ŞCOALA

ARDELEANĂ
\'OL. ICC

Ediţia critici"t ele

l·LO l{E.\. FCG.\ H.IU
Studiu introductiv
:;;i note finale ele
ROJllJL MU~TE.\XU

EDITURA ALBATROS
 ÎNVĂŢĂTURĂ / pentru / Ferirea şi Dofto-
riia / BOALELOR / Celor ce se încing prin
ţeară, şi acelor / ce se leagă şi a unor boa le
sporadi/ce, adecă pe ici, pe colo îmblă­
toare / Ale vitelor celor cu coarne / Precum
şi / A cailor, a oilor, şi a porcilor. / ÎN
BUDA. / La Crăiasca Typografie a Univer-
sitatei / Ungariei. 1816* ./

Cinstite cetitoriule ! Vei afla unele cuvinte în cărti•

cica aceasta, care, poate, cu văzuta din tăiu nu le
vei pricepe; ci să nu te scăndălizeşti. Căci eu, întru
prefacerea aceştei "cărticicăa, m-am întrăbuinţat cu
mai multe dialecte ale limbei romăneşti din care
unele nu sănt astăzi cunoscute în patria ta, pentru
cele multe ale norocului grele schimbări cărora fură
supuşi romănii, ai prea străluciţilor romani celor
vechi, adevăra ti nepoti. Deci, să binevoesti a ceti si
a prociti toată' cărtici~a; că toate acele ct'.ivinte, ca;e
ţi se părea streine, au întrun loc, au întraltul, au încă
mai de multe ori, le vei afla cu cuvinte de ale patriei
tale tălmăci te şi la desvălită înţelegere aduse. Aceasta
urmănd, nu numai limpede vei pricepe zisele cuvinte,
ci şi noao cunoştinţă de multe cuvinte romăneşti ago-
nisănd u-ţ i, înţelepţeşte te vei îndemna, a prins de
dragostea neamului tău, a îmbogăţi dialectab patriei

• In -8° de 130 pagini şi 1, pentru arătarea cuprinsului. La.

pg. !27, finele cărţii se adaugă această notiţă plină de bun simţ_
Menţionăm că subiectul interesa o regiune în care se creşteau vite,
ca Ardealul; nu am citat din cuprins, avînd caracter tehnic şi
neprczentînd vreo importanţă astăzi.
a De remarcat lipsa flexiunii substantivului precedat de de-
monstrativ.
b Singularul dialecta se explică prin faptul că în greacă cu-
vîntul, deşi de declinarea a II-a, are genul feminin.

5
 ta I<', precum toate neamurile Evropci astăzi se ne,·Ol'sC
1111 n::m~j ;,-şi curăţi limba sa, a o netezi şi au pylii,
ci si la acea culme de deplinire a o înălta, căt să o
facă de ajuns ,l\"ută, spre împ,Irtăşirea t{1turor ~tiin-
tclor iuhitorilor de învătătur;l oamenilor săi; voind,
~lorincl şi suspinînd ma~1a tuturor, 11at1tra, ca to\i
fiii săi, dintr;l carii pre rom,lni mai cu ales talant au
an1tit si i-au înfrumsătat, cu toată vărtntea să-,.;i
depiinc~scă priceperea ·şi voinţa spre mărirea l~i
Dumnezeu făcătoriului său.
F'rate! acel talant minunat, romănilor de sus dăruit,
pănă acum era îngropat aclănc în pămănt, drept, nu
din vina rnmănilor, ci din pisma norocului carele din
zi în zi s-au grăbit a face pre romăni mai nefericiţi
şi mai înstreinaţi de înţelcpciu11ca şi de faptele cele
strălucite ale mai marilor s,1.i şi mai asemine a-i pre-
face vitelor, de căt făpturilor celor cuvăniătoarc.
Acum au sosit acel timp bine- priimit; împărăţi ia sa
Franţisc I., Împăratul Austriei, Yoiaştc, doreşte şi,
în tot chipul, ca un prea bun părinte ajută ca romănii
smulgănclu-se <lin grosul întunerec al urătei neştiinţă,
să se deştepte a-şi lămuri limba sa cea romană şi
lucrînd cu bunul sati talant, să se procopsească întru
ştiinţe, din care se naşte întregimea minţei spre urmare
în tot felini de fapte bune. De nn<le, ori cine carde
numai de trupul său poartă grijă, ca vitele cele făr:1
de minte şi nccuvăntătoarc, şi, ca să zic aşa, rămă cu
nasul prin pămănt spre adunare· de averi putrăde
care după moarte rămăn de <lfmsul, fără de nici un
folos al său, precum şi de rămătoriul slănina cea grasă,
şi nu mai vărtos se nevoiaştc cu averea sa a-şi procopsi
mintea sa, a fiilor săi, întru învăţăturile cele vred-
nice <le duhul omului ce e făcut după chipul şi asemă­
narea lui Dumnezeu, ba se crede pre sine a fi născut
numai pentru sine şi nu pentru ca să ajute neamul
.
întru cele omenoase si de cinste cu care se întărestc .
G
politia, se curmă, se desrăd:icinca7~1, se stărpesc
răoU"tţilc din mijlocul oamenilor, unul ca acesta,
zisei, fie preot, fie mirean, nu va sd1pa de dreapta
osăndă a slugei ccii vicleană care înadins au îngropat
în pămănt talantul domnului său neaducănd porun•
cita de Dnmnczeu dobăndă cu dfmsul.
 STH.ĂlNUL ÎN PESTA / adecă / O vorbire în-
tre un străin / din / Ţara Turcească/ şi / între
un cetăţean din Pesta, / în care se cuprind fap-
tele cele vrednice / de ne uitare / a / celui de
înalt şi bun neam nftscutului / Domnului /
UROŞ STEFAN NEST6ROVICI / a prea Sfin-
ţitei C.C. şi A. Maiestatei / Consiliar, a tuturor
shoalelor din Crăimea Ungariei / de legea Gre-
cească n.un. mai marelui in / spector, a lnsti-
tuturilor Pedagoghiceşti / directorului, precum
şi la Deputăţia carea ocîrmuiaşte / Fundusurile
Shoalelor Naţionale purtătoriu/lui de presi-
dium. / Prin GHEORGHIE M6NTAN / în
Shoala Naţională Romînească din Pesta în-
vă/ţătoriu, alcătuită. / La Buda/ în Crăiasca
Typografie a Universitatei / Ungureşti, 1816 *./

1 Cu chieltuiala perilustrului, / şi / luminatului întru

ştiinţe,/ precum şi spre cultură, / şi / cătră tot binele
cel de comun învăpăiatului /Domnului/ IGNATIE
ST ANCOVICI, / cetăţeanului, împreună şi marelui
negoţitoriu din Pesta, încă şi la Mărita Deputaţie a
fundusurilor shoalelor, din naţia serbească alesului
condeputat, typărită./

3 CĂTRĂ CETITORIU

Următoarea vorbire în versuri,-între Străinul din

Ţara Turcească şi între Cetăţeanul din Pesta, alcătuită,

• In -8° mic de 29 pagini. Cartea a apărut şi în traducere

germană, la Pesta, în acelaşi an. Versurile nu sînt prea proaste,
ideea însă este servilă. Cit despre comparaţia dintre starea româ-
nilor din Banat faţă de cei din regiunile stăpînite de turci, nu
putem spune dacă asuprirea nemţească era mai dulce decît cea
turcească, aşa cum ar dori poetul să ne facă să credem.

8
 ţi-o
pun înainte, iubite cetitoriu, nu spre vreo laudă
a mea sau spre căştigarea vre unei mărimi
deşartă
vremelnice, ci toată osteneala mea, în rîndul acesta,
în ceasurile cele ce îmi prisosiră dela alte ale mele
ofiţioase lucruri pusă, atîrnă spre vecinica ne uitare
şi pomenire a faptelor înalt născutului Domnului
Consiliar UROŞ STEFAN NESTOROVICI, Inspect6-
rului a tuturor shoalelor noastre celor naţionalniceşti./
4 De cumva te poţi încredinţa din următoarele versuri,
cum că pusul sfîrşit carele, după puţinticul mieu
talant, iaste bun, l-am ajuns, foarte mă bucur, şi sînt
Al tău
În Pesta, 2 aprilie 1816
de bine voitoriu
Autorul/
5 Pcsteanul căiră Străin
Bună întîmplarea, frate!
Voe bună! sănătate I
Vcstmîntul, căutătura,
Graiul şi toată făptura
Te spun cum că eşti străin,
Nu ştiu turc sau chiar creştin.
Te rog, frăţiorul mieu !
Iartă şi nu-ţi fie greu
De făcuta întrebare,
Că nu-i de vre o stricare.
La noi vin destui streini:
Turci, tătari, muscali, elini 1
Şi dintr'alte tări străine,
Şi departe şi vecine./
6 Îi primim cu veselie,
Numai ca pretini să vie.
Străinul cătră Pestean
Eu sînt din Ţara Turcească~
Creştin de legea grecească~
1 Elini, greci.

9
 Fac la ceriuri mulţămită
Pentru tîlnirea dorită,
Că, ca un ncgoţitoriu,
l\lnlţi ani petrec călătoriu.
Parc-mi ori cînd foarte bine,
De se tîmplă oare cine
Sft-mi grăiască cu blîndeţc,
Drcµt si nu cu doao fete,
Descoperind' adevărul, '
Cu suflet curat ca măml.
De cînd am pornit de-acasrt,
Sînt opt luni şi zile şasă.

l'csit'anul
Asa dar{t teara voastră
' E dei>arte de a noastră,
I >acă de opt luni pornişi
Si numai asti"tzi sosisi.
Doară' calea înctt-i rea? '
San an1si vro marfrt grea?/
t> Sau a_ltrl ,-ro 'neplăcere
Iţi [;Icu întîrziere?

.'-j/râinul
~i ţeara e depărtată
~i calea cam mestecată.
De scîrbă si de vr'un rău
M-au ~părat Dumnezeu,
Însă nici calea, nici tara,
.Nici vro boa hi., ~ici povara.
Mi-an pricinuit stricare
Sau în mers îm µcdecare,
l\ta cu sînt un om, din fire,
Cit, spre a mea procopsire,
Ori unde călătoresc,
În tot locul zăbovesc
Pilnă cinel ştiu şi văd toate,
Pre cit unui om se poate.

10
 Îndată cit am întrat
Pre pămîntul din Bănat,
M-au prins nn dor şi mai mare
Spre a sti a tării stare.
Prin cetăţi şi' prin 'oraşe,
Prin satele drăgălaşe,
Făcuiu pasuri foarte line,
Ispitiiu tot lucruri bine,/
IO Cercetaiu <lin fir în păr
Al tuturor adevăr,
Păscînd curiozitatea
Aflaiu pe rînd direptatea.
Pestcanul
Eu diz, iubite străine,
Şi cunosc acuma bine,
Că, <le faci prin ţări ocol,
În cap încă nu eşti gol.
Stri"iinttl
La noi, în Ţara Turcească,
Cine va să îndrăznească
Vreo shoală să rftdicc,
(ar fi vai de-a lui cerbice),
Din care temeiu creştinii
Şi, mai ales noi, clinii,
Ne luăm pc oare cine
Care ne învată bine
A ccti, curat a sc;ic
Şi după. orthografic;
Iară la mai mari stiintă
A merge nu ~ putinţă,
Fără din cei cu putere
Şi cu mai multft anrc,/
11 Dacă trec în tări străine,
Unde's nionarhii creştine
Şi se află a:--ezate
l\Iulte ~hoale regulate;

11
 Aceasta e mijlocire
Spre a noastră procopsire,
Şi apoi experiinţa
Mai adaogă ştiinţa.
Întralt chip agarineanul1
înjugîndu-ne gîtleanul
Ne-au jăfuit şi ştiinţa,
Ne-au strîmtorat şi credinţa,
Cu arma cea tirănească,
Noi, cei din Ţara Turcească,
Ai vechilor greci nepoţi,
Ne ·aflăm mai chear robi toţi.
Tristă-i soartea omenească,
Ara tă pilda grecească,
O, de trei ori fericiţi !
Ai Austriei subditi !
Cîte relighii şi legi ! ·
Cite popoară întregi!/
12 Bunul MONARH ocroteşte
Şi aşa ocîrmueşte,
Cît toate sînt liniştite
Şi de nime asuprite.

1 Agareanul, adecă turrnl, că turcii carii acuma de 365 de ani

ai, luat Ţarigradul (sau Constantinopolul) se trag dela Agăr.
 1 ÎNTÎMPLĂRILE /lui/ TELEMAH / fiiu-
lui lui, Ulise (Odissevs), / întocmite /
de / FENELON / Arhiepiscopul Cambrei.
/ Acum întăiu, / de pre limba italienească,
pre limba romă/nească prefăcute / de / PE-
TRU MAIOR de Dicio-Sămărtin, / Protopop
şi Crăesc Revizor a cărţilor. / Tom 1./
La Buda / în Crăiasca Typografie a Uni-
versitatei din / Pest. 1818* ./

3 CARTEA l

Calipso, pătrunsă de supărare pentru ducerea lui

Ulise dela dânsa, nu se putea măngăia. Întru această
a sa durere se tinca a fi nefericită, căci este nemuri-
toare. Peştera s~ nu mai răsuna de dulcuţa sa căntare.
Ninfele care îi slujea, nu cuteza să-i grăească nice
un cuvănt. Nu arare ori se preumbla singură pre cărări
de erbuţe înflorite, cu de care o vecinică primăveară
împrejura ostrovul său. Ci acele locuri desfătate, în
loc de a-i alina durerea sa, mai vărtos o amărea, adu-
căndu-i aminte pre Ulise cel de atătea ori, aci lăngă
dănsa, văzut. Adese ori sta neclătită pre ţermurii
rnărei, care le uda cu lacrămilc sale; şi pururea întra-
4 colo căuta, unde corabiia lui Ulise înotănd / încetase
de a se mai vedea. Odată văzu rărnăsite de o corabie
care se sfărmase, scaone de a corăbiiarilor rupte, cărme­
încoace, încolo, pe prund răspăndite, un corman, un
arbure de corabie (catârtic), şi funi de corabie anotănd
cătră ţărmuri. Văzu de departe doi oameni, dintru
carii unul se părea vechiu de zile, şi cela lalt, măcar
că era tinăr, sărnăna cu Ulise, văzăndu-i-se în fată
ale aceluia blăndeţe şi gravitate (bărbătească cuviinţă),
ba şi la stat fiind întocma, şi la maestoasa (cea cu
* In -8° de 287 pagini. De reţinut că la sfîrşitul volumului
se atrage atenţia: .,Capet tomului I".

13
 mărime) paştrc. Dintm acele semne pricepu zina că
acela c Telem{tl1, fiiul acelui erou (bărbat vestit).
Ci, măcar d't dumnezeii cu mult întrec pre toţi oamenii
întru stiinti'l, totus nu putu cunoaşte cine să fie acel
bărbat cin'.stit ce 'era însoţit cu Tclcmah. Căci ci'l
dumnezeii cei mai mari toate cătc vocsc, le ascund
de cătră cei mai mici, şi Minerva carea sub forma lui
Mentor era însotită cu Telcmah, ,Tea si't fie necunoscută
de cătră Calipso. Cu toate aceste, Calipso se bucura
de o sfănnnre ele corabie, carea arunca în isola (ostro-
vul) ei, pre fiiul lui l'lise cc sămfrna cu tatăl său.
Merge întru întămpinarca lui şi prcfăcăndu-fc a nn-1
cunoaşte: ,,ce nebunie, îi zise, poate fi de capul tău,
5 ca si't / cşi la port (liman), în isola mea? Să ştii, tină­
rulc streinc, ci'l nimene nu intră fără de a fi pedepsit
întru împărăţi ia mea." Cu unele mi1strări ca aceste,
se ne\·oia să ascunzfl de cătrft el bucuriia inimei sale.
carea preste voia ci, îi scăntcia în faţă.
Tdcmah îi răspunse: ,,Ori cine eşti tu, muritoare.
au doară zină (măcar că din \'Celt-re mai vărtos se poate
zice că esti o clumntzeirc), fi-n:i doară tu fărfl siimtirc
la ticăloşiia unui fiiu carele îmblănd a cău!a pre h{tăl
său, încumătat voei Yănturilor şi a fnrtunclor, îi fu
a vedea corabiia sa lovindu-se de sc6purelc (stănce
de piiatră) talc, în mici bucăţi sfărămată? ,,Cine e
dară tată-tfo", zise zina? ,,Se chiamă l'lisc (Odissevs)"
răspunse Telemah. ,,E unul dintră împăraţii aceia
carii stricară vestita Troia, dupi'l o încungiurare de
zece ani. Numele său fu \·estit în toată Grecia si în
toată Asia, pentru puternica statornicie în l;ătăi
'ţinută şi încă mai mult pentru isteţiia în svaturi.
Acum rătăcind pre toată lărgimea mărilor trece
printră scopurelc cele mai înfricoşate. Patria sa pare
că fuge de dănsul. Penelope, muiarea sa, şi eu, fiiul
său, nu nădăjduim să-l mai vedem. Întru asemene
primejdie sănt ca şi el, numai să pot şti unde c; ci,
6 o vai! / doară pănă acum s-au afundat întru cele mai
aclănci ascunsuri ale ochianului, Fie-ţi' milă de tici'l•

H
 loasa noastră soarte, şi, de-ţi este cunoscut, o zin~.
ce plasă de întămplare l-au tămposit pre Ulise, să
bine voeşti a o face cunoscută lui Telemah, fiiului
său."
Calipso minunîndu-sc şi îmblănzăndu-sc de atăta
duh şi curgere de graiu, ce văzu într-un june aşa tinăr,
nu se putea sătura de a căuta ţintfş la dănsul, adăncă
tăcere ţinănd. La urmă aşa îi gr:ii: ,,Telemahc, noi
îţi vom împărtăşi ceaia cc s-au întămplat tatălui tău,
darfi istoria ..c lungă. E vremea de a da răpaos Ja
toate ostcndcle fa le. Yină în hlcaşul micu, unde te
voiu primi c:Lpre un fiiu al mict1. Vină şi întru aceste
locuri singuratice vei fi măng:icrea mea şi numai tu
să te stii întribuinta, Yoiu ferici soartca ta".
Telemah mergea .în urma zinei ce era încungiurată
de multe tinere ninfe, de căt care cu tot capul era mai
înaltă, precum un chedru într-o pădure apusă, preste
toţi arburii, de care este încungiurat, îşi rădică desele
sale ramuri. ~e încrucea de strălucitoarea ci frumseţă,
de scumpa porfiră a hainei sale cei lungă şi fluturată;
7 de părul său cel întraurit, cu negrijă, ci totuş / cu
frumseţă, înapoi legat; de scăpărătoarele scîntei cc eşa
din ochii săi, şi de dulceaţa carea cumpăta acea a firci
putere. Mentor, cu ochii plecaţi, cu modestiă (omenie)
tărănd, urma după Tdcmah.
Ajunseră la poarta pcşterei ci Calipso, unde Telemah
mănnuri v,i.zînd întro pompă simplă (fără măndrie)
şi prostească, tot cc poate desfăta ochii. Drept că acolo
nu se ,·edca nicc aur, nice argint, nice marmuri, nice
colune (stălpi), nice icoane, nice stâtuc, adecă chipuri
cioplite, ci groapa aceasta era scobită în scopură,
adecă în stănd"t de piiatră, cu boltituri pline de pietri-
cele si de scoice. Era înfrumsetati"t si cu o tinără si
frunz~asă Yie carea Întocma îşi Î~tindea Împrejur
duplecăcioascle sale ramuri. Plăcuţii zefiri (vănturi
line), măcărcă vinea dela soare fierbinţeală, ţinea, în
locul acesta, o desfătată răcoare. Nişte riurele curgănd
cu o dulce munnuric pre şesuri, cu amaranturi şi cu

15
 viole sămănate, în multe locuri făcea băi sau scăldă­
tori nu mai puţin de căt cristalul limpezi şi curate.
Mulţime de flori răsărind smălţa (văpsea, înfăţa)
verdura cea împrejurul acelui lăcaş dumnezeesc;
vedea-se acolo o pădure plină de acele arbori, ce fac
8 poame de aur, care înflorind în fieşte / care timp al
anului, răsfugă un miros de căt toate miresmele mai
plăcut. Această pădure părea că încoronează acele
şestine frumoase şi făcea o umbră carea razele soarelui
nu putea să o pătrunză. Acolo nu. se auzea alta nici
odată, fără căntarea paserilor şi 'gemătul unui riu
care aruncăndu-se dintru nălţimea unei răpă, cădea
în mari şi spumoase gărle şi trecea preste şestină.
Groapa zinei era pe costişa unui deal, de unde se
putea vedea marea cea une ori limpede şi lucie ca
cristalul, iară de alte ori nebuneşte asupra scopurelor
întărătată, unde mugind se înfrăngea, ca munţii
înălţănd undele sale. De ceaia !altă parte se vedea un
riu, unde se făcea isole încungiurate cu floriţi tei şi
cu plopi înalţi care îşi scula măreţele lor vărvuri pănă
la stele. Cele multe ale isolelor acestora canaruri
părea că se joacă pre cămpuri ; unele curgea repede;
altele pre încet; iară altele, după lungă curgere, se
întorcea în apoi ca cănd ar vrea să se împreune cu
isvorul său, părăndu-le rău a se depărta de acele desfă­
tate împrejururi. Se vedea departe dealuri şi munţi
carii se cufunda în nuori, a cărora deosebite forme
9 făcea un orizont nu puţin / ochilor plăcut. Dealurile
cele de aproape era învăscute cu frunzite viţe. Strugurii
ce era mai sclipicioşi de căt porfira, nu putea să se
ascunză sub frunze şi viţele era apăsate de greotatea
rodurilor lor. Smochinii, maslinii, pomii granaţi şi
toată plasa de pomi împlea cămpul şi făcea o grădină
largă.
Calipso, după ce au arătat lui Telemah toate acele
fireşti frumseţe, prinse a-i zice: ,,odihneşte, vestmin-
tele tale sănt pline de apă, e vremea să le schimbi,
după aceaia ne vom vedea iară, şi-ţi voiu spune istorii

16
 cu care inima ta se va îndulci. Aceste zicănd, lu făcu
să între împreună cu Mentor în locul cd mai ascuns
a unei groapă, aproape de aceaia, unde şedea zţna.
Ninfele aţiţase un foc mare de lemn de chedru, a cărui
desfătatul miros pretutindine se răspăndea, lăsănd
acolo vestminte pentru oaspeţii cei noi. Telemah
pricepănd că-i fu rănduită o haină de lănă subţire,
mai albă de căt neaoa, şi un mant de porfiră cu fir
de aur cusut, se bucură, după treaba tinereţelor,
văzănd atăta mare cuviinţă.
Mentor, cu un ton maestos (cu mărime) , îi z;se:
„au aceste sănt, Telemahe, cugetele, care tribue să
10 cuprinză inima / fiiului lui Ulise? Nevoiaşte-te mai
bine ca să ţini vestea tatălui tău şi să învingi nenoro-
cirea ce te alungă. Un tinăr, cui sburdă cu deşertă­
ciune a se împodobi, după cum fac muerile, e nevred-
nic de înţelepciune şi de mărire. Nu se cuvine triunf
(pompa biruinţei) fără inimei aceia care e fără frică
în nenorocire şi şti călca desfătările".
Telemah cu o adăncă suspinare răspunse: ,,Mai bine
să dea dum,nezeii să moriu eu, de căt să mă lase ei,
ca moliciunea şi desmierdarea să-mi stăpănească
inima mea! Nu, nu, fiiul lui Ulise nici odată nu va fi
domnit de amăgirile unei viiaţă moale şi afemeiată;
dară ce stea milostivă ne-au făcut ca, după sfărmarea
corabiei noastră, să aflăm pre aceasta, fie zină, fie
muritoare, carea ne încarcă de bunătăti?" .
.,Teme-te, zise Mentor, ca să nu te î~carce mai văr­
tos de rele şi să te calce. Teme-te de lingariţele îmblăn­
ziri mai mult de căt de scopurele acele ce-ţi sdrumicară
corabiia ta. Sfărmarea corabiei si însăs moartea sănt
mai puţin înfricoşate de căt desrnierdările care să
luptă asupra virtutei. Aibi grijă să nu crezi cele cc-ţi
va zice. Tinereţele sănt sumeţe şi-şi făgăduesc toate
11 del~ sine singure; măcarcă sănt fragcte, cred / că toate
le pot face fără de a se teme de nemica ; se încredin-
ţează cu lesnire şi fără luare de samă. Fereşte-te de a
asculta cuvintele cele dulci şi lingariţe ale Calipsei,

17
 care se ,·or vără ca un şerpe pre subt iarbă. Teme-te,
de acest ascuns venin; nu te încrede tie însuti si te ·
îndreaptă tot ck una după sYatnl mie~t." ' '
Dupii accaia se dusseră la Calipso carea îi aştepta.
Ninfele avănd părul lor împletit şi vestminte albe,
îndată aduseră o bucată nu scumpii, dară bine direasă
pentru gust, şi cu osebire gătitiL Nu se vedea acolo
alte bucate fără de galiţe prinse de dănsele cn mreaja
sau de fiieri cu ale lor săg<-"ţi la vfrnat ucise. Vin foarte
dulce, din buţi mari de argint, era turnat în păharc
de aur coronate cu flori. Fură ,1cluse în corfe mici din
toate poamele care primăveara le făgă<luiaşte şi care
toamna le aşterne pre pămănt. Întru aceaiaş \Terne
patru ninfe tinere se puseră a cănia. De loc căntartt
bătaia dumnezeilor asupra uriiaşilor; apoi, drago~tile
lui Joe cu Semela; născuta lui Bac şi creşterea sa de
vechiul Silen dată; cursul lui A talant şi a lui Ipornfo
carele fu biruitoriu prin merele de aur cele din grădina
12 Esperiadelor culese. Pre urmi"L fu căntată / şi bătaia
troianilor: luptele lui Ulise şi înţelepciunea lui fură
înălţate pănă la ceriu. Cca <lintăiu dintră ninfe ce se
numea Levcotoe, uni cătră desfătata căntare ale celora
lalte, lira sa. Cănd auzi Telemah numele tatălui său,
lacrămile ce-i curea pre faţă, adaoscră noao strălucire .
cătră frumseţclc sale. Ci Calipso luănd aminte că el
nu poate mănca şi că e stăpănit de durere, diede semn
ninfelor care decăt căntară bătaia centaurilor cu lipiţii
şi coborirea lui Orfeu la iad, ca să scoaţă deacolo pre
iubita sa, Evridica.
 1 ORTHOGH.AFIA /sau/ DREAPTA SCRI-
SORE/pentru/îndreptarea scriitorilor/ lim-
bii romaneşti I1ub chivernisirea/magnifi-
c<'.·nţii sale Domnului Crăesc l'on/siliar
Urosie Nestbrovici, al sholelor roma/neşti
şi sîrbeşti de Iq.:ca grecească ortho/doxf't
supra-inspector; aşijderea al shok/lor pre-
par.indc, romanc~ti din Arad, sîr/hcşti din
S6mbor, şi greceşti din Pesta/director,
precum şi al crăL'ştii de/putaţii fundul
sholasticesc/chivcrnisitorc pro-prescs. / La
Buda/În crăiasca typografie a uni,·ersita-
tei/Vngarfri./1818. /

3 PRr:.FAŢA

Pentru unck împedccări ncputînd typări grammatica

romanească cc o dusesem cu mine la Buda, <le a o
da la lumină, ca să nu mă întorc a casă deşert, am
tras din trîm,a numai orthografia şi o pusciu sub typ;
la cnre mai vîrtos m-am îndemnat văzînd cumcă
pentru lipsa orthografici, cîţi scriptori pănă acum au
typărit vreo carte romanească, întru atîtca feliuri,
dupft care cum s-au priceput au luat a scrie, mulţi
cu destule sminte. Deci, pentru ca să se împedece
odată smintclc acestea, nu putuiu a mai întîrziia cu
orthog-rafia. Acnm, de şi dreapta scrisoare a tuturor
părţilor griiirii, dda între-aga cunoştinţă a toată gram-
matica atîrnă", totus, mare parte a smintelor si cu
aceasta numai se po~te îndrepta, ca să ştie de ~cum
înainte script<'irii, unde trcbue scrise literilc cele mari
şi unde cele mici; unde iarăşi se cuvine despărţirea
sylavclor să se facă şi semnele cele dcsbinătoare cum
11 Afirm.a.re a principiului morfologic, care, alături de cel

fonetic, stă şi astăzi Ia baza ortografiei româneşti.

19
 săse întrebuinţeze, despre care toate acestea, reguli
întru această orthografie vor afla./
4 Aicea am adaos şi theoria periodurilor carea estă
mai îndemînatecă îndreptare cătră întocmirea stylului,
în tot feliul d€ scrisori. După aceasta am alăturat şi­
neşte exemple, pentru explicare la regulele gramma-
ticii, din preună şi oraţii înainte şi după examene.
Mai pe urmă, am dat să se tae literile, după regulele
caligrafiei, păzind tresurile după modul anglicesc,
ca întru una formă petutindinea, de acum înainte,
să se scrie, precum tabela, de margine pusă, arată.
Aceasta, ca o pîrgă din studiile ce se leagă de cathedra
mea, cu aceaia dorire trimit iubitorilor de limba roma-
nească, ca şi eu să mai ajung a da la typ şi cetitorii
să se mai îmulţească şi să se îndemne a cetire cărţile
sporind întru luminarea minţii şi îmbunătăţirea mi-
mii.

In Buda, 10 octomvrie, 1818.

Constantin Diaconovici Loga,

profesorul sholelor preparande a
naţii romaneşti din Arad./

5 ORTHOGRAFIA
sau
DREAPTA SCRISOARE

Aretare
Orthografia sau dreapta scrisoare ne învaţă cuvintele
cu literile cele ce se cuvin lor a le scrie, în sylaye
bine a le despărţi şi semnele cele desbinătoare, drept
a le întrebuinţa./ ..•

20
33 DE PERIQDURI

Aretare
Periodul estă zicere avînd numărul părţilor una
dela alta atîrnătoare, cu deplinit înţeles.
Vezi: periodul estăa cuvînt grecesc (mp(.o8o,;) şi
însemnează cuprindere care ca si în tare închide mai
multe închieturi cu părticele 1~ un înţeles între sine
legate.
Tot periodul numai în doo laturi se desface, între
care laturea cea înainte mergătoare se chiamă pr6tasis,
carea îşi reduce înţelegerea sa la cea următoare lature,
ce se eh iarnă ap6dosis.

PĂRŢILE PERIODULUI

Părţile periodului unele sînt mai mari şi se chiamă

miiditlări, iar altele mai mici şi se chiamă tăişuri./
34 Ce estă mădulari,ul?
Mădulariul estă zicere avînd numărul părţilor şi
înţeles, însă amîndoo nedeplinite.
Ce estă tăişul?
Tăişul estă zicere avînd înţeles deplin, ci nici un
număr, pănă nu se va lua periodul din mai multe
tăişuri care la olaltă puse, fac în period numărul.
Exemptu..
Sentenţia: trupul şi sufletul prin cumpăt şi îndrep-
tare la mai mare perfecţie ajunge.
Period din doo mădulări, cu părticelele (precum-aşa)
între sine legate.
Precum puterile trupului prin vieţuire cumpătată
cresc şi se întâresc, aşa şi puterile sufletului prin învă­
ţehiri bune la mai mare perfecţie ajung.
Tot acestaşi period cu mădulările sale prin tăişuri
îmbogătăţite: '

a Formă dialectală bănăţeană pentru este.

21
 Precum puteri]e trupului, prin mîncare şi beutură
cumpătată, prin curăţenie şi lucrn cu măsură, capătă
vîrtute şi crescămînt, aşa şi puterile sufletului,/
35 prin creştere înţeleaptă, prin îm·ăţeturi şi sfătuiri
îndreptătoare cultivindu-sc, tot la mai mare perfec-
ţie se aduc.

JJ.J.ESTRIA DE A FACE PERIOD

Măestria la facerea_periodului se cuprinde în bunul

aşezămînt a părticelelor celor legătoare, prin care
închieturile cele înainte mergătoare în chipul cleiu-
lui sau a cătănuşu]ui de fer, se leagă cu închieturile
ce]e urmfttoarf:', ca să iasă înţelesul a tot periodu I.
Pentru dl părticcaoa cea legătoare carea se pune la
început, în partea periodului ce se zice protafiis, cstă
reducătoare, adccă î~i reduce înţelegerea sa la altă
părticea carea la a doo parte a periodului stă, cc se
zice apodosis./ ...

83 ORA]'ll
LA
F.XA.JlENURI PUBLICE

Oraţia înainte de examen

De marc reve.rinţă prea vrednici ascultători, noa o
buni patroni! .
Astăzi sosi scrbătoarea acestii sholi, zioa cca de
mult dorită si noao plină de hncurie ! Astăzi fatii ve-
dem pre căp~tcniilc şi patronii acestii sholi, aşijderea
pre iubiţii părinţii nostri, ca pre nişte buni ascult.1-
tori şi drepţi judecători de sporiul învăţeturii noastre.
O! cîtă bucurie şi cit omk acum se aduce noao, pen-
tru care inima mea izbucneşte cudnt de serutarc şi

22
 de adîncă veneraţie cătră strălucitele persoanele domni„
ilor voastre./
8-! Acestea eu, ru adînră plecăciune, în numele a toată
tinerimea le vi'idcsc rngînd ca, precum, de una parte,
v-aţi îndurat a veni sf't ascultaţ~ rcspnnsnrile învăţetu­
rilor !loastre ~i de a<:i să vedeţi sporiul cel făcut întru
luminarea mintii si îmbunătătin:a inimii noastre, asa
de altă parte, 'dupft bunătate;1 domniilor voastre, ~ă
ne dăruiţi cu ertarc, de cumva respunsurile noastre
nu vor putea dreptei aşteptări din destul să facă.
Noi, la această publică cercare, cu adevărat toţi
am sta înfioraţi, de nu am fi încredinţaţi de bunătatea
domniilor voastre, cumcă slăbiciunile noastre le veti
da ertăciunii' iar mai vîrtos luîncl în socotintă tine-
reţele noastre cele crude, aşijderea priceperea 'noastră
cca încă scundă, precum şi timpul cel scurt al învăţerii.
Iar voi, iubiţi consholari ai miei, adunaţi acum
toate puterile minţii voastre, fiţi cu inimă lină, aveţi
însufleţire întreagă, luaţi bine aminte toată întreba-
85 rl'a, ca să/ daţi deplin şi amăsurat respuns la toate
cele ce veţi fi întrebaţi, purtînd atunci nădejde că
prea Umdaţi i ascultători, ca buni patroni, luînd
toate cu dreapta judecare, vor păstra pentru noi aceaia.
ce estă mai bun cătră fericirea noastră. Zisei!.,./ ••• ,

88 4

lntiia oraţfr dupiî examen

De toată veneraţia prea vrednici a'ltditori, nuau buni
patroni!
Mare mulţemită, dintru adîncul inimii noastre,
aducem, pentru bunavoinţă a domniilor voastre, pttr-
taşi făcîndu->-:ă cercării de astăzi. Mult preţuita înfft-
tosare, ca un semn de mărturie, o cunoastem cumcă
S9 ;devăraţi părtinitori ai sholii acestiia/sîntcţi. Aci ne
vedem cu mult a fi îndatoraţi! Şi ne temem, însă nu
fără temeiu, că cu sirguinţa ~i c!:1 sporiu I nostru care

es
 întru învăţeturi l-am făcut, nu veţi fi prea înde-
stulati.
Ci, 'aducîndu-ne aminte de bunătatea şi înţelepciu­
nea domniilor voastre tragem nădejde de a ne desvi-
novăţi şi a ne erta pentru respunsurile noastre cele
încă nedeplini te, iar mai vîrtos avînd privinţă spre
vîrsta tineretelor noastre.
Acum, ace~stă părintească ertăciune, cu cît o ve-
dem purceasă din nemăsurata bunătate a <lemniilor
voastre carea o aveti cătră noi, cu atît mai tare ne vom
îndemna ca îndoit mai sîrguitori cătră învăţetură,
de acum înainte, să ne facem căutînd cu statornicie
preste tot timpul tinPreţelor a spori întru luminar1:a
mintii si îmbunătătirea inimii.
Deci,'poate fi că ia viitoriul examen vom fi aşa de
norocoşi, că vom putea, după aşteptarea domniilor
voastre, la toate întrebările mai cu deplin înţeles
90 a da/respunsuri; numai, fiţi părtinitori şi scutitori
la toată întocmirea sholii şi a învăţeturii noastre şi
de acum înainte, carii cu plecate inimi vă rugăm.
Iar domniilor voastre, prea nednicilor de reverinţă
diregătorilor şi chepeteniilor sholii acestiia, de chilin
arătăm aplecăciunea noastră cea fiiască şi plină de
mulţemită, de carea prea vrednici v-aţi făcut luînd
ostăneală de a veni la noi. Cum astăzi de împodobit
cu persoanele voastre aţi înfrumseţat examenul nostru!
şi cu înţeleptele voastre sfătuiri aţi îndreptat faptele
noastre pe calea cea bună! Fiinţa cea înaltă împuter-
nicească-vă virtutea şi mulţi anni să trimiţă vieţii
voastre, pentru atîte:i necurmate ostănele care le
puneţi pentru fericirea noastră şi a neamului romanesc.
Domniei tale, iarăşi, bunule învătătoriu, ce-ti vom
da alta, pentru ostenelele şi merit~le cele pu;e spre
luminarea noastră de cît prea adîncă mulţemire din
tot sufletul nostru, de oarece prin privigherile şi jert-
91 virea puterilor tale,/prin rebdarea şi bunătatea, carea
ai avut-o îndreptînd smintele noastre, căutînd a ne
face oameni buni şi pricepuţi, ai arătat semne de

24
mărturie care niciodată nu se vor şterge depe lespezile
inimii noastre. Deci, ne rugăm să ne erţi pre noi, de
cumva sirguinţa şi purtarea noastră n-au fost totdeuna
după plăcerea domniei tale, apoi cliregătoriia aceasta,
şi aşa, de sine însa şi foarte grea, cu nebăgarea noastră
de seamă, mai grea încă ţi-am făcut-o şi inima cea
binevoitoare ţi-am turburat-o. Însă acum, tare ne fă­
găduim că ne vom sirgni, de ici înainte, mai price-
puţi a ne face şi în lucrurile noastre mai statornici a
remînea, ca întru acest chip, umblînd după voia inimii
tale, să fim plăcuţi înaintea lui Dumnezeu şi înaintea
oamenilor. Pre lîngă acc5tea, ne comendăm binevoin-
ţei şi dragostei domniei tale şi a domnilor ascultă­
tori. Zisei.j
 PEDAGOGHIA / şi / "i\IET HODICA /
pentru / 1N V ATĂTO RII / shoalelor orăşe­
n--~ti şi sătc>şti /de/ VILL011./ Acum/ întîiu
pre limba daco-rornînească / tradusă şi
prefăcuHi / de/ Naurn Petrovici, / al fun-
dusurilor shoalelor de legea grecească/
neunită, naţionale în crăimea Ungariei,/
crăesc perţeptor. / La Buda, / În crrliasca
typografic a Cnivcrsitatei / C'ngariei.
/1818. */

t:AT!vl CETJTORH-' !

„Iată iară o carte! Acum au năvălit toti din toate

laturile a seric cărţi, ca şi cînd noi nu arn avea alte
griji, pre vremile acestţ slabe, ci să cumpărăm cărţi".
Asa zic si cu, iubite cetitoriulc! însă ia în socotintă.
vt:emile ~ele ele demult şi le- ccarcă, apoi vei afla eh,
de· cînd s-au făcut lumea aceasta, au fost ani şi buni
si răi, precum si pre vremi Ic noastre, si tot scrictorii
;dtor neamuri, i)l'cCJnm sînt nemţii, ş.a.', nu au încetat
a scrie, încă clin an în an, ba din zi în zi s-au îmultit
~i se îmulţcsc; apoi, popontl nici odată nu se va~rrt
ca sînt anii slabi şi nu poate cumpăra cărţi. Nu socoti,
iubite cetitoriule, precum nici eu nu pot crede cum
dl/fraţii nostri nemţii, unghrii şi sîrbii sînt toţi, cu
mic cu mare, antţi şi bogaţi, şi pentru aceaia uşor
• Intitulată pe scurt Villanmc, Pcdag„gia şi Jlet/t.odica. Tra-
ducere de !\'amn Pctrnvici, Bucla, 1818; in -8° de 12 foi I- 3:~9
pagini şi 14 foi; primele şi ultimele foi fl('nnmcrotatc. Înain-
tea textului propriL1-1.is se află dedicaţia tradncătomlui către
N. Petro\"ici, directornl şcoalclor din regiunea CcanadnJui şi o
scrisoare către acelaşi, clupă care urmează prefaţa pe care o repro-
ducem in întregime. Fragmentele ele text ale-se pun în lumină
caraclernl laic al învăţămîntului.

26
 pot cumpăra cărţi de cetit, iară romînii, cu mk cu
marc, ar fi neavuţi ~i săraci, şi pentru aceaia cu ane-
voe pot cumpăra cărţi; nici de cnm: nemţii, ungurii
si sîrbii au în mijlocul lor, fete văzute în tot feliuri
de haracter, au preoţi, învăţăt~ri, neguţetori, maistori
şi lucrători ele pămînt, bogaţi şi săraci; apoi, cum că
şi naţia romîncascf't are toate aceste trepte, între măclu­
liirile ei, cine cutează zice ba? unde zace <lară vermclc?
vcm1ele zace în neiubirea de cdirc, adccă ceia cett'sc
bărb5testc la ciirti, pentru ca să se luminează, iară
cestea încă nu ş-~u luat rostul cătră cetire şi pentru
aceaia sînt cam răci la cumpărarea dtrţilor. Oare iaste
aceasta carte care en acum o trimit în mijlocul publi-
cumului, spre vrc un folos sau/doară de prisosit, acea ia
va juJcca cctitorinl; cu cu aceaia mă mîngăiu, că am
scris-o. Ştiu d"t multora va plăcea, iară unora. nu.
Însă şi accaia„ caută să luăm în socotinţă, că mulţi
sînt, pentru carii nici o carte nu c de folos! oh, jale!
mulţi se aWi, carii rcmîn lipsiţi de methodnl lor, măcar
că acela nu se poate :lice method. Mulţi socotesc cum
că o întocmire noao a shoalclor ar fi păgînătatc şi
biăstem pre capul lor. Eu pentru toţi aceia nu scriu
şi nicc va putea cineva scrie pentru dînşii !
Spre învăţătorii cei tineri şi spre a<.;cia cari mai nainte
<le a păşi la treapta învăţătorici, au gustat învăţături
pre la shoa I.ele cele mari şi carii iubesc pre tinerimea
ţ;ie spre creştere încredinţată, precum şi spre d.d. cati-
heţi carii : î 1t îndatoraţi a adăpa pre prunci cu laptele
creştinătuţci şi a da svat şi mină de/ajutoriu învăţă­
torilor întru creşterea tinerimei, spre acestea, zisăi.
am aruncat eu ochii miei, voind a le împărtăşi lor.
prin această carte, svat şi nişte mijlociri, după care
s-ar potca îmbunătăţi întocmirea cca din lăuntru a
shoalelor prin oraşe şi prin sate. Cînd voim să îmlmmi-
tăţim starea shoalelor prin oraşe şi prin sate, lipseşte
tiă ne întoarcem cătră d.d. parohi şi catiheţi, cerînd

27'
dela dînşii ajutoriu, pentru că ei, ca nişte părinţi du-
hovniceşti, au mare încurgcre la părinţii pruncilor
şi a com1;nităţci, şi apoi mult vor putea face alăturea
cu învăţătoriul, şi tocma pentru accaia am îndrăznit,
şi în prefaţia aceasta, dară şi în carte, la mai multe
locuri, a vorbi despre dînşii
; cred că cu acea ia nu i-am
vătămat, şi uşor vor erta.
mă
Dară pentru cine scrii tu cartea ta? Şi cum se chiamă?
Pentru cine scriu eu cartea/mea, ţi-am arătat mai sus.
Iară cum se chia.mă, ai văzut din titulă, la început,
adecă Pedagoghia şi Methodica.
Ce iaste pedagoghia? Iaste o măestrie carea ne învaţă
a creşte pruncul sau, să grăesc mai desvălit, carea ne
învaţă a creşte în prunc inima curată şi sufletul bun
şi înţelept, pre amîndoao acestea a cunoaşte şi pre
iale întra pretenie a le aduce. Iată-ţi pedagoghia.
A c.reşte inima curată şi nestricată, în prunc, apoi, a
hrăni sufletul bine şi înţelepţeşte, nu e 1ncru aşa uşor,
precum se vorbeşte cu gura. Aci se cere învăţătură,
aci lipseşte înţelepţie şi băgare de samă, aci trebue
să fie regule, preste care nici odinioară să nu se pă­
şască; şi·toate aceste se cuprind în pedagoghie. Această
învăţătură, adecă pedagoghia, în vremile cele vech_i,
ba pănă la anul 1812, noao necunoscută ne-au fost.
Mai întîiu au scris pedagoghia pentru/învăţătorii romî-
neşti şi serbeşti cel de vecinică pomenire vrednic înalt
comiliar şi al shoalelor naţionale de L.G.N., în crăi­
mea Ungariei mai marele inspector, precum şi la m.
deputaţie carea ocîrmuiaşte fundusurile acelora ş shoale,
purtătoriul de presidium D. OROSIE STEFAN NE-
STOROVICI, carea acuma se predă ascultătorilor,
întru amîndoao shoale preparande ..
Ce iaste methodica? Moşul Dosithei, al căruia nume
ne uitat va remînea, zice întrun loc: ,.Ce folos am eu
că m-au învăţat tatăl mieu ca să nu înşel pre nime•

28
nea, dacă nu m-au învăţat ca pre mine nimenea să
nu mă poată înşela?'' Aşa dară, nu e destul aceaia,
numai să creşti pruncul, ci trebue să-l şi înveţi, şi
atuncea va fi de plin crescut. Apoi aceasta ne învaţă
methodica./ Methodica ne învaţă a ceti, a scrie, a socoti,
a cunoaşte sînta lege şi limba maicei, a cunoaşte lumea
şi oamenii şi înţelepţeşte a gîndi şi a judeca. Carele
va şti acestea, pre acela nime nu-l va putea înşela.
Şi cine se va nevoi a înrădăcina toate acestea la inima
pruncilor săi, acela e norocos şi preanorocos.
Deci, pedagoghia şi methodica e pentru toţi, şi
pentru tată, şi pentru mamă, iară mai vîrtos pentru
învăţătoriu, scrisă; căci nici învăţătorii nu sînt vitregi
învăţăceilor săi, ci adevăraţi părinţi, altmintrea rău!
O, iubiţilor învăţători! să aveţi cartea aceasta tot
deauna a rnînă şi folosiţi-vă din trînsa, în cît puteţi,
apoi folosul, creşterea, luminarea şi procopsirea învă­
ţăceilor vostri tot deauna înaintea ochilor să vă fie,
socotind că pruncii sînt podoaba şi nădejdea naţiei şi
a ţărei. Fiţi bărbaţi şi/sirguitori, faceţi, lucraţi, în
cît puteţi, apoi şi Dumnezeu va da voao bine cuvin-
tarea sa cea cerească !
Această carte e întîiul rod al ostenelelor mele care
eu, pentru naţia mea, cu bucurie le-am vărsat, şi
pentru aceaia te rog, iubite cetitoriule, ca să o prii-
meşti cu bucurie; poate că nu va fi scrisă după gustul
t-ău, încă şi greşale multe vei afla întrînsa, însă gîn-
deşte că şi eu sînt om carele nu pot face tuturora pre
plăcere, şi pot adeseori greşi (ca omul!), apoi, fă
bine şi mă iartă. Că eu sînt şi remîn, cînd scriam, la
Buda, în 1 iulie 1817
Al tău
preţuitoriu fierbinte
N. PETROVICI
C. Perţeptor/

29
 CARTEA l
Pentrtt Îllccp•ttul creşterei sholarnice
şipenim cele ce sînt cătră dînsa de
lipsii
CATRA 1NVĂŢĂT0Rf
.• § 1

Datorintelc voastre sînt mari, iubitilor m1c1, si

e
frumoasă chiemarea voastră; VOÎ trcbt~C să culti,·ati
(luminaţi) pre oameni. Dumnezeu v-au chiemat p;c
voi la aceaia, şi voi veţi da respuns odată, înaintea
thronului său celui părintesc, despre păşirea şi purtarea
voastră. Bine va fi voao şi fericiţi veţi fi, dacă, după
putinţă şi cunoştinţă, aţi împlinit datorinţele voastre.
Maree acea datorinţă, a arăta pruncilor calea Dom-
nului şi a-i învăţa pre dînşii.
Mare şi nespusă e răsplătirea dela Dumnezeu./
2 Voi puteţi mai mult sporiu face, de cit propovedui-
torii preoţi, pentru că acestea au de lucru cu oameni
de vîrstă carii nu-i ascultă. Propoveduitorii preoţi,
zi săi, au de lucru cu oameni de vîrs1ă carii pre dinşii,
dacă nu voesc, nu-i ascultă, ba încă, cînd şi cînd,
aceşti oameni de vîrstă neascul tătari, pănă întru a tît
aduc lucrul, cît nu sînt în stare de a putea cuprinde
o învăţătură folositoare. Iară voi aveţi de lucru cu
pruncii cei tineri carii sînt aplecători, încă nestricaţi.
şi pre carii uşor îi puteţi aduce la a-scultare şi la băga­
rea de samă şi îi puteţi pre dînşii, după plăcere, purta.
O! fiţi bărbaţi sîrguitori şi bucuroşi întru lucrarea
voastră, fiţi credincioşi întru dircgătoriia voastră.
Eu voind a vă fi cătră aceaia întru ajutoriu, vă dedi-
căz (jărtvesc) această carte carea cu mare cercare şi
ecsperienţie am scris-o; să nu o lepădaţi. l\iulţi dintre
voi au avut puţină ocasie (prilej) ca stt înveţe cele ce
sînt de lipsă cătră datorinţele sale. Cu adevărat chie•

30
 marea voastră nu c mică, nici c aşa, cit fieşte carele
nefiind mai naintc spre accaia gătit, să o poată îm-
plini./ ...

)~ § IM

Pricuroasă şi de jale ncclnică datină iaste a închi-

pui pruncilor pre Dumnezeu prin icoane înfrico~atc;
Dumnezeu osînclcşte, Dumnezeu afuriseşte,. DumnezC'u
se minie, mai nainte de a le tîlcui lor aiavc adevăra­
tele semne ale cuvintelor acestora. Cînd tună în ceriu,
zicem: Dumnezeu vrea să-ş verse mîniia sa preste
oamenii cei r{1i; nici odinioară nu vom vorbi mai
168 fără cale, de cît/cînd grăim despre judeţul miniei
sale şi tîlcuim a doao poruncă, mai vîrtos dojenirile
ci: cu sînt Domnul Dumnezeu r{1vnitoriu carele cert
greşalele părinţilor întru fii, pănă la a patra sămînţă;
unde de făgăduinţele milei sale ccii dumnezceşti,
pănă la o mie de seminţii, ne uităm; dintru carea s-ar
vedea că mila lui, cu dreptatea întru osîndire ar sta
tntro potrivire, ca şi o mie cu trei sau patru (n·zi 2
Car. Moy., 20,5). La vreme de vifor se ceteşte psalmul
HO. lubitii pnmcuti carii văzînd fulgerile si auzind
treznctele se ascmid întru întunerec, ascultă înfrico-
şatele strigări, tremură şi se cutremură de glasul
Domnului şi chipul înfrico~atelor dealuri şi cutremu-
rul naturei le înfierbintă fantazia, lor li se parc ca
şi cînd s-ar prăpădi ceriul şi pămîntul şi se tem îngri-
jindu-se că Dumr.ezeu întru acel ceas, în măniia sa,
îi va detuna, adccă răsipi pre ci. Apoi dară, fiind omul
sau pruncul împresurat cu atăta frică, oare poate el
pre Dumnezeul nostru, ca şi pre tatftl său, să-l iubeas-
că? şi totuş, dragostea cătră Dumnezeu c cca din tîiu
detorinţă a fieşte căruia creştin! Învăţătorilor, pără­
siti icoanele acelea si cuvinte de acestea, mai vîrtos
169 Ia' pruncii cei mici ~i/în anii cei din tîiu, sau şi mai
bine ar fi dacă s-ar urgisi şi s-ar părăsi de pururea.
Spuneţi şi părinţHor ca să nu cerce de acestea, Hristos

-21
 nu au grăit nici odată despre măniia lui Dumnezeu,
ci, din coantră, mult, foarte mult au vorbit despre
mila şi bunătatea lui (vezi Math., 5,45). Hristos
numeşte pre Dumnezeu Tată, şi aşa ne învaţă pre noi,
că Dumnezeu au iubit lumea, ş.a. (Ioan, 3,16). Nu-
mai Moysi şi prorocii grăia aşa cu un popor, a căruia
virtutea inimei cerea aşa plasă de icoane şi semne
înfricoşate. Cînd se întîmplă vreun vifor sau suflă
vreun vînt turbat sau sînt trăsnete şi fulgere, atuncea
învăţaţi pre prunci că şi acestea sînt puternice semne
ale milei şi ale iubirei lui Dumnezeu (Vezi § 312 şi
313) şi cum că zilele cele turbure, :Rrimăveara şi toam-
na, fac pămîntul roditoriu, ş.a. învăţaţi pre prunci
întru acest chip a iubi pre Dumnezeu, iară nu a se
teme si a se cutremura de dînsul. Cînd tîlcuim acea
poruncă din a 2 Carte a lui Moysi, cap 20, stih 5, nici
odată nu trebue să ciungăm locul şi să remînem pre
lingă aceaia: ,,Eu sînt Domnul Dumnezeul răvnitoriu
carele cert păcatele părinţilor întru fii pănă la a treia
170 şi a patra semînţă", şi aci să descîntăm/ despre înfri-
coşatele judecăţi ale miniei lui Dumnezeu, ca şi cînd
Dumnezeu tot ar osîndi, ci lipseşte să cetim mai
încolo: ,,Şi miluesc pre cei ce mă iubesc pre mine,
pănă la o mie de săminţii", şi aceste cuvinte dumne-
zeesti să se alcătuiască sau să se combine cu cele din
tîii{. Apoi atuncea nu vom putea vorbi atîtea numai
despre osîndele, ci şi despre milele lui cele bogate
care de o sută de ori întrec dreptăţile osîndei. Dumnezeu
osîndeşte de patru ori pre om, însă de o mie de ori
iarăş îl miluiaşte. Învăţătorilor, luaţi bine sama soco-
tind acestea, şi feriţi-vă de a ciunga sfînta scriptură.
/ ...
246 § 320

Oare ce vom zice despre cafă? Ştim bine că mai

nainte cu 50 de ani, nice această beutură nu era cu-
noscută pre la noi, iar acuma, aşa au întrat în obiceiu,
cît unii socotesc că nu e cu putinţă a trăi fără de ia.

32
 Iubiţilor prunci, au doară nu sîntem şi noi oameni;
precum au fost şi strămoşii nostri? Acum năimitoriul,
lucrătoriul de pămînt, cetăţeanu, negoţătoriul, băr­
batul şi muerea, cu mic cu mare, toţi beau cafă; hai
să-i întrebăm, ce folos au din ia? îş hrănesc trupul şi
se îngraşă cu ia, iară stomahul şi-l slăbesc, strică
247 sîngele, răsipesc banii/şi îş pierd vremea fierbînd-o
la foc, unde şi lemne multe ard în zădar. Aşa dară
ce trcbue să îmbucăm de dimineaţă? Oh, că greu respuns
cere această întrebare! Aceaia ce au îmbucat si stră­
moşii nostri ! O bucată de pîne cu o scafă de ~pă, de
te va răsbi setea. Pruncilor, nu vă învăţareţi a bea
cafă, că credeţi-mă, nu e bună. Lăsaţi să o bea cine
cui place, că fieşte carele va da samă cu piialea.
 Lexicon / Romănesc-Nemţesc / şi / Nem-
ţesc-Romănesc. / Alcătuit de Ioan Budai/
Chesaro-Crăescul Sfetnic la Judeţul nemeşi­
lor / în Livău / Tomu I / ce cuprinde în
sine / Lexiconul Romănesc-Xemţesc. / Ro-
mănisch odcr walachisch-deutsches / und
deutsch-walachisches / \Vorterbuch, / nr-
fasst von Johan Buday k.k. Landrath / zu
Lemberg / 1 Band / cnthaltcnd das wala-
chisch-dcntsches Wortcrbuch. / Imprimatur
nach vollendetem Drucke sind drey gratis
Exemplare hierher / abzugeben Lemberg,
cler 14 April 1818 vom k.k. Biiche1-Revision.
- .Ante/ Winiwarter m.pr./

l.VT RO DUCERE ISTORICEASCA

I Vrînd a da la tipariu cel mai întăi lexicon romă­

nesc, mi-au părut lucru vrednic de ostăneală a
spune ceva pentru purcederea romănilor, precum
şi pentru începutul şi alcătuirea limbii romăneşti,
puţin pănă acum cunoscute la ceialalţi evropeni.
Curmişttl I
J>cntru purcederea şi numirea romănilor
§. Neamul romănesc au luat începutul de pre
vremea cînd romanii au supus Panonia, Mysia
şi Thrachiaa, fiindcă atunci au Început de

" Concepţia că începuturile românilor datează dinainte de

-cucerirea Daciei, de la ocuparea Panonici, Moesiei şi Traciei de
· către romani, se bazează, pe de o parte pe ideea că tracii din sudul
Dunării erau tot de acelaşi neam şi limbă cu daco-geţii (fapt
controversat astăzi de unii cercetători), pe de altă parte că aro-
mânii, meglenoromânii şi istroromânii nu ar fi venit din nordul
Dunării (cum se crede în general astăzi), ci ar fi urmaşii tracilor
sudici romanizaţi. De altfel contactul romanilor cu Dacia este
-~ntcrior cuceririi ei.
n frunte familii de romani / a descăleca aceleşi
ţări". Aceste colonii fură apoi cu mai multe
leghioane şi cu veterani mulţitc, cari după obi-
ceaiul romanilor, să aseza cu lăcasul, în tările
biruite, tot de una p/e la hotară.' '
Cu vreme fieratecii thracicni, o parte îmblîn 4

ziţi fiind, să politiciră, o parte fură urniţi preste

Dunăre. Nu peste mult ţ1poi s-an întrn<lus scri-
soarea şi limba lătcnească, prin care, cu vreme.
au început a să forma dialectul thraco-roman.
Totus lăcuitorii mai sus-numitelor tări îsi păzea.
III limh;t sa, întru care chiema pre roman'i / vlahi
şi limba lor, \'lahictt ~. larft a vorbi dialectul
u Buclai-Deleanu insistă ca şi Clain, Şincai şi Maior, asupra
originii nobile a romanilor aşezaţi în Dacia, ca reacţie la afir-
maţia din Cronica. lui Ureche (clatoriti"t lui Simeon Dascălu) şi ;1
unor istorici stri'tin i rău intenţionaţi d'i î·omi'mii s-ar trage din
tilhari alungaţi din ltalia în Dacia. Şincai, în llronicâ a adunat
chiar numele romane atestate în inscripţiile din Dacia care coincicl
cn numele unor familii ronrnnc ilustre, deşi legătura.coloniştilor
din Dacia, cn familiile respcctiYc <le la Homa nu e doveJit.ă. Vezi.
în acelaşi sens. I'. Maior, Istoria pentru încej>11t11l romiinilnr î1i
lJaclti-a, p. 194 - 198, voi. 1.1.
b Numele p/,,h c-ste de originii slavf'i. Slavii din sudul Dun.1rii
i-au numit Jll' romtmi ,•alahi, în timp cc sl.tYii ele est ii numeau
,·olohi (forma originală fiind Polc/111 ). Scriitorii bizantini au îm-
prumutat denumirea ele i·la!t (gr. blrihos), pentrn rnmtin, de la slavii
sud-cluni'treni. Cu această forrnii., termenul apare pentru prima.
dată la Ccdrenus, atunci cînd vorbeşte de o întîmplare petrecută
în anul 976, cinel „vlahii clrffmcţi" l-au ucis pc David, fratcl6
ţarului bulgar, Samuil, la Stejarii Frumoşi, între Castoria !;ii
Prcspa. Românii din nordul Dunării sînt pomeniţi sub numele <le
p/a!t, în secolul al XII-lea, de către cronicarii bizantini, Nicetas
Choniatcs, la anul 1164, şi Cinnamus, la anul 1166.
Confuzia lui Ioan Budai-Deleanu se explică prin lipsa mijloa-
celor de informare, prin sărăcia datelor pc care nn cercetător al
istoriei noastre, la sflrşitul secolului xvrn şi începutul secolului
al XIX-lea, nu le avea la îndemînă.

35
 romanilor din Thrachia, să zicea la Roma:
trescisce loquia.
§. Acest popor ce să zicea vlahi, acuma să
afla în Panonia şi Thrachia cănd Traian, cel
mai deplin monarh, stătu împărat.
Acesta, după ce învinsă pre dacii cei puternici
(ce era un feliu de thraci mestecaţi cu cymerienib
şi le surpă tmpărăţia, din pre lăţite ţările lor
ce prin pustiitoare războaie era mai cu totul
deşerte de lăcuitoric, făcu provinţie romană,
IV descălecîndu-o cu nenumărată/ mulţime de ro-
mani. Unele dintru aceste colonii dobîndiră
dreptul ceteţăsc a romanilor. Dacia toată fu

a „A vorbi trăceşte". Popu laţii trace ne romanizate par să fi

dăinuit, în nord, ca şi în sud, pînă în secolul al VI-lea. Diferen-
ţierile dialectale care apăruseră în provinciile cucerite de rnmani
erau desemnate cu numele regiunii respective. Adverbul traecisce
este format de la numele tracilor, cu sufixul de origine tracă -se-
care s-a păstrat şi în limba noastră, în forme ca românesc, româ-
11eşte etc.
b Cimerienii formau un grup de triburi de călăreţi nomazi
sau seminomazi, care îşi aveau sălaşurile pe litoralul de nord al
Mării Negre şi erau înrudiţi cu triburile iraniene şi tracice. Au
atacat statul Urartu, în secolul al VIII-lea, la sud de munţii Cau-
caz, au distrus statul frigian, la începutul secolului al· VII-iea
şi în unir,e cu triburi trace, au cucerit Lidia, la mijlocul secolului
al Vii-lea. Cimerienii au .contribuit la difuzarea culturii fierului
în regiunea stepelor pontice şi în Europa. Aceste date ni le furni-
zează cercetări arheologice şi interpretări mai noi. Vasile Pîrvan,
de pildă, afirmă că în jurul anului 1000, triburile de cimerieni,
împinşi de sciţi, invadează Dacia, şi că cimerienilor le-au urmat
sciţii.
c Toţi savanţii ardeleni insistă asupra ideii pustiirii Daciei
(ceea ce nu corespunde realităţii), pentru a _demonstra că românii
sînt romani puri. Deleanu, deşi acceptă această idee (fără a insista
prea mult asupra ei), este singurul care admite influenţa limbii
dacilor asupra limbii române.

36
 supusă unui prefect şi trii leghioane fură orăn­
duite spre paza ei.
§. Aproape de o sută şi şeptezeci de ani ţinură
romanii în Dacia precumpăna asupra varvarilor
de pre împrejur ce adeseori ii împresora cu răz­
boiu. Dar în urmă, supt împărăţia moletectilui
Gallien, rămasără supuşi. De atuncia încoace,
cu toate_cele mai luminate biruinţi a lui Claudiu
V „ şi a lui Aurelian împăraţilor, Dacia / fu cu toiul
pierdută despre romani. Nu să ştie de Aurelian,
ori că nu vru, ori că nu putu să o răscumpere;
destul că, după ce el birui pe goti însuş în Dacia,
dete poruncă, la anul 274, să iasă din trănsa
leghioancle şi dregătoriile cetăţăşti şi să să mute
cu lăcaşul la Mysia, iară Dacia, sau că o lăsă
lăcuitorilor, sau, precum zic unii, gothilor.
Leghioanclor şi celor alalţi romani ce vra să
meargă împreună, dete o ţară între îmbe Mysii
care apoi s-au chiemat Dacia Noă sau Dacia lui
Aurelian./ ·
VI §. Pănă acum de obşte să credea cum că naţia.
romănească cc în Tara Romăncască si în Molda-
via s1.ftpfoeste, ia~ă în Ardeal, în Mara Mures,
în Bănat cu' părţile ungarii despre răsărit pău'ă
la Tisa, cea mai marc parte lăcueşte, purcede
de la acei romăni care au rămas în Dacia, de pre
nemile lui Traian împărat şi supt Aurelian n'au
e~it din ţară. Dar de oarecătăva vreme încoace,
mai drtos unii dintru învăţaţii Ardealuluia,
nu numai că pun la îndoială această socoteală,
VII· ci mai vărtos cu preccrcatc dovezi şi multă ură,/
să silesc a o răsbate. Scornindu-să întăi această.

a Este vorba de învăţaţii germani şi maghiari clin Ardeal.

substratul neştiinţific al afirmaţiilor lor izvorîte clin interese
politice, este pc drept demascat de Dclcanu. De altfel în epoca
urmfitoare s,n-anţi obiectivi ca Fr. l\1iklosich, H. Sclmchardt şi
alţii au combfttut ideea părăsirii Daciei, admiţind continuit~tea.
româ.nilor pc aceste locuri.

37
 price dintru nescare privinţi naţionale şi politi-
ceşti, s-au luat sama mai apoi, ctţm că răpiţi
fiind şi cei procopsiţi la învăţătura istorii băr­
baţ1, însă nu absque im ct studio, cu iot ad insu I
să an mărturisit asupra ceii pănă acum de obşte
socoteli.
Despre partea romănilor, încăt ştiu, nimc nu
Ic-au răspuns păn acum, afară de dumn. prenvă­
tatul arhidiacon Petru :Maior care în. cartea cc
~tu dat asupra purcederii romănilor, pre limba
VIII · naţională, s-au silit a răsbatc toate/ ce s-au zis
pănă acum împrotiva purcederii romanilor de la
romani.
§. Vrănd eu dară acum a-mi spune socoteala
despre lucrul acesta, fără părtăşie, aderă s'arăt
pentru purcederea romănilor, precum am aflat
la istorie si precum să cunoaste din însus limba.
lor, mii aflu îndetorit a întă~i cele cc v~i zice,
cu cele mai întemeiate dovezi. Cu atîta mai
vărtos, cu cît socoteala mea este cu totul împro-
tiva celor mai sus pomeniţi bărbaţi. (etitoriul
va cerceta apoi dove2ile şi va judeca: care dintre
noi este mai aproape de adevăr, cu sau pro-
IX tivnicii? / Toată cercetarea este săngur pentru
un ade\'ăr istoricesc sau pentru apropiarea cătră
adevăr, fiindcă de alte, fieştecărui cetitoriu,
precum şi romănilor celor mai pricepuţi, adiafor
lucru este şi trchuc să fie: ori să purceagă naţia
sa de la romani sau de la daci, ori de la macar
cc alt neam. Destul că neamul romănesc custă.
si face în Dacia, o natie de frunte, dintru mai
~uite milioane alcătuită, care nu doreşte altă,
numa ca prin o mai mare cultură să să poată
apropia de celelalte neamuri politicite a Euro-
piia !. ..

a Idee deosebit de valoroasă şi de înaintată, dovedind rea-

lismul şi lipsa de prejudecăţi a lui Deleanu faţă de ceilalţi scrii.

30
X Drept aceasta, socoteşte/ că nu au dat prilej
înv{ttatclor defăimări a lui Sulter si Eder si
unor' altora, cu atîta mai puţin: cu' căt naţia
aceasta, nu o dată au pus adevărate merituri
pentru toatrt Europa!... Fost-au vremi cănd
naţia aceasta, acum necunoscută, era cea mai
întic bastc apărătoare si pieptul crestinătătii
asupra i)rcpntincioşilor 'otomani. Fo;tuna de
tunete şi fulgere încărcată ce să gătea în Asia,
ca să po,·oiască lJngaria şi Polonia, nu o dată
fu abătută şi răsipit{t despre munteni şi moldo-
Yl'ni, ba d'tfr oclată s{t sparsă peste capetele lor.
XC Aceastaş naţie dete ungurilor prin Ioan/ ck
Huniad şi Mfrtieş Corvin, pre cel mai m,ire eroe
şi pre cel mai mare craiu.
Aceste pomenite trccînd, m{1 întorc la thesa
mea.
~- Să să ark acnm în mijlocul Asiei, un ncc1m
a c{1rni oameni de cănd s-au pomenit să s{t fie
chicmat pre sine ghcrmani (adecă nemţi), şi
despre toate mczieşele neamuri să fie fost cnnos-
c11t şi numit ca neam ghermănesc, iară limba lor
sfi nu să poată clcduce numa din limha ghermă•
uească, cine ar fi atunce să s{t încloească de adcve-
X[[ rinţa istoricească, cumdt acel neam nu purcede/de
la ghermani? Întorcfu1cl accast{t asămănarc spre
romi'"tni, yom arăta intăi, cumdt ci, de cănd
s-au pomenit, purure romăni se an numit şi
acum încă aşa s{t numesc; a doao, că toate neamu•
rile de pre împrejur au socotit pre romăni ca
şi un neam purcegătorin de la romani; a tria,
cum dt limba romănească nu purcede de la nice

tori ai vremii. Dacă s-ar lua în scamă numai argumentul istoric

al vechimii, majoritatea naţiunilor Europei ar urma să fie scoase
din teritoriile pc care le ocupă azi, ·

39
 o altă limbă, fără de la limba poporului roma-
nilora.
La un alt loc ar fi greu a dovedi cest mai de
pre urmă punt. însă aice, unde eu pun denainte
XIII cetitoriului. / Lexiconitl limbii romăneşti, fieşte
care să va încredinta de sine însus. Cu toate
aceste, fiind că nu {roi a întra la p~e largi cer-
cetări istoriceşti, ci numa la dovedirea ce]or de
frunte mai sus arătate these, precum şi la desvol-
birea celor mai vrednice de băgare în samă
aruncări a protivnicilor noştrii, drept aceasta
mă voi cuprinde, încăt va fi cu putinţă, întru
puţine cuvinte.
§. Cum că romănii, de cînd s-au pomenit,
XIV s-au chiemat romani şi aşa / să chiamă şi acum,
nu poate să tăgăduiască nime dintru cei ce au
petrecut cu <linşii. Căci preştiut lucru este cum
fieştecare romăn, la întrebarea, de ce neam este?
va răspunde: ett-s romăn; şti romăneşte va să
zică la dînsii: sti romaneste.
Însă fiindcă ]~ romăni, după dialectul lor de
acum, unele vocale almintre să pronunţează de
cum să au obicinuit la latinii de astă:zi, drept-
aceasta nu pociu lăsa nepomenit cum că unii
dintru străini, prin această pronunţie amegiţi
xv fiind, cuvăntul acest: rumăn, / cu care să chiamă
romănii, au scris şi au pronunţat ru.m11n. Această
strămbă orthografie întorcîndu-o spre folosul
său neprietenii romănilor, ca să întunece lucrul
şi mai tare, au început a mustra că cuvăntul
mnutn vine de Ja Jătinescul remaneo şi arată de
sines cum că romănii sănt rămăşita cea mai de
pre 'urmă a gloatei romanilor di~ Dacia; însă
cu totul almintre este treaba: romănii s-au obici.
a Argumentul lingvistic pentru stabilirea originilor este, fără
îndoială,cel mai important, iar pentru epocile lipsite de docu-
mente, singurul utilizabil,

40
 nuit, ca şi cei mai vechi romani, la toate cuvin„
tele purcegătoare de la latini, a pronunţia voca-
XVI lea o ca pre u (8), / mai vărtos cănd acel o să
află a fire scurt, ori din firea sa, ori din pusoare.
Spre pildă noi scriem acum şi cetim bonus,
pono, tono, sono, frons, pons, ş.a., însă romănii
pronunţează wnit, punu, tunu, bunu, frunte,
punte, ş.a., aşaş dară pronunţează ei vocalea o şi
la cuvîntul romanu, ca it şi zic rumanu. Asemene
este şi cu vocalea a care la romăni să pronunţează
ca şi ci sau ca şi î, mai vărtos cînd urmează
după dănsa un n, spre pildă: latinii scriu şi zic
pane, cane, mane, sanguine,· romănii scriu cu
adevărat cu slove lăteneşti, asemene: pane, cane,
mane, sange, dară ei le pronunţază cu totul/ al-
XVII mintre, adecă: pîne, cine, mîne, sînge, deci şi
silaba manit la cuvîntul romanu, o grăesc mîn.
Dară fiindcă această mai de pre urmă pronunţie
mai aşa să aude ca şi franţozescul en, şi pentru
străini este foarte grea, pentru aceasta mai toţi
ceialalţi care nu ştiu firea limbii, foarte smintit
pronunţează acel a ca şi ie. Aceste toate învaţă
mai chiar gramatecaa.
§. Dumnelui Sulţer întru cartea ce au scris
asupra Dacii Transalpine (adecă a Ţării Romă­
XVIII neşti), / cetind sau mai vărtos auzind cetindb un
loc din cronica lui Greceanu, unde spune pentru
descălecarea de întii a Ţării Munteneşti şi unde

a Deleanu formulează, pe baza exemplelor, două legi ale fone-

ticii istorice a limbii române, care demonstrează că forma veche,
rumdn, nu poate veni decît din romanus, şi nu din remaneo care
a dat rămdn). Demonstraţia este ireproşabilă şi vădeşte o depă­
şire sensibilă a nivelului timpului în acest domeniu, cînd se opera
încă cu apropieri întîmplătoare.
b Ironie la adresa lui Sulzer, care neştiind •româneşte inter-
pretează greşit documentele româneşti şi apoi construieşte teorii
eronate pe baza lor.

41
 zice acelas cronicariu că strămosii romănilor au
venit din părţile de cătră apus şi trecînd Dună­
rea au întrat de aceieş parte în ţară, fiind dar
că la Greceanu, la locul pomenit, pre strămoşii.
romănilor nu numeşte a Im intre fără romăni,
precum adecă să chiamrt romănii şi acum, au
crezut dum. Sultcr cum că acolo nu an fost
XIX vorba de roman( ci / de romi'fni cc au întrat
în Dacia, din părţile de preste Dunăre sau din
H.omania (Rumili). Lui Sulţer care dintrn început
prinsese ură asupra romi'rnilor şi-ş pusese în
gînd a mişca toate, ca sft poată întuneca purce-
derea romă ni lor de la romani, fu locu I acest
apă pre n10ară; de acolo, fără nice o istoricească
critică închiin<l: cumcă rnmănii însuşi după ale
sak strămosesti mărturisiri,cunrnltmai tărziu
:XX duptt Amelia~ împarat, oare dndrn, / întro
\'l"Cllll' (ca re nn o ştie hoti'trî) cşind din Thracia
au descălecat tărilc Dacii; însi't cumcă Sultcr au
smcntit foart~ şi n-au prcceput limba ~omă­
ncască. vom arăta întru cele următoare. Sulter
1111 ştiea cr1 romănii cei ,·cehi, încăt priveşte
numde, nu făcea nice o ost1birc între sine şi.
între roma ni ; ei eh ierna pre roma11i, romiini, şi
pre sine încă ro111ifoi. De \'Clin lua măcar pc care
cronica riu ,·ceh iu în m{mă, îndatft ne vom încre-
dinţa dcsprc :,deY,irnl acestui lucrn; cu, cn ade-
XXl ,·ărat _! nu am la mînii pre cronicarinl Grcceanu,
dar am tul ma ace ie;.; cronică a lui ~iiron, care an
fost a lni Su lţer ţ;i 'pe care el au întrebuinţat la
istoria sa asupra Dacii Transalpinii. Deci 1\liron,
la cap. 23, aşa grăeşte asupra numelui romrrni-
lor: ,,Aşa şi neamul acesta (adecă a romă.nilor),
nume vechiu şi m:.1i dirept este romîn adc<ă
rîmlcan, de la Roma. Acest nume, din descăleca~
tul for de Traian şi tăt au trăit în munţi, în
XXH Maramureş şi pe Olt, tot/ acest nume au ţinut
şi ţin şi pănă iil.stăzi şi încă mai bine muntenii

42
 dccît moldovenii, că ei şi acum ?.ic şi scriu Ţara
Roniănească, şi romănii cei din Ardeal. Iară
s_trăinii din prejur le zic vlah, de pe V [oh, adecă
Italia ş.a. Deci, aşa este numele nostru şi a
ţării noastre şi a Ţării Munteneşti cel drept şi
de moşie, romăn".
§. Mai întii de toţi care au început a face
osăbire între romăni şi romani au fost tălmacii
cărtilor besericesti cc mai cu samă s-au întors
despre slm·enic, cu care prilej, fiindcă la slo-
0

XXIII /

veni, Roma să zice Răm, în loc de romănii cei

vechi, ei au pus rănileni, şi în loc de romănii
cei de.acum, romiini ..
Luă în zioa de astăzi, fieş care (de nu vra
cineva întra.dins să urmeze sloveniei) chiemăm
pe romănii cei vechi, ro11tani, cu az sau a chiar,
şi pe romănii de acum romăni, cu ă (ior) sau a
întunecat. Astă themă eu nu o pot aice răzăma.
cu alte dovezi, fără cu de obştea cunoştinţă şi
XXIV chiem la mărturisirea celor procopsiţi / în limbă.
mai vărtos la gramateca mea. Cu toate aceste,
adevărat este că Eder si Sitlfer \Tănd a dovedi
nescare lucruri ce nu a'u preceput, adccă cumcă
limba romăncască (pre care nici unul, nici altul
ştiea) să poate zice mai vărtos slovenească, decăt
lătenească, nescare dovezi închipuite şi ca din
văzduh apucate ne au pus înainte. Ba Sulţcr
au îndrăznit a ne învăţa la istoria sa, şi începutu-
ri ile limbii romăneşti 0 !... .
§ Aşa dar', îndată dintru început, au chie-
xxv mat toate neamurile/ pre romanii din Daţia,
vlahi şi vololti, care nume, măcar că să grăia în
multe chipuri, despre osăbite neamuri sloveneşti.
-------
n Un caz asemănător s-a petrecut ulterior cu un alt partizan
al originii sud-dunărene a româ,nilor, R. Roeslcr, care considera.
expresia „înşiră-te, mărgărite" împrumut din finlandeză şi cu
astfel de cunoştinţe î~i permitea (cum spune Hasdeu în Istoria cri-
tică) să legifereze în istoria românilor.

43
 ' totuş
e]e, prin acela nu înţălegiea altă, fără pe
romani latini şi pre ]ăcuitorii Italii, adecă tot
aceaş ce înţăleg nemţii prin valk, velh, velş.
Aceasta nu să poate dovedi mai bine, decît cu
. mărturiile celor învăţaţi dintru cele mai sus
numite neamuri;
XXVI I. Luţius, scriptoriu dalmaticesc, zice:/ ,,Deci
să arată că riumele vlah, grecii l-au împrumutat
de la vecinii sloveni, căci vlah însămnează la
bulgari, la sărbi şi la croaţi, roman, latin şi
italian, iară la Ichi şi la celela]te neamuri des-
pre miazănoapte, vloh, voloh, precum mărturi­
seşte Cromer" ./.
XXVII II. Sarniţius leahul: ,,Ba şi nume]e însuş cu
care să chiamă neamul (adecă romănii) despre
oamenii nostri, s-au dat lor, fiindcă după ce
oamenii. cei de limba noastră au început a-i
chiema vlohi, adecă din vlohi sau ita]ieni
născuţi, îndată au luat, după obiceaiul nostru,
a-i chiema întracestaş chip şi celelalte neamuri,
adecă ghennanii, lituanii, ba şi însuş italianii" ./
XXVIII III. Leunclavius: ,,Numele valah (zice) pur-
cede de la neamurile ghermăneşti, va!l, valh,
valişchi, prin care, precum spun, să înţăleg gallii
si itaJianii".
' IV. Bongars: ,.Întrarăm (zice) în ţara romă•
nilor şi auzirăm pre un neam varvar grăind
(bălbuţind) premulte, ba mai toate, cuvinte
lătenesti; mi aduceam aminte că elvetii chiamă
XXIX va/hi pre cei cărora ghermanii / zic velşi, cu care
numire ei oarecănd însemna pre italieni, iar căte
odată pre toţi strinii, tocma cum chiamă şi
anglii (neam ghermăncsc) Yalli şi balii pre bri-
tanii cei de la marginile ostrovului izgoniţi.
Deci, nu este mai mult îndoială cum că rămăsita
romanilor care au stăpănit în Dacia, nu d~ ia
minţitul înccpătoriu a neamului, Flacus, pre-
cum au băsnuit alţii, ci de J_a megieşii ghermani

44
XXX s-au numit galli, valli / valhi, dară cu grecescul
vlahi sau valoni tot una sînt" ./
XXXI V. Diocleas Presviterul de bulgari povesteşte:
„După acea luară cu armele Maţedonia şi toată
ţara latinilor ce pre atunci să chiema romani,
iară acum să zic maurov lahi, adecă latini negri.
Putere-s arăta cu mai multe mărturii de acest
feliu, d'e ar fi locul aice de o disertaţie cum să
cuvine".
§. Aceste adeveresc cei mai de frunte scrip-
tori deosebitelor neamuri care dintru început
XXXII au trăit în vecinătate cu romănii, / precum
slovenii, leşii şi alţii care de bună samă au
trebuit să ştie aceasta din istoriile sau spusele
de obşte a neamului, ce au însămnat la stră­
moşii săi, numele vloh. Nu voi a cerceta mai
încolo, de purcede acelaş nume din limba gher-
manilor, cum zice Bongars, sau din limha
slovenească, cum vra Luţius şi Sauiiţius, căci
ajunge noao atîta că întru aceasta să împreu-
nează toti, cumcă, precum la sloveni, asa si ·
la gherm~ni, cuvîntul vlah purure au însăinn~t
r01nan, latin sau italian./ -
XXXIII Aceste înainte trimise, stau îndoit: ce am să
judec despre cei doi învăţaţi bărbaţi Aleman şi
Tunmana ! Adecă ori să-i vinuiesc de rău cuget
sau de un feliu de desărtăciune întru a zice ceva
nou, fiindcă cel de ă~tei vra să arate purcederea
cuYăntului vlan din cuvăntul de rădăcină ară­
pesc Jallah, iară celalalt de la slovencscu vlcc,
fără a da ei vreo pricină a părerii sale aşa minu-
nate./
XXXIV Deacă să ar cuvini în lucruri istoricesti a
cuvînta întru acest chip, atunce preste puţii-I am
a Este vorba de J. Thunmann, cel dintîi care s-a ocupat de
influenţa
substratului dacic în limba română (idee formulată întîi
de Cantemir în Descriptio Moldaviae, capitolul despre limbă).

45
 îndrăzni a zice şi aceasta, cum că neamul dane•
silor purcede de la danai (adccă de la clini).
iară neamul turcilor de la teucri (sau troiani) ;
si dintru aceas' materie este si tăsătura acelora.
ce
visază de C: Falukia :Mare' în Asia, sau care
aduc pre romăni de la Volga păn la Dacia 11
Învt1ţatul Prai, unc.,lc ca aceste de nice un răs~
puns au socotit./
X.XXV §. La ~istor, cel mai ,·cehi cronicariu a rosia•
nilor, să află cuvîntul 1:oloh de oare cite ori,
prin care el înţ[tlcgc pre latini sau romani;
:xxx,·1 Şlcţer, / un bărbat de m..1re vrednicie la cunoş-:
tinţa istorii, care au tălmăcit nemţc~te cronica
lui Nistor ~i au făcut obsen·aţie asupră, încă. au
fost la început întru acec~ socotinţă ~i au tălmă­
cit va/uşchi z,:111/e, Teara Halii ~i împreună an
băgat de samă zicănd: voloşclti este de la Voloki,
adccă Italia; a~a-mi pare cf1 trcbue să să înţ[tleagă
aicc. Islancl chiamă Vallan<l nn numa Gallia
dar.'i si Italia. La Biblia s,·cdească sft afli'."t Fal-
la11d,' în loc <le Italia. (cautt1, A1111al. tom.
II, pag. 57) La paragraful nnnătoriu iară
XXXVII tălmăce~te / cuvăntul volohi cu latinii sau italii
si desyoJbind zice: ,, Yo loh i ia răs sănt lahid sau
ital i". A tria oară \" inf' cudntu I 't'ololi, la :\'"istor,
XXXVII înainte./ cănd ci po,·cstcştP cum dl volohi,
adecft romanii, au năvălit pre slonni, lăngă
Dunăre, si i-au supus. Si iară desvolbeste zicînd:
XXX\'lll „Acuma 'dară, / cine sfmt acei voloki 'sau vloM
care au dat pricinf1 emigraţii slovenilor cătră
miazănoapte?". După multă cuvăntare încoace
şi încolca, în urmă răchiamă adccă întoarce
cuvintele cele ce mai sus afcrmasă (întărisă) şi
zice mai încolo: .,V alo/ii 11-u. s(int romani, nice
------- ca de obicei cu
(1 Depăşindu-şi mult epoca şi poscdînd cunoş-
tinţe de istoria limbii, Delcanu ironizează pc drept teoriile isto-
rice fanteziste asupra originii popoarelor bazate pe vagiapropieri
d~ nume. · ·

46
 romăni, nice b-ulgari" (acoloş, pag. 80 şi 81),
însă nimica nu hotăreşte. Mai încolo, unde
cuvăntul vololt să află a patra oară la Nistor,
cănd el adecă povesteşte de venirea ungurilor
XXXIX la Pannonia şi zice că ungurii cu volohis / au
avut războaie în munţi, cănd au întrat în Pano-
nia, iarăş întreabă: ce fe liu au fost acei vololti,
şi iarăş răchiamă în parte, cele mai sus, la pag. 80
si 81, zise si âcum hotăreste cumcă la ceste doă
iocuri treb~ie a înţelege p~in valahi, pre romănii
noştrii, iară prin ungurii cei de acum, pre hazari
(pag. 144-145); aşa dară, la doă locuri însăm­
nează la Nistor cuvîntul valahi, latini, adică
italienii, şi în alte doă locuri, romănii. Această
socoteală cu adevărat este minunată, dară totus
XL nu să împotriveşte/socotelii noastre întru aceasta'.
fiind că adevereşte cum că cuvăntul ul alt nu
numa la slowni şi la nemţi, dară şi la islăndcni,
. la svezi au însămnat lătin sau italian./
XLI Întru ipothesa (supuinţa) cum că Nistor vor-
beşte despre tîmplările slovenilor celor ce întru
XLII a şesă veac au descălecat / ţările de lingă Dunăre,
precum Şleţer de bună samă au crezut, atunce
XLIII au trebuit să dcslegc lucru întru acesta chip / ca
să nu să bage în contrăzisă. Părerea lui Şleţer
dar este de mirat, totuşi nu să poate Yinui de
XLIV părtenire. Însă cu atăta mai puţăn să poate/ erta
Ecler, cănd el scriind pentru romăni, întru adins
preface şi întunecă mărturisirile istoricilor cele
mai chiare, ca să amăgească / pre cei nepro-
XLV copsiţi la istoriea. L-aş purta cu mai multă
crutare deacă nu mi-ar fi pentru ca să desvăJesc
XLVI neadevăratele lui aruncări şi/ să le răzbat. Acest
Eder cetind la Lutius următoarele cuvinte:
„După cc slovenii ait citpr·ins lliriciel şi pre romanii
11Ca jurist, Dcleanu aplică şi în ştiipţă principiile de drept:
crima involuntară nu se .pedepseşte la fel cu cea premeditată.

