Sunteți pe pagina 1din 204

ACADEMIA ROMÂN Ă

STUDII ŞI CERCETĂRI

XXV

ION GHICA SCRIITO.RUL


-- C U PRILEJUL UNOR TEXTE INEDITE-

DE

N. GEORGESCU-TISTU

M ONIT OR U L OFI C I AL D E P OZIT UL GENE RAL


ŞI IMPRIMERIILE STATULU I
I.M P R 1 M ERIA NAŢIONAL A I
BUCUREŞTI
CART EA
B - DUL
ROMÂNEASCĂ
ACADE MIE r, 3-5

193 5

www.dacoromanica.ro
N. Georgescu-Tistu, Ion Ghica scriitorul. I.

11
/, L s .

Ion Ghica pe la 1875. Iscdlitura lui. Din albumul Prima Societate


de Credit Funciar Romdn din Bucuresci. Aniversarea primilor 25 ani
ai Societdtei, 1873 1898. Membrii consiliului de administratie ti direc-
torii. Academia Romans, sectia stampelor, cota: III-208, foaia 3 recto.

A. R. Studii Si Cerceldri, XXV.

www.dacoromanica.ro
ACADEMIA ROMANA
STUDII SI CERCETA.RI
X_X V

ION GHICA SCRIITORUL


CU PRILEJUL UNOR TEXTE INEDITE -
DE

N. GEORGESCU-TISTU

MONITORUL OFICIAL DEPOZITUL GENERAL


$1 IMPRIMERIILE STATULUI C AR T E A R OMA.NE AS C A
IMPRIMERIA NATIONALA B-DUL ACADEMIEI, 3-5
BUCURE$TI
1935

www.dacoromanica.ro
PREFATA
Intre manuscriptele pe care le pose& Academia Romana,
se afla, de curand inventariat 1), un caiet cartonat, bine
pastrat, dela Ion Ghica, omul politic si scriitorul cunoscut.
Se poate spune : cu adevarat cunoscut ? Indoiall fireasca,
fiindca de numele lui se mai pomeneste din cand in cand
in ziare si reviste, din scrierile lui se citesc curent numai
unele fragmente, iar daca ai vrea sa stii ceva temeinic si strans
la un loc printr'o staruinta meritata de o asemenea perso-
nalitate cu mare rol in cultura noastra, n'ai unde gasi.
Fireste, o monografie asupra unei individualitati ca Ion
Ghica, atat de complexa si de intretesuta cu aproape intreaga
noastra istorie din veacul trecut, o privire de ansamblu asupra
unei activitati raspandite in multiple domenii, la prima
vedere disparate, nu e lucru usor. Si nu e astfel mai ales din
lipsa marturiilor adunate, coordonate si lamurite. Am socotit
deci ca e folositor sa dau la iveala cele scrise in acest caiet, plin
de informatii pretioase, lamuritoare pentru epoca framantata
de dupa revolutia din 1848 si Inca nepublicate, pe cat stiu.
Materialul cuprins in acest manuscript e insa asa de in-
tins si de variat, incat mi-a impus o grupare a lui, iar dife-
ritele parti le voiu tipari treptat. Nu m'am putut opri, in
primul entuziasm la gasirea manuscriptului, sa scot o bu-
cata si s'o public 2). Ion Ghica, din postul lui dela Constan-
tinopol de informatie si propaganda romaneasca, se adre-
seaza cat mai multor persoane si stim ca avea foarte multe

1) Ms. 5040 rom.: Ion Ghica. Copii de scrisori cAtre diferite personalitati, dintre
anii 1849-1859; note, memorii, etc. In limba francezA. Sec. XIX. in-folio mic.
Foi 405.
2) Sub titlul Ion Ghica fi Italia. Un memoriu in ziarul Concordia la x849, in
Roma, an. XIII ( L933), P. 4-8.

www.dacoromanica.ro
6 PREFATA

legaturi prieteni on simple cunostinte, romani si straini,


particulari sau in posturi oficiale inalte, oameni politici,
militari, scriitori, in sfarsit tuturor si oriunde putea nadajdui
un sprijin sau preveni o lovitura in marea problema ce-1
framanta pe el si pe toti emigrantii romani : soarta tarilor
noastre dupa inabusirea revolutiei dela 1848. Ce se petrece
in tam for drags, parasita in voia armatelor de ocupatie ru-
sesti si turcesti ? Ce vor hotari Petersburgul si Constanti-
nopolul ? Vor interveni Marile Puteri europene si in fo-
losul cui ? Revolutia ungara, mai rezistenta si un timp cu
sorti de izbanda, va intinde mana frateste Romanilor din
Ardeal sau va aduce o apasare si mai grea asupra lor ? Dupa
potolirea miscarilor revolutionare, alte griji : dad. Napo-
leon al III-lea va ajuta pe Romani, daca razboiul Crimeii
va inlesni revendicarile nationale ale Romanilor si mai ales
unirea lor... si asa mai departe.
In vartejul acesta de situatii care se schimbau dintr'o zi
in alta, Ion Ghica scruteaza imprejurarile in tot ce puteau
aduce ele pentru cauza romans, se intereseaza de starile din
tars si cauta sa le influenteze in bine prin amicii care ii ra-
masesera acolo, incearca sa organizeze pe tovarasii emigranti
pentru ca actiunea lor, unitara, sä fie mai eficace, is contact
cu vecinii unguri si poloni, cautand aliante utile. Raspan-
deste imprejur atata incredere, incat patriotii romani, in
clipele de descurajare, it socotesc ca pe singurul in stare sa
mantue neamul 1).
Din cele peste o suta de bucati : scrisori, memorii, arti-
cole, notice, cuprinse in manuscriptul nr. 5040 rom. al Aca-
demiei Romane, am ales deocamdata 18, cele care au un
caracter personal mai evident, de unde se pot intregi cu-
nostintele prea reduse pans acum asupra vietii sbuciumate
a lui Ion Ghica si se poate contura mai precis sufletul lui.
Desi toate bucatile sunt scrise in limba franceza, obisnuita
in corespondenta diplomatica si pe atunci si in cea privata
a paturii culte, macar la noi, nu mai putin apare literatul
1) E cunoscut apelul lui C. A. Rosetti catre Ion Ghica: t Sileste-te to cel putin
sa" scapi biata lard, caci noi suntem ticalosii ticalosilor 1 ro, v. introducerea la Ion Ghica,
Scrisori cdtre V. Alecsandri, ed. Biblioteca pentru toti, nr. 224-225, p. IV.

www.dacoromanica.ro
PREFATA 7

si cronicarul sfatos, cunoscut si gustat din stiutele Scrisori


cdtre Vasile Alecsandri. Haina e alta, dar modelul e acelasi,
dela mesterul francez care a condus mana tremuratoare a
literaturii noastre culte, cand invata sa scrie.
Unele din lucrarile lui Ion Ghica socotite ca pierdute, de
exemplu o scrisoare catre Grigore Alexandrescu poetul 1),
ies la lumina in volumul de fats 2).
Am avut pe alocuri dificultati in lectura textului. Co-
pistul nu prea stia bine nici limba franceza, asa ca mi-am
permis sa indrept greselile evidente de ortografie, nici impre-
jurarile din tars (unele numiri romanesti sunt stalcite). Scrisul
e de aceeasi mana 3) peste tot. Uneori a intervenit Ghica
insusi, a corectat unele cuvinte, a pus un titlu sau o adresa
si a iscalit unele bucati 4).
Din publicatiile lui Ion Ghica, din putinul ce s'a scris
despre el si din ce reiese in urma lecturii scrierilor inedite
cuprinse in manuscriptul nr. 504.0 rom. si in alte cateva
manuscripte tot din depozitul Academiei Romane, pe care
le voiu cita la locul cuvenit, am alcatuit lucrarea de fata,
impartind-o in : A. Vieata lui Ion Ghica, B. Opera, in deosebi
cea literara, C. Anexe : i8 scrisori inedite de Ion Ghica si
D. Bibliografia scrierilor lui si a ce s'a publicat despre el.
Imi ramane sa multumesc calduros d-lor Nicu, Scarlat si
*erban Ghica pentru pretiosul concurs ce mi-au dat de
indata ce le-am anuntat gasirea manuscriptului inedit dela
Academia Romans si intentiunea de a scrie o carte despre
gloriosul Domniilor-Lor tats si bunic.
.1 lunie 1935.

1) Scrisorile lui Ion Ghica catre Alexandrescu par a se fi pierdut, zice E. Lovi-
nescu, Scrisorile lui Grigore Alexandrescu cdtre Ion Ghica, in Convorbiri literare,
an. XLV (191 I), p. 879.
2) Nr. IV din Anexe, v. mai jos, p. 128-131.
2) V. plan9a nr. V.
4) La inceputul lui Iulie 1849, Ion Ghica scria lui N. Balcescu: s...pot trimite
copii, fiinda am pe loran, care m'ajut6 la scris k), v. Amintiri din pribegia dupd 1848,
ed. Socec, 1889, p. 335. loran era inginer, emigrat dupa 1848. SI fie el copistul ?

www.dacoromanica.ro
CUPRINSUL
PREFATA .

A) VIEATA
Pag.
I. EPOCA DE PREGATIRE II

1. Familia xt
2. $coala facuta in tax% 14
3. Studiile la Paris 15

II. IN SLUJBA LIBERTATII $1 A UNIRII 20


4. Planuri de lucru. . Fratia 20
5. Prietenia cu Grigore Alexandrescu 2I
6. Profesor la Academia Mihaileana 25
7. Prietenia cu Vasile Alecsandri 29
8. Evenimente familiars . 34
9. Prietenia cu Nicolae Balcescu 38

III. EXILUL 42
1o. Agent roman la Constantinopol 42
i x . Guvernator si Print de Samos . 49

IV. INTRE CTITORII ROMANIEI MODERNE 52

52. Ministru $i prim-ministru 52


53. Membru $i presedinte al Academiei Romane 54
14. Director al teatrelor 57
15. Ministru plenipotentiar la Londra 58
16. Ultimii ani 59

B) OPERA
V. SCRIERI POLITICE $1 SOCIALE 6x

17. Pentru valorificarea drepturilor romanesti 61


18. In politica interns 73

www.dacoromanica.ro
IO CUPR1NSUL

Pag.
VI. PUBLICATII ECONOMICE BSI STIINTIFICE . 76

19. Studii economise 76


20. Studii stiintifice 81

VII. SCRIERI LITERARE 85

21. Aprecieri asupra literaturii romane 85


22. Incercari de literature 87
23. Scrisori catre V. Alecsandri 91

C) ANEXE
I. Scrisoare catre Alexandru Golescu Arapila 107
II. * * Alexandru Golescu Albu i x6
III. * * Kossuth 127
IV. * * Grigore Alexandrescu 128
V. * * Ahmed Efendi r3r
VI. * * * * 133
VII. * » * * 137
VIII. * * Cor 138
IX. * * Ion Balacianu . 142
X. * s Cor 143
XI. * * Wefik Pasa [1 148
XII. * * Sadyk Efendi r5o
XIII. * aManole Anghelescu 151
XIV. * * Edouard Thouvenel 153
XV. * * Manole Anghelescu 156
XVI. * * Printul Alexandru Ghica 158
XVII. Memoriu Marelui Vizir despre Insula Samos si Principatele Romane. 159
XVIII. Romanii in strainatate 167

D) BIBLIOGRAFIA PUBLICATIILOR DE ION GHICA BSI


DESPRE EL 172

INDICE 191
PLAN.FE

www.dacoromanica.ro
A) VIEATA
I. EPOCA DE PREGATIRE
1. Familia de origins albanezA, careia apartinea Ion Ghica
sia carei vechime a putut fi urmarita pans in secolul al
XVI-lea, a dat tarilor romanesti nu mai putin de 9 din
domnii lor. Printre ei : Grigore Ghica Voda, cel ucis de
Turci pentru cä se opusese rapirii Bucovinei si nepotul sau,
cu acelasi nume, primul domn regulamentar.
Ion Ghica era fiul Banului Dimitrie Scarlat Ghica si al
sotiei acestuia, Maria, fiica lui Scarlat Campineanu 1). Ta-
talui i se zicea de obiceiu Conul Tache Ghica si a fost hatman
si ispravnic de Foc§ani 2).
Ion Ghica s'a nascut la 16 August 1816, in Bucuresti 3).
Anul e dat de insusi fiul sau, Alexandru, in arborele ge-
nealogic al familiei 4) si de Octav-George Lecca in lucrarea
sa constiincioasa despre familiile boiere§ti 5).
E greu de scris, astazi Inca, pe larg si cu o stapanire sigura
a datelor, biografia lui Ion Ghica. Cei care s'au mai gAndit
s'o faca, si Dr. Constantin I. Istrati 6) si E. Lovinescu 7),
1) Date genealogice sunt in arborele lucrat de Alexandru Ion Ghica la 1894
si publicat in volumul Septe biserici cu averea for proprie, Bucuresti, Casa bisericii,
1904, prima plansa dupa p. 247. V. apoi Octav-George Lecca, Familiile boieresti
romdne, Bucuresti, 1899, IL 238-247. (Despre Ion Ghica, p. 242-243; despre
familia Campineanu, p. 122-126) §1 Geneologia a zoo de case din Tara Romd-
neascd si Moldova, Bucuresti, 1911, arborele 4o.
2) G. N. Costescu, loan Ghica, in Invd(dmdntul primar, an. III (1897), p. 226,
da mai multe informatii asupra lui Tache Ghica.
') N. Petrascu, Ion Ghica, in Literaturd fi artd romdnd, an. I (1896-1897),
P. 407. Ziva nu e insi 12, ci 16 August, asa cum e inscriptia de pe mormant,
v. mai jos plansa nr. VII.
4) V. mai sus, nota I.
5) Ibidem. E deci gresit anul 1814 dat de Dimitrie R. Rosetti in Dictionarul con-
timporanilor din Romania, Bucuresti, 1898, p. 87.
6) In Academia Romdnd, Discursuri de receptiune, XXIV, 1902, p. 6-7.
7) Ion Ghica in Samos, in Convorbiri literare, an. XLVI (1912), P. 48.

www.dacoromanica.ro
12 N. GEORGESCU-TISTU

au spus-o fail Inconjur. Notice asupra ilustrei familii 1)


strangea Ion Bianu Inca din 1882, ne spune insusi Ion
Ghica 2), insa n'au fost publicate. Dar pe langa dificultatea
de a reda o vieata extrem de bogata ca a lui Ion Ghica
Inainte de a avea la indemana, publicate, izvoare directe
numeroase, se adauga acum si Imprejurarea cä manuscriptele
Academiei Romane cu numerele 8o1 807 rom. au fost
trimese Inca din timpul razboiului mondial la Moscova si au
ramas acolo pana astazi 3). Ori aceste manuscripte cuprind
o buns parte din corespondenta lui Ion Ghica si n'au fost
decat in mica masura publicate.
Din fericire, scriitorul nostru in multe locuri din amin-
tirile sale strecurate in scrisorile publicate catre Vasile
Alecsandri ne vorbeste de familia lui, ne reda chiar cum
nu se poate mai sugestiv atmosfera vietii de familie. Asa
bunaoara, Conul Tache Ghica ne apare in bucata Teo-
doros4), cu preocuparile lui de mosier si cu grijile de parinte,
apoi in Tunsu .,si Jianu 5), in plina vieata de tara, cu vanatori
faimoase. Dar si mai caracteristic poate este episodul din
Moravuri de altd datd 6), in care tanarul Ion povesteste cum
s'a dus la Marele Ban Tudorache Vacarescu sal plateasca
datoriile tatalui sau, mort de curand, trecut prin mari dre-
gatorii ale tarii, din care atatia ieseau cu averi fabu-
loase.
Dar de nimeni din familia lui n'a scris Ion Ghica cu atata
patos ca de unchii din partea mamei, de Constantin si Ion
Campineanu. Tata, de exemplu, un pasaj dintr'o scrisoare
catre Alexandru Golescu Arapild, formand nr. 1 din ane-
xele volumului de fatal 7) :
1) Ruda 9i cu Cantemire9tii rama9i in Rusia, indica Ion Ghica intr'o scrisoare
catre Alison din ms-ul 5040 rom. al Academiei Romfine, fila 287. Alison era
secretarul ambasadei engleze din Constantinopol.
2) Intr'o scrisoare publicata in Opere complete, ed. Minerva, Bucure9ti, vol. IV,
1915, p. 410-411.
3) Ioan Bianu 9i G. Nicolaiasa, Catalogul manuscriptelor romdnesti, Biblioteca
Academiei Romdne, Craiova, Scrisul Romfinesc, 1931, p. 657.
4) Ion Ghica, Scrisori cdtre V. Alecsandri, editia Socec, 1887, p.293 309.
5) Ibidem, p. 275 291.
°) A aparut intaiu in Revista now", an. III (1890), p. 406 409; in Opere
complete, ed. Minerva, Bucure9ti, vol. IV, 1915, P. 399-403.
7) V. mai jos, Q. III -112.

www.dacoromanica.ro
ION GIIICA SCRIITORIJI, 13

((...je pourrais commencer par la Genese, comme font les


historiens et parler de l'honnetete de mes parents, de la saintete
de ma mere et de la vertu de Const. Campineano, que j'avais
constamment devant les yeux et qui s'occupait beaucoup de moi
et qui a eu tort de ne pas vivre plus longtemps pour tous les
Roumains en general et pour moi en particulier, car it m'aurait
fait son heritier >>.
Mentorul tanarului a fost insa fratele mai mic al lui
Constantin, Ion Campineanu, a carui scumpa memorie a
onorat-o prin insusi discursul sau de receptie la Academia
Romans 1). Afars poate de unele parti din scrisorile intime,
paginile despre Ion Campineanu sunt cele mai calde scrise
de Ion Ghica. Educatia aleasa a scriitorului, patriotismul
si desinteresarea din Intreaga lui activitate politica sunt
de sigur in cea mai mare masura, precum o si marturiseste
adesea nepotul recunoscator, datorite grijii si influentei vene-
ratului unchiu, Colonelul Campineanu, fondatorul, im-
preuna cu Eliade si C. Aristia, a t( Societatii filarmonice *
si sufletul redesteptarii nationale din prima jumatate a seco-
lului trecut. Iata aci Inca o dovada, mai putin cunoscuta :
inteunul din volumele cu piese de teatru din repertoriul
mai sus amintitei < Societati filarmonice >>, se afla urm-
toarele randuri :
Domnule Eliad,
Din banii ce au pus drept fond D. N. Daniilopol, madular
al Sotietatii Filarmonice spre tiparirea Repertoriului Teatrului
National, vei bine voi D. T.2) intre cele lalte bucati dramatice
ce se-afla subt tipar, sa pui si alaturata comedie intitulata
Pretioasele pre care D. Iancu Dimitrie Ghica plecand la Paris
mi-a lasato [sic] a se tipari si a se-vinde spre folosul casii
sotietatii.
Al Domniei Tale s c 13).
Colonelul I. Cdmpineanul
1835 Iulie 10 4).
1) Publicat in Analele Academiei Pomcine, seria II, torn. II, sectiunea II, 1881.
PP 35 57.
2) Domnia Ta.
3) $i celelalte.
4) Precioasele, comedie intr'un act tradusA dela Moliere de D. I. D. Ghica, Bucu-
re§ti, in Tipografia lui Eliade, 1835, in-12, p. 3. (Cu cirilice).

www.dacoromanica.ro
14 N. GEORGESCU-TISTU

Tanarul de 19 ani incepe deci sa scrie si sa publice sub


egida unchiului sau Campineanu. Vom vedea ca mai tarziu
Ion Ghica va scrie nu numai in spiritul politicii nationale
a lui Campineanu, ci si cu material informativ trimis de acesta 1).
Ion Ghica a avut un frate mai mic, Pantazi 2), scriitor si
el (mai mult ziarist), dar cat de deosebit : romantios si prolix.
Titu Maiorescu 1-a ilustrat in galeria t< Betiei de cuvinte » 3).
N. Iorga afla insa « in romantismul lui difuz amintiri pre-
tioase, observatii juste, opinii indreptatite 4) si it apropie
de fratele lui : ..cu atata lectura si cu talentul firesc la
fratele lui Ion Ghica » 5), care, precum vedem, dadea presti-
giul numelui.
z. $coala facuta in Ora a fost infatisata hazliu, dar cu
toata aparenta realitatii, de insusi Ion Ghica 6). Aceasta, la
188o, cand autorul declara ca scrie despre starea lucrurilor
de acum 5o de ani, deci de pe la 183o, adica tocmai in vre-
mea cand el, de 14-15 ani, era scolar. Pe langa ce va mai
fi invatat acasa, se va fi folosit de scoala romaneasca ele-
mentary de atunci, de scoala greceasca mai inalta, dar tot
prea formals 7) si, in sfarsit, a intrat la Colegiul Sf. Sava 8).
Aici a avut intre profesori si pe fostii elevi ai lui Lazar, pe
Nanescu, de exemplu, in care ardea flacara patriotismului
aprinsa de marele dascal.
Din arhiva Colegiului, cats n'a fost risipita de vreme si
de urgia razboiului din urma, Ion Ghica a fost gasit 9) in
1) 0 spune chiar Ion Ghica in David Urquhard, din Scrisori cdtre V. Alexandri,
ed. Socec, 1887, p. 175.
2) Pantazi Ghica (1829-1882), avocat, magistrat, prefect.
3) Critice, ed. Socec, vol. I, 1926, p. 242-244.
4) Articolul Literatura romdnd necunoscutd, in Revista Fundatillor Regale, an. I
(1934), nr. 4, 13 4
5) Ibidem, nr. 9, p. 494
°) AFcoala acum 5o de ani, in Scrisori cdtre V. Alecsandri, ed. Socec, 1887, p.
49-68.
7) Profesorul lui de eline§te la Bucurwi a fost Doctorul Mihailidi, un elev
al invacatului Neofit Duca, ne spune I. Ghioa in Generalul Coletti la 1835, Ibidem,
17 154
3) Gh. N. Costescu, Joan Ghica, in Invdtanuintul primar, an. III (1897), p. 226
§i N. Petra§cu, Ion Ghica, in Literaturd si artd romeind, an. I (1896-1897), P. 408.
3) Stefan Pop, Colegiul national Sf. Sava, in Boabe de grdu, an. IV (1933), p.
397-399

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 15

cea mai veche matricola pastrata, cea din 1832. E trecut in


clasul al 3-lea, umanioare, la Aritmetica, <( subt d. G. Pop »,
varsta : 16 ani 1), tatal : hatman, locuinta : Podul Calitii 2336,
apoi in clasul al 4-lea, la Geometrie, (( subt d. P. Poenaru ».
Aci mai sunt notate, gradul invataturii : I si purtarea : bine.
Il mai aflam in sfarsit la (( Deseniul in clasul al 5-lea, al 6-lea
si al 7-lea, subt d. Valstein >>.
Ion Ghica a mai urmat si cursul de limba franceza tinut
de J. A. Vaillant, cu dictari din Montesquieu, versiuni din
Voltaire si recitari din Boileau. Despre toate acestea ne
vorbesc cunoscutele lui Amintiri despre Grigorie Alexandrescu,
caci aici 1-a cunoscut pe poet si aci s'a legat intre ei una din
cele mai stranse prietenii din putinele cate se pot pomeni in
analele literaturii romanesti 2).
Despre Ghica, elevul dela Sf. Sava, avem o pretioasa martu-
risire facuta de el insusi in scrisoarea catre Alexandru Go-
lescu Arapila, publicata aci 3) :
o...Je pourrai to parler de mon enfance, du College de
Sf. Sava oii jamais mes camarades ne se sont plaint de moi
pour les avoir trahi ou denonce; je passais pour un bon cama-
rade, tapageur, gai, fou, etc .. .*.

Temperamentul vioiu al lui Ion Ghica va fi confirmat si


de corespondenta intima cu cei mai buni prieteni ai lui :
Grigore Alexandrescu, Vasile Alecsandri si Nicolae Balcescu.
3. Studiile la Paris. Ca an al plecarii lui Ion Ghica
la Paris e dat 1834 4). Sigur e ca la 11 Ianuarie 1836 si-a
trecut acolo bacalaureatul. *tim din registrele Sorbonei si
notele ce-a obtinut la materiile puse in aceasta ordine : greaca,
latina, retorica, geografia si istoria (impreund), filosofia : pas-
sable, passable, passable, faible, passable 5). Note atat de
slabe, obtinute poate pentru ca elevul continua sä fie, ca la
1) Deci tot la 5856 s'a nascut.
2) Scrisori cdtre V. Alecsandri, ed. Socec, op. cit., p. 655-673.
3) Anexa nr. i; v. mai jos, p. 552.
4) N. Petrascu, op. cit., p. 408.
5) Pompiliu Eliade, Din arhivele Sorbonei, In Vieata noud, an. I (19o5-1906),
p. 227-228.

www.dacoromanica.ro
16 N. GEORGESCU-TISTU

Sf. Sava, < tapageur, gai, fou #, on a venise de prea curand,


poate chiar numai cu un an inainte, la Paris. Am vazut 1)
a Ion Campineanu pomeneste abia la io Julie 1835 de
plecarea nepotului sau la Paris. Dar mai e si alts explicare :
la bacalaureat se cereau mai mult cunostinte umanistice, cum
reiese din materiile notate, iar Ion Ghica marturiseste singur
si toata activitatea lui ulterioara o dovedeste : # tiintele
naturale au fost obiectul principal al studiilor mele din
tinerete > 2).
In definitiv, toate cele trei motive vor fi contribuit cu ceva
la rezultatul slab al bacalaureatului. Dar ce indicatii sigure
a dat vreodata un examen ? In orice caz, absolventul sovaitor
al bacalaureatului din 1836 a devenit cu vremea un serios
om de stiinta in disciplinele economice, la care nu-si avea
perechea in tarn la noi, iar Academia Romans si pentru
acest merit sau, mai bine, cu deosebire pentru acest merit,
s'a mandrit sA-1 ail3A nu numai membru, ci chiar presedinte
al ei.
Dar marturia oficiala a bacalaureatului mai ridica si che-
stiunea datei nasterii scriitorului nostru, pe care o indica
precis ca fiind 2 August 1816. Ori N. Petrascu 3) si poate
dupa el ceilalti dau 12 August. SA fie o simply greseala de
tipar, 12 in loc de 2 ? Sau sä fi copiat Eliade gresit din ma-
tricola 2 in loc de 12 ? Insistenta e inutila : si o datA si cea-
lalta, fie stil vechiu sau nou, sunt anulate de inscriptia de pe
piatra de mormant, confirmata de familie, si care indicA:
16 August.
Dupa bacalaureat, inclinarea fireasca spre stiinte a dus pe
Ion Ghica la coala de mine, de unde la 1841 a luat diploma
de inginer. Sporadic va fi urmat si la Facultatea de stiinte
cursurile de fizica si chimie, in care se dovedi mai tarziu
a tat de orientat.
Dela 1835 la 1841 a fost o vreme de agitatie la Paris. Cu
5 ani in urma revolutia rasturnase pe Carol X si adusese pe
Ludovic-Filip, dar poporul era tot nemultumit, oficialitatea
1) Mai sus, p. 13.
2) Ion Ccimpineanu, discurs de receplie la Academia Romana, op. cit., p. 35.
8) In Ion Ghica, op. cit., p. 407.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 17

ceda greu si stangaciu presiunii multimii tot mai setoase de


libertate (la 1834 si 1839 au fost alte turburari republicane
la Paris), legitimistii se miscau, iar bonapartistii incercau din
ce in ce mai indrazneti sa punk' mana pe putere. E vremea
cand se aduc dela Sf. Elena ramasitele pamantesti ale lui
Napoleon.
Atmosfera spirituals era imbibata de romantism. Les Orien-
tales de Victor Hugo aparusera la 1829 si chiar in primii ani
dela sosirea lui Ion Ghica la Paris A. de Musset publics
Les nuits. Lamartine intrase la Academie si-si incepea acum
cariera politics. Istoricii sr animatorii Jules Michelet si
Edgar Quinet erau in plink' activitate.
i atractia studentului roman spre stiinte era satisfacuta
aplicari practice rasunatoare aveau loc : telegraful, fotografia,
transatlanticele cu aburi. Paleontologia era creata de cerce-
tarile lui Cuyier, August Comte punea bazele filosofiei po-
zitive. Principiile economice ale lui Adam Smith aveau adepti
in Franca.
Au ramas dela Ion Ghica o serie de amintiri intime de
cum isi petrecea vieata la Paris. Era in primul rand muncitor,
studios. Astfel ne spune 1) :

« In tineretea mea, eu ohicinuiam sa ma culc tarziu, de multc


on dupa ce se facea ziva Cand eram student la Paris, vara
dupa ce-mi pregateam lectiile pentru a doua zi, apoi pe la miezul
noptii porneam pe jos d'acasa de langa poarta Luxemburgului
despre scoala de mine si ma duceam pang la Tortoni pe Boule-
vard des Italiens, unde luam o inghetata si ma intorceam pe
cand se ingana ziva cu noaptea ...».

Dar Ghica n'a fost un izolat. Tata cu ce placere aminteste


lui Alecsandri 2) cum s'au intalnit la Paris grupele de Mun-
teni si Moldoveni, semne prevestitoare ale unirii care nu
mai avea sa intarzie mult :
Iti aduci aminte de intaia noastra intalnire, sunt acum vreo
45 de ani, la Paris, cam pe la anul 1835 ? Cinci sau case Romani
1) In bucata Nicu Balcescu din Scrisori cdtre V. Alecsandri, ed. Socec, /887,
p. 686.
2) La inceputul bucatii despre Generalul Coletti la 1835, in Scrisori cdtre V. Alec-
sandri, ed. Socec, 1887, p. 149-15o.
a A. R. Studii g Cercetdri. XXV.

www.dacoromanica.ro
18 N. GEORGESCU-TISTU

Munteni din Valachia, cum se zicea pe atunci, locuiam in rue


St. Hyacinthe cu Nicolae Cantacuzino, Rascanu si cu Iancu
Filipescu Vulpache. Voi alti atatia Romani Moldoveni, intre
cari si fostul Domn Alecu Cuza, locuiati cu un profesor, anume
Furnarache, in rue Notre-Dame des Champs.
Intr'o Dumineca micile noastre carduri se intalnira pe Quai
Voltaire, si not si voi mergeam tot spre Champs Elysees. Men-
torii nostri se oprira un minut la vorba. Nu stiu cum, nici in
ce fel, dar ne-am pomenit deodata amestecati si brat la brat
un muntean c'un moldovean: vorbeam fiecare limbagiul pro-
vinciei noastre si ne intelegeam, par'c'am fi vorbit aceeasi
limbs. Ce revelatiune ! Dintr'acel moment nu am mai fost
nici Munteni, nici Moldoveni. Eram toti Romani » !
Pasajul care urmeazA e tipic pentru firea lui Ion Ghica.
Ne-am astepta la tirade patriotice pe tema aceleiasi obarsii
si a unirii, avem in loc o gluing sanatoasa pe seama colegului
moldovean, care se nemerise sa fie un maniac de titluri
n obiliare.
Studentii romani se string din ce in ce mai multi la Paris,
incep sa se adune si sA-si comunice unii altora scrisorile pri-
mite dela Bucuresti si Iasi, mai ales pe cele dela Nicolae
Balcescu, Iancu Voinescu II si Grigore Alexandrescu. In tarn
pasiona chestiunea revizuirii Regulamentului Organic. Rusia
voia sA-si legalizeze amestecul ei in politica noastrA. Princi-
patele romane erau in primejdie sA-si piarda autonomia.
Rezistenta nationals se concentrase in jurul Colonelului Cam-
pineanu.
Ar fi fost de mirare ca Ion Ghica sA nu is parte si el la
toate aceste evenimente. Activ si cu bune legaturi sociale,
studentul valah pAtrunde in societatea pariziana, captivA cu
inteligenta lui si cu bogatia de cunostinte si face pe multi
lume sä se intereseze de soarta Romanilor, pe care Marile
Puteri inconjurAtoare : Rusia, Turcia, Austria si-i disputau.
Ba i se deschid si coloanele unor ziare, ca Le National, in
care va publica articole cu rAsunet sub titlul Correspondance
de Bucarest.
Toate acestea le aflAm tot din scrisorile lui Ghica 1), ca
si cele urmAtoare.

1) David Urquahard, ibidem, p. 172-177.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 19

In 1839, Colonelul Campineanu a venit la Paris. Fireqte


a randurile tineretului roman de acolo au devenit si mai
stranse Si cä se constituise un front contra tendintelor aca-
paratoare ale Rusiei, pericolul cel mai mare pentru viitorul
Romani lor. In aceasta atmosfera si cu aceste tendinte sunt
scrise si primele lucr5ri politice ale lui Ion Ghica, din care
citam : Poids de la Moldovalachie dans la question d' Orient .
Coup d' oeil sur la derniere occupation militaire russe de ses
provinces 1), carte iscAlita : M. de M. 0***.
Erau insa Romani, chiar din cei aflati atunci la Paris, pre-
cum fratii Gheorghe Bibescu si Barbu *tirbei si Barbu Ca-.
targiu, care credeau ca intarirea protectoratului rusesc e un
bine pentru Principate 2).

1) V., mai jos, p. 272, bibliografia, nr. 2.


3) V., mai sus, p. 18, nota 1.

3*

www.dacoromanica.ro
II. IN SLUJBA LIBERTATII SI A UNIRII

4. Planuri de lucru. «Fratia». Cu ce ganduri venise Ion


Ghica dela Paris in tail ne-o spune singur 1). S'a intors la 18412)
cu titlul de inginer de mine, avand nadejdea ca va fi intre-
buintat la exploatarea salinelor sau va dobandi o catedra
la Colegiul Sf. Sava. Nu i-a reusit nici un plan, nici celalalt.
I s'a oferit in schimb o prefecture oarecare, pe care a re-
fuzat-o a in marea neplacere a tatalui meu a, adaoga tanarul
mandru. Scena care va fi fost intre tats si fiu ne aminteste
paginele din Convorbiri economice 3), in care Ion Ghica isto-
riseste vioiu neintelegerea dintre un parinte care-si vrea
neaparat fiul in functiuni inalte ale statului si baiatul care
tine sa se apuce de o munca pe cont propriu.
La insuccese se adauga banuiala ea proaspatul intors dela
Paris cra autorul unor scrieri anonime contra guvernului si
a tutelei rusesti, cum si era adevarat 4), apoi vizitele facute
unchiului Ion Campineanu la inchisorile Margineni si Plum-
buita, toate insfarsit it indicau pe Ion Ghica, desi rude cu
domnitorul 5) si cu inalti demnitari, ca indezirabil in capitala
tarii. N'ar fi izbutit sa-si face o situatie aici deck cu pretul
abdicarii dela convingerile lui politice, ceea ce, data fiind
darzenia caracterului sau, era exclus.

2) In David Urquahard, Scrisori cdtre V. Alecsandri, ed. Socec, 1887, op. cit., p.
182 183.
2) E greu de admis ca se intorsese in lard inainte si ca luase parte la complotul din
1840, v. P. P. Panaitescu, Planurile lui loan Cdmpineanu pentru unitatea nationald a
Romdnilor. Legdturile lui cu emigratia polond, extras din Anuarul Institutului de istorie
nationald, Cluj, 1924, p. 23. Faptul era prea insemnat si glorios ca sa nu fie amintit
de Ghica atunci cand istoriseste intoarcerea lui dela Paris. Abia sosit, sba vizitat
insA tovarasii din partidul nationalist al lui Ion Campineanu.
3) Ed. Socec, 1879 P. 42-45.
4) V., mai sus, p. 18 si 19.
5) Alexandru Ghica Voda, care a domnit intre 1834-1842.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 21

Tanarul inginer insa nu era un om care in fata greutatilor


sa se lamenteze cu bratele incrucisate. Dupd sfaturi si pla-
nuri cu prietenii lui si dupa ce cazuse dela domnie Ale-
xandru Ghica, fiindca nu sprijinise destul aspiratiile rusesti,
si-i luase locul Gheorghe Bibescu, care concesiona Rusilor,
contra legilor, bogatiile tarii 1), Ion Ghica, Nicolae Balcescu
si Capitanul Tell 2) fundeaza o societate politica secrets,
Ft-cilia 3), care a pregatit revolutia dela 1848, caci i s'au ala-
turat o sums de patrioti.
Miscarile acestea revolutionare si asociatiile secrete care
le serveau de instrument erau raspandite atunci in intreaga
Europa. De cele din Franta am pomenit cand am urmarit
pe studentul Ion Ghica la Paris. Pe aceleasi cai, Mazzini din
Italia incerca o federalizare a popoarelor eliberate de stapa-
nitori 4). Romanii fac la fel si vom vedea mai tarziu lega-
turile pe care le incearca, in afara de Franta, cu Polonii si
Ungurii. Francmasoneria era si ea intinsa la noi. Ion Ghica
ne marturiseste ca faceau parte din ea << cei mai luminati din
tinerii nostri de pe atunci > 5).
Dar se formase in acelasi timp in Bucuresti si o Societate
literard, avand ca presedinte pe poetul Iancu Vacarescu, iar
ca secretari pe Maiorul Voinescu al II-lea si pe Nicolae BO-
cescu. Scopul era incurajarea literaturii nationale. Ghica ne
spune 6), fiindca a luat parte si aici, ca era o adevarata sarba-
toare cand veneau intre ei moldovenii V. Alecsandri, M. Kogal-
n iceanu, C. Negruzzi.

5. Prietenia cu Grigore Alexandrescu i.-o stie toata


lumea care a cetit impresionantele sale Amintiri despre Grigorie
1) Cunoscuta afacere a lui Trandafiroff, caruia i se acordase monopolul exploa-
tarii mineralelor din tail. Impotriva lui Trandafiroff era Indreptata faimoasa fabula
Mdcesul si florile de Eliade.
2) V., mai jos, p. 107, nota 2.
8) Cum s'a format povestelte Ion Ghica in Nicu Bdlcescu, Scrisori cdtre V. Alec-
sandri, ed. Socec, 1887, op. cit., p. 687-689.
') Alexandru Marcu, Conspiratori fi conspiratii in epoca renasterii politice a Ro-
mdniei, Bucuresti, Cartea Romaneasca, 1930, in-4°, 373 p. (Asezamantul cultural
Ion C. Bratianu, XIII).
6) In Teodor Diamant, Scrisori cdtre V. Alecsandri, ed. Socec, 1887, op. cit.,
P- 332.
e) In Nicu Bdlcescu, ibidem, p. 698.

www.dacoromanica.ro
22 N. GEORGES CU-TISTU

Alexandrescu 1). De cum si-a dat seama de talentul poe-


tului si de distinctia omului, Ion Ghica, desi dintr'o fa-
milie boiereasca atat de sus puss, n'a pregetat sä is pe
orfanul sarac si fall sprijin in casa la el, unde tatal, bunul
Conu Tache, 1-a tinut ani intregi si cand lipsea de acasa
Ion al lui.
Putina lume insa cunoaste corespondenta dintre cei doi
prieteni. Ion Ghica a pastrat cu grija scrisorile dela Grigore
Alexandrescu si le-a depus apoi la Academia Romans 2).
Cuprind epoca dintre 1842-1866.
Sunt la inceput, in scrisori, amintiri intime, strengarii de
tineri, apoi griji, mai putin de ei cat de tars. E pomenita
importanta calatorie ce au facut impreuna intre 14 Iulie-30
August 1842 pe la manastirile de peste Olt, calatorie cu
urmari in literatura noastra : poezii 3) si Memorialul scris de
Alexandrescu 4).
Ghica se informeaza la Alexandrescu despre tot ce se pe-
trece la Bucuresti si-i face in schimb bune servicii priete-
riesti, publicandu-i, cand se afla la Iasi, poezii in revista
PropcIsirea 5). Era vorba chiar sa-i gaseasca un post in
Iasi. Mai tarziu, din Constantinopol, Ghica ii scrie asu-
pra situatiei politice si-1 indeamna sä iasa din prea ma-
rea lui rezerva si sa-si impue un rol mai activ in vieata
politica :
# ...Surtout, tachez de vous persuader a vous meme que vous
n'etes pas mort et enterre, comme vous le croyez; sans cela
vous risquez d'avoir un jour a vous reprocher de nouveau les
memes torts que l'avant derniere annee. Soyez prudent, cir-
conspect, taciturne, tant que vous voudrez, mai agissez un peu

1) Cu acest titlu, ibidem, p. 651-673.


2) Constituesc aci manuscriptul nr. 801. Au fost publicate de G. Bogdan-Duica
(textul nu-i redat integral) in Viata RomIneascd, an. I (1906), vol. III, p. 50-23,
186-199 si, in continuare, de E. Lovinescu, in Convorbiri literare, an. XLV (1911),
IL 743-763, 878-900, 1109-1130; XLVII (1913), 180-187, 281-287.
3) Umbra lui Mircea la Cozia, Rasaritul lunei la Tismana, Mormintele la Dra-
gasani.
4) ApArut in Medita;ii, elegii, epistole, satire # fabule, Bucuresti,Rassidescu, 1863
p. ILX.
6) Dintr'o scrisoare a lui V. Alecsandri cAtre Grigore Alexandrescu se vede a ei
corespondau adesea prin intermediul lui Ion Ghica, v. Luceafdrul, an. IV (1905),
p. 229.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 23

dans un certain sens, ne vous effacez pas tout a fait, vous corn-
mettez une grande faute politique ...» 1).

Fats de sovaiala caracteristica poetului Alexandrescu, Ghica


vorbeste de darzenia lui : <c ... Avec de la perseverence on vient
a bout de tout, labor improbus omnia vincit, vous le savez,
c'est ma devise * 2).
Merits sä fie citate din aceste scrisori trei fraze ale lui
Grigore Alexandrescu ; ele redau toata caldura unei prietenii
ridicate la un adevarat cult : < Intre not zice poetul este
o legatura nu numai de obicei, dar de gandiri si de send-
mente care insufla adevaratul prietesug si desavarsita
incredintare » 3).
e Scrie-mi orice poftesti, numai scrie-mi, caci sufletul meu
se umple de multumire cand to vaz macar pe hartie, si apoi
ma crez pans la un punct vrednic de prietesugul tau » 4).
Si in sfarsit : a . este multa vreme de cand nu mai am
iluzii pentru nimic afara numai pentru prietesug, de vreme ce
intalneste cineva in vieata prieteni ca tine » 5).
Editia din 1863 a poeziilor sale, Alexandrescu a dedicat-o lui
Ion Ghica, spunandu-i c'o face #. ca dovada de amicia si stima
ce iti pastrez, amicie pentru amicia ce mi-ai aratat totdeauna
si stima pentru necontestatele tale merite si capacitati » 6).
Scriind poezia Prietesugul, Alexandrescu s'a gandit de sigur
la Ion Ghica 7) ; un omagiu mai avantat prieteniei lui nu se
putea aduce. Sotiei lui Ghica ii inching o poezie, care se
terming cu versurile :
A unui vechiu prieten amabila socie,
In insula strein5. 8) in care lacuiti,
1) Scrisoarea e publicatA in acest volum, nr. IV din Anexe; pasajul citat e la
p. 128; rAspunsul lui Alexandrescu e din 12 August 1850, v. textul la E. Lovinescu,
Scrisorile lui Grigore Alexandrescu cdtre Ion Ghica, op. cit., p. 757-760.
3) Ibidem.
3) G. Bogdan-Duica, Scrisori de Grigorie Alexandrescu, op. cit., p. x2.
') E. Lovinescu, Scrisorile lui Grigore Alexandrescu cdtre Ion Ghica, op. cit., p. 754.
5) Ibidem, p. 897.
°) Grigore Mihail Alexandrescu, Meditatii, elegii, epistole, satire fi fabule, Bu-
curescI, typografia nationals a lui Stefan Rassidescu, 1863, p. [ 5 ].
') E. Lovinescu, Scrisorile lui Grigore Alexandrescu cdtre Ion Ghica, op. cit.,
P. 744
°) Insula Samos.

www.dacoromanica.ro
24 N. GEORGESCU-TISTU

Cand yeti vorbi 'mpreuna de-a tarei poesie,


Va rog cate o data la mine sa ganditi 1).

Despre cum a raspuns Ghica, mai avem si alte marturii,


in afara de Amintirile despre Grigorie Alexandrescu, folosite
de editori ca cea mai potrivita introducere la volumele
acestuia, si in afara de legatura ce i-a facut cu scriitorii mol-
doveni si cu publicatiile lor.
Intr'o scrisoare adresata lui D. C. 011anescu-Ascanio,
poetul si autorul de piese de teatru, Ghica spune :
tc De asi fi avut puterea poetului, glasul meu ar fi crutat
poate tam de o trista si amara amagire, precum in alti timpi
Barza poetului Alexandrescu a scapat puii Corbului dela
pieire » 2).
Era atat de familiarizat cu opera poetului, incat lui Ion
Ghica ii yin subt condeiu expresii de ale prietenului iubit. Cand
scrie despre egalitate, isi aminteste : o . mai toti o voiesc,
cum zice poetul nostru Alexandrescu : cu leii, iar nu cu
Cdteii...» 3).
Din traiul in mijlocul scriitorilor dela Societatea literard
si mai ales din prietenia atat de stransa cu Alexandrescu
trebue sa fi pornit pentru Ghica indemnul de a face litera-
tura. Si iata-1 scriind un roman 4), al carui manuscript it
rataceste si crede ca a rams la Alexandrescu. Acesta ii
raspunde ca nu se afla la el si-i propune o colaborare :
o Mangae-te insa cu incredintarea ca vom scri impreuna o
istorie adevarata, cand ne vom intalni *5).
Scrisorile lui Alexandrescu sunt presarate de un fin spirit
o gaulois #, care face lectura extrem de placuta. Singura scri-
soare, pe care o putem reproduce in acest volum la anexe,
a lui Ghica adresata poetului, e de mai tarziu, din 185o,
dupa sbuciumul revolutiei, care facuse sufletul mai ponderat
1) Grigorie Alexandrescu, Scrieri in versuri fiprozd, Bucuresci, 1893, p. 179.
') N. P[etra§cu], De la cei ce nu mai sunt. Scrisori inedite de Ion Ghica, in Literatur
;i artd romdna, an. 11 (1897-1898), p. 736. E vorba de fabula Lebdda # puii cor-
bului, care a facut atata valvA, atragand atentia asupra pericolului rusesc.
3) In Egalitatea, Scrisori cdtre V. Alecsandri, ed. Socec, op. cit., p. 212.
4) Asupra lui, v. mai jos, p. 88-9o.
6) E. Lovinescu, Scrisorile lui Grigore Alexandrescu cdtre Ion Ghica, op. cit.,
P. 750.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 25

si-1 maturizase poate prea de vreme. Tonul scrisorii e mai


gray. Dar Ghica a pastrat pana tarziu gustul de gluma si
ne inchipuim usor cu ce placere va fi citit scrisorile sprintene
ale lui Alexandrescu.
Ghica spre sfarsitul vietii a stat retras si bolnav la tail.
Nicio initiative nu-1 mai indemna. A tinut totusi sa aduca un
ultim omagiu prietenului poet, mort de mult : cu pietate de
frate s'a ingrijit sa se tipareasca in conditii bune editia din
1893 a scrierilor lui Grigore Alexandrescu 1).
6. Profesor la Academia Miliaileand. Rau vazut de
oficialitatea din Bucuresti pentru ideile sale liberale, Ion
Ghica, putin timp dupe intoarcerea sa in 1841 dela Paris,
se sfatui cu unchiul sau, Ion Campineanu, si se hotari
sä se duce la Iasi 2). Se va fi gandit un moment sa piece in
Sicilia, unde it chema un amic si coleg de scoala din Paris,
director de mine. Dar ca a plecat din Bucuresti cu acest
gand si ca s'a indreptat spre Iasi numai fiindca pierduse la
Galati ultimul vapor din acel an spre sud, e greu de crezut 3).
Ion Ghica ne spune 4) ea la plecarea din Bucuresti luase
o scrisoare a unor boieri munteni catre Mihai Voda Sturza
al Moldovei, prin care acestia ii propuneau si domnia Tarii
Romanesti, ca sa se face unirea. Ghica avea deci din Bu-
curesti intentia sä se indrepte spre Iasi. Apoi e probabil Ca
acest drum e descris de el in 0 cdldtorie dela Bucuresti la
Iasi inainte de 1848 5). OH drumul a fost direct prin Focsani,
nu cu ocolul pe la Galati.
Dace ne luam dupe amintirile lui Ion Ghica din Scrisorile
cdtre V. Alecsandri, drumul dela Bucuresti la Iasi trebue sa
fi avut loc in toamna anului 18416). Vorbind de N. Balcescu,
Ghica dateaza intemeierea (< Fratiei >> la Bucuresti (c intro noapte
1) Ibidem, p. 743.
2) In David Urquhard din Scrisori cdtre V. Alecsandri, ed. Socec, 1887, op.
cit., p. 283.
3) N. Petra§cu, Ion Ghica, in Literaturd f i artd romeind, an. I (1896-1897),
p. 408-409.
4) In David Urquhard din Scrisori cdtre V. Alecsandri, ed. Socec, 1887, p.
183-184.
6) Ibidem, p. 239-255.
6) A§a e indicat ,i in Convorbiri literare, an. XV (1881-1882), tabla de materii.

www.dacoromanica.ro
26 N. GEORGESCU-TISTU

p'in culesul viilor pe la 1843 > 1), iar lectia de deschidere a


cursului de economie politica la Academia Mihaileana din
Iasi o tine la 23 Noemvrie 1843 2). Anotimpul era sigur
toamna, caci Ghica precizeaza momentul sosirii in Iasi cu
amanunte din acelea care dau vieata povestirii lui : « *i ma
coboram la otelul de Petersburg... Suflam in niste lemne
ude sa aprind nitel foc in sobs, cand and un glas...# 3).
Vagul din expresia « pe la 1843 >> era cu totul indreptatit si
firesc dupa un rastimp de 45 de ani, cad scrisoarea despre
Balcescu a scris-o in 1886 4). Scrisoarea boierilor munteni
catre Mihail Voda Sturza trebuia sa fi fost inainte de ale-
gerea lui George Bibescu la tronul Tarii Romanesti, oferta
nu avea altfel rost. Ori domnia lui Bibescu Incepe la r
Ianuarie 1843.
Abia la Iasi si inainte de a i se oferi ceva precis,
Ion Ghica astepta deschiderea navigatiei pe Dunare si se
gandea sä plece sau in Sicilia sau sa se intoarca in Franta,
unde era sigur de protectia lui Elie de Beaumont, Ber-
thier si Dafiemoz, profesorii lui dela coala de mine din
Paris 5).
Aci sa fie ingaduita o paranteza. Daca era sigur de aceasta
protectie, inseamna a invatase bine la *coala de mine,
ceca ce mai slabeste impresia notelor mediocre dela ba-
calaur eat 6).
Soarta a vrut insa ca Ion Ghica sa ramana in tars. Nico-
lache Sutu 7), postelnic si efor pe atunci al scoalelor din
Moldova, ii °fell o catedra la Academia Mihaileana. Lucrul
era firesc, date fiind studiile si titlurile tanarului, precum
si legaturile lui sociale : ruda si cu Ghiculestii din Moldova
si prieten Inca dela Paris cu cei mai distinsi din tinerii
ieseni.
1) In Nicu Bdlcescu din Scrisori cdtre V. Alecsandri, ed. Socec, 1887 p. 687.
7) Despre importanta economies politice, in Propdsirea an. I (1844), p. 57-62.
a) 0 cdldtorie de la Bucuresti la Tali inainte de 1848, in Scrisori cdtre V. Alecsandri,
ed. Socec, 1887, p. 246-247.
') Nicu Bdlcescu, ibidem, p. 675.
6) 0 cdldtorie dela Bucureltil a fag inainte de 1848, ibidem, p. 250-25r.
°) V. mai sus, p. 15-16.
') Cunoscut sub numele Beizadea Nicolache (1799-1871), fiul lui Alexandru
Sutu, fost domn al Moldovei $i al Tara Romfinesti.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 27

Iata ce povesteste 1) Ion Ghica despre felul cum a fost


primit la Iasi :
« Cautam sa ma mut dela otel, cand bunul si sfatosul meu
amic, capitanul Alcaz, a venit si m'a luat la dansul.
In casa unde sedea, in strada, sala despartea doua aparta-
mente: la dreapta locuia Nicolae Docan si varul sau Alecu
Cuza, fostul Domn dela 1859 pans la 1866, si cu Philadelph
Conici; la stanga in doua camere si un salon locuiam eu cu
stapanul apartamentului. Masa era in comun, intr'o camera
pe galerie.
Am petrecut acolo mai o lama intreaga 2) pans m'am mutat
la tine ...»,
adica la Vasile Alecsandri. Suntem in plina atmosfera a
pregatirii unirii si renasterii noastre culturale.
In prima audienta la Mihai Voda Sturza, fusese prezentat
de secretarul acestuia, maiorul Kogalniceanu si de adjutantul
de serviciu, capitanul Alcaz 3).
Lectia de deschidere a cursului la Academia Milfaileana
(23 Noemvrie 1843) trata Despre importanta economiei politice,
subiect nou pe vremea aceea. Ghica expunea intr'o forma
cat mai atragatoare un subiect arid 4). Nu lipseau nici aluzii
politice, dibaciu strecurate. Aratand insemnatatea industriei,
zicea ca ea este <Cinainte alergatorul neatarnarii si a slo-
bozeniei >> 5). Despre unire vorba e mai latisa :
«...poate ca generatia noastra va vedea staturile Germaniei
unite 6), asa cum trebue sä fie un neam de oameni cari vor-
besc aceeas limbs si au aceeas origins. Nu pot sa nu va im-
partasesc noutatea ca in zilele noastre se trateaza aici in Iasi
despre o unitate baneasca intre Principatele noastre; folosurile
ce ar iesi dintr'o asemenea alcatuire nu pot fi masurate ...» 7).
Ion Ghica a fost intotdeauna, dar mai ales aci in Iasi,
printre cei mai insemnati factori pregatitori ai unirii.
1) 0 cdldtorie dela Bucurefti la Iafi inainte de 1848, in Scrisori cdtre V. Alecsandri,
ed. Socec, 1887, op. cit., P. 247.
2) Iarna 1841-1842.
3) Ibidem, p. 248.
4) A aparut inatiu in Propitrirea, an. I (1844), P. 57-62. Republicata in Opere
complete, ed. Minerva, op. cit., vol. IV, 1915, p. 276-284.
6) Ibidem, p. 281.
°) Cum s'a si Intamplat la 1871.
7) Ibidem, p. 277.

www.dacoromanica.ro
28 N. GEORGESCU-TISTU

La Academie era slab platit, # ... dar eram bine rasplatit


zicea el prin satisfactiunea ce simteam vazand pe toata
ziva cum se largea cercul ideilor celor bune # 1). i mai de-
parte :
<( In Academia Mihaileana organizasem cateva cursuri libere.
La interesantele lectii de istoria tarii tinute de Kogalniceanu,
amfiteatrul era totdeauna plin ; la cursul meu de economie
politica incepuse a veni multi boieri si ascultau cu atentiune.
Noi tinerii devenisem samburele imprejurul caruia se grupau
ideile viitorului * 2).

Tinerii aveau fireste nevoie pentru aceasta nu numai de


tribuna scolii, ci si de aceea a presei. Asa a luat fiinta [Pro-
pel sirea] , foaie stiintifica si literara, care n'a durat decat dela
9 Ianuarie la 29 Octomvrie 1844. Redactori erau : V. Alecsandri,
P. Bals, I. Ghica si M. Kogalniceanu 3). Articolul-program
ciopartit de censura care taiase chiar numele foii ce i se pa-
ruse indraznet, fagaduieste colaborarea lui Alexandrescu,
Boliac, Voinescu, Donici, Maiorescu, Negruzzi, deci repre-
zentand ambele Principate 4).
Chiar din primul numar, censura a suprimat articolul
lui Ion Ghica despre Unirea vdmilor intre Moldova .,si V a-
lahia 5). I-au putut fi insa publicate alte articole de stiinta si
de economie politica. Tot aici i-a aparut studiul de organi-
zare scolara : Insemndri asupra invdcdturii publice 6). Preocu-
parea de invatarnant in chip special se explica prin faptul
cä Ion Ghica fusese chemat ca inspector scolar a carmui o
parte din educatia publica in Moldova 7). In acest post el
1) In 0 cdlatorie dela Bucuresci la Tali inainte de 1848 din Scrisori cdtre V. Alec-
sandri, ed. Socec, 1887, p. 252.
2) Ibidem, p. 254-255.
3) Pentru descrierea si istoricul Propc4irei v. N. Cartojan, Soarta unei reviste literare
in 1844, eFroPoisireco, in Convorbiri literare, an. XLI (1907), p. 197-204, 416-429 §j
Academia Romdnd, Publicatiunile periodice ronzlinesti de Nerva Hodos si Al. Sadi-
Ionescu, Bucuresti, 1913, p. 526-527.
4) Curierul romdnesc din Bucuresti instiinteaza aparitia Foii ftiinttfice fi literare
si-i reproduce programul la p. 85-87 din an. XVI (1844).
5) A ramas in exemplarul necensurat pastrat la Academia Romana, p. 2-5.
1) V. mai jos, p. 572, bibliografia, nr. 4.
7) Opere complete, ed. Minerva, op. cit., vol. IV, 1915, p. 310. Pentru aceastA
lature a activitatii lui Ghica v. Gheorghe N. Costescu, Ion Ghica, in Invdfdmdntul
primar, Bucure§ti, an. III (1897), p. 226-229, 257-259.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 29

a luptat ca limba romans sä nu-si piarda locul prim in pro-


grama scolilor, in care Mihai-Voda Sturdza oranduise limba
ruse ca obligatorie. Ghica a izbutit ca aceasta din urma
limba sä fie numai facultative 1).
7. Prietenia cu Vasile Alecsandri. S'au cunoscut
la Paris, pe la 1835, cand s'au intalnit pe Quai Vol-
taire cele doua grupuri studentesti, moldovenii si mun-
tenii 2).
Cei doi tineri s'au apropiat mai mult unul de altul, poste
fiindca amandoi invatau in scoli stiintele, unul minele, altul
medicina, dar le erau dragi artele si literatura. Alecsandri
avea o inclinare irezistibill pentru ultima, pe cand Ghica,
pe langa interesul si pregatirea in directia stiintifica,
tinea sa-si apropie si o culture literara si toata vieata
lui si-a indreptat curiozitatea si gustul in cat mai multe
directii.
E caracteristic pasajul dintr'o scrisoare 3), in care Ghica
aminteste lui Alecsandri cum se intalneau adesea in gradina
atat de pariziana a Luxemburgului si cum, sub castani,
convorbirile cu subiecte stiintifice it plictiseau pe viitorul
mare poet, in care vocatia se si arata atotstapanitoare ; in
schimb citeau amandoi cu mare entuziasm versurile lui
Grigore Alexandrescu.
Prietenii s'au intalnit apoi la Bucuresti in cercul # Socie-
tatii literare >> 4), dar s'au apropiat si mai mult °data cu ve-
nirea lui Ghica la Iasi. Dupe cateva luni dela sosire, tanarul
muntean s'a mutat acasa la poet 5). Tata]. lui Alecsandri era
dus la Viena, iar mama lui murise de curand. Intr'un ase-
menea moment, cand oricine simte nevoia sa aiba pe langa
sine pe cel mai bun prieten, poetul n'a chemat la el pe unul
din colegii ieseni, cu care copilarise, ci pe amicul lui dela
Paris, departat si el acum de parintii lui. Alecsandri isi
1) Resboiul, an. 21 (1897), nr. 6661 din 3 Mai, p. 2 (loan Ghica, necrolog).
3) V., mai sus, p. 17-18.
') Generalul Coletti la 1835, in Scrisori cdtre V. Alecsandri, ed. Socec, 1887, op.
cit., p. 153.
4) V., mai sus, p. 21.
6) V., mai sus, Q. 27.

www.dacoromanica.ro
30 N. GEORGESCU-TISTU

aminteste cu nespusa placere de vremea aceea. Rugand pe


Ghica sa-si scrie amintirile, ii spune 1) :
<( Graeste-mi de epoca aceea din tinerete, and sedeai cu
mine in casa parinteasca din Iasi, pe ulita Sfantului Ilie, astazi
numita Strada Alecsandri. Iti amintesti pe nedespartitul nostru
tovara's de locuinta, frumosul pudel Caro, si festele ce jucam
numerosilor nostri creditori ?...#.
Scrisoarea lui Alecsandri e datata din 1883, adica aproape 4o
de ani mai tarziu . . .
Despre colaborarea for la revista Proptisirea am vorbit 2).
N'a fost actiune politica on culturala, pornita de unul din
ei, sa nu fie chemat si celalalt sa is parte, cu toata departarea
ce-a adus intre ei exilul de dupe revolutia dela 1848. Scri-
sorile dintre ei, mai ales cele intime, sunt dovada 3).
In 1849, Alecsandri tinea sä trimita revistei Bucovina a
lui Alexandru Hurmuzachi o incercare de roman a lui
Ion Ghica 4).
In 1855, Alecsandri cere lui Ghica sa colaboreze la revista
Romania literara, pe care o publica atunci 5).
Prietenia dintre ei face minunea ca Alecsandri sä poata
citi # pe nerasuflate 8o de pagini de chestii economice ».
E adevarat a poetul recunoaste ca aceasta se datoreste formei
atractioase, in care sunt scrise acele Convorbiri economice
de Ion Ghica 6).
Rodul cel mai insemnat pentru literature al prieteniei for
a fost hotarirea adusa la indeplinire aproape numai de
Ghica de a-si trimite unul altuia scrisori, in care sä po-
vesteasca si pentru altii amintirile din finer* 7). Cea mai
1) V. Alecsandri cdtre Ion Ghica (Iatd-ne cu earna In grit), in Scrisori cdtre V.
Alecsandri, ed. Socec, 1887, p. 353.
3) V., mai sus, p. 28.
8) N. Ketra§cu], De la cei ce nu mai sunt. Scrisori indite. Vasile Alecsandri cdtre
Ion Ghica, in Literaturd fi artd romdnd, an. 11 (1897-1898), P. 539-554; an. III
(1898-1899), p. 551-559; Eugenia Carcalechi,.Alecsandri fi Ion Ghica (Ceva despre
corespondenta for intimd), in Arhiva, Organul SocietAtii §tiintifice §i literare din
Ia§i, an. XVI (1905), p. 381-390.
4) Eugenia Carcalechi, Despre doud scrieri necunoscute ale lui Ion Ghica, ibidem,
an. XVII (1906), P. 39-43.
5) N. P[etra§cu], De la cei ce nu mai sunt, op. cit., p. 543.
6) Ibidem, p. 546.
7) Introducliune la Scrisori cdtre V. Alecsandri, ed. Socec, 1887, op. cit., p. XXIV.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRLITORUL 31

mare parte din aceste scrisori au aparut in revista Convor-


biri literare, la care tot Alecsandri a atras pe Ghica 1).
Numai politica a racit un timp relatiile dintre cei doi prie-
teni. Pare ca la inceput Cuza Voda n'a avut incredere in
Ion Ghica. De aceea iata cum it recomanda Alecsandri lui
Cuza: 2)
«...et quelques soient vos preventions a l'egard de Jean Ghika
de Samos, je n'hesiterai jamais de vows dire que c'est un des
hommes les plus fins et les plus capables de notre pays. Le
seul defaut qu'on lui trouve c'est d'etre ambitieux, mais quel
mal y-a-t-il a vouloir etre hors ligne ? Croyez-moi, laissez toute
prevention de cote et mettez cet homme a la place qu'il merite.
Le pays s'en ressentira en bien ».
Cuza a cedat si Ion Ghica a fost ministru si prim-ministru
in timpul domniei lui. Dar felul de a domni al lui Cuza,
mai ales la urma, prin lovitura de stat, a nemultumit pe
Ghica. El a contribuit in mare masura la detronarea lui
Cuza. Alecsandri, care Linea mult la domnitor, a fost afectat
si corespondenta cu Ghica s'a rarit 9.
Diferenta temperamentala dintre cei doi prieteni se mai
vadise si in trecut. La 1853, Alecsandri facuse corecturi la
brosura politica a lui Ghica intitulata Derni6v occupation
des Principaute's danubiennes par la Russie 4) si scosese 4 tot
ce era prea violent si prea personal )) 5).
0 prietenie insa ca cea dintre Alecsandri sit Ion Ghica nu
se putea distruge nici de patimile politice6) si poetul gaseste
just explicarea, scriindu-i 7) la 10 Ianuarie 1866: 4...voi
petrece si cu el [C. Negri] o saptamana fermecatoare ; e
drept ca o sa ne pazim cat se poate mai bine de a n'o otravi
cu politica... Fericiti cei cari ca tine si mine gasesc un leac
') Eugenia Carcalechi, Alecsandri fi Ion Ghica, op. cit., P. 385.
2) Alexandru Xenopol, Domnia lui Cuza Vodd, vol. II, Iasi, 1903, p. 284.
4) Eugenia Carcalechi, Alecsandri si Ion Ghica, op. cit., p. 385.
4) V., mai jos, p. 173, bibliografia, nr. II a.
2) II. Chendi, Prefaid la Scrisori cdtre V. Alecsandri, Bucuresti, Editura Librariei
Universala 1,, vol. IV, p. 9, note 2 (Biblioteca pentru toti, nr. 230-230.
°) Ghica s'a ferit de altfel, ca $i Alecsandri, de luptele mfirunte de partid,
v. Alexandru Marcu, Introducere la V. Alecsandri, Cdldtorii, misiuni diplomatice,
Craiova, Scrisul romSnesc (Clasicii romfini comenta0, sub ingrijirea lui N. Cartojan),
1931, p. XXI.
7) N. P[etrascu], De la cei ce nu mai sunt, op. cit., P. 547.

www.dacoromanica.ro
32 N. GEORGESCU-TISTU

contra devastarilor ei in fundul calimarilor a. Legatura dintre


ei era in primul rand a doi scriitori, a doi oameni de cultura.
In aceasta privinta, Ion Ghica avea un cult pentru opera
lui Vasile Alecsandri, s'a entuziasmat de ea, a propagat-o
si, cum se va vedea indata, de cate on a putut, a provocat-o :
scrieri intregi si din cele mai insemnate ale lui Alecsandri
au fost prilejuite de indemnul prietenului si admiratorului
sau muntean.
Amintindu-si de vremea cand se aflau impreuna la Iasi,
poetul spune lui Ghica : o Prin indemnul tau atunci am
scris si publicat critica mea glumeata asupra Stantelor
Epice a raposatului Aristia 2), in care Voda Bibescu era com-
parat cu un singur ci teapiin catarg... Nenorocitul poet s'a
dus pe cea lume fara sa ma ierte. Fie raspunderea to in se-
cula seculorum !
Departarea marea dorinta de revedere : o Ce zi fericita, cand
am intalnit pe Alecsandri printre ofiterii francezi », exclama
Ghica intr'o scrisoare dela Constantinopol in 1855 3) !
In ciuda acestei departari, legaturile dintre ei, am zice
influentele reciproce, persistau. La 26 Octomvrie 186o,
Alecsandri ii scrie 4) din Mircesti :
o Am promis Doamnei Ghica cä voi lucra pentru teatru
si ca voi pune pe scena mai multe tipuri, care fac podoaba
cafenelei Fialkowski si plictiseala Camerei. Te rog sa-i vestesti
Ca le-am dat gata ».
Pare deci verosimil ca la indemnul lui Ghica a scris
Alecsandri piesele Despot-Vodd si Feintana Blanduziei 5). Va
fi vorba mai tarziu in aceasta lucrare de rastimpul dintre
1) V. Alecsandri cdtre Ion Ghica (Iatd-ne cu earna in terd), in Scrisori cdtre V.
Alecsandri, ed. Socec, 1887, op. cit., P. 354.
2) Critica a apArut in Salba literard, Iassi, Tipografia lui Adolf Bermann,
1857, in-8°, p. 259-268, dupa ce fusese tiparita in Propdfirea, an. 1 (1844), P. 156-
x 6o.
8) N. Petrascu, Ion Ghica, in Literaturd 4ti artd romdnd, an. I (1896-1897),
P 423-424.
4) N. P[etrascu], De la cei ce nu mai cunt, op. cit., P 544.
5) Familia, an. XXXIII (1897), P. 254. Manuscriptul lui Alecsandri cu Fdntdna
Blanduziei a §i fost daruit de Ion Ghica Academiei RomSne (nr. 812 rom.); de ase-
menea cel cu Sdnziana i Pepelea (nr. 815 rom.). Pe primul (fila x), poetul insusi a
scris: *Amicului meu Ion Ghica ofer acest manuscris impreuna cu urarile mete de
vieata lungs, fericita §i roditoare de epistole prqioase*.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 33

1877-1881, cand Ghica a fost director general al teatrelor.


