane:
„Turkul famossissimo capo Valaco" 36 •
Alt document ll numeşte „Turcul, teroare dei Tartari"36 • El este acela
care comandă. ariergarda lui Sobieschi în dureroasa retragere din 1686.

33 Convo1·biri lit,rarc, an VI, 1907, p. 471.

34 Vezi Prelegerea a III-a.
35 Hurmuzaki, Y, 2, p. 279.
38 Ibidem, p. 280.

144
Ar merita, desigur, ca unul din dumneavoastră să-i consacre cîteva pagini.
Va găsi şi în literatura istorică polonă ştiri asupra lui. În această împrejurare
însă Turculeţ n-a avut noroc: „Deci, Turculeţ, luînd oaste şi mergînd întru
întîmpinarea Hatmanului Antioh, începură întîiu să vorbească Joimirii,
ocăriau pre moldoveni întîiu de le ziceai epaşi. Ai noştri moldovenii le ziceau
gligani, cum este rîndul norodului prost. Şi stau de o parte Reimentarul
Turculeţ, cu Melenti Stegarul Hatmanului Antioh, de voroviau de pace. Iară
un cîmpulungean din oastea Reimentarului Turculeţ au şi slobozit un sineţ
în Melenti Stegarul. Deci oastea moldovenească cum au văzut aşa, au şi
năpustit asupra Joimirilor, şi puţină bătălie au avut şi, au şi început Joimirii
lui Turculeţ a fugire, şi moldovenii, cu turcii, cu lipcanii ai spargere şi ai
tăiare; şi aşa, prinse şi pre Reimentarul Turculeţ viu, subt cetatea Neamţului,
unde era numai să saie peste parcane. Se boţise oastea fugind la strîmtoare
şi Turculeţu răstăind oastea lui denapoi, l-au boţit la un vard şi l-au prins
viu Tatul Căpitanul, fratele lui Vicol, şi l-au doborît cu suliţa de pe cal."
Prinderea lui Turculeţ este considerată la Iaşi ca o mare biruinţă. Popu-
laritatea între creştini a eroului, ura turcilor împotriva lui, mai ales, bucură
pe Duculeţ. El nădăjduieşte că, ducînd Vizirului un astfel de trofeu, să-şi
salveze situaţia. Neculce ne spune: „Constantin Vodă Duca se umplu de
mare bucurie unde auzi acea veste, căci la Poartă se ştia numele lui Turculeţ,
că de multe ori avea bătaie cu tătarii şi la Cameniţa" ... Dar tocmai cînd
bucuria lui Duca era în toi, îşi face intrarea în Iaşi un alt Capigiu cu firmanul
de mazilie.
3 noiembrie 1939

Prelegerea a V-a

Mazilirea lui Constantin Duca. Aţi văzut în prelegerea trecută ce evoluţie

lamentabilă a avut încercarea lui Constantin Brîncoveanu de a aplica şi
în Moldova, prin intermediul lui Duca Vodă, metodele politicii de basculă.
În loc să se realizeze o stare de echilibru, s-a ajuns, datorită inexperienţei
domnului şi a tinerilor ce-l înconjurau, la o totală răsturnare. Începe dînd
cîştig de cauză partidei polono-file, vrea să o mascheze înlesnind serviciul
de curieri al ambasadei franceze din Constantinopol şi al lui Tăkoly, pentru
ca apoi să intercepteze scrisorile acestora şi să-i trădeze; descoperit de agentul
maghiar Sigismund Siculus, îl închide şi îl omoară; cercetat de turci, merge
pînă la uciderea capigiului venit în anchetă, cu ajutorul ostaşilor moldoveni
din armata polonă; apoi disperat de urmările acestui act, atacă, spre stu-
pefacţia tuturor, trupele polone din regiunea muntoasă a Moldovei.
V-am arătat că Duca spera ca prin succesele lui Antioh Jora împotriva
polonilor şi prin prinderea căpitanului Turculeţ să fie iertat de turci. De
mazilie n-a scăpat, însă acţiunea de la Cetatea Neamţului tot i-a servit la
ceva: a scăpat de moartea ce-l pîndea la Constantinopol. Capigiul a sosit
în Iaşi, tocmai cînd domnul pregătea o serbare pentru a celebra victoria lui
contra polonilor şi prinderea lui Turculeţ. „Deci îndată se schimbă bucuria
în scîrbă, că se strică giucăriea, de nu deteră nici puscele, nici ziseră surlele.
Şi începură Siimenii a închidere porţile. După cum zice Sfînta Scriptură că:

145·
«cine sapă
groapa altuia, cade el într-însa», aşa dă Dumnezeu: că pasărea
vicleană dă singură în laţ" 37 • ·
Domnul pregătea o prinsoare straşnică lui Turculeţ, dar a căzut el în
capcană. Şi astfel, domnia lui Constantin Duca luă sfîrşit la 18 decembrie 1695.
Capigiul pune caimacami pe Dubău logofătul şi pe M anolache Ruset.
Acum se dă o adevărată luptă pentru preţiosul prizonier aflat în tabăra
Hatmanului Jora. Duca îl cere în taină Hatmanilor, dar caimacamii informaţi
o iau înaintea domnului mazil, îl răpesc pe Turculeţ şi îl duc la Gala ta. Capigiul
însă, ca şi Duculeţ Vodă, dorea să ducă la Constantinopol pe acest condotier
care, ani de-a rîndul a terorizat drumul Cameniţei. Ei trimit un steag de
lipcani la Galata însă, peste noapte, Turculeţ reuşeşte să scape şi să fugă la
Neamţu. Se poate admite că ostaşii puşi să-l păzească pe popularul aven-
turier i-au dat chiar ei prilejul să scape.
În această vreme, boierii lui Constantin Duca Yodă fug în Ţara Ro-
mânească. Între cei dintîi fug Costineştii, Nicolae Costin Hatmanul, Ioniţă
Costin Serdarul şi Pătraşcu treti-logofăt; apoi Vasilaşco Cantacuzino vel
Spătar şi alţii „de se făcuse o ceată mare în Ţara Românească în zilele lui
Antioh Vodă, de făceau multe mestecături la Poartă şi cheltuială ţării; şi
nimica n-au putut isprăvi precum se va arăta mai înainte la rînd".
În cele din urmă fug din Moldova şi Antioh Jora şi Mavrodin.
Între timp sosesc la Iaşi cei doi duşmani ai domnului, Bogdan Hatmanul
şi Iordache Vistiernicul. L-au surprins pe tînărul voievod încă în palatul său.
Acolo l-au înfruntat cu cuvinte aspre, amintindu-i persecutarea familiilor
şi actele de înşelăciune săvîrşite faţă de Tokoly, faţă de turci şi poloni, crimele.
etc. „. Mai ales Iordache Vistiernicul a fost fără cruţare: „lară Duca Vodă nu
putea nimic să mai răspundă de ruşine şi de frică; numai se schimba feţe; uneori
se făcea roşu. uneori galben; şi-i era mai mare ciuda cum că sciau toate
tainele ce le făcuse şi le ziceau faţă, în vedeală „."
Alaiul cu care pleacă Duculeţ şi soţia lui este urmat cu ocări de slujitorii
neplătiţi şi de gloată. Cronicarul povesteşte reacţia domniţei Maria, fiica
atit de iubită a lui Brîncoveanu: „Deci a doua zi îl gătiră de-1 porniră, cu
mult calabalîc despre slujitori, pentru lefe, şi blestemuri multe de la oameni,
de auzia urechile, pentru văcărit .„ Iară doamna lui, fata Brîncoveanului
Vodă, fiind tînără şi desmierdată de tată-său, se bocia în gura mare mun-
teneşte, de zicea: • Aolio, aolio ! că va pune taica pungă dă pungă pînă la
Ţarigrad, şi zău nu ne va lăsa aşa, şi iar ne vom întoarce cu domnia îndărăpt »."
(Cronicarul se sileşte, cum vedeţi, să redea accentul muntenesc al Mariei.)
Dar biata domniţă s-a îmbolnăvit curînd după sosirea la Constantinopol
de ciumă şi a murit.

Despre modul cum erau maziliţi domnii la finele veacului al XVII-lea.

Să ne oprim un moment asupra chipului în care se încheie domnia lui Con-
stantin Duca, pentru a sublinia cîteva elemente care arată modul cum se
face mazilirea domnilor noştri către sfîrşitul veacului al XVII-lea. Intervin,
în această privinţă - faţă de trecut - unele modificări. Ele se datorează
hainirilor din ce în ce mai dese ale domnilor români (Petriceicu, Grigore

87 Neculce, p. 253.

148
Ghica, Gheorghe Ştefan). Pînă acum domnul era lăsat să fugă din ţară;
el îşi lua cu ·sine, în străinătate, familia, averea şi partizanii. Acolo organizau
un focar de intrigi împotriva Porţii. Adeseori, aceşti oameni provocau chiar
război împotriva turcilor. De aceea Poarta începe a lua măsuri ca mazilia
să se facă în taina cea mai mare. Trebuie să vă spun însă că păstrarea acestui
secret nu era prea uşoară.
Ştiţi că pe lîngă reprezentanţii lor la Poartă, capuchehaialele, domnii
români aveau şi mulţi prieteni la curtea Sultanului. În afară de aceştia, ei
întreţin, în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, o întreagă reţea de in-
formatori în tot lungul drumului de la Ţarigrad pînă la laşi şi Bucureşti.
Capigiul care venea cu firmanul de mazilie călătorea cu poşta, ca să
ajungă cît mai repede, ca domnul să nu prindă de veste. Apoi, capigiul
ascundea scopul călătoriei lui, faţă, mai ales, de hangii, spionii domnilor.
Se ajunge pînă acolo încît capigiul nici nu cunoaşte cuprinsul firmanului
pe care-l poartă asupra sa. (Este, după cum veţi vedea, cazul maziliei lui
Constantin Duca în 1703).
În sfîrşit, printre alte măsuri preventive contra hainirii domnilor, se
reintroduce vechiul mijloc al ostatecilor. Copiii domnului fac cu rîndul la
Poartă ca zălog al fidelităţii tatălui. Tot o verificare a fidelităţii domnilor
era şi chemarea la Constantinopol, cu prilejul mucarerului - reînnoirea
domniei la 3 ani. Însă călătoria la Poartă, pentru reînnoirea domniei era o
piatră de încercare grea pentru voievozii noştri, fiindcă cu acest prilej intrigile
şi pîrile se ţeseau mai puternic în jurul celui chemat.
lată dar cum se modifică, prin aceste măsuri, raporturile dintre domnie
şi turci. Înjosirea aceasta înseamnă un pas mai departe către regimul domniilor
fanariote.

DOMNIA LUI ANTIOH CANTEMIR

În locul lui Constantin Duca, turcii trimit pe Antioh Cantemir, fiul

mai mare al fostului domn Constantin Cantemir.
Antioh capătă domnia la 18 decembrie 1695. În scaun la Iaşi vine prin
ianuarie. Domneşte pînă la 14 septembrie 1700 (deci 5 ani fără două luni şi
două săptămîni, cum spune Pseudo Nicolae Costin). De la început, Antioh
vădeşte trăsături de caracter care amintesc pe tatăl său: simplicitate, loia-
litate, spirit de economie, aptitudini militare. Aţi văzut în ce atmosferă a
luat domnia Duculeţ; petreceri la Constantinopol, alai mare la înscăunare.
Despre Antioh, cronicarul are cuvinte de laudă: „La luarea domniei n-au
cheltuit mult la Poartă, nici pe drum n-au făcut atîta cheltuială; că mai
mult decît cu vreo 30 de oameni n-au venit de la Ţarigrad".
Să cunoaştem mai de aproape portretul pe care îl face Neculce: „Era
om tînăr, ca de 20 de ani, om mare la trup, cintiş, chipiş, la minte aşezat,
judecător drept; nu era prea cărturar, numai nici nu era prost. Minciunile
şi telpizlîcurile nu le iubea; la avere nu era lacom, obicee noui nu primia să
le facă prea peste seamă; era vînător şi slujitor, bun, după firea tătîne-său;
spre partea celor răi era straşnic, să nu greşească fierce cine şi fără de vreme
cu dînsul; şi era credincios la jurărnînt, îşi ţinea cinstit horba, şi boierii în
curtea lui; precum i se va arăta viaţa lui înainte la rînd, tot cu cinste umbla.

147
Mînie avea straşnică; de multe ori răcnea tare, cam cu grabă; şi de aceea se
depărtau inimele boierilor de dînsul ... " 38
Realitatea este că acest domn - ca si tatăl său - era înclinat mai
mult spre boiernaşi, spre clasa mijlocie; pe' aceasta s-a sprijinit în domnie.
lată cum şi-a alcătuit Antioh Cantemir curtea: Nicolae Donici, vel logofăt;
Vasilie Costachi, vel vornic; Dumitraşco Mitre, vel vornic; Lupu Bogdan,
hatmanul; Manolache Ruset (cumnat cu domnul) paharnic; Mihalache
Racoviţă (viitor domn), vel spătar (cumnat cu domnul, ţinînd pe Safta) ;
Ioan Buhuş, vel paharnic; Iordachi Ruset, vel vistiernic; Ilie Tăfăscul, vel
stolnic; Ştefan Cerchez, vel comis; Manolache Ruset, postelnic; Mihalachi
Kiriţă şi Dimitrie Cantemir erau cele două capuchihae la Constantinopol.
Debutul acestuia din urmă ca agent diplomatic al Moldovei la Poartă
este tragi-comic. La scurtă vreme după intrarea în slujbă, în faţa divanului
turcesc, Kiriţă primeşte 80 de toiege, pentru că Antioh n-a trimis la vreme
20 de pungi hanului tătăresc39 •
Cu prilejul acestei domnii, v-aţi aştepta să-l vedeţi pe vestitul Lascarache
Ruset întorcîndu-se din surghiun de la Rodos - unde ajunsese, vă amintiţi,
prin intriga lui Brîncoveanu - , ca să ocupe slujbe mari. Kenorocirea face
însă ca bietul Lascarache Ruset să se îmbolnăvească şi să moară curînd, pe
cînd venea din surghiun. A murit, spune cronicarul, tocmai cînd îi venise
\Temea (zamanul) să-şi răzbune şi el pe duşmanii munteni. Cît erau de mari
patimile şi urile, se vede din judecata cronicarului: „Şi nu-i era lui Lascarachi
atîta jale de moarte, cit îi era jale că-i venise zamanul (vremea), de îi era pre
voia lui, şi nu putea să-şi răsplătească răutatea ce trăsese de la munteni".
Moartea isteţului Lascarache Ruset a fost, desigur, o pierdere importantă
pentru Antioh Cantemir. Aceasta n-a fost singura pierdere care l-a costat
pe noul domn. Antioh a mai primit şi alte lovituri. Curînd îi moare şi o soră,
Safta, căsătorită cu :'.\lihail Raco\·iţă: „Şi aşa avu jale mare şi părere de
rău Antioh Vodă, după dînsa; şi pe :'.\lihalachi Spătarul după aceea nu l-au
mazilit din boierie; tot în boierie au fost, şi la cinste, cît au fost domn Antioh
Vodă, şi încă i-au da.t voie de s-au însurat în zilele lui, de au luat altă fată
de boier, anume a medelnicerului Dediu, de la Galaţi" 40 • În fine, o a treia
pierdere a fost moartea domniţei Maria, sora lui Duculeţ, cu care Antioh
se logodise la Constantinopol şi se pregătea s-o aducă în ţară pentru nuntă.
Inda.tă după intrarea în scaun, Antioh a luat o serie de măsuri pentru
consolida.rea domniei. Lucrează de la început pentru o reconciliere cu Con-
stantin Brîncoveanu. „Trimise Antioh Vodă - ne povesteşte cronicarul - sol
pre Bogdan Hatmanul în Ţara Româ.nească la Brîncoveanu Vodă pentru
aşezarea păcii, să nu se mai părască la Poartă aceste două ţări, să se strice."
Totodată îi cere lui Brîncoveanu, prin acelaşi sol, „să-i dea o fată să-i
fie Doamnă''.
Brîncoveanu dă încuviinţare pentru pace, dar pentru fată i-a pus condiţii
grele: „Pentru pace i-a adeverit, dar pentru fată numai îi răspunse să omoare
pe lorda.chi Ruset Vistiernicul şi să se lepede şi de ceilalţi fraţi ai lui lordachi,
de Cupăreştii, ce-i sînt Capi-Kihaiele la Ţarigrad".

38 Neculce, p. 256.
39 Raport al lui De Castegneres către Ludovic, din 13 mai 1696, în Hurmuzaki, Supl, I,
p. 340.
40 Neculce, p. 257.

148
 Fireşte, Antioh n-a primit aceste condiţii, aşa încît reconcilierea nu s-a
putut face.
După Nicolae Costin, domnul Ţării Româneşti a refuzat să-şi mărite
fata cu Antioh Cantemir, fiindcă considera „că sînt de neam prost Cante-
mireştii". În orice caz, acest mod de a vorbi al cronicarului moldovean exprimă
totuşi o opinie curentă - se pare - pe atunci, asupra originii acestei familii.
Căsătoria cu o prinţesă de sînge era deci o dorinţă uşor de înţeles atît pentru
Antioh, cît şi pentru Dimitrie. O va realiza - chiar în cursul acestei domnii
a lui Antioh - Dimitrie Cantemir, luînd de soţie pe Casandra, fiica lui Şerban
Cantacuzino.
7 noiembrie 1939

Prelegerea a VI-a

În ultima prelegere încheiasem domnia lui Duculeţ şi făcusem începutul

domniei lui Antioh Cantemir. Vă prezentasem, după Neculce, portretul noului
domn, în care remarcasem unele trăsături de caracter moştenite de la tatăl
său: fermitate, cumpătare şi bărbăţie.
Aţi văzut că încă de la început el pierde pe Lascarache Ruset, care l-ar
fi putut sprijini cu însuşirile sale de diplomat; îi moare apoi logodnica (sora
lui Duculeţ) şi în urmă propria-i soră, măritată cu Mihail Racoviţă, viitorul
domn. Temîndu-se de duşmănia lui Constantin Brîncoveanu, Antioh cere în
căsătorie pe una din fiicele lui, pentru a ajunge pe calea aceasta la o destindere
în raporturile cu domnul muntean.
împăcarea aceasta ar fi fost bine venită, fiindcă lupta dintre Cantemireşti
şi Brîncoveanu sleise, sub raportul financiar, ambele ţări.
Antioh refuzînd însă condiţiile puse de Brîncoveanu - omorîrea lui
Iordachi Ruset şi înlăturarea celorlalţi Cupăreşti, prieteni ai tatălui său - , ra-
porturile între cei doi domni rămîn aceleaşi. Antioh „n-au mai cercat şi pe
la alţi monarhi, ci şi-au luat Doamnă de Ţară „." spune cronica atribuită
lui Nicolae Costin.
Iar Neculce adaugă: „Nici cum acel lucru (Antioh) nu vru să-l primească
(uciderea lui lordachi Ruset) - şi se lăsă de prieteşugul lui (Brîncoveanu),
şi îşi alese Doamnă, fată de boier de ţara noastră, fata logofătului Dimitraşcu
Ceaurului, anume Ecaterina, şi făcu cu dînsa nuntă domnească în tîrg în
Iaşi, după obiceiul acestei ţări, în al doilea an al domniei lui" 41 .
Ştiţi că bătrînul Cantemir căutase să se desfacă de înrîurirea marii
nobilimi şi să se sprijine pe elemente din clasa de mijloc, pe „boiernaşi".
Aceeaşi înclinare se pare că o are şi Antioh; în orice caz, „boiernaşii", atît de
persecutaţi sub Constantin Duca, respiră şi ei mai uşuraţi.
„După ce-şi aşeză la domnie boierii după obiceiu, iar boiernaşii tătîne-său
a lui Cantemir Vodă vreau să se bucure de domnia fiului tătîne-său; dară
nu puteau, la focul să ţie inima, să se bucure; că aşa erau de bătuţi şi de
stîlciţi, şi de jigniţi, cît rămăsese cu peile, de nu aveau cu ce eşi înaintea
stăpîne-său; alţii, fiind pe de părţi de închisoare, îşi pierduse şi mintea. Deci

41 Neculce, p. 257.

149
Antioh Vodă, după ce i-au văzut într-acest chip, se mira şi el ce va face cu
„ "42
dînşn.
Lipsit de bani, trebuind să reziste campaniei pe care Brîncoveanu o
ducea la Constantinopol împotriva lui, Antioh s-a văzut silit să încaseze mai
departe văcăritul; dar numai două ierni l-a menţinut şi apoi a renunţat
la el. În schimb, dăjdiile au apăsat tare asupra mănăstirilor şi breslaşilor 43 •
Totuşi, măsurile luate de Antioh Vodă au dat destule rezultate bune.
Ca şi în vremea lui Constantin Cantemir, cîrmuirea se întemeiază pe doi
oameni de mare experienţă: pe lordachi Ruset şi pe Hatmanul Bogdan. „Şi aşa
se aşezară şi se tocmiră boieriile la toate treburile, de chiverniseau cum se
cade ; că erau Bogdan şi lordachi mai aleşi, şi capete bune, de-i ajungeau
la toate socotelile, de domnia Antioh Vodă cu cinste şi cu pace."

Politica externă. Relaţiile cu Brîncoveanu. Domnul Munteniei nu se putea

împăca cu situaţia din Moldova. El dorise din răsputeri să domnească la
Iaşi pentru a conduce personal jocul politic al acestei ţări între poloni şi
turci. Se temea de coborîrea spre Dunăre a polonilor, aşa cum se temea de
înaintarea germanilor. Nu-i convenea mai ales faptul că o bună parte din
Moldova se găsea deja sub ocupaţie militară polonă.
Această tendinţă de dominaţie munteană asupra Moldovei - în scopul
de a da o mai mare eficacitate politicii de tampon - se manifestase şi în
vremea lui Şerban Cantacuzino. La drept vorbind, ea avea la origine aceleaşi
necesităţi politice din care ţîşnise pentru Mihai Viteazul însuşi ideea stăpînirii
muntene peste Milcov şi peste munţi. Iată de ce Constantin Brîncoveanu
va înteţi lupta lui de dominaţie în Moldova, iată de ce, în mod firesc, el va
continua intriga la Constantinopol împotriva Cantemireştilor. De data aceasta,
el va întîmpina la Poartă rezistenţa vie a lui Dimitrie Cantemir, a cărui
influenţă în cercurile conducătoare turceşti era din ce în ce mai puternică.
Iată cum povesteşte cronicarul moldovean aceste frămîntări: „Constantin
Brîncoveanu Vodă văzîndu-1 pre Antioh Vodă că-i merg lucrurile cu întemeiere
bună, începu în sfaturi cu boierii pribegi şi cu Constantin Duca Vodă a ames-
tecare tare pre Antioh Vodă şi pre Cupăreşti, prea mult la Poartă. Aşijderea
şi Dumitraşco Beizadea, fratele lui Antioh Vodă şi cu Cupăreştii dimpreună,
pre de altă parte amestecau şi ei pc Brîncoveanul Vodă şi pre munteni, precum
place turcilor, aşa făceau ei, de ambe părţile, şi nu-şi puteau strica unii altora
nimic, fără decît cheltuială sute de pungi la Poartă „."
Prima pîră porneşte de la Constantin Duca Vodă, care reclamă la Poartă
pe Antioh Vodă că oamenii săi - Bogdan Hatmanul şi lordachi Ruset Vis-
tiernicul - au salvat pe Turculeţ „hainul cel mare al împăratului, carele
ţinea drumul Cameniţei şi era să-l ducă la Poartă". La Stambul, turcii în-
treprind o adevărată anchetă. Stăruinţele lui Dumitraşco Cantemir şi ale
Cupăreştilor, cu sumele de bani cheltuite (60 de pungi), au făcut să se închidă
această afacere.
Cu acest prilej - repet - a simţit însă şi Constantin Brîncoveanu cît
de influent ajunsese Dimitrie Cantemir în cercurile otomane. „Văzînd ne-

n Neculce, p. 2.56.
&aIbidem, p. 2.59.

150
aşezarea muntenilor asupra frăţine-său - spune Neculce - începu şi el a
amestecare prea tare pre munteni să ia domnia în Ţara Românească." Cro-
nicarul mai ştie că trecerea lui Dimitrie Cantemir se întemeia pe „Cerkez
Mehmet Paşa lmprihorul .... şi (pe) alţi turci mulţi, prieteni Cupăreştilor".
Se pare că reacţiunea moldovenilor a fost atît de puternică, încît a zdrun-
cinat tronul lui Brîncoveanu. „Şi sperie pre munteni prea tare, că mai în
toate lunele cheltuia Brîncoveanu Vodă cîte 500-600 pungi de bani." Dar
pe Neculce lupta aceasta dintre fraţi - cu tot succesul moldovenilor - îl
umple de mîhnire căci adaugă îndată: „ .. „ şi nu era nici o laudă, nici mol-
dovenilor, nici muntenilor de atîta cheltuială".
În sfîrşit, se mai produce un fapt care înteţeşte iarăşi conflictul dintre
Cantemireşti şi Brîncoveanu. Este vorba de căsătoria lui Dimitrie Cantemir
cu fiica lui Şerban Cantacuzino. Brîncoveanu nu putea privi cu ochi buni
alianţa Cantemireştilor cu familia lui Şerban Cantacuzino. S-a silit din răs­
puteri să împiedice această căsătorie. Cronicarul este bine informat: „Şi
prinseră muntenii de veste, şi-i stau piedică despre nemţi, că nu lăsa pe
Doamna lui Şerban Vodă să i-o dea şi încă mai mare vrajbă dintr-aceea
se făcea".

Politica externă. Relaţiile cu turcii. Şi în relaţiile sale externe, Antioh

a continuat, s-ar putea spune, politica tatălui său. A păstrat credinţă tur-
cilor şi a împlinit cu energie însărcinările ce i-au dat aceştia. Ştiţi că dom-
nilor moldoveni le revenea, în primul rînd, grija aprovizionării Cameniţei
- operaţiune grea, căci îi punea adesea în conflict militar cu polonii.
Slăbiţi de luptele cu germanii, cedînd sub înaintarea acestora cetate
după cetate şi provinciile una după alta, turcii pierd cea mai mare parte din
stăpînirile lor în Europa centrală. Împotriva polonilor rezistenţa lor a fost
mai norocoasă. Ei reuşiseră - cu mare greutate - să se menţină în Came-
niţa. Lucrul acesta se explică atît prin slăbiciunea polonilor cît şi prin po-
litica prudentă a lui Constantin Cantemir, care sabotase din răsputeri cam-
paniile lui Sobieschi, fiindcă îşi dăduse seama că acesta urmărea - sub for-
ma de cruciadă - anexarea Moldovei, pentru a-şi asigura ieşirea la Marea
Neagră şi la gurile Dunării.
În privinţa aceasta, instinctul· a condus minunat pe unii dintre domnii
noştri. Nu uitaţi că ne apropiem de sfîrşitul acestei „cruciade": pacea de
la Carlovitz. Poziţiile militare ale beligeranţilor vor fi punctul de plecare al
tratativelor. Ideea aceasta se agita deja în cercurile imperiale habsburgice,
iar Constantin Brîncoveanu - cu mijloacele lui extraordinare de informaţie
- o simţise; din această pricină căuta el să împiedice (vă amintiţi asmuţirea
tătarilor împotriva lui Heisler şi lovitura de la Zărneşti) ocupaţia militară
germană, chiar şi în forma inofensivă a cvartirelor de iarnă. Cînd sfătuieşte
pe ginerele său Constantin Duculeţ să atace pe polonii din cetăţile şi mănăs­
tirile Moldovei muntoase 44 , Brîncoveanu lucrează sub aceeaşi temere ca nu
cumva pacea să găsească pe moldoveni sub ocupaţie militară polonă.
Antioh Cantemir - şi cei din jurul său - îşi dădeau seama că turcii
nu trebuiau slăbiţi în împrejurări ca acelea. Evenimentele vor arăta curînd
cît a fost de just acest punct de vedere.
46 Vezi campania lui Antioh Jora, în prelegerea~a IV-a.

151
 Consecvent acestei atitudini, Antioh Vodă şi-a dJ.t toată osteneala să
ajute menţinerea turcilor în Cameniţa. El a organizat în trei rînduri opera-
tiile de aprovizionare. Prima oară a însărcinat pe Hatmanul Bogdan (în
primul an de domnie); a doua oară - în al doilea an de domnie - situaţia
garnizoanei din Cameniţa era atît de deznădăjduită din pricina înfometări~,
încît Antioh a trebuit să folosească solutii eroice. De data aceasta, a folosit
pe Moise Serdarul, om obişnuit cu întreprinderi de acest gen. Dar să-l lăsăm
pe Neculce să povestească această împrejurare:
„... Venit-au cărţi de la Caraiman Paşa din Cameniţa la Antioh Vodă
să păzească cu zahereau pînă în două săptămîni, să sosească în Cameniţa,
că, nesosind, n-are putere să ţie Cameniţa de foame, că-şi mîncase şi caii
şi tot ce avusese, şi hazneaoa şi oastea de la Poartă încă nu sosise. Deci îngrab
au gătit pre Moisei Sărdarul cu trei sute de slujitori şi cu trei sute de cai
în povod, şi tot calul cîte două chile de pîne, şi au trimis pe furiş, cum au
putut, de au dus acea pîne în Cameniţa, de le-au mai prins foamea de o dată
cu acea pîne."
A treia aprovizionare a Cameniţei s-a făcut în proporţii mari: 1500
de care, cirezi de vite, turme de „berbeci negustoreşti" etc. De data aceasta
convoaiele sînt excortate şi de trupe de ieniceri, munteni şi tătari. Totuşi,
răspunderea o poartă Antioh Vodă cu moldovenii. „Pe multe locuri, la dru-
muri se făcea spaimă de leşi ... " Comandanţii corpului turcesc ca şi cei mun-
teni pierduseră chiar nădejdea că vor mai putea ajunge cu o astfel de avere
în Cameniţa şi voiră să se întoarcă înapoi. „Eară Antioh Vodă au luat-o
asupra lui, şi n-au primit să o întoarcă, şi au dus-o în Cameniţa, pe poruncă
împărătească. „
Cînd au ajuns la Nistru, Domnul moldovean a supravegheat personal
trecerea convoaielor peste apă. ln acelaşi timp, el „trimise pe Bogdan Hat-
manul cu o seamă de oaste de apucă de intră în Cameniţa". Astfel, energic
şi prudent - îndrăzneţ cînd nevoia o cerea - Antioh„ au băgat zahereaua
în Cameniţa; şi îşi făcu Antioh Vodă de la Poartă mare cinste şi laudă
pentru aceasta. Aşijderea şi în Cameniţa, după ce am mers, i-au făcut mare
cinste Caraiman Paşa."
10 noiembrie 1939

Prelegerea a VII-a

V-am arătat în ultima prelegere modul cum se desfăşurau relaţiile Mol-

dovei în timpul domniei lui Antioh Cantemir cu muntenii .şi cu turcii.
Aţi văzut că începe printr-o încercare de reconciliere cu Brîncoveanu.
Neizbutind, el ştie să reziste, cu ajutorul fratelui său Dimitrie - şi prin legă­
turile acestuia la Poartă - încercărilor dispera te pe care le face domnul
muntean de a-l înlătura din domnia Moldovei. Apoi, în urma eminentelor
servicii făcute Porţii - prin aprovizionarea Cameniţei într-un moment dis-
perat - nu numai că şi-a consolidat domnia la Constantinopol, dar a contri-
buit la buna poziţie militară a turcilor faţă de poloni în timpul tratativelor
de pace. Să urmărim acwn atitudinea domnului moldovean faţă de poloni .

. 152
 Relaţiile lui Antioh Cantemir cu polonii. Trebuie însă să recunoaştem că
reuşita acţiunilor lui Antioh pentru sprijinirea Cameniţei - şi în genere a
politicii favorabile, după expresia noastră, „păcii turceşti" - a fost cu pu-
tinţă datorită şi slăbiciunii în care se găseau polonii. Sobieschi murise şi lă­
sase în unna lui o cumplită anarhie. Feudalitatea polonă, care îl alesese rege
într-un moment de grea cumpănă - sub ameninţarea primejdiei turceşti - ,
se împăcase greu cu firea lui autoritară. Nici n-au înţeles măreţele lui planuri
menite să aducă Polonia la forme de organizare corespunzătoare timpurilor
modeme.
Interregnul care a urmat morţii lui Sobieschi este socotit ca una din cele
mai lamentabile perioade din istoria Poloniei. Intrigile pentru ocuparea tro-
nului ameninţau să păgubească statul. Franţa susţinea pe prinţul de Conti
- care folosi în această împrejurare şi mijloace băneşti - iar Austria, pe
unul dintre fiii regelui mort. Dar abia îl proclamară rege pe Conti cînd, tot
prin puterea banilor - ce nu se putea face prin bani într-o ţară de feudali
sărăciţi? - , reuşi să se facă ales şi Frederic-August, electorul de Saxa. Fără
întîrziere, acesta pătrunse în Polonia, în fruntea unei armate şi se încoronă
la Cracovia, în vreme ce Conti sosea - prea tîrziu, fireşte - la Danzig.
Venirea la tronul Poloniei a lui Frederic August II de Saxa era menită
să aibă oarecari înrîuriri şi asupra Moldovei, căci noul rege avea proiecte
mari ; el voia să smulgă Podolia din mîinile turcilor şi să reia planul de ofen-
sivă către gurile Dunării şi Bugeac, pe care cu atîta stăruinţă, dar fără mij-
loacele necesare îl unnărise Sobieschi.
Este surprinzător cît de bine redă Neculce împrejurările în care s-a ales
noul rege: „ ... Şi nu s-au învoit leşii să pue dintre feciorii lui Sobieschi nici
pe unul Craiu, şi au pus om străin, pre August, Prinţipul de Saxonia, bucu-
rîndu-se domnii leşeşti la suma de bani mulţi ce le-au dat. Bucurîndu-se
la bani, au gîndit că-i vor mînca banii, şi pe urmă l-or goni, şi se vor mîn-
tui de domnul, precum le va fi voia, precum mai făcuseră şi altădată lui
Conde, Craiul de la Franzi ... "
Îndată după înscăunare, August la II-lea începu mari pregătiri mili-
tare şi fără întîrziere puse în mişcare o însemnată armată germană şi alta
polonă. Pentru moldoveni, păreau a reveni timpurile grele din vremea lui
Constantin Cantemir. Neculce afirmă 45 că oastea polonă avea circa 70-80 OOO
de oameni, iar cea germană 50-60 OOO. (Desigur, cifrele acestea sînt exage-
rate.) Adaugă apoi că „aşa le era sfatul, să meargă să ia ţara Moldovei şi
Bugeacu pînă la Dunăre".
Antioh, văzînd situaţia schimbată, cată a face faţă noilor împrejurări.
El decide să înceapă tratative cu August; dealtfel, acelaşi lucru făcu în
această împrejurare şi Brîncoveanu. (De unde tragem încheierea că proiec-
tele noului rege au fost luate în serios şi că domnul muntean relua politica -
şi altă dată practicată la Bucureşti - de provocare a rivalităţii austro-po-
lone.)
„Atunce, înţelegînd Antioh-Vodă de acea gătire bună a lor, trimis-au
şi el pre Eni Pîrcălabul şi pre Kargalovici şi pre Mihuleţ, cu cărţi înainte la
Craiul August, şi cu daruri, poftind pe Craiu ca pogorîndu-se în ţară şi să
nu facă stricăciune Ţării, şi să nu vie prin ţară ci să meargă pe Prut, drept
asupra Bugeacului şi dînd Dumnezeu să bată pre tătari, şi luînd Bugeacul,

u Neculce, p. 260.

153
atunce şi el cu toată ţara i se va închina". Neculce adaugă că la aceste pro-
puneri „Craiul tare s-a bucurat" şi la rîndul său a trimis şi el lui Antioh
daruri şi făgăduirile că nu va strica Ţara.
Tratativele au continuat, August cerînd lui Antioh pe bani, zaherea şi
toate cele necesare întreţinerii armatei. In proiectele de viitor, domnul şi
Ţara urmau să intre în asociaţia polono-lituaniană, aşa cum oferise şi altă
dată Sobiescbi. „Şi cite ponturi trimise Antioh Vodă de poftia la Craiul Au-
gust pentru aşezămîntul domniei şi a ţării, cum va fi, după ce va birui pre
turci, toate pre voia lui Antioh Yodă le-au lăsat Craiul; după cum este aşe­
zată Litva, aşa să fie şi Ţara Moldovei."
Dar polonii nu aveau, în realitate, dispoziţie pentru o reluare a luptelor
cu turcii. Căpeteniile nobilimii dădură repede pe faţă gîndul lor prin „feluri
de feluri de meşteşuguri şi pricini". August, care înaintase pînă aproape
de ~istru (la Cemeliţa din sus de Hordinca) se întoarse furios la Lemberg.
iar polonii se risipiră. Astfel a scăpat Moldova dintr-o mare primejdie.
Se pare însă că tratativele lui Antioh cu August al II-lea n-au rămas ne-
cunoscute turcilor, fiindcă vedem, în chiar vara aceluiaşi an (pe cînd Sulta-
nul ~lehmed pornea în marea campanie încheiată cu înfrîngerea de la Peter-
wardein), clătinîndu-se tronul lui Antioh.
Neculce ne spune că un anume Davidel, „fecior de mazil", a uneltit la
turci împotriva domnului cu ajutorul Hanului tătăresc. Se pare că şi acest
Da,·idel a fost unul dintre acei numeroşi soldaţi de aventură, care se ridica-
seră din pămîntul ~loldo,·ei în aceste vremuri. Ca toţi cei din categoria lui,
nici Davidel nu era lipsit de însuşiri. „Slujise în Ţara leşească - spune Ne-
culce - de ajunsese Rohmaistru, şi era la cinste mare; avea citeală pravilă.
mare ... ". Intervenţia lui Dumitraşcu Cantemir a fost însă şi de data aceas-
ta hotărîtoare „şi aşa, au lipsit de n-au luat domnie (Davidel), cit s-ar rumpe
un păr". \'ă spun încă o dată, credinţa mea este că turcii au fost informaţi de·
tratativele lui Antioh cu August al II-lea; altminteri nu se poate explica
faptul că între sprijinitorii lui Davidel se găsesc atît Hanul, cît şi turcii din
Carneniţa, cu care domnul moldovean avea relaţii foarte bune, întemeiate pe
vechi legături cu tatăl său şi pe serviciile ce v-am arătat că el însuşi le făcuse ..

Pacea de la Carlowitz; situaţia creată Moldovei. V-am pomenit şi altă.

dată de sistemul turcesc de a face războiul tratînd mereu pacea. Acest sistem
s-a vădit cu deosebire în cursul acestei cruciade. Incă din 1689 încep între
aliaţi şi turci tratative în vederea păcii. Negociatorii Porţii au fost Alexan-
dru Mavrocordat şi Zulficar Efendi. Deşi discuţiile s-au prelungit zadarnic
ani de zile (întovărăşite adesea de furioase reizbucniri ale războiului), ele·
sînt importante pentru istoria noastră, fiindcă în jurul ţărilor noastre s-a.
dat atunci o mare bătălie diplomatică.
Intr-adevăr, de la început, Austria ridică pretenţii asupra Ardealului,
Ţării Româneşti şi asupra Moldovei. Argumentele diplomaţilor austriaci cată.
a se întemeia pe aşa-numitele drepturi istorice ale Ungariei. Acest stat fu-
sese - cum ştiţi - refăcut de ei chiar în timpul războiului şi pus sub coroana.
arhiducelui Iosif, fiul împăratului (la 7 decembrie 1687). Habsburgii reven-
dicau acum toate acele ţări, care aparţinuseră altă dată coroanei Ungariei.
Intre acestea, ei socoteau atît Ardealul cit şi Ţările Române. Ardelenii au
opus acestei concepţii argumentul că Transilvania n-a aparţinut niciodată.

154
iregatului maghiar în Evul Mediu, ci alcătuia un stat aparte, care a fost nu-
mai unit cu acest regat (Compares regi, sed libera) 4 e.
Domnii moldoveni şi munteni, simţind primejdia, au temperat zelul
polono-fil sau austro-fil al unora dintre familiile boiereşti ferindu-se, ei în-
sisi, a cădea sub bănuiala necredinţei. Brîncoveanu, îndeosebi, îşi dă seama
.d~ necesitatea pentru ambele principate ca turcii să nu iasă cu totul zdrobiţi
din război, fiindcă atunci austriacii şi polonii şi-ar fi împins hotarele lor pînă
la Dunăre şi Marea Neagră. De aci o întreagă operă de sabotaj diplomatic,
politic, econom.ic şi chiar militar, pe care el se sileşte să-l extindă şi în Mol-
dova împotriva polonilor. Aşa se explică acea complicată acţiune dusă de
el în anul 1690 şi care se încheie cu bătălia de la Zărneşti şi tot astfel sur-
prinzătoarea campanie a lui Duculeţ - prin Hatmanul Antioh Jora - îm-
potriva trupelor polone din Moldova.
Cită dreptate a avut Brîncoveanu sfătuind pe Duculeţ să atace pe po-
loni se vede dintr-o scrisoare a mareşalului polon Lubomirski, din 2 februarie
1689. Formula minimală a pretenţiilor polone era (în afară de Cameniţa)
„)loldova de la Iaşi în sus, după cum ar poseda-o acuma" 47 • Y-am spus şi
într-o prelegere trecută, că polonii imitau astfel pe austriaci care doreau să
discute pacea pe baza situaţiei militare la care ajunseseră. Acest punct de
vedere a şi triwnfat pînă la urmă (pentru austriaci), lucru de care pomeneş­
te si, Neculce: „Cît loc au luat de la turci, luat să fie".
Dar pentru motive de oportunitate - pentru a nu exaspera pe poloni
.şi a nu-i împinge la o pace separată cu turcii - , austriacii nu insistau pentru
anexarea Moldovei în aceeaşi măsură în care insistau pentru a obţine Mun-
tenia. Aceasta nu înseamnă că erau dispuşi să vadă pe poloni în Moldova şi
la gurile Dunării. Se prefăceau numai, lăsînd pe poloni să spere; mergeau
pînă acolo încît pentru a cîştiga timp, condiţionau eventuala cedare a Mol-
doni, de un vot al „dietei maghiare" !
De la începutul tratativelor cu instrucţiunile Contelui Caraffa către ple-
nipotenţiarii germani ( 11 ianuarie 1689) se atrage atenţia că Muntenia „a
aparţinut în vechime Ungariei". În consecinţă „se va cere numaidecît de
la turci cedarea ei". Cu privire la Moldova se ţine un limbaj mai moderat,
din care rezultă că austriacii nu aveau, în fond, un interes prea mare pentru
:Moldova. Ai sentimentul că o cer mai mult pentru a nu lăsa drumul deschis
polonilor către Dunărea de Jos.
Iată cwn este prezentată problema în instrucţiunile amintite mai sus:
„Cît despre Moldova, deşi această provincie este cu totul ruinată şi menţi­
nerea stăpînirii ei ar costa, din cauza năvălirilor tătare, pe împărat mai mult
decît veniturile ei, şi deci nu ar fi de un mare interes şi folos a o dobîndi -
totuşi să se ceară, ca şi aceasta să fie cedată împăratului".
În cursul tratativelor, germanii fiind mereu victorioşi, începură să ma-
nifeste pretenţii tot mai categorice asupra ambelor Principate pentru a-şi
asigura stăpînirea Dunării („Opinteau nemţii să fie Dunărea hotar „.").
Polonii ridicară îndată şi ei pretenţiile, cerînd Moldova în întregime 48 •

48 V. Papacostea, Cursul din 1938- 1939, p. 425.

47 Hurmuzaki. V, p. 219.
48 Raportul ambasadorului francez De Castagneres către rege, din 11.II.1690, Hurmuzaki,
Supl. I, p. 283.

155
 Disputa diplomatică pentru stăpînirea pămîntului nostru a ţinut ani
de zile, între cele două puteri aliate. (Din acest conflict, noi am folosit, căci
turcii, profitînd de neînţelegerea aliaţilor, au rezistat cererilor lor.)
Vă citez un pasaj din discursul unuia din oamenii de stat poloni -
rostit la 29 iunie 1690 - din care puteţi vedea ce întorsătură luaseră rapor-
turile austro-polone în perioada aceasta preliminară a tratativelor.
„Vă este cunoscut că acea gintă (austriacii) în tratările din anii trecuţi,
pînă acolo merse cu aroganţa ei, încît să ne refuze nouă şi să-şi atribuie
sie Valahia şi Moldova, ţări în care niciodată nu i-a călcat piciorul.Aceste
sînt mulţumitele pentru sîngele nostru vărsat înaintea Vienei, aceasta este
răsplata pentru milioanele noastre cheltuite, pentru corpurile bravilor noş­
tri corn patrioţi care zac calde încă în cîm piile lJ ngariei. " 49
14 noiembrie 1939

Prelegerea a VIII-a

V-am arătat în prelegerea trecută cum evoluau tratativele de pace care

se duceau - odată cu războiul - între turci de o parte şi austriaci şi poloni
de alta. Aţi văzut că între aceşti aliaţi continua cu înverşunare rivalitatea
izbucnită încă din vremea asediului Vienei. Acum, această rivalitate se înăs­
prise din pricină că Austria victorioasă revendica pentru ea singură cele trei
principate, desconsiderînd cu totul doleanţele polonilor şi sabotînd proiectul
acestora de a se coborî, peste trupul Moldovei, la Dunărea de Jos şi la Marea
~eagră. De conflictul dintre austriaci şi poloni încearcă să se folosească în
mod abil francezii.
Francezii, care doreau să izoleze pe austriaci, se silesc acum să împace
pe poloni cu turcii. Ei sfătuiesc insistent pe aceştia din urmă să facă anume
concesii Poloniei - să îi cedeze Moldova, sau cel puţin o parte din ea -
pentru a se ajunge astfel la o pace separată. Dar Sobieschi urmărea cu în-
verşunare proiectul său de expansiune la ~larea ~eagră şi la gurile Dună­
rii în speranţa că va pune Polonia în condiţiile geo-economice indispensabile
dezvoltării ei politice. El nu cedă astfel influenţei franceze însă nici nu putu
face progrese militare mai însemnate din pricina sabotajului exercitat de no-
bilimea franco-filă. (După cum veţi vedea, nici după moartea lui Sobieschi„
în vremea lui August al Ii-lea Polonia nu a reuşit să realizeze succese mi-
litare împotriva turcilor.)
Trebuie însă să recunoaştem că şi turcii au avut o atitudine foarte clirză,
cu toată stăruinţa depusă de aliaţii lor - francezii. Concilianţi în chestiunea
cedării Cameniţei - a cărei stăpînire, aţi văzut, îi costa enorm, în oameni
şi bani - turcii se arătau intransigenţi în chestiunea Moldovei 50 • Ei invocau
mereu motivul că învăţătura Coranului îi opreşte să cedeze ţările pe care
nu le-au cucerit cu sabia, care li s-au închinat, în schimbul protecţiei lor.
Iată cum povesteşte Neculce faza finală a tratativelor:
„S-au strîns din toate ţările acolo la Carloviţ solii Europei, de la Ieşi„
de la franţuzi, de la Veneţia, de la Anglia, de la Olanda, de la muscali şi de
48 Hunnuzaki, V, p. 328. Xenopol, Istoria Rom4nilor, VI, p. 410.
60 Hurmuzaki, Supl. I, p. 308.

156
prin alte ţări, de au şezut acolo la Carloviţă două, trei luni, toată vara, de
:şi-au aşezat păcile cu toţii. Numai cu franţuzii, nemţii nu s-au putut aşeza,
:şi au rămas tot să se bată; pentru crăia ţării lspaniei, nu s-au putut învoi.
Muscalul încă au dat cuvînt să-şi aşeze pace în al doilea an."
Dar Neculce este foarte bine informat şi asupra condiţiilor în care se
discută pacea turco-germană: „Cît loc au luat (nemţii) de la turci, luat să
fie„." De aci puteţi vedea de ce Brîncoveanu a evitat - cu orice risc -
ocupaţia militară austriacă (măcar şi prietenească); şi veţi înţelege de ce în-
-cercase, prin Duculeţ, să înlăture ocupaţia militară polonă în Moldova. Veţi
înţelege, de asemenea, de ce Brîncoveanu nu s-a dat în lături - cînd a sim-
ţit că nu mai poate împiedica intrarea trupelor austriace - să cheme pe tă­
tari şi să lovească el însuşi cu toată hotărîrea, la Zărneşti.
Dar să revenim la poloni. Iată ce ne spune Neculce în privinţa preten-
ţiilor lor: „Leşii încă cereau tare Ţara Moldovei; dară turcii au răspuns pen-
tru Ţara Moldovei, zicînd că Ţara Moldovei nu pot să o dea să le fie lor
podană, că este volnică, că turcilor este închinată, nu este luată cu sabia.
Deci leşii, văzînd aşa, s-au aşezat într-acest chip: cetăţile din Moldova şi
mănăstirile cîte au luat şi cît loc, tot, să le dea înapoi moldovenilor." Mai
departe, turcii convin ca „pre (tătarii) Nohai să-i ridice pre toţi din Bugeac
să se ducă la locul lor peste Don, să rămînă numai Bugegenii. Şi Hotinul să
nu-l tocmească turcii niciodată, nici altă cetate să nu facă în Moldova tur-
·cii, nici paşă să nu puie . „"
Aşadar, cum vedeţi, din concesiunile ce-şi făcură reciproc turcii şi po-
lonii - Moldova avu multe foloase.
Ţin să vă atrag luarea-aminte asupra unui incident care a avut loc cu
prilejul acestor discuţii între ruşi şi turci. Aceştia din urmă refuzară să ce-
deze ruşilor cetăţile de pe Nipru, ceea ce provocă retragerea Rusiei de la
Carlowitz; se încheie însă un armistiţiu. Un diplomat german făcu atunci
unele observaţii pline de interes, şi care dovedesc că încă pe acea vreme
spiritele clarvăzătoare se temeau de înaintarea ruşilor spre gurile Dunării.
Vă redau cuvintele acestui diplomat; el cată a demonstra necesitatea, pen-
tru austriaci, de a stăpîni Ardealul: „.„posesiunea Transilvaniei este un ză­
vor sigur împins contra covîrşitoarelor pretenţiuni ale ruşilor, care deocam-
dată ameninţă numai Crimeea cu înghiţirea dar în cazul reuşitei acestei în-
treprinderi ar întinde dorinţa ei de cucerire şi asupra Basarabiei". (.„)
Dar turcii nu apărară numai Moldova şi Muntenia, ei apărară şi Ardealul,
ţinînd în loc tratativele de pace. În cele din urmă, sub sugestia şi prin mij-
locirea ambasadorului englez la Constantinopol, Lordul Pagett, austriacii
cumpărară cu bani pe delegaţii turci - Mehmed Efendi şi Alexandru Ma-
vrocordat şi astfel, Transilvania fu cedată.
În ziua de 26 ianuarie 1699 tratatul fu semnat. Prin acest tratat Aus-
tria anexa Ungaria propriu-zisă, Transilvania, mare parte din Slovenia şi
Croaţia pînă la rîul Urma. Polonia lua Cameniţa, dar înapoia teritoriile ocu-
pate în Moldova. De asemenea, turcii renunţau pentru totdeauna la Podolia
şi Ucraina 61 •

61 Tratatul cu Polonia se află reprodus în Hurmuzaki, V, p. 524.

157
 1'l1oldova după pacea de la Carlowitz. Antioh începe refacerea ţării. În exe-
cutarea unora dintre prevederile Păcii de la Carlowitz, Antioh Cantemir avu
un rol important. El face trecerea Cameniţei din mîna turcilor în aceea a
polonilor.
„Deci, atuncea în scurtă vreme, tot într-acea vară, al patrulea an al
domniei lui Antioh-Vodă, i-au şi venit ferman şi să gătească să meargă să
ridice turcii din Cameniţa, şi să dea Cameniţa pre mîna leşilor ... "
Această împrejurare era de o însemnătate istorică. Stăpînirea turcească
la Cameniţa adusese Moldovei pagube mari şi transformase o mare parte diIL
ţară într-un drum militar turcesc. Totodată, prin reacţiunea repetată a polo-
nilor - care ocupaseră şi ei cetăţile din regiunea muntoasă - existenţa Mol-
dovei fusese grav ameninţată. Acum Ţara se libera de poloni, de tătarii No-
hai, totodată lua sfîrşit acel cumplit du-te-vino al turcilor către Cameniţa.
Neculce redă astfel bucuria moldovenilor: „ ... Şi purcese Antioh Vodă
voios; şi se învoioşia toată Ţara de acea veste, unde se rădica acea nevoie
de asupra Ţării şi a Creştinilor, şi dederă slavă lui Dumnezeu. Şi atunci·
eram şi eu vel Yornic, pe acea vreme, vătav de Aprozi." Ca totdeauna, An-
tioh împlini cu tact şi energie însărcinarea dată de turci. Apoi se îngriji de
evacuarea trupelor polone.
„Şi alese Antioh Vodă pre Lupu Costaki, fecioru lui Gavriliţă Vornicul ..
şi-l făcu Comisar dimpreună şi cu alţi boieri, şi-l trimise la Suceava, şi la
Neamţ de scoaseră pre toţi leşii din Ţară ... " Şi astfel, spune Neculce „rămase
toată Ţara în mina lui Antioh Vodă: Hotinul, Suceava, Cernăuţi, cît stă­
pînise leşii". In sfîrşit, datorită energiei arătată atunci, moldovenii reali-
piră l\Ioldovei şi Ţinutul Orheiului unde se întinsese stăpînirea Hanului.
Numai tătarii Nohai, din Bugeac, refuzau să plece la Don, după cum se
stabilise. ,,Antioh Vodă, însă, îndată se găti şi purceasă cu frumoasă oaste".
:Moldovenii risipiţi sub steaguri străine, revin acum în Ţară aduşi de simţă­
mîntul acestui început de eliberare. În oastea „frumoasă" pe care Antioh o
pregăteşte pentru e\·acuarea tătarilor Nohai, se află acum, sub steagul ţării,
şi vestitul căpitan Turculeţ.
Dar lupta cu tătarii n-a avut loc, fiindcă s-au supus hotărîrii luate, ce-
rînd doar să li se amine pentru primăvară plecarea. „Şi cum au venit primă­
vara, s-au şi ridicat, de bunăvoia lor, de s-au dus la Don să trăiască."
Ca să vă daţi seama de bucuria pe care au simţit-o moldovenii prin în-
depărtarea, măcar în parte, a tătarilor, cred potrivit să vă citez următorul
pasaj din cronica atribuită lui Nicolae Costin:
„Şi după deşertarea Cameniţei, s-a mutat şi hanul de Crîm de pe locul
Ţării, în cea parte de Nistru, în olatul Tighinei; şi tătarii care s-au fost tins.
de şi-au făcut Geaun-Mărzea, şi cu alţi Mîrzaci, sate, la ţinutul Lăpuşnei,
din gios de Chişinău, pe de ambele părţi de Bîcu, încă au lăsat locul ţerei
şi au lipsit de aceea stăpînire ; şi a fost hălăduit pămîntul Moldovei de sub.
cumpăna păgînilor puţină vreme, ca o iarbă ce este năduşită de iarnă grea.
cum vedem că a căzut pămîntul Moldovei şi acum subt acea nenorocire
de pe acea vreme, care s-o lăsăm la mila lui Dumnezeu" 62•
Acum, cînd ţara s-a liberat de stăpînirea atîtor oşti străine, Antioh ia:
măsuri de îndreptare a stărilor economice şi sociale. Îl preocupă repopula-
larea ţării, şi reluarea activităţii economice. Pentru aceasta, în al cincilea

&2 Pseudo ~icolae Costin, ed. Kogălniceanu, II, p. H.

158
.an de domnie, Antioh „a făcut cărţi de slobozie pen toate siliştele". Apoi,
fiindcă ţara nu mai este un cîmp militar, şi pentru a lăsa deplină libertate şi
tîrgoveţilor„au mutat slujitorii de pin Peatra, şi din Roman, şi de prin toa-
te tîrgurile ce erau pin mijlocul ţării aşezaţi, şi i-au mutat pe la marginile
ţării, pe la vaduri, pe Nistru şi pe Prut îi aşează". Este vorba de acea parte
a Prutului de ~nde începea Bugeacul şi sălaşurile tătarilor rămaşi acolo. Cred
-că trebuie să vedeţi în această trimitere a trupelor „la marginile ţării" şi
„la vadurile" celor două rîuri care îi formau hotarul către Răsărit o reafir-
mare a ideii de frontieră. Lucrul ne apare cu atît mai interesant, cu cît
unele dintre aceste trupe sînt aşezate pe Prut - e vorba de partea de jos
a rîului - marcînd hotarul între Moldova liberă şi turci. Într-adevăr, tur-
-cii, siliţi de împrejurări, îşi aduseseră aminte că Moldova nu este o provincie
-ci o ţară, care li s-a închinat în anume condiţii, între care ideea hotarelor şi
.a integrităţii teritoriale nu lipsiseră 53 •
Dar Antioh nu uită nici latura fiscală. El ştia că văcăritul şi „înmulţi­
rea" sferturilor contribuiseră mult la depopularea ţării. „Şi scoase şi ruptă
pe Ţară, de-i aşeză pre oameni pe putinţă, cu pecetluituri roşi, domneşti,
pe feţe, de tot omul anume, şi cu giurămînt mare, că vor da de patru ori în-
tr-un an". Impunerea cea nouă pe care o face Antioh este interesantă şi sub
aspectul social. Ea nu recunoaşte scutiri şi privilegii nici unei categorii. Măsu­
rile sînt generale pentru întreaga societate:
„La al cincilea an al Domniei lui Antioh Vodă, scos-a uă socoteală pes-
te toată Ţara, şi pe boieri, şi pe mazili, şi pe toate brezlele şi pe ţărani ruptă,
ca să se scie tot omul ce va da într-un an, dînd a tot omul pecetluit 1Domnesc,
anume şi pe faţa omului scris; şi banii să-şi dea omul în patru ciferturi, după
cum ~a aşezat la vistieriă, după tocmeala şi putinţa omului; eară altă peste
tot anul, întru nimică să nu fie supărat la casa lui. Şi cu această socoteală
se \'Tea mai tocmi şi ţeara ... "54
Urmările acestor drepte rînduieli - care ne lasă să vedem un început
de nivelare socială - se arătară îndată, căci „din toate ţările purceseră
oamenii a izvorîre şi a venire cine-şi la locul său, şi la moşia sa".
Curentul de reîntoarcere în patrie a tuturor celor desţăraţi din motive
economice sau politice, prinde chiar şi pe adversarii personali ai lui Antioh
care „erau pribegi în Ţara Muntenească încă de la mazilia lui Constantin
Duca Vodă ... " Văzînd noua aşezare a lucrurilor în Moldova „şi-au plecat
capetele la Antioh Vodă şi au venit în Ţară". Domnul, înţelept, „i-a primit
cu dragoste şi îi ţinea la mare cinste". Astfel, s-a strîns ţara toată, cu mic cu
mare, în jurul tronului. N-au rămas în afara acestei mişcări de solidarizare
moldovenească decît doi boieri: Nicolae Costin Hatmanul şi Mavrodin Vor-
nicul. Dar Neculce, în stilul lui pitoresc, ne explică că Nicolae Costin nu pu-
tea veni fiindcă era cumnatul lui Duculeţ, iar Mavrodin „fiindcă era grec;
nu avea la ce veni".
Cele mai frumoase perspective se deschideau Moldovei şi trebuie să-l
credem pe Neculce cînd afirmă că „tare se bucurau oamenii atunci, şi de pa-
cea şi de chiverniseala cea bună a lui Antioh Vodă; şi începură boierii a-şi
face curţi şi a ezire iazuri pe la sălişti, şi cu toate se siliau". •
17 noiembrie 1939

53
\'.Papacostea, Curs de Istoria Românilor, 1938-1939.
~ Pseudo-Nicolae Costin, ed. Kogălniceanu, II. p. •M.

159
 Prelegerea a IX-a

Lupta lui Brîncoveanu şi'. a lui Duculeţ împotriva lui Antioh Cantemir.
Mazilirea lui A ntioh. V-am înfăţişat în ultima prelegere urmările ferici te
pe care le-a avut în Moldova tratatul de pace de la Carlowitz. Prin prevede-
rile acestei păci, a încetat pentru Moldova una dintre cele mai triste perioade
ale istoriei ei. Trupele polone au evacuat cetăţile ce ocupau în partea de nord
a ţării (Hotinul, Suceava, Cernăuţi, Neamţu). O altă binefacere a fost tre-
cerea Cameniţei şi a Podoliei din mîinile turcilor în ale polonilor. Vă ami-
tiţi cîte necazuri au avut moldovenii - vreme de 22 de ani, cît au stăpî­
nit turcii această cetate - pentru a asigura drumul Cameniţei şi aprovizio-
nările ei. Din pricina acestei cetăţi, turcii - şi mai ales tătarii - îşi făceau
mereu drum prin ţară; în felul acesta provocau reacţiunea polonilor, care
organizau şi ei trupe uşoare de penetraţie (podghiazuri), care, sub Rretextul
urmăririi turcilor, călcau şi jefuiau ţara pînă la Iaşi şi mai departe. În aceste
împrejurări, tătarii întinseseră sălaşurile lor, pe nesimţite, pînă aproape de
Chişinău, ba mai ocupaseră şi ţinutul Orheiului. Antioh obţinu, cum aţi vă­
zut, un firman pentru scoaterea tătarilor din aceste părţi şi altul pentru eva-
cuarea hoardei N ogai din Bugeac şi pentru trimiterea acesteia la Don. Astfel,
prin pacea de la Carlowitz, Moldova a cîştigat şi într-o parte şi într-alta.
Aţi văzut apoi măsurile înţelepte luate de Antioh Vodă pentru repopula'rea
ţării, pentru refacerea vieţii economice, a satelor şi oraşelor, pentru întoarce-
rea pribegilor. în scurt, aţi văzut Moldova păşind, după această pace, pe
un drum de refacere şi consolidare politică.
Poziţia din ce în ce mai fermă a Cantemireştilor, atît la Poartă cît şi
înlăuntrul ţării, nu era pe placul lui Constantin Brîncoveanu. Plecarea lui
Dimitrie Cantemir la Constantinopol~ curînd după căsătoria lui cu Casan-
dra Cantacuzino, în 1700 - îl punea pe gînduri. Se pare că, într-adevăr, Di-
mitrie Cantemir aspira la tronul Ţării Româneşti 66 . Prin căsătoria cu fiica lui
Şerban Cantacuzino, el devenise şi mai primejdios. lntîi, fiindcă urmaşii
fostului domn muntean considerau pe Brîncoveanu ca pe un uzurpator al
dreptului lor şi în al doilea rînd, fiindcă soţia lui Dimitrie Cantemir era în
curent cu tratativele purtate de Brîncoveanu cu austriacii.
„ ... s-a umplut de grijă şi de frică că-l va pîrî; pentru că ştia Doamna
lui, din Ţara ungurească, toate tainele ce avea Brîncoveanu Vodă cu nemţii."
Temîndu-se de Dimitrie „să nu-l smintească din domnie, cu prietenul
său, Cerkez Mehmet Paşa, cu Cuciuc lmbrihor Musaipul lmpăratului ... "
domnul muntean îşi luă măsurile sale. Reîncepu şi el lupta pentru scoate-
rea lui Antioh din domnia Moldovei. Curînd însă îşi dădu seama că scăpînd
de Antioh, lucra indirect pentru Duculeţ care, retras la Constantinopol, unel-
tea, de asemenea, pentru recăpătarea tronului. Dar Brîncoveanu nu îl mai
vroia pe fostul său ginere (vă amintiţi că Maria, soţia lui Duculeţ, murise de
ciumă curînd după mazilia soţului ei); iată ce spune în această privinţă cro-
nicarul: „„.Brîncoveanu Vodă se sfătui mult cu unchii lui, cu Constantin
Stolnicul şi cu spătarul Mihai, cum ar face să se poată mîntui de Cantemi-
reşti, ca să nu vie la vreo primejdie cu Constantin Duca Vodă, să-l chel-
tuiască, să-l scoată din domnie; nefiindu-i ginere, îl urîse, şi zicea că, cînd îi

66
~eculce, ed. Kogălniceanu, II, p. 258.

160
era gmere şi nu-l asculta, dar acum dacă va eşi la domnie, nici I-ar băga
sama".
Realitatea istorică nu este chiar aşa cum o înfăţişează Neculce; Constan-
tin Brîncoveanu nu mai putea avea simpatie pentru omuleţul în sprijinul
carierii căruia nu jertfise numai sume mari de bani, dar şi pe cel mai iubit
copil al său. Apoi, cu mijloacele lui de informaţie, domnul muntean ştia de-
sigur cit era de detestat Duculeţ în :Moldova.
Trebuie să vă spun că în vremea aceasta, Constantin Duca ţinea casă
mare la Stambul (avea un palat frumos pe ţărmul mării) şi cultiva relaţii
întinse tocmai în vederea recăpătării tronului Moldovei. Avu prilej să găz­
duiască astfel pe contele Oettingen, ambasadorul german faţă de care turcii
dezvoltau o atenţie cu totul deosebită. Într-un raport al ambasadorului fran-
cez De Feriol către Ludovic al XIV-lea din 26 februarie 1700 56 , citim: „Caf-
tanele cu care fu îmbrăcat el (ambasadorul german) şi compania lui erau
prin excepţie de ceea ce se făcea obicinuit, blănite cu blană de cacom. La
audienţa ce i se dădu se făcu înaintea lui plata ienicerilor, şi grajdiul întreg
al padişahului, cu toate hamurile cele împodobite cu pietre scumpe fu în-
trebuinţat spre a-l aduce de la casa unui fost bei din Moldova, unde el luase
gazdă cînd se coborîse din corabie" 57 •
„Fostul bei al Moldovei" era Duculeţ. El reuşi să cîştige protecţia amba-
sadorului pe lingă Marele Vizir. Dealtfel, întîmplarea aceasta este cunoscută
şi lui Neculce: „Nu stiu ce vom zice; nenorocirea Tării Moldovei au minia
lui Dumnezeu, se tî~plasă la acea vreme de ţinea' gazdă solul nemţesc în
casele lui Constantin Duca Vodă, şi i se rugă acelui sol, ţiind gazdă la dînsul,
de au grăit solul Vezirului să-l facă Domn pre Constantin Duca Vodă; şi
a tunce Vezirul îl ţinea la mare cinste pre acel sol ... "
Între acestea, Constantin Brîncoveanu, dorind să scoată pe Antioh dar
să evite venirea lui Duculeţ, găsi un al treilea candidat care să-i servească cu
energie şi devotament proiectul lui de domnie i"ndirectă asupra Moldovei.
Din nenorocire nu avem destule ştiri asupra acestui candidat. Se pare însă
că el nu era cu totul obscur, din modul în care ni-l înfăţişează Neculce:
„(Brîncoveanu) trimise pre unchiul său, pre Mihai Spătarul la Poartă, şi
umblă Spătarul Mihai, şi cercînd şi giuruind mult Vezirului să mazilească
pre Antioh Vodă, şi să pue Domn străin pre care au ales Brîncoveanu Vodă,
şi Brîncoveanu Vodă alesese pre un Toderaşco de la Galaţi; care acel Tode-
raşco au fost neguţător, om era şi kipiş de fire, dară mai rău şi mai spurcat,
şi mai varvar, şi mai tiran nu era alt om pre acele vremi în ţară; că de ar fi
fost acela domn în Moldova, nici un boier pînă în două trii luni n-ar fi rămas
viu în ţară".
Dar încercarea aceasta a lui Brîncoveanu nu izbuti din pricina - cum
vă spuneam - a demersului făcut de contele Oettingen în favoarea lui Ducu-
leţ. În acest sens chiar, răspunde Vizirul spătarului Mihai Cantacuzino:
„Au răspuns Vezirul Spătarului Mihai că nu va mai înmulţi Domnii; ce, de
va mazili pre Antioh Vodă, a pune pre Constantin Duca Vodă, iar pre alţii
nu va pune". Cînd a simţit cum stau lucrurile, Mihai Cantacuzino n-a pierdut
vremea ci îndată „au căutat a se lipire iar de Constantin Duca Vodă să-l

56
Hurmuzaki, Supl. I., p. 349.
57
Rclationen des Grafen Oettingen aus Constantinopel, 23 februarie şi 18 septembrie
1700. Hurmuzaki, Frag. III, p. 496.

161
scoată la domnie". Ba mai mult: Brîncoveanu - văzînd că fostul său gi-
nere este pe punctul să cîştige lupta - sprijini cu bani căftănirea lui Con-
stantin Duca. 58
Astfel, fu mazilit în ziua de 12 septembrie 1700, Antioh Cantemir, toc-
mai cînd se aştepta mai puţin, după o domnie de „cinci ani fără doµă luni
şi două săptămîni" 59 • Vestea maziliei i-a adus-o lui Antioh Cantemir un sol
rus care se întorcea de la Constantinopol prin Iaşi. „Numai, nici de un fc-
los nu i-a fost lui Antioh Vodă că i-au spus .„ căci a doua zi i-au şi sosit
cu Capegi-başa cu mazilia".
Scoaterea din domnie a lui Antioh Cantemir (într-un moment în care el
refăcuse coeziunea societăţii moldoveneşti izbutind să readucă în ţară -
prin amenitatea şi tactul său - pe toţi răzvrătiţii) cînd, în sfîrşit, cele mai
frumoase perspective se înfăţişau statului moldovean, prilejuieşte lui Neculce
amare reflexii: „Căutaţi acum de socotiţi ce fără de noroc ţară şi oameni;
că numai şapte-opt luni didese Dumnezeu de era răsuflare în ţară, şi se bu-
curase ţara tare; dară de ar fi ţinut şeapte-opt ani sau zece, aşa n-ar fi pu-
tut oamenii şi dobitoacele încăpea în ţară. Dară Dumnezeu nu va erta păca­
tul şi greşeala acestei ţări; tot mai tare şi mai rău şi mai amar, şi mai sus-
pis se adauge."

Boierimea toată în jurul domnului mazil. Antioli Cantemir apără şi sca-

pă viaţa colaboratorilor săi. Capigiul a venit pe neaşteptate, aşa încît colabo-
ratorii apropiaţi ai domnului - Iordache Vistiernicul şi Bogdan Hatmanul -
nu au putut fugi. Cită ură avea Brîncoveanu pe Bogdan Hatmanul şi pe Ior-
dache Vistierul, aţi văzut mai înainte, cînd făgăduise pe una din fiicele sale
lui Antioh cu condiţia de a-i da în mină pe aceştia. Vă amintiţi, de aseme-
nea, că domnul moldovean refuzase un astfel de tîrg. Lealitatea lui se do-
vedeşte şi cu prilejul mazilirii. Păstrîndu-şi calmul, Antioh ia măsuri pentru
salvarea celor doi boieri, ascunzîndu-i în apartamentul doamnei. „Iar acei
doi boieri şedea în casă la doamna mistuiţi, ascunşi, şi nu cuteza capegi-başa
să intre în casă la doamna, să-i ia de grumaz, că-i oblicise că sînt acolo. " 60
Autoritatea lui Antioh asupra boierimii, în împrejurări ca acelea ale
mazilirii, este demnă de admirat. Ne-am fi aşteptat ca tot partidul Costineş­
tilor să se ridice în contra domnului căzut aşa cum se întîmpla aproape în-
totdeauna la mazilirea domnilor. Ei bine, de data aceasta nu s-a întîmplat
aşa. Boierimea toată, inclusiv foştii săi adversari, a stat pînă la urmă în
jurul domnului, sfătuindu-se împreună asupra măsurilor ce sînt de luat.
Este un moment interesant din istoria acelor vremi şi cred util să vă dau
în întregime povestirea cronicarului: „Iar a treia zi au stătut Antioh Vodă
de au mijlocit lucrul, cu boierii care fusese pribegi, care mai sus s-au scris că
au venit la mila lui, şi cu alţi boieri de ţară ce se tîmplase în Iaşi din capăt,
anume Vasilaşco Cantacuzino Spătar şi cu fratele său Ilie Cantacuzino Vis-
tiernic şi cu Ioniţă Sărdarul, ficior lui Miron Costin Logofătul, şi Antioh Hat-
manul, şi Lupul, fecior lui Ga,Tiliţă Vornicul. Vorovit-au Antioh-Vodă cu
toţi cu aceşti boieri şi i-au poftit şi i-au rugat pentru Bogdan şi pentru Ior-
dachi. Deci aceşti boieri n-au putut călca voia lui Antioh Vodă. Şi măcar
68
Neculce, p. 267.
68
pseudo Nicolae Costin, ed. Kogălnicea~u. II, p. 42.
eo Neculce, ed. Kogălniceanu, II, p. 268.

162
că avusăse mult supăr de Bogdan şi de Iordachi, întîi Ioniţă Sărdarul, fecio-
rul lui Miron Costin Logofătului avînd mare rană în inima lui pentru tăierea
capului tătîne-său, lu~ Miron Costin Logofătul, în vrem~a lui Consta~ti~ Can:
temir Vodă - că mai mult era prepusul de Bogdan ş1 de Iordach1 ca ar f1
îndemnat ei pre Cantemir Vodă atunce, de au perit tată-seu - şi acum vă­
zînd rugămintea lui Antioh-Vodă, le-au lăsat toate gios şi s-au sfătuit cu toţii.
Si ieşind sara la gazde, au îmbrăcat pe Bogdan şi pe lordachi în haine proaste
Şi i-au făcut în loc de slugi, de au mers după acei boieri prin mijlocul
slujitorilor, pînă au ieşit pe poartă afară. " 61
Cronicarul povesteşte mai departe fuga plină de peripeţii a acestor doi
colaboratori de fiecare zi ai domnului mazilit; Bogdan, mai tînăr, „îndată au
încălecat cu cîteva slugi şi au fugit în Ţara Leşească"; iar Iordache Ruset
„n-au putut încăleca pe cal, ca Bogdan să fugă, fiind om bătrîn şi slab".
Reuşeşte însă să treacă şi el în Polonia. Am insist a t asupra acestor lucruri
ca să vă daţi seama de ce personalitatea lui Antioh Cantemir merită a fi mai
mult relevată.
Din nou Neculce îşi exprimă durerea sa - durerea obştească putem
spune - pentru plecarea lui Antioh: „Şi le părea r~.u tutulora şi-l pomenea
de domn bun pînă-n zioua de astăzi. Că avea norcc la toate, bucatele de
se făcea în zilele lui, nici boală în bucate nu era, şi stupii nici într-o vară
nu s-au făcut răi. Acest noroc au avut Antioh Vodă. Şi plată de la turci pen-
tru slujbe ce au făcut, ei i-au plătit cu mazilia" 62 •

A DOUA DOMNIE A LUI CO~STA:\TI~ DUCA

lnceputurile domniei. Curtea, Turcii închid pe Antioh. Pe Constantin

Duca îl cunoaşteţi clin prima lui domnie. Ţara îl ura, căci îl socotea străin.
Apoi, nu i se putea uita introducerea văcăritului. Cuvintele amare cu care
Neculce însoţeşte ştirea că Duculeţ va reveni în tronul Moldovei („nenoro-
cirea ţării Moldovei, au minia lui Dumnezeu ... ") nu exprimau numai sentimen-
tele cronicarului ci ale întregii ţări.
Cu toată intervenţia ambasadorului german, totuşi Duculeţ a cheltuit
bani mulţi pentru a căpăta domnia. („Şi îndatoră ţara şi pe vaci şi pe oi,
şi pe miere, şi pe ceară, de lua bani de la neguţători ... "). Aţi văzut, de ase-
menea, că nu i-a lipsit nici sprijinul lui Brîncoveanu („cu cheltuiala şi agiu-
torul muntenilor. .. "). În sfîrşit, în ziua de 12 septembrie obţinu caftanul de
domnie şi apoi, fără a mai întîrzia prin Constantinopol, Constantin Duca
plecă spre ţară.
Data precisă a mazilirii lui Antioh şi a căftănirii lui Constantin Duca
este cunoscută dintr-un raport al ambasadorului olandez din Constantinopol,
Colyer, din 13 septembrie 1700: „Ieri a fost mazilit domnul Moldovei şi-i ur-
mează domnul Constantin Duca". Executarea mazilirii la Iaşi s-a făcut în
ziua de 25 septembrie, după cum se poate vedea din cronica atribuită lui
Nicolae Costin. (După stilul vechi, folosit în cronică, 14 septembrie.)

ci Ibidem, p. 189 - 190.

62 Ibidem, p. 391.

163
 Urmărind după Neculce, lista boierilor lui Duculeţ în această a doua dom-
nie a lui, vedem că numărul grecilor este mai mic ca în prima domnie.
„După ce veni Constantin Duca Vodă cu a doua domnie în Iaşi, pusă
boierii după obiceiu, anume pre Ioan Buhuş, vărul lui, vel logofăt, pre Dumi-
traşco Mitre, vel vornic de ţara de gios, pre Pavel Ciocîrlan vel vornic de ţara
de sus, pre cumnată-seu Nicolai Costin hatman, pre Panaiotachi Morona vel
postelnic, pre Cuza vel spătar, pre Savil Smucilă vel ban, pre Gavril Micles-
cu nl paharnic, pre Gheorghiţă Mitre vel vistiernic, pre Pătraşco Zosin Ba-
şotă vel stolnic, pre Manolachi Hrisoverghi vel comis. Aceştia erau boierii
lui Constantin Duca în domnia a doua, iară mai ales din toţi era la sfat
Panaiotachi Morona, vel postelnic, că se şi potrivea cu stăpînu-seu la fire" 63
Temîndu-se de reacţiunea Cantemireştilor, Constantin Duca „îndată
trimise boieri la Poartă cu pîră asupra lui Antioh Vodă şi asupra frătîne-său,
lui Dumitraşco Beizadea, cu multe năpăşti şi pricini fără de cale". Bineîn-
ţeles că şi de data aceasta Brîncoveanu este - după Neculce - sfătuitoru]
lui Duculeţ („fiind şi muntenii învăţători şi îndemnători şi agiutori la pîră").
Fiindcă ieşise sărac din domnie, Antioh nu putu rezista duşmanilor săi
şi astfel turcii îl închiseră. Neculce ne spune că toată averea lui Antioh nu
trecea de 27 de pungi („măcar că au fost domn cinci ani ... ") şi adaugă cu tris-
teţe: „unde să se găsească altul de potriva lui să fie !"

24 noiembrie 1939

Prelegerea a X-a

A DOUA DOMNIE A LUI CONSTANTIN DUCA

(Continuare)

Politica internă. Iarăşi apăsare fiscală. V-am arătat în prelegerea tre-

cută împrejurările de ordin politic şi diplomatic în care reuşeşte Duculeţ
să capete din nou domnia Moldovei. (Sprijinul ambasadorului german, con-
tele Oettingen şi al lui Brînco,·eanu.) Trebuie să vă spun însă că neaşteptata
mazilire a lui Antioh a mai avut şi o altă pricină. Nu trebuie să uitaţi că
Duculeţ contractase la Constantinopol, cu prilejul primei lui căftăniri la
domnia Moldovei, datorii foarte mari. Garant pe lîngă creditorii săi constan-
tinopolitani era Constantin Brîncoveanu. Desigur că aceşti creditori, nu re-
nunţaseră să-şi capete banii investiţi în domnia lui Constantin Duca; ei se
resemnaseră însă în decursul anilor tulburi de lupte şi jafuri prin care tre-
cuse Moldova, pînă ce se ajunse la pacea de la Carlowitz. Işi dădeau seama
că ţara n-ar putea plăti. Chiar turcii încetaseră cu stoarcerile „fiind ţara
stricată şi risipită"84.
Odată cu pacea însă „turcii au început a cere toate obiceiurile din plin,
cum îi Bariamlîcul, Mucareame, Cearasăul şi altele multe, carele pe vremea
răscoalelor le lăsase ... " Acum găsiră prilejul, desigur, şi creditorii lui Du-
culeţ să-şi scoată banii. Desigur, cuvîntul lor a contat mult în hotărîrea sur-

ea Ibidem, p. 192.
84 Pseudo Nicolae Costin, p. -46.

164
prinzătoare luată de turci. Neculce ştie că „muntenii (garanţii) trimiteau
totdeauna la Duca Vodă de cereau datoria cea veche şi cea nouă ... " - de
unde rezultă cele spuse de noi, că asupra lui Duculeţ apăsau şi vechile da-
torii; aceste datorii însă au contribuit astfel ca el să recapete domnia.
Că noua domnie era în mare parte o afacere a cîtorva creditori exaspe-
peraţi, se vede şi din graba cu care porni Constantin Duca încasarea dărilor.
El scontă de mai înainte aceste dări, scoţîndu-le la mezat. Introduse din nou
văcăritul, darea atît de odioasă moldovenilor şi la care, vă amintiţi, Antioh
Cantemir renunţase. Nici văcăritul nu avu răbdare să-l încaseze în regie,
ci îl concesionă şi pe acesta cît putu mai repede. Cum foarte bine observă
Xenopol65 , văcăritul încasat în regie ar fi dat venituri foarte însemnate, dar
pe Duculeţ nu-l mai îngăduiau creditorii. Apoi „începu a îndesire sferturile ...
din patru sferturi dederă oamenii opt într-un an". Asemeni mări şi îndesi dările
mazililor. Şi astfel „oamenii începură a se speriere şi a fugire ... " Pe lîngă
acestea începu a stoarce împrumuturi forţate de la Iordachi Ruset („şi îna-
poi nu le mai da").

Reacţiunea boierilor împotriva lui Constantin Duca. Rolul lui I ordaclzi

Rusei. Între acestea, Antioh Cantemir, reuşind să se dezvinovăţească, fu
scos de turci de la închisoare. Vestea aceasta sperie pe Duculeţ („îndată se
îmbrăcă în cămaşă de ghiaţă" 66 ). El începe acum să bănuiască buna-credinţă
a vechilor colaboratori ai adversarului său, a lui Iordachi Ruset, în primul
rînd. Într-adevăr acesta nu pierdea vremea. Furios pe Duculeţ că-i lua banii,
se folosi de marea sa autoritate asupra boierimii şi începu a o aţîţa.
Pe acea vreme, sistemul cel mai bun de a compromite pe un domn în
ochii turcilor era fuga boierimii. Fugarii se duceau pe la vecini şi umpleau
lumea de vuietul nemulţumirilor lor. Ţara se dezorganiza economiceşte (căci
motorul vieţii economice era boierimea) şi turcii nu mai primeau nici vite,
nici grîne, nici bani. Planul şiretului Iordachi era de a compromite pe Con-
stantin Duca, înfăţişîndu-1 ca pe un om lipsit de tact şi incapabil să ser-
vească intereselor Porţii. El provoacă o mişcare puternică în rîndurile boie-
rimii, întemeiat pe Gavriliţeşti. Fiii lui Gavriliţă erau Vasile - vornic în
divanul lui Duculeţ - Lupul, Solomon şi Costaki. Acestora se adăugară şi
alţii: Mihail Racoviţă Spătarul, Ilie Tipescul Frige-Vacă, „cu alţi mulţi bo-
ieri, ca la vr'o cincizeci şi mai bine". Trecură pe la Iveşti, moşia lui Bogdan,
îl luară si pe acesta cu dînsii şi trecură în Ţara Românească, hotărîti să
ceară pr~ A ntioh Vodă de la' Poartă să le fie domn ... ". Iordachi Ruset,' î~~ă,
rămase la Iaşi „cu mare grijă, făcîndu-se bun, că nu ştia nemică ... " În rea-
litate el săpa mai departe domnia lui Constantin Duca organizînd pribegirea
altor grupuri de boieri.
Duculeţ nu apucase a-şi plăti datornicii, aşa încît avu sumele de bani
necesare într-o astfel de împrejurare. El trimise fără întîrziere daruri la Poar-
tă, Hanului şi lui Iusuf Paşa, Saraschierul de la Babadag şi astfel reuşi să
înfrîngă pe pribegi. Obţinu chiar ca să i se dea în mîinile sale fugarii din
Muntenia. Brîncoveanu „deodată nu-i dete". (Domnii au ţinut totdeauna
să respecte tradiţiile de ospitalitate.) Forţat de turci acceptă, însă în urma

65
A. D. Xenopol, op. cit., IV, p. 470.
66
Neculce, p. 27.

165
garantării de către Duca a vieţii şi bunurilor acestora. „ Însă Brîncoveanul
Vodă nu-i dete pre toţi, ce erau mai cu prepus şi mai capete, ce-i mistui
Brîncoveanul Vodă pre aceia de către capegibaşa ce venise să-i ia, anume
pre Vasilie Costachi Vornicul şi pre Bogdan Hatmanul şi pre Mihalachi Ra-
coviţă Spătarul şi p1e Ilie Stolnicul Frige-Vacă şi pre Macsut Postelnicul.
Pre aceştia îi popri Brînco\·eanul-Vodă că se temea să nu-i omoare. " 67
Dar Iordachi - mare intrigant politic - organizează altă pribegie către
Ardeal şi Ungaria unde turcii nu-şi puteau întinde autoritatea. „Deci Ior-
dachi din laşi, iar pe taină au îndemnat pre alţi boieri şi· au fugit în Ţara
Ungurească, anume Ilie Cantacuzino şi Balş şi ~Ursachi şi Ioan Sturza şi
a lţ 11 ... tt68
..

O a treia emigraţie e îndreptată către Polonia: „ ... Şi pre alţii îndemnă

de fugi în Ţara Leşească, anume pre Macri Banul, Gheorghiţă Comisul, Pi-
lat Şatrarul şi alţii ... " 69 •
În sfîrşit, văzînd că-i fuge terenul de sub picioare („şi-şi aprinse poa-
lele de toate părţile"), Duca Vodă „face şi el legătură să nu mai fie văcă­
rit ... " Pentru a recîştiga încrederea boierilor rămaşi, ca şi a celor pribegi,
Duca făcu această „legătură" într-un cadru deosebit de solemn, - aş zice
- spectaculos chiar. În cronica atribuită lui I\icolae Costin, sînt în această
privinţă unele detalii interesante: „Însă au făcut sobor în divanul cel mic,
strîngîndu-se ţara şi boierimea, şi s-au îmbrlcat toţi arhiereii în vestmin-
tele sale cele arhiericeşti, şi întîi s-au sculat Domnul Constantin Vodă în
picioare, luîndu-şi gugiumana din cap, plecîndu-şi capul cu chip smerit spre
ţară, de şi-au cerşit ertăciune, căci în domnia lui s-au isvodit aceste obiceiuri
de mare neputinţă a ţării. Şi aşa, ţara cu toţii, cu dragoste, au strigat pînă
în de trei ori: Dumnezeu să-l ierte." Apoi în cor au rostit blestemul „asupra
acelora cine s-ar ispiti să. mai dezlege".
ln urma acestor legăminte, jurăminte şi blesteme, începură a se întoarce
in ţară boierii fugiţi în Polonia şi Ardeal. Un sîmbure de opoziţie rămîne
insă. în Ţara Românească: „Dară cei cinci boieri din Ţara Muntenească tot
au rămas la munteni; n-au venit, nici cum nu s-au încrezut".

Activitatea culturală.
Am rele,·at într-o prelegere trecută, personalita-
tatea intelectuală a lui
Constantin Duca. Primise de tînăr o frumoasă cultură
filozofică şi teologică;
a lăsat - v-am spus - şi scrieri cu caracter religios.
Legăturile lui cu lumea bisericească a Bizanţului şi influenţa ce a primit
se văd în un~le măsuri ce ia în această direcţie. Astfel, în al doilea an de
domnie, a zidit din temelie o mănăstire „frumoasă şi foarte iscusită", la
Galaţi, cu hramul Adormirea ::\laicii Domnului. A înzestrat-o cu moşii şi
cu bucate, şi cu veştminte scumpe; şi „au închinat-o la sînta mînăstire de la
Mavromol, care mînăstire este deasupra Fenariului, de unde se lăţeşte :\larea
Neagră, aproape de Ţarigrad" 70 •

67 Ibidem, p. 271.
68 Ibidem, p. 195.
68 Ibidem.
70 Pseudo Nicolae Costin, ed. I\:ogălniceanu, II, p. '45.

166
 Apoi mănăstirea numită a lui Danco (care fusese înainte biserică de
mir) „au făcut-o mănăstire" înzestrînd-o cu moşii şi „au închinat-o la Rumeli,
la o mănăstire unde este hramul patruzeci de mucenici". A refăcut mănăs­
tirea de la Capon (zidită de Vasile Lupu), care fusese arsă şi pustiită pe vre-
mea răscoalelor. .. „o au tocmit ca de isnoavă, Constantin Duca Vodă, cu
de toate podoabele, şi pe din întru şi pe din afară" 71 •
A zidit case domneşti „la Mitropolia din Iaşi, la biserica Albă", care era
zidită de mamă-sa, Doamna Anastas.ia. A adus meşteri din Ţara Turcească
să repare „feredeul cel Mare al Trei Sfeti telor", zidit din temelie de Vasile
Lupu şi sfărîmat de poloni cu ocazia invaziei lui Sobieschi, cînd „au stricat
leşii şi feredeul, că au rupt uă bucată din căldarea cea mare ce este zidită sub
feredeie" 72 •

Răscoala tătarilor. Turcii stabilesc saraskerlîk la Tighina. În timpul

acestei scurte domnii, s-au petrecut două fapte, care merită a fi menţio­
nate. Primul este răscoala tătarilor. Nemulţumiţi că au fost îndepărtaţi din
Bugcac, tătarii Nohai începuseră a se întoarce. Turcii însă, voind a păstra
hotărîrile ce decurgeau din aşezămîntul păcii de la Carlowitz, „îi gonea, iar
înapoi nu-i lăsau" 73 •
În ajutorul tătarilor Nohai săriră şi cei din Bugeac. În fruntea acestei
„zurbele" era sultanul Devlet Gherai. Arseră şi jefuiră cîmpuLChiliei, ar-
seră Renii şi făcură mari neajunsuri garnizoanelor turceşti. Cronicile moldo-
vene relevă caracterul deosebit de violent al acestei răzvrătiri. „De ar fi fost
îngheţată Dunărea, pînă la Ţarigrad ar fi fost agiuns" 74 . Constantin Duca
se găsi într-o situaţie grea, fiind invitat de tătari să participe la această zurbă.
Altminteri, ameninţau că vor jefui ţara. S-a scuzat, „zicînd că n-are cu
cine să încalece, şi i-au trimis sultanului (tătar) cincisprezece pungi de bani.
Şi aşa l-au lăsat." 75 lusuf Paşa, Saraskierul de la Babadag, veni cu oştire în
Bugeac, invitînd la rîndul său pe Duculeţ să coboare şi el cu moldovenii.
Pe saraskier, Domnul nu-l putea refuza. N-a fost însă nevoie de con-
cursul lui, fiindcă lusuf Paşa reuşi să potolea~că răscoala.
Dar de aceste împrejurări generalul turc ştiu să se folosească cu abili-
tate; el deplasă centrul militar otoman de la Babadag la Tighina „puind pri-
cină zurbalîcul tătarilor" 76 • Manevra turcului putea trece neobservată din
pricina incapacităţii de reacţie a polonilor. Lucrul acesta îl ştie şi Neculce:
„Şi văzînd că este vrajbă în Ţara Leşească, nu avea cine sta împotrivă, să
nu facă saraskerlîc la Tighina. Dacă s-au apucat a tocmire şi a diregere ce-
tatea şi a o mai mărire. Şi au lucrat cîţiva ani, precum se vede, cu aceste două
ţări. Şi pe tătari au început a-i călca şi a-i pune de a lucra la cetate de-a valma
cu creştinii. Şi i-au făcut de plătea toată paguba ce făcuse raialii la Ti-
ghina şi la Reni. " 77

71 Ibidem, p. 46.
72 Ibidem.
73 Neculce, p. 271.
74
Ibidem, p. 196; vezi şi Pseudo Xicolae Costin, p. "lî.
75 Neculce, p. 271.
76
Ibidem, p. 272.
77 Ibidem, p. 197.

167
 Dar acţiunea lui Iusuf Paşa se mai motivează şi prin teama pe care în-
cepe să le-o inspire turcilor imperialismul lui Petru cel Mare. Şi pentru noi
prezenţa armatei turceşti la Nistru şi întărirea Tighinei era în realitate utilă.
Simpatia generaţiei de atunci mergea, fireşte, spre Petru cel Mare; dar cei
prevăzători şi-au dat seama că politica acestuia, oricît de sinceră şi generoasă
ar fi fost, era primejdioasă pentru viitorul ţărilor noastre. Luaţi seama şi
asupra foloaselor ce avem noi de pe urma stăpînirii turceşti. Această stăpînire
împiedicase imperialismul polon să ajungă peste trupul Moldovei la gurile
Dunării şi la Marea Neagră. Tot ea împiedicase întinderea stăpînirii germane
asupra Ţării Româneşti şi se pregătea acum să ţină piept imperialismului
moscovit. Că turcii căutau să cîştige din nou simpatia popoarelor supuse,
se Yedc din măsurile ce au luat pentru a despăgubi pe cei păgubiţi de răs­
coala tătarilor. „După isgonirea Sultanului, cită stricăciune au făcut tătarii
în raiaua turcească, pus-au turcii bumbaşiri asupra lor în Bugeac de au plă­
tit tot, şi a turc şi a creştin, pre Tefter, cui ce au perit, şi pînă în buţile de
lemn, Yase deşerte, toate pagubele au plătit cu preţ." 78
Veţi cunoaşte şi alte împrejurări cînd turcii fac acte de generozitate sau
ne apără de încălcările altora. Este bine să le cunoaşteţi pe toate pentru a
judeca cum se cuvine, în spirit de dreptate problema suzer:inităţii turceşti
asupra ţărilor noastre.

O nouă acţiune a lui Brîncoveanu Î1t 1'1oldova. Vă amintiţi că Brînco-

veanu sprijinise alegerea lui Constantin Duca numai pentru a scăpa de Can-
temireşti. In realitate, pe fostul său ginere nu-l putea suferi. Nu avea încre-
dere în el şi nici în aptitudinile sale politice. Apoi, nu trebuie să uitaţi că
domnul muntean era partizanul hotărît al domnilor de ţară. El aparţinea
unei mişcări politice care lupta de mai multe decenii pentru a reda statului
muntean vechea lui suveranitate. Fusese un colaborator intim al lui Şerban
Cantacuzino şi era - sub anumite aspecte - un continuator foarte abil al
tendinţelor de emancipare ale înaintaşulu:. 'ău. El încercase - dar fără suc-
ces - să ridice un domn de ţară, în persoc.11a acelui Todiraşcu, din Gala ţi ;
aţi văzut că turcii au respins propunerea lui. Modul în care domnea Constan-
tin Duca a întărit hotărîrea lui Brîncoveanu de a face totul cu putinţă pen-
tru a-l înlătura de la domnia Moldovei. Atît erau de identice interesele celor
două ţări încît (în grelele împrejurări internaţionale de atunci) nevoia unei
conduceri unitare şi atente se impunea. Lui Brîncoveanu nu-i era deloc in-
diferentă poziţia pe care o luau moldovenii între poloni, ruşi, germani şi
turci. O mişcare greşită la Iaşi avea repercusiuni imediate asupra situaţiei
politice a Ţării Româneşti. Această interdependenţă justifica amestecul
continuu al domnului muntean în viaţa .Moldovei. Chiar pentru turci începe
să se simtă nevoia unei conduceri unitare în Principate. (Au şi propus -
după cum veţi vedea - lui Brîncoyeanu domnia ambelor ţări.)
Mai decis ca totdeauna, Brîncoveanu trecu la acţiune. El „chemă pre
boierii pribegi la dînsul şi făcură sfat de taină, să stea să le facă domn pre
unul dintre dînşii, iar nu din Cantemireşti. Şi se feriră de Bogdan, fiind
Cantemireştilor cumnat ... " 79

78 Pseudo Nicolae Costin, p. i8.

78 Neculce, p. 27i.

168
 În realitate, lupta nu era grea cu Constantin Duca, ci cu acel vestit
intrigant politic care de zeci de ani conducea din umbră Moldova, cu lor-
dachi Vistiernicul. Acesta trebuia cîştigat. Tratativele între lordachi şi Con-
stantin Brîncoveanu au fost conduse de Hrisant Mitropolitul - mai tîrziu
Patriarh al Ierusalimului. Pentru ca împăcarea să fie trainică, domnul mun-
tean făgădui fiului lui lordachi pe una din fiicele sale. Se vede că această
propunere măguli mult pe lordachi - dornic şi el să adîncească legătu­
rile cu ţara şi să-i dea, după strălucitul precedent al Cantacuzinilor, o „di-
nastie". El părăsi astfel pe Antioh Cantemir în steaua căruia, dealtfel, nu
mai credea.
Pe Neculce, fapta bătrînului Ruset de a se despărţi de casa Cantemi-
reştilor - prin care se ridicase la atîta putere şi bogăţie - îl dezgustă. El
acuză cu asprime „trădarea" lui lordachi şi găseşte un nou prilej de a de-
nunţa răul caracter al grecilor. „Deci lordachi - măcar că era om înţelept,
iară firea-i era de grec lacom la cinste - nu socoti nici la Dumnezeu, nici
ruşinea de oameni, nici la osîndă sau la ce va veni pe urmă lucrul, şi îndată
făcu logodnă şi primi să se lepede de Cantemireşti. Pre Antioh Vodă încă
l-au rugat Brîncoveanul Vodă să-i dea fata şi să se lepede de prieteşugul
Cupăreştilor, şi n-au primit, iar lui lordachi cum îi veni zamanul, îndată
primi cu bucurie. Ce să ştiţi, fraţilor, că nu numai lordachi, ce toţi grecii,
mai drepţi şi mai bune slugi nu-i alt neam pe lume, pînă este stăpînul
în cinste şi în putere, iar cît se slăbeşte sau se micşorează cinstea stăpî­
nului, îndată se şi lasă şi aleargă la altul, pre carele îl vede că este mai
cu pu t ere ... 80
11

Cronicarul face aluzie în acest pasaj la un eveniment pe care vi l-am în-

făţişat. Cînd a venit la tron Antioh Cantemir, Brîncoveanu i-a făgăduit pe
una din fiicele sale, cu condiţia de a-i da capul lui lordachi Vistiernicul.
Dar el, răzeşul de la Fălciu, renunţă la această onoare pentru a nu-şi păta
conştiinţa.
După ce a rezolYat condiţia matrimonială, Brîncoveanu cere un boier
din ţară care să fie domn. Iordachi îi recomandă pe Mihail Racoviţă. (Nici
.aici nu era dezinteresat, soţia sa fiind vară primară cu Mihail Racoviţă.)

Legăturile lui Constantin Duca cu ruşii. În vremea aceasta, se mai în-

tîmplă un eveniment care, fiind exploatat cu abilitate de domnul muntean,
a agravat situaţia lui Duculeţ. Şi anume trecerea contelui Goliţîn prin Iaşi,
către Moscova. Domnul, care începuse să simtă politica „bizantină" a lui
Petru cel Mare, încearcă să stabilească oarecari legături de prietenie cu ru-
şii. Ambasadorul rus este oprit şi primit cu onoruri deosebite. Rusul, la rîn-
du-i, boteză pe un copil al Domnului. Cronicile moldovene sînt de acord în
a arăta că de acest fapt s-a folosit Brîncoveanu pentru a decide pe turci
să procedeze la grabnica înlocuire a lui Duculeţ: „ ... că Constantin Duca
Vodă s-au încumetrit cu solul moskicesc, carele au mers la Moscu pe acolo,
:şi-i este gîndul să fugă la Mosc, şi pentru aceasta strică Ţara" 81 •
Dar se pare că pe Constantin Duca îl interesa oarecum marea mişcare
economică care sta la baza politicii de expansiune a lui Petru cel Mare. Din

8D Neculce, p. 20.
81
Neculce, p. 276. Vezi şi Pseudo Nicolae Costin, p. 48.

169
 nefericire nu avem ştiri suficiente asupra acestui capitol. Reţineţi doar in-
formaţia pe care ne-o transmite Pseudo Nicolae Costin că Duculeţ „au fost
trimis cîteva care de sare şi cu vin în Ţara Căzăcească făcînd neguţătorie".
28 noiembrie 1939

Prelegerea a XI-a

Mazilirea lui Constantin Duca. Ce urmărea Brîncoveanu prin unificarea

acţiunii diplomatice a celor două Principate. ln ultima prelegere v-am înfă­
ţişat a doua domnie a lui Constantin Duca în Moldova. Rău primit de boie-
rime, rău privit de Brîncoveanu, rău judecat de turci pentru că „risipea"
ţara, şi suspectat pentru legăturile lui cu ruşii - neîndemînaticul fiu al
lui Gheorghe Duca pierde pentru a doua oară tronul Moldovei. Cunoaşteţi
împrejurările premergătoare acestei maziliri. Brîncoveanu obţine adeziunea
lui lordachi Ruset în sprijinirea vechiului său proiect de a îndepărta de la
tronul Moldovei atît pe Constantin Duca, cit şi pe Antioh Cantemir şi de a
ridica în locul lor un domn de ţară, indicat de voinţa boierilor. (Vă amintiţi
că încercase în 1700 să obţină de la turci numirea acelui Todiraşcu din Ga-
laţi dar nu izbutise.) lordachi propuse acum pe Mihail Racoviţă Spătarul,
„că este neam de boier vechi Moldovan, şi este rudă şi Brîncoveanului Vodă,
şi este şi bun, că nu-i va ieşi Brîncoveanului din cuvînt la ce i-ar porunci".
Vă întrebaţi desigur de ce ţinea atît de mult Brîncoveanu să aibă un
autohton, om de credinţă, pe tronul din Iaşi. Era firesc dacă ţinem seama de
împrejurările deosebit de grele prin care trecea domnul Munteniei după pa-
cea de la Carlowitz. Într-adevăr, cu prilejul tratativelor acestei păci, mane-
vrele domnului muntean pe lîngă cercurile germane fuseseră descoperite de
plenipotenţiarii turci: Rami Paşa şi Alexandru Mavrocordat-Exaporitul.
Denunţat mereu Porţii, el rezista prin risipa continuă de bani şi daruri,
dar nu mai puţin se temea că într-o zi va veni urgia asupra sa. Pentru această
eventualitate, el intrase în legături cu Petru cel Mare. Totodată, el urma,
în chipul acesta, politica lui Şerban Cantacuzino, de a contrabalansa impe-
rialismul austriac (foarte primejdios, după încheierea păcii de la Carlowitz)
prin stimularea celui rusesc. Îl vedem astfel înlesnind corespondenţa lui
Petru cel Mare cu agentul său de la Constantinopol şi obţinînd asigurarea
că la vreme de primejdie se va putea adăposti în Ucraina rusească. (Can-
tacuzinii, unchii săi, cer şi ei aceeaşi favoare ţarului.)
Am amintit anul trecut cum s-au desfăşurat relaţiile lui Brîncoveanu cu
ruşii între 1702-1703 şi solia - cu caracter permanent - a ceauşului David
Corbea la Moscova. Ei bine, toate aceste manţvre politice erau foarte ane-
voioase - dacă nu cu neputinţă - fără concursul şi discreţia guvernului
moldovean. Tot „sistemul" acesta diplomatic, ingenios pe care îl întocmea
voievodul muntean se prăbuşea dacă n-ar fi avut colaborarea hotărîtă a
domnului moldovean şi a colaboratorilor săi. Iată de ce se străduieşte el atît
de mult (ca şi Şerban-Vodă altădată) să aibă la Iaşi un om care să nu-i iasă
din cuvînt.
Dealtfel, şi cronica ţării înregistrează grija lui Brîncoveanu că ar putea
fi strivit în urma înţelegerii turco-germane şi înclinarea lui către ruşi. Iată
care sînt cuvintele lui Radu Popescu: „ ... Văzînd Brîncoveanu că turcii nu

.170
stau la vorbele lor, şi pre nemţi că s-au împăcat cu turcii - de nu era nici un
razim şi nici un ajutor despre dînşii, au început a se ajunge cu muscalii".
Vă amintiţi cred, că o bună parte a societăţii moldoveneşti, exasperată
de nestatornicia turcească şi de slăbirea polonilor, începuse şi mai de mult
să caute către ruşi scăparea. În ce mod se dezvoltă în Moldova această ati-
tudine politică, şi în ce măsură ea se întemeiază pe un acord cu politica mun-
teană vom vedea mai pe larg atunci cînd vom vorbi despre Dimitrie Cante-
mir.
Odată stabilit acordul cu partidul Cupăreştilor, mai rămînea ca Brînco-
veanu să ajute cu toate mijloacele ca Poarta să accepte proiectul pentru în-
lăturarea lui Constantin Duca şi alegerea lui Racoviţă.
Dar tocmai cînd solul lui Brîncoveanu şi cu Iordachi Ruset puneau la
cale acestea, domnul muntean fu chemat la Adrianopol, unde trebui să dea
cea mai grea luptă politică din cariera sa (mai-iunie 1703). Lupta lui Brîn-
coveanu era cu atît mai grea cu cit adversarii săi erau, de data aceasta,
Rami Paşa - ajuns acum mare vizir - şi bătrînul diplomat fanariot Ale-
xandru Mavrocordat (sfătuitorul marelui vizir). Totuşi, prin marea risipă
de daruri ce făcu, Brîncoveanu ieşi şi de această dată biruitor. Nu mai pu-
ţin, conducătorii statului turcesc au fost impresionaţi de demonstraţia de de-
votament pe care boierimea a făcut-o cu acest prilej Domnului. Reprezen-
tanţii celor mai de seamă familii l-au întovărăşit chezăşuind pentru el.· (Se
cifrează la 800 numărul persoanelor care au alcătuit acest alai neobişnuit
de pompos.)
Impresia produsă de Brîncoveanu asupra cîrmuitorilor otomani a fost
atît de puternică, încît - exasperaţi de haosul din Moldova - ei se arătară
dispuşi a-i da domnia ambelor ţări. Cu acel prilej vizirul l-a întrebat: „ ... pu-
tea-vei tu să porţi de grijă acei ţări, să-ţi fie pre samă, să o tocmeşti, să fie
plină de oameni" 82 •
Brîncoveanu, spune Neculce, „foarte îi era cu voia să fie domn la două
ţări ... " Sfătuindu-se însă „cu unchii săi" (Cantacuzinii) - cu Stolnicul mai
ales - el refuză să-şi ia direct răspunderea şi riscurile unui atare act. În răs­
punsul dat vizirului se mărturiseşte dorinţa lui Brîncoveanu ca turcii să lase
pămîntenilor dreptul de a-şi alege domnul:
„ ... Să mazileşti Măria Ta pre cesta domn (Duculeţ) şi să porunceşti
la Ţară să-şi aleagă ei pre cine va plăcea Domn; şi aşa, alegîndu-1 cu toţii,
aşa vor nemeri om bun, şi va tocmi ţara; că aşa m-au ales şi pre mine Ţara
Muntenească, de m-am învoit cu boierii şi am tocmit Ţara". De asemenea,
Brîncoveanu n-a uitat să adauge că Duculeţ „s-au încumetrit cu solul mos-
kicesc ... şi că îi este gîndul să fugă la Mosc ... ". (Acuză deci pe adeversa-
rul său de ceea ce el însuşi plănuia să facă dacă soarta i-ar fi impus-o.)
Acţiunea domnului muntean fu încununată de succes. Vizirul trimise
„cu taină" ordin saraskierului lusuf Paşa să-l prindă pe Duca şi să-l trimită
„cu bună pază" la Poartă. Cît de mult prinsese intriga lui Brîncoveanu asu-
pra gîndurilor de hainire nutrite de Duculeţ, se vede din modul cum s-a ope-
rat mazilirea. Iusuf Paşa a dat Capigiului trimis de Vizir mai bine de 500
de spahii. (Îşi aminteau, desigur, de păţania capigiului ucis de Moise Ser-
darul în prima domnie a lui Constantin Duca.) Cînd această mică oaste s-a

s2 Neculce, p. 275.

171
 apropiat de Iaşi, au trimis şti1e Domnului „să le grijească conac, că merg
să hotărească la Horodinca despre leşi, că se jeluise leşii că au strîmbătate
despre moldoveni"ll3. ln continuare, Neculce spune: „ ... descălecînd turcii
la gazde, dimineaţa n-au zis nimică; iară cînd au fost pe la chindie, numai
ce au umplut turcii ograda domnească de au apucat porţile şi împrejurul zi-
dului, cît se spăriese toţi cîţi erau în curte, că nu aveau unde să scape.
Şi l-au închis pe Constantin Duca Vodă în casa cea mică, şi au pus la uşc
turci de pază ... " 84 Odată cu demiterea domnului, capigiul puse caimacam
pe lordachi Ruset. A doua zi însă turcul ridică paza pusă în jurul domnului.

Rebeliunea boierilor împotriva lui Constantin Duca şi a lui Capegi-Başa.

Văzînd boierii că turcii au schimbat purtarea faţă de Duculeţ (căci văzu Ca-
pigiul că „ferm.anul nu-i scria de mazilie, numai îi scria să-l ducă la Poartă" 85 )
s-au temut că Duculeţ se va disculpa şi va reveni în scaun. Dealtfel deşi
demis, el începuse „a trimitere arzuri la Poartă şi la Hanul, şi la Saraske-
rul lusuf Paşa, şi în toate părţile pre unde avea prieteni".
Instigată de boierii cei pribegi în Ţara Românească şi desigur de lorda-
chi Ruset, boierimea şi mazilimea se strînge la Iaşi „şi au început a gîlcc-
vire către Capegi-Paşa şi a-i spunere că face Duca Vodă harzuri de trimite la
Poartă fără de voia lor şi fără de scire; iară lor nu le mai trebuie să le
fie Domn".
Turcul trece la măsuri împotriva boierilor; înlocuieşte pe lordachi în
căimăcămie cu Ioan Buhuş Logofătul (care era văr primar cu Duculeţ) şi
arestează 10-15 boieri „carii erau mai capete" crezînd că va potoli rebeliu-
nea. Dar boierii „s-au strîns toţi la mănăstire la Hadămbul, sub codrul la-
şilor, şi de acolo au luat pe Raco\•a în gios, tot a se strînge boierimea şi
mazilimea în urma Ducăi Vodă ... " Dar acesta era atît de sigur de prie-
tenii pe care îi avea la Poartă, încît - imitînd pe Brîncoveanu - mergea
către Adrianopol cu un adevărat alai domnesc. Ba avea timp să împartă pc
drum şi demnităţi: „Au pus hatman şi vistiernic şi comis, ca să sparie Ţara
că nu este mazil şi este domn" 88•

lnlăturarea lui Antioli Cantemfr. Curînd după sosirea lui Constantin

Duca la Adrianopole (urmat de aproape de adversarii săi, susţinătorii lui
Racoviţă), izbucniră la Constantinopol mari tulburări provocate de ieniceri.
Răsculaţii porniră către Adrianopole, răsturnară şi uciseră pe sultanul Mus-
tafa, înlocuindu-l cu fratele său Ahmet.
ln ce măsură sporise influenţa elementului grecesc în treburile politice
româneşti, s-a văzut cu acest prilej. Este semnificativ faptul că şeful parti-
dei care sprijinea pe Mihail Racoviţă era lordachi Ruset, iar al celei ce spri-
jinea pe Duca era Panaiotachi Marona.
Dar la Adrianopol îi aştepta Antioh Cantemir, care, sprijinit de Aga Ie-
nicerilor, îşi revendica cu stăruinţă tronul răpit atît de nedrept. Faţă de An-

ea Neculce, p. 276.
114Ibidem.
86 Ibidem.
81
Neculce, p. 277.

172
tioh, ambii şefi ai partidelor moldoveneşti aveau să-şi reproşeze unul trăda­
rea, celălalt duşmănia făţişă. Era firesc să se alieze. Iordachi Ruset trimise
pe de o parte vorbă lui Antioh să stea liniştit, fiindcă lucrează pentru el,
iar pe de altă parte se înţelese cu Morona să-şi concentreze toate puterile
pentru a obţine numirea lui Racoviţă. Sprijiniţi şi de Brîncoveanu, ei reu-
şiră. Lucrurile s-au petrecut cu mare repeziciune, iar dacă Ruset a făcut mai
mult ca totdeauna dovada marilor sale însuşiri de intrigant politic, în schimb
lui Morona îi revine meritul unei adevărate lovituri de teatru, fără care poate
că ar fi biruit Cantemireştii. Dar să-l lăsăm pe Neculce să povestească
acest episod:
„Atunci, Iordachi Vornicul au chemat pe Panaiotachi Morona Postel-
nicul, fiind din partea Ducăi Vodă, şi pe alţi boieri de ai Ducăi Vodă, şi
le-au giurat cum că nu vor avea nici o nevoie. Şi le-au spus tot sfatul, cum
că le este voia să pue pe Mihalache Spătarul domn. Deci ei avînd grije de
Antioh Vodă, îndată fură bucuroşi să fie şi ei la un cuvînt şi mai vîrtos
Panaiotachi Morona Postelnicul, că-i era reu greşit lui Antioh Vodă, că-i stă­
tuse împotrivă în vremea lui Constantin Duca Vodă.
Atunce Panaiotache Morona, fiind om harnic şi isteţ la toate, de ştia
rîndul Porţii turceşti la toate, au şi făcut un barz. Cu mina lui l-au scris,
că ştia turceşte bine. Şi-au şi purces cu toată boierimea şi gloata la împă­
ratul prin mijlocul urdiei, de nu se temea de nime. Ienicerii atunce erau
dîrzi în zorba şi-l întrebau pe Panaiotachi Marona Postelnicul un<le merge
cu acea gloată de oameni, iar ei zicea către ienicerii că merge la Împăratul
să pîrască pe muftiul că le-au mîncat ţara. Şi ienicerii, auzind aşa, le tot
făcea cale. Ce Împăratul văzînd acea gloată de oameni, au şi trimes de le-au
luat barzul. Şi cetindu-1, l-au buiurdit* la vezirul, să le facă pe voe pentru
tot ce ar pofti. Şi atunce cu toţii au rădicat pe Mihalache Spătar de l-au
pus domn. Se făcea a nu-i place să primească domnia, ca şi fata ceea ce
zise unui voinic: «Fă-te tu a mă trage şi eu oi merge plîngînd »". 87
Chiar asupra căftănirii lui Racoviţă se produse reacţia lui Antioh Can-
temir: „Atunci simţi şi Antioh Vodă de vicleşugul boierilor, ce i-au făcut,
şi alergă la lnicer Aga de-i dede de scire, şi-i giurui mulţi boieri ... " Dar în
cursa angajată Antioh sosi puţin cam tîrziu: „(lnicer Aga) apucă pe Mihai-
Vodă la vizirul, încă neieşit din cort afară. Şi începu Inicer-agă a grăiere că­
t:e vezirul să pue domn pre Antioh Vodă. Şi striga tare că dă mulţi bani
ş1 trebue lefe enicerilor. Se spăriere Mihai Vodă şi toată boierimea că le va
strica giucăria enicer-aga, numai n-au putut că apucasă de ieşise talhîş
de la Împăratul şi apucase de-1 îmbrăcase cu caftan pre Mihai Vodă. Ce nu
s-au putut; iar cu un cifert de ceas mai înainte de ar fi sosit Inicer-aga
la vezirul, lua iar Antioh Vodă domnia." 88

Tristul sfîrşit al familiei Duca. Dar lupta împotriva lui Duca a conti-
nuat, în scopul vădit de a face imposibilă o eventuală revenire a lui la tro-
nul Moldovei. Cele două familii care dominau viata politică a Principate-
lor - Cantacuzinii în Ţara Românească şi CupăreŞtii în Moldova - lucra-

• a buiurdi = a da un ordin, a întări prin decret.

87 Ibidem, p. 210-211.
88 Ibidem, p. 211.

173
 seră cu puteri unite pentru a ruina cu desăvîrşire cariera lui Duculeţ. Urmă­
rirea a luat forme pătimaşe, pe care cronicarul le-a înregistrat cu toată gri-
ja. Boierii luaţi pentru pîră se ţinură după sultan, de la Adrianopol pînă la
Constantinopol, înteţind plîngerile. Ei cerură vizirului ca Duca să fie pus
sub cercetare şi chiar închis. Iată un pasaj din cronica lui Neculce în care se
povestesc peripeţiile acestei lupte: „Şi se pîrîră de faţă înaintea vezirului
la divan, zicînd boierii că au stricat ţara şi i-au jăcuit cu feluri de feluri
de obiceie, cît nu mai putea să răspundă nemică Duca Vodă înaintea vezi-
rului şi a boierilor. Şi de la vezirul l-au dus la cazascherul şi pe la multe
divanuri a cadii. Şi tot aşa îl purta boierii pe uliţe din giudeţ în giudeţ vreo
două trei săptămîni, pînă cheltui Constantin Duca Vodă pe la giudeţe tot
ce avu. Şi-l lăsară boierii acolo cu mare sărăcie şi pedeapsă şi închisoare
purure despre da torni ci. "89
Duca încearcă totuşi să recapete tronul, dar nu reuşi. S-au păstrat cî-
·teva scrisori ale sale în care încearcă să se reabiliteze. Într-una se plînge
că i-a murit soţia, Eufrosina. Dintr-alta trimisă către Patriarh, se vede do-
rinţa de a se împăca cu Brîncoveanu. O a treia este adresată lui Hrisant
Notara90 • lată cum sfîrşeşte Neculce capitolul domniei lui Duculeţ: „lară
Constantin Duca Vodă, fecior Ducăi Vodă cel Bătrîn, n-au mai ieşit la dom-
nie altă dată, ce au murit la Ţarigrad cu mare lipsă. Şi i-au rămas trii fe-
ciori, unul făcut cu fata Brîncoveanului Vodă şi au murit, altul s-au dus la
Moscali, altul au rămas în Ţarigrad cu mare lipsă ... " 91
Doamna Anastasia trăia, dar nu-l mai putea ajuta, căci o sărăciseră aven-
turile ei sentimentale - îndeosebi cu ultimul ei soţ, grecul Liberachi, „bei
de Maina" 92 • în ruşine şi sărăcie sfîrşeşte această familie, care, ridicată de
jos, a înriurit trei decenii viaţa Principatelor noastre.
Domnia lui Racoviţă părea acum asigurată. Familia Ruset ajunge în
culmea puterii. Mihai Vodă instalează doi fraţi ai lui Iordachi Vomicul ca-
puchehaiele la Ţarigrad, anume: Mihalachi şi Scarlatachi, unul pe lingă vizir
şi altul pe lingă sultan.
Rolul jucat de Cantacuzini în Muntenia, îl joacă Cupăreştii în Mol-
dova:
„ ... iară pre alt neam şi nepoţi ai Cupăreştilor, pre toţi îi luă cu dînsul,
de-i adusă aici în Moldova"93.
Ca o încununare a triumfului, are loc căsătoria lui Nicolae, fiul luilor-
dachi, cu Ancuţa - fiica lui Brlncoveanu. Aceasta căsătorie era menită s5..
aducă pacea între cele două Principate. Actul era mai mult de natură poli-
tică. Acum Racoviţă este în mina lui Brîncoveanu. Dar Cantemireştilor le
era greu să treacă cu vederea farsa ce li s-a jucat la Adrianopole. Ceea ce veţi
vedea curînd.
5 decembrie 1939

se Neculce, p. 279.
80 N. Iorga, Documente greceşti, I, p. 318-319, 337, 378-379.
91 Neculce, p. 279.
82 N. Iorga, Istoria Românilor, ·101. VI, p. ·HS.
88 Neculce, p. 212.

174
 Prelegerea a XII-a
PRIMA DOMNIE A LUI MIHAI RACOVIŢĂ
(23 septembrie 1703-23 februarie 1705)

Domn pămîntean. !nceputurile domniei. V-am înfăţişat în ultimele două

prelegeri lupta dramatică ce s-a dat în vara anului 1703 pentru înlăturarea
lui Constantin Duca din domnia Moldovei. Sincer sau nu, această luptă s-a
dat în numele unei idei: revenirea la domni pămînteni, înlăturarea domnilor
străini.
Cronicarii pun accentul pe calitatea de autohton a noului domn; Mihai
Racoviţă este înfăţişat ca tip reprezentativ al boierimii pămîntene: „ ...
neam de boier vechiu moldovean ... " spune Neculce; „neam vechi din bo-
ieri de ţară ... arăta către patria sa dragoste" adaugă Amiras, iar Pseudo
Nicolae Costin scrie că în arzul partidei care susţinea pe Racoviţă boierii
au scris negru pe alb: „să le dea domn ţării dintre dînşii, că s-au săturat de
domni străini".
Să precizăm acum datele urcării pe tron a noului principe.
Domnia lui Constantin Duca încetează în ziua de 26 iunie cînd începe
căimăcămia logofătului Ioan Buhuş. Din pricina tulburărilor militare din
Ţarigrad - care au dus la depunerea şi apoi la uciderea sultanului Mustafa
- soluţionarea succesiunii la tronul moldovean a fost tărăgănată. Cronica
atribuită lui Nicolae Costin afirmă că investitura lui Mihai Racoviţă a avut
loc în ziua de 23 septembrie 1703. Mai aproape de adevărata dată ni se
pare un raport veneţian din 12 septembrie, în care se spun următoarele:
„Noul principe al Moldovei, anume Mihai Vodă, a sărutat poala sultanului
şi i s-a dat voie să plece în Moldova. Audienţa a avut-o în minunata gră­
dină zisă Sarai Barnu, care se află la capătul seraiului, deasupra mării." 94
Deci Mihail Racoviţă a fost căftănit în primele zile ale lunii septembrie.
Au urmat apoi cunoscutele peripeţii ale luptei duse pentru depunerea lui
Duculeţ, aşa încît intrarea în Iaşi, la domnie, are loc abia în 19 noiembrie
170396 • Iată cum şi-a întocmit Mihai Vodă curtea: Antioh Jora, logofăt;
lordachi Ruset, vornic al Ţării de jos; Lupu Bogdan, vornic în Ţara de sus;
Lupu Costaki, hatman; Manolachi Ruset, postelnic; Ilie Frige-Vacă, spătar;
Mavrodin, paharnic; Paladi, vistiernic; Dumitraşco Ursachi, stolnic şi pe
fratele său Dumitraşco Racoviţă, vel comis. Despre personalitatea noului
domn ştim relativ puţine lucruri. Fusese spătar sub Antioh, care îl preţuia.
Chiar după ce a murit soţia lui (Safta Cantemir, sora lui Antioh şi Dimitrie),
Racoviţă a fost păstrat şi mai departe în boierie.
Sînt două izvoare de care trebuie să ţineţi seama pentru această domnie:
cronica lui Neculce şi cronica zisă a lui Neculaie Muste. Primul nu este des-
tul de obiectiv, fiindcă a fost un credincios al Cantemireştilor şi urgisit de
Racoviţă; al doilea - Muste - este prea laudativ. Să le citiţi pe ambele
şi veţi face foarte uşor o medie între ele.
Mus te spune că „ ... dintîiaş dată s-au arătat cu fire blîndă către toţi
şi fără nici o mîndrie". Un fapt asupra căruia insistă este bucuria boierilor
că a încetat atmosfera de teroare în care domnise Duculeţ: „Şi dintre boieri

94 Hurmuzaki, IX, p. 203.

95 Pseudo Nicolae Costin, p. 51.

175
nimeni nu era în prepus, sau în vre-o grijă, ce era pace şi linişte între toţi".
Sau „cari dintre boieri n-au încăput la boierie, pe toţi îi avea la cinste şi
aveau trecere". Din întregul cronicii lui Neculaie Muste se desprinde carac-
terul patriarhal, democratic, pe care l-a avut la început domnia lui Mihai
Vodă Racoviţă. „Şi domnia Ţara cu cumpăt bun, şi la judecată foarte cu
dreptate şi nimănui nu-i era poprită uşa; ce care cu treabă sau nevoie
ar fi avut, nu numai boieri, ce şi din cei proşti, prea lesne intra de-şi ispră­
via lucrurile lor; tutulor le zicea pre nume şi judecata o cerea foarte cu
de-amănuntul".
Aspectul acesta patriarhal şi democrat al domniei lui Racoviţă irită
pe un cm ca Neculce, care aparţinea vechii boierimi, dornică să-şi ţină ran-
gul, să-şi apere privilegiile în faţa tendinţelor nivelatoare ale străinilor. El
vede în regimul lui Racoviţă - la dreptul \'Orbind al Cupăreştilor şi neamu-
rilor lor - un regim de degradare a Curţii şi a bunelor tradiţii. Este atitudi-
nea din toate vremurile şi de oriunde a vechilor artistocraţii faţă de transfor-
mările pe care le impune înrîurirea metecilor. Iată cum judecă Neculce:
„Cineşi de capul lui cum vrea, aşa făcea. Şi slugile lui cele din boierie erau
mari şi tari şi obraznici, după cum este firea mojicească. Intra în casă şi cu
treabă şi fără treabă, şi cu vreme şi fără \Teme, cînd le era voia, de nu să­
măna curtea nimică a domnie, de atîta obrăznicie ce era.
Iar Mihai Vodă, precum se arăta în boierie, iar atuncia toţi părea că
este un om zălud. Şi se mira cum a face, ca să le poată intra în voie tutu-
lor, şi nu le mai putea intra în voie." 96
Dar Mihai Racoviţă s-a arătat, după vechile tradiţii ale ţării, un domn
gospodar cu moravuri sănătoase, cu grija sufletului şi frică de Dumnezeu.
El dărîmă visteria de lingă biserica cea mică din curţile domneşti (zidită
de Ştefan Vodă Tomşa) precum şi temniţa de sub ea - un fel de beci unde
erau închişi tllharii. „Ce socoti Mihai-Vodă că nu este bine şi cu tihnă să
fie biserica mică la curte, că mazilii şi slujitorii n-au unde [să încapă, nici
este cu cale să fie temniţă sub biserică. " 97 Mai face o biserică de lemn - cu
hramul Sf. Lazăr - în ograda vămii, lingă casele părinţilor săi (ale vorni-
cului Ion Racoviţă). Şi Doamna Ana drege şi şindrileşte Mitropolia stricînd
localul de petreceri lumeşti care se găsea sub biserică: „Tocmit-au şi Ana
Doamna lui Mihai Vodă altă biserică, ce este pe uliţa mare, unde au fost
întîi Mitropolia, care şi acuma se numeşte Mitropolia Veche, au tocmit-o şi
au acoperit-o şi i-au făcut catapetiasmă şi toate ce au trebuit, şi au aşezat
preoţi pentru veşnica pomenire a lor, că era de atîta vreme pustie ... Ce
toate acestea le-au stricat Doamna, şi au rămas biserica iară în cinstea sa.
ca un lucru sfinţit al lui Dumnezeu ... "
Despre Ana - soţia lui Mihail Racoviţă - ştim mai mult decît trebuie.
datorită indiscreţiilor lui Dimitrie Cantemir. l~ra acestuia împotriva lui Ra-
coviţă se răsfrînge şi asupra Doamnei. Ana era renumită pentru frumuseţea
ei. În Istoria Ieroglifică, Cantemir nu se dă îndărăt chiar de la unele groso-
lănii în patima sa batjocoritoare împotriva fostului său cumnat. Caricaturi-
zează pe Racoviţă şi ofensează cinstea Anei. La început îi face o descriere de
unde se vede că admira frumuseţea ei: „Cu sulegeat trupul, cu albă pieliţă.
cu negri şi mînioşi ochi, cu subţiri degeţele, cu iscusit mijlocelul şi cti rotun-

88 Neculce, p. 280.
17 Ibidem

176
jior grumăgiorul". Şi mai tîrziu adaugă: „pentru care multe suflete fură to-
pite şi multe inimi fură arse în zadar".
Sub influenţa Vulturului (Brîncoveanu) Ana a fost măritată după Că­
milă (Racoviţă), care face pe Cantemir să exclame: „O, Doamne şi toţi ce-
rrştii, lucru ca acesta cum şi în ce chip a-l suferi ai putut !"
Ni s-a păstrat o corespondenţă a Anei Racoviţă, publicată în Convorbiri
literare (1911) de Demostene Russo. Din această corespondenţă se poate re-
constitui îmbrăcămintea unei elegante din Moldova la finele veacului al
XVII-iea. Dar totodată se mai poate vedea că găteala Domniţei Ana costa
cam mult pe bietul Mihai Vodă. Recomand, îndeosebi domnişoarelor studen-
te - cu titlu de pură curiozitate! - lectura acestor scrisori.

Atotputernicia lui I ordachi Ruset şi a neamurilor sale. Partidul. Mihail

Racoviţă - deşi tip reprezentativ al vechii boierimi moldovene - a domnit
înconjurat de cei mai reprezentativi dintre capii boierimii greceşti. În mîna
acestora sînt dregătoriile cele mai importante. Îndeosebi, lordachi Ruset
şi neamurile sale - Cupăreştii - sînt factorii politici hotărîtori. Trebuie să
recunoaştem însă că se întîmplă cu această familie un proces asemănător
aceluia prin care trecuseră în Ţara Românească Cantacuzinii. Pe măsură
ce se înrădăcinau în ţară - prin cumpărare de moşii şi încuscriri autohtone
- ei îşi însuşeau sentimentele şi ideile mediului moldovenesc şi alcătuiau în
jurul lor un partid viguros, care a făcut - pe lingă multe intrigi pătimaşe
si răsturnări domnesti - însemnate servicii statului. Neculce - care este
potrivnic lui Racoviţă - spune în cronica sa, vorbind de atotputernicia lui
lordachi Ruset.
„Iar mai ales, si mai de cinste era lordachi Ruset Vornicul; ce vrea eL
şi ce poruncea el, a~eea se făcea şi de Mihai Vodă". Şi fiindcă şi-a că să tari t
feciorul (Nicolae) cu Ancuţa Brîncoveanu, acest aventurier înzestrat cu în-
suşiri incontestabile, s-a legat şi mai mult de mediul nostru românesc. Că
nutrea ambiţii mari, nu mai încape îndoială; o veţi vedea şi din prelegerile
viitoare. Neculce ne spune - vorbind de logodna fiului său Nicolae Ruset
cu Ancuţa Brîncoveanu - că lordachi era „lacom de cinste", adică de mă­
rire. Dar era încă mai lacom de avere. Astfel, în dieta sa, el spune că a venit
în ţară cu 50 de pungi de bani şi ajunsese destul de repede cel mai bogat
om din Moldova. Avea moşii prin toate judeţele ţării - afară de Bacău şi
Cernăuţi. Stăpînea 82 sate întregi (fără cele 30 de sate date fiicei sale Safta),
13 jumătăţi de sate şi moşii în alte 71 de sate; apoi vaduri de moară în alte
7 sate şi 9 vii. Şi pentru ca să vă daţi seama cum se realizau aceste lati-
fundii, vă rog să reţineţi că 61 din aceste moşii erau făcute de la răzeşi.
Restul au fost cumpărate de la diferiţi membri ai familiilor Buhuşi, Cantacu-
zino, Sturza, Stîrcea etc. Cele mai multe dintre aceste moşii le-a cumpărat
între anii 1690-93 (sub Constantin Cantemir) şi prin 1697-1700 (în vremea
lui Antioh Vodă). Vedeţi dară cîtă dreptate are Neculce cînd acuză „tră­
darea" lui lordachi Ruset faţă de Cantemireşti.
Judecînd atent alcătuirea curţii lui Racoviţă (dregătorii) îţi dai seama
îndată că domnul era prizonierul familiei şi partidului închegat de lordachi
Ruset. Astfel, Mihalache şi Scarlatache Ruset erau capuchehaiele; lordachi
era vornic de Ţara de jos (făcînd legătura cu muntenii şi cu Brîncoveanu),
Manolache Rusct era vel postelnic. în afară de fraţii, fiii - avea cinci fete

177
şi cinci băieţi! - şi nepoţii lui, el mai avea de partea sa - prin încuscriri -
pe cele mai de seamă familii moldoveneşti din acea vreme. Astfel, vel logofăt
era Antioh Jora, socrul lui Iordachi Ruset (fiul lui Lascarache); vel vomic
de Ţara de sus era Lupu Bogdan, socrul lui Constantin Ruset; hatman era
Lupu Costache, socrul Ilenei Ruset; vel comis era Dumitru Racoviţă.
Vă rog, de asemenea, să reţineţi faptul că domnul însuşi era văr primar
cu soţia lui lordachi, Safta Ruset; că Manolache Ruset era cumnat cu fostul
caimacam lo~n Buhuş (una dintre cele mai de seamă familii boiereşti ale
Moldovei) şi că unul dintre feciorii lui lordachi (Constantin Ruset) ţinea în
căsătorie pe fiica puternicului boier Lupu Bogdan hatmanul.
În aceste condiţii, îl putem crede pe Xeculce cînd spune că ceilalţi boieri
„ ... nu puteau încape de Cupăreşti, adică de Ruseteşti şi de neamurile lui
Mihai Vodă şi de slugile lui" 98 • Uzul de putere nelimitată aduce adesea abuzul.
Aşa s-a întîmplat şi în Moldova. Caracterul domniei de partid iese tot mai
mult în evidenţă; încep chiar persecuţiile personale, care fac pe cronicar
- el însuşi năpăstuit - să se teamă că familia Cupăreştilor urmăreşte - la
adăpostul lui Racoviţă - aceeaşi situaţie preponderentă şi chiar exclusivistă
pe care în ~Iuntenia o aveau (prin Brîncoveanu) Cantacuzinii. „Şi începură
a sfătuire să stingă pe boierii cei străini să rămîie numai neamul lui şi cu
Cupăreştii, precum au făcut Şerban Vodă şi Brîncoveanul Vodă, domnii
munteneşti, de au stins pe cei străini, de au rămas numai neamurile lor, Canta-
cuzineştii." 99

Partidul şi dările. ~iihai-Vodă Racoviţă nu era un om bogat. Cheltuise

mult la Poartă cu domnia şi se îndatorase. Pe de altă parte cererile de bani
ale turcilor erau foarte mari. Trebuie să reţineţi faptul că în timpul acela
„se schimbaserâ trei viziri şi şapte chihaiele" - ceea ce însemna tot atîtea
reînnoiri de fidelitate cu obişnuitele daruri. Pe de altă parte, „partidul" nu
înţelegea - deşi era foarte bogat, cum aţi văzut - să ajute pe omul de
treabă care servea drept paravan: „Ţara era jumătate scutelnică tot a nea-
mului lui (Racoviţă) şi a Cupăreştilor".
~eavînd încotro, l\Iihai Vodă fu silit - desigur împotriva dispoziţiilor
sale naturale - să pună „dăjdii grele pre mazili şi pre oamenii Ducăi Vodă
şi a lui Antioh Vodă"loo.
Între aceşti oameni ai lui Antioh Vodă trebuie să vă amintiţi pe „boier-
naşii" şi breslaşii tîrgurilor - adică acele elemente aparţinînd clasei mijlocii,
pe care se întemeiaseră Cantemireştii şi ai căror exponenţi politici erau. Astfel,
Mihail Racoviţă - care se formase la casa Cantemireştilor, în spiritul politicii
lor sociale - începu domnia în condiţii patriarhale (democratice chiar) şi o
sfîrşi în spiritul opus, acela al marii boierimi - însetată de privilegii - şi al
spiritului îngust de partid. Acest lucru făcu să se stingă frumoasele speranţe
cu care ţara îl primise pe Racoviţă. Popularitatea de la începutul domniei se
schimbă într-o adevărată ură; ba ceva mai mult: oamenii opuneau 02.recare
rezistenţă. Nici măsurile luate împotriva vornicilor şi vătămanilor - pe care
îi puneau în butuci şi ,îi plimbau pe uliţele laşilor - n-au dat rezultatele do-

88 Neculce, p. 271,
" Ibidem, p. 213.
100 Ibidem, p. 280.

178
rite. În cele din urmă „ ... Văzînd că nici cu aceea nu-i poate spăria să iasă
toţi la ruptă, vîndut-au toate ţinuturile la Cochi-vechi, ciocoilor, ca goştina
pe oi, pre oamenii cei fără de pecetluitori de ruptă, de nu putea scăpa nici
un becisnic de om pre nicăieri ... "

Afihail Racoviţă şi Constantin Brîncoveanu. Aţi văzut că domnia lui

Racovită se datoreste unui acord stabilit între Iordachi Ruset si Constantin
Brînco~eanu. S-a r~alizat astfel o veche dorinţă a domnului muntean (şi a
cercurilor politice din Bucureşti) de a avea un om credincios pe tronul Moldo-
vei. Scopul urmărit - v-am mai spus - era unificarea acţiunii diplomatice
a celor două principate, comanda avînd-o Brîncoveanu. Prin Racoviţă domnul
muntean era la largul său. Neculce o spune limpede, că în vremea domniei
lui Racoviţă, „muntenii cc vreau aceea făceau". Acelaşi lucru ne spune şi
cronica zisă a lui Neculaie Muste: „De-a pururea se cereau cu solii ce veneau
de acolo şi de aici mergeau acolo, şi cu scrisori de-a pururea, că şi rudă îşi
erau amîndoi".
Această febrilă activitate diplomatică trebuie pusă în legătură, cred,
cu noua orientare politică a lui Brîncoveanu, către ruşi. Domnul muntean îşi
extinsese sistemul lui de curieri şi informaţii şi asupra Moldovei.
<'l decembrie 1939

Prelegerea a XIII-a
A DOUA DOMNIE A LUI ANTIOH CANTEMIR
(23 februarie 1i05-3 l iulie 1707)

Reacţiunea Cantemireştilor împotriva lui Mihai Racoviţă. V-am spus în

prelegerea precedentă că actul de trădare al boierilor ce ţineau de casa Cante-
mireştilor, în favoarea lui Racoviţă, miniase rău pe Antioh Cantemir, pe fra-
tele său Dimitrie şi nu mai puţin pe protectorii lor din jurul Porţii. Ei nu
puteau ierta că - printr-o lovitură de teatru dată în zilele „zurbalei" - a fost
înlăturat de la domnie (în favoarea unui necunoscut) Antioh Cantemir, fiul
credinciosului Constantin Cantemir, el însuşi om de credinţă încercat în zile
grele. Apoi, nu era de neglijat faptul că Antioh făcuse ispititoare făgăduieli
băneşti căpeteniilor ienicereşti. Dar cînd a văzut că s-a făcut căftănirea lui
Racoviţă, Antioh n-a mai insistat; cunoscînd moravurile otomane, s-a tras
prudent de o parte. Într-adevăr, după căftănirea unui nou domn, turcii luaseră
obiceiul - stimulaţi de cel ales - de a persecuta pe pretendenţii mai primej-
dioşi prin închisoare, exil şi, uneori, chiar prin ucidere. Antioh „văzînd aşa,
îndată au dorit să nu cadă la vreo închisoare, şi îndată au lipsit ... " Şi, astfel,
fulgerele persecuţiei au căzut numai asupra bietului Duculeţ, după cum v-am
arătat.
După ce noul domn a plecat către ţară şi vîlva procesului împotriva lui
Duca s-a potolit; după ce amintirea darurilor împărţite de Brîncoveanu şi
de moldoveni s-a mai şters, Cantemireştii şi sprijinitorii lor reîncepură intriga
pentru răsturnarea lui Racoviţă. Se pare că au lucrat în cea mai mare taină,
iar mijlocul de căpetenie - să fi fost şi de data aceasta - tot banii. Cronica

179
zisă a lui ~Iuste - favorabilă lui Racoviţă - înregistrează faptul cu multă
amărăciune: „ ... Pre binele cel de obşte, de-a pururea îl răstoarnă nevoinţele
cele pre ascuns, şi mai ales la turc; că ce vor să isprăvească pravilele, unde
domneşte lăcomia banilor? Turcul după obiceiul lui cel nestătător, au luat
bani de la Antioh Vodă ... şi i-au dat domnia, mazilind pe Mihai-Vodă."
Mazilirea lui Mihai Racoviţă şi căftănirea lui Antioh au avut loc în ziua
de 23 februarie 1705 pe neaşteptate. Cu toată taina în care s-a lucrat, totuşi
Brîncoveanu, cu faimosul lui serviciu de informaţii, a prins de veste şi a înştiin­
ţat la vreme pe cei din Moldova („ ... fără de veste veni veste din Ţara Mun-
tenească cum că au îmbrăcat Antioh Vodă caftan de domnia Moldovei şi
Mihai Vodă este mazil" 10l).

Căimăcămia lui Lupu Bogdan (februarie-mai 1705 ). Vestea mazilirii

lui Raco\"iţă căzu ca un trăznet în mijlocul partizanilor lui şi a Cupăreştilor.
„Temîndu-se toţi de Antioh Vodă, n-au mai aşteptat să sosească Capegi-Başa
cu mazilia, şi au şi fugit în Ţara Muntenească". Primii care fug sînt lordachi
Ruset, fratele său Scarlatachi „şi alţi greci mai mici Cupăreşti şi Dumitraşco
Racoviţă Comisul, fratele lui ~Iihai Vodă" 10 2 •
Ca să apreciaţi o dată mai mult rapiditatea serviciului de informaţii
şi de curieri pe care, în mare măsură, se întemeia forţa lui Brîncoveanu, tre-
buie să ştiţi că zisul Capegi-Başa (care aducea firmanul de mazilire) a sosit
la 3-4 zile după curierul domnului muntean. Odată cu capegiul sosi şi omul
lui Antioh „cu cărţi la Vornicul Bogdan să fie Caimacam" 103• ln această slujbă
Bogdan a do\·edit un tact cu totul deosebit. Intre altele, el a îngrijit de retra-
gerea netulburată a lui Racoviţă şi a luat măsuri să nu pribegească boierii:
„Deci căzînd Bogdan caimacam, grijit-au pe Mihai Vodă cu de toate deplin.
Cele ce i-au trebuit şi de cite au poftit, şi-au luat cu îndestul. Şi au purces cu
mare cinste Mihai Vodă ca un domn. N-au lăsat Bogdan Vornicul pre nime
să-i facă vreo gilceavă sau să-i grăiască vreun cuvînt împotrivă. Pînă şi buca-
tele ce au a\·ut Mihai Vodă, au lăsat de şi le-au luat. Şi pre unii din slugi ce
au avut din boierie i-au lăsat cu bună pace, de au mers în Ţara Muntenească.
Şi i-au dat Brîncoveanul Vodă o moşie, de au ţinut Mihai Vodă bucatele
acolo." 104
Din ?lfontenia, ~Iihai Racoviţă s-a dus la Constantinopol pentru a se
dezvinovăţi. Dar Antioh Vodă, pentru a-l compromite cu totul în ochii tur-
cilor, a chemat la Constantinopol cîţiva boieri moldoveni „de au pîrît pre
Mihai Vodă pentru două biruri şi pentru două bairamlîcuri, că le-au luat din
ţară cînd au fost domn şi la vistieria împărătească nu le-au dat ... "Cu această
pîră „l-au rămas" pe Mihai Vodă, şi, astfel, turcii l-au închis. Neculce spune
că pe atunci, aflîndu-se la Constantinopol, „am văzut acea pîră".
V-am spus că în \.Temea aceea, se afla în solie la Iaşi Toma Cantacuzino,
poate pentru unele proiecte politice privind Răsăritul. Şi în privinţa aceasta
Bogdan procedează cu mult tact. Trimite îndată oameni după el la Hangu,
unde se refugiase, şi-l îndeamnă să se înapoieze fără nici o grijă în l\fontenia.

101 Ibidmr, p. 281.

102 Ibidem.
1oa Ibidem, p. 282.
104 Ibidem, p. 281.

180
:Mai fugiră şi alţi boieri dimpreună cu Toma (ca Ilie Cantacuzino Paharnicul,
vărul său şi Nicolae Costin Hatmanul). Cronica ne spune că „s-a dus (Toma)
la Ţara lui cu pace ( ... ) iar ceilalţi s-au întors înapoi la casele lor fără de nici
o grijă" 1 0 5 • Chiar Panaiotache Morona, care se refugiase în Ţara Leşească,
este chemat înapoi, iar Bogdan îl ia asupra sa faţă de Antioh „că nu i-a fi
nimic" 106 • Căimăcămia lui Bogdan a durat aproape patru luni de zile ceea
ce înseamnă foarte mult pentru acele timpuri. În toate măsurile luate se
vede înţelepciune şi moderaţie. Dealtfel, instrucţiunile lui Antioh Cantemir
însuşi erau în acelaşi sens 107 •
Este interesant să ştiţi că Panaiotachi Morona (care a avut un rol aşa de
important la urcarea în scaunul Moldovei a lui Racoviţă şi la înlăturarea lui
Antioh) este trimis să întîmpine pe acesta în Dobrogea! „Şi atunce, puţintel
l-au mustrat Antioh Vodă pre Panaiotachi şi apoi l-au iertat şi-l ţinea în mare
cinste şi milă, căci era om harnic la slujbe, de ştia rîndul turcilor, după cum
s-au scris mai sus. Slujea şi Panaiotachi ca un grec, după cum îi îmbla
\Temea" 106•
Ceea ce trebuie remarcat este ·imposibilitatea în care se găseau domnii
de a se descătuşa de înrîurirea acestor elemente constantinopolitane care,
cum spune Neculce, „ştiau rîndul turcilor şi erau harnici la slujbe". Într-
adevăr, legătura între Poartă şi Principate se făcea aproape numai prin aceşti
auxiliari greci. Ei ajung o forţă permanentă în rosturile ţării, în vreme ce
domnii sînt din ce în ce mai trecători.

lmpăcarea Cantemireştilor cu Brîncoveanu. Constantin Brîncoveanu, care

sprijinise ideea domniei pămîntene în Moldova, în persoana lui Mihai Raco-
viţă, văzînd succesul lui Antioh, face obişnuita lui politică de adaptare la
realităţi. Trimite la Constantinopol pe vărul său, Ştefăniţă Paharnicul Canta-
cuzino (feciorul Stolnicului Constantin Cantacuzino) spre a propune lui Antioh
o împăcare a celor două familii, a Cantacuzinilor (reprezentaţi prin el) şi a
Cantemireştilor. „ ... De au stătut de au făcut pace la Ţarigrad lui Antioh
Vodă cu Brîncoveanul, cu giurămînt înaintea Patriarhului, ca să nu se mai
pîrească la Poartă unul pre altul, să nu mai strice ţerile cu cheltuială, şi încă
să se agiute unul pre altul cu prieteşug, şi pentru Mihai Vodă să nu se mai
pue Brîncoveanul Vodă să-l scoată la domnie, şi lui Dumitraşco Beizadea,
fratele lui Antioh Vodă, încă să-i dea Brîncoveanul Vodă pre an cîte zece
pungi de bani pentru chiverniseala lui, ca să se odihnească în Ţarigrad la casa
lui cu pace şi să nu mai îmbie mestecînd pre Brîncoveanul Vodă că i-au smintit
Dumitraşco Beizadea domnia pentru multă cheltuială şi pagubă ce-i făcea
totdeauna." 109
V-am spus că Brîncoveanu simţise adesea, la Poartă, loviturile lui Dimi-
trie Cantemir. Pentru a-l cîştiga de partea sa, el îl plăteşte cu bani.
Constantin Brîncoveanu mijloceşte şi împăcarea lui Iordachi Ruset şi
a Cupăreştilor cu Cantemir „ca să slujească lui Antioh Vodă cu dreptate ... "

105 Ibidem, p. 28"1.

108 Ibidem, p. 281.
107 Ibidem, p. 289.
108 Ibidem, p. 218.
109 Ibidem.

181
~eculce priveşte cu mult scepticism această împăcare: „~i aşa au ţinut de bine
această pace, precum ţin cîinii Vinerile ... " 110
De data aceasta, raporturile între moldo.veni şi Rrîncovcanu se strîng
şi prin încuscriri. Astfel, în mai 1705 - pe cînd Antioh Vodă sosea la Iaşi,
Lupu Bogdan hatmanul vine la Bucureşti într-o misiune de prietenească noti-
ficare a urcării lui Antioh în scaun. I se răspunde cu o solie din Muntenia,
condusă de Şerban Greceanu, care aduce şi propunerea de căsătorie între
fiica lui Antioh şi al doilea fiu al lui Brîncoveanu. In 20 ianuarie 1706, fiul cel
mai mare al voievodului muntean, Constantin (Dinu) se căsătoreşte cu Aniţa,
fiica Vornicului Ioan Balş din Moldova. Deci a doua căsătorie. Ambele aveau,
fireşte, un tîlc politic.
ln mai 1706, are loc un tratat „de dragoste şi vecinătate" între Brînco-
veanu şi Cantemir la Focşani. Acest tratat ni s-a păstrat în copie 111 . Delegaţii
munteni sînt: Ştefan Cantacuzino, mare Paharnic, Şerban Prisăceanu Comisul
şi Căpitanul de margine Damian. Delegaţii moldoveni: Ioan Buhuş, Mitre
Apostol şi Dimitrie Macri, starostele de Putna. Se fixează un hotar „pe unde
a fost de vac" apa Siretului, care va fi adusă (unde este cazul) în albia cea
veche. Sînt opriţi muntenii de a trece prin „pădurile :\-Joldovei" şi a tăia lemne
într-însele; vitele să nu mai calce hotarul; cumpărarea de moşii dintr-o parte
într-alta se opreşte şi nici muncitorii la vii să nu treacă dintr-o parte într-alta;
oamenii care fug „pentru greul dăjdiilor ori dinspre o parte, ori dinspre
alta, să fie în pace de rămăşiţi"; dar pe zapcii strîngători de bani domneşti,
care vor fugi, să-i prindă ca să înapoieze banii.
Cu bună dreptate spune d.N. Iorga, acest tratat între moldoveni şi mun-
teni „arată mai bine decît orice fraze cit de nefireşte grele şi de neînţelepţeştc
ascuţite erau împrejurările la acest hotar trecător dintre două state româneşti.
pe care nimic nu le osebia decît o întreagă tradiţie de separatism şi de luptc"ll:!•

Politica internă. Curtea. Venind în Ţară, Antioh a avut satisfacţia sf1

găsească toate bine rînduite de vrednicul său cumnat Lupu Bogdan. A treia
zi de la sosire el îşi întocmi curtea, după cum urmează: Antioh Jora, vel
logofăt; Lupu Costaki, vel vornic al Ţării de jos; Neculaic Costin biv vcl
hatman, vel vornic al Ţării de sus; Lupu Bogdan Hatman; Macsut, vei Postel-
nic; Ilie Cantacuzino, vel Spătar; Savin Smucilă., vcl Ban; Dabija vcl Paharnic;
Lupu Colivaru, vel Vistiernic; Ion Sturza, nl Stolnic; Gheorghiţă Serdaru,
vel Comis.
Vă atrag luarea aminte asupra unei dregătorii al cftrci rost acum se defi-
neşte la curtea ~foldovei. Este vorba de bănie. Cronicarul spune limpede:
„De atunci se aşează această boierie cu temeiu în Moldova". Rangul ei venea
după Spătarul cel Mare. Ca venit i s-a hotărît „cite un ban de drobul de sare
de la Ocnă". Neculce adaugă că bănia mai fusese şi altădatf1 „la vreun Domn",
însă rostul ei nu era bine definit („uneori şedea mai sus, iar alteori mai jos") 1 L1 •
Acela însă pe care se întemeia mai mult domnia lui Antioh era - spune
Neculce - cumnatul său Bogdan Hatmanul („ ... toate trebile şi chiverni-
selile ţării erau după <linsul").

110 Ibidem, p. 283.

111 N. Iorga, Via/a şi domnia lui Constantin Vodă Drîncovca1111l, Bucureşti, HI 14, p.149.
111 Ibidem.
113 Neculce, p. 284.

182
 Dar acest vrednic bărbat - care prin firea lui şi înţelepciunea de care
dădea dovadă în cîrmuire, s-a ridicat mult deasupra celorlalţi contemporani
ai săi din Moldova - era bolnav de luni de zile. Boala aceasta s-a agravat
în timpul călătoriei lui, ca sol, în Ţara Românească. După ce s-a înapoiat
la Iaşi, „din pat nu s-au mai sculat şi în scurtă vreme au murit. .. " 114
Cronicarul ne spune că „la moartea lui multă jale au avut Antioh Vodă
şi toată boierimea şi ţara". Era adevărat „boier de Moldova, cap întreg, şi
cunoscător la judecăţi, şi drept, şi vrednic la toate trebile, cu înţelepciune,
pentru care tuturor le-a părut rău de păgubirea ce au păgubit ţara".
Pentru Antioh Vodă, moartea lui Lupu Bogdan a fost o pierdere cu ade-
vărat ireparabilă. Dealtfel, această a doua lui domnie se va resimţi de lipsa
unui atare colaborator „iara mai cu dinadinsul lui Antioh Vodă i-au rămas
rană nevindecată, că i s-au schimbat lucrurile şi i s-au micşurat chiverniseala,
cu multe amestecături, nu precum era în domnia dintîi" 115 •
Dar moartea lui Bogdan a însemnat totodată triumful lui Panaiotaki
'forona, cunoscutul intrigant şi aventurier politic - de care v-am mai vor-
bit - şi a lui Ilie Cantacuzino, vistiernicul. Elementul autohton pierde deci
unul dintre puţinele elemente de elită, iar cîrmuirea ţării intră pe mîinile
celor doi boieri greci. Neculce spune că „se potriveau amîndoi într-o fire, după
cum se zice: calul rîios găseşte copaciul scorţos; iuţi, mîndri, mincinoşi, fă­
ţarnici, jurători pentru fiece, amăgitori ... " 116
Mai trist era însă faptul că aceşti doi venetici „îl chiverniseau pre Antioh
Yodă" în aşa fel că părea cu totul alt om: „Îl întorsese pre Antioh Vodă de
li se potrivia". Cu multă tristeţe îşi aduce aminte Neculce de firea şi apucă­
turile arătate de domn în prima domnie cînd „nimeni nu-l putea întoarce
din dreptate la judecată, nici iubea minciunele". Puterea de insinuare a lui
Panaiotachi Marona era într-adevăr extraordinară şi se bizuia pe o mare
putere de prefăcătorie, insesizabilă pentru firea dreaptă, onestă a lui Antioh.
De aceea şi Neculce reflectează: „Că mai toţi Domnii sînt buni; numai, se
întîmplă de se află de acest fel de oameni de se lipesc mai lesne mai la toţi
Domnii, de le strică hirea cea bună".
Ieşirea cronicarului împotriva acestor constantinopolitani care aveau
darul de a pătrunde uşor în intimitatea domnilor („se lipesc mai lesne, mai la
toţi domnii") nu reflectă supărarea unui paraponisit şi nici ura unui vrăjmaş
al lui Antioh Vodă; dimpotrivă, Neculce era un devotat şi un admirator~al
Cantemireştilor, iar personal avea motive să fie mulţumit, căci tocmai fusese
înaintat: din Sluger fusese făcut mare Spătar.
12 decembrie 1939

114 Ibidem.
115 Ibidem.
118
Ibidem.

183
 Prelegerea a XIV-a
A DOUA DOMNIE A LUI ANTIOH CANTEMIR
(Continuare)

Politica internă. V-am spus şi altă dată că familia Cantemireştilor avea

origini răzăşeşti; ei nu aparţineau deci marii boierimi. Neculce, un prieten al
lor, nu se sfieşte s-o spună („ ... Au fost de oameni proşti"). Lui Cantemir-
tatăl i-a plăcut chiar să se înconjoare cu oameni ridicaţi din clasa căreia el
însuşi aparţinea („ ... că erau la curtea domnească boiernaşi tot feciori de
mojici"). Nobilimea ţării era, fireşte, foarte supărată de faptul acesta, dar
Constantin Vodă Cantemir le-a dat faimosul răspuns, că „Domnul face neamu-
rile, Domnul le stinge". . .
Antioh Vodă a fost şi el - încă din prima domnie - binevoitor faţă de
„boiernaşii tătîne-său". În a doua domnie, el făcu vistiernic pc unul dintre
aceşti „oameni nuoi" anume Lupul Colhrarul. Boierii însă „văzîndu-1 că este
de neam prost, li se stricară inimile tuturora, şi voia ... " 117 Pînă la urmă îl
scoaseră şi astfel Antioh Vodă dădu vistieria pe mîna lui Ilic Cantacuzino.
Vă spuneam şi în prelegerea trecută, că moartea lui Lupu Bogdan a fost
adînc simţită de Antioh. Acum nimeni nu înfrînează pc Panaiotaki Morona
şi pe Ilie Cantacuzino. Este adevărat că apăsarea fiscalrt avea şi altă cauză,
nu numai lăcomia celor doi dregători greci. Antioh Vodr1 rl însuşi avea n~voie
acum de bani pentru a-şi acoperi datoriile făcute la Stambul pentru obţine­
rea domniei. Neculce, atît de favorabil altădată domnului, o spune: „ ... Scoa-
se Antioh Vodă nevoi grele pe Ţară, că avea şi datorii la Ţarigrad". Între altele,
el pune fumăritul „cite un zlot de toată casa"; şi mai făcu Ilic Cantacuzino
„obiceiu în Ţară care n-au mai fost ... vădrărit" cite doi bani la vadra de vin.
Cu astfel de dregători - ca Panaiotachi l\Iorona şi Ilic Cantacuzino -
fiscalitatea apasă asupra păturilor de jos ale societăţii: „ ... însă (vădrărit)
dau numai ţăranii ; iară boierii cei cu boierii şi alţi boieri mazili, de la Agă în
sus, n-au dat vădrărit"us.
Aceste metode erau nepotrivite cu firea lui Antioh. „Mult s-au apărat
Antioh Vodă, şi nu vrea să facă acel obiceiu; numai nu-l putea, ci-1 îndemnau
Panaiotaki şi Ilie Vistiernicul". Apoi au scos cornăritul, cite un leu „de tot
boul de negoţ".
Nu trecu mult şi boierimea începu să simtă şi ca plăcerea de a avea
vistiernic de viţă nobilă: „O îndesia cu dăjdii grele şi cu împrumute dese, şi
nu le mai da, şi-i cam asupria Ilie Cantacuzino, şi cam pre pizmă, şi nu le
făcea dreptate ... " Toate se făceau sub pretextul datoriilor cc avea domnul
la Constantinopol, dar pînă la urmă „datoriile i-au rămas neplătite", căci
Ilie Cantacuzino mînca tot „şi făţiş şi furiş".
Neculce îşi exprimă credinţa că Antioh simţise mişeliile lui Ilic Canta-
cuzino însă „pentru voia muntenilor, fiindu-le rudă, îl tolera pe vistiernic şi
fărădelegile lui".
Dar în celelalte izvoare narative - cum ar fi de pildă în cronica ce s-a
atribuit lui Nicolae Costin - stoarcerile fiscale ale lui Antioh sînt date în

117 Ibidem.
llB Ibidem, p. 285.

184
vileag cu mai puţină cruţare pentru domn. Iată cum înfăţişează lucrurile
această cronică: „ .. .Într-această toamnă ( 1706) s-au izvodit şi vedritul pe
vin în toată ţara unde sînt vii, de au dat toţi cîte doi bani de vadră, care
acest obiceiu a purces de atunce ca un pojar viilor, pe cum vei citi înainte la
rîndul său; că apoi Mihai Vodă l-a adaus pînă în patru bani de vadră; doi
bani cela ce vinde şi doi bani cela ce cumpără, eară carele nu vinde plăteşte
singur acei patru bani de toată vadra".
Aceeaşi cronică spune că „osebit de aceasta au mai eşit şi alt obiceiu nou,
anume fumăritul, tot într-acest an (1706) cîte duoi orţi de casă, şi de grajd
cine avea, sau de poeată iar doi orţi. Iară la ţară au dat oamenii fumărit
cite 1 zlot de casă." 119 Antioh Vodă a ocrotit, sub raportul fiscal, mănăstirile:
„Le-au făcut şi testament, carele l-au legat cu mare blestem, împreună cu
Arhiereii ţării, şi cu tot sfatul său, de la mare pînă la mic iscăliţi, cum să nu
mai fie amestecate la dări cu ţara, ci să-şi plătească rupta pe sferturi ... "
În general, Antioh Vodă a fost judecat mai aspru în a doua domnie.
Tuturor cronicarilor le-a apărut schimbat, mai violent, mai supus influenţei
sfetnicilor răi. Într-una din cronicile scrise asupra acestei vremi se spune:
„Într-această domnie s-au arătat Antioh Vodă mai straşnic, care fire întîi
nu o arătase, şi nici pe boieri nu-i avea în cinstea şi în dragostea ce arătase
întîiu. Şi zic unii că acest sfat să-l fi dat Panaiotaki Postelnicul şi Ilie Cantacu-
zino Vistiernicul să-şi schimbe firea, să se arate mai straşnic; dară nemic
folos din sfaturile lor n-au văzut."
Dar mai vinovate decît sfaturile sfetnicilor răi erau împrejurările. Turcii
urmăreau cu îngrijorare crescîndă acţiunea militară a lui Petru cel Mare şi
începuseră - după cum v-am mai spus - să ia măsuri pentru întărirea Nis-
trului. Tighina devine centrul militar de căpetenie. Acum şi mutarea saraskie-
rului Iusuf Paşa de la Babadag este un fapt împlinit.
Cronica lui Pseudo Nicolae Costin înregistrează faptul: „ ... Acu şi-au
mutat şi Iusuf Paşa Saraskerul din porunca împărătească scaunul Serdariei
din Babaoa la Tighina de s-au aşezat". Bineînţeles, lucrul acesta readucea
Moldova în trista situaţie dinaintea Păcii de la Carlowitz, pe cînd turcii stă­
pîneau Cameniţa. „De atunci - spune aceeaşi cronică - au căzut mai cu
dinadinsul tot greul asupra ţării Moldovei, de cară în toţi anii piatră şi bolo-
vani, dară fin şi lemne? De le trebuie o doagă, o sită, încă aleargă la Moldova,
carea vedem că nici un bine nu va fi de Moldova săraca !" 120
Cum întăririle se făceau de la Tighina pînă la Cetatea Albă, vă închipuiţi
cît lemn, piatră şi săpătură trebuiau turcilor. Şi, bineînţeles, toate trebuiau
făcute, cum spune Neculce, „cu mare grabă şi cu mulţi zapcii". Ca de obicei,
Antioh a pus şi de data aceasta multă energie pentru împlinirea lucrului.
Au muncit orheienii şi lăpuşnenii - cărora li s-au adăugat „seimenii din curte"
toată var2, pină în iarnă la tăiatul lemnului. Silinţa cea mai mare se depunea
la refacerea Tighinei care, în planul defensivei otomane în calea unui eventual
atac rusesc, avea un rol important. Neculce observă încă o dată, în cursul
povestirii sale, că Iusuf Paşa Saraskierul „îl grăbea din cale afară (pe Antioh
Vodă) cu lemnul cetăţilor".
Lucrările şi cheltuielile ce făcea la Nistru au împiedicat pe Antioh Cante-
mir să-şi realizeze dorinţa de a reface biserica domnească din tîrg de la Hîrlău

11 9 Pseudo Nicolae Costin, p. 52-53.

120 Ibidem, p. 51.

185
„care este zidită de Ştefan Vodă cel Bun". Voise să o facă mănăstire, s-o înzes-
treze, şi să o închine Sfîntului Munte. Dar greutăţile ce au venit asupra sa
şi a ţării nu i-au lăsat răgaz pentru această operă. Totuşi a făcut ceva şi pen-
tru grija sufletului. A rezidit din temelie, în piatră, vechea mănăstire de lemn
de la Milcov „ce se chiamă Mira", - pe care o ridicase tatăl său Constantin
Cantemir.

Lupta lui Mihai Racoviţă pentru răsturnarea lui Antioh. În vremea aceas-
ta, avu loc la Poartă primul atac al lui Mihail Racoviţă împotriva lui Antioh.
Din închisoare, fostul domn trimite un arz Sultanului, în care pîrăşte pe Antioh
Vodă că a indus în eroare Poarta prin afirmaţia că el ar fi luat „două biruri
şi două bairamlîcuri" din ţară, şi că Vizirul „l-au scos din domnie fără de
nici o vină şi au pus pre Antioh Vodă fără de voia ţării" 121 •
Vizirul. văzînd aceasta, dă de ştire lui Antioh să-i trimită oameni buni
de pîră ca să nu rămînă ruşinat faţă de Împărat şi să se apere de acuzaţia
lui Mihail Racoviţă.
„Antioh Vodă îndată alesă de trimisă cîţiva boieri, pe care îi ştia că sînt
cu împotrivire la Mihail Vodă şi cîţiva breslaşi, megieşi de ai lui Mihai Vodă,
vasluieni, tot de cei buni de gură şi de pîrît. Şi s-au pîrît de faţă înaintea diva-
nului împărătesc. Breslaşii în gura mare striga: ((\'îndutu-ne-ai! Vîndutu-ne-ai !
Vîndutu-ne-ai la cochii vechi ciocoilor ca pre mascuri şi ca pre oi.» Care numai
ce huia divanul împărătesc şi se mira toţi paşii şi agalarii de pîra ce-i dau acei
breslaşi lui Mihai Vodă".
Astfel, atacul lui Racoviţă nu reuşi, iar turcii îl închiseră din nou.
Dar curînd după aceasta vizirul Baltagi, protectorul lui Antioh, fu mazilit
şi în locul său fu ridicat Ciorlu-Paşa Silihtanul, „care se tîmplase de era prie-
ten lui Mihai-Vodă". Noul vizir scoase pe Mihai Racoviţă de la închisoare.
Acesta fu semnalul mişcării partizanilor săi din Moldova, mai exact a partidei
Cupărcştilor. Acum intră în acţiune Iordachi Ruset. Efectele se văzură îndată;
Paladi Vistiernicul - cumnatul lui Racoviţă - şi cu Preda Stolnicul fugiră
în Muntenia unde se afla Dumitraşco Racoviţă, fratele lui .Mihai. O bucată
de \Teme. Brîncoveanu rămase nehotărît, iar la 1.:ererea lui Antioh de a-i preda
pe Paladi, el refuză, dar sili pe fugar să plece la Braşov pentru a scoate din
bănuieli pe Antioh. Nehotărîrea lui Brîncoveanu apare lui Neculce ca dupli-
citate: „Muntenii erau cu două obraze; arătau prieteşug şi către Antioh Vodă
şi către partea lui Mihai Vodă; şi aşa politiciau lucrurile de ambe părţile".
În vremea aceasta, la acţiunea lui Iordachi aderă şi Ilie Cantacuzino.
BătrînuC intrigant politic ţine corespondenţă cu :\lihai Racoviţă şi cu fraţii
săi din Tarigrad, scrie lui Paladi în Ardeal pînă ce Antioh Vodă îl simte şi
îl închide „la vătaful de aprozi, cu mare urgie şi pază", iar pe Ilie Cantacuzino
îl scoate din vistiernicie. (Neculce spune că mai tare nu l-a pedepsit de batirul
Stolnicului Cantacuzino din Muntenia „fiindu-i unchiu".) După ce a plătit
10 pungi, Iordachi fu scos din închisoare; în 1707 capătă din nou încrederea
lui Antioh, căci venindu-i acestuia ordin să plece la Tighina, îl lasă pe lordachi
caimacam, alături de cronicarul Ioan Neculce, Ilie Catargi şi Ilie Cantacuzino.

121 N"eculcl.', p. 286.

186
Din aceste împrejurări vă puteţi da seama o dată mai mult de atotputernicia
partidei Cupăreştilor şi de acordul în care lucrează acum acest partid cu
partidul muntean al Cantacuzinilor.
15 decembrie 1939

Prelegerea a XV-a
A DOUA DOMNIE A LUI ANTIOH CANTE~HR
(Continuare)

În ultima prelegere v-am arătat greutăţile cu care avea de luptat Antioh

Cantemir în a doua domnie. Iordachi Ruset şi partizanii săi îl sabotau şi unel-
teau la Constantinopol. Cită vreme fusese mare vizir Baltagi Paşa, el domnise
liniştit dinspre partea turcilor. Dar, după căderea acestuia şi ridicarea lui
Ciorlu Paşa silihtarul - protectorul lui Mihai Racoviţă - , situaţia lui Antioh
se înrăutăţi. Iordachi Ruset, care nu se împăca cu firea autoritară a lui Antioh,
înteţi intrigile.

A ntioh V odă şi boierii Moldovei la Tighina. A--ia:::ilirea lui A ntioh. Din cele
spuse la începutul prelegerii trecute, aţi mai văzut, de asemenea, temerile
turcilor de un eventual atac rus la Nistru. Se pare că temerile lor crescuseră,
de vreme ce în primăvara anului 1707, reluînd în grabă lucrările militare pe
Nistru, chemară şi pe Brîncoveanu şi pe Cantemir. Brîncoveanu personal
reuşi să se sustragă acestei obligaţii, trimiţînd însă materiale, salahori şi, desi-
gur, daruri grase lui Iusuf Paşa. Cantemir însă porni pe la finele lui aprilie
cu boierimea şi cu oastea - cîtă avea - , aşa cum făcuse ori de cîte ori primea
ordinul Porţii. (La 15 mai judecă, împărţind dreptate, chiar în Tighina.) 122
Se pare că în această împrejurare Antioh Vodă, văzînd graba lucrăriloc
şi neavînd, probabil, un număr suficient de lucrători - fiindcă ţinuturile
vecine fuseseră greu încercate de aceste munci îndelungate - a ordonat ca
oastea şi boierimea Moldovei să sape cot la cot cu turcii şi tătarii. Iar cînd a
văzut că mîndrii boieri moldoveni nu se îndeamnă îndeajuns, şi lucrul lînce-
zeşte, a pus personal mîna pe sapă, chemînd alături de el şi pe curteni. Ecoul
indispoziţiei pe care această ofensă a produs-o în sufletul nobilimii moldovene
s-a păstrat într-un pasaj al cronicii atribuite lui Nicolae Costin .
. Înainte de a vă cita acest pasaj, trebuie să vă amintesc că Antioh Cante-
mir moştenea, cum spune .Xeculce, firea tatălui său, a răzeşului din Fălciu.
Fireşte, în această privinţă erau deosebiri mari între domnul J\foldovei - cel
„de neam prost" - şi aristocratul Brîncoveanu, în vinele căruia curgea sîn-
gele vechii dinastii a Ţării Româneşti (Basarabi) şi al Cantacuzinilor. Antioh
Cantemir nu avea prejudecata - caracteristică nobilimii - a dispreţului
pentru munca fizică. Pe lîngă aceasta, el era stăpînit de un puternic senti-
rr:ient al datoriei. Cînd alţii - turcii sau muntenii - au şovăit în faţa greută­
ţilor de pătrundere în Cameniţa şi au voit să se retragă, el a mers înainte şi
a vegheat personal trecerea convoiului - car de car - peste Nistru. Cunoaş-

122
L. T. Boga, Documente basarabene, XVIII, p. 26.

187
 teti si alte împrejurări în care firea plină de iniţiativă, cutezătoare, neşovăiel­
ni~ă 'a lui Antioh s-a manifestat în mod strălucit. Aceeaşi fire a vorbit şi în
actul de la Tighina. Cînd a văzut că lucrul merge încet şi-a pus ostaşii la lucru
- alături de cei turci - , a pus apoi pe boieri, şi, pentru a stimula zelul tutu-
rora prin puterea exemplului, a intrat între săpători el însuşi, cu curtenii săi.
Dar sîntem îndreptăţiţi a crede că Antioh lua o parte atît de activă şi
convinsă la întărirea Nistrului şi din consideraţii politice. Cantemireştii erau
partizani - cum am spus şi altă dată - ai păcii turceşti. Constantin Cantemir
sabotase politica „liberatoare" a lui Sobieschi, fiindcă îşi dăduse seama că ieşi­
rea Poloniei la Dunăre şi la Marea Neagră se va face peste trupul Moldovei,
cu sacrificarea existenţei ei politice.
Cu prilejul Păcii de la Carlovit, Antioh a putut aprecia valoarea conser-
vativă pentru statele noastre, a sistemului politic otoman. Într-adevăr, turcii
au refuzat să cedeze polonilor Moldova, pe motivul că ţara e volnică, n-a fost
cucerită de ei cu sabia, ci li s-a închinat; de unde obligaţia de a o apăra împo-
triva oricui. Dealtfel, aceeaşi politică face în Ţara Românească şi Brîncoveanu;
şi el sabotează imperialismul austriac îndată ce îşi dă seama de primejdia ca
:Muntenia să fie înghiţită.
Faţă de ruşi, în perioada aceasta imperialistă, dominată de figura lui
Petru cel Mare, fraţii Cantemir au avut aceleaşi temeri ca în faţa înaintării
polone sau germane. Din analiza atentă a tratatului încheiat de Dimitrie cu
Petru cel Mare (trei ani mai tîrziu) se vede grija că ruşii ar putea trece peste
~istru provincializînd Moldova.
In concluzie, apărînd Tighina, Antioh Cantemir o făcea cu convingerea
- exprimată altă dată în faţa Cameniţei - că apără Moldova. El nu era, cum
n-a fost dealtfel nici Dimitrie, omul jocului dublu. Cum vă spuneam acum
cîte,·a momente, întîmplarea că a pus oastea şi pe boieri să sape la întă­
rituri - dînd el însuşi exemplu - a jignit mîndria nobilimii moldovene,
mai ales că această nobilime, polono-filă altădată, era înclinată spre ruşi
acum. Ecoul acestei indispoziţii s-a păstrat, cum spuneam, în cronica atri-
buită lui Nicolae Costin şi de aci a influenţat şi istoriografia română. lată
acest pasaj: „Că după ce s-au aşezat Antioh Vodă lingă Tighina, văzînd pre
munteni săpînd şi turcii şi tătarii din Bugeac, i s-au făcut ruşine şi zicîndu-i
şi singur I usuf Paşa :
Beiu! Koi n-am venit aicea să fac2m zefchiuri, ce să lucrăm să plinim porunca
Împăratului cu o zi înainte. Ce atuncea şi-a cerşut cu măsură o bucată de loc
să sape; şi neavînd cu ce săpa, i-au dat de la Paşa traiste şi sape şi hîrleţe
tot cu samă, şi nefiind salahori, au pus slujitori la săpat, siimenii de leafă şi
călăraşii, şi căpitanii butucbasii, carii nu erau de acea treabă. Ce văzînd că
nu sporeşte lucrul nimică fiind oameni puţini, de aceea au pus zapcii de au
scos curtea toată, şi boierii cei mari şi cei mici, şi toate dregătoriile, şi de ruşi,
nea boierilor, săpat-a cîteva zile şi Antioh Vodă singur, îndemnînd pe boieri
şi alta să intre în voia turcilor; care şi Paşa singur trecînd pe acolo cu cerca-
rea, şi văzîndu-1 săpînd l-au lăudat din gură zicîndu-o: aferim, Beiu ! ; iară de
la inimă nu ştim părutu-i-au cu dragoste, au ba. (Că turcului să-i dai bani
şi să-i scoţi ochii.)"
Sub influenţa acestor rînduri, marele nostru istoric A. D. Xenopol a
scris în Istoria Românilor următoarele: „Iată unde ajunsese reprezentanţii
tronurilor acelor care susţinuse altădată cu atîta vrednicie numele neamului
românesc ! Să lucreze ca salahori la şanţurile turcilor ! !"

188
 Din cele ce v-am spus, aţi putut vedea - tratatul lui Dimitrie Cantemir
ne-o confirmă - că Antioh nu considera aceste şanţuri ca fiind „şanţurile
turcilor", ci frontierele Moldovei. În cronica atribuită lui Nicolae Costin,
la capătul pasajului privind participarea lui Antioh Vodă la fortificarea
Tighinei, stă scris: „Pe cînd însă Antioh Vodă săpa la Tighina, alţii îl săpau
pe el la Poartă ... " Cronicarul face aluzie la acţiunea întreprinsă de Mihai
Racoviţă împreună cu Cupăreştii împotriva lui Antioh după căderea vizirului
Baltagi.
Într-adevăr, cu ajutorul noului vizir, Ciorlu-Paşa (prietenul lui Racoviţă)
Cantemir fu mazilit şi înlocuit cu adversarul său. Mazilirea şi căftănirea noului
voievod avu loc în ziua de 31 iulie 1707. Este interesant de remarcat faptul
că Antioh a aflat cel dintîi de mazilire (înaintea Saraskierului). Şi în această
împrejurare se poate vedea firea deosebită a lui Antioh Cantemir. A doua zi
(luni), după ce a aflat că este mazil, „văzînd că nu soseşte nime nici cu o veste,
s-au sculat singur Antioh-Vodă de au mers şi au dat de scire Paşii". Dintr-o
recentă descoperire a d-lui A. Sava 123 se vede că „aga cu mazilia" a sosit la
Tighina marţi „la chindie" în ziua de 20 iulie, aşa cum scrie şi Neculce şi
Pseudo Nicolae Costin.
Dar mai semnificativ este faptul că a doua zi după plecarea domnului
mazil din tabăra Seraskierului, acesta a dat drumul moldovenilor: „Şi aşa
au hălăduit şi bieţii boieri şi slujitorii de săpătura şanţului, că i-au lăsat pre
toţi lusuf Paşa Seraskierul, de au mers la Moldova". Acest fapt arată o dată
mai mult cît de justă este interpretarea dată de noi. Antioh organizase parti-
ciparea la lucrări din proprie iniţiativă, fără constrîngerea Seraskierului,
fiindcă avea convingerea - şi instinctul sigur - că acele fortificaţii se fac
spre folosul Moldovei.
Cronicile, şi aceea a lui Neculce şi aceea atribuită lui Nicolae Costin,
au cuvinte de laudă pentru firea lui Antioh-Vodă. Cel dintîi l-a regretat mult:
„Cam rar Domn au fost şi a mai fi ca Antioh Vodă în Moldova; nelacom nici
la sînge, nici la bani, nici la minciuni; ce, iubitoriu de dreptate; şi belşug în
ţară la toate în zilele lui era".
După ce s-a întors la Constantinopol, Antioh a avut - cum se întîmpla
domnilor mazili - multe necazuri, fiind urmărit de duşmanii lui din Moldova,
de partidul Cupăreştilor şi de omul lor, Mihai Racoviţă. „Dară nimica nu
i-au putut strica", spune Neculce. Domnia n-a mai căpătat-o însă. În urma
„hainirii" lui Dimitrie Cantemir, Antioh a avut mult de suferit la Constan-
tinopol. A murit acolo, între străini. A lăsat trei băieţi: Constantin, Dumi-
traşco şi Ioniţă. Asupra ultimilor ani din viaţa lui Antioh, ca şi asupra
copiilor săi, vom mai reveni.

A DOUA DOMNIE A LUI MIHAI RACOVIŢĂ

(20 iulie 1707 - 8 noiembrie 1709)

Cupăreştii din nou atotputernici. Mihai Racoviţă a sosit cu oarecare

întîrziere în scaun la Iaşi, abia la 13 noiembrie 1707 124• În absenţa lui ţara
a fost cîrmuită de lordachi Ruset, căruia îi revine o parte însemnată din

1 23 Rev. Ist. Rom., VII, p. 163- 170.

124
Pseudo Nicolae Costin, p. 63.

189
intriga care a dus la răsturnarea lui Antioh Cantemir 125• Deşi îl făcuse cai-
macam, lordachi trădase din nou pe Antioh. A făcut-o fiindcă - cum foarte
bine spune Ioana Rosetti - „toate interesele lui erau legate de ale lui Mihai
Racoviţă".
Curînd după căftănire, ::i.Iihai Vodă i-a trimis lui lordachi printr-o
slugă, un izvod cuprinzînd lista boierilor ce trebuiau prinşi, ca adversari ai
casei lui Racoviţă. În realitate cred că era vorba de adversarii Cupăreştilor.
De la atmosfera împăciuitoare şi - am putea spune - imparţială a domniei
lui Antioh, Moldova trece acum iar prin frigurile domniei de partid. Nu este
cruţat nici Ilie Cantacuzino - care denunţase, se pare lui Antioh, uneltirile
lui lordachi. L-au luat noaptea din aşternut. Pe Panaiotachi Morona l-au
luat bolnav, l-au închis la seimeni şi după sosirea lui Racoviţă „au pus de l-au
sugrumat. . . zicînd că pre toţi domnii părăşte". Credinţa mea este că pe
Morona l-au ucis fiindcă făgăduia să devină un primejdios rival al lui lordachi.
într-adevăr, acest constantinopolitan dovedise o înzestrare excepţională în
domeniul intrigii politice. dublată de o îndrăzneală care depăşea tot ce ne
trimisese Levantul pină atunci. (Hotărît lucru, într-o ţară atît de mică nu
era loc şi pentru lordachi ~i pentru Panaiotachi.)
De persecuţia Cupăreştilor n-a scăpat nici Xeculce: „M-au fost pus
)Iihai \"odă şi pre mine într-acel izvod să mă prindă, şi pînă a sosi Siimenii
la gazdă-mi, eu am prins de veste, şi am apucat de am încălecat şi am fugit
in Ţara Leşească ... " ()!ai tîrzi u, Neculce. îm păcîndu-se „cu domnia". s-a
reînt~rs, „şi am avut cinste şi căutare" ... )
Jndată ce soseşte Racoviţă, se întruneşte di\·anul, ca şi în trecuta dom-
nie, numai din rudele domnului şi ale lui lordachi. Antioh Jora e numit
lngof5.t; Lupu Costache, care la o petrecere insultase pe Antioh, este vornic
al Ţării de Jos; Manolachi Ruset, fratele lui lordachi, vornic de Ţara de
Sus; Dumitraşco Racoviţă, fratele domnului, hatman; Nicolae Ruset, feciorul
lui lordachi şi ginerele de curînd al lui Brîncoveanu, mare postelnic; Dediu
Medelniceru mare spătar; Ioan Balş mare paharnic; Paladi, cumnatul dom-
nului, mare vistiernic; Preda mare stolnic; lordachi Ruset nu apare deloc.
I se părea că ajunsese la o situaţie atît de înaltă, încît depăşea funcţiile exis-
tente; şi dacă nu era domn, mai bine stătea la o parte. Totuşi, din umbră,
făcea şi desfăcea totul. „. . . l\ umai chiverniseala şi cinstea era tot a Ţării,
după lordachi Ruset Vornicul, măcar că nu era cu boierie; ce vrea el să se
facă, făcut era şi de domnie şi de Mihai Vodă".

19 ă~ccmbrie 1939

Prelegerea a XVI-a
A DOUA DOMNIE A LCI MIHAI RACOVIŢĂ
(Co:itiuuare)

:\ţi văzut împrejurările cu totul neaşteptate în care se încheie a doua

domnie a lui Antioh Cantemir. Căderea lui nu a însemnat atît triumful lui
).1ihai Racoviţă, ci mai mult triumful acelui partid puternic şi lacom, cu
întinse relaţii constantinopolitane, al cărui şef atotputernic în Moldova era

125 Io~d•a R. Rosetti, /c>rdachc Rusei, în Rlv. I st. Rom., p. 31.S.

190
Iordachi Ruset. Atotputernicia acestui om şi a „partidului" nu alcătuieşte,
cum s-ar crede, un simplu episod izolat în istoria Moldovei, ci se încadrează
într-un mare proces de transformare politică, socială şi economică menit a
duce cu încetul la „modernizarea" societăţii româneşti.

Un nou regim fiscal; clerul şi boierimea impuşi „ţărăneşte". Ca şi Constantin

Duca, Mihai Racoviţă a venit de la Constantinopol plin de datorii. Era atît
de mare lipsa de bani la începutul domniei, încit Racoviţă caută să poprească
averea lui Antioh Cantemir şi a soţiei sale - care, dealtfel, nu erau prea
bogaţi. Dar trimisul turcilor se opune şi decide că cine va pretinde ceva din
averea domnului mazil „şi va avea vreo dovadă" să se prezinte Seraskierului
Iusuf Paşa. Între cei cărora Iordachi Ruset vrea să le dea vite din averea
lui Antioh, sînt Dediul Spătarul - socrul lui Racoviţă - şi Palade Vistier-
nicul, tovarăşul său de uneltiri „şi-altor carii i-au jăcuit Antioh" 126 .
Şi dintr-o scrisoare a doamnei Anca se vede cit de anevoie răzbea Racoviţă
cu plata haraciului, a toaletelor şi bijuteriilor Doamnei. S-a recurs, ca totdeauna,
la o înăsprire a regimului fiscal. Pentru a spori numărul contribuabililor,
acoliţii săi nu s-au sfiit să se folosească de următorul şiretlic: „Şi au scos de
vară pecetluituri cu iscăliturile boierilor, să deie tot omul cite un leu. Oamenii
se bucurau că este uşoară dajdea şi ieşea la pecetluituri, iară mai pre urmă,
după ce i-au scris pre oameni şi au dat tablele la vistierie, au mai ieşit să mai deie
cîte cinci lei de pecetluit, cui dedese pecetluituri." 127 Apoi se sporeşte vădră­
ritul cu doi bani de vadra de vin cu precizarea că acest spor îl vor da ţăranii
dar nu boierii.
Curînd însă nevoile sînt atît de mari, că dările încep să apese şi asupra
privilegiaţilor. „Făcut-au şi alt obiceiu nou, care nu mai fusese în ţară, asupra
boierimei şi mazilimei şi a mănăstirilor stinghere de au dat desetină de stupi
şi de mascuri cite doi potronci ţărăneşte" 128 • Trebuie să recunoaştem că
acest sistem de a plăti cu toţii ţărăneşte anume dări, reprezintă un pas În2.inte
în procesul de nivelare socială. Faptul acesta merită a fi relevat.
În cronica ce a fost atribuită lui Nicolae Costin, această nouă orînduială
fiscală este menţionată în termeni şi mai precişi: „ Într-acestaşi anii, la veleatu
î217, iară de la Hristos 1708, au şi stricat Mihai Vodă obiceiul desetinii, şi au
scos peste toată ţara de au dat desătină ţărăneşte şi Mitropolitul cuEpiscopii,
şi boierii cei mari şi mici, şi monastirile, şi preoţii, şi toate brezlele, cari au
avut scuteală' pre obiceiul carele au fost legatu de la Domnii cei bătrîni".
Aţi văzut şi pe Antioh Cantemir luînd, în prima domnie, măsuri cam asemă­
nătoare. Cu multă amărăciune exprimă cronicarul tulburarea clasei de privi-
legiaţi (căreia el însuşi aparţinea) faţă de aceste inovaţii: „Şi atunci au început
a pric~p~re boierimea că Mihai Vodă nu este cum se arăta, blînd şi şagaciu
cu toţi ş1 moale, ce este într-alt chip, că are multe firi, nu numai o fire ... "129
Kicăieri ca în aceste rînduri nu se trădează concepţia boierilor noştri despre
domnie. Ei îl înlocuiseră pe Antioh cu Racoviţă, fiindcă pe acesta îl socoteau
„moale", dar acum Neculce le ara tă că se-nselaseră.
'
126 A. Sa-„a, op. cit. p. 168.
12 7 Neculce, p. 289.
128 Ibidem.
1:9 Ibidem.

191
 Procesul devine interesant fiindcă boierimea caută să reziste pe drep-
turile ei feudale. Este aceeaşi luptă care se dă în Apus între monarh şi nobi-
lÎine. Neculce subliniază solidaritatea şi rezistenţa boierimii moldoveneşti,
rolul pe care îl are, în culisele domniei, lordachi Ruset :
„Deci Mihai \'odă nu putea deplin să stăpînească cum se cade, că şi
boierii Moldovei, pre aceea neme era nişte boieri mai ţapeni, mai putincioşi,
se iubea unul cu altul si se învoia la sfat. Măcar că lordachi Ruset Vornicul
umbla să-i supue şi să:i încalece, dar tot nu putea deplin să-i calce şi să-i
scoată din obiceiurile lor." 130
Vedeţi, dar, că în realitate nu Racoviţă ci lordachi Ruset lovea prin
acest sistem fiscal nivelator, în privilegiile nobilimii şi chiar ale bisericii. Este
îndeobşte cunoscută înrîurirea dizolvantă pe care elementul grecesc a avut-o
asupra vechilor noastre stări ~i instituţii.* Acum, în secolul al XVII-iea, sîntem
doar la început; secolul al X\'III-lea, al domniilor fanariote, va accelera
acest proces de transformare a societăţii româneşti. În acest sens trebuie
interpretată şi observaţia lui Bălcescu că rolul regimului fanariot din princi-
pate poate fi comparat cu acela al burgheziei din Apus.
Trecerea de- la regimul monarhiei feudale la acela al monarhiei moderne
s-a făcut la noi - ca şi prin alte ţări - prin participarea largă a acestor ele-
mente eterogene care nu resimţeau nici o durere să lowască cu toată puterea
în tradiţiile şi instituţiile stră\·echi ale autohtonilor şi cu atît mai puţin în
pri,·ilegiile lor de clasă. Aceste clemente eterogene au găsit în Racoviţă „boier
wchi drept moldon•an" omul care le trebuia, paravanul în spatele căruia
operau. Şi într-ade,·ăr, nu era el domnul pămîntean pe care în cor îi ceruseră
boierii conduşi de Panaiotaki ~Iorona şi de lordachi Ruset? Acum însă,
văzînd că-i impune „ţărăneşte" la plata desetinei de stupi şi de mascw-i,
îl socoteau ca pe o coadă de topor întoarsă împotriva boierimii pămîntene.
Boierimii celei noi, „clasei suprapuse" care începe a se forma, acest domn
îi convenea. De aceea Racoviţă \"a fi sprijinit de ei, se va consolida şi la
Constantinopol, va lua şi a treia oară domnia ~foldovei, ba va avea şi urmaşi
in acest tron; \·a fi, în scurt, unul dintre domnii care fac tranziţia de la dom-
niile pămîntene la cele fanariote. De unde veţi înţelege că fanariotizarea
tronurilor româneşti nu s-a făcut aşa cum poate mai cred unii, la anume
date precise - atit în ~foldova cit şi în Muntenia - ci încet, aproape pe
nesimţite, cu serioase măsuri de prudenţă şi camuflaj.
Se pare că mişcarea claselor pri\-ilegiate a fost destul de serioasă de
vreme ce domnul a scris „pre la toate ţinuturile tuturor că nu vor mai da la
anul viitor desetină ţărăneşte, ce vor fi cineşi după statul său în scuteală ca
d-intii ... " A mai făgăduit Racoviţă că va face şi „Testament, cu mare bles-
tem" de revenire la vechile obiceiuri.
Lupta între formele vechi de organizare ale societăţii şi cele noi ia în
:Moldova unele aspecte comice. ~ah·itatea unora dintre boierii noştri de ţară
este greu pusă la încercare de şireţii constantinopolitani din junii domnului.

J:;o Ibidem.
• Victor Papacostea pune aici accentul numai pe una din explicaţiile unui proces complex
care a dus la dizolvarea relaţiilor feudale. În alte studii şi cursuri ale sale, ci a pri"lit fenomenul
in toatl complexitatea sa. \"e1i ~i Gheorghe Zanc. Studii. Studiu introductiv de Costin Murgescu,
Cuvintul editorului, de \"aleriu Râpeanu, Ediţie îngrijită de Elena G. Zane, Bucureşti, Editura
Eminescu, 1980 (n.ed. - C.P.D.).

192
Crcnica atribuită lui Nicolae Costin exprimă admirabil această stare de
lucruri: „Şi cu adevărat aşa au făcut; şi cu mare blestem au legat, şi cu straş­
nică afurisenie au scris testamentul, ca să stea neclătit în veci, iară cine s-ar
ispiti să mai deslege, ori Domn, ori Arhiereu, sau cine ar hi îndemnător spre
stricare, unii ca aceia cu toată casa lor şi cu feciorii lor împreună să fie cu
Antihrist, şi cu toţi diavolii, să ocineze focul cel nestins, şi viermii cei neador-
miţi, iproci". 'Aluzia la cel care ar fi „îndemnător spre stricare" îl priveşte
desigur pe lordachi Ruset.
Se pare însă că lordachi Ruset şi partizanii săi nu s-au speriat nici de
compania cu „Antihrist" şi nici de „viermii cei neadormiţi", ci au scris acest
înfiorător testament cu blesteme, l-au parafat şi pus în sigiliile reprezentan-
ţilor puterii laice şi bisericeşti. Cu acest mijloc au trecut domnul şi acoliţii săi
un moment greu. Banii, fireşte s-au încasat; în urmă s-a văzut păcăleala,
Iată cum ne-o povesteşte acelaşi Pseudo Nicolae Costin: „Şi aşa au iscălit
Mihai-Vodă acel testament, şi sfinţie sa chir Ghedeon Mitropolitul a toată
Moldavia, şi amu asceptau şi pre ceilalţi Episcopi viind de la ţară la Iaşi să
iscălească şi ei, şi aceasta fu în luna lui iulie. Ce apoi nu s-au ţinut de cuvînt;
ce de iznoavă au strigat la cochi-vechi; cari dacă au văzut numai ce s-au miratu
de faptă ca aceasta necuviioasă, cu atîtea blesteme ce au fost legat şi apoi
l-au călcat."
Am insistat asupra acestei întîmplări, fiindcă ea ilustrează în termeni
foarte expresivi întîlnirea între mentalitatea patriarhală, naivă chiar, a socie-
tăţii noastre agrariene şi aceea a elementelor venite din afară aparţinînd unei
vechi burghezii cosmopolite; în acest interval de timp pe care îl domină puter-
nica personalitate a lui lordachi Ruset şi partid.ul său, se injectează într-o
mare măsură societăţii noastre germenii marilor transformări economice şi
sociale prin care vom trece în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea.

Sporirea pogonăritului şi a vădrăritului. Fumăritul. Cronicile spun că

în vremea acestei a doua domnii a lui Mihai Racoviţă a fost o bogată recoltă
de vinuri în Moldova. Poate acest lucru să fi sugerat domnului ideea de a
spori pogonăritul la vii cu un galben de pogon. Dar „la vremea culesului"
a sporit şi vădrăritul de la 2 la 4 bani vadra. Abia au plătit vădrăritul şi
domnul scoase „peste toată ţara" fumăritul, „de tot hornul cîte 2 ughi".
Urmările acestor măsuri fură cît se poate de grele. Cronicarul abia îşi stăpî­
neşte indignarea: „ ... ticăloşii pămînteni, mulţi şi-au stricat căscioarele de
le-au răsipit din temelie, alţii răsipeau hornurile de pen căscioare; căci cîte
hornuri avea omul în casele lui, de tot hornul da cîte 2 ughi; şi măcar că era
iarnă bieţii oameni şi babele şi altă sărăcime pustiau casele şi fugiau în lume
plîngînd cu lacrimi suspinînd; că altă căscioară nu plătea nici doi orţi ... "
Dar, în aceste condiţii, fumăritul n-a putut fi încasat. Ştiţi că sistemul
ce se înrădăcinase la noi pentru încasarea dărilor era vinderea lor la cochi-
vechi (adică la mezat); cumpărătorii erau diferiţi capitalişti (de cele mai multe
ori venetici) constituiţi l.n tovărăşii. Foarte adesea aceşti exploatatori împni,
mutau bani de la uzurarii turci pentru a putea plăti mezatul. Lucrul acesta
le folosea fiindcă, ştiindu-i ţara şi domnul cointeresaţi pe turci, le îngăduia
antreprenorilor tot soiul de fărădelegi pentru scoaterea banilor. Ei bine, de
data aceasta rezistenţa populară a îmbrăcat forme atît de deznădăjduite - prin
stricarea caselor şi a hornurilor - încît încasarea fumăritului a fost cu nepu-

193
tinţă. Cei ce cumpăraseră la „cochi-vechi" fumăritul, au falimentat. Iată ce
spune în această privinţă cronica: „Eară încă şi aceia carii au cumpărat acel
fumărit de la cochi-vechi li s-au stins la mulţi casele, că au luat bani de la
turci de au dat pentru slujbă, ş-apoi n-au putut scoate slujba la cap" 131 .
În legătură cu obiceiul turcilor de a finanţa asociaţiile cărora li se con-
cesionau diverse dări, vă recomand să citiţi în articolul d-lui Aurel Sava
- pe care vi l-am citat - un caz interesant din aceeaşi vreme. Pogonăritul
fusese concesionat sub Antioh Cantemir unei asociaţii de boieri în frunte cu
Ilie Cantacuzino, pe care, de asemenea, o finanţau nişte turci; căzînd Antioh,
concesiunea a fost anulată iar turcii şi-au retras banii 132•
Dar, în cursul acestei domnii, Racoviţă a întimpinat multe necazuri.
Au năvălit lăcuste „şi au mîncat roada de pîne la multe părţi". Erau aşa de
plulte, spune Pseudo Nicolae Costin, „cit nu se vedeau soarele de ele cind
zburau". Aceasta a dus la scumpirea grînelor şi foamete: „Ci atîta se scum-
pise pîinea, cit s-au adaus mare cumpănă oamenilor spre foamete" 133•
Dar pe lingă lăcuste şi foamete - spune acelaşi cronicar - „au mai
trimis sfinţia sa Dumnezeu şi oşti străine asupra ţării . . . şi obiceiuri izvodite
din nou ... " Obiceiurile izvodite din nou sînt dările; cit despre oştile străine
ce au venit asupra ţării urmează să vorbim de aci înainte.

lui ,,filzai Racoviţă ctt Constantin Brîucoveamt în a doua domnie.