47
XLVII ce au aflat acolo i-au pus la robie / atunce numele
cel premărit a romanilor l-au prefăcut în rob şi
numele vlah" ait începitt a însămna şerb". Dintru
XLVIII aceste vru Eder să arete cumcă numele / roma-
nilor, vloh, la bulgari, la croaţi şi la serbi,
purure au însămnat rob. Nu este de trebuinţă a fire
istoric ca să poată cineva precepe mişelia mustrării
67v aceştii şi ca să bage de samă cum că / locul mai sus
pomenit va să zică tocma de improtivă celor ce spune
Eder si cumcă cuvăntul vlah, a cărui noimă s-au stră­
mutat' de la dalmaţieni, cu atăta mai puţin să poată
68 cuvini vlahilor / din Daţia, cu căt aceşti, dintru
început au avut ti,.rile sale şi le-au poşezut (stăpănit)
dăndu-le al său nume l însă cu atăta mai puţin să pot
numi cu numele vlah întru această noimă italia-
68v nii,-/ şi totuş vlahi să chiamă şi acum nu numa de la
dalmaţieni, ci şi de la croaţi şi alţii, iară romănii să
chiamă caravlahi, adecă lătini negri! Lucru de mirat
69 este, cu toate aceste, cum s-au tămplat /deşi la însuş
italiani cuvăntul schiavo, adecă schiavo care însăm­
ncază slovean, în urmă au ajuns a însămna şerb sau
69v rob; tot aceieş va să zică şi la franţozi esclave. / Cu
toate aceste nimerui pănă acum n-au venit în minte
ca să zică cum că slovenii au purces dintrun· neam
rob. Romanii şi elinii de obşte chiema pre robii
cei prinşi la războiu după numele neamurilor dintru
care era robii, precum Dav11s, Geta, Syrus, Poe-
nulus, ş.a., fără a socoti oarecare dintrînşii că dacii,
gheţii, syrienii şi africanii sînt neamuri de robia.
Să at mai putea întreba cum putu să fie ca despre
numele vlah să nu să afle nice o pomeană la grecii şi
romanii cei vechi? Mai vărtos fiindcă romanii cu gher-
70 manii, panonienii/ şi dacii, multe războaie au avut,
a Observaţie dovedind nu numai perfecta obiectivitate, dar
şi erudiţia lui Deleanu faţă de adversarii săi care îşi dădeau pe
faţă reaua credinţă şi superficialitatea,

48
i la care prilej lesne putea să ştie cumcă la neamurile
\ aceste, romanii să c_hiamă valh şi vlah?
1ţ}v La întrebarea ace'asta nu să / poate răspunde amin-
\ tre, fără că cuvăntul acesta nu este alta, fără gali,
i gallata, vall, vallon, care la deosăbite neamuri, în
~ multe chipuri s-au trebuinţat. Neamurile sloveneşti
7t încă l-au grăit în multe feliuri, / precum vlah, valah,
vloh, voloh, iară ghermanii i-au zis unii valha, alţii
vallon, valh, velh, valand, ş.a.
Deci, întru început s-au chiemat cu numele acesta,
7iv n. eamurile Halii, şi vlah / însămna la dănşii tot aceiaş,
ca la greci auson; totuş pănă cînd au stăpănit romanii
ţările de lăngă Dunăre, nu putea nime în vreo scri-
soare să-i chieme vlah , căci atuncea nu era altă scri-
i
7Q soare, fără / lătenească şi grecească, întru care îmbe
limbi nu să chiema romanii vlahi I
Deci, măcar să fi fost ei chiemati de cătră neamu-
rile ghermăneşti, valli, valhi, velh( şi de cătră sloveni
72\l' vlohi, / cu toate aceste noi, istoriceşte nu putem dovedi
\ aceasta. Însă, îndată după căderea împărăţii romani-
lor de la apus şi după ce împărăţia de la răsărit s-au

i
73 grecit cu totul, rămasă poporul romănesc din/ Thra-
. cia, Misia şi Thesalia, părăsit, căci, precum la curte,
aşe şi la oaste să întrudusă limba grecească, iară grecii
I
73v\ înşi să chiema romei, adecă romani. / Deci nu putea
să chieme în limba lor, romani pre romanii noştri.
\Slovenii cei de baştină care cu ajutoriul slovenilor
\din Schithia cuprinseră oare cite ţări a îmyărăţii, /
74 iluară a chiema, în limba sa, pre romanii cei ce să
1

~flă în Bulgaria şi în RomaRia, vlahi. Acest aşa-numit

74v f:opor vlah, era în Thracia şi în ţările de pre/ împrejur
oarte mare şi mulţit; multe, cele mai de frunte
amilii în ţară, era de acest neam, însă asuprit fiind
75 iu dări şi jupituri, iară despre greci necăutat / (căci
recii nu suferea însuş pre rtimani). În urmă poporul
cesta să răzvrăti şi în faţa grecilor de la Ţarigrad
i~băndindu-şi slobozia, întemeiă o domnie puter-
75v ~ică. / I.ară fiindcă grecii, adecă romeii, nu avea parte

49
 la aceasta şi romanii se chiema de cătră hotărişii
sloveni, vlahi, drept aceaia şi Ana Comnena, tocma
76 pre acea / vreme scriind, încep a le zice vlahi, fiindcă
nu-i putea numi romani, pentru că ea scriea greceşte,
76v şi ţărigTădenii numea pre sine romani, măcarcă / (pre-
.· cum s-au pomenit mai sus) cuvăntul vlah, precum
mărturiseşte Presviterul Diocleas, pre vremile acele
77 însămna latin sau roman. / Totuş trebue a lua sama
bine cum cft vlahii de care scriu bizantinenii, sănt
romănii cei din Romania (Rumili). Mai tărziu după.
aceia au început cu ace laş nume a să chiema şi romăni i
77v din Dacia, căci, / pănă cc au lăcuit în Dacia comanii
şi paţinaţii, au fost şi romanii de acolo cu numele
accloraş barbari învăluiţi, totuş la Halcocondilas şi
78 nescare alţii s-au numit romănii din /'i>acia, daci.
Întii, după pustiirea mongolilor au eşit romănii la
iveală, fiindcă atunci curăţiţi fiind de oardele
barbarilor au început a lăcui sănguri ţările
strămoşeştia./
78v Ş: Dintru acest temeiu dară, că romănii să chiamă
romani si cuvăntul vlah, cu care să numesc de alte
neamur( încă însămnează latin sau roman, ar trebui
79 să să chieme şi / de cătră străini romani, cu atăta mai
vărtos, căci acum nice italianii să chiamă mai mult
vei şi. Eu am numit Lexicomtl mieu Romănesc-Nemţesc,
adecăb ...

a Autorul vre1 ~:l sublinieze în acest pasaj. ideea cii roman11

se afirm:1 pe plan politic, nbia după invazia tătară din anul 1241.
b Acca;;tcl parte a lucri'1rii lui Dcleani1 este cea mai ainplă
discrtnţie care s-a scris despre numele valci!t, originea şi întrebuin-
ţarea lui, iar concluziile sale sînt, deocamdată, în cea mai marc
parte juste. Nccunoscîncl mnnuscrisul lui Deleanu, majoritatea
cercetătorilor ulteriori, romAni şi străini, au făcut tot felul de
teorii greşite, pini cînd Hasdeu a lămurit din nou lucrurile, fără
a-l cunoaşte pe Deleanu.

!iO
 §. Romînii purced de la coloniile romanilor, care a.ii
ilesc,Uecat Traian în Dacia
Arătat-am
cu dow·;d istoriceşti, cumcă nu numa
romăniipre sine purure s-au chiemat romani, dară ~i
de celelalte neamuri de pre împrejur au fost chiemaţi
cu acelaş nume. Acum voi arăta cum că cei mai de
frnnte scriptori sau istoricii aceloraş neamuri, de
obşte au socotit pre rom{tni ca rămă~iţa adcvăratft a
coloniilor romăneşti, pre care au descălecat oarcdm<l
Traian în Dacia.
1
1
Eu nu voi aferma nimica ce nn sfi \'a putea adeveri
', <lin lămurate mărturisiri istorice:;;ti. După locurile/
~v istoriceşti mai sus pomenite despre numele romflllilor,
' care împreună mărturisesc şi pentru purcederea lor,
mai aduc şi ceste nrm[ttoare:
I-iii: prcîn.v11ţatul Prai zic(,: ,,Eu am adeverit cum
că romănii purced de la coloniile care romanii au
descăkcat în Daţia".

ll: Samiţi-ns,
la cele mai sus pomenite, adauge:
„Şi, măcarcă leghiuanele italice care Traian dusese
la Dacia, Aurelian mai tărziu le au scos afară, totuş
coloniile si altii care înccpusă a să îndeletnici cu
1 lucrare pdmînt ului rămasără".
0

I
81 1
,
1
III: Reihesdorfer, care au călătorit în ţările / Ardealu•
\ lui, a 1\Ioldovii şi a Ugrovlahici, încă zice: ,,Romănii
\ dară sănt neam din Italia de la romanii cei vechi
\purcegători, precum el zice".
I IV: Felix Petanţfos, care înd'"t cunoştea bine ţările
\acestea: ,,Aceasta e (zice) tara care o chiema bătrănii

'1 51 ,
 Dacia; o colonie romănească, de unde şi lăcuitorii ei
cei de moşie, pănă în ziua de astăzi obicinuesc limba
lătenească".
V: Vernherus, tot aceiaş mărturiseşte, grăind despre
81v lăcuitorii
Ardealului, precum/ urmează: ,,Ca să nu
pomenesc pre romăni, cca mai vechie rămăşiţa roma-
nilor care acolo foarte mult lăcuiesc prin sate".
Eu am chiemat de mărturie numa pre scriptorii
ungureşti şi leşeşti, şi cu adevărat dintru toţi pre cei
mai de frunte care au putut să ştie mai ales trădăciu­
nele (adecă sp:isele) neamului său. Ca să arăt protiv-
nicilor, cum că eu nu voi să-mi dovedesc thesa din
arhivele romăncşti, precum au făcut unii dintru scrip-
82 tarii / ardeleneşti, cănd ei vrănd a răsbate unele drep-
turi a romănilor, au venit înainte cu precercate sofisme
şi cu şuvăitoare locuri a nescare de molii preroasă, de
jumătate putrede apografuri din urice (diplo-
mate) vechi prescrise, a cărora orighinaluri acuma
nicăire nu să află! Drept asta eu am lăsat afară pre
Laonic·us, pre Chinamus, pre Delckiaro şi pre Griselini
cu mai mulţi alţii!. ..
82v Socotesc dară că thesa încă întratăta s-au_/ dovedit,
căt de acum înainte, nu va fi de ajuns unora numa
săngur a zice împrotiva thesii noastre şi a pune îndo-
ieli asupră, ci mai vărtos le va căuta a aduce hotări­
toare dovezi istoriceşti, vrănd ei împrotiva atăte
mărturii istoriceşti, să adeverească de împrotivă thesa
sa, cumcă romănii nu purceg de la coloniile romanilor
din Dacia.
§. Cu toate aceste, mai întreabă unii, cum este cu
putinţă ca romînii să fie rămăşiţa coloniilor romăneşti
din Dacia, cănd Vopisc şi Eutropiu cu alţi împre-
83 ună / chiar mărturisesc cum că Aurelian au scos toate
coloniile romanilor din Dacia?
Această aruncăciune să pare, adevărat! la întăia
clipită a fire vrednică de luare în samă, iară cetind

52
 pre vop1sc 1m;uş ş1 pe cm:rop1u ce au presen:; pre
Vopisc şi cercetînd criticeşte locul acesta, precum şi
alăturăndu-1 cu mărturisirile celoralalţi istorici, să
arată (după socoteala mea) că nu putem, cu istori-
v cească adeverinţă, închiea că Aurelian/ au scos pre
toţi romanii din Dacia.
Ca să putem judeca mai bine asupra lucrului, vom
scrie locul întreg. Să zice acolo: ,,Văzănd el (adecă
Aurelian) llliricul pustiit, Mysia pierdută, părăsi
Dacia, ţara de preste Dunăre, care Traian o aşezasă,
scoţind dintrînsa oastea şi ţărcnii, şi mulţimea de
acolo scoasă, o descălecă în Mvsia".
\, Eutropiu povesteşte mai tot întracelaş chip: ,,Părăsi
provinţia Dacia care Traian, dincolo de Dunăre o
84\ întemeiasă, căci, după ce llliricul / şi Mysia era
1 pustiite, să îndoiea că nu o va putea apăra. Deci scoţind
1
, pre romani din ţară şi de prin oraşe, le dete ţară de
\ lăcuinţă între doaă Mysii". •
\
1
Mai nainte de a răspunde de întrebarea făcu.tă, am
să fac următoare luări aminte sau observaţii:
a) Acest loc a lui Vopisc pare a fi ori viclenit sau
rău prescris. Drept aceasta, cel mai puţin îngăimăcit
şi de prepus, căci deacă au fost My;,ia pierdută de
84v cătră romani, precum grăeşte / Vopisc, atunci nu să
poate crede ca să fie vrut Aurelian a trimite pre romanii
din Dacia întru o ţară pierdută.
b) Verbul lătencsc rcli'.quit, după adevărata noima
lui cea lătcnească, va să zică: las ceva cuiva, iară după
înţălcsul cuvintelor celnralalte a lui Vopisc, precum
-au pus mai sus, să vede că ar trebui să să zică piirâ-
esc. Însă părăsesc lătcneşte să zice dercliquit; pentru
ceasta cuvintele lui Vopisc, la locul acesta, nu an
nţălesul deplin, căci nu ne dcsvolbc~c lucrul, aderă,
ui au lăsat Aurelian Dacia? (cui Daciam rehq11iP)
85 eci, cu / temeiu să poate prepune cum că ţăsătura
quvintclor ace3tora au fost strămutată.
\ Drept aceasta, şi preînvăţatul arhidcaconu Pctrn
\aior au rădicat îm~.oială asupra cuvintelur acestor,

I 53
 la Istoria sa despre purcederea romănilor, prepuind
de nu cumva la locul pomenit părticica et nu este
doară întrepusă şi oare, în loc de: ,,sublato exercitu
ct provinciali bus", nu s-ar cuvini să să scrie: ,.su biato
exercitu, provincialibus reliquit", fiindcă şi la Topel·
tin, un vechiu scriitoriu ardelenesc, tot acelaş loc a
85v lui / Vopisc, aşa să află scris. Deci au trebuit să fie
fost aşa şi la izvodul care l'au trcbuinţat Topeltin,
întracclaş chip. Fiindcă eu n'am nice un izvod la
mănă, ca însuş să mă încredinţez pentru adevărul
lucrului acestui, nu cutez a hotărî ceva, totuş îmi
caută a băga de samă cum că locul pomenit a lui Vopisc,
în limba lătcnească, cu mult mai chiar şi curat s'aratii,
scriindu-să precum să află la Topeltina.
c) Măcar cum să să tălmăcească locul acesta, totuş
86 nu să poate nice / întrun chip tălmăci precum soco·
tesc ac~ieş bărbaţi ce ne-au pus mai sus pomenită
întrebare. Cel mai puţin nu să poate zic<' cum că locul
acela arată ca cînd Aurelian ar fi scos afară din Dacia
pic toţi romanii sau toate coloniile romăneşti, căci
alta este cănd să zice: ,,abcluctos roma.nas ex agris et
urbibus" sau „sublato exercitu et provincialibus" şi
cu totul alta: ,,abductos ornnes romanos", apoi „subla-
to exercitu et omnibus provincialibus".
Deci, unui test (adecă înşirături sau ţăsături de
86v cuvinte) aşa/ hotărătoriu, nu să poate da un înţăles
mai larg de căt cuprinde în sine.
Pentru aceasta, fără a zice ceva împrotiva locului
de a tăte ori numit a lui Vopisc, poate fi că la prilejul
acela, nu numai leghioanele s-au scos din Dacia, dară
şi cea mai mare parte a coloniilor romăneşti s-au dus
la Mysia, şi totuşi că mulţi alţii au rămas pre loc.
a Observaţie importantă de critică de text; et ar putea fi
eventual o greşită interpretare a vreunei abrevieri a lui eam [Da.
ciamJ: Asupra evacuării absolute a Daciei nu mai crede astăzi
nici un cercetător obiectiv.

54
 i • Aceste întru nainte trimise, acum dară zic că mărtu--4
~7 risire lui Vopisc şi a lui Eutropiu, dcacă să va/ socoti
\ în noima cea fireasci"t adevărată, nu să împrotiveşte
nicc întnm chip socotelii noastre.
§. Întracea sft află şi alţii istorici care despre tăm­
plarca coloniilor romăucşti în Dacia, întralt chip ne
povestesc.
lonbn zice chiar despre Daci: ,.Gallicnns eos dum
1
rcgnarct amisit. Aurelianus imperator, evocatis cxinde
\ l<·gionibus, în l\focsia collucavit". Pre Sarniţiu l'am
I adus mai ~ns. Ghibon inglezul care cnnoştea istoria
87 v \'f<'.milor acdora din temeiu, zice că romanii/ cei
1

\ rărnasi în Dacia, îm1)rcunăndu-să au asezat o deosăbită

I ' '
I domnii'.
\ Î II urmii, vom aduce de mărturie pre patriotul nostru
Lclircht: .,De pre ac(•lc vremi (a~a grăeşte el despre
1
,

e"irca romanilor clin ArJeal) să află în ţara aceasta,

pănă în ziua de astăzi, \·ii monument uri care mai tare
grăcsc despre acf'a, cumcft romanii oarecăncl au lăcuit
1

i în Urile acC'!'itl', cledtt toate cele mai sus pomenite;

\ acC'sk mnuunwntmi sănt romănii pre care noi, aşa de
88 mnlţi \·edt·m / dt lăcuiesc împrejurul nostru. Cu adcvă-
!.

rat arnm <•\ iliţi, însft odinioară biruitori ghcţilor şi

1,

\ cei mai n·d1i l.icuitnri a tărilor acestora. Măcar cum

da ţicnii <·ra protivnicii lor şi îi tirea, totuş mulţi
1

1di11L1ănsii prin căstdorii să înfrătinasă rn dacii. Si

Icu pril~jul de ubţ"-t<' e"irii roman'ilor din Dacia, an
\rămas pri' loc. Aceşti rămaşi nu era cei de pre urmă
\oameni, precum ele obşte să zice, adecft care pentru
1aceia să fie rămas, d't n11 avea de a pierdere nimica.
SSv \Mai/ vr1rtos numa acc·i an eşit, care puţin sau nimică
ţrvea de a pierde. Ba vedem că abea trecusă 34 de ani
ţănd un dac, Liciniu, fu împăratul romanilora" •
', Afară de priinţa cleosăbită a cestui cinstit bărbat
pentru ghcţi, pre care el au socotit că au fost goti;
« cfuscrvaţia lui Lebrccht clo\•ecleşte obiectivitate şi este de.
plin jn~tificată, deoarece numai cei care nu sînt legaţi <le o ţari
o pot p~răsi cu u~urinţă şi Iiir.l regrete.

55
 deci urmiş şi ghermania şi afară de prejudeţ.ele ţării
cu presupusa socotinţă asupra romănilor, întru cele-
lalte mărturisirea lui stă drept împrotiva patrioţilor
89 săi cari nu vor nice întrun chip / ca romănii să fie
rămas în Ardeal despre vremile lui Traian.
§. Aceste ar ajunge spre dovada cumcă, şi ne luănd
in samă locul mai sus pomenit a lui Vopisc, totuş
mulţi rumani, şi cu adevărat cei mai de frunte, au
rămas înapoi. Dară, fiindcă o dată am statornicit
socoteala cumcă romănii sănt adevărat neam de
romani şi cu adevărat de la acei romani purcezători,
pre carii au descălecat Traian în Daţia, drept aceasta
89v mă aflu îndetorit / a întări aceiaş socoteai~ întru
atăta, ca, in căt este cu putinţă, să nu rămăie nice o
îndoială.
Socotit-am asupra eşirii romanilor din Dacia, cu
toate împrejurările ei, şi mărturisesc cumcă multe ni
să par cu totu neprecepute, iară unele cu totu întralt
chip de cum ne spun scriptorii romanilor, în puţine,
strîmtorite cuvinte. Luat-am ,s8m:1:
lntii. Cumcă, după istoria romanilor, romanii pier-
dusă Dacia încă supt Gallien împărat. Aceasta chiar
90 mărturisesc Iordan, / Sest Ruf, Aureliu Victor şi
însuş Eutropiu.
Cu adevărat, Claudiu şi următoriul lui, Aurelian,
au biruit în toate părţile pe protivnicii împărăţii
romăneşti, însă nicăir n-am cetit cumcă unul sau altul
dintrănşii să fie iarăş dezbătut Dacia. Mai vărtos să
arată dintru aceieş istorici, că Aurelian.--Sau nu vru,
sau nu putu să o desbată. Deci, nu să poate zice că au
90v lăsatu-o sau părăsitu-o, ci mai vărtQlii, / să o răscum­
pere. Acum dară, să poate întreba de au putut să poron-
cească Aurelian în ţara protivnicului, ce nu era lui
supusă? Căci alta este a da poroncă oştilor să iasă din
a Confuzia geţilor cu goţii, curentă în epocă, bazată pe apro-
pierea fonetică întîmplătoare ca şi pe faptul că o parte a goţilor
au locuit cîteva secole lingă Dunăre, a fost făcută prima dată
de Iordanes în Getica.

56
 ţara protivnicului, şi cu totul alta a poronci lăcuito-
' rilor ţării ce să află supt puterea protivnicului, ca să-ş
lasă toate şi să iasă afară din ţară. Drept aceasta,
lesne putem precepe cum Aurelian au dat poronci
oştilor să părăsască ţara, însă în ce chip el au putut
91 poronci coloniilor să / iasă din Dacia, aceasta nu
putem precepe.
:. A duoa. Nu trebue a găndi cumcă romanii almintre
1
, făcea cănd eşea cu totul dintro ţară, de cum s-au obici-
: nuit la asemene tămplări, în zilele de acum.
: Romanii scotea întii leghioanele şi dregătoriile
\politiceşti, iară pentru cetăţeni şi alţi lăcuitori puţină
\grijă avea, căci la acest feliu de tămplări, scăpa fieş­
.care cum putea. Cetăţănii dar eşea mai na1nte sau
\împreună cu oştile, încăt era cu putinţă; aşa fu şi
91v k;ănd / Adrian împărat lăsă cele trii provinţii de preste
~ufrath. Iar cu Daţia era alta decăt cu Mesopotamia.
: Lăcuitorii Dacii era mai toti romani; această fără
$amă mulţime, nu era cu putiriţă să o rădice de odată
şi să o ducă întraltă ţară. Pentru aceasta povesteşte
.ţutropiu de această întămplare, cumcă Adrian, cănd
l)otărise să năpustească şi Dacia, l'au abătut de la
s'atul acesta prietenii, arătănd că prin aceasta mulţi
92 C!etăţeni romani i'ar da pre măna protivnicilor,/ fiind-
c~ (adauge mai încolo Eutropiu) ,,Traian biruind Dacia,
nenumărată multime de oameni dusese întraceies
ţhră, ca să lăcui~scă pămînturile şi cetăţile er. Căci
Dacia, după pustiitoarele războae a lui Deţebal,
rtmăsese mai cu totul pustie". De aice lesne putem
c lege cum că romanii, cănd părăsea vreo ţară, puţin
s grijea de ceialalţi lăcuitori, căci almintre ar fi
92v rămas de ris toată grija şi sfatul / prietenilor lui Adrian.
Ci\im poate dară să fie fost cu putinţă acea, pre vreme
lu,i Aurelian, ce nu era cu putinţă pe vreme lui Adrian,
căind supt Aurelian, după o vreme aproape de o sută
şi :şesă zăci ani, romanii din Dacia cel mai puţin era
la: îndoit număr, de cum au fost pre vremea 1ui Adrian?

57
 §. Să punem şi aceasta, cumcă pc vremea lui Adrian,
romanii clj.n Daţia au fost lăcuitori noi, novi incolae
93 fe-rrae, şi âoară ar fi fost cu puţin bucuroşi / să pără­
sască ţara împreună cu leghioanele; însft aceasta nu
să po;1te zice despro- romanii pre vremea lui Aurelian,
că atunce, după atăte ghencraţii, romanii din Daţia
nu stica de a Hă patrie. Dacia le era locul nasterii si
draga patrie! De unde nu este cu putinţă a ~rcde ~a
şi cei mai puţini avuţi romani să să fie putut hotări,
de niic bună, a-ş lăsa dulce patria, morrnănttirile
moşilor, olaturilc cu tot fcliul ele agonisită, în urmă,
93v părăsfrndu-şi toate averile să/ mcargft calici întro
ţară, ci1m era l\lysia, pustiită, ba şi pierdută (cum
spune Vopisc).
~- Dar încft mai este o marc întrebare, de ar fi putut
încăpc mulţimea daţienilor în ţărişoara dintre cloao
Mysii, cc era hotărătă pentru dănşii; şi i-:u fi putut
hrăni? Apoi, cîti'i nemc era ele trebuinţă ca sft ajungă
porunca împ;trătcască în toatft Daţia? să să mişte din
loc atăta nrnltime? să să hotăreascft dtile si locnl ele
împreunare'? steţiilc pretntin<lene să să aco1;ne cu trc-
9-l huincioasă / oşfr spre apărarea lor? şi mai multe de
aceste. -
Di nt ni aceste întrebftri clarft ar cş, m 1111nr1 cumcă
Aurelian Pra cu mult mai înainte în mormfmt, de
vremea în care an fost rfmclnit romanilor din Dacia,
ca să meargă la :'.\lysia. Porunca această împftrătcasdt
fu datrt cătră făr~itul anului 274, inr mai naintc de
miezul an11I11i 275, Aurelian au fost ucis!
Ni s-ar putea face încft o arnncăciunc: cum dt Aure~
.'.)4v !ian an fC1cut / cu gothii neştc tocmeli, întru care s'au
cuprins şi sloboda emigraţie a romanilor din Dacia.
Însă, cu toate aceste supuinţe, rămăne adevărat
cumcă sloboda emigraţie numa celora putea să slu-
jască, care vra inşi, de voie bunft, si:i meargă, şi mai
vărtos celora ce nu avea să piardă nimica cu mutarea
aceasta.

58
 I §. Întradevăr ! eu nu aflu altă pricină, pentru care
\ să fie fost romanii din Dacia îndemnaţi spre emigraţie,
I fără doară frica despre daci, de care să temea şi prie-
9~ tenii lui Adrian. Însă, pre vremea lui / Aurelian, cra
1 cu totul o altă faţă a lucrurilor, la coloniile din Dacia.
1
Frica aceasta de mult acuma perisă, căci, precum s-au
pomenit mai sus, dacii căzusă de supt împărăţia roma-
nilor, încă supt Gallien împăratul, iară nicăiri nu
, mărturisesc istoriile că Aurelian iară să o fie supus
I împărăţii, ci numa aflăm că el s-au îndoit de a o putea
'1 căndva dezbate. Deci, cum au putut romanii trăi în
Dacia, aproape de zece ani, de la vremea lui Gallien,
. fiind ei ori loruş părăsiţi, sau gothilor supuşi, aşa
95~ putea şi de aci înainte. / De gothi nu avea ce să să
teamă, căci neamul acesta ostitori nice odinioară nu
s-au îndeletnicit cu agonisit~ de cămp şi cu plu-
găria.
Drept aceasta, ei era încă bucuroşi să aibă în ţările
l,supusă lor, oameni ca acei cum Pra romanii din Daţia.
\Deci, mai vărtos să poate întreha: oare (de cumva au
\fost Daţia supt stăpănirea gothilor) fire-ar ei lăsat de
lyoie bună pre romani ca să iasă din Daţia?
\ §. Fire-ar apoi şi smintit a crede cumcă în vreme
~e o sută sese zeci de ani ce au trecut de la Traian
96 pănă la A~relian, aşa să să / fie împuţinat coloniile
manilor în Daţia, căt să fie fost la număr mai puţini
mani <lecit daci; căci, cumcă pe vremea lui Traian,
ată ţara au fost descălecată, s-au arătat din Eutropiu,
~ ai sus. De altă, ar fi fost şi împrotiva adevăratei
litecii a romanilor ca în ţara biruită care ei o prefă­
să în eparhie romănească, să fie aşezat cu lăcuinţa
~ ai mulţi daci decăt romani. Deci dară, de împro-
tîvă să arată că romanii în Dacia au fost un mare
96v deam; dacii ce lăcuiea printre dănşii, / era într-o
4mbră cu romanii şi apăra depreună ţara asupra
pţotivnicilor. Să află esempluri despre această, încă
pre vreme-împăratului Marc Aurel care dărui pre un
ti~er dac, anume Batuarcus, pentru că apărasă pre

59
 romanii din Dacia asupra unui princip a varvarilor
megieşi, anume Garbus, care călcasă Dacia.
Deacă vom socoti lăngă aceste, pusoarea Dacii,
munţii, căile strămte sau chieile prin care săngur poate,
cineva întra, şi alte asemene, apoi obiceaiul gothilor
ce nu era alta fără un neam de păstori armaţi (de nu
97 vom să zicem tîlha'ri) / hrănindu-să din ţiitura vitelor
şi din prăzi, deci care pentru păşunea vitelor lăcuia
numa pre şesurile Dacii, iară a să băga în munţi nu
cuteza, atunce să va vedea chiar cumcă romanii din
Dacia nu avea ce să să teamă de altă, fără săngur de
birul (sau tributul) ce ar fi căutat să plătească gothi-
lor, căci aceasta era tot folosul schithilor, gothilor şi a
tuturor neamuri varvare care trăjea ei din ţările birnite.
97v Cu plătirea acestui tribut, putea dară / romanii din
Dacia să-ş răscumpere pace şi linişte, fără a fi siliţi
ca lăsănd toate ale sale, să caute altă patrie.
§. De unde despre emigraţia romanilor din Dacia,
nu să poate închiea cu adeverinţă istoricească numa
atăta, cumcă: întii, cam pe la fărşitul anului [274],
după naşterea lui Hs., Aurelian hotără să năpustească
Dacia. Deci, scoţind leghioanele şi dregătoriile politi-
ceşti şi oşteneşti dintrănsa, a doao, pentru aceste,
98 cum şi pentru gloata / sau poporul ce împreună au
yru t să iasă din Dacia, le-;:rn dat ţara ce să află între
doao Mysii care apoi s-au numit D"cia cea Noao. De
unde totuş nu să poate închieia cum că toţi romanii
au eşit din Dacia, ba de împrotid. să poate arăta cu
asemene adeverintă, că cei mai multi si mai de frunte
romani au rămas' în ţară. · '
§. Trecănd cu cuvăntul şi fiindcă t.ocma despre
aceasta vorbim, nce pociu lăsa nepomenită, rătăcită
98v părerea unora ce socotesc cmnră, clupă / povoirea
ţărilor Europii cc sănt spre răsărit şi amiazăzi, prin
huni şi mai tărziu prin ghepizi, av;,,ri, bulgari, paţi­
nati si comani, n-ar fi rămas în tările acele numa
să~gu~i hunii, ghepizi, av,ri, lmÎ.~;;ri, paţinaţi şi
comani, cănd să dovedeşte chiar cum.:ă începănd de

GO
 la hunii cei vechi, pănă la comani, nice unul dintru
aceste neamuri au fost moştenitori de pămănt, adecă
lăcuitori aşezaţi cu case şi olate. Deci, adevăraţii
lăcuitori şi stăpănii pămintelor ce era în Dacia, tot
99 acei care/ să află şi acum, adecă romănii, însă ei nu
putea să deie numele său ţării, căci, după ce scăpătasă
de supt împărăţia romanilor, să afla întins împresuraţi
de noroade varvare care venind despre mieazănoapte
să părănda întru stăpănia ţării, precum gothi, huni,
ghepizii, avarii, bulgarii, paţinaţii şi comanii, pănă la
venirea mongolilor, a căror tuturor nume au trebuit
să poarte ţara în deosăbite vremi, întru acel chip
chiemîndu-să si de cătră neamurile străine. Romanii
99v din / Daţia făcea, şi după vremea lui Aurelian, o
naţie de frunte şi ori de căte ori să tămpla prilejiul
au fost şi pomenită despre istoricii aceloraş vremi.
Aflat-am la Priscus Ritorul (care au fost trimis cu solia
împăratului de la Constantinopol la Atila) cea mai
întăi pomenire a romanilor din Dacia. Stănd Priscus
de nainte curţii lui Oneghesim şi apropiindu-să un
schithean (vir scytha) cătră dănsul, care l'au heretisit
greceşte, s-au mirat foarte văzănd că schithul grăeşte
100 pre limba grecească, / pentru că (adauge aici Priscus)
„Întru sineş închişi (adecă schithii), numa în limba sa
varvară grăesc, nice hunii, nice gothii sau şi ausonii
cei adecă, care cu grecii fac mai adesă ori comerţ, nici
alt oarecarele dintrănşii vorbesc bucuros greceşte, afară
de robii din Tracia sau din Iliricul de lăngă mare". Tre-
bue bine a lua sama cum că Priscus a ici, de trii limbi
ce să vorbesc în Schithia. Deacă vom alătura locul
100v acesta cu cela, / unde acelaş Prise povesteşte de ospă­
ţul lui Atila şi de un cimpoieş, cu 'nume Zerhon Maru-
sius, unde zice: ,,Eşind la mijloc şi cu chipul şi cu
graiul şi cu cuvintele îngăimăcite, mestecănd mai
limba ausonilor, mai a gothilor, mai a hunilor, pre
toţi i-au împlut de voie bună, făcînd să-i pornească
răsul ce nu să putea conteni./

61
101 Deacă Yom alătura (precum am zis) aceste doao
locuri, rămăne fără îndoială cum că ausoni-i din Schi·
thia n·au putut fi alţii fără coloniile romanilor din
Dacia. Cumcă aceste n'au fost puţine ~i cumcă au
alcătuit o naţie deosăbită în Schithia, arată accleşi
locuri, căci mai sus au zis Prise de trii neamuri din
Schithia şi apoi de trii limbi care Zerhon le mesteca,
adecă limba ausonilor, a gothilor şi a hunilor.
§. Dupft huni rămaseră ghepidii stăpănii Da:ţii cei
101,· despre Tisa./ Să pare că ci, ca nişte a lianţi cu romanii
şi cu înwiirna cestor, în urmă au stăpănit toată Dacia
ce să întindea spre Dunăre. Iordan, un martur mai
cksprc arde vremi, spune despre o cetate ce o chiamă
Sfovi11orn111m1e11sis. Istoricii Yremilor acelora nu zic
cum ci"t slovenii au cuprins toate locurile Dacii pă.nă
la Nistrn, ci zic majorem partcm, şi cu adevărat, nu
muntii Dacii, ci numa scsul între Prut si între Nistru,
cc sii întinde spre ]\for~a Neagră, apoi ~iazănoapte, /
102 prmrt la Visla. Gepidii, cum s-au zis, n'au cuprins
Dacia nin· o dată. Iordan parc că au crezut aceasta,
însrt longolMrdi, megieşii lur, şi constantinopolitanii
ştica mai bine despre aceasta. Ead ce zic solii longo•
hardilor in cuvăntul cătră Iustinian împăratul: ,.Mai
naintc, crmd Dacia era tributară (birnică) gothilor,
ghepidii s;t contenea dincolo de Dunăre, unde descă­
lc,.::asă, kmănc.lu-să de pntcrca gothilor şi fiind prie-
tini ~i a lianţi cu romanii, căci toate ţările de prestc
102v Dunăre, ,·oi Ic socoteaţi / ca părăsite; acum stăpănesc
ghcpidii, o împrtraic, şi Syrmiu ! şi duc pre romani
în robie, să lamlă că toată Dacia stftpănesc. Prin ce
feliu de războiu ce au făcut pentru voi, sau prin cc
biruinţ;L voi depreună sau împroth·a voastră dobăn­
dită au ci'iştigatn-o?''. Prin care bătălie au căzut supt
puterea lor, acea ţară? De cumva eu prcccp adevăratul
103 înţeles a vorbii aceştii, / adecă, cum că romanii
pumrca s-au socotit ca stăpănii ţărilor acestora pănă
în vremea lui Iustinian şi au plătit adeseori tribut pe
an varvarilor, numa ca să nu le pustiască., atunci

G2
 putea fi aceastăş pricină şi pentru care Constantin,
·cel Mare numit, au făcut războiu asupra ~othilor,
pentru sarmaţii-ce era în Dacia; iară Constantin al
li-le au ţinut parte aceloraş sărmaţi din Dacia, pre
carii îi izgonisă supuşii lor, din ţară. Eu nu rriă încu-
met a zice, de bună samă, dară foarte asamănă cu
103v adevărul / cum că vitofali sau viitovali care era cu
lăcaşul întracea parte de Dacia, unde acum este 'fara
Muntenească si la care scăpănd au năzuit sărmatii
cei izgoniţi, ~u fost unii dintru coloniile romanil~r
ce au rămas în Daţia, căci vitojal sau victoval, după
o altă pronunţie, precum socotesc cu, nu va să zică
alta, fără ghctod.1 sau ghetovb.ha, adecă latin sau
ita I din Daciab, sau, cum zice Prise, ausonii; aice
prinde loc şi locul scriptorilor de la Byzant, unde poves-
tind ei de Constantin Pogona t cum că s-au supărat
104 foarte văzănd cum că / bulgarii luasă tărilc crestinesti
cele de prcste Dunăre. ' ' '
Iustinian încă chiemă pre sloveni ca să cuprindft
Turnul Letcrat (Turris Leterata) cu olaturile de pre
împrejur care s'afla în Dacia lui Traian. În urmă,
_ Procopiu ne încredinţează cumcă romanii, multe
oraşe şi cetăţi despre malul stăng a Dunării, care aceste
104v depreună arată / cum că romanii Dacia o socotea ca
tară romănească si că totdeauna s-au socotit si s-au
~rătat ca nişte stăpăni ai ţărilor acestora. '
§. După surparea împărăţii hunilor, veniră· la
iveală bulgarii, adecă ungurii albi a lui Nistor (şi
cutrurgurii bizantinenilorc ) şi trecănd Donul au împre-

a Apropiere hazardată.
b Victoalii sau vitofalii erau un trib germanic; care locuia
în Dacia, în acelaşi timp cu goţii, vandalii, gepizii şi taifalii.
c Cutrigurii erau înrudiţi cu bulgarii. Unii istorici îi socotesc
o ramură a acestora. În secolul al V-lea 1.mlgarii locuiau pe ţăr­
mul nordic al Mării Xegre, împărţiţi în două ramuri: bulgarii
utriguri la est şi bulgarii cutriguri la vest. Cutrigurii făceau desc
incursiuni în Imperiul Bizantin, din care pricină bizantinii au

63
 surat toată ţara Schithii pănă la Nistru; o parte din-
trănşii s-au alungat pănă în Italia, o parte rămasă în
Pannonia, legă cu lăcuitorii tocmeli şi trăi în pace,
pănă cînd sosiră avarii cu care în urmă să uni. Pre
105 vtemile acestea, a ungurilor celor albi / şi ale avarilor,
cu adevărat, încăt ştiu, nu s-au făcut nice o pome-
nire de romanii din Dacia, dară cu atăta mai vărtos
s-au pomenit limba lor; scriitorii Bizantului spun că
întru un războiu cu avarii, prin chiemare unui oştean
romănesc, torna, frate, o mare învăluială s-au făcut
în oaste. Cµvintele aceste, torna, frate, adecă toarnă,
frate, sănt adevărat romăneşti.a
Aceasta arată numa cum că romanii _de atuncea
avea tot aceiaş limbă, cu romănii noştri./
105v §. Oricum să fie aceste, destul că cercănd mai cu
de amărunt istoria neamurilor ce au petrecut în
Dacia, după Aurelian, la tot prilejul aflăm pomenire
romanilor din Dacia; iar, după ce putinţa avarilor să
micşoră în ţările aceste şi sosi prilejul de a grăi de
dănşii, atunce să văzură acesteş' colonii în toată Daţia
răsleţite, supt deosăbiţi principi, o parte romăneşti,
o parte bulgăreşti împărţite. Acest prilej să tămplă
preste puţin cu întrare ungurilor în Panonia. De
unguri spune Nistor, cel mai vechiu cronicariu rusesc:
.,Lâ anul 888---889 trecură ungurii, / pre la Chiov,
preste un deal care acum să chiamă unguresc; viniră
la Nepru şi stătură în carră cortite, căci ei mergea ca
şi polovţii; vinea despre răsărit şi să repeziră preste
munţii care acum să chiamă ungureşti şi începură a

reuşit să ridice împotrh·a lor pe avari. Cînd avarii au devenit

prea puternici, biz:i ntinii i-au sprijinit pe cutriguri împotriYa
avarilor. Luptele ci intre avari şi cutriguri au dus la slăbirea ava-
rilor şi la prăbuşirea puterii lor. Cutrigurii înfrînţi s-au retras
pe teritoriul locuit ele bavarezi.
a Interpretarea celebrei fraze este foarte discutată. După
unii cercetători torna, ar fi o comandă militară latină intrată în
limba greacă a epocii.

64
 h:dc ră;-;hoiu cu volohi şi cu slo\'enii care lăcuia prin
munti, dici acolo sezusă întăii slon'nii; iară volohii
le-:n; s:1p11s ţara. bup;i arl'asta ungurii izgoniră pre
106v volohi şi luară ţara supt stftpănire sa şi lăcnirft / îm-
preună cu slm;enii, pre care i-au supns.
Anrmimus (precum îi zic), notariul lui Bela, zice
mai mult la cap a 9, a 24 şi 5-t-, adccă că lăcuitorii
Dacii au fost pre atunci slon·nii, Yolohii sau vlahii
şi bulgarii; cumcft în Ardeal au fost un princip romăn,
cu care ungurii au ff1cnt rt1zboi11, de 11ntk hă arată /
107 cum că ungurii s-au întărnpinat ru romi"'tnii în munţii
<le Mararnurăş, în Ard('a I şi în Bfrna t, dtmd prdntin-
<lcne <le oşti romfuwşti. Î nsuş ~kţl'r can• întru altele
numele volohi, în ckosfthite chipuri au tălmăcit, zice
la locul acesta a lui :\istor, cf1 supt 111mwlc volohi nu
să pot alţii înţfdegc·, fărft rornănii noştri dl' acum.
§. Să aflft si mai tiirziu punwniri dt' an·ies romăni
cli1i Dacia. ()ti)n din Frcising, mai ele o ,-'rl'me cu
107v ungurii n·i ele întii <li11 J>anonia, dtrnl / seric· pentru
hotarălc ţării ungureşti, 1mm, prl' .falo11 întn· miadt-
noaptc şi întrl' rf1st1rit, elcsprL' l·ngaria, bkuitori şi
mcgieş.C.llugărul (ioddricl încrt J"omene~te pe rorntrnii
din Dacia cu numdc .fa!rig/1ii. La hrisoan·h- crailor
ungureşti, fiirnkft acum s."t curf1ţisă ţara de cornirni,
să aflft încă şi mai tărziu pomc·niţ i mai mulţi principi
romfine~ti cu eparhiile sak, cu păduri şi olatc· romă-
108 ncsti. I Cum că rmntrnii acesti, supt cleosfibiti fiind
pri'nci1~i san domnitori sfi înti'mkt (k la Tisa J)flllă la
Marea :\'cagră, să do\·edcşte dintru un loc a scriplo-
rilor bizantini, 11111k pomem•sc dcspn· rftzhoiul lui
Stcfan_al 11-k, craiul 1rng11resc, că împăratul grl'cilor:
,,pre Leon \'ateţl'I (zic(· Tinamus) trimisă de altă parte,
ca să calce tara ungurească, cu mare oaste si ne numă­
rată mulţi,;w ck · romtrni din pftrţile tk~prc Marea
:\'cagrri, care sft zice că oare căncl an fost lăcuitorii
108\· ft:ilici." / Sft poate aicc mai întreba o dată, de unde
s;'t i\'irrt 1!t-ocl.atf1 cu atăta mulţime romănii, în toate
tftrile Dacii? Ba să vede d ci si atunci tot aceles locuri
' ' .
Gli
 tinea, care le tin si acum. Veriit-au doară din Asia
cu bulgarii? pe'cc ~-rcme? cu ce povaţă? sau do,1ră au
ieşit din munţii
Omuh1i? 0 sau a Pindului? şi au trecut
Dunărea? Însft aceasta nu putea si"'L fie flid cu sila şi
cu marc oaste, nicc fără de rftzboiu cc trcbuica să batft
109 asupra / varvarilor ce stăpănea Dacia ... Istoria tace
de acest lucru vrednic de pomenire. Întralt chip
deacă s-ar fi tămplat, adccă o emigraţie aşa marc şi
o descălecare noao a ţării, scriptorii bizantineni, de
bună samr1, nu l-ar fi lăsat frlră pomenire, îiindcă toate
aceste s-ar fi tămplat <lenainte ochilor săi.
§. Cei cc nu ,·or bucuros sft auză cum că romănii
petrec în Dacii de pre vremile romanilor, Qa nici vor
să ştie că sănt mai <le mult lăcuitori dccăt ungurii şi
109v saşii, îndată aflară rr1spunsul şi la aceasta./ Întăi,
să săliră a slăbi credinţa notariului a lui Bela, apoi a
suYăi cu cuvintele lui Nistor, zicănd că cudntul
~olohi va să zică la dănsul bulgarii; în urmă, apoi
apucarf1, ca din văzduh, un loc din scriptorii biz1:rnti-
nenilor care şi l-au apropiat cu totu. F. Enghcl:
,,Aşa, spre pildă (zice el), la anul 813 aflăm la Stritcr,
unde seric, Pentru bulgari, urm[1toare mărturie: «l)upft
ce Crum dezbătu cetate Cdriiului, trimisf1 pre cei mai
de frunte cctăţăni, cu multă gloatr1 de oameni, prcstc
Dunăre, ca să lăcuiască acolo>). LC'on Grammaticul
· 110 pune numărul acestor izgoniţi / la doaosprezecc mii,
fărf1 a număra femeile. Ghcorghiul Monahul îi pune
la zece mii dintru aceşti darft robi lmlgftrcşti. Cn
adevărat din sănge de romani, însft necurat, purced
romănii care lăcuesc în Ardeal, în l\Ioldo\"a si în Tara
Romfrncască". Deci, neamul romănesc s-ar pute ;,ice:
săngc bul;::-ărcsc, slo,·cncsc, mC'stecat cu a romanilor.
Doamne sfinte! Cc mai mcstecături sînt acC'stc. Cctin<l
a Adică munţii Hacmus, munţii Balcani. De aici, susţineau
adversarii continuiti"tţii poporului romfm, au venit românii, în
secolul al Xlll-lca, pe urma turmelor de oi şi au intrat în Tran-
silvania.

66
 cineva unele ca aceste, trebuie si"t-:i Yic· în minte, şi
110v fără voie, poveste lui Iordan/ de naşterea hunilor
din draci şi strige. De ruşine lucru, cn ade,·ărat, este,
cănd încă să află lucruri aşa tidite în veacul nostru,
unde istoria să. împrcuncaz;t cu a<.k,-ărata critică.
Însă cel mai răn este, despre lucrul acesta, că tocma
la Striter şi tocma întricel loc, In bnlgarids, § 73,
pag. 356, chiar să zice, întâi, cum că acei u<lrieni n-au
fost nice romăni, nice bulgari, ci machi<loncni ; a do,w,
cumcă ci, după <loaozeci <le ani, s-au întors acasă la
111 patria sa. Ce-i mai mult încă,/aceasta mărturisesc
aceieş scriptori, adecă Leon Gramaticul şi (~hPorghin
Monahul. Ce vom zice dar acum, de istoricii cei vcch i
care nu era asa învfttati si bine procopsiti la istorie
cutează a scrie aceste.' l\ii-au căutat a ;duce locul
acesta, de pildă, ca să mă îndreptez, de cumva voi fi
vătămat cu cuvtrntul pre unii dintru protivnicii noştri.
Însă, tocma să fie aceste, mai sus pomenite, totuş
rămănc socoteala lui F. Enghel un paradoxon istoricesc
şi o judecată drept împrotiva ceii mai vechi şi adevă­
ratei istorii, căci cum să pot face din machidoneni
lllv romă.ni/ care apoi trimeţindu-să în Dacia şi fiind la
număr zăce pănă la doaosprezăcc mii, acolo, în opt-
zăci de ani, s.I să mulţască întru milioane, cît să cuteze
a sta cu mulţime împrotiva ungurilor din toate părţile
Dacii.
§. Pentru cinstea lui Enghel, mai bucuros aş crede
cum că el, locul mai sus pomenit, nu I-an cetit, de
nu as fi încredintat că, de vreo triizeci de ani încoace,
s-au 'scornit o ~odă, nu numa a tăgădui purcederea
romănilor de la romani şi indegnatul (sic) dar, în
unele eparhii a Daţii, a-i lipsi şi de existenţia politi-
cească. Deci, împrotiva luminatului adevăr, cu toată/
112 puterea şi sărguinţa să lucrează a statornici poftita
socoteală. Şleţer întru nepărtinire sa, adecă eănd nu
ştiea de modă, au mărturisit zicănd: ,.Romănii, pre
care Stefan află, cănd birui ţara (Ardealul), şi care,
drept asta, sănt adevăraţii moşteni (indigenae)", la

67
 lstnria ne.111/ilor din Ardeal, foaia 217-218, însă mai
întrC' mai multe îndreptări cc în 4-Je april
tăr1,i11.
IW7, în ţar:"t trirnisă din ~\rdeal, să află şi cea urmă-
112v t0ar(': .,X11mirca: adevăraţii indigheni (moşteni),/care
să zice de romăn i, ar pn tca lesne să dea prilej spre un
înţ[tles smintit, fiindcă astăzi aice, în ţara aceasta,
cnvăntnl indigne. are cu totul altă noimfl de cea care
sfi înţălcgc aicc (adccfl la locul mai sus pomenit).
Deci, mai bine este (zic corespondenţii): care, drept
asta, s[rnt mai vechi l,fo11ituri. Şleţer nu ;dsă. nimică
ca aceste, dar totus nu si-au mutat socoteala. Cu toate
acele, dovedit luciu este cum că romănii sănt cei mai
vechi lăcuitori în Dacia si adevărati mosteni, însă,
113 deacă cuvăntnl indigena;' au cf1pătat Ia'. dumnelor
corespondenţii altă noimă, de cum cuprinde în sine
înţălcsul acestui CU\'ănt, în limba lătincască, pentru
aceasta nu să poate b[1ga vină nice lui Şlcţer, nice
mie!
§. Fna încă am a mai adauge, cum că spre adive-
rirea că romănii sănt cei mai vechi lăcuitori în Ardeal
şi în ceielaltă Daciă, poate sluji şi aceasta, cum di
lăcuiesc nu numa pre şesul, ci şi pre munţii Dacii şi
tin pănft astr1zi numilc unor locuri si a flumenelor
san apelor, cum le-au avut însuş r~manii./
113v Deci, ckacă au venit romanii mai tărziu în ţară,
să ne arf1tc ncprictinii cc fel de naţie au fost înainte
lor, de la care sft fie împrumutat aceste nume? Cînil
şi ele unele au sosit mai apoi romănii? ca s[t deie mun-
tilor numele cel ,·echiu obicinuit, fiind tara îndt
~tunci supt stf1pănia străinăn? Au trebuit 'clară, de
" Argumentul păstr{Lrii toponimelor a!llice este (!,,o;;ebil de
important pentru teoria con li nn ităţi i rumfrnilor în llacia. Înl r-a-
dcvăr, dacii romanii ar [i pf1răsit Dacia la sfîr~iti.-1 secolului al
III-iea, slavii veniţi în secolul al Y1-lca nu ar fi avut de la cine
să preia vechile nume. Xici teoria intermediarului slav pentru
a explica evoluţia fond ic;i a acestor nume 1111 corespunde adcvi"i-
ru 111 i, căci fenomenele atribuite I-îmbii slave sînt de fapt specifice
daco-mocsicnei tîrzii.

68
 bunrt samă, să fie rămas ci de pre vremile romanilor
acolo. Deci, de:tcă au fost ei lăcuitorii muntilor aces-
tor, atuncc <lin sincş srt arată cumcă nu sănt vcne-
114 tici pre locurile aceste, ci mai vărtos că, după/daci,
ci sănt cei mai ele demult stăpînitori şi numa de pu-
terea poniirii \'an-arilor, precum a hunilor, au fost
săliţi a si:i trage la munţi.

C11miiş11l al III-fra
TJmba rom1focascii purcede din limba pvpomlui roma-
nilor cel 'i'cckin
S· Stricarea limbii lrttincşti, Cirft pri\'inţă la roma-
nii din Dacia, srt po.atc ră<lucc la trii de frunte epoce.
Înd mai naintc de-a lua Traian Daţia supt stăpăni­
rca sa, \imba poporului romăncsc, după cc romanii
114v biruisă toată ltalia ,/ ;1H pătimit marc strămutare;
şi aceasta este epoca cea <le în tăi. A doaole începe
de la Hcnwa d't11d romanii au supus Gallia, Britania,
Africa ~i mai multe eparhii ghcrmaniccşti. A tria
,ă numără de la sujugarca Thracii, a Panonici cu I Ili-
ricul. Acestor să poatC' adauge a patra ce mai vărtos
pri\'eşte coloniile romanilor din Dacia". Însuş pre
vreme lui Tiţeron, poporul romanilor avt'a un alt chip
ele \'OTOa\·ă, adecă \·orbea a Im intre de cum cuvănta
Tiţcron în senat. Ca să mă Ulmăcesc mai bine, voiu
115 să zic că era marc dcosăbire între limba/lătcncască
cc n înYi"tta tinerii în scoale si între cca care o vorbea
gloata ro;nanilor. ACl;asta să poate culege din multe
alte, cum ~i clintrun loc a lui Suctoniu care zice des-
pre Angust, cum ci'i l'l n-au băgat sama ele limba lăti­
ncască cea lucratCt şi gramaticească, fiindcă grăia bct-
tisarc în Ioc de llingc;;i, adecă a fire slab, care cuvănt,
poporul zicea laclia-nissarc. Pre vremea lui Polibius,
însuş romanii m1 înţălcgea mai mult limba romanilor

'1 Periodizare-a istorici limbii latine după etapele extinderii

istorici c-stc o idee interesantă (întîlnită, :,c parc, ~i la alţi cer-
celfttori în cpodt), dar valabilii numai în parte, căci cauza schim-
bărilor Jimbii nu a constat numai în amestecul de populaţii.

69
 celor vechi, ce cn 500 de ani mai naintc să scrisese,
şi avea trebuinţă de HUmaci ca să o înţăleagă,/
115v Aceasta nu va pune nimc la îndoială, fiindcă ~i în
zilele noastre să tîmplă la toate neamurile politicite
a Europii, că să <lcosiihc~tc vorba celor îndiţaţi ele
a celor prosti ~i cca care să nirhe,;tc în orasc de frunte
de ceia ce' să' rnrbcştc prin sat~. Spre 1;ildă pot fi
ghermanii, italienii şi franţozii.
§. Însă aceasta să află întcmeiati'i în însa firea ln-
cnuilor, cum di clin ce o limbă lucrată merge politi-
cindn-sfL ~i îmhogăţănclu-si"i cu no~o cudntc, cu atăta
şi limba proastă, din vreme în vn·me, să îndreptcazfL,
116 Dar aceasta/poate sii fie numa întro ţară care nu este
împresurată cu neprietenul, unde stăpănind lini~tc
păcii 1111~ să pune împedecare lll lt urii pre început pf1şi­
toarii. lnsă, întro ţarfL, unde stăpănia adc3eori să
mută şi a cării lăcuitori sănt cătc ocbtă săliţi a purta
jugul strein, acolo şi limba strftmoşască sufere str[t-
mutări. Îm·ătăt11ri si cuvinte streinc si"'t fură întrănsa
~i încep a si"'t întrcb{1inta. In urmi"'t limb:t stri"'tmosasră.
0

flicrde proprietatea, pr~cum şi neamul supus, nm~i1ea

saa.
Păn'i re ncam 1l rom;rnesr era la Roma, ,·orbea limba
1

116v stnlmo~il11r ~ăi, ciţ--:i.tă,/i.,r:t clupă ce romanii cuprin-

să:·ă tnati"'t It:1 ht şi pretutindc descălecară a sale
colonii o.,ăhifr, m ti apoi srorniră-să <lialecturi romă­
nc~sti în o [1hi,c <'p.1rhii it:i.liencsti. N"uma aceste întru
n1-intc ari"'ttftndu-sc, ptltc·m ju<lc:ea, precum se cm·im·,
cc frCu ,rn fost Jim~Ja popornlni romănesc, căncl ro-
m:mii an dcscăk,at J>Jcia. Istoria ne înYată cnm că
la Dacia au fost trimisă o nenumărată m~tlţirnc de
a fntr-a;Jev:u·. gr:ulul ele civilii:aţic, organizarea statală, cul-
tura scrisă menţin unitatea limbii ,;;i încctinc-sc c\·oluţia ci. Limba
latinr1 s-a mcHlificat în variante diforitc, 1111 din cauza extinderii
teritoriale, ci abia în momentul <lestrămftrii imperiului şi al decă­
derii vechiului tip de orînduiro. Influenţele str_;:tjne abia atunci
au devenit posibile.

70
 lăcuitori, din toate părţile împărăţii romanilor. Deci,
.1J7 să înţelege ele sine, / cum că şi poporul descălecat au
adus cu sine deosăbite dialecturi.
§. Să poate adevărat, cu temeiu supune cumcă dre-
gătoriile publice şi cei mai de frunte cetăţeni şi în
Dacia aceiaşi limbă învăţată, la început au vorbit,
care au fost obicinuită în celelalte eparhii a împărăţii
romăneşti; nice este vreo îndoială cumcă dacii, pentru
tinerii săi, au avut şcoale. Dară poporul rămas şi în
Dacia, ca pretutindenc, la obiceaiurile sale şi fiind/
117v între gheţi şi daci, multe cuvinte au luat de la aceşti.
, lntracea trecusă acuma şi veacul de aur a limbii romă­
neşti ceii învăţate, şcoalelc cu totul scăzusă de la
vrednicia cca de întăi. Cu atăta mai v[trtos în Dacia,
unde lăcuitorii peste puţină vreme după descălecatul
său, necontenit era supăraţi de \'an-arii de pre împre-
jur cc îi năpădea. Îndeobşte epoca nefericită a roma-
nilor din Dacia, se poate număra de la moartea Jui
Adrian, Cele trii leghioane şi tăriile Dacii nu-i putea
apăra, num t de o cu totul prădare, iară de năpădiri/
118 părtişate, mai vărtos spre cămpii cc să Jăţăsc cătră
Marea Xe:tgră şi la Dunărea cec1 ck Sus, nu era cu
putinţă de a să putea ocroti. Iad după ce Aurelian
părăsi ţara, atunci ram'.lsără lăcuitorii sănguri Je
sine şi supuşi năpădirilor a nom'.1zilor de la miază­
noapte. De atunci încoace au început învăţăturile
si limba romanilor din Dacia, din zi în zi a să strica.
' §. S-au arătat mai sus, cu dcosăhite mărturii a
istoricilor vechi şi vrednici de credinţă, cum că I imha
118v romănească/s-au socotit totdeauna ca o limbă pmct>gă­
toare de la lătenie. Cu toate aceste, să află unii
dintru scriptorii ceşti noi care vor să dovedească
cumcă limba romănească este o mestecă.tură a toato
limbile, întru care să află o parte şi cuvinte lăteneşti !
Ba dh,i Sulţer şi după dănsul cel învăţat din Ardeal,
Eder, aşa an cercetatu-o cu de amărunt (cum să pare)
şi au cumpenit-o, căt ne-au spus şi a căta parte, pănă
la un grăunte (scrupul), adecă cum că abea a opta

71
 partr Pstc lătenească"). 1nsi'i dcohşte ştiut lucru este/
119 d"t amîndoi n-au stiut limba romănească si socoteala
lor s-ar putea afl;~ răsuflată, prin însuş Le'.r.ico1m. Dar
fiinddi judecata lor sft îrnprotiveşte ponciş thcsii
noastre mai sus aşeza te, drept aceasta mft vftd a fi
pri lcjn it prin aceasta, ca s:i cercetez aice, mai cu de
amărnntuJ, limba 1
romfmească, analisind mai <le aproape
stihiile ci.
§. Întii dară, \'OÎ scoate toate cuvintele care nu
purced de la li'itcnic şi le \'oi împărţi în dcosăbite
119v ti'ibliţ<·, ca mai lesne s[1 poatft judeca cetitorinl/priin-
cios ! , l doao, voi arăta alcfttuirea din afarft si dinHi-
untm a limbii. A tria, care încft poa'te sft ~ducă cu
aceasta, n1i arftta şi dcosăbitnl dialect, clupă care
romănii pleacă pronunţia sa.
În cftt priveşte cca de Îlttii, fiindd't cca mai marc
parte a cuvintelor strftine în limba romăncasd't s,int
imprmnutatc de la slm·cnii cei de demult, toate cuvin-
tele n· sft lovesc cn deosăhitc dialcctmi slovene~ti,
Je-am pus la tăbliţa I. La care pri,·ind, va lua fieştf'­
care sama cum cft cuvintele sămnate nu sf1nt luate
120 dintrunul, ci din mai multe dialccturi slowncşti./
:\lai y;\rtos să cunosc doao dialccturi întrănselc, 1111111
ce să apropie de dialectul le~esc ~i altul rlc slawnno-
rusesc. Cm·intelc acestui al doile dialect, le-am însăm­
nat cu crnciţă. Trebue a şti cft cele ndnsămnatc cu-
Yinte, sănt cele mai n·chi ~i în toate eparhiile romă­
nc~ti obicinuite. Deci, C'Stc de a crede cum d't aceste,
mai naintc de toate celelalte, llintru început au fost
priimitc la limba romăncască din Dacia, de la un
" Teoria lui Ecler a fost rl'luatri apoi ele .-\. Cihac. Cercetările
ulterioare au artttat cft statistica lor era complet grc-s'itfi (limha.
romfm{1 cuprinde peste 66':;, elcmc-ntc romanice), iar, în plus, cum
a dovedit Hasdeu cu teoria circulaţiei cuYintelor, ceea cc import,1.
este nu nu m{tru I, ci frecvenţa lor în vorbire. 1nlr-a<lcvăr, stal is_
tici recente au arătat că. frecvenţa cuvintelor latine în limb~ ro-
mâni't trece <le 90%,

72
 ncam slovenesc care au avut asemene dialect cu a
120v leşilor de aste;i;i, fiind că (încăt ştiu) nice/un dialect
slovenesc nu arc vocale cn un n (naş) întunecat sună
tart', precum sănt a şi e, la leşia. Dreptaceasta cu
socotesc că. aceste cuvinte sănt de la daci, căci almin-
tre ar fi cu gren a găci de unde şi cănd romănii au
împrnmntat aceste cuvinte de la leşi, de nu în Dacia.
Deacă este ;i_devărat, precum vor să do,·edcască unii
învătati, cumcă dacii an fost neam slovenesc, atuncc
ar fi' li1cru dovedit cumcă toate c11\'Întclc sloveneşti
cc să află în limba romănească, sănt de la daci; însă
121 cuvintele cele slo,·eneşti, cu crnciţl'L sămnate, s[rnt/cu
mult mai noao şi nn aşa ele obşte primite la romăni,
fiindcă aceste au întrat mai tărnin în limhf1, cu pri-
lejul cărţilor bisericeşti care mai cu sami"t ,tll fost
tălmfLcile ele pre limba sloveneascft. Cu adevărat sft
află în limba romănească cnvintc care si"t lovesc rn
cm·intele ungureşti, tăb. If, cu greceşti, tăb. Ill,
arnănţăşti, tt\b. IV, ghermaniceşti, tăb. V, italic-
nesti, tăb. VI, frantozesti, tăb. VII si ispănC'sti,
tăi), VIII, însă toate aceste cuvinte, p~ccnm Sil \·a
arăta mai gios, la locul său, să răduc la doao fdiuri,
adecă la cuvinte purcegătoare de la daci ~i ele la la-
12ţ v·-tini. Dară mai sănt/cuvinte şi de neştiută purcedere,
· fiindcă nu să poate arăta de lmnfl samă, limba de
- la care purced, tăb. IX.
a ·tntr-adP\'ftr, dintre toate limbile slave numai poloneza mai
posedă vocalele nazale care apar în cele mai vt•chi împrumuturi
slave din romfl.nă. Acest lucru îl face pe Dcleanu s,'\ considere dI
vechiul dialect slavon din care au împrumutat cuvin"te românii,
era apropiat (nu identic) cu poloneza, cind, de fapt, în epoca.
antică vocalele nazale existau în toate dialectele. Cum românii
nu au avut contacte atit de vechi cu polonezii, Dclcanu conchide
că polonezii sînt daci fugiţi spre nord de stăpinirca romană ~i
că slava e înrudiiă cu limba dacilor.
Ideea este greşită, dar cercetările recente au arătat că înlre
limba clacă şi balto-slava există multe asemănări.

73
 §. Văzănd atăte feliuri de cuvinte, ar trebui să
socotim cum că limba romănească, de bună samă,
este o mestecă tură de limbi, însă făcănd următoarele
luări aminte, cu totu întralt chip s'arată lucrul:
lntă1'., cum că cuvintele din tăb. a II, III, IV, ba
122 şi a V şi în parte şi a IX, adecă cele ce s-au/însămnat
ungureşti, greceşti, amăuţăşti, ghermaniceşti şi în
parte, cele de neştiută purcedere, sănt mai vărtos
cuvintele de la dacii cei de demult împrumutate;
iară celelalte, la tăbl. a VI, VII, VIII însămnate
cuvinte, mai vărtos să pot zice că purced de la po-
porul romanilor. Aşa dar, chiar luminat este cum că
romănii toate ala sale cuvinte străine, le-an luat de
la daci.
122v Arătat-am mai sus ce socotesc eu pentru/Dacia
· şi stau 1;1i acuma pre acea. Săngur peristasul cumcă
romănii din Dacia, nicăiri n-au trăit împreună c11
grecii, cu arnăuţii şi cu ghermanii, şi to tuş au în I imlx1
sa multe vorbe a neamurilor acestor, arată de ajuns
cum că ei cuvintele acele, au trebuit să le primeasd
de la un neam cu care mai lungă vreme a11 lăcuit :;;i
au vieţuit împreună. Acum dară, cu care neam romă­
nii în Dacia au vieţuit mai multă vreme? Care neam
123 nu este altul, fără a gheţilor/şi a dacilor, cu care adccă
romănii sau romanii din Dacia, mai multe veacuri
au trăit împreună a.
§. Deci foarte samănă cu adevărul, cum că cuvin-
tele din tăb. I, de la acelaş neam s-au luat în l·imba
romănească, împreună cu cuvintele din tăb, a II, a
III, _11. IV, a V şi a VI.
-------
a Raţionament greşit, căci la pătrunc1ere:i populaţiilor ger-
m;inice, dacii erau în cea mai mare parte asimilaţi lingvistic de
c;'i.tre romani. lmprumuturile greceşti sînt to;ite mult mai recente
(abia despre cîteva se bănuieşte că ar fi antice). Cit priveşte con•
cordanţele cu albaneza, ele 6e explică. nu prin împrumut, ci prin
înrudirea limbii albanezilor antici (după unii, iliri, după alţii,
traci s-alJ chf~r, daco•moe1ieni) cu limba dacilor.
 Dacii şi gheţii era un neam tliraco-chimerian4 •
Irodot şi Strabon ne ameniţă că dacii şi gheţii sănt
thraci, însă mestecati cu bastarni si cu ;>.annati. Însăs
pre vreme lui Irodot era stăpînito'ri în Daci,~ puter:
123v nicii/agathirsi, cei mai politiciţi dintru toţi ceialalţi,
pre carii acela ş lrodot face thraci b. Lăngă dănşii,
despre miazănoapte şi răsărit, lăcuiea neurii sau norii,
un neam ghermănesc şi halizonii (doară halicianii,c)
iarăş neam thracic. Spre malurile Mării Negre şi la
buza Nistrului şedea c,oloniilc greceşti. Strabon zice
că thracii şi gheţii de preste Dunăre (adecă cei din
Schithia şi Dacia), sănt foarte mestecaţi cu celelalte
neamuri schithiane.
Însuş Ovid, pre vremea sa, au luat sama cum că
124 limba grecească. a lăcuitorilor/din Schithia, era plină.
de cuvinte gheticeşti. Deci, lesne să poate cunoaşte
dintrasta că şi limba gheticească au fost mestecată
cu cuvinte greceşti, cănd ştim cumcă gheţii şi grecii
au trăit împreună./
124v De aice să închiee cum că săvai dacii rnrbea limba
a S-a arătat într-o notă precedentă, că cimerienii au pătrnm•
în Dacia în jurul anului 1000 î.c.n., fiiml fmpinşi de sciţi.
Aceasta este numai o ipoteză. Dupii o altit ipoteză cimerienii dc-
plasîrf'Ju-se de pc litoralul de nord al l\lării Negre au trecut în
Tran~caucazia şi apoi în Asia Mică. Ori care ar fi adevărul, dacii,
în timpul cuceririi romane, nu pot fi consideraţi traco-cimerieni.
ci cel mult ca făcînd parte din grupul etnic al tracilor.
" Despre apartenenţa etnică a agatirşi lor există două păreri:
una că sînt de neam trac, alta, de neam scit.
c Istoricul, datorită apropierilor fonetice dintre cele doul
nume, propune identificarea alazonilor (halizonii) cu halicienii,
adică roşii halieieni. Alazonii erau, după. cum susţin unii istorici,
de origine tracă. Halicienii apa.r în istorie abia în secolul al
XII-iea, cind pe teritoriul statului chievian a.par mai multe cne•
zate, intre ele numlrîndn-sr, ,licnezatul de Halici-Volînia. Apro.
piere etimologică haza reia tă.

7~
 slevcneascăa, totuş au trebuit să primească şi ei,
în limba sa, multe cuvinte <le la neamurile vecine.
Nu voiu cu să zic, de bună. sam[t, că gheţii cu gotii
au fost unu şi ace laş neam, însă, de cumva este aşa,
atunce cele puţine cuvinte goticqti care ni le-au păs­
trat Busbec, din limba gothilor celor din Crăm ar
a Un·t <lin puţinele grc 7eli făcnte ,Le Ioan Budai-Deleanu
este aceea prin care confundă. pe slavi cu tracii. Gre,:;eala lui Dc-
leanu pornejte din interpretarea pc care o clă cronicii lui Nestor.
Nestor afir;nI într-un anumit loc că volohii, adică romanii, i-au
împins pe slavii ele la Dunăre sp1·e nnrcJ-,·est, dintre ci fonnîn-
<ln-se poporul polon . .'\conlîml crc,lit integral iz,·orului său, l.k-
leanu nu-,;;i poate imagina fc·nomenal altfel clccit: clacă romanii
i-au impin._ spre nord pe slavi însemneazii cft evenimentele s-au
petrecut în antichitate, pc vremea cuceririi Daciei de către ro-
m:ini. I\Jrni11!l ,le la accastii interpretare a cronicii lui >iestor, care
interpretare este în mod e,·idl'nt eronată, istoricul nostru putea
explica ':'i alte probleme complicate .l;li clclicat.e pri,·ind istoria
poporului român; printre ace~tc probleme cca mai de seamă era
moti\'arca existenţei unor cuvinte slaYc în limba română.. Deleanu
afirm:t cft limba r~mână nu c amestecaUt cn alt.cil'. Drept este că
admite oarecare influenţe şi amestec, dar numai pentru antichi-
tate. Deci numai în antichitate limba romană (română, in con-
cepţia reprezentanţilor Şcolii A rdeleue) a asimilat l'lemcutc străine.
După aceea limha !;,i-a păstrat puritatea, !;li dadi s-au prot!ns schim-
bă.ri, ele s-au datorat evoluţiei interne a limbii romCrne (fonetică;
morfologie). Urmiirind raţionamentul lui Deleanu ne dăm seama
că în fond el ţinea să demonstreie atit vechimea cit şi puritatea
limbii române· (şi implicit a poporului român).
Dacă slavii i-au numit întîi pe români ·uolv!ti, afirmaţie una-
nim acceptată în vremea lui Delcanu, înscmnrazjl c:i slavii erau
traci, pentru că în antichitate numai tracii erau vecini cu spaţiul
carpato-dunărean. Pe de altă parte, regiunea su,l-est europeană
locuită de popoare slave, în vremea lui Budai-Dcleanu, fusc,;e
locuită în antichitate de traci şi iliri. În realitate slavii au venit
pc teritoriul actual al ţării noastre abia în secolul al \'I-lca. Tri-
burile slave s-au răsptndit în întreaga Peninsulă Balcanică, unde

76
 pntea sluji dt> <lm·a<lă în et' chip limha gotl1iccască au
fost m~i de jumătate mestecată cu cuvinte slovent·~I i''.
Cu ceste pănă acum zisă, n-am ,·rut să zic altii,/
125 fftr că c<>a mai m::He parte de cuvinte străine în limha
romănească să trag de la daci şi, măcarcă multe să
lon~sc cn cuvintele greceşti, ghermaniceşti, arnănţe~ti,
totu~i nu să poate urmăci cum că romanii le-an luat
ne mijlocit de la în>'i~ greci, ghermani şi arnăuţi.
§. Cm·intele, la tăb. IV (sic), cu adevărat k am
zis ungnn'>'ti, totn~ foarte mă. îndoiesc ca să le fie
Inat rumănii ele la nngurii de acum, fiind că sănt
125v de obşte p.r:.iimite la tot/1ieamul, şi G,1 adevlirat şi
întru acele eparhii, unde ungurii nice odată n'au
lăcuit. Apoi, pare că sănt cu mult mai de mult în
limba_ romăneascft de enm sănt ungurii în Dacia;
în urmă, de c[ttră romă ni nu să iau cn tot întra cea
noimă, ca la unguri. Deci, să prepune cnm că sănt
de I.a 1m alt dialect unguresc împrumutate prin acela,;;
cana 1 ce s-au a:ăta t mai sus la ce le greceşti ~i gher-
măncst i, dc.b Jnsă trchnc a sti cum că eu aice numa
acele 'cuv:ntc, dintru cde ce 'asamănă a fi ungnre:;;ti,
126 am însămnat, care sănt/ohicinuite la tot neamnl romi"'t-
nesc, căci almintre, prt" 11n1le ro,nănii l[Lcnicsc printre
nnguri, acolo an priimit cn mnlt mai multe. Dar

au asimilat vechea popnlaţre tracă romanizată ele rnult{1 \Teme,

în nrnmcntul venirii s.lavilor. SbYii riimaşi pc teritoriul ţării
noastre au fost asimilaţi între secolele YI-X.
" Intuiţie de-a dreptul genial,i, căci în lisL1 de cuvinte gotice
a lui Busbccq există numeroase• cn\·inte negermanice-iraniene,
slave, turcice.
u Presupunerea că cuvintele maghiare ar fi împrumutate într-o
epodt mult mai veche 1111 a fost confirrnal,i ele cercct,irilc ultc-
rioHc. Existenţa lor în :\lol<hl\·a şi Tara I<omftncascrL S(' explic.'\.
prin răspîmlirea lor ele călrc p,istorii ardeleni, iar schimh,irile se-
nnnticc sint fireşti !ji posibile într-un timp foartt' scurt. :\'11 există
nici o dovadă că ar fi r[unas cuvinte în româneşte de la huni sau
alte neamuri înrudite cu ei.

77
 nice acele cuvinte să pot socoti ake. care slnt ase•
mene în obiceaiu la unguri ca şi la romăni, hl8ă care
m.1i vărtos ungurii le-au împrumutat d~ la romăni,
tăbl. X, Sq.ll şi care romănii cu ungurii d.epreună le
au împrumutat de la sloveni; tăbl. xra.
§. Tocma aşa este şi cu cuvintele slovene,ti, mai
. sus pomenite, adecă eu le-am numit preste tot slo-
128v veneşti ,/mlcard. multe sint dintru ele care să obici-
nucsc şi întru alte limbi curopeşti ce n'e.u mestecare
cu limba slovenească. Drept aceasta, încă este o mare
întrebare, de care 1imbă să ţin aceste". Spre pildA. i
bicfo, gr~eşte (kra«"; liubici sau liubit, llteneşte
lubesco, lubet; însuş cuvăntul rnrva pare că purcede
de la cuvîntul grecesc xcupix sau de la -xop!\)(J), ce va
să zică a lipsi de fecioried; în urmă, cuvăntul
beteag: este cuv-ăntul la romăni, la unguri şi la sloveni
127 obicinuit, dar nu să poate zice cuvăntul/unguresc,
nice slovenesc, căci, încă pre vremea lui August
împăratul, au fost la poporul romănesc asemene
cuvănt întru o asemene noimă, in obiceaiu, ade,ă
betissare ( betizare), a fire beteag san l angueree. Deci,
este de a să îndoi încă de nu s-au adus mai ,·ărtos
cuvăntul acesta, prin coloniile romanilor la P:inonia
şi la Dacia. ··

a Observaţie foarte importantă ~i r~a!A;., v:i,dind un spirit liff«-

vistic foarte dez,·oltat, neobişnuit în epocă.
b Ideea, ca şi exemplele (precum şi altele care apar mai de-
parte), vădesc că Deleanu a: intuit comunitatea lingvistică. indo-
europeană. Într-adevăr, lat. htbet, slav. ljubiti şi germ. lieben
(amintit mai jos), sînt înrudite ca moştenite din limba de origine.
indoeuropeana, şi nu împntrnutate dintr-o limbă într-alta.
0 Înrudire greu de demonstrat, căci este vorba de un cuvlnt

imitativ (onomatopoetic).
d Aprop~ere contestată de mulţi cercetători, credem însi ci
pe nedrept.
e Etimologie greşită; cuvin tul nu este latinesc, iar dileren-
ţele fonetice nu corespund legilor limbii române.

78
 §. A doao: nice trebue a crede cumcă toată acea
multime de cuvinte streine, mai sus însămnate, este
de t~ebuinţă în limba romănească seu de acel foliu,
127v fără care/să nu să poată grăi romăneşte, căci numărănd
cu de amăruntul, abea să află cincizăd dintrănstLle
care nu pot să lipsască din limbă. Celelalte slujesc
numa spre bogăţirea limbiia.
A t-reia: mai sănt la romă ni şi alte cuvinte lăteneşti
care nu să află nice în limba lătenească de acum,
nice în altă vreuna purcegătoarc de la lătenie, tăbl.
XII. Sl poată dară supune cum că coloniile romăneşti
le au adus cu sine din limba poporului din Italia.
128 A. patra: fără aceasta, să mai află în limha/romă-
neasd mulţime de cuvinte care să potrivesc cu cele
lăteneşti din veacul de mijloc (medii aevi), tăbl.
XIII. Cătrii aceste am adaus si de cele care au fost
insămnate de cătră scriptorii bizantineni în glosarele
sale. Dintru care să poate nde că romănii tot aceieş
limbă a poporului care era în veacul de mijloc, însă
cu acea osăhire, currică romănii, pe lingă a sale deosl-
bite, dăceşti, au mestecat şi cele ce era obicinuite
128\' în împărăţia romanilor de la răsărit./ Deacă vom so-
coti la obicinuita romănilor de supt împărăţia Tari-
gradului chiemare în războaie: toanur, frate, nu să
Ya pnt<'a tăgădui asămănare cu limba romănească.
A ci11C('." sfi află si cuvinte chiar lătenrsti în limbă,
care romînii le obicinnif'sc întraltă noimă decît lati-
nii, care itălienii si frantozii în limba sa, tăbl. XIV.
A şese: măcar ~ă uncie cuvinte romăneşti, pe de
asupra nu să Yă<l a fi lătene~ti, totuş nu trebue a
crede di sănt străinc, căci ele accst felin sănt mai
.
multe care însns romănii s'au '
format din limba sa./
"' Deleanu ;1n: dreptate în scn,;;ul c;'i. multe dintre cuvintele
ele origine str:1in"1 au un sinonilll latinesc s:111 romanic în romtt.-
neşte (ele sînl. în orice caz, mai mult de 50). Cuvintele nu pot fi
insă scoase din liml,ă, pc acest criteriu, şi Dcleanu, de altfel.
nki nu este tlintro cei care propun expulzarea cuvintelor străino
din limbă.

79
l'..!H şepte: încă mai trebuie a lua sama cumcă şi cele,
A
la tă.bi. VI, VII şi Vili, însămnatele cuvinte care
asămănează cu italiencsti, frăntozcsti si ispănesti,
nu să pot socoti ca stri'/inc, ci n;ai ~·ărt;ls adc,·ăr~tc
romăneşti, adecă care romanii an adus la Dacia cu
sine, <lin limba poporului de la Roma, ~i care italia-
nii, franţozii şi ispanii, dintru aceaş limbă a poporu-
lui lnăndu-le, pănă acum Ic-au ţinut. Căci almintre
ar fi absurd de a crede că romănii să le fi Inat aceste,
de Ia italiani, frantozi si mai tărzi11, întro vreme,
cănd acum era ei 'în o'acia descălccati" ./
129v Acesfc trimeţind înainte, să arati'i d;u- ;-um di s[t
afl[t adevărat, multe cuvinte dC' rădăcinii străină, în
limba romănească, dar:1 mulţimea lor în pri,·inţa
spre limba întreagă, nice a zecele parh' întrccc 1•; apoi
tă şi din această a zece parte, nicc jumătate nu este
priimit:1 la toată naţia; în urmă, cnmcft abca să vor
afla o sută dintru acele cuvinte care s[t nu poată lipsi
din limbă. Drept aceasta, cleacă vom eh iema limba
romiinească, o mestecătnră de toate limbile, pentru
că cuprinde în sine vreo doao sute- <le cuvinte strfti-
nec, dintru care nice jumătate s[tnt de trebuinţă,
• Într-a<levăr, în românt'~te t'xistă 11n n11111i1r marc de cuvinte
inexistente în latină, dar <leri,·ate de noi romfrnii clin cuvinte la_
tine.
Delcanu 1111 vorbeşte de nPolo!<(isnwh• recente clin franct'ză sau
alte limbi romanice (in Le.rii:iin neologismele Ie înscamni1 cu
cruce.) ci de acele c11vinte care (<lnpi1 ni\'clul <le atunci al cunoş­
tinţelor) ci le credea că exislă numai în romfrnt1 ~i într-o singur[1
limbă romanică.
h !n realitate numărul cuvintelor neromanice în romfrncste
se ri<lic5. la cca. 30";,. Dclcanu are dreptate însă în ceea cc p·ri-
vcşte utilizarea lor: ca frecvenţă, cum am arătat, ele nu depă­
şesc 10%.
c Cifra este 1leparte de realitate; ele fapt este vorba de multe
mii de cuvinte (se pr<:snpune e;i. ast;1zi vocabularul complet al
Jimbii române conţine cca. 100.000 ele cuvinte, din care însă, în
vorbirea ele toate zilele, se folosesc abia cîteva mii).

80
130 atunci cu/acclaş drept să poatt' 1.icc de fieşcare limhă
europeasci't întraccla:;; chip, căci nici una dintrănscle
s'află asa nirat:i,- ca s:\ nu aibi'i. mai nrnltc sute de
cuvinte,' cc sănt de ohstc si altor limbi str[1ine''.
§. Acum îmi caufft s,i c'lon-~lesc cum cii limba rom[1-
ncască, un numa după 1.iditura sau alcătuirea din
afară, dad ~i clup[t cea <linLilln1ru s[t potrin-:;;te cu
limha lătinească şi cu celelalte limbi care au purces
din l.ltPnie 1'.
Tht'sa mea rstc:
Fiqtccare limb[t s;1 aki',tuiP!;-tC' din opt părţi (neso-
130v cotind artirnl11). Deci, arCtti'tnd cu că toate/părţile
voroan·i rom[rncşti sC,nt chiar curate l.itine!;-ti !;-i,
precum la dccknaţii !;-i conjugaţii, a!;-a şi b celelalte
ph-cături, cum si la sint:ixf1, adccă însir[1tura cu,·in-
telor, p[tz,isc for;n:1, chipul şi re;.{ulde liitene~ti, atunci
va fi ckpreună dcJ\·cdit că limba rumfrncasdi este adl'-
vărata fia limbii poporului romanilor celui vechiu.
Si', luăm dar sama:
I. .Lrnpra artirnli/or. H.omfrnii au doao fcliuri de
articuk, adecă unul hoti"1răt, altul ne hotădt; cd
ne hotădt s[t face dintru mH'le prcposiţii, prPcum a,
de, pre, de la. Iad spre alr{1t11in'a articulilur hot[t-
131 rătl',/si"t întrebuinţ('ază neşte părticele scurtate din
pronumele personal<-, cum lu, Ic !;ii a, adccă făcute
din c/.11. tăind c cel <le început !;-i Utcănd lu articulul
hotăriit; iară din ca a~ijclerc lăsănd afarr, vocalea
dcnaintc rărnănc a, llin care să formează articulul
fcnwiesc; şi cu acle\·i"trat pentru aceasta, c{1ci romănii
s'au înv[1ţat a pune articnlch- sale <iupft rn1111c; spre
pild{t, în loc ele clu domnu (cel domn), ea doa1mu1 (cca
doarnnft), ei zic: domnu-ln şi doa11111ir-a. Deci, ci ta ie
a Ohscrv.iţia corcspun,lc întru totul rcalităţ.ii: limbi care să
nn poscclc elemente străine nu cxist."t. -
1, Structura grainaticală (ale cărei clemente nu se împrumută
llccît foarte rar), cum, de altfel, rcm:ircă mai peste tot P. Maior,
în lucrările sale, constituie într-a<lc\·,:ir cribriul hotărîtor în sta•
bilirea originii unei limbi.

81
131v vocalea r/ din pronumele eltt şi ea. Preste aceasta,
afară de articulu bărbătesc '1t, mai este un articul
hotăreţ le care să pune săngur <lupă numele ce fărşesc
cu e., precum cthte, curte. Fic,;;tecare poate, fără multă
învăţătură de limbi, să preceapă îndată cum că aceste
articule să. potrivesc cu cele ale italianilor, a franţo­
zilor şi a ispanilor: fr, lo, los 0 •
II. Numeie (nomina) încă, afară de acea, că numărul
numelor romănesti, cu zece părti întrece numărul
numelor străine, ~um s-au zis mai sus, toate împreună
132 terminează (adecă fărşesc)/in 11, c şi a; şi cu adevărat
cele bărbăteşti, în -u si e, iar[t cele femeicsti, în a
şi e. Deci, terminaţia' lor este asemene t~rminaţii
cuvintelor lătineşt.i, cu acea singură csţepţic, cumdt
numele lăteneşti ce te1mineaz[t în 1ts, la romăni lapădă
ktera de pre urmă, s, precum, în loc de ,lo111-in11,s, ci zic
domnu, în loc de bonus, bunu, tcmpus, tîmpu şi alte.
Adiectin1rile înc[L tcrmineaz[t ori în 11, ori în c,
precum albu (albus), alh[t (alba), negru (nigcr),
132v neagră (nigra) ,/dulce (dukis) ş.a., sau terminează
în osu, ca latinii, precum frumosu (fum10s11s), lumi-
nosu (lwninosus), apoi în ivu sau i11, precum roşiu
(rufus), în tdu, precum albe<lu (albidus), lucedu (lu-
cidus), în ecu sau frn, precum sălbatecu (sylvaticus)
ş.a. Ba ce-i şi mai mult, însuş numirile străine tre-
buie să să plece după această terminaţie lătenească,
precum slabu (din slo,·cnP-scnl slabi), dragu (de la
draghi). milosu (de la mili)b./
l~l III. <l'romrmclc >, ~i întăi cele personale, eu, tu.
n Înlr-adc,·ăr, deoc.diirea dintre articolul romtmcsc şi cel
din limbile romanice occidentale pro,·inc doar din faptul că la
noi este po,;tpus şi lipit de corpul cuvîntnlui, pc cind în celelalte
limbi este proclitic şi independent.
1• D;•lcanu demonstrează aici ci'1 n-11 numai terminaţii-te ca-
m:alc. ci şi principalele Sllfixe adjectivale sînt în româneşte ele
origine latină. Categoric pentru demonstrarea caracterului latin
al morfologici româneşti este argumentul că chiar cuvintele de
origine latină se supun acestor reguli.