El care a indemnat si sprijinit in acest timp, precum vom
vedea, pe alti autori mai marunti de piese de teatru, ca pe
un Grigore Ventura on D. C. 011anescu-Ascanio, cum putea
sa uite pe Alecsandri ? Cata importanta dadea operei drama-
tice a prietenului sau reiese dintr'o singura informatie : la
22 Martie 1884 a avut loc premiera Flintdnei Blanduziei.
Ghica era pe atunci ministru plenipotentiar la Londra si in
varsta de 68 de ani. A venit totusi intr'adins dela Londra
ca sa asiste la reprezentatie si a chemat, impreuna cu Ion
C. Bratianu si C. A. Rosetti, toata elita noastra culturala si
socials sa is parte la sarbatoare 1).
Inca o stire doveditoare ca Ion Ghica cerea lui Alecsandri
sä scrie pentru teatru : <c Prin a doua to scrisoare imi ceri un
Imn cdtre Coroand spre a fi cantat la 10 Mai la teatru a, ii
spunea poetul intr'o scrisoare dela 26 Aprilie 1881 2).
In aceeasi scrisoare, Alecsandri mai spunea : « Aci [la
Mircesti] am gasit mai intai traducerea, trimita de tine, a
doua poezii usoare, pe care le-am comis in tineretea mea » 3).
Ghica se ingrijea deci sa se traduce in limbi straine opera
prietenului sau.
Din 1882, cand Ghica era in Anglia, pe langa ocupatiile
diplomatice nu uita sa trimita lui Alecsandri o traducere in ro-
maneste a introducerii sense de Kingston 4) la versiunea
engleza a lui Penes Curcanul 5). La sfarsitul aceluiasi an,
Alecsandri lucra la o versiune franceza a lui Pepelea ca s'o
trimita la Londra sä se joace acolo 6) si peste doi ani tine
o conferinta de doua ore la Academia Romans despre Con-
vorbirile economice si Scrisorile lui Ion Ghica, relev and im-
portanta for pentru istorie si culture 7).
0 simple rasfoire a Scrisorilor cdtre V. Alecsandri, cele des-
tinate publicului, scoate la iveala o sums de marturisiri ale
1) Aristizza Romanescu, 30 de ani. Amintiri, Bucuresti, 1904, p. 13o.
2) N. P[etrascu], De la cei ce nu mai sent, op. cit., p. 551.
2) Ibidem,
4) Scriitorul William Henry Giles Kingston, 1814-1880 [?].
6) Ibidem, p. 55z.
6) Ibidem, p. 553.
7) Analele Academiei Rom&ne, seria II, tom. VI, sectiunea I, partea administrative
3i desbaterile, 1884, p. 58.

3 A. R. Studii ri Cercetari, XXV.

www.dacoromanica.ro
34 N. GEORGESCU-TISTU

prieteniei si ale admiratiei adanci, pe care le avea Ghica


pentru poetul dela Mircesti. E de ajuns sa se mentioneze,
de exemplu, inceputul scrisorii intitulate David Urquhard,
in care Ghica se indigneaza nu c'a fost atacat el in press,
ci insusi Alecsandri 1).
Nu pare deci exagerata afirmarea lui N. Petrascu atunci
ca'nd spune 2) ca dupa moartea lui Vasile Alecsandri placerea
lui Ion Ghica de a scrie s'a stins.
8. Evenimente familiare. La 1844, Ion Ghica pleaca
brusc din Iasi la Bucuresti. Taal sau se imbolnavise greu si
in 1845 chiar moare.
Intr'o scrisoare care Mihail Kogalniceanu trimisa in
Noemvrie 1844 de Grigore Alexandrescu si Ion Ghica, cel
din urma spune c'a intreprins un jurnal politic hebdomadar,
din care nr. 1 va iesi in curand 3). Planul acesta se ciocnea
cu o intentie a iesenilor, caci Alecsandri scrie : # Ne venise
in gand sa continuam la Bucuresti tiparirea Propeisirei, dar
de vreme ce sunteti pe cale de a scoate alt jurnal, asta ar fi
greu, prea greu chiar si e mai bine sa renunta'm >. Scrisoarea
e din 9 Decemvrie 1844 4). C. Negruzzi trebuia sal colaboreze
la noua foaie 5), care urma sa se numeasca Sdptdmiina §i
care n'a aparut 6), cu toate urarile prietenesti ale lui
Alecsandri 7).
In sbuciumul adus de moartea tatalui sau, Ion Ghica a
luat aka hotarire : sä piece in strainatate, N. Petrascu ne
spune 8) : in Anglia si Italia, si ca durata : 1845-1847. Dupa
amintirile lui Ghica 9), el se afla in 1846 la Paris, unde s'a
1) Scrisori catre V. Alecsandri, ed. Socec, 1887, op. cit., p. 167-168.
2) Ion Ghica, in Literaturd fi arts romdnd, op. cit., p. 423.
') G. Bogdan-Duica, Scrisori de Grigorie Alexandrescu, in Viala Romfneascd,
an. I (1906), vol. III, p. 198.
4) II. Chendi §i E. Carcalechi, Scrisori dela V. Alecsandri cdtre Ion Ghica, in
Luceafdrul, an. IV (1905), p. 230.
6) N. P[etra§cu], De la cei ce nu mai sunt, op. cit., P. 541.
') Eugenia Carcalechi, Alecsandri ;-i Ion Ghica, op. cit., p. 383.
7) In aceea9i scrisoare mentionata mai sus, nota 4. Scrisoarea e publicata intaia
oarri de N. P[etra§cu], De la cei ce nu mai sunt, op. cit., P. 540-541, ins filrA nota
dela sfar9it, in care Alecsandri scrie despre intenlia de a se continua Propd,cirea
la Bucuresti.
') In articolul Ion Ghica, op. cit., p. 410.
') Nicu Bdlcescu, in Scrisori cdtre V. Alecsandri, ed. Socec, 1887, p. 699.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 35

infiintat Societatea studentilor romani » cu scopul de a


ajuta pe cei studiosi si saraci. Membri ai Societatii erau mai
toti Romanii care se aflau atunci la Paris. Printre cei pe care
ii enumera Ghica sunt si M. Kogalniceanu, N. Balcescu,
fratii Dumitru si Ion BratianU. Societatea era sub patrona-
jul poetului Lamartine ; comitetul se compunea din : Ion
Ghica, presedinte, C. A. Rosetti, secretar si Scarlat Varnav,
casier. La alegerea lui Ghica de presedinte contribuise proba-
bil, pe langa prestigiul de fost profesor la Academia Mihaileana
si colaborator la Propcisirea, si legatura lui cu Lamartine,
care comunica vom vedea mai tarziu o dovada cu Ro-
manii, prin Ion Ghica si C. A. Rosetti.1) Contribuisera poate
si legaturile lui cu presa pariziana 2).
La 1847, Ghica se intoarce in tarn si se insoara. Aci e o
parte din vieata lui istorisita pe larg de el insusi in scrisoarea
adresata la 14 Iulie 1849 lui Alexandru Golescu Arapila
si publicata intre ineditele din volumul de fats 3). Tata mo-
tivul intoarcerii in tars si aprecieri asupra sotiei sale :
#...retais parti de Paris avec l'espoir de me faire elire de-
pute dans le district de Dimbovitza. Que veux-tu, je suis ambi-
tieux et c'est cette ambition qui m'a joue ce bon tour d'avoir
une femme bonne, spirituelle, instruite, intelligente, une femme
que j'adore et qui, je crois sans me flatter, me paye de reci-
procite >> 4).

Bibescu Voda ii contests dreptul de eligibilitate. pe


cand toti vechii sai protectori nu sar sa-1 apere, numai Ni-
colae Mavros 5) atrage atentia Domnitorului asupra ne-
dreptatii ce face. Purtarea lui Voda o intelegem usor. Bi-
bescu avea o politica rusofila, fusese chiar adus la tron prin
sprijinul Rusilor. Ghica fusese dela inceput, din primele
scrieri ca student la Paris 6), impotriva Rusilor, pe care ii
socotea, prin formidabila for putere, prin expansiunea for
1) V., mai jos, p. 42.
2) V., mai sus, p. 18.
3) V., mai jos, p. 112-114 (Anexa nr. 1).
4) V., mai jos, p. 112.
5) TrAieste intre 2778 -1868; general in armata rusk inspector al carantinelor.
') V., mai sus, p. 28-29.
3*

www.dacoromanica.ro
36 N. GEORGESCU-TISTU

ajutata de prezenta celorlalti Slavi din Europa, mai ales in


Balcani, ca primejdia cea mai mare pentru viitorul Romani lor.
Poate ea refuzul lui Voda era ca si impus de supravegherea
consulului rus. Cu atat mai putin intelegem interventia
prompts, favorabila a lui Mavros. Este o explicatie, dar e
de ordin sentimental : de cum face cunostinta lui Ion Ghica,
Mavros ii declara c'a fost prieten cu tatal lui 1). Asemenea
motive se admit insa greu la un om ca Mavros. Avem despre
el un portret sumbru, facut cu o soli& argumentatie de G.
Bogdan-Duica 2) : era de origine greceasca, cetacean rus,
functionar inalt in cancelaria administratiei rusesti din Bu-
curesti, se folosise de trecerea ce avea si stransese avere,
era in sfarsit un agent priceput si puternic al politicii rusesti.
Portretistul, vorbind numai de omul politic, n'a spus insa ca
Mavros era si un om de stiinta. Cu antichitatile stranse si
donate de el s'a inceput muzeul din Bucuresti. S'a ocupat
toata vieata cu studii de arheologie, colaborand cu toti Ro-
manii care se apropiau de acest domeniu : Laurian, Bolliac,
N. Balcescu, D. Berindei, D. Sturdza, M. iitu, Al. Odobescu3).
Oricum, Mavros sau, cum i se spunea cu numele roma-
nizat, Mavru, era un realist, un om practic. Din insasi scri-
soarea lui Ion Ghica adresata lui Alexandru Golescu Ara-
pila 4), se vede ca initiativa casatoriei lui Ghica a apartinut
mai mult familiei miresei, ceea ce n'a impiedecat sa se inte-
meieze o admirabila casnicie.
Dar dorind sa trasam cadrul vietii lui Ion Ghica pentru
a-i putea urmari evolutia sufleteasca, nu putem rasa neobservat
contrastul dintre politica lui turcofila si politica ruseasca a
socrului sau 5). Din nimic nu se vede Ca aceasta opunere ar
fi turburat casnicia scriitorului nostru. Poate Si fiindca Ion
1) V., mai jos, p. 113.
2) In Istoria literaturii romdne moderne, Intdii poeti munteni, Cluj, * Ardealul s,
1923 (Biblioteca Dacoromaniei, condusa de Sextil PuFariu, nr. r), p. 34-38.
3) Ion Ghica in Nicu Balcescu din Scrisori cdtre V. Alecsandri, ed. Socec, 1887,
op. cit., p. 683-685.
4) Anexa nr. x din acest volum, p. 113.
5) Un aventurier grec, anume Nicolae Mavros..., fhnd spion al Rusiei, juca
un rol insemnat in cercurile inalte 9 insa, a acest grec era un om foarte inv4at s,
nice Colonelul Grigore LAcusteanu in Amintirile lui, Revista Fundatiilor Regale,
an. I (1934), PP. 61-62.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 37

Ghica a stat vreme Indelungata in Turcia, departe de socru,


iar la intoarcerea ginerului, batranul nu mai juca un rol po-
litic. Vieata lui Ghica a fost insa mult inveninata de banuiala
ca politica lui nu e sincera si ca 'n fond e pe aceeasi linie cu
Mavros 1). Vom vedea aceasta mai ales cand va fi vorba de
raporturile dintre Ion Ghica si Eliade Radulescu.
Se pare chiar ca legaturile cu socrii au fost, cel putin
pentru un timp, reci. La o scrisoare pe care Ghica o 'trimi-
sese din Constantinopol lui Grigore Alexandrescu, la 10
Martie 1858, dand directive politice prietenilor ramasi in Cara,
acesta ii raspunde : « Am cetit cu mandrie cuvantul ce mi-ai
trimis. El acum umbla din mans in mama; pans si soacra
to doreste sä-1 citeasca *9.
La plecarea din Bucuresti la Constantinopol, Ghica lasase
in casa socrului sau Mavru, unde locuia 3), toate obiectele :
carti, Mrtii, tablouri, mobile. Toate au ars acolo in focul
dela 1856 4).
Fiind Inca la Bucuresti, desi in preajma revolutiei dela
1848, in care Ion Ghica, cel putin in faza ei de pregatire,
a jucat un rol de capetenie, el a gasit totusi timp sa-si reia
studiile asupra invatamantului public (veche preocupare
dela Iasi) 5) si sa le tipareasca in Foaie pentru minte, inimd fi
literaturd din Brasov 6). Ba s'a ocupat si de chestiuni din
specialitatea lui inginereasca : cai de comunicatie, masuri si
greutati, care au format cuprinsul unui volum aparut in
1848 7). Aceasta inseamna pentru Ion Ghica, in ce-i pri-
veste temperamentul si dupa ce trecuse de impulsivitatea
primei tinereti : calm in furtuna, caracteristica omului
politic.

1) t Generalul Duhamel sau Rusia aveau de unealta pe Joan Ghika, ginerele


generalului Mavros o, ibidem, p. 35.
3) E. Lovinescu, Scrisorile lui Grigore Alexandrescu cdtre Ion Ghica, in Con-
vorbiri literare, an. XLVII (1913), p. 282.
3) Casa s dela Jicnita s, in care a fost o vreme legatia Italiei.
4) Ion Ghica, Nicu Bdlcescu, in Scrisori cdtre V. Alecsandri, ed. Socec, 1887,
op. cit., p. 689 si in scrisoarea cdtre Poujade (consul francez la Bucuresti intre
1849-5856) din ms-ul 5040 rom. dela Academia Romano, fila 390.
6) V., mai sus, p. 28-29.
) V., mai jos, p. 173, bibliografia, nr. 9.
7) V., mai jos, p. 172, 173, bibliografia, nr. 7 b §i so a.

www.dacoromanica.ro
38 N. GEORGESCU-TISTU

9. Prietenia cu Nicolae BAlcescu. Cum au facut cuno-


stinta ne istoriseste Ion Ghica intr'una din cele mai caracte-
ristice pagini ce a scris 1). Erau amandoi elevi la Sf. Sava.
La o tranta baieteasca, in care Ghica i-a venit in ajutor, lui
Balcescu i-a cazut pe jos un caiet plin de notice privitoare la
istoria nationals. Ghica si-a dat indata seama de valoarea
noului sail prieten.
Dupa intoarcerea lui dela Paris (1841), 1-a gasit pe Rag-
cescu inchis pentru activitatea lui . .. patriotica. Apoi, spune
mai departe Ghica 2) : # La liberarea lui din inchisoare si
din armata, el a devenit unul din tinerii cu care ma vedeam
mai des, a devenit un bun si pretios amic, cu care m'am
inteles totdeauna la vorba si la ganduri ; eram impreuna
ziva si noaptea *.
Din prietenia for a iesit gandul si infaptuirea Frdfiei, aso-
ciatia care a pregatit in Muntenia revolutia dela 1848 3).
Plecat la Iasi, Ghica nu-si uitase prietenul, ci i-a luat ma-
nuscrisul lucrarii : Puterea armatd la Romani si 1-a publicat
in Propd firea, revista infiintata de tineretul iesan inovator
(Kogalniceanu, V. Alecsandri) la care se alaturase si mun-
teanul I. Ghica 4).
Dupa 1847, Ghica isi introduce prietenul in cercul stiin-
%Hie al Generalului N. Mavru, unde istoricul citeste, spre
satisfactia tuturor, Cantarea Romaniei in versiunea roma-
neasca. Toti credeau pe Balcescu ca autor al ei, Ghica stie
insa ca versiunea franceza era a lui Alecu Russo si crede ca cei
doi au colaborat la aceasta opera 5).
Ion Ghica, scriind despre Balcescu, aminteste de toate
peripetiile prin care a trecut miscarea revolutionary dela
1848, inteatat a fost de mare rolul prietenului sau in aceste
evenimente. Datele de aci trebuesc insa puse alaturi de in-
semnata colectie de documente si scrisori stranse si publi-
cate de Ghica mai tarziu sub titlul Amintiri din pribegia
') Nicu Bdlcescu, inceputul, in Scrisori cdtre V. Alecsandri, ed. Socec, 1887, op.
cit., p. 676-678.
2) Ibidem, p. 679.
3) Ibidem, p. 687-689.
4) Ibidem, p. 681-682.
5) Ibidem, p. 683-686; v. §i, mai jos, p. 98.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 39

dupd 1848 1). Sunt aci multe scrisori ale lui Balcescu tri-
mise lui Ghica si din ele se confirms spusa celui din
urma 2) :
o In tot timpul cat a trait Nicu Balcescu, am fost in cea mai
stransa legaturi de amicitie si de comunitate de cugetari. Am
trait mult in acelasi oras, la Bucuresci, la Paris si la Constan-
tinopol, si cand am fost despartiti unul de altul, am fost in
corespondents continua, ne-am comunicat totdeauna tot ce
cugetam, tot ce lucram )>.

La cele publicate in volumul de amintiri din pribegie


trebuesc adaugate acele importante Scrisori inedite dela N.
Bdlcescu si I. Ghica, publicate si adnotate de N. Car-
tojan 3).
In corespondenta celor doi prieteni se oglindeste intreaga
framantare a vremii revolutionare de atunci si nicaieri nu se
intrevad mai limpede si mai emotionant gandurile fruntasilor
de atunci ; planuri, sovaieli, intelegeri si neimpacari pentru
actiunea de dus, ca sa fie scapat teafar neamul nostru din
razboiul de interese dintre Turcia, Rusia, Austria si in genere
dintre toate Puterile europene. Vom reveni asupra acestor
lucruri, care formau preocuparea de toate zilele a lui Ion
Ghica in postul lui de agent roman, cu sau fara autorizatie,
la Constantinopol. Vom releva deocamdata numai atat : Bal-
cescu n'a facut niciun pas mai insemnat in toata actiunea lui
politica fara sa intrebe pe Ion Ghica ; mai mult, a incercat
singur, cu riscul vietii, sä realizeze unele din ideile politice
ale sfatuitorului sau. Asa a fost cand a trecut in Ardeal,
ascultand, cum o recunoaste singur 4), de indemnul lui
Ghica, pentru a salva acolo revolutia democratica si natio-
nals, reprimata in Valahia. Sfortarile lui eroice sä impace pe
Romani cu Ungurii impotriva asupritorilor comuni s'au
1) V., mai jos, p. 18r, bibliografia, nr. zoo.
2) Nicu Bdlcescu, in Scrisori cdtre V. Alecsandri, ed. Socec, 1887, op. cit., p. 729.
3) Bucuresti, c Cooperativa 3, 1913, in-8°, IX +59 p. Asupra acestei publicatii
a scris o recensie, aratand importanta faptelor si mai ales a ideilor cuprinse, Cezar
Papacostea, in Convorbiri literare, an. XLVI I I (2924), P. 549 55 I .
4) e I;i trimit binecuvantarea mea pentru idea ce-ai avut d'a ma trimite aci ,
spune intr'un moment de incredere in reusita N. Balcescu, v. Ion Ghica, Amintiii
din pribegia dupd 1848, ed. Socec, 1889, p. 367.

www.dacoromanica.ro
40 N. GEORGESCU-TISTU

sdrobit de darzenia Ungurilor, care n'au vrut sä recunoasca


drepturile nationale ale Romani lor.
Intre revolutionarii dela 1848, el face parte, impreuna
cu I. Ghica si generalul Magheru, dintr'un grup la centru,
intre moderati (Eliade, Tell) si radicali (fratii Bratianu, C.
A. Rosetti) 1).
La Constantinopol, in Martie 1849, incearca impreuna cu
Ion Ghica, Idea succes, sä obtie o interventie turceasca impo-
triva ocupatiei rusesti in Principate 2).
In incercarile de organizare a emigrantilor romani, Bal-
cescu e mereu alaturi de Ghica si, cand acesta refuza, se
retrage si Balcescu 3).
Cand a fost vorba sa se creeze un birou valah la
Constantinopol pentru tinerii care studiau acolo, Ion
Ghica a propus pentru conducere pe N. Balcescu, pen-
tru motivul ca se bucura de trecere la Romanii de pre-
tutindeni 4).
Balcescu, la randul lui, ii propune lui Ghica sa lucreze
impreuna o un mic uvragiu asupra ideilor revolutiei ro-
mane »5).
Intorandu-ne asupra legaturilor mai apropiate, nu numai
politice, dintre cei doi prieteni, it gasim pe Balcescu adre-
sandu-se lui Ion Ghica on de cate on avea nevoie de vreo
interventie in lumea diplomatica si, mai ales, de informatii si
material pentru studiile sale istorice. Un exemplu dintre
multele ce se gasesc in scrisorile lui N. Balcescu trimise lui
I. Ghica 6) : o...Asemenea to rog ca sa gasesti pe cineva
care sa-mi traduca aceste date turcesci in date crestinesci.
Imi sunt de mare trebuinta, fiind privitoare la istoria anului
1595 despre faptele lui Mihai Voda * si, ceva mai tarziu :
« Iubite Ghica, am primit doua scrisori dela tine trimise

1) P. P. Panaitescu, Nicolae Bdlcescu. Patru studii istorice, Bucuresti, Cartea Ro-


maneascA, 1928 (Asezamttntul cultural Ion C. Bratianu, II), p. it.
2) Ibidem, p. so.
8) P. P. Panaitescu, Contributie la o biografie a lui N. Bdlcescu, Bucuresti, Tip.
Convorbiri literare 5, 1924, p. 117.
4) V., mai jos, anexa nr. VII, p. 838.
6) Ion Ghica, Amintiri din pribegia dupd 1848, ed. Socec, op. cit., p. 243-244.
6) Ibidem, p. 595 $i 6oi. Scrisorile sunt dela 1851, din Ville d'Avray si Hyeres.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 41

prin Balaceanul. Iti multumesc pentru datele ce mi-ai trimis


si nuvelele ce-mi dai...>>.
*i. ca ultima dovada a prieteniei lor, Balcescu ii lass lui
Ghica prin testament singura avere ce-i mai ramasese :
hartiile pe care insemnase toga truda si nazuintele lui
pentru binele neamului adorat 1).

1) Ion Ghica, Nicu Bdlcescu in Scrisori cdtre V. Alecsandri, ed. Socec, 1887,
op. cit., p. 719. Manuscriptul lui N. Balcescu: Mifcarea Romcinilor din Ardeal la z848,
a fost donat de Ion Ghica Academiei Romfine si poarth nr. 411 rom.

www.dacoromanica.ro
III. EXILUL
'o. Agent roman la Constantinopol. Se stie cä revolutia
dela 1848 din Bucuresti urma sa izbucneasca in Aprilie, nu in
Iunie. Intarzierea a fost pricinuita de Lamartine, atunci
ministru de externe al Frantei si in legatura directs cu revo-
lutionarii nostri. Lamartine a cerut sä nu se faca nimic
inainte de sosirea la Bucuresti a unui trimis special al lui,
Doctorul Mandl, care a si sosit pe urma, aducand instruc-
tiuni scrise chiar de mana marelui poet si om politic catre
C. A. Rosetti si Ion Ghica. Instructiunile prescriau sa nu se
faca nicio miscare inaintea unei intelegeri cu guvernul oto-
man si cu Generalul Aupick, noul ambasador al Frantei
la Constantinopol. Acesta avea indicatii speciale sa inlesneasca
trimisului roman tratativele cu Poarta.
S'a decis deci sa se trimita neintarziat un delegat al revo-
lutionarilor la Constantinopol. Dupa refuzul lui Eliade si
dificultatile cu Stefan Golescu, sortii au cazut pe Ion Ghica 1).
El a plecat la 17 Mai 1848 2). Daca alegerea lui Ghica fusese
bine facuta, opiniile pe atunci, mai ales in certurile de mai
tarziu ale emigrantilor, puteau fi impartite, dar cu vremea s'a
statornicit parerea ca se alesese inteadevar un (c om de actiune,
dar si foarte mare barbat de cugetare, fail indoiala cel mai
destoinic diplomat al nostru pe acel Limp » 3).
Se stie rolul mare pe care 1-a jucat I. Ghica in pregatirea
revolutiei. Fusese fondator al Societatii secrete Frdtia 4) ;
din cei abia 2500 de galbeni stransi ca fond al revolutiei,

1) Toate acestea le povesteste Ion Ghica in bucata Nicu Balcescu din Scrisori
cdtre V., Alecsandri, ed. Socec, 1887, op. cit., p. 709-717.
2) Ion Ghica, Amintiri din pribegia dupd 1848, ed. Socec, 1889, op. cit., p. 6.
8) Dimitrie R. Rosetti, Dicfionarul contimporanilor din Romdnia, op. cit., p. 87.
4) V. mai sus, p. 38.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 43

root) daduse Ion Ghica 1); luase parte la consfatuiri si cola-


borase la planul revoltei, stabilise intelegerea cu Tell, funda-
mentals pentru succesul rascoalei, fiindca-i punea la inde-
mana armata regulata.
Despartirea de centrul miscarii trebue sä fi durut pe Ghica,
dar gandul ca misiunea lui la Constantinopol poate asigura
reusita revolutiei, dupa sfatul lui Lamartine, i-a dat pu-
terea sä plece.
Atmosfera gasita in capitala Turciei si in genere tot ce a
simtit si facut Ion Ghica in timpul exilului sau voluntar la
inceput, silit apoi, in Turcia 2), se completeaza, pe langa ce
stiam pang acum, cu scrierile inedite, atat de numeroase, din
manuscriptul nr. 5040 rom. al Academiei Romane, din care
o parte, cea mai personals si mai < literara >> se afla in anexele
volumului de fats.
Astfel in scrisoarea dela 4 Noemvrie 1849 catre Alexandru
Golescu Albu3), Ghica istoriseste greutatile ce-a avut de in-
tampinat dela inceput in misiunea lui la Constantinopol. Se
stie ea stapanirea revolutionarilor in Bucuresti a durat foarte
putin. Miscarea a fost inabusita chiar cu oarecare varsare de
sange (lupta din Dealul Spirei) si chiar din Septemvrie 1848
armatele turcesti, cu Omer Pasa in frunte, si cele rusesti cu
Generalul Luders ocupau din nou Principatele. In Bucu-
resti, caimacam a fost instalat Logofatul Constantin Canta-
cuzino. Fostii locotenenti dornnesti Eliade, Tell si N. Go-
lescu, ca si membrii guvernului provizoriu si toti fruntasii
miscarii erau exilati : unii in Turcia, la Constantinopol si
Brussa, altii in Ardeal, altii la Paris.
Conjunctura generals politica fusese de asa fel incat revo-
lutiile au fost pretutindeni reprimate. Era firesc sa se in-
tample acelasi lucru si in Tara Rornaneasca. Ghica a avut
curajul de a ramanea in Constantinopol in tot timpul reac-
tiunii. E adevarat ea aflase in capitala Turciei, in lumea
diplomatica, o serie de cunoscuti si prieteni ce-si facuse
1) In Nicu Bdlcescu din Scrisori cdtre V. Alecsandri, ed. Socec, 1887, op. cit.,
p. 707-708.
2) 0 serie de acte din acest timp ale lui Ion Ghica au aparut in publicatia Anul
1848 in Principatele Romdne, Bucuresci, Carol GObl, 6 vol., I902-1910,
3) Anexa nr. II; v. mai jos, p. 116-127.

www.dacoromanica.ro
44 N. GEORGESCU-TISTU

Inca din vremea studiilor dela Paris, Intre care dela ince-
put : Cor 1), primul dragoman al ambasadei franceze din
Constantinopol, polonezul Czayka Czaikowski, devenit mai
tarziu Sadik-Pasa 2), Emin Muklis Efendi, mare dragoman
al Portii, Mehemed Kibrisli Pasa, general de divizie. A fost
bine primit de ambasadorul francez, Generalul Aupick. Tot
favorabil era si ambasadorul Angliei, Sir Stratford Canning.
Numai multumita acestora, Ion Ghica a scapat de urmarile
dusmaniei lui Nicolae Aristarchi, agentul oficial al Tarii
Romanesti la Constantinopol.
Tata motivul pentru care a ramas aci :
«. . . En fait de certitude, je n'avais que la persuasion de bien
faire en gardant ici une position; en etablissant un precedent,
je considerais comme utile, comme necessaire meme d'avoir
un homme ici qui observe, qui controle et qui tache a parer
de temps a autre au moins quelques uns des coups portes a
notre nationalite et a nos droits, soit en s'appuyant sur les
hommes politiques de la Turquie et les ambassadeurs, soit en
travaillant la presse europeenne au moyen d'un levier qui ait
son point d'appui a Constantinople. Notre position est telle
que tant sous le rapport politique qu'ethnographique nous ne
pouvons rien en Europe que par cette capitale .>> 8).
Ghica ramane aci chiar daca n'ar fi decat sa ghideze pe
cel care 1-ar Inlocui. Cand nu mai avea calitate oficialA, ba
ii ramasese si ponosul de revolutionar, toti Inaltii functionari
it evitau, ca sa nu se compromita. Cat de usor si mult mai
placut i-ar fi fost sa traiasca, ca atati alti refugiati, inteun
oral mare european, ca Parisul! Lupta se dadea insa aci, cu
ambasadorul Titof al Rusiei.
Cu toata greutatea pozitiei lui, Ghica Isi castiga la Con-
stantinopol din ce in ce mai multi si mai buni prieteni,
Intre ei pe intelectualul Ahmed Wefyk Pasa, care a fost co-
misar in Principate si chiar mare vizir 4). Are indrazneala ca,
1) V., mai jos, in anexa nr. VIII, p. 138 si X, p. 143.
8) V., mai jos, in'anexa nr. I, p. 115, nota 3. Legaturi cu Polonezii a avut Ion
Ghica pana tarziu, v. Gh. Duzinchevici, loan Ghica fi Wladyslav Czartoryski, in
Arhiva. . ., an. 41 (1934), P. 122-125.
3) V., mai jos, anexa II, p. 118.
4) In ms-ul 5175 rom. dela Academia Romani se gasesc scrisori din 1857-1888
dela Ahmed Wefik Bey cAtre Doamna Alexandrina Ghica, sotia lui Ion Ghica.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 45

deli Puterile « protectoare » inasprisera regimul din Princi-


pate prin Conventia dela Balta-Liman (1849), sa-si procure
corespondenta diplomatica dintre Rusia, Austria si Turcia
cu prilejul predarii ofiterilor unguri si poloni revolutionari,
si s'o publice in Journal des Derbats. Mare scandal. Rapor-
turile dintre Puteri sunt extrem de incordate. Ghica voia
sa impinga la un razboiu contra Rusilor 1).
El planuia sa infiinteze la Constantinopol o gazeta roma-
neasca, dar n'a izbutit 2). Se interesa de starile din tara si
lua informatii dela prietenii ramasi acolo, cum era Grigore
Alexandrescu, ca sa-si lucreze studiile si memoriile politice
si economice, cu care cauta sa influenteze pe diplomati in
sprijinul tarii sale 3).
La 1853 a publicat, ne spune Ghica 4), sub pseudonimul
Chainoi, o brosura intitulata Dernii're occupation des Princi-
paute's danubiennes par la Russie 5). E de notat ca aci se ocupa
nu numai de situatia politica, ci si de transformarile sociale
din Principate.
Aceasta activitate insemna din partea lui Ghica si sacri-
ficii materiale. E demn de notat ca el a restituit chiar suma
cuvenita pe drept ce i s'a trimis ()data din tara ca reprezentant
diplomatic al guvernului provizoriu la Constantinopol. Tata
propriile lui cuvinte 6) atunci cand a fost invinuit in ziarul
Adunarea Nationald c'a luat din Casa Statului 32.663 lei :
o Toate cheltuielile de calatorie si intretinere la Constantinopol
pe mai multe luni de zile le-am facut din propriile mele fonduri,
fdra a lua nici din Casa Statului, nici din vreo contributiune
sau ajutor.
1) Ion Ghica, Amintiri din pribegia dupd 1848, ed. Socec, 1889, op. cit. P. 739-741.
2) Eugenia Carcalechi, Alecsandri i Ion Ghica, in Arhiva.., an. XVI (1905), p.385.
3) V., de exemplu, mai jos, p. 151-152 (anexa nr. XIII), scrisoarea lui Ion Ghica
adresata lui Manole Anghelescu. 0 alts scrisoare, aceasta cdtre Lordul Canning,
viconte Stratford de Redcliffe, ambasadorul englez la Constantinopol, aflata tot din
ms.-ul 5040 rom. dela Academia Romans, filele 173-176, dar nepublicata aci, e o
traducere franceza, uneori cuvant cu cuvant, a unei scrisori a lui Grigore Alexandrescu
publicata de E. Lovinescu in Scrisorile lui Grigore Alexandrescu cdtre Ion Ghica,
O. nit, p. 1117-1119.
4) In bucata Cdpitanul Laurent din Scrisori cdtre V. Alecsandri, ed. Socec, 1887, op.
cit., P. 372 §i in Scrisoarea a X-a din anexe, v. mai jos, p. 145.
5) Paris, J. Dumaine, in-8°, 126 p.; v. mai jos, p. 173, bibliografia, nr. II a.
6) Ion Ghica, Epistold adresatd redactorelui diarului Adunarea Nationald, in
Opiniunea constitutionald, ziar politic, litterar §i commercial, Bucure§ci, an. I (1869)
nr. 16 (19 Iunie), p. I.

www.dacoromanica.ro
46 N. GEORGESCU-TISTU

Dupa isbucnirea Revolutiunii si instituirea Guvernului Pro-


vizoriu, acel Guvern ma numi Agent al Tarii in locul d-lui
Aristarchi si cam pe la August mi s'a trimis una mie galbeni
din retributiunea acelui post, aceasta este singura suma ce mi
s'a trimis. Mai in urma, pe la Octomvrie sau Noemvrie al ace-
luiasi an 1848, acea suma mi s'a cerut inapoi de D. Ioan Ale-
xandru Philipescu, ministrul treburilor din afara al Caimacamu-
lui de atunci. Acea suma s'a si inapoiat tezaurului integralmente
prin arendasul mosiei mele Ghergani, arenda a doi ani ... #

Scrisoarea e datata din Giurgiu, 1869, Iunie 14/26.


Se stie ca emigrantii dela Brussa si, mai tarziu, Constan-
tinopol si Smirna, erau intretinuti pe contul Statului turcesc 1).
Ion Ghica nu era si Linea s'o declare apasat 2), and isi reven-
dica libertatea unei actiuni politice, ca atunci cand incercase,
prin publicarea unei corespondente diplomatice intre Marile
Puteri, sa impinga la un razboiu contra Rusilor 3).
In tars, pare cä Voda yStirbei se va fi gandit la confiscarea
averilor revolutionarilor dela 1848, dar comisarul turcesc
Ahmed Wefyk Pasa, prietenul lui Ion Ghica, s'a opus 4).
Grigore Alexandrescu avea grija sa instiinteze pe Ghica
de pierderile ce are, caci in lipsa interesele nu-i erau prea bine
ingrijite si locuitorii de pe mosie incepeau sa se mute 5).
Starea de spirit a unui emigrant nu e desigur impacata,
linistita. Intre cei care fusesera siliti sa se expatrieze dupa
revolutia dela 1848 au fost deseori disensiuni, certuri, ba
chiar provocari la duel. Lucrurile acestea se cunosc mai ales
din documentele si scrisorile publicate de Ion Ghica sub
titlul Amintiri din pribegia dupd 1848 6) Si din Me'moires
sur l'histoire de la regeneration roumaine ou sur les eve'nements
de 1848 accomplis en Valachie, par J. Heliade Radulesco 7).
1) Ion Ghica, Amintiri din pribegia dupe' 1848, ed. Socec, 1889, op. cit., p. 721.
2) Ibidem, p. 742.
3) Ibidem, p. 739-741.
4) N. Iorga, Viaja # domnia lui Barbu Dimitrie Stirbey, Domn al 7'erii Ronuinegi
(1849-1856), in Analele Academiei Romdne, seria II, torn. XXVIII, 2905-2906,
Memoriile Secliunii Istorice, 2906, p. 38.
6) E. Lovinescu, Scrisorile lui Grigore Alexandrescu cdtre Ion Ghica, op. cit.,
P. 752-753.
1) Op. cit.; v. mai jos, p. az, bibliografia nr. IOI.
7) Paris, Librairie de la propagande dernocratique et sociale europdenne, 1851,
in-8°, XVIII + 29 + 408 p.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 47

Intre cei doi autori, desi au lucrat uneori impreuna ca in


preajma si la inceputul revolutiei din 1848, n'au fost raporturi
de incredere. Ba'nuiala ca Ion Ghica era, pe ascuns si in lega-
tura cu socrul sat' N. Mavros, de partea Rusilor, pornea
mai ales dela Eliade 1) si dela cei mai apropiati de el 2).
N'aveam, pans la folosirea de acum a manuscriptului
5040 rom. al Academiei Romane, un raspuns atat de neted
si de convingator din partea lui Ion Ghica, asa cum sunt
primele doul scrisori din anexele acestui volum. Fata de
invectivele strigate pe toate tonurile de adversarii sal, Ghica
raspunde calm si logic, ca un om care nu se indoieste ca drep-
tatea e de partea lui. i el nu trambita acest raspuns publi-
cului, totdeauna avid sa citeasca publicatii de scandal, ci face
o serie de marturii celor doi prieteni ai sai, verii cu acelasi
nume, Alexandru Golescu, carora li se spune, ca sa fie deosebiti,
unuia Arapila si altuia Albu.
Inainte de prabusirea revolutiei din 1848 se spovedeste
Ghica n'a facut nimic contra asa zisei Locotenente dom-
nesti (Eliade, Tell, N. Golescu). Va fi glumit cel mult de
impunatoarea manta alba a lui Eliade si de pretentiile lui la
domnie. Ghica, la fel cu prietenul sau Balcescu 3), socotea,
in momente critice, nationalismul mai presus de democratie ;
pentru salvarea Orli dela dezastrul spre care o ducea o revo-
lutie inabusita de straini, era pentru o dictatura militara si
gasise si dictatorul : militarul bray si energic Magheru 4).
Ghica era, in orice caz, pentru o conducere unitara, iar
dintre cei trei locotenenti # de egala incapacitate politica >>,
prefera pe N. Golescu, fiindca se bucura de sprijinul turcesc 5).
Asa dar, n'a fost vorba nici de candidatura lui Ghica, nici de
1) Ibidem, p. 369 si in alte locuri.
3) Cum e, de exemplu, cartea plinA de injurii la adresa lui Ghica: Suite ou sup-
plement d l'histoire politique et sociale des Principautes danubiennes de M. Elias Regnault
par N. Rousso [Locusteanu], Bruxelles, Imprimerie de A. Labrone et Compagnie,
1855, in-8, VI + 7-2rz p. Ce rea impresie a facut aceasta carte se vede din notita
lui M. Arbure publicatA in ziarul Steoa Dundrii, an. II (1856), p. 52 (nr. 13 din 7
Februarie); de asemenea din cartea lui C. D. Aricescu, Correspondinca secreta fi acte
inedite alle capilor Revolutiunii romdne dela 1848 . . . , Craiova, 1892, p. 51. (0 scrisoare
a lui Stefan Golescu din Paris, r Decemvrie x855).
3) P. P. Panaitescu, Nicolae Bdlcescu. Patru studii istorice, op. cit., p. 14.
4) V., mai jos, p. 108, anexa nr. I.
3) Ibidem.

www.dacoromanica.ro
48 N. GEORGESCU-TISTU

a lui Ion Campineanu. Emigrantii erau raspanditi in diferite


sari ; actiunea for nu se resimtea, fiindca nu erau grupati si
organizati sub o singura conducere, care urma sa fie in centrul
politic eel mai important pentru ei : Constantinopol. Ghica
se intalnea si in aceasta idee cu Balcescu, acesta propusese
insa ca sef pe C. Negri 1).
Dar daca Ghica nu se entuziasma de Eliade ca om politic,
lipsa lui de pornire se vede si din felul cum aprecia partea
izbutita din opera literara a lui Eliade, caci spune intr'un
rand : (<. .. satira plina de spirit a poetului Eliade intitu-
lath' Mcicesul* 2).
Nu gasim marturii directe, hotaritoare ca Ion Ghica
ar fi lucrat cum se svonea 3) sa se impuna celorlalti in
vederea domniei, pe care de fapt o ravneau atatia, cum prea
bine stim.
Dac'ar fi vrut, ar fi putut spune 4) cu mandrie indrep-
0'00 Ghica :
1 On m'accuse d'avoir de l'ambition, mais je serais desole
de ne pas en avoir, it s'agit d'en connaitre la nature; car si
c'est d'arrivar a la Principaute, comme c'est evidemment celle
de Mr. Eliade, j'aurais pu y arriver sans revolution, j'en avais
les moyens et le droit o.
Hartuit de ascmcnea neintelegeri, Ghica se gandea chiar
sa paraseasca Constantinopolul, insa voia mai intaiu sä se
consulte cu Balcescu 5).
0 minunata prezentare plastica si spirituala a vietii agitate de
atunci din Constantinopol, la care luau parte si Romani, se
afla in anexele IX si XI ale acestui volum. Din ele se poate
sti mai precis decat papa acum ce vieata ducea scriitorul
nostru in capitala Turciei.
Ghica n'a plecat din capitala Turciei decat mai tarziu si,
vom vedea, intr'o misiune oficiala, dar mai intaiu a mai facut
un bine : dupa admirabila idee a lui Balcescu 6), a trimis pe
') P. P. Panaitescu, Nicolae Bdlcesu. Partu studii istorice, op. cit., p. II.
2) Ion Ghica, Scrisori cdtre V. Alecsandri, ed. Socec, 1887, op. cit., p. 697.
3) Ion Ghica, Amintiri din pribegia dupd 1848, ed. Socec, 1889, op. cit.,
P. 569 §i 575.
4) Scrisoarea catre Alexandru Golescu Arapila, v., mai jos, p. 114-115, anexa nr. I.
5) V., mai jos, p. 126, anexa. nr. II.
4) Ion Ghica, Amintiri din pribegia dupd 1848, ed. Socec, 1889, op. cit., p. 417.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 49

poetul Dimitrie Bolintineanu sä cerceteze pe Aromani ca sä


le intareasca simtul national si sa-i departeze de politica
greceasca. Scrisoarea a XII-a din anexele volumului de fata
cuprinde o interventie a lui Ghica pentru a se inlesni cala-
toria lui Bolintineanu in Macedonia, care, pe langa urma-
rile politice, avea sä aiba si urmari literare : descrierea de cä-
latorie a poetului 1).
ii. Guvernator si Print de Samos. In preajma razboiului
Crimeii, pe la sfarsitul lui 1853 si inceputul anului urmator,
Ion Ghica facuse totul ca sa convinga pe Resid Pasa, mi-
nistrul de externe turc, sa-i inlesneasca sa piece cu Magheru
ca sa ridice Principatele romanesti impotriva Rusilor. Planul
cazu, de teama Austriei. La propunerea Lordului Redcliffe,
ambasadorul englez la Constantinopol, i se oferi sa guverneze
insula Samos, cuib de pirati, care impiedecau pregatirile de
razboiu. Ghica primi cu greu o astfel de schimbare, dar i se
spusese c'o face pentru Cara lui, fiindca starea Principatelor
depinde de soarta acestui razboiu 2). Era vorba sa stea acolo
trei luni, dar a ramas din 1854 pans la 1859.
Tot rastimpul acesta e istorisit in obisnuitele Scrisori
cdtre V. Alecsandri 3) Si in scrisorile guvernatorului insulei
catre sotia sa 4).
A fost pentru Ion Ghica un prilej de a dovedi deosebite
calitati administrative si rezultatele obtinute 5) au multumit
pe toata lumea : pirateria a fost stinsa, starea economics a
insulei mult imbunatatita ; guvernatorul s'a ingrijit si de

1) Aparuta sub titlul: Cdldtorii la Romdnii din Macedonia 1i muntele Atos, Bu-
cureti, 1863; v. §i Th. Capidan, Scrierile lui Dim. Bolintineanu despre Macedonia
in Omagiul lui I. Bianu din partea colegilor li fo ;tilor sdi elevi, Bucure§ti 1927,
P. 79-90.
2) Toate acestea §i cele ce urmeaza sunt frumos povestite de Ion Ghica
in Ccipitanul Laurent din Scrisori cdtre V. Alecsandri, ed. Socec, 1887, op. cit.,
I1 362-432.
3) Din care una, mai tarzie, nu intra in editia din 1887 (Socec), ci a aparut mai
tarziu: Fragment dintr'o scrisoare ineditd cdtre Alecsandri, in Convorbiri literare,
an. XXV (1892), p. 51-56.
4) E. Lovinescu, Ion Ghica in Samos, dupd corespondenta lui ineditd, in Convor-
biri literare, an. XLVI (1912), P. 48-64, 164-170.
6) V. raportul adresat Marelui Vizir §i trecut aci in penultima anexa, p. 159-166,
intrucat continea §i 'Atli despre Principatele romfine§ti.

4 A. R. Studii fi Cercetari, XXV.

www.dacoromanica.ro
50 N. GEORGESCU-TISTU

cultura locuitorilor 1), de justitie si de moravuri, ba ince-


puse chiar sa faca si sapaturi arheologice 2). Rasplata a venit :
la 18 Februarie 1856 i se citeste la Constantinopol iradeaua,
prin care Sultanul it numeste Print de Samos, iar la 6 Mar-
tie acelasi an e primit in audienta de Sultan, care-1 felicita 3).
Peste putin, la 25 Aprilie tine mesagiul sau ca Prin-
cipe in Senatul Samiotilor : Aoroz THE A. Y. TOY HPir-
rmaz THE EAMOY KK. I. I KIKA, 'Exwomr9eig ziiv 25 'A-
7retRiov 1856 'arra rip gvagtv zijg A'. PEP. rCov Zapicov Evvehi.5-
caog. 'Er Aett. BccOlog.4). In mesagiu, Ghica aminteste ca a
intreprins constructii de sosele, o lege care reglementeaza
raporturile dintre creditori si debitori, un codice juridic, modi-
ficarea sistemului electoral pentru garantarea libertatii de
constiinta, Gimnaziul Pitagora. Activitatea aceasta e motivata
in raportul lui Ghica trimis Marelui Vizir in 1857 (Anexa nr.
XVII a volumului de 1'405).
Gloria lui Ghica, daca bucura pe prietenii din Cara, ca pe
un Grigore Alexandrescu, incepuse sa ingrijeasca pe dusmani,
asa ca poetul ii scrie 6) c'a vrut sa publice in ziarele roma-
nesti discursul din Senatul Samiot, dar i s'a dat sa inte-
leaga inoportunitatea gestului .sau.
In izolarea din Samos, Ghica nu-si uitase tam. Pentru facerea
de sosele a chemat un inginer roman 7). Dar se simtea legat
ca un Prometeu de stanca 8) si-1 durea dorul de tars, despre
') Asa reiese si din memografia lui Epaminonda Stamatiad asupra insulei Samos:
ZAMIAKA HTOI IZTOPIA THE NIIZOY EAMOY ALTO TON HAN-
APXAIS2N XPONQN MEXPI TON KAU HMAZ.., EN ZAMS2, EK
TOY HFEMONIKOY TYHOFPAOEIOY, in-b°, 1881-1891. (Lucrarea
rni-a fost pusa la indemana cu bunavointa de d-1 Profesor D. Russo, caruia ii
multumesc ¢i aci). Ghica a Infiintat Gimnaziul Pitagora si a organizat uninvatamant
practic ci dui:4 nevoile regiunii: scoala agricola §i scoala marina. Sofia lui Ghica a
intemeiat un institut de fete, pe care-1 intretinea cu banii ei (vol. III, p. 352... si
vol. IV, p. 515). Ghica a fost un guvernator in %elept yi drept un manuitor con-
stiincios al averii publice (vol. III, p. 35o).
1) E. Lovinescu, Ion Ghica in Samos, op. cit., p. 55.
3) Ibidem, p. 166 si 167.
4) V. mai jos, p. 173, bibliografia nr. 12.
5) P. 159-166.
6) E. Lovinescu, Scrisorile lui Grigore Alexandrescu afire Ion Ghica, op. cit.,
p. 1122.
7) Inginerul Zane, v. E. Lovinescu, Ion Ghica in Samos, op. cit., p. 64 si 166;
Petre V. Hanes, Prefaid la Cdldtorii de D. Bolintineanu, vol. II, Bucuresti,
1915, p. XI.
°) In ms-ul 5040 rom. dela Academia Rom5nA, filele 195 Si 404.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 51

care scria unui diplomat strain in 1852: <c J'ai la fievre que
Dieu sauve mon pays >) 1). Cu multa duiosie, rara la tempe-
ramentul sau echilibrat, scrie sotiei sale, deci fa'ra nici o
cautare de efect public, c'a plans auzind pe un batran ca-
pitan din Samos cantand ceva care aducea a doing ro-
maneasca 2).
In aceasta epoca incepuse O. se vorbeasca mai insistent
in tarn ca.' Ion Ghica ar putea sä vie domn. Era pe atunci la
Bucuresti caimacam Alexandru Ghica (1856-1858). Despre
atmosfera din Bucuresti, in parte macar favorabila Printului
de Samos, ii tine la curent Grigore Alexandrescu, adevaratul
prieten care sburda la gandul ca s'ar putea sa se urce pe
tron tovarasul sau din tinerete 3).
E adevarat ca Lordul Redcliffe, ambasadorul Angliei la
Constantinopol, a propus Portii pe Ion Ghica pentru tronul
Valahiei. Ghica ii multumeste pentru aceasta Intr'o scrisoare4).
Dar nicaieri nu vedem demersuri sta.'ruitoare din partea lui.
Mai mult, chiar lui Grigore Alexandrescu, prietenul caruia
n'avea de ce sa-i ascunda, ii scrie ca nu se agita sä obtie
domnia tariff 5).

1) In ms-ul 5040 rom. dela Academia Romana, fila 298.


2) E. Lovinescu, Ion Ghica in Samos, op. cit., p. 52.
8) E. Lovinescu, Scrisorile lui Grigore Alexandrescu cdtre Ion Ghica, p. 185,
187, 281, 1126, 1'28.
4) In ms. 5040 rom. dela Academia Romans, fila 190.
6) Asa se intelege duped rAspunsul lui Alexandrescu, v. E. Lovinescu, Scrisorile
lui Grigore Alexandrescu cdtre Ion Ghica, p. 1114.

4*

www.dacoromanica.ro
IV. INTRE CTITORII ROMANIEI MODERNE
12. Ministru si prim- ministru. Cand tarile romane isi
faureau, dupa Divanurile ad-hoc din 1857, alte haze de
vieata : unire, principe strain, regim constitutional, Ion
Ghica n'a mai putut indura exilul si s'a intors. Bucuria ni-o
inchipuim, cu toate greutatile intampinate la inceput. I-au
fost contestate drepturile politice, fiindca ocupase un post
oficial intr'un stat strain si i-a trebuit o adevarata lupta
pans i s'au recunoscut 1).
Pentru unire, principala chestiune care preocupa atunci spi-
ritele, Ghica a fost dela inceput un darz luptator. Inca de
pe cand era student la Paris, scria despre proiectul unui
regat moldo-valah, care ar asigura pacea in Orient 2).
Cand a trecut la Iasi, scria in Propel sirea ca sistemul si
cartile intrebuintate in scoli sa fie aceleasi in amandoua Prin-
cipatele, « caci aceasta ar fi singurul mijloc ea sa se poata
introduce in limbs si in obiceiuri o unitate desavarsita, do-
rinta draga oricarui « Roman bun si adevarat iubitor de
neam » 3). Dar nu numai teoretic, ci si cu fapta el a contri-
buit la unirea, la inceput culturala, dintre Principate. Am
vazut in cursul acestei carp ca prin el au colaborat la revista
iesana Propcisirea doi scriitori munteni : Grigore Alexan-
drescu si Nicolae Balcescu 4).
Intr'o scrisoare care Negri din epoca Divanurilor Ad-hoc
si cand se incerca eludarea unirii, Ion Ghica arunca strigatul
1) PledoriulA Domnului Ion Gika, Printzulu de Samos, trimissti la judecatoriea
district. Dimbovitza pentru konstatarea drepturilora sale Politice, 1858, Decem-
vrie 24, 1859, v. p. 573 bibliografia, nr. 13.
2) Poids de la Moldovalachie dans la question d'Orient, op. cit., p. 23.
3) Insemndri asupra invdtdturii publice, in Opere complete, op. cit., vol. IV (2925),
p. 323.
4) V., mai sus, p. 22 Si 38.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 53

de incredere : «..nous serons reunis et peut-titre quelque


chose de plus » 1).
In penultima anexa din volumul de fats, Ghica, facand
un raport despre administratia lui din Samos, nu uita sä
vorbeascal pe larg de Principate si demonstreaza Marelui
Vizir ea unirea e o dorinta nationals, care trebue implinita,
cu toata opunerea deghizata a Rusiei 2).
Nu e astfel de mirare cal domnul unirii, Alexandru Cuza,
veche cunostinta dela Paris si cu care statuse in aceeasi casa
la Iasi, sä-1 foloseasca pe Ghica chiar in prima vreme,
mai grea, a unificarii. Totusi, dintr'o scrisoare a lui Vasile
Alecsandri catre Cuza, se vede ca Domnitorul avea o oarecare
« preventiune », cum zice poetul, contra lui Ghica 3).
Inca din anul unirii, Ion Ghica e ministru de interne si
presedinte de consiliu in Moldova : 6 Martie-26 Aprilie 1859,
apoi ocupa aceleasi functiuni in Muntenia : 11 Octomvrie
1859-27 Mai 186o.
In 1863, fu ales vice-presedinte al Adunarii Deputatilor.
Mai tarziu s'a departat de Voda-Cuza si in deosebi dupa
lovitura de stat a acestuia. Ghica n'a admis suspendarea
vietii parlamentare. El a intrat apoi in complotul care a dus la
rasturnarea Domnitorului. In epoca aceasta turbure, a fost
prim-ministru si ministru de externe : 11 Februariei 1 Mai
1866 4), apoi de interne : 15 Iulie 1866-28 Februarie 1867;
tot astfel dela 18 Decemvrie 187o la 10 Martie 1871 5).
Pentru oamenii de buns credinta, politica lui, facuta cu
liberalii, a fost o politica de principii si el a personificat mai
ales libertatea alegerilor 6). A fost partizanul principelui
1) Arhiva, organul Societatii stiintifice si literare din Iasi, an. XIV (19o3),
p. 81-82.
2) V., mai jos, p. 163-165.
8) V., mai sus, p. 31.
4) In ms-ul 5117 rom. al Academiei Romane, Ion Ghica a transcris depesile pri-
mite dela agenti in aceastA vreme (copie de Cezar Colescu-Vartic).
5) Datele acestea sunt adesea trecute gresit in ce s'a scris despre Ion Ghica, v.
articolul Date grefite asupra vie(ii lui Ion Ghica, in Resboiul, an. 21, nr. 6655 (z6
Aprilie 1897), p. 1-2, ceea ce se confirms prin Monitorul Oficial.
6) N. Petrascu, Ion Ghica, op. cit., p. 414. Dovada de respectul lui Ion Ghica
pentru principiile constitutionale este apelul cAtre alegatori, ramas in Dosarele D. A.
Sturdza dela Academia Romans, ms. 5315 rom., fila 53o. Aci, Ghica declare ca nu va
priori mandat imperativ, caci acesta « ridica deputatului facultatea de a ceda ratiunii,
care rezulta din lumina ce dau deliberatiunile #.

www.dacoromanica.ro
54 N. GEORGESCU-TISTU

strain si in 1865 a calatorit in Occident tocmai pentru a pre-


gati strainatatea, ca sa nu avem dificultati in aceasta schim-
bare fundamentals in politica noastra 1). Chiar dupa 1871,
cand cunoscuta manifestatie din Bucuresti impotriva sarba-
toririi victoriilor germane in razboiul cu Franta a adus
caderea guvernului sau, Ion Ghica a ramas in slujba co-
roanei si a tarii, ocupand, dupa cum vom vedea si demnitati
oficiale, fara insa de a mai duce o vieata politica activa.
Dar si in vremea cand se ocupa intens cu politica, Ion
Ghica n'a uitat studiile si publicatiile sale. Fireste, erau mai
mult studii politice si economice : un plan de reorganizare
a Romaniei, incepand cu asezarea comunei 2), chestiunile
vamilor si impozitelor privite stiintific 3). Din aceasta epoca
dateaza lunga serie de substantiale Convorbiri economice 4),
ba chiar unele scrieri stiintifice, ca Omul fizic ci intelectual 5).
Dar e caracteristic faptul ca Ion Ghica nu pierde con-
tactul cu literatura nici in toiul celor mai grave preocupari
politice. 0 incercare a lui de roman, despre care voiu vorbi
mai tarziu, incepe sä apara in 1861, cand se statornicea unirea
politica, in care Ghica juca un rol de frunte.
La 1877, cel care o vieata intreaga luptase contra Rusilor,
n'a putut admite ideea unei colaborari cu ei, ci cel mult a
unei neutralitati. Partizan al Turcilor pe vremuri, acum so-.
cotea primejdioasa si o colaborare cu ei, mai ales cä lipsea
de data aceasta ajutorul aliatilor (Francezi si altii) 6).
13. Membru §i preedinte al Academiei Romane. In
sedinta de la 13 August 1874, Ion Ghica e ales membru al Acade-
miei Romane in Sectia stiintifica 7), deci ca o consacrare a activi-
tatii sale mai ales in domeniul stiintelor. La Academie, persona-
1) Dimitrie R. Rosetti, Dictionarul contimporanilor din Romiinia, op. cit., p.
87-88 si Gheorghe N. Costescu, Ion Ghica, op. cit., p. 229. Legamantul, semnat si
de Ion Ghica, anume ca la caz de vacanta a tronului sa se aduca un print strain, e
pastrat la Academia Romfina, in Dosarele D. A. Sturdza, ms. 5314 rom., fila x, iar
pasaportul lui Ion Ghica din 22 Iunie 1865 e pastrat tot acolo, tilde 3 §i 4.
2) V. mai jos, p. 173 bibliografia, nr. 15.
5) Ibidem, p. 272 ci 174, nr. 3, 2o, 21 $i 22.
4) Ibidem, p. 175-177, nr. 34, 35, 40, 46, 5o, 54 a ii 57.
5) Ibidem, p. 175, nr. 38.
5) Ion Ghica, Lid cugetare politicd, 1877.
7) Annalile Societdfei Academice Romane, sessiunea annului r875, torn. VII, p. 28.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 55

litatea lui era atat de pretuita, incat dupa doi ani si cu mult ina-
inte de a-si rosti discursul de receptie, e ales presedinte (sedinta
dela 18 Septemvrie 1876)1) si reales in numeroase randuri.
Discursul de receptie si 1-a tinut in sedinta dela 28 Martie
188o si in el a tratat despre Ion Ciz'mpineanu, aratand vieata si
rolul lui in politica si cultura poporului nostru 2). A raspuns
B. P. Hasdeu 3), care a relevat in deosebi vastitatea si multi-
lateralitatea cunostintelor lui Ion Ghica : « Ca barbat caruia
ii este deopotriva drag a urmari, in stransa for inrudire, toate
verigele desfasurarii mintii omenesti matematic, economist,
istoric, cunoscator al artelor locul d-tale era unde univer-
salitatea cunostintelor si-au dat mana ... [la Academie]» ;
de aci Hasdeu desvolta ideea legaturii si ajutorului reciproc
intre stiinte si terming : « Asa a fost si nemuritorul Cam-
pineanu, a carui simpatica imaging ai facut sä sgudue inimile
noastre. Daca mai traia, locul sail ar fi fost in fruntea Aca-
demiei Romane. Astazi acolo este locul Domniei-Tale ».
E semnificativa pentru Ghica preferinta ce-a dat unui
asemenea subiect pentru discursul sail de receptie. E mai
mult decat o preferinta, e recunoasterea a tot ce-i datora
iubitului sail unchiu, care i-a dat directivele intelectuale si
politice, din care nepotul nu s'a abatut toata vieata.
La Academie, Ghica a fost, ca de obiceiu, activ. A facut
memorii, ca cel despre Semingile, soiurile sau rasele 4); unele
din scrisorile catre V. Alecsandri au fost citite aci si publi-
cate in Analele Academiei 5) ; a raspuns la discursul de re-
ceptie al lui Emanoil Bacaloglu despre calendar 6), a scris
rapoarte despre studiile lui P. S. Aurelian si A. D. Xenopol 7),
despre piesele de teatru ale lui G. Sion 8).
i) Ibidem, 1876, tom. IX, p. 72.
2) Ibidem, seria II, torn. II, sesiunea general A a anului 1880, sectiunea II, 1881,
P. 35-57.
2) Ibidem, p. 59-62.
4) Ibidem, seria II, torn. II, sectiunea II, 1881, partea II, p. 389-403.
5) V., mai jos, p. 177, 178 §1 18o, bibliografia, nr. 59 b, 61 b ai 96 b. Amin-
tirile despre Grigore Alexandrescu, apoi Clucerul Alecu Gheorghescu, Polcovnicul
Ionitcl Ceganu.
4) Analele Academiei Romclne, seria II, torn. II, sectiunea II, 1881, p. 17-33.
7) Ibidem, seria II, tom. III, sectiunea I, 1882, anexA, p. XXVII §i torn.
II, sectiunea I, 188x, p. 323-326.
2) Ibidem, (Annalile Societatei Academice Romane), torn. XI, sectiunea I, 1878,
p. 184-191, Annex'a Q §i seria II, torn. II, sectiunea I, x881, P. 343-351.

www.dacoromanica.ro
56 N. GEORGESCU-TISTU

Si cat a stat departe de tars, ca ministru plenipotentiar


la Londra, Ion Ghica a avut continue raporturi cu Academia
Romans. Intre dovezi, manuscriptul 765 rom. al Academiei
Romane, foile 709-710, in care Ghica spune ca a facut
cercetari ndelungate pe la librarii din Franca, Germania si
Anglia ca sa gaseasca o carte ceruta de Al. Papadopol-Calimah ;
multumeste cu acest prilej cä a fost ales presedinte al Aca-
demiei. Dar marturie elocventa o face mai ales corespon-
denta dintre Ghica si Ion Bianu 1). Se interesa de biblioteca
Academiei, de palatul ei, de cum se primesc cartile prin
legea depozitului legal, pe care o initia si prin donatii, pe care
cauta sa le prilejuiasca des 2).
La 23 Aprilie 1897, a doua zi dupa moartea lui Ion Ghica,
Academia s'a intrunit in sedinta extraordinary pentru a hotari
cum va participa la inmormantarea a ilustrului barbat si ma-
relui patriot, care mai multi ani a presidat aceasta institutiune
si i-a dat un mare avant >>2). Emotionant trebue sa fi fost
momentul in care Dimitrie A. Sturdza a citit, cu acest prilej,
raspunsul, venit acum de dincolo de moarte, al lui Ion Ghica
la telegrama membrilor cu ocazia inchiderii ultimei sesiuni
generale. « Multumesc cu recunostinta colegilor mei aca-
demici, cari au binevoit a nu uita pe unul din frati cazut in
groaznica boala si va rog sa le exprimati fratestile mele salu-
tari si urarile pentru prosperitatea Institutului » 4). A fost
delegat sa vorbeasca la inmormantare N. Ionescu, care a
tinut apoi o cuvantare despre Ion Ghica la Academie in se-
dinta publics din 9 Mai 1897 5).
La inmormantarea lui Ion Ghica, Academia a fost repre-
zentata, dar omagiul in plenul ei a fost adus de d-rul Constantin
I. 'strati, care si-a tinut discursul de receptie tratand despre
Activitatea stiintificci a lui Ion Ghica 6), al carui succesor la
1) Publicata in Convorbiri literare, an. XXXVI (1902), p. 19 si de Petre V. Ha-
nes, in Ion Ghica, Opere complete, vol. IV, 1915, op. cit., P. 407-443.
') Convorbiri literare, ibidem, §i in Ion Ghica, Opere complete, vol. IV, 1915,
P. 412, 420, 426 si urm.
3) Analele Academiei Romclne, seria II, torn. XX, partea administrativA qi desba-
terile, 1898, p. 6.
') Ibidem, p. 5.
3) Ibidem, p. 7.
0) Academia Romans, Discursuri de recepfiune, XXIV, Bucurescl, Carol G6131*,
Igoe, in-4 , 35 p.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 57

Academie era. Raspunsul 1-a dat Dimitrie A. Sturdza, un


colaborator apropiat al lui Ion Ghica 1), despre care spune
cu atata dreptate, fara sä fie numai un omagiu prietenesc :
S... ceea ce ridica pe Ion Ghica la o inaltime covarsitoare
este faptul cä, in mijlocul Academiei, el singur ar fi putut
ocupa cu egala competinta un loc de onoare in fiecare din
cele trei sectiuni ale acestui Institut cultural » 2).
14. Director al teatrelor. In 1877, Ion Ghica a fost
numit director general al teatrelor, post in care ramase
timp de 4 ani 3).
Cats grija avea de actori, de montarea pieselor, de repetitii
la care aducea oameni cu pricepere din afara, ca sä dea sfaturi,
stim din amintirile artistilor de atunci 4). Subt directia lui
s'a infiintat legal Societatea for dramatics. Dar daca el insusi
dadea actorilor indicatii pentru interpretarea rolurilor « cu
un simt teatral uimitor 6) o credem, fara insa ca sa ne mire ;
omul cu atata cultura, atat de voiajat, scriitor el insusi, era
firesc sa aiba simtul artei.
Cats grija avea el de teatru dovedeste si trimiterea in
strainatate pentru studii cu burse din fondul Palatului a 2
tineri, mari actori mai tarziu stia deci sä distinga talentele :
Aristizza Romanescu si Grigore Manolescu 6).
Dar Ghica se gandea si la alegerea unui cat mai bun reper-
toriu. Cand nu-1 avea, Il provoca, asa cum a facut cu Alecsandri
indemnandu-1 sa scrie piese de teatru 7).
Mai avem urme de interesul ce-a purtat Inca pentru doi
autori de teatru. Unul este Grigore Ventura. In manuscriptul
nr. 3749 rom. al Academiei Romane se gasesc scrisori de. ale lui

1) V., mai jos, p. 287, bibliografia, nr. 273.


