Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CU
CONST. GIURESCU
PROFESOR
BUCURE$T1
lint% de Arte Graf1ce CAROL GOBL S..sor I. St. RasIdescu
16, Strada Doamnel, 16
1908.
20.981
CAPITULATEE MOLDOVEI
CU
POARTA OTOMANA
STUDIU ISTORIC
DE
CONST. GIURESCU
PROFESOR
---"\-.V4,ki_V-N-'....0
BUCURE$T1
lostIt. de Arte Grance t AROL Geol3L S-sor I. St. Rastdessu
16, Strada Doamnel, 16
1908.
WSW.
CAPITULATI1LE MOLDOVEI
Cu
P 0 A RTA OTOMANA
I.
vede destul de tdrzii nu exista insa vre o insemnare in privinta autorului. Pe de alta parte in
amandoua
povestirea este dusa 'Ana la sfarsitul secolului
al XVIII-lea.
In prima sa editiune Kogalniceanu spune ca partea
pe care el o atribue lui Nicolae Costin o aflase la sfrsitul unei cpii a letopisetului lui Neculcea, unde purta
dup. manuscriptul cel vechiu, de care acesta se folosise. In amandoud ipotezele, fie ca. unul este copia
celuilalt, ori amandoua reproduse independent dupa
acelas original, identitatea lor este, cred, aproape sigura. Concluziunile la cari vom ajunge examinand
manuscriptul lui Antohie, se pot prin urmare aplica,
cu toata probabilitatea i manuscriptului, astazi necunoscut, al tatalui sau. Dar la Antohie Sion scrierea aceasta are o forma cu totul deosebita de aceia din editiunile de pana acum, din care cauza o reproduc aci
in intregime :
pe tot anul la Tarigrad cu doi boeri patru mii gaIsi patru zdci epi fabeni turcesti, patru zdci
tdtoari, cu numi de peche, adic dar.
io. La vremi de rdzboiu domnul Moldovii dupd
porunca ce va lua dela Poartd sd fie agiutor cu ostile Moldovii in slujba impArdteascd.
Aceste sint legAturile cu care strdmosii nostri s'au
inchinat la Poartd.
10
1590 au luat Turcii in stdpanirea lor cetate[a] Tihinea, ce era a Moldovii, cu tinutu de prinpregiur,
-cAlcdnd aszm'nturile.
12
KogAlniceanu nu este, cum spune el, cel din manuscriptul lui Iordache Sion, din care a luat numai
stirile folosite In note despre autor si intinderea
povestirii atribuite lui, ci acela mai desvoltat din condica lui Negruti (1). Reproducand insa varianta cea
mai completA, editorul nu numai el n'a arAtat si deosebirile dintre ele, dar prin lAmurirea cA n'a luat din
(1) In aceasta condicd sunt insd ,s,i unele notite marginate earl
13
Xsa. Sion
fiindcd lntru
acea vremi .Turcii
prin izbandile ce fd-
Beldiman
Condica lui
[ed. din Arh. Rom].
si lArgirea biruin-
fAcandu-se
pArtile
cu Moldova vecini,
fdandu-sd
Cu noi
du-sd si cu Moldova
vecind,prin locurile
ce luase ca pu terca
armelor, lifoldovenii trebuiais neaparat sel cattle ca
ce luase ca armele
sale, Moldovenii tre-
buiaiu negresit sd
caute ca sa cdstige
acopeaparare
castige ocrotire f
aparare lor. Asa
Bogdan-VodA, care
domnea atunci,
mis la Sultan Baiazit al doilea,
ratul turcesc,cati-va
boeri a panscintului.
14.
amplificatd
am sfcir,sit acest
15
a) Nicolae CoStin
()) Letop. I, p. 179.
16
17
concordant,A intre acestea si scrierile lui Dimitrie Cantemir. Numeroase stiri sunt cu sigurant imprumutate
din Istoria Imperiului Otoman i Descrierea Moldovei.
Astfel, cererea de sporire a peschesului si transformarea lui in haraciu, (*Acura' sub Rams, obligatiunea impusg tot atunci Domnului de a se duce la fiecare trei anila Constantinopol i refuzul sal.' de a se supune, fu-
Turcii s'au si tinut de aceste conditiuni cu toatA punctualitatea pana pe timpul lui
Petru Rares, Sub domnia acestuia au Inceput a cere un
baragiu, adecl o summd mai
hatisdrifului au hotdrAt sd
facd pe Moldova birnicd si
loc de patru mii galbeni, cari
18
vania."