82
 el, (ego, tu, ille), numărul multoreţ, noi, voi, ei,'
(nos, vos, illi); posesive, mie·u, tău, său,, ( meus, fltus,
su-us), mult., nostr-z.t, vostr·1t, să-it; demonstrative seau
arătătoare, est, iastă, cest, ceastă, cel, cea, cu un cu.
vănt, întru aceste nu să află nice un cuvănt străin".
IV. Verbele tcnninează ca la latini, numa cu acea
osăbire, cumcă romănii grăesc o, cel de la fărşitul
133v verbelor,/ca şi un -ii; întm alte: a) rămiinc tot aceieş
fom1arc a t;lmpurilor, b) aceicş contugaţie, c) acelcş
moduri a verbelor regulare, cu o săngură o:;;ă.bire,
cumcă romănii la infinitivuri, slova cea· de pre urmă,
lătenească, reb, în vorba de toate zi lele, o lasă cu
totul afară, adecă nn o grăesc, d) acelcş partiţipii
trecute şi prcsente, spre pildă, verbul la11d face parti-
ţipiul trecut lifodat, litudată, şi prcscntul lăudiincl
134 ş.a. Ce-i mai mult, romănii/au şi wrbc frecventative,
inhoative, ca ~i latinii; în urmă, auxiliare sau ajută·
rete, ca si it.tlianiic.
'v. Adv:•rbiile care arată tîmfml, cum: cănd (quando),
măne (mane), eri (/ieri); a lowlui: ici, ftici, sus, gios,
departe, aproape.
VI. Preposiţii: a, de la lătenescu ab şi ad<l, în
(in). între, întm, re, <frse , ş.a.
a Cercetările etimologice ulterioare au confirmat că „instru.
mentete gramaticale" (pronume, prepoziţii, conjuncţii etc.) sînt
de origine latină.
b Infinitivul lung s-a mai pf1strat în română numai substan-
tivat. În epocă apare totuşi ca formă verbJ.lă vie (foarte rar însă).
" Verbele auxiliare, inexistente în latina clasică, erau folo-
site de unii cercetători ca dovadă că româna nu este de origine
romanică. Existenţa lor în alte limbi romanice, cum au arătat
savanţii Şcolii Ardelene, este o dovadă că ele existau în latina
Urzic populară. -
d Dicţionarele etimologice româneşti ignoră şi astăzi acest
adevăr stabilit de Dcleanu. într-adevăr, o serie de funcţii ale
lui a, nu se explică prin ad, singurul considerat ca originea pr~
poziţiei româneşti, ci numai admiţînd că el continuă şi pe ab.
a Cum se vede, Deleanu include printre prepoziţii şi prefi-
xele (re-. des- <lat. de+ex).
 Vil. lnfrrie.cţ-ii sa 11 î,, tre./msii.: iacii,, ian! sus, vai,
134v a/,, S.:t . 1
V[iI. 'Împrrn11t'iloare (cunj1mcl.): au, se.1t (aut,
seu). nice (ilt'C), ~.a. Destul cft una numa să aflrt
slr(Lin:1 în toaUt limba, adcd care nu e lătcnească:
sia. Întru tot ziciind, dcaci:i vom cen:eta Gramail'ca
~i Lc:,.:ico1111l ne vom încredinţa cn totul cnm că toattt
aldtuirea limbii, cca din afarf1 ~i din lontru este lăte­
ncascft.
§. Cn toate aceste, la întia clipită pare d't limba
romăn('ască, cu totul altă purcedere arc decăt de la
limba lătcncască, fiindcă romănii, dnpft dialectul
135 săn, almintrc/pronunţează cuvintele lrtteneşti, ele
cnm sft pronnnţcazrt astăzi la latini, apoi pun articn-
lele dupft numiri. Afară de aceasta, au Inat în limba
sa doao pr1rticclc străine care mai Ia toată construcţia
să află, si cu adevărat si, în locul de lătern~scul et,
cum s-au' zis mai sus, si' ne, în locn de Irttencsetil in,
care să pune înainte c1'1vintelor, ca şi la latini părti­
cc:rna nuitoarc in, la cuvintele-: hzgralus, i1111occ11s
~.a. Spre pildă: 11cp11ti11-ţii, în loc de impoti11ţâ, 11ern-
135v prins, în loc de înwpri11s./~lf1car cft să află aceast[t
părticea, ne ~i în limba lătinească cea învăţată, pre~
cum ne fcccris, 11c11tiq1ta111, 11rntm111, deci s'ar putea
prepnne cum d°L la popor au fost ~i mai pre larg între-
hu intatft si doarrt asa ca si la romăni astăzi, totus
mai 'a pro;;pe de adc{,ăr csţ~ cum cft această părtice,~
au purces de la slovcni 11 • lntrebuinţarca dar a cestor
doao-părticele, şi cu 11c, apoi ohiceaiul de a pune arti-
culul dnpii numire, în urmă osăbirea pronunţii mai
a toate letcrc, este pricina dl' nn sft cunosc cuvin-
136 tclcilăknC'~ti în limba romănească•·. Voi arăta, în
scurt, în cc atărnă pronunţia aceastfL dcosăbită:
a În realitate şi este latinescul sic.
i, Se vădc~tc încft odalit 1wrfccta obiccti\'Îtatc a lui Dcleanu.
c În realitate deosL"hirik foţii de latinft stnr cu mult mai
m11ltc. Dintre ele numai uncie s-au petrecut sub influenţe stră­
ine, cele mai multe au ap,hut din necesităţi interne ale limbii.
 l11ti'fi. Rornănii grăcsc a căteodată c11 a,:, de altă
<lată ca â (ior); o înainte <le c şi i, ca 11 (ccrf:"t). ~ulec ă
ca şi italianii; d, înainte de i, cad:: sau!; (;,;il11); e,
cătc odatft ca H, cătc odată ca ea sau 'k ; g, înainte
dec şi i, ca u (gea) sau ca italianii; j ca :K (jiYctc) sau
ca franţozii; o, de multe ori, ca tl; q11, ca ~; s, îna-
136v inte de i, ca u, (şa) ;Jt, înainte de Z:, ca lţ, (ţi); z, îna-
inte <le i, ca a. (jinte); în urmă, /, înainte de i şi 11 1
după q sau g sau v după g sau şi între Joao ,·ocale,
nu s[t aude nice să pronunţează .
• l tloao. Romănii au mutat la cm·intele lătern•sti
unele slo,,e întraltc, precum v în b, şi în loc ele c:ir-
vus ei zic cerbu, în loc de corvus, corb, 1;en,ex, berbece;
asas au mutat l în r, precum în loc ele sole, soart', în
lc;c ;le sale, sare, în loc de mcl1111t, mem, în loc de cclum,
137 ceriu, apoi/g11 an mutat în mn: în loc de lignum zici:incl
/c1111w, în loc de sig1111m, scm11u, în loc de p11g1111s,
pumnu; în urm[t, el au mutat înpt, precum, în loc de
oe/o, opto, în loc de jactlf.m, faptu, în loc ele laclc,
lapte, în loc de pcctcn, peptaic; aşaş qu căte o dată s-au
mutat în p, precum aqua, apr1, l'q11a, capii, q11ator,
patru, ş.a.a.
Toate aceste fac, precum se-au zis, cft limba s'araift
ca cum ar fi mai vărtos o mestecăturft de toate lim-
137v bile, decăt o soră/a limbii italienesti, frantozesti
şi ispăncşti. Cu toate aceste rămăne ia' în sine imn{re
adevărată fia limbii lătenesti si sora limbii italic-
nrsti. Adevărat ! acnm încă prna~tă si în \'ăsmănt schi-
thicesc învălită, însă care poate să prim~ască toate
acele îndreptări cc au priimit pănă acum limba itălie­
nească11.

a După cum se Yetlc sînt notate aic~mult mai multe legi

fonetice ale limbii române tlecît în Elementa lni Clain şi Şincai.
h Propunerea scriitorilor ardeleni ele a modifica limba arti-
ficial, <lupă modelul latin sau romanic, este o himeră. în reali-
tate îns.'.'t limba a urmat pc calc naturală drumul preconizat <le
ei, alît din motive istorice, cît şi ca urmare a cerinţelor interne

8~

'
 Închieiu această comentaţie cu mărturiseala cumei
trebile mele mă hotărăsc spre altă chicmare de căt
ca să fiu istoric, şi pentru aceasta sănt vrednic de
138 ertare/,de cumva nu am împlinit cu de amăruntu toate
căte s'ar putea pofti de la minca. Eram silit a tră­
păda cămpul acest pre larg, socotind că scoposul
însuş a unui şi cel mai de întăi lexicon romăncsc,
aduce cu sine ca să desvolbească cu critid't istori-
cească, începutul neamului şi a limbii romăneşti, pu-
ţin pănă acum în Europa cunoscute.
Dintru cele ce am aflat despre lucru acesta, încoa.ce
138v şi încolca împrăştiate la istoric/şi întru adăncclc ei
izvoară, adncăndn-lc împre·\lnă, am aşezat temeiul
părerii mele care totuş nu Yoi pre nimene să silesc
ca să primească.
Întru alte socotesc că nu este de trcbuintă ca să mă
dezvinuiesc pentru smintelele stilului, 'fiindcă nu
am wut srt fac o dcsertaţie întreagă, ci numai o întru-
ducere sau întrîş la Lexicon.

193 /Lexicon 1·omăm·sco--11emţesc sau de pre romănie, tăl­

miicit pre 11emţic. •
A, a ist der erste Buchstab des Alphabets, und II
w ird sta tt der ersten Zahl gebraucht ; III ( â, art ic.
facm.) so den Nenenw<hiern wcibl. Geschl. allemal
nach gesagt wird, als: doa1nnâ; IV praep. zu hcr-
bey. jedoch nur in der Vcrbindung mit den Zeit-

ale sistemului romanic al limbii, care a eliminat de la sine multe

elemente, eterogene.
" Modestia !ni Deleanu nu este justificată. Menţionăm că
savantul Dcleanu avea conştiinţa <lcplină a valorii sale. În speţă.
avem aci de a face cu cea mai completă, mai clară şi mai obiec-
tivă expunere a problemelor istoriei limbii române pînă la acea
epocă.

86
 wortern, z.B. aditcere, zufi.ihrcn, herbeyfiihren; V
praep. ab (verncinend) wird auch nur den Zeitwor-
tern vorgesetzt, als: a batere, a bv.·enden ; VI art.
indefin. a bcdeutct dic zwcitc En<lung, z.B. a Dom-
nului, des Herm. Den wciteren Gcbrauch lehrct
die G:·amatick./
:l93v Abat, v.a., inf. abatere, abwenden, ablehnen, abbrin-
' gen, ablenken, als:-corabia dela stîncă, das Schifi
von den Klippen ;-pc cineva de la cugetul său, ci-
nen von seincm Vorhabcn. II abatere, v .n. abwcichcn,
seitwărts gehen, aus dem \Vcgc treten; cinkehren;
auch: dazuschauen, cilen um ctwas zu verrichtcn,
abate de fă, trachtf>n cs zu machen, abatere, s.f. <las
Abwenden, Einkehren, abi'itut, part.
Abia, abie, adv. kaum, beynahe nicht; de abie, kaum,
cndlich.
A buratec, -â, adj. <las ein Hauch \·on sich gibt; diinstig.
Abitrez, v.n. inf. aburarc, hauchen; II diinsten, dămp­
fen, ausdiHten, ausdilnsten: luînd aromate ce abu-
resc dda sine dulci miroase, Gewilrze die einen an-
genehmen Geruch \·on sich geben; mit sich neh-
, men (Dosith.); aburare, s.f. <las Diinsten, die Aus-
dilnstung; abnrat, p_art.
Aburc,, abur, s.m. der Hauch; II D1111s1, Dampf, der
Brodem.
A buresc, ver-b, v. A bttrez.
Abnros,-ă, adj. voll Hauch diinstig.
A buş, adv. kriehender weisc, auf allen vieren, wie die
klcine Kinder (siebenb.)/
}94v Abătuş, s.m. cin Verweilungsort wo man sich aufzu-
haltcn pflegt, besondcrs der Ort, wo das Wil<l sich
geme aufhălt.
Abea, v. abia.
87
 av
A'l.'ere, s. f. das Hab und Gut, Vcrmi,gen, Rcichtum.
V. avuţie.
+Ava11gardc1, s.f. dcr Vortrab, das crstc Treffcn cincr
Annec.
Avu.t,-,1, adj. wohlhabcnd, vcnn<'.iglich.
Avuţie, s.f. Vcrmogcn, Rcichtum.
A veare, v. avere.

ag
Agalmii, s.f. cin Gotzcnbild von Gold oder Silber (Vi•
tac SS.)./
195 Agarean, -â, adj. und subs. muhamcdanisch, odcr cin
Muhamedamcr, -ion.
Agat, s.m. Aga.tstcin.
+Aglrmt, s.m. cin Agent, Agent, Vertrctter, Untcrhand-
ler.
Aghi:nţfr, s.f. Agenzie, Agentie.
Aghia.-::nui, s. f. gcweichtes \Vasser.
Agneţ, Confcssion Brodt, clic beii. Eucharistic.
Agonic, s.f. dcr Kampf, Strcit; II Zweykampf./
195v Agoncsealii, s. f. Erwcrbting.
Agoncscsc, v .a. inf. ago11csirc, erwcrbcn, vcrschaffen;
s.f. das Erwerben, agoncsit, part.
Ago11,:silori11, -c, aclj. dcr, dic sich erwirbt, arbeitsam.
Agoncsiturâ, ,·. agoncsitâ.
Agoncsit,1, s.f. <las crworbcne Hab und Gut; die
Wirthschaft.
Agoniseală, v. agon,:scală.
Agoridc'i, s.f. wilde Wcinbecrc (Biblia), v. leuruscă.
Agi'td, s.m. l\faulbecrbaum (mold.).
Ag1'trt, s.m. Topfcuspiclcr, Gaukler (libr. cel.).

88
 ad
Adamant, s.m. ein Demant, Diamant, v. Diamant./
1~)6 Adaug, v.a. inf. adâ11gerc, vcnnehrcn, vcrgrossern, zu
gcbcn, zu sctzl"'n; ada11gerr., s.f. Ycrrnchrung, Vcr-
grosscrung, adaus, part.
Ada11giUori11, -oare, s11bst. und adj. \'ermchrcr, Vergros-
serC'r,-in, n·nnchrcnd.
Acla11giit11rii, s. L dcr Zusatz, dic Zngabc, das zugcset-
ze "'cscn. ,
Addus11l, s,m. dic Zngabc; de adaus, adv. darauf als
Zugabe.
Adausât11ra, s.f. dcr Anhang. V. ad{/.'/tgâtura./
196v +Advocat, s.m. cin Rcchtsfrcund, cin Adn,kat.
Adt"l't'rc::, ,·.a. inf. adcvărarc, hcwiihr<'n, vcrsiclwrn, bc-
hauptcn; adcviirarc, s.f.; ad1•1•11rat, part.
Adc"i'ercsc, v.ac. inf. adcurirc (ceva) bcst;ittigc:n. aus
Licht bringcn, an Tag lcgen, bc\\"cisc11, <larthum;
II se adeverire, ,. . rec. sich iibcrzeigt·n (Dnsi th.),
zcugcn, bcstatigcn; 1•cstea s-au ader,•crit: clic Nach-
richt hat sich bcstiitigct; adeverire, s. f. ; adeverit,
part.
Adevifrat,-11, adj. \\"ahr, wahrhaft, wahrhaftig, iicht,
unvcrtilscht. /
197 Adevărat, adv. cler Wahrheit gcm[iss in cler That, m
0

Wahrlwit, \\"Îrklich.
Ade,,1ain/â, s.f. \\"ahrhaftigkeit, Wirklichkeit.
Ade11t'iml, s.m. die \\'ahrheit, clas \\'ahrc'; î11lrn ade-
viir, ad\". wahrhaîtig, in der That.
Adei•tiscsc, v.a. inf. a<frvcsirC', auszchrcn, cntkrăften,
ausmcrgeln; ş'au adeviisit impur c11 11n•oi11fa, tmda
şi ruga, cr ha-t scin Leib dmch Anstrcugung, :\liihsC'-
lighit und GC'bC't gcschwiidit; adevt'sire, s.f., ade-
vesil, part.
Adccâ, aclv. namlich, also etc./
197v Adenc11rc, adcnraure, adv. (cigcntlich) glei eh vorher;
knrz vorhcr, als z.B. \'or cinc-r Stundc u.s.\\". (Do-
sith.).
Adcsesc, v .a. inL adesirc, dicht machen, VC'rdichtcn;

89
 II wiederholt vermehren; adesire, s.f., ades-it, part.
A des, adeseori, ad v. oft, ofter.
Adetitt, s.m. (mold.) Gicbigkcit, Abgabc.
Adia]orie, s. f. G leichgultigkei t.
Adiâfor,-il., adj. gleichgiiltig. ·
Adinsie, s.f. der Ernst, Ernsthaftigkeit.f
198 Adins,-ă, adj. ernstlich, ernsthaft.
Adins-ul, s.m. dic Ernst; întm adins, adv. im Ernste,
ohnc Schcrz, c1t adins, ernstlich, mit Ernst.
Admirat, s.m. ein Admira], Befchlshaber liber cine
Flotte.
Adc1g, adaug.
Adog,1tnrii, v. adăugătură.
Adormiloriu,-oarc, s. und a<lj. der da einschlăfert,
schlnmmcrnd,-c.
Adorm, v .a. inf. adormire, t·inschHifern, sch lafcnd
198v machen; II v .n. einschlafen ;/ adormire, s.f., das
Einschlummern; adormit, part.
Adormit, -il., a<lj. cingeschlăfert, schlafend,-c .
.Adria, s.f., .1/area .Adrii, <las Adriatischc 1[eer, Jfarea
de Vcnetia.
Adria!t:c,-<1, adj. adriatisch; Mare Adriaticii, das
aclriatische l\Ieer.
Aduc, v.a. inf. aducere, bringcn, herbringen, zubrin-
gen, herfiihren, hcrbeyfiihrcn, zuf iihren; adu în-
coace, gicb her, bring hcr. II vorbingcn, anfi.ihren,
aducere dovezi, Bewcisc Yorbringen; III als v.n.
mit dem Dativ (und mit dem Partikeln mi, ţi, şi):
a-şi aducere aminte, sich in Erinnerung bringen,
199 auch/ş'ad-ucere ălrnlich seyn: pr1mc1tl acesta ş'ad-uce
mult ett maicii-sa, dieser Knabe sieht oder ist dcr
Mu tter sehr ăhnlich. JI./i-a duc aminte, ich erinnere
mich; ad1tcerc 1 s.f., adus, part.
Aducătoritt,-oare, s. und adj. der da etwas bringt,
herfiihrt, bringend, herfiihrend,-e.
Aducăt-ură, s.f. das Bringen, Herfiihren, das Herge-
brachte.

90
 Adulmecatul, s.m., das Riechen, Nachriechen, Nach-
spii rc·n.
IH9v Ad11lm1:c, adulm ,·.a. inf. adu.lmecare, /ad11-l111arc, rie-
clic-n, nachricchen, spiircn; II anf die Spiirgc·hcn;
ad11/m{'(art, adul111arr, s.f.; ad1tlmccat, ad11lmat,
part. \.'. aulm.
Ad1tlmiitoriu, ad11!1wcc'itori1t,-oftre-, s. und a<lj., cin
SpHhrn, Nach&puhrer, riechcrnl, nachspiihrend,-c.
V. a{folmccâtoriu.
Ad11lccsc, v.a. inf. adu/circ, vcrsii.ssen, siiss machen;
rr ;mgenchm. Ycrtriiglich nnchen; ad11lcire, s.î.;
adu/cit, part.
4du.lcitoriu,-oarc, snhs. nncl adj., Ycrsiisser,-inn;
,·1•rsiiss1·11d.
Adumbrarc, s.L, Beschattnng; II Verstcllung./
200 Ad11mbrat,-â, aclj. lwscl1atlct; vorgestclt.
.Adumlm·::, ,·.a. inf. adumbrarc, Schatten, gcbcn, bc-
schattr·11, iiherschatkn; H im Schatten vorstcllen;
ad!t111/Jmf, part.
Atlu.mkcsr, v.a. V. adumbrarc.
1ld11111hr,.itoriu, -oare, s. ll11([ adj., der da beschattet,
,·orst1·!lt: besch,,tt1·111l. -c·.
Ad·11-111lmilitrii, adumbriicimu', s.f., dic Bc,;chattung,
\'or•,tc- li ung-.
200v Adu:ncr,·~c, v .a. inf. «d1n11crire/; ad1w1criri·, m(•sscn,
einer S clll' gcm:bs nnchen, einrid1tcn; a,dttmcrire,
s.f.; adumait, p:irt. Y. dumeresc.
Adunare, s. (., S;immlung, Vcrsammlung; adwrare be 4

~1·ricc11!-cii, cine Kirchcn Vcrs;unmlung. V. _...,.âbor.

,1d11n, \'.a, inl. ad,nrn:·c, sammcln, vcrsammcln, zusam 4

mcn7.Î<'licn, ;r,usammcnraffrn; se adunare, recipr., ·

sich \'ersa mmcln; adunat, part.
Ad1n1âtori11, -oare, su\Js. und adj., Sammler, -inn; sam„
mclnd,-e.
201 AdmuUurii., s. f., Zusammenraff ung ;/Zusammcngeraf„
ftcs Wesen (von Menschen), das Lumpenvolk.
Adunăcitmc, s.f., Versammlung, V. Adunare.

91
 Adus,-ii, adj., hcrbeygefiihrt, herbc-ygehracht: ange-
f iihrt.
Adusul, s.m., clas Herhringcn, clas Angefiihrt1>, dif" Zn-
fii.hnmg.
Adiilmaş, s.m. (sieb.), Kauftnmk .
. -tdâmâncalâ, s.f., Vcrfiihrung.
Adii11u111esc, \" .a. inf. adâ11u1nirc, vcrfi.ihren, hcreckn ;,-
adâmănirc, s. f.: adc1miinit, part.
Adiîmănitoriu, -oare, subs. unll adj ., Vcrfiihrcr,-inn,
vPrfiihrerisch .
•·1difott"in,·alâ, v. adii111,'i11calâ.!
201v Adi'ip, v.a. inf. adâparc, tr~i11ken, zn tri11k1~11 gelwn;
11 w~i.ssern, bcnetzcn, als P(Ianzen, BI umcn; ad,1-
parc, s.f.: adâpat, part.
Adiîpt1toriu,-oarc, subs. und a<lj., Trankcr,-inn, was-
sernd,-l', henctzc-nd,-1·
Adăp11to11r1', s.L, dcr Ort wo <las Vieh gctr:inkt winl.
.·ldâpâ!ttrti, ad11pc'icim11·, s.f., die Tr~inkung, dic
Trănkt·./
'.W2 .:ldâposlt'sc, v.a. inf. adiiposlirc, (eigcntlich), verwa-
hren nm allen Ungestimm, dcr \Vittc'rnng daher
figc beschi.itzcn, bcschiirmer:i, in Schutz nehnwn,
sich crstcllen; se adiipustire, v. rec., sich in Sichcr-
hcit setzcn, sich yerwabrcn von allen wiclrigf'n
Zufahlcn; ad,1postire, s. f., Schutz, Zuflucht; adiipustit,
part.
Ad1rpostul, s.m., eine Ort, wo man vor Ungestimm
des \Vctters sicher ist; II Zufluchtsort, Sicherheit,
Schutz ... / ..•

346 G
G, g ist der dritte Buchstab des walachischen Alfo lwts;
ste llt sich auch die Zah I ~i vor.
Gabct, s.m., <las l'ngeziefer (sieb.).
Gabriil, Gavrll, nom. pr. Gabriel.
Gâdi-nă, s.f. (vulg. sicb.), wildes Thier, Raubthier.
Gazd/1, s.m., der Wirth, Beherbergcr.
Gâiţit, s.f., der Hăher, Eichelhăher, Nusshăher.

92
 xG11/a11lcric, s.f., Galanterie, Artigk<"it, l\fanierlich-
kcit./
346v >(Galan't,-t'i, adj., galant, artig, zicrlich.
Calben.-li, a<lj., gelb, gelblich, blcich.
Galben, s.m., cin Dukatcn.
Galvau. s.m., clas Gclbc, dic gclbc Farbe.
Galvau, s.m., Galbanum, Galbansaft, Galbankant.
Gal-iţii, s.J., Gathitzrnstejn, Zinkvitriol.
Gai-u, s.m. (sieb. ,-eraltct), ein Hahrc (?) ./
3-!Î Gală, dic Galla, Fcyerlichkeit; viiştmînt (strail') de
galii, Galla kleicl ; ,:io de gală, Ga llatag.
Gardinii., die Fuge, dcr Falz o<lcr dic Falze, <lic Kerbe;
l[ Bcriindung, Einfasung, Besetzung.
(;ard, s.m., der Zann, \Valdzaun; II die \Van<l; gar-
dul cort11l11i, die Wand der Gezelten (Bibi.).
Garoa(ti, s.f., <lic ~clke.
Gata: ach·., wrtig, bereit.
Gai. n·rb. V. Giite::. ·
Gauri'i, s.f., das Loch. dic Ritzc./
347v Ghe1u·alnghic, s.f., Geschlechter, I<.egister, Stammbaum,
Gcschlecht.
(;hcncros, aclj., ecklnrnthig (V. SS.).
GhcogN~fic, s.f., tlie Eri>hcschrcibung (Dosith.).
Ghcograjic,-ii, adj., znr Enlbcschreibung gehiirig-.
Gl1cograficeşft', ach·., auf die Art der Landbeschreiber
oder ErdbeschrcibPr.
Chrngra/, s.m., der Erdbcschreiber, Landbeschreiher.
G/1co111etric, s. f., Geometrie, Fe ldmcssungskunst, Erd-
messu ngsk u nst. /
3-18 Gh1·on1Ctric, adj., gcometrisch.
G/u:0111ctriccştc, ach·., geomctrischerweise, auf geome-
tri se he Art ... /
599v J\Jdinilâ, s.f., V. I\:amilli.
Jlanu1, s.f., clic ::\lutter; 11rnmii lnmă, Grossmntter,
Mandrii, s.f., cin Schafstall auf dem Felde.
Manii, s.f ., clic :\Iama; II fig. das heste, das kernig-
s1(· YOn einem Ding.
+Mapiî, s.f., V. llartii.

99
 Marghiolie, s.f. vulg. (ehva) Schalkl1aftigkeit, Lustig-
ke1t, S.-hlauheit (im guten Vcrstand).
600 Marghiol, adj., stolz, hofărtig, schalkhaft, Jistig,/
sd1laugcwandt (in gntem Verstande) ... /
614 Mim, s.111., cin Gaukler, Possenreisser; II rnimische
Gestikulationcn, Gchfi.rde: cresc11t în m.imuri, ce
să zic îngînăcimii, bei dcn m1mischen Vorslellungen
anferzogen.
xMineral,-ii, adj., mincralisch, merallisch.
xMineră, s.f. (Bergwerk), Erzge"·achs.
1llincin, das Rituale o<lcr das C(·rcmonicnbm:h (in
der orient. Kirch). ...
lllin.istru, s.m., cin .Minister, Staats-Minister./
6l4vxMinorenie, s.f., die l\linder jahrigkcit, Unmiindigkeit
(adecă fără vîrstă; să zice la l'ra,•ilâ).
x.M.,inorean,-ii, adj., minderjchrig, nnmii.ndig.
1.llintc, s.f., dic Vcrnunft, der Verstand, Bcurthcilung-
skraft; om w minte, cin vernunftiger Man; 11 Gc-
dăchtnis: a-s aducere amin te, sich crinnern; a tinere
minte, î_n Gcdăchtniss crhalten, nicht nrgl:,;sen;
jic-ţ aminte, vergicsse cs nicht, gicb Acht; a luare
pre cineva de minte, einen verfiihren; a-şi piadere
mintea, den Verstand verlieren; minte slabâ, Blod-
sinn./
615 .Mintenaş, minteni, adv. (sieb.) gleich, alsobald.
Jlintie, s.f., das Oberkleid, dt'r Oberrock (sieb.).
~Mint, minţ, v.n. inf. minţire, Jiigen, die \Vahrhcit
verhehlcn; II vorgeben; sich ,·erstcllen; II [ (rnn
Fcuergewehr) versagen (nilg.), minţire, s.f.; minţit,
part.../
722v N<irii.vcalii, s.f., die Vertrăglichkcit, Einigkeit (vulg.).
Nârăvesc, v. rec. inf. nărăvire, sich vcrtragen, cinig-
werden; nifrăvire, s.f. ; 1ufrăvit, part.
Nii,scutt-tl, s.m., cler Sohn; întii n<iswtul, der Erstge-
l>0rene.
Născătoriu,-e, subs. und adj., Zeuger, Hervorbringer.
-ion, Gebăre,-rinn, gebărend, zeugend,-e.
NăsciUuT<i, s.f ., <las Zengcn, Gebăren./

94
723 .1\~âsprralii~ s.f., die Rauhigkcit.
Ntisprcsc, \',a. inf. niisprire, rauh macJ1en; se năsprire,
rauhwerden; 11-iisprirt·, s.f.; năsprit, part.
Ni'tslrâp11, s.f., cine Schale, Gcschirr.
Xăsâlic, s.f., Todtc11b~1hrc.
1\'âsi'irîml//1, s.f. (ndg.) Possen (cler).
NăsiUru, s.f., Stol1r (cin Fisch).
Năsîlnic,-ii, aclv., gcwaltsam, gewalthiitig .
.1.Vi'tsîlnici,·, s.f., Ge\\·alth~i.tigkeit, Zwang./
723v Năsip, s.m., cler Sand. V. Arhui.
Niit-1,ră. V. Xaturi'i..
Sătiirău, s.m., ein Dummcrkerl, ein Tolpel, Unges-
chicktcr Lappc.
Nătărie, s.L. cin dummcr Streich, Albernheit.
Niiling,-ă, adj., ungcschiickt, plump.
Nâlăngil'. s.f., Plumphcit./ ...
S20xJJrnblemâ, s.f., cine Aufgabc, Problem.
Prnbii, s.f., die Probe, dcr Vnsuch.
Probozesc, ,·.a. inf. probozire, ein Vcrwcis gebcn (Do-
sith.).
Prm•iant, s.m., Lebcnsmittcl, Proviant (Odyss.).
l'rogn6stic, s.m., Vorbc<lcutung-, Anzeig-ung kiinftiger
Dinge.
I'rodesc, ,·.a. inf. prodirc, yerrathen; prodire, s.f.;
prudit,-ă, adj. ,verrathcn; II fremdling, nrwicsen
(Libr. ecles.).
Procopsrnlif, s.f., Fortgang, Nutzen, Vortheil, Obnng,
l~nterweisnng.
l'rocopsesc, ,·.r. inf. procopsire, cinen guten Fortgang,
Nutzen, Profit haben; auch lchrnen, sich iiben;
procopsire, s.f.; procopsit, part.
l'rolug, s.m., <lie Vorbcricht, Vorrede./
821 Pronie, s.f., dic Vorschung.
Proprietate, s.f., die Eigenschaft, Eigenheit (Dosith.).
Propri-it,-ă, adj., eigen, alleingehorig ... / ...

911
261 Cl:RlEH RO:\IA~ESC ; <~;1zdă poliLcti,
comercial{t :;,i literară i ;\''. 66, Ann] X,
1839, hmi 24 aprilie./

265 Supliment/ la/ Curierul nnnăncsc, X 0

• 66.
266 CUV.f.\'T .li. I.Ul G. 1..-17..·IR, 1. ..-I Î.\'SC.-[U.
S.IUE.1 .1JITN<J/'0L/TILU/ DlO.\ISIE

Prea O.\f-iut ifr st,1p1111c !

Prea bine c.~tc l11mci cunoscutft sLl\·a si manrca
romanilor, str.'.imo:;,ilor no:;,trii; apoi, în r:tt /sie 1wntru
strălucirea stiintilor si a mticstriilor, în ncnwa ace-
lora, las{t i~toriile, <l:n mărturisl'ască mărturie înn:-
dcrat{t însw;;i stălpii pocluhii marelui Traian din ah·ia
Dunărci, precum şi temeliile Turnului Sevcrin:tlui,
care pănft în zioa <le astftzi, SL~ aflft în faptă :;,i care în
chip de hrisoave 11cmincino:1se ne mărturisesc dreptul
cc a\'l'l11 în stăpftnirea pămf1ntului strftmo:;,esc, deştcp­
tăndu-nc a urma si noi strămosi lor nostri, ca neprc-
curma t să se pros!'ăvească semi1;ţia în ,··cacuri :;,i prea
înaltului schiptru împărătesc neîncetat să 'i arză focul
pc jertfrlnic, prcfăcămlu-sc sla,·a în mărire', iar nu în
perirc :;,i stingl'rc.
Dar oare, cănd s'ar ridica duhul din ţărăna acelora
şi ar privi prcste strcncpoţii marelui Chesar, slăvitului
Aurelic si înaltului Traian, oare în zioa de astăzi mai
cunoa:;,tl:'i-ar? l\'.cgrc:;,it, i-ar răuta în palaturile cele
mari împ:trătc:-;ti si i-ar afla în vizuinele :-;i bordeiele
cele proaste si' înccnusa te; i-ar căuta în s~aunul stă­
pfmin·i şi i-{tr afla ;mărîţi snbt jugul robiei; i-ar
căuta proslă\'iti si Juminati, si cum i-ar afla? rupti,
goli, amărăţi şi ;semcnaţi 'dobitoacelor, de tot căzt;ţi
în prăpastia orbirei, bine gătiţi spre slujba vrăjmaşu­
lui omcnirci, răpitoru lui casei părinteşti.
Ajungă lacrămile patriei, ajungă jugul robiei, vreme
este de cănd cu oftare aşteaptă căzuta semenţic cuviin-
cioasa isbăvire, ţărăna strămoşască cu cuvănt preten-

96
 deriscşte acum măntuire căzuţilor săi strenepoţi,
îniilţiindu 'ţi braţul prea sfinţiei talc însuşi din săngele/
265 p{trinksc, mijlocitor acelora spre mfrngăPre.
col.II :\n'stea nu c de c,lt o pronie dumnezeiască care
fădnd11-·i-Sl' mai pc urmă I milă] şi de acest neam căzut,
au rupt anii blestemului şi, prin ridicarea dreptei
prea sfinţiei talc, va să puc acum stavilă viscolilor
întunerecului. ·
Drept aceea, ohstca cu 11111 ltumită glăsucste: .,bla-
goslovită să'ţi fie 'r:tdicarca în' scaun, ca şi ~rmători­
Jor spre pildă, în ,·cacuri nesocotite, bine cuvăntată
să-ţ fie ocărmuirca, şi păstoreasca cărjă a preasfinţiei
talc îm·erzcască ca toiagnl lui Aaron, ca să fie oglindă
<le înţc lepciunea păstorcasc{t nepoţi lor şi strenepoţilor
omcnirci, ca, după mai mu Itc sute, ba şi mii de ani,
jertklnicn I cu burnric s{1 ţi 'l înnoiască, cu cnvănt
fălind11-sc· şi cu povestirea istorici strămoşilor din
veacuri Ic di 11a i nte, precum si noi însinc cu călcl urft
ne aducem aminte de mosii 'si străm~sii nostri i ~arc
au făcut căn<l va hinc lll',i'muiui omcnc:sc. '
Iată dar, şi noi, strcnepoţii lui ]fomulus şi umiliţii
fii duhovniceşti ai prea sfinţiei tale, îţi bine cuvăn­
tăm scaunul pre cuc te-an înălţai pronia celui Prea
Înalt, ca să ne fii p;lrintc ~i po\'ăţuitor milostiv, îţi
hinc rm·ăntăm toiagu I p{tsiorici, noă spre întărire
şi spor, iar prea sfinţ ici ta Ic spre ,·ecinica laudă şi
mă ngăerf'; c[t nu 'ţi va fi cu noi usll'ncl i Ic în zadar, pen-
tru c{t ştiinţe)(' noastre, s11bt oc;1rmuirea prea sfinţiei
tale, ,·or da pricin{t de ajm1s, pi:i nă dit ~i ziduri le ~i
coarnele plugului, după mai multe sute~i mii ele ani,
vor mftrtnrisi. înţclc-apta păstorie a prea sfinţiei talc.
Calcă, prea sfinţite părinte, nespăimăntat, pre
poteca care cu braţ ,·oiniccsc ~i Cll duh romanesc spre
·mai marc mirarea neamurilor o ai <leshindat; H'tră
sfială întindc'ţi pasu I spre descoperirea hrasc!L"i stră­
moscsti; aici frica n'arc loc, !!fiala zace moartrt,
căl~ată la pămănt, pronia lucrează şi noi toţi cu bucu-
rie îţi urmăm./
....
97
----------------- ------- ····--

1 01\IC DE LCME / s{:u / 5ontice Regule Cu-

Yiinţei, graţiei, mai/ alcsulni mod a vieţei
si a adevcratclor / hlîmkte spre întribuin-
ţarca tincrimei / Romaneşti. / Ac11m / În-
tea pc limba Daco-Romană/ tradus şi
adaus/ de/ VASIIJE GERGELY de CSO-
KOTI~ / Thcolog absolul din Diccesnl Mun-
ca/ cinlui în Com·ictul Împărătesc/ din
Vienna. / cn spesele Domnn lui (!corgie /
Const.Darvar. / În Vienna, 18W. i lnTipo-
grafia lui Dimitrie Daviduvici * ./

II Multora nu vom place, ma, multora vom place./

III Domnului
Georgie Constantin Darvar
nf1sn1t în Clisnra de ~Iaccdonia
acum
ceteţcncsc ncg11ţf1toriului şi avuitoriului
a mai mu ltc case ck Vicnna, fcrbinte zelusu-
lu i spre cultnra Romană naţiei sale cu
înnalta pretinire închinat./

V Jf[.'/.T OXORATE DOM~'ULE!

Cartea aceasta este o prolirt primare, un lucru de

întîiu a 1 meu mai nedeplinit dccît ~f1 poată rădica

* ln -8 ele XVJ + 149 ·+ 2 pagini, ultimele nenumerotate. În

continuarea dedicaţiei urmeazii „o scurtă îndireptare a zicerei
afară sau pronunţiaţei literelor Daco-Romane!jli", care numai
„indirept~re" nu este, pentruct sistemul de scriere cu litere latine
propus de Vasilie Gerg~, de Csokotis, tbcolog absolut, este absolut
imposibil de urmat. Specifidim că primul care il încalcă peste
tot este autorul însuşi. (în transcri,,rea noastră, fragmentele nu

98
 ascultarea Domniei tale la împlinirea dorirei mele
singură; numai curat arzătoare cunostinta inimei mă
încumetă de a mă întoarcere la Mult ~norată Domniea
ta! carele îndată, cu rară bunătate, încredintîndu-mă
despre voirea ta, întrecuşi aşteptarea zoale'Jor mele
pentru bunul de public, prin care cu atîta mulţămită
mă ai îndatorit, cit macar cele mai mici semne a
marelui său zel, cu care neasem,inat a lt0ra te porţi
spre cultura Românilor; numai prin acea voiu putea
arătare, de voiu da de ştiut Lumei, că singur, ca un
vrcdnig mădulariu a Împărăţiei şi Român adevărat
te ai ales gata folositoriu şi repede ajutătoriu mie
cerind mînă îndemînătoare ca să pot dare la tipariu
Prefacerea aceasta pc l:i.rg cu ce,·a adausături tocmită,
VI lucru în sine mic, tătuşi, poporului, mai ales/tine-
rimei ele Român, pentru cuprinsul materiei sale,
plăcut şi de folos, clcci aşa bine gătit spre împlîntarea
ortografiei a literelor strămosesti si prin trînsele
cultura natiei. ' ' '
Bine voieşte dară, Pr<'mult onorate Domnule şi
cald patroan~ a polirei Romanilor, Frăţiilor tăi, nu
atîta pentru mine, cit pentru fericirea şi bun sporiul
înainte a tot Poporului Românesc cu dodata Bună­
tate a primi cartea aceasta ce o dedies ţie cu cea mai
naltă preţuire, ca prechiara de bine facerea aceasta,

trebuiesc folosite de filologi. Am ţinut totnşi s/:i d."im extrase mai

întinse, întrucît lucrarea arc alte merite peste care nu pukam
trece.) ,,Înclireptarea zicc'rei afară" e scrisă şi în limba latină.
(p. VII-XVI). După Cm:înt în nainte, în care se condamnă chiri-
licele, care trebuiesc înlocnite, se trece la materia propriu-zisă,
un· fel de mannal de maniere elegante, cum se înţ<?lege ,;;i din
titlu: Omu de Iunie „mondenul".
Multă. vreme nu s-a cunoscut modelu I lui Ciocoti~. Problema
a fost elucidata recent de acad. Ş. Cioculescu: Un izr,Jr litrrar
necunoscut, România literară, nr. 20, 15 mai 1969, unde dovedeşte
că este vorba de „Der Mann von "'elt oder Grundsătzen lmd He-
·geln des Anstandes, der Grazie, der faineR Leben_sart und cler
wahren Hoflichkeit von, Prof. G. I. Wenzel. .. Pesth 1817 ... ".

99
 una cu numele lrlll pnrnrea cunoscut si lăudat, să
remînc la Români. Afară de aceste, pe 1îngă mulţă­
1

mirea cea fo;irtl' frnmoas[t p<'ntru tîmpnranică ~i

vecinică frricirca ta l11i Dumnezen ne încetat rngîn-
du-mă ,·oiu [i
a Domniei Tale
drept prcţnitorlu .
Vasilie Gcrgel~) ...

115 XII.

CU.11 SA 51:.: PO.llffh' 0,1/U LA PR]XZ

Cu atîta mai cu dulce prînze~te omu la masă, în

societate, cu cit I'. dînsa mai cu bună ,·oie ~i de ome-
nie. ~foite ocasii se clan la mcasă de a-~i ar;Hare poli-
rea sa, se poate face iuhit scal\ Hrît ~i de rîs altora.
1
Aice-s dara \' 0 cîte,·a regule de luat aminte:
1. Este cineva im·itat pe prînz, a~a mcargft acurat,
pe oara 1n1s[1, nu mai tîm]'11ri11, nice mai tîrziu, că
nu se cadt'.
2. \'ie înbrăcat frumos, fif'~tC' can· după statul său.
Prin acciasi arcată omenie cătră cei de fată, la measă
adunaţi. ' ·
3. Xe cm·ins ar fi a se trage îrnkrcpt au a se opun~
îndelung ele locul, cu care ne îmhit' să ~edem, au
a-si ;neta o clorire--:t seclere si cuprindere scaunul din
fn'mtt·a mesei spre d esdini1\·il sa de alţii. Omu nu
0

şeadă întea dată, ci a~tepte să se pună gios cel mai

mare, apoi alţii <lupă el. ori care pe scaun la locul
său. La domni, în frnnll', mai intei sed damele cel~
mari, apoi bărbaţii./ '
116 4. Lase sft înceapă a l11are ht1rate cei mai mari
întciu, iară de le dau lor înteiu, nu asteapte îmbiati
cîte de zece ori, ci iaie la a doa, seat; ce mai desu~,
la a treia îmbiare; de ~cd lingă noi alte dame, au
oameni de cinste, s-ei lăsăm să ia.ie ei întea, apoi noi,

100
 noao. Nice se cuvine a lăsa să treacă tot <leauna cu
, blidu cu mîncare pe lingă noi la alţii, apoi a lua din
<lînsu. Cumu-i atunce numai ar avea loc a luare afară,
cîndu-i aşa moda, în casa aceia. Au şi atunce cînd sînt
pusă bucatele pe mcasă, de stau unde şedem noi, să
ştii bine: rău ai face cumu-i atunce, de ai luat întea
din dînsu, ne îmbiind pe ,tlţii ele părţile tale. Ar vorbi
despr~ tine doară cît ar trăi, că nu ştii jolie omenească.
5. Indulcească prînzul oaspeţilor cu o faţă voioasă
ş-i scrină. Vorbească una alta, fără de a bălăcări pre
multe. Caute tot la aceia ce zice şi placă tuturor.
6. Mai ales femeile aşteaptă să grăiască omu cu
ialc, aşa un tăcut ca şi un .mut ce şede> aproape de
dînselc e lor ne suferit. Dc>ci să nu sedem la masă
prînzînd mînioşi, supăraţi, murdari, că' atunci stricăm
si a altora Yoie.
' 7. Îmbie întea pe cei de lîngă sine şi iaie din buca-
tele ce Yin pc mcasă, au de nu vreu ei să iaie mai
înteiu lăsîndn-1 pe el, păzască-sc de a luare porţia cea
117 mai frumoas;t / doară din ceia !altă margine de blid,
cc iaic cca mai de aproape cc stă în aintca sa.
8. Sft n11 facem de ruşine pc domnul casei ştergînd
şi sbicind :calese ori teierilc şi lingurile cu servita.
Că, îndată ar veni în fire altuia, cnmd doară nu-s
curate cum s-ar cuveni. Machiar ele nu-s şterse bine,
să ne facem a nu vede necurăţie. Ca să nu supărăm pe
cei ce ne oaspătă.
9. Nu şteargă lingura, cuţitul, furcuţa de faţă au
servieta mesei cea faină de bumbac şi alb lăută, pună
lingura cu cuvinţă pe marginea teierilui, fi"trii de a o
trage pintre buze, au a o linge cu linba; cuţitu, furcuţa
curăţească omu cu o bucată de pîne, pe care apoi să
o pună pe teieru cel tocăsit, înt un rupt iaie sama să
nu picure faţa mesei şi nu se ungă pe degete, apoi să
se şteargă de faţa mesei, au cu servita pc abras, ce-i
mai mult, nu sc sufle la nas în dînsa, că ar fi foarte
urît lucru.

101
 10. Aducînd friptura pe mcasă, <.k se dă unui dintre
cei ce şed la dînsa, de tăiet în porţii, caute sfl o taie
pe regulft frumos, părţile pe o formă de mari şi nu-şi
înplîntc degetele în dînsa.
11. Nu creadă omu c{t-i dehuc să gwrte şi mănînce
din toate cele cei se pun pe mcasă, aceia ar fi un semn
a unui hcmnisit d<' flămînd. Mince şi bea cu măsură,
nu bagr mult cite o dat[t în ~ură, să nu poată nicc/
118 gîfăi, nu roadă. nu ciogolească nkc l'ln os, însă nu
zic să rehde f<,ame si sete, da de rm=ine nemincînd să
se scoal<' d(']a nw~sa ce d(Jnrn<·as~ă lat Ol' foame,
flărnînd.
12. Nu-şiarete nice o dată pre rnc1re apetit cătră
nn felin dt' bucată, nu sc uite cu ochi lungi Ja <.lînsa,
să ne ţinem un pic mai• fecioreşte. Nu hutuhaşcă de
aglupaY dinlr-una, de alta iară să se slrîrnbc.
13. Vnelc bucate se 1rninîncă drept. cu o singuratecă
chiteală, ţ inindu-lc a mînă seau în furcuţă, pc cum
sînt: cancrii (racii), carciofrlc, ş.a.m. De nu e cunos-
cut omu cu linele ca aicstl-, cate la alţii ce fac, apoi
mănînct' si el, după dînsii.
14. lm;eţc-se a mînca ·~i cu stinga ca şi cu dreapta,
că-i peste mină tot mulare furcuţa din una într-alta,
de să să ajutorc cu amîndoa pre o formă, cuţitu ţinînd
în mina drcapt:'t să taie, p.<·. carne, şi cu furc[t din
ştîni;a să o dudt în gură.
15. ~11 lmnţucl' cu ceva la measă, nu lo\'ască osu
de dunga cuţitului au de tăieriu ca SiL easă rnedua,
ni.cc înblc ciogolind, mo,mlindu-lc ca şi căţiei, nu
arunce oasele supt measă, da le pună pe talgerul,
dcpe care au mîncat.
16. Mănînce cu socote,~l[t, ca nu cum\'a să scape
gios ceva şi nu lunece şi stropască, au verse pe altu.
119 17. Nu adncă înainte la mcasă nice / un cuvînt în
cruscat şi îndoit la înţeles, că poate să cadă greu altuia.
18. Cînd la measă se trimite blidu cu bucatele dela
unu la altu. atunce el întoarcă cătră vecinu său cu
margine în care-i lingura din dînsn. Seau, de stă

102
 pusă mîncare în aintea noastră pe measă, prezente o
înteiu celui mai mare.
19. Necuvios e a fire cel de înteiu la mîncâre si.
beutură, aştepte rînd pînă ce dau cu toţii. · · '
20. Esit-au din modă, afară la domni, a închina cn
păhar d~ sănătate altuia. Că datina aceasta e o remă­
şiţă a celora ce-şi pun o virtute în beutură, noi să ne
desvăţăm de ia, că prin trînsa numai se întărită şi
invită a bere de multe ori, mai mult de cît se cade.
Duao casuri se iau afară, de poate bea omu pentru
sănătatea altuia: I) l:"nde ţin moda aceia încă, şi
2) Unde voesc anume a gratula cuiva, de arare ori, ·
21. Nu laude nice o dată bucatele de bune, de alese,
ca nu cumva să-şi arcte puţină înţelegere sa cătră.
iale. Luînd afară de ar fi ospătari ul un om care aşteaptă·
să îi laude vinu si mîncările.
22. Cînd aduc p~ masă nişte megerii delicate, şi nu
multe, să le lăsăm celor mai mari, că te ai arăta mare
acăşunătoriu de raritate.
120 23. La mese unde sînt puţini oaspeţi şi / ospetariul
singur însuşi poartă cîştigul tuturora. Nu îmbie a.miro-
sind bucatele, cîtu-s de bine gătite, strîmbîndu-se de
iale, de nu sînt pe gustul său păzite. Că foarte ar vitima
pe tatul familiei şi s-ar face cu voie rea.
24. Nu iaie de doă ori dint-o mîncare, mai ales
fiind cam puţini la prînz. În societate mai mare unde
e o strînsură mare adunată, poate şi de-a doa ori Ina.
Lasă să-i aducă şerbii, de nice să nu iaie sama
toţi.
25. Nu se scoale mai repede dela measă pînă ce cel
mai de întea dă semn, că vrea şi să să rădică.
26 . .Nu iaie cu lingura sa, cu care mănîncă, bucate
din blidul cel mare pe chieriul său, da cu găvanul din
trîns, carele e acolo spre acea pus. Pentru că n-ar lua
cu nume bun toţi aceie, mai ales scîrboşii.

103
 27. N n da altuia ceva din lingura ta, nu cu furcuţa
au cuţitul tău, ci, de nu e altă gfttire de measă înainte
ta, fă semn curtenitoriului si-ti va aduce îndată. ·
2H. Se vigeşte într-unc ~ri: de rnîncarea . cea mai
bună stă înainte noastră pe measă, :;-i altu \mcuros ar
lua din trînsa, da nu voieste a ne incomoda cerîn<l'
se-i o d[Lm, cumu-i atunci, ~le pricepi aceia, nu înHi--
121 zia a-i o dare de tine însuşi, ne rugat. Că prin/ âc~a
puţintică curtenirea ta, făcîndn-lc voia încapi iii
graţia lor. ·
2H. Dau-se locori unde nu aduc \'in ck beut la measă,
îns:L ospfttariu, domnul casei, se roagă doară :;;i de
crtarc că nu sînt ckdati a berc \'in; aice fie onm cu
voie bună întărind crnncă ci încă nu, au numai puţin
întrunc ori beu vin, şi dl \'inu strică sănătatea omnlni.
:JO. l"ite-se omu bine cum merge rindn la measă,
sead:L cu srannu alăturea înfr-un sir drept cu ceia
ialtii, si1.înd lîngă altu mai marc,' de schimbă mai
rq).edc taicrinl nostru de cît a celuia, se-1 dăm lui clin
căznt:t omtnie, că cu acea ne iau în samă.
:H. Chiar in contra cu\'inţei ar fi la rnea9ă prîn-
zîrnl a s:t netezi pc cap, a culege scamele depe haine,
a tuşi cătd alt11, a sternuda sprr blid, a stopi urît,
pc deos, a :;;opoti pe ascnns Cil altu, a dimicarc pînc
în supă, a lua îngro~alii (soos) cătră carne mai multă
de cit alţii, ~i apoi a întinge cn scrigeluţă în dînsa,
a sorbi ele a g-lnpaYi nrît, a se :rnfla la nas cu sunet
pre marc. Au, pe cum ar putea s.:i facă unii mai mo-
cani, a se şfrrgc cn degetu la nas, nu cu năframa,
a lingcre lingura cu linba, an băga toată în gur{i, a
îndesa unr Ic poame în tască.
:12. (~rosolan lucru a împkrc păltarele pînă a lătn-
122 rC'a cn cardinea, cît să se n·rse / zios cînrl le duce la
buze, toarne în dîns numai atît.a din ,·in sau apă cît
să rămănă deşert cam de un deget, nu îl poate omu
mai plin umple ... / ..,.
125 Scrisciu aceste mai cn de-aclin.su pentru tinerimea

104
 românească care îmbH't la şcoală, ce esc din simple,
da dulci sînurile părinţilor săi, intră străini oameni
de omenie, unde, de aşa de multe ori nu şti fiind la o
measă mai domnească, cum să taie carnea, au cum
126 se / ţine cuţitul, ci o apucf1 ca şi acasă a mină, dept
pri\·cliste lumei si începe a o musca si roade cu clintii,
a o mo'zoli în gură, s.a., nestiinci cc' să facă, de-i mai
marc rusinea. Nu mă înmir, 'bine stin traiul românilor.
Scăpare' lor a fire mămăliga (p~lenta), tărie ţenţiul
de mălaiu, aşteptarea, lăpturile: caşiu, brînza, gintiţa,
urza, lapte acru de oi şi de vaci, şi altele; carnea
arare ori. Dorit lucru ar fi să să lase de mălăoiul cel
tare, de multe ori uscat ca piatra; că, bine că-i învîr-
toşează, pe cum zic, da-i şi strică la rînză pe cei mai
mulţi: cîţi n-au colică şi nu se vaietă de durerea de
inimă (stomah !). De unde vine greutatea stornahului
aceia? a<lever, din mîncărilc cele rele şi greu de scopt
în rînză. Trăiţi mai cn fierturr1, mîncînd mai puţin
ţenţiu de mălaiu cu <linsele, d cu acesta mulţi sînt
învăţaţi a se împle pînă la grumazi, de nu mai pot
gîfăi, apoi se înflu Yinelc, mulţi gw~ad1 şi se fac nişte
cioroi la trup. Eară cei cc tr{tiesc mai ·pe subţire, cu
măsură, nu mănîncă tot bucate reci şi foarte inclen-
ti_te, cresc mai frumq.~i. mai sprinteni în trup, 'mai
verzi, mai rumeni în faţf1. :'.\fai ales, Fraţilor Români-
lor, dcsvătaţi-vă a berc nrnit o dată, apoi de altă dată
a n-a\"ere ncmica. La ospeţe, la nunte, nănaşii. La
pnweghiu, în şezători, fiţi stîmperaţi, 6t gurgare de
mîncare şi beutură pînă la grumaz c un lucru urît
127 care / nice animalele cele ncctwînt{ttoare nn-1 fac.
Voi cară, oamenilor carii aţi căpătat dela Dumnezeu
minte, înţelegere şi pricepere, să faceţi? Oh, departe
să fie de amu înainte. Că nu e numai lucru în sine
necuvios, de nu te şti nimene, şi-i păcat, că încă ~j
de rn:;;ine şi pricuros sînătăţei./ ...

105
145 XVI
lNDREPTARE PE SCURT SPRE BINE
CUVIOASÂ PETRECERE CU PARTEA FE-
.MEIASC.J ŞI V-O CÎTEVA REGULE PEN.
TRU DAMELE

După aşezemîntul naturei şi firei omeneşti nu pot

trăi muritorii unu fără de altu, pentru acea, în multe
forme petrec din preună, dau mină de ajutoriu unul
altuia, se însoţesc, se însoară, mărită, se adună de
şezut în un loc mai mulţi, fac sate şi ceteţi, răclică
domnii, diregătorii şi împărăţii apăritoarii, ca să-şi
puni"t în sicuritate cursul vieţii şi a averilor sale,
oamenii cei singurateci se încunună, se căsătoresc,
ţin nunţi, uspeţe, jocuri şi alte petreceri cu oamenii
săi; aice noao, creştinilor, e foarte de lipsă o purtare
cuvioasă, neînfruntată, tuturora bine plăcută; deci
dară:/
146 l. Fără de omenie lucru ea se prelinge, a se cuceri
pc lîngă femei, fete,tot întru una.
2. Nu de suferit este firea aceluia ce se tigoreşte de
întrisţatele suspinuri şi îmbiă tot supărat, dohorit;
au, de nu-şi încape în pele de voie bună, îmbiă tot
jucînd şi sărind de bucurie cea nemăsurată cu cumpăna
stîmpărării.
3. Petrecerea cea cuvioasă fie adeverat din inimă
voioasă, plăcută, delicată, modestă; sfiala, ruşinea,
moralitatea împărăţească în inimă şi minte, în faţă
şi fapte, în şedere, stare, căutarea cu ochii, îmblare,
vorbire, pipăire ş.a.
4. Nu grăiască despre frumseţă sau uriciunea feme-
iască înainte lor, nice laude peste măsură, pe altă
careva ce nu e acolo de faţă, că nu le ar pare bine aces-
tora. Nu defaime nice pe una.
5. Nu deie din gură afară nice un cuvînt spurcat
ce ar putea sminti pe altu, nu fie murdaciu la fire,
,turgit la căutare, au lasat de totul.
6. Ferească-se omu de toate momele şi nimicurile

106
 cele la rău abătătoare, ţină-se şi de glumile cele
nemorale.
7. La salturi seau jocuri, unde ţin horiu, la şeză­
tori, unde torc fetele iarna, se adună şi feciorii din
sat; petreacă cu deplină aşteptarea omeniei şi a cuviin-
147 ţei. Nu se prea încreadă / unul alaltuia a se prinde,
strînge de mină, a se gîdili, piţiga, ptişca, împunge
cu degete, a prinde de ţiţrt, nu tetiţa, nu cotrcmbe
părţile trupului, adecă nu facă ncmica, ce nu stt cade
şi nu e bun.
8. Femeile iară şi fetele tot mai vîrtos se poarte
frumos, cu n1şine purnrc.
a) Nu steie cu capu în sus arădic:it, cu picioarele
în laturi ţipate, crăcite, de şed pe scaun, cu mina în
şold pusă, nu plesnească cu <linsele.
b) Vorba fie curată, limpede, nu supţire, tare ca şi
cum ar mieona, nu ascutită.
c) Faţa serină, cuvios' deschisă, ochii nesburători
pe copasuri, nu dispocească către altu, că aceaia nu
se tine de cele de omenie.
d) Păşirea netedă, lină, nu împlestecească din
picioare, nu se repează iute, nice rnalatec.
c) Mai ales fiicele tinere si fetele cele feceoare
ruşinoase, nu caute după fcce~ri cu ochii, nu se uite
nice tot în pămînt, nice ponciş pe altu, nu-i întoarcă.
din colo, fie pline de ruşine, blîndeţc, înţelepciune,
aplecăciune, nelimbute, luare la inimă şi spălate
pe haine, că dînsa e floarea tinereţelor, fie lucrătoare,
socotitoare de lucrurile căsei , virtuoasă întru toate,
nn sufere să se atingtt mină de bărbat pc dînsa, din
forobrîsie, vorbească puţine şi bune, frumos, neted, /
148 drept, chiar, să-si aibă voie bună si seri nare mintei.
9. Sunule grăirei nu fie moal~~, nu prelingăreţ, nu
răstit, rîngoiat, ci blînd, de înţeles, nu fie pe gros,
bărbătesc, că nu-i să şede.
10. Nu se arete silbatecă, dosnică, cu o cîntare
aspră, urîttt, că precum necuvios lucru e a fetelor a se
îndesa pc foccuri, aşa şi îndosirea ci cu totu de cătră

107"
 oameni arcată au trufie au ncîmblarc între oameni,
crndimc.
11. Xu îmbie strîmbîndu-se de feceori, îndoindu-se
de mîncări, fădndu-si scîrbă de toate cele.
12. X li se \"Ctedea~că, cîcelcască şi prelingă de a
pliiccre tinerilor.
13. Fie stătătoare în toate, nu se învîrtcască ca si
sucala, că toţi o vor părăsire. '
Coroana frumsetii fetelor fecioare e ,·irtutea inimei
cea curatft, deprin'derea cu lucru. :Nu-i mai urît lucru,
de cît purtarea cca rea a părţii femeieşti, lenevie şi
trîndă,·i<·, cînd şed fetele mai ales tot pe vatră, în
cenusă, nn se cade lor a rîclc cu lolot mare, bine de
zîmb'este numai a rîde, cînd arc causă de ace.
Cu {m cm·înt: căsătoritilor, nccăsătoritilor. Bărba­
tilor, mucrilor, tinerilor' si feceorilor, l;ătrînilor cu
inai mici fii, si fiicdor, pu'rtati-vă înaintea oamenilor
149 purure Cll ht~llăCU\'iinţă, / SOCOtinţă, SÎrguinţă, pri-
cepere, hfirbăţie, cu cumpăt, adnd îndurare, ertarc,
îndelungă rftb<lare cătră toţi, fiţi gata a face bine,
a ajuta, îndrepta pc cei ne~tiuţi şi lipsiţi, ascultaţi
de mai marii voştri, snpuneţi-,·ă domnii lor pf1mîntcşti,
fiti crcdinciosi împărătiei, trăiti bine, frăteste cu
u~gurii, cu ~îrhii, cu grecii, c'n toate naţi<;,111elc.
0

Părăsiţi-,·{1 de faptele cele rele, de răpire, de furat pc

ascuns, de lnat·cn de a tărie, sculîndn-vft în calc asupra
altuia, de lenevie, <le desertăciuni, nestatornicii, de
a judecare strîmb pe de ~proapelcl de isbîndă, ură,
şi asuprere, ele rău, de lăcomie, de iubire de argint,
pe cum şi din contra, ele resipire şi prăpădire avuţiilor
pe nemicuri. Despre aieste \'ede mai pe larg moialnie
sentenţiile lui Ioan Teodorovici în Buda 1813. Nu
socotiti, cetitorilor, mai sus adusele scăderi a fi alsăuite
român'ilor înt-un rupt, ci, le ziseiu înainte numai de
învăţătură, ca cei răi, de carii se găsesc între toate
limbile pămîntului, văzîndu-le aici pe scurt .cuprinsă,
să-si aducă aminte de iale si, <le face careva <lin dînsele,
să se lasă şi se îndrepteze'şi facă mai bune, plftcut lni
Dumnezeu şi oamenilor.
108
 / A~CL CEL :\L\~os. / BUTRIA IX-
MEI, / un cîntcc în stihuri înclcmînatice,
în / care afl[1toarelc st[1ri a ~tintclor / patru
timpuri ale anului cehii / în[rnmseţat cu
roduri hu /ne s[t cuprind. /Prin/ \'A~IUE
AAH.Ol\ / Jnratul în 1Iarele Prinţipat al
Ardealului Pro / cnrator alcătuit, si acuma
întîia da/tă ty1)ârit. / SlHII /în' Privile-
ghiata Typografie a lui loann Bart. /182(F ./

Turturica şi porumbul
~u mai tac mute ca plmnlml,
11:ici pringhitoan·a mid,
:'\ici noptateca cioYică,
Cînd arborul dă ,-crdeata
~i ră,·arsă mustăn·,~ţa. /

CUl'Î.VT ÎXAISTE

_ Întră ştiinţele cele frumoase, pictura (zugrăvia),

muzica şi poezia, după cunoştinţa cca de obşte, multe
asămănări au intră sine, care intră alte ştiinţe nu să
afl[1; pictorul urmînd firea, cu aceleaşi văpsele typă­
restc si cc e vesel si trist, urî tul si frnmusnl întro potri,·ă
ia~c clin fabrica i'ui; mi1zicul, după tocmirea şi aflarea
stării împrejur, pe lîngă clfttirea degetelor cea cu
mf1estrie, tot cu o - coardă. r[1snnă. si răxarsă glas si
veselos şi jalnic; întocma şi \"ersul 1;oeticilor c schi~-
bătoriu si nestatornic, poeticii si muzicantii au din
fire ca, r{1gaţi, să nu cînte hucnr~s, nepoftiţi de nime,
să pornesc ~i cint[t; pricina lesne să poate ~ti, că
lucrarea amînclnrora iastc jucftrea ia firci, ~i pnmci lor
jucăreaia carea )c era mai plăcută, de-i sileşte cineva

* ln -12" de 2 foi nenumerotate 1;-i 26 pagini. O a doua e<liţie

a apărut în 1830. \'crsnrilc lui ,\aron 1111 sînt de dispn·ţ11it.

109 -
 la dînsa, nu Ie iaste mai mult petrecanie de vreme,
ci pedeapsă./
Următoriul cîntec, cu adevărat încă socotesc asa
a fi întocmit, cît să să poată zice jucăreaia minţei,
însă cu toate aceste cuprinde în sine şi lucruri morali-
ceşti, atîrnătoare spre aţiţarea strădaniei în rîndul
economiei ; suferind unde şi unde ceva de glume,
am judecat cîntecul a să q.:ti de mai multe cete de
oameni, a cărora fire şi plecăciune încă va fi învrîstată;
sfîrşiturile aceste doao, de să pot ajunge în alcătuirea
cîntecului mieu, sînt cu totul mulţămit, ca unul,
carele întru asemenea alcătuiri, nici cîştig sau folosul
mieu, nici laudă deşartă, ci singură petrecerea vremii
cerc vrînd, în cit alte lucruri trăbuincioase îngădue,
si chemării cei firesti spre poezie a face destul si a
~u mă arăta măduiariu netrebnic si nemultămitbriu
prea-puternicului Dumnezeu carele după pre'a înaltul
cuget împarte talanturile.
Vasilie Aaron./

1 Drăgălaşă primă ,·ară !

Te ivesti veselă iară,
~e dai săm'.n de roadă bună
Ca să facem de 'n preună
Cinste celui Preaputernic,
Mărindu-l cu cuget smernic,
Pecît firea omeneasc.'.'t
E în stare s.'.'t-1 mărească.
Gheaţa şi* neaoa cumplită,
În pripă fu risipită,
Iarba, supt frunză uscată,
Să reclică de odată
Arătîndu-si coltul verde,
CuTTJ. frigul' puterea 'ş perde.
* Decît zăpadă să zice cu mult mai bine neaoă, dela cuvîntul
nive.

110
 latft codrul învrrzeşte,
Firea toată să clăteşte,
Pomii ceia ce dau roadă,
Cnii de muguri să'noadă,/
Alţii, <lupă a sa fire,
Înfloriţi mai cu pnpue,
Dau albinclelor hranft
Si zburătoarelor mană.
C iocîrIi a deştepta tă
Vrea că trft nori să rttzba tă,
Zburîn<l sft 'nvîrtc cărigă
Şi ,·csel[t pc sus strigă;
Cucului cc amurtisă,
Îi vedem gura deschisă,
Dintru 'n loc întraltul zboară,
Să suc şi s[t pogoară
Cîntînd după a sa fire·,
Prin a capului clătire.
Turturica şi porumbul
Cc tăcuse mult ca plumbul,
Pc uscate rămurele
Dau glasul cel plin <le jele,
Si dacă-si Mlă sotic.
· Îl ~chimbft î~ veselie,
Ccarc{t loc de cuib şi unde
Îl află bun, sft ascunde.
Rînduncaia învrîstată
Din căpriori deşteptată,
încă cînd prinde de ,·caste
Gt zioa aproape iaste,/
3 Prin glasul cel cu răbştirc,
Face la casnici de ştire
Ca din patul său cel moale,
Fără preget să să scoale
Si asa fieste care
· ' Să s1apuce de lucrare.
Mirla, strurzul şi ca iale,
Alte cite păsăreale

111
 Cearcă si dadi găscastc
Y(un paiu cc s1: covăiaşte,
Îl duc, în rnih îl a şază,
Privind împrejur cu pază,
Xu cumva să si"'t in'ascfl
Cndc \Tcau ialc sfl nască.
Peste noapte cu răcoare
Micuţa pringhitoate
Glăsuind face mai line
Inimile cc dorm hine,
Face somnul greu mai dulce,
Face pc toţi să să culce,
Sîngurfl să priveghiazfl
Şi cînd dorm, c să viează.
Tarea, cioara si ori cîk
· lkcît iai'c mai urîte,
Ciocul s;111 cel noduros
Xu-1 lasă f.hă ·folos,/
4 Clontănestc (ies care
· Şi ~întă ci'up'a sa stare.
Tu, pupăză puturoasă,
Tu, pasăre ticăloasă!
Cu totul bine ai face,
De ne-ai da, îndi tu, pace,
Să-ţi ţii gu~a neunflată
Si creasta ncbîrzocafa !
Ci si tu, ca o nebună,
' Cînţi în codru denprnmă,
Si cinel zioa se iveaste,
' Clonţul tău upt;păeaşte.
Cînd soarele lucieastc,
Şi de sus spre' noi pri,·eaşte,
Cîmpurile toate pline
De fluturi şi ele albine
Cc plccîn<l <le dimineaţă,.
Sug din flori crude, dulceaţă.
In fagurii deşertaţi
Şi de mieare despoeaţi,

112
 Clocesc noao albineale,
Ca îmulţindn-sc iale,
Mai tirzior sii roească
Şi la num[tr · s[t sporească.
Pri\'irc dPsfăHitoarc !
Prin rărunchi pătrunzfttoare !/
5 În rn<lruri şi pe cîmpie,
Lunwa ca clin moartă, YÎe.
Pc tot locul ,·aci ~i boi,
Capre şi cîniuri de oi.
Mduşeii aci sug,
Aci întro parte fug
Şi întorcîn<l înapoi,
S;l mestecft întră oi,
Aci de maici depărtaţi
Şi la un loc adnnaţi,
Joacă, sar şi să aleargă,
Îţi parc cI ,·or să meargă
Ca o ceatft de ostaşi
Făcînd porunciţii paşi.
Taurul cc mult tăcu
Şi i;'trru ca nu mut fu,
Văzîndu-s{t'n ciurdă iară,
Înoeaşte a sa p;1ră,
Nu mnjcştc, ci răgncşte
Ca leul cînd s[t porneşte,
De fîn nice că-i mai pasă,
Îl hriincştc iarua grasă,
Părul i s[t înocştc,
Cel yechi cade şi nou creşte.
Armăsariul uiEt plca\'a,
Cînd paşte la iarbă stava./
Aşa-ţi pare cînd rînchează,
Că părul din cap să-ţi cază,
Nu rînchează el, ci ţipă
Ca bălaurul din rîpă,

113
 Crescut în pustietate,
"C"ndc om cu greu străbate.
Fetisoarc tinerele
' String dcpe cîmp viorele
Si <lucîndu-le acas[L,
· Le pun în stiglc pc masă.
La oraşe şi 1'te sa te,
Ceia cc au moşii late,
Soarele nici c[L răsare,
Toţi cu rîvnrt foarte mare,
Boii la plug înjugază,
'I)e au cai, îi înhămează.
Samfo[t, ară şi grapă,
Cc: nu pot cn plugul, sapă,
Scot spinii depe răzoare
Şi fie cc delişoare,
N'n le lase nelu<:ratc,
Ci le umplu de bucate.
Cum arc locul natura,
A~a c sămănătura ,/
7 Cucuruz, mălaiu şi grîn
Cc s[L coace mai tîrziu*.
Ceia ce postesc fcrbintc,
Samănă mazcrc, linte,
Inul încă nu lipseşte,
Unde locul îi prieşte,
Hirişcă, alac, ovăs,
Şi
pc coaste şi pc şăs,
Cnimpcnc şi alte cîtc,
Pc ici, pe colea, vîrîte.
Din holdele cele grase
Ce toamna să. să.mănase,
Polomida înghimpoasă
Şi puci6cna puturoasă~

• Griul cel de primăvară să coace mai tîrziu decît cel

de toamnă.

114
 Urda vacii. Iuşca, porul,
Cu săpoiul, cu cosorul,
Scot afară, smulg, usucă,
ca mai bun rod să aducă,
Rod şi griu curat ca jarul,
Să tragă acasă caru I,
La timp bun să să'nblătească
Şi flămînzii să hrănească.
'Fericit e omul care,
Aşa o viaţă are, /
8 Pe el palma îl hrăneşte,
Ce mănîncă îi tigneşte,
Are toate, nu-şi impută
Vremea în har petrecută.
Viierii cu cc tărie .
Învîrtesc sapa prin Yic !
Fiind demult împărată
Şi viţa pe pari legată,
Gunoiul ce să cărasă
Şi 'n trun loc să descărcasă,'
Întră vită îl reschiră,
La 'rădăcini îl înşiră
Şi săpînd împrejur locul,
Prin el îmulţcşte focul,
Focul, para şi căldura
Care, precum c natura,
Sileste rodul să iase
' Din căpuşoarelc grase.
Văzînd viicriul cum cre:-te

.
Căpusa ce se ivestc'!
Cu struguri înfrumseţată,
'
Bucuria îl îmbată,
Asa îsi închipueaste
' Că culesul şi soseaşte,
Acuma va să culeagă
Şi mustul în buţi să bagă./
9
Păn' atuncea mai asudă
Şi mai pune multă trudă,

115
B"
 Socoteşte el în sine,
Vara trece, toamna vin<',
AtunCf•a sft va alege
Cc-au lucrat? cc ,·a rnlegc?
Si"'t nu-i zică oare cine,
Nu cu puţină ruşine:
„Spunc-m cc-ai lucrat, vicariu I
Adă struguri pc tieariu",
,,As aduce, n'arn de unde,
' Lipsa nu o poci11 ascunde,
~-am ce fac(', dacft Domnul
Ne iubind lenea şi somnul,
Aşa pedepsi norodul,
De-i luă şi din vii rodul
(Aşa canoni poporul,
De-i luă din vii odorul);
Dacă Domnul ş-au tras danti,
Ce sft facem cu păharul?
Şi cu* folticoasa oală?
Cînd vedem stînd butca goală./
10 Cîte doaje, toate sparte,
Cep.ul aruncat <l'o parte,
Stigla toată pră\'uită,
Curcubeta mucezită,
Rabdă, maţule I rn jale
Sau te trage cătră val•
Şi te stîmpării cu apa,
Dacă n-au adus rod sapa."
D'eacestc cel înţălept
Cngetînd are dirept
Foarte tare a să t<'mc
Că cu leneşul \'a jcme,

* Folticoase şi buboase oale la noi, în Transilvania, să fac la

lara, din care vinul nou să zice a să bea mai cu pl;;"iccre decit din
tralte oale./

uo
 Nădehlcâ, frica, credinţa.
li aţiţă sîrgninţa.

Voiu să tac
acum ele sate,
Să măîntorc la cetate.
Cei ce cu':' manu(acturi
Hrănesc ale sale guri,
Într-acele zile cart·
Sînt lăsa te spre Iucrarc/
11 Isprăyesc, după putinţi"t,
Tot cc li de trăbuinţă,
Cînd e zi <le sărb[ttoare,
Cearcă locuri cu răcoare,
Mai întîi fac mulţămită,
Cu inimă umilitft,
Celuia ce făcu toate
Şi donrnc~tc p<'ste gba te,
Dup' aceaia înd1·lcte
lase din cetftţ i tot cete,
Srt trag la locuri numite
Şi preumblărei j irt fi te,
Vnde arborii umbreaz[t
Făcîn<l vcscloasft ,·ază
Si a ,·crdetei cruzirn<'
' Desfetează pc mulţime,
l;ncle rîde şi grăcştc
Tot, ori cc <lin pămînt creşte,
Acolo merg şi s'aclună
Domni şi alţii di1,prcună,
C nii şed jos şi cetesc,
Alţii mergîncl povestesc,
Pc alţii îi ia mirare
De a na.turci lucrare,

• Cu manufacturi trăesc maisterii, cum sînt rotarii, ct1rcb

rii etc.

117
 Cc frig era mai naintc,
Acum căldură ferbinte !/
Eri, alaltă eri, tot gheaţă, '
Neaot't, negură şi ceaţă,
Acum şi gheaţa topiHi
Şi negura risipită.
Soarele prin strălucire
Schimbă a tuturor fire.
Pentru care nespus bine
Să bucură fies cine,
La umbră de frunz'ă Yerde,
Doao trei ceasuri a pierde.
Grădinile încă 's pline
Ca şi cîmpul de albine,
De feciori si de fecioare,
La umbră şi la răcoare.
Zioa sărbătoarei trece,
Cătră sară fiind rece,
Tot omul trage acasă
. Şi de preumblat să lasă.
Grădinariul, cum să scoală,
Să grăbeşte cătră ·şcoală,
La şcoala celor sădite
Si de <linsul ultuite.
Cearcă, nu Hun rămuşor
La vr'un ochiu e vcrzişo,?
Vede vr'unul că.' nverzeşte,
Pom înalt îl socoteşte./
13 Pom cu rod-uri i să pare,
Aşa e rîvna de mare.
Pîseşte si mainainte,
' La' toate luînd aminte,
Ccarcă oare bine iase
Cele ce le sămănasc?
Şi cum cele răsărite,
Spre creştere sînt pornite?
Porunceşte să să. ude
Legumele cele crude,

il.18
 Flori, verdeţuri şi ori cite
Sămă11a te şi vîrîte,
Vede vr'una supărată,
Cearcă pricina îndată,
Îi sapă la rădăcină,
Şi, de află vro jivină
Ce o roade cu cumplire ·
Şi o trage spr~ perire,
Prinde jivina, de poate,
Prinsă, afară o scoate,
Judecata i să ştie:
Mai mult nu o lasă vie;
De jivina nu se vede,
Însă chiar a fi să crede,
Smulge floarea, 0 priveşte
Şi întralt loc o sădeşte,/
14 O udă cu apă rece
Nădăjduind că-i va trece,
Ceva 'i pune înainte,
Ca soarele cel ferbinte,
Cîtva să nu o lovească,
Lovi tă să o topească ;
Plantele, aşa mutate,
Cu apă de rîu udate,
Să scapă şi de jăvină
Şi prind noao rădăcină.
Rujile cele de vară
Aruncă muguri afară
Si asa ne fac de stire
' ' Că să gătes'c de 'nflorire.
Aici iasă măgheranul,
Colea trece tulipanu 1,
Mieriile .. urecheale
Şi alte multe cu iale,
Care curînd înfloresc
Şi aşa să şi topesc,
Lilium care sus creste,
Încă ţevea ş' 'o iveşte.
119
 Vioaiele răsărite·
Şi prin straturi răsădite,
Să Yăd cum s1 îndircaptă
Şi cu nemea să d('~teaptă,/
15 Rozete şi balzamîne,
De prisos sft cunosc bine,
Toate cine să k 'n-;irc
Pc nume, dup' 'a sa fire?
Ajunge sîngur c11dntul:
„Acum rîdc tot pămîntul
Şi cu dînsul dinprem1ă
Cite sînt an Yoc bună".
O, iubită prim{t\·ară !
Te doriiu cu multă pară I
Ştie singur Dumnezeu
Că nu doream numai cu,
Ci cu mine mnltft gloată,
Ba să zic: chiar lumea toată.
Te arl' acum de faţă,
Te arc lumea în braţă,
I-ai adus atîtca bune,
Cit nici că Ic poate spune.
l\lai am ~i eu o rugare,
Carea dreaptă mi să parei
Te -rog, roagă şi pe \·ară,
Să nu ne fie amară,
Ci să vie călduroasă,
Roditoare şi mănoasă,
Cu căldură necurmată,
Cînd şi cînd amestecată/
16 Cu ploi, îns;1 căldişoare,
Cl' fac cîmpului răcoar@,,
Cu ploi, ca iarba să ~rească
Şi oamenii să cosească,
Fin cu grosu să adune,
Şi cite sînt iarna bunei
Căldura cînd înteţeste,
Cucuruwl bine cre~te,

120
 Însă cînd şi cinel de ploae,
Pămîntul să i să nioae,
Roaoa încă mu ltft ajutft
În timpul ,·erii căzutii,
Kopţilc cam răcoroase,
Grînclc 'n grăunţuri groase,
La privire roşioare, .
La măsur{t lăsătoare,
Cmplu grînarclc toate,
Mai mult bine an sft poarte?
A ,·crii trei luni stiute,
Bagă Yinuri' dulci în bute,
De sînt mai mult ddduroasc
Dccît cu ploi friguroase
Cca* dintîi mai stîmpăra.tă,
L'l d'catuncca sft arată/
17 Cc nftdejdc e de Yic?
Si cc roduri HIT să fie?
Şi str;1guru 1 înflorc~te,
De c ploae mt1ltft rece,
Timpul lucrării îi tn·c(·,
De c prea marc căldură,
Atunci e fulgerf1 t11rf1,
Întră 'n , it', o pîrleşte
Si tot cursul îl smintl'stc.
' t,cmnul Yiţii să 1;etcază
Ca omul cînd s;\ buhează,
Strugurul sft rf1llwzcstc
Si de ho:i'mbc s{t lipsestc.'
' De c ,Tcnwa stîm.pftrată~
Treaba întralt chip s'araUi:
Ori ce l11gcr si mlftditf1
Dcpe cercuita Yiţf1: ·
· Creste verde, sus să tinde~
Prin cîrc~i de par să prinde
Strugurul mai cu putere,

• Cea din tii, aclccă lu111t lui fonie.

121
 Din boambe mm1c nu-i piere.
După ce el înfloreşte
Şi-i cad florile fireşte,
Te uiţi chiar cum i să 'ngroaşe
Roditoarele gogoaşe./
18 Luna cea de mijloc caldă*,_
Timpul cel mai bun de scaldă,
De întins căldura ţine,
Viilor le merge bine.
Iulie cînd să sfîr~eşte,
Strugurul să îndulceşte,
Numai cînd şi cînd vro ploae
Ţărîna viţii să moae,
Că, de-i pîcla neschimbată
Şi căldura necurmată,
Strugurul nu să 'ndulceşte,
Stă ca peatra si nu creste.
În 1una c~a depe ~rmă * *,
Căldura cîtva să curmă,
Mai cu samă cînd odată
Sărbătoarea*** luminată
Ce cade la cinci spră zece
Dinfraceastă lună, trece,
Însă de-aci înainte
Incă soarele ferbinte/
19 : Iacar zioa mai scurtuţă.
Şi noaptea ceva lunguţă,
Noaptea roaă, dimineaţa
Negura groasă şi ceaţa ·
Strugurilor foloseşte,
• Luna cea de mijloc a verii iaste iulie,
•• Luna verii cea mai depe urmă iaste avgmt.
*** Adormirea Precistei, carea de obşte să zice 5tntămă,ia
Mare,

122
 Că-i moae si-i îndulceste.
Cca* clintii a toati-inei lună
O tincm atuncea bună,
· Cînd ploi multe nu s'arată,
Ci mai mult vreme curată.
Nici YÎntnri. ci Hetn(· linrt,
Zioa fi noaptea sănină.
Ploae multă de să varsr,,
\'czi via de hrumft arsă
Si ori ce-i ca <linsa ycrde
Si cn{d, fn:msetea s-o pcrdc,
· Că aerul s[t rft~cste,
Culmea muntilor albc~te,
Cade hy'.umă peiie noapte
Şi sft sting cele nccoaptc-.
Frunza vitii sft pîrlcste,
Strugum] să fl~~crc~te, ·
Şi ori cc necopt apuC'ă,
Brnma frije şi usucă./
20 Cucuruzul, ca ~i \'ia,
Ars î~i pierde isteţia.
Ccaia** lună ce 11rmcazrt,
Anul tot încununează.
]Je fărf, brum[, petrece,
llfrnă că tră cincisprăzcce.
:lcînd să tîmplft aşa anul,
Ajungem cu toţii planul,
Şi plugariul şi vieariul
Pot să-~i sucească tieariul,
Au vin dulce, bune grîne,
Pot să mînce albă pîne,
Cucuruze coapte bine,
Mieare multă la albine,
Pae, fîn la dobitoace,

• septemt•rie.
•• octom11rie.

123
' Pot cu lumea să · să joace.
Atunci e de noi ferice,
Cînd poate vieariul zice:
,.Au sosit acum o ,Teme,
Cît scumpul nu să mai teme
A plăti pe beutură
Pentru ticăloasa gură;
Au sosit un timp, în care
Şi scumpul face schimbare /
21 Că acum şi el, în curte,
Cu plosca în mini amurte,
O păra* sau o groşiţă
Plăteşte şi ia o iţă**.
Am ajuns de trăim bine,
BuţiJe sînt toate pline,
Şi lipsitnl şi ·sărac_nl
Înci't umbl[t tiut*** ca racul,
Ccrşitoriul şi calicul
Răst11rnat cu prăvfrlicul*'~**
De sătul să tîngueşte,
Pufăc ~i gîfr,eşte,
Fie, cum au mulţi, nu unul,
Gîtul gros şi larg ca tunul,
Ca lmtucul cel de roată
Cercuit[t cu fer toati't,/
22 Găurit cu obedariul *****,

• Pâni ias!c un bănuţ mic turcesc.

•• Ifâ, măsur[1 de vin, în ţara ungurească obicinuită.
*** Ti11t, ameţit, beat, flecnit.
***"' Prăvâlicul iaste din os sau
ele lemn, un <lărab cioplit
în patru cornuri şi pc fiecare faţă însămnat cu număr, care ră.s­
turnîndu-si't la cocică aratii cine arc mai multe numere şi trăbue
să căştige jocul.
0 • • • Obedari11l iaste un sfcdel mare, cu care rotarii găuresc

obcdele şi buţile roatelor.

124
Nu-l va stîmpăra ciu~tariul?
De ciuştariul i să parc
Nedestul spre stîmpărare,
Meargă, sue-să pe bute
Şi d'eacolo să s'ajnte,
X11 să tcam[t că vicariul
Nn-i ,·a trage cu stăjearinl
Ne avînd unde mai pune
Vinurile cele bune".
 CHIEl\lARE / la / TYPARIREA CĂRTI­
LOR ROMANEŞTI,/ şi/ VERSURI PEN-
TRU ÎNDREPTAREA / -TINERILOR. /
FACUTE / de / CONSTANTIN DIACONO-
VICI LOGA, / al şcoalelor prcparande ro-
maneşti din Arad,/profesor./lN BUDA./Cu
typariul crăeştii universităţi a Ungariei.
/1821*./ ...