Relaţiile
Deşi Brîncoveanu sprijinise pe Racoviţă să obţină prima oară domnia
Moldovei, totuşi mazilirea neaşteptată a lui Antioh \'odă n-a putut să-i
convină. Se împăcase cu Antioh, încheiase cu el un tratat de dragoste şi veci-
nătate, şi logodise unul dintre băieţi cu o fată a domnului moldovean, se
înţeleseseră asupra conduitei politice ce urmau să aibă între marile puteri- iată
o serie întreagă de motive pentru car~ nu putea să-i convină noua schimbare.
:Mai mult ca totdeauna, Brîncoveanu dorea stabilitate în treburile politice
ale ~Ioldovei. A păstrat însă faţă de noua situaţie o atitudine de expectativă.
Neculce îl acuză de duplicitate: „Brîncowanu \"odă ( ... ) avea tot două
obraze de prieteşug, de se arăta unul către ~Iihai \"odă, şi altul către Antioh
\"odă".
Dar dictatura tiranică a lui Iordachi Rusct şi a partidului său exaspe-
rează într-atît boierimea şi pe partizanii lui Antioh Cantemfr incit încep
pribegirile.
Cel dintîi care pleacă este Ilie Cantacuzino „cu toate neamurile sale".
Eliberat în urma unei inten·enţii muntene, el pleacă la Bucureşti pentru a
celebra căsătoria fiicei sale cu Ştefan, al doilea fiu al lui Brîncoveanu. După
nuntă însă a refuzat să se mai întoarcă în ~Ioldova.
După Ilie Cantacuzino se ridică Vistiernicul Catargi „cu alţii mulţi mai
de gios, care erau de casa lui Antioh \"odă ... " Este vorba, desigur, de „boier-
naşii'' din partida Cantemireştilor. Toţi aceşti pribegi „întoarseră pe Brînco-
veanu-Vodă mai mult cu obrazul spre Antioh-Vodă, de prieteşug decit spre
Mihai Vodă ... " şi începură o viguroasă campanie la Poartă împotriva lui
Racoviţă.
9 ia 1111arie 19-!0

131 Ps. N. Costin, p. 57.

13 2 A. Sava, op. cit., în Rei·, ist. rom, YII, p. 168.
133 Ps. N. Costin, p. 57.

194
 Prelegerea a XVII-a
A DOUA DOMNIE A LUI MIHAI RACOVIŢĂ
(Continuare)

Vă arătasem, în ultima prelegere, că împotriva lui Mihai Racoviţă şi a

Cupăreştilor, se pornise în Moldova o mişcare condusă de Ilie Cantacuzino
~i Catargi Vistiernicul, sprijinită şi de „boiernaşii" lui Antioh Cantemir.
Refugiindu-se în Ţara Românească, nemulţumiţii obţinură şi concursul
lui Constantin Brîncoveanu. De aci înainte, intervin în istoria Răsăritului
Europei evenimente mari, în vîrtejul cărora vor fi prinse şi principatele
noastre. Pentru o mai deplină înţelegere, este nevoie deci să amintim pe
scurt factorii externi care au înrîurit în această perioadă istoria noastră
politică.

Factorul rusesc. Războiul ruso-suedez. Politica răsăriteană a lui Petm cel

Jf are. Popoarele creştine su puse turcilor încercaseră de multe ori să a tragă
pe ruşi în lupta împotriva Islamului, dar fără să reuşească. Dar cu cît „cru-
ciada" statelor catolice (Austria, Yeneţia, Polonia) progresa, clerul răsăritean
înteţea demersurile pentru o cruciadă „ortodoxă". (Între aceşti clerici orto-
docşi care au stimulat zelul ruşilor pentru creştinătate, trebuie socotit şi
mitropolitul ortodox al Ardealului, Sava Brancovici - cum vă voi arăta
într-o prelegere viitoare.)
Pentru noi, factorul rusesc avea să ia locul celui polon, în politica de
echilibru. În ruşi vor căuta domnii noştri un reazem împotriva regimului
turcesc din ce în ce mai apăsător şi o contrapondere a imperialismului aus-
triac, ale cărui pofte anexioniste nu se mai ascundeau 134•
Yictoriile repetate ale generalilor austriaci au determinat pe Petru cel
)fare să participe la „cruciadă", deşi nu era îndeajuns de pregătit. Se pare
chiar că a regretat încheierea păcii. Neculce, atît de bine informat pentru
această epocă, spune că Petru „s-a rugat mult împăratului nemţesc să nu
facă pace cu turcii (e vorba de pacea de la Carlowitz), pentru că atunci se
apucase să facă şi el rînduială de oaste ca la nemţi ... "
Planurile lui Petru asupra Mării Negre se întrevăd în preajma aceleiaşi
păci. Neculce, observator atent, amintind de solia lui Ucrainţev la Constanti-
nopol, „carele mersese pe la Azac pe apă, cu un galion (corabie)", ne infor-
mează că „turcilor nu le părea bine unde l-au văzut că venia pre apă, de au
deschis drumul pe apă, şi au învăţat (ruşii) a face galioane şi ei. Şi mult se
mirau şi se strîngeau noroade de priveau acel galion moschicesc să vie la
Ţarigrad; şi auzia mai înainte că fac moscalii galioane, dară nu credeau;
dară atunci l-au văzut şi cu ochii." Ştiţi că ruşii, nemulţumiţi de modul cum
decurgeau tratativele, s-au retras de la Carlowitz. Abia la 25 iulie 1702, înche-
iară şj ~i pace cu turcii. Tratatul prevedea, între altele, dreptul pentru coră­
biile de comerţ ruseşti de a trece prin Dardanele şi pentru cele de război de a
pluti pe Marea Neagră. Turcii cedau Rusiei Azovul, cu îndatorirea de a dărîma
cetăţile de la Nipru. Şi, pentru a impresiona popoarele ortodoxe, Petru cel

134
Yictor Papacostea, Cursul de lstoi·ia Românilor, 1938-1939. Politica externă a lui
Şerban Cantacuzino.

195
Mare ceru a se stipula în mod special dreptul de pelerinaj al ruşilor la Ierusalim.
Cu chipul acesta, politica de expansiune a lui Petru cel Mare luă o înfăţi~are
sacră, liberatoare. Dar contemporanii şi-au dat foarte bine seama care erau,
după pacea din 1702, ţelurile adevărate ale acestui monarh realist.
Foarte elocvente sînt în această privinţă cuvintele filosofului german
Leibnitz - un prieten al ţarului - către Thomas Burnet: „Petru gîndeşte
acuma numai a nelinişti pe turci ; plăcerea lui cea mare este marina, pe care
a îm·ăţat-o, fiindcă are de ţintă a se face stăpîn pe Marca Neagră".
După încheierea păcii din iulie 1702 - care făcea începutul dominaţiei
ruseşti în Marea Neagră, animatorul „cruciadei ortodoxe" este însuşi patriarhul
Dosoftei al Ierusalimului (a cărui reşedinţă era însă mai mult la Constantinopol).
Proiectul acestuia prevedea participarea la luptă a tuturor românilor, atît
a celor din Principate cit şi a celor din Ardeal.
În Principate, cel care desfăşura o mai vie activitate în favoarea ruşilor
- pornită din convingerea că ceasul prăbuşirii turcilor sosise - era Toma
Cantacuzino. El fusese capuchehaia la Constantinopol şi plecase de acolo
cu o părere execrabilă asupra Imperiului otoman: „Minia lui Dumnezeu este
asupra lor - spune Toma vorbind de turci - şi toţi (pe aici) sînt de acord
a spunt că împărăţia aceasta turcească o ''a lua dracul în curînd". După
spaima trasă cu prilejul călătoriei la Adrianopole în 1703, pentru disculpare,
Brîncoveanu era atît de dezgustat de turci, încît face apropierea de ruşi.
El trimite - aţi văzut - încă din 1702 (după încheierea păcii) o solie, con-
dusă de ceauşul David Corbea (în 1703 solia se repetă); acesta ajunge un
fel de rezident al domnului muntean la Moscova; avea cu el şi cîţiva ofiţeri 135•
Solia lui Toma Cantacuzino în Moldova, în 1705 (cînd mazilirea lui
Racoviţă îl face să fugă la Hangul), şi desele solii muntene la curtea lui
Racoviţă în prima lui domnie, aveau tocmai rostul - v-am mai spus lucrul
acesta - de a determina şi apropierea domnului moldovean de ruşi. Cum
Racoviţă fusese adus în tron de Brîncoveanu, cu condiţia de a sprijini politica
sa externă, desigur că misiunea lui Toma Cantacuzino a fost foarte uşoară.
De aceeaşi părere este şi d. N. Iorga, că încă din prima lui domnie, Racoviţă
„a fost iniţiat" în politica de apropiere de ruşi. I s-a recomandat, chiar, să-şi
trimită şi el un sol la muscali, după exemplul domnului muntean 1:ie.
Dar aceste raporturi n-au fost adîncite. Reţinut de luptele cu Carol al
XII-iea, Petru cel Mare se văzu silit să amine încă o dată proiectele sale de
expansiune la sud.
Se cuvine acuma să vă reamintesc pe scurt vijelioasa carieră a regelui
suedez în centrul Europei. După ce învinse pe ruşi la Narva, în 1701, Carol
porni împotriva polonilor. El înlătură pe regele August al Ii-lea (de origine
germană) şi îl înlocui cu un polon, Stanislav Lesczynski, om foarte înzestrat.
Pentru a obţine renunţarea lui August la tronul Poloniei, Carol îl urmări
pînă în Saxonia (vă amintiţi că August era şi duce al Saxoniei) silindu-l să
încheie pacea de la Alt Randstadt, în 1707. Dar dominaţia lui Carol al XII-iea
în Polonia nu convenea deloc lui Petru cel Mare; se simţea încercuit. El
începu acea operă de refacere militară pe baze moderne - cu tehnicieni
germani - de care aminteşte şi Neculce. Ceva mai mult: el cată a ridica un

m N. Iorga, Istoria Românilor, voi. VI, p. '1.57.

iae Ibidem.

196
al treilea candidat la coroana Poloniei, pe care să-l opună lui Stanislav
Lesczynski (devotatul lui Carol). Acest candidat sprijinit de Petru cel Mare,
va fi principele maghiar Francisc Rakoţi. După pacea de la Carlowitz, Rakoţi
ridicase steagul unei importante rebeliuni maghiare în contra Habsburgilor
şi, retras în Maramureş, rezista cu dîrzenie ocupaţiei militare austriace.
În sfîrşit, după un an şi jumătate de şedere prin nntrul Europei, Carol
pcrni din nou îmi:;otriva lui Petru, ale cărui puteri creşteau văzînd cu ochii.
în vnn:ea aceasta cazacii zapcrojeni, nemulţumiţi de regimul lui Petru
cel Mare, începvseră o mişcare de separaţiune. Ei aveau în frunte pe vestitul
Hatman Mazeppa, un cm inteligent şi cultivat, care îşi dădea seama că regi-
mul lui Petru şi imperialismul rusesc vor anihila cu timpul libertatea Ucrainei.
(La mişcarea ucraineană împotriva ruşilor, luau parte şi unii moldoveni
transnistrieni; mulţi ofiţeri cazaci se trăgeau din rîndurile acestor fraţi ai
noştri.)
Carol al XII-lea porni spre Ucraina pentru a-şi face din această ţară o
bază de operaţiuni împotriva ruşilor. Din nefericire, mişcarea cazacilor con-
dusă de Mazeppa fu zdrobită de ruşi înainte de sosirea suedezilor. Lipsit
de aprovizionări, Carol asediază oraşul Poltava, unde se spunea că sînt mari
cantităţi de hrană. Dar nici aci n-avu nevoie, căci Petru cel Mare sosi înainte
ca Poltava să fi căzut în mîinile suedezilor. În lupta ce urmă, ruşii ieşiră
biruitori, armata suedeză fu nimicită, iar Carol al XII-lea rănit fugi întovă­
răşit de Mazeppa.
Vă rog să reţineţi faptul interesant că şi în armata lui Carol al XII-lea
se aflau un însemnat număr de moldoveni în soldă. De aceştia are cunoştinţă
şi Pseudo Nicolae Costin („ ... aşijderea şi o seamă de moldoveni, ce slujiau
cu leafă Craiului").
Ţin să vă spun cu acest prilej că, pe acea vreme, moldovenii erau foarte
preţuiţi pentru valoarea lor militară. Desele risipiri ale populaţiei făcuse pe
mulţi dintrei ei să îmbrăţişeze meseria armelor. Aţi văzut că Sobieschi avusese
şi el regimente întregi formate din moldoveni. Petru cel Mare a făcut la rîndul
său înrolări numeroase dintre ei (în cronici se vorbeşte adesea de trupe de
„moldoveni de a muscalilor"). Acum vedem că şi sub steagurile . lui Carol
al XII-lea ei se găseau.în număr mare. Din rîndurile acestor soldaţi de aventură
au ieşit mulţi viteji. Nu mai puţin s-au distins alături de cazaci românii de
peste Nistru. Mulţi dintre conducătorii militari ai zaporojenilor erau de obîrşie
moldoveni. Şi cronica atribuită lui Nicolae Muste arată cum se risipea energia
militară a Moldovei prin taberi străine: „Fostau la acel războiu, şi mulţi
din moldoveni, unii la svezi, alţii la moscali, cari după risipa războiului au
venit aice în ţară la Vodă de-i spunea pre amănunt de războiul lor precum
au fost" 137 •
După înfrîngere, Carol al XII-lea se retrase întîi pe teritoriul polon
dar urmărit şi aci de inamicii săi - ruşi şi poloni din partida lui August
al II-lea - el fugi în Moldova, la Tighina, care, cum ştiţi, era raia turcească
şi se chema Bender.
Regele suedez era în legături de prietenie cu turcii; sperase chiar în
ajutorul lor militar, dar turcii făcură marea greşeală de a rămîne neutri.
Dealtfel, turcii se căiră curînd de faptul de a fi lăsat neajutorat pe regele
Suediei. Atitudinea şovăielnică a unora dintre căpeteniile lor politice şi mili-

ia1 N. 1\-luste, ed. Ifogălniceanu, II, p 39.

197
tare fu aspru sancţionată. Pseudo Nicolae Costin, scuzîndu-se că a lungit
povestirea acestui război ruso-suedez („acest războiu de la Poltava"), spune că
trebuia s-o facă din pricina marilor urmări pe care le-a avut pentru imperiul
otoman, şi deci şi pentru noi românii. Iată cuvintele lui: „ ... Căci dintr-această
întîmplare şi fuga Craiului, s-au mazilit şi acel Paşă de la Vozia, şi Iusuf
Paşa Seraskierul, aşijderea şi vreo doi-trei Veziri; şi dintr-această pricină
s-au tîmplat şi mazilia lui Mihai-Vodă; dintr-aceasta s-au aţîţat şi alte răutăţi
de s-au stricat şi pacea dintre turci şi muscali, şi mai ales toată peirea asupra
Ţării Moldovei, cu pradă, cu robie, şi cu multe asuprele, cît sosise lucru la
cumpănă de istov ... "
Deci, cronicarul ne spune că o serie de sancţiuni aplicate după Poltava
de turci au atins şi pe Mihai Racoviţă. Desigur, legăturile şi înclinarea spre
ruşi a acestuia fuseseră simţite la Constantinopol. Într-adevăr, lucrurile
sînt confirmate de Neculce, după cum veţi vedea. Petru cel Mare victorios
vine la Kiev, de unde ia măsurile trebuincioase pentru a împiedica o e\·en-
tuală fugă a lui Carol de la Tighina, prin nordul Moldovei, prig, Polonia,
spre Suedia.
„Atunce şi Mihai Vodă - spune Neculce - cînd era împăratul Moscului
la Kiev, se agiunsese cu Împăratul să fugă la Mosk, căi se supărase cu închi-
sorile din domnia dintîi; şi văzînd că i se strică şi ]ucrurile de ]a Poartă, şi
Brîncoveanul Vodă se lepădase de prieteşugul lui pentru voiea lui Ilie Canta-
cuzino, cuscru-său, şi cei trei domni mazili ce stau la Ţarigrad erau asupra lui
ca nişte lupi, socotise să se lase de domnia Moldovei ... ".
În continuare, Neculce spune că Mihai Racoviţă fusese impresionat de
victoria ruşilor şi - ca şi Toma Cantacuzino - credea şi el acuma într-o
repede prăbuşire a Imperiului otoman: „. . . căci văzuse şi tăria Moskului,
şi socotia că în scurtă vreme ''a fi biruirea şi bucuria creştinătăţii ... "

Carol al XII-lea şi suedezii fo Moldova. Toate cronicile Moldovei consacră

capitole Însemnate refugiului lui Carol al XII-lea la Tighina. S-a păstrat şi o
scrisoare a lui Constantin Brîncoveanu - tipărită în anexele jurnalului lui
Petru cel Mare - în care se arată sosirea regelui suedez bolnav în tabăra
turcească 138. Paşa i-a trimis o charetă care să-l aducă şi l-a primit cu mare
cinste. I-a dat locuinţă la Varniţa, în apropiere de Tighina; acolo s-au aşezat
şi puţinii ostaşi care scăpaseră vii din luptă şi întovărăşiseră pe rege şi pe
Mazeppa. (Curînd după sosire - 18 martie 1710 -, Mazeppa, hatmanul
luminat care a luptat pentru independenţa cazacilor şi a Ucrainei, a murit;
a fost înmormîntat la Galaţi „la Mănăstirea Sfeti George.")139
Despre Carol, Neculce spune: „Craiul Svedului, cu acea puţină oaste
ce scăpase, şedea la Tighina atuncea; şi în toate zilele eşia la primblare
afară, numai cîte cu cinci şase oameni, cale cite de un ceas-două, alergînd
pre cele cîmpuri, drept vînatul, că nu ştia rîndul ţărilor acestora să îmble
cu gloată ... "
După Neculce, Carol ar fi voit să se mute la Iaşi, dar turcii nu s-au învoit
la aceasta - , desigur, fiindcă la Tighina era în mai multă siguranţă decît în
mijlocul boierimii moldovene din jurul lui Mihai Racoviţă.

l38 P.P. Panaitescu, Cursul de istoria·Rusiei 1937-38, p. 40.5-407.

111 Ps. N. Costin, p. 69.

118
 În vremea aceasta, s-a întîmplat un incident ruso-suedez pe pămîntul
:Moldovei, menit a pecetlui şi soarta lui Racoviţă. „Un general al Svedului",
însoţit de cîteva sute de ostaşi, suedezi şi cazaci, au cerut domnului „să ier-
neze în ţară" 140•
în loc să meargă în ţinutul Sucevei, unde-i recomandase Racoviţă,
ei s-au aşezat la Cernăuţi. Dar la acea margine a ţării vegheau trupele ruseşti
de sub comanda generalului Cropotov şi a vestitului căpitan moldovean
Turculeţ, aflat acum în serviciul ţarului. Aceştia nu se sfiiră să calce hotarul
Moldovei, în scopul de a pune mîna pe generalul suedez şi pe cei de sub co-
manda sa. Despre acest episod, şi despre urmările lui, vom vorbi în prelegerea
viitoare.
12 ianuarie 1940

Prelegerea a XVIII-a

1V!azilirea lui Mihai Racoviţă. Am încheiat ultima prelegere, arătîndu-vă

cauzele care au dus la mazilirea lui Mihail Racoviţă. Între acestea, cea mai
gravă era, desigur, acuzaţia de pactizare cu ruşii. La vechile bănuieli şi intrigi
împotriva lui Racoviţă „pentru hainlîc", se adăuga acum incidentul .dintre
trupele ruseşti de la marginea. ţării şi soldaţii suedezi refugiaţi şi adăpostiţi
în regiunea Cernăuţilor. Acest incident - păgubitor suedezilor - a avut
loc pe pămîntul Moldovei şi a compromis cu totul situaţia domnului moldo-
vean. Dar, să lăsăm pe cronicar să ne povestească: „Împărăţia Moscului nu
i-au putut răbda pre acei Svezi (bivuacaţi în regiunea Cernăuţilor), ce au
scris lui Cropot Brigadiru şi lui Constantin Turculeţ, de au încălecat cu vro
trii sau patru mii de oaste, de au trecut Cirimuşul de ceastă parte, şi au lovit
prin codru, şi au eşit la satu l\lihalce, de i-au lovit în Cernăuţi fără de veste,
pre dincoace ... " Cazacii, mai sprinteni au scăpat aproape toţi, dar suedezii
fură înconjuraţi şi duşi peste frontieră.
Cu acest prilej, spune Neculce, „venise dintr-acea strajă moskicească,
de se pusese nişte steaguri moldoveni de a muskalilor, la Mănăstire ia Putna
şi la Cîmpulung ... " Aflînd Racoviţă de isprava acestor trupe de moldoveni
aflaţi în slujba ţarului, „au răpezit la dînşii cu taină, să se rădice să se ducă,
să nu oblicească tătarii şi să prade ţara; şi îndată s-au rădicat şi s-au dus în
Ţara leşească.
Toate aceste întîmplări puseră pe Racoviţă într-o lumină foarte urîtă.
Deşi nu existau dovezile materiale ale pactizării lui cu ruşii, totuşi, turcii
îl acuzară de hainlîc. Informatorii cei mai grăbiţi erau boierii pribegi în
Muntenia („ ... acei boieri atunce tare s-au jeluit de Mihai Vodă, şi au spus
cum că umblă să se hainească") 141 , sprijiniţi de Brîncoveanu. Lucrul acesta
-adică participarea lui Brîncoveanu la acţiunea de răsturnare a lui Racoviţă­
nu trebuie să vă mire. V-am spus că după împăcarea cu Cantemire?tii, domnul
muntean privea cu simpatie pe Antioh Cantemir, cu care făcuse ş1 cunoscutul
tratat de dragoste şi vecinătate. Aceste legături sporiseră „şi pentru cuscria

l40 Ibidem, p. 68.

141 Neculce, p. 293.

1'99
care făcuse şi legase cu Antioh Vodă, logodind un fecior al său, anume
Răducanul, cu fata lui Antioh-Vodă cea mai mare, Maria" 142•
Mazilirea neaşteptată a lui Antioh contrariase deci pe Brîncoveanu.
Acum, cînd Racoviţă era compromis faţă de turci, ca şi faţă de suedezi,
Brîncoveanu - pentru a se degaja cu totul de legătura cu Racoviţă - spri-
jină el însuşi acuzaţia de hainlîc. În felul acesta, acuzînd pe Racoviţă, el aco-
perea pe de o parte propriul său joc cu ruşii 143, iar pe de altă parte credea că
înlesneşte revenirea la tron a lui Antioh Cantemir. Într-o revenire iminentă a
acestuia credeau dealtfel şi boierii moldoveni - mai ales pribegii din Muntenia.
S-au înşelat însă. Hainirea lui Racoviţă - deşi nu era un fapt consumat -
făcu o impresie atît de puternică la Constantinopol (dată fiind gravitatea
împrejurărilor), încît turcii trecură şi peste Antioh Cantemir. Âtît de tare se
clătinase încrederea lor, încît îl preferară pe Nicolae Mavrocordat, fiul bătrî­
nului Alexandru Mavrocordat-Exaporitul, vechiul lor diplomat.
După obicei, turcii luară măsurile pentru mazilirea lui Racoviţă în cea
mai mare taină. Cn capegiu fu trimis cu ordine exprese la lusuf Paşa, la
Tighina.
Între timp, Mihai Racoviţă, presimţind cele ce puneau turcii la cale,
îşi pregătea fuga la ruşi. Pentru aceasta, trimise pe socrul său, Dediu Spătarul,
la Cernăuţi; el fu silit să mai rămînă fiindcă tocmai atunci se afla în Iaşi un
alt capegiu, cu o trupă de ieniceri, pentru ridicarea haraciului. Această întîr-
ziere îi fu însă fatală, căci abia plecă primul capegiu cînd sosi cel de-al doilea-
care aducea firmanul de mazilire. Pentru preîntîmpinarea oricărei surprize,
lusuf Paşa îi dădu acestui capegiu şi o gardă de cîteva sute de spahii. Racoviţă
avu abia timpul necesar să scrie socrului său să fugă în Polonia. Furia turcilor
mpotriva domnului denunţat pentru hainie era mare: „Deci - spune
Neculce - turcii cu mare strajă şi groază l-au luat de l-au pornit la Tighina,
şi de la Tighim. la Ţarigrad, şi l-au închis în Edicule cu mare urgie, care nime
nu mai zicea că a mai vedea lumea" 144.
Şi Pseudo Nicolae Costin pomeneşte de furia turcilor împotriva lui
Racoviţă: „Şi aşa, în scurtă vreme, au wnit de la Tighina lusuf Aga cu vreo
600 de spahii şi cu un capegiu împărătesc, fără ,·este, şi l-au rădicat pe Mihai
Vodă din ssaun, şi cu mare minie şi grabă l-au cuprins ... " .
Pseudo Nicolae Costin dă pentru mazilire, data de vineri 14 octombrie
1710, care, bineînţeles este greşită. Avem un raport din Bender, din 10 noiem-
brie 1709, de la curtea regelui suedez, care dă data de 8 noiembrie 1709.
Este publicat în colecţia Hurmuzaki, VI, p. 371.
În privinţa cauzelor care au determinat mazilirea şi condiţiile în care ea
s-a făcut, vă semnalez raportul ambasadorului francez Feriol către Ludovic
al XIV-lea, din 22 noiembrie 1709.
În acest interesant raport se spune că l\Iihai Racoviţă a fost adus la
Constantinopol „în fiare, din pricina înţelegerii sale cu ţarul, după cum a arătat
regele Suediei".

iu Pseudo Nicolae Costin, p. 71.

141Xenopol, Istoria Românilor, I\', p. 482.
1
" Neculce, p. 29J.

20Q
 Teama moldovenilor că turcii vor face ţara paşalîc. Mazilirea lui Racoviţă
şi zvonul că va reveni Antioh Cantemir, aruncă mare îngrijorare în rîndurile
partidului Cupăreştilor. O seamă dintre membrii acestui partid, în frunte
cu Dediul Spătarul - socrul domnului - şi cu Manolache Ruset, vornicul
Ţării de sus, au fugit în Polonia îndată ce aflară de sosirea capegiului. După
aceştia, „încă nepornit Mihai Vodă, au fugit şi lordachi Ruset. .. matca
tuturor răutăţilor ... " Aceşti pribegi s-au aşezat la Sneatin, în apropierea
frontierei.
Teama lor s-a dovedit curînd a fi îndreptăţită într-o oarecare măsură,
căci, îndată ce au aflat de mazilirea lui Racoviţă, boierii pribegi în Muntenia,
între care cei mai mulţi erau partizanii Cantemireştilor („s-au şi bucurat
cu nădejde că este domn Antioh Vodă"), trecură în Moldova şi „fără nici o
poruncă au şi început a prindere şi a legare şi a batere pre oamenii lui Mihai
Vodă ... " Persecuţiile se îndreaptă mai cu sete împotriva neamurilor lui
lord.achi Ruset. Apoi, au mers la Iaşi „dîrzi şi sumeţi", aşteptînd „din ceas în
ceas" să le vină cărţi de la Antioh Cantemir. Dar nu le venea nimic. Mai mult:
un agă împărătesc sosit din Constantinopol pentru a ancheta încălcarea
frontierei de către ruşi şi de către oamenii lui Turculeţ, întrebat de boieri „să
le spună pre cine vor să pună domn aice, n-au ştiut nimic să le spuie". Întîr-
zierea măreşte teama boierilor şi dă naştere la tot felul de presupuneri. Se
temeau mai ales ca nu cumva mazilirea lui Racoviţă sub acuzarea de trădare
(„cu nume de hainlîc") să nu se răsfrîngă asupra ţării, şi turcii, furioşi cum erau,
să transforme Moldova în paşalîc: „Strîns-au toată boierimea atuncea la
Iaşi şi au intrat în mare grijă, să nu pue de la Poartă pre un paşă sau să mai
vie să mai ieie niscaiva boieri la Poartă" 145•
Este interesant cum, în acele ceasuri de grea cumpănă, boierimea Mol-
dovei a alergat la sfatul lui Constantin Brîncoveanu: „Repezit-au deodată
cu rugăminte la Constantin Basarab Vodă, domnul muntenesc, să-i sfătuiască
la grija lor, şi mai ales să le facă ştire ce ar fi întîrzierea domniei de la Poartă,
de nu se aude nimica" 146 •
Apelul la sfatul lui Brîncoveanu este confirmat şi de Neculce 147 • În
răspunsul său, domnul muntean caută să liniştească spiritele. Totodată, le
scrise că „de cele rele ce socotesc ei nu-i nici de unele, că aşa are el veste de
la Capi-Chihăiele lui ... ". Cum vedeţi, în momentele grele, solidaritatea
politică a celor două ţări surori funcţiona destul de bine. Brîncoveanu -în-
temeiat pe faimosul lui serviciu de curieri - le-a comunicat moldovenilor
că nu este vorba de transformarea Moldovei în paşalîc.

PRIMA DOMNIE A LUI NICOLAE MA VROCORDAT

(17 noiembrie 1709 - noiembrie 1710)

Venirea în tronul Moldovei a lui Nicolae Mavrocordat prezintă o însem-

nătate cu totul deosebită. Este prima oară cînd turcii ne trimit ca domn un
funcţionar al Imperiului. Într-adevăr, Nicolae Mavrocordat nu era numai un

us Neculce, p. 294.
146 Pseudo Nicolae Costin, p. 71.
147 Neculce, p. 294.

201
 străin, un „grec ţarigrădean" - în felul căruia se mai văzuseră pe tronurile
ţărilor noastre - ci era un om de încredere al Seraiului, un membru al corpu-
lui diplomatic otoman, un iniţiat al intereselor şi obiectivelor politice pe care
le urmărea Imperiului. (SerYea de 12 ani Porţii.)
Dealtfel, chiar Nicolae Costin, povestind urcarea lui Nicolae Mavrocordat
pe tron, pare surprins de aspectele nu tocmai obişnuite ale investiturii tur-
ceşti: „. . . Şi ducîndu-se la curtea cea domnească, s-au cetit Beratul cel
împărătesc, întrucît erau multe cuYinte neobicinuite: că scria împăratul pentru
~icolae Vodă, că este slugă dreaptă din părinţi ... şi alte laude".
Pentru împrejurările internaţionale de la începutul secolului al XVIII-lea,
deplasarea acestor diplomaţi în tronurile de la Iaşi şi Bucureşti devine o
necesitate. Cele două capitale româneşti deveniseră, încă din a doua jumătate
a wacului al XVII-lea pcsturi de obsen·aţie de primul rang, de unde putea
fi urmărită cu succes acţiunea politică, diplomatică şi militară a germanilor,
ruşilor, polonilor şi chiar a puterilor occidentale. Turcii nu mai puteau lăsa
aceste posturi, atît de importante, pe mina românilor, fiindcă aceştia făceau
foarte adesea o politică care desconsidera interesele politicii militare şi eco-
nomice ale Porţii. Alteori, politica domnilor români se dovedise chiar ostilă
acestor interese. Turcii pierduseră prin pacea de la Carlowitz o mare parte
din cele mai mănoase prO\·incii ale Imperiului lor european. Pierderea Munte-
niei şi a :\loldo,·ei ar fi fost - prh;nd lucrurile sub aspectul economic- un
·dezastru pentru ei. Lucrul acesta doreau să-l evite cu orice preţ, fără a cruţa,
la ne,·oie, nici o sforţare. În loc să se aşeze însă pe terenul sănătos al dreptu-
rilor noastre străvechi, lăsînd liber drumul splendidelor începuturi de renaştere
politică şi naţională, care putea face din ţările noastre un prag de mare rezis-
tenţă împotrh·a imperialismelor austriac sau rusesc, ei au crezut că prin
nimicirea veleităţilor politice locale (aş zice prin provincializarea aproape a
Principatelor) vor reuşi mai repede să le păstreze. Astfel, a fost ucisă concepţia
statului tampon, visat de Şerban Cantacuzino şi Constantin Brîncoveanu,
stat care ar fi împlinit o minunată funcţie izolatoare între imperiul turcesc
şi imperiile creştine. (Este semnificativ pentru dreptatea punctului nostru de
vedere, faptul că această concepţie \'a fi reluată în veacul al XIX-iea de către
puterile occidentale care doreau în mod sincer conservarea Imperiului otoman.
Ni s-a zis chiar, multă vreme, prin analogie cu anume stări din Occident,
Belgia Orientului.)
Dar asupra acestor împrejurări în care îşi deschid drumul în viaţa politică
a ţărilor noastre, domniile zise fanariote, vom avea prilejul să revenim.
În concluzie: Nicolae Mavrocordat a luat domnia nu fiindcă Antioh
Vodă n-a putut da cele 300 de pungi cerute de vizir (cum povesteşte Neculce);
reuşita candidaturii lui era asigurată în orice caz, pentru considerentele
expuse de noi. Dealtfel, tot Neculce scrie, negru pe alb, că Vizirul i-a spus
Iui Nicolae Ma \TOcorda t : „ . . . îţi dau ţie domnia fără de nici un ban ...
că tu eşti Terziman, slugă împărătească, credincios ... ". Cu toate acestea,
nici Mavrocordat n-a scăpat nejumulit de turci, cu prilejul căftănirei. A dăruit
sultanului 200 de pungi şi alte 200 de pungi Vizirului şi altor demnitari 148.
Neculce afirmă - exagerînd desigur - că noul domn a cheltuit 1000 de
pungi! Cronica atribuită lui Nicolae Costin dă pentru căftănirea lui Mavrocordat

m Hurmuzaki, Supl. I, p. 373.

202
data de 6 noiembrie, adică, după stilul iulian la 17 noiembrie. Această dată
o găsim şi într-un raport adresat din Constantinopol la 4 decembrie 1709
dogelui Veneţiei: „Alli 17 del passato, l'Illustrissimo Signor Nikolaki 1\1?-~rc­
cordato Consigliere di Stato fu fatto Principe della Moldavia, e quel medis1mo
giorno ne ricevette il Cafftan dal Gran Visir ed il giomo seguente dal Gran
Signore" 149 •
Neculce mai face o afirmaţie, pe care, de asemenea, nu o putem primi.
Anume că tatăl noului domn, Alexandru Mavrocordat, auzind că fiul său
a luat domnia „au şi început a plîngere şi a-şi da palme preste obraz, şi a-şi
smulge părul din cap şi din barbă şi a blestema pre fiul său, căci au primit
domnia şi a zicere că din ceasul acela este casa lui stinsă, de vreme ce s-au
amestecat fiiul său la domnie". În realitate, bătrînul diplomat dorea de multă
vreme ca fiul său să ocupe acest tron. Încă din vremea tratativelor de pace
de la Carlowitz, el îl ceruse pentru fiul său, ca o răsplătire a serviciilor ce adusese
Porţii. Lucrul acesta se vede într-un raport din 30 aprilie 1699, al ambasado-
rului francez din acea vreme, De Castagneres, către Ludovic al XIV-lea 150 .
Curînd după ce văzu împlinită vechea dorinţă, Exaporitul muri. Din această
pricină întîrzie şi Nicolae Vodă plecarea către Iaşi. În sfîrşit, pleacă spre
~foldova, avînd grijă a trimite înaintea lui „nisce oameni ai lui, Greci" cu
cărţi către boierii ţării. La 25 ianuarie (după calendarul iulian, 5 februarie),
Nicolae Vodă intră în Iaşi. A ţinut să dea de la început stilul unei domnii
orientale, imitată după aceea a sultanilor. Subliniind pompa puţin obişnuită
cu care îşi face intrarea în Iaşi, Nicolae Costin spune: „Intrat-au domnia în
Iaşi, Genarie 25, cu mare pohală, cu alai împărătesc şi cu iscusite podoabe".

(nedatată)

Prelegerea a XIX-a

Aţi văzut pînă aci împrejurările care au decis pe turci să trimită pe tro-
nul Moldovei pe un înalt funcţionar al Seraiului, pe „sluga" lor credincioasă,
în persoana lui Nicolae Mavrocordat. Este un ceas politic şi diplomatic greu
pentru Imperiul otoman - premergător unor mari ciocniri militare, cînd se
simte mai mult ca totdeauna nevoia de un om sigur şi abil la Iaşi.
Dat fiind rolul important pe care familia Mavrocordat l-a jucat în Prin-
cipatele Române în veacul al XVIII-lea, vă voi da în linii mari, generale,
cîteva indicaţii genealogice. Mavrocordaţii erau originari din insula Chios.
Deci nu erau „fanarioţi" în înţelesul strict al cuvîntului. Despre Alexandru
Mavrocordat - tatăl lui Nicolae - am mai vorbit. Pe soţia sa - mama dom-
nului - o chema Sultana. Aceasta era fiica Casandrei, care la rîndul ei era
fiica lui Alexandru Ilieşi, nepotul lui Petru Rareş. Astfel, după mamă, noul
domn cobora din Muşatini, adică din dinastia întemeietoare.
Carra, în Histoire de la Moldavie (p. 102 şi urm.), povesteşte că bunicul
său, Pantiris Mavrocordat, negustor de mătăsuri, a cunoscut p~ Ruxandra,
fiica unui grec foarte bogat din Constantinopol (Scarlatos). Această fată

148 Hurmuzaki, I, p. H6.

150
Hurmuzaki, Supl. I, p. 348.

203·
 fusese hărăzită a fi logodnica lui Matei Basarab, dar îmbolnăvindu-se de vărsat.
şi urîţindu-se, Matei Basarab nu voi s-o mai ia de soţie.
Pantiris Mavrocordat era un om frumos, elegant şi foarte ambiţios.
El îşi dădu seama că la turci obţii totul prin bani. Averea fiicei lui Scarlatos
îl atrase. Fără a sta mult la gînduri, ceru şi obţinu mina Ruxandrei. Şi astfel
se întemeie norocul familiei Mavrocordat. Din această căsătorie au rezultat
doi fii: Ioan şi Alexandru. Alexandru a făcut studii serioase de filosofie şi
medicină (la Padova). A ajuns în urmă, ştiţi, mare dragoman al Porţii.
Iată ce spune despre cariera lui, între altele, Nicolae Costin: „ ... Şi pe
urmă i s-au dat titlul, Ecsaporitu, adică tainicul din lăuntru la Împărăţie,
om prea învăţat în toate învăţăturile, aşa filosofesce, astronomesce, cum şi·
teologeşte, carele se arată din cărţile ce au făcut, şi se află tipărite; om vestit
şi la împărăţiile creştineşti".
Mai departe, vorbind de activitatea Exaporitului ca diplomat, în decursul
lungilor tratative care au premers păcii de la Carlowitz, Nicolae Costin îi atribuie
lui meritul bunei situaţii ce se creează Moldovei:
„ ... Acest pont numai l-au pus aice, pentru căci pe urmă se va vedea ce
folos au adus după sine ţărei. Era pus şi acest pont: turci sau tătari în Ţara
Moldovei niciodată să nu se lăţească cu stăpînirea, ce tot Domni trimişi
de Impărăţie. Legîndu-se dară, pace între toţi, cum s-a pomenit mai sus, întur-
nîndu-se şi Cameniţa iarăşi către crăiea Leşească, şi Ţara Moldovei care era
îngiumătăţită şi luată de leşi, iarăşi înturnată de leşi către stăpînirea turcului,
adaosu-şi-au mare veste şi laudă, vei zice, la toată Europa, acest Alexandru
Mavrocordat, pre carele nu-l \'Or uita curînd veacurile viitoare".
Se pare însă că povestitorul nostru, client al casei Mavrocordat, trece
sub tăcere defectele şi păcatele Exaporitului. Este bine deci să mai cunoaşteţi
şi opinia altora asupra Jui. Iată, de pildă, cum ni-l înfăţişează ambasadorul
francez De Feriol, într-un raport din 10 ianuarie 1720: „Monsieur Mavrocor-
dato n'a ete regrette de personne, non pas meme des siens. 11 a ete deux fois
ambassadeur et il s'etait en quelque maniere rendu necessaire a la Porte,
n'y ayant pas de plus habile interprete que lui. 11 etait mediocre politique,
mauvais medecin et plus pedant que savant. Ses grands biens etaient venus
de la tyrannie qu'il avait exercee sur Ies Grecs et sur Ies La tins et des pensions
qu'il avait tirees de l'Empereur, du Czar et des princes de Valaquie et de l\Iol-
davie." Exceptind tendinţa de a-i scădea meritele de bun om politic, por-
tretul diplomatului francez - un contemporan care l-a întîlnit desigur foarte
des pe Alexandru Mavrocordat - este demn de luat în consideraţie.
Din căsătoria lui Alexandru Mavrocordat Exaporitul cu Sultana, s-au
născut trei băieţi: Scarlat, care se căsătorise cu Ilinca, fiica lui Constantin
Brîncoveanu, mort de timpuriu; Nicolae, care a urmat tatălui său în demni-
tatea de mare terziman al Porţii şi Ioan, care a urmat lui Nicolae în aceeaşi
demnitate după trecerea acestuia la tronul Moldovei. Cum era şi firesc, Exapo~
ritul a dat o strălucită pregătire intelectuală fiilor săi. Niculae era cel mai
înzestrat; pe el îl şi iubea bătrînul dragoman mai mult decît pe ceilalţi. Avea
mai ales, o memorie extraordinară, fapt care îl ajutase să-şi însuşească o vastă
cultură. Tatăl său îl şi numea, în glumă, „biblioteca sa". Pentru frumuseţea,
distincţia şi limpezimea cu care se exprima, Nicolae îşi atrăsese admiraţia
contemporanilor.

204
 Politica internă. Lupta împotriva boierimii. Nicolae Mavrocordat a mani-
festat, în această primă domnie, tendinţe autocrate. Venea parcă hotărît să
îndoaie grumazul boierimii mari. Ura acesteia împotriva domnului fanariot
se oglindeşte în cronica zisă a lui Muste: „ ... că precum fiesce cine de cinste
nu se satură, aşa şi Nicolae Vodă, fiind îndemnat şi de oamenii săi, greci
tarigrădeni, care sînt deprinşi a veni în ţară să se desfăteze, unii pentru agoni-
sită, alţii pentru că au lăsat Terztimănia Porţii, cu multă cheltuială şi mîndrie
grecească. Luatu-şi-au şi oaste, sîrbi, arnăuţi, de i-au adus cu sine, şi au venit
nu ca un domn, ce ca un leu asupra tutulor. Eşit-au boierii înainte la Galaţi,
dară nici cu ochii asupra lor nu căuta, necum să grăiască cu dînşii sau să mai
întrebe pre cineva vreun cuvîn t."
Din acest pasaj trebuie să reţineţi două fapte: Nicolae Mavrocordat a
venit înconjurat de un însemnat număr de străini - ceea ce nu putea fi pe
placul boierimii pămîntene - şi că şi-a afirmat de la început tendinţa către
o domnie autoritară. Dar creşterea influenţei elementului grecesc supăra în
gradul cel mai înalt pe reprezentanţii boierimii de ţară. Faptul că nu cunoştea
nici limba română, îi irita şi îi jignea. După o perioadă de largă înflorire a
limbii şi culturii româneşti (veacul al XVII-iea), le erau greu moldovenilor
să primească ca domn pe un om atît de străin de sufletul ţării. „Boierii şi ţara,
, dacă au văzut sălbăticia si mîndria lui Nicolae Vodă, s-au spăimîntat toti;
cît nimeni nu se mai tinea'. cu zile, văzîndu-1 domn străin; limbă româneas'că
neştiind, tot cu tîlma'.ci grăia. Cu mulţime de greci au venit, cît rămăsese
feneriul pustiu în Ţarigrad, cît numai muierile lor rămăsese; iară grec, umblai
mult pînă dai de vreunul acolo. Iară aice, sosind, umplut-au curtea domnească,
prin toate odăile, şi prin tîrg pe la gazde." 151
Fireşte, Muste exagerează. Este însă sigur un lucru: Nicolae Mavrocordat,
urmărind o politică de dizlocare a boierimii pămîntene atît din rosturile poli-
tice, cît şi din cele administrative ale ţării, a adus cu sine un mare număr de
greci şi arnăuţi. El voia să-i folosească în administraţia Moldovei şi desigur
pentru siguranţa sa personală, ca unul ce se simţea cu totul străin, şi într-un
mediu ostil.
În al doilea rînd, Mavrocordat a înţeles să se sprijine pe ţărănime, împo-
triva boierimii. Şi astfel, începe acest cărturar lipsit de experienţa ţării şi
a domniei o luptă dură împotriva unui regim care, incontestabil, avea multe
păcate, dar şi rădăcini adînci în structura socială şi economică a ţării. Domnii
fanarioţi vor continua, rînd pe rînd, această luptă împotriva vechii boierimi,
căutînd a ridica dintre străini şi din straturile de jos ale societăţii o nouă clasă,
care să li se supună orbeşte. Astfel, se va grăbi la noi - ca şi în Apusul Europei
'--evoluţia de la monarhia feudală la monarhia absolută. Cu o deosebire,
însă: pe cînd în Apus transformarea se făcea prin forţele lăuntrice ale natiunii,
la n_oi se făcea printr-o acţiune ordonată de puterea suzerană, cu eleinente
străine; se extindea astfel asupra ţărilor noastre regimul constantinopolitan
al monarhiei despotice otomane, cu singura concesiune că în loc să ni se tri-
mită un paşă mahomedan, ni se trimitea un demnitar creştin al Seraiului.
Astfel, în măsura în care misiunea domnului fanariot progresează, ţara
se provincializează. În aceste condiţii, elementul feudal autohton, oricît de
reacţionar ne-ar părea judecat sub aspectul social, era acela care întîrzia
topirea statului nostru în sistemul administrativ al Imperiului otoman.
161 Muste, ed. Kogălniceanu, p. 40- 41.

205
 Iată de ce, în izbucnirile furioase ale cronicarilor nu trebuie să vedeţi
numai ecoul unor nemulţumiri - şi interese de clasă - cum a judecat exa-
gerînd uneori Xenopol - , ci reacţia firească a singurului element conştient
de primejdia ce vine asupra ţării a clasei care întemeiase şi păstrase prin
veacuri de lupte statul.
Dar nu este mai puţin adeYărat că şi boierii - cei „ţarigrădeni" mai ales-
erau de o lăcomie greu de saturat. \'iaţa de curte, luxul şi eleganţa femeilor,
precum şi o sumă de moraYuri impuse societăţii noastre după moda Constanti-
nopolei, depăşeau puterile financiare ale boierimii noastre. Într-o vreme în
care agricultura şi creşterea Yitelor nu mai rentau (din pricina nesiguranţei
şi instabilităţii politice), se înteţeşte goana boierilor după slujbe, după demni-
tăţi. Dar niciodată nu erau atîtea boierii cîţi competitori erau.
Astfel au luat naştere adeYărate partide - cum aţi văzut - care militau
pentru schimbarea domnului, pentru ca să le Yină tuturor rîndul la slujbe
şi la venituri. Deci intriga politică şi schimbarea domnilor aci îşi are originea,
în lupta boierilor - organizaţi în adeYărate partide şi asociaţii - pentru
dregătorii şi diferite întreprinderi (concesiuni economice, încasare de dări
etc.). Cei care deţineau mai multă \Teme o dregătorie ieşeau mai totdeauna
bogaţi din ea.
Nicolae Mavrocordat a luat de la începutul domniei chiar o serie de măsuri
menite a-i aduce simpatiile ţărănimii şi a ridica pe aceasta împotrh·a boierimii.
Iată cum s-au petrecut lucrurile. Puţin înainte de mazilire, Racoviţă rînduise
o dare pe ţară, la care adăugase aşa-numitele năpăşti - adică sporuri. Cînd
. i-a sosit mazilirea, boierii zlotaşi - adică strîngătorii dărilor - începuseră
încasarea, deşi mulţimea murmura. Din ordinul caimacamilor puşi de capegiu,
zlotaşii au continuat încasarea dărilor şi „năpăştilor" chiar după mazilirea
lui Racoviţă, sub motivul că noul domn are cheltuieli grele cu începutul dom-
niei. În realitate, boierii zlotaşi căutau să profite de intervalul căimăcămiei,
pentru a se înfrupta din banii ce strîngeau. Niculae Costin încearcă să-i apere
spunînd: „Erau şi cîţiva boieri care cheltuise în zilele lui Mihai Vodă, unii la
\'istierie, alţii la Sulgerie, alţii la Jicniţă, alţii cu imprumutele care luau bieţii
boieri cu poruncă domnească de la neguţătorii turci, şi pe urmă îi lăsau neorîn-
duiţi, de au venit casele boiereşti la mari datorii şi risipă cu împrumutele".
~icolae )favrocordat, „încă nesosit în scaun", a trimis poruncă să se
înceteze încasările. Ba încă, îndată ce a sosit în scaun, „invitase acum ţăranii
de Yeniau la divan cu pîră asupra zlotaşilor că le-au luat atîtea năpăşti". A
urmat o ridicare în masă a ţărănimii încurajată de atitudinea domnului.
Dar, fiindcă cel mai obiecth· dintre toţi cronicarii de care ne folosim
- Muste, Costin şi Neculce - este acesta din urmă, vă citesc următorul
pasaj, cam lung, dar edificator asupra acestei interesante şi neobişnuite împre-
jurări din istoria Moldovei: „Iar :\icolae \'odă îndată au şi dat cuvînt moji-
cilor să-şi ieie banii înapoi de la boierii zlotaşi, care-i didese înaintea maziliei
lui Mihai Vodă, pecetluinţele cele cite de un leu şi năpăştile cele cite de cinci
lei, ce s-au pomenit mai sus că au fost scos Mihai Vodă. Ce boierii zlotaşi,
unii luase bani cu datorie şi apucase de didese lui Mihai Vodă, iar unii din
boieri luase de pe la oameni banii şi-i didese la capegi-başa ce stringea birul,
care s-au scris mai sus. Nicolae Vodă n-a vrut să ţie în samă boierilor zlotaşi
nici un ban dintr-acea orînduială, nici ce au dat la Mihai Vodă, nici ce au
dat la capegi-başa ce strîngea banii birului. Şi au poruncit boierilor zlotaşi.
cu mare groază, numai să întoarcă toţi banii mojicilor înapoi. Deci cum au

206
purces Nicolae Vodă din Galaţi s-au şi rădicat toată ţărănimea ţăr~i degios cu
mare jalobă asupra boierilor zlotaşi din toate _tîrguri_le, în Te~uc1, în Bî~~a~.
în Vaslui, în Scînteie. Pe la toate conacele tot d1vanun de zlotaşi era cu mopcu.
Şi zlotaşii ca vai de ..capetel~ lo~ îm?la, rugîn~u-s~. ţ~ra;n~lor. Şi le fă~ea şi
zapise că le-ar da banu, numai să-1 mai aştepte, ş1 mopcn mc1decum nu pnmea.
După ce au sosit Nicolae Vodă în laşi, rădicatu-s-au tot tîrgul asupra
zlotaşilor, de nu putea om să răzbească pre uliţe de norod mult de oameni,
după cum este rîndul prostimei. Şi zlotaşii apucase de didese mulţi bani la
vistierie şi n-avea de unde întoarce mojicilor. Ce i-au bătut Nicolae Vodă pre
boieri cu buzduganul şi i-au închis în temniţă cu tîlharii, pînă şi-au vîndut
ce-au avut şi au plătit ţăranilor pînă la un ban. Deci mojicii văzînd acea voie,
aşa s-au îndîrjit şi s-au sumeţit în toată ţara." 152

( 1icdatată)

Prelegerea a XX-a

Un despot luminat. Continuăm cercetarea domniei lui Nicolae Mavro-

cordat. Aţi văzut că din primele lui manifestări, ca domn, se desprinde o
anumită politică socială: lupta împotriva boierimii şi reazemul pe pătura
ţărănească. Trebuie însă să recunoaştem că noul domn nu a luat apărarea
ţărănimii numai din motive tactice, pentru a lovi în boieri, ci şi dintr-un senti-
ment de reală demofilie, care caracterizează acţiunea politică a mai tuturor
:?IIavrocordaţilor. Este în fond o tendinţă binecunoscută a monarhilor refor-
matori sau - cum s-a zis - a „despoţilor luminaţi" din veacul al XVIII-lea.
Dar nu trebuie să vă închipuiţi că toată boierimea Moldovei era vinovată
de jaful fiscal amintit. Dimpotrivă, se pare chiar că o parte dintre boieri
au voit să împiedice activitatea zlotaşilor în lipsa domnului şi mai ales acele
adăugiri sălbatice cărora cronicarii le zic „năpăsti"; ne-o spune Nicolae Costin
în termeni destul de precişi: „O seamă din boieri socotiau să nu mai supere
ţara cu acele nevoi, şi năpăştile acelor pecetluituri ... ce n-au lăsat alţi boieri
din caimacami ... " Acelaşi cronicar acuză îndeosebi pe „ ... unii din boierii
lui ~Iihai Vodă (care), la mazilia lui, îşi făcuseră pecetluituri domneşti, cum
li s-a orînduit cîte o sumă de bani dintr-acele pecetluituri, că mai mult aceia
stau să-şi ia banii ce didese cu împrumut" 153 •
Totodată, noul domn luă măsuri să întoarcă pe boierii care fugiseră de
teama că ar putea veni la domnie Antioh Cantemir.
În divanul întocmit de Nicolae l\lavrocordat intrară următorii boieri
me>..ri: Ioan Buhuş, mare logofăt ; Nicolae Costin, mare vornic de Ţara de
Jos; Ioan Sturza, vornic de Ţara de Sus; Antioh Jora, hatman; Ilie Catar-
giu!, mare spătar; Gheorghiţă Apostol, mare paharnic; Ilie Cantacuzino,
mare vistiernic; Dumitraki Ramadan, mare postelnic; Gavriil Miclescu.
m2.re paharnic. :Murind Ilie Cantacuzino, Nicolae l\Iavrocordat a pus vistiernic
mare pe Gheorghiţă Mitre, iar pe Manolache Hrisoverghi, mare comis.
În realitate, mai toţi aceşti boieri erau simpli figuranţi, căci Mavrocordat
guverna ţara singur, sau ajutat de cîţiva consilieri intimi. Mai uşor pătrundeau

1:;2 Keculce, p. 242-2-!.3.

103
X. Costin, ed. Kogălniceanu, p. 74- 75.

207
la dînsul aceştia decît dregătorii legiuiţi ai ţării. Caracterul despotic, oriental,
al domniei apare din ce în ce mai supărător pentru marea nobilime. Neculce
a prins minunat sensul acestor tendinţi noi: „(Nicolae Vodă) vroia să stăpî­
nească Moldova ca Poarta turcească, cu mare mărire".
În altă parte ni-l înfăţişează introducînd un regim de curte, cu protocol
sever; domnul se izolează de toată lumea, cu excepţia celor 2-3 greci, consi-
lieri intimi: „Uşa îi era închisă tare, nimenea nu intra la dînsul; a doua zi şi
a treia zi cînd chema cîte un boier, la două trei cuvinte, iar într-alt chip nu
putea nimeni să meargă la dînsul, şi din spătărie încolo mai înainte nimeni
nu putea intra, nici boierii, nici mazilii, fără decît numai Ramadan postelnicul,
Spandonachi Căminaru şi Sculi Cămăraşul, ce era şi tîlmaci, că Nicolae Vodă
nu ştia limba moldovenească, şi era un lucru prea cu necaz boierilor şi ţării" 154
Dacă aşa vorbeşte Neculce, vă închipuiţi cum spumegă }.foste, mai ales
împotriva acestor consilieri intimi. Pentru Spandoni are cuvinte tari: „ ... Avea
şi sfetnic pe lingă sine, o arătare de grec anume Spandoni, un om urît şi podă­
grios, carele şi de mai înainte, în zilele altor domni, au şezut tot aice în ţară;
un blestemat şi de nimica, fără de nici o meserie; numai cît îşi ţinea capul
cu minciunile şi cu milosteniile ce-i dau; dară, după ce încăpuse la cinste
mare la Nicolae Vodă, fiindu-i şi neam de toate, el au fost sfătuit pre Nicolae
Vodă, şi pre sfatul lui umbla Nicolae Vodă".

Nicolae Mavrocordat pune împrumuturi forţate asupra boierilor. între

cei fugiţi în Polonia, la Sneatin, erau şi căpeteniile partidei Cupăreştilor în
frunte cu lordachi Ruset şi cu fratele acestuia Manolache Ruset. Deşi între
tatăl noului domn, Alexandru Mavrocordat-Exaporitul, şi Ruseteşti exista
o veche duşmănie, totuşi Nicolae lfavrocordat recheamă în ţară pe bătrînul
intrigant 156• Desigur că avea nevoie, pentru greutăţile financiare ce întîmpina
la începutul domniei, de experienţa lui. Nicolae Costin ne spune că lordachi
Ruset „măcar că nu-l făcuse (domnul) cu diregătorie la curte, totuşi era la
Vistierie şi la socotelile ţărei deatocma cu ceilalţi boieri, din porunca lui
Nicolae Vodă, se afla mai înaintea altor boieri cu diregătorie".
Vedeţi dar că bătrînul om politic reuşea să rămînă mereu la suprafaţă.
Boierii îngrijaţi spuneau: „Săracii de noi, iar au încăput lordachi Vornicul
şi la acest Domn" 156• Dar Nicolae Mavrocordat se va folosi de el (ca de o coadă
de topor) în lupta contra altor boieri, potrivit vechiului dicton: Divide et
impera.
Într-adevăr, foarte curînd, Nicolae Yodă începu să simtă nevoia de bani
(„Fiind mai în grabă a se da o sumă de bani pe porunca Împărăţiei."). Cum
însă el dorea să mai cruţe un răstimp pe ţărani şi pe breslaşi („năpăstuiţi"),
recurse la diferite constrîngeri împotriva boierilor mai bogaţi, pentru a le
smulge sume importante, sub forma de împrumuturi.
Primii loviţi sînt Ioan Sturza Vornicul şi Ilie Catargiu! Spătarul cel Mare.
„Cu mirare fu tuturora, cum aşa curînd, la a doua săptămînă după ce i-au
boierit, de au arătat această scîrbă asupra acelor boieri ... " În cele din urmă,
boierii au aflat că arestarea celor doi dregători s-a făcut după „vorbele şi îndru-

1
" Neculce, p. 296.
m Ioana Rosetti, op. cit., p. 319.
169 N. Costin, ed. Kogălniceanu, p. 80.

208
marea lui Iordachi Ruset". Trecutul şi incorectitudinile celor doi sînt răs­
colite, pînă ce se decid şi ei să dea „o seamă de bani Vistieriei împrumut,
fiind ţara în mare slăbiciune cu vremile trecute ... " Fără întîrziere le veni
rîndul şi celorlalţi să contribuie la acest împrumut forţat („ ... Şi scosese
şi ceilalţi boieri la împrumut ce didese ... "). Apoi veniră la rînd rudele şi par-
tizanii lui Iordache. Domnul dîndu-şi seama că puterea acestui partid venea
din încuscririle Cupăreştilor cu marile familii moldovene, încearcă să-l mai
slăbească.
Astfel, s-a străduit să împiedice căsătoria fetei hatmanului Antioh J ora
cu lordachi Ruset, fiul lui Lăscărache Ruset (deci nepot al lui lordachi Vor-
nicul). Nereuşind, a mazilit pe Antioh Jora şi l-a închis. După obicei, i-a po-
runcit „să dea o seamă de bani pentru ţinut ... " Intervenind boierii ceilalţi,
:\"icolae Mavrocordat a dat drumul lui Antioh Jora, „ ... zicîndu-i numai să
caute dumnealui banii ce s-au rînduit a ţinutului, să-i istoYească ... "
După o lună l-a reprimit, însă cu jurămînt că „nu se va uita la cuscrirea
lui Iordache Ruset Vornicul ... ".
Dar Mavrocordat nu scapă nici un prilej pentru a înjosi clasa boierilor
şi totodată pentru a-i dezbina. Astfel, primind o reclamaţie din partea unui
grec - nepot de soră al lui lordachi Ruset - cum că fusese prins şi bătut
îndată după mazilirea lui Mihai Racoviţă de către Ilie Cantacuzino, împreună
cu alţii, domnul cercetează faptul şi dă sancţiuni nu numai severe, dar şi
umilitoare. Pe Ilie Cantacuzino nu-l mai putea pedepsi fiindcă - v-am spus-o
acum cîteva minute - murise; atunci el arestează pe „Gavril Costachi Slugerul
sîn Gavriliţă şi Ioniţă Neaniul Raţă Postelnicul, carii fusese soţii lui Canta-
cuzino la prinsoarea acelui grec. Deci i-au pus Nicolai Vodă la scară şi i-au
bătut cit cu 200 toiege ... "158
Iubirea de dreptate şi dorinţa de a introduce moravuri administrative
corecte sînt întunecate astfel de unele sancţiuni pripite şi, desigur, excesive.
Lucrul acesta tulbură adînc sufletul întregii clase. Încep băje1jrile, tot mai
dese, în Polonia şi în Ardeal. Limita dintre măsurile de reformă morală şi
cele de persecuţie este sărită de domn, spre marea indignare a lui Muste:
„În divan suduiau mojicii pe boieri şi cum eşiau la divan de se jeluia un ţăran
pre un boier, îndată da pe boier în mîna ţăranului, fără de nici o judecată sau
dreptate. Care de ar fi făcut aceasta cu vreo dreptate, iată că s-ar cădea a-l
lăuda, şi a-l numi că era drept judecător, arătînd dreptate tuturor cum se
cade ca unui domn; dară aceasta o făcea el, numai tot ca să defaime şi să
ruşineze neamul boieresc, mirîndu-se ce ar mai face, să mai îngrozească pre
boieri." 159

Procesul împotriva lui I ordachi Ruset. Dar nu trecu mult si veni si rîndul
lui Iordachi însuşi. Poate că Ma vro cordat l-ar fi cruţat, avînd 'nevoie de cola-
borarea lui, însă Iordachi văzîndu-şi neamurile şi partizanii loviti, începuse
a unelti pentru mazilirea lui Mavrocordat. Venind după aceea u~ agă de la
Poartă, Iordachi crezu că aducea ordinul de mazilire al lui Nicolae Vodă.
Pătimaş şi nerăbdător, el se grăbi să trimită pe nepotul său, Aga Iordachi

158 Neculce, p. 244.

159
Ps. N. Muste, ed. Kogălniceanu, p. '41- 42.

209
Ruset şi pe feciorii săi, la curte, să vadă cum stau lucrurile. Aceştia, neţinînd
seama de protocolul introdus de domn, intrară în palat. Mavrocordat a înţeles
îndată cauza acestei năvale; astfel, Iordachi s-a demascat, şi-a dat pe faţă
uneltirea ce făcuse. A fost arestat imediat, şi închis cu nepotul său într-un
beci la curtea domnească.
După arestare, Xicolae Mavrocordat a reunit pe boieri în divan pentru
a le explica motivele pentru care a întemniţat pe bătrînul şi lacomul intri-
gant. El a rostit cu acest prilej un aspru rechizitoriu împotrivă-i. Între altele,
l-a învinovăţit de faptul că a pîrît pe rînd pe toţi boierii ceilalţi, că apoi i-a
îndemnat să pribegească (pe cînd el rămînea la adăpost în Iaşi), că a îndemnat
pe turcii ce nu voiau să plătească dări ţării să pîrască pe domn la Poartă,
că şi-a însuşit 15 OOO de ughii din vistieria ţării şi că, în sfîrşit, a purtat co-
respondenţă cu Mihai Racoviţă pentru răsturnarea lui Mavrocordat.
Cu prilejul acestei impresionante judecăţi, boierii au întocmit o carte
pe care au semnat-o cu toţii, şi în care se spunea: „Scria în carte cu jalobă,
cum fiind Iordachi Yornicul, străin cu fraţii săi, cu vremea au supus toate
casele boiereşti şi au stins cîteva case boiereşti; fiind fraţii lui capuchehaie
la Poartă atîta \Teme şi el vreme îndelungată puternic aici în ţară, învrăj­
bitor de domni, de nu se mai sătura de domni. De cunoştea pe vreun domn
să nu-i umble în toate în voia şi plăcerea lui, cerea mijloace de se mazileau
domnii aceia, de alegea pre alţii să-i intre în voie, şi să fie toată puterea în
mina lui, şi acelea se făceau cu mare cheltuială ţării."
Deşi faptele acestea sînt povestite de Nicolae Costin, fiul aceluia care
şi-a pierdut viaţa datorită intrigilor lui Iordachi, ele nu pot fi puse la îndoială.
Fondul este adevărat 160 •
Xicolae ~Iavrocordat a trimis cartea cu acuzaţiile aduse lui lordachi
Mitropolitului Ghedeon pentru ca acesta să caute în pravile şi să hotărască
pedeapsa. Mitropolitul „a scris cu slova lui din dosul cărţii cei de pîră asupra
lui Iordachi Yomicul, cum pravila scrie: do,·edindu-se aceste asupra lui Ior-
dachi Vornicul, moartea!"
Dar Iordachi nu s-a lăsat impresionat. Citindu-i-se atît cartea cit şi sen-
tinţa, el arătă multă bărbăţie. „De ar hi răspuns cu blindeţe - spune Nicolae
Costin - ar fi ieşit de la închisoare; ce au răspuns împotrivă, cu semeţie,
zicînd că-s minciuni acelea toate ... " Aflînd domnul de vorbele rostite de
Iordachi („semeţe şi fără. socoteală") a chemat pe Baş-Buluc Baş poruncind
„să-i taie limba". A scăpat totuşi de „acea sluţire" prin intervenţia boierilor.
Nu cunoaştem însă cărui fapt se datoreşte că a scăpat cu viaţă. Foarte pro-
babil că a tras mult în cumpănă cuscria lui cu Constantin Brîncoveanu şi.
nu mai puţin, cele 12 pungi de bani pe care le-a vărsat în vistieria ţării1 61 .
A rămas însă închis pînă la mazilirea lui Nicolae Vodă .

.Xicolae Jfavrocorda! impune neguţătorilor litrei să plătească dări Moldovei.

Foarte semnificati,·ă pentru o bună şi mai completă judecată asupra domniei
lui ~icolae ~lavrocordat este purtarea acestuia faţă de neguţătorii şi cămă­
tarii turci care se aflau de multă vreme, în număr mare, în ţară. El se poartă
cu autoritate şi faţă de aceştia; ii urmăr1?ştc de aproape şi în cele din urmă

18 0 Ioana Rosetti, op. cit., p. 320.

111 Ibidem.

210
îi supune şi la plata dărilor legate de îndeletnicirile lor. Dealtfel. fiind se pare
informat din vreme despre reaua purtare a acestor turci, Nicolae-Vodă se
înarmase cu un firman special împotriva lor. A reuşit astfel să-i disciplineze.
„Iară neguţătorii turci, ce erau şi aici în oraş, şi pe la alte tîrguri în ţară,
încetase a face supărări pentru datoriile sale, cum deprinsese mai înainte la
alţi domni, a face şi a supăra cu carnetele. Nu-i încungiura nimică cu voroavă
Nicolae Vodă, nici le da obraz, avînd şi ferrnan împărătesc la rnîna sa pentru
carnetele lor ... " Administraţia şi cirrnuitorii nu mai sînt la dispoziţia acestor
aventurieri şi nici nu mai le este îngăduit să persecute populaţia ţării: „ ... Nici
se pomenea de camătă, nici cărţi de plinit cu armaşi, cu copii din casă, sau cu
aprozi, nu dau; ci cărţi pe la scaune, la pîrcălabi, să chierne faţă pe cutare,
cu turcul, să stea să le ia seama, şi ce ar fi drept pe zapis cu zi să-i plătească,
iară nu cu plineală sau cu închisoare".
În afară de cămătărie, turcii făceau în Principate şi întinse afaceri co-
merciale.
Iată ce ne spune în această privinţă Nicolae Costin: „Aice în ţară, de la
o vreme deprinsese neguţătorii turci, neîndestulaţi cu mierea, cu ceara, cu
alte negoaţe ce precupiau, cu dughene prin tîrguri, văzînd şi ţara şi boierimea
lipsite, de-şi făceau cirezi de boi de negoţ". Pentru toate aceste afaceri, turcii
nu plăteau nimic statului moldovean. Nicolae-Vodă se hotărî să-i supună la
plata cornăritului. (Această dare fusese introdusă într-a doua domnie a lui
Antioh Cantemir „pe boii de negoţ, deosebi de vamă, de bou cite un leu".)
Fireşte, turcii s-au opus cu îndirjire. Pînă la urmă a fost necesară o intervenţie
a lui Mavrocordat la Poartă.
„Stau împotriva turcii tare să nu dea, zicind că ei vamă şi plătesc, iară
cornăritul nici cum nu vor da cu altă ţară. Trăgănatu-s-au această gîlceavă
cită-va: turcii să nu dea, oamenii domneşti ce erau pe această slujbă, să ia;
pînă iată, ce şi-au scos Nicolae Vodă şi ferrnan de la Împărăţie, să-şi plătească
turcii boii de cornărit; de vreme că ei neguţătoresc şi cu boi de negoţ."
Cînd li s-a citit turcilor adunaţi la Spătărie ordinul împărătesc, au rămas
uimiţi: „ ... îndată au amorţit şi s-au rnîhnit, unii scrîşnind în dinţi au eşit
din spătărie".
23 ianuarie 1940

Prelegerile XXI - XXII

Aţi văzut cu cită energie a păşit din primele zile în treburile domniei
~icolae Mavrocordat. Cu toată asprimea sa împotriva clasei care întemeiase
şi susţinuse statul moldovean în decursul veacurilor, trebuie să recunoaştem
că această domnie reprezintă în ordinea socială, în administraţie ca şi în jus-
tiţie, împărtăşirea societăţii moldovene dintr-un spirit nou, aproape revolu-
ţionar. Este poate întîia oară - de la Ioan Vodă cel Cumplit - cind se în-
cearcă în Moldova nu numai o mai dreaptă rînduială socială şi administrativă,
dar şi o reformă în moravuri.

211
 Nicolae lvfavrocordat ajută pe orăşeni. 1ndreptări administrative. 1n~ări­
rea spiritiilui de justiţie. Aţi văzut solicitudinea domnului pentru ţărămme.
Şi tîrgoveţii s-au bucurat de sprijinul său. În vremurile acestea de atotput~r­
nicie boierească în veacul al XV-lea şi al XVII-lea, asistăm la o creştere dis-
proporţionată a proprietăţii mari, de pe urma căreia a suferit nu numai ră­
zeşimea dar şi orăşenii. Într-adevăr, multe dintre imaşurile din jurul tîrgu-
rilor fuseseră înghiţite încetul cu încetul, fie de boieri, fie de mănăstiri.
Iată ce ne spune în această privinţă cronicarul: „De la o vreme, deprin-
sese domnii cei mai de curînd a da şi la boieri şi altora, aşa încît n-au răsmas
loc deosebit pentru hrana şi agonisita, pe dînsul, tîrgurilor" 162•
J\Iai departe, acelaşi cronicar adaugă că „Domnii cei vechi" respectaseră
hotarele oraşelor, ferindu-le de aservire către cler şi nobilime („nesupuse ze-
ciuielilor a boieri şi a călugări"). Tot Nicolae Costin ne informează că domnul
primise plîngeri „de la ciţiva tîrgoveţi a citorva tîrguri, cum că n-au unde se
hrăni". Indignat, l\favrocord.at a luat măsuri pentru curmarea răului şi a
intenţionat chiar „să strice daniile cele ce s-au făcut de domni mai decurînd";
în cele din urmă a renunţat din pricina rezistenţei celor două categorii de
privilegiaţi („socotind să nu-i mîhnească").
Dar :\fa,Tocordat încearcă şi o adevărată reorganizare administrativă
a statului moldovean. Ştiţi că administraţia în Principatele noastre era un
apanaj rezervat boierimii. Din această pricină, prea adesea se găseau în slujbe
însemnate oameni incapabili sau necinstiţi, dar pe care îi recomanda poziţia
lor socială. l\icolae Mavrocordat a încercat să înlăture elementele rele. O
recunoaşte şi Neculce: „lară pe la toate marginele (ţării) alesese boieri de
cinste, capete, de le didese în seama lor ţinuturile, pîrcălăbiile şi stărostiile ... 163
Aţi văzut că mazileşte dregători de seamă, îndată ce se îndoieşte de corecti-
tudinea lor. Şi în strîngerea dărilor, Nicolae Vodă caută a înlătura anarhia
„ ... Că nu se amesteca nime să umble alţi zlotaşi de la curte, fără de cit boieri
acei ce le erau date în seama lor, ţinuturile, de erau capete pe margine ... "
Concepţia onestă şi rigidă a domnului în administraţie nu se împiedică
de nici o consideraţie personală. Loveşte fără cruţare pe cei incorecţi, chiar
dacă sînt apropiaţii săi. Sînt numeroase cazurile de acest fel. Tipic este acela
al vistiernicului Gheorghiţă Apostol „pre carele U avea Nicolae Vodă aproape".
Acesta s-a dovedit neglijent, foarte curînd după ce i s-a încredinţat grija
vistieriei („ ... nu-şi lua seama cu diecii de vistierie"). Domnul însă, care U
ţinea sub observaţie, l-a luat prin surprindere şi a instituit o cercetare. A
numit în comisia de cercetare pe Marele Logofăt Ioan Buhuş şi pe Ioan Paladi,
care fusese Mare Vistiernic sub Mihai Racoviţă.
„Stătut-au acei boieri citeva zile în Vistierie, luînd seama lui Georgiţă
Vistiernicul, fiind isvoadele din lăuntru scoase să potrivească cu isvoadele din
vistierie; că avea Nicolae Vodă toate orînduielile cite se strîngeau din ţară,
aşa pre ţărani cum şi pre mazili, isvoade greceşti, pe seama lui Sculi cămă­
raşul din năuntru. Aflatu-I-ar acei boieri pe Georgiţă vel vistiernic dator vis-
tieriei cu citeva pungi de bani; şi atunce, după seama şi socoteala acelor doi
boieri, scîrbindu-se Nicolaie Vodă pe Georgie vel Vistiernicul, l-au aruncat
la siimeni, la lefe, de l-au în:his la odăile sele ... "

m N. Costin, ed. Kogălniceanu, p. 85.

Neculce, p. 297.
1&a

·212
 V-am reprodus acest pasaj, ca să vă daţi seama de metodele administra-
tive ale lui Nicolae Mavrocordat. Vedeţi din acest citat că el urmărea, prin-
tr-un intim al său, toate operaţiunile pe care trebuia să le facă vistieria, aşa încît,
în orice moment, controlul era uşor de făcut.
Dar supărarea lui Nicolae Vodă în cazuri ca acestea nu se oprea la pe-
deapsa cu închisoarea. Pe „Georgiţă Vistiernicul" l-a supus şi la grele pedepse
fizice („ ... De-1 legau slujitorii, şi-i puneau puşcele cele mari preste dînsul") 184.
Chiar Neculce, de obicei puţin favorabil grecilor, recunoaşte că, sub raportul
administrativ, ţara progresa: „şi făcuse mulţime de cărţi de slobozii, de
le didese la mina boierilor de strigau milă; şi făcea sate; şi începuse a se face
multe sate pe margine. Şi s-ar fi fost întemeiat ţara de oameni, numai n-au
tinut mult domnia ... " 165
'
Şi Nicolae Costin aminteşte, în termeni mai ampli - fireşte - de această
acţiune energică întreprinsă de Mavrocordat pentru refacerea Moldovei:
„Trimisese cărţile sale pe la margine de slobozii, de curiau oamenii în ţară
de peste Nistru, şi din ţara muntenească, şi de preste Dunăre, din ţara tur-
cească". V-am spus şi altădată că sloboziile erau sate noi, scutite un număr
de ani de orice dare pentru repopularea ţării şi mai ales a marginilor.
Boierii voiră să profite de această mulţime de oameni, care îşi căutau
un refugiu în Moldova sub oblăduirea domniei lui Mavrocordat; ei socoteau
să-şi înmulţească numărul servilor şi cerură domnului să-i mute şi mai folă­
untrul ţării „pentru ca să nu poată lesne a trece iar preste Nistru" 188. Dar
domnul, simţind care era dorinţa acelor boieri, le răspundea „că pe om nu-l
tine
, locul, ci mila".
Ideile noi care se desprind din spiritul reformist al timpului străbat în
măsurile administrative pe care le ia Mavrocordat. El caută să înfrîneze şi
abuzul pe care îl făceau agenţii cîrmuirii prin întemniţările arbitrare. „Po-
runcise pe la giudeţe la ţară, pe la Pîrcălabi, să nu închiză oamenii pentru
fiece vină".
Pentru preîntîmpinarea abuzurilor, el întăreşte dreptul de recurs la jude-
cata Divanului domnesc: „ ... care ar fi mai grele giudecăţi, să-i orîn duiască
la Iaşi la divan, cu soroc de la Pîrcălabi" - şi îşi făcuse obiceiul de prezida
el însuşi judecăţile.
Spiritului de justiţie - după care era însetată obştea Moldovei - dato-
reşte îndeosebi Nicolae Mavrocordat buna amintire pe care a lăsat-o, de la
prima domnie chiar, poporului moldovean. Nicolae Costin spune în această
privinţă următoarele: „Şi erau veseli toţi pămîntenii, mulţumind lui Dumnezeu
că ne-a trimis domn bun şi milostiv, că era linişte mare şi i::entru dări ~i de
cai de olac; nime boul omului sau carul sau pîinea să ieie cu sila la jicniţă, cum
lua la alţi domni; ba sta tîrgul făinei iezit de pîne din toate părţile; eftinătate
şi bielşug în toate bucatele. Numai mîncătorii aveau voie rea, că nu puteau
mînca cum în zilele de mai înainte altor domni; ci în puţină vreme au fost
acea bucurie bieţilor pămînteni moldoveni, că s-au mazilit Kicolae Vcdă,
după ce a domnit un an."167

18 4 Ibidem.
l8& Ibidem.
188 Ibidem.
187 Nicolae Costin, ed. Kogălniceanu, p. 89.

213
 Relaţiile rn străinii. V-am spus de la începutul prelegerilor consacrate
lui Nicolae Vodă că turcii l-au trimis pe fostul dragoman în Moldova pentru
siguranţa că nu vor fi trădaţi în raporturile cu vecinii. Ei sperau ca prin
tactul său, ~icolae Yodă să cruţe totodată Poarta de noi conflicte. După
lungul şi greul război dus împotriva Ligii Sfinte şi încheiat cu dezastruoasa
pace de la Carlowitz, Imperiul otoman avea nevoie de o perioadă de refacere.
Iată de ce, în acest interval, turcii ţineau din răsputeri să rămînă în afara
oricărui conflict, mărginindu-se doar la lucrări de caracter defensiv.
Dar menţinerea acestei neutralităţi era cît se poate de grea. Diplomaţia
franceză desfăşura o activitate extraordinară pentru a arunca pe turci fie
împotriva Austriei - şi în ajutorul lui Francisc Rakoţi, şeful rebeliunii ma-
ghiare din Ardeal - fie în contra Rusiei, şi deci în ajutorul lui Carol al XII-lea,
regele Suediei care, cum ştiţi, se găsea refugiat la Tighina. Aţi văzut că Mihai
Racoviţă a a\·ut mult de suferit cu prilejul retragerii pe pămîntul Moldovei
a trupelor suedeze şi căzăceşti ; ruşii lui KropotO\' şi polcurile viteazului Tur-
culeţ au călcat frontiera ~Ioldo\·ei, lovind resturile armatei lui Carol al XII-lea.
Turcii, pentru a împăca pe regele suedez şi pentru a pedepsi înclinarea spre
ruşi a lui Raco\·iţă, l-au mazilit.
Vedeţi dar cit era de grea situaţia pe care o moşteneşte Nicolae Mavro-
cordat. Un rege glorios, înfrînt şi fugar acum, pe pămîntul Moldovei, însoţit
de trupe flămînde şi dezordonate; un rege irascibil, bănuitor, în dosul căruia
manevra diplomaţia franceză. O însemnată emigraţie ardeleană („boieri şi
nemişi unguri, pribegiţi de frica nemţilor, încă din domnia lui Mihai Vodă
şi o sumă de la Antioh \"odă, anume :Mihai Mikiş. Petko David, Lazar Ferent,
etc."), a cărei adăpostire putea dăuna bunelor raporturi cu Austria, după
cum adăpostirea suedezilor irita pe Petru cel Mare. Şi, ca şi cînd toate acestea
n-ar fi ajuns, în vara anului 1710, Moldova trebui să primească şi un corp de
oaste polon, care luptase sub Iosif Potocke (din partidul potrivnic regelui
saxon), pentru rebelul ardelean Francisc Rakoţi. Iată ce ne spune în această
privinţă Kicolae Costin: „Iosif Potocki, Voevodul Haliţkii, în scurtă vreme
petrecînd în slujba lui Racoţi, au eşit peste munţi şi fără veste, prin Cîmpu-
lungu rusesc, aice în ţară, şi lăsîndu-şi oamenii în urmă pe la Cernăuţi, ca la
3 OOO, el singur cu 40 de oameni ai săi, cu Gruginskie, Starostele de Rava, şi
cu alţi ofiţeri ai săi, au \'enit aice în Iaşi ... "
Vedeţi dar cite dificultăţi are de învins Nicolae Mavrocordat, în afară
de cele strict interne. Ţin să vă atrag luarea-aminte îndeosebi asupra necazu-
rilor care le-a avut în acest timp Moldova de pe urma trupelor polone. De la
început el a căutat să fie agreabil lui Potoţki, „trimiţîndu-i la gazda lui de
toate ce i-ar fi trebuit" şi pe Nicolae Costin „pentru limba leşească".
Pentru ca lucrurile să decurgă cit mai normal, el a făcut prinţului polon
o primire strălucită la curte, cu un ceremonial deosebit. Domnul s-a între-
ţinut cu Potoţki în latineşte, spre plăcuta surprindere a moldovenilor „Cine
s-au tîmplat cu mare mirare au fost a înţelege limba latinească din cuvintele
alese şi împodobite, către Voevodul de Kiev ... " 168
Cu toate acestea, Potoţki nu şi-a dat prea mult osteneala, sau n-a reuşit,
să-şi ţină trupele în frîu. Acestea au făcut „mare nevoie şi mare pradă şi ne-
spuse supărări bieţilor locuitorilor" 169 • Ba, polonul a mai cerut domnului să-i

uis Ibidem, p. 78.

169
Ibidem.

214
împrumute şi o sumă de bani, prea mare pentru starea vistieriei în acea vreme.
Această împrejurare a contribuit, de asemenea, la înăsprirea raporturilor.
(„ ... şi aceasta au fost pricina la neprieteşugul lui Haliţkie Voevodul cu
Nicolae Vodă"). Astfel, cei 3 OOO de oameni „au rămas de au vărat şi peste toam-
nă aice în ţară la Cîrligătura, cu colibi pe văi; nu rămînea nime, nici cu bou,
nice cu vacă, nice cu stup, nice cu fînaţe, nice cu pîne, că călcau ţarinele cu
caii lor, ce-i lăsase slobozi neîmpiedicaţi; hăleşteele săci de peşte vînîndu-le
ei, iară tot muriau de foame, şi acumu şi boala intrase într-înşii" 170•
Mavrocordat era mereu în legătură cu Poarta pentru a-şi acomoda măsu­
rile cu interesele imperiului. Curînd, polonii începură să vină şi prin oraşe,
ba şi la Iaşi. Umblau „pe la crîşme de se îmbătau, umblau cu săbiile smulte,
răniau, băteau pre mulţi şi omorau pen tîrg. Nu era zi să nu vie plîngere,
vaete pe la divanuri, oameni răniţi" 171 . Dar Nicolae Mavrocordat apăra cu
toată energia populaţia. „Sta tare Nicolae Vodă pentru pămînteni" - spune
Nicolae Costin.
Prezenţa acestor trupe polone lingă Iaşi ne este confirmată şi de un docu-
ment francez din 16 august 1710, în care citim: „Les gens du palatin de Kyovie
campent a une heure de Iassy, entre Iassy et Krasnetarg" (Tîrgul Frumos) 172 .
În cele din urmă s-a instituit o instanţă de judecată mixtă. Alături de
„giudecătorul oştii leşeşti", domnul numi „despre partea sa" pe Nicolae Costin,
fiindcă ştia - cum aţi văzut - limba polonă. Dar nici întemeierea acestui
tribunal nu potoli anarhia („mai multe bătăi şi morţi se făceau") 173 •
Exasperat, Nicolae Ma\Tocordat se văzu silit să organizeze apărarea
manu militari a ţării şi a populaţiei împotriva acestor bande. „De la o vreme
au dat voie şi poruncă Nicolae Vodă Hatmanului de au poruncit slujitorilor
de umblau tot cu beldii, şi acmu şi tîrgoveţii umblau cu beţe; poruncă era să
umble şi singur Hatmanul, să nu lase unde are a vede că se fac gîlceve ... "
În aceste condiţii, constată cu plăcere cronicarul, „de la o vreme îi băteau şi
ai noştri pe leşi" (Nicolae Costin).
În vremea aceasta Potoţl<l se găsea la Tighina, la regele Suediei. De
aci el va merge la Constantinopol, ca sol al lui Carol al XII-lea pentru a stărui
pe lîngă turci să declare război ruşilor. Misiunea lui Potoţki a fost încununată
de succes, căci a făcut ca ideea războiului împotriva lui Petru cel Mare să fie
acceptată de cercurile turceşti. Nicolae Costin ne mai spune că ofiţerii poloni
din Iaşi aţîţară pe Potoţki împotriva lui Mavrocordat („ ... au scris în cîteva
rînduri la Tighina la Voevod Haliţkii, şi acolo fiind şi Craiul Svediei, s-au
aţîţat neprieteşugul asupra lui Nicolae-Vodă").
Conflictul lui Mavrocordat cu regele suedez şi cu principele polon ne
este confirmat din multe acte contemporane; s-au împăcat însă prin inter-
mediul ambasadorului francez Des Alleurs cu care domnul moldovean era în
relaţii recente de bună prietenie. Iată în ce împrejurări se împrietenise Nicolae
Mavrocordat cu ambasadorul francez. Acesta trecuse prin Maramureş şi intra-
se în Moldova pentru a merge la Constantinopol să-şi ia postul în primire. El
avu de întimpinat mari greutăţi la trecerea prin munţi. Iată cum înfăţişează
el regelui Ludovic al XIV-lea această călătorie: „Înainte de a trece din Mara-

170 Ibidem.
171 Ibidem.
172 Hurmuzaki, Supl. I, p. 73.
173 Ibidem.

215
mureş în Moldova, am văzut dispărind din ochii mei un car cu 6 cai sub ghiaţa
unui rîu, care avea 12-15 picioare adîni:::ime. Despre acest car n-au mai putut
afla niciodată nimic, deşi aveam în el tot ce posedam mai bun, astfel că echi-
pamentul meu se reduse prin această întîmplare doar la 4 valize. Am fost
silit să plătesc 300 de ţărani, din care 200 deschideau drumul, iar cealaltă sută
purta hrana pentru mine şi fînul pentru caii mei, din care mai mulţi au rămas
prin zăpadă. In timp de 5 zile n-am văzut nici cer nici pămînt. A şasea zi le
văzui împreună precum şi alţi oameni decît acei de pe lîngă mine, anume
acei pe care domnul Moldovei îi trimetea în ajutorul meu." Totodată Des
Alleurs spune regelui său că nu poate decît „să se laude de buna primire pe
care i-a făcut-o domnul Moldovei" 174 .
Şi cronica lui Nicolae Costin aminteşte trecerea prin Moldova a lui Des
Alleurs şi buna primire făcută de Mavrocordat: „Trecut-au la Poartă pen ţară
şi un sol franţuzesc, anume Marchez Dezalor, înaintea căruia, din porunca
lui Nicolae Vodă, i-au eşit Nicolae Vornicul cel mare de Ţara de jos (Costin),
şi pentru limba latinească, eşindu-i mai sus de Copou, înainte, cu slujitori,
de l-au petrecut pînă aice, în oraş la gazdă" 175 • Văzîndu-şi situaţia primejduită
din pricina conflictului cu Potoţki şi Carol al XII-lea, Mavrocordat ceru con-
cursul lui Des Alleurs pentru a se reconcilia cu ei. Dintr-o corespondenţă
purtînd data de 3 şi 26 august 1710, se vede că diplomatul francez împlini
dorinţa 1ui Ma vrocorda t 176 •

:Ma::ilirea lui Sicolae J[avrocordai. La dreptul vorbind, cuvîntul mazilire

nu se potriveşte împrejurărilor şi condiţiilor în care Nicolae Vodă părăseşte
domnia l\loldowi. Turcii nu aveau, în fond, nici un motiv de supărare împo-
triva lui. L-au rechemat pentru anume motive de oportunitate. Să reţineţi
în primul rînd acţiunea regelui suedez. Acesta îşi dăduse seama că mai mult
decît moldownii, muntenii erau aceia care cultivau raporturile cu ruşii. Cînd
cronicarii spun „muntenii". ştiţi di este vorba de acel puternic partid al cărui
exponent era domnul însuşi, adică Brînco\·eanu. Împotriva acestuia va duce
Carol al XII-lea, ca şi diplomaţii francezi, o luptă necruţătoare acum cînd
războiul mult dorit putea să înceap3. dintr-o zi într-alta. Li s-a sugerat tur-
cilor ca înainte de a porni campania împotriva ruşilor să fie scos din dom-
nie Brînco\·eanu. Era de dorit însă ca lucrul acesta să se facă prin surprin-
dere, ca nu cum\·a domnul muntean să reacţioneze, fie cu mijloacele sale (căci
Brîncoveanu făcuse la acea dată pregătiri militare), fie prin ajutoare ger-
mane venite din Ardeal.
De această împrejurare ştiu să profite Dimitrie Cantemir. Învăţatul
principe moldovean era bun prieten cu un anume Ismail Efendi, om de casă
al Sultanului şi capuchehaie al Hanului din Crîm. Iată cum ne înfăţişează
Neculce amiciţia lui Cantemir cu Ismail Efendi: „Că mergea de multe ori acel
turc la gazda lui Dimitrie Beizadea, şi-l cinstea Beizadea, că poate fi bea
acel turc şi vin, şi-i zicea Beizadea în tambură, că aşa scia zice de bine în
tambură, cit nici un ţarigrădean nu putea zice bine ca dînsul; şi-i era foarte

m Hurmuzaki, Supl. I, p. 376-377, raport din 25.111.1710.

175 N. Costin, ed. Kogălniceanu. p. 76.
178 Hurmuzaki, Supl. I, p. 382- 381.

216
drag Beizadea acelui turc" 177 • lsmail puse pe Han - care tocmai atunci
(toamna lui 1710), fusese chemat la Constantinopol pentru sfat - să vor-
bească sultanului de necesitatea înlăturării lui Brîncoveanu şi a înlocuirii lui
cu Cantemir.
Într-adevăr, Hanul vorbi în acest sens sultanului: „că Brîncoveanul
Vodă, domnul muntenesc, este un om bogat şi puternic, are oaste multă,
şi-i de mult prea bun prieten moscalilor. Nu trebueşte la această vreme lăsat
să fie domn, că poate să se hăinească şi a face sminteală oştii împărăteşti.
Ce trebueşte prins, că el de bună voe n-a veni la Poartă. Şi nime nu-i harnic
nici poate să-l prindă, fără cit socotesc că Beizadea feciorul lui Cantemir
Vodă cel mai mic. Este om mai sprinten decît frate-său Antioh-Vodă. Ce
să-l pue împărăţia Ta domn în Moldova, că el va chivernisi lucrul din Moldova
şi-l va prinde. Că Nicolae Vodă, care este domn în Moldova, este grec şi n-a
putea să facă această slujbă. Nici mie nu mi-e drag să slujesc cu grecii." 178
Deci e clar: lui Dimitrie Cantemir i se încredinţează domnia cu misiunea
ca el să prindă pe Brîncoveanu care era socotit de partea ruşilor. Vă citesc
un pasaj din Istoria Imperiului Otoman, ca să vedeţi chiar din scrisul lui Cante-
mir, motivul rechemării lui Nicolae Ma vrocorda t şi al întronării lui: „ În
luna Scheral al anului Hegirei 1122, Cantemir a fost trimis în Moldova cu
-0rdinul de a prinde pe Brîncoveanu, prefăcîndu-se de prieten al său, sau în
vreun alt chip, şi să-l trimită viu sau mort la Constantinopol, şi cînd va pune
stăpînire pe principatul Valahiei, să ia în mîini guvernarea acelei ţări, iar pen-
tru Moldova să propună un alt principe, a cărui aprobare rămîne păstrată
curţii otomane. Pentru împlinirea mai grabnică a acestui plan, sultanul dă
-ordin hanului de a pune în slujba lui Cantemir atîtea mii de tătari, cîţi va fi
de nevoie. Pe Ungă aceasta sultanul făgăduieşte lui Cantemir că-i dă principa-
tul pe viaţă şi nu-i va cere nici tribut, nici peşcheş, cît timp va sta în Moldova".
Împăratul trimite să aducă pe Dimitrie Cantemir. Îl îmbracă cu „baba-
niţă, cu spinări de soboli, în loc de caftan". Totul ~e face fără ştirea Vizirului.
După aceea, noul domn e adus la Vizir, care îl îmbracă cu obişnuitul caftan
.şi îi dă firmanul. Turcul care a adus la Iaşi firmanul de mazilire, fiind prieten
cu Mavrocordat - spune Nicob.e Costin - „nu s-au cetit la iveala tuturor;
ce l-au dat lui Nicolae Vodă de l-au văzut, şi l-au cetit singur, de nime auzit".
Mazilirea a avut loc în cursul lunii noiembrie 1710. La 21 noiembrie, de Feriol,
ambasadorul francez, scrie în raportul său: „Nicolae Manocordat beiul Mol-
dovei, a fost depus; Cantemir a fost pus în locul său" 179 •
(nedatate)

Prelegerea a XXII-a
DOMNIA LUI DIMITRIE CANTE~IIR
(Noiembrie 1710-iulie 1711)
Reacţia pămîntenilor împotriva grecilor la plecarea lui Nicolae M avrocordat.
Am arătat pe larg loviturile pe care le-a primit boierimea Moldovei în timpul
domniei lui Nicolae Mavrocordat. Unii pribegeau, alţii erau închişi, între care
177 Neculce, p. 30Q.
178 Ibidem, p. 252.
179 Hurmuzaki, Supl. I, p. 380.

217
şi Icrdachi Ruset. (Pe acesta îl scoaseră din închisoare oamenii lui Cantemir
chiar în ziua mazilirii lui Mavrocordat.) Era firesc deci ca la plecarea domnu-
lui mazil să izbucnească unele tulburări „precum este obiceiul moldovenilor
celor necăjiţi de strîmbătăţi" 180 • Ura pămîntenilor se îndrepta, îndeosebi,
împotriva grecilor din jurul domnului mazilit. Aceştia, speriaţi „începură a
se ascunde în casă despre Doamna".
Caimacamii însă reuşiră să păstreze ordinea „că scria Dumitraşco Vodă
la caimacami să nu se atingă nime de cinstea lui Neculaie Vodă sau de oamenii
lui, ce cu mare cinste, ca pre un domn, cu de toate ce i-ar trebui la pornitul
lui, să-l grijească, nimic să nu-i lipsească". (Trebuie să ştiţi că trimisul lui
Cantemir adusese şi decizia prin care noul domn numea caimacami pe lordachi
Ruset, pc Antioh Jora Hatmanul şi pe Dabija Paharnicul.)
In privinţa tulburărilor ivite cu prilejul plecării lui Mavrocordat, l\fuste
dă unele detalii pline de haz: „Grecii lui Nicolaie Vodă s-au vîrît toţi prin casele
domneşti, şi nici unul afară nu cuteza să iasă; iară acea·· poghibală spurcată
Spandoni, sfetnicul lui Nicolaie Vodă, s-au îmbrăcat muiereşte, cu torpuz
în cap, cum poartă muierele grece, şi au intrat într-un rădvan cu doamna,
într-un loc cu muierile pentru să nu-l cunoască nime, pre carele cu ochii mei
l-am privit, arătîndu-1 alt grec. Şi aşa au eşit din Iaşi, cu acea cinste, acel
grec cinstit, şi sfetnic ce era; că într-alt chip de ar fi eşit la iveală, ales acela,
pre loc îl vrau fi omorît dinaintea lui Neculaie Vodă fără de nici o frică. Aşa
s-au mîntuit ţara şi boierii de N icolaie Vodă şi de grecii lui."
La Galaţi, domnul mazil se întîlneşte cu Dimitrie Cantemir. Intre cei
doi principi cu cultură atît de strălucită, are loc o întrevedere - să-i zicem
cordială - în cursul căreia se înţeleg a păstra o atitudine leală unul faţă de
celălalt în raporturile cu Poarta. Cantemir promite lui Mavrocordat să nu-l
pîrască (cum era obiceiul noilor domni) iar acesta din urmă îi jură că „de a
îmbia pentru domnie, a îmbla pentru domnia Ţării Româneşti, iar nu pentru
a ~foldovci" 181 •
La 10 decembrie 171 O, Dimitrie Cantemir îşi face intrarea în Iaşi. Nicolae
Costin spune că a făcut călătoria în condiţii de extremă simplitate „în cai de
menzil, fără tui uri, fără sangeac, fără tabulhanaca împărătească".
La intrarea în Iaşi însă „i-au ieşit boierii ţării şi cu slujitori şi cu tabul-
hanaca ţării de i-au făcut alai, după obicei". Au mers apoi cu toţii la biserică
la Sf. Nicolai, unde mitropolitul Ghedeon „i-au cetit molifta de domnie"
şi de acolo la Curte, „în divanul cel mare" unde s-a cetit firmanul Padişahului.

Date biografice. Personalitatea lui Dimitrie Cantemir. Vă spuneam anul

trecut, vorbind de Constantin Cantemir, că impunătoarea figură de soldat
politic a tatălui a fost pusă oarecum în umbră de celebritatea intelectuală
a fiului. Dar, bineînţeles, Dimitrie Cantemir are şi o deosebită însemnătate
politică. Înainte însă de a cerceta activitatea sa ca domn al Moldovei, cred
că este bine să vă dau unele informaţii de ordin biografic.
Distingem în viaţa lui Dimitrie Cantemir trei faze distincte: anii petre-
cuţi la Constantinopol (22, cu oarecare întreruperi); domnia şi refugiul său

180 :Neculce, p. 301.

181 Ibidem p. 302.

21'8
în Rusia. S-a născut la 26 octombrie 1673. Asupra familiei şi ascendenţilor
v-am vorbit anul trecut, cînd am tratat pe Constantin Cantemir. Se trăgea
din tinutul Fălciului, din Silişteni (pe valea Elanului), dintr-o familie de răzeşi,
categorie socială năpăstuită; dar aceştia erau de două ori năpăstuiţi, fiindcă
locuiau în preajma raialelor turceşti şi a Bugeacului.
Din această regiune a „Josenilor" - iuţi, viguroşi şi răzvrătitori - se
trăgea familia lui Dimitrie Cantemir. Cunoaşteţi ascendenţa militară dinspre
tată. Am făcut anul trecut o schiţă de portret lui Constantin Cantemir (înte-
meindu-ne mai ales pe Neculce), din care aţi putut vedea o puternică consti-
tuţie fizică şi sufletească, un adevărat întemeietor de neam; avea chiar velei-
tăţi dinastice pe care le va moşteni - cum ştiţi - Dimitrie. Dar dacă tatăl
său venea de jos, dintre ţărani, în schimb, mama noului principe, Ana Bontoş,
făcea parte dintr-o familie veche moldovenească, înrudită cu cele mai alese
neamuri. (După mamă, Ana era nepoata doamnei Anastasia Duca.) Dimitrie
Cantemir vorbeşte într-un loc de mama lui în termeni de caldă admiraţie,
îndeosebi pentru distincţia ei intelectuală: „Mulier inter mulieres, illius seculi
imprimis recensenda, litteris optimis instructa, rei aeconomicae peritissima
et prudentissima".
De mic copil, Dimitrie Cantemir arată o natură excepţională. Cu prilejul
călătoriei lui Şerban Cantacuzino la Iaşi, el face domnului muntean o frumoasă
primire în lipsa tatălui său, aflat cu oastea la Boian împotriva polonilor.
V-am citat pasajul din Vita Constantini Cantemiri, în care se vede cit de mult
i-a· plăcut încă de atunci lui Şerban. (I-a făcut pe loc, „mai în glumă, mai în
serios", propunere de a-i da pe Casandra, în căsătorie!) lnsă, se pare că n-a
fost o glumă, fiindcă în anul 1688, după moartea lui Şerban, doamna Maria,
care se retrage în Ardeal cu fiul său de frica lui Brîncoveanu, repetă lui Con-
stantin Cantemir propunerea. Acesta răspunde că găseşte nimerită căsătoria,
însă tînărul să-şi termine studiile, iar fata să mai crească. (Nu avea decît
7 ani, băiatul 15.) Între 1688 şi 1691, Dimitrie studiază la Constantinopol.
Se întoarce în ţară la 1691, luna noiembrie; ca zălog în locul său este trimis
Antioh. Cu acest prilej încearcă şi Brîncoveanul să-l capete ca ginere, dar
Dimitrie refuză. În decembrie este martor la tragica execuţie a lui Velicico
Costin Hatmanul. În septembrie-octombrie, ia parte cu tatăl său la asediul
Sorocei. Prin cunoştinţele cu care se întorsese de la Constantinopol, aducea
multă mîngîiere bătrînului său tată: „Dimitrie citea t'atălui său uneori isto-
riile celor vechi, uneori îi traducea în româneşte Sfînta Scriptură din slavo-
neşte, ori îi citea cuvintele lui Ioan Gură de Aur" 19 2.
La 13 martie 1693 - avea 20 de ani -, îndată după moartea tatălui
său, este ales domn de o parte din boieri şi de trupe. Ştiţi că turcii reacţionează
împotriva acestei alegeri, sub îndemnul lui Brîncoveanu, care pregătea pe
Duculeţ. Este trimis un agă, care îl aduce din nou la Constantinopol. La
18 decembrie 1695, Duculeţ e mazilit datorită, între altele, şi acţiunii lui
Dimitrie pe lingă cercurile turceşti. La 1697, din porunca marelui vizir, ia
parte la lupta de la Zenta (Ungaria). A fost o înfrîngere dezastruoasă pentru
turci; Dimitrie Cantemir a fost puternic impresionat şi înrîurit în gîndirea
şi acţiunea sa politică de această înfrîngere. O spune în Istoria Imperiului

182 Dimitrie Cantemir, Vita Constantini Cantemiri, p. 12.

Otoman: „De cite ori îmi aduc aminte de vălmăşagul jalnic de atunci, tot-
deauna mă cuprinde o groază în taină". De aci înainte el începe să creadă
în curînda prăbuşire a Imperiului otoman.
După acest eveniment se întoarce iar la Constantinopol. În 1699, Antioh,
ca domn, îi pregăteşte căsătoria. Vă citez din Neculce un pasaj în care ni se
ara tă peripeţiile aducerii Casandrei din Ardeal : „Antioh Vodă a tunce, tot
într-acea iarnă (1699-1700), trimis-au pe Vasilie Purice Vornicul, despre
Doamna, cu taină, în ţara Ungurească, la Doamna lui Şerban Vodă, de au
dat Doamna pre fică-sea, Domniţa Casandra, de a adus-o s-o ia frate-său
Dimitraşco Beizadea ; că era logodită cu dînsul. Era şi cu scirea generalului
de Braşov; numai generalul se feria, că se temea de Brîncovanul Vodă; că
Brîncovanul Vodă avea mare cinste şi trecere la Leopold, împăratul nemţesc,
şi nu-i era cu voia Brîncovanului să o ia Dimitraşco Beizadea. Şi după ce au
adus-o la Iaşi, i-au dat gazdă la Iordachi Ruset Vistiernicul, fiindu-i neam;
... şi a trimis Antioh Vodă la Ţarigrad de a făcut scire de a venit frate-său,
Dimitraşco Beizadea; şi după Ispas, atunce, în al patrălea an al domniei lui
Anti oh Vodă în anul 7108 ( 1700) a făcut nuntă domnească în tîrg în Iaşi,
după obiceiul domnilor; şi au şezut în Iaşi în nisce curţi a lor, ce le cumpărase
tată-seu Cantemir Vodă de la Ghiculeasa Visterniceasa, şi acolo au şezut în
gazdă, pînă s-au dus mai pe unnă la Ţarigrad, cu Doamna lui şi cu tot agar-
lîcul ce au avut." lll3
La Constantinopol, Dimitrie Cantemir pătrunde din ce în ce mai adînc
în societatea turcească. Inteligenţa, umorul său, cultura aleasă ce poseda
şi nu mai puţin talentul său muzical, îl fac să fie foarte căutat.
Iată ce relatează Nicolae Costin: „Fiind om isteţ, ştiind şi carte turcească
bine, se vestise acum în tot Ţarigradul numele lui, de-1 chemau agii la ospeţele
lor cele turceşti pentru prieteşug ce avea cu dînşii. Alţii zic, ştiind bine din
tambură, îl chemau agii pentru zicături." l84
Prin intrigi şi bani, Constantin Brîncoveanu reuşeşte să aducă a doua
oară pe Duculeţ şi la 14 septembrie 1700 Antioh este scos din domnie. Urmează.
apoi Racoviţă la 23 septembrie 1703-23 februarie 1705.
Ridicarea din domnie a lui Antioh a trezit reacţia puternică a fratelui
său împotriva domnului muntean: „Că se spăriase Brîncoveanul Vodă că i-a
smintit Dumitraşcu Beizadea domnia".
Ceea ce nu i s-a întîmplat lui Constantin Brîncoveanu de la alţii, i se
întîmplă acum de la acest om tînăr dar foarte talentat şi înzestrat cu un spirit
de intrigă puţin obişnuit. Speriat, Brîncoveanu trimite pe Ştefan Cantacuzino-
- feciorul Stolnicului - la Constantinopol. Acesta stărui pe lîngă Cantemir
să facă pace cu Brîncoveanu. Au jurat înaintea patriarhului, spune Neculce
„ca să nu se mai pîrască la Poartă unul pre altul ( ... ) şi lui Dimitraşco Beizadea
încă să-i dea Brîncoveanu Vodă pre an cite zece pungi de bani pentru chiver-
niseala lui" 186•
Astfel, acţiunea lui Dimitrie Cantemir fu încununată de succes; Antioh
obţine din nou tronul la 23 februarie 1705 şi domneşte pînă la 31 iulie 1707
cînd este înlocuit iar cu Mihai Racoviţă (13 nov. 1707-14 oct. 1709). În

183 Neculce, p. 26.3.

1114 N. Costin, ed. I\:ogălniceanu, p. 89.
186 Neculce, p. 283.
total, Dimitrie Cantemir a stat la Constantinopol douăzeci de ani cu unele
mici întreruperi. (Una singură a fost mai mare: nov. 1691-aprilie 1693.)
În capitala Imperiului otoman, tînărul principe a dus o viaţă aleasă, în
tovărăşia intelectualilor şi a artiştilor. Avea la început un palat la Ortochior
„foarte elegant, împodobit cu păduri şi apeducte". Îl cumpărase de la coman-
dantul marinei turce, fiul lui Iusuf Efendi. Avea o perspectivă frumoasă către
mare. Tot el declară că l-a mai lărgit şi împodobit. Mai tîrziu i se ia înapoi.
Probabil îl cumpărase în împrejurări nu prea limpezi. După 1700, îşi constru-
ieşte singur un alt palat, pe dealul Sangiakdar lokusi, cu privelişte admira-
bilă spre Constantinopol. Pe acesta îl avea moştenire de la socrul său.
„Socrul meu Şerban Cantacuzino, domnul Munteniei, a început acest
palat sub Mahomed IV (1649-1687) ridicînd pereţii din fundul văii pînă la
înălţimea de 25 de coţi nivelînd terenul şi făcînd o padină. În sfîrşit ridicase
şi pereţii principali ai casei foarte înalţi. Cheltuielile se suise deja la 35 OOO
galbeni, cînd deodată îi veni porunca ca să înceteze cu clădirea, deoarece
ar putea deja să privească în interiorul palatului împărătesc numit Terhane
Serai. Din fericire, prin intervenţia marelui Vizir Ali Paşa, împăratul mi-a
dat voie pe urmă a continua clădirea palatului meu pe temelia cea veche,
dar abia mîntuit şi deodată am şi fost alungat din Ţara Moldovei." 186
Era cunoscut pentru modul ales cum ştia să primească. A trăit încon-
jurat de personalităţi diplomatice ca Feriol, Petre Tolstoi, şi de reprezentanţii
intelectualităţii şi aristocraţiei turceşti. În palatul său avea o colecţie de
manuscrise şi cărţi rare. Iar în Istoria Imperiului Otoman scrie că poseda
„mai multe colecţii despre trebile şi datinile turcilor". Avea, de asemenea,
copii unice după portretele sultanilor aflate în biblioteca imperială şi pe
care le obţinuse prin „mari daruri şi cu ajutorul unor buni prieteni de la curte".
(Aci se referă la pictorul şef al Curţii, Celebi, care i-a procurat tablourile.)
Toate izvoarele narative subliniază faptul că tînărul principe moldovean
cucerise prin farmecul personalităţii lui pe unii dintre căpeteniile politice ale
statului otoman. Printre acestea se număra Cerkez Mehmed Aga, mai-marele
grajdurilor imperiale, despre care spune în Istoria Imperiului Otoman că era
„un intim prieten al meu" 187 •
Despre Daltaban Mustafa Paşa, fost agă al Ienicerilor, seraschier ele
Baba, Beglerbei de Anatolia şi mare vizir, ne spune: „Patru ani de zile cît
a fost seraskier la Baba, a făcut cunoştinţă cu tatăl meu, s-a făcut prieten
intim cu dînsul, prietenie pe care a păstrat-o şi pentru fiii săi". Defterderul
Fivari Hasan Paşa era „un bun prieten al meu" 188• Cu Feriol, ambasadorul
francez „vechi prieteşug avea". Cu Emerik Tăkoly „am stat de vorbă ade-
seori" 189 • În ceea ce priveşte legăturile cu Ibrahim Paşa, vă citesc un pasaj
mai mare: ,,lbrahim Paşa, fost vistier sub Cara Mustafa Paşa, apoi beiu la
o galeră, după aceea ambasador al Porţii otomane pe lîngă împăratul Austriei
şi în urmă guvernator în Belgrad, cu trei tuiuri. Acesta a fost de faţă la toate
sfaturile de pe acel timp şi dacă se lua vreo hotărîre secretă, vizirul i-o desco-
perea, ca unuia pe care-l stima foarte mult pentru mintea lui ageră.

188
Dimitrie Cantemir, Istoria Imperiului Otoman, p. 145, nota 22.
167
Ibidem, p. 237, nota 51.
188
Ibidem, p. 734.
189
Ibidem, p. 315.

221
 Pe cînd eram încă în Constantinopol, îl chemam de multe on m casa
mea fiindcă totdeauna îl îmbiam cu cîte un pahar de vin care, deşi în secret, îi
plăcea foarte mult, prin aceasta într-atît îi cîştigasem afecţiunea, încît îşi
descoperia înaintea mea toată inima lui." 190
Din toate acestea vă puteţi face o idee de mediul şi atmosfera în care a
crescut şi s-a desăvîrşit personalitatea lui Dimitrie Cantemir. Şi apoi de încre-
derea cu care îl trimit turcii să fie domn Moldovei. Vom vorbi în prelegerea
viitoare de atitudinea pe care o va lua în grelele împrejurări în care îi este
dat să cîrmuiască.
13 februarie 1940

Prelegerea a XXIV -a
DIMITRIE CANTEMIR
(Continuare)

Aţi văzut motivele pentru care a fost mazilit Nicolae Mavrocordat.

Turcii fuseseră cîştigaţi de diplomaţia franceză şi de Carol al Xii-lea pentru
ideea războiului împotriva Rusiei. Acum starea de spirit din Principate - din
Moldova mai ales - avea o deosebită însemnătate. Dacă în condiţii de pace
domnia reformatoare a lui Nicolae Mavrocordat putea să se desfăşoare în
voie, în timp de război ea reprezenta pentru turci o adevărată primejdie.
într-adevăr. Politica lui socială - persecutarea nobilimii şi a clerului - lipsa
oricăror afinităţi cu ţara şi cu societatea moldovenească (nu cunoştea nici
limba!), guvernarea într-o prea mare măsură prin greci - au înverşunat pe
boieri nu numai împotriva domnului, dar şi împotriva regimului turcesc,
care le impunea o atare umilire. Curentul filo-rus creştea văzînd cu ochii,
pribegirile sporeau necontenit - multe îndreptîndu-se acum către Rusia,
aşa cum altă dată mergeau spre Polonia.
Xoul domn avea deci în primul rînd obligaţia să refacă solidaritatea
„ţării" cu Imperiul otoman. In al doilea rînd, să observe de aproape mişcă­
rile lui Brîncoveanu - din ce în ce mai suspectat - şi la nevoie să-l prindă.
Aţi văzut împrejurările în care are loc căftănirea lui Dimitrie Cantemir.
A fost, se poate spune, o lovitură de culise. Ahmed al Iii-lea i-a arătat de la
început multă afecţiune şi un tratament excepţional. I-a dat în dar un hilat
de samur, onoare - spune însuşi domnul în Istoria Imperiului Otoman - care
se refuzase lui Ffriol ca şi lui Petru Tolstoi, ambasadorii Franţei şi Rusiei.
Lui i s-a dat însă „pentru motive particulare care nu se pot spune" 191 •
Deşi în întîlnirea de la Galaţi, ~icolae Mavrocordat şi Dimitrie Cantemir
s-au înţeles să nu se pîrască unul pe altul, totuşi, abia ajuns la Stambul, cel
dintîi pîrăşte pe cel de-al doilea că „el cînd au venit în Ţara Moldovei, au găsit
mai bine de jumătate de boieri haini la muscali, şi prinzîndu-i i-au închis,

19 0 Ibidem, p. i65, nota i6.

181 Ibidem, p. 229, nota 38.

222
iar Dumitraşcu Vodă cum au luat domnia a şi repezit de olac înainte şi i-au
slobozit pe toţi, şi încă pe care era mai mare hain l-au făcut caimacam" 192 •
Este vorba de lordachi Ruset, pe care însă noi ştim că Mavrocordat
nu l-a închis pentru hainire la ruşi, ci pentru a-l pune în imposibilitate să mai
uneltească. Totuşi pîra fostului domn cuprindea un adevăr: în Moldova, prin-
tre boieri, curentul de simpatie pentru ruşi şi de încredere în forţa lor era
mare la sosirea lui Dimitrie Cantemir. La rîndu-i, acesta se răzbună, trimiţînd
şi el o delegaţie de boieri la Constantinopole, care să se plîngă împotriva lui
Mavrocordat pentru „jafurile" ce ar fi făcut în Moldova. Bineînţeles, plîn-
gerea aceasta nu avea nici un temei. Mavrocordat se temu de urmări - căci
turcii primeau cu multă uşurinţă pîrile fără a discerne adevărul de minciună
- şi se ascunse în casa ambasadorului francez Des Alleurs, cu care - v-am
spus - avea bună prietenie. Într-un raport către regele său, din 10 mai 1711,
Des Alleurs spune că a fost silit să-l primească, dar crede că lucrul nu va avea
altă urmare decît un număr de pungi pe care domnul mazil va trebui să le
plătească 193•
Dar să urmărim acwn pe Cantemir în domnia Moldovei. A treia zi de la
sosire şi-a întocmit curtea. S-a înconjurat de oameni culţi. Astfel a luat pe
~icolae Costin ca mare logofăt şi pe Ion Neculce ca mare spătar. Urmară
apoi: Lupu Costache vornic mare al Ţării de Jos, Ion Sturza vornic mare în
Ţara de Sus, Antioh Jora hatman, Spraioti Dracomana mare postelnic,
Gheorghiţă mare paharnic, Dabija mare han, Ilie Catargiu! mare vistiernic,
Sandu Sturza mare stolnic şi Constantin Costache mare comis. În puţine
zile (la 23 decembrie) soseşte şi doamna Casandra.
Cantemir a făcut o bună impresie asupra boierilor. Trebuie să vă spun
cu acest prilej că înfăţişare~ lui Dumitraşco Vociă cunoaşte două faze. O
fază „ţarigrădeană" (cînd poartă barbă şi costum oriental) şi o altă fază
- corespunzătoare refugiului său în Rusia - cînd se rade şi îmbracă costume
şi armuri de modă apuseană, potrivite regimului instaurat în Rusia de Petru
cel Mare. Avem portrete de ale domnului scriitor din ambele faze; desigur
că le-aţi văzut cu toţii.
Din tinereţea sa, Dumitraşco Vodă lăsase boierilor moldoveni amintirea
unui om nestăpînit şi iubitor peste măsură de petreceri cu vin. Acum el caută
să apară într-o ţinută potrivită misiunii sale.
lată cum ni-l înfăţişează Neculce: „Şi atunce dîntîiu, erau boierii cam
îngrijaţi de numele lui Dumitraşco Vodă, de pre cînd era mai tînăr, Bei-
zade, la domnia frătîne-său lui Antioh-Vodă, că era atunce nerăbdător si
mînios, slobiv la beţie, şi-i eşise numele de om rău. Eară acum venind c~
domnia, şciu să-şi peardă numele cel rău, au doară mai la vîrstă venise, au
doară chevernisise viaţa lui unde nu era pace, că aşa se arîta de bun şi de
blînd, că tutulor le era uşile deschise şi nernăreţ, de vorovia cu toţi copiii." 19-1.
~eculce ne spune că Dimitrie Cantemir se resimţea de lunga lui şedere
între străini, la Constantinopol: „Era om învăţat, numai la giudecăţi nu prea
putea lua sama bine, poate şi unde fusese trăit mult la Ţarigrad în străină­
tate, lăcomie nu avea mare, lucrurile lui poftea să fie lăudate".

102 Xcculce, p. 304..

193 Hurmuzaki, Supl. I, p. 39.'i.
111-1 Kctulcc, Letopis. II, p. 302,

223
 Că Stambulul şi societatea turcească îl înrîuriseră, se vede şi dintr-o plîn-
gere pe care o vor face mai tîrziu contra lui, la Petru cel Mare, unii boieri.
Ei spun împăratului „să nu-l crează pe Cantemir, că el este ca şi un turc şi
ţine cu turcii".
Semăna leit cu tatăl său, Constantin Cantemir. Aceasta o ştim din urmă­
toarea împrejurare, poYestită de Neculce. În timpul luptei de extermmare
pe care Brînco\·eanu a purtat-o împotriva Cantemireştilor, domnul muntean
dorind să suprime pe Dumitraşco - care era ostatec pe atunci la Poartă -
a spus turcilor că Dimitrie Cantemir n-ar fi cu adevărat fiul domnului, ci un
tînăr de rînd, pe care Constantin Vodă îl folosea pentru rolul de ostatec la
Ţarigrad. Cn mare dregător turc care cunoscuse pe bătrînul Cantemir spuse
cu acest prilej: „Au spus minciuni aceia care mi-au zis că fiul lui Cantemir
îi falş, căci dacă de cel mai mare s-ar îndoi cineva, dacă n-ar şti, de cel mai
mic el însuşi ar putea fi martor, deoarece, deşi prin vîrstă diferă de tatăl
său, poartă încă bine chipul tatălui său". .
_·\xem şi din Yremea refugiului în Rusia multe izvoare privitoare la Di-
mitrie Cantemir. :\lulţi străini a cunoscut el în saloanele societăţii moscovite,
dintre care unii au lăsat în~mnări preţioase în legătură cu învăţatul nostru
principe.
 ŞI
1
VOIEVOZI CNEZI

În lucrarea sa intitulată Ce este Transilvania?, profesorul Simion l\Ie-

hedinţi a demonstrat în termenii cei mai obiectivi că Transilvania este miezul
spaţiului fizic, etnic şi economic al poporului român 2 • Între cele două stepe -
cea rusească şi cea maghiară, coroana carpatică apare ca sîmburele unui în-
treg orografic ale cărui părţi se îmbină în chip organic. Aceasta a făcut ca
în toate timpurile Dacia să fie considerată ca avînd o individualitate geogra-
fică de sine stătătoare. Valoarea acestei indivizibile unităţi geografice a mărtu­
risit-o dealtfel şi eruditul geograf maghiar dr. Cholnoky Jeno 3 •
Iată de ce statul medieval al Ungariei - cu tot centralismul apăsător
al pustei - n-a reuşit niciodată să încorporeze Transilvania şi s-o topească
politiceşte între frontierele sale; iată de ce, chiar în regimul rigid al adminis-
traţiei austriace - faimos prin forţa lui unificatoare - Transilvania a con-
tinuat - în ciuda tuturor rigorilor şi convenţiilor - să rămînă credincioasă
legăturilor ei cu Principatele române. Încercarea făcută în vremea Mariei
Tereza, în a doua jumătate a veacului al XVIII-lea, de a băga Ardealul în
sistemul economic mercantilist al Imperiului, rupîndu-1 prin rigori vamale
de restul pămîntului românesc, a eşuat lamentabil. Rapoartele camerei aulice
- din 1777-1779 - (prin care s-a cerut imediata înlăturare a măsurilor
vamale luate la trecătorile Carpaţilor) amintesc în mod insistent Vienei că
legăturile Transilvaniei cu Moldova şi Muntenia sînt prea strînse, iar schim-
burile complementare prea vii şi vechi pentru ca regimul impus de Hab-
sburgi să reuşească. Unele dintre aceste rapoarte afirmă categoric că în-
cercarea Mariei Tereza de a ridica un zid chinezesc la Carpaţi este dezas-
truoasă pentru Transilvania 4 •
Dealtfel, balanţa comercială pe un singur an ne lămureşte îndeajuns.
Pe cînd Transilvania exporta în ţările române şi în provinciile Turciei măr­
furi pentru 2 947 169 florini, în Ungaria şi Austria exporta pentru 64 569;
pe cînd importul din Principate şi din provinciile Turciei era de 4 157 055
florini, cel din Ungaria şi din ţările Austriei însuma abia 172 408 5 •

1
Paginile de faţă cuprind ideile - uneori chiar textul - conferintei cu acelaşi titlu,
rostită la Radio. (n.n.-C.P.D.) '
2
S. Mehedinţi, Ce este T1·ansilvania?, Bucureşti, 1940.
3 Ibidem.
4
I. Moga, Politica economică austriacă si comel'/ul T1·ansilvaniei, 1n ·i·eawl XV I I I, An.
Jnst. de Ist. Naţ., Cluj, voi. III ( 1936 - 38), p. 136 şi urm.
6
I. Moga, L'orie11tation economique de la Trnnsylvanie, în Rev. de Trnnsylvanie, 1940, p. 96.

225
 Dar mai este un element de care trebuie să ţinem seama. Regiunea inun-
dabilă a Tisei - imensă altăd~tă - a contribuit şi ea într-o foarte mare mă­
sură la izolarea Transilvaniei de Ungaria şi nu mai puţin la menţinerea indi-
vidualităţii ei politice 5 bts. Pe cînd pentru a ajunge în Ungaria, caravanele negu-
ţătorilor dispuneau abia de două drumuri (Solnoc şi Seghedin) lungi, rele şi
brăzdate de obligaţii feudale numeroase, pentru a trece în cele două prin-
cipate româneşti aveau în apropiere imediată mai bine de 24 de trecători
şi pasuri prin care în două zile ajungeau la destinaţie. Din centrul Transil-
vaniei şi pînă la Marea Xeagră sînt circa 400 de km, dar din acelaşi punct
pînă la Marea Adriatică sînt peste 800. Puţinătatea raporturilor comerciale
dintre Transilvania şi Ungaria se vede şi din faptul că Transilvania a avut
totdeauna altă monedă, alte greutăţi şi alte unităţi de măsură decît Unga-
ria. În Ungaria circula în locul întîi marca ungurească, pe cînd în Transil-
vania marca de la Sibiu. Chiar sub stăpînirea austriacă şi chiar sub regimul
dualist, marca locală - transilvană - şi-a păstrat puterea de circulaţie6 •
Despărţită de pustă prin munţi, despărţită şi prin lunca mlăştinoasă a
Tisei, Transilvania nu s-a simţit legată de centrul Ungariei, adică de Buda-
pesta. Însuşi geograful maghiar citat mai sus ne spune: „Şi ca Dacie şi ca
Prt'ncipat al Transilvaniei, această ţară a avut totdeauna o istorie aparte de
aceea a Ungariei".
Au coexistat astfel, sub acoperămîntul Sf. Coroane, două state; fie-
care cu altă structură fizică şi umană, cu altă organizaţie politică, fiecare cu
altă orientare economică.
„Secuii - spune un scriitor maghiar - cred că Ungaria este tot aşa de
muntoasă ca Ciucul şi Trei Scaime. Seglzedinul îl cunosc numai d1:n auzite,
dar de Bucureşti, Brăila, Sinaia. . . ştiu şi copiii care se joacă în praf. " 1
S-a vorbit apoi foarte adesea de marile deosebiri de ordin spiritual care
separă sufleteşte pe ungurii din Ungaria propriu-zisă de cei din Transilvania.
Reprezentanţi de seamă ai culturii maghiare din Transilvania s-au străduit
să demonstreze prin cercetarea diferitelor manifestări ale spiritului - în
muzică, în literatură, în dans, în drept ca şi în anume tradiţii religioase -
caracterele civilizaţiei maghiare din Ardeal, fundamental diferite de acelea
ale Ungariei Vestice.
Ba chiar istorici unguri de mare renume nu s-au sfiit să recunoască că
regatul Ungariei n-a reuşit niciodată să asimileze complet Transilvania şi că,
dimpotrivă, ea a reuşit să păstreze intact de-a lungul veacurilor patrimoniul
ei politic, economic şi spiritual. Bine-cunoscutul istoric Alexandru Szilagyi
afirmă categoric în tratatul său că „ Transilvania şi Ungaria nu s-aie confun-
dat 11iciodată şi că totdeaima ele au format două ţări diferite" 8 •
Aceste deosebiri au provocat chiar un antagonism ungaro-transilvan.
Acest antagonism este mărturisit atît în istoriografia maghiară mai veche,
cît şi în cea nouă. Sînt adesea citate rîndurile cronicarului maghiar din Ardeal,

5 bl• Dr. L. Someşan, Die Theissebene, Hermannstadt, 1939, pp. 92- 10 I.

6
Homan B., Magyar penzlortinet, Budapest, 1916, pp. 9'4-100.
7 Hegediis L6rant, A Szikelyek kivandorlasa Romaniabdn, Budapest, 1902.
8 Alex. Szilâgyi, în Erdilyorszag tortiuete (Istoria Transilvaniei). Budapesta, 1859, I
p. 56. După I. Lupaş, Rialitis liistoriques dans le voivodat de Traiisylva11ie, în voi. La Tra11-
syfra11 ie. Bucureşti, 1938, p. 225.

226
Mihaly Cserei, în care califică cu cea mai mar:e asprime regatul Ungariei ca
sursă, după el, a nefericirilor Transilvaniei. 8 bis
Dar nici una din fazele istorice ale dezvoltării Transilvaniei nu explică
mai bine originile acestui antagonism ca aceea a voievodatului.
Voievodatul este forma străveche a organizaţiei politice ardelene. Această
formă politică - specifică poporului român9 atît în Moldova, cît şi în Mun-
tenia - s-a menţinut şi în Transilvania veacuri întregi după invazia maghiară,
adică pînă în a doua jumătate a veacului al XVI-lea, cînd, în urma desfiin-
ţării Ungariei de către turci, Transilvania s-a transformat în mare principat,
desfăcîndu-se cu totul de coroana Ungariei. Astăzi, ştiinţa obiectivă a demon-
strat că voievodatul Transilvaniei prezintă caractere fundamentale identice
cu acelea ale voievodatului muntean sau moldovean. Ca şi în Moldova, ca
si în Muntenia, voievodul ardelean concentra în demnitatea sa toate a tribu-'
tiile militare, administrative şi judiciare ale statului. El dispunea de o autori-
tate completă - ca şi dincoace de munţi, cu singura deosebire că nu se putea
intitula „singur stăpînitor" 10 . Printr-una din acele forme asociative carac-
teristice raporturilor dintre state în Evul Mediu, voievodatul Transih-aniei
depindea într-o oarecare măsură de coroana Ungariei. Dar această depen-
denţă era adesea pur nominală; o formă care nu ştirbea decît prin abuz fon-
dul total autonom al organizaţiei voievodale.
Cît de puternică a fost tradiţia acestei libertăţi. a Transilvaniei voievo-
dale faţă de Ungaria se vede din amintirea pe care a lăsat-o pînă tîrziu în nc-
murile moderne. Atunci cînd Habsburgii au înfrînt pe turci şi, desfiinţînd
paşalîcul de la Buda; au cerut reînfiinţarea regatului maghiar - la care vro-
iau să alipească şi Transilvania - diplomaţia ardeleană s-a opus din răspu­
teri, demonstrînd cu tărie că Transilvania a recunoscut în trecut (pentru mari
interese de solidaritate creştină) supremaţia Sfintei Coroane, dar că acest
fapt n-a împiedicat-o să rămînă un stat liber, de sine stătător. . . ( Pars reg-
nmn - sed libera 11 ).
Dar originea şi caracterul românesc al organizaţiei voievodale transil-
vane nu mai poate face azi obiectul unei controverse. Nicăieri pe teritoriul
vechiului regat al Ungariei (atît de întins odinioară), nu găsim urmele \Te-
unei organizaţii teritoriale şi politice similare aceleia a voievodatului transil-
van 12• Această organizaţie este şi pe un versant, şi pe altul al Carpaţilor, un
produs specific românesc pe care penetraţiunea maghiară în centrul spaţiu­
lui nostru politic n-a putut-o nimici, cu toate încercările repetate pe care le-a
făcut în decursul veacurilor. ,,Comitatul" copiat după sistemul carolingian
era organizaţia specifică Ungariei Vestice; dincoace de Tisa, marea realitate
politică a rămas voievodatul. Comitatele au avut aci un caracter cu totul ar-
tificial, fantomatic, simple ficţiuni administrative, fără conţinut, ără rădă-
cini, o serie de linii convenţionale pe blocul unor mari şi nepieritoare reali-
tăţi istorice,

Bbts Cf. Alexandru Papiu Ilarian, Independenţia constituţionale a Transilvaniei, laşi

1861, p. 3.
9
Vezi I. Bogdan, Originea voevodatului la rnmâni. „Analele Academiei Române", Seria II
tom. XXIV (1901-1902), pp. 191-207.
10 I. Lupaş, op. cit., p. 222-223.
11
Ibidem; p. 223.
12 Ibidem.

227
 Acelaşi istoric maghiar citat mai sus - Alexandru Szilagyi, căutînd
cauzele care au împiedicat sudura Transilvaniei cu Ungaria Vestică, spune că
acul busolei transilvane pare fixat spre Orient; probabil - adaugă <linsul -
din pricina populaţiei care aparţine în majoritate bisericii orientale, în vre-
me ce Ungaria s-a orientat către Apus, încă din vremea primului ei rege.
Incontestabil şi legăturile religioase au avut însemnătatea lor. Căci po-
pulaţia românească fiind ataşată lumii răsăritene a impus aceeaşi orientare
spirituală şi grupului de invazie maghiar - aşa cum Clovis şi grupul franc
care doreau să stăpînească asupra Galiei au trebuit în prealabil să se asimi-
leze sub raportul religios. Intr-adevărA Ghiula, şeful cetelor maghiare din Ar-
deal a trebuit să meargă la Constantinopol pentru a face actul de conver-
tire la creştinism în ritul oriental, ortodox. Şi astfel, episcopul ortodox vine
în Ardeal mult înaintea celui catolic 13• Dar, multă vreme după sosirea sa,
acest episcop catolic nu a avut nici o însemnătate.
Dar cum se explică imposibilitatea primilor regi maghiari de a asimila
sub raportul religios Transilvania?
Explicaţia este simplă, invazia maghiară în Ardeal în primele veacuri
nu conta sub raportul numeric. Atît de mic era numărul lor, încît s-au vă­
zut siliţi nu numai să îmbrăţişeze credinţa religioasă a populaţiei autoh-
tone, dar să şi păstreze peste tot cadrele organizaţiei ei tradiţionale-şi să ac-
cepte chiar preponderenţa acestei populaţii. Cnezatele şi voievodatele româ-
neşti de prin Banat, Haţeg, Bihor, Făgăraş şi Maramureş şi-au continuat
nestingherite viaţa lor, în conformitate cu vechile tradiţii religioase, juri-
dice ~i militare ce moşteneau din străbuni. Fireşte, o reacţiune a regalităţii
maghiare era de aşteptat, în scopul de a se sparge blocul etnic românesc şi a
face să triumfe biserica occidentală. Aceasta se va întîmpla însă mai tîrziu
prin cunoscutele colonizări.
:\larea realitate care a împiedecat asimilarea Transilvaniei în viaţa de
stat a Ungariei a fost însă tot de natură umană. Poporul maghiar n-a
avut niciodată forţa numerică ce se cere pentru aceasta.
Este îndeobşte cunoscut faptul că grupurile mongole care au· venit
asupra Europei erau slabe numericeşte. Aşa se şi explică faptul dispariţiei
celor mai multe dintre ele. S-a pierdut cu totul urma hunilor, avarilor, bul-
garilor, pecenegilor şi cumanilor. Turcii însă - cei mai puternici sub raportul
militar - au cucerit şi stăpînit multe ţări europene - pînă sub zidurile Vie-
nei - dar după atîtea veacuri de stăpînire, peste atîtea ţări, parcă n-ar fi
fost. Cauza este puţinătatea numărului. Pentru unguri, istoricul maghiar
Francisc Eckardt, profesor la Universitatea din Budapesta - a spus-o cate-
goric într-o lucrare din 1933. Iată cuvintele sale: „Descălecătorii lui Arpad
n-au putut popula întreaga Ungarie de odinioară : regiunea locuită de ei la
venire este aproape aceeaşi cu pămfntul la care at' fost reduse graniţele Unga-
riei rn o mie de ani mai tîrzi1' prin cuprinsul tratatului de la Trianon". 13 bta
In genere, numărul indivizilor aparţinînd grupurilor mongole evolua
între 30 OOO şi 200 OOO suflete. Între cei mai puţin numeroşi au fost socotiţi
bulgarii. Intre cei mai numeroşi, ungurii: circa 200 OOO. Cunoscutul cercetă­
tor I\.adlel, 14, care dă pentru Ungaria cifra de mai sus, crede că numărul lup-

13 I. Lupaş, op. cit„ pp. 227-229.

13 b1• Eckardt Ferencz, Magyarorszdk tărUnete, Budapesta, 1933, p. 21. ,,
14 Karel K:: dlel', Les Magyars et la Rep11blique Tchico-Slovaq11e, Praga, 1919, p. 6.

228
tătorilor nu trecea însă de 20 OOO. Cu acest număr, fireşte, regii maghiari nu
puteau face faţă marilor obligaţii apostolice ce-şi luaseră. Ei nu puteau stă­
pîni efectiv şi nici asimila provinciile pe care le supuneau. Dar acest număr
s-a mai redus încă cu prilejul marilor expediţii din secolele X şi XI, premergă­
toare definitivei lor aşezări. Iată de ce regii unguri au trebuit să facă cunoscu-
tele colonizări cu secui şi saşi şi să aducă, pentru reuşita propagandei şi pen-
tru a păra rea Carpaţilor, ordinele călugărilor cavaleri.
În sfîrşit, dezvoltarea socială şi politică a Ungariei a înlesnit în pustă
formaţia unei clase de latifundiari, pe cînd Transilvania a rămas multă vreme
ţara proprietăţii mici şi mijlocii 14 bis. Iată dar şi pe plan social motive serioase
de separare şi conflict în sinul Ungariei medievale. De o parte, o Ungarie oc-
cidentală - cu o nobilime mare, foarte bogată şi lacomă, dar anarhică şi
parazitară; de cealaltă, o Ungarie răsăriteană - Ardealul voievodal - cu o
nobilime mică, dar mai puternică la număr, muncitoare şi vitează.
Fiind adesea redusă pentru apărarea fruntariilor ei numai la mijloace-
le-i proprii, Transilvania şi-a alcătuit în mod natural şi o organizaţie mili-
tară proprie, cu totul autonomă de aceea a Ungariei occidentale. În această
organizaţie militară, românii, cu cnezii şi voievozii lor, au ocupat un loc de
frunte, aş putea zice dominant. Greul luptelor împotriva invaziei tătăreşti,
dar mai ales apărarea Occidentului împotriva invaziei otomane s-au spriji-
nit pe această populaţie pentru a cărei vitejie, credinţă şi fidelitate mărtu­
risesc înseşi actele coroanei regale a Ungariei, numeroasele diplome de pri-
vilegii şi feudă pe care regii le-au acordat celor ce s-au distins în lupte.
Nu trebuie să uităm, pentru a înţelege valoarea militară a acestei po-
pulaţii, că acolo, în regiunile ocupate de ea, în Banat şi în partea de Sud-
Vest a cetăţii carpatice, se afla odinioară centrul sistemului militar al sta-
tului dac şi că acest stat - cu populaţia respectivă - a reprezentat sute de
ani una dintre cele mai puternice organizaţii de război ale antichităţii, singura
dealtfel care s-a putut opune în primul veac al erei creştine colosului roman.
Istoria şi literatura romană reflectă marea îngrijorare pe care forţa milita-
ră a acestei populaţii carpatice a provocat-o la Roma. Geograful Pomponius
Mella ne spune că soldaţii daci erau cei mai pregătiţi să meargă la moarte
(ad mortem paratissimi).
Organizaţiile voievodale româneşti cele mai puternice au apărut tocmai
în acele regiuni care alcătuiau în antichitate temeliile sistemului militar dac,
adică: Banatul, Haţegul, Bihorul, Ţara Bîrsei, Făgăraşul şi l\Iaramureşul.
De aci au descălecat şi energiile care au întemeiat statul moldovean şi l-au
consolidat pe cel muntean. (În epoc.a modernă, tot în aceste regiuni au în-
temeiat Habsburgii centrele militare grănicereşti.)
În anul 1210 se semnalează în izvoare pentru prima oară apariţia unei
organizaţii militare româneşti din Transilvania sub steagurile Sfintei Coroane.
Ea a fost chemată de regele Andrei II să participe la o expediţie dincolo de
Dunăre. Această organizaţie militară - cum foarte bine remarcă d-l prof.

14 bis Problema a fost tratată de istoricul maghiar Szekfil Gyula în A magyar nagy birtok
torteneti szerepe (Rolul istoric al marilor proprietari maghiari), în l\Iagyar Szcmle, Budapest,
voi. II, p. 306. Cf. I. Lupaş, op. cit., p. 230.

229
Lupaş - nu putea fi o improvizaţie. Este foarte probabil că ea avea rădăcini
mult mai vechi în trecutul Transilvaniei. 15
Pe măsură ce înaintăm în secolul al XIV-lea, numărul izvoarelor creşte
şi căpătăm informaţii din ce în ce mai bogate şi asupra celorlalte districte
româneşti.
Dar marile acţiuni militare ale cnezilor şi voievozilor români din Sudul
şi Sud-Vestul Ardealului au avut loc cu prilejul încercărilor făcute de turci
de a străbate spre centrul Europei. Aceste miliţii româneşti din Banat şi
Transilvania au apărat cu mare înverşunare vadurile Dunării, cîştigîndu-şi
recunoştinţa regilor unguri şi a întregii creştinătăţi. Cei dintîi care au apre-
ciat meritele românilor bănăţeni şi ardeleni în luptele pentru apărarea Dună­
rii au fost regii Ludovic cel Mare şi Sigismund. În timpul lui Sigismund dieta
nobilimii maghiare a statuat că îndatorirea de grăniceri ai frontierelor către
turci s-o aibă românii, sîrbii şi cumanii (1433) 15 bis. Această hotărîre s-a men-
ţinut în vigoare multă \Teme şi pune în lumină o dată mai mult defectuozi-
tatea sistemului militar feudal. In \Teme ce nobilimea din vestul Ungariei
îşi rezerva sarcina de a apăra interiorul, oraşele şi cetăţile, mica nobilime
românească rămînea să înfrunte singură atacul turcesc.
Contingente importante de români transilvăneni au luat parte, sub con-
ducerea banului Nicolae Gara, la bătălia de la Cosova. Mai tîrziu, la asediul
cetăţii Galambocz (în 1428), cnezii români sînt iarăşi în număr mare în
jurul coroanei ungare 16• Unii din ei mor chiar sub ochii regelui - spune iz-
vorul - , ceea ce îndreptăţeşte pe un scriitor de seamă să facă presupunerea
că ei alcătuiau un corp de elită, un fel de gardă a regelui. Acum încep să
se releve Yitejii; apar din rîndurile cnezilor români adevărate dinastii, între
care amintim pe aceea a lui Petru Viteazul Bizere, Măcicaş şi - cei mai
vestiţi - Iancu Corvin, Matei, Pavel Chinezul, Mailat şi alţii.
Pe măsură ce se distingeau în luptele pentru apărarea Dunării, creştea
fireşte şi însemnătatea politică a românilor transilvăneni şi, îndeosebi, a fa-
miliilor cnezilor care îi conduceau. Un adevărat partid militar ia fiinţă pe
nesimţite, alcătuit din aceste miliţii bănăţene şi haţegane pe care mica no-
bilime românească le oferea, fără să-şi precupeţească sîngele, Cruciadei. Acest
partid va exprima în a doua jumătate a secolului al XV-lea, mai viu ca tot-
deauna, acel mare antagonism social care ridica una împotriva alteia cel~
două Ungarii.
Condusă de bărbaţi energici şi bravi, mişcarea militară a românilor din
Ungaria a întîrziat procesul de degradare socială şi politică urmărit de par-
tidul marilor feudali. Foarte elocvente sînt în această privinţă unele pasaje
din diploma 17 acordată românilor din cele opt districte bănăţene de către
regele Ludovic al V-lea, la anul 1457.
„Noi Ladislau din mila lui Dumnezeu, rege al Ungariei ... considerînd
meritele credinţei şi serviciile fidele prestate de amintiţii nobili dregători şi
de toţi românii, nu numai către predecesorii noştri regi ai Ungariei, ci şi către
noi, pentru care bunăvoinţa şi mulţumirea noastră şi-au cîştigat; ear mai
vîrtos din aceea considerare, că ei aşezaţi fiind la marginile regatului nostru,
16 I. Lupaş, op. cit., p. 234; Ilie Minea, Romdnii înainte de 1222, în Revista pt. Istorie
A rhcol. şi Filosof„ Bucureşti, 1932, p. 253.
16bl• Dr. George Popovici, Istoria romdnilor băml/eni, Lugoj, 1904, p. 175.
lti Ibidem, p. 179.
17 Ibidem, p. 190- 194.

230
pentrn conservarea şi apărarea vadurilor Dunării contra deselor invazii din
partea turcilor, care sau prădează regatul nostru în partea aceea, sau duc
în robie pe locuitorii din părţile acelea, fără osebire de etate şi de sex şi
pentru aceasta aţît persoane!~, cî! ~i averile lo_r sînt neîncetat e~puse ~faune­
lor nevindecate ş1 grelelor sch1mban ale soartei. Drept aceea, vomd noi, mul-
tămirea noastră a le întoarce, toate şi orice privilegii ale numiţilor şi ale
~ltor români, despre orice ale lor libertăţi, prerogative şi drepturi articulate,
ca şi cînd scrisoarea noastră prezentă din vorbă în vorbă ar fi adusă to-
tuşi sub acelea condiţii, greutăţi şi servicii sub care au emanat şi prin pre-
decesorii noştri regi ai Ungariei, s-au conces, cu autoritatea noastră regească
pentru aceiaşi nobili români, judecători şi ceilalţi toţi românit, precum în pre-
zent, aşa şi pe viitor le confirmăm şi cu putere de pururea le dăruim şi pro-
mitem a-i menţine pe ei toţi, de la cel mai mic pînă la cel mai mare, în ale
lor prerogative, libertăţi şi drepturi, a-i conserva. Şi ca nobilii români
judecători şi toţi ceilalţi români, cu unite puteri cu atît mai bine să poată con-
tinua zisele servicii ale noastre şi ale regatului nostrn, întru apărarea vadurilor
Dunării, am decretat a nu dona nimănui de aci înainte sate şi moşii în zisele
opt districte, decît numai celor care pentru credincioaselor lor servicii se vor re-
cunoaşte de bine meritaţi prin zişii români şi acestea opt districte niciodată nu
le vom despărţi delaolaltă nici dona ver cuiva, unul dintr-însele, ci pentru sfînta
coroană a ţării noastre, ca şi predecesorii noştri le vom ţine împreunate laolal-
tă. . . pe românii nobili şi dirigători să nu-i judece altul nime decît pe un
timp alesul lor comite ; şi dacă ei nu vor fi mulţămiţi cu judecata lui, să poa-
tă şi să cuteze a apela procesele lor la judele curiei noastre şi de acolo la per-
soana prea sfîntă a majestăţii noastre regeşti. Pe lingă aceste, voim ca comi-
tele şi vicecomitele lor, aleşi din timp în timp, să nu cuteze întru strîngerea
banilor de pedeapsă şi exeguarea judecăţilor împreunătoare a lua calul, şeaua,
armele şi oile celor convincaţi şi astfel de execuţie să se poată împlini numai
în faţa judelui nobil, de la care depind acei români, după a sa modalitate. În
fine, recunoaştem pe amintiţii nobili români de adevăraţi nobili ai regatu-
lui ncstru, asemEnea facem pe diregătorii lor execuţi şi scoşi de la tot tributul,
care ar fi sau nouă sau altora de plătit şi să nu cuteze nimenea lucrurile şi
bunurile lor, sau al supuşilor lor, ori în ce loc a-l opri şi sechestra, precum nici
să îndrăznească cineva a chema, a strîmtora pe aceiaşi nobili sau pe ai lor
supuşi, după pretenţia cuiva, la judecată străină, să vină ca la atare judecată;
şi dacă ar avea cineva vreo cerere sau pretenţie în contra unuia din zişii nobili
români sau diregători, sau în contra supuşilor lor, sau dacă ar spera că are
acea pretenţie în contra supuşilor, atunci la nobilii lor; ear în contra no-
bililor şi a diregătorilor are de a o supune la comitele lor, care se va alege
din timp în timp, care dacă se vor arăta leneşi întru administrarea dreptăţii,
atunci se pot apela procesele lor la judele curiei noastre şi dacă nici acolo nu
li se va face dreptate, atunci la persoana Majestăţii noastre regeşti de unde
fiecărui jăluitor i se va face dreptate şi judecată după cum vor dicta legile ... "
Nici un act maghiar nu mărturiseşte mai deplin ca acesta rolul de apă­
rători ai Dunării încredinţat de regii Ungariei românilor de peste munţi.
Cît de oarbă ne apare totodată lăcomia regimului feudal care, pentru a stoarce
impozitele şi amenzile cu care împovăra această populatie grănicerească îi
sechestra şi vindea caii şi armele ! · ' '
Apariţia Corvineştilor marchează desigur faza culminantă a acestei
impresionante acţiuni care, în alte împrejurări, ar fi dus în mod cert la re-.

231
constituirea politică a poporului român din Transilvania. Pornit din mijlo-
cul unei familii de luptători, Iancu Vodă - cum i se mai spunea lui Huniade
- a grupat în jurul său tot ce avea mai viguros mişcarea militară a Unga-
triei estice - pe români în primul rînd. El cîştigă împotriva turcilor victo-
rii răsunătoare şi puse într-o mare inferioritate morală pe conducătorii par-
tidei latifundiare din Ungaria vestică. Rînd pe rînd, ocupă cele mai mari
demnităţi, menite a-i asigura nu numai întîietatea militară, dar şi o mereu
mai mare preponderenţă politică. Astfel, la 1438 este ban al Severinului,
la 1441 comite de Timiş şi comandant al cetăţii Belgrad - Poarta Europei.
Dar victoriile vin una după alta. Corvin conduce nu numai o cruciadă, dar şi
o mare revoluţie. Căci iată, exponentul militar al micii nobilimi transilvă­
nene este în anul următor voievod al Ardealului. Acest fapt era de două ori
important: fiindcă aducea asupra Transilvaniei voievodale o domnie româ-
nească şi fiindcă această domnie era totodată iubitoare de mai multă drep-
ta te. Acum românii din toate cele trei voievodate - Ardealul, Moldova şi
Ţara Românesacă - vor trăi un moment de impresionantă unitate militară.
Se \·or încheia tratate de alianţă, se vor lega prietenii puternice, se fac pla-
nuri măreţe.
În tratatul încheiat de Iancu Corvin cu domnul Moldovei, Bogdan al
11-lea. (la 11 februarie 1450), cei doi voievozi îşi promit ajutor frăţesc la
orice vreme. „ Ţara mea cu ţara ta - scrie moldoveanul transilvăneanului -
să fie de aci înainte o singură ţară".
După moartea regelui Ungariei, Iancu vodă atinge treapta cea mai
înaltă a carierei sale: el devine regent al Sfintei Coroane - adică exercită
puterile regilor maghiari în toată deplinătatea. Se poate spune acum că cen-
trul politic al regatului ungar se deplasează de la Vest spre Est, adică· de la
Budapesta la Alba Iulia. Acum armatele celor două ţări surori sînt întîlnite
mereu laolaltă, în munţi, la Dunăre, peste Dunăre şi la mare - de la Ceta-
tea Albă şi Chilia pînă la Belgrad. Românii apără ctt puteri unite drumurile
câtre centrul şi occiden!tll Europei.
Cît de puternică era mişcarea micii nobilimi răsăritene - întemeiată
în primul rînd pe miliţiile cneziale româneşti - s-a văzut la moartea erou-
lui. Partidul său ocupa cele mai de seamă poziţii, cetăţi şi castele şi cuprin-
dea în sinul său cele mai viguroase personalităţi politice şi militare ale Rega-
tului. Amintim între cele clintii pe Mihail Silaghi, cumnatul său, şi între cei-
lalţi pe Pavel Chinezu 18 , învingătorul turcilor în bătălia de la Cîmpul Pânii,
un adevărat erou - celebru în vremea aceea pentru forţa sa herculeariă (în
bătălii ataca cu două săbii în mîini).
Atît de tare a fost acest partid la moartea lui Iancu Vodă,, încît - deşi
a avut de luptat cu compeţitori ca împăratul Frederic III al Germaniei şi
rrgele Cazimir al Poloniei, ieşi totuşi biruitor şi Sfînta Coroană intră în mu-
nile lui Matei, fiul Iancului. Astfel, prin lupte de aproape un veac pentru
apărarea Occidentului, mişcarea militară cnezială din Transilvania, împinsă
de voinţa eroică a cîtorva mari familii româneşti - adevărate dinastii - a
reuşit să pună stăpînire pe comanda politică a Banatului, a Crişanei, a Tran-
silvaniei --'- să realizeze pentru mulţi ani o deplină unitate militară cu Mol-
dova şi cu Muntenia pentru a .termina cu cucerirea Sf. Coroane înse~i-.

18 Dr. George Popovici, op. cit., p. 199-205.

.232
 ~latei Corvin - ca şi tatăl său - a făcut sforţări mari să restabilească
-echilibrul social al Ungariei şi să oprească procesul de iobăgie către care îm-
pingea, cu toată orbirea, partidul marilor feudali. Amintirea lui se păstrează
in proverbul: „A murit Matei şi cu dînsul şi dreptatea" I
N-a uitat nici pe aceia din mijlocul cărora se ridicase tatăl său. În dieta
.de la Seghedin a luat o serie de măsuri menite a uşura starea socială a ţăra­
nilor români. La 1479 a scos de sub obligaţii fiscale pe preoţii români din
:Maramureş, iar la 1481 a scutit pe românii din Ungaria de zeciuială şi de alte
sarcini ce le fuseseră impuse de clerul catolic 19•
Ca şi ceilalţi regi ai Ungariei, Matei Corvin a folosit pe români la apă­
rarea Dunării împotriva turcilor. Cetăţile şi ţinuturile mai ameninţate fură
:încredinţate miliţiilor transilvănene, adică românilor şi secuilor. La anul
1478 regele numi comite al Timişoarei şi ban de Severin pe viteazul Pavel
.Chinezu, cel mai de seamă dintre ofiţerii români aflători pe acea vreme în
.sluiba Coroanei Sf. Ştefan. Un sfert de veac de aci înainte - pînă la 1494
- Pavel Chinezu va fi şeful real al mişcării militare pe care românii au des-
1făşurat-o în cadrul statului maghiar. A purtat numeroC1.se războaie în care a
fost, fără excepţie, biruitor. Amintirea lui s-a păstrat în frumoase cîntece
populare şi în cronicile timpului. Vorbind de el, Istvanffi spune: „A purtat
Jimp de 25 de ani comanda peste Timişoara şi peste celelalte cetăţi ale Unga-
riei-de-Jos şi, lucru rar şi foarte de mirat, niciodată n-a avut soarta împotriva
l lti'"20 .
După moartea lui Matei Corvin, Pavel Chinezu şi organizaţiile militare
-româneşti au purtat mai departe răspunderea frontierei spre tuFci. Partidul
{:orvineştilor - care stăpînea sute de cetăţi, oraşe şi tîrguri (circa 400)
- şi dispunea de trupe foarte experimentate, a continuat să domine viaţa
militară a Ungariei. La aceasta contribuia fireşte şi faptul că magnaţii ma-
{'.'hiari respinseră din nou, prin dieta din 1492, orice obligaţii de război în afa-
ra frontierelor ţării. Totuşi, la moartea regelui Matei Corvin, partidul ad-
vers reuşi să împiedice urcarea pe tron a fiului său Ioan, şi astfel se curmă
.carierea regală a acestei dinastii militare de origine română. Ioan se mul-
ţumi cu posesiunea regiunilor cuprinse între Drava şi ţărmurile Mării Adria-
tice, unde pe acea vreme trăia încă - o recunoaşte şi Istvanffi - o însemna-
15. populaţie românească. („Erant in eo Illyrici traetu complures Italiei at-
que Romanii sangvins proce1 ~s. ") Pe la· 1504 a murit şi Ioan, în floarea vîr-
.stei - 35 de ani - lăsînd şi el amintirea unui viteaz apărător al Ungariei
împotriva turcilor. Demn de remarcat este faptul că şi în războiul din 1502
- care se făcea în alianţă cu Veneţia - armata care a înfrînt pe turci în
văile Bosniei era alcătuită tot din trupe bănăţene (sub comanda comitelui
Timişoarei) şi transilvănene, sub voievodul lor. Nobilimea din Vest continua
să se rezerve pP-ntru intriga politică internă şi pentru viaţa de confort şi sa-
tisfacţii subtile de la curţile principilor italieni. Dar luxul şi strălucirea aces-
tora erau hrănite de o burghezie bogată şi întreprinzătoare, pe cînd nobili-
mea maghiară nu dispunea 'lecit cţ.e veniturile producţiei agricole şi de ace-
lea pe care le ridicau din spatele populaţiilor aservite. Cheltuielile dispropor-
ţionate în raport cu veniturile au împins la stoarcerea excesivă a supuşilor,
tot aci îşi află originea şi persecuţia dezlănţuită împotriva proprietăţii mijlo-

Ie Dr. George Popovici, op. cit., p. 200-201.

:2o Ibidem, p. 205. Tot acolo şi informaţiile din pdrtea finală a conferinţei.

233
 cii de la Est - din Transilvania şi Banat - îndeosebi a celei secuieşti şi
româneşti. Dar tocmai pe români şi pe secui se întemeicrse sute de ani pute-
rea militară ofensivă şi dtfensivă a L'"ngariei estice. Îndeosebi după moartea
lui Matei, persecuţia socială nu mai cunoscu nici o limită. Ţinuturi întregi din
Banat şi Transilvania, care sacrificaseră trei generaţii de bărbaţi în floarea
vîrstei pentru apărarea Dunării fură lovite fără cruţare. Urmările acestei
acţiuni nechibzuite fură teribile. În ajunul celei mai mari expediţii otomane
împotriva Budei şi Vienei, la începutul veacului al XVI-iea, se va face din
nou un apel disperat la români şi la secui. Dar masele înarmate, în loc să
plece la hotare, au întors armele împotriva marii feudalităţi. Aceasta a fost
răscoala zisă a lui Doja, după care - la primul atac turcesc - Ungaria s-a
prăbuşit.
De aci înainte Transilvania devine mare. principat şi - descătuşată de
stăpînirea regatului maghiar - intră în legături politice tot mai strînse cu
statul muntean şi moldovean. Aceste legături vor duce pe nesimţite - în
ciuda tuturor deosebirilor de rasă, de clasă sau de regim politic - la proiec-
tul de reconstituire a Daciei pentru care au luptat cu egală ardoare cei mai
de seamă dintre principii moldonni, ardeleni şi munteni (Petru Rareş,
Sigismund Batbory, Mihai \'iteazul, Radu Mihnea, Gabriel Betlen şi_atîţia
alţii).
 MIHAI VITEAZUL

La popoarele cu o conştiinţă morală superioară, eroul naţional întru-

pează în chipul cel mai reuşit virtuţile caracteristice ale neamului său; el
lUptă şi acţionează pentru drepturile lui legitime, contribuind însă prin lupta
aceasta la triumful marilor idealuri ale umanităţii. Punînd în mişcare instinc-
tele nobile ale rasei, eroii noştri cei mai reprezentativi au servit totodată -
prin efortul naţiunei lor - aceste superioare ţeluri. Au apărat civilizaţia euro-
peană împotriva Asiei; au apărat creştinătatea împotriva Islamului; au
luptat şi s-au jertfit de atîtea ori pentru libertate şi pentru dreptate.
De la Basarabii şi Voievozii Maramureşeni care în secolul al XIV-lea au
dat pe Nistru o frontieră militară nu numai neamurilor lor dar Europei în-
săşi şi pînă la marii apărători ai Dunării (ca Mircea, Corvin, Ţepeş, Ştefan
cel Mare şi Mihai Viteazul), istoria românească oferă o impresionantă gale-
rie eroică.
Nu trebuie să uităm, însă, că mai toate tratatele de istorie universală
au fost scrise de occidentali.
De aceea aceste tratate dau o atenţiune cu totul deosebită - uneori
disproporţionată - tuturor principilor şi condotierilor din Vestul Europei,
tuturor intrigilor precum şi celor mai mărunte fapte ale lor, dar sînt foarte
zgîrdte cînd este vorba de oamenii şi evenimentele din Sud-Estul Europei.
Cînd însă se va scrie o istorie universală avînd ca centru de greutate Orientul
- atunci se va recunoaşte europenitatea eroilor români amintiţi mai sus (şi
a altora), iar bătălii ca Podul Înalt, Războeni şi Călugăreni vor fi date în-
semnate ale istoriei militare europene.
Mihai Viteazul este una dintre acele personalităţi ale istoriei româneşti
căreia opinia nepărtinitoare i-a recunoscut de mult un loc de frunte în isto-
ria universală. Dealtfel, cei mai străluciţi dintre contemporanii săi, monarhi,
diplomaţi, militari, artişti şi comentatori cu renume, şi-au dat seama de na-
tura excepţională a Domnului român.
Henric al IV-lea, regele Franţei, îl urmărea cu interes şi admiraţie. El
scria unui prieten al său vorbind de acţiunile militare ale lui Mihai: Princi'".:.
pete român este un om foarte tare, iar planurile lui cresc potrivit victoriilor sale.
Într-o piesă de teatru italiană găsim ecoul victoriilor lui Mihai în vreme
ce poeţii greci Stavrinos şi Palamed îi consacră cunoscutele poeme.
În literatura germană, în cea rusă, în folclorul balcanic, Mihai este cîn-
tat ca un zeu al biruinţei şi al bunătăţii.
Într-un buletin de informaţii contemporan, tipărit la Roma, se spune:
„Mihai merită să fie slăvit ca unul dintre cei mai viteji, puternici, valo-
roşi şi înţelepţi principi ce trăiesc azi. Putem nădăjdui că va duce la culme

235
 gloria sa şi că va contribui cel dintîi la alungarea turcilor din Europa." Iar
un alt scriitor italian face să se imprime - după ce muntenii izgonesc arma-
tele polone din Moldova, adăugind şi această ţară coroanei lui Mihai - urmă­
toarele cuvinte: „Dacă a fost vreodată în lumea aceasta un principe demn de
glorie pentru acţiuni eroice, acesta este desigur Mihai, principele Valahiei".
La protestul diplomaţilor poloni către Papă că imprimeriile din occident
glorifică fapte de arme care îi umileau pe ei, Vaticanul scuză zelul tipografii-
lor prin marea curiozitate şi interesul cu care opinia publică europeană ur-
măreşte faptele de arme ale lui :Mihai. Primele fapte de arme care ridicase
pe Mihai în ochii popoarelor creştine au fost expediţiile de peste Dunăre.
Am arătat într-o altă conferinţă că primul atac în Peninsula Balcanică
îl dă voievodul muntean în momentul cînd Sinan Paşa se afla în marş în
Cngaria superioară asupra Vienei. A fost un moment dramatic pentru po-
poarele din centrul şi apusul Europei. Nici Ungaria, nici Austria nu puteau
opri marea expediţie otomană. Apelurile disperate trimise ruşilor, spaniolilor
şi polonilor rămaseră fără răspuns.
Mihai a fost singurul care - după vorbele lui -.,.- „neîndemnat de nimeni".
atacă în spatele sistemului militar otoman şi provoacă oprirea ofensivei lui
Sinan şi apoi întoarcerea acestuia asupra Ţării Româneşti. În cuvinte simple
el spune: „Eu n-am avut de la turci nici o greutate sau vreo nedreptate, dar
ceea ce am făcut, toate le-am făcut pentru credinţa creştinească, văzînd ce
se întîmplă. în fiecare zi cu bieţii creştini. M-am apucat să ridic această mare
sarcină, doar cu această ţară săracă a noastră şi să fac din ea un scut al
întregii lumi creştine".
Este bine să reamintim că în luptele din faţa Sofiei, Adrianopolului şi
apoi pe Dunăre şi la Călugăreni, s-a măcinat una dintre cele mai mari forţe
militare pe care Islamul a 111ob1:lizat-o vreodată împotriva Europei centrale.
Dar ceea ce a mărit simpatia popoarelor pentru Mihai Viteazul a fost
situaţia intolerabilă în care aliaţii creştini l-au pus pe voievodul muntean
îndată ce a trecut primejdia.
Andrei Bathori, în înţelegere cu polonii, încheie pace separată cu turcii
şi în acord cu aceştia cer lui Mihai printr-o ambasadă de o rară insolenţă să
abdice. Solul îi ara tă că în caz de refuz, va urma un mare a tac al turcilor,
al ungurilor şi al polonilor. Este lesne să ne închipuim starea de spirit prin care
au trecut în acele zile voievodul, Curtea, boierimea şi oastea munteană.
Este momentul în care Mihai ia marea hotărîre de a lichida stăpînirea ma-
ghiară în Ardeal şi stăpînirea polonă din Moldova, precum şi aceea de a uni
cele trei ţări sub coroana sa.
Este cunoscută afirmaţia unora că Mihai Viteazul unind Ţara Româ-
nească cu Ardealul şi Moldova n-a avut conştiinţa că împlineşte o mare misi-
une naţională; că i-ar fi lipsit chiar sentimentul· solidarităţii româneşti.
Istoriografia a suferit şi ea - s-o recunoaştem - influenţa diferitelor curente
de gîndire ce a străbătut de la un veac la altul.
N-au făcut comentatorii veacului trecut ca Al. Xenopol, de pildă, din
Tudor Vladimirescu eroul renaşterii noastre politice, un răzvrătit social?
N-au redus ei o mare mişcare de emancipare naţională şi politică la propor-
ţiile unei răscoale locale, olteneşti? Şi iată acum, sub ochii noştri, apar docu-
mente din care se vede că Tudor Vladimirescu s-a străduit şi s-a jertfit nu
numai pentru interesele clasei ţărăneşti ci pentru ale întregii românimi, şi
nu numai din Oltenia şi Muntenia, dar încă şi pentru ale moldovenilor. Şi cine

236
ar putea contesta că fapta sa n-a fost un mare pas spre primenirea ordinei
politice din sud-estul Europei? Afirmaţia că Mihai Viteazul n-a avut conştiinţa
marelui act naţional ce împlinea este la fel desminţită de fapte şi de docu-
mente. În sînul boierimii muntene ideea unirii cu Moldova, cel puţin, îşi deschi-
sese deja drumul. Chiar boierii din partidul potrivnic lui Mihai Viteazul
mărturisesc acest sentiment de solidaritate natională cu moldovenii în scri-
soarea din anul 1598 prin care cer pe Simeon l\fovilă ca domn în Ţara româ-
nească. Tendinţa unionistă apare mai a:les în cuvintele:
„Toţi boierii şi toată Ţara românească îl vor şi îl iubesc, ca să fim
astfel în unire cu Moldova, căci suntem toţi de o limbă şi de o credinţă".
Nu se poate contesta că acest sentiment atît de puternic în conştiinţa boie-
rimii muntene, ar fi lipsit voievodului. Dealtfel, el însuşi l-a dovedit îndeajuns
în Ardeal. .
Încă din anul 1595 - cu 4 ani înainte de cucerirea Ardealului - Mihai
îşi manifestă grija şi iubirea sa pentru românii din Transilvania. Într-adevăr
în tratatul încheiat cu principele Sigismund Bathori la 20 mai 1595, la art. 13,
citim:
„Toate parohiile româneşti, aflătoare în ţările Serenităţii Sale principele,
Sigismund Bathori, vor sta de aici înainte sub judecata şi cîrmuirea Mitro-
politului român de la Tîrgovişte, după hotărîrile dreptului şi ale cinului preo-
tese al Tării românesti".
' Iată'., dar, că încă de la începutul domniei Mihai şi miniştrii săi ne apar
preocupaţi de starea românilor din Ardeal sub raportul spiritual. Sîntem în
perioada luptelor dintre reformă şi contra-reformă şi cercurile bucureştene
vegheau ca parohiile româneşti de peste munţi să nu se depărteze de la cre-
dinta' strămosească.
,
Prin art. 13 al tratatului încheiat la Alba Iulia în 1595 s-a realizat uni-
tafra spirituală a românilor din Ardeal cu cei din Ţara Românească.
l1rmările s-au văzut: la un semn al lui Mihai, sute de preoţi şi călugări
munteni trec munţii şi străbat satele Ardealului. Ei vorbesc iobagilor români
de ţara cea liberă, de tîrgurile şi oraşele ei româneşti, de Cetatea cea de scaun,
de mulţimea şi strălucirea curtenilor din Bucureşti, de oastea cea nebiruită
a Domnului. O mare popularitate se naşte în jurul voievodului român între
ţăranii ardeleni. Că această agitaţie românească pe teren spiritual a dat rezuL
tate şi pe cel politic şi naţional s-a văzut cu prilejul năvălirii lui Mihai în Ardeal.
O mărturisesc înseşi cronicile maghiare contemporane. Iată de pildă ce ne
spune Samoskozy: „Vestea luptei nenorocite de la Şelimber a străbătut repede
în tot Ardealul. Neamul românilor ce locuieste în satele Ardealului a făcut
o conspiraţie şi s-a unit cu conaţionalii lor ve~iţi de dincolo şi s-au ridicat în
toate părţile întemeiaţi pe încrederea ce le da un principe din neamul lor."
Că Mihai s-a întemeiat - sau a încercat să se întemeieze - sistematic
pe mişcarea satelor româneşti, o vedem şi din_tr-un ordin militar al lui Basta
din ianuarie 1600. „Aflu - spune generalul austriac - că valahul iarăşi şi-a
trimis preoţii lui prin toate satele, la marginile ţării locuite de neamul său, ceea
ce îmi dă de bănuit."
Pentru a înţelege poziţia lui Mihai în Ardeal, trebuie să ţinem seama de
aşezămintele sociale şi politice ale timpului. Principii şi monarhii - din ţările
agrare mai ales - îşi întemeiau domnia pe nobilime. Între acestea, regimul
f~udal maghiar deţine, prin neînchipuita lui asprime, locul cel dintîi. Mihai
fue~te, nu putea fi alături de aristocraţie în Ţara Românească şi contra ei în

237
 Ardeal. Dar nici nu trebuie să vedem în Mihai Viteazul un feudal de stil apu-
sean, un om cu mentalitate strîmtă de castă. Şi tocmai asupra acestui lucru se
cade să ne oprim o clipă. .
În genere, boierimea din Principate, crescută sub înrîurirea bisericii
ortodoxe - democrată şi în ierarhie şi în spirit, concepea în forme mult mai
patriarhale şi omeneşti diferenţele sociale. Aşa se explică faptul că, în toate
timpurile, Moldova şi Muntenia au fost azilul preferat al iobagilor din Ungaria
şi Polonia. Mihai Viteazul, deşi exponentul politic şi militar al regimului feudal
din Muntenia, ajunge astfel idolul maselor ţărăneşti din toate ţările Yecine.
Cînd se va cerceta mai de aproape puterea de seducţie şi cucerire pe care
Mihai şi, în general, statul muntean au exercitat-o asupra Sud-Estului, cu
deosebire în marea lui concurenţă cu principatul maghiar, vor trebui avute în
vedere caracterele de omenie, generozitate şi bunătate creştinească pe care,
prin el, le aduceau românii. Cine a citit mărturisirea istoricilor maghiari în
legătură cu suferinţele secuilor, cine a citit naraţiunile de cronică privind
răscoala permanentă în care aceşti nenorociţi au trăit veacuri întregi; cine a
văzut în documente calda primire ce li s-a făcut totdeauna fugarilor şi familiilor
lor pe moşiile voievozilor munteni şi moldoveni, va înţelege de ce secuimea
a alergat în masă sub steagurile lui Mihai, aşa cum altă dată alerga, la primul
semnal, sub steagurile lui Ştefan cel Mare sau ale lui Petru Rareş.
Nici Mihai Viteazul n-a dezminţit speranţele puse de secui într-însul.
El sileşte nobilimea să le confirme prin hotărîre de dietă privilegiile răpite de
principii maghiari. Este o mare operă de reparaţie şi dreptate pe care o exer-
cită el în structura socială a Ardealului. Nu mai puţin cînd instinctul dezlăn­
ţuit al maselor ameninţă ,·iaţa şi avutul nobilimii maghiare. Mihai, generos,
o apără, pentru a o invita apoi la colaborarea în spiritul şi în metoda sa.
La cererea energică a domnului român s-au luat atunci - pentru prima
oară fo islor1·a Transilvaniei - măsuri de îmbunătăţire a stării ţăranilor ro-
mâni. Art. 15 al deciziunei din iulie 1600 va fi pentru constituţia draconică a
feudalismului maghiar din Ardeal, o adevărată revoluţie. Se prevăd pedepse
aspre pentru nobilii cari vor mai maltrata sau vor omorî pe iobagi. Vedeţi bine,
aceste omoruri erau pe acea vreme - ca şi odinioară la Sparta - garanţia
de securitate a minorităţii dominante împotriva majorităţii.
În altă parte, biroul Dietei scrie lui Mihai: „Aşa cum ai poftit ~Iăria
Ta, stăpînul nostru, de aci înainte satele ungureşti şi săseşti vor îngădui
păşunat liber în locurile necultivate şi satelor româneşti ce sunt în hotar
cu ele".
La art. 23 al aceleiaşi decizii stă scris: „Pentru cinstirea cererii Măriei
Sale, Mihai Vodă hotărînd ca toate satele din comunitate, atît ungureşti cît
şi săseşti, să dea satelor româneşti păşunat liber cailor, boilor, juncilor şi
porcilor, afară de oi".
Iar la art. 24, Dieta spune: „Iar cealaltă dorinţă a Măriei Sale, ca per-
soanele preoţilor români să nu fie silite la munca iobagilor, am împlinit-o,
aşa că pe viitor preoţii români vor fi scutiţi pretutindeni de asemenea munci".
Se înţelege de aci care era situaţia juridică şi morală a ţărănimii române
şi a păturii ei conducătoare la sosirea lui Mihai în Ardeal şi ce spărtură face
domnul român în constituţia medievală a Ardealului, prin aceste reforme de
o valoare cu totul modernă.
Cele petrecute cu poporul românesc din Transilvania la sosirea trupelor
muntene, s-au repetat şi în Moldova. 15 OOO de ostaşi moldoveni, boieri· şi

238
tărani, şi-au pus cuşmele în suliţe şi în strigăte de „Trăiască Mihai Vodă"
trecură în rîndurile muntenilor. Satele şi cetăţile i se închinau cu bucurie,
Suceava îi deschise porţile şi, în ropot mare de cai şi arme, muntenii pă­
trunseră pe străzile glorioasei capitale a Moldovei.
Dar faima stăpînirii generoase pe care o aduceau românii a trecut şi mai
departe; în celălalt stat pe care îl rodea din temelii injustiţia unui regim social
insuportabil, în Polonia. Regele, miniştrii şi magnaţii încep şi aci să simtă că
nu se mai pot bizui pe propriul lor popor tocmai în ceasurile în care escadroa-
nele muntene apăruseră la frontierele Republicii. Simpatia pentru cuceri-
torul generos ce venea de la Bucureşti înspăimînta. Contagiunea este gene-
rală. Cronicarul Heidenstein mărturiseşte: „ În Polonia sunt unii care cutează
a-l lăuda pe năvălitor nu numai în vorbă, dar şi în scris pentru vitejia, dăr­
nicia şi omenia sa, socotindu-l prieten al ţării". Iar altul, Skarga, scrie în culmea
indignării: „Oh, cît rău ne fac aceia care-şi pun nădejdea în Mihai. Cît de mult
rău ne fac aceia care socot că Mihai, duşman•1l cel prea puternic şi îngrozitor,
nu ne-ar voi răul ci mai degrabă binele şi ne-ar fi prieten".
Cn al treilea scrie: „Poporului polon de jos, Mihai îi dă nădejde de viaţă
mai liberă şi fericită". Iar un al patrulea adaugă: „Mihai caută să se facă iubit
la noi în Polonia şi de oamenii de jos, cărora în Ardeal le-a dat voie să se
libereze. Ar fi o mare primejdie dacă ar încerca acelaşi lucru în Polonia, căci
aici se află o mare mulţime de ţărani supuşi rău nobilimii".
Heidenstein, bun observator, crede că este o stare de psihoză care se
generalizează. El încheie cu cuvintele: „Poporul polon socoate pe voievodul
român, în toate, asemenea lui Alexandru cel Mare".
'Iihai Viteazul era într-adevăr un om de un curaj excepţional. Dar curajul
său nu era atît de orb cum cred unii. El se întemeia pe o cunoaştere precisă
a acestor stări de dezordine socială şi de dezunire care sfărîma viaţa de stat
atît a regimului turcesc cît şi a celui maghiar sau polon. Cînd s-a zvonit prima
oară că Mihai va porni împotriva Varşoviei, un prieten l-a sfătuit să se ferească
de puterea Poloniei. La sfatul prietenului său, Mihai, care dispreţuia regimul
feudalităţii polone - ca şi pe acela al Ungariei - , a rostit această frază
profetică: „Şubredă este puterea ţărilor unde lipseşte înţelegerea între fraţi".
Profeţia lui Mihai s-a împlinit. Ungurii au pierdut Ungaria, au pierdut apoi şi
statul politic al Ardealului, iar Polonia a fost şi ea împărţită de vecini. Dar
de )larele Imperiu turcesc european întins pînă la zidurile Vienei ce s-a ales?
În schimb, statele româneşti - Moldova şi Muntenia - atît de mici cît
au fost ele - au trăit. Regimul politic român s-a dovedit mai bun.
Din cele spuse, o concluzie se impune judecăţii noastre: Valoarea sufle-
tească şi politică a popoarelor nu trebuie judecată numai după castele, pina-
coteci şi catedrale. Acestea n-au fost totdeauna cu putinţă la răspîntia de
vînturi rele unde a fost dat poporului român să trăiască. În schimb, poporul
român a agonisit din dramatica lui existenţă istorică acel mod înalt de a con-
sidera viaţa şi spiritul ordinei naturale, tradus într-un superior simţ politic
- care a ştiut nu numai să întemeieze statul, dar să-l şi păstreze, prin toate
vicisitudinile acestei vieţi. Dezordinea internă - mai mult decît loviturile
din afară - a dus la prăbuşire şi la dispariţie toate statele din jurul nostru,
începînd cu Ungaria. Omenia şi generozitatea au ajutat în schimb poporului
român, alături de armele sale, să se păstreze politiceşte. Mihai Viteazul a fost

239
şi rămîne unul dintre cei mai mari eroi ai poporului român, fiindcă a ştiut să.
pună aceste mari virtuţi ale poporului său în slujba nevoilor de înnoire poli-
tică şi socială care frămîntau Europa la finele secolului al XVI-lea. El poate fi
comparat în această privinţă, cu marele său contemporan din Franţa. „Oameni
noi", Henric al IV-lea în occident, iar Mihai Viteazul în orient, au contribuit
prin cariera lor politică şi militară - într-o imensă măsură - la lichidarea
constituţiei şi aşezămintelor medievale şi au vestit, înaintea lui Cromwell,.
lumea cea nouă. Şi unul şi altul evocă prin aureola de forţă şi generozitate ce
le înconjoară amintirea tipul cavaleresc al eroului din toate vremurile.
 UN COLABORATOR AL LUI. MIHAI VITEAZUL:
BANUL MIHALCEA

Este îndeobşte cunoscut că după năvălirea turcilor, legăturile economice

între Occident şi Orient au fost multă vreme întrerupte. Comerţul apusean
- după insuccesul încercărilor de cruciadă - a renunţat pentru multă vreme
să se mai aventureze în tările căzute sub autoritatea turcilor. Dar relatiile
economice au biruit prejudecăţile politice, aşa încît, de prin secolul al XVI~lca
aceste legături se refac sub ochiul din ce în ce mai tolerant al sulta.nului.
Flotele Veneţiei, compania britanică a Levantului şi caravanele neguţăto­
rimii germane fac începutul. Vestiţii „marchands d'aventures" care au deschis
drumurile imperiale marilor puteri apusene îşi fac apariţia şi prin părţile
noastre; întorşi acasă, ei arată burgheziei apusene rolul pe care l-ar putea
avea românii, prin poziţia lor la ţărmurile Mării Negre şi la Dunărea de Jos,
ca intermediari între Occident şi Orient în refacerea acestor legături. Trata-
tul Moldovei lui Petru Şchiopul cu regina .Elisabeta a Angliei, lupta Franţei
în favoarea lui Petru Cercel, înţelegerea cu Habsburgii, atenţiile bisericii
romane şi a principilor italieni, iată semnele că de pretutindeni apusenii au
văzut în ţările noastre un punct de reazem absolut necesar pentru păşirea mai
departe. Dezotomanizarea Dunării şi a Mării Negre, securitatea trecerii prin
defileele Carpaţilor şi Balcanilor, iată ideile care stăpînesc şi mişcă lumea
europeană la finele veacului al XVI-iea.
Prin situaţia lor excepţională de oameni supuşi protecţiei turceşti, dar
în acelaşi timp bucurîndu-se de o completă libertate de mişcare, boierilor
români, celor din Muntenia mai ales, le-a revenit un rol cu adevărat istoric.
Mulţi diri.tre ei s-au aruncat cu tot avîntul în mari întreprinderi comerciale,
realizînd în scurtă vreme averi mari. Prezenţa lor prin porturile dunărene
şi ale Mării Negre, la Constantinopol şi mai departe, este semnalată dealtfel
în izvoare. Această boierime mercantilizată, pătrunsă de ideile timpului, a
ştiut să folosească cu energie şi cu isteţime evenimentele de la finele veacului
al XVI-iea şi acţiunea „Ligii Sfinte" îndeosebi.' În timpul luptelor pe care
Imperiul Habsburgic, cel Otoman şi Polonia le vor da pentru dominaţie la
gurile Dunării şi la ţărmul pontic, boierimea aceasta va încerca să întemeieze,
prin unirea cu Ardealul şi cu Moldova, o puternică monarhie românească,
un stat tampon care să neutralizeze rivalităţile marilor puteri militare ale
acelei vremi şi care să asigure Apusului, odată pentru totdeauna, comuni-
caţiile normale cu Orientul.
După cum dezrobirea Dunării şi a Mărji Negre era pentru aceşti boieri
negustori condiţia sine qua non a expansiunii lor economice, reazemul pe
Ardeal,. pe cetatea carpatică era condiţia sine qua non a existenţei si
securităţii lor militare şi politice. '

241
 Exponentul de geniu al acestor tendinţe ale societăţii muntene a fost,
la finele secolului al XVI-iea, Mihai Viteazul, el însuşi un boier negustor,
iar sfetnicul lui cel mai apropiat a fost marele ban al Craiovei, Mihalcea.
Astă seară vom închina cîteva cuvinte de aducere aminte banului Mihal-
cea care a fost, fără îndoială, una dintre cele mai puternice figuri de soldat
şi diplomat de la curtea munteană în acele timpuri.
A avut o viaţă foarte frămîntată. În tinereţe se ocupase şi el cu negoţul
şi agonisise cu muncă grea şi nenumărate primejdii o mare avere. Umblase
mult peste ţări şi mări pe la curţile multor principi şi monarhi, cunoştea va-
loarea oamenilor, cunoştea ideile politice ale timpului său şi datinile popoa-
relor pe unde călătorise. Dar alături de această mare experienţă a vieţii,
care îi dădea o înfăţişare plină de demnitate şi înţelepciune, el a păstrat
- pînă la bătrîneţe - un spirit viu, temerar, eroic aş putea spune, o gîndire
clară, cu idei hotărîte pe care a ştiut să le apere cu cuvîntul, cu sabia şi, în
ceasul hotărît de soartă, cu viaţa chiar.
Informaţii interesante despre banul Mihalcea găsim, în afară de docu-
mente, în scriitorii italieni Ciro Spontoni şi Giovanini Beduccini din Parma.
Ambii au trăit în timpul lui Mihai Viteazul.
Primul a fost secretarul generalului George Basta şi a cunoscut de
aproape pe banul Mihalcea, şi vorbeşte adesea despre el în scrierea sa Historia
delia Transilvani·a, apărută în Veneţia la 1638.
Beduccini a fost secretarul împăratului Rudolf II şi, .în această calitate,
a cunoscut pe boierul muntean la Praga cu prilejul soliilor şi tratativelor pe
care :\Iihalcea le-a dus cu imperialii.
Atît Spontoni, cît şi Beduccini afirmă că banul Mihalcea făcuse parte
în anii 1583-1585 din curtea lui Petru Cercel, o curte dominată de influenţe
occidentale - franceze, italiene. Dregătoria de mare ban al Craiovei o deţi­
nea încă de pe vremea lui Mihnea II Turcitul, din anul 1582.
Cînd Mihai Viteazul ocupă tronul Munteniei, banul Mihalcea avea în
jurul a 62 de ani. Se pare că se bucura de un prestigiu excepţional căci, deşi
noul domn întinereşte divanul, întocmind o curte de război, cu boieri tineri
şi comandanţi de oştire apţi să îndure dificultăţile campaniilor, Mihalcea
rămîne la locul său, ban al Craiovei. Ceva mai mult. În timpul luptelor cu
turcii, peste Dunăre, Mihalcea comandă un corp de oştire care atacă Silistra
la începutul anului 1595. A dovedit cu acest prilej mult talent militar şi
multă bravură. După ce arde Silistra, risipeşte oastea turcească şi pune pe
fugă pe pretendentul Ştefan Sassu care pîndea peste Dunăre un moment
fa,·orabil pentru a trece în ţară.
Cnul dintre ambasadorii împăratului austriac, de obicei bine informat,
Gio,·ani Marini din Poli, subliniază în mod elogios meritele militare arătate
de bă.trînul ban cu acest prilej. Turcii din Vidin şi tătarii încearcă să se răz­
bune, atacînd şi incendiind Craiova, pe care o apăra un vestit condotier ra-
guzan, Deli Marcu, cu trupe puţine. Dar banul Mihalcea căzu ca fulgerul
asupra vrăjmaşului, îi goni pînă la Dunăre, trecu fluviul după ei şi apoi pradă
şi arde Vid.inul.
Dar pe măsură ce presiunea turcească sporea, la curtea din Bucureşti
se simţea tot mai mult nevoia unei mai strînse legături cu Ardealul. La rîndu-i,
Sigismund Bathory îşi dădea şi el seama că dacă Mihai va cădea, rîndul său
vine îndată. Necesitatea uniunii era atît de mare, încît Mihai făcu supremul
sacrificiu, renunţînd la titlul său de domnie, pentru a satisface ambiţia şi

242
capriciul lui Sigismund. Dar faptul acesta răni adînc nu numai pe domn,
ci şi o bună parte din boierime. După Călugăreni şi după marile incursiuni
ce a făcut peste Dunăre, Mihai Viteazul avea chiar în Ardeal mai mulţi admi-
ratori - între saşi şi secui - decît toţi partizanii lui Sigismund. Unii imitau
pînă şi îmbrăcămintea eroului, iar masele populare din centrul şi sud-estul
Europei îi cîntau biruinţele în versuri. Henric al IV-lea, regele Franţei, îl
urmărea cu interes si cu reală admiratie, iar victoriile lui contra turcilor îsi
găsesc ecoul pînă şi' într-o piesă de t~atru italiană contemporană. '
În fruntea boierilor admiratori, neşovăitori în credinţă, care considerau
jignitor tratatul de la Alba Iulia şi urmăreau înlăturarea lui, era banul
Mihalcea.
Între timp începu să circule zvonuri despre o schimbare de atitudine în
raporturile politice ale principelui Ardealului cu turcii. Zvonurile persistînd,
Mihai Viteazul se decide să plece la finele anului 1595 la Alba Iulia spre a
se convinge personal, întrucît acele zvonuri erau întemeiate. Primul său înso-
ţitor şi sfetnic în această călătorie a fost banul Mihalcea. Din convorbirile
cu Sigismund, Mihai şi sfetnicul său văzură că nu se mai pot bizui pe uşura­
tecul principe. Încă înainte de plecare, domnul expediază pe Mihalcea cu
o scrisoare la arhiducele Maximilian, dîndu-i ca însoţitor şi tîlmaci pe sasul
l\laren Schumckabrunch din Braşov, un devotat prieten al lui Mihai Viteazul.
În această scrisoare este numit de Mihai „sfetnicul şi boierul nostru de căpe­
tenie".
Tratativele duse de ban la Praga au dus la rezultate satisfăcătoare pen-
tru Mihai, fără a i se acorda însă tot ceea ce ceruse. A obţinut plata pe 6 luni
pentru 4 OOO de ostaşi mercenari, cu un avans în mină de 20 OOO de florini
şi mari promisiuni de viitor. De la sosire şi în tot timpul şederii sale la Praga,
Mihalcea a fost de aproape urmărit de agentul diplomatic veneţian care
raporta Dogelui pas cu pas mersul acestor tratative.
Dar, mai curînd decît se aştepta Mihai, situaţia generală externă se
înrăutăţeşte pentru Ţara Românească. Sigismund Bathory abdică în fa\'oa-
rea vărului său, Andrei Bathory, iar acesta intră în înţelegere şi cu turcii,
şi cu polonii. Se face proiectul înlocuirii lui Mihai Viteazul cu hatmanul
Simeon Movilă, fratele domnului moldovean.
Ca urmare, un sol maghiar soseşte la curtea lui Mihai şi-l somează într-o
formă cu totul insolentă să părăsească ţara. Convorbirea dramatică a solului
maghiar cu Mihai Viteazul a fost înregistrată chiar de voievodul muntean
şi merită a fi cunoscută. Fără ea n-am putea să ne explicăm violenta atitu-
dine pe care o va lua de aci înainte banul Mihalcea în problema Ardealului.
Într-adevăr, îndată ce avu convorbirea cu solul lui Bathory, Mihai
convocă consiliul boierilor ca să vadă ce este de făcut. În această împreju-
rare tragică, cînd o coaliţie atît de puternică cerea lui Mihai Viteazul să iasă
din domnie şi să părăsească şi ţara, este uşor de înţeles emoţia care a stăpînit
curtea munteană. Unii au şovăit, fireşte. Se temeau să primească, se temeau
să refuze. Dacă, primind, îi întrista soarta şi sfîrşitul domnului viteaz, refu-
zînd, se înspăimîn~au de soarta lor şi a ţării în faţa unui atac concentrat
turco-polono-maghiar.
Cel mai bătrîn dintre sfetnici s-a arătat în acea împrejurare cel mai
intrepid dintre toţi. Intervenţia banului Mihalcea - cum spune o cronică­
fu .hotărîtoare: domnul n-are decît o singură ieşire: să atace el cel dintîi,
să izgonească el pe cardinal din tronul Ardealului şi să ia pentru sine această

243
ţară, creîndu-şi astfel din unirea celor două ţări o bază de rezistenţă economică
şi militară, aptă să reziste turcilor. Să mute deci centrul politic al româ-
nismului în Ardeal. O bună parte din boierime şi dintre apropiaţii lui Mihai
- doamna Stanca, chiar - erau hotărît împotriva acestei acţiuni. Şi se
părea că acţiunea împotriva Ardealului deschidea drumul aventurii. Dar
l\Iihai, al cărui sentiment de superioritate suferise ani de zile, şi a cărui mîn-
drie fusese acum atît de greu rănită, a decis războiul. Se pare că viteazul
voievod şi-a dat el însuşi seama de riscurile acestei campanii extraordinare.
El lasă să se vadă într-o scrisoare decizia gravă, implaeabilă: sau să zdro-
bească pe Bathorişti, sau să piară împreună cu toţi ai săi.
Iată rîndurile lui Mihai:
„Am pornit din ţara mea cu copiii mei, luîndu-mi şi soţia şi tot ce aveam
şi cu oastea mea, căci nu aveam încredere în puterea mea, că nu aveam oaste •
aşa mare. Dar am luat în ajutor pe Dumnezeu şi am pus şi jurămînt pentru
dreptatea mea, am mers asupra lui, sau că eram eu vinovat pentru aceasta,
sau erau ei. Dumnezeu pentru jurămintele lor pe care le-au călcat şi pentru
nedreptatea lor i-a bătut, căci nu noi, ci Dumnezeu i-a bătut, căci credinţă
şi jurăminte cu cine avem le ţinem tare şi credinţa şi dreptatea vrem să le
păstrăm pînă la moarte".
Şi în acţiunea militară asupra Ardealului, banul ~1ihalcea are un rol
însemnat. Comandă un corp de oştire şi îşi făcu cel dintîi intrarea în Cluj.
Dar foarte curînd după biruinţă începură neînţelegerile lui Mihai cu Casa
de Austria, care înţelegea ca Ardealul să-i aparţină cu exclusivitate pe te-
meiul actului de abdicare încheiat cu Sigismund Bathory.
La curtea lui Mihai erau două curente. unul, avînd în frunte pe Buzeşti,
sfătuia pe domn să nu se împotrivească Habsburgilor şi să renunţe la Ardeal;
celălalt, avînd în frunte pe Mihalcea şi pe vistiernicul Stoica, îndemna pe
)lihai să păstreze Ardealul.
În toate rapoartele soWor şi comisarilor austriaci lucrul acesta este pe
larg relatat. Toţi îl consideră pe banul Mihalcea ca fiind geniul rău al lui
:Mihai Viteazul, omul care îl împinge la intransigenţă şi-l sfătuieşte să nu
cedeze Ardealul. Pentru lămurirea lucrului şi pentru a se obţine o formulă
care să lase lui Mihai un drept de stăpînire efectivă asupra Ardealului sub
autoritatea Casei de Austria, banul Mihalcea fu din nou trimis la Praga împre-
unrt cu Stoica Vistiernicul. La 5 ianuarie 1600, Mihakea şi Stoica ajung la
Pilsen. unde se găsea împăratul. Au intrat în oraş cu mare alai. Un şir de
trăsuri bogate, 12 cai de rasă şi o suită de 20 de boieri şi funcţionari întovă­
răşiră pe ban. În fruntea cortegiului erau darurile trimise de Mihai împă­
ratului, frumosul cal al Cardinalului Andrei Bathory, 4 steaguri cucerite la
Şelimber, pecetea Cardinalului, sigiliul Transilvaniei şi alte obiecte de preţ.
Banul Mihalcea rămase în preajma curţii austriace luni de zile, luînd contact
cu toată lumea politică şi militară influentă acolo pentru a-i convinge de
necesitatea pentru cauza creştină şi inten~sul Imperiului ca Mihai să stăpî­
nească ambele ţări. Ostilitat~a ce a întimpinat din partea unora dintre miniştrii
Casei de Austria, cu totul necunoscători ai realităţii, departe de a descuraja
firea lui perseverentă, dimpotrivă, l-au îndîrjit. La sfîrşit,ul lui martie, el
era încă la Praga! A plecat în sfîrşit spre ţară. Pe la începutul lui aprilie el
raporta foarte amănunţit domnului său cum au decurs tratativele. De ce
n:-a reuşit bătrînul ban să convingă pe mini.ştrii lui Rudolf al Ii-lea~

244
 Realitatea este cunoscută de istorici şi chiar de comentatorii timpului.
La curtea Austriei lucrurile nu mergeau cum trebuia sub acest împărat. Ne-o
spune secretarul împăratului însuşi, Beduccini, care a urmărit de aproape
acţiunea lui Mihalcea. El recunoaşte că „bătrînul ban are reputaţia unui om
înţelept, iscusit, cu experienţă mare şi întinse cunoştinţe despre curţi şi despre
principi. Dar de la împărat puţin se poate aştepta, căci miniştrii aveau cea
mai mare autoritate în negocieri şi că aceştia, plini de sentimente dezordo-
nate, copleşiţi de interese şi ocupaţi numai de rosturile lor particulare, nu-şi
prea căutau de guvern şi deprinşi cu meşteşugul simulării în chip dibaci,
azi într-un fel, mîine într-altul, ţineau cu ·vorba pe ambasadori, urmărind
mai mult propriul lor folos decît binele politic şi că, nefiind uniţi între ei,
nu se poate spera nimic în ceea ce era de tratat". ·
Observaţiile lui Beduccini sînt confirmate şi de o corespondenţă a nun-
ţiului papal din 18 octombrie 1594, în care se citează afirmaţia că împăratul
Rudolf este trădat de miniştrii săi.
Într-alt loc Beduccini mărturiseşte că acei miniştri „s-au purtat în cel
mai rău chip cu banul în negocieri".
La rîndu-i, a lăsat şi el curtenilor impresia că este „arogant". Este foarte
probabil că bătrînul ostaş şi dregător al Ţării Româneşti văzînd atmosfera
inconsistentă şi chiar neserioasă care domnea în societatea oamenilor politici
de la Praga, şi-a pierdut răbdarea şi se va fi rostit cu oarecare vehemenţă
(cum ştim şi din alte împrejurări că i se întîmplă).
Dealtfel, Beduccini adaugă: „a tratat la rîndu-i afacerile sale în termeni
odioşi, fără să ţină seama că succesul atîrnă de voinţa altora". Văzînd cine
trebuia să decidă de soarta unui om ca Mihai Viteazul, Mihalcea a avut cu-
vinte de protest energice. Dar Beduccini, abil şi protocolar, adaugă: „a îndrrLz-
nit să se· compare cu cei mai mari miniştri din acea curte, dispreţuind obiceiu-
rile şi manierele care se observau la acea curte în tratarea afacerilor - ca
si cum i s-ar fi cuvenit lui să reformeze curtea aceea ... "
'
Dar insuccesul de la Pilsen şi Praga n-au scăzut încrederea şi dragostea
care legau pe Mihai de sfetnicul său. Cînd pleacă asupra Moldovei, el lasă pe
credinciosul ban locţiitor al său în Ardeal, ca o supremă satisfacţie, numindu-l
şi în sfatul princiar de la Alba Iulia cu titlul „Delegat plenipotenţiar al ilus-
trului domn Mihai la Statele şi ordinele ardelene". În corespondenţa ce poartă,
)1ihalcea îşi zicea acum: „locţiitor şi consilier al prea ilustrului Domn". Cînd
dă porunci oraşelor semnează „locţiitor al Domnului Transilvaniei si supremul
consilier al prea ilustrului Domn". '
Toate acestea ne arată cît de mult credea Mihalcea în Mihai, cît de mult
.îl iubea.
Dar dacă cuvintele şi pasiunea banului Mihalcea n-au reuşit să facă pe
miniştrii Casei de Austria să vadă realitatea şi interesele imperiului, faptele
s-au însărcinat cu aceasta. A doua zi după Mirăslău, nobilimea şi Bathoriştii
îşi arătară adevăratele lor sentimente.
În toată drama retragerii lui Mihai sub întreitul atac maghiar, polon şi
turcesc, umbra bătrînului ban pluteşte alături de voievodul alungat de soartă.
E~t~ foarte probabil că l-a însoţit şi la Praga. Nu avem în această privinţă
ştm. Dar la Gorăslău Mihalcea luptă ca un leu rănit, în fruntea unui corp
de aproape 1 OOO de ostaşi recrutaţi şi echipaţi de el.
Cunoaşteţi tragicul sfîrşit al voievodului român, ucis după biruinţă în
Cîmpia Turdei în dimineaţa zilei de 9 august 1601.~Dacă mulţi dintre tovarăşii

245
de odinioară ai eroului erau departe în ceasul acela, a fost unul aproape, atît
de aproape că a împărtăşit aceeaşi soartă. Dar să-l lăsăm pe cronicarul ma-
ghiar să povestească faptul:
„Avut-a Mihai Vodă un sfetnic de frunte: banul Mihalcea, care văzînd
cele ce s-au întîmplat, a încălecat şi fiind o moară mai sus de Turda, s-a du!>
la acea moară. Dar Valonii au intrat după el şi l-au scos afară. După multe
cazne şi schingiuiri, în cele din urmă, trupul banului Mihalcea a fost aruncat
într-o groapă cu pietre ... de unde l-au scos cîinii şi l-au mîncat".
Se cade deci ca ori de cite ori gîndul nostru lăcrămează de amintirea lui
Mihai Viteazul, să nu uităm nici pe bătrînul care i-a stat atît de aproape cu
mintea, cu sufletul şi cu tot sîngele său, din primele ceasuri grele ale domniei
şi pînă în clipa să vîrşirii.
 O ŞCOALĂ DE LIMBA ŞI CULTURA SLAVONĂ
LA TÎRGOVIŞTE ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI
. MATEI BASARAB

1. Biruinţa vechii aristocraţii de tradiţie culturală slavă împotriva ele-

mentului grecesc, în prima jumătate a secolului al XVII-lea. Aga Matei din
Brîncoveni, devenit la 30 septembrie 1632 domn al Ţării Româneşti, aparţine
acelei generaţii care-şi începuse cariera militară sub Mihai Viteazul. Deve-
nise, printr-un proces de aspră selecţiune, verificat în războaie şi răzvrătiri,
şeful unui puternic partid militar, cu rădăcini adînci în boierimea mare, dar
şi cu imporţante adeziuni în boierimea mică şi - la început - chiar în ţără­
nime. El vine astfel la domnie pe valul unei impunătoare concentrări de forţe
care îşi propuseseră, între punctele principale din program, stăvilirea pene-
traţiei constantinopolitane în aparatul de stat şi a acap.uărilor de bunuri
imobiliare pe calea mănăstiriloF închinate. Dar, mai presus de toate, Matei
Basarab rămîne exponentul marii boierimi care a înţeles să-şi apere manu
militari interesele economice şi poziţiile politice împotriva unor imixtiuni
şi uzurpaţii, care deveniseră an de an mai grave. Ducînd o politică de dîrzenie
faţă -de Poartă, mişcarea de sub conducerea lui Aga Matei reprezintă un ultim
act de mare energie împotriva sistemului de exploatare turco-fanariot. Suc-
cesul a fost însă efemer şi plătit scump. „Pacea înarmată" la care i-a obligat
biruinţa, a fost de două ori ruinătoare pentru ţară: prin haraciul şi daru-
rile către turci - foarte sporite - şi prin sumele ce se cheltuiau cu între-
ţinerea puternicului aparat militar. Poporul plătitor a suportat greu laurii
victoriei vechii aristocraţii1. Tulburările grave de la sfîrşitul acestei lungi
domnii confirmă cele de mai sus.
Triumful, măcar şi temporar, al vechii aristocraţii asupra elementului
constantinopolitan, a însemnat în prima parte a domniei lui Matei Basarab
- cum se ştie - o viguroasă încercare de restaurare a limbii şi culturii slave
în viaţa statului, a bisericii şi a societăţii. Alături de tipar, învăţămîntul a
trebuit să facă şi el obiectul unei atenţii deosebite. Nu este vorba numai
de reînsufleţirea unora din şcolile mănăstireşti, îndeosebi a celor unde se vor
instala tipografiile: Cîmpulung, Govora sau Dealul - ci de încercarea de a
crea o şcoală de slovenie „mai înaltă", cum spune Xenopol 2 , care să corespundă
marilor proiecte de cultură ce caracterizează această domnie. Ca şi în Moldova,
ca şi la Kiev, la felfşi(în Ţara Românească, mişcarea de reînviere a limbii
şi culturii slavone a trebuit să se rezeme, desigur, pe o şcoală serioasă şi cu

1
Damaschin Mioc, Refo1·ma fiscală din vremea domniei lui !viatei Basa1·ab, în Studii,
anul XII ( 1959), nr. 2, p. 53-83.
2
A. D. Xenopol, Istoria Românilor din Dacia Traiană ed. III Bucurest1' 1929 voi
VII, p. 75. ' ' ' ' ' .