2) Academia Romana, Discursuri de recep(iune, XXIV, op. cit., p. 33. Un cald
elogiu al lui Ion Ghica a facut A. D. Xenopol in raportul Comisiunii pentru exami-
narea lucrArilor Academiei din 2897-2898, v. Analele Academiei Romdne, seria II,
tom. XX, partea administrativa p desbaterile, 2898, p. tor.
5) Gheorghe N. Costescu, Joan Ghica, op. cit., p. 229.
4) De exemplu: Aristizza Romanescu, 30 de ani. Amintiri, Bucuresti, 1904,
IL 48-78, 85, no, 230.
5) Ibidem, p. 72.
4) N. F[etrascu], De la cei ce nu mai sunt, op. cit., p. 737.
') V. mai sus, p. 32-33.

www.dacoromanica.ro
58 N. GEORGESCU-TISTU

Ion Ghica, pe hartii chiar cu en-tete-ul Directiunii generale a


teatrelor, catre scriitorul Ventura, in care-i cere piesa Curcanii
(fila io).
Scrisorile catre al doilea autor au fost publicate 1). Autorul
nu-i indicat cu numele, dar e vorba de piesele lui : Pe malul
gdrlei, Pribeagul §i putem deci sti ca e vorba de D. C. 011a-
nescu-Ascanio. Intr'una din scrisori 2), Ghica il chearna pe
Ascanio la Alecsandri ca sa le citeasca bucata Lupul Si barza,
de care marele poet se interesa. Si mai tarziu, in 1883, dupe
ce deci Ghica plecase la Londra, el tot se mai interesa de
teatru. Tot lui Ascanio ii scrie : # \Tad cu parere de rau ca
Directia noastra se ocupa mai mult de operete decat de ade-
varata literature dramatics » 3).
In plin mediu teatral, nu e de mirare cä Ion Ghica s'a
gandit sa scrie o piesa de teatru. Voia s'o face in colaborare
cu 011anescu-Ascanio 4). Era vorba de o comedie, au si fast
scrise cateva scene 5).
Ce amintire lasase Ion Ghica la directia teatrelor ne spune
Vasile Alecsandri intr'o scrisoare ce i-a trimis vechiului sau
prieten din Paris, la 6 Decemvrie 1882 6) : # Scurt, decadenta
complete. Toata lumea incepe sa-si reaminteasca epoca
directiunii tale si nu se sinchiseste sa zica : (c Pe vremea lui
Ghica, teatrul nostru luase un avant cu totul artistic, acum
a ajuns un adevarat Vicleim ».
15. Ministru plenipotenfiar la Londra. La 1881 Ion
Ghica e numit la Londra sa ne reprezinte Cara. A fost
agreat in societatea londoneza, de care se apropia intr'un
1) N. P[etralcu], De la cei ce nu mai sunt. Scrisori inedite de Ion Ghica, in Lite-
raturd fi artd romcind, an. 11 (1897-1898), p. 735-739.
1) Ibidem, p. 738.
3) Ibidem, p. 739. Ion Ghica se interesa nu numai de teatrul romanesc, ci de arta
nalionala §i din alte domenii. In familia sa am auzit vorbindu-se de sprijinul ce-a
dat pictorului N. Grigorescu. Unul din tablourile acestuia: Tiganca din Ghergani
e mentionat ca apartinand Principesei Alexandrina Ghica, v. A. Vlahuta, Pictorul
N. I. Grigorescu, vieata ii opera lui, Bucure§ti, 191o, lista de lucrari la sfar§itul volu-
mului.
4) Eugenia Carcalechi, Despre doud scrieri necunoscute ale lui Ion Ghica, in Ar-
hiva, organul Societatii §tiintifice §i literare din Ia§i, an. XVII (1906), p. 34-43.
5) Eugenia Carcalechi, 0 comedie a lui Ion Ghica, ibidem, p. 127-133.
1) N. P[etralcu], De la cei ce nu mai sunt, op. cit., p. 557.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 59

fel prin firea lui vioaie, activa si prin ironia lui. Amintiri
din aceasta vreme avem dela bibliograful George Bengescu 1),
fost o vreme unul din secretarii legatiei sub sefia lui Ghica.
Ghica era un sef atent cu subalternii sai, prietenos si glu-
met. Ieseau uneori impreuna in lungi plimbari pe jos prin
Londra si se duceau des la teatru, pentru care Ghica a ra-
mas toata vieata un mare amator.
Preocuparea de Scrisorile cdtre V. Alecsandri aci a fost
mai vie. Cele mai multe scrisori sunt trimise (probabil si
scrise) de aci (unele sunt insa mai vechi). In orice caz, aci a
pregatit publicarea in volum a scrisorilor 2), cu ajutorul dela
Bucuresti al lui Ion Bianu 3). Numai in izolarea din Anglia,
precum inainte in linistea dela Ghergani, mosia din judetul
Dambovita, unde se retragea din cand in cand din sbuciumul
dela Bucuresti, a putut Ghica sä se reculeaga, sa-si adune
amintirile si sa le astearna pe indelete pe hartie.
La Londra, se ingrijea intre timp si de alte lucrari, de cele
economice si nu-si incetase colaborarea in presa romaneasca.
16. Ultimii ani. La 1889 s'a intors in tart la Ghergani,
unde : tc ... din cauza varstei inaintate cum spune d-rul
Istrati 4) traia retras, multumindu-se a asculta cele ce i se
citeau adesea din operele lui Hurmuzaki publicate de
Academie ingrijit si inconjurat cu iubire de distinsa sa
sotie si de familie ».
Avem in manuscriptul nr. 3216 rom. dela Academia Ro-
mana o duioasa marturie de prietenie, din acest timp, dela
un prieten englez, Lord Henry Stanley de Alderley, care pu-
blicase in 1856 o colectie de poezii romanesti traduse cu
titlul Rouman Anthology. Lordul scrie Doamnei Alexandrina
Ghica la 18 Ianuarie 1891 el Ion in iarna aceasta ar fi suferit
mai putin de astm la el decat in Londra, unde a fost multa
ceata (fila 5), iar la 27 Ianuarie 1895 spune ca-i amarit
el Ion sufere atat (Ghica era paralizat partial de mai multa
1) Cdteva suvenire ale carierei mele. Ion Ghica, V. Alecsandri, Alexandru La-
hovary, Bruxelles, Paul Lacomblez, 1899, p. 32-72.
2) Ibidem, p. 55.
3) tiri in corespondenta dintre cei doi, v. mai sus, p. 56.
4) Activitatea ;tilt:Alia a lui Ion Ghica, op. cit., p. 6.

www.dacoromanica.ro
6o N. GEORGESCU-TISTU

vreme) si ca vieata acestuia a devenit atat de trista (fila 17).


In sfarsit, in scrisoarea din 24 Mai 1896, tot din Anglia,
aflam cum era Ion Ghica cu mai putin de un an inaintea
mortii : o Je vous envoie un imprime qui, je crois, interessera
votre mari, puisque malgre sa maladie on me dit qu'il s'inte-
resse a tout ce qui se passe » (fila 19). Inca pang prin 1892,
Ghica nu incetase de a publica articole si studii, in ultimul
Limp la Revista noud de sub directia lui B. P. Hasdeu, unde
mai scriau Barbu Stefanescu Delavrancea, Alexandru si Victor
Bilciurescu, Ion Bianu. In acelasi an, 1892, tot mai apareau
fragmente din Scrisori cdtre V. Alecsandri, in Convorbiri
literare. Ion Ghica era de mult scriitorul consacrat, ale carui
opere puteau sa apara, in acelasi timp, in chip impaciuitor,
in publicatiile oamenilor care nu erau in aceeasi tabara.
Ion Ghica a murit la Ghergani in ziva de 22 Aprilie 1897.
A asistat la inmormantare aproape intreg guvernul, in frunte
cu D. A. Sturdza, prim-ministru, care a si tinut o cuvantare.
A slujit Mitropolitul Primat 1). Trupul a fost depus in cripta
capelei ridicate de Ion Ghica si sotia sa Alexandra 2) la 1869
in parcul casei din Ghergani 3).
Dintre necroloage relevam pe cel din Vointa Nationald4),
luminos si cald, si pe cel din revista oradeana Familia 5),
in care se spune c'a fost 0 mult stimat si dincoace de
Carpati », adica in Ardeal. Luptatorul pentru unire, care
facuse pentru ea atat de mult si cu fapta si cu scrisul si care
recunoscuse din 1844 ca datorim scolii ardelene redesteptarea
noastra, era amintit cu pietate si in provincia romaneasca,
unde se simtea de atunci contributia lui la unirea cea mare,
care trebuia sa villa abia in zilele noastre.
La 16 Mai 1910 se inaugura in gradina Ateneului roman
din Bucuresti bustul in marmora al lui Ion Ghica. Urmasii
faceau macar atat in cinstea lui. Volumul de fats a fost scris
si in asteptarea altor semne de amintire recunoscatoare.
') Inmormdntarea lui Ion Ghica, in Romcinul, an. 41 (z 897), nr. 678 (26 Aprilie), P. 3.
2) z 83o-1926, ingropata tot acolo.
3) V. plamele nr. VI 9i VII.
E) An. XIV (5897), nr. 6697 (D) (25 Aprilie), p. I.
5) An. XXXIII (5897), p. 253-254.

www.dacoromanica.ro
B) OPERA
V. SCRIERI POLITICE BSI SOCIALE
17. Pentru valorificarea drepturilor romanesti a
scris si luptat Ion Ghica din prima vreme a studentiei. Cat a
stat la Paris, alaturi de grija scolii, 1-a preocupat continuu
nevoia unei propagande romanesti in centrele politice din
Occident, de unde putea veni pentru not sprijinul hotaritor
si unde totusi se cunosteau atat de putin aspiratiile si starea
de fapt din tinuturile romanesti. Studentul nostru, inimos
si harnic, se foloseste ca mijloc de raspandire a ideilor sale
politice nu numai de legaturile sociale pe care si le creeaza
la Paris 1), ci trece la mijlocul si mai eficace al publicitatii.
Astfel la 1838 apare brosura Poids de la Moldovalachie dans
la question d'Orient, iscalita cu initialele M. de M. O*.
Pe exemplarul dela Academia Romans e identificat Ion Ghica2).
Cu stilul lui clay, vioiu, violent pe alocuri, ne vom obisnui cu
vremea. Dupa chiar amintirile lui Ghica 3), prima lui lucrare
politica a fost data 4) ca avand titlul : Coup d'oeil sur l'Etat
actuel de la Valachie. N'am aflat-o nicairi sub acest titlu 5).
E probabil ca titlul sub aceasta forma e o scapare din memorie
1) Unele sunt indicate chiar de el, v. de exemplu, in Scrisori cdtre V. Alecsandri,
ed. 1887, Socec, op. cit., p. 154, 177. Acelasi lucru it face si in carator:a lui la
Londra, v. Al. Cretzianu, Din arhiva lui Dumitru Brdtianu, vol. I, Bucuresti, 1933,
Q. 102-105.
1) Exemplarul poarta cota II. 101251. Asa e trecuta brosura si in Bibliographie
franco-roumaine de A. si G. H. Rally, premiere partie, tome II, Paris, 1930, p. 136
(nr. 5528).
3) In bucata David Urquhard din Scrisori cdtre V. Alecsandri, ed. Socec, 1887,
op. cit., p. 574-275.
4) Il. Chendi in Prefatd la Scrisori cdtre V. Alecsandri, ed. # Universala *, vol.
IV, op. cit., p. 7, nota 2 ,vi N. Petrascu, Ion Ghica, op. cit., p. 408.
5) Nici in Biblioteca Academiei Romane, nici in G. Bengescu, Bibliographie
franco-roumaine, ed. II, Paris, 5907, on in A. si G. H. Rally, tot Bibliographie franco-
roumaine, torn. I si II, Paris, 193o.

www.dacoromanica.ro
62 N. GEORGESCU-TISTU

a lui Ghica, fireasca dupa o trecere de 49 de ani, iar ceilalti


care 1-au reprodus, n'au cercetat mai de aproape. Confuzia se
explica prin faptul ca aceeasi lucrare : Poids de la Moldo-
valachie dans la question d'Orient, poarta ca subtitlu : Coup-.
d'oeil sur la derniere occupation militaire russe de ses provinces 1),
iar o scriere a lui Felix Colson din aceeasi vreme (1839) se
numeste : Coup d'oeil rapide sur l'e'tat des populations chre-
tiennes de la Turquie d'Europe 2).
Nici anul nu se potriveste. Ghica zice <c cam pe la anul
1835 iar Poids de la Moldovalachie . are pe coperta si pe
pagina de titlu anul 1838. Diferenta de timp nu-i insa mare
si povestitorul insusi nu se increde in precizia datei.
Apropierea de scrierile lui Colson nu-i intamplatoare.
Ghica nu face altceva in prima lui lucrare politica decat sa
imprastie in publicul francez si in cel diplomatic interna-
tional ideile politice ale unchiului sau, Ion Campineanu, in
jurul caruia se grupase atunci toata miscarea de redesteptare
nationals. Ori Felix Colson, secretar al consulatului francez
din Bucuresti, o fire independenta, revolutionara, trece in
urrna, daca nu chiar ca secretar al lui Ion Campineanu 3),
dar in cea mai stransa apropiere, fatisa acum dupa ce-si pier-
duse postul, de seful miscarii nationale 4). Colson intovara-
seste pe Campineanu in calatoriile acestuia de propaganda si
este un timp, mai ales la Paris in 1839, dar fara destula abi-
litate si discretie, exponentul prin scris al miscarii. Asa dar
Ghica va sustine, cu entuziasmul tineretii, eliberarea poporului
roman de sub tutela strains, va sfatui chiar pe Turci O. se
lipseasca de tributul ce-1 platesc Principatele romane, fiindca
vor avea in schimb, daca voiesc, un stat roman puternic din
unirea Moldovei cu Tara Romaneasca, un stat care, cu aju-
torul Puterilor occidentale, va stavili inaintarea ruseasca, pe-
ricolul cel mai mare al pacii europene. De fapt, ideile miscarii
1) V., mai jos, p. 872, bibliografia, nr. 2.
2) Georges Bengesco, Bibliographie franco-roumaine, ed. II, Paris, 1907, p. 810
(nr. 403).
8) Dr. C. Diaconovich, Enciclopedia romcind, torn. I, Sibiiu, 8898, P. 884.
4) I. C. Filitti, Turburdri revolutionare in Tara Romdneascd, in Analele Academiei
Romdne, seria II, torn. XXXIV (1911- 1912), Memoriile Sectiunii istorice, p.
206-208.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 63

dela 1840 erau si mai indraznete : se vizau si Basarabia si


Ardealul. E o amploare si o stralucire fats de care revolutia
dela 1848 apare palida ; cercetari temeinice mai noua o do-
vedesc 1). Oricum, Ghica marturiseste precis c'a scris dupa
notele trimise de Campineanu 2).
Cu uncle modificari de oportunitate politica, in sens bun,
adica de folosire a circumstantelor politice schimbatoare, Ion
Ghica a ramas toata vieata credincios idealului national, caruia
i se sacrificase unchiul sau Ion Campineanu. Ca un fir rosu
de legatura si continuitate va trece prin toate actiunile si
scrierile sale politice gandul pastrat dintr'o scumpa mostenire
al unirii Romanilor. si al descatusarii for de stapanirile straine.
Piedica cea mai mare Impotriva realizarii acestui tel era ten-
dinta ruseasca de Inaintare spre Dunare si Balcani, trecand
peste trupul nostru. De aceea, contra nimanui nu va scrie
Ion Ghica cu mai apriga inversunare decat contra Rusilor.
Aceleasi idei conducatoare sustinu Ghica si in articolele
din ziarul Le National, aparute cu titlul de Correspondance
de Bucarest 3). La acelasi ziar colabora si Felix Colson 4).
Fireste ca aceasta activitate, care nu putea sa nu aiba oarecare
rasunet, nemultumea pe rusofili si Ion Ghica avea sa sufere
mai tarziu din partea for pentru darzenia cu care li se opunea.
Perspectiva n'a descurajat pe Ion Ghica. Facand elogiul lui
Colson, viu Inca in amintirea lui dupa mai bine de 40 de ani,
ne spune 5) c'a dat in 1839 un extras din lucrarea acestuia,
una din cele mai bune carti care s'au scris despre Princi-
pate >. Cartea se numea De l'e'tat present et de l'avenir des
Principautes de Moldavie et de Valachie... 6). Extrasul poarta

1) P. P. Panaitescu, Planurile lui Loan Cd,npineanu pentru unitatea nationald a


Romanilor. Legdturile lui cu emigratia polond, in Anuarul Institutului de isto, ie nationald,
Cluj, III (1924-25), P. 63-106.
2) In bucata David Urquhard din Scrisori cdtre V. Alecsandri, ed. Socec, 1887,
op. cit., p. 174-175.
3) Ibidem. Articolele ar merits o cercetare de aproape, care se poate face numai
la Paris.
4) I. C. Filitti, Turburdri revolutionare in Tara Romdneascd, op. cit., p. 207.
2) Despre David Urquhard, in Scrisori cdtre V. Alecsandri, ed. Socec, 1887, op.
cit., p. 176-177.
°) Suivi des &alas de la Turquie avec les Puissances Europeennes et d'une carte
des pays roumains par Felix Colson, Paris, Chez A. Pougin, libraire, 2839, in-8°,
III + 463 P.

www.dacoromanica.ro
64 N. GEORGESCU-TISTU

de data aceasta exact titlul de care-si amintea Ghica : Précis


des droits des Moldaves et des Valaques fonde sur le droit des
gens et sur les traites 1). Brosura exists in biblioteca Academiei
Romane 2), dar autorul e indicat cu cerneala, intre paranteze
drepte, ca fiind Felix Colson. Aceeasi indicatie o da si G.
Bengescu 3). Mai mult, comparand extrasul cu lucrarea cea
mare, din care e luat, se constata ca nici textul nu-i diferit,
ci se reproduc aproape aidoma in extras capitolele IVVIII
din partea a III-a a cartii : De l'etat present et de l'avenir des
Principautds... Inca o dovada, daca mai e nevoie, a pater-
nitatii lui Colson, e ca prefata extrasului in chestiune e
iscalita cu initialele lui F. C. De altfel Ghica, asa cum si-a
redactat aducerea aminte : (c am dat un extract din aceasta
carte )) 4), nu va fi inteles ca si-1 insuseste, cum a transmis
mai departe N. Petrascu 5), ci c'a ajutat la scoaterea si pu-
blicarea lui.
In sfarsit, o ultima informatie si cu aceasta discutia poate
fi socotita definitiv incheiata. Extrasul a aparut in traducere
romaneasca 6) facuta de Dimitrie A. Sturdza, colaboratorul de
mai tarziu al lui Ion Ghica si la Academia Romans si la
publicatii 7). Ghica era atunci (1856) in plina vigoare. Sturdza
a dat pe Colson ca autor al originalului francez, tiparindu-i
numele pe coperta, deci cartea iese cu totul din anonimat.
Ghica se adanceste intre timp in studiile lui, iar in politica
is parte de acum mai de grabs cu fapta decat cu scrisul. Este
epoca agitatiilor dintre 1840 si 1848 si el e mai mult in tars,
unde censura vigilenta facea imposibila publicarea unor scrieri
1) Paris, Chez A. Pougin, libraire-editeur, 1839, in-8, 35 p. (G. Bengesco, Biblio-
graphie franco-roumaine, ed. II, op. cit., p. 30 (nr. 28).
2) Poarta cota II. 119472.
3) V., mai sus, p. nota 2; 62, aci, p. 30, nr. 28. A. §i G. H. Rally (Bibliographie
franco-roumaine, partea I, torn. II, op. cit., p. 70 (n. 4930) o dau ca aparcinand lui
Ion Ghica, dar in catalogul Academiei Romfine, la care trimit, a fost de mult
corectatA gre§eala trecuta in opera celor doi bibliografi nedeprin§i sa-Si controleze
datele. Bengescu (ibidem) mai indica doua variance din 1838 ale aceleia§i bro§uri
(nr. 26 §i 27).
4) V. mai sus, p. 63, nota 5.
5) In articolul Ion Ghica, op, cit., p. 408.
6) Scurtd descriere a drepturilora Moldovenilora fi a Muntenilora fundatd pe
dreptula gintelorti fi pe trataturl de Felice Kolson, tradusa de Dimitrie A. Sturza,
Iassi, Tipografiea Buciumului romanu, 1856, in-8°, VIII + 57 P.
7) V., mai jos, p. 176 bibliografia, nr. 48.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 65

cu ideile de libertate si nationalitate care inflaca'rau pe tinerii


din cercul lui Ion Ghica. Era in schimb multa corespondenta
particulars. i cum vremea era plina de schimbari maH, iar
amicii si cunoscutii lui Ghica jucau un rol important, ca si
el, in desfasurarea evenimentelor, tanarul inginer de mine
cu inclinari spre istorie si arta si-a dat seama de importanta
scrisorilor acestora si le-a pastrat cu grija.
Cat a stat la Constantinopol, ca reprezentant al tinerimii
romane revolutionare si patriote, el si-a constituit o adevarata
arhiva din corespondenta ce-a purtat, din demersuri1e si me-
moriile scrise on primite de el, care aveau Inca de pe atunci
o valoare istorica. Tarziu de tot, dupa 40 de ani, in ragazul
pe care i-1 dadea batranetea retrasa din vartejul luptelor poli-
tice, Ghica le-a oranduit si s'a hotarit sa le publice.
Lucrul a fost facut tot in cadrul unei scrisori catre prie-
tenul sau Vasile Alecsandri si la Inceput nici cuprinsul, nici
tonul nu difera. Ghica povesteste cum a adunat el acele
hartii, care au avut o soarta capricioasa, mereu in primejdie
sa se piarda o parte din ele s'a si pierdut si cum s'a
gandit ca e bine sa le tipareasca. Toate au un interes istoric,
unele scrisori ne releveaza talentul si patriotismul unor per-
soane cu rol insemnat in vremea aceea Si carora le datoram
recunostinta. In ce priveste pe cele scrise de el, Ghica s'a hotarit
sa le publice cu alt prilej, in alt volum.
Cu aceste ganduri si in aceste conditii au aparut Amintiri
din pribegia dupd 1848 1), mai intaiu in Revista Noud 2) din
Bucuresti, de sub directia lui B. P. Hasdeu si avand un timp
printre redactori si pe Ion Bianu, care s'a Ingrijit de publi-
carea Amintirilor 3) si mai tarziu (prin 1891) pe insusi Ion
Ghica. In afara de doua-trei bucati scrise de el, toata aceasta
adevarata arhiva cu piese numerotate depaseste cu mult
cadrul unei scrisori, cum ii e Inceputul. Textul lamuritor al
autorului, numai la inceput putin mai consistent, mortarul
care trebuia sä lege si sa unifice pietrele greoaie de constructie,
aproape lipseste si dela un time actele reproduse se succed
i) Bucuresci, Editura Librariei Socec & Comp., 1889, in-t2, 882 p.
2) Anii I (1888) si II (1889).
8) Ion Ghica, Opere complete, ed. Minerve vol. IV (1915), op. cit., P. 440 443.

5 A. R. Studii r Cercetdrii, XXV.

www.dacoromanica.ro
66 N. GEORGESCU-TISTU

cap la cap, fara intrerupere, cu toata incercarea de a grupa


materialul pe capitole. Titlul de (c amintiri # nu mai e motivat.
Lipsa legaturii si a comentariilor necesare e marita de faptul
ea Ghica s'a abtinut de a publica scrisorile, memoriile si
rapoartele facute de el, adica tocmai bucatile complimentare
necesare. De aci aspectul de ceva neinchegat si neunitar pe
care-1 are volumul 1).
Unele scrisori complimentare au aparut in corespondenta
dintre Ion Ghica si N. Balcescu publicata de N. Cartojan si
in corespondenta, aceasta cu un caracter mai intim, dintre
Ghica si Gr. Alexandrescu, on Ghica si sotia sa, publicate
de G. Bogdan-Duica si E. Lovinescu 2).
0 aka parte intregitoare se afla in anexele acestui volum 3).
Chiar prima bucata, scrisoarea catre Alexandru Golescu Ara-
pila e un raspuns al lui Ion Ghica la scrisoarea acestuia datata
din Fontenay-aux-Roses, 27 Iunie 1849. Ghica raspunde chiar
punct cu punct acestei scrisori, din care citeaza unele fraze 4).
Tot astfel, e o legatura intre scrisoarea lui Ion Ghica tri-
misa lui Alexandru Golescu Albu la Brussa (anexa nr. II
din volumul de fata) la 4 Octomvrie 1849 (daca aceasta e
data), in care se plange de discordiile intre Romanii emigrati
si de greutatile ce intampina la Constantinopol, pe care se
gandeste sa-1 paraseasca, si adresa grupului de Romani din
Brussa, care roaga la 26 Octomvrie 1849 pe Ion Ghica sä
ramana mai departe la Constantinopol, ca sa apere interesele
neamului 5).
Lipsa unei mai stranse inchegari intre piesele puse im-
preuna in Amintiri din pribegia dupd 1848 a ingaduit sa se
publice aparte scrisorile numeroase ale lui Nicolae Balcescu
I) A. D. Xenopol remarca acest lucru in recensia ce face Amintirilor. . . in Arhiva,
organul Societatii stiintifice si literare din Iasi, an. III (1892), p. 138-148. De
acemenea, N. Iorga in articolul D. Ion Ghica din Lupta, an. VII (890), seria IV,
nr. 1195 din 12 Aug. p. 3. 0 parte din scrisorile complimentare acestor Amintiri
ale lui Ghica se publica acum, in anexele acestui volum.
3) Pentru toate aceste scrisori, v. mai sus, p. 39, nota 3; p. 22, nota 2; p. 49, nota. 4.
3) In genere, scrierile inedite din manuscriptul 5040 rom. al Academiei Romane,
fiind din epoca 1849-1859, corespund ca timp actelor cuprinse in Amintiri din
pribegia dupd 1848.
4) Scrisoarea lui Alexandru Golescu Arapila, care e tot in frantuzeste, a fost
publicata in Amintiri din pribegia dupd 1848, op. cit., p. 255-236.
6) Ibidem, p. 848-849.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 67

catre Ion Ghica 1), o buns parte din Amintiri . . . Dar omi-
terea tuturor pieselor documentare, chiar a celor care emana
dela Ghica, precum o scrisoare a acestuia catre N. Balcescu 2),
si publicarea numai a textului de legatura intre ele, ramas
astfel cu totul in suspensie si inexplicabil in trimiterele ce
face, e un non-sens 3). In cel mai rau caz, trebuiau acute re-
zumate pentru piesele lipsa, la care textul lui Ghica are aluzii.
Scrisorile si actele publicate de Ion Ghica in volumul sau
de Amintiri din pribegia dupd 1848 sunt de extrema impor-
tanta pentru cunoasterea epocei framantate de-atunci din
istoria noastra. Nu e personaj sau fapt important in lega-
tura cu not care sa nu-si gaseasca ecoul in paginile desfa-
surate de Ghica. E impresionant cum i se adreseaza toata
lumea si cum intreaga actiune diplomatica dusa pentru sau
impotriva cauzei romanesti, in supremul centru politic din
tot Orientul european, in Constantinopol, se invarteste impre-
jurul lui Ghica, pilon de sustinere al nazuintelor noastre
nationale. Intr'o scrisoare inedita, publicata aci 4), Ghica
insusi zeflemiseste faimoasa influents ce i se atribue in toate
cercurile, pe langa autoritatile turcesti si pe langa ambasa-
dele atotputernice ale Frantei si Angliei. Adnotarile lui la
actele de-atunci sunt tarzii si au calmul amintirilor batra-
nesti, potolite. Din viforul zilelor de revolutie, din infrigu-
rarea zilelor de asteptare a ce va hotari pentru soarta Ro-
manilor ciocnirea dintre atatea interese si forte ale veci-
nilor nostri, n'avem dela Ion Ghica in tot volumul de Amin-
tiri. . . decat cateva pagini. Dupa ce da informatii bogate si
precise lui Nicolae Balcescu asupra situatiei politice, asa cum
era privita din Constantinopol, ii arata 5) calea care i se parea
mai prielnica Romanilor pentru ca sa iasa din impas :
4 ...Cand voiu gasi pe cineva, am de gand sa organizez o pro-
paganda sistematica in toata tara. Vei sti ca eu sunt hotarit a
1) In Biblioteca pentru toil, nr. 688-689, cu o notita introductiva de Petre V.
Hanes, editura Librariei Leon Alcalay, Bucuresti, [I911], in-16, IV -I- 268 p.
2) In Amintiri din pribegie dupd 1848, op. cit., P. 333 -341.
3) Asa au fost tipgrite Amintiri din pribegia dupd 1848, in Ion Ghica, Opere
complete, ed. Minerva, vol. IV, 1915, op. cit., p. 3-44.
4) V., mai jos, p. 148-35o, anexa nr. XI.
5) Ion Ghica, Amintiri din pribegia dupd 1848, op. cit., p. 338.

5*

www.dacoromanica.ro
68 N. GEORGESCU-TISTU

nu intra in tars decat cand voiu putea sa intru cum §tiu eu 1).
Conditiile legioanei 2) sunt foarte bune si trebuesc primite; cat
pentru celelalte to trebue sa tratezi pe bazele urmatoare. Noi
vrem 851 stam uniti cu Turcia sub regimul capitulatiilor, care ne
permit a trata cu celelalte popoare §i ne putem prea bine uni cu
Romanii dela Transilvania si prin urmare cu Ungaria sub ra-
portul comercial, industrial, stiintific, etc. §i chiar politic...
Scopul ar fi ca toti Romanii sa fie reuniti cu not si chiar federati
cu altul dupa principiul egalitatii drepturilor; acolo trebue sa
vizam )).

Ideile politice ale lui Ghica sunt, precum vedem, si in


invalmaseala de atunci, limpezi si asa ii e si scrisul. Pentru
realizarea lor, el aduce o energie.si o perseverenta, care dau
vigoare si cuvintelor fa'cute parca pentru a comanda. Dar
totul nu izvoraste dintr'un elan revolutionar, ca la Balcescu,
poate nici chiar democratic. El n'a sperat niciodata prea
mult dela miscarea din 1848, dar a fost multumit ca ea tot
a agitat si a scos la iveala, in preocuparea tuturor, ideile de
libertate si de unire a Romanilor 3). Nadejdea lui sta in folo-
sirea inteligenta a datelor politice, pornind dela sesizarea
realitatilor. *tia ca o actiune politica are cu atat mai multi
sorti de izbanda cu cat e reprezentata de un grup de oameni
mai uniti si mai solidari. De aceea, cu scop practic, incearca
sa realizeze un front unic al Romani lor emigrati. *tie va-
loarea unei bune si singure conduceri, de aceea propune ale-
gerea unui sef al emigratiei, fara sa staruie, chiar de va fi avut
in gand, asupra persoanei lui.
E destul sa se fixeze aceste linii largi ca sa se vada ce firesc
era ca Ion Ghica sa nu fie in aceeasi tabara cu Eliade, liricul,
utopicul, plin de zarva si de proiecte mar*, bun sa agite
atmosfera, fa'ra ca atator preliminarii stralucitoare sa le ur-
meze o actiune stransa, cu tel bine definit. Cand a fost sa
aleaga intre cele doua directii, Balcescu, temperament infra-
carat, a avut totusi intuitia sa treaca de partea lui Ghica, acolo
unde era gandul luminat si fapta care-1 realiza. Nu lui Eliade,

1) Gandul unei candidaturi la domnie ?


2) Legiunea romans in Ardeal, pentru care trata N. Balcescu.
2) In aceasta privinta, e clarli scrisoarea lui catre Grigore Alexandrescu, v. mai
jos, p. x28-129 (Anexa nr. IV).

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 69

ci lui Ghica ii propunea Balcescu sä scrie impreuna <I un mic


uvragiu asupra Ideilor revolutiei rondine0).
Iesirile impetuoase ale lui Eliade impotriva lui Ghica n'au
avut rasunetul asteptat. Un bun simt romanesc s'a opus.
Atunci cand atacul a trecut limita, purtat de data aceasta
indirect, printr'o brosura a lui N. Rousso [Locusteanu] 2),
carelauda pe Eliade, iar pe ceilalti revolutionari dela
1848 ii trata de vanduti Rusilor, s'au ivit proteste ener-
gice 3).
Disensiunile dintre emigranti explica unele planuri neizbu-
tite ale lui Ion Ghica. Astfel, avusese de gand sa fundeze la
Constantinopol o gazeta romaneasca, ea insa n'a aparut 4).
Ghica isi continua insa impotriva tuturor piedicilor activi-
tatea lui politica, uneori cu o temeritate neobisnuita, cum a
fost in 1849-1850, cand si-a procurat notele diplomatice
dintre Rusia, Austria si Turcia si, cu nadejdea Ca va atata
un razboiu impotriva Tarului, le-a trimis O. fie publicate in
Journal des De'bats 5).
Cea mai insemnata scriere political a lui din acest timp,
facuta." tot cu intentia de a atrage bunavointa Occidentului
asupra tarilor romanesti, este cartea aparuta la Paris in 1853
cu titlul Derni6-e occupation des Principaute's danubiennes
par la Russie, par G. Chainoi 6). Pseudonimul este aci o ana-
grams a numelui adevarat al autorului. Ion Ghica insusi mar-
turiseste 7) c'a publicat aceasta lucrare sub pseudonimul
de mai sus.
In manuscriptul nr. 5040 rom. al Academiei Romane, cel
din care au fost luate anexele acestui volum, se afla 8) intr'o

1) Ion Ghica, Amintiri din pribegia dupd 1848, op. cit., p. 243 244.
2) Suite ou supplement d l'historie politique et sociale des Principautes danubiennes
de Monsieur Elias Rignault, Bruxelles, 1855, op. cit., v. mai sus, P. 47, nota 2.
3) Ecoul lor: s Dace Eliade a fost instigatorul acestei scrieri cum zic unii
atunci a avut o rea inspiratie, caci s'a omorit pe sine insu§i *, in Stioa Duncirii, an.
II (1856), p. 52 (nr. 13 din 7 Februarie).
4) Eugenia Carcalechi, Alecsandri fi Ion Ghica, op. cit., p. 385.
5) Ion Ghica, Amintiri din pribegia dupd 1848, op. cit., P. 740.
5) Paris, Librairie militaire de J. Dumaine, 1853, in-8°, 126 p.
7) In Cdpitanu Laurent din Scrisori cdtre V. Alecsandri, 1887, op. cit.,
P. 378.
5) V., mai jos, p. 145 anexa nr. X.

www.dacoromanica.ro
70 N. GEORGESCU -TISTU

scrisoare catre Cor 1) indicata mai pe larg intentia cu care a


scris Ghica aceasta lucrare :
1 J'ai envoye a Paris pour etre publie sous le nom de Chainoi,
un petit travail de quelques pages sur l'etat des Principautes;
j'explique dans cet ecrit comment les Princes phanariotes sou-
tenus par les troupes turques et le general Kisseleff appuye sur
une armee russe de zoo mille hommes ont detruit et annule
l'ancienne aristocratie du pays ... 1)

Boierii actuali, care nu cunosc istoria si tendintele tarii,


nici chiar limba romaneasca, s'au facut instrumentele poli-
ticii greco-rusesti, contra careia nationalitatea romans se
lupta de secole, pentru ca rusismul se opune desvoltarii mo-
rale si intelectuale a tarii. Daca insa vechea boierime a fost
distrusa si nu mai constitue azi un corp politic, ea formeaza
insa mica proprietate de Tiers-Etat du pays *, care nu e
nimica astazi, dar va fi totul maine, pentruca isi pastreaza
intreaga influents morals asupra taranilor si pentruca e nea-
tinsa in obiceiuri si constiinta.
Am tradus aproape cuvant cu cuvant pasajul acesta al lui
Ion Ghica, in care se vede tot resortul politicei lui antirusesti.
Nici urrna de oportunism. Ghica se temea cu adevarat ca
influenta crescanda a Rusilor saps insasi temelia nationali-
tatii noastre si lupta din rasputeri sa impiedice aceasta
nefasta instrainare.
Cartea lui Ghica trateaza pe larg, nu numai din punct de
vedere politic, infiltrarea ruseasca in Principate. Se expune
starea politica si financiara a tarilor romane, ba chiar cultura
si literatura lor. Poate va fi influentat si bunul exemplu al
cartii lui Felix Colson, de care Ghica a scris cu deosebite
elogii 2) si al marii opere a lui J. A. Vaillant, La Romanie 3).
Vom vedea in scrierile lui Ion Ghica totdeauna o staruinta
asupra chestiunilor economice si aspectelor sociale. Aceste
preocupari, potrivite studiilor si inclinarilor lui Ghica, el le
impartaseste cu amicul sat' Nicolae Balcescu. Prin ele, istoricul
1) Filele 315-316.
2) Cartea cu titlul De l'etat present et de l'avenir des Principautes de Moldavie et
de Valachie, v. mai sus, p. 63.
') Paris, 1844, 3 volume.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 71

inflacarat, care dadea studiului trecutului, ca Jules Mi-


chelet, suflul epopeii, nu neglija realitatile economice si so-
ciale si prin aceasta cu drept cuvant se spune c'a renovat
studiile istorice la not 1). Se poate banui o inraurire in aceasta
directie din partea prietenului cu care se consulta in toate,
realistul si economistul Ion Ghica.
Concluziile la care ajunge Ghica in aceasta carte de propa-
ganda serioasa, care depaseste cu mult titlul DernMre occupa-
tion des Principautes danubiennes par la Russie, sunt cum nu
se poate mai clar si mai indreptatit expuse de el 2):
Faire rentrer les Principautes dans le plein exercice de leurs
droits, suivant leurs capitulations, et, par la, Oter a la Russie
toute raison de garantir ou de proteger ; reunir les deux Princi-
pautes sous un seul Prince, elu avec une liste civile modeste, et
lui donner pour controle une assemblee composee des repre-
sentants des proprietaires, corps qui comprend a la fois les boyards
et le tiers etat : voila la solution ; voila ce a quoi doit tendre la
Porte *.
Ion Ghica fagaduia sa publice, ca o completare a acestei
scrieri, o lucrare pe care spunea c'o are chiar gata, asupra
organizarii administrative si judiciare a Principatelor 3). Asa
cum o anunta, intreaga, ea n'a aparut 4), dar fragmente din
sau in legatura cu ea se gasesc si in ce a tiparit si in ma-
nuscripte 5).
Obiceiul, din cauza lipsei de libertate, de a se publica sub
pseudonim, a facut sa i se atribue lui Ion Ghica scrieri care
nu sunt ale lui. Asa e cazul cu Les Principautes roumaines
devant l'Europe par A. Sanejouand 6). Un exemplar din do-
natia facuta de G. Sion Universitatii din Cluj si aflat la Mu-
zeul Limbei Romane, poarta scris cu cerneala in dreptul
1) P. P. Panaitescu, Nicolae Bdlcescu. Patru studii istorice, op. cit., p. 33.
2) Derniere occupation des Principautes..., op. cit., p. 16. (Numerotatia paginilor
repetata : 16-19).
8) Ibidem.
4) Eugene Poujade, consul francez la Bucuresti dupa 3848, aminteste de un
memoriu istoric, politic, comercial al lui Ion Ghica, care insa lipseste, v. N. Iorga,
Mdrturii istorice privitoare la viata ri domnia lui $tirbey-Vodd, ca urmare la Cores-
pondenta lui $tirbey-Vodd, I, p. 202.
5) De exemplu, in ms. 5040 rom. Academia Romana, se afla (filele 66-72), din
185o: Note relative aux redevances des Paysans.
6) Paris, Amyot, 1856, in-8°, 52 p.

www.dacoromanica.ro
72 N. GEORGESCU-TISTU

pseudonimului numele lui Ion Ghica. 014 sub acest pseu-


donim se ascundea Printul Gheorghe Bibescu. Identificarea
aceasta e facuta pe exemplarul din Biblioteca Academiei
Romane 1) si e sprijinita pe o afirmatie a istoricului I. C.
Filitti 2). De altfel cu Ghica, Bibescu nu putea avea comun
in chestiunile politice de atunci decat atitudinea favorabila
unirii.
Dupa unirea Principatelor si intoarcerea lui Ghica in tars,
a precumpanit la el preocuparea de politica interns. Au lamas
totusi dela el din acea vreme doua articole care tratau despre
legaturile noastre cu strainatatea. Unul poarta titlul : Tractatul
cu Insulele Ioniane 3). Era vorba de un tratat cu Anglia, sti-
pulandu-se ca Romanii pot mosteni in insulele din Marea
Ionics un bun imobiliar si, invers, strainii la noi. Actul nu
avea de sigur prea mare importanta in sine, dar Ghica spri-
jina asemenea tratate, semn Ca statul nostru avea oarecare
libertate si in credinta ca strainii, cu cat vor fi mai legati de
Cara noastra, cu atat se vor romaniza mai usor. 0 singura
garantie, spunea Ghica, trebue sa se is : sa nu se amestece
cu aceste prilejuri consulii straini in treburile noastre interne.
In al doilea articol, Ion Ghica scrie despre Tractatul de
Paris. Conventiunea fi Unirea 4), aratand intru cat a ajutat
Conventiunea dela Paris (1858) sa se faca unirea Principa-
telor. Aceasta trebue definitivata si e bine sa se is masuri
din vreme de prevenire a greutatilor. Se stie ca Ghica, mi-
nistru in mai multe randuri sub Cuza Voda, a lucrat din
rasputeri pentru cimentarea unirii.
Dupa unire urma sa vina independenta tarii. Rusii nu ne-au
ajutat s'o dobandim, dar ne-au prilejuit-o. Desi era convins
ca pana la sfarsit Rusii au sa biruiasca pe Turci, consecvent
vechii lui convingeri despre pericolul rusesc, n'a sfatuit sa
ne aliem cu ei, ci in Uei cugetare politico, 1877 5) a dat indemn
sa ramanem neutri. Cats dreptate avea neincrezandu-se nici
1) Cota: II. 65301.
8) In Alegerea dela 24 Ianuarie 1859, Bucurwi, (19321 P. 3.
3) In ziarul Independinja, an. IV 0860, p. 37-38 (nr. ii din 13 Octomvrie).
4) Ibidem, P. 49-51 (nr. 16 din 18 Octomvrie).
5) In -8 °, 38 p. Nu poartA nici indicatia autorului, nici loEul tiparirii, dar se sue
(familia confirms) ci e de Ion Ghica.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 73

acum in Rusi, a dovedit-o pacea dela Berlin, cand aliatii rusi


au cerut si dobandit sudul Basarabiei noastre.
18. In politica interns. Soarta a vrut ca Ion Ghica sa-si
dovedeasca intaiu calitatile de priceput si integru adminis-
trator intr'un tinut strain. In Biblioteca Academiei Romane
se afla 1) foile pe care s'a tipArit in greceste Cuviintarea
(mesagiul) Principelui de Samos, Ion Ghica, ceitrd Senatul
Samiotilor la 25 Aprilie 1856.
Tocmai din pricina titlului de mai sus si a functiunilor
legate de el, peste trei ani, la intoarcerea in tara, nu i s'a mai
recunoscut calitatea de cetacean roman, lui care luptase
atata pentru inchegarea statului roman. Ca sa redoban-
deasca drepturile sale cetatenesti a trebuit sa se judece
si sa publice Pledoriula Domnului Ion Ghica, Printzulu de
Samos, trimissii la judecdtoriea district. Dimbovitza pen-
tru konstatarea dreptulorii sale Politice 2), 1858, Decem-
vrie 24..
Afars de un raport raja multa importanta in jurul darii in
judecata a unui minister 3), si de cateva scrisori pe care obis-
nuitele lupte politice 1-au obligat sa le publice in ziare 4),
n'avem urma scrisa despre activitatea politica a lui Ion
Ghica decat in relativ putinele discursuri parlamentare ce a
tinut 5). In ele se preocupd mai ales de sosele si drumuri de
fier, de organizarea comunala., de invatamantul public. De
relevat ca is parte la discutia proiectului de lege facut pentru
a se acorda lui Grigore Alexandrescu o recompense natio-
nala6) si atunci cand se afla ca Vasile Alecsandri refuza de a
primi mandatul de deputat 7). Discursurile lui se remarca prin
1) Cota:. 26973.
2) Bucuresti, Iosef Romanov et Comp., 1859, in-8°, 14 p. (cu alfabetul de tran-
sitie).
5) Raport alit Komisiunil insdrcinate set coordonese faptele pentru care Ministeriul
de la 13 lulia s'a pusa in acusatie de Onor. Adunare. . . in Monitorulu oficiale nr. 116
din 26 Maiu 1861, Adunarea Legislativa a Terrei Romanesci (supliment), p. za.
4) In Independinta romand, Opiniunea constitulionald, Pressa, v. mai jos, p. 175
si 176, bibliografia, nr. 30, 43-45.
') Idem, p. 175, bibliografia, nr. 32 si 33.
5) Monitorul official, an. 1863/64, p. 842 (nr. zo6, sedinta din to Februarie 1864).
7) Monitorula, (Kara officiale. .. alla Romeiniei pe 1868, p. 141 (nr. 23 din 3o
Ianuarie).

www.dacoromanica.ro
74 N. GEORGESCU-TISTU

temeinicia documentarii, prin obiectivitatea si claritatea expu-


nerii. E de subliniat apoi vioiciunea cu care taspunde la
interperari.
Dar in genere Ion Ghica nu se preocupa de hartuelile po-
litice si acestea -erau destule
1) ; el tine mai mult sa faca
si sa tipareasca studii politice. Se gandeste mai intaiu la ase-
zarea temeinica a comunei si publics Reorganizarea Romdniei.
Partea ateia. Comuna 2). Inaintea textului detailat al unei legi
comunale, care cuprinde nu mai putin de 323 de articole, cu
modele de acte civile, Ion Ghica scrie o introducere, in care
esentialul e acesta :
0 Comunele trebue sa constitue corpuri morale avand fiecare
vieata sa proprie si individuale, prin urmare trebuinte si interese
independente unele de ale celorlalte.
Mai multe comune ale unui cerc avand interese comune de-
terminate prin relatiile ce pot exista intre dansele trebuesc legate
prin consiliurile de ocoale, care se ocupa de acele interese, precum
si interesele comune ale mai multor ocoale sunt regulate prin
consiliurile de prefectura t 3.

Avem de-a-face deci cu un avansat proiect de descentrali-


zare si autonomie comunala, care abia in zilele noastre urmau
sa" se aplice, gasindu-se justificate 4).
Ion Ghica a expus limpede si notiunile generale de stat
(in Schite politice) 5), de libertate si egalitate 6).
Mici studii politice si sociale, publicate ca articole in ziarele
de atunci Independinta si Teranul roman si netrecute in editia
operelor complete (<( Minerva >>, 1914-1915) au fost cu drept
1) Dovada publicatiile lui C. D. Aricescu, Capii revolutiunii romdne dela 1848,
vol. I, Brosura I, Bucuresci, 1866 si Politica lui Loan Ghica, ex-bey de Samosfi, Bucu-
resci, 1870.
2) Bucuresci, Impr. Nationale a lui Stefan Rasidescu, 1861, in-8°, 84 P.
3) Ibidem, p. 9.
4) Asupra ideilor inaintate de organizare politics ale lui Ghica a atras atentia
N. lorga in Un proiect comunal al lui Ion Ghica din Revista istoricd, an. XX (1934),
p. 209 217. Tinerea in seamy de individualitatea satului si a regiunii §i
de-aci justificarea autonomiei lor sunt expuse mai recent de C. Radulescu-Motru
in Scoala satului din Revista Fundafiilor Regale, an. I (1934), nr. 8 (August),
p. 294-352.
5) In Revista Noud, an. V (1892), p. 89-93.
') Puse fara destula indreptatire in Scrisori cdtre V. Alecsandri, ed. Socec, 1887,
op. cit., p. 585-237.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 75

cuvant scoase din uitare si republicate 1). Fireste, unele din


aceste studii sau parti din ele sunt astazi invechite, dar in
vremea tineretii lui Ion Ghica studii politice si de drept,
bazate pe solide cunostinte din Grotius, Beccaria, Montes-
quieu si Humbold (Wilhelm) erau de sigur o raritate.
Ion Ghica a alcatuit un intreg program scolar pentru di-
ferite grade de invatamant si 1-a comentat cu cele mai juste
observatii. Normele generale erau : obligativitatea invataman-
tului, sustinerea lui printr'un impozit al tuturor si mai ales
al proprietarilor de pamant, program sezonier (nici azi aplicat,
deli i se recunosc avantajele), predarea cu deosebire a cunostin-
telor practice. Studiile scolare au aparut in reviste : Insemndri
asupra invdtdturii publice in Propcifirea 2) si Scrisoare cdtre
Redactie in chestia invdtdturii publice in Foaie pentru minte,
inimd si literaturd 3), doua publicatii care, din Iasi si Brasov,
se raspandeau larg in toate provinciile romanesti. Ghica, tot-
deauna cu simtul realitatii, se va fi gandit anume sä imprastie
cat mai mult directivele unui bun invatamant unitar, prega-
titor al unirii, in toate partile locuite de Romani.
Modelele pe care si le is el pentru invatamant sunt ger-
mane, o spune singur 4).

1) De G. Baiculescu in Convorbiri Literare, an. LXVII (1934), P. 563-569


§i 992-997.
2) V., mai jos, p. 172, bibliografia, nr. 4.
') Idem, p. 173, bibliografia, nr. 9.
4) Opere complete, ed. Minerva, vol. IV, 1915, op. cit., p. 312, 313, 318.
Despre scrierile scolare ale lui Ion Ghica, v. yi Gh. N. Costescu in revista Invdtd-
mdntul primar, an. III (1897), p. 226-229, 257-259.
In p1M parlament recomanda lucrarea lui Victor Cousin asupra instructiunii
publice din Germania: Rapport sur l'etat de l'instruction publique dans quelques
pays de l'Allemagne et particulierement en Prusse, Paris, ed. 1833, v. Monitorul
Oficial, an. 1863/64, p. 1289 (nr. 162, sedinta din 11 Martie 1864).

www.dacoromanica.ro
VI. PUBLICATII ECONOMICE $1 $TIINTIFICE

19. Studii economice. La 23 Noemvrie 1843, Ion Ghica


isi deschide cursul la Academia Mihaileana din Iasi, tratand
Despre importanta economiei politice. Lectia apare apoi in Pro-
pcisirea, foaie stiintifica si literara 1). Noul profesor lamureste
nu numai rostul disciplinelor economice in a procura buns
starea materials a individului si a sociefatii, ci arata legatura
dintre aceasta si starea politica si morals a popoarelor. Ca o
aplicare la noi, precizeaza : u Greutatea noastra in cumpana
Europei se va marl. cu numarul chilelor de grau ce vom putea
scoate peste hotar » 2). Grija pentru productia si reglemen-
tarea ei nu inseamna materializarea vietii, ci ragaz si ajutor
dat spiritului ca sa triumfe asupra materiei. Mari reformatori
economisti si sociali sunt pusi la contributie : Sismondi,
Saint-Simon, Fourrier.
Lectia de deschidere a cursului lui Ion Ghica e o piatra
de hotar in introducerea economiei politice la noi in tars.
Dela inceput n'a lipsit nici temeinica pregatire stiintifica in
materie, nici acomodarea noilor cunostinte cu starile dela
noi si aplicarea la ele. Ghica strecoara cu fineta in cursul sau
generalitati, care sunt aluzii invioratoare la situatia politica
dela noi din vremea aceea 3).
Despre mijloacele de comunicatie, Ghica s'a ocupat in mai
multe randuri. Studiul a aparut sub acest titlu chiar in anul
revolutionar 1848 4). Cu titluri putin schimbate aceleasi nevoi
au fost competent desbatute de Ghica in ziare si reviste sau

1) An. I (1844), P. 57-62.


2) In Opere complete, ed. Minerva, vol. IV, 1915, op. cit., p. 279.
3) V. mai sus, p. 27.
') In volumul Mcisurile chi greutlitile romdnefti gi moldovenefti in comparatie cu
ale celor-l-alte neamuri, p. 3-4o.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 77

ca parlamentar 1). A insistat asupra insemna'tatii drumurilor


de fier, care, spune el iarasi cu gandul la situatia din tars :
... au devenit agentul puternic al libertatii si al civilizatiei,
au creat aliante si interese politice noua si au asigurat puternic
existenta si nationalitatea in staturile care au avut bunul
spirit a infiinta drumuri de fier » 2).
De band si de impozitul pe venit, singurul socotit de el
rational dintre impozite, s'a ocupat intr'un articol din ziarul
Teranul roman, in 1861 3).
Din aceeasi vreme dateaza articolul Prejudge ci vdmi din
ziarul Independinta 4). Autorul se declara adept al liber-schim-
bului, e pentru desfiintarea vamilor 5). Misiunea Romanilor 6),
ca popor pastor si agricol, este in economie, crede Ghica,
sa produca materii prime cat mai multe. Sprijiniti pe o in-
floritoare stare materials, vom deveni un popor insemnat prin
unire si legalitate.
Dandu-si seama de folosul imprastierii cunostintelor eco-
nomice, Ghica a inceput o serie de brosuri, grupand aceste
cunostinte in jurul unor notiuni mai cuprinzatoare : munca,
creditul, imprumuturile statului, etc. Titlul general ales a
fost Convorbiri economice 7). Brosurile incep sa apara la 1865 8)
si au succes, ceea ce determina pe Ghica sä continue cu o
lungs serie si sa dea editii noua. Luam din prefata editiei
a III-a 9), care se mai poate gasi azi, unele indicatii asupra
intentiilor ce-a avut Ghica publicand aceasta lucrare. Epoca
de daramare la not zice el a obiceiurilor si institutiilor
7) V., mai jos, p. 174 si 175, bibliografia, nr. 29 si 32.
2) In articolul Drumurile de fer, din Revista romana pentru sciinte, littere ;i arte,
vol. II (1862), p. 319-350.
3) V., mai jos, p. 174, bibliografia, nr. 22 a.
4) An. IV (186x), p. 98-99 (nr. 3o din 2 Noemvrie).
5) V., articolul-raspuns cu acest titlu al unui fost elev al lui Ghica la Academia
Mihaileana, in ziarul 7'eranul romdn, an. I (186x), P. 3-4 (nr. r din 22 Noemvrie).
8) Articolul cu acest titlu din ziarul 7'eranul roman, an. I (1862), P. 169-170
(nr. 22 din 15 Aprilie).
7) Titlul de Convorbiri, care incepe sa apara la Ghica in 1865, la revista Convorbiri
literare in x867, apoi la alte doul reviste: Convorbiri pedagogice, Satul nou, 1886 si
Convorbiri didactice, Bucuresti, 1895, trebue sa fi fost influentat de titlul corespun-
zAtor, folosit de mult in strAinatate, de exemplu la Blatter fur literarische Unter-
haltung, Leipzig, 1826-1898.
8) V., mai jos, p. 175, bibliografia, nr. 34.
') Bucuresci, Editura Librariei Socecti & Comp., 1879, in-8°, X+ x1+643 P.

www.dacoromanica.ro
78 N. GEORGESCU-TISTU

vechi a trecut. E rau ca daramarea s'a facut Para alegere,


fiindca # multe din institutiunile noastre sunt productul spiri-
tului natiunei si ... nu se pot distruge fa'ra primejdie » 1).
A venit in sfarsit epoca recladirii, care a mai grea decat di-
strugerea. Recladirea se face cu ratiune si stiinta. g Pornind
dintr'acest punct de vedere am Incercat a pune pe hartie
Intr'un mod simplu unele din cunostintele economice, fara
care Imi pare cal o societate nu poate prospera si progresa in
secolul al XIX-lea. Am cautat a Insemna pe ici pe colea ideile
eronate care domnesc in multe spirite » 2).
Ghica n'a vrut (el spune : n'a putut) sä scrie un tratat doct
si pretentios de economie politica ; nu ca savant, ci ca om de
stat, preocupat de necesitatile imprejurarilor, a dat aceste
indicatii economice.
Forma de convorbire, de dialog, i <( s'a parut ca este sin-
gura forma sub care se pot prezenta asemenea chestiuni unui
public putin obisnuit Inca cu studiul stiintelor morale si
politice...» 3). Cu aceasta alegere a expunerii, Ion Ghica
paseste spre literature. Sunt chiar unele parti din (< Convor-
biri economice », care au o infatisare cu totul de literature, e
drept de literature << a these », dar fara ca scopul imprastierii
unor anume cunostinte sa fie prea vizibil si sä strice farmecul
povestirii facute ca pentru ea insasi. Asa este prezentarea
salonului de provincie (din Targoviste), cu personaje care
se misca si vorbesc natural, cu redarea sugestiva a atmosferei
locului si timpului 4). Dace subiectul conversatiei n'ar fi
prea insistent condus spre tema proprietatii, pe care Ghica
vrea s'o trateze si dace personajul, care e autorul insusi, n'ar
tine pe alocuri adevarate discursuri, bucata intreaga ar putea
fi scoasa din cadrul g Convorbirilor economice » si asezata
Intre g Scrisorile * de mai tarziu.
Un tablou plin de vieata e descrierea gradinii Cismigiu,
asa cum era acum cateva zeci de ani. Tabloul serveste la
introducerea capitolului despre... Finante ! i asa mai

1) Ibidem, p. V.
2) Ibidem, p. VII-VIII.
3) Ibidem, p. VIII.
4) Ibidem, p. x56 9i urm.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 79

departe se imbina placutul cu utilul, crampeie din traiul ro-


manesc de odinioara sau de acum, aspecte din pamantul
nostru cu invataturi despre industrie (aci iarasi o reinsufle-
tire a Bucurestiului industrial si politic de altadata I) sau despre
productie, consumatie si schimb. Tata numai cateva randuri
caracteristice :
# Primavara, indata ce da frunza, femeile cedau apartamentele
for gandacilor de matase. Printre pranzurile de foi de dud,
mahalagioaicele infigeau cativa pari in grading si urzeau
tortul dobandit iarna la lumina focului din vatrA, unde se
povesteau istoria duioasa a lui Penes Imparat, basmele poetice
cu insira-te margarite si placutele ghidusii ale lui Pacala si
Tandala . . .8 2).

Prezentarea aceasta usoara inlesneste lui Ion Ghica sä stre-


coare in atentia si celor mai nedeprinsi cititori de studii aride
o sums de constatari, multe dureroase, asupra starilor dela not
si sa expuna, pentru sugestiile bune ce cuprind, teoriile unor
filosofi si economisti renumiti : John Stuart Mill, Adam Smith,
Cobden si altii, pe care-i citeaza. Dela ei a luat ideea muncii
ca izvor de bogatie si eliberarea comertului de once pro-
hibitie.
Pentru impresia ce-au produs Convorbirile economice asupra
publicului romanesc, sunt caracteristice doua note de atunci
din Convorbiri literare. A. D. Xenopol publics aci 3) o re-
censie, in genere elogioasa. Critics insa aluziile politice ale
lui Ion Ghica strecurate intre sfaturile lui economice si se
ridica impotriva liberului schimb. In nota a doua, neisca-
lita 4), se aduc elogii pentru partea stiintifica a lucrarii, dar
se fac rezerve pentru convorbirile introduse, care nu ar avea
suficienta legatura cu chestiunile stiintifice tratate. In unele
recensii, nu se face nicio rezerva 5).

1) Manuscriptul e in Biblioteca Academiei Romfine, nr. 2940 rom.


2) Convorbiri economice, ed. III (2879), p. 576-577.
3) In an. VI (1872-1873), p. 31-33.
4) In Convorbiri Literare, an. VII (1873-1874), p. 283-284.
5) De exemplu in ziarul Opiniunea nationale, an. I (1865), p. 2o6. E vorba de
brosura I-a. Recensentul, neiscalit, scrie c'a invatat de-aci multe, deli e cu parul
alb si crede ca e cea mai buns lucrare de popularizare, nu numai in romfineste.

www.dacoromanica.ro
8o N. GEORGESCU-TISTU

Oricum, scrierea a avut ecou in public, dovada ne da si


Dimitrie A. Laurian spunand 1) ;
a In contra acestei carticele, broura a V-a, despre finante, orga-
nele satisfa'cutilor au tunat §i fulgerat, pe cand putinele ziare
care reprezinta suferintele natiunii i-au dat meritata valoare...
Lucrarea fostului ministru I. Ghica, ca literature, nu e un cap
de opera, dar ca fond cuprinde atatea adevaruri, n'ar mai fi fost
sä nu fie, care ne sangereaza inima ... ; d-1 I. Ghica trebue sa
fie ascultat )).

E adevarat cä autorul Convorbirilor economice avea si greu-


tatea si experienta 2) sä fie ascultat. Dace n'a fost nici atunci
si nici pana azi in buns parte ca punere in practice a indem-
nurilor sale, sq recunoscut in schimb valoarea publicatiilor
lui economice. D-rul C. Istrati zice 3) despre scriitorul nostru :
a Ca economist, scrierile sale sunt de o importanta exceptionala
si, afara de Martian 4), nimeni n'a vazut mai clay ca el situa-
tiunea Orli si este primul si singurul care a vulgarizat chestiu-
nile economice sub forma de convorbire >>.
Probleme economice a mai tratat Ion Ghica si in alte locuri 5)
decat in Convorbiri economice, de exemplu in Insula Prosta,
din Scrisori cdtre V. Alecsandri.
Ion Ghica a facut rapoarte la Academia Romans despre
Studii economice de A. D. Xenopol 6) si Vera nostril de P. S.
Aurelian 7). In amandoua rapoartele apara liberul schimb,
iar in primul subliniaza justeta observatiei ca politica ur-
meaza puterii economice.

3) In Tablete bibliografice din Revista contimporand, an. I (1873), p. 732-740.


2) La ce qtim din vieata lui Ion Ghica, N. Petra§cu adauga informatia ca sfaturile
din Convorbiri economice au fost aplicate de Ghica in parte ca fondator gi director al
Casei de Depuneri, in articolul Ion Ghica, op. cit., p. 414.
3) In Activitatea glint:fled a lui Ion Ghica, Academia Romana, Discursuri de
receptiune, XXIV, Bucuresci, 1902, p. 15.
4) Dumitru Martian (1829-1865), economist ci statistician.
3) Preocuparea de economie la Romanii de pretutindeni este permanents, de
exemplu, cand face o programs de invatamant, scrie: 4... ar trebui sä ne povatuim
mult dela Ardeleni, la care agriculture a lust o mare desvoltare...*, v. Opere com-
plete, vol. IV, 1915, op. cit., p. 318.
6) Analele Academiei Romdne, seria II, torn. II, sectiunea I, partea administrative
§i desbaterile, 1881, p. 323-326.
7) Ibidem, x882, anexa, p. XXVII.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 81

20. Studii tiintifice a scris Ion Ghica de pe cand era pro-


fesor la Academia Mihaileana din Iasi. Om al realitatii, el a
simtit nevoia practica de a se da un indrumar in masurile
si greutatile care se deosebeau dela tars la tars, ba se schimbau,
ca la noi, on difereau dela un tinut la altul, asa incat ingreunau
comertul si industria. Subiectul tratat nu indestul in revista
Propasirea 1), care dura prea putin, fu reluat si publicat
aparte, cuprinzand un intreg volum : Masurile chi greutiitile
romdnecti si moldovenesti in comparatie cu ale celor-l-alte nea-
muri, cu un articol asupra mijloacelor de comunicatie 2). Ingi-
nerul era ad la largul lui, calculand diferentele si indicand
trecerile dela un sistem la altul de masurare. Chestiunea
aceasta se lega in mod firesc de cealalta, a mijloacelor de
comunicatie, asa ca volumul lui Ghica de imediat folos practic
avea unitate.
Utilitatea lucrarii a dovedit-o faptul ca mai tarziu Ghica
a desvoltat-o intealta carte : Vademecum al inginerului si al
commerciantului.. .3) Opera a fost atat de mult folosita, incat
s'a simtit dupa 8 ani nevoia unei reeditari, care s'a si facut
sub forma unei prelucrari, cu mult amplificate, in colaborare
cu Dimitrie A. Sturdza. Volumul, ajuns la peste 300 de
pagini, se numea de data aceasta : Ajutorul Comerciantului, al
Agricultorului si al Inginerului.Greuteiti si masuri. Formule intre-
buintate in Comerciu, Banco, Agriculturd, si Ingineria civilo 4).
Erau indreptatite cuvintele autorilor, care spuneau 5) : « Am
crezut ca publicarea cartii prezinte raspunde la o neaparata
necesitate intr'o tars care de putini ani a inceput a-si lua
avantul in industrie, comerciu si agricultura si unde sistemele
de masuri si de monede s'au prefacut cu legile .».
Iata doua marturii despre buna primire a cartii : o recensie
favorabila a lui D. A. Laurian 6) si cuvintele D-rului C. I.
Isixati in discursul ski de receptiune la Academia Romans.
8) An. I (1844), p. 183-184, 226, 232, z88.
2) Bucuresti, C. A. Rosetti & Vinterhalder, 1848, in-8°, 238 p.
8) Greutdfi fi mdsuri, formula intrebuintate in ingineria dyad # militard # in co-
merciu, Bucuresti, Stefan Rassidescu, 2865, in-i6°, 176 p. +1 hard telegrafo-postali.
4) Bucuresti, Socec si Comp., 1873, in-8° mic, XVI -I- 308 p. + 3 tabele.
5) Pag. I.
6) In Tablete bibliografice din Revista contimporand, an. I (1873), P- 732-740.

A. R. Studii ti Cercetdri, XXV.

www.dacoromanica.ro
82 N. GEORGESCU-TISTU

Ca succesor al omului de cultura de care ne ocupam, noul


academician trata cu acest prilej despre Activitatea ;Tangled
a lui Ion Ghica 1). Referitor la Ajutorul comerciantului... de
I. Ghica si D. A. Sturdza spune : tc. lucrare admirabila si
completa asupra careia mi-atrase atentia, cu entusiasm, un
distins ofiter superior al armatei...* 2).
Tot in Propdsirea a publicat Ion Ghica un articol : Ochire
asupra Stiintelor 3), din care incepea sa se bAnuiasca enciclo-
pedistul de mai tarziu, care-si orandueste cunostintele bogate
din domenii diferite.
Atentia lui s'a indreptat un timp si asupra arheologiei.
Printul de Samos, care intre grija de a distruge pirateria in
Arhipelag si treburile de gospodarie interns a insulei neglijate
pans atunci a ggsit totusi timp sa inceap5 sapaturi arheolo-
gice in pamantul de veche cultura greceasca 4), nu se putea,
ca bun roman ce era, sa nu se ocupe de Dacia vechid. Studiul,
aparand in Revista romana. .5) a lui Alexandru Odobescu
denota pe langa temeinice cunostinte de specialitate si o
apropiere de arheologul si literatul Odobescu, apropiere care
va reiesi nu odata si din Scrisorile lui Ghica de mai tarziu
cdtre Alecsandri. Studiul arheologic avea si un substrat na-
tionalist : era un bun prilej de a vorbi stiintific de o unitate
a Daciei strabune. Asa incepe chiar Ghica :
a Romilnii, sub numirile de Basarabeni, Moldovcni, Valachi,
Transilvaneni si Ban'ateni ocupa, in numar de aproape mug
milioane, avand aceeasi limbs, aceeasi religie, acelasi port na-
tional, aceleasi obiceiuri si aceleasi aspiratiuni politice, partea
cuprinsa intre Dnipru, Marea Neagra, Dunare si Tisa, pamantul
pe care cei vechi ii numeau Dacia, Cara in care Traian si urmasii
lui au asezat colonii romane

Ion Ghica a marturisit 6) cä pe el 1-au atras mai ales stiin-


tele naturale. Ca urmare, dupa studii si lecturi care se
1) Academia Romdnd, Discursuri de receptiune, XXIV, Bucuresci, Carol Gobi,
1902; v. mai jos, p. 187, bibliografia, nr. 173.
2) Ibidem: Academia Romdnd..., p. 16.
3) An. I (1844), P 202-205, 209-213.
4) V., mai sus, p. so.
6) Pentru sciin(e, littere ;I arte, vol. I (1861), p. 385-426.
4) V., mai sus, p. 16.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 83

dovedesc extrem de bogate, el a tratat tot ce poate fi in lega-


tura cu pamantul si cu omul in patru publicatii, care puneau
la indemana cetitorilor dela not dintre 1866 si 1884, intr'o
forma curata, limpede, atragatoare, toate cunostintele ce se
puteau cere unui om cult de-atunci in domeniul stiintelor
naturale. Prin discutarea si compararea rezultatelor stiin-
tifice si prin consideratii generale care se ridica uneori la ade-
varate discutii filosofice, lucrarile acestea ale lui Ion Ghica
nu sunt simple opere de vulgarizare, ci o critics facuta cu pre-
gatire si simt al proportiilor asupra cercetarilor mai de seams
in domeniul atat de interesant intotdeauna, intru cat ne pH-
veste de aproape, al stiintelor naturale.
Publicatiile lui Ghica se intitulau : Omul physic Si inte-
lectual1), Inceputulu omului 2), Semintiile, soiurile sau rasele 3),
Pdmiintul si omul 4).
De chestiunea calendarului Ghica se ocupa mai staruitor 5),
facand istoricul lui Si
, aratand cercetarile astronomice si cal-
culele matematice care dau dreptate calendarului gregorian
fats de cel iulian.
D-rul C. I. Istrati, cercetand Activitatea Stiintifica a lui
Ion Ghica 6) il gaseste pe acesta e inalt ca cugetare, ferme-
Calor ca stil, profund in cunostinte >> 7) si releva cum
se impaca la dansul stiinta credinta, citandu-i cuvin-
si
tele : << Cu cat aprofundam, cu atat ne convingem ca
Universul este opera unei puteri mai presus de conceptiunea
noastra...» 8).
0 sums de naturalisti si economisti, mai des Al, Hum-
boldt, Ar. Young, Quatrefages, sunt citati, dar expunerea,
1) Bucure§ti, Stefan Rassidescu, 1866, in-8°, 68 p.
2) In Annalile Societatii Academice Romane, torn. XI, sectiunea II, memorii §i
notitie, 1879, p. 6x-86.
3) In Analele Academiei Romane, seria II, torn. II, sectiunea II, discursuri,
memorie §i notite, 1881, partea II, memorii qi noti %e, p. 389-403.
4) Partea I, Bucure§ti, Tipografia Academiei Romitne, 1884, in-8°, 146 p.
3) In Rdspunsulu la discursulu de receptiune ala D-lui Emanoilu Bacaloglu despre
Calendariu, Analele Academiei Romdne, seria II, torn. II, sectiunea II, discursuri,
memorie qi notite, 1881, p. 57-33 §1 in Pdmdntul, v. Opere complete, ed. Minerva,
vol. IV, 1915, op. cit., p. 142-152.
6) Op. cit., v., mai sus, p. 82.
7) Ibidem: Activitatea ttiintificd. , p. 22.
8) Ibidem, p. 58 I 9.
6

www.dacoromanica.ro
84 N. GEORGESCU.TISTU

grea de cunostinte controlate, este inviorata de darul lui


Ghica de a spune lucrurile usor, vioiu, atragator. Un exemplul) :
4 Omul a stat mult timp in uimire dinaintea minunilor creatiunii,
admirand cand cerul azuriu cu luminosul soare, and luna cea
balaie si stelele invapaiate, cand campia verde, insmaltata cu
flori colorate, care mai de care mai frumoase, mai mandre si mai
gratioase, contempland falnicii copaci incarcati cu roade gustoase,
privind cu respect uriasii munti si ascultand in extaz cantarile
armonioase ale pasarilor cerului, murmurul apelor si soaptele
frunzelor ... >>.

Nici nu s'ar zice a e o fraza dintr'o lucrare stiintifica.