C HI E :\I ARE
la
typărirea cărţilor romaneşti

FRAŢILOR ŞI IUBIŢII FII

Ala XEAMULUI ROMANESC!
Acum_, al noosprczccelea veac numărăm, de cînd
Mîntuitoriul nostrn au pogorît lumina din ceriu pe
negura pămîntului să strălucească aicea jt)s, între fii
neamului omenrsc, şi totuşi mult am rămas îndcpăr­
:aţi de cunoştinţa cea dcplinită a învăţeturii lui cei
:creşti, din pricina că nu am avut pretutindenea şcoli
trăiJuincioase, nu am avut nednici învătctori, nici
cărţile cele de lipsă. '
Bărbaţi învăţaţi trebue să aibă neamul cel ce pof.
teşte să se cunoască că estă om; după aceasta, şcoli,
apoi cărţi, că numai aceste trei sînt tot capul lucrului,
de a se putea lumina neamul. În şcoli învaţă fieşte
carele hotarele sale, adecă: datorinţele cătră Du.mnezeu,
cătră împăratul, cătră cel de aproape şi cătră sine
însuşi. Că, fără cunoştinţa acestora, tot omul sub
9 lumina soarelui estă/orb cu sufletul. Au nu din mînile
orbului toţi răpesc: şi lupul, şi miţa, şi cînele? Omul
* fn -19;de 30 pagini. Omitem lnştiintarea a511pra Şcoalelor
Preparande cu planul de învăţămînt şi cităm cea mai mare parte
din C!tiemare ..•

l:!6
 multe le pătestc din ncstiintă, că nici stie ce estă el
datorin s{L f~Jă altuia, ;1ici 'iar ce alţii' lui, adecă el
nu cunoastc hotarăle. Ucci: tinărul trebue învătat
nu numai 'cum să fie el om bun şi nimănui să nu f~că
nici un rău, precum îl îndreaptă învăţetura legii creşti­
neşti, ci şi cu aşa felin de învăţeturi trebue adăpat
pruncu, cum are a se purta, ca nici lui să nu-i poată
face nimenea vreun rău sau nedreptate, precum se
pot învăţa dela bărbaţii cei cu scinţele cele înalte
întrarmaţi. Omu] trăbue să fie bun, dar şi înţelept,
că bunătatea fără înţelepciune este prostietate, pre
carea tot dcauna o încalecă sărăciia si misălfLtatca.
Toate acelea, cum trebue fieşte carele ~m să 'se· poarte
cătră cel dcaproape al său, cu înţelepciune şi cn drep-
tate, în şcoli se învaţă, toate acestea dela oameni învă­
tati, ca si de la luminătorii neamului se pot auzi;
to;1tc ace~tca, în drti se află scrisă. Iată, acum, scoli
avem, unde se cresc· învăţetorii spre luminarea tine-
rimei si a neamului; ci, ne mai trebuesc sroli si prin
sate, î~zăstrite cu toate cele de lipsă spre ţ'in(·rc:~ învă­
ţetorinlui. Xe trehuesc, mai departe, cărţi, din care
10 se poat{L ceti şi / îm·ăţa pruncii, ha şi cei cc sînt în-
depărtaţi de şcoală. Aşa au făcut ~i alte neamnri care
ast~zi str{ducesc pre faţa pămîntului, a:;;a sft facem şi
noi acum, fi să ne îmhfLrbăU'tm, că prea departe am
rftmas; apoi, zic, tocmai în limba maicii să ne lumi-
năm, că putem, cum au putut şi alte nc:imuri care
pînă n-au început aşa, erau ~i ele întunecate. Knmai,
cărti de tot felini să ctmtăm a face, a mai scoate si
din.alte limbi, apoi, a leda la typariu să nu întîrzien;,
Ca aceasta sft se poată împlini, se cer a mai multor
puteri şi daruri. Precum stă scris că Duhul Sfint au
împărţit darurile: unuia au dăruit una, altuia alta.
Pre unul l-au hotărît a fi împărat, pe altul ostaş ar-
mat; pre unul învăţetoriu, pre altul neguţitoriu; pre
unul plugariu, pre altul păcurariu; apoi, toţi aceştea
pentru a fi vrednici de diregătoriile sale, în şcoale,
dela oameni învăţaţi şi din cărţi au trebuit să ia în•

127
 dreptar.e... Pentru aceasta, cei cc se învaţă, trebnc aju•
taţi, şi la typărirca cttrţilor tot însul e îndatorat, după
puterile sale, să dea mînă de ajutorin; că aşa se zi.
de,;tc oltariul neamului ,;i din darurile a mai multora
se' aduc jerh·ele luminării, de unde toată fericirea
soţil'tăţii omeneşti atîrnă. Deci, jărtn·le cele mai plă­
cute înaintea lni Dumnezeu şi înaintea oamenilor,
11 sînt acelea/care le face cinc\'a ajutînd pc cei tineri să
se lumineze, d în unii ca aceştca se rezimă fericirea
neamului şi a următorilor nostri. J('rt\·cnicul luminării
neamului, prin mai a multor ajutorinţe trcbnc sft se
rădice. Au nu, cînd yn•m să facem o casă pentru lă­
cuinţa unei familii, cîte acolo se cer: piiatră, var,
lemn, fer şi meşteri; dar la 1m jcrtnnic al luminării
a unui neam, au nu sînt de lipsă mai multe ajutorin.-
ţe? că aci ne trcbuesc şcoli, aci cărţi, aci preoţi şi
învătctori luminati cu î1wătcturi, că cel ce nu are
învătetura, cum {·a sti îndrept;l pre altul? acestea
toţi 'în şcoli se învaţă. Deci, aceştea trebue aju'taţi
ca sft aibă puteri a se învăţa, că învăţetoriul şi preotul
sînt cei din tîin luminători ai neamului.
Spre luminarea neamului sînt de lipsă, mai de..:
parte, cărţi; acestea trăbuc tţ•părite, care cu cheltuială
se face. Acum cine să dea cheltuiala? Zic:--toti din-
preună să dăm, că toţi laolaltă facem un neam; apoi,
vedem că neamului e de lipsă lumina; asa toti, din
puterile sale, trebue să dea daruri ca să aj~te n~amul;
toţi acum să se apuce de lucru-, c-au sosit primăvara
luminii neamului romanesc, aicea; unii să aducă aju-
toriu cu învăţeturi, alţii cu sfătuirea, alţii cu ajuto:-
12 rinţele cheltuielilor, toţi/dintre ale sale puteri, să
aducă jerfre pre altarinl neamului, că atuncea Ya
urma strălucire preste tot fiiul de roman, ca să apuce
odată calea carea-I va putea pre el aduce la fericire.
Aicea să înceteze aceia, rugina oamenilor le'zic, carii
nu se ruşinează a grăi aşa: deacă nici tată-meu n-au
mai ştiut de acestea, nici au învăţat carte, apoi tot
au trăit bine. Eu cred că au mîncat şi au băut bine;

123
aceasta fac şi dohitoacele, însă omul e îndatorat nu
numai trupul, ci şi sufletul să-l arănească; apoi, mai
de parte, nu numai pre sine, ci şi pre altul, iar mai
vîrtos neamul să-l ajute; că altmintrelea bogatul
se va asemena porcului care pănă e viu, uimea, nici
un folos dela dînsul nu are, că numai pre sine se în-
.graşă, pînă cîndu-1 ucid, apoi atuncea toate se ung,
mesele, cuţitele, uşile, pănă şi podele. Bog6ţiia e dar
bun, deacă au căzut în mînile omului înţelept şi milo-
stiv, că are mijlocire de a ajuta şi a face mult bine
neamului. Iară deacă au căzut în mînile omului lacom
şi rău, atuncea el, cu bogăţiia lui, caută cum va aduce
altuia periciune, pînă şi pre <linsul îl sugrumă altulJ
iată apoi că şi-au dat de topor.
 ;BIBLIOTECA / ROMANEASCĂ / întoc-
mită / în 12 părţi, după numărul celor
12 luni / întăia oară typărită / pentru na-
ţiia romanească. / Prin / ZAHARIE CAR-
CALECHI / Ferlcghcru de cărţi a crăeştii
şi mai / marei typografii din Buda a / Uni-
vcrsitatci l;ngariei. / Partea I, cu 1 figură.
/ La Bucla,/în crăeasca typogr. universi-
tatei Ungariei./1821*./ .••

82 De voiu pricepe că romănii noştri au voe, după

cum se cade să aibă, şi sănt bucuroşi a ceti istoria
romani lor celor vechi, strămoşilor săi, voiu măna
înainte această Istorie arătănd cumplitele lor răsboaie
şi biruinţe asupra altor neamuri, pănă ce ajunseră a
stăpîni preste toată lumea, şi alte a lor minunate
fapte.
Fra tilor ! toate neamurile, căt de mici să fie acele
şi ap1;se, însetează a ceti şi a şti faptele strămoşilor
săi, măcar că putin vestiti au fost aceia; cu căt mai
vărtos se cuvine, ca voi, f~ptcle romanilor celor vechi,
a strămosilor vostri celor străluciti, să le cetiti si să
le cunoaş'teţi şi î~preună să fiţi c~ mulţemire 'asiipra
acelora carii nu lipsesc a vi Ic împărtăşi, în limba
83 voastră. Deci, voi/romanilor, carii nu săntcţi cu avere
multă, nu vă ·apărarcţi lenevirea şi sărbczarea inimei
voastre spre cetaniia cărţilor celor de cultură, cu aceaia
că sănteţi săraci şi nu aveţi prindere de a cumpăra

• In -12°, de 4 foi nenumerotate+ 192 pagini+ 10 foi nu-

merotate. Cartea are o gravură: Romulus, strci1noş1i romînilor şi
nelipsita dedicaţie servilă a lui Carcalechi către un protector,
Menţionăm aci că Carcalechi tipograf, librar, animator foarte
interesat pecuniar, cere de peste tot bani pentru cărţi şi nu-i dă
nimeni. Refuzat, se indignează. Reuşeşte să devină comic, nu grav,
cum ar dori el (vezi p. 83-85, marginal, în extrasele noastre).

130
 --~
cărţi. Că. firea şi Dumnezeu pofteşte ca înainte de
toate să vă îmbogăţiţi mintea cu cugete omenoase şi
~instite care se dobăndesc prin cetaniia cărţilor celor
de cultură. Si la aceasta, cu atăta mai vărtos vă în-
demn, că liÎnpezăndu-vă voi mintea, _prin cetaniia
.cărţHor, mai pre uşor veţi scăpa de sărăcie carea mai
de multe ori s-au obicinuit a urma din orbirea şi pro-1
Stiia mintei.
:- Iară voi, bogaţilor! cărora pentru aceaia v-au dă­
Î'uit Dumnezeu avere, ca aceaia să o chieltuiţi spre
.J>inele de obşte, nu ca numai de voi înşivă să vă gri-
. ,: jiţi, ci şi pentru procopsirea neamului, de vreme ce
8-1 acum, din mila/lui Dumnezeu şi intră romăni se află
, duhuri mari care s-au jertvit pre sine spre ajutoriul
neamului său, întru cultură, şi pentru aceaia cu toate,
puterile se nevoesc a scrie cărţi în limba romănească,
nu lipsiţi a da mînă de ajutoriu cu bani carii vi i-au
dăruit Dumnezeu, spre tipărirea ziselor cărţi. Nu fire ţi
ca unii carii cu totul alipiţi de Mam6nu, cănd văd
că vine oare care cu o carte cătră dănşii, carea e sau
de văndut sau de tipărit, stau a-i prinde frigurile şi
a cădea în lăngoare; atăta sănt înstreinaţi cu inima
·de lucrurile cele cinstite şi neamului folositoare! Fra-
ţilor! altă mijlocire nu este noao lăsată, de a ne smulge
din prostia, la carea nedreptatea vremilor ne-au adus,
fără învăţătura care din cărţi se suge.
Pre urmă, nu-mi ajunge a răbda cu inima pre unii
~. dintră rotnăni carii, şi pentru că ei nu sănt harnici
85 a da cărţi de ştiinţă la lumină, şi pentru alte ale lor
urăte şi nefolositoare interesuri, pismuesc duhurilor
·celor mari care s-au jerfrit pre sine pentru folosul
neamului, şi zioa, noaptea se ostenesc, după talantul
cel de sus lor dăruit, a căstiga folosul si mărirea nea-
mului romănesc. Deci, a'e duhul zav'istiei orbiţi şi
împinşi, cănd sămţesc că este vro carte spre binele
~i mărirea romănilor de a se tipări, sau, acum tipărită,
,i de a se vinde, în tot chipul îmblă pre cei orbi, mai tare
a.-i orbi şi cu iscodite minciuni a-i desmănta, ca să

ll31
 nu dea bani pentru cărţi. Asemene sănt aceştea fari-
sei lor, despre carii grăeşte Sf. Evanghelie că nice ei
nu vreau să între întru împărăţiia ceriurilor, nice
86 pre alţii nu-i lasă să între. Aşa, aceşti/pismătareţi
romăni, sănt cei mai mari şi mai răi duşmani ai romă­
nilor.
Despre altă parte, mulţămită prea înţeleptului băr­
bat Evfrosin Dimitrie Poteca, pentru adevărurile
care cu învăpăiată dragoste le descopere în Predoslo-
vii:a (înainte cuvîntarea) sa cea înaintea cărţei ce se
numeşte Mai nainte cunoştintă despre Dumnezeu, pusă
despre grelele întămplări ale limbei cei romănească,
despre îmbogăţirea ei şi despre procopsirea neamului
romănesc. O! de ar da milostivul Dumnezeu ca întru
multe suflete de ale romănilor să se verse acele ade-
văruri şi prinzănd adăncă rădăcină să aducă rodurile
sale. Eu, drept că mai în loc de dumnezăiască minune
ţin aceaia că întru atătea veacuri, de cănd au eşit
romănii din patria sa cea vechie, dela Roma, intră
atăta vlog de neamuri varvare, din care a celor mai
87 multe numai/numele le-au rămas, şi întră atătea ale
lor grele întămplări, nu s-au stins limba romănească,
ba întreagă, întru ţesetura sa cea din lontru, pănă
astăzi rămăne şi, de se va socoti nu întru o parte, ci
întru toate dialectele, în care e împărţită, se va afla
a nu fi lipsită de avuţie./ ...

151 ARĂTARE FIREASCĂ

Cometul (sau steaoa cu coadă), în anul 1819, Ia

luna lui iulie, să arătă, şi despre arătarea aceştiia, în
multe feliuri să judecă. Iar încet, încet, să făcu nevă­
zut. O gazetă de Paris, din anul trecut, zice: ,,Cometul
este acum aşa depărtat de pămînt, în cît, dacă un
glonţ de tun s-ar slobozi dela pămînt asupra_ lui şi
cometul ar sta pe loc, abea în 36 de ani l-ar ajunge,

133
 Şi alergarea lui aşea iute, întrece de 200 de ori aler-
garea glonţului de tun./

152 DESPRE VREME TARE ŞI FULGER

Fulgerul alt ceva nu este, de cît o scîntee electri-

cească carea să naşte mai întîiu în norii cei de vreme
tare, căci acolo se face umezeală electricească. Fulge-
rile lovesc ori dintnm nor în a.ltul, sau că să răsipesc
în aer, sau că de vro fireasd.1. pricină să trag spre
pămînt şi lovesc.

ECLIPSUL CEL MARE

Întunecarea cea mare a soarelui şi a pămîntului ce

se va întămpla în 26 avgust, în anul 1820, şi iară
după 22 de ani, în 26 iunie, în anul 1842, să va mai
întămpla. Această mare întunecare să va arăta în
toată Evropa, Nord-America, Africa şi Asia. La noi
153 va fi începutu întunecări soarelui/în 26 avgust, la
1 ceas şi 56 minute, 28 secunde; după ameazi, mijlocu
tntunecărei va fi la 3 ceasuri, 21 de minute, sfîrşitul
va fi la 5 ceasuri şi 21 minute, secunde 6, care cu
totu va ţinea ceasuri 5 şi 21 minute, secunde 6./ .••

190 BĂTRĂNEŢELE UNUI ROMĂN

Feldmarşalu Merţi au făcut arătare pentru un romăn

din ţinutu Caransebeşului, în Bănat. Care au trăit
ani 172, şi soţia lui 164. Au trăit amăndoi căsătoriţi
147 de ani; Au murit amăndoi în anul 1728; la amin-
doi li s-au zugrăvit închipuir~a lor şi s-au pus la Vie-
na, în chesaro-crăiască galerie (sală), unde sînt chi-
purile cele vrednice de pomenire./ ..•

133·
 1 RISIPIREA / cea de pre urmă / a / IERU-
SALIMULUI / carea s-au împlinit după
cuvîntul / cc s-au zis că nu va rămînea
/piiatră pre piiatră./Scoasă din cartea lui
/IOSIF FLA VIE/pre scurt/şi/în 9 cîntări,
în stihuri alcătuită /de/IOANN BARAC/
maghistratual transla.tor al Braşovului./
în Bucureşti 1821 * ./

3 CUV/NT l.VAINTE

Ierusalimul au vînat ochii lumii spre sine, atît

cu slava sa, cit şi cu patimile sale cele de pre urmă.
Vrednic este şi astăzi de pomenire. Poate afla omul
aicea, ca un casnic bun şi <;a un creştin bun, nişte
învătături vrednice de a le tinea ... Poate vedea aicea
un casnic bun, cite necazuri şi cite primejdii prici-
nuiaşte zarva şi răscoala cea fără de cale. Drept acea-
ia poate învăţa cit trebue a griji p,tntru pacea de
4 obşte / şi cum să cade a depărta zarva carea s-au Qbi-
cinui t a văpsi pămîntul cu sîngele a multor casnici.
nevinovati. Poate vedea de aicea, un cr~tin bun, că
s-au împlinit prorociia Domnului nostn; Is.Hs. ca-
rele au fost prorocit pentru patimile cetăţii aceştiia
şi pentru stricarea evreilor; prin carea să poate întări
întru legea sa cea creştinească văzîndu-i toate adevă­
rurile; să poate mira de odată creştinul de înţăleapta
pronie a lui Dumnezeu care au îngăduit a să pustii
biserica Ierusalimului, pentru păcatul evreilor. Iară
făcînd sfîrşit legii aceiia, apoi au deşchis Is. calea
Sfintei Evanghelii, spre a să împărtăşi tuturor învă­
ţătura cea cerească./

• In -8° de 245 pagini. Reproducem Cuvînt înainte în între-

gime. \'crsurile, de factură populară, sînt depăşite în epocă, dar
Barac rimează în continuare „frunză Yerde" şi este citit cu delicii
de ştiutorii de carte ncinstru iţi.

134
5 Spre acest sfîrşit poftesc a slobozi această cărticică;
înaintea lumii. O am scris cu rînduiala aceaia cu carea
Iosif Fla vie o au scris. M-am tinut de slobozeniia ace-
aia, de scrisorile lui cele mai pre larg scrise~ unde
s-au căzut, le-am scurtat, şi cele scurte, unde au
fost de lipsă, le-am mai luminat. O-am _împărţit în
9 cîntări si asa o am îmbrăcat întru o formă de cuvîn-
tare, în 'stihuri alcătuită. Întîmplările şi curgerea
răscoalelor nu le-am schimbat, ci asa le-am arătat
înainte toate, după locul, vremea şi cJ,up~ chipul lor,
cum au fost; ca asa, în locul rînduialii, ~u turbureală,
în locul adevăruiui, cu minciuni, şi în locul ădevă-
~ ratelor/întîmplări, cu o închipuire scornitij a nezdra-
venelor măestrii, pre nimenea să nu îpşăl,
Nădăjduiesc că cetitorii aceia carii vor să ştie pati-'
mile Ierusalimului în chipul lor cel adevărat, vor
mărturisi că nu le-am tulburat rîndul lor. Adevărat,
,eă mai temeinică şi mai cunoscută întîmplare iastţ
aceasta, <lecit să sufere niste jucării din nezdravănă
inăestrie scornite. '
Am adus înainte împlinirile prorocilor Domnului
nostru Is.Hs., unde a111 văzut că iaste cu cuviinţă.
Acelea sînt foarte legate de primejdiile Ierusalimului.
' Cine ştie păcatele evreilor şi cunoaşte/prorociile, pice
împlinirile lor dintru această cărticică nu le poate
şterge. Aceasta, pentru aceaia aduc aminte, ca să am
mîntuinţă asupra celor ce s-au obicinuit a scrie în
stihuri niste povesti din nezdravăna măestrie scornite.
1
Am scris împr~jur luările unor oraşe, care pentru
aceaia am făcut, ca să vază cetitoriul, cum au crescut
focul răscoalei şi turbata pornire a războinicilor, şi
pentru ca să vază vitejia nu numai a romanilor, ci
şi a evreilor, pre care neam, mulţi prea de jos a fi
fost îl socotesc. Ne putem mira aicea, la multe lucruri,
şi de romani şi de evrei./
8 Deacă să poate întinde, prin această osteneală a
mea, o cunoştinţă despre lucrurile cele vechi, deacă
poate să înveţe supuşii ca să fie plecaţi şi ascultători~

135
 deacă se poate întări pacea casnicilor şi deacă poate
să crească cît de cît măcar, măestriia poeziei în liruba
romînească, foarte mă voiu bucura. Şi poftesc ca
acel scopos spre care s-au scris, să poată face de săvîr­
şită lucrare în inima cetitorilor./

g Cîntarea I
••. RUGĂCIUNEA AUTORULUI

!suse prea îndurate!

Cerescule împărate I
Tu ! cela ce mai nainte
Te-ai a prins, Hristoase sfinte !/
10 lntru pornire cerească,
Cu mila dumnezească,
Cînd ai văzut că înoată
Cu sămînţa ei cu toată,
Desăvîrşit în păcate,
Puternica ta cetate.
Cela ce pre păcătosul
Cel ţie întors cu dosul,
Cînd vei· să-l baţi pre el foarte
Şi să-l pedepseşti cu moarte
Şi atunci văzindu-i plînsul,
Îl baţi cu milă pre dînsul,
Varsă-mi din ceriuri, Hristoase I
Mila ta cea mîngăioasă,
Preste duhul mieu s'învete
A cîntărilor frumseţe, '
Să poată cînta cu jale
Perirea cetăţii tale.
lndoiaşte întru mine
Duhul, ca să cînte bine,
Să poată să îngrozască
Toată inima firească,
Cîntînd jalea şi prihana
Cetăţii tale şi rana ... / •••

136
194 Cfntarea a V I I I
CUPRINDEREA

Tit dă foc la porţile bisericii ; eşea evreii, însă îi

băga înapoi şi îi închidea în biserica cea mai din
lăuntru. Un ostaş romanesc au aprins biserica, la a
căriia ardere să face larmă, pustiire şi vărsare de sînge
foarte mare. Tit arzînd Arca, au cuprins Sionul, unde
au fugit evreii, pre vrăşmaşii tăindu-i, mulţi din
trînşii au robit. Mai pre urmă stricînd biserica au
au arat locul ei, un~e au zăcut, şi cu mulţime de robi
s-au întors la Roma, unde au ţinut triumf cu pompă
mare, După aceaia au aşezat toate răscoalele.
Atunci sfînta direptate,
În calea sa să abate,
Strigînd la ceriu răsplătire
Pentru atîta perire.
Să cutremură pămîntul,
Eşind de la ceriu cuvîntulr
„Scoală-te, sabie, iară
Preste evrei cu ocară,/
195 Înghite-i de vii, păminte,
Eşi cu moartea înainte.
Iar' tu, biserică sfîntă !
Te sfărîmă şi spăimîntă.
Că cit ai fost de înaltă,
O piiatră ima pre altă
Nit poate să mai rămîe,
Nici să-ţi mai arză tămîe".
Cînd acest cuvînt să cîntă
Din cerească carte sfîntă,
Tit îş pune hotar milei
Luîndu-şi puterea silei.
Cugetul îş săvîrşeşte
Şi ostaşilor grăeşte %
;,Vitezilor miei! acuma
Am isprăvit toată gluma.

137
 :Mila mea nu mi să prinde.
Ci încă blestem întinde
Ticăloasa evreime
Asupra mea cu iuţime.
Asa dar cu tot adinsul
0

Sfărîmaţi-i tot cuprinsul.

Stricaţi porţile, să cază,
Nici temeiu să nu să vază.
Iar biscric,i întreagă
Să rămîe, că-mi e dragă,
Că mai bine înainte
Să gîndim la cele sfinte,/
196 Nu la proasta sumeţie,
La evreasca prostic".
Spre acestea tari cuvinte
Sar romanii înainte.
Întrarmaţi pornesc să bată
Cu virtute de odată.
Dau foc porţilor să arză,
: Dau la evrei ca să-i piiarză.
Evreii răciţi la sîngc,
' · Văd focul şi nu-l pot stinge.
ţlergînd nu-ş' află locul,
Pre toţi îi cuprinde focul
Care face tot cenuse
Din temeiu pă' în cătuşe.
Stînsu-s-au tot foişorul,
N-au rămas cît pui piciorul.
A doao zi să adună
Toţi evreii împreună
Şi mai morţi cu sufletele,
îş înoesc tunetele,
Din mijlocul chinurilor,
, Aflînd loc veninurilor,
Şi-ş' scoală puterea toată
Asupra lui Tit cu gloată~
lnsă în zadar, că focul
Au ars toate, în tot locul,

138
 Păn' cu a lor ameţală,
După sfînta rînduială/
197 S-au închis în sfînta casă
Carea îi şi aşteptasă.
Acuma era aproape
Sfîrşitul, ca să-i îngroape;
Şi ei tot cu firea beată,
De păcate îndemnată,
Să nădăjduesc în sine,
De scăpare si de bine.
Un mincinos hr să scoală,
De foame cu gura goală,
Zicînd: ,,Oh, neam sfînt şi mare,
Israi 1 vestit şi tare !
Oh, de Dumnezeu iubite!
Tu spre raiu blagoslovite!
Tu ştii că a lumii ceată,
Prin tine e îndreptată,
Dară asa ti să curmă
Credi'nta' acum, la urmă?
Aibi nădejde! că vei scoate
Sfinţitele tale gloate,
Din jugul robiei tale;
Nu te teme, că ai cale.
Îngerul de lingă tine
Nu să duce, ci te ţine.
Aşteaptă să vezi supt soare;
Cu ochii plini de plînsoare,
Minune dumnezească,
Că eşti sămînţă cerească"./
198 Ei spre aceste cuvinte,
Să împietresc toţi la minte.
Nu gîndesc de a să teme
Cum fu la trecuta vreme,
Babiloneasca robie
Cu credinţa prea tîrzie.
Au sosit acuma ceasula
a S-au aprins însuş biserica în 8 zile avgust.

139
 Să se împlinească glasul
Care au strigat perire,
Din cereasca răsplătire.
Ceasul ce mărturiseşte
Că n-au vrut înţălepţeşte
A-s întoarce la credintă
Sufleteasca folosintă.
Ceasul, în care streinul
Înfierbîntat cu veninul
S-au fă.cut de îndemînă
Unealtă în sfînta mînă,
Care numai un tăciune
În biserică cînd pune,
Aprinde casa cea sfîntăa,
Toată lumea să spăimîntă./
199 Ca Etna, vestitul munte,
Cînd îi iasă foc din frunte,
Varsă foc ~i fum horeşte
Care noni covîrşeşte ;
Din fruntea cea găunoasă
Şi neagră funinginoasă,
Flacăra la ceriu ridică
Umplînd locul tot de frică.
Întracest chip sfînta casă,
Cînd focul în ia întrasă
Făcîndu-ş vînt să rădică,
Iată locul plin de frică. ·
Fumul să înflăcărează,
Funingine scînteiază.
Stîlpii cei de chedru încă
Ard cu văpae adîncă.
Aurul tot să topeşte,
Vale de pre ei porneşte.

a Împrejurul bisericii fiind multe căsuţe cu feresti aurite;

un rimlean au aruncat pre o fereastră un tăciune care apucînd/
între nişte lemne, s-au aprins şi numai decit au apucat flacăra Io
coperişul bisericii.

140
 Evreii de spaimă mare,
Plîng într'a lor vătămare.
Răzbat ceriul cu răcnitul,
Jeluindu-ş' tot peri tul.
Tit văzînd că sfînta casă,
Toată în foc să băgasă,/
200 S-au pornit cu zgomot mare,
Porunceşte foarte tare,
Pentru el să stingă focul,
Unde n-au fost pus sorocul.
Şi plîngînd să înfierbîntă,
Căci arde casa cea sfîntă.
Şi nimenea nu-l ascultă,
Că era flacără multă.
Întrînd Tit mai înainte
Întru a Sfintelor Sfinte3 ,
Alţi romani pă din afară
Făcea jafuri cu ocară.
Tot ochiul ocolind focul,
Jaf căuta în tot locul./
201 Scoţînd sabiile tae
· La lumina de văpae,
Vărsînd sînge foarte foarte,
Fac ucidere şi moarte.
Într'un chip tăia păgînul
Pre tînarul şi bătrînul.
Atîta moarte să face
Şi atîta trup mort zace,
Cît sta hîlmuri multe foarte
Şi grămăzi de stîrvuri moarte

a Scornisă eghyptenii precum că evreii s-ar închina la asin

şi ar ţinea şi chipul lui în biserică. Poate că pentru aceaia au
intrat Tit în Sfînta .Sfintelor, ca să afle lucrul acesta, precum
făcusă odinioară Pompeiu. Şi aşa s-au încredinţat păgînii întru
prepusul lor, că era în biserică o piiatră asemenea unui cap do
asin, la chip; lingă aceasta aproape, sta evreii rugindu-să, Vă•
zînd păgînii aceasta, au crezut după cum au scornit./

141
'ş"f ~fg;~· ri ~~le_ mare
. De sînge, pre la oltare.
tJ nii fugîn~ de ştrînsoare, -
,· Sus în nişte foişoare,
L?- şase mii de persoane,
Asq.mşi $i fugiţi de goane,
Romanii vrînd să-i căznească,
.. Le-au dat fo~ să se topească,
De a cărora strigare
Răsuna văzduhul tare.
De foc şi i;le ţipet încă
Toat;'i. ştatea cea adîncă,
De supt c"eriu cu scuturare
Făcea zarvă foarte mare.
Ca Gom6rt1l şi Sodomul
Cînd s-au topit cu tot omul,
Şi prin toţ hotarul scoasă
:, Fumegare de pucioasă./
Aşa s-au 'topit cu focul,
Cu focul şi nenorocul,
Casa cea dumnezeiască,
Să nu să triai pomenească,
ln carea lsus vărsase
Lacrămi şi la rnuhci iă dasă.
Acum să vede topită,
ln cenuşe risipită.
Acum, în casa cea sfîntă,
La vltariu nu să mai cîntă,
Nici nu mai e fumegare
De tămîe la oltare,
Ci hoit de stîrvuri miroasă,
ln loc de smirnă frumoasă,
Vistierii a cea mare,
Păstrată de evreii tare,
Au ajuns într'o păgînă
Şi ucigătoare mînă./ .••
 ISTORIA / lui / SOFRONfM şi a HA-
RfTEI / cei frumoase, / fiicei lui Aristef,
mai marelui din / Milet. / prin / VASfLlŞ
AARON / jurat procurator, în verşuri al.
cătuită, şi a/cuma întîiu typărită. / Si-:
biiu, / în typogra.fia lui Ioan Bart, 1821*./

CUVÎNT ÎNAINTE

... Credinta cea desartă, în carea grecii si romanii

şi alte ne~muri, în' veacurile cele vechi' rătăcind,
lucrurile cele mute şi surde le tămîia şi le cinstea ca
pe dumnezei, cu adevărat nime acuma, precum nu să
îndoiaşte, cu lăţirea Sfintei/Evanghelii şi prin ivirea
luminei credinţei cei adevărată, a fi cu totul călc;_ată,
aşa nu e putinţă din potrivă a nu să mira de nemă•
surate cărţi şi pilde, tocmai de acei oameni ce într~
atîta rătăcise, date afară şi pănă astăzi aflătoare,
pline de învăţături moraliceşti, ca un izvor de apă
plăcută dintrun loc almintrile neiubit ochilor, şi în
chipul florilor celor. bine mirositoare de boz puturos
şi de spin înghimpos. -
Următoarea istorie a lui Sojronim şi a iubitei sale
Harite încă iaste întocmită stărilor împrejur a vremii
în carea grecii încă ţinea legea elinească, î.nsă învă­
ţăturÎle cele moraliceşti care întrînsa vin înainte şi
întîmplările ce să înşiră, atîta dulceaţă au în sine,

* Jn -8° mic de 4 foi şi 46 pagini. Pe verso titlului sînt ver-

surile-motto: Multe lucruri să văd rele, / Şi după părere grele, /
Care ori cum sînt în sine, / Totuş au oare cc bine. / Bozul iaste
puturos, / Şi spinele înghimpos / însă amînduror floare / E bine
mirositoare.
Cităm din prefaţă (Cuvînt înainte), cîteva fragmente intere-
sante din mai multe privinţe, cum va rezulta la lectură, Cartea
s-a bucurat de vogă, la vremea ei.

143
 cît m-au făcut, în verşuri a o alcătui şi spre folosul
iubitorilor de poezie a o face lumei cunoscută.
Sofronim, ca prunc de 12 ani, rămîind lipsit de
părinţi, în toată ţioa mergea şi plîngea pe morrnîntul
acestora, apoi înforcînd acasă mînca pînea ce o căpăta
în dar dela un preot al Minervei, arătînd cu pildă
evlavia cu carea sînt fiii detori părinţilor săi, şi după
moarte; pronia celui Atot puternic îl povăţui cu întîm-
plarea, la Praxitel cel şi cu multă avere şi foarte pro-
copsit în rîndul facerii de idoli ;/şi aşa, dela acesta,
a tît. procopsire prin stăruinţă, cît şi a vere cu testa-
ment câştigă, încît în cetatea Milet, în carea îşi ale-
sese cu aşăzărnînt a şădea, şi întralte locuri vecinate,
în rîndul măestrii sale, era cel mai vestit; iscusirea
sa, şi mai pe urmă Amorul (Iubirea) de care lumea să
bîntuiaşte, acolo îl adusă, cît pentru Harite cea
frumoasă, fiica lui Aristef, mai marelui judecătoriu
al Miletului, carea, după starea sa, nu o putea nă­
dăjdui, supt acoperemînt de altă ceva vină, să izgoni
din cetate; alungat şi surugum în mare, din ruperea
corăbiei singur scă_pă şi cu întîmplarea aruncîndu-să
la un ostrov pustiiu, trăia în singurătate, îndestulat
şi mulţămit, fără de a vinovăţi sau învîrtoşarea jude-
cătorească sau pe aceia din carii cugeta a i să trage
hotărîrea p~depsii cei nedrepte. ·
Norocul carele îl părăsise, de nou îl îmbrăţoşă,
aşa cit cu scăparea dela prinsoare a lui Aristef, să
făcu acestuia jinere şi următoriu în avere, bărbat
Haritei, de care lucru nice nu putea vro dată visa.
Pildă vie a nestatorniciei norocului, prin carea să
joacă) după plăcere, cu ticăloasa omenire, şi a răbdă­
rii prin carea toate să pot învinje.
Verşurilc, în care să află istoria alcătuită, sînt din
rîndul celor de cîte 12 syllabe, / şi aşa, vrînd neştine
mai apriat a gusta din dulceaţa lor, în cetanie, la
mijlocul fieşte căruia stih, să stea pănă cînd s-ar pu-
tea număra: unitl, doi, trei, pentru pildă:
.,Omul cît să naşte ..• cu cit să măreşte,
. 144
 Grija şi năcazul... încă cu el creşte" ...
Să află întră aceste verşuri şi de cele de unsprăzece
syllabe, cînd adecă syllaba cea de pe urmă ... pentru
pildTă: . b"t
,, e rog, o 1u I
1 e .... • ă 1
mai• vin .
a noi,
Să mai grăim ceva ... şi despre nevoi" . ... f ..•
Ce să atinge de stylul poezii mele, fiind că eu mărire
deşartă sau folosul mieu nu cerc, las să judece ce vor
vrea cei ce vor ceti această istorie mică, aducîndu-si
aminte şi de altele ce pănă acuma au eşit din typari~
şi foarte tare s-au trecut, trecînd cu tăcerea alte
multe care să află de mine gata, însă netypărite pănă
acuma .... /
Cu adevărat limba noastră nu iaste aşa avută ca
sorioara ei, limba cea talienească, şi ca amînduror
maică, limba latinească, totuşi, tăcînd despre aceia
că, dacă alte limbi în Europa procopsite, dela acestea
doao nu s-au ruşinat şi nu se ruşinează, în lipsele sale,
a să împrumuta, de sine urmează că nice noi avem
vreo pricină cuvioasă, în alcătuirea cărţilor celor
romîneşti, a nu năzui cînd şi cînd la maica cea dulce
şi sorioara limbei noastre; atîta, fără părtinire,
pociu zice, că limba noastră nu iaste aşa de sarbădă,
cît ceva rod plăcut, la vremea sa, să nu poate aduce.

Vasilie Aaron/ ...

8 Aristef cu fiica această vestită,

Intră 'n prăvălia cea mai sus numită,
Privesc la icoane, la chipuri cioplite,
Sofronim cit vede faţa lui Harite,

Simpte o mişcare nemai cunoscută,

I să cioantă graiul, gura îi stă mută~

145
 înlemni în pripă, înghieţă 13 sirmanul,
Cît mai şi din mînă îi căzu ciocanul.}

9 Harite cunoaşte întrînsul mişcarea

Şivrînd a-i închide ruşinei cărarea;
Zicea: ,,Sofronime ! vino şi ne'arată
ldole gătite şi care să gată,

Că de al tău nume lumea iaste plină;

De tine vorbeşte şi marea cca lină".
Venindu-şi în f irc Sofronim răspunsă I
,,Supt această pînză, idola ascunsă,

Iaste 14 Afrodita, însă mi ruşine

Că n-am isprăvit-o, nici e gata bine:
Şi văd că cu vreme, de nou ,·oiu s-o fac~
Că părţile dînsei acuma nu-mi plac".

Aceste cuvinte Sofronim grăiaşte

Şi descoperindu-şi idola, jimbeaşte.
Harite pricepe taina foarte bine,
Să uita la idoli, însă întru sine

Cugetul şi gîndul tinărului are,

~!acar că nu-l poate da la arătare.
13 Siriman, de la cuvintele latineşti: solus mansus a care atîta
msămnează, cit derelictus.
a Etimologie fantezistă; sărman, cu varianta dialectală sir•
(i)man, este de origine slavă.
H Afrodita era a l\Iilctcnilor durnnezciţă, a căruia chip din
marmure cioplit sta în Milet, sus ridicat pc oltariul biscricei cei
mare.

146
 Aristef judeţul lăudînd silinţa
Idolii, persoana, faţa şi ştiinţa,/

10 Eşi
--
din căscioară sau din prăvălie
Şi îi spusă cumcă iarăşi va să vie;
Harite cu dînsul încă plecînd zice:
• ,Rămas bun cu minte si tiner voinice I"
I I

Ci eşind pe urmă, înapoi priveşte,

Gura tace, însă inima grăcşte;
Ticălosul tinăr atuncea să vede
Cum el numai singur în căşcioară-şi şede.

ln sara aceaia uită de cetire,

Necurmat Harite îi umbla prin fire,
Somnul plin de valuri, fără liniştire,
Trezit n'avea unde afla odihnire;

1
Dintrun loc întraltul umbla prin cetateJ
La o adunare, la alta s'abate,
· Idolii şi alte icoane pornite,
În fundul căscioarei stau ne isprăvite.

Giupiter15 , Minerva, Diana, Apolo

Zăcea părăsite de <linsul, acolo,
Cugeta pururea oftînd la Harite,
Cerea fără prejet mişloace gîndite./
I
u Giupiter, Jupiter al elinilorşi păgînilor cel mai marc dum-
nezeu, intra căruia cinste romînii din Ardeal sărbînd joile din
Paşti pînă la Rusalii, arată cu fapta a fi sînge de rămăşiţele ve-
chilor romani. Diana, dumnezeiţa vînatului. Apolo, dumnezeul
ştiinţelor. Minerva, cearcă Pdllas.

11"·
11 Zărind-o ce rod şi ce folosire?
Dorul, para, focul aţiţat în fire.
Cu toate acestea a lui iscusinţă,
Cinste, îndrăznire, veste şi ştiinţă,

li deschise casa lui Aristef (timpul~

Prilejul şi alte cite face ghimpul !) ;
Cu zisa Harite avu întîlnire,
Însă spre mai mare a sa năcăjire~

Mai rău să aprinsă; cum să_ îndrăznească

Ceva de iubire, de dor să-i grăiască?
Un fecior departe, în străinătate,
Aşezat de scurtă vreme în cetate„

Lipsit de părinţi şi făr de noroc;

La cel_ mai de frunte a cetăţii loc,
La cea mai cinstită casă boereasdl.;
Cum putea cu mintea macar să gîndească?

Toate.i sta în coantră şi împoncişate;

Toate spre stricarea planului aflate;
Sofronim aceste le ştiia prea bine,
Avea mare frică şi grije de sine.

Ştiia că, de iasă lucrul la iveală~

Dînsul va să peae fără îndoială.
Ce pămînt să facă? trăbue să peae;
Sau cşit din minte, lumea'n cap să
iae,/
12 Sau să să ivească odată afară
Cumplita mişcare şi nestinsa pară

US
 Şi aşa, deacolo, ceva mai departe.
Scrie lui Harite următoarea carte:

Eu ştiu bine că tăcearea

E mai dulce decît miiarea,
Deci, fiică de boiariu marei
Smerit mă rog de ertare,
Că a meâ obrăznicie
Mă sili ceva a-ti scrie.
Iubirea unde pătrunde,
Anevoe să ascunde,
Eu spre a ei tăinuire
Mă lupt cu marg6ala fire.
Înzădarnica luptare
Nice un folos nu are,
Coată să-ţi spuiu adevărul,
Măcar să mă storc ca mărul,
Să iau ori ce pedepsire,
Să ard în foc cu cumplire,
Să fiu jirtfă pe oltare,
Să fiu fiearălor mîncare,
Sau să merg în izgonire,
Să rabd ori ce prigonire;
Mi-ai venit în prăvălie,
Mi-ai dus a mea veselie./
13 Te-am văzut şi m-am rănit,
Am rămas încremenit.
Dintr'a cel cescuţ încoace,
Inima 'n foc mi să coace,
Nice n-am somn cu hodină,
Nice mai văd vro zi lină.
Peiu şi mă uscu 'n picioare
Ca smulsa din pămînt floare.
Boală cu totul cumplită!
Şi rană aşa tocmită,
Cît cu leacuri din potică,
Nu să ajută nimică.

149
 Eu văd şi cunosc prea bine
Că e hotărît cu mine
Să peiu întraceastă boală,
Fiert ca un peşte în oală.
De-mi bagă cineva vină
Că-mi picrduiu viaţa lină,
Acela tare greşeşte
Si firei să 'i:ipotriveste.
Eu' n-am vină dt de mică,
Nu sînt vinovat nimică,
Îmi veni cumplitul dor,
Ca şi un fulger din nor,
Si aceste rîndurele
· Sau verşuri pline de jele,
Nu cu vro nădăjduire
De uşurare la fire,/
14 Ci le-am făcut cunoscute,
Numai să-ti fie stiute
Grijile mele,' perire'a,
N~ aflînd leac nicăirea.
Starea mea cea ticăloasă,
Statul şi soartea doioasă
N-are nici o potrivire
Cu a ta vîlfă şi fire.
Drept aceaia te rog, iartă
Îndrăzneala cea deşartă
Şi orbirea tinerească,
~ I
· ·16 sa~ te traeasca.
~
Ca zeu . ••

23 Deci, apucînd drumul Harite grăbeşte

Şi corăbiieriul încă nu lipseşte
A da vînt la vînslă, ca din calea lungă
Scurtînd, la ostrovul Corinth să ajungă.
18 Zeii, dii. Dwnnezeilor cei elineşti să în/ăleg a să fi poftit d-e
cătră Sofronim să prelungească viaţa Haritei.

130
 Zilele din tîc fură fericite,
Tîmplîndu-se vînturi bine potrh·ite,
Însă vremea lină nu fu delungată,
Să scorni pc mare un vicol d'odată,/

24 Cît corăbiieriul nepntînd să steae,

Fu silit într'alte părţi calea să iac,
Şi aşa, cu multă trudă şi luptare,
Eşi mai pc urmă la un sîn de mare.

Kici sinul, nici marea, nici noul ţinut;

lară dintră dînşii cuiva cunoscut.
Vic6lul înceată şi se potoleşte,
Luciosul soare încă să iveşte.

Harite de ,·alul mării îngrozită

Şi întralt chip încă fiind ostenită;
Să pofti să iasă la uscat, afară;
Era cel mai dulce timp de primăvară.

Deci, corăbiieriul ascultînd îndată~

Din corăbioara la ţărmuri legată,
Au lăsat să iasă cîţi avea cu sine.
O, ce bucurie la fieşte cinel

Harite să culcăîn prund, pe verdeaţă,'

Şi după ce doarme un somn cu dulceaţă~
În cot să reclică încă tărbăcită,
Vede cumcă obştea toată'i adormită.

Să scoală,
pe mina direaptă porneşte;
Un dor oare care pornit o sileşte

il.51
 Mai afund să meargă şi să ispiteasdl
Cum iaste ostrovul? ce stare firească?/

25 Ce roduri aduce? are bune ape?

Carele să lucre, să are, să sape,
Află-să în trînsul şezănd oare cine?
Şi alte mai multe cugetînd în sine.

Singură să meargă afund nu cutează;

Iar' mai pe aproape şi fără de pază
Trece pintră petrii ce, cind bate vîntul~
De năvala mării apără pămîntul •
.
Vede o vălcică mult desfătătoare;
Doao rîurele prin ia trecătqare,
Împrejur tot arburi ce fac roduri bune.
Frumseţea cîmpiei nu să poate spune!

Tocma nimerisă şi vremea frumoasă;

Ajuta şi roaoa ce căzusă groasă,
După turburarea mării, carea fusă,
Şi după ce ploaia cu vicol stătusăJ

Arborii, copacii, pomii roditori;

Ori în care parte te uiţi, stau tot florl;
Picături de apă, bulzuri adunate
Spînzuitnd de frunză verde aninată,

Cum sus luciosul soare strălucea;

Ca pietrile cele scumpe să vedea.
Fericiţii fluturi plini de veselie
Zboară sus pe lemne şi jos pe cîmpie./

152
26 Zbîmăesc prin aer taberi de albine,
Pe flori şipe frunză vrînd să să anine;
Insă îngrijate să nu să lipească
Aripile crude şi să să căiască.

Cucu, rînduneaoa, sămn de primăvară,

Cîntă, după firea sa, cu mare pară,
Porumbul şi ceva decît el mai mică,
La zburat întocma iute turturică,

După rîndul firei, pe ramuri usca te

Sfîrşesc ale sale viersuri îneca te.
Mica ciocîrlie şi privegbitoare,
Jinteza şi alte paseri zburătoare.

Scodolind cu ciocul pe lunci, prin gunoae,

Şi aflînd prin iarbă paiu ce să covoae,
II trag căiră cuiburi cu mare tărie,
Ca pe o comoară şi vistierie./, ..

32 lncă nu sfîrşisă Sofronim cîntarea;

Şi iară Harite cunoaşte tîmplarca 1
Cunoaşte că dînsul iaste şi îndată;
La fundul colibei cade leşinată./

33 Sofronim aude oare ce mişcare;

Lasă alăuta, în picioare sare,
Ia un lemn în mînă şi eşind afară,
Fuge întrac6lo, cu nespusă pară;

Vede pe Harite zăcînd pe verdeaţă;

Să pleacă la dînsa şi o ia în braţă;
 Harite spălată cu apă de rîu;
lşi vine la sine ceva mai tîrziu.

tmprejur priveşte; pe Sofronim vede

Cum pe ia ,.,stropind-o, în jenunche şedei
.,Au tu eşti (porneşte), Harite iubită?
Sau altă persoană stă mie iubită?"

„Eu sint; îi răspunde, Sofronim dorite r

Fără vreo vină din l\Iilet,- gonite!
Eu; nefericita lui Aristef fată;
Mă aflu la tine, aici aruncată,

Taică micu ajunsă la grea închisoare:

De nu-i dai viată tu însuti, el moare;
0

Sofronim e singur destoi nic a-l scoate;

Altul pe supt soare aceasta nu poate".
 CORE5PONDENJA P. MAIOR - IOAN BOB*
15 August 1785
Noi Ioan Bob din mila lui D-nezău prin Tara Ardea-
lului şi părţile ci împreunate, Vlădica Făgăraşului
i proci, voaă, preoţi lor şi mirenilor pra voslanici, creş­
tini de lege grecească care vă aflaţi lăcuitori în epar-
hiia Gurghiiului, pace şi dar de la D-nezău, iar de
la noi arhierească blagoslovenie.
Cugetînd noi pururea din datoriia chemării noastre
spre chi vcrnisirea aceştii cuvîntătoare turme a lui Hs.
care nevre<lniciia noastră a o păstori ni-o-au încre-
. dinţat, în ce chip spre mai bine şi mai spre folosul
sufletelor şi întemeearea bisericilor o am paşte şi
o am povătui nu num:li prin învătătura d-nezăiestilor
scripturi şi prin povăţuiri şi îndreptarea legilor, 'ţine­
rea şi plinirea ponmcilor împărăteşti prin cei mai
de aproape cuvioşi păstori şi povăţuitori.
Deci, fiind eparhiia noastră, a Gurghiiului şi a
Abafă[iJ, în vestita varmegie a Turzii prea c[ucemi-
cului) protopop şi decan Daniil de la Cătina de o
vreme încoace inşpectoreşte încredinţată; pentru de-
părtarea locului de un povăţuitoriu mai de aproape
ca acela mai lipsită, ca nu cumva acele eparhii să
pătimească ceva răgubire sufletească şi pentru ca
poruncile împărăteşti şi arhiereşti mai curînd şi mai
cu bun folos spre uşurarea noastră şi a clerului să is-
pr~i vească, îndreptîndu-ne ochii minţii noastre spre
cucernicul şi cu deplină învăţătură dăruit fiul nostru
. Petru Maer, întîi l-am rîndui t paroh• în Reghin;
· iară acum uitîndu-nc că şi cu aşezămîntul parohii[i]
să află tocma întru-acea eparhie, ba şi C[instita]

• A 1ost publicată de Nicolae Albu, Pelf'14 Ma·i0l' 1 Sc,isOf'i şi

docmnente inedite, E.P.L., 1968. Textele latineşti au fost citjte
şi traduse de F. Fugaciu, cele în maghiară de L. Demeny.
" Bob promisese lui P. Maior atit parohia de Reghin, cit
şi protopopiatul de Gurghin, dar mai intii l•a trimis to iunie,

' 155
 1 :-i bJăa la care toţi in~tanşii noştri în lucrurile şi
nevoile sale cele vremelnice aleargă după milostiva
orîndu1ală împărătească tiind tocma acolea în Reghin
a:;;::zată, unde de un îndreptătoriu ca acesta bieţii
preoţi au mare lipsă pururea, iară despre altă parte
fiind noi despre vredniciia, hărniciia şi strădaniia
numitului Petru deplin încredinţaţi, cum şi noao şi
preoţilor aceii eparhii de mare ajutoriu şi uşurare a
fi, am socotit a-l rîndui, a-l face, a-l numi şi a-l vesti
protopop desăvîrşit întru ace eparhie, precum îl şi
rînduim şi numim şi vestim protopop desăvtrşit epar"'
hii[i] Gurdiiului, iar al Abafăii inşpector.
Poruncim drept aceia tuturor celor noao încredin•
ţaţi şi canoniceşte supuşi, iar pe ceialalţi după vred-
nicie îi cerc:lm cum pre acest mai sus numitu proto-
pop Petru M:aer să-l cunoască, să-l primească şi să-l
aibă, precum iaste de la noi legiuit protopop şi rîn~
duit, dtndn-i toată vrednica ascultare şi protopo-
peasca cinste (căriia şi obişnuita inştălaţie în vremea sa
a i să face vom rîn<lui). Iară care a,r îndrăzni a aceştii
orînduieli a noastre peste nădejdea noastră a să împo-
trivi, să ştie că după sfintele canoane greu să va ca•
noni.
Mai pre urmă poruncim ca acest patenşb al nostru
din sat în sat, în toată eparhiia Gurdiiului şi a Aba.,;
auma.i ca paroh şi a tnttrziat cu numirea ca protopop plnă la
l5 augall, _ . ce 1-a pus pe P. Maior in situaţii delicate. Acesta se
vede n8\'0lt d•i reamintească în scris episcopului înţelegerea pre•
alabilA. dintre ei. Ce~;i. ce îi scăpa însă lui Maior, tînăr de 29
ele ani, este că promovarea onorifică la protopopiat îşi va dez•
vllai, cu trecerea anilor, adevăratul ei sens: exilarea lui din cen-
tral cultural şi religios, Blajul, care se va prelungi pînă in 1808,
clnd va primi funcţia de cenzor al cărţilor româneşti tipărite
la tipografia universităţii de la Buda, funeţie pe care o va exer-
cita pîna la moarte.
Tabla regească sau Curtea de apel, instanţA supremă juri•
dlcă in comitat.
b Decizie de numite în funcţie.

156
 făii să [se] poarte pe la preoţi şi să să vestească, iscă­
lindu-şi numele fieştecare preot" cum că l-au văzut,
l-au cetit şi l-au primit după cuviinţă şi aşa apoi
să-l ducă şi să-l dea în mina numitului protopop.

[Ioan Bob]
Dat în Blaj, 15 aitgust 1785
Protocollum Exhibitorum j,1'o anno
1785 -Arhivele Statului, Blaj, fondul
,,Mitropolia greco-catolică".

Preail11stre şi preareverende domm,le episcop !

Dom-nule p-reaplăc-ut stăpî-n al mett fa
Credinţa deosebită şi speranţa pe care încă de multă ·
vreme eu mi-o formasem despre bunătatea, afecţiu­
nea şi favoarea ilustrităţii-voastre faţă de mine şi
pe care continuam să o nutresc, deşi unii cu tot felul
de clevetiri se străduiau s-o distrugă şi s-o şteargă
din mintea mea, iată că ilustritatea-voastră acum nu
numai mi-a confirmat-o, ci chiar mi-a sporit-o cu
mult şi a îmbogăţit-o în momentul în care, dincolo·
de orice merit al meu, ba fiind eu cu totul neputincios
să susţin o at.tt de mare povară de graţie, m-a împo-
dobit nu numai cu cinstea şi cu puterea peste arhidia„
conatul Gurghiului, ci chiar şi cu inspectoratul Aba-
făii. Pentru care nu mică binefacere aduc mulţumi­
rile mele preaplecate ilustrităţii-voastre şi am să le
aduc cit voi trăi. Ştiu bine că obligaţia mea specială

a Aşa cum se obişnuia ln epocll. de către oamenii învăţaţi

şi de cancelariile civile sau eclesiastice, P. Maior poartă cores-
pondenţa în latineşte, În această trad~re am încercat să păs­
trez periodul foarto amplu, savant construit, şi care dovedeşte
din partea corespondentului o adtnc:A ştiinţii. a limbii latine. For-
mulele obligate de protocol să nu inducă pc cititor în eroare asu-
pra sentimentelor lui P. Mai01 taţă de Bob. ·
U'l ..,,.
 este să înalţ veşnice rugăciuni de pe altar pentru o·
viaţă îndelungată şi nevătămată a ilustrităţii-voastre
şi pentru deplina fericire; şi, sprijinit de graţia atot~
puternicului Dumnezeu, să lucrez tn via Domnului;
incit să fiu în sprijinul, nu spre supă~~rca ilustrităţii~
voastre. O bună prevestire a acestui lucru cred că
a fost liniştea deosebită şi înţelegerea tuturor suflete•
lor în care s-a desfăşurat prezentarea mea la numita
funcţie. Cftci după ce m-am îngrijit ca circulara ilu•
strităţii-voastre din 15 august a.c. să fie purtată din
sat în sat, la preoţii ambelor eparhii, şi a Gurgbiului
.şi a Abafăii, şi toţi au iscălit-o individual, ba chiar
au îmbrăţişat-o cu cea mai adincă plecăciune, P.rezen-
tîndu-se scrisorile de confirmare din partea înaltei
Table, s-a adunat un sinod al parohilor din ambele
eparhii, nu în ~l[aghiar]-Reghin, din diferite neajun-
suri, ci în Oroşfalău, la 20 ale lunii şi anului curent,
în care am fost prezenţi circa 46 din ordinul preoţesc.
Citindu-se apoi în auzul tuturor milostiva însărcinare
a ilustrităţii-voastre preareverenzilor domni, arhidia-
conii Ion Kallyani de Sin-Mărtin şi Dimitrie Caian
de Mureş Oşorhei, scrisă asupra prezentării mele, am
fost numit arhidiacon al Gurghiului şi inspector al
Abafăii, fi"tră nici o opoziţie, ba chiar toţi în unanimi-
tate aducînd mulţumiri ilustrităţii-voastre şi după
cc am luat un prînz sărac, în dragoste frăţească, pe
care-l pregătisem din sărăcia mea, toti s-au întors la
parohiile lor. lnsă la toate acestea a absentat reveren„
disimul domn arhidiaconul Daniel; pe de o parte din
pricina sănătăţii sale şubrede; iar pe de alta din pri-
cina treburilor familiare; cu toate că fusese invita•
omenf:'şt<'a <le mine. În timp ce mă încredinţez, cu

J J..; remarcat perfecta lnsuşirc a tehnicii stilului epistolar

al clericilor, plin <le figuri onctuoase şi perfid. De fapt aci
P. Maior nu mai informează ci persiflează cu sarcasm şi denunţă
pe fostul protopop pe care l-a înlocuit în post, Diferendul dintre
Maior şi Daniel Cătina· va lua forme penibile (denunţuri reci•

158
 toată umilinţa, graţiei şi protecţiei decare am avut
parte de Ja ilustritatea-voastră, si sărut
sfintele mîini
episcopale, continui să rămîn pînă la moarte, cu cel
mai adînc respect,
al ilustritătii-voastre
preaplecata slugă:
Petru Maior
Maghiar-Regliin, 22 septemvrie 1785

Preailu.stre şi preareverende domnule episcop I

Domnule, preaplăcut mie stăpîne !
Pentru împlinirea plăcutei însărcinări din partea
ilustrităţii-voastre, trimisă mie în 26 ianuarie a.c.
ca urmare a ordonanţei regeşti guberniale, cu acea
poruncă, să înregistrez sufletele romano-catolice, re-
formate, luterane, neunite şi unitare şi bisericile exis-
tente, pc sate, în districtul meu arhidiaconal, fără
zăbavă m-am apucat de această treabă. Însă, după
ce am parcurs cîteva sate şi am înregistrat sufletele
sus-numitelor religii, am fost tîrît la ilustra cancela-
rie, din mijlocul lucrului, de către preailustrul domnul
conte Ladislau Bethlen, vicecomitele ordinar al ilus-
trului comitat de Turda, prin mijlocirea respecta-
tului domn, superintendentul prefect al districtului
Turda, la care, după ce m-am prezentat cu cuvenitul
respect, de faţă cu numeroşi funcţionari şi cu mulţi
alţii, chiar şi ţărani, am fost mustrat cu asprime de
sus-numitul domn vicecomite ordinar, fiindcă, împins
de însărcinarea ilustritătii-\·oastrc, îndrăznisem să
mă apuc de sus-numitul recensămînt. Apoj, însoţin­
du.Jmă un gardian, la fel ca pe un răufăcător; prin
mijlocul tîrgului, şi ca şi cînd aş fi uneltit nu ştiu
cc împotriva statului, am fost constrîns să depun la

proco de mitit ş1 preacurvie), spre bucuria secretă a lui Bob,

care, din motive diferite, nu ţinea la nici unul din ei (vezi, de
ex., scrisoarea XVIII, tn Op. f;it,).

159
 ilustrul oficiolat atît însărcinarea ilustritătii-voastre
şi instrucţiunea, cît şi fragmentele recensămîntului
săvîrşit, pe care mai sus-pomenitul domn, vicecomi-
tele ordinar reţinîndu-le în acelaşi loc, iarăşi începu
să-mi reproşeze, şi mi-a interzis cu severitate şi ame-
ninţător să nu mai îndrăznesc niciodată, pe viitor.
să dau ascultare unor însărcinări asemănătoare ale
ilustrităţii-voastre. Din care întîmplarc, acum s-a
împrăştiat zvonul că eu nu am intenţionat nimic alt-
ceva, prin sus-pomenitul recensămînt, decît să reîn~
viez acea periculoasă revoltă pentru patrie a lui Horia;
şi de aceea îşi aruncă privirile spre mine ca spre un
şef de hoţi, încît niciodată nu pot să păşesc în public
fără să roşesc. Din această pricină mă rog cu prea mare
umilintă de ilustritatea-voastră să binevoiască să
anunţe' acest caz la preaînaltul guberniu regal şi să-mi
obţină de acolo posibilitatea de a-mi continua atîl
recensămîntul prezent, cit şi îndeplinirea viitoarelor
misiuni ale ilustrităţii-voastre şi totodată restituirea
instrucţiunii şi a lucrărilor recensămîntului efectuate.
Plin de nelinişte, doresc să mor în cel mai adînc res-,
pect al ~ _
ilustrităţii-voastre,
preasupusă slugă)
"
Petr-z.e JJl aior
arhidiacon al Gurghiulul
Maghiar-Reghin, 18 Jebri,arie 1788

~ Anexă la documentul precedent.

Măriia-taa ! Într-adevăr, totdeauna a fost lucru
cel mai rău să fie cineva necugetat, însă un suflet

" Mârua-ta, în original în româneşte, continuarea în la.ti-

ne,te, pînă la ca cit vreme ... a-l def,recdlui .Măriia-ta, rlupă care
continuă în latineşte. Scriitorul foloseşte româna pentruca. ţine
să. reproducă expresia jignitoare: să te faca obiială.

160
prea îngăduitor şi supus ar fi pe bun drept de lăudat,
dacă am trăi între nişte oameni care iubesc şi sînt
plini de dragoste pentru egalitate şi dreptate; dar
acum acea frumoasă virtute se schimbă în primejdie.
De bună seamă, aceasta se intenţionează ca cu vreme
:şi la un comissarăş, care-i mai becisnic, să te facă
obiială şi să te sileşti a-l deprecălui, Măriia-ta. Şi
dacă aceasta se întîmplă pe verde, cc se întîmplă pe
uscat? Nu e aşa că dacă a căzut cedrul, ţipă stejarul?
Aşa că trebuie să ne pre 6 ătim sufleteşte şi să avem
grijă atentă de cler; căci cine a dat episcopatul va
da la sfîrşit chiar şi graţia. Nişte oameni lipsiţi de
judecată nu se îmblînzesc cu virtutea umilinţii şi
cu ascultarea, ci se înfumurează şi se străduiesc să
ne aducii în primejdia cea mai mare. Îşi dau cea mai
marc sil.inţă să denigreze clerul nostru şi naţiunea
noastră în faţa ilustrisimei majestăţi, ca să nu putem
obţine nimic din cele ce s-au auzit şi să pierdem chiar
şi cele pe care le avem. Poate că chiar şi acel recensă•
mint ne-a fost în mod deliberat încredinţat fără ştiinţa
oficiolatclor, ca, bineînţeles, să li se dea ocazia să
critice acţiunile principatului, să inventeze minciuni
şi născociri. Aşadar, trebuie să se arate în ce chip
clerul este maltratat, ca nu cumva, urechile împăra•
tului fiind astupate de punctele de vedere ale duşma.
ni lor, noi să pierim pc tăcute. Sînt suficiente cazuri
care trebuie adunate de arhidiaconi şi supuse maje·
stăţii prin ilustritatea-voastră. Dacă am fi atacaţi
numai în ceea ce priveşte religia, poate că biserica
ar trebui să se încredinţeze capului, lui Christos, şi
noi am fi scutiţi de sarcini private, însă sîntem atacaţi
ca valahi, aşa că trebuie să recurgem la instanţa urmă­
toare, adică la ilustra majestate, căci citm jO'IJe, ma-,
num move!

1Gl
 TESTAl\IE~T *
În numele preasfintei şi nedespărţitei Treimi, a
Tatălui, a Fiului si a Sfîntului Duh!
Băgînd scama L~ nestatornicia victii omenesti si Ja
sănătatea mea şubrc,f1ă, cît timp sî~t cu mi~te~ în-
treagă, întocmesc, precum urmează, la rînd, prezenta
<lispoziţie tcstamentari'i cu ultima mea hotărîre asupra
bunurilor pc care le posed:
1. Ceea ce mi s-a insuflat în cuget prin rugăciunile
credincioşilor lui Cristos şi prin mijlocirea sfinţilor
pftzitori, sub apărarea nemărginitei milostiviri de la
sînul lui Dumnezeu, cu umilintă.
2. Constitui moştenitor unive~sal al tuturor bunu-
rilor mele pe nepotul men Ioan l\'laior, fiul legitim
al fratelui meu bun, Mihail Maior de Diciosînmartin,
în viaţ.l asesor al vestitului comitat Turda şi totodată
comisar referent al aceluiaşi vestit comitat în cercul
· superior al Bogatei.
3. Cărţile din biblioteca mea, care, o parte sînt
la mine, o parte la Ana Pop, văduva rămasă după
, sus-numitul meu frate Mihail Maior de Diciosînmartin,
în satul Căpuşul-de-Cîmpie al vestitului comitat
Turda, districtul de sus. Şi anume: cărţile rămase la
susnumitul meu frate Mihail Maior cu ocazia pledirii
mele, în anul 1809, la Buda, în postul de revizor regesc
al cărţilor valahice greco-catolice; cărţile din biblio-
teca mea cu conţinut ecleziastic, istoric şi teologic şi
care privesc în orice chip teologia şi dreptul canonic,
toate le testez bisericii parohiale greco-catolice <lin
* Pctrn 2\faior a decedat la Duda, în 14 februarie 1821. După.
luciditatea cu care este întocmit testamentul rezulti"'t că nu era
copleşit de boală, dacă a ştiut să pună clauze atît de încîlcite
ca cele pe care le-am citat. Şi testamentul, ca şi restul operei
şi alte date biografice denotă acelaşi caracter aspru, grav, tem-
perament coleric. Testamentul a fost redactat în Jatinc-şte ·şi
publicat în Ar/tivu penim filologia şi istoria, 1868, nr. XX (25
noiembrie).

102
 ...4..,
"Feghinul-Săsesc. Dar cărţile scolastice, de studii'
umanistice şi toate ce!e cu conţinut variat, profan,
· din aceeasi bibliotecă, vor rămîne la mostenitorul
· pieu univ~rsal sus-numit, Ioan Maior, cu co~diţiunea
ă.ceeâ, însă, că, dacă cineva din familia mea, fie rude4i
nie de sînge, fie prin alianţă, ar avea nevoie de vreuna
din acele cărţi, săi se pună la dispoziţie spre folosintă
contra revers, avînd drept toată familia mea să supra-
vegheze acest lucru, ca nu cumva vreo carte să se
rătăcească sau să piară în orice alt chip. Iar dacă s-ar
·ţntîmpla ca sus-numitul nepot, Ioan Maior, să moară
îmdnte de a ajunge la majorat sau ar muri după aceea
fără urmi şi pe I inic bărbătească, toa ie ,:ceste cărţi
s_ă se trahsporie la nepotul meu Petru Maior-junior
qe Dicjosînmartin, fini mai mare al fratelui meu
Ioan Maior-senior de Diciosînmartin, paroh greco-ca~.
tolic în Clieş, d_in nstitul comitat al Clujului sau~;
în vreo întîmplare ne,1ştcptată, la moştenitorii sus-nu-
mitului meu nepot Petru l\,{aior-junior de DiGiosîn-
martin, însă conditiile mai sus mentionatc să se res ...
pecte întotdeauna ~u sfinţenie... · ·
Fratelui meu Ioan :\1aior-senior de Diciosînmatin
i-am împrumutat 300 (adică trei sute) florini imperiali
în bilete de bancă vechi; aceşti bani, prin puterea
prezentului act, i-i iert în veci; şi chiar la fratele meu
Mihai de Diciosînmartin mai des pomenit, dacă ceva,
din preţul unui cal, pe care i l-am dn<lut, a rămas_
neplătit, de asemenea îl ierta (de acea datorie).

a Dat fiindcă deja în 1812 „biletele de bancă vechi" erau

devalorizate în proporţie de 400%, duprt cum pretinde ci însuşi
referindu-se Ia Ioan Bob, şi dacft ţinem scama de faptul că plnă
1n 1820 se vor fi devalorizat aproape total, menţiunea lui l\laior
că îl iartă de datorie nu este nici o tlovadă de scrupulozitate,
nici de meticulozitate, ~i mai degrabă e o ranchiună postumă
hilară (de altfel era greu să-I execute pc frate-său, de la Buda);
dt despre a doua absolvire, formula echivocă: .,dacă ceva ... ~
pămas neplătit" este poate un indiciu că a fost tras pc sfoară si-si
, , J
bate joc de frate-său. ··

1~3
 6. Am 12 perechi de minere de argint de aplicat la
cuţite şi la furculiţele cu trei colţi; de asemenea,
12 linguri de masă de argint, cu una care-i pentru supă
şi două care-s pentru mîncare groasă şi de asemenea
12 linguriţe de cafea. Dintre acestea 6 perechi de
mîncre de cuţite şi furculiţe şi 6 linguri împreună cu
cea pentru supă, cele 6 de cafea şi una pentru mîncare
groasă, le testez fiicei mai mari a sus-numitului meu
frate Mihail Maior de Diciosînmartin. Celelalte 6 pe•
rechi de minere - din cele înşirate mai sus - şi de
asemenea lingurile de masă şi de cafea sînt a se da
cite unab : fratelui meu Ioan Maior din Ulieş, fiului
defunctului meu frate Dumitru de Diciosînmartin,
lui Grigore Maior, fiul defunctului meu frate George,
apoi fiiJor defunctului meu frate Teodor, surorei mele
Ana, soţia lui Komives, şi, în sfîrşit, fiicei mai mici
a fratelui meu Mihai Maior.
7. Casa mea, cumpărată în libera cetate regească a
Tg.-Mureşului din vestitul Scaun secuienesc al Mureşu­
lui, sus-numitul moştenitor universal o va stăpîni cu
acea condiţie ca să n-o pună niciodată amanet. ln
cazul cînd acesta ar muri fără moştenitori de parte
bărbătească, dreptul acestuia să treacă asupra sus•
menţionatului meu nepot Petru Maior, sau, dacă
întîmplarea aşa ar- aduce -cu sine, la moştenitorii lui
(să treacă); însă în condiţiunile arătate mai sus,
împreună cu transmiterea e_fectivă a actelor de cwn~
· părare.
8. Bunda cea nouă pe care o am, împreună cu pere-
chea ei de agrafe de argint, în greutate de aproxima•
tiv 6 uncii, le las moştenire administratorului refe-
ltendului domn George Feier, paroh şi arhidiacon

b Descompletarea serviciilor de masă şi de cafea este scanda•

toasă ca rezultat, pentrucă duco la certuri în aceastăfamilie nu•
meroasă.

1~4
 greco-catolic din Sibiu în Transilvania. Brîul roşu de
mătase îl las moştenire preareverendului domn Anton
Tumara, arhidiacon şi revizor regal al cărţilor la
Buda. Căputnl meu puţin uzat, împreună cu o manta
mai bună, şi cu pălăria le las moştenire domnului
Ioan, de origine din districtul Chiuarului, în prezent
jurat în Pesta. De asemenea, toate cizmele mele, fie
mai bune, fie mai rele, şi greaca mea bisericească de
mătase ~mpreună cu reverenda mea de mătase le las
moştenire surorei melc de sînge, Ana Maior, soţia lui
Simion Komives din oraşul privilegiat Sas-Reghin,
al vestitului comitat Turda, în Transilvania,
9. În afară de sus-pomenitele linguri de argint, mai
am încă 4 linguri de argint de masă; dintre acestea,
două le las mostenire doamnei sotii a domnului Eme•
ric Pop; magistrat la Înalta Cameră regală, iar două
mai ·sus-pomenitei mele surori, Ana Maior. Iar dom.
nului judecător, o pixidă de argint aurită pe dinăuntru,
împreună cu 2 scaune de piele. Şi maşina de gătit şi
o moară de măcinat cafea le las mostenire adineaori
lăudatei doamne soţH a domnului Erneric Pop, înalt
judecător regesc.
10. Am la mine în numerar 4.060 (adică patru mii)
de florini-vonaşi şi 700 (şapte sute) de florini impe-
riali, în monedă convenţională şi în special în de cîte
doizeceri, exccptînd foarte puţini imperiali. Cu 3.000
(adică trei mii) de florini-vonaşi şi cu cei 700 (adică
700 de florini convcntionali) vreau să se facă o funda·
tiune în limita dobîn~ilor sumei amintite, în convictul
~atolic din libera regala cetate a Tg.-:Mureşului pentru
tinerii din linia bărbătească din familia mea care vor
studia acolo. În lipsa acestora, şi celor din linie feme•
iască: iar în lipsa şi a acestora, pentru oricare fii de
români din ilustrul comitat de Turda, de preferinţă
nobili, fie ei greco-catolici, fie romano-catolici.
Dacă cineva dintre aceşti şcolari interni, neamuri
de ale mele pe linie bărbătească, s-ar strădui spre
studiile filozofice, să fie întreţinut cu două burse de

165
 ale elevilor din Tg.-Mureş în seminarul fiilor de nobili
din Cluj, pentru ca - aici - îmbărbătat şi crescut
în principii nobile, să fie capabil a servi, în viitor,
patria cu suflet şi pricepere şi să ducă mai departe
slujba împărătească. Acestuia să-i revină Sus-zisele
două burse pînă cînd va absolvi Dreptul şi după aceea,
încă doi ani, dacă va vrea să facă practică avocaţială
la vreun tribunal. După cei doi ani, sus-numitele două
burse se vor reîntoarce sau la Cluj, la convictul nobi·
lilor pentru creşterea fondului, sau Ia mai sus lăudatul
convict din Tg.-Mureş ...
12. La titulatul domn Anastasie Dera, nobila şi
comerciant în libera regească cetate Pesta, am depuse
220 (adică două sute douăzeci) exemplare legate din
Istoria pentru începutul românilor în Dachia, exempla-
rul a 6 florini imperiali vonaşi în sumă de 1.320.
Detto în tipografie se păstrează fără coperţi 165
(adică una sută şaizeci şi cinci) exemplare a 5 florini
imperiali exemplarul, în sumă de 815 (adică opt sute
cincisprezece). Chiar şi aceste două sume dispun să
fie adăugate la Fundaţiunea pentru familia mea, ca
mărit fiind capitalul şi aducînd dobîndă mărită,
să se mărească şi numărul studenţilor beneficiari.
13. Din sus-menţionaţii 4.000' florini impniali,
I.OOO florini imperiali să-i primească în mînă prcailus·
-lrul domn Emeric Pop, înalt judecător pestan, pe

a Petru Maior în Istoria prnirn înccp11t11l ,-ornînilor. la p.1g.

260-261 a ediţiei din 1812, menţioneazii un împărat roman Cak-
rius l\laximinus, care înainte <le încoronare s-a numit Dara; din
acest împărat pretinde el că se trage o familie de negustori mace-
do-romîni, Dera, domicilia-ţi la B1:da, AneLdota fantezistă, ba-
- ată pe o etimologie falsă, o ya fi auzit în această familie şi o
exploatează în interese comerciale, personale, băgînd-o în Jsfurie.
De altfel obiceiul de a elogia prietenii sau protectorii e cc,·a grne-
ral în epocă. Şincai însuşi acordă în Cronica sa pagini întregi
documentelor de familie ale protectorilor săi Yaş de Jeaga, care
i-au oferit adăpost.

166
 care îl constitui executor în ceea ce priveşte acele
bunuri care trebuiesc împărţite şi plătite în Buda;
de asemenea, îl constitui tutor universal al moşteni­
torului cît timp va fi aici în Buda; din această mie
de florini imperiali, 100 florini imperiali (adică una
sută) să-şi rezerve sieşi; 100 florini imperiali să-i
cheltuiască pentru înmormînt.are; 80 florini imperiali
(adică optzeci) să-i împartă mînăstirilor părinţilor
preoţi franciscani de la Buda şi părinţilor serviţi
pentru tot atîtea liturghii care urmează a se săvîrşi
pentru odihna sufletului meu; 20 (adică douăzeci) să-i
împartă administratorul săracilor care cerşesc la uşa
bisericii cristinopoli tane.
14. Sîrboaicci - văduve, vecina care m-a slujit în
fiecare zi în boala aceasta, îi las patul cu toate ce se
ţin de el, afară de două cearceafuri de in; şi totodată
îi mai testez 20 florini imperiali vonaşi. Ceila_lţi bani
din cei I .OOO florini imperiali vor rămîne la ilustrul
domn judecător şi tutore. Din aceştia să întreţină pa
des pomenitul meu nepot Ioan Maior pînă în septem-
brie; se va îngriji de haine şi de celelalte pentru el.
Apoi îl va trimite acasă în Transilvania, la Tg.-Mureş,
prin comercianţii de-acolo, împreună cu toate cărţile
etc., cu lămurirea că este fiul fratelui meu Mi_hail
Maior din Căpuşul-de-Cîmpie, unde văduva acestuia
locuieşte şi acum. Şi să achite aici aceloraşi negustori
transportul împreună cu hrana de drum. Scaunul din
camera de dormit, care serveşte pentru oamenii bol-
navi, îl las mostenire reverendului domn Vasile Pra-
tici presbiter greco-catolic ca unui bătrîn bolnav,
Petru Jlaior, cu mina sa

Preaaistinse şi preailttstre domnule episcop,

domnule preaplăcut mie, prearespectat,

La plăcuta însărcinare a preaînaltului principe,

primat al regatului, arhiepiscopul meu, am expediat

167
la Sibiu, la negustorul Hagi Constantin Popp, cărţile;
atît cele legate, cit şi cele nelegate, care constituie
averea dusului de pe lume, preaînaltului reverendului
domnului Petru Maior, revizorul cărţilor româneşti
de la Tipografia regală a Universităţii din Pesta, aşa
cum le primisem din mîinile fiscului regal, la 8 mai
al anului curent.
Acest balot, în greutate de 26 de centenari şi 92 do
livre socotind drept chirie cite 6 florini şi 45 de erei„
ţari vonaşi pentru fiecare centenar, face 181 de florini
~i 42 de creiţari vonaşi, cheltuieli de transport; în
contul acesta pentru spesele necesare pe drum s-a
numărat cărăuşului sibian Nicolae Imberuş suma de
120 florini valutali; aşa că dacă va depune la domnul
Bagi Constantin Popp încărcătura încredinţată, de
26 centenari şi 92 de livre, va avea de ridicat 61 do
florini şi 42 de creiţari (adică 61 fl. şi 42 cr.) care,
adăugaţi la cei 120 de florini ridicaţi anticipat, dau
suma menţionată mai sus, 181 de florini şi 42 de
creiţari.
Mai sînt şi alte cheltuieli lega te de această expediere
a cărţilor, care constau din 29 de florini vonaşi, aşa
cum dovedeşte aci anexata specificare sub %, a negus.o.
torului din Pesta, domnul Iosif l\L Deijack.
De acestea, ca şi despre celelalte cheltuieli făcute;
care reprezintă starea pasivă a substanţei caduce,
preaînaltul principe, primatul regatului, întors de la
Viena şi uşurat cit de cit de sarcinile sale urgente, va
da o mai amplă referinţă.
Cît despre manuscrisul din care partea întîi a Isto-
riei neamului românesc este tipărită şi a doua ar trebui
să fie continuată, mă simt dator să comunic că eu.
cu toată sîrguinţa, nu l-am găsit nicăieri, afară de
cazul că poate unul din cele două manuscrise, pe care
vi le trimit împreună cu celelalte cărţi, ar conţine
168
 numita Istoriea. Dat fiin:l însă că Tipografia rega
· nu mai vrea să imprime sau ~ă difuzeze, pe cheltuială
sa, nici o lucrare în limba românească, m-am îngrijita
să vă trimit, tot cu ocazia acestei expedieri, partea
întîi a Istoriei neamitliti românesc deja imprimată,
În timp ce supun aceasta excelenţei-voastre, cu
toată umilinţa, pentru cunoaşterea exactă a situaţiei,
bizuindu-mă pe marea bunăvoinţă şi protecţia exce•
lenţei-voastre, rămîn pe mai departe
preaplecată slugă,
Francisciis Szoikovits, paroh la
Buda, vicearhidiacon al distric-
tului Sfînta Ana.
B11da, 9 mai 7822

a Acest context pare că perm~te ipoteza că ar fi rămas un

manuscris cu continuarea Istoriei pentrie ... a lui P. Maior, dar
cum învăţaţii Şcolii Ardelene erau interesaţi în special de origini
şi de perioada sosirii ungurilor - caracterul istoriei lor fiind în
primul rînd militant - este puţin probabil ca Maior să se fi în•
grij1t de continuarea Istoriei.
1 SAMUIL VULCAN / cu darul lui Dumne-
zeu, greco/ catholic episcop a Oradii l\1ari./

fobiţilor în Christos fraţi şi fii, protopopilor, parohi~

lor, administratorilor şi capellanilor a eparhiei noastre I
Dar voaă dela Dmnne::e1t şi pace, şi dela noi părintească
binecuvîntare !
Înaltul Consilium cunoscînd cumcă altuirea vărsa­
tului de vacă, în une locuri a ţerei noastre, începe a se
părăsi şi cumcă nescari prejudecăţi şi ne adeverate
Veşti care putere altuirei în potriva boalei vărsatului
o aduc în îndoeală, de nou în public se lăţesc, în 7 ia-
nuarie anului curgătoriu, nru 481, cu îndreptare la
datele în anii trecuţi porunci, strins ne îndetoreşte
ca prin păstorii sufleteşti noaă încredinţa ţi, folosul
altuirei vărsatului de vacă de ajuns arătîndu-1, pre
2 popor, nu numai în sîntele beserici,/ ci şi la ori care
altă întîmplare, spre întrebuinţarea altuirei vărsatului
de vacă să-l îndemnăm.
Această a Înaltului Consilium poruncă, cu atîta
mai vîrtos voim ca să se plinească, cu cît mai tare
despre o parte, de folosul acestei altuiri, despre alta,
de acea sîntem încredinţaţi cumcă mai sus zisele pre~
judecăţi şi neadevărate veşti, mai vîrtos intră poporul
:nostru se lătcsc.
f, Lucru virednic de mirare! cum unii oameni, acum
,ncă, după ce nu numai a mai multor preluminaţi
bărbaţi şi a tuturor celor mai iscusite naţii a Europei,
ci şi a noastră însuşi ispitire, în mai mulţi ani, an
adeverit sµm că altuirea vărsatului de vacă împedecă
boala vărsatului firesc, lăpădînd o mişlocire singură
mîntuitoare de boala cea mai stricătoare a frumsetei
~i sănătăţei trupului, pre sine nµ numai morţei se~u
schimosirei şi chilăvirei fiilor săi se fac vinovaţi, ci
şi şterger~~ de tot , vărsatului din ţeară o împedecă./
.•.•. ' I ~;p{-.l: ~ •
170
3 Cîtă moarte au causat vărsatul intră oameni, înainte ..
de a se afla altuirea, istoria ne învaţă. După făcuta
socoteală,. din treisprezece bolnavi de vărsat, doi
murea, mai multi se schimosea si se chilăvea. Doctorul
Faust au arătat cum că din ;ingură Europa, întrun
an, mai mult de patru sute de mii de oameni vărsatul
răpea. ln Germania, după mărturisirea doctorului
Junker, în tot anu, la şese zeci şi trei de mii se stingea
de această boală. Din scrisorile publice a Viennei se
vede cumcă numai întru această cetate, în anul 1800,
vărsatul trei mii de prunci au prăpădit. Din ţeara '
noastră încă s-ar putea aduce înainte multe triste
întîmplări ca aceste, care socotindu-le unii bărbaţi
au arătat cumcă în Ungaria în tot anul şepte mii
de prunci, de vărsat pier. lnse cu moartea unora
dintra cei prunci nu se plinea reutatea acestei boale,
ci pre carii nu-i omorea, pre aceia îi lăsa bolnavi,
schimosiţi seau chilavi, aşa ca pre niscari mişei 1 ... / ...
6 Pentru acea, pre toţi păstorii sufleteşti din eparhia
noastră, strins îi îndetorim ca nu numai q.e doa ori
în tot anu, după datele, în anii trecuţi, porunci, în
beserici, ci, dindu-se ocasie, şi mai de multe ori cătră
7 popor, despre folosul/ altoirii vărsatului de vacă, să
cuvinteze/ ... /
ln Oradea Mare, / cu typariu lui Ioan
Tichi 1823./

1 Ilizibil pc fotocopie. /
2 Ilizibil pe fotocopie.
1 LESICO:N / ROMA'NESCU-LA'TINESCU-
CNGURES /CU-NEMŢESCU/ quare / De
mai mulţi autori, în cursul' a trideci,
si / mai rnultoru ani s'au lucratu./ Seu/
LEXICON / VALACHICO-LATINO-HUN-
GARICO-GERMANICUM / quod / a pluri-
bus auctoribus decursu triginta et / arnplius
annorum elaboratum est. / Budae. / Typis
et Sumtibus Typographiae Regiae Universi-
tatis Hungariae / 1825./

5 CRĂIASCA. TYPOGRAFIE DIN BUDA;

BINEVOITORULUI CETITORIU SÂNÂTATE!

Acest Le xi con roinanesc-latinesc-unguresc-nemţesc, care

în cursul a treizeci şi mai multor ani, de berbaţi în
lucrul sciinţelor şi mai întăiu în cunoaşterea limbei
romanesci bine deprinşi, adecă mai întăiu de toţi prin
răposatul cinstit părinte Samuil Clain, odineoară
lăngă typografia crăeştei universiteţi a cărţilor roma„
nesci de legea greco-ca tholică revizor şi corector;
acesta murind, prin cinstitul domn Vasilie Coloşi.
parohul şi protopopul Secărimbului (Nagyâg) în Ardeal,
în eparhia Fagaraşului, care Lexiconul lui Clain foarte
rnnlt l-au avuţit şi cu limba ungurească şi nemţească
l-au adaus, ci de moarte mainainte de timp răpit
6 fiind, nu-l putu duce / la deplinire; - după aceaia„
din porunca ~i spezele (chieltuiala) prealuminatului
şi preacinstitului domn Samuil Vulcan, episc6pului
greco-catholic a Orăzii-l\lari, prin preacinstitul domn
Ioan Comeli, a cathedralei biserici greco-catholice
din Oradia-Mare canonic, apus părţilor Banatice
arhidiacon şi în diştrictul Orăzii-Mari a sholelor naţio­
nale greco-ca tholice interimat director, la socoteală
luat, de nou îmulţit şi scris; - acesta, de mai susnumi-
tul prealuminatul său episcop şi meţenas, aşa poftind
lipsa eparhiei din Buda, unde mai îndelung au lucrat,

172
 la Oradc înapoi chiemat fiind, prin cinstitul domn
Petru Maior, asemene a eparhii Fagaraşului pre6t
şi lăngă typogra:fia crăescei a sciinţelor universitetii
accştei ungureşti a cărţilor romanesci greco-cathoiic
revizor, care de odată şi ortografia romană sau latino-
-romanească, împreună cu chieia, cu care cele ascunse
·..:/ a rădăcinei cuvintelor / se deşchid (adecă mod de a
cunoasce rădăcina cuvintelor romanesci), cu apriată
doveadă despre întemeiata sa sciinţă în cele ce se
ţin de limba romană, în fruntea cestui Lexicon au
pus; care încă au răposat mai înainte de ce ar fi ispra-
vit cea mai de pre urmă revizie şi mai vărtos pre sine
luata cercare a rădăcinei cuvintelor, ca să se veadă a
fi asemene altor cuvinte în limba italienească, spanio-
lească şi frăncească, sau din aceste luate; -mai pre
urmă, prin cinstitul domn loann Theod6rnvici, parohul
de acum romanesc neunit din Pesta şi a sfintelor con-
sistoriumuri din Buda şi Verşeţ asesor, şi prin domnul
Arexandru Theod6ri, a învăţăturilor celor frumoase,
a filosofiei şi a mediţinei doctor, în cele ce prin mai
susnumiţii bărbaţi carii cu acest lucru deprinzăndu-se
au .răposat, nu fură de ajuns avuţite, începînd de Ia
litera /. cu cea mai de pre urmă strădanie întocmit,
8 adaus, şi îndreptat/ şi aşa cu mare lucru s-au isprevit;
ţi se pusă înaintea ochilor, binevoitoriule cetitoriu !
şi prin serguinţa aceştei typografii a crăeştei universi-
teţi, îndălungatei tale aşteptări, pre carea fa.turnurile
atănt6r bărbaţi trăbuia să o ostănească, se face destul.
-Ce s-au dat literaturei romanesci, cu acest Lexicon,
prin bărbaţii pentru cinstea mai sus numiţi carii în
lucrarea lui au asudat şi şieşi mai nemurire ş-au
agonisit, tu singur lesne vei judeca; şi, de cumva vi
vedea a lipsi ceva în deplinirea carea doară întrănsul
o ai fi poftit, adu-ţi aminte cumcă aceşti bărbaţi au
· întrat înhu o cale grea, pre carea mai înainte nimene
nu îmbiase. -Celor aflate mai lesne vor adaoge urmă­
torii. Fi sănătos. Dat în Buda, 30 Avgust 1825.
 În Buda
cu typariul şicu chieltuelele typograf iei a crăiescei
universităti unguresci 1825./
!,
M DIALOG
p_entru începutul limbei romănă.
Intră nepot şi unchiu
• -4
. Nepotu. Pe romăni şi numele şi faptura împreună
cu toate plecările lor cele fireşti îi vedeşte a fi viţă d~
romanii cei vechi carii oare căncl preste toată lumea
~omnea, după cum şi în Istoria pentru începutttl romă­
nilor în Dachia, limpede se adevereşte; de aceasta
nu am îndoială. )la (dară) de unde se trage începutul
ţesiturei linbei care astăzi atăt în gura romănilor s~
aude, precum şi în scripturile lor se vede, nu esc (sănt)~
fără îndoială. :Mă bucur, unchiule, că te aflai
avănd puţin regaz de cătră lucrurile cele multe ale
deregătoriei tale, cu care ne încetat eşti cuprins, că
săm (sănt)h încredinţat cum toată îndoiala mea o d
desface şi o vi resipi. Rogu-te, să-mi ajuţi a mă deş~
tepta.
Unchitt. De
oară ce asupra unui lucru aşea frumos
55 şi mie / preplăcut este aeptată voia ta, cu atănt mai
bucuros mă învocsc şi mă aplec a face destul dorireţ
tale, că mai nice unul nu aflu, care de ajuns să fii
descurcat lucrul acest. . · -
Nepottt. Cu mulţi am prins vorbă despre aceasta:
ma nice cu unul nu m-am întărnit, de care să mă fi
despărţit mulţămit.

a Încercare de regularizare (prin ano.logie după eşti, este) li

conjugării verbului a fi, care s-a petrecut în chip firesc şi în dia-
lectul aromân.
!> Forma cu adevărat moştenită din latineşte, pentru per•
soana I singular (din conj. lat. sini); sint este o creaţie analogică.
cu persoana a III-a plural, după tipul eu zic - ei zic.