(1) Ist. Imp. Ot. I, 98 n. Io cf. 271 n. 35, 273 n. 37, 274. Deosebirea este numai cA numArul soimilor odatA cste arAtat ca
fiind 20 [I, 93 n. 101 iar alte ori 24 [271 n. 35, 273 .n. 371.
(1 Chiar nici Turcii Insisi nu cutezA a negA ca Moldova li:
s'a supus numai ca tributar Intre nenumArate alte privilegiuri ce se acordau Moldovenilor... acesta a fost cel mai Insemnat... c4 Moldova de bunA voie si neconstrAnsA de nimeni
a oferit supunerea sa imperiului otoman si chiar pentru aceia
voin ta Sultanului este ca toate bisericele lor, riturile religioase si legile tdrii, neatinse sA rAmAnA [Ist. imp. Ot. I, 275,
n. 40].
19
Tarigrad si a ridica acolo o biserica (1), la obligatiunea Domnilor de a asista pe Sultan cu armata (2), sau
la interdictiunea Turcilor ca sa cumpere pamanturi,
sa se stabileasca ori sa ridice geamii in Moldova (2),
sunt luate tot din Cantemir.
Domnia pe viata si libera alegere de catre popor
a Domnilor, impreuna cu dreptul acestora de a sine
o armata de 20.000 ostasi, sunt dispositiuni interneiate pe amintirea starii de lucruri de altadata.
In sfarsit, pana si data inchinarii si hatiserifului
este luata din Cantemir. Dupa copia Sionestilor, supunerea s'a facut in anul 1412. In amandoua editiunile
lui Kogalniceanu figureaza insa anul 1512. Originalul
lui Beldiman [Mss. 336] are, ce drept, aceeasi data,
dar tifra 5, care arata sutele, e o corectura grosolana,
facuta de o alta mana mai in urma si cu cerneala
diferita, in locul celei primitive, care desi nu se mai
poate recunoaste, a fost insA fara nici o Indoiala 4,
dupA cum dov edesc toate cpiile manuscriptului lui
Beldiman, cari au in adevar anul 1412 (4). Corectura
Ibid. 130I.
Acad2mia Romana. Mss. 23, 55, no. 566 si 2695.
(3) Mai ales ca anul 1512 era admis In unele scrieri ca data
tractatului lui Bogdan.
20
21
gurul izvor istoric pe care s'a intemeiat a fost Cantemir, ale cArui stiri a cAutat sl le precizeze prin amintiri nesigure rAmase din lectura cronicelor, la care
a mai adAogat si unele fapte pe deaintregul nscocite,
cu scopul de a dovedi o anumitA tezA.
ImprumuturLe din Cantemir dovedesc c. Tractaturile au fost serse dup. ce Se publicase Istoria Imi Descrierea Moldovei. Cea dintAi
a fost tipAritA pentru prima oarA la 1734 in englezeste, a doua oarA la 1743 in frantuzeste si a treia
oarl In nemteste la 1745 (1), iar Descrierea Moldovei
periului Otoman
22
a aparut intaia data intre anii 1769-71 in doua editiuni germane (1). Timpul compunerii se restrAnge
astfel intre 1771, cand s'a publicat Descrierea Moldovei si 1823, data manuscriptului lui Beldiman.
Tendinta politica a scrierii invedereaza, pe de alta
parte, ca. ea a trebuit sa fie alcatuita intr'o epoca de
redesteptare a constiintei nationale, cand se agita ches-
si
23
Pana Filipescu, Pantazi Campineanu, Grigorie Baleanu, Dumitrache logofatul, 5tefan Topliceanu si Ionita Balaceanu, o scrisoare de felicitare, prin care i
se atrage totdeodata atentia asupra primejdiilor la
cari ar fi expusi, daca tara ar ramane mai departe
In stapanirea Turcilor (2). Dupa indemnul lui Orlov
ei adreseaza asemenea scrisori i lui Thugut si Zegelin (2). Noi suntem insarcinati, Excelenta, spuneau
In cea adresata lui Thugut, din partea tarii intregi,
de a va heretisi pentru fericita sosire si a va ruga sa
intrebuintati toata puterea voastra, spre a ne pstra
vechile noastre drepturi impotriva Mar' IccIrii vrajma.2i-
lor credintii. Prinfipatele moldo-romne au stlut totdeauna slobode supt Domnii lo;- mnteni, uniti cu
Ungaria i cu Transilvania, de unde au primit totdeauna ajutoare spre a se lupta impotriva deselor opintiri ce faceau Turcii pentru a-i supune. In cele de
24
catre Thugut isi exprimau convingerea cd imprejurarile de atunci erau foarte favorabile pentru a cere din
nou vechile noastre drepturi i a ne pune intr'o stare
de neatarnare, catre care tind toti aceia ce au apucat
a-i gusta data dulceata (').