Suntem in plina literature sau, cel putin, la intersectia dintre
diferitele specii de scris, ale caror bariere sunt adesea "terse
in operele marilor talente.

1) Din Panzeintul 9i omul, Partea I, Bucure§ti, 1864, P. 3.

www.dacoromanica.ro
VII. SCRIERI LITERARE
21. Aprecieri asupra literaturii roil-lane a avut pri-
lejuri Ion Ghica sa faca si in scris. In lucrarea sa politics, Der-
nMre occupation des Principautes danubiennes par la Russie 1),
are un capitol de cateva pagini : De la litte'rature et de ses ten-
dances 2).E vorba aci de literatura mai noua, de renasterea prin
influents franceza. Ca intotdeauna, Ghica nu se entuziasmeaza,
ci cumpaneste partile bune si partile rele. Impulsiunea intelec-
tuala ne-a venit din Franta, dar filosofia voltaireana, rupand le-
gaturile religioase, nu punea nimic in locul credintei.
Limba romans, dispretuita si neglijata de cercurile sociale
inalte, a fost pastrata la tars. Vechile legende si balade, capo-
dopere de conceptie si poezie, erau atat de uitate, incat a tre-
buit sä fie descoperite ca niste monumente antice. E marele
serviciu pe care ni 1-a facut Vasile Alecsandri. Pentru mij-
locul secolului trecut, la un om de familie domneasca precum
era Ion Ghica, atat de calatorit si de patruns de cultura strains,
trebue subliniata pretuirea deosebita pe care o are pentru poe-
zia poporana : t( Poesie sans pretention, facile, coulante, expres-
sion simple et naturelle d'un reveil prochain, tous ces chants
quoique sans nom d'auteur, n'en sont pas moins dignes d'un
grand poete )) 3).
De sigur ea la aceasta nu putin va fi contribuit legatura
lui Ghica cu Grigore Alexandrescu si Nicolae Balcescu, admi-
ratori ai specificului national, dar mai ales cu Vasile Alec-
sandri si Mihail Kogalniceanu, unul culegator al poeziei
nationale, care se resimte in toata opera lui, celalalt, insusi
indrumatorul curentului national in cultura noastra. Un lucru
i) Op. cit., Paris, 1853.
') Pag. 73_79.
3) Ibidem, p. 74.

www.dacoromanica.ro
86 N. GEORGESCU-TISTU

e cert : printre influentele exercitate asupra scrisului sau, in


care dela inceput atrage limba curgatoare, fireasca si colorata,
este si o influents a literaturii poporane, asa de mult pretuita
de el.
Ghica recunoaste impulsul national venit dela scoala arde-
leana si leaga de ea opera lui Iancu Vacarescu si a lui Eliade. In
paralela pe care o schiteaza intre ultimii doi, primul care scrie
de placere, prin vocatie, al doilea care face din literature
mestesug si marfa de vanzare e de sigur mai putina obiecti-
vitate si recunoastem cu greu atitudinea pe care ne obisnuisem
s'o vedem la Ghica mai cumpanita dupe iuresul primei tine-
reti. E ceva aci din nervozitatea si vesnica nemultumire si
spiritul de fronds ascutita la un emigrant. Motivele pentru
care Ghica nu mai putea sa se increada in Eliade sunt pe
larg aratate in cele dou5 scrisori catre Golesti 1), dar ele sunt
de alt ordin si aprecierea operei lui Eliade, pentru care &este
altadata chiar elogii 2), nu urma sä fie scoborita din acele
motive.
Admiratia lui Ghica se indreapta in special care Ale-
xandrescu si Alecsandri. Aminteste °data si de Bolintineanu
in legatura cu gloria eroilor nostri din trecut. Nu uita de
fabula lui Donici. Detests scrisul servil pentru cei puternici,
de exemplu la Aristia, caruia ii lauds totusi traducerea din
Iliada.
Pe tinerii rornani care studiau in 1848 la Paris ii crede
dotati cu inteligenta si generozitate, cu dorinta de a se instrui
si a fi utili patriei, dar lasati fare supraveghere si fare indru-
mare. Nestiind sa-si aleaga singuri scoala si cursurile care
puteau sä le dea instructia necesara, ei se margineau sa asculte
pe profesorii straluciti si populari. Se entuziasmau de vorbele
unui Michelet si ale unui Quinet, dar nu erau destul de
formati ca sa castige altceva din acestea decat admiratia
pasionata pentru ideile revolutionare; lectura for favorite era
formats din ce scriau Louis Blanc 3) si Lamartine, iar rela-
tiile lor, numai cu agitatorii societatii.
1) Anexele nr. I ai II, v. mai jos, p. 107-127.
') V. mai sus, p. 48.
') Istoric, membru al guvernului provizoriu din Paris la 1848.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 87

Ghica fa'cuse cu Do ani mai inainte studii la Paris; era


aproape din alts generatie. Vedea si judeca dela oarecare pers-
pective si putin cam de sus revolutionarismul juvenil si sterp
si critica lui era in parte indreptatita. Cu cei care se distin-
geau insa el n'a pregetat sa conlucreze, cu Balcescu, fratii Bra-
tieni, C. A. Rosetti.
Mult mai tarziu, in cadrul activitatii dela Academie, Ion
Ghica a mai scris despre opere literare. Intr'un raport de
premiere recomanda piesa La Plevna de G. Sion, ca una
din cele mai « frumoase flori >> ale literaturii noastre. 1). Dupa
un an pomeneste din nou de aceasta piesa si laude o comedie,
Candidat si deputat, a aceluiasi G. Sion, subliniind origina-
litatea conceptiei si limba fireasca si usoara, fara multe in-
fluence straine 2). Fireste, azi ni se par exagerate aceste apre-
cieri, dar pot fi socotite astfel mult mai putin acum o jumatate
de secol si mai bine, cand erau atat de putine operele noastre
literare. E de subliniat, din aceste critici literare de ocazie
facute de Ghica, insemnatatea pe care o dadea el limbii, pe
care o dorea fireasca, usoara si fara multe imprumuturi straine.
Este limba pe care o va folosi si el, fara s'o afiseze ca instru-
ment literar, ci in chip natural, in Scrisori cdtre V. Alecsandri.
Cand i se cere lui Ghica, tot la Academie, sal face un
raport asupra unor scrieri ale lui Vasile Alecsandri propuse
pentru premiere, el, ca sä nu fie banuit de partinire a poe-
tului, cu care spune ca aproape de o jumatate de secol vie-
tuieste «in cea mai intima fratie de idei si de simtiminte >> 3),
cere parerile altora si le expune curgator si simplu, ca intr'o
convorbire amicala 4).

22. IncercAri de literatura. Contact mai apropiat cu


literatura Ion Ghica a avut cu prilejul alcatuirii volumului
« Precioasele, comedie intr'un act tradusa dela Moliere ...# 6).
1) Analele Societatei Academice Romane, tom. XI, sectiunea I, partea admini-
strativa si desbateri, 1878, p. 184-191, anexa Q.
2) Analele Academiei Romdne, seria II, torn. II, sectiunea I,partea administrative
§i desbaterile [x881], P. 343-351.
8) Ibidem, torn. III, sectiunea I, partea administrativa §i desbaterile, 1882,
anexa, p. XXXIV.
4) Ibidem, p. XXXIVLXXXVI.
5) Bucure9ti, in Tipografia lui Eliade, 1835, in 52, 51 p.

www.dacoromanica.ro
88 N. GEORGESCU-TISTU

Traducatorul avea atunci 19 ani, stangaciile vor fi intelese.


Dar limba nu-i un calc al modelului, fraza curge firesc,
romaneste.
Dintr'o scrisoare a lui Vasile Alecsandri 1), datata : Con-
stantinopol, 12 Mai 1849, catre Al. Hurmuzachi, redactorul
gazetei # Bucovina », avem stiri precise despre o opera lite-
rail putin cunoscuta a lui Ion Ghica :
« ...Iti fagaduesc sa-ti trimit bogata materie pentru foiletonul
gazetei « Bucovina >. Azi am descoperit la un prieten al meu,
om cu duh si cu judecata, o serie insemnata, placuta si folosi-
toare tarilor noastre, un roman des moeurs, un soiu de Jerome
Paturot 2) roma'nesc ... Aceasta scriere ce bate in moravurile si
in defectele societatii noastre din Bucuresti este menita a trage
luare aminte a tuturor cetitorilor, si in urmare nu poate figura
mai bine decat in « Bucovina >>. Ma indatoresc dar a-ti trimite
peste putin partea intai si to indemn a o tipari regulat in foile-
tonul gazetei tale. Prietenul meu ce doreste a pastra anonimul
pentru toti afara decat pentru tine, iti este cunoscut bine, caci
numele lui este Ion Ghica. Destul e sa cunosti numele auto-
rului, pentru ca sa judeci de meritul operei sale ... El asteapta
partile sale dela Bucuresti si, indata ce le va primi, eu Insumi
ti-oi expedui partea intaie a scrierii de care ti-am vorbit mai
sus ... >.

Ghica rata'cise manuscriptul lucrarii, de care Alecsandri


vorbeste cu atata entuziasm. Manuscriptul era cautat la Bucu-
resti, la prietenul Grigore Alexandrescu. Acesta raspunde la
12 Octomvrie 1849: # Ce Imi vorbesti, ma rog, de schita de
romant . .. nu se afla la mine nici o foita macar de asemenea
comedii. .. 3).
Eugenia Carcalechi a atras atentia istoricilor nostri lite-
rati 4) a in corespondenta lui Alecsandri se gasesc indicate
doua opere necunoscute ale lui Ion Ghica : # un roman, pe
care nu 1-am putut gasi Inca si o comedic, din care ni s'a

2) Publicata in Convorbiri literare, an. XL (1906), p. 585-586.


') Jerome Paturot d la recherche d'une position sociale de Louis Reybaud, 1843,
v. mai jos, p. 166, nota 1.
3) E. Lovinescu, Scrisorile lui Grigore Alexandrescu cdtre Ion Ghica, in Convor-
biri literare, an. XLV (x9ri), p. 75o.
4) Alecsandri ti Ion Ghica (Ceva despre corespondenta for intimd) in Arhiva, orga-
nul Societatii 9tiintifice 9i literare din Iasi, an. XVI (19o5), p. 388.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 89

pastrat numai un fragment >. Aceasta afirmare a fost apoi


desvoltata intr'un articol 1). Ni se spune aci ea romanul se
numeste Don Juanii din Bucuresti si c'a aparut in parte in
Independinta, iar la piesa de teatru urma sa colaboreze D.
C. 011anescu-Ascanio.
Inteadevar, romanul incepe sa fie publicat la 1861 2) in
foiletoanele ziarului amintit mai sus. Mai intaiu apare o scri-
soare catre redactorul ziarului, in care se arata folosul unui
roman social la noi. Pentru acest fel de literature, sunt citati
din scriitorii straini Balzac, Thackeray, Dickens. Ghica recu-
noaste si lucrul s'a adeverit intru totul pe urma ca in
general romanul si drama domnesc asupra celorlalte genuri
literare. In starea de transitie a societatii romanesti de atunci,
in plina occidentalizare, romanul social e nu se poate mai
oportun.
Urmeaza consideratii asupra lui Don Juan, o expunere
cu tendinta de a fi poetics a trasaturilor eroului, eternul
cautator de ideal, cu citatii si trimiteri la cei ce 1-au cantat :
Moliere, Byron, Alfred de Musset. Fate de aceasta curate
icoana, sunt pusi in contrast Don Juanii nostri, care cauta
numai desfranarea.
E greu sa exprimi o parere asupra acestei scrieri a lui
Ion Ghica. Mai intaiu, sunt numai cateva fragmente. Ele erau
scrise inainte de 1848, adica de plecarea lui Ghica la Con-
stantinopol. Alexandrescu le numeste bine tc schita de ro-
man% >> 3), probabil chiar dupe expresia autorului. Sunt numai
simple creionari, in care gasim, cum spune cu dreptate G.
Bogdan-Duica 4), (< descriptiunea byroniana, care era idealul
celor doi amici literari )) 5). Dar era idealul for din finer*.
Ghica in orice caz se departeaza mai tarziu, in scrisul lui
1) Eugenia Carcalechi, Despre doud scrieri necunoscute ale lui Ion Ghica, in Arhiva. . . ,
an. XVII (1906), P. 39-43.
') In Independinta, jurnal politic, comerciale si literar, Bucuresci, an. IV (x861),
p. 191-192 (nr. 66-67 din I I Dec.), 21I -212 (nr. 73-74 din 18 Dec.), 215-
216 (nr. 75 din 19 Dec.), 219 -220 (nr. 76 din 20 Dec.), 223-224 (nr. 77 din 22
Dec.). Colectia ziarului nu e completli la Academia RomanA.
3) V., mai sus, p. 88.
') In articolul Un roman de Ion Ghica, in Sdmdndtorul, an. V (1906),
p. 325-326.
6) Ibidem, p. 325.

www.dacoromanica.ro
go N. GEORGES CU-TIST U

echilibrat, de acest model. Nu e de crezut deci, cum G.


Bogdan-Duica banueste, ca schita din anii tineretii sa fi
devenit roman abia in 1861, cand se publics in Independinta 1).
Frazele au ramas asa dela prima for insailare, nerevazute,
nearmonizate. Nu se simte de loc prelucrarea lor, mai
ales de o Juana ingrijita ca a lui Ion Ghica. Faptul ca
s'au publicat numai fragmente si Intr'o simply gazeta
fara pretentii literare confirms aceasta din urrna ipoteza.
Cine stie la ce indemn si la ce staruinta a cedat Ghica
sa i se publice Incercarea uitata din tinerete ! Retinem
din ea atitudinea lui Ghica impotriva conruperii societatii
romanesti si indicatiile asupra lecturii lui bogate din lite-
raturile straine.
De piesa de teatru a lui Ion Ghica stim Inca si mai putin.
Fireste, contactul lui cu teatrul, intaiu ca mare amator, apoi
ca prieten al autorilor dramatici, al lui Alecsandri in primul
rand, si in sfarsit ca director general al teatrelor 2), it va fi
inderrmat sa scrie o piesa. i alegerea colaboratorului 3)
nu ne miry, caci stim 4) ca pretuia pe D. C. 011anescu-
Ascanio.
Sunt iarasi schitate doar cateva scene : un menaj nepo-
trivit, un bkran insurat c'o femeie tanara, ridicata de jos,
care cheltuieste mult ca sa fie de bon-ton ; un salon cu lume
de « elita superficiala si caraghioasa, exploatata de lingu-
>>,

sitori. Dialog vioiu. Stilul firesc al lui Ion Ghica 5). Carac-
teristice sunt numele personajelor : Scotocescu, Naivescu,
Cotofenescu, Mojicescu, Iubescu, Fluturel, Sprintenel, Flo-
ricel, nume de batjocura indicand originea joasa a persona-
jelor, ceva asemanator procedeelor lui Caragiale, de care se
mai apropie si in alte privinte 6), demne sa opreasca atentia,
cum se va vedea mai tarziu.
1) Ibidem, p. 326.
2) Cum reiese din biografia de mai sus, v. in deosebi p. 57-58.
3) De la care a luat informatii Eugenia Carcalechi, in Doud scrieri necunoscute ale
lui Ion Ghica, op. cit., p. 43.
4) V., mai sus, p. 33 §i 58.
5) Eugenia Carcalechi, 0 comedie a lui Ion Ghica, in 4rhiva, organul SocietAtii
§tiintifice §i literare din Ia§i, an. XVII (1906), p. 127-133.
6) V. §i la Petre V. Hanes, Prefata la vol. al IV-lea din Opere complete de Ion
Ghica, 1915, p. XIIXIII.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 91

23. Scrisori catre V. Alecsandri. Prilejul si motivele pen-


tru care Ion Ghica incepe aceste scrisori le arata singur 1)
si ele nu sunt un simplu pretext literar, ci o realitate :
o Cat imi place in orele mele de isolare sa-mi aduc aminte
de unii din oamenii cu cari am trait alaturi, pe cari i-am vazut
luptand cu abnegatiune si curaj pentru redobandirea dreptu-
rilor ;aril si pentru libertate. Gasesc o multumire nespusa a-mi
rememora faptele si cuvintele for si a le binecuvanta numele
si memoria.
Intr'o sears lunga de iarna, pe and ninsoarea batea in gea-
muri, asezati in jaturi la gura sobei dinaintea unei flacari dulci
si luminoase, am petrecut ore intregi si placute cu amicul meu
Vasile Alecsandri, povestindu-ne unul altuia suvenirile noastre
din tinerete. Se apropia de zioa and ne-am adus aminte de
camerele noastre de culcat si ne-am despartit gasindu-ne amandoi
la un gand, zicandu-ne:
De ce nu ne-am scrie unul altuia sub forma de epistole in-
time cele ce ne-am povestit inteasta sears, poate ea unele din
istorioarele noastre ar interesa pc unii dintr'acei cari n'au trait
p'acele vremi ?.
Si astfel am inceput o corespondents, deli adesea intrerupta,
dar pe care am reinoit-o de ate on ocupatiunile ne-au permis,
corespondenta in care ne-am ferit de atatea invective, fara
insa a ne abate niciodata a spune adevarul t.

Introductiunea, din care-i citat acest pasaj, a fost trimisa


de Ghica lui Ion Bianu din Londra la 17 Iulie 1886 2), din
vremea deci cand autorul era acolo ministru plenipotentiar
al Romaniei. 0 copie a fost trimisa lui Iacob Negruzzi 3)
pentru a fi publicata in Convorbiri literare 4), dar era desti-
nata sa deschida editia din 1887 (Socec) a Scrisorilor...
Genul epistolar pentru care se decid cei doi prieteni era
nu numai un fel obisnuit de comunicare si a unor ganduri
mai desvoltate, ci si o consacrata forma literara pentru pro-
pagarea cunostintelor, fie din domeniul stiintelor exacte si
naturale, fie din cel al istoriei. Secolul al XVIII-lea, ratio-
nalist, a fost o epoca de cultivare larga a scrisorilor, prilejuri
1) In Scrisori cdtre V. Alecsandri, ed. Socec, 1887, op, cit., p. XXIV (Introductiune) .
2) In Scrisori inedite [cdtre Ion Bianu] din Ion Ghica, Opere complete, ed. Minerva,
vol. IV, 1915, op. cit., P. 432.
3) Aflam din aceeasi scrisoare, ibidem.
') Unde a siaparut, an. XX (1886), p. 625-642.

www.dacoromanica.ro
92 N. GEORGESCU-TISTU

nemerite de analiza a ideilor si a sentimentelor. Mari scriitori,


filosofi, monarhi, au ilustrat aceasta deprindere. Primatul
ratiunii, in fata careia se nivelau diferentele de nastere si de
ranguri intre oameni, a adus in secolul al XIX-lea, °data
cu numeroasele descoperiri stuntifice si aplicarile for tehnice,
nevoia de a imprastia subt o forma clara si placuta, accesi-
bill cat mai multora, cuceririle noun ale spiritului omenesc,
acute pentru a beneficia toti.
Ion Ghica a crezut in acest rol de inalta umanitate al
propagandistului stlintific. A incercat deci sä prezinte publi-
cului romanesc intr'o forma cat mai artistica si a ales
scrisoarea cunostintele lui temeinice in inginerie, mate -
matici, stlinte naturale si economice si mai ales amintirile
sale politice si istorice. In cel din urma domeniu, erau si
altii care faceau la noi acelasi lucru : chiar in Convorbiri literare,
un Alexandru Papadopol-Calimach publica odata cu Ghica
scrisori tot catre Vasile Alecsandri cuprinzand adevarate cer-
cetari istorice asupra trecutului romanesc.
Indemnul de a scrie ce stia despre istoria mai apropiata
a tarii a venit pentru Ion Ghica, asemeni cronicarilor, si din
temerea ca atatea lucruri cu insemnatate in vremea bunicilor
si parintilor vor ramanea uitate :
* La noi cum sa to luminezi asupra celor petrecute pe la ince-
putul secolului ? Batranii cari stiau au disparut si dispar unul
ate unul; cei tineri nu stiu, sau daca stiu, stiu eau; scrieri con-
timporane avem foarte putine sau nicidecum. Inainte vreme tot
se mai gaseau din timp in timp cate un boer, ate un logofat,
un Ureche, un Costin, un Neculcea, un Greceanu, uricari, leto-
piseti si cronicari istoriografi, cari inregistrau zi cu zi, ora cu
ora cele ce se petreceau in timpurile lui Grigorie Ghica, lui
Cantemir, lui Brancoveanu, etc.; vezi ca pe-atunci nu erau clu-
buri, press, bulevard si gradini cu cantari si incantari, mai scriau
oamenii si de urit; de atunci pas de mai &este ceva pans mai
acum douazeci de ani, de and avem Monitorul pentru fapte
si ziarele pentru aprecieri; dar si Monitorul nu le inregistreaza
toate, nici nu le scrie cum sunt; iar ziarele, unele sunt albe si
altele rosii, unele injury ce celelalte lauds, si vice-versa ...*1).

1) Ion Ghica, Din timpul zaverii, in Scrisori cdtre V. Alecsandri, ed. Socec 1887,
op. cit., p. 86-87.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 93

Anul al XIV-lea (188o-1881) al Convorbirilor literare


publics prima scrisoare a lui Ghica catre Alecsandri, sub
titlul Din vremea lui Ghica V. V. 1), aceea care se va numi
in editiile ulterioare Clucerul Alecu Gheorghescu. La sfarsit
e urmatoarea nota a redactiei :
i D-nul V. Alecsandri au binevoit a ne promite sä comunice
foaiei Convorbirilor o foarte interesanta corespondents dintre
d-nul Ion Ghica si dumnealui, corespondents cuprinzatoare de
amintiri a timpului trecut. Incepem in numarul de astazi aceasta
publicare ce contine o serie de tablouri istorice, de schite urare
asupra obiceiurilor parinte§ti, etc., care tind a se sterge pe fie-
care zi din mintea generatiei actuale * 2).

Scrisoarea lui Ion Ghica e datata din Bucuresti, 4 Mai


1879. La scurte intervale urmeaza alte scrisori : Polcovnicul
Ionitd Ceganu, Din vremea lui Caragea, A5tcoala acum 5o de
ani, etc., titlurile sub care sunt cunoscute in editiile ulterioare,
caci in Convorbiri literare sunt, in parte, altfel intitulate.
Pans in Iulie 1881, scrisorile sunt datate din Bucuresti sau
din Ghergani; cele scrise in 1882: Tunsu .,si Jianu, Dascdli
greci Si dascdli romdni n'au localitatea indicata, iar dela 1833
incolo, din Londra si, mai rar, Brighton si Hastings, porturi
engleze la Canalul Manecii si localitati balneare.
La primele bucati raspunde si Alecsandri cu o scrisoare :
Vasile Porojan 3), pomenirea duioasa a unui umil prieten din
copilarie al poetului. Fagaiduiala corespondentii o tine numai
staruitorul Ion Ghica.
Scrisorile... publicate in Convorbiri literare au fost mult
gustate (Alecsandri spune : (c ... au fost si sunt un adevarat
noroc pentru aceasta revista... ») 4), asa ca s'a impus ideea
unei editari in volum, care a si aparut cu titlul : Scrisori ale
lui Ion Ghica cdtre V. Alecsandri 5), in 1884, deci dupa 3 ani
1) Pag. 1-5.
2) Ibidem, p. 5.
3) Convorbiri literare, an. XIV (188o-1881), p. 165-171.
4) Scrisoare cAtre Ghica, Mircesti, 12 Ian. 1885, publicatA de N. Petra§cu i$
De la cei ce nu mai sunt. Scrisori inedite... din Literaturd §-i artd romdnd, an. III
(1898-1899), p. 552.
5) Bucuresci, Tipografia Academiei Romane, Laboratorii Romani, 1884, in 8°,
XXVI + 301 p.

www.dacoromanica.ro
94 N. GEORGESCU.TISTU

dela publicarea primei scrisori in revista. De tiparire s'a


ingrijit Ion Bianu si volumul poarta intradevar semnul
meticulozitatii cunoscutului bibliograf.
In vederea publicarii volumului, Alecsandri i-a trimis lui
Ghica o scrisoare care sa-i serveasca de introducere 2). E
cunoscuta bucata indicata uneori cu vorbele dela inceputul
ei : Eatd -ne cu earna in lard ! 3). Cuprinde o frumoasa descriere
a iernii la Mircesti, cu ocupatiile poetului, cu placerea con-
vorbirilor prietenesti din care a izvorit planul corespondentii
cu Ghica, in sfarsit indemnul catre amicul sau de a continua
atat de pretuitele scrisori. In afara de aceasta introducere,
mai este dela Alecsandri in acest volum si scrisoarea despre
tovarasul sau de joaca Vasile Porojan.
De Ghica sunt aci 15 scrisori, al caror text comparat
cu cel aparut intaiu in Convorbiri literare difera simtitor, mai
ales in primele bucati. Ghica a scos unele constructii inutile,
a fa'cut fraza mai simetrica, mai armonioasa si a inlocuit
unii termeni prea rar intrebuintati.
Dar alte scrisori de-ale lui Ghica au aparut in Convorbiri
literare, dupa ce primele fusesera republicate in volum. Este
grupa care cuprinde pe Cdpitanu Laurent §i amintirile despre
Grigorie Alexandrescu si Nicu Bdlcescu. Dupa alti 3 ani, apare
un nou volum : Ion Ghica, Scrisori cdtre V. Alecsandri 4).
Autorul planuise sa scoata doua volume, dupa cum o spune
intr'o scrisoare catre Iacob Negruzzi 6), s'a multumit apoi
c'un volum, cuprinzator insa : XXVII bucati, intre care si
discursul sau de receptiune la Academia Romany despre loan
Ciimpineanu. Bucata din urma aparuse nu in Convorbiri
literare, ci in revista Familia din Oradea Mare 6) si in Analele
Academiei Romiine 7).

1) Stim aceasta din corespondenta dintre Ion Ghica §i Ion Bianu publicata in
Ion Ghica, Opere complete, ed. Minerva, vol. IV, 1915, op. cit., P. 407-443.
2) Ibidem. E amintita in scrisoarea lui Ghica din 31 Dec. x883.
') In Scrisori ale lui Ion Ghica cdtre V. Alecsandri, Bucuresci, 1884, p. IIIXXV.
4) Editiune noun, Bucuresci, Editura LibrAriei Socec & Comp., 1887, in 80,
XXIV + 723 + II p.
6) PublicatA de I. E. Toroutiu in Studii ,ci documente literare, Bucure§ti, vol. III,
1932, p. 61-62.
6) An. XVI (I88o), p. 269-271, 277-279, 286-287.
7) Seria II, tom. II, sectiunea II, discursuri, memorie §i notite, x881, p. 35-57.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 95

Tot Ion Bianu a avut si grija acestei editii 1) si de asemeni


autorul a supraveghiat si corectat, din Londra, tiparitul.
Schimbarile in text sunt putine si privesc mai mult limba,
care devine astfel si mai clara si mai armonioasa. Ordinea
in care-s trecute primele scrisori e putin modificata fats de
editia precedents (1884). Scrisoarea lui Alecsandri (Vasile
Porojan) e luata dela sfarsit si plasata intre scrisorile lui
Ghica in ordine cronologicA. De asemeni introducerea lui
Alecsandri e trecuta aci ca simpla scrisoare tot la locul cro-
nologic. In schimb e asezatb.' la inceput o noua Introductiune, de
asta data a lui Ghica insusi, care rezuma toata evolutia grabita
a Principatelor, dela renasterea nationals din 1821 pans la
proclamarea regatului, intercaland in cursul expunerii, con-
form obiceiului sat', episoade vii, scene din trecut care carac-
terizeaza epoci intregi mai bine decat cea mai ampla docu-
mentare rigida.
Editia din 1887, fiind ultima revazuta de autor, infatiseaza
pentru scrisorile cuprinse in ea textul autentic si definitiv,
dela care nu ne mai putem abate, daca vrem sa pornim in
gustarea si aprecierea scrisului lui Ghica dela o baza sigura.
Textul acesta fundamental care ne sta la indemana micso-
reaza regretul ca n'avem la dispozitie manuscriptul operei.
De astfel, editiile ulterioare : si cea din 1905 (Alcalay) 2),
cu un cuvant catre cititori (neiscalit, dar stim a.' e de I.
Popescu, o un prieten al familiei Ghica > 3) si cea din Biblioteca
pentru tofi cu un volum suplimentar care completeaza Seri-
sonde si le intovaraseste de o sugestiva si bine informata
Prefatd de Il. Chendi 4), si in sfarsit editia Opere complete
(Minerva) din 1914-1915, ingrijita de Petre V. Hanes,
ca si extrasele seriei Pagini alese din scriitorii romilni5) on ale
Biblioteca Scolare6), pornesc toate cu drept cuvant dela editia
1) 0 gtim din aceea§i corespondenta dintre Ion Ghica §i Ion Bianu, v. mai sus,
p. 56.
2 Ion Ghica, Scrisori cdtre V. Alecsandri, Bucure§ti, Editura Librariei Leon
Alcalay, 1905, in -8 °, IV+619-FII p.
3) II. Chendi in Prefaitt la volumul IV din Ion Ghica, Scrisori cdtre V. Alecsandri,
Bucure§ti, Biblioteca pentru tori, nr. 230-231, p. 22.
4) Vs, mai jos, p. 187, bibliografia, nr. 275.
5) Idem, p. 184, nr. 129-133.
s) Idem, p. 185, nr. 139.

www.dacoromanica.ro
96 N. GEORGESCU-TISTU

clasica din 1887 1). Ea va trebui insa de-aci inainte totdeauna


completata cu scrisorile asemanatoare care-au aparut in urma,
fie in Convorbiri literare, fie in alte publicatii, ca Revista
noud si Vointa NalionaM.
Dar dace e necesara o completare, se impune si o regru-
pare a scrisorilor. Succesul lor, de care pomeneste adeseaori
V. Alecsandri in corespondenta lui 2), se datoreste bucatilor
care au un cuprins istoric si mai ales personalitatilor cultu-
rale carora Ghica izbuteste sä le face atat de vii portrete.
Insa alaturi sau, mai bine, amestecate printre aceste scri-
sori al caror interes, si istoric si literar, e aparte, stau arti-
colele de propaganda si vulgarizare a cunostintelor sistemati-
zate, mai noua pe atunci in Cara noastra, din stiintele exacte
sau din disciplinele economice si politice. In mijlocul figurilor
reinsufletite de Ghica si redate in plin mediul lor, cu vorba
si gestul lor : Generalul Coletti, David Urquhard, Teodor
Diamant, Capitanul Laurent, Ion Campineanu, Grigorie
Alexandrescu si Nicu Balcescu, pe care i-am vazut si simtit
atat de bine din scrisul lui Ghica, se strecoara o pledoarie
sau o demonstratie despre libertate si egalitate, despre legi
si problemele morale si economice legate de infiltratia evreiasca.
Stim ca" Ion Ghica a expus cu mult talent, inteo forma lim-
pede si atragatoare, o sums de chestiuni stiintifice, economice
si politice, cArora le-a sters aproape toata ariditatea. Dar
vrem sa limitam aci scrierile lui care pot fi socotite ca opere
literare. Se spune vag : acestea sunt Scrisorile cdtre V. Alec-
sandri. Autorul a dat insa acest titlu, de multe on numai
de circumstanta, si altor lucrari de-ale lui, in afara de
cele din volumul dela 1887, de exemplu si amintirilor din
pribegie. Dace scoatem din volumul dela 1887 bucatile amin-
tite mai sus ca fiind de simple vulgarizare de cunostinte si
socotim tot astfel si cele Doud cdlatorii in vis 3), in care Ghica
desbate chestiuni pur economice, cu tot titlul lor de literature
si cu toate ca au fost publicate dela inceput ca ( Scrisori cdtre

1) In Biblioteca ;colard, cel care scrie introducerea despre Ion Ghica spune (p. 9),
cA s'a folosit de editiile din 1884 §i 1887.
2) II. Chendi, in Prefata citata, v. mai sus, p. 95.
3) Din Revista noud, an. II (1889), p. 417-426.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUI, 97

V. Alecsandri » si cu atat mai mult dna lasam la o parte acele


Schite politice, trecute de Ilarie Chendi fare o dreapta justi-
ficare printre Scrisori .1), dam volumului cu acest titlu omo-
genitate si consistenta. Cu indreptatire se pot aci adauga : Un
bal la curte in 1827 2), 0 pagind din istorie 3) (contra infumura-
Olor de titluri nobiliare), Un boier cum a dat Dumnezeu, 4) Mo-
ravuri de altd date) si Fragment dintr' o scrisoare ineditd cdtre
Alecsandri 6) [o calatorie in Arhipelag si pe coasta Asiei mici].
Din scrisorile lui Alecsandri catre Ghica, in afara de cea
cunoscuta, despre Vasile Porojan, mai este una : Pelnea exi-
lului, publicata dupa moartea poetului 7). Scrisoarea era din
12 Februarie 1881 si nu e terminate. Alecsandri, dupa ce o
trimisese lui Iacob Negruzzi, se resgandise s'o mai publice,
caci ironiza in ea pe exilatii dela 1848. Aceasta bucata, impreuna
cu Vasile Porojan si introducerea dela editia I-a (1884) a Scri-
sorilor cdtre V. Alecsandri, formeaza toata contributia poetului
la aceasta corespondents scrisa pentru a fi publicata.
Astfel tarmurita, opera cu care Ion Ghica a intrat in istoria
literaturii romane, a fost scrisa nu ca literature. Autorul a
avut ca tints stabilirea adevarului istoric. 0 spune 8)
a De ce-mi scrii asa de rar ? », imi ziceai mai deunazi, vorba
foarte magulitoare cand imi vine dela tine; dar stii to de cate
on leaped condeiul din mans pana ce nimeresc ceea ce trebue
sä zic asupra unui eveniment, despre care am auzit sau la care
am asistat, despre un om pe care 1-am cunoscut, de care s'a
vorbit sau pe care 1-am gasit in drumul vietii mele, fie intr'o
directiune, fie intealta; de cate on rup foi intregi, fiindca nu
gasesc in memoria mea sau in insemnarile mele stiintele ce-mi
trebuesc pentru elucidarea faptelor ce voesc sa-ti povestesc ?
Mie nu-mi este iertat sa scriu decat numai atunci cand pot
spune un adevar; si a cunoaste adevarul si a-1 spune nu e lucru
lesne, mai ales and in chestie se amesteca si putina politica ...
') In vol. IV din Ion Ghica, Scrisori cdtre V. Alecsandri din Biblioteca pentru
toti, op. cit., p. 147-160.
2) Ap5rut in Revista noud, an. II (1889), p. 172-175.
2) Publicata in Vointa Nafionald, an. VII (1890), nr. 1625, B., p. 1.
') Din Revista noud, an. III (189o), p. 216-220.
5) Ibidem, p. 406-409.
6) Din Convorbiri literare, an. XXV (1891-1892), p. 955-920 (nr. jubiliar).
7) In Convorbiri literare, an. XXIV (1890), p. 721-726.
0) Din timpul zaverii, in Scrisori cdtre V. Alecsandri, ed. Socec, 1887, op. cit.,
p. 85-86.
7 A. R. Studii ij Cercetdri, XXV.

www.dacoromanica.ro
98 N. GEORGESCU-TISTU

Ion Ghica redacteaza insa aceste amintiri ale lui cu zeci


de ani mai tarziu dela data faptelor, precizia ii scapa uneori.
S'au gasit unele nepotriviri. Astfel povesteste odata 1) cum
Balcescu a citit in casa Generalului Mavros, in care a inceput
sa vina dela 1847, Ciintarea Ronulniei si a fost laudat acolo
ca autor al ei. Ghica se indoia ca opera ar fi a unui calugar
si presupunea mai de graba c'ar fi fost facuta de Balcescu in
colaborare cu Al. Russo. Scrisoarea despre Balcescu e datata :
Londra, 25 Octomvrie 1886. Dar cat de sigur era de toata
aceasta scena, redata cu amanunte precise, din casa Gene-.
ralului Mavros ne-o arata alta scrisoare a lui, anterioara abia
cu o lung : 21 Septemvrie 1886, in care spune lui Ion Bianu :
# ... In anul 1846 sau 1847 Nicu Balcescu a scris ceva mistic,
si profetic asupra unui manuscript apocrif. Gaseste-mi-I si
mi-I trimite ...*2). De altfel, Balcescu a lipsit din tall din
vara anului 1846 pans in Martie 1848 3).
Sunt scapari din memorie si in amintirile lui Ghica despre
Grigorie Alexandrescu 4) si in relatarea discutiunilor in jurul
concesiunii Trandafiroff de sub Bibescu Voda 6). In afara de
aceste scapari de memorie, firesti dupa atata trecere de Limp,
mai e ceva care a pricinuit indepartarea de adevarul istoric :
e imaginatia autorului, e impulsul spre fabulare, care Baca
n'a fost destul de puternic ca sa duca la realizarea unui roman
sau a unei piese de teatru, amandoua, cum am vazut 6), neis-
butite, a putut slabi totusi atotputernicia faptului brut, urma-
rit si stabilit printr'o documentare precisa, dar searbada. *i
a fost un fericit echilibru intre cele doua tendinte, una con-
stienta, cea istorica, alta subconstienta, cea literara. Rezul-
tatul : Scrisorile cdtre V. Alecsandri, in care daca adevarul
nu-i totdeauna intreg, e in schimb o epoca intreaga din
trecutul romanesc pastrata, prin vraja artei, in plina vieata.
') In bucata Nicu Bdlcescu, ibidem, p. 684.
2) Ion Ghica, Opere complete, ed. Minerva, vol. IV, 1915, op. cit., P. 434.
3) P. P. Panaitescu, Contributie la o biografie a lui N. Bdlcescu, Bucureati, 1923,
p. 6i ai 68.
4) Spune E. Lovinescu in Scrisorile lui Grigore Alexandrescu cdtre Ion Ghica,
op. cit., P. 743 -744.
) P. V. Hanes, in Ion Ghica, Opere complete, ed. Minerva, vol. III, 1914, op. cit.,
P. 391.
") V. mai sus, p. 88-9o.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 99

Genul scrisorilor, cu libertatea, cu firescul lui, ingaduind


sa spui cat de multe si felurite lucruri, legate uneori intre
ele numai prin neprevazutul cu care decurg unele din altele
in amintirile celor cu memorie bogata si prompta, convenea
lui Ion Ghica. « Printul », cu tot dispretul filosofic ce-1 avea
pentru titluri nobiliare si pentru grandomanie 1), pastrase o
rezerva aristocratica : « ... nu to stiu prea comunicativ cu
oricine », ii scrie Grigore Alexandrescu 2). Dar in cercurile
si in legaturile prietenesti in care se complacea, « c'etait le
plus spirituel et le plus admirable causeur que l'on put en-
tendre * 3). Scrisorile au fost pentru Ion Ghica o simply pre-
lungire, o intarziere ca sa savureze si mai mult placerea
convorbirilor hranite din lecturi si din amintiri traite, placere
de care vorbeste insusi in Introductiunea la volumul din 18874).
Cate vazuse si traise Ghica in vieata lui extrem de bogata,
demna intr'adevAr de un roman, am cautat sä schitam in
paginele biografice dela inceputul lucrarii de fats. Din lectu-
rile lui, de care ne dau marturii numeroase scrierile sale
totdeauna bine documentate, constatam ce intinsa cultura isi
facuse. In afara de limba franceza, care-i era la indemana
aproape in aceeasi masura ca limba materna, stia greceste 5),
turceste 6), vorbea englezeste (« Il adorait les Anglais depuis
sa jeunesse et parlait leur langue comme un fils d'Albion »7).

1) V., de exemplu, 0 pagind din istorie, in bibliografia de mai jos, p. 282, nr. 107.
2) E. Lovinescu, Scrisorile lui Grigore Alexandrescu cdtre Ion Ghica, op. cit.,
p. 761.
2) Marie Bogdan, nee Vasile Alecsandri, Autrefois et aujourd'hui, Bucarest,
1929, p. 67.
4) Pag. XXIV. Am cautat si subliniez ai in partea biografica ai la prezentarea
operelor uncle trAsaturi temperamentale ale lui Ion Ghica, ceea ce ajuta de aigur
la intelegerea personalita;ii autorului, cum se demonstreaza $i se aplica in lu-
crarea despre Personalitatea lui M. Eminescu de D. Caracostea, Bucureati, Socec,
2926, in-8°, 8o p.
5) InvAtatura limbii greceati Ina din copilArie, in Bucureati, ii va fi folosit Prin-
tului care-ai tine mesagiul in greceate in Senatul din Samos. Face in chip obilnuit
citatii grecesti, de exemplu in Din timpul zaverii, Scrisori cdtre V. Alecsandri, ed.
Socec 2887, p. 85-234.
°) Ala ne asigurA A. G. Golescu intro scrisoare cdtre Ion Ghica, publicatA de
acesta in Amintiri din pribegia dupd 1848, op. cit., p. 2o2, Nu via in destul insa ca sa
n'aibe nevoie de interpret intr'o audienti la Sultan, v. E. Lovinescu, Ion Ghica in
Samos. . ., op. cit., p. 166-267.
2) Marie Bogdan, née Vasile Alecsandri, Autrefois et aujourd'hui, op. cit., p.
67. Afirmarea de-aci poate e nitel exageratA.

7*

www.dacoromanica.ro
Ioo N. GEORGESCU-TISTU

Cunostea mai putin limba germana, asa ca va fi utilizat si


in traduceri franceze operele, in deosebi stiintifice, ale Ger-
manilo r .
Firea lui Ghica de om al realitatii, ponderat si stapan pe
sine, ii va fi apropiat din literatura franceza mai ales pe Mon-
tesquieu 1), ale carui Lettres persanes, mai putin un roman de
harem cat o trecere critics in revista a Frantei de atunci,
ii vor fi influentat Scrisorile cdtre V. Alecsandri, care le
seamana prin varietatea subiectelor economice, politice, mo-
rale, tratate cu usurinta in forma, cu gravitate in fond. *i in
stilul for simplu, firesc, le seamana 2). *i gustul de exotic a
putut constitui o apropiere de Montesquieu pentru autorul
lui Teodoros 3).
Ace lasi gust si realismul subiectelor literare ale lui Ghica,
adica alegerea for de preferinta din lumea cunoscuta si trata-
rea for nemestesugita ne duc gandul si la Prosper Merimee
de care Ghica se'apropie si in atitudine : u rece, corect, demn
pretutindenea » 4), adica tipul mai mult al omului din secolul
al XVIII-lea, nu romanticul entuziast si elegiac din veacul
urmator. Prin verismul si, am spune, istorismul Scrisorilor
lui, Ghica ne aminteste de asemenea pe fratii Goncourt. Ghica
trebue sa fi cetit si pe eseistii englezi, cum e Charles Lamb,
care fa'ceau critics de moravuri cu atata succes in prima
jumatate a secolului al XIX-lea.
Lista scriitorilor straini inruditi cu Ion Ghica ar putea fi
mult mai cuprinzatoare 5). Dar daca se pot stabili unele influence

1) Din Montesquieu, Voltaire si Boileau citea Ghica de pe and urma cursul


de franceza a lui Vailant la Bucuresti, v. Scrisori cdtre V. Alecsandri, ed. Socec,
1887, op. cit., p. 655-656.
2) Apropierea ca stil e fAcuta de N. Iorga in foiletonul D. Ion Ghica din ziarul.
Lupta, Bucuresti, an. VII, seria IV, nr. 1195 (12 August 1890), p. 3-4 ( Sdptomcina
literarc1).
5) In Scrisori cdtre V. Alecsandri, ed. Socec 1887, op. cit., p. 293-309.
9 N. Iorga, in D. Ion Ghica, op. cit., p. 3.
5) In aceastrt privinta pot da unele indicatii cartile ramase dupA atate peregrinari
siani multi, in care a fost si valtoarea Razboiului mondial, din biblioteca lui Ion
Ghica dela Gherghani, in care s'a contopit o parte din biblioteca lui N. Mavros.
Predomini aci studiile $i mai ales amintirile si portretele istorice, in genul celo r
cuprinse in Scrisorile cdtre V. Alecsandri: Revolution d'Angleterre. Etudes historiques
et biographiques sur les principaux personages des differents partis.., par M. Guizot,
Paris, ed. 1852; Galerie des contemporains illustres. , par un Homme de rien, avec
une lettre preface par M. de Chateaubriand, Bruxelles, 1847; Autrefois ou le bon

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL Tor

straine in tratare si in stil, subiectele lui Ghica sunt dela not si ii


apartin : fapte la care,a participat si oameni pe care i-a cuno-
scut sau macar a auzit vorbindu-se despre dansii. Izvorul e
aproape in intregime in realitate, nu in livresc, chiar pentru
bucatile, ca Theodoros, in care imaginatia s'a amestecat mai
.
mult. Theodoros, dace nu va fi ajuns chiar negus al Abisi-
niei, a fost in orice caz Tudorache, fecior de case si epistat
pe la boierii nostri.
Tot ce-a vazut si auzit mai caracteristic Ion Ghica a reti-
nut cu o memorie prodigioasa, ne mai intalnita la scriitorii
nostri dela Dimitrie Cantemir incoace. i pornind dela rea-
litati traite, a retinut cu o prospetime uimitoare. Faptul a
ramas in amintirea lui incadrat de o vorba spusa atunci, de o
miscare facuta atunci si in Scrisorile.. . lui toate acestea revin
intacte si-si recapata view for de-odinioara.
Ion Ghica ne arata evolutia tarilor noastre dela zavera
pand la unirea Principatelor (1821-1859), adica epoca de
transitie dela o stare quasi-orientala la occidentalizarea cul-
turii noastre, nu intr'o carte de istorie metodica, ci printr'o
defilare artistica a figurilor si evenimentelor mai insernnate
din acea epoca. El ajunge la aceasta printr'o extraordinary
putere de a-si inmanunchia amintirile, pastrate vii dupe zeci
de ani, cu amanunte tipice, si prin simtul artistic care-i pune
la indemana formele cele mai sensibile de expresie ale acestor
amintiri si ale ideilor si sentimentelor prilejuite de ele. Istoria
scrisa de Ghica nu incline spre literature printr'un lirism
inflacarat, ca la Michelet si Balcescu : acesta era drumul
romantismului, pe care Ion Ghica a calcat arar, numai atunci
and imprejurari neobisnuite ii faceau stearpa toata stradania
pentru asigurarea unui viitor mai bun tarii sale. Istorisirea
lui este opera de arta, fiinda realizeaza minunea de a ne
reinsufleti o vreme disparuta. Prin Scrisorile cdtre V. Alec-
sandri retraim tot sbuciumul, prin care nearriul nostru s'a
vieux temps, types franpais du dix-huitieme siècle, texte par Ph. Audebrand, Paris,
18 x 1 ; imbinarea intre literatura $i stiinta e reprezentata de Al. Humboldt,
Correspondance scientifique et litteraire, publiee par M. de la Roquette, Paris, 1865.
Economia politica e bogat reprezentata: doua exemple: Catechisme d'economie
politique. . . , par J.B. Say, Paris, ed. 1835; Histoire de Peconomie politique en
Europe.. ., par Blanqui, Paris, ed. 186o.

www.dacoromanica.ro
102 N. GEORGESCU-TISTU

emancipat in secolul trecut de vecinii pradalnici si si-a sta-


tornicit un drum al lui. De aceea este indreptatita aprecierea
atat de elogioasa din cuvintele : 4 0 astfel de carte fixeazd
fizionomia stearsa si nehotarita a unei epoce >> 1).
Realizarea artistica a Scrisorilor... lui Ghica a fost mult
inlesnita de limba folosita. Nu e de loc o limba cautata,
mestesugita, framantata, ci dimpotriva e romineasca simpla,
fireasca, din convorbirile zilnice. Este vechea limba a marilor
scriitori bisericesti si mai ales a cronicarilor. Dela ei i-au ramas
lui Ghica expresii si constructii intregi; un exemplu : « Desi
prevedeam ca acele idei trebuia sa-mi aduca multe neplaceri,
insa nu m'am putut desparti de dansele, cad erau adanc inplan-
tate in inima mea . . .» 2). Nu e de mirare data intalnim aceasta
influents carturareasca la un om care a cautat totdeauna O.
cunoasca istoria neamului, ba a si steam si publicat docu-
mente pentru studierea ei, precum sunt actele cuprinse in
Amintiri din pribegia dupd 1848 3). Ghica e de altfel coredac-,
for la revista iesana Propdfirea cu Mihail Kogalniceanu, care
strange si publics letopisetele noastre.
Aceasta limba simpla, curata, fireasca, o mai gasea Ion
Ghica la Constantin Negruzzi, la Grigore Alexandrescu si la
Vasile Alecsandri. Era forma, pretuita de toti acestia, la care
se adaugau Alexandru Russo si Nicolae Balcescu, a poeziei
poporane. Termeni si fraze dela ei circula in scrisul lui Ghica :
« La not daca ai un caftan de doctor sau de licentiat in drept,
fie macar dela Sadagura » 4) (Alecsandri), sau : « ... s'a resim-
tit si el crud de imbunatatirile cele rele de cari suntem satui » 5)
(Alexandrescu). Pans la epoca Scrisorilor cdtre V. Alecsandri,
Ghica mai citeste acelasi model de limba la Odobescu, Emi-
nescu, Creanga, Slavici. Cu ei se aseamana and intrebuinteaza
expresii atat de neaos romanesti si de plastice : « . . . plugaria
merge injugatd cu cresterea de vite >> 6).
1) N. Iorga, in D. I. Ghica, op. cit., p. 3.
1) Intr'o scrisoare dare redactorul Foii pentru tninte, inimci # literaturd, rept'.
blicati in Opere complete, ed. Minerva, vol. IV, 1915, op. cit., p. 445.
3) V., mai sus, p. 65 si urm.
4) In Convorbiri economic; v. Opere complete, ed. Minerva, vol. II, 1914, op. cit.,
P. 554.
4) Ibidem, p. 513.
') Insula Prosta din Scrisori cdtre V. Alecsandri, ed. Socec, 1887, op. cit., p. 604.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 103

Puritatea limbii il preocupa pe Ghica in chiar Introduc-


fiunea la Scrisori : 4 Boierii Incepuse a se zice Romani, a vorbi
si a scrie romanesce si a se desbara de morfologia cuvintelor
de felul lui pliroforisi, metachirisi, plictisi, care se Intinsese
chiar asupra cuvintelor ca regularisi si pursuivarisi * 1).
1<ek In vremea in care se Ingrijea de prima editie in volum a
Scrisorilor . . ., Ghica se preocupa de a gasi expresii cat mai
romanesti chiar pentru terminologia tehnica. Intr'o scrisoare
din 1z Decemvrie 1883 catre Ion Bianu, spune : 2)
4 Ili multumesc pentru nomenclatura stiintifica ce mi-ai trimes
dupa tefanescu 3) dar credeam ca o fi cules de prin limbagiul
dela Telega, Ramnicu-Valcii si Targul-Ocnii cuvinte pe care
le-am auzit odinioara dela ocnasi, rumanesti vechi, precum
scorbord si altele, care ar putea fi culese si adoptate in stiinta
mineralogic5, geologica si antropologica. Asa de examplu, Ru-
manu and va sä vorbeasca o du genre humain s, nu zice 4 ge-
nerul omenesc *, el zice neamul omenesc. Chid voeste O. zica
o quel espece d'homme est Mr. X *, o ce fel de om este d-1 Y? *,
iar nu (4 ce specie de om este d-1 X ? *.

Cautand sä imbogateasca vocabularul, Ghica se opreste


uneori la termeni neobisnuiti, de exemplu : zeitati incozfate si
impdvdzate 4).
Limba aceasta fireascA si curata a lui Ion Ghica duce
doua balasturi : o sums de termeni straini, care indicau
influente straine, azi disparute in cea mai mare parte (Ghica,
facand in Scrisori cdtre V. Alecsandri un fel de arheologie
socials, era indreptatit sa foloseascA acesti termeni, uneori
insA prea numerosi) si multe neologisme. i cele din urma
isi au in parte justificarea lor, Intru cat Ghica propaga unele
cunostinte noun stiintifice, economice, sociale si nu se aflau
Inca termenii romanesti corespunzatori.
Alaturi de tufeccibafa, basciohodar, isnaf, contoy, pambriu,
ghiordum, podorojnd, otcup, prapurcic se gasesc : artizan, sujet,
rezon, faclios, confiant, clauster. Cu rare exceptii, Ghica nu
I) Editia din 1887, p. IV.
1) In Opere complete, ed. Minerva, vol. IV, 1915, op. cit., p. 415.
a) Grigore $tefiinescu 0838-1910, naturalist, profesor universitar, membru
al Academiei Romane.
') In Prefa(a la Convorbiri economice, ed. Socec, 1879, p. VII.

www.dacoromanica.ro
104 N. GEORGESCU-TISTU

abuzeazA nici de unele, nici de altele, ba multi din acesti


termeni sunt pusi la locul lor, cu simt artistic si ajuta la
redarea colorii locale sau la o necesara limpezire a ideilor
expuse. Aceste incrustari sunt luate apoi de curgerea frazei
firesti, linistite, neinzorzonate si viguroase a lui Ghica. E o
puritate de stil, pe care autorul o va fi luat dela scriitorii
secolului al XVIII-lea, mai ales francezi, caci el a admirat
totdeauna limba franceza « delicate si cultivate # 1).
Dintre toti scriitorii nostri clasici, Ion Ghica a ramas
cel mai apropiat de stilul cronicaresc, simplu, fare grija de
impodobirea frazei, dar figurat si expresiv dela sine. lath
doua exemple :
a Pe vremile acelea, si pang mai incoace, nu existau in tall
nici sosele, nici poduri peste Ode; la cea mai mica viitura de
ape comunicatiile incetau; la malurile vadurilor stau carale si
carutele adunate ca la balciu, cate o saptamana, asteptand sa
scaza apa sa poata trece 2)....».
4 Cand esiam din Focsani rasaria luna; nici gura de surugiu,
nici plesnitura de bici, dar carucioarele mele fugiau ca na'luca
cu umbra dupe ele si seara, cand batea meterhaneaua, ma dam
jos din carucioara si intram cu ispravnicul meu in odaia lui
Maciuca, unde am asteptat pfina s'a sculat Voda dela mass p 3).

Ion Ghica a fost comparat, pentru pitorescul povestirii


si al descrierii, cu Odobescu 4). Nuvelele Mihnea Vodd si
Doamna Chiajna (precum odinioara Alexandru Ldpusneanu
de C. Negruzzi) si mai ales Pseudo-Kinegheticos vor fi facut
de sigur adanca impresie lui Ghica si-i vor fi lasat urme dela
un scriitor mai tanar cleat el, dar care publicase mai de tim-
puriu literature. Gustul de arhaic i-a apropiat pe amandoi
de cronicari.
Amintirile din copildrie ale lui Creanga sunt din aceeasi
vreme cu Scrisorile cdtre V. Alecsandri de Ghica si pot fi
apropiate prin naturaletea si umorul lor, ca si pentru atmosfera
istorica din ele, unele dela sate si targuri, celelalte dela orase

') N. Petra§cu, De la cei ce nu mai sunt. Scrisori inedite de Ion Ghica, op. cit., p. 739.
2) Introductiune la Scrisori cdtre V. Alecsandri, ed. Socec 1887, p. XVII.
3) Clucerul Alecu Gheorghescu, ibidem, p. I°.
) N. Petra§cu, Ion Ghica, op. cit., p. 419.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 105

cu mediul boieresc 1). Creanga apucase insa a publica inainte


de Ghica, tot in Convorbiri literare, o parte din povestirile lui.
Eminescu, de asemeni, unele poezii. Scrisoarea lui Ghica
intitulata Egalitatea e scrisa in Julie 1881. In ea Ghica vor-
beste si de cei care pretind sä se traga dela Septimiu Sever
on Salust : <r ... si numele for bulgaresti, armenesci sau gre-
cesci iau deodata o terminatiune in us, apoi sa to mai tii patriot
infocat, etimologist la scris, ca sa se scie ca e vita de Roman
adevarat » 2). In Mai 1881 aparuse in Convorbiri literare
Scrisoarea III de Eminescu, in care unii pretind a recunoaste si
un portret defavorabil al lui Ion Ghica 3). In aceasta scrisoare
insa stim ea sunt versurile in care se spune acelasi lucru ca si
la Ghica intr'o forma asemana'toare :
a Toata greco-bulgarimea e nepoata lui Traian... » 4).
Cei doi scriitori nu sunt atat de departe unul de altul, daca
ridicam barierele partidelor politice.
Doua piese ale lui Caragiale : 0 noapte furtunoasd si Conu
Leonida fato cu reactiunea sunt publicate in aceeasi vreme cu
Scrisori cdtre V. Alecsandri. Cele dint'ai brosuri insa din Con-
vorbiri economice de Ghica au aparut cu cativa ani mai inainte
si ele cuprind unele pagini inteadevar dramatizate, cu per-
sonaje burgheze caricaturizate, care repeta anume expresii
si se numesc Madame Econumescu, Domnul Fanaiidis, Loco-
tenentul Spadon. Tata cum vorbeste tanarul Vintila :
Onorati domni Si onorate doamne ! Eruditul doctor men-
tionat de venerabilul Toroipan nu a fost bine inteles de amicul
nostru, desi dumnealui este demn de toata stima si veneratiunea
noastra, ca unul ce este fiu al poporului ...5) ».
Exists incontestabil o influents a lui Ghica asupra lui
Caragiale 6). Ion Ghica face astfel trecerea dela critica socials
aspra, fara dichiseli artistice, a lui N. Filimon (Ciocoii vechi
1) P. V. Haney, in Prefatd la Ion Ghica, Opere complete, ed. Minerva, op. cit.,
vol. III, 1914, p. XIV XXIV.
2) In Scrisori cdtre V. Alecsandri, ed. Socec, 1887, op. cit., p. 222.
3) Virgil Zaborovschi, in Figuri culturale din diplomatia noastrd, ziarul Adeverul
dela 27 Iunie 1933, p. r.
4) Mihai Eminescu, Poezii, ed. C. Botez, 1933, P. 340.
5) Ion Ghica, Convorbiri economice, ed. Socec, 1879, op. cit., p. 166.
5) Semnalata ai de Petre V. Hanes, in Prefata la vol. IV, 1915, din Ion Ghica,
Opere complete, op. cit., p. XIIXIII.

www.dacoromanica.ro
zo6 N. GEORGESCU-TISTU

noi) la aceea a lui Caragiale si mai cruda, insa mai prelu-


crata din punct de vedere artistic.
Mai mult deck toate operele amintite aci se apropie de Scri-
sorile lui Ghica Amintirile Colonelului Grigore Ldcusteanu
(1813-1883), publicate de curand 1) de Radu Crutzescu. Nu
au forma de scrisori aceste amintiri si ele reprezinta, cuprin-
zand aceeasi epoca, un alt punct de vedere politic : cel con-
servator, nu revolutionar. Redau insa, poate in si mai mare
masura decat la Ghica, aspectul veridic al evenimentelor, iar
povestirea acestora e facuta nu numai simplu, firesc, ca la
Ghica, fara tehnica chinuita a scrisului, ci chiar fara de nicio
preocupare de arta. Este vorba fatisa, de militar care spune fara
ocol si fara dedesubturi lucrurile pe numele for cel adevarat,
fiindca le spune numai din dragoste de tail si din grija pas-
trarii bunelor traditii. In linia lui Filimon si a lui Ghica si
mai mult decat la ei, amintirile lui Lacusteanu sunt o prezen-
tare autentica, opusa livrescului, a secolului al XIX-lea al
nostru 2). Autorul nici nu pare a fi intentionat sä le tipareasca.
Aceeasi lipsa de fard literar da Scrismilor cdtre V. Alec-
sandri ale lui Ion Ghica nu numai o mai mare valoare docu-
mentara, ci si o mai patrunzatoare emotivitate, ridicandu-le
valoarea estetica. Fara jugul unei doctrine literare, fara macar
exigentele formale ale unui gen de scriere, Ion Ghica e liber
sä spuna multe si felurite lucruri, care nu-s legate intre ele
prin coduri aparente si n'au nimic factice. Prin spatiile rarnase
atat de larg deschise pulseaza vieata. Pe scena intruchipata
de Scrisorile. . . lui Ghica nu apar fantose, in spatele carora
sä se simta mestesugul literar. Personajele lui, faptele pe care
amintirea lui ni le readuce in fats, sunt evocari vii, haluci-
nante. Autorul nu se ascunde, ci se amesteca printre ele,
ceea ce le da si mai mult aparenta realitatii. Demarcatia dintre
prezent si trecut e stearsa. Suntem in phn miraj al artei.
Incercarile de a o intelege si a o pretui le-am facut cu nadejdea
de a nu lasa sä i se turbure si sä i se imprastie farmecul.
1) In Revista Fundafillor Regale, an. I (1934), nr. r-7 (Ianuarielulie); apoi
in volum, cu un comentar istoric de Ioan C. Filitti, Bucuregti, Fundatia pentru
literatura gi arti Regele Carol II", 1935, in 8°, 299 p.
Camil Petrescu, Amintirile Colonelului Grigore Ldcusteanu fi amdrdciunile calo-
filismului, in Revista Fundatillor Regale, an. I (1934), nr. so (Oct.), p. s6o.

www.dacoromanica.ro
C) ANEXE
I
Ion Ghica rdspunde invinuirilor ce i se aduc, mai ales de care Eliade,
prilej pentru Inditurisiri autobiografice. Raporturi intre emigrantii romdni.