!74
 Unchiu. Doao sănt părerile învăţaţilor carii fără
pismă voesc a cuvăntare în lucrul acest. Unii zic
de
că Iinba romănă e linba latină stricată şi scăzută de
la floarea linbei latină. Altii zic că la romanii cei de
demult doao linbi au fost,' una care o grăia poporul,
şi aceasta o sugea împreună cu laptele de la mumele
sale, adecă o învăţa pruncii din auzit; alta care o
învăţa la scoală cu ajutoriul gramaticei, şi aceasta se
zice linbă învăţată, de oară ce singuri învăţaţii o pot
ştire. Întru această linbă scriia latinii sau romanii
cărţile sale, din care multe pănă Ia noi au ajuns şi
le cetim.
Nepotu. De care dintră aceste doao păreri se cade
să ne ţinem? /
56 Unchiu. Părerea celor de întăia, de acolo este por--
nită, că văzănd ei multe cuvinte latineşti în linba
romănă, iară ţesitura ei cea din lontru destinptă
(osebită) de ţesitura linbei carea o citesc în cărţile
latine, se alunecară a crede că aceasta, cu scăderea de
la floarea linbei latină şi cu stricarea ei s-au întăm­
plat. Ma, devi înteţi pe aceşti a respunde: cănd, unde,
pentru ce, cu ce mejlociri s-au întămplat scăderea
aceasta şi stricarea? au vor amuţi, au de nou vorbe
goale, fără de nici o doveadă, vor adaugea.

a Autorul se situează pe o poziţie statică. neadmiţînd evo•

Juţia limbii. Ca dovadă el aduce mai jos faptul că schimbările
aflate în română apar şi în alte limbi romanice, de unde conchide
că toate aceste deosebiri, faţă de latina scrisă, provin din latina
populară. în' realitate este vorba atît de „vulgarisme" moştenite
din latină, cit şi tle schimbări ulterioare, petrecute în fiecare
limbă în parte, dar în bună măsură paralel. Dovadă este faptul
că în limbile romanice există şi abateri de la latină care nu con-
cordă de la o limbă Ia alta. Învăţaţii ardeleni împing atît de
departe teoria lor asupra fitlclităţii limbilor romanice faţă de
modelul latin, încît consitlcră că chiar particularităţile fie-
cărei Jimbi provin din particularităţi dialectale ale latinei

175
 Nepotu. Se poate zice că stricarea aceasta s-au
făcut în Dachia prin mestecarea şi lunga petrecere a
romănilor cu multe ghinte sau popoară varvare.
Unchitt. Si aceasta e vorbă deseartă, cu nici o doveadă
proptită. Ăpoi, vedem că linba romănă nu numai în
multe cuvinte care sau nice cum nu sănt în limba
latină, sau cu altă faţă se află, ci şi în ţesitura ei
cea din lontru se loveşte cu linba spanioală, cu a frăn­
cilor, şi mai vărtos cu linba italiană. peci, dacă linbile
67 acum zise împreună cu cea romănă / precum intră
siue, în multe se lovesc, aşea întru aceleş se desclinesc
de cea latină, pretinsa scădere sau stricare nu în Dacia
ş~au întămplat, ci pricina nelovirei sau a neasemenă­
rei linbilor acestora cu cea latină, acolo tribue să se
cerce, de unde au pornit aceste linbi, care acum se
ţhiamă romănă, italiană, spanioală şi frăncă, adecă
la Roma, în Italia.
Nepotu. Aşa dară se cade să zicem că linba latină
s-au stricat la Roma şi în Italia, şi de acolo au pornit
.shicată cătră Francia, cătră Spania şi cătră Dacia;
şi aceasta este pricina căci linbile aceste sănt cucerite
la olaltă, iară de limba latină care e în cărtile lati-
neşti, sănt străinate împreună cu linba romăiiă.
Unchiu. Vredvkă de răs este cuvăntarea aceasta!
~inba latină, cărtd era mai în floare şi togma în veacul
ce se zice de aur, fu prin coloniile romane băgată în
..., Francia sau în Galia şi în Spania; şi nu lung tămp_
după aceaia, în Dacia. Cine poate dară visa că limba
58 · latintl stricată să.fi pornit cătră Galia, / cătră Spania
şi cătră Dacia? Cărţile <lin wacul acel scrise care le
cit.im astăzi, ad~veresc că nici odată n-au fost linba
latină aşe în floare precum în zisul veac.
Nepotu. Săm (sănt) încredinţat cum linba romănă
nu e stricată din linba latină. Tătuş, doresc să cuvinţi
din aoma sau cel mult din Italia, nu însă din provincii, afir-
maţie neconfirmată de fapte. ln realitate, deci, ambele teorii (ori-
ginea populară ca şi schimbările particulare ulterioare) conţin
cite o parte de ade,·ăr.

176
 mai încolo, în lucrul acest, ca să mă deştept întru
aceaia, cum doao linbi au fost la romanii cei vechi:
una gramaticească sau a învăţaţilor şi alta a poporu-
Iuia.
Unchiu. Linba latină cea gramaticească sau a învă­
ţaţilor, care pănă azi este în cărţile latine, chiar se
vede că este limbă nu firească ci meşteşugită şi care
nu se poate învăţa fără numai cu ajutoriul gramaticei.
Că aşea este ia ţesută, că măcar căt o va auzi cineva,
nu poate să o înveţe cu acea deplinire, căt să nu facă
dese şi grele greşele asupra gramaticei, unde ori ce
linbă firească, si, cum se zice, vie, numai din auzit
' se poate învăţa'deplin. Ştiu că la Blaj, în Transilva-
pS- ,.nia, un prunc mic, ci învăţa carte romănă şi / lati-
\ neşte nici a citire nu ştiia, custănd întră clerici carii
învăţa la scoală latină şi pentru aceaia intră sine
pururea latineşte vorbea, din auzit atănt se procopsise
în linba latină, căt toate cele cu lesnire le grăia în
linba latină, ma vorba lui toată era plină de grele
greşele asupra gramaticei, căt făcea răs la clerici.
Aşea va păţi ori care va cerea să înveţe linba latină
din auzit şi nu din gramatică; nenumărate smintcle
gramaticeşti va face în vorba sa; aşea păţesc toţi şi
carii înveaţă la scoale latine, pănă nu ajung a ştire
i legile gramaticeşti de plin.
Aşea pftţea şi tinerii romanilor celor vechi. Pentru
•' aceaia părinţii lor şi toţi înţelepţii, mare căştigă sau
grijă purta, ca să se rădice scoale, la care cu dedins să
a Maior insi4ă în mai multe rînduri asupra acestei idei, şi
după el şi alţi în\·~iţaţi aP<lcleni. Teoria arc meritul de a fi atras
atenţia asupra faptului că nu tot cc nu concordă în limbile roma-
nice cu latina literară reprezintă schimbări ulterioare latinei, ci
multe din ele se explică prin deosebirile dintre limba scrisă,
cultă şi cea vorbită, populară. Afirmaţia că este vorba de două
limbi este o exagerare evidentă, deoarece de fapt este vorba de
două. aspecte ale aceleiaşi limbi, aspecte în care elementele comune
sînt predominante, iar deosebirile sînt neesenţiale. Diferenţele
ţin de stil şi nu ele limbă.

177
 îmbie pruncii romani, şi învăţătorii bine se plătea.
A multor de acest feliu de îm·ăţători, ci se chiăma
gramatici, pănă azi vestit e prin cărţile latine numele
lor. Nu mai puţini ani petrecea tinerii romanilor celor
vechi la scoale latine, pănă învăţa de plin limba latină
60 cea meşteşugită sau / gramaticească, decum azi petrec
fiii romanilor nostri. Chiar se culege aceasta din
cuvintele acele a lui" Cintilian, la Instituţiile Oratorie,
cartea 1, cap 12: ,,Ma linba latină în căţi ani stă coan-
tră învătăceilor nostri". Acelas Cintilian, la zisa
carte, cap 6, zice că „alta e a vorbi latineşte, alta gra-
maticeste". Aci chiar face Cintilian deschilinire intră
linba !~tină care o sugea pruncii romani împreună cu
laptele de la mumele sale şi care se zice a poporului,
şi intră linba latină cea mestesugi tă care în mai multi
ani o învăţa din gramatică. Cic~ro încă zice, în cartea 5,
De oratore, că: ,,Regulele de a vorbire latineşte învă­
ţătura cea pruncească le dă". Altă linbă dară vorbea
pruncii romani destinptă de cea meştesugită, înainte
de a îmbla la scoala gramaticei latină, adecă acea
linbă o vorbea, care o învătase de la mumele lor si
care o grăia de comun pop~ru cel ne învăţat; caie
61 linbă nu avea op (lipsă) de / învăţătura gramaticei
la scoală, fiind, linbă firească, nu meşteşugită; pre-
cum linba romănă, dacă e firească, nu e de lipsă să
o înveţe pruncii romăni la scoală, din gramatică; ci
fie care romăn o şti. Precum filosoful romăn, aşea şi
purcariul şi văcariul şi păcurariul vorbind, nice odată
nu va face smintealâ asupra gramaticei cei din lontru
a linbei salea.
, · Nepot11. Dacă linba latină care azi se vede în cărţile
'latine, o au stiut numai cei ci o învăta la scoală cu
ajutoriul gra{naticei, mai în mulţi ani, rogu-te, cînd
a Afirmaţia, justă în esenţă, greşeşte
prin aceea că orice limbă
normată, corectă, comună trebuie învăţată, căci altfel fiecare
introduce în ca particularităţi dialectale sau stilistice proprii.
. Corectarea, în acest caz, nu se face neapărat în şcoală, ci prin
· mediul înconjurător.

178
 cuvănta Iulius Cesar şi alţi capitani la oştile sale;
cum putea să-i înţăleagă soldaţii? au dară toţi soldaţii
romani, pănă şi cei mai de jos ştiia linba gramati-
cească?
Unchiu. Măcar că foarte mulţi dintră romani ştiia
linba latină cea gramaticească, mai vărtos în Roma
şi pre la cetăţile cele mai însemnate, tătuş mulţimea
nu şti ia fără numai linba poporului, care o-au învăţat
de la mumelţ sale. Această linbă o ştiia şi lăudaţii
62 căpitani din pruncia lor şi întru această / linbă cuvănta
cătră oşti, pentru aceaia toţi soldaţii romani pre
bine o înţelegea.
Nepotu. Ma cuvintele căpitanilor cele cătră oşti
zise se află în linba latină cea gramaticească scrise.
Aşea dară întru această linbă au grăit zişii capitani
cătră oştile sale, nu întru alta.
Unchiu. Am spus mai sus şi precunoscut lucru este
că romanii cei vechi, toate cărtile în linba latină cea
gramaticească le scriia, nimene nu scriia în linba
poporului, care latină mai multe veacuri, şi după
încetarea împărăţiei cei de la Roma vechiă, fu ţinută;
ba şi alte ghinte, cum sănt galii, nemţii, africanii,
ş.c., numai în linba latină cea gramaticească scriia
cărti. Deci scriindu-se istoriile în linba latină cea
gramaticească, şi cuvintele zişilor capitani, macar că
de dănsii au fost zise cătră soldati în linba latină
popora~ă, se scriseră în linba latină cea gramati-
«:ească. Alta este a cuvănta, alta a scriere. De va cu-
vănta un basă turcesc cătră soldatii săi turci în linba
63 turcească şi ~are care istoric va 'scrie cuvăntul / lui
în linba nemţească, au zice-vi că başa acel au grăit
cătră turcii săi nemţeştea?

a Comparaţie exagerată. Este ştiut că Cicero, de exemplu,

lşi modifica puţin discursurile, atunci cînd Ic scria, faţă de forma
lor orală, dar limba în esenţă era aceeaşi. Tot astfel, dacă discur-
surile lui Caesar şi ale altor comandanţi de oşti păstrate în istorii
diferă de cele ţinute în realitate, aceasta se datoreşte unor motive
stilistice, artistice; nu sint scrise însă în altă limbă.

:179
 Nepotu. Nu poate fi îndoială nici căt e mai mică,
cădoao linbi au avut romanii cei de demult, una
gramaticească, alta poporană. Ma, rogu-te, unde e azi
linba cea poporană a romanilor? au dară au perit?
Unchiu. Linba poporului romanilor celor de demult
vecueşte pănă astăzi în gura romănilor nostri. Că cu
această linbă au venit strămosii romănilor de la
Roma, în zilele împăratului Traian carele bătănd pe
Decebal, domnul dacilor, şi desrădăcinînd viţea daci-
lor din Dacia, după cum s-au arătat în Istoria pentru
începutitl romănilor în Dacia, şi aşea despoind Dacia
de lăcuitorii cei vechi, nemărginită mulţime de
romani din toată împărăţia romană, adecă din toată
Italia au adus în Dacia, ca ei toate oraşele şi toate
satele Daciei să le tină si să le domneascăa.
Nepotu. Dacă linba i-omănească e linba poporului
romanilor celor de demult, pentru ce romănii puţin
64 se/ pot înţelege în vorbă cu frăncii, cu spaniolii, ba
şi cu italianii, unde afară de îndoială lucru mi se
pare a fi că şi col6niile romane care fură duse în Galia
şi la Spania, cu linba poporană în gură au mers acolo?
Unchiu. Cănd s-au dus romanii a lăcuire în Spania
şi în Galia sau Francia, ţerile acele era pline de lăcui­
torii cei vechi ai ţerilor acelora, pentru aceaia linba
romană sau latină cea poporană nu după lung timp
s-au amestecat cu linba lăcuitorilor celor vechi şi
au scăzut întru alsăuirile sale cele vechi. lară după
ce au întrat ghinte nemţeşti în Spania şi în Galia sau
Francia şi s-au aşezat acolo cu lăcuinţa, cu mult mai
tare s-au strămutat linba romană prin linba acelor
ghinte nemţeşti. Linba italiană încă mult s-au ames-
tecat cu cuvinte de a lângo-bardilor, după ce aceşti
au cuprins pre italiani şi s-au aşezat în Italia, unde
a Afirmaţie exagerată. în realitate nu a fost posibil ca toată
Dacia să fie umplută cu romani (după cum nu este adevărat nici
că în unna războiului a rămas cu totul pustiită), ci romanizarea
s-a petrecut treptat, într-o serie de centre, de unde s-a extins mai
încet sau mai repede.

180
 pana azi, sub nume de italiani lăcuesc. Cu toate
aceste nu s-au fost strămutat aşea tare. Ci linba ita-
liană mai tărziu vărtos o au schimbat învăţaţii ita-
65 lianilor şi mai ales poetele, / căt mai se poate zice că
au făcut linbă noao italiană; ba şi pănă azi păşesc a
o schimbare, mai vărtos toşcanii; romanii, strămoşii
romănilor, cănd au venit în Dacia au aflat această
ţeară cu totul deşeartă de lăcuitori; aşea mai cu les-
nire au potut să se ţină întregimea linbei romană şi
cu atănt mai vărtos, că strămoşii romănilor n-au fost
ca alte colonii romane pre aire trămisea, ci mulţime
nenumărată, şi a poporului celui pre mulţit cu anevoe
este a i se schimba linba. Drept că prin Dacia, după
ce au descălecat romanii acolo, multe ghinte varvare
au trecut, ba au si lăcuit acolo, care mai mult, care
mai puţin, precu~ gotii şi gepede, popoară nemţeşti,
şi hunii cu avarii, viţă schitească. Ci numărul cel
cumplit al romănilor precum şi inima cea boerească
a lor, a nu se mesteca în căsătorie cu mueri de soiu
străin, au împedecat ca să nu se schimosească linba
romană prin linbi varvareb. Nice nu ş-au bătut

a Bazată pc unele texte lipsite.ele valoare istorică, afirmaţia.

nu corespunde realităţii. Dacia nu era pustie la venirea romanilor
şi coloniştii veniţi aici nu putem spune că erau mai mulţi decît
cei care se strînseseră treptat în Galia sau Spania. Greşită este
şi afirmaţia că româna ar reprezenta latina populară neschim-
bată, în timp cc numai celelalte limbi romanice s-au modificat
(ctnd face o asemenea aserţiune P. Maior porneşte de la ideea lipsei
unei limbi literare „artificiale", ca ele ex., italiana). Este drept
că româna posedă unele fapte importante latineşti care au dispă,.
rut ln alte limbi romanice (genul neutru, deosebirea dintre nom.
- ac. şi genit. - dat., etc.), dar ea posedă şi numeroase fapte
(mai ales de vocabular, şi de sintaxă) care s!nt împrumutate din
limbile străine cu care a venit ln contact (slavă, greacă, turcă,
maghiară etc.).
b Ceea ce caracterizează pe români nu este puritatea lor et-
nică, cum afirmă autorul, ci tocmai marea lor putere de asimi•

181
 romanu capu nici odată spre aceaia, ca să-şi schimbe
linba cea vechie, cu care au venit romanii, strămosii
66 lor, / în Dacia, după cum au făcut italianii cei de
acum, ci o-au lăsat în fiinţa sa pănă astăzia.
Laurenţie Topeltin, sas din Transilvania, în cartea
sa, ce se numeşte Origines et occdsus Transilvanorum,
la cap 9, alăturînd linba italiană cu cea romănească,
a şea grăeşte: .,Socotesc că înante de a alcătui Dantes,
Bocaţius şi Petrarca din barbarimile longobardilor
şi a galilor şi din rămăşiţele domesticei vorbă cei
latină, această noao a italianilor, frumoasă şi mai
dumnezeiască linbă, linba romăni lor întru toate ase-
mene au fost cu linba italiană". Vezi cum linba ita-
lianilor celor de acum prin ai săi oameni s-au strămu­
tat din fiinţa ei cea vechie. Acoloş aduce înante Topel-
tin şi părerea lui Covacius, întru acest chip: .,Şi
Covacius au luat aminte că linba romănilor cestor de
acum mai mai mult are în sine din vorba romană
67 şi la tină de căt / linba cea de acum a italianilor".
Nepotu. Calcocondila, unu dintră scriptorii bizan-
tini, în cartea 2, zice că linba romănă este asemene
linbei italiană, ma aşca e de stricată şi desclinită, căt
cu greu pot italianii să o înţăleagă. De unde urmă
că nu linba italiană, ma cea romănă s-au abătut de la
linba poporului roman cea vechie.
Unchiu. Calcocondila au scris aceste, la 1500 de
ani după întruparea Domnului Hristos. Ci schimbarea
lare. Neîndoios însă, că dat fiinrl felul de viaţă al populaţiilor
de origini diferite de acum cca. 1500-2000 ani, românii procen-
tual se trag din sînge latin, în cea mai mare parte, nefiind vorba
de populaţii de origine diferită tomanizate ca 'limbă şi mo-
ravuri.
a Concepţie greşită, după care numai limbile culte literare
s-ar schimba prin voinţa scriitorilor, în timp cc limba populară
ar rămînc neschimbată, în starea ei primarfi. În realitate, limba
populară, deşi are tendinţa să păstreze unele arhaisme, este mai
schimbătoare dccît cea cultă, care, fiind normată prin modele
scrise, arc nn caracter mai conservator.

1112
 linbei italiană, carea mai sus am descoperit-o, cu
mult mai nante s~au întămplat. De unde drept are
Calcocondila, că italianii nu lesne se pot înţelege în
yorbă cu romănii. lară neştiind grecu Calcoc6ndila,
că schimbarea linbei s-au întămplat de partea italia-
nilor, cum mai sus am desvălit, şi nu de partea romă­
nilor, ne înţelegerea italianilor în vorbă cu romănii
o împută stricăciunei linbei romănă; întru care greşi
68 grecu}a. Că, / precum am arătat, nu linba romănă,
ma cea italiană prin langobardi şi prin ai săi învăţaţi
s-au abătut de la linba poporului roman cea nchieb.
Nepotu. În linbile italiană, galică sau frăncească
şi în cea spaniolă, pare că mai multe cuvinte se află
latine de căt în linba romănă. Aşea dară linba romănă
e stricată şi pentru acea stricăciune cu anevoc se pot
înţelege italianii cu romănii în vorbă.
Unchi:u. În linba italiană şi în cele !alte, cu adevărat
se află unele cuvinte care la romăni nu se aud. Ci
tribue să-ţi aduci aminte că italianii, spaniolii şi
a Laonic Chalcocondil s-a născut, după toate probabilită­
ţile, în anul 1423 şi a murit în anul 1464 sau 1465. Iată ce spune
Chalcocondil despre români: .,Dacii însă au un grai asemănător
cu al italienilor, dar stricat întru atîta şi deosebit, incit italienii
greu înţeleg ceva, cînd vorbele nu sînt exprimate desluşit ... "
Chalcocondil este de acord că românii sînt urmaşi ai romanilor.-
dar din pricina informaţiilor pe care le are despre felul cum s-,a
format poporul român, nu-şi îngăduie să afirme nimic mai mult
<lecit asemănarea în limbă şi obiceiuri cu italienii: .,şi se folo-
sesc de aceleaşi arme şi de aceleaşi multe încă şi acuma ca şi
romanii". Vezi Laonic Chalcocondil, Expuneri istorice, traducere
de V. Grecu, Buc., 1958, p. 63. • .- , , , .,-:-
Laonic, aşâ dar, nu afirmă că limba româ.nă „s-a abătut de
la 1\mba poporului roman cea vechie"; ci face o constatare: litnba
româ.nă se aseamănă cu cea italiană, dar un italian nu poate înţe-
lege toţ c~ se spune în limba română. . _ "': ~·
b ln realitats s-au schimbat amîndouă, dar în direcţii di-
ferite, - ··
~-4
183
 frll.ncii, de cănd au îmbrăţoşat credinţa creştină, tot
de una au fost supuşi patriarhului de b Roma; în
besericile lor tot de una s-au tinut linba latină cea
gramaticească; nu se auzea în besericile lor, în rugă­
ciunile lor, altă linbă fără linba latină cea gramati-
cească; ghintele aceste pretutindine avea scoale latine,
în care tinerimea lor se învăţa linba latină cea gra•
maticească de plin; întru această linbă învăţa reto-
69 rica, filosofia, / teologhia, legi le politiceşti şi altele.
Ba, mai sus de o mie de ani, intră popoarăle aceste
nu se scriia cărţi fără numai în linba latină cea gra-
maticească. Ce mirare dară este, dacă în zisele linbi
se află cuvinte latine, cu zisul prilegiu vărite, care în
linba romănă nu se aud. Cu neputinţă era pre calea
care o desvălii, să nu se bage mulţime de cuvinte în
'zisele linbi din linba latină. Şi chiar lucru este că
toate acele cuvinte latine din zisele linbi, care nu se
aud în linba romănă, sănt din linba latină cea gra-
maticească, şi cu mai sus arătatele mijlociri băgatea.
Iară romănii din veacurile cele din întea, nici o
împărtăşire n-au avut cu romanii, nici au învăţat
linba latină cea gramaticească pănă mai în zilele
noastre, şi acum încă numai în ţerile cele supuse
împăratului Austriei. Pentru aceaia în linba lor nu
se află alte cuvinte latine, fără acele cu care veniră
strămoşii lor de la Roma în Dacia, adeca cele ce era
a.le linbei poporului roman mai de demult. Linba
70 romănă toată e linba romană, care fu / alcătuită din
latină poporană şi din toate alte destinpte linbi ale
popoarelor Italiei, care fură învinse de romani şi se
feceră un naţion cu romanii. De aci pricepe pricina
pentru ce în Italia tot de una linba romană au fost
a Observaţia este justă, da~~ tn afară de cuvintele împrumu-
tate tîrziu, pe cale livrescă, din latina medievală, fiecare limbă
romanică (inclusiv româna) posedă nu numai cuvinte latine care
nu s-au păstrat în alte limbi, sau, dimpotrivă, a pierdut un
număr de cuvinte aflate ln alte limbi romanice. ..

184
 împărţită în multe dialete, că mestecăndu-se noU
romani, adecă popoarăle cele învinse şi adunate la un
naţion cu romanii învingători, n-au putut să nu ţină.
unele cuvinte şi chipuri de graiu de a linbilor sale
celor vechi. De unde se întîmpla de linba romană
căpătănd într-un ţinut a Italiei cuvinte noao sau pro•
nunţie noao, şi cele !alte, după plasa poporului aces„
tui, aceleş cuvinte întru alt ţinut al Italiei nu le avea J
ci acolo altele, iară noao, întribuinţa, după plasa
linbei care mai înante aduse poporul acel. Şi această
desclinire de dialete şi astăzi vecueşte în Italia, căt
cei mult depărtaţi de alţii, anevoe pot să înţăleagă
vorba cestora. Din Italia dară au venit şi aici Îll
Dacia, mulţimea destintelor dialete în vorbă, măcar
că în cărţile cele besericeşti numai o dialetă este la
toţi a./
71 Din cele mai sus zise, limpede se vede că nu linba
română, ma cea italiană şi cele !alte au pătimit schim„
bare, şi pentru aceaia acum italianii, spaniolii şl
frăncii puţin se pot înţălege cµ romănii în vorbă,
Precum şi aceaia nu mai puţin chiar este, că cel ce
va vre să judece drept· despre linba cea de demult
a poporului roman tribue să ceară ajutoriu de la linba
romănă. Mulţi bărbaţi învăţaţi dintru acea scădere~
că n-au ştiut linba romănă, strămbă judecată au făcut
despre limba vechie a poporului romanh,

a Marea diferenţiere dialectală a Italiei de astăzi se dato„

reşte prea puţin deosebirilor dialectale din antichitate; cauza
este marea şi îndelungata fărîmiţare administrativă din cursul
evului mediu.
b Observaţie foarte întemeiată. Prin elementele latine care
s-au păstrat numai în ca, româna are o importanţă deosebită.
pentru gramatica comparată a limbilor romanice şi ea este astăzi
studiată, din această cauză, de toţi specialiştii în lingvistică
romanică. Reconstruirea latinei populare, care stă la baza lim~
bilor romanice, nu este posibilă. fără a se ţine seama de limba
română,

ms
 Nepotit. Puţi-ne cuvinte latine mi se pare a fi în
linba romănă; cele multe dară vor să fie din linbile
popoarălor Italici, care fură învinse de puternicii
romani şi apoi împreunate într-un naţion cu romanii?
Unchiu. Sănt şi de a ziselor popoară ale Italici
multe cuvinte în linba romănă. Ma cele mai multe
sănt din linba latină. Numai acelora li se pare a nu
fi multe cuvinte în limba romănă, carii alătură linba
72 romănă cu linba latină cea gramaticească / şi nu soco•
tesc de linba latină cea poporană. l\lulte cuvinte ale
linbei latină poporană, care sănt în linba romănă,
linba latină cea gramaticească le au prefăcut almintre
şi le-au dat altă formă; pentru acea ia cu vederea din
întea se par a nu fi latine. Ma, de vi cerea cu chiiaia
cea de mine în ortografie întribuinţată, începutul sau
rădăcina lor care în însele este încuibată, vi afla că
sănt latine ca si cele ce se citesc în cărtile cele în lin.ba
latină gramati'cească. Drept că pănă ,:or scrie romănii
cu slove cirilicesti care le întribuintă sărbii cu rusii,
7l care cu acea viclenie sănt băgate' intră romăni,' ca
cu totu să se stingă linba romănăa, nici odată nu vor
fi vederoase cuvintele latine în linba romănă; cu
atănta funingine au acoperit boereasca lor faţă şi ca
f11tru o neagră capsă fără speranţă (nădeşde) de sdi-
pare, amar le ţin închise! De căte ori mi s-au întăm·
plat mie de îndoindu-mă de vrun cuvănt, oare lati·
nesc este, căt l-am scris cu slove sau litere latine,
73 îndată cu strălucire i se văzu/ latina lui faţă şi părea
că răde asupra mea de bucurie că l-am scăpat din
sclavie şi de calicele ciriliceşti peteceb.

a Afirmaţia inexactă. Scrierea chirilică a pătruns la români

datorită religiei ortodoxe.
1> Observaţie adevărată (deşi cu elemente subiective şi naiv-
sentimentalc) numai în sensul că, pentru cine ştie latineşte este
mai uşor să recunoască înrudirea cuvintelor româneşti cu cele
latine dacă sînt scrise cu alfabetul latin. Scrierea nu schimbă
însii nici forma, nici originea cuvintelor.

186
 Nepotu. Sănt unele cuvinte în linba romăncască,
care azi nu se află nici în linba latină cca gramati-
cească, nici în cea italiană, nici în cea spaniolă, nici
în cea francică, nici întru alte linbi noao cunoscute;
acele, mi se pare apriat lucru ar fi, că strămoşii romă­
nilor le-au împrumutat lie la ghinte \"arvare care
mai de mult îmbla prin Dacia şi acum sănt stinse.
L"nchiu. Găcituri desYănate şi care nu ajung o ceapă
c:lcgcrată sănt acele, a cerea cuvintele romăne în linbi
de acelor ghinte stinse care nu se şti ce linbă au avut
în gura lora. Am zis mai sus, că în Italia multe dialcte
au fost şi pănă astăzi sănt. Deci, se cad(' a zice că
cuvintele de tine pomenite, din unele ţinuturi ale
Italici fură de strămoşii romănilor în Dacia aduse;
acele, cum se întămplă, în Italia s-au dat uitărci, la
74 romăni pănă azi vccuesc. Au nu/ şi romănilor, aici
s-au întămplat aceaia? Unele cm·inte latine intră
romănii cei din Dacia lui Aurelian, pănă astăzi sănt
în gura lor, la romănii cei din Dacia lui Traian nice
cum nu se aud; şi încoantră, unele rărnăn în Dacia lui
Traian, care în Dacia lui Aurelian în deşert le vi căuta.
Ba şi în Dacia lui Traian sănt u~ele cuvinte latine
într-un ţinut sau întru o dialetă, care întru alte dia-
lete ale Daciei lui Traian nu se află; asemene este
lucru şi în Dacia lui Aurelian. Şi la sloveni, căte
cuvinte sloveneşti sănt întru unele dialete, care întru
alte dialete sănt necunoscuteh !
'Nu numai cuvintelor celor ce sănt numai a limhei
romr1nă, ci şi celor ce sănt comune (ele obşte) ci cu

a Este drept că, în necuno.işterea acelor limbi nu se pot sta_

bili etimologii hunice, gepidice etc., pentru limba română. De
aici însă nu rezultă că toate cuvintele noastre sînt latine. Încer-
cări le artificiale şi lipsite de bunul simţ al limbii, în Istoria pen-
tru încep1tt11l ... sînt o dovadă pini la cc limită poate duce intran-
sigenia principiilor (vezi Istoria pentrze. .. unde stabileşte în lanţ
etimologii. latine pentru cuvinte mongole).
bJ 01.,.,crvaţie foarte judicioasă,

167
 linba latină cea gramaticească au acăzut această
întămplare. Pentru esemplu: în cele prevechi 12 table
ale romanilor se află întru a trea persoană vorba:
esţit, esţint, în loc de sit, sint. A doao şi întăa persoană
nicăiri nu se află în cărţile latine, este perită din
75 linba latină cea gramaticească, iară la romănii / cel
din Dacia lui Traian se află a doao persoană; eşti
( esci), es ; la romănii din Dacia Iui Aurelian se află
şi tntăa persoană: esca, sum. Dacă cuvintele cele din
cărţi, adecă a Hnbei latină cei gramaticească, în care
se scriia cărtile, încă nu au rămas unele statornice, ci
au perit, cu'căt mai vărtos prin atănte, după venirea.
strămoşilor nostri în coace, schimbări ale fraţilor
nostri italiani, au potut unele cuvinte fără întoarcere
să sboare din gurile lor, care la romăni s-au păstrat
şi vecuesc pănă astăzi.
Nepotu. Toate cu acea tărie, răschirat şi lămuţit
le-ai spus, căt numai acel poate primire îndoială de
aceste, care în lumina soarelui de amează zi s-au de 4

prins a orbecare. Io sănt încredinţat că linba romănă

este linba poporului" roman cea vechie. Ci doresc a
ştire şi acea ia: cănd au început aceasta linbă a poporu-
lui roman sau linba latină care o grăia poporul.
Unchiu. Mai vechie este linba poporului cea latin!
76 de căt să putem ştire urzirea ei; atănt se şti că / linba.
latină cea din gura poporului, cu mai multe veacuri ·
tnante de facerea Romei au fost în teara ce se zice
Laţium, unde e făcută Roma. După ce făcăndu-se
Roma, romanii pre încet au învins toate popoarăle
Italiei, multe cuvinte şi însuşiri de ale linbilor acelor
popoară s-au adaos la linba poporană latină, şi aşea

• Atlt eşti din daco-română, cit şi esc din aromână „la ro-
mânii din Dacia lui Aurelian" nu slnt forme moştenite, ci creaţii
mai noi, analogice.

188
 s-~u întogmit linba romană poporană, după cum mai
sus am spus, care după aceaia au fost în gura tuturor
popoarălor din Italia. Această linbă preste toată
Italia lăţită, s-au numit latină, romană, şi pre urmă
italiană.
Nepotu. Nu mă îndoe„c că linba latină cea din carţi
va fi mai vechie de căt linba latină cea clin gura
poporului latin.
Unchiu. Ba nu. Că Iinba latină cea 'din cărţi este
meşteşugită, gramaticească, nu firească, precum au
fost linba latină poporană. Şi cunoscut lucru este că
mai vechie e firea de căt măestria. Linba latină cea
din cărţi e născută din linba latină poporană, adecă
din linba poporului fu prefăcută, precum orice linbă/
77 cultivită, din linba poporului au luat începutul său;
după aceaia fu pre încet mult avuţită, frumseţată şi
cu noao şi noao străluciri direasă pănă în zilele acelui
mare orator al romanilor, Cicero, care timp s-au zis
eta sau veacul cel de aur a linbei latină ori gramati-
cească. ln veacul acest de aur au încetat a se mai
face ceva semnată adaugere la linba latină cea grama-
ticeascăa.
Nepotu. Cănd dară s-au urzit linba latină cea din
cărţi sau gramaticească?
Unchiie. Aceştei limbă începătoriu au fost Latinus;
craiul Laţiului. De lucrul acest, aşea scrie Eutropius,
în cartea I: .,lmpărăţănd Latinus (în La ţiu) carele
linba latină o-au îndreptat şi pre latini, după numele
său, i-au numit, Troia fu de greci cuprinsă. Împli-
nindu-se de la începutul lumei ani 4018 ... înante de
facerea Romei ani 304b" ... / ...
a Expunere foarte judicioasă asupra felului cum s-a consti•
tuit latinaliteraiă din cea populară.
b Pasajul nu este din Eutropius (vezi voi. II p. 214.)
nota a).

189
·103 EXTRACTUS
OBSERVATIONUM AD PRONUNCIATIO•
NEAf QUARUNDAM LITERARUM PER-
TINENTIUM
Pronunciatur sicut Gallicum ~. Hungari•
cum Iz, Germanicum 3, Cyrillicum u,.
Ce, ci Sicut ltalorum ce, ci, Hung. lse, lsi, Cyril•
li cum 11, 1H. -
1 1

Dd Sicut Latinorum z, ac Cyrillicum .s.

i;~ Accentu acuto notatum prope sicut Latin~
rum ea et quasi ia.
E e Punctatum sicut Latinorum i.
Sicut Italorum ge, gi, ac Cyrillico-Vala„
Ge, gi
chicum ue, IJH.
J Sicut Galicum j, ac Cyrillicum m.
n Sicut Hungaricum ny, et Italicum gn.
6, 6 Accentu acuto notatum prope sicut Lat.
oa, et Hung. a.
Que,Qui Sicut Italicum ce, ci, Hungaricum tse, tsi,
ac Cyrillicum 'lf, •1H.
Ş, ,Ş Sicut Hungaricum s, Germanicum scit, Cyril-
licum w et Italicum s ante ce, ci.
Ţ, ţ Sicut Latinorum I ante i sequentc post i
vocali, ct sicut Hungaricum Iz, Germani-.
cum 3, ac Cyrillicum u,.
Sicut Cyrillico-Valachicum 1t..

103 EXTRAS

cu observaţii care se referă la pronunţarea

unor litere

Se pronunţă ca şi franţuzescul y; maghia.:i

rul Iz, nemţescul 3, cirilicul u,. -
Ce, ci Ca şi ce, ci, al italienilor, tse, tsi al maghiari~
lor, cirilicul 'lf, 'IH.
Ca şi z al latinilor şi cirilicul .s

190
 Ee Notat cu accent ascutit, aproape ca şi ea
şi ia al latinilor. '
E e Punctat, ca şi i al latinilor.
Ge, gi Ca şi ge, gi al italienilor, şi cirilic-româ-
nescul u1, IJH.
J Ca şi franţuzescul j şi cirilicul m.
ii. Ca şi maghiarul ny, şi italienescul gn.
06 Notat cu accent ascuţit, aproape ca şi
latinescul oa şi maghiarul a.
Que, Qui Ca şi italienescul ce, ci, maghiarul tse, tsi
şi cirilicul 'lf, 'IH.
ss Ca şi maghiarul s, nemţescul sch, cirilicul w
şi italienescul s, înainte de ce, ci.
Ţ ţ Ca şi t al latinilor, înainte de un i urmat
de o vocală, şi ca şi tz maghiar, 5 nemţesc,
şi cirilicul u,.
:, , ' , ,
a,e, 1,0, u, Ca şi cirilico-românescul -.. ./

I A
A partic. I. praefigitur Substantiv1:s, et reliquis declina-
bili bus orationis parti bus, et denotat 1) taci tas, su bin
etiam api:rtas praepositiones: ad, apud, in, pro, prae,
e.g. me ducu a casa, eo domum: megyek haza: ich gehe
nach Hanse. - Am a manu: est mihi ad manum,
Jzabeo prae manibus: Kezemnel vagyon: es ist mir bcy
der Hand, ich habe es in den Han<len. - Sciu a bunâ
samă: sciv pro certo; tu<lom minden bizonnyal, ich
weiss cs zm·crlassig. - A lungu: in lo11g111n, 1·n lo11gi-
t11di-ncm; hoszszara: dcr Linge nach. 2) constmcta
quibusdam verbis neutris, innuit accusativum rei: e.g.
mirosu a şofranu: oleo croccum: Safrany szagot botsa-
tok: ich rieche nach Safran. - putu a p~rciu: oleo
hircum: bak btz{i vagyok: - ich bocke, bockenze. -
Cobescu a fome: Animus meus praesagit fameni: ehseget
crzek eflil: mir ahnet die Hungersnoth. 3) est pars
articuli genitivi in 11troque numero nomini praeponi

191
solita: e.g. a Domnului: Domini: az Ure: des Herrn.
4) denotat pronomen possessivum: e.g. a meu, a mea:
meus, mea: enyim, mein, meine. 5) designat nu.meros
ordinales: e.g. a d6a 6r~; secundo: mâsodszor: zweitens.
II. Praefixa verbis, denotat geritndium in dmn, e.g.
începu a scrie; incipio scribere, quasi dicerem: incipio
ad scribendum: kezdek irni: ich fange an zu schreiben.
Nota: Adhibetur etiam pro Jut·uri 3 persana singularis:
e.g. a veni: pro: va veni: veniet: el fog jonni: er, sie,
,vird kommen.
Abaldt femi. plm: de i'l&.tl\A•, s11bst: horrettm,
emporimn, merciitm: le rak6 hely: die Niederlagc der
Waarcn.
Abatere, J. pl. teri, d&.tTlpf, subst. 1) de undeva
spre vre o parte: degressio, decessio, secessio: kiteres,
elteres: das Ausweichen. 2) la quineva pentru remane-
rea: dc;.•ersio' dit•crsio: beteres' megszâllâs:
Abatu, tcre, tutu. flc.tT, Tipi, T8T, verb: I. nmtr.!
stniducscn, silescu: studeo, 11itor, conor: igyekezni,
iparkodni: trachten, zuschauen, e.g. abate de pornesce:
age moveas: induly mar el; trachte, dass <lu aufbrechest.
II. 1iculr.: vel recipr.: abatu: I) spre vre o parte a
far.'t <lin cale: spre dreapta, seu spre stanga: degredior,
digredior, cxccdo, secedo, deceda, propello, dejlecto:
kiterni, clterni: ausweichen. 2) la quineva pentru
rem~nerea salasluirea: diverto, deverto, devertor: be
szâllani, megsz:illani; einkehren. III. impers.: mi
abate: adcchc: mi casuna, mi vene fbr~ scire in mente:
ad cogitationem incid~, rt;pente mihi incidit: veletlentl
eszembe jut: sich etwas einfallen lasscn, auf einen
Gedancken verfallen. Pentru escmplu: quc ţi au
abatutu? quid tibi incidit? mi jutott eszedbe? was ist
dir eingefallen?

192
 1 POV .\'flTfORIL'L / TINERll\IEI / cătră /
adevărata şi dreapta cctire. / Întru acest
chip acum întîia oară lucrat / de / D. Utzar,
fostul proft'sor a înal / telor şcoale Roma-
neşti din Bucureşti. / ~i / acum întîiaşdată
typărit cu toată chel/ tuiala / Prea cinsti.
tului, prea vrednicului şi de mă/ rit :\'eam
născutului D.D. Grigore de/ Băleanu, ~fa-
rclui Drnrnic al Prinţipatului / Valahiei.
Fntcrricht for die Jugend. / La BUDA/ În
Crăiasca Typograf ie a Universit. l;ngariei
/ 1826* ./ ...

PREA VREDNICE ŞI DE MĂRIT

XF.AJI NASCUTE BOERIULE!

Mai bine de 14 ani sînt, de cînd am primit slujba

cu typărirea cărţilor Romaneşti în C. Typografie din
Buda, şi într'aceşti ani s-au ~i typărit mai bine de
o sută <le mii de fiorini, cărţi bisericesti si morali-
ceşti! şi eu, în mai multe rîndurî, lungă şi 'depărtată
călătorie am făcut în Prinţipatul Valahiei şi l\Iolda-
viei, ca să poci vinde clin aceste cărţi, dar în toate

• In -8° mic de 110 pagini. Pe primele 19 nu este trecută

numerotaţia. După titlu urmeaz,l dedicaţia lui Carcalcchi către
bllicrul Grigoric <le Băleanu, în cam Carcalechi îşi relatează odi-
seea lui de tipograf, cu perspccth·e ele data aceasta, ceva mai
surîzătoare. Prefaţa lui Laztir o ri·producem în întregime. Opi-
năm şi noi, pe considerente de calitate, că textul nu-i aparţine în
întregime lui Lazăr, pentructL pc lîngă contextele în care recu~
noa,;tem adîncimca şi seriozitatea lui Lazăr, surprindem idei de
nivelul lui Carcalcchi.

193
 rîndurile m-am întors cătră casă cu mare pagubă,
fiindcă nu am putut vinde nici atîtea cit să pot scoate
6 cheltuiala drumului, / că romînii mai bucuros cum-
pără cărţi greceşti decît romaneşti; la aceasta am întrat
în mare băgare de seamă a şti de unde să pricinueşte
nedreptatea aceasta. Dară răposatul Lazar cu oftări
au început a-mi spune ce este pricina împedecării
literaturei (învăţăturei) romaneşti, după cum înaintea
Cuvîntării singur arată. Aşa dară de lipsă au fost,
cu mare mîhnire a mă părăsi de această slujbă şi
fiind împresorat de o familie de prunci nevîrstnici,
'1 am trebuit a neguţători ca să nu cad întru / adîncă
sărăcie; fără totuşi 12_ronia cerească au schimbat athmos-
fera şi s-au coborît binecuvîntarea lui Dumnezeu pe
neamul romanesc şi îndată m-am lăsat de neguţătorie
şi m-am apucat a typări. Am alergat la Prinţipatul
Valahiei şi Moldaviei şi am aflat mulţi patrioţi carii
bucuros ar scrie, tălmăci şi typări cărţi pentru lumi-
narea neamului romanesc, dar stările din prejur nu-i
lasă a gîndi la luminarea neamului. Aşa dar fiind eu
8 · prea bine încredinţat de patriotismul / Domniei Tale
cel adevărat, prin care totdeauna te-ai jertvit pentru
neam şi patrie, am făcut Domniei Tale arătare că
răposatul Lazar, fostul dascăl romanesc în Bucureşti,
au lăsat doă manuscripturi a să typări pentru folosul
tinerimei romaneşti şi Domniia Ta, cu toate că te,
afli înstreinat de patrie şi cu mare cheltuiala cuprins,
îndată mi-ai poruncit a să da sub împărătească ţen­
sură şi cu toată cheltuiala Domniei Tale să se typă-
9. rească şi în dar să se împartă la fii patriei şi la / şcoa­
lele romaneşti, poruncindu-mi ca nici o laudă să nu
12 pun în cuvîntarea cărţii, pentru Domnia Ta./ ..•
Zaharia Carcalechy ferlegherul C. Typografii din
Buda./

194
 13 PRECUV!NTARE a
IUBIŢILOR ŞI FRAŢILOR MIEI ROMANII

Fericit este pămîntul carele ţine pe trupul său

oameni buni, lucrători şi harnici economi! fericit
este şi neamul acela carele are credincioşi _patrioţi şi
oameni întru ştiinţe luminaţi! Însă patrioticeasca
însufleţire şi înfrumseţarea fericirei neamului vine
din statornică pacea legilor strămoşeşti şi din îndemnul
cel ferbinte cătră sporirea luminării, căci legile, ca
nişte rîuri curate, adapă sufletul cel patrioticesc, ca
o hrană vie satură acea strînsă po(tă a dragostei cătră
înfrnmsetarea fericirei neamulq(; îmultesc stiintele
şi căştigă vecinică fericire, care atît de trcbuinci;ase
sînt în viiata oamenilor, întru cît un neam nesimti•
toriu, călcătoriu de legile strămoşeşti şi pismaş, spre;,
cei de un sînge, fără pofta dragostei cei spornice cătră.
luminare, fără iubirea faptei bune şi fără îndemnul
înfrumsetării neamului, cade întru întunerecul nefe-
14 ricirei / şi se surpă din adins întru adîncul nesimţirei
gemînd pururea întru ticăloşie! Aceasta, noi romanii
(cu mare durere a inimii, zic I) şi pănă în zioa de
astăzi o pătimim. .
Deci, văzînd eu cum că numai macsimuri greceşti
sînt care împedecă sporiul cătră înfrumseţarea ferici-,
rei noastre şi îmulţirea, am hotărît a veni într'acesţ
ales şi de Dumnezeu binecuvîntat pămînt romanesc c~
să samăn griu 1 cel curat şi fără neghină; apoi, deşi
am aflat într'acest pămînt o mulţime de mărăcinit
totuşi nu mi'au trebuit prea multă osteneală de a'1
putea curăţi, căci toţi patrioţii cei adevăraţi dîndu'mi
ajutoriu, am putut foarte lesne sămăna grăunţele cele
adevărate, fără tocmai cînd dintru semănatele grăunţe,
nenumărate mii de flori streluceau pe holdele romane I
iată, atuncea, şi mulţime de lăcuste au venit căutînd

a De rcmFtrcat, în afara ideilor nobile, stilul clar şi cxce.

lenta limbă românească, cu adevărat literară, lipsită de regio-
nalisme, în contrast cu multe texte contemporane.

195
 ca sămăii.'ă turi le, înc{t p[rnă a nu aduce dori te le fruc-
t uri, sft le strice. La aceasta nu puţin m'am fost mîh-
nit, nu atîta dtci ~Liiam că lăcustele nici odată vin
ca sft dea rod, ci să mănînce sudoarea şi osteneala
pămînteannlui ! !, ci mai drtos căci tare eram încre-
dinţat că unii din neamul romanesc sînt cu totul pre-
15 daţi în linba grcceasd şi mai bucuros zic: / ,.Kup::::
&AE"IJ(jov" decît: ,.Doamne milueşte-ne". O! cum de
bine au ştiut grecii a să lingări cătră romani, cît i-au
făcut chear împrotiYitori linhci romaneşti; nu-i
destul aceasta, ci încft şi legi le ţării le-au stricat şi
legi no\'e au făcut; ha si năranirile fanariotilor 1 s-au
făcut de obstc, ca o da'turic a k urma rom;'inii întru
toate Icgile'ţării, :;;i năranirile romaneşti încet încet
s-au părăsit; şi dr- nu era Preaosfinţitul )[itropolit
Dionysie si cn alti alesi patrioti, si scoala aceasta
romanească, cu totul ·o clărăpîna; şi de 'nu să trimitea
fii de ai patriei la învăţături, în Austria, (;ermania şi
Frantia, rămîneam totdeauna ca dia cea nelucrată,
plină de ştir ~i boz, pcntrncă să încnibase atîtC'a ncdrcp-
tăti în tară, cît de-ar fi îm·iiat un Rad11 Vodâ, un
M~tci Tiod/i şi 1111 Str/an Fodâ al .lloldaviei să vază
legile şi năravurik nimanilor de acum, încă, de s-ar
uita si. la portul si modek de acum, cu plîns si cu amar
s-ar r{1ga ele Dum~ezeu a-i trimite în adîncimea pămîn­
tului, a nu mai vedea nedreptatea aceasta cc să face.
Aşa urmează. neamul romam·sc în zioa de astăzi.,
· 10 fiind că patrioţii cei adevăraţi/carii sînt de strămoşii
lor clironomi lăsaţi, cu hrisoave şi legi. întăriţi, acum
sînt cu totul nesocotiţi şi. neprimiţi în slujbe şi tre-
bue cu oftări adînci să tacă, că, de va vorbi pentru
patrie, îndată să trimit în urgie, căci strei.nii ;u1 cu-
prins toate veniturile ţărei şi s-au îmbogăţit! Patrio-
ţii, deşi căştigă bani, iarăşi neamului său îi înparte,
şi în patrie! firesc lucru: .,Singele apă nu se face".
Unii iarăşi, deşi sînt lipsiţi de patriotîsmos, ştiinţă
şi lumi.narea neamului, totuşi 1111 se ruşinează a împie-

1 Fanai-io/i sînt grecii tlin Constantinopol.

196
 dica sporiul şi înfrumseţarea fericirei noastre; mai
vîrtos acciia carii sînt sub aripile streinilor crescuţi,
căci să rusincază a vorbi romancste, ma, cc c mai mult,
că <lefai~ă linba romancasc[L,' ascunzînd bunătatea
patrioticească şi mărirea n"amului nostru roman;
ah! cu marc durere a inimilor simtesc aceasta unii
strănepoţi luminaţi carii poartă n~mele şi sîngclc
strămosilor romani, a cărora neam oare cînd era cel
mai mărit al lumii, era cel mai iscusit, era cel mai
înţelept, înfrumseţat întru ştiinţe, cel mai marc în
17 suflet patrioticesc, căci la romani asemenea/era în-
demnul luminării neamului, precum a celor de jos
şi săraci, aşa şi a celor de sus şi bogaţi! ha toţi, cu un
cuget era Iucrînd pentru bunul cel de obşte naţional;
dar noi, romanii de acum, cai;ii sîntem adevăraţi str[L-
nepoţi ai romanilor, avem în ochi o ceaţă, prin carea
nu putem vedea lumina soarelui! Au doară nu putem
şi noi a vca doctori romani, ca să ne 1umineze ochii,
din nerea inimei, iar nu din interesul cel marc, că
am \·ăzut fii de ai patriei, din starea de jos, că aură­
mas orbi cu totul, nu de alta, ci că n-au avut bani
mulţi de a plăti! Au nu putem avea şi noi filosofi,
ca să ne înveţe filosofia în linba romană? toate putem
a le dobîndi, că si noi sîntem născuti, ca si alte nea-
muri, si noao ne~au dat Dumnezeu ;cele daruri ca si
la alte' neamuri, numai vrere să avem! Dumnezeus'ă
întărească pe acei vrednici patrioţi romani ce au stat
de s-au pus în faptă, ca să se trimiţă din fii _patriei,
în Viena, Ghermania si Paris, la învătătură ! ln scurt
timp să vor întoarce ~ceşti fii ai patriei cu cununi de
dafini, a împărţi tineri mei romaneşti! Cine poate zice
că un Evfrosin Poteca, nu va putea întraduce filosofia
18 în linba/romană?. Cine poate zice că acesta nu este
fiiu de roman? Cine poate zice că fii romanilor nu vor
putea îm·ăţa toate învăţăturile în linba patriei?
Eu văd acum ce putere şi vrere au fii romanilor la
învătătură. Asa <lară m-am îndatorat si eu, din toate
J?Uterile mele: a pune toate cărţile şcolasticcşti În

197
 bună regulă, în linba patriei, dar nefiind eu cu toate
gata, am socotit că mai de mare lipsă este, mai întîiu,
a să typări această cărticică ce este pentru învăţătura
pruncilor a sylabi şi a ceti. Această cărticică este
laptele pruncilor de mumă! Cuprinsul ei este bun,
iubitilor miei fra ti şi părinti ai fiilor!
Din ecsperienţi~ noastră cea de toate zilele, bine
ştim că plugariului sărac nu numai sămînţa de a-ş
putea holdele sale a le sămăna, îi este de lipsă, ci şi
uneltele: plugul, grebla şi alte, prin care să lucră
pămîntul; tocmai aşa este şi tinerimea, nu-i destul
numai să cunoască literile (buchile) şi a sylabi să
înveţe şi îndată la ceasoslov a-i da, ci de lipsă este mai
întîiu a învăţa regulele a ceti şi a pricepe aceia ce
ceteşte, după cum urmează şi alte neamuri luminate I
19 Aşa dară, vă rog, iubiţilor părinţi/ai tinerimei, ca
să primiţi această cărticică şi să o daţi tinerilor fii
cu aceia încredinţare, cu carea această cărticică, de
autorul său, spre bunul scop lucrată este; iară, că
este bună şi folositoare, însuşi sporiul cel temeinic,
în scurt timp nădăjduesc că va adeveri. Dintru aceasta
va învăţa tinerimea învăţături regulate şi urmînd
aceste reguli, vă încredinţez că şi în linba noastră
romană putem a ne înălţa la cele mai mari învăţături,
că nu lipseşte alta, decît a-ş face tot patriotul dâ.toriia
sa, a gîndi de luminarea neamului şi a tălmăci şi a
typări cărţi folositoare; şi, de vom urma ca alte nea-
muri, unii a tălmăci, alţii a typări şi iarăşi toţi a
le cumpăra, în scurt timp apoi vom fi şi noi ca alte
neamuri luminate, cu şcoale mari, cu biblioteci şi
cu bărbaţi învăţaţi şi luminaţi Deci, de a putea ajunge
la aceasta, altă nu ne lipseşte, decît a fi patrioţi ade-
văraţi şi subpuşi credincioşi împăratului şi domnului
stăpînitoriu şi vom fi fericiţi şi norocoşi!

Scrisu-s-au în Bucureşti, 1820.

de Lazar,
Dascălul şcoalelor romaneşti din Bucureşti./

198
 PSALTIREA / prorocului şi împărat /
DAVfD, / În versuri alcătuită / de / micul
între music6şii sistimii vechi / Ioan Prale
din laşul Moldovii. / În zilele. tristilor în-
tîmplări ce s-au început / prin Ţările Ro-
mîneşti din anul 1821. / Spre a să înnoi
aducerea aminte de cele / ce strigă Psalmii;
şi spre folosul, / celor de naţiia sa romîni,
şi a iubi/torilor lor, acum întîi cu / chel-
tuiala sa, la / Braşov, s-a typărit în typo-
gră.f iia D. Franţisc de Şobeli, prin Fridrih
Herfurt 1827* ./

CÂTRĂ CINSTITDUJINEALUI JOAN PRALE,

AUTORUL PSALTJRII JN VERŞURI.

Mult cinstite!. .. / ...

Cei ce înţeleg limba evreiască şi cetesc Psaltirea, în

orighinalul ei, să minunează de înălţimea duhului care
o înviiază şi <;u o gură mărturisesc că mai înalte idei
să află în aceasta de cit în vestiţii poete a vechimii:
Omer şi Virghiliea. Putea David rugăciunile sale a
le scrie şi cu styl slobod, însă au mai vrut a le îmbrăca
în stil poeticesc, ca cu atîta mai mult duhul său şi
acelor ce-l ascultă pre el, să se înalţă spre/cinstea lui
Dumnezeu .... /
Vază acum grecii şi cei ce urmiază lor carii / zic cum

• In -4° de 7 + 90 foi, primele nenumerotate. Cităm din ~..

faţa lui Vasilie Popp, scurtă schiţă a unei istorii a literaturii
române. Din textul propriu-zis nu am reprodus nimic, fiind ID a-
faxa temei.
a Afirmaţie exagerată pornită poate din considerente rel~.
gioase.

199
 că şi măestriia poezii la ei ar fi luat începutula. Ba;
de c adevărat ce zic cei îm·ăţaţi, cum că poetele au
fost cei din tîi filosofi, atunci cu adevărat au putut
zice Efr6sin Poteca, profesorul filosofiei în Academiia
Bucurestilor, mm cCt mai nainte au filosofit aceia,
pre car~ ellinii îi numea v{qvari, ele cît însuş ellinii1.
însă aceasta pc scurt. ... Pre aceşti de Duhul S. însu-
flati evrei, i-a urmat si acele strălucitoare stele ale
creştinătăţii: Darn{tsie,' patriiarhul Romei, Grigorie,
episcopul Cappadochiei, Chypriifo, epis. Carthaghc-
nii; Paulin, epis. Naici, Prudentic şi deosebit întru
aceştea, Amvrosic, cpis. Mediolanului, a căruia sti-
huri sînt întru adeyăr amvrosie si nectar. Pre acestea
si alti asemenea lor, Yăzind ac~l suflet duhovni~esc
bositheiu, mitropolitul Moldaviei, mişcat fiind din
lăuntru, luînd toată greutatea asupra sa, au îritrat
întru o ca le, pe care nimenea dintre romîni încă nu
călCttorisă, şi prefăcu toată Psaltirea în versurib,
după chipul şi stylnl care grttia atuncea moldovenii.
Asa dar, de săsi dă întîiac cinste romînilor transilva-
ncni pentru întâia typărire a cărţilor romîncşti2, pre
cum şi ace~tii Psaltiri 3 cu styl slobod, totuş începătura
a Conform tracliţiei religioase, Biblia ar fi cca mai veche
carte a omenirii. În realitate ca este o colecţie <le texte foarte
diferite ca epocă, cele mai vechi fiind de pe la sfîrşitul mileniului
al II-iea î.e.n. Psalmii atribuiţi lui David sînt majoritatea de pe
la anul 200 î.e.n., deci cu mult mai noi ca textele homerice.
1 Vez' Cuvintele lui cele Panigh~riceşti şi Moraliceşti. Burn•

reşti, 1826, foaia 31.

1, Ideea punerii în versuri a Psaltirei este ele inspiraţie polo-
neză, la Dosoftei.
c În realitate prima tipărituri"~ românească este Ocloi/111-l pu-
blicat de diaconul Coresi, la Braşov, în 1557.
i 2 lntîia carte în limba ronzînească, supt titula Cazanie, s-atJ
. ,typărit în Braşov, la 1580, supt mitropolitul Ghenadie
3 Psaltirea; tntîi, prefăcută de pe _iidovie pe 1·omînie, s-au ty-

păt'it în Bălgrad, în Transilvania, prin Stefan Mitropolitul, la

a. 1o51. Vez' Istoria Bisericii Romînilor, făcutii de Petru Maior;
typiirită în Buda, la a. 1813, foaia 147./

200
 poezii întru adevăr singur moldovenilor să cuvine./
Că de s-a!! şi ivit în Transilvaniia şi Valahiia (de
vremile cele mai noao grăesc) oareşi care bărbaţi carii
duhul lor cel poeticesc mai de vreme l-au arătat lumii
<le cît moldovenii, totuş' şi în aceasta nu au întîrziiat
duhul moldovenesc. Că, de arc Ungariia un Ghe6rghie
Montan 1 , Transilvania un The6dor Corbe 2 , un Vasilie
Aron 3 , un Ioan Bărac 4 , un Stefan Crişan5 de să
laudă Valahia cu un Ioan Banul Văcărescul 6 , cu un
Alexandru Văcărescu 7 , cu un Gheorghie Slătineanul8 ,
cu un Nicolae Văcărescul 9 , cu un Ioan Văcărescul1°

1 Vezi Strcinul în Pesta, la Buda, 1816.

2 Acesta. e al doi !ea a11tor al Psaltirii în versuri.
3 Vez' Patimile lui Hs., typ. în Braşov, 1805; Vorbire în ver-

suri între Lconat şi Dorofata, muerea sa, Sibiiu, 1815! PJTam şi

Thisbe, Sibiiu, ... ; Anul Mănos, Sibiiu, 1820,' Sofronim şi Harite,
Sibii11, 1821. A1t nimas de acesta şi cele XEcl6ghe ale lui Virgliilie
în manuscris.
4 Vez' Arghir şi Elena, typ. în Sibiiu, 18021 Răsipirea Ierusa-

limului, typ. în Bucureşti, 1821. A1'e acesta, fn mmwscris, pe Odi-

sevs şi Lucreţia, doao poeme p1'ea frumoase,
• Acesta multe ait trad1ts din !iletastasie.
6 A cesta e, care întîi au p1ts prosodia romînească la rînduială şi

au fcicut multe sti!turi de fJl'obâ, în 11111{/e chipuri. Vez' Gramatica

lui, typ. în Rimnic, 7786.
1 Aceshi e ne11111riloriul acela Ovidie al romfoilo1·, pe care noroci

,·ea naşterii l-au fniilţat, dar pizma fanarioticeascâ l-a1i dârăpănat~

Afult bine şi mare cinste ar face na/iei_ romîneşti, care ar adun·a ver-
surile acestuia şi le-ar da la lumincL
s Vezi Ahilevs la Schiro, typ. în Sibii11, 1797.
9 Acesta m1tlle lucruri şi însemnări poeticeşti aie lt'isat între scr-i-

sorile sale, la moai·tea sa./

10
M-ul/ime şi feliurimi de poeme să află la acesta; care, de le-a,
face cunoscute na/iei, pcntnt că toate sint vrednice de a vedea lmnina,
foarte mult o ar îndatora,

201
 şi cu un Piris/ Mumuleanul 1 , poate şi Moldavia a sl
făli cu un Dosithei Mitropolitul2, cu un Alexandru
Beldimăn3 , cu un Constantin Conache 4 , cu un Nicolae
Dimache 5 şi cu un Gheorghie Asachi6 şi acum, de nou,
cu dumneata care prin alcătuirea aceştii poezii nu
puţin folos ai adus literaturii romîneşti. I. Titula
cărţii va sluji istoricilor viitori spre însemnarea acei
nefericite ep6hă care s-au întîmplat în vremea în care
ai scris cartea. li. Ai îmbogăţit limba romînească
cu mulţime de cuvinte care sînt adevărate romîneşti,
însă care era afară de obicei. III. Ai dovedit că
limba romînească rabdă şi composiţii şi decomposiţii,
în care, pre cum şi în cuvinte ne obicinuite şi altele
de nou făcute, de ai fi fost ceva mai scump, poate nu
era spre stricăciune. IV. Ai arătat cum că în limba
noastră să poate scrie ori despre ce lucru înalt. Şi
V. ai arătat că spre îmbogăţirea limbii romîneşti,
nimica nu-i asa trebuincios de cit a cunoaste toate
dialecturile limbii, întrebuinţind toate acele/vorbe
care lipsesc în una din celelalte; şi unde nu ajung nici
aceste, să ne împrumutăm dela maica limbii noastre,
limba latineascăa. Ştiu, prietene! că pentru aceste
cuvinte şi recomendaţie a limbii latineşti, dela mulţi
multe împotriviri vei auzi; dela aceia mai vîrtos,
carii nu ştiu din ce evlavie mare ar vrea să o aibă
---~--
1 Vezi Rost de poezii, typ. in Bucureşti, 1820, şi cartea care se-
numeşte Caracteriuri, cu un prolog vrednic de cetit. Typ. în B11eu-
reşti, 1825.
9 Acesta e înttiul autor al Psaltirii în versuri şi tnttiul poet al
romînilor.
3 Vezi tragMdia Orest, typ. la Buda, 1820. Au rămas dela acesta,

Intre altele, şi Descrierea Revoluţiei ce s-au întîmplat în Moldova

la 1821, în stihuri scrisă, supt tititla: Grapsodie h.
4 , 6 , 8 , Toţi aceştea au feliurimi de poeme şi mult frumoase şi

deosebit Intru acesJe, Crugul Anului scris de dumnealui Conache.J

a Aceeaşi concepţie revine la Budai-Deleanu şi la. alţii.
b Greşal1l de tipar. Corect Tragodie.

202
 departe de hotarele salea. Însă aceştea ar trebui să
citească şi să vază cu cită ură grăiaşte Cantimir1
despre acel mitropolit care au lepădat din Moldova
literile latine~ti şi iar, cu cîtă evlavie scrie despre
aceia carii îmbrăţoşază limba latinească 2 • Acestora
ar trebui adus aminte că toţi cei învăţaţi ai Moldavii
şi a Valahii, atît în veacurile vechi, cit şi cde noao,
uniia şi singure limbii latineşti au a mulţămi mărirea.
numelui său: Grigorie Ţamblec 3 şi următori ul lui,
Damian4 , mitropoliţii Mol<laviei, Petru Moghilă 5 din/
prinţipească familie a prinţipilor Moghileşti, mitro--
politul Chiovului, şi Dosithei 1 mitropolitul, dvornicul
Ureche2, Miron Logofătul3, şi mai pe urmă, slava şi
a Motivele celor care cereau îndepărtarea limbii latin~ erau
de natură religioasă, căci latina era limba Bisericii Catolice.
1 Vezi Descrierea Moldavii, typ. tn Moldova, la Neam/ul, 1825,
fa•~- .
2 Acelaşi, acolo. Foaia 347.
8 Acesta au fost uniil 4in cei mai mari theologhi ai veaci,lui sin.

Acestuia au scris Evghenie IV, patriarhul Romei, fnvitîndu-l la

Synodul ce era să se facă la Florenţia. Vez' Reyn. ad annum 1436;
Num. 27; Le Quien, Oriens Cristianus, Tom. I, Pag. 1252.
4 Acestuia i-au scris tnsuşi împăratul Constantinop&lului, Ioa,t

Paleol6gul, ca să meargă la Synodul dela Florenţia şi să ajutB băr­

băteşte lucrările acestui synod. Vez' Syropuli Conc. Florent., Sect. 3;
Cap. 18; Le Q1,ien, ibidem.
6 Acesta e care întti au scris greceşte şi latineşte cartea care StJ

numeşte Pravoslavnica Mărturisire şi care fu întărită de Partkenie,;

patriarhul Constantinopolului, şi ceilalţi patriarhi, la an. 1643.
Apoi, mai pe urmă s-au typ. / în Amsterdam, la an. 1662. Vez' pro•
logul cărţii ce se numeşte: Orthodoxa Confessio, Wratislaviae, 1751.
1 Cum că a~ fost acesta învăţat în limba latineasd, doveăeşttJ

Psaltirea ce s-au typ. de dînsul, tn laş, 7680. Ceşteşte acolo.foaia 209.

2 Cel tntîi istoric al moldovenilor, care au cules înttmplăril6

Moldaviei din istorici latineşti ai Ungarii şi Polonii.

3 Cel mai bun istoric al Moldaviei, carB nu numai că singur au

fost mare latin, dar şi feciorii săi i-au trimis în Polonia pentru tnvăţă­
. tura limbii latineşti. Ve.r' Cantimir, Descrierea Moldaviei, foaia 343.

203
 cinstea nu numai a moldovenilor, ci a toatei natii
romîneşti, prinţipul Dimitrie Cantemir4 ; iar în Vaia-
hia, Damaschin, Chesarie, Filaret, episcopii Rîmni-
culuP, Grigorie, Ilarion, episcopi Argeşului, şi cel
ce acum, aşa cu mare înţelepciune oc~rmuiaştc scaunul
mitropolicesc, Grigorie mitropolitul, Radul Grecea-
nul6, Ioan Banu/Văcărescu, şi Grigorie Banu Brînco-
veanu1, toţi aceştea au fost şi sînt adăpaţi din dulceaţa
limbii latineşti.
Privească aceşti împrotivitori şi ,·ază cc face ncina
Rosia? şi care limbă să învaţă în cele patru vestite
academii ale ei? şi cui are a mulţămi acea ghiganti-
cească cultură? prinză aceşti împrotivitori harta în
mînă şi privind vază că unde e limba latinească, acolo
e şi cultură; şi unde nu să preţuiaştc aceasta, m1 sînt
nice semne de cultură. Mai înalt au gîndit cei vechi
moldoveni despre această limbă, pentru aceaia înc:'"'t
în veacul XVII, supt Vasilie Desp6ta, au făcut în Cot-
nariu2 vestita aceaia Academie, în care cei mai învă-
1 Cea mai mare parte a cârţilor sale si.nt scrise lati11ejle. l"e.::'

Descrierea l\foldaviei, foaia 21 şi 22.

6 Vez prologurilc celor XII Minee, care îndestul doi:edesc ştiinţa

limbii latineşti.
6 A cesta e cel întîi şi mai bun istoric al Valaltii. Scris-au Istoria

Valahii până la vremea lui Constantin Vodă Brfocoveanul cui o azi

şi închinat; însă care pănă acum 1w s-a1t typărit. Acest manuscript
l-au prefăcut pre grecie şi amestecînd întrînsul multe râtunde şi în
patru cornuri, l-ait typărit supt numele să1t vestitul acela plagltiar
(un plagiare), Dionysie Fotinc, grecul, în Viena, 1879. Află-să
aceasta în manzts., de pe romînie pe / nemţie tradusă, în Bibliotlieca
G!tymnasiumuliei Evang!ielicesc din Braşov. Vezi lohann Chris!. ,•on
Engel, Geschichte der Walachen. Seit. 58. Nro. XLVII.Hale.1801.
_1 Acesta aii prefăcut pe ellinie: llainecii Elementa Philoso-
phiae, şi de pe ellinie le-au făcut acum romîneşte Evfrosin Poteca,
pentru prelecţiile sale, în Academia Buwreştilor.
~ Vcz' Pauli Wdlldszky, Consp. Reipub. Liter. in Ungaria,
Bitdae 1808, Fol. 182; Andreas Wolf, Beschreibung des Ftirsten-
thums Moldau, 2ter l'lleil 1 Seit. 90, Hennannstadt 1805.

!2'04
 ţaţi prt)fcsori a Ghermanii şi Polonii învăţa limba la-
tinească. An simţit lipsa aceştii limbi acel departe
privitorin ochiu Dionysie, mitropolitul Valahici; pen-
tru acea ia înda tfL după primirea înaltei păstorii,
numai de cît au rînduit profesor pentru această limbă
pc învăţatul acela şi mult răvnitoriul culturii naţio­
nalicesti, Gheorghic Lazar transilvaneanula; si la
Italia: vechea noastră patrie, pentru învăţă tur,{ ace-
st ia si a dulcii limbi italienesti, patru tineri, nu cu
puţi~tele cheltuieli, au trimis.'Au simţit aceasta bunii
aceia patrioţi:/ Părintele Veniamin, mitropolitul Mol-
da,·ii, si :Mihail Sturza, inspectorul scoalclor nationa-
]iceşti,' şi cu mari jerh·e, pentru ca' să statorni~eascft
această limbă în patria sa, nu numai profesori transil-
vaneni au chemat la sinr, dar şi S. l\1ănăstirr Socola,
cu toate veniturile ei, muselor latinesti o au închinat.
Si hat:'ir de lftcuia acele muse la ~împ si în căsute
mi~:i (pentru cft în politic şi în palaturi' să rftsfăţa
cele strcine), totusi mari rocluri ar fi adus, dacă acea
ncf.ericită revoluţie, a căriia urme şi pănă astăzi să
vftd în l\Ioldavia, nu le-ar fi alungat clin dulcea lor
odihnă. În zădar le e străduirca Îlnpotri,·itorilor, pen-
tru că cultura E\Topi i străbate şi în ţările acestea
atît prin boerimea care călătoreşte prin Evropa 1 , cît
şi prin tinerimea nobleţii carii cearcft Academiile ace-
iasi. Acestea, la întoarcerea sa, nu numai lucruri fo-
lo~itoare 'aduc cu sine, care le răsădesc în patria sa~,
-------
a Cunoscîncl şi preclîml ~i latina, Gh. Lazăr a fost în realitate
întemeietorul învăţămîntulni în limba rumfLnă, la Bucureşti.
1 j\Jiillc bune şi folosi/oa.re pentru c11llnra izeam11l11i şi eco1wmiia

cimp11lui au w'izut şi an Îllsem-uat 'În călii/oria sa prin lfrropa dmn-

nealui Constantin Rrido1•ici din Goleşti; care,_ de le va p1111e ilt lu-
crare atîta, cît jJoate un om prii-al, mare folos ,·a aduce jJatrii. Vez'
Călătoria lui, typ. în Buda, 1826. Şi Adunarea pildelor filosofcşti;
de acelaş, tot la Buda, 1826.
~ Aşijcftorea dmnnealtti Nicolae Ro:mo;,·nn II l in lorcîndu-stl de ltl
Academia Parisului au adus c.it sine Mcthodul împrumutatei învă­
ţături (Alilodi<l{1ctica), în Iaşi.

205
 dar şi cu titule 3 / academiceşti încoronaţi sl întorc~
titule care numai prin cunoştinţa limbii latineşti să
pot căştiga ; de care nici cei mai mari a Evropii nu
să sfiesc a le primi, şi care mai multă vază au în ochii
celor învăţaţi de cît ori ce cavaleriea ... /
De tot binele doritoriu, Vasilie Pop.

3 Titulă academicească, Intre tinerimea Valahii, folii au pri-

mit, ln Academia Parisului, Gheoi-ghie Bibesru, la 30 avg. 1824,
făcîndu-să doctor legilor, care au şi scris doao disertaţii, tena tn limba
franţozască, supt titula: Droit Fran~ais, alta, fn limba latinească,
şupt titula: De Jure Romano/ et in Specie: De Acquirenda et
Ammittenda Possessione. Al doilea iaste Constantin Pop, profe-
şorul legilor, în Academia Bucureştilor. Acesta s-au făcut docto,
legilor, în Academia de la Pisa, la 7 febr. 1825.
a -Spre deosebire de Valahia, Transilvania avea de mult doc-
torii de la universităţi străine (în primul rînd, în teologie). Ideea
emisă· aici - superioritatea nobleţei spiritului asupra celei ere-
ditare - e o lozincă curentă a momentului ridicării burgheziei,
deşi ideea însăşi este mult mai veche.
 1 RESPUNDERE / DESGURZĂTOARE /
la / cărtirea cea în Hale, în anul 1823, sub
titula: / Erweis, dass die Walachen nicht
romischer Abkunft sind. / (adecă Arătare,
cum că romănii nu sînt viţă/ de romani)
de C. Consilier de**"' făcută./
La carea se adausă arătarea cu scriptori vered/nici
de credinţă întărită: cum el romănii/ sînt adevăraţi
strănepoţi ai romanilor. / Întîiu latinesce ţesută, iară
acuma în linba / Daco-Romanească prcîntoarsă, tot
de ace/laş autor / DA1\1ASCHIN TH. BOJÎNCA /
La înalta tablă cr. a Ungariei Jurat Notaroş./
La Buda/ în Crăiasca Typografie a Universitatei
Unguresci / din Pesta, 1828* ./

5 PREFAŢIE

... Nomele acest vlah se lăţi în toate laturile, din

gura sclavilora, întru atîta, cit începură unii scrip-
tori greceşti, sloveneşti, ş.a. (carii urmau acestora)
a numi pre rornăni vlahi, cînd scria oare ce despre
dînşii; de şi prea luminat sciau că romănii, nici cînd,
în linba sa, ci în linbi streine se chiemau vlahi. No-
mele vlah, cel romănilor prin sclavi alipit, dede povaţă
unora scriptori (carii îndepărtaţi fiind, nu cunosciau
6 ghinta / romănească, nici ceteau istoriile şi strămută­
rile popoarălor) de a zice că romănii ar fi viţă de
sclavi. Ci, acesti scriptori, mai mulţi sclavi, şi aşa

• In -8° de 120 pagini. Cităm Prefaţa aproape în ip.tregime

şi un număr de fragmente suficient de reprezentative asupra
ştiinţei adtnci şi condeiului polemic al autonilui, personalitate
culturală de prim rang.
a Forma latinească (sclavus) a numelui slavilor, din care
se trage vechiul românesc şcliiau.

207
 tntcresaţi fiind, lucrează din pofta de a-şi lăţi neamul
său prin tragerea romănilor cătră sine; pentru aceia
cu atîta mai puţină credinţă a li se cla se cuvine,
fiindcă nu au altă proptă, cu carea şi-ar întări cugetul
srm, dccît singur nomele vlah, din care se ostenesc
· a ar.lta că sîngelc romănilor ai: fi slovenesc. Alţii scrip-
tori sînt de accii carii cctind vreo scartetă oare cum
scris[t şi ne cercînd ade\·ftntl lucrului cu deam,h11ntul,
scrie şi el înşii ca şi accii, clucîndu-se î11 rătăcire prin
trînşii. Sînt şi de aşa plasă scriptori, carii pizmuind
măritul sînge si nomele romfmilor, 1111 numai mintesc
viţa acestora, ~icîncl că nu se trage de la vechii rom~ni,
ci încă defăimări, urgisiri, clevetiri şi alte batjocuri
!menesc asupra romănilor, cu acea vicleapă propunere,
ca să înşele pre unii ca aceii c.etitori cei ce cred unor
ca aceste scornituri, ne cunoscînd din temeiu istoria
'; naţionului romănesc. De asemenea plasă este şi / căr­
titoriul de romă ni, consiliariul de'•":":', carele tipărind,
în anul 18'.!3, în Hale, o cărticici"t s11b a11()1zimo (fără
numele autoriului), sub lan·ă că ar ,-rea să ar/He cum
cft romănii sînt dţă sclăvească, ori cc putu, scorni
asupra romănilor, cu care sc socotea a fi în stare de
a-i defăima, nimic n-au cruţat, aflîndu-şi toată desfă­
tarea sa în urgisiri şi defftimări ele ghinta romănească.
Chicmarca şi pornirile care s-au dcsvălit în mine,
de a lucra pentru folosul naţionnlui romănesc, ne
încetat mă îmboldesc a nu cruta sudoarea ori în ce
faptă, clin carea ar potea naţion,~listii să culeagă fruc-
tnri, nutreţe. Drept aceaia, după ce scuturai pulberu
scolastic de pe umer, tocrna cînd lucram la o carte
romănilor de bun folos (pre carea, cu ajutoriul Celui
de Sus, fără întîrziere a o da la lumină, doresc), îmi
cjzu în minte mai sus numita Cârtire din Hale, cea
spre defăimarea romănilor ţesutrt; la carea de şi al
patrălea an trecea, de cînd Yăzusc lumina, totuşi
nima nu-şi dede osteneală de a resufla-o. Judecind
dară cu urmările care pot să se nască din răbdătoarea
8 a romănilor tăcere, pusei / cartea cea mai sus însciin~
208
 ţată,
la o parte, şi fără întărziere apucîndu-mă de
Resp11,nderea, prin carea se rcstoarnă bîrfckle, seci le
argumente şi nccuvincioasdc batjocuri a cărtitorin­
lui din Hale, alcătuii întîia oară acea Respundere în
linba latină, pentru ca să o înţeleagă şi să o judece
si îm·ătatii a tuturor natiilor străine, cărora sînt
~unoscute' vcchimilc şi schimbările timpurilor, cuge-
tînd că, de vom ;.l\'ea securitatea sau scutirea din afară,
lesne ,·om păstra ccţc din lăuntru şi mijlocul nostru.
Iară a doă oari"t întorcîndu-o jW r<)mănie, o astern iubi-
toriului de cctire nationalist în ante, ca cetinclu-o
să înţeleagă cum se ci'.ivine a rcspundc defăimătorilor
de natie, să cunoască defăimările unora si altora,
precu~ şi minciunile lor, care le scornesc asupra romă­
nilor, mai apriat să le priceapă, ca nu cumva să se
amăgească de a crede înşălăciunilor lor; mai vărtos
pentru aceii cetitori grăesc aceste, carii numai linba
romănească sciind, nu pot ceti istorii şi în linbi străine
scrise, din care ar învăta cc să cuvine a crede si ce
nu./ ' '
9 Primeşte dară, iubite cetitoriu romănesc, acest op,
ca întîiul fruct al meu, pre care îl dau naţionului meu
spre gustare, cu bucurie! ... / ...
Atitoru/

11 Vcrednicul <le aducere aminte Petru Maior de

Dicio Sent lVIarton, fostul oare cîndva proto-presvyter
şi la Înaltul Consilium Locumtenenţial Unguresc,
Crăesc a cărţilor rcvisor (de naţie daco-roman, din
Transilvania născut), fiind cu marc înţelepciune de
direapta natură îmfrumseţat, cu mari şi late cunos-
cinte istoricesti, mai vîrtos din autorii ce se află în
nev'ătămata pănă astăzi din Roma bibliothecă supte,
tare avutit, de oară ce văzu scăderea si întunerecul
cel ce se ~căşuna neamului romănesc, di~ singură lipsa
Istoriei pentru Începutul Daco-Romanilor, tot timpul
ce îi era prin ofiţiumul său spre resuflare rînduit şi
spre petrecere îngăduit, spre un scop nobil şi, precum

209
 neamului romănesc aşa şi tot publicumului de bun
folos, adecă spre alcătuirea Istoriei despre lnceputul
Daco-Romanilor, cu mare sporiu l-au aplecat şi l-au
întrebuinţat. Pre carea (istorie), cu ajutoriul lui Dum-
nezeu şi de a Sa prea Sfîntă Maiestate, ceai.1 ce cu
părintească ardere pentru înălţarea culturii a tuturor/
12 credincioşilor sei supuşi, din toată inima, fără deschi-
linire lucrează, cu puternici e.ripi fiind acoperit, iară
de mărita Crăime a Ungariei carea pre toţi adevăraţii
sei fii, cu braţe părinteşti îi îmbrăţişează, în cea mai
mare patroţinitate fiind primit, după ce o supusă·
crăeştii ţensuri, ca cernută şi străcurată, o şi arătă
la lumină, în anul 1812, punînd mare osteneală în
grăirea adevărului. _
Deci, numai cît deschisă ochii zisa Istorie, să vadă
strălucitoarele de după horisont a zburătoriului soare
raze, de odată se şi sculară mulţi, ci săci şi fără de
măduă cărtitori (precum şi asupra altor cărţi istori-
ceşti se născocoresc asemenea mădulare, mai lesne fiin-
du-le oare ce carte gata a critiza, adecă a judeca ce e
bine şi ce e rău, de cît singuri a scria oare ceva cu
temeiu), dintre carii unii de faţă, alţii de dos defăima
pre autorul numitei Istorii romăneşti; alţii iară, în-
delungat urgisea Istoria aceasta, mai una, mai alta
asupra ei murmăind. Precum am cetit mai de multe
ori în novele, dar şi în Fuile Patrioticeşti, cum fără
de sfială se curma toată naţia romănească cu defăi­
mări, din rcutatea unor ca acelea inimi, vomute. A
numit unul dintră acestii au fost cărturariul din Viena,
C. cel ce, după ce mai de multe ori speriindu-şi coama
şi ascuţindu-şi colţii asupra romănilor (cum se vede
din Disputaţiile din anul 1814, sub titula Animadver-
siones in Recensionem Historiae de origine Valachorum
in Dacia; din anul 1815; Reflexiones in Responsitm
Domini Reccnsentis Viennensis etc. Mai pe urmă, din
13 anul 1816:/ Contemplatio Recensionis de origine Vala-
chomm in Dacia, tipărite, care şi astăzi, pentru iubi-
toriul de a le ceti, în mai multe locuri se găsesc), după

210
 ce mult nepăciuia pre autorul zisei Istorii, mai pe
urmă, de puterea întru sciinţe a vărtosului Maior
lovit, căzu ca arborul cel scurt Ia rădăcini, de pute-
rea vîntului mare de primăvara resturnat; de unde
nici <linsul, fiind cu totul învins despre adevărul ce
se cuprinde în Istoria fi ertatului Maior, nici altul
ori cine, cuteză ceva asupra daco-romanilor a scorni,
cu atîta mai puţin a voame defăimări şi apriate de
neam împungătoare vătămări care tot cetitoriului cu
simţire sănătoas~ şi cu judecată întreagă, nu acăşu­
nează altă, de cit greaţă fioroasă.
Însă, după ce repasă autorul Istorii despre Începutul
romănilor în Dachia (cel ce cărtitoriului din Hale*
mai puternic de cît Iorgovan (Hercules) i se părea,
că nu cuteză pănă vieţui <linsul, nici cît e negru sub
unghie asupra romînilor a scria), se rădică, la anul
1823, în Hale, un bărbat fără de nume***, adunînd
o cărticică, în limba nemţească, cu carea în tot modu
sucindu-se, se scremea (de şi fără de temeiu) a arăta
cum că daco-romanii nu sînt strănepoţii romanilor, ...
ci a slavilor. Fiind acest bărbat unu dintră cei mai
mari ostaşi a neamului romănesc, precum prin multe
fapte multor cunoscute s-au arătat, nu se ruşină,
14 încă / în întîia faţă a cărticichei sale, cu cuvinte
foarte vătămătoare şi fără de ruşine a urgisi şi a mic-
şora naţia romanească cea din sîngele strălucitului
Romul urzită. lncă, ca să se veadă a ave ceva putere
de adevăr scornitele lui fabule (prin care răcni veni-
nul cel de demult ferbea în rînza lui, văzînd redi-
carea romănilor în cultură), se prefăcu cum că prin
cartea sa nu zice altă, de cit, adevărul despre înce-
putul romanilor în Dachia; măcar că aşa-i de departe
adevărul de scopul lui, ca şi ceriul de pămînt. Aşa
socotind dînsul, că _toată lumca:--se va mira de sciinţa

• De ctte ori va veni înainte cuvîntul acesta: cărtitoriul sau

filosoful din Hale, se înţelege consiliarul de •••, care cărti pre
romăni.

211
 si cunoscintelc lui cele istoricesti, dcdea tuturor
inţekpţilor 'cetitori mijlocire de 'a-l rîdc şi de a-l
bîrfi ... / ...
15 Îitccputul Diserlaffri din Hale asupra romănilor
scrisft, este acesta: Vcrbrcitct hat siclz cine Spracltc
·vo11 c11ropiiischm Oricn t, nicht durclt 111acltt, 11iclit durch
Industrie, 'i.'ll'lwcnigcr d11rd1 dic Kultur odcr Gelehrsam-
kcit, so11d1"Y11 ·uiclmchr bcy Kncchtschaft, Trag!tcit, Un-
wisst'11hcit, durei, cine gci,·issc Sc/1ln11heit der _;lfmsclun,
16 wclchc dic ,'-,}roche redcn, adccă: ,,Se rnţ1 / o lin bă
din Europa de cfttrft rcsftrit, nu prin ,-re o putere,
nki prin industrie, cu atîta mai puţin prin cultură
sau îm·ăţături"i; ci mai mult prin servitutea, lenea,
nesciinţa şi ,·jclcşugul oamrnilor celor cc \"orbesc
linba aceasta. ln Cngaria si Transilvania se zice linba
aceasta rum unească~ iară' oamc,nii cei cc o Yorbesc
se numesc rumuni" s.a.
Tocma acu îmi Y<'I;i în minte zicerea de comun:
„Cel n· începe ,-re un lucru c11 hunft luare aminte şi
cu judecatft săni:itoasă, mai totdeauna bine ~i csc la
cap,U; iari"'t cel cc începe lucru ren (ca llcatul, de a
se urca pc JTinntc), rcu si sfîrsestc". Dintru aceste clemă
mai vru filosoful clin Hale, 'a~cst de pf- urmă a-l îm-
brătisa, adecă: rcu si făr' eh- judecare a-si începe lucrul
său: bind că a~a c dc greţos şi plin de ~lcfăimări (care
0

unui om de omenie şi cu judecată întreagă a grfti

nu se cuvine) încl'pntul Disertaţiei din H,~le, cit prea
apriat aratft cum că auctornl ei n-au avut adevărul,
despre care a cndnta se preface, înaintea ochilor sci,
ci din toate p11tcrilc, ca up. mai marc osta~ (hostis)b
a romănilor, s-au ~.upus a defăima şi a urgisi pre ma-
rele neam romănesc cel de patrie bine merit (a cărnia
merite aratft mulţimea nobililor din l'ngaria şi Tran-

n Fonn[t arhaicii (< lat. dedii) pentru dele:.

b Autorul, pentru a apropia pe ostaş <le lat. hostis „duşman",­
îi atribuie un sens pc care nu-l arc. În realitate ostaş derivă de la
oaste, iar acesta provine într-aclcvăr din hostis.

212
 silvania). Drept aceia, de şi aveam putere, adecă
argumenturi, spre tot cuvîntul ce se cuprinde la înce-
putul Disertaţiei din Hale, pe larg şi de ajuns a res-
punde, totuşi nevăzîndu-mi-sc începutul numitei căr­
tiri a fi yerednig de o respundere ele cinste, încetînd
17 mai de parte a-l cerne şi a-l scărmăna, cătră tot /iu-
bitoriul de adevăr, iară de patimi şi de rătăcitoare
prejudecare liberul cetitoriu, cu umilinţă strig adu-
cîndu-i aminte ca judecind cu dircptate începutul
Cârtirci din Hale, din consciinta sufletului să delibe-
reze (închec), cc se cuvine, duţ~ă zicerea firii, de spre
întreaga acea carte a judeca? prejudece şi vadă la
început, ori poate-se prin servitute, prin lene, prin
nesciinţe sau prin vicleşug (prernm zice cărtitoriul
din Hale) vreo ghintă sau linbă lăţi, au nu? Cuvîntul
acesta: s-au liîtit linba ro1m'ineascâ, aceste doaă înte-
lcsuri arc, adccă: au s-au lătit linba romănească
trecînd dela romani la alte nean~uri care, ţ:lup;:'t ce îm:ă­
tar,"t linba romană se făcură romani, au s-au lătit
intru atîta, în cît au crescut numărul neamului ron~ă­
nesc; adecă alti străini n-au înYiHat linba romft-
nească, ci .fiind 'că s-au lătit neamul ;-omănesc mai în
multe părţi de pămînt, t~t dcauna nestrfmrntată ţi­
năndu-si linba sa, ori unele Yeni, tot romăncscc au
vorbit. 'De înţelege filosofol din Hale zicerea cea din
tîiu, aclecă cum d't ar fi trecut linba romănească la
alte ghinte care, după ce ar fi îm·ăţat-o, s-ar fi pre-
făcut în romăni, cu ade\'ărat una ca aceasta nu se
poate face prin ser\'itute, nici prin lcne\'ire, nici prin
nesciinţe sau vicleşug. Xu prin servitute, fiind că
tot omul dela natură aşa-i întocmit ca cu cei ce sînt
în servitute, socotiţi fiind ca unii oameni de nici o
treaptă, se rusinează si de a vorbi cu clînsii; dar
nici ocasie n-a{1 de a ~uteza oare cc,·a rnijiocire a
întrebuinţa spre aducerea domnitorilor sei la aceaia,
18 ca să înveţe / linba subpuşilor seia. Aşa clară, ca să
a Afirmaţia nu corespunde realităţii. Adeseori poporul sub-
jugat a asimilat pc cuceritorii inferiori numeric sau ca civilizaţie.