La 6 August 1672 deputatii adreseazd lui Orlov o
noua scrisoare, in care dupd ce amintesc c invoelilecu cari strmosii lor s'au inchinat odinioard Portei act
fost nesocotite treptat, si tara gemand nu cuteza nici
sa cracneascd spre a-si cere vechile sale drepturi,
adaogd c au primit cu bucurie fagaduiala Impdratesei de a scutur jugul care-i apasd, i s'au purtat
catre dusmani, ca unii cari aveau sd trdiasca supt ne-
25
ca sei riinuind Poarta Otomaniceasai !dril nici un cuvant, neavnd a mai gd si cuaba ca' i se face hotitritrr
pagubli, noi primim a-i da suma din vechime. Asemenea si pentru ca s nu mai creaz1 cA mai are nici
cea mai mic umbr de putere in tarl si pentru ca._
Pentru a art mai amnuntit drepturile lor si capitulatiunile pe cari ele se intemeiau, deputatii redac-
Traditia Inchindrii sub Mircea e mai noul si o afldrnintaia datd in Istoriile Domnilor TArii Romhnesti, scrise de
Radu Popescu si atribuite lui Constantin cdpitanul Filipescu,
ed. Iorga p. 13. Deci, dupd ce au fdcut Mircea Vodd acesteizbnde, vdzand obrdznicia Turcilor, S'itll impdcat cu ei si le-au
fost ddnd plocon, pentru ca sd se odihneascd tara cu pace"Traditia cea mai veche erh cd tara fusese inclinatd sub Laiot_
Istoria Tdrii Romanesti [Cronica cantacuzineascd, atribuitd Ludescului] ed. Ioanid p. 4; Istoriile p. 25.
26
gut, amintitg mai sus, se vorbeste despre drepturile aananduror tArilor : Principatele moldo-romane au stAtut
totdeauna slobode supt domnia lor pgmanteang. Dintr'un raport adresat de Zegelin la 13 August lui Frederic II, aflAm cd pe langg deputatia munteang i se
prezentase si una moldoveang spre a-I ruga sA stgrue
la incheierea plcii, pentru imbungtatirea soartei lor (3).
(I) N. Iorga, Geneologia Cantacuzinilor p. 68 n. 3. Istoriile
Domnilor Tdrii Romanesti ed. Iorga p. 25, n. z; Acelasi : Gcschichte des rumdnischen Volkes, im Rahmen semer Staatsbil-clungen, II, 76-77.
(3) Stolnicul Dumitrache, 409.
27
Aceastg mgrturie despre actiunea Moldovenilor, algturi de Munteni, pe langg delegatii congresului dela
Focani, este, pentru chestiunea noastrg, de mare importantg. Ce poate fi in adevgr mai natural cleat sg
admitem cg atunci cand boerii munteni plazmuiau vechile lor capitulatiuni cu Poarta, Moldovenii, cari lu-
Bogdan i Vasile Lupu. Presupunerea cl Tractaturile" au fost alcgtuite cu aceastg ocaziune ne apare
astfel foarte indreptAtitg. Exist insg o dovadd decisivg cg ele au fost scrise inainte de 1774, ceeace dg
acestei ipotese valoarea unui adevar istoric.
Tractatul dela Kuciuc Kainargi, incheiat la 21/io
Iulie 1774, contine in articolul XVI, privitor la Principate, o dispositiune rgmasg pang acum neinteleasg.
Prin alineatul 8 al acestui articol se prevede O.
clupg trecerea termenului de scutire, plata haraciului
28
In redactiunea acestui alineat s'a strecurat o evidentd eroare : Tani Sultanului Abdulhamid I, care
domned in momentul cand se incheie pacea, n'a fost
Mahomed IV (1649-1687), care 'i er mo, ci Ahmed
III [1703-1730] (1). Pentru a se inlAtur aceastd confuziune, In traducerea francezd, autorizatd de Rusi, s'a
ldsat la o parte numele Sultanului, spundndu-se numai
cd Principatele urmau sd se bucure de aceleai avantagii, pe cari le avuseserd in limpet domniei clefunctului Sultan" (2). Intelesul acesta nu se poate admite;
interpretarea pe ldngd cd este arbitrard e neverosimild, de oarece e neIndoelnic cd, ceea ce se urmdrise prin introducerea acestei clauze, er tocmai o uprare a sarcinilor i o imbundtdtire a situatiei, pe care
Principatele o avuseserd sub Mustafa III 11757-17731.