LETTRE A ALEX. GOLESCO LE NOIR 1) EN REPONSE


A SA LETTRE SUR LES MRS DE LA LIEUTENANCE
Constantinople, le 14 Juillet 1849.
Je croyais, cher ami, que je n'aurai plus jamais a revenir avec toi
sur la question tant rabachee de la celebre Lieutenance. Je t'avoue
qu'en commencant,letais tres vexe, mais au fur et a mesure que je lisais
ta lettre, j'y prenais de l'interet, car j'ai appris certaines choses dont
je n'avais aucune idee. Tu souffriras, j'espere, que je corrige quelques
erreures en ce qui regarde ta maniere de voir a mon egard : o Tu n'as
jamais estime ni les talents, ni le caractere moral d'Eliade ».
J'ai toujours reconnu a Eliade beaucoup de talent litteraire, tout
en n'approuvant pas son ortographe etymologique et tout en meprisant
son caractere moral.
(( Celui-ci a tort ou a raison passait pour dicter ses volontes a Tell 2)
et pour etre maitre par consequent des votes de la Lieutenance, voila
plus qu'il n' en fallait pour te rendre ennemi decide de la dite Lieutenance s.
Tu en 3) est bien grandement dans l'erreur, c'est pour la I-ere fois
que j'apprends qu'Eliade dictait ses volontes a Tell. Dans mon iloi-
gnement et dans mon isolement, avec ce que je savais de ces deux
hommes, j'aurais plutot soupconne le contraire, et comme j'avais une
tres haute opinion de la force de volonte de Tell, ainsi que de sa bra-
voure militaire, j'avais la meme confiance illimite que Balcesco 4).
J'ai bien change depuis, et je te dirai meme dans ma presomption,
que celui-ci est le seul Roumain sur le caractere duquel je me sois
1) Zis Negru sau Arapila (1819-1881), spre deosebire de virul siu, Alex. Go-
lescu Albu. Negru a Post inginer, secretar at guvemului revolutionar din 1848; apoi
agent al tdrii la Paris gi ministru de finance.
3) Christian Tell (1807-1884), general, ministru in mai multe randuri.
3) In loc de t Tu en *, in text se aflii, flira Bens, t Ton te *.
4) N. Balcescu, istoricul. In text e gre§it scris Balesco.

www.dacoromanica.ro
108 N. GEORGESCU-TISTU

trompe, par consequent je ne pouvais pas etre # ennemi decide de la


dite Lieutenance ». D'ailleurs je n'accepte pas le titre d'ennemi de la
dite Lieutenance, et si tu parle d'une époque anterieure a la cata-
strophe de Septembre 1), je defie qui que ce soit de trouver le moindre
petit acte, la moindre petite parole qui puisse etre a l'appui de ton asser-
tion, a moins que ce ne soient quelques plaisanteries sur le manteau
blanc d'Eliade et sur ses pretentions a la Principaute. Lorsque Bal-
cesco 2) etait ici avec la deputation, tout ce qu'on peut me reprocher,
c'est d'avoir conseille a Balcesco 3), lorsqu'on a decide ici de rappeler
Soleiman Pacha 4), d'aller au plutot a Bucharest, de conseiller la re-
sistance, d'organiser une dictature militaire, et meme je me rappelle
avoir prononce le nom de Maghiero 6) comme le plus energique, le plus
brave et d'un caractere plus propre a ce qu'on m'avait dit.
Je t'ai declare qu'un democrate en temps de paix est tres absolu-
tiste en temps de guerre, en emigration on est toujours en guerre, et
je pense qu'un chef mediocre vaut moins 6) que trois chefs superbes,
que veux-tu, c'est une opinion dont je ne puis me separer et que
tu dois bien me permettre ; c'est une idee de conserver un homme
et un drapeau.
Voici maintenant les raisons pour lesquelles, de ces trois hommes
d'egale incapacite politique, j'ai opte pour Mr. Golesco 7), je crois
to l'avoir dep. dit ; mais nous n'avons rien a dire, causons, rabachons,
epuisons. Je t'ai dit qu'ici Tinybia 8), Soleiman Pacha 2) et Emin
Effendi 10) lui-meme ne parlaient que de Mr. Golesco.
J'ai dit a Mr. Golesco, Mr. Golesco m'a parle, j'ai conseille a Mr.
Golesco, Mr. Golesco a fait cela, Mr. Golesco a fait l'autre. Que
fait Mr. Golesco ? Pourquoi Mr. Golesco ne vient-il pas a Constan-
tinople ? Soleiman Pacha poussait l'importance jusqu'a s'ecrier : # Ah !
Monsieur Golesco ».
Que veux-tu ? Golesco avait fascine, captive, ensorcele tous les
Turcs ; c'etait le contraire pour Tell et Eliade, it y avait pour eux
chez les Turcs du mepris et de l'aversion. Comme j'etais d'avis que
notre centre d'action devait etre a Constantinople, j'avais pense que

1) Lupta din Dealul Spirei, 13 Septemvrie 1848, intre Romani si Turcii lui
Soleiman Pasa veniti sa innabuse revolutia.
2) In text e iar copiat gresit Balescu.
9) Idem.
4) V., mai sus, nota I.
6) Gheorghe Magheru (1804-1880), general, prefect, membru in guvernul
provizoriu dela 1848.
5) Intelesul ar cere mai curand: plus.
7) Nicolae Golescu (1810 1878), general, ministru si prim-ministru, locotenent
domnesc in 1848 si 1866.
9) Scris asa, poate gresit de copist, ceea ce impiedica identificarea.
9) V., mai sus, n. r.
10) Mucklis Pala. Mare dragoman al Portii. In 1848 fusese in Principate ca se-
cretar al lui Soleiman Pasa.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL log

nous devions profiter de l'influence de Golesco sur les Turcs ; j'ai


ecrit a Golesco. Vois, jusqu'ici, je ne patronnai ni ma candidature,
ni celle de Campineano 1). J'ai conseille a tout le monde que je connais
dans ce sens, et meme j'ai fait plus. Avant que de t'ecrire a toi, nous
nous sommes reunis, tous ceux qui etions ici ; je leur ai expose fran-
chement ma maniere de voir, et nous avons aussitot expedie Jean
Philippesco 2) avec la mission speciale de la part de l'emigration d'ici
d'engager tous les emigres roumans de se porter sur un seul chef
et de porter Golesco a cette candidature.
Nous avons explique par ecrit les raisons pour lesquelles nous
avions pris ici cette determination ; Philippesco avait de plus dans ses
instructions d'aller trouver specialement Tell et Eliade et de leur
exposer la chose, a tel point que j'ai du arreter la marche de Philip-
pesco vers la Transylvanie, lorsque j'ai su que ces messieurs s'etaient
diriges vers Paris ; j'ai du lui ecrire a la hate. Philippesco avait des
instructions officielles de l'Etat, charge de les communiquer a tout
Rouman, ainsi Tell et Eliade ne peuvent donc pas avoir appris que
mon desir cache etait de les voir mis de cote et de voir Mr. Golesco seul
a la fete des affaires de l'Emigration.
Ce desir etait avoue dans toutes mes lettres, et meme si j'ai bonne
memoire, je crois pouvoir t'assurer que je leur ai ecrit a eux-memes
directement en Transylvanie. Jusqu'ici ii 2) ne suspecte ni ma candi-
dature, ni celle de Campineanu, mais
#Ces messieurs arrivdrent a Paris avec la conviction que to t'etais
entendu avec nous pour faire aller Nicolas 4) comme seul chef de l'imi-
gration a Constantinople, afin de faire triompher sa candidature a la
Principaute au depens de ces messieurs ».
...Ces messieurs admettaient qu'ils pouvaient devenir princes a
la maniere de Stirbey 5) par la Turquie et non point selon le programme
revolutionnaire ; ils auraient donc voulu que je ne m'occupe ici que
d'un traite de Ballacianu 6) au profit de Tell et d'Eliade. Mais, au
fait, pourquoi pas ? Il y avait deux principautes a donner. En suivant
la suite des faits et des evenements consignes dans to lettre, je trouve
que le commencement de tous est la candidature a la Principaute :
I° de Mr. N. G7).
1) Ion Campineanu (1798-1863), colonel, organizator a] Societitii filarmonice,
candidat la tron alaturi de Bibescu, du§man al Ru§ilor. Unchiu al lui Ion Ghica,
biografia lui e facuti in discursul de receptie al acestuia la Academia Romani,
1880.
2) Iancu, zis Vulpache (1811-1863), ministru §i prim-ministru, caimacam in
1858 1859.
3) Probabil, Eliade.
4) Golescu.
5) Barbu Stirbei; Domn in Tara- Romaneasca, 1849-1856.
5) Ion Balicianu, niscut la 1828, a fost ministru plenipotentiar. In text e copiat
greqit 4 Baltaciano s.
7) Nicolae Golescu.

www.dacoromanica.ro
To N. GEORGESCU-TISTU

Vous parlez ensuite de la pretendue election de Cronstad. L a-


dessus je ne puis te donner aucune notion, j'ai su seulement que les
emigres avaient monte un comite ou une caisse pour subvenir aux
besoins des pauvres emigres ; la-dessus on dit toutes sortes de choses,
mais passons, ne nous arretons pas sur des ordures. Quanta l'election
de la Lieutenance Princiere pour la direction politique de l'emigra-
tion, j'ai vu tour a tour presque tous ces messieurs qui etaient en
Transylvanie a Cronstadt et je n'ai trouve q'un seul qui connaisse
l'election. C'est Mr. Alexandresco 1), l'envoye extraordinaire de Mr.
Eliade ici ; et encore celui -ci, quand it est confronts avec un autre
qui se trouve aussi a Cronstadt, n'a d'autre amusement, que de dire
a l'un que l'election avait ete faite apres le depart de l'interlocuteur,
ou avant son arrivee ; pour ce qui est de citer des dates, it s'en garde
bien. Enfin vous m'avouerez que ce n'est pas trop clair, it y a la du
louche. Apres tout, en pareil cas, je crois qu'on redige plus ou moins
un proces-verbal et it devrait bien se trouver quelque part.
Passons, vous l'avez reconnu ce comite comme provisoire et vous
avez decide de vous adresser a tous les émigrés pour tdcher d'obtenir
une modification du vote qui avait eu lieu en Transylvanie (s'il y a eu
du vote). En bien, la Lieutenance ne s'est point adresse a nous, et
je ne pane ni de qualite ici, ni de quantite, mais nous en valions bien
la peine, car nous &ions nombreux.
1. Marin 2), 2. Spartesco 3), 3. Marghiloman 4), 4. Balcesco, 5. Ba-
latshiano 5), 6. Alexandresco 6), 7. Melic 7), 8. Zalic 8), 9. Ion Ghica
et quelques autres encore dont les noms m'echappent, tels qu'ouvriers
et commis de magasins, jusqu'au nombre de 20, sinon plus.
Je ne sais 9) pas qu'on se soit adresse d'avantage aux emigres de
Belgrade et de Transylvanie. Cette maniere d'agir s'appelle en termes
politiques usurpation, car ils n'ont fait aucune demarche pour faire
cesser le provisoire et, vous le dites, ils n'etaient admis par vous que
provisoirement. Avez-vous du moins reussi a prevenir << la dilapidation
du peu d'argent qui itait rester a la disposition de l'emigration *1
Tu n'as pas voulu d'abord travailler avec ces messieurs, puis tu
t'es ravise, preuve que ton refus avait a ete mal interprets par Eliade
et par Tell ».
C'est pour la premiere fois que tu me dis etre un des trois secre-
takes de la Lieutenance, je ne puis que te feliciter de l'honneur in-
1) Nu poetul Grigore Alexandrescu. Ion Ghica it indica: t leur beau-frere ,
referindu-se la Tell si Eliade, v. mai jos, p. rx r.
2) Serghiescu, zis Nationalu, membru al Societa;ii FrAtiat.
1) Scris asa. Poate N. Ipatescu.
4) Misu Marghiloman ?
6) V., p. zoo, n. 6.
6) V., mai sus, n. I.
') Poate din Familia dela Botosani.
6) V. Memoires sur l'histoire de la regeneration roumaine..., op. cit., p. 6o.
6) In text: 4 Je ne sache 6.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL III

signe. Mais pourquoi ne m'en avoir jamais parle ? C'est pour la pre-
miere fois aussi que j'entends parler que le voyage de Tell et Eliade
etait incognito ; ils ont poliment suivi ton conseil : aferim, comme on
dit ici-bas sur le Bosphore.
Crezzolesco 1) m'a raconte des scenes d'incognito, sinon char-
mantes, du moins tres caucasses et parfaites de ridicule. Je crois
Crezzolesco honnete homme et incapable de mensonges. Its auraient
pu venir ici sous de faux noms, incognito en un mot, comme l'a fait
dernierement le Comte Rameiski 2), tandis que la police russe le
savait au moment oil le paquebot entrait dans la Come d'Or et pour
le coup ce n'est pas moi qui suis alle le rapporter a Mr. Titoff 3).
Je prends a temoin N-G. 4), car it doit se rappeler qu'il m'a cache
l'arrivee de ces messieurs jusqua II heures, c. a. d. 5 heures apres
l'arrivee du bateau. Je dois to dire que ces messieurs ont nie de
la maniere la plus categorique que to les aies averti ou communiqué
ma lettre, ils ont nie meme que leur beau-frere Alexandresco les
ait avertis. Tu as garde le silence sur la pretendue intrigue qu'on
m'attribuait.
Que m'attribuait-on ? de vouloir eloigner la candidature de N. G. 5)
et de patronner celle de Campineano. Mon cher, notez que voila
encore la candidature a la Principaute qui devient pour cette seconde
fois la source de la disgrace que j'encours de la part de MM. Tell
et Eliade :
2. La candidature a la Principaute pour Campineano.
Relis mes lettres et vois si je t'ai mal pane de Tell ou d'Eliade,
avant que Balcesco ne m'ait fait part du &gout que les paroles de
ces deux messieurs lui avaient inspire. Je pourrais t'envoyer copie
des lettres que Balcesco m'ecrivait de Belgrade, ils ne s'occupaient
que de calomnier tout le monde, etait traitre surtout Balcesco et
moi 8) parti russe, made a une russe, neveu de Campineano, qui
est russe, etc. etc... les Bratiano 7), Rossetty 8), etc... tout cela
parti russe.
Voyons, je pourrais commencer par la Genese, comme font les
historiens et parler de l'honnetete de mes parents, de la saintete de
ma mere et de la vertu de Const. Campineano 9), que j'avait constam-
ment devant les yeux et qui s'occupait beaucoup de moi et qui a eu
1) Probabil Nicolae (1812-1900), medic, ministru si prim-ministru, membru
al Academiei Romfine.
7) Poate scris gresit in loc de Zamoiski, conte.
5) Ambasadorul rus la Constantinopol.
') Nicolae Golescu.
5) Idem.
5) In text 4 mi r,
7) Scris: r Bratziano t. Fratii Ion (1821-1891) si Dimitrie (1818-1892).
8) Constantin A. (1816-1885) si Radu (1822-1868).
5) Fratele mai mare al lui Ion Campineanu, unchiu al lui Ion Ghica din partea
mamei.

www.dacoromanica.ro
112 N. GEORGESCU-TISTU

tort de ne pas vivre plus longtemps pour tous les Roumains en


general et pour moi en particulier, car it m'aurait fait son heritier.
Je pourrais to parler de mon enfance, du college de St. Sava oil
jamais mes camarades ne se sont plaint de moi pour les avoir
trahi ou denonce, je passais pour un bon camarade, tapageur, gai,
fou, etc....
A Paris, nous avons vecu ensemble, de fait nous connaissons notre
vie reciproque, personne n'aura a apprendre a l'un sur la vie de l'autre
pendant cet intervalle de 6 a 7 ans. Je retourne dans le pays, portant
un nom tres a la mode ; a cette epoque-la je trouve un chef de l'et at
tres dispose a me pousser et certes pour me faire arriver a la... 1)
it n'aurait pas exige de ma conscience et de ma moralite les sacrifices
que Mr. Eliade a dii faire pour arriver a la pitaria 2). N'en parlons
pas ; je quitte le pays, parce-que j'ai fait chorus avec ceux qui aimaient
leur pays et je me jette dans la lutte contre ma famille meme. Je me
fais maitre d'ecole, je doute qu'Eliade en eut 3) fait autant dans ma
position.
Plus tard Bibesco remplace Ghica. J'avais pour protecteurs tous les
boyards, Vilara 4), G. Philippesco 5), Voulpe 6), & ...et qui font tout
aupres de Bibesco 7), qui devais etre pousse avec la rapidite de l'eclair
en commengant avec Voulpake 8). L'on en parle a mon pauvre pere,
on fait tout pour me faire quitter ma modeste position de Jassy. Je
refuse et par la raison que Bibesco portait des coups a nos droits,
fermait l'assemblee, etc.... Mr. Eliade lui adressait des odes et sol-
licitait une place de reteur.
Je me marie, ah, voila! le grand crime. Si to es curieux de savoir
comment cela s'est fait, c'est facile et simple ; j'etais parti de Paris
avec l'espoir de me faire elire depute dans le district de Dimbovitza.
Que veux-tu, je suis ambitieux, et c'est cette ambition qui m'a joue ce
bon tour d'avoir une femme bonne, spirituelle, instruite, intelligente,
une femme que j'adore et qui, je crois sans me flatter, me paye de
reciprocite. J'arrive donc a Bucarest, le Prince Bibesco me refuse
le droit d'eligible ; eh bien, pas un seul des boyards de mes anciens
protecteurs ne dit un mot au Prince. Mavros 9) que je ne connaissais

1) Loc gol in text.


2) Rangul boieresc de pitar. In text e s pitania *.
3) In text: e eu t.
4) Partizan al Rusilor, membru in comisia pentru intocmirea Regulamentului
Organic, ministru.
5) (1765-1855), mare ban, ministru, caimacam in Tara Romilneasca la
1842.
°) Alexandru Filipescu, zis Vulpe (1775-1856), a tratat cu Tudor Vladimirescu
la intrarea pandurilor in Bucuresti.
7) Gheorghe Bibescu, domn al Tarii-Romanesti in 1843-1848.
°) Iancu Filipescu (1811-1863), ministru, prim-ministru, caimacam in Tara
Romaneascii la 1858-1859.
5) V., mai sus, p. 35, n. 5.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 113

meme pas, auquel jamais je ne m'etais fait presente, est le seul qui
va chez le Prince et qui lui fait observer qu'il me faisait une tres grande
injustice. Le Prince Bibesco s'explique de la facon la plus affreuse
sur mon compte. Quoique j'apprenais tres bien que Mavros prenait
aussi chaudement mon parti, je ne suis pas meme alle lui faire une
visite seulement pour le remercier.
Ainsi au mois de Novembre je ne connaissais ni Monsieur ni
Madame Mavros, je ne connaissais que les deux demoiselles que
j'avais recontrees trois ans auparavant, avant mon Bernier voyage,
chez les Philipesco 1), chez Madame Slatineano et a la Chaussee,
en que je traitais avec la plus grande indifference, mais avec
politesse.
A mon retour, je recevais des visites tres frequentes de la part de
M-lle Botty, la gouvernante de Mavros, anciennement gouvernante
de la Princesse Ephrosine 2) ma voisine et en relations pour des jour-
naux que je lui pretais. Elle me parlait constamment de ma femme,
en me disant tout le bien imaginable. Je la rencontrais en societe ou
a la Chaussee, et, tout en lui parlant tres souvent, jamais it ne m'etait
passé par l'esprit l'idee d'un mariage avec qui que ce fut et encore
moins avec M-lle Mavros. Un soir au theatre j'etais dans la loge
d'Aristide 3), lorsque Madame Mavros arrive, elle cause avec tout
le monde ; en partant elle engage tout le monde a la soiree qu'elle
donnait pour la naissance de sa fille. Elle s'adresse aussi a moi de
la maniere la plus seche et en me disant qu'elle avait toujours
espere me voir chez elle, mais qu'elle voyait qu'elle avait ete obligee
d'user de violence et de s'en rapporter a l'influence des Dames
Philipesco.
Je refusais par la raison que je ne m'etais jamais presente chez
Mr. Mavros. Au meme moment, celui-ci arrive ; on lui raconte la
chose, celui-ci me parle de son amitie avec mon Ore, avec lequel
it avait ete eleve... Je vais donc en soiree, toutes les attentions etaient
pour moi, mais je ne pouvais comprendre, ni expliquer toutes ces
attentions. Je rencontrais M-11e Mavros tres souvent donnant le bras
a M-me Campi 4) a la Chaussee et petit a petit je me trouvais
engage vis-a-vis de la demoiselle de la maniere a ne pas pouvoir
refuser, lorsque Madame Campi me fit la proposition de la part des
parents.
Je vous dit la toute la verite, vous etes jeune homme et vous pouvez
vous mettre dans ma position, et je t'assure qu'il n'y a eu de ma part
ni habilete, ni calcul, et je to l'aurais avoue, car neuf dixiemes des
mariages sont le resultat des convennances et personne n'y trouve
1) V. p. 112, n. 6 qi n. 8.
2) Sort cu Domnii Grigore jai Alexandru Ghica.
3) Ghica (1821-1864), var cu Ion Ghica.
4) Cuvantul e scris in marginea foii; intreg ar putea fi Campineanu, revine mai
jos sub aceeagi forma.

8 A. R. Studii S Cercetdri, XXV.

www.dacoromanica.ro
114 N. GEORGESCU-TISTU

ni supercheries, ni indignite. Et d'ailleurs ce ne devait pas etre un


mauvais titre aux yeux de Mr. Eliade, car j'apprends que son hono-
rable epouse qui donnait des soirees aux Russes a Cronstad et qui
habitait la theme maison que l'ex Prince Bibesco (c'est Mr. Golesco 1)
qui me l'a dit), se recommandait a tous les Russes comme fine d'un
colonel russe.
Passons, il m'a traite de traitre devant vous tous et cependant je
dois to prevenir que, lorsque je l'ai vu sur le bateau et surtout lorsque
je lui ai remis une certaine somme d'argent de la part de quelqu'un,
trois mille francs je crois, il m'a serre la main avec effusion, il m'a
jure sur sa parole d'honneur qu'il n'avait jamais tenu de tels propos
sur mon compte et que c'etaint des intrigues et des calomnies de la
part des mauvais amis communs. Je trouve encore une fois dans to
lettre, car je la suis ligne par ligne, je trouve, dis-je : « Tell lui-meme
avoue que, quand je lui ai fait part de la chose, il m'a repondu qu'il en
avait deja connaissance, qu'Eliade en avait ete averti par ses propres
parents ou amis de Constantinople *.
Eh bien, ils l'ont nie ici, et Crezzolescu 2) etait present. Toutes les
preuves qu'ils ont sont du genre de notre correspondance qu'il devoile
au monde. Voici comment il prouve que Voynesco 3) est traitre, la
maniere est simple et nouvelle, ecoute : il dit que Voynesco et lui,
Eliade, se trouvaient tous les deux a Bucarest et Voynesco est alle
dans le camp de F. E. 4) oil se trovaient les detenus, tandis que lui,
Eliade, n'a pas eu le courage, preuve que Voynesco 5) s'etait entendu
avec les Russes, car il savait d'avance qu'on ne coupera pas la tete
aux deputes, tandis que lui ne le savait pas.
Cet argument est dans la famille du grand philosophe liguistique,
titre qu'il se donnait a bord, m'a-t-on dit ; car son fils Zalic 6) l'a
employe vis-à-vis de Balcesco et de Balatschano 7).
*Ces messieurs t'imputent de conspirer avec Balcesco. et moi contre
le parti de la democratic, c'est-a-dire, contre MMrs Tell et Eliade,
sans doute dans le but toujours cache de travailler a la candidature
de N. G.... 8) Toujours la Principaute.
On m'accuse d'avoir de l'ambition, mais je serais desole de ne
pas en avoir, il s'agit d'en connaitre la nature ; car si c'etait d'arriver
a la Principaute, comme c'est evidemment celle de Mr. Eliade,

1) Probabil, N. Golescu.
3) V., mai sus, p. 11 1, n, r.
2) Ioan, al II-lea, °titer, scriitor, membru al guvernului provizoriu din
3848.
4) Fuad-Effendi, comisar turc in Principate la 1848, dui:4 rechemarea lui So-
leiman Pa§a.
6) UrmeazA in text, inutil: *qu'il .
8) In text e asa, poate gre*eala a copistului.
2) V., mai sus, p. 1o9, n. 6.
1) N. Golescu.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 'Is
j'aurais pu y arriver sans revolution, j'en avais les moyens et le
droit.
Du temps de la revolution je n'ai pas eu evidemment de l'ambition,
car it me semble qu'il ne me suppose pas assez bete pour croire que
je n'aurais pas pu me mettre a la tete du gouvernement, lorsque j'etais
du comite revolutionnaire. Nous trois, par exces de desinteressement,
nous avons remis la revolution faite entre les mains de ces trois mes-
sieurs Eliade, Tell et Maghero.
S'il trouve lui, Eliade, que la position que je me suis faite ici est
avantageuse, pourquoi ne l'a-t-il pas choisie, car it en etait le maitre.
Si to te rappelles, nous la lui avons propose et it a refuse en disant
qu'il avait des enfants, et qu'il ne voulait pas les laisser orphelins, et
que moi je ne suis venu qu'en troisierne ligne, lorsqu'Etienne 1) a
refuse aussi et que toi et Balcesco avez insiste en m'en faisant meme
un merite.
S'il n'ont pas accepte par la raison que la position n'est pas digne
de leur position et de leur capacite, ou parce-qu'ils trouvaient celle
qu'ils pouvaient se procurer dans le pays plus avantageuse, ils n'ont
pas a me reprocher que ma modestie ; s'ils en ont peur, ils n'ont qu'a
s'en prendre a leur manque de courage. Pour mon compte j'ai pris
ma mission au serieux, j'ai travaille, j'ai couru, j'ai fait tout ce qui
me semblait faisable, et tout ce que Cor 2) et Czaika 8) me conseil-
laient je n'ai pas hesite de payer de ma personne.
Sefels 4) qui etait a Constantinople peut l'attester. Une capacite
plus transcendante que la mienne aurait peut-etre invente un moyen
pour faire le general Aupick a) et un 6) Canning 7) a soutenir
la Turquie, a lui faire declarer la guerre ; mais ni moi, ni mes
amis d'ici, ne l'ont decouvert. Sefels de Soltenhoff pourra te
l'assurer.
Pour ce qui est des combinaisons, je fais comme toi, je ne me mele
de rien, je t'ai dit ma fawn de penser sur ce qu'on a fait a Brousse 8).
J'ai remis les papiers a Negri a) et je ne lui ai meme pas demande
ce qu'il allait faire.

1) Stefan Golescu (3809-3874), revolutionar din 3848, exilat, apoi membru


in Divanul Ad-hoc, ministru §i prim-ministru.
2) Primul dragoman al ambasadei franceze din Constantinopol; ginere al lui
Jacques Alleon, bancher in Constantinopol.
3) Mihail Czaykowski, polonez, general in armata §i scriitor. Trecut la Musul-
mani sub numele de Sadyk Pasa, a luptat in razboiul Crimeii.
4) Diplomat turc ?
5) Ambasadorul francez la Constantinopol.
1) a Un sau e Sir *? Textul nu-i clar.
') Lord Canning, viconte Stratford de Redcliffe, ambasadorul englez in
Turcia. *' 4
S) Ora' in Asia Mica, unde au fost internati emigranti romani dupa revolutia
din 3848.
2) Constantin (3832-1876), marele om politic qi patriot.

www.dacoromanica.ro
116 N. GEORGESCU-TISTU

II
Greutdtile pe care le intdmpind Ion Ghica in vieata lui dela Constan-
tinopol. Legdturile cu emigrantii romdni. Incercdri de organizare a lor.
Intrigi. Gdndul de a pdrdsi Constantinopolul.

LETTRE A A. GOLESCO 1) A BROUSSE, CONCERNANT LES


ADRESSES ET LES CIRCULAIRES DES Mrs DE LA LIEU-
TENANCE.

Constantinople, le 4 N-bre 1849


Tu m'envois 1415 piastres, produit d'une souscription faite entre
vous a Brousse pour les faire passer a Majoresco 2) a Vienne, ainsi
que 1175 3), que je passerai a ton compte en les deduisant de la somme
de quatre mille quatre cent cinquante piastres, que ta mere m'a laisse
a ta disposition (non pas 4550 p., comme tu le crois).
Je suis tres dispose a faire la commission, mais par qui et com-
ment m'as tu envoye cet argent ? Oil dois-je l'aller chercher ? Il faut
que tu me le fasse savoir. Ta lettre a ete deposee chez moi a Boyad-
gikey 4) par un CaItzi 5), non sans avoir exige son bacschisse ; mais
it n'a pas laisse d'argent. Quant a moi, je dois t'avouer en toute hu-
milite, je ne suis pas a meme de debourser un Hard 6) et pour une
raison fort simple, c'est que je n'ai pas le solde. On vient d'apposer
le sequestre sur mes biens pour me faire payer le montant des ap-
pointements que j'ai touches en qualite de charge d'affaires pendant
le regne de la Lieutenance 7).
J'arrive actuellement a la partie de ta lettre, oii tu me panes d'avenir,
de la cause Roumaine, de travail systematique. Je t'avoue que la pre-
miere impression etait de passer outre, mais comme c'etait proba-
blement la derniere lettre dans laquelle je consente a mettre mon
nom a cote de celui de Mr. Eliade, it n'est peut-etre pas sans interet
que tu connaisse les faits tels qu'ils se sont passes, afin que tu puisse
mieux juger ; aie done la patience de lire ce que je vais avoir la pa-
tience de t'ecrire.
1) Albu, fiu al lui Dinicu Golescu.
1) Ioan Maiorescu 0811-1864), profesor, taal lui Titu. A fost trimis de revo-
lutionarii din 1848 la Francfurt, pe Ifingl dieta germana.
8) Tot pia§tri ?
4) Langa Constantinopol.
5) Conducttorul unui caic.
°) Mai putin deck un ban.
7) Despre restituirea banilor primiti ca reprezentant la Constantinopol al guver-
nului provizoriu din 1848, v. scrisoarea lui Ion Ghica adresata redactorului ziarului
Adunarea Nationald §i publicata in ziarul Opiniunea constitu;ionald din 19 Iunie
1869; e trecuti in bibliografia de mai jos, p. 176, nr. 43 §i 44.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL nry

Je te reitere pour commencer la priere que je t'ai faite maintes


fois, savoir : de considerer ma lettre comme personnelle et confi-
dentielle et non point comme devant etre livree en pature aux Car-
dasches 1), comme dirait quelqu'un de votre connaissance.
Ce serait meconnaitre et ma dignite et mon caractere et tout a la
fois mal interpreter mes intentions et mon desir que de considerer
mes lettres comme des circulaires destinees a me preparer un parti
ou a me faire de la popularite ; je n'ai jamais ecrit dans cette vue ni
en Transylvanie, ni a Paris, ni a Brousse. Si j'ai tenu correspondance
avec deux ou trois de nos compatriotes, je l'ai fait avec des personnes
que je considerais et desquelles je me croyais en droit d'attendre la
pareille et une reciprocite d'estime et de consideration, la plupart
du temps je leur ai laisse l'initiative. Je n'ai jamais ecrit officiellement
A nos emigres qu'une seule fois, c'est la lettre que je t'ai adressee
,au sujet de l'election de Negry 2).
Je vais te faire un recit exact de mes relations avec mes compa-
triotes, ainsi que ma maniere d'etre depuis la mois de Septembre de
l'annee derniere. Je serai un narrateur exact, sans me permettre la
moindre conclusion. Si vous en faites des deductions, si vous en tirez
des consequences, prenez-vous-en a votre logique, a votre raison-
nement plutOt qu'a mes insinuations. Si quelqu'un veut contester
un seul point de mon recit, je lui donnerai un dementi les pieces a
la main.
Je commence ma narration a l'epoque de l'arrivee d'Ubicini 3), por-
teur de la nouvelle officielle de Pentree des Turcs a Bucarest 4) et de
l'instalation de Cantacuzene 5) en qualite de Caimacam.
Ma mission ici etait terminee ; ma siirete personnelle et mes in-.
terets me conseillaient de m'eloigner d'ici au plus vite, l'intrigue et
la persecution de Mr. Aristarki 6) fonctionnaient a pleine vapeur. D'un
autre cote, ceux qui s'interessaient tant soit peu a ma personne de
bonne foi etaient fort inquiets sur ma position et sur ma surete per-
sonnelle ne sachant pas ce qu'il pouvait en advenir. D'autre part ceux
qui me consideraient comme hostile a leurs vues et a leurs projets,
desiraient avant tout me voir loin du centre d'action. Les uns et les
autres cherchaient a me faire partir, les uns pour me sauver, les autres
pour se debarrasser de moi. Les uns cherchaient de bonne foi des
moyens stirs pour me soustraire a une arrestation qu'ils consideraient

1) Tovara§i [ ?].
1) C. Negri (1912-1876), marele luptator pentru unirea Romanilor. Aci e vorba
de alegerea lui in comitetul emigrantilor[?].
3) Jean Henri Abdolonyme (1818-1884), ziarist §i istoric francez. Secretar al
guvernului provizoriu din 1848; a trecut apoi la Constantinopol.
4) Subt conducerea lui Soleiman Pala, pentru reprimarea revoluliei.
5) Constantin, caimacam in 1848-1849.
') Nicolae Aristarchi, agentul Tarii-Romfine§ti la Constantinopol in timpul
Domnilor Alexandru Ghica, G. Bibescu gi B. yStirbei.

www.dacoromanica.ro
i 18 N. GEORGESCU-TISTU

comme certaine, ils me fournissaient passe-port, protection dans les


Etats libres, etc. ; les autres, n'ayant en vue que leurs plans et leurs
combinaisons, m'informaient directement et indirectement, jour par
jour, heure par heure des dangers que je courais, et des dispositions
que l'on prenait a mon egard ; ils avaient bien entendu le soin de les
multiplier par un coeficient proportionnel a leur desir de m'eloigner
de Constantinople. Je rejetais les offres des uns et des autres, et j'agis-
sais selon ce que je croyais mon devoir ; au lieu de chercher un port,
je restais en panne et j'attendais la bourrasque de plein pied, non
point sans inquietude pour ma femme du moins, car rien de ce que
l'on faisait a cette époque n'etait de nature a m'assurer qu'elle pas-
serait sans m'emporter.
En fait de certitude, je n'avais que la persuasion de bien faire en
gardant ici une position ; en etablissant un precedent, je considerais
comme utile, comme necessaire meme d'avoir un homme... 1) ici qui
observe, qui controle et qui tache a parer de temps a autre au moins
quelques uns des coups portes a notre nationalite et a nos droits,
soit en s'appuyant sur les hommes politiques de la Turquie et les
ambassadeurs, soit en travaillant la presse europeenne au moyen d'un
levier qui ait son point d'appui a Constantinople.
Notre position est telle que tant sous le rapport politique qu'ethno-
graphique nous ne pouvons rien en Europe que par cette capitale.
Je m'y trouvais, je croyais que je devais y rester, je le considerais,
comme je to l'ai dit, comme un devoir. Voici mon raisonnement :
tout autre Valaque en arrivant ici aurait eu apprentissage a faire,
it devrait apprendre a connaitre les hommes et les choses, a connaitre
le terrain, her certaines relations; j'etais d6j a presque connu dans
he monde politique, j'avais fait un espece de travail preparatoire, sans
presomption, je pouvais me considerer comme un des Roumans les
plus propres a continuer la mission ou du moins a conseiller et a
guider pendant quelque temps celui qui me remplacerait. La tempete
passee, je restais demate, bien humble, bien petit ; tous ceux dont
je pouvais avoir besoin, m'evitaient, de peur de se compromettre ;
et quand j'obtenais apres bien des demarches la faveur d'une audience,
c'etait toujours par une porte plus ou moins derobee dans l'obscurite,
en secret, recevant toujours des reponses bien insignifiantes, dans des
termes tres mesures et de maniere a ce qu'elles ne puissent en aucun
cas compromettre ou engager leurs personnes, position ennuyeuse,
desagreable, et qui plus est humiliante ; je l'acceptais neanmoins, je
la subissais. Ma femme s'y soumettait avec resignation, par desir
pour he bien de son pays, c'etait pour elle un sacrifice, car c'etait
une vie de reclusion et de privations, tandis que nous pouvions vivre
confortablement et meme agreablement a Paris, a Londres ou dans
quelqu'autre grand ville en Europe, nous produire dans les plus grands
1) Aci e lasat un spaciu liber in text.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL zzgo

salons, ne pas etre comme une espece de paria politique ainsi que
j'etais considers ici, chacun craignant de se compromettre vis-a-vis
de Mr. Titof 1) ou de Mr. Aristarki 2). J'acceptais cette position,
j'esperais qu'il y aurait chez les autres du moins autant de bonne
volonte, j'esperais une organisation. Mais dans les circonstances dans
lesquelles nous nous trouvions, comment operer une entente generale,
une unite d'action, la cooperation de tous, c'est ce qui me preoccupait,
des le lendemain de l'emigration.
Tout naturellement l'idee qui se presentait la premiere etait une
reunion generale de tous les emigres dans une Ville centre, a Francfort
ou a Trieste, c'est l'idee qui fut proposee en meme temps par plu-
sieurs d'entre nous, mais l'execution! Comment subvenir aux frais
de transport de plus de cent personnes ! La chose etait impracticable ;
d'autre part je ne voyais rien a faire sans une organisation systema-
tique, sans une centralisation, sans unite ! J'etais bien loin des per-
sonnes, je ne m'inquietais que de la chose. J'ai pu avoir dit quelque
chose sur la maniere d'agir, sur l'incapacite des hommes composant
la Lieutenance, j'ai pu meme avoir blame leur apathie et leur manque
d'energie, ce droit tout homme l'a, et on ne peut pas avoir les avan-
tages d'une position aussi elevee sans s'exposer a la critique, mais
jamais je n'ai dit, ni ecrit la moindre petite chose contre leur bonne
foi, leur probite ou leur caractere, non pas que j'avais cesse de penser
autrement sur Mr. Eliade, que je ne le faisais ouvertement et franche-
ment avant le mois d'Avril de l'annee 1848, mais je croyais qu'il
fallais passer outre (maintenant je crois que c'etait une faute). J'ecri-
vais meme a Mr. Tell 3) et Eliade en Transylvanie, je leur communi-
quais toutes mes idees, tous mes relies; je les engageais de reduire la
lieutenance a une seule personne, je me rappelle de cette phrase dans
l'une de mes lettres a Eliade : «...tout homme politique, fut-il mi-
nistre ou ambassadeur, qui entrerait en relation avec des emigres,
travaillant a renverser l'ordre des choses existant dans leur pays,
serait considers par les gouvernement reconnus comme conspirateur.
Tous les hommes politiques, justes et compatissants de l'Europe
conspirent contre ce qu'il est convenu d'appeller l'ordre legal ; mais
ils conspirent en secret ; tous consentiraient a s'entendre et meme a
traiter avec un chef ou avec ses agents, mais it n'y en a pas un qui
veuille traiter avec un comite ...».
J'engageais donc fortement ces deux messieurs de s'entendre entre
eux trois, les lieutenants, pour confier les travaux a un seul d'entre
eux, du moins en apparence. Tu peux m'en croire, dans mon esprit
je n'excluais aucun de ces messieurs, j'aurais accepts Eliade pour chef,
ce que je ne ferais plus aujourd'hui. Quoique franchement parlant,

') V., mai sus, p. x is, n. 3.


3) V., mai sus, p. I17, II. 6.
3) V., mai sus, p. 107, IL 2.

www.dacoromanica.ro
120 N. GEORGESCU-TISTU

pendant la revolution it n'avait donne aucune preuve de capacite.


Je n'avais une haute opinion d'aucun de ces trois messieurs, mais
j'etais d'avis qu'il ne fallait pas briser notre drapeau comme nous
l'avions fait avec Campineano 1) a l'instigation de Mr. Eliade. J'etais
de l'idee que le plus incapable d'entre les Roumans ferait plus avec
de l'unite, de l'entente et une bonne organisation que le plus capable
isole et sans organisation ; comme je to l'ai dit, je n'avais rien d'arrete
dans mon esprit sur la personne qu'on aurait dii prendre de preference
d'entre les trois. Ce n'est que plus tard que je prononcai le nom de
ton frere Nicolas, et voici les raisons qui m'y determinaient : Soleiman
Pacha 2) Emin Effendi 3), tous les ministres turcs et meme les ambas-
sadeurs strangers ne parlaient 4) ici que de Nicolas Golegco, toutes
les fois qu'il etait question de la Lieutenance. Cela tenait a deux
raisons : l'une, c'est qu' a defaut d'autre qualite un nom est toujours
quelque chose, preuve en France, oil n'ayant pas un homme on a
pris un nom 8), et cela tenait aussi a ce qu'il avait eu plus de relations
avec les commissaires de la Porte et ce qui me confirme dans cette
derniere assertion c'est que l'homme que les Turcs connaissaient le
plus, apres Nicolas, c'etait Jean Philippesco 8), le prefet de Vlasca.
Tous mes amis ici et les plus haut places me conseillaient d'engager
Nicolas de venir a Constantinople, je crois en effet qu'il aurait pu
faire beaucoup.
Dans une reunion de tous les Roumains Moldo-Valaques qui se
trouvaient a Constantinople au nombre de 11., savoir :
MM. J. Miclesco 7), Riseano 8), M. Catargiu 9), Philippesco le Mol-
dave 10), Marghiloman 11), Marin 12), N. Spatesco 13), J. Philippesco,
Melic (je crois), I. Ghica ;
nous decidames, a l'unanimite je crois, de charger Jean Philippesco
d'aller s'entendre avec tous les Roumans emigres, tant Valaques que
Moldaves, en Transylvanie, en Allemagne et ailleurs et particuliere-
ment avec la Lieutenance, a l'effet de les engager a proclamer Nicolas

1) V., mai sus, p. tog, n. 1.


3) V., mai sus, p. xo8, n. I.
3) V., mai sus, p. 108, n. to.
6) V., mai sus, p. 108.
') Aluzie la Napoleon III.
0) V., mai sus, p. tog, n. 2.
7) Fratele Mitropolitului Calinic. Ghica pomeneste insa de un Sandu Miclescu,
emigrat la Brussa, v. (Scrisori cdtre V. Alexandri, ed. Socec, 1887, p. 703.
0) Poate greseala a copistului. Mai curand Rascanu, amintit de N. Balcescu
in Ion Ghica, Amintiri din pribegia dupd 1848, 1880, p. 45.
0) Ghica citeaza un Nicu Catargiu, internat la Brussa, in Scrisori cdtre V. A-
lexandri, ed. Socec, 1887, p. 703.
10) Constantin Filipescu (1807-1854), ministru de finance in guvernul provizoriu
din 1848.
") Misu sau Iancu, cel din urmii tatal lui Alexandru Marghiloman.
13) V., mai sus, p. no, n. 2.
13) V., p. no, n. 3.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 12I

Golesco chef de l'emigration, celui-ci devait s'adjoindre comme pre-


mier conseiller ou confrere, un Moldave. N. Ghica 1) fut designe par
les Moldaves.
Je ne sais si tu aprouves cette idee ou non, mais si l'on peut la con-
siderer comme une faute politique, je ne vois pas ce qui pourrait
autoriser quelqu'un a la considerer comme un coup monte contre
Eliade ; pour mon compte crois-moi que je n'y ai pas pense.
J'ai ecrit plus tard a Philippesco qui avait rencontre Maghiero a
Trieste de l'engager de venir a Constantinople ou du moins quelque
part dans le voisinage de la petite Valachie, je lui ai ecrit a lui-meme.
Je desirais que nous puissions montrer au cabinet ottoman et aux
Ambassadeurs que dans un cas donne nous pourrions avoir de l'action
sur le pays et le soulever meme au besoin. Je suis encore tristement
affecte quand je pense que nous aurions pu obtenir quelque chose,
si nous avions eu ton frere Nicolas et Maghiero a Constantinople.
Jusqu'ici, tu vois, rien de fait ni contre Tell, ni contre Eliade, je defie
quiconque de prouver le contraire.
Nous, emigres de Constantinople, nous avions une idee, nous la
soumettions a la deliberation et a la sanction de nos confreres des
autres pays.
Venons-en a ces messieurs, a Tell et a Eliade, et voyons un peu
comment ils se conduisaient a l'egard de quelques uns d'entre nous,
et a mon egard en particulier.
Arrives en Transylvanie, ils se sont poses en grands hommes, assez
grands pour n'avoir plus rien a faire pour leur pays, pour qu'ils n'aient
qu'a ecrire et a rapsoder l'histoire de leur revolution, une de leurs
dames disait 4 eefloAatirata Tag dOeck ,uov 2) ; ils n'ont pas voulu at-
tendre un Plutarc: Mr. Eliade etait la. Ils se sont empares du journal
de Baritz, ils nous ont classe nous autres en partis de toutes les cou-
leurs ; en se reservant pour eux deux le monopole de veritable parti
rouman. Comme temoin en faveur, j'etait jete aux gemonies, j'etais
naturellement le parti russe. Qu'etait-ce que Rosetty 3) ? Traitre, repon-
daient Tell et Eliade. Qu'etait-ce que les Bratiano 4) ? Traitres, repon-
dent ils; Voynesco ? espion ; Ghica, Crezulesco, N. Balcesco ? traitres,
agents russes, espions.
M. Balcesco eut une longue dispute avec ces heros, en Transyl-
vanie. Ils nous accusaient, N. Balcesco et moi, d'être parti russe, j'ai
la lettre de N. Balcesco. Apres la reception de Balcesco, j'ecrivis pour
la premiere fois a Alexandre le Noir 5) une lettre concernant la per-
sonne d'Eliade, je disais a Arapila d'engager Mr. Eliade a ne pas semer
la discorde et le discredit parmi nous et reveiller ainsi d'anciens griefs.
1) Din ramura Comanesti.
2) Revolutia sotului meu.
8) C. A. Rosetti, v. mai sus, p. iii, n. 8.
') Fratii Ion si Dimitrie, v. mai sus, p. in, n. 7.
I) V., mai sus, p. 207, n. I.

www.dacoromanica.ro
122 N. GEORGESCU-TISTU

Ces messieurs arrivaient a .Paris les porte-feuilles remplis d'accu-


ils en avaient pour tous ceux qu'ils ne consideraient pas
sations ;
comme leurs seides, pour ne pas les considerer comme de grands
genies universels et qui ne s'inclinaient pas devant eux comme a
des fetisches.
Quand ils apprirent la mission de Philippesco, ils se dechainerent
contre moi. Cette mission n'etait qu'une intrigue de ma fabrique
pour dejouer leur candidature a la principaute, et faire prevaloir le
principe aristocratique dans la personne de Nicolas Golesco ; qu'a
cet effet je voulais l'avoir a Constantinople. Its firent donc tout pour
faire echouer notre proposition et se firent proclamer, je ne sais oil
ni comment, lieutenance ou comite provisoire.
Apres m'avoir traite en Transylvanie devant les emigres d'agent
russe et d'espion, ils m'envoient de Paris un papier que je garde,
date du mois de Fevrier, une nomination en bonne et due forme en
qualite d'agent du dit comite Eliad, Tell et Golesco, je crois qu'ils
en firent autant a l'egard d'un autre traitre a Londres 1).
Je refusais de leur servir d'agent, to ne comprends pas que j'aurais
pu agir autrement, it n'y a de relations secretes possibles qu'entre
gens qui s'estiment et se considerent. S'ils croyaient en conscience ce
qu'ils disaient lorsqu'ils me traitaient d'infame, c'etait trahir la cause
du pays que de confier le point le plus important a un espion russe ;
s'ils etaient de mauvaise foi en m'accusant et en me calomniant, ils
auraient dil s'abstenir d'avoir des relations avec moi et ne pas s'ex-
poser a etre accuses plus tard par leurs compatriotes, dans ce cas c'etait
une sotise comme dans l'autre, et je ne pouvais pas accepter.
Nous nous reunimes tous les Moldo-Valaques pour lire la procla-
mation de la lieutenance aux emigres ; cette fois-ci nous etions plus
nombreux que la premiere fois. Je doit to dire ici que par suite des
lettres que j'avais ecrites a Paris et par suite des reponses que j'avais
revues, j'attendais Nicolas par chaque paquebot.
Nous sommes au commencement du mois d'Avril ou a la fin de
Mars, la mediation avait reussi, les Turcs commencaient a s'entendre
avec les Russes au sujet de la question des Principautes, it etait con-
venu qu'on punirait :
I. Ceux des Valaques qui avaient pris part a l'Autodafe.
2. Ceux qui se sont opposes, les armes a la main, a l'entree des
troupes turques.
3. Les lieutenants.
On savait que j'attendais Nicolas et l'on m'avertit aussitot par le
drogman de France que je devais prevenir Nicolas Golesco de ne pas
venir, afin de ne pas s'exposer a une incarceration et une enquete.
Je portai ceci aussitot a la connaissance d'Alexandre 2). Quelques

1) N. BAlcescu.
') A. Golescu Arapila.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 123

jours apres C. Alexandresco, l'agent confidentiel d'Eliade qui, malgre


ma qualite d'agent officiel du meme, me decriait, C. Alexandresco
etant alle prevenir Soleiman Pacha de l'arrivee prochaine de la Lieu-
tenance, celui-ci l'engagea de les prevenir afin de les empecher par
tous les moyens, en lui disant qu'ils seraient arretes. Alexandresco
courut a Smyrne pour les prevenir et les attend plus de vingt jours.
De mon cote j'avais pris toutes les mesures pour informer a temps
Nicolas (je n'avais aucune idee, aucune connaissance des projets de
Tell et d'Eliade, on avait eu soin de me les cacher). Ainsi j'avais ecrit
a Alexandre a Paris, j'avais emit a Rosetty 1) le Moldave a Athenes,
afin de s'informer a chaque fois que le paquebot de Marseille arrivait
d'empecher Nicolas de continuer jusqu'a Constantinople. J'avais ecrit
a Romalo 2) et a Milesco 3) a Smyrne.
Pour le coup, c'etait clair et evident, on ne pouvait pas expliquer
la chose autrement si ce n'etait que je ne voulais plus de Nicolas pour
Prince et que je travaillais pour mon compte et pour le compte de
Campineano et la preuve c'est qu'ils avaient entre leurs mains copie
d'un memoire que j'avais donne ici et que j'avais envoye moi-meme
a Alexandre et dans ce memoire, en parlant de l'assemblee de
1837, je citais le nom de Campineano. La preuve etait irrecusable,
on me condamne comme intrigant et on decide le voyage de ces mes-
sieurs, malgre ma lettre a Alexandre, malgre la lettre d'Alexandresco
qui n'avait agi selon eux qu'a mon instigation. Its se mettent donc
en route, ils arrivent dans le port de Constantinople. Tu connais ce
qu'il s'en est suivi et le ridicule de la chose, je passe donc outre. Je
to dirai seulement que je leur ai rendu certains services ici, services
pour lesquels Mr. Eliade m'a ete fort reconnaissant au point qu' en lui
parlant des inconvenients qui en resulteraient si nous nous mettions a
nous discrediter les uns les autres, comme il le faisait a l'egard des Bra-
tiano et de Rosetty, et comme il l'avait fait a mon egard, je lui citais
les sources et lui nommais son beau-fils Zalin [1 et son beau frere Alexan-
dresco, il niait tout et me dit des horreurs de ces deux personnages, je me
rappelle mime cette phrase a lui : <(C' est un malheur que je sois exposé
4 ce qu'on m'attribue une certaine solidarite avec les actes de ces Bens,
de ces vauriens *. Il est le maitre Mr. Eliade de vier ces paroles comme
il m'a nie a moi et a Crezzolesco 4) d'avoir eu connaissance de ma
lettre ou de la lettre d'Alexandresco ; mais la chose n'en est pas moins
vraie. Je me separais de Mr. Eliade au moment de lever l'ancre,
il m'assurait de son estime et de sa haute consideration pour moi
et du mepris que meritaient les calomniateurs, N. Balcesco, N.

1) N. Rosetti-Rosnovanu [ ?].
2) Grigore Romalo, mort la 1849 la Constantinopol, v. Ion Ghica, Scrisori, cdtre
V. Alexandri, ed. Socec, 1887, p. 686-687.
3) Probabil gre*it copiat, in loc de Miclescu (Sandu), v., mai sus, p. zzo, n. 7.
3) V., mai sus, p. x x x, n. I.

www.dacoromanica.ro
124 N. GEORGESCU-TISTU

Crezzolesco, dr. Ionescu 1) et tant d'autres. A cette époque Alexandre 2)


m'avait ecrit une lettre dans laquelle je voyais d'une maniere evidente
que la mefiance avait pris le dessus et j'etais decide de rompre avec
lui : car je suis de l'idee qu'on ne peut travailler avec succes que tant
qu'il y a de la confiance. Je montrais la lettre d'Alexandre et a Bal-
cesco et a Balatschano 3), ainsi que la reponse que j'avais projete.
Balcesco m'engagea, tout en me donnant raison, de changer quelques-
unes des expressions afin de continuer mes relations avec Alexandre,
je cedais a ce veto de Balcesco et je continuais, en transmettant a
Arapila copie de toutes les lettres de M. Balcesco. Que fait Mr.
Eliade ?
Aussitot arrive a Paris, it adresse a Mr. N. Spatesco 4) la circulaire
que vous avez tous lu et dont tu n'as pas voulu me transmettre copie,
malgre que je to l'avais prig, je me rappelle qu'elle commence par
le naufrage. Relis-la, si tu l'as sous la main, et vois un peu les ex-
pressions qui sont a mon adresse.
Je ne fis point de contre-circulaire, j'en envoyais copie a Alexandre 5)
et je lui fis l'injonction de ne pas lui communiquer ni mes lettres,
ni les lettres de Balcesco, en lui disant que ce monsieur serait capable
d'interpreter notre action aupres des Turcs et trouver moyens de leur
inspirer de la mefiance a notre egard. Les Turcs sont les hommes
les plus ombrageux et cela tout naturellement, ils ont ete si souvent
trompes. Le courrier du 22 Aoilt apporte chez un ami etranger une
lettre de Paris dans laquelle it y a cette phrase : «...il y a une tres
forte accusation a l'Ambassade Ottomane contre Mr. Ghica. Mr.
Eliade l'accuse de vouloir trahir les interets de la Porte et de chercher
a incorporer les Principautes a la Hongrie >>.
Quelques jours auparavant j'avais eu entre les mains une circulaire
signee Eliade, qui etait adressee aux emigres collectivement, dans
laquelle j'ai lu cette phrase que je copie textuellement :
Paris, 20 lulie
«...Acum in urma se mai facu o hartie in Constantinopole mai
aleoleo. Cine a auclit de clang a ramas in uimire de atata imprudenta.
Unguri se plangt si prepun ca a fost o cursa pentru dansii al [sic]
compromite in Turcia. Ungurilor, caror li s'a propus s'o primesca,
au refusat, slicand el e nebuna. De vi se va propune o asemenea hartie
feritiva [sic], nu e curat lucru. Singuri scriti sa se tie autonomia Porti [sic]
si suzerenitatea [sic]. OH ce act care ne degrada in starea sclavilor
ce schimba stapanii ; sail de buns voe, sat dati de zestre, sau in schimb,

1) Ioan Ionescu dela Brad, agronomul ?


2) Golescu Arapila.
5) V., mai sus, p. 209, n. 6.
4) Poate acelasi Ipatescu, scris gresit de copist v., mai sus, p. 11o, nota 3.
5) Golescu ArApila.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 125

sau vdnduti . . . Pricepeti, fratilor, o astfel de hartie cuteclara uniI sa


faca, este curat lucru asta ? ... Astea tote, o repet, nu se pot misca
decat di parghii necurate, inemice... )).
Toute la circulaire est dans le meme ton. Independement de cette
circulaire, j'ai vu et j'ai tenu entre les mains plusieurs lettres parti-
culieres, dans lesquelles Mr. Eliad s'exprime plus categoriquement
et d'une maniere plus inconvenante. De bonne ou de mauvaise foi,
it a voulu me nuire dans l'esprit du gouvernement turc et meme en
admettant qu'il n'ait pas remis une denonciation officielle a l'ambas-
sade, la lettre dont je viens de citer quelques unes des phrases etait
publique et connue parmi 20 OU 25 personnes destinees. a la lire ;
n'importe dans quelque nation qu'on les prenne et quelque soit la
moralite publique, on trouvera toujours un ou deux en relation avec
une police quelconque, it etait impossible que Mr. Eliade adresse une
pareille circulaire sans penser prealablement que les Turcs en seront
instruits, dans le cas contraire je suis fache pour sa capacite politique.
Connue la coincidence de la lettre dont je t'ai parle, adressee a
un de mes amis par son chef ou par quelque secretaire du chef avec
la circulaire en question, je me suis cru fonde en parlant non pas
publiquement, non par une contre-circulaire, vous n'en trouverez pas,
mais dans une lettre, dans laquelle, autant que je me rappelle, je disais
a Alexandre 1) : (( ma prevision s'est accomplie, Mr. Eliad m'a accuse
de trahir les interets de la Porte, to m'avoueras, Alexandre, que cela
depasse les bornes de la surveillance ». Car Alexandre dans une de
ses lettres de ce temps m'ecrivait qu'en qualite d'homme a moyens
tout valaque devait me surveiller. Par devant les tribunaux j'aurais
de quoi accuser Mr. Eliade et de quoi soutenir mon assertion, mais
par devant l'emigration je ne l'ai pas fait, je ne devais pas le faire,
ma lettre a Alexandre etait amicale et confidentielle, comme celle-ci,
et non point publique, comme les circulaires de Mr. Eliade. Mr. Ale-
xandre a manqué a l'amitie, a la confiance. La lettre que Mr. Eliade
m'a fait l'honneur de m'adresser est de nature a eclairer les plus en-
tetes, je to lirai plusieurs choses interessantes, mais je ne puis t'en
donner copie.
De deux choses l'une : ou je suis un brave et honnete homme ou
bien une canaille, comme le dit Mr. Eliade.
Dans le premier cas, it est impossible de travailler avec des hommes
sur lesquels l'opinion de Mr. Eliade a prevalu, je me respecte trop
pour continuer des relations avec les hommes dont j'ai perdu la con-
fiance, ils doivent etre ou sots ou de mauvaise foi, dans l'un et l'autre
cas, it n'y a rien a faire avec eux.
Dans l'autre alternative, personne ne doit continuer de travailler
avec moi et si ce sont des honnetes gens qui aiment leur pays, Hs doi-
1) Golescu Arapili.

www.dacoromanica.ro
126 N. GEORGESCU-TISTU

vent m'eviter et me fuire ; je serais meprisable d'aller chercher des


hommes qui ne peuvent que me mepriser, si je vais chercher leur con-
fiance et leur imposer ma cooperation.
Tout est impossible entre ces messieurs et moi ; et pour que je ne
sois pas considers par eux comme un obstacle, je pense quitter Con-
stantinople dans quelques jours d'ici pour aller quelque part oa l'on
ne puisse pas supposer que je leur fais des intrigues et que je n'ai
autre chose a faire que de contrecarrer les demarches d'un Mr. Chri-
stophe 1) ou d'autres cretins de son espece. Pour prendre une decision
definitive, j'attends Mr. Balesco 2) pour me concerter avec lui. respere
qu'il sera ici avant quinze jours. Je tiens une lettre de ton neveu Ra-
covitza 8), it est a Belgrade. La lettre et adressee a M-me Golesco,
je vais l'expedier par le bateau de demain.
Une fois pour toutes, ne me pane plus de ces messieurs, pas plus
que de leurs machinations contre moi, je te promets de ne plus t'en
parler de mon cote. respere que Nicolas 4) sera assez gentilhomme
pour me donner la satisfaction qui m'est due, quand nous nous ren-
contrerons.
Si tu veux me continuer ton estime et ton amitie, tu me parleras
d'autre chose dans tes lettres, de mon cote je ne changerai a ton egard
dans aucun cas.
Ici nous avons quatre vapeurs de guerre anglais, un bateau francais
et deux flottes tout pres de Dardanelles. Le bateau russe arrive samedi
a apporte la nouvelle que 1'Empereur Nicolas est tres conciliant.
L'aide de camp de Fuad Effendi 5) a ete envoys ici avec des de-
peches de St. Petersbourg. Le grand Vizir 6) est alle aussitOt chez
le Sultan 7) lui donner la bonne nouvelle.
Ainsi pas de guerre, pas d'avenir pour nous.
Ton ami devoue,
Ion Ghica 8)
P. S. Si tu continues a croire que je suis capable de calomnie, j'es-
pere que tu te respecteras assez pour cesser toute relation avec un tel
homme. Quant a moi, mon egoisme et mon ambition, ainsi que ma
fierte, mon amour propre, mon interet me commandent imperieu-
sement a n'etre en relation qu'avec des personnes qui m'estiment.
2) CapitanuI Christofi, de care vorbeste Ghica in Scrisori cdtre V. Alecsandri,
ed. Socec, 1889, op. cit., p. 697 1?].
1) Trebue si fie N. Balcescu.
5) N. Racovica (182o-1869)?
4) Golescu.
6) V., mai sus, p. 114, n. 4.
') Resid Mustafa Mehmed Pass (18o2-1858), prieten cu Ion Ghica. E cel care
1 -a numit guvernator in insula Samos.
7) Abdul-Medgid, a domnit intre 1839-1861.
41) Iscalitura e originalA.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 127

J'ai envoye la lettre a tes freres sans la lire, it ne me convient pas


d'en connaitre le contenu, et, pour qu'ils ne m'imputent une machi-
nation, je l'ai chargee en l'envoyant par Ia poste, oil ils iront la chercher.

III
incurajat de Urquhart, Ion Ghica scrie lui Kossuth cdt de necesard
e intelegerea dintre nationalitdtile din Ungaria pentru triumful libertdtii.
lnsemndtatea fi respectul principiului national. Regretul cd N. Bdlcescu,
trimis de Ghica, n'a isbutit in misiunea lui din Ardeal.
LETTRE A Mr. COSSOUTH 1)
185o
La premiere fois que je vous ai ecrit, vous etiez grand et fort ; la
Hongrie luttait avec avantage contre deux Empires, mais elle etait
affligee d'une guerre civile a l'interieur. J'ai cru que, pour avoir raison
de l'ennemi commun, it fallait chercher a amener l'union entre les
differentes nationalites de la Hongrie, et je me suis offert comme
intermediaire entre les Magdjares et mes freres de race, les Roumans
de la Transylvanie. J'ai mis a cet effet mes amis a votre disposition ;
malheureusement Mr. Balcesco n'a reussi qu'a demi ou pour le moins
trop tard, et l'Europe a eu a regretter une grande catastrophe et peut-
etre a se reprocher des fautes qu'elle reparera un jour a grandes peines.
Aujourd'hui, je m'adresse a l'exile de Kutaja 2), mais aussi a l'homme
qui jouera dans l'avenir un role plus grand encore qu'en 1849 et dont
le nom sera synonyme du succes, comme aujourd'hui it signifie grande
infortune. Vous avez entre les mains le levier avec lequel vous pourrez
regenerer la politique, et bientOt vos mains seront libres, n'oubliez
pas alors qu'il n'y a que deux principes avec lesquels on peut agir
sur la masse des Roumains, la religion et la nationalite. Le premier
nous conduit droit dans les bras de la Russie, car cette loi de la nature,
l'attraction d'une masse vers une plus grande se retrouve en politique
comme en physique. Il serait fort possible que le principe des na-
tionalites, exagere comme it l'a ete aujourd'hui et comme it menace
de le devenir, depasse le but que nous nous proposons, mais it est
encore le seul qui puisse nous sauver, vous et l'Europe entiere. Apres
la victoire viendrait la reaction et alors il serait facile de lui faire perdre
ce caractere dangereux et nuisible.
Les hommes bien pensants et patriotes sauront alors faire coin-
prendre aux masses le danger de Ia division et du morcelement, et les
avantages, la securite qu'offrirait un faisceau reuni par un ciment
1) Ludovic Kossuth, seful revolutiei ungare din 1848.
11) Oras in Asia-Mica, la 115 km. departe de Brussa.

www.dacoromanica.ro
x28 N. GEORGESCU-TISTU

qui le tiendrait a jamais compact et fort. Si votre Excellence me fait


l'honneur de me permettre de lui ecrire de temps a autre, je prendrai
la liberte de lui transmettre les idees en ce qui regarde le different
magdjaro-roumain. Je n'ai point la pretention de diriger l'esprit
d'un grand homme, mais je vous demande la permission de transporter
aussi une pierre a ce grand edifice politique eleve a la civilisation,
dont vous serez l'architecte.
Je dois beaucoup d'obligation a Mr. Urquhart 1) qui m'a encourage
et qui m'a enhardi a le faire.

IV
Sfaturi lui Alexandrescu : sd nu se increadd in promisiunile austriace
# sd fie mai activ in politicd. Revolutia dela 1848, de,ci nereufitd, a
pus la ordinea zilei problema unirii Romdnilor # alte chestiuni importante.
Ce politicd trebue sd facd un bun u Valah*.

LETTRE A ALEXANDRESCO 2)
Boyadgikeny 3), le 20 Juillet 185o
Mon cher Alexandresco,
Avec de la perseverence on vient a bout de tout, labor im probus
omnia vincit, vous le save; c'est ma devise. Jc suis decide a vous
obseder par mes lettres jusqu'a ce que vous soyez oblige de m'ecrire.
Cette fois je profite du depart de mon ami Narti [ ?I, je le recommande
a votre confiance et a votre amitie, it la merite a tout egard. Mon ami
compte passer quelque temps a Bucharest, vous l'aiderez de vos con-
seils. Surtout tachez de vous persuader a vous-meme que vous n'etes
pas mort et enterre, comme vous le croyez, sans cela vous risquez
d'avoir un jour a vous reprocher de nouveau les memes torts que
l'avant derniere annee. Soyez prudent, circonspect, taciturne, tant que
vous voudrez, mais agissez un peu dans un certain sens, ne vous
effacez pas tout a fait, vous commettez une grande faute politique.
Puisque le mot politique a ete lathe, causons en un peu a nous deux,
comme si nous etions en face d'une dinde retie de la basse-cour du
feu docteur Theodose.
La Revolution de 1848 n'a pas eu les resultats auquels se seraient
attendus, ceux surtout qui croient que les alouettes tombent du ciel
toutes frites de maniere a n'avoir que la peine de les avaler. Pour
1) Primul secretar al ambasadei britanice din Constantinopol.
2) Poetul Grigore Alexandrescu.
8) Localitate in apropiere de Constantinopol.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 129

mon compte, je vous avoue que je ne me suis pas fait d'illusions et


que je ne me suis pas attendu a d'autres resultats. J'avais toujours
pense, malgre la juste appreciation de nos hommes et malgre les fautes
dont je les croyais capables, j'avais toujours ete de l'idee qu'un mou-
vement ne pourrait manquer d'avoir certaines consequences avanta-
geuses, et sous le rapport politique et sous le rapport social et en
effet je crois que politiquement elle a porte un tres grand coup a
l'influence Russe, si nous savons en profiter ; je dirai meme qu'elle
lui a porte un coup decisif, mortel. Aujourd'hui, parmi les Boyards
jadis les plus russes it y en a qui ont les yeux tournes plutOt du cote
de la Turquie et de l'influence occidentale. Je sais que chez eux ce
n'est ni patriotisme ni amour du bien, mais c'est beaucoup qu'on
sache que la Russie n'est pas la plus forte et que les places et les hon-
neurs viendront d'un autre cote. Its feront les interets de la Turquie
et par consequent de leur pays, comme ils faisaient autrefois les in-
terets de la Russie.
En outre, la question des Principautes a ete un moment agitee ;
les idees de nationalite roumane, d'union des deux Principautes, qui
n'avaient jamais franchi les limites de quelques cerveaux brilles,
comme on nous appelait nous autres, pauvres reveurs, sont au-
jourd'hui a l'ordre du jour et sont devenues tres familieres aux hommes
politiques de tous les pays. Socialement, les resultats seront autrement
grands. On sait positivement, le Prince et les Boyards eux-memes le
comprennent, qu'une fois les Principautes debarrassees de l'occupa-
tion etrangere, ce qui ne peut tarder, on ne peut pas gouverner et
maintenir la tranqullite avec les institutions actuelles. A moires que
ces gens ne soient fous et ennemis d'eux memes, it faudra qu'ils son-
gent aussit8t a y apporter les changements necessaires. Alors, comme
it y a une lutte d'influence de popularisation entre les deux puissances
interessees, elles rivaliseront de concession et de liberalisme, je ne
serai pas etonne que le plus habile n'aille jusqu' a flatter les plus grandes
esperances nationales des Roumans. L'Autriche, elle meme entrera
en lice, car si une fois l'idee d'une nationalite Roumane compacte
sera generale et formulee, la concurrance s'etablira definitivement
entre l'Autriche et la Turquie a qui attirera et absorbera les Roumans
de l'autre.
Je vous vois rire et me taxer d'optimisme politique ; mais vous
aller voir que je ne vois pas tout couleur de rose: Les resultats ci-
dessus mentionnes, nous ne les obtiendrons qu'avec beaucoup de
savoir faire et seulement si nous autres hommes revolutionnaires,
comme on nous appelle, savons profiter des circonstances et si nous
tenons une conduite convenable, si nous savons conserver la position
que nous avons aujourd'hui et nous ne gachons pas nous-memes
l'avenir du pays par quelque'imprudence. Or c'est la tout le danger,
comme vous allez le comprendre, et c'est la peut -titre le parti qui
sauvera la partie compromise de la Russie, c'est le parti qui s'intitule
9 A. R. Studii fi Cercetdri, XXV.

www.dacoromanica.ro
130 N. GEORGESCU-TISTU

national et patriote par excellence, c'est le parti qui calomnie et qui


jette l'anatheme sur les autres et qui accuse tout ce qui n'est pas de
ses amis d'etre vendus a la Russie, comme si on ne savait pas corn-
bien it recevait par trahison ; c'est le parti sur lequel compte la Russie
pour sauver sa partie. Il ne faut pas le nier, ce parti tare dans l'opinion
des honnetes gens et des hommes intelligents, a l'interieur comme
a l'exterieur, ce parti dont les neuf dixiemes de l'emigration se sont
detachees 1), i1 ne faut pas se le dissimuler, est le plus populaire et
le plus influent dans le pays, parce qu'il flatte constamment les mau-
vaises passions des masses, qui ne cesse d'ecrire des circulaires et
des proclamations, de tenir les esprits dans une irritation continuelle,
rien que dans le but de ne pas etre oublies et qu'on ne dise qu'ils sont
les plus influents dans le pays, car, croyez-moi, dans ces gens it n'y
a ni sentiment eleve, ni patriotisme, it n'y a que la personnalite.
Or je crois que la Russie, ou directement ou bien par l'entremise
de l'Autriche, se servira d'eux pour exciter des troubles dans le but
d'avoir un pretexte de retourner des qu'ils sont sortis: L'occupation
est pour la Russie le seul moyen de conserver une influence, une
influence materielle par la peur et de maintenir les anciennes institutions
dans le pays, sans quoi elle sera obligee de subir les consequences
dont je vous ai parle.
Or voici quelle est la conduite que je crois qu'un bon Valaque doit
tenir :
i. S'en tenir a Ia Turquie et agir dans le sens de ('impulsion donnee
par le commissaire de la Porte. Il y a des personnes qui de bonne foi
pourraient etre entrainees dans la politique autrichienne. Il y aurait
meme 1 a-dessus un piege qu'il faut tacher d'eviter, c'est l'espoir
d'être reunis a nos freres de race de la Transylvanie et du Banat,
immense avantage, rnais qui malheureusement se trouve accompagne
de l'inconvenient de la race allemande qui nous etoufferait ou ne
manquerait de nous jeter bientot quelques millions de ces colonies
a l'instar des saxons de Ia Transylvanie, qui arreteraient notre deve-
loppement national et nous jeteraient avant le temps dans toutes les
questions sociales qui agitent l'Europe Occidentale. Avec la Turquie
nous n'avons rien a craindre de tout cela, elle n'a pas de colons
a nous envoyer, pas de langue, pas de civilisation a nous imposer ;
nous serions livres a notre genie national. Il serait fort possible qu'il
germe dans l'esprit de quelque Turc l'idee d'absorber les Princi-
pautes entierement et de les assimiller sous le rapport du droit de la
Porte aux autres provinces de 1'Empire. Mais ce ne serait la qu'un
exces de patriotisme musulman, qui ne devrait nous inquieter en
rien, car ce n'est plus possible, et les hommes intelligents compren-
dront facilement que c'est compremettre l'influence qu'il veut etablir
et affaiblir plutot que raffermir.
1) In text, verbul e la singular.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 131

Quant au gouvernement du Prince Stirbey, tout en laissant de cote


son caractere moral et ses aspirations materielles, je dis qu'il ne faut
pas chercher ni a le deconsiderer, ni a l'affaiblir ; it faut l'avertir a
temps, si possible, le ramener dans la bonne voie, mais non le ren-
verser ; avec les institutions actuelles et les Boyards que nous avons,
nous n'aurions rien a gagner avec un changement de Prince. Le Prince
ne manque ni d'esprit, ni de calcul ; it comprendra que le seul moyen
de continuer a regner meme au dela des sept ans prescrits par le senet
de Balta-Liman 1), c'est une bonne conduite. S'il donne des argu-
ments aux ambitieux qui croient avoir des chances d'arriver a la Prin-
cipaute, it s'en trouvera ici toujours des hommes tres interesses a
un changement, quand cela ne serait que parcequ'il leur passe cent
vingt mine ducats entre les mains. Capoukehaya 2) est le premier
interesse, comme it doit le savoir.
En resume, tranquillite absolue jusqu'a l'epoque oil nous pourrons
bien voir les consequences definitives de 1848 3).

Ion Ghica va trimite lui Gr. Alexandrescu ,Si V. Alecsandri cloud


poezii ale lui Giuseppe Regaldi, ca sd le traducd in romdnefte. Poetul
italian a vizitat Turcia fi a descris fi pe Romdnii emigranti.
Semne de indreptare a situatiei Principatelor romdne.

LETTRE A AHMED EFENDI 4)

Constantinople, le 4 Janvier 1851

Excellence,

Depuis quelques jours je me sens dispos et content. Je ne sais pour-


quoi, it me semble que l'horizon politique s'eclaircit et je sens l'espoir

1) Conventiunea dela 1849 intre Turci §i Ru§i. Se stipula, intre altele, numire
Domnilor romani pe 7 ani.
2) Agentul Domnului la Constantinopol.
3) Raspunsul la aceasta scrisoare a fost publicat de d-1 E. Lovinescu, Scrisorile
lui Grigore Alexandrescu cdtre Ion Ghica, in Convorbiri literare, an. XLV (1952),
p. 757-760.
4) Wefik Pa§a (1818-1891), comisar turcesc in Principate in 1850, dupi Fuad-
Efendi. Prieten cu Ion Ghica. La Academia RomanA, se afli un catalog al biblio-
tecii lui Wefik, in care se gaseau §i carti romfine§ti, v. N. Georgescu-Tistu, Biblio-
grafia literard romdnd, (Academia Romani, Studii gi cercetiri, XVIII), 1932,
p. 170 -171.