247
cadre bine pregătite .. Nici nu s-ar putea explica renaşterea intelectuală din
intervalul 1632-1654 fără existenţa unei astfel de şcoli. Ieşirea, în parte
mrtcar, din starea de decădere înfăţişată de parenesa lui Mat~i al Mirelor
nu s-a putut obţine fără o importantă acţiune didactică, de reasimilare a
limbii şi culturii slave de către cei obligaţi sau dornici s-o facă.
Deşi în pierdere continuă de teren prin evoluţia generală istorică - ca
toate curentele culturale de limbă moartă - slavonismul avea încă destui
şi putei.nici susţinători între căpeteniile vechii feudalităţi muntene, ca şi în
cler. Tradiţiile acestei culturi se stingeau încet; ele nu puteau dispare decît
pe măsură ce dispărea însăşi lumea care le crease şi le conservase de-a lungul
Yeacurilor. Numai cînd vechea boierime va pierde poziţiile ei fundamentale
economice şi politice, în favoarea elementului grecesc - şi va dispare, fie
prin exterminare (războaie, răscoale, băjeniri), fie prin degradare socială sau
asimilare cu noii veniţi, se va putea vorbi de înlăturarea limbii şi culturii
slave. Dar timpul acela nu venise încă. Dimpotrivă, această veche boierime
fă.cea tocmai acum supremul efort pentru menţinerea poziţiilor ei economice
iar orientarea ei politică către Moscova - inaugurată de Mihai Viteazul3 -
preceda, tot în cadrul mişcării antiotomane, pe cea culturală.
În fruntea acestei orientări, rusofilă în politică şi slavofilă în cultură,
se găsea, ··cum se ştie, marele logofăt Udrişte Năsturel, cumnatul domnului,
figură prestigioasă de cărturar şi om de stat, admirat de contemporani nu
numai în ţară dar şi în afară. Deşi a fost un mare iubitor al limbii şi litera-
turii latine, deşi s-a rostit cu mîndrie referitor la înrudirea limbii române cu
cea latină, totuşi în concepţia lui Udrişte Năsturel „limba sfîntă slavonă''"
- cum îi plăcea să spună - trebuia să stea în centrul obligaţiunilor didac-
tice ale păturii conducătoare. De aci legăturile lui cu Kievul .şi cu intelectua-
litatea ucraineană şi rusească a timpului•. Ideea aceasta a sădit-o şi în spiritul
fiului săi Radu, bun cunoscător al limbii slavone şi fondator el însuşi al unei
şcoli, la Cîmpulung, despre care tratăm în altă parte6 •
Acţiunea întreprinsă în favoarea acestei culturi de forţele tradiţionaliste
ale statului şi societăţii muntene, sprijinită şi de curentul politic rusofil,
a dovedit - la început cel puţin - o remarcabilă vigoare şi intensitate. Ea
a pus în mişcare un numeros personal, obligat prin funcţiile lui în stat şi

3 Legăturile politice ale Ţării Române~ cu Moscova illcep încă din 1597, sub domnia lui
Mihai Viteazul. Solul lui Mihai a fost episcopul Luca al Buzăului, grec din Cipru. Ţaruf Feodor
i-a trimis domnului român „o mare sumă de bani" pentru plata ostaşilor. LegAturile au con-
tinuat şi cu Boris Godunov (P. P. Panaitescu, Mihai Viteazul, Bucureşti, 1936, p. 204-20.5).
Pentru relaţiile lui Matei Basarab cu ţarul Alexis vezi P. P. Panaitescu, L'influence de l'O!!Uvre
tk Pierre Mogila, archeveqtU: de Kiev, dans Ies Prim;ipautes roumaims, în Melanges de l'Ecole
rnumaim en France, Paris, 1926, p. 40.
• Udrişte Năsturel, Prefaţa la traditeerea scrierii Imitatio Christi tipllritll, la Mllnllstirea
Dealului fn 1647 (P. P. Panaitescu, op. cit., p. 81).
" P. P. Panaitescu, op. cit., p. 16-36 şi ,)6-48. .
8 În Istoria învd/ăminJului în Ţdrile Romdne în perioada oriJ!duirii feudale (lucrare auxiliară

la tratatul de Istoria României). Pentru formaţia intelectuală a lw Radu Năsturel Şi activitatea

sa cult~rală., v. I. Radonic, Grof. G. Brancovi~. Belgrad, 1911, p. 236; Dan Simonescu, Viaţa
literară şi culturală a Mlln4stirii Cîmpuiung (Muscel) În trecut, Cîmpulung, 1926, p. 32--35;
P. P. Panaitescu, L'influence de l'ceuvre de Pierre Mogila, archeveque de Kiev, dans les Princi-
paules roionai11es, Paris, 1926, p. 36-38; E. Turdeanu, în Cercetdri literare, vol. I, 1934, p. 11- 13
şi voi. III, p. 169- 17.5; N. Cartojan, Istoria literaturii vechi, vol. II, Bucureşti 1942, p. 98,
şi P .. Năsturel, Contribuţie la viaţa lui Ioan Cariofil în legăturii cu Biserica romdnească, în Mitro-
polia Olteniei, anul X, nr. 7-8, iulie-august, Craiova, 1958, p . .515-.516.

248
biserică să-şi însuşească această limbă şi cultura respectivă. Cum bine a spus
N. Iorga, „drucarii tipografiilor, viitorii preoţi şi teologi, grămăticii şi diecii
curţii trebuiau să înveţe undeva limba şi cultura veche slavă" 7 • Tot astfel,
fiii marilor dregători, care se pregăteau ei înşişi pentru a le urma în slujbă,
nu puteau rămîne fără o învăţătură mai aleasă. Cercetări pentru identifi-
carea unor şcoli de slavonie, menite a reînvia această cultură în Ţara Româ-
nească, au făcut A.D. Xenopol şi P.P. Panaitescu.

2. A existat la anul 1640 o şcoală superioară pentru limbile latină şi slavă

la Tirgovişte? S-a vorbit adesea de „întrecerea între moldoveni şi munteni
în timpul domniilor lui Matei Basarab şi Vasile Lupu. S-a înrădăcinat chiar
ideea, că această „întrecere" a dus la un gen de paralelism între cele două miş­
cări culturale: tot ce se făcea într-unul din principate, se realiza şi în celă­
lalt. Cel dintîi care a susţinut existenţa unui asemenea paralelism şi a unei
emulaţii reciproce în toate sectoarele culturii- inclusiv învăţămîntul- a fost
A.D. Xenopol8 • În pasiunea lui de sistematizare, Xenopol s-a silit să demon-
streze că influenţa kieviană s-a exercitat şi la Tîrgovişte, ca şi la Iaşi, într-o
măsură egală, în toate sectoarele vieţii culturale: biserică, tipar, legiuiri,
învăţămînt etc. Am putea spune chiar că ideea dezvoltării paralele a unui
învăţămînt mai înalt, atît în Moldova cit şi în Ţara Românească, a ispitit
peste măsură pe A.D. Xenopol. Plecind de Ja această idee şi comentînd decă­
derea culturii slavone în Ţările Române în primeJe decenii ale secolului alXVII-
lea, el face observaţia preliminară că atît Matei Basarab, cit şi Vasile Lupu
şi-au dat silinţa „de a reînvia slavonismul ce era în agonie ... prin întemeierea
de şcoli mai înalte în care să se predea învăţătura acestei limbi şi îngrijind
ca şi tipografiile înfiinţate de ei să tipărească atît cărţi române cit şi slavone" 9 •
Exprimînd convingerea că „şcoala lui Vasile Lupu era în primul loc o şcoală
pentru învăţătura limbii slaW>ne" - organizată după exemplul colegiului
de la Kiev - Xenopol adaugă însă că „şi Matei Basarab, pe lingă îngrijirea
ce punea de a tipări şi cărţi slavoneşti de religie, pe lingă cele româneşti,
aducînd, cum am văzut, învăţaţi slavi de peste hotar, întemeiază şi el o şcoală
la mănăstirea Tîrgovişte în care se învăţau limbile. latină şi slavă" 10 • Deci,
după istoricul ieşean, sub domnia lui Matei Basarab am avut şi la Tîrgovişte,
pe la anul 1640, o şcoală superioară, asemenea celei de la Trei Ierarhi din
Iaşi - ambele organizate în spiritul celei de la Kiev a lui Petru Movilă.
în realitate, în sectorul învăţămîntului, lucrurile nu stau chiar aşa cum
le-a văzut sau le-a vrut A.D. Xenopol. Argumentaţia lui cu privire la existenţa
7
N. Iorga, Istoria literaturii româneşti, Bucureşti. 1925, vol. II, p. 180. Caracteristică în
această privinţă este insemnarea .unui preot (Popa Constantin din Dorna) pe una din foile
Codicelui Voroneţean: „Această carte este scrisă pe ruminie şi nu-i bună de nimic" (N. Cartojan,
op. cit., p. 99).
8
A. D. Xenopol, op. cit., p. 81: „Matei Basarab şi Vasile Lupu ... par a fi concurat unul
cu altul, pe întrecutele, în înzestrarea poporului lor cu aceleaşi aşezăminte folositoare". Ideea
apare apoi la N. Iorga, Istoria învăţămîntului românesc, Bucureşti, 1928, p. 29: „Ţara Româ-
neas~ă a lui Matei Basarab în concurenţă continuă cu Moldova lui Vasile Lupu ... " Şi Const.
C. G1urescu vorbeşte de „ţmulaţia ce există între Moldova şi Muntenia sub Matei Basarab şi
.Vasile Lupu în diferitele domenii culturale ... " (Vol. III, partea a II-a, p. 916). În Istoria
Românilor, Bucureşti, 1938, vol. VI, p. 77-79, N. Iorga introduce ideea în formularea titlu-
rilor: „Întrecerea ctitorilor domneşti", sau „Noua întrecere şi luptă intre cei doi domni români",
p: 138-148.
9
A. D. Xenopol, op. cit., p. 75.
io Ibid., p. 76 şi 78.

249
 la Tîrgovişte, încă din 1640, a unei şcoli superioare, de tipul celei de la Trei
Ierarhi, nu este deloc convingătoare; ea se întemeiază pe două pasaje extrase
din rapoartele misionarului catolic Baksic şi interpretate eronat de Xenopol.
Reproducem rîndurile lui Xenopol cuprinzînd primul dintre cele două pasaje:
„Asupra şcolii slavone a lui Matei Basarab, despre care nu s-a ştiut nimic
pînă la ediţia I a acestei Istorii, atragem luarea aminte asupra următorului
loc din vizitaţia Valachiei din 1640 în Monumenta spectantia historiam Sla-
·uorum men'.dionalium acta Bulgariae ecclesiastica, p. 139: «Et potrebbe fare
una scolla in quel monastirio tanto della lingua latina quando delta cyrilliano
come ha fatto il principe nel suo monasterio»" 11 • (Şi ar putea să facă o şcoală în
acea mănăstire, atît pentru limba latină, cit şi pentru limba slavă, cum a fărnt
principele la mănăstirea sa.) .
Deci, Xenopol, reproducînd pasajul de mai sus, afirmă că BakSic sc_rie·
despre lucruri privind Muntenia şi pe Matei Basarab. In consecinţă, după
interpretarea istoricului ieşean, misionarul catolic propune superiorilor săi
să facă şi ei la mănăstirea lor (din Tîrgovişte) o şcoală pentru limbile latină
şi slavă, aşa cmn a făcut principele (adică Matei Basarab) la mănăstirea sa.
Localizarea la Ţara Românească, la Tîrgovişte, a faptelor cuprinse în acest
pasaj este, cum vom arăta, cu totul arbitrară. Xenopol a obţinut-o prin juxta-
punerea celui de al doilea pasaj, care într-adevăr se referă, în mod ~xpres,
la stări de lucruri muntene. Stăpînit de ideea dezvoltării paralele a· culturii
celor două principate în vremea lui Matei Basarab şi Vasile Lupu, savantul
ieşean a crezut că a descoperit şi la !rrgovişte, încă din anul 1640, o şcoală
asemănătoare celei de la Trei Ierarhi din laşi. S-a înşelat însă.
Într-adevăr, verificînd primul pasaj citat de Xenopol cu textul original
al misionarului, am constatat că istoricul ieşean a atribuit istoriei muntene
un document referitor la Moldova. Trunchiind într-un mod nefericit texţul,
el nu a observat fraza imediat precedentă, adică tocmai aceea din care rezultă
în modul cel mai clar că Baksic nu s-a referit în raportul său la fapte din
Tara Românească, ci la fapte din Moldova. Iată cum se prezintă textul aces-
tui misionar, întregit de noi cu fraza pe care a omis-o Xenopol1 2 :
,,Iar dacă acest episcop va fi un călugăr din ordinul sf. Francisc, el va
putea să aducă cu sine călugări şi să renoveze acea mănăstire de la Bacătt
şi cu aceasta ar face mare plăcere principelui, deoarece acesta l-a îndemnat să
ridite bunurile mănăstirii. Şi ar putea să facă o şcoală la acea mănăstire, atît
de limba latină cit şi de cea slavă, cum a făcut principele la mănăstirea sa."
Acum lucrurile sînt perfect lămurite. În raportul lui Baksic este vorba
deci de mănăstirea catolică de la Bacătt, unde, după părerea lui, episcopul cato-
lic ar putea face o şcoală pentru limbile latină şi slavă, aşa cum principele -
adică Vasile Lupu - a făcut la mănăstirea sa, adică la Trei Ierarhi din Iaşi.

11 lbitl., p. 78, nota 37. Am dat şi textul şi traducerea pentru a uşura controlul interpre-

tării lui Xenopol.

1
~ Titlul documentului: S1mrn1ari11111 relaJio11is, q"a"' f r. Petr"s Deodalus, episcop11s sop!ii-
rnsis dcderat iul11itu episcopornm, qui in Balcanicis partib11s essent creandi. Dăm pasajul în dis-
cuţie, după original, întregit însă. Doc. LXX, A, 1613, p. 110, paragraf 12: „Et se questo ves-
co·10 si lara un religioso di s. Francesco de'min. oss., potra menar seco li religiosi et rinovar quel
monasterio di Daco·fÎa, et con questo darebbe grandissimo gusto al Principe, perche questo la
ha mosso di levar li beni del monasterio. Et potrebbe fare una scolla in quel monasterio, tanto
delia lingua latina, quanto delia Cyrilliana, come ha fatto ii Principe ne! suo monasteri::>, et cosi
con processo di tempo con la custodia di Bulgaria et questa si potrebbe fare una provincia della
detta religione, et la sacra Congregationc non ha·.rerebbe bisogno di mandarc e spendere par
)i missionari, come spendc adesso".

250
 Aşadar, în primul pasaj citat~~ Xenopol, ~u est~ vAorba de Ţ~ra ~o~â­
nească, nici de Matei Basarab, mc1 de Tirgov1şte, şi, m concluzie, mei de
existenţa Ja 1640 a _unei şcoli în acest ~raş. „în care ~e învăţau limbile Alati~ă
si slavonă", cum afirmase Xenopol. Chiar izvoarele invocate de el ne impie-
dică să acceptăm aceste afirmaţii.
Dar dacă A.D. Xenopol a exagerat pentru pasiunea unei „simetrii"
desăvîrşite şi a spiritului său de excesivă sistematizare, imaginînd încă din
1640 o şcoală latino-slavă întemeiată. de Matei Basarab la Tîrgovişte după
modelul celor de la Iaşi şi Kiev, nici poziţia contrară nu poate fi însă acceptată
integral. Pentru motivele invocate mai sus, nu se poate susţine nici opinia,
de multă vreme acreditată, că Ţara Românească nu a avut sub domnia lui
Matei Basarab un învăţămînt mai înalt.
Izvoarele timpului ne arată că şi muntenii fac totuşi începutul unui
învăţămînt de nivel superior, întemeiat în prima decadă a domniei lui Matei
Basarab doar pe studiul vechii limbi şi culturi slave, iar în decada a doua
a domniei pe clasicismul greco-latin, pe studii filozofice şi de retorică („Schola
greca e latina", cum e numită în documentele vremii). Dacă pentru aceasta
din urmă dispunem azi de o documentare contemporană mai bogată, de care
Xenopol n-a dispus la vremea sa, în schimb, pentru şcoala slavă ştirile sînt
foarte puţine.

3. Şcoala de limbă şi cultură slavă de la Tîrgovişte. P.P. Panaitescu a

semnalat unele vagi indicii care lasă să se vadă existenţa la Tîrgovişte, pe
la 1650, a unei şcoli „mai înalte" (mergînd şi el pe aceeaşi direcţie a influen··
ţelor kieviene pe care mersese A.D. Xenopol). Prezenţa la reşedinţa lui Matei
Basarab a unor profesori ucraineni este un element important, chiar dacă ei.
nu au însemnătatea şi notorietatea celor de la Trei Ierarhi.
Primele indicii se găsesc în descrierea de călătorie a călugărului rus
Arsenie Suhanov. Cu prilejul călătoriei sale în Ţara Românească, în anul 1650,
luna august, el a găsit la Tîrgovişte, la mitropolitul Ştefan, pe „didascalul"
ucrainean Grigore. Formaţiunea intelectuală a acestuia trebuie să fi fost
foarte serioasă, deoarece Suhanov afirmă că participa şi el la discuţiile teolo-
gice care aveau loc la mitropolit şi la care a întîlnit şi pe vestiţii teologi ai
bisericii răsăritene Meletie Syrigos, Blasios şi Pantelimon Ligaridis. După
părerea lui P.P. Panaitescu, acest profesor ucrainean era un fost elev al cole-
giului de la Kiev. La 22 ianuarie 1652, doi călugări ucraineni, Bartolomei şi
Dosoftei, călătoresc de la Tfrgovişte către Ucraina însoţiţi de „didascalul"
Teodor, profesorul copiilor lui Udrişte Năsturel. O a treia informaţie deosebit
de interesantă - cuprinsă tot în povestirea lui Suhanov - se referă la un
student ucrainean care învăţa la marele logofăt Udrişte. Studentul lui Udrişte
(„Udrister student") este numit Fedor Ruteanu. Concluzia lui P.P. Panai-
tescu - că „savantul boier ţinea deci un fel de şcoală" 13 , deşi insuficient docu-
mentată, se apropie mult de realitate.
Într-adevăr, existenţa acestei şcoli de limbă şi cultură slavă reorgani-
zată în vremea lui Matei Basarab se dovedeşte şi documentar prin următorul
pasaj din raportul lui Baksic din anul 1640. Sugerînd superiorilor săi înte-
meierea unei şcoli de limbă latină la Tîrgovişte, misionarul spune: „Dacă

13 Vezi pentru aceste ştiri, P. P. Panaitescu, op. cit., p. 36-41.

251
 sfînta congregaţie ar vroi să trimită uri profesor al şcolii la Tîrgovişte, lucrul
acesta ar fi realizarea cea mai bună ce s-ar putea face în acele părţi, deoarece
valahii care vor să studieze latina merg în -Transilvania printre eretici şi
apoi devin duşmanii cei mai mari ai bisericii romane; dacă ar exista o şcoală
de limba latină şi slavă în acelaşi loc, atunci ei nu ar mai avea prilejul de a
merge să studieze la ereticii din Transilvania" 14 •
Deci şcoala slavă exista la Tîrgovişte în 1640, iar tinerii munteni, după
absofrirea ei, neavînd tot acolo şi o şcoală latină, erau siliţi să meargă pentru
aceasta în Transilvania. În raportul său, Baksic, îngrijorat de extinderea
curentului protestant, sugerează întemeierea unei catedre de limbă şi cultură
latină în acelaşi loc cu cea de limbă şi cultură slavă existentă („in un loco solo"),
pentru a împiedica astfel mergerea studenţilor români la şcolile reformate
din Transilvania.
Această şcoală slavă întemeiată prin grija deosebită a elementelor tra-
diţionaliste nu a fost, desigur, la înălţimea celei de la Trei Ierarhi. Fără a
desconsidera bogatul conţinut bizantin al culturii slavone, credem totuşi
că prin programa umanistă de tipul colegiilor occidentale, şcoala lui Yasile
Lupu era superioară şcolii slave de la Tîrgovişte. Dar tot atît de ade,·ărat
este că şi aceasta avea, la rîndul ei, un caracter net superior acelor mici şcoli
de slovenie, care mai ,·egetau pe lingă unele mănăstiri. Lucrul acesta se ,·ede
şi din calitatea hrisoavelor emise de cancelaria lui Matei Basarab; aproape
toate se disting printr-o caligrafie elegantă şi o ortografie exactă. Este ade-
vărat că ştiri interne arnpra şcolii sla,·e a lui Matei Basarab nu avem, dar
- cum bine a remarcat N. Iorga - „studiul atent al acestor hrisoave arată
existenţa unei şcoli solide, comună ca spirit şi tehnică ambelor principate" 15 •
(Nu mai puţin, trebuie avute în vedere şi condiţiile remarcabile în care se
tipăresc cărţile slan în intervalul 1635-16-19.)
Sediul firesc al acestei şcoli mai importante era la Tîrgovişte lingă mi-
tropolie, în vechea capitală a ţării, redevenită acum - în cadrul marei miş­
cări restaurative - reşedinţă voi,·odală. Reînflorirea Tîrgoviştei se încadrea-
ză în succesiunea firească a acestor prefaceri. Domnul şi vechea boierime,
dată fiind poziţia lor antiotomană, nu se mai simţeau în siguranţă la Bucu-
reşti, în apropierea imediată a trupelor turceşti din raiaua Giurgiului. Asis-
tăm chiar la o oarecare înflorire economică, care se vede din reapariţia unei
populaţii orăşeneşti de diferite limbi 18 ; se rezideşte cetatea, curtea domneas-
că, casele marilor dregători, se transferă tipografia de la Dealul şi - corolar
firesc a acestei eflorescenţe - se organizează şcoala. Ea nu era însă, la data
vizitei lui Baksic ( 16'40) - cum a crezut Xenopol, atras de analogia cu
laşul şi Kievul - o şcoală slavo-latină, ci una exclusiv de limbă şi cultu-
ră slavă. (Am văzut că misionarul catolic deplîngea lipsa catedrei de limba

1
~ l\lon111nrnta .<ptelanlia J1istoria111 Slavorum meridio11ali1m1, acta Bulgariae ecclesiaslica,
Zagreb, 1877, p. li 1: „A se la sacra congregatione ·1orebbe fare un ma.estro della scuola in Tar-
goviste questo sarcbbe ii maggior frutto che si puoi fare in quelle parti perche li Valachi che
"10gliano studiare latino ·1ano in Transil·1ania fra li heretici et poi sono inimici: alle chiese romane
et se fusse una schola delia lingua latina et cyrillian in un loco solo, non haverebbono l'occasione
di andare studiare fra li heretici di Transilvania".
16 N. Iorga, Istoria Românilor, voi. VI, „Monarhia românească", p. 78. Cf. şi Magdalena
Iorga, foi/iale, litere ornate, chenare şi înflot·ituri, Craiova, 1928- 1929.
18 Gh. Călinescu, Altre t1otizie sui missionari callolici uei paesi romeni, în„Diplomatarium
Italicum", II, 1930, doc. LUI, p. '103. „Tergo·liste, citta metropoli e rezidenza del Principe.
.
vie orgnimescolanza di persone, ciol ongari, ·1cnetiani, sassi, cipro·1azzani, germani e polacchi ... ",

252
şi cultura latină.) Opinia exprimată de P. P. Panaitescu, că la vremea călă­
toriei lui Suhanov - adică în 1650 - Udrişte Năsturel ţinea un fel de şcoa­
lă la Tîrgovişte era greu de susţinut din lipsa totală a unei confirmări prin
izvoare. Astăzi avem această dovadă.
Din nefericire sîntem cu totul lipsiţi de ştiri referitoare la organizarea pe
care o va fi avut această şcoală (programe, profesori, elevi, manuale etc.).
De curînd D. Strungaru - într-un studiu privitor la circulaţia gramaticii
lui Smotriţki în ţările noastre - a mai identificat un profesor de slavonie
la Tîrgovişte în timpul domniei lui Matei Basarab, care semnează cînd „Staico
grămăticul", cînd „dascălul Daniel" de la mitropolia din Tîrgovişte. (Strun-
gam s-a întemeiat în această identificare pe studiul grafiei şi a constatat ace-
easi mină în ambele semnături1 7 • Această inconsecvenţă în semnătură mi se
pare totuşi surprinzătoare; ea nu se produce la răstimpuri - în care caz,
cu bunăvoinţă, s-ar mai putea explica - ci pe paginile aceluiaşi manuscris,
de la o filă la alta !18 )
Dacă într-adevăr Dascălul Daniel ar fi una şi aceeaşi persoană cu Staico
grămăticul, atunci afirmaţia lui Strungaru că Staico este autorul lexiconu-
lui şi gramaticii din Codicele Sturza 19 ar căpăta consistenţă, deoarece sînt
dovezi certe că la 1655 dascălul Daniel de la mitropolia din Tîrgovişte po-
. seda gramatica lui Smotriţki (ediţia din 1619) şi că preda după ea 20 • Noi
credem însă că Daniel şi Staico sînt două persoane diferite, iar asemănarea
grafiei explicabilă prin apartenenţa celor doi cărturari la aceeaşi „şcoală"
şi nu mai puţin prin zelul caligrafic cu care adesea cei mai tineri imitau duc-
tul înaintaşilor lor. Oricum ar fi, cercetarea lui Strungaru are meritul de a
fi scos la lumină două figuri de cărturari munteni din epoca de reînflorire
a curentului slavon la Tîrgovişte, dintre care unul, Staico grămăticul, a avut
o frumoasă activitate de traducător 21 , iar celălalt „dascălul Daniel" a fost
desigur profesor al şcolii de care ne ocupăm - ambii emuli ai lui Udrişte
:Năsturel. Un anume ieromonah Ştefan, care în 1655 a făcut la mitropolia
din Tîrgovişte copia integrală a gramaticii lui Smotriţki, declară într-o notă
autc:>grafă că a învăţat gramatica slavă cu dascălul Daniel 22 • De unde putem
conchide că pe la finele domniei lui Matei Basarab, şcoala de limbă şi cul-
tură slavonă de pe lingă mitropolia Tîrgoviştei dăinuia încă şi că profesorii
şi absolvenţii ei aveau activitate cărturărească. (Asupra autorului necunoscut
al lexiconului şi. gramaticii din Codicele Sturza, revenim în capitolul final al
acestui studiu.) Rămînem. însă fără o informaţie precisă asupra rolului pc
care a avut să-l împlinească la această şcoală Udrişte Năsturel. A fost şi el
profesor, cum s-ar părea după ipoteza lui P. P. Panaitescu (întemeiată pe
naraţiunea destul de nesigură a lui Suhanov), sau doar animator şi protec-

17
D. Strungaru, Gramatica lui Smotriţki şi prima gramatică românească, în Roma11oslavica,
IV, Bucureşti,1960, p. 300.
18 Biblioteca Academiei R.S.R., ms. 462, f. 124v si 126v.
19 Biblioteca Academiei R.S.R., ms. 312. '
20
D. Strungaru, op. cit„ p. 295. Un exemplar a fost văzut de călugărul Suhano·1 in biblio-
teca lui Udrişte Năsturel (P. P. Panaitescu, op. cit„ p. 40).
21 A tradus din limba sla·ră în limba română o culegere de texte religioase ce se păstreaziL
in ms. 1570 din Biblioteca Academiei RSR unde spune: „ Începută fu a se scrie această dumne-
~eiască şi pre.a bu~ă carte ... în cetatea Tîrgoviştei, în anii de la facerea lumii 7167 ( 1667),
m _luna lu no1embne 26 •.. Şi ispră·rită fu cartea aceasta în anii 7177 ( 1668), în luna lu mai
21 de zile" (f. 165 v). Vez1 D. Strungaru, op. cit„ p. 300.
22
D. Strungaru, op. cit„ p. 285. Această copie se păştrează pînă astăzi în Bulgaria, ibid.

253
 tor? În stadiul de azi al cercetărilor este greu de făcut o afirmaţie. N. Ior-
ga a subliniat altădată caracterul net didactic şi educativ al traducerii pe
care Udrişte a făcut-o acelei celebre cărţi ~ Imitatio Christi a lui Thomas
a Kempis, tipărită la Mănăstirea Dealu în anul 1647 23 • Motivînd această
traducere, învăţatul boier muntean spune în prefaţă că el însuşi s-a folosit
de ea pentru învăţătură, în adolescenţă „ca una ce era mai potrivită pentru
înţelegerea mea" şi fiindcă era „învăţătoarea cea mai iscusită".
Datorită acestei şcoli de la Tîrgovişte şi celor două tipografii (ele însele
adevărate şcoli, de la care va „roi" un personal tehnic de o remarcabilă va-
loare intelectuală), mişcarea munteană a reuşit repede să facă faţă, prin
cărţile tipărite, nu numai crizei slavonismului din Ţara Românească, dar şi
aceleia de prin alte ţări ortodoxe de cultură slavă 24 • O atenţiune cu totul
deosebită s-a dat Ardealului. Încă din 1639 se încearcă o viguroasă acţiune
împotriva calvinismului, cu tipar, tehnicieni şi dascăli, condusă de mitro-
politul Teofil al Ungrovlahiei şi susţinută de însuşi Matei Basarab. Ea nu-
mără printre factorii cei mai ·activi la acea dată pe „dascălul" Dobre de la
Govora - un profesor deci - întemeietorul tipografiei de pe lîngă mitropo-
lia românească din Alba lulia 25• Aceste încercări de consolidare a slavonismu-
lui la românii de peste munţi au întimpinat însă rezistenţa hotărîtă a guver-
nului ardelean care, cu principele în frunte, urmărea convertirea la calvinism
a românilor ardeleni şi nicidecum consolidarea ortodoxiei, fie ea greacă
sau slavonă.

4. A avut Şcoala de limbă şi cultură slavă de la Tîrgovişte urman ·m

cultura munteană a secolului al XT' I I-lea? Şcoala slavă de la Tîrgo,·işte a
creat, cum era şi firesc, o serie de specialişti autohtoni care au prelungit
existenţa culturii slave în Ţara Românească în aproape tot secolul al XVII-
lea. Aceşti specialişti au luat treptat locul tipografilor şi dascălilor aduşi
din afară. Prin munca lor, curentul slavo-fii în învăţămînt s-a întărit: A luat
naştere astfel o importantă operă didactică, dicţionare şi gramatici, care au
lăsat un moment iluzia că această veche cultură - atît de intim legată şi de
sufletul maselor prin influenţele literaturii religioase - va renaşte şi va
dura. Din nefericire nu cunoaştem astăzi numele celor mai mulţi dintre auto-
rii acestor importante lucrări. Operele lor însă au rămas. Ele sînt o mărtu­
rie puternică a însemnatei activităţi pe teren didactic, întreprinsă în Ţara
Românească sub domnia lui Matei Basarab, în favoarea limbii şi culturii
slave.

23 Vezi N. Iorga, Istoria bisericii rnmâneşti, voi. I, Bucureşti, ed. II, 1929, p. 341, unde o
caracterizează „exerciţiu de învăţătură a lui Năsturel" (Traducerea integrală a prefeţei la Bianu-
Simonescu, Bibliografia romanească veche, IV, p. 194-200).
24 Încă de la începutul activităţii tipografice, proiectul lui Matei Basarab îmbrăţişează
interesele întregii lumi ortodoxe. În prefaţa Molitvenicului slavon din 1635, el scrie că îl face
dar tuturor dreptcredincioşilor „fie Moldovlahi şi Ungrovlahi, Ruşi, Sîrbi şi Bulgari". În 1637,
un călugăr catolic din Chiprovaci (Bulgaria) iniţiat în proiectele lui Matei, spune şi el că domnul
muntean doreşte să retipărească „cărţile bisericeşti de rit oriental de care se slujesc preoţii şi
călugării din principatul său şi din alte provincii, ca: Moldova, Rusia, Bulgaria, Serbia, Croaţia,
Herţegovina, mare parte din Tracia şi Macedonia pînă la Sfîntul Munte" ( Mo11umenta spectantia
historiam Slavorum 111eridio11alium, acta Bulgariae eccelsiastica, voi. 28, Zagreb, 1877, p. 48 şi
Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria românilor, Yol. VIII, p. 461 ).
25 N. Iorga, op. cit., p. 300- 302.

254
 Într-adevăr, din cele 12 lexicoane slavo-române - „mai toate munte-
neşti"26 - întocmite la noi pentru uzul şcolilor mănăstireşti reînviate (şi
cunoscute pînă în prezent), opt sînt alcătuite în secolul al XVII-lea. Din
acestea, cel puţin şase reprezintă prelucrări, mai dezvoltate sau mai prescur-
tate, după celebrul dicţionar slavo-rus redactat de învăţatul kievian Pamvo
Berînda 27 • Unele din aceste lexicoane slavo-române au şi adăugiri importante,
care nu se găsesc în lucrarea autorului ucrainean. Aceasta se explică, în
parte, prin faptul că limba documentelor slavo-române conservă încă, la
acea dată, cuvinte mai vechi, de care Berînda nu avea cunoştinţă 28 •
Une1e din aceste dicţionare, cum ar fi de pildă acela lucrat la mănăs­
tirea Cozia de către ieromonahul Mardarie (1649) - pisar vestit şi desigur
dascăl de seamă la şcoala mănăstirii - sînt o puternică demonstraţie a. ni-
velului înalt către care tindea noua şcoală de limbă şi cultură slavă din Ţara
Românească sub domnia lui Matei Basarab 29 • Tinerii care se devotau acum
studiilor de limbă şi cultură slavă nu se mai mulţumeau - în cadrul noului
curent intelectual ce venea de la Kiev - cu vechea metodă a pregătirii em-
pirice, atît de precară, mărginită ]a cîteva texte liturgice. Într-o vreme în
care capitalu] lexical al grămăticilor şi diecilor noştri era simţitor redus -
cum o dovedeşte marele număr de cuvinte şi expresii româneşti din documen-
tele slave - în Rusia tiparul punea din nou în circulaţie cărţile de mare
prestigiu ale vechii culturi slave. O înţe1egere deplină a acestor scrieri de
către tinerii care învăţau prin şcolile mănăstireşti (sau cu dascăli de casă)
şi ridicarea lor pînă la nivelul intelectual al noului curent făcea absolut ne-
cesară folosirea dicţionarelor slavo-române şi a gramaticilor. Dicţionarul ie-
romonahului Mardarie în Muntenia - ca şi acela al lui Pamvo Berînda în
Rusia - era chemat să ajute această înălţare şi adaptare a învăţămîntului
românesc de limbă slavă la programele pretenţioase create de influenţa kie-
viană. Traducerea din limba latină în cea slavă a celebrei scrieri „Imita-
tio Christi" de către Ud.rişte Năsturel - „care ştia desăvîrşit slavona cea
mai înflorată" 30 - constituie o indicaţie suficientă în această direcţie; el
a făcut-o, cum am arătat, în primul rînd pentru aceşti tineri a căror edu-
caţie religioasă trebuia întărită în faţa curentelor de reformă şi al căror ni-
vel intelectual trebuia ridicat.

28
Grigore Creţu, Mardarie Cozianul, Lexicon slavo-românesc şi tîlcuirea numelor, din 1619,
Buc~reşti, 1900, p. 22-23. Vezi îndeosebi cap. Lexicografia slavo-română, p. 22-57. Cf. şi
Lcncon slavo-român de Mardarie, cdlugăr la Cozia, tipărit (în parte) pînă la pag. 88 după mss.
original aflător la Biblioteca Academiei de acelaşi.
27
___ I. Bogdan, Un lexicon slavo-român din secolul al XVII-Zea (în Convorbiri literare, anul
XX', nr. 3, p. 203). Deşi la acea dată Bogdan nu cunoştea încă nici lexiconul Sturza în între-
gime ~i nici pe acela al lui Mardarie Cozianul, a putut conchide totuşi că „lexicografia slavo-
română s-a dezvoltat în a doua jumătate a secolului XVII sub influenţa lexiconului sla·10nesc al
lui Berynda" (ibid. ). Vezi pentru aceste lexicoane sla·ro-române si Dr. I. G. Sbiera 1"\lliscări
wlturale şi literare la Românii din stînga Dunării în restînpul de la.1501-1714, Cernă~ţi i897
cap. 28. Scrieri limbistice, p. 261-264. Opiniile lui N. Iorga, în Conferinte si preleueri Buc~resti'
19i0, p. 115. . . o , ' '
28
La capătul analizei sale Grigore Creţu conchide: „Caracterul mai arhaic al limbii sla-1ice
din manuscript se explică, ca şi al limbii lui Mardarie de la Cozia: limba sla·rică din Principate
a·1ea un ca~acter mai arhaic decît cea din Rusia şi Galiţia". Gr. Creţu, op. cit„ p. 31.
29
Grigore Creţu, ~P· cit., p. 96-97. Nu împărtăşim însă părerea lui Grigore Creţu, d
o atare muncă a putut fi făcută „pentru uzul mai restrîns al călugărilor din mănăstirea Cozia".
30
N. Iorga, Istoria literaturii româneşti, Bucureşti, 1901, -IOI. II, p. 258.

255
 Dar un astfel de învăţămînt implica în mod firesc studiul metodic, gra-
matical, al vechii slave. De lucrul acesta şi-a dat seama Udrişte Năsturel
şi diverşii săi emuli. Unul dintre aceştia (după părerea lui Grigore Creţu, das-
căl la şcoala de limbă şi cultură slavă de la mănăstirea Sf. Gheorghe vechi
din Bucureşti) a alcătuit pentru elevii săi un lexicon - cunoscut sub numele
de Lexiconul din codicele Sturza 31 - căruia i-a anexat însă şi o gramatică
atît în limba slavă, cît şi în limba română. Grigore Creţu a demonstrat că
acest lexicon şi gramatica ce-l însoţesc au fost lucrate în intervalul 1660-
167232.
Dacă în ceea ce priveşte data cînd au fost scrise aceste lucrări, argumen-
tele lui Creţu sînt concludente, în ceea ce priveşte autorul şi locul unde a pro-
fesa,t el, afirmaţiile sale sînt insuficient documentate. (Existenţa şcolii de
limbă şi cultură slavă de la Sf. Gheorghe vechi din Bucureşti, la această
dată, nu este dovedită.)
Ultimul cercetător, D. Strungaru, care, cum am arătat, a consacrat
un studiu special gramaticii române din Codicele Sturza, o califică, cu bună
dreptate, „cea mai veche încercare de gramatică românească aflată pînă. în
momentul de faţă" 33 • Asupra datei cînd a fost scrisă, Strungaru nu dă pre-
ciziuni, dar aşează întreaga activitate a autorului presupus de dînsul (Staico-
Daniel), în perioada 1643-166934. Părerea noastră, cum am spus şi mai sus,
este că Staico şi Daniel sînt două persoane diferite şi că în stadiul de azi
al cercetărilor nu se poate preciza care din ei este autorul. Dar oricare ar fi
şi oriunde ar fi profesat, sîntem încredinţaţi că atît el, cît şi lucrarea ce a
lăsat sînt produsul aceleiaşi şcoli de la Tîrgovişte şi că se încadrează în ace-
laşi curent de influenţe ruseşti kieviene. Luată în întregime - lexic şi gra-
matică - lucrarea din codicele Sturza reprezintă un remarcabil progres în
munca de creare a unor instrumente didactice necesare şcolilor de slavonie.
Autorul ei este un profesor, care declară chiar în precuvîntarea cărţii
(f. 216 b) că scrie pentru elevii săi: „Eu plecatul, deacă vreamea ce întru învă­
ţătură chemat sînt ca întru chemarea mea să petrec şi cum îmi zic dascăle,
ca şi cu lucrul şi cu numele acesta să fiu plecaţilor mei ucenici întru învă­
ţătura gramatichiei, carea măcar deşi nu foarte iaste mare adăncame a prea
înţe(le)pciunii, ce fără de tîlcuire neînţeleasă iaste. Pre aceasta a o tălcui
am găndit sau am svătuit ... "
Un al treilea dicţionar slavo-român realizat pentru nevoile şcolii noastre
mănăstireşti - tot în secolul al XVII-lea, sub influenţa curentului lexico'."
grafic rusesc - este acela cunoscut sub numele de Lexiconul lui Miclzaiu. 35
Lucrarea 1n întregul ei cuprinde 804 pagini, din care 735 conţin lexicul, iar
restul este consacrat, de asemenea, unei gramatici slavo-române (p. 737-
804), căreia nu i s-a păstrat nici începutul, nici sfîrşitul. Este mult mai dez-
voltat decît al lui Mardarie Cozianul - are circa 8200 de cuvinte - şi este
scris de un anume Mihai la anul 1672 în vremea domniei a treia a lui Gri-
gore Ghica Vodă, în Ţara Românească, cum se vede dintr-o însemnare35 •

31 Grigore Creţu, op, cit., p. 32- 33.

32 Vezi discuţia asupra datei: Haşdeu, Magnum Etymologicum, 185 şi 588, 761, 766, 802,
1113, 1648, 1680, 1852, 2104, 2779; I. Bogdan, Un lexicon slavo-român din secolul al XT'II-lea
(în Cont·orbiri literare, Anul XXV, nr. 3, p. 203) şi Grigore Creţu, op, cit., p. 32- 33.
33 D. Strungaru, op. cit., p. 300.
34 Ibidem, şi nota.
3 5 Grigore Creţu, op. cit„ p. 41.

256
Cercetările făcute au dus la concluzia că şi acest lexicon este alcătuit tot
după acela ;al lui Berînda, de unde reproduce şi unele indicaţii bibliografice.
Demn de remarcat este faptul că din cele 8200 de cuvinte ale lucrării, cir-
ca 2200 reprezintă un adaus al autorului român. Adăugirile nu s-au făcut
însă dintr-o singură dată, ci în diferite rînduri, deoarece nu sînt în ordine
alfabetică. Ele s-au făcut pe măsură ce lucrarea - în prima ei formă - era
experimentată în lectura textelor folosite de dascăli cu ucenicii lor. Diferi-
tele modificări şi numărul mare de cuvinte adăugite au determinat pe spe-
cialişti să considere acest lexicon şi gramatica ce-l însoţeşte ca pe o lucrare
originală, independentă de aceea a lui Berînda.
În afară de lexicoanele şi gramaticele anexe înfăţişate mai sus, mai avem
alte trei lexicoane provenite, de asemenea, din mănăstirile Ţării Româneşti,
care reintroduseseră cursuri de limbă şi cultură slavă în secolul al XVII-
lea. Şi acestea au avut a~elaşi rost, precumpănitor didactic; şi acestea se în-
cadrează în curentul de reînviere a slavonismului, al cărui principal izvor
l-a alcătuit - desigur - şcoala slavă întemeiată de Matei Basarab la Tîr-
govişte. (Unul dintre acEste ,lE:xiccane este scris chiar la Tîrgovişte, de Mi-
chail Logofătul, în anul 1678.)36

*
Victoria nchii aristccraţii muntene, de tradiţie culturală slavă împotri-
va elementelor greceşti, a adus cu sine încercarea de reînviere a culturii
slave şi, în consecinţă, o reorganizare a învăţămîntului slavon. Cercetările
întreprinse odinioară de A. D. Xenopol - sub influenţa „paralelismului"
cultural moldo-muntean din epoca domniilor lui Matei Basarab şi Vasile Lupu
- tindeau să dovedească existenţa la Tîrgovişte a unei şcoli latino-slave
asemeni celei de la Trei Ierarhi din Iaşi. Documentaţia lui A. D. Xenopol
s-a dovedit eronată. P.P. Panaitescu şi D. Strungaru, mergînd pe aceeaşi
direcţie a influenţelor kieviene, au semnalat existenţa unor „dascăli" la Tîr-
govişte în anii domniei lui Matei Basarab. Pasajul din raportul lui BahSic
pe care îl cităm mai sus face dovada categorică a existenţei şcolii de limbă
şi cultură slavă la Tîrgovişte în epoca domniei lui Matei Basarab.
Această şcoală instalată la mitropolia Ungro-Vlahiei, la Tîrgovişte, stă
la baza încercării de reînviere a slavonismului în Ţara Românească. Elevilor
formaţi acolo li se datoreşte în bună parte înviorarea tiparului şi prelucră­
rile de lexicoane şi gramatici, atît de numeroase în secolul al XVII-iea. Din
nefericire ne lipsesc aproape cu totul ştirile privitoare la modul de organi-
zare şi funcţionare. a acestei şcoli (programe, profesori, elevi etc.).
Toate aceste încercări, oricît de meritoase, erau însă fără şanse de dez-
voltare. Reînvierea curentului pentru limba şi cultura slavă veche a fost
36 Ibidem, p. i6-i7.

257
visul unei clipe de putere şi relativă independenţă a vechii aristocraţii mun-
tene, vis spulberat de asprele realităţi - de ordin intern şi extern - inter-
venite în viaţa Ţării Româneşti de la finele domniei lui Matei Basarab. In-
tegrarea Ţării Româneşti - prin aşa-zisul „monopol" - în marea unitate
economică a Bizanţului otoman era un fapt împlinit şi consecinţele ei în
ordinea culturii, de neînlăturat.
Dar şcoala de limbă şi cultură slavă de la Tîrgovişte n-a pierit înainte de
a fi făcut - prin dascălii şi elevii ei - un imens serviciu culturii noastre:
a pus bazele învăţămîntului limbii române prin lexicoanele şi gramaticile
ce ne-a lăsat.
 ORIGINILE ÎNVĂTĂMÎNTULUI SUPERIOR
I

ÎN TARA ROMÂNEASCĂ
I

S-a format la noi opinia că sub domnia lui 3Iatei Basarab nu a existat
în Ţara Românească un „învăţămînt superior" 1 , asemeni celui dezvoltat
în Moldova sub Vasile Lupu prin întemeierea şcolii de la Trei Ierarhi. Din
pricina aceasta, problema învăţămîntului muntean sub domnia lui Matei
Basarab nici nu a mai făcut obiectul unor cercetări speciale. Singurul care
a încercat să dovedească existenţa şi în Ţara Românească a unei şcoli superi-
oare în această vreme a rămas A.D. Xenopol 2• El nu a izbutit însă to. încer-
carea sa fiindcă la data cînd îşi încheia tratatul, dispunea de un material
documentar extrem de redus în sectorul învătămîntului; în al doilea rînd,
fiindcă a interpretat greşit - sub influenţa 'unor idei preconcepute - pe
cel existent3 .
S-a vorbit adesea de „întrecerea" dintre moldoveni şi munteni în tim-
pul domniilor lui Matei Basarab şi Vasile Lupu4 • S-a înrădăcinat chiar
ideea că această „întrecere" a dus la un gen de paralelism între cele două
mişcări culturale; tot ce se făcea într-unul din principate se realiza prin imi-
taţie şi în celălalt. Cel dintîi care a susţinut existenţa unui asemenea parale-
lism şi a unei emulaţii reciproce în toate sectoarele culturii - inclusiv în-
văţămîntul, cum am arătat mai sus - a fost A.D. Xenopol. În pasiunea lui
de sistematizare, Xenopol s-a silit să demonstreze că influenţa kieviană s-a
exercitat şi la Tîrgovişte ca şi la Iaşi, într-o măsură egală, în toate sectoarele
deţii culturale: biserică, tipar, legiuiri, învăţămînt etc. Astfel a ajuns el
să susţină, fără nici un temei., existenţa la anul 1640 a unei şcoli „la mănăsti­
rea Tîrgoviştei, în care se învăţau limbile latină şi slavă" 5 • (Demonstrez în
---f
1 Nu folosim expresia „învăţămînt superior" în înţelesul ce i s-a dat în administraţia
şcolară modernă (universitar), ci numai în raport cu vechea organizare a învăţămîntului nostru.
Dealtfel, cum s-a spus chiar, „diviziunea învăţămîntului în elementar şi secundar începe a se
produce abia în secolul al XVII-iea şi în mod sporadic" (Ştefan Bîrsănescu, „Schola latina"
de la Cotnari, Biblioteca de curte şi proiectul de Academie al lui Despot Vodă, Bucureşti, 1957,
p. 71, nr. 85).
2 A. D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană, ed. a III-a, voi. VII, Bucureşti,
1929, p. 75- 78.
3 Victor Papacostea, O şcoală de limbă şi cultură slat'onă la Tîrgovişte în timpul domniei lui

Matei Basarab (Romanos/auica, V).

4 A. D. Xenopol, op. cit., p. 81, „Matei Basarab şi Vasale Lupu ... par a se fi concurat

unul cu altul, pe întrecutele în înzestrarea poporului cu aceleaşi aşezăminte folositoare". Ideea

apare apoi la N. Iorga, Istoria învăţămîntului românesc, Bucureşti, 1928, p. 29: „Ţara Româ-
nească a lui Matei Basarab în concurenţ"I. continuă cu Moldova lui Vasile Lupu ... " în Istoria
Românilor, voi. VI, p. 77- 79. N. Iorga introduce ideea chiar în titluri: Întrecerea ctitorilcr
<Iomneşti sau Noua întrecere şi luptă între cei doi domni români, p. 138 - 1-48.
5 A. D. Xcnopol, op. cit„ p. 78.

259
altă parte inexistenţa unei şcoli latino-slave la reşedinţa lui Matei Basarab
la data indicată de istoricul ieşean. 8 )
Dar dacă A. D. Xenopol a exagerat, pentru pasiunea unei simetrii de-
sădrşite şi a spiritului său de excesivă sistematizare, nici poziţia contrarie
nu mai poate fi acceptată. Nu se poate susţine nici opinia exprimată de
Const. C. Giurescu că „emulaţia ce exista între Moldova şi Muntenia sub Ma-
tei Basarab şi Vasile Lupu în diferite domenii culturale, nu se constată şi în
acela al învăţămîntului. Bătrînul domn de ţară nu întemeiază şi el o şcoală
superioară, în genul celei de la Iaşi" 7 •
Izvoarele timpului ne arată că şi muntenii fac totuşi începutul unui
În\'ăţămînt de nivel mai înalt, întemeiat în prima decadă a domniei lui Matei
Basarab pe studiul vechii limbi şi culturi slave (într-o şcoală fără catedră
de limba latină); în a doua decadă a domniei, întemeiat pe clasicismul greco-
latin, pe studii filozofice şi de retorică („Schola greca e latina", cum este
numită în documentele vremii, întemeiată de cunoscuţii umanişti greci, ori-
ginari din Hios, Pantelimon Ligaridis şi Ignatie Petriţis} 8 •
În studiul de faţă ne vom ocupa de această şcoală. Ea nu este menţio­
nată pînă astăzi în nici unul din tratatele de istorie româneşti sau greceşti
şi nici în sintezele de istoria culturii apărute în cele două ţări. Un adevărat
„colegiu" prin programele ce i-au fost hărăzite „Şcoala greacă şi latină" de
la Tîrgovişte a fost expresia în suprastructura vremii a acelei viguroase miş­
cări muntene pentru ieşirea din sistemul economic impus de cucerirea oto-
mană. Ea a fost realizată cu concursul unor agenţi ai contrareformei, aşa
cum aceea de la Cotnari, a lui Despot Vodă, a fost urmarea activităţii agen-
ţilor protestanţi 9 • Cu o deosebire: şcoala lui Matei Basarab a avut la bază
un puternic curent de acţiune internă - înstăpînit „manu militari" la cîrma
statului - în vreme ce şcoala de la Cotnari a rezultat din actul de voinţă
al unui singur om - domnul - fără legături cu ţara şi poporul asupra căruia
a noit să domnească. Dar această paralelă însăşi ne obligă să amintim unele
împrejurări de ordin general, a căror influenţă asupra stărilor noastre interne
a fost evidentă.

I. Lupta fntre reformă şi contrareformă în Orient. Inflitenţa Veneţiei şi

a Pi1dovei ..N eoarz'.stotelismul. ~Misiunea lui Pantelimon Ligaridi's. S-a scris
mult asupra împrejurărilor care au dus la deplasarea spre Orient a luptei
dintre reformă şi contrareformă. În analiza pe care istoricii germani din
ultima vreme au făcut-o ideilor politice militate de conducătorii reformei,
s-a insistat asupra orientării antiotomane pe care şi Luther, dar mai ales

6
\"ictor Papacostea, op. cit.
' Const. C. Giurescu, I stoi·ia Românilor, voi. III. partea a II-a, p. 916.
9
\"ezi îndeoseLi documentele publicate de Gh. Călinescu, Altre notizie sui m1ssio11al'i
catolici nei paesi romeni, în Diplomatarium Jtalicum, voi. II, 1930, p. 362- 363, 378- 379,
39.5- 396, 400- 101, 101, 130- 13 I; Fr. Pall, Les relations de Basile Lupu avec !'Orient ortl1odoxe
et particulierement avec le patriarcal de Constantinople, p. 66- HO, iar acutn în urmă, studiul
lui :!II, I. Manousakas, în 'E7t&tT)pi~ TOO M&oa1rov1icQO 'Apx&lou, Atena, 1939- 19.56, tom. II,
p. 1.54 şi urm.
9
E. Bcnz, Willenberg 1111d Byzanz, Zur Begegnung und Auseinandersetzung der Refor-
malic11 11nd der ostlicl1-orthodoxrn Kirche, Marburg, 1949 (vezi capitolul special consacrat ac-
ţiunii lui Despot Yodă şi celorlalţi agenţi protestanţi care au acţionat în raporturile cu grecii şi
cu popoarele sud-slave).

260
Melanchton au dat-o de la început mişcării (ambii sînt ccntEmporani erccii
de maximă presiune militară otomană asupra germanismului) 10• Ei reco-
mandau necontenit în scrierile lor, punerea în mişcare a popoarelor ortodoxe;
această dinamizare trebuia obţinută printr-o reactivare a sentimentului
religios în masele populare. (În concepţia corifeilor mişcării protestante, feuda-
litatea era, structural, inaptă să mai ducă lupta împotriva islamului; de
mult ea dădea semne de oboseală şi dezagregare.)
Pătrunderea agenţilor protestanţi în ţările ortodoxe şi contactul lor viu
cu masele populare în aceste ţări nu puteau lăsa indiferentă biserica romană.
Învinsă în statele germane, în Suedia, în Ţările de Jos şi în Anglia, papali-
tatea reia şi ea în secolul al XVI-iea vechile proiecte de expansiune în Răsărit
şi de fuziune cu biserica ortodoxă. Prin dispariţia imperiului bizantin, ope-
raţia aceasta apărea, multora, foarte uşurată. Pentru atingerea acestui scop,
conducătorii contrareformei au avizat la unele măsuri şi metode cu totul
deosebite. Între altele au reîntemeiat la Roma Institutul grec Sf. Atanasie
(1577) - condus de iezuiţi - şi, prin cadrele pregătite aici şi infiltrate în
ierarhia bisericii ortodoxe, au încercat să provoace înlăuntrul acestei biserici
o mişcare favorabilă unirii. Din rîndurile tinerilor greci crescuţi de iezuiţi
în Institutul Sf. Atanasie sau prin alte colegii ale acestui ordin, unii au reuşit
să ajungă mitropoliţi şi chiar patriarhi ecumenici 11 • Cum bătălia se dădea
îndeosebi pentru cîştigarea gtneraţiilor tinere, faimoasele colegii iezuite încep
să apară prin oraşele mai importante ale ţărilor răsăritene 12 • (O spărtură se-
rioasă s-a făcut cu ajutorul acestor colegii în biserica poporului ucrainean
de sub stăpînirea Poloniei.) Colegiile iezuite erau opuse pretutindeni celor
protestante, care dovediseră o mare eficacitate atît sub aspectul instrucţiei
cît şi sub acela al prozelitismului religios.
Din rapoartele misiunilor catolice din Orient către Congregaţia de Pro-
paganda Fide, rezultă că pe la 1640, curentul pentru limba latină, în creş­
tere în Ţara Românească, mîna către colegiile reformate din Transilvania
tineretul muntean, de unde se întorcea cu sentimente ostile bisericii romane 13 •
Acest fapt a alarmat pe observatorii catolici din Balcani şi Constantinopol.
10 Richard Lind, Luthers Stellung zum Kreuz - und Tiirkenkrfrg, Giessen, 19'10, p. 6- 7.
Dar cel care a dat mai mult chiar decît Luther argumentaţia politică a acestei orientări anti-
otomane, lăsînd pe planul al doilea argumentele teologice, este Melanchton. Vezi E. Benz,
op. cit., p. 27. Melanchton a împins cu energie acţiunea reformei în rîndul popoarelor ortcdoxe
supuse turcilor. Corespondenţa lui cu fruntaşii emigraţiei greceşti pune într-o vie lumină ideile
sale politice. Ea explică şi aventura lui Despot Vodă în Moldova. Reactivarea ideii creştine
în masele populare ortodoxe, prin naţionalizarea liturghiei, urmărea realizarea unui creştinism
dinamic, de mase - un dig de apărare al germanismului împotriva turcilor „mai puternic decît
suliţele şi puştile armatelor de mercenari" (ibid., p. 1.5i). La rîndul lor nici turcii nu puteau
rămîne indiferenţi în faţa acestui creştinism de mase pe care îl aducea reforma. De aci com-
plicităţile Porţii cu agenţii iezuiţi.
11 Acesta este cazul lui Athanasie Patelarios şi al lui Chirii Contaris, principalul res-
ponsabil pentru uciderea lui Lucaris.
12
În anul 1600, şase decenii numai după întemeierea ordinului, iezuiţii posedau deja.
300 de colegii în Europa (Fran~ois Guex, Histoire de l'instruction et de l'iducatiou, Paris, 1913,
p. 97).
13
Monumuita spectantia lii~toriam Slat:on.m Mll'idioualium, acta Bulgariae ccclesiastica,
Zagreb, 1877, voi. 28, p. H 1: „A se la sacra congregatione vorebbe fare un maestre delia scuola
in Targoviste, questo sarebbe il maggior frutto che si puo fare in quelle parti, perechi li \'alachi
che vogliano studiare latino, vano in Transilvar.ia fra li heretici et poi sono inimici alle chiese
romane, et se fusse una schola delia lfogua latina et della ci1 i'.liana in un loco solo non haverebbor:o
l'occasione di andare a studiare fra li heretici di Transilvania".

261
 Îi îngrijora îndeosebi pasiunea cu care principii ardeleni susţineau mişcarea
pentru reformă, prin şcoli şi prin tipar. Biserica romană, dispunînd acum de
un personal anume pregătit (în amintitul institut) pentru combaterea curen-
telor de reformă în lumea ortodoxă şi pentru propagarea ideii de unire a celor
două biserici,. a reacţionat. Momentul era bine ales.
Într-adevăr, de ani de zile, lumea grecească era pradă unor grave sfîşieri
interne provocate de lupta a două partide: cel progresist - influenţat de
spiritul reformei şi de curentul filozofic zis „neoaristotelic" - care avea în
frunte pe patriarhul Chiril Lucaris şi pe filozoful Teofil Coridaleu, rectorul
şcolii din Constantinopol 14 ; cel tradiţionalist, al pretinşilor ortodocşi puri,
care cuprindea cea mai mare parte a clerului înalt şi diverşi teologi, dominaţi
de marele retor al patriarhiei ecumenice, Meletie SY!"igos, celebru pentru
erudiţia şi intransigenţa lui în problemele de dogmă 15 • În mod firesc puterile
protestante (Suedia, Olanda şi Anglia) sprijineau prin agenţii lor diplomatici
prima partidă, iar puterile catolice (Franţa, Austria şi Polonia) susţineau
pe aşa-zişii ortodocşi puri 16•
Pentru istoria culturii româneşti, acest război intern între cele două
tabere greceşti - soldat cu uciderea prin înec sau spînzurătoare a mai multor
patriarhi şi mitropoliţi din ambele partide - prezintă o deosebită importanţă.
Reprezentanţi de seamă ai ambelor curente greceşti, unii acuzaţi de „latino-
fronie", iar alţii de „calvinolatrie", s-au refugiat succesiv în Ţara Româ-
nească şi au contribuit prin pregătirea intelectuală şi prin munca lor la
ridicarea nivelului cultural în general şi la acela al învăţămîntului în special.
În prima jumătate a secolului al XVII-lea ne-au venit diverşi agenţi ai bise-
ricii romane, greci formaţi în spiritul şi în şcolile ordinului iezuit. Cînd însă
la Constantinopol va birui partidul reacţionar se vor refugia la noi elementele
progresiste - adică discipolii lui Teofil Coridaleu şi în general ai şcolii neo-
aristoteliene.
'i~

u Pentru lupta celor două curente şi pentru cariera lui Teofil Coridaleu, ·1. M. Ghedeon.'
XpovlKci ti')c; Ilatplapxi'lc; 'AKaonµ~. Constantinopol, 1883, p. 7-t-86, 87- 92. Acest erudit
istoric al elenismului postbizantin acuză pe Meletie Syrigos de ură personală împotriva lui
Chirii Lucaris şi a lui Teofil Coridaleu. t:n rezumat succint al acestor lupte - incă din prima
lor fază - dă şi Cleobul Tsourkas in Les·dib11ts de l'mseignement pl1ilosoplliq11e et de la libre pensie
dans Ies Balkans. La vie et l'oeuvre de Tliiopl1ile Corida/ie ( 1563-16"16 ), p. 30-39. Tineretul
şi îndeosebi studenţii au fost de partea lui Coridaleu, afirmă ..\nastasios Gordios în Bioc; Efry&viou
'IcoovvouJ..lou, tou AltooM>o. editată de C. Sathas, în M&aa1oov11Clj BlP>.10SiJ1CT1
Veneţia, 1894, III, p. 420-179 şi de Spiridon Lambros, în Neoe; 'E>.>.µvoµvi)µoov, Atena, 1907,
IV, p. 27- 32 (pp. 27- 32 cuprind o introducere a lui Lambros). Scrierea. lui Gordios este un
izvor preţios pentru cunoaşterea epocii.
16
„Puritatea" dogmatică a aşa-zişilor ortodocşi intransigenţi era şi ea iluzorie. Syrigos
studiase teologia scolastică cu Bellarmin şi suferise puternica influenţă a maestrului său. Cer-
cetătorii recunosc astăzi că din tMlogia scolastică şi-a luat Syrigos „un bogat arsenal" pentru
combaterea cahinismului, v. Cleobul Tsourkas, Les premi,1-es influmces occidentales dans /'Orient
orthodoxe, in Balcania ,VI ( 1943), p. 333-356. Vezi îndeosebi cap. Tendances catholiques dans
la thiologie crt/wdoxe, p. 341. Cf. sub acest aspect şi N. Chiţescu, O dispută dogmatică din veacul
XVII la care au luat parte Dositei al Ierusalimului, Consta11tin Brîncoveanu şi Antim Ivireanu,
extras din Biserica Ortodoxă Română, an. LXVIII (nr. 7-8), Bucureşti, 1945, E. Benz, Die
Ostkirche im Liclite der protesta11tiscl1en Geschichtsschreibung von der Rejormation bis zur Gegen-
wart, Mllnchen, p. 47 şi urm.
G. Arvantidis, KupiU.oc; o Aou1Captc;, Ta Katci t6v Savatov JCai titv talj>T)V tou
11

âstµvi)mou Ilatplapxou, Atena, 1939, p. 92- 129. Dă interesante referinţe privitoare la asp«>ctul
politico-diplomatic al luptelor de la Constantinopol (Volumul com~mxati·1).

262
 Se ştie că Teofil Coridaleu fusese elev al universităţii din Padova. Veche
posesiune veneţiană, Padova a fost de timpuriu integrată climatului materialist
al „talasocraţiei" greco-italiene din cetatea lagunelor. Aceasta explică de ce
la Padova, mai mult decît oriunde, trebuia să se nască curentul neoaristo-
telic - prima mare reacţie împotriva tuturor formelor de misticism (averrhoist,
neoplatonician etc.) - şi de ce universitatea Padovei şi tiparul Veneţiei au
arătat atîta generozitate curentelor de reformă. Cum observă cu dreptate un
recent cercetător, „Veneţia a fost poarta de intrare a reformei în Peninsula
Balcanică" . 17 (Ernest Renan compara rolul ei cu acela al Olandei. 18)
Dar acest război din interiorul Bisericii greceşti nu trebuie redus doar
la o ceartă de teologi. Frămîntarea era mult mai adîncă. Deoarece grecilor
nu le mai rămăsese din marele lor imperiu de altădată decît Biserica, era
firesc ca în incinta ei şi sub masca controverselor de dogmă, să izbucnească
uneori conflicte mai adînci şi cu alte cauze. Aşa cum competiţiunile sportive
de pe hipodromul Bizanţului de altă dată (singurul loc de întîlnire în masă al
cetăţenilor), alimentate de diverse interese şi pasiuni obscure degenerau în
adevărate războaie civile, dînd la iveală realităţile economice şi sociale (în
general, curen.tele care frămîntau societatea în adîncime), tot astfel reforma,
cu ideile ei de libertate economică şi politică, a pus în agitaţie această veche lume
de navigatori, bancheri şi neguţători robiţi, provocînd mişcarea, sub o formă
sau alta, a vîrfurilor ei intelectuale. Şi cum aproape toată intelectualitatea
greacă trăia atunci în sutană, agitaţia a îmbrăcat în mod firesc aspectul dis-
. putelor teologice.
Curentul neoaristotelic devenise dominant la Padova şi Veneţia la înce-
putul secolului al XVII-lea. Cezar Cremonini înfruntînd inchiziţia (care la
1600 arsese pe rug pe Giordano Bruno, iar la 1619 pe Vanini) reluase acţiu­
nea întreprinsă în secolul al XV-lea de Pietro Pomponazzi19 , demonstrînd în
ce măsură gîndirea Stagiritului fusese falsificată în evul mediu 20 , pe de o
parte de averrhoişti, pe de alta, de scolastică (potrivit principiului: ancilla
theologiae filosofia).
„Neoaristotelismul" lui Cezar Cremonini - aşa cum a trecut în opera
lui Teofil Coridaleu şi în cursurile acestuia de la „marea şcoală" din Constan-
tinopol - a deschis drumul gîndirii libere şi îndeosebi a materialismului,
în filozofia europeană 21 . Teofil Coridaleu, un bun filolog şi exeget pătrunzător
al textelor vechi, are şi el, alături de Cremonini, o contribuţie importantă la
această anevoioasă lucrare de reconstituire a gîndirii lui Aristot în fundamentele
ei materialiste 22 •

17 E. Benz, Wittenberg imd Byzanz, p. 36.

18 Ernest Renan, A verrhoes et l' averrhoisme, Paris, p. 346.
_ 19 Pietro Pomponazzi ( 1'162- 1.52.5), profesor la universităţile din Padova şi Bolonia.

In 1.516 a publicat De immortalitate animae în care nega concepţia despre nemurirea sufletului.
Nicicînd, spune el, Aristot n-a admis „nemurirea personală" (A. Fouillee, Histoire de la philo-
sophie, p. 218).
20 Ibidem.

21
Max Fischeisen-Kohler und Willy Moog, Die Philosophie der Neuzeit bis zum Ende
des XVIII. ]ahrhunderts, Berlin, 1924, p. 24, 34, 630.Aceşti autori confirmă autenticitatea
lui Aristot în opera lui Cremonini.
22
Cleobul Tsourkas, op. cit„ p. 99- 102 (vezi şi contrmrersa cu Otto Jochem, Scholastisches
Christliches und Medizinisches aus dem Kommentar des Theophilos Korydaleus zu Aristoteles'
Schrift von der Seele, Giessen, 1935). '

263
 în Occident, cum se ştie, apărarea religiei contra „ereziilor" şi a spm-
tului filozofic era încredinţată inchiziţiei; în Orient, teologii ortodocşi şi
iezuiti au manevrat contra elementelor progresiste prin turci. Ei denunţau
acest~ra - sub diferite acuzaţii politice - pe toţi cei bănuiţi de simpatie
pentru ideile reformei sau pentru filozofia neoaristotelică.
Prin amestecul iezuiţilor şi al diplomaţilor, lupta dintre cele două ·par-
tide a luat, cum se ştie, proporţii. Chiril Lucaris a plătit cu viaţa (1638) cu-
rajul măsurilor de însănătoşire în biserica răsăriteană şi cutezanţa de a fi
pus pe prietenul filozof - Coridaleu - în fruntea şcolii constantinopolitane.
La rîndu-i, Coridaleu, în vîrstă de 76 de ani, atacat de Meletie Syrigos în cate-
drala patriarhiei şi acuzat de calvinism şi ateism, s-a salvat cu mare greutate
de furia mulţimii bigote, aţîţată de influentul retor (despre care un contem-
poran spune că „era tenuto per un oracolo") 23 • Coridaleu a fost silit să pără­
sească pentru totdeauna capitala imperiului.
Dar, la rîndul lor, partizanii patriarhului asasinat şi ai filozofului izgo-
nit au continuat lupta cu o înverşunare sporită. S-a produs chiar o reac-
ţiune puternică în favoarea lor. Urmaşul lui Lucaris şi principalul său acu-
za tor, Chiril Contaris - fost elev al iezuiţilor - căzu repede sub valul indig-
nării generale şi sfîrşi înecat de turci în Bosfor. În locul lui veni, sprijinit de
coridaleeni, Partenios I - zis şi „cel bătrîn" - care a păstorit pînă în septem-
brie 1644. „Coridaleenii", continuînd ofensiva au reuşit să pună din nou
mîna pe „şcoala cea mare" a Fanarului, impun d ca director pe Ioan Cariofil, .
unul dintre cei mai destoinici elevi ai filozoftill!i alungat. Sub presiunea lor,
Partenios a trebuit să acorde lui Coridaleu nu numai reabilitarea dar şi o
consacrare deosebită, prin hirotonirea lui ca mitropolit de Arta (14 noiem-
brie 1640) u.
Acestea sînt faptele care au determin1t pe iezuiţi să arunce în lupta de
la Constantinopol, pe Pantelimon Ligaridis, grec hiot, cu o serioasă pregătire,
format de ei la Institutul St. Atan'isie din Roma. Umanist şi teolog erudit
totodată, Ligaridis deţinea acum, în şcoala în care îşi petrecuse tinereţea,
catedra de retorică. Pentru noua misiune îl indica, în afară de însuşirile sale
deosebite, şi faptul că, atît la catedră, cît şi prin tipar, se manifestase deja
ca adversar al spiritului padovan în general şi al lui Coridaleu, · în special.
Misiunea sa era în primul rînd (sau aparent) didactică. Trebuia opusă şcolii
din Constantinopol - devenită sub stăpîni:rea coridaleenilor un nou Ai>KEtov 25 ,
materialist şi „ateu" - o altă şcoală, respectuoasă cu dogmele Bisericii.
în corespondenţa sa, Ligaridis numeşte această şcoală „Academia Greca"26
- desigur sub influenţa Academiei din Florenţa - pentru a marca astfel,
de la început, caracterul ei spiritualist, ostil materialismului neoaristotelic
instalat prin coridaleeni la vechea OhcouµEVLKfi :ExoÂ.tj 27 • Totodată, dîndu-i
numele de „academie", el readucea în memoria lumii greceşti nu numai amin-
28 Fr. Pall, op. cit., p. 81.
:u Cleobul Tsourkas, op. cit., p. 37.
& Ainct:LOV era locul unde Aristotel îşi ţinea cursurile (în partea de nord-est a Atenei).
2

A fost întemeiat in 335- 334 la întoarcerea filozofului din Macedonia, după urcarea pe tron
a lui Alexandru cel Mare. Lykeul a fost prima şcoală superioară organizată metodic. Aici s-a
aplicat, pentru prima oară în toate domeniile de cercetare, o riguroasă metodă ştiinţifică şi
experimentală. Prin aceasta, Lykeul se deosebea fundamental de Academia platoniciană (v.
Ernesto Codignola, op. cil„ p. 89-91).
29 Fr. Pall, op. cit., p. 113- 116, doc. nr. XIII din 22 iunie 1644, din Constantinopol,
27 Cleobul Tsourkas, op. cit., p. 12.

264
tir ea şcolii lui Platon, dar chiar numele pe care şcoala patriarhiei îl purtase
se pare, la începutul mişcării neoplatoniciene (Ilatp1apx1K1) AKaOT)µia) 28
0

În concurenţă cu coridaleenii, el voia să sublinieze astfel devierea lor de la

tradiţia şi caracterul şcolii.
DJ.t fiind rolul important pe care Ligaridis l-a avut în luptele dintre
reformă şi contrareformă în răsăritul Europei, şi mai ales activitatea intelec-
tuală ce a desfă~urat în ţările nnstre pe plan didactic, teologic şi juridic, se
cuvin~ să dăm asupra sa cîteva date biografice 29 • Lucrul acesta e necesar
deoarece în ultim1 vrem~ s-au mai publicat, cum am arătat mai sus, noi şi
importante materiale privitoare la viaţa şi activitatea lui Ligaridis. Nu mai
puţin interesante sînt o s~rie de scris'Jri de ale sal~. in~dite, aflătoare în colec-
ţiile Academiei R.P.R. şi pe care le-J.m cercetat cu acest prilej 30 •

29 M. Ghedeon, op. cit„ p. 19-27. Eruditul istoric grec susţine că şcoala constantinopo-
litană merită, mai mult decit aceea de la Bucureşti sau de la Muntele Athos, titlul de ;,academie".
În realitate, începînd de la directoratul lui Coridaleu, şcoala a căpătat programa „Lykeului",
a....,a încît nimeni nu a mai numit-o „academie". Abia din anul 1691, cind după mulţi ani de fră­
mîntări şcoala şi-a refclcut în parte programa neoplatoniciană, i s-a mai putut zice din nou „aca-
demie" (Y. Dimitrie Cantemir, istoria imperiului otoman, voi. I, trad. Hodoş, n. la p. 135-136).
29 Vom da într-o lucrare aparte o biografie m3.i larg:i asupra lui Ligaridis. Aci ne mlrginim

la datele esenţiale şi la această listă bibliografică: Demetrios Prokopiou, Il&pi Î..Oyicov rpauc(i)V
1n Const. Sathas, MECJatCOVllCÎ) B1fJho9ftlCT}, III, Veneţia, 1872, p. 488; G. I. ZaYiras, Nta 'EA.Î..tjc;
il 'EÎ..Î..TJVlKOV E>ea-rpov, Atena, 1872, p. 512-513; Emile Legrand, Bibliographie hellenique
IV; Paris, 1894, pp. 8-61, lucrarea fundamentală, cu material cules din arhiYele Congregaţiei
tle Propaganda Fide (Biblioteca Vallicelliana), Roma; I. T. Lavrovskij, Neskoliko svedenii
dl ia biografii Paisija Ligarida Mitropolita Gazskago (Contribuţii la biografia lui Pai sie Ligaridis
mitropolit de Gaza), în Hristial}skoe Citenie, voi. II, Petersburg ( 1889), lucrare care nu mi-a
fost accesibilă; Const. Erbiceanu, Discurs rostit în Aula Universităţii din I aşi asupra şcolii grece
şi române .. „ Iaşi, 1885, p. 14; de acelaşi, Biografia unora dintre profesorii Academiilor domnesci
grecesci din Bucureşti şi laşi, în Revista Teologică, III ( 188.5- 1886), Iaşi, p. 262-263; de acelaşi
Bă1·baţi culţi greci şi români, p. 158; A. D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană, voi. IV,
1891, p. 643; de acelaşi, op. cit„ voi. VII, ed:·a III-a, p. 139; Silviu Dragomir, Contribuţii pri-
11itcare la relaţiile bisericii romltneşti cu Rusia în veacul XVII, în An. Acad. Rom„ Mem. Secţ.
I st „ s. II, 34 ( 1912), p. 10; N, Iorga., Istoria Bisericii român~şti, ed. a ll-a, voi. I, Bucureşti,
1929, p. 296; qe acelaşi, Byzance apres Byzance, Bucureşti, 1935, p. 169; de acelaşi,
Istoria literaturii româneşti, voi. I, Bucureşti,' 1925, p. 20....:21; P. P. Panaitescu, Nicolas
Spathar Milesco, Paris, 1925, p. 71; de acelaşi, L'influence de Pierre Afogila, archeveque de K1ev,
dans les Princip'autes Roumaines; V. Grumel, Ligarides ( Paisios ), în Dictionnaire de Theologie
Catholique, IX 1 , Paris, 1926, col. 749- 757; Gh. Călinescu, Altre notizie sui missionari cattolici
nei paesi romeni, în Diplomatarium Italicum, II, 1930, p. 362-363, 378-379, 395-396, 1:0-401,
404, 430-431; E. Smurlo, Paisij Ligarid v Rime i na greceskom Vostoke (Pa.isie Ligaridis la
Roma şi în Orientul grec), Sofia, 1932; C. Amantos, în 'ETtE"tl'IPic; ttatp&iac; Bu~avnvJlv
01tOUOlOV, Atelta., 1937; Andrei Veress, Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldova şi
Ţara Românească, voi. X, Bucureşti, 1_938, p. 351-352, 355-357, 357-358; Fi;-. Pall, La
controverse, p. )3 şi 33; C. A. Spulber, Etude de droit byzantin, VI, Jndreptarea Legii. Le code
valaque de 1652, I-ere partie, Histoire, Bucureşti, 1938, p. IX-X; Fr. Pall, Les relations de Basile
Lupii avec /'Orient orthodoxe et particulierement avec le pa!riarcat de Constanti>iople, în Balcania,
VIII ( 1945); M. I. Manousakas, op. cit „în 'E1t6"tTJpic; "tOC MECJatCOVLICOC 'Apx.Eiou, Atena, 1939-
1956, tom. II, p. 154-=- 170; Gh. Cronţ, Dreptul bizantin în ţările române. Indreptarea legii din
J 652, în Studii I ( 1960), p. S7 - 82.
30
Academia. R.P.R., ms. 974 (Codex Critias-Rally), f. 17r, din 2 septembrie 1663; f. 18r,
<lin iulie 1664; f. 20r-2 lr, din august 1668 (autografă) şif. 22r-23r, din 15 august 1670 (auto-
grafă). Toate sînt adresate lui· Ioan Cariofil. Am găsit în aceste scrisori detalii preţioase din
vremea petrecută. de Ligaridis în Rusia şi altele privind intervalul petrecut în Ţara. Românească..
Reproducem într-un alt studiu textul acestor scrisori, rămase după ştiinţa noastră, inedite.
Numai lista documentelor din ms. 974 a fost publicată de Spiridon Lambros în Nfoc; 'EÎ..)..TJ -
voµvnµcov, IV ( 1907), p. 220 ca anexă a articolului s1i,u NiteoÎ..aou Kp1tiou -roii µsyaÎ..01>
EICICÎ..T)CJlclpî(,OU auUoyfi au-roypaq>cov tmcr-roJ..tov tOU OEICcl"tOU tpo6µou Kai OEICcl"tOU 6yo6ou
alc'bvoc;. La noi lista a fost publicată de Nestor Camariano, Catalogul manuscriselor greceşti, tom.
11, p. 72- 114, Bucureşti, 1940.

2&5
 Pantelimon Ligaridis, mai tîrziu mitropolit de Gaza sub numele· de
Paisie, s-a născut pe la 1609-1610 în insula Chios, din părinţi care adera-
seră ei înşişi - ca mulţi din locuitorii insulei - la formula confesională.
greco-catolică. Este locul să amintim că această insulă dădea bisericii romane,.
tocmai în această epocă, două mari personalităţi: pe cardinalul Orazio Giusti-
niani şi pe Leon Allatius, autorii unor studii de dogmatică creştină, scrise:
în spiritul ideii de apropiere între cele două biserici31 .
-=- Ligaridis şi-a făcut primele studii în Chios. De aci a plecat în 1623 la.
Roma la Institutul Sf. Atanasie, severul colegiu iezuit, creat anume pentru
formarea cadrelor de luptă ale catolicismului în lumea ortodoxă. La colegiul_
Sf. Atanasie,. Ligaridis a făcut studii remarcabile şi de lungă durată. ::M:ai.
bine de 17 ani a rămas în incinta şcolii, trecînd prin toată ierarhia pregăti­
toare pentru o mare carieră didactică, reYelînd însuşiri intelectuale deose-
bite şi un strălucit talent oratoric. În 27 septembrie 1636 şi-a trecut docto--
ratul în filozofie şi teologie, într-un cadru de fast şi solemnitate, în faţa unui.
mare număr de cardinali şi a marchizului Giustiniani, compatriotul şi pro-
tectorul său. Talentul oratoric ca şi erudiţia desfăşurată de Ligaridis atunci:
au stîmit admiraţia; Congregaţia i-a încredinţat curînd catedra de retorică..
a şcolii.
Format de iezuiţi, Ligaridis era - atît în gîndirea teologică cît şi în
cea filozofică - pe poziţii total opuse acelora pe care se găsea contemporanul
său Teofil Coridaleu. Marcase chiar public, încă din anul 1640, ostilitatea.
sa împotriva acestui „calvinolatru" printr-un elogiu în versuri tipărit în
fruntea cărţii pe care un elev al său - Ioan Andrei Stavrinos - o scrisese
împotriva învăţăturii lui Coridaleu în faimoasa controversă a „transsubstan-
ţiaţiunii" (în greceşte µstoucnci>cn:coc;;) a2 •
În noiembrie 1641, Ligaridis se găsea în drum spre capitala Imperiului;
otoman, unde va rămîne pînă în octombrie 1646, cînd va pleca spre Princi-
pate. În cei aproape cinci ani petrecuţi la Constantinopol, a dus o viaţă agi-
tată, în viesparul de intrigi politice şi dispute teologice al Fanarului. Se pare·
că la venirea lui, mişcarea coridaleeană pătrunsese âestul de adînc în reţeaua
episcopală a bisericii răsăritene. Dar lucrul acesta nu a descurajat pe Ligari-
dis 33 • Cercetătorul care şi-ar propune să studieze de aproape viaţa acestui.i
ciudat personaj va rămînea uimit de modul cum trăiau asociate, în acelaşÎ!.
om, două naturi de un desăvîrşit contrast; căci Ligaridis era un pasionat al
studiilor şi al vieţii de bibliotecă (şi bibliofil reputat) 34 dar în .acelaşi timp-
un pasionat luptător, cu fecund spirit de intrigă, mereu însetat de mărire:

a1 Fr. Pall, op. cit., p. 76.

38 Termen de teologie scolastică introdus în teologia ortodoxă. Coridaleu, care era şi
un erudit teolog, văzîndu-se acuzat de ateism şi calvinism fiindcă preda pe Aristot în inter-
pretarea materialistă dată de Cremonini, a ţinut să demonstreie că în realitate aşa"zişii „orto-
docşi puri" se depărtaseră de doctrina creştină clasică, sub influenţa teologiei scolastice.
· Stavrinos - elevul lui Ligaridis - a atacat pe Coridaleu în studiul lkpi ll&'tOUaui>aE~
Ka'ta KopuSaA<>O 't"OO Ka>..SivoM'tpoU M>yo1 Suo (E. Legrand, op. cit., I, p. 406-407) ..
83 „Non posso spiegar le persecutioni et l'incontri che ho havuto da certi Mietropoliti,.

scolari di Coridallo et seguaci di Cyrillo Lucari ... ", Fr. Pall, op. cit., doc. IV din 25 ianuarie
1643.
34 Emile Legrand, op. cit., p. 24: „Iubea cărţile rare" spune savantul francez, iar amba-

sadorul Olandei la Moscova, Nicolas Heinsius, îi atribuie meritul de a fi descoperit textele uno1r
discursuri compuse de Photios (cu ocazia campaniei ruşilor contra Bizanţului) „rămase .pînă.
atunci necunoscute savanţilor"!.

266
:şi nu mai puţin de bani 35 • În orice caz era bine croit pentru rolul de perma-
nentă duplicitate pe care avea să-l joace între ortodoxie şi catolicism 36 • Ambi-
ţiqs, de o cutezanţă care nu cunoştea margini, el a dat de tînăr bătălia pentru
.apătrunde în marea ierarhie a bisericii răsăritene. S-a luptat pentru un scaun
mitropolitan, la Smirna, a sperat să moştenească pe Teofan al Ierusalimului,
.a visat chiar tronul ecumenic şi puţin a lipsit ca să ajungă patriarh al Mosc_o-
vei37. Ambasadori, scriitori, principi ai ambelor biserici şi monarhi au crezut
in valoarea şi în destinul extraordinar ~l lui Pantelimon Ligaridis, sprijinindu-I
.chiar atunci cînd valul urilor ce a stîrnit l-au copleşit 38 •
În primii ani ai şederii sale la Constantinopol, datorită legăturilor ce
ifăcuse cu bailul veneţian şi cu. _patriarhul Partenie I, Ligaridis a avut unele
.succese; între altele, a obţinut autorizarea de funcţionare şi conducere a noii
„,Academii" greceşti (care trebuia să fie opusă celei vechi, unde prin directo-
xatul lui Ioan Cariofil stăpîneau din nou ideile lui Coridaleu). Această şcoală
.a propagandei catolice în imperiul otoman, întemeiată pe cultura greco-latină,
urma să funcţioneze în palatul Soranzo (bailul veneţian). Într-un raport
.clin 22 iunie 1644, din Constantinopol, Ligaridis are satisfacţia să comunice
:Secretariatului Propagandei că noua „Academie" a luat fiinţă şi că el are
dnnuirea ei 39.
Din nefericire pentru Ligaridis, în septembrie 1644, o puternică coa-
liţie a mitropoliţilor răsăriteni, sprijinită de Vasile Lupu, răstoarnă pe Par-

35 Ligaridis apare în corespondenţa sa într-o continuă lipsă de bani. Cere patronilor sii
<lin Ţara Românească, cere Propagandei (spunînd că este ameninţat să moară de foame la
Tîrgo·1işte !), cere ţarului şi, paralel cu îndeletnicirile sale de cărturar şi teolog, face şi comerţ
oeu blănuri scumpe. Vezi pentru acest aspect capitolele din scrierea lui Kapterev, Caractere des
relations de la Russie avec !'Orient orthodoxe au XVI e et au XV II e siecles, Moscova, 1885, reproduse
.de Legrand în limba franceză, în op. cit„ voi: IV, p. 8-60. Pentru continua cerere de bani,
v. scrisorile XLIII şi XCI, în Gh„Călinescu, op. cit., p. 396, 430-431 şi Fr. Pall, op. cit., p. 137 -
.139. Afacerile băneşti şi mai ales traficul comercial au contribuit mult la compromiterea lui
1Ligaridis. ·
36
M. I. Manousakas, în op. cit., p. 135- 136, evocl conflictul dintre Liguidis şi alt faimos
„latinofron", Athanasie Retorul. Pînă unde mergea pasiunea şi lipsa de scrupule a lui Ligaridis
s-a văzut în acest conflict. Invidios de succesele lui Athanasie, care se bucura de încrederea
-curţii franceze (a purtat corespondenţă cu Mazarin şi chiar cu regele) l-a denunţat pentru du-
plicitate. „Athanasie cel cu două feţe - spune amuzat Manousakas - era sortit să fie denunţat
de Ligaridis care, în timp ce servea patriarhia, primea salariu de la Propaganda Romei!" Şi
N. Iorga l-a numit „latinizantul cu două feţe" (Istoria Bisericii româneşti, voi. I, p. 362); cf.
:şi Legrand, op. cit., p. 19.
37
Fr. Pall, op. cit., p. 78. Vezi şi doc. nr. XXI şi XXII, p. 132- 138, 133,-- 135. Puţin
inainte de plecarea spre Ţara Românească (iulie 1646) sperase încă să ocupe scaunul mitropolitan
.al Smirnei. Giacinto lngoli da Subiano, arhiepiscop şi suffragant al Constantinopolului scrie
Ia 30 octombrie 1646 că Ligaridis va putea deveni chiar „patriarca di Constantinopoli" (ibid.,
Jl. 134).
38 Marchizul Orazio Giustiniani, savantul Leon Allatius, patriarhul ecumenic Partenie I,

patriarhul Nicon al Moscovei, patriarhul Paisie al Ierusalimului, postelnicul Constantin Can-

tacuzino, Vasile Lupu, Matei Basarab şi ţarul Rusiei, Alexis Mihailo·rici - toţi l-au tratat
.cu amiciţie sau au vorbit cu admiraţie de cultura şi talentele lui Ligaridis. Ambasadorul olandez
la Moscova, Heinsius, care l-a cunoscut spre bătrîneţe, spunea că Ligai-idis era „un bătrîn domn,
rfoarte politicos şi foarte instruit" care şi-a petrecut „cei mai frumoşi ani din viaţă la Roma"
(E. Legrand, op. cit., p. 24). La Moscova a avut o influenţă covîrşitoare şi în biserică şi la curte.
-Cu tot atacul violent pe care i l-au dat adversarii coalizaţi - greci şi ruşi - şi deşi s-au produs
.destule dovezi compromiţătoare, totuşi ţarul I-a apărat împotriva tuturor. Atacul lui Dositei
Notara, în sfîrşit l-a doborît. A fost îndepărtat de la curte şi obligat să rămînă pînă la sfirşitul
vieţii la Kiev.
38
„ln palazzo del Eccelentissimo Signor Bailo sie instituita una Academia greca e io ne
iho la cura", Fr. Pall, op. cit., doc. XIII, p. 115.

267
 tenie - care alunecase prin influenţa lui Ligaridis în relaţii oculte cu Ro-
ma 40 - şi aduce la tronul patriarhiei constantinopolitane pe Partenie li
„cel tînăr", unul dintre discipolii lui Teofil Corida:leu 41 , cu legături în lumea
reformei şi prieten al „parlamentarilor", adică al englezilor 42 • Această ale-
gere a însemnat un mare succes pentru partida „calvinoiatră". Tempera-
ment de luptător, adversar pasionat al iezuiţilor şi al intriganţilor ..Iati-
nofroni" - care provocaseră asasinarea lui Chiril Lucaris şi alungarea lui
Teofil Coridaleu de la conducerea Academiei - Partenie al II-lea trece la
represalii; între altele, interzice propaganda pentru unire a misiunilor aflate
pentru aceasta la Constantinopol şi în restul imperiului. (Interdicţia acţiunii în
favoarea unirii a ruinat şi ideea acelei „Academii", de care Ligaridis legase
speranţele unei mari cariere, în cadrul bătăliei pentru unire.) 43 Aceasta l-a
aruncat într-o luptă grea cu partizanii lui Coridaleu şi cu patriarhul Parte-
nie al II-lea pe care îl acuzase de calvinism, punîndu-i în sarcină şi un acord
secret cu ambasadorul Olandei pentru întemeierea unui colegiu protestant
la Constantinopol. Pînă în cele din urmă a fost anatemizat de Partenie II 44 •
A sfîrşit prin a veni în conflict cu toată lumea - protestanţi, ortodocşi şi
chiar catolici. Nu împlinise 36 de ani cind toate drumurile vieţii îi păreau
închise.

2. Pantelimon Ligaridis im.:ita/ la Iaşi ajunge la Tirgovişte. Rolul postel-

11icuhti Constantin Ca11tacuzi110. Tocmai asupra acestei crize grave din ca-
riera lui Ligaridis - în anul 1646 - vine chemarea lui de către Vasile Lupu
ca profesor la Colegiul din Iaşi 45 , foarte probabil în cadrul acelei mişcări mai
largi pe care voievodul moldovean se pare că a întreprins-o după sau în wde-
rea plecării rectorului Pocacki şi a celorlalţi profesori ruteni. Dar, în drumul
său spre Iaşi, Ligaridis a fost oprit de munteni pentru proiectul lor de şcoa­
lă. Această operaţie s-a făcut surprinzător de repede, prin postelnicul Con-
stantin Cantacuzino. În ziua de 15 octombrie 1646, arhiepiscopul Giacinto
Ingoli da Subiano, „Arcivescovo d'Edessa e suffraganeo di Constantinopoli"
anunţă secretariatul Propagandei că a doua zi - 16 octombrie - Ligaridis
pleca spre Moldova, răspunzînd astfel invitaţiei lui Vasile Lupu. Ingoli arată
pe larg în raportul său importanţa acestei deplasări atît i:entru interesele ca-
tolicismului („di maggiore utilita alla fede"), cit şi pentru marile ambiţii
personale ale lui Ligaridis. Ni se dezvăluie cu acest prilej un întreg plan ca-
tolic pentru introducerea lui Ligaridis în ierarhia bisericii răsăritene. Admi-

40 Fr. Pall, op. cit„ p. 82. Partenie I a intrat in corespondenţă secretă cu Congregaţia ele
Propaganda Fide. Cf. doc. III şi XI.
41 Ibidem, doc. X \"II, p. 126.
4 2 Fr. Pall, op. cit., p. 85.
43 M. I. Manousakas, op. cit., p. 136 şi doc. nr. 7. Este o scrisoare a lui Partenie II din
februarie 1650 - din al doilea patriarhat - în care se descriu evenimentele din primul patriarhat,
la care ne referim in text. Aflăm din acest document că, la data aceea, Ligaridis avea încă spri-
jinitori de însemnătatea lui Ioan Carionfil şi Panait Nicusios. Dealtfel din conţinutul scrisorilor
inedite aflate în ms. 974 (Codex Critias-Rally) rezultă că relaţiile lui Ligaridis cu Cariofil au
fost şi au rămas bune şi după căderea lui Partenie II (v. f. XX r -XXI r.)
" Fr. Pall, op. cit., doc. nr. XIV din 4 februarie 16'15, p. 118 şi XVII din li iunie 16'15,
p. 125.
0 „11 signor Ligaridi domane li 16 d'ottobre partira per Buldania/Bogdania/chiamato
da quel Principe ... " (Fr. Pall, _op. cit., doc. XXII, p. 134.)

268
rator al lui Ligaridis, Ingoli exprimă speranţa că eruditul dascăl va putea
ocupa, ajutat de Vasile Lupu, un scaun mitropolitan şi, cu timpul, chiar tro-
nul patriarhiei ecumenice 46 • (Era, într-adevăr, vremea cînd Vasile Lupu avea
un cuvînt hotărîtor la întronarea şi scoaterea patriarhilor răsăriteni.)
Dar cum am arătat mai sus, Ligaridis, plecat spre Iaşi cu o misiune
atît de importantă, şi cu proiecte personale atît de ambiţioase, se opreşte la
Tîrgovişte ! La 24 noiembrie 1646, Grigore de Magistris, vice vicar patriar-
hal catolic, anunţă Propaganda că „signor D/on/Ligaridi se află în Valahia
ca profesor al fiilor postelnicului Cantacuzino şi salariat de acesta cu 50
reali pe lună şi toată întreţinerea, inclusiv îmbrăcămintea" 47 • Astfel, părerea
atîta vreme acreditată, atît în istoriografia greacă, cît şi în cea română, că
Pantelimon Ligaridis a servit, în această epocă, la şcoala lui Vasile Lupu se
dovedeşte neîntemeiată 48 •
Este foarte greu de precizat ce a determinat pe Ligaridis să renunţe atît
de repede la misiunea sa din Moldova, la situaţia ce i se oferea la şcoala
bogatului domn moldovean şi la toate proiectele şi perspectivele de mărire
amintite de arhiepiscopul Giacinto Ingoli şi să prefere oferta munteană. Foarte
probabil că a avut unele aprehensiuni în ceea ce priveşte sentimentele cu
care va fi primit în Moldova. Se ştie că patriarhul Partenie al Ii-lea, care
l-a anatemizat - fost elev al lui Coridaleu - ocupase tronul ecumenic cu
ajutorul lui Vasile Lupu 49 ; la aceasta s-ar fi adăugat eventuala ostilitate a
cercurilor kievene încă destul de influente în Moldova. (Ligaridis încercase
în ianuarie 1643 să împiedice confirmarea Mărturisirii ortodoxe a lui Petru
~Iovilă de către patriarhia ecumenică.) 50 De asemenea, nu este fără impor-

.;s Ibidem.
4
~ Fr. Pall, op. cit., doc. nr. XXIII, p. 136; v. şi nota 5, pp. 136- 137.
48 Punctul de plecare al acestei confuzii se găseşte în Demetrius Procopiu, Il&pl /..oyicov

rpmK<i>v(v. Const. N. Sathas, M&aatcov11ci\ B1jţA.109iiKTI :, III, Veneţia, 1872) de unde a fost luată
de l t"ilalţi istorici greci. Vezi: M. Paranikas, :E:x,&oiaaµa ît&pi ·~c; f.v ~<'i'.I tA.f..T1VLKcil e9V&I Ka'ta-
cmio&co; 'tcilv ypaµµci:rcov c'I.ît6 t~c; 'AA.ci>cr&coc; ( 1453, X) µt:x,p1 'tcOV c'I.p;r::cilv t~c; f.v&a'tci>crT1c;.
(10) EKCL'tOvtll&tTIPiOoc; Constantinopol, 1867, p. 182- 183; Const. N. S3.thas, Atena, 1868,
p. 315; G. I. Za·riras, Nfo 'EA./..«Jc; fi 'E/../..nviKov 0Ea1'pov Atena, 1872, p. 512-513.
De lr: aceşti istorici greci a trecut în istoriografia românească. prin Const. Erbiceanu, Diswrs
rost;: :;: Aula Universită/ii din Iaşi asupra şcolii grece şi româ11e (Revista Teologică, III, p. 132).
Prin,i;l şi-a însuşit-o A. D. Xenopol, în Istoria Românilor din Dacia Traiană, voi. VIII, p. 238.
l\Iai ciudat este faptul că eroarea persistă în istoriografia greacă nouă. Ultimul tratat apă.rut în
Grecia cu pri"rire la învăţămînt, Tr. Evanghelidou, 'H 1tatO&ia tîti ToupKOKpatia~ (1453-1831 },
A ten;:, 1936, t. II, p. 396 dă pe Ligaridis profesor la laşi în intervalul 1648- 1655. Chiar Cleobul
T~.u.o::-J.:as, de obicei atît de controlat, păstrează în op. cit., p. 64, această greşită informaţie,
>J. Io ~ga, în Istoria Bisericii româneşti, voi. I, p. 296, dă după Legrand (op. cit., t. IY, p. 17)
ace~;;,i informaţie greşită că Ligaridis vine în Ţara Românească abia în anul 1647, iar în Byzance
apre< Byzance (Bucureşti, 1935, p. 206) crede că învăţatul grec se afla în ţară din 1644. Dintre
ist(Jri.:ii greci din zilele noastre Manousakas (op. cit., p. 136- 137), care scrie în 1956, păstrează
mai departe aceeaşi dată greşită. Şi la noi, studiul lui Gh. Cronţ, Dreptul bizantin Îl! ţările române.
Imlrcptarea legii din 1652, apărută în re·'1ista Studii, I ( 1960), p. 57-80, păstrează ca dată a
·'1enirii lui Ligaridis în Ţara Românească acelaşi an, 1647, p. 67.
49
Simpatia lui Vasile Lupu pentru elementele progresiste din Constantinopol şi com-
pasiu;1ea pentru Chirii Lucaris se vede dintr-o scrisoare a sa către taml Mihail Feodorovici din
20 k• rnarie 16'!5. Are o izbucnire contra intriganţilor din Fanar care ~u lo·rit pe Lucaris: „căruia
i:an :::.cut de multe ori mari necazuri şi nervi cu faptele lor viclene, pînă cînd l-au dat morţii „."
In aceeaşi scrisoare, Vasile Lupu îşi exprimă decepţia pe care a produs-o Partenie I şi face elogiul
lui P;.rtenie II, ele·rnl lui Coridaleu ales în locul celui depus. „Asemeni şi noi am conlucrat la
acest lucru fără v·oia lui şi am trimis în Constantinopol la prietenii noştri să poarte grije de acest
bun şi nednic păstor şi învăţător" (v. Sil•riu Dragomir, op. cit„ doc. nr. XVIII, p. 103).
•° Fr. Pall, op. cit., doc. nr. IV, din 25 ianuarie 1645, p. 97-98.

269
 tanţă faptul că însuşi rectorul rutean de la Trei Ierarhi, Sofronie Pocackr
- acuzat şi el de iezuiţi că ar fi „calvinista" 51 - avusese într-adevăr legă­
turi de corespondenţă cu Teofil Coridaleu. (Ştim că la Constantinopol Li-
garidis fusese în luptă continuă cu diverşi „scolari di Coridallo et seguaci
di Cyrillo Lucari".) 62 Temerile lui Ligaridis ne apar astfel îndreptăţite şi
renunţarea la oferta lui Vasile Lupu, un act de prudenţă. Propunerea lui
Constantin Cantacuzino şi atmosfera sobră dar impunătoare a curţii lui Ma--
tei Basarab i-a părut, pentru moment, cel puţin, mai sigură. Dar pe lîngă­
motivele de mai sus, sîntem îndreptăţiţi să credem că la hotărîrea lui Liga-
ridis de a se fixa la Tîrgovişte a contribuit şi Baksic, ale cărui propuneri-
şi proiecte, pentru preîntîmpinarea influenţelor învăţămîntului reformat din_
Ardeal asupra tinerimii muntene, alarmaseră conducerea Propagandei 53 •
Acţiunea întreprinsă ulterior de Ligaridis împotriva propagandei calvine de·
peste munţi confirmă părerea noastră.
Dacă curentul favorabil pentru o cultură în limba maselor populare a
avut în mitropolitul Ştefan pe cel mai viguros reprezentant al său (deose-
bit de semnificativ este şi amestecul său în răscoalele din 1653); dacă cu-
rentul restauraţiei culturale slavone s-a rezemat în primul rînd pe Udrişte
Năsturel, iniţiatorul şi protectorul învăţămîntului umanist de tip occiden-
tal, greco-latin, poate fi considerat, desigur, postelnicul Constantin Canta-
cuzino, unul din cei patru fii ai lui Andronic, imigraţi în ţările române după
uciderea de către turci a tatălui lor.
Aşezarea Cantacuzinilor în ţările române nu trebuie privită ca un fapt
divers, asemeni nenumăratelor deplasări de greci, sau vorbitori de limbă.
greacă, care-şi căutau la noi o nouă patrie sau o sursă sigură de făcut avere.
Această familie, cu rol atît de important în viaţa economică a imperiului
otoman, consacrase, prin pecetea grea a numelui ei, simbioza turco-bizan-
tină. Expatrierea principalilor ei membri, după asasinarea de către turci a.
lui Mihail şi Andronic, a echivalat cu o adevărată rupere de alianţă - la
început nemărturisită, dar mai tîrziu făţişă şi cu mină armată. Ea a provocat
o serioasă sciziune între vîrfurile societăţii greceşti; în emigraţia bizantină:
Cantacuzinii (aproape toţi) vor ocupa de aci înainte un loc aparte, deosebit
de al grecilor ce au rămas credincioşi asociaţiei cu turcii. Principatele, cu re-
gimul de autonomie de care se bucurau, vor fi pentru ei o bună bază de pre-
gătire şi aşteptare. Iar cînd această bază va părea prea slabă, vor apela la.
ajutorul imperiilor german şi rus. In ruşi, mai ales, popor ortodox, au vă­
zut ei pe adevăraţii liberatori ai Răsăritului de sub jugul otoman.
Postelnicul Constantin Cantacuzino s-a arătat în decursul vieţii sale do-
minat mai mult de pasiunea intelectuală decît de cea politică 64 • Într-o vreme
~.........___

Pentru legăturile lui Sofronie Pocacki cu Coridaleu vezi Const. Erbiceanu, Epistola·
51

dogmatică a lui Corida/eu, Revista Teologică, Bucureşti, II, p. 345 şi urm. Cf. şi CI. Tsourkas,
op. cit., p. 42, 46 şi 64. Pentru acuzaţia de cahinism cf. E. Scurlo, op. cit., II, p. 111.
52 Fr. Pall, op. cit., doc. nr. IV, p. 97. _
53
Vezi mai sus, p. 4 _şi nota 2. Legăturile lui Ligaridis cu Bak~ic arhiepiscop de Sofia,_
au continuat să fie bune. In 1649 intervine prin el pentru a-şi obţine stipendiile datorate de·
Congregaţie. Gh. Călinescu, op. cit., p. 430- 431. ,
54
Magazin istoric, IV, p. 359, „n-au poftit de la Grigore Ghica nici boierie, nici nimica,
fără pace la casa lui să aibă". Într-un act dat postelnicului de Ghica înainte de intrarea în dom--
nie, spune: „Şi dacă mă ·1a dărui Dumnezeu să merg în ţară, nici la .boierie să nu-l amestec:

270
 în care ridicarea oraşelor, umanismul şi reforma impuneau în sfere so-
ciale din ce în ce mai largi primatul culturii, principii - şi în genere exponen-
tii politici ai regimului feudal - încep a-şi da seama că nu mai pot rămîne
;ici ei în condiţia intelectuală a societăţilor medievale. Transformările econo-
mice şi sociale, apariţia la orizont a fenomenului revoluţionar burghez
- măcar şi sub forma obscură şi confuză a curentelor de reformă religioasă -
·punea în plin necesitatea pregătirii politice a omului de stat. Îndeosebi viaţa
internaţională se resimţea· de toate aceste adînci transformări. Raportu-
rile între popoare şi state cată a fi recondiţionate acuma, nu prin optica în-
:şelătoare a tradiţiilor şi ideilor ce se perimau, ci prin aceea a noilor realităţi
-care inundau scena lumii. Între acestea, cea mai importantă era ideea liber-
tăţii: în domeniul economic şi social, ca şi în acela politic şi religios, lupta
:împotriva instituţiilor medievale înrobitoare se intensifica în Apus an de
an. Pentru răsăriteni, această idee însemna, în primul rînd, eliberarea popoa-
relor de sub despotismul turcesc; pentru grecii din emigraţie, reconstituirea
imperiului bizantin. Contemporani de seamă, atît din Orient cît şi din Occi-
dent, l-au considerat pe Matei Basarab şi Ţara Românească ca un punct de
reazem serios în eventualitatea unui mare război antiotoman 55 •
Prima măsură ce a luat Postelnicul pentru a asigura formaţiunea inte-
1ectuală a copiilor săi a fost organizarea vestitei biblioteci de la Mărgineni
„,întemeiată cu multă cheltuială şi multe cărţi, elineşti, latineşti, franţozeşti,
turceşti" 56 . Acestei biblioteci îi datorează Şerban Cantacuzino, şi savantul
-său frate, stolnicul, ca şi Mihai Cantacuzino, ctitorul şcolii de la Colţea,
primul lor contact cu valorile culturii universale.
A doua a fost şcoala; o şcoală care să dea copiilor lui şi ai celorlalte
familii mari, pregătirea intelectuală şi politică la care îi obliga poziţia lor
în stat şi interesele clasei ai cărei principali exponenţi deveniseră. Pentru
realizarea acestei şcoli, Constantin Cantacuzino s-a adresat lui Pantelimon
Ligaridis; desigur că intervenţia lui a contribuit la hotărîrea acestuia de a
rămîne în Ţara Românească. Dealtfel recrudescenţa feudală munteană, cu
atît de pronunţate înclinări către politica occidentală, crease mediul şi con-
,diţiile necesare pentru activitatea şi scopurile eruditului umanist hiot.

3. Şcoala greacă şi latinăde la Tîrgovişte. Colaborarea lui Pantelimon

Ligaridis cu Ignatie Petriţis.
Sosirea acestui învăţat în vechea capitală a
Ţării Româneşti şi mai ales angajarea lui de către postelnicul Constantin
Cantacuzino ca profesor al celor doi fii ai săi mai mari - Drăghici şi Şerban,
viitorul domn - a determinat şi alte familii din rîndurile marii boierimi să-l
solicite pentru copiii lor. Astfel a luat naştere începutul de şcoală umanistă,

şi nici o bănuială să nu aibă de la domnia mea, şi să aibă a se repausa la casa lui, ca o slugă
bătrină a noastră şi a ţării". Ibidem, p. 39i; cf. A. D. Xenopol, op. cit., ·101. VII, p. 181- 182.
55
Rezidentul german la Constantinopol scrie într-un raport din 20 august l6i3 că turcii
.„se tem de Matei şi-l consideră aproape ca pe un al doilea Mihai Vodă". Acelaşi diplomat spune
jn raportul său că Matei Basarab este „un principe aşa de viteaz incit prin el, dacă un mare
potentat l-ar ajuta cum trebuie, s-ar face multe lucruri bune împotriva turcilor", Hurmu-
zaki, IV - l, p. 67 l.
56
C. Cardaş, Biblioteci vechi româmşti, în Boabe de grîu, I, 1930, p. 611-616; I. ~finea,
.Cei·a despre Constantin Ca11tacuzillo Postelniaul în CercetcJri istorice, \'III - IX ( 1932- 1933),
-3, p. 73; Ioachim Crăciun, Biblioteci şi cititori români în trecut şi a:i, Sibiu, l9i0.

271
cu un program de un nivel superior, căreia în corespondenţa timpului i se
spune „Schola greca e latina" 5 7•
Izvoarele noastre narative nu pomenesc nimic despre această impor-
tantă activitate şcolară. Singurul document intern care aminteşte activi-
tatea didactică a lui Ligaridis - fără a pomeni însă şcoala - este însemna-
rea lui Daniil Andrian Panonianul la lndreptarea legii sau Pravila cea mare,
tipărită la Tîrgovişte în 1652 58 • În această însemnare, Daniil asociază lui
Ligaridis un al doilea profesor - tot hiot ~ lgnatie Petriţis. El se arată a
fi unul dintre elevii acestor erudiţi profesori greci. Mărturiseşte, într-o for-
mulă plină de umilinţă, cum şi-a luat sarcina de a traduce „această. îndrep-
tare a legii de pre limba elinească pre limba proastă românească, nu doar
dă în nevrednicia prostimei mele sau de într-o învăţătură învăţat,. fără nu-
mai cît m-am ispitit a linge pre din afară puţineală gramatică şi sintaxisul,
ci cu toată mintea, înţelepţia, arătarea, supunerea şi îndreptarea cuviosului
între ieromonahi. clzir Ignatie Petriţ, şi a lui Pantelimon Ligaridis, dascăli
desăvîrşiţi, amfndoi de la Rio vestiţi şi foarte 1·scusiţi întru toată dumnezeiasca
scriptură".

Cit de importante erau funcţiunile intelectuale ale celor doi umanişti

la curtea lui Matei Basarab şi rolul ce le-a revenit în realizarea acestei în-
semnate opere juridice, se vede chiar din scrisoarea mitropolitului Ştefan,
care a servit ca prefaţă. Ei sînt amintiţi şi de mitropolit, fără însă a li se
scrie numele. Mitropolitul Ştefan amintind truda pentru aflarea celor mai
bune izvoare bizantine, mărturiseşte că lucrarea s-a făcut „şi cu îndemnarea
a doi fraţi iubitori de dumnezeu şi tocmai slujitori ai oblastiei smereniei
noastre" 59 • Este desigur vorba de cei doi „dascăli desăvîrşiţi", Pantelimon
Ligaridis şi Ignatie Petriţis, din pioasa pomenire a lui Daniil Panonianul.
Dacă asupra lui Ligaridis şi a carierei lui didactice la Roma, la Constan-
tinopol sau la Tîrgovişte, avem numeroase ştiri, în ceea ce priveşte pe Ig-
natie Petriţis, ştirile sînt extrem de puţine. N. Iorga amintind în Iston·a
literaturii române numele celor doi dascăli citaţi de Daniil Andrian Panonia-
nul spune: „Cel dintîi (Ligaridis), predicatorul lui Matei Vodă, celălalt (Pe-
triţis), necunoscut". Într-adevăr, atît în istoriografia greacă cit şi în cea

&7 G. Călinescu, op. cit., doc.

nr. XXVI, din 3 octombrie 1649, p. 378-379. Lig:i.ridis
arată di. persecuţia lui Partenie II
l-a obligat să plece din Constantinopol către Ţara Româ-
nească „do·.re con la Dia gratia fo schola greca e latina insegnando a i primi del paese ... "
68 I. Bianu şi N. Hodoş, Bibliografia romdnească veche, tom. I, Bucureşti 1903, p. 193.
68 Gh. Cronţ în studiul ce a consacrat legiuirii lui Matei Basarab, Dreptul bizantin în păr­
ţile 1'0mdne. Îndreptarea Legii din 1652 (Sttfdii, I, 1960, p. 51-80) scrie că participarea lui
Ligaridis şi Petriţis „la traducerea textelor greceşti trebuie să fi fost foarte activă, de vreme
ce mitropolitul Ştefan menţionează în prefaţa sa numai „îndemînarea" lor, fără să mai amin-
tească pe Danii! Panoneanul". ~e îngăduim a observa că Gh. Cronţ copiind textul predoslo-
viei mitropolitului Ştefan a transcris „îndemânare" în loc de „îndemnare". Această mică eroare
de transcriere modifică însă fundamental fraza mitropolitului şi înţelesul ei. Cei doi erudiţi
greci nu sint elogiaţi de mitropolit pentru merite tehnice - fiindcă au ajutat lui Danii! la tra-
ducere - ci fiindcă îi socoate chiar între iniţiatorii acestei importante lucrări. Văzînd incoerenţa
organizării noastre în sectorul justiţiei şi dezordinea pe care o provoca diversitatea soluţiilor
cutumiare, cei doi cărturari cu instrucţie romană şi bizantină s-au gîndit să „fericească" Ţara
Românească cu vechi legi bizantine, întccmite în veacurile cele mai înrobitoare ale imperiuh1i.
Dealtfel, Gh. Cronţ a rele·1at, printr-o atentă analiză, caracterele draconice ale acestei legiuiri.
Dacă adăugăm şi faptul că manuscrisul nomocanonului care stă la baza Îndreptării legii a fost
procurat tot de un grec, marele vistier Gh. Caridi - ucis în condiţii tragice în timpul răscoa­
lelor ce au urmat - a·rem geneza „neobizantină" a legiuirii.

272
românească lipsesc aproape cu desăvîrşire infonnaţiuni cu caracter biogra-
fic asupra acestui „desăvîrşit dascăl" cu o activitate atît de importantă ju-
ridică şi didactică în ţara noastră şi cu o însemnată - pentru vremea sa -
operă literară.
Petriţis era originar, ca şi Ligaridis, din insula Hios, cum ne-o spune el
însuşi 60 •Nu cunoaştem data naşterii şi nici a morţii sale~ Nu ştim nici anul
în care a venit la Tîrgovişte. Dintr-o scrisoare a sa, inedită, ce se păstrează
la Academia R.P.R. către un anume Panos 61 , vedem că în anul 1650 se gă­
sea în fosta capitală a Ţării Româneşti - dar desigur că sosise acolo cu ani
înainte. Colaborarea lui la 1ndreptarea Legii presupune, fireşte, cunoaşterea
limbii române. Cum pregătirea acestui text juridic - care apare în 1652 -
a durat la rîndul ei ani de zile, este de la sine înţeles că Petriţis se găsea în
Ţara Românească cu mai mulţi ani înainte de imprimarea ei.
lgnatie Petriţis a avut şi o interesantă activitate literară. El a lăsat o
serie de manuscrise - lucrări originale sau simple copii - care au fost cer-
cetate de Emile Legrand 62 , de Spiridon Lambros 63 , A. Papadopoulos Kera-
meus 64 şi alţi specialişti. A devenit însă cunoscut prin prelucrarea în 1670
a epopeii bizantine Dighenis Acritas. D. Russo a demonstrat că în această
scriere Petriţis „imită şi plagiază în multe părţi pe Stavrinos şi Matei al
Mirelor" 65 • Emile Legrand spune că prelucrarea lui Ignatie Petriţis se reco-
mandă mai ales prin valoarea lingvistică, fiindcă cuprinde numeroase urme
ale dialectului grec d:n Hios 66 •
Păstrarea mai multor copii din opera lui Petriţis la biblioteca patriar-
hiei din Ierusalim, precum şi a altor lucrări de caligraf datorate tot lui, naşte
întrebarea dacă Petriţis nu a fost cumva şi el în slujba acestei patriarhii
- cum se va întîmpla cu Ligaridis - după plecarea din Ţara Românească. 67
Cu toate cercetările ce am făcut, nu am reuşit să găsim nimic, pînă în pre-
zent, în arhivele noastre, referitor la activitatea didactică a acestui cărtu­
rar grec în Ţara Românească. Un lucru este însă sigur: acestor doi „desăvîr­
şiţi dascăli" hioţi (cum îi asociază Daniil Panoneanul în prefaţa sa) le revine
meritul de a fi întemeiat un învăţămînt umanist - după modelul colegiilor
occidentale - în vechea capitală munteană.

60 O spune, în prelucrarea. epopeii bizantine, Dighenis Acritas. Vezi Demostcnc Russo,

Studii istorice greco-române, tom. I, p. 138. Yezi şi Emile Legra.nd, Bibliotheque grecque vulg,1ire
Paris, 1902, voi. VI. ,
61
Academia R.P.R., ms. 292, fila 116: Te!>, &v {&poµovuxotc; 1tavoatro-ru-r41 Kai A.oy1ro-
-r<i-r41 KUpi41 'Iyva-ri41 Il&TpiT~11. II<ivoc; 6 KU'!U K6aµov Maupciyy&A.oc; Tei ooa t'tyaSa„.
Prea cuviosului între ieromonahi, domnului domn Ignatie Petriţis, Panos, pe numele lumesc
].favranghelos îi urează toate bunătăţile ... Pe ·1erso se află răspunsul lui Petriţis. Cf. Const.
Litzica, Catalogul manuscriptelor greceşti, Bucureşti, 1909, nr. 613 (292), p. 306-307.
62
Spiridon Lambros, Collection de roma11s g1·ccs en langue vulgaire et en vers, Paris, 1880,
p. 111; Emile Legrand BibliotMque g1·ecq11e i•ulgaire, Paris, 1902, voi. 6, p. XI - XII. Les
exploits de Basile Digenis Aci·itas.
63
Spiridon Lambros, Catalogue of the G1·uk manuscripts on /l.fount Athos, Cambri<lg<',
1895- 1900.
64
A. Papadopoulos-Kerameus, 'IEpoaoA.uµtnKl] Bt~A.toS'liKTt, Petersburg, 1891, ·101. l
(indicele).
60
Vezi notiţa bibliografică dată de Demostene Russo, în Studii isto1·ice greco-romc111e,
opere postume, tom. I, Bucureşti, 1939, p. 137-138.
eu Emile Legrand, op. cit„ p. XI.
67
A. Papadopoulos-I{erameus, op. cit„ Petersburg, 1899, voi. I. Vezi descrierea. manu-
scriselor 117, 119, 150 şi 161. Din încheierea ms. 117, rezultă că la 1675 Petriţis era în via.ţri.

273
 Curînd după sosirea în Ţara Românească, Ligaridis a fost angajat de
Matei Basarab ca predicator al curţii. S-a afirmat că ar fi fost chiar „duhov-
nicul" domnului. Este sigur că reuşise să cîştige pe deplin simpatia domnului
muntean, aşa cum o cîştigase înainte pe a marchizului_ Giustiniani şi cum o
va cîştiga mai tîrziu pe a ţarului Alexis Mihailovici. (lntr-una din scrisorile
inedite aflate în colectiile Academiei R.P.R., Ligaridis afirmă că a obtinut
personal de la Matei' Basarab - fapt necunoscut pînă astăzi - sum~ de
14 OOO groşi pentru reparaţia Betleemului.) 68
Dat fiind caracterul secret al misiunilor sale, nu excludem ca Ligaridis
să fi servit şi ca agent de legătură între curtea munteană şi cercurile romane,
în continuarea discuţiilor care se purtaseră cu cinci ani înainte în problema
unei apropieri a Ţării Româneşti de biserica catolică 69 • în orice caz, se poate
spune că Ligaridis a avut un rol de consilier al curţii, atît în problemele de
ordin confesional, cît şi în acelea ale reformelor juridice ce au avut loc în Ţara
Românească în această perioadă. Reînvierea dreptului bizantin în Ţara Româ-
nească datorează desigur mult prezenţei celor doi umanişti bioţi la Tîrgovişte
în intervalul acestei domnii constructive 70 •
-Deosebit de preţioase pentru problema şcolii - deşi insuficiente - sînt
:ştirile pe care le desprindem din amintita corespondenţă a lui Ligaridis cu
Roma. În afară de povestea necazurilor lui personale, de care sînt supraîn-
cărcate rapoartele şi scrisorile ce trimite, găsim şi unele crîmpeie din care ne
putem face o idee despre activitatea de profesor şi orator religios a lui Liga-
ridis, despre organizarea şcolii, programe, nivelul cursurilor şi despre elevii
săi. Xe vom opri puţin asupra ştirilor referitoare la viaţa pe care Ligaridis
o ducea în ţara noastră. Din spusele lui, se vede că muncea foarte mult, atît
cu şcoala cit şi cu funcţiunea ca predicator al curţii muntene. Este neîndoios
că pe ambele le-a servit cu pasiune şi talent. Se pare, chiar, că succesele de
carieră ale lui Ligaridis la curtea munteană au stîrnit invidia unora dintre
misionarii din viesparul de la Constantinopol, deoarece vedem că De Magistris
scrie într-unul din rapoartele sale către cardinali că Ligaridis fiind bine plătit
de patronii săi din Ţara Românească „nu mai are nevoie de dinarii Sacrei
Congregaţii" 71 . Sugestia lui. De Magistris, precum şi informaţiile privind
veniturile lui Ligaridis şi-au făcut efectul dorit aşa că, începînd chiar din
noiembrie 1646 - data sosirii în Ţara Românească - Ligaridis nu a mai
primit nici un ban de la casieria Propagandei. Acesta este punctul de plecare
al unor mari decepţii şi care i-a servit pentru a face verosimilă desfacerea sa
de catolicism. Ani de zile corespondenţa lui cu Roma va fi plină de proteste
şi rugăminţi în această chestiune. I s-a dat în cele din urmă - după 4 ani! -
._.,_....._--··

88 Academia R.P.R., ms. 974 (Codex Critias-Rally), f. 2or -2 lr. Înainte de a fi uns mitro-
polit al Gazei, patriarhul Paisie făgăduise lui Ligaridis mitropolia Betleemului. (Vezi raportul
lui din Tîrgovişte, 4 noiembrie 1650, în Gh. Călinescu, op. cit., doc. nr. XLIX. Scrisoarea pă­
strată la Academia R.P.R. este autografă.)
69
Generalul Năstu_rel, Viaţa Sfinţilor Varlaam şi Ioasaf, Bucureşti, 1910, p. L - LXIII.
70
C. A. Spulber, Etudes de droit byzantin, VI, Îndreptarea Legii, Le code valaque de 1652,
I-ere partie, Bucarest 1938 şi Gh. Cronţ, op. cit.
71 Fr. Pall, op. cit., p. 136- 137, nr. 5. De Magistris l-a urmărit mereu pe Ligaridis în

această chestiune; în 15 aprilie 1647 el scrie lui lngoli adăugind că. Ligaridis mai primeşte de
la Postelnic şi întreţinerea completă - inclusiv îmbrăcămintea - a unui nepot care I-a însoţit
în Ţara Românească. Ligaridis vorbeşte adesea în corespondenţa sa de doi nepoţi, Carlo şi
Mihail. Primul a fost elev al Colegiului grec din Roma, iar al doilea candidat, pentru aceeaşi
şcoală. Nu putem preciza pe care din aceştia l-a adus la Tirgoviştc. Mai probabil însă pe Mihail.

274
completă satisfacţie materială prin restituirea tuturor drepturilor sale, în
toamna anului 1650 72 • După o altă informaţie contemporană, Ligaridis era
remunerat chiar de Matei Basarab pentru funcţiunea de orator religios al curţii
în afară de ceea ce primea pentru Şcoala greco-latină („ . .. che dal Prencipe
di Valachia era sufficientemente provisto oltre l'emolumento della schola
che faceva") 73 • Dar Ligaridis avea mereu nevoie de bani. Urmărind un scaun
de mitropolit în cadrul patriarhiei Ierusalimului, el prevedea importantele
cheltuieli pe care după moravurile timpului le necesita obţinerea acestui
titlu 74 • De aceea stăruia cu atîta perseverenţă să i se trimită stipendiile la
care îi dădea dreptul misiunea ce împlinea - cu netăgăduită conştiinciozi­
tate - la Tîrgovişte. Nu se sfieşte să ameninţe cu părăsirea şcolii, afirmînd
- cu rea credinţă, desigur - că nu avea cu ce trăi! („ ... sono sforzato di
lasciar questa schola, e venirmene verso Roma, per poter vivere".) 75 .
în toate scrisorile şi rapoartele sale, Ligaridis vorbeşte despre munca
obositoare pe care o depune pentru buna reuşită a cursurilor sale. El invocă
mărturia misionarului purtător al scrisorii - care cunoaşte şcoala de la Tîrgo-
vişte - pentru ca cei de la Roma să se convingă de rezultatele muncii sale, căci
modestia îl opreşte să vorbească mai mult („laus in ore proprio scordescit") 76 •
Prima recunoaştere din partea ierarhiei catolice din răsăritul Europei a
meritelor şi muncii lui Ligaridis pentru şcoala din capitala lui Matei Basarab
este din anul 1648. Totodată aceasta este şi prima ştire din care aflăm că
Ligaridis conducea „Şcoala greacă şi latină" de la Tîrgovişte. Cercurile condu-
cătoare ale bisericii romane sînt sesizate, printr-un raport al arhiepiscopului
Sofiei, despre activitatea lui Ligaridis ca profesor şi orator al curţii, consta-
tată cu prilejul vizitei numitului ierarh. ,,În acest loc, la Tîrgovişte, am găsit
pe domnul Pantelimon Ligaridis, grec, care ţine şcoala greacă şi latină şi
predică în zilele de sărbătoare în limba greacă ... " 77 Ne surprinde faptul că
în acest raport nu este amintit şi numele lui lgnatie Petriţis. Nu venise încă
la această dată? Lipsea din localitate? Sau, fiind vorba de un călugăr ortodox
şi nu de un misionar al bisericii romane - cum era Ligaridis - el nu putea
face obiectul unei corespondenţe oficiale către organele Propagandei? Credem
mai degrabă că arhiepiscopul s-a referit numai la Ligaridis, fiindcă acEsta
era conducătorul scolii.
,
Să încercăm acum, pe baza puţinelor ştiri de care dispunem, să carac-
terizăm Şcoala greacă şi latină întemeiată şi condusă de Pantelimon Ligaridis
la Tîrgovişte.
Pantelimon Ligaridis a fost înainte de toate un pasionat profesor. Intra-
rea lui în ierarhia înaltă a bisericii răsăritene se explică, în primul rînd, prin
misiunea secretă ce i-a fost încredinţată de ordinul iezuit: să dea din interi<r
rul bisericii ortodoxe lupta împotriva curentelor de reformă şi pentru unirea
bisericilor. Fireşte această misiune satisfăcea într-o mare măsură setea de

72
Nepotul său Carlo ii înştiinţează căi s-au expediat 210 scuzi, salariul pe 1 ani. Gh. Căli­
nescu, op. cit„ doc. XLIX, p. 100-101. Scrisoare din 1 noiembrie 1650 a lui Ligaridis.
73
Fr. Pall, op. cit„ p. 139- 110.
74
Academia R.P.R„ ms. 971 (Codex Critias-Rally). Scrisoarea lui Ligaridis către Cariofil
din august 1668, f. 21, înfăţişează pe fostul patriarh Paisic al Ierusalimului ca pe un 6m lacom
şi nesăţios (âx6ptayoi;) căruia a trebuit să-i dea sume mari de bani.
7
~ Gh. Călinescu, op. cit., doc. nr. XLIII, 12 august 1650.
76
Ibidem, nr. LIV (1650), p. 404.
77
Gh. Călinescu, op. cit„ doc. nr. XXII ( 1618), Visita di Valachia, p. 368.

27&
manre ce l-a stăpînit de-a lungul întregii vieţi şi nu mai puţin veşnica lui
neYoie de bani. Într-o scrisoare expediată din Moscova - din vremea cînd i
se contestau drepturile asupra scaunului metropolitan din Gaza (fiindcă nu
i-a plăcut niciodată să stea acolo) - el mărturiseşte lipsa de ataşament pentru
acea biserică şi totodată mîndria pentru cariera lui de ·profesor: „căci eu nu
în calitate de mitropolit al Gazei, ci ca profesor mi-am găsit cinstea şi hrana
oriunde m-am dus" 78 •
Formaţia lui Ligaridis era iezuită. Îşi petrecuse adolescenţa şi tinereţea
în Institutul Sf. Atanasie din Roma - una dintre cele mai vestite şcoli ale
faimosului ordin: ca elev, ca student, iar după trecerea doctoratului, ca pro-
fesor. Intrase acolo la vîrsta de 13 ani, iar cînd a plecat în misiunea sa din
Orient păşea pe 32. Este de la sine înţeles, deci, că Şcoala greacă şi latină
întemeiată de el la Tîrgovişte a fost organizată în spiritul şi după modelul
celor iezuite. (La data aceasta sute de colegii asemănătoare, organizate şi
conduse de iezuiţi, apăreau în toate ţările europene.)
Cunoaştem din aşa-numitul Ratio adque institutio studiorum Societatis
I esu - care cuprindea ansamblul normelor de organizare ale învăţămîntului
iezuit - programa şi repartiţia studiilor în aceste şcoli. Ele erau alcătuite din
două mari cicluri: unul inferior - obişnuitul colegiu - care ţinea cinci ani ;
altul superior - „umanităţile" - adică universitatea, ale cărui cursuri ţineau
trei ani pentru studiile filozofice şi patru pentru cele teologice. Primii trei ani
ai colegiului erau consacraţi gramaticii latine şi greceşti (se şi numeau „cla-
sele de gramatică"); în ultimii doi ani se preda retorica, materie deosebit de
importantă în şcolile iezuite, atît pentru formaţia intelectuală a tinerilor cît
şi pentru educaţia lor. Bineînţeles, în toate aceste cinci clase, instrucţia reli-
gioasă alcătuia, cum s-a spus, „baza, vîrful, centrul şi sufletul întregii edu-
caţii" 79 • În ciclul superior, baza studiilor o alcătuia filozofia lui Aristot în
spiritul şi litera interpretărilor tomiste, dominante în teologia catolică. Ulti-
mii patru ani erau consacraţi studiilor înalte de teologie.
Dacă învăţămîntul iezuit asigura o serioasă instrucţie umanistă şi teolo-
gică, în schimb, sub alte aspecte, el era insuficient şi retrograd. Discipline1e
ştiinţifice (matematicele, geometria şi geografia) ocupau un loc modest.
Studiul naturii lipsea cu desăvîrşire, iar istoria era socotită ca o adevărată
primejdie pentru arta educaţiei. Adversari ai înnoirilor şi progresului, ei au
imprimat organizării interne a şcolii un pronunţat caracter aristocratic, cu o
seyeră ierarhie de titluri, copiate din constituţia Romei republicane (decu-
rioni, pretori, prefecţi etc.) şi cu o marcată tendinţă către poliţism. Se poate
spune că întregul lor sistem educatiY a dat greş din pricina interpretărilor
nefericite ale unor principii şi metode pe care experienţa istorică a întregii
omeniri le-a privit totdeauna cu multă rezervă („scopul sfinţeşte mijloacele",
„intenţia dă actului valoarea sa morală" etc.) 80 .
În linii generale Şcoala greacă şi latină de la Tîrgovişte a fost organizată
de către Ligaridis şi Petriţis după modelul cuprins în Ratio studiorum. Fireşte,

78 Academia R.P.R., ms. 974 (Codex Critias-Rally). Scrisoarea din august 1668 a lui
Ligaridis către Ioan Cariofil, f. zor -2 lr.
79 Frarn;:ois Guex, Histoire de l'i11structio11 et de l'iducatio11, Paris, 1913, p. 99.
8
° Fran~ois Guex, op. cit., p. 101. Yezi pentru programe şi organizare Michel Glatigny,
Histoire de l'enseignement e11 France (Presses uni•1ersitaires de France), Paris, 1949, p. 48; cf.
L. Tarsot, Les icoles et Ies icoliers a trai•ers les âges, p. 182, 184- 185, 187 şi 189.

278
cu unele derogări sau adaptări la care îi obligau condiţiile speciale ale locului
şi timpului în care lucrau. Existenţa „claselor gramaticii" se constată chiar
din scurta informaţie cuprinsă în însemnarea lui Daniil Panoneanul pe lndrep-
tarea legii. El declară, cu modestie, că a învăţat de la doi umanişti greci din
Tîrgovişte „puţină gramatică şi sintaxisul". Cît priveşte existenţa ciclului
superior aceasta se constată din corespondenţa lui Ligaridis cu Propaganda.
El declară categoric, în 1650, că ţine de la sosirea în Ţara Românească - „de
patru ani" 81 - catedrele de retorică şi logică. Totodată comunică faptul impor-
tant că îşi ţinea lecţiile „în limba greacă şi latină" (Ibid.). Potrivit pro-
gramelor de atunci, retorica era o disciplină complexă, menită a da tinere-
tului elementele esenţiale formaţiei lui intelectuale şi corespunzătoare exi-
genţefor acelor vremuri, în raport direct cu întocmirea statului, a bisericii şi
a societăţii. În timp ce logica era privită ca „un instrumt:nt al filozofiei teo-
retice", care învăţa pe tineri cum să afle adevărul, retorica era „un instru-
ment al filozofiei practice". Ea implica o bogată cultură cu caracter enciclo-
pedic. Ligaridis deţinuse şi la Roma, la Institutul Sf. Atanasie, o asemenea
catedră; pregătirea şi talentul lui se bucuraseră astfel de recunoaşterea unui
juriu superior. Desigur că şi la Academia greacă din Constantinopol - de
scurtă durată - a cărei direcţie o deţinuse, predase tot retorica. Se poate
afirma, deci, că şi cursul ţinut de el la şcoala din Tîrgovişte a fost de un nivel
superior şi că a dat tinerilor munteni care l-au frecventat posibilitatea unei
instrucţii de valoarea colegiilor occidentale. Prin retorică, în secolele
al XVII-lea şi al XVIII-lea, se înţelegea - ca şi în antichitate - nu numai
arta vorbirii frumoase, ci ansamblul de reguli privitoare la problemele stilului
şi ale compoziţiei, cu numeroase şi largi aplicaţiuni şi cu exemplificări din toţi
marii scriitori şi oratori ai antichităţii greco-romane. Aceste reguli erau apli-
cate de profesori într-o măsură variabilă, nu numai la arta oratoriei, dar la
orice lucrare literară. În general, cursurile de retorică cuprindeau, într-un
grad care varia după preferinţele şi competenţa profesorului, conţinutul tra-
tatelor antice 82 • Din acestea tinerii învăţau cu precădere cele trei genuri ale
oratoriei clasice: demonstrativ - encomii, cuvîntări funebre, elogii academice,
omilii etc.; deliberativ - arta argumentării în problemele statului şi ale colec-
tivităţii, în cadrul ordinii constituite; judiciar - în ~fera căreia intrau toate
problemele supuse competenţei instanţelor judiciare. Desigur, cu prilejul
lecţiilor referitoare la acest capitol al retoricei va fi făcut Ligaridis numeroase
incursiuni în istoria dreptului bizantin, contribuind astfel la crearea atmosferei
favorabile pentru traducerea lndreptării legii şi în Ţara Românească. (Carac-
terul conservator, fidel unei aspre orînduiri feudale, pe care îl cuprinde această
legiuire bizantină a fost de curînd relevat) 83 •
Dar Ligaridis comunică în rapoartele sale către Propagandă că ţine la
Şcoala greacă şi latină din Tîrgovişte şi catedra de logică (de asemenea în limba
greacă şi latină). Prin aceasta, programa şcolii egala pe aceea a colegiilor
iezuite obişnuite şi se apropia de categoria „colegiilor academice" din care s-au
dezvoltat în a doua jumătate a secolului al XVII-le~ „academiile". După cum
se ştie, acestea făceau tranziţia spre universitate. Logica era socotită de filo-

81
Gh. Călinescu, op. cit., doc. XLIII ( 12 august 16.50), p. 396.
62
Pentru însemnătatea pe care iezuiţii au dat-o retoricii vezi Michel Glatigny, op. cit„
p. "10-41.
83
Gh. Cronţ, op. cit. (Cap. Con ţinutul Îndreptării Legii).

277
zofii peripateticieni poarta de intrare în „palatele filozofiei" şi ·„instrumentul"
ei (5pyavov q>tA.otoq>iac;;). Putem deduce oare că ţinta lui Ligaridis era să
depăşească „colegiul" pentru a realiza la Tîrgovişte misiunea pe care o avusese
la Constantinopol, adică întemeierea unei „academii" greco-latine· unde să fie
pregătite şi elementele destinate a duce lupta împotriva puternicului focar
calvinizant din Transilvania? (La această şcoală s-a format Daniil Pano-
neanul, care va fi trimis apoi peste munţi şi va ajunge mitropolit.)
O şcoală la care se preda un curs de logică şi altul de retorică şi în care
limbile de predare erau, cum spune Ligaridis însuşi, greaca veche şi latina 84 ,
era prin însuşi acest fapt, o şcoală de un nivel superior, asemeni celor mai
bune colegii occidentale. Aşa se explică şi numărul mic al celor ce puteau
urmări ·la noi asemenea lecţii. Ambele catedre erau de o însemnătate primor-
dială pentru problema culturii formale. Logica aristotelică se născuse, cum
s-a spus,· „completă şi perfectă din mintea autorului ei" şi înfruntase veacurile
fără modificări substanţiale 85 • Ea era folosită în toate şcolile superioare,
pentru puterea educativă ce avea şi mai ales pentru eficacitatea ei în ane-
voioasa muncă de disciplinare mintală a tinerilor. Logica aristotelică a fost
veacuri de-a rîndul principalul instrument cu care cultura greco-latină a
acţionat asupra tuturor popoarelor. (Prin acest curs Ligaridis îşi pregătea
elevii munteni şi pentru eventualitatea că vor merge la studii universitare în
alte ţări.)
Dacă asupra „claselor de gramatică" sîntem reduşi la scurta informaţie
ce ne vine de la Daniil Panonianul, în schimb cu privire la clasa lui Ligaridis
avem, chiar din rapoartele lui, cîteva ştiri preţioase. Astfel, prin acelaşi raport
din ziua de 12 august 1650 el scrie că are la clasa de retorică şi logică un efec-
tiv de 12 tineri aparţinînd celor mai mari familii din Ţara Românească („primi
di questo paese") 86 • Tot aici comunică şi faptul că ţine ambele cursuri „în
limbile greacă şi latină". Această ştire este deosebit de interesantă. Ea arată
că cei 12 tineri munteni făcuseră în prealabil serioase studii pentru a stăpîni
atît de bine cele două limbi moarte. Unde? Cu cine? Este greu de precizat.
Se poate presupune că făcuseră asemenea studii în Transilvania, după cum
afirmă raportul lui Baksic; sau cu dascăli de casă, recrutaţi dintre călugării
catolici aflători în ţară, cum spune Del Chiaro 87 • Sîntem înclinaţi a crede
însă că înainte de a intra în clasa lui Ligaridis aceşti tineri învăţaseră în primul
ciclu („clasele de gramatică") cu lgnatie Petriţis sau cu vreun alt dascăl
rămas necunoscut. Ar rezulta de aici că o „şcoală a gramaticii" a funcţionat
la Tîrgovişte şi înainte de venirea lui Ligaridis. De cînd? Desigur nu înainte
de 1640, cînd Baksic semnalează necesitatea unei astfel de şcoli, ci foarte
probabil ca o urmare:chiar a raportului prin care ceruse înfiinţarea ei. Poate

s.i Gh. Călinescu, op. cit., doc. XLIII ( 12 august 1650), p. 396: „per spatio di quattro
anni m'affaticai insegnando a duodeci giovanni, Rhetorica e Logica in lingua greca e latina,
che realmente sono i primi di questo paese ... ".
80 Ernesto Codignola, op. cit., pp. 102 şi urm. (Cap. La logica).
88 Gh. Călinescu, op. cit., doc. XLIII, p. 396.

87 Anton Maria Del Chiaro Fiorentino, Storia delie moderne rivoluzioni delta ~ alachia
(ediţia N. Iorga), Bucureşti, 1914, p. 97. Şi Ligaridis critică în rapoartele sale pe aceşti pro-
fesori, improvizaţi dintre misionarii lipsiţi de devoţiune, fără cultură şi nedisciplinaţi. Cere
Congregaţiei să trimită alţii, „un poco piu dotti, epiu devoti, perche in loco di edificar, scan•
dalizano con le !oro disubidienze ... " (Gh. Călinescu, op. cit., doc. XX din 2 decembrie 1648).

278
că Petriţis - sau altul - a precedat pe Ligariclis în cariera didactică la Tîrgo-
vişte. Aşa s-ar explica şi faptul surprinzător că Daniil Panonianul în însem-
narea sa la lndreptarea legii citează, cum am văzut, pe Petriţis înaintea lui
Ligaridis, deşi locul pe care cel clin urmă îl ocupa în mişcarea intelectuală
a ţării şi a curţii muntene era incomparabil superior poziţiei pe care o avea
Petriţis. În orice caz, acum cînd ştim cu precizie care erau disciplinele predate
de Ligaridis (retorica şi logica), ne rămîne să credem că „gramatica şi sintaxi-
sul", de care aminteşte Daniil Panonianul în însemnarea sa, le-au învăţat cu
Petriţis. Aceasta este însă doar o ipoteză, deoarece nu avem nici o altă ştire
privitoare la colaborarea celor doi erudiţi bioţi, pe care Daniil îi asociază atît
de strîns în însemnarea ce însoţeşte opera sa. Nu ştim, clin nefericire, cît a
durat această şcoală şi nici cît a stat Ligariclis la Tîrgovişte. Ultimul său raport
către Propagandă, publicat, este din 4 noiembrie 1650 88• Ţinînd însă seama de
faptul că lndreptarea legii, la care el a colaborat, apare în 1652, trebuie să
presupunem că a mai rămas la Tîrgovişte şi după 1650. (Într-o lucrare în pre-
gătire, consacrată în întregime vieţii şi activităţii acestui personaj, încercăm
o precizare cronologică privind intervalul petrecut de el fie în Ţara Româ-
nească, fie în Ardeal sau Moldova.)
Cu tot tratamentul de favoare pe care l-a avut la curtea munteană,
totuşi Ligariclis nu s-a simţit bine la noi. Era şi firesc. Sperase îndată după
trecerea strălucitului său doctorat, că se va afirma chiar la Roma, unde debu-
tase cu un mare succes: catedra de retorică a Institutului Sf. Atanasie. Îşi
încercase apoi norocul la Constantinopol, unde i se încredinţase conducerea
Academiei greceşti din palatul Soranzo; în urmă, excomunicat de Partenie
al Ii-lea, a trebuit să renunţe nu numai la Constantinopol, dar şi la poziţia
oferită de Vasile Lupu la Şcoala de la Trei Ierarhi şi să se resemneze cu Şcoala
greco-latină de la Tîrgovişte. În modesta reşedinţă a domnului de ţară, care
a fost Matei Basarab, în micul oraş de la poalele Carpaţilor, Ligaridis - care
s-a vroit totdeauna pe una clin marile scene ale lumii~ se simţea ca într-un
adevărat exil („esilio", repetă el în scrisori); nu o dată şi-a manifestat, în
ieremiadele sale, neputinţa de adaptare în ţara noastră („ .. .in questi aspri
paesi", „in questa valle delle lacrime" 89 etc.). El nu aştepta decît prilejul
favorabil pentru a pleca.
La Tîrgovişte, Ligariclis a întîlnit pe patriarhul Ierusalimului, Paisie,
cu care a intrat în legături strînse. Vorbeşte în scrisorile sale cu admiraţie
despre el („persona pia, e devota") 90 • Admiraţia era dealtfel reciprocă. Mai
tîrziu, în timpul şederii sale la Moscova, Ligaridis va vorbi foarte rău despre
Paisie. (Între timp, Paisie murise!) 91 Prietenia cu patriarhul Ierusalimului
va avea urmări deosebit de importante pentru Ligaridis. Ea va schimba
cursul întregii sale vieţi. Se va desface de catolicism, va intra în viaţa mona-
hală a bisericii răsăritene (numindu-se de aci înainte Paisie, după numele noului
său protector) şi va deveni mitropolit de Gaza. Dar cine ar putea să spună

88 Gh Călinescu, op. cit., doc. XLIX, p. "100-401.

89 Gh. Călinescu, op. cit., doc. XX.
90 Ibidem, doc. XLIII din 12 august 1650, p. 369, „m'ha honorato con ii titulo di Archi-

presbyterato del Santo Sepolchro ... "

91 Academia R.P.R., ms. 974 (Codex Critias-Rally), f. 2or -2 lr, unde critică cu asprime
arghirofilia lui Paisie. La acuzaţia ce i se aduce că nu a achitat o sumă „promisă" fostului
patriarh al Ierusalimului scrie: „Am şi găsit omul pe care să-l înşeli I Acela şi din piatrJ. seacă
scotea bănuţi şi reali."

279
dacă această nouă convertire era reală? Sigur este doar că a rămas pînă la
sfîrşitul vieţii ceea ce a fost totdeauna: un ambiţios, iubitor de mărire şi de
bani, chinuit necontenit de setea intrigii şi a aventurii. La Gaza nici nu a
stat. Aceasta era pentru el doar un titlu care să-i ajute. la ascensiuni mai
mari. Nu reuşise să rămînă la Roma şi pierduse la Constantinopol. Tîrgovişte
era prea mică pentru el. Acum îşi va încerca norocul la Moscova, a cărei genero-
zitate în sprijinirea ortodoxiei ispitea, de pretutindeni, nu numai pioase devo-
ta.mente, dar şi mulţi aventurieri 92 • Acolo a cîştigat Ligaridis o tristă celebri-
tate prin rolul odios pe care l-a avut în răpunerea patriarhului reformator
Nicon 93 .
Desigur, s-a spus (şi se va mai putea spune) despre Ligaridis mult rău;
nu i s-a contestat însă niciodată, de către nici unul dintre numeroşii săi adver-
sari, excepţionala sa intelectualitate şi nici spiritul creator. De ambele calităţi
a beneficiat grupul tinerilor munteni din generaţia lui Şerban Cantacuzino
care i-au fost elevi şi prin ei - cînd au ajuns la maturitate - cultura Ţării
Româneşti. Se va lămuri poate vreodată, în ce măsură „Şcoala greacă şi
latină" condusă de Ligaridis a contribuit la pregătirea epocii de intensă acti-
vitate culturală inaugurată după 1679 de Şerban Cantacuzino şi foştii săi
colegi şi continuată apoi de Constantin Brîncoveanu. În orice caz, istoricul
care va cerceta de aproape formaţiunea intelectuală şi educaţia politică a lui
Şerban Cantacuzino va recunoaşte în ideile şi metodele acestui principe (şi
ale fraţilor săi) urmele lăsate de puternica şi complexa personalitate a fos-
.tului lor profesor şi educator de la „Schola greca e latina" din Tîrgovişte.

*
Din cele de mai sus rezultă· că sub domnia lui Matei Basarab s-~ făcut
şi în Ţara Românească începutul unui învăţămînt superior - fapt contestat
sau ignorat pînă în prezent de istoriografie .. Este vorba de Şcoala greacă şi
latină, iniţiată de erudiţii greci, hioţi, Pantelimon Ligaridis şi lgnatie Petriţis,
cu concursul postelnicului Constantin Can.tacuzino, patronată şi susţinută de
domn însuŞi. Spre deosebire de colegiile iezuite occidentale, şcoala condusă
de Ligaridis şi Petriţis punea, se pare, un accent deosebit pe umanismul grec
şi pe cultura bizantină. Elevii clasei lui Ligaridis, fii de mari boieri, puteau
urmări cursurile sale de logică şi de retorică în limbile greacă şi latină. Pan-
telimon Liga.ridis, despre care s-a afirmat atît în istoriografia greacă cît şi în
cea română că a funcţionat în perioada 1648-1655 la şcoala lui Vasile Lupu
de la Trei Ierarhi, a fost în realitate profesor la această şcoală din Tîrgovişt~.
începînd din toamna anului 1646. ..
Deşi caracterul aristocratic ăl şcolii este categoric afirmat de Ligaridis
îri corespondenţa sa cu Roma, totuşi constatăm că şi modestul Daniil Pano-

82
Silviu Dragomir, op. cit „ p. 5. Citează măsurile pe care cu timpul autorităţile ruseşti
au fost nevoite să le ia pentru a împiedica intrarea călugărilor. În anul 1636 se dă chiar un
ucaz către voie•rnzii din Putivl4J. (punctul de trecere) ca să nu le mai lase liberă trecere spre
Moscova diferiţilor oâ.speţi nepoftiţi.
83
Academia R.P.R., ms. 974 (Codex Critias-Rally), scrisoare autografă către Ioan Cario-
fil, din august 1668, p. 2or -21r. Lasă să se vadă cît era de puternică încă reacţiunea contra
lui Ligaridis din pricina modului cum s-a comportat în procesul patriarhului Nicon: „M-am
trudit mai mult decît toţi pentru adevărul tomurilor şi pentru terminarea lucrării, şi acum toţi
strigă potrivnic, cum că Ligaridis le-a făcut toate cîte s-au făcut contra lui Nicon şi noi am fost
siliţi să semnăm şi fără voia noastră am tolerat tot ceea ce s-a făcut".

280
nianul, fiu de ţăran din Transilvania, viitor mitropolit de Alba Iulia a putut
s-o frecventeze. El a intrat acolo desigur prin intervenţia forurilor bisericeşti.
Aceasta ne face să credem că în Şcoala greacă şi la tină de la Tîrgovişte - ca
şi în cea slavă - se pregăteau şi elemente!~ de· conducere ale ortodoxiei arde-
lene, în această epocă de grele lupte confes10nale. Este cunoscut rolul pe care
I-a avut ulterior Daniil Panonianul, ajuns mitropolit al Ardealului 94 • Dealtfel,
strlngerea legăturilor cu românii din Transilvania în această perioadă este
unul din fenomenele interesante ale istoriei româneşti şi încă insuficient
cercetat. Şi pe acest teren, documentele ne arată că Ligaridis a fost foarte
activ 95 •
. Şcoala greacă şi la tină de la Tîrgovişte condusă de Ligaridis ilustrează
o fază importantă din istoria culturii şi a învăţămîntului muntean; acum se
dezvolta şi la noi curentul pentru studiile de limbă şi cultură latină, paralele
cu acela favorabil limbii şi culturii greceşti. Totodată ea reprezintă un episod
al luptelor dintre reformă şi contrareformă pe terenul învăţămîntului, în
ţările noastre, şi al încercărilor făcute de biserica romană pentru a atrage
la ideea unirii pe români. Misiunile catolice din Peninsula Balcanică, alarmate
de înrîurirea pe care şcolile reformaţilor din Transilvania o exercitau asupra
tinerilor români care mergeau acolo pentru studii umaniste latine au sugerat
întemeierea - atît în Moldova cît şi în Ţara Românească - a unor şcoli
latine pe lîngă cele slave. Prin întemeierea acestor şcoli, conducătorii propa-
gandei catolice din sud-estul Europei sperau să împiedice pe tinerii români,
doritori de cultură umanistă, de a mai merge la şcolile „ereticilor" ardeleni,
de unde se întorceau~ după informaţiile culese de Baksic - cu puternice
resentimente împotriva bisericii romane.
După procedeul iezuit, conducătorii acestor şcoli căutau să prindă ca
elevi, în primul rînd, tineri aparţinînd marilor familii feudale, cu rol prepon-
derent în_ conducerea statelor. Acesta este şi cazul şcolii de la Tîrgovişte.
De aceea ţine să sublinieze Ligaridis că toţi cei 12 tineri care alcătuiau în 1650
clasa lui (la cursurile de retorică şi logică) aparţineau „celor mai de seamă
familii" muntene.
Pantelimon Ligaridis, titularul catedrei de retorică de la Sf. Atanasie
din Roma, a fos1t ales de Propagandă pentru a înteqieia şi conduce o „Aca-
demie" la ConstantinopqL Această Academi.e reprezenta reacţiunea bisericii
romane împotriva materialismului neoaristotelic şi a influenţelor protestante,
dominante prin discipolii lui Coridaleu în vechea şcoală constantinopolitană.
Prin întreaga sa formaţie intelectuală Ligaridis se găsea la polul opus filo-
zofiei lui Coridaleu şi în general spiritului padovan. Este de la sine înţeles
că activitatea să didactică fie la Roma, fie la Constantinopol, fie la Tîrgovişte
s-a desfăşurat în spiritul şi în litera filozofiei tomiste. Şcoala patronată de
Matei era deci şcoala corespunzătoare structurii statului muntean la ·acea
vreme - stat feudal întemeiat pe o vie recrudescenţă a forţelor conservatoare
si' re~ ction:i.re.
,
9
~ N. Iorga, Istoria bisericii româneşti, voi. I, ed. a II-a, Bucureşti, 1929, p. 348. Se
pare că ş~ el a avut în tinereţe unele înclinări calvine ( Ibid„
p. 350 ).
95
Emile Legrand, op. cit„ p. 68, dă la lista scrierilor lui Ligaridis şi titlurile celor cinci
„povăţuiri" sau „învăţături" (1tapaivEatc;, Eît 'ouv OtOaaicakia) întocmite pentru „calvino-
lutcranizanţii româi:ti din ~rdeal" (1tpoc; touc; KakPtvo).outEpavlaavtac; G1touoaiouc; BM.xouc;).
Ne ocupăm de ele m studiul special consacrat vieţii şi activităţii lui Ligaridis.

281
 Este regretabil că nu dispunem de mai multe date referitoare la acest
prim nucleu academic, de tip umanist occidental, instituit pe pămîntul Ţării
Româneşti. Nu ştim, de pildă, dacă Şcoala greacă şi latină a început cu Liga-
ridis sau, mai înainte, cu Petriţis; pînă cînd a funcţionat această şcoală;
dacă a funcţionat la mitropolie, la curte sau într-o clădire proprie şi nici
numele diferiţilor tineri care ·au frecventat-o. În afară de Şerban Cantacuzino
şi fratele său, Drăghici, uşor de identificat, şi de Daniil Panonianul, care singur
o mărturiseşte, nu avem nici o indicaţie care să permită identificarea celor-
lalţi. Nu excludem ca şi fiul lui Udrişte Năsturel, Radu, întemeietorul şcolii
de la Cîmpulung, ca şi ~latei, fiul adoptiv al domnului (nepot de soră al doam-
nei Elina), mort în 1652, să fi frecventat şi ei şcoala condusă de Ligaridis.
~u avem însă nici o indicaţie documentară în acest sens. Cercetări viitoare la
Moscova şi Kiev, unde Ligaridis a stat după plecarea lui din Ţara Româ-
nească, precum şi în arhivele Vaticanului, vor scoate desigur la lumină şi
alte documente care să întregească cunoştinţele noastre asupra acestei şcoli.
În sfertul de veac ce s-a scurs de la moartea lui Matei Basarab pînă la
urcarea pe tron a lui Şerban Cantacuzino (1654-1678), regimul aristocratic
reclădit de Matei pe vechea feudalitate de cultură slavă a fost măcinat în
răscoale militare, răscoale ale maselor împilate şi măceluri. O mare parte din
căpeteniile acelui partid militar care descindea din Mihai Viteazul au dispărut,
iar puternicul aparat de război construit de l\fatei Basarab, devenind o seri-
oasă primejdie pentru însăşi lumea care l-a creat, a fost aproape desfiinţat.
De aci inainte, lipsită de o oştire ale cărei legături cu masele populare se
dovediseră considerabile, Ţara Românească va fi tot mai mult integrată
în sistemul economic turco-bizantin; va deveni însă principala piaţă de aprovi-
zionare a imperiului. Producţia şi comercializarea ei - atît în cadrul aşa­
zisului monopol turcesc, cît şi în afara lui 96 - se vor intensifica. Agenţii
acestei importante mişcări economice - greci sau vorbitori de limbă greacă -
vor alcătui acum, împreună cu boierimea mercantilizată, o pătură socială
cu altă concepţie asupra statului, cu alte idei de cultură, reflectînd cosmo-
politismul neobizantin în care ne-am reintegrat şi nu mai puţin, zorile erei
burgheze. Această lume nouă va vroi să aibă o şcoală a ei, a timpului şi inte-
reselor ei - deosebită cu totul de aceea a lui Matei Basarab şi Ligaridis. O
va realiza, dar de data aceasta cu ajutorul discipolilor lui Coridaleu. Înfrînţi
la Constantinopol de coaliţia tuturor forţelor reacţionare şi obscurantiste.
urmaşii mişcării neoaristotelice vor găsi în condiţiile economice şi sodale
schimbate ale societăţii muntene o altă mentalitate, mai ospitalieră ideiloF
noi şi progresului decît putea oferi capitala imperiului otoman. Va începe o
intensă activitate culturală, iar în centrul ei va sta Şcoala domnească de la
Sf. Sava, creată în spirit neoaristotelian - reeditarea anticului At'.ncnov şi
începutul libertăţii de gîndire în ţara noastră.

Sub presiunea militară a „Ligii Sfinte" principatele vor relua legăturile comerciale
98

cu puterile creştine - cu deosebire după prăbuşirea stăpînirii turceşti în Europa centrală şi

Ucraina. Brîncoveanu şi o bună parte din boierimea vremii sale au ştiut să profite de această.
fază.
 LA FONDATION DE L'„ACADEMIE GRECQUE"
DE BUCAREST.
LES ORIGINES DE L'ERREUR DE DATATION
ET SA PENETRATION DANS L'HISTORIOGRAPHIE*

INTRODllCTION

11 est generalement admis que, des l'aube du christianisme, l'ecole fut

une annexe de l'eglise, sa principale fonction etant de prep_arer les cadres
clericaux. Lorsque les chretiens eurent pris possession de l'Etat, c'est tou-
jours dans l'eglise que se formaient ceux destines aux fonctions publiques.
Au Moyen Âge, des siecles durant, les programmes deces ecoles furent
des plus sommaires. Meme quand cet enseignement embryonnaire se fut
developpe et que Ies ecoles superieures et les <rnniversites» eurent fait leur
apparition, elles continuerent a se trouver sous l'autorite totale de l'eglise.
Toutes les etudes y etaient subordonnees a la pensee theologique, dont le
niveau - pour les besoins d'ordre imposes par Ies possedants - etait tres
baset rigoureusement surveille. Ce sera pourtant a certains membres du clerge
que reviendra, sporadiquement, le merite d'avoir brise le cercle etroit des
preocupations de culture strictement theologique, pour s'engager dans le do-
maine des speculations plus elevees, vers la pensee philosophique et scien-
tifique. Mais il ne s'agit la que de quelques cas isoles, nullement integres
dans un systheme organique, aux idees et aux methodes refletant un etat
economique et social nouveau.
Le developpement des communes - des villes libres surtout - et de la
bourgeoisie enlevera au phenomene culturel son caractere etroit du aux neces-
sites modestes de la societe agrarienne, en l'affranchissant petit a petit de ses
seffitudes theologiques. 11 s'ensuivra un grand progres dans le domaine de la
culture technique, dans celui <ţes arts liberaux et, finalement, de la pensee
philosophique et scientifique. A ce meme moment, le niveau de l'enseigne-
ment superieur s'elevera par la laicisation lente, mais ininterrompue, de son
contenu. Le mouvement humaniste et surtout Ies courants reformateurs de
l'eglise realiseront Ies premieres etapes de cette evolution favorable de l'ecole.
Ce sera ensuite le tour des grandes impulsions donnees par Ies „despotes
eclaires". Enfin la Revolution Fan<;aise, par l'affranchissement de l'esprit

• Cette etude represente la premiere partie d'une analyse critique a l'historiographie rou-
maine et etrangerc qui a attribue a Şerban Cantacuzino la fondation de l' Academie grecque
de Sf. Sava. Dans la seconde partie, qui paraitra dans natre prochain numero, l'auteur prouve,
par une etude minutieuse des documents contemporains, que cette ecole fut fondee sous le
regne de Constantin BrînCO'lt'allu, en 1695.
(L'etude etant posthumc, qnelques notes ont ete completees par Cornelia Papacostea-
Danielopolu).

28S
 humain de toute contrainte, aboutira a la separation formelle et fondamentale
de l'ecole et de l'eglise.
Par consequent, les peuples qui ont beneficie de bonne heure d'un deve-
loppement urbain intense ont connu, grâce aux conditi9ns materielles fa,·o-
rables et au developpement plus libre de l'esprit et des taltnts, un essor plus
rapide de la culture et de l'enseignemrnt. Dans Ies societes agrariennes, forte-
ment dominees par le theisme et par la tyrannie des theologiens, paralysees
par le fameux «immobilisme», consequence des conditions economiques et
sociales, l'activite intellectuelle, placee sous le contrâle permanent de la philo-
sophie scolastique, connut fatalement un progres beaucoup plus lent. _
En lignes generales, c'est la l'evoluticn que l'on releve dans Ies Etats
Roumains en ce qui concerne le phenomene de culture intellectuelle, evidem-
ment avec Ies differtnces specifiques determinees par la diversite des facteurs
interieurs et exterieurs qui y ont agi au cours des siecles (facteurs socio-eco-
nomiques, geographiques et historiques, dh-ersite des courants d'idees, perscn-
nalites exceptionnelles, etc.).
En Valachie et en Moldavie, un des principaux facteurs de progres dans
le developpement de l'enseignement et de la pensee philosophique a He repre-
sente par Ies Grecs. Membres de communautes urbaines millenaires de na vi-
gateurs et de commen;ants, avec des traditions ancestrales de rationalisme
et de liberte de la pensee, les Grecs ont immigre en grand nombre chez nous
de tout temps, mais surtout apres notre integration dans le systeme econo-
mique ottoman, qui Hait sous leur domination. Parmi les moines grecs immi-
gres, apparaissent des perscnnalites, qui militercnt de bcnne heure pour un
enseignement libre. 11 ne faut pas oublier que presque toute !'elite intellec-
tuelle de la nation grecque portait a cette epoque la soutane. 11 est d~nc bien
naturel que ce soit du sein de ce clerge grec et des theologiens que sortiront les
elements de progres et de reforme. Matthieu de Myre, Kyrillos Loucaris,
Theophylos Korydaleus, Dositheos :Kotaras, Ioannis Karyophyllos, Sevastos
Kyminites, Chrisantos Notaras, Nichiforos Teotochis, Evghenios. Voulgaris
et tant d'autres sont Ies elements grâce auxquels on verra, petit a petit,
se realiser un enseignement „moderne", fonde sur la liberte de la pensee et
sur l'etude des sciences posith·cs (geographie, physique, mathematique,
sciences naturelles et astronomie).
Mais Ies professeurs grecs n'auraient pu realiser un tel enseignement,
si grande qu'eut ete leurs passion pooagogique et didactique, s'ils n'avaient
dispose des conditions tout a fait speciales que leur offrai·ent l'Hat de demi-
independance des pays muma.ins, un climat de plus grande liberte inte-
rieure, l'appui de la societe et surtout la generosite de certains princes regnants.
Aussi Ies nouvelles ecoles du XVIIe siecle, qui pratiquaient un enseignement
humaniste, philosophique et scientifique, portaient-elles le nom „d'ecoles
princieres", Hant patronnees par le representant du pouvoir temporel - le
prince - et entretenues du tresor de l'Etat ou meme de celui du prince. 11 y
aura, sans doute, de nombreuses derogations ou deviations dans ce systeme,
ainsi que des carences dans l'organisation de ces ecoles, surtout dans les
moments de crise financiere, malheureusement si frequents. Tres souvent,
il est vrai, on eut recours a l'eglise et au clerge, qui possedaient des biens
et des revenus immenses, pour l'entretien de ces ecoles. Le patronage princier
ne cessa pourtant jamais de s'y exercer effectivement, sans opposition grave
de la part de l'eglise. C'est ainsi que le processus de Jaicisation de l'esprit et

284
des programmes, dont les premieres manifestations s'enregistrent en Valachie
des le commencement du XVIIe siecle, ne cessa de progresser, parallelement
aux conquetes ideologiques et scientifiques. Meme si l'on ne parvint pas a
une separation formelle, le lien avec l'eglise faiblit de plus en plus, ne pou-
vant empecher dorenavant i'evolution que nous venons d'esquisser.
C'est vers la fin du XVIIe siecle que fut fondee, a Bucarest, au mona-
stere de Sf. Sava, une de ces „ecoles princieres", une „Academie" grecque
comme on l'appelait couramment, qui, au point de vue de l'enseignement et,
en general, de la culture intellectuelle, amena la principaute valaque a un
niveau europeen 1 . Une ecole semblable fut fondee dans la capitale de la Mol-
davie-Meme avant la fondation deces hautes ecoles, il a du probablement y avoir
dans les monasteres dedies des moines grecs, plus instruits qui enseignaient
le grec, soit comme precepteurs dans les maisons des boyards, soit dans les
monasteres memes 2 •
Les programmes de ces „academies" instaurerent dans la vie de la societe
roumaine, sous une forme officielle, l'etude du classicisme greco-romain, de
la philosophie et de la medecine 3 . Plus tard on y introduisit celle des sciences
positives et des langues modernes 4 • La theologie y avait occupe, evidemment,
la premiere place, mais elle commenc;ait a diminuer en importance en raison
du developpement de l'enseignement philosophique et scientifique 5 . Les
nouwaux courants d'idees· surtout qui, par Korydaleus et ses emules, ou-
vraient pour la pensee philosophique le chemin du positivisme et du mate-
rialisme, trouverent dans les deux capitales roumaines, a la fin du XVIIe
siecle et au commencement du_ XVIIIe siecle, des conditions de developpe-

1 lln grand nombre des professeurs a·1aient fait leurs etudes dans Ies universites italiennes

et ailemandes, comme on le 'Terra dans ce qui suit; ·1. pour l'influence des premiers, Mario Ruf-
fini, L'i11fluenza italiana in Valacliia nell'epoca di Constantin Vodă Brâncoveanu, Milano, 1933.
N. Jr rga, dans Istoria învăţămîntului românesc, Bucarest, 1928, p. 42, croit que Ies fondateurs
0

ont S\1i·ri le modele padouan. CI. Tsourkas, dans Les debuts de l'enseiguement philosopliiqlfe ct
de fo !:bre pensie dans Ies Balkans. La vie et l' muvre de TMopliile Corydalee ( 1563-1646), Bu-
careq, 1948, p. 115, croit que le cycle de la philosophie aristotelienne - qui etait enseigne a
Buc~:-est ct Jassy, vers la fin du XVIl-eme siecle, dans l'interpretation de Theophilos Kory-
daleus - doit etre considere „comme Ie commencement de notre rattachement a la nou·Telle
civili~ation curopeenne"; le meme voit dans l'organisation - tant a Bucarest qn'a Jassy -
l'influfnce de I' Academie constanti nopolitaine, qui avait, clic aussi, su bi l'influence de l'Univcr-
site ne Padouc (ibidem, p. 61).
2 Dimitrie Cantemir affirmc quc Yasile Lupu „a donne l'ordre que dans tous Ies grands

monasteres on re„oive des moincs grecs, afin qu'ils enseignent aux fils des boyards la langnc
et J;, sciencc grccqucs" (Descriptio Moldaviae, Bucarest, 1872, p. 154).
3 .\lexandrus Helladius, Status praesens Ecclesiae graecae, Nurcmbcrg, 1714, p. 60, dit:

„l\Ie<lica studia, in his gymnasiis, ·,re! t:ni·1ersitatulis, ut ita loquor si Bucurestium cx~ipies,
plane ignorantur".
4 Le chrysobulle d'Alexandros Ypsilantis dans V. A. Urechea, Istoria şcoalelor de la 1800-

1861, tome IY, Bucarest, 1901, pp. 55-60 et 66-72.

5 Sevastos Kyminites, dans ses discours met la philosophie avant la theologie. La culturc,

dit-ii, est fondee sur Ies enseignements philosophiques et theologiques''; v. Hurmuzaki, XIII,
Scrieri şi documente greceşti privitoare la istoria românilor din anii 1592-1837, cueillis et publies
par A. Papadopoulos-I<erameus, traduits par G. Murnu et C. Litzica, Buca rest, 1914, p. 206 ;
cd. grecque, p. 227.

285
rnent qui, ainsi que nous l'avons rnontre, rnanquaient a Constantinople et~
en general, dans les pays de !'Orient ottornan 6 •
Dans une louange ('E-yKc0µ1ov) prononcee en 1695 devant Constantin
Brincoveanu et la cour valaque, le savant de Trebizonde Sevastos Kyrni-
nites, recteur de la nouvelle fondation et adepte- du courant neoaristotelien,
fit un vibrant eloge de la philosophie, manifestant une visible hostilite a la
scolastique 7• Il y insista aussi sur la necessite d'eclairer Ies jeunes gens „par
la voie de l'enseignernent libre et de la science" oia 'ti'j~ -rota\m1~ SÂ.w.&t-
pou 1tatOaia~ n: Kai µa&iJcn:co~. 8 En jugeant d'apres Ies prograrnmes
qu'elles rec;urent des leur fondation et d'apres ceux qui lui furent ajoutes
plus tard, l'historiographie roumaine a considere en general ces „academies"
cornrne des instituts de rang universitaire 9 • Les derniers chercheurs etran-
gers se sont rallies a cette rnerne opinion 10 . Naturellernent, certaines caracte-
risations exagerees ont egalernent ete emises; nous ferons, au cours de cette
etude, Ies precisions et Ies rectifications necessaires a ce sujet. Pour !'instant.
nous devons nous borner a affirrner que, sans pouvoir les cornparer, en ce qui
concerne leur organisation et leur developpernent, aux universites dont dis-
posait !'Occident a la fin du XVIIe siecle, „les academies" de Bucarest et de
Jassy ont pourtant represente, du rnoins pour l'etude des disciplines philoso-
phiques, des langues classiques et de la theologie, le cornrnencernrnent de l'en-
seignernent superieur dans Ies pays roumains.

6
La philosophie de Theophilos I{oryda.leus a ete etudiee, partiellement, par OttoJochem
Scholastischrs, Clrl'istlisches und lifedizinisches aus dem Kommentar des Theophilos Korydaleus
:11 Aristoteles Sclirijt von der Seele, Giessen, 1935. Y. aussi Ies compte rendus d'Otto Schroder
dans „Byzantinische-neugriechische Jahrbiicher", 12. Band, Athenes, a vrii 1936 et Oscar Schnei-
der, Ein Giessener Ha11dsc/1rifft des Theophilos Korydaleus, dans ,;By1antisch-neugriechische
Jahrbiicher", 5. Band, p. 397, Athenes, decembre 1927. lJne etude complete de CI. Tsourkas
op. cit. Celui-ci fait une critique severe a Otto J ochem (v. pp. 47, 56, 57, 10 I- 103, 220 t t
2'46). Les disciplines philosophiques ont ete enseignees a Bucarest et Jassy d'apres Ies li·rre,;
et Ies cours de Theophilos l{orydaleus des la fondation des deux ecoles princieres et jusqu ·a
la fin du XVIIIe siecle. Ancien directeur de la Grande Ecole du Phanar -l:xoi..1'J wlJ y&vouc;-
ami de Kyrillos Loucaris, Theophilos Korydaleus fut !'adepte convaincu du courant neoaristo-
telien, donc adversaire de la scolastique. Apres l'assassinat de J{yrillos Loucaris, Korydaleus.
ses eleves et ses adeptes furent persecutes comme heretiqucs.
7 Hurmuzaki, XIII - A. Papadopoulos-Kerameus, op. cit„ pp. 197-198.
8 Ibidem, p. 198; edition grecque, p. 219.
8 Constantin Erbiceanu, Discursul rostit fo a11la Universităţi din Iaşi: le meme, Cronicarii

greci care au scris despre români în epoca f a11a1·iotă, Bucarest, 1888, p. XXXIX; A. D. XenopoL
Istoria românilor din Dacia Traia11ă, dans le voi. Serbarea şcolară de la Iaşi, Jassy, 1885, p. 61.
N. Iorga, Începuturile fovăţămîntului superior la români, l{ichinev, 1926; du meme, Commemo-·
mtio11 de deux cents ci11qua11te a11s de la fo11datio11 d'1111e Faculti des lettres a Bucarest, Bucarest.
1928, p. 18 (v. aussi la redaction roumaine); du meme, Istoria învăţămfotului român, Bucarest,
1928, pp. 42, 105; Marin Popescu-Spincui, Contribuţiuni la istoria învăţămfotului superior (Facul-
tatea de litere şi filosofie din Bucureşti), Bucarest, 1928, p. 7; N. Iorga, L'enseignement supi-
rieur m Roumanie, Bucarest 1931, pp. 10- 11; Marin Popescu-Spineni, Instituţii de înaltă
culturd, Văleni de Munte, 1932, p. 208 (v. le chap. L'enseignement superieur en Valachie 1679-
1830); dr. V. Gomoiu, Începuturile învăţămf11t11ltti superior în România, Bucarest, 1940, p. 46;
D. Russo, Studii istorice greco-române, Bucarest, 1939, voi. II, p. 538; C. C. Giurescu, Istoria
românilor, voi. III, I-ere partie, Bucarest, 1947, p. 163.
10 Parmi Ies chercheurs etrangers plus anciens, Emile Legrand croyait en se basant sur

une source grecque publiee da.ns le A6y1oi;; 'EPTlfl'i: et a laquelle nous n'avons pu avoir acces,
que l'ecole de Sf. Sava a obtenu officiellement le rang d',,Academie" a partie de 1697; v. aussi
l'opinion de Mario Ruffini dans op. cit., p. 31, formulee d'apres celle de Erbiceanu, Discurs .•.
Jassy, 1885, p. 20. Le dernier chercheur etranger, Cl. Tsourkas, op. cit„ p. 6-4, se rallie aux opi-
nions de N. Iorga dans Istoria fovăţămîntului romcfoesc, p. 105.

286
 La valeur de ces positions intellectuelles si avancees dans le mouvement
culturel de Bucarest a la fin du XVIIe siecle n'a pas encore ete suffisamment
etudiee par notre historiographie; on peut en <lire autant des circonstances
profondes expliquant cet important progres. Certains chercheurs etrangers,
tel que le savant helleniste Emile Legrand par exemple, ont signale les condi-
tions d'ordre politique qu'offraient a cette epoque Ies Principautes Roumaines
en faveur de la fondation et du developpement d'un tel enseignement 11 a
Bucarest et a J assy. En effet, meme dans certains centres universitaires
occidentaux anciens, un tel progres intellectuel n'a pus etre realise a cause
de l'intolerance de I' eglise romaine ou des princes. Mais il ne faut pas croire
non plus que la simple existence deces conditions politiques, aussi importantes
qu'elles aient ete, auraient ete suffisantes pour renclre possible un tel evene-
ment culturel. Toute une evolution economique et sociale etait egalement
necessaire. La societe roumaine avait-elle realise cette evolution?
Ce que nous devons signaler d'abord pour l'histoire de l'ecole de Sf. Sava,
c'est le puissant retentissement qu'elle eut dans la societe valaque de l'epoque.
La portee sociale de ce phenomene nous est prouvee par le nombre des etu-
diants que cette „academie" a eus du temps de Constantin Brîncoveanu.
Alexandre Helladius 12, un contemporain, nous dit que leurs nombre atteig-
nait jusqu'a 150 et depassait parfois 200. Dans nos bibliotheques - al'Aca-
demie de la Republique Socialiste de Roumanie et a l'Universite de Jassy -
plus de 150 manuscrits (pour la plupart des cahiers d'eleves) le temoignent
aussi. Ils contiennent Ies cours de Theophylos Korydaleus tenus par Ies pro-
fesseurs des ecoles princieres des deux capitales. Ni les bibliotheques de Grece,
ni celles de Constantinople et du reste de l'ancien empire Ottoman ne posse-
dent un aussi grand nombre d'ecrits de celui qui a ouvert courageusement la
lutte contre la pensee theologique et l'obscurantisme en Europe orientale 13•
Cest pourquoi on ne saurait expliquer la fondation et le developpement des
deux ecoles princieres de Bucarest et de Jassy, ainsi que tout le mouvement
intellectuel developpe autour d'elles, que dans le cadre de l'evolution econo-
mique et sociale de la Valachie et de la Moldavie, au XVIIe siecle, vers les
formes de la monarchie centralisee 14. Au centre de cette evolution - dans
laquelle etait engagee surtout la nouvelle noblesse, issue du melange avec Ies

11 Emile Legrand, Eplzbnirides Daces, voi. III, p. XIV: „On jouissait dans ce pays d'une
demi-liberte, dont s'empressaient de profiter les jeunes gens qui voulaient se livrer a des etudes
que la politique ombrageuse de la Porte se plaisait alors a entraver dans la capitale de l'em-
pire". La meme opinion est exprimee aussi par Mario Ruffini, op. cit., p. 30. L'ecole de Con-
stantinople „eratroppovigilata dalle autorita turche perche potesse liberamente insegnare ... "
Celles de Bucarest et Jassy etaient „le uniche veramente libere nell'insegna.mento".
12 Al. Helladius, Status praesens Ecclesiae gra.ecae, p. 17. Numerus studiosorum quan-
doque CL, quandoque CC superat".
13 CI. Tsourkas, op. cit„ p. 61.
14 Victor Papacostea, Istoria românilor în secolul al XVII-iea (Cours universitaire, 1938-
1939, litographie). Dans Ies conditions economiques et politiques creees dans nos pays par le
monopole turc et l'accroissement du „kharatch", le prince et Ies grands proprietaires etaient
Ies premiers responsables du pays envers la Porte. C'est ce qui explique les accaparements d<'
plus en plus grands, l'intensification de la production et sa commercialisation de jour en jour
plus intense, meme en dehors du monopole turc. Gheorghe Duca et Constantin Brîncov·eanu
sont Ies plus importants producteurs et negociants de nos pays a cette epoque. Le prototype
de la grande noblesse accaparatrice, tres representatif, est Iordaki Ruset. Sur la maniere dont
s'est de·,reloppe son domaine, v. Ioana Rosetti, Iordake Ruset, dans Revista Istorică Româ11ă,
\"II (1937), fasc. 3-4, pp. 300-322.

287
Grecs - se trouvaient Ies princes eux-memes (Vasile Lupu, Matei Basarab,
Gheorghe Duca, Ies Cantacuzene, Ies Racovitza, l~s Brancovans ont ete de
grands producteurs et de grands commen;ants) 15 • A son tour, cette evolution
devra etre jugee dans le cadre plus large de la renaissance economique et
culturelle de l'hellenisme, auquel nous etions lies par notre infeodation dans
le systeme economique ottoman. En disposant, comme toujours, d'un graud
excedent demographique 16 en pleine „diaspora"' maîtres a peu pres de la vie
economique de l'empire ottoman, profondement engages dans l'activite com-
merciale de l'epoque, Ies Grecs contribuaient partout ou ils arrivaient - ma·is
surtout dans les pays ayant une evolution attardee du centre et de l'est de
!'Europe - au phenomene de dissolution du feodalisme et a l'intensification
des rapports economiques entre !'Orient et !'Occident. La consequence imme-
diate de cet.essor economique fut l'apparition, surtout au XVIIe siecle, d'un
grand nombre d'ecoles grecques de .differents degres et_portant divers uoms
(cppovncrtftptov, AuKtiov, yuµvcimov; aKUOTJµia, etc.) dans toµs les grands
centres de la diaspora hellenique 17 • "
Bien que peu entamee encore dans sa structure agrarienne par le contact
avec Ies descendents de cette ancienne „thalassocratie", la societe roumaine.
de la fin du XVIIe siecle a pourtant fait preuve, par l'appui accorde aux
„ace.demies" grecques et par l'acception de leurs programmes, d'une remar-
quable receptivite aux courants d'idees qui venaient des milieux intellectuels
de zones eminemment bourgeoises, telles que Venise, Padoue, Yienne, Leip-
zig etc.
Le fait n'est pas pour nous surprendre. A une epoque ou, chez les
peuples occidentaux, le developpement de la bourgeoisie, l'humanisme et
la reforme imposaient dans des spheres sociales de plus en plus larges l'ex-
tension de l'enseignement et de la culturc, les princes roumains dont nous
venons de parler et la noblesse mercantilisee commencent a se rendrc compte
qu'il n'est plus possible pour leurs fils de rester dans la condition intellec-
tuelle des societes patriarcales de structurc agrarienne. Les transformations
economiques et sociales qui se produisaient dans toute l'Europe, l'apparition
du phenomene revolutionnaire bourgeois et la politique de penetration en
Orient des grandes puissances rEndent chez nous aussi le probleme de l'in-

16 En ce qui concerne Constantin Brinco·1eanu, Daponte affirmc categoriquement que

ce ne sont pas Ies abus, mais le commerce et Ies affaires reussies qui ont ete Ies principales sour-
ces de son immense fortune. Cf. Constantin Erbiceanu, Cro11icarii greci ... , pp. 172- 17 J et
la note 104.
18 L'emigration grecque et celle des differents elements balkaniques hellenises vers Ies

pays rournains est un phenomenc demographique de grande ampleur, tant comme duree que
comme etenduc, une constante de la geogcaphie humaine de cette zone europeenne, pourrait-on
<lire. Le folklore grec rcflete mieux quc tout autre document ce phenomene. (V. Victor Papa-
costea, Esquisse sur Ies rapports ent1·e la Rouina11ie et I' Epire, Balcania, I, 1938, pp. 230 et
suiv. Dans un ou'lrage general sur l'hellenisme en Roumanie, un chapitre special dena etre
consacre a ce phenomene, dont l'ampleur est loin d'etre connue. Jusqu'a nos jours, ce sont Ies
aspects politiques, ecclesiastiques et culturels que l'on a eus en ·1ue, tandis que ce phenomene
demographique de grandes proportions a etc neglige.
17 V. pour le developpement de ce reseau d'ecolcs grecques Ies ouvrages sui·1ants: Mat8aiou

K, IlapaviKa, I:xE6iaoµa n:Epl Ti'\c; tv TCÎI tÂ.ÂTlVlKCÎI fSVEl K(ITQO'TUO'E~ TCÎIV ypaµµaTOOV ăn:o
Tf\c; 'AMxrEooc; KOOVO'TaVTlVOUtt6ÂEooc; ( 1453) µexp1 TCÎIV ăp;(ti'.IV T~c; tVEO'TCÎIO'Tlc; (19) tKllTOV-
TaETTlPLOOc;, Constantinopole, 1867 rp. EuyyEÂioou, 'H n:atOEia hi ToupKOICpaTiac;( 1-453-183 l),
Athenes, 1936, G. Chassiotis, L'instruction p11bliq11e cliez Ies Grecs, Paris, 1881.

288
struction et de l'education politique de la classe dirigeante particulierement
aigu. D'ailleurs la position internationale meme des pays ro~mains commen-
ce a se modifier. Les rapports avec les autres peuples et Etats - chez les-
quels le processus de transformation economique et sociale etait plus avan-
ce - commencent a etre revises maintenant, non a travers le prisme trom-
peur des situations heritees, des traditions et des idees perimees, mais a tra-
vers celui des nouvelles realites qui inondaient la scene du monde entier.
Dans le domaine eccnomique et social, aussi bien que dans le domaine po-
litique et religieux, la lutte pour la liberte s'intensifiait partout. Pour les
peuples de !'Orient, cette idee sifgnifiait, avant tout, l'affranchissement du
despotisme turc; pour les Grecs, la reconstitution de l'empire Byzantin;
pour les hommes politique de nas pays, le detachement prudent du systemc
economique et politique ottoman et natre rentree dans le circuit economique
et culturel de !'Europe. En conclusion, bien que le processus interieur de
developpement socio-economique ne flit pas assez avance en Valachie pour
expliquer a lui tout seul l'apparition d'institutions d'enseignement du genre
et dans l'esprit de „!'Academie grecque" de Sf. Sava, ce fait important
fut pourtant possible grâce au complexe de causes esquisse plus haut et sur-
tout grâce a natre participation a la culture byzantine qui, a la fin du XVIIe
siecle, renaissait dans toute l'aire du monde hellenique d'autrefois. Cette
integration explique aussi l'affluence des etudiants etrangers - grecs pour
la plupart - a !'Academie de Bucarest. Autant les actes de fondation que
les sources plus importantes montrent que cette institution fut cr~ee en ega-
le mcsure pour les enfants des indigenes et pour les etrangers 18 • A la fin du
XVII e siecle, Bucarest n'etait plus seulement la modeste capitale de la pe-
tite principaute danubienne, mais l'une des metropoles de la nouvelle By-
zance, lieu de rencontre des intellectuels grecs ou parlant le grec de toutes
les provinces de l'ancien empire: Peloponnesiens, :Etoliens, Epirotes, Mace-
doniens, Thraces, Constantinopolitains, insulaires - de Chios et de Crete
surtout -- Georgiens, Asiatiques - specialement de Trebizonde - et meme
Africains. Beaucoup d'entre eux avaient ete, sous une forme ou sous une
autre, victimes de l'intolerance ottomane ou de l'obscurantisme theologi-
que constantinopolitain 19• Les historiens grecs du siecle dernier - Constau-

18 Hurmuzaki, XIV, Iere partie ( 1320- 1716), Documente greceşti privitoare la idoria

românilor publies par N. Iorga, pp. 394-396, no. CCCCXXVII; Hurmuzaki, XIII - ..\.Papa-
dopoulos-l{erameus, op. cit., p. 195.
18 Ă la fin du XVIIe siecle on doit retenir, pour leurs idees avancees, pour la valeur intel-

lectuelle, leur role dans l'enseignement et, en general, dans la culture grecque et roumaine,
le nom de Ghennanos de Nysse, originaire d'Etolie (le principal traducteur de la Bible en rou-
main), Ioannis Karyophillos, originaire des environs de Constantinople et Sevastos Kyminites
originaire de Kimina, pres de Trebizonde. Tous Ies trois avaient figure aussi a la direction de
l'Academie constantinopolitaine, d'ou ils sont partis sous differentes accusations, mais en realite
parce qu'ils etaient Ies continuateurs de l'esprit philosophique introduit par l{orydaleus. Tous
Ies trois sont morts et ont ete enterres a Bucarest. Pour Ies conflits et le renvoi de Ghermanos-
v. Hunnuzaki, XIII - A. Papadopoulos-Kerameus, op. cit„ pp. 323- 326; pour Ioannis Karyo-
phillos, v. Demostene Russo, Ioan Cariojil şi operele lui, dans Studii istorice greco-romdne, voi. I,
pp. 185-191 et N. Chiţescu, O dispută dogmatică din veacul XVII la care au luat parte Dosoftei
al Ierusalimului, Constantin BrîncoveanN şi Antim Ivireanul, Bucarest, 1945, pp. 24-25; pour
la position anticlericale de Karyophillos, cf. Const. Daponte, dans Const. Erbiceanu, Cronicar;
grui, p. 37; pour Ies relations de Karyophillos avec nos pays, v. P. S. Năsturel, Contribuţii
la via/a lui Ioan Cariojil în legdtură cu biserica româneascd dans „Mitropolia Olteniei", an. X,
19.58, no. 7-8, juillet-aotit, pp . .510-.527. Pour le depart de Sevastos Kyminites de l'Academit>

289
tin Sathas, Athanasios N. Goudas - en parlant du mouvement intellec-
tuel forme autour de l'ecole prindere de Sf. Sava, affirment a juste titre
que „Bucarest etait a cette epoque le foyer des muses helleniques" ou bien
que la Valachie elle-meme etait „l'asile des muses et des savants" 20 d'Hel-
lade.
Quand on parle de l'immigration grecque dans nos pays, beaucoup
n'y voient que les agents impitoyables du monopole turc et surtout les innom-
brables dignitaires dont le but n'etait qu'un enrichissement rapide et par
n'importe quels moyens. Incontestablement, ces representants de la symbiose
turco-phanariote ont laisse de tristes souvenirs. C'est a eux que l'on doit
la reaction anti-phanariote, qui degenera plus tard en une reaction generale
anti-grecque, reaction qui ne se limita pas au seul groupe des boyards in-
dignes de perdre leurs fonctions a la cour, mais s'etendit aux autres catego-
ries sociales. Ces circontances ont laisse dans l'ombre et dans l'ignorance
presque generale la categorie la plus interessante d'immigres grecs en Rouma-
nie : les intellectuels.
Les etudes d'un certain nombre d'erudits, tels qu'Emile Legrand, A.
Papadopolos-Kerameus, Constantin Erbiceanu, Spiridon Lambros, N. Iorga,
D. Russo, N. Bănescu etc., ont dissipe cette atmosphere pesante et a pre-
sent, a la suite de leurs recherches, il est permis de dire que presque tou-
tes les valeurs intellectuelles de l'hellenisme condamnees a l'exil ont vecu
et ont prepare la renaissance de l'Hellade dans ce climat d'hospitalite et de
liberte relative que leur offraient nos pays. Plus de cent savants grecs ou de
langue grecque ayant enseigne aux deux „academies" ont pu etre identifies
depuis la fondation de celles-ci jusqu'a leur suppression en 1821 21 . Des di-
zaines de livres fondamentaux pour la culture grecque en voie de libera-
tion ont ete imprimes en Valachie et en Moldavie. C'est en premier lieu au-
pres de ces ecoles et en vue de leurs besoins que col!lmen<;a la longue lutte
pour la langue litteraire de l'Hellade moderne 22 • A cette epoque - ecrit
Demostene Russo - „c'est dans Ies Principautes que paraissent les livres
grecs les plus importants 23 •
A. D. Xenopol, ecrivant sur les „Academies" grecques de Bucarest
et de Jassy, observe judicieusement qu'elles n'eurent pas une existence
constante au niveau eleve que nous venons de montrer. „Comme toute chose
dans les pays Roumains, elles furent sujettes a des changements et a des
deplacements, qui tantât elevaient et soutenaient l'enseignement grec, tantât
l'entravaient et l'obnubilaient" 24 • Pourtant le râle historique qui revient
a ces ecoles dans la phase qui a precede la renaissance roumaine ne peut plus
etre conteste. Elles ont ete les „foyers de lumiere" qui, au debut du XIXe

constantinopolitaine, voir aussi Hurmuzaki, XIII - A. Papadopoulos-Kerameus, op. cit.,

p. xv et Epaminonda Th. Kyriakidis, Btoypa<piat 'tCi:IV EIC Tpan&!;ov-roc; Kai -rfjc; 7t&pi au-rfjc;
xropac; lin6 -rfjc; QA.tl:Jaeroc; µtxptc; iiµoov ciK:µaaliv-rrov Aoy(rov µe-ra axeotliaµatoc; latopucou
7t&pi toD t}.J.11vttcoD C!>pov-rna-rtpiou -rG:lv Tpanci;oi>vtrov. Athenes, 1897, p.68.
20 Athanasios N. Goudas, Biot napaÂ.Â.ÎJÎ.<>L ... , vol. II, pp. 311- 337.
21 Constantin Erbiceanµ, Discurs rostit în aula Universităţii din Iaşi, dans le voi. Serbarea

~colară de la Iaşi, Jassy, 1885, p. 57.