fratele i predecesorul lui Abdulhamid. In tractat se
vorbeste de privilegiile din timpul lui Mahomet IV,
fatal Sultanului domnitor. Se intelege cd daca fusese
timporand, neaccesibild la noi, Storia dell'Anno 1772, de uncle
29
vorba de tatal lui Abdulhamid, atunci in loc de Ahmed III s'a trecut din gresala Mahomed IV- Dac
insa din potriva intentiunea celor ce negociasera trac-
tatul era ca Principatele sa revina in adevar la situatiunea pe care o avusesera in timpul lui Mahomet IV, atunci cuvintele l'amatissimo genitore", cari
arata filiatiunea, sunt o scapare de condeiu in loc de
l'amatissimo avo".
Unde este gresala, de altfel explicabill prin repeziciunea extraordinara cu care s'a negociat si redactat
tractatul (1), se poate stabili cu usurinta.
Feldmaresalul Rumiantov, dupa ale carui instructiuni
se condusese negociatorul rus printul Repnin, anuntand Mitropolitului, la 28 Iulie, incheierea pacii si
dispozitiunile privitoare la Principate, ii scrie ca s'a
hotArit ca tara sA aiba voe sA se foloseasca cu toate
acele odihne cu cari s'au folosit in vremile 'impel' ratului
Sultan Mehmet" (2). Boerii, atat cei din Tara Romaneasca,. cat si cei din Moldova, referindu-se in petitiuni ulterioare, la aceast dispozitiune a tractatului,
30
starii de lucruri de atunci. De cine ? In actele prezentate de Munteni la Congresul din Focsani nu se
face nicaeri mentiune despre Mahomet IV, sau cel puin despre relatiunile tarii cu Poarta pe timpul lui_
Ceva mai mult. Numai dupa incheerea pacii, si irt
urma instiintarii verbale a lui Rumiantov despre inserarea acestei clauze, Mitropolitul si boierii ii comu-
nica cari fusesera pe acea vreme situatiunea si privilegiile Tarii Romanesti (2). Asa stand lucrul, nu e
de loc probabil ca o asemenea cerere sa fi pornit dela
ei, caci altfel n'ar fi lipsit sa o arate atunci cand prezintasera privilegiile lor, si nu era nevoe s o repete
dup incheierea pa* si inca in mod vdit ca o informatie comunicata. pentru prima oara. Raman deci
Moldovenii si banuiala se transforma in convingeredaca reamintim ca. Tractaturile" sunt singura scriere
in toata literatura noastra istorica, in care e vorba de un
hatiserif dat de Mahomed IV, prin care s'ar fi recon firmat
privilegiile acordate la inchinare, cu esceptia pescheqului:
3T
ei se roaga ca aratand catre dnii prea malta Imparape nemArginita ei mill cu Indestulare, sa le dei
clesavarsit inalta ascultare la plecatele noastre cereri,
cari au sa le arate prin osbit plecatii carte C14 pecefile tuturor intaritcl, in care si cuprind cele vechi ale
noastre pronomii. Si de vreme ce stangirea memlechetului nostru si neoranduiala la fiestecare trebi, curge:
32
Intre pronomiile cele vechi" de care se face men-tiune, trimise prin osgbitg carte cu pecetile tuturor
intgrite" fig-urau in primul rftnd dreptul Orii de a'si
alege Domn, care sl rg.mge in scaun pang la sfarsitul
vietei sale si stabilirea haraciului, ca in vremea lui
Mahomet IV, adic tocmai acele privilegii, pentru a cg-
tor indreptgtire si documentare fuseserg scrise Tractaturile (2). Ghica a fost in adevAr numit, se intelege
ck" nu pe baza pronomiilor" ci numai prin stgruinta
Rusilor. Punctul privitor la micsorarea haraciului, de
si prevgzut in tractatul de pace, n'a fost insg adus la
indeplinire. Cftnd Poarta a cerut boerilor sg-i dovecleascg la ce sumg se urcau dgrile lor pe timpul lui
Mahomed IV, ei n'au putut s'o facg. Hatiseriful nu se
33
34
s'au intins Insd si mai departe, din care causl Grigore Ghica
[pe la 1729] se plnge din non Portii, izbutind a obtine un hatiserif prin care se reda tarii pAmantul uzurpat in urmd. [Letop. II, 136, 344, 359; III, 138-9, 1661.
(i) Letop. Ili.