9*

www.dacoromanica.ro
732 N. GEORGESCU-TISTU

renaitre en moi. J'ai de bons pressentiments pour l'avenir de mon


pays.
D'ailleurs, je vous dirai que ma bonne humeur a ses raisons : d'abord
on m'a assure que le memoire de Mr. Urquhart 1) sur les Principautes
est A la traduction pour etre presente au Sultan, et je sais d'autre
part que les ministres veulent donner a cette question toute l'impor-
tance qu'elle merite et puis j'ai la confiance en la purete de sentiments,
l'intelligence et le savoir-faire de votre Excellence.
J'ai passé aujourd'hui une charmante matinee : Regaldi 2) m'a lu
une bonne partie de son voyage en Orient. C'est un ouvrage qui a
vraiment de la valeur. Observateur attentif, juge impartial et tres
souvent profond, style charmant, Regaldi a fait un des volumes les
plus utiles et les plus agreables A la fois. Il a déjà decrit Brousse, Ku-.
tahia et Constantinople ; en faisant mention de mes compatriotes de
Brousse, it pane de la question des P-tes. Dans tout ce qu'il dit sur
la Turquie, it est doming par une idee religieuse, cette idee vous la
trouverez plus ou moins developpee dans les deux poesies ci-jointes.
C'est selon lui l'idee qui doit avoir presidee ik l' edification du temple
de S-e Sophie, pur deisme, a la sagesse. Je me propose de les envoyer
A nos deux Alexandresco et Alexandri, pour les traduire en valaque.
Regaldi est enchante de la connaissance de Ziver Efendi 3), avec lequel
it a passé plusieurs jours et Eyre assaut de verve et d'imagination.
En prenant conge l'un de l'autre, ils se sont dit que les pokes etaient
l'expression de leurs siecles et que lorsqu'un poke de l'Orient faisait
amine de pensee avec une poke de l'Occident, c'etaient les deux
genies de la civilisation qui s'alliaient pour le grand bonheur du genre
humain.
Regaldi, en parlant des ecoles en Turquie, a ecrit une page char-
mante sur le depart des enfants pour l'ecole : pour l'enfant de l'Occi-
dent, un jour de pleur et de chagrin, tandis que pour l'enfant de l'O-
rient c'est un jour de fete et de rejouissance. Il paraitrait que l'en-
seignement mutuel, dont ce siècle se glorifie en Occident, est fort
ancien.
Demain, nous allons sur les auspices de Neched Bey [?] visiter quel-
ques uns des grands Mescheds 4) de Constantinople. Le voyage de Regaldi
paraitra d'abord dans la Croce di Savoia.
Mr. Urquhart 5) a remis A la Porte le memoire ci-joint sur le canal
de Kustendje 6). Soleiman Pasa 7) a pris la chose fort au serieux et
veut s'en occuper. Je vais vous transcrire ici quelques passages.

7) V., mai sus, p. 128, n. z.


3) Giuseppe Regaldi (7809- 7883), poet italian.
3) Poet turc (1793-1862).
') Morminte.
6) V., mai sus, n. z.
3) Portul Constants.
7) V., mai sus, p. zo8, n. z.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 133

VI
Laude pentru Grigore Ghica Vodd al Moldovei, criticd inset a condu-
cerii din Tara-Romdneascd, unde tot ce se face bun se datorefte numai
Comisarului turc. Proiecte de organizare a tdrii.
Ion Ghica pldnuefte sd facd agriculturd in Dobrogea fi sd intretie
acolo o goald de agriculturd. Noutdti politice.

LETTRE A AHMED EFENDI


/85./-
J'ai recu votre charmante lettre et vous remercie milk fois pour
l'interet que vous me temoignez. Quoique peu merite, j' en suis tout
fier, si fier que je ne puis m'empecher de prendre un ton tout doctoral
et sentencieux en commencant comme tous les Brands publicistes
pour le moins depuis le deluge.
Depuis vingt ans la conduite des Princes, des Bds 1) et du Ct 2)
de Russie faisait que le pays avait jete ses esperances completement en
dehors de la sphere d'action de ce polype dont les mandibules
etaient mises en mouvement par des instructions emanees de St Pbg. 3).
Tout ce qu'il y avait encore de bon et d'intelligent dans le pays portait
ses regards du cote de C-ple 4), malgre que les P-ptes 5) etaient de-
venues quelque chose d'indefinissable, d'oublie pour la Porte, que
notre generation ne connaissait que par tradition, et par quelques
firmans tout A fait contraires aux droits du pays et aux interets de
l'Empire. Mais it n'y a rien de tel que l'instinct de conservation d'un
peuple pour deviner le cote d'oa peut lui venir le salut.
Les dernieres annees, le mal etait si grand et la mesure si pleine
que l'explosion n'attendait qu'une occasion. Apres le mouvement de
Vienne en 1848, personne ne mettait en doute un soulevement des
paysans. Les partis, de toutes les nuances, ne se posaient plus que
le probleme comment ils s'en empareraient chacun pour son compte.
Le Prince y voyait le moyen de se faire un titre a la reconnaissance
de la Porte en s'en rendant maitre, it n'aurait pas manqué de repre-
senter toute action comme hostile a l'Empire ; it voyait au bout d'un
soulevement etouffe par lui le moyen de se perpetuer au pouvoir
par l'heredite.
Les Boyards a leur tour y voyaient un changement de personnel
gouvernamental et quelques uns I'espoir d'arriver A la place supreme.
La Russie elle-meme y trouvait son interet, car elk pouvait ainsi
1) boyards.
2) consulat.
2) Saint Petersbourg.
4) Constantinople.
5) Principautts.

www.dacoromanica.ro
134 N. GEORGESCU-TISTU

motiver une occupation qui lui donnat le moyen d'agir, soit sur l'Au-
triche, comme elle l'a fait en Hongrie, soit sur la Turquie, comme elle
espere encore le faire. Les Valaques qui mettaient le salut du pays
dans une solidarite avec le reste de l'Empire, esperaient eux aussi
pouvoir dominer le mouvement et lui donner la direction qui leur
convenait. De sorte que gouvernement, particuliers et influence etran-
gere, tous ont pousse au mouvement et, loin de chercher a l'arreter,
s'en sont tous rendus coupables. On peut le dire : tout le monde etait
dans la conspiration.
Le P-ce 1) et les Boyards auraient perdu a ce jeu et la Russie aurait
ete matee incontestablement du premier coup, si la Turquie avait
voulu profiter de la circonstance et si elle avait pu alors avoir de la
confiance dans les hommes et les choses ; en Europe les faits ulterieurs
ont donne en quelque sorte raison a cette defiance. Jusqu'ici l'avan-
tage est reste en apparence a la Russie et aux Boyards, mais je sou-
tiens et la suite le prouvera que l'avantage reel sera au pays et a la
Porte, a moins de fautes impardonnables. Malheureusement, je ne
suis pas sans inquietude de ce cote, nous en avons ete souvent vic-
times des negligences de la Porte.
Il y a vingt sept mois, on a purge le pays des hommes qui avaient
vise un peu plus haut que les Boyards et le P-ce 2). On a mis de cote
ceux des Valaques qui s'etaient permis d'aspirer a changer la situa-
tion politique et a faire rentrer le pays dans l'etat normal et legal.
Les affaires ont ete remises entre les mains de la faction russe.
Je passe par dessus les deux dernieres annees pour arriver a ce qu'il
en est aujourd'hui et a ce qui peut en etre dans l'avenir.
En Moldavie, un Prince 3) intelligent, integre, d'un passe irrepro-
chable, chevaleresque meme, suppleant facilement a un manque
d'energie par un grand desir de faire le bien. Malgre sa phanarioto-
manie qui lui passera, j'en suis certain, on peut hardiment lui confier
le pays sans crainte. La Valachie n'a pas ete aussi bien partagee. Au-
jourd'hui, par un hazard providentiel, on empeche presque tout le
mal qui aurait pu etre fait, et meme je dirai qu'il se fait presque bien.
Sans vous flatter, vous en etes cause. Je puis vous le dire d'autant
plus librement que c'est la l'opinion generale, soit dans le pays, soit
au dehors. Et on ne peut abandonner le pays a lui meme sans de graves
inconvenients. Car la position que la Porte a prise et son attitude tres
digne et l'etat des pays tiennent a l'homme. S'il disparait de la scene,
tout retombe dans l'ancien tourbillon, le prince de Valachie retourne
a ses premieres amours. Mais un jour ou l'autre, soit que vous ne
puissiez plus longtemps vous resigner a cette position fatigante et
desagreable, soit que vous soyez appele a une position plus elevee
1) Prince.
2) Prince.
') Grigore Alexandru Ghica, a domnit intre 1849 1853.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 135

ou a une mission plus importante, soit enfin que la Russie transige


pour se debarrasser de votre presence et que la Porte accepte des
avantages apparents qu'on ne manquera pas de lui faire un jour ou
l'autre, vous serez a Constantinople, a Paris ou a Londres.
Alors, que devient la question des P-tes 1) ? Il faut donc aviser a un
moyen pour que tant d'efforts et tant de sacrifices ne soient perdus ni pour
le pays, ni pour la Porte, que l'un ne soit de nouveau compromis et
que l'autre ne perde une position avantageuse. Il est impossible que
vous n'ayez pense a quelque chose de stable et de fixe, a une consti-
tution. Si la Russie s'y opose, it faut que le pays sache ce que vous
voulez ; d'ailleurs la Russie sera obligee de ceder comme dans la ques-
tion des quarantaines, comme dans toutes les questions, lorsqu'on
veut fortement et dignement. La querelle des Allemands est une
occasion tres favorable pour la Porte d'imposer ses conditions et,
si l'on juge le moment opportun, tout chetifs que nous en ayons l'air,
nous saurons entrainer le pays, et quoi qu'en disent mes compa-
triotes de Paris, je puis leur assurer que ce n'est pas avec des phrases
creuses et mystiques que l'on merle un peuple, on peut tout au plus
l'agiter. Si Dieu le veut, a l'avant-garde des armees ottomanes nous
reprendrons tot ou tard ce que nous avons perdu depuis un siecle.
Vous trouverez ces idees in extenso dans le memoire ci-joint de Mr.
Urquhart 2). Ce memoire a ete remis au ministre, et it compte le
remettre au Sultan lui-meme. Je compte rediger un reglement orga-
nique sur les bases posees dans cet ecrit. Si vous en approuverez
les principes qui y sont indiques, je vous transmettrai les chapitres
au fur et a mesure que je les aurai termines. Toute fois, avant de
commencer ce travail, j'attendrai vos observations.
Le second memoire est de votre serviteur, je l'ai fait a la demande
de S. S. [ ?], qui m'a dit un jour que le gouvernement russe manquait
de delicatesse, que l'occupation russe etait deloyale.
Je viens de recevoir en ce moment vos reproches. Mr. Noguez 3)
m'a remis votre lettre tres tard et je ne l'avait pas encore revue, lorsque
je vous ai envoye le memoire de Mr. Poujade 4). Si je n'ai pas repondu
plus tot, la faute en est au memoire en question, car j'ai du attendre
que l'auteur y ait mis la derniere main. Mr. Urquhart 5) voit actuel-
lement beaucoup le Gr. V. 6) et Aali Pacha 7), it voit plus souvent Mr.
Vogorides 8), mais aussi it sait a quoi s'en tenir sur le compte de ce

1) Principautes.
2) V., mai sus, p. 128, n. x.
3) Ziarist francez in Constantinopol, director la ,journal de Constantinople.
6) Eugene Poujade, consul francez la Bucure§ti dupe 1849. Rude prig alianta
cu familia Ghica.
6) V., mai sus, p. 128, n. 1.
6) Grand Vizir.
7) Om politic turc.
6) Probabil Nicolae Vogoride (1820-1863), caimacamul din 1857.

www.dacoromanica.ro
136 N. GEORGESCU-TI STU

faiseur et surtout dans la question des P-tes 1) it comprend qu'il ne


doit souffler mot devant lui.
Mr. Urquhart a son portefeuille remplis de projets, entre autres
le canal de Custandge 2), l'abolition du port et un entrepot de bles a
Cadikeng 8) un moulin a vapeur a Haskeng 4) eta propos de projet
j'aurai quelqu'argent produit de la vente d'une fork ; je compte
entreprendre une exploitation agricole dans la Dobrogea, a cet effet
j'aurais desire avoir votre avis et savoir si vous croyez que je puisse
sans inconvenients m'adresser au gouvernement pour lui demander
une concession de terrain avec l'engagement de tenir une ecole d'agri-
culture.
Vous savez sans doute comment et pourquoi Czaika 5) est remplace
ici par Mr. Costielsky. Le general La Hitte 6) avait it y a quelque temps
repondu a Mr. Kissileff 7) que le gouvernement francais s'empres-
serait de retirer sa protection a Czaika des que le differend avec l'An-
gleterre serait arrange. Aussi on n'a pas manqué de satisfaire a la
promesse : aujourd'hui it est Mohamed Sadyk Efendi. Cette determi-
nation de sa part fait grand bruit dans le monde diplomatique et ne
manquera pas de devenir l'objet de quelques notes de la part de Mr.
Titoff 8), quoique le droit de la Porte soit incontestable et bien deter-
mine. L'Ambassadeur ne le voit pas, mais ne le contrarie pas dans
ses demarches ; it n'est pas fres content aujourd'hui du ministere
de Ia Porte on dit qu'il s'exprime assez ouvertement.
Les officiers Polonais ont rep 4000 P. 9) chacun et la plupart sont
déjà partis par Malte. Les Hongrois seront aussi retribues ces jours-ci
a raison de mille piastres par tete et s'embarqueront pour Liverpool.
Je vous remcrcie pour la brochure de la P-cesse Aurelie 10). Dans
ce temps de regeneration pour sa nouvelle patrie, je ne suis point
itonne qu'elle veuille aussi organiser quelque chose.
A propos des deux dames qui nous font la guerre, vous vous adressez
a quelqu'un qui a echoue completement dans ses tentatives aupres
de l'une, elle est trop anguleuse pour que nous puissions en approcher.
Quant a M-me Slatineano, je vous previens qu'elle n'affectionne que
ses pratiques, c'est la maison Toi [ 1 de Bucharest. On trouve chez

3) Principautis.
') Constanta [ ?J.
3) Kadikoy.
') Hasktiy.
I) V., mai sus, p. 115, n. 3.
3) Vicontele Jean Ernest Ducos de La Hitte, ministru de externe sub pre§edintia
Jul Ludovic Bonaparte.
7) Comandantul armatelor ruseati de ocupatie din z8zg a Principatelor Romine
qi apoi guvernatorul general al lor.
6) Ambasadorul rus Ia Constantinopol.
6) Piaatri.
3°) Aurelie Soubiran, casitoritA cu Gr. Ghica (1813 - 1862); a scris La Valachie
modern, Paris, 185o.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 137

elle tous les soirs un assortiment de vieilles demoiselles et de jeunes


femmes delaissees. Elle les place au mois oil a l'annee a volonte.
Ce qui a toujours fait mon admiration p. c. d. [ ?] c'est son desin-
teressement, l'amour qu'elle a pour son etat. Elle vous a recu avec
d'autant plus de raison qu'en votre qualite de musulman, elle se sera
attendu a une consommation multiple. Puisque nous en sommes au
chapitre des affections, je vous dirai que le P. 1) et la P-cesse de Schwart-
zenberg 2) ne se boudent plus.
Mr. Poujade 3) a ete recu par le ministre autrichien, it lui a temoigne
un grand interet pour les P-tes 4). Le prince Schwartzenberg se pique
meme d'être au courant des hommes et des choses.
Mr. Poujade aurait ete bien aise d'avoir eu Nischan 8); je crois
que l'idee de ne pas l'avoir eu le met de mauvaise humeur. M-me
la Comtesse Stanza 8) nous a quitte, elle n'a pas ete presentee au
Sultan et en fait de portrait elle a du se contenter d'un daguerreotype,
representant les traits de R. B. [ ?]. On dit que cette noble et elegante
dame epousera tot ou tard le P-ce Soutzo et qu'en attendant que sa
grace puisse pretendre a ce bonheur, elle tachera d'en faire un P-ce
de Moldavie. C'est la du moins ce que certaines personnes croient
en Moldavie.
Nous possedons dans notre capitale la Comtesse Cor 7), nee Oglou,
c'est- a-dire Caramanoglou, elle ne manque pas d'esprit, ni d'embon-
point ; mais cela demande a partager la fortune de Iacoup Pacha.
M. G. 8) me charge de vous remercier pour le bon souvenir que vous
lui conservez et de vous dire qu'elle suivra en tout vos conseils comme
sinceres et salutaires.
VII
Planul de a se face un birou valah la Constantinopol pentru tinerii
care studiazd aid ; Ghica propune pentru conducere pe N. Bdlcescu,
care se bucurd de influentd asupra Ronuinilor de pretutindeni.

LETTRE A AHMED EFFENDI


1851
Sadyk Effendi 9) m'a pane dernierement d'etablir un bureau va-
laque a la Porte, s'occupant des interets et des etudes des jeunes gens
1. Prince.
2) Om politic austriac, prim-ministru dupA revolutia din 2848.
5) V., mai sus, p. 135, n. 4.
') Principautes.
5) Decoratie turceascA.
') Poate copiat gresit, in loc de Sturza (Elena), cAsatoritA cu George Sulu, fiul
lui Mihail 5utu VodA.
7) V., mai sus, p. 115, n. 2.
') Madame Ghika.
') Czaika, v., mai sus, p. 223, n. 3.

www.dacoromanica.ro
138 N. GEORGESCU-TISTU

qui viennent faire leurs etudes a Constantinople. Ce serait la une


tres bonne chose, pourvu que cela ne tombe entre les mains de quelque
Roustem Bey 1). Se lon moi it faudrait confier cette surveillance a un
Turc qui s'occupe d'instruction publique, a un Valaque ayant de
l'influence non seulement sur les Valaques des Principautes, mais
meme sur ceux de la Transylvanie, de la Bukovine et de la Bessarabie,
et comme tel Nicolas Balcesco serait excellent, ou bien le confier a
un etranger, frangais, anglais ou americain, tel que Mr. Kayner par
exemple. J'espere qu'on ne decidera rien a cet egard avant votre
retour a Constantinople, ou on vous destine selon quelques uns la
place de mustechun 2) du ministre des affaires etrangeres, selon d'autres
l'ambassade de Paris.
Sadyk Effendi a ete l'autre jour chez Riza Pacha 3), qui lui a beau-
coup pane de vous. Il a dit que vous ne pourriez etre mustechun
qu'avec un ministre des affaires etrangeres nul et ministre des affaires
etrangeres qu'avec un ministre [sic] insignifiant et que vous ne pouvez
marcher que seul et qu'alors vous avez prouve que vous marchez bien.

VIII
Situatia politico fi financiard a Turciei.
Un cdlduros apel la sprzjinul Frantei pentru poporul roman atdt de
aproape sufleteite de ea fi atdt de util ei.
Constantinople, le 14 Septembre 1852
Mon cher Monsieur Cor 4),
J'ai infiniment regrette de n'avoir pu vous serrer la main et vous
souhaiter le bon voyage, lors de votre depart de Constantinople.
J'avais pense que votre sejour se prolongerait encore de dix fours,
et je n'ai su la derniere determination, que lorsqu'il etait trop tard,
pour aller vous trouver a bord.
J'ai toujours fait des voeux pour une position dans laquelle vous
trouviez une action a vous et digne de vous, afin que vous fassiez
le bien que vous desirez et que l'honneur vous en revienne, comme
vous en aviez ici tout le poids et toute la responsabilite. Personne
n'apprecie mieux que moi la perte qu'a faite l'Ambassade de Constan-
tinople, aussi bien que la Turquie par votre eloignement d'ici, mais

1) Functionar in ministerul de externe turc; secretar al lui Fuad Effendi, v. mai


sus, P. 114, 11. 4.
') Ajutor [?].
2) General si om de stat turc (1809-1859), partizan al Frantei.
2) Primul dragoman al ambasadei franceze in Constantinopol.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 139

je suis persuade aussi qu'on sera amplement dedommage par l'in-


fluence que vous pouvez exercer sur les affaires de l'Orient dans
le nouveau cercle d'action, qui vient de vous etre cree. En attendant,
nous vivons ici au jour le jour. La crise financiere est Bien loin d'avoir
atteint encore son point culminant. Chaque semaine nous amene de
nouvelles complications et de nouvelles difficultes. Les nouveaux
Carnes 1) qu'on vient de frapper ont jets la depreciation sur le papier
du gouvernement. Les negociants refusent de l'accepter en payement
de leurs lettres de change, surtout depuis que la banque refuse de les
accepter pour le change sur Paris et sur Londres. Le firman donne,
it y a deux mois, au sujet des transactions commerciales, qui doivent
se faire toutes en monnaie du pays, est impracticable, parce que les
gouverneurs des provinces, ne sont pas a meme de fournir de la mon-
naie ottomane en quantite suffisante contre la monnaie etrangere
qu'on leur presente. Dej a plusieurs actions commerciales ont ete
arretees dans leur execution a cause de cette difficulte.
On propose, il est vrai, de faire face a cette nouvelle difficulte par
une espece de banque de circulation, ayant son centre d'operations
a Constantinople, avec des succursales dans les principales provinces.
Elle emettrait du papier payable a vue au porteur en metal contre
la monnaie etrangere qui serait envoyee a l'hotel de la monnaie pour
etre frappee au touva 2) du Sultan. Ce serait la la valeur garantissant
le papier emis par la nouvelle banque. Mais les hommes qui se pre-
sentent n'offrent pas assez de garantie au gouvernement. La crise
financiere se fait tres fortement sentir dans l'armee, qu'on est force
de reduire tous les jours d'avantage, parce qu'elle influe tres consi-
derablement sur les revenus du tresor, qui 2) par suite de la gene
qu'eprouvent toutes les entreprises agricoles et commerciales, et par
suite de l'agiotage qui a pris dans les derniers jours des proportions
effrayantes. On aura beau dire, on aura beau faire, on devra toujours
en revenir a des capitaux strangers, mais non plus a un emprunt
de cinquante millions de francs, mais a un emprunt d'une valeur
suffisante pour debarrasser la Turquie des Caimes et de la fausse
monnaie. II leur faudra une somme qui leur permette de creer quelques
voies de communication pour augmenter la production du pays, et
supprimer, sinon entierement, du moins en partie, le droit d'expor-
tation.
Mais oh sont les hommes probes et capables de faire face a toutes
ces reformes. Oil sont les hommes qui pourraient manier tous ces
millions sans les gaspiller, et sans aggraver le mal, au lieu de le faire
disparaitre. Le manque d'hommes ou plutot la haine et le plaisir
qui existent entre les quelques hommes capables condamnent la

1) Hartiimonede turce§ti.
2) Efigie.
3) Lipse§te ad ceva, poate: diminue.

www.dacoromanica.ro
140 N. GEORGESCU-TISTU

Turquie a une inaction complete et a se tenir a des penchants pour


le bien, mais on ne peut compter ni sur des ameliorations efficaces,
ni sur la realisation des bonnes mesures de progres et de civilisation.
Cependant, le veritable obstacle n'est ni dans l'esprit retrograde des
Turcs, ni dans le fanatisme, mais bien dans la difficulte de faire marcher
ensemble le petit nombre d'hommes speciaux et capables, dont ils
peuvent disposer. En attendant l'homme de genie qui fasse tout a
lui tout seul, on pourrait y suppleer en faisant marcher ensemble
Rechid Pacha 1), Riza Pacha 2), Aali Pacha, Safeti Pacha, Fuad Effendi
et Ahmed Effendi. Un ministere compose de ces hommes pourrait
fort bien avoir de la duree et une action efficace meme avec Mehemet
Ali 3) pour grand vizir ; mais it faudrait que Rechid et Riza y figurent,
non pas comme conseillers, ni comme ministres sans portefeuilles,
mais bien comme ministres actifs. Il y aurait meme plus d'avantage
que si Rechid ou Riza etaient chefs de cabinets, parce que Mehemed
Ali par sa position approche intimement le sultan et abattrait toute
intrigue du palais, tandis que l'inspiration et l'action gouvernamentale
viendrait d'hommes capables de mener les affaires et d'aviser aux
solutions des questions qui sont vitales pour la Turquie et qui ne
peuvent plus etre ajournees. Aujourd'hui la capacite, l'intelligence et
l'activite de Fuad Effendi sont completement paralysees par son
manque de credit en haut lieu ; tandis que Rechid et Riza et par
leur age et par leur credit personnel aussi bien que par l'opinion dont
ils j ouissent en Europe, en imposent au sultan. L'opinion se trompe
quand elle considere Rechid Pacha comme reformateur et Riza comme
retrograde. Its sont tous les deux hommes de progres. Si l'un a plus
de conception, it est vrai de dire que l'autre a l'execution plus facile
et plus prompte.
Tous les deux accueillent l'alliance avec l'Occident, avec la dif-
ference que les sympathies de Rechid sont pour l'Angleterre, tandis
que toutes celles de Riza sont pour la France. Le secret de l'incom-
patibilite de ces deux hommes est tout entier dans ce que les deux
Puissances pour lesquelles Hs se sentent portes ne se sont jamais elevees
au dessus d'une politique de jalousie et de rivalite l'une pour l'autre ;
politique nuisible pour chacune d'elles en particulier et funeste pour
la Turquie.
Le salut de la Turquie ne peut se trouver que dans une entente
franche et decidee entre la France et l'Angleterre dans les affaires
d'Orient. Vous e'tes arrive, quoiqu'on en dise en France, a avoir un
gouvernement fort unitaire et qui a toutes les chances de dfiree que
l'on puisse desirer. Que vous vous decidiez pour un systeme de paix
ou pour un systeme de guerre, vous pouvez regler les destinees de la

1) V., mai sus, p. i26, n. 6.


2) V., mai sus, p. 138, n. 3.
3) General turc de origine germanl (Karl Detroit, 1827-1878).

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 1[41

Turquie. Par elles vous pouvez avoir une tres grande action sur toutes
les populations qui constituent cet empire et y faire arriver votre
action industrielle, commerciale et civilisatrice avec vos idees d'ordre
et de liberte. En cas de guerre, la Turquie sera pour vous un auxiliaire
tres utile : elle peut vous aider a arranger la carte de l'Europe a votre
convenance. Quoique faible et n'ayant qu'un effectif de cent mile
hommes, elle a des cadres bien organises et par la facilite de recrate-
ment parmi les musulmans, it lui suffirait de tres peu de temps pour
porter son effectif a cinq cent mile hommes. Les arsenaux sont tres
bien fournis de canons et de munitions de guerre.
L'Autriche et la Russie, dans la prevision d'une guerre qui aurait
pu sortir de la proclamation de l'empire en France, ont cherche a
amener la Turquie a elles, tant en la menacant dans les differentes
questions de l'Herzegovine, du Montenegro, des Lieux Saints et des
quarantaines. Quoiqu'il en soit, si vous venez a vous decider a re-
former la carte de l'Europe, soit que vous adoptiez pour base la geo-
graphic physique, la geologie ou Petnographie, je vous prie d'avoir
present a la memoire qu'entre la Marosh, la Theiss, le Danube et
le Dniester, nous sommes huit millions de Valaques, parlant la meme
langue, ayant les memes moeurs, le meme costume et la meme religion,
sans compter deux millions et demi de nos nationaux qui habitent
la Thessalie. C'est un excellent Occident que la Providence a jete
entre les Slaves pour les separer. Quoique les plus utiles a l'existence
de l'Empire Ottoman et a Pequilibre europeen, nous avons toujours
ete abandonnes dans toutes les circonstances et par la Porte et par
les deux Puissances qui s'interessent le plus a la conservation de l'Em-
pire Ottoman. On nous a pousse ainsi dans les bras de la Russie, et
on lui a tree ainsi une apparence de droit, meme, it y a quarante ans,
on lui a cede une partie des Principautes. C'est pour la premiere fois
que le consul de France joue un certain role a Bucharest, ceci it faut
le dire, est un resultat da a l'action personnelle de Poujade, mais non
point a l'action de votre gouvernement, pas plus qu'a la cooperation
de votre mission a Constantinople. L'action qu'il est parvenu a avoir
sur le Prince vous prouve jusqu'a l'evidence la mesure de l'influence
que vous pouviez exercer, si vous veniez a prendre la chose au serieux.
L'Empereur Nicolas comprend toute la portee de l'influence de la
France et ne peut pardonner au Prince Stirbey 1) d'avoir quelque
deference pour le consul de France, pas plus qu'il n'a pardonne a
Alexandre Ghica 2) son amitie personnelle pour Mr. Billecocq 3). Ni
Alexandre Ghica, ni Stirbey n'ont voulu deplaire a la Russie, mais
Pappui du Consul de France leur etait indispensable dans leur action
sur le pays. On a beau faire, nous sommes dans les Principautes plus

9 Barbu *tirbei, Domn in Tara-Romineasca, 1849-1853, 1854-1856.


9 Domn in Tara-Romfineasci, 1834-1842 §i caimacam, 1856-1858.
3) Adolphe, agent al Frantei in Bucure§ti la 1839.

www.dacoromanica.ro
142 N. GEORGESCU-TISTU

Francais qu'autre chose. Cela tient a notre temperament et a notre


education. L'Empereur Nicolas a recommande tres fortement a la
deputation moldave de dire au Prince de ne plus permettre aux
jeunes gens d'aller faire leurs etudes en France ; pour temoigner au
Prince Stirbey son mecontentement, pour avoir laisse croire au public
que le Consul de France exercait une certaine action sur lui, it vient
d'ecrire au Prince de Moldavie une lettre tres flatteuse, relativement
a son administration et a son caractere personnel. Cependant celui-ci
est loin d'avoir menage la Russie et meme de lui etre aussi devoue
que Stirbey. Je me contente de ces quelques considerations generales,
me reservant en temps et lieu de vous transmettre des details qui
aujourd'hui ne pourraient que vous fatiguer inutilement. Si par hasard
vous voyez Mr. Billecocq, faites lui mes complements, dites lui aussi
que, quoique je sache qu'il ait accorde toute son estime et toute sa
confiance a ceux de mes compatriotes qui n'ont trouve rien de mieux
a faire pour leur pays en France que de devenir mes detracteurs et
mes calomniateurs, je ne lui en conserve pas moins un souvenir plein
d'estime et de consideration pour l'interet porte a mon pays, ainsi
que pour tout ce qu'il aurait voulu faire pour lui. Excusez, cher ami,
mon bavardage et veuillez presenter mes hommages respecteux a
Madame Cor.
IX
Tablou ironic al viefii Romdnilor din Constantinopol. Cine it viziteazd
pe Ghica.
Rau fac boierii care mai cred in sprijinul Rusiei.

LETTRE A BALATSCHANO 1)
1852
Mon cher Balatschano,
Je vous souhaite a vous et a votre jeune famille une bonne et heu-
reuse annee. Je vous prie aussi de me rappeler au souvenir de Ma-
dame Sultam, de Madame Vihl 2) Froussim et de Madame Gauthier.
Je ne vous envie pas le bonheur d'être dans cette nuee de compa-
triotes males et femelles, dont vous me parliez dans votre derniere
lettre, c'est un bonheur dont je souffre moi-meme. Ne croyez pas
que nous passons tout a fait inapercus dans la capitale de l'interessant
Empire, pour ne vous nommer que le colonel Pleschoiano 3) (lisez
') Ion Balacianu, v., mai sus, p. 109, n. 6.
1) Scris nesigur.
3) Revolucionarul dela 1848. La Islaz, unde era compania lui, s'a declarat revo-
lutia.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRITTORUL 143

Plebejano). Its ont rendu le nom valaque celebre an tapis vert. Il est
vrai qu'on leur conteste la nationalite et on les proclame Grecs, ce
ne sont la que de petites breches faites par la prestidigitation a la
conscience, et vous savez que le verteux Alex. Golesco les tolere,
s'il ne les approuve, et cela suff it a ces heros. Ce n'est pas que nous
n'ayons pas d'autres compatriotes, vrais Roumains, et vous en acque-
rerez la preuve ; si le lustre du theatre vient a tomber, nous aurons
a deplorer la mort d'une partie tres sensible. Je vois tres peu de monde,
Marin 1) est du tres petit nombre de compatriotes qui prennent encore
la peine de monter le Bosphore pendant deux heures pour venir me trou-
ver dans mon petit reduit. Le Prince Gregoire Stourza 2) vient aussi me
voir quelquefois ; c'est un garcon d'une haute intelligence, quoi-
qu'arrive an monde un siecle trop tard. Quant aux Golesco, tout en
me temoignant beaucoup d'attention et de consideration, ils ne vien-
nent pas me voir de peur de se compromettre dans l'opinion de Da-
ciadi 3), l'aspirant au role de Fzela 4) moldovalaque. En ma qualite
de grand aristocrate, je suis a l'index et ma porte est marquee a la
craie rouge.
Je ne vous ecris rien du pays, les changements operes dans la
physionomie de Mr. Mano 5) vous donneront une legere idee des
ameliorations comises dans notre pays.
Jusqu'a quand nos malheureux Boyards s'aveugleront-ils a con-
siderer la Russie comme leur soutien et leur unique espoir et sont
ils condamnes a ne pas s'apercevoir qu'elle leur forge le couteau qu'elle
mettra bientOt entre les mains de Daciadi et de Boliac 6).

X
Situatia politicd a Principatelor romdne. Schimbdri sociale. E bund
ideea de a se constitui din ele un Ducat, avdnd fnsd ca fef un membru
al familiei Bonaparte.
Desvoltarea tendinfelor nafionale la Romdni.
LETTRE A COR 7)
J'avais hier une envie demesuree de repondre a votre lettre par
ma presence a Paris ; it n'est pas dit que je ne le fasse par le prochain
1) Serghiescu Nationalu.
3) Flu! Domnitorului Mihail Sturza (1821-1001); general turc sub numele
de Mu klis Pasa.
3) Exilat dupA 1848.
4) In loc de PZela, albini?
5) Ion Manu (1803-1874), prefect de politie sub Voda Bibescu, ministru, cai-
macam in 1858.
1) Cezar Bolliac (1813-1880), ziaristul $i omul politic.
7) V., mai sus, p. 138, nota 4.

www.dacoromanica.ro
144 N. GEORGESCU -TISTU

paquebot. Une heure de conversation vaudrait mieux que toutes les


lettres possibles.
Ce qui se passe depuis des mois a Constantinople m'est une preuve
que la solution de la fameuse question d'Orient pourrait bien devenir
une dissolution, dans l'etat actuel des choses, bien entendu, car cet
empire contient en lui meme tous les elements de force et de vitalite,
mais au lieu de les exploiter et de les mettre a profit, en presence de
circonstances graves, les hommes d'etat de cet empire ne s'occupent
que d'intrigues ministerielles ; c'est a qui profitera de l'ambarras et
de la faiblesse du Sultan, non point dans l'intention de servir son
pays, mais dans le but de faire fortune ; vol et gaspillage, voila la
devise de chaque Pacha a tel point qu'on est tente de croire qu'il
manque a la Turquie les dix justes que Dieu demande pour epargner
une ville.
Un engagement serieux entre les grandes Puissances de l'Europe,
ou bien l'action libre de la Russie pourrait avant peu amener la chute
de l'Autriche, aussi bien que de la Turquie, et si on n'est pas prepare,
s'il n'y a pas entre la France et l'Angleterre l'entente necessaire, la
Russie seule profiterait des evenements. Et que deviendrait la securite
de l'Europe et le mouvement de civilisation occidentale en presence
de l'autocratie russe etablie sur le Bosphore et l'Adriatique ?
Tel qu'il est, l'Empire ottoman est encore une necessite, car les
populations qui le composent ne sont pas encore parvenues a un
degre de developpement qui les mette a meme d'heriter de la domi-
nation musulmane. Or si on se decide, comme je le pense, a pro-
longer l'existence de cet Empire et a [ne] l'attaquer par tous les moyens
possibles, l'organisation des Principautes serait le seul moyen de lui
donner de la force et de le garantir contre la Russie.
Entre le Dniester et le Danube it y a pres de cinq millions d'habi-
tants, tous de race latine et doues d'un instinct de conservation egal
au danger qui les menace. Les Principautes reunies pourraient facile-
ment entretenir une armee permanente de 5o mille hommes et porter
ce chiffre au double dans les occasions ; la chaine des Carpathes leur
offrirait mine forteresses imprenables, dots ils pourraient fondre mile
fois sur les derrieres d'une armee russe qui essayerait d'attaquer la
Turquie, comme elle l'a fait dans toutes les guerres.
Les Valaques et les Moldaves ont toujours donne d'excellents sol-
dats ; sous leur propre banniere aussi bien que dans les rangs russes
et autrichiens leur bravoure a ete reconnue de premier ordre.
Les Roumains ont la plus grande confiance dans leur avenir, ils
comprennent tout le danger de leur position et tiennent a faire partie
integrante de l'Empire ottoman 'et a lui servir de boulevard ; mais ils
ne consentirons jamais a etre traites en rayas, quelque bon que snit
le tanzimat que l'on accorderait a tout l'Empire. Malgre la reputation
de turbulents et de revolutionnaires dont ils jouissent, ils sont emi-
nemment conservateurs et sous ce rapport on ne peut leur comparer

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 145

que les Bretons et les Ecossais ; ils tiennent a leur langue, a leur co-
stume, a leurs moeurs et a leurs prejuges, ainsi qu'a leurs droits politi-
ques ; ils ne veulent pas s'en desister.
Les Turcs n'ont pas la moindre idee des tendances et des aspira-
tions de ce peuple, n'ayant jamais considers les Principautes qu'au
point de vue du tribut et de l'avantage qu'il resulte pour les fonction-
naires de la Porte, lorsqu'il y a quelque changement de Prince ou un
commissaire a envoyer a Bucarest ou a Iassy. Its ont commis la faute
de ne jamais invoquer vis-à-vis de la Russie que le droit de souverain,
tel que les Sultans l'avaient dans le dernier siecle, savoir donner des
firmans, nommer et destituer des Princes suivant le bon plaisir de
la Porte, ce qui n'etait qu'un droit d'abus, droit qui pouvait passer
tant que la Turquie etait la plus forte, mais qui ne pouvait plus passer
lorsqu'elle a cesse de l'etre. C'est au contraire le droit des Principautes
qu'ils auraient dU faire revivre, c'est par les capitulations seulement
que la Porte aurait pu aneantir l'action et l'influence de la Russie.
Indolence ou fausse honte musulmane, je ne sais ce qui a empeche
les Turcs de faire un acte politique qui, etant un acte de justice, leur
aurait donne de la force vis-a-vis de la Russie et les aurait releves aux
yeux de l'Europe et de ses propres sujets chretiens.
J'ai envoys a Paris, pour etre public sous le nom de Chainoi, un petit
travail de quelques pages sur l'etat des Principautes 1) ; j'explique
dans cet ecrit comment les Princes phanariotes soutenus par les troupes
turques et le general Kisseleff appuye sur une armee russe de zoo
mille hommes ont detruit et annuls l'ancienne aristocratie du pays,
opere une transformation politique et cree une aristocratie de bureau.
Les Boyards actuels, oeuvre des Phanariotes et des Russes, igno-
rant l'histoire, les tendances et jusqu'a la langue roumane, ont donne
dans l'action greco-russe et se sont faits les instruments de l'in-
fluence greco-russe contre laquelle la nationalite roumaine combat
depuis bientot des siecles, parce que le russisme s'oppose au develop-
pement moral et intellectuel du pays. Si l'ancienne noblesse a ete
aneantie comme corps politique, elle forme aujourd'hui la petite
propriete, elle forme le Tiers-Etat du pays, qui n'est rien aujourd'hui,
mais qui sera tout demain, parce qu'elle conserve toute son influence
morale sur les paysans et qu'elle est pure de moeurs et de cons-
cience.
La Boyarie actuelle se renouvelle par la base et se recrute dans
tout ce qu'il y a de plus corrompu dans le pays, pour la plupart du
temps parmi les propres domestiques. Savoir lire et ecrire, donner
des preuves de bassesse et d'habilete dans les vols, voila tout ce qu'on
demande d'un homme pour le porter aux plus hauts grades de la
hierarchic bureaucratique.

1) Derniere occupation des Principautes danubiennes par la Russie, Paris, J. Du -


maine, 1853, in-8°, 126 p.

so A. R. Studii ti Cercetrtri, XXV.

www.dacoromanica.ro
146 N. GEORGESCU-TISTU

Sans ecoles, elle n'a ni dignite, ni moralite, ni les connaissances


necessaires pour le service de l'etat dans l'exercice de ses fonctions.
La bureaucratie ou Boyarie n'a aucune foi dans les lois, elle n'a en
vue que sa responsabilite personnelle et elle ose tout lorsqu'elle la
croit a couvert ; le droit, la justice, l'honneur et la conscience ne sont
a ses yeux que des idees qui ne sont pas encore de ce monde. Si l'on
a abolit dans certains pays occidentaux l'aristocratie historique, mais
on l'a remplace dignement, on lui a substitue l'aristocratie de merite . . .1)
1. Reunir les deux Principautes en une seule.
2. Retablir les capitulations dans toute leur vigueur.
3. Leur accorder une constitution qui soft en harmonie avec les
besoins du pays et l'etat de developpement des habitants.
4. Charger la petite propriete de surveiller l'execution des lois et
les finances.
5. Organiser des ecoles speciales pour les diverses branches de l'ad-
ministration, pour l'armee et pour les travaux publiques.
6. Empecher les kapoukehayas 2) d'être a Constantinople des instru-
ments d'intrigue et de corruption.
7. Nommer par le concours des Puissances occidentales un &ranger
comme gouverneur du pays pendant dix ans, charge d'organiser le
pays pendant ce temps et le mettre a meme de pouvoir entrer dans
l'exercice entier de tous les droits que lui accordent les capitulations,
savoir l'election des Princes ou mieux, pour couper court aux intrigues
de ces elections, leur accorder un chef hereditaire, un homme donne
par les Puissances et place sous la Suzerainete de la Porte.
C'est la a mon avis le moyen d'assurer la prosperite a ces pays
et a garantir l'empire du cote de la Russie.
Depuis un ou deux ans, quelques uns des grands boyards ont de-
serte le camp russe et ce resultat, it faut l'avouer, est entierement
l'oeuvre de Poujade 3); mais ces boyards n'ayant aucune confiance
dans l'energie et les tendances des Turcs, se sont jete entierement
dans l'idee d'un Duche Moldo-valaque avec un prince allemand
pour chef. Je pense que c'est la une idee erronnee, mais qui a quelques
chances de succes, d'abord parce que la Russie verrait peut-titre
dans l'erection d'un Duche un moyen d'affaiblir la Turquie d'avan-
tage et de frapper en meme temps le principe d'integrite proclame
en 1841, l'Autriche une bonne occasion pour placer un de ses arhiducs
et d'autre part la Turquie ayant montre tant d'indifference et d'a-
pathie en tout ce qui touche l'avenir de ce pays n'apporterait pas
une tres grande opposition a la realisation de ce Duche et, vu ses
embarras financiers, consentirait facilement a se desister de la suze-
rainete moyennant une indemnite a vantageuse. Mais un petit etat

') Aci lipsete o parte din scrisoare.


2) Agen0i Domnilor.
2) V., mai sus, p. 135, 11. 4.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 747

place a cote de la Russie serait une tres grande tentation pour cette
derniere.
L'Autriche n'aurait aucun moyen de garantir son existence, car
nous avons eu preuve evidente de son impuissance dans les efforts
que son gouvernement a faits pour arreter les Russes sur les bords
du Pruth, comme en 1821. Aujourd'hui cette Puissance est entiere-
ment a la discretion de la Russie et elle ne peut que devenir l'instru-
ment de l'ambition des Czars.
Mais si ce Duche avait pour chef un prince de la famille de Bona-
parte, it serait autrement garanti et la Russie n'oserait pas y toucher,
car la France deviendrait solidaire de la Turquie et defendrait ce
Duche par la Turquie et avec la Turquie. Du reste, it y a dans les Prin-
cipautes de la repugnance et de la deconsideration pour les Allemands.
On les considere comme dresseurs de chiens et fabricants de joujoux,
tandis que l'on a du respect, de l'admiration et une affection instinctive
pour tout ce qui est Francais. Depuis un demi-siecle, tout notre espoir
est dans la France. Deja du temps de I'Empereur Napoleon I, nous
avons fait des demarches aupres de son gouvernement. Le schisme
religieux ne serait point un obstacle, d'abord parce que les Rou-
mains ont toujours considers la separation des deux eglises comme
la cause principale qui les a tenu en dehors de la civilisation occiden-
tale et meme a plusieurs reprises ils ont fait des tentatives aupres des
Papes. En Moldavie surtout, it y a beaucoup de paysans qui suivent
le rite de Rome, et en Transylvanie et dans le Banat une grande partie
de la population ont reconnu la suprematie du Pape, tout en ayant
conserve quelques differences de dogme.
L'idee de Roumanisme ou la formation d'un etat rouman, compose
de tous les pays roumans de l'Autriche et de la Turquie, ainsi que
de la Bessarabie, depuis la Theiss et le Dniester jusqu'a la mer Noire
et au Danube, a depuis longtemps, franchi l'enceinte des ecoles.
Elle est surtout repandue en Transylvanie et dans une conflagration
europeenne it ne manquerait de descendre les montagnes et de lutter
avec vigueur.
Le Roumanisme, tel qu'il a ete propage par quelques refugies
devenus les adeptes des Ledru-Rollin 1), des Mazzini 2) et des Kos-
suth 3) avec la bande orientale ou confederation des republiques na-
tionales, est une utopie, d'abord parce que les nationalites de l'Au-
triche sont enchevetrees et superposees, qu'un mouvement revolu-
tionnaire democratique ramenerait les luttes sanglantes entre les
Roumans, les Serbes et les Madjares, telles que nous les avons vues
en 1848 et 49, et avec d'autant plus de force, que depuis cette époque

1) Alexandre Auguste (1807-5874), avocat 9i om politic francez; membru al


guvernului provizoriu din 1848.
2) Giuseppe (1805-1872), revolu/ionarul 9i patriotul italian.
3) V., mai sus, p. 127, n. I.
10*

www.dacoromanica.ro
148 N. GEORGESCU-TISTU

le developpement national a continue avec plus de force qu'avant et


que chaque peuple a mieux etudie ses forces et ses moyens d'action
et puis parce que l'idee de Roumanisme dans l'esprit du peuple est
intimement liee a l'idee de l'Empire ; mais it est possible par l'absorp-
tion des unes dans les autres.
Les Roumans de I'Autriche et de la Turquie ont une tendance
d'absorption les uns pour les autres et se laisseraient volontairement
conquerir par leurs freres de race, ainsi que cela a eu lieu au XVI-eme
siecle sous le Prince Michel de Valachie, qui avait reuni sous sa do-
mination 8 millions de Roumans.
Un Duche Moldo-Valaque deviendrait un noyau, autour duquel
viendraient se grouper successivement plus tard les autres parcelles
de pays de meme sang, s'il pouvait etre garanti contre la Russie.

XI
Prezentare plasticd Fi spirituald a unei plimbdri la Constantinopol.
Faimoasa influents a lui Ion Ghica pe kingd autoritdtile turcefti.
Constantinople, le I() Janvier 1853
Excellence 1),
Voila un bien long intervalle entre ma derniere lettre et celle-ci,
mais c'est que je sais que vous aimez lea lettres substantielles et moi
je vis comme un hermite ou plutot comme un ours, c'est bien rare
si je mets la tete hors de ma taniere.
L'autre jour, le temps etait magnifique, comme it l'a toujours ete
depuis le commencement de l'automne et je me decidais a mettre
le nez a la fenetre, comme le bon Dieu de Beranger 8), je m'acheminais
donc du cote du grand champ ; en approchant de la ville, je rencontrai
Sadyk Ef. 8). Je m'arretai a causer avec lui, j'avais dix okas de guerre
sur les epaules, plus le retour d'un grand vizir.
En avancant plus loin, je trouvais Mr. Alleon 4), qui me parla
de la fin du monde ; la banque de Constantinople venait d'être enrayee
sur la pente rapide qu'elle parcourait avec la rapidite d'un chemin
1) Scrisoarea e adresata, probabil, lui Wefik Pap, arida i se adreseazi si in aka
parte (v., mai sus, p. 131, n. 4) cu acelasi termen. Tonul scrisorii e potrivit apoi cu
prietenia stransa dintre Ghica si Wefik.
2) Expresia e identica:
o Un jour, le bon Dieu s'eveillant
Fut pour nous assez bienveillant;
Il met le nez a la fenetre...,
v. Oeuvres completes de P.-J. de &ranger, Paris, 2847, tome premier, p. 344.
3) V., mai sus, p. 125, n. 3.
1) Jacques, bancher in Constantinopol.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 149

de fer. Plus loin, Mr. Th. Baltagi marchait triomphalement et cote


A cote avec Iovannes Thinghiroglou.
Dans le fond du tableau se mirait dans l'azur bleu de Marmara
un descendant d'Alcibiade ou d'Antinoiis, lancait maladroitement un
superbe etalon, le tout avec accompagnement de leiz Pi. A peine
avais-je fait quelques pas dans ce qu'on apelle la grande rue de Pera,
que le plus beau spectacle se presente a mes yeux : un couple se donnait
tendrement le bras ; le male dans le modeste costume de fonctionnaire
de la Porte servait d'appui a une frele et pale creature couverte .de la
gorge au genoux dans un riche Talma 1) d'hermine, le tout precede
d'un cavas portant peniblement dans ses deux bras quelques chose
de monstrueux, que je pris d'abord pour un ours. Mon cheval eut
la meme idee, car it se cabra, renifla et aspergea abondamment le
groupe et [il] faillit l'aplatir contre la charge d'un malheureux ane
qui vaquait a ses affaires. Au regard d'aigle courrouce qu'on me
jeta, je reconnus le P-ce et la P-cesse Caradja. Ce que j'avais pris
pour un ours n'etait autre que la riche fourrure belle marte-zibeline
destinee a garantir le noble ex-diplomate contre les intemperies de
la saison et a inspirer de la confiance aux fournisseurs qui habitent
entre le Teke et le Taksim, qu'il promet de payer le jour oil it partira
pour l'Amerique comme ambassadeur. La fregate qui doit le trans-
porter est en reparation a l'arsenal. C'est IA la carotte qu'il cultive
A l'heure qu'il est. Puisque je suis aux carottes et aux ambassadeurs,
je vous dirai en passant que celle de Berlin est escomptee sur les places
d'Italie par une autre compagnie grec, J. Schiwas et fils. A ceux qui
font mine de douter de leur future grandeur, ils les font taire moyen-
nant un autographe d'un ex-Grand Vizir. On parle aussi du retour
prochain du P-ce Calimaki, mais vous avouerez que ces gens-la ont
au moins du toupet.
Mais j'en reviens a mon pelerinage a travers Pera : devant le palais
de Sardaigne, une grave conference entre deux personnages ; l'un
etait le chevalier de Civini, quant a l'autre, j'eus toutes les peines
du monde pour debrouiller sous de larges rides le jeune et beau Rustem.
Tantum mutatus ab illo. Le pauvre garcon n'a pas fait l'effet d'un
homme heureux ; sous son air noble et fier on voyait une epaisse
couche de chagrin, on aurait dit de manque d'argent.
En causant avec les passants, j'appris toutes les combinaisons
ministerielles possibles, depuis le vizirat Fethi Ahmed Pacha 2) jusqu'a
celui d'Omer Pacha 3), des arrangements financiers de toute imagi-
nation et de toute habilite.
Je rentrais chez moi emportant dans ma tete un veritable chaos
sans un seul point lumineux et me promettant de ne plus sortir. Mais
1) Manta scurtA.
2) Consilier al Sultanului.
2) General 0806-1870, comandantu] armatei de ocupatie in Principate la
1848-1850.

www.dacoromanica.ro
15o N. GEORGESCU-TISTU

une circonstance me fit revenir sur la meme pratique. rachete un


petit schiflik 1) pres de St. Stefano, it me faut un titre de droit de
possession, me voila oblige de me presenter a la Porte. Le Kiatik Ef-
fendi m'envoie chez le Hardjie Naziri, me voila dans les antichambres
des ministres. Ma presence dans un 2) pareil endroit empeche de
dormir les Aristarki, les Caradje et toute la diplomatie du Phanar.
Je cours depuis huit jour de la Porte chez le ministre, sans avoir encore,
it est vrai, mon papier ; mais cela me pose et me donne six pieds de
taille. Que puffs je faire mieux avec ces gens la que de mener les de-
stinees de la Turquie et de leur apprendre comment ils doivent gou-
verner l'Empire ; aussi les ambassadeurs 3) m'arrachent, c'est a qui
m'aura a diner ; en soiree on est presqu'aussi honore de ma presence
que d'une visite d'Abdel Kader 4) ; it y en a beaucoup qui sollicitent
la faveur de m'etre presentes.
L'autre jour, dans un de ces diners on me presente Mr. J. Ari-
starki ; je reconnus en lui le jeune homme au cheval de Bagdad ; it
m'a pule de Rome, d'Athenes, de Bagdad, du Sultan et de la reine
Victoria, de Mr. Child et de V. E. 6), de la Societe orientale qu'il
va fonder et autres projets de civilisation pour la Turquie, it m'a
parle de ma reputation, etc.... et je m'en suis separe ne lui enviant
ni sa belle figure, ni son habit garni d'astrahan, ni ses allures gra-
cieuses, mais je lui envie son cheval alezan de Bagdad.
On ne manque pas de m'attribuer toutes les mesures qu'on croit
que le ministere actuel veut prendre ; ainsi on parle d'un firman qui
defende aux musulmans et aux agas de se servir dans leurs habille-
ments ou dans leur ameublement d'etoffes et d'objets fabriques a
l'etranger ; un autre firman retirera le Tanzimat 6), cet avorton. On
incorporera, dit-on, le Montenegro, des qu'on aura battu l'insur-
rection.
XII
Ion Ghica trimite pe Dimitrie Bolintineanu in Macedonia ca sd in-
depdrteze pe Aromdni de politica greceascd ; cere pentru aceasta sprijinul
autoritdtilor turcefti.
LETTRE A SADYK EFENDI 7)
Mon cher Sadyk Effendi,
Independamment des Principautes de Moldavie et de Valachie, it
y a encore dans l'Empire plus de deux millions de Roumains qui
1) Movie, bucata de pAmant.
2) In text e grevit copiat: e me preserve un.
3) In text e pus inutil, un see deasupra.
4) Abd-El-Kader, celebrul vef arab (1807 - 1883).
3) Votre Excellence..
) Organizarea, perioada de reforme incepute atunci.
7) V. mai sus, p. 115, n. 3.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL !sr

habitent pour la plupart sous le nom de Coutzo-Vlahs (valaques


boiteux ou demi-valaques). Its parlent le rouman et ont les memes
moeurs et les memes habitudes que ceux des Principautes. Chez cette
population le mouvement intellectuel appartient jusqu'ici aux Grecs,
qui se sont empares des ecoles et de l'eglise. Si l'action grecque n'est
pas encore parvenue a denationaliser les deux millions de Coutzo-
vlahs, elle a du moins reussi a les faire considerer ainsi que les Albanais
par l'Europe politique comme etant de race grecques et a les entrainer
dans leur cercle d'aspirations politiques.
D'apres de bonnes notions que j'ai cueillies sur les tendances de
cette population, je me fais fort d'etablir sur elle une action qui snit
bien plus conforme aux interets de l'Empire.
Je compte y envoyer Mr. Bolintineano 1), un de nos poetes les plus
en renom, homme serieux et tres propre a reveiller la nationalite
de cette population et faire naitre chez elle une tendance politique
autre que celle des Grecs. Je n'ai pas voulu donner corps a mon idee
sans vous en prevenir, afin que vous en informiez le gouvernement
de la Porte, pour que plus tard on ne puisse pas ajouter foi a des in-
terpretations calomnieuses que la malveillance ne manquera pas d'in-
venter. Je vous serai bien oblige si vous vouliez vous employer pour
me faire obtenir une lettre de la Porte au nom de Mr. Bolintineano
pour les autorites de Janina et de Monastir.
Je saisis cette occasion pour vous renouveler l'expression de ma
consideration tres distinguee.

XIII
Scrisoare vioaie fi caldd, in care se evidentiazd partiotismul lui Ion
Ghica. Cere informatii : ce pagube au fdcut RUfli in card?, ca sd folo-
seascd datele in propaganda ce face pentru lard' in strdindtate.
Constantinople, be 2 Mars 1854
Mon cher Monsieur Anghelesco (Manole),
On m'a dit que vous vous rappelez avec quelque consideration de
moi. Mon desir et mon ambition a toujours ete de pouvoir etre de
quelque utilite a notre malheureux pays. Je lui donne tout mon temps
et tous mes faibles moyens ; mon existence entiere lui a ete consacree
des ma plus tendre jeunesse. Je n'ai pas toujours ete seconde comme
mon zele m'en donnait le droit ; it est vrai que par temperament ou
par oubli, j'ai toujours neglige certains petits moyens qui rehaussent
l'homme dans l'opinion comme les talons de botte. Ce n'est pas que
je ne m'incline et ne respecte l'opinion et la popularite, mais je vous
1) Poetul Dimitrie Bolintineanu (1819-1873). A inceput calAtoria in Macedonia
in Iunie 1853. Deci scrisoarea e anterioara acestei date.

www.dacoromanica.ro
152 N. GEORGESCU-TISTU

avoue que quelquefois je ne puis les considerer que comme la colere


de Dieu qu'il faut laisser passer.
Pour moi personnellement, sans vouloir blamer qui que ce soit,
je vous dirai qu'il y a des hommes avec lesquels je ne puis sympathiser.
Il faut savoir que l'exil ne laisse jamais l'homme tel qu'il l'a pris ;
s'il n'exerce pas sur lui d'autres ravages plus considerables, pour le
moMs, it lui aigrit le caractere, de maniere a le rendre hargneux et
acariatre, c'est peut-etre un peu le cas avec moi. Ce n'est cependant
pas la la raison qui m'a empeche de bouger de Constantinople. Mais
c'est que jusqu'ici j'ai vu la question roumane plut8t en Moldavie,
en Valachie, a Londres, a Paris, a Vienne et a Constantinople
que sur le Danube. Vos compatriotes refugies et prescrits se
sont pour la plupart rendus sur la frontiere. Je vous avoue que je
les compare un peu mechamment a ces amateurs qui dans un salon
infligent a la compagnie le supplice de leur chant faux et desagreable
pendant des heures entieres, sans pitie pour les oreilles du pauvre
public qui se trouve encore force, par dessus le march& de les applaudir,
quelques uns par egard pour leur age, d'autres pour leur position et
souvent pour ne pas leur faire de la peine.
Mais venons au but a la raison qui m'a suggere l'idee de vous ex-
poser a une de mes lettres. En attendant qu'on se soit bien pris aux
cheveux et que nous memes nous puissions empoigner notre baton
classique et taper fort sur nos amis les ennemis, comme dit le chan-
sonnier francais, ou sur nos protecteurs les persecuteurs, comme dirait
un habitant des Principautes, it faut des arguments vis-a-vis de cette
Europe decrepite, dont les rides se sont tellement multipliees sur le
coeur, que nous sommes condamnes a her souffrance a souffrance
et faire une assez longue aiguille pour arriver jusqu'a son coeur,
si chez elle, ce muscle peut encore 'etre sensible aux crimes et emue
par des souffrances. Or les arguments sont brodes de faits, et les
faits vous les avez. Si vous croyez que je puisse en faire bon usage,
je desire beaucoup connaitre :
1. Les comptes de la Vestiairie pour l'annee 1853.
2. A combien montent en nature et en argent les fournitures faites
a l'armee russe depuis le mois de juin jusqu'a present.
3. Quelle partie a ete payee en argent et quelle partie en bons.
4. Quels sont les abus qui se commettent.
5. Quel est le mecanisme de ces operations.
6. Quelle est la quantite de betail qui a peri par les transports faits
pour l'armee russe.
7. Quel est le tort que l'occupation russe a fait a la production
agricole de l'annee prochaine.
8. Quel est he tort que l'occupation a fait au commerce europeen
dans les Principautes.
Votre ami devoue,
Ion Ghica

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL IS3

XIV
Un stat roman, format deocamdatd din Valahia, Moldova Fi Ba-
sarabia, la care s'ar adduga mai tdrziu Transilvania, ar forma un pu-
ternic dig impotriva expansiunii ruse fti in Europa fi ar apdra Imperiul
turc.
Puterea de rezistentd fi de asimilare a Romdnilor.
LETTRE A Mr. THOUVENEL 1)
/855
Au moment oi, par suite des evenements actuels les Puissances
vont probablement etre amenees a recommencer l'oeuvre de la paci-
fication, it n'est pas que les cabinets ne fassent tous leurs efforts pour
prevenir autant que possible le retour d'hostilites, dont le contre-coup,
quelque part qu'elles aient lieu, exerce une si facheuse influence sur
le reste de l'Europe.
C'est pourquoi nous chercherons par avance a fixer les idees sur
l'une des questions qui fera a coup sur l'objet des negociations futures.
Au nombre de ces questions et en premiere ligne se place neces-
sairement l'integrite de l'Empire ottoman ; et, par voie de conse-
quence, celle des Principautes moldo-valaques, placees sous sa su-
zerainete.
C'est de ces Principautes, considerees comme premier boulevard de
l'Empire ottoman du cote du Nord, que nous nous occuperons au-
jourd'hui.
En dehors de la solution que doit necessairement amener pour elle
l'issue des evenements actuels, it est un fait dont je ne sache pas que
l'importance ait ete mise en lumiere jusqu'a present par aucun homme
d'etat, je veux parler de la communaute de principes et d'interets
qui au fond unit aux Principautes une province dernierement an-
nex& a l'Empire russe, la Bessarabie.
Pour plus d'intelligence du fait auquel nous venons de faire allusion,
it ne nous parait pas inutile de jeter un coup d'oeil retrospectif sur
l'historique des dernieres annees de ce pays, apres avoir etabli en quel-
ques mots les motifs de sa connexion intime avec les provinces limi-
trophes.
La Bessarabie, ancienne partie de la Dacie Trajane, est bornee a
l'Est par le Dniester ; a l'Ouest par le Pruth qui la separe entierement,
dans le sens de sa longueur, de la Moldavie. Par la formation des
Principautes qui suivit au XII-eme siecle les invasions des barbares,
la Bessarabie se trouva faire partie de la Moldavie, ainsi que la
1) Edouard (1818-1866), ambasador al Frantei la Constantinopol, tninistru
de externe, sprijinitor al Romanilor.

www.dacoromanica.ro
154 N. GEORGESCU-TISTU

Bukovine, petit pays situe au nord de cette derniere province. Cet etat
de choses dura jusqu'en i8xz, époque de l'incorporation de la Bes-
sarabie a l'Empire russe.
Il va de soi que la division actuelle de ces deux pays, purement
politique, n'empeche en aucune maniere la communaute de vue et
d'idees la plus intime, celle qui s'appuie sur quelque chose de bien
autrement fort que les traites, sur l'identite d'origine, de language
et de moeurs. Ce sont la en effet les triples liens qui unissent les habi-
tants de la Bessarabie a leur nation.
Ce fait vrai en general tire une force toute nouvelle du caractere
particulier a la race roumane, caractere unique et dont on ne trouve
l'equivalent chez aucun autre peuple. Je m'explique :
Le gouvernement russe, depuis la cession qui lui fut faite de la
Bessarabie, a cherche, suivant ses systeme, par tous les moyens a
denationaliser ce pays, sachant par une longue pratique que la pos-
session du sol n'est rien la ou reste a faire la conquete des esprits et
des idees. Pour arriver au but qu'elle se proposait, elle n'imagina
rien de mieux que de transferer chaque annee un nombre plus ou
moins grand de jeunes roumains de sa conquete nouvelle dans les
regions russes les plus eloignes, comblant le vide par des colons mili-
taires originaires soit de la petite Russie, soit d'autres parties plus
eloignees de l'Empire. On concevra sans peine ce qu'un pareil systeme
obstinement suivi pendant une longue suite d'annees ait pu avoir
pour dernier resultat l'absorbtion complete du pays envahi, c'est-a-dire
en ineme temps que la possession du sol l'intromission de nouvelles
idees. C'est en effet ce qui fut bien probable advenu chez tout autre
peuple. He bien, jetes, dissemines au milieu des populations slaves,
les Roumains de la Bessarabie sont restes roumains partout ou ils ont
ete parques. Mais ceci n'est rien; le sentiment national est develops
chez eux, qu'ils s'en rendent compte du nom, a un tel point que non
seulement, comme nous venons de le dire, ils ne se laissent pas absorber,
mais exercent precisement l'action contraire sur les populations mises
en contact avec eux. Ainsi, les colons russes qui sont venus en Bes-
sarabie perdent peu a peu leur caractere propre, se sont roumanises
a un degre qu'on dirait superieur aux Roumains eux memes. Its obeis-
sent en cela a cette loi de l'humanite qui veut que toute reaction phy-
sique ou morale soit d'abord poussee a l'extreme et au genie latin
qui agit partout de la meme maniere.
Quoiqu'il en soit, it n'en est pas moins tres curieux d'etudier ce
genre de conquete pacifique exerce par les Roumains dans le milieu
oiI ils se trouvent. Il en existe entr'autre un exemple frappant dans
ce qui se passe journellement sur la rive droite du Danube en Bul-
garie et dans les districts serbes of les Roumains de la Valachie ont
depuis une trentaine d'annees contracts l'habitude d'emigrer. La,
comme partout, les Roumains sont non seulement restes de leur race,
mais ils ont attire a eux par l'expansion de leurs idees les peuplades

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 155

des districts oui ils se sont implantes. De meme pour les Roumains
de la Bessarabie, qui ont porte leur nationalite jusqu'au dela du Bogh 1).
C'est dans cette espoir de conservation des Roumains, dans ce
sentiment national qui n'a pas echappe a la Russie, qu'elle a vu
jusqu'a present le plus grand obstacle a la realisation de ses reves.
Shaffarjik 2), le plus ardent promoteur des idees panslavistes, se montre
effraye de cette action absorbante des Roumains sur les Slaves.
N'est-ce pas la un fait providentiel, dont l'examen demontre suf-
fisament que s'il existait entre les Slaves du Nord et ceux de l'Orient
une agglomeration roumaine assez compacte, ce serait la meilleure
barriere a opposer a l'esprit envahisseur de la Russie ; he bien, que
la Bessarabie soit aujourd'hui reunie a la Moldavie et a la Valachie,
que ce noyau de 5.000.000 de Roumains soit reconstitue sous la
suzerainete de la Porte, non pas separement, mais en une seule
principaute, ayant une meme existence politique comme Hs ont une
seule nationalite, je dis que c'est une des garanties les plus sores que
l'Europe peut se donner contre l'esprit d'empietement de la Russie.
Les Principautes moldo-valaques aujourd'hui privees de cotes en
acquierent avec la Bessarabie une etendue d'environ zo myriametres
avec des villes telles qu'Akerman, Kilia et Ismail, sans parler de quel-
ques autres d'une moindre importance.
Loin de moi de vouloir faire a l'occasion de cette question de la
politique irritante ; mais on ne peut s'empecher de penser que c'est
par une permission speciale de la Providence que la nation qui en i8iz
a laisse la Russie mettre la main sur la Bessarabie soit aujourd'hui
en mesure de reparer cette faute politique, dont it n'a tenu a rien
que les consequences soient funestes ; it est, je le repete, patent que
par l'annexion de la Bessarabie les Moldo-Valaques deviennent une
avant-garde assez puissante pour ne plus laisser de ce cote a l'Europe
occidentale qu'un sujet d'inquietude relativement infiniment moindre.
L'importance de ce projet, parfaitement sentie par un publiciste
allemand, M. de Ficquelmont 3), vient d'être developpee par lui dans
un &tit recent 4), toutefois a un point de vue sur lequel it nous permettra
de ne pas etre entierement d'accord avec lui. M. de Ficquelmont vou-
drait egalement qu'on reunit les deux Principautes dont it s'agit, mais
avec cette difference qu'au lieu de continuer de rester sous la suze-
rainete de la Porte, elles formassent une petite souverainete indepen-
dante. Nous ne voulons pas rechercher ici dans quelle vue posterieure
ce publiciste, ancien ministre de l'Autriche, a ete amene a preconiser
un pareil projet. Cependant, nous lui feront remarquer que les Prin-
cipautes, reconstitues comme etat independant, ayant ou pouvant
1) Bug din Ucraina.
1) Paul Iosif Safarik (1795-1861), filolog ceh.
3) Karl Ludwig, Graf von Ficquelmont (1777-1857), general §i om de Stat
austriac.
4) Russlands Politik and die Donauffirstenthamer, Wien, 1854.

www.dacoromanica.ro
1$6 N. GEORGESCU-TISTU

avoir a ce titre des interets momentanement en desaccord avec leur


protectrice naturelle, la Turquie, que ces Principautes, disons-nous,
ne presenteraient point, comme dans l'autre hypothese, tine force
assez intense pour paralyser surement l'action russe. Bien autrement
en serait-il, s'il etait permis d'esperer qu'aux trois provinces, dont
it este actuellement question, on reunit sous un meme sceptre les
possessions roumaines dependant aujourd'hui de l'Autriche, savoir :
la Transylvanie, le Banat et la Bukovine. Certes, un pareil royaume
renfermant to millions d'habitants, borne par la Theiss, le Danube
et la Mer Noire, avec un territoire egale en etendue a celui de la France,
presenterait tine barriere solide contre le panslavisme. A cette condition,
mais a cette condition seule le projet actuel de M. Ficquelmont, rece-
vant toute l'extention qu'il comporte, serait desirable. Mais je doute
que la pensee lui en vienne jamais, et, lui en vint-elle, je doute encore
d'avantage, qu'il en fasse l'objet d'une manifestation.
Nous nous resumons en deux mots :
La meilleure barriere a opposer a tout projet ulterieur de la Russie
sur l'Orient, c'est, nous le disons bien haut, parce que c'est notre
convinction intime, la constitution en une seule Principaute sous la
suzerainete de la Porte, des trois provinces roumaines : La Bessarabie,
la Moldavie et la Valachie.