22 D. Russo, op. cit„ vol. II, pp. 538-539.
23 Ibidem.
24 A. D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană, voi. X, Bucarest, 1929, p. 176,

290
siecle, ont fait ressusciter ncn seulemEnt la consciEnce nationale hellene,
mais aussi la conscience roumaine, toutes deux fraternisant, a Sf. Sava de
Bucarest comme a Jassy, pour la lutte commune qui allait commencer en
1821 contre le despotisme ottoman.

OBSERVATIONS CRITIQl.'ES SGR DES OPINIONS CONSACREES

1. Quand a ete creee l' „Academie" grecque de f3ucarest et qui en sont les
jondateiers? Des l'annee 1880, l'erudit helleniste Emile Legrand, dans une
note sur !'„Academie" grecque de Sf. Sava de Bucarest exprime son etonne-
ment que l'historiographie roumaine n'ait pas precise au moins la date de sa
fondation 25 • 11 est vrai qu'a l'epoque ou ecrivait le savant fran<;ais, la byzan-
tinologie et les etudes neogrecques en Roumanie etaient a peine a leur debut;
en ce qui concerne le probleme souleve par Legrand, meme les etudes de
Constantin Erbiceanu 26 n'avaient pas encore paru. La reaction anti-grecque
avait contribue a laisser dans l'ombre tout un chapitre de natre histoire
culturelle 27 • Depuis lors et jusqu'a nas jours, la science historique roumaine
a certainement enregistre de grands progres dans ce secteur. Pourtant, malgre
les travaux souvtnt remarquables de nas predecesseurs, il reste encore beau-
coup a faire. Une partie meme des dates et des conclusions considerees comme
definitives doit, entre autre recherches, etre soumise a un contrâle plus atten-
tif. Ainsi, l'un des problemes de natre histoire culturelle de la seconde moitie
du XVIIe siecle qui doit etre soumis a cette revision est celui meme qui
preoccupait Emile Legrand il y a 80 ans: quand a ete creee l',,Academie"
princiere de Bucarest? Qui en sont les fondateurs ?
Dans l'historiographie grecque et roumaine - ainsi que dans celle
d'Occident - il s'est forme, des Ies premieres recherches, l'opinion que cette
fondation serait l'ceuvre de Şerban Cantacuzino; plus tard on a affirme que
c'est le „stolnic" Cantacuzino, le frere du prince, qui a eu un râle decisif autant
dans l'initiative que dans l'organisation, en prenant pour modele le College
Cottunien de Padoue, ou il avait acheve ses etudes 28 • De tres serieux ouvrages

26 Emile Legrand, op. cit., voi. II, p. 42, „C'est un fait que Ies historiens roumains n'ont
pu cependant elucider jusqu'a ce jour ... „
26 Emile Legrand, dans Ephemirides ăaces, Paris, 1881, vol. II, p. 42 cite, de notre histo-

riographie, seulement G. Mfrail, qui avait publie dans Bulttinul instrucţiei publice I (1866),
p. 53, certains dccuments d'ou il ressortait que la plus ancienne information au sujet de l'ecole
princiere de Bucarest ne depassait pas la date de 17611 Cf. a ce sujet aussi Marin Popescu-
Spineni, qui, dans Contl'ibu/iuni la istoria fnt•dfdmfntului superior (Facultatea de filosofie şi
litere din Bucureşti), Bucarest, 1928, p. 7, croit que „l'ecole la plus ancienne de Bucarest a ete
creee en janvier 1786 et installee a Sf. Sava".
27 Ă quel point cette rlacticn anti-gncque Etait pcussle, cn le voit d'apres la maniere

dont certai ns auteurs de manuels prlsc ntaicnt la sit i.;aticn cult urelle chez nous. „En ce qui
concerne l'hellenisme, Şerl:an Cantacuzir.o a He oblige de s'incliner. Aussi fonda-t-il l'ecole
grecque du monastere Sf. ~avaet en favorha le dlvelcppcmrnt." (Ion Aguletti, Manual rJe isto-
ria romdnilor pentru cls. IV, Bucanst, 1916, p. 117). L'intrcducticn de l'humanisme greco-latin
et des etudes de philosophie Hait dcnc ccnsideree ccmme un mcment de decadence nationale.
28
Voir plus loin dans notre Hude Ies differrntes cpinicns eJ(primees dans l'historiographie
roumaine et etrangere. L'idce que le „stolnic" est le fcndate.ur r{d de l'Ecole princiere de Buca-
rest appartient a N. Iorga, qui l'a ccnstammtnt scuttnue. Dans Le despotisme eclaire dans les
pays roumains au XVllle sitele, p. 101, il dit: „Ccns1antin Brîncc,v(anu n'est, malgre sa noble
ambition et sa genercsite i:r.lpuirnble, que l'CJgane princiu :rar lcquel se manifeste et travaille

291
grecs et roumains a caractere monographique ont adopte ces opinions 29 ,
qui sont passees ensuite dans les traites de synthese 30 et d'ici, par les manuels 31
se sont repandues, devenant des verites definitivement acquises pour l'histoire
de natre culture. Certaines dates furent meme fixees pour la fondation: 1678
d'apres les uns, 1679 d'apres d'autres. En prenant comme date certaine
l'annee de l'avenement au treme de Şerban Cantacuzino (1678), l'Universite
de Bucarest a celebre en 1928, a l' occasion d'un quart de millenaire de sa
fondation presumee, le jubile de cette importante institution; on a im prime
des ouvrages commemoratifs, des articles etc. 32 •
En realite, les choses ne sont pas si precises. Au contraire, le cherc_heur
scrupuleux, qui voudrait faire une reconstitution exacte des debuts de l'Ecole
princiere de Bucarest, sera fort de~u par la rarete des sources d'information
directe, par la confusion et l'incertitude qui regnent sur presque toutes les
dates importantes concernant la fondation et le developpement de cette
institution, dans la premiere phase de son existence.
On se demande comment une telle consecration a ete atteinte, alors que
les bases documentaires sont a ce point insuffisantes. Comment expliquer
l'unanimite d'opinion des historiens grecs et roumains pour accepter les dates

quelqu'un auquel il a du d'abord son treme et ensuite l'orientation de son regne". Dans Com·
memoration de deux cent cinquante a11s d'une Faculti des Lettres a Buca rest, a la page 9, il ecrit:
„Aussi est-ce a lui qu'il faut attribuer I' Academie cuverte par son frere aîne des le commencement
de son regne". Dans Byzance apres Byzance, Bucarest 1935, p. 203: „Sous le regne de son
neveu, Constantin Brincoveanu etait le vrai maître du pays". L'idee que le „stolnic" avait
laisse a Brincoveanu seul Ies „honneurs" du regne apparait pour la premiere fois dans notre
historiographie moderne chez M. Kogălniceanu, Histoire de la Valachie, Berlin, 1837, p. 399: „ ... le
second nom dans la Valachie et le premier de fait, en gou·1ernant a la place de son neveu a
qui ii ne voulait laisser que Ies honneurs de l'autorite supreme". A partir de N. Iorga, I'idee
que le „stolnic" est le fondateur reel de l'ecole a ete generalement adoptee, v. D. Popovici, La
litt/rature l'Oumai11e a l'epoque des lumitres, Sibiu, 1915. Celui-ci ne fait plus aucune mention
de Şerban Cantacuzino: „L'Academie de Bucarest a•1ait ete fondee par le Stolnic Constantin
Cantacuzino avant l'a·1enement des Phanariotes" (p. 70). En realite, le „stolnic", ne disposait
meme pas, en 1692, du nombre de professeurs necessaire a l'instruction de ses enfants; il en
demandait a Constantinople et a Venise par des requetes repetees. Pourtant l'opinion que le
„stolnic" Hait deja depuis 1679 le fondateur d'une „Academie" de Bucarest a penetre aussi
dans Ies ouvrages des chercheurs etrangers. Mario Ruffini dans op. cit„ p. 25, ecrit: „Ma ii
merite piu grande del!o Stolnic e d'aver fondato sotto ii regni de! fratello Şerban, l'Academia
di Bucarest".
29 G. Chassiotis, L'i11strnctio11 publique chez Ies Grecs, Paris, 1881, p. 78, „ ... Le prince

Senanos Cantacuzynos qui, en 1679, etablit a Bucarest une academie possedant une impri-
merie"; N. Iorga, Istoria inv4J4minJului românesc, Bncarest, 1928, p. 42; N. Bănescu, Aca-
de111 ia grecească din Burnreşti şi şcoaJa lui Gheorghe La.;4r, Cluj, 1925, p. i.
30 La premiere synthese d'histoire roumaine qui ait adopte cette opinion est Histoire

de la Valachie, de la Moldavie el des Valaques transdanubiens par Michel de Kogalnichan, Berlin,

1837, p. 396. Voiraussi la lle edition sous le titre Histoire de la Dacie, des Valaques transdanu-
biens et de la Valachie par .Michel de KogaJnichan, Berlin, 185'4 (edition republiee par A. Oţetea)
Mihai Kog4lniceanu, Opere, tome I, Scrieri istorice, p. 396. De Kogălniceanu, l'opinion passa a
A. D. Xenopol, Istoria romdnilor din Dacia Traian4, voi. VII, Bucarest, 1929, p. 243; ensuite
a Const. C. Giurescu, Istoria românilor, voi. III, I ere partie, p. 163 et Ile partie, p. 917;
N. Iorga, Istoria romdnilor, voi. VI, Monarhii, Bucarest, 1938, p. 391; N. Cartojan, Istoria
literaturii vechi, Bucarest, 1946, vol. III, p. 204.
31 A titre d'exemple: Gr. S. Tocilescu, Manual de istoria românilor, Bucarest, 189'4 et
1899, p. 285; Ion Aguletti, Istoria romdnilor, Bucarest, 1916, p. 177; Manual de istoria R.P.R„
Bucarest, 1952, p. 215.
32 L'annee 1928 a ete indiquee par N. Iorga, ainsi qu'on le voit dans Commlmoration de

deux cent CÎWfUante ans de la fortdaJion d'une Faculte des Lettres a Bucarest, p. 18. La meme
annee, Iorga a public sa monographie sur l'histoire de l'enseignement roumain citee plus baut.

292
susmentionnees? Le cas n'est pas depourvu d'interet, un rapide examen
retrospectif nous semblant necessaire.

2. A ucun document contemporain n' atteste Şerban V odă en tant qiee fon-
dateur. Il n'existe aucun acte de fondation designant Şerban Cantacuzino
comme fondateur 33 • De meme, aucun des actes ulterieurs concernant diffe-
rentes initiatives au sujet de l'organisation et du developpement de cette
ecole - programmes, professeurs etc. - ne fait mention de l'acte de fonda-
tion ou, du moins, du nom de Şerban Cantacuzino comme premier fondateur 34
Evidemment, nous ne pouvons repousser d'une maniere categorique l'hypo-
these que c'est sous le regne de Şerban Cantacuzino qu'a ete elabore - par
le prince ou par !'erudit „stolnic" - quelque projet pour une ecole semblable
ou meme une tentative dans ce sens, mais nous ne possedons pas la moindre
trace documentaire permettant de l'affirmer. Pour des fondations ou des dona-
tions beaucoup moins importantes, des documents repetes au cours des gene-
rations donnent le nom et l'acte de volante testamentaire des fondateurs;
comment expliquer que dans un cas de cette importance - au centre duquel
se trouve une personnalite de la valeur de Şerban Cantacuzino ou du „stolnic",
chefs de file d'un clan familial aussi nombreux que fier de toute action de
son passe, ayant des descendants qui ont continue a occuper des situations
politiques importantes au XVIIIe siecle - toute trace contemporaine de cette
importante fondation se soit perdue? De meme, la correspondance de l'epoque,
quoique assez riche - qu'elle appartienne a Şerban, au „stolnic" ou aux
patriarches Dositheos et Hrisantos Notaras de Jerusalem, qui surveillaient
ces fondations au point de vue religieux - ne contient pas non plus la moindre

En general, on a pris comme base I'information du ban Mihai Cantacuzino selon laquelle Şerban
Vodă aurait fonde l'ecole des le commencement de son regne. 11 est vrai que son avenement a eu
lieu le 30 novembre 1678, mais ii n'est entre a Bucarest que le 16 janvier 1679. Voir Efemeridele
lui Ioan Cariofil, edites par Pericle C. Zerlenti; en roumain par Constantin Erbiceanu, p. 11.
33 N. Iorga, Istoria învăţămîntului rnmânesc, p. 42: „dont on a malheureusement perd:.:i
l'acte de fondation"; Const. C. Giurescu, Istoria Românilor, voi. III, Ile partie, p. 917: „L':..cte
de fondation ne nous est pas parvenu".
34 Citons ici Ies actes suivants: a) La lettre du patriarche <;:hrisantos Notaras de J eru-
salem, datee du mois d'aout 1707, a Tîrgovişte. II y parle de l'Ecole princiere de Sf. Sava,
de sa reconstruction, ainsi que de celle du monastere, par Constantin Brîncovea.nu et du salairf'
des professeurs, des pretres et des psaltes qu'on devait i;ayer d'un depOt de 30 OOO thalers de-
poses a la Zecea St. Marco de Venise. Cet acte important ne nous dit rien sur Şerban Cantacu-
zino e!l tant que premier fondateur. Hurmuzaki, XIV, I, no. CCCCXXV, pp. 388- 392. Cf.
aussi Emile Legrand, Recueil de documents grus, no. 25, pp. 73- 76. b) L'ordonnance princiere
du I septembre 1707, avec Ies decisions princieres contenues dans la gramata ci-dessus, presente
aussi Constantin Brîncoveanu comme fondateur de cette ecole et ne fait aucune allusion a Şerban
Cantacuzino comme precurseur. L'acte est publie par V. A. l!rechia, Istoria scoalelor de la 1800-
1864, Bucarest, 1901, voi. IV, pp. 23-25 (Archives de l'Etat-Bucarest, Co~dica Brîncovenească
de cărţi şi hrisoave, f. 410-411). c) Ni l'ordonnance princiere du 9 septembre 1707, par laquelle
Constantin Brîncoveanu donne le revenu du lac de Greaca pour I'entretien des eleves „depourvus
de moyens" de Sf. Sava et dans lequel ii se presente aussi commc fondateur de l'ecole, ne fait
aucune mention de Şerban Cantacuzino. A retenir que dans l'ordonnance du ler septembre on
trouve Ies signatures de cinq Cantacuzene membres du divan, et celle du 9 septembre porte
Ies signatures de trois Cantacuzene et d'autres membres de la familie. V. Hurmuzaki, XIY, 1,
no. CCCCXXVII, pp. 294-296. On tromre la redaction roumaine de cette ordonnance aux Ar-
chives de l'Etat-Bucarest, mss. 705, f. 413r - 413v . d) Les memes Cantacuzene signent Ies let-
tres du 3 septembre 1707 adressees au douaniers de Greaca et au higoumene de Sf. Gheor-
ghe-Nou, au sujet des boursiers de I'ecole princiere de Sf. Sa·.ra.

293
allusion a la fondation ou a l'existence dans la capitale de l'etat valaque;
sous le regne de ce prince, d'une ecole aussi importante 35 • Nous avons egale-
ment consulte de nombreux documents inedits de cette epoque conserves
dans les collections de !'Academie, mais la non plus nous n'avons rien trouve 36 •
Les sources narratives intemes de la fin du XVIIe siecle et du commencement
du XVIIIe siecle n'en donnent non plus aucune indication, bien qu'a cette
epoque les chroniques de cour, de familie et de parti se trouvent en abond-
dance 37 • Les Cantacuzene eux-memes ont leur _chroniqueur - Stoica Lu-
descu - qui ne dit mot sur la fondation de l'Ecole princiere sous Şerban
Cantacuzino. 11 existe aussi des etrangers qui ont vecu en Valachie a cette
epoque, quelques-uns a la cour meme, et qui, tels Del Monte 38 ou Del Chiaro 39
n Hurmuzaki, XIV, Iere et lle partie, Documente greceşti privitoare la istoria romtinilor,
recueillis et traduits par N. Iorga, Bucarest 1915. Toute la correspondance de l'intervalle de
1679- 1714 publiee ici ne contient rien qui justifie, en quoi que ce soit, l'opinion que Şerban
Cantacuzino serait le fondateur de l',,Academie" princiere de Sf. Sava. 11 s'agit des ,-,gramata"
des patriarches lacobos, Dyonisios, Kallinicos li de Constantinopole, de Dositheos et de Chri-
santos Notaras de Jerusalem (Ies uns concernant mem~ ladite ecole), ainsi que d'actes princiers
ou de lettres de Şerban Cantacuzino, de Constantin Brînco•reanu, du „stolnic" Cantacuzino et
de differents savants et professeurs celebres de l'epoque, comme Nicolaos Comnenos Papado-
poulos, Sevastos Kyminites, Ierotheos de Dristra (Ioannis Comnenos). Anghellos Summakios,
Afenduli etc.).
aa Particulierement importante et concluante pour ce probleme est la collection de lettres
- la plupart inedites et autographes - du dossier 974 (Codex Critias-Ralli) se trouvant dans la
collection de manuscrits de l'Academie (v. N. Camariano, Catalogul manuscriselor greceşti, li,
Bucarest, 1940, pp. 72- 116). On y trouve Ies lettres de presque tous les contemporains de
marque de Şerban Cantacuzino, tant autochtones que Grecs (le „stolnic" Constantin Cantacuzino,
Constantin Brîncoveanu, Ştefan Cantacuzino, Constantin, Antioh et Dimitrie Cantemir, Gheor-
ghe et Constantin Duca, Mihail et Ana Racoviţă., etc.; des patriarches et professeurs grecs
renommes de l'epoque, comme lacobos et Dyonisios de Constantinople, Parthenios et Ghera-
simos d' Alexandrie, Dositheos de ] erusalem, J oannis Karyophillis, le grand chartofilax, Alexan-
dros Mavrocordatos l'Exaporite, Ghermanos Lokros d'Etolie, metropolite de Nysse, Eugenios
Ioanulios d'Etolie, lacobos Pilarinos et loannis Comnenos, premiers medecins de la cour valaque,
etc.). ~i dans cette riche correspondance - peu etudiee jusqu'a present - nous n'avons rien
trou·.re pour fonder l'hypothese selon laquelle Şerban Cantacuzino serait le fondateur de l' „Aca-
demie" grecque ou d'une autre ecole, meme plus modeste. Au contraire, on trouve Ia des docu-
ments qui prouvent, comme nous le verrons plus loin, le manque de professeurs grecs dans le
pays a l'epoque de Şerban Cantacuzino. Ch(>z nous, ces documents ont ete utilises partielle-
ment, d'abord par D. Russo dans Din corespo11den/a doamnei A 11a Racoviţă, Bucarest, 1911
et dans Studii istorice greco-române, voi. I et II (pp. 183, 187, 191, 413, 414, 455, 456), puis
par CI. Tsourkas, op. cit., pp. 50 et 116. Ces derniers temps, on note une rechercht: detaillec,
particulierement precicuse mais limitee a la biographie de Ioannis I\:aryophillos, par P. S. Năs­
turel, op. cit.
37 II est vrai que, en general, nos chroniques ne donnent pas d'informations culturelles. Memes

les chroniqueurs Ies plus cultives ne montrent aucun interet dans leurs ecrits pour l'activite
culturelle des princes. Miron Costin ne fait aucune mention de l' Academie fondee par Vasile
Lupu aux Trois-Hierarques, ni Radu Popescu ou Radu Greceanu au sujet de l'ecole princiere
de Sf. Sava. Des cas comme celui de Neculce, qui nous donne des informatioas pour l'activite
de Constantin Mavrocordat dans le secteur de l'enseignement et d'Axinte Uricarul, qui s'occupe
de l'activite de Nicolae Mavrocordat dans le domaine des ecoles, sont rares dans notre historio-
graphie ancienne.
38 Pour Del Monte, v. A. Treboniu Laurian et N. Bălcescu, Magazin istoric pentru Dacia

rapport historique sur l'etat de la Valachie 1679- 1688 (tres utile, surtout pour Ies institutions),
pp. 33- 71, cf. aussi N. Iorga, Istoria românilor prin călători, Bucarest, 1928, voi. II, Ile ed.,
pp. 28-33.
811 Anton Maria del Chiaro, Istoria de/le moderne t'ivoluzioni delia Valachia, Venise, 1718;
reeditee par N. Iorga a Bucarest, 1914. Traduite en roumain par Cris Ctistian, Revoluţiile Ţ t'Jt'ii
Româneşti, Jassy, 1939.

294
par exemple, nous ont laisse des chroniques ou des ouvrages volumineux, avec
des descriptions de la Valachie et de ses institutions, mais aucun d'eux ne
mentionne sous le regne de Şerban Cantacuzino cet acte culturel de grande
importance 40 • Un eclaircissement a ce sujet est donc necessaire: tâche que
nous nous sommes assignee dans cette etude.

3. Origines de l' erreur: les ouvrages de Dimitrie Cantemir et de Mihai

Cantacuzino. Le point de depart de tout cet echafaudage datant la fondation
de !'Academie prindere de Sf. Sava - donc Ies debuts de notre enseignement
superieur - du temps de Şerban Cantacuzino se trouve dans une information
fournie par un ouvrage non signe, paru a Vienne en 1806, dans Ies editions
des freres Tunusli, sous le titre d'Histoire politique et religieuse de la Valachie.
L'auteur de cette reuvre tres connue - anonyme dans l'edition imprimee
a Vienne - a ete decouvert depuis. C'est un membre de la famille Canta-
cuzino: le grand „ban" Mihai Cantacuzino 41 , refugie en Russie apres 1775
et devenu general-major dans l'armee imperiale 42 • Le livre renferme une
description geographique, economique et historique de la Valachie, qui a
ete amplement utilisee par tous ceux qui ont ecrit plus tard (le general Bauer,
Naum Rîmniceanu, Dionisios Foteinos, etc.) 43 •
De nos jours encore, il est considere, a juste titre, parmi Ies ouvrages
Ies plus utiles de notre historiographie ancienne. Comme dans l'reuvre de
Del Chiaro, la partie historique a moins de valeur que la partie geographique,
statistique, institutionnelle, etc. 44 •
40 Del Chiaro, op. cit., ed. N. Iorga, p. MO, contient quelques lignes au sujet de la gene-
rosite de Şerban Cantacuzino envers quelques professeurs grecs vivant a cette epoque en Vala-
chie. Dans le texte de cette etude nous discutons la valeur de l'information transmise par l'ecri-
vain florentin.
41 Le titre complet de l'ouvrage de Mihai Cantacuzino edite par Ies freres Tunusli est

'lc:nopia 'tf(~ BÂaxia~. 1t0Al'tl1CÎ\ 1mi îECO'YpacptKT'i cmo tf(~ Ct.pxatO'tU'tTJ~ au'tf(~ Ka'tacr'tacrECO~ ECO~
'toi) 1774 E'tOU~. Vienne, 1806. 11 a ete traduit en roumain par George Sion sous le titre Istoria
politică şi geografică a Ţării Românesci de la cea mai veche a sa întemeiere pînă la anul 1774.
Datd mai fntiila lumină în limba greacă la anul 1806 def raţii Tunusli, tradusă de George Sion,
Bucarest, 1863.
42 Mihai Cantacuzino, l'auteur de l'Histoire de la Valachie, est ne en 1723 et mort entre,
1790 et 1793 (v. Ilie Corfus, ln legătură cu opera lui Mihai Cantacuzino, dans Rev. Ist. Rom.,
XVI ( 1946), pp. 135- 136). Importante personnalite politique et intellectuelle, il a domine la
vie publique de la societe valaque entre 1763 et 1774. Tres instruit dans Ies problemes d'etat,
surtout, connaissant le pays et son histoire, Mihai Cantacuzino fut a l'epoque de la guerre russo-
turque de 1768- 1774 l'animateur du mouvement de liberation de sous le joug turc. 11 a mene
une action tenace pour convaincre le gouvernement russe, par de nombreux memoires qui font
preuve d'une fonnation politique superieure. Une partie de ces memoires sont conserves dans
son second ouvrage Genealogia Cantacuzinilor. Mihai Cantacuzino appartient a une categorie
d'hommes qui ont combattu pour Ies droits des „Principautes moldo-valaques" a l'occasion de
la guerre de 1768- 1774.
43 Le general Bauer a utilise le premier l'etude du „ban" Mihai Cantacuzino dans ses
Memoires historiques et giographiques sur la Valachie, Francfort et Leipzig, 1778; Naum Rîmni-
ceanu, dans Cronologie a domnilor Ţării Româneşti (9 iunie 1800). restee a l'etat de manuscrit
et surtout Dionisios Foteinos dans 'lcr'topia 'tf(~ miÂai L\aKia~. voi. I - III, Vienne,
1817- 1819. Dans l'historiographie roumaine moderne, Mihail Kogălniceanu dans Histoire de
la Valachie, de la Moldovie et des Valaques transdanubiens, Berlin, 1837, emprunte des donnees
de Mihai Cantacuzino par I'intermediaire de Dionisios Foteinos.
44 Le dernier quart du XVIIe siecle, qui nous interesse particulierement, est en general
peu connu par l'auteur. Cela se voit mieux dans Genealogia Cantacuzinilor, le second ouvrage
important du „ban". On a signale des confusions surprcnantes. En parlant de Staico Bucşanul,
le ban le confond avec Stoica Ludesco - le chroniqueur de sa famille (Genealogia, p. 207;

295
 Il n'y a pas lieu d'ouvrir une discussion critique du livre du „ban" Can-
tacuzino. Kous ferons pourtant une seule remarque sur un trait frappant et
qui interesse de pres cette etude: la distribution extremement inegale du
materie! historique. Celle-ci donne au lecteur le sentiment qu'elle n'est pas
due au hasard et que, d'apres l'importance qu'il accorde a tel ou tel regne,
l'auteur marque certaines preferences. Par exemple, tandis qu'il consacre
au regne de Constantin Şerban Basarab Cîrnul, qui dure moins de quatre
ans, 40 lignes 45 et a celui de Mihnea III, qui regne moins de deux ans, 66
lignes 46 , le regne de 26 ans de Constantin Brîncoveanu - riche d'une activite
si variee au point de vue economique, politique, culturelle, militaire etc. - est
expedie en 36 lignes 47 • On pourrait croire qu'un echo lointain des anciens
ressentiments, au denouement si tragique, vivait encore dans le coeur du
ban 48 • Il faut ajouter que l'on ne trouve pas un mot sur l'activite de Constan-
tin Brîncoveanu dans le domaine de la culture intellectuelle ! Par contre,
outre le texte relatif au regne 49 - egal comme volume a celui de Brînco-
veanu - il met a l'actif de Şerban Cantacuzino le chapitre consacre aux
ecoles, ou nous lisons:
„Parmi ses premieres ceuvres, Şerban Cantacuzino a fait une ecole grecque,
maintenue par Ies princes suivants, qui deciderent de donner aussi un salaire
annuel du Tresor (pour): un professeur des sciences philosophiques, un second
pour Ies lettres et un troisieme pour Ies matieres communes, (qui fonction-
naient) au monastere Sf. Sava. L'ecole slavone avait ete (fondee) auparavant
dans l'ancienne eglise Saint-Georges et a ete maintenue par tous Ies princes
suivants. Cette derniere a deux professeurs, l'un principal et l'autre
secondai re."
Les salaires de ces professeurs etaient payes au debut par le tresor, mais
plus tard, „apres reflex.ion, Ies princes declarerent le monastere de Glavacioc
exempt de tout impât et, l'offrant au metropolite, celui-ci prit l'obligation

cf. Magazinul istol'ic, V, p. 5 ). Le „ban" ernbrouille aussi les deux partis valaques existant a
cette cpoque-la, cn rnettant a leurs cOtes Şerban Cantacuzino. L'erreur se trouve aussi dans
l'autre chronique de Mihai Cantacuzino (v. Genealogia, p. 207, et la note de N. Iorga). Merne
en ce qui concerne des evenemcnts importants de la vie de farnille de Şerban Cantcuzino,le
„ban" ne possede pas d'informations sures. Ainsi, il dit que la fille du prince, Casandra, s'est
mariee „du vivant de son pere". En realite, le mariage n'eut lieu que le 9/ 19 mai 1699. Ce qui
est encore plus curieux c'est qu'a la page 255, Mihai Cantacuzino affirrne que la fille de Şerban
s'est mariee a peine en 1699. En commentant la mort de Şerban, Ic „ban" emprunte a Dimitrie
Cantemir l'accusation que le prince aurait ete empoisonne par ses deux freres - le „stolnic"
et le spathaire Mihai - avec la complicite de Constantin Brîncoveanu; a la page 295, ii con-
teste la veracite de l'information pour les deux Cantacuzene, mais maintient I'accusation contre
Brîncovean u.
4& Mihai Cantacuzino, op. cit., p. 275-276.
48 Ibidem, p. 276-279.
4 7 Ibidem, p. 286-287.
48 Mihai Cantacuzino, dans Genealogia Cantacuzinilol', (ed. N. Iorga), p. 309 croit que „si
son regne s'etait prolonge, Brîncoveanu aurait surement tue son oncle, Constantin, et son frere
Mihai Cantacuzino". La maniere dont il presen te l'election de Ştefan Cantacuzino est aussi
significative: „Le grand «imbrohor» qui etait venu detroner Constantin Brîncoveanu, demanda
aux boyards qui ils veulent pour prince. Ceux-ci repondirent a l'unanimite qu'ils voulaient Ştefan
Cantacuzino, qui etait grand spathaire. En realite, l'envoye du sultan a demande directement
qui Hait Ştefan Cantacuzino".
49 Ibidem, p. 284-286.

296
de payer les salaires des profeseurs du revenu de ce monastere. On observa
cet argument pour un certain temps'' 50 •
Etant donne que Mihai Cantacuzino a acheve son ouvrage en 1776 51
- pres d'un siecle donc apres ce fait _- on a le droit de se demander sur
.quelle source il a fonde ces assertions. A en juger d'apres la methode utilisee
surtout dans la Genealogie, il est hors de doute que Mihai Cantacuzino a
<lispose dans son activite historiographique d'un riche materiel documentaire.
Outre la collection de documents de famille, il a amasse de nombreux actes
ayant trait a l'histoire des Cantacuzene. De meme, Mihai Cantacuzino a
-conserve, de sa propre activite politique et administrative - dans Ies fonc-
tions importantes qu'il a occupees - differents documents ou copies, sta-
tistiques, etc., qu'il a „compiles" - comme on l'a montre 52 - assez adroi-
tement dans ses ecrits. Tel est certainement le cas du chapitre Sur les ecoles,
que nous venons de reproduire. La aussi - comme ailleurs - il compile
un document entier de son epoque, non sans lui faire d'ailleurs, ainsi qu'on
le verra, une petite modification a son avantage. 11 s'agit de l'ordonnance
emise par Constantin Mihai Racoviţă le 26 janvier 1763 pour Ies ecoles, dans
laquelle, apres Ies phrases introductives d'usage qui font l'eloge de l'ensei-
gnement, nous lisons: „ ... les pieux princes qui nous ont precedes, qui ont
gouveme Ies affaires du tres illustre treme de ce pays, ont fonde deux ecoles,
l'une grecque, l'autre slavonne, toutes deux bien utiles ... " et „la coutume
etant de payer Ies professeurs du tresor et puisque le tresor a de nombreuses
et differentes depenses ( ... ) ils ont trouve juste d'exempter d'impots le mo-
nastere de Glavacioc et de l'offrir au saint pere Metropolite et que sa saintete
paye, du revenu de ce monastere les salaires des professeurs et Ies frais de
l'eglise princiere. ţadite decision a ete confirmee par le prince Constantin
Mavrocordat ... " A la fin, l'ordonnance precise - de meme que le texte de
Mihai Cantacuzino - que l' ecole grecque a trois professeurs, correspondant
a trois categories de salaires, qui fonctionnent au monastere Sf. Sava; l'ecole
50 Ibidem, pp. 81-82. Dionisios Foteinos, quoique fidele en general au texte de Mihai

Cantacuzino, mais frappe sans doute par la position de denigrement qu'il adopte envers Constan-
tin Brîncoveanu, a donne de plus justes proportions a sa narration, accordant 314 lignes au regne
de Şerban Cantacuzino contre 784 lignes a celui de Constantin Brîncoveanu.
61 N. Iorga a affirme en 1900 que l'oeuvre de Mihai Cantacuzino a ete ecrite en roumain,

en Russie, apres 1788, et que l'original roumain se trouve dans le mss. 468 de l' Academie. 11 a
He traduit en grec dans notre pays; la traduction a ete trouvee par les freres Tunusli et imprimee
a Vienne en 1806 (N. Iorga, Cronicile muntene, An. Acad. Rom„ Mem. Secţiei Istorice, s. II,
tome 21, Bucarest, 1900, pp. 410 et suiv.). Dans Istoria literaturii române în secolul al XV I I I-lea,
voi. II, Bucarest, 1909, pp. 128 et .suiv„ i1 pense que l'ouvrage a ete ecrit au plus tot en 1776.
Dans son etude ln legătură cu opera lui Mihai Cantacuzino (Rev. Ist. Rom„ XVI ( 1946), p. 135)
Ilie Corfus arrive a la conclusion que l'oeuvre a ete achevee le 30 janvier 1776, quand son auteur
Hait revenu pour quelque temps dans le pays.
52 La methode de Mihai Cantacuzino, surtout pour la chronique de son epoque, est carac-

terisee par un large emploi des sources directes, de la correspondance et meme des actes d'Etat.
11 tenait un registre ou il avait copie l'immense correspondance qu'il avait eue sourtout avec
les Russcs. Cette chronique est perdue, ecrit N. Iorga dans Genealogie, p. 540, n. 1, mais, ainsi
qu'on le sait, elle a ete publiee dans Trompeta Carpaţilor en 1868 et 1869 par Aricescu. Les
traductions ont ete faites par P. Georgescu et republiees ensuite par N. Iorga, avec certaines
rectifications, dans la Genealogie. Dans Istoria Ţării Româneşti aussi, le ban compile des docu-
ments entiers V. Ilie Corfus, Hotarul raialei Brăila în 1695, dans Rev. Ist. Rom., XV (1945),
fasc. III, pp. 335-342, ou „il compile entierement un document roumain de 1695''. Il a
employe le meme procede dans le chapitre reserve aux ecoles de Buca.rest, p. 81, comme
nous le montrerons plus loin.

297
slavonne, installee a l'eglise Saint-Georges, a deux professeurs, representant
ici aussi deux degres professionnels et de salaires 53 •
Celui qui contresigne en 1763, a cote du prince, cette ordonnance concer-
nant Ies ecoles est Mihai Cantacuzino lui-meme, en qualite de grand logothete,
assurement le redacteur meme de l'acte. Dans l'ouvrage edite par Ies freres
Tunusli, le „ban" Cantacuzino ne fait donc que paraphraser, en la resumant
parfois, l'ordonnance redigee par lui-meme en 1763, avec la modification
suivante: dans l'etude parue a Vienne, au paragraphe reservea l'ecole grecque,
le ban a elimine la formule de la fondation collective employee dans l'ordon-
nance „ ... Ies pieux princes qui nous ont precedes, qui ont gouverne Ies
affaires du tres illustre trone de ce pays, ont fonde deux ecoles, l'une grecque,
l'autre slavonne ... " - et a introduit Ies paroles par lesquelles il attribue
la fondation exclusivement a son aieul Şerban Cantacuzino. Le „ban" Mihqi
a-t-il eu une base documentaire pour faire cette modification? A-t-il eu en
mains l'acte de fondation de l'ecole, cet acte dont la perte est deploree par
nos historiens d'aujourd'hui? S'il l'avait eu, il l'aurait certainement repro-
duit, d'apres sa methode habituelle, ne fUt-ce qu'en resume, sinon dans
I'Histoire de la V alacltie, du moins dans la Genealogie. Et si, vraiment, il a
existe un acte de fondation de Şerban Cantacuzino, pourquoi le grand logo-
thete n'a-t-il pas mentionne dans l'introduction de l'ordonnance de fevrier
1763, comme il eut ete paturel, le nom de Şerban Cantacuzino en tant que
premier fondateur de l'Ecole? 11 rappelle bien le nom du prince Constantin
Mavrocordat 64 , pour le seul fait d'avoir assure l'entretien de l'ecole par Ies
revenus du monastere de Glavacioc; or, le merite d'avoir fonde l'ecole ne
saurait etre moindre que celui de lui en avoir modifie a un moment donne
le statut financier. La verite est que Mihai Cantacuzino n'a pas possede un
tel acte. Si, dans l'ordonnance d~ 1763, il avait mentionne Şerban Cantacuzino
comme premier fondateur de l'Ecole princiere de Sf. Sava, il aurait commis.
un faux. Ce qu'il etait libre de faire dans l' H istoire de la V alachie ou dans la
Genealogie 65 , il ne le pouvait pas dans un act ed'Etat. Mais dans ce cas la

53 V. A. 1:rechea, Istoria şcoalelor de la 1800-1864., voi. IV, pp. 16-17, reproduit l'acte
en entier.
5 ' Nous lisons aussi dans l'acte emis par Ştefan Racoviţă le 10 juin 1765: „En informant

le prince Constantin Mavrocordat par un a vis „. il l'a confirme aussi par son ordonnance, qui
fut confirmee plus tard aussi par feu mon frere, le prince Constantin Mihai Racoviţă.". D'autres
princes ont reitere la confirmation de Constantin Mavrocordat. En tout cas, elle fut maintenue
jusqu'au XIXe siecle. Dans un catalogue chronologique des monasteres de Valachie, dresse
par le „protosinghel" Naum Rîmniceanu en 1837 et publie par Constantin Erbiceanu dans
Biserica ortodoxă, an. XIII (1889), pp. 281-287, au paragraphe du monastere de Glavacioci:
il est dit au su jet de ses revenus: „„. et maintenant, d'apres Ies decisions, on lui prend le revenu
pour Ies ecoles". .
55 C'est a ce moment que se produisent, tant en Valachie qu'en Moldavie, Ies fameux faux

pour Ies soi-disant „capitulations". Dans le parti valaque, Ienăchiţă Văcărescu passe pour
etre l'un des „faussaires". C'est a lui qu'on attribue la confection des actes de soumission de
Mircea et de Laiotă; v. N. Iorga, Istoria romdnilor, voi. VII, Rlformatorii, Bucarest, 1938,
pp. 281 et 283. Cf. le memoire adresse a Orlov le JO aout, ancien style, avec de pareils
actes, dans Genealogia Cantacuzinilor, pp. 192-195. Pour Ies faux de Moldavie, v. Const.
Giurescu, Capitulaţiile Moldovei cu Poarta otomand, Bucarest, 1908, V. aussi G. G. Florescu,
L'aspect juridique des khatt-i-chirifs. Contributions a l't!tude des rtlations de l'Empire ottoma•
avec Ies Principautt!s roumaines (Extraits des Studia et Acta Orienta/ia, I, 1957, pp. 121- 117),
Bucarest, 1958. En realite, ce genre de faux ne sont pas l'oeuvre d'un seul homme mais celle
d'un groupe d'„inities" qui a commence a agir, probablement sur une suggestion russe, mem~
avant la guerre russo-turque, et dans lequel Mihai Cantacuzino jouait un rOle important.

298
question se pose de nouveau: ou a-t-il pris cette information dont il se sert
pour modifier l'introduction de l'ordonnance de 1763 et pour attribuer a
.son ancetre la fondation de !'„Academie"? Nous essayerons d'eclaircir ce
fait dans les pages qui suivent.
En tenant compte de tout ce qui precede, ainsi que de la constatation
qu'aucun document contemporain n'atteste Şerban Cantacuzino comme
fondateur de l' „Academie" princiere, nous opinons que la modification intro-
duite par le ban Cantacuzino dans l'ordonnance reproduite au chapitre sur
Ies ·ecoles a ete faite par esprit de familie et pour des interets de famille, inte-
rets suscites surtout, par la guere russo-tmque de 1768-1774 56 •
En effet, a cette epoque, Ies Cantacuzene, le „ban" en tete, reprennent
1eurs anciens liens avec la cour imperiale russe 67 , declenchant une grande
.agitation politique: ils redigent des memoires, ont des pourparlers avec Ies
Russes et avec Ies Autrichiens, forment des gouvernements de guerre, levent
des· troupes, luttent et eprouvent meme une lourde perte par la mort heroique
de Pîrvu, le frere du ban. Si grandes etaient Ies illusions creees par cette
guerre, que le ban jugea meme le moment venu pour affirmer energiquement
sa qualite de descendant de l'ancienne dynastie imperiale byzantine 58 •
Dans Ies memoires envoyes aux Russes par le parti dont il etait le chef
reel, le „ban" se montre preoccupe aussi par le probleme de l'enseignement.
Apres Ies requetes concernant la reconstitution de l'armee nationale et la
suppression des enclaves turques, on note celle ayant trait a la fondation
d' „Academies des sciences, metiers et langues" 59 , ainsi que la revendication
pour la jeunesse d'aller etudier a l'etranger. „Que Ies indigenes soient libres
·d'aller dans d'autres pays pour y faire leurs etudes, comme par le passe
quand ils n'etaient pas limites a leur seul pays." 60 Lui-meme est fondateur
·d'ecole a Bucarest 61 .
Parallelement a cette action d'interet public, il ne neglige pas Ies grandes
.ambitions de famille qu'il a heritees, laissant constamment entrevoir une
psychologie tourmentee de dynaste. C'est pourquoi il a ecrit la Genealogie
des Cantacuzene dans laquelle, a câte de nombreux faits interessants et bien
.documentes, on trouve - pour la partie ancienne surtout - tant d'affirma-
tions fantastiques.

66 N. Iorga, Commimoration des deux cent cinquante ans depuis la fondation d'une Faculti

des Lettres a Bucarest, Bucarest, 1928, p. 3; du meme, Istoria romdnilor, vol. VII, Refor·
matorii, pp. 276, 281-282. Ilie Corfus, In legătură cu opera lui Mihai Cantacuzino, Rev. Ist.
Rom.. XVI ( 1946), pp. 129- 141.
67 Victor Papacostea, Istoria Românilor (cours lithographie), 1939- 1940, pp. 475-481;

•C. Şerban, Legăturile Stolnicului Constantin Cantacuzino cu Rusia, extrait du volume Studii
şi articole de istorie, vol. II, Bucarest, 1957, p. 242.
68 Mihai Cantacuzino, Genealogia Cantacuzinilor, p. 24.
&e Ibidem, p. 535.
6
0 Ibidem, p. 539.
61
Le „ban" Mihai Cantacuzino s'est beaucoup occupe de l'enseignement. En 1768- 1769,
en faisant construire l'eglise des Quarante Saints Martyrs, il a pose aussi les bases de l'ecole
roumaine afferente. La guerre russo-turque en a interrompu Ies travaux. L'acte de septembre
1775 dit: „ ... et qu'on y fasse une ecole de 12 enfants pour l'enseignement roumain, ayant
un professeur". Le ,,ban" a dedie l'eglise et l'ecole a l'eveche de Rîmnic. Sur ce terrain, qu'on
appelait „le jardin de l'Eveche", on a construit plus tard l' Athenee. Cf. G. M. Ionescu, G~neralul
maior al Rusiei, Mihail Cantacuzino, Bucarest, 1905, pp. 29-30 et 34-35. L'acte se trouve
.aux Archives de l'Etat-Buc., Episcopia Rîmnicului, IX/7.

299
 Mais il y a encore un fait dont il faut tenir compte. Mihai Cantacuzino
ne pouvait rester indifferent a l'ascension de tant de „dynasties" neo-byzan-
tines - celles surtout des Mavrocordato et des Ypsilanti. Apres la signature
de la paix de Koutchouk-Kai'nardji, le ban a pu voir le remarqueable esprit
d'organisation d'Alexandru Ypsilanti dans le secteur de l'enseignement. La
constitution, le Io decembre, d'un "Conseil public" 62 ayant a sa tete Ies ecri-
vains et les savants de l'epoque en vue de la construction d'un local special
pour «!'Academie» grecque et, au bout d'un an, la celebre ordonnance 63 par
laquelle Bucarest etait dote d'une vraie universite, ont beaucoup rehausse
le prestige d'Ypsilanti. L'un des savants de l'epoque, Manassis Illiades, ancien
eleve et professeur de l'ecole de Sf. Sava, a vivement exprime l'enthousiasme
avec lequel les contemporains ont accueilli la reforme du nouveau prince.
„Tel etant l'etat des choses, nous n'avons plus rien a envier aux celebres
ecoles d'Europe, ni a rcgretter l'ancienne Athenes benie car Bucarest prendra
sa place comme arene de la culture et le vrai foyer de la science" 64 • Evidem-
ment les paroles de l\fanassis Illiadis nous paraissent aujourd'hui exagerees,
mais il ne faut pas oublier qu'il s'agit la d'un style encomiaste et que
l'enseignement grec de l'empire ottoman passait a cette epoque par une crise
terriblement grave. En tout cas, ces dithyrambes - et d'autre semblables 66 -
- cnt du determiner Mihai Cantacuzino a rcvendiquer pour Şerban Vodă et la
famile Cantacuzene le merite des ·debuts de cette magnifique fondation. I1
affirme aussi dans la Genealogie: „Şerban Cantacuzino fit d'abord l'ecole
grecque de Bucarest, qui jusqu'a ce jour (1787) s'entretient aux frais du
tresar" 66 •
. Pourtant, l'idee d'attribuer a Şerban Cantacuzino le merite d'avoir fonde
l'Ecole princiere de Sf. Sava n'est pas entierement inventee par le ban. Il
ne fait qu'amplifier, d'une maniere tendancieuse, une affirmation vague et
fantaisiste empruntee a Dimitrie Cantemir qui, dans Descriptio Molda;:iae,
dit que Şerban Cantacuzino, imitant Vasile Lupu, „a fonde dans son pays
des ecoles grecques et des typographies grecques et roumaines" 67 • L'affirma-
tion de Cantemir, comme tant d'autres de cet ouvrage, n'est pas fondee.
Il attribue a Şerban Cantacuzino, son beau-pere , des merites qui, en realite,
reviennent a Constantin Brîncoveanu ou a d'autres. En effet, des cinq typo-
graphies identifiees en Valachie entre 1678-1714, c'est-a-dire de !'avene-

6
2 V. A. l'rechea, op. cit., voi. IV, p. 66.
63 Ibidem, pp. 66- 72.
64 Manassis llliadis, Oratio panegyrica ad Hypselanffm serenissimum ducem totius T'a·

lachiae, Lipsea, 1781, pp. 81-82.

& Athanasios Comnenis-Ypsilantis, 'EKKÂ.Tlc:naa'tllC(ÎIV ICQ{ 7t0Â.ltl1Cci>V t<ilv s!c; oci>061CQ Pt·
6

Pi..icov '0' ICQl l'i'jtOl tei µsta tilv ai..coc:nv ( 11.H- 1789), Constantinopole, 1870, p . .561:
„Avant toute ch<•se ii fonda des ecoles en Valachie, a Bucarest, Craiova et Buzău, et reglementa
les fonds pour Ies salaires des neuf professeurs de l'ecole de Bucarest, pour la nourriture et Ies
vetements des 7.5 ecoliers pauvres et pour Ies salaires des deux professeurs de Craiova et de
Buzău et ii a confirme ce fonds par l'edit princier de 1776 du mois de janvier et par acte synodal
patriarcal, donne en 1776, en mars; ii a fait construire depuis Ies fondements memes, avec
de grandes depenses, un bâtiment colcissal forme de plusieurs maisons, tant pour Ies classes,
que pour le logement des professeurs et des nombreux eleves, 7.5 environ, avec refectoire, cuisine,
boulangerie dans le monastere de Sf. Sava et tout ceci fut fait a ses frais et ne fut acheve
qu'en 1779".
68
Mihai Cantacuzino, Genealogia Cantacuzinilor •. , p. 81.
67 Dimitrie Cantemir, Descriptio Moldaviae, ed. cit., p. 1.54.

300
ment au treme de Şerban Cantacuzino jusqu'a la mort de Constantin Brînco-
veanu, aucune n'est l'reuvre de Şerban Cantacuzino. La premiere, celle de la
Metropolie de Bucarest, a ete fondee par le metropolite Varlaam; Ies quatre
autres - de Buzău, Rîmnic, Snagov et Tîrgovişte - sont les fondations de
Constantin Brîncoveanu et d'Antim Ivireanu. Dimitrie Cantemir, contemporain
et beneficiant d'une riche information culturelle, pouvait-il l'ignorer? N ous
sommes plutât enclins a expliquer cette entorse a la verite, tout comme le
manque total d'objectivite dont il fait preuve, dans l'Histoire de la Valachie,
envers le regne de Constantin Brîncoveanu, par la haine constante que le
prince moldave nourrissait pour Brîncoveanu (ne l'avait-il pas accuse d'avoir
empoisonne Şerban Cantacuzino?). Quant a l'affirmation concernant les
ecoles, nous verrons dans ce qui suit qu'elle est tout aussi peu fondee que
celle ayant trait aux typographies. Voila donc le point de depart des affir-
mations du „ban" Mihai Cantacuzino, soit dans l' Histoire de la Valachie,
~oit dans la Genealogie, au su jet de la fondation de l' „Academie" de Sf. Sava.
A ceci vinrent s'ajouter certains passages pleins de confusions et d'anachro-
nismes de l'reuvre de Del Chiaro. D'ailleurs, autant l'ouvrage de l'ecrivain
florentin que la Descriptio Moldaviae ont servi de modeles a Mihai
Cantacuzino.
Il est vrai que Dionisios Foteinos attribue aussi, bien laconiquement,
a Şerban Cantacuzino la fondation de l'ecole 68 , mais, ainsi qu'il lui arrive
souvent, en s'inspirant lui aussi de l'ouvrage de Mihai Cantacuzino. Un fait
significatif est que l'auteur de I'Histoire de l'ancienne Dacie, qui s'est informe
si minutieusement pour l'epoque respective, n'ait pu trouver entre 1800-1818
(epoque a laquelle il ecrivait son etude) aucune autre information en dehors
de l'reuvre du „ban". Si Foteinos avait dispose d'une source directe ou d'une
information plus ancienne concernant les merites de fondateur de Şerban
Cantacuzino, il n'aurait surement pas ete aussi laconique.
Par consequent, tant que cette information si tardive ne sera confirmee
par aucune source contemporaine, elle doit etre acceptee sous reserve. Il
-convient d'ailleurs de souligner que ce n'est pas dans le texte proprement
cit de Istoria Românilor que A. D. Xenopol utilise cette information, mais
il l'enregistre, sans commentaire, dans une note, prouvant par la qu'il ne
la considerait pas comme une source bien serieuse 69 • L'eminent helleniste
frarn;ais, Legrand, le chercheur le plus informe dans les problemes de cette
epoque, n'a, lui non plus, jamais adopte l'affirmation de Mihai Cantacuzino,
pas plus que V. A. Urechia ne la cite dans son etude 70 •

4. Comment l'information transmise par Mi/tai Cantacuzino a-t-elle penetre

dans l' historiographie moderne grecque et roumaine? Le premier historien rou-
main qui ait fait sienne l'information transm_ise par le „ban" Mihai Canta-
cuzino en ce qui concerne la fondation de l'Ecole prindere de Bucarest fut

•e Dionisios Foteinos. op. cit., voi. II, p. 270.

Rg A. D. Xenopol, op. cit., voi. VIII, p. 240, note 3.
70 V. A. l:rechia, op. cil., voi. I, p. 12. Bien qu'etudiant l'histoire de l'enseignement
seulement pour la periode 1800- 1864, Urechia fait pourtant une ample introduction oii l'on
trouve aussi, sous une forme restreinte, Ies commencements de l'enseignement grec. Au sujet
de )'~cole de Sf. Sava, il se contente d'affirmer, sans indiquer de source, qu'elle existe „au moins
depuis Şerban Cantacuzino".

301
Mihail Kogălniceanu. Dans Histoire de la Valachie, de la Moldavie et des
Valaques transdanubicns 71 imprimee a Berlin en 1837, en parlant de Şerban
Cantacuzino, il ecrit. „Il etablit le premier college roumain a Bucarest" 72 •
Kogălniceanu n'a pas pris l'information directement dans le livre du „ban",
anonyme a cette date·la, mais par l'intermediaire de l'ouvrage de Dionisios-
Foteinos, qui jouissait d'un grand prestige.
Oeuvre de toute premiere jeunesse - l'auteur n'avait pas encore 20 ans
a sa parution - „la synthese" de Mihail Kogălniceanu, malgre ~es qualites
tout a fait remarquables, presente aussi des defauts, explicables par l' âge
de l'auteur et par la documentation dont il disposait a cette date. De plus,
pour porter un jugement soit de fond, soit de forme sur ce livre, il faut tenir
compte du fait que Kogălniceanu l'a ecrit sous l'influence du courant roman-
tique qui dominait a cette epoque l'historiographie europeenne 73 (Macaulay,.
Karamzin, Thierry, Michelet etc.) et tolerait dans l'histoire l'emploi de cer-
taines regles „de style et de composition", plus indiquees pour la litterature-
que pour la science.
Les principaux auteurs que Kogălniceanu a consultes pour le regne·
de Şerban Cantacuzino ont ete Del Chiaro et Dionisios Foteinos. Les deux lui
ont inspire une sympathie et une admiration tres vive pour le voivode. L'image
idyllique d'un Şerban Cantacuzino „juste, doux et incapable de rancune"
ou „juge impartial", est tiree de l'cemTe de Foteinos 74 ; I' aspect homerique~
aux attributs achilleens, est pris a Del Chiaro 75 : une taille de geant, le regard
terrible, la voix terrifiante („souvent Ies hommes moururent d'effroi rien
qu'en entendant sa voix redoutable") 76 et, de plus, un visage d'une rare
beaute (,Je plus bel homme de toute la Valachie") 77 • En combinant Ies deux.
sources, Mihail Kogălniceanu reussit a nous donner un modele de heros et de
despote eclaire, mais, naturellement, bien different du portrait reel. C'est
toujours de Del Chiaro que Kogălniceanu puise ces histoires enfantines au
sujet des tours que Şerban Cantacuzino jouait au sultan, lorsqu'il payait
le tribut (qu'on versait correctement a Bucarest et qu'on faisait voler ensuite
par des brigands) 78 , ainsi que certaines confusions caracteristiques de l'ecri·
vain florentin, comme par exemple le surnom de Şeitanoglu, que le grand
vizir aurait donne a Şerban 79 (en realite c'est au fameux Mihai Cantacuzino·
qu'on l'avait donne, un siecle auparavant).
A un portrait aussi „composite", l'ornement culturel ne pouvait faire·
defaut. Mais Mihail Kogălniceanu ne s'est pas borne a l'information donnee·
71 La seconde edition, parue toujours a Berlin en 186-4, introduit une modification dans

le titre: Histoire de la Dacie, des Valaques trat1sda11ubiens et de la V alachie. L'utilisation du

terme Dacie s'explique, d'une part, par l'influence du titre de Dionisios Foteinos ('Iatopia
't~t; 1t6J..at Aaictac;), et, d'autre part, par le progres que la notion d'unite des Roumains ay\lit
enregistre a la date de la nouvelle edition.
72 Mihail Kogălniceanu, op. cit„ dans Opere, I. ed. A. Oţetea. Bucarest, 19-46, p. 396.
73 Voir pour cet aspect l'introduction d'Andrei Oţetea, ibidem, pp. 22-25. ·
74 Dionisios Foteinos, op. cit„ voi. II, p. 269; cf. Kogălniceanu, pp. 386-387 (ed. A.
Oţetea).
76
Del Chiaro, op. cit., p. 127; cf. Mihail l{ogălniceanu, pp. 393- 39-4 (ed. A. Oţetea)
78
C'est l'une des exagerations caracteristiques de Mihail Kogălniceanu, op. iit., p. 393,
(ed. A. Oţetea). ·
77 D~l Chiaro, op. cit„ pp. 135- 137; cf. Mihail Kogălniceanu, pp. 391- 393.
78 Del Cp.iaro, op. cit„ p. 13-4; cf. Mihail Kogălniceanu, p. 138.
79 Del Chiaro, op. cit„ p. 31; cf. Mihail Ifogălniceanu, op. cit„ p. 388.
,.,.

302
par le „ban" Mihai Cantacuzino au sujet de la fondation du „college" de
Sf. Sava. Il l'a amplifiee, en presentant Şerban comme un Mecene, prince
de la renaissance roumaine, qui a fait venir dans le pays „plusieurs professeurs
grecs et allemands" 80 pour enseigner a ses sujets Ies langues etrangeres, l'elo-
quence et l'histoire, a oblige Ies boyards de donner aux enfants une education
-europeenne, a protege Ies artistes etrangers et enc9urage Ies savants roumains,
-en leur accordant Ies plus hautes dignites de l'Etat. Radu de Greci, qui a
·ecrit l'histoire de la Valachie, a ete nomme par lui grand chancelier de la
principaute. En faisant traduire la Bible en roumain par Radu de Greci et
-son frere et en donnant l'ordre dans toute la Valachie de n'officier le service
divin que dans la langue nationale, il a merite une reconnaissance eternelle,
<:ar auparavant „la messe et toutes Ies autres prieres etaient faites en slave
-et en grec" 81 •
Dans ce passage aussi, Mihail Kogălniceanu attribue a Şerban Canta-
.cuzino - toujours d'apres la narration de l'ecrivain florentin - des faits
.qui se passaient en realite soit sous le regne de Matei Basarab soit sous celui
de Constantin Brîncoveanu. Bien qu'il se fUt rendu compte de la tendance
.a la fabulation 82 de l'ecrivain italien, Mihail Kogălniceanu a quand meme
- le premier dans l'historiographie roumaine moderne - donne „droit de
·cite" a ces souvenirs confus et remplis d'anachronismes.
Outre Ies qualites incontestables de l'ceuvre de Kogălniceanu, c'est
l'enorme prestige dont l'auteur a joui par la suite, en tant qu'historien et
homme d'Etat, qui explique l'influence qu'il a exercee sur certains de nos
historiens roumains de la seconde moitie du XIXe siecle et, par eux, jusqu'a
nos jours. Ce fait pourrait ressortir d'une etude minutieuse concernant la
filiation des idees, d'une part, et la transmission des informations, d'autre
part, pour le plus grand profit de la methodologie et de la science historique
elle-meme.

80 Pour la presence a Bucarest de certains professeurs allemands ou grecs de culture

allemande - non pas sous le regne de Şerban Cantacuzino, comme l'a cru Kogălniceanu, mais
-sous celui de Constantin Brîncoveanu - v. Eduard Winter, Die Pflege der West - und Sud-
slawischen Sprachen in Halle im 18. ]ahrhundert, Berlin, Akademie - Vcrlag, 1954, VI + 292 p.
(dont un ample compte rendu par Dan Simonescu a paru chez nous dans Studii 1956, n. 1,
pp. 170- 174). Un etudiant en theologie de Halle devient meme precepteur dans la maison
de la fille du prince (Constantin Brîncoveanu). II s'agit de la princesse Stanca, qui a ete mariee
a Radu, fils d' Alexandru Iliaş, l'ancien prince de Moldavie ( 1631- 1633). Le precepteur
s'appelle Basilius Theodorus, originaire „de ponto Euxino", et a ete etudiant au „Collegium
orientale" (inscrit le 3 mars 1704). Â. Bucarest, il a collabore avec Kolzer, un autre Allemand
appele a la cour de Brîncoveanu. Nulle part on ne fait mention de professeurs allemands sous
le . regne de Şerban Cantacuzino.
81 Mihail Kogălniceanu, op. cit., pp. 396~ 397.
82 Del Chiaro avait construit tout un roman politico-erotique sur I'infonnation (connue

aussi par Dimitrie Cantemir) concernant Ies relations de Şerban Cantacuzino avec l'epouse du
prince Duca, la princesse Anastasia (et non pas Maria, comme l'ecrit Kogălniceanu). Şerban,
avec l'aide de l'infidele princesse, avait „complote" - affirme Kogălniceanu d'apres Del
Chi.aro - pour enlever a Duca d'un seul coup le treme et son epouse. Le complot est decouvert,
mais. Şerban echappe, comme par miracle, aide par la princesse Anastasia. 11 s'enfuit dans
l'empire turc, d'ou „par amour pour la princesse". ii aide le mari trompe a occuper le treme
de Moldavie. Kogălniceanu traite avec severite cette „anecdote" et surtout l'affirmation de
Del ·Chiaro que Şerban aurait voulu epouser la femme de Duca, car a cette epoque „Şerban
.etait marie et avait des enfants": cf. Mih1il Kogălniceanu, op. cit.,p. 386, no. 2.

303
 5. Comment l' annee 1679 est entree dans l' historiographie comme date de
la fondation de l'Ecole princiere. Une fois admise l'idee que Şerban Cantacuzino-
est le fondateur de !'„Academie" de Sf. Sava, Ies historiens, soit grecs, soit
roumains, se sont evertues a trouver aussi la date exacte de la fondation.
L'acte de fondation faisant defaut, certains d'entre eux ont eu recours au
calcul des probabilites. L'historien grec ayant le premier et largement _contri-
bue a faire penetrer l'idee que Şerban Cantacuzino est le fondateur de l'Ecole et
qui, en meme temps, s'est prononce le premier pour l'annee 1679 comme date
de la fondation, est G. Chassiotis83 • Son volumineux ouvrage a ete de grande
utilite a l'epoque de sa parution et garde de nos jours encore une certaine
valeur, surtout pour le developpement de l'enseignement entre 1821 et 1881.
Mais pour la periode anterieure, elle est depassee par les recherches des 80.
demieres annees. Chassiotis, qui ecrivait en 1881, adopte sans reserve l'infor-
mation transmise par Mihai Cantacuzino, datant la fondation d'apres cette
phrase: „Parmi Ies premieres choses, Şerban Cantacuzino fit l'ecole grecque".
Donc, conclut l'historien grec, la premiere annee du regne de Şerban Vodă
(1679) peut etre consideree comme la date de la fondation de l'ecole84 •
Constantin Erbiceanu tient compte, lui aussi, de l'idee suggeree par le
texte de Mihai Cantacuzino - a savoir de situer le fait plus pres du commen-
cement du regne de Şerban Cantacuzino - , mais il accorde pourtant un delai
d'un an au fondateur presume et s'arrete a l'annee 1680. 11 manque tout de
meme de conviction sur la valeur d'une date choisie aussi arbitrairement et,.
pour notre plus grande surprise, il ajoute tout de suite, entre parentheses:
„mais d'apres Ies monuments, en 1689" 86 • Erbiceanu tenait donc de certaines
sources que l'ecole fut fondee dix ans plus tard, c'est-a-dire en 1689. Quels
sont ces „monuments"? Sa reponse et Ies indications qu'il donne sont, ainsi
que nous le verrons, totalement insuffisantes.
En effet, le lecteur non prevenu pourrait croire qu'Erbiceanu, par le
terme pompeux de „monuments", se refere a des sources authentiques - des.
actes - relatives aux debuts de l'ecole meme. En realite, il ne s'agit que
d'une note qu'il a trouvee sur un manuscrit du savant professeur de Tre-
bizonde, Sevastos Kyminites (considere comme le premier directeur de l'ecole),.
dans laquelle celui-ci donne l'annee de son arrivee dans le pays, a l' „Acade-
mie": 1689. 11 est surprenant et regrettable que, se trouvant en possession
d'une telle inforrnation, due a la main meme de Sevastos, Erbiceanu ne l'ait
reproduite, conforrnement a sa methode, dans aucune des nombreuses etudes
qu'il a consacrees a ces problemes. Lui, qui a transcrit tant de notes des
reuvres d'anciens eleves de l'Ecole princiere86 , pourquoi ne l'a-t-il pas repro-

sa G. Chassiotis, op. cit., p. 78.

N Şerban Cantacuzino obtient le treme le 30 novembre 1678, mais arrive a Bucarest seu-
lement le 16 janvier 1679. II meurt le 9 novembre 1688. V. Efemeridele lui Ioan Cariofii, editees
par Pericle Gh. Zerlendi: en roumain par Constantin Erbiceanu, Bucarest, 1892, p. 11.
86 Const. Erbiceanu, Discurs rostit în aula Universitcl/ii din Iaşi asupra şcolii grece şi
române ... pincl l~ 1828, Jassy, 1885, p. JO; dans le voi. Serbarea şcolard de la Iaşi, cu ocaaw
împlinirii a 50 de ani de la înfiinţarea învdJ4mîntului superior în Moldova. Acte şi documente,
Jassy, 1885, p. 54.
88 Constantin Erbiceanu, Cronicarii greci care au scris despre români, p. XXV, ou il transcrit
differentes notes de Matei Creţulescu, ancien eleve de Sevastos Kymintes. La date de 1692,
donnee par Erbiceanu au titre du traite d'Aristote Des vertus et des vices, est erronee. V. dans
le tell:te grec la date exacte, c'est-a.dire 1698 (Constantin Litzica, op. cit., p. 64, no. 111 (6 l5)
que Kyminites a traduite dans la langue parlee.
duite - comme îl aurait du le faire - la ou îl affirme que Sevastos „a ete
le premier directeur connu de l' ecole de Bucarest" ?87 Mais Erbiceanu ne
donne meme pas une indication precise pennettant de savoir ou se trouve
cette note autographe. Il se contente, dans une note sommaire, de <lire qu'a
!'Academie de Bucarest se trouve le manuscrit original de Sevastos Trape-
zuntios, qu'il a trouve dans la bibliotheque du monastere de Căldăruşani
et ou l'annee de son arrivee a !'Academie, 1689, est ecrite de samain. Malgre
tous nos efforts, nous n'avons pas reussi a trouver ce manuscrit renfermant
la note autographe de Kyminites. Il ne se trouve ni dans le catalogue de
Constantin Litzica88 , ni dans la suite de ce catalogue due a Nestor Camariano89 ,
ni dans la liste redigee par Al. Elian90 . Nicolae Iorga, qui a adopte a un mo-
ment donne cette date et qui a fait, a so'n tour, des recherches d'archives a
ce sujet, ne cite nulle part le manuscrit portant l'inscription autographc de
Kyminites, auquel Erbiceanu fait allusion. Nous devons envisager l'hypothese
d'une lecture erronee d'Erbiceanu, car il existe des preuves certaines qu'en
1689 Sevastos Kyminites n'etait pas encore arrive en Valachie. (D'ailleurs,
Sathas, qui a probablement influence Erbiceanu, ne soutient pas de fat;on
categorique, lui non plus, que le savant de Trebizonde serait arrive a cette
date: il emploie l'expression „en 1689 environ" (Ilepi -ro 1689) 91 . Pourtant
l'affirmation d'Erbiceanu selon laquelle, „D'apres Ies monuments", l'ecole
aurait ete fondee en 1689, affirmation acceptee et soutenue quelque temps.
par Nicolae Iorga, a complique la question, car par cette date nous sortons
du regne de Şerban Cantacuzino pour entrer dans celui de Constantin Brîn-
coveanu. C'est ainsi que la controverse ne se limite plus, dorenavant, a l'aspect
strictement chronologique, mais met en discussion la personne meme du
fondateur: celui-ci est-il Şerban Cantacuzino ou Constantin Brîncoveanu?
Trois ans apres la parution de l'ouvrage ou Erbiceanu hesitait entre
les annees 1680 et 1689, paraît sa grande etude sur Ies chroniqueurs grecs.
Cette fois-ci, Erbiceanu ne propose ni l'annee 1680, comme la premiere fois,
ni 1689, datation pour laquelle il avait pourtant declare posseder des „monu-
ments", mais il se decide pour 1679. Il accorde a cette date un caractere absolu
et definitif, en l'inserant dans le titre du bref historique qu'il fait de l'ecole9 2.
Qu'est-ce qui a determine Erbiceanu a opter avec tant de certitude pour l'annee
1679, c'est-a-dire pour la premiere annee du regne de Şerban Cantacuzino?
D'autres „monuments" plus concluants que la note autographe meme de
Sevastos Kyminites? A-t-il ete influence par le calcul si approximatif et
arbitraire de Chassiotis - fonde sur l'information tardive et interessee de
Mihai Cantacuzino? 11 est difficile de le preciser.
V.A. Urechia, qui le premier, en 1892, a ecrit une histoire de l'enseigne-
ment dans nos pays pour l'intervalle 1800-1864, y presente aussi - tres
sommairement - dans l'introduction la situation des siecles anterieurs.
Tout en evitant de donner une date precise, il croit, pourtant, que l'Ecole

87
C. Erbiceanu, op. cit., p. XXY.
88
69
Const. Litzica, Catalogul manuscriselor grecesti
, '
Ducarest , 1909 .
80
Nestor . Camariano,
.
Catalogul manuscriselor greceşti ' III Bucarest 1940
J ' •
Al. Ehan, Continuare la catalog (manuscris, Secţia ms.).
81
Constantin Sathas, NeoEÂÂTIVlKÎl q>\ÂOÂ.Oyia , Ath~nes, 1868, p. 377.
in Const. Erbiceanu, Cronicarii greci ... , p. XIV.

305
prindere de Bucarest „existait au moins depuis Şerban Cantacuzino"9'J. N'etant
fondee sur aucune source et sur aucun argument, l'affirmation de V.A. Urechia
nous paraît une simple hypothese inspiree, peut-etre, toujours des ecrits de
Chassiotis et d'Erbiceanu ou du fait, connu par des sources certaines, qu'a
l'epoque de Şerban Cantacuzino il y avait deja en Valachie, dans la classe
dominante, un grand nombre de personnes sachant le grec, mais dans ces
sources c'est de la langue parlee qu'il s'agit et non du grec ancien94•

6. L'opinion de A.D. Xenopol. La consolidation de l'erreur. Cette erreur

ne se serait peut-etre pas imposee si elle n'avait ete adoptee par le grand his-
torien de l'epoque, A.D. Xenopol. L'auteur de la premiere synthese d'histoire
roumaine a ecrit les chapitres sur l'histoire de l'enseignement en utilisant
pour l'epoque de l'influence grecque les materiaux fournis par Constantin
Erbiceanu, avec lequel il a etroitement collabore dans ce secteur de notre
historiographie 95 . Sous l'emprise de l'erudition exceptionnelle de son collegue
de Jassy, Xenopol lui a emprunte non seulement le materiel, mais aussi
certaines de ses idees. Se rendant compte de la precarite des sources concer-
nant la fondation de l' „Academie" ainsi que de l'arbitraire des datations pro-
posees soit par Chass~otis, soit par Erbiceanu, il renonce a determiner l'annee
de la fondation de l'Ecole de Sf. Sava. Par contre, il se donne beaucoup de
peine pour trouver une base documentaire plus solide a la derniere opinion
exprimee par Erbiceanu, selon laquelle Şerban Cantacuzino en serait le fonda-
teur. 11 n'introduit plus dans le texte, l'information tardive - et interessee -
du ban Mihai Cantacuzino, mais il n'y renonce pourtant pas completement
l'enregistrant en note 96 , dans le but evident d'appuyer sur elle une autre
source qu'il considere plus valable et dont ses predecesseurs, grecs ou roumains,
n'avaient pas use. 11 s'agit d'un passage de l'reuvre de Del Chiaro-publiee
30 ans apres la mort de Şerban Cantacuzino - dans lequel l'ecrivain italien,
rappelant l'activite du voivode dans le domaine culturel, dit que Şerban
Vodă „/avorisait le developpement de l' enseignement, en donnant de merveilleux
salaires au professeur de grec qui enseignait aux enfants des nobles la grammaire,
la rhitorique et la philosophie" 97 • 11 en resulterait qu'a Bucarest, sous le regne

9a V. A. Urechia, op. cit„ tom. I, p. 12.

94 Le patriarche Dositheos de Jerusalem ecrit dans sa preface a la „Confession de l'Eglise
Orientale" de Meletios Sirigos: „Le decede (Meletios Sirigos), l'ecrivant au debut en grec ancien,
l'a transformee lui-meme en grec parte, afin que tout chretien puisse s'en servir et, surtout,
beaucoup de nobles de Vlaho-Bogdania, qui le plus souvent parlent le grec, la traduiront faci-
lement en langue valaque, pour qu'elle soit gcneralement utile dans toute l'eglise" (v. Const.
Erbiceanu, Bibliografia greacă; Bucarest, 1903, p. 16). Les paroles de Dositheos montrent, tout
au plus, combien etaient grand a cette epoque le nombre de boyards grecs ou a moitie grecs,
ainsi que l'existence d'un enseignement grec elementaire dans les monasteres ou par des pre-
cepteurs enseignant le grec parle. Aussi grand qu'ait ete le nombre de gens parlant le grec, ce·
ne saurait etre une preuve de l'existence de l'Ecole princiere. .
86 A. D. Xenopol, op. cit., Vol. X, pp. 166-229. Ă la page 177, celui-ci reconnaît hes

scrupuleusement l'aide re~ue de la part de son collegue „Les precieuses notes contenues dans
ce chapitre sont presque toutes dues a l'infatigable activite de Constantin Erbiceanu". Cf.
aussi Erbiceanu, Discurs asupra şcolii grece şi române din timpurile lui Vasile Lupu pînă la
1828, p. 14.
98
A. D. Xenopol, op. cit„ vol. VIII, p. 240, no. 106. L'auteur reproduit l'information
d'apres Genealogia Cantacuzinilor (original). p. 315.
87
A. D. Xenopol, op. cit„ p. 240; cf. Del Chiaro, op. cit., (Venise, 1718), p. 144 şi Engel,
Geschichte der Walachey, p. 329.

306
de Şerban Cantacuzino, il y avait un professeur grec tres savant, qui enseignait
aux jeunes boyards un programme d'un niveau didactique tres eleve. Ou,
de quelle maniere, dans quelles conditions d'organisation, on ne nous le dit
pas, Xenopol s'efforce ainsi de dcnner toute sa valeur a l'assertion de Mihai
Cantacuzino, en la corroborant par l'information due a Del Chiaro. Il veut
de la sorte - sans le dire ouvertement - accrediter l'idee que ces deux infor-
ma tions se completent, ou plus precisement que la citaticn de Del Chiaro
confirmerait l'information transcrite par le „ban" Mihai Cantacuzino. En
serait-il ainsi?
A notre avis, il serait exagere de conclure, du texte de Del Chiaro,, que
l'ecrivain florentin considere Şerban Vodă comme le fcndateur de l'Ecole
princiere de Bucarest, ainsi que l' affirrne le „ban" Mihai Cantacuzino. „Le
professeur" dont Xenopol, en traduisant Del Chiaro, dit qu'il donnait des
le<;ons aux fils des nobles du temps de Şerban Cantacuzino, pouvait etre
un precepteur - particulier ou meme a la cour ~ des Cantacuzene, si nom-
breux a cette epoque, comme plus tard aussi d'ailleurs. Du reste, en commen-
tant le passage de Del Chiaro, Xenopol ne tire pas immediatement une telle
conclusion. Prudent, il se contente pour le moment de ccnclure, en terrnes
beaucoup plus generaux, que „c' est probablement Şerban Cantacuzino qui,
le premier, a protege ofjiciellement l' enseignement grec" 98 • En utilisant l'expression
„enseignement grec", qui peut etre appliquee aussi bien aux precepteurs
qu'aux professeurs enseignant dans Ies monasteres, en evi,tant d'affirrner que
le passage de Del Chiaro ccncernerait la fondation de l'Ecole princiere et en
rejetant dans une note l'information transmise par le „ban" Mihai Cantacuzino,
Xenopol pensait avoir donne satisfacticn aux exigences de la science et, en
meme temps, avoir prepare le lecteur a accepter ce qui suit. En effet, quel-
ques lignes plus bas, en parlant de la politique culturelle de Ccnstantin Brînco-
veanu, il dit: „Le reorganisateur de l'ecole grecque de Bucarest fut le celebre
professeur Sevastos Kyrninites, appele par Brîncoveanu en 1689 ... " Ainsi,
tout en evitant de parler dans le texte, a l'endroit respectif, de la fondation
et de l'organisation de l'ecole sous Şerban Cantacuzino, Xenopol se considere
en droit de parler de sa „reorganisation" lorsqu'il traite du regne de Brînco-
veanu. En realite, cette methode n'a fait qu'accroître la confusion, car le
texte de Del Chiaro, loin de servir a la ccnfirmation de l'information de
Mihai Cantacuzino, devrait etre lui-meme explique et ccnfronte avec d'autres
sources, ce que Xenopol n'a pas fait. Par contre, en le traduisant, J'historien
a modifie le texte du memorialiste italien, ce qui a complique encore. davan-
tage Ies choses.
Mais avant de nous occuper de plus pres de ce passage et de sa modifi-
cation par Xenopol, qu'il nous soit permis de forrnuler quelques observations
d'ordre general sur l'reuvre de l'ancien secretaire de la cour de Constantin
Brîncoveanu et de Şerban Cantacuzino, pour nous rendre compte dans quelle
mesure il peut constituer une source historique.
Istoria delte moderne rivoluzioni delta Valachia renferme des chapitres
d'une incontestable valeur dans la premiere partie, surtout ceux concemant
Ies coutumes, Ies institutions, l'organisation de l'Etat, la religion, l'ethno-
graphie, etc. (Nous avans meme exprime plus haut l'hypothese que cet ouvrage
aurait suggere a Mihai Cantacuzino l'idee d'une etude plus .approfondie,

es A. D. Xenopol. op. cit., voi. VIII, p. 2'40.

307
mais suivant en lignes generales le meme plan.) Malheureusement, la seconde
partie de l'ouvrage de Del Chiaro - la partie historique - est tres faible
et souvent fantaisiste. N. Iorga, lui-meme, qui a reedite l'reuvre en italien,
qui en a fait l'eloge et qui a ecrit la preface d'une edition roumaine99 , le dit
dans 1a presentation extremement indulgente qu'il lui a faite dans Istoria
românilor prin călători 1 o 0 •
Nous nous bornerons a quelques exemples pris du texte original de
l'ancien secretaire princier. Ainsi, Del Chiaro, se risquant a faire l'etymologie
du mat „valah", croit qu'il viendrait de Yalachia, la fille de l'empereur Diocle-
ticn101. Pour natre histoire medievale - quoique l'auteur soit reste sept ans
en Valachie et qu'il affirme avoir consulte des chroniques et des documents -
c'est la lettre de Bocignoli 102 qu'il cite, un melange confus de faits et de le-
gendes dont on ne peut detacher une seule idee valable. L'reuvre de Del
Chiaro abonde en anachronismes, inexactitudes et confusions. Des faits ou
conjonctures concernant un prince sont attribues a un autre et meme des
evenements de l'histoire moldave sont situes dans celle de la Valachie. II
place ainsi le prince moldave Gaşpar Graţiani en Valachie et s'etonne de ne
pas l'avoir trouve dans Ies chroniques valaques 103. C'est d'un anachronisme
de ce genre qu'il s'agit justement, ainsi que nous le verrons, dans le passagc
de Del Chiaro concernant Ies professeurs grecs, cite par Xenopol.
De ces observations sommaires sur l'reuvre historique de Del Chiaro,
il ressort le peu de fondement de ses informations et l'obligation pour le
chercheur d'utiliser avec beaucoup de prudence ses afirmations.
Nous devans nous arreter quelque peu sur le passage cite, en le repro-
dnisant en italien, car il a ete modifie par Xenopol. Vaiei le texte de Del
Chiaro d'apres l'edition imprimee a Florence en 1718:
„Mecenate co'virtuosi e fautore delle belle lettere. Assegno stipendi
onorevoli peri maestri di lingua greca, d'auali eran i figliuoli de'nobili ammaes-
trati nella grammatica, retorica e filosofia" 104.
En le comparant a la traduction de Xenopol, on constate que dans le
texte de l'ancien secretaire princier il n'est pas question d'un seul professeur
grec (comme le traduit Xenopol), mais de plusieurs, qui recevaient des „sti-
pendi" du prince. Or il est certain que Xenopol connaissait suffisamment
l'italien pour en donni:!r une traduction exacte. Le changement du pluriel
en singulier n'est dane pas involontaire. Dans quel but l'a-t-il fait? En lisant
le texte original de l'ancien secretaire princier, on pourrait croire qu'il y
avait en Valachie, sous le regne de Şerban Cantacuzino, plusieurs professeurs
grecs ayant fait des etudes classiques et capables d'enseigner Ies disciplines
philosophiques, la rhetorique etc.
En realite, telle n'etait pas la situation et Xenopol le savait tres bien.
Beaucoup de membres du clerge grec, seculier ou regulier, dont Ies noms sont
souvent mentionnes, etaient seulement de passage chez nous, a l'occasion
des pelerinages qu'ils faisaient, ainsi qu'il est bien connu, aux cours des prin-

19 Cris-Cristian, Revoluţiile Valachiei, Jassy, 1939, preface par N. Iorga.

100 N. Iorga, Istoria românilor priii cdldtori, vol. II, pp. 54-57, Bucarest, 1921.
1 0 1 Del Chiaro, op. cit., p. 20.
102 Ibidem, pp. 113- 118.
103 „Per quanta diligenza io abbi usato, non mi e stato possible ii ritrovar ne'manoscritti
valachi menzione alcuna di questo principe Graziano" (p. 122).
10• Ibidem, p. 134.

308
ces orthodoxes, pour y obtenir des fonds; d'autres etaient au service du re-
seau politique de l'orthodoxie - foyer d'intrigues et d'agitations steriles - et
n'avaient guere le loisir de se consacrer a l'enseignement; enfin, une troisieme
categorie etait absorbee par l'administration, fort profitable, des immenses
biens des monasteres dedies. Peu nombreux etaient ceux qui, ayant aussi
Ja qualification necessaire, se vouaient a la carriere didactique. On trouvait
bien des moines, plus ou moins insignifiants, enseignant le grec „apfa" dans
Ies monasteres - a Sf. Sava, a Saint Jean, etc. - ou dans Ies maisons des
boyards grecs, demi-grecs, ou meme roumains. Mais ce qui manquait aux
pays roumains, c'etait bien des professeurs cultives, capables de preparer
les jeunes gens au niveau de la culture europeenne contemporaine. Quand
un tel savant faisait son apparition - un Theodore de Trebizonde, par exem-
ple105, l'un des premiers Korydaleens installes chez nous - les grandes familles
se l'arrachaient pour l'avoir comme professeur de leurs enfants. C'est ainsi
que la necessite d'une ecole superieure - comme institution publique - s'est
imposee chez nous a partir du XVIIIe siecle, a cause aussi de cette crise de
professeurs.

7. Şerban Cantacuzino et le „stolnic" Constantin Cantacuzino se plaignent

de ne pas trouver de projesseurs a Bucarest pour leurs fits. Des documents
contemporains tres precis, emanant de personnages de premier ordre, parlent
de la crise de professeurs qualifies, tant au point de vue intelJectuel que peda-
gogique, du temps de Şerban Cantacuzino. Ainsi, dans une lettre inedite 106
du prince de novembre 1686, adressee a Ioannis Karyophyllis, le grand charto-
phyllax de la patriarchie cecumenique, an voit la grande carence de profes-
seurs a cette epoque-fa, puisque le prince meme n'en avait pas pour son fils.
11 y demande a l'erudit theologien de lui envoyer un professeur fort capable
de Constantinople. 11 le supplie de s'en occuper, de „hâter cette acquisition
et de lui en ecrire immediatement, car en attendant l'enfant demeure Ies
bras croises" 107 . 11 en resulte qu'a Constantinople non plus, il n'y avait pas
beaucoup de bons professeurs disponibles a s'engager en Valachie, flit-ce

105
V. pour Theodore Simeon de Trebizcnde, Const. Sathas, op. cit., p. 414. 11 a ete Ic
precurseur de Sevastos l\:yminites dans nos pays. 11 a enseigne tant a Bucarest qu 'a Jassy
ou il est reste jusqu'a la fin de sa vie ( 1695 et non pas 1665, comme l'ecrit N. Iorga dans
Istoria !nvăţămintului, p. 29 - probablement par une faute d'impression). Pour ce savant de
Trebizonde, v. aussi une note biographique un peu plus developpee dans Epaminonda Th.
Kyriakides, op. cit., Athenes, 1897, pp. 83-84. Kyriakides reprcduit l'epitaphe de Theodore
de Trebizonde fait par Ioannis Comnenis, mais ii l'attribue, par une confusion, a Lazar Scrivas.
Le meme epitaphe est reproduit par A. Papadopoulos-Kerameus, op. cit., p. 409. Cf. N. Dossios,
Studii greco-române, fasc. I, Jassy, 1902, p. 38, qui J'appclle Simeon Thedore de Trebizonde;
il a eu un fils Georges, qui a ete lui aussi professeur chez nous. Le mss. grec 404 de la Biblio-
theque de l' Academie contenant Ies commentaires de Corydalee a la Metaphysique d' Aristote
renferme la note suivante: Philosophie r&ropyiou uioC 0E©Oci>pou -roCTpa7tE~OUVtiou IlpoÂ.E"(Oµeva
Ele; tQ. Muaqmcm::Q. toC KopuoaÂ.e©c;. Le mss. 510 - La logique de Corydalee - a appartenu
au meme professeur Georges, ainsi qu'on le voit dans une note de la p. I (cf. CI. Tsourkas
op. cit„ p. 65).
108
L' Academie de la Republique Socialiste de Roumanie, ms. 974 (Codex Critias-Ralli),
f. 89r-93r. Şerban Cantacuzino, prince de toute la Hongrovalachie ecrit a Ioannis Karyophyllis
„grand logothete", le 8 no·,rembre 1686 (Nestor Camariano, Catalogul manuscriselor grecesti
no. 5'1). ' '
1o1 Ibidem, f. 9 lr.

309
 meme a la cour du prince. Plus loin, Şerban Cantacuzino dit a Karyophyllis
que, entre-temps, il a entendu parler d'un maître que Dumitraş cu Cantacuzino
avait comme precepteur pour ses enfants et il insiste, faute de mieux, de le
lui envoyer 1oe. Şerban Cantacuzino lui annonce egalement qu'il a fait le
necessaire pour que l'agent du pays obtînt l'ordre de passage pourle professeur
et qu'on mît une voiture a sa disposition pour l'amener a Bucarest. D'ailleurs
comme il ressort de cette lettre, Şerban Cantacuzino s'est adresse au sujet
du professeur, aussi a d'autres personnalites de Con stantinople. Craignant
que ni le precepteur des enfants de Dumitraşcu Cantacuzino ne puisse venir,
Şerban Cantacuzino Ies prie „de lui trouver a tout p rix un professeur"109.
Si la pretendue „Academie" avait vraiment fonctionne a cette date-fa
- l'automne de l'annee 1686 - il est certain que Şerban Cantacuzino en
aurait aisement trouve une solution. Il n'aurait pas ete oblige d'avoir eu
recours au grand chartophyllax de la patriarchie cecumenique, de faire des
appels desesperes a Constantinople et de recourir eventuellement a I' expedient
„d'emprunter" le precepteur de la maison de Dumitraşcu Cantacuzino.
D'autres documents aussi nous prouvent l'absence d'erudits grecs a
Bucarest - de professeurs surtout - a l'epoque de Şerban Cantacuzino et
bien des annees apres. Ce fait persiste meme pendant Ies premieres annees
du regne de Constantin Brîncoveanu. Le „stolnic" Constantin Cantacuzino
lui-meme - dont l'admiration enthousiaste de certains historiens a fait le
fondateur de !',,Academie" de Bucarest des 1679 - manque de professeurs
pour ses fils. Le 12 mai 1692, il envoie aussi une lettre a Karyophyllis dans
le meme but 110 . Vu l'importance pour notre probleme tant du personnage
que du document, nous reproduisons entierement le passage le plus carac-
teristique:
„Mes fils et surtout le cadet vous s1luent respectueusement et baisent
votre veneree main droite, ainsi que leur professeur qui Ies instruit passable-
ment bien, mais par ailleurs, je pense que l'enseign:!ment de la grammaire
et de la logique ne convient pas a leur jeune cerveau, ce qui, a mon humble
avis meme si durant cent ans ils apprem.ient en:ore la logique, serait la meme
chose et c'est pourquoi nous regrettons infiniment de ne pas avoir de pro-
fesseurs pour leur enseigner tant soit peu le latin, dans quel but - soit dit
en passant - des amis n:ms ont ecrit de Venise que ce serait possible qu'il
nous vienn'.! de Ia deux professeurs pour le latin et le grec, mais jusqu'a pre-
sent on ne Ies a pas vus. Il est probable qu'ils aient du affronter bien des
difficultes dans leur grand voyage pour arriver chez nous." 111 Par les remar-
ques d'ordre didactique et pedagogique que le „stolnic" y fait, cette lettre
constitue un precieux indice sur l'impasse ou se trouvait l'instruction de
ses fils; l'absence de professeurs serieusement qualifies au point de vue pro-
fessionnel y est categoriquement affirmee. Son mecontentement, contre la
methode du precepteur qu'il a, atteste que ni cet enseignement prive ne dispo-
sait a Bucarest, de personnes competentes, mais que l'on se servait de pro-

108 Ibidem.
1
°' Ibidem.
no Ibidem, f. l 19r - 119'1' . La lettre du „stoln ic" Constantin Cantacuzino a loannis
Karyophyllis, grand logothete (Nes tor Camariano, op. cit., no. 67).
111 Ibid~m. f. l lJ; .

310
fesseurs improvises ou desuets en ce qui concerne la methode et Ies principes
fondamentaux de pedagogie.
11 est certain que si le „stolnic" avait trouve a Bucarest, en ete 1692
un professeur et pedagogue de la valeur de Sevastos Kyminites - ancie:n
directeur du „frondistirium" de Trebizonde et de !'Academie de Constantl-
nople - il ne se serait plus adresse a Karyophyllis a Constantinople. 11 aurait
eu recours aux conseils et aux suggestions pedagogiques de !'erudit de Trebi-
zonde, de meme qu'a ses services didactiques. Celui-ci, a son tour, aurait
ete certainement honore de s'occuper de l'instruction des fils du plus impor-
tant des gouvernants de l'etat valaque, chef d'une familie excessivement
riche et influente, lui-meme savant jouissant d'une grande renommee dans Ies
pays orientaux.
Nous pouvons donc conclure qu'en mai 1692, Sevastos Kyminites ne
se trouvait pas a Bucarest.
Dans Ies conditions susmentionnees, pouvait-il donc etre question de
l'existence d'une „Academie" princiere a cette date-la?
Xenopol, qui n'ignorait pas cette penurie, a trouve necessaire d'attenuer,
en la traduisant, la relation de Del Chiaro, selon laquelle on pouvait supposer
qu'il y avait a Bucarest, sous Şerban Cantacuzino, un grand nombre de pro-
fesseurs. Car, malgre toute la peine qu'il s'etait donnee, disposant aussi du
tresor de documentation et d'informations de Constantin Erbiceanu, Xenopol
n'a pu confirmer Ies affirmations de l'ecrivain italien que par un seul exemple:
Ieremias Kacavelas 112 - de passage seulement dans la capitale de la Valachie.
C'est ce qui a determine Xenopol a remplacer le pluriel „i maestri di lingua
greca" par la forme „le professeur grec". Par cette modification dans le texte
de l'ancien secretaire princier, Xenopol a cru reduire a des limites veridiques
une information exageree. (En reali te, ni pour Kacavelas on ne peut affirmer
avec certitude qu'il avait enseigne a Bucarest. Les auteurs grecs ne parlent
pas de lui comme professeur dans la capitale de la Valachie, mais seulement
a Jassy 113.) Pourtant l'assertion de Xenopol a semble si autorisee aux histo-

112 On ne trouve pas des traces documentaires concernant l'activite de Ieremias Kacavelas
comme professeur a l'ecole de Saint-Sava de Bucarest, ni comme professeur a la cour de Şerban
Cantacuzino, de Constantin Brîncoveanu ou dans une autre famille de la noblesse valaque.
D'ailleurs, il n'y a pas eu de relations de duree entre l'erudit professeur et Şerban Cantacuzino.
Il y a meme des indices que Ieremias Kacavelas ne s'accomodait guere avec le caractere
de Şerban Cantacuzino. Ieremias Kacavelas etait un ecclesiastique erudit, fortement influence
par la culture occidentale - il avait etudie en Allemagne - et sur le plan moral, par la reforme.
Il ne pouvait point agreer l'atmosphere de terreur de la cour valaque que ses contemporains,
soit catholiques, soit orthodoxes, denoncent. Dans le discours prononce par Ieremias Kacavelas
a l'enterrement de Smaranda - la fille de Şerban Cantacuzino, morte apres trois mois de
mariage - on trouve des accents qui, indirectement, semorn;ait s~verement l'orgueilleux,
et sanguinaire prince (v. Hurmuzaki XIII - A. Papadopoulos-Kerameus, op. cit„ p. 181- 184).
Pour le caractere de ce prince, v. le portrait fait par le moine catholique Del Monte dans Magazin
istOt"ic pentru Dacia, pp. 33- 71, celui de Dositheos, patriarche de Jerusalem, dans Hurmuzaki
XIV - N. Iorga, Ierepartie(1320-1716), pp. 349-352, dec. no. CCCI, etala page 268-269,
doc. no. CCCXXXV, l'enumeration des defauts de Şerl:an Cantacuzino. Cf. aussi le doc. no.
CCCXLVII, pp. 285-287, ou le patriarche Dionisics de Ccnstantinopole relate comment Şerban
Cantacuzino a depossede en sa faveur, sa propre famille.
113
Pour la vie et l'activite de Ieremias Kacavelas v. C .Sathas, Nt:ot:Â.Â.TIVlKtl qitÂ.OÂ.O'Yia,
Athenes, 1868, p. 383. Sathas ecrit d'apres Dimitrie Procopiu Moscopolitul, l'ancien secretaire
de Nicolae Mavrocordat,:donc un contemporain de Kacavelas; v. aussi G.I. Zavira, Nta 'EA.A.~
f1 tA.Â.TIVlKOV 8ta-rpov, Athenes, 1871, p. 350; Papadopoulos Vretos, Nt:ot:Â.Â.TIVtXt'I

311
riens grecs plus recents, qu'ils l'ont encadree, eux aussi, al'„Academie" de
Bucarest 114 •
Pour achever la discussion sur le passage de Del Chiaro cite par Xenopol,
nous pouvons ajouter: non seulement il n'atteste pas la fondation del„Aca-
demie" de Saint-Sava sous le regne de Şerban Cantacuzino, mais il en consti-
tue une preuve contraire. Car si Şerban Cantacuzino avait reellement ete
le fondateur de cette ecole superieure, comme Xenopol et les autres l'affir-
ment, n'etait-ce pas ici l'endroit le plus indique ou Del Chiaro aurait du
inserer, sinon des details, au moins la mention de sa fondation? Lui, qui
parle avec un tel enthousiasme de la personne de Şerb~n Cantacuzino et si
minutieusement sur la Valachie et ses institutions - Etat, eglise, dignites,
coutumes, au fond la partie utile de l'ouvrage - ne point s'arreter sur une
fondation si importante? 11 est difficile d'affirmer qu'il ait ignore ou qu'il
ait oublie cet important acte culturel, puisque nous voyons qu'il y insere
d'autres fondations du meme prince, comme, par exemple le monastere de
Cotroceni et meme la fameuse auberge („il han di Scerba-Vodă") bâ tie pour
loger les marchands („o sia alloggio per mercanti di ogni sorta") 115• L'Acade-
mie aurait pu s'imposer aussi a la memoire de Del Chiaro, au moins autant
que le souvenir de l'auberge.
Enfin, une derniere remarque relative aux opinions de Xenopol dans
ce probleme. Dans le volume X de son trai te, au chapitre consacre a l'enseigne-
ment grec, ne tenant plus compte de ce qu'il avait affirme dans le volume VIII
(que Sevastos Kyminites etait venu_ dans le pays „a l'appel de Brîncovean
en 1689") le savant de Jassy dit: „A Bucarest, bien que l'ecole grecque soit
fondee un peu plus tard qu'en Moldavie, sous le regne de Şerban Cantacuzino,
elle est, des le debut plus completement organisee que celle de Jassy. Sevastos
Kyminites ( ... ) ouvre pour la premiere fois une telle ecole dans la capitale
de la Valachie, prenant le titre de premier professeur du „frondistirium"
(college) de Hongro-Valachie." 116 Ce qui etonne le plus dans cette modifica-
tion de position, ce n'est pas tant l'assertion completement gratuite que l'ecole
prindere de Bucarest „etait plus completement organisee" du temps de Şerban
Cantacuzino, que de voir Xenopol, qui avait affirme dans le tome VIII que
Sevastos Kyminites arrive dans le pays en 1689, amene par Constantin Brîn-
coveanu, le transporter dans le tome X sous le regne de Şerban Cantacuzino.
Voila comment, petit a petit, en partant dans le tome VIII d'une legere
modification du texte de Del Chiaro - qui au fond ne dit pas un mot sur
la fondation de l'ecole de Saint-Sava - et releguant dans le sous-sol, sans
la commenter, l'information transmise par Mihai Cantacuzino, Xenopol

q>LÂ.OÂ.Oyia, Athenes, 1854, I, p. 202; Constantin Erbiceanu, Discurs rostit în aula Universităţii
din Iaşi ... , ]assy, 1885, p. 15. Pour ses ouvrages, notamment la traduction du latin '.!e
l'oeuvre de Platina, v. N. Iorga, Manuscripte din biblioteci străine relative la istoria romtinilor,
Bucarest, 1898, pp. 16-57.
11 4 Hurmuzaki XIII - A. Papadopoulos-Kerameus, p. 13. En parlant du „fameux
college de Bucarest" et de ses „professeurs grecs", il dit: „l'un d'eux, du temps de Şerban Can-
tacuzino, Hait le predicateur Ieremias Kacavelas".
m Del Chiaro, op. cit„ p. 140.
ne A. D. Xenopol, op. cit„ X, p. 167. Dans ce passage, l'historien de ]assy attribue au
terme 1tpO>"roc5Lc5acrKaÂ.oc; le sens chronologique ce qui est une erreur; dans le t. VII, p. 241,
no. 108, il avait donne l'interpretation correcte „le premier professeur doit etre pris dans le
sens hierarchique, non pas chronologique". En modifiant son opinion sur la date de la fondation,
il modifie aussi sa signification. ·

312
arrive au tome X a transporter la fondation de l' „Academie", ainsi que Sevastos
l{yminites, de sous le regne de Constant_in B~încoveanu, sous celui de Ş~rban
Cantacuzino. De cette fac;on, la confus1on s est accrue davantage, ma1s vu
l'autorite du grand historien - en cumulant aussi celle de Constantin Erbi-
ceanu - ce n'est pas surprenant que ces opinions fussent respectees par
tous Ies historiographes suivants.

8. Del Chiaro a fait une confusion, prenant Şerban Cantacuzino pour

son pere, le „postelnic" Constantin Cantacuzino. Notre avis est que l'informa-
ticn transmise par le secretaire florentin ne represente pas une exageration,
mais un anachronisme, l'une de ces ccnfusions qui caracterisent - comme
nous l'avons montre - la partie historique de son livre. On sait que Del
Chiaro este venu en Valachie en 1709 (deux decennies apres la mort de Şerban
Cantacuzino) et qu'il a fait imprimer ses memoires en 1718, c'est-a-dire 30 ans
apres la mort du prince. Ses affirmations conviendraient mieux a l'etat de
choses vu par lui a la cour de Brîncoveanu et de Şerban Cantacuzino, lorsque,
reellement, il y avait a Bucarest plusieurs savants grecs et occidentaux de
differentes nationalites - professeurs, philosophes, theologiens, medecins,
artistes etc. Cependant cette hypothese ne peut etre non plus soutenue, car
il est difficile d'admettre que Del Chiaro ait pu se souvenir de ces professeurs
et de la munificence du prince a leur egard, mais completement oublier qu'en
fonction de ces professeurs il existait une ecole princiere, qui justement jouis-
sait a ce moment-la d'un grand eclat, dont un contemporain, Alexandru
Helladius, avait dit qu'elle meritait d'etre appelee Academie 117 • Nous pensons
plutât que cet anachronisme se rapporte a des evenements anterieurs au
regne de Şerban Cantacuzino. II y a des indices assez serieux que Ies souvenirs
confus de Del Chiaro au sujet des „professeurs de grec qui enseignaient aux
fils des nobles (valaques) la grammaire, la rhetorique et la philosophie" se
rapportent toujours a un Cantacuzino; cependant celui-ci n'est ni Şerban
ni son frere, le „stolnic", mais leur pere, le „postelnic" Constantin Cantacuzino.
Quant a ce dernier, nous pouvons affirmer qu'il a mis reellement Ies fonde-
ments d'une ecole superieure en Valachie - „Schola greca e latina" - ecole
ou des professeurs erudits, humanistes grecs de la valeur de Pantelimonos
Ligaridis et Ignatios Petritizs (le commentateur de I' epopee byzantine Di-
ghenis Acritas) enseignaient a ses fils, Drăghici et Şerban, le futur prince,
ainsi qu'a d'autres jeunes gens appartenant a l'aristocratie valaque, la langue
et la litterature hellenique et latine, la rhetorique et la logique, comme nous
l'apprenons des documents directs („Rethorica e Logica in lingua greca e
latina"). Nous avons expose ailleurs Ies circonstances qui ont force Panteli-
monos Ligaridis a quitter Constantinople et sa tentative de fonder dans la
capitale de l'empire ottoman une academie de type greco-latin. Excommunie
par le pa triarche Partennios le J eune - ancien eleve de Theophilos Kori-
daleos - il a accepte l'offre du „postelnic" Cantacuzino de s'etablir en Valachie
et de fonder a Tîrgovişte une ecole semblable.
II est vrai que l'historiographie roumaine - ainsi que la grecque - a
neglige Ce debut d'enseignement humaniste par des professeurs grţCS en

117
Alexandru Helladius, op. cit., p. 17, „Neque mirum est Bucurestium academiam
voca1i ... "Cela veut <lire que le titre d',,Academie" avait penetre dans le langage courant.

313
Valachie a la fin de la premiere moitie du XVII e siecle (bien que G. Călinescu
eut publie deja en 1930 une premiere serie de documents recueillis dans Ies
archives du Vatican, ayant trait a cette ecole). Mais dans un ouvragegeneral
sur l'enseignement dans Ies pays roumains, il faudra qu'on lui fasse l'analyse
due et qu'on lui donne la place qu'elle merite.
On devra egalement mettre en valeur Ies merites du malheureux „postel-
nic" createur ega]ement de la premiere grande bibliotheque de notre pays•
I

Pour !'instant, nous nous bornons a <lire seulement que son initiative, soutenue
aussi par Matei Basarab, renfermait en petit un vrai college humaniste ou,
selon Ies affirmations de Ligaridis, avec Ies fils du „postelnic", apprenaient
en tout douze jeunes gens.
L'ancien secretaire prinder, grand admirateur de Şerban Cantacuzino,
a fait de ce demier un personnage composite, comme dans le folklore, chez
qui nous trouvons Ies attributs de „Şeitanoglu", so:i Jointain ancetre pendu
par Jes Turcs a Anchialos, Mihail Cantacuzino, ct ccux de fondateur de la
culture et de l'enseignement humaniste en Valachie, du „postelnic" Constantin
Cantacuzino ou Constantin Brîncoveanu.

9. Les opinions de N. Iorga. En 1901, N. Iorga, intervient aussi dans

ce probleme. Sous l'influence, bien sur, de l'information donnee par Sathas
et des „monuments" invoques par Erbiceanu, N. Iorga transporte de nouveau
la date de la fondation dix ans plus tard, de 1679, a 1689. „Arrivant mainte-
nant aux erudits de profession, aux professeurs et aux traducteurs de livres,
c'est le nom de Sevastos Kyminites qui nous apparaît avant tous, qui se
nomme lui-meme „le premier professeur", c'est-a-dire le fondateur de cette
Academie prindere. C'est seulement en 1689, dans la deuxieme annee
du regne de Constantin Brîncoveanu que s'alluma cette seconde lumiere
de la culture superieure orientale: I' Academie de Bucarest, toujours proba-
blement sur le conseil du patriarche de Jerusalem. Auparavant, les fils du
voivode apprenaient a la Cour." 118 Void le raisonnement de N. Iorga: etant
donne que Sevastos Kyminites arrive dans le pays „vers 1689", selon l'affir-
mation de l'historien grec Constantin Sathas et de Constantin Erbiceanu,
et tenant compte que lui-meme signe „le premier professeur" (7tprotoS1M01CaÂ.o<;)
de l'ecole prindere, il est normal de prendre la date de son arrivee dans le
pays comme date a laquelle commence a fonctionner l'ecole. C'est le meme
raisonnement qu'avait fait Xenopol dans le volume X, p. 167, a la seule
difference que l'historien de Jassy, estimant exacte la date proposee par
G. Chassiotis, en ce qui concerne la fondation, avait transporte l'arrivee de
Kyrninites a Bucarest - par consequent le commencement de !',,Academie"
aussi - dix ans plus tot, c'est-a-dire en 1679.
Sans nous occuper pour le moment du fond du probleme, la date ou.
selcn N. Iorga, l'ecole commence a fonctioner, que l'on nous permette de
faire une petite rectification relativement a !'argument invoque par lui:
le titre de Sevastos Kyminites 7tprotoS1M01CaÂ.o<; (=le premier professeur),
comme le savant de Trebizonde signe, ne signifie pas „le premier" dans le
sens chronologique, mais l'occupant de la chaire principale; ce qui dans l'orga-

ne N. Iorga, Istoria literaturii romdneşti, Ile M., II, Bucarest, 1926, p . .53.

314
nisation des universites occidentales etait „primo loco". Celui qui etait inyesti
du titre de 7tpCOtOOtOcl01CaÂ.oc; etait, en realite, le recteur de l'ecole. A la
bibliotheque de l' Academie de la Republique Socialiste de Roumanie il y a
des manuscrits ou l'on trouve la signature d'autres professeurs qui succederent
a la chaire de Sevastos Kyminites et a la direction de l'ecole. Tous signent du
titre de 7tpcoto8101io"KaÂ.oc; 119 • Rien ne justifie, non plus, l'idee que l'arrivee
de Sevastos Kyminites dans le pays en 1689 dut representer, automatique-
ment, l'ouverture de l'ecole princiere. Nous allons voir qu'a cet egard, Ies
affinnations que l'on a faites, ont ete sans fondement et d'ailleurs ni en 1689
Sevastos Kyminites n'etait encore venu dans la capitale de la Valachie.
En 1914, dans une co mm unica tion fai te a l' Academie, en parlant de la
fondation de la grande ecole du Phanar, N. Iorga situe a nouveau la fonda-
tion de l'ecole princiere de Bucarest sous le regne de Şerban Cantacuzino.
„ ... en meme temps on fonda l'ecole de Bucarest de Şerban Cantacuzino
pour l'ensemble du monde hellenique, dont elle etait l'universite, mais seule-
ment litteraire" 120 . Cependant, a la meme page, l'auteur de la communication,
en parlant du monastere de Saint-Sava, ajoute: „I'Academie grecque inau-
guree en 1689 y fonctionnait avec Ies meilleurs professeurs du monde helle-
nique".
On pourrait en deduire que N. Iorga essaie une formule de conciliation
qui puisse embrasser Ies deux dates et ecarter, par consequent, la controverse
sur la fondation: Şerban Cantacuzino en est le fondateur, mais c'est Constantin
Brîncoveanu qui l'a fonnellement inauguree. En rfalite, on nous offre de
nouveau deux dates, Ies deux arbitrairement determinees, Ies deux sans
fondements docull}entaires. Aucune source contemporaine, nous le repetons,
ne parle d'une „Ecole de Şerban Cantacuzino" ou d'une „Universite litte-
raire" - comme l'appelle N. Iorga - ni de son inauguration en 1689 par
Constantin Brîncoveanu. (C'est ici que l'on voit l'influence de la solution
ambigue que Xenopol a donnee au probleme dans le vol. X, p. 167, que nous
venons d'analyser et qui passera aussi dans les reuvres des historiens suivants.)
D'ailleurs, le premier rnecontent de cette solution semble avoir ete
N. Iorga lui-rneme. Dans l'esprit du savant rournain - malgre toutes les
affirrnations que nous venons d'enregistrer - persistait quand merne l'incer-
titude, car dans la deuxieme partie de cette cornrnunication, il pose a nouveau
la question: „Qui l'avait fondee? De qui en est venue l'exhortation, l'idee?" 121 •
N. Iorga ne connaissant pas, a la date ou il ecrivait ces lignes, „les antecedents"
de l'idee et surtout l'ecole de Ligaridis et de Petritzis, repond de nouveau
par une serie d'hypotheses interessantes, mais pour lesquelles nous rnanquons
totalernent d'indications docurnentaires: „Certainernent, de Dositheos, le
patriarche de J erusalern, qui a derneure si longternps chez nous et qui,
sous tant de rapports, a ete le dirigeant culturel dans les Principautes. Mais
surement, d'un autre egalernent, de ce Constantin Stolnicul, qui a grands
frais et difficilement avait acquis l'instruction a Constantinople, a Venise,
a Padoue et qui, en ce qui concerne l'activite de l'esprit etait naturellernent
ne N. Iorga, Pilda bunilor domni din trecut faţă de şcoala românească, „Analele Academiei
Române", serie II, XXXVII, Mem. Secţiei Istorice, Bucarest, 1914, p. 5.
120 Ibidem.
121 Ibidem, p. 5-6.

315
 si obei par son frere, Şerban, par son petit-fils, Brîncoveanu." 122 Cette com-
munication, si visiblement influencee par l'argumentation de A.D. Xenopol,
n'a fait qu'augmenter la confusion relative a la date de la fondation et a
la personne du fondateur.

10. Une intervention decisive: A. Papadopoulos-Kerameus. Şerban Canta-

citzino consacre fondateur de l'„Academie" grecque de Saint-Sava. Dans l'inter-
valle de 1909-1914, au moment ou cette confusion etait bien grande, un
important evenement scientifique se produit chez nous. C'est la parution
du volume XIII de la collection Hurmuzaki, l'reuvre du savant grec A. Papa-
dopoulos-Kerameus, professeur a Saint-Petersbourg, offrant un riche mate-
rie! documentaire concernant le developpement de la culture grecque dans
Ies pays roumains. L'auteur du volume a ete - incontestablement - l'un
des plus importants erudits europeens dans le domaine des etudes byzantines
et neo-grecques. Son reuvre, de proportions qui depassent Ies forces humaines
ordinaires, contient un nombre immense de decouvertes personnelles. A. Papa-
dopoulos-Kerameus occure par ses ouvrages et ses collections de documents,
une place importante parmi Ies plus grands chercheurs d'archive du monde
cntier. Le materie! publie dans Hurmuzaki XIII, exceptionnellement pre-
cieux, a ete trop peu utilise tant dans notre historiographie, que dans la
grecque, quoiqu'il fUt publie dans Ies deux langues 123 . Dans l'etude introduc-
tive qui precede la collection, l'auteur, en parlant de trois lettres des erudits
theologiens grecs, leremias Kacavelas et Ioannis Karyophyllis - dont nous
reproduisons le texte - dit „qu'elles ont ete redigees a Bucarest sous le
regne de Şerban Cantacuzino, qui le premier ait introduit en Valachie la
civilisation hellenique et ait provoque un rapide developpement de la langue
et de la litterature roumaines par la culture des anciens Hellenes, en fondant
dans ce but un etablissement hellenique propre, divise en deux sections,
litteraire et philosophique, le fameux college de Bucarest et y nommant des
professeurs grecs de Turquie. L'un d'eux, du temps de Şerban Cantacuzino
etait le predicateur Jeremias Kacavelas, polyglotte ayant fait ses etudes en
Allemagne. Apres la mort de Şerban, Kacavelas passa a Jassy, la capitale
de la Moldavie, ou il fut nomme professeur a l'ecole princiere." 124 11 est evi-
dent que A. Papadopoulos-Kerameus suit en tout, fidelement, dans cette
citation, le livre de Mihai Cantacuzino 125 auquel s'ajoute - en ce qui con-
cerne leremias Kacavelas - l'influence d'Erbiceanu et de Xenopol. On est
entre, de cette fai;:on, dans un penible cercle vicieux: les historiens roumains
- Kogălniceanu, Erbiceanu, Xenopol, Iorga, etc. - ont ratifie Ies erreurs
des historiens grecs plus anciens et les historiens grecs plus recents se sont
bases dans leurs ecrits sur l'autorite des historiens roumains que nous venons
de nommer.
Mais dans le meme volume, A. Papadopoulos-Kerameus publie encore
huit discours inedits de Sevastos Kyminites, dont il dit dans la preface:
„Nous publions ici, pour la premiere fois, selectionnes, huit discours prononces

122 L'edition grecque elaboree dans l'intervalle 1906- 1909, fut imprimee en 1909 et
l'edition roumaine, dans la traduction de G. Murnu et Const. Litzica, parut en 1914.
123 A. Papadopoulos-Kerameus, Hurmuzaki, XIII, pp. 13- 14,

12 4 Mihai Cantacuzino, 'Icnopia tflc; BA.axiac;. p. 8 1.

12s A. D. Xenopol, op. cit., VIII, p. 2'40 et X, p. 169.

316
par Sevastos Kyminites a l'epoque de son directorat a Bucarest, aux diffe-
rentes fetes et solennites, devant Şerban Cantacuzino et Constantin Basarab,
mais surtout entre 1676-1699( ... ) Le premier discours adresse a Şerban
Cantacuzino se trouve entre les feuilles 48-52 d'un petit codex a nous,
portant le no II, qui a ete ecrit vers la fin du XVIIe siecle et renferme des
tra vaux de Sevastos exclusivement." 126
La grande autorite dont jouissait A. Papadopoulos-Kerameus soutenait
ainsi, de la maniere la plus categorique, l'opinion que l'ecole princiere de
Saint-Sava fut creee - ayant une ample organisation - sous Şerban Canta-
cuzino. 11 attribue a ce prince toute l'organisation de l'ecole de Saint-Sava,
telle qu'elle se reflete dans le texte du „hrisov" ( chrysobulle) de 1763 donne
par Constantin Mihai Racoviţă 127 et dans Istoria Ţării Româneşti de Mihai
Cantacuzino 128 . Le savant grec produisait aussi un document contemporain
impressionnant: un discours de Kyminites prononce en qualite de directeur
de l'ecole, en presence de Şerban Cantacuzino. Comme c'est N. Iorga qui
avait suggere 129 le precieux ouvrage de A. Papadopoulos-Kerameus, il etait
normal qu'il subît le premier son influence en acceptant l'opinion du savant
grec. Par la suite, ce fut une adhesion generale a l'opinion exprimee si perti-
nemment et avec tant d'autorite par A. Papadopoulos-Kerameus et confirmee
par un document si sensationnel1 30 •
En 1928 N. Iorga a publie, pour la premiere fois chez nous, une histoire
generale sur l'enseignement roumain. Le livre, edite par Casa Şcoalelor, fut
largement repandu. Dans cet ouvrage, N. Iorga a adopte definitivement
l'opinion que Şerban Cantacuzino est le fondateur de l'ecole princiere et que
ce fut meme des la premiere annee de son regne 131 • 11 ne parle plus de )'im-
mixtion du patriarche Dositheos de Jerusalem a la fondation de l'Ecole,
mais attribue ce merite seulement au „stolnic" Cantacuzino qui, comme on
le sait, avait etudie a l'Universite de Padoue. „11 (le „stolnic") voulut une
Academie - dit N. Iorga - pareille a celles ou il avait appris. Et comme en
1678 son frere <levint voi:vode, Constantin put rfaliser ce desir." 13 2 Toujours
en 1928, quelques mois apres la parution de Istoria învăţămîntului românesc,
N. Iorga publie un nouvel ouvrage en roumain et en fraw;ais, ou il comme-
more l'anniversaire de 250 ans de la fondation de la faculte des lettres et de
philosophie de Bucarest. Il prend comme point de depart de ce quart de
millenaire la date de 1678, etablie sur l'affirmation transmise par Mihai Can-
tacuzino et dit que Şerban Cantacuzino a fonde l'ecole „des le commencement
de son regne" 133 • (Meme en admettant que Şerban Vodă s'etait occupe de
la fondation de l'ecole princiere des le debut de son regne, la date de 1678

128
Hurmuzaki XIII - A. Papadopoulos-I\:erameus, op. cit., pp. H- 15.
127 V. A. Urechia, op. cit., I\", pp. 46-47.
128
Mihai Cantacuzino, op. cit., p. 81.
129
Hurmuzaki XIII - A. Papadopolous-Kerameus, op. cit., XLVI.
130
Hurmuzaki XIII - A. Papadopolous-Kerame:1s, op. cit., pp. 189- 194. Discours pane-
gyrique de Sevastos Kyminites, „Reverence jusqu'a terre au trop briliant, trop illustre, trop
noble prince et maître de toute la Hongrovalachie, le prince Ioan Şerban Cantacuzino".
131
N. Iorga, Istoria învăţămîntului romiinesc, Bucarest, 1928, p. 42.
132
Ibidem. Cette idee a ete constamment soutenue par N. Iorga jusqu'a son dernier ouvrage.
133
N. Iorga, Commemoration de dem& cent cinquante ans de la f ondation d'une fa culte is
ltttres a Bttcarest, Bucarest, 1928, p. 18.

317
etait en tout cas prematuree pour la commemoration, car Şerban Cantacuzino
arrive a Bucarest pour occuper le treme a peine le 16 janvier 1679. 134 )
En 1925, N. Bănescu, a l'occasion de precieuses contributions concer-
nant l'origine de l'enseignement superieur en Valachie, adopte comme date
de la fondation, l'annee 1679 et comme fondateur, Şerban Cantacuzino. Il
dit: „Bucarest avait depuis longtemps son ecole grecque ( ... ) Elle avait
ete fondee en 1679 par ce prince de l'Orient chretien qu'a ete Şerban Can-
tacuzino. "135
Cette opinion que Şerban Cantacuzino est le fondateur de !',,Academie"
et que la fondation a lieu en 1679 fut admise aussi par Ies auteurs de diffe-
rents ouvrages de synthese parus plus tard et se generalisa ensuite dans
Ies manuels. Panni ces ouvrages de synthese, nous mentionnons, dans l'or-
dre de la parution: Istoria Românilor par Constantin C. Giurescu, Istoria
literaturii vechi par N. Cartojan et le volume Viaţa feudală în Ţara Româ-
nească şi 1\1oldova (sec. XIV-XVII) par P. P. Panaitescu, C. Cazacu et
A. Costăchel.
Const. C. Giurescu, resumant dans sa synthese Ies affinnations des spe-
cialistes cites plus haut, ecrit au chapitre qu'il consacre a l'activite cultu-
relle de Şerban Cantacuzino: „Il avait fonde a Bucarest, en 1679 - donc
des le debut de son regne - une ecole d'enseignement superieur, ou, comme
on l'appelait alors, une Academie, mais ou Ies cours se tenaient en grec an-
cien" 136• Dans la !Ie partie du meme volume, Constantin C. Giurescu, repetant
la date 1679 pour la fondation de l'ecole, ajoute encore: „Nous connaissons
aussi le nom du premier directeur, Sevastos Kyminites, l'un des erudits
grecs Ies plus renommes". 137
En ce qui nous con~erne, nous repetons ce que nous avons deja dit:
ou bien nous admettons que !',,Academie" fut fondee en 1679 - sous le
regne de Şerban Cantacuzino - et alors Sevastos Kyminites ne peut avoir ete
„le premier directeur", car il ne se trouvait pas encore en Valachie, ou bien,
si vraiment le savant de Trebizonde a ete le „premier directeur" de l'ecole,
alors la date de sa fondation doit etre transportee sous le regne de Constan-
tin Brîncoveanu, lorsque - selon des sources certaines - on signale pour la
premiere fois la presence de Kyminites a Bucarest.138
Cleobule Tsourkas, l'un des chercheurs grecs plus recents, donne pour la
fondation, la date tout a fait surprenante de 1675, sans citer une source. Te-
nant compte de la rigueur scientifique de son livre nous pensons plutât qu'il

134 La d~signation de Şerban Cantacuzino, comme prince de \'alachie, a lieu le JO Novembre

1678, mais i1 occupe Ie tr6ne seuiement le 13 Janvier 1679, \'. Const. Erbiceanu, Efemeridele
lui Ioan Cariofil ... , Bucarest, 1892, p. 11.
136 N. Bănescu, „Academia" greceascd din Bucunşti şi şcoala lui Gheorghe Lazdr, Bucarest.

1925, p. 'I.
138 Const. C. Giurescu, Istoria Românilor, III, Iere partie, De la moartea lui Afihai Viteazul

pînd la sfiTşitul epocii fanariote ( 1601-1821 ), Bucarest, 19'42, p. 163.

137 Idem, III, Ile partie, Bucarest, 1946, p. 918.
138 De tous Ies chercheurs roumains, G. Călinescu est le seul qui situe l'arrivee de Sevastos

l{yminites sous le regne de Constantin Brîncoveanu et non pas sous Şerban Cantacuzino, mais
il donne la· date de 1689, qui est erronee. G. Călinescu, Alcuni missionari cattolici itQlicmi
ne/la Moldavia nei secoli XVII e XVIII, Roma, 1925, p. 86.

318
a ete victime d'une inadvertance typographique 139 , ou bien qu'il s'est laisse
influencer par Ies dates si erronees de l'ouvrage de A. Papadopoulos-Kera-
meus140.
Ces derniers temps, P. P. Panaitescu, dans le volume collectif consa-
cre a l'evolution du regime feodal dans nos pays, accepte egalementla date
de 1679 et comme fondateur, Şerban Cantacuzino 141 •
Donc la date consacree par tant d'autorites roumaines et grecques fut
adoptee par tous ceux qui ont, directement, ou indirectement, touche au
probleme de l',,Academie" de Saint-Sava. En 1928-1929, base sur cette
unanime adhesion, on feta le 250e anniversaire de la „fondation" d'une fa-
culte de lettres a Bucarest 142 •

11. Les contradictions de A. Papadopoulos-Kerameus. Sevastos Kymi-

nites n' a prononce aucun discours devant Şerban Cantacw:ino comme directeur
de l' Academie. Malheureusement l'c:euvre si utile du savant helleniste de
Saint-Petersbourg, parue dans le volume XIII de la collection Hurmuzaki,
presente un total desaccord entre Ies opinions qu'il exprime dans l'etude in-
troductive et le materiel documentaire qui accompagne cette etude. Vu la
scrupulosite bien connue de l'auteur, la seule explication serait qu'il aurait
remis l'ouvrage - partiellement ou entierement - a un collaborateur moins
-consciencieux. Quant a Sevastos Kyrninites, les contradictions et les con-
fusions se trouvent meme a l'interieur de l'etude, d'une page a l'autre. Ainsi,
tandis qu'a la page 14, A. Papadopoulos-Kerameus presente, comme on l'a
Yu, Kyminites comme professeur et directeur de l'ecole prindere des le de-
but du regne de Şerban Cantacuzino et ensuite, continuant sous le regne de
Constantin Brîncoveanu, a la page 15, il affirme que l'erudit professeur se
trouvait - exactement dans le meme intervalle ! - comme professeur et
directeur des ecoles de Constantinople et Trebizonde. Yoila, a une distance
d'une page seulement, Ies deux passages qui se contredisent complement:
Le premier passage (pp. 14-15): „Nous publions ici pour la premiere
fois, huit discours selectionnes prononces du temps de son directorat a Buca-
rest, aux fetes et solennites devant le prince Şerban Cantacuzino et Constan-
tin Basarab (p. 189-225), mais surtout entre 1676-1699 ( ... )Le premier
discours adresse a Şerban Cantacuzino (p. 189-194) se trouve entre Ies feuil-
les··48-52 d'un petit codex ayant le no II, qui a ete ecrit vers la fin du
XVIIe siecle et contient des travaux de Sevastos exclusivement."

. ,
139
Cl. Tsourkas, op. cit., p. 60. Â la page suivante meme, l'auteur de l'excellente etude
demontre que Sevastos Kyminites fut „le premier directeur de I' Academie grecque de Bucarest".
En 1675, Sevastos Kyminites etait professeur a la grande ecole du Phanar et en 1676 il y etait
„scholarh", c'est-a-dire directeur. Recemment, Cl. Tsourkas a ecrit une etude, A utour des
origines de l'Acadimie grecque de Bucarest (1675-1821), dans Balkan Studies, 6, 1965,
pp. 265-280. II place Ies origines de !'Academie sous le regne de Gheorghe Duca (1673-1678).
en Ies reliant a l'activite de Ghermanos Lokros.
140
A. Papadopoulos-Kerameus, Hurmuzaki XIII, op. cit., p. 14. L'erreur du savant
helleniste es.t evidente, car en 1676, en Yalachie, ce n'est pas Şerban Cantacuzino qui regnait,
rnai·s Gheorghe Duca. · ·
,•. ~
41
V. Costăchel, P. P~ Panaitescu et A. Cazacu, Viata feudală în Tara Românească si
lvloldpva (sec. XIV-XVII), Bucarest, 1957, p. 535. ' ' '
.
142
N. Iorga, op. cit. (v. aussi le titre de l'oeuvre commemorative).

319
 Le deuxieme pasage (p. 15): „ ... il paraît que le directorat de Sevas-
tos Kyminites (a l'ecole de Constantinople). aurait dure de 1676 jusqu'a
1682, quand, a la suite d'une revolte des eleves il a ete oblige de quitter
son poste de directeur. Lorsqu'il se preparait a partir pour Trebizonde, ou
il etait appele par Ies habitants pour fonder une ecole publique, il re<;oit
une lettre de Moscou d'un ancien eleve, Timotei diacre russe, par laquelle
il !'invite en Russie pour enseigner le grec a Moscou. Mais estimant etre plus
utile a sa patrie, il part pour Trebizonde et y met Ies fondements de l'ecole
grecque qui prospere jusqu'a nos jours, ou il a servi de 1683 jusqu'en 1689
( ... ) D'ici probablement vers 1690, a la suite d'un appel, il s'est rendu a
Bucarest, ou il fut nomme directeur de l'ecole princiere du monastere de
Saint-Sava ... " 143 Donc: dans le premier passage A. Papadopoulos-Kerameus
affirme que Sevastos Kyminites parle devant Şerban Cantacuzino comme di-
recteur de !',,Academie" de Saint-Sava, dans le second il affirme que Sevas-
tos Kyminites vient en Valachie a peine en 1690, c'est-a-dire sous le regne
de Constantin Brîncoveanu.
Mais toutes ces contradictions semblent n'avoir pas ete remarquees par
la critique historique, ni en Grece, ni en Roumanie. Les documents publies
par A. Papadopoulos-Kerameus n'ont pas encore fait l'objet d'un examen
serieux, non plus. C'est ce qui explique le fait que presque tous ses succes-
seurs n'ont retenu de son ouvrage que Ies affirmations de la page 14 - jus-
tement celles qui etaient erronees - et ont sous-evalue Ies dates, beaucoup
plus documentees de Ja page 15, Ies seules qui mettent le chercheur sur la
bonne voie.
Mais la piece qui produisit une tres grande impression fut le premier
engomion, dont A. Papadopoulos-Kerameus a affirme qu'il fut prononce
par Sevastos Kyminites en sa qualite de directeur et professeur de l'ecole
princiere, devant Şerban Cantacuzino. Ce discours est le document qui a
fait baisser la balance en faveur de l'opinion que c'est quand meme Şerban
Cantacuzino qui est le fondateur de l'ecole princiere de Saint-Sava. Les con-
tradictions dont nous venons de parler nous ont determine a en faire l'ana-
lyse et une lecture attentive nous a donne la certitude que le savant byzan-
tinologue de Saint-Petersbourg s'est trompe cette fois-ci encore.
En ce qui concerne le fond du probleme, nous sommes certains que ce
discours n'a jamais ete prononce par l'erudit professeur devant Şerban Can-
tacuzino et moins encore en qualite de directeur de l'Ecole princiere de Bu-
carest. C'est un discours d'eloges et de conseils que Kyminites a envoye au
prince pour etre prononce par une autre personne a l'occasion d'une fete
quelconque, procede d'ailleurs assez repandu a cette epoque-la. Quelquefois
meme, Ies rheteurs âges ou malades faisaient prononcer leurs discours par
d'autres personnes - leurs disciples, d'habitude - ayant un timbre plus
sonore et une meilleure diction 144 •

148 A. Papadopoulos-Kerameus, Hurmuzak.i XIII, op. cit., p. 15.

144 Le deuxieme discours de ceux que A. Papadopoulos-Kerameus a publies „prononce
quand son Altesse est rentree â. Bucarest de l'expedition qu'il avait faite", en 1695, fut prononce
par Neofit, certainement l'un des eleves de Sevastos ou l'un des moines de Saint-Sava, doue
d'un timbre et d'une diction remarquables. De m~me le Vie discours, prononce toujours en
1695, porte a la fin la notice „il a ete prononce par Şerban, le fils du grand tresorier". V. Papa-
dopoulos-Kerameus, op. cit., pp. 215-217 et 240-2'43 et Const. Erbiceanu, Cronicarii ff'eci,
p. 25, ou l'on parle aussi d'autres discours de Sevastos Kyminites prononces par des eleves.

320
 Dans le discours dont il est question, nous trouvons de nombreuses for-
mes et nuances de style qui prouvent que l'on s'adresse de loin et comme
etranger. En void quelques exemples: „Maître et pâtre, par Dieu couronne
d'un peuple chretien" 146, „contraire a la fondation et a la formation du peuple
chretien qui vous est confie" 146, ou „pare de toute la vertu et la sagesse,
prince de toute la Hongro-Valachie" 147• Dans Ies autres discours nous trou-
YO ns, en general, un style direct qui prouve la presence de l'orateur dans le
pays: „Dans ce pays et cette principaute" 148, „ce qui manque a ce pays" 149 ,
„dans ce renomme et par Dieu protege gouvernement et regne" 150•
Mais a part ces fragments, le discours en question renferme un passdge
tout entier d'ou il resuite tres clairement que l'eminent rheteur ne se trou-
Yait pas en presence de Şerban Cantacuzino quand il l'a compose: „Car de
partout resonne a nos oreilles et chaque jour nous apprenons des recits sur
ton tres merveilleux, pieux et trop sage gouvernement du troupeau que l'on
t 'a confie de la part de Di eu" 151.
Peut-on encore soutenir que Sevastos Kyminites etait en presence de
Şerban Cantacuzino? Du reste, dans tout son discours - plus de cinq pa-
ges du vol. XIII de Hurmuzaki - Sevastos Kyminites ne dit pas un mot
sur l'ecole ou sur l'enseignement, tandis que tous Ies autres discours qui nous
en restent du temps qu'il etait reellement professeur et directeur de l'ecole
prindere, abondent en references a l',,Academie" 162• Pedagogue et profes-
seur avant tout, !'erudit de Trebizonde n'aurait pas manque de relever un
parei! merite dans l'eloge qu'il faisait au prince. Une preuve semblable, par
l'absence, nous offre egalement un discours de Sofronios Licudis de Cepha-
lonie prononce le 23 decembre 1683 en l'honneur de Şerban Cantacuzino. Dans
ce discours, prototype de decadence et d'obsequiosite, l'orateur, faisant l'elo-
ge des realisations du prince, mentionne „le trop briliant monastere" (de
Cotroceni), „differents palais et bâtiments", „bien des ponts" 153, etc., mais
ne parle point de la fondation ou de l'existence d'une „Academie" princiere
a Bucarest du temps de Şerban Cantacuzino.

Le 5 Juillet 1697, a la Saint Athanase, Şerban, le fils du grand tresorier - probablement un

jeune homme qui se distinguait par sont talent - a prononce un autre discours „dans la salle
princiere, apres la Iiturgie" (lbid. ).
145
Hurmuzaki XIII - A. Papadopoulos-Kerameus, op. cit„ p. 213, paragraphe 7. (Pour
rendre le controle plus facile, nous donnons Ies indications et le texte des citations d'apres
l'edition grecque).
146
Ibidem, p. 214, paragraphe 8.
147 Ibidem, p. 213, paragraphe 7.

14 8 Ibidem, p. 220, paragraphe 5.

149 Ibidem, p. 226, paragraphe 14.
150
Ibidem, p. 229, paragraphe 221.
m Ibidem, p. 213, paragraphe 7.
152
A. Papadopoulos-Kerameus - Hurmuzaki XIII, pp. 175- 179: La ;oie publique
(generale), discours panegyrique a l'occasion du bienheureux retour de notre trop pieux, trop
glorieux et trop brillant prince Ioan Şerban, prince de toute la Hongro-Valachie, redige
et prononce par le trop savant et sage entre Ies „ieromonah" Sofronios Licudis de Chefalonie
(le 23 decembre 1683). Pour Sofronios Licudis et son frere Ioanichios, relativement a leur voyage
dans nos pays et â Moscou et â leur activite didactique, v. Papadopoulos Hrisostomos, Ol
natpuipxa1 Iepoaoi..uµlbv, Jerusalem, 1907, pp. 194-195.
153
Hunnuzaki XIII - A. Papadopoulos-Kerameus, op. cit., p. 178.

321
 12. Oit se trouvait Sevastos Kyminites pendant le regne de Şerban Canta-
cuzino. l\lais il y a aussi des temoignages documentaires positifs qui nous
prouvent que, du temps de Şerban Cantacuzino, Sevastos Kyminites n'etait
a Bucarest, ni comme professeur du beizade Gh. Cantacuzino 154 - comme
on l'a affirme - ni comme directeur de quelque „Academie" princierc, comme
presque tous Ies historiens grecs ou roumains ont soutenu depuis 1861 jus-
qu'a nos jours. Malheureusement sa vaste correspondance, qui nous aurait
ete si utile, est eparpillee et sa plus grnnde partie n'est pas publiee. Nous
a\·ons utilise quelques ouvrages qui se trouvent a !'Academie de la Repu-
blique Socialiste de Roumanie, des manuscrits - originaux ou copies - des
ceuvres de Sevastos Kyminites (discours, ouvrages ayant un caractere reli-
gieux ou philosophique, cours, etc.) et certaines informations recueillies dans
Ies publications grecques plus anciennes.
Puisque Ies historiens grecs et roumains, dont nous avons parle, ratta-
chent a la date de l'arrivee a Bucarest de Kyminites la date de la fondation
de l'ecolc et puisque pour soutenir l'idee que c'est Şerban Cantacuzino qui
a fonde l'ecole, ils devancent de plus de dix ans l'arrivee de Kyminites dans
le pays, il convient d'enumerer ces temoignages. Si laconiques qu'ils soient,
ils indiquent quand meme, annee apres annee a peu pres, la localite ou se
trouvait Kyminites sous le regne de Şerban Cantacuzino:
a) En janvier 1679, lorsque Şerban Cantacuzino prenait possession du
tr6ne de Valachie, Sevastos se trom·ait a Constantinople, professeur a la
grande ecole du Phanar1s 5 •
b) En 1680, Sevastos continue d'etre professeur au „frondistirium" de
Constantinople156.
c) En 1681, il cnseignait tncore au „frondistirium" de Constantinople 157 .
d) En 1682, Sevastos Kyminites quitte Ccnstantinople et se trouw
au monastere de Sumela 158 .

lM !\. Iorga, Istoria literaturii rnmâneşti, II-e t'.dition, II, Bucarcst, 1926, p. 40.
i&& Hurmuzaki XIII - A. Papadopoulos-Kerameus, op. cit „ ed. grecque, p. XXI\-,
no, 107/9, cf. ed. roum„ p. XXYIII.
158 Ibidem, p. 16, 10; ed. roum„ p. XI X., 11. La notice a {:te trouvce dans le codex 582
de la bibliotheque de Patmos, pub!iec par I. Sakkclion dans IluµlaKÎJ BlPAl09iiKTJ, Athenes,
1890, p. 242, d'ou eUe a ete prise par A. Papadopoulous-Kerameus. On voit, une fois de
plus, le large eparpillement df'S copies renfermant l'oeuvre de Sevastos.
m Ibidem, p. XVII, 19; ed. roum., P- XX, no. 20. l'ne notice de Chrisantos Notaras,
ancien eleve de Sevastos Kyminites a Constantinopole: « 'HKp6aµal oE: toutoov napci tou
Aoyu:incitou OlOaaKciAou Ki>p l:&Paatou <ounvoc; Kal n6VT]µa) Av Koovatavtlvoux6Af:1 1681,
llTJVi l:Emtµpplcp », prouve que Chrisantos a ete l'ele·.re de Sevastos a l'ecole de Constantinopole
et non pas a Bucarest, comme avait affirmc X. Iorga dans Istoria literaturii române, II,
p . .53, base sur une notice qui se trouvait dans le ms. no. 75, f. 123 (Academie de la Repu-
blique Socialiste de Roumanie).
m Hurmuzaki XIII - A. Papadopoulos-Kerameus, op. cit., (ed. gr.), XXVI. La lettre
qu'il a rei;ue a Sumela a ete trouvee dans lt; codex Nicodimos Myridis "Tu monastere deSumela
(ed. roum„ p. XXIX).

322
 e) En 1683 il enseigne a Trebizonde 159 ou il re<;oit Ies lettres de Ioannis
Karyophyllis et de Efremos Decarhos 160 .
f) En 1687 il est toujours a Trebizonde 161 .
g) En 1688 Sevastos est encore professeur et directeur a Trebizonde 162•
h) En 1688 et 1689 il se trouve au monastere de Theoskepastos 163.
Voila dane des documents de 1679, 1680, 1681, 1682, 1683, 1687, 1688
et 1689 qui prouvent que dans l'intervalle du regne de Şerban Cantacuzino
et - comme nous allons le montrer - ·meme apres la mort du prince, Se-
vastos Kyminites remplissait encore ses emplois de directeur, professeur et
orateur religieux a Constantinople ou a Trebizonde. Dane on ne peut plus
soutenir l'affirmation qu'il etait en Valachie du temps de Şerban Cantacu-
zino. Si sa presence sera "jamais signalee par des preuves certaines, cela ne
signifiera pas autre chose qu'une visite quelconque, comme cela arrivait bien
des fois au clerge et aux erudits grecs de cette Byzance ressuscitee. Mais
jusqu'a present aucun document ne signale la visite ou du moins le passage
de Sevastos Kyminites en Valachie sous le regne de Şerban Cantacuzino.
Par consequent, Şerban Cantacuzino n'est pas le fondateur de cette in-
stitution; il l'aurait desire ou en aurait fait des projets, lui, le „stolnic" ou
le patriarche Dositheos de Jerusalem, c'est possible, mais nous ne pouvons
pas nous lancer en conjectures et hypotheses pour lesquelles nous n'avons
pas de preuves documentaires. La fondation de l',,Academie" grecque de
Saint-Sava represente - nous le repetons - le couronnement avec succes

m L' Academie de la Republique Socialiste de Roumanie, ms. grec. 167 f. 3gr oniA.-
0oµtv ro~ OUVU'tOV 'tEA.E<i>craVtE~ 'tel xpucră toO Ilu0ay6pou E7tT) &v 0&<1> cruUaµJlâ.vnvtt 7tapa
toîl croq>O'tll'tO\) tiµrov Ka0T)YT)tOU KUpiou I:E!lacrtoîl &v E'tEL Q."1.1tY (1683) µT)Vi auyoucrtou Ki)'(28)
Î)µEpa 'tpin » (cf. Const. Litzica, op. cit., p. 311, no. 166- 167). Les cours de Sevastos Kyminites
ont circule dans de nombreuses copics entre Constantinopole, Trebizonde et Bucarest, les trois
·1illes ou il fut professeur. Ces copies sont devenues une source de confusion en ce qui concerne
la date et le lieu ou ces cours avaient ete faits. Quelquefois on donne la date et le lieu
ou l'on a fait la copie, mais aucune indication sur la date et le lieu ou le cours a ete tenu.
(Les cours de litteraturc de Sevastos l{vminites ont ete utilises aussi a des ecoles de differentes
villes ou meme par des precepteurs.) -Quelquefois les eleves d'une ecole transcrivaient non
seulement le texte, mais aussi Ies annotations faites par Ies eleves d'une autre ecole, en modifiant
seulement la date. C'est le cas du manuscrit 167, f. 35r (Academie de la Republique Socialiste
de Roumanie). Ce manuscris, de 1683, trouve a Bucarest dans Ies debris de la bibliotheque des
l\lavrocordat, est en possession du Seminaire central et renferme la notice que nous venons
de reproduire, transcrite mot a mat aussi dans une autre copie, de 1690, cod. 9 du monastere
de Hotura (Hurmuzaki XIII - A. Papadopoulos-Kerameus, op. cit., ed. roum. p. XXIX).
Comme le manuscrit 167 fut trouve a Bccarest, on a cru qu'il rcnfermait un cours fait par
Sevastos a Saint-Sa„a (errcur explicable, puisque l'idec que la soi-disant „Academic" a·1ait
t:·te fondee sous Ic regne de Şerban Cantacuzino s'etait enracinee). D'oi1 l'affinnation que !'erudit
de Trebizonde est v~nu en Valachie des Ic regnc de ~crban, qu'il a ete Ic professeur de belzade
Gheorghe Cantacuzino et, une fois le ecrele ·1icieux crce, enccrre une confirmation de l'erreur
concernant la date de la fondation de l'ecole. \'.plus bas les riiferenccs sur le manuscrit nr. 75,
f. 123 (Academie de la Republique Socialiste de Roumanie). Sur cc manuscrit Chrisantos a
ecrit la notice qnc nous rcproduisons plus loin et qui a fait croire a N. Iorga quc Chrisantos
a de l'ele·1c de Sevastos a Bucarest.
ieo 11 rei;oit a Trcbizonde Ies lettres de loannis I\:aryophyllis et de Efremos Decarhos,
v. Hurmuzaki XIH - A. Papadopoulos-Kerameus, op. cit., td. roum:, p. XXIX.
161
Academie de la Republiquc Socialiste de Roumanic, ms. 75, f. 123 r- 1-17 ·1. A la page
H7r: «·o tÂaxuno~ &v a7touoaio1r. x:ai cr6~ 7tOt& zpT)µa'ticra~. f;Î x:ai EUtEÂÎI~. 0µ0>~ cimo x:a9T)î'Tl-
tti~ I:EP<ia'to~ Tpa7t&Coi:JV'tl0~ 6 KuµlVÎ)'tT]c;, axnC', NoeµPpiou KE', cl7t0 Tpmu:Couvto~ Ei~ KO>-
vcrtaVTlVOUnOÎ.lV » Cf. Const~ Litzica, op. cif„ p. 310.
162
Hurmuzaki XIII - A. Papadopoulos-J,erameus, op. cit„ ed. gr„ p. XXII, 57 (ed.
roum., p. XXIY).
it 3 lbi<lw1, td. gr. p. XXIII, 71 (ed. roum. p. XY, XYI et XX\', XXIII-XXI\", n 52).

823
de longs efforts reiteres dans cette direction, reflet d'anciens et d'imperieux
besoins interieurs; et s'il s'agit de relever la personnalite a qui nous devons
l'acte d'energie creatrice et cette generosite sans laquelle une telle institu-
tion n'aurait pu etre creee - ce n'est pas Şerban Cantacuzino, mais Con-
stantin Brîncoveanu.

13. La fondation de l'ecole princiere de Saint-Sava a lieu sous Constantin

Brîncoveanu. La crise de professeurs dont nous avons parle lesait profonde-
ment l'aspiration a la culture de la classe dirigeante. Les commerc;ants grecs
et levantins en souffraient aussi, souvent meme davantage, ne voulant pas
que leurs fils restassent sans instruction. C'est ainsi que l'idee du „postel-
nic" - une ecole d'un niveau eleYe a Bucarest - devait etre reprise. C'est
a Constantin Brîncoveanu que revient le merite d'avoir realise cette institu-
tion tellement necessaire.
11 est Hai que l'acte de fondation de cet etablissement de haute culture
humaniste est perdu. Quant a son contenu, il peut etre reconstitue dans ses
points essentiels a l'aide d'actes ulterieurs, de differents discours prononces
a des festivites, de correspondance, etc., de meme que le programme d'en-
seignement de l'ecole dans cette premiere phase.
On a conserve deux chrysobulles princiers ulterieurs d'une rare impor-
tance, relatifs a la dotation et a la reorganisation que Constantin Brîncoveanu
lui en donne au commencemen_t de l'annee 1707, actes importants aussi pour
le probleme de la fondation. A l'occasion de deux decennies de son avene-
ment au treme, le prince desirait que l'on fît un bilan aussi satisfaisant que
possible de ses realisations 164.
Dans le premier chrysobulle du ier septembre 1707, le prince montre
qu'il a dote le monastere de Saint Georges de Bucarest de 30 OOO ducats,
deposes a la „zecea" San Marco de Venise, pour assurer de leur revenu tout
premierement Ies appointements des professeurs de l'ecole prindere de Saint-
SaYa. Dans le second 165 , du 9 septembre de la meme annee, il passe a
l'ecole aussi Ies revenus du lac de Greaca, pour l'entretien de !'internat, peu-
ple d'enfants pauvres et etrangers.
Le chrysobulle du ier septembre semble avoir ete le resultat d'une seance
de divan d'une exceptionnelle solennite, qui eut lieu a Tîrgovişte. Outre le
prince et ses quatre fils y ont participe le patriarche Hrisantos Notaras de
Jerusalem, le metropolite Theodosios de la Hongro-Valachie, l' eveque An-
thimos de Rîmnic, Damaschinos de Buzău et tous Ies membres du divan.
Cinq Cantacuzene y etaient presents: le „stolnic" Constantin Cantacuzino,
le grand „spatar" Mihai Cantacuzino, le grand „vornic" Şerban Cantacuzino,
le grand „spatar" Toma Cantacuzino et le grand „postelnic" Ştefan Canta-

164 En dehors de la nouvelle construction du mona.stere de Saint-Sava (auquel ii ajoute

Ies pieces pour l'ecole, a une date que llOUS n'avons pas reussi a preciser), Constantin Brîncoveanu
s'occupe dans l'intervalle de 1707-1708 - toujours en vue du jubile, probablement - d'autres
travaux aussi. Il fait reparer la metropolie et - dans des conditions de grand eclat artistique-le
rnonastere de Sf. Gheorghe Nou. Toujours en 1717 il fait amenager, par de grands sp~ialistes,
Ies jardins de la Cour „qui s'etendaient sur une superficie de 800 m, jusqu'aux rives de la
Dîmboviţa".
186 V. lanote bibliographique pour les deux actes au chapitre de cette etµde: Aucun
document contemporain n'atteste Şerban Cantacuzino en tant que fonăateur.
cuzino 166 • Les trois derniers sont mentionnes aussi dans le chrysobulle du
9 septembre. Dans Ies deux chrysobulles, Constantin Brîncoveanu se pre-
sente .comme le fondateur de l'ecole princiere. 11 ne nomme personne qui
l'eut precede, de quelque maniere que ce flit, a cette fondation. Si Şerban
Cantacuzino avait ete son premier fondateur, le pieux prince l'aurait certai-
nement mentionne. C'etait un devoir dont il ne pouvait point reculer, car
il rappelle dans le meme chrysobulle, l'ancien patriarche de Jerusalem, Do-
sitheos, rien que pour avoir participe avec une somme d'argent a la repa-
ration des cellules du monastere de Saint-Georges. De plus, lui-meme avoue
sincerement par le chrysobulle du 9 septembre le but de cette fondation:
„pour la satisfaction de notre âme et notre eterne! souvenir apres la vie d'ici-
bas ... " 167 et demande a celui qui lui succedera au treme de confirmer sa
fondation scolaire et, eventuellement, „d'y ajouter encore", pour que, a
leur tour, Ies fondations et Ies dons que laissera le futur prince soient aussi
commemores par ses successeurs.
Comment Brîncoveanu aurait-il commis cette impiete envers ses pre-
decesseurs dans le meme acte ou il demande a son successeur de la piete
pour sa propre fondation? Et comment Ies cinq Cantacuzene, si orgueil-
leux et Ies autres membres du divan - leurs parents - auraient-ils admis
une telle impiete et usurpation, si le prince avait voulu la commettre. Et
s'il l'avait faite, tout de rnerne, comrnent expliquer l'absence de reaction de
la part des Cantacuzene? Et si une reaction s'etait produite, aussi sourde
qu'elle eut ete, elle aurait du laisser une trace dans le vaste depOt de docu-
ments que nous avons de cette epoque.
Mais nous avons aussi cette grammata du patriarche Hrisantos No-
taras, le directeur intellectuel de l'ecole, apres la mort de Sevastos Ky-
minites, qui, comme nous l'avons montre, reproduit dans la plus grande
partie le chrysobulle princier du ier septembre 1707 et ou l'erudit patriarche
glorifie l'acte de Brîncoveanu - en mentionnant aussi la contribution pe-
cuniaire de Dositheos a la reconstruction de l'eglise Saint-Georges - mais
ne dit pas un mot sur le merite de premier fondateur de l'ecole Saint-Sava
de Şerban Cantacuzino. 11 est difficile d'admettre que Hrisantos Notaras,
eut pu oublier ou usurper Ies merites de fondateur de Şerban Cantacuzino,
qui a ete l'un des plus acharnes protecteurs de la patriarchie de Jerusalem
dans sa longue lutte avec Ies „latins" pour garder Ies „lieux saints" 168 . Si
Şerban Cantacuzino avait ete le fonda teur de l' „Academie" installee dans
le metoque que la patriarchie de] erusalem avait a Bucarest - Saint-Sava -
Hrisantos l'aurait mentionne dans ce chrysobulle. Mais il ne l'a fait ni
dans la grammata qu'il a donnee en aout 1707. C'etait tout naturel, Şerban
Cantacuzino n'etant pas le fondateur de l'ecole de Saint-Sava.
Mais les merites de Constantin Brîncoveanu a la fondation de la premiere
institution d'enseignernent superieur en Valachie sont reconnus aussi par des
contemporains, Sevastos Kyminites, le temoin le plus precieux, l'organisa-

186
Hunnuzaki XIV 1 - N. Iorga, no. CCCCXXVII, p. 395.
167
Hunnuzaki XIV 1 - N. Iorga, no. CCCCXXV, p. 390.
188
Dumitru Stăniloaie, Viaţa şi activitatea patriarhului Dosoftei al Ierusalimului şi
legăturile lui cu Ţările Româneşti, Cernăuţi, 1929, pp. 32- 33.

325
teur de l'ecole, en tete. Dans ses „engomion" 169 que lui ou ses disciples
prononcerent devant le prince et la cour, a differentes occasions, ils ont in-
stamment souligne la passion et la perseverance de Brîncoveanu pour reali-
ser cette importante fondation de sa vie. En 1695170, 'il acheve son discours
par un chaleureux eloge de la politique culturelle menee par Constantin Brîn-
coveanu, en tete de laquelle il situe l'ecole prindere: „ ... meme dans les
circonstances actuelles, qui sont remplies de difficultes, de troubles et de
malheurs en un pareil regne asservi et depourvu de defense et de murail-
les, vous avez voulu, en outre fonder un college, ou pour mieux dire, une
ecole pour elever et rendre sages les âmes, afin que par les maîtres, avec
la lumiere et le supplement d'instruction, vous instruisiez Ies jeunes gens
nobles et avides de culture et tous ceux qui le veulent, etrangers et autoch-
tones ... 171
Cet eloge adresse a Constantin Brîncoveanu revient sept fois dans Ies
discours de Sevastos Kyminites pour le merite d'avoir realise „le premier"
(„1tprotot") et „le seul" („µ6vot") l'ecole prindere de Saint-Sava 172 •
En 1696, !'erudit de Trebizonde, dans un autre „engomion", repete
l'eloge fait a Constantin Brîncoveanu „qui en outre a fonde une ecole d'en-
seignement et de culture des âmes pour le bien et pour l'utilite de ceux qui
veulent apprendre et etudier dans ce pays et ce regne renommes; ce qui

lll9 Dans la collection de manuscrits de l' Academie de la Republique Socialiste de Roumanie

on garde quatre discours de ce genre dedies par Sevastos I~yminites a Constantin Brîncoveanu.
V. ms. 179, f. 85, f, 87, f, 90 et f. 92v. Le premier fut prononce le 5 Juillet 1696, „ 'ETd til
daoocp toO td.aµnpotatoui') tj'j dcrnoµ7tfl". La date de ce discours a ete transcrite d'une maniere
erronee par Constantin Erbiceanu - 1687 - ce qui a contribue a confirmer son opinion que
Sevastos Kyminites se trouvait encore dans le pays sous le regne de Şerban Cantacuzino (v.
Const. Erbiceanu, Cronicarii greci, p. 25 et le meme dans Revista teologiccJ, III-e annee,
p. 399. Le deuxieme fut prononce le 29 aout 1696, „'E7tl tfl ~Mei> tou tdaµ7tpotatou fi tll
tK1t0µ7tf1". Le troisieme (f. 90) est toujours un „tyic:ci>µlov El~ tov aUS&vt". Const. Litzica
(Catalogul manuscriselor greceşti, p. 31'4, ms. 179-618) considere ce discours comme appartenant
probablement a Sevastos. Mais en confrontant le manuscrit 179 (f. 90) avec le texte du discours
no. II publie par A. Papadopoulos-Kerameus dans Hurmuzaki XIII. pp. 194- 196, nous
avons constate que c'est le meme „engomion". II a ete redige par Sevastos Kyminites et
prononce par Neofit en 1695. Dans l'exemplaire publie par A. Papadopoulos-Kerameus, cet
„engomion" porte le titre: Le premier discours de louanges prononce quand son Altesse est rentrie
a Bucarest de l'expidition qu'elle avait faite. En sa prisence (lbid., p. 194). Mais aussi le manuscrit
no. 179, f. 85 de l'Academie de la Republique Socialiste de Roumanie a le meme titre, a une
seule difference que le discours a ete prononce en 1696, non pas en 1695. Ce discours est-ii - en
jugeant d'apres son titre - dans la variante de A. Papadopoulos-Kerameus, Hunnuzaki XIII,
p. 215, le premier de ce genre prononce par Kyminites a Brincoveanu? Toujours dans la serie
des discours rediges par l'erudit professeur de Trebizonde et publies par A. Papadopoulos-
Kerameus, ii y en a encore quatre, ayant un caractere de louange (III, IV, VI et Vil).
Le troisieme a ete prononce par Sevastos lui-meme, le quatrieme n'a pas d'indications, le
sixieme, de 1695, „fut prononce par Şerban, le fils du boyard tresorier", et le dernier de 1696
a la mcntion: „n'a pas ete prononce".
170 Hurmuzaki XIII - A. Papadopoulos Kerameus, pp. 194- 196, ed. gr. pp. 215-217.

171 Ibidem, p. 195, ed. gr. p. 217, « 67to0 El~ t6aal~ dVQ)µaÂ{ai~ ic:at eiic:ataa•acriaic;

ic:ai Suaruxialc;, toO vov Kalpou, at t&tolav ei7t&piic:M:latov Kai d7t&pit&iXlO'tov Kai u7t66ouM>v
aOOevt&lav, 1'9&)..tiaat& Kovtei Ele; tei fil.Â.a vei 1catacrtitcr&t& Kai crnouSaatfiploV, fi S1ei va &l7tw
Kallitt&pa llfUXIÎlV <ppOvtlCJ'ttlPlOV ic:ai awcppovlO''ttllOV Sui va SUiaaK&TE µt to µfoov tcOV
S1SaaKt'U.cov ic:ai to <p~ Kai tftv 7tpoic:o7tÎ)V tlÎlV ypaµµci.twv, to~ &i>"(&V&l~ t& Ka1 cplM>µaOeic;
tiilv vtwv Kai 7tavtai; tou~ PouM>µ&vouc; Kai ~&vouc; Kai tvto7tiou~. 7tpăyµa 67tou KaMv
iu:yCU..utspov Stv tS69T)K& 7tOtt st~ tov K6crµov ».
172 Ibidem, p. 195, 196, 206, 207, 208, 220 et 224.

326
e:st un grand et merveilleux bienfait, dont ce pays ne s'est rendu jamais ca-
pable, pas meme dans Ies meilleurs temps et Ies plus heureux" 17 a.
Dans le troisieme discours, le plus long, mais sans date, en relevant de
nouveau le merite de Constantin Brîncoveanu pour avoir fonde le „frondis-
tirium" hellenique, Sevastos Kyminites se sert de l'expression „vetre droit
de premier pere et auteur de ce bien, dans ce pays bien renomme" 174 •
Une seule fois (dans le troisieme discours publie par A. Papadopoulos-
Kerameus), Sevastos, apres avoir fait l'elogc de_ Constantin Brîncoveanu
pour ce qu'il a realise dans la langue du peuple 1 ' 5 , ajoute: „~Jais de tous
Ies bienfaits humains que vous avez entrepris, Vetre Altesse, le plus grand,
le plus salutaire et le plus necessaire c'est l'etablissement que presque le
premier et le seul de tous Ies autres, vous avez decide de fonder dans cet
etat et cette principaute: j't:ntends par fa, le «frondistirium» hellenique, ce
bâtiment. .. "
L'emploi de „presque le prt:mier et le seul de tous Ies autres, vous avez
decide de le tender ... " („6 Kai 1tprotot. µovovouxi xai µ<'>voi -rrov ă)J„cov
lv -rijB& -rfl 7tOÂ.t.n:fa Kai ai:8&v-r&ta 1tpoeyvcon: xa-rao-rf\uai") nous montre
que Sevastcs Kyrninites savait tout de merne que l'idee d'un pareil eta-
blissernent scolaire etait soutEnue en Valachie - rnais sans succes - depuis
longtemps et i:as seulerncnt par Ccnstantin Brîncoveanu, mais aussi par
d'autres. Qu-il ait existe donc un courant plus ancien pour la fondation
d'une ecole superieure du type des „frondistiri" qui faisaient leur appari-
tion a cette epoque dans toutes Ies grandes metropoles de l'hellenisme? 175
On se demande alors quelles ont ete „Ies autres" personnes qui avaient de-
sire fonder une telle ecole et que Constantin Brîncoveanu a depassees par
son esprit d'initiative et, surtout, par son inegalable generosite? Sevastos
Kyrninites avait-il eu presente dans sa memoire cette „Schola greca e la-
tina" fondee par le „postelnic" Ccnstantin Cantacuzino sous le patronage de
Matei Basarab et avec le ccncours des deux humanistcs de Chics: Panteli-
rnonos Ligaridis et Ignatios Petritis?
On pourrait interpreter Ies paroles de Sevastos Kyminites egalement
dans le sens de la preexistence d'un projet, dont la realisation avait tou-
jours ete empechee, soit par la cruaute des temps, soit par l'absence d'ener-
gie creatrice des facteurs dirigeants.

1' 3 Ibidrn1. p. 22"1, Cd. gr. p. 2"16, « CL7tCL\'(1) Ele; oi..u tei ciA.A.u vei 1<atao"tÎ1CJEtE 1<al.
µa9flµcitrov crxoA.Eîov 1<ai \llllXO'.lv q>po\'ttcrtitp1ov 01<'.t 7tpo1<07tiiv 1<a i lîtioocrtv twv q>ti.oµa9rov
Kai CJ1COlJoairov tfl<; m:plq>TtµOll taUtfl<; 1tOAltEiac; Kai uu0Evtdac; ·&va KOÂ.OV totol'>tOV, µtya
Kai 9auµaat6V, 6Ttoi:i de; touc; EUîllXtCJµEVouc; KUlpo(•c; tE 1mi XP6VOll<;, OEV ci~1c00TJK&V 1COtC
vei 1<aµl] 1<ai vei to 1<ataatitcr1J de; tauttlV tiiv rroÎ.tti:iav ».
174 lbidEm, p. 208, ed. gr., p. 229, «wc; Ttprotoc; ainoc; KOi 7tpC~EVG<; îOU WlOUtOl>

KaÂoîi &ic; tUUîflV ti)v 7tEpiq>flµOV 7tOÎ.ttEiav ».

m Ibidfm, p. 197, ed. gr. r. 219, (( tcic; iepc'tc; tatm1c; tflc; 'EKKÎ.TlCJiac; ~i~A.ouc; am'>
tflc; 'Ei.A.TlVtKflc; oto.AtKtou 7tp6c; ti)v trov tnropirov yi.©ttav µi:0epµriveuovtec; Kai tvtu1toOvtec; ».
176
Ibidem, p. 197, ed. gr. p. 219, «To oe µEytCJtOV, r.civtrov, CJ(l)tTJPlro0Ecrtat6v t&
1<ai civa"{Kat6tatov <ilv 7tpoe0.Ecr0e t6>v tv civ0pc07to1c;; 1<al.rov, SKEîvo ecrttv, o Kai 7tp<irtot µovo-
vouxi Kai µ6vot tO'.IV ăÂ.MoV tv 'tijOE t{t 7t0Alt&i~ Kai aiJ0EVt&L~ Jtpoi:yV(l)tE KU'tUCJtTtCJat, to
'EA.A.TlvtK6v q>ÎJµt, «l>povttcrtitptov ».

327
 11 n'y a pas de doute qu'une pareille ecole etait - encore du temps de
Mathieu des Myres 177 - un ancien desideratum de la classe dirigeante de
Valachie; malheureusement, aucune des tentatives mentionnees dans un
chapitre anterieur n'avait mene a une realisation de duree ou au niveau
des buts poursuivis, C'est seulement maintenant, du temps du regne de Con-
stantin Brîncoveanu qu'il fut realise par sa volonte et sa magnanimite. D'ail-
leurs Kyminites precise, quelques lignes plus bas, que le merite de la „reali-
sation de cette idee" revient a Brîncoveanu: „donc la premiere et seule Vetre
Altesse par Dieu veillee et protegee dans cet etat et cette principaute, vous
avez realise cet enorme et divin bienfait pour J>rouver vraiment vetre sin-
cere amour pour Dieu et pour notre prochain 178•
)fais il y a encore d'autres contemporains de Constantin Brîncoveanu
qui, en faisant l'eloge de son philhellenisme, relevaient le râle exceptionnel
que le prince valaque a eu dans l'action de resurrection de la culture grecque
en general et de l'enseignement, en special. Voici, par exemple, ce que le
celebre typographe et editeur venitien, Antonio Borteli ecrit dans la pre-
face du dictionnaire Varini179 , paru a Venise. Apres avoir parle de la maniere
la plus elogieuse du philhellerusme de Constantin Brîncoveanu, il dit: „Aussi,
l'enseignement grec, auquel vous avez donne non seulement le necessaire
et !'estime, mais lui avez evite, tant que possible, toute penurie, a ete reta-
bli comme par avant ... "
Antim I vireanu reconnaît dans sa preface au manuel de I. Karyophyllis
que Constantin Brîncoveanu a le merite d'avoir fonde l'Ecole prindere de
Saint-Sava. Antim dit encore qu'il s'est adresse a !'erudit de Trebizonde
comme a un „connaisseur parfait des dogmes orthodoxes" et comme profes-
seur de „la fameuse ecole d'ici, que votre Altesse trop pieuse, avec suffisam-
ment de frais, avec amour pour Dieu vous avez etablie pour le profit ge-
neral des autochtones et des etrangers avides d'instruction 180•
. II est difficile d'admettre qu'une conspiration de tous les contempb-
rains - ou entraient aux câtes de Constantin Brîncoveanu tous les Canta-
cuzene, Ies grands ecclesiastiques de l'eglise orientale, Ies erudits et les edi-
teurs de l'epoque - s'etait · organisee pour ravir a Şerban Cantacuzino le
merite d'avoir fonde le „frondistirium" de Bucarest et l'attribuer injustement
a Brîncoveanu 181 •
177 Pendant les dernieres decennies du XVllc siecle, l'enseignement grec prit un grand
essor. On voit apparaitre des colleges et des academies dans les îles et dans les pays orthodoxes
libres. C'est a Padoue - centre d'etudes helleniques et de concentration de l'intellectualite
hellenique au XVIle siecle - que l'on met les bases; en 1653, de ce „Hellenomusee" cothunien
(fonde par Ioan Cothunios de Veria), ou le „stolnic" Constantin Cantacuzino y fit ses etudes
(v. Matei Paranica, op. cit., p. 192; G. Chassiotis, op. cit., p. 87 et N. Iorga, Istoria învăţămîntului
românesc). A Corfu qui, comme Venise, Hait un point de contact entre Ies cultures grecque
et occidentale, se developpe en 1665 „Academia degli assicurati", qui a fonctionne jusqu'en
1732 (v. Spon Wheler, Voyage d'Italie, I, p. 74). Un college grec fonctionnait a Moscou en
1669- 1670; quelques annees plus tard, il prit le nom d'„Academie". C'est ici que vinrent
les freres Licudis de Cephalonie apres 1685, lorsqu'ils passerent aussi dans les pays roumains.
178 Hurmuzaki XIII - A. Papadopoulos-Kerameus, ed. roum., p. 198.
179 Constantin Erbiceanu, Bibliografia greacă, Bucarest, 1901, pp. 79-81.
180 Emile Legrand, Bibliographie hellinique, XVIIIe siecle, III, p. 49. V. aussi Ioan Bianu-

Nerva Hodoş, Bibliografia 1'om4nească veche, Bucarest 1903, I, p. 350.

181 Si Constantin Brîncoveanu avait vraiment commis une pareille usurpation, elle aurait
He surement relevee durant et apres la catastrophe du 14 aollt 1714 - quand tant d'actes
d'inimite et de vengence se sont produits. En realitte personne, jamais, n'a prononce un seul
mot de contestation parmi ses contemporains, quant a sa qualite de fondateur de l'ecole.
 Si une ancienne tradition de famille sur un Cantacuzino qui eut fonde
une ecole grecque a penetre jusqu'aux jours du „ban" Mihai - qui l'a enre-
gistree dans l'histoire de Valachie - elle ne concerne pas Şerban Cantacuzino,
mais son pere, le malheureux „postelnic", tue en 1660 par Grigore Ghica.
11 a reellement tâche et partiellement reussi de donner a la generation de
Şerban une ecole fondee sur des etudes classiques greco-latines.

CO~CLUSIONS

L' „Academie" princ1ere de Saint-Sava a ete fondee sous le regne de

Constantin Brîncoveanu et non sous celui de Şerban Cantacuzino.
L'annee 1679 si arbitrairement fixee et conservee comme date de sa
fondation, ne peut clonc plus etre soutenue.
La date de 1689, mise en circulation pour la premiere fois chez nous par
Erbiceanu et adoptee pendant un certain temps aussi par N. Iorga, ne peut
non plus etre acceptee.
La perte de l'acte de fondation et l'absence de toute autre source directe
concernant les debuts de cette ecole, nous mettent dans l'impossibilite de
preciser l'annee de sa fondation, mais nous pouvons, a l'aide d'indications
documen taires indirectes, determiner la da te a proxima tive a laquelle Constan-
tin Brîncoveanu l'a creee.
La lettre inedite du 12 mai 1692 du „stolnic" Constantin Cantacuzino
dans laquelle !'erudit valaque se plaignait qu'il n'avait pas de professeurs,
pour ses enfants, nous donne une indication post quem. Nous pouvons en
deduire avec certitude que jusqu'au mois de mai 1692, Sevastos Kyminites
ne se trouvait pas a Bucarest et que l' ecole princiere ne fonctionnait non
plus.
11 est probable que c' est en 1695 environ que l' „Academie" princiere de
Saint-Sava fut fondee.
 DOI BURSIERI AI LUI PETRU CEL MARE
LA ŞCOLILE DIN BUCUREŞTI

Între fotocopiile venite de la Moscova şi aflate în prezent la ArhfrelC'

Statului din Bucureşti, se găsesc două documente emanind de la cancela-
ria imperiului, unul din 7 februarie 1705, iar al doilea din 26 mai 1707 1• Am-
bele sint date în numele şefului statului, „Marele suveran, Ţar şi Mare
Prinţ, Petm Alexeevici, singur stăpînitor al întregii Rusii Mari, Mici şi Al-
be"; ambele interesează de aproape istoria invăţămintului românesc de la
finele secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea. Şi unul şi
altul sînt unrtarea expresă a unor dispoziţiuni date de Petru cel Mare şi se
referă la doi tineri ruşi, trimişi în Ţara Românească la anul 1705 pentru
comP.letarea studiilor lor.
În primul document - cel din 7 februarie 1705 - se decide, între al-
tele, „la cererea solului Munteniei David Ceauşul" 2 ca Andrei Mihailov, „tra-
ducătorul de limba greacă de la Departamentul treburilor din afară" să
fie trimis „împreună cu solul arătat, în Ţara Muntenească" urmînd „să stea
acolo şi în alte ţări de acolo, pentru a învăţa limba latină şi celelalte ştiin­
ţe". Se decide ca această călătorie de studii a lui Andrei Mihailov să dureze
„pînă la porunca marelui suveran şi pînă ce solul (David Ceauşul) se va îna-
poia la Moscova". Ca mijloc de întreţinere i se va da „pentru deplasarea lui
şi pentru traiul de acolo pe timp de doi ani" o sumă de „două sute de
ruble din cheltuielile Departamentului treburilor din afară". Semnează
boierul Theodor Alexeevici Golovin, Vasilei Posnikov şi Mihailo Radosta-
mov, iar alături de aceştia, Ivan Volkov.
Din al doilea document, datat din 26 mai 1707, rezultă că tot în anul
1705 a mai fost trimis în Ţara Românească, de data aceasta „pentru a învăţa
limba română" şi tînărul Danilo Vasiliev, „elev al şcolii de ştiinţe matema-
tice şi de navigaţie". Ordinul se dă către amiralul Feodor Matveievici Apra-
xin3, şeful Departamentului amiralităţii şi către baronul Petru Pavlovici
Safirov 4 , secretarul tainic al imperiului. Ca redactor al documentului semnea-
ză lacov Protopopov.

1
Arh. St. Buc„ Fotocopii XVIII/9(2); v. G. Bezviconi, Alss. ruseşti ale Academiei RPR,
Bucureşti, 1949, p. 25-26 şi I. Paraschiv, Doc. privitoa1·e la Istoria Rom4niei în arhivele URSS,
Rn•ista Arhivelor, 2( 1958), 163.
2 Pentru călătoria lui David, v. Gh. Georgescu-Buzău, Un diplomat român la JYoscoi·a „.,

Bucureşti, 1957, p. 42-62.

3
Contele Feodor Matveievici Apraxin (1671- 1728) numit în 1700 şef la Departamentul
amiralităţii. În februarie 1707, a fost numit şi preşedinte al amiralităţii.
• Baronul Petr Pavlovici Şapicov ( 1669- 1749), cunoscut diplomat din vremea lui Petru
cel Mare. El a dus tratativele cu turcii pentru încheierea păcii de la Prut în 1719. A obţinut
titlul de „tainic secretar" în 1704.

330
 Trimiterea celor doi tineri ruşi pentru completare de studii în Ţara
H.omânească nu trebuie să ne surprindă. La acea dată, după cum o arată
izYoarele contemporane, învăţămîntul bucureştean era într-o stare de remar-
cabilă înflorire, care nu a fost încă îndeajuns studiată. Într-adevăr, capitala
noastră dispunea la anul 1705 - cînd soseau în Ţara Românească cei doi
bursieri ruşi - de două importante şcoli domneşti: una de studii slave, care
funcţiona în incinta mănăstirii Sf. Gheorghe-Vechi şi şcoala de la Sf. S1va
sau „Academia" grecească, cum i se spunea în vorbirea curentă. Prima e\·o-
luase, sub imperiul necesităţilor, către o formă de şcoalrt slavo-română. De-
altfel, în general şcolile de limbă şi cultură slavă înregistrează începînd mai
ales din secolul al XVII-lea, această firească evoluţie. (Pe măsură ce tradu-
cerile sporeau, se dezvolta în cuprinsul acestor şcoli în mod firesc şi învăţă­
mîntul limbii române.) Cea de-a doua, „Academia" grecească de la Sf. Sava,
opera lui Constantin Brîncoveanu5 , ajunsese la data aceasta una dintre cele
mai însemnate şcoli ale lumii răsăritene. Ea a pus principatul muntean sub
raportul învăţămîntului şi în general al culturii intelectuale la un nivel euro-
pean. Programele ei au instaurat în viaţa societăţii româneşti, într-o formă
oficială, de stat, cultul pentru clasicismul greco-roman, pentru disciplinele
filozofice şi, după unele izvoare, chiar pentru medicină. :\'Iai tîrziu s-au in-
trodus ştiinţele pozitive şi limbile moderne. Teologia ocupa fireşte un loc de
frunte, dar era mereu în pierdere de teren din pricina dezvoltării învăţămîn-
tului filozofic şi ştiinţific. Îndeosebi noile curente de idei, care prin Teofil
Coridaleu6 şi emulii săi deschideau în gîndirea filozofică drumul pozitivis-
mului şi al materialismului, au găsit în capitala Ţării Româneşti la finele

;, Data exactă. a întemeierii nu se cunoaşte, actul de întemeiere fiind pierdut. Am tratat

pe larg această problemă în I stor ia învăţămînt11lui în ţările române în epoca orînduirii feudale.
Secolul XVII (lucrare auxiliară pentru Tratatul de istoria României, depusă în anul 1958).
Demonstrez acolo, întemeiat pe cuvîntările lui Sevastos Kiminitul, primul director al acestei
şcoli, că întemeierea s-a făcut în domnia lui Constantin Brîncoveanu, iar nu de către Şerban
Cantacuzino, cum s-a afirmat totdeauna. (A. Papadopulos-Kerameus, în Hurmuzachi XIII,
Documente privitoare la istoria românilor, texte greceşti, Bucureşti, 1909, p. 217(5), 219(3), 227( 16),
2i6(8). În aceste cuvîntări, Sevastos face elogiul lui"Brîncoveanu pentru meritul de a fi întemeiat
şcoala. Am arătat tot acolo cit de mare era penuria de dascăli la Bucureşti, sub domnia lui Şerban
Cantacuzino. Într-o scrisoare inedită din 8 noiembrie 1686 către Ioan Cariofil la Constantinopol
(Academia R.P.R., ms. 974, Codex Critias-Rally, f. 89'-93'). Şerban Cantacuzino repetă
cererea de ai se trimite un dascăl pentru fiul său (eventual să i-l dea Dumitrache Cantacuzino
pe acela al copiilor săi). Dar nici în primii ani ai domniei lui Brîncoveanu nu se dovedeşte exis-
tenţa „Academiei". Avem o altă scrisoare din 12 mai 1692, de asemenea nepublicată, în
care de data aceasta stolnicul Cantacuzino arată cit de mare era lipsa dascălilor la Bucureşti.
El cere la Constantinopol şi la Veneţia dascăli de limbile clasice, dar nu vine nimeni. Priveşte
cu îngrijorare viitorul copiilor săi rămaşi pe mina unui dascăl de casă mediocru şi foarte
slab ca pedagog. (Ibid., f. ll9r-119v). A contribuit mult la această eroare şi confuzia ce
s-a făcut între postelnicul Constantin Cantacuzino şi fiul său Şerban. Postelnicul, într-adevăr,
are meritul întemeierii acelei „Schola greca e latina" - un adevărat „colegiu academic" orga-
nizat de Pantelimon Ligaridis şi Ignatie Petriţis la Tîrgovişte în 16i0 şi despre care pînă astăzi
nu pomenesc nimic nici tratatele româneşti, nici cele greceşti (Vezi G. Călinescu, Altre notizie
sui missionari catolici nei paesi romeni, cont. nota 6: în Diplomatarium Italicum, II, 1930,
p. 362-363, 378-379, 395-396, 400-iOl, i04, 430-431; Nestor Camariano, Catalogul
mss. greceşti, t. II, ms. 934; Fr. Ball, Les relations de Basile Lupu avec l'Orient orthodoxe,
în Batcania, VIII, 19'15, p. 66-90, 135-136, 137- liO; Victor Papacostea, Istoria fovăţă­
mîntului în ţările române în epoca orînduirii feudale. Ţara Românească, sec. XV II, lucrare auxiliari\
la Tratatul de istoria României, Buc., 1958).
6
Cleobule Tsourkas, Les debuts de l'enseignement philosophique et de la libre pensie dans
les Balkans, La vie et l'oeuvre de Thiophile Corydalie ( 1563-16-f.6 }, Bucureşti, 1948.

331
 secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-iea condiţii de dezvol-
tare care lipseau la Constantinopol şi în general în ţările orientului otoman.
Într-un encomiu rostit în anul 1695 în faţa lui Constantin Brîncoveanu
şi a curţii muntene, învăţatul trapezuntin Sevastos Kiminitul, rectorul nou-
lui aşezămînt - adept al curentului neoaristotelic - a făcut un cald elo-
giu filozofiei cu vădită tendinţă ostilă scolasticii. Cu acest prilej el a subli-
niat insistent necesitatea luminării tineretului pe calea „învăţăturii libere şi
a ştiinţei" (otci 'tfi~ 'tOlaU'tT\~ SÂ.w&tpou 1tatOda~ n: Kai µa&f1crsro~)7.
Din toate urmele documentare ale activităţii sale didactice rezultă că
Se,·astos Kiminitul şi urmaşii săi au imprimat „Academiei" bucureştene un
caracter progresist puţin obişnuit la finele secolului al XVII-iea în Răsărit.
Cursurile lor „despre Cer" (Ilspi Oopavou), „despre Crearea şi pieirea lumii"
(Tispi ysvtcrsro~ Kai cp&opă~). „despre suflet" (Ilspi wux.fi~) şi fizica («l>ucnKi])
- hrănite cu lectura directă a textelor aristoteliene reconstituite si a
comentariilor lui Alexandru Afrodisius, au făcut începutul gîndirii libere
în ţările noastre şi au deschis drumul gîndirii ştiinţifice 8 • La Constantino-
pol, activitatea didactică de acest gen a fost sistematic împiedicată de bise-
rică - sub acuzaţia de ateism sau calvinism - cu sprijinul dur al autorită­
ţilor otomane. Rînd pe rînd discipolii lui Coridaleu - directori şi profesori
la Şcoala cea mare a Fanarului sau demnitari ai patriarhiei - au fost siliţi
să se exileze9 • O parte din ei au găsit o primire ospitalieră în Ţara Româ-
nească şi condiţiile necesare pentru a dezvolta la Bucureşti o activitate in-
telectuală care la Constantinopol nu mai era posibilă. Astfel se explică fap-
tul că, începînd de la fine]e secolului al XVII-iea, capitala munteană a luat,
sub raportul învăţămîntului, locul Constantinopolului; devine centrul in-
telectual al lumii balcanice şi al orientului apropiat. Aşa se explică, de ase-
menea, faptul - atestat în actele de ctitorie - că „Academia" grecească
de la Sf. Sava s-a întemeiat nu numai pentru tinerii români, dar şi pentru
cei de origine străină, de oriunde ar veni ei.
Din cele spuse mai sus, cu referire la cele două şcoli bucureştene, se poate
deduce că: Danilo Vasiliev - care a fost trimis în Ţara Românească pentru
a învăţa limba română - o putea face cu temei la şcoala de la Sf. Gheorghe-
Vechi; cît priveşte pe Andrei Mihailov - care a fost trimis pentru a învăţa
limba latină „şi celelalte ştiinţe" - nu o putea face decît la „Academia"
de la mănăstirea Sf. Sava. La această şcoală, cursurile se ţineau în limba grea-
că veche; Andrei Mihailov, „traducătorul de limbă greacă de la Departa-
mentul treburilor din afară" le putea urmări deci.
Faptul că Andrei Mihailov cunoştea bine limba greacă şi deloc limba
latină nu trebuie să ne surprindă. El aparţinea acelei generaţii de tineri in-
telectuali ruşi pe care biruinţa curentului grec (dirijat cu fanatism de patri-
arhul Dositei al Ierusalimului) 10 o privase de binefacerile „diglosiei" umaniste.
Venirea la tron a lui Petru cel Mare a readus, cum se ştie, pe primul plan
al învăţămîntului rusesc limba latină, asemenea poziţiei pe care ea o avea
în programele colegiului kievo-moghilian şi în acelea ale colegiilor occiden-

7
A. Papadopulos-Kerameus, op. cit.
8 Victor Papacostea, op. cit.
9 Ibidem.

10 P. P. Panaitescu, Nicolas Spathat' Milescu (1636-1708 }, în „Melanges de l'Ecole

roumaine en France", Paris, 192.5, p. 126.

332
tale. Probabil că după 1703 - în perioada în care are loc restaurarea studiilor
latine la Academia din Moscova u - nevoia de refacere a cadrelor va fi de-
terminat trimiterea lui Andrei Mihailov (poate şi a altora) la Bucureşti,
unde studiile de limbă şi cultură latină aveau un strălucit reprezentant în
persoana profesorului Gheorghe Maiota 12• Dar se pune întrebarea firească
de ce Mihailov a fost trimis la Bucureşti şi nu la Kiev, unde studiile latine
erau atît de bine reprezentate? Explicaţia ne pare a fi următoarea: colegiul
kievean, organizat după modelul celor iezuite, era puternic dominat de
scolastică şi în genere de spiritul teologic. („Predarea se făcea după siste-
mul strict scolastic. În frunte era teologia; toate ştiinţele o serveau.") 13 La
Bucureşti însă, ciclul inaugurat de coridaleeni, emancipat de scolastică, era,
prin tendinţele lui pozitiviste şi materialiste, mai aproape de gîndirea lui Pe-
tru cel Mare. Instrucţiunile împăratului progresist prevedeau dealtfel, în
mod expres, ca Mihailov să studieze nu numai latina, dar „şi celelalte ştiinţe".
Prin celelalte ştiinţe trebuie să înţelegem Fizica, cursul Despre cer, Naşterea
~i pieirea lumii, Despre suflet etc. Toate aceste cursuri se făceau la Bucureşti,
în spiritul filozofiei neoaristotelice, cu înlăturarea explicaţiilor mistice.
O ultimă observaţie. În actul din 7 februarie 1705 se spune că, pentru
<lt-săvîrşirea studiilor sale, Andrei Mihailov va putea să meargă - în afară
<le Ţara Românească - „şi în alte ţări de acolo". Care pot fi celelalte ţări
„de acolo"? Este greu de precizat aici gîndul celui care a formulat ordinul.
Sîntem înclinati a crede că este vorba de Transilvania. David Corbea Ceausul,
care, precum ~e vede, a sugerat ţarului trimiterea lui Mihailov la studii' de
limba latină în afară, se va fi gîndit poate - ca ardelean - la necesitatea
ca tînărul intelectual rus să cunoască si modul de functionare al excelente-
lor colegii protestante din Transilvani~ şi pe care încă 'din prima jumătate
a secolului al XVII-lea le frecventa tineretul muntean. Nu trebuie să exclu-
<km de asemenea ipoteza că aceşti tineri să fi avut în cadrul politicii anti-
otomane a lui Petru cel Mare şi unele misiuni de observatori. Din acest punct
<le \·edere, Bucureştiul era un loc foarte indicat.
Documentele comentate mai sus constituie o mărturie preţioasă refe-
ritoare la raporturile noastre cu Rusia lui Petru cel Mare şi la preţuirea pe
care acest monarh luminat o acorda mişcării intelectuale din capitala Ţării
Româneşti. Faptul este cu atît mai semnificativ cu cît în aceeaşi epocă în-
registrăm şi mişcarea în sens im·ers: tineri români care merg pentru studii
a Kiev.

.-\NE X E•

I
1705, februarie 7. Însemnare după porunca ţarului Petru cel Mare ca să fie trimis în Ţara
Românească Andrei Mihailov pentru a învăţa limba latină.

1
1 S. Soloviev, I st ori ia Rossii, III, col. 1364.
12
Const. Satb.as, NEOEÎ..Î..T)VllCÎI 4>1i..oi..oyia, p. 595 şi Gh. I. Zaviras, Nf;a 'E)J„.a~ i1
EÂÎ..'T)Vt!COV 9ta-rpov p. 231. ·
13
Istoriia russkoi literaturdi. Sub redacţia lui E. V . .-\nicinov; A. J. Borozdin şi D. N.
Ovseanikov-Kulinovschii. Yol. I, Moscova 1908, p. 230.
• Reproducem doar regestele şi traducerea documentelor (C.P.D,)

333
 170.5, februarie 7.
:'.\larele suveran, Ţar şi marc Prinţ, Petru Alexeevici, singur stăpînitor al întregii Rusii
Mari, Mici şi Albe.
La cererea trimisului Munteniei, David Ceauşul, s-a dispus ca Andrei Mihailov, traducătorul
ce limbă greacă de' la Departamentul t:eburilor dinafară să fie trimis împreună cu solul arătat
in Ţara :!\luntenească şi (urmează) să stea acolo şi în alte ţări de acolo pentru a învăţa limba
latină şi celelalte ştiinje pînă la porunca marelui suveran; şi pînă cc el, solul, se va înapoia la
Moscova, a dispus să i se dea solda marelui s.ău suveran pentru deplasarea lui şi pentru traiul
de acolo pe timp de doi ani, care este de două sute de ruble din cheltuielile Departamentului
treburilor dinafară.
Iar lui Danii Mihailov, fratele lui Andrei, care învaţă la şcoala de matematici de la l"stre-
tinie din Moscova, să i se dea-solda marelui si:vcran, întreţinerea ce i s-a acordat din vistierie 14 •
Ele·1ii aflaţi în c·1idcnţă. de la 1 februarie curent (vor avea) în viitor cite două mese pe zi; şi
despre această dare din acest ucaz şi din ucazul Departamentului să se trimită o însemnare.
Şi pentru cele două sute de ruble rugăm ( ?) a se da ucaz.
Din porunca marelui suveran s-a dispus a se insemna.
Boierul T /ic odor .Ale:ceievici
Golo11i11, F asilti Posniko11
Jfiliailo Radostamo11
fraii F olko11
Hugăm ( ?) a se <la ucazul ... \"asilii Posnikov

II
Anul 1707, mai 26.
Din porunca marelui suveran, Ţar şi :'.\lare Prinţ, Petru Alcxecvici, singur stăpînitor al
întregii Rusii Mari, Mici şi Albe, către secretarul tainic Petre Pavlovici Şafirov 16 şi tovară::;ii.
:'.\larele suveran, Ţar şi Marc Prinţ Petru Alexeevici, singur stăpînitor al întregii Rusii
l\lari, :Mici şi Albe, a poruncit prin Departamentul treburilor dinafară la Departamentul armatei
şi marinei, amiralului şi preşedintelui Amiralităţii, Fiodor :'.\latveîevici Apraxin cu to·rarăşii,
să arate înscris, conform cărei porunci a marelui suveran şi cu cine a trimis în anul trecut 705
DepartamC"ntul treburilor dinafară pe Danilo \"asilev cle·1ul şcolii de ştiinţe ~atematice ~i de
na·rigaţie, în Ţara RomânC"ască pentru a învăţa limba română?
Şi din porunca marelui suveran, Ţar şi Mare Prinţ, Petru Alexeevici, singur stăpinitor
al intregii Rusii Mari, Mici şi Albe, către secretarul tainic Petre Pavlovici Şafiro•r cu to·1arăşii
ca să se conformeze poruncii marelui suveran.
A se face extras.
A întocmit
I acov P1·otcpcpo11

Arh. St. Buc., Fotocopii XYIII/9(2).

14
·Orujeinaia palata - altădată locul în care se păstra tezaurul ţarului şi se făceau arme.
Din vremea lui Petru cel Mare, ea devine locul numai de păstrare a tezaurului şi de administrare
a palatelor din Moscova.
16
Traducerea acestor două acte, redactate în limba rusă a vremii a fost făcută de Sava
Iancovici şi Eugenia Georgescu-Tistu, cărora ],.. aduc şi aici mulţumirile mele.

·.„.
 AMINTIRILE UNUI CONTEMPORAN
DESPRE PERSONAJELE DIN „TRAGEDIA MOLDOVEI"

Într-o mapă din arhiva lui Bogdan Petriceicu Haşdeu 1 depusă la Acade-
mia Română se găseşte un manuscris nesemnat cu amintiri despre tulbură­
rile revoluţionare din 1821 în Moldova 2 şi cu descrieri asupra unora dintre
persoanele care au avut de împlinit diferite roluri cu prilejul acelor frămîn­
tări. Pe prima pagină a acestui manuscris, cineva care a vroit să claseze ma-
terialul a scris cu creionul următorul titlu: Notiţe despre personagii din poe-
mu lu lui Beldimanu: Tragedia lvloldovei. Este vorba de celebra povestire în
versuri alcătuită de vornicul Alexandru Beldiman şi tipărită la 1861 sub
titlul: Eterie sau Jalnicele scene prilejuite în Moldova din resvrătirile grecilor
prin şeful lor Alexandrit I psilanti.
::\Ianuscrisul găsit de noi cuprinde interesante referinţe privind: 1. Per-
soanele amintite de Beldiman în poemul său; 2. Luptele de la Secu şi de pe
Prut (Sculeni).

1. Amintiri despre persoane. Memoriul a fost scris după imprimarea

poemului lui Alecu Beldiman, deci după 1861, desigur ca o urmare a fap-
tului că acesta a dat asupra unora dintre persoanele amintite informaţiuni,
uneori prea sumare, alteori imprecise sau chiar răuvoitoare; sau la cererea
cui,·a care intenţiona să prezinte, sub o formă sau alta, în literatură, aceste
personaje. Preocuparea insistentă a autorului de a reda portretul fizic şi
moral al fiecăruia ne sugerează această explicaţie. În orice caz, forma scur-
tă, precisă şi sigură - uneori nu lipsită de oarecare umor - face din aceste
amintiri şi portrete o lectură foarte plăcută.
Iată lista personajelor asupra cărora s-au oprit, mai mult sau mai pu-
ţin, amintirile anonimului nostru pentru a ne da lămuriri, detalii biografice
sau genealogice etc.: Principele lpsilanti, Mihai-Vodă Şuţul, Postelnicul
Ecovache Rizu, Postelnicul Costache, Neculaie Levidi, Caravia, Hatmanul
Costache Bibica, Dimitrie Dioghendi, Panaitache Panul, Anastasie Panul,
Constantin Panul, Năstăsache Panul, Andrei Pavli, Duca, Aga Şerban Ne-
gel, ~litropolitul Veniamin Costache, Tufeccibasa Vasile, Pende Deca, Vor-
nicul Toader Balş, Banul Tăutul, Grigoraşcu Sturza, Logofătul Dumitrache
Sturza, Cantemir, Căpitan Balş, Triandaf, Toader Cruşoveanul, Cantacuzino-

1
Am văzut aceste mape, cu mulţi ani în urmă, îndată după. depunerea lor la. Academie.
2 Se pare că Haşdeu a adunat material în legătură. cu e·-l'enimentele din 1821. Tot acolo
am mai găsit: citeva zeci de pagini cu extrase din presa rusească. privitoare la. aceeaşi problemă.,
v. Victor Papacostea, Ştiri din presa rnsd. despre t11lb1mJrile din 1821. în Rev. Ist. Rom., vol. XI.

335
 Deleanul, Pomer, Pantazi Spirul, Serdarul Cîrjă, Tufecciul Atanasse, Con-
doguni, Constantin Paladi, Anastase şi Dumitru (arnăuţi din trupele lui Can-
tacuzino), Panul arnăutul, Hagioglu, Sameşul Ioniţă Ghebea, Căminarul
Alecu Anastasiu, Sărdarul Iordache Olimpiotul, Farmache, George Calauşul,
\Yolf, Căpitanul Niculi etc.
Autorul era, se pare, om bine introdus în societatea greco-română din
vremea eteriei şi chiar în apropierea cercurilor conducătoare 3 • Numele lui
nu ne este cunoscut; ne comunică însă un detaliu preţios, cu ajutorul căruia
ar putea fi descoperit. La pasajul în care vorbeşte despre faimosul Duca, una
din căpeteniile eteriste, autorul, amintind un jaf al acestuia la casa tată­
lui său, adaugă în paranteză: „!n acea vreme părintele meu funcţiona polcov-
nic la Agie; avea subtu dispoziţiea sa slujbaşi ce purta nume: roşii agiei,·
agă era Şerban Negel, fratele M itropolitultl-i V eniaminu".
Calitatea de polcovnic la Agie punea pe tatăl anonimului memorialist în
situaţiunea de a afla prin rapoartele de poliţie întîmplările mai importante
de pc întreg cuprinsul ţării. Mereu în apropierea Curţii şi a guvernului, pol-
covnicul Agiei era un factor militar şi administrativ de seamă, temut adesea,
respectat aproape întotdeauna, şi pe care boierii, ca şi _căpeteniile isnafu-
rilor, îl invitau cu plăcere la serbările şi zaifeturile lor. Nu este de mirare deci
că fiul „polcovnicului" de la Agie (comandant al „roşilor" şi principal ofiţer
de poliţie în capitala Moldovei la 1821) cunoaşte atît de bine împrejurările
şi oamenii de atunci, trecutul lor adesea, faptele lor bune şi rele, frumos rîn-
duite în lista ce ne transmite, ca într-un adevărat „cazier" în care fiecare
îşi are fişa sa. Multora le dă şi „semnalmentele". Astfel, despre Postelnicul
Ecovache Rizu scrie că era „ ... mai înalt decît de mijloc, barba castanie
stufoasă şi rotundă, musteaţa castanie, om frumos, puţin mai în vîrstă de-
cît Şuţul". Sau despre Postelnicul Costache: „om înalt, uscăciosu, barba şi
mustaţa galbenă, ochi căprii, de o vîrstă cu postelnicul Ecovache". Despre
hatmanul Costache Bibica: „ ... atunci ispravnic la Piatra, cimotie. cu dam-
na, statură de mijloc, barba şi musteaţa castanie, ochi negri, omu cît se
pote de frumos la privitu; decîtu era foarte sturlubatic (precum zic moldo-
wnii, grec capchiu)." Despre Căpitanul Bălaşu: „ ... la faţă brunetu, mustă­
ciosu, pucinu stricatu de versatu ... " Dar autorul acestui adevărat „cazier"
al personajelor dramei din 1821 nu se mărgineşte să ne facă numai portretul
lor fizic. El adaugă şi unele consideraţiuni de ordin psihologic, detalii biogra-
fice etc. Astfel despre Mihai Şuţu, domnul Moldovei la acea dată, spune:
„ ... Au domnit un anu şi un'sprezece luni; şi el au fost unul din şefii com-
plotului eteriei. În vîrstă ca la 45 ani, statură 'naltă, barbă, mustaţă şi sprin-
cene negre, ochi verzi mari şi vioi, omu f6rte frumos şi elocvent ... " Destul
de pretenţios în ceea ce priveşte sexul frumos, memorialistul nostru cată a
releva contrastul pe care n oferea perechea domnească. Căci Smaranda, doam-
na frumosului prinţ fanariot, spre deosebire de augustul ei soţ, „era femeie
smeadă, foarte us'căcioasă şi topită; se putea prenumăra între femeile care
nu potu efecta uă atracţie". '
Alteori, el introduce în aceste scurte caracterizări şi o· notă de ironie.
Astfel despre Grigore Sturza, „bărbatul domniţii Marghioli şi părinte lui
Mihai Sturza Voevod", el spune cu aer decepţionat: „mai multă învăţătură

3 Aminteşte Arho11dologia Moldovei, lucrarea paharnicului Constantin Sion, pe care

desigur că anonimul nostru a cunoscut-o .