213
 înveţe o ghintă sau vecină sau împreună cu alta
lăcuitoare, linba altia, de lipsă a fi se vede ca linba
aceasta. să se vorbească între aşa oameni, cei cc sau
sînt în mai mare floare de cît aceii carii mai tîrziu
o învaţă, sau încăi bărbară stare, sau, de şi ceva mai
jos de cît a acelora, totuşi de cinste, dulce de a o
vorbi şi folositoare; de unde urmează cum că, de au
trecut linba romănească în gura altor ghinte străine,
nu au trecut prin sclăvic (precum învăpăiatul filosof
din Hale visează), ci au trecut fiind romănii sau în
mai mare floare de cît acele ghinte ce au îmbrăţişat
linba românească, sau asemenea cu dînşii. Nu prin
lenevire. Scim din lata ecsperienţie cum că nici o
linbă, nici intră ai sei fii, fără de industrie (sărguinţă)
nu se lăţeşte, decum între alt neam de străină linbă:
au doară nu vedem cum că mulţi mădulari a unei
naţii carea spre cultivirea linbei sale nici o osteneală
nu punţ, perzîndu-se dintră ai sei, trece la aceaia naţie
carea cu mare sîrguinţă lucrînd, fără osteneală se
sileşte nu numai linba sa între sine a o ţinea, ci şi
s_pre oameni de altă ghintă a o întinde, pre carii îndul-
cmdu-i cu linba sa, îi trage cătră sine, şi aşa mădulari
naţii sale îi face. Dară şi singură firea, ceaia ce pre
tot omul îl îndeamnă spre aşa paşuri care îi sînt spre
fericire, aduce cu sine, ca, de se părăseşte oare cine
de neamul şi linba sa, să adopteze sau-să îmbrăţişeze
aşa linbă carea prin mare industrie, din preună cu
ghinta carea o vorbeşte, s-au adus în floare, ţesetura
19 ei e dulce / de a o grăi şi carea e mult folositoare şi
măngăitoare; de unde urmează cum că linba romă­
nească, de s-au lăţit spre alte ghinte, nu prin lene
(precum ar vrea cărtitoriul de romăni), ci prin ma:re
industrie una ca aceaia s-au făcut. Că vedem în toate
zile, p.e., întrun sat, unde sînt romăni amestecaţi
cu slavi (sîrbi), cîtă sîrguinţă trebue să pună sîrbii,
pănă fac pre vre un romăn să înveţe linba sîrbească,
adccă1 introduc scoale şi învăţături sîrbesci, dela
care tinerimea se sileşte de a învăţa sîrbesce aşa, cît

214
 mai zăuitîndu-se de dulcea şi mărita linba sa cea
strămoşească, învaţă o linbă străină .şi pentru linba
sa, cea de mamă de roman născută şi crescută, cu totul
nelovită; deşi cea mai mare osteneală, zic, întrebuin-
ţează unii sîrbi în lucrul acesta, totuşi abea pot cîte
pre vreunul, prin căsătorii de neamul său depărtat
romăn, a-l însuşi neamului sîrbesc.
Nu prin nesciinţe, fiind că tot omul înţelept poate
lesne cunoasce cum că, ca să scie un neam întrebuinţa
măestria de a face pre alt neam să-şi lapede linba sa
şi să primească altă linbă, fără îndoială mai a fund
trebue să fie întru sciinţe acesta, de cit acela; de oară
ce întralt mod n-ar putea dumeri-I să se lese de linba
sa şi să primească alta străină a; aşa dară:
Nici prin vicleşug, căci vicleşugul numâi atunci se
întrebuinţează, cînd toată plasa de mijlociri spre
acel scop aplecate (afară de puterea silitoare), nimic
nu folosesc; deci ni căiri nu cetim să fie întrebuinţat /
20 naţia romănească nescari mijlociri de a trage pre alte
neamuri să înveţe linba romănească: cu atîta mai
puţin a fi umblat cu mîndria în lucrul acesta. Dintru
acestea dară toate urmează cum că cărtitoriul din
Hale, prin necuvioasele cuvinte, la începutul cărţii
sale vîrîte, nimic altă n-au vrut, de cît aduntnd o
sarcină de cuvinte ne cioplite, a-şi arăta înveninata
sa asupra romănilor inimă.
Iară de înţelege marele filosof din Hale, cum că
linba cu poporul romănesc din preună s-au lăţit, sin-
gur arată că linba romănească n-au trecut întralte
guri străineb, ci tot între fii sei au rămas, precum
singur arată şi aceasta, cum că de oară ce s-au lăţit

a Cazurile cînd o populaţie înapoiată asimilează o populaţie

superioară ca civilizaţie, sînt rare în istoria omenirii şi se petrec
doar cînd aceasta din urmă este foarte-·redusă numeric.
b În realitate o serie de popu laţii străine aşezate pe teri-
toriul nostru (slavi, pecenegi, cumani etc.) a fost asimilată do
români.

215
 linba întru acest mod, s-au lăţit şi poporul şi au
cuprins mai multt părţi de pămînt; deci, cei ce sînt
'În sclăvie (precum vrc cărtitoriul să fie fost romănii)
nn pot s:I se Jăţeasdt, nici se cuprindă locuri noave,
fiind că tina ca aceasta nn li se îngăduiesce prin domni-
torii sei; mai departe, scirn din istorii cum că romănii
din zilck lui Traian, ele si nu toti, totusi cea mai
marc parte au fost domnitori, precum în' Ardeal şi
în Teara l1ngnrcască, pănă la venirea ungurilor şi
mai înrnacc; în l\'lcsia se bătu Petru şi Asan, fraţi
romani, cu împăratul grecesc Isachic, pre la anul 1196;
în Teara Romănească si în l\foldavia, si pănă în zi
ele ~stăzi sînt domnit~ri, iară în fericita împărăţia
Austriei, tot sub acelea părintesci aripi şi direptăţi
victnesc rornănii, sub care zburătorcsc si alte neamuri,
aci, lăcuitoare. Asa dară, de s-ar scre1ne ori cum ,-rea
21 cărtitoriul <le romăni, totuşi / nu Va arăta ce ar \TC,
nici va răzima cu ,-re o cuvîntarc vcrcdnigă de luare
aminte propoziţia (zicerea) sa; ci sucindu-se ele ici
păn colea, ,·a face sofisme cetitoriului spre rîs servi-
toare. Căci spre a arăta cum că linba romăneasd't în
asa mod si-ar fi făcut pasurile, precum zice cărtito­
ri'ul, an fJst de lipstt ca <linsul să fie adus vreun argu-
ment cît ele supţire înainte, cn care să se fie ,·ăzut
încfti cu o doară a-şi fi răzimat cugetul său; ca să nu
vintt oare cuiva în minte însemnarea cca în prefaţia
Istorii despre î11ccputul ro11u111ilor în Dachia, pusă:
cum că sînt !;-i a!;'a plase de scriptori, cei ce, deşi fără
de nici un fundament, grăcsc ceva asupra romănilor,
totuşi cugetft că toată lumea ar fi datoare să creadă
scorniturilor lor./ ...
75 Anmcîndn-şi cărtitoriul lingura şi în literatura
romăncască zice: ,,romănii în ante de anul 1652 n-au
scris nici o carte în linba sa". Deşi făcusăm vorbă
mai sus, în lucrul acesta, totuşi cuget că n-oi păcătui
de voi grăi şi aci ori cc în lucrul cărţilor romănesci.
lată cum se învtduc mintea omului ocărătoriu, omului
călcătoriu de adevăr şi ne cunoscătoriu de lucrurile

216
 <lcspre care vorbeşte! Daco-romanii san că sînt stră­
nepoţii romanilor, sau tocma şi de ar fi neam dăcesc
(precum ar vrea cărtitoriul din Hale sft areten),
cum că au seriat în Jinba romănească, nici o îndoială
este. De sînt viţă din clomnitoriul sînge roman (pre-
cum a fi istoriile şi linba lor dcsplicat arată). an tră­
buit să seric romancste, fiind că nn cu altă linbtt, de
cît cu cca roman{t o~ venit clin împărăţia romanilor,
aducînd cu sine litcrilc latineşti (cn care stt întrăbnin-
76 ţară romănii, după / mărturisirea lui Bişing, pănă la
Adunarea dela Florcntiab si multi oameni învătati
în Dachia. Iară de sî~t romănii neam dăcesc (carea
cărturariul nici cu măestria lui Aristotel nu va ari"ttac,
încăi au trebuit să seric cărtile sale în linba romă­
ncască. Căci că atunci s-ar putea zice că nimic au scris
daco-romanii în linba romănească, cînd s-ar adeveri
cum că au vorbit linba dăcească, iară nu a sa, cca romă­
nească. Însă aceasta a nu putea fi, din însaşi ade,,eri-
rea cărtitoriului se arată, unde zice că precum alte
neamuri, aşa şi dachii supuşi fiind prin romani, au
fost siliţi să îm·cţe linba romană; deci, de au învăţat
linba, au trăbuit să învcte si a ceti si a scria; căci că
li se dau legi împărăteşti (fără înd~ială, scrise), pre
care trăbnia ne călcate să le păzească, ci aceste n-au

" Afirmaţia „cărtitoriuluidin Hale" nu este în contradicţie

cu afirmaţia că
românii ar fi slavi (pg. 6), căci în acea cpoc{L unii
cercetători considerau că. dacii ar fi fost de neam slav, fapt infir-
mat de cercetările ulterioare.
1> Afirmaţia (întîlnită. şi la D. Cantemir) că pînă la această.
dată românii ar fi scris cu litere latine şi abia după aceea au
introdus alfabetul slav, nu c confirmată prin nimic, aşa cum deja
Budai-Dcleanu lua poziţie împotriva lui Petru Maior.
c Pentru a demonstra originea pur romană a româ.uilor; învtt•
ţaţii ardeleni, pe baza unor texte neconcludente, afirmau că toţi
dacii ar fi fost ucişi în timpul războaielor cu romanii, afirmaţie
care nu corespunde realităţii, Budai-Deleanu face poziţie sepa•
rată.

217
 putut fi, în timpurile acele luminate de atunci, alt-
mi ntrilea de cit scrise; iară după ce se făcură romănii
creştini, serbeau sănta liturghie şi făceau alte rugă­
ciuni, însă aceste toate scrise au trăbuit să fie; aşa
dară se vădeşte cum că romănii au scris cărţi în linba
romănească înainte de anul 1652. 6 / •••

a Autorul nu răspunde propriu-zis la afirmaţie CtJ presupu•

nerile sale. în realitate, ultimele inscripţii romane cunoscute
ptnil. tn prezent pe teritoriul Daciei, stnt din secolul al IV-lea,
iar primul text (manuscris) tn româneşte datează din 1521.
 1 FERIREA A DOI IUBITI, / adecă/ Jal-
nica Întîmplare / a lui / PÎRAM şi TÎS-
BE, / cărora s-au adeogat mai pe urmă /
nepotrivita iubire a lui / ECHO cu NAR-
ŢÎŞ. /Prin/ VASILIIE-AARON,/Jurat în
Marele Prinţipat al Ardealului Pro/cura-
tor, alcătuite şi în versuri scrise. / Sibiiu, /
în typografiia lui Ioann Bart. / 1830* ./

3 CUV/NT lNAINTE

După moartea lui Ninus împărat, în cetatea Vavi•

Ionului, mainainte de venirea lui Hs., să născu Pi-
ram, din părinţi ceteţeni; întraceaia vreme să ivi în
lume şi Tisbe, fetişoara din părinţi iarăşi cetăţeni
şi vecini cu părinţii lui Piram; vecinătatea fu cea mai
mare pricină de numitul Piram cu Tisbe începu a să
iubi la olaltă; dragostea cu dînşii dinpreună creştea
şi întru atîta să îmulţi, cît mai pe urmă unul pentru
altul, pe sine însuşi să ucisără, precum din cele urmă­
toare mai pe larg vei vedea./
4 Echo era o nymfă, carea foarte iubea pe Narţis,
feciorul' nymfei Liri6pe; însă Narţis, sumeţ fiind, cu
cît era mai iubit de cătră Echo, cu atîta mai tare pe
dînsa o urjisisă, pentru care a sa sumeţie~ mai pe urmă
văzîndu-şi faţa sa la un izvor, pe sine însuşi să iubi
întru atîta, cît mai pe urmă de dragostea sa îi fu peri-
rea.
Autorul/ ...
6 *
Piram, tinăr ca o floare,
Ca el nime pe supt soare,
• Este ediţia doua. 1n -12 de 52 pagini. Cităm ln întregime
Cuvînt înainte şi apreciem versurile lui Aaron ca acceptabile, mai
puţin plicti;,itoarc ca ale lui Barac. De altfel şi tema atrage.

219
 Tisbc, .fecioară aleasă,
La făptură mai frumoasă
Ikcit ori cite fecioare,
Frumosul Răsărit arc,
De oda tă să născu rft,
Asemenea la [ăptură,
AsemcnC'a la mnblare,
Cit era lumei mirare.
De [icş care grijC'a
Părinţii carii i-ana,/
7 Ca de d.oao floricek
Crudute si tinerele.
În doao·că~i. sus zidite,
Cna de alta lipite,
Numai un zid îi desparte,
Acela încă slab foarte.
Vecinătatea mult poate,
Cu ,-reme s;"i' ntîmplă toate.
Fiind vreme călduroas{i,
Pruncii pc arară iasă,
'L10laltă să tîlucsc,
Să aleargă, povC'stC'sc,
D11p[1 ollicciul lor,
:"\imic ştiind ck Amor,
Iar Cupiclo stricătnriul,
De tineri păg11llitoriul,
I;rh·iwl la ei cum sf1 joacă,
Hîde, cît să mai îneac{t,
.Zicîncl: ,.prunci ne,·ino,·a ţi,
Cu mine să ,·f1 luptaţi!"
Aşa gri"'tind, fiind gata,
Sloboade pre ci săgeata,
Săgeată cumpliti"t care
Altă putere 1111 are
Fără, ori prin cine trece,
Aibă sînge cît de rece,
Îl aprinde de iubire
Care trage spre perire./

220
 Tinereii prunci loviţi
Si la inimă răniti,
Fără veste să găsesc
Că de dragoste bolesc,
Dragostea cu dînşii creşte;
Din zi în zi să măreste.
Asa, cit stau să să ia~
'La olaltă, sau să peae,
O minută de trecea,
În care nu să tîlnea,
Jcmea amîndoi cumplit
Şi în chip nesocotit,
Unul de altul dorea
Pănă iarăşi să tîlnea.
Atuncea ca doi iubiti
Carii de mult despărţiţi
Prebejind prin ţări străine,
Kestiind în~si de sine,
La oiai tă să tîinesc,
Năcazul îşi povestesc.
Povestesc cu supărare,
Focul său f iestecarc.
Deci Piram, ca' un bărbat;
La minte mai deşteptat~
După ce cîtva gîndcşte,
Lui Tisbe asa grăestc:
.,Tisbe ! dragă porumbiţă!
Sufleta mea, puiculiţă!/
)· Noi ne iubim foarte tare
Şi dragostea leac nu are.
Ce folos că m-am născut,
Dacă n-am nici un minutJ
Nici o cirtă de ceas lin!
Să trăesc tot cu suspin?
Să trăesc tot cu oftare
Şi cu dorul în spinare?
Maică! la ce m-ai băiat?
Şi chinurilor m-ai dat?

221
 Amar de zilPle mele!
Pline de n~caznri grele
li trecut, Tisbel de mine /
Să · trăesc eu fără tine".
Aş:1 Piram trist grăeşte
Şi lui Tisbe povesteşte.
Iar' Tisbe măhnită tare,
Răspunde cu obida re:
.,Pirame, iubite foarte!
Eu te iubesc păn' la moarte,
Eu văz, ştiu şi cunosc bine,
Eu ştiu că fără de tine,
Dosădita mea viiaţă
E-ntunecoasă ceaţă.
Fără tine nu trăesc,
Ci în lume năcăjesc,
Ce să fac, o, puiu .iubite?
O Pirame mult dorite I"./...
25 Iartă Tisbe năcăjită!
În zădar mie iubită I"
Şi cînd acestea grăi,
Începu a ţăpăni,
Cu adîncă suspinare
Închide ochii şi moare.
Asa îi făcu sfîrsirea
'Focu] şi nenofocirea.
Acum pe Tisbe să vezi,
Apoi să te minunezi!
Să te uiţi cum să trînteşte,
Cum părul îşi despleteşte I
Faţa şi o zgăriază,
Plînge, ţipă şi oftează,
Leşină de suspinare,
Gîndcai că acuma moare./
Şi să lasă pe pămînt,
Neputînd grăi cuvînt.
Peste oare cîtă vreme,
Mai deşteptîndu-să geme

222
 Şi stînd în genunchi cu frică.
Mînile în sus redică,
Sus, cătră -a lunei rază,
Întracest chip cuvintează%
.,O, cerescule 'nrărate,
Cela ce ştii şi vezi toate I
Tu ştii că 's nevinovată
Şi cu-un păcat ne'ntinată,
Ştii că eu am fost silită
Să fug de feara cumplită,
Mai bine de n-aş fi fugit,
Feara să mă fi răpit,
Decît cu a mea fugire
Am dat prilej de perire.
O, amar! o, vai de mine,
O, căce moartea nu-mi vine I
Să cioantă a mea viiată
, Plină de nor şi de c'eaţă,
Să-mi alineze durerea
Şi suspinul cel ca ferea.
O, ceriu! o, lună! şi stele!
Voi ştiţi durerile mele!
Voi ştiţi că-s nevinovată,
Amărîta lumei fată!/
27 Voi ştiţi a mea mare silă,
Fie-vă de mine milă,
Faceţi ceva mijlocire
Ca să scap de dosădire.
Plîngeţi cu mine, fecioare!
Că iubitul Pirnm moare.
Pirame al rnieu iubit,
Pentru mine prăpădit!
Cu cc mîni t'oi îngropa?
Cum groapa îţi voiu săpa?
Ce glasuri îţi voiu aduce,
Cînd la groapă te voiu duce?
Glasuri după cuviinţă,
Pentru buna ta credinţă.

223
 Un ceas de nu te vedeam,
Tare măhnită şedeam,
Tu erai nădejde mie!
Tu, liman ~i bucurie,
În năcazuri mîngăcrc,
Uşurare la durere.
Tu, izvor de ,·eselie,
Piramc I dreaptă soţie!
Care aşa m-ai iubit,
Cît însuşi te-ai prăpădit
Pentru mine ticăloasa,
~ăcăjita şi doioasa !
Pre tine iubitul miru!
Te dăduiu spre moarte cu,/
28 Eu să te _şi puiu în groapă,
Lîngă curgătoarea apă?
Să te <lan spre putrejune?
O, Dumnezcn le hu ne !
Eu stL rărnîiu fără tine? ··
Oh! astăzi stL moriu mai bine!
Singură să năct1jcsc?
Fără tine stL trăesc?
Cc folos mi <le vi iată,
Dacă n-am a mea 'c1ulceată !
Să mai trăcsc nu stL poate;
Dumnezeu încă m-ar hatc,
Care foarte bine ştie
Că m-am jurat cu tărie
Că nici mort nu t'oi lăsa,
Ci ţie îţi voiu urma
Şi la groapă şi 'n pămînt,
Ş'oi întra şi în mormînt."
Aceste Tisbe grăeşte,
Stă, puţintel să gînclcşte,
Cine şti ce i să parc,
Oblu în picioare sare,
Uită firea muerească,
Cu tărie voinicească,

224
 Sabia cea ascutită
Şi în Piram ţepenită,
O apucă, o suceşte,
Şi afară o smînceşte./
29 Dacă o scoasă afară,
Începu a grăi iară:
.,Această armă cumplită,
În soţul mieu ţepenită,
Astăzi va fi mîntuire
De marea mea dosădire.
În ce chip Piram făcu,
Precum lucrul cu el fu,
Aşa şi cu mine fie,
Mai bine moartă ca vie l
Eu cu Piram den preună
Perduin a mea voe bună;
Cu el trăiin pre pămînt,
Cu el voin fi în mormînt;
O groapă să ni să sape,
O mînă să ne îngroape.
Rămîi, taică, sănătos!
Iartă, taica mieu doios !
Rămîi, maică, sănătoasă,
Iartă, maica mea doioasă !
Voi sînteti vinovati foârte,
Pentru 'trista n~astră moarte,
Că, de voi ne-aţi fi lăsat,
Pe lege ne-am fi luat
Si nu ne-am fi omorît
' Într'un chip aşa urît".
Cînd de spre omorît spune,
Sabiia în pep,t îşi pune,/
30 Cătră rărunchi o apasă,
Dirept întrînsa să lasă.
Sahiia, ca prin o fiece,
Păn' de ceaia laturi trece,
Cade fata moartă drept,
Pe al tău, Pirame, pept.

225
 O, Am6r, cum te' ndurăşi
De doi tineri ucisăşi?
Ca carii nu să născură
O păreche la făptură.
Părintii, cît auziră,
Înd~tă la turn veniră,
Săpînd groapă în pămînt, ·
Ii îngroapă' ntrun mormînt;
Pre cum adecă lăsasă
Tisbe cînd să junghieasă;
Îi îngroapă cu oftare,
Cu durere foarte mare,
Cu rîuri de lacrămi crunte,
Cu arse sudori pe frunte.
Săracii, cum lăcrămează !
Cine ar fi să nu crează?
Săracii, cum să căcsc
Pentru sfatul nebunesc l
Pentru că nu i-au lăsat
Ca să să fie luat
. Pe lege, pe direptate,
Precum fac limbile toate,/
31 Că, de-ar fi făcut aşa,
Moartea tristă nu urma ;
Săraci părinţi fără minte!
În zădar plîngeţi fierbinte I
Săraci părinţi năcăjiţi,
Fără cale vă căiţi,
Dacă sama n-aţi luat,
Cînd focul s-au aţiţat,
Sau cînd l-aţi văzut aprins
Şi întralt chip n-aţi învins~
Să fi lucrat părinţeşte,
Precum Dumnezeu pofteşte.
Supt frăgariu groapa le sapă.
Pe amîndoi îi îngroapă,
Pe mormînt o peatră mare,
Cioplită pun, întru care,

226
 Spre aducere aminte
Au scris aceste cuvinte1
,,Cela ce te-ai întîmplat,
Cu Acelui de Sus sfat,
A trece pe· acest loc,
De ai avut cîndva foc~
Stăi puţintel şi jăleşte
Frumscţca ce putereşte;
Pcatra această cumplită,
După obiceaiu cioplită,
Doi tineri vestiţi supt sine;
32 De dragoste ucişi, ţine,/
Voinicul, Piram numit,
Mai frumos în Răsărit~
F;ita, Tisbe nume are,
Mai frumoasă pe supt soare~
Amorul pe amîndoi
I-au aruncat în nevoi;
Mai pe urmă şi perire ·
Le făcu a sa iubire.
Înv,lţaţi, o, tinereţe!
Ce sînt · a lumei frumseţe?
Prav, cenuşă, stricăciune 1
O.: hi lor înşălăciune ./ ...
 1 POE:\lATlOX / ele / Secunda / LEGIONE
VALACHICA / sub / CAROLO / Barone
/ ENZEXI-"Hm.<;ro. / l\1agno-Varadini,/
Excusmn in officina typographica Joannis •
Tichy j J8:JO* ./

8 l'nclique praernptis, qna Dacia vergit ad Arcton

Rupibus, et nigris adoperti culmina silvis
Acrium attollunt longo caput or<linC' montcs,
Aenrnla quos inter, ,·clnt insupcrabilc vallum,
Imperia, Pt metam prudcns natura Iocavit.
Arborcas hic nulla comas violare bipennis,
Nullaque mortalis vestigia figere gressus
Ausit adhuc, pedibus tantnm loca trita ferarum.
Uesilit ingenti summa de caute fragore,
Sp11mant<'squc ima sccum sub ,·alle volutat
Rin1s aquas tennis nondum formatus in arnnern,
Samusium appellant. It pauper, saxaque lambens
Exiguos Iatices cupido passim aggerat alvco.
Ast. ubi praecipitcs saltns, ct inhospita linquens
Lustra, metallifcras Radnae <lecurrit ad oras,
Jam rohur capit nsque nonnn, cornuque rninaci
Torv11s, ct indomitis fertur rapidissimus undis.
Quis mala, quis cladcs, aut exitialia damna
Agrorum, pecorumquc, atque insperata domorum

* In -8'' mic ele 120 pagini. Textul micului poem cuprinde.

primele :J-16 pagini. De la pagina 17-118; .,l{cflexiones lX ad
Poem::ttion cte secunda Legione Valacliica. 1 sub Carolo Barone
EnzC'nhergio positae", adică „LX reflecţii la Poemul despre al
doilc-a rc~imcnt romfrnesc, făcute sub Carol baron de Enzenber-
gium" . . \utorul este Vasile \'aida. Prima ediţie a api"trut în 176·1-
·1767, a doua în 17G8. In afara versurilor latineşti care sînt de
o prospeţime ~i r\c o perfecţie clasică latină, ne intcrcscazii elo-
giu I lui :-..rapolcon Bonaparte adus soldaţ-ilor ardeleni ci in regi•
mentul 11 grăniceresc, ln raportul c:ilrc Directori.

22U
 Exci<lia, ac luctus, <lemersaque corpora narret,
Cum sua montanis turgescunt Littora nimbis? /
4 Aggeribus tune nulla fides; immanis aquarum
llluvies, mcdioquc rotantia gurgite saxa,
Avulsaeque alto montis de vcrtice quercus
Cuncta trahunt sccum, ct campos populantur apertos •
.. ./...
16 Canebat
Comes SILVICS TA:NNOLI/ ...

67 ... bb) Dicbus 15-a, 16-a, et 17-a Novembris ad Areda

Venetiarmn immota constantia, intrepida audacia,
ac vera heroica fortitu<lo phalangis hujus enituit, dum
hostium capiti ipsi Bonaparte, exercitum suum ducen-
ti, continuis his tribus diebus a luculo matu tino usque
vespertinum ea constantia ct fortitudine restitit, ut
ct locum castrorum suorum teneret, et insuper 350 hos-
68 tium indiviclua caperet, ... / Laudari hic adhuc mere-
tur Vexillifer Reoit, Vigiliarum Magister Gabriel, Fii-
hrerius Hertzeg; qui pontcm constanter insigni cum
fortitucline contra hostem tuiti sunt. ... imo quod
majori gloriac huic phalangi ceclit, ipse Generalis
Bonaparte in sua ad Directorium data relatione, con-
testatam phalangis hujus animi constantiam et forti-
tudinem vehementer aclmiratus est, illam namque
69 hostis intentionem, ut custodia hac prostrata, no/stras
a tergo aggrediatur, martiali sua resistentia evertit./ ...
 1 VORBIRE / în VERŞURI DE GLUME
/ întră / LEONAT / Beţivul om din Lon-
gobarda,/ şi întră / DOROFATA / muiarea
sa. /. Sibiiu, / în Typografiia lui Ioann
Bart. 1830* ./

;, Bărbatul
3
Amar şi durere mie!
A mea iubită soţie!
Eu din fire sînt om tare,
Vînjos, cu vîrtute mare,
Vesel din copilărie,
Trăind foarte cu trezvie.
Lucru însă nu prea tare,
Mă trudesc cu cumpătare,
Mînc, beau bună beutură,
Cu cumpăt şi cu măsură,
Şi to tuş o, amar mie !
O vai! ce poate să fie I
Puterea mi să slăbeşte,
Virtutea mă părăseşte,
N-am apetit la mîncare,
De şi mînc ce ·bun îmi pare;
Stă în rînză, să' ntăreşte
Şi cu greu să mistuiaşte.
N-am linişte sau răcoare
Pănă stau sus pe picioare,/
4 În zădar mă culc în pat
Să dorm de griji depărtat,
În zădar pe iarbă vearde,
Vrînd din grije a mai pearde.
Ori unde să dorm m-oi tinde,
Blîndul_ somn tîrziu mă prinde;

* Este ediţia a doua. In -8°, 35 pagini, Ediţia I a apărut în

1815. Cartea s-a bucurat de succes.

230
 Atîta mă învîrtesc I
Şi atîta mă sucesc~
Cît numai Dumnezeu ştie
Trndele trimise mie.
De să' ntîmplă vro clipeală;
De cumva somnul mă' nşală~
Visuri grele mă 'npresură
Şi mă storc fără măsură.
Văz în somn lucruri cumplite~
Doară ·nimărui ivite,
Acum, acum mi să pare
Că cade un munte mare
Şi cu totul mă turteşte,
Ca pe muscă mă lăţeşte.
Acuma mi să ara tă
Că vine o mare ceată
De harapi negrii, cumpliţi~
Cîrjnind cu dinţii rînjiţi,
Mă prind, mă bat fără milă~
Mă trag cu nespusă silă,
Legînclu-mă cu tărie,
Mă duc cu ei Ia robie./
5 Acum vin bivoli năvală,
Unşi de tină şi de smoală,
Asupra mea năvălesc;
Ea fug să scap, mă trudesc ;
Si alte ne numărate
' În somn mic arătate.
Ah! iubita mea soţie!
Ce lucru poate să fie?
Jlfitiarea
Lucru jelnic! şi tîiv.plare
Vrednică de ne uitare I
Să ştii, iubit soţul mieu I
Că eu după Dumnezeu~
Nu am în lume alt bine,
De cît cînd te văz pe tine

231
 Cu întreagă săn{ttatc;
Atunci îmi sînt dulci toate.
Însă, o amar de mine!
Ce să întîmplă cn tine,
Pricep că e canonire
Şi groaznică pedepsire
Dela dreptul Dumnezeu,
Trimisă pc capul tău,
Pentru a tale păcate
Care sînt nenumărate,
Ce le faci prin beutură
Peste dircaptă măsură./
6 Acuma, o ,·ai de mine!
Grea pedeapsă peste tine!
Şi peste a noastră casă,
Dela Dumnezeu să lasă ... / ..•
Btirbatul
7 Oh! vai! ticăloas{t minte!
- O, netrebnice cuvinte!/
8 Ticăloasă I.conat!
Dela cine cei tu sfat!
Cine să te' ndircptcaz{t !
Să te însănătosază !
Amărita de mni~re
Carea se uscă şi pcarc,
Pentru că tu cînd si cînd
Luîndu-ţi vreme' şi rînd,
Bei puţin ,·inars sau vin
Cu vru 'n prctin sau vecin.
Ah! ticrtlos Lconat !
Muia rea 'ţi dă ţie sfat
Să te lasi de beutură,
Să-ţi părăseşti a ta gur{t,
Şi cu leacuri să trăcşti,
Viiaţa să-ţi amăreşti;
Ah! vinu ţi l leac dulce foarte!
Nu te. h1s cu păn' la moarte,

232
 Ah! vinuti ! lumina mea!
Păn' la· moarte te voi bea .
.Măcar sînt în boală mare
Cc vieţii strică tare,
Totusi nu mă întristez,
Nu' prea mult mă' ngreuez,
Grijă multă nn mă ţinc,
Ştiu cu ce să fac, prea bine,
l\Iă mi duce la potică,
Cndc leacul din cep pică,/
Fiind că leacul din viţă,
Foloscstc la mlădită,
Bea -voi trc i patru c{1 pşoare,
l\fintfoi capăt uşurare,
Durerea să alinează,
Boala mi să depărtează,
Supărarea, tînguirea,
Nu srt află nicăirea.
JJ.iriarea
Lucru vrednic de mirare,
Împetrirea aşa marc!
O vai! o vai! maica mea!
O vai! cc-mi fn a \'Cdca,
În loc ca prin contenire
Să să scape din perire,
În mai grea boală să bagă;
Cu mai tari lanţuri să leagă.
O vai! pentru beutură,
Pentru ticăloasa gura,
însuşi trajc spre perire,
Spre vecinica pedepsire;
O, vai! pentru beutură,
În veci să fii în arsură.
Pentru ca să bagi în maţă;
Să te lipseşti de viiaţă,
Legea firei porunceşte,
De viaţa ta grijeşte;/

ii 233
10 Tu prin vin fără măsură,
Faci vieţii ciontitură,
Singuri îţi cauţi perirea,
Nebăgînd în samă firea.
Bărbatul
Firea strigă ce ei place,
Eu ştiu însumi ce voi face.
Au nu firea porunceşte:
Asudă, te osteneşte,
Adună, mîncă şi bea,
Pănă ceva vei avea,
Că în ceaialaltă lume,
Aceste feliuri de glitme,
Nimăriti nu trebuesc,
Toate la toţi prisosesc./ ...
I ANTICILE / ROMANILOR / acum întîia
oară romăneşte scrise / de / DAMA.SCRIN T.
BOJÎNCĂ / În crăimea Ungariei şi alătu­
ratele ei / părţi, jurat advocat. Antiquitates
Romanornm. / În Buda. / Cu tipariul Uni-
versitatei din Pesta.1832. /

XI CÂTRÂ CETITORIU

Anticile sau vechimile Romanilor cuprind în sine

datinile şi năravurile Romanilor, precum în cele reli-
gioase, aşa şi în cele politiceşti sau lumeşti. Spre
deplină înţelegerea stării a unui stat, ţeri sau soţic­
tăţi, nencungiurat de lipsă este a şti şi a cun0c1şte
datinile cu care acelea vieţuesc. Prea lesne dară poţi
precepe, iubite cetitoriu ! cumcă fără deplină ştiinţa
anticilor romane, cu greu sau mai că nici decmn vei
putea. desăvîrşit înţelege istoria romanilor; vei ceti,
mult sîrguindu-te a-ţi aduna cunoştinţă întreagă des-
pre urzirea, creşterea, inflorirea şi mărirea republiceî
şi a împărăţiei romanilor, îmsă fi încredinţat că pănă
nu vei avea bună cunoştinţă despre anticile romane,
XII pănă / atunci nu-ţi vei putea căştiga ştiinţă de săvîr­
şit despre starea a toată lumea a mult vestiţilor tăi
strămoşi romani. Ba nu numai din istorie puţin vei
înţelege, ci, ce este mai mult, nice o romanţă, adecă
o carte fabuloasă şi povestitoare ce se ţese numai
spre petrecere desfătătoare, na o vei putea cuprinde
deplin, pentrucă în romanţe acum vine vorba despre
un zeu sau zee, p.c. Joie, Mars, Vinere, Iuno, ş.a.,·
acum iară, despre vre o tîmplă sau capişte, despre
oraclu, adecă locul . prezicerii, care toate din antici
se pot învăţa. Iară, ce se atinge de înţelegerea poe-
tici, adecă a versurilor, aceasta nici de cum, fără
cunoştinţa anticilor, nu o vei precepe, pentru că abea
să scrie doaă trei versuri, în adevărata formă poeti-
cească, în care să nu fie numele vreunui zeu vechiu J_

235
 de unde se poate face încheiere, cîtă lipsă are naţia
romanească de antici le strămoşilor săi romani, de
Hea şi pofteşte a face sporire şi bun folos întru cul-
tură, în poleirea dinlăuntru şi din afară, şi de doreşte,
XIII precum şi doreşte, înălţarea şi mergerea / nainte în
ştiinţe care fără de plină înţelegerea scriptorilor, mai
vîrtos acelor clasici, anevoe se pot căştiga.
în antici ni afla multe datini a fi fost la romani,
care şi pănă astăzi se ţin în sinul romănilor de acum,
sau întregi sau cu oareş ce strămutare; şi aceste datini
ce se păstrară de romăni atîtea sute de ani, între
atîtea valuri, între atîtea nevoi si strămutări cc pătiră
<linşii dela despărţirea lor de c'ătră împărăţia roina-
nilor, sînt mai mari şi mult mai temeinice mărturii
spre adeverirea urzirii romănilor dela vechii romani,
decît ori cc arătări istoricesti sau iscodiri omenesti
de acum, cu care unii tăgăduind acea luminată' a
noastră urzire, din toată virtutea se sîlesc a acoperi
lumina adevărului. Vezi dară, iubite cetitoriu ! că
nu numai lesnire în înţelegerea istoriilor autorilor
clasici şi a poeziei, ci şi desfătare vei părtini din antici,
aflînd urzirea, isvorul şi causa a multor îndatinări,
ce vezi astăzi a lăcui în mijlocul naţiei tale, pre care
XIV pănă acum poate că nici nu le ştiai de unde se/ trag,
cum au răsărit si cum au venit între romăni?
Văzînd şi pre~epînd eu de cită lipsă sînt :rioaă romă­
nilor, antici le romanilor, nu m-am lenevit a cerea
scriptorii cestor antici, a cumpăni şi a îmbina cugetele
lor, a alege din trînşii cele mai de lipsă şi scopului
respunzetoare, pre acestea a le lămuri şi cu adaugerea
observaţiilor sau băgărilor de seamă a le asemăna
cu datinile ce şi pănă astăzi le ţin romănii. Mai mult,
am urmat pre Rosinus, Demsteri ( Dcmestery), pre
Nieuport (Nieupoort). Adevărat că poate că unele
din ceste din urmă datini, sînt mie necunoscută, fiind
că multe sînt în Moldavia, în Ţeara Romănească şi
în Ardeal, care în Ungaria sînt ascunse, şi iarăş din
contră J pentru acea fă singur asemănare între cele

236
 ce \'ei ceti în această carte, cu cele ce se află prin
locurile unde tu vieţueşti, şi ,·ei desvăli adevărul,
că en ce am putut, am făcut. ... / ...
76 Flame1t, jlameus, vestmînt cu care matroanele, mai
vîrtos miresele, acoperea capul săn, şi însemna nevino-
văţie şi sfială. Se zicea Jlame11, dela Flaminica, muerea
lui Flaminius, căria nu-i era slobod nici de cum a se
despărţi de bărbat, şi se scrie că pentru acea se învă­
leau miresele cu flameu (tulbent), ca să ştie că sînt
dea pururea supusă bărbaţi lor sei. *
Pre. lîngă cele pănă aci arătate vestminte, awau
romanele şi ace. Unul era care-l puneau în cap, cu
mărgăritariu înfrumseţat, iară altele erau de împistrit
77 ţoalele de vară,/ pentru dt nemic mai tare comenda,
adccă făcea preţuite, pre romane, de cît facerea
şi împistrirea vestmintelor cu însăşi mîni Ic sa le.*
78 Cei vechi nu aveau cioareci sau săculeţi pc flucri
(tibialia) strinşi, ci numai cei cc erau mai delicaţi
îşi înfăşnrau fluerii cu făşii sean curele.*

* Datina de a să îovăli miresele a~a. cit numai ochii ahea li se

puteau vedea, se vede în zioa de astăzi, în Bftnat, iar cred cft şi
în alte p[trţi încă se va mai ţinea între romăni. ~Iuiţi vren si"L zică
a să trage această învălirc sau îmboldorirc dela turci, fiind că
muerile acestora tot acoperite umblă, ci nu c adevărat, că iată,
vezi că este zestre încă dela strămoşii romani mo~te,nită. Şi se
vede ce au însemnat această îovălitură a mireselor la ci, :;;i fiind
această datinii naţională, în sine nevinovată, n-ar trebui să se
strice/
* Lucrarea şi împistrirea vestmintelor se ţinc ~i păni"t în zioa
de astăzi la romăni, mai mult de cît ]a ori ce gen de oameni. ~ici
se află între alte neamuri mueri bărbate de lucru ca romanele
noastre ţerene. Că acestea îmbracă toată casa cu mînilc sale şi,
pre lîngă acea, la cîmp asemenea cu bărbaţii lucră .... /
* Xu c dară, de mirare că poporul romrmesc, şi pănă în zioa
de a!'.tiizi, mult prcţueştc încălţămintea opincilor înfăşurîndu-şi
fluerii cu curele.

237
 LUARE AMINTE

De ar sta 9mul să desluşească cu deadinsul forma şi

întrebuinţarea vestmintelor romane şi le-ar paralisa,
adecă le-ar asemăna şi le-ar cumpăna cu cele ce le-au
avut mai de mult şi le au romănii de acum, ar trţbui
să se deducă îndatinarea în purtarea feliurimei vest-
mintelor, din veac în veac, de cînd s-au desbîrnat
r~mănii de cătră împărăţia romanilor, pănă în tim-
pul de acum; ci; precum foarte multă cercare şi rece-
79 tire a scriptorilor vechi şi / străini (fiind că scriptorii
romăni n-au prea grijit a însemna aceste lucruri) ar
fi de lipsă spre aşa ceva, aşa, şi opul acesta, cu des-
crierea aşa feliu de lucrări, mult s-ar mări; iară sco-
pul meu estă, cît se poate mai pe scurt, ci aşa a des-
cria toate lucrurile, ca nimic ce este de lipsă să nu
rămînă ne atins. Dar mult s-au şi strămutat poporul
romăncsc, pentru că oamenii, mai vîrtos în timpurile
de acum, mută forma purtării de vestminte, după
îndatinarea ţării în care sînt şi lăcuesc; ba, cei avuţi
,şi nobilitatea, şi după modiile altor ţări străine. Însă,
cumcă multe se ţin la romăni şi pănă astăzi sau în
tocma ca la romanii cei vechi, sau strămutate, ade-
verează mulţi scriptori, dintre carii aduc în ante pre
transilvanul J oan Trestcr carele crescîndu-să şi vie-
ţuind întră romăni, dar şi cercătoriu de antice, cum-
pănătoriu şi drept judecătoriu fiind de cele din vechime
şi de cele de acum, arată cum că romănii nu numai
limba şi numele, ci şi alte multe datini (obiceiuri)
mo7tenite dela strămoşii săi romani, pănă acum băr­
băteşte le-au păstrat şi le-au ţinut. Acesta, în opul
său cu numele Dachia Veche şi Novă, la capul I, aşa
80 grăeşte: ,,Romănii sînt următorii acelor nobili / ro-
mani, carii erau oare cînd foarte vestiţi militari şi
sînt cei mai vechi lăcuitori a ţării (Transilvaniei),
pre carii mai întîeoară i-au adus aci Traian, pe la
anul 100 după Hristos. Iară de unde au căpătat ghinta
romănească cognumele de astăzi vlah, încă nu s-au

238
 adeverit de nimenea pănă acum, cu temeiu. Dînşii
nu se numesc pre sine vlahi, ci romăni sau romani.
Din care fundament se restoamă toate părerile acelea
carii zic că romănii sînt neam sla venesc şi se adeve-
rează cum că poporul romănesc nu de alt unde, ci
dit:ept de la romani se urzeşte, despre carea numele şi
limba lor pre tot iubitoriul de adevăr cetitoriu, pre-
lesne îl vor încredinţa.
Nici sînt altă romănii din Transilvania, Moldavia
şi Ţara Romănească, de căt rămăşiţele leghioanelor
romane celor de Traian din Italia, aci aduse. Însă,
după ce nu mai putu Aurelian se contenească pre
gheti şi după ce fu silit a muta leghioanele în Misia,
rămaseră aceste colonii romane sub gheti; unde apoi
se mestecară cu toată plasa de oameni. Iubitoriul de
anticvităţi (adecă de lucruri din vechime) căutînd
cu ochi pătrunsători spre romăni, poate vedea întrînşii
chiară formă de roman. Opiţ, în_ Călătoria Transil-
81 vaniei, ne / lăsă despre romăni aşa descoperire cârea
dintre o mie doară de noi cei ce în toate zilele îi vedem,
abca unuia îi vine în minte. Pre carea eu o şi aştern
înaintea ochilor a preţuitului cetitoriu.
1. Cînd luge (jăleşte) vreunul pre cineva, lapădă
pălăria din cap, despleteşte perii, lăsîndu-i pe nmeri
în jos, carea faptă se zicea la romanii cei vechi: snb-
mittere comam, a lăsa coama să spînznre, şi umblă
un an fără pălărie în cap, pănă nu depune dorirea după
cel mort; atunci apoi strîngînd sau împletind perii îşi
acoperesc capul cel tuns iarăş cu pălăria. Toate aceste
datini erau j,u.tocma asemene şi la romani, întru unele
ca acelea întîmplări, că umblau sord,:dati submissa
coma, tinoşi, cu părul lăsat". Asemene <latine se văd
şi la romănce, mai vărtos în Bănat, care vestmintele
din cap nu le spală, nici le lasă de pe sine cătă un an
şi mai mult de zile, dela moartea vreunuia din fa.
milie .... / ...

239
84 „Mai toţi romănii sînt plugari şi păstori; cea mai
marc deprindere au în creşterea oilor, cu care veara
se îndemînează cătră munţii cei răcoroşi (precum făceau
la romani, armcntarii), de unde se poată căuta, ca si
păcurarii romanilor (carii se ziceau Titiri), cum pa~c
oile şi caprele pre cîmpurile cele mult desfătătoare;
întru acel timp flueră Coridonul (nume de păcurariu,
la romanii cei vechi) în flueroniul cel de vre un cot
şi jumătate de lung, cătă un cîntăcel despre verişoa­
rele seau drăguţele sale, carea însuş Pan (dumnezeul
păstorilor la romani, cel cc mai întăiu au aflat fluera)
cu ccialalţi dumnezei a munţilor, cu mare desfătare
ar face. Cu un cuvînt, tot ce au scris Virghilius, în
cărţile Bucolice, despre păstorii romanilor, aceasta
cu dţsfătare se vede astăzi în Titirii, adecă păstorii
cest romăneşti, în pracsă vie.
Întrtt cele laltc mîncări, tare le plac colecii sau
pultcs, pre carii singuri bărbaţii îi fcrb, <lin fărină
de griu bun cu unt şi apă, carea mîncare, lor ca unilor
85 oameni/ tari la trup, aşa nutreţ le dă, ca şi coliva
luptătorilor romani, precum zice Cardanus, C.12.
Săcara se mănîncă în loc de grîu, cînd nu se face
acesta <le agiuns, iară cînd nu e nici săcară, atunci
meiul le împlineşte pre amîndoaă. Aceasta se vede
îndatinat şi la romăni, căci cînd nu se face grîu, se
ţin ele meiu sau cucuruz şi nu le sînt de lipsă pitari,
ci singuri ştiu, ca şi muerile, a face turte din acea
fărină. Precum scrie Plinius, Car.18, cap. 11, despre
romanii vechi, că, prcwm muerile lor, aşa şi bărbaţii,
în 500 de ani, singttri îşi coceau pînea sa. Aşijderea mare
vrere au spre facerea fîntîriilor, pentru acea şi fac în
toate părţile, pe lingă drumuri, prin şesturi şi prin
munţi, puţuri sau fîntîni, pre care apoiu le armează
cu vedre, precum şi cu restaniţe de piatră seau de
'
240
 lemn frumoase, pentru bunul străinilor şi a călăto-­
rilor, spre ertarea păcatelor, care fîntîni aşa sînt de
frumos întocmite, cît înving pre cele horaţiane, ce
se ziceau bland11sia11e, car. 3, Ode, 13. Ci, de vrea
cineva şi mai ade\·[1rat şi ~i mai încrcdinţătoriu semn
a avea despre acea, cumdi romănii sînt strănepoţi
86 romanilor, / acela privească numai cu ochi pătrun•
sători la jocul lor şi se va mira din preună cu Opiţ;
poetul nemţesc, de <lînsul, căci întîi u calcă feciorii
cu cămeşi romaneşte încreţurate, pe podul jocului;
săguiul spînzură pc partea stingă, în mina dreapta
ţin o măciucă frumoasă, verigată şi cu metal fericată,
tocmai cum sînt închipuiţi împăraţii romanilor de
de mult. :Măciuca acea adeseori e înfrumseţată. cu
noduri vărvare şi cn metal, ş.a. Asemene stau păcură­
riţele sau muerile, frumos înfrumseţate: aceste poartă
la gît corale roşii, iară pc cap corone sau cununi de
rose (ruji) şi alte flori împletite, tocma ca şi Flora-
liile la romani. Cînd încep a sbate pămîntul cu picio-
rul, se trage flueraşul în mijlocul jocului, tocma ca
şi cînd ar fi al doilea Apollo, pre carele îl împrcgiură
jucătorii ţinîndu-se de mini sau cu cărpile unii de
alţii; după acea săr în rînd tot dcuna ( trip11dia11do)
urezînd aşa ca a trca săltare să ţină tactul, tocma cum
scrie Livius despre (Salils Saccrdotibus) preoţii roma-
nilor cei spre săltare dumnezeilor închinaţi, car. I,
cap. 20. Între romăni se vede joc Ycchiu roman, aşa
de adevărat, ca carele cu ancvoe se va afla undeva,
87 în Evropa, asemene. / Multe petrii cu inscripţii ro-
mane se sapă şi pănă în zioa de astăzi prin Transil-
vania, mai vîrtos în cîmpul ce se zice romăneşte Prat
dela Traian, însă romănii noştrii nemic nu ştiu de
acestea, si, <le ar sti si dînsii cum d Statii, Lupi,
Ulpii, Gl~emeli şi ;ue' inscri pţii cc se află 'pe aicea,
0

2-H
- au fost marii lor strămoşi, fără îndoială mai cocorate
pene ar purta.
„Nestrămutaţi sînt în datinele sale şi nici un pic
nu lasă din trînsele şi, de şi nu ştiu (la toate) răspunde
de ce le ţin, totuşi de mare mirare este, după ce fuseră
smulşi şi cu totul desbîrnaţi de cătră împărăţia roma-
nilor, după ce pătimiră atâtea schimbări prin încur-
gerile varvarilor şi prin asuprimea atîţi ostaşi, cum
putură întru un timp de 1560 de ani de cînd sînt în
Dachia şi prin Evropa, întru aceaş întregime a-şi
ţinea şi a-şi păstra limba, cît nici Italia, nici Galia
sau Franţia, nici lspania nu se apropie de limba
strămoşească cea romană, aşa tare ca această nenvă­
ţată limbă a romănilor.
Toate aceste mai adevărate şi decît luceafărul mal
luminate semne despre viţa şi urzirea romănilor dela
romani, se întăresc, ba cu totul se adeverează prin
88 1imba lor carea / e mai toată latinească carea, de au
şi primit unele cuvinte alemăncşti (nemţeşti) şi ungu-
reşti din Transilvania, totuşi ş-au ţinut firea şi ţese­
tura sa cea romană "ş.a.
Mai multe despre aceasta se pot ceti şi în opul meul
Respundere Desg1trzătoare, cea în anul 1828, asupra
cîrtitoriului de romîni, tipărită. / ...
178 Pre lîngă acestii era şi un văfau (vates), cel ce cînta
versurile saliare, după a căruia cîntece săltau cei )alţi.
Salii acestii se ziceau altmintrea şi cei palatini;
pentru că în palat făceau sfinţirile; şi ca să se deschi-
linească de co lisa li ( collisalii) seau căluşeri, pre carii
i-au introdus Tulus Hostilius, următoriuf ·lui Numa
în crăime, adecă a 3-lea craiu dela Romulus, şi i-au
făcut în onorul lui. Romulus, numindu-i cvirinali;
căci că şi Romulus s-au zis Cvirinal, după moarte,
Colisalii acestii săltau în tot anul, cătră luna lui maiu;

242
 179 în muntele acela, unde au ţinut Romulus joc„cînd au
răpit romanii fămeile sabinilor şi a altor neamuri
ce venise la privirea jocului, şi aceasta se făcea spre
aducerea aminte a răpitelor si~şi mueri.1

Collisalii acestii şi pănă astăzi se mai ţin ln Ardeal şi prin

1

Bănat (poate că şi alt imde) şi se chiamă căluşed, iară cel presta

ei mai mare după a cărui Yinduială joacă şi fac toate, se numeşt/J
vătau, adecă vates. Intre căluşerii acestii se ac4#111i feciori, mai de
179 pe multe / sate învecinate, carii sînt mai buni şi mai aleşi Jucători.
Joacă la Rusa le ( caYe mai tot în luna lui M aiij cad), toată săp tă-
\ mina, umbtînd mai prin multe sate. Şi, precitm collisalii vechilor
romani erai, preoţi şi slujeau unei dumnezeiri, aşCJ. şi călllşerii romă­
nilor de acum cred că este o putere carea îi ajietă în sciltare şi pri-
fieşte neadormit spre jocurile /oy; ba încă şi acea cred, că cel ce nu
ştie jieca bine, acela cade ameţit la pămint, semn că ni, este plăcut
aceii pi,teri, şi deloc iesă dintre căluşeri. lncă şi un sbiceriu este,
cel ce, ctnd cei lalţi saltă, nencetat îi fncimgiitră,. pocnind ci, sbi-
ciul, de carele toţi se feresc: aceasta fnsătnnează doară puterea ne.
mărginită a romanilor, de carea, ca de sunetul sbiciului, se fereau
alte neamuri a-i năpăciui. De mirare cu adevărat estă ţinerea dati.
nilor vechi la romăni, cum şi una. aceasta se putu păstra de atttea
mii de ani pănă acum. Nu cr,dinţă deşeartă dară, ci datină dela
I strămoşii săi moştenită,~ este ·iucarea că/uşerilor romăneşti: deci,
păstreze-o deapururea, ca o mărturie nevinovată a urzirei sale.

\ ,
 O MIE ~I CX A DE KOPŢI./lslorii arabi-
cc~ti./ Acum inlîiu tălmăcite după/ limba
nem\ască/dc/ lo,i.n Wmic, /t.ranslalor./
Cu un chip./ Tomul dintiin./ BRAŞOV./
Să aliă la Rudolf Orghidan./1836./
O :MIE ŞI C'NA DE ~OPT!. / Istorii ara-
biceşti / sau HALIMA / întîiaşdat{t tradusă
din nemţeşte,/ de Ioan Bame, / l\faghistra-
tual Translator al Bra ( şovului. / Tomu I.
/ Cu cheltuiala Domnului / Rudolf Orghi-
dan, / date în tipar, în i BRAŞOY. / lt-ti6. /

I CLT]ST l:V.l LVTE

Nu este <le lipsă a face pre cetitoriul !notoriu de

seamă asupra preţului şi ,l
fnnnseţelor istoriilor ce
să cuprind în cartea aceasta, că ele însuş să fac pofti-
toare, numai să le cetească omul, spre a mărturisi
cum că pănă acuma n-au mai eşit aşa un lucru frumos
ca acesta.
Cu ade,·ifat că ce este mai bogat pentru mintea
omenească ca împreunarea la o lalt{l de atîtca prisosi-
toare istorii, povestiri şi fabule, a cărora multe feliu-
rimi atîta sînt de minunate, şi cu îmbinarea lor atîta
sînt <le vrednice de mirare, încît pare că sînt însnş
II de sine f{tcute de a / închipui adunarea lor de unde
s-au tras aicea. Cu adevărat marc adunare sau gră­
madă de povestiri, pentru că rădăcina scripturii ara-
biceşti, ce are tituţa O mie şi 1111a de nop/i, are treizeci
şi şasă de părţi, din care aceasta este numai cca din
tîiu tălmr1cită. Iar numele i7.vo<litorinlui aceştii cărţi
aşa mari, nu este ştiut, că nici s{1 poate a fi fost prin
putinţă numai de o mină a sft fi scos un izvod mare
ca acesta, după cum să poate socoti, că n'au putut
fi numai la un om atîta putere a închipuirii aşa de
roditoare, ca să alcătuiască atîtea nenumărate fabule.
De sînt acest feliu de poyestiri, prin minunile ce

244
 sînt obicinuite întrînsăle, plăcute şi de petrecanie;
trebue să şi covîrşască pre altele, pentru că sînt pline
de întîmplări ca acelea care a.ţîţă şi aprinde duhul
şi ara.tă întru cît covîrşcsc a.rabienii pre toate alte
lII noroade întru / acest meşteşug de fabule. Ei sînt la
aceasta cu rîvnă, prin năravurile şi obiciaiurile răsă­
ritenilor, prin întrebuinţarea rellighii sau legii lor
atît acei păgîneşti, cît şi acei mahomedane, pentru
că lucrările acestea sînt mai bine întocmite întrîn-
săle, decît la scriitorii ce au scris despre ele, şi întru
arătările călătorilor. Toţi răsăritenii, persii, tătarii
şi indianii, ·să deosebesc întru a.ceasta şi ei să a.rată
aşa cum sînt ei dela. împăratul pănă la. cel mai prost.
Aşa dară, fără de a osteni omul, de a căuta. pre noroa-
dele acestea în ţările lor, poate avea cetitoriul a.ici
o îndestulare de a-i vedea lucrînd şi de a-i a.uzi grăind,
că grijea. au fost aici, a. ţinea însuşirile lor cum sînt
ei şi-nimic a lăsa afară din cuvîntările şi cugetele lor,
şi numai atunci s-au mai lăsat cevaş la o parte, unde
n-au îngăduit starea binelui a Ic urma. lor. /
lV Cine ştie limba arabicească, vrînd să-ş ia. osteneală
a cerceta scriptura cea adevărată, a.decă rădăcina, va
afla tălmăcirea aceasta cum că este întocma tălmă­
cită, atît în limba noastră cea romană, cît şi în limba
nemţască, franţozască şi în cele !alte liinbi, în care
mai de de mult să a.flă tipărită. Aşa dară, foarte de
lipsă este a lumina şi limba noastră şi toată naţiia
noastră cea rom:mă, prin tălmăcirea şi darea la lumină
a cărţilor de mai multe feliuri, urmînd celoralalte naţii
luminate şi cu toate bibliotecile îmbogăţite. / ...
IX Dela atîtea neamuri să ia pildă şi naţiia noastră
cea romană a ceti cărţile ce să străduesc mulţi a scoate
, la lumină şi în tipariu şi în limba noastră cea naţio­
nală, urmînd tuturor natiilor care îs adună în biblio-
tecile sale de tot feliul de cărţi. '
Această carte ce să află încă şi acum la răsăriteni;
s-au făcut de mult ca o carte de obşte în Ţara Fran-
ţozască, ba încă şi prin ţările nemţeşti şi ungureşti

245
 au ajuns. Să: afll ~i în Pariz, în multe tipare, în cele
mai rari biblioteci, încă şi intr'un dărab, intră căr­
ţile nemţilor cele obicinuite. Aşa dară vremea este
şi la noi a socoti şi a avea o mustră noao şi o împlinire
_a aceştii cărţi straşnice.
Spre a judeca cartea aceasta, O mie şi una de nopţi,
i;LU zis aşa un procopsit călătoriu englezesc: ,,Mai
întîiu ar fi fost a fi mărturie a lucrărilor ce aduc mai
nainte asupra celor ce înţăleg lucrul mai bine. Mai
X de multe ori am văzut pre arabiianii / în pustie, împre-
jurul focului şezînd şi ascultînd povestirile acestea,
cu aşa rîvnă, incit ei îş uita .cu ·totul de ostenelcle şi
de necazurile lor care cu puţin mai înainte îi îngreoia".
Unul din cei învăţaţi au ispitit să afle, dar n'au
putut afla, cine au izvodit istoriile acestea. Unii au
--zis că au scris-o un arabiian din Siriia, pentru evro-
penii ce vor să înveţe limba lor. Alţii au zis că s-au
scris de mai mulţi, din vreme în vreme. Alţii au soco-
tit că s-au tălmăcit după limba indiiană sau cea veche
persiană şi s-au mai sporit de cătră arabiani.
Mitologhiia duhurilor este temeiul fabulelor aces-
tora, şi sistema theologhii brahmaniceşti; după ace;:ista
s-au luat mahomedanii cu acestea povestiri ; că întru
aceasta să cuprind un soiu mai de jos de cit dumnezei
elineşti şi au un soiu de măiastre care le cheamă întru
XI ajutoriu asupra duhurilor celor/ rele. Aşa să deose-
beşte de mithologhiia elinilor, a căriia fabule sînt
pentru oameni, iar cele arabiceşti pentru prunci.
Lumea e bătrînă, veche,
Şi tot ca la prunci îi plac
Poveştile la ureche,
Ca cînd pui la rană leac.
Avind cetitori gust la acestea, şi iş va pune 1a
inimă pildele virtutei şi a prihanelor ce să află în
fabulele acestea, pot să-ş scoaţă un folos mai bun
de cit din cetirea altor poveşti care aduc mai multe
pricini a strica decît a îndrepta năravurile. Şi mai
vtrtos fiind că multe stihuri sau versuri prea fru-

248
 moasă s-au făcut aici, în limba rominească, la toate
istoriile, care în, limba nemţească numai în proza
să arată, aceste versuri mai pre sus au adaos gust,
în limba rominească, cetitoriului. Care versuri, după
noima lor, nu cu puţină măestrie s-au alcătuit, la
toate istoriile cărţii aceştiia./ ...
Drept aceaia, de vreme ce pildele toate sînt spre
învătătura năravurilor bune alcătuite, cum sînt fabu·
lele înţeleptului Esop, întru care nu să caută aceaia,
XVI că ar fi grăit/dobitoacele şi hearăle, pasările şi altele,
ci tîlcuirea lor aduce folosul învăţăturii, întru acest
chip şi din povestile acestea să po~te prin tilc a lua
folos în ce chip să să păzas~ă omul de primejdii şi
de urmările ce aduc omului osîndă. •.. /

XVII Înţeleptul aşa spune

Cu a sa înţelepciune,
În puterea pildelor:
Cumcă toată vremea are
Vremea sa la ori ce stare
Şi toate's la vremea lor.

Vremea a rîde'i odată;

Iar a plînge, altădată,
Nu încape rîs cu plîns.
Nici focul nu-ş află locul
Cu apa ce stinge focul;
Apa-i feartă, focul stins./

XVIII Vreme e de rugăciune;

Vreme istorii a spune,
Vremea este şi de joc.
Că slava lumii să trece,
Aci caldă, ş'aci rece,
Vara umbră, iarna foc,

~47
 Firea rtu va să să mire
De accastrl HUmăcire
A vechilor istorii,
Cc sînt adînc izvodite;
·ue arabi alcătuite,
Spuind de nftjitorii.

Că, de spun <le nişte zîne;

De vră j itori i păgînc
Grăiaşte şi Bibliia:
Cumcă foarte multe rele
Făcea pi'tgînii cu ele,
A zminti sfinţeniia./

XIX Ci firile credincioase-;

Toate cele mincinoase
ln cuget le-au nrgisit.
Că drepţii şi credincioşii
Crgisind pre mincinoşii,
l\imic nu s-au planisit.

Cu această rîndnială;
D,tc' îi lumea migăială;
Vrînd şi eu să migăesc;
Ori cn cite ostenele,
En nu mi-am zmintit cu ele
Nici un ceas bisericesc.

Nici voiu să să planisascft

Sau cetind să să zmintească
Dintr'acestea nimenea,
Ci pentru o desfătare,
La vremea sa fiteşcare
Ya urma asemenea./

248
XX Ca alegînd cele bune;
Cu buna înţelepciune,
Ca din nişte pilde rari,
Poftesc să nu să zmintească,
Ci mult să să folosasdi
Creştinii cu mici cu mari.

Ioan Bdrâc,
translator maghistratual, tălmăcitoriul
aceştii dtrţi./

O mie şi una de nopţi. / Istorii Arabiceşti. / Acum

întîiu tălmăcite duprt / limba nemţască / de / Ioan
Rir{tc, / translator. / Cu un chip. / Tomul al treilea,
/ Braşov. / Să află la Rudolf Orghidan, / 1836. /

1/ CIZJIARIUL ŞI CU FATA DE CRAIU

În Casbin era odinioarrt un cismariu tînăr, anume

Assan, care trăia cu lucrul mînilor sale. Si întru una
din zile şczînd în prăvăliia sa, au văzut p rc un derviş
0

căruia îi era rupte încălţămintele trecînd pre acolea

şi i-au zis lui: ,,prea bunule derviş, eu văz că îţ sînt
slabe încălţămintele; dă-mi-Ic să. ţi le dereg. Aşa au
întrat dervişul la dănsul şi au ospătat din bucatele
ce i-au pus din naintc, şi dercgînclt1.-i încălţămintele,
i-au zis Assan: ,,Eu am să te rog pentru un sfat, în
loc ele plată pentru lucrul mieu, că am să mă călă-
2 toresc; şi ce mă sfătucşti a urma?"/ ,;Fiiule, i-au răs­
puns dC'rvişul, cu te voiu învăţa trei lucruri ce le ştiu
din cele de am petrecut. Întîiu, să nu pleci nici o
da trt la drum, fără soţii bună, că aşa zice prorocu 1;
<;Cantă-ţ întîiu soţie, şi apoi pleacă la drum>>. Al doi-
lea, nu te zăbovi în locurile unde nu e apă; şi al trei-,

249
 lea, să nu întri nici odată într'.o cetate, după apusul
soarelui".
Deci, găsîndu-ş Assan soţii de drum au purces într-o
călătorie şi preste cîteva zile au sosit seara, la poarta
unei cetăţi mare; soţiile lui au întrat în cetate, dar
el, după sfatul dervişului, au rămas afară, lîngă o
apă; şi fiind acolea, aproape, o grădină a morţiJor,
s-au culcat acolo.
La trf'i ceasuri după miezul nopţii, au simţit . că
doi oameni au slobozit oareşce preste zidul cetăţii,
în jos, ce nu putea pricepe ce, şi aceaia ce au fost,
au dus-o în groapa ce era acolo. Dcpărtîndu-s,ă oamenii
aceia dP acolo, cu graba s'au dus Assan acolo, unde au
lăsat ei povara, şi întrînd în lăuntru, au scăpărat şi
S făcînd lumină / au văzut un coşciug, curgînd din
trînsul sîngele vale, şi descoperindu-l au găsit o fă­
mee foarte frumoasă însortată în sînge şi învăluită
înlr-o pinzi't, pre carea pipăindu-o au auzit un glas
sl{lliit zicînrl: ,,Pentru Dumnezeu, nu mă despoiaţi!".
(arc vi'tzîncl el cumcă nu e moartă, ş'au rupt caftanul
şi i-;rn legat ranclc. Dimineaţa o-au dus-o în carav;1n-
zcriia cetătii, arătînd că ar fi sora lui, de dînsul ră­
niti't, şi o-~n ţinut-o acolo, în doao luni, supt toată
purtarea de grije a lui.
După doa.o luni, vindecată fiind de săvîrşit tînăra
necunoscută au eşit din caravanzărie în bae, şi în-
torcil1du-să au luat condeiul şi au scris vr'o doao
cuvinte şi le-au dat lui Assan zicîndu-i: ,,Să te ·duci
cu a.ceastă sc.risoare în basar (în tîrg), la Iacov zaraful,
şi să priimeşti ce-ţ va da".
As5an ducîndu-să cu degrab la zaraful, şi acela des-
făcînd scrisoarea, au sărutat-o şi ş-au pus-o în cap şi·
au dat lui Assan o pungă cu cinci sute de ţecchiue.
4 Assan s'au/mirat nemai văzînd în viiaţa lui atîţa
bani odată şi de acolo au cunoscut cumcă acea per-
soană ce l-au trimis spre el, nu e de stare mică. Şi
întorcîndu-să în caravanzerie. i-au pus punga cu

250
 banii, cu frică, din naintea ei carea îi cetea în ochii
lui toată pofta ce îl chinuia pre <linsul. Însă n'au găsit
încă cu cale de a-l mulţămi, ci i-au zis să ia banii şi
să-ş facă nişte haine potrivite şi să tocmească o casă
frumoasă de lăcuinţă. Assan au împlinit porunca, şi
cu sumele cele mari de bani care nu lipsea zaraful a-i
trimite, ş'au cumpărat robi şi de toate ce le-au tre-
buit şi au trăit laolaltă o vreme, în sinul îndestulării.
Întru una de zile i-au dat necunoscuta lui Assan,
o pungă zicîndu-i: ,.Acum să-m faci o slujbă mare,
să te duci în basar şi lezne vei găsi acolo prăvăliia
mătăsariului Abdala. Să-ţ arate o bucată de atlas,
şi ce va cere, să dai să-o cumperi, să nu zbaţi nimica.
S'au dus Assan, şi cu graba găsind dugheana Hnă-
5 rului neguţătoriu, au cerut o / bucată de atlas, şi ce
au cerut, au dat şi l-au cumpărat. Şi după cum i-au
poruncit, s'au dus mai de multe ori la <linsul, pănă
ce s'au împrietenit cu dînsul, şi atîta s'au încredinţat
împrietcşugul lor, încît l-au poftit la prînz, care au
şi priimit. Aşa, după porunca necunoscutei, l-au poftit
l::i. prînz într'o zi, la care cu dragoste făgăduindu-să,
au socotit pre Assan a fi un om foarte bogat, după cum
să vedea. Şi au zis necunoscuta cătră Assan: .,ori ce
vei vedea, să nu te miri" ; şi ia au gătit un prînz stră-
1ncit şi înfricoşat, la al căruia ceas venind Abdala
îmbrăcat în podoaba cea mai mare, l'au priimit Assan
cu m;1Te bucurie, şi şezînd la inasă au ospătat şi au
băut până noaptea; iar atunci vrînd mătăsariul să-ş
ia scara bună, Assan nu l-au lăsat zicîndu-i: ,.Cum să
te duci de aici, în ceasul acesta? trebue să dormi aici,
că-ţ' voiu face eu rînduială". Aşa, văzînd Abdala că
nu poate să scape, i.-au plăcut să rămîe şi s'au culcat
acolo. Pre la miezul nopţii s'au apropiiat necunoscuta
6 (carea nici la masă nu să arătasă) cătrl. / neguţătoriul
ce hrăpea, şi i-au înfipt un iatagan în inimă. Deştep­
tîndu-să Assan, în strigarea lui, au alergat acolo şi
văzînd au strigat: ,.O, Dumnezeule, ce este aceasta?"
Şi văzînd pe Abdala că-ş dă sufletul, au strigat: .,€e

251
 ai făcut, de mă faci părtaş la un păcat ca acesta? ::\Iă
duc şi te las; că mai bucuros îţ dau înapoi toate
cc mi-ai dăruit". Iar necunoscuta i-au zis: ,,A.şază-te,
Assanc ! că eu am pedepsit numai pre un vînzătoriu,
după dreptatea ce i s-au cuvenit, şi să ştii că eu sînt
fata craiului, şi acesta ce'l vezi acum mort, mi-au
făcut mie o mare patimă: că eu, prin doica mea, şi
cu mituirea celor ce mă păzea, l-am adus pre el la
mine, în harem; m-am dus şi eu la dînsul, tiptil îm-
brăcată, mai de multe ori .şi l-am îmbogăţit. Iar întru
una ele zile m-am dus la el într-un ceas, în care nu mă
astcpta; apoi socoteste mirarea si măniia mea ce
~i-au pricinuit, găsi~du-1 cu alta petrccîndu-ş. A.şea,
cu l-am ocărit şi pre aceaia o am bătut-o. Iar el s-au
7 dus si au adus doi tirani, ori că s'au temut cle/măniia
me,1: ori pentru hatîrul iubitei sale, spre răsplătire,
şi cu ajutoriul acelora m'au jungheat cu cuţite şi so-
cotindu-mă de moartă, m'au dus de m'au aruncat
în grădina morţilor, unde m'ai găsit. Aşa dară, fiind
că acum mi-am izbîndit, aleargă de spune craiului,
tătîni-mieu, cum că fie-sa trăiaste si arată-i unde mă
aflu" . ' '

Toată curtea s'au bucurat auzind că s'au aflat prin--

ţessa. Craiul o-au îmbrăţişat-o cu ochii plini de lacrămi
şi înţelegînd cumcă Assan este izbăvitoriul ei, i-o-au
dat-o lui de soţie.
Apoi au zis sultana Hansadi: ,,Din istoriia aceasta
vezi, împărăţiia-ta, ce lucruri grozave fac tinerii".
Şi iar îi cerea moarte lui Nurghehan, care i-au şi fă•
găduit sultanul a-i plini cererea ei. /

8 A OPTASPREZECE NOAPTE
Iar în următoarea dimineaţă vrînd sultanul a pa.
runci moarte fiiului său, au întrat iară un vezir cerind
ertare lui Nurghehan; şi ca să slăbească cererea sulta~

252
 nii întărea răutatea mucrilor şi spre dovadă i-au spus
urmfttoarea istoric. /

9 TAETORUL DE LEJJNIJ. ŞI DUl!UL

Ahmed, un sărac tăetoriu ele lemne, din Bagd{td,

avea o muia.re îndărătnică, scumpă şi foarte rea, gîl-
ccvitoarc, carea nici într'o clipeală nu-i da pace. Şi
dacă cîştiga el vreun ban, totdeauna i-l lua cu sila.
Întru 11na de zile îş pusese săracul acesta n'o doi
bani la o parte, ca să-ş cumpere o fune. Iar muiarea
i-au găsit şi i-au zis Jui; .,Aha, om de nimic, acum văz
cc viiaţă curată ai; că ai ascuns banii aceştiia, sft-i
chcltucşti la blestemăţii; dar' aşteaptă, că te voiu
aduce eu la rîndnial[t; nicăirca să nu te mai duci fără
mine".
S[tracul mnncitorin tot mai avea pănă atunci odihnă,
pănft era singur în pf1dure, dar' apoi în cc dez.n[1clăj-
• duirc au căzut văzîncl că muiarea merge după el că-
10 lare / pre uh asin, să vază ce face la lucru, zicîndu-i:
,,Voiu vedea cu acum cc faci tu, cînd lipseşti <le acasă".
Ahmed nn ştiia acum, cum să scape de ia, pftnft ce
odată i-au venit în gînd cc să facă: că era acolo, în
pftclure, aproape, o fîntînă adîncă foarte, şi au zis
dtră muiare: ,,dacă eşti aici, am să te rog să-m'
slujeşti ccvaş. De mult este de cînd mi-au spus mie
cum că este o comoară colea, într-o fîntînft; aşa, să
mf1 legi cu funiia aceasta şi sf1 mă slobozi în fîntînă,
sf1 o scoţ". - .,Ba, ba, i-au răspuns mn iarea, tu nu
te vei băga, că şi eu mă poci băga acolo, ca şi tine;
cft tu vei ascunde de mine, ce vei găsi acolo".
Aşa s'au învoit Ahmed, cum au zis ia, şi o-an le-
gat-o cu funiia şi o-au slobozit-o în fîntînă, care ajun-
gîncl la fund, au tras funiia afară şi i-au zis; .,scumpa
mra, jumătatea vieţii mele, acuma voiu să mă odih-
nesc vr'o cîteva ceasuri, că \'Ci face bine de vei mai

253
 şedea acolo, pănă mă voiu odihni şi pănă voiu veni
să te scoţ" ./
Şi nebăgînd în seamă nici rugăciunile, nici ocările
ei, s'an dus la lucrul său.
După o vreme, socotind el că să va fi mai pocăit
muiarea lui, s'au dns să o SCQaţă şi i-au aruncat funiia
în jos, zicîndu-i să să lege bine cu funiia, să-o tragă
afară. Apoi au tras-o în sus, însă era o povară foarte
grea; dar ce mirare l'au cuprins, cînd au văzut nn
duh legat ele furiie. Şi au zis lui duhul: ,,Nu poci să-ţ
mnltămc~c din destul că mi-ai făcut binele acesta;
că c~t sînt unul din duhurile care nu pot zbura prin
vi'izrlnh; şi mi-am fost găsit odihna în fîntîna aceasta,
d,u nu ştiu ce duşman de duh mi-au slobozit preste
mine o muiare carea era mai rea din lume; că, de
cînd au căzut preste mine, n'au mai contenit a mă
odtrî, a mă cleveti şi a mă cicăli; dar' şi eu te voiu
mulţămi, căci m-ai scăpat din necazul acesta. Iar
Ahmed spuindu-i că e muiarea lui, i-au zis lui: ,,Lasă-o
acolo şi să mft asculţi pre mine, că craiul dela lndiia
J2 are o fată frumoasă; eu mă voiu duce / şi o voiu îm-
presura; şi tatăl srm, craiul, în zadar să va munci cu
doftori să-o tămăduiască, c: nu vor putea pănă nu
vei veni tu să-o t5.m"ldueşti. fală, că-ţ dau nişte frunze,
să le moi în apă şi să să frece bolnava cu ele pre
obraz, a mă sili ca numai decît să-o las şi vei putea
să le foloseşti.
Ahmed au mulţămit duhului şi au purcese cătră
cetatea cca de căpetenie dela Indiia şi acolo au aflat
cum că nebuniia prinţessi au îngrozit toată curtea,
şi tatăl său craiul văzînd că nici un doftor nu o poate
tămădui, au făgăduit pre -fie-sa că o va da aceluia,
cui o va - tămădui. Aşa s'au legat Ahmed, cu toată _
nădejdea, a-o tămădui; şi udîndu-ş frunzele, i-au fre-
cat obrazul prinţessi cu ele şi s'au tămăduit. Aşa,
craiul încă cunoscătoriu fiind, i-au dat pre fie-sa şi
le-au făcut nunta cu mare pompă. -

254
 După ce au eşit duhul din fata craiului de la lndiia;
fau ales pre fata împăratului de la Rina, pre carea
13 mdrăjindu-o / ş'au găsit lăcaş întrînsa. Iar împăratul
de la Rina auzind de tămăduirea cea minunată a prin-
ţessii dela lndiia, au trimis acolo, rugind pre Ahmed,
ca să bine voiască a merge în curtea lui, ca să-i tămă­
duiască pre fie-sa. Ahmed s-au şi dus. Dar s'au mirat
foarte văzînd că tot duhul acela o-au împresurat-o
şi pre prinţessa aceasta, pre carele l-au scos din fîn-
tînă, şi carele i-au zis aşa: ,,Dar ce cauţi aici, Ahmed,
pre carele te-am îmbogăţit preste măsură şi ţ'am făcut
binele cel mai mare, pentru ce ai venit să mă scoţi
dintr'această odihnă, care iubesc eu?_ Au nu ţ'am
dat eu una, ca să te mulţămeşti? Păzeşte-te, că de
mă vei scoate de aici, mă voiu duce la lndiia şi-ţi
voiu omorî pre soţiia ta". Ahmed s'au spăimîntat
de cele ce i-au amelinţat şi socotea să spue împăra­
tului că nu o poate tămădui; însă i-au venit aminte
un vicleşug şi au zis cătră duhul: ,,Frate duhule I Să
mă crezi cumcă eu n'am venit ca să te rog ca să-m' a-
juţi, ci să mă înveţi ce să fac, că muiarea carea te-au·
14 căznit / pre tine, în fîntînă, din care te~am scos, ştii
că au fost muiarea mea, şi nu ştiu cine o-au scos de
acolo şi umblă tot după mine, de nu poci scăpa de
ia, carea acuş mă va ajunge, de va veni şi aicea; te
rog să-mi ajuţi să scap de ia". Şi i-au răspuns duhul:
„Ce spui să-ţ' ajut? Să ferească Dumnezeu ca să mă
mai întîlnesc eu cu ia, ci, dacă vine ia şi aicea, eu
nu o aştept să o mai văz, ci mîntuiaşte-te cum vei
şti, frate Ahmed I că eu nu mai decît fug de aici şi
te las pre tine cu toate" ...
,.Iată, înălţate Împărate I" au zis pre urmă vezirul~
„cît de mare este răutatea muerilor; că şi diiavolilor
încă le este frică de ele; aşa dar, cum să vor siguripsi
15 bărbaţii? că iată de cite zile lucrează/ vicleşugurile

255
numai a unei mueri a aduce pre vezirii, pre norodul
si pre cei mai mari la neodihnă. Ci pftzcste-te de asa
Îucru şi mai prelungeşte moartea fiiul~i tău". '
Împăratul simţind cuvintele acestea ale vezirului,
au trimis pre fiiul său înapoi în temniţă şi s'au dus
la vînat.
Iară seara venind acasă, iar l-au întărita t sultana
Hansadi, ca să omoare pre fi iul său; şi ca să surpe
credinţa vezirilor, i-au spus următoarea istoric./ ...
 l El'blOL\lUt:L / 1{0:\-L\:-.IE:-,C / pentru
faeen:a a tot felin / de scrisori / cc sînt în
viiata sotidfttii omcnesti, / la multe în-
tîm1~l.iri ~le lipsft. / A~um întîia oarft lu-
crat / ele / Constantin Diaconovici Loga /
C. Crăe,-c Dir1:ctor al Scoalclor Nationalc
f <le G-raniţrt. / Bri~fstcller wallachi /
sch. / î~ BUDA. / Cu Typariul Crăcştci
Typografii a l'niwrsităţii / din Pesta, la
anul 18-H./ ...

VI Între c;:'trţilc ,·ek t~,pr,rifr pcntrn romîni, acum intră

şi acest Hpis1olari11, drturarilor <le mar,~ treabă, căci
propune scrisori la urnite fdinri de' întîmplări în
"·iiata so1icUtii onw11esti, de lipsft, precum: scrisori
tk î'11stii1itan.' si lk n<1rnns, scrisori 1fo rugăciunl' si
0

1le mt~ltcn;irt·, î11tn•h,Hoare si dfttfttoan' i\(' 'sfat, scri-

sori 1k gratula ţ it·, <k l:rndar:,, dt> neguţct orie şi altele.,
Dnpii acestea urnwa7,[t cum se pun titulek, de <lupă
starea şi direg;ito1iia acelora, dtrora scril'm; apoi,
mai pc urm:1., s-au aclăogat scris01;1c cele mai mici, /
VII. precum sînt: obligaţii, c,;idanţii, n•ycrsuri, reţipisc·,
plenipotenţii, contractnri, atestaturi, instanţii, tcs-
tarnenlnri, i11n·11!:1ri11 şi altch·. Apoi, la toatc- acestea
s-au pns rt'guli <le cheJ-ictenic şi reguli particnlak,
dnpft care am ariHa1 ascnltfttorilor llll'i carii în ~coala
Pn:par:1ncl;1 a na1iei romancsti, la min(• au învftlat,
cum an tk a p;1şi ·1:, întocmin:a a tot fdinl ele scri~:Jri.
Deci, ,·ftzînd folosuJ ascult{ttorii învftţelurilor mde,
c:ţrii astăzi ~,,rhesc neamului, ca Îll\'~1ţctori ,·er preoţi,
m-au rugat t·a aceas1ft carte sfr o dau la lumină; drl'pt
Vlll aceaia, în dt an cuprins pukrilc nwlc, n-am / prege-
tat a face Llindcstul acestii bune cereri şi am d'rntat
ca <lupft tcmcinrik grammaticii şi ale <'pistolografiei
s;t fie întocmit{!; mai departe, m-am îngrijat a căuta
cnrăţeniia limbii noastre <le cuvinte streine şi, cc e

257
mai mult, în cartea aceasta am urmat, după aceai 4 ,
ca să arrtt mijlociri cum în viiata sotieHitii omencsti
să SC Înveţe neştine a fi om CU orîndniairt bunft, 'în
0

trebile cele casnice şi ale economiei; iară mai drtos

cum trebue sft se îndemne pre sine şi pre alţii cătră
purtarea cea bunft şi a moralitrtţii, cătrft dragostea
patriei şi a fericirii neamului său, încft osebit, cum
trebue fieste carele a arăta credintă statornică Milos-
tivului Î;nprtrat. / '
Vedeţi, fraţilor romîni ! scrisorile întru această
carte pnsP, ara trt cum trcbue un neam <1 pftşasdt la
învătftturi formoasc, prin scol i, la nwstcsuguri si
măestrii folositoare care a<lt;C neamului ~tr~lucire · ~i
prin care şi alte neamuri au înftlţat cornul numel~i
său; de unde, cu dreptul se poate zice că nu vestmin-
tele cele strftlucitc, 1111 mftretiia, nici trufiia în desfrt-
tfa,ri aduc neamului fericire,· ci nnmai orînduiala cca
bună, prin întocmiri formoase şi folositoare dela cei
cc stăpincsc în ,-re o ţadi; acestea, zic, pun neamul
şi ţara în starea cca bunft şi statornică, uI împlirâfiia
prin arme sc intârcştc, iarii prin ştiinţe şi miicsfrii se
fericeşte.
Drept acea ia, carii acestea le pricep. ci Ic şi apucft',
iară cei cc / nu nft/.ll('SC la acestea, rem în mai apuşi
si se aflft în stare mi~altt. Deci, ca să se pună în stare
mai hună, ele lipsă ia~tfL :turma <lupă atare Îndemnuri,
zic, ele a inll'mcia şcoli pentru tineri, de a typări dirţi
din care n,r primi învftţeturft ~i sfaturi, de a face
întocmiri (fundaţii) pentru tinerii cei orfcni (carii. n'au
părinţi): uncie ca acestea folosesc neamului celui ome-
nesc :;;i p1111 patria în stare mai fcricit,1, precum:
Păstrîn<l si eu tot cc iastft mai bun pentru neam si
pentru bim'.te patriPi, am învăţat piin[t astăzi p1:e
învf1ţcccii mei prin şcoalc ~i calea pc carea iastă ele
a se lumina neamul, -Jc-am arfttat; iar[t cu aceastrt
carte voiu unek dintre acele temeiuri ~i altora a le
împărtă~i. carii n-au auzit învăţeturile mele; iară m:ii
vîrtos următorilor, dt eu, şi cînd voiu fi de ceaialallă

268
 ',l

parte de morm~nt, din cărţile mele voiu vorbi cu dînşii~

şi poftesc acela. folos şi îndreptare să le a<lucă, precum
toţi bunii patrioţi doresc.
Dat în Beserica-Albă, în Banat,
în 20-lea a. vgust 1840,
Autorul./ ..•

9 REGUU DE Cl/EPETENIE n,::sPRR lN-

TOC.lllREA CEA DI.V IAU.\'TRU A SCRI-
SORII . •HC/i/1:

Cea primare şi mai de chepetenie Yirtute a unei

scrisori est[t chearitatca, adedi cugetele care vrem a
le împărtăşi altora, prin cuvinte şi prin vălliri, la
aşa rînd trcbue puse, ca primitoriul scrisorii, fără de
a gîndi mnlt, sft le priceapă şi aşa de luminat sft le
înţeleagă, precum şi noi scriindu-i le înţelegem.
Ca să poată cineva drept, chear şi luminat scriia..
mai nainte de toate se cerc ca acel, însuş să se înveţe
chear, drept şi Iumina t a cugeta. Sci i nţele care ne va.
povăţui cătră aceasta, sînt următ0arele:
1. Grammatica, carea ne înYaţ[t bine a ccti şi drept
a vorbi, dup::'t firea limbii./
10 2. Retorica carea ne învaţă cugetele şi simţirile
noastre, cu respunsuri pătrnniătoare şi desfătate la
au1,it, a le descoperi.
:J. Loghica sau măestria cugetării carea. ne învaţă
a gîndi.
4. Estetica, aceasta ne aratrt toate părţile iicerii,
în asa rînd a le întocmi, cît la. toti si totdeuna acea ia
înto~mirc să placă ... /... ' '
14 1. Alege aşa cuvinte şi aşa forme cu care vei îm-
brăca cugetele şi simţirile tale, despre care poţi ii
încredinţat cum că primitoriul scrisorii taJc, întru
acel înţeles le va lua, întru care le ţini tu scriindu-i;
că cuvintele nu sînt alta decît îmbrăcămintea cugete-
lor noastre ... Aicea păzeşte: a) De cuvinte streine.