XV
Nddejdi fi greutdti cu prilejul Divanului Ad-hoc. Trebuesc sprijiniti
mai ales cicicafii. Dar deasupra oricdror griji # patimi fi cu once jertfe,
lupta pentru unirea Moldovei cu Valahia.
A MANOLE ANGHILESCO
Samos, le 26 Mai 1856
Mon cher Anghelesco,
Je sais combien vous aimez sincerement votre pays et ce serait
manquer a tin devoir, que de ne pas vous faire part, dans des circon-
stances comme celles-ci, de mes reflections et de vous exposer ce que
je crois bon et pratique.
Le traite de Paris se trouve meilleur pour les Principautes que je
n'avais ose l'esperer, mais c'est a nous a present a le rendre fecond
en bons resultats.
La lecture de ce traite et des protocoles de Paris et de Vienne m'a
laisse l'impression que les gouvernements contractants desirent po-
sitivement le bien de ces pays. Mais it y a la encore une autre chose,
c'est que, dans cette persuasion, ils se croient autorises de faire de
l'arbitraire, ne tenant aucun compte ou a peu pres de notre autonomie,

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 157

ni de nos institutions passees, persuades que nous jouirons des biens


qu'ils nous preparent et que nous oublieront ces torts ; c'est un droit
nouveau du juste et fort ; Hs donnent pour raison de leur maniere de
faire nos divisions interieures, nos partis, nos haines, et, celle plus
forte encore, notre corruption, qui toutes nous rendent incapables de
faire quelque chose de bon et de juste a la fois ; donc on a imagine
la Commission europeenne et les divans ad-hoc pour fournir a la
dite commission les materiaux qu'elle devra arranger par chapitres
et par articles en reglements politiques et administratifs du pays. Je
suis convaincu que pour ce Divan ad-hoc on ne pourra moins faire
que de faire entrer d'une maniere plus ou moms reguliere toutes les
classes par portions egales. Comment ces messieurs ecouteront, com-
ment ils s'eclaireront sera leur affaire, mais d'une maniere ou d'une
autre Hs devront arriver I connaitre les besoins du pays.
Certes, dans ce Divan, ainsi que cela doit etre, chacun plaidera
pour ses marrons, it inventera des arguments plus ou moms touchants
et concluants en faveur de sa cause, de ses privileges, de ses droits ;
libre apres cela I la Commission d'en faire un autodafe jusqu'a com-
plete incineration, car elle n'a I reculer ni devant les droits sacres
des boyards, pas plus que devant leur influence dans le pays, ni de-
vant les imprecations de notre clerge, pas plus que devant une opposi-
tion serieuse du dehors, ni devant le célèbre Reglement organique.
Its considereront le pays comme une feuille blanche et ils pourront
ecrire tout le bien.
Les Commissaires sont-ils hommes a bien faire, c'est la toute la
question, mais quant I nous, hommes qui n'avons rien de commun
avec le passe, et qui dans I'avenir ne devons avoir aucun interet per-
sonnel, ni de caste, ni de parti, aucun interet autre que celui que tout
bon citoyen desirant le bien de son pays doit avoir..., notre role a
nous serait de nous tenir en dehors de toutes ces discutions enveni-
mees, de ne prendre part a aucune de ces luttes oit l'intrigue et la
passion auront seules part, ne cherchons point I ramener A nous les
autres, ni A nous mettre d'accord avec eux, ce serait peine perdue.
Ayons un programme a nous, un programme qui soit celui des hon-
netes gens, des hommes sans passion, qui ne visent au pouvoir ni pour
eux-memes ni pour leurs amis, et soyez stir que ce programme seul
sera adopte. II y a une classe qui est la plus interessante, qui offre
le plus de sympathie a l'Europe, qui est peut-etre la cause de tout
ce qu'on fait aujourd'hui pour nous, c'est la classe des paysans dits
Clacachs, celle-la i1 ne faut pas l'oublier, dans ce programme lisez
Balcesco 1), mais plaider sa cause sans passion et avec justice, comme
on plaide la cause de l'orphelin.
Mais it y a une question sur laquelle A quelques tres petites excep-
tions pres, nous pouvons tous etre d'accord; cette question je la place
1) In text, copiat gresit: Balesco.

www.dacoromanica.ro
158 N. GEORGESCU -TISTU

pardessus toutes les autres par ses belles consequences, primum


vivere, deinde philosophari.
C'est l'union des Principautes. J'ai encore, malgre tout, assez d'il-
lusions pour penser que tous les Valaques ne se croiront pas sacri-
fies avec un Prince moldave et reciproquement. Si tous les partis sont
d'accord I a-dessus, soyez certain que nous l'obtiendront, malgre
l'hesitation de la Porte qui 1) provient non de la chose en elle-meme,
mais de ses consequences probables; elle craint un Prince &ranger
et une dynastie hereditaire et, comme dernier terme, la rupture du
lien de vassalite.
Il serait fatale que les choses allassent aussi bien, mais on pour-
rait peut-etre resoudre la question avec un Prince indigene valaque
ou moldave et pour commencer avec une Caimacamie a Bucharest
ou a Iassy, comme nous en avions une a Craiova. Le nom de la per-
sonne ne fait rien, les hommes passent et les choses restent.

XVI
Felicitdri lui Alexandru Ghica, numit caimacam al Tdrii-Romdnefti
la 4 Julie 1856. Desinteresarea urdrilor ce face o dovedefte fi hotdrirea
ce a luat de a nu se intoarce in tard decdt in urma unei amnesia generale.
Crdmpeie din amdrdciunile exilului this atilt de lung.

LETTRE ADRESStE AU P-CE ALEX. GHICA 2) A SA NOMI-


NATION COMME CATMACAM
1856
C'est avec beaucoup de joie que j'ai appris votre nomination comme
Caimacan de la Valachie : je viens vous en offrir mes felicitations
bien sinceres. Ce choix etait du reste attendu et j'ajoute espere. La
justice qui vient de vous etre rendue me fait esperer, qu'avec 3) le
temps, votre position, de temporaire qu'elle est aujourd'hui, sera
irrevocablement fixee par votre election comme Prince de la Princi-
paute. Personne plus que moi n'applaudira a ce choix, pour lequel
je fais des maintenant des voeux sinceres.
Je serais &sole que vous vous meprissiez sur le veritable sens de
cette lettre, qui ne m'est dictee que par l'interet bien naturel que je
pone a tout ce qui vous interesse et a tout ce qui peut contribuer
au bonheur et a la prosperite de mon pays. Aussi, quioque persuade
1) Aci era scris in text: t ne 5, farA rost.
2) Alexandru Ghica (1795- 1868), Domn al Tarii-Romanwi, 1834-1842 ci
caimacam, 4 Iulie 1856 Oct. 1858.
') In text era scris in loc de 5 avec , 5 vienne s.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 159

que vous me connaissez assez pour me rendre toute justice a cet egard,
je ne puis m'empecher cependant de vous prier d'etre bien convaincu
que le contentement que je viens de vous exprimer est pur de tout
interet personnel. Cette lettre de felicitation est du petit nombre de
celles entierement desinteressees que vous avez revues. Je ne reclame
et ne sollicite aucune espece de faveur, meme la plus legere.
Aussi, quelque desir que j'aie de revoir mon pays, desir augmente
encore par la necessite de mettre un peu d'ordre dans mes affaires,
je n'ai point l'intention de solliciter ma rentree, j'ai pris la resolution
de ne devoir mon retour qu'a l'effet d'une amnistie generale et non
a rien qui ressemblerait a une faveur particuliere. Ma repulsion a
invoquer le benefice d'exception de ce genre est a tel point prononcee,
que je crois que je prefererais me condamner a ne jamais revoir mon
pays que d'y avoir recours.
Il s'est passé dix ans depuis la derniere fois que j'ai eu le bonneur
de vous voir a Vienne. Ces dix ans ont pese sur moi comme dix siecles.
Dieu m'a donne la force et la resignation de subir ce temps d'epreuve
sans m'humilier devant les hommes, sans descendre un seul instant
du devoir que m'a impose ma dignite d'homme et de membre d'une
famille honnete. Je rends grace au ciel surtout pour avoir traverse
ce temps de persecution, d'injustice et de privations sans ressentir
la moindre haine, le moindre ressentiment contre mes detracteurs 1).

XVII
Administratia din Samos s'a indreptat dela venirea in fruntea ei a
lui Ion Ghica. El doreFte acum un concediu sd- fi instaleze familia la
Constantinopol.
Ghica demonstreazd apoi marelui vizir cd unirea Principatelor romdne
e o dorintd nationald, care trebue implinitd. Rusia se opune, cu toate apa-
rentele contrarii.
Administratia rea din Principate s'ar imbundtdti numai prin crearea,
cu ajutorul fcolilor, a unei aristocratii de merit.

. AU G-D VIZIR
MEMOIRE CONCERNANT LA P-TE DE SAMOS ET LES
P-TES DANUBIENNES
1857
Permettez-moi de venir de temps a autre vous faire un expose. de
l'etat du pays et vous mettre au courant de ce qui a ete fait, en vous
signalant ce qui reste a faire dans la mesure de la necessite et surtout
du possible.
1) Scrisoarea pare a nu fi sfarsita.

www.dacoromanica.ro
16o N. GEORGESCU-TISTU

Les habitants sont loin d'etre parvenus a l'etat ou, comprenant


les avantages de la civilisation occidentale, ils soient disposes, pour
se les procurer, a tenter le moindre effort, du moment surtout qu'il
entrainerait a quelque sacrifice, meme passager. Ce n'est pas qu'ils
s'aveuglent d'une maniere absolue sur les avantages en ressortant,
mais ils manquent de cet esprit de prevision qui fait qu'on seme meme
avec l'assurance d'une recolte tardive. Cette facheuse disposition d'un
cote, de l'autre les annees malheureuses qui se sont succedees depuis
mon arrivee ici, m'ont mis dans l'impossibilite d'affecter la moindre
somme a tout travail, a toute entreprise qui, sans violenter mes ad-
ministres, les cut insensiblement et comme a leur insu pousse un peu
dans la voie que j'aurais desire leur voir prendre. On ne peut donc
dire que materiellement it y ait de difference appreciable entre l'etat
de choses existant it y a trois ans et celui d'aujourd'hui.
Toutefois, les assises d'ameliorations efficaces sont etablies. La
route que j'ai tracee a travers l'ile et qui est en voie de construction
sera, je l'espere, terminee avant un an.
La navigation a pris depuis l'annee derniere un developpement
notable. Bien que sans livre d'inscription du materiel naval, je ne puis
faire a cet egard d'evaluation precise, it m'est impossible d'estimer a
moins de 8o % l'augmentation de la marine, dans le courant seulement
de cette annee, et elle est en voie de progres, si le ministere de la ma-
rine ne vient l'entraver, ainsi qu'il cherche a le faire.
Convaincu de l'extreme importance de ces deux sources de prospe-
rite, j'aurais tout mis en oeuvre si les moyens pecuniaires ne m'eussent
manqué, pour faire communiquer toutes les communes entre elles
et avec les principaux ports par des routes carossables. Je me serais
egalement fortement preoccupe d'etablir une communication regu-
liere et a jour fixe avec Echelle neuve, Smyrne et Syra. Voila entre
autres mesures celles qu'avec les fonds indispensables j'aurais adoptees
de prime saut.
Mais tout en travaillant a la satisfaction des interets plus specia-
lement materiels, je n'eusse pas neglige les moyens de donner a
l'instruction professionnelle l'encouragement qu'elle comporte ; j'aurais
surtout tenu, dans cet ordre d'idees, a envoyer quelques jeunes Sa-
miens en Occident dans he but d'en former des hommes pratiques dans
les beaux-arts, comme dans les sciences, sculpteurs, peintres, archi-
tectes, ingenieurs, etc... Je crois qu'il est de la plus grande impor-
tance pour ces peuples qui n'ont point pris part au moyen-age a la
renaissance des arts, de les pousser un peu dans cette voie ; en meme
temps que ce serait ranimer chez eux le sentiment du beau et
les relever dans leur propre esprit ; ils seraient utiles a eux-memes
et a leurs concitoyens a qui a la longue, ce systeme etant pour-
suivi pendant une ou deux generations, ils communiqueraient inevi-
tablement le gout et he faire qu'ils auraient eux-memes rapporte de
l'etranger.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL / 61

Aujourd'hui le Grec qui hante les ecoles n'a qu'un seul but, l'etude
de la grammaire ; l'enseignement de toutes les ecoles grecques, quelque
part qu'on les prenne, se reduit au mecanisme de la langue (chose
qu'on apprend en Occident en quelques lecons), auquel ils sacri-
fient toute leur jeunesse. Une fois ce mecanisme acquis, les Grecs
ont sans doute la clef des anciens auteurs, mais en tant que mots seu-
lement, sans qu'aucune connaissance, soit historique, soit philoso-
phique, soit scientifique, les mette a meme de les comprendre com-
pletement.
Il en resulte que tous les auteurs n'ont pour eux d'autre valeur que
celle qui resulte de l'agencement des phrases ou de l'harmonie des
periodes, le reste est lettre close. Aussi ne les lisent-ils pas et ne peu-
vent-ils les lire qu'au point de vue de l'analyse grammaticale. Ceci
n'est guere fait pour attacher. On ne doit donc pas trop s'etonner
de voir qu'un tres petit nombre, pour ne pas dire personne, ait trouve
quelque plaisir a lire plus qu'un chant d'Homere, plus qu'un discours
de Demosthene.
Je ne parle ni d'Aristote, ni de Platon, ni de tous ceux dont les
oeuvres sont plus ou moins consacrees aux speculations de l'esprit,
pour ceux-la, nos Grecs d'aujourd'hui s'arretent a la premiere ligne.
Si sous ce rapport nous ne sommes guere sortis des errements corn-
muns, si le progres n'est point apparent, c'est qu'il n'est point au
pouvoir des gouvernements d'imprimer quanta ce une marche rapide.
L'instruction solide chez un peuple ne se manifeste qu'apres un temps
relativement assez long, c'est-i-dire apres quelques generations.
Pour ce qui est de mes attributions proprement dites, je me flatte
avoir fait mon devoir. Ainsi, it y a aujourd'hui a Samos une autorite
forte et respectee, forte,. non par sa force armee, mais par sa force
morale, et ce qui est d'un bon augure c'est qu'il me semble que mes
administres trouvent que c'est le veritable moyen de vivre heureux
et tranquilles.
La justice est rendue a chacun avec la plus active celerite. Il est
impossible de se figurer quel chaos it y avait a mon arrivee dans cette
partie si importante de mon administration, c'etait un veritable ecurie
d'Augias ; une masse d'affaires entassees pele-mele depuis plusieurs
annees au grand detriment des justiciables ; j'ai du gourmender un
peu l'activite chancelante de M. M. du tribunal et peu a peu les roles
se sont deblayes en sorte qu'aujourd'hui le greffe est a jour. En ceci
comme en autre chose j'ai trouve qu'on peut tout obtenir par la lega-
lite. Chacun s'incline volontiers devant la loi meme la plus severe ;
personne devant la force la plus puissante, quand elle se met au ser-
vice de l'arbitraire et du bon caprice, quelque doux et humain qu'il
soit. Grace a ce systeme de ne marcher qu'appuye sur la loi, tout
s'execute par elle et je n'aurais peut etre plus besoin d'un seul gen-
darme dans l'ile, [si ce] n'etait la garde de la prison malheureusement
aujourd'hui encore encombree par suite du brigandage et de la
it A. R. Studii Ii Cercetdri, XXV.

www.dacoromanica.ro
162 N. GEORGESCU-TISTU

piraterie, en pleine effervescence a mon arrivee, qu'il m'a fallu extirper.


Actuellement le brigandage est nul ; la piraterie ne donne pas signe
de vie. La police se fait dans chaque commune par le maire (Demargue)
respectif, assiste d'un huissier sans armes. He bien, it est a constater
que les cas, je ne dis pas de crimes soit contre les personnes ou les
proprietes, mais de delits, sont devenus fort rares. Avant d'en venir
a cet kat de tranquillite parfaite, j'ai eu sans doute a vaincre de nom-
breuses et incessantes difficultes, dues surtout a un sentiment assez
violent de haine qu'eprouvaient l'un contre l'autre les partis qui se
divisaient l'ile entiere depuis plus de 5o ans sous differentes deno-
minations. Les gouvernements qui se sont succedes pendant cette pe-
riode, imbus sans doute de la fatale devise, 4( diviser pour regner *,
s'y sont constamment montre fideles. Etait-ce calcul de leur part ?
Toujours est-il qu'ils ont maintenu ces divisions, en s'appuyant tantOt
sur l'un, =tot sur l'autre parti. A mon arrivee, j'ai trouve les ha-
bitants pour ainsi dire separes en deux camps : les patriotes et les
mussures. 1), Les soi-disant patriotes subdivises eux-memes en cone-
menieurs 2) et anti-conemenieurs.
Alarme de ce facheux etat de choses qui menacait de se perpetuer,
tant l'exasperation mutuelle me paraissait vivace, j'ai tout fait pour
l'amoindrir et le faire disparaitre. Heureusement inspire, je me suis
bien garde de prendre la massue des mains de ceux qui la tenait pour
en armer a leur tour les patients qui n'auraient pas manqué de tirer
vengeance des injustices et des mauvais traitements qu'ils avaient
longtemps subis. Mais passant l'eponge sur le passe, j'ai mis fin aux
querelles de parti en assujetissant tout le monde a la loi commune.
Si jamais mes administres croient me devoir quelque reconnais-
sance pour mes efforts constants a assurer leur bien etre, je me flatte
qu'ils sauront apprecier avant tout ce dernier resultat. Eteindre une
dissension intestine qu'elle provienne de dissidence religieuse ou po-
litique est une oeuvre dificile, mais feconde en consequences.
Aujourd'hui, a l'exception de quelques mauvaises natures s'aban-
donnant sans calculs a des instincts de resistence aveugle, a l'excep-
tion peut-etre de quelques recalcitrants nourrissant encore quelques
folle experance, personne ne cherche a se mouvoir dans un autre cercle
que , celui des lois et des institutions. La voie est tracee, le reste n'est
plus qu'une question de temps. En les habituant a vider leurs que -
relles et leurs differents devant une justice severe, mais impartiale, on
les amenera insensiblement a oublier les haines et, par voie d'enchai-
nement d'idees, les vendetta, qui la plupart du temps ont ete la cause
premiere du brigandage et de la piraterie, par la necessite oil elles
placaient le coupable de chercher dans ce supreme defi jete a la so-
ciete un refuge contre la vindicte des lois.
1) Partizanii lui Musuros, guvernator in Samos, 1867-1873.
2) Partizanii lui Conemenos, loctiitorul guvernatorului Alexandru Callimah in
Samos, 1850-1854.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 163

Le desordre qui regnait dans les affaires litigieuses existait a un


egal degre dans les autres branches d'administration oil tout allait
a l'aventure. J'ai etabli partout des reglements qui assurent, d'un
cote l'administre contre tout imprevu et tout caprice, de l'autre, le
p repose contre tout refus et tout pretexte d'ignorance. Grace a ces
efforts, je vois aujourd'hui non sans un certain orgueil que tout
marche ici avec la plus grande regularite, attendant sans inquietude
du benefice du temps, comme je viens de le dire, la consolidation
definitive des mesures qui peuvent paraitre mal assises sur leur
base recente.
Fort des resultats déjà obtenus, convaincu d'ailleurs que ma pre-
sence continue n'etait plus desormais absolument necessaire, j'avais
pense qu'il me serait loisible de continuer a m'occuper de !'admi-
nistration de l'ile meme a une certaine distance. J'ai done demande,
it y a quelque temps, un conge motive d'une part sur les motifs qui
precedent, de l'autre sur la sante de ma femme, !'education de mes
enfants, enfin sur le manque de confortable, toutes choses qui exigent
mon deplacement momentane dans le but d'etablir convenablement
ma femme a Constantinople, tout en prenant moi-meme un peu de
repos. Mon intention etait de rester la une partie de l'annee et de re-
venir seul ici le reste du temps. Ce conge m'a ete refuse, bien que le
firman constitutif de l'ile me donne le droit de rester a Constantinople
sans m'astreindre d'ailleurs a fournir quant a ce de motifs plausibles.
Je n'ai pas cru devoir insister aupres de S. E.1). Je vous avoue que
la raison principale de mon abstention a ete que, sachant qu'on se
disposait a traiter la question des Principautes, je n'ai pas voulu qu'on
put me supposer !'intention de me trouver sur les lieux oil les debats
allaient s'ouvrir. Quel que soft l'interet que je porte a mon pays, je
tiens a ce qu'on sache que je n'oublierai jamais ce que je dois a ma
dignite d'homme tout en me tenant d'honneur, de convenance que je
me suis imposees. Mon abnegation ne peut aller toute fois jusqu'a
!'abandon de mon opinion pour la libre manifestation de la quelle, de
pres comme de loin, je fais toutes reserves.
Puisque je me trouve amene par la circonstance a parler de mon
opinion relativement a la question aujourd'hui pendante, je regret-
terais de la laisser echapper sans soutenir ici comme partout ailleurs
que !'union des Principautes est, quoiqu'on fasse, un voeu national.
Que tout en comprenant que nous n'avons pas le droit de l'exiger
comme reservee, promise ou reservee ab antiquo, reconnaissant au
contraire qu'elle implique un accord, une concession, si l'on veut,
toute nouvelle, nous ne pouvons nous empecher de la desirer dans le
present et de l'esperer dans !'avenir.
Dire autre chose, ce serait vouloir abuser le gouvernement du Sultan
en lui cachant les voeux du pays. Je dis plus, ce serait assurer a ses
') Son Excellence.

Jr*

www.dacoromanica.ro
164 N. GEORGESCU-TISTU

ennemis un moyen certain de se creer un parti parmi les trop im-


patients.
Voici comment : ce voeu, je ne saurais trop le repeter, est la con-
sequence logique de la nature meme des choses. Les Valaques et les
Moldaves parlent et ecrivent la meme langue, portent le meme costume,
ont les memes moeurs, les memes habitudes. Tous les Princes un peu
marquants ont tente la reunion, quelques uns ont reussi a la realiser.
Ce meme voeu a ete exprime en 183o, lors de la redaction du Re-
glement 1); la Commission l'a presente au General Kisselef, en fai
sant virtuellement l'objet d'un article du reglement. Ce general, qui
n'avait garde d'en vouloir, eut l'adresse d'annuler l'effet de cette pro-
position sans detruire completement les esperances ; it lui suffit de
faire changer la redaction en celle qui subsiste aujourd'hui.
Nous n'aurions pas besoin de ce tour de passe-passe pour savoir
qu'en somme la Russie ne veut a aucun prix de la reunion ; elle l'a
surabondamment prouve maintes fois. Cela ne dependait que d'elle
en 183o, je viens de dire qu'elle l'a empechee.
Elle n'en a pas voulu d'avantage en 1842, lorsque le Prince Ale-
xandre Ghica 2), actuellement de Valachie, fut remplace par le Prince
Bibesco 3).
Tout le monde desirait ardemment alors la reunion ; le parti puissant
qui soutenait la candidature du Prince Bibesco, le parti de la jeunesse,
tout le monde enfin. On se faisait ce raisonnement : le Prince Stourza 4)
est un mauvais homme sa reputation etait sous ce rapport genera-
lement etablie mais it faut supporter dix ou quinze annees de
mauvais gouvernement et d'extorsion pour avoir l'union des Princi-
pautes. Si elle est a ce prix, nous ne croiront pas l'avoir achete trop
cher, et ils portaient Stourza. Il avait alors 55 ans, it etait depuis 7
ans Prince de Moldavie ; sa candidature etait tellement certaine, que
personne n'osait la lui disputer. Sous la foi de la realisation de la pro-
messe qu'il faisait de la reunion, it aurait ete elu a l'unanimite, si Mr.
Daskoff 3), consul de Russie, ne lui eut fait changer de programme,
en mettant sous ses yeux une lettre du Comte Nesselrode 6), dans
laquelle it etait dit qu'a moins que le Prince Stourza ne voulut subir
le meme sort que le Prince Alexandre Ghica, it eut a se tenir tran-
quille ; qu'il restat bien convaincu que jamais la Russie ne consentit 7)
a la reunion des Principautes, qu'en consequence it eut a baser sa
conduite sur cette declaration formelle.
1) Regulamentul organic.
1) V., mai sus, p. 158, n. 2.
3) Gheorghe Bibescu.
4) Mihail Sturdza, al Moldovei, 1834-1849.
5) Trimis in epoca pregAtirii Regulamentului organic.
°) Carol (1780-1862), cancelarul Imperiului rus; el a indemnat pe Tar sa dea
ajutor Austriei contra Ungurilor la 1848 qi a izbutit si se convoace Congresul dela
Paris la 1856.
7) In text e: consist.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 165

Sans entrer dans l'examen des differents motifs qui peuvent porter
la Russie a rejeter le principe de la Reunion le fait est patent. Toute-
fois, comme elle est habile, elle se gardera bien dans la circonstance
actuelle de faire paraitre It moindre article dans le style de ceux de
J. de C. 1). Tout au contraire, tant qu'elle verra une oposition se-
rieuse, ayant quelque chance de reussite, elle est capable non seu-
lement de s'abstenir, mais de precher en faveur de la reunion, pour
se donner aux yeux des Valaques le merite de la bonne volonte, en
cherchant a leur persuader qu'apres la France c'est elle qui la desire
le plus ardemment. Mais prenez garde, le jour ou elle verra que la
chose est possible, elle opposera son veto sans vergogne.
Je vous demande pardon de m'etre a propos de moi laisse aller
a des considerations sinon etrangeres, du moins inopportunes; mais
je n'ai pu resister au desir de donner a ma pensee le seul retentissement
gull me soit aujourd'hui permis. Je reviens a mon conge.
J'aurais attendu tres patiemment, pour le remettre sur le tapis, la
fin de la question des Principautes, si j'avais pu esperer quanta ce
une solution prochaine; mais nous voila a 8 mois du traite de Paris
et cette question n'en est encore qu'au debut.
On peut juger d'apres les ambages de l'entree en matiere, comme
aussi d'apres la gravite des questions qui devront etre discutees, de
la longueur des debats. La reorganisation des Principautes est. une
affaire eminemment complexe; elle se heurte de tous cotes a des in-
terets et ,ce qui est pire peut-etre a des passions contraires. Il y aura
en effet plus d'un Belgrad a decider entre les Puissances contractantes.
Puisque, malgre mon desir de finir je me trouve encore amene a dire
un mot des Principautes, permettez-moi de considerer un instant la
question qu'elles soulevent en elle merne et pour ainsi dire degagee
des influences exterieures.
La suprematie d'une classe sur les autres est selon moi l'une des
conditions essentielles de l'existence de toute societe. Ouvrons par la
pensee l'histoire de tous les temps, de tous les pays, nous y verrons
que la ou it y a eu une aristocratie, la aussi la societe est devenue
grande, puissante et prospere. C'est un fait capital qui eclaire l'histoire
de tous les pays. Une remarque non moins importante a faire c'est la
tendance incessante de toute societe a devenir aristocratique a me-
sure qu'elle progresse; it y a entre ces deux ordres de faits une corre-
lation telle qu'on est fonde a penser que l'aristocratie est la condition
essentielle de tout progres. Mais ici it nous faut distinguer. .

L'aristocratie d'argent.ne tarde pas a devenir exclusivement egoiste,


sacrifiant l'interet publique a son interet particulier ; l'aristocratie
bureaucratique ne se soutenant a la longue qu'au moyen d'intrigues
et de sourdes menees tourne Bien vite a l'oppression. C'est la pire
de toutes les aristocraties. It y a une autre aristdcratie, dont la France
I) Journal de Constantinople. ,

www.dacoromanica.ro
166 N. GEORGESCU-T1STU

apres la tourmente de sa transformation nous a donne un bel exemple.


L'aristocratie de naissance &ant devenue impossible, soit a cause de
monstrueux abus dont le souvenir etait gros de haines, soit tout sim-
plement qu'ayant dure son temps elle dig ceder aux idees du siècle
laissant le champs libre a toute reforme, on eut le bon esprit de faire
de la tapacite une condition d'admission aux ecoles d'application,
ainsi qu'aux differentes branches de service public. Cette heureuse
idee fut le commencement d'une ere nouvelle ; l'aristocratie du me-
rite etait creee. Elle a dignement succede a l'aristocratie de naissance,
sur laquelle elle a du reste l'immense avantage, en corrigeant le ha-
zard aveugle, d'offrir dans chaque individu une garantie de valeur
personnelle. Cette nouvelle aristocratie a sauve la France des con-
vulsions politiques, qui l'ont si fortement travaille depuis soixante
ans et l'a rendue plus forte qu'elle n'a jamais ete.
Mais aussi it y a dans le service des hommes capables et speciaux,
tout marche avec la plus grande regularite, nulle entrave, nulle diffi-
culte. On n'y subit pas surtout l'hypergomanie qui ronge la Grece
et dont cependant it s'est manifesto en France une legere tendance
au debut de la revolution de 48, tendance que L. Reybaud 1) a si spiri-
tuellement ridiculisee.
L'Aristocratie de naissance en Valachie et en Moldavie n'est pas
assez forte pour pouvoir lutter a la fois contre la bureaucratie et les
idees nouvelles. En admettant qu'aujourd'hui, encore bien que chan-
celante et ebranlee, elle puisse faire un semblant de resistence, a coup
stir elle succombera lourdement au premier effort serieux qui sera
tente contre elle ; les hommes senses ne doivent donc faire aucun
fonds sur elle. Il n'est pas possible d'avantage de tenir compte de la
Bureaucratie, toute entiere aux mains des hommes improbes, cor-
rompus, sans dignite et sans patriotisme.
A defaut de ces deux pouvoirs annihiles aujourd'hui, l'un par son
impuissance, l'autre par son immoralite, it n'est plus qu'un moyen
de sauver cette societe, c'est d'imiter 3) la France dans sa regeneration.
Croons comme elle des ecoles d'application accessibles is tous, mais
par voie de concours, et sous la restriction d'une limite d'age deter-
min& par la loi. Ce sera avant peu une premiere, d'ob sortiront apres
l'epreuve de l'examen les aspirants aux differentes branches de service.
Tout ce qu'on fera hors de cette voie pour donner au peuple des ga-
ranties contre les abus et l'arbitraire du gouvernement tombera de-
vant la convoitise et l'intrigue des solliciteurs et des hommes en places
trop avides de faire promptement fortune pour etre scrupuleux sur
les moyens.
Ion Ghica 3).
1) Economistul si scriitorul francez (1799-1879), autorul romanului satiric
Jerome Paturot a la recherche d'une position sociale v. mai sus, p. 88, n. 2.
2) Copiat gresit in text: initier.
') Iscalitura proprie, cu creionul. v. mai jos, plansa ar. V.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 167

XVIII
Romdnii, cdnd cdldtoresc in strdindtate. Cdt de putin cunosc strdinii
Cara noastrd. Importanta sociald a mofnenilor fi cldcafilor. Micii
noftri negustori fl industria#, clasd intermediard intre bcieri # tdrani.
Il n'y a plus que les cochers de fiacres qui ne voyagent pas, a dit
un moraliste. Autrefois on regardait comme sorciers les Valaques qui
etaient alles jusqu'a Pesth.
Il y a a peine 25 ans que les marchands qui se decidaient a se rendre
en personne a la foire de Leipsick faisaient d'abord leur testament
comme a la vieille d'un immence danger et reglaient leurs affaires
avec le del en se confessant et communiant. Aussi quand ils reve-
naient, ce qui a vrai dire arrivait toujours sans qu'on y prit garde, se
croyaient-ils en droit de demander a la famille le sacrifice du veau
gras. Its ne se privaient pas en echange de faire avaler a leur corn-
patriotes ebahis toute espece de couleuvres. A beau mentir qui vient
de loin. Et passer la frontiere, c'etait aller au bout du monde.
Arrivait-il qu'on Boyard s'egarat jusqu'a Paris ; oh, alors c'etait
bien autre chose ; it en avait pour trois ans a &biter chez lui les nou-
velles des salons oit it avait ete recu, cela va sans dire, avec tous les
honneurs das a son rang. Il racontait la beaute des Comtesses et ne
tarissait pas sur la grace des Duchesses qui etaient tombees comme
foudroyees sous les traits de Cupidon au premier choc de son regard
ardent. Pas moyen de douter une minute de la parole d'un homme
qui venait de si loin I A la verite les salons etaient ceux de Frascati et
autres tapis verts et les belles Comtesses n'avaient en fait de titres et
parchemins que leur carte de police ; ce qui n'etait pas suffisant,
comme bien on pense, pour sauver le noble touriste de consultations
plus ou moins gratuites du docteur Ch-es I) Albert.
Aujourd'hui le monde est change, les Valaques savent le francais,
ont de l'argent dans leurs poches et ne craignent plus un voyage de
quelques centaines de lieues. Les chemins de fer et les paquebots
se les disputent journellement. D'ailleurs ce ne sont plus les paysans
du Danube d'autrefois ; ils sont Comtes, Barons pour le moins, Princes
quelquefois et du train dont vont les choses, it n'est pas que leurs pre-
tentions ne visent sous peu a 1'Empire. Par le temps qui court, un
homme vetu du chalvar rouge, quetres jaunes au mollet, flit -il pou-
dreux, crasseux, debraille, n'a qu'a se presenter a la porte de l'hotel
du plus illustre Duc, un soir de gala, pour que les portes s'ouvrent
a deux battant devant lui. Tant on est avide d'entendre le souab 2),
parler de Malakoff 2) de Tractir. Ne silt-il au bout du compte que

1) Charles.
2) Poate: zouave.
4) Fortificape la Sebastopol, vestita in rAzboiul Crimeii.

www.dacoromanica.ro
768 N. GEORGESCU-TISTU

raconter les exploits du theatre de.., qu'il n'en serait pas moins re-
ligi eusement ecoute.
C'est l'engouement du jour, la maladie du siècle, a tel point qu'on
pourrait parier a coup sur que meme le Prince Y... et le C-te X...
n'auraient qu'a faire suivre leurs noms et titres du mot valaque pour
voir s'ouvrir devant eux a ce nom magique le cabinet de l'ambas-
sadeur, du ministre, voire meme du Roi.
Vous figurez-vous les jolies choses qu'on y debite ?
Autrefois tous les cents ans it s'egarait dans les Principautes un
francais, un anglais, un allemand qui, dans les moments perdus que
leur laissaient les dix annees d'exercices grammaticaux vendues a
leurs eleves, barbouillaient quelques lignes d'observations qu'ils ven-
daient dans leur pays sous forme de brochure de 40 a 6o pages, ou
ce qu'il y avait de plus saillant en fait. de nouveautes etait le recit des
chaleurs excessives de Pete a Bucarest et de la rigueur de l'hiver.
C'etait la ce theme invariable de leurs elucubrations. Aujourd'hui on
ecrit a la vapeur, comme on voyage ; it n'arrive pas le moindre pa-
quebot qui ne jette sur la plage valaque d'amont ou d'aval une demi-
douzaine de politiques, moralistes et autres publicistes, tous voya-
geant en vue du bonheur du genre humain, mais pour le compte d'un
libraire ou d'un journal. Tous ces messieurs sont tenus par contract
de livrer tous les 'vingt jours a l'insatiable machine de Guttenberg
la valeur de cent feuilles d'impression. Cent feuilles, veritable boite
de Pandore, contenant en germe l'avenir des Principautes, la paix
europeenne, l'equilibre entre les Grandes Puiss3nces, l'integrite de
l'Empire ottoman, enfin toutes les questions qui en decoulent.
Et tout cela se vend ; it y a plus, tout cela se lit! Qui n'est aujourd'hui
curieux en effet de savoir ce qui se passe de Sweaborg a Tagaisrog ?
Qui s'abstient de questionner tout voyageur qui peut parler de visu
et, a defaut d'interlocuteur de ce genre, qui se prive de lire vaille que
vaille ? Les Valaques racontent, quelques tins meme ecrivent. Les
Anglais, les Francais, les Allemands ecrivent ; quelques uns meme
parlent a tout venant, a tout propos.
Qu'on se figure le commerce d'idees qui se fait aujourd'hui et la
rapidite magique avec laquelle elles se propagent. Justes ou non,
elles sont partout acceptees, non pour ce qu'elles valent, mais pour
ce quelles disent valoir. 11 est facile de se figurer l'effet desastreux
que produit sur cette masse de lecteurs une idee erronee en ne consi-
derant meme que celles debitees de bonne foi et sans parler de gens
payes pour en repandre. Je suis bien aise de donner ici un specimen
de la gravite de cet etat de choses en rapportant une conversation que
j'ai eue avec un de ces touristes colporteurs d'idees :
Tout ce que vous me dites, Monsieur, sur le role que peut jouer
votre pays dans l'equilibre europeen est juste, j'en conviens. Dans
le develloppement materiel des Valaques, l'Europe trouve un interet
commercial immense, ". elle trouve une action politique dans le

www.dacoromanica.ro
ION OHICA SCRIITORUL 69

developpement intellectuel de votre race et une garantie dans son


developpement moral.
Comme vous le dites .fort bien, sa presence au milieu des Slaves
semble tout a fait providentielle. Mais comment voulez-vous que
nous vous donnions une existence ? Si vous pouviez etre gouvernes
despotijuement ou aristocratiquement, ce serait facile ; mais vous
avez bu a nos idees du XVIII-erne siècle et vous ne pourriez vous
accomoder ; vous voudriez absolument d'un regime constitutionel.
Mais oui, Excellence (car mon interlocuteur etait Excellence)
et je crois que la chose ne souffre aucun obstacle. Nous en avons le
droit et je ne pense pas que le suzerain put s'en offusquer.
Le suzerain, non ; mais comment voulez-vous d'un gouver-
nement constitutionel clans un pays oh. it n'y a pas de Tiers-Etat ?
Mon cher, vous utopiste, permettez-moi de vous le dire. Tant que la
Russie s'immiscait dans vos affaires, c'etait parfait. Le conseil de cette
Puissance tenait alors la balance entre le Prince et les Boyards en
jouant de cette facon le. role de Tiers-Etat.
Mais, Excellence, c'est la une idee erronee. Je regrette que vos
occupations ne vous aient point permis de traverser les Principautes,
car je suis persuade que vous l'auriez abandonne a tout jamais.
J'en avais l'intention, mais comme j'ai vu a Vienne beaucoup
de Valaques de distinction, comme j'ai surtout longuement cause
avec les Princes X... no, le P-ce Y ...no, qui connaissent et aiment
beaucoup leur pays, j'ai cru pouvoir m'en dispenser. Tous vos tailleurs,
chapeliers, cordonniers sont francais, allemands ou juifs. Ergo, vous
n'avez pas de Tiers-Etat.
Permettez-moi, Excellence, une simple observation, non que
je veuille invalider la judicieuse observation des ex- et futurs Princes
de la Valachie, mais la conclusion qu'ils en tirent est erronee. En
France, en Angleterre, en Allemagne l'industrie est manufacturiere,
chez nous elle est agricole ; l'une s'exerce dans les villes, car c'est la
qu'elle trouve les matieres premieres et l'ecoulement de ses produits.
Ce sont comme vous le dites les tailleurs, les cordonniers qui la com-
posent. Chez nous. l'industrie agricole est pratiquee dans les cam-
pagnes, parce que la terre qui est le capital, le .paysan qui est l'ou-
vrier, ses bras qui sont l'instrument, se trouvent a la campagne.. Or,
la terre c'est le proprietaire.
Mais leS fermiers, Monsieur, sont chez vous tous grecs, le
Prince X ...no me l'a dit ; les Boyards n'exploitent pas eux-memes
leurs terres.
II est vrai, Excellence, qu'un grand nombre, je dirai meme
la plupart des boyards donnent leurs terres a ferme ; mais it est egale-
ment vrai que la plupart .des proprietaires l'exploitent pour leur propre
compte. . . . .

Mais entendons-nous, Monsieur, vous dites : la. plupart des


Boyards donnent leurs terres a ferme et vous ajoutez : la plupart des

www.dacoromanica.ro
170 N. GEORGESCU-TISTU

proprietaires l'exploitent pour leur compte ; it y a la, ce me semble,


contradiction ; dans la meme classe la plupart ne peut pas faire a la
fois deux choses qui s'excluent l'une l'autre. Qui afferme sa terre ne
l'exploite pas pour son compte.
Excellence, je m'apercois qu'on vous a inculque que Boyard et
proprietaire ne font qu'un. Mais je puis affirmer aux Princes qui vous
l'ont dit que ces deux classes different entre elles autant que les syl-
labes qui composent ces deux mots. Il est vrai qu'il y a tres peu de
Boyards qui ne soient proprietaires, mais ce n'est 1a qu'une fraction
minime des possesseurs du sol. En revanche it y a de grands pro-
prietaires et en grand nombre qui ne sont pas Boyards. Pour ne pas
me tromper en vous donnant le chiffre reel des proprietaires, je re-
sterai beaucoup au-dessous de la verite en vous disant qu'il est d'au
moins 6o.000 dans les deux Principautes ; ils n'ont pas tous a la verite
des milliers d'hectares, mais la plupart en possedent de Io a 5o. On
les appelle en Valachie Mosneni et en Moldavie Rasashi. Its tiennent
a cette terre comme a la lumiere du soleil. Chaque generation l'a
arrose de ses sueurs, feconde de son sang. Ce sont ceux-la qui defen-
draient la propriete contre quoiconque s'aviserait de vouloir la leur
ravir. Its ne savent ni le francais, ni l'anglais, mais ils comprennent
et connaissent parfaitement les interets de l'agriculture, c'est-a-dire
les interets du pays. Je crois qu'en somme ils valent bien les tailleurs
et les epiciers des pays occidentaux sous le rapport de l'intelligence et
du patriotisme.
C'est la une classe fres importante, dont les Princes X... no
et Y... no ne m'ont jamais parle. Il me semble que ce doit etre une
force pour votre pays et je m'en informerai. Je m'assurerai de ce
que vous me dites la.
Permettez-moi de continuer. Independamment de ces 5o ou
6o.000 proprietaires fonciers, it y a beaucoup de fermiers, intendants,
magasiniers, etc., qui ne sont ni grecs, ni bulgares, et qu'on doit con-
siderer comme un veritable Tiers-Etat, vous avez des Colmans, des
Ruscoff et autres cordonniers, des selliers allemands, est-ce a dire
que votre Tiers-Etat soit allemand ? He bien, les personnes que je
viens de dire sont autant de fabricants de ble, orge, mais, lin, lain;
suif, etc. Its doivent etre consideres comme une classe intermediaire
entre les Boyards et les paysans.
S'il en est ainsi, vous avez parfaitement raison, Monsieur, mais
veuillez m'expliquer pourquoi les P-ces X... no et Y... no m'ont
assure a Vienne que vous n'aviez point de Tiers-Etat ?
Je n'ai jamais eu l'honneur, je l'avoue, de parler serieusement
avec ces illustres personnages, mais voici comment j'explique l'erreur
dans laquelle ils sont relativement a l'objet qui nous occupe. Ces
personnes de distinction entendent souvent parler de Tiers-Etat sans
se rendre compte de la fonction qu'il remplit. Se seront un beau jour
decides a savoir au juste ce que pouvait etre, ouvrant done un

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL rn
dictionnaire de poche, ils auront lu au mot Tiers-Etat, voyez bourgeoisie
et au mot Bourgeoisie, voyez Tiers-Etat. Aussi peu avances que avant,
ils se seront fait ce beau raisonnemment: Bourgeoisie vient de Bour-
geois, qui lui-meme vient de l'allemand Bourg et Bourger, ville et
habitant des villes. C'en est assez, ils se crurent fort instruits. Plus
tard it sera arrive que, tout en se promenant dans les rues de Vienne
ou de Berlin, ils se seront trouves en face d'un personnage en voiture,
de s'informer vitement de ce qu'etait ce personnage, c'est un Baron,
leur dit-on. Plus loin ils rencontrent un individu a pied; nouvelle
question de leur part ; cette fois ils apprennent que c'est un Bourger,
tailleur, cordonnier ou tapissier.
De la a la conclusion suivante it n'y a qu'un pas : les Barons ou
Boyards sont indigenes, les bourgeois (ou Tiers-Etat) sont allemands
ou juifs.
Cela me rappelle la reflection de cet anglais voyageur a 5 francs
de guides. Arrive au relais d'un petit village de la Beauce, it avise a
travers la glace de la voiture une femme dont les cheveux etaient cou-
leur feuille-morte. Il consigne aussitot sur son calepin : Beauce, pays
plat, toutes les femmes sont rousses.
Dieu nous garde et garde le monde des idees erronees.

www.dacoromanica.ro
D) BIBLIOGRAFIA
PUBLICATIILOR LUI ION GHICA SI DESPRE EL 1)

1. Precioasele, comedie inteun act, tradusa dela Moliere de D. I.


Ghica, Bucurqti, in Tipografia lui Eliade, 1835, in-120, 51 p.
2. Poids de la Moldovalachie dans la question d'Orient; coup d'oeil
sur la derniere occupation militaire russe de ses provinces, Paris, Lejay,
1838, in-8°, 25 p.
IscAlit: M. de M. O.
3. a) Unirea Vdmilor intre Moldova fi Valahia, in Propd,cirea, Foaie
pentru interesurile materiale §i intellectuale, an. I (1844), p. 2-5.
b) In Convorbiri literare, an. XLI (1907), p. 425-428.
Anexii la articolul dela nr. 178, v. mai jos.
4. Insemndri asupra invdtdturii publice, in [Propcifirea], Foaie §tiin-
tifica si literara, an. I (1844), p. 9-12, 17-19, 73-75, 185-189,
193-195.
5. Despre importanta economiei politice. (Lectie de deschiderea
cursului de economie politica, rostita la Academia din Iasi la 23 Noem-
brie 1843), in [Propdfirea] , an. I (1844), p. 57-62.
6. Ochire asupra ftiintelor, in [Propdfirea]..., an. I (1844), p.
201-205, 209-213.
7. a) Mdsuri fi greutdti, in [Propdfirea]. . . , an. I (1844), p. 183-184,
216, 232, z88.
b) Mdsurile chi greutcitile romdnefti fi moldovenefti in comparatie cu
ale celor-l-alte neamuri, cu un articol asupra mijloacelor de comunicatie,
Bucuresti, C. A. Rosetti & Winterhalder, 1848, in-8°, p. 43-238.
Forma b e diferitA.
8. [Aiticol] [ ?], in Albumul istoric fi literar, 1845.
V. G. BOGDAN-DUICA, Scrisorile lui Grigore Alexandrescu cdtre Ion Ghica,
in Convorbiri literare, an. XLVII (zm), p. z86. N'am gasit albumul.
1) Manuscripte care privesc pe Ion Ghica aunt indicate in cursul lucrArii, v. in-
dicele. Cele care s'au pastrat insa contin mai mult corespondenta lui intima.
Notitele cuprinse in bibliografie Bunt asezate in ordine strict cronologicA. La
Scrisorile cdtre V. Alecsandri am pus si titlurile, modificate apoi, subt care au apArut
intSia oarA.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 173

9. [Scrisoare cdtre Redactie in chestia invdta-turii publice] in. Foaie


pentru minte, inimd fi literaturd, an. X (1847), p. 249-252, 257-26o,
265-266, 349-352, 357-360, 364-366.
Reproducere in Opere complete (v. mai jos, nr. 126) numai dela p. 349.
10. a) Despre mijloacele de comunicatie, in vol. Mdsurile chi greutdtile
romdnecti fi moldovenefti in comparatte cu ale celor-l-alte neamuri...,
Bucuresti, C. A. Rosetti & Winterhalder, 1848, in-8°, p. 3-40.
V. mai sus, nr. 7 b.
b) In Teranul Romdn, jurnal... de economia politica si literature,
an. I (1862), p. 219-220, 226-227, 235-236, 244, 251.
11. a) Derniire occupation des Principautds danubiennes par la Russia,
Paris, J. Dumaine, 1853, in-8°, 126 p.
Iscalit: G. Chainoi.
b) Ion Ghica despre hoer", in Vointa Nationale", an. XIV (1897),
nr. 3698 din z6 Aprilie, p. 1-2.
Traducere a unui fragment din nr. ri a.
12. Adyog. Trig A. Y. roi; Hetyyurog Tfig 2duov u. x. I. rKIKA.
'ExTeovrithig Tiiv 25. 'AstetAiov 1856. math zip bagel, el; A'. rev.
reo v Eajulcov Zvveletkreov. 'Ev Acft. BaOlog, in-8°, 23 p.
Inregistrat in Biblioteca Academiei Romane (cote: I. 26973) sub titlul: Cumin-
tarea (mesagiul) Principelui de Samos Ion Ghica cdtre Senatul Samiofilor, la 25
Aprilie 1856.
13. Pledoriula Domnului Ion Gika, Printzulu de Samos trimissii la
judecdtoriea district. Dimbovitza pentru konstatarea drepturilorfi sale
Politice, 1858, Decemvrie 24, Bucuresti, Iosef Romanov et Comp.,
1859, in -8 °, 14 p.
14. Dacia vechid in Revista romana pentru sciinte, littere fi arte,
Vol. I (1860, p. 385-426.
15. Reorganizarea Romdniei. Partea dntdia: Comuna, Bucuresti,
Stefan Rassidescu, 1861, in-8°, 84 p.
Referinta:
16. IoaGA, N., Un proiect comunal al lui Ion Ghica, in Revista isto-
ricd, an. XX (1934), p. 209-217.
17. Tractatul cu Insulele Ioniane, in Independinta, Jurnalu politica,
Commerciale, Litterari, an. IV (1861), p. 37-38.
18. Tractatul de Paris. Conventiunea fi Unirea, in Independinta...,
an. IV 0860, p. 49-51.
19. a) Raport al Comisii inscircinate" sd coordonese faptele pentru
care Ministerul de la 13 Iuliu s'a pus in acusafie de Onor. Adunare,

www.dacoromanica.ro
174 N. GEORGESCU-TISTU

in Monitor:1 oficiale nr. xi6, Adunarea Legislativa a Terrei Romanesci,


§edinta XIII dela 20 Maitt 1861, Supliment, p. 1-2.
Titlul e lust din brosuri.
b) In Independinta..., an. III (x861), p. 79-80.
c) In brosurA, in-8°, 48 p.
Fla pagina de titlu; impreunli cu expunerea dovezilor.
20. Prejudge # vdmi, in Independinta..., an. IV (1861), p. 98-99.
Referinti:
21. Desfiintarea vdmilor, in Teranul Roman.. ., an. I (1861),
P. 3-4.
22. a) Impozitul pe venit [Scrisoare catre Redactor], in Teranul
Roman.. ., an. I (1861), p. 27.
b) In Independinta..., an. IV (1861), p. 186-187.
Rispuns la Desfiinlarea velimilor, v. mai sus, nr. 21.
23. a) Guvernul in civilisatiune, in Independinta..., an. IV (1861),
P. 153-155.
b) In Convorbiri literare, an. LXVII (1934), p. 992-997.
Insemnatatea culturii si a specializArii pentru conducAtorii unei
24. Don Juanii din Bucuresci, in Independinta..., an. IV (1861),
p. 191-192, 211-212, 215-216, 219-220, 223-224.
Referintit :
25. a) CARCALECHI, EUGENIA, Despre doud scrieri necunoscute ale lui
Ion Ghica, in Arhiva, Organul Societatii qtiintifice si literare din Iasi,
an. XVII (1906), p. 34-43.
26. b) BoGDAN-DucA, G., Un roman de Ion Ghica, in Sdmd-
ndtorul, an. V (1906), p. 325-326.
27. a) Misiunea Romdnilor, in Teranul Roman.. ., an. I (1862),
p. 169-170.
b) In Convorbiri literare, an. LXVII (1934), p. 564-569.
ReferinlA:
28. BAICULESCU, GEORGE, Un studiu al lui Ion Ghica, in Convorbiri
literare, an. LXVII (1934), p. 563-564.
Introducere la nr. 27 b.
29. Drumurile de fer, in Revista romana pentru sciinte, littere # arte,
vol. II (1862), p. 319-350.
b) In Teranul Roman . .., an. II (1862), p. 323-324, 323-324
[aci se repeth pagination 344-345, 352, 361-362, 368-369, 375-376.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 175

30. Reflectiuni politice, in Independinta romana . . ., an. V (1863),


IL 175.
Schimbarea conceptiilor politice vechi.
31. Acordarea unei recompentse nationale lui Grigore Alexandrescu,
in Monitorul Official, Adunarea generale a Rominiei, 1864, p. 842,
(nr. 1o6, sedinta XL dela ro Februarie, Supliment).
32. Concesionarea drumurilor de fier, in Monitorul Official, Aduna-
rea generale a Romaniei, 1864, p. 872-873, (nr. 110, sedinta XLII de
la 14 Februarie, Supliment).
La fel, o serie de interventii in discutii, v. Monitorul, Siiaroficial al Terei romanesd,
1860, p. 429-430 (nr. 103 din 3 Mai); p. 870, (nr. z89 din g Aug.); p. 982 (nr. z6o
din 9 Sept.); nr. x3o din 14 Iunie x86,, Supliment, p. 1 -4.
33. [Penalitatea in instructia publics], in Monitorul Official, Aduna -
rea generale a Romaniei, 1864, p. 1289, (nr. 162, sedinta LIX de la
1i Martie 1864, Supliment).
34. Convorbiri economice. Brosura nr. 1, Bucuresci, Tipografia
Stefan Rassidescu, in-8°, 68 p.
Cuprinde: Introducere, p. 3-9; Creditul, p. 20-38; Imprumuturile Statului,
P. 39-68.
35. Convorbiri economice. Munca. Brosiura nr. 2, Bucuresci, Tipo-
grafia Stefan Rassidescu, 1865, in-8°, 83 p.
Referinti:
36. Convorbiri economice de Ion Ghica, in Opiniunea nationale,
cliaria politico, litterariu si comerciale, an. I (1865), p. ro6.
37. Vademecum al inginerului fl al commerciantului, greutdti fi Md-
suri, formule intrebuintate in ingineria civild # militard fi in commercifi,
Bucuresti, Stefan Rassidescu, 1856, in-16, 176 p. + 1 harts telegrafo-
postala.
38. Omul physic fi intelectual, Bucuresti, Stefan Rassidescu, 1866,
in-8°, 68 p. .

39. Amendament. La proectul de lege asupra organildrii Ministerului


lucrdrilor publice fi a lucrdrilor publice, [x868], in-4°, 31 p.
40. Convorbiri economice. Editiunea a doua, Bucuresci, Imprimeria
Ion Weiss, 1868, in-8°, XIII -IL 359 p.
Pe coperta e anul 1869. Introducere, p. IXIII; Munca, p. 1-123; Creditul, p.
127-219; Proprietatea, p. 223-359.
Referinta:
41. ALECSANDIZI, V., [Despre tom. II din Convorbiri economice], in
Analele Academiei Romdne, seria II, torn. VI, 1883-1884, sectiunea I,
partea administrative si desbaterile, 1884, p. 58.
Comunicare intr'o sedinta publica a Academiei Romaine.

www.dacoromanica.ro
176 N. GEORGESCU-TISTU

42. In apdiarea lui V. Alecsandri, in Monitorulli. 1868, p. 14.1,


(nr. 23 din 3o Ianuariu/Ir Februarie).
Cu prilejul renuntarii lui V. Alecsandri la mandatul de deputat.
43. Epistold adresatd redactorelui ziarului Adunarea Nationale, in
Opiniunea constitutionald ..., an. I (1869), nr. 16 din 19 Iunie, p. 1.
Rispuns la Balta Liman sau servilismulu politico din Adunarea Nationale, an. I
(1869), p. 39-40.
44. [Scrisoare cdtre Redactorul ziarului Adunarea], in Opiniunea
constitutionald..., an. I (1869), nr. 44 din 25 Sept., p. 2.
Restituirea banilor incasati de Ion Ghica in calitate de agent la Constantinopol.
46. a) [Scrisoare cdtre Redactorul ziarului Pressa], in Pressa, char
politic, litterar si commercial, an. II (1869), p. 890-891.
b) In Opiniunea constitutionald. ., an. I (1869), nr. 58 din 13
Nov., p. 1.
Cine e director al Opiniunii constitutionale.
46. Convorbiri economice, Bucuresci, Typografia Laboratorilor
Romani, 1872, in-8°, 123 p.
Industria.
Referintl:
47. XENOPOL, A. D., Convorbiri economice de Ion Ghica, in Con-.
vorbiri literare, an. VI (1872-1873), p. 31-33.
48. Ajutorul Comerciantului, al Agricultorului fi al Inginerului.
Greutati fi mdsuri. Formule intrebuintate in Comerciu, Bancd, Agricul-
turd # Ingineria civild, Bucurestii, Socec si Comp., 1873, in-8° mic,
XVI + 304 p. + 3 tabele.
In colaborare cu Dimitrie A. Sturdza.
Referintii:
49. LAURIAN, D. AUG., in Revista contimporand, an. I (1873), p.
737-738.
In Tablete bibliografice.
50. Convorbiri economice. Brosiura nr. 5, Bucuresci, Noua Typo-.
graphia a Laboratorilora Romani, 1873, in-8°, 138 p.
Financele.
Referinte:
51. a) LAURIAN, D. AUG., in Revista contimporand, an. I (1873),
P. 738-739.
In Tablete bibliografice.
52. b) Convorbiri economice de Ion Ghica, in Convorbiri literare,
an. VII (1873-1874), p. 283-284.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 177

53. [Scrisori nitre I. I. Filipescu] in volumul lui C. D. ARICESCU,


Corespondenta secrets ci acte inedite ale capilor Revolutiunii romane
de la 1848, Partea I, Bucuresci, Tipografia Antoniu Manescu, 1873,
in-8°, p. 6-32.
54. a) Convorbiri economice. Br4ura nr. 6, Bucuresci, Editura
Typographic! Laboratorilor Romani, 1875, in-8°, 135 p.
Bucuresciul industrial ri politic.
b) Bucarest industriel et politique, in L'Inde'pendance roumaine,
VIII-e annee (1884), 2-e serie, Edition B, no 1996, 26 Mai/7 Juin,
p. 1 ; n ° 1997, 27 Mai/8 Juin, p. 2-3; no 1998, 29 Mai /io Juin, p. 2;
no 2002, 2/14 Juin, p. 2-3; n° 2012, 14/26 Juin, p. 2; n° 2016,
19 Juin/1 Juillet, p. 2-3; no 2023, 27 Juin/9 Juillet, p. 2; II° 2024,
28 Juin /io Juillet, p. 2-3; no 2027, 3/15 Juillet, p. 2; no 2035, 12/24
Juillet, p. 3.
Traducerea unui fragment din nr. 54 a.
55. Ud cugetare politics, 1877, in-8°, 38 p.
In vechile cataloage ale Bibliotecii Academiei RomAne lucrarea e atribuita lui
Ion Ghica.
56. Recensiunea dramei 1 La Plevna * a d-lui G. Sion, in Annalile
Societatei Academice Romane, tom. XI, sessiunea annului 1878,
sectiunea I, partea administrative i desbateri, p. 184-191, An-
nex'a Q.
57. Convorbiri economice, Editiunea a treia, Bucuresci, Socecu &
Comp., 1879, in-8°, X-643 p.
Prefacie, p. I X ; Munca, p. 13-85; Creditul, p. 89 -116; Imprumuturile statului,
p. 119 -147; Proprietatea, p. 151-233; Industria, p. 237 -316; Financele, p. 319
412 ; Tref ani in Romdnia sau corespondenta onorabilului Bob Dooley, p. 415 -551;
Bucuresciul industrial li politic, p. 555-643.
58. Inceputulu omului, in Annalile Societatii Academice Romane,
torn. XI, sessiunea annului 1878, sectiunea II, memorii i notitie,
1879, p. 61-86.
59. a) Din vremea lui Grigore Ghica V. V. [Clucerul Alecu Gheor-
ghescu], in Convorbiri literare, an. XIV (1880), p. 1-5.
b) In Analele Academiei Romane, seria II, tom. II, sesiunea gene-
rata' a anului 1880, sectiunea II, discursuri, memorie i notite, 1881,
partea II, memorie §i notite, p. 405-411.
60. Dramatice de G. Sion: Candidatu fi deputatu, comedia intr'unu
actu in versuri. La Plevna I drama intr'unu actu in versuri. Bucu-
resci, 1879, I vol. in-8' de 129 pagine, in Analele Academiei Romane,
seria II, tom. II, §edintele ordinare din 1879-80 §i sesiunea generals
a anului 1880, sectiunea I, partea administrative §i desbaterile, p. 343
351.
I2 4. R. - Studii # Cereetdri, XXV.

www.dacoromanica.ro
178 N. GEORGESCU-TISTU

61. a) Polcovnicul Ionicd Ceganu, in Convorbiri literare, an. XIV


(188o), p. 55-60.
b) In Analele Academiei Romane, seria II, torn. II, sesiunea generala
a anului 188o, sectiunea II, discursuri, memorie i notite, 1881, partea II,
memorie si notice, p. 411-418.
62. a) Domnia lui Caragea [Din vremea lui Caragea], in Convorbiri
literare, an. XIV (188o), p. 81-89.
b) 0 nuntd acum o sutd de ani, in Slovensky Dennik.
Fragment, tradus de D-ra Flaishanzova, in limba cehoslovaca; v. Infrdfirea, Cluj,
an. III (1923), nr. 764 din 31 Martie, p. 2.
63. a) Intdile fcoli romdne din Bucurecti [Scoala acum 5o de ani],
in Convorbiri literare, an. XIV (188o), p. 209-216.
b) Amintiri despre Nicolae Filimon, in bro§ura NICOLAE FILIMON,
Ciocoii vechi fi noi, Pagini alese din scriitorii romani, nr. 195, Buturqti,
Cartea Romaneasca, 1925, in-4°, p. 1-3.
Fragment.
c) N. Filimon, in lucrarea lui E. LOVINESCU, Critice, vol. X, ucu-
resti, « Ancora », S. Benvenisti & Co., 1929, in-8°, p. 185-191.
Fragment.
Referinte:
64. a) PAPADOPOL, PAUL I., Dascdlul in literatura noastrd. Dascdlii
greci, in Scoala romdnd, an. XXXIV (1929), nr. 4-5, p. 22-23.
65. b) BADEA, V., .'coala de acum 50 de ani, in Adevdrul, an. 48
(1934), nr. 15.586 din 1 Nov., p. 3.
66. Eteria [Din timpul zaverii], in Convorbiri literare, an. XIV
(188o), p. 325-344.
67. a) Ion Cdmpineanu. Discursu de receptiune la Academi'a romana,
in Familia, an. XVI (188o), p. 269-271, 277-279, 286-287.
b) In Analele Academiei Romane, seria II, tom. II, sesiunea generala
a anului 1880, sectiunea II, discursuri, memorie si notite, 1881, p.
35-57.
Referinti:
68. HASDEU, B. P., Respunsulu la discursulu de receptiune alu D-lui
Ion Ghica despre Ion Campinenu, cetite in siedinti'a publica de la z8
Martie 1880, in Analele Academiei Romane, seria II, tom. II, sesiunea
generala a anului 1880, sectiunea II, discursuri, memorie si notite,
1881, p. 59-62.
69. Partidele politice [Liberalii de alts data], in Convorbiri literare,
an. XIV (1881), p. 407-412.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 179

70. Din viata sociald de pe la 1835-36 [Generalul Coletti la 1835],


in Convorbiri literare, an. XIV (1881), p. 445-451.
71. David Urquhard, in Convorbiri literare, an. XV (1881), p.
165-171.
72, Egalitatea, in Convorbiri literare, an. XV (1881), p. 209-217.
73. Libertatea, in Convorbiri literare, an. XV (1881), p. 254-265.
74. Drum din Bucuresti la Iafi in 1841 [0 calatorie dela Bucuresti la
Iasi inainte de 1848], in Convorbiri literare, an. XV (1881), P. 339-344-
75. Rdspunsulu la discursulu de receptiune alu D-lui Emanoilu Baca-
loglu despre Calendariu, cetite in sedinti'a solemna tinuta la zo Martie
1880 sub presidenti'a M. S. R. Domnitorului, in Analele Academiei
Romane, seria II, torn. II, sesiunea generall a anului 1880, sectiunea
II, discursuri, memorie si notite, 1881, p. 17-33.
76. Semintiile, soiurile saic rasele, in Analele Academiei Romane,
seria II, torn. II, sesiunea generala a anului 1880, sectiunea II, dis-
cursuri, memorie si notice, 1881, partea II, memorie si notite, p.
389-403.
77. Studii economice de A. D. Xenopol, Iafi, 1879, in Analele Aca-
demiei Romane, seria II, torn. II, sedintele ordinare din 1879-80 si
sesiunea generala a anului 1880, sectiunea I, partea administrative si
desbaterile, 1881, p. 323-326.
78. Dascdlii greci [Dasalii greci si dascalii romani] inConvorbiri
literare, an. XVI (1882), p. 325-33o.
Referinli:
79, PAPADOPOL, PAUL I., Dascdlul in literatura noastrd. Dascdlii
greci, in $5'coala romdnd, an. XXXIV (1929), nr. 4-5, p. 22-23.
V. mai sus, nr. 64 a.
80. Productiunea, Consumatiunea si Schimbul, in Convorbiri literare,
an. XVI (1882), p. 165-173, 234-243, 273-240, 297-305, 392-401.
81. [Raport asupra cdrtii « 'era nostrd * de P. S. Aurelian], in Analele
Academiei Romdne, seria II, torn. III, sedintele ordinare din 1880-81
si sesiunea generala a anului 1881, sectiunea I, partea administrative
si desbaterile, 1882, Anexa, p. XXVII.
82. Raport asupra scrieriloru d-lui Vasile Alexandri: Poezii, vol. III,
Legende noue, Ostafii noftri n Despot-Vodd, legendd istoricd in versuri,
in Analele Academia Romdne, seria III, torn. III, sedintele ordinare
din 1880-81 si sesiunea generala a anului 1881, sectiunea I, partea
administrative si desbaterile, 1882, Anexa, p. XXXIVLXXXVI.
IT

www.dacoromanica.ro
18o N. GEORGESCU-TISTU

83. A son Excellence le comte Granville, President de la Conference


[Londres, le I-er Fevrier 1883. Annexe A au Protocole No. 2 du Jo
Fevrier, 1883], in L'Inde'pendance roumaine, 7-e annee (1883), 2-e
serie, Edition B, no. 1640, 11/23 Mars, p. 2.
Chestiunea Dunirii.
84. Jianu [Tunsu si Jianu], in Convorbiri literare, an. XVII (1883),
P. 41-46.
85. Theodoros, in Convorbiri literare, an. XVII (1883), p. 241-247.
86. Mehtupciu [Teodor Diamant], in Convorbiri literare, an. XVII
(1883), p. 366-376.
87. Scrisori ale lui Ghica cdtre V. Alecsandri, Tipografia Academiei
Romdne, Laboratorii Romani, 1884, in-8°, XXV + 297 p.
Cuprinde numerele: 59, 6i, 62, 63, 66, 69, 70, 71, 72, 73, 74, 78, 84, 85, 86.
Referinti:
88. ALECSANDRI, V., in Analele Academiei Romdne, seria II, torn.
VI, 1883-1884, secciunea I, partea administrative ci desbaterile,
1884, p. 58.
Comunicare intr'o §edinta publici a Academiei Romdne.
89. Pdmdntul fi omul, Partea I, Bucurecti, Tipografia Academiei
Romdne, 1884, in-8°, 146 p.
90. Samos [Capitanu Laurent], in Convorbiri literare, an. XVIII
(1884), p. 10-25, 81-91.
91. Wilson Ormsby [Ovreii], in Convorbiri literare, an. XVIII
(1884), p. 293-303.
92. Iancu V dcdrescu [Legile], in Convorbiri literare, an. XVIII (1885),
P. 385-393.
93. Bdltdretul, in Convorbiri literare, an. XIX (1885), p. 289-302.
94. Bdrzov, in Convorbiri literare, an. XIX (1885), p. 462-468.
95. Insula Prosta, in Convorbiri literare, an. XIX (1885), p. 707 -722,
819-846.
96. a) Amintiri despre Grigorie Alexandrescu, in Convorbiri literare,
an. XX (1886), p. 97-110.
b) In Analele Academiei Romdne, seria II, torn. VIII, 1885-1886,
sectiunea II, discursuri, memorii §i notice, 1888, p. 1-14.
c) In vol. GRIGORIE M. ALEXANDRESCU, Poezii, epistole, satire, fa-
buje, epigrame, traduceri, cu o culegere asupra viecii qi operei poetului