.336
şi procopsală decît înfăţoşare". Iar despre vărul acestuia, Logofătul Dumi-
trache Sturza: „mizantropia îi sta zugrăvită în faţa lui", şi adaogă în notă
următoarele: „are casele sale în uliţa mare din diosu de casele Paşcanului;
în vremea cînd au ars Eşul, au ars şi casele lui; au scosu din case pre puţinu
fiind încondiurată de flacără; tot ce scotia din foc se cuprindea de altu
foc; atunci şi copiii şi socia eşind din curte, au <;lis: «Bine că m-am mîntuit
de ploşniţe 1>."
Autorul manuscrisului urmăreşte pagină de pagină poemul lui Beldi-
man şi se opreşte asupra fiecărui personaj, dînd lămuririle ce crede de cu-
viinţă. Astfel Beldiman, la pag. 4, pomenind de Neculae Livide, spune:
„ Între ei mai era încă, un curbet posomărît
Livide Neculachi suflet scîrnav şi urît.
Naziru pe ţiganii gospodu, aice l-au potrivit,
Decît Casieru Domnului, Naziru-i mai nemerit !" 4
La acestea anonimul nostru adaugă: „Neculaie Levidi acesta fusese
pomăduitu de cămăraşu; ear apoi această funcţie ocupîndu-se de către pos-
telnicul Costache, pe Levidi l-au rînduit caseru; om negru şi buzat, la curte
avea mare trecere, cu Şuţul Voevod era-n mare legătură".
Despre „arhiereii greci" şi despre alţi clerici amintiţi în termeni nu tocmai
amabili de către Beldiman, autorul anonim nu spune nici un cuvînt şi trece
la un oarecare Dioghenidi, pomenit doar în treacăt în poemul vornicului.
Este vorba, ne lămureşte informatorul nostru, de „Dimitrie Dioghenidi (sau
Polişacă) negustor înstăritu; dugheană renumită lipscănia lui Polişacă la
Eşu".
Informaţii genealogice interesante aflăm, pentru familia lui Anastasie
Panu (fostul caimacan al Moldovei, mare agitator unionist după 1848 şi
fost colaborator al lui Cuza-Vodă), din lămuririle pe care ni le dă asupra
eteristului Panaitache Panul. Iată pasajul: „Panaitache Panul, Anastasse
Panul şi Constantin Panul, fraţi; fiul lui Anastasse Panul este Panaitache
Panu (eforul eteriei); fiu lui Panaitache Panu este Năstăsache Panul care
la timpul căimăcămiei de trei l-am privit triumfînd şi în epoca domniei lui
Cusa, omul statului; era mai apoi trimisu la Viena în casa nebuniloru, Panai-
tache Panul omu uscăţivu, jigăritu, de uă statură gingaşă, pici6rele potăce,
călca 'năuntru, aşa cum vedemu pe mai mulţi greci, înfăţişarea lui de Kir
Panaitachis. Ear părintele lui (Anastasse Panu), om cu bună stăricică pe
nemurile acelea, îşi avea casele care sunt şi astă<;li din josu de uliţa Cizmăriei,
în Eşu. Nu făcea nici un negoţu, trăia din dobînzi." (După cum am arătat
însă cu alt prilej, familia lui Anastasse Panu, fostul caimacan al Moldovei în
vremea divanurilor ad-hoc, era de origine macedo-română 5 .)
Un portret scurt şi reuşit este, de asemenea, acela al bancherului Andrei
Pavli8 • Acestuia şi Beldiman îi consacră un număr însemnat de versuri, fără

~ Alecu Beldiman, Eterie sau jalnicele scene prilejuite fo Moldova, Iaşi, 1861, p. 4.
0
Victor Papacostea, memoriul M acedoromtlnilor către Napoleon al 111 ·lea, în Revista
Macedoromtlnă, voi I (1931), p. 28.
6
Vezi, pentru acest bancher, G. Zane, Economia· de schimb în Principatele Romdne,
Bucureşti, 1930, p. 328, 332 şi 404.

337
să reuşească însă nici pe departe a ne da o închipuire despre el. Iată schiţa
de portret a anonimului nostru:
„Andrei Pavli, cu locuinţă în (ograda) curtea mănăstirei Goliea, de
naţie grecu, fără familie, omu de uă statură mică, cu mar~ stare, f6rte ico-
nomu, bancheru vestitu în totu oraşul, forte smeritu şi sgulitu, către toţi cu
plecăciune; totă petrecerea lui era cu călugării din Goliea; toţi boeri 'lu vi<;lita,
avendu interesu de bani lui; neavînd clironomi au înfiatu pe sluga sa favorită,
vestitu căminaru Spiru".
Are cîteva cuvinte şi despre antecedentele faimosului Duca 7 , „şeful
tuturor ştrengăriilor şi a blestemăţiiloru". Între alţii, l-a jefuit şi pe tatăl
povestitorului, polcovnicul de la Agie, de la care „silnicu au luatu uă puşcă,
uă pereche pistole şi unu calu murgu pintenogu ce 'lu avea de călărie".
Un portret de arnăut de asemenea reuşit este acela al lui Tufeccibaşa
Vasile: „ . .. În vremea domniei lui Calimachi, au fostu tufeccibaşa şi 'mpre-
ună cu densul era delibaşă Sava8 (s-au jertfitu în Valahia); tufeccibaşa era
comandiru tufeccieloru, arnăutu cu cialmale turceşti; delibaşa comandiru
deliiloru, totu arnăuţi şi totu cu aceleaşi portu; de cătu în locu de cealmale,
în capu purta un soiu de căciule făcute din pielcele forte mărunte şi înalte
în forma ştiubeiloru.
După retragerea lui Calimach din domnie, acest Tufeccibaşa Vasile ca
pretindat au rămasu totu în funcţia sa, bine văzutu şi privitu de Mihai Şuţul
Voevodu; el era-n vîrstă peste 56 ani, statură 'naltă, de naţie sîrbu de Bosnia,
prin mi<;l16cele arnăuţiei avusese vreme şi prilejuri să căştige bani; căci în
altu felu în societate era cu manieră plăcută, de toţi bine privitu, înfăcişarea
lui de la uni trăgea respectu, de la alţii plăcere; omu spătosu, bine-făcutu,
la faţă bălanu sau roşcovanu, musteaţa galbină, căutătura măreaţă, haine
'naurite."
Despre faimosul Pendedeca, care ca atîţia alţi eterişti cu origini obscure,
îşi dădea în timpul răscoalei aere de „general", anonimul ne spune că se numea
Constantin, avea 35 de ani şi „era eşitu din dugheana de lipscănie a lui
D. Polisachi (sau Dioghenidi), unde ţinea locu de contabilieru despre <laturi
şi luaturi" 9 •
Despre vornicul T 6der Balşu spune că era „din familiele de gradul I-iu
aflătore în .Moldavia; omu chipeşu, de uă statură 'niltă şi cu frumoasă 'nfă­
ţişare, \"Îrstă către bătrîneţe; înfăţişarea lui trăgea respectu". Cunoscător al
arhondologiei ţării, cînd pomeneşte despre Banul Tău tul, spune: „familie
f6rte veche a l\foldovei, acumu nu din număru boeriloru de întîia clasă dar
tot d'auna ve<;Iutu şi la t6te chiematu împreună lucrătoru".
Despre unii din corifeii Eteriei ştie unde şi în ce împrejurări au murit.
Astfel, despre căpitan Bălaşu, „arnăutu românisatu" care „vorbea curatu
moldoveneşte, turceşte şi greceşte" şi era „om deştept şi deliu", ştie că „au
pierit la Focşani în celu întîiu răsboiu ce s-au datu cu turcii; sub comanda
lui Bibica". Ca martor ocular al luptei de la Sculeni, a văzut cum au pierit

1
Duca este, după
cele mai multe izvoare, principalul vinovat de dezastrul mavroforilor
la Drăgăşani. ,
8 Este vorba de Bimbaşa Sava, ucis de turci la Bucureşti după ocuparea capitalei de
către trupele turceşti de represiune.
1
Vezi versurile de satiră populară (în care este cuprins şi Pendedeca) în Victor Papacostea,
Un misionar catolic despre turburările revoluţionare din anul 1821 în Revista Istorică, 1929, p. 2i.5.

338
căpitanii Tufecci Atanase şi Condoguni. Povesteşte condiţiile eroice în care
a luptat şi pierit - „în războiul de la Focşani" - Panul Arnăutul care „de
naţia lui era oltean" 10 , ca şi alţi aşa-zişi arnăuţi. „Acest Panul era un omu
forte 'naltu şi f6rte zdravănu, straie arnăuţeşti, încinsă numai cu seleaful,
fără pist6le, fără iataganu, uă singură măciucă de feru făcută-n felu o purta
la spate pe suptu fermenea; acesta era totă arma lui; omu prietenosu şi
domolu la vorbă; cînd s-au resvrătitu toţi arnăuţii, atuncea şi acesta s-au
scrisu între volintiri. Sameşu la hagie în Eşu era Ioniţă Ghebea (fratele cămi­
narului Alecu Anastasiu din Bacău); avea un calu de călărie bălanu şi forte
ageru. Panul arnăutul au mers acasă la sameşul şi găsindu-lu, întîiu i-au <;lis:
«Cocone Ioniţă, iar apoi i-au <;lisu: ciocoiule, pîne e lucru cu cinste să-mi dai
calulu; ţie nu-ţi face trebuinţă de un aşa calu cu care n-ai de umblatu decîtu
pen Tătăraşu 11 ; calul acesta este pentru a merge cu dînsul în bătălie»; Vrînd
nevrînd i l-au datu. Cu calul acesta Panul în războiulu ce au fostu la Focşani,
de la unu capetu şi penă în celu altu capetu, de două ori au trecut .prin mij-
locul Turciloru; cu sabiea-şi lărgea drumulu, şi de uă parte şi de alta Turci
cădea ca snopii şi în urma lui curgea glonţele ca ploia. Panulu mai trăgîndu
uă duşcă de rachiu amestecatu cu pravu de puşcă, nemulţumitu de vitejia
lui, s-au mai răpe<;litu şi dealu treilea au ajunsu pene la cortu Paşi şi au smul-
su steagul ce era înfiptu. Stegul într-o mînă, şi-n cealaltă sabia, calul cam de
Yoia lui şi totu d-uă dată îndestulu de vlăguitu, s-au împiedicatu şi au că<;Iutu.
Turci din urmă au tăbărîtu şi l-au tăiatu în multe bucăţi."
În sfîrşit, autorul memoriilor vorbeşte şi de vestiţii căpitani de arnăuţi
Iordache Olimpiotul şi Farmache, a căror luptă şi tragic sfîrşit la Secu îl
şi povesteşte. De Serdarul Iordache spune: „arnăut după costum; în persoană
nu l-am cunoscut". Scrie după povestirea călugărilor şi poate după vreo
lectură, dat fiind că eroul de la Secul intrase cu strălucire în fastele istoriei
contemporane a Eladei la data cînd redactează memorialistul. În anul 1823
povestitorul nostru găsindu-se la Hotin, a cunoscut pe văduva lui Iordache,
în doliu, cu doi copii mici şi pe o soră; are prilejul să observe că „vieţuirea
nu le era-n sărăcie ... " cu casă „îmbrăcată cum se cuvine, slugi, femei şi
bărbaţi. .. femeie înţeleaptă şi forte pă<;lită, în vîrstă ca la 30 ani. Ea vorbea
moldoveneşte, greceşte şi mai mult sîrbeşte". Ştie de asemenea că „nu tîrziu
şi acestă familie s-au retrasu în Serbia 1 unde era bine cunoscută de domnitoru
Serbiloru".
Interesantă ne apare, la acelaşi capitol din povestire, şi înfăţişarea lui
Farmachi: „adevărat arnăutu din loanina, omu înaltu şi spătosu, palidu,
musteaţă castanie, în vîrstă puţin peste 50 ani ... "
Uneori autorul indică şi adresele personajelor descrise, mai ales ale ace-
lora care avuseseră domiciliu în Iaşi. Astfel, despre Anastase Panul, tatăl lui
Panaitache Panul (eforul Eteriei), spune că „îşi avea casele care sunt şi astăzi
din josu de uliţa cizmăriei ... " Despre bancherul Andrei Pavli ştie că sta „cu
locuinţa în curtea (ograda) mănăstirei Goliea". Logofătulu Dumitrache Sturza
„are casele sale în uliţa mare din duosu de casele Paşcanului ... " Costache
Pomer, ginerele lui Costache Mavrocordat „locuinţa lui era mahalaua Sărăciei,

10
Ilie Fotino, vorbind de luptele de la Focşani, aminteşte de moartea lui Pană: „ ... lup-
t indu-se şi acolo aproape de 5 ore şi mai bine, se omorî renumitul Pană Olteanul împreună cu
alţi zece tovarăşi aî săi".
11 Cartier în Iaşi.

339
casele astă<;li a lui Ştefănică Catargi". Triandaf „avea casa la Copou, din susu
de unde suntu casele lui Gheorghe Asache"; vorbind de casele domniţei Ralu
spune: „sunt casele ce le avea Pavel Stoianovici în Eşu, vis-a-vis de casele
lui Dumitrache Sturza, cumpărate după arderea Eşului, uliţa către Golia".
Vorbind de Constantinică Paladi spune: „Casele lui era şirul acela al <;lidi-
relor unde acumu este Leibachana; şi peste uliţă, la colţ, era casele lui Iorgu
Ghica".

2. Luptele de la Sculeni şi Secu. În afară de informaţiunile pe care le dă

cu privire la persoane, autorul mai este preocupat să povestească şi momen-
tele mai dramatice ale revoluţiei eteriste din Moldova, cum ar fi de pildă
luptele de pe Prut şi de la ::\lănăstirea Secul. Pe cele dintîi - episodul petre-
cut „în deal la Stînca Rîsnoveanului şi tragicul sfîrşit al «Tabiei&'' - le pove-
steşte ca martor ocular: „Mă găseam în tîrguşorul Sculeni în Basarabia ...
De la început şi pînă la sfîrşit am fost nelipsit; şedeam la carantină, de unde
aveam toată îndemînarea ca să potu şede şi t6te să le privescu, şi f6rte bine să
le potu observa, căci de la locul unde eu şedeam şi pînă la unde se petrecea
scena luptei nu era decîtu atîtu cîtu ţine lungimea apei Prutului; pe malul
Stîncei eram eu şi mulţimea norodului privitor era pe malulu dreptu era
luptătorii ... "
Povestirea bătăliei este frumoasă şi are adesea farmec literar. Omul redă
cu fidelitate şi în termeni plastici, impresionanţi, momente care, se vede bine.
l-au zguduit. Demnă de semnalat este obiectivitatea lui şi conştiinciozitatea
cu care îşi scrutează amintirile pentru a nu pierde nimic din ceea ce ajută la
reconstituirea cinstită a adevărului. Deşi nu manifestă vreo simpatie pentru
eterie şi eterişti, totuşi face portrete. ştie să deosebească între cei răi şi cei buni,
între viteji şi poltroni. Tot astfel în ceea ce priveşte bătăliile pe care le-a
privit şi asupra cărora este în măsură să mărturisească. Cu privire la episodul
„Tabiei" îşi exprimă de mai multe ori admiraţia pentru modul cum s-au
luptat eteriştii. „!n războiitl de la Tabia multă vitejie au arătat Grecii". Îl
impresionează de la început disproporţia tragică dintre forţele celor doi adver-
sari : „Numărul turciloru era a tîtu de mare încîtu to tu şesulu Sculenilor era
acoperitu ; de voi zice 50 de turci şi unu grecu nici cum nu vom greşi ; uă parte
din turci ţinea războiu, cealaltă parte sta şi privea (explică mai sus că locul
ales pentru bătălie nu permitea turcilor desfăşurarea întregei lor forţe). Cînd
aceştia obosea se retrăgea şi-n locul loru vinea partea cealaltă. Grecii puţini
la număr şi neschimbaţi în totu timpul războiului; însuşi ruşii admira a lor
viteji~." (Este vorba de ofiţerii din armata generalului Wittgenstein, care era
concentrată pe linia Prutului şi în intervenţia cărora speraseră revoluţionarii.)
Urmează povestirea diferitelor faze ale luptei. Prima ciocnire are loc în
tăria nopţii: „ ... era n6pte şi-ntuneric; se au<;li împuşcăturile, eră mai bine
se putea privi flacăra care se încinsese cînd se ded,ese focu şi ardea gardurile
viei de la Stanca ... " Cu emoţie aşteaptă dezlănţuirea atacului turcesc asupra
taberei întărite a Grecilor. „Grozăvia au fostu mare cîndu Turcii au începutu
a striga: halah, halah, şi a da iureşu în tabie; atuncea de la pămîntu pînă la
ceru nu era decît un vuetu cumplitu, mai pe urmă uă profundă tăcere, nimicu
nu se au<;la decîtu zăngănitu săbiiloru care lucea ca fulgerile'' ... Diferitele
faze ale acestei lupte sînt descrise cu multe amănunte şi cu oarecare talent.

340
 Între căpeteniile care au luptat la Prut, memorialistul aminteşte pe
Condoguni „ ... grecu eterist, chefalonit, venitu din Odessa cu mai mulţi
greci de acolo; omu corporentu, brunetu, ochii lui vecinicu crunţi; cîtu Balaşu
era prietenosu, pre atît acesta în faţa lui şi-avea zugrăvită duşmănia; vorba
lui totudauna răstită şi cu despreţu". Alături de el, lupta trupa lui Tufecci
Atanase, „chirc-serdar pe margine" la Galaţi. Acesta a tîrît cu sine, pînă la
tabie două tinere femei - nora şi nepoata serdarului Cîrjă, vameşul din Galaţi
acuzat că, ar fi lucrat contra Eteriei - pe care povestitorul nostru le vede
pierind sub ochii săi. „În învălmăşagu ce era atunci le-am văzut şi pe dînsele
numai în cămeşi şi-nprejurate cu fuste albe îndestulu de tăvălite; se
ţineau-ncleştate una de alta, cînd din capra podului le-au împinsu, au căzut
în Prut şi nu s-au văzut ... " Atît Condoguni, cît şi Tţifecci Atanase răpitorul,
au murit cu armele în mîini, înfruntînd năvala turcilor în tabie. Sosirea mîn-
drului căpitan de arnăuţi Tufecci başa Vasile nu schimbă soarta bătăliei.
Arnăuţii luptă cu deznădejde, curînd sfîrşiră şi praful de puşcă, şi gloanţele.
„Necontenit striga să li se trimeată prafu, gLoanţe şi li s-a trimisu uă putină
cu pir6ne; obosiţi precum erau, lipsiţi de toate mijlocele, cu săbile-n mînă
eşi din tabie .şi face pr6scă-n turci pînă au venit tunurile turceşti şi atunci li
s-au făcut căpetu şi t6tă biruinţa. Crudă privelişte. Condeiu nu este-n stare
se o p6tă descrie."
Autorul memoriilor are şi cunoştinţe militare; el regretă că fortul făcut
de eterişti n-a fost întocmit într-un cot din lunca Prutului unde rezistenţa
ar fi fost mult mai uşoară: „Dacă tabiea ar fi fost făcută la locul acela, nu pot
zice că pînă la sfîrşit Grecii ar fi rămas nebiruiţi, dar cel puţin pieirea turcilor
ar fi fost cu mult mai mult de aceea ce li s-a făcut acolo unde a urmat răz­
boiul, pentru că acolo în cot nu era chip să bată cu tunul; căci atuncea t6te
ghiulelele trebuia să treacă peste Prutu şi acesta nici cumu Turcilor nu le
era-ngăduit".
Dar povestitorul nostru nu uită nici pe cei care au fugit de luptă pentru
a-şi pune la adăpost avuţiile agonisite din jafuri. Din cei ce au participat însă
la bătălie, încă au mai scăpat cu viaţă unii. Majoritatea acestor fugari s-au
refugiat la Chişinău. „Mai tîrziu, Chişinăul era plinu de asemine oameni,
cunoscuţi şi necunoscuţi; dacă se-ntîmpla cu vreunul a face cunoştinţă şi
a-şi povesti despre cîte s-au urmatu în vremea cîtu s-au purtatu pen Moldavia
şi Ţara Muntenească, aveau ce asculta; totă a loru povestire însă era în căinţă,
despreţuindu-se ei însuşi pentru nesocotita lor urmare."
Despre tragicele evenimente de la Mănăstirea Secul are cunoştinţă prin
călugării de acolo, pe care, prin îndeletnicirile sale, a avut adesea prilej să-i
vadă. „Cu adesele mele mergeri pe la mănăstirea Neamţului, ca arbitru ce
eram monastirii, ducîndu-mă şi pe la Secul, am găsit călugări din acei care au
fostu părtaşi acei neînchipuite grozăvii; f6rte tristu şi crîncenu, numai ascul-
tîndu cinevaşi, cu că tu mai multu încă a se găsi faţă şi a privi". Astfel se
explică de ce acest capitol al luptei de la Secul este mult mai puţin dezvoltat.
Vorbeşte mai întîi de retragerea lui Iordache în turnul mănăstirii şi de
moartea lui eroică prin aprinderea butoiului cu iarbă de puşcă. „ ... Însuşi
elu a slobozit unu pistolu în balerca cu prafulu; prafu s-au aprinsu, bolta
turnului s-au asverlitu în nouri dimpreună şi elu; din trupu lui nimene nu s-au
învrednicitu ca să cunoscu sau măcaru se găsească vre-uă bucăţică; în aeru
s-au perdutu".

341
 Cu privire la Farmache, autorul cunoaşte faza ultimă a luptei lui, după
ce s-a produs actul de felonie al ienicerilor. „Pist6lele numai putend folosi,
rernîind a se sluji numai cu sabia, în porta Monastirei Secul, stropşitu de
mulţimea turciloru şi grămăditu către <;lidu monastirei, unde îi lipsia şi totu
mijlocu de a mai ventura sabia, s-au făcutu prins ... "

!ne/teiere. Amintirile găsite în arhiva lui Bogdan Petriceicu Haşdeu conţin

date şi informaţii noi cu privire la oamenii şi evenimentele anului 1821, as-
pecte necunoscute adesea, menite a ne documenta mai cu seamă asupra
fondului uman al dramei politice şi militare de atunci. Ele vor putea corecta
însă pe alocurea judecata istorică asupra eteriştilor, atît de nedreptăţiţi de
comentatorii veacului trecut. Autorul, deşi pare a nu fi împărtăşit nici un fel
de simpatie pentru mişcarea revoluţionară a Eteriei, este o natură obiectivă.
Iată de ce, pe măsură ce polemica şi pamfletul contemporan vor pierde locul
preferat ce au deţinut, izvoare ca cel de faţă vor fi din ce în ce mai utile. Ele
vor înlesni istoricului de astăzi judecata dreaptă şi repartiţia cuvenită „Pre-
cursorilor" - adică celor care, cu preţul vieţii sau al prăbuşirii în ridicol,
au deschis drumul revoluţiilor biruitoare de mai tîrziu.
 ISTORIE
BALCANICĂ
LA PENINSULE BALKANIOUE
...., ET LE PROBLEME DES
ETUDES COMPAREES

Les recherches historiques et ethnographiques au sujet des peuples de la

Peninsule Balkanique, malgre !'importante contribution des dernieres annees,
ne sont guere a vancees. L'histoire, l' ethnogra phie, le milieu et l' âme de l'homme
balkanique sont encore insuffisamment connus. La muraille chinoise qui a
separe pendant tant de siecles l'Orient et !'Occident n'a pas encore ete comple-
tement abolie.
On a souvent dit et repete, d'apres Henri Pirenne, que l'Islam a rompu
l'unite economique et morale du monde. Au vrai, pour l'Europe, ce pheno-
me:Q.e est beaucoup plus ancien. Pour en etablir les origines, certains histo-
riens remontent jusqu'a Diocletien, dont la reforme administrative tra<;:ait
deja des limites entre !'Occident et l'Orient et investissait l'empereur d'un
pouvoir absolu semblable a celui des despotes asiatiques. C'est pourquoi
certains historiens ont appele Diocletien „le premier sultan". La conquete
turque n'a fait qu'approfondir la rupture. Le regime ottoman, qui s'appuyait
a ses debuts sur des elements mongols, a constitue pendant fort lcngtemps
un systeme ferme, impenetrable. Au cours de longs siecles, les connaissances
geographiques et ethnographiques que l'on avait en Occident sur la Penin-
sule Balkanique n'allaient pas au-dela de ce que Ies ecrivains et les geographes
de l'antiquite nous avaient transmis. Ce n'est que plus tard, lorsque les puis-
sances maritimes de !'economie occidentale (les compagnies venitieimes, la
compagnie britanique du Levant, etc.) eurent obtenu des privileges de navi-
gation et de commerce sur les mers du Sultan, que l'on vit paraître des recits
de voyage et meme des narrations historiques, tout a fait fantaisistes - „des
histoires absurdes et pueriles" comme dit Cantemir, profondement indigne.
On lisait a ce moment en Occident des recits d' evenements du xvne siecle
concemant l'Empire ottoman, comme on avait lu, en 1300, les aventures
de Marco Polo en Chine !
Mais rien n'illustre mieux l'imprecision des connaissances sur la
Peninsule des Balkans que l'historique meme de son nom. „Balkan" est un
mot turc qui signifie montagne. C'est ainsi que les Turcs appelerent la chaîne
de montagnes que l'antiquite avait connue sous le nom de Haemus. Un regard
SUŢ la carte nous montre que les Balkans, avec toutes leurs ramifications,
couvrent a peine une petite region septentrionale, fort insignifiante par rapport
a_ la superficie totale de la Peninsule. Compares a la masse archaique du mas-
s1f thrace, qui groupe autour de lui des elements geologique et geographiques
essentiels - le Rhodope, les Alpes Dinariques, l'Olympe et le Pinde - les
Balkans nous apparaissent comme un pli secondaire, tant au point de vue de
l'andennete qu'a celui de l'altitude. Bref, ils ne caracterisent point le relief
de la Peninsule. Ces monts arides, aux abîmes sombres et farouches, aux rochers
abrupts et mena<;ants font un vif contraste avec les sites riants et ensoleilles
des regions occidentales ou meridionales, de l'Adriatique, de la mer Egee
et de la Propontide.
Ceux qui ont parcouru, a l'est du Yardar, les vignobles ct les champs de
roses de l'ancienne Thrace - <lent Ies crovances cnt nourri le theâtre et la
musique de l'Hellade et la pensee de Plă'tcn; ceux qui sont descendus en
caravanes dans l'antique Bercea, aux hommes devots et sages, ou Saint P2.ul
a gagne la plus grande des batailles de l'esprit - decisive pour le triomphe
du Nazareen; ceux qui ont erre sur la cote dalmate, habitee par des populations
guerrieres, au caractere chevaleresque et genereux (qui ont donne a Rome tailt
d'empereurs et de dignitaires); ceux qui ont contemple les forets d'orangers,
de lauriers et de cypres qui couronnent Raguse; ceux qui ont gravi, parmi les
oliviers, Ies sentiers de l'Olympe, vers le Pantheon hellenique ou vers le Pinde
hante par le souvenir des pasteurs et des rhapsodes d'Homere, ou bien vers
le Parnasse d'Appollcn et des Muses, ceux-la necomprendrontjamais comment
la science moderne ait pu accepter pour ces regions une denomination si
injuste. .
L'erreur de cette denomination est due aux cartes et aux descriptions
geographiques de l'antiquite. Prndant des siecles, elles ont ete la seule source
d'information. Dans tous ces ouvrages anciens, on est frappe, de prime abord,
par une gigantesque paroi montagneuse qui parcourt la Peninsule de !'Est
a l'Ouest, de la Mer Noire aux Alpes. Cette paroi separait Ies regions du Sud
- la Grece, la Macedoine, la Thrace - des regions septentrionales, que les
Grecs consideraient comme inhospitalieres, aux neiges abondantes, aux froids
excessifs, habitees par les Barbares. II y avait la une sorte de barriere infran-
chissable qui separait deux mondes; „personne ne s'aventurait sans horreur
au-dela deces hauteurs". (J. Cvijic, La Peninsule Balkanique, p. 2).
Cette chaîne mythologique paraît tellement gigantesque sur Ies canes
<le l'epoque de Strabon et de Ptolemee, que les geographes de la Renaissance,
se servant des cartes de l'antiquite, l'ont appelee - ne pouvant le verifier
sur place - Cat«:na Mundi ou Catena del ~kndo 1. Au commencement du
XIX.e siecle, les geographes ont continue a l'appeler la Chaîne Centrale. Meme
plus tard, lorsque Ies accidents du relief europeen avaient ete serieusement
etudies et la nomenclature classique remplacee par une nomenclature moderne
ou nationale, Ies cartographes ont continue a dessiner sur les cartes de la
Peninsule une chaîne centrale tres importante. Ce n'est qu'au milieu du XIX~
siecle, apres le voyage d'Ami Boue, que l'cn s'est rendu compte que cette
grande paroi centrale n'existait pas et que, par contre, la Peninsule etait
coupee du Nord au Sud par de nombreuses vallees et surtout par la grande
depression Morava-Vardar. (C'est 13. que passe aujourd'hui, la voie ferree
Belgrade-Salonique.) Mais il a fallu beaucoup de temps avant que Ies carto-
graphes eussent fait leur profit de cette decouverte.
C'est de cette fausse image d'une chaîne centrale que provient l'erreur
du nom. En effet, au commencement du XIXe siecle, sous l'influence des
idees de Humboldt et de Ritter, on a manifeste la tendance a remplacer, dans
l'etude du globe, les divisions politiques ou historiques par des divisions

1 Pour l'evolution du uc.m, nc;us a·10ns sui·1i l'expose de]. C·lijic, La Peninsule Balkanique,
1918. pp. 2-6. Jntroductirn.

346
geographiques. De grandes modifications dans la n)menclature s'ensuivirent.
Par consequent, on prefera Ies denominations qui correspondaient aux prin-
cipaux caracteres geographiques - comme, par exemple, les chaînes montag-
neuses. C'est en s'inspirant de cette fausse conception au sujet de la „chaîne
centrale" - acceptee encore au commencement du XIXe siecle - qu'Adolphe
Zeune a ecrit pour la premiere fois, en 1808, „Haemushalbinsel".
Sous l'influen:e des nouvelles recherches certains savants allemands
(tels que Theodor Fischer, H. \Vagner etc.) ont propose ces demiers temps,
un terme general: la Peninsule Sud-Est europeenne. Nous avouons cependant,
malgre notre critique et nos reserves, qu'un changement de nom nous paraît
presque impossible. C'est que la denomin1tion donnee au commencement
du siecle passe, a une epoque d'importantes transformations historiques dans
la Peninsule, est si generalement admise que l'on ne pourrait guere la remplacer.
Si cependant un „conclave" etait un jour a meme d'envisager un changement,
nous ne comprendrions point l'interet reel d'un nom aussi vague et ancmyme
que celui qui ne s'en tiendrait qu'aux points cardinaux. S'il s'agissait de trouver
un autre nom, c'est a l'ancienne denomiin.tion que nous pourrions revenir,
car il serait infiniment plus logique que le nom de „~fassif Thrace" - par
lequel Ies geographes indiquent la partie centrale de la Peninsule qui en est
aussi la plus ancienne au point de vue geologique - soit applique ala Peninsule
toute entiere. I1 serait le plus caracteristique, non seulement du point de
vue geographique, mais aussi du point de vue historique et ethnographique.
C'est une verite aujourd'hui etablie par la science objective, que le fond
racial, le substratum de la population balkanique est thraco-illyrien. En
disant „la Peninsule Thrace", d'apres la plus ancienne population qui en
ait fixe les caracteres humains, nous appliquerions une methode suivie
dans l'appellation d'autres grandes unites europeennes, telles que la
peninsule Italique, lberique, Scandinave ou l'archipel Britanique. :Mais
cette solution pourrait provoquer la protestation des savants grecs. S'il est
vrai que les Thraces ont dispose d'une grande surface territoriale et de
la force du nombre, il est non moins vrai que l'Hellade a donne a la Pe-
ninsule Ies elements essentiels de son unite spirituelle. En conclusion, il ne
fait pas de doute que le terme Peninsule Balkanique restera. (D'ailleurs on
a invoque que le terme „Peninsule Montagneuse" repondrait a la realite
geographique de cette peninsule, la plus montagneuse de toutes les penin-
sules europeennes.)
Apres l'ecroulement de la domination turque et la constitution des Etats
nationaux, on s'attendait a un grand progres des recherches scientifiques
dans la Peninsule des Balkans. ( ... )
La Peninsule Balkanique 2 presente une composition ethnique d'une
variete sans pareille en Europe et meme dans le reste du monde. Des couches
alban1ises, aroumaines et slaves qui s'etendent jusqu'au creur de la Grece;
une immigration grecque a travers la Thrace, la J\Iacedoine et l'Epire jusque
dans l'Albanie meridionale et le long de toutes les cotes; des infiltrations
bulgares dans les plaines de Valachie et des infiltrations roumaines jusque
dans les vallees des Balkans et au centre de la vieille Serbie; ce ne sont Ia
que quelques-uns des aspects de cette mosaique de races que l'on rencontre
2 Cf. Balcania, voi. I, 1938, pp. III-VII, Avant-propos.

347
aujourd'hui dans la Peninsule. Dans certaines regions - comme par exemple
en Albanie et en Macedoine - on trouve, les uns a cote des autres, des villages
slaves, grecs, aroumains, albanais et turcs.
La position geographique de la Peninsule Balkanique suffit a expliquer
cette diversite de races. Largement ouverte au Nord sur les plaines de !'Europe
Centrale et par la Mer Noire sur la Russie meridionale; separee de l'Italie
par une mer etroite et liee a l' Asie Mineure par les îles de la mer Egee et ses
detroits, elle offre, de tous câtes, des voies d'acces faciles. Il n'est donc pas
etonnant que tant de civilisations et de races de !'Orient, de !'Occident, du
~ ord et du Sud se soient donne rendez-vous sur son sol. Elle est en effet,
comme on l'a tres bien dit, „un corps geographique et geologique intenne-
diaire entre !'Europe et l'Asie". L'anciennete des croisements des peuples
remonte aux temps de la prehistoire; ces croisements constituent une caracte-
ristique permanente, renouvelee d'âge en âge, des regions balkaniques.
En outre, certains facteurs geographiques interieurs ont empeche, a
leur tour, les peuples des Balkans de conserver dans des limites precises leur
individualite ethnique. L'histoire et les conditions economiques ont contribue
egalement a favoriser un intense mouvement d'echanges, accompagne de
deplacements massifs et repetes de la population qui allait d'une region a
l'autre. Tous Ies peuples de la Peninsule ont ete, au cours des âges, entraînes
dans ce mouvement general. Rappelons, en particulier, quelques-uns des
moments caracteristiques ou l'anciennete, l'intensite et la diversite des croise-
ments de races et de civilisations dans cette partie de !'Europe se sont mani-
festees.
Willamowitz, par exemple, affinne que la premiere fusion des dans grecs
avec les dans thraco-illyriens a eu lieu, dans la vallee de la Morava, des l'epoque
pre-hellenique. Plus tard, apres la penetration des Grecs dans l'Hellade, s'est
produite cette „diaspora"' grâce a laquelle l'influence grecque s'est infiltree,
le long des rivages de la Mediterranee, vers le Pont Euxin et le Danube. La
conquete romaine a provoque, a son tour, de nouveaux deplacements ethni-
ques et un rapide mouvement d'assirnilation de la population thraco-illy-
rienne. La periode des invasions et celle de l'Empire byzantin est caracte-
risee, comme on l'a dit, par un veritable „chaos ethnique". Le flot slave noie
la Thrace, la Macedoine, l'Epire, la Thessalie et la Grece tout entiere, jusqu'au
Peloponnese; a l'ouest, il recouvre presque toute la surface de la Peninsule
jusqu'au rivage de l'Adriatique. La population romane et une notable partie
des tribus illyriennes fortement romanisees se perdent, peu a peu, dans la
mer slave; en Albanie proprement dite et en Grece, au contraire, le mouve-
ment de denationalisation se developpe en sens inverse. Ce sont Ies Slaves
qui s'hellenisent et s'albanisent, par etapes dans des conditions semblables
a celles ou Ies populations romanes et albanaises s'etaient slavisees. Au XIVe
siecle, il y avait encore en Grece des groupes slaves non-assirniles, tandis
qu'en Albanie, surtout le long de la cote, des îlots slaves ont resiste jusqu'au
XIX e siecle.
Mais l'expansion roumaine est encore plus caracteristique. Au Moyen-
Age, et meme plus tard, nous trouvons une population roumaine en Dal-
matie, en Croatie, en Epire, en Thessalie (Grande Valachie) et en Etolie
(Petite Valachie), puis dans Ies environs de Pryzrend, dans les Balkans {la
Valachie des Assenides) et au Nord-Est des Balkans; au XIIIe siecle, ils
sont mentionnes en Thrace. Dans les regions du Sud et surtout dans Ies pays

348
grecs, le chaos augmente toujours, a cause des grandes migrations albanaises;
on retrouve les traces de ces dernieres jusque dans le Peloponnese. Mais, a
partir de la fin du XIVe siecle, l'hellenisme avance de nouveau victorieuse-
ment vers le Nord, assimilant des masses d'Albanais et d'Aroumains. Et ce
processus a continue jusqu'a nos jours. Apres l'invasion turque, d'autres
tribus albanaises descendent des montagnes et penetrent profondement dans
la masse des populations serbes. On trouvait encore des groupes importants
deces Albanais, en 1878, dans la region de Laskovac, a 200 km. de leur patrie,
et au Nord de Vranje. Dans le Pester, pres de Sjenica, ils se sont maintenus
jusqu'a la guerre balkanique de 1912.
Au temps de la domination turque, Ies migrations d'une region a l'autre
de la Peninsule ont continue a une cadence rapide. Les causes de ces deplace-
ments etaient tres variees. Parfois, c'etait une repression sanglante ou une
guerre qui declanchait le mouvement. Les persecutions ont provoque, dans
certaines provinces, le passage en masse a l'islamisme des populations mena-
cees. Mais l'aspect ethnique de la Peninsule a ete modifie encore davantage
au temps _de la domination turque, par d'importants courants venus d'Asie-
.Mineure. A câte d'une nombreuse population de pasteurs turcs venant d'Asie
et etablie dans les vallees orientales des Balkans, au Rhodope, a Pirin et en
Macedoine, on mentionne des groupes notables de population syriaques et
armeniennes. Cependant, c'est en Bulgarie proprement dite que le brassage
a ete le plus intense. On trouve, superpose au vieux fond thraco-romain, un
melange slavo-touranien, avec des Bulgares, des Petchenegues et des Cou-
mans, au milieu desquels se sont fondus, du "M:oyen Âge a nas jours, un nom-
bre important de Roumains, de Grecs, d'Armeniens, d'Albanais etc.
Ces indications illustrent sommairement combien ont ete anciens et
intenses ies croisements de races et de civilisations dans la Peninsule Balka-
nique. Les regions du plus fort brassage ont ete naturellement la Macedoine
et l'Epire. Un exemple typique des Amelanges de populations qui caracteri-
saient la peninsule a la fin du Moyen-Age nous est foumi par le cas du voivode
IYanco, qui a occupe en l'an 1400, la viile d'Arta; a son propos la chronique
rappelle qu'il etait de race „serbo-albano-bulgaro-valaque". II ne faut dane
s'etonner qu'aujourd'hui encore, dans certaines regions, en Epire, en Thes-
salie, en ~Iacedoine, dans la „Banovine" du Vardar et en Albanie, la variete
ethnique soit telle qu'elle entraîne diverses formes de bilinguisme. Chacun
peut, par consequent, se rendre compte combien, dans ces conditions, les
echanges d'influences d'un peuple a un autre ont du etre considerables, et
aYec quelle facilite les elements de civilisation et de culture ont passe de l'un
a l'autre. Mais des traits communs se sont egalement developpes par le fait
que, des siecles durant, sous la domination romaine, byzantine ou turque,
les divers peuples balkaniques ont ete englobes dans le meme systeme poli-
tique, soumis aux memes conditions politiques et administratives, econo-
miques et religieuses. Le regime turc, en particulier, utilisant surtout l'influ-
ence spirituelle de l'Eglise orientale, a exerce une puissante action unificatrice.
De toutes ces observations, il resuite pour l'homme de science cette verite:
on ne saurait etudier separement la vie d'un peuple balkanique. Elle se pre-
sente aux investigateurs, dans tous les domaines, comme un ensemble de
cercles qui s'entrecoupent mais qui ont des arcs communs. La vie de ces
pe~ples, indivisible au cours des siecles, doit etre etudiee aujourd'hui encore
selon une methode commune. Il s'ensuit qu'une large cooperation intellec-

349
tuelle est necessaire pour rnener a bien l'reuvre d'investigation et de decou-
,·erte. De l'ensernble de ces travaux et recherches s'est degage un nouwau
systerne scientifique dont nous venons d'esquisser Ies buts et la rnethode.
Determine dans ses recherches par Ies bornes que lui fixent la geographie et
l'histoire, la balkanologie cherche a etablir Ies lois et Ies circonstances carac-
teristiques sous l'action desquelles s'est developpee de siecle en siecle, la vie
des peuples balkaniques dans son ensernble aussi bien que dans Ies parties.
Elle suppose l'application stricte des rnethodes de cornparaison dans tous les
dornaines, en historiographie cornrne en philologie, en ethnographie comme
dans le folklore, dans l'art cornme dans Ies sciences sociales et economiques.
Mais, pourquoi ne pas l'avouer? ll y eut aussi un tressaillernent impe-
rialiste rournain. Nous avons publie, il y a quelques annees, le memoire adresse
a Kapoleon III par un groupe de l\Iacedo-Rournains, soutenus par Anastasie
Panu, le caimacam de Moldavie. Ce rnemoire suggerait a l'empereur la crea-
tion d'un Etat latin dans la Peninsule, soutenu a l'interieur, par les Macedo-
Roumains, et a l'exterieur, appuye par la France!
Le choc des tendances imperialistes transforma la Peninsule, selon le
rnot tres juste d'Albert Kutzbach, en un brasier de !'Europe: Iuttes farouches
pour la denationalisation des elements allogenes suivies de guerres acharnees.
Les recherches scientifiques chez les peuples balkaniques emprisonnes
dans des compartiments nationaux, n'ont pas echappe a l'influence nefaste
de ces antagonismes politiques; l'historiographie, tout particulierement, leur
a paye un lourd tribut car, a part quelques honorables exceptions, elle est
devenue un instrument des velleites de l'expansion politique.
Par bonheur, la science occidentale est demeuree objective. L'interet
suscite par le livre de Thunmann en 1774 a provoque un puissant courant de
recherches, surtout dans le domaine linguistique. Ce courant a continue a
se developper par la participation de certaines grandes personnalites, comme
par exemple Kopitar, Miklosich, Jirecek, Gustav Meyer, Weigand et, plus
pres de nous, le sa\·ant Sanfeld, decede l'annee derniere, auteur du premier
ouvrage appliquant rnethodiquement au domaine linguistique ce que Kopitar
et Miklosich a,·aicnt a peine entrevu.
La scicn-:e roumaine, disons-le, en laissant toute modestie de câte, a le
merite d'a,·oir ete la premiere qui se soit adonnee avec une vraie vocation a
ce genre d'etudes. ::\'oublions pas que parrni Ies premiers dictionnaires paral-
leles parus dans le monde entier, se trouvent ceux de Cavalioti et de Daniel
- Ies chefs du mouvement intellectuel de Moschopolis - , le premier en trois
langues, le seccnd en quatre. Kos pensees se dirigent pieusement vers Hasdeu,
Philippide et Ovide Densuşianu, qui ont contribue a augmenter le prestige
de la science roumaine. Parmi Ies historiens decedes, l'reuvre de ~. Iorga
reste, a cote de celle de Jirecek, l'une des plus irnportantes. Personne n'a su
voir plus clairement que lui l'histoire de la Peninsule comme un ensemble
historique.
En appliquant la methode preconisee plus haut aux rechcrches historiques
sur la Peninsule des Balkans, nous entrepn:ndrons dans le cadre de notre
Institut une nouvelle synthese historique de l'humanite du Sud-Est. Elle ne
comprendra, certainernent pas, de nom·eaux traites d'histoire des Serbes, des
Bulgares, des Turcs, des Albanais etc., mais elle embrassera les faits et Ies
phenomenes qui interessent le developpement historique de toute la commu.,.
naute balkanique. ··

350
 En grandes lignes, notre plan de travail sera le suivant: nous examine-
rcns dans le chapitre introductif - le phenomene thraco-illyrien, le substta-
lirn: qui se trouve - en doses plus ou moins fortes - a la base de tous les
pt:uples balkaniques. Jacques Ancel dit quelque part que l'etonnante unite
dcl folklore balkanique, qui a sur\·ecu a la domination byzantine, slave et
tmque, Yient de Ce fonds de l'ancienne civilisation thrace, qui deja a l'âge
ck brcnze est caracteristique pour l'ensemble du monde carpatho-balkanique
- ainsi que l'ont prouve les recherches de l'ecole roumaine de prehistoire et
cls protohistoire.
Un autre point de notre plan concerne l'hellenisme en tant que pheno-
rnt-n~ commun au mondc balkanique de l'antiquite. La symbiose des Hel-
fozt'S et des Thraco-ltlyres, surtout dans Ies regions riveraines de la mer Egee,
dt· l'Adriatique, du Pont Euxin et du Danube est encore peu etudiee. X ous
mcntrerons comment de petits royaumes thraco-illyriens, ayant une economie
agraire, doivent, en bonne partie, leur developpement a cette symbiose avec
les grands centres de la bourgeoisie hellenique, sources d'importants revenus
po:.:r les rois.
En outre, il y a lieu d'examiner l'association thraco-illyrienne et les
efiets de cette symbiose, depuis Sitalkes, roi des Odryses et allie des Athe-
niens, jusqu'aux rois de l\facedoine et du Pont - de Lysimaque et Remaxos
a Burebista. Bien des princes et des monarques ont des epouses, d'autres des
mt-res venues de la cite hellene. Ovide est frappe par ce processus d'osmose;
il r:-proche amerement a ses amis de Tomis d'avoir talere que leur langue ait
rec;u tant d'elements de la langue de nos ancetres; l'assemblee des citoyens
de Dionysopolis proclame fierement que c'est un de leurs concitoyens qui a
cG1!duit l'action diplomatique de Burebista; nous connaissons egalement
l'origine thrace d'un grand nombre de perscnnalites representatives de la vie
pulitique, intellectuelle et militaire de la Grece. Selon Hyginos, Thesee, le
fils de Mars, serait d'origine thrace et Clement d'Alexandrie dit la meme chose
d'Orphee. Les ecrivains Antisthene et Herodicos etaient aussi d'origine thrace
et Demosthene l'etait par sa mere. Platon avoue qu'il ecrit sous l'influence
des conceptions religieuses des Thraces; la tragedie grecque est nee des rudi-
ments de representation dramatique provenant des mysteres thraces; la
musique - son dieu en tete - passa aussi des Thraces aux Grecs.
La seconde partie de nos syntheses sera consacree a la romanite balka-
11ique. Son intensite, qui ne depasse pas celle des regions carpathiques et
danubiennes, fut cependant remarquable. En jugeant d'apres l'admirable
restau de routes, le grand nombre de villes et leur organisation, les marchands
et les relations qu'ils entretenaient soit avec l'Italie, soit avec l'Asie Mineure,
ncms montrerons la place importante que la Peninsule occupa dans l'Empire
romain, tant au point de vue militaire que financier. Les Illyriens et Ies Thraces
etaient dcvenus des elements preponderants de la marine, ainsi que de l'armee
de terre. Au cours de la premiere phase des invasions barbares, les corps d'armee
recrutes parmi ces hommes vigoureux et CQurageux se sont distingues d'une
fac;on toute particuliere. Surtout dans les regicns de la :Mesie, de la Dar-
danie, et de la Dalmatie, s'est constituee une puissante elite militaire, dont les
j>T()mtnciamientos auront un echo de _plus en plus grand dans la vie politique
de l'Etat romain. Ses chefs detiendront les hauts commandements, domine-
ront effectivement Ies provinces et seront meme ele,·es sur le pavois a la
plus haute <lignite de l'Empire. C'est en parlant de ces empereurs romains

351
d'origine balkanique, que Sextius Aurelius Victor dit: „ Quoique non cultives,
portant l'empreinte des miseres du village et du camp, ils ont ete tres bons
pour l'Etat". Il suffit de rappeler Aurelien, originaire de la Dacie Ripensi~.
Diocletien, ne pres de Salone, Constantin le Grand, ne comme sa mere (Ste.
Helene) a Naissus, pour se rendre compte du role important que la romanite
balkanique a joue dans la vie politique et militaire de l'Empire romain. Mais
le nombre des personnalites representatives d'origine balkanique etait plus
important. Rappelons en passant: 1\faximin, Galerius, Decius, Lucinius,
J ovien, Valens, Valentinien I, Sextus Martinianus - qui sont tous nes, soit
dans la vallee du Timoc, soit dans celle de la Morava, dans les environs de
~ich ou pres de Sofia. Noits assistons en ejfet, a une influence croissante du
facteur balkanique dans l' Empire romain.
Dans le cadre de cette romanite orientale naît une vie militaire et poli-
tique tres importante. La preuve en est que le plus grand nombre des empe-
reurs cites ci-dessus passent la plus grande partie de leur vie dans des guerres
pour la defense de la Peninsule. Ils se battent et souvent meurent dans leur
province natale. Aurelien concentre pour la defense du Danube presque la
moitie des forces militaires de l'Empire. Diocletien fait de Salona sa resi-
dence permanante, une veritable Rome des Balkans. Quant a Constantin le
Grand que des necessites militaires retiennent en Mesie, il avoue a ses amis:
„Serdica est ma Rome". En meme temps, la vie fuyait l'autre Rome, la vraie.
Le centre politique et militaire du monde se depla<;ait insensiblement vers la
Peninsule Balkanique. Nous nous acheminons vers Byzance.
L'acuite de la crise que subissait !'unite romaine, l'importance de cette
romanite daco-mesienne, son agitation entachee d'un puissant regionalisme
ressortent clairement de l'action du celebre aventurier Regillianus, contem-
porain de Gallien, qui, selon Ies sources contemporaines, pretcndait descendre
de Decebal. Deux siecles et demi apres sa mort, le souvenir du grand roi da:ce
etait encore vivant dans ce monde de plus en plus domine par Ies elements
militaires nes de !'amalgame daco-romain. '
Nous etudierons egalement l'influence decisive de l'Empire byzantin sur
chaque peuple balkanique. Sur le plan de ses grandes actions militaires ~t
politiques, l'Empire se presmte plus d'une fois comme un grand groupemmt
d'intere/s balkaniques; d'autres fois, la decadence des institutions de l'Empire
constitue un danger pour les peuples des Balkans. Nous aurons, par conse-
quent, deux grandes categories de faits a connaître qui engagent solidaire-
ment la vie de ces peuples selon qu'ils prennent position pour ou contre By-
zance. Tres souvent, Ies chefs des themes locaux representent des interets
regionaux et ethniques qu'ils affirment tres categoriquement. Les armees
refletent egalement cette solidarite des peuples et plus d'une fois le chroni-
queur a soin d' enumerer consciencieusement tous Ies peuples qui; sous ·Ies
etendards de la Rome orientale, participent a une grande entreprise militaire
de l' Em pire.
Dans la seconde moitie du Xlc siecle, l'Empire devient un fardeau cha-
que jour plus lourd. L'on assiste a l'affaiblissement de la cohesion sociale
de Byzance qui ouvre dans un sens presque moderne un chemin aux .~na­
tionalites". La lutte devient de plus en plus dure: d'un cote, il y a Byzan-
ce, de l'autre, Ies nations non pas isolees, mais le plus souvent associees. Nons
sommes en presence de veritables „ligues balkaniques" dont le souven.Îl" a
ete conserve dans la litterature byzantine. Dans une epigramme du XI'Ve

352
siecle ecrite contre Ies Romains, Ies Bulgares et Ies Albanais, l'ecrivain. Ca:-
~rares exprime sa profonde antipathie a l'egard du type imaginaire qui per-
sonnifie l'association balkanique:

Il est ne Vlach,
Albanais d' aspect,
Et selon sa tenue,
Bulgaro-albano-vlach.

Plus tard, a cette trinite s'ajouteront Ies Serbes qui entrent egalement
en lice dans la lutte contre Byzance: dorenavant il s'agira, comme nous
l'avons rappele tout-a-l'heure, d'un serbo-albano-bulgaro-vlach.
Cette periode byzantine comprend egalement le chapitre des r:nvasions,
notamment celles qui marqueront toute l'evolution historique de l'humanite
des Balkans dans laquelle Ies envahisseurs finiront par s'integrer. Dans ce
sens, le probleme des Slaves du Sud occupera une place de premier plan.
Les Slaves, en effet, ont reussi mieux que Ies autres peuples nouveaux, a
imprimer leur empreinte sur toute la Peninsule jusqu'au creur du Peloponnese.
Mais il ne faut pas exagerer cette influence, comme on l'a fait au XIXe
siecle sous la pression des interets politiques du „panslavisme". Les recher-
ches scientifiques ont suffisamment demontre - ces derniers temps - que
Ies peuples migrateurs, en general, n'ont pas dispose d'une tres grande force
numerique. Ainsi, meme Ies Slaves, qui ont penetre dans la Peninsule Bal-
kanique ont souffert, a leur taur, une puissante influence due au substratum
thraco-illyrien, a la romanite et a l'hellenisme, a l'education politique et
intelectuelle de Byzance, a l'orthodoxie, a la symbiose avec Ies Roumains
balkaniques et, dernierement, a l'Islam. Cette „balkanisation" des tribus
slaves, qui ont echoue dans Ies diverses regions de la Peninsule, est due aussi
aux facteurs biogeographiques - specialement au relief. En effet, dans la
diversite du relief balkanique, avec son grand nombre de petits „pays" (zupa),
Ies Slaves ont perdu leur unite et surtout cet esprit gregaire qui avait fait
jadis leur force irresistible. L'ancienne anarchie des tribus thraco-illyriennes
s'est imprimee aussi a la couche slave. Cela explique Ies caracteres si diffe-
rencies des Slaves balkaniques.
Les initiatives des Bulgares slavises et des Serbes dans l'organisation eta-
tique de meme que leurs essais a grouper le monde balkanique en vue de
se substituer a Byzancc doivent etre examines en toute objectivite. On verra
notamment a cc sujet combien erronee est la conception des histori(ns qui ont
,·aulu voir dans Ies differents empires bulgares ou serbes des Etats nationaux
dans le sens modem~ du mat. Il en est d'ailleurs de meme de la Hongrie de
St. Etienne. En realite nous avans a faire a ce genre d'association balkanique
qui fait l'objet des satires du geme rappele ci-dessus. Que Ies chefs de ces
associations ne pensaient pas a un Etat national mais tout au contraire eta-
ient hantes par l'idee d'un Empire universel, Ies titres qu'ils se dcnnaient
nous en sont une preuve: le terme Czar chez les Bulgares, qui vient de Cesar,
ou Kralj, chez les Serbes, de Carolus Magnus expriment une ambition de
fonder ou de succeder a uil Empire universel. Ainsi par exemple Ionitza s'in-
titule „czar des Vlachs et des Bulgares" precisement parce qu'il ne se consi-

353
derait pas le souverain d'une nation, mais avait, tout au contraire, l'ambi-
tion de l"econstituer l'ancienne unite imperiale. Pour la meme raison, Dou-
chan prend lui aussi en 1346 le titre de „czar des Serbes et des Grecs".
Notre revue aura a ecarter des interpretations tendancieuses et a montrer
le caractere inter-balkanique de ces initiatives de meme que de celles appe-
lees serbes ou roumaines. Ainsi il ne faudra pas ignorer le role joue par Ies
groupes roumains des Balkans meme dans le premier Empire bulgare. Il
est vrai que ses fondateurs ne temoignent pas dans leurs titres du caractere
d'une pareille association, mais elle est denoncee plus tard par Acominatos
qui, parlant au XIIe siecle de la revolte des Assenides declare que Pierre
et Assan poursuivaient l'union du gouvernement des Vlachs et des Bulga-
res, comme elle avait existe auparavant. II est non moins exagere de preten-
dre, comme on le fit chez nous, que tous Ies chefs et jusqu'au dernier soldat
du mouvement de Thessalie ont ete Roumains. Bien que Vasilijevski - l'edi-
teur russe de Kekaumenos - ait ete de l'avis qu'ils fussent tous Roumains,
nous avons des raisons de croire que certains, comme par exemple Theodor
Scribon Petastos ait ete Grec. La chose est d'autant plus comprehensible
que meme a l'epoque de la revolution bulgare, une partie de la population
grecque s'est solidarisee avec la revolte des autres peuples s'insurgeant con-
tre l'autorite imperiale de Byzance. Des cas semblables ont ete vus au temps
des luttes entre l'empereur Basile II et le Czar Samuel lorsque des elements
appartenant a la bourgeoisie grecque de Salonique etaient suspectes egale-
ment de faire cause commune avec Ies Bulgares (v. G. Murnu, Vlahia Mare,
p. 87).
Outre ces questions qui appartiennent a l'histoire politique, îl y a celles
que posent la culture, l'organisation politique, ecclesiastique, juridique et
que l'on doit suivre a partir de leurs origines byzantines sous toutes Ies for-
mes de leur evolution bulgare, serbe, croate, roumaine etc. Dans l'art, par
exemple, en peinture comme en architecture, dans la litterature profane
comme dans la litterature religieuse, toutes Ies „variantes" balkaniques des
grands modeles byzantins doivent etre suivies au-dessus des barrieres na-
tionales et a l'encontre des discriminations tendancieuses ( ... ) Dans le
meme esprit et selon la meme methode on devra etudier les institutions qui
rappellent la grande unite administrative et juridique imposee par Byzance
au Sud-Est de !'Europe.
Enfin, une place importante doit etre reservee aux problemes concer-
nant l'evolution de l'orthodoxie byzantine tant sous son aspect dogmatique
que sous celui de son organisation ecclesiastique. La grande action d'unifi-
cation que l'orthodoxie a exercee sur le plan de l'esprit s'est etendue sur
un espace qui, parfois, a depasse celui des frontieres politiques de l'Empire.
II faudra de meme examiner tout particulierement la periode ottomane
au cours de laquelle l'orthodoxie, utilisee en vue de gouverner l'âme des
peuples soumis, etend son influence et atteint des limites qu'elle n'avait
pas connues sous l'empire chretien. En meme temps, il est vrai, elle sacrifie
son independance et son prestige. C'est precisement l'epoque ou l'orthodoxie
byzantine bridee par Ies Turcs, renaît dans Ies pays roumains dans Ies for-
mes authentiques de la grandeur imperiale que Istanbul ne pouvait plus
tolerer.
Une attention toute particuliere sera accordee a la domination ottomane.
Point n'est besoin d'insister ici sur l'importance decisive de ce chapitre qui

354
-:-epres.ente cinq siecles de l'histoire de l'humanite balkanique. Cette domina-
tion a ouvert toute. grande la voie aux influences orientales et a laisse sur
Ies pays qui l'ont subie „une empreinte qui ressemble a celle que Ies Ara-
bes ont donnee a la peninsule Iberique" 3 . On a remarque a juste titre que
„si l'on compare meme superficiellement la richesse de I' element arabe du
catalan, du castillan et du portugais avec celle de !'element oriental intro-
duit par le turc dans toutes Ies langues balkaniques, on obtient l'impression
qu'ici et la, c'est le meme facteur spirituel qui est a la base des conquetes.
C'est l'Islam qui apporte avec lui, en Iberie de meme qu'aux Balkans, l'ur-
banisme de couleur orientale et qui apprend a la population une nouvelle
fac;on de vivre." 4 En Roumanie nous possedons deja au sujet de ces influences
un ouvrage fondamental du a Lazăr Şeineanu 5 '. On y trouve une foule de sug-
gestions et des commencements qui devront etre developpes. L'influence est
egalement forte dans la musique, le costume, Ies moeurs. Mais Ies Turcs
doivent aussi beaucoup aux peuples balkaniques. Les recherches ont mon-
tre que sous plus d'un rapport, l'Empire ottoman a signifie la continuation
de l'Empire byzantin. Chez nous, Nicolas Iorga a consacre a cette question
le remarquable ouvrage Byzance apres Byzance dont Ies principaux chapi-
tres devront etre repris et developpes.
On peut meme parler d'une tentative turque en vue d'une synthese bal-
kanique. La bourgeoisie de ces contrees y a adhere sous des formes multiples,
car le regime turc lui apportait plus d'ordre et plus de securite que ne pou-
vait en offrir Byzance au cours des derniers siecles. Brousse, Nicee, Saloni-
que, ]anina et beaucoup d'autres ont reconnu et parfois meme sollicite la
suzerainete turque. Dernierement, un historien grec, P. Bysukides, a essaye
de demontrer par des etudes severement documentees qui interpretent le
mysterieux incident de „Kercoporta" que Constantinople lui-meme n'est
pas tombe a la suite d'un assaut, mais d'un pacte secret passe avec le parti
turcophile de la viile. Ce fait, meme s'il s'avere exact, ne doit pas nous sur-
prendre outre mesure, car meme dans des villes italiennes, exasperees sure-
ment par l'anarchie peninsulaire, on a propose au debut du xve siecle d'appe-
ler Ies Turcs.
En etudiant d'autre part la place prise par Ies Grecs et par Ies Arou-
mains dans l'organisation eccnomique de l'Empire et dans son organisation
ecclesiastique, celle des Albanais, des Bosniaques et des Serbes dans l'organi-
sation militaire et dans l'administration et la participation de !'element dal-
mate et epirote aux tentatives d'expansicn maritime, nous nous rendons comp-
te de l'irnportance de l'apport balkanique a la dornination turque. Sous le
regne de Solirnan le Magnifique, par exemple, la place des forces balkaniques
est particulierement importante; nous Ies rencontrons aussi bien dans l'ar-
mee que dans la marine et a la cour. Recernment un historien grec, Cristo
Dallas, a montre rn s'appuyant sur des sources turques, que durant la grande
offensive pour la dornination de la Mediterrannee, certaines villes comrne Pre-
veza, par exemple, ont contribue a l'armernent de la flotte; que le grand

3
M. Budimir et P. Skok, But et signification des itudes balkaniqu!s, dans Revue inter-
nationale des etudes balkaniques, I, Beograd, 1931.
' Ibidem, p. 12.
' L. Şeineanu, Influenţa ot"irntală asupra limbei şi cu/turei t"omâne (L'influence orientale
sur la langue et la culture roumaines), Bucarest, 1900, p. CCCXXXV.

355
 v1z1r etait nn Grec de Parga et que meme le celebre Cai:redin Barbarossa,
le chef des pirates de Tup.is, qui avait assume la mission de paralyser la navi-
ga tion europeenne dans le bassin occidental de la Mediterrannee, etait lui
aussi d'origine grecque. Sila classe dirigeante de l'Empire doit tant aux peu-
ples balkaniques, il faut reconnaître que dans le domaine ecclesiastique, l'egli-
se orthodoxe doit aux Turcs un epanouissement, une sphere d'action, une
force qu'elle n'avait jamais connus sous les empereurs chretiens.
Une autre serie de faits de grande importance est constituee par les
mouvements des peuples balkam:ques contre les Turcs. Ce n'est pas dans Ies
villes, mais aupres des elements .feodaux et des montagnards que cette resis-
tance trouve des ressources et des points d'appui. Il faudra connaître tous
Ies foyers de revolte, car ce sont eux qui alimentent la croisade et consti-
tuent d'importants reservoirs d'hommes pour les princes chretiens qui me-
nent la lutte du dehors. Les armees de Michelle Brave, par exemple, avaient
un coloris balkanique tres vif; on y rencontrait des unites entieres avec leurs
chefs locaux qui etaient originaires d'Epire, de Grece, de Bulgarie, de Serbie
et de Macedoine. Michel le Brave lui-meme garde un contact etroit avec Ies
centres de resistance de la Peninsule. Ce phenomene de solidarite ne cesse de
se repeter jusqu'a l'epoque de l'hetairie toutes Ies fois que s'eleve l'etendard
de ia revolte.
Notre attention devra s'appliquer egalement aux Roumains de la Penin-
sule. Leur anciennete aussi bien que leur diffusion qui va des Balkans jus-
qu'a la câte dalmate, de la l\facedoine jusqu'en Albanie, de Thessalie jusqu'en
Epire expliquent le râle qu'ils ont joue dans le developpement historique de
tot15 lf's peuples de la Peninsule. Leur contribution sur le terrain politique,
militaire, economique et culturel a l'evolution de tous ces peuples sera suivie
de pres. Le passe du groupe meridional - notamment des Aroumains - a
fait recemment l'objet de vastes etudes entreprises surtout en Yougoslavie,
en A.lbanie et en Grece. En Bulgarie cn a prete moins d'attention a cette ques-
tion.
Par leur puissante expansion economique au-dela des frontieres de la
Peninsule, Ies Aroumains ont rendu de grands serdces aux peuples de !'Eu-
rope Centrale et notamment aux Hongrois. Dans la phase de transition de
!'economie agraire a !'economie capitaliste et bourgeoise, la Hongrie et l'Au-
triche ont beneficie du travail et des capitaux des colonies aroumaines eta-
blies par Ies empereurs d'Autriche a Vienne, Budapest, Mischoltz, Tokay et
d'autres villes hongroises. Dans les archh !S de ces villes, comme d'ailleurs
dans Ies archives serbes, grecques, fran<;aises et allemandes, nous trouvons
des temoignages particulierement precieux au sujet de la contribution des
commeerr<;ants et banquiers aroumains au grand processus de la transfor-
mation capitaJiste de !'economie europeenne a la fin de laquelle eut lieu aussi
la reconstitution de la Hongrie.
Il s'agira de suhTe, en outre, les inflttences des Jactettrs lzistoriques venus
du dehors aussi bien de !'Orient que de !'Occident. Un courant constant passe
de l'est a l'ouest et inversemfnt sur la Peninsule. Certaines constantes se de-
gageront comme, par exemple, Ies tentatives de· conquete venues de l'ouest
italique et du centre de !'Europe, representee par l'expansion de l'Autriche
ou, venant de l'est, l'expansion russe qui passait par le couloir de la Dobrou-
dja.

358
 Enfin, nous accorderons natre attention au role joue par l' eglise et les
princes roumains des pays libres au temps de la domination ottomane. En
Bulgarie comme dans les pays serbes, en Epire comme en Macedoine et The-
ssalie, a Constantinople comme au Mont Athos, en Anatolie, en Syrie, en
Palestine, dans Ies villes d'Armenie et dans le lointain Caucase, n'importe
ot\ dans les regions de l'Orient orthodoxe, le voyageur rencontre des preuves
eclatantes de la munificence roumaine. La generosite des Voivodes et des
classes dirigeantes de la Moldavie et de la Valachie constituent un beau ti-
tre de gloire de la civilisation roumaine.
Enfin, en ce qui concerne les temps modernes, nous etudierons tout
particulierement les revolutions qui ont rendu possibles l'independance des
peuples balkaniques et la constitution d'Etats nationaux. Cest une question
ardu~ qui exige la collaboration etroite des specialistes des pays balkaniques,
afin d'atteindre a une reconstitution exacte et q'hiter les interpretations uni-
laterales, tendancieuses ou chauvines. 11 faudra envisager, dans un trav:iil
d'ensemble, la „revolution orientale" a partir de ses premieres manife:;tations
dans le monde inteJlectuel de la Peninsule (la lutte des academies grecques
entre elles, l'opposition entre le courant rationaliste et Ies adeptes de la sco-
lastique) jusqu'aux grands mouvements politiques et sociaux de plus tard,
le mouvement paysan en Serbie, l'hetairie, le mouvement d'Oltenie. Sur Ies
differences entre ces courants, il y aura lieu de faire le point sans parti pris
et surtout en se soustrayant aux idees chauvines qui, a partir de la seconde
moitie du xixe siecle, ont obscurei le jugement de la plupart des historiens
balkaniques.
Les etudes concernant le folklore, l' ethnographie, la demographie et l' orga-
nisation sociale auront une large place et devront etre dirigees selon la meme
methode de travail.

~ous n'avons point la pretenticn d'etre les fondateurs de la methode ex-

posee dans ces pages introductives. Nous avons trouve le terrain deja de-
friche. Les publications de: C. Jirecek, Jovan Cvijic, G. vVeigand, N. Iorga,
Kr. Sandfeld, P. Skok, ~1. Budimir et Th. Capidan nous ont servi de modele
et nous serions heureux de ccntribuer de toutes nas forces au progres de ces
liri1lants commtncemfnts.
En reprenant la publication de Balcania, nous sollicitons a tous Ies hom-
mes de science leur ccntributicn. Balcania publiera - comme auparavant
- toute etude consacree aux rapports entre les peuples balkaniques, toute
recherche destinee a eclairer l'histoire de leur passe commun et de leurs liens
d'interdependance qui, aujourd'hui plus que jamais, commandent aux intel-
lectuels une cooperation etroite, pour le service de la verite.
 DESPRE CORPORATIILE MOSCOPOLENE I

în lucrarea noastră asupra lui Theodor Anastasie Cavalioti, vorbind des-

pre dezvoltarea economică a Moscopolei - cel mai de seamă dintre oraşele
întemeiate de aromâni - am dat şi unele informaţii cu privire la organizaţia
lui socială. Am subliniat atunci pe scurt - vorbind de instituţiile care au
făcut altă dată faima metropolei aromâneşti - valoarea şi rolul fundamental
pe care l-au avut corporaţiile 1 • Viaţa şi expansiunea Moscopolei nu pot fi
înţelese fără cunoaşterea modului de organizare şi funcţionare a acestor cor-
poraţii. Căci ele alcătuiau structura organică - istorică putem spune - a
comunităţii moscopolene, depăşind-o în eficacitate pe aceea politică şi admi-
nistrativă. Am putea spune, fără să exagerăm, că istoria Moscopolei este, în-
tr-o mare măsură, istoria corporaţiilor ei.
Din nefericire, un studiu special asupra acestei organizări corporatiste
căreia oraşul macedoromân îi datoreşte strălucirea sa din veacurile al XVII-
lea şi al XVIII-iea nu avem. ln articolul de faţă mă mărginesc a comunica
cîteva informaţiuni pe care le-am strîns în anii din urmă pentru o monogra-
fie închinată Moscopolei 2• Dealtfel atît în Albania cit şi în Grecia interesul
pentru această problemă este în creştere şi studii noi sînt în pregătire3 •
Am arătat că Moscopolea s-a dezvoltat necontenit prin marea putere de
absorbţie pe care a exercitat-o asupra întregului ei hinterland pînă la mari
depărtări. Oraş tentacular, în înţelesul deplin al cuvîntului, ea atrăgea la
sine tot ce era valid şi capabil în juru-i, tineretul satelor şi tîrgurilor pînă
la depărtări destul de mari 4 • Noii veniţi nu deveneau cetăţeni ai Moscopolei
decît după ce intrau într-una din corporaţiuni sau, dacă erau mai tineri,

1 Victor Papacostea, Teodor Anastasie Cavalioti, Trei manuscrise inedite, Bucureşti,

1932, p. 10 (vezi şi nota 6).
2 Voi publica materialul pe care l-am adunat pentru această monografie, sub formă de
articole, rămînînd ca atunci cînd împrejurările vor fi mai prielnice să le încheg într-un studiu
unitar.
3 Kurilas ne informează în studiul său 'H Mocrx6no:>..1~ tcai fi vta 'AtcaSru.u:ia ai.>tfl~.
Atena, 1931, p. 23, nota 2, că mitropolitul Ioachim al Ptolemaidei, cunoscut cercetător
asupra trecutului Moscopolei (cf. MecratCOVLKa ypaµµata. Atena, 1931, p. 115) „de vreo
10 de ani pregăteşte Istoria Moscopolei" dar că „nu îndrăzneşte încă s-o înfăţişeze publicului".
' Const. Skenderis, în 'lcrtop{a ti'I!; cipxaia~ tcai 01)"(Xp6vou Mocrxon6Â.E~. ed. II, Atena,
1906, la p. 15, arată cum noii veniţi întemeiau la Moscopole cartiere întregi în care se grupau
toţi cei originari din aceiaşi localitate. Uneori aceste cartiere luau numele localităţilor respective.
Unul purta, de pildă, numele Scamneli, fiindcă majoritatea celor aşezaţi acolo erau originari
din tirguşorul Scamneli din Zagor (Scaunele) şi împrejurimi. Un alt cartier se numea Metzovit,
fiindcă era locuit de cei veniţi din Metzova (Aminciu), mare şi veche comună aromânească.
Cf. Aravantinos, Xpovoypacp{a tf\~ 'Hneipou, II, p. 36.

358
după un stagiu ca ucemc1 m slujba unui maestru - industriaş sau neguţă­
tor. În felul acesta, întreaga populaţie a Moscopolei era grupată în corpo-
raţiuni.5 Pe această ordine a muncii şi a solidarităţii sociale s-a ridicat pu-
terea cetăţii.
Într-un studiu geografic apărut la Viena în anul 1791 sub îngrijirea lui
Daniil Ieromonahul şi Grigorie Ierodiaconul6 se afirmă că Moscopolenii aveau
14 corporaţiuni, reprezentînd marile categorii industriale şi comerciale. După
alţii7, în afară de acestea existau şi bresle mai mărunte reprezentînd îndelet-
niciri de ordin secundar, aşa încît în total Moscopolea ar fi numărat, în vre-
murile măririi ei, circa 50 de corporaţiuni. Cele mai importante erau acelea
ale industriei metalurgice: aurarii, argintarii, arămarii, armurierii. Veneau
apoi acelea ale industriei textile şi croitorii, cărora le urmau băcanii, cismarii,
constructorii, zugravii, etc.

Organizarea şi conducerea corporaţiei. Fiecare corporaţie moscopoleană

era condusă de un consiliu alcătuit din maeştrii cei mai bătrîni; pe aceştia
îi prezida un staroste, numit primul-maestru8 • Toţi primii-maeştri celor 14
corporaţiuni principale, întruniţi, alcătuiau· o conducere supremă, învestită
cu puteri însemnate, în ordinea judecătorească îndeosebi. Dealtfel, acest
consiliu de 14 se şi numea Tribunalul de pace9 • El judeca toate afacerile şi
diferendele membrilor şi în genere orice pricină - cu excepţia celor comer-
ciale10 în care unul dintre împricinaţi n-aparţinea cetăţii. Acestea erau tri-
mise tahmigizilor 11 sau guvernatorului turc din regiune. Afacerile penale tre-
buiau date în competenţa judecătorească a şefului miJiţiei de siguranţă 12
iar eventualele apeluri se trimeteau spre judecată Paşei din Berat 13 sau Ca-
diului din Coriţa 14 • Printr-o înţelegere tacită, însă - care a caracterizat
pînă tîrziu viaţa comunităţilor româneşti din imperiul otoman - în cele
mai multe cazuri se evita apelul la autoritatea judecătorească turcească.
Ba, pe cît se pare, cu vremea, corporaţiile moscopolene au început să interzică
în mod categoric împricinaţilor să meargă să-şi caute dreptatea „în altă par-

• Din Cronica mînăstirii Prodrom (Moscopole) se vede că pe la anul 178'1 Teodor Ca·
valioti - care avusese în tinereţe strînse legături cu breasla arămarilor - intră şi el în breasla
băcanilor: 5 febr. 178'1, rE;'hJarttat ElcreA.0ci:>v Ele; to XPTJcrtµO:rmtov Ka l 0eocre~fotatov (>ou-
q>Etto tCÎIV µrcaK6.A.torov 6 ev iEpootoacrKaA.01c; iEpoKflpu~ Ilprotorcarcăc; 0ecil0opoc; ,Avacrta-
criou Ka~aU.iootT)c;.
8
reroypaq>ia VE©tEptKÎ) epavtcrbc:icra circo &ta96pouc; cruyypacpeic;; 7tapa Aavu'IA. lepoµovaxoo
Kai rp11yopiou lEpootCtKOVOU tCÎIV AtµT)tpttrov. voi. I, Viena, 1791, p. 27. Interesantă obser-
vaţia acestor contemporani: „într-un cuvînt exista în Turcia un oraş împodobit cu toate
cele ce împodobesc un oraş european" (ibid).
7
l{outsonikas, în Ilepi tCilv Kata tÎ)v ·H7tetpov ... BA.uxrov Kai îOiroc; 7tEpi tCilv KatoiK©V
tftc; Mocr:;:o7t6~, afirmă că erau 50 (vezi E. Kurilas 'H Mooz67toA.1c; Kal Îl Nta 'AKaOT)µEia
autftc;, p. 2'1, nota 6) Kurilas Lavriotou.
9 Ilpotoµaîcrtop. Kurilas spune că această organizare se găsea şi la !anina.

' Această stampă mi-a fost trimisă de d. Ilo Mitke Qafezezi. Îi aduc şi pe această cale
mulţumiri călduroase.
10 Evloghie Kurilas Lavriotul, op. cit„ 25 (to EÎPTJVOOLKEiov).
11 lbid.
12 Mecrat©VtKa ypaµµata, p. 116 (apud Evloghie Kurilas).
13 µnouÂ.OuKµ7taa11c; (buluc-başa).
1' Acestui Cadiu Moscopole îi plătea bir (q>6poc;;) regulat.

359
te" 15; ei erau datori să se înfăţişeze „numai" la corporaţiune unde urma „să
se dea cuvenita pedeapsă vinovatului" 16 • Este foarte probăbil că numai în
afacerile mai grave se ajungea la autorităţile turceşti din oraşele vecine. În
felul acesta consiliile conducătoare ale breslelor, ca şi tribunalul de pace
şi-au asumat puteri din ce în ce mai mari. Nu cunoaştem însă în întregime
seria delictelor asupra cărora se extindea dreptul de judecată al corporaţiilor
şi nici aceea a pedepselor ce se rosteau.
Din cercetarea statutelor breslei băcanilor 17 , se vede că sfatul corpora-
ţiilor judeca actele de turburare a ordinei şi disciplinei în interiorul asociaţiu­
nii, incorectitudinea profesională, şi raporturile cu publicul cumpărător. :Mai
observa de asemenea să nu se aducă vreo ştirbire tradiţiilor creştine ale ce-
tăţii şi libertăţilor ei. Se interzicea, de pildă, în mod sever tovărăşia cit turcii
în afaceri, desigur pentru a nu se da prilej acestora să se stabilească în oraş 18 •
Celor care nesocoteau aceste tradiţii li se aplica pedeapsa cea mai gravă:
erau excluşi din comunitate. Desigur că intoleranţa corporaţiunilor moscopo-
lene în această privinţă ne apare exagerată şi nu tocmai conformă cu învăţă­
tura creştină. Experienţa însă arată că numai aşa au reuşit ele să menţină
atîtea veacuri autonomia oraşului şi să întărească coeziunea acelei minunate
comunităţi. (Se ştie cit rău au făcut Principatelor noastre tovărăşiile comer-
ciale turco-greceşti; ele au deschis poarta celor mai grave abuzuri - mai
ales din partea elementului ieniceresc - şi au dus, în anume epoci, la desfiin-
ţarea în fapt a vechilor libertăţi.)
Din cercetarea statutelor de organizare şi funcţionare a corporaţiilor mos-
copolene se vede că pe primul plan în grija cirmuitorilor era păstrarea cit
mai neştirbită a legăturilor de solidaritate şi respectul ierarhiei 19 • Articolul
întîi al statutelor uneia din aceste asociaţiuni o spune răspicat: „Ca temelie
a organizaţiei noastre instituim dragostea unora faţă de ceilalţi şi cu aceasta
să zdrobim pe toţi duşmanii", iar articolul imediat următor este consacrat
în întregime obligaţiilor de respect faţă de conducătorii corporaţiilor „ca unii
ce şi-au luat asupra lor grijile celor mai mici". Călcarea acestor prime dispo-
ziţiuni era sancţionată cu excluderea din asociaţie - ceea ce după moravu-
rile severe ale acestei societăţi echivala cu ruina materială şi morală a celui

15 lată ce cuprins are paragraful 7 din statutul Corporaţiei băcanilor din Moscopole des-
coperit de istoricul albanez Ilo Mitke Qafezezi şi publicat în revista albaneză pentru istorie
şi literatură Leka, 1936. „Dacă se va întîmpla ca un confrate să fie nedreptăţit sau injuriat
sau dezonorat, nu are voie să meargă în altă parte pentru răzbunare ... "
••• « µ6vov vii xapaata0fl Ele; to poucp&nov KaI t6n: yivetm fi xp&nouaa tiµoopia. »
16

17 Au fost publicate prima oară de dl. Ilo Mitke Qafezezi în revista albaneză Leka di

Scutari (în limba greacă însă cu litere latine) în anul 1934. În anul 1937 a binevoit să-mi trimită.
odată cu amintita revistă şi o copie a acestor statute. După ce am primit corectura prezentului
articol am aflat că d-sa a trimis o nouă copie la Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice.
18
MKatov, liv iaooc; eupe0fl Kav&vac; 6xo0 vii Kaµu auVtpocpiav µt ToupKov, Kă.VtE Oia
Oljlap1a o)„atoµ&va, KUVtE ~illi cpaaoOÂ.1, Kă.VtE Olli ăÂ.Â.O tl, vii dvm ~~(I) toO poucpuiou.
19 Semnatarii statutelor corporaţiei băcanilor din Moscopole publicate de d-l llo Mitke

Qafezezi sînt: Costa Goga, Costi Gheorghi Chiupeca, Constantin Mihali Papatănase, Nicola
Giumiticu, Atanasie Mati, Constantin Naca, Dimcea Constantin şi Iani Tzotzo. Aceştia alcătuiau
desigur sfatul corporaţiei.

360
excomunicat. D-l Eugen Pavlescu citează din regulamentul unor bresle mol-
dovene dispoziţiuni asemănătoare 20 .
Nimic nu scăpa prevederii acestor bătrîni n~gustori atunci cînd era în
jo:: bun1 cuviinţă şi disciplin1 comunităţii. Aş1 de pildă, după ce primul atac
turco-alb1n~z asupra Moscopolei avusese loc ( 1770), cînd serviciul caravanelor
lăs3. de dorit iar aprovizionările mergeau deci anevoie, consiliul corporaţiei
băcanilor cată a preîntîmpin1 dezlănţuirea unei concurenţe lacome între „fraţi".
Şi fiindcă ciocnirea cea mai gravă avea loc la intrarea caravanelor cu mărfuri
în oras se aviza la următoarele măsuri: „Cîni vine m:trfă putină si intră îngri-
jorare' între n:>i, atun::i în această lipsă, spre a nu se face' p.ig~bă nimănui.
n~mim pe Costa Buşa, pe Eftimie Giumiticu, pe Atan1sie i~foscu, pe Dima
~aca, pe N asta Rabojani şi pe Done Ghica ca să facă ei cei dintîi tîrgul şi
astfel să împartă frăţeşte marfa la fiecare cum i-a căzut. Dacă însă are şi
altul (afară de cei numiţi) ca să facă tîrgul, acest fiu al întun~ricului să fie
scos din comunitate şi dat ahră pentru totdeaum. din corporaţie 21 • Afară.
de cazul cînd se găseşte marfă în ca~titate mare, atunci are permisiunea
fiecare să facă tîrgul după cum poate, însă afară din oraş să nu îndrăz­
n~ască cineva să iasă ca să pîndească marfa ci să aştepte pînă cînd va fi
descărcată în piaţă ... "22
O concepţie de viaţă care ne aminteşte vechea comunitate creştină stră­
bate obligaţiunile pe care membrii corporaţiei moscopolene le au unii faţă
de alţii. Aşa cum observă Kurilas în studiul său, ea poate fi rezumată în:
toţi pentru unut şi unut pentru toţi. De la primii paşi în carieră şi pînă în
ziua cînd trecea peste hotarul acestei vieţi, ind.ividul simţea corporaţia în-
tre1gă - cu tot controlul şi constrîngerile, dar şi cu toată protecţia ei - în
jurul său 23 • Aceeaşi străveche rîniuială a Evangheliei (o turmă şi un păstor)
inspiră şi paragrafele rezervate disciplinei interioare: „Cînd primul maestru
al corporaţiei va chema pe cei mici, aceştia să lase orice treabă şi să-l urmeze".

20 Eugen Pavlescu, Economia Breslelor în Moldova, Bucureşti, 1939, p. 221: „ ... Să aibă

cinste starostele de la toţi fraţii: de la b1trini şi de la tineri, ca. un mai mare al lor şi cap
breslei." Celor necuviincioşi li se vor da pedepse severe.
21 În Regulamentul din 1 ianuarie 1586 al Frăţiei Adormirii Maicii Domnului din
Lwow - publicat de d-l Eugen Pavlescu în Economia Breslelor în Afoldova, după. textul grec,
Bucureşti, 1939, p. 495-50 l stă. scris: „Apostolul Pavel porunceşte însă ca pe unul ca acesta.
să-l dau lui Satan. Scoate-ţi pe cel rău din mijlociii vostru ca pe an fruct stricat: înlăturaţi
pe tot fratele care nu merge după rînduială".
22
Misuri împotriva acaparatorilor sînt obişnuite în regimul de distribuţie al breslel0r.
D-l Eugen Pavlescu citează., dupl d-l N. Iorga, din regulamentul blănarilor din Botoşani punctu 1
al zecelea. unde se spune: „oricare din breslaşi va. merge la vreun fel de m!:l.rfă., şi la. tocmeam.
ce va fa.ce de va nim~ri asupra lui şi alt m~şter, şi va avea şi el trebuinţă. de a.cel fel de marfă.,
şi-i va cere parte, datoria sl fie a-i da ... „Aceleaşi ml.suri, pentru a împiedica. concurenţa.
intre breslaşi la. desfa.cere<1. ml.rfii. Astfel pontul 14 a.l ca.ta.>tihurilor de ciubotari din Iaşi şi
Botoşani spune că. negustorii ce vor vrea să cumpere ciubote, „la care meşter vor merge,
acel m~şter să. m~argl sl arate sta.ro>telui şi starostele sl rinduiascl la. toţi cite puţintele s:i.
vîndă. iar nu numai unul".
23
Se prevede în statute p1rticip1raa m~mbrilor corp3raţiei la în;n3rmi11tarea confratelui:
"f?vv;iyov, ot;r.v oi 7tp'.1H?µ1~atopec; Kpi:o:>y ni>; µuc~ou; OLO. K:.:iµµlav 07t69eow, va arplcrouv
KU9e U7tl')pe:nav 'touc; Kt\l VCl 'tOU; aKoA.ou9ricrouv, 6µ01w; KCll O'tClV U7t09UV1J ICClVevac; ao&A.rpoi;
µ':le;, oA.01 va eope9ouv ele; 'tOV evtClq>LllO"jlOV 'tOU, .

361
 În privinţa repaosului duminical, moscopolenii rezolvau problema în-
tr-un spirit foarte practic, departe de rigiditatea, de cele mai multe ori pur
formală, a legiuirilor moderne. Magazinele rămîneau cu obloanele trase, însă
comerciantul avea îngăduinţă, dacă vroia, să stea în faţa prăvăliilor pentru
cazul că cineva ar fi avut nevoie să cumpere ceva.
Am arătat mai sus că Moscopolea a absorbit un mare număr de epiroţi
şi alţi „străini" care veneau atraşi de „metropolă". Se pare însă că vechea
populaţie, familiile descendente din tribul întemeietor, exercitau un adevă­
rat patriciat. Ele dispuneau fonciarmente de oraşul lor; pieţile, centrele co-
merciale şi magazinele celor emigraţi le aparţineau, unele în deplină proprie-
tate individuală iar altele în proprietate colectivă. Noii veniţi obţineau des-
tul de greu dreptul de proprietate. (Intr-un act de vînzare dintre obştea ora-
şului şi neguţătorul Coste Balaori, act prin care se vindea acestuia casa unui
moscopolean emigrat, se prevede anularea vînzării în caz că cetăţeanul
plecat s-ar întoarce 24 ). Totuşi corporaţiunile moscopolene arătau multă ome-
nie în raporturile lor cu aceşti străini şi îngrijeau ca locaţiunea să nu fie ex-
pusă speculei. Foarte severă în supravegherea noilor veniţi, ea nu înţelegea
însă nici să-i exploateze. Statutele amintite prevăd şi aici arbitrajul preventiv
al Sfatului: „Prăvăliile tovarăşilor compatrioţilor noştri să fie achiziţionate
în faţa corporaţiei ca să tm fie nedreptăţită nici o parte".
Problema ucenicilor, şi în genere a personalului auxiliar, nu era uitată.
Corporaţia patrona încheierea contractelor de muncă, reglementînd nu numai
intervalele de pregătire dar şi ceea ce se cheamă azi salariul minimal. Patro-
nul care avea nevoie de un funcţionar era dator „mai întîi să-l angajeze în
faţa corporaţiei şi pe urmă să-l introducă în magazinul său" 25 • Erau de ase-
menea prevăzute, şi aspru sancţionate, convenţiile secrete. Pentru copii cor-
poraţia băcanilor prevedea un salariu minimal de 10 groşi la început, „apoi
după cum vor putea".
O grijă deosebită punea sfatul corporaţiilor pentru practicarea cinstită
a comerţului. Lipsa la cîntar era pedepsită într-un mod pe cît de original
pe atît de usturător. Vinovaţii erau condamnaţi să acopere ei singuri plata
haraciului pe care cetatea îl dădea anual magistratului turc din Coriţa 26 •
Cît de severă era concepţia acestor negustori despre cinstea şi demnitatea
comerţului se vede din asprimea cu care pedepseau pe acei confraţi care nu
tratau cu toată bunăcuviinţa „pe oamenii cinstiţi care trec prin piaţă".
Statutele prevedeau ca vinovaţii „să fie bătuţi la falangă în piaţă, şi aşa să
se cuminţească!". Tot cu bătaia se pedepsea şi lipsa de respect faţă de mai
marii comunităţii.

u O copie după acest act mi-a fost procurată de d-l Ilo M. Qafezezi. Este un act autograf
al lui Daniil Moscopoleanul autorul cunoscutului dicţionar în patru limbi. Poartă data de
27 decembrie 1822. ceea ce dovedeşte că scriitorul aromân se găsea încă la această dată la.
Moscopole. Din actul acesta rezultă că Moscopolenii, clerici şi laici, vînd lui Coste Balauri casa
lui Coste Carcanioti (care părăsise mai demult Moscopolea) în schimbul sumei de 100 groşi.
Ei garantează cu toţii că dacă s-ar întoarce stăpînul i se va restitui casa etc.
„ În catastihul breslei blănarilor din Botoşani la pontul 9 era oprită tocmirea de calfe
fără ştirea breslei (Cf. E. Pavlescu. op. cit., p. 160).
21 „„. şi aici zabetului, amenda". (Este vorba de amenda ce se plătea pentru practica.
necinstită a comerţului.) Dăm în întregime, articolul 6 din statutele corporaţiei băcanilor:
·Eictov, ticdvo~ 6no0 Sl6&1 t~bn to npli'YJ.LU vei fxfl vei ttÂ.TJp6)a\) &l~ t6v Kpin)v
tfl~ Koputad~ µ6vo~ 'COU 'CO icat' fto~ S&li6µ&VOV xapld .!Cal tM> &l~ 'COV ~aµnl'CTIV 'tt&p&µt V'

382
 Opera socială şi culturală a corporaţiilor moscopolene. Ca pretutindeni,
organizaţia breslelor se dezvoltase sub semnul crucii şi la Moscopole; aveau
cîte un patron (ales dintre sfinţii mai familiari aromânilor) căruia cele bogate
se sileau să-i ridice biserici cît mai frumoase 27 • Descrierile călătorilor si rui-
nele ce încă se păstrează - ca şi materialele folosite mărturisesc evla'via şi
generozitatea corporaţiilor. Dealtfel, şi prin alte părţi ale Peninsulei Balca-
nice revine breslelor meritul operelor de cultură şi de binefacere. Într-o cărti­
cică închinată corporaţiilor din Zachynth ni se spune că acestea „construiau
case, înfrumuseţau bisericile, cheltuiau mari sume pentru binefaceri, împăr­
ţeau anual peste 80 OOO de dralune pentru pomeni şi fiecare dintre cele cinci
corporaţii mai de seamă numărau peste 1200 de asociaţi ... " 28
Şi la Moscopole, bogaţii şi săracii, membri ai diferitelor corporaţiuni s-au
întrecut în colectarea sumelor şi în prestarea muncilor necesare ridicării ora-
şului. Astfel, într-o inscripţie aşezată deasupra uşii bisericii Sfinţii Apostoli,
ridicată în anul 1752, stă scris:
„S-a ridicat şi s-a pictat această dumnezeiască şi prea mărită biserică a
Sfinţilor Apostoli, cu dania de obşte, cu cheltuiala şi cu osteneala celor mari
şi celor mici, care se găseau şi aparţineau corporaţiei arămarilor, epitrop
fiind domnul Mihail Papatete 1752 Octombrie 20" 29 •
Tot prin contribuţia breslelor, pe care norocul Moscopolei le îmbogăţise,
s-au dezvoltat şi aşezămintele de asistenţă socială. S-a întemeiat un orfeli-
nat ('Opcpavo8t0tKTJtÎJpt0v} şi vestita Kcicrcm t&v 1tt0XffiV (Casa săracilor) 30 •
ln prima erau adăpostiţi copiii orfani şi săraci care studiau în şcolile Mosco-
polei. Pouqueville a mai apucat încă în zilele călătoriei sale şi magazii cu
alimente de rezervă pentru săracii oraşului3 1 .
Tot corporaţiile „au înfiinţat în tovărăşie şi tipografia" 32 • Am arătat
cu alt prilej, însemnătatea pe care a avut-o această tipografie, singura pe acea
vreme în tot imperiul otoman. Cît de ridicat ajunsese nivelul educaţiei sociale
în cadrul acestor corporaţii se vede mai ales din modul cum au răspuns în
anul 1746 la apelul Patriarhului Ioasaf al Ohridei - el însuşi aromân din
Moscopole - pentru ridicarea acelei Academii care a făcut o faimă europeană
oraşului. A fost atunci o mişcare înălţătoare la care a luat parte clerul, în
frunte cu Mitropolitul Castoriei şi Moscopolei, egumenii mănăstirilor mosco-
polene, cîrmuitorii cetăţii şi corporaţiile. După sumele subscrise se poate
aprecia entuziasmul stîmit în adun1re de cuvîntul lui Ioas1f. Mitropolitu
Castoriei deschide colecta înscriindu-se cu .60 OOO de aspri, egumenul Mănăs­
tirii Sf. Naum cu 12 OOO; urmează lista mai marilor oraşului - „patricienii"
- mulţi din ei desigur descendenţi ai tribului întemeietor. Suma dată de
aceştia se ridica la 25 OOO de aspri. Şi în sfîrşit vin corporaţiile, „cu mici, cu

27
Cf. pentru caracterul religios al breslelor şi „frăţiilor" ruseşti pe Eugen Pavlescu,
op. cit., p. 45. „Fecare din ele îşi aveau biserica sau altarul cu un sfînt ca patron şi hramul
respectiv „.".
28 Apud E. Kurilas, op. cit„ p. 26.

29 Const. Skenderis, op. cit„ p. 25.

30 Ibid.
31 F.-C.-H.-L. Pouqueville, Voyage de la Grece, ed. I, tom. II, p. 178.
32
Evloghiou, Kurilas L3:rrioto:.1, 'H MJO"XOTCOi..li; icai. ft Nea 'Aicaoiu1ia autf'li;, p. 46

363
mari", cum spune cronica. Subscripţia lor este cea mai bogată: 312 OOO as-
pri33.
Tinerii talentaţi dar săraci sau orfani au găsit un sprijin generos în rîn-
durile corporaţiilor. Kurilas afirmă categoric: „Corporaţiile, în mod demn de
laude, şi-au asumat instrucţia tinerilor din clasele sui:;erioare ... "34 Chiar Ca-
,·alioti - după cum spune 7aviras - şi-a făcut studiile cu ajutorul unei bur-
se obţinute din partea arămarilor. !n Cronica mănăstirii Sf. Fecioare !;e spune
lămurit că după inaugurarea Academiei, arămarii, aurarii, tinichigiii, cismarii
şi celelalte corporaţii „s-au angajat să ajute dte un băiat să studieze limba
greacă, filozofia şi ştiinţele teologice ... " Ei recrutau pe aceşti tineri din rîn-
dul acelora care îşi făcuseră studiile elEmt:ntare la orfelinatul amintit mai
sus. Pe de altă parte corporaţiile „se obligau să cheme profesori invăţaţi şi dis-
tinşi, după cum se vede din relaţiile şi discuţiile acestora cu colegii de la
Pniwrsităţile europene".

*
Din rîndurile de mai sus se poate vedea, o dată mai mult, cît de temeini-
că era altădată întocmirea acestor comunităţi. Valoarea lor socială şi morală
se întemeia pe practica activă a vechilor virtuţi creştine - pe o disciplină
severă şi pe iubirea aproapelui în primul rînd. *
Oricît de însemnată a fost mai tîrziu desfăşurarea comercială, industria-
lă şi bancară a acestei burghezii, ea a evoluat totdeauna în marginile doctri-
nei creştine. În deosebire de unele forme degenerate ale capitalismului con-
temporan, banul a fost pentru aceşti orientali mai totdeauna un mijloc, iar
nu un scop.

38 Konst. Skenderis, op. cit., p. 17-18.

34 Evloghiou Kurilas, op. cit., p. 28.
• Opunînd „practica activă a vechilor virtuţi creştine" unor „forme degenerate ale
capitalismului contemporan", autorul căuta să explice, după concepţia vremii, efortul pentru
cultură al corporaţiilor moscopolene. Explicaţia trebuie înţeleasă în· cadrul formulei de critică
pe care Victor Papacostea o adresează capitalismului contemporan. Dealtfel, din ·întreg studiul
se poate vedea că autorul are o concepţie care exclude orice formă de misticism, el insistînd
asupra tuturor explicaţiilor de natură economică, socială etc., în analiza formării micii burghezii.
(n. ed. - C.P.-D.).
 TEODOR ANASTASIE CAVALIOTI
TREI MANUSCRISE INEDITE

INTRODUCERE

I. Aromânii întemeietori de oraşe în PeniJisula Ba/,canică. Moscopole.

Triburile de păstori români din Epir şi Albania de Sud au reuşit sub domina-
ţia otomană să păstreze în mare parte autonomia locală şi privilegiile de care
s-au bucurat sub împăraţii bizantini 1 ; datorită libertăţii de mişcare, încă de
pe la finele evului mediu, ei manifestaseră aptitudini pentru colportajul co-
mercial2. La începutul epocii moderne tendinţa aceasta se pronunţă. Între
feudalitatea otomană, absorbită de preocupări militare, şi masa rurală total
aservită, a celorlalte popoare, românii devin cărăuşii, călăuzele şi stăpînii
fireşti ai celor mai importante drumuri 3 .
Odată stabilită această reţea, lagărele lor încep a se fixa la răspîntiile
sau pe poziţiile importante, dînd naştere la numeroase nuclee de viaţă bur-
gheză. Întemeiate de triburi alcătuite din mari grupe de familii înrudite, aşe­
zările lor se caracterizau prin disciplină interioară şi prin solidaritate în ju-
rul şefilor şi tradiţiilor. Adevărate „burguri", aceste insule de libertate exer-
citau un miraj asupra locuitorilor din regiunile învecinate 4 , atrăgînd pe cei
mai pricepuţi într-ale negoţului şi meseriilor. Aşa s-au întemeiat şi s-au
dezvoltat centrele Călăreţi, Siracu, Gramostea, Meţova, Clisura, Moscopole
etc.
Către finele veacului al XVI-lea, forţa lor economică - ajutată de
evenimente externe - a început să crească. După bătălia de la Lepanto
(1571), comerţul veneţian în Peninsula Balcanică a suferit o diminuare şi
în urmă o deplasare; silit să părăsească în parte ţărmul dalmatic [Antivari
şi Dulcigno; Durazzo îl pierduse încă din 1501], îşi căută către sud o altă
poartă de intrare în Peninsulă 5 ; această poartă va fi Epirul, iar punctele de
reazem şi difuziune vor fi - un':!ori mai mult decît vechile oraşe - aceste

1. F.-C.-H.-L. Pouque·..rille, Voyage de la Grece. II, p. 336- 7, ed. II şi Ar;nantinos,

Xpovoypacpia ti'j<; 'Hm:ipou,I, cap. 20, p. 186- 187 şi nota I.
2
N. Iorga, Istoria Românilor din Peninsula Balcanică, p. 38.
_
3
Macedoromânii au păstrat mereu obiceiul de a se aşeza pe lingă. drumurile importante.
In O Ţinţarima, Belgrad 1927, p. 49 a lui Duşan Popovici se spune, după. Sreten, că de-a
lungul marelui drum continental, de la Semmdria pîiiă la Constantinopol mi se găsea un han
care să nu fie ţinut de un m2cedoromân.
4 La. Moscopole un cartier se numea Scam11eli, fiindcă. majoritatea celor aşezaţi acolo
erau .originari din Scamneli (Zagor) şi împrejurimi. Vezi Ara·1antinos, op. cit., II, p. 36. Un alt
cartier îşi zicea Metzovit, fiindcă era locuit de cei . veniţi din Meţova. Const. Skenderis,
'latopia ti'j!; apxaia<; KCli auyxpovou Moaxono).&ro<;, ~d. II, Atena, 1906, p. 15.
6
N. Iorga, op. cit„ p. 45.

365
„burguri" macedoromâne. l!n secol şi mai bine - pînă către 1700 - aceste
pieţe au avut o dezvoltare clientelară, în sistemul comercial veneţian şi fran-
cez6; după 1700, unele din ele ajung să exercite o acţiune economică proprie,
creînd la rîndul lor sfere de influenţă 7 • Aşa s-a întîmplat de pildă cu Meţova
şi ~"fl.tl oscopolea.
N-au ajuns să aibă ziduri, flote şi armate, asemeni cetăţilor italiene sau
burgurilor germanice; în împrejurările politice şi militare ale Răsăritului şi
ale Peninsulei mai ales, lucrul nu era cu putinţă. în schimb, s-au bucurat
Yeacuri întregi de o completă autonomie: au avut magistraţii lor 8 , o poliţie
interioară, o jandarmerie a caravanelor şi a drumurilor [armatoli] 9 , organi-
zaţie de bresle, asistenţă socială 10 , libertate religioasă, 11 învăţămînt etc.
Aravantinos spune că Moscopolea a fost întemeiată de un trib românesc 12 •
Cetăţenii acestui oraş s-au bucurat de libertăţi şi privilegii excepţionale 13 •
După 1700 Moscopolea oferea spectacolul unui mare centru comercial şi
industrial. O însemnată industrie metalurgică - cu deosebire de arme şi
argintărie, - fabrici de postav şi de covoare, înfloreau înlocuind mereu pro-
dusele occidentale, din ce în ce mai scumpe şi mai rare. O întinsă reţea de
drumuri, cu o cărăuşie ingenios organizată, ducea atît către porturile Adria-
ticei, cît şi spre interiorul Greciei şi Macedoniei produsele acestor iridustrii.
înglobînd în sistemul ei economic şi activitatea altor centre din vecinătate,
expansiunea comercială a Moscopolei a depăşit frontierele Peninsulei, anga-
jînd raporturi strînse cu Veneţia, Triestul, Lipsea şi, în genere, cu marile
pieţe din răsăritul şi centrul Europei. Au venit şi prin părţile noastre 14 , au
trecut şi în Egipt, au pătruns şi în Asia Mică 15 .
Astfel a ajuns acest oraş macedoromân, între 1720-1770, o adevărată
metropolă a Peninsulei, cu cartiere numeroase şi frumoase 16 , cu pieţe şi baza-

6
C'etait par le canal de ccs hommes que la France achetait le poil de chevre et Ies toisons
des troupeaux des Valaques; et des le siecle de Louis XIV elle avait un entrepot deces produits
a Mezzovo (Pourqueville, op. cit., ed. I, p. 173- 17'4).
7 ••• Marchant la sonde et la boussole a la main, apres des essais nouveaux, Ies uns fon-

dcrent des maisons de commerce a Naples, a Livorne, a Gencs, en Sardaigne, a Cadix, en Sicile
et a l\lalte. D'autres s'etablirent a Yenise, a Trieste, a Ancone et a Raguse (ibidem).
8 Pouqueville, op. cit., ed. II, p. 337.
8 lacovaki Ryzo !\erulos, Hist. mod. de la Grece, după C. Cantu, Hist. Univer., XIV,

cap. VIII, p. 215.

10 Skenderis, op. cit., ed. I, p. 25: Corporaţia arămarilor din Moscopole a zidit şi pictat

Biserica Sfinţii Apostoli în 1752. Acest autor dă şi o colectă cetăţenească făcută la Moscopolc
pentru clădirea Academiei şi in care sînt trecute toate corporaţiile, cu un total de 312 OOO aspri
(v. ed. II, p. 17). Ibid. pentru 'Opq>avolhotlCT)n'Jp1ov (orfelinatul) şi Kciooa (I) TIÎIV Jt't<i>Xli>V
(p. 19-20). Pouqueville a văzut şi magazii cu alimente de rezervă pentru săraci (op. cit., ed. I,
tom. li, p. 178).
11 Pouqueville, op. cit., ed. li, tom. II, p. 337.
12 Aravantinos, op. cit., tom. II, p. 35.
13 „ ... et singularibus privilegiis, libertatibus ac immunitatibus ab imperatoribus absque

exemple ornata ... " Vezi Gh. Alexiei, Macedcwomdnii, in Convorbiri Literare, an. XXXVII,
p. 951. Document reprodus şi de P. Papahagi in Scriitorii aromdni tn secolul XVIII, Bucureşti,
1909, p. 20-21.
11 Duşan Popovici. O Ţin/arima, p. 18. La Timişoara, în anul 1739, găsesc 12 moscopoleni
veniţi cu rosturi comerciale.
11 ••• ut, cum negotiandi causa (moscopolenii) in varitJS provincias Asiae, Europoe migraP"ent .••
Gh. Alexiei, op. cit., p. 952.
11 Vezi descrierile şi amintirile culese de Pouqueville, op. cit., ed. I, p. 392-393; pentru

ruine, interesantă şi bogată a lui Skenderis, in lucrarea citatl.. Intre cele româneşti, a lui Th.
Capidan, in FdrşeroJii, Bucureşti, p. JO- 35.

366
ruri bogate, în care un furnicar de oameni şi caravane, de costume şi culori
impresionau plăcut ochiul călătorului. Astfel a şi caracterizat-o un contem-
poran: urbs amplissima non modo in tota Grecia, sed etiam fere per totum
Turcarum imperium 17 •

2. Mişcarea culturală la Moscopole între 1720-1770. Teodor Anastasie

Cavalioti. Acestea fiind condiţiile economice şi generale, o înflorire culturală
la Moscopole era de aşteptat. Construcţii monumentale, zeci de biserici,
şcoli, bibliotecă 18 - numeroase sînt semnele acestei „renaşteri". Două capi-
tole deosebit de importante distingem în decursul acestei acţiuni: întemeie-
rea şi activitatea tipografiei, singura în Imperiul otoman la acea dată 19, şi
Noua Academie, şcoala cea mai înaltă pe care a avut-o Moscopolea sau, cum
spune un document al timpului: podoaba cea mai înaltă a oraşului 20 • Numeroşi
oameni de cultură superioară, ca patriarhul Ohridei Ioasaf, mitropolitul
Dionisie Manduca al Castoriei, Ioan Chalkeus, Dimitrie Pamperi, faimosul
secretar, medic şi profesor de la curtea Mavrocordaţilor, Teodor Cavalioti,
Constantin Ieromonahul, Daniil, autorul vocabularului în patru limbi, aven-
turosul Constantin Hagi-Ghiorghe Ceagani şi atîţia alţii îşi trag originea din
acest oraş dispărut; cei mai mulţi au fost elevi, profesori sau sprijinitori ai
acestei Academii.
Dintre aceştia, o figură deosebit de interesantă a fost Teodor Anastasie
Cavalioti, autorul cunoscutului vocabular greco-româno-alban 21 , apărut la
Veneţia în anul 1770, studiat şi reprodus de Iohann Thunmann în 1774. Acest
vocabular, ca şi Elcraycoy11ciJ 8i8acrKaÂ.ia ... a lui Daniil Moscopolitul, sînt
cele mai frumoase daruri rezultate pentru cultura lumii şi a popoarelor bal-
canice, mai ales, de pe urma mişcării culturale de la Moscopole. Cînd a fost
comunicat în cercurile ştiinţifice străine şi româneşti, acest vocabular a stîr-
nit un adevărat entuziasm. Astfel E. Picot 22 a spus, între altele, că Ilpco'tO-
nEipia lui Cavalioti este cel mai preţios monument ce posedăm asupra dialec-
tului macedoromân; iar Miklosich 23 , considerîndu-1 ca primul document pri-
vitor la graiul românilor din Balcani, a întocmit pe baza lui un studiu impor-
tant, reeditînd chiar materialul lexic aromânesc transmis de Thunmann.
Treisprezece ani mai tîrziu, G. Mayer 24 , descoperind un exemplar al vocabu-

17 Gh. Alexiei, op. cit., p. 951.

18 Se mai văd încă ruinele a vreo 20 de biserici. Multe au fost întrerupte din lucru de
năvălirile turco-albanezilor. Se văd urme de zugrăveală neterminată. Cea mai veche pare a
fi Sfînta Paraschiva. Data ei nu se cunoaşte. Apoi vin: Adormirea Maicii Domnului, zidită
la 171.5, Sf. Nicolae, la 17.50, Sfinţii Voivozi la 172i, Sfîntul Atanasie la 1721, Sf. Ilie etc. Pentru
Biblioteca Moscopolei vezi Skenderis, op. cit., p. 6 (ed. I - 1906).
19 Exceptăm tipografiile din Principate. Cit priveşte tipografia din Constantinopol, înte-
meiată. la 1627 de Kiril Lukaris, nu mai lucra.
20 Skenderis, op. cit. (ed. II - 1928). p. 16- 17.
21 Ilj)Cl)'t07tt:\p{a„. etc., titlul complet în E. Picot, Les Roumains de la Macldoine, Paris

187.5, p. i2; în G. Mayer, Albanische Studien, Wien 189.5, IV, p. 3 şi în Pericle Papahagi,
Scriitori arom4ni în secolul XVIII, Bucureşti 1909, p. 38. Pagina de titlu a fost reprodusă
pentru reclamă şi în Catalogul nr. 579 al anticarului Ioseph Baer din Frankfurt-pe-Mein sub titlul
Die Protopeiria des Kavalliotis, Venedig 1770. Subtitlu: Ein Unicum.
21 E. Picot, op. cit., p. 13.
21 Frantz Miklosich, Rumunische Untersuch1m1en. Istro-und Macedo-rumunisclle Sftr11Clt-
denlimăler, Zweite Abteiluog, Wien 1882, I, 2.
24 G. Mayer, op. cit., V, p. 13.

367
Jarului, îl reeditează în întregime, socotindu-l alături de lucrarea lui Dani ii
cele mai importante din veacul XVIII pentru cunoaşterea şi studiul limbii
albaneze şi a dialectului, sud-român. La noi, interesului ştiinţific i s-a adăugat,
cum era şi firesc, multă simpatie. l'n entuziast scriitor al veacului trecut
a declarat pur şi simplu că IlpoHom:tpia este primul dicţionar românesc 25 •
Astfel ajunse cunoscut Teodor A. Cavalioti.

TREI MAN'l"SCRISE MOSCOPOLENE INEDITE

1. Descrierea manuscri·selor. - Învăţatul Iohann Thunmann 26 , profesor

la uninrsitatea din Halle în a doua jumătate a secolului al XVIII-iea, pri-
mul care a comunicat - la 1774 - în lumea ştiinţifică apuseană Ilpcowm:ipia
lui Cavalioti, îşi încheie una din notele sale biografice cu informaţia preţioasă
că, în afară de lucrările cunoscute, Teodor Cavalioti a scris aproape despre
toate ştiinţele fi"lozofice, din care însă nu s-a tipărit nimic. Thunmann a fost
bine informat. Într-adevăr, la biblioteca Academiei Române - sectia manu-
scrise - se găsesc trei manuscrise greceşti 27 , cuprinzînd trei lucră~i inedite
- cu conţinut filozofic şi ştiinţific - ale lui Teodor A. Cavalioti. Aceste manu-
scrise au făcut odată parte din biblioteca Academiei greceşti de la Sf. Sava.
Cum au ajuns aceste manuscrise pînă la noi, vom căuta să lămurim într-unul
din capitolele viitoare. Iată titlurile celor trei lucrări:
1. a\j/VE, 'A v9&crtTjpu'.l>voc; 7tEµmTj µecrouvrnc;, A.oytKÎJ 7tpayµa·rnia cruvapµo-
/.oyTj9&icra 7tapc1 tou i&pocroq>o/...oywmitou 7tpooto7ta7tă Mocrxo7t6A.eooc; Kai OtOacr-
Ka/...ou KUpiou 0&0ocilpou 'Avacrtacriou Kappa/...tci:lrnu Kai 7tap' autou EK009&foa
f.v îij tflc; HHac; 1taTpiooc; V&COCJîi {opu9Eicru crxo/...ij [1755 luna Anthesterion în
5 februarie. Tratat de logică compus de sfinţit prea învăţatul protoiereu al
Jloscopolei şi profesor, domnul Teodor Anastasie Cavalioti şi dat la lumină
de dînsul, în şcoala de curînd înfiinţată în propria-i patrie.]
2. <l>umKÎJ 7tpayµat&ia cruv-re9&icra 7tapa rnu croq>oA.oytco-ratou otoacrKaA.ou
Kupiou 0&ooci:lpou 'Avacr-racriou Kappa/...tci:ltou rnu f.K Mocrxo7t6/...ecoc;, Kai 7tctp•
aurnu EKOOO&icra f.v Tij Ti;c; ioiac; 1tatpiooc; VE(J)CJti i0pu9Eicru crxoA.ij [Tratat de
fizică compus de prea învăţatul dascăl, domnul Teodor Anastasie Cavalioti
din )loscopole şi dat la lumină de el în şcoala de curînd înfiinţată a
patriei, lui.]
3. M&Ta<j)UCJ\KÎ) CJUVî&9&icra 7tapc1 TOU aurnu Î&pOKÎJpUKOc; Kai 7tp00î01ta1tă
0&0ocilpou 'Avacrmcriou KaPPa/...tcilwu. [Metafizică alcătuită de acelaşi pre-
dicator şi protoiereu Teodor Anastasie Cavalioti.]

~• Vasile Gr. Pop, Couspcct asupra litcraturii lln;ânc;ti ~i litoafilcr ti de la fnceput şi piuă
astăzi, în c1·diHe cronologică, Bucureşti 1875, l, p. 60.
26 lohann Thunmann, u,1terwchungrn ubu· die Gcschichte. dcr ostlichrn rn1·cpăischcn V olk,r,

I, p. 178, Leipzig 1774: „Er hat Uber fast alle philosophische Wissenschaften geschriebeQ,
wo von aber nichts gedruckt worden".
2 7 Secţia S. msse nr. 70 (210) şi 203 (383). Yezi Ccnstantin Litzica; Catalogul manuscruip·
1do1-.gf'cceşti, Bucure:;:ti 1909, p. 50 ~i 99. N. Iorga, de astmtnea, inregistrează Fizica şi Metafizica
lui Teodor Cavalioti intr-o lis1ă de rr.anuale ane:xată la Istoria înr:ăJămintului românesc, Bucureşti,
1928, p. 349, Adaus.

368
 Primul caiet cuprinde tratatul de logică. Este un volum legat în carton
şi pînză, cu aspect vetust; scoarţa aproape ruinată; 100 fil.; 28 X 20 cm. Pe
fila 1 cîteva notiţe gramaticale fără valoare, cîteva învăţături creştineşti
şi pecetea muzeului de antichităţi din Bucureşti, în biblioteca căruia a stat
înainte de a trece în colectiile Academiei Române. Pe fila 4 tabla de materii
(cap. I-XX), sub următo;ul titlu: Diva!; ti'ji;; 7tapoucr11i;; Â.oy11ci'ji;; 7tpayµan:iai;;
îOU iepocrocpoÂ.oytomlîou 81oacrKaÂ.ou Kai 7tpono7ta7tă eeooropou •A vacrrncriou
KappaÂ.1rotou.
Sub tabla de materii aceeaşi mînă a adăugat următoarea însemnare:
'EK tffiv wu •Avacrwcriou (uiou) iepo8toacrKaÂ.ou 7tpononană Mocrxon6Â.ero~
Kupiou E>eooropou ·Avacrmcriou KappaÂ.1rotou, îou Kai taUîTJ~ cruvo.pµocrwu.
[Din cărţile lui Anastasie (fiul) învăţătorului de religie, protoiereului M osco-
polâ, d-lui Teodor Anastasie Cavalioti, alciituitorului ei.]
Iar sub aceasta, o altă mînă a caligrafiat: ·EK îWV toi3 iepo81oacrKaÂ.ou
iepoKÎ)puKoi;; Kai nprownană [Din cărţile învăţătorului de religie, predicato-
rului şi protoiereului}.
Pe fol. ir este scris cu cerneală roşie titlul lucrării. Cuvintele pe care le-am
subliniat în traducerea titlului (v. mai sus), au fost adăugate de autor mai
tîrziu, cu cerneală neagră, după ce a devenit protoiereu. Alături de titlu,
este aplicată pecetea bibliotecii Colegiului Sf. Sava, căruia a aparţinut acest
manuscris înainte de a trece la biblioteca Muzeului de Antichităţi. Urmează
prefaţa, care ocupă tot restul paginii şi 2/3 din fol. 2v. Sub prefaţă imediat,
începe textul lucrării. Din loc în loc, textul a primit, după redactare, adăugiri
şi note marginale; pe alocurea sînt capitole sau rînduri şterse (vezi, de ex.:
fol. 89v, 9or, 90v etc.). În adăugiri se recunoaşte mina celui ce a scris mtre-
gul text: V. fol. Jr, 4r, 5v, 6v, Îr, 9v, JOr sau fol. 55v, 56v, 57 etc. Pe fol. 6Y
citim: Sfîrşitul tratatului de logică şi lui Dumnezeu slavă. Urmează un capitol
de anexe, cuprinzînd un număr de 36 de propuneri 0ecreti;; (Semi;) după care,
la fol. 99, o ultimă încheiere: Sfîrşit şi lui Dumnezeu slavă şi putere.
Sub această încheiere, o altă mînă - aceeaşi care a scris tabla de materii
~i prima notă de pe fila 4v - a adăugat: ~yp<lq>TJ 01' iOiai;; xe1poi;; ailîou wu
cruvapµoÂ.oyiJcravwi;; [S-a scris prin propria mînă a însuşi celui ce a compus].
Pe ultima pagină a acestui manuscris (fila 10ov) se mai găseşte o însemnare
in versuri, deosebit de importantă, dar ceva mai greu de citit:

ii p. ·Avacrtacriou eiµi 01'.ltou E>eooropou

EA. yv11criou uiou, K'Artpov6µou of: nacrrii;;
Î)p. ti'ji;; 7tEptoucriai;; UUîOU, oi; \mi'jpXEV aprtîÎJp
t'A. ă.picrwi;; ncivîrov, f:µµovoi;; aiJ Îl.acri voti;;
ii p. q>ottîJtai;; autou navtai;; q>eppe1 imi:p afoav
EÂ.. qnÂ.onovi~ yap Kai iepoti;; Kua0oti;;

[A preotului Anastasie, fiu legitim al lui Teodor şi moştenitor al întregii averi

(rămase) de la el, carele a trăit ca cel mai bun preot dintre toţi, şi cu sfînta cumi-
nicătură şi cu sfîntul vin a împărtăş1't pe toţi studenţii săi, cu o iubire de muncă
fără seamăn]. ·
Asupra conţinutului acestei însemnări în versuri revenim în capitolelt"
următoare.

369
 Al doilea volum cuprinde, după cum s-a spus, un tratat de fizică şi altul
de metafizică legate.
Format mare (32 + 21); 228 pagini scrise, la care se adaugă 5 fol. la
început, albe şi nenumerotate; legătura în piele maron. Deşi are copertele
mîncate de carii, totuşi este în stare mai bună decît volumul care cuprinde
Logica. Aci nu mai scrie Cavalioti, ci un copist care a depus o muncă atentă,
făcînd lucrul cu răbdare şi multă grijă pentru forma exterioară. Spaţiile
marginale şi dintre rînduri, liniatura de presă, alternanţa de cerneală neagră
şi roşie la subtitluri şi iniţialele bogat înflorite - toate amintesc „tehnica"
timpului şi eleganţa manuscriselor lui Dionisie Fotino. Pe p. 1 sus citim titlul.
Urmează prefaţa, care se continuă şi pe o treime din p. 2. Tot pe prima pagină,

7tEAEl „
jos, se află următoarea însemnare: 'fac •oov wu oîKov6µou Kupiou Liavn)A.
7tapoucra oUVO\Vl<; •Tir; cpUO'lKi'j<; Kai µE•acpUO'lKi'j<; 7tpayµa•Eiar;,
fine; S'l"UXEV UU'l"OV •cî> ovn OÎJAlOV KOA.uµPTt•ftv· (800, <l>Epp. 9 'Iacriou,
[Din cărţile economului domnultti Danii! este acest reziemat al tratatului de
fizică şi metafizică, care l-a nimerit pe el, în adevăr ca pe un scufundător din
insula Delas (interpret perspicace). 1800 Februarie 9, I aşiJ.
Şi acest manuscris a trecut prin mîna fiului lui Cavalioti, căci sub însem-
narea de mai sus citim: xEip 'Avacrrncriou itptror; wu cruvt"t0iJcravwr; yv1)crtor;
ui6r; [Mina preotului A nastasi:!, fiu legitim al celui ce a compus-oJ.
La pagina 122 găsim obişnuita încheiere: Sfirşit şi lui Dumnezeu slavă.
Paginile 123-124 sînt albe. La pagina 125 citim titlul Tratatului de meta-
fizică. Sub titlu urmează prefaţa, care ocupă restul paginii. De la pagina 126
începe „tratatul" propriu-zis, care se încheie la pagina 228 cu formula obiş­
nuită şi cu o notiţă de trei rînduri tăiate cu cerneală roşie, în care descoperim
pe copist: TtA.or; Kai µovcp 0Ecî> 06~~ Kpa•or;. - 'Eypc:lcpT) oui XEtp6r; ...
wu tA.axicrwu tv crucrxoA.acrrnir; Kai cpot•Tt•air; µa0Tt•oov iEpoo1oacrKaA.ou
Kupiou 0EoOci>pou KaPaÂ.A.tci>wu wu tK Mocrxo7t6Af:ror; 28 [ Sfîrşit şi numai
lui Dumnezeu mărire, putere. - S-a scris de mina ... celui mai mic dintre
elevii şi frecventatorii sfinţitului profesor, domnul Teodor Cavalioti din
Moscopole, Naum Anastasie Data.}
Urmează pecetea colegiului Sfîntul Sava şi alte două foi albe.

2. Logica este un autograf. Dintre cele trei lucrări comunicate mai sus,
şi al căror autor este scriitorul Teodor Anastasie Cavalioti, numai Logica
reprezintă un autograf. Dovada pentru aceasta este însemnarea aflată pe
foi. 99: s-a scris chiar de mina alcătuitorului [typaq>Tt Oi' îoiar; XEtpor; aut"ou
•ou cruvapµoA.oy1)cravwr;]. Că exemplarul acesta este chiar cel scris
de autor se poate vedea şi din mulţimea de adăugiri şi ştersături făcute în
textul Logicei, şi pe care le-am menţionat la descrierea manuscrisului. În
slova completărilor marginale se vede mîna celui care a scris întregul tratat
- mîna autorului. Ştersături şi compJetări în conţinut mai greu a putut să-şi
permită un copist.
Al doilea volum manuscris, cuprinzînd Fizica şi Metafizica, este o copie
după cum se poate vedea din însăşi mărturia copistului, cel mai mic dintre
elevii lui Cavalioti, Naum Anastasie Data.
28 Citirea acestei însemnări, aşa cum o dau mai sus, o datoresc d-lui D. Russo, profesor

de Filologie bizantin! la Universitatea din Bucureşti; tot astfel şi ultimele trei versuri din în-
semnarea anterioa~. Ţin să aduc şi aci mulţumiri d-lui D. Russo pentru bunăvoinţa sa.

370
 Acest gen de ·manuscrise, copii conţinînd „tratate" sau „cursuri" de-ale
diferiţilor profesori vestiţi, era foarte răspîndit în sud-estul Europei, chiar
în secolul al XVIII-lea. Bibliotecile din Atena şi Constantinopol, ca şi Biblio-
teca Academiei Române sînt pline de manuscrise de felul acesta. Lucrul se
explică, între altele, şi prin numărul mic şi capacitatea redusă a imprimeriilor.
Caracteristică în sensul acesta a fost întrebarea pusă de Academia Ionică în
chestionarul din 1812: Oare numai tipografiile Moscopolei, laşilor şi Bucu-
reştilor se află în Ellada? este adevărat oare că exista tipografie la Fanar, în
Constantinopol, pe vremea războiului dintre Franţa şi Turcia? 29 Adevărul
este că nici aceste trei imprimerii n-au lucrat incontinuu; iar cînd lucrau,
erau departe de a putea face faţă unor cereri atît de mari. Din această cauză
multe manuscrise greceşti de valoare luau drumul imprimeriilor din Apus.
Unele au fost imprimate în Veneţia30 , altele la Viena, la Halle şi chiar la
Londra31 • ln aceste conditii autorii erau siliti foarte adesea să dea în circu-
laţie copii de pe manuscri'sul operei lor; ace~te copii se răspîndeau apoi prin
elevi şi admiratori pe toată suprafaţa de dominaţie a limbii şi culturii gre-
ceşti, fiecare după puterea de înrîurire pe care o avea. Cum elenismul domina
întreg Sud-estul Europei, manuscrisele străbăteau distanţe mari. Unele din
ele, cu deosebire acelea care serveau ca manuale, sufereau multe modificări
în lunga lor rătăcire. Multe erau adaptate, altele rezumate ori simplificate
de profesorii care le utilizau. Chiar Fizica şi Metafizica lui Cavalioti par a fi
suferit transformări3 2 ; originalele au fost mai dezvoltate.

3. Cînd au fost scrise. - Tratatul de Logică conţine chiar în titlu data

la care a fost întocmit: 5 februarie 1755. Dacă luăm de bună informaţia trans-
misă de Thunmann, că Teodor A. Cavalioti s-a născut în anul 1728, rezultă
că la data cînd a lucrat Logica avea 27 de ani. Este deci printre cele mai
vechi lucrări ale lui Cavalioti; s-ar putea spune: o lucrare de tinereţe. Se
pare că. a avut intenţia să o publice. Este - după cum s-a văzut - o lucrare
datată, corectată, completată, prefaţată. Poate chiar expresia din titlu „şi
dat la lumină ... " ( Kai 7tap' aUtOU eK000eicra _ev) Să arate intenţia
autorului de a-şi publica lucrarea.
Cît priveşte celelalte două - Fizica şi Metafizica - se poate afirma că
au fost întocmite de autor tot în jurul anului 1755, adică în anii cînd a func-
ţionat ca director şi profesor al Academiei din Moscopole33 • În sprijinul acestei

2u Sathas, op. cit., p. 1.

30
Veneţia a fost sute de ani adăpostul tiparului grec. A avut intre sec. XV- XVIII peste
200 de tipografi greci. Vezi, pentru tipografiile din Veneţia, Ioannis Veloudis, Eki.ftvoov
'Op0oMl;oov {11touda, Veneţia, p. 127- H 1.
31 Coridaleu publică atît Ia Halle, cit şi la Londra.
32
Din însemnarea iconomului Daniil, pe prima pagină a volumului care cuprinde Fizica
şi Metafizica, ar rezulta că originalele acestor tratate au fost mai dezvoltate.
33 Data aceasta - 1755 - aflată în titlul Logicei lui Cavalioti este o preţioasă informaţie.
Zaviras spune în Nea 'Ei.~, Atena 1872, că Teodor Cavalioti a funcţionat la Noua Academie
„timp de trei ani". Sathas în Neotl.i..T1VlKÎ1 cp1i..oi..oyia, Atena 1868, p. '495, dă acelaşi interval.
Dintr-un fragment al Cronicii mănăstirii Prodrom - din Moscopole - pe anul 1750, fragment
publicat de Const. Skenderis, în 'lotop{a tf'\<; dpxaiat; Kai crunp6vou Moaxon:6)..e(I)<;, Atena
1906, ed. I şi 1928 ed. II, p. 17- 18, reiese că la 1750 Cavalioti era deja profesor şi conduc41or
al Academiei, iar din titlul Logicei rezultă că Ia 1755 continua să-şi facă cursurile. Deci informaţia
transmisă de Zavirais şi Satbas trebuie înţeleasă în sensul că primul interval al carieri sale didac·
tice, înainte de ctJstJtorie şi hirotonire, a fost de trei ani (vezi şi cap. despre autor).

371
ipoteze vine şi faptul că, atît în titlul Tratatului de Logică scris în 1755, cit
şi în titlul celui de fizică, spune că a predat aceste cursuri la şcoala de curînd
întemeiată în propria sa patrie. Dacă ambele lucrări au fost întocmite curînd
după întemeierea Academiei, rezultă că au fost scrise la scurt interval una
după alta sau poate chiar concomitent; pe măsură ce executa programa cursu-
rilor respective, Cavalioti redacta materialul lecţiilor; iar data uneia aparţine
şi celorlalte.
Judecind după numeroasele ştersături şi completări, după starea de
uzură a legăturii şi, mai ales, a foilor, se vede că manuscrisul care cuprinde
Logica a servit multă vreme lui Cavalioti, apoi fiului său, Anastasie, iar mai
tîrziu poate chiar vreunuia dintre profesorii Colegiului Sfîntul Sava, care
va fi apreciat spiritul şi metoda de predare a scriitorului moscopolean.

4. Valoarea acestor manuscrise. - Aceste trei tratate, judecate astăzi,

n-au, fireşte, o valoare intrinsecă considerabilă. ~ u sînt scrieri originale în
care să descoperim un creator, fie pe tărîmul filozofiei, fie pe cel al fizicei.
Sînt mai degrabă manuale, sau pentru a indica exact nivelul, vom zice:
„cursurile" pe care Ca valioti le-a ţinut la X oua Academie din Moscopole.
Au deci, în primul rînd, o valoare documentară, istorică şi desigur una didac-
tică; ele aduc oarecare lumină asupra organizării şi nivelului intelectual al
Academiei moscopolene, capitol prea sumar cunoscut pînă în prezent. Vor-
bind despre această şcoală, Pericle Papahagi34 spune: „Felul cum era întoc-
mită nu ne este cunoscut. Foarte probabil, ţinînd seamă de spiritul timpului.
ea nu se deosebea mult de academiile greceşti ce înfloreau în alte părţi pe
vremea aceea. Va fi fost la fel cu academiile din Bucureşti şi Iaşi, cu cele din
!anina şi Aminciu (Meţova), în care se predau, pe lingă studiile elementare,
filozofia, limba şi literatura elină, matematica şi altele".
Buna opinie despre Noua Academie din :'.\Ioscopole a mai fost categoric
afirmată şi de căt::-e alţii, din nefericire însă cu aceeaşi lipsă de documentare.
Astfel Skenderi35 spu11e că pentru marele progres 36 şi faima acestei şcoli, fo
anul 1744 s-a numit Noua Academie, revendicînd loettl cel dintîi în rîndul scoa-
lelor din Turcia europeană. P. Lambru 37 confirmase şi el faima acestei i~sti­
tuţii şi prezenţa „bărbaţUor î11semnaţi ai timpului" în cadrele ei didactice.
Chassiotis38 , istoric de dată mai recentă al învăţămîntului grec, a afirmat de
asemenea că Noua Academie era renumită şi că a exercitat o mare înrîttrire
asupra regiunilor învecinate. Am putea continua cu astfel de citate, dar în
toate aflăm aceleaşi ipoteze, aceleaşi generalităţi lipsite de informaţie. Aceasta

34 Op. cit., p. 10.

a& Skenderis, op. cil., ed. I, p. 9.
38
Cu privire la şcolile moscopolite nu ştim nimic precis pînă la 1700. Pe cartiere sau
bresle, vor fi existat şi mai înainte, desigur, şcoli elementare. Pe la 1700 exista la Moscopole
9 Şcoală de cultură mai înaltă, un colegiu în felul obişnuitelor colegii greceşti din_ vremea
aceea, condus de Hrisant din Ziţa, bun cunoscător al clasicismului greco-roman. În 1724 ţinea
cursuri la Moscopole gramaticul Nicolae Stigne din !anina. După 1738, conducătorul şcolii din
Moscopole este 5_evastos Leontiades, om de cultură occidentală - studiase la Padova - şi orator
distins; la cursurile elementare găsim pe Grigorie lvloscopolititl. Sub conducerea acestor doi in
văţaţi, şcoala cea mare a Moscopolei a luat un mare avînt. La 17H ·.rechiul colegiu este re-
organizat şi ia numele de Noua Academie.
37 Vezi Skenderis, op. cit., ed. II, p. 15.
38
Chassiotis, L'instructioii p11bliq11e c/1ez Ies G1·ecs ... Paris 1881, p. 91.

372
este deci în primul rînd valoarea tratatelor de logică, fizică şi metafizică ale
lui Cavalioti: ele sînt primele documente care oglindesc nivelul intelectual - su-
perior pentru acea vreme şi acele locuri - al programei de la Noua Academie.
Este în afară de orice îndoială că avem a face cu un ciclu „universitar", supra-
pus celui elementar39• Rezultă din aceste trei manuscrise că ştiinţele abstracte,
mîndria veacului - cum s-a zis - au avut la Moscopole o parte foarte impor-
tantă.
Faptul că se găsesc la Iaşi copii de pe Fizica şi 111.etajizica lui Cavalioti
ne arată că mişcarea intelectuală de la Moscopole şi activitatea didactică a
scriitorului nostru au avut o sferă întinsă de înrîurire. Va fi ajutat la aceasta,
desigur, şi reputaţia de elev şi prieten al lui Evghenie Vulgaris - după cum
arătăm mai jos - într-o vreme în care influenţa scriitorului corfiot se resim-
ţea deja, atît în cercurile intelectuale moldoveneşti, cît şi în cele ruseşti.
~u mai puţin limba în care scrie Cavalioti învederează - după cum
vom arăta într-un capitol următor - că la Soua Academie din Moscopole
se respira un clasicism superior.
Dar aceste scrieri mai au o însemnătate. Ele înfăţişează şi pe autor, pe
T.A. Cavalioti40 , atît de puţin cunoscut pînă astăzi. Din desenul îngrijit şi

39 Lucrul acesta rezultă. şi din prefaţa Logicei. Cavalioti, imitînd pe Coridaleu, se adresează.
tinerilor care începeau cursul de Logică: iKavGlc; floT) 1Ctpi tfiv tYKUKÂtov 7tatotiav yquµvacrµBvot
(„. destul aţi fost exercitaţi pfnă acum asupra ştiinţei rnciclopedice). La majoritatea colegiilor
greceşti din secolul XVIII, la ciclul elementar se fă.ceau cursuri de cultură. generală. - cu deo-
sebire extrase din autori. Multă. vreme, cartea fundamentală. a ciclului elementar a fost:
'EYKUKÂ.o1tatotia q>tÂ.oÂ.OytKÎI de; tfocrapac; t6µouc; 1Cpoc; xpf'lcrtv tG>v q>ti..oMyrov Kai q>tÂ.oµa0Glv
tfic; EÂ.Â.T)VtKi'\c; yÂ.rocrcrT)c; a lui Ioan Patusa, directorul muzeului elenic din Veneţia. Tipărită
la Veneţia în mai multe ediţii: 1710-1758-1780 „., această. Enciclopedie a circulat pînă. în
vremea revoluţiei din 1821.
° 4 Cu privire la Teodor Anastasie Cavalioti vezi: lohann Thunmann, Unte1·such1mgen Uber
die Geschichte der ostlichen europăischm Volkll', Erster Teil, Leipzig 1774, la capitolul: Uber
die Geschichte und Sprache der Albaner und dcr Walachcn, p. 171-366; vocabular la 181-238;
despre Cavalioti la p. 176- 178. George Constantin Roza, Untersuchungcn ilber die Romanier
oder scgenanntcn Wlachrn, Pesta, 1808, cap. 16 privitor la Cavalioti, p. 66 - 67,
NtotÂ.Â.T)VlKÎI <l>tÂ.oÂ.oyia, Atena 1854, II p. 57 şi 269. lohann Georg von Hahn.
Albanesische Studirn, Iena 1854, I, cap. Heimath des Alphablits, p. 296. T. Cipariu, Principia
de limbă şi de scriptură, Blaj 1866, ed. II, p. 88-89. Sergiu Hagiadi, Cercetări despre românii
de dincolo de Dunăre (trad. din l. greacă.), Craiova 1867, p. 58-59. Zaviras, Nea 'Ei..M.c; fi
'EÂ.Â.T)VtK6v 0foTpov, Atena 1872. Sathas, (K.N.), NtoEÂ.Â.T)vtKÎI q>tÂ.oÂ.oyia, etc. Atena 1868.
Papiu Ilarian, Vieţia, openle şi ideile lui Gwrgiu Şincai din Şinca, Bucureşti 1869, p. 10.
E. Picot, Les Roumains de la Macedoine, Paris 1875, p. 42-43. Vasile Gr. Pop, Conspect
. asupra literaturii române şi lilt1'aţilor fi de la fnceput şi pfnă astăzi „., Bucureşti 1875, p. 60.
Dr. Franz. Miklosich, Rumunische UntErsuchungcn. I. Istro - und Macedorumunische Sprach-
denkmăler, Zweite Abtheilung, Wien 1882. Aron Densuşianu, Istoria limbei şi literaturii române,
Iaşi 1885, p. 278-279; ed. II 1894, p. 332. I. Nădejde, Istoria limbei şi literaturei române,
Iaşi 1886, p. 97. I. Bianu, Texte Maudo-Române (Jntrcducerea la colecţia lui M. S. Obedeanu),
Bucureşti, 1891, p. VII. G. Meyer, Albanische Studicn, IV, Wien 1895. G. Alexiei, Geschichte,
der rum. Lztteratur, Leipzig 1906, p. 54. G. Alexiei, Maudo-rcmânii, în Conv. Literare, anul,
XXXVIII, p. 936. Const. Skenderis, fowpia •fle; O.pxaiac; Kai O'\l'YXPOVOU Mocrxo1t6Â.troc;,
Atena, ed. 1906 şi 1928, p. 9- 11. I. Bianu, An. Acad. Române, seria II, tom. XXX, 1907- 1908,
p. 6- 7. Bianu şi Hodoş, Bibliografia românească veche, tem. II ( 1716- 1808), p. 194- 195.
Per. Papahagi, Scriitori aromâni fn sec. XVIII, Bucureşti 1909, p. 31-40. Const. Noe, Les
Roumains Koutzo- VaJaques, Bucureşti, 1909, p. 33. T. Papahagi, A romd.nii din punct de vede1·e
istoric, cultural şi politic, Bucureşti 1915, p. 14- 15. Constantin Litzica, Catalogul manuscrip-
telor greceşti, Bucureşti, 1909, p. 50 şi 99. Dem. Abeleanu, Neamul aromânesc din Macedonia,
Bucureşti, 1916, p. 54-55. N. Iorga, Istoria literaturii române, stc. XV III, p. 297 şi 310. N. Iorga,
Istoria învă/ămîntului românesc, p. 349, Bucureşti 1928. T. Capidan, Daniil Moscopoleanul
(în omagiul lui N. Iorga pentru 60 de ani), Cluj. 1931, p. 1-2. T. Capidan. Fdrşeroţii. Bucureşti

373
elegant al literelor, din rînduiala disciplinată a şirurilor în pagină, din nume-
roasele notiţe, însemnări şi indicii biografice şi genealogice ce răsar la tot locul,
ca şi din conţinutul filozofic al prefeţelor şi, în genere, al tratatelor, din iz-
voarele preferate de autor - din toate se proiectează cîte o rază, în lumina
căreia întrezărim figura acoperită de vreme a lui Teodor Cavalioti.

DESPRE AUTOR

1. Cele mai sigure informaţii asupra lui Cavalioti se datoresc lui Iohann
Thunmann. - Viaţa lui Teodor Anastasie Cavalioti, protoiereu al Moscopolei,
predicator la tronul Primei iustiniene, profesor şi director la Noua Academie,
filolog, gramatic şi poet, nu a fost cercetată îndeajuns. Preţioase, dar incom-
plete informaţii biografice ne-au transmis scriitorul german Iohann Thunmann
şi istoricii greci Zaviras, Sathas şi Vretos în lucrările citate mai sus.
Figura lui Cavalioti a făcut o puternică impresie asupra contemporaniloru
şi asupra celor cari au cercetat cît de puţin amintirea lui. Meritele sale inte-
lectuale au făcut din el şeful mişcării culturale de la Moscopole după 1750.
Thunmann vorbeşte cu vădită admiraţie pentru cultura lui Cavalioti 42 , pen-
tru aptitudinile sale filologice şi pentru talentul dovedit ca orator religios 43 ;
Zaviras 44 îl socoate de-a dreptul „genial", iar Sathas45 ni-l arată plin de avînt
şi iubire pentru „o cultură mai largă" (în înţelesul de mai nouă) şi îl pune în
rîndul celor mai de seamă profesori pe care i-a avut neamul grecesc 46 • Vretos
are informaţiuni sumare47 • Am văzut cum, dintre toţi aceşti informatori,
singur Thunmann ştia şi afirmase încă de la 1774 că Teodor Cavalioti a mai
scris, în afară de lucrările cunoscute, „aproape despre toate ştiinţele filozofice".
El a ştiut, de asemenea, că „din operele filozofice ale lui Cavalioti nu s-a
publicat nimic".· Că Thunmann a fost bine informat asupra lui Cavalioti nu
este de mirare; informatorul său - după cum singur ne spune - este chiar
fostul elev al lui Cavalioti, cunoscutul scriitor rnoscopolean Constantin Hagi
Ceagani48 , a cărui viaţă, în treacăt fie zis, valoarează cît un puternic roman.

1931, rp. 30. Blfi).loypaip{a 'Hndpou Kal 'Mflav{~ de E. Kurilas, în 'HitElpcotlKa

XpoVlKa, III, 1928, p. 68-69 şi VI, 1931, p. 94, p. 68-69. Legrand, Bibi. Alban. nr. i35
şi 588 şi Bibi. hellenique, nr. 550, p. 510-511.
u Vezi pentru felul cum l-au privit contemporanii şi acele 'Emypaµµa'l'a, pe care i le
închină foştii săi elevi: Terpu Macu, Vretos preot şi Nomofilax, Nicoltse Samsala, Naum Guşa,
Sava Ieromonahul, Gheorghe Nicolaide Turta, Naum Nicolau Turta, Ambrosie Ieromonahul
Toma A nastasiade, Ioan Posama - în Elaaycayi) ypaµµa'l'lKf'jc; (gramatica lui Cavalioti tipărită. ·
la Moscopole în 1760).
42 „Er ist ein gelehrter Mann, der gelehrteste unter seinem Volke, der Sprachen, Philosophie
und Mathematik mit Nutzen studiert hat". Iohann Thunmann, op. cit„ p. 178.
43 Ibid. între altele: „vornehmste Prediger".
4 4 Zaviras, op. cit„ p. 319-20. Cp. Sathas, op. cit„ p. 459, unde citează calificativul lui
Zavi ras.
0 Sathas, ibidem.
~ 8 Ibidem.
47 Papadopoulos Vretos, op. cit„ II, p. 269.
48 Pentru viaţa plină de interesante şi mişcătoare peripeţii a· lui Ceagani vezi: Thunmann,

op. cit„ p. 179, nota k. Thunmann datoreşte multe din cunoştinţele lui asupra macedoro-
mânilor şi albanezilor acestui învăţat moscopolean. Tot pentru viaţa lui, vezi mai ales Zaviras,
op. cit„ p. 396-397. Sathas, op. cit„ p. 498-499. Dintre numeroasele lucrări ale lui Ceagani,
menţionăm Elegia eroicd cdtre Ecaterina a II-a, interesantă fiindcă confirmă convingerea noastră
că agenţii ac.estei ·împărătese au avut legături cu fruntaşii şi conducătorii Moscopolei - după

374
Acesta a şi procurat lui Thunmann exemplarul din Tipcoto7tetpia, de care s-a
folosit învăţatul german. Pentru aceste motive, ne vom servi cu mai multă
încredere de unele ştiri biografice transmise de Thunmann; sursa lui de infor-
ma ţii este cea mai aproape de adevăr.

2. Unde s-a născut Cavalioti.-Un prim fapt asupra căruia avem ştiri
contradicto1ii este locul unde s-a născut Teodor Cavalioti. Astfel Thunmann
spune că s-a născut în Moscopole 49 , pe cînd Zaviras şi după acesta şi Sathas -
dau ca loc de naştere Cavalla 50 . Părerile scriitorilor moderni s-au împărţit
după aceste două versiuni. Problema se complică însă prin faptul că atît
scriitorul german, cît şi cel grec constituiesc două izvoare serioase; atît Thun-
mann cît şi Zaviras sînt contemporani cu Teodor Cavalioti, iar dacă Thunmann
a putut fi informat bine prin Ceagani, fostul elev al lui Cavalioti, se poate
prezuma că şi Zaviras, în calitatea lui de grec, era şi el bine informat. La noi,
d-l P. Papahagi, autorul preţiosului studiu asupra scriitorilor aromâni, citat
mai sus, socoate eronată versiunea Zaviras:
„Presup1:1nerea că s-ar fi născut la Cavala trebuie înlăturată" - zice
d-sa - „Numele acesta este însă patronimic şi nu aparţine lui Teodor, ci
tatălui acestuia, lui Anastas, care nu ştiu prin ce împrejurare şi l-a căpătat.
E cu putinţă ca acesta trăind la Cavala, conaţionalii săi să-l fi poreclit Anastas
Cavalioti. Lucrul se petrece des la aromâni. În Avdela există familia Colucuri,
poreclită aşa pentru faptul că în toţi anii familia aceasta îşi petrece iarna
( = arneadză) în satul Colucuri, din cazaua Caterina, vilaetul Salonic. Astfel
de nume se dau la aromâni şi celor cari se îndeletnicesc cu negoţul sau cu
industria în anumite localităţi, la început simple porecle, devin cu timpul
nume de familii."
Pe de altă parte, cercetătorul grec Skenderi 51 , care s-a ocupat de aproape
de Moscopole, strîngînd numeroase informaţii biografice cu privire la bărbaţii
de cultură pe care i-a dat acest oraş, aderă la versiunea Zaviras; nu ştiu dacă
a mai avut şi alte izvoare care să-i întărească informaţia transmisă de Zaviras.
fiindcă nu spune.
„Sufletul Academiei" (din Moscopole)-spune Skenderi - „a fost Cava-
lioti, încetăţenit în acest oraş pe care l-a socotit ca a doua sa patrie. închi-
nîndu-şi toată viaţa pentru conducerea Academiei. El era originar din Cavala ... "
D-l N. Iorga 52 acceptă, de asemenea, această părere. Scriind „Protopopul
şi ierochirixul Teodor Cavalioti", adaugă în paranteză: [din Cavala]. Incon-
testabil, numele este o indicaţie serioasă pentru stabilirea localităţii. Totuşi.
în cazul lui Cavalioti, mărturia lui lohann Thunmann este prea puternic
sprijinită pe informaţiile lui Ceagani pentru a o putea înlătura. Iar Ceagani
n-a putut avea nici un motiv care să-l facă să ascundă adevărul.
Afară de aceasta, mai avem însă cîteva indicaţii demne de luat în seamă.

cum vom arăta mai pe larg într-un articol viitor. Aceste legături au sfîrşit prin a compromite
în ochii turcilor pe moscopoleni - mai ales în timpul expediţiei navale a faimosului Orloff - şi
au grăbit distrugerea Moscopolei.
" „ ... Er ist aus Moschopolis gebilrtig", p. 178, nota g.
60 Zaviras op. cit., p. 269; Sathas, op. cit., p. 195.
n Skenderis, op. cit., p. 18.
13 N. Iorga, Istoria Rom4nilor din Peninsula Balcanicd, p. 13.

375
 În două din lucrările sale Cavalioti semnează: 0eoocilpou •Avacmiafou
KappaA.tciltou MocrxonoA.i-rou 53 [Teodor Anastasie Cavelioti Moscopolitul].
De asemenea, în titlul Tratatului de fizică descris mai sus el scrie: 0eoocilpou
'Avacr•acriou KappaA.1c0tou tou SK Mocrxon6A.eroc; [Teodor Anastas Cava-
lioti cel din Moscopole]. De asemenea, copistul tratatelor de fizică şi meta-
fizică Naum Anastasie Data, fostul elev al lui Cavalioti, scriind numele profe-
sorului său, adaugă: •ou SK Mocrxon6A.effic;. Pe lîngă aceasta, în titlul Trata-
tului de Logică Cavalioti scrie: [ ... Kai nap' autou tKoo0eîcm tv •ij Ti'jc; ioiac;
na•piooc; vefficrîi iopu0eicrJJ crxoA.ij [şi dat la lumină în şcoala de curînd
- înfiinţată în propria-i patrie] ; la fel în titlul Fizicei: „ ... dat la lumină în
şcoala de curînd înfiinţată a patriei lui". Ilaîpi.c; în limba greacă din oricare
epocă a însemnat locul părintesc, locul natal (la început acest cuvînt avea
valoare de adjectiv şi se întrebuinţa alături de cuvîntul pămînt: naîpic; yaia),
apoi, substantivizat, patrie. În titlul lucrărilor lui Cavalioti acesta este sensul
cuvîntului patrie: localitatea din care îşi trage obîrşia.
Nu fără însemnătate în favoarea versiunii Thunmann este şi faptul că
Teodor Cavalioti a cunoscut la perfecţie greaca, macedoromâna şi albaneza 5-t.
Un epirot - un moscopolean - putea cunoaşte aceste trei limbi, iar ca om
de cultură să le şi înregistreze vocabularele; pentru un cavalliot, era mult
mai greu - iar în ceea ce priveşte albaneza, aproape imposibil. Exactitatea
vocabularelor şi gradul de cunoaştere a celor trei limbi sînt o indicaţie că
Teodor Cavalioti a avut de mic copil exerciţiul acestor trei limbi. Doar Thun-
mann ne spune că autorul Protopiriei vorbea greaca, aromâna şi albaneza ca
limbi materne. Nu la C1vala, ci la l\foscopole a putut el auzi din fragedă vîrstă
cele trei limbi. Dealtfel tot din mediul poliglot al Moscopolei trebuia să apară,
la 24 ani după vocabularul în trei limbi al lui Cavalioti, alt vocabular, în
patru limbi, al preotului iconom Daniil Moscopolitul. Nu mai poate fi deci
îndoială: Teodor Cavalioti s-a născut la Moscopole. În ceea ce priveşte nu-
mele Cavalioti, scriitorul l-a moştenit 55 • Sau tatăl lui Cavalioti va fi locuit
- cum presupune Pericle Papahagi - vreme îndelungată la Cavala, cu
îndeletniciri neguţătoreşti şi de aci porecla; sau, va trebui să admitem -
lucru mai puţin probabil - că vreunul dintre ascendenţii în linie bărbătească
ai lui Teodor Cavalioti a fost chiar originar din Cavala. în aceeaşi notiţă
biografică, Thunmann spune că scriitorul moscopolean „s-a născut ... acum
aproape 46 ani". Cum el comunică Ilptom::tpia la 1774, rezultă că autorul
tratatelor de logică, fizică şi metafizică s-a născut la anul 1728.

3. Primde înrîuriri apusene asupra lui Cavalioti. Evghenie Vulgaris şi

Cavalioti. - Tot din Thunmann aflăm că Teodor Ca\'alioti şi-a făcut primele
studii la colegiul elen „din oraşul său natal". A studiat disciplinele umaniste,

63 În titlul gramaticii [Etcru·1coyi) ypuµµunKi)i; ... ] ; la fel în Ilpcotom:ipiu.

H „înţelege şi vorbeşte
limba greacă, română şi albaneză ca limbi materne", p. 178. P. Papahagi,
op. cit„ p. 32, traduce: „pricepe şi vorbeşte limba greacă., aromână. şi albaneză. ca limbă ma-
ternă" - este desigur o eroare tipografică..
55 Nu este cu totul fără. importanţă. şi faptul că. singura semnă.tură. autografă - în titlul

Logicei - este scrisă. cu un singur Â. (KuPfk1A.1rotou) iar nu cu A.A. (KaPPaA.A.trotou) cum

ar fi fost consecvent ortografiei numelui KuPiiA.A.a. Numai în lucrările tipărite Cavalioti a mai
păstrat ortografia aceasta.

376
avînd profesor pe Ioan Clzalkeus 5r; şi pe Sevastos Leontiades din Castoria 5 i.
Prin acesta din urmă a putut primi Cavalioti cele dintîi influenţe de cultură
apuseană. Sevastos, fost elev al lui M etodius Antrakites 58 şi al Academiei
din Padova, fusese pregătit de dascălul său în spiritul cel nou al învăţămîn­
tului filozofic apusean, în care sistemele lui Descartes şi M alebranche aveau
un loc de frunte. Pe cînd Cavalioti sfîrşea „studiile umaniste" la Colegiul
din Moscopole, în lumea balcanică începuse a face vîlvă, prin ideile sale îndrăz­
neţe şi prin elocvenţa sa, învăţatul grec Evghenie Vulgaris:>9 •
Cine va vroi să cerceteze originile culturii moderne în sud-estul Europei
şi să urmărească în secolul al XVIII-lea circulaţia ideilor noi - cu deose-
bire la popoarele supuse Imperiului otoman - va trebui să consacre un capitol
personalităţii şi operei lui Evghenie Vitlgaris. El este pentru Răsărit pre-
cursorul - în gesturile şi în gîndul căruia apar şi îşi deschid drumul sufletul,
mentalitatea şi aspiraţiile generaţiilor următoare. Este destul să amintim că
a tradus din Yoltaire şi că şi-a însuşit în activitatea sa filozofică şi didactică,
în afară de Leibniz şi Wolf (1679-1754), pe Locke - părintele enciclopediş­
tilor, teoreticianul secularizării, al toleranţei şi al dreptului la insurecţiune
- pentru ca să recunoască oricine că revolttţia în Răsărit datoreşte ceva lui
Evghenie Vulgaris60 • Cursurile sale trezeau un ecou puternic, cărţile sale se
răspîndeau pretutindeni în manuscrise, în tot Orientul tinerimea era sub
influenţa lui. Şi în Principate înrîurirea lui a fost puternică61 . Cavalioti, pe
care l-am văzut la Academia din Moscopole sub o influenţă carteziană (p. 399,
v. şi nota 4) - emancipat deci într-o însemnată măsură de sub rigorile sco-
lasticei - era unul dintre cei pregătiţi pentru a-l înţelege pe învăţatul E\rghe-
nie. Cînd faima despre cursurile lui Vulgaris ajunse la Moscopole, Cavalioti
- asupra căruia se pare că erau îndreptate deja speranţele profesorilor şi
concetăţenilor săi - fu trimis la Ianina, la Colegiu! 1Vfaruţian62 • Fiind însă

56 Şi Chalkeus fusese elev al şcolii din l\bscopole - mai tîrziu el a devenit profesor la
Venetia.
' 57 Pentru Sevastos vezi Vretos, op. cit., p. 49; Za·riras, p. 530- 53 l; Sathas, op. cit.,
p. 482. Sevastos se născuse la Castoria în anul 1690. Pe la 1740 el este directorul Colegiului.
Sub directoratul lui Sevastos, la 1744, şcoala se reorganizează şi ia numele de Noua Academie.
58 Chassiotis, op. cit., p. 91, Gh. Sugduris în 1683 şi urmaşul său, lV[etodie A ntrakites în

1715, au fost cei dintîi cari au introdus sistemele lui Descartes şi iVlalebranclie. Ibidem, un scurt
capitol privitor la Noua Academie. Pentru păţaniile lui Antrakites şi persP.cuţiile îndurate din
cauza „modernismului" său, cum şi pentru activitatea sa în domeniul matematicilor şi mai
ales a geometriei „care lipsea de mult din Grecia", vezi Koumas, _'lcrtop[m tCi>V O.v9po:mivcov
7tpci!;ECOv, Veneţia 1831, tom. XII, 558 şi 560.
59 Koumas, ibidem. „De la !anina şi Cojani s-a id.cut vestit Evghenie în toată Grecia

ca un înţelept şi cult, ca cel dintîi între toţi cei ce au luminat învăţătura în timpul robiei".
60
Pentru activitatea şi peregrinările lui Ev·ghenie Vulgaris vezi Koumas, op. cit., tom. X,
p. 399 şi to:n. XII, p. 559-564; pentru opera filosofică, D. Russo, O scrisoare a lui Evghenie
Vulgaris tradusă în lim'Ja română, extras din Revista Istorică Romină I ( 1931), Bucureşti;
G. Chassiotis, op. cit., p. 98-99 pentru activitatea pedagogică şi didactică.
61
Pentru influenţa lui Vulgaris în Principate, vezi D. Russo, Studii şi Critice, Bucureşti,
1910, p. 103- 104 şi articolul citat mai sus.
62
Susţinut de bogata familie l'rfaruţi. Vezi pentru această şcoală şi C. Erbiceanu,
Cronicarii Greci, p. XXIX. Maruţi (Mapout~TJ), veche familie epirotă. Străn:10şul acestei
familii a fost chiragiu vestit, adică proprietar de caravane de catîri, cu care făcea o întinsă
cărăuşie. Imbogăţindu-se, Maruţi se aşezară la !anina de unde, din cauza persecuţiilor turceşti,
emigrară la Veneţia. Erau de aproape înrudiţi cu Caraianii. Vezi pentru Maruţi Aravantinos,
op. cit., p. 265-266 şi nota 5. G. Ioan Caraiani, Studii istorice asupra românilor din
Pensinsula Balcanică, pi 58-59 şi op. cit., p. 122 şi 176- 178.

377
lipsit de mijloace, el nu putu pleca decît în urma unei colecte cetăţeneşti,
care îi asigura întreţinerea în timpul studiilor ce urma să facă63 •
La lanina, la data cînd soseşte Cavalioti, erau două şcoli mai importante,
cunoscute în tot Epirul, fiindcă vreme îndelungată şi-au disputat hegemonia
intelectuală. Colegiul Ghiu,ma, condus de Balanos64 şi Colegiul Maruţi, condus
de Evghenie Vulgaris. Cavalioti studie aci, sub îngrijirea lui Evghenie, ştiin­
ţele matematice şi cele filozofice. Între timp, între cele două şcoli, conflictul
deveni acut. Discipolii şcolii Balanos, apărători ai tradiţiei, „fie din rîvnă
adevărată, fie din invidie" atacau pe Vulgaris fiindcă introducea la cursul
său de filozofie şi comentarii asupra filozofilor moderni, „cu toate că" - spu-
ne Cumas - „Evghenie scria şi predica şi teologia scolastică". Totuşi îndrăz­
neţul profesor nu reuşi să-şi potolească adversarii. Pentru aceştia, „afară
de filozofia aristotelică orice altă filozofie era .socotită contra bisericei" 65 • În
aceste împrejurări şi în mijlocul acestor dispute s-a închegat personalitatea
intelectuală a lui Teodor Cavalioti, iar în lupta ce s-a desfăşurat în urmă cu
zgomot mare, el s-a ataşat din ce în ce mai mult de maestrul său.
Intoleranţa şi obscurantismul tradiţionaliştilor de la lanina s-a văzut
şi din vehemenţa atacurilor date lui Metodie Antrakites care, „cu toată evlavia
lui către Dumnezeu", n-a fost iertat nici pentru încercarea de a introduce
pe Malebranche, filozof spiritualist şi teist. Conflictele necontenite între cele
două curente au făcut ca, pînă în cele din urmă, mişcarea culturală a laninei
să decadă66 • Hărţuit necontenit de adversarii săi, părăsit şi terorizat, Evghenie
Vulgaris „a fost nevoit să-şi caute liniştea în altă parte".
Un fapt important - care ne arată cît erau de strînse legăturile dintre
Cavalioti şi profesorul său şi puternica impresie pe care acesta o făcuse asupra
tînărului moscopolean, este plecarea lui Cavalioti de la Colegiul Maruţian
odată cu Vulgaris67 . Chemat de cetăţenii „iubitori de frumos" ai oraşului
macedonean Cojani, Vulgaris veni la şcoala lor în 1750; Cavalioti îl însoţi şi
la Cojani. Dar aci decepţia lor fu în curînd şi mai mare. Cu ironie amară îşi
rosti Vulgaris dezamăgirea sa: Am sărit de pe cal pe măgar!

5. Activitatea lui Cavalioti. In chiar cursul aceluiaşi an, Cavalioti se des~

părţi de profesorul său şi se întoarse la Moscopole, unde i se dădu conducerea
83 Zaviras, op. cit., p. 319- 320. Bursa. lui Cavalioti a fost susţinută de breasla arămarilor.

Se pare că această corporaţie era printre cele mai bogate. La anul 1752 tot arămarii au zidit
biserica Sfinţii Apostoli. În inscripţia aşezată deasupra uşii, scrie: „S-a ridicat şi s-a pictat aceastd
dumnezeiascd şi prea mdritd bisericd a Sfinţilor Apostoli, cu dona/ia comună, etc cheltuiala şi cu
osteneala a celor mari şi a celor mici, cari se gdsiau aici şi aparţineau corporaţiei ardmarilor ... "
Vezi Skenderis, op. cit., p. 25.
11t Vezi Balanos, (D.S.), Ol Mmwivo1 S1SltcrKllÂ01 toO ytvoui; în 'H:1mprot1Ka XpovtKci,
\', p. 229-235. Vezi caracterul conservator al acestei familii.
8
~ Koumas, op. cit., p. 560. Şi pentru citatele următoare.
86
Pentru lupta între cele două curente, vezi şi Polycarpos Sinodinos, rp11y6p1oi;
IlcU.1oupitTJi;, în 'Hm:1pro·nKa Xpov1Ka, II - 1927, !anina, p. 172-181.
87 Zaviras, op. cit., p. 3 19- 320. Cp. şi Sathas, op. cit., p. '195. La Colegiul Maruţi
din !anina, Evghenie Vulgaris a lăsat în Jocul său pe Trifon din Meţoi·a, „colegul şi prietenul
său". Despre Trifon, Cumas spune că era „cunoscător al ştiinţelor moderne", de unde rezultă
că la şcoala Maruţi s-a menţinut spiritul inaugurat prin activitatea lui Vulgaris. „Succesor
vrednic" al lui Trifon a fost nepotul său, Dumitru Bardaca, pe care îl ştim funcţionînd o bucată
de vreme şi la Meţova. Ambii au fost aromâni. Vezi pentru cultura epirotă a acestui timp
Aravantinos, op. cit., cap. Ilepi crxoulrov Kat tliw tni m1Sef~ S1a1tpe\jfavtrov, p. 275-284.
tom. II. Tot acolo şi o listă a învăţaţilor timpului.

378
Academiei68 • Se căsători cu o mosco1>0leancă şi fu hirotonit preot69 • În urmă
ajunse mare protoereu şi predicator70 • Apreciat pentru cultura şi elocvenţa
sa, Cavalioti merse la Constantinopol, la Patriarhie, de unde se întoarse cu
scrisoarea patriarhicească prin care era numit predicator la tronul Primei
Justiniane a Ohridei. Nu este exclus ca la Constantinopol, Cavalioti să fi
reîntîlnit pe învăţatul Evghenie 71 •
Trebuie să spunem cu acest prilej că în capitală, la Patriarhie, atmosfera
nu era atît de conservatoare ca prin eparhii. Dimpotrivă, tonul înnoirilor îl
dau, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, chiar unii dintre patriarhi.
Astfel, Evghenie Vulgaris, izgonit din provincie, va găsi destulă ocrotire şi
înţelegere la Patriarhie, iar Chiril al VI-lea îi va da personal sprijinul moral
şi material şi îl va trimite să ţină prelegeri filozofice tocmai la muntele Athos,
în mijlocul celei mai reacţionare societăţi monahale72 •
În aceeaşi ordine de idei, se constată că în secolul al XVIII-lea atenţia
Patriarhiei era permanent aţintită asupra celor ce se petreceau în diocesele
Primei Iustiniane 73 ; Ohrida era doar cetatea tradiţiei naţionale şi religioase
a poporului bulgar. Fireşte, nu s-ar putea vorbi la data aceasta de un naţio­
nalism bulgar, însă nu este mai puţin adevărat că la Ohrida s-a menţinut în
toate timpurile o atmosferă locală, refractară oarecum influenţelor şi progre-
sismului grec. Era acolo - între vechile mănăstiri păstrătoare a atîtor docu-
mente ce vorbeau de o glorie împărătească bulgară şi de sfinţii întemeietori
ai bisericii sud-slave - un fel de rezervă ostilă faţă de Patriarhie, sugerată
nu :itit de amintirile sîngeroase ale trecutului, cît de presentimentul unei
:;.oi concurenţe; aci va reînvia sufletul Bulgariei, lupta împotriva Bizanţului,
exarhismul ... Lucrul acesta nu putea scăpa celor cari începuseră a visa
resurecţia Bizanţului. Ei vor întreprinde o vie acţiune elenizantă 74 , iar cînd
nevoia o va impune, nu se vor da în lături să provoace, sub diferite motive,

68 Cronica mănăstirii Prodrom din Moscopole ne arată - cum s-a văzut mai sus - pe

Cavalioti director la Noua Academie încă din 1750. Este adevărat că era foarte tînăr la această
dată - avea 22 ani - însă faptul că la 1755 el redactase deja cursurile de logică, fizică şi meta-
l izică vine în sprijinul acestei date sau a uneia foarte apropiate. Este neîndoios că aceste cursuri
au fost opera mai multor ani.
6
8 Zaviras, op. cit., p. 319- 320. Cf. şi Sathas, op. cit., p. 495.
70 Ibidem, Vezi expresia .„ M&yciA.ou Ilpoo't0Tta7tci, în Gramatică.
71 Pentru mişcarea culturală, Patriarhul Chiril VI are meritul de a fi făcut să activeze

multe dintre energiile intelectuale şi talentele timpului; a fost factorul animator al unei acti-
vităţi care anunţa zorile Renaşterii elenice. La 1753, prin iniţiativa şi efortul său material, se
pun bazele şcolii de la Athos, unde Vulgaris a funcţionat ca profesor de ştiinţe şi filozofie. Este
interesant că activitatea învăţatului Evghenie a fost la Athos tot atît de „modernistă", ca şi
la Ianina. După o activitate de 5 ani, şcoala fu închisă prin reacţiunea monahilor desperaţi
că „pierdeau pe tinerii s;tpuşi lor, care alergau la Filosof ie". Îndată după aceasta, Evghenie fu
chemat de Samuil la şcoala patriarhlstă, unde, fireşte, a stîrnit curînd furia aristotelicilor.
Reacţiunea scolasticilor din Constantinopol l-a determinat să se expatrieze. A plecat la Lipsea,
unde a stat pînă la 1772, ocupîndu-se de tipă.riturile lui; a trecut cu acel prilej şi prin Ţara
Românească., primit cu mare cinste de Constantin Vodă Racoviţă (D. Russo, op. cit„ p. 12).
Se va fi întîlnit oare Teodor Cavalioti cu dascălul său de odinioară prin Germania? Chemat
de împărăteasa Ecaterina, Vulgaris se stabileşte în Rusia; traduce pe Virgil şi cade repede sub
acuzarea Sfîntului Sinod. S-a stins în 1806, după o viaţă al cărei extraordinar neastîmpă.r stă.
la răspîntia a două epoci.
12 Koumas, op. cit., p. 580.
73
Simeon Radeff, La Macedoine et la Renaissance bulgare, Sofia, 1918, p. 48-49; vezi
şi studiul recent al istoricului Snegarov.
74
Vezi pentru acţiunea Patriarhiei lucrarea lui Ivan Snegarov, Uni§tojenieto na Ohridskata
patriar!ija i vlijanieto na elinizma vă Bălgariia, „Makedonski Pregled", II, f. 3 p. 65- 110.

379
insăşi desfiinţarea Patriarhiei ohridiene' 5 • Am arătat şi cu alt prilej cum în
regiunea Ohridei - ca şi în alte părţi ale :Macedoniei - pionierii acţiunii
elenice au fost în mare parte aromâni 76 .
În aceste împrejurări, cînd se organiza la Patriarhie propaganda în
diocesele Ohridei, soseşte la Constantinopol Teodor Cavalioti. Nu ştim cine
i-a făcut recomandaţiile pe baza cărora i s-a încredinţat misiunea amintită
mai sus. ~ici cuprinsul scrisorii patriarhiceşti nu ne este cunoscut decît din
ceea ce ne transmit Zaviras şi Sathas.
Activitatea misionarică a lui Cavalioti pare a se fi îndreptat cu deose-
bire asupra triburilor de prin ţinuturile muntoase ale Albaniei meridionale
şi s-a extins pînă în regiunea Elbassan. În mijlocul acestor populaţii cu mo-
ravuri încă primitive, dedate brigandajului şi necontenit sîngerate de lupta
între fraţi şi de vendette monstruoase, urmărite prin generaţii - aci va dez-
volta Cavalioti activitatea sa creştină şi civilizatoare 77 • Moscopolea, cu bogă­
ţiile şi caravanele ei, era mereu stînjenită ·în siguranţa şi expansiunea ei
către ţărmurile Adriaticei de către aceste triburi de albanezi războinici;
vom vedea dealtfel cum, peste puţini ani, aceste triburi stîmite de dorinţa
jafului vor înainta, vor ocupa drumurile, vor strînge cercul de fier şi foc
în jurul oraşului 78 , îl vor paraliza economiceşte, iar cînd împrejurările politice
generale le vor fi favorabile, vor da atacul din toate părţile, distrugîndu-l7 9•
Se pare că mai marii oraşului şi şefii caselor comerciale şi industriale
au avut de timpuriu sentimentul că, fără un hinterland pacificat, Moscopolea
stă sub o ameninţare continuă şi au încercat să scoată patria lor de sub
acest destin. Aşa ne explicăm atenţia cu totul deosebită pe care Cavalioti
a dat-o în misiunea sa unor populaţii în mare parte mahomedanizate. El
alcătuieşte şi împrăştie în rîndurile acestor primitivi o traducere albane-

70 Simcon Radcff, op. cit., p. 49-.50.

78 Y. Papacostea, O 11a1a/i1111e bulgară despre aromânii din rtgimua Ohrida-Monastir, în
,.Rc·1. Arom.", I, 1929, nr. 2, p. 130- MI.
7 7 Hahn, Alb. Studirn, Jena, 18.54, I, p. 296; interesante următoarele rînduri: „Die Tra-
.lition kwapft ăassclbe a11 ciHrn Lclrrcr dcr ăortigrn gri<chischu1 Schule, namrns Theodor, welcher
:ugleich Stadtprcdigcr 1111d ei11 ulrr gcllhrtlr Ma1111 u·ar. Doch weiss mami 11icht zu sagen, ob er
das Alphabet erfu11dm odtr :mrst nach Elbassami gcbracht habe. Dtr Mann soli nicht 11ur das
neuc, so11der11 auch das alte Testamrnt (11ac/1 Septuaginta, dom lubrilisch verstand er 11icl1t) ins
Albanesische ilbersetzt, und sich ubei-haupt mit Bildu11g eimr drn weit auseinander lauflttden alba-
11esiscl1en Dialektm gemeinsamen Schrif tsprache beschii.ftigt habrn. Leider wurden alle seine Schrif-
ten nach einer starken Pestepidemie von den Verwandten aus Furcht vor neuer Anstekung
·.rerbrannt. Er soli, nach dem Alter seiner lebendcn Verwandten zu schliessen, gegen das ~nde
des vorigen Jahrhunderts gestorben sein. Er hatte in Moschopolis, 10 Stunden ăstlich von Berat,
studiert. Dies war bis in die Mitte des vo~igen Jahrhunderts die weitaus gebildetste Stadt in ganz
Albanien, sie besass von den Zeitm des Mittelalters her eine bertihmte Schule und sogar eine-
Druckcrei. Die Schule soli ihre Blllthe namentlich mehreren ausgezeichneten Constantino
politaner Gelehrten verdankt haben, welche nach dem Falie ihrer Vaterstadt dorthin fliich
teten".
După cum se vede, Hahn afirmă că T.C. ar fi tradus şi Vechiul Testament - ceea ce nu
ni se confirmă prin titlul transcris de Za•1iras şi Sathas.
78 Aravantinos, op. cit„ cartea IV şi 33.

79 Prima năvălire asupra Moscopolei cu incendiere a avut loc la anul 1769, după cum se
·~ede din Cronica Prcdrnmului: „ln anul 1769 n-att dat nimrni nici o para (adică nu s-a dat
1iimic la mămlstire) dtcarrce in anul acl~ia au venit (turco-albanezii) şi au jefuit mdnăstir<a şi
oraşul iar multe case lt-au ars", iar mai jos: „În iunie 1769 ziua anuală a tîrgului, nici un obol
nu s-a adunat deoarece vestita Moscopole s-a ruinat şi s-a nimicit pe deplin". Vezi Skenderis,
op. cit., p. 16.

380
ză8 o a ?'\oului Testament, opera esenţială a creştinismului şi care, în toate
timpurile, a avut o miraculoasă putere de înrîurire asupra barbarilor.
Este de regretat că nu ştim aproape nimic asupra oratorului religios.
Menţionăm doar faptul că în timpul din urmă s-au descoperit cîteva inte-
resante omilii despre care d-l X. Iorga spune că sînt „traduse sau imitate
din greceşte" şi pe care le atribuie lui Cavalioti „mai mult decît emulului
său Daniil" 81 .
Omiliile de care vorbeşte d-l X. Iorga alcătuiesc o scriere cunoscută sub
numele de codex Dimonie, de mare preţ pentru ling,·işti 82 • Este o traducere 83
din greceşte, nu o imitaţie. D-l D. Russo îl numeşte cel mai important monu-
meri,~ al dialectului macedoromân 84 • Tot d-l D. Russo dă în Elenizmul în Româ-
nia o serie de indicaţii din care rezultă că acele omilii traduse din limba greacă
nu pot fi atribuite lui Teodor Anastasie Cavalioti.
Originalele greceşti cari au servit traducătorului nu s-au identificat
pînă acum, afară de o însemnată parte a acestui manuscris care, precum am
constatat, e tradusă după cartea lui D.N. Darvari, 'Emwµi) 'tfli; iEpăi;
icrwpiai; 'tfli; lKKÂ:r1criai; 'tfli; nai.mai; Kai vfoi; ~w.9Î)Kl')i; (Viena, 1803 )85 .
Ceea ce - conchide d-l D. Russo - ne dă un terminus post quem pentru
datarea manuscrisului. Deci - conchidem noi - o operă scrisă după 1803
nu poate fi atribuită lui Teodor Cavalioti, care moare 86 la 1786, cum arătăm
mai departe.
La Noua Academie din :Jioscopole, Cavalioti a avut o activitate intensă;
cu a. vînt şi cu o excepţională iubire de muncă, el a însufleţit puterile spiri-
tuale ale unei întregi generaţii. Dealtfel, sîntem în perioada eroică, cînd
mişcarea pentru cultură era la :Jioscopole în toi. Prin colectă publică, care
făcuse în vremea Patriarhului Ioasaf 87 al Ohridei - moscopolean şi el - s~t

80 Din cele spuse de Hahn - ·rezi nota de mai sus - se pare că T.C., w prilejit! acestei

traduceri, a încercat să. alcătuiască, din diferitele dialecte albaneze, o limbă literară. accesibilă.
tuturor triburilor.
81 N. Iorga, Istoria Românilor din Peninsula Balcanică, p. 5-1.
82
Vezi P. Dachselt şi Weigand, în Jahresberic/rt des Instituts f. rumiinische Sprache, I --
IV. Vezi şi polemica lui A. Philippide cu Dachselt, pentru modul cum a tradus acesta, în [-n
specialist român la Lipsea, laşi, 1910, p. 11- 18.
83 V. D. Russo, Elenizm11l Îll România, p. 10, nota 2.
84 Ibidem.
9
• Ibidem.
88
Această. dată nu este admisă numai de noi, ci şi de istoriografia greacă cea mai nouă.
Astfel, în Evloghios Kurilas, rpty6ptoi; 6 'Apyup0Kacrtpin1i;. publicat în revista « E>Eo}.o·
yia » 9 ( 1931), p. 318- 321, făcîndu-se biografia lui Cavalioti, este admisă data de 1786 trans·
misă. de Zaviras. Acest studiu, cel din urmă apărut în Grecia cu pagini privitoare la Teodo~
Cavalioti, mi-a fost pus la îndemînă. de d-l Russo acuma în urmă. Nici d-l Kurilas însă nu aduce
nici o ştire nouă despre învăţatul moscopolean sau despre activitatea lui.
87
Arhiepiscopul Ioasaf a fost una dintre figurile însemnate pe care ramura macedo-română
le-a dat bisericii răsăritene. Era originar din Moscopole. La 1709 a fost ales episcop de Coriţa,
iar între 1718- 1715 fu Patriarh al Ohridei. A fost şi el un animator al culturii. Lui i se dato-
reşte în mare măsură ridicarea palatului Academiei din Moscopole. Vezi pt. loasaf, H. Gelzer,
Vom Heiligen Berge und aus Makedonien, Leipzig, 1901, p. 151; G. Weigand, Die Aromunen,
I, p. 99 şi Memoriile lui Cuzman Şapcarer, luptător al Renaşterii bulgare din reg. Ohrida, publi-
cate de Ivan Snegaroy în M akedonski Pregled, an. II, fasc. I - II. Prinos kăm istorijata na
p1·osvetnoto delo v Makedonia (Vlah ol Voskopole); în legătură cu aceasta, vezi şi V. Papacostea,
O naraţiune bulgară, etc„ în Rivista Aromânească, vol. I, nr. 2, 1929 Bucureşti, p. H l şi
Theodor Capidan, Fărşeroţii, Bucureşti, 1931, p. 35-36. Pentru concursul dat de Ioasaf Vlahul
culturii religioase bulgare, vezi articolul lui D. l.". Gentchoff, Despre Sf intui Climent şi cei sapte
sfinţi in iconografia bulgară, tot in Makedonski Pregled, an. III, .fasc. l, Sofia, 1927, p. W-92

381
tresară de entuziasm întregul oraş 88 , se înzestrează Academia cu un local
nou, demn de faima oraşului 89 , iar Cavalioti scoate serii de elevi care duc
această faimă pînă departe în apus. Preda gramatica, poetica, ştiinţele, dis-
ciplinele filozofice şi teologia; cum spune un istoric grec, Cavalioti a fost
sufletul acestei Academii 90 •
Atras însă de cultura modernă, Cavalioti va fi prins în curînd de ace-
laşi neastîmpăr spiritual care a făcut în mare măsură pitorescul carierii lui
Evghenie şi a altor cărturari balcanici 91 . Merse către Apus, călători prin
Germania, continuă să cerceteze şi să înveţe, apoi trecu în Italia, la Veneţia,
unde se afla o numeroasă colonie moscopoleană.

6. Scrierile lui Cavalioti. Asupra operei scrise a învăţatului moscopolit,

avem sumare indicaţiuni bibliografice în Zaviras92 • Sathas 93 , Vretos 94 , Thun-
mann95 şi Hahn. Aci nu vom face o cercetare mai amplă asupra acestei opere,
ci ne vom mărgini doar la enumerarea scrierilor cunoscute 96• Se pare că la
început Cavalioti s-a simţit mai înclinat către activitatea literară şi filozofică;
mai tîrziu a lucrat mai mult în domeniul filologiei.

88 Este edificatoare în privinţa aceasta povestirea sumară pe care o găsim într-un document
al timpului asupra modului cum s-au strins banii necesari construcţiei. Cetăţenii Moscopolei au
fost convocaţi de Patriarhul loasaf Vlahul. Au luat parte: clerul, în frunte cu mitropolitul Cas-
toriei şi al Moscopolei, egumenii mănăstirilor, căpeteniile oraşului, comercianţii, industriaşii şi
corporaţiile meseriaşilor. A luat cuvîntul loasaf; după sumele subscrise pe loc, se poate aprecia
entuziasmul stîrnit în adunare. Mitropolitul Castoriei deschide colecta, înscriindu-se cu 60 OOO
aspri, egumenul mănăstirii Sf. Naum 12 OOO; urmează lista mai marilor oraşului, „eupatrizii"
- mulţi di-n ei, desigur, descendenţi din tribul întemeietor. Suma dată de aceştia se ridică la
250 OOO aspri. Apoi vin corporaţiile „cu mici, cu mari"; subscripţia lor este cea mai bogată:
312 OOO aspri. Vezi Cronica Mdn4stirii Prodrom, în Skenderis, op. cit., p. 17-18.
88 Tot în cronica mănăstirii Prodrom se află menţionată şi inaugurarea localului. Rezultă.
de acolo că Noua Academie a fost terminată în zilele directoratJlui lui Cavalioti. „În anul min-
tuirii 1750, în 1ilele prea sfintului şi prea învăţatului şi de Dumnezeu propusul Mitropolit al
Sfintei Mitropolii a Moscopolei, Coriţei şi Selasfor. Domnul Nichifor, în zilele prea cinstiţilor şi
prea nobililor arhonţi ai oraşului nostru, Domnul Domn Teodor Vreta, domnul Naum Teodor şi
domnul Constantin Vreta şi în zilele prea folositorilor episcopi Domnilor Domni Teodor Bala,
A nastasic Costi, Mos ca şi Gheorghe M a1111, care conducea învăţămîntul; a prea înţeleptului şi
prea in·,ăţatului profesor al patriei noastre, Domnul Domn Cavalioti Teodor - s-a zidit din
temelie vestita şcoală elenă, podoaba cea ilustră a oraşului. .. "
BD Skenderis, op. cit., p. 17.
81 Evghenie Vulgarîs stîrnise un adevărat curent pentru studiile apusene. Gudas spune c~

Nicolae Terţuli (Cercel) - aromân din Meţova - fost director al Academiei din laşi ( 1760- 7J}.
îndată ce văzu faima ce-l înconjoară pe Evghenie în urma călătoriilor ce făcuse în Apus, nu avu
linişte pînă ce nu plecă şi el. „Mergi şi tu şi te instruieşte" îşi zicea Ţerţuli. Şi într-adevăr, nu
se lăsă pînă ce nu cutreicră toate universitdţile din Europa. Şapte ani petrecu el astfel ( 1752-
1759), fiindcă nu vroia să se recunoască. - cum spune Gudas - cu nimic inferior lui Evghenie
Yulgaris.
Dar cazul moscopoleanului Ciagani - elevul lui Cavalioti - care, oprit de părinţii săi
de a face alte studii, pleacă pe jos pină la t.,:niversitatea din Halle, în fundul Prusiei! Vezi Gudas,
Bio1 7tapcU.rtM>1, III, p. 29 l.
112 Zaviras, op. cit., p. 320.

11 Sathas, op. cit., p. 195.

8t Papadopoulos Vretos, op. cit., voi. II. p. 57.

n Thunmann, op. cit., p. 178.
111
În conţinutul lor sînt cunoscute numai Lexiconul şi Gramatica.

382
 Astfel, pnma sa scriere a fost o lucrare cu caracter poetic:
'E1t11 nva airtou xetp6ypa<pa 1tpoc; îOV E~apxucroc; EV BocrK01tOÂ.et E1ttOTJ-
µiJcravm 'IcoaVVtKiov XaÂ.KT)06voc; EV Eîet 1750. Maiou K', rov Îl apxiJ (( PfiSt
<j>lATJ 1t6Â.ecov, Se& yfj îEKoc; » linva E~eOOST)crav EV BocrK01t6Â.et cruv ăÂ.Â.otc; E1tecrt
8tu<p6pcov 8toaa'KaÂ.cov (Cîteva poezii ale lui, manuscrise, către cel care, ca
trimis extraordinar, a călătorit prin Moscopole, loanikiu, Mitropolitul Chal-
kedonului la anul 1750, mai 20, al căror început este «BfjSt cpiÂ.TJ 1t6Â.ecov,
Se& yfj îEKoc; » şi care au apărut în Moscopole ... ) Un poem, compus în
onoarea numitului chiriarh, cu prilejul vizitei pe care a făcut-o oraşului
:\foscopole în 20 mai 1750.
În calitate de director şi profesor la Noua Academie, Cavalioti a fost
silit să consacre mare parte din timpul său cursurilor şi redactării diferitelor
tratate. După cum ne spune Thunmann, el a lăsat numeroase manuscrise
nepublicate „despre toate ştiinţele filozofice". Desigur că cele mai multe vor
fi conţinut lucrări cu caracter didactic, asemenea celor trei înfăţişate de
noi în prezentul studiu. La redactarea acestor manuale, Cavalioti s-a folosit,
credem, de note şi manuscrise cu conţinut similar din opera lui Evghenie.
Cărţi - greceşti sau apusene - a putut avea şi la !anina şi la Moscopole.
Aci mai ales, în oraşul său, el dispunea de o importantă bibliotecă 97 • Apoi,
va fi avut el însuşi - adorator al cărţilor - biblioteca sa.
În anul 1760 nevoia şi iubirea moscopolenilor pentru cultura greacă
face să se simtă necesitatea unei gramatici metodice pentru începători. Sis-
temul manuscriselor circulante era insuficient, se pare. Atunci Cavalioti,
„dorind a fi folositor conaţionalilor săi", după cum însuşi ne spune 98 , ale ă­
tuieşte pentru uzul celor cari doreau să înveţe limba greacă un mic manual,
intitulat astfel:
EicraycoyiJ ypaµµanKfjc; 1tapa Ai8ecrtµroî6.tou, Kai 'EA.A.oy1µrot6.t0u ~t8acr­
KaÂ.ou îi'jc; f.v Mocrxo1t6Â.et vecocrîi iopuSeicrTJc; •AKaOT)µiac;, Kai Mey6.A.ou Ilprot0-
1ta1tă, Kai iepoKiJpuKoc; tou •Aytrot6.tou Spovou tfjc; 7tpcinT}c; 'Ioucrn vtavfjc; •Axpet-
orov' Kai tfic; SeOCJWO'îOU 1tOÂ.tteiac; Mocrxo1t6Â.eroc; Kupiou E>eoocilpou •Avacr-
îUCJiou KapaA.A.tcinou Mocrxo1tOÂ.lîOU CJUVapµocrSeicra eic; euxepetav îOOV 1tpmî0-
1teipcov. Nuv 1tpWîOV îU1totc; f.KooSei'.cra Oa1t6.VTJ îOU Evnµotatou Kai XPT)crtµrotatou
Kupiou 'Avtroviou Xat~f'j recopyiou M7toue, eu1tatpioou Mocrxo1t6J..ecoc;. 'Ev
tij tu1toypacpi~ tou 6criou Kai Seocp6pou 1tatpoc; f}µrov Naouµ tou Sauµat0upyou.
'Ev Mocrxo1toÂ.et a'I'~·
[Introducere în gramatică de preacinstitul şi prea învăţatul dascăl al
Academiei de curînd întemeiate în Moscopole, şi mare protopop şi predicator

17
Skenderis (p. 18- 19), care a cercetat rămăşiţele acestei biblioteci, spune că a fost înte-
meiată pentru trebuinţele celor de la Noua Academie. Ni se spune că era bogată în manuscrise
~i tipdritu1'i. După prima distrugere a Moscopolei ( 1769) cărţile au fost depozitate în chiliile
mănăstirii S-ta Maria, iar de aci au fost mutate mai tîrziu la mănăstirea S-tul Nicolae. În 1916
încă se mai găseau cîteva volume. Între numeroşii donatori sînt citaţi preotul Gheorghe Sina,
şeful ·.restitei familii emigrate mai tîrziu în Austria şi mitropolitul GJ'ig~ie. al Duraţului. Cu deose-
bire de la acesta a căpătat biblioteca Moscopolei cărţile ei cele mai preţioase. (După C,-onica
Mdndstfrii S-ta Maria).
11 Prefaţa.

383
al prea sfinţitului tron al Primei Justiniane a Ohridei şi de Dumnezeu păzitei
}loscopole, Domnul Teodor Anastasie Cavallioti Moscopolitanul, alcătuită
pentru înlesnirea începătorilor, acum întîiaşi dată ieşită de sub tipar cu chel-
tuiala prea cinstitului şi prea folositorului Domn Antonie Hagi Gheorghe
Buia, nobil din Moscopole. În tipografia cuviosului şi de Dumnezeu purtă­
torului părinte al nostru Naum, făcătorul de minuni. În Moscopole 1760.]
După cum se vede din acest titlu, cartea a fost imprimată în tipografia
din Moscopole 99 la anul 1760. La 1774 Cavalioti tipăreşte o nouă ediţie la
\'eneţia.
La anul 1770 apare, în tipografia lui Antonie Bortoli din Veneţia, cea
mai însemnată dintre scrierile lui Cavalioti:
Ilpcornm:1pia 1tapa tou cro<p0Âoy1cotarnu Kai aiOemµcotatou 01BacrKaÂou
'IepoKiipuKoc; Kai 1tpCOto1ta1tă Kupiou eeooropou •Avacrtacriou KapaÂAlcOîOU
rnu Mocrxo1toA.itou cruvte9eicra, Kai vuv 1tprornv tu1totc; tKoo9etcra Oa1tUV1J
'!OU tvnµcotUîOU Kai XPTJcrtµcotUîOU Kupiou recopyiou TptKOU1ta, îOU Kai Kocr-
µiicrKTJ tmA.eyoµtvou EK 1tatpiooc; Mocrzo1t6/.ecoc;. 'Ev EîTJcrtv ~'l'o 1770. Ilapa
•AVîCOViQ> tl!> B6pt0Al.
[Prima învăţătură, alcătuită de prea învăţatul şi prea cucernicul dascăl,
predicator şi protopop, Domnul Teodor Anastasie Cavallioti din Moscopole
şi acum întîia oară tipărită, cu cheltuiala prea cinstitului şi prea folosito-
rului Domn Gheorghe Tricupa, supranumit şi Cosminski, originar din Mosco-
pole. Veneţia 1770, la Tipografia Antonie Bortoli.]
ln afară de lucrările menţionate mai sus, Cavalioti a mai scris: Ilepi
· ti;c; tv Mocrxo1t6A.et 'AKaOTJµiac; (Despre Academia din l'\Ioscopole), lucrare
asupra căreia nu ştim nimic şi Meta<ppamc; &.ÂpavtKÎl ti;c; Kat vi'jc; om9iiKTJ<; 100
(Traducere albaneză a ~oului Testament) despre care am pomenit mai sus,
p. 31, capitolul 5.

î. Cfod şi 1111de a murit Teodor Anastasie Cavalioti. Zaviras spune că

Teodor Ca\•alioti a murit la :'.\Ioscopole fn anul 1786. Sathas dă şi el, după
Zaviras 101 , aceeaşi dată şi localitate. Comentînd informaţiile transmise de
cei doi istorici greci, d. Pericle Papahagi a contestat veracitatea lor. Contes.,.
taţia d-lui P. Papahagi se bizuia pe faptul că descoperise între prenumeranţii
cunoscutei lucrări a lui Roza, Untersuclzungen iiber die Romanier oder sogenann-
ten Wlaclzen, apărută la Pesta în 1808, pe însuşi scriitorul moscopolean Teodor
Anastas Cavalioti.
„Pesemne, zicea d. Pericle Papahagi 102 , s-o fi retras aci la bătrîneţe,
la \Teo rudă a sa de aproape, sau ca preot la puternica şi infloritoarea colonie
moscopoleană. Faptul că figurează sub numele Anastas Cavalioti, în loc
de Teodor Anastas Cavalioti, cum îl găsim pretutindeni, trebuie atribuit
neglijenţei lui Roza desigur, care şi în altă parte, vorbind despre dînsl)!,
îl numeşte tot Anastas Cavalioti ... Îndoială nu poate fi deloc că ar fi cumva

98
A caclrniia Româuă are un exemplar.
lOo V. Sathas, op. cit.
101
Zaviras, op. cit., p. 319-320, iar Sathas, op. cit., p. 495.
102 P. Papahagi, op. cit., p. 35- 36.