259
 precum s-an di",dat nnii romîni a. mesteca limba ]uînd
cuvinte dC'h a ltf' twamuri; asa, romînii din Tara
Cnt>"lm·ască mestecă 1imba cn ~nvintc ungureşti,' cei
<lin Bănat., rn sîrhcsti, iară cei din Tara Romînească,
Cll grec('~ t i. Apoi f'.tc aceasta. nu că doară nu ar /
15 avea Iirnba romancascrt cuvintele sale, ci, au că ci
nu an de plintt cnnoştinţă. a limbii sale, au îşi ţin
mai ele dică că stit1 întrebninta noime de cuvinte.
N"oi, romînii, tocrna. nu avem lipsă de cuvinte streine,
avînd limha strărno~ilor romani, adedt cea latinească,
~i, de a,·em vreo lipsă pentrn sciinţele cele înaltf',
ele ncscari ctl\'inte, de aci le lm·ăm, din carea si alte
ncammi se aclaptt; apoT, de cc să căutăm noi la' iz,·or
strttin adăpare, avînd al romanilor, stremoşilor nos-
trii?
fată, noroadele cc le socotim ,L fi mai cnltivite în
Evropa, ~i în zioa ele astă:-r,i lucră a-şi curăţi limba,
precum sînt franţozii şi nemţii. Ruşii, de una sută
de ani, asudft a-şi mai domoh limba şi a o scoate dintre
măselele cele scîrţeitoarc a literilor nesunătoare, pre-
cum grad; ruşii domolesc acum nesunătoarele intC'rpu-
nînd sunfttoare, deci nu zic grad, ci gorod; glavli zic
golova. ~.a.
Acnm începurft şi sîrbii a-şi curf1ţi limba sa de floa-
cclc cele turceşti; în a cărora limbft mai a trea parte
se află C-11\'intc turceşti, apoi o îndreaptr1 din cea slo-
vencasl'r1, p.c., chiurcHa, tatagiia. sageac, sînt cuvinte
turcc~ti; aşişderea pengi~r însem11eazr1 Jacast-ră; acum
sîrbii, în loc de pcngcr, zic pro:-:.or, în loc ele fur1111a,
zic peciu, rnptoriu; în loc de caşica, zic lijiţa, lingu-
riţa. ~.a./
16 Asa si grecii limba sa o curătă, si din cca elincasdi.
o a~la~gă. [ară noi, romînii, · ,·0~1 îmbogfLţi limba
noastră dela limba lat.ineasdt, de unde î~i tr,,ge ,·iţ'.a,
~i la acC'st scop prin regulele grammaticii şi prin ajn-
toriu] lc;xiconului, pc uşor vom ajunge. O grammatică
ca aceasta, ele mine lucrată, s-au typărit la Buda, în
anul 1822. lară lexiconul va urma.

260
 Deci, pănft cc vom' \·rc.lea lexicon, amăsurat scopului
nostru, la lumină, totuşi putem ltn-a îndreptare dela
oamenii cei îm·ftţaţi şi în limba romîncască procopsiţi
carii ne vor îm·ftţa pre noi a ne feri <le cuvinte strcinc,
de cuvinte cu îndoiai.I si rău romancstc sunătoare,
si iarăşi <le asa vi:i<liri car~ numai într-un tinut' într-o
ÎJrovinţic se ~-orbesc. ·
b) Caută cm·intcle ca să fie tot<lcuna după înţelesul
limbii, alcătuite şi legate, precum învttţăm la ctymo-
loghic şi syntaxă; mai de parte, să luvăm scama şi
la aceasta, ca lucruri le cele cc se cuprind în scrisoare,
să fie cu desfrtt;1re vădite, a<lecă cu cuvinte formoase la
auzit şi plăcute la rcspuns, scrise; <le aceaia s(t nu lnviim
cuvinte sau închictnri nna după alta tot într-o formft
snnătoarc, p.c.: omul cel m-işel n-are îutru a sa lucnirc
marc desfâtare. :\'!ai bine zi: omul mişel nici odatâ ·1w
ajlii. întru jaJ>ll'le sale desfiitare ... / ..•

126 Xll

SCUi SORT DE 1>J:7'JT SAU Dl: CERUT ... / ...

129 3

Thema: scrisoare de peţit a wwi 11eguţitorin bog,it

la -ll-'/la domnişoarei orfană (săracc"i), însit Cit buite însu-
şir-i dciruiti'i, /

130 De bun gen nâswtii domni.~oariî I

l\Iai naintc de doi ani avuiu ocasic (prilej) de a. te
cunoaşte, şi pctrecîndu-mi atunci cu domnia ta una
zi întreagă, am iscusit isteţiia şi însuşirile cele nobile
si prea lăudate care pre mine asa de îndreznct mă făcură,
~~ît, iată, acum, cu inimă deschisă îţi descopăr voinţa
şi pofta mea, de carea nici n-ai gîndit; aceasta se
cuprinde acolo, că cu, din deschilinită preţuire şi din
nespusa dragoste carea o am cătră domniia ta, sînt

261
 aprins de poftă în veac de 'a te avea soaţa mea. Eu
ştiu, nobil{t domnişoarft, împedecările care le-aiputea
face si de care m-as teme, de nu as fi încredintat că
clomniia ta, ca cca înţch·apti't, şti ci1 dreptate jt;deca.
O domnişoari't de a face lcgrttură ca aceasta cu un cetă­
ţan, numai nnii ca aceia vor zice dt c frtră socotcali't
făcutii, carii Illl vor sti cu cîti'i ohscrvantie prctuesc
eu pe domnicda si el; cîtft întclepciunc ia răsi do'mni-
0

cela ştie pune î~1 cumpftna 'judecării cug~tele cele

scunde ale lumii. Strămosii mei totdeauna fiind cetă­
ţeni vestiţi şi oameni ele 'onwnie, în oraşul său, întră
cei mai ele frunl<- purnrea s-au socotit, de acea ia nici
de:;pre unul nu mft voiu ruşina. Tatft-meu m·înd noroc
în ncguţ itoriia sa, au ci"tpitat mai încolo cnnoştinţi't
şi crc1.ftmînt la familiile cele mai mari; numai eu unul
sint mo~tcanul a toalft an1ţiia lui, n· au rămas, carea
131 prisosinţi"i / are în toate cele trebuincioase pcntrn vie-
ţuire şi pentru ţinerea casii. Acum, mie nu-mi mai
lipse~tc alta pentru norocul mc11 cC'I \Temc·lnic, dcdt
darul acela de a putea o pc-rsoanrt înţclcaptit ţi plin{t
de bunătate a cflştiga, pc cum cţli dornniia ta, graţi~
srt domnin·it. ~i fiind cf1 domniia ta nu ai nici pr1rinţi,
nici alte rudenii ele aproapl', dl'ci norocin~a mc--a numai
eh-la Îll\'C>irca ~i făgf1d11inţa domnil'i tah· atîrnft. Pot
cu avea nftclejdl'? Acl'asta \·a cfidea domniei talc cu
greu, P<' 1111111 ca acela a-l face norocos, carele fără de
do111niia ta, 1rn poal<' fi? Poftc~ti, nohilrt domnişoară,
ca întietat<-a cca nobilii carea nat11ra moşilor mei au
tflg{tduit, cu, cu hani sft o pot cfi~tii:a( Dar pentru
aceia mai din adins'doarft te Yoi iubi, <lecit cc te iu-
besc acum? şi înaintea ochiilor domniei talc, de te
vei îndura a pleca dnpfl mine, doarft mai marc vred-
nicie voin căprita? Eu gîndesc cft nici una nu va fi
din amîncloo. ~i tocmai de pof te~Li aceasta, eu voiu
face, însă nu fac bucuros. Eu aştept răspunsul cu mare
nerăbdare. Şi nu mă lăsa îndelung în trista neştiinţă.

262
 dă-mi semne, pot eu nădăjtlui că mă vei dărui cu acea
îngăduinţă, ca să m[t pot nţtmi
al domnişoarei, ş.a./

132 4

RESPUNS Ll SCRJSO.,JRE.1 CEA ,1fAI SIJS PU.5Ă.

MULT I'W:.TUITE JUPl.\'E ŞI PRlhTDVE I

Nu stările împrejur ale averilor domniei talc, ci

caracterul cel nobil, şi plin de bunătate, m-au hotărît
pre mine a lua mîna domniei tale. Cc se atinge despre
socotinta nas terii, dt' mult am judecat si am văzut
d't în t~aU starea numai purtarea rn om<'~ÎL' şi faptele
cele bune fac pc om norocos. De pot eu, cu întîetatea
însusirilor melc, ceva adaogc la norocirea domniei
tale.' de eşti domniia ta, cu p~~rsoana cca pentru bucu-
riia căsii spri_ionitrt, îndestulat, de pofteşti domniia
ta ca pururea să aibi o făpturrt cre,dincioasă carea întru
toate să fie părtasă, asa, nici cu nu mă voi rusina <leaca
voiu <la domniei' tal~ inima şi mîna mea. (;rija mea
carea cu o voiu purta pentru toate cele ce se ating de
<lomniia ta, acf'aiasi va fi mărturie cum că noi vom
petrece vi iată cu bucurie; si, ca. acestea sii vină cît
mai de curui1d la împliinire: aceasta numai dela dom-
niia ta atîmă. ~fai de parte, rămîn cu adevărată ob-
servantie si dragoste, ·
A doi-irniei tale, ş.a./
 GLUS:\.l<.

Âbate = preot catolic

:\bat!" , = trece prin minte
Abaten ~= îndepărtare
.'\bizuit = sigur, conYins
:\bras. = obraz
Thcolog ahsol11t ~= absolvc.>nt de teologie
Xc:vlcmic == acackm ic ian
Acar "·" 111ăcar
Acăs1mc~
. , = cauzez
Acadc (iL. 11cc11dere) == a se întţmpla
Acioac "'-~ bronz
Acolo~i "" ibidem
, Acopercmînt =·" prelcxt
Acoperitori (adj. pl.) c, pro lectori
Acul cel de magnet =·" busola
Acum ... acum = cîtl(l ... cind
Acurat (latacrnrale) = exact
Adaugprc = adaus; :-;p-orire, creşterej
anexă

Allămînire = adcrnc.>nin
Ad,1os(tl nr.."t cec anex;,
Adîncal ~~ scohit
.'\.deyar.."t =, adevărată, sinceră
Adev.."1r =-= în lr-aclev,'ir
Adevcrinţ.-1 "'·' adc,·ăr
Adeverire ~ con[irmare
Adeveri = asigura, încredinţa
Adiator (adj.) "'" indiferent
Cu tol adinsul == cu toali't seriozitatea
Aduce -= reduce
Aduce cu sine = lal.: secum ferr~
Adune (lat. aduncus) = adînc
A<lvod1tor = advocat
Afară de = fără de

264
Afemeiat = efeminat
Afecţie (lat. affe.ctio) = fel de a fi,stare
Aierim =c,bravo
Afcrma = afirma; confinna.
Aflare = descoperire
Afurisanie = excomunicare
Afurisit -= excomunicat
Afuzimc = adîncime
Agarinean =--~ turc
Agarean = musulman
Ager = ascuţit
Aglupav = lacom
Agonisi = lucra; dobîndi
Agonisită = munca cimpulni
Agonisitură = cîştig
Aiavea = într-adevăr
Aicri = altă parte
Airca = alte părţi
Aios = usturoiat
Ajuugător = suficient
Ajuusic = suficienţă
Auxiliare sau
ajutărcte = ajutătoare
Se ajutora = se folosi
AUc =-= varietate de orz
Alavastru = alabastrn
Alămîie = lămîie
0

Alătum == compara
Alăută = liră; vioară
Albcncţ =~ albineţ, bălan, blond
Alcătuit~ =-= creatură
Alina = linişti, domoli
Alinrea =~ aiurea, in altă parte
Alerga = concura, îndreptai face
apel
Alemiineşti (nem•
ţeşti)
Ales = cult
20!:i
Alsăuit = specific, însuşit, apropri.i.t
Alsăuire = proprietate
Alcşui = întinde curse
Aleşuire = cursă
De alte = de altminteri
Altere = altele
Altuire = inoculare (v. ttltttire)
Alumn (lat. alum- = elev
nus)
Alvie = albie
Amar = înveninat
Amarant = copac din America tropi•
cală, producător de bal-
sam
Amăsu_rat -= potrivit; bine cumpăni11
Amclinţa -=
0 ameninţa
Piatră scumpă amc- = ametist, piatră preţioasă
t ina de culoare violetă (grafie
sau lecţiune eronată)
Amtnă.,a mtnlt = în mînă
Ammodit (lat. = şarpe veninos din Africa
ammodyks) care se ;i-;cunde în nisip
.Amogi = amăgi, momi
Amorţit = slab, confuz
Amvon = Ioc înălţat în biserică, de
unde diaconul citeşte e-
vanghelia ţ;i de unde se
predică uneori.
Amvrosic = ambrozie, hrana zeilor
Strămutarea slovelor
sau anagramă
Anathcma (lat. = ofrandă, dar, ex-voto
anathema)
Ana.thcma (adj. = excomunicat
invar.)
Anota = înota
Antici (s.f. pl.) = antichităţi
Anticvităţi (adecă ~ v. ant-ici.
lucruri din vechime)

266
Anumi = numi: denumi: intitulcl
Aorea, a orea = uneori
Apăsa = cîntări
Apă f ireasc.l . = apă naturală. (nesfinţiU[ 11
nu aghiazmă)
Apăra = scoate din caud1, scuza
Apărare =~ scuzf1
Apă ritoare =-
0 , apărătoaro
Apăriat "·" v. apriat
Apedus ~, apeduct
Apleca = flexiona
Aplecat =·' alăptat; aplicat
Aplecare ,,...., aplicare
Aplecăciune :-, atenţio
Apograf = copie
0

Apologie :-·, apărare

Apriat, apriiat ==- limpede
Prea de aproape =-= intim
Apus = jos. ncînalt; decăzut, tică..
los, nefericit
Arar (lat. mrus) = rar
Arăni ~· hrtrni, întreţine
Arătare = sp:;ctacol ; fenomen: de.
monstra ţie
Demonstrative sau
art1tătoare
Ardere :ccardoare
Arhidiacon =· protopop
Arhiduca "' arhiduce
Arhiereu = înalt clcnmitar bisericesc
(episcop, mitropolit, pa-
triarl1)
Arhimandrie = funcţie de arhimandrit
Arhimandrit = titlu inferior arhiereului,;
dat stareţilor sau călugă
rilor cu funcţii înalte po
Ungă episcopie
Arb.imandriţie = v. arlzimandrie

267
Arhipovăţu ilorin """ v. arhiduca
Arhi-presvftcr sau = protopop, protopre:;biter
prep6situs
Arb.istratig sau ge•
neral
Arlliv ,,..., arhivă.
Arl10mlcs (pl.) =- cuvînt <le respect,
0 prin
care se allrcsa cineva, în
trecut, unui boier.
Arria.nii sau unitarii - , V. tăgiidtii
Ari,)p.'lg ~, consiliu. sfat
Anuaş =-" solda L
Arme =- armate
0

Arma =--~ dota

Armi-ndcni = arbore verde care se pune
de l i\.fai în faţa caselor
Ar,uouirui =-~ cădea <le acord, armoniza
Arlieln, articul = = articol
Arnuca = replica, obiecta, reproşa
Aruncare =, reproş, obiecţie
Aruncat = izgonit
Anmcăciune =s obiecţie
Arde = = aprinde, inflama.
Asămăua 0
-= semăna
Asămănare ,-, comp:i.raţic
întru asăuire : ~ în sens propriu
Asemene , , egal, identic
Asemena == imita; compara
Asesor, assessor = ajutor, supleant
Aspidă = viperă caro trăicşto în
Egipt, Libia
As.sasscni (adecă uci-
gători intru ascun~)
Astronomic = astrologie
Asupra = referitor la
Asuprere = asuprire
Asuprele = asupriri
Asuprime = asuprire

268
Astrucare = îngropare
Aşczăinînt = sediu; s{tla-;;: locuinţăj
constituţ:ic; sistem; insti-
tuţie; dii:;poziţie
A~ezător = constilntiv; întemeietot'
A)tcptare =~ speranţă
Atănt = atît
At.estat = adeverinţă, certificat
Atît ~= deopoiri\'ă
Atîtaşi = tot aiît
Atîrna = greva
Atîrnător = valoros, prc-ţios
Atlas = stofă de mătas11
Auct.or = autor
Auzi = asculta
0

Anncori ~ 0 uucori
Aură = vînt lin, adiere
Auson ro1nan
=-'

Autcnticat = autentificat
Auzitor = auditor
Avea (lat. haberi) = socoti
Avnitoriu ~~ posesor, proprietar -
A\'uţi = înavuţi
Ayteniic = oficial, demn <.le crezare
Avtcntie = autentificare
A\'enirc, avvenire = viitor

Baiu = bătaie de cap, supărare

Ba Iza mină = (probabil) ph~ntă mirosi•
toarc
llanche, adccă banii = bancnote, bilete de bancă·
•.. de hîrti~
Barbarie = înapoiere
Barbari mi = barbarisme
Basne = legene.le, invenţ_i_~fabuloa•
se; fabule
Dasnnri = vrăji
269
Başte = turn de apărare, bastioa
Se bate = se strădui
Batăr' = măcar
Observaţiilor sau bă.-
gărilor ele scamă.
Băi sau scăldători
Băiat = îmbăiat
= aurar, miner în mină de
aur
Băilui = se ocupa, -şi petrece vre-
mea
Bălăcări = vorbi de rău
Grăind (bălbuţind)
(lat. balbutio)
Bănui = căi
Bărat = preot catolic
Bărelaş (1at.faber) = dulgh.cr, lemnar
Băsnui = născoci, fantaza
Băsnnitoriu = legendar, ele basm
Bate .:f: asedia
Bccistnic = ticălos, nefericit
Becill = Viena
Beli = jupui
Benefaptă = binefacere
Benefăpt0riu = binefăcător
Beril, piatră scumpă.
Betegos = bolnăvicios
Beteji = îmbolnăvi
Beteşug = boală
Biciu = flagel
Bine că I = fie, aşa să fie I
Binişor = foarte bine
Birău = primar
Bis<trică. = templu
Blăndeţc, blîndeţe = seducţie, farmec
(pl.) (lat. blanditiae)
Boambă. = boabă
Boată = bîtă.
2110
Golfuri sau boazuri = v .... sîn de apă
llobotae = flacără marc, vilviţa.ie
Boboti = arde cu marc flacără şi cu
zgomot
Boc (pl.} = şerpi boa
lioc.rcsc = nobil
1;ocrimc := rang de boier, boierie
Ilogoţiic = bogăţie
Bold = stimul
Holi = tînji
Bolniţe sau ... spital
Boltă = parte a bisericii, de fonul
s~micilindrică sau sferică.
Bonitate = virtute
Hori =-= v.'.'1rsa
B,1,coană = superstiţie
Hralţă. = rezidii din cerealele fol~
site la fabricarea berei
Hrincă = labă de animal sălbatec
Brîn zonă (geogr.)
Brut (lat. bru/11s) := animale mari

llucali't = aliment
Bucoavn.; = abecedar
Bucni = di.rsa, vomita
Bulz = cocoloş
Hnnul de public = binele de obşto
Hunnm = bun, moşie
Buli = năvăli
În butul = în ciuda
liutla11 = butoi
JJuză = gură.

Nici cacmn = nicidecum

Calft' = calc, călritorie
Calic = lipsit, sărac
Cam = foarte
Canar' = canal
271
Cancrii (racii)
Canon = lege
Canonic = călugăr, membru al capi-
1.nlului unei biserici ar-
hicpiscopeşli sau episco-
pcşti
Dreptul canon ic (bi-
sericesc)
Canoni = pedcp~i
Primiţerins sau can- = cîntăreţ în bisericile cato•
tor licc sau greco-catolice
Cartofilâx sau canţe­ = păstrălorul. arhivei, pcce-
larius ţ ilor, şi altor documente
oficiale ale unei instituţii
Canţelistă = seriilor într-o cancelarie
Cap, capete = capitol
Capetare = ajungere la ca1)ăt, săvir.
şire
Capctcnie = capitală
Tîmplă sau capişte = templu sau altar păgîn
Capitale = capitaluri
Capitan = coman,Jant
Capitul, capitulum = corpul canon ici lor unei ll i-
cceze catolice sau greco-
catolice
Capitular = membru capitulului
Capsă (lat. capsa) = cutie
Capul banilor = capitalul
<.:aravanzcriie = carayanscrai, han mare
pentru adăpostirea oa-
menilor şi animalelor
Carceag = urcior
Carciofelc (pl.) = anghinară.
Canline (l.~t. cardo) = margine
Canninc sau verşuri = cîntece în versuri
(lat. carmen)

272
carl<} = li.art;'\
C.1nila;,;i11e san os
111°,ale
Ca1,tofilai.: 5/1 1.l ,0:1,11\e- v. canfelarius
lariui (lal, chartof'hy-
1<1.~)
Ca-;,"(' = cameră: familie
Ca-,nic =·= membru unei gospodării
Ca-,,;ă == v. cast'i,
Ca:;e ~ cas;;ă (de bani)
C.l'iL'.t ~ jintlui, po!Ji .cu înfocare
Arbnre de corabie cec catarg

(i;atartic)
Cat-::hct = profesor de tcplogie
(Înţelegere) cateche~ c ; rcfrritoare la. catehism
tic,l (111a11 i~ri"t <le a preda reli-
gia prin înlreb:lri şi ră;;­
punsuri)
Căuta = privi; fi necesar; ocupil11
preocupa
Cazilbaş =- persan 0

Cavalerie ~~ rnni (ordin) cavaleresc

Că.ce , = căci, dl; ,le ce
G'tci = că; tle ce
Cid cit = c,ici;-că.ci că; fiinddi
C;ltlcrc :c; caz

CJ.rlinţă == drept
C1i (lat. ,.•iae) şosele
C;'ill>ezi ~ măna
Cămară == vistierk·, a1lmiubtraţie fi.
n,inciar,I a statului
C,'imp = cîmpie
St1palului (căp{tluitu-
lui)
Căpnşoară. = tlim. dela că.puşii = (mu-
gnrc <le viţă. <le vie)
Cărigă '"= în cerc, roată.
C:lrmă. cc-= lopată, ramă
Că.sa.ş = v. c;asnia
273
Căsătomic = matrimonial
CWtoricesc =~ matrimonial
Căsulie = placento\, învt>li~ul fotn•
sului în pintcccle mamei
Căsuţll = camcrii
Căştigă sau grijă •= solicitudine
CAşuoate (pricinuite) '-" cauzate
Căt = incit
Bu.erica cathedrală =, scaunul unei clh,ceze
Cătuşă = grindă dl' lernll', la acopo-
ri:;ml casei, care leagr1
douii lemne îml>ucate, să
nu se îndcp,lrtezc
Căutare = privire
C/iutăturl = aruncătur[L
de othi, pri.
vire
Căzni = tortura; chinui
Cădea = cuveni
Ce =-o ci
Ceasoslov = ceaslov
Cclezi (pi. m.) (lat. = persoane nccfisătorite
wrlrbs)
1
Cc-li. = celelalte
Cf'rbice ," ceafă, gît
Cu cerbice = înc(1păţînat
Ct'rca ,, căuta; înccrc:i, proba
C1,rcare = încerca.-c; ulutare; exami.
nare
Cerceta = pune la încercare
C1·rct,tare = anchet.i
Cercui = lega viţa de v ic ele cerc
Certa = judeca; pedepsi
Cr.rtarea sau pedeapsa
Cetanie, cetaniie = lectură
Cetate = oraş

274
.Cetăţan, cetăţean = oră;;an; burghez (fără rang
nobiliar)
Cetăţesc, ceteţesc = civil, cet[tţcnesc
Ceteră = vioară
Chear = clar
Chearitate = claritate
Grătlin.'l. (chcartiu)
Chedveş = VOi()S
C.c. = chesaro-cr;ic.c;c
De chepeten ie = capital, general
Chienrn. = apela; invoca
Chiar = clar; <lesch is. v. c/)f.ar
Chiaştig = cîştig
Chiei = c]efileuri
Chieriul = talgerul. v. tăier-iu
Chilăvire = clebilizare, mutilare
Chilin = diferit, clcosebit
De chilin = particular
Chilie = cameră, dormitor
Chim - chimen, plantă aromatică,
folosită în medicină şi in
bucătărie
Ch.imeşe = căntaşă
Chimvale (pi.) ... instrument muzical, con-
stituit din două talgere
de aramă
Chinrlisi = coase, broda
Chip = rcproclucere
Chiti = pune în ordine, aranja
Chivernisi = procura cele necesare pea-
tru trai
Ci -= ce
Cigă. = cegă
Cilibiu = de neam, nobil
Cimpoie., =- actor con1io

2'15
Cin· - corp tlrofesionat: ordin re.
ligio,
Ci11a1no11 = arbore care creşte în ţări
calde :;,i a cărni scoarţă
aromatică, scorţişoară, se
fol;,scştc î11 medicină şţ
bucătărie
Cinghie -= muzicii, orchestră
Ciuc = oril.inc
Cin;Li =-e dărui
CinsLit = onoral,il i de neam mare.
de rang înalt
Cirlit = clipă, clipităi sfert de oră.
Cio~tie = v. aciMie
Cioarcci sau s,iculeţi
pc (lueri (tibitili<t)
Cioică = stiinc11\ă
Se cio11ta =~se ,;curta
Ciontilură = scurtare
Cioroi h trup = um[)at ,;;i înnC'gri1J
Ciovică = buh{t sau c11cuvai@
Ciucli = înfuria, s11pt1ra
Ciuf == m,lscărici
Ciungări = ciunti, mntila
Ciuştari11 = şe~Lar, vas de G l.
C~·clopie = fierăria zeului Vulcan
Cîccli = aţîţa, provoca
Ci nutreţ = aed, poet
Cirjni == srrî:;:11 i
Cî~lig = ~rij,1. v: câştiga sau grijă
Cî~tiga == sLrînge
Cît ~" indt; imediat cej oricît
Classuri (pi.) = dase
Clevete (pi.) = clevetiri
CICVl'li ="" IJîrfi
Cleric, cliric = mcmhrn al clerului, afară
de prcoL, cl1iâr şi cel care

276
 se prcgătt~,;;te pentru ca•
ricra cclcsiastică
Clir = cler
Clironom =---= moştenitor
Clisă = slăninii
Cloambă = creangă.
Coată = ca.util
Cobite (pi.) = specie <le pc~ti mici
Co<lorîşte = coa<la biciului
Cocică. = zar
Fată.cocoam'i mare
=-c-= fată
Cocon === fecior
Coconiţă = fat.1 marc de rang [nalt
Cocora,t =" fălos
Cognume (lat. cog110- = denumire
11um)
Cojniţă = stup
Colac == riisplată
Colică =• durere de ficat
Colisali (collisalii) = căluşari
seau căluşcri
Colişiarii şi c;'i.luşcrii
ColQr = culoare
Colune (stiilpi) = coloane
Come<lic == viesă <le teatru
Comeiul (sau 8leaoa
cu coa,:};1)
Comft = cometă
Comfa ~, c01nitc, conte
Comîntla, commî111la = rccomamfa
Comemla = recomanda
Comend.i.lui =--- recomanda
Comen<la\ ie = recomandare
1.imba ... comună sau
<le obşte
In commun == în general

277
Communica c= împărtăşi
Concenit = sfîrşit, terminat
Conccnirc = sfîrşire, sfîr~it
Condovlahi, adecă
romîni scurţi = români macedoneni
Con{us = amestecat
Conosciinţă = cunoaştere
Consistoriu, conzis- = organ suprem administra-
tori u. consistoriuru tiv şi judecătore'sc pc lingă
1111 cpi,cop, mitropolit
Cc,nsularin =-~ fost cons11 I
Conteni, contini = împiedica, opri: înceta.
si,-ta
Contrăzis/1 = contradicţ ic
Co11vi1.:t = internat, aşezămint unde
sînt întreţinuţi wati:; şco.
larii
Copa~ = copast, deal, dîlmă
Copia sau mulţimea
(lat. copia)
Copilă (gr. pais) = sclavă, slujnică
Corale (pi.) = mărgele
Corbăci = biciui cu corbaciul (bi•
ciul}
Corc;.11onclen \ie, co- = relaţii
-rc~pondenţie
Cbrman = cirmă
Corn =s colţ: fală, glorie
Corpus (la.t. corpus) =- corp
Corru1lCiune = stricare, clegraclarc, co-
rupere
Carr;':\ cortili, = chervane
Conel = ;;iila 7, gazelă, întreţinere
Coslruş = costnlş, o specie de peşte
Coşearcă =- împletitură din nu.iele
Coşniţă = v. coj1riflt
Coştei = castel
Cotrîmba = suci într-o parte şi în alta

21'8
Cotzo-v lab.i -= români macedoneni, cuţo-
vlahi
Covăi .,. incovoia
Covîrşi = întrece; desăvîrşi
Perfecţie (covărşire) = desăvirşire
Crăie = regat
Crăire = domnie
Crimen (lat, ci-imen) = crimă
·criminc sau crimi- = crime
naiuri
Crisnicul sau sfătul -= paraclisierul, omul de ser•
viciu pe lingă o biserică
Cristariu = cristal
Critică = discernămînt
Critic (arij .) = obiectiv, imparţial
Criticcşte """-" critic, obiectiv
Critiza = critica
Credere deşartă = superstiţie
Credinţa helveti- = calvinismul
cească
Credfoţei cei adevă­ = ortodoxiei
rate
Creştere = educaţie
Creştinătate = creştinism
Crudime = severitate, desconsiderare
Crumpene (pl.) = cartofi
Cruzime = carne crud:1
Cuceri ... închina, face plecAdoui,
temenele·
Cucerie = supunere
Cucernic (lat. pius) = pios
Bostani (cucurbeto,
<lueţi, l udăi)
Cuget rău ""' premeditare
Cuglme (cumănace) ..,. cuşme, căciuli
Culte (alese)
Cultiv~ o::::o lumina prin cultură

,279
Cultura sau uuna
creştere
Cum = cit; că
C11111rnecătură = împărtăşire., conmniune
Cumpănil = balanţă; petic.ol
Cmnpăua, cumpăni = compara; cîntări
Cnmpănarc = compara.ţie
CumpăniHoriu = comparatist
Cumpăt = dreaptă măsură, echili•
bn1: tact
Cumpăta = c'intări; tempera
Cmuplire = dcsăvîrşire
Cumplit c.~ foarte mare; complet
Cunoaşte = recunoaşte
Cunoştinţă = cuget, mustrare de cugetl
conştiinţă; cunoaştere
Cuprindere = înţeles; ocupaţie; cuprins
Cnprincle = înţelege: îmbrăţişa, pri•
mi; da ele lucru, ocupa
Curator = procurator, reprezentant
Cmcubetă. (lat. cu- .... bostan, dovleac. v, bos.
c11rbifa) tani ...
Curăţeuiie, cure\enie - purilate
Locul curăţeniei = purgatoriul
Cure - -=curge; alerga, perinda)
scurge
Cnrs = mers; a lergarc i cursă.
Curge i=a decurge

Curgere = curs i mersul

Curr (lat. curro) = decurg
Curgăloriu = lichid
Cursă = cursă; incursiune, năvă•
lire
Curte = palat
Curteni = curta
Curtenire = atenţie, servici, politeţe
Curten itoriu ... şerb de casă (curţe), şer•
vitor

28lJ
Cnruţiurn, adecă. ,= r:iscoalc ale 1111~11ri< r îm-
1

răscoală potri ,·a stiipîn ir ii 11(·111-

ţc~l i
Cunuiş = scc\innc
Cuscri =- inrn<li
Cuscri<' =-, îornclirc
Cusfa """"' tri"ii; ex ista; afla; păs! ra
Custare ~-~ cxi,;tcnţi"L
Eclesiarha sau custos == sacristan, paraclis ier, ţ ir•
con1ic
Cotare = oarecare (nccletcrrninat)
Cutez =ca culezanţi"L
Cutremur :cc spaim[L
Cuţovlahi, romîni = români macedoneni
şchiopi
Cuviincios = cuvenit; potrivit
Cuvios ~= cnvenil, întemeiat
Cuvînt, a face cµ• = cuvîRtare, a cnvînta
vînt
Cu cnvînt (cuvănt) = pc drept, cu dreptate
Cnvînta = raţiona
Cuvîntăloriu =cc raţional
Cuzo-vlahi = cuţovlahi. v. c1,fo-vlalti
Cvietanţie = chitanţii
Cvoţient sau cîiui- = cit (mat.,
toriu

Da = acorda, concede
Da :ifară = vesti, publica, c(lila
Dare = predare
Dache = <laci"L
Daf(n (lat. law•11s) = lanr
Damn (lat. damnumJ = prejudiciu, pagnh:t
Dar = ci
Dar = har, graţie; însuşire, fa•
lent
Dnscal = profesor
ln ce dată = îndată ce

281
Datornic (l:tt. debi, = datorit
tus)
Dărab, dărabc,-uri = tom; bucată
Dăscălie =-= funcţie Je dascăl (învăţă..
tor)
Cu ch1.;;ci'tlic = cu artă
De = clcşi; dacă
Cu <leadin,ml = am~lnunţit, cu seriozitate
Debuc (vb. impers.) = trchue, este nevoie
(lat. debet)
Dccăt = numai,lccît
De cc Jc ce --· clin cc fn cc
De emu = cu atît mai puţin, nicide-
cum
Deci ia = după a.ceea, apoi
Dec ii = <le aci, de a.ci înainte
])cdic.llui = dedica, închina
Dcdics = cleclic
Deduce = ;;coate, trage
Dedulci =--= căpăta gust, deprinde
Def.'tima. = cleveti
Deh ~= de către
Delibereze (închee) = trage concluzia, hotărî.
conchide
De odată. = tolo<lată
J\:linuend sau numer = dcscr1zut (mat.)
demmicşurat /
Denprcună, clin- = totodată, în acelaş timp
preună
Deos = jos
De osebi, deosebi, = aparte, în particular
în deosebi
Deplini = perfecţiona
Depliuire = perfecţie
Deplinit = depli.D.
Depreună = împreună
Deprinde =ocupa
Deprindere - ocupaţie

282
Dept (adv.) = drept
Deregătorie, deregă- = profesie; funcţie, misiune I
toriie slujbă (religioasă); înda-
torire; sarcină
Deregătoare (f. pi.) = dregrttorie, funcţie
Derîde (lat. deludo) = lua în rîs, batjocori
pesbatc = elibera
Pesbinat = diferit
Desbinător = despărţitor
Desbîrnat = rupt, desprins, separat
Desbrăcat (lat. e:rntus) = despuiat, privat
I>esciUeca == coloniza; încartirui
Descăntare. descîn- = bălmăjală; dcscintec
tare
Desch.ilin i = <leosebi
l>esch.ilinire, deschi- = deosebire l discrîminaro
Unare
Ueschilinit = diferit
J ~schilinit (a.dv.) = aparte
Dcsclini = v. deschilini
])c,sclinire = v. deschilinire, descfiiti.
nare
l>csclinit = v. descl,i /init
.I lescoperire = revelaţie
Descria = descrie
Describălui = descrie
Oesertaţie =-' di5Crtaţie
.Desfăta = răsfăţa
l>esfătat = clesHitător: larg, cuprin-
zător
Dcsfătăciune = desfătare
Ucslega = soluţiona,rezolva
l>esminta = abate de la o intenţie.
face să renunţe
Desmoşiia = desmoşteni
Desplicat (adv.) = explicit
Despre = de pe l de către j referitor
la

283
1)espulpat descărnat
Dcssufleţit ncînsufleţi t
Destinptt't (osebit!t) llistinclt'L, dif,,rită
Destul c . suficient

!~ace <lestul (lat. =- ,la satisfacţie

0

satis facere)
J>in dcslnl =- capabil, în stare
0

ncsuni .,., tlcspăl"ţ i, separa; d ifcri

ncs"ăli , , rxplic.t
J)csvălit ~-, lirnpctk, explidt
J>esYăscut (de la = tlesbrăcal
deSc·eşte)
Dcsvoall,i, <lcsvolbi, = explica; ,lt•z,·olta
1 >c'lart,t crcdcre =-= v. credere deşartă
Dctornic = v. datvmic
1)t'zhinat = v. des bi-nat
Dt'zmil'n.lare = desfrînare, destrli.hălare
J)c1.sluşire = explicare, elucidar~
Jlt'zvinovare = ,lczvinovăţirc
Dezvinui = dezvinovăţi
· I>c-zrnlbit (adv.) = v. des,•oalbi, desuolbi. ex•
plicit
Dezvolt (adv .) = v. dez1•olbit
Dialect, <lialetă. = particuladtăţi ele ,·orhire.
fonetice :;;i 11.1orfologicc J
grai şi dialect
Diaoş = ticaoş

Dia.tor = dator
Diac, diiac .,. dascăl de biserică; înv1'1ţă­
cel, elev
])iecuţ ,!'!! {dim,) v. diac: îrn-lţăcel
l\lai dedică = mai <le adică ( = <le soi.
calitate)
Dichisire e= severitate
Dicola (pl.) -== frază formată din doi
membri (coloni)

284
Didahii adccă învă- .
ţături
Didrab.mă = dublă drahmă (moned11.
grecească)
Dicde == dădu
Diială = testament
">
Dicţcziş = diecezi't
Dimicare = dumica, îmbucătăţi
Dinlăuntrul = interiorul
Diortositoriu = corector
Vipli't = cobză
Diplomat = diplomă
l>frcpt = tlreptato
Dircpt, diript (adv .) = drept
Diregăt_oric, dircgă- = v. dereg,Uorie-, deregiffori ie
toriic
Dircgii to ri u = drC'gător, funcţionar
Dirigc = drege, repara
l >ispubi.ţi i Ic (filonichiile) =, polcmici Ic
Divan tribunal
Di:;;trict tlistrict
J livizic sau împăr­ împărţire (mat.)
ţirn

Doară = probabil
llouitoacclc cîmpului = animale sălbatice
(gr. ta ugri<t)
Uobitociic = tîmpcnic
Dobînclă = cîştig, profit
l>obîncli = obţine
Doio~ = îndurerat; dureros
Dojeni = îndemna
l)omesnic = clomc~tic, îmblînzit
Domestic = băstiua~
Dominium = domeniu

285
DomQ '""' stăpinitor (împlrat;rege,
domn); proprietarul unei
latifundii (boier}; stăpîn
Domnesc = boeresc
Domneşte (adv.) = nobil
Domnie, domije = rang de domn; stăpînire:
stăpîn de moşie (domniilor
pămînteşU = domnii pă.·
mîntului)
Donmicea, domni- = donmi)oarl°L
edit
D.:>mnişoară = fată marc ele rang înalt
Dope = după
Doplini = deplini ( == desăvîrşi)
Dor = regret
Dori = regreta
Dorire = dorinţă; doliu
Dosăcli =-~ chinui, amări
Dosăclire r= a chinui
D°'·eclire = arguml'nt
D(,"tgălui = drăgosti
Dri'Lguţ = iubit
})reg;'ttorii (f. pi.) = dregători, administraţie,
funcţionari
Drept (adv.) = adevărat, într-adevăr; de-a
dreptul, imediat
Drept = dreptate
Drept (adj.) = corect
Dreapta scrisoare = ortografia
Dreapta pronunţie = ortoepia
Drcptariu = îndreptar, pravilă, cod
Drepbtte := drept
Drîmboaie = drîmbă, muzicuţă
nrumariu = drumct, călător
Dubios (lat. dubius) = îndoelnic, nesigur
Duc, ducă = general
Dub. = spirit
286
Duhan = tutun
l >ulcc Irate = frate bun, de sînge
1 >ulccaţ{t = ambrozie
lloslani (cucurbcte,
dnkţi, ludăi)
J)umeri = potoli, linişti, domoli'
imblînzi, domestici
Jtumn. :-c dumnclu i
]lumnczcu, dumnezei 0 ·- zeu, zei
I >11111nczeiţ{1 =·, zeiţă
1 l11mn<'zeoaic zeiţă
l >111nnezcire , divinitate, zeitate
0

.I >umnezecsc '-" divin

·11upii '" conform cu
J >nplecăcios = dublu
I >urcrc de oase = reumatisn1
J >11ros = dureros

1•:ca tom bi't = jertfă.

Eclejii, moşii bise-
riceşti
Eclcs i{1 rb.a sau ct'1s- = v. c11stos
l(>S
Econnmic, economic = agricultură.
de cîmp, economic
dela CÎOl\ll
Exrusa = scuza
Ec,-percnţiie = experienţă
Educaţiei (crcşterei)
Ei {Calipso) = lui Cali.pso. Ei= articol
gen.-dat. f. sg.
Egumen = stareţ
Hkmpnturi sau s_tih ii = v. s tiliie
Elenic sau grecia limba greacă veche
cca vccb,c·
Elinească = v. elenie
lillinîc = v. eleniB

287
Eparhie = provincie; re.~i1.11w su•
pus..1 păstoririi unui îualt
prelat
Epistolie = scrisoare, epistolă
Epitalamion sau
cîntarc de nuntă
Epp. =-= episcop
Eroc; erou (bărbat = cron; viteaz renumit
vestit)
Eres = erezie
Esc (srtnt) ~ 0sînt
Esca ~" isca, produce
Expcrienţie =~ ,, • ecspere11fiie
Estracl = extras, rezumat
Ilta sau veacul (lat.
acttts)
Lutcranii se numesc
evaughclici
Cinci Domnului
sau ... Evharistiei
Evlavie (lat. pius) =-= Pius
Exprimă.lui =-= exprim_a
ExsC'lcnţiie = excelenţii.

Fabrică = atelier
Factori sau făcători
Vacţiic =~ uneltim, cabală; răscoală
Fain = fin
Fanlazirui ~= fantaza. delira
Faptă (lat. act1ts) == act (într-o piesă de tealru)
Fapte (lat. acta) == lucrări
Fară =0 neam
Fatumuri (lat. fa- =~ soartă rea, moarte
tum)
Faturi = soartă, v. fatwuuri
Faţi'L, în faţă =·= de faţă, prezent
Fălangă. = ins!rmncnt <le tortură fă­
citt tlintr-un snl de Jcmn,
de care se leagă picioa-

288
 rele celor coll(fa11111aţi să
fie hătnţi la tftlpi
Fălccriu ;ulcd't vin- ..., felcer
lkc,i ti>riu dc rane
h'\rJ feţe = ncfJţarnic
J;;'.'tţ.irnici = preface
Fări = feri
FJrtat = frate, tovarăş
Fcce : feceră = făcu; f.kură
Fct·ioarc:'i = tlnmnişnar;i
F,•cinare (pi.) .-, tim~re lt'tc mari
Fcliu e::: gen, :--p<~<" ie. sui

Feliurime ~ 0 sp,,L. i fici La LC

FPr = f;h-,1
Fcrdel,1. -== măsură ele capacitate ele
:.!O l., 111 icrţă
Feride = fericire
Fcrlt',glwr (gtlnn. = l'dilor
Ve,,trw·r)
FcrmL·ca = ntrtt"i
Feţt' (pi.) ~ cu lnri :, r•·r~o:me
Fibiră11 = jm(r,c:Hor ,;;cf
Ficrbînţ.ală = 0
e11t11zia~111
Ficratcc = >':1n1atic
Fiastr,1, fi iasl ră vit.reg:1
Fiaslrn = \'itreg
Fiit•ri (pi.) = fiare sttlba1.ice
Fiinţcsc = real
Fiitoriu = prez<"nt, viito~
Fiţnţl•şte (aclv.) = iu cse11ţ{1, esenţial
Filer = 1110tJ1Jdă, a suta parte ,Ii.n•
tr-o coroanii (în Transil-
vania, pe vremea impe-
riului austriac)
Finit = stir,;it
Fire = natură
Firc-;;te = 11atural
0

Firi (pi.) = specii, varietăţi·

289
1''iscu.4;1esc = referitor la dslicria sta•
tu lui
Fişe iec-, averea. vistieria. stah1lni
Fisyognomie = ligm:,. trib,Uuri ale teţ_ei
1'lecăitură = Uecăreali't
Fleşteri = vilcezi, moleşi
Fiece (f. sg.) = ceva zdrobit, pisat, care
nu oµunc nici-o rezistenţă
fa Iod re ; pc,tcc
Flogistici ta te = calitate <lt• a arde
l•lorint "'" florin, liorin
l•'lueronin = lava!
Flumenelor sau ..• = fluvii
apelor (laL.flmne-n)
Voale = burtă, stomac
Foit =--~ ci in foale (slomac)
Folii (pi.) :c= !oi

l•olticos ca pîntccos

Formă =" procedeu, forn111lă

Pe o formă = deopolrivă, egal
Fo1marisi = forma
For6brisie ~~ i1cubr[1zare, neruşinare
Francică = franceză
Frăgariu -- duci
Frătuţ b,1năţt·an
Frăţie rudenie
Frăţiclate "'· legăturii de ruclen ie (el•
[ratei
Frăţior = iubit
l•'rînc ca- [ranct•z sau occidental de

onguw lal·ină
Frtnceşte = franţuzeşte
Frncturi, nutreţe (lat,
jructu/1)
Învăţături, ştiinţe bele-arte
frumoase
Frumsăţa = înfrunn1seţa
De frunto -== principal

290
Fnmzari (pi.) -= ramuri cu frunze
l1'ulgura (lat, fulgu- = fulgera
mt)
Fund, fund1JS, fun• .., fond, proprietate
duş
Fundălui -= funda, întemeia
Funt ... măsură
de greutate de a•
proximativ 1/2 kgr.
Furci - stîlpii spînzurătorii, spin•
zurătoare

Fura -= furişa
ll'urt (germ. ftJrlJ = înainte
Fuştel = băţ, ciomag
l<'ysice.5to ... natural

Galer, cucfmă (lat • .,.. căciulă

galerus)
Galerie (sală) -= săli cu tablouri
Galete -= viermi de mătase înveliţi
în gogoşi
Galiţe (pi.) -== păsări de curte i păsări-
sălbatice
Gazdă = gospodar înstărit
Găcitură, gîcitură = interpretare
Găsi = inventa
Gătiture = hrană
Gi"1111)()asă. = găurită
Găvan = lingură mare
Gene = pleoape
Generos (lat. gene- = nobil
1'0stts)
Ghcnariu · -= ianuarie
GlLerman ic0ască
(nemţascft)
Ghieţos -= recr., îngheţat
Ghint{i = neam
Ghizdav = fnnnos, plih.:ut

291
 Gim,1tate -.j11111ătate
{;ing,l~ie = tact, abilitato
Cintiţă = jintiţii
(;i11fa = îngînfo, umfla
Gî11,-câ =.~ giscă

<;laj{4 = sticlă
Glas = VC!<["C; ton
GlasUÎl;ă =· ,·ocali'.'L
(; lig"<LII = mistreţ
Glk, pi. glii = liu lgiir, hrazd,'i de pămînt
Gloahă = illllC'lld:1.
Globi = prăda, jefui; amenda.
Gloata sau poporul
Goau,1 = prig,;;rnă
Gonitoriu = pri~.mitor
Spi\c f;.lll grn<luri = trcpt1;
(]al. ţJ'tfdUS)
Graf = conte
<_;r,1111alt'c = -~1a111atica.l
J'oltl g1a11al (lat. = rodie
m:tl1t11/ J:/'/111.IA/lllll}

<_;1,ttula = felicita, ura

Cratnlaţie s: fL·licitarc
Gravitate (hiirhă•
tc-asră c11vii11ţâ)
(;rl'a - gravidii
Gr!'l,;inol" =- ~hl'hos, eoco!;'nt
Cn·ri (sul>st.) = l'lc-n i; ortotll>q,i
Gr,·ei ~ ~rcciza
Gn~cie = limha grcc1că 111odeT11ă
Grclw1 ~ ~reiei·
Gre:j = gro!;,, monedă de arginll
1·cnlă (bătută)

Grcotiiţi, greutăţi = sarcini, indaturiri fa\ă eh,

--
Grigi -
pi·opriet·arnl 1111ci latifun.
clii; impozi~e
îngriji
Groapă = peşteră

292
Groaznic = de temut
Gros ~ ~rosolan
Grof = v. graf
Groşiţă = monedă mică tle argint, de
valoare variabilă. v. grei
Groz:iv = îngrozit.or, urît
Grumaz = gît, beregată
Gubernialicesc = guvernamental, din par-
tea guvernului
Gurgaro a= îndesa, sătura., ghiftui

Har = consideraţie, graţie, tre-

cere
Haractir = caracter
Harţ = război'
]fasta sau suliţa
(lat. ha:;ta)
llatir ~ natîr
Haz = graţie, trecere, favoare
Hăr,lzire = daruri, favoruri
H,"trnicie = capacitalt:
lUiznui = folo:-i
Hcară (pi.) = v. fiirri
Heinnisi = hămesi
Măcelari (misarăşi sau
hent.eşi)
Heretisi = complimenta
Herou = v. ervr, erou
In h,iabă = zadarnic, degeaba
Hirişcă = hrişcii
Hirograf = scriere cu conţinut auten•
tic, real.
Hîlm = grămadă
Himbariu = coş din nuiele pentru ce-
reale, pă tu I
Ho<laiţie = iluminaţie fiicută cu paie
băgate într-un lemn cră­
pat (in mai multe ocazii)

2!J3
Hodaliţ/1 = v. hodaiţi,
Horiu = hor.iî
flotări = pWle capăt, _sfîrşi
Hotăreţ = definit
Hotarnică = act referitor la delimita•
rea unei proprietăţi
Hotărători.u = decisiv
Hotăriş = vecin
Hotărîre = definiţie
Hrabol = curajos
Hrăpi = horcăi, trage să moară
Hutupi = înghiţi cu lăcomie, înfu•
leca

Iar (adv.) = tot

Iară = însă
Iară (vb., = era
Iarbă = prnfuri medicinale
Iepta înclărăpt = reflecta
'la?.erul = iazul
Ibovniciie = dragoste
Icoană. = tablou
Jc.onomie = cultură: agric.ulturli v. ,.
conomie ...
Idiotism -= particularităţi fonetice şi
morfologice
ldolă = statuie
Ido: = idolatru , păgin
Idolesc = păgînesc
Ierarhie = seria ierarhilor (episcopi.
mitropoliţi)
Iesuvit = iesuit
llirricesc = chirilic
Imală = tină ·
Imăcium = murdărie
Inărog = inorog, rinocer
Inclusive (adv.) = inclusiv
294
Industrie (sîrguinţă)
(lat. indiestria)
Adevăraţii indigheni
(moş~ni) (lat. indi-
gena)
Durere de inimă (sto-
mah)
Ostrovul sau insola
Inzulan = insular
Inzură = v. ostrovul sau i11sol11
Installaţie, instelaţi-
ie, inştălaţie = instalaţie
Inclegnat (sic) = indigenat
Instauşi (pi.) = solicitanţi, reclamanti
Inştanţic = cerere, suplică
loobăgiie = iobăgie
Interes = dobindă.
Jpolipsis, în loc de
s-au luat la mare cin•
ste sau tare înainte
Ipotfs -= ipoteza
Iproci = şi celelalte
Isbîndă = răzbunare
Iscodesc = născocesc
Iscusi = cerceta
Iscusire = desăvîrşire, şlefuire, .,po-
liire"
J;;cusitJ IC învăţat,
cult; născocit
Isocola = frază
cu membri egali
lsola (ostrovul) IC v. ostrovul sau insola

Ispiti = cerceta ; încerca ; ancheta

Ispitire = cercetare; experienţă
Ispită -= experienţă: încercare j
tenta.ţie
Ispovedanie = spovedanie
Ispovedui = spovedi
Istomio IC istoric

295
lşdăni .... ijderi, inventa, pomi, face
sii apară
Italcnesc = italienesc
Iţă ""' iţie, măsură de capacitate
ele 3/4 I.
Iubire de cinste = filotimie, dărnicie
lurislă = jurist
luşul uricaş (lat. = dreptul ele moştenira
im)
lule .,. înţepător
Iuţime =-= mîn ic, vehemenţă
IzlJîndă de olJ~te = răzbunare i;ompletă
17.bincli = răzbuna
Izbînditor = răzb1mfltor
Izgoni = exila
Izgonire = exil
J)e iznov = din nou
lztovi =-= nimici
Originalnrile, adecă
iz\'oaclele
Izvodi ..,. născocii crea, compuno
lzvodire = inventare
Izvod i1.oriu = inventator; autor
Izvoditură - creaţie originală

1măd =măd
Îmhe = amlie
Imhe:i:nire -= întunecare
Îmbl'1nziri (pf.) (lat.
btanditiue-) = graţii. farmece, seducţii
Îmblăli =-treiera
îmlilînziu -= scos <lin stai-ea de sălbă•
tic ie
1m1Joldorit - inven,
InvăHre sau îmboldo-
rire
lmbui1'a, .,. încuibd

296
Se îmbulcle .,,, se îmbulzeşte
îmbunătăţit (adj.) = virtuos; in!-truit
ÎmburziL = în dezordine
Împăr.il6r = imp{1ral
Împărat = rcg,·
Împărăţie = regn t; imperiu : r!'gn
împ:1rechia = nu se intcl0gc, fi în <lisen•
siunc
- disensiune, grupare op11să
alteia sau altora
Împ11rlă~i = comunica: moştcn i
I mp,1rtăşirtt - t'o1m1nicarc: com1111ica\iej
comuniune
lmpărlini = ţine p~rtea, a,·antaja, fa.
vutiza
Împili == r:t1nînc pipernicit, nede~
voltat
.Împis1rl = l,roda, coase
împistrire = coasen•, hrodare
ÎmplesLeci = împlt'tici
1mplicat (lat. impii- 00incurcat, împl<'tit
calu:.)
ÎmplintaT• -= intn,dncere,lJăgare,
ames•
tec
Împoncişat = potrivnic
Jmporuncă (suhst.) = ponmc,1
Scrie împrejur =~ circumscrie
lmpresura = niiv."di asupra, intîmpina 0
c1'inui
rlll prei!urare = sarcină, misiune grea
Împreună = Lotodată
Împreună. cetăţeni ~" concetăţeni
Impreunarn = î•!tîlnirc, şetlinţă.
La olaltă împreună.­ = conjugările
rile
î mprieteşugul = prietenia.
Improtiva ""' vizavi

297
Improtivire ..., opoziţie
Împrotivnic (subst.) = adversar
Împrotivnic1i. (adj.) = potrivnică
Împrumutat = reciproc
Împrumutată sfătui• = consfătuire
re
Împulpa ..,, îndrăzni, strMui
împungă.tor = mustrător
În ;: asupra
Da înainte = prezenta
Alerga înainte -= apela
Sta înainte == opune
Pune înainte -= propune: reprezenta, pre-
zenta
Veni înaiute = prezenta
Număra iuainte 1e1 prenumera
Numărare înainte = prenumerare, prenumera,.
ţie
l\lergere înainte = avansare, progres
Sporiul înainte ... progresul
Inainţirc -= înaintare, progres
înainte sedero = prezidenţă
în ante· = înainte
Fi înapoi = rămfnea
.Înblăti c= V, fmb/iJ.tt
Încai, încăi = cel puţin
incalctc = cel puţin, mii.car
încăt -= fn ceea ce priveşte. V•
1n cit
lnceluitoriu -= înşelător
Început = principiu
închide = trage concluzia, conchide
Încheia -= conchide J împreuna, at•
ticula
Închietură = articol : articulaţie
Închiiare = încheiere, concluzie
Închinăciune, = temenea, reverenţă.
lndrepta. · -= dirijaJ_ justifica
298
Închinătoare (adj.) = dedicatorie, dedicaţie
Închipuire = figură; idee
În dt = în ceea ce priveşte; în
mii.Sura în care; întrucît
încredinţa = logodi
Încredinţat = confident
Încrttto = încotro
Încreţurat = încreţit
încrop, adecă apă
caldii
Încruscat c= înccn~ca.l, sfii.rimat, co-
rupt
lncungiura = evita
Înt·nngiuran, "-~ împrejurare; ascdiu
:Încununa = cununa
Încurgere ~~ incursiune
Încuviinţat = potrivit, cuvenit
Îndatinare = datinrt
ludărămnic = indărătn ic
Îndeletnici -= preocupa
î ndemnerile „ .ins tinc-
turii (lat. instinct14s, = instinctele
-US}
Se îndemîna = se deprinde
Îndemînat =-"" îndemînatec, priceput
ÎOdemlnatic = uşor ele înţeles, le;;nicios
lndeobşte = in comun
Se trage înderept au a.
se opune
Face îndestul. îndes-- = da satisfacţie
tu lare (lat. satis fa-
cere)
îndestulare = satisfacţie
Îndestulat = suficient
Îodigeue (m. pi.) c= care au primit cetăţenie
(lat indigenae, -a•
n,m) ·
Îndrăgoşa = îndrăgi
Îndrepta = dirija; justifica

299
Îndreptare = povăţuire, sfat; lege
Îndulci = momi, ademcn i
Se îndupleca = sta la îndoială
Indurat = îndurător
Smălţa (văpsea, în- = colora
făţa)
Înfăţoşare -== prezenţă
Influx = influenţă
înfocat = aprins
Se înfrăţina = se inru<li
lnfricare -= ameninţare. intimidare;
înfricoşare
lnfricosat = infrico;;l"ttor
înfrînt· = pocăit
lnfnga = pune pe fugă
îngitlmăceală = confuzie
Îngrcca = însărcina
îngrijit ~ 0 preocupat
îngrijiri (f. pl.) (lat. = griji, preocupări
curae)
Ingroşală (soos) = sos
Îngrozit = îngrozitor
îniuimat = încurajat
Îniutire = agravare
Înjm'.a = conjnra
Înlibovi = indrăgosti
Înlibovit = inclrăgostit
Înmir (vb.) = mir
Înoire = inovaţie
lnroora = înviora
Îns (conj.) = însit
Însemna = desemna
lrucmnare = sens
lnsortat =
ud, scăldat
Însoţire - = societate; toviirăşie
Insoţirea orăşenească =
societatea politică. ci-
vilă ( = societatea)
lnsoţire cetăţească = societate politică. civilii.
sau politicească = (= societate)
300
In!'\otirc de obşte = tovărăşie
ln!:-uflare = in<.;pira\ict
Însuflat = iuspirali
În.-;uraţi = ,;oţi
Însn\'i (a•lj. pr. comun
pentru toate 1111111crcle
şi gt)lllll"il(')
Însnşe (I.pi.)
1nsusi =
a tll·opria
însu:.Cstc (ali1wştc)~ atribuie
0

1n~11;il~ - particularitate
Întări =-= confirma
ÎnUfrit = confirmat; autentificali
întărire = încrcdin\are
întrtrni înlîlni
Cu vcclcr€"a din întca ,-, la prima vedere
Intein (adv.) = îulii
Îutic (adv.) = întîia oarii
Întincle = dilata
fntirn, ec= (lilalat

Î11li11s (adv.) =necurmat; continuu

Întins = nuiial
0

Înlî111pi11au = ic~it îH faţă, întilnit

Î111oan:e = co11v1TLi; tracl11cc
Înb,are!'re = convertire; tra(.hu.:ere
Întocmiri ([undaţii) ~= a~cziiminte
Î11tog111it intocrnit
Înlr:vliwl" introduce
într.:l,11 inţa folosi
Întrdinici =-~ v. î11freh1ti11fa
întregime inte~ritatc
întreji (lat. r„t1in- -- întregi, ectd libra, reface
tr_1;m1·f.) (linia de h,Haie)
llllNic-cţii sau înlrc- i ntt'rj:xţ ii
pusă
Întrucl11ccrc s;rn = introducere
îutriş

301
întruloca = împreuna
Întunecare = eclipsă.
Întunecat c= închis (gram.)
Întypui = închipui
lntypuirea = imaginaţia
Întypzui = imagina, închipui
lnţălegere = înţeles, sens
Înţelegător = raţional
Învăluială = denttă
Învăscut = îmbrăcat
Limba învăţată - literară (ordonată gram.a•
tical, şlefuită)
învinge -= întrece; convinge
Învingere = victorie
lnvolbi = învfrti, rostogoli
Învîrstat, învrîstat = dungat, variat, diferit
În zădarnic = zadarnic
Înzăstrit = înzestrat
Învrednici (lat. dig- = binevoi
nari)

De-a jaba = degeaba

Jălobe (pi.) = jalbe
Jefui = priva
Jeli = depltnge
Jertfelnic = altar
Jertvenic = v. jevtfelnio
Jidov ie ca limba evreiască
Jiganie _, animal, vieţuitoare­
Jinghire -= jinduire, jind
Jinteză =- cinteză
Jivini (m. pl) = vieţuitoare
Jivină = animal mic
Joc (lat. ludus) = spectacol de comedie
Joia = planeta Jupiter-
Juca (lat. muico) = maltrata, păgubi
Jucă.reaie = jucărie
302
Jude = judecător
Judeţ = tribunal; judccaU't, soco-
tcal,i
J111lt'ţ0 = i11decă.t6ri
Jugăni ~., castra
Juna = dcjnna
Jupiturli =--= spoliaţie
Jupîq = do111n (titulatnră onorifi-
că. 111 secolul trecut)
Jupîneas.1 = dr,arnnă; rloan111ă de raoa
Jurat = consilier de stat

l,arvă (lat. lan•a) = mască. prctes:t

Latin -= latinist, cunoscător al
limbii lati.nc; occidental
de limbă romanică: catc,.
·Jic
1~-iură (cunună de vi.
tcjie)
Lr1muri, Jămura = curăţi, purifica
Lămurit, Hi.murat =-= curat, limpede, purificat
Lăngoare = lingoare, lungoare
Lăsa = omite
Lăsător = greu (fa cîutar)
Lăpturi = tacta.te
Legea fă tinească = catolicismul
Lăţime = latitudine
Liiuda = ameninţa
Lăudat = menţionai ; lăndabii
Lcajc = lege, credinţă religioasll
Legi ••• primito = confesiuni recunoscute o-.
= ficial în Ardeal
Legea creştinească = credinţa ortodoxă,
Legea noao = Noul Testament
Legile ... neamurilor = dreptul gioţilor
Legătură = contract
303
Lcghioană = ll•giune
L•giuit =-= 1~!.{al
Le11111::irie = <lul,~ll.'rie, arllÎli,,:.t,mică
Lepe,kao = Ct•ar~caf
J..c 7 = pînchl
Liagă = testează
LîL>ov = draguste
Lil111\·ie = v. lilio11
Jlesfătarc libovnică == desfătare amoroasă
J,ilium = crin
Liman = port
J,imlxl = neam, popor
Linguşi = Hala
Ling,\.riţe (f. pl.) = lingu~itoare, a<lcmcni-
toare
J,ip,;;.'i = IIC\'oie
După lipsă = cu necesitate
l,ip,;i =c fi nece«ar
Litcrt' (lat. litterae) ~= s,;!"isori, documente
Literal ;_ocultural
Literator = învăţat
Literatură, littera- = învă\ătură, cultură.
tnr,l
Litie = proct·siune
Lî11gă = p,i ling;i. pe deasupra
J.îngoare (lat:. lan- '-' lrîn<l{tv ie, 1wpăsan:
.i;u.Jr)
Lînţczi (lat. tmz/jtii- = lincezi, debili
dus)
Lobont -= partizan al împăralnlui
în răscoa l•·h· nngnrc~li îm-
potriva stăpînirii aus-
triece
De loc imediat
Cel de loc (gr. epi- = localnic
ltorios)
ln I. d, pild. = în loc tle pildă, <le exem-
plu

304
 J.,ilot ==glas mare, gălăgie
Din lontru =-, intim
Luvi =" potrivi
Lua - - cuceri
Lua af,1r;t (l~it. exci- - = excepta
per,•)
Lua pre si"nc (lat. =-" asuma
ll·S.WIJIC/'e)
Lua amiutc observa
Luru·i aminte sau ob-
scrvaţii
L11văm = luăm
Lucra ==-' acţiona
Lucrătoriu (mlj .) =-' activ; capabil de lucru
Lucru ~, lucrare, operaţie
Lucoare = lumină
Bostani (cucurhcte,
dulcţi, ludăi)
Luft.ba Ion sau glob 1le
aer
Luge (iălc~te) (lat. !tt-
,gere)
Lume = univers
Politiceşti sau lu- ="' laice. v. j>oliticeşti sau lu•
meşti mcşti
Preot.ii cei h1mL'>5ti = preoţii de mir
(DC'zmicnlările) lu- = temporale, vremelnice,
meşti opu; lui ceşnice
Lumină = lumînarc; torţă.
Luminar~ = faz(t (astrou .)
Lungime = longitu<line
Luşc.ă = ceapa ciorii
Lyvan (lat. libanos) = tftmîie

Ma (tiară) = dar
:\·lad1iar =, măcar

Macsimuri = ,;ofisrnc, falsuri

305
Macstrie ~ artă
Mai aproape c{1
Maiu ciocan mare
Maicslat maiestate
Mainainte mai <lcparte, în continuare
M.aistcr UlC!jtCr
l\'l.agnal boier mare
Malalc-c (adv.) moale, mămăligos
1\1,:dccc,s maljcos, b0lnav de mC'lic
(rană la greabăn)

Marnilă monstru
Mană (probabil) polen
Mant ~~ mantie
1\hresufleţie (lat. ~-- magnanimitate, măreţie
maţnanimi/.as) de suflet
1\hrgine = hotar
0

1\1argoală margllioală, vicleană

1\tai marii (lat. ma- =" strămo~ii
_im·es)
.1\1.arhă = vite
M,arţa ==planeta l\larte
Maslu - taini:'l biscricea;:cii care
com,'ti"t în ungcrca cu mic
a unui om grav bolnav
l\·1.a.7 tehă = marnă vitregă
1\'la~tcră ~ ,,. maştehă
1\1.athemă.tic =- 0 matematic.ian
Maurovlahi, adecăla-
tini negri
1\lădulări (pi.) membre ele fra?.ă
M.ăestric ~, v. maestrie
M.ăcstcia gramati- = ştiinţa gramaticii, gra-
ccască(lat. ars matica
gramm.atica)
l\'lăiastră = .năzdrăvană, miraculoasă
l\bje veche unitate de măs·urli
variind între 50 kgr. şi
100 ocale

306
1\lălaiul cel mărunt = meiul
Mălaie (pl.) = turte din făină de porumb
l\lălăoiu a: turtă din făină de poruM
l\·Iăna înainte = continua
l\lăntao = mantie, v. mani
Măreţi = făli
Mărgele = mărgăritare
Mărgini = hotărî
Jr1ări -= slăvi
Mărime = măreţie, slavă
l\lărire = v. mărime'
Mărimea ii'Îimei (lat. = v. maresufleţie
magnanimitas)
l\:lărimi vremelnice = glorii temporale, treci•
toare
Mărturii (martori)
Mărtării (pi.) = v. mărturii
Măscări = batjocuri
l\.lăsurat = ritmat, cadenţat
Mătăhală = sperietoare, momîie
Mătuşă = femeie în vîrstă
lVIăzăli = mazili
Medetare = meditare
l\leduă = măduvă
Lucruri mehaniceşti = meserii
Mergere înainte (lat. = progres
progressu,s)
Merge = ajunge
De patrie bine merit = bine meritat de Ja patrie
(lat. bene meritus de
patria)
Meşte = amesteca
Mestecătoriu, meste- = cupar, paharnic
cătoare
Meşteşug = viclenie
Metahirisi = folosi
Metr6polie = capitală
307
 = ar-
protector :-ii culturii şi
telor
l\1ezieş =--- ntcgie~
Mică de ceas = clipă, inletTal scurt
l\1ieriu, mierie ~- all.,astru
l\1igăi == petrece vremea cn ni-
111 icnri plăcute
= petrecere de vreme cu 111-
mic11ri pl;Lcntc

Mijea înainte (lat. = mi$ca înainte

f>rumovere)
l\'.liloscrdie = mili"t
Mineiu = carte hiscriccasră în 12
piir\i (p,·nlru cele 12 luni
ale anului), în care sînt
indicate, pc zile, sl11jhde
(
<ic- si"tvîr!;dl
l\'liner;trÎu mineral
l\linicrtt lllilll'I"CII
l\lintcni imediat
1\'linteuţă dim. de l.t 111i11lir
l\lintie -- mantie
.Miuţit (lat. menti- = fals
tm)
l\liuţii (lat. 111e111iur) da de minciună, face de
minciuni"t
l\1i1111cnd desci"Lzut
l\:li11unat = admirat; de mirare
Mi1111tă =--- clip;l
l\lir (lat. myrum) == parfum
Preoţii cei de mir = preoţi care nu fac parte
diu ta~ma c,1lugttrt'ască.
v. Preoţii cei tw,uşti
De mirare = admirabil
l\linuc = admiraţie
l\1irăzănie = monstru; miracol

308
 Mirean == laic, persoană
care nu a-
parţine
clerului
Mini mirene,;;ti = autorităţi laice, civile
Statul ... mirenesc = stare, situaţie de mirean,
0

adică de persoană în afara

clerului
Miriade = zeci clc mii
l\flrlă = mierlă
Mirodii (pi.) = mirodenii, parfum
Lemne mirositoare = lemne aromate
l\liro_şeniie = parfum, mirodenie, aromă
Măcelari (misarăşi sau
henteşi)
l\-listerii1 (alt. myste- = taină bisericrască
riiem)
l\lişălătate = mizerie moral,"i, decădere
Mişca toa (tlat. = pune totul îu mişcare
woi1ere omnia)
Averi. .. mişc.'it.oare = averi mobile
Mitropolie = funcţie
de mitropolit
J\lînule (pl.) =c mîinile
Moală
Mo<lesti.'.'t (omenie) =~ V. 011/C'I/Je

l\loclii = mode
0

l\:lodru =' chip

l\lohorît = vişiniu, purpurin
l\Coldovcn ic = grn i mol<.lovcnesc
0

i\lolcţ, molcaţă ~~ c.fcminat, molatec

Molitevnic = carte <k ritual în hi;;crica

orto<loxtt; cuprinde rindn-
iala' celor 7 taiue şi mo-
litve
l\lolctcc = v. moleţ
Mumele = momclc
Monument, monu- = dovadă, document literar
mînt (scris)
l\Ioral = morală
l\Ioralnie (aclj. f.pl.) = morale

309
Mormînt ,-, v. 111011mne11-I, monmnînt
l\loşiu == bunic
l\loa.~e ~, bunică
frlofşie. moşi ie = 0 moştenire; avere; pro-
prietate, pămînturi ·
De moşie = băştinaş; ereditar; stră.
moşesc
l\loşlcan = moştenitor
l\loştene (adj. f. pl.) =·= creditare
l•ii ai moştl'nirci sau
patriei
De moştenire = moştenit, părintesc, ere-
ditar
Mreajă plasă de vînătoare
Mugit {lat. 111ugitm)
Multiplicand sau de-
mulţi t
Multorcţ = plural
Multiplicaţie sau în-
mulţire
Mulţămi = fi recunoscător
Mulţemire = recunoştinţă
l\lulţcmit priiaten =-, recunoscător .••
l\lulţemită {subst.) == recunoştinţă
Mulţemitor ~-= recunoscător
l\lumească = maternă
Muncă = chinurile iadului
Muncă de cap = pedeapsă capitală
Munci = tortura, chinui; strădui
M;uncitoriu =-= călău
Murătoare ·(sg.)_ = apă sărată
Murdaciu {lat. mor- = muşcător, caustic
dax)
Murmurie (subst.) = 1nurmur
Mur6n = morun
Muscalii sau rosianii = ruşii
Muscalicesc = rusesc
l\'lusicos = muzician
310
Mustheaţl - must, sevă, suc
Mustra = demonstra
Mustrare = demonstraţie
Mustră. = probă
Un muşcoiu, adecă = catîr
un cal
Muşiţe (pl.) = muşte
Mutare de suflet = metempsihoză
Mutarea legei sau = apel (în justiţie)
appellaţie
Mutarnic = schimbător
i\-lu ze filoso~~ti = ştiinţe
Muzgă. (.d = tină
Se miz~i ~ = se împlini jumătatea (mie-
zu-i)
l\[tizic -• = v. musicos
Clerul de myr = v. preoţii cei, de mir
Sfinte taine sau = v. misteriu
mysterii

Naiură = anaforă
Veni nainte = înainta
Namilă = monstru. V. mamita
Mai nante = mai înainte
Nap = cartof, brozbă
Na.thică = nautică
Mlădiţă, naştere sau = specie
familie
Naţion = naţiune
Naţioanc ... priimite = nobili unguri împreună cu
(lat. nationes .. , saşii şisecuii, constituiţi
receptae) în Unio· trium nalionun,,
care excludeau pe români
de la drepturile politice
Naţionalist = conaţional
Năcăjire = întristare
Năduşi = sufoca
311
Năemit, = slugă salariată, argat
Năimi, n/4mi = închiria
Năluci = imagina
Ni'.'tlucire = fantasmagorie
Nălucit, = imaginat, im,t~inar
Nănaşie = cumetrie
Nltpăciui = nu da pa.ce (linişte)
Năpădire = invazie
Năpăstui - arunca năpasta, acuza pe
nedrept
Năp'ircă =-= viperă
ne năpraznă = pe neaşteptate
Năpusti = părăsi, ahanclona
Năranchtri ""'naramze
Niiravuri = mora,,uri, obiceiuri
Nărădt = educat
Niiscocori = .făli, mîndri
Născntă = na~tere
K'iscut (lat. natits) = fecior, copil
Năsîlnic = nestăpînil, violt'nt
Ni'.'1.sîlnicie = violenţă
Năzui = face apel, :.ipcla, aspira
N('ajungere = insuficienţă, lipsi'.'1.
Ne-ajuns = neajuns la minte
Neam = gen (filoz.)
Nea!;Cmănat = incomparabil
Ncbîrzoia,t c= neridicat în sus, nefă.cttt!
hîrzoi
Nt>caz = întri,-tare
Nec;ijire = întristare
Necăutat = nebăgat în seamă
Neclctit; = imutabil
Necredincios = infidel, care nu păstrează
ceea. ce s-a convenit odală
Necredinţă = încălcarea convenţiilor
· încheiate
Necuvios = nec1wc11it
Necuviinţă = nepotrh•ire
312
Necuviinţat = necuviincios
Nccuvîniăior "- ncraţ-ional
Nc<lcplinit necomplet
Neclumeri1J = nestăpînit, clezlănţnit. ne-
potolit; de nedomolit; ne•
civilizat, sălbatic
N'l'fiitnr = neexistent
Neglasn ici't (subst .) ,,,- consoanft
Ncgomîndri (sul>st. = necromanţi
pi.)
Ncgoţi,lţia literală =-= schimbul, comunicarea
(1-at. commercium lit• culturală.
temlis)
NegusLoriie, negută.- =-- ·marfa
toriie
Neispitit ,; nccxperimenta,
Nl'izt.iîndit "-' nerăzbunat
Neînfruntat = H'7,ervat, sfiicios
Nl'.in\ekgi1l11r = lipsit <le raţiune
Nencougiurat =~ neapărat, iucvitul>il
Neo<.! ih11 it (lat. iudo.
mitus) ·
!\c-lcgiuit = nelegal
Ndovirci sau nease- = ncpolrivil"ei
lllC!Wf;iÎ
Nclo\'it = nepotrivit
Nel)1icii (protivnicii)
(it. 1zemico)
Ncmi = v. 111i-i111i, 1u'imi
Rlimînc în s11s (lat. "' rezerva
nser,•a1·e,J
l\cmcrn ic = pribeag, rălăcitor„ tnris•
Nemernicie =~ exil, pribegire, rătăcire
Ni•mc~ = boier
Nemişi (,•b.) = ht1ieri
Ncrni~u,;t = raug boieresc
Ncmitarnic "'= incoruptiuil
Nemţie = limba germani\
Nemulţ.fo1ită = nerecunoştinţă.

313
Nemulţemitoriu, ne- = nerecunoscător
mulţămitoriu
Nencungiurat = v. nencongittrae
Nepă.ciui = tracasa, sîcîi. v. n4p~ui
Nepăciuire = discordie
Nepărtinie = nepărtinire
Neprecurmat = neîntrerupt
Nepreţuit = inestimabil
Nepriimit = neplăcut, rău primit
Neputinţă = impotenţă
Filosofie de nerav = etică, morală
Nerăzbătut = de necombătut, ir~futabil
Imperfecte (nesăvîr­ = nedesăvîrşitc
şite)
Nesoeotit = nenumărat
Nestimat = inestimabil
Nesuferit = interzis
Litere nesunătoare = consoane. v. 11eglasnicd
Nctlmpurie (Ja.t. = la nevremc
intempestivus)
Netrebnic c= inutil, nefolositor
Nevătămat (Ja.t. = întreg, necorupt
integer)
N .•zuraven = năzdr4van, miraculos
Ni:1111 =- ojginc etnică
Ni;io (z-Lpa.dă)
Nima -= nimeni
Nimca r= v. nima
Locuri uoave -= locuri noi
Vorbele •••.,noao sau = neologisme
streino
:Nobilitate .,,. boierime
Nogblşaaoşl '(pl.} -= titulatură onorifică: ml!.-
riţi domni (boieri)
Nonnll c= şcoală normală
Nonnalicesc, nor• -= referitor la şcoala normali_ .
mălesc
Norocul - soarta
314
Norocire = noroc
Norocită (aclj .) =-~ reuşită
Notarr1.ş == notar
Legi nove = legi noi
Gazete sau novele , ~ ziare, gazete
No,•ellele sau novi- = v. ga::cte .••
nelc
Ni:m~ = titlu: renume, reputaţia
Numai clccît = numai cit
Nuitor = negativ
Nutrice (lat. nutri:r) = doici

Oblu, oablă = drept, dreaptă

Din cc oară =-= clcoarccc, ele vreme co
Oare cine = oarecare
Oarccîml =·, cîndva
Oare , •= p.'.tsări domestice
Obidat = întristător, dureros
Obicei = uz, folosinţă.
ObHicluesc (stăp1nesc
cu toată maestatca)
Oborî =- doborî
0

Obscrvanţie (lat. = consideraţie

obsei-mnlia)
Obr.'izarin = mască
De obşte = comun
Ocarnic = insultător, jignitor
Ocă = cauză
Ocănuuiro = guvernare
Ochh1 :, ochi (de altoi)
Ocină = moştenire pilrinteasdt
Ocol = curte, ogradă: loc imprej.
muit pentru ţinerea. ani.
malelor
Odiuio:tră = cîndva (în viitor)
Nicc odinioară = niciodată
Odor c= obiect preţios

315
Ofiţios =- oficial; de serviciu
0

Ofiţium (lat. of- =~ SC'rviciu

Jicim11)
Oft,t = regreta
Ol "'' urcior
Olate (pi.) = acareturi, construcţii în
gospodărie; teritorii;
gospodării
Oleul cd s(inţit :c= (uleiul) mirul

( )Ita riu ~~ altar

Omenie =~ modestie, ('Chita.te

Onor (it. 011or) =c onoare
Avea np (lipsii) = avc,i nevoie
Operă (lucrare)
Operaţie (lucrare)
Opul (cartea) ((lat.
opus, -eris)
Opuri (lncr;'i.ri)
Uraclu, adccii locul
prl'zicerii (lat. orcrczt-
lwu)
Oraţie (lat. oralio) = cu\'Întare
Voroave. sau oraţii
]lin prcuniL„ orf'L,;cni ~ concetăţeni
Ordie = ct>atii
00

O re = v. aore, aore,i
Oricntalicesc = privitor la biserica orlo--
uoxă, r.lsăritcanri
Organ = unealtă; instrument. mu•
zic al
Orologhion apendol.
a<lecă cumpănă
Orthografie sau dreap•
ta scrisoare
Osebit (adv.) = îndeosebi, în mod special
Osebit (aclj .) = particular; specios; <l ife.
rit; variat

316
Osebire = specie (filoz.)
Proprictăţik (osebi-
rile)
l'rc;i os(injit.ul = preasrintitul
Osîrdic, osînl iic ~, l.ra::{crc de inimă
Osp{1tariu =-·, amfitrion, gazdă
Osta~ (f1osli:,} = duşi:nan
Pti.mînt ostrov ~~ insulă
Oţt1rî = mînia, porni asupra
Otări = hotărî
Otc{L de vinars (ra-:_ = rezidm1 de la fabricarea
chic) ţuicii
Ovilit =-~ umilit, dccăzut1 umilitor
Ovili == umili
Ovilirea ,. ·, umili rea
Ox iL· san lnng (ac- = accent ascuţit
cent, n.n.)

Parc = lini~tr sufletească

l'aht ·- l'alatium, colina palatină
(ill Homa)
Palaţ -- palat
Papir =. hîrl'ic
Papistă,;csc = · catolic
Paradigmă ~ rxt•mpln, piklă.
Parali,;a ... asemăna =~ compara
cnmpăn,t

Pargamină. = pergament; document pe

par~ament
Pargamine (pl.) = documente scrise pe per•
gament
Paritate = asemănare, comparaţie
l{oi ... paroi = roi roiţi în ace-laşi an, ÎA.
care roiesc şi ei la rîu -
dul lor
1n partea = referitor la, privitor la,
în avantajul

317
Particulat = particular
Paşuri(lat. passits) = înaintare
Face paşuri = progresa
Paşte (lat. paseere) = hr-.1.ni; sătura
Pata.vini ta te = particularităţi de limbă
latinească.din regiunea
Padovei (de unde se tri-
gca istoricul T. Livius)
Patimă. -== păţanie; suferinţă (pa•
siune)
Patrie = loc de baştină
Patriot = compatriot
Patron = protector
Patroţinitate = patronaj, protecţie
Învăţări de pază sau
dojeniri
Ncpăcit = neobosit, lipsit de paoe
(== răgaz, linişte)
Pruninte {pi.) = pămînturi
Pămînt întărit sau = continent
statornic
Pămînturi = pămînturi arătoare
Pănă, pănă ce = cît timp
Păpistaş = catolic
Păpistăşesc = catolic
Părrmda .·= perinda
Părăsi = lepăda, lăsa de
Părcte = malul unei rîpi
Părire = pieire
Pări = pieri
Părintesc = strămoşe·sc
Părinţescălîi no9WU = părintescului... (grafic e•
cuget ronată pentru pii,rinţescu.
lui)
Părîng = par
Părtini = cruţa; ţinea partea, fav~ ..
riza

318
Păncn irr, părtinire = bună.voinţă, favorizare•
avantaj, folos; indulgen•
ţri (document eliberat do
biserica catolică pentru
iertarea păcatelor)
Părticeauă. = particulă
Părta.~ = partizan J meru bru i cre•
dincios care se cuminecă•
împărtăşeşte
Hirtăşi = cumineca, împărtăşi
Părtăşit :.c, comunicat
Părtăşie = părtinire
Părtăşitor = părtinitor
Părtinitor = avantajos
Părtrşat "' parţial
Păstornicesc c·, pastoral
Pi'ttimilor = pasionat
Păţi ~, suferi o acţiune i pătimi
Păzi =-' respecta
Pe 0- , pentru (denotă timpul)
Pec11mri11 =-, cioban
Pedepsire ==- învăţătură, instruire
Pedepsitor = penal
0

Pcllv la limbă = peltic

Pentru = despre, asupra; din cau• -
1.a, pentru că
Peanlru = pentru
Pentru ce == pentru că
Pentecos}ariu =--' carte religioasă care CU•

prinde slujbele de la Paşti

pînă la Rusalii
Perceput = raţiune
Perdcao = scenă
Perfccciune = perfecţie, desăvîrşire
Peri plete
=ca:
Periciune = pieire
Pericliuri = primejdii
Estract (perilîpeis) = extras, rezumat
319
Por ilustru = prea.ilustru
Pt!ristas ,~ împrejurare
l'erit = sfrijit, palid
l'crit cec pieire

Jlain,l pestriţă ,,_, haină de diferite culori

Peste = împotriva
l'el<'le = panglici
l',!trL·canie = petrecere de vreme; pro-
hod; destindere
l'it:ior = măsură de lungime, de di-
fc.rite dimensiuni
Piclariu, aclecă argă­
sitoriu ele piei
Pildui = exemplifica
Pismi = piz.mui
Pismătarcţ ='"' pizmaş
J>iţi~a. = gîclila. pişca
Pi?·ar :ca ţipar

]'i11:1 = v. piim1
]>jrg{L = prima recoltă ( = prinos)
l'iri't = proces
Pirl,;;nl de sus == reclamantul ..
J>it·îştil de gios = inculpatul
l'lrtă,<ire == participare
Plaghiar (un pla- = pla.!{iator
giare)
Se planisi = se inducl' în eroare, ade•
meni, momi
l'lasă. = fel
Plăti =c valora
Pleasnă = şfichiul, vîrful biciului
J.>lchan = preot paroh
Plecare =-~ instinct
l'lccătunt ~ flexiune
Se plcgui (laţ. filaga) == se răni
l'lenipotcnţii (pl.) == scrisori de împuternicire
!;<Î acreditare
Plesmui = plăsmui, modela, imita

320
Pliroforisi -= informa, lămuri
Pocăit = cuminţit
Poclon = cauou; temenea, graţie
Podele = podelele
Podobnic (lat. = milostiv
gratiosus)
Poemation (mică al- = poem în genul comic (con•
cătuire poeticească) siderat gen minor, în opo-
ziţie cu poemul eroic, gea
inalt)
Poem! (subst. n.) = poem
Poet, poetă, poetic = poet
Poete (pi.) = p0eţi
Poftă = tragere de inimă; dorinţă
Poftori = repeta
Pogace = plăcintă
Pohvală, în loc de = fală
pompă
Pohttă -= palat
Poligni = culca la pămîn11
Polii = curăţi, ,;lefui
Polit = elegant ·
Pol:irea stilului = v. potire
Limba polită. sau is- = limba literară
cusită
Polire -= cultivare (îngrijire)
Politic = om politic; funcţionar de
stat neeclesiast
Politiceşti sau lu• = laice; civile (opus lui ecle-
meşti siastice); de stat (mirene)
l'olitici c: cultiva; civiliz.:t'; lumina
Politie = bună educaţie; ora.ş
Polomidă = pălămidă.
Mămăliga (polenta)
Pomeană. = menţiune
Pomeni = menţiona
Pomenit c= menţiona~
l'onciş c: direct •

321
Ponturi (pi.) = puncte
Popor, pl. popoară = bine credincioşi, enoriaşi
Poporan (subst.) = v. popor
Poporeni (pl.) =enoriaşi; din popor, neiu•
struiţi
Poporalnic c= popular (elementar)
Poprit ,= intcrzi:,
Porecli = intitula.
Pornire = intenţie
Porouiţă. = ~mînţ;i. (neaml
Port = ţinută; port (liman)
Potopi = distruge, ucide
Porţie = uare, impozit
Porumb = porumbel
Poruncile legii = cele 10 porunci în religi;i.
c,rc~tină
Por c= pur (plantă)
Potrivă (adj .) = egală
1ntr-o potrivă c:.,dcopotrivă, de-o seamă.
Potrivire = proporţie
Poşczut (stăpînit)_
(lat. possidere)
Potică = a potecă, spiţerlo
Povară = sarcină
Scut sau povază
Povesti = întreţine, sta de vorbă
l'ovoiu = ploaie torenţialii.; torent
Povoi = invada
l'ovoire -= invazie
J>ovi'tţui = dirija
l'ovăţuire = îndreptar, introducere:
directivă; comluccre; îu•
drumare
Povăţuit c=dirijat
Povăţuitoriu = duce
Mare povăţuitoriu = mare duce
Pozpit = pocit, care provoacă rîsul
Pracsi c::: faptă.