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 181

si insemnari de Em. Garleanu, Bucuresti, Alcalay, ed. «Biblioteca


pentru toti )), nr. 295-298, 1907, p. 1-20.
d) Cdteva note biografice, in brosura GRIGORE ALEXANDRESCU,
Poezii, Pagini alese din scriitorii romani, nr. 31, Bucuresti, Cartea
Romineasca, in-4°, p. 3.
Fragment.
e) In brosura GRIGORE ALEXANDRESCU, Cdlugdrita, Pagini alese din
scriitorii romani, nr. 190, Bucuresti, Cartea Romaneasca, 1925, in-4°,
p. 1-18.
97. Introducere [la Scrisori cdtre V. Alecsandri], in Convorbiri literare,
an. XX (1886), p. 625-642.
98. a) Amintiri din 1848 [Nicu Balcescu], in Convorbiri literare, an.
XXI (1887), 193-216.
b) N. Bdlcescu, date biografice, in brosura N. BALcEscu, Din istoria
lui Mihai Viteazu, Pagini alese din scriitorii romani, nr. 39, Bucuresti,
Cartea Romaneasca, in-4°, p. 1-7.
Fragment.
99. Scrisori cdtre V. Alecsandri, Editiune noun, Bucuresti, Socecu
& Comp., 1887, in-8°, XXIV + 723 + II p.
Cuprinde scrisorile din editia dela 1884 (nr. 87), plus numerele: 9o, 91, 92, 93,
94, 95, 96, 97, 98.
ReferintA:
100, BIANU, I., Ion Ghica, Scrisori cdtre V. Alecsandri, Editiune noun,
1887, in Revista noud, an. I (1888), p. 119.
101. a) Amintiri din pribegia dupd 1848, Noue scrisori catre V.
Alecsandri, in Revista noud, an. I (1888), p. 161-168, 201-208,
281-295, 324-335, 376-383, 461-466 si II (1889), p. 49-57,
150-157, 268-277.
b) Amintiri din pribegia dupd 1848. Noue scrisori cdtre V. Alecsandri,
Bucuresti, Socec et Comp., 1889, in-12, 882 p.
Scrisorile lui N. BAlcescu s'au publicat in vol. NICOLAE BALCESCU Scrisori cdtre
Ion Ghica (din Amintiri din pribegie de Ion Ghica), cu o notita introductivii de
Petre V. Haney, ed. a Biblioteca pentru toti s, nr. 688-689, Bucuresti, Alcalay,
IV + 268 p.
Referinta:
102. XENOPOL, A. D., loan Ghica, Amintiri din pribegia dupd 1848,
in Arhiva, an. III (5892), p. 138-148.
103. Un bal la curte in 1827, in Revista noud, an. II (1889), p.
172-175.
104. Doue cdldtorii in vis, in Revista noud, an. II (1889), p. 417-426.

www.dacoromanica.ro
182 N. GEORGESCU-TISTU

105. Un boer cum a dat Dumnezeu, in Revista noud, Ian. III (1890),
p. 216-220.
106. Moravuri de alto datd, in Revista noud, an. III (1890), p.
406-409.
107. 0 pagind din istorie, in Vointa Nationald, an. VII (1890), nr.
1625 B din 24 Februarie/8 Martie, p. 1.
Despre titluri nobiliare.
108. Fragment dintr'o scrisoare ineditd cdtre Alecsandri, in Convorbiri
literare, an. XXV (1892), p. 915-920; in extras, nr. jubiliar, p. 51-65.
0 calatorie in Arhipelag.
109. Schite politice, in Revista noud, an. V (1892), p. 89-93.
In contra functionarismului.
110. Scrisori inedite [cdtre Oldnescu-Ascanio], in Literaturd ri arid
romdnd, an. 11 (1897-1898), p. 735-739, in articolul De la cei ce
nu mai sunt. Scrisori inedite de Ion Ghica, de N. P.[ETRA.5cu], ibidem,
P. 735-739.
111. [Studii asupra Constitutiunii engleze] [?].
V. G. BENGESCU, Cdteva suvenire ale carierei mele, Bruxelles, 1899, p. 55.
112. 0 scrisoare nepublicatd cdtre I. Bianu, in Convorbiri literare,
an. XXXVI (1902), p. 20-26.
Amintiri; cuvinte introductive de I. Bianu, p. 19-20.
113. [Scrisori, memorii, note], in Anul 1848 in Principatele romdne,
Bucuresci, Carol Gobi, 1902-1910, in-4°; vol. I, p. 601, 645-646,
681-683: vol. II, p. 99-101, 193, 197-201, 233, 413-414, 511, 570,
686-688, 716, 773-774; vol. III, p. 101-103, 118-121, 121-130,
153, 157-158, 327, 425-426, 461-463, 501-504, 752-753, 757-
758 ; vol. IV, p. 29-32, 349, 428-429, 526-530; vol. V, p. 50-51,
708.
114. a) Scrisoare cdtre Const. Negri, in Arhiva, an. XIV (1903),
p. 81-82.
b) In Revista Istoricd, an. I (1915), p. 75-76.
115. Scrisori cdtre V. Alecsandri, Bucurqti, Alcalay & Co., ed.
Biblioteca pentru toti », [inainte de 5905], 4 vol. in-i6.
Vol. IIII cuprind scrisorile din editia dela 1887 (nr. 99);- vol. IV cuprinde nu-
merele: 103, 104, 105, io6, 107, 108, 109, II2.
ReferintA:
116. Ion Ghica, Scrisori cdtre V. Alecsandri, vol. I §i II din
Biblioteca pentru toti, in Luceafdrul, Budapesta, an. IV (1905),
p. 243.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 183

117. Scrisori cdtre V. Alecsandri, Bucuresti, Alcalay, 1905, in-8°,


IV + 659 + II p.
Cuprinde scrisorile din editia dela 1887 (nr. 99).
118. [Cdteva scene dintr'o comedie], in Arhiva..., an. XVII (1906),
p. 127-133.
Publicate, subt titlul 0 comedie, de Eugenia Carcalechi.
119. Scrisoare cdtre M. Cogdlniceanu, in Viata Romineascd, an. I
(7906), vol. III, p. 197-198.
Impreuna cu Grigore Alexandrescu; in articolul Scrisori de Grigorie Alexandrescu,
de G. BOGDAN-DUICX, ibidem, p. 10-23, 186-599.
120. Munca, Creditul, Imprumuturile Statului (Din a Convorbiri
economice *), Biblioteca Socec, Scriitorii roman, Bucuresti, Socec &
Co., 5909, in-8°, 552 p.
121. [Scrisori cdtre Alexandrina Ghica], in Convorbiri literare, an.
XLVI (1912), p. 49-64, 164-170.
Ca urmare la articolul: Ion Ghica in Samos, de E. Lovinescu, ibidem,
P. 48-49.
122. [Scrisori cdtre N. Bdlcescu], in vol. Scrisori inedite de la N.
Bdlcescu fl Ion Ghica, publicate si adnotate de N. Cartojan, Bucuresti,
Cooperativa *, 1913, in-8°, p. 11-56.
Referinte:
123. a) N., [Introducere si note] la nr. 122, IX + 59 p.
CARTOJAN,
124. b) PAPACOSTEA, CEZAR, N. Cartojan, Scrisori inedite dela
N. Bdlcescu # I. Ghica. (Pdreri interesante # realitdti crude dela
1'849-185o), in Convorbiri literare, an. XLVIII (1914), p. 549-
551.
125. Scrisori inedite [cdtre I. Bianu], in Opere complete, vol. IV
(5955), P. 407-443.
V. numarul urmator.
126. Opere complete, cu o prefata, indite de lucruri, localitati si
persoane, de Petre V. Hanes, Bucuresti, Minerva, in-8°, vol.
1914; vol. IV, 1915.
Vol. III cuprind: Convorbiri economice din editia III dela 1879 (nr. 57, plus
nr. 8o); vol. III cuprinde: Scrisori cdtre V. Alecsandri, din editia dela 1887 (nr. 99),
afar% de nr. 67; vol. IV cuprinde numerele: zo! (numai textul explicativ al lui I.
Ghica, fira scrisori). 67, 75, 77, 56, 60, 55, 89, 38, 6, 5, 4, 107, 109, 13, 108, 503.
504, los, 1o6, 9 (ultimul, fragmentar).
Referinta:
127. M., Ion Ghica, Opere complete, 4 vol., editate de P. V.
Hanes, Bucuresti, 1915, in Convorbiri literare, an. XLIX (5955),
P. 444-445.

www.dacoromanica.ro
184 N. GEORGESCU-TISTU

128. [Scrisori cdtre C. Werner (Woronicz) # Mihai Czaikowsk], in


Anuarul Institutului de Istorie Nationald, III (1924-25), Cluj, Ar-
dealul, 1926, p. 103, 105-106.
In studiul Planurile lui loan Cdmpineanu pentru Unirea Nationald a Romdnilor.
Legdturile lui cu emigratia polond, de P. P. Panaitescu, ibidem, p. 63-106.
129. Libertatea. Clucerul Alecu Gheorghescu. (Din Scrisorile catre
V. Alecsandri), in Pagini alese din scriitorii romani, nr. 21, Bucuresti,
Cartea Romaneasck in-4°, 32 p.
Scrisoarea Clucerul Alecu... e reprodusA fragmentar.
130. Egalitatea. ,,Scoala acum 5o de ani. Dela Bucurefti la Iafi
inainte de 1848, Pagini alese din scriitorii romani, nr. 5o, Bucuresti,
Cartea Romaneasck 1924, in-4°, 32 p..
Egalitatea, in intregime; celelalte, fragmentar.
131. Din vremea lui Caragea. Scrisori catre V. Alecsandri, Pagini
alese din scriitorii romani, nr. 184, Bucuresti, Cartea Romaneasck
1925, in-4°, 32 p.
Din vremea lui Caragea, fragmentar; Tunsu fi Jianu, in intregime; Bdltdreps,
fragmentar.
132. Din vremuri vechi, Pagini alese din scriitorii romani, nr. 199,
Bucuresti, Cartea Romaneasck 1925, in-4°, 31 p.
Cuprinde numerile 8s in intregime, 86, 71, go fragmentar.
133. Despre muncd, Pagini alese din scriitorii romani, nr. 17, Bucu-
resti, Cartea Romineasck 1925, in-4°, 32 p.
Fragmentar.
134. [Scrisoare cdtre Moise Nicoard], in Universul literar, an. XLII
(1926), nr. 21 din 23 Mai, p. 7.
Urmare la nr. 193.
135. [Scrisoare cdtre Colonelul V. Urseanu], in Adeverul literar #
artistic, an. IX (1928), nr. 393, p. 4.
In articolul 0 scrisoare ineditd a lui Ion Ghica, de Jean Bart, ibidem, p. 4. Cu
prilejul botezului bricului I Mircea .
136. Ion Ghica cdtre Jacob C. Negruzzi. Scrisori din anii 1884-1886,
in Studii fl documente literare, de I. E. Toroutiu, vol. III, Bucuresti,
Bucovina, 1932, in-40, p. 60-63.
137. [Un memoriu in ziarul Concordia, la 1849], in Roma, Revista
de cultura italiank an. XIII [1933], nr. 1, p. 4-8.
Ca urmare la articolul Ion Ghica ti Italia de N. Georgescu-Tistu, ibidem, p. 4.
138. Scrisori cdtre Dumitru Brdtianu, in lucrarea: Din arhiva lui
Dumitru Brdtianu, acte 0 scrisori din perioada 1840-1870, publi-
cate, cu o schita biografick de Al. Cretzianu, vol. I, Bucuresti,

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL x85

Imprimeriile Independenta, 1933, in -8 °, p. 101-105, ro6-110 (A§e-


zamantul cultural Ion C. Braila:1u, XXII).
139. Scrisori cdtre V. Alecsandri, K Biblioteca §colara n, Bucurwi,
Adeverul, 1934, in-8°, 116 p.
Cuprinde numerele: 97, 62, 63, 74 si 78, in chip fragmentar §i 96, 98 in intregime.
140. [Scrisoare] cdtre Epitropia invdtdturilor publice, in Arhivele
Olteniei, an. XIII (1934), p. 195-196.
In articolul Doud scrisori care intereseazd istoria culturii romdneiti, de Const. D.
Ionescu, ibidem, p. 194-196.
141. [Scrisoare cdtre Wladislav Czartoryski], in Arhiva. . ., an. 41
(1934), p. 124-125.
In articolul Ion Ghica # Wladislav Czartoryski (Contributiuni la istoria legA-
turilor polono-romfine in timpul lui Cuza-Vodii), de Gh. Duzinchevici, ibidem,
p. 122-125.
Referinll.
142. IORGA N., in Revista Istoricd, an. XX (1934), p. 409.

REFERINTE GENERALE
143. [VALENTINEANU, I. G.], Ghica loan, in Biografiea oameniloru
mars skrisd de unu omu micu, Paris, 1859, in-12, p. 65-67.
144. Un cuvdnt asupra bancei propusa de domnul Ion Ghica, in
Teranul Roman. . ., an. I (I86i), p. 36-37.
145. ARICESCU, C. D., Politica lui Loan Ghica, ex-bey de Samosii,
Bucuresci, Tipografia Ioan Weiss, 187o, in-4°, [II] + 162 p.
146. Popu, VASILE GR., Ion Ghica, in vol. Conspect asupra literature)
romdne fi scriitorilor ei de la inceput # kind astdzi, Bucuresci, Tipografia
nationala C. N. Radulescu, vol. II, 1876, in-8°, p. 4-5.
147. 'I cociv vn g tx a g, Tettog nyept.bv rijg Eduov, 1854
1858, in Z agtaxci 4zot laroeta TIN v4aov Ecitiov &TEO Taw navaexalaw
zeOnov pint tthv xa61 4,ukic t57u3 Ell A MEINS2NzIOY I. ETAMA-
TIAdOY, iv EcipAp Fx roil' 4yepovtxoii zvnoyeaTetov, 1882, in-8°, TOpoc
zelzoc, p. 335 -354-
148. Le Prince Jean Ghica, in La Roumanie illustree, I-ere annee
(1882), p. 197; 2-e serie (1897), r o. 3 du 27 Avril, p. 5-7.
Ultimul articol e un necrolog.
149. IORGA, N., D. Ion Ghica, in Lupta, an. VII (189o), seria IV,
nr. 1195 din 12 Aug., p. 34 (Sdptdmdna literarci).
150. Ion Ghica, in Romanulu literar, an. 1891, nr. 16 din 29
Aprilie/14 Maiu, p. 122.

www.dacoromanica.ro
186 N. GEORGESCU-TISTU

- 151. GRAND EA, GR. H., I. Ghica, in Noua bibliotecd populard,


an. III (1891), nr. 5.
V. NERVA HODOS 9i AL. SADI-IONESCU, Publicafiunile periodice ronsdnefti, flu-
cure§ti, 1913, in-e Ix 452.
An. III din Noua bibliotecd populard lipse§te din Biblioteca Academiei Romane.
152. RUDOW, W., loan Ghica, in Geschichte des Rumanischen Schrift-
turns, Wernigerode, 1892, in-8°, p. 122-123.
Editie revazuta de I. Negruzzi §i G. Bogdan.
153. Ion Ghica, in Vointa Nationals, an. XIV (1897), nr. 3696 (D),
din 23 Aprilie, p. r.
154. Ion Ghica, in Romdnul, an. 45 (5897), nr. 677 din 24-25
Aprilie, p. 1.
155. [Inftiintare despre moartea lui Ion Ghica], in Universul, an. XV
(1897), nr. 95 din 25 Aprilie, p. 3.
156. Ion Ghica, in Vointa Nationald, an. XIV (1897), nr. 3697 (D),
din 25 Aprilie, p. x.
157. [Inftiintare despre moartea lui Ion Ghica], in Vointa Nationald,
an. XIV (1897), nr. 3697 (D), din 25 Aprilie, p. 3.
158. loan Ghica, in Resboiul, an. 21 (1897), nr. 6654 din 24 Aprilie,
p. 2.
159. Date grefite asupra yield lui Ion Ghica, in Resboiul, an. 21
(1897), nr. 6655 din 26 Aprilie, p. 1-2.
160. Inmormdntarea lui Ion Ghica, in Romdnul, an. 41 (1897), nr.
678 din 26 Aprilie, p. 3.
161. Inmormdntarea lui Loan Ghica, in Universul, an. XV (1897),
nr. 97 din 27 Aprilie, p. 3.
162. Inmormdntarea lui Ion Ghica, in Romdnul, an. 41 (1897),
nr. 679 din 29 Aprilie, p. 3.
163. Inmormdntarea lui Ion Ghica, in Vointa Nationald, an. XIV
(1897), nr. 3699 din 27 Aprilie, p. r [Discursul lui D. Sturdza]; nr.
370o din 29 Aprilie, p. 1 [al lui P. S. Aurelian]; nr. 3702 din 1/13 Mai,
p. 1 [al lui D. Giani]; nr. 3703 din 2/54 Mai, p. 1 [al lui V. A. Urechia].
164. 0 cuvdntare a d-lui V. A. Urechid, in Resboiul, an. 21 (1897),
nr. 6661 din 3 Mai, p. 1-2.
Fragment, la inmormantarea lui Ion Ghica, v. numirul anterior.
165. Ion Ghica, in Familia, an. XXXIII (1897), p. 253 -254.
166. PETRA§CU, N., Ion Ghica, in Literaturd fl artd romeind, an. I
(1896-1897), p. 407-425.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 187

167. ADAMESCU, GH., Notitd despre viata fi activitatea politicd fi


literard a lui Ion Ghica, Bucuresti, Carol Muller, 1897, in-8°, 48 p.
168. COSTESCU, GHEORGHE N., Loan Ghica, in Invdtdmdntul
primar, revista pentru scoala si familie, an. III (5897), p. 226-229,
257-259.
169. ROSETTI, DIMITIUE R., Ghica (principe Joan), in Dictionarul
continporanilor din Romdnia (1800-1898), ed. I, Bucuresci, Editura
Lito-Tipografiei o Populara *, 1898, in-4°, p. 87-88.
170. BENGESCU, GEORGE, Cdteva suvenire ale carierei mele: Ion
Ghica, V. Alecsandri, Alexandru Lahovari, Bruxelles, Paul Lacomblez,
1899, in-I2, p. 32-59.
171. LECCA, OCTAV-GEORGE, Ion Ghica, in Familiile boere,cti ro-
mdne, istoric si genealogie, Bucuresti, ((Minerva », MDCCCXCIX,
in-4°, p. 242-243.
172. DIACONOVICH, Dr. C., Ghica loan, in Enciclopedia romdnd,
torn. II, Sibiiu, 5900, in-4°, p. 551.
173. ISTRATI, Dr. CONSTANTIN I., Activitatea ftiintificd a lui Ion
Ghica (Discurs rostit la 5 (i8) Aprilie 1902 in sedinti solemna cu
rispuns de Dimitrie A. Sturdza); in colectia t Academia Romani,
Discursuri de receptiune *, XXIV, Bucuresti, Carol Gobi, 1902, in-4°,
31 p. Si extras, in-4°, 35 p.
Itaapunaul lui Dimitrie A. Sturdza, p. 33-35.
174. ROMANESCU, ARISTIZZA, [Despre Ion Ghica], in vol. 3o de ani.
Amintiri, Bucuresti, Socec & Co., 1904, in-12, p. 48-78, 85, 87.
175. CHENDI, IL., Prefatd [la Scrisorile lui Ion Ghica cdtre V.
Alecsandri], in vol. IV din ed. t Biblioteca pentru toti )), Bucuresti,
Alcalay, in-r2, p. 3-29.
176. CARCALECHI, EUGENIA, Alecsandri fi Ion Ghica (Ceva despre
corespondenta for intimd), in Arhiva . . . , an. XVI (1905), p. 381-39o.
177. ELIADE, POMPILIU, [Bacalaureatul lui Ion Ghica], in articolul
Din arhivele Sorbonei, in Vieata noud, an. I (1905-1906), p. 223-232.
178. CARTOJAN, N., Soarta unei reviste literare in 1844, 4Propd-
firea*, (intre redactori §i Ion Ghica), in Convorbiri literare, an. XLI
(1907), p. 197-204, 416-429.
179. BURICESCU, ION F., Ion Ghica, in Vieata noud, an. III (1907
1908), p. 268-271; 355-358 (ca povestitor).
180. IORGA N., Alcdtuirea revistei « Propd,cirea o. Ion Ghica, in
Istoria literaturii romdnefti in veacul al XIX-lea, vol. II, Bucuresti,

www.dacoromanica.ro
188 N. GEORGESCU-TISTU

Minerva, 1908, in-4°, p. 99-103 §i Cei d'intdin economifti romdni in


*Propd#rea ibidem, p. 106-108.
181. Dare de seamd a serbdrii pentru inaugurarea bustului lui Ion
Ghica, care a avut loc in ziva de 16 Maiu 1910, continand discursurile
pronuntate §i telegramele primite cu acea ocasiune, Bucure§ti, 4 COO-
perativa », 1910, in-8°, 40 p.
182. Bustul lui Ion Ghica, in Luceafdrul, an. IX (1910), p. 353.
183. HANE§, PETRE V., Ion Ghica # Ion Creangd, in Studii de
literaturd romdnd, vol. I, Bucurwi, Socec & C-ie, 191o, in-8°,
p. 105-128.
184. a) IoRGA, N., Un bust lui Ion Ghica, in Neamul romdnesc literar,
an. II (1910), p. 321-323.
b) Idem, in vol. Oameni cari au fost. Amintiri §i comemorari
Valenii-de-Munte, < Neamul Romanesc *, 1911, in-8°, p. 453-456.
c) Idem, editia II, Bucurwi, Fundatia pentru literature si arta
« Regele Carol II », 1934, in-12, p. 425-428.
Sub titlul Ion Ghica.
185. ADAMESCU, GH., Ion Ghica, in Istoria literaturii romdne, ed.
Biblioteca pentru tort », nr. 846-850, Bucure§ti, « Viata Roma-
neasca », P. 474-481.
186. ADAMESCU, GH., Ion Ghica, in Istoria literaturii romdne pentru
,ccoalele normale de invdtdtori # invdtdtoare, Bucurwi, Cartea Roma-
neasca, ed. IV, 1920, in-40, p. 340-354.
187. ADAMESCU, GH., Ion Ghica (notice bibliografice), in Contribu-
tiune la bibliografia rcmuineascd, Bucure§ti, Fascicola III, Cartea
Romaneasca, 1921, in-8°, I, p. 95-96; II, p. 99-100; Fascicola III,
Ed. Casa Scoalelor, 1928, in-8°, p. 78-79.
188. Ion Ghica [notice], in Bibliografia periodicelor din Dacoromania,
Cluj, an. III (1922-1923), p. 1044, an. IV (1924-1926), .partea
II, p. 1455; an. V (1927-1928), p. 846; an. VI (1929-1930),
p. 622.
189. a) HANE§, PETRE V., Ion Ghica, in Istoria literaturii romcinefti,
Bucure§ti, « Ancora », 1924, in-8°, p. 198-204.
b) Ibidem, editia II, 1927, p. 414-420.
190. GH. A., Ion Ghica, in bropra IoN GHICA, Despre muncd,
p. 1-5.
V. mai sus, nr. 133. '
191. HANE§, PETRE V., Scrierile lui Ion Ghica, in Studii literare,
Bucurwi, Alcalay, 1925, in-8°, p. 165-179.

www.dacoromanica.ro
ION GHICA SCRIITORUL 189

192. HANE§, PETRE V., Ion Ghica fl Caragiale, in Adeverul literar


fi artistic, an. VI (1925), nr. 237, IN, 7.
193. CARDA§, GH., Ion Ghica, in Universul literar, an. XLII (1926),
pr. 21 din 23 Mai, p. 7.
194. BOGDAN, MARIE C. (nee Vaile Alecsandri), John Gkyka, in
vol. Autrefois et,aujourd'hui, Bucarest, F. Gob! fils, S. A., 1929, in-8°,
p. 67-68.
195. BADAIAU, DAN A., 0 sutd de- ani de naturalism in Romdnia,
Iasi, 1930. , .

Capitolul VIII e G analiza a oonceptiei naturaliste a lui Ion Ghica, v. Dacoromania,


VII (1931 - 1933), p. 53o.
196. POP, TEFAN, [Ion Ghica elev], in articolul Colegiul National
Sf. Sava, in Boabe de grdu, an. IV (1933), p. 397, 399, 401. Si extras,
Bucuresti, Imprimeria Nationale, 1933, in-4°, p. 13, 15, 17.
197. ZABOROVSCHI, VIRGIL, Figuri culturale in diplomatia noastrd.
Loan Ghica, 011dnescu-Ascanio, N. Petrafcu ,ci Duiliu Zamfirescu, in
AdeNerul, an. 47 (1933), nr. 15.175 din 24 Iunie, p. 1-2.
198. HANE§, PETRE V., Ion Ghica, in Histoire de la litterature
roumaine, Paris, Ernest Leroux, 1934, in-8°, p. 150-156.
199. Ion Ghica, in vol. Scrisori cdtre V. Alecsandri, ed. t Biblioteca
§colara )), Bucurqti, Adeverul, 1934, in-8°, p. 5-9.
V. mai 8U8, nr. 139.
200. a) VAPEREAU, G., Ghika (Ion ou Jean) in Dictionnaire uni-
versel des contemporains . . ., Paris, Hachette, 1858, in-4°, p. 748.
b) Ibidem, 1870, p. 758.
c) Ibidem, 1893, p. 669.
201. IORGA, N., Ghica, Ion, in La grande Encyclopedie, vol. XVIII,
p. 908.
202. ySAINEANU, LAZAR, Ghica (Joan), in Dictionar universal al limbei
romdne, Craiova, 6 Scrisul Romanesc », ed. IV, 1933, p. 773.
203. GHICA, I., in The Encyclopaedia britannica, London, ed. 1929,
vol. X, p. 326.
204. Ghica, Than, in Meyers Lexikon, Leipzig, 1926, vol. V, p. 173.
205. Ghica, Ion, in « Minerva », Enciclopedie romdnd, Cluj, 1929,
P. 487.
206. Ghica, loan, in Der grosse Brockhaus, Leipzig, Bibliographi-
sches Institut, 193o, vol. 7, p. 339.

www.dacoromanica.ro
190 N. GEORGESCU-TISTU

207. ADAMESCU, GH., Ghica, Joan, in Dictionar istoric-geografic,


din Dictionarul enciclopedic ilustrat, « Cartea Romaneasca », Bucurgti,
[1932], p. 1661.
208. Ghica, I., in Enciclopedia italiana, Istituto G. Treccani, Rizzoli,
Milano, vol. XVI, MCMXXXII, p. 914.
209. Ghica, I., in Larousse du XX-e siècle, Paris, vol. III, 193o,
P. 777.
210. I'm be ac. 'I co civvng, in 'EAevi9eeovadxn 'Eyxvx2o7cetatxdv
11s ocOv, 'Ev AeHN AlZ, 1928, tom. 3, p. 933.
211. /ix/mac 'I a) dvvng, Meyciln 'Earivosi 'Eyxvx2onatata,
'Ev 'Ai94vatc, «Ilveado, rduog 4y000g, P. 449.
212. IORDAN AL., loan Ghica, in Realitatea Ilustratd, an. IX
(1935), nr. 430 din (17 Aprilie), p. 31.

www.dacoromanica.ro
INDICE
Cifrele drepte maxi indica paginile; cel e mici, notele; cele cursive, numerele din
capitolul bibliografic. Titlurile de lucrari si cuvintele rare au fost tiparite spatiat.
Aali Pasa, 135, 140. Aricescu, C. D., 47,2, 741, 53, 145.
Abd-El-Kader, 15o. Aristarchi, I., 350; N., 44, 46, 117, I19,
Abdul-Medgid, sultan al Turciei, 5o, /50.
126, 150. Aristia, C., 13, 32, 86.
Academia Mihaileara, 25-28 35, 76, Aristotel, x 6 x .
77,2, 81, 5. Artizan, 103.
Academia Romans, 16, 22, 54-57, 87. Ateneul Roman din Bucuresti, 6o.
Adamescu, G., 167, 185-187, 207. Audebrand, Ph., 100-xoI,4.
Adunarea Nationala, ziar, 45, 43, 44. Aupick, general, 42, 44, 115.
Ahmed Efendi, 133, 137, 140; v. Wefyk Aurelian, P. S., 55, 8o, 81, 163.
Pass. Autrefois ou le bon vieux
Ajutorul Come,rciantului, temp s, 1oo,4.
al Agricultorului si al
Inginerului, 8,, 82, 48. Bacaloglu, Em., 55, 83,4, 75.
Albert, Dr. Charles, 167. Badarau, Dan A., 195.
Alcaz, capiton, 27. Badea, V. [Al. Graur], 65,
Alecsandri, V., 6,1, 7, 12, 14,1,4, 15, Baiculescu, G., 75, 28.
17, 20-22, 24-34, 36,2, 37,4, 39,2, Balaceanu, I., 41, 109, 110, 114, 124,
41-43, 452,4, 48,2, 49, 53, 55, 57-61, 142.
65, 73, 74, 8o, 82, 85-88, 90-106, Balcescu, N., 7,4, 15, 17, 18, 21, 25,
120, 131, 132, 172,1, 41, 42, 82, 87, 26, 34-43, 47, 48, 52, 66-71, 85, 87,
88, 97, 99, roo, xor, ro8, 115-117, 94, 96, 98, lot, 102, 107, xo8, Ito,
129, 131, 139, 170, 175, 176, 199, III, 114, 115, 120-124, 126, 127,
plansa IV. 137, 138, 157, 98, tor, 122,124.
Alexandrescu, C., II°, III, 123; - Gr., Bals, P., 28.
6, ts, 18, 21-25, 28, 29, 34, 37, 45, Baltagi, Th., 149.
46, 50-52, 55, 66, 68, 73, 85, 86, 88, Baltaretu, 93, 131.
89, 94, 96, 98, 99, 102, 110, 128, 131, Balzac, 89.
132, 8, 31, 96, 119. Baritz, G., 121.
Alexandru Lipusneanu, 104. Barzov, 94.
Alison, 12,1. Basciohodar, 103.
Alleon, Jacques, 115,2, 148. Beaumont, Elie de, 26.
Amintiri din copilarie, 104. Beccaria, 75.
Amintiri din pribegia dupe Bengescu, G., 59, 61,4, 62, 64, III, 170.
1 8 4 8, 38, 39, 46, 65-67, 102, "-or, Beranger, P.-J., 148.
102. Berindei, D., 36.
Amintirile Colonelului Berthier, 26.
Grigore Lacusteanu, 106. Bianu, I., 12, 49,1, 56, 59, 6o, 65, 91,
Anghelescu, Manole, 45,2, 151, 156. 94,1, 95, 98, 203, 1.00, 112, 125.
Anul 1848 in Principatele Bibescu, G., 19, 21, 26, 32, 35, 36, 72,
romane, 113. 98, 112-114, 117, 164.
Arbure, M., 47,2. Bilciurescu, Al., 6o; - V., 6o.

www.dacoromanica.ro
192 INDICE
Billecocq, Adolphe, 141, 142. Ceganu, Polcovnicul Ionita, 55,4
Blanc, Louis, 86. Chainoi, G. (Ion Ghica), 45, 69, 7o,
Blanqui, loo-30x,5. 145, 11.
Bogdan-Duicl, G., 22,1, 23,3, 34,3, 36, Chateaubriand, loo,'.
66, 89, 90, 8, 26, xrg, Chendi, IL, 31,4, 34,4, 61,4, 95, 96,2, 175,
Bogdan, Marie, 99,3,2, 194. Child, 350.
Boileau, 35, 300,1. Christofi, 326.
Bolintineanu, D., 49, 50,7, 86, 350, 153. Ciocoii vechi si noi, 105-106.
Bolliac, C., z8, 36, 343. Cismigiu, 78.
Bonaparte, familia, 143. Civini, cavaler de, 149.
Bonapartistii, 37. Clauster, 103.
Botty, 333. Clucerul Alecu Gheorghe-
Brancoveanu, C. Domnitorul, 92. scu, 93, 59, 129.
BrAtianu, D., 35, 4o, 63,1, 87, III, 323, Cobden, 79.
323, 138; 1., 33, 35, 40, 87, III, Colegiul Sf. Sava, 14-16, 20, 38, 332,
121, 123. 196.
Brockhaus, dictionarul, 206. Colescu-Vartic, Cezar, 53,4.
Bucovina, revistA, 3o, 88. Coletti, general, 34,7, 17,2, 96, 7o.
Bucurestiul industrial §i Colson, Felix, 62-64, 7o.
politic, 79, 54. Comte, Aug., 37.
Buricescu, I. F., 179. Concordia, ziar, 1.37.
Byron, 89. Conemenos, 162,2.
Confiant, 303.
CAllitorii la Romanii din Congresul dela Paris [3856], 364,4.
Macedonia $i Muntele Conici, Philadelph, 27.
A t o s, 49,1 Constants (Kustendje), 332, (Custandge),
Calendariu, 83,', 75. 436.
Calimaki, Principe, 349. Constitutia engleza, III.
Calinic, mitropolit, 320,7, Conu Leonida fata cu reac-
Callimah, AL, 162 ,2. tiunea, 105.
Calugarita, g6. Conventia dela Balta-Liman, 45, 131; -
C Ampineanu, C., 32, 33, III; Doamria, dela Paris, 72.
333,4; - I., 12, 14, 36, 18-zo, 25, 48, Convorbiri economice, 20,
55, 62, 63, 94, 96, 109, III, 120, 123, 3o, 33, 54, 77-80, 105, 34-36, 40, 41,
67, 68, 128; - Maria, x x ; - Scarlat, i 3. 46, 5o, 52, 54, 57, 126.
Candidat si deputat, 87, 6o. Convorbiri literare, revistA, 33, 6o, 79,
Canning, viconte Stratford de Red- 93-94, 96, 305.
cliffe, 44, 45,2, 49, 53, 135. Col', 44, 70, 115, 137, 338, 143.
Cantacuzino, C., 43, 46, 337; N., 38. Correspondence de Buca-
CAntarea Romaniei, 38, 98. rest, x8, 63.
Cantemir, D., 92, 103; Cantemirestii, Correspondence scientifi-
32,1. que et litteraire, 300-303,5.
Capidan, Th., 49,1. Costescu, Gh. N., 11,2, 34,8, 28,7, 54,1,
Caracostea, D., 99,4. 57,3, 75,4, z68.
Caragea, I., [Voda], 6z; - Principii, 349, Costielsky, 136.
350. Costin, Miron, 92.
Caragiale, I. L., 3o5, 306, 192. Coup d'oeil rapide sur l'etat
Caramanoglu, 337. des populations chretiennes
Carcalechi, E., 30,3,4, 31,1,3, 34,4,4, 45,1, de la Turquie d'Europe, 6z.
58,4,5, 69,4, 88-9o, 25, zz8, 276. Cousin, Victor, 75,4.
Cardas, Gh., 293. Creanga, I., 102, 104, I05, 283.
Carol X, 36. Cretulescu, N., 333, 114, 121, 123, 124.
Cartojan, N., 28,3, 33,4, 39, 66, 122- Cretzianu, Al., 63,', 138.
124, 178- Croce di Savoia, 332.
Catargiu, B., 19; - M. [sau N.], 120. Crutzescu, Radu, 3o6, plansa IL
Catechisme d'economie po- Curcanii, 58.
litique, zoo-303,5. Cuvier, 37.

www.dacoromanica.ro
INDICE 193

Cuza, Al., 18, 27, 31, 53, 72. 'EAevOepavOcin 'Eyxwelonacc5tx6v As-
Czartoryski, Wladislav, 44,2, Liz. &new, 210.
Czaika Czaikowski, Mihail, 44, 115, Eliade, I. R., 13, 21,2, 37, 40, 42, 43,
136, 137,', 128; v. Sadyk Efendi. 46-48, 68, 69, 86, 107r12, 114-116,
119 -125; Doamna, 114.
Dacia Vechil, 82, 14. Eliade, Pompiliu, 15,6, 177.
Daciadi, 143. Eminescu, M., 99,6, 202, 205.
Dacoromania, 188. Emin Muklis Efendi, 44, 108, 120.
Dafiemoz, 26. Enciclopedia italiana, 208.
Daniilopol, N., 13. Encyclopaedia (The) britannica, 203.
Dascalii greci $i dascillii Epitropia invataturilor publice, 740.
romAni, 93, 78. Factios, 103.
Das koff, 164.
Delavrancea, B., 6o. Facultatea de stiinte din Paris, ,6.
De l'etat present et de l'a- Familia, revista, 6o, 94, 165.
venir des Principautes..., FantAna Blanduziei, 32, 33.
Fethi Ahmed Pasa, 149.
63, 64, 70,'.
Demostene, z 61. Fialkowski, 32.
Depozitul legal, lege, 56. Ficquelmont, Karl Ludwig, Graf von,
Derniere occupation des 155, 156.
Principautes danubien- Filimon, N., 105, 63.
nes par la Russie, 31, 45, Filipescu, Al. (Vulpe), 112, 113;
Doamnele, 113; C., 120; - G., 112;
69, 71, 85, 145,2, 11.
Desfiintarea vAmilor, ar. I. (Vulpache), 18, 46, 109, 112,
Despot-Vodd, 32, 82. 113, 120-122; I. 1., 53.
Despre importanta econo- Filitti, I. C., 62,6, 63,', 72.
Flaishansova, 62.
miei politice, 27, 76, 5. Foaie pentru minte, inima $i literature,
Despre mijloacele de comu-
ni ca tie, 76. 75.
Fourrier, 76.
Despre muncl, 133. Francmasoneria, 2/.
Detroit, Karl, 14o,'; v, Mehemed Ali.
Diaconovich, Dr. C., 62, 172, Fratia, societatea revolutionarA dela 2848,
Diamant, Teodor, 21,5, 96, 86. 20, 21, 25, 38, 42, 110,2.
Dickens, 89. Froussim, 142.
Din timpul zaverii, 66. Fuad Efendi, 'i4, 126, 131,4, 138,', 140.
Din vremea lui Caragea, Furnarache, i8.
93,
62, 131.
Din vremea lui Ghica, V. Galerie des contemporains
illustres, 100,6.
V., 93; V. Clucerul Alecu
Gheorghescu. Garleanu, Em., 96.
Din vremuri vechi, 132. Gauthier, Doamna, 142.
Generalul Coletti la 1 8 3 5,
Divanurile ad-hoc, sz, 257.
Doamna Chiajna, 104. 70.
Georgescu-Tistu, N., 131 ,I, 138.
Docan, N., 27.
Donici, Al., z8, 86. Ghergani, 59, 6o, zoo,6, plansele III, VI,
Don Juanii din Bucurecti, VII.
Ghica, Alexandrina, 23, 32, 35, 44,1,
89, 24.
Doui calatorii in vis, 96,104. 50,1, 58-6o, 66, 112, 137, 12I;
Drumurile de fier, 77,', 29, 32. Alexandru I., II ; Alexandru, Domn
Duca, Neofit, 24,1. si caimacam, 20,5, 21, 51, 112, 113,2,
Duhamel, general, 37,1. 117,6, 141, 158, 164; Aristide, 113;
Duzinchevici, Gh., 44,1, 141. Dimitrie Scarlat, Banul, I I, 12,
22; Eufrosina, I 13 ; Grigore,
236,'; Grigore, Domnul Moldovei
Eata-ne cu earna in tera, (1724-1777), II; Grigore, Dom-
94. nul Munteniei (1755-1834), II, 92,
Egalitatea, 105, 72, .130. 1132, 233, 59; Grigore Alexandru,
Studii fi Cereetdri, XXV.

www.dacoromanica.ro
194 INDICE
Domnul Moldovei intre 1849-1853, Iorga, N., 14, 46, 66,1, 71,4, 74,', 100,2,4,
134; Nicu, 7; Pantazi, 14; ioz,1, 16, 142, 149, 180, 184, 201.
Scarlet, 7; Serban, 7; Ghiculestii Ipatescu, N., 11o,' [Spartescu, x xo;
din Moldova, 26. SpAtescu, N., 120, 124 ?].
Ghiordum, 103. Isnaf, 103.
Giani D., 163. Istrati, Dr. C. I., I1, 56, 8o, 81, 83, 173.
Gimnaziul Pitagora din Samos, 5o.
Golescu, Al. (Albu), 43, 47, 66, 86, 107,1, Jerome Paturot a la recher-
116, 143 Pi; Al. (Arapill), 12, 15, che d'une position sociale,
123-125;
x26;
-
35, 36, 47, 48,', 66, 86, 99,6, 107, 121,
Dinicu, 116,1; Doamna
N., 43, 47, 108, 109, III, 114,
88, z66,1.
Jianu, 93, 84, 131.
Journal de Constantinople, 135,', 165.
120-123; Stefan, 42, 115, Golestii, Journal des Debats, 45, 69.
143.
Goncourt, fralii, zoo. Kadik6y (Cadikeng), 136.
Grandee, Gr. H., 151. Kayner, 138.
Granville, conte, 83. Kingston, William Henry Giles, 33.
Greceanu, Radu, 92. Kisseleff, general, 70, 136, 145, 164.
GreutAti si misuri, 8z, 82, Kogalniceanu, M., 21, 27, z8, 34, 35,
48; v. si I I r tsuri §i greutAti.., 85, 102, 119.
Grigorescu, N., 58,'. Kossuth, Ludovic, 127, 147.
Grotius, 75.
Guizot, x00,6. Lacusteanu, Gr., 36,6, I06.
Guvernul in civilisatiune, La Hitte, viconte Jean Ernest Ducos de,
23. 136.
Lahovari, Al., 59,1, 170.
Hanes, P. V., 50,7, 56,1, 67,1, 90,6, 95, Lamartine, 17, 35, 42, 43, 86.
98,', 105,1,6, .ror, 126, 127, 183, 189, Lamb, Charles, zoo.
191, 192, 198. La Plevn a, 87, 56, 6o.
Hasdeu, B. P., 55, 60, 65, 68. Larousse du XX-e siècle, 209.
Hask6y (Haskeng), 136. Laurent, CApitanul, 45.4, 49,2, 69,7, 94,
Histoire de l'economie po- 96, 90.
litique en Europe, xooxox,6. Laurian, A. T., 36; D. A., 8o, 81,
Hodos, Nerva, 28,', 151. 49, Sr.
Homer, 161. Lazar, G., 14.
Hugo, V., 17. Lebada sipuii corbului, 24,2.
Humboldt, Al., 83, 100iox,6; W., 75. Lecca, Octav-George, 11, 17r.
Hurmuzachi, Al., 30, 88. Ledru-Rollin, Alexandru Auguste, 147.
Legende nou e, 82.
Iacoup Pap, 137. Legile, 92.
Imn catre Coroana, 33 Lettres persanes, zoo.
Impavazate, 103. Liberalii de alts data, 69.
Impozitulu pe venit 22. Libertatea, 73, 129.
Inceputul omului, 83, 58. AOyog rill A. Y. roll 17elyyt.irog rqg
Incoifate, 103. Zduov K. K. rxlxa, 50.
Independinta, ziar, 74, 77, 89, 90. Lovinescu, E., 7,1,II, 22-24, 37,',
Insemnari asupra invAta- 45,3, 46, 49-51, 66, 88,', 98,', 99,2,6,
turii publice, z8, 52,', 75, 4, I31,3, 63, 121.
9, 33. Luceaffirul, revistJ, 182.
Institutul de fete din Samos, 50,1. Liiders, general, 43.
Insula Prosta, 8o, 95. Ludovic-Filip, 16.
Intro ductiune [la Scrisori citre Lupul si barza, 58.
V. Alecsandri], 95, 99, 103.
Ionescu, Const. D., 140; I., 124; Macesul, 48.
N., 56. Magheru, Gh., general, 40, 47, 49, 108,
loran, inginer, 7,4, plansa V. 115, 121.
Iordan, Al., 212. Maiorescu, I., z8, 1i6; T., 14, 116,2.

www.dacoromanica.ro
INDICE 195

Mandl, Dr., 42. Musset, A. de, 17, 89.


Manolescu, Gr., 57. Musuros, 162,1.
Manu, I., 143.
Marcu, Al., 21,4, 31,1`. Ninescu, 14.
Marghiloman, Al. I 20,11; I. [?], 120; Napoleon I, 17, 147; al III-lea, 6,
M. [ ?], I ICI, I20. 136,'.
Mirgineni, inchisoarea, 20. Narti, x28.
Marile Puteri europene, 6. Le National, ziar, 18, 63.
Martian, D., 80. Neched Bey, 132.
Misuri si greutiti, 81, 82, Neculce, I., 92.
7,zo, 48;v. si Greutati si III I- Negri, C., 31, 48, 52, 115, 117, 114.
S u r i... Negruzzi, C., 21, 28, 34, 102, I04;
Mavros, Doamna, 113; Domnisoara, I., 91, 94, 97, 136.
113; N., 35-37, 47, 98, 100,5, 112, Nesselrode, Carol, 164.
113. Nicoari, Moise, 134.
Mazzini, Giuseppe, 21, 147. Nicolae, Tarul Rusiei, 126, 141, 142,
M. de M. 0. (Ion Ghica), 19, 61,2. x 64,°.
MeydAn `Eatime7) 'EyxtmAoncudia, 211. NicolAiasa, G., 12,3.
Mehmed Ali, 14o; v. Detroit, Karl. Noguez, 135.
Mehemed Kibrisli Pasa, 44.
Melic, 110, 120. O calitorie dela Bucuresti
Memoires sur l'histoire de la Iasi inainte de 1848,
la regeneration roumaine..., 25, 74, 130.
46. Ochire asupra stiintelor, 82,
Memorial [de cilitorie], 22. 6.
[Memoriu in ziarul Concordia], 5,2. Odobescu, Al., 36, 102, 104.
Merimee, Prosper, zoo. 011inescu-Ascanio, D. C., 24, 33, 58,
Metachirisi, 103. 9o, 110, 197.
Meyers Lexikon, 204. Omer Pa§a, 43, 149.
Michelet, J., 27, 7x, 86, rox. Omul fizic si intelectual,
Miclescu, I., 12o; Sandu, 12c,,2, 123 54, 83, 38.
[Milescu ?]. O noapte furtunoasi, 105.
Mihailidi, Doctor, 14,7. O paging din istorie, 97,107.
Mihai Viteazul, 4o, 148, 98. Organizarea Ministerului
Mihnea Vocla, 204. lucririlor publice, 39.
Mijloacele de comunicatie, Ostasii nostri, 82.
IO. 0 tcup, 103.
Minerva *, Enciclopedie romans, 205. Ovreii, 91.
Misiunea Romanilor, 77, 27.
Moliere, 13,4, 87, 89. Picali si Tandali, 79.
Monitorul Oficial, 92. Pacea dela Berlin (x8781, 73.
Montesquieu, 15, 75, Ioo. Pimantul si omul, 83, 89.
Moravuri de alti data, 97, Pambriu, 103.
x06. Panaitescu, P. P., 20,2, 40,1,31 47,2, 48,1,
Mormintele la Drigisani, 63,1, 70, 98,', 128.
22,3. Panea exilului, 97.
Mss. rom. Academia Romani, nr. 411, Papacostea, Cezar, 39,3, 124.
P. 41,1; nr. 765, P. 56; nr. 8ox, P. Papadopol-Calimah, Al., 56, 92.
22,2; nr. 801-807, p. 12; nr. 815, Papadopol, Paul, 64, 79.
P. 32,1; nr. 2940, P. 79,1; nr. 3226, Pe malul garlei, 58.
P. 59; nr. 3749, P. 57; nr. 5040, P. Penes Curcanul, 33.
5,1, 6, 37,4, 43, 45,3, 47, 50,1, 51,4, Penes Imparat, 79.
66,2, 69, 71,5, plansa V; nr. 5117, p. Petrascu, N., ri,3, 15,1, 16, 24,2, 25,8,
53,4; nr. 5175, P. 44,4; nr. 5314, P. 30-34, 53,1, 57,1, 58,1,4, 60, 64, 82,2,
54,1; nr. 5315, P. 53,1. 93', 104,1,4, zzo, 166, 197.
Munca, Creditul, Imprumu- Petrescu, Camil, io6,2.
turile Statului, 120. Piston, x61.

.T3*

www.dacoromanica.ro
196 INDICE
Plebejanu, 143. Reorganizarea Romaniei.
Plesoianu, 142. Partea anteia, Comuna, 74.
Plictisi, 103. 15.
Pliroforisi, 103. Resboiul, ziar, 158, 159, 164.
Plumbuita, inchisoare, 20. Reid Mustafa Mehmed Pass, mare
Po do rojna, 103. vizir, 49, 50, 53, 126, 135, 140, 159,
Poenaru, P., 15. 163.
Poids de la Moldovalachie Revista noua, 6o, 65, 96.
dans la question d'Orient,
19, 52,2, 61, 62, 2.
Polcovnicul Ionita Ceganu,
Revista romana, 82.
Revolutia romana
ungari dela 1848, 6.
dela 1848, 6; -
93, 61. Revolution d'Angleterre...,
-
Popescu, I., 95.
Pop, G., 15; St., 14,4, 196.
Popu, V. Gr., 146.
100,6.
Rezon, 103.
Reyband, Louis, 88,5, 166.
Poujade, Eugene, 37,4, 71,4, 135, 137, Riza Pasa, 138, 140.
141, 146. Romalo, Gr., 123.
Prapurcic, 103. Romanescu, Aristizza, 33,1, 57, 174.
Precioasele, 13, 87, 1. Rosetti, C. A., 6,1, 33, 35, 40, 42, 87,
Precis des droits des Mo 1- III, 121, 123; D. R., xr,5, 42,3.
daves et des Valaques..., 54,1, x69; Radu,
64.
;
veanu [N. Rosnoveanu ?], x23.
Moldo- -
Prejudete pi vami, 77, 20. Roman Anthology, 59.
Pressa, ziar, 45. Romania literara, revista, 30.
Pribeagul, 58. Romanul, ziar, 154, 16o, 162.
Prietesugul, 23. Romanulu literar, 150.
Prima Societate de Credit Financiar La Roumanie, 70.
Roman din Bucuresti, album, plansa I. La Roumanie illustree, 148.
Les Principautes roumai- Roquette, M. de la, 100-10x,5.
nes devant l'Europe, 71. Rudow, W., 152.
Productiunea, Consumatiu- Russlands Politik and di e
nes $i Schimbul, 80. Donaufiirstenthiimer,I55,4.
Propasirea, revista, 22, 28, 30, 34, 35, Russo, Al., 98, 102; . D., 50,2; N.
38, 52, 75, 76, 81, 82, 102, 178, 180. [Locusteanu], 47,2, 69.
Pseudo-Kinegheticos, 104. Rustem Bey, 138, 149.
Pursuivarisi, 103.
Puccariu, Sextil, 36,2. Sadi-Ionescu, Al., 28,2, 151.
Puterea armata la Romani, Sadyk (Mohamed) Efendi, 4.4, 136-138,
38. 148, 150; v. Czaika.
Safarik, Paul Iosif, 155.
Quatrefages, 83. Safeti Pam 140.
Quinet, Edgar, 17, 86. 5Aineanu, Lazar, 202.
Saint-Simon, 76.
Racovita, N., x26. Samos, 11,7, 23,2, 49-51, 53, 73, 741,
Radulescu-Motru, C., 74,4. 99,5, 126,6, 159, 161-163, 12, 80, 121,
Rally, A., 61,5,6; G. H., 6 x ,2,6. 145, 147, plan§a II.
Rameiski, conte, III ; v. Zamoiski. Sanejouand, A., 71.
Rasaritul lunei la Tisma- Sanziana si Pepelea, 32,2, 33.
n a , 22,3. Saptimana, revista, 34.
Rascanu, z8, 120 [Riseanu ?]. Say, I. B., zooj01,5.
Razboiul Crimeii, 6, 49 Schi %e politice, 74, 97, 109.
Redcliffe, 49, 5 r ; v. Canning. Schiwas, J., 149.
Reflectiuni politice, 30. Schwartzenberg, Principii, 137.
Regaldi, Giuseppe, 13t, 132. $coala acum 5o de ani, 93,
Regnault, Elias, 47,2, 69,2. 63, 130.
Regulamentul Organic, 18, 164. $coala de mine din Paris, 16, 26.
Regularise, 103. Scrisoarea III, 105.

www.dacoromanica.ro
1NDICE 197

Scrisori cAtre V. Alecsan- Tufeccibaq a, 103.


d r i, 33, 49, 59, 6o, 8o, 82, 87, 91- Tunsu, 93, 84, 131.
,436, 115, 117, 126, 139.
Senatul samiot, 5o. Ua cugetare politica, 72, 55.
Sefels de Soltenhoff, 115. Ubicini, Jean Henri Abdolonyme, 117.
Semintiile, soiurile sau ra- Umbra lui Mircea la Cozia,
22,3.
S el e, 55, 83, 76. Un bal la curte in 1827, 97,
Serghiescu, Marin, Nationalu, x x o, 120, 103.
143.
Sion, G., 55, 7t, 87, 56, 6o. Un boier cum a dat Dum-
Sismondi, 76. neze u, 97, 105.
Slatineanu, Doamna, 113, 136. Unirea vamilor intre Mol-
Slavici, I., 102. dova 9i Valahia, 28, 3.
Smith, Adam, 17, 79.
Societatea dramatica din Bucure9ti, 57; -
Universul, ziar, 155, 16x.
Ureche, Gr., 92; V. A., z63, 164.
Urseanu, Colonel V., x35.
filarmonici, x3; literary din Bu- Urquhard, David, 14,1, 20,1, 25,2,4, 34,
cure9ti, 21, 24, 29; studentilor ro- 60, 63,3,3, 96, 127, x28, 132, 135,
mani din Paris, 35. 136, 7x.
Soleiman Pa9a, io8, 1144, i x7,4, zzo,
123, 132. Vacarescu, Iancu, 86, 92.
Sorbona, x5. Vademecum al inginerului
Soubiran (Ghica), Aurelie, 136. 9i al commerciantului...,
Stamatiad, Epaminonda, 50,1, 147. 81, 37.
Stanley, Lord Henry de Alderley, 59. Vaillant, J. A., 15, 7o, xoo,1.
Stan%e epice, 32. Vihl, Doamna, 242.
*tefanescu, Gr., 103. Valentineanu, I. G., 143.
*tirbei, B., 19, 46, 71,8, x09, x 17,8, 131, Val9tein, 25.
141, 142. Vapereau, G., 200.
Stoenescu, I., plansa V. Varnav, Scarlat, 35.
Stuart Mill, John, 79. Vasile Porojan, 93-95, 97.
Studii economice, 8o, 77. Ventura, Gr., 33, 57, 58.
Sturdza, D. A., 36, 53,4, 54,1, 56, 57, Victoria, regina, iso.
6o, 64, x63, 173; Elena [Stanza[ ?], Vilara, 112.
137; Gr., 143; Mihai, Voda, 25- Vladimirescu, Tudor, x x2,8.
27, 29, 142, 143,1, 164. Vlahuta, AL, 58,3.
Suje t, 103. Vogoride, N., 235.
Sutu, AL, 26; George, 137,8; Mi- Voinescu, I., al II-lea, 18, 21, 28, 114,
hail, Voda, 36, 137. 121.
Vointa Nationali, ziar, 6o, 96, x53,
Tell, Chr., 21, 40, 43, 47, 107-111, 114, x56, 157, x63.
115, 119, 121-123. Voltaire, is, 100,1.
'era nostril, 8o, 8z.
Teranul roman, ziar, 74, 77. Wefyk, Ahmed Pa9a, 44, 46, 13x, 133,
Thackeray, 89. 137, 140, 148, iso; v. Ahmed Efendi.
Theo doros, zoo, 101, 85. Werner, C. (Woronicz), 128.
Theodosie, doctor, 128. Xenopol, A. D., 3,,', 55, 57,1, 66,1, 79,
Thinghiroglou, Iovannes, 149.
Thouvenel, Edouard, x53. 8o, 47, 77,102.
Tinybia, 1o8. Young, Ar., 83.
Titoff, 44, III, 119, 136.
Toroutiu, I. E., 94,3, 136. Zaborovschi, Virgil, ro5,3, 197.
Tractatul cu Insulele Io- Zalic, x io, x14, 123 [Zalin ?].
niane, 72,17. Zamfirescu, Duiliu, 197.
Tractatul de Paris, 72; Zamoiski, 1 1 x,2, v. Rameiski.
Conventiunea 9i Unirea, 18. Zane, inginer, so,3.
Trandafiroff, 21,1, 98. Ziver Efendi, 132.

www.dacoromanica.ro
INDREPTARI
rag. 15, rand 14 de jos, pourrai, indreapta in: pourrais.
o 39, nota x, in loc de too, de pus loi.
1 48, Balcescu. Partu, indreapta in: Balcescu. Patru.
5o, rand ro de sus, 2e/s, indreapta in: Aip.
8o, nota 1, in loc de 732-74o, de pus 738-739.
81, 6, * u * 737-738.
93, rand 12, de jos, in loc de 1833, de pus 1883.
113, 0 II, * sus, en, indreapta in: et.
1 x14, 0 12, 0 0 c'etaint, indreapta in: c'etaient.
124, 0 6, * 0 projete, projetee.
129, 0 9, de jos, alter, indreapta in: allez.
I 131, nota 1, numire, indreapta in: numirea.
1 132, rand 15, de jos, une, indreapta in: un.
148, s 12, a lea, I 0 les.
155, 1, reconstitues, indreapta in: reconstituees.
162, 5 zz, 0 sus, tenait, indreapta in: tenaient.
O 166, nota 1, Jerome, indreapti in: Jerome.
O 168, rand 19, de jos, Tagaisrog, indreapta in: Taganrog.

www.dacoromanica.ro
PLANE
1. Ion Ghiaa pe la 1875.
II. Bustul lui Ion Ghica in Samos.
III. Palatul lui Ion Ghica din Ghergani, jud. Dambovica.
IV. 0 pagina dintr'o scrisoare a lui Ion Ghica adresati lui V. Alecsandri.
V. 0 pagini din m3-ul 5040 rom. dela Academia Romani.
VI. Cape la din parcul Palatului dela Ghergani.
VII. Mormantul lui Ion Ghica.

www.dacoromanica.ro
N. Georgescu-Tistu, Ion Ghica scriitorul. II.

...41..1 "

Bustul lui Ion Ghica in Samos (Wathy, sala festiva a primariei).


Fotografie procurata prin bunavointa d-lor Radu Crutzescu
i I. Stoenescu.

A. R. Studii ft Cercetdri, XXV.

www.dacoromanica.ro
N. Georgescu-Tistu, Ion Ghica scriitorul. III.

r---- -T °I

Ito
-
'*1',Itt-41S.,' -;.ax. r!..1153-3
P":8`.
Pa ;PO
p,10
".
-
Y.1
.)
iPIR 8 a..-;,';:;,;184.,.,.
It_133.,14.
...1e1;*
^W, 0.`
V' N. 1.

4 = 11'
":livei17.*
1:''a ev.
"m"?
figo.
t..
4.. e.rn

111.11/
.* rn Yr

"67
-.. - 7,,
" fttl rfr
- . .
o. . .

Painful lui Ion Ghica din Chergani, jud. Dambovita ; in Mei, uriastd stejar bdtrdn.
Academia Romans, sectia stampelor. Colectia Ion Bianu.

A. R. Studii ii Cenetdri. XXV.


www.dacoromanica.ro
N. Georgescu-Tistu, Ion Ghica scriitorul. IV.

4 41..-11

/44. r ./.." .
re' je40/0"4:

t p e VdX ,-Atfy C-e,?5";.-s- ee-47,--

te-t/e.-t / t et.e. ("(e...i. f /./-e--4-1/ 4? 44.46 _-

T7ress, Ae
v
.4er
t 're roe / 4, a ,

//
r.

vie(. ,....4-,.., .. ,
94g sift-2A- ./
Gfr-t4--r P- 4240 "-id
I.:

it..1."e,e ! Aa-t / .4.2.1


// -7 7/ ,0,4 Pole -1

r,6 7:e.-4-i -2 4, / Alt.--,

, ,L. ,4
-e.;,

I .7
,/:71.4/4t. 94 'tom
r 10-e...-t_ :Ay,. e2
."
er-L-le"

G t'A 164.-0- ' '.9.e-e--; / da-,'Ar4-c.r,", .---.......-,...-,-r-A. --


G
h I/ /-1--e- :0-- ''
77},ce-/-;1-4--'--/ex-,/
-/ "
e.--e-A1.24.- .4-4 ,e,1
.0

/dam[// el;(..e-ex.e.4 r=4 Gf .44 a.--f -? 404, ,

14-2044.--/ 4.4 i /r-f2-:11- ;?' 40; L ir it-e/1-4-9 1-4_41

*r,.
pcdia4 /a._ it/4/

Z144

0 pagind dintr'o scrisoare a lui Ion Ghica adresatd lui Vasile Alecsandri.
Academia Romana, ms. 4499 rom., foaia to6 verso.

A. R. Studii si Cercetari, XXV.

www.dacoromanica.ro
N. Georgescu-Tistu, Ion Ghica scriitorul. V.

f ee 'Lite ; t'. 'L." -.Lea", RB vv. az- .

Al 4".1 .1 et 4t et 61.4.14 .1 .
sr (1`."S
rts-1
.NO tereZve te te A
.A. 'CC

gereeee-e;
et CC' L. ,

t:4
s
741,

q, eta'
te :414.1.4:m
..
4.0147 CC,
Ce..: 'e 70S41. O:L.(
-
c a

et. 4s:c.f.:As., 4. del r*.t 44


q m 11
I . -,,..!...,, it AZ C- 4 K-rt.sl,
ILIA. 6..., cs ao,- viw... In- ri.fer. lA""
.
a ... .N..t.- it !CP.4.-
-, t,,..., .,, ,,, C5.4i.,.., 1,...: e fv 2 d.,
. 4

'. .1.1. ',W., CI, 41, afitt.,te"..... 1.: a atteeet.tee


O

6.04.44 ci 0.*- 27." ) de_ c.. e '. 1,.., :.e.- ........40 ,, tAl 4,,,,, v4.- :tat: #:\la t i t"..-.1.- , tit: it 7...i% 4...r......
A
rz. ,, ,...- ,,,,_, te5...;...,
darye ht. ,.. ..... , -1..a..._,. f...1e... dz... a_., o, kt , 4,....CtS. ?........:. ci.....;,.., ,..,
-41 a.,`,,, . : ,' f e .., 4. ...,..a...,L.L_ ct,.. r L, ,..,.., _ .... 6 -1- fr'. qta..- .
,
era-- .4... /
-,41. ....._,- _L.,...,"...u.,....... At 5, Gele-r Gen...4-0s'
ete.-
.
',.--, !.:,) .1( , t .tra,L...e .t",cl, Ct,,..... 444# C 0,.
..'
eteje..t. LA- C 1.,i',..L.,....t.4.,..a- at I -24-CP1:4;..4.,,,t4 v-,...1
.14.. ,..,. . !.< I < --- ,-.......4: ?..:,., a.,..t. f.... --..i. ,--,--,- ,--. ": -
,..,
1
... e I- if . -5-e-IC t-e:teet 1 i CI t....ta ,1_ 1.-,..41 , OLA44.8 f f...4. 1, S.'. , .., 144 < solve.) -14. ,,.... ;y.e.. -
ekt 1 OL:e.1.1.- 1 peldree.A.C.1, 'r .1t
-..
1
....
m
p........

,a-ee,t ,....,r...,,,:,,.,,,,
. 1.
,...,-.0.,., l' n,-...t1- ;.el odic( 0 t,5?
I - 1 ',1,1
...--,.... ...t.,,....r...,..1,2 , A I.e. ..,,,.. ,e¢ 4, i.e.-L....-. ,.. .C., see ;St el. .111.G... 7 I Illerl rt se.ese,,.. Amy , !,,,,

,,..... 'SC.. ,e11 `1' r .., e ee le., Se. tit. 2e, Se, '1..:41.. ., 71.2... ,, 7. 7
,t -/Ogf a
\AL ?..,,, .......-f .1..C. ?..... ...U. le-elm:in,- de,:ecree "ele_t. et 1._ e..,
.
l :
te '1., a' Srlee e ; Ct. et. , , e....... -,,et ,..e.....e.,.. de.. ...j.,,..,. . ,

.....,' .. 4, tf 1,.01.....- t ,.... ... , e.......7.4..,..... fiN.,-e-e C c .4., fi......1 ,

r 1-,,,,.. cl' A,: - ,...1.s r ., ,-.:..e, - .

1:5- yeee'1 flee !,:t tit. t... ' le: eet :

J. ,-.1teee 41, erteXlet-ate e-ee.S.- te -4.u.1,-1....- ci..,..

.4.-a c ..tc-- .T.,....e... 0̀. f


,..
''
_... . 15 C...., o, c 4.1 ...,- 1

.
...N

.., -'.. of: : ,...o.,..c.,-, or 1,-.-f , 1 -


.

Manuscriptal 5040 rom. dela Academia Ramona', din care au fost reproduse anexele volumului de fata. Paginile 189 verso
i 190 recto. Scrisul copistului; iscalitura §i titlul sunt insa de Ion Ghica.

A. R. Studii i Cercetdri, XXV.


www.dacoromanica.ro
N. Georgescu-Tistu, Ion Ghica scriitorul. VI.

%,113 Y5. Z.

'
4
r
.1"
. ,9 ;40.
# r ' -
7'
,.. A
. ,
't .6 94 itr..#1 ..v

Cape la din parcul Palattilui dela Ghergani, jud. Durnbovita, subt care se afla
mormantul lui Ion Ghica. Academia Roma., sectia stampelor. Colectia
Ion Bianu.

A. R. Studii ti Cercetdri, XXV.

www.dacoromanica.ro
N. Georgescu-Tistu, Ion Ghica scriitorul. VII.

'e --
, ."
ems,A
,o .'re r
. -

1011 V4ICA
.44 utzaltAprlif

77:r 1 '1 7.0

.r.. 2.1

Mormantul lui Ion Ghica subt capela din parcul dela Ghergani, jud. Dambovita.
Academia Romani, sectia stampelor. Colectia Ion Bianu.

A. R. Studii it C'ercetan, XXV.

www.dacoromanica.ro
ACADEMIA ROMANA
STUDII SI CERGETAR1
Lei
'

FP
I. N. IORGA, Istoria poporului franccz, 1919. . . , 75
II. N. IORGA, Seurta Istorie a Slavilor rasariteni: Rusia
.

si Polonia :0. . , z'. . .' 33


III. Dr. GR. ANTIPA, Problemele evolutici poporului
roman, 1919 . . ,, 4 1,,. : 75
IV. N. IORGA, Istoria literaturilor romanice in desvol-
tarea §i legaturile lor, 3 vol. 1920
V. P. PONI, Statistica Raze Oor, 1921
; -
. 38
VI. Dr. GR. ANTIPA; Dunarea §i problemele ei stiin-
fifice, economice si politice, 1921 4, 36

lor, 1925 .......... .


VII. T1-1. CAPIDAN, Meglenorornanii. I. Istoria graiul
II. Literatura populara la Meglenoromani, 1928
. . .

.
. 150
150
VIII. G. BOGDAN-DUICA, Viata nai ideile lui Simeon
Barnutiu, 5924 - too
IX. Dr. N. LEON, Entomologia medicaid, 1925 ". . . 15o
X. T. SAUCIUC-SAVEANU, Cultura cerealelor in
I,
Gr2e5cia antics §i politica cerealista a Atenienilor, '
1925 . .- i . . ' 4 n t . . q, 115
XI. SEXTIL PWARIU, Studii Istroromane. II. Intro-
-
roman, 1927 ..... .
ducere, gramatica, caracterizarea dialectului istro-
. .

XII. Dr. I. LEP*I, Studii faunistice, morfologice fizio-


.... 300 .. ,

logice asupra Infusoriilor din Romania, 1927 140 . .

XIII. 0. ANASTASIU, Industriile sate§ti in raport cu


localizarea marei industrii, 1928 . . : . .. : .. 120
G

XIV. R. V. BOSSY, Politica externs a Romaniei intre


anii 1873-188o, privity dela Agentia diplomatica .

din Roma, 1929 , pi 120 v. ...;;

XV. VICTORIA D. VOINOV, Excretia prin intermediul . P


cromatocitelor la never 1929 150
XVI. SEXTIL PUSCARIU, Studii Istroromane. III. Bi- °
bliografie critics, iistele lui Bartoli, texte inedite,
.

note, glosare, 1929 . . . . . . . . 210


XVII. P. P. PANAITESCU, Calatori poloni in tarile ro-
mane, 1930 "
Igo
XVIII. N. GEORGESCU-TISTU, Bibliografia literary ro- ,,

mana, 1932 230


XIX. RADU I. PAUL, Flexiunea nominala interns in ...

limba romana, ' r : 300


XX. TH. CAPIDAN, Aromanii, dialectul aroman, 1932 403
XXI. NICOLAE DRAGANU, Romanii in veacurile
IXXIV pe baza toponotniei §i a onomasticei, 1933 500
XXII. G. BOGDAN-DUICA, Joan Barac, studii, 5933 : too D

XXIII. VESPASIAN ERBICEANU, Nationalizarca justi- .

unificarca legislative in Basarabia,


tiei . 15o .

XXIV. TR. SAVULESCU *I T. RAYSS, Materials A

. pentru flora Basarabiei, 1934 . 300


XXV. N. GEORGESCU-TISTU, Ion Ghica scritorul,
...
cu plit....juk unor texte inedite, 1935 .. . 130

n.

www.dacoromanica.ro

S-ar putea să vă placă și