384
vorba de alt Cavalioti în citatele din Roza. Rămîne deci stabilit că data
decedării lui Teodor Anastas Cavalioti este posterioară anului 1808." Dar
căutînd la pagina 152 din cartea lui Roza, între abonaţii din Mişcolţ (Unga-
ria) nu găsim ca abonat pe Teodor Anastas Cavalioti, cum afirmă d. P. Papa-
hagi, ci pe: Ilmm' 'Avacrt. Ka~~aÂ.Â.tcOtTJ~.
Din notiţele aflate pe manuscrisele Academiei Române, lucrurile se
lămuresc. Atît din însemnarea de pe ultima pagină a Tratatului de Logică
(vezi mai sus), cit şi din aceea de pe prima pagină a Tratatului de Fizică,
rezultă că scriitorul Teodor Anastasie Cavalioti a avut ttn Jiu, botezat - cwn
se obişnuieşte adesea la aromâni cu numele bunicului: Anastasie. Acesta a
trăit la Mişcolţ 103 ca preot, refugiat probabil după distrugerea Moscopolei.
La Mişcolţ se găsea una dintre cele mai însemnate colonii macedo-române
din fosta monarhie; între alte vestite familii moscopolene, se refugiase acolo
şi familia mitropolitului Şaguna.
Pe Anastasie - pe fiu, iar nu pe tată - îl vedem trecut între prenu-
meranţii lui Roza în anul 1808. Deci afirmaţia lui Sathas şi Zaviras că Teodor
Anastas Cavalioti a murit în anul 1786 rămîne în picioare 104 • Dealtfel, era
greu de admis că un om pe care contimporanii săi îl socoteau „genial" ar
fi putut trăi încă un sfert de secol prin Austria - sau în orice altă parte -
fără a lăsa o urmă, o amintire, cit de slabă, dacă nu chiar o activitate scrisă.
În al doilea rînd, d. Pericle Papahagi, interpretînd greşit cuvintele lui
Sathas, mai spune :
„Nesigur rămîne şi locul unde a răposat [Teodor Ca valioti] şi despre care
Sat/tas dă Veneţia, iar Zaviras M oscopole".
D-l N. Iorga, plecind probabil de la interpretarea greşită pe care d-l Pericle
Papahagi o dă textului istoricului grec, înclină pentru presupusa versiune
Sathas. În realitate, această versiune nu există. Ambii istorici greci sînt de
acord, dînd Moscopolea ca localitate în care a răposat Cavalioti. Sathas
spune limpede: ft!..0ev ei~ repµaviav, Kai UO'î&pov oui Bevetia~ t7tavtcr-rp&\jfEV
ei~ Mocrx67tol..1v, &v0a Kai u7te~irocre 7t&pi -ro 1786 ELO~ - adică: „... veni în
Germania şi pe urmă prin Veneţia s-a reîntors la Moscopole, unde a şi murit
în 1786". Deci pînă. la alte dovezi, şi această informaţie, dată de Zaviras 105
ş1 menţinută de Sathas, rămîne în picioare.

103 La Mişcolţ se menţionează într-un registru al bisericii arariţia maccdo-rcmânilor încă

din anul 1606. În anul 1728 se aflau deja circa 300 de negustori. Mai tîrziu - după distn:gerea
Moscopolei - numărul lor a crescut. Biserica Sfintei Treimi din Mişcolţ „s-a întemeiat şi termi-
nat cu cheltuiala confraţilor români din Macedonia", după cum spune inscripţia văzută acolo
de P. Papahagi, op. cit., p. 46 în notă.
l04 Cu privire la data şi împrejurările în care a murit Cavalioti, Hahn scrie: Lâdtr uiirdm
alle seine Schrijten nach einer starken Pestepidemie von den Verwandten aus Furcht i·or ncuer
A nsteckung verbrannt. Er soll, nach dem Alter seimr lfbendrn Veru·andtrn zii uhliesscn, gcgcn das
Ende des vorigen ]ahrhunderts gestorben sein. (Op. cit„ p. 296 ).
106
lată textul lui Za·riras: MEta 'taiha cin&A.0cilv &!~ KcovcmmvnvounoA.tv, Sui
7tU'tptapxncoO ypO.µµa'tO~ KQ'tE<îtT) Kai i&pOKUpT]!;, 't&l.&umiov ClV..t.3 ci~ &!~ r&pµaviav l'it&P11
tK&i0&v &!; B&V&'tiav. Kai. 7t&pi 'to ho~ 1786 tv Bocncon6A&L t't&AE 'tl)cr &V, Op. cit., p. 320-

385
PERSONALITATEA INTELECTUALĂ A LUI TEODOR CAVALIOTI ÎN LUMINA CELOR
TREI MANUSCRISE INEDITE

Iar dacă unii au răul obiceiu să tot spună că

asta-i după filozofie şi asta după credinţă, să res·
pingem distincţia ca pe ceva nelogic şi ridicul.
Doar filozofia priveşte. spre adevărul unic ...
TEODOR ANASTA!"IE CAVALIOTI,
Prefaţa Fi•icei

1. Teodor Cavalioti, un precursor al lingvisticii comparate. Influenţa

germană. Leibniz. - Cultura germană a înrîurit mult cariera intelectuală
a lui Cavalioti 106• încă de pe cînd studia la !anina, şi mai apoi la
Moscopole, ca profesor, el luase cunoştinţă de ideile care dominau
cugetarea apuseană şi cu deosebire cea germană. Pentru Leibniz a
manifestat, sub influenţa lui Evghenie Vulgaris, o vădită şi constantă
înclinare - după cum vom arăta mai jos. Dealtfel, în tot centrul şi răs;ăritul
Europei, gîndirea lui Leibniz exercita o puternică înrîurire. Prin universităţi
îşi deschideau un drum din ce în ce mai larg cercetările filologice. Teoriile
lui Leibniz, socotit părintele filologiei ştiinţifice şi precursor al lingvisticii
comparate 107 , stîrniseră acest curent, generalizat apoi în toată Europa.
Pînă la Leibniz se menţinuse încă acea superstiţie teologică, potrivit căreia
toate limbile s-au născut din ebraică. S-a rîs destul, în urmă, de cazna acelor
„filologi" care făcuseră sforţări supraomeneşti pentru a deriva de pildă greaca

106 Legături comerciale puternice, îndrumate într-o mare măsură spre centrul şi nordul
Europei, au făcut să se simtă, cu deosebire după 1700, inriurirea germană asupra Peninsulei
şi deci şi asupra aromânilor. Dar mai ales după tratatul comercial intervenit intre Austria şi
Turcia, cu prilejul păcii de la Pasarovitz - 1718 - legăturile intre lumea balcanică şi cea ger-
manică cresc. În valul de negustori balcanici care vor in·rada, încadraţi în companii mari pe
linia Timişoara-Buda- Viena-Lipsea, vom identifica un mare număr de aromâni şi intre
aceştia numeroşi moscopoliţi. Vezi D. Popovici, op. cit., p. 53 şi pentru companii la p. 69; de
asemenea, interesanta lucrare a lui Gheron Netta, Expansiunea economică a Austriei şi exploră­
rile ei orientale şi V. Pa pacostea, Cîteva note asupra familiei Sina, în „Revista llfacedoromân4",
an. II, nr. l, p. 73-83.
Mulţi dintre aceia care rămîneau ani de-a rindul prin pieţele germane, îşi luau cu ei şi băieţii
pentru studii. S-a creat astfel o tradiţie, menţinută în familiile aromâneşti pînă acum 50-60 de
ani, ca toţi cei avuţi să-şi trimită copiii prin institute austriece şi chiar germane. Influenţa filo-
zofiei lui Leibniz în cercurile intelectuale greceşti începe cu Evghenie Vulgaris - vezi D. Russo,
O scrisoare ... , p. 17 - şi prin acesta s-a transmis asupra lui Cavalioti. Mai tîrziu Cavalioti va
fi suferit o influenţă directă, în vremea cînd îşi redacta cursurile şi mai ales cînd se afla în
Germania.
101 Paul Janet et Gabriel Seailles, HistoiTe de la Philosophie, Paris, 1920, cap. Leibniz

fondateur de la philologie scientifique, p. 237-238. Descartes se ocupase de problema unei limbi

universale, idee care sub altă formă revine în Leibniz.

386
şi latina din acea ebraică l08 prezumată a fi servit strămoşilor noştri înainte
de „amestecul limbilor" ! Leibniz, obsedat în toată cugetarea sa de armonia
universală ca stare initială si tendintă finală a creatiunii, visînd mereu un
' ' ' '
limbaj filozofic universal, s-a simţit din tinereţe împins să cerceteze origtnea
comună a limbilor, cu aceeaşi ardoare cu care în Monadologie a susţinut că
întregul univers cuprinde, sub un infinit număr de aparenţe şi structuri, o
substanţă unică şi identică cu sine însăşi sub toate formele ei - organice
sau anorganice. „Limbile, spunea Leibniz, ţin locul cărţilor şi sînt cele mai
vechi monumente ale genului omenesc, mai vechi decît scrierea şi decît artele.
Toate limbile pămîntului trebuie puse în dicţionare, în gramatică şi comparate
între ele .... Cu ajutorul etimologiilor şi prin comparaţia limbilor vom cunoaşte
însăşi originea popoarelor 109 • De la teorie, Leibniz însuşi trecuse la faptă.
El începuse chiar să colecţioneze glosare, aparţinînd diferitelor limbi. Pentru
a realiza acest capitol preliminar lingvisticii comparate, s-a adresat misio-
narilor, ambasadorilor, călătorilor etc. A scris şi lui Petru cel Mare, rugîndu-1
„să-i alcătuiască dicţionare sau cel puţin mici vocabulare referitoare la nume-
roasele limbi ce se vorbesc în imperiul său" 110 • Ecaterina a II-a a şi realizat
această idee, făcînd să apară un glosar comparativ al tuturor limbilor de
pe Pămînt. Se spune că erau acolo reprezentate circa 300 de idiome !111
În această ambianţă intelectuală, Cavalioti, familiarizat deja cu tendinţa
filologică încă de pe cînd era sub influenţa lui Evghenie Vulgaris 112 , a fost
atras în noul curent de ştiinţă. Cavalioti trăia dealtfel, după cum am mai
spus, încă din copilărie, într-un continuu exerciţiu al teoriilor de lingvistică
comparată emise de Leibniz! „ Vorbea greaca, româna şi albaneza ca limbi
materne", spune Thunmann. Nicăieri ca în Peninsula Balcanică, iar în Pe-
ninsulă nicăieri ca în mozaicul etnic al Epirului şi Macedoniei, nu puteau
găsi emulii lui Leibniz teren mai potrivit anume parcă experienţelor de ling-
vistică comparată. Dealtfel, Moscopolea singură a dat ştiinţei celei noi două
dintre primele lucrări ale acestui gen. Entuziasmul lui Thunmann la 1774 şi
satisfacţia pe care, unul după altul, au mărturisit-o Picot, Miclosich şi Mayer,
erau cu atît mai mari cu cît vocabularele 1ui Cavalioti şi Daniil contribuiau
la lămurirea a două probleme, pe vremea aceea puţin sondabile: originea
macedoromânilor şi problema albaneză.

108
Ibidem. Se ajunsese la adevărate aberaţii. Olandezul Goropinus publicase la Anvers,
în 1580, o lucrare pentru a dovedi că olandeza a fost limba vorbită în Paradis. (Vezi Max Milller,
La Scimce du langage, 4e le~on).
109
Ibidim. Teoriile lui Leibniz asupra acestei probleme·, pe larg expuse, în Nouv. Ess.
sur l'entend. hum. I, III, IX.
110
Ibidem, p. 238. Max Milller a spus că dacă Leibniz ar fi fost înţeles şi susţinut de savan-
ţii epocii, lingvistica s-ar fi întemeiat cu un veac mai devreme.
111
Max Milller, op. cit., vezi Paul Janet et Gabriel Seailles, op. cit., p. 238.
112
Şi Evghenie Vulgaris a lucrat în domeniul filologiei. Vezi D. Russo, op. cit., p. 17.

387
 Prin Protopiria sa, Cavalioti intră între precursorii lingvisticei comparate
şi se mărturiseşte o dată mai mult influenţat de ideile filozofului Leibniz.
Aceasta este, credem noi, originea vocabularului în trei limbi a lui Teodor
Cavalioti. Totuşi, nu putem nega că acest gen de lucrări - care înfăţişau
într-o neobişnuită egalitate de tratament „limba cea sfîntă" a Eladei alături
de limbile cele „barbare" ale albanezilor, românilor şi bulgarilor - a avut o
reală însemnătate în geneza ideologiei naţionaliste care va frămînta la finele
secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea lumea balcanică na.

2. Limba în care scrie Cavalioti. Deşi moscopolenii erau conştienţi de

individualitatea lor etnică 114 , mişcarea intelectuală a acestui oraş, ca şi a
celorlalte tîrguri şi oraşe macedoromâne s-a desfăşurat sub auspiciile limbii
şi culturii greceşti. Pentru spiritul acelor vremi şi locuri lucrul era firesc. În
Bucureşti şi Iaşi, oraşe de veche şi nealterată tradiţie românească - crescute
în mediul cel mai omogen al rasei noastre - boierimea şi tîrgoveţii erau în
aceeaşi măsură dominaţi de limba şi cultura greacă. Dar nu numai românii;
toate popoarele balcanice erau - datorită cunoscutelor cauze politice şi
bisericeşti - sub covîrşitoarea influenţă a culturii bizantine. În deosebire
însă de popoarele sud-slave, macedoromânii nu s-au mulţumit numai să
primească această înrîurire, dar, datorită unor condiţii speciale de viaţă, ei
au devenit agenţii şi colportorii ei cei mai activi 115 . Neofit Duca are pentru
macedoromâni pagini întregi de laude, în care le atribuie mai mult merit
şi pasiune decît grecilor, atît pentru vechea cultură elenă, cît şi pentru înnoiri

113 S-ar părea totuşi că este o diferenţă in motivarea celor două lucrări. Danii!, care scrie
la o dată cind panelenismul era în plină dezvoltare ( 1791), spune în versurile din introducere:
„Albanezi, Români, Bulgari, de altă limbă, bucuraţi-vă
şi pregătiţi-vă toţi să deveniţi Romei.
Lăsînd limba barbară, vocea şi obiceiurile,
ca să pară strănepoţilor voştri ca fabule". \-ezi P. Papahagi. op. cit., p. 172.
Tendinţa elenizantă este vădită. Se vede şi din versurile de mai sus şi din însuşi caracterul pe
care Danii! l-a dat lucrării sale. Th. Capidan a şi caracterizat-o drept un „Konversationsbuch",
nefiind numai o înşirare de cuvinte, ci şi de „fraze bine legate şi traduse liber dintr-o limbă în
alta". Vezi Th. Capidan, Daniil Moscopoleanul, p. 1. Deci, Danii! utilizează ideea vocabularului
compai·at in fa·10area elenizării. Cavalioti nu pare să fi avut astfel de preocupări în vocabularul
său.
1 1' „ ... cives eius [este vorba de Moscopole] omnes unius sunt nationis et religionis chris-

tianae graeci ritus eiusdem linguae, q11ae ab ipsis appellatur Romana, ut pote confiata ex maxima
pa„/e /atinis vocabulis, ipsiq11e inter se Romani dicuntur ct nominantur. Nam ortum suum ducunt
ab antiquis illis Romanis, qui primi l\lacedoniam occuparunt sub Paulo Aemilio ... " Document
din a doua jumătate a secolului XVIII; vezi Gh. Alexiei, Macedoromânii, în „Convorbfri /ite-
rare", an. XXXVII, p. 951. Danii! Moscopoleanul, care se dorea „romeu", îşi zice totuş în ver-
surile din introducerea la Lexiconul său • 6 µaun6oa!; AavuiÂ. ... » Prin misiodaci
grecii obişnuiau să denumească pe aromâni. Leake, în Researches in Greece, p. 89, spune: «
« MatcrotOUKE~ » is the appelation given by the politer Greeks to the Vallachians, settledl in
small colonies in various parts of the country South of the Danube. Thcse of Greece are called
Kout,6fRaxot or BMx:ot,, Vezi P. Papahagi, op. cit., p. 113.
110 Iovan C·.riji~. în La Pe11i11sule balkanique, spune că aceşti aromâni au constituit clasa

care s-a bucurat de cea mai bună situaţie pe pieţele balcanice, fiind agentul principal al civili-
zaţiei bizantine. În special în populaţia urbană a tipului central, aromânii au avut majoritatea
şi au exercitat o influenţă co·.rirşitoare. Cea mai mare parte erau grecizaţi, ştiau adică limba
greacă, erau devotaţi bisericii ortodoxe bizantine şi erau mîndri de filosofia şi istoria elenă. „
Vezi şi V. Papacostea, Naraţiune bulgară ... , Revista Aromânească, voi. I - 2, p. 137- 147.

388
şi reforme11 6 • El mustră pe greci că vor ajunge să meargă la şcolile întemeiate
de români pentru a învăţa acolo „cultura şi virtutea propriilor lor părinţi".
În treacăt, le aminteşte că tot românilor le revine şi meritul de a fi hărăzit
culturii elene o tipografie.
Într-adevăr, Noua Academie din Moscopole a fost un important focar
de cultură greacă, cu mijloace aromâneşti. Explicaţia acestui „filelenism"
este următoarea: limba greacă a fost pentru macedoromânii cei „dispuşi
pretutindeni spre reforme cît mai bune" 117 un instrument necesar atît expan-
siunii lor comerciale, cît şi progresului lor intelectual. Limba greacă satisfăcea
mai mult decît limba proprie înclinarea către cultură ce caracterizează ramura
macedoromână, punîndu-le la îndemînă întreg tezaurul clasicismului grec şi,
nu mai puţin, acea infinită variaţie de nuanţe a unei limbi prin care sufletul
şi gîndirea „precursorilor" noştri din Principate chiar au primit cele dintîi
îndemnuri de adaptare la ritmul civilizaţiei moderne 118 •
Pe scurt, păstorului rămas în creştetul munţilor îi ajungea macedoromâna,
aşa cum ţăranului slav îi ajungea macedobulgara; orăşanului dedat între-
prinderilor comerciale şi industriale 119 , peste mări şi ţări, sau unei vieţi
intelectuale şi sufleteşti de mai multă subtilitate şi bogăţie, limba greacă
i-a fost necesară atît pentru universalitatea ei, cît şi pentru dinamismul ei
cultural. În afară deci de explicaţia istorică, politică sau religioasă - a
dominaţiei - supremaţia limbii greceşti în cultura macedoromânilor se mai
explică şi printr-o veche şi imperioasă necesi'tate.
Se pune acum întrebarea: care limbă greacă se utiliza la Noua Academie
şi în cercurile intelectuale de la Moscopole? Şi în această privinţă cursurile
lui Cavalioti ne documentează suficient. Din cercetarea îndeosebi a prefeţelor
se poate vedea că tratatele lui Cavalioti conţin o limbă pe care am putea-o
considera, în genere, clasică; autorul - deşi cunoaşte la perfecţie neogre-
greaca - avînd a comunica un fond filozofic şi ştiinţific, părăseşte formele
noi şi încearcă limba lui Xenofon şi Platon. Şi aci el este consecvent opiniilor
învăţatului Evghenie care, în prefaţa Logicei, spusese: „Cel care vrea să
merite numele de filozof trebuie să cunoască înainte de orice, vechea greacă".
Vocabularul este fără îndoială clasic, filozofic: în special el a vroit să fie

118
Neofit Duca, A6yot; 7tEpi icataataaw; axol.xiou, prefaţă la Ma,iµou Tupiou A6yo1~
Viena, 1810, p. XXXIII - XL. (După P. Papahagi, op. cit., la p. 51-54 text, iar la p. 15-17
traducerea). Şi la Iaşi, pe la 1780, în fruntea curentului modernist se afla un învăţat, pare·se
tot macedo-român: Iosif Mesiodacul. (Ca şi la Daniil Moscopoleanul, porecla Mo1a160aKOt;
indică originea sud-românească; vezi nota 2 de la p. 70 a acestui studiu). Pentru lupta de la
Iaşi, între şcoala veche şi modernişti, vezi AnoA.oyia, µtpci; ni;llltov, Viena, 1780, p. 81.
n. 1 (şi D. Russo, O scrisoare a lui Evghcnie Vulgaris, p. 24, n. 1). Riga Fereul indicînd
Dobrogea ca loc de naştere al lui Iosif Mesicdacul, rămîne să. cercetăm dacă nu cumva grecii
obişnuiau să numească prin acest termen pe toţi românii sud-dunăreni.
117 Neofit Duca, op. cit„ în P. Papahagi, op. cit„ p. 16.
118
Astfel, Vă.că.reştii, Cârlova şi alţii dintre întemeietorii literaturii noastre au scris la
început greceşte. Ba s-ar putea spune că avem şi o fază. de tranziţie, în care apar în lirică cîn-
tece bilingve. Vezi N. Cartojan, Contribuţiuni privitcare la origincle liricii româneşti fn Princi-
pate, extras din Rtvista Filologică, an. I ( 1927), Cernăuţi, 1927. Tot astfel, în domeniul filo-
zofiei. Ne-a venit prin influenţa grecească nu numai filozofia antică., ci şi aceea modernă.. Astfel.
Logica lui Vulgaris, alcătuită. în parte după. Wolf, elevul lui Leibniz, apă.rută. în Lipsea în 1766
şi dedicată. lui Grigore A. Ghica Vodă, circula în Principate. A fost cc.mentată de Lambru Fo-
tiade şi rezumată de Grigore Brâncoveanu. Vezi D. Russo, op. cit„ p. 8. La fel în domeniul ideilor-
politice, cum vom avea prilejul să arătăm altădată.
119
În şcolile elementare, după. cum bine observă. d. Pericle Papahagi, limba aromână a
existat mereu, ca o necesitate pedagogică (op. cit., p. 12 ).

389
 platonic şi a izbutit. Dar, fireşte, limba nu este numai vocabular. Fraza şi,
în genere, sintaxa, deşi reuşeşte a fi clasic sintetică, şi uneori plină de
avînt - simţi pe oratorul religios - nu are însă peste tot eleganţa şi mai ales
claritatea clasică. Fiind o limbă construită, nu este de mirare că stilul apare
pedant 120 şi uneori chiar obscur. Locul unde îl citează pe Socrate - după
Platon - este întunecat ca stil, deşi ca sens nu prezintă nici o dificultate
pentru a fi înţeles. Totuşi, efortul acesta uriaş de asimilare a lexicului şi
formelor clasice a stimulat puterea de gîndire, a dezvoltat spiritul critic, a
grăbit progresul ideilor. Impresia excelentă pe care moscopolenii au făcut-o
în Apus se datora în însemnată măsură şi acestei acţiuni clasicizante pe care
a avut-o asupra lor exerciţiul îndîrjit al vechii limbi şi culturi elene. 121
Interesantă şi sugestivă ne _apare, pentru o bună judecată asupra pro-
fesorului şi elenistului, seria acelor entuziaste omagii versificate 122 pe care
le închină foştii săi elevi în primele pagini ale gramaticii. Cavalioti se mîn-
dreşte în acele pagini nu cu elogiile ce i se aduc, dar cu rezultatele vii ale
ostenelilor sale. Ici unul ne evocă, prin ritmul distihurilor elegiace sîrguincios
imitate, pe Safo din Mitilene, dincolo altul pe Simonide din Keos şi toţi,
într-o nobilă întrecere a spiritului, se silesc să arate celor ce vor citi cartea
că acolo la Moscopole, a trăit o generaţie care a crezut cu pasiune în re-
învierea geniului vechii Elade. Ceva din atmosfera unei şcoli antice pluteşte
peste grupul acesta, în care profesor şi discipoli şi-au asociat numele într-o
manifestare de cultură şi prietenie demnă de idealismul socratic.

3. Ideile lui Cavalioti: Lupta contra şcolii aristotelice; divinitatea gîndirii

omeneşti. Intre filozofie şi credinţ.1. Cugetarea lui Cavalioti ne apare dominată
de spiritualismul creştin,
pentru susţinerea căruia însă el nu respinge argu-
mentaţia antică, cu deosebire aceea ce vine de la Socrate şi Platon 123 ; nu
mai puţin, el este influenţat de filozofia modernă, îndeosebi de Descartes 1 24,

120 Aceeaşi obser1aţie o face d. P. Papahagi şi pentru limba în care scrie Daniil. Vezi
op. cit., p. 109- 110 şi nota.
121 În Apus sau de c.itre apuseni au fost cunoscuţi mai bine Dimitrie Procopie Pamperi,
Patriarhul Ioasaf, Constantin Hagi Ccagani şi Sina. Vezi Thunmann, op. cit., p. 179 nota K
pentru Ceagani şi V. Pa pacostea, Cîteva nete privitoare la familia Sina, în Revista M acedo-
1om<î11ă, an. II - 1, 1930. Dintre căl.ltori, Pouqueville, op. cit.
1 22 Aceste 'Emypaµµ(ltll au alcătuit un gen literar foarte cultivat în antichitate şi nu dintre
cele mai uşoare. Presupunea posedarea pină la virtuozitate a limbii - lexicului şi formulării -
gindire concentrată. şi fineţe. Epigrama era, după Croiset, clasică şi greacă în cel mai înalt grad,
prin justeţea armonioasă, cumpătată şi expresivă a gîndirii, ca şi prin execuţie. Pentru calitatea
elenismului de la Noua Academie, epigramele celor 10 foşti elevi ai lui Cavalioti nu sint fără
semnificaţie. Pentru gen, vezi Alfred et Maurice Croiset, Histoire de la litterature grecque, II,
159 sqq.
1n afară. de elevii al căror nume l-am amintit la p. 395 nota 1, trebuie să reamintim şi
Pe Constantin Hagi Ceagani, cel mai fecund ca autor de poeme dintre elevii lui Cavalioti; în
afară de Elegia eroică către Ecaterina a II-a. el a mai scris numeroase poeme, intre care cităm
Oda safică către Scarlat Sturza, tipărită la Viena în 15 iulie 1771 şi două epigrame către domnitorul
Alex. Ipsilanti, tipărite la Lipsea.
123 Influenţa platoniciană este foarte puternic."\ şi vădită mai în fiecare capitol. Vezi la
p. 2 (mss) chiar un citat. Cf. de asemenea finalul din prefaţa Fizicii.
124 Vezi Fizica, p. 35, unde îl citeazl şi comentariile de:. mai sus.

390
Gassendi 125, Malebranche şi Leibniz 126 • Este - după cum se va vedea şi
mai jos - eclectic ca metodă şi conciliator ca tendinţă, căci el caută şi găseşte
în aceşti filozofi o punte de împăcare între filozofie şi religie. Sub înrîurirea
lui Evghenie Vulgaris, Cavalioti ia atitudine hotărîtă în contra aristotelicilor
si sfătuieşte şi el tinerimea să lupte fără cruţare împotriva lor.
' Cavalioti este un entuziast al gîndirii filozofice, căreia îi închină un
adevărat imn 127 • El spune tinerimii moscopolene că dintre toate cele ome-
neşti, „filozofia singură este cea mai divină şi cea mai mîntuitoare"; prin
ea „ne reintegrăm în divinitate" 128•
Pentru vremea şi mediul în care a trăit şi pentru situaţia sa de mare
protoiereu al arhiepiscopiei ohridiene şi „predicator la tronul Primei Iustiniane"
mărturisirea acestui „spirit filozofic'' este demnă de relevat. Simpla acceptare
a acestei atitudini îl desparte pe Cavalioti de teologismul rigid al vechiului
cler balcanic şi îl aşează în rîndul oamenilor de modă nouă, în aceeaşi linie
cu profesorul său Evghenie Vulgaris. Mai departe Cavalioti adaugă:
„ „. numai prin filozofie poate dualismul unic al fiinţei umane să-şi atingă
gradul cel mai înalt al perfectibilităţii sale, punîndu-1 în stare de a cunoaşte
adevărata realitate, iar în privinţa practicii zilnice nelăsîndu-1 să lucreze
fără rînduială".
Aci - mai ales în expresia „dualismul unic al fiinţei umane", el pare a
amenda concepţia dualistă şi dată fiind influenţa lui Leibniz, nu este exclus
ca el să fi fost înclinat a admite unitatea substantei în sensul în care a con-
ceput-o Leibniz în teoria armoniei prestabilite. În c{ivintele următoare se poate
iarăşi urmări înrîurirea lecturilor din Platon şi Leibniz. Filozoful german - ca
şi Malebranche - s0cotea perfecţiunea ca scop final, iar inteligenţa ca prin-
cipiu fundamental al perfecţiunii. Ideea aceasta îşi găseşte, spune Cavalioti,
aplicarea şi în practica vieţii de toate :· 1:lele 129 , unde spiritul trebuie să pună

125 Gassendi ( 1592- 1655), originar din Provence. Admirator al lui Bacon. A combătut
alături de Hobbes, pe Descartes. Este cunoscut prin efortul ce a făcut de a concilia atomismu
cu teologia creştină. „Prima cauză este Dumnezeu, care a creat şi a pus în mişcare atomii"
Cavalioti, 1a cap. Despre materie (Fizica, p. 18), admite după filozofia „păgînă" divizibilitatea
materiei, dar adaugă imediat că „limita acestei divizibilităti este cunoscută numai de atotstiutorul
Dumnezeu". Gassendi era între filosofii apreciaţi de Yulgaris; îl citează. în Logica sa.' Vei D.
Russo, O scrisoare a lui Evglunie Vulgaris ... , p. 24.
126 Malebranche, filozof spiritualist. Datorită „tci~mului" său, a fost des utilizat de teo-

logi. Interpretarea lui Malebranche le-a servit - atît lui Antrakites, cit şi lui Sevastos Leon-
tiades - fiindcă intrcduccau astfel indirect ai.:ditorul în polemica dintre spiritualişti şi materia-
lişti şi puteau face astfel - mai pe ocolite - „filozofie". Cu ajutorul lui Malcbranche, Vulgaris
a crezut şi el că va naviga mai liniştit, la limita dintre tcolcgie şi filozofie. Totuşi nici lui Vulgaris
procedeul nu i-a servit multă vreme, după cum nu-i servise nici lui Antrakites, adversarii lui
opunîndu-se oricărei „filozofii". Cavalioti, la rîr.dul său, nu se descurajează, ci dimpotrivă, atacă.
cµ înverşunare pc obscurantişti. El incită tinerimea din Mosccpole împotriva acelora „cari cred
că Filozof ia pune oprelişti credinţei". „Pe aceştia şă-i ur{m ca pe nişte fn,<clători şi să-i combatem
cu toată puterea ca pe nişte t·ătămători (Fizica, prejafa ).
Malebranche oferea iarăşi o punte utilă deasupra prăpastiei, prin tendinţa sa discretă
către panteism. Panteismul a fost atunci, ca şi azi, cîmp de confuzie şi compromis în „siste-
mele" unora dintre gînditorii Bisericii.
127
Vezi prefeţele Fizicii şi Legicii la înccpd. În ambele, influenţa lui Evghenie este vădită.
12e Prefaţa Fizicii.
129
„L'instinct moral ct la raison", în Paul Jamt et Gabriel Stailles op. cit„ p. 451. La
Cavalioti, ideea de ordine şi discernămînt atit în viaţa de toate zilele, cît şi în speculaţiile teore-
tice este o condiţie sine qua non. Desăvîrşirca către care trebuie să tindfm, spune el în prefaţa
Logicii, o atingem numai cu ajutorul unei inteligenţe organizate, care să discearnă între realitate
şi aparenţă, între adti·ăr ~i minciună, intre cele bune şi rele.

391
necontenitrînduială. După Leibniz, fericirea poate fi atinsă printr-o succesiune
progresivă a satisfacţiilor. Aceasta nu poate fi realizată însă decît cu ajutorul
raţiunii: principiul ordinei şi prevederii. Înclinările de fiece moment pot fi
înşelătoare, căci „mişcările instinctelor sînt oarbe130 • Deci fericirea trebuie
şi ea organizată.
Distincţia între adevărul teologic şi adevărul filozofic caracterizează
filozofia Renaşterii. Adesea se respingea, în numele raţiunii, ceea ce se admitea
în numele credinţei.
Marile descoperiri în domeniul ştiinţelor matematice, fizice şi naturale
au accentuat în secolul al XVIII-lea tendinţa de separaţie între gîndirea
teologică şi cea filozofică. De aici s-a dezvoltat curentul materialist, cel sen-
sualist şi, în urmă, cu vîlvă mare, ateismul Enciclopediei.
Exista însă şi o puternică tendinţă conciliatoare. Astfel, în Anglia, chiar
oamenii de ştiinţă, începînd cu Hobbes şi Newton şi sfîrşind cu Hartley şi
Priestleyl:J 1, n-au încetat niciodată de a concilia ştiinţa cu credinţa. În Franţa,
Descartes, care zguduise din temelie scolastica, manifestase totuşi pentru
conciliere. După el, raţiunea a stabilit pe Dumnezeu şi Dumnezeu garantează
raţiunea m. Însăşi ştiinţa acestei lumi este subordonată lui Dumnezeu.
Cu Gassendi, Leibniz şi Wolf tendinţa conciliatoare face progrese im-
portante133. Primul încercînd a concilia atomismul - socotită teorie păgînă
pînă atunci - cu teologia creştină, iar al doilea prin teoria comunicaţiei su"b-
stanţelor şi aceea a armoniei prestabilite. În sfîrşit, veacul al XVIII-lea a
vă:,mt născîndu-se chiar o nouă ştiinţă, izvorîtă tocmai ca o consecinţă a
progresului pe care l-au făcut ştiinţele, anume Teologia fizică 134 ; aceasta
îşi trage probele existenţei lui Dumnezeu tocmai din minunile naturii - şi
în genere ale creaţiunii - revelate minţii omeneşti de ştiinţă.
Cavalioti se înscrie şi el împotriva acelora care, făcînd distincţie între
adevărul ştiinţific filozofic şi cel teologic, împing pe unii spre ateism şi ţin
pe alţii în ignoranţă. Opoziţia lui Cavalioti ne apare cu atît mai semnificativă,
cu cît este cuprinsă în prefaţa unui tratat de Fizică. Este poate o prevenire.
Auditorii cursului nu trebuie să iasă cu sentimentul religios anemiat din
contactul cu adevărurile stabilite de ştiinţă ci, dimpotrivă, cu întărirea
convingerii că, în măsura în care inteligenţa umană descoperă taina creaţiunii,
în aceeaşi măsură întărim legătura cu Dumnezeu. Ieşirea din ignoranţă
înseamnă pentru Cavalioti - utilizînd o expresie a lui Leibniz - „.„ să intrăm
oarecum în societate cu Dumnezeu" 135 • (După Cavalioti: „să participăm la
natura divină" 136 ).

130 Cavalioti spune (Prefaţa Logicii) că ;,natura omeneasciJ este înclinată către erori şi con•
/uzii". Numai sprijinit pe studii şi rivn:i aj1mge spiritul omenesc la exactitate, atît în domeniul
speculaţiilor teontice, cit şi în acela al practicii de toate zilele. În Leibniz (Scris. către Wolff) ide€a
este aceeaşi: cind recomJ.nd1 efortul spre ştiinţă, organizarea raţiunii şi trecerea continuă de la
percepţii confuze la percepţii distincte (Paul Janet, op. cit., p. 4.51).
131 P. Janet şi G. Seai.lles, op. cit., p. 736.
m Ibidem, p. 1023.
133 Ca şi Cavalioti, Gassendi era cleric; Hoffding afirmă că tendinţa conciliatoare îşi află

aci explicaţia. Vezi Histoire de la Philosophie maderne, cap. 3, P. Gassendi, tom. I, p. 268.
lM P. Janet, op. cit., p. 846.
1as Acelaşi, p. 4.53.
136 Prefaţa Fizicii.

392
 Împotriva acelor pretinşi învăţaţi care cred că filozofia pune oprelişti
credinţei, tonul scriitorului moscopolean devine violent:
„Iar 137 pe cei care ne tîrăsc la minciună printr-un raţionament nesigur şi
pe cei care cred că împotriva bisericii există regulă precisă şi opreliştea Filo-
zofiei, pe aceştia să-i urîm ca pe nişte înşelători şi să-i combatem cu toată
puterea ca pe nişte vătămători; iar dacă unii au răul obicei să tot spună că
asta-i după filozofie şi asta după credinţă, să respingem distincţia ca pe ceva
nelogic şi ridicol. Doar filozofia priveşte spre adevărul unic . „"
Se pare că Teodor Cavalioti, dîndu-şi seama de pericolele ce ameninţau
viaţa sufletească a unei societăţi în plină expansiune şi îmbogăţire, cată a
sustrage generaţia nouă preocupărilor exclusiv materialiste, îndrumînd-o
către un ideal moral. Pentru aceasta, adresîndu-se tinerimii moscopolene,
el o îndeamnă către acea filozofie „care este cu Dumnezeu"; arată superio-
ritatea şi idealismul dogmei creştine aruncînd dispreţul său tendinţelor ma-
terialiste 138 :
„Ridicaţi-vă zic la credinţa creştină, punînd ca temelie a lucrului (vostru)
pe creatorul tuturor ... Altcum nu va fi cu putinţă să ajungem la ţinta niciunui
lucru urmărit - dintre cele demne de laudă, însă mult mai degrabă la aceea
a omului care biruieşte toate, cît poate mai mult prin preţuirea cu bani sau
prin putere. Dar şi a te robi dezgustătoarelor plăceri constituie un lanţ greu
pentru sufletul născut cu fire liberă." 139
Înrîurirea lui Evghenie Vulgaris ni se precizează într-un alt pasaj, unde
Cavalioti cere celor „ce-şi dau osteneala în vederea filozofiei ce este rn Dumnezeu"
să lupte împotriva filozofilor adverşi: „zdruncinaţi părerile lor şi chiar pe
ale lui Aristotel140 , fruntaşul tuturor şi pe cît va fi cu putinţă, spune el, împin-
geţi-le spre adevăr".
Cavalioti încheie prefaţa Fizicii, recomandînd tinerimii o viaţă pe planul
ideilor, în tovărăşie spirituală cu acele personalităţi celebre ale Lumii, a căror
faimă stă în înţelepciune. Cu amintirea marilor bărbaţi în spiritele voastre
şi cu ajutorul Filozofiei, veţi fi destul de puternici pentru a vă stăpîni patimile
şi pentru a vă ridica mai presus de înjosirile vieţii : dacă cel puţin veţi fi pătrunşi
fiecare de ceea ce este înalt în natura fiecăruia şi dacă veţi avea pietate pentru
imaginea din noi a Creatorului - fără a vi se ascunde însă ceea ce este de mic
preţ şi nedesăvîrşit în noi - preocupîndu-vă pururea numai de eliberarea su-
fletului de corp. 141 •
Această încheiere aminteşte frumoasa Cuvîntare către tineri a Sfîntului
Vasile cel Mare şi teoriile desfăşurate de Socrate în opera lui Platon Despre
suflet.

137 Ibidem.
138 Prefaţa Fizicii.
139
Unii filozofi din vremea Renaşterii, sprijiniţi pe autoritatea lui Aristotel, afirmaseră
că raţiunea nu permite să admitem nici imortalitatea sufletului şi nici libertatea. Vezi, de pildă,
Pomponat ( 1462- 1525).
140
Reacţiunea împotriva lui Aristotel venea tot din Apus. Francis Bacon (1561-1626)
11 numise în criticile sale violent „despotul gîndirii". Bacon este socotit unul dintre primii filo-
zofi moderni, între altele datorită şi acestei reacţii. În fond, Cavalioti, ca şi Vulgaris, luptînd
împotriva „despotismului aristotelic", luptau pentru libertatea de gîndire, deşi nu spuneau aces-
tui lucru pe nume.
141
Aci, am lăsat traducerii un curs mai liber.

393
 ÎNCHEIERE

Din cercetarea celor trei manuscrise se desprind date noi despre: 1. Teodor
Anastasie Cai•alioti şi personalitatea sa intelectuală; 2. Organizarea şi programa
Academiei din Jo.foscopole între 1744-1760 şi 3. Atmosfera intelectuală a
oraşului macedoroman distrus la finele veacului al XVIII-lea.
1. Cavalioti s-a născut la Moscopole, iar nu la Cavala cum au afirmat
Zaviras, Sathas şi d-l N. Iorga. Teodor Anastasie Cavalioti nu este, cum a
crezut d-l Pericle Papahagi, una şi aceeaşi persoană cu Anastas (Teodor)
Cavalioti, cel trecut între prenumeranţii cărţii lui Roza. Cel din urmă este
fiul scriitorului, iar nu scriitorul însuşi. Deci: Teodor Cavalioti a avut un fiur
refugiat în Austria după distrugerea Moscopolei. Cade astfel şi presupunerea
d-lui P. Papahagi că scriitorul ar fi trăit încă aproape un sfert de veac peste
da ta transmisă de Za viras ( 17 86). Afirmaţia pe care d-l Pericle Pa pahagi o
atribuie lui SJ.thas - că Teodor Cavalioti ar fi murit la Veneţia - nu există
în Sathas; ea se bizcic pe interpretarea eronată a unei fraze din textul scrii-
torului grec; nu se mai si;sţinc deci nici afirmaţia subsecventă a d-lui N. Iorga
că scriitorul a murit la Yeneţia. De asemenea, se înşeală d-l N. Iorga atribuind
lui Ca \'alioti cmiliile publicate de Dachselt şi \Veigand şi cunoscute în lumea
ştiinţifică sub numele de Codex Dimonie; Cavalioti moare la 1786, iar Cotl:ex
D1.monie este scris după 1~03.
Ad\"ersar al şcolii aristotelice, atotputernice pînă atunci în Peninsulă.
şi, în genere, al metodelor scolastice, Teodor Cavalioti a primit în prima
parte a carierii lui puternica înrîurire a lui Evghenie Vulgaris. A fost un pa-
sionat apărător al „spiritului filozofic", caracteristic veacului. Temîndu-se
însă de progresele curentului ateist, Cavalioti nu acceptă separaţia între
credinţă şi filozofie. De aci eclectismul său şi tendinţa conciliatoare; de aci şi
înrîurirea lui Gassendi, Malebranche şi mai ales a lui Leibniz. Teoriilor de ling-
vistică comparată ale celui din urmă le datorăm, într-o mare măsură, însăşi
ideea lexiconului în trei limbi. Prin acesta, scriitorul moscopolean poate fi
socotit între precursorii lingvisticii comparate.
Prin lupta sa împotriva obscurantiştilor, prin pasiunea pentru filozofier
lingvistică şi ştiinţe, Cavalioti poate fi socotit între factorii de progres şi reformă
pe care cultura orientală i-a avut în secolul al XVIII-lea. Pe de altă parte, prin.
activitatea sa de misionar între triburile albaneze mahomedane, el se menţine
în cea mai frumoasă tradiţie creştină civilizatoare.
2. În lumina celor trei manuscrise, Noua Academie ne apare ca un
centru de cultură superioară, înzestrată cu un ciclu filozofic suprapus celui
„enciclopedic". Şi ca metodă, şi ca programă, Noua Academie a fost un cîmp
de întîlnire între clasicism şi modernism - deosebindu-se prin aceasta de
majoritatea colegiilor şi academiilor greceşti din Imperiul otoman. Prezenţa
manuscriselor de la Noua Academie din Moscopole la Academia din Bucureşti
şi de la Iaşi dovedeşte contactul între diferitele sfere de cultură greacă ale·
timpului.
3. Se confirmă deci că Moscopolea respira încă înainte de 1750 o înaltă
atmosferă intelectuală, îndrumată în spiritul veacului. Mereu „înclinaţi spre
reforme ... ", aromânii din Moscopole adăugau astfel acelor moşteniri de liber-
tate şi mîndrie de care vorbesc cronicarii şi călătorii, un sentiment nou, plă­
mădit în zona specifică a unui veac care - peste ruinele cetăţii lor - va

394
pregăti libertatea lumii balcanice. ln curînd, generaţia instruită şi formată
de Cavalioti va saluta, în versurile clasicis1111Ului elen, îndemnul la insurecţie
al Ecaterinei a II-a.

ADAOS

O scrisoare a lui Cavalioti către Iacob din Patmos. Am cercetat legăturile pe care Teodor
Cavalioti le-a avut cu fruntaşii elenismului european. Am arătat apoi că spiritul critic şi ten-
dinţele sale raţionaliste l-au împins mai mult în sfera culturii apusene. Nu trebuie însă să se
creadă că Teodor Cavalioti a rupt legăturile cu răsăritenii şi nici că le-a nesocotit. Noi am spus-o
lămurit: „ ... a fost un factor de progres şi reformă ... ", nu însă un răsturnător violent 142.
Dealtfel, tendinţa sa eclectică şi conciliantă demonstrată în paginile 390 şi urm. învederează
îndeajuns lucrul acesta.
Ca intelectual, ca gînditor, el a privit într-adevăr spre Apusul filozofic. Ca preot, însă,
şi comandant religios al patriei sale, ca şef al propagandei ortodoxe în diocezele Primei Iusti·
niane se pare că el a primit din Răsărit, din făgaşul străvechi al creştinismului apostolic, meto-
dele cele mai potrivite misiunii sale.
Lucrul acesta reiese dintr-o scrisoare a lui Cavalioti necunoscută celor ce s-au ocupat cu
viaţa şi activitatea lui 14 3 • Scrisoarea a fost publicată într-o veche biografie, închinată dască­
lului şi predicatorului răsăritean Iacob din Patmos, unul dintre cei mai de seamă şi mai talentaţi
cărturari ai elenismului asiatic în secolul al XVIII-lea -ma.re agitator religios şi mare misionarH 4 •
Zeci de ani au răsunat Antiohia, Ierusalimul şi întreaga Palestină de cuvîntările înfocate pe care
acest militant al credinţei şi animator cultural le ţinea pretutindeni unde i se părea că şovăie
zelul credincioşilor, sau că ispita misiunilor catolice ameninţă ortodoxia 145 •
El venea din Patmos, unde fusese şapte ani discipolul şi apoi ajutorul unui alt dascăl de
mare influenţă: Ieromonahul Macarie Kalughera 146 •
Kurnas ne spune că, sub conducerea lui Ma.carie, şcoala din Patmos devenise cu totul
neîncăpătoare pentru mulţimea tinerilor veniţi din tot largul lumii greceşti să-l asculte 14 7 •
Manoil Ipsilante, protectorul şcolii, a trebuit să-i ridice încă 20 de săli de piatră pentru a putea
adăposti pe cei sosiţi 148 • Unii istorici au pus această şcoală alături de academiile din Fanar,
Bucureşti, Athos etc.; alţii au pus-o deasupra tuturor 14 9 • Sigur este că mulţi tineri veneau la
şcoala lui Macarie după ce terminau de studiat la celelalte. Iacob a propagat la început în An·
tiohia, recomandat de Macarie Patriarhului Silvestru ca cel mai de seamă discipol al său; mai
tîrziu, chemat de Frăţia Sfîntului l\lormînt, plecă la Ierusalim, unde rămase tot ;estul vieţii.
Din scrisorile publicate de Clement Karnapa se vede că Iacob nu se mulţumea cu pro-
paganda pe care o desfăşura în diocesele Asiei, ci urmărea şi stările de lucruri de prin alte părţi
ale lumii greceşti. Temperament de misionar, el tindea să facă din biserica Sfîntului Mormînt
un centru de propagand[i al ortodoxiei; nu este de mirare că găsim urmele activităţii lui întin-

1 42 V. încheierea.
143 D-l Profesor Demostene Russo a avut amabilitatea de a mi-o indica şi pune la dispoziţie.
144 Klimentas Karnapa, 'IliKID~oi; 6 Ilatµ&oi;„ Ierusalim, 1906.
14 5 Clement Karnapa spune că predicile lui Iacob produceau o adîncă impresie asupra

poporului. Acelaşi ştie că cei ce veneau la hagialîc se lăudau şi se simţeau fericiţi de norocul
ce l-au avut să asculte cuvîntul lui Dumnezeu la Ierusalim. Op. cit., p. 215. V. şi p. 107.
146
Prof. Malandrakis l-a socotit pe Ma.carie v.nul dintre cei mai învăţaţi greci din veacul
al XVIII-lea. Karnapa, op. cit., p. 33- 34.
1•17 Kumas, op. cit„ tom. 12, p. 556.
148 K. Karnapa, op. cit„ p. 26.
149 Ibidem, p. 27.

395
zindu-se de la Ierusalim şi Antiohia pînă la !anina 150 şi Moscopole, la capătul celălalt al lumii
greceşti.
Scrisoarea 151 lui Cavalioti este datată. Moscopole, 30 august 1759, puţin timp deci după.
ce primise de la Constantinopol scrisoarea de misiune în diocezele Ohridei. Este semnată: Supe-
'l'ior al şcolii din Moscopole şi p'l'cdicatornl Patriarhiei Ohridicne, smerit intre preoţi, Teodo'I' 15 ~.
Se pare că predicatorul moscopolean îi ceruse într-o scrisoare anterioară sfaturi şi îndru-
mări; Iacob, profitînd de vili ta la hagialîc a unui carecare Emanoil - poate cetăţean al
Moscopolei - îi trimite prin acesta un tratat de omiletică alcătuit de Macarie, fostul său pro-
fesor de la şcoala din Patmos. La 30 august Cavalioti îi scrie pentru mulţumiri. Din acest răspuns
se vede că Teodor Cavalioti a·rea destulă consideraţie pentru mişcarea clerului grec din Răsărit.
Despre Iacob ştie, intre altele, că era predicator vestit şi că de la el va avea să înveţe şi el şi
discipolii săi. Se pare că s-au şi cunoscut, deoarece Ca·ralioti pomeneşte şi de anumite sfaturi
pe care colegul său mai bătrin i le-a dat cindva. Îi mulţumeşte apoi pentru cartea cu canoanele
retorice ale neuitatului Macarie (prrropucaiv x:av6vrov Max:apiou).
Către sfîrşit declară că îi mulţumeşte nu atit pentru ceea ce ele pot să adaoge formării
sale, cit pentru cunoaşterea adevărului de care sînt îmbclşflgate. Îi va purta o rec11110,~tinţă veşnic
tinără pentru folosul ce simte că va a·rea de pe unna lor. Dar mai presus de toate îl mişcă gestul
de atenţie al predicatorului din Ierusalim: „ ... îmi pare că nu mai calc pe pămînt fiină
amintit de im astfel de luceafăr al bisericii, iar discipolii mei, făcînd uz de această carte, nu vor
uita in tui binefacerra ta". Încheie urîndu-i o longevitate matusalemică şi liniştea necesară.
pentru ngrnerarea naţiunii noastre.

150 Yezi la anexele scrierii lui Karnapa scrisoarea lui Balanos din Janina.
l51 În ediţia de faţă nu sînt reproduse ;:i în limba greacă (C.P.-D.)
152 Semnătura este prescurtată. Nu poate fi vorba decit de Teodor Cavalioti, care la 1759
funcţiona ca director la Noua Academie. Aceeaşi limbă construită şi stilul savant obişnuit.
 POVESTEA UNEI CĂRŢI
PROTOPIRIA LUI CAVALIOTI „EIN UNICUl\1"

„Les Jivres sont l'un des agents de la paix

LOUIS BARTHOU

În anul 1770, pe cînd flota faimosului Alexis Orloff apărea p~ mările

:Eladei vestind zorile libertăţii, la Veneţia ieşea de sub teascurile meşterului
Antonio Bartoli, „cu cheltuiala prea cinstitului şi prea folositorului domn
Gheorghe Tricupa ... " o carte mică, cu înfăţişare umilită, menită însă a face
una dintre cele mai minunate cariere din viata cărtilor. A fost botezată
potrivit rostului ei, Ilprowm:1pia, adică P;ima Învăţătură 1. Era în-
tocmită - cum o arată şi numele - pentru folosinţa claselor elementare
de pe lîngă Noua Academie, şcoala cea vestită a l\Ioscopolei 2 • În afară de
elemente de abecedar şi de aritmetică, Protopiria mai cuprindea un număr
de rugăciuni, proverbe. fragmente din Biblie şi un vocabular greco-aromâno-
albanez, alcătuit din 1170 de cuvinte. Acest vocabular a făcut celebritatea
cărţii şi a aşezat pe autorul ei între precursorii lingvisticii comparate.
Multe cărţi cu apariţie zgomotoasă, cu înfăţişare luxoasă, scrise de autori
cu faimă au ieşit cam în aceeaşi vreme din teascurile tipografiilor - dar
puţine sînt acelea care şi-au păstrat renumele, şi încă mai puţine acelea care
pornind atît de umilit în viaţă, să ajungă la locul şi însemnătatea Protopiriei.
Scris pentru lumea aceea pestriţă a Epirului şi Albaniei meridionale, acest
vocabular - care demonstra pentru prima oară într-această formă că sub
acoperămîntul ccmun al bisericii răsăritene trăiesc limbi diferite - arunca
între cei pe care libertatea avea să-i dezbine o punte de înţelegere şi înfrăţire.
Pilda lui Cavalioti avea să fie în curînd imitată şi de alţii - amintim în
pri mul rînd pe Daniil Moscopoleanul3, autorul lexiconului greco-aromâno
bulgaro-albanez apărut în 1794. Aşa cum am spus şi altă dată, aceste două

1
Titlul complet este: Ilp(l)'t'om:tpia ;c::xpa toli cro<poA.oyu:otatou ...:ai aioEcrtµomitou otoacr-
1\Uf..OU, "Ji::poKfipuKoc;, Kai 7tp(l)'t'07tmtă Kupiou 0i::ooci:ipou 'Avacrtacriou KaPaA.A.tci:itou tou Mocr-
xonoA.itou, O'UVtE8Etcra, Kai wv 7tpCi'>tOV tt>îtOlc; EKoo8etcra oamivri toU tvnµotatou Ka[ XPTIO'l-
µCD,UtOU Kupiou ri::copyiou TpiKOU7tCI., tOU Kai KocrµiJcrKT] bt1A.i::yoµtvou EK 7tUtpi8o; Mocrxo-
1t6hcoc;. 'Evetficrtv c.t1116 1770. Ilapci 'AvtroviQ> •Ci'.> B6p'toA.t.
2 Victor Papacostea, Theodor Anastasie Cavalioti. Trei manuscrise inedite, Bucuresti,
1932. .
Pericle Papahagi, Scriitorii aromâni în secolul al XVIII-lea, pp. '10-44, La p. 105 şi
3

următoarele vezi reproducerea acestui lexicon. Pentru contribuţii noi şi importante precizări,
vezi Th. Capidau Aromânii, Dialut11l arnmâ11, pp. 53-59. Tot acolo şi o copie fotografică după
una din paginile lexiccnului.

397
scrieri pot fi considerate ca cele mai frumoase daruri rezultate pentru cultura
lumii şi a popoarelor balcanice, de pe urma mişcării intelectuale de la Mos-
copole. Primele studii pentru cunoaşterea limbilor albaneză, bulgară şi macedo-
română s-au întocmit pe baza lor şi tot cu ele începe istoria renaşterii spi-
rituale a celor trei popoare 4 • Thunmann, Picot, Miklosich, Meyer, şi toţi
cei care au scris de la apariţie şi pînă în vremea din urmă despre vocabularul
lui Cavalioti sînt unanimi în afirmarea acestor opinii. La noi, un entuziast
scriitor al veacului trecut l-a numit, nu fără dreptate, „primul dicţionar
românesc" 5 . Dar înainte de a povesti viaţa plină de zbucium a acestei cărţi,
vom spune, pe baza unor noi cercetări, cîteva cuvinte asupra autorului.

Soi precizări biografice. Autorul Protopiriei, vestitul dascăl Teodor

Anastasie Cavalioti, rectorul Academiei din Moscopole, a fost un om de mare
cultură - filozof, matematician, fizician şi poet - admirat pentru smerenia
şi pentru însuşirile iale intelectuale nu numai în patria ia dar în tot imperiul
cultural al Eladei, pînă departe în răsăritul ortodox. La Bucureşti şi Iaşi, în
Academiile domneşti din acea vreme, dascălii şi studenţii au folosit ani de-a
rîndul în copii, cursurile de logică, de metafizică şi fizică pe care învăţatul
dascăl le ţinuse tinerimii moscopolene în anii de glorie ai cetăţii. Biografii
greci ca şi cei apuseni preaslăvesc pe Cavalioti iar unul dintre ei îl aocoteşte,
fără nici o rezervă „genial". Am amintit pe larg de toate acestea în mono-
grafia ce i-am consacrat acum cîţiva ani. Aici mă voi mărgini să aduc doar
dteva noi precizări.
La cap. Cînd şi unde a murit Theodor A11astas1"e Cavalioti la pp. 36-37
am dovedit că acel Ilmm' 'AvacrT. Ka~aÂ.Â.tOOTTJ<;, care trăieşte refugiat în
Austria pe la anul 1808 şi pe care îl găsim între prenumeranţii cărţii lui Roza
nu este scriitorul nostru, cum s-a crezut, ci fiul său. Încheiam atunci cu cu-
vintele „Deci afirmaţia lui Sathas şi Zaviras, că Teodor Anastasie Cavalioti
a murit în anul 1786, rămîne în picioare. Dealtfel, era greu de admis că un
om pe care contemporanii săi îl socoteau« genial I) ar fi putut trăi încă un
sfert de secol prin Austria - sau în orice altă parte - fără a lăsa o urmă,
o amintire, cit de slabă ... " Şi era de neînţeles - adăugăm astăzi - ca
moartea unui astfel de om să treacă neobservată. Iată că o nouă descoperire
lămureşte în med definitiv această chestiune.
În revista albaneză pentru istorie şi literatură Leka, ce apare la Scutari,
în numărul de pe august 1934, Ila Mitke Qafezezi scrie un foarte interesant
articol cu privire la viaţa şi activitatea umanistului macedoromân. În

' Cit au fost de utile aceste scrieri şi cit de mult au contribuit la redeşteptarea naţională
a popoarelor balcanice se vede din faptul că la cîţiva ani după apariţia lexiconului lui Danii!
a fost nevcie de o nouă ediţie, iar în 1841 bulgarii au făcut o a treia, în care au reeditat însă
numai partea bulgărească, înlocuind textul aromânesc şi albanez cu un text turcesc. Vezi în
Th. Capidan, op. cit., p. 53-57 însemnătatea pentru dialectologia sudslavă a acestei scrieri;
tot acolo, informaţie bibliografică bulgară şi rusă. În ceea ce priveşte însemnătatea acestor
scrieri pentru albanezi vezi şi contribuţiile mai recente ale lui Ilo Mitke Qafezezi, Protopopa
Theodhor Nastas-Kavallioti Voskopojari, în revista albaneză Leka, Vjeti VI, Num. VIl,Korrik
1934, p. 260-274; de asemeni Papas Gaetano Petrotta, Popolo, lingua e letteratura albanesa,
Palermo, 1931-IX.
s Yasile Gr. Pop, Conspect asupra literaturii rom<ineşti şi literaţilor ei de la început şi pînă
azi, in ordine cronologică. Bucureşti 1875, I, p. 60.

398
cuprinsul acestui articol istoricul albanez reproduce o mică însemnare de pe
condica mănăstirii Sfîntul Ioan Prodromul, pagina 29, unde diacul a înre-
gistrat moartea învăţatului. În cele cîteva cuvinte se arată că vestitul pre-
dicator şi lingvist a murit în anul 1789 în ziua de 11 August şi nu în 1786
cum a afirmat Zaviras şi după el Sathas. Iată însemnarea:
1789. Auyoucrwu 11 fiµi:pa p E7tA.f:pWO'EV îO KOlVOV xpfoc;
6 i&po818cicrKaÂ.oc; Ilpcotonanuc; 0c68copoc; •Avacrtaofou Ka-
paÂ.Â.tcOtT)c; - Aicovia tou fi µvi)µT).
[ 1789 August 11, ziua a doua (marţi) a plătit datoria obştească
ierodidascalul protoiereu, Teodor Anastasie Cavalioti. Veşnica
lui pomenire.]
Din nenorocire, rămîn încă necunoscute împrejurările în care s-a produs
moartea destul de pretimpurie a lui Cavalioti. Pînă la alte mărturii luăm
de bună informaţia culeasă de Hahn, că ar fi murit secerat de cumplita epi-
demie de ciumă care a bîntuit Moscopolea către finele veacului al XVIII-lea
şi a cărei amintire se mai păstra încă la data cînd călătoreşte scriitorul german.
Cît priveşte familia lui Cavalioti, am arătat că învăţatul dascăl a avut un
fiu, Anastasie, care după distrugerea oraşului a trăit în mijlocul coloniei
macedo-române de la Mişcolţ în Ungaria. Pe acesta îl găsim - preot el
însuşi - între abonaţii cărţii lui Roza. Alţi membri ai familiei, sîntem în
măsură s-o afirmăm azi, s-au refugiat în România. În judeţul Tutova, pe
un mormînt aflat în biserica Sfînta Paraschiva din comuna Igeşti se află
următoarea inscripţie :6

"!18& KEîtm. &u0T)µoc; KapaJ..J..1rotric; tK Mocrxon6Â.&coc; tf\c;

MaK&8ovim; Kai 7t00'&0'0p 'l~&O'îlOU Kai µnÂ.a~&crîiou, rov Eîrov
39 airovia fi µvi)µT). 1836 'Iavouapiou 30.
[Aci zace ilustrul Kavallioti din Moscopolea Macedoniei şi
proprietar al Igeştilor şi Blăgeştilor, fiind de ani 39. Veşnica
pomenire. 1836 Ianuarie 20.]
Care este legătura de înrudire între scriitor şi acest Cavalioti care la
1836 stăpbea moşiile lgeşti şi Blăgeşti, nu putem preciza. Este însă în afară
de orice îndoială că acest „ilustru" moscopolean a aparţinut şi el aceleiaşi
familii. J udccînd după vîrstă el n-ar putea fi decît nepot al scriitorului. A avut
acesta vreun frate deci? Ori va fi avut preotul Anastasie de la Mişcolţ un
fiu care a trecut în România? Iată întrebări la care deocamdată nu putem
răspunde. Este însă iarăşi sigur că moscopolenii refugiaţi în ţările Austriei
făceau cumpărături de moşii şi în Principate 7 • Odată sfîrşite aceste precizări,
reluăm povestea Protopiriei.

Cum a dispărut Protopiria, curînd după tipărire. În mediul poliglot al

l\Ioscopolei Protopiria răspundea desigur unei mari nevoi obşteşti; nu este

1
Inscripţia
aceasta se găseşte în publicaţia de documente lcan Nernlce, f. 8, 1930 pag. 160.
Semnalată mie de d. P. P. Panaitescu.
7 Victor Papacostea. Note asupra familiei Sina, în Revista Macedoromână, 1930,
p. H6.

399
de mirare deci că în scurtă vreme după apariţie, se va fi epuizat8 • Dar totala
ei dispariţie a surprins totdeauna pe învăţaţi, ca şi pe bibliografi. Căci oricît
de expusă era această carte din pricina neîncetatei folosiri, şi oricît de limitat
va fi fost tirajul ei, era totuşi firesc ca cel puţin în bibliotecile Greciei să se
găsească exemplare. Cunoaştem, doar, atîtea cărţi şi manuale - multe mai
vechi încă decît Protopiria - expuse în aceeaşi măsură uzurii, şi din care
s-au păstrat totuşi destule exemplare. Explicaţia acestei dispariţii trebuie
căutată deci în altă direcţie.
~u trebuie să uităm că atunci cînd natiunile balcanice tind către o viată
spirituală proprie, Biserica constantinopolitană dezlănţuie o luptă pătimaŞă
în scopul de a menţine vechea societate bizantină. Am arătat cu alt prilej,
cum a căutat să zdrobească din faşă încă - prin desfiinţarea Arhiepiscopiei
Ohridci - mişcarea de redeşteptare a slavilor de Sud. La fel vor proceda,
rînd pe rînd împotriva tuturor şi, fireşte, din ce în ce mai intens contra ro-
mânilor care prin aşezarea lor geografică ameninţau să ducă conflictul de
rasă pînă în inima Greciei. Cercurile clericale nu mai admiteau nici în vorbire,
necum în scriere, folosirea altei limbi afară de cea greacă. Din cuvintele lui
:\'eofit Duca se vede foarte bine cît de necruţătoare a fost lupta Bisericii
răsăritene împotriva tendinţelor de renaştere naţională care agitau lumea
balcanică spre sfîrşitul veacului al XVIII-lea şi începutul veacului al XIX-lea. 9
Şi cum aromânii erau consideraţi ca cei mai ataşaţi ideii bizantine era firesc
ca îngrijorarea cercurilor bisericeşti să fie încă mai mare faţă de mişcarea
lor; reînvierea ideii de latinitate în conştiinţa macedoromânilor irita în gradul
cel mai înalt. Neofit Duca s-a ridicat cu vehemenţă împotriva atelora care
„se laudă m neamul românilor" şi care „nu se ruşinează de îngăimările înjo-
sitoare ale limbii lor, atunci cînd soarta i-a aşezat în mijlocul Greciei, cu al
cărei lapte şi fruct au crescut, ale cărei obiceiuri şi datini le-au primit şi a
cărei măreaţă limbă au îmbrăţişat-o". Făcînd un elogiu într-aripat limbii
elene, el adaugă cuvinte de aspră mustrare la adresa macedoromânilor care
„nu vor să se unească şi prin limbă încetul cu încetul, după cum s-au unit
şi prin religie, ci vor să constituie o naţiune deosebită .. „ În numele Domnului,
nu ~ nu păstraţi, nu mai nutriţi în Elada o astfel de injurie care şi singură
vă smulge din cercul elinilor! ~u îmbrăţişaţi haina de sclav ca şi cum ar
fi de purpură, ci azvîrliţi-o mai degrabă ca pe o zdreanţă." 10
Cavalioti era prin cultura şi ideile sale deasupra acestei mentalităţi
întîrziate. Format spiritualiceşte sub înrîurirea lui Evghenie Yulgaris, apoi
în Universităţile germane - într-o '\Teme în care lingvistica comparată îşi
deschidea drumul - şi iubitor al filozofiei raţionaliste 11 , el a cutezat cel
dintîi în Răsărit să înfăţişeze într-o neobişnuită egalitate de tratament
,,limba cea sfîntă a Eladei" alături de limbile cele „barbare" ale românilor
şi albanezilor 12 • Fireşte, Cavalioti nu a făcut-o cu vreo intenţie - dar pre-
cedentul era periculos; el putea adînci tendinţele de „separaţie" ale unuia

s \". Papacostea, op. cit., pp. 29- 30.

9 Neofit Duca, A6yoc; m:pl Katacmia~ axoA.Etou, prefaţă la Ma~iµou Tupiou )..6yoc;,
\'iena 1810, p. XXXIII-XL. (După. P. Papahagi, op. cit. la p. 51-54 text iar la p. 15-17,
traducerea).
10 Ibidem.

11 Y. Papacostea, op. cit., p. 44- 49.

12 Ibidem.

400
sau celuilalt dintre cele două popoare. Nu mai puţin introducerea literelor
Jatine în ultimele pagini ale cărţii era de natură să neliniştească pe cei mai
habotnici. Dealtfel tipărirea ei la Veneţia - şi nu la tipografia Moscopo-
lei - este încă o indicaţie că luminatul dascăl se va fi temut de lipsa de
înţelegere a ierarhilor săi şi a elementelor prea conservatoare din Moscopole.
Cînd mai tîrziu înverşunarea cercurilor clericale sporeşte - stimulată desigur
şi de reînvierea ideii imperiale greceşti - cartea lui Cavalioti - ca şi alte
cărţi ce s-au tipărit la Moscopole în dialectul macedo-român 13 a fost urmărită
, distrusă.
si
Dealtfel, acelaşi lucru s-a întîmplat şi cu cărţile celorlalte popoare îndată
ce au manifestat veleităţi de emancipare naţională 14• Anul în care s-a dez-
Jănţuit această acţiune de distrugere împotriva cărţilor româneşti este greu
de precizat; dar faptul este confirmat în Anuarul Institutului român din
Leipzig 15 , III, pag. 2, nota 1. H. Grandea 16 ne spune în prefaţa cărţii lui
Andrei al Bagavu, apărută în 1889 la Bucureşti, că Patriarhia din Constan-
tinopol a lansat o afurisenie împotriva gramaticei lui Boiagi1 7 îndată după.
apariţie, ca şi împotriva autorului pe care l-a excomunicat. Opera de distrugere
s-a făcut cu atîta înverşunare şi tenacitate încît sînt cărţi care au fost nimicite
pînă la ultimul exemplar. Protopiria lui Cavalioti ar fi avut soarta acestora
dacă un exemplar n-ar fi ajuns - printr-o întîmplare - în mîinile profesorului
Thunmann de la Universitatea din Halle.

Unde se 1.:ede cum Protopiria face ocolul Europei, ajunge la Halte, apoi
dispare şi reapare după un veac în biblioteca lui Gustav }.feyer. Este cunoscută
din însăşi povestirea profesorului german această împrejurare 18• Între străinii
care veneau de pretutindeni să viziteze marele centru academic al Prusiei
de altă dată şi să asculte prelegerile învăţaţilor de acolo, se găsea pe la 1770
şi un macedoromân: Constantin Hagi Ceagani 19 , fost elev al Academiei din
Moscopole şi admirator al lui Cavalioti - el însuşi om foarte învăţat şi scriitor
apreciat. În tinereţe se îndeletnicise cu negoţul, pe lingă tatăl său, dar în cele
din urmă, înclinaţiile sale intelectuale îl făcură să părăsească casa părintească

la În scrierea sa, i-11fcr!uchung111 iibcr dic Rcmanicr cdtr scgcnannl<n u-·zachen, apărută.
la Pesta, în 1808, Gh. Roza afirmă că la Moscopole „s-au tipărit multe cărţi aromâneşti". În
această privinţă, deosebit de interesantă este părerea lui Pericle Papahagi: „Nici dintre cele
tipărite în străinătate poate nu s-au salvat toate dacă ţinem seama că. pînă în 1907 nu s-a ştiut
nimic de lucrarea atît de meritoasă şi atît de preţica.Eă a lui Vcuta. Şi ce s·a întîmplat cu
aceasta, este foarte cu putinţă să se fi petrecut şi cu alte scrieri, pe care numai întîmplarea.
doar le va scoate odată şi cdată la lumină, dacă n·au fost cumva cu desăvîrşire nimicite".
1 4 Rolul României in epoca de ngcmrnre a Bulgarifi, de P. Constantinescu, pag. 18. Ar-
derea cărţilor bulgare.
1
~ Vezi în Pericle Papahagi, cp. cit., p. 19, „In Makedonien enăhlt man sich, da.ss in ver-
schiedenen Kirchen friiher Vebersetzungen der Evangelien von Bozadzi in Gebrauch waren,
die erst nach Aufkommen der nationalen Bewegung unter den Arcmunen auf Betreiben der
Griechischen Bischofe iiberall entfernt werden, so dass kein ExEmplar aufzutreiben war".
Aceeaşi afirmaţie o face şi Bolintin(anu în prefaţa gramaticii lui Boiagi.
16 Andrei al Baga·1u, Cartea de allfgtre. Prefaţă.
17 Bojadschi, Rom. oacr Jfacedorom. Sprachlehre, Bucureşti 1863. Yezi aici şi prefaţa lui
Dimitrie Bolintineanu.
18 Iohann Thunmann, i-ntcrmchm1gm iibtr die Geuhichte der ostilchrn europaischen
Folker, I, p. 178, Leipzig 177'4.
19 \"ezi pentru ·1iaţa acestu ia Pericle Papahagi, op. cit„ pp. 33- 31.

401
~i împotriva voinţei tatălui său să plece pe jos la Halle, atras de faima Uni-
versităţii şi învăţaţilor de acolo. A vizitat apoi, rînd pe rînd, toate centrele
intelectuale ale timpului între care Leida, Parisul, Cambridge, apoi Roma şi
Veneţia. Intre cărţile pe care le purta în desaga sa de călătorie se găsea şi
Protopiria lui Cavalioti. În anul 1773 reîntorcîndu-se la Halle, Constantin
Ragi Ceagani se împrieteneşte cu profesorul Thunmann căruia îi dă pe lîngă
-0 sumă de informaţii asupra macedoromânilor şi albanezilor, şi scrierea lui
Cavalioti 20 • Deşi nu trecuseră nici trei ani de la apariţia ei, totuşi se pare că
.ajunsese foarte greu de găsit. Thunmann însuşi spune în însemnările sale că
Protopiria era la data aceea - în 1773 - o carte rară 21 • El a studiat-o cu
un foarte viu interes şi a republicat în întregime lexiconul greco-aromâno-
albanez. Thunmann - cu toate greşelile de transcriere - a făcut un mare
serviciu ştiinţei prin republicarea acestui material căci, după moartea lui,
Protopiria a dispărut din nou; mai bine de un veac n-a fost cu putinţă nici
unui învăţat să găsească această importantă scriere atît de necesară celor
ce studiau problema albaneză şi originea românilor din Peninsula balcanică.
S-au folosit însă cu succes de cartea lui Thunmann. Cînd, în 1882, Miklosich
reia cercetările asupra macedoromânilor, el încearcă să mai găsească vreun
exemplar dar nu izbuteşte. „Protopiria a dispărut" afirmă Miklosich, la
capătul cercetărilor sale. 22
Folosindu-se numai de materialul transmis. de Thunmann, a întocmit
totuşi un studiu de valoare, reeditînd şi el cu acest prilej lexicul macedo-
român. Lipsit însă de exemplarul original, Miklosich n-a putut corecta erorile
de transcriere a/,e celui dintîi'Zl.
Iată însă că în anul 1895, spre bucuria lingviştilor şi iubitorilor de cărţi
rare, Gustav Meyer descoperă şi el - în ce împrejurări nu ştim - un exemplar
din Protopiria lui Cavalioti. Dar pe cînd cel descris şi reeditat în 1774 de
Thunmann avea 104 pagini, al lui Meyer avea numai 96; ultimele 8 erau
rupte. De aici s-a tras concluzia că exemplarul acesta este al doilea descoperit
pînă la acea dată. Ca şi Thunmann, Gustav Meyer l-a studiat cu mult interes,
publicînd la rîndul său lexiconul greco-aromâno-albanez în întregime 24 •
Din nefericire, în transcrierea materialului lexical, Meyer a făcut şi el
destule erori 25 • După moartea lui nu s-a mai ştiut nimic nici de acest ultim
exemplar. Şi astfel, Bibliografia românească veche apărută în anul 1902,
n-a putut cuprinde decît o descriere indirectă, copiată după aceea a lui Meyer
;;i completată cu unele detalii din Thunmann. Autorii bibliografiei adaugă
către sfîrşitul descrierii: „N-am văzut exemplare 26 ".
In anul 1909, d. Pericle Papahagi, reluînd cercetările asupra operei lui
Cavalioti, a trebuit să recurgă şi d-sa la descrierile şi materialul reeditat

20 Iohann Thunmann, op. cit., p. 178.

21 Ibidem.
22 Frantz Miklosich, Rumunische Untersuc/1ungrn. Istro-und macedo-rumiinische Sprach-
dellkmiihler, Wien, 1882, I, 2.
23 Th. Capidan, op. cit., p. 136.
24 G. Mayer, Albanische Studien, Wien 1895, IV, p. 3.
26 Theodor Capidan dă. în lucrarea citată, la p. 51-52 o serie de exemple în acest
sens.
20 Bianu şi Hodoş, Bibliografia rom4neasc4 veche, p. 194.

402
de Thunmann, Miklosich şi Meyer. Dar cum a arătat de curînd d. Theodor
Capidan, nici d. Papahagi „n-a putut scăpa de unele transcrieri greşite" 27 •
Părea astfel definitiv pierdută pentru bibliotecile noastre posibilitatea
de a avea această veche tipăritură românească. Dar iată că n-a fost aşa.

Unde se arată cum Protopiria dispărută din biblioteca lui Meyer reapare
cu vîlvă mare la anticarul J oseplt Baer din Frankfurt pe M ain şi de aici incognit<>
la .Bucureşti şi apoi la Moscova. În anul 1932, pe cînd cercetam cursurile de
logică, fizică şi metafizică ţinute de Cavalioti la Academia din Moscopole~
am primit informaţia preţioasă că Biblioteca Academiei Române izbuteşte
să achiziţioneze - încă din 1910 - un exemplar al mult căutatei scrieri.
Informaţia mi-o dădea d. profesor D. Russo care descoperise cartea înainte
de război, în catalogul Nr. 579 al anticarului Joseph Baer din Frankfurt pe
)fain, sub titlul mare Die Protopeiria des Kavaliotis şi cu subtitlul de senzaţie
Ein Unfrum - dar renunţase la ea în urma intervenţiei regretatului Bianu.
care a ţinut foarte mult s-o aibă pentru Biblioteca Academiei. Toate încercările
ce am făcut de a găsi această scriere la depozitul de cărţi vechi al Academiei
n-au dus însă la nici un rezultat; n-am găsit-o nici cel puţin înregistrată în
vreunul din cataloagele sau listele de depozit ale Bibliotecii. Din nenorocire.
nici răposatul Ion Bianu nu-şi amintea nimic precis în această privinţă. În
cele din urmă, am renunţat de a o mai căuta, iar monografia mea a apărut
astfel fără descrierea acestei cărţi şi - ceea ce am regretat mai mult - fără.
reproduceri fotografice din paginile ei. M-am mărginit doar a menţiona ca-
talogul anticarului din Frankfurt unde se reproducea pagina de titlu a Pro-
topiriei; văzusem acest catalog în biblioteca profesorului Demostene Russo.
Iată că în anul 1935, în urma reluării raporturilor diplomatice cu Rusia
Sovietică, sosesc de la Moscova depozitele Academiei Române trimise spre
păstrare acolo în anul 1916. Cu acestea odată, soseşte şi o ladă de fier în care
Bianu ţinea unele manuscrise mai preţioase şi tipăriturile româneşti vechi
şi rare. Spre surprinderea şi bucuria tuturor, în lada aceasta, înfăşurată cu
toată grija, s-a găsit şi Protopiria lui Cavalioti. Între scoarţă şi pagina de
titlu, Bianu lipise foaia de reclamă din catalogul anticarului Joseph Bae.r
şi scrisese cu mîna sa „cumpărată de la Joseph Baer et Co. Frankfurt pe Mai
cu 600 mărci, Noiembrie 1910". Aşadar profesorul Russo nu se înşelase.
Cartea fusese achiziţionată de Academia Română încă din 1910, dar nefiind
înregistra tă nicăieri urma ei se pierduse cu desă vîrşire. Şi astfel a stat Pro-
topiria în ţară, nevăzută de nimeni, din noiembrie 1910 şi pînă în toamna
anului 1916. Apoi, înainte ca vreunul din cercetătorii noştri s-o fi putut descrie,
Protopiria a luat din nou drumul - de data aceasta către Moscova. Nu cred
că regretatul Bianu ar fi putut uita faptul achiziţionării acestei cărţi unice,
dar împovărat şi covîrşit de marile răspunderi din anii războiului, el nu-şi
mai aminteşte desigur - după război - locul unde cu atîta dragoste şi grijă.
o ascunsese. Mi-am explicat mai bine acum şi expresia de reală suferinţă.
pe care o surprindeam în ochii lui ori de cîte ori îl vizitam pentru a-i cere
informaţiuni asupra Protopiriei şi pentru a-l „ruga să mai căutăm o dată".

27 Theodor Capidan, op. cit., p. 52, nota I.

403
 Protopiria lui Cavalioti după 167 de ani de la apan:ţie. Avem, în sfîrşit,
în faţa noastră originalul acestei cărţi unice - de atîta interes ştiinţific şi
naţional - pe care Picot o socotea „le monument le plus precieux que nous
possedions sur le dialecte macedonien". Este o carte mică, tipărită la Veneţia,
în tipografia lui Antonio Bortoli, în 8°, cu 96 pagini, cu scoarţa uzată şi în-
negrită de vreme dar cu legătura încă solidă, cu foile curate şi în bună stare.
Pe verso primei coperte se află scrisă cu cerneală, în greceşte, o listă de obiecte,
mai toate de îmbrăcăminte iar pe verso celeilalte se găsesc scrise de aceeaşi
mînă, diverse însemnări şi socoteli băneşti. Una din acestea pare a indica,
pe lunile anului, o listă de cheltuieli sau de venituri aparţinînd unui mic
neguţător. Urmează pagina de titlu, într-o variată compoziţie de caractere
şi rînduri, caracteristică tipăriturilor veneţiene. La pagina 3 se găseşte o
mică prefaţă a lui Cavalioti pe care nereproducînd-o nici Thunmann nici
:Meyer, lipseşte din toate descrierile ce s-au mai făcut.
Pe verso acestei foi se află o gravură în lemn reprezentînd Sfînta Treime.
În tehnica acestor gravuri se recunosc încă elementele tradiţionale ale unei
arte care a făcut mîndria tiparului veneţian în toate vremurile şi pe care
bogata republică o datora vestitului maestru german Ratdolt. În schimb,
restul ornamentaţiei - iniţiale, chenare şi frize - forma cursivă a carac-
terelor şi formatul in-octavo,aparţin stilului aldin 22 •
Paginile 5-11 inclusiv, cuprind abecedarul grecesc iar la pagina 12
urmează o altă gravură reprezentînd pe Fecioara Maria cu Pruncul Isus.
De la pagina 13 începe lexiconul greco-aromâno-albanez. Deasupra textului
se află o friză iar sub aceasta titlurile celor trei coloane de cuvinte (°PcoµaîKa,
BA.a:xiKa, 'AA.J3avh1Ka). Vocabularul ocupă un număr de 45 de pagini şi,
se încheie cu o a treia gravură în lemn la pagina 59. De aici înainte, Protopiria
are cuprinsul obişnuit al cărţilor de citire din acea vreme. Astfel, la pagina 61
se găseşte o rugăciune în limba greacă către Fecioara Maria. lirmează apoi
cîteva pagini de fragmente din Bi"blie. De la pagina 68 pînă la 79 diferite
învăţături morale, proverbe şi rugăciuni. Pagina 80 este rezervată unor
gravuri mai mici dar totuşi clare reprezentînd Cina cea de taină, Răstignirea
lui Isus şi înmormîntarea. Pe pagina următoare, sus, o a patra gravură repre-
zentînd Învierea. 1n continuare, pînă la pagina 92 inclusi\·, alte texte bise-
riceşti iar de la 93 pînă la 96 se cuprinde partea de aritmetică a Protopiriei.
Ultimele patru foi, pe care exemplarul descoperit de Thunmann le cuprindea,
.aici Jipsesc. Absenţa acestor pagini - în care se afla după cum afirmă Thun-
mann, un abecedar latin - ar fi o primă indicaţie că avem în faţa noastră
exemplarul descoperit şi studiat de Gustav Meyer. Lucrul acesta îl confirmă
dealtfel şi anticarul Joseph Baer din Frankfurt în reclama sa din catalogul 693:
„Acest exemplar pe care !\Ieyer îl socotea drept un unicum - cu toate cerce-
tările noastre, nu ne-a reuşit pînă acuma să descoperim un al doilea, iar al
lui Thunmann a rămas dispărut - se află acum în proprietatea noastră".
Cum a ajuns din biblioteca profesorului de la Graz (Austria) în posesiunea
lui Joseph Baer din Frankfurt pe Main - nu ştiu; oricum lucrul acesta nu este
surprinzător pentru cei ce cunosc faima seculară a anticarilor din acest oraş.
Aici doar a fost, încă din nemurile mişcării umaniste, unul din marile centre

22 Svend Dahl, Histetire du livre de l'antiquiti a nos jours. Paris, 1933. La pag. 100- 102

şi 121- 125 informaţiuni asupra originilor stilurilor ·1eneţiene.

404
ale anticariatului european. Au fost vremuri cînd „la tîrgul de cărţi" din
Frankfurt se întîlneau bibliofili din toată lumea.
(Se pune însă întrebarea dacă acest exemplar - socotit al doilea după
cel dăruit de Hagi Ceagani lui Thunmann - nu este în realitate chiar exem-
plarul care aparţinuse în 1773 aventurosului cărturar moscopolean. Lucrul
acesta este, fireşte, greu de dovedit - dar nici lipsa celor 4 foi de la urmă.
nu poate constitui o dovadă absolută că avem a face cu un al doilea exemplar;
acestea au putut să dispară într-o existenţă atît de zbuciumată).

1ncheiere. Protopiria lui Cavalioti datoreşte dispariţia ei persecuţiei dezlăn­

ţuite de Biserica constantinopolitană, încă de pe la finele veacului al XVIII-iea.
împotriva tuturor cărţilor care contribuiau la trezirea naţionalităţilor din
Peninsula Balcanică către forme de viaţă proprii. S-au găsit în interval de
167 de ani de la tipărirea ei două exemplare - ambele în Apus, deci în afara
zonei lovită de acţiunea clerului grec. Primul a fost salvat de învăţatul mosco-
polean Hagi Ceagani cu prilejul călătoriei sale din 1773 în Germania; al doilea
a scăpat datorită unui neguţător moscopolean aflat probabil cu treburi în
Austria, sau refugiat acolo după arderea oraşului. Prezenţa acestui exemplar
în biblioteca Academiei Române se datorează marilor iubitori de cărti Ion
Bianu şi Demostene Russo; nu mai puţin anticarul Joseph Baer car~ şi-a
cunoscut meseria.
Nădăjduim că înaltul for va retipări, odată cu alte cărţi vechi româneşti
pe cale de dispariţie, şi Protopiria lui Cavalioti - din care nu există azi decît
acest unic exemplar.
 PENTAGLOSARUL LUI NICOLAE IANOVICI

în studiul închinat scriitorilor aromâni din secolul al XVIII-iea apărut în

anul 1909, d-l Pericle Papahagi 1, amintind activitatea pe terenul filologic
a lui Boiagi 2 şi polemica acestuia cu Neofit Duca 3, spune în treacăt; „tot de
curentul acesta face parte şi Diccionariu în cinci limbi de Ianovici, în manuscris
(Biblioteca Academiei Române)".
Caracterul sumar al acestei note m-a făcut să cred că d-l Pericle Papahagi
n-a cunoscut decît indirect manuscrisul pentaglosarului amintit mai sus. Atras
de problema dicţionarelor paralele, în legătură cu Protopiria lui Cavalioti 4 ,
am încercat, încă din 1930, să găsesc lucrarea lui Ianovici, dar n-am reuşit.
Mai tîrziu, am reluat cercetările împreună cu răposatul Iulian Ştefănescu,
dar iar fără succes. În anul 1935, în introducerea scrisă pentru dicţionarele
d-lui dr. Sarafidi, intitulată Un cuvînt despre lexicografia greco-română,
profesorul Demostene Russo 5 ne-a amintit iarăşi de dicţionarul lui Ianovici
reproducînd chiar cîteva rînduri din prefaţă. într-o notă, fostul nostru profesor
adaugă: „Am cercetat acest manuscris cînd intrase în Biblioteca Academiei
Române şi nu era încă catalogat, aşa încît nu pot să dau cota lui. O prescurtare
a acestui dicţionar în cinci limbi se află în Biblioteca Academiei Române,
sub nr. 1822" 6 •
În sfîrşit, în cursul anului 1937, Russo - care aflase că de mai mult timp
căutam dicţionarul lui Ianovici - m-a înştiinţat că d-l Nestor Camariano,
lucrînd la completarea catalogului manuscriselor greceşti, l-a găsit în depozitul
Academiei. Aducînd la cunoştinţa specialişrilor pe calea aceasta faptul, am
voit - încă de atunci - să însoţesc rîndurile de faţă de unele detalii de ordin
genealogic şi biografic, privind pe Nicolae Ianovici.Fiindcă nu s-au găsit
însă o serie de date pe care le aşteptam de la Budapesta 7 , m-am decis să amin
pentru o împrejurare viitoare publicarea acestui material şi să fac - abia
acum - această prezentare a manuscrisului.

1 Pericle Papahagi, Scriitori at'omâ11i în secolul al XV II I-lea (Cavalioti, Ucuta, Danii/),

Bucureşti, 1909, p. 8 mn. 1.
2
Mihail G. Boiagi, rpaµµanJCÎ! Proµav11C1) fito1 Ma1C&liovo~A.ax1Kiti;, Viena, 1813,
p. IX-XIV (Romanische oder Macedon:>wlachische Sprachlehre„. von Michael G. Bojadschi).
3 Maximus Tyrius A6yo1 Yiena, 1810, Prefaţa scrisă de N. Duca-A6yoi; 7tEpi Katacrtci.cr&roi;

<JXOl..Eiroi;, a fost reprodusă în parte de Perlele Papahagi, op. ci., p. 51-5"1.

4 V. Papacostea, Teodor Anastasie Cavalioti. Trei manuscrise inedite, Bucureşti, 1932.

Cf. şi Povestea unei Cărţi ,de acelaşi, în Omagiu lui Const. Kiriţescu, 1935.
5 Dr. Hector Sarafidi, Dicţionar greco-român, Constanţa, 1935, p. III- VIII.
6 Am căutat aceast~ prescurtare a dicţionaruhii lui Ianovici dar n-am găsit-o sub cota

1822.

406
 Descrierea manuscrisului. Este un volum legat în carton, cu cotor de
pînză, păstrat în bună stare. Foile poartă numerotaţia Bibliotecii Academiei„
iar paginile, pe aceea dată de autor. La început, volumul are o foaie galbenă,
pe care stă scris I. Cav. de Puşcariu, de la care provine manuscrisul. Urmează.
prima pagină pe care este scris:
cl7to wu A faoi; wu K
Pe verso f. I, sus, este scris în limba germană, cu litere de mînă, titlul lucrării:

Worterbuch
in fiinf Schprachen
Hellenisch, griechisch, romanisch,
deutsch und ungarisch.
Pe aceeaşi pagină, jos, titlul lucrării este redat şi în limba maghiară.
Pe f.2 este scris titlul în limba greacă şi apoi în aromână:
AE~tK6V
7tEVta:yA.roacrnv
0
EA.A.~vo--ypaiKo~proµavo~yEpµavo--ouyyapo

DICCIONĂRIU
tru
CINCI LIMBE
Ellinescu, gricescu, ramanescu, nemcescu lshl'1 madsarescu

La început, lanovici, vroind să evite folosirea cuvîntului grec pentaglosar „

a scris, forţînd nota, Dfrciondriu cincilimb6su. Mai apoi a şters sufixul -osu
şi adăugînd un Ea obţinut forma de mai sus (vezi facsimilul I).
Pe verso acestei file se află iarăşi ştampila lui I. Cav. de Puşcariu, care
a donat Academiei acest manuscris. Pe f. 3-5, urmează prefaţa autorului„
pe două coloane, prima în greceşte, a doua în limba germană.

PROLOG
Către doritorii prezentului dicţionar în cinci IimLi (pentaglot).

Scopul compilatorului vizează folosinţa obştească a neamului său, şi

pe iubitorii de limbi (străine) a celorlalte patru limbi, şi pentru acest lucru a
muncit destui ani la alcătuirea dicţionarului şi la observarea exactă a cuvîntu-
lui propriu.
Că dicţionarul este foarte necesar în şcolile celor patru naţiuni, nu este
nevoie de dovedit, deoarece şi dascălii şi elevii, din experienţa de pînă acum
şi din dificultăţile încercate prin ea, dovedesc cele spuse.
Iar acei, mai cu seamă, dintre românii de dincolo de Dunăre, vor afla
adevărul, cînd vor vedea în el (dicţionar), propria lor limbă maternă, şi o vor

7
Andrei Veress, Scrisoare din 6 Sep tem vrie 1937: „ ... printre actele cenzurii dintre anii
1820- 1822 nu se mai află nici măcar petiţia lui N. Ianovici ru care şi-a predat manuscrisui
cen1urat apoi de Pctrovici, nici vreo altă scrisoare a lui sau despre dînsul, cu toate că actele
anilor numiţi le am gata copia te ... "

407
găsi fiică a limbii latine, dar oarecum deformat din pricina amestecului cu
alte neamuri.
Cuvintele elineşti şi greceşti le-am luat din dicţionarul domnului
Gheorghe Constantin din lanina; iar pe cele nemţeşti şi ungureşti din dicţio­
narul domnului Iosif Marton iar traducerea în limba mea maternă, ca specialist
al ei, am scos-o şi am dat-o de la mine, ca român ce sînt născut, fiind originar
din Moscopolea Macedoniei.
Din acest dicţionar se dovedeşte că românii, şi din năuntru şi din afara
Dunării, sînt într-adevăr colonişti din Roma, şi prin acest lucru însuşi, adică
români, adică latini şi nu vlahi sau macedovlahi, după cum cîţiva dintr-ai
noştri au îndrăznit să ne numească. Deoarece, cînd cel pe nedrept numit vlah,
Ya fi întrebat, ce neam eşti? - răspunde:
„eu eseu ramanu, sau romanu".
„eu sunt, spune, român, adică roman".
Dar acei care vorbesc latineşte sau italieneşte, nu se numesc pe ei înşişi
români, iar singurii noi am păstrat pînă acum numele de romani.
Alcătuitorul
Nic. lanovici
Pe f. 6, care a fost anexată ulterior, şi este mai mare decît foile volumului
(cît o coală obişnuită, îndoită în patru), autorul a adăugat - probabil după
cererea cenzurii - traducerea în limba maghiară a prefeţei. Foile 7-10 sînt
albe. Foaia 11 constă într-o mică bucată de hîrtie, legată odată cu manuscrisul
şi pe verso căreia se află, în majuscule, alfabetul latin.
De la f. 12 înainte, manuscrisul cuprinde un capitol, introductiv, cu lămuriri
fonetice, tot pe două coloane (greceşte şi nemţeşte), în care se arată cititorului
valoarea fiecărui sunet în dialectul macedoromân. Acest capitol introductiv
ţine pînă la f. 22. Pe alocurea sînt ştersături. Deasupra fiecărei explicaţii
fonetice se află litera sau grupul de litere respectiv. Pe f. 14 (adăugită mai
tîrziu), autorul a scris grupa Tz - pe care, se pare că o uitase - dar în urmă
a şters-o şi a introdus-o între Th, th şi U, u. Foaia 22 este albă.
La f. 23, începe vocabularul propriu-zis, şi tot de aici începe numerotaţia
paginală dată de autor. Pe alocuri, în dreptul cuvintelor, autorul a revenit,
după redactare, punînd semne cu cerneală roşie (probabil, pentru anume
verificări).
Cîteva cuvinte asupra dicţionarului şi· ideilor lui lanovici. Nu este în
căderea noastră să comentăm valoarea şi să fixăm importanţa operei lui
lanovici. O vor face, desigur, lingviştii. Aici ne mărginim la cîteva scurte
observaţiuni, menite a releva spiritul în care îşi înţelege lanovici misiunea sa
de lingvist, într-o epocă în care limba noastră-sub raportul lexicului - stră­
bătea o adevărată criză de creştere şi transformare.
Din încheierea cenzorului George Petrovici8 (p. 328) rezultă că dicţionarul
lui Nic. lanovici a trecut pe la cenzură la 30 martie 1821. Din prefaţă se vede
că autorul a lucrat mai mulţi ani la opera sa. Pentru cuvintele elineşti şi
greceşti, s-a folosit de dicţionarul lui Gheorghe Constantin din lanina 9 ,
iar pentru cele germane şi maghiare a avut la îndemînă, după cum ne spune,
dicţionarul lui Iosif Marton. „Traducerea în limba mea maternă, ca bun cu-

8 George Petrovici.
9 Gheorghe Constantin din !anina, profesor la Colegiul Balaneum.

408
noscător al ei, am scos-o şi am adăugat-o din propriul meu izvor, ca român
ce sînt născut, fiind originar din Moscopolea Macedoniei". Este cazul să amin-
tim că acest oraş macedoromân a mai dat încă doi autori de dicţionare paralele:
Pe Teodor Anastasie Ca valioti şi pe Daniil Mihali Aclami Hagi Moscopoleanul 10 •
În continuare, Ianovici arată motivele care l-au determinat să întoc-
mească această operă. Întîi s-au gîndit la folosinţa obştească a neamului său
şi în general a iubitorilor celor 4 limbi adăugite. În mediul polietnic al Austro-
Ungariei - în şcoli, mai ales - nevoia unui astfel de dicţionar au simţit-o,
spune el, m.! numai elevii, dar chiar şi profesorii ! Pentru acelaşi motiv scrisese
Cavalioti la Moscopole - în alt mediu polietnic - vocabularul său greco-
aromân-alban şi Daniil tetraglosarul greco-aromân-albano-bulgar.
Dar pe lîngă acest scop practic, lanovici a mai avut unul mai înalt: să
arate românilor de peste Dunăre că limba lor maternă - aromâna - este
„fiica curată a limbii latine deformată oarecum din pricina amestecului cu alte
neamuri" şi că „românii din lăuntrul şi din afara Dunării sînt într-adevăr
colonişti din Roma şi prin acest lucru însuşi adică români, adică latini şi nu
vlahi sau macedovlahi, după cum cîţiva dintr-ai noştri au îndrăznit să ne
numească". Protestînd împotriva numelui vlah, Nicolae lanovici arată
că „singuri noi dintre neolatini am păstrat numele de roman". Originar din
grupul românilor din Albania, el foloseşte şi termenul ramanu obişnuit în
graiul fîrşeroţilor.
S-ar zice, judecînd după acestea, că lan<wici se încadrează, cu totul, şcolii
filologice ardelene şi curentului latinist. În realitate nu este chiar aşa. El dă
etimologii latine, fireşte, dar numai pentru a demonstra latinitatea limbii;
în ceea ce priveşte prezentarea materialului lexic macedoromân, el are un mod
de a lucra oarecum deosebit. Vom da cîteva exemple.
Astfel, la p. 12, el traduce grecescul 'Aymnrr6i;, -ri], -r6v, în dialectul
macedoromân cu vruti'i,-tlu-ta. În urmă, Ianovici a revenit şi tăind acest
neologism a transcris vechiul termen românesc de origină slavă iubit-tlu-ta
(punînd însă articolul ca în aromână). Tot astfel mai sus, la 'Aya7tTJ, 11i;, 11. el
adaugă aromânescul vrere, rea, şi apoi, cu roşu iubită, ta (sic), înlocuind lati-
nizantul amoru, rlu. La fel, la p.21 (fol. 35) el scrie, la început, me fdc pur, dar
apoi, sub aceiaşi im pulsiune către realitatea lingvistică, el adaugă cu roşu:
mă fac curatu.
Şi mai departe, exemplele de felul acesta se înmulţesc. La p. 31, el scrie
întîi zgumătoru, rlu, apoi latinizantul necat6ru, rlu, dar, ca de obicei, revenind
cu roşu, adaugă spindzurat6r, tortu. La p. 72 preferă lui nu cuprindu (non
comprehendo) pe nu prindu (vezi şi alte exemple asemănătoare la p.66-68).
Din aceste exemple constatăm la N. Ianovici o atitudine potrivnică
exceselor latinizante şi o preferinţă către limba vorbită.
În timp ce Petru Maior elimină - de pildă - pe iubit (ca fiind de origină
slavă), înlocuindu-l cu macedoromânul vrut, Ianovici păstrează în vocabularul
său „romanescu" pe ambele. În felul acesta el se deosebeşte şi de macedoro-
mânul Roja, fiind mai aproape de ideile lui Boiagi. Format sub înrîurirea
ideilor lui Petru Maior - cum a arătat d-l Theodor Capidan - Roja propunea
„să lepădăm din limba noastră toate cuvintele ceale străine ... " Dar reconstruc-

10 Pericle Papahagi, op. cit., p. 69 şi T. Capidan, Danii! Moscopoleanu, studiu publicat

în Omagiul lui N. Iorga.

409
ţia pe calea aceasta a limbii i-a părut lui Ianovici fireşte, artificială;
de aceea el preferă pe iubit lui amabillu, pe iubită (=iubire) lui amoru, pe
curat lui pur, pe spindzurator lui necat6r ş.a.m.d.
Dar, pentru determinarea cit mai precisă a locului pe care îl ocupă acest
dicţionar între diferitele curente de activitate lingvistică urmate de cărturarii
aromâni la acea vreme, aşteptăm cuvîntul autorizat al filologiei.

!ncheiere. Dictionarul în cinci limbi al lui Nicolae Ianovici a rezultat cum

spune autorul înst.işi, dintr-o nevoie adînc simţită în mediul polietnic al ora-
şelor austro-ungare de altă dată. Se ştie că în aceste oraşe, invadate de fluxul
unei mari mişcări economice - dirijată de imperiu şi dusă cu oameni de toate
limbile - elementul macedoromân ocupa un loc de frunte. În concepţia
monarhiei autoritare - cu baze mercantiliste - burghezia aceasta 11ouă şi
străină împlinea o importantă misiune de stat; întărită prin privilegii şi ridi-
cată la însemnate ranguri nobiliare (cavaleri şi baroni ai Imperiului), ea trebuia
opusă nobilimii tradiţionale şi mai ales vechilor oraşe ce persistau în regimul
economic al cetăţii.
Era firesc ca această misiune economică - întovărăşită de o ridicare pe
plan social - să deştepte în spiritul macedoromânilor, odată cu conştiinţa
puterii, şi mîndria grupului etnic căruia aparţineau. Pe de altă parte, trebuie
să ţinem seamă de faptul că situaţiunea de privilegiaţi contrasta dureros cu
starea de aservire la care erau reduşi fraţii lor din Ardeal.
în dicţionarul de obştească folosinţă al lui Ianovici, care aşează aromâna
alături de limba germană, greacă şi maghiară, noi vedem expresia acestui tre-
cător moment de putere şi orgoliu la care ajunsese burghezia macedoromână
în slujba Habsburgilor. Totodată el răspundea unei nevoi de apropiere şi
cunoaştere între diferitele grupuri etnice, contribuind modest la netezirea dru-
mului către acea fuziune sufletească pe care Austria a urmărit-o în mod tenace.
în acelaşi spirit a 5cris şi Boiagi - spune d-l Theodor Capidan - „un manual
de conversaţie în zece limbi între care se găsesc dialectele dacoromân şi aro-
mân".
 CÎTEVA NOTE ASUPRA FAMILIEI SINA
(1788-1876)

Fiindcă publicăm în acest număr scrisoarea lui Cuza-Vodă către baronul

Sina, am socotit necesar să dăm cîteva informaţii asupra acestei vestite familii
de origine aromânească.

1. Capitalul aromânesc la finele secolului XV I I I şi începutul secolului X I X.

S-a vorbit de multe ori despre rolul jucat de aromâni în viaţa economică
a fostei monarhii austro-ungare. ln special în secolul al XVIII-lea - secolul
dezvoltării burgheze - înrîurirea lor a fost mai însemnată.
ln regiunile cu veche tradiţie feudală - cum era în cea mai mare parte
Ungaria şi Ardealul - rolul macedo-românilor şi al grecilor ca agenţi ai
tendinţei burgheze şi capitaliste, se poate urmări încă din primele decade ale
secolului al XVII-lea. întemeietori de fabrici, ateliere şi tipografii, aceşti
balcanici au pus în valoare bogăţiile Ungariei şi au fondat marile companii
comerciale care legau economiceşte Apusul şi Răsăritul Europei.
Imperiul austriac le făcea toate înlesnirile pentru a-i atrage şi pentru a-i
determina să se fixeze. Astfel, la anul 1782, un oarecare Jefarovici este înno-
bilat de împărat fiindcă izbutise să colonizeze pe pămînturile Austriei circa
500 familii de „supuşi turci"; ni se precizează că aceste familii erau „avute"
şi deci în măsură „să ajute industria şi comerţul monarhiei" 1 .
Despre compania fluvială a familiei Spirtea aflăm că dispunea de 13 vase
pe Dunăre şi de o întreagă armată de agenţi şi funcţionari. În toate oraşele
mai mari din centrul şi răsăritul Europei te întîmpinau reprezentanţii acestei
faimoase organizaţii. Se povesteşte că banii de aur expediaţi de această casă
în afacerile comerciale erau uneori în cantitate aşa de mare că nu se mai numă­
rau ci erau încărcaţi cu lopeţile în butoaie şi cîntăriţi 2 •
Tot aşa de vestită era şi familia Darvar, originară din Clisura. Casa de
bancă a acestei familii dispunea de un capital evaluat către finele secolului al
XVIII-lea la mai bine de 1 OOO OOO florini. Dealtfel, clisurenii erau celebri
pentru ubicuitatea lor. Cvijic ne spune că îi găseai în Egipt, ca şi prin toate
porturile Mării Mediterane, la Moscova ca şi la Londra.

1
Brancovo Kolo 1905, p. 565-6, apud d. Popo·lici, O Ţin/arima, 68.
2
Duşan Popovici, op. cit., p. 90.

411
 Aravantinos, istoricul grec, dă o listă impresionantă de depozitele pe care
epiroţii le aveau la băncile din Moscova şi Viena; numai fondurile culturale
însumau la Banca Moscovei un capital de 1 107 610 ruble 3 •
Dar, mai mult decît Clisura şi decît toate celelalte centre aromâneşti,
rămîne neîntrecută ca izvor de energie burgheză, 1'.1oscopolea - oraşul pe
care în trei repetate devastări, bandele turco-albaneze l-au ras de pe faţa
pămîntului; oraşul care avea 60 OOO de locuitori - într-o vreme în care
Bucureştii nu întreceau această cifră - catedrale, zeci de biserici, o academie
de studii înalte, tipografie, biblioteci, palate.
Împrăştiaţi în lumea întreagă, moscopolenii au avut un rol şi mai
important, fiindcă erau cei mai bogaţi dintre emigranţii balcanici. Foarte mulţi
veneau cu însemnate capitaluri asupra lor, aşa încît se lansau cu uşurinţă
în afaceri comerciale mari.
Viena şi în genere Austria erau, după cum se ştie, deosebit de prielnice
comerţului mare. Se poate spune, fără exagerare, că în capitala fostei monarhii
aromânii s-au întrecut cu e\'Teii, în ceea ce priveşte geniul organizării şi expan-
siunii economice.

2. Emigrarea familiei Si11a dhi .Uoscopo!e, 7788. - Un loc de frunte în

colonia aromânească din Austria a ocupat, între 1788-1876, familia Sina,
originară din Moscopole.
La anul 1788, în a junul celei de a doua devastări a oraşului un grup de
mai multe familii - circa 150 de suflete - părăsiră pentru totdeauna oraşul
natal şi plecară într-o lungă pribegie; erau conduşi de Papa-Iani şi de fruntaşul
Sina. Străbătură Peninsula în direcţia Nord, pînă atinseră valea Savei. Tre-
cură această apă, intrară în Austria şi apoi se răspîndiră care încotro îi mîna
soarta, întemeindu-şi fiecare o nouă viaţă. O parte însemnată din aceşti re-
fugiaţi rămaseră la Slavonski Brod unde găsiră şi alte aşezări aromâneşti,
mai vechi; alţii trecură mai departe şi, încrezători în aurul pe care îl putuseră
transporta în căptuşeala hainelor sau în borcanele acoperite cu miere, merseră
în vîltoarea capitalei, pentru a da acolo lupta 4 •
Nu ştim cum a început Simeon Sina; este ~igurînsăcă a prins un moment
favorabil: actul de toleranţă pentru străini, dat de împăratul Francisc.

3. lmbogăţirea şi înnobilarea familiei Sin a. Gheorghe Simeon Sina (7782-

7856). Se pare că în primii ani a cultivat mari cantităţi de tutun 5 a cărui lipsă
începuse a se simţi, mai ales în epoca războiului ruso-turc-austriac. După anul
1806 întreprinderile familiei Sina fură continuate cu mare succes şi augmentate
de Gheorghe fiul lui Simeon.
Despre acesta, un maghiar ne spune că „a fost un adevărat geniu comercial"6 •
El a dat o mare dezvoltare relaţiilor comerciale cu Orientul; se poate spune că,
într-o "\Teme în care Austria inaugura politica sa balcanică, agenţiile lui

3 Cf. Th. Burada, Cercetări despre şcoalele româneşti din Turcia, pp. 112- H, după Aravan-
tinos, Istoria Epirului, tom II. În prima linie ca mari donatori, se găsesc aromânii din Meţova.
4 Asupra emigrării cf. Duşan Popovici, op. cit.
5 Revai Nagy Lexikona azmeretek enciklopcdiaze, XVI K0tet pag. 821, Budapest, 1924.
8 Ibid.

412
Gheorghe Simeon Sina erau adevărate posturi înaintate, care cercetau şi
pipăiau terenul în depărtare, sugerînd şi pregătind într-o însemnată măsură
mişcările de expansiune ale fostei monarhii.
Cea mai fericită dintre întreprinderile comerciale ale lui Gheorghe Simeon
Sina a fost comerţul cu bumbac din Turcia, prin Vidin către ţările Austriei
în vremea blocului continental 7 • Serviciile făcute imperiului cu acest prilej,
energia desfăşurată de Sina şi foloasele aduse populaţiilor austriace prin vastul
său sistem comercial şi industrial făcură pe împăratul Francisc I ca în anul
1818 să-i recunoască meritele ridicîndu-1 la rangul de cavaler 8 • De la această
dată Gheorghe Simeon Sina poartă titlul nobiliar de Hodos şi Kizdia.
Mai tîrziu, cavalerul Sina ia parte intensă la activitatea de reconstrucţie
a Budapestei. A fost tovarăş cu contele maghiar Stefan Szecheny 9 • Din
aceeaşi sursă maghiară ni se spune că „a contribuit în chip hotărîtor la clădirea
podului cu lanţuri din capitala Ungariei". Este interesant de remarcat aci,
că Sina utiliza în afacerile sale şi pe aromâni, în special pe descendenţii acelora
care părăsiseră împreună locurile natale la 1788 sub conducerea lui Papa-
Iani şi a bătrînului Sina.
Astfel, cînd Gheorghe Simeon Sina luă - în calitate de acţionar principal
- întreprinderea podului de lanţuri din Budapesta, el scrise pentru furnitura
de lemn lui A. Popovici din Slovenski-Brod, care nu era altul decît descen-
dentul lui Papa-Iani, spunîndu-i că din această nouă concesiune va fi şi pentru
el un cîştig foarte bun 10 •
Pentru serviciile făcute în Ungaria, Sina fu ridicat de împărat la rangul
de baron maghiar 11, încă din anul 1822.
Casa Sina făcea la această dată şi operaţiuni bancare; generalul rus
Kiselev avea casetă acolo 12 , pe la anul 1831.
La 18 mai 1856, baronul Gheorghe Simeon Sina muri în vîrstă de 74 de
ani. A fost căsătorit cu Ecaterina Derra13 şi avu un singur fiu pe care îl boteză
după obiceiul strămoşesc, cu numele bunicului, Simeon. Acestuia îi lăsă
întreaga avere, evaluată la circa 80 milioane florini u.

4. Simeon Gheorghe Sina. 1810-1876. - De la cîmpul cu tutun al buni-

cului pînă la întreprinderile industriale şi bancare de importanţă europeană
7 Vezi fragmentul reprodus în această revistă din O Ţi11ţarima.
8 Revai Nagy Lexikona a::meretek encikl., ibidem.
8 Ibidem.

10 Duşan Popovici, op. cit.

11 Revai Nagy Lexikona azmeretek encikl., ibidem.
12 N. Iorga, Scrisori de boieri şi negustori olteni şi munteni către casa de negoţ sibiană

Hagi-Pop, p. 100, „37 - Bucureşti 17/29 ianuarie 1831. Generalul Chisele·r. Pentru trimiterea
unei casete la Casa Sina din Viena".
_ 13 Familia Derra a fost una din cele mai distinse familii macedoromâne din Budapesta.

Intre cei mai însemnaţi membri ai acestei familii a fost Naum Derra, mare „negustor şi cetăţean"
al oraşului .Soţia sa, 11faria Derra era născută nobilă de Zettry şi se găsea la 1815 în fruntea
mişcării femeilor aromâne din Budapesta. La aceeaşi dată. găsim în capitala Ungariei şi pe
Atanasie şi Constantin Derra. Cf. pentru detalii broşura Kurzgefasste Geschichte der Wlacl1is~hen
Nation in Dacien und Macedonim de George Montan (Munteanu) şi o altă. broşură intitulată:
Neujahrs-Geschenk den Herren und Frauen Burgern tmd Burgerinen walachischer Nation zu
Pesth am Abend des 31 ten December 1819 dargebrac/zt vom Petrowitsch K.P.·r. Ambele în lucrarea
lui O. Lugoşianu Societatea femeilor române din anul 1815 din Revista Nouă, an. VII. p. 278-
284.
14 Revai Nagy Lexikona azmeretek encikl., ibidem.

413
ale nepotului, a trecut abia o viaţă de om. Va veni vremea să arătăm mai amă­
nunţit cît datoreşte statul austriac, Ungaria şi Grecia reînviate, binefacerilor
lui Simeon Gheorghe Sina.
Este reprezentantul tipic al acelei burghezii care în secolul trecut a creat
state.
Instituţii fundamentale ale statelor mai sus amintite îi datoresc existenţa
lor. Astfel aflăm din aceeaşi sursă maghiară utilizată mai sus 15, că a contri-
buit „cu dărnicie, la înfăptuirea Creditului agrar ungar, la întemeierea Socie-
tăţii de asigurare maghiară, la promovarea căilor ferate şi a navigaţiei cu
vapori, la canalizarea fluviilor, la ridicarea şi îndreptarea agriculturii, s-a
îngrijit de şcoală şi de educaţia poporului, a creat muzeul naţional, Spitalul
de copii şi alte spitale, leagăne, orfelinate, Institutul orbilor, Academia comer-
cială, Teatrul Naţional, Conservatorul, Corpul pompierilor, Casina naţională,
Basilica din cartierul Leopold, Casa artelor frumoase şi mai presus de toate
Palatul Academiei de ştiinţe ungare; toate îi vestesc numele ca unui întein.ei-
tor".
în faţa acestei măreţe opere, un glumeţ ar putea spune, că baronul Sina
a întemeiat ... cu ajutorul ungurilor - statul maghiar însuşi!

5. Legăturile lui Sina cu Grecia; legăturile cu România. - Deşi era aromân,

deşi venea des în atingere cu cercurile aromâneşti naţionaliste de prin Viena
şi Budapesta 16 , deşi luase contact şi cu societatea românească din Principate,
unde avea rude şi prieteni - totuşi baronul Sina a fost un mare filo-elen.
Academia din Atena, o clădire monumentală, este darul său 17 , operă de admi-
raţie şi iubire închinată spiritului elen, în a cărui renaştere, marele bancher
aromân, a crezut cu pasiune pînă la moarte. A pus averea şi prestigiul său
european în slujba statului grec, ca reprezentant şi împuternicit al regelui
Otto la curţile din Berlin, Viena şi Miinchen.
Cu toate acestea, ţara noastră nu a fost cu totul străină baronului Sina.
În primul rînd, Sina avea în Bucureşti rude: familia grămăticului
Costache 7ehane 19• În al doilea rînd, în vremea lui Cuza-Vodă, surveniră
evenimente de ordin economic care făcură ca - pe acest teren cel puţin - să
se întărească legăturile lui Sina cu ţara noastră.
Inspirat mereu de politica franceză şi de ideile anilor de revoluţie, Cuza-
Vodă se mărturisea şi în ordinea economică din ce în ce mai mult adeptul celei
mai depline libertăţi. Astfel, în anul 1864, proiectul de lege care încuviinţa
străinilor dreptul de a cumpăra imobile rurale fu trecut, cu toată îndîrjita
rezistenţă a lui Marţian, care avu atunci accente vibrante contra capitalului
străin.
În acele împrejurări poate, Sina cumpără în ţară proprietăţi; în anul
următor se pregătea să le viziteze 21 • Avînd relaţii cu Cuza cum reiese din

15Ibidem.
Cf. pentru mişcarea naţionalistă din Budapesta şi O. Lugoşianu, op. cit.
1e
17Ibidem, cf. şi Diaconovici, Enciclopedia românească şi Die Aromunen, p. 179 a lui Weigand.
Pentru Academia greacă, Sina a donat 1 OOO OOO florini.
18 Revai Nagy Lexikona azmeretek enciklopediaza, ibid.
19 În Bucureşti se găsea familia grămăticului Costache Zehane, căsătorit cu Elena Papa-

dopol, fiica lui Chiriac Papadopol. Costache Zehane era nepot al lui Sina.
20 A. D. Xenopol, Domnia lui Cuza-Vodă, tom. II, p. 216-217.
21 Vezi Răspunsul lui Cuza-Vodă în această revistă.

414
scrisoarea acestuia, el scrise domnitorului român, îi anunţă venirea în ţară
şi poate chiar dorinţa de a investi noi capitaluri în diferite întreprinderi
româneşti. În scrisoarea din 28/7 iulie 1865, prin care Cuza răspunde, domnul
român îşi exprimă regretul că n-a putut întîlni pe faimosul bancher; îşi
exprimă apoi speranţa că Sina va fi atras de mişcarea economică a Principa-
telor pe care declară că el o încurajează din răsputeri.
Încheind, Cuza spune că, venind în ţară, bancherul aromân se va convinge
personal, că marile capitaluri pot găsi o întrebuinţare foarte profitabilă în
Principatele-Unite.
Dăm mai jos această interesantă scrisoare, în care ni se mărturiseşte
o ~ată mai mult politica lui Cuza-Vodă - „revoluţionară" şi pe teren econo-
mic.
Tot pentru marile sale binefaceri, Sina fu proclamat cetăţean de onoare
al Budapestei şi al altor oraşe, între care se găsea şi Aradul nostru.
A murit la 15 august 1876; a fost îngropat în Austria, în mausoleul fa-
miliei din Rappoltskischen.
Cu acest prilej, academiciaul Laurentius Toth a rostit un panegiric în
numele Academiei ungare de ştiinţă, care după cum am arătat, era una din
numeroasele fundaţii ale lui Sina 22 •
Sina a fost căsătorit cu fiica proprietarului Constantin Ghyka de
Desanfalva, altă căpetenie a coloniei macedoromâne din Ungaria. Din această
căsătorie s-au născut 5 fete şi 1 băiat. Fiul şi una din fete au murit. A doua
dintre fete, Anastasia s-a măritat cu contele Victor Wimpffen; alta - Irena -
cu prinţul Mavrocordat, a patra - Ileana - cu prinţul Grigore Ipsilante, iar
ultima, nwnită Ifigenia, a. devenit soţia marchizului francez Eugen de
Castries 23 •

22
Revai Nagy Lexikona azmeretek enciklopediaza.
23 Un Ioan Emanuel Ghyka de Desenfalva se găseşte în lista celor care alcătuiau la 1819
eforia fondului şcolar greco-oriental din Budapesta. Acelaşi este trecut şi în rîndul donatorilor
pentru tipărirea cărţii lui George Munteanu, pe care am amintit-o mai sus (cf. O. Lugoşianu,
op. cit., p. 381- 382).
 PASIONIŞTII ÎN BULGARIA ŞI MUNTENIA
EPISCOPUL FRANCISC FERRERI
(1740-1813)

În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, catolicismul în Moldova,

Muntenia şi Bulgaria trece printr-o criză de prestigiu. Ordinul franciscan,
care purtase secole întregi 1 sarcina propagandei prin părţile acest~a ş~~~

1 Ţările române au primit înriurirea catolică. prin Ordinul Franciscan, curind după desfiin-
ţarea episcopiei de la ~lilcov. Se ştie că această episcopie s-a desfiinţat în urma năvălirii tăta­
rilor, la anul 1241.
În locul dominicanilor de la !\lilcov, apar f m11ciua11ii din provincia Ungariei. Aceasta se
vede dintr-o scrisoare papală din 7 octombrie 1278, în care provincialul franciscanilor din Ungaria
este îndemnat să trimită misiuni la cum.ani. Un an mai tîrziu, în 1279, misionarii franciscani
încearcă în Moldova creştinarea tă.tarilor şi catolicizarea românilor şi ruşilor. Pentru conducerea
acţiunii prin părţile acestea ale Europei, în lipsa unui episcopat, franciscanii veniţi atît din
Ungaria cit şi din Polonia au organizat, după 1324, t•icariate. Aceste vicariate franciscane aveau
o organizaţie aproape autonomă., aşa incit formau de fapt două noi provincii. Misionarii acestor
vicariate aveau şi un titlu aparte: „Confraternitatea peregrinanţilor intre păgîni, pentru Christos"
sau, cum ii cunoaştem mai adesea: „Fraţii pelerini".
După înfrîngerea lui Carol Robert la Posada ( 1330), regii unguri, pierzînd suzeranitatea
asupra Ţărilor Româneşti, au căutat să o menţină pe cea religioasă. S-a încercat atunci reîn-
temeierea Episcopatului de Milcov, de data aceasta prin franciscani. Propunerea de reîntemeiere
o face însuşi pro·.rincialul franciscan Vit de Monteferro, capelan al regelui Carol Robert. Din
cauza însă a relelor raporturi cu Basarab, această încercare n-a reuşit, aşa incît, pastoriţiunea
atît în Muntenia cit şi în Moldo·1a a rămas tot în sarcina vicariatelor. Asupra Moldovei îşi
întinse autoritatea ·1icariatul numit al Ruteniei (Galiţia, Russiae), a cărui reşedinţă pare a fi
fost mănăstirea franciscană Sf. Cruce din Lemberg iar asupra Munteniei şi-a întins activitatea
într-o însemnată măsură, vicariatul pelerinilor franciscani din Bosnia, care cuprindea 7 custodii,
dintre care 4 în Banat.
În 1345, după împăcarea lui Basarab cu Carol Robert, franciscanii şi-au putut intensifica
activitatea în Muntenia şi ştim că. între alte căpetenii care i-a sprijinit a fost şi Alexandru
Voievod; mai tirziu, prin intervenţia doamnei Clara, sprijinul acesta a crescut. Acţiunea acestor
misionari avu ca urmare o nouă încercare de organizare ierarhică. cu administraţie locală. Astfel,
luă naştere episcopatul de Severin. Primul episcop catolic de Severin se constată. a fi franciscanul
Grigore ( 1369 probabil). a cărui putere se întinde cu vremea pînă. la Cîmpulung, unde se găseau
încă misionari dominicani. Episcopatul acesta ajunge însă curînd după Grigore, ca şi l\filco·,,.ia,
doar un titlu onorific pe care Biserica Romană îl dă unora dintre episcopi fără ca diocesa să mai
existe. Episcopia de Severin s-a continuat prin dominicanul Nicolae Antonii, la Argeş (sfiinţit
la 9 mai 1381). Dar, curînd, la 1390 şi episcopia de Argeş ajunge ca şi Milcovia, ca şi Severinul,
doar un titlul onorific în ierarhia centrală.. După 1390, Muntenia intră tot mai mult sub înriu-
rirea franciscanilor din vicariatul bosniac. Astfel, la 8 februarie 1431, Vlad, fiul lui Mircea,
dă o diplomă. de protecţie pentru franciscanii care îşi inaugurau atunci acţiunea de convertire a
pavlichienilor. I.a 30 septembrie 1433, Papa Eugen IV confirmă. vicarului franciscan care avea.
în grija sa Muntenia, privilegiile şi puterile din trecut, dindu-i chiar prerogative episcopale.
Soborul din Basci şi Papa Eugeniu IY, reînsărcinează. pe franciscanul Iacob de Marchia „să.
stîrpească credinţa eretică" din Ţara Românească, Bosnia şi Serbia. La 1444, în 16 februarie,
vicarul franciscanilor pelerini din Bosnia, anume Fabian, a căpătat aceeaşi sarcină. Am putea.

416
se ilustrase în Evul Mediu printr-o eroică misiune, dădea acum semne de slă­
biciune. Încă din secolele al XVIl-lea şi al XVIIII-lea documentele ilustrează
cu prisosinţă această stare de lucruri. Astfel, în anul 1604, episcopul Bernardin
Quirini se plîngea cardinalului Santa Severina că misionarii părăsesc propagan-
da şi fug, fiindcă nu li se permite să ţină femei 2• Acelaşi episcop se plîngemai
tîrziu episcopului Cintio, de scandalu.rile pe care.le provoacă misionarii veniţi
de prin alte provincii şi cere Papei al,1.toritatea de a-i pedepsi 3 • Într-alte ra-
poarte, misionarii sînt acuzaţi de fr<!.ude şi destrăbălări.. Într-o scrisoare,
adresată papei Clement al VII-lea în iunie 1604, ni se înfăţişează un preot,
care fiind silit de episcop a se despărţi de o femeie, a sărit să-l omoare 4 •
„Pe la 1630, spune N. Iorga, se ivi în mintea credincioşilor din ţară şi
a reprezentantului francez d~ pe lingă Poartă, ideea de a se numi, în locul
lupilor ce mîncau veniturile fără a păstori turma, harnici şi zeloşi italieni dintre
Minoriţii Conventuali ai vicariului patriarhal din Coastantinopol" 5 • Dealtfel
şi Matei Basarab a făcut o intervenţie în acest .sens, cerind să se trimită în
misiune oameni destoinici 6 •
În documentele de pe la finele secolului XVIII, se oglindeşte aceeaşi stare
de lucruri pe care am constatat-o în prima jumătate a secolului al XVII-lea 7 •
Exasperaţi, credincioşii vor începe să-şi trimită plîngerile şi protestele lor chiar
către autoritatea ţării. Astfel, Constantin lpsilante primeşte la 13 martie 1801
o asemenea plîngere. Vedem acolo cum, între altele, preoţii ridicaseră taxele
slujbelor aşa încît, pentru o înmormîntare ce se plătea obişnuit cu 30 bani
vechi, ei cereau acum 5 lei. Tot astfel, pentru cununii, a căror taxă de la 20 bani
fusese ridicată la 3 lei. Se iau apoi măsuri împotriva unor preoţi, care obligau
pe enoriaşi să aducă pentru prohod luminări multe şi grele de o litră, a căror
ceară prisosea; de asemenea, contra altora, care la înmorm!ntări nu se mai
duceau săi~ mortul de acasă, ci trimiteau doar pe sacristier 8 •

o;pune că epoca eroică a misionarismului franciscan se sfîrşeşte odată cu secolul al XV-lea. În

;ec?lul al XVI-iea, franciscanii înceR deja a pierde terenul dştigat în secolele anterioare.
Reformele religioase, căderea politică a Ungariei, ireligiozitatea secolului, domnii „eretici"
(Despot, Iancu Sassu) iaF mai tîrziu anarhia polonă sînt o parte din cauzele de ordin mai ge-
neral care au provocat decăderea catolicismului în Orient. Încercarea de a înlocui o secţiune
franciscană printr-alta (Observanţii şi Conventualii) n-a reuşit. La 1664, Muntenia este lăsată
definitiv în grija Observanţilor. În secolul al XVIII-lea, călugării erau trimişi de misiunea fran-
ciscană bulgaro-valahă de la Deva. În vremea aceasta, Muntenia a alcătuit împreună cu
Bulgaria o singură provincie. Jurisdicţiunea o exercita episcopul din Sofia, însă. după. ce s-au
numit din nou episcopi la Nicopole, dreptul de vizite şi administraţie a trecut asupra acestora
fiind mai aproape. Cf. N. Iorga, Studii şi documrnte, 1-2, Introducere; C. Auner, Catolicismu/
printre romdni, în Revista Catolică.
2 B. P. Haşdeu, Documente inedite din biblioteca Doria Pamfiliană din Roma refotiv la

istoria catolicismului în Romdnia 1601-1606, în Columna foi Traian, An. 1876, Doc. 2 şi of
3 Ibid., doc. 6 .

4 Jbid., dpc. 9- 10.

& N. Iorga, Studii şi documente cu privire la istoria romdnilor, voi. 1-2 (Vezi Introducerea
pag. XLI-XLII, Cf. şi Acte şi fragmente, voi. 1, p. 6.5 şi urm.).
·a N. Iorga, op. cit., p. 42.5-426. Datorită acestei intervenţii a fost trimis ca prefect ~l
Bărăţiei din Tîrgovişte conventualul Bonaventura di Campo Franco.
1
N. Iorga, op. cit., doc_. XCVII, p. 139- 140. La Cancelaria Propagandei se ştia cum merg
lucrurile, atît la misiunea din Moldova cit şi la aceea din Muntenia (v. şi doo. CXLIII. p. 190}
8 N. Iorga, op. cit., doc. CVIII, p. 147-149.

417
 În 1804, se cer enoriaşilor noi dări (pentru „morti. piccoli" şi „morti
grand() şi cite o zi de clacă de .la fiecare. Demn de menţionat este şi cazul
parohului franciscan din Bîrnova, care vinde clopotele bisericii şi cheltuieşte
banii 9.• Yin apoi cazurile de călugări care fac negoţ sau dau bani cu dobîndă .
. P:e de altă parte, acţiunea misiunilor franciscane a devenit cu vremea.supă­
rătoare şi pe plan politic 10 • Se ştie că războaiele Austriei - ca şi cele ruseşti
de mai tîrziu - provocaseră în Bulgaria şi în restul peninsulei, încă din secolul
al XVII-lea, însemnate curente de imigraţie către ţările Austriei 11, în Banat 12,
Cruaţia, Ardeal etc. Franciscanii au contribuit şi ei la canalizarea acestor
curente către ţările Austriei, dornică la vremea aceea ca şi mai tîrziu de o cit
mai bogată colonizare care să-i populeze regiunile şi să-i pună în valoare
bogăţiile 13 • Unii misionari nicopolitani se ocupaseră chiar cu organizarea siste-
matică a acestor colonizări stînd tot timpul în strînse legături cu oficialitatea
austriacă. Aşa făcuseră de pildă P. Giuliani 14 şi episcopul Stanislavich . în
vremea stăpînirii austriace în Oltenia 16• (Căutaseră a măguli pe Carol. VI
propunîndu-i întemeierea de colonii bulgare catolice în interiorul Olteniei
botezate cu numele împăratului 16 ). .
Sţarea de regres în care se găsea propaganda în Ră.3ărit era cunoscută la
Roma. Măsurile cele mai energice nu vor întîrzia. Una dintre aceste măsuri
menite a galvaniza acţiunea pe plan pur spiritual a bisericii romane, a fost
apariţia prin părţile noastre a-misiunilor passioniste. Ordinul passionist alcătuia,
necontestat, un ~orp de elită al propagandei catolice. Întemeiat de Sf. Paul
.Jella Croce în anul 1725, el a fost şi este unul dintre Ordinele cele mai riguroase.
I.a 1769, passioniştii au fost întăriţi de autoritatea papală sub denumirea de

9 :Miletici A., Naşite Pavlicl11ani, în Sbomic, XIX, an. 1903; în anexe (Novi docMmenti

po istoriiata na severnite pavlichiani) istoricul bulgar publică citeva izvoare, de mare însemnă­
tate pentru istoria catolicismului la noi, în cuprinsul cărc.ra. se -găsesc informaţii variate privi-
toan: la ţările noastre. Două dintre acestea - memoriile unor misionari - ne-au folosit îndeosebi
în articolul de faţă. Ele sînt: }.. Lettere del P. Filippo Squarcia, sacerdote passionista, gili missio-
t1arw iii BMlgaria, ad un suo frate/Io Arciprete. Autorul acestor memorii a fost misionar între
1824- 1831 şi, un timp, vicar general pentru sa.tele Oreşti, Beleni şi Peticladenţi. 2. Notizie
della Cliiesa di Nicopoli in BMlgaria este o mică cronică scrisă de misionarul Girolamo Pizzi-
canella, care a fost în misiune între 1825- 1831. Primul dintre aceste memorii cuprinde 65 de
capitole, iar al doilea are 58. În cursul lucrării, vom cita de-a dreptul numele memorialiştilor
italieni. ·
10 Hurmuzaki, p. 582, doc. DCCCXLVI: „Les guerres des Turcs contre Ies Allemands

ont rendu Ies missionnaires !atins si suspects a l'Empire ottoman que Yeghan Pacha, passant a
Adrianople en 1738, debuta sa campagne, en faisant couper la tete de gaite de coeur a deux
pretres Je la Congregation de la Propaganda fide ... " (Scrisoarea lui Castellane cdtre Ministerul
Afacerilor strdine)
11 Duşan Popovici, O Cincarima, Beograd, 1927, p. 122.

12 Stefan Manciulea, Infiltrdri de populaţii strdin1 în Banat, în Buletinul Soc. Regale

Române de Geografie, XLVI, 1927, p. 108.

13 Duşan Popovici, op. cit., p. 86. Se dă. recompensa unuia care reuşise să colonizeze circa

500 de familii.
14 1Jn adevărat exod avu loc între anii 1726- 1730 în timp ce Stanislavich se ~ăsea la
Craio-1a ca episcop. Organizatorul acestui exod a fost Padrc Giuliani. Fugarii treceau Dunărea
în grupe mici, pe ascuns. În 5 ani au trecut 2 OOO de suflete. Unii erau din sudul Bulgariei, alţii
din nord. La 1737, izbucnind un nou război între turci şi austriaci, au fost siliţi să. fugă îm-
preună. cu Stanislavich în Banat. (Amănunte în Miletici, op. cit., p. 68-69.)
15 Vezi în Hurmuzaki, VI, p. i 13, propunerile pe care Stanislavich le face împ1'Lratului
cu pri'1ire la extinderea şi organizarea propagandei catolice în Ţara Românpască.
18 Caroliopol.

418
„Clerici desculţi ai Sf. Cruci şi ai Patimilor· Domnului nostru Isus Clrristos".
Pe Ungă cele trei voturi - castitate, obedienţă şi Sărăcie - passioniştii aveau
şi un al patrulea: zelul de a deştepta în inimile credincioşilor devoţiunea pentru
patimile Mîntuitorului. A fost încercarea de a reînvia o formă medievală 17 de
misionarism: fanatică şi intransigentă, unind iubirea de oameni cu o severă
observare a regulilor de viaţă creştină.
Asceza îşi găsea o dură aplicare în concepţia de viaţă a acestor fanatici
şi contau în acţiunea lor pe marea putere a exemplului. Se flagelau utilizînd
bice tari şi funii noduroase. Se spune că unii dintre ei, dacă observau în de.cur-
sul predicilor că n-au izbutit să mişte mulţimea credincioşilor, îşi desfăceau
haina şi se flagelau în văzul tuturor.
Mîncau puţin şi dormeau pe scînduri, îmbrăcaţi. În picioare purtau
numai nişte sandale, iar pe corp o rasă şi o pelerină de culoare neagră.· În
partea stingă a pieptului aveau o imagine în forma inimii, iar pe acestea erau
<;Iesemnate instrumentele patimilor Domnului: cuiele şi crucea răstignirii.
In fruntea Ordinului sta un superior general ales pe 6 ani şi care avea reşedinţa
la Roma în mănăstirea Sf. Giovanni şi Paolo pe muntele Celio. Mai aveau o
mănăstire pe muntele Argentario, iar misiunile lor au pătruns în 11 provincii
atît din lumea veche cît şi din lumea nouă. Au întemeiat nu mai puţin de
100 mănăstiri, dintre care numai 5 sînt în Italia iar restul în Anglia, Spania,
Belgia (Franţa), Argentina, Mexic, Statele Unite etc. Mai tîrziu misiunile lor
au străbătut şi în Australia şi Cuba 18•
Acţiunea passioniştilor ia un mare_ avînt după 1770, cînd primele misiuni
c:-ganizate de ei pornesc în Orient către diocesele ocupate de franciscani.
Papa Iuliu VI le dădu încuviinţarea 19• ·· „
În anul 1771, misionarii Francisco Ferreri şi Giacomo Sperandio· ~îllt
primii care sosesc la Bucureşti în numele noului ordin cu destinaţia· pentru
Nicopole. Să ne oprim un moment în povestirea noastră pentru a cunoaşte
mai de aproape pe cel dintîi, adică pe Ferreri, a cărui activitate prin părţile
noastre era menită să aibă urmări importante pentru dezvoltarea ulterioară
a catolicismului în Ţara Românească. ·
Francisco Ferreri s-a născut la 14 octombrie 1740 în -comuna Valdigi.
în diocesa Forsano din Piemont 20 • Intrat de tînăr în noul ordin al passioniş­
tilor, el s-a distins prin înalte însuşiri morale, prin spirit de jertfă, caracter
ferm, temperament blînd, talent oratoric şi prin studii de doc_trină religioasă 21 •
care mai tîrziu, ca episcop, l-au făcut cunoscut atît în misiunile orientale cît şi
la Roma atrăgînd asupra lui atenţia contemporanilor 22 • Apreciat de Papa
Pius VII, adversarul lui Napoleon, venerat în rîndurile clerului şi iubit. de
credincioşi, el a întimpinat şi în Orient aceeaşi largă simpatie din partea tuturor.

17 Herders Conversations-Lexicon, ed. III, Freiburg im Breisgau, p. 1288-.89. Înce~carea

de a se întemeia un astfel de ordin se mai făcuse. în Evul Mediu.
18 Vezi şi The Catolic Directory pe anul 191 L

19 Miletici, op. cit„ p. 77.

20
Vezi Lettere del P. Filippo Squarcia . . „ cap. 41 (în anexele lui Miletici).
21
Ibidem. Istoricul lui Girolamo Pizzicanella cap. 38: „Era uomo di dottrina e di sa.ntita ... "
22
N. Iorga, Studii ~i documente, I-II. Vezi raportul lui Fleischhakl: „ ..• Monsegniorul
Ferreri un om bătrîn şi sfînt •.• a ştiut să-şi cîştige .. , prin viaţa sa exemplară veneraţia.
generală, respect şi iubire pînă cînd ne-a fost răpit nouă în 1813 de ciumă" (p. 365).

·419
indiferent de confesiune. Generali ruşi 23 , diplomaţi austriaci, principi sau
demnitari ai Munteniei, toţi l-au respectat 24 şi iubit şi asupra tuturor distinsa
lui personalitate a făcut o deosebită impresie.
Sosiţi în Bucureşti, Francisco Ferreri şi Giacomo Sperandio nu au putut
pătrunde imediat în diocesa nicopolitană din cauza rigorilor otomane. Au fost
siliţi să rămînă un an întreg în Muntenia în aşteptarea firmanului 25 de liberă
intrare în Bulgaria, interval în care s-au ocupat cu studierea limbii bulgare 26 •
Au locuit la franciscanii din Bărăţie. Au căutat însă ca, în afară de cunoaşterea
limbii bulgare, să capete şi o pregătire specială misiunii lor din Bulgaria 27 .
Sub îngrijirea prefectului Rocchi, aflător atunci în Bucureşti, Ferreri şi Giacomo
Sperandio şi-au format în cursul unui an această pregătire. Într-un act din
26 ianuarie 1782 al Congregaţiei către Rocchi, se trimit acestuia mulţumiri
şi promisiunea că i se vor restitui cheltuielile 211 • ·
În anul 1782 izbutesc să treacă în Bulgaria şi se stabilesc în grupul de sate
care alcătuiau miezul episcopiei de Nicopole 29 • în cercul celor şase comune ale
diocesei îşi vor dezvolta activitatea lor Francisco Ferreri şi însoţitorul său
Giacomo Sperandio. în afară de prupaganda şi slujbele obişnuite, Ferreri face
şi încercări cu un învăţămînt elementar pentru scriere şi citire 30 • Ţineau case
la Oreşti, la Beleni şi la Tanceviţa. Primeau de la Propagandă o subvenţie
de 40 de scuzi pe an iar de la credincioşi mici ajutoare şi hrană 31 şi servicii
domestice.
În vremea aceasta, scaunul nicopolitan era ocupat de episcopul Paul
Dovanlia, originar din Filipopole, născut în 1704 şi sfinţit episcop de Pius VI
la 14 octombrie 1776 32 • Pios, dar prea bătrîn, departe de a avea curajul şi
spiritul de jertfă al passioniştilor, el îşi petrecea timpul stînd mai mult prin
Bucureşti 33 la mănăstirea franciscanilor în Bărăţie 34 • Numai în primii ani ai
păstoriei sale, Dovanlia a locuit în Bulgaria şi anume în satul Beleni unde mai

23 „Aveva inspirato tale stima di se ai generali moscoviti ... " (Girolamo Pizzicanella,
cap. 35). La 23 decembrie 1806 a intrat în Bucureşti generalul Miloradovici, iar două zile mai
tîrziu generalul şef Michelsohn; în a doua parte a campaniei vin Kutuzoff, generalul de corp
Marcoff, faimosul Langeron, autorul memoriilor, şi alţii mai puţin însemnaţi.
:!ol „In Valachia era assai rispettato da quei religiosi Francescani, dai catolici, dai seis-
matici, e dall'Agenzia imperiale în Bukarest" (Notizie delia Chiesa ... " (Girolamo Pizzicanella,
cap. 38).
25 \'czi Lettere del P. Filippo Squarcia .. • , cap. 15, în Miletici, op. cit. p. 325 (Anexe).

~ 6 N. Iorga, op. cit„ doc. LXXVI, cap. 122 „ad effeto d'instruire nella lingua bulgara ... "
27 Ibidem: „e nelle altre cognizioni piu necessarie i due religiosi passionisti destinati per

quella Missione".
211 Ibidem, p. 123.
29 Diocesa Nicopolitană cuprindea vreo 6 sate cu un tutal de peste 2 OOO de credincioşi. Aceste

sate erau: Butno, Laconi, Franceviţa, Peticladeţ, Oreşti şi Beleni. De asemenea, în Marciano-
poli încă se aflau la 1800 vreo 144 de credincioşi.
3 0 În Lettcrc del P. Filippo Squarcia . . „ cap. 18.
31 „ ... Una pizza di pane azimo ogni giorno ... " (Filippo Squarcia, cap. 15).
3 2 Amănunte în Notizie delia Chiesa. . . cap. 36.

33 Şedea la Bărăţie plătind o chirie de 60 de piaştri. Cf. şi Raimund Netzhammer, Arctii-

episcop, Reşedinţa episcopalii din Bucureşti, p. 7.

at „ ... e meno sempre la sua vita in Bukarest ne! convento dei .p. P. Francescani. .. "
(în istoricul lui Girolamo Pizzicanella, cap. 36). Din cînd în cînd mergea la Rusciuc unde se
8ă.seau încă negustori raguzani. ·

420
fusese şi înainte reşedinţă episcopală, încă clin vremea episcopului Nicola
Pugliesi (1 iulie 1753-1766), ajuns mai tîrz.iu vicar apostolic la Constantinopol 35
În anul 1784 episcopul Dovanlia însărcină pe Ferreri şi Giacomo Spcrandio
să ţină sub îngrijirea lor un număr de 12 familii de bulgari paulicani care se
găseau refugiaţi în Muntenia, în satul Vişovul de lingă Dunăre, din cauza per-
secuţiilor turceşti 38 • Doi ani mai tîrziu, în 1786, vedem pe Ferreri extinzîndu-şi
activitatea în Muntenia şi asupra grupului de refugiaţi catolici stabiliţi la
Flămînda 37
•

Către sfîrşitul anului 1786, pe cînd cei doi passionişti îşi continuau acti-
vitatea lor de o parte şi de alta a Dunării, izbucneşte în Imperiul otoman o
puternică epidemie de ciumă 38 • Acum sosesc de la Propagandă noi misionari,
între care Mattia. Rasdlovik, Nicola Silvi şi Stefano Lupi 39 • Un an mai tîrziu
începe războiul ruso-turc (3 august 1787) căruia îi urmează după cum se ştie,
în ianuarie 1788, declaraţia de război a Austriei. Luptele se dezlănţuie astfel
de la Trieste, pe tot lungul Dunării şi pînă la Bender.
Intrarea în război a Austriei dezlănţuie din nou - ca totdeauna în de-
cursul războaielor pe care Austria le făcea Turciei - persecuţii asupra misiuni-
lor catolice clin imperiu, ai căror membri, după cum am afirmat mai sus, erau
bănuiţi ca agenţi politici ai Austriei 40 . Mănăstirile sînt călcate, iar misionarii
urmăriţi cu înverşunare. Francisco Ferreri al cărui stagiu în misiune se înche-
iase, se găsea în Muntenia şi se pregătea pentru reîntoarcerea în Italia, cînd
izbucni războiul. Pe la sfîrşitul lui martie vedem însă că nu plecase încă spre
Roma 41 . Episcopul Dovanlia se găsea, de asemenea, în Muntenia, stabilit
la Bucureşti, unde a rămas apoi aproape fără întrerupere pînă la moarte.
După încheierea păcii de la Şi~tov dintre turci şi austriaci (4 august 1791),
se restabilesc raporturile între cele două imperii iar misiunile îşi reiau acti-
vitatea 42 • ·
În vremea aceasta F erreri se reîntorsese la Roma ·şi, reintrat în administraţia
centrală a Ordinului, ocupa funcţia de procurator general 43 • Se pare, însă, că
încheierea păcii dintre turci şi austriaci i-a redat speranţa unei activităţi
mai fericite în diocesa nicopolitană, deoarece îl vedem reîntorcîndu-se în
septembrie 1792 pentru a se stabili de data aceasta la Oreşti. Cu el odată a

3
~ P. Leonardus Lemmens O.F.M. - Hierarchia Latina Orientis 1622-1922, Roma,
p. 309.
36 În Leftere del P. Filippo Squarcia ..• , cap. 17.
37 Ibidem, cap. 17.
38
Numărul celor îmbolnăviţi era la Constantinopol de 60 OOO (Ibidem, cap. 19 ).
39 Ibidem, cap. 20.
40 La aceasta contribuiau şi necontenitele reclamaţii ale clerului grec. Vezi în Hurm11zaki,

I, suppl, p . .583, scrisoarea ambasadorului francez Castellane: „gens (e vorba de misionari) que
le s grecs ne manqucnt pas de reprlsenter a la Porte avec Ies plus noires couleurs, comme les espic11s
de la Cour de Vienne". De asemenea, Filippo Squarcia spune la cap. 22 al memoriului său: ,: .. . del
q~~l !~~to per molto tempo si scrvirono i greci rammentandolo ai turchi per incitarli tbntro i catto-
lict. .. .
41 După Filippo Squarcia, cap. 22. ·
42
Hutmuzaki, VII. p . .523- .528. Tratatul de pace încheiat la Şiştov între Poartă şi Austria·
(4 august 1791). Art. XII cuprinde o reconfirmare totală a drepturilor de propagandă pe care
Ic ave~ biserica catolică. şi a privilegiilor obţinute la, 1739 prin .pacea de. la Belgrad, art. IX
„ ... aussi ceux qui ont etl: posterieurement concedes ,par ses fermans, et autres actes cmanes
de son autorite".
43 După Notizie delia Chiesa . .• a lui Pizzicanella, cap. 38.

42f'
veµiţ(şi .Padre Mi.chele Kirschenauer- care a trecut -Ia Tranceviţa 44 • Au re-
luat.~ activităţii pe rare:Ferreri o înc.epuse·În prima misiune şi o vor con-
tio..ua. pînă la 1797, cînd izbucnesc mişc_ările cîrj aliilor. Aceste. mişcări au abă tu t
a.supra' creştinilor şi riiisionarilor nenorociri încă mai mari decît ale războiului.
Aţ-qnci .au trecut mulţi bulgari catolici Dunărea risipindu-se prin satele şi
ora.şele M"\IDteni.ei 45 •
. : C:razimile făptuite de cîrjalii, mutilările oribile prin desfigurare şi arderea
cu fierul roşu au înspăimîntat atît de tare pe Padre Michele, încît fugi din
Traqceviţa Ja Oreşti, unde căzu repede bolnav şi muri în braţele lui Ferreri
l.a ~ J martie 1797 46• Misionarul din Beleni, Don Nicola Silvio se refugiµă,
de.as.emenea, la Ferreri şi îşi petrece nopţile ascuns în stufişul unui lac îngheţat
din .care cauză se îmbolnăveşte greu şi moare curînd după aceea 47 • Matei
Rasdil<)Vik se salvează cu mare greutate, stînd ascuns mai multe zile într:o
odaj_e întunecoasă şi inundată de apă; izbuteşte pînă la urmă să se refugieze
în ~foldova în timp ce alţi misionari franciscani luau drumul Ungariei 48 •
Ferreri, credincios misiunii, desfăşoară mult eroism rămînînd tot timpul
pe loc .pentru a asista pe răniţi şi pent.ru slujba celor omorîţi de cîrjalii, în
\Tei:ne ce locurile misionarilor refugiaţi sau morţi sînt repede ocupate de tineri
pas.sionişti. Prin luna septembrie, pe cînd Ferreri înfrunta aproape singur
furtuna, izbutesc să treacă Dunărea Padre Bonaventura Paulini si Nicola
Ottaviani. („Come due. pecore in mezzo ai lupi"). Curînd, la persecuţii!~ turceşti
se adaugă şi intrigile şi persecuţiile „schismaticilor" · bulgari49 • Ferreri rezista
mereu . Aleargă de la un sat la altul, caută să împiedice fuga locuitorilor şi dă
celor. slabi personal pilda unei excepţionale rezistenţe morale 50• Suportă
bătăile şi schingiuirile cu o răbdare pe care neclintita sa putere de credinţă
i-o reînnoia continuu 51 • Scăpă cu viaţă, însă cu gîtul frînt, infirm pentru tot
restul vieţii 52 • În anu] 1800 este rechemat pentru a doua oară la Roma;. se
:retragt! la Cometo, în statul papal, în modesta funcţie de viceretor 53 •
ln urma lui Ferreri acţiunea este continuată de ceilalţi passionişti, între
care menţionasem mai -sus pe ultimii sosiţi: Padre Bonaventura şi Nicola
Ottaviani. Acesta din . urmă, îmbolnăvindu-se din cauza marilor suferinţe
şi a spaimei continue, muri în anul 1802 .şi fu înmormînta.t alături de Don
Nicola Silvi 54 • Astfel, Bonaventura rămîne singur, avînd sub îngrijirea sa,

. '
"'' După. Lettere del Filippo Squarcia . .. , cap. 22.
45 Ibidem, cap. 23. .
~ 8 Jbid. „Egli era nato in Scard'ngo nella Baviera ... ", cap . .Gi,
u După. Lettere del P. Filippo Sifuarcia . .. , .cap. 25.
48 lbid.
49 lbid„ cap. 26 .
. 50 „ ... Ferreri .non approvo questo passo •.. dicendo„ •• che lddio voleva ~he si man·
ten~sse la cattolica religiona tra i turchi". . . .
5 1 Passionistul G.irolamo Pizzicanella in memoriul său înfă.ţişează persecu.ţiile suferite.

de Ferreri; . vorbind apoi de însuşi.rile sale de. misionar ne spune că. „A veva tutte le qualita di
ottimo vescovo . .. "
51 Jbid., cap. 38 „ ... era rimasto of feso nei tendini del collo, che non poteva piu libera·
mente. a.rticolare".
&a Jbid. La Corneto se gAsea.> ramura feminină a ordinului· passionist.
w., Avind în grija sa şi pe credincioşii de pe -ţărmul românesc, P. Bonaventura trecea. adesea
fluviul~ într-una din aceste treceri, prin decembrie 1804, contractă. o pleurezie. A murit la Şiştov
în suferinţi grele şi în pără.sire. Era originar din Parascio, diocesa Alba Pompeia (După. Lettere
du P. Filippo Squarcia .. . , cap. 30).

42·2
în afară de credincioşii din Beleni şi Oreşti, pe toţi cei refugiaţi în Muntenia.
3!oare însă şi dînsul, în împrejilr~i nu mai puţin dramatice, în iarna anului·
1804 &5. . . . . .

între timp, soseşte o nouă misiune passionistă cu Padre Fortuna to Ercolani

şi Antonio Giordarii, care au fost reţinuţi cîtva timp de episcopul Dovanlia în
Muntenia pentru îngrijirea şi buna rînduială a numeroaselor grupe de catolici
împrăştiaţi în întreg cuprinsul ţării. Cînd Bonaventura moare, Fortunato
Ercolani trece Dunărea în diocesă şi se aşează la Oreşti.
La'. 6 iulie 1804, episcopul Dovanlia moare în vîrstă de 100 de ani.· li
urmează, în mod· provizoriu, vicarul apostolic Don Antonio Giordani, tot de la
Congregaţia S.S.Cruci, de care a fost vorba mai sus, om fără prea multe studii,
dar ca toţi passioniştii energic şi plin de zel. Se pare însă că pentru acţiunea
întreprinsă după 1800 de Papa Pius YII în Orient, cit şi pentru evenimentele
ce se anunţau, s-a simţit lipsa omului de prestigiu şi iubit care era Francesco
Ferreri.
Rechemat de la Cometo la Roma, el este consacrat în ziua de 21 septembrie
1805 ca Episcop de N icopole şi administrator al V alachiei 56• Prin numirea 1ui
Ferreri, s-a dat franciscanilor o însemnată lovitură, iar passioniştii trec pe
prima linie a propagandei; în al doilea rînd, această numire era menită să ducă
la o completă reabilitare a propagandei în întreaga provincie. Pe deplin î111pu-
ternicit, Ferreri ridică de la Cancelaria Propagandei, cîteva zile mai tîrziu.
cele 29 „Facultates" în spiritul cărora trebuia să păstorească 57 • În primele zile
ale lui ianuarie ts 1806 bătrînul misionar intră în Muntenia, iar la 29 ianuarie
luă în primire diocesa 59 • Venea în provincia bulgaro-valahă pentru a treia
oară.
Comentînd acele facultates atunci cînd le-am descoperit, observasem că.
noul episcop venea cu un program de activitate format după ideile şi cugetarea
Papei Pius VII 60 . Se ştie că acest vestit şef al bisericii romane, contemporan
al revoluţiei francPze şi al lui Napoleon, a fost un adversar ireductibil al ideilor-
noi şi a imprimat acţiunii ultramontaniste toată vigoarea temperamentului său
excepţional. Astfel, la capitolul 21 al amintitului manuscris vedem o serie de
măsuri prohibitive împotriva literaturii scrise sub inspiraţia ori în sprijinul
ideilor de libertate 61 • (La pucelle d'Orlians, de pildă) şi împotriva unor studii
filozofice ce-şi trag originile din sistemul sensualist al lui Hobbes şi Condillac.
La acelaşi capitol este pusă la index monumentala operă a istoricului Pietro
Giannone. Urmează încă vreo cîteva lucrări izvorîte din concepţia ştiinţifică
şi raţionalistă a epocii revoluţiona.re· ca·: Istruzioni intorno la Sancta Sede."
trcui.otte dal francese 1765 __: Oeuvres Philosophiques de M onsieur de la M ettrie 6 2:

55 lbid., cap . .32.

Mi Raymund Netzhammer, Arhiepiscop, op. cit., p. 8.
57
V. Papacostea, Papa Piu VII şi Francisc Feneri, în Revista istorică, an XI, rir. 10- 12,
p 296.
08 N. Iorga, p. 324, doc. CVII, de unde rezultă că la 9 ia~uarie era deja în Muntc:nia.
59 Raymund Netzhammer, Arhiepiscop, op. cit„ p. 8.
~ 0 Y. Papacostea, op. cit„ p. 289-297. , ,
61 lbid, p. 294, cap. 21 „Tenendi, et legendi, non tamen aliis concedendi, libros haere·
ticcrum vei infideliuin; de eorurt1 religione" tractantium, ad effectum eos impugnaridi, . et alios
quomodolibet prohibitos, praeter opera Caroli Molinei, Nicolai Macchiavelli, Hist6riam Civi-
1atem RPgni Neapolis Petri Giannone: .. " Urmează lista cărţilor puse la index. · . ·
· «>~ Opera lui La Mettrie e·ra· mai ales urmărită; răsfrîngînd sensualismul ,lui Hob,bcs şi"Con-
dillac în cugetarea morală, acesta proclamase materialismul şi ateismul. · · '
- .Les Colimafons - Abrege de l'Histoire.„ Ecclesiastique - Rifflessione di
un Italiano sopra la Chiesa in generale - Systeme- de la Nature etil vero Dispo-
tismo, Londres, 1770 - La raison par Alphabet - etc. Prin greci şi prin
imigranţi francezi, aceste scrieri circulau de mult timp prin- ţările noastre, cît
şi prin întreg Imperiul otoman. Nu sînt uitate nici lucrările de· astrologie
judiciară.
·între celelalte împuterniciri care au fost date lui Ferreri sînt unele demne
de menţionat. Astfel, la cap. Ii se dă dreptul de a hirotonisi chiar în afară de
intervalele obişnuite· şi totodată şi libertatea de a dispensa de vîrstaimpusă
hirotonisirii atunci cînd va crede de cuviinţă. Apoi vedem lăsîndu-i-se liber-
tatea de a dispensa pe iregulari 63 , afară însă de cazurile de bigamie şi omucidere;
urmează, la capitolele VII, VIII şi IX, dispense însemnate de la Impedimenta
criminis 64 şi de ·la Cognatio spirituaUs 65 • I se mai dă dreptul de a putea sfinţi
hainele, odăjdiile şi ustensilele oricărui preot, acolo unde nu se cere sf. maslu 66 ;
de asemenea, dreptul de a acorda Privilegium Paulinum 67 ; puterea de.iertare
chiar asupra cazurilor rezervate prin dreptul canonic exclusiv Sf. Scaun.
În lipsă de preoţi de miri se îngăduie, de va găsi oameni capabili, să ridice
parohi chiar dintre călugări 68 ;iar din cauza împrejurărilor specifice Bulgariei
:şi Munteniei, i se dă puterea de a permite purtarea în ascuns a Sf. Taine la
muribunzi. Asemenea, utilizarea hainelor civile atunci cînd nevoia o va im-
pune misionarilor. La capit. 26 vedem cum Sf. Scaun permite înlocuirea Bre-
viarului prin rugăciunea cu mătănii introdusă de Sf. Dominic 69 • În toate
aceste dispense· se oglindeşte criza catolicismului şi starea de dezorganizare
în care se găseau misiunile.
Fiind înaintat în vîrstă, Ferreri a căpătat dreptul (vezi cap. XXVIII)
de a trece toate aceste dispense asupra altuia, înţelegîndu-se printr-asta vi-
carul său general sau cel care l-ar fi înlocuit în cazul unei morţi neaşteptate.
Aceste Facultates au fost acordate pe un termen de 5 ani şi cu menţiunea spe-
dală. că se vor aplica numai pe teritoriul Bulgariei şi al Munteniei 70 •
. În al treilea rînd; Ferreri a avut mult de luptat cu erezia paulicană 71
şi cu unele elemente franciscane care nu corespundeau nici prin pietate, nici
prin eul.tură, nici prin capacitate, înaltei concepţii pe care Ferreri ca şi urmaşu]
său, passionistul Fortunato Ercolani, au avut-o despre missionarism.

63 Iregular: este acel cleric care printr-un păcat săvîrşit pierde dreptul de a-şi exercita
funcţia (Vezi in Lehmkuhl Augustinus, Theologia Moralis, vol. II, cap. I, p. 710).
1t Lehmkuhl Augustinus, op. cit., vol. II, p. 548: „Impedimenta criminis sunt: adulterium,
conjugicidium, raptus".
" Ibid., p. 548: „Cognatio Spiritualis est, quae ori tur ex sacramentis collatis; at ex soia
baptismi et conformationis collatione".
66 V. Papacostea, op. cit., p. 293, cap. XIII.
87 Pentru Privilegium Paulinum vezi SCrisoarea Sf. ·Paul către Corintieni, cap. VII,
vers.· 12.
es Cum a făcut, de pildă, la Cîmpulung cu Anton Bartolis, adversarul de mai tîrziu al
episcopului Fortunato Ercolani. .
81 V. Papacostea, op. cit., p. 295-296, cap. 22-27.
70 Ibid., cap. 29.
11 De unde rezultă că erezia persista încă sub diferite forme de superstiţie; nu credem
însă că putea fi vorba de vechea erezie paulicană. În această privinţă însă Girolamo ·PizzicaneJla
ne spune în istoricul său următoarele: „Visito la diocesi, ed avrebbe forse operato per estirpare
J'eresia Paulichiana cioe le sopradette superstizioni se ne avesse penetrato il fondo, ovvero tempo
per agire" (cap. 38). ·

424
 Împotriva bătrînului Ordin, episcopul Ercolani va deschide după 1815
.o luptă necruţătoare. Meritul însă de a fi început lupta aceasta- în urma căreia
cadrele franciscane au fost înnoite şi întărite - revine lui Francesco Ferreri 72 •
Primul care cade este însuşi unul dintre fruntaşii franciscani, Provincialul
misiunii bulgare, acuzat de Ferreri că scosese şi vînduse clopotele bisericii
..cafolice din Rîmnic. Lupta va fi continuată Cl,l asprime încă mai mare de
Ercolani, care declară destul de tare ca să audă şi consulul austriac: „că va
.curăţi întreaga Muntenie de toţi preoţii acelui ordin franciscan" 73 care se do-
·vediseră „oameni ignoranţi şi incapabili" 74 • _

Acţiunea lui Ferreri împotriva ereziei paulicanilor şi a superstiţiilor -

.de.care cronicarul crede că bulgarii s-au contaminat într-o şi mai mare măsură
-----
.de la români 75 - nu s-a putut dezvolta din cauza împrejurărilor grele prin care
.au trecut misiunile catolice în intervalul 1806-1813, adică războiul ruso-
turc şi ciuma lui Caragea 76 •
Ferreri, profitînd de cei doi ani de linişte „senza guerra. senza peste e
:Senza Kargeli", începuse o acţiune de reorganizare şi de întărire a misiunilor.
!şi extinde autoritatea lui pînă la vechile centre catolice din nordul Munteniei.
După măsurile de epuraţie ce am văzut că începe a lua, el încearcă, în conformi-
tate cu sugestiile primite de la Roma, să refacă cadrele. Deşi bătrîn, îl vedem
.deplasîndu-se cu destulă uşurinţă. Vizitează grupurile din Muntenia, stă
şi el prin Bucureşti şi trece chiar mai departe. Astfel, în 1807, în 25 august,
-îl găsim la Cîinpulung, unde dă împreună cu P. Antoni şi vicarul Iordan, ton-
.sura lui Elias Podlusani 77 • Tot oda tă, episcopul a mai preoţit şi pe celebrul
Anton Bartolis, cu care se va lupta mai tîrziu Fortunato Ercolani 78 • Cîmpulung
.era pe atunci un centru de călugări franciscani, aproape toţi de naţionalitate
maghiară. Puţin mai tîrziu, Ferreri hirotoniseşte pe Don Michele Sando
. Svizzero la Bucureşti 79 •
Retragerea precipitată a armatelor ruseşti de peste Dunăre, provocată
de vestea pregătirilor de război ale lui Napoleon, stîrneşte din nou panica
şi exodul bulgarilor. Era acum rîndul generalilor lui Alexandru I să tîrască
coloanele de emigranţi, pentru a-i scoate din zona represiunilor turceşti so .
. Centrele catolice de lingă Dunăre se risipesc din nou. Toate încercările lui
Ferreri 81 de a opri fuga au rămas astfel infructuoase. În specialîmprăştierea

72 Ferreri era incontestabil un om de mult tact incit a evitat un co>ifliet cu întreaga

misiune franciscană, cu toată dezavuarea răsunătoare pe care o făcuse Pro'lincialului în afacerea

. clopotului bisericii din Rîmnic.
1 3 N. Iorga, op. cit., .p. 357-358. V. Raportul lui Fleischhakl.
74
Fleischhakl el în.suşi a cerut înlocuirea misionarilor, deşi luase atitudine împotriva lui
Ercolani, V. N. Iorga, op. cit., p. 359.
7& După Girolamo Pizzicanella, cap. 41.
1 9 Ibid., cap. 38.
77 N. Iorga, op. cit., doc. XCVIII, p. 317.
78 Ibidem
7' În Lettere del P. Filippo Squarcia, cap. 38.

eo Ibidem, In quell'occasione due missionarii delia Bulgaria, all'adire che Ia Vallachia era
. sotto il potere dei moscoviti, si servirono del tempo per liberare come essi credevano, i bulgari
. dalie mani dei turchi, ed appena i russi ebbero passato il Danubio transportarono in Vallachia
. quasi tutti i cattolici dei villagi di Nicopoli, ajatati dai generali Dell'imperatore Alessandro."
ei „Mons. Francesco Ferreri non apptovo la translazione dei bulgari in Vallachia" ~Gir.
J Pizzicanella, cap. 'I 1).

425
 refugiaţi.lor catolici prin. satele româneşti în grupuri mici ·Şi izolate 82 mîhnea pe
episcop şi pe misionarii passionişti. . ;.
Şi-au dat toaţe ostenelile şi concentrînd cu ajutorul ruşilor şi.al agentului
austriac Fleischhakl un grup de vreo 200 .paulicani ·i-au aşezat la marginea
Bucureştiului întemeind astfel satul Cioplea. În afară de faptul că aceşti
83 ,

paulicani erau aduşi sub imediata supraveghere a episcopului,- concentrarea

la Cioplea mai prezenta următorul folos: punea la îndemîna episcopttlui o
reşedinţă lega/,ă pentru vicariatul-genera/.. pe :care autoritatea munteană· îl
îngăduise. ln felul acesta episcopii se puteau pe de o :parte dispensa de prezenţa
lor îrt Bucureşti -atît de neplăcută. clerului ortodox 84 şi cîteodată oficialităţii 85
iar pe de altă parte îi s.cutea de ospitalitate,a plătită~ a fran.ciscanilor d.jn
Bărăţie. Dealtfel, locui~ţa pe care franciscanii i-o puteau pune la dispoziţie
era, desigur, puţin confortabilă, fiindcă incendiul din 1804 distrusese a.tît
biserica (Bărăţia) cît şi locuinţele.
Generali.lor ruşi aflători atunci în Bucureşti pe la comandamentele arma-
telor imperiale sau în administraţie, Francesco Ferreri le-a inspirat atîta
stimă încît i-au .atribuit ime~at. nu numai jurisdicţia reij.gioasă asupra noului
sat, dar i-au dat şi puteri temporale 87 peste locuitori - situaţie care a dăinuit
pînă la 1828, cînd aceşti paulicani au intrat sub puterea principelui muntean
şi trecuţi în rîndul celorlalţi supuşi 88 • Dată fiind sărăcia în care trăia episcopul,
i s-a \ orînduit şi o dare pentru.
întreţinerea casei sale.
.

. Ferreri a avut mult de suferit de pe urma acestor colonişti şi maialesdin

cauza temperamentului lor aspru şi ireductibil. Cu toate stăruinţele episcopului
de a le face viaţa .cît mai uşoară, ei erau chinuiţi de un puternic sentiment
nostalgic. Cronicarul ne spune că nu încetau a considera aşezarea lor la Cioplea
ca o „robie babilonică" 89 , căreia îi aşteptau nerăbdători sfîrşitul. Ei regretau
că îşi părăsiseră satele, dar nu mai puţin era îndurerat Ferreri că i-a fost dat
să vadă tocmai în ziiele păstoriei sale, împrăştierea satelor nicopolitane şi
sfărimarea cetăţii catolice din Balcani unde el însuşi îşi petrecuse 22 ani,

82 Ibidem.
83 Ibidem, cap. 35: „ .•. nelle vicinanze di Bukarest, dove formarono ii villaggio detto
Ciople ... " . . _ .
~ Într-un raport al mitropolitului Dionisie Lupu către agentul austriac, protestează
împotriva şederii lui Ercolani în Bucureşti. „Jamais on ne connoit pas s'il a existe en Yalachie
quelqu'eveque des memes rites". Dionisie vorbeşte apoi de înaint~~i lui Ercolani care veneau
prin Bucureşti „tres rarement pour y rester et sans droit de .gouvemer ... etant ordinairement
de l'autre cote du Danube, ou se trouvoit sa diocese de Nicopoli". În coJJflictul care a luat naştere,
in urmă, Dionisie a luat partea franciscanilor, atacînd pe_ passionişti; caută chiar a măguli pe
agentul austriac, spunîndu-î şi repetindu-i că totdeauna clerul ortodox a trăit în armonie cu
germanii din ordinul franciscan (v. N. lorga,.op. cit., doc. LXII-LXIII, p. 389-393).
85 Într-un raport al lui Merkelius din 11 iuiie 1804 în care ni se povesteşte înmormîntarea
lui Dovanlia se vede cum domnitorul Constantin lpsilanti şi-a manifestat nemulţumirea împotriva
prelungitei şederi a episcopului în Bucureşti, refuzînd agentului participarea oficialităţii şi
capitalei la alaiul înmormîntării. (Vezi N. Iorga, op. cit., doc. XI, p. 333-335).
88 Probabil însă că cei 60 piaştri pe care începuse a-i da Dovanlia acopereau calitatea de
ierarh a episcopului. . . .. .
87 „ ... fu cedato al vescovo cattolica, che risideva ·a Bukarest,. anche il dominio .tempo-
taie ... "' ( Lcttere del P. Filippci'Sqt1aarcia, ca_(> . 3.5 ). De a.Semenea, în istoricul lui PizzicaneU,a,
cap. 39. · · · · .
·· · · se „ ... la qual disposizione circa il temporale fu mutata 'nel 1828, soggettandoli con fotti
gli altri: al ·Principe di- Buka.rest" (Litiere del P. Filippo Squarcîa, cap. 35):· ·
•,„ .... aspiravano. sempre alia .foro patria specialmente per· le vigne •lasciate· e che non
potevano avere nella Vallachia paese piu freddo" (Lettere del P. Filippo Squarcia, cap. 35 ).
dintr-:o·viaţă de impresionantă renunţare. De aceea, 'episcopul va luaîncdedin
urJDă hotădrea de a face repatrierea celor refugiaţi; Pentru. moment însă,
lucrul acesta era cu ·neputinţă .. Reacţiunea turcilor era' parcă mai severă ca
totd~auna .
.. Ferreri uzînd ·de trecerea. pe care o avea la ruşi şi de bună.voinţa lui
Vodă-Caragea Je-a alcătuit bulgarilor din Cioplea o viaţă de desăvîrşită liber-
tate şi le-a dat în inima Munteniei o organizaţie cu totul.autonomă. în nădej­
dea că astfel va face să înceteze la:r_nentările lor 90 • Pentru conducerea acestui
„canton", episcopul a organizat .un consiliu compus din .4-() membri dintre
fruntaşi, iar peste aceştia a numit un „ciorbagiu" în imediata dependen.ţă
de ci.însul. Pe primul ciorbagiu l-a ales dintr-o familie mai răsărită, numită Ta toi.
Dar de îndată ce a fost constituită această comună, GU ·ciudata ei org.an.izare
în care „uno avesse la responsabili ta e tutti la liberta'', începe a fi frămî,ntată
de pasiuni politice ... Astfel, primul ciorbagiu, văzîndu-se ridicat într-uri a tar~
po~t, a început să trateze pe consilierii comunei cu un dispreţ şi cu o mîndrfo
de mic suveran. Îşi _alcătuise o „reşedinţă" după cea mai autentică tradiţie
orientală, unde. consilierii şi postulanţii trebuiau să facă o lungă anticameră,
dincolo de care „il superbo ciorbagi" îi aştepta tolănit pe o sofa şi cu o pipă
în gură. Oamenii stăt.eau cu ceasurile, pînă ce acest teribil personaj binevoj~
a-i primi în audienţă. Erau datori să'rămînă în picio_are şi descoperiţi ori de
cite ori aveau să-i comunice sau să-i ceară ceva. În scurtă vrem~ izbuti să se fac~
temut şi bineînţeles foarte urît de connaţionaJii săi 91 . Exasperat, unul dintre
- consilieri vine în Bucureşti şi raportează episcopului în ascuns cele ce se
petreceau în comună. Ferreri,. după ce verifică informaţiile primite, ordonă
m'isionarului de la Cioplea să facă alegerea unui alt ciorbagiu, dintre consilieri'.
Cu toată furia ce stăpînea pe locuitori, nici unul dintre consilieri n-a vroit să
priinească postul ce se oferea, atît era de mare teama de. sălbăticia şi răzbu­
narea celui demis. Atunci, Ferreri numeşte chiar el pe ciorbagiu în persoana
consilierului care făcuse denunţul. '
Cmînd după aceasta, Francesco FerrefÎ' începe a lucra pentru regruparea
satelor din diocesă, acţiune pe care la început o exercita mai cu seamă asupra
grupurilor de bulgari catolici împrăştiaţi' în masa populaţiei româneşti şi
ameninţaţi deci cu pierderea credinţei şi· cu asimilarea 92 • Pentru reuşita I'nai
sigur.ă, episcopul trimite peste Dunăre la Beleni pe misionarul Pietro Molinari,
passionist fanatic şi energic, originar din Roma 93 • ·

. În vremea· ace<1:sta, Ferreri a luat primele măsuri pentru rezidirea biserki_i

Bărăţiei şi a locuinţelor. După incendiul din 3 august 18.04 se făcuseră 'doar
construcţii provizorii, din slabele donaţii ce ali urma'.t îndată' după iricendi~,
iar între ruine se clădise în chip cu totul rudimentar o săliţă în care aveau loc
slujbele religioase 114 • Încă din iama anului 1Sl2, sosise din Iaşi la Bucureşti,
arhitectul Freywald, autorul planurilor de reconstrucţie 95 • Cu toate economiile
realizate, totuşi banii nu ajunge<1.u. S-a hotărît lansarea unei colecte. Cererea

90 Din toate izvoarele· se vede că. Ferreri avea o deosebitA. grijă pentru aceşti bulgari.
Pizzicanella pare chiar nemulţumit de lucrul acesta şi priveşte ca; o slăbiciune a episcopului;
îl socotea prea credul: „alle menzogne dei bulgari, che amava anche troppo" (cap. 38).
e1 V. povestirea lui Pizzicanella, cap. 30.
112 Ibid. . .,
9 a Lettere del P. Filippo Squarcia, cap. 36.

114 N. Iorga, op. cit., doc. XXIII, p. 344.

es Ibid.

427
 de autorizare a colectei este înaintată generalului Kutuzoff 96 , care şi subscrie
primul 600 piaştri, după care urmează subscrieri făcute de alţi generali.
în acelaşi timp, Kutuzoff dă ordin divanului să înlesnească procurarea de
materiale pentru construcţie în condiţiile cele mai avantajoase. Mai subscriu
consulul rus Kirico 2 OOO piaştri, consulul francez Ledoulx 600 şi consulul
austriac Fleischhakl tot 600. Nici boierii noştri nu s-au lăsat mai prejos. Au
colectat bani şi au făcut înlesniri pentru materiale.
Tocmai cînd se lucra pe de o parte la repatrierea celor din Cioplea, iar
pe de alta la strîngerea fondurilor şi materialelor necesare pentru reconstruirea
Bărăţiei, izbucneşte cu mare violenţă epidemia de ciumă. Atît în Muntenia
cit şi în Bulgaria numărul morţilor era covîrşitor 97 • O dezordine şi o mizerie
generală urmau pretutindeni bolii.
Acum puterile sufleteşti ale bătrînului episcop cresc ca în zilele grele pe-
trecute altă dată peste Dunăre, atunci cînd nu era decît umilul Padre Francesco
şi cînd în lungul satelor arse de cîrjalii cu crucifixul în mîini, da mîngîierea
din urmă şi închidea ochii muribunzilor. Pune frîu dezordinei şi disperării
ce cuprindea sufletele credincioşilor şi organizează fără zăbavă asistenţa.
Fiecare membru al misiunii îşi ia consemnul şi pleacă la postul lui. Don Michele
Sancio Svizzero pleacă peste Dunăre în ajutorul lui Pietro Molinari, iar în
Cioplea se string P. Fortunato Ercolani, Don Marino Rasdilovik trimis de
propagandă în locul lui P. Bonaventura Fedeli, ce fusese rechemat şi un tînăr
italian, P. Raimondo, originar din Roma 98 •
In vremea aceasta, la parohia observanţilor franciscani din Bucureşti·
se găsea P. Ambrogio Babik cu alţi doi preoţi. Cu ei împreună a continuat
să locuiască şi Ferreri pînă către sfîrşitul anului 1812, cînd trece la Cioplea 99 •
Numărul morţilor era din ce în ce mai mare, iar misionarii nu mai dovedeau
cu înmormîntările.
S-a distins în acele zile de urgie, prin marea sa iubire de oameni şi prin
dispreţ de moarte, tînărul passionist Raimondo Mornia. Prin însuşirile sale
cîştigase nu numai încrederea dar şi întreaga afecţiune a lui Ferreri. Aşa, de
pildă, cînd grupul franciscanilor din Bucureşti atinşi de boală nu s-a mai
arătat, a întrebat episcopul pe cei din jurul său cine se oferă să meargă la
chilioarele lor pentru ajutor şi slujbă, Pad,re Raimondo era prezent. - „Ecce
ego, mitte me" strigă el cu ardoare 100• Dar curajul şi jertfa lui n-au folosit la
nimic franciscanilor; cînd a sosit la locuinţele lor, ei trăiau ultimele lor clipe;
singur parohul Babik scăpase, fiindcă îndată ce Ferreri trecu la Cioplea el se
refugiase la Tîrgovişte de unde ri-a revenit decît în ianuarie 1814 101 . Curînd
după moartea franciscanilor, boala loveşte şi pe Don Marino Rasdilovik.
Astfel, unul după altul se stingeau misionarii „stringendosi il crocifisso sul

96 lbid., p. 3'15. Y. colecta în raportul lui Fleischhakl şi menţiunea privitoare la ordinul

lui Kutuzoff către Divanul Munteniei.
87 „Nel 1812 si scopri a Bukarest una crudele peste che fu comune a tutta la Vallachia
e Bulgaria, e duro circa due anni". F. Squarcia crede a şti că. numai la Bucureşti numărul mor-
ţilor ajunsese la '10 OOO (cap. 37).
es Ibid., cap. 38.
119 Ibid.

100 Întreaga povestire a morţii acestor misionari se găseşte în Lettefe del P. Fuippo
Sq11arcia • .• , cap. 38, 39.
101 N. Iorga, op. cit., doc. XXVII, p. 347.
petto". Dar într-o zi, n-a mai apărut nici Padre Raimondo pe uliţele pustii
ale satului. Au ştiut atunci,· cei ce erau obişnuiţi ·Să-l vadă trecînd în fiecare
dimineaţă, că tînărul roman murea în chilioara lui lovit de boală 102 •
Vestea morţii lui Raimondo a fost o lovitură grea pentru bătrînulepiscop.
În faţa cadavrului, şi-a mărturisit slăbiciunea şi presimţirea apropiatului său
sfîrşit 103 • Dintre passionişti îi mai rămăsese Fortunato Ercolani, pe care îl
făcu vicar general al episcopatului. Îl lăsă la Cioplea iar el se reîntoase în
Bucureşti. Au trecut cîteva luni. În vremea aceasta epidemia de ciumă con-
tinua cu furie. Într-o zi, îi vine vestea că Padre Fortunato a căzut el însuşi
bolnav. Ferreri pleacă imediat la Cioplea 104 • De la Ercolani, boala a trecut
repede la episcop.
În seara de 3 noiembrie 1813, Ferreri deşi bolnav a mai putut lua mărtu­
risirea de păcate a unui muribund. Apoi liniştit a intrat în odaia sa şi s-a culcat.
A doua zi Fortunato Ercolani care rezista· cu vigoare bolii, pătrunzînd în odaia
lui Ferreri îl găseşte delirînd şi recitind benedicite. A mai avut totuşi un mo-
ment puterea şi stăpînirea de sine să se scoale şi să îngenunche pentru mărturisi­
re. Către seară, starea i s-a agravat. A primit ungerea şi binecrivîntarea „in
articolo moriis". Sprijinit de Ercolani s-a aşezat în pat ş'i a cerut să i se împli-
nească ritualul funerar al ordinului în care servise. Apoi, a trecut de la viaţă
la moarte, fără ca cei din jurul lui să simtă. Cum sta întins şi liniştit le-a părut
tuturor că a adormit. L-au strigat de mai multe ori. Francesco Ferreri murise.
Cu zece zile înaintea morţii împlinise 73 de ani. Nu lăsa altă avere decît
25 scuzi. Pe zidul bisericii, în cavoul ce singur îşi pregătise, Fortunato Ercolani
su pra vieţuind bolii a pus să se scrie: „Hic jacet F ranciscus F errerius, E piscopus
.Nicopolitanus - Congregationis - Passionis D.N.I.C. - Patientia magnus,
hmnilitate major, charitate maximus, qui tempore pestis ut pastor bonus animam
suam dedit pro ovibus suis 4 Novembris 1813".
Aşa s-a sfîrşit drama celor dintîi misiuni passioniste în părţile noastre.
Curînd după moartea episcopului a murit tot de ciumă peste Dunăre şi
Pietro Molinari 105 în vîrstă de 31 de ani. La Cioplea, în patul său de suferinţă.
Fortunato Ercolani, rămas acum singur, a continuat să spovedească bolnavii
aduşi în căruţe pînă la casa în care zăcea el 106 • Acest fanatic a supravieţuit
şi a devenit episcop - al doilea episcop nicopolitan ridicat din Ordinul
Passionist.

încadrează în marea acţiune între-

I ncheiere. Faptele povestite mai sus se
prinsăde Papa Pius IX pentru însănătoşirea şi reorganizarea misiunilor în
Sud-Estul Europei. Ele privesc în mod special acţiunea passioni~tilor - ordin

102
Filippo Squarcia face la cap. 40 din memoriul său o mişcătoare povestire a morţii lui
Raimondo Mornia şi a tulburării ce a cuprins satul Cioplea cu prilejul acesta.
103 „ ... trovato morto i1 P. Raimondo, disse che questa perdita era stata un gran colpo

al suo cuore, e che presto l'avrebbe seguito anche lui". (F. Squarcia, cap. 41 ).
104 lbid. Urmează povestirea morţii lui Francesco Ferreri, tot după memoriul lui Squarcia.
100
S-a îmbolnăvit curînd după ce îi sosiră veştile privitoare la moartea passioniştilor
din Bucurl'şti, care ,„ .. fu di tanta affizione per lui che duro a piangere per due o tre giorni,
finche per ultimo colpo fu attaccato dalia peste ... " (F. Squarcia, cap. 43).
106 lbid., cap. 42.

429
de elită fondat pe practica severă a ascezei şi a vechilor virtuţi creştine - pen-
tru redresarea propagandei catolice în ţinuturile de sub jurisdicţia episcopului
de Nicopole (Bulgaria şi Valahia). ·
. In al doilea rînd, această povestire învederează originea nicopolitană
a Arhiepiscopiei Catoli!;e din capitala României. Împrejurări istorice deosebit
de grele au împiedicat pe episcopii nicopolitani încă de la finele secolului
al XVIII-lea să aibă o reşedinţă permanentă peste Dunăre. Ei şi-au găsit
acţesea salvarea în Ţara Românească. In cele din urmă au sfîrşit - datorită
spiritului de toleranţă al Principilor şi clerului valah - să facă strămutarea
definitivă a scaunului episcopal la Bucureşti.
Personalitatea care domină faza de tranziţie de la Nicopole la Bucureşti
a acestui episcopat, este fără îndoială Francesco Ferreri, el însuşi membru al
Ordinului passionist. Francesco Ferreri grupează în satul Cioplea (lingă Capi-
tală) pe o_ parte din credincioşii fugiţi de la Nicopole şi obţine asupra ace_stui
sat - prin intervenţia generalilor ruşi din armata de ocupaţie (1806-12)
- nu numai autoritatea spirituală dar şi una temporală, deplină. In felul
acesta, Francesco Ferre.ri este primul episcop nicopolitan care dispune de o
reşedinţă legală lîngă Capitală.
 VIETILE SULTANILOR·J

SCRIERE INEDITĂ A LUI DIONISIE FOTINO

I:N"TRODUCERE

Istoria otomană în tările noastre. Încă din veacul al XVIl-lea, războaiele

-contra turcilor fac să ,sporească în lumea creŞtină'' interesul şi curiozitatea
pentru răsăritul musulman şi pentru stările din lăuntrul său; pe lîngă memorii 1
de călători, diplomaţi sau militari, încep să-şi deschidă drum din ce în ce
mai larg cercetările istorice 2 •
Trăind de veacuri în legături cu turcii, era natural să răsară şi din mijlo-
·cul nostru cunoscători, ai limbii, civilizaţiei şi ai istoriei acestui popor. Strît?-sele
legături politice şi economice, frecventele !călătorii la Constantinopol şi în
imperiu, exilul îndelungat ca ostateci sau în suita pretendenţilor, iar în epoca
mai nouă fanariotismul explică formarea unor orientalişti atît de apreciaţi
în nemea lor, ca Spătarul Milescu, Dimitrie Cantemir, lenăchiţă Văcărescu
::şi Dionisie Fotino.

1 Cîteva foarte interesante, rezumă d. N. Iorga, în Voyageurs frani;ais dans l'Orient euro-

pC.11 ~i în Une vingtaine de voyageurs dans ['Orient europeen. Pentru o orientare bibliografică
mai largă, vezi Andre Leval, Voyages en Levant, Budapest, 1897 şi Gh. Cardaş. Bibliografia
.călătorilor străini la românii din Peninsula Balcanică, în Revista Macedoromână, voi. II, Nr. 1,
p. 133- 143. Acesta din urmă dă şi o listă a bibliografi~lor privitoare la memoriile de călătorie.
Vezi !;'i A. Belin, Bibliographie ottomane, Paris, 1868. Incă din veacul al XVI-lea circulau, în
număr foarte mare, acele avise, reportaje (Zeitung) adesea ilustrate. Cele germane cuprind
.aproape de regulă ştiri şi povestiri în legătură cu turcii. De pildă: Neue Zeitung von ăe'I' TiJ'l'k.
J<1·ifgsriestung, so itzigen Winte'I' inn Ungem geb'l'acht, wie jhr anfenglichen begegnet und allenthalben
sieli wgttragen hat, Glaubwirdig hieher geschrieben 1551. In 4° de 3 file= 6 pagini nenumerotate.
Într-altul, încă mai vechi (1529) - Neue Zeitung von Tllrcken ... - ilustraţii în xylografie
-care amintesc ororile· primului marş turcesc asupra Vienei. Copii spintecaţi, .traşi în ţeapă sau
tăiaţi în bucăţi. Vezi şi Andrei Veress, Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei şi
Ţă1·ii Româneşti; întreaga colecţie, Bucureşti,· 1932'- 1935. V. Kertbeny, p. 155 şi p. 76.
~ Este caracteristică preferinţa din ce în ce mai mare pentru informaţia nemijlocită.
·Cre~tc astfel numărul traducerilor după izvoare turceşti. În a sa Die Geschichtsschreiber der
.Osmanm und ihre Werke, Franz Babinger dă, la fiecare cronicar sau istoric turc, traducerile
.apusene ce s-au făcut din opera· lui. Vezi şi N. Iorga. Cronicile turceşti ca izvor pentru Istoria
Românilor, Mem. Acad. Rom., S. III, tom. IX, p. 1- 3. În secolul al XVI Ii-lea curentul pentru
-cercetarea textelor t\lrceşti continuă să sporească. La anul 1787 apare vestita scriere a aba-
telui Giambatista Toderini, Letteratura · turchesca, în trei volume. Cît pri'1eşte lucrările origi-
nale, la început au o·valoare·foarte relativă. Hammer, în Introducerea scrierii sale, tom. I, p. XII
arată puţină consideraţie pentru „mulţimea autorilor care, la fiecare război al Turciei au
inundat Europa cn o;crieri detestabile".

431
 De multe ori în Apus s-a scris în mod fantezist despre Orient 3 • Meritul
scriitorilor noştri este că au folosit şi pus în circulaţie izvoare turceşti 4 ; la
acestea se adaugă un bogat material de cunoştinţe ce ţineau adesea· de propria
lor experienţă şi prin care se precizau o sumă de aspecte ale societăţii musulma-
ne şi ale regimului ei politic. Începutul se face la noi de un vrednic compilator,
clin nefericire necunoscut pînă astăzi. Lucrarea acestuia s-a păstrat într-o
copie scrisă în anul 1673 de „mult greşitul şi robul lui Dumnezeu Andronie
diacul clin sfînta mănăstire a Caşinului" 5• Scrierea este însă puţin cercetată.
D. N. Iorga înclină să atribuie această Istorie aliasî pre scurt, de multe leato-
Piseţe izbrănită întru carea să arată toţ lmpărtiţii turceşti, cîţ au fost din capătul
!mpărăţiei lor pînă astădzi Spătarului Milescu 8 • În orice caz, din cuprins.
se vede că autorul a consultat izvoare greceşti, slavone, româneşti şi :poate
chiar latineşti; era un cunoscător al Orientului otoman şi „se pare chiar că.
limba turcească nu i-ar fi fost necunoscută" 7•
Remarcabilă rămîne, fireşte, străduinţa lui Dimitrie Cantemir în a sa
Istorie a Imperiului otoman 8 ; a reprezentat pentru Apus, în vremea cînd a
apărut, şi mult încă după aceea, un pas înainte. Deşi în cîmpul politic, Can:...
temii- a fost un adversar al turcilor, totuşi în opera sa istorică - peste toate
scăderile de metodă şi informaţie - biruie spiritul de cercetare şi de cunoaş­
tere a adevărului nepărtinitor. Modului adesea fantezist în care erau concepute
naraţiunile unora dintre scriitorii creştini, el îi opune urmărirea aproape ser-
vilă a surselor otomane 9 , la care adaugă o sumedenie de cunoştinţe ce ţineau
de propria sa experienţă şi cercetare 10•
„Noi n-am vrut, spune el, să alunecăm în greşala unor scriitori creştini
care vorbind de treburile turceşti au încărcat operele lor cu povestiri absurde
şi necoapte" 11 • Dimpotrivă - şi aci ne explicăm şi excesul, firesc metodei

3 „ ... Imperiul otoman care se află în vecinătate imediată, aed imperiu a cărui putere
făcu să tremure de multe ori Europa, ne este foarte rău cunoscut. Datele istorice pe care le
a·rem din Turcia sînt foarte defectucase şi încărcate de erori. Cauzele acelor defecte sînt cuno-
scute. Grecii, care au avut a face mai mult cu turcii, au scris fca1 te rău istoria acestora.
Latinii, mai ignoranţi decit grecii în afacerile turceşti, dind crezămint grecilor s-au înşelat şi ei.
De aici vine că a voi să scrii istoria turcească din documente de ale creştinilor, înseamnă tot
atît, ca şi cum ai voi să scrii din ziarele ncastre istoria statelor situate afară din Europa ... " -
din Extras din pre/a/a traducătorului getman, vezi Dem. Cantemir, Istoria Imperiului otcmaii
ed. Hodoş, partea I, p. 36. În continuare se arată cauzele pentru care istoria turcească nu
este bine cunoscută în Apus: necunoaşterea limbii turceşti, neîncrederea turcilor „de a nu
comunica lucrurile lor cu alţii" şi „ura înverşunată" a popoarelor creştine contra lor.
' Din aceeaşi „prefaţă a traducătorului german" a operei lui Cantemir aflăm că era.
mare „greutatea de a ciştiga cărţi turceşti". De remarcat însă faptul că traducerea de texte
turco-arabe începe de timpuriu şi s-a făcut pe o scară foarte întinsă de către italieni, franeezi.
unguri şi germani. Franz Babinger, în a sa Die Geschichteschreiber der Osmamn und ihre Werke.
Leipzig, 1927, dă"liste bogate de traduceri apusene la capitolul fiecăruia dintre scriitorii studiaţi„
6
După N. Iorga, I st oria literaturii romdneşti, voi. I, .13. 348- 349.
6 Acelaşi, Op. cit., p. 349 . .
7 Ibidem.
8 Ed. Hodoş.

8 \'ezi în dr. Giorge Pascu, Viaţa şi operile lui Dimitrie Cantemir. Bucureşti, 1924, lista,

izvcarelor turceşti, p. 61- 62.

1 ° Ccmbătind modul în care istoriografii creştini descriu cucerirea Candiei, Dim. Cantemir

spune: „nu ·ra fi inutil să descriu aci această cucerire chiar după informaţiile ce le am de la
acele persoane care pe acel timp erau iniţiate în secretele statului". Vezi Istoria Imperiu/Iii
ototnan, cd. Hodoş, Bucureşti, 1876, partea I. p. 395, nota 7.
11 G. Pascu, op. cit., p. 62.

432
pe care el o iniţia
- „toate aceste fapte petrecute în acest mare imperiu,
văzute şi nevăzute de noi înşine, scrise şi de istoricii turci, le vom povesti în
partea a doua a istoriei noastre cu aceeaşi fidelitate şi chiar cu cuvintele
istoricilor turci, precum· am făcut-o în partea întîia" 12 • Nimic mai "fire~.c
pentru acest mod de a concepe istoria otomană, decît o largă folosire a izvoa-
relor turceşti.
Către sfîrşitul veacului al XVIII-lea, ideea unei istorii asupra împăra­
ţilor otomani ispiteşte şi pe talentatul boier Ienăchiţă Văcărescu 13 • El scrie
în exil Istoria otomănească a prea puternicilor şi marilor împăraţi, lucrare în
care a vrut să cuprindă o „adunare istorică a prea puternicilor împăraţi
otomani, pe scurt alcătuită, arătînd de cînd şi cu ce mijloc au luat această
stăpînire începerea ei, şi creşterea, şi starea şi urmările celelalte pînă astăzi;
ca prin scurtarea povestirii să poată afla, fără multă osteneală, veri cine,
istoria othomanicescii împărăţii, iar mai vîrtos, ca să mingii cu această oste-
neală, şi petrecerea vremii cei turburate întru care mă aflu". În prefaţa scrierii
sale, Ienăchiţă Văcărescu afirmă şi el că s-a folosit de izvoare turceşti. Citează.
„pe Naima, Rasîd, Subhî", pe care i-a confruntat cu un număr de scriitori
creştini a căror listă o şi dă. A cercetat şi prin arhivele turceşti 14 • Avînd relaţii
foarte întinse în lumea otomană, el a putut - pe această cale - să obţină
o informaţie mai bogată pentru evenimentele dintre 1750-1794, în timpul
cărora trăieşte.
Puţiniani după încercarea lui Ienăchiţă Văcărescu - în preajma marilor
frămîntări care vor cuprinde lumea creştină din Imperiul otonian - ariumite-
cercuri erau, se pare, în aşteptarea unei noi scrieri, adaptată de data aceasta,
şi tendinţelor politice ale vremii. Autorul ei va fi Dionisie Fotino. El aparţine
ultimei generaţii de cărturari bizantini pe care fluxul emigraţiei balcanice
îi împămîntenise în mediul nostru. Vom vedea din cele ce urmează dt şi
Fotino va folosi în această necunoscută scriere a sa pe· unul dintre cei mai
de seamă istorici turci.
Cele cinci volume 15 ale d-lui Iorga recheamă istoriografia românească
modernă în linia acestei tradiţii, care - mai mult ca totde'auna - rămîne
azi una din obligaţiile de onoare ale culturii noastre 16 •

12 P. "109. Ed. Hodoş.

13 A. Papiu Ilarian, Tesau1· de monumente istorice, Bucureşti, 1862- 186'1, Tom. II„
p. 237-302.
14 „Să însemnăm încă despre Văcărescu că, în călătoriile sale prin Turcia şi mai ales în
desele sale petreceri la Constantinopol, el izbuteşte a scoate din condicele împărăteşti, copii
după documentele atingătoare de ţara noastră. Fotino ne spune că a întrebuinţat această colecţie.
Acum însă, durere, e pierdută". A. Papiu Ilarian, op. cit., tom. II, p. 2"13.
15
N. Iorga, Geschichte des Osmanischen Reiches, Gotha, 1908- 19 i3.
18
La capătul comunicării sale Cronicile turceşti ca izvor pentru Istoria Românilor, d.
N. Iorga spune: „O concluzie se desface din acest studiu. Trebuie să avem si noi stînd la
un loc, tot ce ne priveşte în cronicile ()_smanilor. Dar pentru aceasta ne tr~buie orientali°şti. Nu e
o ruşine că pînă azi nu avem nici unul?"