322
Prat (lat. P,ratmn) = livădă.
Pravoslavie cc·. ortodoxie
Pra\·oslavnic = dreptcredincios (creştin
ortodox) a greco-catolic&
calvin
Praxi~ = prn.ctică
Praznic = ospăţ, banchet
Priiv,Uic =- zar
Prăvttlio =- atelier
J'raclii = prăd{u.:iune
] 'rttznui = serba
Pre = asupra: în timpul
l'rchcji (vb.) "' pribegi
Prc-c. = preacinstit, -ă
Precercall -= in\'entat, născocit, scor.
nit
Prcchiar = prealimpcdo
Prec6nii sau vosli- = crainicii
torii (lat. jJnteco,
-ouis)
Pre-cum = di.
l'r<.·tloslode, predos· = inainte cuvin tare, prefaţă
]oviic
Prefect pretoriului •- comandantul gărzii pre•
lat. (P,raefcctus toricnc
f•rntf.Jrio)
]>rejudeca (lat. pme- = judeca în prealabil; cri.
_indico) tica
l'reiudiţiumuri (lat. = prejudecăţi
p,·aej1tdicimn)
Prejudecare '"" prejudecată, idee precon•
ccpută
Prejudeţ, prejudeţe = v. prejudecars
Prelecţie (lat, prac• = prclcgcro
lectio)
Pre lăudat = susnumit
Prelingo = linguşi
Preliug~reţ. .,. linguşito1·

323 .
 Preparandă sau pe- = (şcoală) normală
dagoghicească.
Prepositus = v. arhi-presvite,
Prepune = presupune
Prepus = presupunere: bănuială1
suspiciune
Preputincios -= foarte puternic, preapu.
ternic
Prescrie o::: atribui (imputa); tran•
scrie, copia
Prescris = copiat, transcris
Presidium (lat. pra- = prezidiu, prezidenţă
esidium)
Preste = de-a lungul; în decursul
Prester c= specie de şarpe a cărui
muşcătură produce infla.•
maţie
Prestetot, preste tot = în general
Sfîntul prestol o:= pristol, sfînta mas11. din
mijlocul altarului, pe
care se aşază. crucea şi
evanghelia
Presupns -= presupunere, supoziţie
Pretenderisi = pretinde
Pretipărit o:= retipărit
De preunl =totodată
Prevecl1iu =foarte vechi
Previnde vinde
o:=
Prezis = susnumit
Price = controversă
Se pricinui = se scuza, scoate din cauză
Ne pricit = necontestat
Pricuros = dăunător, periculos
Prii = favoriza
Priincios -= binevoitor, care ţine par.
tea
Priinţă. -= părtinire, favoare; dra,.
goste

324
Cu priinţă = cu favoare, graţie
Prihană. = pată (infamantă); viciuj
ocară·, oprobiu
Prilostit = îndrăcit
Primare, primărie = cea dintîi, prima
(adj. f.sg.)
Priimi (lat. adopta) = adopta
Priind sau mînca
Primi pe sine (lat. = a lua asupră-şl
in se suscipere)
Primit = plăcut; primit cu plăcero
Primiţerius sau can• = v. cantor
tor (lat. primicerius)
Prindere = posibilităţi, mijloace ma•
teriale
Prinţipie (subst. f.) = principiu
Pripi = zori, sili
Priveală = spectacol
Privelişte = spectacol; proces iun@
Privileghiiat = autorizat
Privileghium = autorizaţie
Privire = spectacol
În privire cătră = în ceea ce priveşte
Avea. privinţă, pri- = ţine seama, lua în consi.
vire deraţie
în proaspăt = de curînd
Probă = dovadă, argument; expe.
rienţă
Procator = advocat, procurator
Procopseală = instruire
Procurator = advocat
Prociti, proceti = reciti
Proclet = blestemat
Procleţi = blestema, afurisi
Prodcsc (lat. ,Prodo) = trădează.
Product sau făcut = produs
Prolegomena sau cu- = prefaţă.
vînt înainte

325
Pronunţiaţia sau răs- = pronunţarea
punderca unor slove
J'ronunţclui = pronunţa
Propovedanie sau în•
vttţăt..uri la îngropă•
ciunca oamenilor
morţi

Proprie (adj. f. pi.) = proprii

Proprietate = însuşiro
:Î11~11şirile sau pro- = proprietăţile
prietaşurile
Propunc1·e -. plan, intenţie
l'ro:;t "" f.l.ră rang, de jos; popularj
de rîncl; necioplit; siru•
piu, neinstruit
Prostie -., prostime, oameni de rîntl l
situaţie socială de jos,
clin popor; simplitate.
lipsă de învăţătură
Prostime e: v. prostie
l'rn.,lii:ta.ts = prostie
Prostesc c::: popular
l 'rostoman = prostănac
Protcrimata sau averi
su flctcşti (ma.rafc•
turi)
l 'rotoprcsvytcr c::: protopop. v. arhi-P,,esviter

l'roştitirui prostitua ( =profana,

00 ,

face venal)
l'runc c::: copil; tînăr (adolescent) l
şcolar
Pl Î~C:\ = pişca, ciupi
Bunul ele public = binele de obşte
în publică = în public
l'ublica c: edita; aduce la cunoştin\a
de obşte
Pucios -= de pucioasă

32G
l'uciocnă. = specie de ·iarbă -puturoasă
(lat. Curicmdrmn testiw-
/a./11111)
Pui (subst.) = fire de porumb adventive,
neproductive
Pune pricină = pretextu.
Colecii sau pultes
(lat. p11ls, -tis)
l'unt (lat. pm1ct11111), = moment; punct
pi. pnntumuri.
Purta = trata
]'urtarn ==, purtare <le grijă
]'nsoarc = poziţie
]>(1sol[t =~ b11sol.'.'t
Put (lat. rnPt:1'1') = seam,lnă, acluc a, pal'
l'utcrca armelor (lal. = forţa armată
ri amwrum)
întru putere (lat.vi) =
c11 sila, forţa.
Putereşte (adv .) prin violenţii.
=
Putincios =-= capabil
l\Iai puţin, cit mai = cel puţin, foarte puţin 11
puţin, cel mai puţin deloc
(lat. minime)

Rangă = rang
Răbştire =-~ riipştire, murmur, susur
Haţic "~ raţinne
Hăcbiamă adecă în- = revine asupra, revocă.
toarce (lat. 1·eva•
care)
Rikni = vomita
Răcoruendul = recomanda
Rămăşi = pune rămăşag
Rămăşiţă =-~ urmaşi
Răminc îu sus (lat. = rezcn1a, păstra intact
,•rse,'Vai-e)
lliuuunărui ••• dolJîn- = remunera, o_bţine
di rl'isplati
Rănd -= ordine,
Rărunchi (pl.) = organe interne
H.ăsbate = respinge, refuta
Răscolnic c= adept al unei secte schis-
matice ortodoxe
Răscumpăra -= redobîn<li
Răsfăţare = :1mplificare
H.ăsfăţat = neobrăzat
H[isfugă (pers. III = împrăştie
pi.)
Răsipi -= distruge, devasta
Hăsipire (lat, frag• = fragment
mentum)
Răspunde e:r pronunţa
l{ăsuflat ._. fără forţă, trezit, de nici
un preţ
Răsură -= pilitură.
R.",şchira = scurma
Hi'tichirat (adv.) -== explicit
R,H:k1tor -= eronat
l<ă.variu = dulap de vase
Hfivaş = chitanţă
Răviue ... cercetare = trecere în revistă, inspec•
ţie
Răzbunare = limpezire, curăţire
Ream ( + inf. prez.) = vream(+ inf.prez.)(=con•
diţionalul prez. sau tre--
cut)
Reau (+inf. prez.) = vreau ( + inf. prez.}
Recetire (lat. rele- = reluare
gere)
Recreaţie -== restabilirea forţelor
Calvin ii să zic refor•
mati şi reformaţi, a-
decă iarăşi înoiţi şi
,---
prefăcuţi
Regular -== regulat
lleJaţie (lat. relatio) = raport, informare

328
Relighie ... confesiune
Replica -= dedubla
Replicare -= dedublare
r:~script (lat. ru- ... răspuns scris al unui lm•
c,iptitm) părat
Re3fira ""' difuza,. împrăştia
Residenţiie -= reşedinţă
Resoluţie -= dispoziţie, hotărire
Resolvi = da o rezoluţie
Resp<Jct (lat. Ye8• = trecere, consideraţie
,pect1's)
Rcspundere = răspuns
Respica = clarifica, explica
R~sufla -= dovedi neîntemeiat. v.
„ăsuflat
Resură = v. răsură
Reşchira = V. ,,ilşc/tira
R.emăşiţă, reştanţie = diferenţă
sau osebire
Reţe = raţe
Reţcnsie, adccă ••• = recenzie criticlL
critică.
Reţensentul (împro- = criticul
tivitoriul)
Rever,mri (lat, re. = reveniri
versus)
H-itoricesc = retoric (= oratoric)
Rituş = rit, confesiune
Rîm = Roma
Rirnlean = roman
Rîml.!nesc = v. rîmlean
Romaneşte sau rlm• = în limba latină
leneştc
Pe rînd = în ordine
Rinduială. = ordine; dispoziţio
}Unduire = definiţie
IUnduncaie -= rîndunică
Rîngoiat s:s răzgîiat

329
Rînză """ stomac i mîn ie
Rit = livadă
Rîvnitoriu = zelos
Rob = prizonier, deţinut
Romanţă, adccă o
carte fabuloasă şi po•
vestitoare
H.omanilor sau ro• = românilor
mi"milor
lfomînie = limba romli.nă
Romonesc = românesc
Rose (rnji) = trandafiri
Rost = guri"t
De rost = pe ele rost
Hostruri (lat. ros. = cioc de pasăre
trum)
l{oz;et~ = rezedă, smenriţiL o plan•
t{i originară din nonlul
Africci, cu flori foarte mi-
rositoare
J:l_ude (f. pl.) c: furci oblice sprijinite pc o
forc,i centrală, peste care
SC întinde cortul
Rngă.ciune = rug:~mintc, invitaţie
Unmeneţe (pl.) ~ roşaţft
Hnmiinii = romanii
lnt nn rupt ~, î11 gttneral, gloual; din:-
tr-o pnvit·e
Ruşinat = ruşinos
Rnşinare = ncru~inare

Sâcică c-, maşini"i de tocat nutreţ

Sacrarimn (lat. sa- = lempln, sanct1mr
aariiem)
Salarinm = leafă
Versuri saliare = vcrst1ri recitate de prcotii
saliari afectaţi cultului
lui Marte

330
Salturi sau jocuri = dansuri
(lat. saltus)
Luare în samă = luare în consideraţie
Satiricesc = obscen
Săguiu = săculeţ, traistă
Sălişte = silişte, loc pe care c-ste
sau a fost aşezat un sa~
Sălui = găzdui, sălăşlui
Sălăşluitoriu = gazdă
Sălbatec comft = planetă
Sălta = dansa, juca
Săltare = dans
Sămbră = tovărăşie, asociaţie
Sărbezare = veştejire ; fig.: deprimar&
Să.vai = deşi, măcar
Săvîrşire = desăvîrşire, perfecţi~
Sbiciu = bici
Sbiccriu = purtător ele bici
Sbici = usca
Sburda 0 -= umbla prin cap, preocup~
Sburdare trupească= destrătlălare, desfrîu
Scade = dispare
Scafă = strachină
Scandă.le (pl.) = scandale
Scăpăta = fugi repede, luneca; scăpa.
Scartetă (gr, scarfe) = nebunie
Scaun = consiliu, divan
Scădere = decădere, regres
Scăndălicios = scandalos
Scăndălisi = scandaliza
Scăpa = apela
Scăpare =-~ salvare (azil politic)
Scări (lat. degradare) = a priva de rang
Schilă = om de nimic, de nici o
valoare
Schimonosire = desfigurare
Schimosi· = schimba;_ schimonosi
Schimbătoriu = zaraf

331
Scîlciitură = deformare
Scîrbă = în tristarc; repulsie
Scîrbit = întristat
Sclav = slav
Sclăvesc = slavon
Scodoli = scociorî, scobi cu ciocul
Scolastic = de şcoală
Scopos = scop
Scoposi = viza, ţinti
Scopt (lat. exco- = digerat, mistuit
quere)
Scopură, adecă stîncă
de piiatră ascunsă în
apă (lat. scopulus)
Sdrumica = sfărîma în bucăţi
Scria .= scrie
Scrigeluţă = feliuţă, bucăţică
Scripitoriu = sclipitor
Scriptură = scriere
Scriptoriu = scriitor
Scrie = descrie
Scrisoare, pi. scrisori = înscris, contract; scriere
Scule (pi.) = odoare; obiecte preţioase
de cult; instrumente (ma-
şini de război)
St.!ump = zgîrcit
1n scurt = pe scurt
Scutele (pi.) = scutinţe
Securitate sau scu- = protecţia
tire
Scutitoriu = protector, apărător
-Şi lua_ seama = şi face socoteala
Seamnă (imp. pr.) = nota (bene)
Semnat = însemnat
Sepa = dezgropa
Serinare = seninătate, calm
Snutare (lat. salit- = salutare
tatio)

3::12
Servietă, servită = faţă de masă
Servitute = sclavie, robie
Seu = sau
Crisnicul sau sfătui = v. crisnicul .. ,
Sferă. = cerul de sus, înaltul ceru•
lui (lăcaşul raiului)
Sfinţi = unge, instala episcop sau
mitropolit
Sfîntariu = altar, sanctuar
Sfîrşit = scop, ţel
Sfrederi = sfredeli
Sheletru = schelet
Shimă = gest ; figură retorică
Shoală = şcoală
Sholasticesc ==;, scolastic, şcolar
Sicuranţie = siguranţă
Sicuritate = v. sicuranţie
Sigură ta te = v. sicuranţie
Siguripsi = asigura
Silă = putere armată
Putere silitoare = violenţă
Silui = sili
Simţire (lat. sensus) =·înţelegere, judecată
Sinecd6hie = sinecdocă.
Singur (adv.) = numai
Sintaxă, adecă înşi-
rătura cuvintelor
Sipţiia = subţia
Sipţire = subţire
Siriman = orfan, lipsit de. părinţi
Sirină = sirenă
Sîi = sfii, speria
Sîmbră = v. sănibră
Sîmpt = simt
Simţire = simţ
Simţit = sensibil
Golful iaste un sîn de
apă; sîn de mare (lat.
sinus)

333
Singureţ singular -,
Sînt sfînt
Sîntjuanc Hori (sinziene)
Slifură, adecă ... pi-
iatră pucioasă
Slobozi = coborî
~lobozcnie = cli\Jerarc J Iiberta te, fu,.
voire
Slujbaş .= ~crb
Smînci smuci
Smenti, sminti = înşela, gre,i I induce :Îl\
eroare
Grcşală sau smin- "-- eroare
teală
Smintă - grcşali"l,
eroare
Smintit eronat
Smernic = 0
smerit
Sprijonit = ajutat, folosit
Sobornic = ccumenk, sinodal
Socacin <!,decă bud'i-
tarul
Socinia.nii sau uni- = v. a-rl'irmii salt -,milaril,
tarii
Se socoti ~ 0 se lua în considerare
Socotinţă =, opinie
Socotitoriu =-, supravcglictor, ceuwr
Soiu "-' gen
Soleţismi (m, pi.) "'" solcc isme
Solgăbirao, solgăbi­ = pretor
r{m
Sobă = cameră
Solie
Solii-e
. =, veste
=• solie
Soiţi (pi.}, =--= solzi
Soră, ecc iubită

Soroacă - capătul vieţii

Soţ = tovarăţi; aliat.
Soţie -= tovărăşie j tovarăş, mem•
bru
Soţietatc stăpinească = patriarhat
Sp::i.rge = împrăştia
Spăimîntos = înspăimîntător
Spăsi = ispăşi, mîntui
Spăsăniie = mîntuire
~pcgmă -= specmă, aţă de ctnepll.
bine toarsă şi răsucită
Sperii = zburli
Spezele {chiell:uiala) = spe1,ele
Spirit = spirt
Boale sporadice, ade.
c{i pe ici, pe colo im•
blătoare
Spre = la.
Sprija.nă = sprijin
Stamnă = urcior
Stampă = tipar
Stare = rang, stare socială.
Starnicc (substan• = substantive
tiva)
Stat = treaptă socială, rang r
stare, situaţie; stare so-
cială; stare, ordin, stat
Shitue, adecă chipuri
cioplite
Sta = consta, consista
Stavă =, herghelie
~tcag = însemn de primire în su•
punere
Stcl.lliţă = ploşniţă
Stcpînire =-= autoritate
Stcregoae = plantă veninoasă folosită
Ia stîrpirea. insectelor,
vindecarea riiei etc; o
varietate se folosea in po-
por, la tratarea nebuniei

335
Stemuda (lat. ste,. = strănuta
nuto)
Steţii (f. pl.) = staţii, locuri de popas
Stiglă = sticlă
Stihie = element; specie sau gen
Stîlpare = ramură verde sfinţită de
preot în ziua de Florii
Stîmpărare = moderaţie
Stîmpărat = temperat
Stopi = scuipa
Străbate = pătnmde
Strămoşiu = străbunic
St ein = nemaiîntîlnit, nemaiau-
zit
\
Strica = corupe, distruge, măcina
Stricăciune = defect
Striga = clama
Strigă = strigoaică
Pre strîmbul = fals
Strînsoare = anchetă severă, tortură
Strins = strict
Strînge laolaltă = contracta
Subdit. (lat. subdi- = sudit, supus
tus)
Sudit (it. suddito) = v. subdit
Subpune substitui; supune
Subrănduit = subordonat
Substracţie sau scoa- = scădere
terea numerilor
Subtraend .adecă nu- = scăzător
mer de scos sau îmmic-
şurătoriu
Suferi = tolera
l\laresufleţie = v. maresufleţie
Ţundra. (sugmanul) = sumanul
Suit = înalt
Sujugare = subjugare
Sumeţ = semeţ, trufaş

336
Summă = total
Sunătoare = vocală
Sunule (pi.) = sunetele
Sunzuiane = v. sîntjuans
Superintendentul, a-
decă episcopul cal•
vinilor
Superintendens = v. superintendentul
Superintendenţie = funcţie de superintendent
(episcop calvin)
Supune = presupune
Lucrului supus (obiec.
tului) (lat. ob;ectus)
Suppune = supune
Supt == pe vremea: (adeseori în•
dică o clauză: supt grea
pedeapsă: supt piiarderea
capului; supt condiţia) l
către, pe la
Supt (lat. exl1aus. = scos, împrumutat
tus)
ipothesa (supuinţa) = ipoteza, presupunerea
Surugum = surghiunit, exilat
Mai sus de (lat. = înainte
ante)
Mai pre sus = pe deasupra
Sutaş = centurion
Symvolul credinţei = simbolul credinţei, crezul
S)-stemă. = sistem
De şagă. = glumeţ
Şatră = cort
Şegaciu = şegalnic, glumeţ
Şerb = servitor ·
Şerbi = sluji
Şerbire = slujbă
Şerbitoriu = supus unei stăpîniri stră•
ine
Şest, pl. şesturi = şes, şesuri

337
Şeştină - şes
Şi = chiar
Şi şi = şi
Şi altele = etc.
Şi mai încolo = etc.
ş.c.d. = şi ca de aceste
Şindilă. ~" şindrilă
Şod ,~ glumeţ
Şmc;i,g =-~ miros
Şpaţirui = plimba
Şpeţicaş = operaţie
i,drobitoriul (ştron1-
f;ln itoriul, pisătoriul)
Şugubire sau şugu- = crimă
bină
Picioare sau şuhuri
Şuguitoriu c::: glumeţ, comic

'l'acşă = taxă
l'aină = (cameră de) taină, de con•
silin (secret)
De taină r= secret
1'aler = monedă de ar!!'int austria-
c;\ cu îndelungată şi largă
circulaţie
1'5.bae = tăbăcar
Tăbărî r aşeza tabăra militaf'ă
1'ăciune o;=, boală a cerealelor, provo-
cată de o ciupercă rare
atacă boabele
Eresul unitarilor, pre = protestanţi
carii şi tăgădăi şi ar•
riani îi chiemăm
Se tăgădui 11o= se renega

Tăiare (pi.) ,;:;; talgere

Tăicriu = talger
1"ăinuit = secret
338
Tăiş = fragment, segmenb
înscripţii... tăiate
(lat. i nci-sus, it. inta.
{!liato)
Titmposi = întîmpina, bate (fig.)
Tărbăcit :e!c frînt de obosealii
•.,;
Tărie, = cetate
Cu de a tărie = cu sila
T,Hmăci = explica
Tiiu = lac
'fehnc (pi.) =·~ ~iretlicuri, unettfri
Teatru =~ SCCllil
Thcatrum == spectacol de teatru
Themi'L =- propoziţie, afirmaţie
Tcicrilc (pi.) = v. tăi are (pi.)
Termineazi't (adecă
fftr,;;csc)
Tcrminurile = termene
Test (,tdcc;L înşiră­ ~ text
turi san ţesături de
cuvinte)
Ti,:t,.it = ticălos, ruşino9
Ticălos nt:fcricit
Cn tid'tioşie în chip nedemn, ruşinos
Ticălo:;,;iic nefericire
Ti,:ariu ==· v. fâi-eriu
Ti~ni =- lihni (prii)
Tig01i = duce o viaţă nefericită
TipMe = ediţii
Tipic = rîmlniala slujbelor reli•
gioasc
Tiptil = travestit, incognito, pui
1nriş
1·ira11 = crud ; asasin
Tirăuio = cruzime
Tist.1ş = curat
Titor = epitrop
Titul -=- titlu

339
Titulă = titlu, denumire, titula•
tură
Titului = intitula, denumi
Tilcuire = explicaţie, explicare
Tîlcuitoriu = exeget, comentator
Tîlni -= întilni
Timpestăţile sau vre- = vreme rea, furtună
mile grele (lat. temp-
pestas)
Tîmpiie = tîmpenie, idioţenie
Timplă sau capişte = templu, v. timplă sau ca-
pişte
Tîmplă = catapeteazmă
Tîmpuranic = temporal, opus lui veşnic
Tîmpuresc = v. tfmpuranic
Timpuri = anotimpuri
Timpuriu = !a vreme Potrivită
Tiut = ameţit, cherchelit
Toană = butoi
Tocma (adv.) = chiar; pe potrivă, egal 2
curat
Tocma precum = chiar că
Tocmală = dispoziţiei convenţie)
angajare
Tocmeală = v. tocmală
Tocmi (adv.) = angaja, organiza; întocmi
Togma = v. tocma
Toleranţie = edict de toleranţă
Tomni = v. tocmi
Totdenna = totuna, egal
Fără toată = fără nici o
Tot = totuşi
Se trad. (lat. tra- = se predau, transmit
dere)
Trage sau... scoate = scădea; extrage
Tragbedie (jalnice = tragedie
întîmplări)
Tr&iu -= viaţă

340
În transumto (it. = în rezumat, extras
transunto)
Trădanie, trădaniie = tradiţie
Trădăciunile (adecă = v. trădanie
spusele)
Trapăd = alergare, zbatere zadar•
nică
Trăpădătură = v. trapli,d
Trăpăda = parcurge
Trăi cu - = servi de
Trăsură -=trăsătură
De treabă = folositor
Trebnic = folositor
Trebui = folosi
Trebuinţă = folosire
Tremura = vibra
Tremuricios -= vibratoriu
Tresură. -= trăsătură, caracter i v.
trăsură
Trezvie = stare de nebeţie
Tricola = frază cu trei membri (cola
= membri de frază)
Trimite = transmite
(Î)nainte trimite = pune înainte
(lat. praemittere)
Triod = carte bisericească ce con•
ţine cîntările din Postul
mare, începînd cu Dumi.
nica Vameşului şi a Fa•
riseului, pînă la Paşti.
Trişcă = fluier mic, cu o singură
gaură, făcut din lemn de
soc, salcie sau trestie
Triumf (pompa bi.
ruinţei)

Trrnnbiţaş = crainic
Trofeu = monument onorific

341
1:ropos = trop
Trufi = muia curajul, slăbi Ja
inimă
Trufiie -= rafinament, moleşire
Trup lumesc ~ corp ceresc
Turi.Jurat = turbulent
Turc = păgîn
Turgit (lat. turgi- = mînios, posomorit, semeţ
dus)
Tunnă (lat. turma) = unitate de cavalerie
Tulipan = lalea
Typ = tipar
Tyrăneşte (adv.) = bestial, sălbatec

Tarcă = coţofană
Tăreni (pl.) = locuitori băştinaşi ; ţă.•
rani
Ţ,lsătură •= text
Tirg mare, de ţeară = tîrg lunar
'fecch,ine = monedă de aur arăbească
Telină. = pămînt lăsat nelucrat mai
mulţi ani consecutivi
Ţcnţi11 = probabil: turtă de- mei
Tcrani (pl.) = ţărani
Ţcrîmonie = ceremonie
Ţcrcnc (L \Jl.) = ţărănci
Ţcrcmonial = ccrcrnon ial
'fermuri (pl.) = maluri
'fese = compune
Tc,mt = compns
Teve = tija unei planto
Tcvie = ţeavă
Ţintiş (adv.) = ţintă, fix
Ţipat = larg desfăcut
8e ţine = se considera, socoti
lundra (sugmanul) = sumanul
342
Ud = urină
Ultuire = inoculare, vace'iu
Ultuit = altoit
Umilinţă = umilire
Una (adv-,,) =--= Ia un loc, împreunl·
Una (adj.) = singura
Unde = cind; că.
A uneori = uneori
Ungheţ =-= colţ
Unghi (subst, pl.) = gh,iare de pasăre răpitoarei
Ungrovlahii seau
muntenii
Unicorn = inorog
Unie (sau, precum = unire cu Biserica Roma•
zic, unaţie) no-Catolică
Arrianii sau unitarii= v ... , tăgădăi .••
Socinianii sau uni. = v .. ,. tăgădcii ...
tarii
Urăcios (neplăcut)
Urăciune = saţietate, plictisj dispreţ
Urbarinm = cadastru .,,
Da în urgia = trimite ill exil
Urgie = ură l persecuţie
Urgisir6 "'" urf'L
Urgisi = urî i persecuta! dispreţul
Urgisit = oropsi l; urît, monstruos
Urice (diplomate) = clocnmcnte de veşnic."'1 p~
sesie
Izvoadele cele di, = originalele documentelor
uric de veşnică posesie. V. ori•
ginalurile, ••
Uricaş (adj.) = de posesie veşnică.
Uriiaş = titan
Urîciunei = v. urăciune
Urîra = dispreţ, desconsideraţie
Urî = plictisi
Urît = odios
Urlui -== împ!ăştia, răspîndi

3-tS
Urma c= proceda; continua; imi•
ta; urmări
Urmare = consecinţă; comportarea,
procedură; şir, serie
Următoriu­ = urmaş; imitator
Urmăci (vb.) (lat. = decurge
conseqiii)
Unniş (adv.) = în consecinţă, prin urmare
înainte ... urni (lat. = promova, împinge înainte,
promovere)
Ursi (lat. ordior) = urzi, pune temelia.
Urză = urdă
Urzire =origine,
Usăbit, usebit = diferit, .despărţit
Uspeţe (pi:) = ospeţe

Vadră -= găleatl!.
Val, valuri = supărări, bătaie dtl cap_
Vanneghie = judeţ; autoritate jude•
ţeană
Vatră = pămînt
Vază. = privelişte
Vărit = vîrît
Vărsat = turnat
Vătau, adecă vates = vătaf
Vătav = ~eful căluşarilor
Vătămare = ofensă, lezare
Văzum = văzurăm
Se vedea -(lat. vi• = se părea
deri)
Văzută -= vedere
Veac (lat. aetas) = l{eneraţie: rînd de oameni
Vechiu d..: zile = bătrîn
Vechie = vechime, antichitate
Vechil = locţiitor, guvernator
Vechime = v. vechie
ln veci (adv.) = continuu
344
Vecinici = eterniza
Vecui = dura
Vede (imp.) (lat. = vezi
vide)
Vederat (adv.) = învederat
Vederos = evident
Veni = ajunge
Venitoriu = viitor
Ver (= veri) = sau
Verdură = verdeaţă
Verednic = vrednic
V"'ri = fie
Vergură = fecioară
Verigat = cu inele (demeta,l), verigi
Verişoarele seau dră- = iubitele, bovnicele
guţele
Vescezi = veşteji
Veste = reputaţie
Vesti = publica
Vestire = înştiinţare; publicaţie
Vestit = adus la cunoştinţă
Veşcă de ciur = cercul ciurului
Vetrele (pi.) = vetrelă, vetrilă = pînză
de corabie
Vie (vb.) = trăi
Vicariu = locţiitor de episcop sau
mitropolit, în chestiuni
administrative
Vicleni = înşela, trăda; falsifica
Viclenit = falsificat
Vicol = furtună
Vidfc = district
Viers = glas; pronunţie,
Viersuitoriu = poet
Vigi = patrivi
Vinars (rachie) = racl1iu
Vinerea ~ planeta Venus
Vinos (lat. vinosus) = de beţie

345
 Vinui = învinui
Vioală = violă, violetă
Virednic == v. ,,erednic
Virtute = calitate
Visa = delira
Cercetare sau visita- = V, V i1Îta/ie
ţ ic
VisLiiarin = vistierie
Vitim,t -= vi'tt.:Uua
0

Vitreg = tată vitreg

Vitrior -- vitriol
Viţă = neam bun
Viţi"pan = v iceprefect
Vizantin == bizantin
Vizitaţie = inspecţia unei înalLC foţe
bisericeşti
Vîlfă = glorie, faimă
Vinslă = vîslă.
Vîntoasă = furtună,
Vlădica = episcop: mitropolitul or• •
toclox în Ardeal
Vh1dide = episcopie
Vlog = în1bulzeală, lume multă
Volnic = liber
Cu volnicie = în chip samavolnic
0

1\'l,;ti voi (lat. ma/le) , " prefera

Voamc -= vărs,t, voma
Vomi = V. 1!0/1,lrlt!
Vomut == vftrsat, vomitat
Voroavă. Voroave "" discuţie, conversaţie; vor-
sau oraţii = bire; cnvîntarc, oraLorie
Vrăjitoriqde stele = astrolog
· Să vrea,~ inf. prez. =-~ s-ar fi + part. trecut
Vream +
inf. prez. = aş + inf. prez.
V1·ea fi == ;tr Ii fost
Vrere = iubire
Vrednicie sau domnir, "'' fnncţio înaltă, onorifică

34G
Vr.?<lnicie, vredniciie = valoare i trebuinţă: func-
ţie onorifică
Vreme grea = vreme rea, furtună
Vreme tare = v. vreme grea
Fără vreme = nelalocul său
Vremelnic = temPoral, lumesc, opus
lui veşnic, ceresc v. Unt•
piiranic

7,acialo . - capitol
Zapis = înscris, cOlltrad·
Zavistie e:: ură
Zestre ·=fundaţie
1.ăbăvniciie =c= încetineală (în gîndirc)
Zăbovire deşartă. -= petrecere de vreme inu-
tilă, distracţie, amuza-
ment
Zăbovi ,,., p~trecc vremea fără rost
1/.ăh.ăi =- conturba, incomoda, de-
0

ranja
;',ăhărea == aprovizionare
Z:'Oud --= nepriceput)_ nebun
Z.tp::istire = = post
0

Z 'tstimp =, Răstimp
Z::iuita ~ uita
Zăveasă = cortină
Zbirghiu = sa.siu
., .
Zbrcvuiat == ţicnit
Zbugni == izbucni
Zburată = zbor
Zburători = se deprindela zbor (fig.), 8e
dezvoltă
Zburdare = amuzament, distracţie:
frenezie
Zce = zeiţă.
Zefiri (vănturi line)

347.
Zelus = zelos
Zeoae = v. zee
Zeuita = v. zăuita
Poveşti. .. zglobie = poveşti... năstruşnice.
trăznite
Zglobiie = năstruşnicie
Zicere ·=frază
Zidi = crea; înconjura
Zidire = creaţie
Zidire înţelegătoare = creatură raţional'ă
Zilotipfe = gelozie
Zmîci = v. smînci
Zoală = trudă, osteneală
Zogrăfi = descrie, zugrăvi
Zografie = pictură
Pictura. (zugrăvia)
Zurgârui = zdrăngăni
 APRECIERI CRITICE

ŞCOALA A RDELEANÂ

„Încercările şcoalei latiniste de a schimba atît

fondul cit şi forma limbii noastre nu au putut să se
realizeze aşa precum îşi închipuiau filologii transil-
văneni. Cînd exagerările au mers prea departe şi
cînd fantezia a trecut marginile impuse de bunul
simţ, o reacţiune a trebuit să se producă în contra
acestui curent. Limba fusese prea mult torturată
şi sub noua haină. care i se crease nimeni nu mai
putea recunoaşte formele graiului nostru aşa cum s-au
transmis din generaţie în generaţie. Nu mai era un
corp viu pe care să-l avem dinaintea ochilor, ci o pă­
puşă ieşită din mîinile unor fabricanţi pretenţioşi.
Dacă latiniştii ar fi reuşit să-şi impună si.stemul lor.
o prăpastie mare s-ar fi săpat între limba literară şi
cea întrebuinţată de popor .
.. ... ..... . .. ... . ....... ........ ........ ......
Dar să nu cerem şcoalci latiniste decît ceea ce ne-a
putut da sau cit am înţeles din ea. Să o considerăm
în întregimea activităţii pc care a urmărit-o şi să-i
acordăm partea de merit care i se cuvine. Nimeni nu
va putea contesta influenţa binefăcătoare pe care a
avut-o în mai multe puncte asupra culturii noastre.
Graţie scriitorilor care s-au grupat în jurul acestei
şcoale, noi am ajuns să fim mai l>ine cunoscuţi de
străini şi să ne înţelegem mai uşor pe noi. Prin stu-
diul istoriei şi al filologici s-a deşteptat conştiinţa de
ceJa ce sîntem şi de ceea cc ne rămîne de făcut. Prin
munca statornică şi cinstită a învăţaţilor transilvă•
neni ni s-a dat o pildă frumoasă de ceea ce înseamnă.
o viaţă consacrată. unui singur ideal. De aceea multo

349
slnt învăţăturile pe care Ic putem trage din activi-
tatea acestor apostoli cărora le datorim atît de mult.

(Ovicl Densuşianu „Literatura ronu1.nii

modernei". ediţia a IV-a, Bucureşti, Hl43,
p. 1925) .

... .,lJoui't tcncl inţc se obsQrvă la filologii arde lcn i

cu privire la lexic: de a dovedi. cu orice chip, că ma-
joritatea cuvintelor sînt ele origine latini't şi de a eli-
mina slavonismele ... Asta a clus în urmi'L la nişte erori
teribile. Străduinţa tuturor de a primeni limba este
iari'.tşi marc. Cu toate acestea, întîi latini"t.ii au fo4t
foarte cumpătaţi şi Maior scria chiar cuminte, înccr-
cîncl numai pc ici pc colo si'L strecoare ncologisntn I o
dată cu sinonimul si'u1: ,,plcaga, aclecă r{Lnirca'' ,.pă•
tuiti'L, aclec.:t tocmiti'L'', În privinţa aceasta, li se (ace
o marc nedreptate cînil se crede c.:t încercarea lor a 1lat
greş. Cauză, siguranţ.:1, sol<laţi, spioni, cvi1knţ;i, pro-
videnţi't, anticipaţie, conversaţie, educaţie, cxplica-
·ţic, ocupaţie, ediţie, tradiţie, important. t:on~c0~·1·11t,
evident, acestea şi altele folosite şi propuse dn Jlaior
sau ele Paul lorgovid (Observaţii de li-mbâ ro111iineasc11,
Huda, 1799) cu mici <lihniri (importante, evidente la
şingular) sînt azi cuvinte de circulaţie curentă."

(G. Cfilinescu: fstoria literaturii rom!În/1

- de la origini p-in1i În preze11/, Huc., HMJ1
p. 69-70.)

•.. ,.,Lupttnd împotriva ltnpili'Lrii, atacîn~ orln<ini-

rca fcudali'1, catolicismnl, ,.năravurile popeşti", mnn•
cinel pentru culturalizarea maselor, reprezentanţii
Şcolii ardelene au fost însrt însufleţiţi ele un cald pa-
triotism, iar mi,;,carea pc care au creat-o, prin toate
manifestările ei înaintate, este expresia firească' a.

350
luptei popomlui pentm' eliberarea socială şi libertatea
naţională.''

(Istoria litera/mii române, voi. I, alcă­

tuit de Institutul <le istoric literară şi fol-
clor al Academici R.S.R., Buc., 1955,
p. 56).

SAMUIL MICU

„Lipsit <le focul 'lui Şincai, <lar şi de asprimea cu

toată lumea, de spiritul <le înfruntare al acestui ve-
hc111811t propovăduitor al adevărului, inferior lui Petru
Maior în judecată şi puterea de concepţie, dar întrc-
cîndu-1 în liniştea senină a formei, ci are în fiinţa sa
un clement de poezie care lipseşte celorlalţi, oameni <le
luptă înainte de toate. Şi, fiindcă e cel dintîi dintre
vizionari. el e acela car~-şi mai aduce aminte de tre-
cut, care păstrează elementele bune dintr-însul; sme-
renia, naivitatea, plăcerea de a povesti cu inima des-
chisă. Ceva dintr-un cronicar trăieşte încă în ace,;t

istoric dintîi ....

... Pentru dînsul, ca şi pentru Şincai, ca şi pentru
J\Iaior - treime muncitoare şi înţeleaptă - Unirea
trebuia să fie un mijloc, şi nu un scop, un instrument
ele civilizaţie şi de reabilitare politică, şi nu o unealtă
de discordie şi cotropire ...... Ca formă, am spus-o,
Samuil Clain e foarte adese ori un cronicar, un bun
şi interesant cronicar. Îi place a sta de vorbă, a fi
ispitit de amintirile trecutului, a-şi spovedi sufletul.
Înaintea sa, el n-are, ca Şincai, izvorul de rcprocluf',
n-are ca Maior, arma strălucitoare a argumentaţiei
cu care caută punctele slabe ale adversarului. E mai
difuz, mai incoherent, mai bătrînesc. Dar tocmai de
aceea mai simpatic decît ceilalţi doi, şi glasul său

351
blind îl ascultăm totdcauoa mai l:Jucuros decit vorba
tare, convinsă, aspră a tovarăşilor săi de activitate.'"

(N. Iorga: Jsloria literaturii române în

secolul al XVIII-iea, Buc., 1933, p. 167
şi 197 .)

„Deşi intenţia lui Micu a fost să ne dea o istorie

generală a poporului româo, totuşi opera lui c strîns
legată de cronica provinciali'L De la cronicari ci arc,
de altfel, mai mult decît o singură trăsătură de ase-
mănare: povestirea lui care îmbină căldura sentimen-
tului cu simplicitatea expresiei trezeşte îndepărtate
evocări din trecut. Cu privire la aceasta ne vine pe
buze un nume: e acela al lui Neculce, al cărui scris
respiră aceeaşi pace şi aceeaşi inţelepciune ca ale scrii-
torului ardelean, dar care ne oferă în plus ceea ce face
din opera lui un -iucru unic in vechea literatură ro·
mână: arta."

(D. Popovici: La littl,-ature r1mmaine 4¼

l'epoque des Lumieres; Sibiti, 1945, p. 201
-202.)

CIIEORGHE ŞINCAI

... .,Avînd să judecăm valoarea Cronicei lui

Şincai, va trebui în primul rinei să relevăm bogă­
ţia de informaţii pe care o aduce şi care o ridică
deasupra a tot ce se dăduse mc1.i înainte în literatura
noastră istorică. Scrisese. şi Cantemir Hronicul său,

cu multă erudiţie, cită şi-o putuse însuşi pe vremea

lui ele la scriitori latini ori greci, clar Şincai duse mai
departe cercetarea, săpă mai aclînc în stăruinţa lui de
a lumina trecutul. Materialul pe care îl adunase în
biblioteci, chiar dacă nu c totdeauna mai bine infă-

352
ţişat,chi::tr eh.că e îngrămădit fără alegerea, fără c-oor-
donarea care înlesnesc urmărirea limpede a faptelor,
ne lasă să vP:iem .::u cită trudă a fost adunat, cită pa-
8iune de documentare e la temelia lui. Şi materialul
acesta e supus criticii, o critică ce are cele mai ie multe
ori ceva aspr 11, întunecat, de suflet prea închis, prea
mult fixat în anumite idei, dar pornind din convingeri
ce impun respectul prin hotărîre, prin probitatea lor."
(Ovirl Densuşianu: Literatura romdnă
modernă, ediţia a IV-a, Buc., 1943, pag.
44-45.)

••. ,,El (Şincai) posedă calităţile cele mai rare în

ţara sa şi cele mai necesare: un spirit de ordine, rle
metodă, de investigaţie minuţioasă, un discernămînt
admirabil în lucrurile mari ca şi în cele mici; arta de
a pune ordine, de a face lumină, în haosul cel mai
întunecat posibil; nici o dorinţă de efect, de strălu•
cire, dar o nevoie excesivă de adevăr demonstrat -
şi toate acestea într-o limbă simplă, originală, zvîc•
nită, vie, populară, plină de verdeaţă şi de o simpli•
citate aproape rustică."

(Edgar Quinet: Les Roumains în Oeu-

vres completes de Edgar Quinet, Paris.
1857 .)

•.. ,.Gheorghe Şincai militează pentru ideea uni.

tăţii românilor de pretutindeni. El socoteşte că izvorul
asupririi şi subjugării românilor de către alte neamuri
tI constituie şi faptul că românii sînt dezbinaţi şi că,
uniţi, ei s-ar apăra mai uşor."

(Istoria literaturii romdne, voi. I, alcă­

tuit de Institutul de istorie literară şi fol-
clor al Academiei R.S.R., Buc., 1955,
p. 54.)
35$ .
 PETRU MAIOR

„Petru Maior, ştiutor de gramatică ca niciunul

dintre noi, nu numai a scris în limba obştească
a lui Claio, a lui Şincai, a hronicarilor, a tra<lu-
cătorilor bisericeşti, - cu deosebire că fraza şi pe-
rioa<lele lui sînt mai grele de citit - nu numai că.
şi-a redus scrierile la strîmtcle regule gramaticale.
dar, cu toate aplicările sale către latini, de care este
hrănit, cu toată în<lrăzncala sa în întrebuinţarea şi
introducerea cuvintelor nouă, nu a gîn<lit de fel a
îmbrăca limba română în haine latine, a topi slobo-
dul îmblet şi armonia limbii pe vreo sistemă, 1,u a
gîndit a înregimenta cuvintele, cum se înregimen-
tează batalioanele după declinaţii şi arme. Suindu-se
cu cercetările lui pină la principiul lucrurilor, Petru
Maior ne spune că limba latin,\ corectă (să învăţăm
şi să înţelegem bine cuvintul corect) vine clin limba
latinl•ască sau italienească ce s-a vorbit pururea în
Italia; că limba română curge nu din latina corectă.
ci direct din cea latinească a obştiei."
• e • e e • • • • • • e e • • • • e e • o • e e o o • • • o • o o o o • •. e e I o. e O •

.,Părintele
Petru.cum îl chl';1111ăcu dreptul românii,
er:1 om cu mu !tă judecat/\; deşi de mare învăţătură,
îşi i110ea prea mult neamul ca să-şi schimbe limba,
căci ci zicea că «limba e neamul•> şi mai zicea încă
cu <lovezi că romi'mii nu sînt pogoritorii limbii lui
Ciceron; latina şi românL\asca sînt două pîraie ce se
1nsc dintr-un singur izvor, dar nu seamănă una cu
alta."
(:\lccu Russo: .,Cugetâri", Partea întîi,
E.S.P.L.A., Buc., 1957, p. llO, 111. 112.)

••. .,Dar dacă Petru Maior a plecat de la o idee care

se întemeia pe adevăr, concluziunile la care a ajuns
I-au îmlcprirtat ,Ic la calea bună pc care pornise. Urmă.
riud mai departe dezvoltarea limbii române. părerea.
la care se opreşte este că ea s-a efectuat fără amestec
de clemente străine ...
. .. Hămînea încă un punct din istoria noastră asupra
căruia Petru l\faiortrcbuiasă-şiaducă părerea lui. Era
convcţuirca noastră cu slavii şi urlllările ci. Această
convcţuire nu se putea sii nu o recunoască, dar cfec•
tele ei căuta să le reducă la cit mai puţin."

(Ovid Densuşianu: Literatura l'011td.nă

tnodernâ, ediţia a l\'-a, Buc., 1943, p. 55,
62-63.)

••. Printre ideile puse în discuţie de l\laior, acelea

care i-au in,pirat fanatica lui drngoste pentru Roma
antică au fost sortite pieirii clar numeroase sînt altele
pe care ,Jezvoltarea ulterioară a ,;;tiinţei le-a verificat.
Trebuie în primul rîml înregistrată deosebirea 1Wtă
pe care a sta hi lit-o el între latina clasică şi latina popu-
lară, şi pe care se bizuie în zilele noastre studiul lim-
bilor romanice. El apare ca un prC'cursor atunci cinu
afirmă că fiecare limbă romanică reflectă un anumit
moment al dezvoltării limbii lati11L·: româna repro-
duce latina vorbită în sec. al Ii-lea după Isus Chrislos
spaniola reproduce latina vorbită la data la care a fost
colonizată Peninsula Iberică etc. Această i(lee avea
să găsească adepţi în sec. al XIX-l<'a şi chiar dac,i nu
mai c îmhrăţi,ptă astăzi, ea nu arată mai puţin ascu-
ţimea de vedere a cărturarului român. El ne apare
de asemenea ca precursor atunci cînd propune apli-
carea metodei comparative pentru a reconstitui latina
vulgară; el crede că compararea formelor păstrate i11
limbile_ romanice ar permite să restabilim fizionomia
limhi i din care derivă toate celeia lle. Acest lucru este
admis astăzi de filologia romanică, dar afirmarea ei
în vremea lui Petru Maior constituia o adevărată re-
voluţie.
(D. Popovici: La litterature rottmai,-,e
a l'ipoque des Lmnieres, Sibiu, 1945,
p. 255).

JON BUDAI-DELEANU

..... autorul Ţiganiadei admitea că limba româ-

nească a fost (•stricată», expresia tipică a Şcoalei
ardelene .•. Dar deşi premiza era aceeaşi, concluzia
la care ajunge Budai-Dcleanu nu este atît de
exagerată ca a predecesorilor. El nu cere transformarea
radicală a graiului pentru a-l apropia de limba latină.­
nu obligă pe nimeni să vorbească altfel de cum vor•
bise ptnă atunci. .•"

(Petre V. Haneş: Dezi•oltarea limbii

literare române în prima fumătate a seco-
lului al XI X-lea, ediţia a li-a, Buc.,
H>26, p. 71.)

„Cunoscător al operelor din literaturile străine

reprezenlind genul spre care îl duceau prediEpoziţiu•
nite sale, cetinei pe H•>mer, Virgil, Tasso, Ariosto,-
Cervantes şi chiar pe Tassoni şi Voltaire, nu dintr-o
curiozitate uşoară, înrlreplată la întimplare, ci pen-
tru a pătrunde spiritul lor, a trăi printre ei cu tot su•
fletul şi a căuta orientări pentru o operă proprie,
Budai-Delcanu a scris Ţiganiada cu gîndul de a ln•
zestra literatura uoastră cu ceva nou şi de a fixa unele
aspecte ale vieţii de la noi care i se păreau caracte-
ristice."
(Ov id Densuşianu: Literatura rom,Jn,J
modernd, ediţia a IV-a, ,.Cugetarea", 19431
p. 97-98.)

358
 .,Adevăratul pr-cţ al latiniştii.Jr ru I. Iluda i-L>e-
leanu ... Budai .;d :irdeleau ": îo acea condiţie a 1nte•
lectualului care nu cunoaşte oraşu I, ale cărui rude sint
ţărăne.5ti. Latmistul a trebuit să facă sinteza între hm•
ba poporului şi aceea a cărţii. .. Hudai tratează cu-
vintele ca µe n 1şte făptun noi, şi le dă pe lqc l.i rimă,

genul şi terminaţia trebuitoare ... "

(G. Călinescu, lstMia literaturii ro-

mdne .•• , Buc., 1941, p. 81 şi 82.)

.,Poetul agită ideile sociale şi politice cele mai în•

drăzncţe ale epncii şi expune iotr-"n mod alegoric
idealul vieţii sociale, recomandat de Renaştel'ea arde-
leană .• .''

(D. Popov ici: La litterature ro1emaina

a I' '/!IC des Lumieres", Sibiu, 1945,
p. 1 lti.)

,,Dacă Ţiganiada nu s-ar fi tipărit cu o întîrziere

de aproape o suta de ani, ea ar fi găsit un puternic
ecou la cititorii epocii, iar Budai-Deleanu ar fi în•
semnat un moment hotărîtor în istoria limbii şi lite-
raturii române. Fără a fi constituit un factor activ
în istoria limbii române literare, Ţiganiada rămîne

totuşi un caz-de dezvoltare izolată a limbajului poetic

românesc, un indiciu al posibilităţilor de dezvoltaro
ale acestuia.''

(A. Rosetti şi B. Cazacu: Istoria limbii

romdne literare, I., Buc., 1961, p. 417),

357
 J>A UL JOR(;oi·1c1

..... el ap.ire printre c.ei clintii care

au susţinut că limba noastră trebuie îmbogăţită prin
neologisme."

(Ovid. Dl'.'nsusianu: Literatura romt1nă

modernei, ediţia a IV-a, Buc., 1943, p. 70.)

.,Spre deosebire de ceilalţi reprezentanţi ai Renaş­

terii ardelene, care se străduiau să diminueze chiar <lin
punct de vedere lexical importanţa elementului slav
în limba română, Paul lorg<J\·ici recnno,:,LL'a locul pe
care slavona ii ocupă în formarea li mhi i romfrne ..•
Opera lui lorgovici se face remarcată în aceb,:,i
timp printr-o perfectă înţelegere a spiritului limiiii
romfrne, prin fluiditatea expresiei, prin judicioasa
întrebuinţare a neologismelo, şi prin asoderea aces-
tora cu uncie forme regionale."

(D. Popo\'ici: !.a lillh11ti,,'! ro1111wine

a l't'/>oque
des L111111hes, Sibiu, 1915, p.267.
271.)

Gil F.OfU;J/F. LAZ..f R

„Dar C:. Laz,ir 1111 a fost 1111 simplu dasc,il. El a

fost şi un marc rom.î.n. La 1819, J;i înscăunarea
mitrnpolitului DionisiL', se rosti 1111 discurs al săti;
în care ţîşni dtirc-rc::i ce-o simţea ele .. )acrimile pa-
triei•> şi <•jugul robiei•>, care apăsa pairia. În lS22, el
scrise al doilea discurs mult mai agresiv contra gre-
cilor care împilau încă ţara şi a căror expulsare era
darul lui oţărit. Era firesc cn Lazăr, cngetînd astfel.
să se împrietencascft şi cu Tudor Vladimirescu, eroul
·revoluţiei, care stîrni emanciparea politică a ţărilor,

3:i8
dind paralela ră1.boinică, sir.geroasă la crnancip,irca
culturalfi a lui Lazăr."

(G. Bogdan Duică şi G. Popa-Li,-se;inu,

Vieafa şi opera lui Gheor;;lie Lazăr, Duc ••
1924, p. 12.)

RADU TEMPEA

,.Tempea aspiră să creeze o terminologie grama•

ticală românească şi dacă n-a avut norocul să gă•
scasc,i drumul cel mai potrivit, încercarea lui nu
rămînc mai puţin semnificativă şi ea merită să fie
subliu iată.."

(D. Popov ici: La litteratttre r011111nin•

a l'e{'vque des Lumiires, Sibiu, 1945,
p. 266.)

V A STLE AA RON

„Versurile lui Aaron nu merită <lecit arareori

numele <le poezii, reflecţiile despre limba română nu
sînt originall', teoriile literare sînt pline de naivita•
te... În cc privc'ite expresia, ea este de asemenea
,Carte stîngace."

(D. Popov ici: La litMrature rottmaine A

l'tpoque des Lumii:res, Sibiu, 1945, p. 438.)

IOAN BARAC

,.Al doilea dintre scriitorii populari ai Tr:insilva•

nici ele la începutul secolului trecut este lo;in
Barac... Darac cunoaşte temeinic latina, germana
şi maghiara, căutind puncte de sprijin pentru opera

359
sa in literatura germană şi maghiară. Scrierile lui
s 11 11•J11wr,,.ise dar nu ating niciodaf:ă înaltele 1·e-
g1uni ale artei."

1n. Popovici: La litteratuYe Yottmaine d

l'epuque des Lumines, Sibiu, 1945, p. 438.)

DIMITRIE ŢICHINDEAL

„Din sîr~11in•:1 lui Ţichindeal ca preot şi ca

dascăl ne-au rămas cîtev:1 cărţi care arată intenţii ie
lui de a contribui l;i l11min:trea ne;i.mului românesc,
dar care sînt numai trnduceri ori prelucrări cu ca-
racter didactic şi mora I 1zator. Sin!{ur spunea că şi
osteneala traducătorilor - <vrelăcătorilor~, cnm
ii numea - de cărţi p ,"lte fi J>reţu1t.ă, pentru că prin
ea, ca şi prin scrieri or1g1n;1le, "e ooate ,turna şi înrd•
lldcina~ adevărul in 1n11111te oamenilor."

(Ovid 1 -, i•anu: Literatura modernii,

l3uc., 1-'· • "·)
 TABEL CRONOLOGIC
ŞCOALA ARDELEANĂ

1697 Teofil, mitropolitul românilor din Ardeal, semneaz,i actul

pentru „întoarcerea în sinul marii biserici romano-cato-
lice",
1698 După moartea mitropolitului Teofil, succesorul său Ata-
nasie urmează să ducă la capăt actul început_ în sinodul
de la 7 octombrie, ţinut la Alba Iulia.
}699 Prima diplomă leopoldinii în care se precizează eliberarea
preoţimii unite de sarcinile iobăgeşti.
1700 Se semnează şi confirmă actul unirii unei părţi a românilor
ardeleni cu bîserica romano-catolică.
1716 A doua diplomă leopoldină, arată că toţi adepţii unirii
vor fi socotiţi „fii ai patriei", nu toleraţi. Se precizează
libertăţile ce decurg pentru persoanele laice, fie chiar
iobagi. ])iplomele leopoklinc nu capătă aplicare practică~
datorită rezistenţei dietei ardelene,
1738 La intervenţiile repetate ale episcopului Inocenţiu Micu
J(lein, împăratul aprobă înfiinţarea unei mănăstiri la
'31:ij şi a şcolilor trebuincioase, hotărîre <iezbătută în sino-
dul din 26 ianuarie. În acest an se înfiinţează mănăstirea
Sfînta Treime şi seminaru I. Blaj ul capătă. dreptul de
a ţinc tîrg săptămînal.
1744 Chemat la Viena, în \Irma unor uneltiri împotriva sa, epis-
copul I. Micu Klein nu se mai întoarce.
1754 Se deschid, la Blaj, şcoala de obşte şi gimnaziul care vor
avea un rol fundamental în pregătirea tinerei intelectua-
lităţi româneşti. Alături de acestea existau seminarele
„Bima Vestire", întemeiat de episcopul Aaron; şi celălalt
mai vechi „Sfînta Treime".
1779 Apare „Norma Regia" care reglementează unele probleme
ale îuvăţămîntului din Transilvania. În urma acesteia
Şcoala de obşte din Blaj se transformă în şcoală. de norme
unde erau pregătiţi învăţătorii.
1781 Potrivit Edictitliti de toleranţii, comunităţile naţionale cu
100 de familii pot înfiinţa şcoli.

361
 1782 Gh. Şincai este numit director al icoliz de no1'11le şi a celor~
!alte şcoli unite din Transilv.1nia.
1784 Rescriptul împărătesc din 3 iulie dii tinerilor care dov1~-
desc o anumită capacitate dreptul să obţină funcţii pu-
blice, indiferent de naţionalitate şi religie. Anul răscoalei
lui Horia, Cloşca şi Crişan.
1785 Patenta lui Iosif al II-lea de desfiinţare a iobăgiei cuprinde
şi indicaţii privitoare la accesu I românilor la învăţătură
şi meşteşuguri
1825 Apare la Buda acel „Lesicon Romanesc-Litinescu-Ungu-
.... - rescu-Nemţesczi",cunoscut sub numele de Dicţionariil de
la Buda, care reprezintă un;i. din cele clintii încercări de
realizare a unui dicţionar etimologic al liml,ii române.

SAMUIL .'11/ICU

1745 J-a oăscut la Sad. Provine dintr-o familie de preoţi cu

origine nobiliară.
Face primele studii la Sad, apoi la Blaj. unde la îndemnul
anch_itilui său, episcopul I. Micu Klein intră într-un ordin
cllugă.resc.
1764 Director de studii la seminarul „Buna Vestire".
1766 -
1772 Face
studii la Viena, la Colegiul „Pazmanian".
111i Vine la Blaj ca profesor de etici\ şi matematici.
1773 Îl însoţeşte pe Grigore Maior :rostul său profosor. la Viena.
1777 Prefect de studii la Colegiitl „Sjînta Barbara„ la Viena.
sau unde îl găseşte Şincai în 1779, cînd se întoarce do la Roma.
)779

1779 Apare la Viena Carte de ror:acun1i penim e11la..!ia h<nnutui

Ghrestin considerată ca prima carte cu litere latine scrisă.
de ·un român.
178(1 Publică la Viena în colaborare cu Gh. Şinca.i. Elemente,
linţua.J ăaco-,,omancte
si1.1c valachiClJC, gramatică a limbii
romlne în care se dau norme în spiritul etimologismului
9i al purismului, susţinut de c,\rtura_rii Şcolii ardekns,
178::J S. Micu se tntoaroe la .Blaj.
 1184 Tipăreşte la Blaj Propovedanie sau lni•,iţtitun la br,ft'(>J>~-
ciui~a oamenilor morţi. Disensiuni cu epi,icopul I. Bob.
Nu i se permite să părăsească. ordinul călugăresc.
1?95 Apare la Blaj traducerea integrală a Bibliei, făcută ,Je
S. Micu.
1796 Publică la Blaj Tkeologhiia moralicească.

1799 Apare la Buda Loghica, traducere pc care autoru I a termi-

nat-o în 1781.
1800 Publică la Sibiu Legile firei, Ithica şi Politica sau Filo-
sofiia cea Lucrătoare, ln patru pă1·ţi impărţit,l şi întru acest
chip ~zată pre limba românească. În acelaşi an Micu ter-
mină lucrarea sa istorică fundamentală rămasă ln manus-
cris Istoria şi lucrurile şi intimplările romdnilor.
'"'1801 Apare Theologhie dogmatic şi moralicească Atathist.
1806 Micu moare la 13 mai, la Buda, unde a funcţicmat; un anu-
mit timp ca cenzor şi corector al cărţilor româneşti,
imprimate la tipografia universităţii.

GHEORGHE ŞINCAI

1164 tn Elegia sa, autorul afirmă cli. s-a născut în 28 februarie

1754. Dintr-un pasaj al cronicii rezultă aceeaşi zi, dar
anul dat este 1753. Într-un alt fragment din cronică este
indicat anul 1755. Născut la Samşud, Şincai provine din-
tr-o familie de nobili săraci din Şinca Veche, regiunea
Făgăraşului.
1766 După ce învaţă întii la Sabed şi apoi la Samijud, în 1766
este trimis să. studieze la Mureş Oşorhei, unde stă doi ani.
1768 Continuă studiile la Cluj.
1774 După ce s-a stabilit la Blaj, se călugăreşte. Aci pr~dă scurtă
vreme retorica şi poetica.
1775 Depune jurămîntul la Colegiul „De propaganda ftde" din
Roma, unde a fost trimis ca bursier.
1779 Se întoarce la Viena, unde rămtne un an pentru a studia
.,metodul", dreptul şi canoanele.
1780 Scoate împreună cu Micu Elementa ling'Ut# .. , În acelaşi
an vine la Blaj.
1782 Este numit director al şcolii normale şi totodată director
al :;;colilor romfrncşti unite din Ardeal.
1783 Tip:ire:~tl' la Bla.j Cateltism1tl cel Afa.re în a cărui prefaţă
dezbate printre altele probleme ,de limbă literară şi Gi-a-
matica lati11n-rom1înâ, din care apare o altă ediţie în 1785.
în 1783 apare şi abecedarul A .B.C. sau Alplravit.
1784 Părăseşte rasa d'duţ.(i'trească.
1785 La Blaj apare lmfreptart, cătni aritltmetică.
1794 Şincai este destituit clin funcţia de director al şcolilor.
1795 Arestat prin uneltirile oamenilor episcopului Bob, Şincai
arc procesul în acest an. Achitat, nevinovat. J',;u este rein-
tegrat în învăţiimînt.
1797 După eşecul demersurilor la Yicna. unele căuta dreptatea,
Şincai s-a retras la Comitele Vass de Czega din Sinea.
unde-i medita copiii 15i scria la Cronicâ.
1803 Îl ajută la Bucla pc arhivistul Kovacici în probleme edito-
riale. Face uncie dn11nuri la Oradea. Lucrează alături de
Micu la cenzura eiirţi lor romfmejti la tipografia din Buda-
pesta .
1806 .Moare Micu, dar Şincai nu obţine postul de cenzor, care
i se clă lui Maior.
1808- Apar fragmente puţine din cronic{t în „Cale-nrlal'i-nl de la
1809 Huda".
1811- Peregrinările lui Şim:ai la Oracka, Blaj, pribegie în care
1812 i se pierde urma.
Obţine în 1812 de la cen:rnrn din Oradea publicarea cronicii
în latineşte şi romfim,.~tc doar pentru Ungaria.. Cenzorul.
_Martonfi din Pri11Cif'al rcfozi't însf't orice tipărire a Cronicii.
1816 Moare la 2 noiembrie în casa foştilor s.ăi elevi din Sinea

PETRU MAIOR

J76I Data naşterii e probabilă, ca şi

locul, pentru care se indică
Căpuşul de Cîmpie sau Tîrgu-Mureş. · ·
1774 După primele studii la Tîrgu-l\1ureş. Sibiu şi Blaj, Maior
pleacă bursier la Roma la Colegiul „De propaganda /ide",
unde studiază filozofia şi teologia.

~ ,,
1779 Vine de la Roma la Viena, unele studiaz{t un an dreptul.
1780 Numit la Blaj profesor ele logică, metafizică şi drept
natural.
1783 Apare Procanomtl.
1784 Renunţă la călugărie. Se intensifidi conflictul cu I. Boh.
In 15 august este numit paroh al Heghinului şi protopop
al Gurghinlui.
1809 Maior este numit revizor cri:"tiesc a.I cărţilor la tipografia
din Bn<la.
În acest an publicii Propn,•edanii ... şi ])ida./tii
1812 Apare la Buda[_ fori<t penfnt î11cep11t1tl 1·omî11il01• Îl! Dal:!tia,
avînd în anexe Disserta/ie p~ntru fncep11tut limbii romf-
11eşti şi Diserta ţie penll'1t lileralttrci cea veclte a rmn i11i lor.
1813 La Bucla apare Istoria /Jesericei -romfn-ilor aHt a cestor di-n
coace p1·ccm11 şi a celor din colo de Dunăre.
1814 l\[aior justifidt activitate<\ sa la Hcghin în broşura Răs­
pun.rnt la cfrtirea care s-au dat as1epra persoanei /ni Pe/l'1t
Afaivr.
1818 Publid't traducerea sa după o versiune italiană l11t1111plă-
1'ile foi Tdi:mah de Flnelon.
1819 Apare la Buda 01·tl1ograpltia romana sii 1e lati110-valachica
1tna emu clavi şi Dialog pentrw incepuhtl limbii rom-îne
intre nepot şi ttnclti.
1821 Moare la Bucla în 14 februarie.

,_ I. BUD11l-DELEANU

1760 Născut _Ja Cigmih,, în regiunea Hunedoara, unde tatăl

său era preot. 'N'u se cunoaşte da.ta exactă a naşterii.
1777 Se înscrie la universitatea. din Viena.
Audiază cursuri de filozofic, teologic şi drept.
1778 iulie Primit în colegiul „Sfînta Barbara".
Pr~ră.seştc Colegiul „Sfîr1ta Barbara".
-1783 februarie Psalt la biserica „Sf. _Barbara".
1785-
1786 Probabil se întoarce la Blaj.
1787 Pleacă. la Lembcrg, unde ocupă postul de secretar de tri~
buna! provincial.
1796 Este avansat consilier, post în care rămine pină la sfirşitul
vieţii.
1800 Anul terminării probabile a primei versiuni din Ţiganiada.
1812 Data probabilă a terminării celei de a doua variante, care
este cea definitivă, din Ţiganiada.
1815 Invitat de mitropolitul Vcniamin Costache ca profesor
la Iaşi.'
1820 Moare în oraşul Lembcrg.

CONSTANTIN DJACONOVICJ-LOGA

1770 S-a născut la I noiembrie la Caransebeş.

Face studii la Lugoj şi apoi dreptul 1a Budapesta.
1812 După ce a funcţionat pină în acest an ca profesor la şcoala
intcmeiatf°L de macedo-romăni la Buda, vine in 1812 pro-
fesor la preparandia din Arad.
1818 Publică la Buda Ortografia sa11 dreapta scrisore, care con-
stituie nn capitol din Grammatică.
1821 Tipăreşte la Buda Chiemare la typărirea cdrţilo•· romaneşti
pentru tn,Jt·eptarea tinerilor şi versuri.
1822 Apare la Buda Graniatica romdnească pc11tm indrepiarea
tinerilor.
1830 Părăseşte preparandia din Arad, fiind numit director· al
şcolii naţionale a confinului gr.lniccresc cu sediu I la Câran-
sebeş.
1841 Publică la Buda, Epistolariul romanesc pentru facerea 11
tot feliu de scrisori .. .
1850 3 iulie, dascălul octogenar este pensionat. în acelaşi an
moare.

PA UL IORGOVICI

1774 S-a născutla 12 ,aprilie în comuna VArădia. Face şcoala

primară la Vîrşeţ, gimnaziul la Seghedin, iar filozofia şi
dreptul la Bratislava, Pesta şi Viena.
 1790 Pleacă la Paris.
1793 Asistă la decapitarea lui Ludovic al XVl-lea. După o
călătorie la Londra, arc funcţia de cancelist imperial
, la Viena, apoi se întoarce la Vîrşeţ unde este avocat impe-
rial.
1799 Apar la Viena Observaţii de limba rumdnească. După aceasta
autorul este arestat şi cărţile lui sint arse.
1805 La început contabil şi educator de copii, apoi ln acelaşi
an numit profesor de latină la gimnaziul din Virşeţ.
1808 Un biograf relatează că el aştepta numirea de director al.
şcolilor din Caransebeş. Moare în 21 martie, se pare otrăvit •

...
GHEORGHE LAZÂR

1771- Stnt indicate ca date probabile ale naşterii lui Gh. Lazăr.
1784 care nici pînă astăzi nu s-a putut stabili cu exactitate.
1791~ S-a născut la Avrig, sat situat în apropierea Sibiului.
1798 Se pare că primele studii le-a făcut în satul natal.
1798 Se înscrie la liceul piarist din Cluj.
1801
1802- Ultimele două clalle le face la liceul catolic din Sibiu.
1805
1806- începe studiile juridice la universitatea din Cluj.
1806 I se acordă o bursă pentru studii teologice la universi-
tatea din Viena.
1809 Se întoarce în Transilvania, dar în decembrie pleacă la
Carlovitz pentru completarea unor ~tudii teologice, caro
nu se făceau la Viona. în acelaşi an se eliberează scaunul
episcopal din Sibiu prin moartea lui Gherasim Adamovici.
Se face pentn1 Lazăr o recomandare la scaunul episcopal,
dar nu este cleric şi mitropolitul Stratimirovici de la
Carlovitz refuză acceptarea sa in seminarul ortodox.
1810 Vasile Moga este ales episcop la Sibiu.
1811 Lază.r este din nou la Viena din 1810 spre a-şi completa
studiile întrerupte. El cere să vinil tn Transilvania pe~

-
tru a se dedica educaţiei poporului româ.n.
1816 În nrm;i, conflictului c11 episcopul Vasile :\loga, Lazăr
pleacă la Bucureşti, fiind la început preceptor în dife-
rite familii.
1817 Se cere domnului Caragca aprobarea de a se fonda o
şcoală româneasci"i, Laz,lr fiill(l rec<>1namlat ca profosor.
Şcoala ia fiinţă şi vin aici şi Enleli şi Poteca alături de
Lazăr.
1818- Lazăr este profesor în şcoala lle la Sf. Sava.
1822
1821 Este d'c partea răsculaţilor lui Tudor Vladimirescu a ci'tror
cauză o apărt't cu entuziasm. În acest timp se întrC'rupe ac-
tivitatea şcolară.
1823 Bolnav de tuberculozt't, 11rofcsoru I care pusese bazele înv{t-
17-IX ţămîntulu i românesc ele o înaltă ţiqutCt ştiinţifid't şi peda-
gogică, se întoarce la Avrig, unde· moare în cursul aces-
tui an.

IOAN MOLNA.R J>IUARIU

1749 S-a ni"tscut la Sad; studiază ml'd.icina la Viena, oculist

1780- Un an dasctd pc teritoriul regimentului grăniceresc de
1781 graniţă din Banat.
1782 După rescriptul împărătesc 1lin 22 mai face propuneri de
creşterea numărului şcolilor 1·omâ11cşii.
1784 Arc un rol negativ în acţ-iunca de .,/J11c1Jicare" a ţ[tranilor
răsculaţi. ~
1788 Publică la Viena pentru uzul străinilor gramatica sa Defit-
sch-Walachisclte Spracltleltre.
1789- Face încercări de înfiinţare a unui ziar româ.ne:;c dar eşu­
1794 ează.

1791 Este unul dintre autorii memoriului Supple:,; Libellus

V atacltorzem.
1795 Apare prospectul Vestiri filosofeşti şi moraliceşti scos
ele „Saţietatea fitosojească a 1lfMnm.lui rztmfnesc în ma1'e
PrinţipatulA1-deal1tl-tti", din care face parte şi l\Iolnar.
1798 Scoate la Buda Retorica; adecâ lnvăţăturâ şi întocmirea
frumoaselor czevtntări.

368 ,·
1800 Publică după francezul :.\Iillot, Istorie Universală adecâ de
obşti;care c11prinde în sine ·înt-Zmplările veac1eri,lor vechi ...
1822 Tipăreşte la Sibiu un mic dicţionar germano-român, Wor-
terbiicMein Deutscll imd Walacliisches".
1825 Anul morţii.

RADU TE,1IPEA

1768 S-a născutRadu Ternpea, fiu de preot din Braşov.

1785 Primeşte o bursă de studii pentru Buda.
1797 Apare la Buda Grammatica J"omînească.
1798 D. Eustatievici murise în 1796 şi Tcmpea este numit în
Jocul acestuia director al şcolilor neunite din Transil-
vania, funcţie pc care o deţine se pare pînă în 1808.
)82-1 Anul morţii.

VAsnE A.ARON

1770 S-a născut în satul Glogovăţ, lîngă Blaj.

1805 Patimile şi moartea a Domnului şi ,Uînt11itoriuli1i uostne
I. Hs. apar la Braşov.
1806 Publid't la Sibiu V'erwri veselitoare la zioa mtmeliei Exţe„
lenţei sate Dommel·ni Domn loann Bobb.
1807 I •ers11ri veselitoare întru cimtea Prealuminatului şi Prefl
osfinţ-itului Domn Samoil Vttlcan.
1815 1•orbiri în ;_•erittri de glume întrâ Leonat Beţivul şi DoYO•
fata, muiarea sa, apare la Sibiu.
1820 Publică poemul A.,rnl cel Jliinos. Bucuria Lumai.
1821 Prelucrează din neogrcacă şi publicii. la Sibiu Istoria lui
Sofron-im şi a Haritei cei frumoase.
1822 Anul morţii.

IOAN BA RAC

1776 S-a născut în satul Alămor, Ocna Sibiului.

1801 După studii la Colegiul reformat din Aiud şi Facultatea
de drept din Cluj. în 1801, dascăl normalicesc 11eunit în
Avrig.

369. •
 Publică lsloriia prea frnmosului Arghir şi a prea frum04$el
Elena cea măiastră Ji cu părul de a-ur ...
1802 lo Braşov. Numit de R. Tempea „dascăl mare".
1805 Translator magistratual la primăria oraşului ptol la sfir-
şitul vieţii.
1838 Publică la Braşov O mie şi una de nopţi. Istol'ii arabice,<t;
sau Halima.
1843 Tipăreşte la Braşov Cei trei fra/i gheboJi sau trei bărbaţi
şi o muiare. O islori8 comică.
1846 Apare la Braşov: Toată via/a, iste/uls şi faptele minuno--
tului Tilu Buhoglitulii~
llWS Anul morţii. ____. .J.

DIMITRIE ŢICHINDEAL

1755 Data probabilă a naşterii to Becicherecul Mic.

1794 învăţător la Belioţ şi apoi la Beregsău.
1801 Face uo curs teologic la Timişoara.
1802 Învăţător la Becicherecul Mic. Traduce şi publicii Sfatuf'I
a tn/eleajerii c.ei sănătba.se după D. Obradovici.
1805 Preot militar.
1808 Publică Adunare da lucruri moraliuşti. traducere dupl
D. Obradovici.
1812- Profesor la preparandia din Arad.
1815
181' Tipăreşte Filoso/iceşti şi Politiceşti prin Fabitle Morat-
ni.ce lnvăţătitri.
1815 Paroh la Becicherecul Mic. Destituirea din îovăţămint
se produce din cauza publicării fabulelor.
1818 Moare la 19 ianuarie într-un spital din Timişoara, fără să
i se facă dreptate pentru scoaterea din invăţămlnt.
 BIBLIOGRAFIE •
1 Studii generaler
Bariţ G., Părţi alese din istoria Transilv,iniei, Sibiu, 1889 -
1891; .Vuia I., Şcolile romdneşti bănăţene din ·veacul al
XVIII-iea, Orăştie, 1896; Brînzeu N., Şcolile din Blaj,
Sibiu, 1898; Bîrseanu A., Istoria şcoalslor centYale romdne
greco-<Yl'todoxe din Braşov, Braşov, 1902; Bianu I. - Hodoş
N ., Bibliografia romdnească veche, tomul II, Bucureşti, 1910;
Gbibu I., Din isto-ria literaturii didactice romdneşti, 3 voi.;
Bucureşti 1916; Iorga N ., Istoria presei romdneşti, Bucureşti.-
1922; Iorga N ., Istoria literaturii romdneşti, III, Partea I-a,
(Generalităţi şi Şcoala ardeleană), ed. a II-a, 1933; Lupaş
l., lmpăratul Iosif II şi răscoala ţărănească din Transilvania,
Bucureşti, 1935; Lupaş I., Cronicarii şi istoricii romdni din
Transilvania şi Şcoala ardeleană, .,Scrisul românesc", Cra-
iova, f.d.; Bianu I. - Simonescu D., Bibliografia romd.-
·nească, tomul III, Bucureşti, 1936; Comşa N., Dascălii Bla-
jului, Blaj. 1940; Densusianu Ov., Literatiwa romdnă mo-
dernă, Etl. a IV-a, Bucureşti, 1943; Popovici D., Cerce-
tări de literattiră romdnă, Sibiu, 1944; Popov ici D., Litte-
rature rot1maine a l'tpoque des lmnieres, Sibiu, 1945; Pro-
dan D., Supplex libellus Valachorum, Cluj. Editura Uni-
versităţii „V. Babeş". 1948; Boldan E., Şcoala ardeleană,
Ediţie îngrijită, note şi prefaţă de ... , Editura tineretu-
lui, 1959.
Blaga L., Gindirea românească şi Transilvania în ,ecol-nl al
XVIII-iea, Editura ştiinţifica, 1966
II Scrierile crfrtwarilor Şcolii ardelene
l Samuil Micu:
Carte de rogacio-ni pentru evlavia homului chrestin, Viena,
1779; Elcrnanta lingw,e daco-l'omanae sive ualachicae, Vin-
dobonae, 1780 (În colab. cu G. Şincai),;.- Propovedanie sau
• Bibliografia indicată nu semnalează decît unele ope.re mai
cunoscute despre epoca în care au trăit c.:1rturarii Şcolii ardelene
şi despre operele lor. Ea nu indică de asemenea toate scrieri~e
intelectualilor Şcolii al'clelene ci doar pe acelea care am socotit
că sint mai semnificative pentru cititorii cărora se adresează
această ediţie. (R.M.)

371,
 lnvăţături la fngropăcim1ea oamenilor morţi, Blaj, 1784;
1Jiblia adecâ dmnnezeeasca sc1·ipt-iwă, Blaj. 1795; Theolo-
ghiia. moralicească, 2 vol., Blaj. 1796; Loghica, Buda, 1799;
Legile fil'ei, lthi/111- şi Politica sa11 Filozofiia cea lucrătoare,
în patrn pâr/i i111părfilă şi intm acest chip aşezată pre limba
rnmamascri, Sibiu, 1800 (partea întîia); Filozofia cea luci·ă­
loare a r1nduelelor d1·ept11lui fii-ei, Partea a II-a, Sibiu, 1801;
Acathist sau carte cu 111-11/te r11gâci1111i penin,, evlai:ia fieşte­
cărni crestl1i11, Sibiu, 1801 ; Tlteolol!,ltie dogmatică şi morali-
cească, Blaj, 1801; Istoria, l1tcriwile şi întîmplările româ-
ni for (mi;s. publicat fragmentar); Istoria bisericească, 3 ,·ol.
(tip. fragm. de Cipariu) în „Acte şi fragmente", 1855,; llis-
toria. Daco-Romanormn sive Valacl10nm1- (tip. fragm. de
A. Tr.Laurian)în„lns1rucţiuncapublică", 1861, p. 67-118,
fragm. rctip. în ,,Icoaia pentru minte, inimfr şi litera-
turi'1", nr. 11 - 26, 29-30; Scurtei cunoştinft'i a istorii ro-
111,înilor, Jntroclncere şi îngrijirea ediţiei de C. Cîmpcan11,
Editura ştiiuţificii. I!J6;1; Scrieri filozofice, studiu intro-
ducl iv şi ediţia criticii ele l'ompiliu Teodor ~i Dumitru
Chişc, Ecl. ştiinţificii, HJ66.
Despre .Saumel 1,llicit:
Bianu J ., Via/a şi adii·italea lui 1llaniu Samuel ,llic,rt alias
Clain de Sad, Bucureşti, 1876, ,.Analele Academiei", Tom.
IX, Scria l; Lungu I., Me,ritefo foi Samuel l\ticu în pro-
blema creârii terminologiei Jifozofice romtÎneşti, ,.Cercetări
filozofice", Hl55, voi. HI, nr. 4; l\lacrca D„ Samuel 1vlicu,
în „Limba român[t", mai-iunie, 1956; Lungu I., Gîndirea
social-politică a foi S. Micu, în Din istoria filozofiei în
Hom{iuia, voi. 11, 1957.
2 Gheorghe !;,incai:
Elemcnta. ling1tae daco-roma.nae sfre i•alaclticae, Findobonae,
1780 (în colab. cu S. Micu), ecL a II-a, Buda, 1805 (Ls. lui
Micu) ; Prima principîa latinae grammatices; Belasfolvae, 1783;
A.B.C. sau Alphavit pentru folosul şi procopseala şcolilor
celor normăleşti a neamului românesc Blaj, 1783; A .B ,C.,
san lh1coav1ui spre jolos11l şcoa1elor, Sibiu, 1783; Catehisimel
cel .Mm·e cu întrebâ1•işi răsp1ms11ri, Blaj,' 1783; lndreptare ccitrii
aritmeticei, întîia parte, Blaj, 1785; Elegia Georgii Si11kai, .•.
data ad Alictorem Oradiadis ... , 1804, rep. de Cipariu în „Arhiv
pentru filologic şi istorie", 1868, p. 247, textul rom .. tradus
în „Gîncl românesc", 1940, nr. 1-4; Povăţuire către econo-
mia de cimp, Buda, 1806; Cronica româ1iilor şi a altor nea-

872
 tmwi, Iaşi, 1853-1854, 3 voi., cel. a II-a, Bucureşti, 1866;
lnvă/ătttl'ă ffreascâ sp1·e smpa1'ea supersfifiei norodu l11i, Ed.
Ştiinţifică, 1964.
Desp1·e Şincai:
llarian A. P., Viaţa, operele şi ideile lui Georgfo Şincai, din
Sinea, Bucureşti, 1869; Radu l., Doi htceferi râtâclluri,
Ş-i11cai şi Maior, Buc., H124; l\focrca D., Gheorghe Şincai,
în „Limba română", 1954, nr. 2; Tomuş M., Gl1eo1·r;he Şincai,
Buc., E.P.L., Hl65.
3 Petru Maior:
Propm:edanii la i·11gropăcimiea oameni l<w morff, Buda, 1809;
Didall'ii adecă im•ăţâhtri pe'lltru creşterea fii lor, lct fogropă­
ciunea pruncilor morţi, Buda, 1809; Predicile san fnz,ă/âturi
la toate ditw1inicele şi să1·bătorile amtlui, Partea I, II, Ul,
Buda, 1810--181 I; Istoria peutrn ·încep1tt11l români/nr Î1l Da-
chin, Buda, 1812; Istoria beser·icii românilor atît a cestor din-
coace precum şi u. celor dincolu dr D1111âre, Buda, 1813; Ort/Jo-
grapltia romrina sfre /a.ti110-1•alachica . .. , Budac, !SH); P.ru-
canonnl .. . , Buc., Tipografia cărţilor bisericeşti, 1894.
Despre Pelnt J-fa.ior:
Maricnd'cu At. :il., Viaţa şi operele '1ti Pelnt ,llaior, Buc.,
1883; Macrca D., Petru Maio;·, Limba romfmă, 1957, ur. 4.
4 Ion Bttdai-Dcleaiiu:
Temefor-ile gra.111a.tici1 romoneşti, 2 voi., mss. (Academia
R.S.l<.); Lexicon romrinesc-nemfi'sc şi 11emfesc-1•omcinesc, alcf,.
tnit de ... , Tomu l cc cuprinclc în serie Lexiconul românesc-
nemfesc, mss. (Academia R.S.H.); Pnfa.ţa la Lexicomtl romll-
nesc-11cmţesc, puolic. de E. Stîngaciu, în „Limba română''•
1960, nr. 2; Lexicon ·11e111fesc-1·om11-nesc, mss., ]ucrare ncter-
minat{L (Academia H.S.R.); J)ascr'il-nl pent·m temeiuri'.le gra-
maticii româ11cşli, Tolh. 1, mss. Acad .. {un fragment clin
dialogul I, publicat ele G, Bulgăr, Scriitori romdni despre
limbii şi
stil, 1957, p. 61-62); lforzgefasste Beme1'/mngen
iiber B11l10vi11a, publicate de G. Bogdan-Doică sub: titlul
Scurte obsen,aţii as1epra Bucodnei, .,Gazeta Bucovina", IV,
1894, nr. 8-9, 13-14, 17 -23; De originib1es populormn Trnn-
silvaniae Coimnentatio, mss.; Ţiganiada, poemă eroi-co·mică.

378
 Prima variantă u fost publicată de T. Codrescu în „Buciu-
mul rumâ,n", laşi, I, 1857 ( Prologul 1ţi Epistolie fnchină­
toare), textu I integ-ral cu comentariile, ln „Bucin mol ro-
m,'\.n", 1877. Aceeaşi variantă, publicată de V. Oniţ, Braşov.
1900; A doua variantă a figa-niadei, publicată pentru prima
dată de Gh. Cardaş, cu introducere, indice de nume şi glo-
sar, Buc., .,Casa Şcoalelor", 1925 (dintre celelalte ediţii
· tipărite de Cardaş, mai semnalăm pc cele din 1927 şi 1944):
Ţiganiada, Ediţie îngrijită de J. Byck, Studiu introdU&tiv
de Ion Oană, E .S.P.L.A ., 1953; Ţiganiada, 2 vol., M,i-
ţic critică de Florea Fugariu, Studiu introductiv de Romul
Munt·eanu, Editura Tineretului, 1969; Trei Viteji, Ediţie
ingrijiti'i de J. Byck, cu o prefaţă de I. Oană, E.S.P.L.A.,
Biblioteca pentru toţi, 1956.
Despre Ion Budai-Deleanu:
Gheţic I., Opera lingvistică a. lui Ion Budai-Deleanu. Ed.
Academici H.S.H.. , 1966; Protopopescu L., Noi contribuţii
la biografia lui Ton Budai-Deleanu, Ed. Academiei R.S.R .•
1967.
Ul Alţi cărturari al generaţiei Şcolii ardelene, Opere şi studii
de referinţă: ,,,,--
1 Hojîncă D .• Deregătăriiel bunei creşteri, Buda, 1830.
2 Diaconovici-Loga, C., Ortografia sau dreapta scrisoare, Buda,
1818; Chieinal'e la typărirea cărţilor romaneşti şi versuri pen-
tru î11dreptarea tinerilor, Buda. 1821; Abecedar, Buda, 1824:
Epi,tolari11l romanesc penttu /o,i-erea a tot feUu de scrisori,
Buda, 1841.
3 :Mureşeanu 1. B., Un ma.re dascăl b1i11ăţean C. Diaconovici-
l.o;;a, ,.Scrisul bănăţean", nr. 3, 4 martie, aprilie, 1957.
4 Eustatievici D., Gramatica romllnească, 1757.
S lorgovici P·, Observaţii de limba rumănească, Buda, 1799:
Topliceanu Tr., Paul Iorgovici, Viaţa şi opera lui, .,Analele
Banatului", 1939, aprilie-decembrie.
6 Gheorghe Lazlr, Cievînfal compus de Lazăr la tnscăunarea
lui Dionisie, 1819, Analele Academiei, Scria I, tom. IV;
Cuvint rostit de prof. Lazăr la s1,irea pe tron a lui Gr. Ghica,
3 iulie 1822 • .,Revista pentru~ istoric, arheologic şi filo-
logie", I, fasc. II; Pocnaru P., Gh. Lazăr şi şcoala romană.
diswrs de recepţie, .. Analele Academiei", Seria I, tomul IV,
187Z.; Duică-Bogdan Gb., Gheorghe LaHăr, Academia Ro-

3H
 mână, 1924, ,.Memoriile secţiei literare", Seria a III-a,
tomul 1; Duică Bogdan Gh., - Popa Lisseanu Gh., Viaţa
şi o-pera lui Gk. Lazăr, Buc., Ministerul Instrucţiunii, 1924.
7 l\lolnar Piuariu I., Economia stopilor, Viena, 1785; De1it•
sche-walachische Spraclilehre, Viena, 1788; Retorica adecă 1n-
văţdti,ri şi întocmirea frumoaselor c1tvîntări, Buda, 1798; Bo-
loga V., Date n01~ pentru biografia lui I. Piuariu Moina",
,.Cltibul medical", 1925, nr. 3-4; Lupaş I., 1. Piuari1-i Mol•
nar. Viaţa şi opera lui, 1939.
8 Piscupescu Şt., Oglinda sănătăţii şi a frumuseţii o,neneşH,
Buc„ 1829. '
9 Tempea R., Grammatica rum-1.mască, Sibiu, 1797.
Poeţii
IO Aaron VasiJ.e, Palimik şi moartea a domnului şi mfotuitc,.
rittlui nostru lsies Hristos, Braşov, 1805; Pcrirea a doi ittbiţi 4
adccă jalnica tntîmplare a lui Pirain şi Tisbe, cărcwa s-au
adifogat mai pe urmă Nepotrivita iubire a lui Echo ci, Nal'ţis,
sc,·ise î;1 i.lersieri, Sibii, 1807; Lt<onat şi Dorofata, Sibiu, 1815;
Anul cel Mănos, Sibiu, 1820; Istoria lit·i Sofmnin1 şi a
Baritei cei frumoase, fii coi lui Aristef mai marcliti din Milet,
Sibiu, 1821.
li Bara-: lon, istoria despre Arghir cet frumos fi dt!spre Eteno
cea frnmoastl, Sibii. 1801; Rcsipirea i;ea de pre urmă a feru-
salinmlui, 1821; O mie şi una de nopţi, istorii ,irauiceşti
.sai, lla.lima, intîiaşi dat,i t,ad·1,să din nemţeşte de ... , Braşov,
7 voi ... 1836-1838.
12 Ţichindcal Dimitrie, Sfaturile a în(.elcajerii cei sănătoase.,:,
de pre limba serbcască, Buda, 1802; Adunare de liecruri inorr;
liceş ti ... , traduse .... Bucla, 1808; A râtarc despre starea. acestor
1Wuă intz-oduse şcolasticeşti Instiluturi ale naţiei romaneşti,
sfrbcşti şi gi·cceşti, Buda, 1813; Filosofii;eşti şi Politiceşti
prin Fabule Moralnice lnvăţ,ituri, Buda, 1814; Topliceanu
'Ir., D. Ţuhindeal, Timişoara, f.d.

375
 ClJl'HINS
Înv[tţ,ltur[t pentru ferirea 9i <loftoriia· boalelor
... 1816 5
Str[tinul în Pesta ... 1816 8
Întîmplărilc lui Telcmah ... HHS 13
Orthogrnfia sau dreapta scrisoare ... 1818 19
Pcdagoghia şi methodica pentru învăţătorii ... 1818 26
Lexicon romăncsc-ncmtcsc si nemtrsc-romănesc
... 1818 ' . ' 34
Curier rom[mesc ... Cuvănt al lui Gh. Lazăr H6
Omu de lume ... 18Hl ~)8
Anul cel mănos ... 1820 109
Cl1iemarc la typărirca c.lrţilor romanc\iti şi ver-
suri ... 1821 126
Biblioteca romaneascft ... 1821 130
Risipirea cea <le pre urmă a Ierusalimului ••• 1821 134
Istoria lui Sofronim şi a Baritei ... 1821 143
Corespondenţă ... P. :Maior ... Ioann Bohb 155
Samuil Vukau ... (Circularăasupravaccin[trii) .. . 1823 170
Les icon romancsc-latinesc-unguresc-m'mtrsc ... 1825 172
Pov[tţuitorul tinerimei ... 1826 193
Psaltirea prorocului şi lmpărat David ... 1827 IBH
Hcspnnden' desgurzăto,1rc la cărtirca n·a ,lin Hale
... 1828 207
Perirca a. doi iubiti ... 1830 2W
Poemation <le scnÎncla kgione Yalarhica ... 1830 228
Vorbire în versuri <le glume ... 1830 2:~o
Antici Ic romanilor .. . 1832 2:~s
O mic şi una <le nopţi 1836 244
Epistulariul romanesc ••. 1841 257
Glosar 264
Aprecieri criticB 349
Tcibel cronologic :161
Biblic•g-rafie 371

Redactor MARIN RADOI

Tehnoredactor : ŞTEFANIA MIHAI
Apărut 19i'O. Comanda nr. 8414. Hirtie tipa1'
rnalt B de 63 g!m•. âfllX760i16. Coli de tipar 23,5.
c.z. pentm btb!iotccHe mici SR-31
------··-·-··-----
Tiparul executat sub c'lmanda nr.
90 747 la Combinatul Poligrafic „Casa
Scînteii", Piaţa Sclnteil nr. t, Bucu-
reşti - Republica Socialistă Rom~nla