433
 VIEŢILE SULTANILOR

Descrierea manuscr1.sulu~. În biblioteca d-lui dr. Elie Fotino 17 , între c:Iife-

nte ·cărţi şi manuscrise rămase de la înaintaşi, ani găsit această fi "fEVlKÎ]
~itoµti 69IDµaviKi'jc; icrropictc;, cmo '00µavou toi:> npci>tou µe:x;pi toi:> vuv j3a·o'lA.e~
·oovtoc; :EouA.tclV Max.µouo, µ& noA.A.u avfa::oom, Kai µ& 6A.atc; taîc; qnyoupaic; trov
j3acnAEIDV vatoup&A. ano tOV Xa:t~î'j ... I Prescurtare generală a istoriei oto1'n.anc,
.de la Othman cel dintîi pîtţă la Sultanul Mahmud, cel ce stăpîneşte acum, c:zt
multe anecdote şi cu toate chipurile împăraţilor, naturale, după Hagi ... ]
Este uri volum lega:t 1n carton şi îmbrăcat într-o piele fină inaron; con-
ţine 90 p.; 26x 19 cm. Pe ambele scoarţe se văd urmele unui discret chenar
:săpat în piele. Deşi carii au străpuns pe alocuri scoarţa şi 3-5 foi în adîn-
·cime, totuşi înfăţişarea generală a volumului este încă frumoasă. Foile. au
.fost numerotate de autor cu cerneală roşie însă legătorul, tăind marginea
:superioară a volumului a retezat şi cifra curentă; în parte ea se mai vede.
Paginile au o liniatură de presă: pe fiecare faţă 37 de rînduri; o margine infe-
rioară lată de 2 ..!._ cm, iar în afară una de 4 ..!._, contribuie la aspectul ele-
2 2
gant al paginei. Aceeaşi îngrijire şi preocupare de frumos 18 se remarcă în
întregul volum. Scrierea densă şi fină, sobru ornamentată, cu litere aruncate
peste rînduri - recomandă un mare şi răbdător meşteşug caligrafic. La fiecare
în.ceput de capitol, litera iniţială este frumos înflorită cu cerneală roşie. Prima
foaie este albă. Urmează pagina de titlu, rămasă de asemenea albă, autorul
nefiind, se pare, hotărît asupra formulei titlului şi dedicaţiei ce va face. La
pagina 4, la mijloc, se află o scurtă prefaţă de 8 rînduri semnată de scriitor.

Tn <piA.' civayvcilata, EÎnetO va Iubite _cititorulc, urma să în

ăpxiaIDµtv ttiv iatopiav cino Met-
f,.ltt tOV B-ov, oanc; tKupieUCJe ttiv
KIDvatavn vounoA.i v, Ka0roc; n vec; tcilv
icrtoplK&v toi3tov 6voµcisouai npti>tov
j3amA.Ea tcilv 'AyapT)vti>v· µ& to vei
dval ot ntpltpyciltepov to va ii!;euplJ
tlVCt<; n60tV KatÎ)"(EtO Kai np6ttpOV
Î) j3aCJlAEia toutcov, ttiv 6noiav aro-
~OUCJlV µEX,pl tf'i<; miµepOV, apx6µt0a
cino tov a'-ov; 6nou ăpX,T)CJE va t!;ou-
mcis 1J de; tOUtO to yevoc;.
~lOvUCJlO<;
cepem istoria de la Meemet al
II-iea, acela care a cucerit Constan-
tinopolul, precum îl arată unii dintre
istorici ca cel dintîi împărat al Aga-
renilor; pentru că este însă de un
mai marc interes ca oricine să cu-
noască de unde şi-a tras originile
şi mai dinainte împărăţia lor, pe
care o păstrează_ pînă azi, purcedem
cu cel clintii care a început să stă­
pînească acest neam.
Dionisios

17 Dr. Elie Fotino, nepotul lui Ilie Fotino: Locuieşte în strada L L. Caragiale, nr. 11.

Domnia-sa a a•rnt bunăvoinţa de a-mi pune la dispoziţie cărţile şi manuscrisele rămase de la

Dionisie şi !He Fotinc. Ţin să-i mulţumesc şi pe această calc pentru amabilitatea sa.
18 Dionisie Fotirio scrie lui Zenobie Pop la 29 septembrie 1817: „Îmi plac, după firea

mea, lucrurile frumoase .. ·.". N. Iorga; Contribuţiuni la Istoria Literaturii Române, Anal. ..\cad.
Rom., Seria II, Tom. XXIX, pag. -1. ·

434
 La pagina 5 începe textul,".care ţine pînă. la pagina 85. Paginile 86'--~
sînt albe. Prima biografie este închinată - după cum se anunţă din prefaţă _:_.
lui 9thman; urmează ale celorlalţi hani şi sultani 19• Fiecare biografie este·
însoţită de portretul Sultanului respectiv, încadrat într~un.medalion ·cu cir~
cumferinţa dublă, cu diametrul de 8 ~ cm. Aceste portrete, lucrate în acua-·
rele şi desen fin de peniţă, desăvîrşesc eleganţa volumului şi arată îndeajuns.-
că Fotino a fost înzestrat şi cu reale însuşiri de artist. Impresionantă galeria.
acestor cuceritori din soldatesca Asiei Medievale. La început figuri puternice·
de războinici orientali, cu ochiul migdalin,. cu nasul vulturesc, bărbia vio-·
lentă; apoi chipuri împărăteşti în bogate costume bizantine şi arabe, din.
hermină şi dam.isc; printre ele, degeneraţi din decadenţa imperiului, cu fii-io-
nomia bolnavă, cu ochiul stins. Poate de aceea este Fotino atît de mîndru de·
ilustraţia cărţii sale a tun ci cînd îi scrie lui Zenobie Pop că a reuşit s-o înzestreze·
cu chipurile „naturale" ale împăraţilor! 20
După Othman; vin la rînd: Orhan, Murat 1, Baiazet I,. Suleiman I, lusur;.
Musurman I, Musa, Meemet I, Murat II, Meemet II, Baiazet II, Selim I,.
Suleiman II, Selim II, Murat III, Meemet III, Ahmet I, Mustafa I, Osman,
1'vfurat IV, Ibraim I, Meemet IV, Suleiman III, Ahmet II, Mustafa 1I, Alzme{
III, Mahmut I; Osman, Mustafa III, Hamit, Selim III, Mustafa III ş{
Mahmut II. Cele şapte biografii de la sfîrşitul volumului nu sînt terminate;:
autorul .a rezervat spaţiul. necesar portretelor, a indicat uşor cu creionul-
lim.ita exterioară a medalioanelor, a scris dedesubt numele sultanului şi cîte·
două rînduri introductive şi a trecut mai departe, rezervînd fiecărei biogra.fii~
un spaţiu de două pagini.
La viaţa lui Mahmut, contemporanul său; istoricul a scris doar următoa-­
rele cuvinte: Ofrtoc; Tiu ciOEÂ.q>oc; Moucr·taq>d ·'tOU ·(-ou ocrnc; OtEotx0TJ 'ttlV"
pacnÂ.&iay Eic; 'tOU<; 18 ... 21 [Acesta era frate lui Mustafa al III-lea care a.
urmat la împă,răţie la 18 ... ]. -
Între filele manuscrisului am găsit şi cîteva din fişele istoricului. \'om.
reveni asupra _lor.

Note genealogice şi biografice.· Nici unul dintre scriitorii greci de la noi

nu s-a făcut mai vrednic de recunostinta ·noastră ca' Dionisie Fotino. Va veni
vremea ca printr-un studiu deosebi( să' se arate partea pe care a avut-o opera
aeestui „grec" - dominată de ideile timpului - la formarea acelei atmosfere
care a pregătit spiritualiceşte renaşterea poporului român. În ce măsură se
integrase. sufletului românesc şi .aspiraţiilor lui de atunci, în ce măsură· el
poate fi cu cinste aşezat alături de precursorii autohtoni ai emancipării noastre,
a demonstrat-o Gh. Sion în Prefaţa traducerii sale 22 : „Nefericita epocă a
invaziunii grecilor îri ţările. noastre şi a Domnilor fanarioţi, este .scrisă. ca o
adevărată epopee şi cu· o inimă în adevăr românească; mai toate familiile
însemnate de astăzi, vor vedea rolurile părinţilor lor. Deşi grec, Fotino se
vede că a călcat pe inima sa, şi, pentru ca să fie veridic, a descris cu .ne.păr-
18
Lui Othman ·nu îi dă nici un titlu; urmaşilor de la Orhan ·şi pînă la Mahomed al
II-lea., le dă titlul de han, iar de la Mahomed al Ii-lea le dă tuturor titlul de sulta1t:
20 Vezi p. 178.
21 Ms., pag. 85 .
22
. Istoria generală a Daciei sau a Transilvaniei, Ţării Munteneşti şi a Moldovei de Dionisie
Fotino, traducere de George Sion, Bucureşti, 1859.

435
linire şi cu compătimire de inimă românească, calamităţile cite au suferit
1ările române din cauza consîngenilor săi". Într-adevăr, vorbind de consîn-
;genii săi, F o tino nu se sfieşte să scrie: „ ... oameni ticăloşi (greci de- Fanar !) ,
destrămaţi şi fără saţiu, necugetînd decît numai cum să se îmbogăţească cu
-dezbrăcarea săracilor ... " 23
Aşa îl judecă pe Fotino şi d. N. Iorga - cu prilejul publicării corespon-
-denţei dintre istoric şi Zenobie Pop: „a fost unul dintre cei mai însemnaţi şi
mai legaţi cu viaţa noastră românească dintre învăţaţii şi scriitorii greci care
au trăit în mijlocul nostru ... " 24 Nu este fără însemnătate, desigur, nici fap-
tul că îl găsim semnat pe „cartea de adeverire" dată de boierii ţării lui Tudor
Vladimirescu în 23 martie 1821, carte prin care se ara tă că pornirea Dum-
nelui Slugerul Tudor Vladimirescu, nu este rea şi vătămătoare, nici în parte
fiecăruia, nici patriei, ci folositoare şi izbăvitoare şi norodului spre uşurinţă 25 •
Cu toate meritele acestea, asupra vieţii lui Dionisie Fotino, s-a publicat
la noi foarte puţin; asupra familiei aproape deloc. Lipsa totală de ştiri a dus,
cum era şi firesc, la unele presupuneri eronate. Astfel, d. N. Iorga 26 , vorbind
de Istoria Daciei, spune asupra autorului şi familiei lui următoarele:
„Din documentele timpului se pot culege destule informaţii asupra fami-
liei lui. La începutul secolului al XVIII-lea întîlnim pe Gheorghe Fotino în
"Ţara Românească. încă din 1785, dăm de un Antonie Fotino, poate tatăl
scriitorului nostru, ca biv Vei Şătrar. Era căsătorit cu Ecaterina Fălcoianu,
de care se despărţi la 1792, după şapte ani de ceartă. Era Postelnic sub ruşi,
-şi, rămîind pe lingă persoana lui Constantin-Vodă Ipsilanti, trecu împreună
cu dînsul în Rusia, la 1808. Un I:ci~~a<; ~tvo<; Cl>onvoc; se întîlneşte la 1802
în socotelile Cotrocenilor, un Ioan Fotino se desparte de soţia sa Luxiţa
în 1818; un« Fotino •era spiţer al Curţii în 1795. O pităreasă Eufrosina Fo-
tino avea un proces· cu un sudit la 1802-1803, pe cînd trăia soţul ei, al cărui
nume nu ni se dă. În fine, se ştie că, după 1821, Ilie Fotino, fiul lui Dionisie,
a făcut o povestire a împrejurărilor din timp~ Zaverei, care e unul din izvoa-
rele cele mai importante asupra acestei mişcări 27 • Dar nici despre Dionisie,
nici despre Ilie nu cuprind nimic numeroasele hîrtii contemporane pe care
le-am cercetat. Aşa că trebuie să ne mulţămim cu portretul de la Academie
(v. Revista nouă, III), şi cu cîteva note bibliografice. Mai ştim atîta că a
scris Noul Erotocrit, apărut la Viena în 1818."
Iată însă că o împrejurare fericită ne pune în situaţia de a lămuri într-o
măsură acest întunecat capitol. În biblioteca d-lui dr. E. Fotino se găsesc
încă două manuscrise foarte preţioase; unul, semnat L\1ovu0'10<;, cuprinde
cîteva dintre scrierile de muzică bisericească bizantină ale învăţatului 28 .

2~ Dionisie Fotino, op. cit., traducerea lui Gh. Sio~. tom, I, p. 186.
24 N. Iorga, Contribuţiuni la istoria literaturii române la inceputul secolului al XIX-iea,
An. Ac. Rom„ Seria II, tom. XXIX, M. Secţiei Istorice, Bucureşti, 1906.
26 C. D. Aricescu, Istoria revoluţiei romane de la 1821. Craiova, 187'1, II, Acte justiH-
-cative, p. 132- lJJ.
28
N. Iorga, Istoria Literaturii Romaneşti, Bucureşti, 1925- 19JJ. voi. III, p. 110.
27
Ilie Fotino, Tudor Vladimirescu şi Alexandru lpsilante în revoluţia dill anul 1821, supra-
numită Zavera. Traducere de P. M. Georgescu, Bucureşti; 187'1.
28
Aol;acnucciptov, Tpul>Otov, 'Avaata1nµatciptov vfov şi Ta &vli&ica ioul>µe>..a to>&tvci.
La început o foarte măgulitoare prefaţă închinată Marelui Vistiernic Constantin Filipescu şi
dialogi versificaţi, între autor şi carte. Cind a scris aceste cintdri avea J2 de ani, după cum
spune el însuşi la p. 324. Cu alt prilej vom vorbi pe larg şi despre aceste manuscrise de
muzică religioasă.

436
Al doilea, scmna:t "H)..ta~ Cl>rotelv6~, este un memoriu de familie; un scurt-
istoric care purcede de la Atanasie Fotino, tatăl lui Dionisie, şi merge pînă la
anul 1848 29. Vom publica, cu alt prilej, în întregime acest memoriu, în care-
găsilli, în sfîrşit, date genealogice asupra unei familii cu merite aşa de însem-
nate în cultura renaşterii româneşti. Aci ne mărginim să inserăm doar acele
informaţii care ne arată că Dionisie şi Ilie Fotino n-au aparţinut nici uneia
dintre familiile amintite de d. N. Iorga în pasajul citat mai sus - şi pe acelea
care contribuie la explicarea împrejurărilor ce au înlesnit lui Dionisie FotinQ
o lucrare asupra istoriei turceşti.
Dionisie Fotino s-a născut la anul 1769 30 în orăşelul Pa tras din Pelo~
ponez 31 • Tatăl său, Atanasie Fotino a fost un medic de reputaţie, în Constan-
tinopol. Fiind apreciat în cercurile otomane şi cunoscînd limba turcească,
Atanasie Fotino a devenit medicul sultanului Abdul Hamit 32 , în care calitate
a rămas la Constantinopol pînă la moartea acestuia, adică pînă în primăvara_
anului 1789.
Se pare că a fost o figură bine cunoscută - populară chiar - prin cartie-
rele creştine ale Stambulului; a fost supranumit de conaţionalii săi psaUakis.
fiindcă era bun cunoscător al muzicii orientale bisericeşti şi fiindcă în toate
sărbătorile mergea la biserică şi cînta în strană 33 •
După moartea sultanului, Atanasie Fotino a părăsit Constantinopolul.
din cauze care nu ni se relatează, şi s-a aşezat în Peloponez, unde avea însem-
nate proprietăţi 34 • Ferit de griji şi de nevoi, fostul medic al sultanului, împreună.
cu soţia şi fiica lui „trăiau o viaţă fericită" 35 . La această dată fiul cel mai
mare al lor, Dionisie, avea vîrsta de 20 de ani şi se pregătea de plecare din
nou la Constantinopol, pentru continuarea studiilor 36 • Nu ni se spune data
exactă a acestei întoarceri şi nici la ce şcoală anume, dar nu poate fi vorba
desigur, decît de marea şcoală a Patriarhiei. Survine însă o nenorocire. Intr-un
accident de vînătoare, un glonte sfărîmă piciorul doctorului Atanasie Fotina

211 Primele 31 de pagini sînt consacrate acestui memoriu intitulat:

l:ruu:tCoµatciptov Carnet de însemnări

T~ tµftc; Kata-ycoyftc;, a originei mele

mi CTtaoiou tftc; C<0f1c;· şi stadiul vieţii

1t~ '{V6xJlV tli>V µEtU XP6VCOV pentru ştiinţă, celor după ani urmaşilor­
Î)µEttP<Ov ăn:oy6v<0v. 'HÂ.fac; ~&l v6c;. noştri.

La celălalt capăt al caietului în care se găseşte scris acest memoriu, se află alte 26 de pagini,
cu încercările poetice ale lui Ilie Fotino.
°
3 Cunoaştem data morţii din prefaţa cărţii asupra revoluţiei din 1821, de Ilie Fotino
şi din l:nµet<0µataptov -ul aceluiaşi, p. 9: « ... ănoPul>aac; o& 52: tt&>v tfl Î)Â.tKia to 1821
&toc; 'tÎIV 10' toO 'OKt<0Ppiou Î)µtpa o&uttpa ... »
s1 După cum se vede în introducerea la Noul doxasticar, p. 1.
32 Ilie Fotino, l:T)µ&t<0µatciptov, p. 3: « ii µ~TI'IP µou, 6voµaCoµtvT) IlaaxaÂ.itaa, 6µoi~

EX&l nattpa tov 'A9avciatov cll<0tttv6v cmo NtCTIPU 'tf)c; IltÂ.oTtovvi)aou, tniaT)µov tatp6v
toO l:ouÂ.tav Xaµi tT) . . . » · ·
33 Ibidem, « ... l>attc; tn<0voµciCtto Kai Kapoaanc;, Kal 'l'aÂ.tUKT)c;, Kai IloÂ.ttllK11c;. ot6n

clxe Olatpi'lf&l xp6vouc; {Kavoiic; tic; K<OVCJtQV'tlVOU1t0AlV, Kai fito doÎ)µcov tftc; t& '09<0µavucftc;
OlQÂ.EKtOU, Kai tnp6q>cp& auvexli>c; 'tO, Kapliciat Kai 'tf)c; Moua1Kftc; tmatÎ)µT)c; 'lfUÂ.Â.<OV 7tUVtOt~
&~ 't1iv tKKÂ.T')aiav.
34 Ilie Fotino, ms. cit., p. 5 .
.36 Ilie Fotino, ms. cit., p. 1.
36
. Jlie Fotino, ms. cit., p. 5: « ot6tt 6 ul6c; tT)c; Atovi>cnoc;, o ~i~ ~ou, dxev 6..vax_Cllro-
PllCJ&l oul Ka>vatavnvol'.>nol..tv lva anoulicial] ... »

437.
.care, puţin după aceea moare 37 • Rămasă văduvă,.Diamanda Fotino; neavînd pe
nimeni care s-o ajute în administrarea proprietăţilor ei _,,.Dionisie fiind plecat
Ja- Constantinopol ...,..,. se gîndi să-şi mărite fiica, pe Pascaliţa, cu. un om eapa·bil
.anume Andrei Dimitriu 38 • Din această căsătorie, sora lui Dionisie avu .şapte
.copii. Al ;doilea· dintre ei :fu. botezat Ilie 39 • ·Acesta este Ilie Fotino, autorul
cărţii asupra revoluţieiidin 182L Că este nepotul lui Dionisie şi nu fiul - ttltil
-;;S-a crezut - se vede întîi din Prefaţa .40 cărţii lui: „Răposatul-fmcJtiztl" meu
Dionisie Fotino .. /' şi apoi, din chiar acest l:T)µetcoµa-•ciptov, la p. ·5: „ .. .fiul
,ei, Dionisie, unchiul meu plecase la Constantinopol ca să studieze'<. ·
Sie pune acum întrebarea: cînd a părăsit Fotino ·Coristantirtopolul s~u
;-Peloponeztil pentni a se statornici în ţara noastră?· La p. 110 din Istoria
.J...iteraturîi Româneşti d. N. Iorga scrie: „Era dascălul copiilor lui Dumitiachi
Ghica sau omul lui de casă. Cu prilejul războiului din 1787, el spune că se găsea
pe Ungă.acest bătrîn, influent şi bogat boier". Este, desigur, o scăpare din vedere,
. căci la 1787 Dionisie F otino era încă la Constantinopol cu familia sa. El nu se
,statorniceşte în ţară decît la anul 1800, după cum rezultă din propriile lui
.cm·int~, din prefaţa Istoriei Daciei,·tipărită la anul 1818:·„ ... în urma expe-
1rienţei mele de 18 ani în această ţară ... " Este adevărat, însă, că po\·estind
1fuga din ţară, din cauza pasvangiilor, Fotino pomeneşte de marele ban Diriti-
•trie Ghica „pe lîngă carele împreună şi •eu, autorul, Dionisie, ină aflam înainte
-şi mai pe urmă, nedespa"rţit în toate cvenimentclcu. Dar acest episod se petrece,
.după cum se ştie, la anul 1802, în a treia domnie a lui Mihail Şuţu în Muntenia,
·iar nu în 1787. Prin cuvintele ,;pe lingă carele, şi eu, autorul mă aflam îna-
iide . .. ", Dionisie a: vroit să înţeleagă î'n_ainte de 1802: în. nici un caz însă nu
:S-a referit la o dată anterioară lui 18'00. De asemenea, vor trebui rectificate
-şi notele lui. C. Diaconovici 41 ş~ a d-iui Adamescu 42 , care spune.'- cei ~in
urmă după cel dintîi - că Fotino a ve~iţ î~ Muntenia în anul _1804; încă. din
.anul 180 I el închină vistiernicului Constantin Filipescu volumul său de cîntări
bisericeşti 43 • Dar, cu alt prilej ne vom ocupa mai pe larg. de intervalul petrecut
,de scriitor în ţară, de la data sosirii lui şi pînă la data dnd a=niurit. Aci ne
·\·om mărgini să adăugăm că a murit la 10 octombrie 1821 şi că.~~ fost înm01:-
anîntat cu alai însemnat în biseri_ca zisă a sfinţilor, în Bucureşti" :44 • ·
. Din informaţiile de mai sus rezultă îndeajuns de lămurit că mediul ,de
formaţie in.telectuală a lui Dionisie Fotino a fost ConstantinopoluLA.ci, .dealt-
.Uel, la început prin tatăl său iar mai apoi prin vestiţii Iacob Protopsaltul şi
. . . . . .'··

··. '37 llie Fotino, ms.· cit., p. 4 .

. as Acelaşi, ms. cit„ p. 5. ·

ae Acelaşi, ms. cit„ p . .5:
4-0 Ilie ,Fotino, op. cit„ p. VI.
u C. Diaconovici, Enciclopedia Romiimi, tom. II, p. · 453.
: , 42 I. Adal}lescu şi Candrea, Minerva.
.·:· o La pag. 324 din.volumul de cintări··bisericeşti Fotino spune că a încheiat această lucrare
.de artAdn al 32"lea an al vieţii mele. Cum el este nll.scut la 1769, rezultă că a încheîat-o la anul
1801. . . . '
" Ilie Fotino, l:r11.1.&L(l)J1(1'tciplOV, p. 8. Pînă azi nu s-a ştiut: Ani început cercetlri în acest
,.sens .. Din fl!:fţri.cire..grăc;li11a. pe care.a 11-'fut-o Biserica Sfinţilor este astăzi în întregime acoperită.
.de clădiri.

438
Petru Vfaantie de la Patriarhie s-a desăvîrşit el în arta· cîntărilor bisericeşti
bizantine 45: În al doilea rînd vedem că el a putut ,...,.- datorită funcţiei d~
încredere a' tatălui său la serai - să cunoască de aproape clasa conducătoare·
a imperiului, moravurile şi mai ales scăderile ei 46 • Rezultă chiar, di.n cercetă­
rile ce am făcut, că încă din timpul îndelungatei lui şederi la ,Constantinopol,.
Dionisie Fotino ..s-a simţit înclinat să cerceteze istoria otomană. Poate că_
dacă ar fi ră.mas acolo, ar fi adîncit şi mai mult aceste preocupări; ar fi făcut-o.
poate în termeni mai ştiinţifici, aşa cum a făcut în urmă cu istoria româ-
nească. Manuscrisul ce publicăm este cea mai bună_ dovadă nu numai că a avut
aceste preocupări în timpul şederii lui la C<;>nstantinopol,_ dar că ele au per-
sistat şi după aceea, peste decenii, pînă în cei din urmă ani ai viţ!ţii lui, după.
cum vom vedea în tele ce urmează.

Cînd au fost scrise Vieţile Sultanilor. Nu· ştim. exact data cţnd a scris:
Dionisie Fotino lucrarea sa asupra sultanilor turci. În arhivele ca.sei de negoţ
a familiei Pop din· Sibiu, d-l N. Iorga a găsit cîteva interesante. scrisori ale
isto~cului către Zenobie Pop 47 ; din conţinutul acestora lucrurile se lămuresc·
întrucîtva. ·
Învăţatul Dionisie, sfîrşind Istoria Daciei şi Noul Erotocrit, apelase la.
sprijinul acestui „protector al literaturii şi iubitor mai ales de carte grecească.
nouă şi veche" 48 , - pentru tipărire; Pop îi comunicase că ia asupra lui tipă­
rirea lucrărilor amintite. Corespondenţa se poartă astfel cu prilejul acestei
afaceri de tipar şi întovărăşeşte de regulă expediţia textelor, corecturilor sau
transporturile de exemplare tipărite. Începută în septembrie 1817, seria
scrisorilor găsite de d. N. Iorga se opreşte în august 1819. Într-una din ele
scriitoru.ţ, fiind întrebat de bancher asupra altor scrieri - fireşte în vederea
imprimării lor - răspunde: „Le am ce-i dreptul, dar sînt nerevăzute, neîndrep-
tate şi neîncheiate" 49 ; apoi adaugă: „numai furînd ceva timp, mă pot ~)Cupa
să le văd şi să le îndrept, fiindcă n-am pe nimeni ajutor" 50 •.
Care sîn t aceste scrieri neîncheiate, pe care F o tino îşi propune, la generoasa
invitaţie a prietenului său, „să le revadă şi să le îndrepte", aflăm din aceeaşi
scrisoare. Plîngîndu-se de grijile şi nevoile ce ~u năvălit asupra sa, Dionisie
Fotino adaugă: „Cu toate acestea nu las nici scrierile mele la o parte, care sînt:
o distractivă comedie ; o prescurtare generală a istoriei otomane de la Oth-
man I pînă la Sultanul Mahmud, cel care stăpîneşte acum, cu multe anec-
dote şi cu toate portretele sultanilor, naturale, după Ragi şi Teatrul cel mare
al lumii, de la Baltazar Gracian, în patru volume, interesant şi pentru toate

43 .~nton Pann, Bazul teoretic şi practic al muzicii bisericeşti, apărntă în Bucureşti în anul
1845, la p. XXVI: „Iar în ştiinţa muzicii bisericeşti mărturiseşte singur că a fost şcolar dastf1-.
li lor săi Iac9b. Protopsaltul şi· Petru Vizantie, cărora a fost şi imitator". Vezi şi Nic. M. Po-
pescu, Viaţa şi activitatea dascălului de cintări Macarie Ieromonahul, Bucureşti, 1908, p. 12- 1.3,
unde ,se vede cît de preţuiţi au fost cei doi dascăli constantinopolitani ai lui Dionisie Fotino.
.
48
pionisie Fotino n-a simpatizat deloc pe turci şi regimul lor despotic; chiar în .Istoria
D_aciei, vo.rbind . de sultani, el. îi denumeşte ,,tirnni" · (v. de pildă p. 122„ partea··Iv, trad:
Gh. Sion). , " · .
47 N. Iorga, Contribuţiuni la I(!toria Literaturii .ţ?omâne la începutul secolului al XIX-l<a.
ext~as din An, .Acad. Rom., Seria II,, torn. XXLX, p.• 3~9.
48 , Acelaşi, op. ci#., p. 3. . •• ·
49 N. Iorga, op. cit., p. 7.
GO Ibidem. 'i'··„·.

439··
anecdotele ce cuprinde" 61 • Iată dar că între lucrările „neîncheiate;, la 1 decem-
J:)rie 1818 se afla şi scrierea găsi tă de noi. Ea fusese concepu tă deci şi redacta tă
:în mare parte, înainte de această dată. Cînd? .
Încă din anul .1817, l-am văzut pe Fotino preocupat de modalitatea tipă­
ririi" Noului Erotocrit şi a Istoriei Daciei - opera capitală a vieţii sale. le.ce
.ani - anii maturităţii - lucrase cu mare răbdare 62 , spre a duce la bun sfîr-
şit această scriere de remarcabilă concepţie pentru vremea aceea - şi de
:Serioasă documentare.
În acest interval de zece ani (1807-1817), ocupat să se documenteze
;asupra istoriei·româneşti şi să redacteze, el nu s-a putut îndeletnici cu Vieţile
Sultanilor. Pentru „mîngîierea sa" lucra - după cum spune :- la Erotocrit .
.Am ajuns astfel la convingerea - judecînd şi după conţinut - că aceste bio-
.grafii au fost concepute şi în parte redactate înaintea Istoriei Daciei,- deci
înainte de anul 1807 - şi întrerupte apoi. Altfel nu ne putem explica igno-
rarea aproape totală a istoriei româneşti, la punctele de contact cu istoria
.otomană. Omul care s-a documentat 63 cu atîta pasiune pentru a scrie Istoria
Dacîei şi care a făcut cu prisosinţă dovada integrării 64 sale în spiritul şi în
viaţa istorică a poporului român n-ar fi putut întocmi o istorie a turcilor fără
:să pomenească - dintre episoadele cu răsunet european ale istoriei româ-
neşti - cel puţin numele lui Mihai Viteazul. Dar cu totul altfel a privit Fotino
lucrurile atunci cînd a reluat - în 1818 - scrierea sa. Acum, după ce dăruise
patriei adoptive Istoria Daciei, el îşi dă seama că n-ar mai putea tipări o isto-
rie turce.ască fără a aminti cîteva din legăturile ei cu trecutul Principatelor.
Aşa ne explicăm. prezenţa între foile manuscrisului a unui număr de fişe, de
format mic, în care Fotino şi-a însemnat - odată cu reluarea lucrării - dife-
rite episoade din istoria românească, pe care voia să le introducă în vechiul
text al scrierii sale. Dar despre aceste fişe vorbim în altă parte, mai pe larg 66•
Deci fără a putea preciza data, sîntem în măsură a afirma totuşi, că V ie-
jile Sultanilor alcătuiesc una dintre primele lucrări ale lui Dionisie Fotino.
De asemenea, este foarte greu de arătat cu precizie, locul unde el întrerupe
lucrarea şi de unde o reia în 1818. S-ar părea că biografia sultanului Alunet,
ultima completă, este punctul la care Fotino şi-a întrerupt opera sa. A reluat
:într-adevăr scriitorul aceste biografii, aşa cum promite în 1818? Ne îndoim.
În orice caz, va fi adăugat foarte puţin: poate titlul şi rîndurile introductive
.ale fiecăreia din ultimele şapte biografii. Nemaiavînd probabil la îndemînă
izvoarele după care îşi începuse lucrarea, el a scris aceste introduceri stereo-
tipe rezervînd însă, cum am văzut, paginile necesare fiecărei biografii. Dar nu îi

.u Ibi4eM.
H În septembrie 1817, Fotino sfîrşeşte de scris ·.rol. III şi de copiat ·.rol. II din IsJ&iria
Daciei : „Vei afla cli. aceste lucrări ale mele le-am început acum zece ani: Erotocritul pentru
propria mea mîngiiere, iar descrierea moldo-munteană ca un Ilcipepov ~Ul Uitav µou (o
·dittcacţie pentru gustul meu)". Vezi N. Iorga, op. cit., p. 7.
18 „Pe11tru cli. mi s-a întîmplat să am încă şi multe tălmăciri latineşti despre ţara Dacia,
şi t<iltodata. cronici slavon.eşti, polone şi altele, în care se cuprind şi toţi Domnii de demult ai
Ţării Româneşti şi Moldovei, care nu se cunosc de localnici, şi nici n-au cronici anume (tli.
iS111 XPOVlKci), mi-am pus în minte să. scriu, de la început şi pînă astăzi, istoria acestor donă
1PriBcipate, şi apoi să adaug descrierea topografică şi politică a lor."
" N. Iorga, op. cit., p. J, spune despre Dionisie Fotino că a fost „unul dintre cei mai,..
ânsemnaţi şi mai legaţi cu .viaţa noastră românească dintre învăţaţii şi scriitorii greci care au
-trăit-- în mijlocul •ostru ... ".
»Vezi pag. H6-t57.

446
lipseau lui Fotino numai izvoarele textul~i. pentru a putea continua în voie,
după 1818, această scriere; îi lipsea, se pare, chiar izvorul după care luase
portretele; Fotino s-a mărginit să le rezerve şi acestora spaţiul necesar, indi-
cînd cu compasul locul medalionului. În aceste condiţii, nu este de mirare că
.,încheierea" lucrării mergea, fireşte, anevoie. Se pare că Dionisie · Fotino
devenise el însuşi sceptic asupra posibilităţilor de lucru. Într-o scrisoare tîrzie,
din 3 martie li19 56 , el spune lui Zenobie Pop: „Pentru moment mă ocup
cît îmi este cu putinţă, de hărţile geografice ale Valahiei 57 şi ·de biografia
sultanilor". Dar scrierea a rămas şi după aceea, „neîncheiată". Moartea l-a
surprins pe Dionisie Fotino în plină activitate istoriografică; nu însă pentru
Vieţile Sultanilor ci pentru evenimentele din 1821 al căror martor şi „iniţiat"
fusese 511 •

Izvoarele. După cum ne-o spune Fotino însuşi, în scrisoarea din 1 decem-
brie 1818, izvorul de care s-a folosit pentru alcătuirea acestor biografii este
Ragi (ă.7to -rov x.a-r~fl). Hagi - Hagi Califa - este numele sub care era
cunoscut mai adesea vestitul istoric turc Mustdfa b. 'Abdullăh 59 , unul dintre
cei mai de seamă cărturari pe care i-a avut Imperiul otoman. A trăit de la
1609-1657 şi a lăsat o operă imensă. Lucrările lui traduse în limbile franceză,
italiană, engleză şi latină au servit adesea, începînd din veacul al XVII-lea
ca bază cercetărilor orientaliştilor europeni. Om de vastă cultură arabă,
persană şi europeană, Hagi Califa poate fi pus alături de cei mai mari învăţaţi
ai timpului său. Are multe scrieri istorice din care Dionisie Fotino a putut
culege materialul necesar biografiilor sale. În primul rînd, s-a folosit însă de

r.& N. Iorga, op. cit., p. 8.

67 Am văzut în colecţia de stampe şi manuscrise a d. prof. N. Ionescu o hartă a Daciei
provenind dintr-un volum al Istoriei Daciei.
58 Ilie Fotino, Tudor Vladimirescu şi Alexandru Ipsilante în revoluţia din anul 1821, supra-
numită Zavera, Bucureşti, 1874, traducere de P. M. Georgescu. „Răposatul unchiul meu Dio-
nisie Fotino aflîndu-se în acea epocă în Bucureşti şi iniţiat fiind în secretele Eteriei se ocupa
totodată cu multă asiduitate întru a completa a sa istorie a Daciei, scrisă în trei volume ... ",
p. VI.
59 Mustafa b. 'Abdullăh, Gen, HăMi, este socotit de către Franz Babinger „der grosste
Polyhistor der Osmanen". Este cunoscut şi sub numele kjatib Celebi. S-a născut la Constanti-
nopol în februarie 1609 şi a murit în octombrie 1657, în urma unui accident. Mormîntul său
se află la Constantinopol. Era fiul unui funcţionar de la departamentul războiului. El însuşi a
intrat încă de la 14 ani în corpul Silihdăr şi repartizat apoi la cancelaria anatolică (A nadolu
muliăsebe qualemi ). Între anii 1624- 1635 a stat aproape în permanenţă cu armata în estul
Anatoliei. A luat parte la 3 expediţii contra lui Abăza Paşa şi apoi la cele mai mari expediţii
militare pe care le-au întreprins turcii în vremea aceea, între altele la asediul Bagdadului şi
la expediţiile din Persia, etc. În iarna anului 1633- 1634 şi-a făcut şi călătoria de pelerinaj.
Moştenind o avere mare a demisionat din slujba sa şi s-a dedicat exclusiv cercetărilor ştiinţifice.
A fost un cărturar de o vastă cultură enciclopedică. A scris în toate domeniile; dar aproape
toate scrierle sale cuprind în primul rînd un important material istoric, în al doilea, geografic
şi lingvistic. A lăsat un foarte mare număr de cărţi şi manuscrise care azi se găsesc fie în arhivele
constantinopolitane, fie prin marile muzee şi biblioteci din Apus. Vezi pentru toate aceste infor-
maţii şi pentru tot ceea ce priveşte pe acest ma.re istoric turc, Franz Babinger, op. cit., p. 195-
203. Primele comentarii mai largi asupra lui Mustăfa b. •Abdullăh le-a făcut Geam batista Tode-
rini în a sa Letteratura Turchesca, Veneţia, 1787, tom. III, p. 25- 34, 131- 142 şi 143- 178.
La p. 26, Toderini spune: „ ... fu dottissimo Musulmano ... Ragi Calfah coltiv6 i1 raro talento
coi viaggi, colie lingue orientali, e Europee, coll'ascoltare i piu illustri maestri colla lettara im•
mensa di libri d'ogni scienza, e letteratura.·Les&e·un'infinita.d'autod-Arabi, Persiani e Turchi
in pili di trecento scienze siccome afferma Ibraimo ... "

441
Q celebră scriere, concepută în geri}Jl analelor, şi cunoscută în istoriografia
turcească sub numele de Taqwim al tewărich 6-0 (=tabele cronologice), ope-ra
i/Justre che aveva .servito di guida a molti Turchi scrittori 61 • Începînd după
obiceiul timpului, de la facerea ·lumii, aceste anale au fost duse de'Hagi Cha-
lifa pînă la anul 1058-1648, adică pînă la domnia: lui Mahomed al IV-lea,
fiul lui Ibrahim. A fost foarte apreciată şi ·folosită. Nenµmă-rate manuscrise
conţinînd această cronologie au circulat înainte şi după tipărire, în toată
lumea, de la Londra şi Paris pînă la Cairo şi pînă la Calcutta 62• Giambatista
Toderini scria la anul 1787 că Hagi Calfah compose questa Cronologia coft
molia, e dottrina, con senno, e buona critica, lascindoci una miniera ricchissima
d'Istoria, e d'erudizione musulmana 83 • ln ce măsură devenise utilă cronologia
lui Hagi Chalifa, ne-o dovedeşte faptul că, după moartea lui, s-a simţit nu
numai nevoia tiP.ăririi ei dar şi aceea de a fi continuată 64. Primul continuator
a fost 111 elzmet 'Sejchi; reluînd-o de la 1059-1649, el a continuat-o pînă la
1144-1731; al doilea a fost tipograful Ibrahim 66 , care a dus-o de la 1144-
1731 pînă la 1l46-1Î33 şi apoi a tipărit-o, însoţind-o de o biografie a lui Hagi
Halita; al treilea continuator, Ali Su'avvi, reluînd-o de la 1147-1734, a
continuat-o pînă la 1227-1812. Astfel stînd lucrurile, nu ne miră deloc cuvin-
tele lui Toderini, că tabelele cronologice ale lui Hagi ajunseseră pentru scrii-
torii turci un fel de „guida", investite de o autoritate cvasi oficială.]. ]. Reiske
a făcut o traducere în limba latină care se găseşte în biblioteca din Copenhaga 66 ,
în manuscris. Dar încă din anul 1697, Tabelele lui Hagi circulau prin Apus,
într-o traducere italiană, alcătuită de Giovanni Rinaldo Carli 67 şi ti_părită
la Veneţia. Afară de aceste două traduceri, s-a mai făcut şi o traducere fran-
ceză, de Antoine Galland, sub titlul Tables Chronologiques de Hadjy Khalfa.
Aceasta însă nu este cunoscută nici lui Toderini şi nici lui Franz Babinger.
Se pune acum întrebarea: Dionisie Fotino s-a folosit în Vieţile Sultanilor
de originalul turc, tipărit în anul 1146-1733 la Constantinopol de către Ibra-
him, de vreo copie în manuscris, de traducerea italiană, sau de cea franceză?
Răspunsul nu este deloc uşor, deoarece din toate acestea, noi nu avem la
îndemînă decît traducerea italiană a lui Carli. Din nefericire, nici aceasta nu
este însă cu totul exactă. J. J. Reiske şi după el şi ceilalţi orientalişti, au acuzat

8
81
° F.Babinger, .op. cit., p. 196.- 197.
Giambatista Toderini, op. cit„ p. 132. Harnmer, ln lntroducen, voi. I, p. XI spune:
„Fără lucrările cronologice şi geografice ale celebrului bibliograf I<atib Tchelebi, cunoscut mai
mult sub numele de Hadji I<halfa, scriitorul care întreprinde istoria Imperiului otoman nu va
putea să. meargă de cele mai multe ori dec!t pe dibuite ... " Hammer a cunoscut şi a utilizat
pas cu pas scrierile lui Hagi, cu deosebire Cronologia.· În l11trodticere, voi. I, p. XIX, el dă
lista lucrărilor lui Hagi, pe care le-a folosit. .
62 F. Babinger, op. cit., p. 197; dii lista tuturor manuscriselnr rămase şi localităţile uhde

se găsesc păstrate.
03
Giambatista Toderini, op. ciJ., p. 138- 139. .
6
' Franz Babinger, op. cit., p. · 196.· ·
65
Ibidem. Asupra lu~ Ibrahim Muteferriqa vezi şi G. Toderini, op. tit.
66
Indicaţii asupra acestei traduceri în G. Toderini, op. cit., p.· 119 şi în Franz Babinger, ·
op.cit., p. Jl7. •
67 Cro11ologia Histori~a scritta iii li11gua· tun:a, persiana, aral>a da Hazi· Halifi M11staf a e ·

I radQtta mll idioma italiano. da Gio; Rillaldo Car li, nobile fmtfoopolital10, e dragomano delta
Serrnissima Republica. di Vmezici. În Venezia -1697. Un exemplar di.n··acee.stă:!~Jibr-O·rarissirna',';
cum spune Toderini încă din anul 1787 (p. HO, op. cit.-), se- găs'eŞte în Biblioteca Academiei Ro-
mânl:', II, 24, 183. ' ·

44!~
pe Carli' că traducînd, a. modificat textul cronologiei lui HagL Toderini .îşi
însuşeşte·:şi el acu~a.ţia /d'infidelta) rostită de R~iske· 68 , el arată„ cu exemple,
că într-adevăr traducerea lui Carli.,cuprinde;modificări. Dă· probe edificatoare
din care se poate constata că· traducătorul veneţian a ·făcut adăugiri· şi omi-
siuni: Veramente collazionata colt' originale, .veggonsi' alquante cose introlasciata·;
altre aggiunte, e volgarizzate senza sequire con esatezza -l' originale 69 :· ·în aceste
condiţii, posibilităţile de control se restrîng fireşte. Cîteva observaţii totuşi, se
impun. Astfel, constatăm că ultima biografie pe care· Dionisie Fotino·o scrie
în întregime este aceea .a sultanului Ahmet ·al III-iea.,. care moare în anul
1730. Deci Fotino nu s-a oprit la anul 1058~ 1648 unde s-a oprit Hagi Cha-
lifa, ci a mers mai departe, pînă la punctul unde. a ajuns Mehmet Sejchi,
primul continuator al Cronologiei. Cum volumul tipărit şi editat de lbrahim
~Iuteferriqa, al doilea continuator, merge pînă la. anul 1733, ar rămîne··.să
conchidem că Fotino s-a folosit de un manuscris· care cuprindea ·adausul lui
:Mehmet Sejchi - şi nu de volumul tipărit.
Se ştie că aceste manuscrise au circulat altădată în nu.măr foarte mare,
mai ales în lumea musulmană, aşa încît Fotino a putut să-l· cerceteze în
nemea şederii sale în Constantinopol.' Dealtfel, Cronologia lui ·Ragi Chalifa
n-a fost pentru Fotino ceea ce numiin obişnuit: un izvor. Ea n-a fost decît
un indicator·de date şi fapte, valabil prin reputaţia de exactitate, de care cu
atît entuziasm vorbeşte Toderini. După ştiinţa acestuia, mulţi scriitori turci,
au folosit-o după cum am văzut, „di guida". Dionisie Fotino, om de cultură
constantinopolitană a urn.at, fireşte, acest obicei; chiar Hagi Chalifa o reco-
mandă în ultimele pagini în acelaşi sens 70 • Aşadar, nu trebuie să ne închipuim
că Fotiho s-a mărginit la o compilaţie după aceste tabele de date şi fapte dis-
parate, pe care Hagi le-a cules de pe tot întinsul imperiului, grupîndu-le pe
ani, dar fără· a le da o înlănţuire istorică. Oricît de „rezumativ", Fotino face
totuşi istorie şi nu ·cronologie. El şi-a cules din Taqwoim ul tervărich doar o
parte din elementele constitutive ale biografiilor, osatura lucrării sale; 'la
acestea însă, el a mai adăugat un material istoric de factură literară, cuprin-
zînd elemente de portret· şi atmosferă, naraţiuni şi mai ales multe anecdote.
Pe acestea fireşte nu şi· le-a· procurat din Cronologia lui Hagi Chalifa.
Către sfîrşitul ei, Cronologia lui Hagi Chalifa cuprinde pagini care, de
asemenea, au înrîurit asupra lui Dionisie Fotino. Sînt o serie de consideratii
de ordin politic teoretic, în care istoricul turc arată că inferioritatea regimul~i
otoman şi mai al~s decădere!! lui se. da't9reşte în primul rîrid ·despotismului,
desfrînării ,şi cruzimilor 71 ; încheie demonstrînd superioritatea regimurilor
creştine, ale căror princiP,i s~au menţinut şi se menţin datorită faphilui că
se. întemeiază pe justiţie. „Lumea, spune Hagi, nu se surpă .nici prin erezie

88
G. Todarini, op. cit„ p. 140. Hammer a cunoscut şi traducerea lui Carii; vezi voi. I,
pag. XIX. După .originalul turc,· el dă în vol. I, p. 361- 363, extrase pentru intervalul de la
35 (655) cînd are loc invazia musulmană în:Turchestan şi·pînă la 467 ( 1074) cind se întemeiază
dinastia Seldjukizilor în Asia Mică. ·
89 lbid.em.
70
Traducerea lui Rinaldo Carii, p. 206: „ ... la quale appresso ofintelligen1i servira. di
semplici. indic_e,.a.ppresso g~'ignari dell'a.ntiche ·istorie di veruna satisfattione, mentre non po-
trano raccoglier, che un. nstretto compendio delle cose piu rimarrcabli comprato colla sresa
di tu~to il_ mio tempo d~'NQbili~simi Istorici". _Hammer, în Intt'oduceu, vol: I,> p. VI-'-Xll;
„ . .. suit singut'.ele lucrd.ri turceşti ·care pot servi de' ghid . .. ". ;„ -
71
Traducerea lui Rinaldo Carli, p. 204- 206. ·

443
nici prin necredinţă, dar sigur printr-o guvernare tiranică în care justiţia este
sfărîmată", sau „ Quel Principe Tiranno que abolisce le leggi, e tutto si dona
in preda a'suoi piaceri, vien, finalmente punito dal Cielo ... " i 2
În biografiile sultanilor din faza de decadenţă a imperiului, Fotino folo-
seşte cu prisosinţă îndemnul acesta la o aspră judecată şi cată necontenit a
releva îndeosebi păcatele curţii otomane, pe care Hagi Chalifa le amintise
doar prin aluzii şi sub forma unor consideraţii politice de ordin general. În
afară de aceasta, am găsit în foile manuscrisului ce înfăţişăm, o fişă conţi­
nînd următoarele cuvinte: « „ A~ Kataypacpi) 6 1tOAEµo~ 1tprotov µEtci. Iletpot>
aou Kai 6 0avato~ MppayKoPavou Kai oi pacrtAEi~ Katci. t6v vfov crucrt11µa ...
[să se înregistreze întîi războiul cu Petru I-iul şi moartea lui Brîncoveanu şi
regii după sistemul nou]. Fotino îşi propune prin urmare să vorbească pe
larg de regii de sistem nou. El urmărea desigur să facă ca şi Hagi Chalifa,
elogiul monarhilor creştini reformatori. Lucrul era, pentru vremea de revoluţii
în care trăieşte şi scrie Fotino, încă şi mai potrivit; teoriile istoricului turc
de la 1648, asupra cauzelor decăderii imperiului musulman, apăreau, în lumina
veacului de libertate ce începea, ca o sumbră prevestire.
Cît priveşte anecdotele şi naraţiunile, parte din ele au putut fi culese
de Fotino dintr-o altă operă a lui Hagi intitulată gămi'al mutun 73 • După cum
ne spune Babinger, aceasta nu este altceva decît o culegere bogată de anec-
dote istorice şi literare ( ... geschichtlicher mul literarischer Anekdoten). Nu
este exclus, judecind după asprimea cu care Hagi Chalifa caracterizează.
regimul sultanilor, ca această culegere să cuprindă chiar ea, unele din anec-
dotele răutăcioase folosite de Fotino. Pentru cele mai usturătoare el a avut la.
îndemînă şi pe istoricii creştini 74 , iar pentru unele accente de satiră, propriul
lui sarcasm.
ln ceea ce priveşte metoda biografică, în afară de faptul că era foarte
curentă în vremea sa, Fotino avea un model tot în scrierile lui Hagi Chalifa ..
Este studiul intitulat sullam al - wusul ilă tabaqat al - fuhul („ein lebens-
geschichtliches Werk uber beruhmte 1\1ănner . .. ") 75 •
Sînt şi alte scrieri istorice 78, sau cu parţial conţinut istoric, ale scriito-
rului turc, care au putut procura lui Fotino material pentru Vieţile Sttl.ta-

72 ibidem.
:-a Franz Babinger, op. cit., p. 201. Chiar din scrisoarea lui Fotino către Zenobie Pop-
se vede că şiunele anecdote provin tot din opera istoricului turc.
74 Este limpede că Dionisie Fotino, deşi nu dă în scrisoarea către Zenobie Pop, decît un

singur izvor - Hagi Chalifa - totuşi s-a folosit şi de istoricii creştini. Dăm în paginile urmă­
toare unele indicii certe. O urmărire a întregului material provenit din surse creştine directe„
nu se poate face decît avînd şi textele izvorului turc indicat de autor însuşi. ·
7& Pentru genul Plutarch, în jurul anului 1800-20, Fr. I. v. Hormayer, Osterreichisclier·
Plutarch, Wien, 1807- 1811 şi Nicolae Nicolau, Plutarch Nou, traducere cu adăugiri după Pierre·
Blanchard, Buda, 1819, voi. 1-11.
76 Ragi Chalifa (traducerea italiană a lui Rinaldo Carii) spune: „Se poi diletassero d'in-
tender minutamente il tutto, leggino d'altre mio Libro intitolato il Millesimo trecentisimo.terzo,
col quale potramo pienamente appagare la loro curiosita". Lucruri privitoare la viata unora..
dintre sultani se vor fi aflind în raunaq alsalta11a, o istorie a Constantinopolului scrisă de Hagii
Chalifa. Pentru unele acţiuni militare, Fotino va fi consultat poate şi tuhfct ul-kibar fi esfăr
ill-bihar, o istorie a cuceririlor turceşti în M. Mediterană şi M. Neagră, tradusă în franceză
sub titlul: Histoire des conquetes des Ottoma11s sur Ies Chriticns tant dans la mer mediterranee
que da11s la mer no.ire avec les noms des places ( et) Ies circonstances des victoires de Sieur la.
Rocque şi în engleză, James Mitchell, The History of the maritim wars of the Turks, .translateă
rom the Turkish of Haji Khalifeh, London, 1831. Vezi pentru manuscrise şi detalii Fr. Ba-
binger, op. ci·., p 202-203.

444.
nilor. Dar, în stadiul actual al posibilităţilor de orientare în istoriografia oto-
mană, o lămurire completă asupra tuturor textelor din opera lui Hagi Chalifa
folosite de Fotino nu este cu putinţă. Din cele de mai sus rezultă deci că
Hammer s-a înşelat atunci cînd a crezut că el este primul scriitor european
care s-a folosit de operele marelui istoric turc. 77
Deşi în scrisoarea către Zenobie Pop, Fotino dă ca izvor al scrierii sale
numai pe Hagi Chalifa {cuto 'tOV Xa't~fi ... ) totuşi se pare că Fotino a consultat
şi alte scrieri turceşti. Sînt unele indicii că a cunoscut acea Ta' rich-i al-i
Oşmăn (Istoria Otomanilor) pe care specialiştii au caracterizat-o ca „cea mai
utilă prescurtare care s-a scris asupra istoriei Turciei". Dealtfel, este de pre-
supus că Fotino, vrînd să scrie la rîndul său ·H yevtKÎl tmwµi; 68roµavtKfic;
{crwpiac;. [Prescurtare generală a istoriei otomane] îşi va fi procurat şi ma-
nualul turcesc amintit mai sus. Autorul acestei celebre prescurtări este
Mehmed Hemdemi, Gen. Solaqzade 78 :· pentru începuturile imperiului este o
scriere bună şi foarte des utilizată de cei care au scris asupra istoriei turceşti.
Un indiciu preţios că Fotino a cunoscut-o îl găsim în următorul fapt: Hammcr
arată că după asasinarea lui Murat I de către Miloş Cobilovici la Cosova,
Baiazed a instituit un protocol special pentru cei admişi în audienţă: ei erau
însoţiţi în faţa sultanului de slujitori care aveau datoria să-i ţină de subţiori,
gata a-i împiedica de la orice mişcare agresivă 79 • Pentru această informaţie,
Hammer nu citează nici pe Ragi Chalifa, de care se foloseşte necontenit - şi
nici pe altul dintre autorii turci sau bizantini pe care i-a utilizat pentru Murat
şi Baiazed, ci pe Solaqzade. în biografia lui Baiazed I, Dionisie Fotino scrie
şi el următoarele: „Deoar~ce tatăl său a pierit fiind înjunghiat de un serb,
a făcut şi acest obicei ca atunci cînd era să vie spre întîmpinare solii altor regi
şi de alte eparhii, punea totdeauna lingă el arcul cu săgeata şi oamenii lui,
ţinînd pe soli de subţiori îi prezenta în faţa lui, care obicei şi pînă astăzi îl
păstrează împăraţii turcilor". Asemănarea între cele două versiuni este evi-
dentă.
. Cercetînd mai de aproape conţinutul scrierii lui fotino ne-am convins că
istoricul nostru nu a folosit numai izvoare turceşti ci şi creştine: bizantine şi
italiene. Într-adevăr, confruntînd manuscrisul lui Fotino cu acela al scriito-
rului bizantin Ducas, am ajuns la concluzia că autorul Vieţilor Sultanilor
a folosit, de la moartea lui Murat I, şi pe acest scriitor bizantin. Fotino eli-
mină fireşte din textul lui Ducas o mare parte, dar adesea opreşte în între-
gime frazele ce îi sînt necesare, făcînd doar adaptări de limbă; alteori rezumă
şi simplifică *.
Dăm acum şi în româneşte textul paralel al acelor două pasaje, eliminînd
din coloana lui Ducas frazele eliminate de Fotino. Asemănarea este evidentă:

77 Hammer, voi. I, Introducerea, p. XI-XII.

78 Babinger, op. cit., p. 257 A.
7 8 Hammer, vol. II, p. 235.
• Se dau cîteva exemple în limba greacă, în text paralel, din Ducas şi Fotino, pe care
nu le reproducem în ediţia ns. (C.P.D.) Vezi Nota asupra ediţiei.

445
 Ducas
..
.Iar Baiazed, locuind la Brusa
... cac1 nu-i lipsea nimic fnµnos
din ce produc popoarele ... Şedeau
în jurul lui copii şi fete, de o înfă­
ţişare şi un corp ales, tineri în
floarea vîrstei, tinere care strălu­
ceau mai mult decît soarele prin
drăgălăşenia şi prestanţa înfăţişării
... care cîntînd în propria limbă
... şi nu înceta a se bucura de plă-
cerile amorului în libertinaj ....
. . . Au venit . din Persia cău­
tînd a vedea pe împărat. -„De la
cine ?1' răspunse. Iar ei·: de la Te-
murlan sultanul Persiei şi al Baby-
lonului. Ziseră: „Marele Han Temur
te vesteşte prin noi robii lui, spu-
nîndu-ţi că nu-ţi este. îngăduit să
răpeşti cele ale altora ...
. . . Iar Baiazed porunci băr­
bierului să le rază obrajii şi să-i
trimită înapoi cu necinste .zicîn-
du-le: mergeţi şi duceţi ştire dom-
nului vost.ru să vină degrabă căci
îl aştept. Să fie despărţit de soţia sa.
legitimă dacă nu vine ...
... Iar în această expediţie, .
după ce străbătu munţii Armeniei
::\fari şi după ce pătrunse pe pămîn­
tul Turco-Perşilor, puse stăpînire pe
unul din oraşele apărute în cale,
Arsigan; şi luînd drumul înapoi,
el .. sosi la Brusa ; dar plecă din
Brusa şi, după ce trecu strîmtoarea
veni la Adrianopole şi trimise ştire
împăratului Ioan, zicînd că: ... ·
După aceeaşi metodă de prescurtare, fie prin eliminare, fie prin rezumare,
a scris şi pe Mahomed *.
• Şi aici am eliminat exemplele în. limba
Fotinu
Iar Baiazed . locuia la Brusa
folosir\du-se de toate plăcerile lumii
şi fiind servit de copii şi fete, tineri
şi fragezi, care străluceau ca soa-
rele, şi cîntau în limba lor, nu
înceta . de a se bucura de plăcerile
amorului în libertinaj ...
.
Iar în vremea aceasta vemra
soli din Persia la dînsul. (şi îi spu-
seră:) „Marele Han Demir sau Tu-
murlan zice că nu îţi este îngăduit
. _să răpeşti lucrurile străine.
Iar Baiazed bărbierind obrajii
lor i-a trimis înapoi cu necinste
zicînd: duceţi ştire domnului vostru
că eu îl aştept şi că de nu vine de
degrabă să fie despărţit de femeia
lui.
Şi după ce a făcut expediţia
· prin Armenia Mare a pătruns pe
pămîntul Turco-Perşilor şi punînd
stăpînire pe oraşul Arsigan se îna-
poie la Brusa şi a trecut la Adria-
nopole. Şi pe cînd cerea de la împă­
ratul Ioan ...
greacă, dînd numai traducerea. (C.P.D.) -
446
 Şi prin urmare ocupînd o stîncă
mai jos de Sosthcnion, numită în
vechime Phonea, acolo hotărî a
împlînta temelia (pe o suprafaţă)
în formă triunghiulară; ceea ce să­
vîr şindu-se chiar, porunci să se pună
numele castrului Pashesen 80 , pe gre-
ceşte Kephalokoptes (=care taie
capul), avînd în faţă şi reduta pe
care o construise bunicul său.
.... începu să clădească fortă­
reaţa pe o înălţime mai jos de
Sosthenion numit Phonea ( = uci-
gătorul) în formă de triunghi cu
turnuri foarte mari ca o acropolă
iar el singur supraveghea construc-
ţia pe care -a numit-o Paskesen.

... a poruncit să se transporte · ... tumil fiind adus lîngă OTaş

tunul la Constantinopol şi· legînd îl trăgeau 60 de boi cu 30 de că­
30 de căruţe îl trăgeau după ei ruţe şi' pe laturi 200 · de bărbaţi.
60 de boi - zic boii boilor - şi pe
laturile tunului 200 de bărba ti de
o parte şi de alta ca să-l tragă şi
să-:i ţină echilibrul ca să nu alu-
nece din drumul lui.

Şi înaintea căruţelor 60 de meş­ împreună cu 50 de meşteri pentru

teri ca să construiască punţi de (a repara) ·anomaliile drumului.
lemn la anomaliile drumului, ş1
lucrători cu dînsii, 200.
'

De asemenea, sînt oarecare indicii că pentru a schiţa personalitatea lui

Selim I, Dionisie Fotino a folosit pe Paolo Giovio, cel mai de seamă dintre
istoriografii creştini ai acestui mare sultan. Hammer ne spune că singur
Gio,·io dă informaţia că lui Selim „îi plăcea să citească istoria lui Cezar şi a
lui Alexandru cel Mare" 81 • Din Giovio, Fotino a luat-o în forma aceasta:
„A făcut să i se traducă faptele eroice ale lui Alexandru şi ale lui Cezar şi
a poruncit să i le citească adesea ca să le imite" 82 • Dar chiar portretul literar
al acestui sultan, reprodus mai jos (vezi p. 202) este alcătuit sub vădita in-
fluenţă a lui Giovio. Astfel, acesta ştie că Selim, „contrariu exemplului prede-
ce5orilor săi, care îşi lăsaseră barba să crească, Selim o rase pe a sa ... " 83
iar Fotino spune că sultanul „obicinuia să spună că nu purta barbă lungă, ca
tatăl său Baiazed, ca să nu-l apuce de ea dregătorii împărăţiei şi să-l întoarcă
după dorinţa lor" 84 • Mai departe Giovio spune că Selim „avea picioarele

60 Hammer spune că sultanul a dat acestei fortăreţe numele de Boghazkesen (taie gît)
Pentru acest detaliu citează pe Seadedin, pe Neschri şi pe Solakzad~. Ducas - spune Hammer-
a confundat cuvîntul boghaz (gît) cu acela de basch (cap) şi a crezut că fortul s-a numit
Baschkezen adică Ilaaxt:atv (taie-cap). Dacă Fotino ar fi luat numele cetăţii după i~toricii
turci n-ar fi greşit; luîndu-1 după Ducas el transcrie tot Ilaaxt:q&v..
n Hammer, voi. IV, p. 143.
e2 Mss. Dion. Fotino, p. 37- 38.
sa Hammer, voi. II, p. 143.
114 Mss. Dion. Fotino, p. 37- 38.

447
scurte şi bustul foarte lung" 85 , menţiune pe care o găsim şi în Fotino: „Avea
trunchiul trupului lung iar picioarele scurte ... " 66 Şi unul şi altul vorbesc
de „ochii vii", ai acestui mare războinic, şi de fizionomia lui „sălbatecă" 87 •

Scurtă caracterizare. Prin diversitatea izvoarelor folosite şi prin efortul

de sinteză, Vieţile Sultanilor ar fi putut alcătui - încheiate şi tipărite - un
bun tratat prescurtat al istoriei otomane sau cel puţin o plăcută lectură isto-
rică. ln orice caz ele nu reprezintă doar o compilaţie după Hagi Chalifa, aşa
cum cititorul ar fi fost înclinat să creadă judecînd după scrisoarea lui Fotino
către Zenobie Pop. Dar în afară de metodă şi izvoare, trebuie să subliniem
în încercarea lui Fotino şi tendinţa de a încadra acest material într-un plan
de idei generale. Se desprinde deci din Vieţile Suitanilor, cu destulă cutezanţă,
un anumit mod de a concepe istoria otomană. Acest mod nu este însă cu
totul necunoscut.
Se disting în desfăşurarea istorică a imperiului, două mari perioade:
una, în care Fotino relevă faptele pozitive, elementele de progres pe temeiul
cărora s-a închegat şi dezvoltat imperiul; alta, întunecată, care înregistrează
îndeosebi o sumă de fenomene negative, de dezagregare şi regres. Atît în faza
măririi cît şi în aceea a decăderii 88 , „omul este măsura lucrurilor" ; atît a
însemnat imperiul, cîtă valoare a avut conducătorul. Iată de ce a dat Fotino
un caracter strict biografic scrierii sale. Astfel, cei mai mulţi dintre sultanii
din prima perioadă, îndeosebi pînă la Selim al Ii-lea alcătuiesc o strălucitoare
galerie de biruitori şi în genere oameni de o dotaţiune superioară. Portretele
lor pun în lumină calităţi deosebite de energie şi pricepere militară, talent
politic şi uneori distincţie sufletească 89 etc.; defectele sînt umbrite. Sub astfel
de comandanţi armatele înaintează, cetăţile cad, popoarele se supun.
ln a doua perioadă, istoria imperiului se întunecă. Fotino ne înfăţişează
sultani care au pierdut virtuţile militare ale înaintaşilor lor, slabi, obosiţi,
vicioşi, cruzi, prizonieri ai vieţii de harem, oameni care nu ştiu nici să lupte
nici să încalece 90 , tipuri degenerate care vin la tron din negura închisorilor,

e.s Hammer, voi. IV, p. 1'13.

86 Mss. Dion. Fotino, p. 37-38.
87 Lbidem.
88 Dimitrie Cantemir a dat primul un titlu de acest gen: Historia incre111entorum atq11e
decrementorum A ulae Otho111anicae, care mărturiseşte de la început concepţia cauzală, ascendentă
şi decadentă a regimului politic otoman. D. N. Iorga crede că sub înrîurirea lui Cantemir,
a intitulat Montesquieu însu~i opera sa.: Consid4rations sur Ies causes de la grandeur des Romains
et de leur d4cadence. Se găsesc şi în paginile de doctrină politică ale lui Hagi Chalifa citeva
rînduri care vor fi înrîurit desigur pe Fotino: „la vita naturale humana divisa. in tre tem pi,
cioe il tempo dell'eta del crescere, dello stato, e dello declinatione; un Imperio lia mede-
momente tre eta, cioe l'incremento nel suo principia, lo stato nel mezzo, e la decadenza nel
fine"; în continuare Hagi Chalifa spune, că, în anumite cazuri, cind se săvîrşesc anumite
greşeli (părăsirea vechilor instituţii, luxul şi cheltuielile nemăsurate, cruzimea, despotismul,
părăsirea deprinderilor militare etc.) organizaţia statului se ruinează înainte de a fi ajuns la
o reală îmbătrînire, înainte chiar de a fi parcurs complet perioada de creştere. Observaţiile. lui
Hagi Chalifa cată a fi aplicate sistemului politic otoman, care a vădit chiar în perioada de
formare a statului, simptome de rapidă îmbătrînire, şi s-a prăbuşit fără a fi creat, la capătul
atitor veacuri de atotputernicie militară, o civilizaţie care să-i înnobileze decadenţa. Este foarte
probabil că Dimitrie Cantemir să fi cunoscut modul de a judeca al lui Hagi Chalifa.
89 Vezi cap. Cuprinsul, p. 202.
9 0 Vezi cap. urmâtor şi notele lui.

448
sau laşi care refuză chiar osteneala şi riscurile domniei. Defectele - nota mor-
bidă îndeosebi - sînt cu precădere subliniate; o sumă de anecdote adeC\·ate,
cu grijă adunate, le pune şi mai mult în evidenţă şi dă uneori scrierii - prin
libertatea şi tăria expresiei - caracterul de pamflet.

Cuprinsul .. După cum ne-o spune însuşi în scrisoarea către Zenobie Pop
şi în Prefaţă, Fotino a voit să întocmească un tratat prescurtat de istorie
turcească [•H )'EVtKÎ) lmtoµÎ) 68roµaVtKfi~ fcrtopia~J. Înfăptuirile politice,
războaiele şi chiar anecdotele, sînt expuse destul de sumar. Consecvent meto-
dei biografice adoptate, toate evenimentele sînt subsumate acţiunii perso-
nale a împăratului. Ceilalţi, colaboratorii, executorii, sînt arareori amintiţi 91 •
Dacă ar fi voit să le citeze numele Fotino ar fi găsit în anexele cronologiei
lui Hagi Chalifa liste complete de viziri, paşale şi alţi demnitari 92 ; aceştia
nu l-au interesat însă. . .
În prima parte ni se dau cîteva portrete istorice reuşite, din care nu lip-
sesc unele detalii, mai puţin cunoscute. Influenţa binefăcătoare a unui gen
atît de agreat în antichitate şi reînviat în vremea sa 93 - vieţile bărbaţilor
iluştri - se simte. Caracterizări scurte dar frumoase sînt închinate astfel lui
Othman94 , lui Orhan 95 şi lui Murat 196 • Bine înfăţişată vijelioasa carieră şi

91 Un exemplu edificator: faimosul Sinan-Paşa, mare vizir - care a comandat expediţia

împotriva lui Mihai Viteazul şi a ligii creştine - general de valoare, cu o glorioasă carieră; nu
numai militară dar şi politică - nu este amintit în cursul biografiei sultanului Mehmet al
Ill-lea decit o singură dată, cu prilejul morţii, dar nu pentru pomenirea marilor comandamente
şi misiuni ce a deţinut, nici pentru victoriile sau înfrîngerile sale, deopotrivă de faimoase, ci
pentru că ... „a lăsat o mare avuţie".
92 Vezi traducerea lui Rinaldo Carli, op. cit„ pp. 175-204. La început este lista sultanilor,
apoi „di tutti li Passa, che sostennero il Supremo Vesirato". După aceştia urmează: „li Noroi
delli Mufti di Constantinopoli", lista „di Cadileschieri della Grecia, della Natalia ... ", „Descrit-
tione delli Noroi de'Precettori delli Principi Ottomani", apoi a emirilor şi celorlalţi demnitari.
Vezi şi Giambatista Toderini, op. cit„ pp. 137- 138.
9 3 Vezi la cap. privitor la izvoare nota în legătură cu reluarea genului Plutarh în vremea

aceea.
94 Ms„ pp. 5-6. Fotino dă lui Othman o origine obscură dintr-o familie de lucrători de
pămînt. Această informaţie provine mai degrabă dintr-un istoric creştin. Cantemir, în prefaţa
operei sale, spune: „Alţi istorici iarăşi, şi mai ales istoricii creştini, poate din invidie, zic că
Othman, primul împărat allu Turcilor, a fost un om de nascere obscură şi fără averi; că el
a adunat o bandă de lotri şi de hoţi, ar fi năvălit cu aceştia asupra vecinilor şi unind politica
cu forţa, a supus puterii sale atît naţiunea proprie cit şi pe cele vecine". Cantemir opune
acestei afirmaţii cuvintele lui Chalcocondila, care spune că „Othman. . . a, întrecut pe toţi
din naţiunea sa, atît prin virtuţile cit şi prin lustrul naşterii sale". Termenii exacţi ai originii,
după Dionisie Fotino sînt: (( Xropuhou ovtoc;, EK ttvoc; xropac; crKu0iKf'jc;. . . • ai cărui
locuitori erau toţi tpyO.tai Kal crKÂ.6.j3oi .. .>> Mai jos povesteşte şi Fotino faptul atribuit
de Cantemir „mai ales" istoricilor creştini, după care Othman, adunase, din vîrsta tinereţii,
o importantă ceată de 50 de cavaleri tineri, şi voinici şi ... cu care provoca multă violenţă
şi tiranie atît faţă de creştini cit şi faţă de localnici.
96 Folosirea izvoarelor creştine de către Fotino se verifică din nou la biografia lui Orban.

Fotino: Othman a cucerit Brusa. Cantemir (ed. Hodoş, partea întîia, p. 30, în notă) spune:
„Scriitorii creştini pun ocuparea cetăţii Prus'a pe timpii lui Othman care, zic ei, la anul după.
aceea, a mUiit". Explicaţia erorii, după Cantemir stă în faptul că vestea pierderii cetăţii a.
sosit la Bizanţ înaintea veştii despre moartea sultanului. Hagi Chalifa spune: „Passo in quest'
anno all altro Mondo il Principe Ottomano e il Principe Orban, preso ch'hebbe le Redini del
Governo, porto le sue armi contro la Citta di Bursia, e lallach Abbat, e l'espugnâ". Este
însă clar că Fotino, dispunînd de tabelele cronologice ale lui Hagi Chalifa, n-a evitat totuşi
eroarea transmisă de scriitorii creştini. Vezi Ms„ pp. 7-8.
88 Ms„ p. 9- 10.

449
sfîrşitul tragic al lui Baiazed Ilderim 97
, purtat de Timurlenk de-a lungul
Asiei în lanţuri de aur şi în cuşcă de fier, pînă ce „de desnădejdea lipsei de
libertate, lovindu-şi capul de cuşca de fier şi l-a sfărîmat şi a murit, în al doi-
lea an de prinsoare ... " Interesant este şi profilul sufletesc al lui Murat al
II-ka; „era binevoitor faţă de săraci, nu numai faţă de turci dar şi faţă de
creştini, şi tratatele pe care le făcea cu jurămînt, le păzea necălcate. Iar dacă
vreodată creştinii s-au întîmplat să le calce şi porneau războiu împotriva lor,
după victorie nu-i prigonea nici nu avea sete de nimicirea lor ci îndată ce
învinşii trimeteau la dînsul soli, îi primea cu bunăvoinţă fiindcă ura luptele
şi iubea pacea". Biografia lui Mahomed al II-lea 98 ne zugrăveşte o figură
sălbatică şi extraordinară - dur, implacabil, inuman. Între altele cuprinde şi
o povestire mai amănunţită a asediului şi cuceririi Constantinopolului 99•
Momentele dramatice conştiincios prezentate, stilul concentrat, emoţia - ca
în marile modele antice - reţinută. Cu deosebire impresionant descrisă noap-
tea de sîmbătă 23 mai către Duminica tuturor Sfinţilor, ultima noapte a
Bizanţului. În tabăra lui Mahomed, de jur-împrejurul cetăţii s-au aprins
mii de focuri; pînă departe spre larg, suprafaţa mării este luminată, dansuri
şi chiote vestesc creştinilor asaltul general. Cufundat în întuneric şi în doliu,
oraşul ascultă şi aşteaptă. Ostaşii bizantini se roagă: „Păzeşte-ne pre noi Doamne
de minia ta cea dreaptă!" 100 Asaltul, apărarea eroică şi moartea de soldat
a împăratului Constantin, panica fără seamăn a populaţiei, credinţa deznă­
dăjduită în miracolul salvării la Sfînta Sofia, îmbulzeala din incinta catedralei,
măcelul şi alte episoade interesante ale epocalului eveniment cuprinde poves-
tirea lui Dionisie Fotino. Destulă grijă pune scriitorul şi în evocarea figurilor
lui Baiazed al II-iea 101 , Selim I 102 şi Soliman Magnificul 103 • Pentru ca citi-
torul să-şi facă o idee asupra genului său de caracterizare cităm şi finalul por-
tretului închinat lui Selim I 104 : „ ... La Erusalem şi Sfîntul Mormînt s-a
arătat faţă de creştini cu mare blîndeţe şi milostenie. A fost un leu neîmblînzit
al Turciei. A făcut să i se traducă faptele eroice ale lui Alexandru şi ale lui
Cezar şi a poruncit să i le citească adesea ca să le imite. Schiţa pe hîrtie
războaiele pe care le făcea şi trimitea aristocraţiei veneţienilor desenele
acestea, ca o mărturie a îndrăznelii lui, mîndrindu-se pentru rezultatu] fericit
al armelor lui. Făcea ca să se teamă de el principii şi îi ţinea pe fiecare
în continui exerciţii. Obişnuia să spună că nu purta barbălungă ca tatăl său
Baiazid ca să nu-l apuce de ea dregătorii împărăţiei şi să-l întoarcă după
dorinţa lor. în ceea ce priveşte statura, era mai măreţ stînd pe cal decît jos.
Avea trunchiul trupului lung iar picioarele scurte, ochii vioi, faţa ovală şi
slabă, încruntat, sever, darnic faţă de cei curagioşi dar necruţător faţă de min-
cinoşi, fără frică, sîrguitor, binevoitor, sobru şi simplu la hrană. De aceea şi
uşor în a suporta trudele. Nu s-a temut de nici un pericol şi n-a existat altci-
neva care să se predea mai uşor norocului (decît el) - fiindcă zicea că deoarece

91 Ms., p. 11- 12.

98 Ms., p. 25- 35. Vezi şi anexele extrasului.
ee Vezi anexele extrasului.
100 Ibid,m.
201 Ms., p. 35- 37.
102 Ms., p. 37- 39.
2oa Ms., p. 39- 41.
l04 Ms., p. 37.

450
norocul este ca o femeie, trebuie să-l încerci ca să cîştigi graţiile lui. Dacă
însă viaţa lui ar fi fost mai lungă, lumea ar fi fost foarte strîmtă pentru· el."
Evocînd figurile decăderii otomane, Dionisie Fotino se simte atras din
ce în ce mai mult de fizionomia umană a personajelor, spre paguba celei poli-
tice. Detaliul personal, adesea intim, şi anecdota ocupă acum o parte din ce
în ce mai importantă. Cu cît înaintează către vremea sa, Fotino abia îşi
stăpîneşte dezgustul şi antipatia împotriva regimului politic otoman. Viaţa
seraiului în această epocă este destul de viu înfăţişată şi cu unele accente de
satiră. Părăsirea vechilor tradiţii, desfrîul, cruzimea şi incapacitatea sultani-
lor, amestecul femeilor şi teroarea exercitată de gărzile enicereşti, apar acum
ca note dominante. Începuturile de domnie îndeosebi şi măsurile preventive
pentru garantarea siguranţei tronului, dezlănţuiesc măceluri oribile. Impre-
sionant înfăţişat obiceiul de a se ucide fraţii de harem ai noului sultan. Ast-
fel, Meemet al III-lea 105 , pentru mai multă siguranţă, aruncă în mare şi
pe femeile tatălui său odată cu cei 19 fraţi ai săi. „ ... şi a stat singur specta-
tor al acestei îngrozitoare privelişti". Acelaşi ucide „din gelozie" pe fiul său
prim născut şi în cele din urmă sugrumă chiar pe mama sa 106 . Alţii îşi ucid
colaboratorii apropiaţi şi chiar pe slujitorii profetului 107• Frămîntările sîn-
geroase din anii 1618-1622 alcătuiesc în scrierea lui Dionisie Fotino un
prilej elocvent de ilustrare a teoriilor politice asupra decadenţei pe care le
făcuse Hagi Chalifa la sfîrşitul Cronologiei sale. Reacţiunea împotriva unor
păcate vechi izbeşte pe unul care o merită poate mai puţin. Fotino evocă acest
tragic moment cu destul talent: răscoala împotriva lui Osman 108 , detronarea,
alaiul grotesc spre închisoarea celor 7 turnuri, cu sultanul îmbrăcat în haină.
albă, că.lare pe samar, urmat de armată, demnitari şi plebe. Îl băteau, îl
scuipau, îl îmbrînceau şi îi strigau „du-te la Meca !" Apoi: „Pe la mijlocul
călătoriei, de multe îmbrînceli şi insulte, nemaiputînd să umble, l-au aşezat
pe un cal cu samar. I se amestecau lacrimile cu năduşelile şi nu avea nici o
batistă să se şteargă. Au făcut ca să-i sară din cap fachiolul şi i-a căzut în
noroi, şi aşa descoperit a fost dus la închisoare." Apoi, uciderea lui Osman
în închisoare în condiţii atît de barbare de către cei 10 eunuci trimişi de vizi-
rul Daut: „Însă spunînd hotărîrea lui Osman, (acesta) nu s-a speriat ci a
zis: atîta necuviinţă, atîta îndrăzneală, cîinilor ! Să omorîţi pe împăratul
vostru? Şi cu unghiile, cu lovituri de picior şi cu muşcături, s-a năpustit asupra
celor trimişi; de multe ori a aruncat de pe gîtul său ştreangul. În cele din urmă.
şi-a dat sufletul în urma unei mari lovituri (primită) în cap, în vîrstă de

105 1'.fs., p. -45.

106 Oscenă tragi-comică s-a petrecut în a doua domnie a lui Mustafa al n~Iea; a încercat
şiel să ucidă pe băieţii lui Osman, toţi copii încă; unul dintre ei a sărit cu cuţitul să lovească.
pe Chihaia. Ceilalţi s-au speriat şi au ţipat. Atunci au alergat slujitorii „şi-au împiedicat jertfi-
rea nevinovată".
107 Osman al II-iea, în plin sfat cu Marele Vizir a scos hangerul să-l taie. Dar „vizirul
a scăpat cu fuga de lovitură" (I). O scenă de cruzime la trecerea unui pod: întîlnind nişte
dervişi şi calul său speriindu-se, Osman a dat ordin să fie tăiaţi dervişii. Murat al IV-iea.
ucidea paşalele şi le lua banii I Foarte multe ucideri a făcut Ahmet al III-iea; „ În fiecare
zi se vedeau plutind pe mare o mare mulţime de corpuri moarte, de paşale şi de alţi cîrmuitori
şi de negustori îneca ţi".
108 În Hammer, voi. 8, p. 306- 310, revolta contra lui Osman şi suferinţele acestuia

sînt descrise pe larg; citează vreo zece autori; povestirea este luată însă în mare parte după.
Naima. Se arată că executarea sultanului a trebuit s-o facă marele vizir Daut însuşi, avind
trei ajutoare. Osman, fiind tînăr şi voinic, s-a apărat multă vreme.

451
21 de ani abia în al patrulea (an) al împărăţiei" 109 • Acest episod dă lui
Fotino prilejul unor amare reflexiuni. El îşi aminteşte că în vechea concepţie
de stat a musulmanilor persoana împăratului aparţinea celor sacre. El vede
în crima săvîrşită „de a vărsa sînge împărătesc" un act de cumplită decădere,
pentru turci. Odată precedentul creat, el îşi va găsi curînd imitatori tot atît
de cruzi. Totuşi, amintirea modului cum a fost ucis sultanul Osman nu s-a
şters \'eacuri de-a rîndul. Hammer îl socoate ca ce] mai teribil. asasinat pe
care l-a provocat vreodată anarhia militară din Imperiul otoman 110 . în
aceste condiţii, nu este de mirare că se găsesc unii care refuză onoarea de a
fi sultani „pentru a nu-şi periclita viaţa".
Dar lucrurile merg tot mai rău. Urmaşul lui Osman - şi totodată pre-
decesor al său - , Mustafa 111 , are o înfăţişare de cretin. „ ... L-au pus pe tron
să se închine lui. El stătea fără glas şi nemişcat, ca un idol. Iar Vizirul, ca să
acopere o astfel de incapacitate vădită, îl prezenta ca pe o personalitate
sfîntă, făcătoare de multe minuni ... " Unele detalii privitoare la domnia
acestui sllltan sînt înfăţişate cu mult umor 112• Interesant este şi portretul
lui .:\!urat al IV-lea 113 , prezentat ca un adevărat Cezar Borgia otoman, „mare
vărsător de sînge şi de vin" 114 , „neobosit cititor al Principelui lui Machia-
velli ns. pe care îl avea totdeauna cu sine", într-o traducere turcească; „mare
tiran şi mare ipocrit" ns. Murat ucidea paşalele pentru a le lua banii; nu
postea Ramazanul şi nu făcea rugăciunile dar observa cu multă severitate
să le facă alţii. „Nu avea altă lege decît voinţa sa" 117 • Moartea lui a fost o
binefacere pentru creştini, spune Fotino, căci, deşi ateu, Murat jurase _să-i
mahomedanizeze pe toţi. „A murit în floarea vîrstei din cauza vinului şi
a femeilor".
Alteori Fotino înfăţişează adevărate caricaturi. Astfel este portretul
lui Ibrahim I, care „din adîncimea închisorii unde se găsea, s-a ridicat pe

109 lbrahim I a fost acuzat de mari cruzimi împotriva demnitarilor. A fost detronat tot
printr-o revoltă, bătut, închis şi spînzurat „cu frînghie de mătase". La fel au pătimit şi alţii.
110 Hammer, voi. 8, p. J 12.
111 Ms., p. 5J-5i, (( Kat TOV EfkiÂ.OV Ele; TOV 9p6vov oia va TOV TtPOCJKUVÎlCJOUV, TtÂ.ÎJV

ECJTEKE ăq>covoi; Kai ăKiVT)TO<; cl>c; EÎOCllÂ.OV, Kai Olcl va aTtocrKETtClCJT) 6 tlE~UpT)c; µ{av T01QUT11V
cpavtpaV ava!;16'tT)Ta, clfttOlOEV El<; QUTÎJV TtpOCJCllTt&iOV ayUi><nJVT)<;, TtÂ.ClTTCllVTa<; TtOÂ.Â.ci 9a6µaTa ».
112
.11 s .• p. 5i: (( Ele; TOilc; 1623 fiÂ.9ov µt TtOÂ.Â.ci olîlpa Kai 7tpfotlt1c; Iltpaiac;, /\f:xiac;
Kai Moaxotliac;, Olcl vei {>Ttoypacpouv Tcl<; auv9t1Kac; Kai µtÂ.Â.OVTE<; va Ttap1maa800v &!<; TOV
Mouamcpă, TOl)c; M69n donmc; va tlva1 flpaxu)..6yo1 Olcl vei µt1 Ttpol;tvilaouv anolav Ele; TOV
l:ou].TUVOV, clÂ.Â.ci Tfl clÂ.T18&l~ c51ci Vei µt'tv f)9EM KclµTI dµµlav cl°(VCllCJlQV, i:TttlOtl OEV f)l;Eup&
vei CJTi:K&Tat µt aotlapov, clÂ.Â.ci tl1aaµtvoc; clTtO Tcl<; vou9taiac; Tflc; Pal..10& µT)Tpoc; TOU, Kai
TOOTO 6~. i yac; CJTl yµfic;.
(În anul 1623 veniră cu multe daruri soli ai Persiei, Leşiei şi Moscoviei care să iscălească
convenţiile şi cind era să. se prezinte la Mustafa li s-a făcut cunoscut să fie scurţi la vorbă
ca să nu-i cauzeze sultanului scirbă.. Dar adevărul era ca să nu facă iară.şi vreo prostie,
fiindcă nu ştia să stea serios ci fiind silit de îndemnurile sultanei valide [a trebuit] să stea
cite·1a momente").
113 Ms., p. 55-58.
11 4 Ms„ p. 58.
1 u Jbiclnu
118
lbidt '"
117 Ibidem. rot'no ştie şi despre favorita lui Murat al l\"-lea că era „o femeie impună-
toare ~i frumoasă ca c altă Afrodită".

452
tronul împărătesc" 118 • Ibrahim era „mic la corp, cu capul mare, cocoşat,
ciupit de vărsat, cu păr de culoare castanie, spin de barbă, palid la faţă,
ipohondru şi epileptic" 119 • Dar ridicolul acestui personaj apare şi mai mult
cînd întîrzie festivităţile încoronării şi tradiţionala încingere a spadei fiindcă
nu ştia să încalece! Exasperaţi, dregătorii împărăţiei au amînat. serbările
„fiindcă au crezut necesar mai întîi să-l înveţe la călărie" 120 • În realitate,
Ibrahim nu era sultan: „Din cauza incapacităţii lui, la cele din afară domnea
\'izirul Mustafa, iar la cele dinlăuntru mama lui. .. " 121
Cu aceeaşi notă de ironie ne prezintă Fotino pe Suleiman al III-iea, care
vine la tron după nu mai puţin de 40 de ani petrecuţi în închisoare! Ca o
circumstanţă agravantă, Fotino adaugă că în toţi cei 40 de ani Suleiman
„n-a învăţat altceva nimic din lume decît legea lui Mohamed, adică Coranul,
şi îşi petrecea timpul în închisoare, ocupîndu-se cu citirea lui, încît aceasta
îl făcuse greu de cap!" 122 . Alţii au manii. Astfel, Ahmet al II-lea nu mergea
niciodată la război fără a duce cu sine 301 cosciuge cu morţi îmbălsămaţi;
el avea credinţa că această trupă de războinici morţi îi poartă noroc şi îi aduce
\'ictoria 123•
Biografia lui Mustafa al II-lea, de dimensiuni mai mari, aşează pe un fond
de neîncredere şi ironie pe un om căruia nu i se pot contesta unele merite poli-
tice şi militare 124 . Trecînd repede peste războaiele sultanului la Lipa şi Timi-
şoara, Fotino se opreşte la înfrîngerea de la Zenta pe care o descrie cu lux
de amănunte, dînd şi o statistică a pierderilor turceşti, faţă de care, pierderile
generalului Eugeniu de Savoia sînt cu totul neînsemnate. Sultanul neputin-
cios priveşte de pe celălalt ţărm al Dunării dezastrul oştirii sale, moartea a
17 paşale şi a marelui vizir; apoi fuge. Iar Fotino adaugă, cu acel nestăpînit
spirit de satiră, ce caracterizează adesea scrisul său, că între alte nenumărate
trofee, Eugeniu de Sa voia a cules de pe cîmpul de bătălie 500 de steaguri,
7 tuiuri - între care şi pe cel împărătesc - iar la gîtul marelui vizir o pecete
pe care se afla scris: „Sultan Mustafa, totdeauna învingător! ... " lz.>
Un loc important ocupă în această scriere anecdotele privind viaţa intimă
a sultanilor. Fotino ne arată pe cei mai mulţi cu desăvîrşire dominaţi de sen-
zualitate. Desfrînarea ia forme de viciu, dezastruoase; faima de „recordmani"
ai vieţii de harem este plătită de cele mai multe ori scump 126• Am socotit
inutilă reprcducerea unor atare pasaje; cititorul curios poate găsi în scrierea
lui Cantemir lucruri asemănătoare. ·
Atît de zgîrcit în relatarea faptelor politice şi militare, şi atît de generos
în nararea tuturor acestor anecdote, cu „mulţimea" cărora se mîndreşte în
scrisoarea către Zenobie Pop! S-ar zice că atitudinea aceasta - cu vădite
tendinţe de discreditare a Stambulului - este voită la Fotino; ori, se va fi
cclorat scrisul său, de acel spirit al vremii - puţin favorabil monarhiilor
absolute - şi de atmosfera din Principate, în care fomenta mişcarea grecilor

118 Ms., p. 59-61.

119 J11s., p. 59.
120 Ibidem.
121 Ibidem.
122 Ms., p. 63-64.
123 Ms., p. 65.
1 24 Ms., p. 67-71.
l:!l> Ibidem.
128 Cei mai mulţi plătesc cu o moarte timpurie, cu paralizii etc.

453
împotriva despotismului otoman? Dealtfel, nu trebuie să uităm că scriitorul
însuşi era un „iniţiat" al mişcării care mina de mai multă vreme temeliile
:şubrezite ale imperiului.

Spiritul satiric. Nu mai încape îndoială pentru cel ce citeşte Vieţile

Sultanilor şi colecţia de anecdote cuprinse în ele, că Fotino pune în lumină
_prin această scriere un temperament înclinat spre satiră.
Şi în tradiţia familiei s-a păstrat despre învăţatul Dionisie amintirea
unui om de spirit, mucalit şi ironic pînă la sarcasm. A alcătuit multe epigrame
.şi chiar comedii, care însă nu s-au putut tipări şi nici cunoaşte decît în cercuri
restrînse din cauza conţinutului batjocoritor pentru domnitor şi acoliţii săi 127 •
Aceste amintiri de familie sînt confirmate prin scrisoarea sa din 1 decembrie
1818 către Zenobie Pop, unde se vede că, în anul acela chiar, el scria „o amu-
zantă comedie" 128• Aceeaşi tradiţie familială ne spune că în unele cercuri
boiereşti din Bucureşti şi pe la petrecerile tineretului mai ales, Fotino era
:înconjurat cu simpatie pentru sumedenia anecdotelor cu tot felul de subînţe­
lesuri şi dedesubturi pe care ştia să le povestească cu mult umor 129 , adesea
răutăcios. într-un cuvînt, a trăit aşa cum a scris. Dar a avut şi neplăceri
Fotino de pe urma vervei sale satirice. Astfel ni se relatează că, atribuindu-i-se
-odată - şi nu fără dreptate - paternitatea unei epigrame foarte piperate
pe care societatea bucureşteană de atunci o şoptea la adresa lui Caragea,
Fotino a trebuit să stea o bună bucată de vreme ascuns în casa vistiernicului
Constantin Filipescu, unnărit de furia domnitorului şi a devotaţilor săi 13°.
:\Iai tîrziu, invitat la Curte, scriitorul s-a împăcat cu principele, care l-a făcut
mare-serdar şi l-a cinstit - dealtfel ca şi mai înainte - ca pe un cărturar
.de seamă. Însă, după cum o spune însuşi Fotino, împăcarea ca şi distincţia
acordată de Caragea n-au fost sincere, ci pornite din teama pe care i-o inspira
.scrisul său: „N-au fost pentru vreun gînd bun al său, ci a fost tot răutate şi
.aceea. ca nu cumva să scriu împotriva lui în istorie ... " 13 1
Silit să-şi stăpîrtească satira împotriva „tiranului", ba chiar să-l şi
laude „în Istorie", Fotino izbucneşte cu violenţă îndată ce Caragea fuge din
.ţară. „Am scăpat şi eu de ruşinoasa linguşire" 132 , exclamă el. Acum invecti-
-i;ele curg împotriva domnului, şi numai puţin împotriva celor din anturajul
.său, „cari cu machiavelismele, trădările, cursele şi pîndirile lor, gata pentru
-cruzimea şi nesăţioasa lăcomie a tiranului, s-au ridicat din gunoi şi s-au numă­
rat în -rîndul oamenilor" 133 • Apoi, cu straşnică hotărîre: „ci eu o să urmez şi
mai departe IStoria Româno-Moldovenească şi vă veţi înfiora în volumul

127 Din convorbirile ce am avut cu d. dr. Elie Fotino.

128 N. Iorga, Contribuţii la istoria literaturii romdne la începutul secolului al XIX-iea,
Analele Academiei Roma.ne, Seria II, tom. XXIX, p. 7. . ·
129 I-a plăcut, in toate împrejurările, să distingă, alături de aspectele grave şi triste, pe
·cele vesele. Cu prilejul băjenirei din 1802 se petrec multe scene tragice. Peripeţiile fugii boierilor
oferă insă adesea şi situaţii comice. Cu acest prilej el singur s-a definit: ,Jn asemenea împre-
jurări era de neapărată trebuinţă să se fi intîmplat şi Democrit ca să ridă pînă să plesnească,
şi Eraclit ca să plingă pină să-i iasă ochii". Vezi Istoria generalll a Daciei, de Dionisiu Fotino,
"traducere de George Sion, tom. II, p. 201.
130 Asupra acestui conflict, vezi N. Iorga, op. cit., p. 7 şi nota.
13 1 Ibidem.
181 Ibidem.
138 Ibidem.

454
următor de nelegiuirile, faptele rele şi nedreptăţile lui" 134• Citind aceste rîn-
duri, nu ne mai mirăm că Fotino a cerut o nouă corectură cu rîndurile închinate
în primul volum domnului fugar - „pentru, a le economisi ... " 135 Din izbucni-
rile de mai sus - trecînd peste nemulţumirile de ordin personal - se vede
încă o dată că Dionisie Fotino era un om format în spiritul ideilor noi, adver-
sar al tiraniei, al regimului de teroare şi absolutism.
Aceeaşi tendinţă spre satira politică şi socială a făcut din e] un admirator
şi un traducător al scriitorului Balthazar Gracian 138 din ordinul iezuiţilor.
Este regretabil că nu ni s-a păstrat traducerea romanului El Criticon 137 ,
pe care Fotino o anunţa aproape sfîrşită încă din anul 1818. Acest roman
alegoric 138 , scrierea de căpetenie a lui Balthazar Gracian, a fost tradus de

134 Ibidem.
IM N. Iorga, op. cit„ p. 6.
138 Gracia1i Balthazar, scriitor spaniol (1601-1658) din ordinul iezuiţilor şi predicator
·1estit. A publicat în 1637 El Heroe; în 16'10 El Politico; în 1646 El Discreto; în 164 7 El
Oraculo manual; în 1651, 1653, 1657 El Criticon. Opera lui a avut un răsunet uriaş. De curind
Paul Hazard i-a consacrat un frumos articol în Les Nouvelles litteraires, nr. 639, intitulat A la
recherche de „l'homme nouveau", le Mros sefon Gracia1i. Între alte lucrări foarte preţioase, pro-
fesorul de la Colegiul Franţei ne spune: „Le fait est que, de 1685 a 1716, on compte, pour
la France seule, une quinzaine de versions de Gracian. L' Allemagne s'engoue du moraliste
espagnol. En Angleterre, en !talie, partout Gracian est a l'honneur". Vezi şi Gracian Balt-
hazar, Pages caractiristiques, Paris 1925, volum alcătuit dintr-un studiu critic de Andre
Rouveyre şi traduceri din opera scriitorului de Victor Bouillier. D. N. Cartojan a studiat tradu-
cerile făcute la nci în Romanul spaniol : Ceasornicul Domnilor; Cf'itil şi A ndroniu în cursul de
Istorie a literaturii române vechi, p. 277-297; vezi şi bibliografia dată de d-1 N. Cartojan.
137 Dionisie Fotino anunţă această traducere nu sub titlul autorului El Critreicn, aşa

cum a apărut în limba spaniolă., ci sub acela de Teatrul cel Mare al Liimei 8 ••• [ ••• ml to
~ttya 0Ea'tpoV 'tOÎ) 1tavt6i;, BaÂ.'ta~cip rpanavo(), 'tE'tpa'toµov, a~16Â.Oyov x:ai Ol' OÂ.COV UVEKOO't©V)
„in patru volume vrednic <ie laudă. şi pentru toate anecdotele ce cuprinde". Titlul acesta nu
este inventat de Fotino ci e::ste luat tot din scrierea lui Gracian, unde se gA.seşte ca rnbtitlit
al unui capitol. Acest capitol, cu subtitlul Le grand thi6.tre de l'univers este reprodus de Andre
Rou·1eyre şi Victor Bouillier în op. cit„ p. 207. În opera scriitorului spaniol, capitolul de al
cărui titln se foloseşte Fotino pentru întreaga scriere, se află. la p. 209, vol. I, cartea I.
Pentru caracterul panoramic - în ordinea socială şi morală - al romanului lui Gracian, Fotino.
·1a fi socotit mai potrivit ca traducerea să. apară sub acest titlu. Nu este exclus ca Fotino
să fi încercat traducerea după. vreo versiune franceză sau germană. apă.rută sub titlul de mai sus_
138 El Criticon a fo~t tradus şi în româneşte în anul 1794 în Iaşi de un anonim (şi nu

de laco·1 Stamate cum afirmă. Ureche în Ateneul Român, Iaşi, 1861, p. 33). Sub acest titlu:
Critil si Androniusu, acum întîiu tipărit, în zilele prea luminatului şi prea înălţatului Dorr11wlut
IW.!itru ,"vfihail Constantin Suţulu Voevodu, cu mila lui Dumnezeu domnu ţării Moldovei, cu bla-
goslovenia şi toată cheltuiala Prea Sfinţiei sale, Kyriu Kyr I acovu, archiepiscopu ,~i mitropolitu
Moldovti. Pre citu s-au putut tălmăci noao capete pînă acumu de pre limba grecească.. pre
limba noastră. moldovenească, s-au datu în tipariu, în typografia Prea sfinţiei sale cea din
nou fă.cută., în sfinta Mitropolie, în Iaşi, la anul dela Hr. 1794", Vezi N. Cartojan, op. cit.,
pag. 283.
Traducerea românească s-a fă.cut după o altă traducere grecească. (cum arată d. D. Rus.so
in Studii şi Critice, un catalog de manuscrise greceşti, p. 105 şi în Manuscrisele greceşti de
la Biblioteca Academiei Romllne, p . .5) iar nu din franţuzeşte (cum au crezut V. A. Ureche
in Atrneul romlln, laşi, 1861, p. 33 sq. şi Pompiliu Eliade în De l'influence jrani;aise, Paris,
i898, p. 332 sq.). Tot d. D. Russo în op.cit. precizează. că traducerea românească. s-a
fă.cut după. traducerea greacă. a lui Ion Rali, mare stolnic, în Iaşi, 1754. În ceea ce priveşte
·1ariantele greceşti ale acestui roman, d. D. Russo spune în Manuscrisele greceşti din Bitlio-
tcca Academiei Române la p. 5: „Acest roman cu tendinţe morale era foarte răspîndit în tard..
in limba greacă, după. cum arată. şi numărul cel mare al manuscriselor păstrate. Numai
A.cademia Română posedă trei (nr. 62, 63, 87). Vezi în Catalogul manuscriselor greceşti de Litzica,
titlul traducerii lui Ion Rali: ·o •i'\i; U7tU'tT)i; cl7taÂ.Â.ayeli; ft 'tO ICPl'tllCOV BaÂ.'taaO.p rpa'ttaVOU
11etaq>paa0ev tic •i'li; yai...Â.11<i'ji; q>rovfji; 7tapci 'IcOO.vvou 'Pai...f'I 7tp©T)V µqai...ou a•oÂ.vhcou toi>
i:K M ttUÂ.Î!VT)i;, •6µoi; 7tpllrtoi;, tv 'Iaaicp •i'li; MoMaPlai;.

455
mai multe ori în limbile franceză, engleză, germană; traducerea germană a
făcut-o Schopenhauer, care o socotea una dintre cele mai bune cărţi din lume.
Prin.· p~sajele te conţinea contra simciniei şi corupţiei clerului, a ridicat împo-
triva autorului, în Spania, pe cei mai de s·eamă fruntaşi ai bisericii şi ai ordinei
constituite, ducînd la U:il proces de mare răsunet, în urma căruia Balthazar
Gratian a trebuit să părăsească ordinUI şi să sufere exilul. A traduce din opera
incriminată a acestui „răz\rrătit" ·acuzat de anticlericalism nu era, pentru
vremea lui Dionisie Fotino, lucru uşor. Spiritul lui Voltaire, în larga lui difu-
ziun'e' asupra lumii, afla pretutindeni în epoca adîncilor prefaceri din jurul
anului 1800 - dacă nu mari temperamente înrudite, cel puţin imitatori
constiinciosi.
, ,

Istoria românilor în „ Vieţile Sultanilor". Demne de relevat sînt şi fişele

ce am găsit între filele manuscriptului 139 • Pe aceste fişe autorul şi-a însemnat
capit9lele de istorie românească pe care vroia să le introducă în textele deja
scrise sau în cele ce avea să redacteze. În general, aceste biografii au fost
alcătuite după cum am văzut, fără o preocupare specială pentru legăturile
pe care istoria turcească le are cu cea românească. Dimpotrivă, te surprinde
uneori lipsa oricărei menţiuni privitoare la acele cîteva mari momente cînd
s-au· ciocnit destinele celor două popoare. Este adevărat că la biografia lui
.:\lusurman I, vorbind de luptele lui Musa pentru tron aminteşte de ajutorul
ce i l-a dat Mircea: „Musurman ( ... ) a ocupat tronul totuşi n-a putut să-l
ţinăîp. pace, pentru că fratele său Musa, aliindu-se cu valahii, a făcut expe-
diţie contra lui şi fiind învins s-a întors iarăşi în Valahia. Cu toate acestea,
venind (din Valahia) contra lui (Musurman) pentru a doua oară ... " 140 -
dar acest fapt îl dă numai fiindcă este strîns legat de viaţa şi cariera lui Musa
şi nicidecum din interes pentru istoria românească. Tot astfel, la· biografia
lui :\fahomed I, vorbind de ura mare pe care sultanul o avea împotriva stră-
moşilor noştri, Fotino spune: „iar pe Vlahi, fiindcă îi dujmănea i-a împovărat
cu rriari şi grele dări ... " 141 Arareori, ţările noastre mai sînt pomenite, dar cu
totul în treacăt şi fără preocupare specială. Dar de cele mai multe ori nu se
face cu privire la noi nici o menţiune.
În biografia lui Baiazid de pildă, Fotino nu aminteşte nici unul din faptele
de arme ale lui Mircea, iar într-a lui Meemet al Ii-lea nu aflăm nimic cu pri-
vire la campaniile turceşti în Principatele Române şi nici măcar despre răz­
boaiele cu Ştefan cel l\fare. Tot astfel, nimic din vijelioasa carieră a lui Petru
Rareş nu străbate în biografia lui Soliman al Ii-lea, iar în descrierea vieţii
lui Meemet al Iii-lea 142, contemporanul lui Mihai Viteazul, amintirea voievo-
dului român se şterge cu totul în cele cîteva rînduri rezervate campaniei din
Carpaţi. Toată epopeea românească se pierde, rezumată într-un scurt elogiu

(Cel scăpat de înşelăciune sau critica lui Balthazar Gracian, tradus din franţuzeşte de Ion
Rali, fost mare stolnic din Mitilene, volumul întîi, în laşii Moldovei, 1754).
138 Vezi copia fotografică din anexele extrasului.
140 Ms., Dion. Fotino, p. 17.
141 Ms., Dion. Fotino, p. 21.
142 Ms., p. 45.

456
făcut. voievodului ardelean! 143 (care deţinea, după cum se ştie, comandamen-
tul unic). Astfel este tratată - uitată, mai bine zis - istoria românească
în Vieţile Sultanilor. Şi totuşi, printr-un număr de fişe, scriitorul cată a-şi
.aminti că sînt în această istorie anumite episoade care nu trebuiesc uitate.
· La capit. despre izvoare, am arătat părerea noastră în această privinţă;
Vieţile Sultanilor alcătuiesc una dintre primele încercări istoriografice ale
lui Dionisie Fotino, întreruptă şi reluată mai tîrziu, prin· anii 1818-1821.
Concepută - şi în mare parte chiar redactată - într-o vreme în care nu
manifestase încă interes pentru trecutul istoric al patriei sale adoptive, Dio-
nisie Fotino a ignorat aproape cu totul acest trecut. Cînd însă a reluat lucra-
rea, în anul 1818 - după ce Istoria Daciei fusese imprimată şi stabilise lui
Dionisie Fotino renumele de mare istoric al poporului român - Vieţile Sulta-
nttilor nu mai puteau apărea cu ignorarea, în această măsură chiar, a momen-
telor în care trecutul celor două popoare s-a atins. Dar Fotino rămîne consec-
vent conceptului iniţial şi alege din istoria românească pentru a insera în a
„tiranilor" în special acele capitole tragice şi jignitoare penţru noi, care puneau
în lumină, încă mai bine, aspectele odioase ale decăderii şi despotismului
tun;:esc: uciderea lui Constanti:1 Brîncoveanu 144 , a lui Hangerli 145 , a lui Gri-
gorie Ghica 146. Tot astfel, din biografia lui Meemet al III-lea, unde, cum spu-
neam mai sus, nu aflăm un cuvînt referitor la Mihai Viteazul şi la grandioasa
sa acţiune militară, Fotino nu uită să amintească moartea prin spînzurare a
lui Alexandru Voievod 147 • Dealtfel şi în Istoria Daciei, aceste capitole sînt
povestite cu mult dramatism. Termenii tari la adresa turcilor şi a sultanilor
nu sînt evitaţi iar domnii apar într-o lumină obiectivă, uneori favorabilă.

ÎNCHEIERE

Vieţile Sultanilor alcătuiesc - după manuscrisul anonim găsit la mînăsti­

rea Caşin, după scrierea lui Cantemir şi după aceea a lui Ienăchiţă Văcărescu -
a patra încercare de istorie turcească pornită din mediul nostru. Autorul ei,
Dionisie Fotino, recunoaşte ca izvor principal pe istoricul turc Ragi Chalifa;
o identificare exactă a materialului luat din operele lui Ragi - în stadiul actual
al studiilor asupra istoriografiei vechi turceşti - nu este cu putinţă. Dar
în ·afară de izvorul turcesc comunicat în scrisoarea către Zenobie Pop, Dio-
nisie Fotino s-a folosit într-o largă măsură şi de cronica istoricului bizantin
Ducas precum şi de alte izvoare creştine. El a reuşit să alcătuiască astfel
cîte\"a portrete reuşite 148 .
Cît priveşte pe autor, el nu se înrudeşte cu nici unul dintre cei cinci
omonimi citaţi de d-1 N. Iorga ca ascendenţi ai săi. El nu este deci fiul
143 Ibidem - însă Sigismund al Transilvaniei a făcut mare prăpăd în armata turcească,
carf' la întoarcere a ocupat Tîrgoviştea şi Bucureştii Valahiei.
l44 ••• - „Să se înregistreze întîi războiul cu Petru I şi moartea lui Brîncoveanu". În
fi~ aceasta îşi propune să scrie şi despre „regii de sistem nou".
14 5 - „să se descrie decapitarea lui Handjerli ... şi cauza. Fişa aceasta nu este descifra-
bilă in întregime.
6
14 - „să se descrie decapitarea lui Grigore Ghica". La notele 143-116, s-a elimi-
nat textul grec (C.P.D.)
147 Ms., p. 15.
148 Vezi traducerea acestei schiţe de portret la cuprins, p. 30. În prezenta ediţie am eli-
minat textul grecesc din notă (C.P.-D.)

457
 şetrarului Antonie Fotino, din Bucureşti, cum s-a presupus ci fiul medicului
Atanasie Fotino, originar din Peloponez, stabilit la Constantinopol
pînă la anul 1789, reîntors la această dată în Grecia, unde a şi murit. De ase-
menea, nici Dionisie Fotino nu este tatăl istoricului Ilie Fotino ci unchiul său,
cum o arată Ilie însuşi, în prefaţa cărţii lui asupra revoluţiei din anul 182. l
şi în memoriile inedite ce a lăsat. Mai tîrziu, Ilie a fost înfiat de Dionisie.
în timpul războiului din anul 1786, Dionisie Fotino nu era încă în ţară,
ca profesor al copiilor banului Ghica, cum afirmă d-l. N. Iorga; la această dată,
Dionisie se afla cu familia sa la Constantinopol, unde tatăl său ajunsese medic
al sultanului Abdul Hamid. Dealtfel în 1786, Fotino nici nu putea fi profeso-
rul copiilor lui Ghica, fiindcă era el însuşi la această dată, un adolescent de 16-
17 ani. De asemenea, se înşeală şi d-l Adamescu cînd afirmă, după Diaco-
novici, că Dionisie Fotino s-a aşezat în ţară abia în anul 1804. Aşezarea în
ţară a istoricului are loc în anul 1800, după cum rezultă din chiar cuvintele
cn care îşi încheie prefaţa Istoriei Daciei.
Trăit şi instruit _în atmosfera capitalei otomane, în apropierea clasei condu-
cătoare turceşti, Fotino a învăţat de tînăr să cunoască această lume în plină
decădere şi să o dispreţuiască pentru păcatele ei. Atunci cînd ideile noi îm-
potriva tiraniei încep să frămînte lumea creştină, Fotino concepe această scriere
în care prin tot felul de anecdote şi povestiri din viaţa sultanilor denunţă
slăbiciunile şi turpitudinele absolutismului constantinopolitan. întreruptă o
dată, Fotino reia lucrarea sa în anul 1818; pentru a o adopta mediului românesc,
îşi propune să introducă cîteva capitole sîngeroase din istoria noastră: uciderea
lui Brîncoveanu, a lui Hangerli şi a lui Grigore Ghica. Din cauze ce rămîn
nelămurite, Vieţile Sultanilor - cu toate repetatele promisiuni ale autorului
în 1818 şi în 1819 - au rămas neîncheiate.

ANEXĂ

:Mahomet II
Istoricii numesc pe acesta primul rege al Agarenilor care, urmînd la tron, îndată a omorît
şi pe ambii săi fraţi, ingropîndu-i împreună cu tatăl său la Brusa. Era om viclean, sălbatec.
neimblînzit, viteaz, mîndru, crud, îndrăzneţ, neleneş, sîrguitor şi pornit spre vărsare de sînge,
şi atît se lupta pentru glorie, incit îşi închipuia că va învinge toată lumea şi o va cuceri prin
tiranie; de aceea şi-a încercat norocul şi la Constantinopol.
Acesta, îndată ce s-a urcat pe tron, mai intîi a cercetat comorile părinteşti şi le-a găsit
nenumărate, şi scule de argint şi de aur, pietre preţioase şi monede de mulţi talanţi. Apoi
a făcut expediţie contra prinţului Caramaniei şi ajungînd la Caraisar, Caraman cum auzi a
cerut iertare şi înapoind cite cerea Meemet, s-a potolit şi s-a întors la Adrianopole. Iar cum
sosi primă·1ara şi începu să clădească o fortăreaţă pe un deal dedesubtul orăşelului Sosten
numit „ucigătorul" în formă de triunghi, şi la fiecare colţ cu turnuri foarte mari, ca o acropolă
iar el singur supra·reghea construcţia pe care a numit-o Paskesen. Aproape de atunci a început
lupta zilnică intre turci şi constantinopoliţi şi romeii stăteau cel mai mult timp înlăuntrul
oraşului cu porţile închise. în anul 1452 Meemet a declarat război contra lui Constantin Paleo-
logu] şi în acest an a venit la dînsul şi un meşter ungur care construia tunuri. Acesta, în
trei luni a construit un tun care era un monstru înspăimîntător şi grozav- care fiind dus lingă.
oraş îl trăgeau 60 de boi în 30 de căruţe şi pe lăturiJ 200 de bărbaţi împreună cu 50 de lucră-

458
 ... ~-

tori pentru dificultăţile drumului. La 6 deci, ale lunii aprilie, vineri a săptăminii luminate
a sosit Meemet şi a aşezat corturile sa.le în faţa porţii lui Harisiu iar armatele au înconjurat
ora._,"1ll. Împliratul Constantin îngrijea cit putea, dar îi lipseau arginţii şi de oriunde cerea ajutor
de· bani sau de armate găsea uscăciune, mai ales de la Papa, care cerea mai întîi unirea
ortodocşilor cu apusenii şi apoi să ajute împărăţiei, şi atunci încă era îndoielnic. Toată contri-
buţia şi ajutorul care venise erau 2 corăbii genoveze cu Ioan Longo Iustinian, care a·rea cam
500 de soldaţi care acceptară păzirea zidurilor ce erau spre palat. De multe ori ieşeau romeii
şi sărind şanţul, se încăierau cu turcii dar această faptă nu a fost socotită ca bună, pentru
cf1 ce putea face un romeu faţă de 20- 30 de turci? Prin urmare s-a hotărît să lupte contra
lor de pe ziduri, cu lăncile şi cu săgeţile şi cu instrumentele aruncătoare de plumb (carabine)
care aruncau cinci şi zece gloanţe mici (plumburi) ca nişte alune. Acest instrument îl învăţaseră
şi turcii şi îl întrebuinţau. Dar s-a sfîrşit aprilie şi turcii mereu se strîngeau, mai mulţi che-
maţi şi nechemaţi, incit armata lor trecea peste 300 OOO de oameni.
Iar portul oraşului era închis cu lanţul, de la Poarta numită frumoasă, pînă la locul
(zis) Galata şi corăbiile stăteau înăuntru şi păzeau portul şi lanţul. Iar înăuntru erau patru mari
corăbii, 25 mici şi pînă la zece galere împărăteşti şi încă citeva dintr-ale veneţienilor, (şi) erau
şi patru corăbii genoveze pe care le-a închiriat împăratul, care venind din Hios ca să intre în
port au tăbărit asupra lor 300 de corăbii turceşti; dar după ce s-au luptat timp îndelungat
cu mare bărbăţie şi vitejie, pe unele le-au scufundat, iar pe altele le-au împrăştiat şi astfel
intrară în port. Iar Meemet, văzînd că nu era cu putinţă să introducă corăbiile sale în port
din cauza Janţului a născocit un alt rnod. A ordonat şi a netezit văile care erau îndărătul
Galatei, spre partea golfului Keratios, apoi 80 de corăbii le rostogoleau pe drugi unşi, cu pînzele
deschise şi cu tobe şi trompete le aduceau pe uscat de la strîmtoarea Gura Sfîntă, înăuntru
în golful Keration (pînă 13: Ipi); şi era o minune să vadă cineva corăbiile care pluteau pe
uscat, ca şi pe mare. Iar tunul cel mare l-a aşezat în faţa zidului, aproape de poarta sfîntului
Romano şi cum făcu prima aruncătură, cetăţenii au rămas încremeniţi auzind zgomotul şi
strigau „Doamne miluieşte". Un ungur care întîmplător se găsea atunci acolo, a dat sfatul
în ce mod să fie aruncat tunul ca să dă.rime zidurile uşor, lucru care s-a şi făcut.
După ce au căzut două ziduri care aveau la mijloc un turn, totodată şi turnul sfîntului
Romano, cei dinăuntru, vedeau pe cei dinafară şi cei dinafară pe cei dinăuntru. Acolo se
lupta şi Ioan Iustinianul cu toţi ai lui şi cu soldaţii palatului, avînd şi mulţi bărbaţi înarmaţi
de la Galata, pentru că, după cum se vede, aceştia arătau dragoste faţă de romei. Afară de
asta, noaptea ieşeau fără. frică. în tabăra turcilor şi dădeau cu îmbelşugare cele necesare. Iar
puţinii veneţieni care se găsiră, se luptau împreună cu romeii în contra turcilor de la Poarta
împărătească pînă la acea (Poarta) a vînătorilor. Iar Marele duce se plimba în oraş cu 500
de soldaţi înarmaţi încurajînd la fiecare loc pe soldaţi şi cercetînd cu de-amănuntul sentinelele
şi controlînd pe fugari şi aceasta o făcea în fiecare zi, pentru că. duşmanul nu dase (încă) un
război adevărat, aşteptînd ceasul ce-l observau proorocii lor. Împăratul, deci vă.zînd zidurile
dă.rimate (şi considerînd ca un semn rău că în atîtea războaie care urmară din timpul lui
Constantin cel Mare, pînă atunci nu căzuse nici o piatră de o litră) şi o armată atit de
nenumărată, şi marea expediţie, a căzut în deznădejde şi a trimis soli, rugind pe Meemet să
facă pace şi să plece de acolo făgăduind să-i dea anual un tribut şi alte pretenţiuni. Iar acesta
(~Ieemet) a răspuns că ori cucereşte oraşul, ori îl prinde el, viu sau mort. Şi promise împăratului,
dacă voia să plece în pace, să-i dea Peloponezul, şi fraţilor lui alte eparhii şi astfel să fie prie-
teni; iar dacă intră cu război, „îl voi măcelări pe el şi pe toţi demnitarii lui, iar poporul îl
voi lăsa armatei ca să-l facă rob; şi lui îi ajunge oraşul gol". Cum auzi acestea împăratul, n-a
găsit de cuviinţă să predea oraşul în modul acesta, pentru că apoi, în ce parte a pămîntului

a~ fi locuit romeii pe care chiar însăşi evreii i-ar fi dispreţuit. Atunci Ioan Iustinianul, s-a
gîndit să se apropie noaptea de corăbiile turceşti şi să. le ardă., dar deoarece mişcarea lui a fost

459
trădată turcilor de genovezii din Galata, n-a reuşit. Iar Meemet a făcut o punte deasupra
mării, de la portul Galata pînă la Vînătorul alăturînd unul lingă altul peste o mie de butoaie.
cite două în lungime, legate cu funii, pe lături cu lemne mari, bătute cu cuie şi deasupra
aşternute scinduri şi pămînt, incit treceau în lăţime cinci bărbaţi cu uşurinţă. Atunci Meemet
a vestit din nou pe împărat ca să predea orasul, căci toate cele pentru atac erau deja gata,
Împăratul însă a răspuns din nou „Nu !" şi să facă orice voieşte. Şi Meemet, deci, a vestit
armatei sale ziua luptei şi în noaptea aceea a poruncit întregii armate să aprindă focuri mar~
în fiecare cort şi să răcnească toţi. Şi putea să vadă cineva un miracol neobişnuit, pentru
că s-au revărsat luminile şi strălucea suprafaţa mării, iar romeii văzînd dansurile şi auzind
bucuriile şi chiotele, pre·1edeau viitorul şi cu inima strînsă ziceau: „Păzeşte-ne pe noi, Doamne,
de minia ta cea dreaptă!" Şi Met:met a început să facă atacul general în ziua duminicii
tuturor sfinţilor, 24 mai, fără să dea răgaz romeilor, în toată acea noapte; şi făcindu-se ziua, a
înaintat armata sa de la Palat pînă la Poarta de aur iar cele 80 de corăbii le-a pus de la Poarta
de lemn pină la Piaţă, iar celelalte înconjurară oraşul de la Poarta frumoasă pînă la Blanc~
şi fiecare din acestea avea cite o scară de lungimea zidurilor şi toate cealaltă pregătire. Şi CUIT\
apuse soarele, a răsunat strigătul de război, şi el stînd pe un cal, luni seara, se lupta în faţq_
zidurilor dărîmate, avind cu dinsul peste 10 OOO de tineri viteji iar îndărătul lor şi alături peste
100 000 bărbaţi războinici călăreţi. Iar la locurile de jos, pînă la portul Porţii de aur, „~au
100 000; şi de la locul unde stătea tiranul pină la marginile palatului alţi 50 OOO, iar în corăbii_
şi deasupra podului mulţime multă.
Iar împăratul Constantin s-a dus la biserica cea mare si, împărtăşindu-se cu sfintele taine,
a venit acolo unde erau strînşi meghistanii şi soldaţii şi ţinînd un discurs a zis la sfirşit cu
lacrimi:
„Fraţi ai mei creştini I Dacă fiecare om are totdeauna datoria ca să apere trei lucrur\
în viaţa sa cind vreunul din acestea ar fi în pericol, adică: credinţa: patria şi împăratul - cu
atît mai mult voi, cind vedeţi în faţa ochilor voştri că în acelaşi timp citeşitrei se găsesc
în pericol; predau deci în mîinile voastre coroana mea şi apăraţi-o cit puteţi, iar eu, fără !>\
fiu mic de suflet, sint cu voi iar Dumnezeu cu noi şi urmaţi-mă!"
Atunci s-a dus acolo unde era Ioan Iustinian, la zidurile căzute şi împreună au ieşit
din castru, în incintă, avînd cu dinşii pină la J OOO romei şi latini. Iar Marele duce era lâ,
Poartea regească cu 500 de bărbaţi iar la zidurile dinspre mare şi la metereze, de la Poarta,
cea de lemn pînă la cea frumoasă, stăteau lăncieri şi arcaşi, peste 500; de la Poarta cea frumoasă.
pînă la cea de aur, în tot acel circuit, stăteau la fiecare meterez un arcaş, un lăncier şi uq
artilerist.
Toată noaptea prin urmare şedeau fără somn iar turcii se căzneau să se apropie de
zidurile (cetăţii) punînd scările pe care le aveau pregătite, şi tiranul stînd în dosul taberii, cu
ui;i baston de fier, silea pe soldaţii lui, pe unii linguşindu-i şi pe alţii ameninţîndu- ca să nă­
vălească. în timpul acesta este rănit bravul Iustinian şi nesuportînd durerile a plecat la corabia,
sa cu făgăduiala că se va înapoia din nou. Atunci împăratului i-a slăbit curajul. Cu toate
acestea, cu romeii din jurul său, se lupta cu bravuri cît putea; şi turcii ţinînd seu tu rile înainte,
se apropiau de ziduri, ca să rezeme scările. Dar fiind împiedicaţi de brava rezistenţă a romeilor
nu reuşeau nimic. Împăratul deci, luptînd contra lor la zidurile dărîmate ca să împiedice pe
turci, pe ascuns a intrat din altă parte prin Kercoporta (care rămăsese din greşeală deschisă,
pentru că printr-însa ieşeau romeii şi se luptau) sărind înlăuntru vreo cincizeci de sluiitori
aleşi ai tiranului şi urcindu-se sus pe ziduri, au omorit ciţi întilniră; şi putea să vadă cineva
o privelişte grozavă, pentru că pe cind romeii împiedicau pe turci ca să nu rezeme scările,
unii erau măcelăriţi pe neaşteptate şi alţii închizînd ochii lor, cădeau de pe ziduri şi erau zdrobiţi
iar turcii r6zemau din nou scările şi se urcau ca vulturii. Împăratul cu cei din jurul său;_
neştiind intrarea duşmanilor, se luptau la rîndul lor, dar văzînd că pe neaşteptate du.~mianii

460
-care se urcaseră, aruncau contra lor să.geţi, s-au pus pe fugă. Şi neputînd să intre pe poarta
Harisi.n din cauza mulţimii, călcau în picioare cei puternici pe cei neputincioşi şi intrau; iar
armata turcilor, cum obser•ră fuga romeilor, toţi chiuiră într-un singur glas şi năvăliră. călcînd
în ricicare pe nenorociţi şi tăindu-i pe ei. Atunci împăratul Constantin pierzînd speranţa
ş1 ţiuind spada şi scutul a zis un cuvînt demn de jale:
„Nu este aici vreun creştin să-mi ia capul?" (Pentru că rămăsese singur cu totul.)
În momentul acela, un turc l-a lovit în faţă şi el a dat turcului o altă 10·1itură; dar un
altd, pe la spate, l-a lovit mortal şi a căzut la pămî.nt. Şi crezîndu-1 un simplu soldat l-a omorît
şi l-a lăsat acolo. Era ora unu din zi, cînd răsărea soarele, în mai 29, ziua marţi a Sfintei Teo-
d~sia, după 53 de zile d~ asediu cumplit.

Iar soldaţii care erau pe zidurile portului se opuneau şi nu lăsau pe turci să aşeze scă­
rile, şi erau învingători pînă la ora 3 din zi. Atunci sosiră acei care jefuiau şi cum văzură
pe romei că se luptau, au strigat cu glas mare şi au alergat sus pe ziduri. Iar romeii fugind
-1:11.deau de pe ziduri. Atunci turcii de pe corăbii aşezară. scările şi intrînd au sfărîmat porţile
şi au năvălit toţi înlăuntru. Iar Marele duce, care păzea Poarta regească, cum văzu, a fugit
·cu putini, pentru că toţi ceilalţi s-au împrăştiat: Şi venind la casa sa, găsi pe copiii şi soţia sa
(care era bolnavă), care erau la meterez şi împiedicau pe turci să intre; pe el l-au prins turcii,
ia.r tiranul aflînd aceasta a trimis şi, ră.scumpărîndu-1 pentru jură.mint, a ordonat şi 1-a ospă­
tat in casa sa. Iar latinii prinzînd momentul că. turcii căzuseră asupra prăziilor, fugiră cu coră­
biile lor. Asemeni fugiră şi mulţi din Galata. Dar tiranul văzînd acest lucru a trimis un om
al S:m la genovezi ca să-i asigure că vor rămîne nevătămaţi şi astfel se liniştiră cîţi au rămas
~i consfătuindu-se între dînşii, luară cheile cetăţii Galata, şi venind spre închinare la tirani
te-an oferit, care le-a primit cu bucurie, şi cu cuvinte măgulitoare i-a concediat.
Intrind deci turcii, s-an răspîndit de la Poarta Harisiu, pînă la palat, şi ucideau pe cîţi
întîlm·au fugari, şi au tăiat pînă la 2 OOO bărbaţi luptători, pentru că se temeau, crezînd
·dup<\ z-.ronul public, că în oraş se găsesc peste 50 OOO de bărbaţi luptători, fără să ştie însă
·că tc.ată. armata purtătoare de arme erau abia 8 OOO.
Turcii prin urmare, împrăştiindu-se în toată întinderea oraşului pră.dind, tăind şi luînd prizo-
nieri, ;:rn ajuns şi pînă la marea biserică a Sfintei Safia a lui Dumnezeu, unde se găseau înlăuntru,
jos şi in pridvor, popor nenumărat de bărbaţi, femei, călugări, copii şi fete de toate rangurile
şi toate ·1îrstele; şi aceasta din cauza unui oracol care se împrăştiase, că în timpul ocupării,
-acel care se va refugia la marea biserică va scăpa. Dar speranţele lor au fost înşelate. Atunci
.au dă.rimat uşile cu topoarele şi intrînd cu săbiile scoase, fiecare îşi lega pe prizonierul său.
Dar cine poate să povestească nenorocirea care s-a întîmplat acolo? Cine poate să po•restească
plînsetek şi strigătele copilaşilor, lacrimile cu vaietul mam~lor şi lamentaţiile taţilor? Josnicul
turc căuta pe cea mai fragedă, altul răpea pe cea mai frum:>asă călugăriţă, altul, brutal, răpind-o
o lega. Atunci se lega stăpîna cu slujnica, sluga cu stăpînul, arhimandritul cu uşierul, tineri
frage;:i cu fecioare - fecioare pe care soarele nu le văzuse, fecioare care erau tîrîte cu sila, îm-
brîncite ~i bătute. Şi putea să vadă cineva pe toţi legaţi într-un singur ceas pe cei de genul
masculin cu funii iar pe femei cu sudarii lor, şi şiruri, şiruri, nenumărate, ieşeau din templul
şi din locurile nepătrunse ale bisericii, ca nişte turme de oi, care plîngeau şi se văitau, şi nu
·era nimenea care să. se milostivească de ei. Acelaşi lucru a continuat şi în case, în tot oraşul,
înăuntru şi în afară de ziduri. Pe de o parte pe tineri şi tinere îi tîrau legaţi, pe de altă.
parte pe bătrîni şi bă.trîne neputincioşi şi bolnavi îi tă.iau, iar pe pruncii de curînd născuţi,
ti aruncau prin maidane. Toate acestea s-au întîmplat de la ora 1 a zilei pînă la ora 8. Atunci
a intrat tiranul, cu toată. armata sa şi veni la Sfînta Sofia, unde a rămas înmărmurit de prl-
veli~te, şi după ce s-a închinat, a ordonat să o prefacă. (în) loc de rugăciune.

După ce trecu prima zi, a vizitat tot oraşul care era nelocuit şi nu se găsea nici om
nici ·1ită ci numai cîţiva soldaţi turci neputincioşi care strîngeau cele părăsite de cei putincio~i.

461
Trecînd Mehmet pe lingă casa Marelui duce, s-a suit şi l-a mîngîiat atît pe el cit şi pe soţia
sa care era bolnavă, numind-o ma,mă şi făgăduindu-le multe şi să nu fie trişti. Atunci ieşiră ·Şi
fiii ducelui şi se închinară lui - care erau tineri foarte frumoşi - şi astfel a plecat.
După trei zile însă, tiranul făcînd un ospăţ pe locul palatului, a trimis şi a cerut ca să
i se aducă la ospăţ pe cel mai tînăr fiu al ducelui. Dar tatăl refuzînd a-l da, tiranul s-a supărat
şi a ordonat mai întîi să taie pe fiii săi în faţa lui, apoi pe dînsul, care cu mulţumire către
Dumnezeu a primit aceasta bucuros. Atunci, şi pe toţi nobilii romei pe care îi răscumpărase
de la soldaţii săi cu jurămînt i-a omorît cu sabia. La această deci, demnă de plîns cucerire
a Constantinopolului, după părerea celor mai mulţi au fost omorîţi peste '40 OOO popor, soldaţi
şi alţii, de toate rangurile şi vîrstele şi au fost făcuţi prizonieri peste 80 OOO. Iar răpirea prăzilor
dinlăuntrul oraşului s-a ridicat pînă la 120 tone de aur.
Acesta, în sfîrşit, a cucerit împărăţia romeică, împreună cu autoritatea reginei oraşelor,
lauda creştinilor, cea care altădată distrugea pe barbari, cea plină de atîtea comori duhovniceşti:
şi trupeşti. Care limbă poate să povestească nenorocirea acestei cetăţi, marea ei robire, întreaga
ei pustiire, strămutarea ei, împrăştierea pretutindenea, despărţirea tatălui de fiu, a mamei de
fiică, schimbarea dintr-o limbă în altă limbii., dintr-o credinţii. în altă credinţă, din sfînta scrip-
tură într-alta fără înţeles? desigur nu este cu putinţă. Soare cutremură-te, tu Pă.mîntule suspină
pentru totala pără.sire ce s-a fă.cut neamului nostru de către Dumnezeu, judecătorul cel drept.
din cauza păcatelor noastre I
După ce deci Meemet a licenţiat annata de pe uscat şi flota ca să se ducă la locurile
lor, a ordonat ca pînă la luna august să fie material gata ca să se reclădească zidurile dărimate
ale cetăţii; şi a scris să vinil. din eparhiile Anatoliei şi Apusului peste 5 OOO de familii pînă în
septembrie ca să locuiască în Constantinopol, stabilind pedeapsă capitală dacă n-ar fi voit să
vină şi numind ca prefect al oraşului pe Suleiman, servul său. În 18 iunie s-a întors învingător
la Adrianopole cu un triumf vestit. Atunci au venit căpeteniile şi principii creştinilor şi s-au
închinat lui, temindu-se nu cumva să păţească aceleaşi, iar Meemet stătu cu îngîmfare, lău­
dîndu-se cu cucerirea Constantinopolului, iar principii creştinilor stăteau cu spaimă, aşteptind
să audă cc ar fi oare ceea ce avea de gînd să hotărască.. Iar acesta a poruncit tuturor să-i
plătească. anual cite un bir şi le-a dat drumul. Şi-a strămutat tronul său la Constantinopol,
cirmuind împărăţia de acolo. Locuia însă cînd la Constantinopol, cînd la Adrianopol. În anul
1-453 a dă.rimat zidurile Atenei iar în H58 a năvălit cu toate puterile sale contra Pelopone-
zului şi cum au aflat despoţii, fraţi ai împăratului Constantin că a cucerit Corintul fără război,
pe de o parte Toma a plecat în Italia, cu nevasta şi copiii lui, iar Dimitrie s-a predat de bună.
voie şi s-a închinat lui. După ce a cucerit Peloponczul a pus căpetenii şi cîrmuitori şi s-a.
întors la Adrianopole aducînd cu sine pe Dimitrie cu toată familia lu işi cea a palatului şi
pe fruntaşii şi bogătaşii întregii Livadii şi celorlalte eparhii, iar pe şefii albanezilor i-a tăiat
pe toţi. În anul H6 la ocupat Sinope şi Trapezunda omorînd pe regele David cu 1 OOO de băr­
baţi şi întreaga sa familie regească.~ Apoi a supus insulele Lemnos, Mitilene şi multe altele.
Asemenea a cucerit Iliria şi l-a decapitat pe regele ei. În anul H65 s-a dus contra Evripului şi
l-a cucerit. În anul 1-476 a cucerit Goriţia, a supus Croia şi a făcut mari răutăţi. Asemenea, a
cucerit sfinta Mavra, Chefalinia şi Iachintos. În anul H78, veneţienii i-au predat lui Scodra şi
alte locuri de pe uscat şi insule, promiţînd să-i plătească şi bir şi aşa l-au împăcat. Pe scurt
vorbind despre el, în intervalul domniei lui a cucerit 12 eparhii mari şi 2 OOO cetăţi. Şi pe cînd
avea de gind să facă o expediţie contra sultanului din Egipt şi apoi să treacă în Italia, o d~rere
de pintece i-a cauzat moartea. Acesta cind a moştenit tronul părintesc era de 21 de ani. A murit
in anul 1'481 mai 3, a trăit 53 de ani şi a domnit 32 de ani.

462
 DATE NOUĂ DESPRE VIAŢA ŞI OPERA
LUI DIONISIE FOTINO

Am vorbit cu alt prilej despre activitatea multilaterală şi despre talen-

tele lui Dionisie Fotino 1 . Istoric erudit, scriitor satiric, muzicant de talent,
pictor şi poet în ceasurile de recreaţie, el a stîrnit admiraţia şi iubirea contem-
poranilor săi şi numai moartea prematură l-a împiedicat să lase cu]J:urii româ-
neşti, alături de Istoria generală a Daciei, atîtea alte lucrări, unele numai în-
cepute, iar altele abia în stare de proiect 2 •
Dacă însă activitatea sa de istoric şi literat a făcut în vremea din urmă
obiectul unor cercetări mai atente 3 , lucrările sale muzicale au rămas încă
în umbră. Deşi a creat, se pare, în muzica bisericească un adevărat curent
pentru expresie şi interpretare, care îşi trimite influenţele prin An.ton Pann
şi Ştefănache Popescu 4 pînă în zilele noastre, totuşi această latură din activi-
tatea lui Dionisie Fotino n-a făcut încă obiectul unui studiu special. Împre-
jurarea fericită de a fi găsit 5 o parte din manuscrisele originale ale compo-
ziţiilor sale muzicale ne dă prilejul acestor note, în speranţa că alţii mai indi-
caţi vor preciza cîndva locul pe care îl ocupă autorul Istoriei Daciei în acest
sector de muncă şi creaţie artistică.

1 Victor Papacostea, Vieţile S11ltani/or, scriere inedită a lui Dionisie Fotino, Bucureşti,

1935, p. 8, 9, 35.
2 ~. Iorga, Contribuţiuni la istoria literaturii române la începutul secolului al X I X-lea,

-Analele Academiei Române, seria II, tom. XXIX, p. 7, unde se arată, după o scrisoare a sa
către Zenovie Pop, că în anul 1819 lucra la o „amuzantă comedie". Neîncheiată a rămas şi
Vieţile Sultanilor (('H y&VlKÎJ tm-roµÎ) 69coµavlKi'lc; icrwplac; ... ) Vezi V. Papacostea, op.
cit., p. 8. Moartea l-a surprins pregătind cronica revoluţiei din 1821. Acest material a senit
mai tirziu nepotului său Ilie Fotino la redactarea unor importante capitole din a sa T11dor Vladi-
mirescu şi Al. Ipsilante în nvoluţia din 1821. Prin 1819 mai pregătea o traducere a romanului
El Criticon, al scriitorului spaniol Balthazar Gracian, sub titlul Teatrul cel mare al Lumii.
Cf. V. Pa pacostea, op. cit„ p. 36- 37.
3 Între altele: N. Cartojan, Poema cretană Erotocrit în literatura românească şi izvornl ei
1ucm1oscut, Bucureşti, 1935; Vasile Grecu, Erotocritul lui Cornaro în literatura românească,
extras din Dacoromania, I, Cluj. 1920; Ariadna Camariano, Influenţa poeziei lirice neogreceşti
asupra celei româneşti; Ienăchi/ă, Alecu, Iancu Văcărescu, Anton Pann şi modelele lor greceşti,
Bucureşti, Cartea Românească, 1938 (Inst. de ist. literară şi folclor); pentru activitatea de isto-
riograf a lui D. Fotino, vezi Victor Pa pacostea, op. cit. şi Ilie Fotino. Contribuţiuni biografice şi
pnci:ări asupra operei istorice, extras din Revista Istorică Română, tom. IX ( 1939).
4 Ştefan Popescu a fost elevul şi continuatorul lui Anton Pann şi, la rindul său, profesorul
rt-grC>tatului I. Popescu-Pasărea. Acesta din urmă era şi el un mare admirator al lui Dionisie
Fotino şi imitator.
b Toate manuscrisele descrise aici se găsesc în proprietatea d-lui dr. Elie Fotino, str.
Caragiale 10, Bucureşti.

463
 1. Manuscrisele de muzică bisericească ale lui Dionisie Fotind, Lucrările'
manuscrise la care ne referim mai sus -le-am găsit în arhiva familiei Fotino„
alături de alte scrieri rămase de la Dionisie şi de la nepotul său Ilie, autorul
cronicii privitoare la revoluţia din 1821. Sînt legate într-un singur volum,
admirabil păstrat într-o teacă de carton. Acest volum are un total de 491
pagini, din care 54 nescrise (I-VIII; 329-343 şi 464-491); legătura, deo-'
sebit de elegantă, este în piele fină de culoare roşie, cu chenar de aur bogat
ornamentat. În centrul chenarului se văd iniţialele D.N., iar pe verso F,
Pe cotorul volumului, în locul titlului este scris Livre de musique. Hîrtia, albă
şi fină, are o discretă liniatură de presă. Scrierea arată acelaşi neîntrecut meş„
teşug caligrafic caracteristic manuscriselor lui Dionisie Fotino 6 • Titlurile
şi iniţialele fiecărui început de capitol sînt frumos împodobite cu flori în cer-
neală roşie, cu reflexe aurii.
După opt pagini albe urmează prima lucrare do~acrnKcip1ov vf.ov (Noul
Doxasticar). Paginile XI-XIII cuprind o prefaţă dedicată marelui vistier
Constantin Filipescu.
După prefaţă* urmează o pagină de dialog versificat între autor şi
carte**. Sînt exprimate în aceste versuri gîndurile şi simţămintele unui
cărturar capabil de devotament şi pasiune intelectuală puţin obişnuită;
nu mai puţin, mărturisirea marilor sforţări pe care le-a depus pentru a duce
lucrarea la bun sfîrşit. A compus-o nu numai cu „zbuciumul minţii", dar şi
cu „ale corpului mari asudări"; este mulţumit însă că această carte îl va con-
tinua atunci cînd nu va mai fi în viaţă.
„Eu mor - spune el către cartea cîntărilor de slavă - şi din cite stihii
sînt alcătuit, mă voi desface, dar tu rămîi în viaţă şi ca o privighetoare cu
variate tonuri vei cînta sub sfintele cupole ale Dumnezeului nostru ... " .
După versurile de mai sus7 , urmează prima pagină a 1\fouliti Doxasticar.
În frontispiciu o miniatură în culori, cu reflexe aurii, înfăţişează pe toată lă­
ţimea paginii - după toate aparenţele - Constantinopolul, Calata şi Fanarul.
Pe valurile albastre ale Bosforului, alunecă corăbii elegante cu pînzele întinse.
(Noul Doxasticar conţinînd toate cîntările de sl2xă ale sărbătorilor airn-
lui, compus după stilul meditativ cu bun ritm şi ftoric de mine Dionisie Yă­
taful, cel din vechea Patras a Ahaei celei din Peloponez, ca omagiu al prea
nobilului şi prea luminatului Arhon, mare Vistier, Domnului Domn Constantin
Filipescu cel foarte binevoitor mie şi foarte binefăcător. În Bucureştii Ungro-
vlahiei, 1809, luna Septembrie a sfîntului Simeon Stîlpnicul.)
Sub această miniatură, în care recunoaştem, vechea predilecţie a lui Dio-
nisie Fotino pentru arta culorilor 8 , se citeşte titlul scris în litere roşii aurite.
La pagina 220 se sfîrşeşte Noul Doxasticar, iar la 221 începe Triodut.
care ţine pînă la pagina 293, după care urmează Noul Anastasimatar; acesta
se încheie la pagina 323 cu cuvintele: TtA.oc;; •eîl oe 0e(fl Ci6~a (Sfîrşitul,
lui Dumnezeu slavă). Pc pagina următoare 324, la mijloc, autorul a scris

6 Xu am siguranţa absolută că este pretutindeni mina scriitorului (îndeosebi în textele

muzicale).
• Y. Papacostea reproducea textul grecesc al prefeţei (C.P.-D.).
•• Şi acest dialog era reprodus în limba greacă (C.P.-D.).
7 Dialogul al cărui text nu l-am reprodus (C.P.-D.)

6 Victor Papacostea, op. cit., p. 7-8.

464
Tc{l .A.&' Eto<; ti;<; · &µT}<; ÎJÂ.tKia<; (În al 32-lea an al vîrstei mele). Urmează.
tabla de materii (lista cîntărilor de slavă, rînduite pe luni), la p. 325-328.
În sfîrşit, după alte 15 pagini albe, urmează 'Avacrtamµ<ipiov vfov
(.Vout Anastasimatar), cu un total de 112 pagini precedate de titlul scrierii
şi o dedicaţie către Ştefan Belu. Volumul întreg se încheie cu Ta €v8&Ka..
i81cilµ&Â.a tco91v<i, la capătul cărora Fotino a compus cîteva versuri, în care
se face o scurtă caracterizare a genului său muzical.

!68& un<ipX,&l cruv9&µa, tµov L\tovucriou

iK twv Titttpwv tfj<; Doi.Ero~, tou TieÂ.01tovT}crioo.
6n&p npo<; x.ap1v yf.yov&, trov cp1A.oµoucrcov µ6vcov,
oinv&<; Kpivoucr1v 6p9&<; Kai v6T}µa Kai t6vov.
To ucpo<; EX&t cruvtoµov, &upu9µouc; ta<; crov9ecr&t<;,
to µeA.oc; Kata v6T}µa, µE cp9op1Ka<; t& 9ecrm;
Mav9civ&1v E!;&crn A.om6v, A.oyiot<; KaA.ocpcilvo1<;,
O.A.A.' ou toi<; aµa9ecrt Be, aµa Kai KaKO<pcOVOl<;.
Ko.i Ecrtco &te; µvT]µ6cruvov, tot> cp1A.oµoucrou ovtroc;,
u.hiou t& Kai 1tpOîp&1ttOU Ka'µou îOU K01tl00Vî0<;.

Cu aceste versuri se sfîrşeştc volumul de compoziţii muzicale ale lui Dic-

nisie Fotino; ultimele 16 pagini sînt albe.

2. Cînd s-a născut Dionisie Fotino. Rectificare biografică.

Între însemnările găsite pe manuscrisele descrise mai sus, două sînt deo--
sebit de importante, căci ne ajută să precizăm, în sfîrşit, data naşterii lui
Dionisie Fotino. Ştiam din memoriile lui Ilie Fotino 9 că Dionisie a murit
în vîrstă de 52 de ani, în anul 1821, 10 octombrie, ziua lui, şi că a fost îngropat
cu un alai însemnat în biser.'ca numită a Sfinţitor din Bucureşti. Întemeiaţi pe
această informatie eronată, am dedus că istoricul s-a născut la 1769. Iată.
însă că la p. 234 a Doxasticarului (alcătuit, cum se vede din titlu, la anul
1809), corn pozitorul scrie: Tc{l A.P' E:to<; ti;<; tµi;<; ÎJÂ.tKiac; (în al 32-lea an
al vieţii mele). De unde rezultă deci că Dionisie Fotino nu s-a născut la
anul 1769, cum am socoti după informaţia transcrisă de nepotul său Ilie Fotinor
ci la anul 1777. A murit deci, nu la 52 de ani, ci la 44, în plină putere creatoare.

3. Despre activitatea tui Dionisie Fotino în domeniul muzicii răsăritene:

profesor şi compozitor.
Dionisie Fotino a avut, incontestabil, o pregătire şi o cultură muzicală
deosebită, întemeiată pe o puternică vocaţie; ne-o spune Anton Pann 101
şi nu mai puţin calitatea scrierilor ce a lăsat. Era, de asemenea, un talentat
cunoscător al muzicii instrumentale, obişnuită în societatea orientală, dar
cunoştea şi pianul, la data aceea încă puţin introdus în ţările noastre. Anton

9 Victor Papacostea, Ilie Fotino . .. , p. 28.

10 Anton Pann, Bazul teoretic şi practic al muzicii bisericeşti sau gramatica melQdică. Predat
in seminarul Sfintei Mitropolii în zilele Înalt Prea Sfinţitului Mitropolit al Ungrovlahiei, D. D.
Neofit, Bucureşti, 1845, vezi introducerea, p. XXV - XXVII.

465
Pann scrie într-o notă: „La Tambur şi Keman avea desăvîrşită iscusinţă;
cunoştea încă şi Fortopianul".
Cu aceste talente de muzicant şi compozitor, cu cultura sa istorică, cu
farmecul său de povestitor oriental, cu darul de a improviza anecdote picante
:şi epigrame politice, Dionisie Fotino cuceri reped~ simpatia cercurilor bucu-
reştene 11 • între cele dintîi însărcinări pe care le-a avut la noi, foarte probabil
prima a fost aceea de a preda un curs de muzică răsăriteană tinerilor teologi
:şi psalţi din lara Românească 12• A avut elevi distinşi care s-au relevat în
rosturi şi demnităţi înalte, cum au fost de pildă scriitorul Anton Pann, Epis-
copul Chezarie al Buzăului şi alţii.
Se pune acum întrebarea: cînd începe la Bucureşti activitatea sa de pro-
fesor pentru muzica bisericească Dionisie Fotino? Singura informaţie pe care
o avem în această privinţă este aceea din prefaţa lui Anton Pann la Noul
Anastasimatar 13 prelucrat în 1854, după acela al fostului său profesor. Acolo
Anton Pann spune: „Acest A nastasimatar fiind compus în sistema veche
de Serdarul Dionisie Fotino, pe la anul 1809, şi îmbrăţişat fiind autorul de
cei <lup-atunci nobili fii ai patriei, s-a predat tinerilor pînă la anul 1816".
Expresia „pe la anul 1809" arată că Anton Pann - deşi fost ele\· al lui
Dionisie Fotino - nu poate preciza data cînd începe acesta a preda muzica
răsăriteană la Bucureşti. Această datare aproximativă („pe la anul 1809")
a trecut şi în istoriografia noastră mai nouă. 1n frumoasa lucrare închinată
lui ~iacarie 14 , Pr. N. Popescu, amintind de Dionisie Fotino în două rînduri,
spune, prima oară la p.12: „Dionisie Fotino da lecţii în Bucureşti pc la 1809"
şi a doua oară la p. 67 : „ Dionisie F o tino da lecţii pe la 1809 şi încetează cine
vine Efesiu". Această dată este luată de Anton Pann din titlurile scrierilor
muzicale compuse de Fotino şi care i-au servit pentru cursurile de muzică
răsăriteană ce preda. Anul 1809 este indicat de compozitor şi în titlul Noului
Doxasticar şi în acela al Noului A nastasimatar şi pe alte manuscrise muzicale
rămase de la el. Dar este foarte probabil că Dionisie Fotino să fi predat şi
mai înainte de această dată. Astfel, în manuscrisul grecesc 767 din Biblioteca
Academiei Române, cuprinzînd diferite cîntări alcătuite tot de Dionisie
Fotino, găsim una care poartă data de 18 noiembrie 1804, iar la fol. 8 al ace-
luiaşi manuscris aflăm un polieleu compus în decembrie 1800, tot de Dionisie
Fotino, la mănăstirea Căldăruşani. lată dar că s-ar putea spune, cu aceeaşi
îndreptăţire, că Fotino preda „şi pe la 1804", şi chiar „pe la 1800", adică aproape
îndată după sosirea în ţară.
Originar din Peloponez, ca şi vestitul Petru Lambadarie 15 , Dionisie
Fotino moştenea pentru muzica răsăriteană talentul şi tragerea de inimă a
tatălui său, doctorul Atanasie Fotino, el însuşi unul dintre psalţii remarcabili

11 Vezi pentru aceste caracteristici Yictor Papacostea, op. cit., p. 6, 8, 37.

12 Vezi mai departe discuţia asupra datei cind începe să predea Dionisie Fotino.
13 Noul A naslasimalar, tradus şi comp11s după sistcma cca veche a serdarului Dionisie Folino

şi dedicat preasfinţjtului şi de Dumnezeu alemlui episcop D. D. Filotei Buzăul, de Anton Pann,

Bucureşti, 185'4. In tipografia lui Anton Pann.
14 Nic. M. Popescu, Vfraţa şi activila!ca dascălului de cfolări Macaric Ieromonahul,
Bucureşti, 1908.
16 Pefru Peloponezianitl Lambada,-ie ( 1730- 1777), muzicant grec de mare renume. Vezi

pentru cariera şi activitatea lui Gheorghios I. Papadopoulos, 'latopLKii tmaK67tT1mc; tije;

fiu~avnvflc; CKKATIGlaatuci'jc; µouaLKi'jc; Atena, 190'4. Cf. Nic. M. Popescu, op. cit., p. II
~i nota 1.

466
ai Fanarului din a doua jumătate a secolului a1 XVIIl-lea 16 • (Atanasie Fotino
a mai avut un frate, mitropolitul Grigore Fotino al Dercului şi încă un fiu.
ambii ucişi de turci prin spînzurătoare după izbucnirea răscoalei din 1821 ~)
În introducerea sa la Bazul teoretic şt practic al muzicei bisericeşti, Anton
Pann, după ce vorbeşte de marii dascăli şi psalţi ai bisericii răsăritene, aju~­
gînd la vremurile mai noi îl prenumeră printre aceştia şi pe Dionisie Fotino 1 ',
punîndu-1 ca valoare chiar înaintea lui Iacob Protopsaltul, Petru Vizantie
si alti înaintasi ai săi. Iată cuvintele lui Anton Pann: „Pînă aici am vorbit
pent~u scriito~ii muzicei pe care numai după poemele lor îi cunosc, iar acum
vine rîndul de a vorbi şi de cei ce i-am apucat cu vieaţa, şi mai întîiu de bunul
meu dascăl, serdaru] Dionisie Fotino, care era din oraşul Peloponezului Palea
Patras şi venise de se statornicise în Bucureşti, unde a scris Istoria Ţării·
Româneşti în trd tomuri, a versificat pe Erotocrit, a făcut şi alte versuri origi-
nale, care îl vădesc că a fost un bun Istoric, Poet şi Ritor. Iar în ştiinţa muzi-
cei bisericeşti mărturiseşte singur că a fost şcolar dascălilor săi Iacob Proto-
psaltul 18 şi Petru Vizantie 19 cărora a fost şi imitator; însă făcînd cineva bă­
gare de seamă, va cunoaşte că natura l-a fost înzestrat a covîrşi pe cei mai
înainte de dînsul." 20
Fotino a grupat cursurile ţinute la şcoala de psaltichie din Bucureşt~
într-o lucrare „de gramatică muzicală" - cum se zicea atunci.- carte de
care nu avem nici o cunoştinţă, care a rămas desigur în manuscris şi s-a pierdut
după moartea autorului, aşa cum s-au pierdut şi alte lucrări ale sale. Despre
existenţa ei ştim doar din Introducerea lui Anton Pann, care la p. XXI,
enumerînd lucrările muzicale ale fostului său profesor, începe cu aşa-numita
Didascalia teoretică şi practica muzicei bisericeşti (osebit pentru instrumentul
tambur şi keman). Anton Pann, admirator şi imitator al lui Fotino, urmaş.
zelos, căruia i-a plăcut să prelucreze unele dintre compoziţiile acestuia în
sistemul cel nou de notaţie, imită desigur tot pe Fotino atunci cînd scrie şi
el Bazul teoretic şi practic al muzicei bisericeşti. (Nu este exclus ca rădăcinile
acesteia să se găsească în aceea a lui Fotino.) În continuare autorul spune:
„Cărţile muzicei ce le-a alcătuit (în afară de Didascalia amintită mai sus)
sunt: Anastasimatar, Doxasticar, Antologhie, Heruviko-Kinonikar şi altele,
de a căror floare plăcută se bucură astăzi şi românul văzîndu-le în limba sa" 21 •
Manuscrisele găsite de noi sînt tocmai originalele unora dintre lucrările enu-
merate mai sus, în primul rînd ale Anastasimatarului (cel adaptat de Anton
Pann la noul metod) şi ale Doxasticarului.

16 Victor Papacostea, op. cit., p_. II. A-1ea şi porecla de psaltakis.

17 Ilie Fotino, op. cit., p. 199. Intre mitropoliţii şi episcopii ucişi prin spînzurătoare de
către turci la 1821, odată. cu Patriarhul Ecumenic Grigorie, Ilie Fotino citează şi pe Mitropo-
litul Dercului, adăugind în notă: „Unchiu lui Dionisie Fotino." La p. 200 adaugă: „Cu alte
moduri felurite de moarte, prin ţeapă etc., îşi sfîrşiră vieaţa fiul doctorului Fotino ... " după.
care urmează. o nouă listă.; în notă adaugă. pentru cel din listă: „frate cu Dionisie Fotino
si unchiu alu autorului".
•
18
Iacob Protopsaltul a fost unul dintre profesorii de muzică orientală foarte apreciaţi la
Constantinopol. Doi dintre reformatorii sistemului de notaţie, Grigorie Levitul şi Hurmuz Harto-
filax au fost elevii săi. Cf. Nic. M. Popescu, op. cit., p. 12- 13.
19 Petru Vizantie a fost profesorul lui Chrisant din Madit, principalul reformator al siste-

mului de notatie.
2 0 Anton' Pann, op. cit., p. XXII.
21
Episcopul Chezarie al Buză.ului arc merite deosebite în privinţa încurajării traducerilo•
şi tipăriturilor în româneşte ale scrierilor muzicale.

467
 De ce au plăcut compoziţiile lui Dionisie Fotin·o atît de mult lui Anton
Pann şi evlavioşilor clerici şi boieri din vremea sa? În ce stă valoarea acestor
cîntări pe care autorul spune că le-a întocmit cu mari chinuri sufleteşti şi
trupeşti? Ce aduceau ele nou în muzica bisericească a Bucureştilor de altă­
dată? Iată întrebări la care numai un specialist va putea răspunde, după o
cercetare atentă asemenea aceleia pe care Pr. N. Popescu a făcut-o pentru
opera Ieromonahului Macarie. Aci ne mărginim a aminti doar scurta carac-
terizare a lui Anton Pann. Acesta explica într-o formă foarte reuşită - pentru
posibilităţile pe care i le oferea limba română la 1846 - metoda descripti_vă
:retorică folosită de Dionisie Fotino în creaţiile sale muzicale. lată această
'Caracterizare 22 : „Căci în elegantul său stil vede cineva patimile sufleteşti des-
-crise după meşteşugul retoric; îl vede zic, în cele Anastasime (într-ale învierii)
re\'ărsînd melodie felurită; cu simpatie cîntă patimile şi înmormîntarea Mîn-
tuitorului, cu întunecare pogoară în cele de jos ale pămîntului, din cămările
Iadului rădică pre strămoşul Adam în desfătările Raiului şi laudă cu glas trium-
fător biruinţa atotputernicului; cu care aţîţa patimile sufleteşti ale audito-
rilor, le strămuta duhul din gînditor în întărător, din umilit în desfătător
şi c. I.
În cele umilitoare iarăşi, în Polielee, Doxologie, Heruvice şi Kinonice,
b;tgînd de seamă la a lor melodie meşteşugită şi trăgătoare, vede că a avut
'Cunoştinţă şi în deosebite muzico-instrumente; căci a lor iscusită alcătuire
plină de dulceaţă şi mîngîiere linişteşte şi adoarme duhurile auditorilor şi
tot d-odată îşi deşteaptă ca dintr-un somn spre luare aminte al laudelor dum-
nezeeşti; şi în scurt toată propoziţia şi toată zicerea cea mai mică, după
înţelesul ei îşi are şi melodia potrivit descrisă."
În sfîrşit, cercetarea unui specialist va trebui să lămurească de asemenea
-cum se situează Dionisie Fotino în raport cu vechea şi noua sistemă de notaţie.
Anton Pann afirmă în prefaţa Noului Anastasimatar că această scriere a
fost compusă de Dionisie în sistema cea veche. Iar Pr. N. Popescu scrie în
monografia asupra Ieromonahului Macarie că „Dionisie Fotino nici nu ştia
noua sistemă a muzicei" 23 • Noi credem că modul de a se exprima al lui
Anton Pann în amintita prefaţă, ca şi acela al Pr. N. Popescu, este poate
-cam sumar.
Luînd bine seama la textele compuse de Fotino, observăm că nu sînt scrise
<lupă regulile clasice ale adevăratului vechi metod 24 • Ele cuprind atîtea sim-
plificări, încît se poate spune că reprezintă deja un pas însemnat spre metodul
nou. Este adevărat că reforma 25 oficială acceptată de Patriarhie s-a făcut
abia pe la anul 1816, de către Chrisant Arhimandritul, Grigore Lambadarul
şi Hurmuz Hartofilax - dar aceştia consacră şi desă vîrşesc o sumă de sfor-
ţări mai vechi, făcute în această direcţie de marii lor înaintaşi ca Petru Pelo-
ponezianul Lambadarie şi mai ales Gheorghe Cretanul 26 • Dionisie Fotino,
care a cunoscut la Constantinopole pe principalii premergători ai reformei şi

22 Anton Pann, op. cit., Introducere.

~3 Nic. M. Popescu, op. cit., p. 67.
24 Am consultat în această privinţă pe Pr. Petrescu-Visarion, căruia îi aduc; aci mulţu­
mirile mele.
25 Nic. M. Popescu, op. cit., p. 10- 12.

2e Gheorghe Cretanul este socotit ca antemergător al reformei sistemului de notaţie. cf.

~ic. ~L Popescu, op. cit„ p. 12- 13.

468
a avut aceiaşi dascăli pe care i-au avut şi cei trei alcătuitori ai noului metod„
nu putea rămîne străin de aceste tendinţe. Cu spiritul său liberal şi înnoitor
(compoziţiile sale muzicale abundă, după cum am văzut, de procedee descrip-
tive şi retorice), el nu putea rămîne în afara curentului de simpatie pentru o.
reformă atît de cerută şi atît de necesară. Comparînd sistemul de notaţie fol@-.
sit de Fotino cu lucrări compuse în adevăratul vechi metod, se poate Yedea la_
Fotino importante deosebiri în spiritul aceloraşi tendinţe de simplificare. No
luăm permisiunea de a opina deci că Dionisie Fotino aparţine şi el, din acest
punct de vedere, acelei categorii de premergători care au făcut tranziţia de la..
\"echiul la noul metod.
~ u mai puţin, afirmaţia că „Dionisie Fotino nici nu ştia noua sistcmă a
muzicei" ne apare de asemenea nepotrivită. Căci noul sistem de notaţie repre~
zintă doar un extras din vechiul sistem obţinut printr-o masivă reducere de
semne. Conformîndu-ne principiului că „cine poate mai mult poate şi mai pu~
ţin", nu vedem cum s-ar putea susţine că un om de talentul şi erudiţia lui
Fotino - creatorul unei gramatici muzicale - „nu ştia" noul metod, atît
de simplificat şi pe care elevii seminariilor noastre îl deprind după primelc-
lectii,
, încă din clasa I.

4. Despre răspîndirea şi influenţa operei muzicale a lui Dionisie Fotino~

Din cele spuse pînă aci, rezultă că atît ideile, cît şi tehnica compoziţiilor lui
Dionisie Fotino - îmbogăţite prin superioritatea pe care i-o dădea o cultură
muzicală deosebită, întemeiată pc cunoaşterea mai multor instrumente -
au însemnat o ridicare a nivelului în acest sector al culturii româneşti. El
nu mai este un simplu copist al vechilor metode sau un imitator servil al
înaintaşilor săi imediaţi. Are o operă proprie, a cărei originalitate a fost cu
entuziasm şi în mod insistent elogiată de elevii şi contemporanii săi. ~urna~
excesele reacţiunii antigreceşti din secolul trecut explică faptul ciudat de a
nu avea pînă astăzi un studiu menit a ridica umbra în care un moment obscu-
rantist al culturii noastre a aruncat figura acestui creator de valori artistice ..
Cel care va întreprinde acest studiu, va avea, între altele, sarcina să stabileascit:
1. Locul pe care îl ocupă Dionisie Fotino în evoluţia muzicii răsăritene în
Ţara Românească şi a învăţămîntului ei; 2. Pînă unde s-a întins., în timp ş~
spaţiu, influenţa activităţii şi operei sale muzicale. Aci ne mărginim la cîteva
observaţii care vor putea alcătui doar punctul de plecare al unei atare cer-.
cetări.
Dionisie Fotino a avut în elevii săi admiratori entuziaşti şi imitatori, ale
căror cuvinte de admiraţie singure ajung pentru a atrage luarea aminte a
cercetătorilor competenţi şi cu iubire pentru problemele muzicii răsăritene în
ţara noastră. Aceşti elevi au păstrat un adevărat cult finului cărturar şi
muzicant care era în Bucureştii de la începutul veacului trecl)t, „dascălul
Dionisachi". Ajunşi la vîrsta maturităţii şi la situaţii impo:rtante, ei au cău­
tat să dea o cît mai largă răspîndire compoziţiilor profesorului lor. Intre aceştia
ne este cunoscută, în primul rînd, strădania lui Anton Pann şi a episcopului
Chezarie al Buzăului. Iată ce ne spune în această privinţă Antli>n Pann, în
legătură cu meritele lui Chezarie al Buzăului la reeditarea în româneşte a_
operei lui Dionisie Fotino: „ ... alegîndu-se şi puindu-se în sca.unul păstoresc
Chezarie Buzăului şi văzînd că cu totul a rămas în uitare acest Anasfasimatar.
cunoscînd şi meşteşugita compunere şi duioasa melodie ce se coprindea tntr,

469
insul, şi foarte dorind a se cînta de cîntăreţii săi, am fost chemat şi îndemnat
ca mai întîi să-l traduc în origina sa limbă grecească, apoi şi în limba româ-
nească, vrînd să-l tipărească şi să-l dea la lumină ... "
Desigur, Chezarie al Buzăului dorea o ridicare de nivel în domeniul mu-
zicii bisericeşti (urmărind în general „rumânirea" modelelor greceşti vestite),
căci mai jos Anton Pann adăugă, vorbind de alte lucrări pc care episcopul a
dorit să le adapteze la metodele şi procedeele lui Fotino: „ ... poruncindu-mi
să mă apuc şi de prosoniile sau Asemănîndele serilor şi ale Dimineţilor din
toate Mineele, să le regulez după rituri şi tonuri, întocmai ca cele greceşti,
după cum este şi Prohodul Domnului nostru Is(us) Hr(istos) şi după cum sunt
Asemănîndele în acest A nastasimatar".
Se pare că, încă de pe la 1846, dorinţa ca scrierile lui Dionisie Fotino
să fie „românite" era destul de vie. Luînd hotărîrea să împlinească această
lipsă, Anton Pann n-a făcut decît să dea urmare unor cereri insistente, ce-i
veneau din lumea bisericii noastre, în frunte cu Chezarie al Buzăului. Iată
într-adevăr cum motivează prelucrarea în româneşte a Noului Doxasticar
al lui Dionisie Fotino în prefaţa Către cei ce îmbrăţişează această carte cu dra-
goste: „Cîţi iubiţi podoaba sfintelor lui Dumnezeu biserici şi doriţi a auzi
cuvîntul lui Dumnezeu în cîntare bine întocmită; cîţi flămînzeaţi a glăsui
dumnezeeştele laude alcătuite cu meşteşugire şi însetaţi a vedea dat la lumină
acel Doxastar, pentru care mă îndemnaţi totdeauna, bucuraţi-vă: Iată-1, pri-
miţi-l!"
Dar cartea aceasta a cîntărilor de slavă n-a fost „rumânită" numai pentru
folosul clerului şi al cîntăreţilor; ea trebuia să servească mai ales la formarea
şi îndrumarea noilor generaţii către formele cultivate ale acestui gen expresio-
nist şi „ritoricesc" care pretinde cîntăreţului o mare concentrare asupra tex-
tului. Plecînd de la ideea că muzica bisericească propagă cuvîntul lui Dumne-
zeu şi al întemeietorilor credinţei, ea trebuie realizată în condiţii de tehnică
şi devoţiune care se obţin numai printr-o severă educaţie artistică, muzicală
a viitorului cîntăreţ. În toate versurile, în introducerile şi încheierile scrieri-
lor sale, Dionisie Fotino arată o adevărată exasperare împotriva „imposto-
rilor" care atacă cu uşurinţă un gen atît de greu (care pretinde şi chemarea
artei, şi puterea credinţei, şi sforţarea muncii). lată într-adevăr recomandările
pe care Anton Pann le face profesorilor de muzid orientală cu acest prilej:
„Acest Doxastar este de neapărată trebuinţă să se predea şcolarilor îndată după
Anastasimatar. Într-însul iubitorul de muzică întîmpină tot felul de thesuri.
precum: de umilinţă, de rugăciune, de plîngere, de bucurie şi altele; într-însul
învaţă cum să glăsuiască întrebătoarea, minunătoarea şi ce săvîrşiri se între-
buinţează la toată punctuaţia; va şti cum să păzească tonul de Ligusa, Para-
ligusa şi la Proparaligusa; va cunoaşte diapazonul, dis-diapazonul a fiecăruia
glas în înălţarea peste înălţare şi în pogorîre pînă sub coborîre; va vedea în
ce fel se glăsuiesc zicerile cereşti şi cele ce cer suire; cum şi zicerile pămînteşti
:şi dte cer josire, şi cu un cuvînt va dobîndi ideea ca să ştie rosti cu buna întoc-
mire şi zicerea cea mai măruntă, în fiecare opt glasuri ... "
Mai departe, sfătuind pe cei ce vor să înveţe după această carte să observe
·cu meticulozitate toate indicaţiile date, Anton Pann adaugă: „ ... ascultaţi
cu băgare de seamă toate lucrările, ca să le deprindeţi şi cu ifosul lor, adică
liniştit, cucernic, mîngîios şi dulce, uşor suind şi uşor coborînd, neavîntîndu-vă
în niscaiva adausuri şi afărături schimonosite, care sunt urîte lui Dumnezeu
şi oamenilor. Sîrguiţi-vă din toate mai mult, ca să învăţaţi buna purtare a

470
glas.ului; căci nu e învăţat cel ce ştie numai sft cînte şi are glas lăudat, ci acela
ce ştie a-şi purta şi glasul ca un Instrumentar iscusit şi meşteşugit la degete".
Opera de „rumânire" şi răspîndire a compoziţiilor lui Dionisie Fotino.
începută de Anton Pann din îndemnul şi cu ajutorul lui Chezarie al Buzăului.
a fost continuată după moartea acestuia de urmaşul său în scaunul episcopiei
de Buzău, Filotei. Anastasimatarul lui Dionisie Fotino, tradus de Anton
Paw1, a fost tipărit datorită acestuia. Interesant de remarcat este faptul că
şi această a doua lucrare mai importantă a „dascălului Dionisachi" s-a tradus.
şi tipărit cu aceeaşi recomandaţie: binevoiţi a-l primi şi da în predarea tinerilor
fn sfminar ...
Din cele de mai sus rezultă că scrierile muzicale ale lui Dionisie Fotino.
cuprinse în manuscrisele aflate de noi, au căpătat o largă răspîndire datorită
acestor trei factori determinanţi în problemele culturii noastre bisericeşti din
prima jumătate a veacului trecut: Anton Pann şi episcopii Chesarie şi Filotei
ai Buzăului. Aceştia au făcut din compoziţiile muzicantului peloponezi;,m ade-
vărate pîrghii pentru ridicarea învăţămîntului muzicii orientale în şcoala noas-
tră clericală şi în Biserică, în general. Introducîndu-le în seminarii, ei au
împlinit profeţia autorului în dialogul său cu cartea citată mai sus; sute şi
poate mii de elevi au învăţat, în decursul veacului trecut, pe aceste compoziţii
şi le-au cîntat sub cupolele bisericilor Ţării Româneşti. Dintre continuatorii
„genului" muzical al „dascălului Dionisachi", amintim pe elevul lui Anton
Pann, Ştefanache Popescu şi pe elevul acestuia, I. Popescu-Pasărea, prin opera
şi activitatea cărora acest gen trăieşte - fireşte, nu fără modificări - şi
astăzi.

5. Legăturile lui Dionisie Fotino cu Constantin Filipescu şi cu mişcarea

naţională. Manuscrisele de faţă aduc însă oarecare lumină şi asupra unui alt
capitol din biografia istoricului Dionisie Fotino, neatins pînă astăzi de cer-
cetări, şi anume: ideile şi activitatea sa politică; fiindcă, deşi dedat cu tot
sufletul activităţii sale artistice şi istoriografice, totuşi Fotino nu putea rămîne
cu totul străin de marea frămîntare prin care trecea societatea noastră în
ultimele două decade ale epocii fanariote 27 •
În Istoria Românilor, vol. VIII, p. 219, N. Iorga, vorbind de Dionisie
Fotino şi opera sa istorică, este surprins de faptul că autorul Istoriei Daciei,
pomenind pe Constantin Filipescu, părăseşte stilul său obişnuit „sec, scurt
şi stăpînit", pentru a folosi la adresa marelui vistiernic „un potop de epitete
glorificatoare" la care adaugă şi „întreaga genealogie" a Filipeştilor. Iată ter-

27 În N. Svoronos, O A1ovucno~ cl>CO'tELVO~ Kai -ro icnop1KOV auwu fpyov, în« 'EA./-.'1-
VLKa », I, 1938, p. 133- 78, s-au făcut unele aprecieri asupra activităţii politice a serdarulur
Dionisie Fotin1>, pe care eu le-am socotit exagerate (cf. Ilie Fotino, op. cit., p. 11, nota
1). Pe cînd Svoronos credea că Dionisie a murit „în plină activitate politică" ('Ant0avev ev
7tÂ.Î)pEt cruyypaq>LKÎ) Kai 7tOÂ.1t1Kti opaa1:1), eu socoteam că singura manifestare politică. a
scriitorului a fost semnătura lui pe 'cartea de adeverire, dată. de boierii din partida naţio­
nală. a lui Tudor Vladimirescu. Astăzi sînt mult mai aproape de părerea exprimată de autorul
grec; după cum arăt în acest capitol, se poate spune că Fotino a avut şi oarecare activitate
politică, mai ales în culise. Rămîn la părerea exprimată şi atunci că n-a fost însă eterist. Cf.
V. G. Mexa, Ol q>l.Â.tKOi. Ka-raÂ.oyo~ "tCi'>V µtÂ.wv "tÎI~ q>lÂ.lKi'j~ 'Eta1pEia~ tK "tOO apxeiol>
!:EKEp~, Atena, 1937.

471
 menii în care Fotino înfăţişează pe Constantin Filipescu la capitolul consacrat
domniei lui Caragea: „Neuitatul marele Ban Constantin Filipescu ... a fost
un bărbat demn, de vîrstă înaintată, corpolent, reprezentativ şi respectabil.
Cu toate acestea foarte frumos, foarte graţios, extrem de politicos şi afabil,
prin urmare smerit, comunicativ, ospitalier şi milostiv cum nu este altul,
pe scurt, pentru săraci protector şi prieten tutur.or şi al patriei sale apărător
înfocat şi stîlp neclintit; a trăit în mod strălucit, ca nimeni altul. a tr~cut
prin toate demnităţile patriei sale, a fost mare vistiernic şi mare ban în u1u„
mul timp, a trăit în lume 66 de ani şi a plecat la cele veşnice în anul 1817
noemnie 20." Fără a ne însuşi cu totul rezerva lui N. Iorga, trebuie să recu-
noaştem că Fotino acordă lui Constantin Filipescu şi neamului său un trata-
ment special 28 . Este adevărat că cine încearcă să se documenteze asupra
acestui personaj 29 se simte copleşit· de mulţimea informaţiilor ostile (omul
era, se pare, foarte ambiţios, a dat o mare bătălie în cursul întregu vieţi pentru
ţara sa şi pentru sine poate, şi a avut adversari foarte puternici). Dispreţuind
însă informaţiile şi caracterizările transmise de Dionisie Fotino, ar însemna să
ne lăsăm sub înrîurirea unei singure categorii de izvoare: cele rămase de la
ad,·ersari 30 • Spusele unui contemporan de valoarea morală şi intelectuală a
lui Fotino vor trebui considerate şi cercetate deci cu toată atenţia, fiindcă
. privesc o personalitate care a stat decenii în centrul evenimentelor care au
deschis lupta pentru constituirea statului român modern.

~ 8 Pentru neamul Filipeşlilor, ·rezi, in arară de genealogia dată de Dionisie Fotino în

Istoria Dacici, p. 581 şi N. Iorga, Studii şi dowmrnte, voi. V, p. 181; XX, p. 81; C. Giu-
1·escu, Despre rum.ini, Bucureşti, 1916, p. 15; D. Furtună, Documenti;le moşiei Ceptura (Pra.ho·1a),
193i·: C. G. Mano, DoJcumrnte di1i secolele al XVI-lea - XIX-iea privitoare la familia 111ano,
Bucureşti, 1907, p. i70-47.l; N. Iorga, Două hrisoave pentru Mărgineni, p. 27; G. D. Florescu,
Boierii ,lfărgineni, din secolele XV şi X VI, Vă.lenii-de-Munte, 1930, p. 87; acelaşi, Un sfetnic
o.l lHi .Halei Basarab ginere al lui Mihai Viteazul, Revista istorică română, XI - XII, 194.1-
1942; Tabela genealogică a Fili peştilor la I. C. Filitti, Arhiva G. Gr. Ca11tac11zi110, Bucun:.:;ti,
1919, anexe.
29 Constantin (Dinu) Filipescu a făsut carieră străluciU, cum foarte bine obsenă Dio-

;nisie Fotino; v. comis in 1776, v. pastelnic, 1785, ·1. logofăt. 1795, ·r. dvomic 1798, "· ·ristier-
nic 1799, v. ba.n 1813, ·1. ·ristier 18 li, bl.Ş baier 1814, + 1817. A fost al doilea ctitor al bise-
ricii din Buco·r-Praho·ra ( 180i) şi într-ade·răr - aşa cum spune Fotino - s-a distins prin
acte de filantropie. Constantin Filipescu a fost fiul lui Pană Filipescu, care de asemenea urcase
·toate treptele boieriei, şi al An~i Cimpineanu. A fost căsltorit cu Zoe Ghica, fiica marelui ban
D. Ghica şi a Mariei Barbu Văcărescu şi soră. a domnitorilor Ghica ( 1822-8) şi Alexandru
,Ghica ( 183i-18i2). Din acea.stă căsătorie au rezultat şase copii; cel din urmă dintre ei, Nicolae
(i78i-18i6) a fost bunicul lui ~icolae Gr. Filipescu, marele patriot român decedat în 1916
,(notă. biografică de la d. M. Rom:i.nescu, lucrare inedită).
ao Astfel Zilot Românul, vorbind de lupta lui Filipescu cu Varlam pentru vistierie, spune:
„ ... spre a se lupta unul cu altul, aceste ipochimene, adică Filipescu şi Variam, trebuiau şi
,c.1.deri după slujbă şi stare, dar şi pungă nu puţin. Drept aceia urmau şi dumnealor a se sili
spre dobîndire de bani şi aceasta se spărgea în capul ticălosului norod ... "; în continuare
Zilot arată însă că aceşti bani se cheltuiau cu balurile şi alte ceremonii, ce necontenit, trebuiau
~ se face tuturor generalilor şi pînă la cei mai mici ofiţeri ai armatei pentru ca să-i cîştige
prieteni ... " Cf. Hurmuzaki, Documente, p. 8i9. Ledoulx c. Champagny, 1810. Dar atacurile
i:ele mai violente împotriva lui Filipescu sînt cuprinse în m~moriile lui Langeron, Hurmuzaki,
Docimiente, Supl. I. p. 134. Chiar lcglturile fiicei lui Filipescu cu generalul Miloradocivi; sînt
prezentate ca pornite din calculele politice ale tatălui: „ ... il s'enflamma pour elle, sans s'inqui-
;i!ter si elle appartenait a nos amis ou a nos ennemis". Pentru lupta lui Filipescu contra lui
.Const. lpsilanti vezi P. P. Panaitescu, Corespondenţa lui Const. Ipsilanti cu guvernul ntsc:sc,
)806-1810, Bucureşti, 1933, p. 7, 10- 12, 64, 65, 67, 103.

472
 Prefaţa lui Dionisie Fotino la Noul Doxasticar ne lămureşte însă pe depiln
asupra portretului atît de elogios din Istoria Daciei. Ea ne descoperă că între
scriitorul grec şi· bătrînul patriot muntean au fost legături foarte strînse.
Într-adevăr, în această scurtă prefaţă, Fotino mărturiseşte că a lucrat din
îndemnul lui Filipescu. Ni-l. înfăţişează ca pe un Mecena, care încurajează şi
sprijină „orice lucrare de artă". Adaugă că munca depusă de el este un palid
semn de. recunoştinţă „pentru nenumăratele binefaceri şi nesfîrşita bunăvoinţă
pe care zilnic o revarsă asupra sa". Apoi .înfăţişează pe şeful opoziţiei muntene
ca om de fapte, nu vorbe, generos faţă de toată lumea în suferinţă; îi admiră
combativitatea pentru patrie şi înainte de orice, calda lui veneraţie pentru Dum-
nezeit. Spune că ar fi scris mai mult cu acest prilej, dar „astupata sa gură la
tăcere" îl constrînge să-şi limiteze spusele. Această plîngere ne arată că, încă
din 1809, Dionisie Fotino ·era şi el între „opoziţionişti", alături politiceşte
de marele vistier Constantin Filipescu, şeful adevărat al opoziţiei muntene.
Să ne oprim puţin asupra acestui personaj pe care Fotino îl arată în prefaţă
ca protector şi sprijinitor al său.
Constantin Filipescu a fost, incontestabil, una dintre cele mai de seamă
figuri politice din Ţara Românească de la finele epocii fanariote. Este greu de
evocat, în spaţiul mărginit al acestei comunicări, viaţa şi cariera zbuciumată
a acestui puternic agitator şi intrigant politic; va trebui întocmit cîndva un
studiu monografic, indispensabil dealtfel celor care vor voi să scrie asupra
originilor României contemporane. Şef al unei familii care atingea la începutul
veacului trecut culmile măririi şi puterii ei, Constantin Filipescu - oricîte
umbre proiectează asupra-i intriga şi patimile contemporane - este totuşi,
peste toate defectele, unul dintre precursorii renaşterii politice şi naţionale
româneşti; şef al opoziţiei împotriva lui Constantin lpsilanti şi Caragea,
el este în realitate un mare animator al reacţiunii pămîntene împotriva dom-
niilor: fanariote. Adversar hotărît al „politicii de aventură" care urmărea să
arunce pe români împotriva turcilor, el ne apare ca un dîrz continuator al
politicii tradiţionale, de conservare în sistemul păcii otomane, singura după
părerea lui în stare a prezerva statul român de neajunsuri încă şi mai grave.
A trăit în luptă continuă, din tinereţe şi pînă în ultimele zile ale vieţii, împins
mereu înainte de un temperament vijelios, în care se simţea trecutul militar
al neamului său.
În primăvara anului 1817 se punea în sarcina lui Constantin Filipescu
- bătrîn la această dată - o întreagă acţiune conspirativă contra Domnului
şi unele ieşiri violente împ'otriva tendinţelor de răscoală „elenică" pe pămîntul
ţării 31 . „Facă grecii şi bulgarii ce vor vroi în pămîntul lor, ca să scape de jugul
turcului" - ar fi strigat într-o adunare Filipescu - „iară noi românii vom
face ce om putea ca să ne mîntuim de relele ce ne apasă, că ele vin numai
pentru că avem domni străini, nu pămînteni, de la Mavrocordat" 32 . În aceste
cuvinte găsim exprimat punctul de vedere al partidei naţionale, formulat şi
mai tîrziu, în timpul revoluţiei din 1821; către acesta va fi canalizată însăşi
gîndirea şi acţiunea lui Tudor Vladimirescu. Dar iată că pe Ia sfîrşitul lui martie
1.817 - deci tocmai în momentul însemnat de mărturia de mai sus - Fili-
pescu este arestat şi surghiunit de Caragea la moşia sa din Bucov. Plecarea

31 N. Iorga, Istoria Românilor, voi. YIII, p. 234; se împhţiseră şi manifeste. Filipescu

sabotează. proiectele lui Constantin lpsilanti.
32 Ibi.dem,

473
bătrînului şef al boierimii de ţară - povestită de Dionisie Fotino - a oferit
bucureştenilor un spectacol trist dar măreţ în acelaşi timp: „ ... cu toată
casa sa, fii, surori şi nepoţi ai lui, al căror număr, cu dascălii împreună, cu
supraveghetorii şi slugile se ridica aproape la o sută patruzeci" 33 • Acesta
este desigur surghiunul la care a fost părtaş - după o tradiţie familială pe
care am discutat-o cu alt prilej - şi Dionisie Fotino. După cîteva luni de
surghiun, Constantin Filipescu s-a îmbolnăvit şi a fost rechemat la Bucureşti
unde, abia întors, moare în vîrstă de şaizeci şi şase de ani (20 noiembrie 1817).
Moartea şefului mişcării naţionale muntene n-a folosit însă lui Caragea,
căci atmosfera, zi de zi mai ostilă, îl determină să fugă din ţară. Acum partida
naţională se reface şi reîncepe acţiunea pentru domnia pămînteană. Dionisie
Fotino respiră şi el liber. Era şi timpul, căci după întoarcerea lui din surghiun,
şi mai ales după moartea protectorului său, Dionisie Fotino se văzuse silit să
abandoneze lupta politică pentru a evita noi persecuţii. Invitat la curte, inco-
modul cronicar şi epigramist s-a împăcat cu „tiranul", care l-a ridicat la rangul
de mare serdar şi l-a cinstit - dealtfel ca şi mai înainte - ca pe un cărturar
de seamă. lnsă, după cum povesteşte însuşi Fotino, împăcarea, ca şi distincţia
acordată de Caragea, n-au fost sincere, ci pornite din teama pe care i-o inspira
scrisul său: „N-au fost pentru vreun gînd bun al său, ci a fost tot răutate şi
aceea, ca nu cumva să scriu împotriva lui în Istorie 34". Pentru un om mîndru,
cum se pare că era Dionisie Fotino, jertfa a fost într-adevăr dureroasă. Nu
numai că a trebuit să-şi stăpînească satira contra lui Caragea, dar de teamă
l-a şi lăudat în primul volum din Istoria Daciei. Iată de ce, după fuga „tira-
nului", el izbucneşte cu violenţă în scrisorile către 7enovie Pop, care îngrijea
la \'iena tipărirea Istoriei. „Am scăpat şi eu de ruşinoasa linguşire", exclamă
el, grăbindu-se să ceară prietenului său o nouă corectură cu rîndurile închi-
nate domnului fugar, „pentru a le economisi" 35 • Fotino îşi regăseşte acum
vechea lui dispoziţie polemică împotriva lui Caragea şi, mai "tîrziu, împotriva
acoliţilor săi, „care cu machiavelismele, trădările, cursele şi pîndirile lor,
gata pentru cruzimea şi nesăţioasa lăcomie a tiranului, s-au ridicat din gunoi
şi s-au numărat în rîndul oamenilor" 36 • Teama de compromitere pentru a.ctul
de slăbiciune săvîrşit îl face să anunţe în mod zgomotos o critică severă împo-
triva domniei lui Caragea: „ci eu o să urmez şi mai departe Istoria Romano-
1Ioldovenească şi vă veţi înfiora în volumul următor de nelegiuirile, faptele
rele _şi nedreptăţile lui".
In sfîrşit, adeziunea lui Fotino la mişcarea naţională condusă de Constan-
tin Filipescu - mişcare care urmărea înlăturarea dE>mniilor fanariote şi rein-
troducerea domniilor pămîntene - explică într-o măsură şi unele atitudini
categoric antifanariote ale scriitorului grec. În această privinţă s-au făcut
însă la noi unele confuzii, care trebuie înlăturate. Astfel, Gheorghe Sion, tra-
ducătorul Istoriei Daciâ, spune în prefaţa traducerii că Fotino „a călcat pe
inima sa şi pentru ca să fie veridic, a descris cu nepărtinire şi cu compătimire
de inimă românească, calamităţile cite au suferit ţările române din cauza
consîngenilor săi". Aci avem de semnalat un lucru a cărui semnificaţie a
scăpat lui Sion.

3 3 Idem, Confribuţi1mi la Istoria Literaturii Române la începutul secolufoi al XI X-lea

Analele Academiei Române, Scria II, tom. XXIX, p. 7.

84 Ibidem.
30 Dionisie Fotino, op. cit„ p. 512.
36 Ibidem.

474
 În atacul său, Dionisie Fotino ţine să deosebească cele două categorii
de greci: cei din Elada şi cei din Fanar. El spune: „oameni ticăloşi (grecii
din Fanar), destrămaţi şi fără saţiu, necugetînd decît numai cum să se îmbogă­
ţească cu dezbrăcarea săracilor" 37 • Adevărul este că aproape în toate vremurile,
grecul din eparhiile vechii Elade a nutrit un viu resentiment împotriva gre-
cului constantinopolitan, adică fanariotului. Încă din vremurile strălucirii
bizantine acest resentiment - amestec de veche mîndrie elenică, de invidie
provincială şi de ură împotriva unei lumi care îşi întemeia materialmente
splendoarea pe spoliaţiunea eparhiilor - a separat cele două lumi greceşti.
Cu atît mai adînci devin aceste resentimente în timpul stăpînirii turceşti.
Acum grecul din vechile cetăţi ale Greciei propriu-zise vede în fanarioţi
nişte instrumente deplorabile ale regimului otoman; uneori adevăraţi trădători.
Cu deosebire în regiunile unde rămăşiţele feudalităţii greceşti duceau de veacuri
„guerilla" 38 contra „păgînului", promiscuitatea greco-mahomedană de la
Constantinopol era judecată cu toată asprimea. Una din regiunile acestea,
celebră prin vechiul ei spirit de frondă (influenţată mult, fireşte, şi de con-
tactul cu Occidentul), era tocmai Mareea, de unde venea scriitorul nostru.
Tatăl lui, doctorul Fotino, încercase şi el, ca atîţia peloponezieni, să facă
carieră la Constantinopol, reuşise chiar să fie recomandat ca medic al sulta-
nului. Nu s-a putut menţine însă şi - din ce motive nu putem preciza - s-a
reîntors şi a murit acasă, în Ahaia. Dionisie Fotino era produsul acestui mediu
de veche frondă anticonstantinopolitană; resentimentele lui erau însoţite
poate şi de unele împrejurări speciale (personale sau de familie). Venind în
Ţara Românească, era firesc deci ca el să se ataşeze „frondei" muntene;
caracterul ei antifanariot nu-l speria. Dealtfel, acest spirit va fi, curînd, foarte
răspîndit în lumea grecească revoluţionară; izvoare de întîia mînă îl semna-
lează în rîndurile Eteriei 39 • Iată dar că Fotino nu avea nevoie „să-şi calce
pe inimă" pentru a putea face critica „consîngenilor săi" - cum spune Sion.
N-o făcea nici pentru a complace cuiva. Prezenţa lui alături de şeful opoziţiei
antifanariote, în mijlocul frondei muntene, era urmarea acestor afinităţi.
El le va rămîne credincios chiar după moartea lui Filipescu şi il vom vedea
la 1821 alături de partida naţională, alături şi de Tudor Vladimirescu. Într-
adevăr, cum semnalasem şi altădată, găsim semnătura lui Dionisie Fotino
pe cartea de adeverire dată de boierii din partida naţională lui Tudor Vladi-
mirescu în 23 martie 1821, prin care se arată că „pornirea Domnului Slugerul
Tudor Vladimirescu nu este rea şi vătămătoare, nici în parte fiecăruia, nici
patriei, ci folositoare şi izbăvitoare şi norodului spre uşurinţă".

Concluzii. Din cercetarea de mai sus stabilim cîteva fapte şi date nouă
în legătură
cu viaţa şi activitatea lui Dionisie Fotino.
1. Dionisie Fotino nu s-a născut la 1769, cum s-a crezut după o informaţie
eronată transmisă de Ilie Fotino, ci la 1777.

37 Dionisie Fotino, Istoria generald a Daciei sait a Transilvaniei, Ţării l'vfunteneşti şi a

Moldovei, tom. I, p. 186.

38 Golubev, Petru Movilă, KieY, 1858, p. 171- 181 apud P. P. Panaitescu, Mihai Vitea:.:ul,

Bucureşti, 1935, p. 50.

39
Pentru acuzaţiile de „fanariotism" ce se aduc de către eterişti lui Ipsilante la Tirgo-
vişte, "· Ilie Fotino, op. cit., p. 152, n. l.

475
 2. Prima îndeletnicire a lui Dionisie Fotino la venirea în Ţara Româ-
nească n-a fost aceea de istoric, ci de profesor de muzică orientală, în dome-
niul căreia avea o pregătire deosebită şi un remarcabil talent creator.
3. Activitatea lui Dionisie Fotino pe acest teren nu începe, cum s-a.
crezut, „pe la 1809", ci încă din 1800 şi nu la Bucureşti, ci la Căldăruşani.
4. Dionisie Fotino a compus pentru uzul şcolii noastre de cîntări biseri-.
ceşti o gramatică muzicală - care a servit poate ca model lui Anton Pann
la întocmirea Bazului - şi o serie de compoziţii apreciate de cunoscătorii
timpului, între care amintim îndeosebi Noul Doxasticar şi Noul. Anast'lsi-
matar, ale căror originale sînt manuscrisele găsite de noi. Traduse şi transcrise·
în noul sistem de notaţie prin îngrijirea lui Anton Pann şi a episcopilor Che-
zarie şi Filotei ai Buzăului, aceste compoziţii au găsit apoi o largă răspîndire·
în lumea bisericească a Ţării Româneşti.
5. Operele muzicale ale lui Dionisie Fotino arată că autorul lor s-a silit
şi a reuşit să iasă din tiparele, uneori prea şterse, ale vechii cîntări orientale şi,
prin anume procedee de „retorică muzicală", să dea relief şi o expresie mai vie·
vechilor motive. Aceste procedee au cîştigat teren în muzica bisericească
din ţara noastră. Ele au fost continuate de elevii lui Dionisie Fotino, în frunte
u Anton Pann şi prin acesta transmise generaţiei următoare - nu fărăi.
cunele exagerări, astăzi desconsiderate.
6. S-a exagerat afirmîndu-se că Dionisie Fotino a scris în vechiul metod
de notaţie; Dionisie Fotino foloseşte un sistem destul de simplificat faţă de
cel cu adevărat vechi, astfel că îl putem socoti între compo::itorii care Jac tran-
ziţie spre sistema introdusă prin reforma din 1817. Faţă de erudiţia lui în.
domeniul muzicii orientale, ar fi exagerat să afirmăm că „nu ştie noul metod".
~oul metod reprezintă doar un extras foarte simplificat al vechiului metod.
7. Dionisie Fotino a fost un apropiat al lui Constantin Fi1ipescu, şeful
partidei naţionale, care luptă pentru înlăturarea regimului fanariot şi reve-
nirea la domniile pămîntene. Figura lui Constantin Filipescu - atît de criti-
cată de unii contemporani - ne apare, din referinţele date de Dionisie Fotino,
ca a unui mare patriot, temperament combativ şi generos în slujba unor cauze-
mari. Legăturile cu Filipescu şi cu boierimea din partida naţională explică..
într-o mare măsură ideile şi sentimentele atît de româneşti ale istoricului„
atitudinea sa antifanariotă, precum şi poziţia favorabilă lui Tudor Vladimi-
rescu, pe care o ia în primăvara anului 1821.
 ILIE FOTINO

I. CONTRIBUŢIUNI BIOGRAFICE

În arhiva d-lui doctor Elie Fotino 1 , odată cu Vieţile Sultanilor am găsit

:şi un caiet de note personale care a aparţinut străbunului d-sale, Ilie Fotino
- nepotul lui Dionisie - autorul cunoscutei scrieri 'A 9Â.ot ti'\<; f.v BA.aX,irţ
eÂ.Â.TJVtKi'\<; btavacmim:coc; 2 , închinată frămîntărilor revoluţionare din anul
1821. Am pomenit de acest manuscris în studiul închinat Vieţilor Sultanilor
şi am folosit acolo unele din datele ce cuprinde 3 • Am socotit însă necesar
:să-l public acum în întregime.

Descrierea manuscrisului. Este un caiet luxos, de 16 X 10, cu un total de

208 pagini, cu legătură de piele fină, maron, încadrat într-un chenar auriu,
bine păstrat. În centrul acestui chenar, pe prima scoarţă, se află imprimat,
<le asemenea în aur, un vas grecesc iar pe a doua scoarţă o floare; pe cotor sînt
imprimate cuvintele Souvenir d'amitie. ·
Acest caiet este început la ambele capete. Într-o parte el cuprinde un
memoriu de familie semnat 'HAiac; cl>cot1nv6c; şi întrerupt la anul 1848;
în cealaltă se găsesc o serie de încercări poetice ale aceluiaşi. Pentru fiecare
dintre aceste două părţi caietul are un titlu special. Astfel, pe prima pagină
rezervată memoriului stau scrise următoarele:

I:HMEIQMATAPION CARNET DE ÎNSEMNĂRI

-rf\<; f.µf\c;u Katayc.oyf\<; a originei mele
Kai crtaoiov tfj<; l;cof\c; şi stadiul vieţii
1tpoc; yv&crrn t&v µ&ta Xp6vcov pentru ştiinţa celor după am
ftµ&ttpcov rmoyovcov urmaşilor noştri.
'HAiac; <l>cot&tv6c; Ilie Fotino

1 Dr. Fotino, Str. Caragiale 11, Bucureşti.

2
Scrierea lui Ilie Fotino a fost imprimată în anul 18-46. Pe frontispiciu stă scris Lipsea.
D-rul Andrei Fotino, fiul lui Ilie, a comunicat în anul 187-4 lui C. D. Aricescu (vtzi Istoria
Revoluţiei române de la 1821, Craiova, 1874, p. XXIII) că scrierea a fost tipărită la Brăila,
însă „de teama guvernului" Ilie Fotino a pus ca loc de apariţie Lipsea. În româneşte a fost
tradusă de Pavel Georgescu sub titlul Tudor Vladimirescu şi Alexandru Ipsilanti în revoluţia
din- anul 1821 supranumită Zavera, Bucureşti, 1874. Dr. Andrei Fotino a revăzut această tra-
ducere şi a plătit imprimarea. C. D. Aricescu, în op. cit., p. XXIII, spune di. a cercetat şi
o traducere a lui S. Poroineanu pe care a găsit-o inferioară aceleia a lui P. Georgescu.
3 Vezi Victor Papacostea, Vieţile Sultanilor, Bucureşti, 1935, p. 8-1.J.

477
iar pe pagina de titlu a părţii a doua autorul a scris cu majuscule, pe fond verde:

I:TIXOYPfHMATA
âIA<l>OPA

Din cele 178 pagini cîte are întregul volum, primele 31 cuprind însemnările
memoriale ale lui Ilie Fotino iar ultimele 25 încercările lui poetice. Restul de
112 pagini, de la mijlocul volumului, sînt albe. Atît textul memoriului cît şi al
poeziilor sînt încadrate într-un chenar de linii drepte, duble. La I:llµEtroµataptov
paginile sînt liniate în lungime, cîte 9 rînduri de fiecare pagină; partea rezer-
vată poeziilor fiind liniată în lăţime, fiecare pagină are 18 rînduri. Foile sînt
curate, bine păstrate, iar scrierea cît se poate de citeaţă; în general aceeaşi
accentuată preocup are pentru forma exterioară care distinge manuscrisele
lui Dionisie Foti no.

lnsemnătatea manuscrisului. Despre Ilie Fotino, ca şi despre Dionisie, s-a

scris foarte puţin la noi; în Grecia, aproape deloc 4 • Cu privire la Dionisie,
găsim în Elefterudaki 6 abia cîteva rînduri, iar referitor la llie, nici un cuvînt.
Dealtfel, Ilie nu este pomenit nici în Diaconovici 6 • Cercetătorii mărturisesc,
în această privinţă, o mare lipsă de ştiri. Însuşi d. N. Iorga spune în Istoria
Literaturii Româneşti: „Nici despre Dionisie, nici despre Ilie, nu cuprind nimic
numeroasele hîrtii contemporane pe care le-am cercetat" 7 • Iată de ce acest
manuscris vine să împlinească - după cum se va vedea - un gol îndeajuns
de simţit.
Nu ne vom ocupa, fireşte, de încercările poetice ale istoricului. Sînt
lucruri pe care, desigur, că nici el nu le aprecia în mod deosebit. Ele ne slujesc
totuşi pentru a cunoaşte mai de aproape viaţa interioară a lui Ilie Fotino.
Unele din ele, închinate soţiei sale, ne lasă să vedem sentimente adînci de
admiraţie şi iubire - în general un om capabil de simţiri alese. Altele, scrise
probabil înainte de a fi cunoscut pe Aspasia Xodillos, arată un om dezabuzat
de o tinereţe veselă, în decursul căreia, odată cu efortul muricii, sorbea, se
pare, adînc din cupa vieţii. Ceva din scepticismul şi tendinţele satirice8 , pe care
le-am subliniat în spiritul lui Dionisie, se întîlnesc şi în scrisul lui llie. Cunoaşterea
unei anumite părţi a societăţii greco-române din Bucureştii de odinioară îi dă
prilejul unor reflexiuni şi aprecieri rimate, nu tocmai măgulitoare; regretăm
că unele expresii cam libere - privind sexul frumos - ne împiedică să repro-
ducem strofe din această parte a manuscrisului ...
Mult mai importante sînt însă paginile care cuprind însemnările memoriale
ale cronicarului revoluţiei din 1821 ; asupra acestora ne oprim în rîndurile de
faţă.
În prima parte a acestor note Ilie Fotino dă date preţioase asupra originii
familiei şi ascendenţilor săi după ambii părinţi. Ni se lămuresc apoi o serie de

4 Acum în urmă, a apărut în rev. 'EÂ.Â.TIVlKa, studiul d·lui N. Svoronos închinat vieţii
şi operei lui Dionisie Fotino. Lucrarea cercetătorului atenian se întemeiază în latura biografică
şi în caracterizarea autorului pe studiul meu Vieţile Sultanilor, apărut în 1935 (v. nota 5).
& Enciclopedia greacă, V, p. 261 ('EyKUKÂ.07tatli1KOV M:~tK6v 'EÂ.f:l.l9EpouliclKt)
8 C. Diaconovici, Enciclopedia Rom4nă, II, p. 453.
7 N. Iorga, Istoria Literaturii Româneşti, voi; III, p. 110.

e Y. Papacostea, op. cit., p. 35- 38.

478
probleme privitoare la viaţa istoricului Dionisie Fotino (între altele: studiile
la Constantinopol, căsătoria sa în Ţara Românească, împrejurările în care a
murit şi locul unde a fost înmormîntat autorul Istoriei generale a Daciei).
În partea a doua autorul ne înfăţişează, în linii gnerale, propria sa viaţă,
plină de necazuri care nu i-au lăsat răgazul dorit pentru afirmarea frumoaselor
sale însuşiri intelectuale. Cu toată zgîrcenia relatărilor ce cuprinde, cu tot
caracterul lor mai mult familial, aceste memorii aduc oarecare precizări,
într-un capitol din istoria culturii noastre aproape ignorat în vremea din
urmă.

Despre conţinutul memoriilor. Din memoriile lui Ilie, rezultă că familia

Fotino este originară din Nezera Peloponezului 9 • Aparţinea acelei vechi
nobilimi moreene 10 , care şi în cele mai grele timpuri ale Turcocraţiei a ştiut
să-şi păstreze privilegiile şi libertăţile 11 .
Primul despre care Ilie Fotino ne dă ştiri mai precise este doctorul
Atanasie Fotino - tatăl istoricului Dionisie. Nu ne aminteşte însă nimic de
fratele doctorului Fotino, mitropolitul Grigorie al Dercului 12 care a fost ucis
de turci în sîngeroasa represiune ce a urmat revoluţiei eteriste din 1821. Nu
ne spune de asemenea cînd s-a născut Atanasie şi unde a învăţat medicina.
Se poate presupune însă că va fi fost - ca şi alţi moreeni - elev al vestitei
universităţi din Padova. Oriunde şi-ar fi făcut studiile, trebuie să conchidem că
do<:torul Fotino a fost foarte apreciat de contemporanii săi în această latură,
de neme ce a făcut o frumoasă carieră în capitala imperiului, ajungînd chiar
medicul sultanului Abdul-Hamit 13 •
Pomenind altădată de aceste însemnări memoriale, spuneam despre
Atanasie Fotino că a fost o figură bine cunoscută - populară chiar - prin
cartierele creştine ale Stambulului; a fost supranumit de conaţionalii săi
Psaltakis fiindcă era un foarte bun cunoscător al muzicii orientale bisericeşti.
De la dînsul va moşteni Dionisie talentul excepţional şi pasiunea pentru muzica
bizantină, în domeniul căreia a fost nu numai un profesor vestit - cum ne-o
spune Anton Pann 14 - dar şi creator de seamă cum vom arăta cu alt pri-

9 Nezera, în regiunea muntoasă. din Nordul Peloponezului (Nezerohoria).

lo După. tradiţia familială..
11 Pentru stă.rile de permanentă. insurecţie a acestei aristocraţii peloponeziene vezi rapor-

tul publicat de Golubev în Iletpi.. Morui.a (Petru Movilă.), Kiev, 1858, p. 179-181 (apud
P. P. Panaitescu, Mihai Viteazul, p. 50).
12 În Martie 1821 Grigore al Dercului trăia că.ci semnează. scrisoarea sinodală. a Patriar-

hului ecumenic împotriva răscoalei. A fost ucis mai tîrziu, prin spînzură.toare. Vezi scrisoarea
sinoclală în Ilie Fotino, op. cit., p. 93- 99, iar lista celor spînzuraţi de turci în acelaşi, p. 199.
1 3 Abdul-Hamit a domnit de la 1778 pînă la 1789.

14 Anton Pann, Bazul teoretic şi practic al muzicei bisericeşti, apărută în anul 1815, la
p. XXVI: „Pînă. aici am vorbit pentru scriitorii muzicii pe cari numai după poemele lor ii
cunosc, iar acum vine rîndul a vorbi şi de cei ce i-am apucat cu viaţă, şi mai întîill de bunul
mm dascăl Serdarul Dionisie Fotino, care era din oraşitl Peloponezultii Palea Patra, şi venise
de u statornicise în Bucureşti, unde a scris Istoria Ţării Româneşti în trei tomuri, a versificat pe
Erotc.crit, a făcut şi alte versuri originale, care vddesc că a fost un bun istoric, poet şi ritor . .. " Pro-
fesorii de muzică bizantină. ai lui Dionisie au fost - după cum singur a spus lui Anton Pann -
vestiţii dascăli constantinopolitani Iacob Protopsaltul şi Petru Vizantie „cărora a fost şi imi-
tator" (ibidem).

479
I
lej Dar doctorul Fotino - spune Ilie ---:. mai era poreclit de concetăţenii ·săi
15 •

încă în două feluri: Politakis „pentru că rămăsese mulţi ani la Constantinopol''

şi Cardasis „fiindcă mereu pronunţa cuvîntul Cardasi .. .. " Datorită lungii lui
şederi în capitală şi raporturilor cu cercurile otomane, el îşi însuşise limba
turcă.
Atanasie Fotino a rămas la Constantinopol pînă în anul 1789 cînd,
murind sultanti.l Abdul Hamit, părăseşte şi el Stambulul pentru a se· stabili
la Patras, unde soţia lui, Diamanda (din neamul Calamogdorteon) avea întinse
proprietăţi. Aci, departe de frămîntările capitalei, trăia doctorul Fotino cu
soţia şi trei copii 16 „o viaţă fericită" administrînd averea sa şi a soţiei , ocu-
pîndu-se în timpul liber cu vînătoarea, iar duminicile şi sărbătorile cîntînd la
biserică. Pe Dionisie, doctorul Fotino îl retrimise la co·nstantinopol pentru
continuarea studiilor. Nu ni se spune la ce şcoală anume dar nu poate fi
vorba, desigur, decît de marea şcoală a Patriarhiei.
Dar iată că o nenorocire vine să curme liniştea şi viaţa familiei Fotino.
\"estitul medic îşi zdrobeşte piciorul într-un accident de vînătoare şi moare
curînd după aceea. Lipsită de aci înainte de sprijinul unui bărbat, singură cu
fiica sa, Diamanda Fotino avu de luptat cu mari greutăţi pentru a-şi administra
averea şi pentru a înlesni fiilor ei desăvîrşirea studiilor. Poate tocmai aceste
greutăţi, pe lingă dorinţa unei cariere intelectuale liberale, au mînat paşii
istoricului către Ţara Românească 17 • Din aceleaşi motive, hotărî Diamanda
Fotino să grăbească şi căsătoria fiicei sale Pascaliţa cu Andrei Dimitriu
Canavos, tatăl lui Ilie Fotino.

15 \"oi prezenta curind cite·.ra informaţii in legătură cu opel'a muzicală a lui Dionisie

Fotino. Am găsit, legate la un loc o serie de lucrliri, într-o execuţie de deosebită valcare. artis-
tică (.1.o~ac:mKcip1ov, Tpt<l>S1ov, 'Avacnac:nµataptov vtov) şi Ta fvOEKa iotwµi;Â.a tco9lVâ)
Toate aceste lucrări de muzică. bisericească orientală sînt dedicate Manlui Vistier Constantin
Filipescu. Iată dedicaţia pusă în fruntea Doxastikarului: do~aattKâptov vfov - IlEp1txcov
âxaVTa ta tli'.>v toptli'.>V toO tv1autoO o~aattKâ. IllVTE9tv Kai uq>oc; .tvvoT]µattK6v, EtJpu9µov,
Kai q>9op1K6v. Ilap' tµoO âtovualou Bataxou, toO tK IlaMitli'.>v Ilatpli'.>v ti'jc; tv IlEÂ.o1tovfiaci>
'Axaîac;, xpoc; xaptv toO 1taVEU"(EVECJtcito\l tE Kai 1tEptq>aVECJtatou 'Ap)'.6Vtoc; ME"(clÂ.Oll BEa-
ttapiou Kupiou Kuplou KmvcnaVtivou ClllÂ.mxtmcou, toO Ei>µEVEatatou µ01 · · • (Doxastlca"
nou - conţinind toate cîntările de slavă ale anului. Compus după stilul meditativ, cu ritm
bun şi ftoric. De mine Dionisie Vătaful, cel din vechea Patras a Ahaiei Peloponezului,
ca omagiu al prea nobilului şi prea luminatului Arhon Mare Vistier Demnului Constantin
Filipescu, cel foarte binevoitor mie şi foarte bine făcător ... ). Lucrarea aceasta a sfîrşit·o Dio-
nisie în septembrie 1801, cînd era în vîrstă de 32 ani. Pl'efaţa întregii colecţii o vom da în
numărul viitor al Revistei.
18 Din povestin•a lui Ilie Fotino asupra revoluţiei din 182 l, rezultă că Dionisie a mai

a·.rut un frate - probabil mai mic - care în momentul izbucnirii revoluţiei se afla la Constan-
tinopol. Vorbind de sîngeroasele represalii turceşti Ilie spune: „Cu alte felurite mcduri de mcartc
prin ţeapă s.c.I., îşi sfîrşiră viaţa: fiul doctorului Fotino ... " (urmează lista celor ucişi). În
nota I, la aceeaşi pagină ni se spune că Cf'l ucis era „f1ate rn Dicnisie Fotino şi unchiu al auto-
rului" (adică al lui Ilie). Nota a fost redactată desigur de dcctorul Andrei Fotino.
17 Asupra datei cînd vine Dionisie Fotino în Ţara Rcmânească erau pînă acum unele nedu-
meriri; atît C. Diaconovici cît şi d. Adamescu în dicţicnarele lor enciclopedice dădeau anul
180'1. Am arătat în Vieţile Sultanilor că din prefaţa I stol'iei Daciei se poate deduce anul aşezării
lui în Ţară. Dionisie scrie într-un loc: „în urma experienţei mele de 18 ani în această ţară .... ";
cum· cartea s-a tipărit la anul 1818 - spuneam eu - rezultă că intrarea lui în Ţară a avut loc
la anul 1800. Dar iată că d. Svoronos, în studiul său recent arată că prefaţa fusese publicată
de Dionisie încă din 25 octombrie 1817, în periodicul grec din Viena ClllÂ.OÂ.O"(lKOc; TriUy-
paq>oc;, ca un prospect. (Titlul complet al acestui periodic grec este: Cll1Â.OÂ.oytKoc;
TT]Atypaq>oc; i')tot 'Ei..Â.T]VlKOO TT)Â.B"(paq>ou Cll1Â.0Â.oy1Kci adică Telegl'aful litel'ar sau pal'tea

480
\
 ':.. Despre tatăl său, Ilie ne spune că era fiul lui Mi-tu Canavos, unul dintre
cei mai d~ seamă căpitani de răscoală ai Peloponezului în a doua jumătate
a-veacului al XVllI-lea.· În anul 1786, Mitu Canavos şi cu alţii dintre aceşti
viteji „guerillos" fură ucişi de turci. Soţia căpitanului Mitu - bunica lui
Ilie Fotino din partea tatălui - îngrozită de cruzimile săvîrşite îşi luă copiii
şi fugi pe ascuns la Naupactos, locul ei de origine, de unde n-a mai revenit
niciodată în Peloponez. Singur Andrei se reîntoarse, după un număr de ani,
în_ vechea Patras, unde îşi cîştiga existenţa la început ca argintar, iar mai
. t.îrziu_ ca neguţător. Căsătoria lui cu Pascaliţa Fotino avu loc în anul 1802.
Din această căsătorie au rezultat următorii şapte copii, băieţi şi fete: Atanasula,
Ilie (scriitorul născut în 1806), Anghelichi, Eftimie, Ecaterina, Ioan şi Vasilichia.
În afară de Ilie şi Eftimie, ceilalţi copii au murit de timpuriu.
În anul 1817, după 15 ani de căsătorie, Andrei Dimitriu muri pe neaştep­
tate, în vîrstă de aproape 40 de ani. Această nefericită împrejurare schimbă
cu totul cursul vietii lui Ilie Fotino.
În vremea· ac~asta, Dionisie ajunsese o personalitate de seamă în lumea
intelectuală a capitalei muntene .. Primit în cinul boieresc 18 , stimat şi iubit
pretutindeni pentru firea sa voioasă, pentru ideile şi cunoştinţele sale variate,
pentru cultura sa adîncă în domeniul muzicei orientale, religioase şi mai
ales pentru erudiţia sa în domeniul istoriografiei - Dionisie ajunsese la
vîrsta de 49 ae ani o podoabă a societăţii culte greco-române 19 • Necăsătorit,
se pare că el începuse a simţi amărăciun~a singurătăţii şi regretul că n-are
un ·moştenitor căruia să-i lase numele şi rodul atîtor osteneli pe tărîmul in-
telectual. Iată de ce, curînd după ce îi veni vestea morţii cumnatului său
Andrei, er trimise la Patras pe un om de încredere, Hagi Lambru Ladopulos,
pentru a aduce pe Ilie la Bucureşti. Astfel în ziua de 15 mai, 1819, cronicarul
revoluţiei din 1821 plecă cu însoţitorul său spre capitala Ţării Româneşti.
Ilie Fotino avea la sosirea în Bucureşti vîrsta de 13 ani. El făcu desigur o foarte
bună impresie asupra unchiului său, de vreme ce acesta îl şi înfie: „Mi-a
hărăzit şi numele său, ca să mă numesc de aci înainte Fotinos şi nu Canavos".
Un an mai tîrziu, în iunie 1820, cam pe neaşteptate, Dionisie se căsători
cu fiica serdarului Mincu Vulturescu din Slatina 20 • Se pare că această căsătorie,
contractată de unchi la o:vîrstă destul de înaintată (cu o fată, pe cît înţelegem,
foarte tînără) n-a fost deloc pe placul nepotului; a şi calificat-o în termeni
foarte aspri în notele sale memoriale.
T0amna anului 1820 veni aducînd de la Răsărit zvonul misterios al
preparativelor de ră:scoală. În cimitirul de la Ismail, în cea mai desăvîrşită
taină, se strînseră la 5 octombrie căpeteniile Eteriei la chemarea lui Ipsilanti
şi hotărîră ca răscoala să înceapă din Peloponez 21 • Lui Dionisie, despre care

literară a Telegrafului grecesc. Vezi D. Russo, Studii istorice greco-române, opere postume, tom. II,
p. 394). Deci Dionisie venise în Ţara Românească nu la 1800 cum afirmasem eu, ci cu cîteva
luni înainte, adică în cursul lui 1799.
18 În prefaţa volumului de cîntări bisericeşti închinat marelui Vistiernic Constantin

Filipescu, el semnează la 1801 Atovuuwi; «!>. Paiaxoi; mai tîrziu semnează Serdar (v.
„cartea de adeverire" dată de boieri lui Tudor Vladimirescu în 23 martie 1821 în C. D. Aricescu,
Istoria rwoluţiei române de la 1821, p. 132-133, unde semnează Serdar).
19 V. Papacostea, op. cit., p. 8-13 şi 35-38.
20 Mincu Vulturescu era dintre boierii răzvrătiţi în 1793-94. Vezi I. C. Filitti, Frămîn­

tările politice şi sociale în Principatele române de la 1821 la 1828, Bucureşti, 1932 ... , p. 29.
21
Vezi I. Filimon, Aoldµtov latopucov m:pl 'ti'\i; 'E).).T1vucfji; 'E7tavaa'tciaECa>i;, Atena,
1859, voi. I, p. 48. Între cei care au luat parte la sfat .- reprezentînd diferitele regiuni
sînt amintiţi Dikeos, Perevos - prietenul şi biograful lui Rhigas - Leventis şi Xanthos. De

481
 Ilie ne sµun~ că „era miţiat în seci;ete~ Eteriei"~. nu î.i pute~ scăţ)a. ;:lCea~.t~
hoiărke.;: îh cuprmse o mare ÎAg·rijora~ ~cele c: se ?ut.eau ~a~~pla;. ipame1 ~
su,wrii sak Bun oh.se"vator de ~ameJu ş-1 ta.pte, in~~t ~ deg~ba ~. cn-
tică şi scepticism dedt sp:re ~c.ţmne,, autorul lslJOrit;i /f)aciei nu pnv~a, file~1:'l;F
cu prea mU.~ă Î:ll.!=redere pr~ătirik ce se fij;ceau ~. Pr:evăzfr1d paJ:că A1a_.succesul
r.evoruţiei şi ne!ericirile ce avea să înd~;e :pgpor-u1 g~r~c, ;l sehetăn
facă cu to.btl de patria sa strămutîndu-şi iakeaga ~m1lie m Ţara RomaRească.
se. des:- s:
Scrise fără îa:l.tîrzi.ere mamei şi suro~ii sale în acest ~BS sfătuiRde-le „să vîi;idă
proprietăţile l-0r. şi cele mişcătoare. şi cele nemişcătoaFe dia vec~ea Pat;as, şi să
plece de acolo ca să vie cit mai curţnd în Valahia ... " Cît de bine eFa i'Rfonnat
Fotino. asupi;a celor ce se puneau la cale se vede din repeziciunea CUo ca.re a
procedat. La 25 noi.emb:i;ie 182-0 Diaip.anda Fotino„ î11soţită de P-ascali.ţ;a
Cana.vas - mama lui lllie - şi de Eftimie, Ir.atele acestuia, soseau la Bucureşti.
Între timp însă conducătorul Eteriei schimbă planul iniţial! luî!ld,- dec~ia
ca răscoala să înceapă în Principate 24 iar nu în Peloţor;ez. Astfel, izbucrurea
tulburărilor din 1821 găsi familia Fotino întrunită în Bucureşti. Acum Dionisie
urmăreşte de aprQape evenimentele. El îşi dă seama de obligaţiunile ce are.
atît ca istori<;: consacrat al timpului său, cîf şi ca ma.rtor ip1ediat al unora dintre
evenimentele ce se desfăşurau. înfruntînd riscurile, Dionisi.e rămîne neconte-
nit în Capitală, pe care n'-o părăseşte nici în ziua sosirii lui Tudor. Iată ce ne
spune în această privinţ_ă Ilie: „Răposatul unchiul meu Dionisie Fotino.
aflîndu-se în acea epocă în Bucureşti, şi iniţiat fiind. în secretele Eteriei, se
ocupa totodată cu multă asiduitate întru a completa a sa istorie a Daciei,
scrisă în trei volurpe, culegînd fără preget crice notiţe şi infonnaţiuni 25 ,
şi aplecîndu-se cu mult interes, precît a fost în viaţă, la tot ce se petrecea în so-

la început trebuie observată lipsa de hotărire şi de pregătire. Se tre~e de la proiectele cele

mai fanteziste - atacul asupra flotei turceşti, luarea arsenalului şi prinderea Sultanului! - la
formulele cele mai comode: să se aştepte întîi răscoala celorlalte popcarc creştine din imperiu
- a sîrbilor î_ndeoşebi - şi formarea unei armate Î!l Principate care să înceapă fără întirziere
operaţi1milt:. ln siîrşit, la 13 cctpmbrie are lcc al doilrn sfat, hotărîndu-se de data aceasta ca
răs~oala să. înceapă. din Moreea. Îp asigurările date sirbilo'°- la 5 noţ~brjţ - se a.firmă. di11
nou pianul unei răscoale care va înainta din Moreea către Dunăre; dar sîrbii rămaseră. rezer-
vaţi. Curind după al doilrn sfat, IpsiJanti abandonă din nou proiectul răsccalei în Moreea. Yezi
pentru perioada premergătoare tulburărilor şi Tl'11ct. X. Kav91©po~. 'H cll1~11dj 'Etaipda,
1814- 1821, Atena, 1926, p. 380 şi urm.
22
Ilic Fotipo, op. cit., prefaţă. În Catalogul Eterit>.i, de curind publicat de B. r. Mt!;T)
Ol Cl>1].lf\Oi. KataÂoyoc; tlÎIV ~Â(l)V t1'c; «lltf"1K1'c; 'EtatAAiac; tK toi} apx&iqu, l:t~PTJ.
Atena, 1937 - N. r. I:P,op©vpc; (op. cit., p. H{) n-a găsit numele lui Dionisie F:otino. Citite.:.
rul să reţină acest fapt de o înst>mnătate deosebită.
23
Fără. să fie un om politic activ, Dionisie Fotino t:ra, prin cultura lui istorică şi politică.,
în măsură să-şi dt>a seama de neseriozitatea prt>gătirilor eteriste şi mai ales de împrejurările
generale cu totul nefavorabile răsccalei.
24
Ipsilanti a explicat noua modificare a proiectului în modul următor: „ ... dar după
revoluţiunea din Ntapole şi Piemont era imposibil a opri impulsiunea dată eteriştilor, incit
m~a!'1 văzut tîrît de curent mqi ~UJă descope1·irca conjuraţiunii de către Poartă; apoi grecii
t~il~~~rofite.. de războiul ,Porţii~~ ~~~· prin care se f~ea diversiune turcilor; am fost
rlar s~Upa se~~nalul ·.~11!1c1ndu~n:a__:n Prm.cipate, pentrz~- cuvi~~ul c~. atrăgîn~ asupră-le toată
atenţiunea Por/11, PŢc1mf~~e s~ p11teau prepara .ma.i lesn_ll.,_ (s;~~1soarea lu1.Ipsilanti; este
reprcdusă de Şuţu m scnerea sa, p~8;--40}. Descopenre11:-cqI).]utaţ1~ se datora trădării unora
dintre eterişti. Yezi C. D. Aricescu, op. cit., p. 86-87. ·. ·
20
În_ privinţa obiceiului_ lui Dionisie Fotino de a strînge cu o adevâtată. pietate tot felul
se
de însemnări şi izvoare pentru marea scriere închinată istoriţi româneşţi. ~şte în Contri-
~uţiuni istorice, a lui Virgil Andronesc;u, apărută la Constanţa în 19().1, o ii;i.form\ţit! ·m.ai puţiJ;J.
cunoscut~. Este vorba acolo de. cronica lyi Popa Ilie ot Butoi (tranşc;riiţor şi contiQ~tor ·al
cietatea română"28. Dar cel care se îngrijise cu atîta dragoste de toţi ai sat,
ocrotindu-i de departe şi de aproape, iar în moment-ul apropie1ii fttrtunii
adttdndu-i sub aripa sa inbitoare, nu bănuia cît de aproape era propriul săn
sfirşit. În ziua de luni lO octombrie· 1S21 omoarte ale cărei-cauze nu sînt lămu·
rite îndeajuns smulse pe Dionisie Fotino din mijlocul manuscriselor şi familiei
sale. Era în vîrstă de abia 52 de ani. Deşi venea în împrejurări generale ex-
cepţionale, curînd după ce armatele turceşti: ocupaseră Ţara şi Capitala. şi
dezlănţuiseră acea sîngeroasă represiune, moartea rstoricufui n-a trecut neob-
servată. Bucureştenii - şi în primul rînd desigur clerul - au făcut un frumos
alai de îngropăciune aceluia care era, de mai bine de două decenii, dascălitl
Dionisachi. „A fost. îngropat cu alaiu însemnat În Biserica numită a Sfinţilor 27 ,'
în Bucureşti", spune Ilie în memoriile sale.
Deşi în vîrstă de abia 15 ani, Ilie Fotîno - care urmărise de aproape acti-
vitatea ştiinţifică a unchiului său - a luat în păstrarea sa materialul documentar
rămas, continuînd să-l îmbogăţească: „După încetarea lni din viaţă, urmînd·
şi eu aceeaşi cale, am observat cu atenţiune evenimentele ce se petreceau pe,
atunci şi am notat cu cea mai scrupuloasă exactitate, orice întîmplare care.
prezenta un interes istoric" 28 •
Se pare însă că după moartea lui Dionisie, situaţia financiară a celor
rămaşi era zdruncinată iar posibilităţile pentru Ilie de a urma exclusiv pe
calea studiilor, foarte restrînse, de vreme ce se vede silit, la o vîrstă încă foarte
tînără - 19 ani - să-şi caute un rni}loc de existenţă. Astfel, la 1 ianuarie 1825,
el intră în serviciul vămii din Bucureşti.
La 24 februarie 1825 se stinse de bătrîneţe, în vîrstă de H>S. ani, bunica sa,
soţia doctorului Atanasie Fotino şi mamă a lui Dionisie. Nefericita supra,·ie-
ţuise soţului, fiului şi celor cinci nepoţi de a căror moarte am pomenit mai sus.
A fost îngropată la aceeaşi biserică zisă a Sfinţilor, unde a fost îngropat şi
Dionisie.

logofătului ::\latei - după părerea lui r\ndronescu) unde citim că în 1813, „Între boierii fugiţi
din Bucureşti (de frica ciumei), un Dionisie Fotino, boier de neam grec, au venit la mine
de mi-au cerut cu chirie crama viei mele de la Glîmbocel, pînă. să încete ciuma, i-am dat-o.
Iar în una din zile, văzîndu-mă că scriu oare-care însemnări, ne-am dat în vorbă şi i-â.m arătat
scrisele tatălui meu şi mi-au cerut de ş·au scos copie prin Alecu Ioanidis, gramaticul mănăstirei
Butoiul, ajutat şi de Dimcea logofătul, care era şi anagnost la un arfiereu."
26 Ilie Fotino, op. cit., p. VI. N.r. l:j}op<itv~ crede c;\ Dionisie Fotino a murit „în plini'\
acti·1itate politică"' ('Ant&vt:v tv nÂ.ftpEl li9yype<ptKÎ\ Kai 1EOÂUlKÎ) l>p~6l). Aceasta nu
se poate spune. Repetăm încă o dată: în afară de epigrama scrisă împotriva lui Caragea şi
semnătura găsită pe „cartea de adeverire"' dată lui Tudor Vladimirescu, Dionisie Fotino
n-a făcut nici o altă acţiune politică. Asupra ideilor sale- liberale fireşte nu poate fi nici
o îndoială; dealtfel am atras atenţia asupra acestor idei, în Vieţile Sultanilor, p. 35-37.
2 7 V~zi Victor Papacostea, Vieţile Sultanilo1·, p. 12, nota 6. Biserica cu Sfinţi se găseşte

pe Calea !\foşilor în partea Bucureştilor numită altădată „Mahalaua Popa Hierea". Dim. Rosetti.
în Dicţionarul Conlimporanilor spune: „ ... (Dion. Fotino) s-a instalat în propria sa casă, pe podul
Tîrgului de afară (Calea Moşilor), în faţa Bisericei cu Sfinţi, actuala casă a răposatului Dr. War··
thiadi". A fost înmormîntat în Biserică: „ ... pînă azi se vede piatra ce acoperă mormintul ·
său, care se află sub jeţurile din strana stingă a Bisericii". Această biserică a fost pînă în pre-
zent obiectul unor numeroase cercetări între care menţionăm: G. I. lonescu-Gion, I sto1·iii
Bucureştilor, Bucureşti, 1899, p. 209- 10; N. Iorga, Inscripţii din bisericile Romttniei, I, p. 279; ·
General P. V. Năsturel, Biserica cu Sfinţi sau Sfinţilor, în Albitra, XIX ( 1916), p. 1248. Acum
în urmă. a apărut o încercare monografică: D. Ioniţll., Biserica cit Sfinţi din Bucureşti (extras·
din Bis. Ort. Rom., LVI, 1938, no. 1-''4, ianuarie-aprilie 1938).
2R Ilie Fotino, op. cil „ p. VI.
 De prin anul 1826 Ilie Fotino atrăgînd asupra sa atenţia binevoitoare a
batonului Stefan Meitani 211 intră în serviciul ocnelor. Dar nu stătu mult şi se
reîntoarse ia vamă în functia de .casier. Se pare însă că nu era un om uşor
adaptabil căci schimbări d~ felul acesta ipterveniră tot mai des. Astfel în
15 iulie 1828 baronul Meitani îl luă de la vamă şi îl trimise cu slujba la Brăila.
Izbucnind ciuma, el plecă din nou la Bucureşti iar la 1829 îl găsim vameş la
Cimpina, unde şezu un an întreg. La 30 iulie 1830, „în zilele baronului
C:ristofor Sachelarie" 30 , Ilie Fotino intră în serviciul Poştei din Bucureşti.
Curînd însă; se reîntoarce la vămi 31 dar „invidia" colegilor îl decepţionează
atît de tare încît se hotărăşte să plece definitiv, după abia 3 luni de funcţionare.
Be data aceasta, amărăciunea lui este atît de mare încît părăseşte chiar ţara
- împreună cu mama şi fratele său - cu intenţia de a se repatria.
Întoarcerea în Peloponez a mişcat adînc sufletul lui Ilie Fotino. Beat de
emoţie, el cutreieră străzile vechii Pa tras. Aci, spune el, „am mers ca să sărut
păm.întul prea scumpei mele patrii, mormîntul şi moaştele veneratului meu
tată ... " Va încerca să-şi refacă o carieră şi o gospodărie, dar tocmai atunci
izbucnesc în Grecia cunoscutele tulburări revoluţionare, „tragica scenă a
incendierii în Paros a corăbiilor naţionale", opoziţia constituţionalilor din
august şi asasinarea lui 1. Capodistria în octombrie. „Toate acestea, spune
Ilie„ fapte neobişnuite pentru noi, ne-au silit să ne întoarcem din nou în
Valahia".
· Acum norocul îi surîde binevoitor, căci îndată după sosire este numit
inspector general la „scala" vămilor întregii Valahii Mari. Apoi trece în intere-
sul serviciului la Craiova, iar de aci ajunge în 1832 la Cîineni, unde rămîne
pînă la sfîşitul anului, cînd se înapoiază la Bucureşti. În aprilie 1833 este numit
vameş la Brăila şi rămîne în această calitate pînă în 1835. În vremea aceasta
maIŢ1a lui, Păscăliţa, continua să locuiască în Bucureşti32 •
Între timp se îmbolnăveşte greu - de ce boală nu ne spune- şi ajunge
în primejdie de moarte. Însănătoşindu-se, ia în sfîrşit hotărîrea să se însoare.
Prin arhimandritul Panaiot Peloponezianul, egumenul mănăstirii Sf. Nicolae
--- ~ ':
29
Baronul Ştefan Meitani cunoscutul bancher - ginerele fostului domnitor Şuţu - a
avut concesiunea salinelor iar mai apoi şi pe a vămilor. A fost - în prima jumătate a veacului
al XIX·lea - unul dintre cei mai bogaţi oameni din Bucureşti. Familia baronului Ştefan Mei-
tani era de origine macedoromână, din comuna Cătmia sau Vlahocătuna (~carnania). Pentru
strămoşul familiei Meitani - vestitul căpitan armatol Pană Meitani - vezi Sathas, TvopKoKpa-
Touµ&vl'l 'E)..1-..1}. p. 313. Pană Meitani a trăit pe la anul 1684. Cf. şi Caragiani, Studii
istorice asupra romanilor din Peninsula Balcanică, Bucureşti, 1891, p. 145 şi 154. Pentru comuna
\'lahocătuna, vezi Pouqueville, Voyage de la Grece, Paris, 1820, t. III, p. 247. Călătorul francez
vorbind de această comună spune că era o Colonie des Valaques Bomiens.
30 Y. pentru concesia lui C. Sachelarie, C. N. Minescu, Istoria Poştelor Romdne, p. 142- 7.
31
Pentru modul cum s-a organizat regimul vamal în Principatele Române în vremea
Regulamentului organic vezi Jean C. Filitti, Les Principautis Roumaines sous l'occupation
rnsse ( 1828-1834. ), Bucureşti, 1904, cap. Politique douaniere.
32
Se pare că locuiau în casa lui Dionisie; în orice caz ţineau de parohia Bisericii cu Sfinţi.
Într-o jalbă către Mitropolie a enoriaşilor acestei biserici pentru neregulile făcute de Mihalache
Mariuţeanu, se spune între altele: „„. Căci noi cunoaştem pă Prea Osfinţia ta şi pă sfînta Mi-
tropolie stăpînă desăvîrşită pă această sfîntă biserică ca un metoh ce este, iar nu pogorîtă sub
clironomia unui om nesuferit, carele nu numai pă noi în toată vreme(a) că. ne supără şi ne ponos-
lueşte, apoi şi uşa pălimarului unde şade fămeile au închis-o cu lacăt ca să. nu mai intre
d(umnea)ei Pă.scăliţa, sora ră.posat(ului) Să.rdar Dionisie „.". Vezi Mitropolia Bucureşti, dosar
1493/ 1833, f. I-V, Biserica cu Sfinţi (apud D. Ioniţă., op. cit., p. 22, nota 1). Mariuţeanu era-îmi
comunică d. George Florescu, cumnat cu Dionisie Fotino (se căsătorise cu Maria, a doua fiică.
a lui Mincu Vulturescu).

484
din Galaţi, Ilie Fotino este introdus în casa lui Atanasie Xodillos, cunoscutul
fruntaş eterist pentru care nutrea un sentiment de profundă admiraţie. Bogat
altădată, acest patriot grec trăia de mai mulţi ani retras la Reni în Basarabia,
cu fiica sa Aspasia. Scăpătase, scrie Ilie Fotino, fiindcă „în anul 1821 şi-a
sacrificat mai toată averea pentru revoluţia grecească".
Introdus în viaţa acestei familii el se ataşează puternic de Aspasia Xodillos,
a cărei creştere aleasă îl impresionează adînc. În 10 decembrie 1833, Ilie se
logodeşte cu dînsa, iar în februarie anul următor se şi căsătoreşte, naş fiindu-le
Ioan Ghimba, „mare negustor la schela de acolo". Plin de avînt şi de vrednicie,
el îşi face în acelaşi an casă în Brăila, iar în ziua de 11 noiembrie - tot în
1834 - vine pe lume primul său copil Andrei 33 ; acesta, moştenind însuşirile
străbunicului său, avea să devină unul dintre cei mai de seamă medici militari
ai ţării noastre, înaintînd pînă la gradul de general şi distingîndu-se cu prilejul
războiului pentru independenţă.
Unul după altul vin pe lume alţi zece copii: Ecaterina, Grigore, Zoe,
Amalia, Polixenia, Aristomene 34 , Elena, Oreste, Maria şi Aurelia.
Viaţa lui Ilie Fotino a fost apăsată de necazuri şi după căsătoria cu
Aspasia Xodillos. Astfel în anul 1836 a fost silit să plece iarăşi de la vama
Brăilei şi să se apuce de negoţ. Peste toate nemulţumirile de carieră, vine
marele cutremur din 11 ianuarie 1837 care surpă aproape în întregime casele
cele noi ale 1ui Ilie. „Am rămas pe la casele altora", scrie el cu amărăciune
în carnetul său de amintiri. În anul 1839 are pagube mari în întreprinderile
sale comerciale iar în anul următor pierde pe fiica sa Ecaterina, la care ţinea
deosebit de mult. În 1841, în 13 iulie, sotia lui Ilie are mult de suferit de
pe urma unor sperieturi „din pricina revol~ţiei bulgarilor, care s-a întîmplat
la 13 iulie acelaşi an cu destulă vărsare de sînge între ei şi soldaţii cîrmuirii".
În anul 1842, el îşi încearcă din nou norocul în serviciul vămilor, dar după
cinci luni de funcţionare se vede din nou silit să părăsească această slujbă
pentru a reintra totuşi în 1843. Totodată, Ilie Fotino a luat „cu chirie" drep-
turile portului Brăila de unde a avut cîştiguri bune. Dar nu s-a putut bucura
în voie de succesul său fiindcă a căzut greu bolnav de friguri şi în urmă de
ficat: a zăcut aproape şapte luni. În anul următor, 1844, el dădu o mare
extindere întreprinderilor sale luînd din nou cu chirie veniturile portului
„şi mai cu deosebire distribuţia vinului, rachiului, tutunurilor şi tabacului din
Brăila". Şi de data aceasta a avut cîştiguri însemnate. În anul următor (1845)
în 21 mai Ilie Fotino şi soţia lui au suferit un grav accident de trăsură. Peste

33 Androcle Fotino a făcut liceul şi primii ani de medicină la Atena. Apoi s-a dus la Paris
pentru completarea studiilor medicale. Întors în ţară la 1860, a practicat medicÎna în Bucureşti.
Organizîndu-se „Serviciul Sanitar Militar", a intrat în armată. I s-a încredinţat secţia chirurgicală
la Spitalul Militar, unde a făcut cursul de Clinică Chirurgicală. A ocupat pe rînd diferite funcţii,
între care cele mai însemnate sînt: senator al colegiului al Ii-lea de Ismail ( 1877), iar după
aceasta senator în mai multe rînduri în jud. Mehedinţi unde avea proprietăţi; şef af Ambu-
lanţei Marelui Cartier General (1877-1878), care avea baza de operaţie în jurul Ple•rnei (s-a
găsit uneori în mijlocul focului inamicului „30 august şi 6 sept."); inspector general şi şef al
circumscripţiei sanitare a corp. I de armată şi diviziei active Dobrogea; director general al ser-
viciului sanitar civil, şi în fine Efor al spitalelor civile din Bucureşti. La 1891, a fost delegat
de Ministerul de Război să reprezinte serviciul sanitar militar român la congresul de higienă
şi demografie de la Londra. Androcle Fotino a fost căsătorit cu Aretia Mihail, sora lui Dinu
Mihail, cunoscutul donator - de origină macedoromână - din Craiova.
34 Aristomene Fotino - tatăl d-lui dr. Elie Fotino - a fost că.să.torit cu o artistocrată

rusă Alexandra Dolomanoff.

485
:\"ară, însănătoşit, construieşte ~n c_urtea pri~ei Acase încă una de ~aport co?--
,tinuînd să ţină în arendă vemtunle portulm. In 1847 este ~w;nit vameş m
Brăila de către Constantin Tocanos, care avea concesmnea vamllor. „ln anul
j 848 - spune Ilie Fotino - zisul Constantin To~n.os. a litat~ în a~elaşi_ ~n
vămile Moldovei şi Valahiei laolaltă, pentru şase {lnt şi am ramas iarăşi m
acelaşi post ... " . . .. .
· Cu anul 1848 se întrerup însemnările de faţă. Este anul morţu autorulm.
În ultimul aliniat el comunică naşterea fetiţei sale Amalia, în seara zilei de
9 ianuarie. „Naş al ei a fost numitul Constantin Tocanos" sînt cuvintele cu
e;are se încheie notele memoriale ale lui Ilie Fotitr ·

II. PRECIZĂRI ASUPRA OPERE[ ISTORICE A LUI ILIE FOTINO

Elenism şi Fanariotism. Nu aş putea încheia studiul de faţă fără anume

observaţii în legătură cu opera istorică a lui Ilie Fotino.
· În revista ateniană Â.Â.T}VLKa, a apărut studiul amintit al d-lui Svoro-
nos 35 în care, între altele, se răspunde unor opinii exprimate de mine în
Vieţile Sultanilor36, cu privire la personalitatea lui Dionisie Fotino şi a
rolului lui în societatea şi cultura românească. Iată ce afirmam eu:
„Niciunul dintre scriitorii greci de la noi nu s-a făcut mai vrednic de
recunoştinţa noastră ca Dionisie Fotino. Va veni vremea ca printr-un studiu
deosebit, să se arate partea pe care a avut-o opera acestui <(grec I) - dominată
de ideile timpului - la formarea acelei atmosfere care a pregătit spiritualiceşte
renaşterea poporului român. ln ce măsură se integrase sufletului românesc
şi aspiraţiilor lui de atunci, în ce măsură el poate fi cu cinste aşezat de pre-
cursorii autohtoni ai emancipării noastre, a demonstrat-o Gh. Sion în Prefaţa
traducerii sale: «Nefericita epocă a invaziunii Grecilor în ţările noastre şi a
Domnilor fanarioţi este scrisă -ca o adevărată epopee şi cu o inimă în adevăr
românească; mai toate familiile însemnate de astăzi, vor vedea rolurile
părinţilor lor. Deşi grec, Fotino se vede că a călcat pe inima sa şi, pentru
ca să fie veridic, a descris cu nepărtinire şi cu compătimire de inimă româ-
nească, calamităţile cite au suferit ţădle române din cauza consîngenilor
săi». Într-adevăr, vocbind de consîngen.ii săi, Fotino nu se sfieşte să scrie:
« .•• oameniJicăloşi (greci de Fanar!), destrămaţi şi fără saţiu, necugetînd
<lecit nwnai cum să se îmbogăţească cu dezbrăcarea săracilor ... ».
Aşa îl judeci. pe Fotino şi d. N. Iorga - cu prilejul publicării corespon-
denţei dintre istoric şi 7.enobie Pop: <(a fost unul dintre cei mai însemnaţi
şi mai legaţi cu viaţa noastră românească dintre învăţaţii şi scriitorii greci
care au trăit în mijlocul nostru ... I) Nu este fără însemnătate desigur, nici
faptul că îl găsim semnat pe <c cartea de adeverire 1> dată de boierii ţării lui
Tudor Vladimirescu în 23 martie 182.1, carte prin care se arată că pornirea
Domnului Slugerul Tudor Vladimirescu, nu este rea şi vătămătoare, nici în
parte fieciruia, nici patriei, ci jolositoare şi izbăvitoare şi noroditliti spre uşu­
rt'.ntii".
'Din nenorocire ideile exprimate mai sus - şi mai ales unele nuanţe -
au scăpat, se pare, cercetătorului atenian; adăugind la aceasta şi o exagerată

30
N. S·.roronos, ·o AiovixrLO~ ~vO~ Kai TO icnopucov auto!) &pyov, (( .EÂ.Â.T}VLKâ »,
I - 1938, pp. 133- 178).
36 V. Papacostea, op. cit., p. 6- 13.
sensibilitate naţionajistă,
d. Svoronos ajunge să facă o discuţie cu totul inutilă.
Iată ce spune d-sa 37
între altele:
,
„Cu dreptate d~ci d. V. Papacostea, caracterizînd p~ (Dionisie) Fotino
spune: «Va veni vremea cînd printr-un studiu deosebit, să se arate partea
pe care a avut-o opera acestui «grec» - dominată de ideile timpului - la
formarea acelei atmosfere cate a pregătit spiritualiceşte renaşterea poporului
român». Papacostea însă ex:agerează cînd, urmînd pe Gh. Sion, traducătorul
Istoriei Daciei a lui D. Fotino. doreşte să reprezinte pe Fotino aproape români-
zat. Fotino a fost grec, p"..l, ~·,, 1 dragoste pentru greci şi Grecia, simţind
însă egală dragoste şi pentru patria sa adoptivă, România."
Cititorul poate observa că nicăieri în pasajul nostru nu am contestat
grecitatea Jui Dionisie Fotino şi nici dragostea lui p~ntru greci. Am spus
numai că, în procesul deschis între pămînteni şi regimul fanariot - bun sau
rău, nn-1 discutăm aci - , Dionisie Fotino a luat partea pămîntenilor. Dar
nu trebuie să confundăm fanariotismul cu elenismul. Fanariotismul este mai
degrabă un regim politic, desprins din lumea în decădere a Bizanţului şi
degradat încă prin simbioza de veacuri cu regimul sultanilor. Fireşte, se pot
spune despre acest regim astăzi, foarte multe lucruri bune, despre anume
personalităţi îndeosebi; pămîntenii însă, l-au privit în vremea aceea, ca pe
un regim străin, înăbuşitor şi umilitor pentru puterile de afirmare ale rasei
care întemeiase şi păstrase prin veacuri, Statut.
Împotriva acestui regim - în complicitatea căruia se simţeau foarte
bine şi o p.irte din b'.>ierii români - se ridică nu numii protestu] lui Fotino,
dar şi al altor greci, şi al lui lpsilanti 38 însuşi, com1ndantul Eteriei.
În al doilea rînd. d. Svoronos cred:! că amintind semnătura lui Dionisie
Fotino pe „Cartea de adeverire'; - dată d~ b'.>ierii din p1rtida Inaţională lui
Tudor - eu am voit să~l asimilez pe istoric mişcării pandurilor. Nu. Am voit
să subliniez cu un fapt foarte elocvent, caracteriZ'lrea d-lui prof. N. Iorga
că „Dionisie Fotina a fost unul dintre cei mai legaţi cu viaţa noastră româ-
nească dintre învăţaţii şi scriit-Orii greci . .. " Faptul că n"'"a plecat din Bucureşti
- nici peste hotare şi nici la lpsilanti - dar mai ales prezenţa lui în mijlocul
acelei boierimi naţionale anti-fanariote - îl arată pe Dionisie Fotino mişcîn­
du-se nu atît pe linia acţiunii eteriste, cît pe aceea a boierimii pămîntene.
Dealtfel d. Svoronos însuşi l-a căutat dar nu l-a găsit pe învăţatul cercetător
al istoriei româneşti, în catalogul3 3 - de curînd tipărit - al membrilor şi
iniţiaţilor pe care i-a avut Eteria.

Poate fi atribuită lui Dionisie Fotina opera semnată de Ilie ;J Dar d.

Svoronos 40 merge mai departe; d-sa afirmă că Dionisie F otino a fost chiar
ostil lui Tudor. Ca dovadă, invocă lu~rarea lui Ilie Fotino. Această carte,
spune cercetătorul atenian, este în realitate opera lui Dionisie, căci s-a scris
pe temeiul însemnărilor lăsate de el nepotului său 41 • În sprijinul acestei
afirmaţii d. Svor.onos aduce mărturia lui Ilie Fotino însuşi.

37 N. Svoronos, op. cit., p. 176.

38 Vezi proclamaţiile lui către români.
39
B. I. Mexa, Ol «l>li..ucoi. Katai..oyoc; tG>v µEJ..cov ti'!c; «l>lÂ.tKi'!c; 'Etatp&iac; tK 'toO Cipxeiou
l:tK'tfJ11, 1937 (cf. Svoronos, op. cit, p. 111).
40 N. Svoronos, op. cit., p. 176- 178.
41 Ilie Fotino, op. cit., p. \"I.

417
 într-adevăr, în prefaţa scrierii sale privitoare la evenimentele din 1821.
Ilie se aşează el însuşi sub a~toritatea ş.tiinţi!ică a unchiulu~ să.u: dec~arînd
că a folosit - între altele....:... ş1 unele notiţe ramase de la D10ms1e. Sa cer-
cetăm mai de aproape această chestiune. · A • _

În primul rînd, vom observa că d. Svoronos reproducmd cuv1~tele ~ul

Ilie, le exagerează sensul. Astfel, la p. 144, d. Svoronos spune: „Ilie Fot~no­
precizează că a scris opera sa pe baza notiţelor lui D. Fotino". La p. 163 vorbmd
iarăşi despre cartea lui Ilie spune din nou că „s-a scris pe baza notiţelor scrii-
torului nostru (Dionisie F otino)."
Astfel prezentate lucrurile, cititorul poate crede că într-adevăr temelia
operei lui Ilie Fotino, în întregime, o formează notiţele rămase de la unchiul
său; că deci, acesta a lăsat la moartea lui o adevărată cronică de însemnări
zilnice, pe care a întocmit-o chiar în vremea revoluţiei, ca martor contemporan
al evenimentelor. În cele din urmă, d. Svoronos nu se mulţumeşte să atribuie
lui Dionisie numai materialul informativ din opera lui Ilie, dar şi ideile şi
opiniile exprimate în ea. Căci iată ce ne spune la p. 177: „Adevărata atitudine·
a lui (Dionisie) Fotino faţă de mişcarea revoluţionară a lui Vladimirescu
se vede din cartea nepotului său Ilie Fotino, care poate fi considerată pe de
o parte şi ca operă a scriitorului nostru".
Iată-l deci pe Ilie Fotino ajuns un simplu semnatar a] unei opere care
- atît în materialul ei informativ, cit şi în comentariile şi opiniile ce exprimă -
aparţine în fond lui Dionisie. Astfel pusă problema, d. Svoronos greşeşte prin
exagerare.
Lucrurile nu stau chiar aşa. Ilie s-a aşezat sub autoritatea marelui istoric.
prezentîndu-se ca un continuator al său, fiindcă îl apăsa, odată cu ideea
tipăririi, teama de răspundere. Să nu uităm că era prima lui scriere, că pro-
blema era foarte spinoasă, că o bună parte din actorii dramei trăiau inc~
şi că discuţiile şi pasiunile în jurul celor petrecute la 1821 nu încetaseră a
preocupa societatea noastră. Ilie Fotino, un necunoscut la data aceea, un
străin aproape, luptînd cu mari greutăţi de carieră, nemulţumit adesea de
semenii săi, gata, la un moment dat să se întoarcă· pentru totdeauna în Grecia4:>.
- a mărturisit însuşi ezitările şi temerile acestea.
Numai „după o serioasă chibzuire luai curajul a o da la lumină, - spune
el - căci pentru cele ce rosteşte omul prin viu grai este judecat numai de
cei în viaţă, dar pentru cele scrise se judecă şi de posteritate" 43 • Şi mai
departe revine grija că i s-ar putea imputa un „spirit de partid" de către
aceia „ale căror fapte au meritat a fi blamate" 44 • Îsi dădea seama deci că
scrierea sa are părţi supărătoare. Se pare că şi tipogr~ful i-a făcut dificultăţi.
Pînă în cele din urmă a pus pe frontispiciul scrierii ca loc de apariţie Lipsea.
cartea fiind tipărită la Brăila! 45 O măsură de precauţie l-a îndemnat deci
să înfăţişeze lucrarea sa ca o continuare a unei munci începute de Dionisie;
terminarea şi tipărirea ei, ca o obligaţie sacră faţă de memoria acestuia.
Pentru aceasta ne şi spune că era „iniţiat în secretele Eteriei", deşi lipseste
din Catalogul eteriştilor, publicat de Mexa în anul 1937 -=- catalog pe c~re
d. Svoronos l-a cercetat cu toată atenţia.
42 Vezi Memoriile (anexa).
43 Ilie Fotino, op. cit., p. VII.
44 Ibidem.
45
Doctorul Andrei Fotino, fiul lui Ilie, a comunicat lui C. D. Aricescu la anul 1874 ~
scrierea s-a tipărit în realitate la Brăila dar că „de teama guvernului a pus în frontispiciul
operei că s-a tipărit în Lipsea". Vezi C. D. Aricescu, op. cit., p. XXII.

488
 Noi nu contestăm că vor fi rămas în arhiva 1ui Dionisie Fotino, după
moarte, unele documente şi însemnări privind evenimentele din 1821. Dar
acest material n-a putut avea valoarea unor însemnări de cronică şi nici a
unor comentarii care să justifice afirmaţia d-lui Svoronos că, după cartea
lui Ilie, putem să ştim care au fost ideile şi atitudinile politice ale lui Dionisie.
În împrejurările dramatice din primăvara şi vara anului 1821, Dionisie n-a
avut nici răgazul şi nici liniştea necesară unei astfel de activităţi. Dacă ar fi
trăit, ar fi făcut-o desigur; încet şi cu răbdarea ce caracteriza scrisul său.
Din nenorocire, el a murit la 10 octombrie 1821 - subit - cînd sîngeroasele
tulburări ce au urmat răscoalei abia încetaseră şi cînd societatea bucureşteană
încă nu-şi găsise calmul şi siguranţa. Cu toate acestea admitem şi noi că -
avînd intenţia să scrie al patrulea volum din Istoria Daciei - Dionisie Fotino
aduna diverse piese documentare în legătură cu evenimentele al căror martor
era. Dar ce fel de documente erau acestea? Desigur, copii după proclamaţiile
lansate de Tudor şi Ipsilanti, după scrisorile sinodale, după cererile adresate
turcilor, şi articole din ziarele austriace 46 , elene 47 sau ruseşti 48 , care oglindeau
opinia şi atitudinea guvernelor respective faţă de răsculaţi. Va fi făcut şi unele
însemnări după ştirile ce-i soseau din diferite părţi? Nu contest; dar urma
lor nu se prea vede în opera lui Ilie. Dacă aceasta ar fi moştenit, în afară
de piesele documentare amintite, şi oarecare însemnări de cronică, venind
de la un martor de valoarea istoricului Dionisie Fotino, atunci naraţiunea
sa ar avea mai multă precizie - ceea ce nu este cazul.
Vom cita doar cîteva exemple privind fapte şi date de mai mare relief.
1. Ilie Fotino afirmă că Tudor Vladimirescu a executat pe căpitanii
Iova şi Enciu la Slatina; în realitate, faptul acesta - care a stîrnit o vîlvă
cu totul deosebită în rîndul eteriştilor - s-a petrecut în Oltenia, la Otetelişi.
localitatea unde cei doi căpitani arnăuţi săvîrşiseră mari fărădelegi 49 •
2. Ilie Fotino afirma că Tudor a intrat la 1 martie în Craiova - fapt
pe care nu-l confirmă nici unul dintre autorii olteni de memorii contemporane:
nici Oteteleşanu, nici Protopopescu, nici Polcovnicul Solomon. Aricescu,
care a întreprins o anchetă specială între pandurii aflaţi în viaţă la data cînd
îşi strîngea material, afirmă cu tărie că Tudor, de la Ţanţăreni a plecat la
Slatina, abătîndu-se o singură zi la Beneşti 50 •
3. Dar nici unele fapte de o netăgăduită importanţă petrecute la Bucu-
reşti -'-- unde Dionisie Fotino a stat neclintit în vremea tulburărilor - nu
sînt datate precis. Astfel plecarea lui Tudor din capitala ţării către Olt pentru

46 La p. 149, op. cit„ llie Fotino arată că a consultat „ziarele nemţeşti".

47 A luat din 'EJ..J..nvtKoc; TnAiypmpoc; il Eioi)attc; Otel ta UVUtOÂ.lKcl µEpfl, care
apărea la Viena, un articol. Acest articol cuprindea ştirea dezaprobării lui Ipsilanti de către
împăratul Rusiei. Cu bună dreptate spune D. Russo că acest articol a fost impus ziarului de
guvernul austriac. Vezi D. Russo, Studii greco·române, opere postume, tom. II, p. 391. Ilie
mai reproduce un articol, de data aceasta din A6ytoc; 'Epµflc;, 1821, supliment 7 la numărul din
29 martie 1821 al Ziarului de Virna (îl publică întîi, după care apare traducerea grecească)
D. Russo, op. cit„ p. 391.
48 S-au publicat în Fiul Patriei, editat tot de nişte greci, la Moscova.
4D Vezi Memoriul lui I. Oteteleşanu, asupra casei căreia s-a produs atacul arnăuţilor îu
C. D. Aricescu, op. cit., p. 77-89. Tot acolo şi memoriul lui Dumitrache Protopopescu, p. 34-47.
Cioranu, care scrie în cea mai mare parte după Ilie Fotino pune şi el această scenă tot la Slatina.
Dar Solomon Polcovnicul, care pe atunci ajunsese şi el la Slatina n-o menţionează în auto-
biografia sa (v. C. D. Aricescu, op. cit„ p. 138).
6 ° C. D. Aricescu, op. cit„ p. 13S.

489
dezlănţuirea răscoalei este pusă de Ilie la 17 ianuarie 51 • În realitate, faptul
s-a petrecut la 18 5 2 • Un „iniţiat" în afacerile Eteriei, avînd legături .adive,
de fiecare zi cu căpeteniile mişcării - cum spune d. Svoronos 53 - ar fi cuno-
scut cu precizie această zi, în care „zarurile au fost aruncate" 54 • Dacă n-ar
fi cunQScut-o înainte - din motive de discreţie - ar fi cunoscut-o, desigur,
mai tîrziu.
4. Nici intrarea lui Tudor Vladimirescu în Capitală, în fruntea pandu-
rilor - eveniment care a suscitat în gradul cel mai înalt curiozitatea maselor
populare - nu este exact datată în opera lui Ilie Fotino; el o pune în ziua
de l7 martie în loc de 21 (cum rezultă din documentele descoperite în vre-
mea din urmă) 55 •
5. Tot astfel, fortificarea Cotrocenilor 56 n-a început la 30 martie, cum
scrie Ilie, ci la 26 - cum a arătat d. E. Vîrtosu - pe baza unui document
ce emană chiar de la Tudor.
6. Autorul nu cunoaşte ziua cînd vijelia a dărîmat Foişorul de foc.
Vorbind Ia p. 164 de furtuna care a bîntuit la 27 iunie spune: „Atunci se zice
că s-a dărîmat".
Dar se pot da şi alte exemple din care să se constate că Ilie n-a moştenit
de la istoricul Dionisie însemnări de cronică privind evenimentele ale căror
martor - adesea ocular - a fost. Este limpede că Ilie scrie mai mult după
amintirile tîrzii ale diferiţilor actori sau spectatori ai dramei petrecute la
1821. Dealtfel, pe unii dintre informatori Ilic îi şi numeşte. Astfel, la p.105,
vorbind de Episcopul de Argeş, Ilarion: „de la dînsul, mai tîrziu şi noi am
aflat nu puţine din faptele necunoscute ale lui Tudor"; iar în altă parte mărtu­
riseşte din nou: „am consultat şi pc Episcopul Ilarion, care mi-a dat multe
desluşiri ... " La p. 173, vorbind despre acţiunea militară a eteriştilor - de a
mavroforilor, îndeosebi - , arată că de adevărul celor spuse „ne-am încre-
dinţat, mai în urmă, de la bărbaţii cunoscuţi demni de toată credinţa şi cari
scăpaseră din această luptă". La 149, în notă, el afirmă din nou că a stat de
vorbă cu 1mii dintre fruntaşii oştirii eteriste.
În sfîrşit, nu trebuie să uităm că Ilie era ginerele lui Atanasie Xodillos,
unul dintre fruntaşii organizaţiei eteriste şi înfocat patriot grec 57 • Pen.tru
anume opinii şi sentimente, va trebui să ţinem seama şi de lucrul ac€sta.
Dealtfel, Xodillos a întocmit el însuşi o voluminoasă scriere în legătură cu
evenimentele de la 1821. La anul 1847, cînd Ilie Fotino tipăreşte pe Tudor
Vladimirescu şi Alexandru lpsilante - lucrarea lui Xodillos era aproape
gata pentru tipar 58 . A murit însă pe neaşteptate, aşa încît şi acest preţios

51 Ilie Fotino, op. cit.

&a Data aceasta este luată din Dârzcanu şi admisă de Aric~scu, op. cit., p. 90.
oa S"/oronos, op. cit., p. 172.
54 Expresia este a lui Al. lpsilauti. A rostit-o la începutul acţiunii sale, în Basarabia.
05
Emil Vîrtosu, T11rlor Vladi,nfrcscu, Glose, fapte şi documente noui ( 1821), .Bucurefti,
1927, p. 11-19. Vezi documentul şi analiza d-lui Emil Vîrtosu. Se reproduce la p. 77-78
şi scrisoarea lui Tudor din 20 martie în care acesta anunţă lui Filipescu· Vulpe intrarea. în Bucu·
reşti, pentru a doua zi, 21 martie.
06
Idem, p. 86. Vezi documentul - scrisoarea lui Tudor catre Filipescu-Vulpe - şi nota 3.
07 Vezi şi memoriile de faţă.
08
Ilie Fotino vorbeşte de această. lucrare în pre/a/ă adăugind că „în scurt timp va fi
publicată". Ilie trimite pc cititor la scrierea lui Xodillos, convins fiind că această lucrare va
vedea repede lumina tiparului. Vezi p. 127, 165, 183. -Dar Xoclillos a murit fără a•şi tipări
interesanta lui scriere. Moartea prea timpurie a lui Ilie a împiedicat din nou imprimarea, deşi
izvor a intrat tot în mîinile lui Uie, care l-a folosit - după cum singur mărtu­
riseşte - în naraţiunea sa. Pentru acţiunea militară twcească, Ilie a con-
sultat pe Pitarul Gheor-ghe Bibi, care era călă.u.a..lm IM:haia-Bei. „Fusese,
spune Ilie, orînduit de ·stăpînH-ea Jocală, de fa ·Care mL puţin fle-am luminat
în cercetările noastre despre faptele turcilor".
Aşadar, la baza scrierii sale, Ilie însuşi mărturiseşte - în afară de ma te-
rialul lăsat de Dionisie Fotino - încă trei su1se importante:
1. Informaţiile Episcopului llarion al Argeş&lui, sfătuitorul - nu tot-
deauna sincer - al lui Tudor; 2. Mărturisirile fruntaşilor eterişti; 3. Opera
în manuscris a socrului său A. Xodillos. La acestea s-ar mai adăuga propriile
lui amintiri Avea în vremea răscoalei circa 15 ani şi a văzut - se pare -
unele momente importante, cum ar fi de pildă uciderea lui Bimbaşa-Sava 59 •
Faţă de o informaţie atît de diversă - în care, odatăcuştirea, se introduc
şi opinii şi sentimente deosebite - mai putem spune, ca d. Svoronos, că
Ilie Fotino „a scris opera sa pe baza notiţelor lui Dionisie Fotino" şi că scrierea
nepotului său Ilie poate fi considerată ca opera lui Dionisie?

Tudor Vladimirescu şi Alexa.- Ipsilante în opera lui Fotino. Dar tocmai

această diversitate a izvoarelor deinformaţie a înlesnit lui Ilie Fotino efortul
de obiectivare încercat şi - în parte - izbutit. Spunînd că această scriere
„este foarte puţin favorabilă. ~luţiei lui Tudor Vladimirescu" d. Svoronos
lasă pe cititor cu impresia c~ în' schimb este favorabilă Eteriştilor şi lui
Alexandru lpsilanti. Dar nu- este deloc aşa. Dimpotrivă, scrierea lui Ilie
Fotino are judecăţi de o necruţătoare asprime la adresa acestora. Vom da
cîteva citate, pentru ca cititorul singur să aprecieze.
Amintind de căpitanii arnăuţi executaţi de Tudor la Oteteliş pentru
jafuri şi fărădelegi, Ilie spune:
„Aceşti căpitani, urmînd cu totul contra celor ordonate de Tudor, năvă­
liră cu oamenii lor ca nişte lupi turbaţi prin satele de prin prejur şi nu numai
că jupuia pînă la piele pe fQgari, îmbrăcîndu-i cu vechiturile k>r spre mai
multă batjocură...şi umilinţă, dar ceea ce este mai oribil, îi maltratară în tot
felul şi în Illild.a buna-cuviinţă ne opreşte a-l menţiona" (p. 44) Mai departe,
urmărind plecarea din Craiova către Bucureşti a lui Ghiorghiu Olimpiotul,
I. Farmachi şi Ghencea, cu trupele lor, cconicantl nostru scrie:
„Dar ciBe ar putea descrie cu de-amănuntul fără a vărsa lacrimi ne-
auzitele atrocităţi săvîrşite pe drum de către oamenii acestora în contra
oricărei clase de boieri, de negustori onorabili şi alţi cetăţeni avuţi cari se
aflau pe la tîrguri şi prin sa.te?" (p. 45).
Scena dintre căpitanii eterişti şi C. Samurcaş, privind lefurile lunare,
pe raodn plină revoluţie le pretindeau aceşti oameni, are ceva grotesc. A fost
nevoie, spune Ilie Fotifto, de intervenţia consulului rus, -cat'e i-'a mustrat
cu asprime ordonîndu-!e să renunţe la această „absurdă pretenţiune" (p. 55).
Fuga înfocatului eterist Samurcaş îl surprinde; în schimb apreciată pe
fruntaşii partidei naţionale, pe Gheorghe Filipescu care vroia să rămÎnă pe
loc pentru încurajarea poporului, ca un „bun patriot ce era" (p. 55).

el făcuse toate pregătirile pentru aceasta. Manuscrisul acesta a ajuns în cele din urmă în bi-
blioteca regretatului profesor Demostene Russo care, odată, mi l-a arătat şi mie.
" Ilie Fotino, op. cit., p. 193.

491
 Acuzînd jafurile pandurilor la Bucur~şti, F<?ti':lo se _grăbeşte ~ă a~auge =
Tot prin asemenea fapte condamnabile se distinse ş1 oastea lm lpsilante.
căci Şi oameni~ lui ataca~ fără_ sfială în _dr;imuri, p~ paci~cii trecăto~i; i~tr~~
şi ei prin curţile cetătenilor ş1 luau cai ş1 arme; ş1 daca vreunul din stapm1
se împotrivea ... era .~xpus a sufer_i ma~t~ată~e cele mai n~ome1:1-oase" (p. 86).
Dar nici în anahza procesulm politic dintre Tudor ş1 lps1lante nu s-ar
putea spune că Ilie Fotino este mai fav?rabil celui din urmă. Pe cîtă vre~~
ceilalţi scriitori greci îşi însuşesc acuzaţia de trădare ce s-a adus de etenşh
lui Tudor, Fotino face rezerve e;:prese:
„N u se ştie cu temeiu dacă uneltirile şi meşteşugirile acestui om ţinteau
cu sinceritate mai mult la scopul d-a adormi Poarta Otomană, sau dacă el
îşi făcuse de atunci niscaiva idei pentru propiiul său folos şi mulţumire, d-a
pune adică prin arme, mina pe Domnia Ţării" (p. 14).
Enumerînd cauzele care au împiedicat colaborarea celor două căpetenii,
Fotino remarcă de la început decepţia lui Tudor faţă de dezavuarea rostită
de ţar. Nu trebuie uitat faptul că atît lpsilanti cit şi ceilalţi fruntaşi eterişti
dăduseră ca sigură intervenţia armatei ruseşti în favoarea mişcării, lucru
care în urmă s-a dovedit a fi inexact:
„ ... După sosirea lui lpsilanti la Focşani, Tudor încredinţîndu-se pe
de o parte că sus-numitul Ipsilanti nu avea cu dînsuJ şi oştire rusească, după
cum proclamase, începu a simţi oarecare sfială ... ".
Mai departe Fotino revine asupra acestui punct de o importanţă esen-
ţială, cu următoarele:
„Dar, căutînd bine, pe lîngă toate acestea, avea şi Tudor oarecare dreptăţi
de nemulţumire; căci pe cînd el aştepta pe lpsilante să sosească cu un în.;.
semnat număr de oaste, după cum îi scria din Moldova şi după cum îi spunea
prin proclamaţiile sale, că adică «o mare putere vecină, apărînd drepturile
acestor două principate Valahia şi Moldova, se va pomi cu numeroasă oştire
spre ajutor» văzu, contrar aşteptărilor sale, că vine abia cu vreo 3 OOO de
oameni, şi din aceştia, cei mai mulţi fără experienţă de război, şi mai ales
oameni de meserii, neguţători şi studenţi de prin şcoale, nedeprinşi cu neca-
zurile. . . Pe lîngă aceasta nu numai că nu văzu nici cea mai mică mişcare
din partea zisei puteri vecine, ci din contră, simţi, în cele din urmă, că nu
puteau nici să mai spere ceva de la dînsa ... " (p. 75).
Acest pasaj ne arată de ce Tudor - informat că ruşii nu vin - s-a măr­
ginit - după exemplul sîrbilor - la un program de revoluţie în cadrul inte-
reselor româneşti. El cere turcilor - cu mîna înarmată - restabilirea domniilor
pămîntene şi respectarea drepturilor ţării. Faţă de lpsilanti a fost leal, oferin-
du-i să-l ajute să treacă peste Dunăre, aşa cum era dealtfel dinainte stabilit.
Ilie Fotino însuşi afirmă că la Slatina Tudor ţinînd o cuvîntare către panduri
şi arnăuţi a determina-t cu precizie, pe faţă, rolul fiecăruia: el cu pandurii,
cu ajutor rusesc vor ataca cetăţile turceşti de pe pămîntul ţării, în vreme ce
Ipsilanti şi ostaşii săi, urmat „de o mare putere rusească", vcr porni mai
departe, peste Dunăre. Iată, după Fotino, cuvintele lui Tudor:
„Prinţul Alexandru lpsilanti, trecînd prin Moldova, a intrat pe pămîntul
Ţării Româneşti cu un însemnat număr de oştire; după dînsul soseşte şi
marea putere rusească, care acum se află la Prut. Noi vom înlesni dară trecerea
Prinţului lpsilante peste Dunăre, ca să meargă pentru liberarea patriei sale;
iar nouă ne vor ajuta ruşii ca să luăm cetăţile de pe pămîntul ţării noastre,
~i apoi ne vor lăsa liberi şi cu legile noastre" (p. 57).

492
 Vede d. Svoronos şi în aceste rînduri o atitudine defawrabilă lui Tudor
mişcării sale ?
Dar însăşi persoana revoluţionarului român, în scrisul lui Ilie Fotino
nu apare desfigurată, în măsura în care o fac ·alţi scriitori greci - cum ar fi,
de pildă, Filimon. Pe cînd acesta foloseşte la adresa lui Tudor Vladimirescu
termenii cei mai aspri („rriinte mărginită şi nestatornică", „moral necultivat'',
„spirit vanitos", „suflet sîngeros" etc.) contestîndu-i „orice calităţi militare",
manifestîndu-şi chiar satisfacţia că a fost ucis - scrisul lui Ilie Fotino arată
incomparabil mai multă seninătate şi omenie. Deşi într-o notă îşi exprimă
<:redinţa că fără un mare sprijin ocult, Tudor „n-ar fi putut să întreprindă
-0 faptă atît de cutezătoare", totuşi în textul lucrării îi recunoaşte calităţile.
El ni-l arată din primele pagini (4-5) ca pe un om ridicat prin merite ·şi
prin energie militară; nu ca pe o apariţie spontană, caracteristică vremurilor
tulburi, ci ca pe un om cu un trecut răsunător care îl recomanda de mult
bunelor speranţe. Astfel Ilie ştie că: ·
,„ .. pe timpul războiului rusesc din 1806, care· dură şase ani, a\!lunînd
şi pe alţi bărbaţi de arme, de aceeaşi opiniune cu· dînsul, se făcu voluntar,
şi în tot cursul războiului conlucră milităreşte în favoarea ruşilOr; de aceea
i s-a şi dat în urmă, drept recompensă a serviciil_or sale, gradul rusesc de parucic
(locotenent) şi de cavaler al ordinului Vladimir ... Mai avea pe lîngă aceasta,
din trecut, şi rangul ţării de sluger, prin pitac domnesc al lui Constantin
Vodă Ipsilanti ... " (p. 4-5).
Aş putea spune că nici unul dintre izvoarele noastre interne nu lămureşte
atît de precis rolul de precursor şi deschizător de eră pe care l-a avut eroul
renaşterii politice româneşti. Din schiţa biografică a lui Ilie Fotino se vede
limpede că Tudor nu era un soldat de aventură, cum l-au înfăţişat alţii. Tudor
avea o „opiniune" - cYm spune Fotino - o concepţie politică adică, la care căuta
să convertească încă din 1806 şi pe alţii, să. recruteze o mică oaste românească
şi· să „conlucreze" cu ruşii. El era un element al destinului, care împingea
poporul român într-o acţiune nu numai militară, dar şi politică, la capătul
căreia, etapă de etapă, va fi realizată independenţa. Ca şi Ion C. Brătianu la
1877, Tudor Vladimirescu şi-a dat seama că „dreptăţile ţării" şi ale „noro-
dului românesc" nu vor putea fi cîştigate fără jertfă şi sînge şi că, alături
<le ruşi, „în colaborare" cu ei (mai tîrziu va cere boierilor o acţiune comună
·cu moldovenii) mergea către libertate şi către restaurarea politică a neamului
său. Ei bine, în scrisul lui Ilie Fotino - şi mai ales în pasajul citat - această
fizionomie a lui Tudor de soldat politic (în slujba intereselor naţionale) reise
<:u claritate.
Dar Fotino recunoaşte că, cercurile conducătoare ale Eteriei aveau despre
Tudor ca militar o înaltă opinie: „erau cunoscute (prin Samurcaş) îndrăz­
neţele lui izbînzi în prezisul război rusesc". Fostul vornic îl socotea pe Tudor
- spune Ilie - „cel mai apt pentru dezlănţuirea mişcării". Chiar modul
-cum încheie Fotino tragicul capitol al uciderii lui Tudor arată cu totul alte
sentimente decît acelea pe care le presupune d. Svoronos:
„ ... Corpul lui fu aruncat în groapa ce era deja pregătită, şi acoperit
cu pămînt şi cu pietre; iar numele lui rămase nemuritor şi lasă epocă pînă
in ziua de astăzi, în toată Ţara Românească şi în toate inimile române".

493
 ftrr Ilie Fotirto n-a fost sever nnmai cu eteriştii ci şi cn Ipsilanti însuşi.
Sînt pasaje care acuză lipsa însuşirilor de comandant militar, favVFitismul
şi uşurinţa acestuia:
,,_!"lliu mai puţi]l tulbma spiritele oamenil.Qr, mai cu osebire pe a.i lui Sava
si Tl!ldor, ocînduirile capilor armatei de cătte Ipsilanti. carele în loc să se
~rwască de viteazul patriet Ghe0lghe Olimpiotul sau chiar şi CUI Sava,
cari cunoşteau mai 9ine dedt orica.i:e alhJJ. pc>'Aiţiile şi spiritul locuitorilor,
el, din contră, ocîmll!ti· cap al artileriei şi al batalioauhll sacru peCaravia. iar
pe Duca al voll:liltarilor allbanezi".
bnpresionaţi de lipsa p?egătirii mg~ şi militare a celor care se erijau
în profeţi şi luptători ai marii idei, adevăraţii eterişti încep ei înşişi să pără­
sească pe lpsilcmti:
„acestea şi a1tel€ asemenea. văzînd bărbaţii cei mai serioşi, şi presimţind
catastrofa, incepură a se retrage; cel di:ntîi fu protomedicul lui lpsilante;
Eparninonda. care plecă din Tîrgo:vifte în Transilvania, împreumă cu alţi
cîţiva comercianţi înrolaţi în Ba.talionul sacru ... "
Dacă cei mai apropiaţi dintre colaboratorii lui lpsilanti începuseră să-l
părăsea.scă, atitudinea rezervată a lui Tudor apa.re, din scrisul lui Ilie, şi mai
firească. Mai departe, amărăciunea patrioţilor greci găseşte în paginile lui
Fotino o puternică expresie. El avea chiar în familie (socrul său) pe unul
dintre aceia care:
„ ... mişcaţi numai de un nobil sentiment pentru libertatea patriei lor
subjugate, îşi cheltuiseră toată averea spre a merge după Ipsilanti, (şi care)
cunoscînd acum amăgirea în care se aflau, pîndeau să găsească ocaziunea
favorabilă spre a se depărta ... "
Iar mîhnirea acestor patrioţi eterişti care vorbesc prin glasul lui Fotino
se îndrepta, ca şi supărarea lui Tuci-Or, împotriva faptului că:
„pe cînd la început Ipsilanti promitea în proclamaţiile sale că va trece
Dunărea spre a se înc0rpora cu oştirile cari-1 aşteptau sub arme în provinciile
de peste Dunăre, Serbia şi Bulgaria, şi a năvăli apoi împreună cu dînşii în
Turcia, Macedonia şi Grecia, pentru realizarea grandioaselor proiecte ale
acestei revoluţii, ei îl văzură, din contră, pierzîndu-şi timpul la Tîrgevişte".
În rîndurile următoare cronicarul grec rosteşte o acuzaţie de o valoare
istorică ce nu va putea fi uşor răsturna tă:
„ ... iar pe unii din căpitanii lui (Ipsilanti), spre exemplu pe Duca, Caravia
şi alţi bărbaţi de arme, în care sta toată speranţa de izbîndă a acestei între-
prinderi, (patrioţii greci) îi văzură jefuind p0p0rul fără sfială şi sfîşiind neno-
rocita Ţară Românească".
În continuare Ilie Fotino dezaprobă cu dispreţ sistemul prin care eteriştii
căutau să împingă la răscoală populaţia Ţării Româneşti, răspîndind mereu
zvonul despre sosirea ruşilor („pe cari uneori îi puneau la Iaşi. alteori la Bîrlad
şi alteori la Galaţi") şi anunţînd victorii imaginare, dnd în Grecia, cînd în
Rumelia, cînd în Bulgaria. La un moment dat, ei răspîndesc vestea că:
„Constantinopolul este înconjurat pe apă şi pe uscat de greci, cari au
şi ocupat partea numită Galata •. Arsenalul (Tophana) şi că în cutare zi au
să şi cază în mîinile lor; ... un corp de zece mii de bulgari a luat Şistovul
şi toate şalupele turcilor, ce se aflau acolo spre pază, şi că pentru această
înveselitoare nuvelă, Ipsilanti a dat un mare banchet şi că s-a luminat tot
oraşul TîrgoviŞtea". '

494
 l>ar ceea ce măreşte la culme indignarea lui Ilie Fotino este faptul că
oamenii din anturajul lui Ipsitanti: nu se mutţumeau să răspîndească astfel
de „invenţii"· numai prin grai, „dar încă şi prin scris publicau parte din ele". La
paginile t 13-} t4 cronicarul grec dă un exemplu din acest gen de manifeste
iscălit chiar de Ipsilanti. La p. 152, Ilie reproduce murmurele eteriştilo1
împotriva l'Ui Jpsilanti şi acuzaţiile de fanariotism, vanitate, despotism etc.
In sfîrşit -·şi cu aceasta încheiem - recomandăm d-lui N. Svoronos
să citească cu toată a ten.ia paginile în rare Fotino povesteşte „judecarea",
ceada~rea. şi uciderea lui 'fudoJi Vladiminscu. Comandant şi Stat major
- lpsilanti şi toţi a.pr-0piaţii săi - sbi.t puşi într-o. postură din cele mai
penili>ile. Noi au insistăm asl!lpra a.cestui capitol fiin~ă sperăm că d. Svoronos
însuşi a put:111t să v.adă din cele spuse pîn~t aci cît de exagerate au fost con-
cluziile d-sale.

ANEXA

Traducere
Carnet de însemnări
A originei mele şi. stadiul vieţii pentru ştiinţă, celor după ani urmaşifor noştri

Tatăl meu, numit Andrei Dimittiu, era. fiul unuia din însemnaţii caipitani Mitu Canavos.
Fiind prigonit şi acesta, în anul- 1786, ca şi ceilalţi. din Peloponez, a fost om0rît de turci. Jar
soţia lui Agoro (bunica mea.), luînd cu. sine p.e tatăl meu şi ceiilalţi copii ai ei, din cauza aceasta
a plecat din Peloponez pe ascuns şi a locuit la N.aipactos, pa.tria ei unde a.vea rudenii. Apoi
după. mulţi ani, după. ce a încetat prigonirile acestora şi tatăl· meu a crescut în vîrstă, a
revenit singur in Peloponez şi a rămas în vechea Patras, îndeletnicindu-se pentru existenţa
sa cu arta de a lucra aurul, pc care părăsind-o mai tîrziu, se îndeletnicea cu comerţul.
Mama mea, numită Pascaliţa, avea asement:a tată. pe Atanasie Fotino, din Nezera Pelo-
ponezului,. un doctor însemnat al sultanului Hamit, care era supranumit şi Cardasis şi Psaltakis
şi Polilakis pentru că rămăsese mulţi ani la Constantinopol şi era cunoscător al limbei otomane
şi mereu pronunţa cuvîntul Cardasi, şi al ştiinţei muzicale fiindcă cînta mereu la biserică..
După căderea zisului sultan, revenind în patria sa Peloponez, trăia o viaţă foarte feri.citi..
Într-una din zile, plecînd la vînat, a pus puşca pe piciorul său întins pe pămînt să. ochiaa:ă
vînatul. A deschis arma şi şi-a sfă.rîmat piciorul din care cauză. i-a provenit şi moartea. Iar soţia
lui, Diamanda, bunica mea, care se trage din neamul Calamogdarteon din Peloponez, rămînînd
văduvă la vechea Patras şi neavînd nici un protector pentru proprietăţile ei, pentru că fiul ei
Dionisie, unchiul meu, plecase la Constantinopol ca să studieze, a fost silită şi a căsătorit pe
mama mea cu :tatăl meu la anul 1802. Au născut copii, fii şi fiice, şapte. Prima, sora mea
Atanasula, al doilea pe mine Ilie, a treia Anghelichi, al patrulea Eftimie, a cincea Ecaterina,
al şaselea Ioan şi al şaptelea Vasilichia. Afară. de mine şi Eftimie, nici un copil n·a trăit mult
timp, În ziua de 12 august 1806, în ziua ele marţi, m-am născut cu, iar fratele meu Eftimie
în anul 1809, 26 octombrie, în ziua de sîmbătă.
Toate aceste informaţii ştiindu-le bine şi din notiţele tatălui meu şi din povestirile buni-
cilor mei, nu lipsesc a le nota spre ştiinţă.. Tatăl cu mama mea au trr1it împreună. 15 ani, o viaţă
mulţumită., dar în anul 1817, în 16 ianuarie, ziua de marţi, o moarte neaşteptată a răpit pe
tatM meu, avînd aproape iO de ani, o boală de două zile, în formf'i de apoplexie, care a fost
îngropat în biserica Sf. Treime, la ·1echca Patras.
 În anul 1819, în 15 mai, 101, ziua Înălţării, am plecat singur din vechea Patras. către
Vlahia, pentru c~ unchiul meu, fratele mamei mele, Dio~ţsie Fotino, trăind la Bucur~şti, ,capitala
Vlahiei, cu deosebită. însemnătate şi stimă pentru cunoştinţele sale etc. a trţmis din adins pe
un oarecare Hagi Lambru Ladopulos ca să mă ia de la mama mea şi să. mă ducă . lingă el
<:a să-mi dea creşterea necesară. şi studiul şi pe urmă să mă înfieze, fiindcă. pînă. atunci ei:~
necăsătorit, din care motiv mi-a dăruit şi prenumele său, ca să mă numesc de aci înainte Fotinq
.:şinu Canavos.
· ·Dar pe urmă, la anul 1820, 1 iunie, s-a că.să.torit cu o fată rău crescută şi destrăbălată
.a unui boier, serdarul Mincu Vulturescu din Slatina şi a trăit cu dînsa puţin timp, o viaţă foarte
nenorocită., incit în sfîrşit chiar dînsa, din cauza relelor ei pofte a uneltit şi împotriva propriei
foi vieţi şi a reuşit ca pe ascuns să-i dea să bea otravă. Murind în vîrstă de 52 de ani,· ·în
.anul 1821, 10 octombrie, ziua luni, a fost îngropat cu un alai însemnat în biserica numită a
Sfinţilor, în Bucureşti.

În 25 noiembrie 1820 a sosit mama mea împreună. cu mama ei, bunica mea, şi cu
:tratele meu Eftimie în Bucureşti, pentru că, organizîndu-se revoluţia elină, le scrisese numitul
unchi al meu, ca să vîndă proprietăţile lor şi cele mişcătoare şi cele nemişcătoare din vechea
Pa tras, .şi să plece de acolo ca să vie cit mai curînd în Vlahia; aşa şi urmară.
La 1 ianuarie 1825, am intrat în serviciul vămii din Bucureşti (vamă. se numea carvasara).
În acelaşi an, la 24 februarie a murit şi bunica mea Diamanda în ;virstă. de 108 ani,
~arc a fost înmormîntată lingă fiul ei, unchiul meu, în zisa biserică.
În anul 1826, m-am dlls în s3rviciu la ocne, ca secretar, în zilele baronului Ştefan Meitani
unde am stat patru luni, reîntorcîndu-mă din nou la vamă în slujba de casier.
În anul 1828, 15 iulie, baronul Ştefan Meitani m-a luat de la vamă şi m-a trimis la
Brăila cu slujba de dumen, pe care o luase de la autoritatea rusească cu chirie. Dar am
stat la această datorie pînă la sfîrşitul aceluiaşi an, pentru că începuse boala ciumei să facă.
~avagii şi din cauza aceasta am plecat iarăşi la Bucureşti.
În anul 1829, ianuarie, am fost numit vameş la Cîmpina, unde am rămas întreg acest an•
În anul 1830, iulie, am intrat în serviciul Casei poştelor, în zilele baronului Cristofor
'Sachelarie şi am rămas în postul acesta pini la anul nou. În anul 1831, l ianuarie, am
rnvenit din non la slujba ·.rămilor din Bucureşti, dar intervenind oarecare răceală şi ne-
-plăceri din partea mea, provenite din inYidia unuia dintre colegii agenţi, am rămas pînă. la
·sfîrşitul lui aprilie şi, mîhnindu-mă., din cauza aceasta am părăsit postul meu şi am plecat
impreună cu mama mea şi cu fratele meu din Vlahia, îndreptîndu-ne spre prea iubita noastr1'L
patrie, Elada, cu hotărîrea de a nu ne mai întoarce. Plecind într-acolo şi cutreierînd citeva
locuri din Peloponez, m-am dus şi la vechea Patras, mai mult ca să sărut pă.mîntul şi
moaştele veneratului meu tată şi să. uşurez pe lingă acestea, mijloacele şi modurile pentru

că.minerea noastră. acolo, pentru că mama mea şi fratele meu rămăseseră la Nafpactos.

În interYalul acestor hotă.rîri ale mele, s-a întîmplat pe neaşteptate tragica scenă a incen.
dierii în Paros a corăbiilor naţionale, opoziţia constituţionalilor şi guvernanţilor în luna august
'Şi împreună cu acestea şi asasinarea cirmuitorului I. Capodistria în octombrîe. Toate acestea
ca. neobişnuite nouă, ne-au silit să ne întoarcem din nou în Vlahia, în acelaşi an, pe la sfîr-
şitul lui septembrie.

Îndată ce am ajuns în Bucureşti, am fost numit în luna octombrie controlor general la

-scala vămilor întregii Vlahii Mari. Apoi am fost trimis pentru inspecţii similare şi la vama din
Craiova.
În anul l832, după terminarea inspecţiilor mele la Craiova am fost numit vameş în scala
Câineni, unde am rămas pînă. la sfîrşitul aceluiaşi an şi m-am întors din nou în Bucureşti odih~
uindu-mă. pînă. la mijlocul lui aprilie.

498
 În anul 1833, la 20 aprilie, am fost numit vameş la scala din Brăila unde am rămas pînă
în 1835.
În primul an al numirii mele, îndată. ce am venit la Brăila, m-am îmbolnăvit aşa de
greu incit, din cauza lipsei de doctori, boala- mea se agrava şi eram în pericol de moarte;
puterea divină. însă a economisit ca să scap de pericol şi, îndată ce mi-am revenit întru
citva din boală. şi pentru că aveam o situaţie financiară destul de mulţumitoare şi pentru că.
mă găseam în floarea vîrstei, de 28 de ani, m-am hotă.rit să mă căsătoresc cu o fată care
se potrivea bine cu mine. O familie cu desăvîrşire necunoscută. mie, şi eu ei, care se găsea
de mulţi ani locuind în Renii Basarabiei (al cărei cap se numea Atanasie Xodillos din Vitina
Peloponezului, iar stă.pîna Arghiri, care nu era în viaţă) avea o fată de 15 ani, cu numele
de Aspasia, după însemµarea tatălui ei. Atît pentru faima cinstită şi stimată. cît şi pentru
buna credinţă cu care această. familie îşi creştea copiii ei, prin intervenţia unui oarecare
arhimandrit Panaiot Peloponezianul şi egumen al Mănăstirii din Galaţi Sf. Nicolae, am hotărît
la căsătorirea cu zisa fiică a acestor cinstiţi părinţi. Astfel, în anul 1833, 10 decembrie m-am
logodit cu Aspasia.
Generosul părinte, din puţinul ce i-a rămas (pentru că în anul 1821 a sacrificat toată
averea lui pentru revoluţia grecească) mi-a oferit ca dotă. a scumpei lui fiice, următoarele:
50 garboave pentru inelul logodnei,
25 garboave pentru arămărie,
60 garboave pentru argintărie,
100 garboave pentru hainele ei,
35 garboave pentru ale patului,
130 garboave pentru diamante sau orice alta voieşte, adică din 400 ruble de argint ruseşti,
numite garboave se compunea toată dota.
În anul 1834, 4 februarie, duminică, m-am căsătorit legal cu soţia mea Aspasia, la
Galaţi, unindu-ne pe noi cu cunună., un oarecare amic al meu foarte bun, numit Ioan Ghimba,
mare neguţător din Schela de acolo. În acelaşi an, am clădit casa mea la Brăila. În acelaşi
an, în 11 noiembrie, în ziua de duminică, spre seară., la ultimul pătrar al Junii octombrie,
s-a născut fiul meu prim născut Androclis (în loc de Andreas), în Brăila, iar naş al lui era
zisul Ioan Ghimba.
În anul 1836, ianuarie 8, miercuri după masa, la ora 9 şi jumătate, orarul vechi, la
întîiul pătrar al lunii ianuarie, s-a născut cea de a doua fiică a mea, Ecaterina, în Brăila. Naş
al ei era procurorul Grigore Anastasescu.
În anul acesta m-am îndepărtat de la vama Brăilei şi m-am apucat de comerţ. În anul
1837, ianuarie 17, către 18, dis-de-dimineaţă, luni, la ultimul pătrar al lunci ianuarie,
s-a născut fiul meu Grigorie, în Brăila. Naşul lui era zisul procuror. A trăit numai 9 zile şi
a murit de năduf şi spasme.
În anul 1839, 30 mai, Juni la merinde, pe la ora 8 jumătate, orarul vechi, în luna plină
a lui mai, s-a născut fata mea Zoe, la Brăila, iar naş şi acesteia i-a fost zisul procuror. În
luna a şasea mama ei, pe cînd era însărcinată a trecut printr-un mare pericol din cauza
groaznicului cutremur care a avut loc la 11 ianuarie a anului 1839, cînd aproape tcată
casa noastră a căzut şi am rămas în gazdă la alţii. În luna a şaptea şi a opta a sarcinii, a
suferit alte două sperieturi mama ei: una, cînd s-a răsturnat trăsura procurorului şi fiind
intr-însa şi-a lovit pîntecele; a doua, pe cind se întorcea din Galaţi şi trecea rîul Siret, trăsura
impreună cu caii a căzut de pe trecătoare şi abia s-a liberat înăuntrul trăsurii.

În anul acesta au început afacerile mele comerciale să dea înapoi, fiindcit am suferit
unele pagube simţitoare. În anul 1840, 27 iulie, sîmbătă, după merinde, pe la ceasul 10 ju-
mătate, orarul vechi, la primul pătrar al lunii din iulie s-a născut în Brăila fiica mea Amalia,
naş al ei era Ioan Bastachi. Ea a trăit numai 26 de zile şi a murit la 23 august, fiindcă

497
s-a născut cu gălbenare. În acelaşi an, la 1 decembrie, a murit şi copila mea Ecaterina, ce
pojar, care i-a înăbuşit gîtul şi a cangrenat. Moartea acestei fetiţe ne-a lăsat destulă. jale
şi nemingîiată. tristeţe pentru multa ei vioiciune şi inţelepciune, trăind 4 ani şi 11 luni.
În anul 1841, în 6 septembrie, în zorii zilei de vineri, pe la ora 9 jumătate a nopţii, după.
orarul vechi, la primul pătrar al lunii, din septembrie, s-a născut în Brăila, fetiţa mea
Polixenia şi naş al acesteia a fost Ioan Bastachi.
În luna a şaptea a sarcinii, mama ei a suferit o mare spaimă din cauza revoluţiei
bulgarilor care s-a intîmplat la 13 iulie a aceluiaşi an, cu destulă vărsare de sînge între ei
Şi soldaţii cîrmuirii.
În anul 1842, 1 februarie, am fost numit iară.şi vameş la Brăila, dar am rămas numai
cinci luni, pînă la 1 iulie, pentru că directorul vămilor româneşti s-a ruinat şi, luînd alţii
frînele, am fost gonit şi eu din postul meu.
La 4 decembrie, ora 5 şi zece minute, în plină luna lui noem'rrie, ziua vineri, s-a născut
fiul meu Aristomene, în Brăila. Naşul lui fu Ioan Bastachi, în timpul alegerii Princepelui
George Bibescu.
În anul 1843, 1 ianuarie, am fost numit din nou vameş în Brăila. În acelaşi an am
luat cu chirie veniturile portului din Brăila şi mi-au folosit destul de bine. La 4 septembrie-
m-am îmbolnăvit de friguri, apoi de ficat; în acelaşi timp şi soţia mea de desinterie, incit ambii,
de două ori am fost expuşi primejdiei. Dar boala mea a durat pînă la sfîrşitul lui martie,
aproape şapte luni.
. În anul 1844, 30 aprilie, la miezul nopţii, spre luni, pe la 6 jumătate după orarul vechi.
spre ultimul pătrar al Junii aprilie, s-a nftscut la Brăila, fiica mea, Elena. Naşul acesteia a fost
Ioan Bastachi. În acelaşi an, am luat cu chirie iarăşi drepturile portului şi mai cu deosebire
distribuţia vinului, rachiului, tutunurilor şi tabacurilor din Brăila şi am cîştigat bine.
În anul 1845, 23 iunie, în zorii sîmbeteî, pe la 6 jumătate, orarul vechi, la luna nouă
a lui iunie, s-a născut la Brăila fiul meu Oreste. Naşul lui a fost Ioan Bastachi. În luna a
8-a a srcinii, mama lui a tras o mare frică din intimplarea că în 21 mai, trăsura ne-a
răsturnat pe amîndoi şi ca să fie păzită mama, dreapta mea pină. la umăr s-a vătămat
simţitor. După ce-am suferit dureri teribile, abia după o lună numai am reuşit să scriu cu-
ea şi să o mişc cu băgare de seamă.
În acelaşi an, luna iunie, am clădit şi curtea primei case şi o alta pentru raport.
Iarăşi aveam cu chirie drepturile portului şi am cîştigat mulţumitor.
În anul 1846, 4 februarie, a murit fiica mea Elena, de ieşitul dinţilor, fiind chinuită.
de diaree şi de consecinţele ei mai mult de două luni, trăind numai un an şi nouă luni.
La 30 noiembrie s-a născut fiica mea ~!aria, în ziua de sîmbătă, ora 12 după masă.,
la ultimul pătrar al lunii noiembrie, de şapte luni în Brăila; iar naşul ei a fost Sofia Ruvini-
În anul· 1847, am fost numit vameŞ la Brăila, pentru un an, de antreprenorul Const. Ţocanos·
În anul 1848, zisul Const. Ţocanos a luat în acelaşi an vămile Moldovei şi Vlahiei unite,
pentru şase ani şi am rămas în acelaşi post de la 1 ianuarie. La 9 ianuarie, vineri noaptea.
s-a născut fiica mea Amalia, pe la ora 7 după orarul european, după masă la întiiul pătrar
al lunii ianuarie, la Brăila. Naş al ei a fost zisul Const. Ţocanos.
 SUR L'ABECEDAIRE ALBANAIS DE VECHILHARGI

Le mouvement liberal de la I-ere moitie du siecle passe eut un echo assez

important dans la vie du peuple albanais. On saint que certains intellectuels
albanais mettaient - comme tous Ies opprimes - de grands espoirs en la
generosite des libfraux frarn;ais. Voici ce que repond Lamartine au poete
albanais Girolamo de Rada, le 8 Septembre 1844: „J e suis heureux de ce
signe de fraternite poetique et politique entre vous et moi ... Je n'ai eu
d'autre merite que de la pressentir et de faire Ies premiers voeux pour la
liberte et la resurrection d'Albanie" 1 .
Si l'action a l'appui d'une resurrection politique ne pouvait avoir alors
aucun resultat, il paraît que Ies efforts des patriotes albanais furent plus
heureux sur le terrain de la culture. En 1845 on imprime un abecedaire
destine a produire une vraie sensation dans les villes d'Albanie (... publie
et mis en lumiere maintenant pour la premiere fois pour petits enfants avec
un choix de certaines choses bonnes et profitables, par Naum P. Vequilhardji
de Bredt de Bythukouki de Kologne. An et jour 1845) 2 •
M. le professeur Th. Capidan 3 a donne, sur cet abecedaire de precieuses
informations, d'o1't l'on voit que l'auteur etait „un Albanais de Roumanie"„.
C'est parmi Ies commer\:ants albanais de cette viile (Braila) que vivait un
certain Nawn P. Vechilhargi, originaire de la commune de Bitcuchi, pres
~foscopolis, en Albanie. 11 etait venu des sa jeunesse en Roumanie et, apres
a voir acquis une assez grande fortune, îl songea a commencer l'action pour
le reveil de la conscience nationale des Albanais. C'est dans ce but qu'il se
mit a crefr un alphabet propre a la langue albanaise. Mais cet alphabet etait
d'une conformation si confuse que Ies lettres fondamentales etaient a peine
reconnaisables; il en fit deux abecedaires et partit pour Constantinople afin
de Ies y faire imprimer. La, il reussit a mettre au jour ses ouvrages, mais
un an apres, Naum Vechilhargi fut tue par Ies agents de l'eglise grecque
qui ne voyaient pas avec simpathie le reveil des Albanais (Selon d'autres
sources c'est par Ies Turcs qu'il fut tue, mais pour Ies memes raisons). „M. Th.

1 Emile Legrand, Bibliograplzie Albanaisc, Paris, 1912, p. 83. Cf. Papas Gactano Petrotta

Popolo, lingua e letteratura albamse. Palenno, 1931, IX et Poesie albanesi di Girolamo de

Rada, prima parte, Napoli, Stamperia del Fibreno, 18'17.
2 Emil Legrand, o.c„ p. 78-80, Nr. 200. Transcription du titre. Jar{, I ri I abelor
shqip i per 'i djHm nismetore 'i ndzjere e vene nde drite tani h~ren i e parf', per djem t c
veghiel i me §e -te zghiedhur ngadisaghie te mirash i e te fitimeshme 'i prcji i Naum. P.
Yeqilhardşi i Brcdhasi i hga Bythkuqi i Ifolo § es i l\fot'i dyte, 18'15.
3 Th. Capidan, Contribuţia Românilor la rena~terca Albaniei, cf. Graiul Românesc, II, I
( 1928).

499
 Capidan affirme encor~ qu'un ~xemplaire de ces abecedaires (la II-e partie
imprimee en 1845) est consen·ee dans la bibliotheque de Sa~i-bei Fraşeri
et un autre (la I-e partie, imprimee en 1844), pourvu du portra1t de l'auteur,
se trouve dans sa bibliotheque.
A 'a bibliotheque de l' Academie Roumaine se trouve une lettre adressee
a Naum Vechilhargi par Athanase Pascali „et d'autres de la viile de Coritza
d'Albanie". Par cette lettre ils confirment la reception d'un stock d'abece-
daires. Le transport de ce stock a ete effectue „par le seigneur Naum Ragi
Basile". Les signataires de la lettre, suivant les indications ont distribue
les livres, tant a Coritza et dans ses environs que sur Ies routes de Premeti et
de Berat. L'apparition de ces abecedaires a fait sensation: „semblable a la
foudre s'est repandu partout l'amour pour la langue maternelle et le desir
de l'apprendre".
Naum P. Vechilhargi avait prepare aussi d'autres ecrits et nourrissait
avec ses amis, l'idee de fonder une imprimerie. (Il paraît que le souvenir de
Moscopolis stimulait leur zele.)
Les habitants de Coritza ecri,·ent que toute la population „les a re<;us
avec grande joie et satisfaction, louant et glorifiant le Dieu Tout-puissant
pour vous avoir inspire l'idee d'exposer aux regards de tous les lettres de
notre langue dont la nation a ete privee au cours de tant de siecles ... " Desor-
mais, disent-ils, „notre nation comptera, grâce a ce debut, parmi les nations
eclairees de !'Europe". Il est probable donc que les signataires de la lettre
consideraient les livres re<;us comme les premiers abecedaires albanais. Les
lignes ecrites par Athanase Pascali sont pleines d'enthousiasme: „Nous
esperons qu'en peu de temps, l'instruction va se repandre sur l'etendue
entiere de notre pays et de notre nation". On fait des listes de souscriptions
pour Ies livres qui seront imprimes: „bien que notre nation soit pauvre, tou-
tefois l'ardeur de nos compatriotes permet d'esperer que l'on arrivera a
amasser quelque argent, car bien d'autres encore, desireux de lumiere, tels
Sa Saintete le Metropolite de notre Capitale, ont montre le meme zele ... "
Dans la suite de la lettre, l'auteur dit que „des habitants de notre patrie.
appartenant a d'autres nations, ont manifeste a ce debut un grand enthou-
siasme" et le desir de contribuer eux aussi a l'instruction de la nation albanaise.
(Ces habitants peuvent etre des Aroumains, car on sait qu'a Coritza ils ont
toujours ete en grand nombre et le sont encore.)
A la fin de la lettre, Athanase Pascali demande qu'on lui envoie encore
d'autres abecedaires imprimes; il en demande „en aussi grand nombre que
possible" car, ajoute-t-il, ses concitoyens „se sont deja habitues a lire et a
ecrire".
Ce document nous laisse voir combien a ete grande l'agitation provoquee
par l'apparition du livre de Yechilhargi. L'adhesion enthousiaste de la popula-
tion, le metropolite a leur tete, et les projets d'un enseignement national
albanais et d'une imprimerie, ne pouvaient etre regardes avec sympathie
a ce temps-la, ni par Ies tyrans du regime politique, ni par ceux de l'eglise.
Ă l'usage de ceux que la question des debuts du re\·eil national du peuple
albanais interesserait de plus pres, nous reproduisons dans son entier cette
lettre.

500
 A)l"EXA

22 aprilie 1845, Coriţa 4

Cu frăţească închinăciune

Prin D. Naum Hagi Yasile, frate cu Gheorgico, am priimit cinstită scrisoare dv. şi
c:m văzut cele scrise. Am priimit tot prin d-lui şi trimisele abeţedare albaneze şi după cum
ni s-au scris de dv., am urmat cu împărţirea lor, atît aici la Coriţa în tot cuprinsul ţinutului
ei, cit şi la Premeti şi Berat. Toţi le-au priimit cu mare bucurie şi mulţumire, lăudînd şi
proslăvind pe Atotputernicul Dumnezeu că v-au luminat a le înfăţişa în limba noastră litere
ce de atitea veacuri, naţia noastră a fost istorisită. Acum printr-aceasta vrednică de toată
lauda iscusinţă a dY„ naţia noastră se Ya prenumăra printr-acest început cu luminatele
neamuri ale Europei. Îndestul atîţia ani supt hulă de nein·1ăţătură; şi nădăjduim ca în scurtă
vreme să să întinză inYăţătura în tot coprinsul patrii noastre şi în toată naţia, şi numele dv. va
rămînea nemuritor pînă la sfirşitul Yeacurilor.
Atit din scrisorile d·1., cit şi de la compatrioţii ce Yin de acolo aflăm cu mare bucurie că
mai aveţi pregătite şi alte manuscripte, începătoare cărţi, şi apururea Yă sirguiţi la această
sfîntă lucrare, introducind felurimi de cărţi în limba noastră albaneză ca să. fie gata cind se
·1a înfiinţa tipografie ca prin urmare să se poată a se deschide şi şcoli spre înaintarea învăţăturii
naţionale. Spre acest sfîrşit am deschis aici abonaţie, şi măcar că naţia noastră este coprinsă
de sărăcie, însă după rîvna ce au compatrioţii, este nădejde a să strînge ceva şi bani, căci s-au ară­
tat cu acelaşi zel şi alţi iubitori de lumini, precum preasfinţia sa mitropolitul al capitalei noastre,
precum şi toţi cei mai însemnaţi hălăduitori în patria noastră de alte naţii, au îmbrăţişat cu
mare entusiasm acest început al dv. şi stăruiesc pe cit se va putea să facă cite priveşte la
înlesnirea lucrării dv. spre luminarea naţii. Vă rog D-le că de mai aveţi abeţedare din cele ce
mi-aţi mai trimis, să ne mai trimiteţi căt de multe căci compatrioţii cercetează neîncetat
a mai găsi dintr-acele abeţedare, fiindcă cele trimise numaidecit s-au împărţit, şi atît din cei
ce au primiit acele abeţedare cit şi un mare număr de compatrioţi, ajutorîndu-se din cei împăr­
tăşiţi cu abeţedare, sau deprins a citi şi a seri, deschizindu-se şi corespondenţie prin scrisori,
ca cind au fost un izbor de minune. Fie ca Atotputernicul Dumnezeu să vă dea ani înde-
lungaţi ca să trăiţi împuternicindu-vă la stăruirea sfintei lucrări ce aţi început. Vrednic de
toată mirarea este, Domnule, duhul pe care v-au insuflat înalta proYedenţă ca să se deştepte
şi să să lumineze o naţie numai din un abeţedar de patru 5 foi, fără ajutorul de inYăţători
şi regulate şcoli, cu atita grăbnicie şi înlesnire incit şi alte naţii să inYeţe a citi şi a seri cu aceiaş
înlesnire ce să învaţă şi celelalte limbi.
Respectoase domnule compatriot şi vrednic de cele mai mari laude, rivna învăţăturii
cele din nou izYodite de d·1. slo·1e albaneze s-au împrăştiat ca trăsnetul în tot coprinsul patrii
noastre şi nădăjduieşte ca să se spele cit mai în grab din necurăţirea sălbăticirii întru care
zăcea pînă acum din pricina că îi lipsea literatura prin care se luminează toate neamurile
şi ajung la adevăratul drum al moralului.
Iscălit Atanase Pascali şi alţii din oraşul Coriţa a Albanii.

4 Ac. Rom. Nr. 878 p. 166.

5 C'est probablement une erreur du traducteur.
PAGINI DESPRE
ISTORIOGRAFIA
ROMÂNEASCĂ
 OPERA LUI CONSTANTIN GIURESCU
ŞI DEZVOLTAREA IDEILOR POLITICE
LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XX-LEA

Dacă secolul al XVIII-lea a însemnat o epocă de intense speculaţiuni

filozofice, veacul al XIX-lea ne-a adus seria marilor cuceriri ştiinţifice. Cu
deosebire în cîmpul ştiinţelor exacte, ca şi în al celor experimentale - sub
autoritatea unor metode din ce în ce mai riguroase - reacţiunea aceasta
a fost urmată de succese răsunătoare, ale căror efecte n-au întîrziat să se
arate atît pe planul social cît şi pe cel politic şi cultural. Pozitivismul lui
Auguste Comte şi puternica înrîurire a Politehnicii franceze stau la temeliile
marelui curent de restauraţie şi construcţie ce a urmat vijeliei pustiitoare
a revolutiei 1• Locul filozofilor si oratorilor l-au luat, cu deosebire în a doua
jumătat~ a secolului al XIX-l~a. omul de ştiinţă, arhitectul şi inginerul.
Foarte repede acest nou curent de gîndire şi-a vădit pretutindeni efectele.
În Germania - ţara clasică a speculaţiunilpr metafizice - reacţiunea către
realism a îmbrăcat forme neaşteptate. Patria lui Kant, a lui Hegel şi Leibniz,
abandonînd vechii idoli „a considerat ca un punct de onoare pentru dînsa
a se arăta tot atît de pozitiv~'t şi practică pe cît de visătoare şi contemplativă
fusese altădată".
Influenţa metodelor practicate în ştiinţele exacte şi experimentale s-a
simţit curînd în toate domeniile de cercetări: în etnografie ca şi în sociologie,
în arheologie ca şi în istorie. Nici literatura, nici artele n-au rămas în afara
covîrşitorului prestigiu de care s-a bucurat ştiinţificismul în a doua jumătate
a secolului al XIX-lea. Setea de documentare obiectivă şi amănunţită - chiar
dacă uneori a încărcat peste măsură opera de artă - a fost, pentru două
generaţii europene, o adevărată necesitate vitală.
În cîmpul istoriografiei, înrîurirea noilor metode era chemată să aducă
mari transformări. Într-adevăr, nicăieri romantismul nu avusese un rol mai
nefericit ca aici: evocări şi reconstituiri fanteziste, istoria ca mijloc de exaltare
patriotică şi naţională~ istoria ca pîrghie în ciocnirea intereselor de clasă şi,
în sfîrşit, falsul de documente, încoronase această tristă evoluţie.
Istoriografia română a cunoscut şi ea aceste două faze: aceea zisă eroică,
dominată şi desfigurată de metodele curentului romantic - reprezentat,
mai ales de Haşdeu - şi şcoala nouă, inspirată de metoda critică şi de severă
documentare, reprezentată prin Dim. Onciul, 1. B::>gdan şi N. Iorga, cărora
le urmează de aproape Demostene Russo, Vasile P.lrvan şi Constantin
Giurescu.

· 1 V. Auguste Comte, Plan des travaux scientifiques mfcessail'es pour riorg1111iser la sociiti
(în Systeme de politiq11e posiliw, vol. IV, Appendice general).

505..
 Dar punctul de plecare cel mai autentic al acestei noi dirţcţiuni în cultura
românească se găsea în grupul de la Convorbiri literare; bătrîna revistă juni-
mistă exercita încă, cu toată străşnicia, rolul ei educator asupra vieţii intelec-
tuale româneşti. Revine tot lui Titu Maiorescu meritul de a fi formulat acel
principiu care va fi de aci înainte normativ şi pentru noua şcoală istorică:
a considera respectarea adevărului strict ştiinţific în forma cea mai impersonală
posibilă, adică şi atunci cînd se întoarce împotriva noastră, ca o condiţiune fără
de care nu este cu putinţă o dezvoltare reală şi normală în nici un gen de ac-
tivitate 2 .
„Primul semn de viaţă al inteligenţei unui popor, zicea Titu Maiorescu.
este căutarea sinceră a adevărului ... Fără cultură poate încă trăi un popor.
cu speranţa că la momentul firesc al dezvoltării sale va apare şi această formă
binefăcătoare a vieţii omeneşti; dar cu o cultură falsă nu poate trăi, şi dacă
stăruieşte în ea, atunci dă un exemplu mai mult pentru vechea lege a istoriei:
că în lupta între civilizaţia adevărată şi între o naţiune rezistentă, se nimiceşte
.
natiunea dar niciodată adevărul." 3
Corifeii şcoµi noi istorice au început cu o mare şi dureroasă jertfă. Au
trebuit _să renunţe la lucrările de sinteză şi la cele de istorie generală. ·În
schimb, au atacat cu înverşunare problemele capitale ale trecutului nostru
în studii monografice şi de detaliu care rămîn şi astăzi modele ale genului.
Cel mai sever în predica noilor directive era, fără îndoială, D. Onciul. Şi acum
îmi răsună în ureche îndemnurile lui - severe ca o mustrare personală:
„Domnilor, istoriografia românească este abia la începuturile ei. Capitole
fundamentale sînt încă nelămurite. Domnii de cea mai mare îrisemnătate
nu sînt încă cercetate; nu avem nici ediţii critice pentru izvoarele narative,
nu se publică îndeajuns documentele - sau se publică· greşit. Gîndiţi-vă
serios la răspunderile care vă apasă, căci în condiţiile de azi, şi multă
neme încă, nu se va putea scrie istoria generală a românilor".
Sub astfel de îndemnuri se desfăşura biruitoare sforţarea şi exemplul·
generaţiei ce ne preceda: Demostene Russo dădea acel neîntrecut tratat de
metodologie 4 şi pregătea cronicile greceşti, V. Pârvan dezlănţuia marea
ofensivă a săpăturilor, Constantin Gitirescu inaugura asupra cronicilor cea
mai impresionantă cercetare de autenticitate şi reconstituire ce s-a întreprins
\Teodată în istoriografia românească 5 • ·

Eram elev de liceu cînd am auzit pentru prima oară numele lui Constantin
Giurescu. Colegii de la gimnaziul „Cantemir", pe care îi întîlneam duminica
la o societate literară, îl rosteau cu respei;:t şi cu admiraţie; se vorbea că
ar fi trebuit să fie demult profesor universitar. Îmi amintesc apoi, tot ca
elev de liceu, la Universitatea din Vălenii de Munte 6 , prin 1915, am fost

2 Alexandru Papacostea, România Politică, Doctrină, idei, figuri (1907-1925), Bucureşti•

1932, p. H6.
3 Titu Maiorescu, Critice, Bucureşti, vol. I ( 1892), p. 279.

4 Demostene Russo, Critica textelor şi tehnica ediţiilor, în Buletinul Comisiei Istorice a

României, I, ( 1915), p. 5- 100.
6 Vezi Bibliografia lucrărilor lui Constantin Giurescu în volumul omagial apărut in
anul 194'1.
8
Am frecventat cursurile Universităţii din Văleni pentru prima oară în vara anilor 1915
şi 1916, ca elev de liceu.

506
adesea martorul unor înverşunate discuţii studenţeşti în jurul răsunătoarelor
controverse pe care le stîrneau scrierile sale. L-am văzut apoi într-o vară
la înmormîntarea unui bătrîn profesor secundar, la care am luat parte cu
clasa. Impresionantă statură, capul puternic, fruntea înaltă, ochii adînci
şi trişti. La cea dintîi privire, fizionomia lui Constantin Giurescu mi-a amintit-o.
pe aceea a lui Eminescu în anii de maturitate, iar mai tîrziu - cînd am văzut
portretul de tînăr frumos cu faţa prelungă, ochii calzi şi luminoşi, privind
departe în zări, din nou mi-a apărut în faţă chipul poetului în adolescenţă.
Credincios primului postulat din programul dascălilor săi, ConstaNtin
Giurescu a atacat de la începutul activităţii sale istoriografice prob]ema iz-
voare1or. Este îndeobşte cunoscut modul defectuos în care ni s-au transmis
cronicile din pricina nenumăratelor copii şi nu mai puţin a modului neştiinţific
în care se începuse publicarea lor. Meritul lui Constantin Giurescu este de a
fi realizat metoda de reconstituire a originalului unei cronici prin comparaţia
tenace a tuturor variantelor ei. Nicăieri marea lui putere de pătrundere şi
forţa dialectică nu s-au desfăşurat mai impresionant ca în aceste studii, care
îşi menţin şi astăzi valoarea şi rămîn modele ale gen u]ui. Iar lectura studiilor
sale asupra cronicilor muntene ca şi asupra cronicilor moldovene este, şi va
rămîne, o mare plăcere a spiritului.
Dar Constantin Giurescu a avut o organizare interioară încă mai corn;.
plexă. Dacă n-ar. fi" lăsat decît studiile despre izvoare şi ediţiile critice, ai:n
fi spus astăzi: a fost un mare erudit şi un mare logician. Constantin Giurescu
a scris însă şi istorie politică, făcînd dovada acelor însuşiri de intuiţie, repre-
zentare şi înţelegere - toate într-un perfect echilibru funcţional - fără care
nu poate nimeni reconstitui marea dramă a trecutului. Mă gîndesc astăzi
că dacă Constantin Giurescu va putea fi depăşit în unele din însuşirile sale
- desigur, într-aceasta va rămîne neîntrecut: în armonia totului - cum ar
zice Platon.
Cine vrea să se convingă care ar fi putut să fie contribuţia lui Constantin
Giurescu la marea operă de reconstituire a trecutului românesc să citească
capitolul închinat lui Constantin Brîncoveanu, în Introducerea la colecţia
de documente ce a publicat împreună cu N. Dob~escu. Sînt acolo, după
părerea noastră, pagini dintre cele mai temeinice -care s-au scris în istorio-
grafia românească.
„Miracolul" Constantin Brîncoveanu, care, într-o Eur<?pă răscolită de
vijelia imperialismelor în dezlănţuire, rămîne peste un sfert de_ veac, ca o
stîncă în mijlocul furtunii, ieşind mereu biruitor, n-ar putea fi înţeles pe deplin
fără cercetarea lui Constantin Giurescu. Şi ce şcoală minunată pentru poli-
ticul român şi pentru toţi cei ce vor să înţeleagă cît de meticulos se pregătesc
minunile! Politica lui Constantin Brîncoveanu - înfăţişată de Constantin
Giurescu - ne apare ca un adevărat tratat al artei politice româneşti, aşa
cum o determină regiunea în care trăim, popoarele de care ne învecinăm şi
mijloacele pe care le-am avut la îndemînă.

Mi-am pus de multe ori întrebarea: ~are sînt împrejurările care explică
brusca şi incontestabil pasionata trecere a lui Constantin Giurescu din cîmpul
criticii de texte şi al istoriei po1itice, în ace]a al istoriei sociale? Urmărind
datele de apariţie a lucrărilor, se vede uşor că această schimbare în preocu-

507
pările de istoriograf ale lui Constantin Giurescu are loc în perioada dintre
1907-1915 cînd societatea românească era viu frămîntată de problema re-
formelor.
Se ştie că după răscoalele din 1907 îşi deschide tot mai rnult drumul
în România, ideea unei radicalizări a regimului nostru democratic. Această
tendinţă purta însă acum un interes deosebit şi aproape exclusiv asupra
clasei noastre rurale. Pe plan economic ea sporea necontenit agitaţia în
favoarea reformei agrare, sau, cum se spunea obişnuit, a exproprierii moşiilor
boiereşti. Pe plan politic, punea în discuţie ideea unei noi repartiţii a corpului
nostru electoral de asemenea în favoarea ţărănimii - „marele întemniţat"
al sistemului cenzitar.
Se făcea îndeosebi o critică violentă aşezămintelor noastre . constitu-
ţionale. Se imputa constituţiei din 1866 că fiind copiată după anume modele
apusene, reflectînd interesele politice ale unor societăţi eminamente burgheze~
dispreţuise cu totul realităţile româneşti şi îndeosebi structura istorică agrară
a organismului nostru social, vechile clase, aşa cum rezultaseră ele dintr-o
evoluţie milenară întemeiată pe legi proprii de dezvoltare şi progres. Deşi
nescrise nicăieri, aceste legi reflectau condiţiile istorice ale existenţei noastre,
acel complex de permanenţe şi caractere locale a căror nesocotire se răzbună
întotdeauna. Tendinţa generală era să se repună pe baze mai autentice
româneşti aşezămîntul nostru constituţional. S-a recurs astfel la argumentele
istor ei şi s-a ajuns în mod firesc la nevoia unei cît mai exacte documentări.
In această atmosferă premergătoare marilor reforme încep să apară unele
studii de istorie socială şi de drept românesc, care, inspirîndu-se din vechea
concepţie romantică a lui N. Bălcescu despre rumînie, căutau să demonstreze
că toţi ţăranii au fost la început oameni liberi şi proprietari de pămînt pe care
Mihai Viteazul împins de boieri i-a despuiat de averea lor. şi de exerciţiul
libertăţii. Foarte curînd, cu sprijinul celor mai de seamă personalităţi ale
scrisului românesc, aceasta a devenit ideea curentă a celei mai mari părţi din
societatea noastră cultă. Purtată pe stindardele mişcării semănătorişte, cîn-
tată dewp~eţi şi artişti, ea a sfîrşit prin a fi înscrisă în programele partidelor de
guvernammt. ..
Nevoia era înţeleasă desigur şi în lagărul junimist. Şi aci un număr de intelec-
tuali ce proveneau din clasa micilor agrarieni - grupaţi îndeosebi în jurul profe-
sorului S. Mehedinţi - alcătuiau un fel de stingă ţărănistă, asemenea aceleia
pe care în lagărul partidului liberal o grupase Spiru Haret. Dealtfel, în gener(!.l,
junim,iştii s-au arătat şi ei favorabili unei politici sociale largi care să întă­
rească îrideosebi poziţia economică a ţărănimii şi meseriaşilor. Dar obişnuiţi
cu modul de judecată istoric - adică „mai mult englezeşte evolutiv decît
franţuzeşte revoluţionar" - ei socoteau că problema reformelor nu va putea
fi pusă pe baze solide şi încadrată dezvoltării organice şi autentice a societăţii
româneşti deeît printr-un studiu atent, ştiinţific al tuturor datelor pe care
cunoaşterea ei le comportă. „Politica este o artă; ea nu-şi ia însă materialul
din simpla inspiraţie, ca poezia bunăoară, ci-şi caută orientarea în ştiinţele
morale şi sociale, aşa cum arta construcţiei îşi găseşte razimul în datele precise
ale geometriei". 7 Concepţia aceasta ştiinţifică despre politică îşi trăgea originile
de asemenea din gîndirea lui Auguste Comte, Bazard, Enfantin Şi ceilalţi
saint-simonieni, adepţii „fizicii sociale".

7 Alexandru Papacostea, op. cit., p. 146.

 lată cum explică dorinţa de reforme din lagărul junimist un tînăr doctri-
nar al grupării, la cîteva luni numai după apariţia studiilor de istorie socială
ale lui Const. Giurescu: „Cîtă vreme în do.meniul ştiinţelor morale şi sociale
stăpînea concepţia imuabilităţii şi a fLdtăţii unei ordini naturale a fenomenelor,
rolul unui conservator nu putea fi altul decît să contemple această ordine şi să
se silească a descoperi ceea ce Montesquieu a numit <c raporturile necesare »
dintre fenomene, pentru a le putea observa cît mai atent şi a nu aduce nici
o turburare cursului lor regulat şi armonios. Dar cînd s-a ajuns la concepţia
<<dinamicii sociale», cînd principiul evoluţiei istorice a prttruns în dome-
niul ştiinţelo~ morale, atunci sub imperiul lui, a fi conservator nu în-
seamnă a împiedica mişcarea sau a o lăsa să izbucnească în convulsii, ci cît
cu putinţă a-i regula şi canaliza cursul aşa încît momentele de criză ce apar
la cotiturile istoriei să poată trece fără comoţii. " 8
Dealtfel, însuşi Petre ;carp o spusese fără înconjur că „dacă conservatorii
vor să însemneze ceva, trebuie să fie cei dintîi a se pune în capul tuturor re-
formelor fo]ositoare ... " 9
În faţa curentului de opinie publică care cerea o reformă radicală, cu
repunerea tuturor ţăranilor în „drepturile lor milenare" de care au fost
„deposedaţi în mod barbar" - junimiştii opun deci necesitatea unui tratament
ştiinţific al problemei.
Cel dintîi aspect care se cerea studiat era acela istoric. Nemulţumiţi de
excesele constituţionalilor din 1866 - care acordaseră păturii urbane de b
noi o suprafaţă politică disproporţionată faţă de realitatea socială şi econo-
mică pe care o reprezenta-îngrijoraţi de perspectiva unor soluţii dezordo-
nate şi excesive în reforma agrară, junimiştii opun cu îndirjire vechea lor
lozincă: „orice dezvoltare socială întemeiată pe neadevăr, oricare ar fi con-
sideraţiunile ce se dau: patriotice, democratice etc. de cei interesaţi, trebuie
oprită prin mijlocul celei mai aspre critici" 10 .
Desigur aci îşi găsesc originea şi critica eminesciană şi aceea carageliană
împotriva vechiului regim. Tot de aici va porni şi replica severă pe care studiile
de istorie socială ale lui Const. Giurescu au constituit-o la adresa acelora care
reactualizînd concepţia romantică despre „robirea ţăranilor" aruncau sămînţa
urei de clasă în sînul societăţii noastre agrare şi împiedicau prin agitarea facto-
rului psihologic dezvoltarea liniştită şi ordonată a reformelor.
Aşa cum am spus mai sus, afirmaţia care stîrnise cele mai vii discuţii
era aceea că rumînii n-ar fi· decît foşti proprietari care-şi pierduserrt moşia
şi care apoi ar fi fost lipsiţi de libertatea lor, fie treptat prin abuz, fie dintr-o
dată printr-o măsură administrativă. Este adevărat că numărul rumînilor
a sporit foarte mult prin scoborîrea în rîndul lor a unui mare număr de pro-
prietari ruinaţi, dar instituţia în sine exista - spune Const. Giurescu - din
cele mai vechi timpuri. Faptul că mai ales în secolul al XVII-lea fenomenul de
rufl1înire înregistrează o mare progresiune „a îndreptăţit credinţa curentă
despre originea rumînilor din micii proprietari şi introducerea recentă a
rumîniei, în domnia lui ~Iihai Viteazul ori puţin mai înainte" 11 .

8 Alexandru Papacostea, op. cit., p. 15-1.

11Petre P. Carp, Discursuri.
10 Alexandru Papacostea, op. cit., p. 146.
, 11 Const. Giurescu, Vechimea r11mdniei în Ţara Românească ,<i legdt11ra lui Jlilrai f'ifra.::11l,
in An. Ac. Rom., "Mem. sec. ist., ser. 2. tom. XXXVII, p. 479-.HJ.

·509
 :;..;'.Bălcescu este primul istoric român care a interpretat legătura lui Mihai
ca începutul iobăgiei în Ţara Românească. În studiul să~ De~pre st.area socială
a muncitorilor plugari în Principatele Române în deosebite timpuri, apărut în
1846, el scrie în modul cel mai categoric: „Mihai Viteazul fu cel dintîi domn care
legiui printr-un aşezămînt al său, că fiecare ţăran pe a cui moşie ?e afla atunci,
·acolo va rămîne rumîn veşnic. Acest act barbar, făcut de un prmţ ce a lucrat
atîta pentru libertate, anevoie s-ar putea pricepe de n-am şti că aristocraţia.
puternică atunci, a trebuit să-l silească la aceasta."
Marea autoritate a lui N. Bălcescu şi puternicile afinităţi pe care generaţia
următoare le-a avut cu generaţia paşoptistă a făcut ca opinia lui să se răspîn­
dească fără a mai fi supusă verificării. Nu mai puţin progresul ideilor sociale
stabilea un climat favorabil contagiunii. Deşi în cercurile istoriografiei se
simţea lipsa unor dovezi mai convingătoare 12 , totuşi specialişti de mare renume
au aderat într-o formă sau alta la teoria lui Bălcescu. În general, distingem în
chestiunea vechimei rumîniei două tabere. Unii au văzut în legătura lui l\lihai,
ca şi Bălcescu, începutul iobăgiei în Ţara Românească; alţii o consfinţire doar.
printr-un aşezămînt formal, iobăgia fiind introdusă în mod abuziv încă mai
dinainte. Şi unii şi alţii, spune C. Giurescu, s-au înşelat. Dăm pe scurt, ele-
mentele fundamentale ale acestei impresionante opere de reconstituire isto-
rică.
Bălcescu se sprijinea în afirmaţia atît de categorică ce făcuse, pe un docmr,
ment de o incontestabilă însemnătate, prin care Radu Mihnea întărea la 24 apri-
lie 1613 stăpînirea boierilor Pârvu şi Radu din Slăviteşti, asupra a doi rumîni
din Băbeni. Aceşti rumîni fuseseră ai lui Cârstian din Ohaba de la care fugiseră
în zilele lui Mihnea Turcitul (1577-91) şi se închinaseră în vremea lui Alexandru-
Vodă (1592-1593) fraţilor Slăviteşti. În procesul iscat din pricina acestor
rumîni între boierii Slăviteşti şi diaconul Ghinea, ginerele lui Cârstian, Radu
:.\lihnea a decis ca cei doi rumîni fugari să rămînă acolo unde i-a găsit aşeză­
mîntul lui ::Vlihai Viteazul. Iată textul documentului: „Iar domnia mea (Radu
Mihnea) am căutat şi am adeverit foarte bine, cu toţi cinstiţii dregători dom-
niei mele, cum că aceşti rumîni mai sus zişi i-au fost apucat aşezămîntul lui
Mihai Voievod la aceşti boieri mai sus zişi. Deci Mihai Voevod, Domnia sa,
aşa au fost făcut aşe=ămînt atunci, cum care pe unde va fi acela să fie rmnîn
veşnic unde se va afla. Apoi domnia mea am căutat şi am judecat cu toţi
cinstiţii dregători, şi n-am vrut domnia mea a strica aşezămîntul lui Mihail
Voevod, ci am dat domnia mea să fie rumînii aceşti mai sus zişi, rumîni pre-
cum au fost şi de atunci pînă acum."
Considerat izolat, pasajul subliniat în documentul de mai sus, îndreptă­
ţeşte - spune C. Giurescu - concluzia lui Bălcescu. Dacă însă privim dispo-
ziţia luată de Radu Mihnea „nu izolat, ci în legătură cu cazul special la care
se aplică, observăm că încătuşarea nu se referă la oameni liberi, ci la nişte
foşti rumîni. Fondul procesului dezbătut în 1613 îl formează -întrebarea ·dacă

12 Astfel, Y. A. l:n-che cerind Academiei să-i publice o colecţie de documente făgăduia.

că acolo se vor afla acte „în care se face vorbire despre instituirea sau aşezarea servituţii în
Muntenia de pc timpul lui Mihai Yitlazul, cunoscută sub numirea de legătura lui Mihai \"odă".
Bariţ adăuga că va produce dovezi din cronicile ungureşti, iar Papadopol-Calimah ·exprima
credinţa că hrisovul lui Mihai Yiteazul ar putea fi aflat la Odessa, la Societatea istorică şi arheo-
logică, ceea cc face pc episcop.ul .lllelchisedek să se ofere a merge acolo ca să cerceteze. Din
mnorncire - încheie Giurescu - nicimra din aceste făgăduieli şi p1·esttp11neri m1 s·att îndeplinit.

510
proprietarul unor rumîni care fugiseră de la el în domnia lui Mihnea Vodă
îşi mai păstrează încă dreptul de stăpînire asupra lor, sau îl pierde în folosul
aceluia la care fugarii se închinaseră sub Alexandru Vodă şi care îi stăpînea
de 20 de ani? La această întrebare Radu Mihnea răspunde că rumînii aparţin
celui din urmă, pentru că la el îi apucase aşezămîntul lui Mihai. Aşezămîntul
nu introducea prin urmare rumînia. Cei doi ţărani din Băbeni erau rumîni
încă din timpul lui Mihnea Turcitul; acesta este un fapt pe deplin dovedit,
pe care nici ei, nici Slăviteştii nu-l tăgăduiesc. Dealtfel dacă n-ar fi fost rumîni,
fuga lor, cînd nimeni nu-i putea împiedica să plece, ar rămîne inexplicabilă.
Pentru ca apoi Ghinea diaconul să-i poată revendica după aproape 30 de ani,
trebuia ca pe vremea lui Mihnea, cînd ei fugiseră, rumînia să fi existat în mod
legal, şi nu ca o stare introdusă prin abuz de către boieri. Dreptul lui Cârstian
de la Ohaba asupra rumînilor săi n-a putut fi stins prin cei 20 de ani de stă­
pînire neîntreruptă a acestora; fără de aşezămîntul lui Mihai, Ghinea diaconul
i-ar fi luat şi i-ar fi dus îndărăt la Băbeni. Condiţia socială a celor doi ţărani
n-a fost prin urmare modificată de aşezămînt: fuseseră rumîni mai înainte
şi continuă a fi tot astfel şi după el. Actul pe care se întemeia Bălcescu ca să.
afirme că Mihai Viteazul a introdus rumînia nu numai că nu sprijină afir-
marea lui, dar constituie dimpotrivă o indiscutabilă dovadă despre existenţa
ei anterioară. Ceea ce reiese sigur din acest document cu privire la aşezămîntul
lui Mihai este doar faptul că rumînul fugit înainte de aşezămînt nu mai apar-
ţinea fostului său stăpîn ci proprietarului moşiei unde-l apucase decretarea
lui. Era, cu alte cuvinte, o consfinţire a stării de fapt, în contra celei de
drept".
În continuare, C. Giurescu arată că pînă la N. Bălcescu nimeni n-a atribuit
lui Mihai Viteazul introducerea rumîniei. „În secolul al XVII-lea, cînd
legătura lui a fost de atîtea ori invocată, rumînia era considerată ca o stare
apucată din cea mai adîncă vechime; legătura lui Mihai nici nu o crease şi
nici nu o consfinţise ... " Această legătură privea doar o categorie de rumîni:
aceia pe care invaziile turceşti - a lui Sinan îndeosebi - îi smintise de la
locuinţele lor. Cu privire la situaţia acestora o hotărîre era necesară, căci nu
mai conteneau procesele între proprietarii de pe moşia cărora fugiseră şi
aceia pe moşia cărora se adăpostiseră. Asupra acestor rumîni fugari a statuat
Mihai, hotărînd pentru a curma necontenitele revendicări, să rămînă fiecare
acolo unde se află. În sprijinul susţinerilor sale, C. Giurescu aduce dovezi
hotărîtoare. Între altele, citează un document în care chiar Matei Basarab
mărturiseşte într-un proces de rumînie: „Însumi Domnia mea ştiu că au fost
rumîni din Văleni, încă de mai nainte vreme, de la moşi de la strămoşi ... "
Într-un hrisov din 20 iunie 1654 se spune despre nişte rumîni ai mănăstirei
Viforîta că „sînt rumîni de la strămoşi, de la întemeierea satului"; iar despre
altii, documentele arată că „au fost rumîni de la descălecătoarea tării". Dar
în' aceste procese de rumîni unii boieri produc chiar acte de stăpÎnire vechi
clin secolul al XV-lea. În sfîrşit, C. Giurescu citează cazuri în care rumînii
singuri mărturisesc că sînt rumîni din vechime: „ne-au dat rumîni cinstit
şi răposat Basarab Vodă ... "la
O altă părere în general admisă de istoriografia românească şi care făcea
obiectul unor vii comentarii în cercurile de studii ale partidelor politice era
aceea că în timpurile vechi, ţăranii care trăfau pe moşiile boierilor şi mănă-

13 Const. Giurescu, Vechimea rumâniei .. „ p. 485.

Slt
 stirilor, alcătuind satele lor, erau oameni liberi. Cu aceeaşi puternică documen-
tare, C. Giurescu a ruinat şi prestigiul acestei concepţii. El arată că, în organi-
zarea fiscală de odinioară, nu era loc pentru această categorie a oamenilor
liberi fără proprietate. „Pînă la începutul secolului al XVIII-lea visteria nu
cunostea decît două feluri de contribuabili: proprietari şi rumîni. Birul celor
dintîi era garantat prin moşia lor, care în caz de neplată era vîndută ori
luată .domnească; pentru al rumînilor, era răspunzător proprietarul. întreg
sistemul nostru fiscal de atunci era întemeiat pe principiul responsabilităţii
colective: de birul unui rumîn răspundeau toţi rumînii de pe o moşie; de birul
lor proprietarul; de al acestuia, ceilalţi proprietari din acelaşi sat sau hotar,
de al satului întreg satele vecine, iar de al tuturora erau răspunzători slujbaşii
însărcinaţi cu strîngerea lui. Birul unui sat se stabilea nu după situaţia mate-
rială a contribuabililor, ci după numărul lor, constatat la facerea sămii sau
recensămîntului si consemnat într-un catastif tinut la visterie ... Dacă numă­
rul real al locuit'orilor unui sat era mai mar~ decît cel constatat la seamă,
birul, pe care ei şi-l repartizau între sine potrivit situaţiei materiale a fiecăruia,
se uşura; dacă era mai mic, se mărea. În această organizare, omul liber nepro-
prietar nu se putea folosi de libertatea lui. El era legat de grupa fiscală a
rumânilor cu care trăia pe aceeaşi moşie. Visteria nu făcea între ei nici o deo-
sebire; birul lor era acelaşi şi pentru împlinirea lui făcea răspunzător pe stă­
pînul moşiei. Această responsabilitate consacra asimilarea lui deplină cu ni-
mînii. Iată de ce, din momentul aşezării sale pe o moşie, omul liber era consi-
derat ca rumîn al stăpînului moşiei."
Argumentaţia lui C. Giurescu se desfăşoară şi aci cu toată limpezimea.
Cu curajul moral care caracterizează pe ade\·ăratul om de ştiinţă el o exprimă
în termenii cei mai categorici fără a lua seama la puternicul curent de opinie
publică favorabil celeilalte opinii. „Libertatea ţăranilor este o iluziune; ea
s-a putut menţine numai prin ignorarea organizării de odinioară. Pînă la
sfîrşitul secolului al XVI-lea nu se află în Ţara Românească decît trei categorii
de locuitori: orăşeni, proprietari şi rumîni. O populaţie rurală de oameni liberi
neproprietari nu există în această vreme ; ea începe a se forma numai de la
:Mihai Viteazul înainte. Libertatea era condiţionată atunci de stăpînirea
pămîntului: se dobîndeşte şi se pierde împreună cu el. Orice proprietar care
îşi înstrăinează moşia cade în dndul rumînilor. Vînzarea moşiei atrage după
sine închinarea fostului proprietar ca rumîn cumpărătorului" 14 •
Mai departe, Const. Giurescu arată că problema rumîniei va fi şi mai uşor
înţeleasă dacă se va ţine seama de faptul că adesea „proprietarii singuri se
fac rumîni, de bună voie dăruindu-şi moşia boierilor puternici ... Proprietarul
sărăcit de dări preferă situaţia rumînului, pe care stăpînul său îl apără împo-
triva apăsării fiscale. Spre a dobîndi ocrotirea unui asemenea stăpîn, el i se dă­
ruieşte împreună cu moşia." 15 Şi această afirmaţie este însoţită, bineînţeles,
de numeroase mărturii documentare.
În sfîrşit, alături de rumînirea proprietarilor, Const. ·Giurescu atrage
luarea aminte asupra unui proces contrariu „care n-a fost încă observat pînă
acum, de cma11âpare a rumînilor". Giurescu studiază cu atenţie şi condiţiile
in care se desfăşoară acest proces. Emanciparea, sau cum i se zicea odinioar_ă,
judecirea ori megicşfrea, se făcea prin împroprietărire. Dobîndirea libertăţii

14 Const. Giurcscu, op. cit., p. -187.

15 Ibidem.

512
singure n-ar fi însemnat nimic; cel liberat recădea în starea de rumînie, oriunde
s-ar fi asezat aiurea. Din această cauză liberarea de rumînie se face numai
prin cunipărarea de la proprietarul său a moşiei pe care rumînul se hrăneşte.
Cel mai vechi caz cunoscut de emancipare a rumînilor datează din prima jumă­
tate a secolului al XV-lea ... " 16 Apoi cazurile s-au înmulţit într-un ritm foarte
,·iu, demonstrînd că societatea noastră agrară îşi primenea cadrele şi elitele
printr-un proces de selecţie naturală.
Citind aceste pagini din studiile de istorie socială ale lui Const. Giurescu,
ai sentimentul că autorul lor aplică în mod riguros concepţia lui Auguste
Comte despre „necesitatea istorică a tuturor instituţiilor sociale". Din cercetările
istoricului român, ca şi din acelea ale filozofului francez, se desprinde convingerea
că toate instituţiile trecutului, „chiar şi cele ce repugnă astăzi sentimentului
nostru moral" 17 au fost la vremea lor „inevitabile" consecinţe ale 11ientalităţii
omeneşti şi „indispensabile" condiţii ale evoluţiei ulterioare 18 •
Prin obîrşia sa de moşnean buzoian - scoborîtor din acea mică nobilime
munteană pe care pivotase odinioară un puternic partid militar - ,
C. Giurescu aparţinea unei categorii sociale crud nesocotite de constituţionalul
modern la organizarea regimului cenzitar. În graba şi confuzia care a prezidat
scurtul interval de prefaceri constituţionale la noi, această veche elită
socială şi militară în loc să fie consolidată, asimilată politiceşte vechii boierimi
- cum era şi firesc - dacă ţinem seama de vechimea actelor ei - nu şi-a
găsit locul nici măcar la colegiul al doilea - care, cum se ştie, era rezervat
micilor prop1ietari urbani şi, în genere, acelei lumi pestriţe de tîrgoveţi, care
năvălea de pretutindeni în viaţa oraşelor româneşti. Şi astfel, această mică
boierime oprimată, care susţinuse veacuri întregi cu săbiile ei statul, a fost
confundată cu ţărănimea aservită şi asimilată politiceşte în imensă majoritate
acesteia, la colegiul al III-lea. Este uşor de înţeles ce baze puternice şi ce
rădăcini adînci s-ar fi dat regimului nostru politic, dacă el ar fi înglobat în pri-
mele ranguri toată masa acestor; elite, a căror selecţie reprezenta un proces
social şi economic de multe ori secular.
Fiii acestei categorii dezmoştenite politiceşte prin noile rînduieli consti-
tuţionale şi care au izbutit să se ridice totuşi prin cultură sau prin avere, s-au
simţit foarte adesea stingheri în statul care îi tratase cu vitregie şi cu nesocotirea
drepturilor lor istorice. Impregnaţi de un puternic caracter aristocratic-agra-
rian, ei erau în Bucureştii marilor prefaceri economice de la începutul veacului
al XX-lea dezarmaţi şi inadaptabili. Şi astfel, respinşi din dreapta agrariană
căreia aparţineau istoriceşte şi inadaptabili în stînga burgheză - ei ratau de
cele mai multe ori în funcţii modeste, umiliţi, loviţi în ceea ce aveau mai
nobil: mîndria lor. Aşa s-ar fi putut încheia şi cariera lui C. Giurescu - ca pro-
fesor secundar şi funcţionar la Ministerul de Externe dacă n-ar fi intervenit
unele împrejurări speciale. Au fost în primul rînd excepţionalele lui talente,
care l-au impus atenţiei tuturora şi i-au deschis drumul, cu mare întîrziere
totuşi, la o conferinţă universitară. în schimb Academia a fost mai dreaptă
şi l-a consacrat membru activ încă din 1914, adică înainte de a fi profesor.
Amintim că intrarea lui C. Giurescu în scenă a coincis de asemenea cu încer-
carea micilor agrarieni de a se grupa şi la stînga conservatoare, ca şi în rîndurile

ie Const. Giurescu, op. cit„ p. -187.

17 Alexandru Claudian, Originea sociald a filosofiei lui Auguste Comte, p. 61.
18 Ibidem.

513
aderenţilor lui Haret din partidul liberal. În această grupare şi în junimişti
în general, a găsit Const. Giurescu admiratorii, şi sprijinitorii cei mai hotărîţi,
care au ştiut să-l impună consideraţiei factorilor decisivi.
Trebuie recunoscut, cu acest prilej, şi lui Haret şi junimiştilor, meritul
general de a fi încercat să oprească şi să repare consumarea acestei mari
nedreptăţi, care a lipsit statul politic în vremea regimului cenzitar de o cate-
gorie socială atît de interesantă şi sub raportul calităţii şi sub acela al numă­
rului. Foarte curînd, după 1907, partidul marilor proprietari a putut să-şi
dea seama de grava eroare de a nu fi cuprins în rangul lor politic şi pe aceia
alături de care purtaseră greutăţile statului de-a lungul veacurilor - în pace
şi în războaie - şi pe a căror cerbicie şi statornicie la bune şi la rele se înte-
meiaseră.
Mai ales din stînga junimistă încep să se audă glasuri în favoarea unei
lărgiri a bazelor sociale pe care se întemeia partidul. (Nu se putea bănui pe
atunci, că revoluţia rusească va împinge ideea reformelor către formele radi-
cale.) S-au gîndit desigur să cheme alături de ei, adică la acelaşi colegiu cetă­
ţenesc, şi pe moşnenii şi răzăşii de odinioară, cufundaţi acuma în adîncurile
păturii ţărăneşti. Cunoscătorii afirmaseră adesea valoarea de boieri a aces-
tora dar cel care a susţinut-o cu o argumentaţie ştiinţifică de primul ordin
a fost Constantin Giurescu.
El dovedeşte cît de largă era suprafaţa socială ocupată de această clasă.
Arată calitatea de boieri a „megieşilor", „moşnenilor", „cnezilor" şi „judecilor".
Pînă în secolul al XVII-lea, toţi proprietarii de părnînt - spune C. Giurescu
- se intitulează boieri. Clasa boierilor cuprindea deci pe toţi proprietarii agrari,
indiferent dacă ei erau mari ori mici, bogaţi sau săraci, cu dregătorie sau fără".
Citează apoi numeroase documente - foarte multe inedite - din care se
vede că proprietarii devălmaşi dintr-un sat sînt arătaţi adeseori sub denumire
de boierii din acel sat.
Nu a fost deloc în intenţia noastră să înfăţişăm pe Const. Giurescu ca pe
un susţinător al acestei mici boierimi de moşneni şi megieşi degradaţi prin vitre-
gia vremurilor şi a semenilor. El era o natură prea obiectivă ca să militeze fără
convingeri şi fără dreptate pentru o „cauză". Mai tîrziu sau mai devreme alti
istorici ar fi ajuns la aceleaşi rezultate - cum s-a şi întîmplat. Am vroit
numai să explic de ce mai mult decît aJ,ţii, Const. Giurescu, moşnean din Munţii
Buzăului, s-a simţit chemat să rostească el aceste adevăruri 19•

18 Fragmente dintr-o conferinţă rostită la microfon în august 1943.

 NOTE ŞI
COMENTARII
de
Cornelia Papacostca-Danielopolu

ISTORIA ROMÂ:NILOR

ISTORIA ROMÂNILOR DE LA 1677 ÎNAINTE ŞI DE LA 1693 ÎNAINTE

Acest curs, ţinut la Universitatea din Bucureşti, între anii 1938- 1940, cînd i s-a încre-
dinţat lui Victor Papacostea suplinirea catedrei prof. Constantin C. Giurescu, este format din
două părţi. Partea I, intitulată Istoria românilor de la 1677 înainte, a format obiectul cursului
din anul universitar 1938- 1939, iar cea de a doua, Istoria românilor de la 1693 înainte, reprezintă
cursul ţinut în anul 1939- 1940.
Forma sub care a circulat - şi care se găseşte şi la Biblioteca Academiei R.S.R. - este
aceea a unui curs litografiat. Ambele cursuri sînt incomplete, dar prelegerile publicate au con-
tinuitate între ele.
Pentru încadrarea acestui curs în istoriografia românească, precum şi pentru unele comen-
tarii privind acest capitol special din activitatea lui Victor Papacostea, la data aceea conferenţiar
la catedra de Istoria popoarelor balcanice, vezi studiul introductiv al prezentului volum.
Reproducem aici textul de prezentare a conferenţiarului Victor Papacostea în ziua primei
prelegeri, 7 februarie 1939:
„D-l Profesor Constantin C. Giurescu, fiind numit Rezident Regal al Ţinutului Dunărea
de Jos îşi ia, conform legii, concediu şi încredinţrază suplinin a catedrei d-lui Conferenţiar
Victor Papacostea .
..\rată că d-1 Papacostea e un cunoscut cercetător al trecutului nostru, iar prin metodă,
un reprezentant de seamă al noii şcoli istorice. Amintind unele din lucrările d-sale, precum şi
publicaţiile periodice - Revista Macedoromână şi Balcania - pe care d-l Papacostea le-a înte-
meiat în sprijinul studiilor româno-balcanice, d-1 Prof. Giurescu spune că pleacă liniştit, cu
con·1ingerea că d-l Papacostea va continua cursul de Istoria Românilor în acelaşi spirit şi metodă.
Încheie sfătuind pe st.udenţi să urmărească cu aceeaşi atenţie şi grijă cursurile, amintindu-le
că cei 4 ani de studii universitare sînt decisivi pentru cariera lor şi că prin muncă stăruitoare
depusă acum împlinesc o datorie faţă de ţară şi în acelaşi timp dau satisfacţie aceluia care este
in fruntea ei.
D-l conf. V. Papacostea mulţumind, arată că în străduinţele d-sale de a spori interesu}
pentru studiile româno-balcanice, s-a bucurat de concursul şi înţelegerea largă a d-lui prof. Const.
C. Giurescu. În cursurile sale, în seminar, ca şi la. Revista istorică română această preocupare
a d-lui prof. Giurescu apare constantă. Iniţiator al Institutului de studii balcanice preconizat
în 1932, redactor al programei şi alcătuitor al metodei de lucru, autor al studiului Vlahia A să­
mştilor şi întemeietor al Conferinţei închinate românismului balcanic, d-l prof. C. Giurescu are
dreptul la recunoştinţa noastră a tuturora. D-l Papacostea încheie urînd d-lui prof. Giurescu
toată puterea de muncă de care are nevoie pentru a putea răspunde înaltei încrederi cu care,
pentru mîndria acestei Universităţi, a· fost onorat."

515
 YOIEYOZI ŞI CNEZI

Articolul a fost publicat sub această formă. în re·rista Familia, nr. 34, 1945, pp. 3- 15,
iar in limba franceză (Les deux Hongries) a apărut în revista Institutului de Istorie Universală.
.S. Iorga", Revue historique du Sud-Est europeen, XYIII, 1941, pp. 157-174.
Dez-.roltînd ideea lipSl~i de viabilitate a unor state medievale constituite cu ignorarea fac-
torilor geografici, etnici şi economici, Y. Pa pacostea o ilustrează cu exemplul Transilvaniei,
care datorită indi·ridualităţii sale g~ografice şi a factorilor specifici demografici şi de civilizaţie
nu a putut fi incorporată nici statului medie·,ral, nici sistemului economic mercantilist al Impe-
riului habsburgic. Originea şi caracterul românesc al organizaţiei voievodale transilvane, aceeaşi
pe ambele versante ale Carpaţilor, au făcut să eşueze încercările repetate ale penetraţiei maghiare
de a o nimici.
În organizaţia militară a Transil-raniei, rolul românilor a fost decisiv. „Greul luptelor
împotriva inYaziei tătăreşti, dar mai ales apărarea Occidentului împotriva invaziei otomane
s-au sprijinit pe această populaţie pentru a cărei vitejie, credinţă şi fidelitate mărturisesc înseşi
actele coroanei regale a Ungariei, numeroase diplome de privilegii şi feudă pe care regii le-au
acordat celor ce s-au distins în lupte".
Un moment de „impresionantă unitate militarei." a celor trei ţări româneşti este acel al
domniei lui Iancu Corvin. În tratatul încheiat de acesta cu Bogdan al II-iea, domnul Moldo.,,ei,
alianţa este formulată astfel: „ Ţal'a mea cu ţara la să fie de aci înainte o singură ţară".
Arătînd că „pe români şi pe secui se întemeiase sute de ani puterea militară ofensiYă şi
defensiYă a Ungariei estice", istoricul explică solidarizarea acestora în faţa persecuţiilor sociale
care au declanşat răscoala lui Doja, precipitînd transformarea Ungariei în paşalîc.
De•1enind mare principat, Transilvania intră în legături tot mai strînse cu statul muntean
şi moldovean, legături care vor duce „la proiectul de reconstituire a Daciei, pentru care au luptat
cu egală ardoare cei mai de seamă dintre principii moldoveni, ardeleni şi munteni (Petru Rareş,
Sigismund Bathory, Mihai Viteazul, Radu Mihnea, Gabriel Bethlen şi atîţia alţii)".

l\UH.-\1 VITEAZUL

Conferinţa, ţinută la radio în ciclul „Eroi naţionali" şi publicată ulterior în Universul

nr. 289, 22 oct. 1942 şi 23 oct. 1942, scoate în relief importanţa marelui domn român, atit
pe plan naţional, cit şi în cadrul istoriei universale.
Continuînd să dezvolte ideile expuse în textul precedent, cu privire la lupta pentru unire
a românilor din Transil·1ania, Y. Papacostea subliniază importanţa tratatului de la Alba Iulia,
din 1595, care „a realizat unitatea spirituală a românilor din Ardeal cu cei din Ţara Românească,
înainte de a se înfăptui actul politic al unirii. Istoricul analizează ecoul puternic pe care acţiunea
lui Mihai îl găseşte în rîndurile maselor populare ale iobagilor din Transilvania. Politica sa
socială i-a atras nu numai încrederea ţăranilor români, dar şi pe aceea a secuilor, care trăiau
într-o răscoală permanentă, din cauza exploatării la care erau expuşi în statul feudal maghiar.
Aşa cum, în trecut, „în toate timpurile, Moldova şi Muntenia au fost azilul preferat al
iobagilor din Ungaria şi Polonia", şi acum „secuimea a alergat în masă sub steagul lui Mihai".
Speranţele lor nu au fost dezminţite, căci acesta a luat „pentru prima oară în istoria Transil-
van.iei" măsuri de îmbunătăţire a stării ţăranilor.

UN COLABORATOR AL LUI MIHAT VITEAZUL: BANUL l\IIHALCEA

Conferinţă ţinută la radio, în acelaşi ciclu „Eroi naţionali", rămasă în manuscris, în care
istoricul e·rocă pe cel mai preţios colaborator al lui Mihai Viteazul în politica sa transihăneanâ..

516
 O ŞCOALĂ DE LIMBĂ ŞI Cl:LTURĂ SLAYO::-;.\ L\ TÎRGOVIŞTE
ÎN TIMPl'L DOMNIEI LUI MATEI BASARAB

Articolul a fost publicat în Romanoslavica, Y, 1962, p. 183- 194 şi reprezintă o continuare

a cercetărilor lui Victor Papacostea privind istoria învăţămîntului românesc în timpul domniei
lui Matei Basarab, începute în studiul următor. Respingînd concluziile lui A. D. Xenopol, care
afirmase existenţa unei şcoli latino-sla•1e la Tîrgovişte, prin analogie cu cele de la Iaşi şi Kiev,
V. Papacostea analizează, în lumina unui text al misionarului Baksic, activitatea şcolii de
limbă şi cultură slavonă care funcţiona la Tîrgovişte în 1640. Această încercare de reorganizare
a învăţămîntului din Ţara Românească, din timpul lui Matei Basarab, corespundea biruinţii
vechii aristocraţii împotriva elementului grecesc. Deşi de scurtă durată, activitatea şcolii
menite să reînvie slavonismul ~n Ţara Românească, a a•rut şi o importantă contribuţie tipografică,
iar lexicoanele şi gramaticele apărute prin grija profesorilor şi ele·1ilor acestei şcoli au jucat un
rol hotărîtor pentru începuturile învăţămîntului limbii române.
Pentru o mai completă cunoaştere a problemelor umanismului românesc de limbă slavonă,
•iezi şi studiul amplu al lui Virgil Cândea, L'Huma11isme d'Udrişte Xăsturel et !'agonie des lettres
slavonnes en Valachie, în Rev. etud. sud-est europ., YI, nr. 2, p. 239-289, care adoptă
şi rezultatele lui V. Papacostea din aceste articole.

Vezi de asemenea, pentru o orientare mai largă. în problemele culturii vechi româneşti:
P. P. Panaitescu, Contribuţii la istoria culturii româneşti, Bucureşti, Editura Minerva, 1971
(Prefaţă, note şi bibliografie de Dan Zamfirescu). Recent, Virgil Cândea a reluat principalele
probleme ale umanismului românesc în volumul: Raţiunea dominantă. Contribuţii la isto1·ia
11ma11ismullli 1·omânesc, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1979, 381 p.

[ORIGINILE ÎNVĂŢĂMÎNTl'LUI SUPERIOR ÎN ŢARA ROMÂN~ASCĂ

Publicat iniţial în revista Studii, XIV, nr. 5, 1961, p. 1 139- 1 167, studiul a apărut,
în limba fra1iceză şi în primul număr al periodicului Revue des Etudes Sud-Est europeemies, I
no. 1-2, 1963, p. 7-39, deschizîrid o serie de articole privind istoria în•1ăţămîntului românesc
în secolele al XVII-iea - al XVIII-iea.
Combătînd o teză mai veche, după care în timpul domniei lui Matei Basarab, Muntenia
nu ar fi avut o şcoală înaltă, ca cea de la Iaşi, V. Papacostea studiază activitatea lui
Pantelimon Ligaridis şi Ignatie Petriţis, întemeietorii, la Tîrgovişte, la începutul acestei domnii,
a şcolii greceşti şi latine ( Schola greca e latina).
Şcoala nu mai fusese menţionată- pînă la acest studiu-nici în tratatele de istorie, nici
în sintezele de istoria culturii româneşti şi greceşti. Preocupat de interpretarea materialistă
a istoriei, autorul vede în apariţia acestei şcoli „expresia în suprastructura vremii a acelei vi-
guroase mişcări muntene pentru ieşirea din sistemul economic impus de cucerirea otomană".
Interesul studiului rezidă de asemenea şi în competenta încadrare a problemei în lupta.
dintre Reformă şi Contrareformă în Orient şi în analiza cauzelor adinci ale conflictului dintre
curentele ideologice de la Constantinopol, demers care se face pentru prima oară în istoriografia
românească.
Pentru alte aspecte ale activităţii lui Paisios Liga.ridis, vezi: Charalambos K. Papastathis,
Paisios Ligaridis ct la formation des relations .mtre l'Eglise et l'Etat en Russie au XVI I-e siecle
în Chyrillomethodianum, II, Salonic, 1972- 1973, p. 77-85.
Concluziile lui V. Pacostea au fost preluate de istoricii învăţămîntului românesc, vezi:
Ştefan Bârsănescu, „Schola greca et latina" din Tîrgovişte (1646-1651 ), în voi. Din istoria
pedagogiei româneşti, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1966, p. 191-213. Prof.

517
Ştefan Bârsănescu şi Pr. Florela Bârsănescu, Educaţia, invăţămîntiil, gfodirea politică din
România, Bucureşti, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, 1978, p. 25.

LA FONDATION DE L',,ACADEMIE GRECQUE" DE BUCAREST

LES ORIGINES DE L'ERREUR DE DATATION ET SA PENETRATION DAXS-
L'HISTORIOGRAPHIE

Acest amplu studiu, care în forma românească, lăsată de Victor Papacostea, avea peste
130 pag., a apărut în limba franceză, în Rev. etud. s11d-est europ., IV, no. 1-2, 1966, p. 115- 1-:15,
(I) şi IV, no. 3-i, 1966, p. 413-490, (II) după moartea autorului.
Reluarea problemei pe care o ridică - în lipsa unui document - data întemeierii acestei
înalte şcoli, Academia Domnească din Bucureşti - , i-a fost prilejuită lui Victor Papacostea,
ca şi în cazul studiilor privind originile învăţămintului superior din Ţara Românească din timpul
lui Matei Basarab şi articolului referitor la bursierii lui Petru cel Mare, de redactarea lucrării:
Istoria învăţămîntului în ţările române în epoca orînduirii feudale. Ţara Românească, secolul
a! XV II-lea. Acest text, rămas sub formă dactilografiată, a fost redactat în 1958 şi a servit ca
lucrare auxiliară la Tratatul de istoria României, fiind depus, de atunci, la Institutul de Istorie
„Nicolae Iorga".
Respingind atit data de 1679, cit şi pe cea de 1689, stabilite de istoriografia mai
veche, V. Papacostea propune, în lipsa unui act de fundaţie, reanalizînd documentaţia exis-
tentă, data de 1695 ca dată probabilă a întemeierii Academiei domneşti de la Sf. Sava. Această
concluzie, după care Academia ar fi fost întemeiată de Constantin Drîncoveanu, cu sprijinul
stolnicului Constantin Cantacuzino, a fost acceptată de G. Cronţ şi Ion Ionaşcu, precum şi
de Istoria României, voi. III, 1964 şi de Dan Zamfirescu, în notele sale la ediţia P. P. Pa-
naitescu, Contribuţii la istoria culturii româ11eşti, p. 614. Ariadna Camariano-Cioran combate
acest punct de vedere, considerînd că fondatorul şcolii a fost tot Şerban Cantacuzino. Vezi
lucrarea sa Les Academies prillcieres ... , p. 223-236. În legătură cu problema capitulaţiilor.
amintită în nota 55, vezi, pentru stadiul actual al cercetării: Şerban Papacostea, Tratatele Ţării
Rnmâneşti şi Moldovei cu Imderiul Otoman în sec. XIV -XV I. Ficţiune Politică şi realitate
istorică. În volumul Stat, societate, naţiune, Interpretări istorice Cluj-Napoca, 1982, p. 93-106.

DOI BURSIERI AI LUI PETRU CEL MARE LA ŞCOLILE DIN BUCUREŞTI

Apărut în Studii, XIV, nr. 1, 1961, p. 115- 121, articolul demonstrează prestigiul
de care se bucura, în timpul lui Petru cel Mare, mişcarea intelectuală din Ţara Romlnească.
Într-o notă din frumoasa sa lucrare despre Originile romantismului românesc, Bucureşti,
Editura Minerva, 1972, p. 625-626, Paul Cornea combate ca „puţin plauzibilă" afirmaţia lui
V. Papacostea că în vremea lui Brîncoveanu Academia din Bucureşti se situa la un „nivel
european". Citatul este luat din articolul de faţă şi considerat neconvingător, dind dovadă de
un „optimism de paradă". Credem că apariţia ulterioară a unei bogate bibliografii şi mai al{S
a lucrării fundamentale date de Ariadna Camariano-Cioran, Les Academies princieres de Bucarest
et de ]assy et leiirs professeurs, Salonic, 1974, 827 p. poate reabilita „nivelul european" al
acestei înalte şcoli.

AMINTIRILE UNUI CONTEMPORAN DESPRE PERSONAGIILE DIN „TRAGEDIA

MOLDOVEI"

Articolul, publicat în Balcania, IV, 1941, p. 543-564, analizează un .material inedit

din arhiva lui B. P. Haşdeu, în care un anonim comentează personajele din poemul lui Al. Bel-
diman (Jalnica tragedie a Moldovei). Pentru V. Papacostea, interesul pe care-Cprezintă acest
document este acel al unei mai obiective judecăţi istorice a eteriştilor, după atitudinea excesiv
de critică a unor comentatori ai epocii.

LA PE:N'INSULE BALKANIQUE ET LE PROBLEME DES ETUDES COl\IPAREES

Adevărat manifest-program al balcanologiei româneşti, acest text, publicat în revista

Balcania, YI, 1943, pp. III-XXI, pune bazele comparatismului balcanic, prin expunerea
sintetică a problematicii atît de complexe a acestei zone şi prin reliefarea factorilor de unitate
ai lumii balcanice.
Cîteva din principiile fundamentale ale acestui program au fost expuse de V. Papacostea,
în revista Libertatea din 20 iunie 1936. Fundamentînd ştiinţific ideea colaborării balcanice
învăţatul avea în vedere, fără îndoială, şi e·l'oluţia politicii internaţionale din preajma izbucnirii
celui de al doilea război mondial, care punea în pericol şi pacea şi independenţa popoarelor din
Pensinsula balcanică.

DESPRE CORPORAŢIILE MOSCOPOLENE

Studiul, publicat în Revista istorică romtină, IX, 1939, pp. 127- 136, continuă cercetările
lui V. Papacostea cu privire la dezvoltarea economică şi culturală a Moscopolei începute în
1931, oprindu-se la o instituţie căreia îi atribuie :un rol fundamental pentru înflorirea renumitului
centru aromânesc, şi anume corporaţiile moscopolene.
Reconstituirea modului de organizare şi de funcţionare a acestor corporaţii repre-
zintă - chiar şi pentru istoriografia greacă - una din primele încercări de acest fel. lntere~ul
acestor nuclee de viaţă autonomă grecească a fost demonstrat, în ultimele trei decenii, mai
ales de lucrările prof. Nicolaos Pantazopoulos, de la Salonic, într-o serie de lucrări privind co-
munităţile şi corporaţiile din Grecia în timpul Turcocraţiei.

THEODOR ANASTASIE CAVALIOTI. TREI MANUSCRISE INEDITE

Descoperirea, la Bucureşti, a trei texte inedite-Logica, Fizica şi Metafizica - repre-

zentînd cursurile ţinute de învăţatul moscopolean, însoţite de un larg comentariu al condiţiilor
social-economice cărora Ii s-a datorat înflorirea Moscopolei şi al importanţei sale pentru renaş­
terea popoarelor balcanice, a format obiectul tezei de doctorat a lui Victor Papacostea. Studiul
a apărut în două numere ale Revistei istorice române, Voi. I, 1931, pp. 383-402 şi voi. II
1932, pp. 59-82.
Într-o notă. recentă, Andrei Pippidi redeschide problema acestor manuscrise (Un manuscrit
de la „logique" de Theodore Cavalliotis, în Rev. etud. sud-est europ., XVII, nr. 2, 1979,
p. i 17-124).
Găsirea, printre hîrtiile rămase de la Nicolae Iorga, a unor fotocopii ale Logicei lui Ca-
valioti, trimise de cercetă.torul albanez llo Mitkei Qafezezi marelui istoric în 1937, îi permite
să. constate că., spre deosebire de manuscrisul Logicei descoperit de V. Papacostea, care poartă
data de 1755, cel indicat de Qafezezi datează din 1743.
A. Pippidi consideră deci că, prin aceasta, se modifică atît data de naştere a lui Cavalioti
(căci dacă s-ar fi născut în 1728, nu putea redacta şi preda Logica în 1743), dar mai ales con-
cluzia lui V. Papacostea cu privire la influenţa exercitată de E. Voulgaris asupra lui Cavalioti.
?n 1743, cînd este scrisă Logica lui Cavalioti, Voulgaris abia se întorcea din Italia, instalîndu-se

519
la !anina, iar cursul său - pe care în ipoteza emisă de V. Papacostea l-ar fi urmat Cavalioti-in-
cepe 10 ani mai tîrziu, în 1753. În concluzie, A. Pippidi consideră că lucrarea lui Cavalioti
„îşi datorează tendinţa sa ci filozofică» în sensul secolului al XVIII-iea", numai învăţăturii
profesorului său Sevastos Leontiades din Castoria, el însuşi adept al lui Malebranche.
Fără îndoială că ipoteza lui Andrei Pippidi este tentantă pentru istoria ideilor în Sud-
Estul european, sugerînd existenţa unui cerc de intelectuali formaţi de acest eclesiast culfr1at
care a fost Sevastos Leontiades. Dar nu o considerăm convingătoare, din următoarele mofr,.re:
În primul rînd, subliniem faptul că manuscrisul Logicei lui Cavalioti, descoperit de Victor Pa-
pacostea, este autograf şi are o dată completă: 5 februarie 1755, inspirînd deci mai multă încredere
decît copia găsită de Qafezezi, a cărei dată nu a fost deci scrisă de autorul lucrării, ci de
un elev sau de un copist care notează numai anul: 17-43. Dealtfel, curînd după apariţia tezei
lui Papacostea, E·,.rloghios Kurilas publica la Atena o cuprinzătoare monografie, llfoscopole
şi noua sa Academie ( 193'4), în care îşi însuşea întru totul concluziile istoricului român, preCizînd
că paginile pe care el însuşi le dedică învăţămîntului şi întregii acfr1ităţi a lui Cavalioti „sint
scrise pe baza acestei monografii" (p. 293).
În al doilea rînd, nu trebuie să credem că Th. A. Ca·1alioti trebuia să aştepte, pentru
a cunoaşte cursul de logică al lui Voulgaris, anul 17 53, cînd îşi începe acesta activitatea la şcoala
de la Muntele Athos. Ştim de la George Zaviras (Nta ·~ fi '.EAJ..flVLKOV 8ta-rpov, Atena
1972, p. 199-200, ediţie anastatică), că în 17-40 Voulgaris era numit profesor la şcoala lui
l\Iaroutis de la !anina şi preda, deci, de trei ani, în 17-43. Şi Ariadna Camariano-Cioran susţine
că Logica lui Voulgaris „deşi a fost publicată în 1766, fusese scrisă cu mult înainte de aceastd
dată şi difuzată printre ele'li sub formă de manuscris". Luind în considerare şi faptul că tra-
ducerile de lucrări filozofice pe care le făcuse Voulgaris în vederea redactării Logicii, au fost
realizate intre anii 17-40- 17 50, „se poate admite că Logica, predată la Ia ni na şi apoi la Academia
atonită (în 1753), a fost elaborată în această perioadă". (Les Acadbnies princieres de Bucarest
et de ]assy et leurs professeurs), Salonic, 197'4, pp. 196- 197.
Din moment ce, în 17-42, Voulgaris preda la şcoala din !anina, aşa cum afirmă şi alţi neo-
elenişti (Constantin N. Sathas, NEoEllflVlKÎI q>LÂOÂC>yia, Atena, 1868, p. 567; Borje Knos
L' Histoire de la littirature 11eo-grecq11e, Stockholm, 1962, p. 505). ni se pare mult mai plauzibil
ca Logica lui Cavalioti să fi fost redactată sub influenţa acestui curs.
În concluzie, considerăm că ipoteza susţinută de A. Pippidi poate modifica data naşterii
lui Cavalioti care, dealtfel, nu este considerată ca o dată certă de nici unul din biografii săi,
anul 1728 fiind dedus de către aceştia şi nu găsit într-un document. O dovadă a acestei incer-
titudini privind anul naşterii lui Cavalioti ne-o dă chiar A. Pippidi, într-o notă din acest articol,
în care citează opinia lui Henri Boissin, care indică anul 1718.
Dar, din cele de mai sus, reiese clar că filiaţia spirituală Voulgaris-Cavalioti stabilittJ
de Papacostea rtJmîne de necontestat, chiar în ipoteza în care am considera mai certă data de
1743 de pe copia Logicei lui Cavalioti, decît cea de 5febriiarie 1755, scrisă de mina învăţa­
tului moscopolean pe manuscrisul original descoperit de V. Papacostea. Am văzut că Voulgaris
îşi ţinea cursul de Logici! încă din 17-40 şi că, deci, în 17-43, Cavalioti îşi putea redacta cursul
său sub influenţa ideilor lui Voulgaris.

În ce priveşte rolul hotărîtor pe care A. Pippidi i-l atribuie lui Sevastos Leontiades in
formarea lui Cavalioti, ţinem să subliniem următoarele: Deşi acest cleric era tot un discipol
al lui Methodie Anthrakites (aşa cum precizează şi V. Papacostea în studiul său), lucrările sale
nu au caracterul novator, opus aristotelismului, pe care îl găsim în scrierile învăţatului mosco-
polean. Acesta, „ca şi magistrul său Voulgaris era categoric împotriva . neo-aristotelis"
mului." (A. Camariano-Cioran, op. cit., p. 199, apud V. Papacostea) ..Cele cîteva. lucrări
ale lui Leontiades sînt discursuri bisericeşti, însemnări şi epigram~ în stil cl~ic (C. Sathas,

520
pp. 181- 182) şi nu trădează noutatea gîndirii sale. Rămînem deci, în interpretarea spiritului
în care scrie Cavalioti, la caracterizarea lui Victor Papacostea, care spune că acesta „a primit
în prima parte a carierii lui, puternica înrîurire a lui Evglienie Voulgaris."

POVESTEA UNEI CĂRŢI.

PROTOPIRIA LUI CAV ALIOTI „EIN UNICUM"

Articolul, publicat în volumul Omagiu lui Const. Kiriţescu, Bucureşti, 1937, p. 665-67-4,
face o analiză erudită a importanţei pe care a avut-o publicarea de către Theodor Anastasie
Cavalioti, a unui manual elementar, înzestrat cu un vocabular greco-aromâno-albanez, pentru
lupta politică şi viaţa culturală a popoarelor balcanice. Se demonstrează convingător că aceasta.
a însemnat un act de curaj din partea învăţatului moscopo.ean, care opunea atitudinii re-
trograde a clerului grecesc, concepţia unui fost elev al lui Voulgaris şi al universităţilor germane,
sprijinind tendinţele de renaştere naţională ale popoarelor balcanice.
Ca şi studiul de mai sus şi acest articol este utilizat de E·1. Kurilas în monografia.
citată (p. 290-292).

PENTAGLOSARUL LUI NICOLAE IANOVICI

Scurt articol, publicat în Revista istorică română, 1939, pp. 3 H-322, în care se prezintă.
dicţionarul în cinci limbi al lui Nicolae Ianovici. Ca şi vocabularul în trei limbi al lui Ca·1alioti
şi tetraglosarul lui Daniil Moscopoleanul, dicţionarul lui Ianovici a îndeplinit, în primul rind,
un rol funcţional pentru şcolile din mediul polietnic al Imperiulu~ habsburgic. În al doilea rînd,
Ianovici a vrut să arate românilor de la Sudul Dunării că limba lor se trage din limba latină..
Totodată., iniţiativa lui lanovici exprimă momentul de mare ascensiune la care ajunsese
burghezia macedoromână din Imperiul habsburgic.

CÎTEVA NOTE ASUPRA FAMILIEI SIN.\ (1788-1876)

Articolul, publicat în Revista Macedoromână, voi. II, 1930, nr. 1, pp. 78-83, conturează
rolul macedoromânilor şi, în special, al familiei Sina, în mişcarea capitalistă a veacului al
XVIII-lea şi al XIX-lea din Imperiul habsburgic. Se semnalează şi iniţiativa lui Cuza-\"odi,
care caută să-l atragă pe Sina în viaţa economică a Principatelor.

PASSIONIŞTII ÎN BULGARIA ŞI MUNTENIA

EPISCOPUL FRANCISC FERRERI ( 1740-1813)

Articolul, apă.rut în Balcania, II-III, 19H, 21 pag. este O: continuare a studiului

Papa Piu V I I şi Francisc Ferreri, episcop de N icopole şi administrator al il111nteniei, în Revista
istorică română, XI, 1925, nr. 10- 12, pp. 289-297 şi se referă la acţiunea ordinului catclic
al passioniştilor pentru întărirea propagandei catolice în Bulgaria şi Ţara Românească, ţinuturi
aflate sub jurisdicţia episcopului de Nicopole, Francisc Ferreri.
Pentru propaganda catolică în Peninsula Balcanică, vezi şi: I. Radoni4!:, Rimska krmja
i ju!noslovenske zemlje od XVI do XIX veka, Beograd, 1950; Pentru Bulgaria, vezi şi
N. Milev, J(atoliikata propaganda v Bdlgarija prez XV II vek. Istorilesko izsledvane i prilolenija,
Sofia, 1914. Aceste informaţii bibliografice ne-au fost comunicate de Anca Tanaşoca, căreia.
îi mulţumim şi pe această. cale.

521
 YIEŢILE SCLTANILOR, SCRIERE IXEDIT.\ A LUI
DIONISIE FOTINO

Studiul, apărut în Revista istorică română, I\", 1934, pp. 175-214, este o amplă analiză
a manuscrisului lui Dionisie Fotino, cuprinzînd vieţile sultanilor de la Orkhan pînă la Mahmud
al II-iea ( 1808). \". Papacostea consideră această lucrare, a patra în acest gen în istoriografia
română, primele trei fiind: scrierea anonimă descoperită la M-rea Caşin, Istoria Imperiului
otoman de Dimitrie Cantemir şi I stor ia otomănească a foi I enăchiţă Văcărescu.
Studiul aduce şi o serie de contribuţii biografice, face ·o caracterizare a concepţiei istorice
a autorului şi unele precizări cu privire la izvoarele folosite de acesta.
Cunoscutul istoric grec Nicolae Svoronos a răspuns cu un lung articol 'OAtovucrL~
q>t•Jt&LVoc; icalt6 ic;toptKO"( au't.D;U Upyov, în EUpytKa, I, 1938, pp. 133- 178, în care face
cunoscute rezultatele lui \". Papacostea. în această problemă, combătînd unele identificări de
izvoare turceşti.

DATE xm:A DESPRE \"!AŢA ŞI OPERA LL"I DIONISIE FOTINO

Aceste elemente noi în caracterizarea lui Dionisie Fotino au fost publicate în Balcania,
\"II, 2, 1944, pp. 311-331, ele referindu-se la cariera de profesor de muzică orientală a lui
Fotino în Ţara Românească, la opera sa muzicală şi la ideile şi sentimentele româneşti ale isto-
ricului, prieten apropiat al lui Constantin Filipescu, şeful partidei naţionale care lupta pentru
reinstaurarea domniilor pămintene.

ILIE FOTINO

Acest studiu monografic, publicat in Revista istorică română, IX, 1939, p. 88- 126,este
întocmit pe baza unui caiet de însemnări al istoricului grec, nepotul lui Dionisie Fotino, găsit
de \"ictor Papacostea în arhiva familiei din Bucureşti, manuscris a cărui traducere este pu-
blicată. în anexă. În afară de contribuţiile biografice din prima parte, studiul oferă importante
precizări asupra operei istorice a lui Ilie Fotino. Ră.spunzind unor afirmaţii exagerate ale lui
N'. Svoronos, din articolul amintit, V. Papacostea restabileşte adevărul în privinţa atitudini.i
lui Dionisie şi Ilie Fotino faţă de Tudor Vladimirescu şi reconstituie principalele surse ale operei
lui Ilie Fotino, dovedind că afirmaţia lui Svoronos după care acesta ar fi utilizat exclusi·1
materiale lăsate de Dionisie Fotino, nu este justificată.
Pentru cercetă.rile româneşti recente privind opera lui Dionisie Fotino, vezi: l\[. Carataşu,
Dionysios Photinos de Patras et son „Histoire de l'Ancie1me Dacie" (La genese d'une oe11vre
fondamentale, în „Ilpaicttica A'At&Svo11c; E't"(&c5ptov Il&M>7tOVVTtcnaicii'.lv Eitouc5ii'.lv", II,
p. 103- 112, Emanuela Popescu-Mihuţ, Encore une preuve de la diffusion du Manuel de Lois
rtidigl par Michel Phcteinopoulos en 1766, în Rev. ltud. sud-est europ„ XIX, nr. 2, 1981, p. 379-
390.

SUR L'ABECEDAIRE ALBANAIS DE VECHILHARDGI

În revista Balcania, I, 1938, pp. 248-252, a apă.rut acest scurt articol, care continuînd
cercetarea lui Th. Capidan (Contribuţia Romdnilor la renaşterea Albaniei, în Graiul ronidnesc
II, 1, 1928), asupra abecedarului alcătuit de patriotul albanez, aduce noi elemente, datorită

522
unui document găsit la Biblioteca Academiei Române, care exprima puternicul ecou trezit
de difuzarea acestui abecedar în rîndurile populaţiei din Coriţa.
Rezultatele lui Victor Papacostea în privinţa activităţii revoluţionare a lni Nawn
Vechilhardji au fost preluate de cercetători, fiind multă vreme singurele informaţii cunoscute
despre martirul renaşterii albaneze.
În ultima vreme, au apărut însă o serie de lucrări cu această temă, dintre care cităm pe
cele mai importante, mulţumind colegei noastre. Cătălina Vătăşescu, pentru indicarea lor: lslami
Myslim, Naum Veqilharxhi, ]eta, vefrimtaria dhe pikepamjet e tij arsimore-kulturale dlze politik,
Tirana, 1967; vezi şi ediţia aceleiaşi lucrări din 1978, apărută la Pristina, cu bibliografia la
zi; - Faensen Johannes, Die albanische Nationalbewegung, Berlin, 1980. Lucrarea are un
capitol despre Xaum Vechilhardgi, cu o bibliografie la zi.

P AGIN I DE SP R E I ST O R I O GR AF I A R O l\L\ N E A S C ..\

OPERA LtTI CONSTANTIN GIURESCU ŞI DEZVOLTAREA IDEILOR POLITICE

LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XX-LEA

Articolul - iniţial o conferinţă rostită la radio în august 1943 - este publicat în volumul
omagial C. Giurescu, Bucureşti, 1944, p. 78-89. Încadrarea operei fostului său profesor în
curentele de idei ale timpului îi dă posibilitatea autorului să schiţeze, într-o formă concentrată,
cele două faze prin care trece istoriografia românească la sfîrşitul secolului al XI X-lea şi în
primele decenii ale secolului al XX-iea.
Geneza preocupărilor de istorie socială ale lui Constantin Giurescu este pusă în legătură
cu frămîntările societăţii româneşti din perioada 1907- 1915, cind se pregăteau marile reforme
şi se dezbătea problema ţărănimii. Studierea ştiinţifică a claselor sociale se impunea tocmai
pentru a se înlătura tezele - inspirate de vechea concepţie romantică a lui N. Bălcescu - despre
rumânie, avînd şi menirea de a înlătura drepturile excesive acordate păturii urbane în 1866.
Pentru punctele de vedere ale cercetării mai noi, cu privire la chestiunea ţărănească, vezi
bibliografia dată de Gh. Cristea în Contribuţii la istoria problemei agrare în România, învoielile
agricole (1866-1882 ). Legislaţie şi aplicare, Bucureşti, Editura Academiei R.S.R., 1977. Vezi
şi Şt. Ştefănescu şi Damaschin Mioc, Ţărănimea din Ţara Românească şi Moldova în veacul
al XV Ii-lea, în ReVista de istorie, 12/ 1979, pp. 2 285-2 304, Z. Ornea, Semdnătorismul, Bucu-
reşti, Editura Minerva, 1971, 423 p; Idem, Poporanismul, Bucureşti, Editura Minerva, 1972,
.531 p; N. Iorga, O luptă titerară, I, Ediţie de Valeriu Râpeanu şi Sanda Râpeanu, Bucureşti,
Editura Minerva, 1979, studiul introductiv·.
 BIBLIOGRAFIE

1. Papa Piu V I I şi Francisc Fenni, episcop de N icopole şi administrator al 1llm1tcniei, în

Revista istorică, IX, 1925, nr. 10- 12, pp. 289-297.
2. Trecerea românilor din Cazaua Silistrei sub exarhattll Bulgariei, în Grailll Românfsc, II,
1928, nr. 8, pp. 1-8.
3. Despre românii desnaţio11alizaţi dintl'e Ruscittc şi Silistrn, în G1·aiul Românesc, 111, 1929,
nr. 1, pp. 1-5,
4. Î11sem11ările lui Ioan Şom11-Tomescu cu privire la arhimandritul Averchic, în R!Vista Aro-
mânească, voi. J, 1929, pp. 38-56.
5. Conflict aromâno-bulgar la Veles, nlatat de un diplomat austriac, în Revista Aromân<auă,
voi. I, 1929, nr. 1, pp. 66- 73.
6. Documente aromâneşti dintre 1860-1870, în Revista A românească, voi. I, 1929, nr.· 1,
pp. 81-87 şi nr. 2, pp. 168-177.
7. O 11araţiu11e bulgară despre aromânii din regiunea Ohrida-Monastir, în Revista Aromânească,
voi. I, 1929, nr. 2, pp. 137- 147.
8. Aromânii la Kraguievatz, în Revista Arom8nească, voi. I, 1939, nr. 2, pp. 202-204.
9. Revoluţia din 1821 privită de un misionar catolic, în Revista istorică, XV, 1929, nr. 1-3.
pp. 8-13.
10. O listă de întemniţaţi olteni ( 1823), în B1dttinul Comisiei isto1·ice a României, voi. 8, 1929,
pp. 17-25.
11. Yocabularnl co11ve11ţio11al al d-lui H. R. Suii, în Revista Macedoromână, voi. II, 1930, nr. l,
pp. 36-47.
12. Citeva 1wte asupra familiei Si11a, în Revista Macedoro1nâ11ă, voi. II, 1930, nr. 1, pp._78~83.
13. C11za Vodli călt'e baron Sitza. Scrisoare, în Revista Macrdonmână, voi. II, 1930, nr. 1,
p. 109.
14. Căpitan a1·omân fo EtEl'ie - mort la Iaşi 1821, în Revista Mae<dc1c1r.âl1ă, vql. II, 1930,
nr. 1, pp. 109- 110.
15. Ştiri polone despre A11d1·ei Şa.g1111a, în Revista Macedoro111â11ă, voi. II, 1930, nr. l, pp. 117- 119,
16. },[emoriul macedoromânilor către Napoleon III, în Revista Macedoromână, voi. III, 1931,
nr. 1-2, pp. 3- 1.5.
17. Theodor Anastasie Cavaliotti. Trei manuscrise inedite, în Rrnista istorică 1·omâ11ă, I, 1931,
pp. 383-402 şi II, 1932, pp. 59-82.
18. l'ieţile sultanilor. Scriere inedită a lui Dionisie Foti110, în Revista istorică română, IV, 1934,
pp. 175-2 li.
19. Ştefan Zelctin ( 1882-1934 ), în RlVista istorică 1·omâ11ă, IV, 1934, pp. 430- 431.
20. O istorie a tHrcilor Îll româucşte, în Rtvista istorică română, Y- \"I, 1935- 1936, fasc. 1-i,
pp. 393-399.
2 I. Balca11ia, în Libertatea, 20 iunie 1936.

524
 22. Două lămuriri, în Revista istorică română, VII, 1937, fasc. 1-2, pp. 249-251.
23. Povestea zmei cărţi. Protopiria lui Cavalioti, în Omagiu lui C. Kiriţesw, Bucureşti, 1937,
pp. 665-674.
24. La Peninsule Balkanique, în Balcania, I, 1938, pp. III- VII.
25. Esquisse sur les rapports entre la Roumanie et l' Epire, în Balcania, I, 1938, pp. 230-244.
26. Sur l'a'Jecidaire albanais de Vechilh~rgi, în Balcania, I, 1938, pp. 248-252.
27. Despre corporaţiile moscopolene, în Revista istorică română, IX, 1939, pp. 127- 136.
28. Pentaglosarul lui Nicolae Ianovici, în Revista istorică română IX, 1939, pp. 314,.-322.
29. Ilie Fotino. Contribuţiuni biografice. Precizări asupra operei istorice, în Revista istoricei
română, IX, 1939, pp. 88- 126.
30. Passioniştii în Bulgaria şi Muntenia, în Balcania, II-III, 1939-1940, pp. 250-271.
31. Amintirile unui contemporan despre personagiile din „ Tragedia Moldovei", în Balcania, IV,
1941, pp. 543- 564.
32. Les deux Hongries, în Revue du Sud-Est wropeen, VIII, 1941, pp. 52-67.
33. Ştiri din presa rusă cu privire la tulburările revoltrţionare din 1821, în Revista istorică roma mi,
XI-XII, 1941-1942, pp. 308-313.
34. Un observator prusian în Ţările Române acum un veac, Bucureşti, 1942, 97 p.
35. D;mitrie Cantemir. No!e pzntru un portret, în Familia, 77, 1942, pp. 3- 10.
36. Voievozi şi cnezi, în Familia, 78, 1943, pp. 3-15.
37. La Peninsule Balkanique et le probleme des etudes comparees, în Balcania, VI, 1943, pp. III-
XXI.
38. Deux documents a11tographes de Moschopolis, în Balcania, VI, 1943, pp. 520-523.
39. Opera lui Constantin Giurescu şi dezvoltarea ideilor politice la începutul secolului XX, îa
!n amintirea lui C. Giurescu. La 25 ani de la moartea lui (1875-1918), Bucureşti,
19H, pp. 79-89.
iO. Date nouă despre viaţa şi opera lui Dionisie Fotino, în Balcania, VII, 2, 19H, pp. 311-33 l.
i 1. La participation de l'ecrivain albanais Vechilhargi a la revolution de 1821, în Balcania, VIII,
1915, pp. 187 - 191.
42. Doi bursieri ai lui Petru cel Mare la şcolile din Bitcureşti, în Studii, XIV, 1961, nr. 1, pp. 1 U-
12 l.
i3. Gh. Kleobulos din Filipopole, primul învăţat grec şi pedagog ignorat (recenzia cărţii lui C.
Sakkas), în Studii, XIV, 1961, nr. i, pp. 1062- 1069.
i4. Originile învăţămtntului superior în Ţara Românească, în Studii, XIV, 1961, nr. 5, pp,
1139-1164.
iS. Maniiscrise greceşti din arhive striline relative la istoria romînilor, în Revista A rliivelor, IV•
1961, pp. 274-286.
i6. O şcoald de lim)ă şi rnltură slavon~ la Tirgovişte în timpul domniei lrii Afotei Basarab, în
Romanoslavica, V, 1962, pp. 183- 194.
i7. Les origines de l'enseignement supericur en Valachie, în Revue des etudes sud-est eurnpee1rnes,
I, 1963, nr. 1-2, pp. 7-iO.
i8. La fondation de l'Academie grecque de Bucarest. Les origines de l'erreur de datatio11 et sa
penetration dans l'l1istoriograpliie, în Revue des etudes sud-est europee1rnes, IV,
1966, nr. 1-2, pp. 115- 146 şi 3- 4, pp. 413- 4.36.

525
 LISTA MANUALELOR ŞCOLARE
ÎNTOCMITE DE VICTOR PAPACOSTEA

1. V. Papacostea şi Petre Petrescu. Carte de citire pentru clasa a II-a primară, Ed. I, Craiova
1927, 230 p.
2. V. Papacostea şi Petre Petrescu, Carte de citire pentru clasa a III-a primară, Ed. I, Craiova,
1927, 230 p.
3. V. Papacostea şi Ioan Dumitraşcu, Carte de citire pentru clasa a IV-a primară, Ed. I,
Craiova, 1927, 322 p.
i. V. Papacostea şi Ioan Dumitraşcu, Exerciţii de compunere şi gramatică pentru clasa a III-a
primară, Ed. I, Craiova, 1927, 72 p.
5. V. Papacostea şi D. Romanescu, Geografia judeţului Dorohoi pentru clasa a II-a primară,
Ed. I, Craiova, 1927, i8 p.
6. V. Papacostea şi P. Petrescu, România. Carte de geografie pentru clasa a III-a primară,
Ed. I, Craiova, 1927, 109 p.
7. V. Papacostea şi Ioan Clinciu, Istoria antică pentru clasa a IV-a secundară, Ed. I, Duc.
1929- 1930, 279 p.
8. \'. Papacostea şi Ioan Clinciu, Istoria veche şi istoria medievală pentru clasa I secundară,
Ed. I, Bucureşti, 1929- 1930, 188 p.
9. V. Papacostea şi P. P. Panaitescu, Istoria veche pentru clasa I secundară, Ed. I, Craiova,
1929- 1930, 177 p.
10. \'. Pa pacostea şi P. P. Panaitescu, Istoria medievală şi modernă pentru clasa a II-a secundară,
Craiova, 1943, 221 p.
11. \'. Papacostea şi P. P. Panaitescu, Istoria modernă şi contemporană pentru ci, a III-a se-
cundară, Craiova, 1943, 231 p.
12. \'. Papacostea şi P. P. Panaitcscu, Istoria popoarelor vechi pentru clasa a V-a secundară;
Craiova, 1943, 260 p.
13. \'. Papacostea şi P. P. Panaitescu, Istoria evului mediu şi modern pentru clasa a VI-a se-
cundară, Craio·1a, 1943, 336 p.
 CUPRINS

Victor Papacostea - :Kote pentru un portret de Nicolae Şerban

Tu~~ 5
Notă asupra ediţiei 42

ISTORIA ROMÂNILOR

Curs de Istoria românilor:

Sfîrşitulsecolului al XVII-iea
începutul secolului al XVIII-iea 45

Istoria românilor de la 1677 înainte 47

Istoria românilor de la 1693 înainte 127
Voievozi şi cnezi 225
J1ihai Viteazul 235
Un colaborator al lui Mihai Viteazul: banu] Mihalcea 241
O şcoală de limba şi cultura slavonrt la Tîrgovişte în timpul domniei
lui Matei Basarab 247
Originile învăţămîntului superior în Ţara Românească 259
La fondation de l' „Academie Greque" de Bucarest. Les origines
de l'erreur de datation et sa penetration dans l'historiographie 283
Doi bursieri ai lui Petru cel Mare la şcolile din Bucureşti 330
Amintirile unui contemporan despre personajele din „Tragedia
Moldovei" 335

ISTORIE BALCANICĂ

La Peninsule Balkanique et le probleme des etudes comparees 345

Despre corporaţiile moscopolene 358
Teodor Anastasie Cavalioti. Trei 'manuscrise inedite 365
Povestea unei cărţi. Protopiria·:fui Cavalioti „Ein unicum" 387
Pentaglosarul lui Nicolae lanovici , 406
Cîteva note asupra familiei Sina (t 788-1876) 411
 Pasioniştii
în Bulgaria şi l\fontenia. Episcopul Francisc Ferreri
( 17 40- 1813) 416
\"ieţile sultanilor - scriere inedită a lui Dionisie Fotino 431
Date nouă despre viaţa şi opera lui Dionisie Fotino 463
Ilie Fotino 477
Sur l'Abecedaire albanais de Vechilhardgi 499

PAGINI DESPRE ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ

Opera lui Constantin Giurescu şi dezvoltarea ideilor politice la

începutul secolului al XX-lea 505

Xote şi comentarii de Cornelia Papacostea-Danielopolu 515

Bibliografie 524

,\
~\
.\
LECfOR: ~!ARI AXA IOC'<ESCU
TEHKOREDACTOR : ELEKA PREDA

~\
.'\PARUT: 1983. BUN DE TIPAR: 1.03.1983. COLI DE TIPAR 33.
\. TIPARUL EXECUTAT SUB COMANDA NR. 1372 LA
!~TREPRINDEREA POLIGRAFICĂ .13 DECEMBRIE 1918".
\/ STR. GRIGORE ALEXANDRESCU 89-97.
BUCUREŞTI,
REPUBLICA SOCIALISTA ROMÂNIA