35
expres epocile tratatelor l'ata cu Protectoarea prin patru Hatiserife edate, multumindu-ne cu acele prerogative. Numai o
singurd cerire am addogit adicd.: eliberarea noastrA de jugul
fanariot si sd ni se dea guvernarea tArei, ca din vechime, ada.
ceba exemfiht efioca sufiunerei fdrii la anal 1529, a capitulaca Domnitorii sA fie Moldoveni, aducAnd exemple
tratatul dela Kaenargi la capitul 16 si 8 a acelui cap, In care
36
prin inalt vrednic de inchindciuni alt Hatiserif pronomiile obiceiurilor ce din vechi au avut norodul Moldaviei, care din vreme In vremc ,s'au tierdut mat de
tot fiinta lor din intrebuintarile cele rele a Domnilor
greci, ce au fost ortinduiti obla-duitori panuintului" (I).
Pentru ca boerii sd fi putut vorbi Portei in 1821 in
mod asa de ldmurit, de hatiseriful dintdiu" de privilegiurile dintru inceput" ori de pronomiile obiceiurilor
ce din vechi au avut norodul Moldovei" au trebuit de
Feliz Colson, Coup d'oeil rapide sur Ptat des populations chrtiennes dela Turquie d'Europe. Paris, 1839. Plu-
37
Natia moldoveara se va bucurA ca si din vechime de ale ei slohozenii fArl vre-o supgrare si Pa'rA
sA poatA Poarta OtomanA sA i aducA vre-o piedicA ;
pravilele, obiceiurile, drepturile si prerogativele acestui
plmant vor fi pentru totdeauna nevAtAmate.
Domnitorii slobod vor intrebuinta stApAnirea
lor in acest pgmant ca si mai inainte, fArA ca Poarta
OtomanA sA se poatA amestecA cu vreun chip, deadreptul sau lAturalnic.
Poarta OtomanA asemenea nu se va amestecd
nici la un fel de pricinA sau gAlceavA particularA, ci
Domnitorul cu senatul sAu vor luA parte la asemenea,
fArA ca Malta PoartA sA poatA, lAturalnic sau deadrep-
38
ducte din targ, pe cari le vor negotia eu bunt tocmeala la Galati, Ismail si Chilia, far sa. poata a sa
Inainta mai departe inlauntrul rii, fr inadins voia
Domnitorului.
39
(9 Felix Colson, Prcis des droits des Moldaves et des Valaques, fond sur le droit et sur les Traits. Paris, 1839, pag.
5-6. Tradusd si in romneste de d-I D. A. Sturdza, sub titlul;
Scurtd descriere a drepturilor Moldovenilor si a Muntenilor fun-
() In realitate actul nu er cunoscut, cel putin ca un document autentic. Cercetdrile fAcute spre a-i da de urmii in arhivele turcesti, de agentii Principatelor la Poart, din ordinul Con-
silierului de stat rus Mayros, fost inspector general al carantinelor In Principate, n'au dat nici un rezultat. Vezi articolul
reprodus din Ost-Deutsche Post, de I. F. Neigebauer In cartea Sa:
Dit staatlichen Verhdltnisse der Moldau und Walachei in geschichtlicher Zusammenstellung der auf das afentliche Recht
beztiglichen VertrAge. Breslau, 1856, p. 24.
(9 Prcis etc. si De l'tat prsent et de l'avenir des principauts de Moldavie et de Valachie. Paris, 1839.
(4) Prcis, p. 12.
() De l'tat prsent etc. 328.
40
41
narea atre Turci pe vremea lui Rares, si ea dovedeste c tractatul lui Colson este in realitate tot asa.
de putin autentic ca si acela fdurit in 1772 (e).
(9 Istoria Imperiului Otoman, I, 271-76.
(2) Pretinsa lui glare in arhivele din Varsovia a fost de sigur
inspirata de notita cu care Dionisie Fotino Insotise tractatele
Tarii Romanesti: Cuprinderea acestor documente am gasit'
trite carticica ce mi-a dat'o fericitul Intru memorie Alexandria
Vacarescu, carele o posed dela tatal sAu Banu Enache Vacarescu, carele si acesta le-au capatat cu mare cheltuiala de bani
dupa condicele Imparatesti, pre cand se afla la Constantinopole" [Istoria generala a Daciei, trad. Sion, III. 218 n.]. D-I
Iorga a aratat ca lendchita nu ave cunostinta de ele [Genealogia, 68 n. 3]. Notita o pusese Fotino numai ca sA le dea mai
multa aparenta de autenticitate. In Genealogia Cantacuzinilor,
care le-a pastrat In forma lor primitiva, ask cum fusesera alcatuite i prezintate Rusilor, nu numai ca nu se spune nimic
despre aflarea lor la Constantinopol, dar boerii nici nu le-au
prezintat macar ca cpii dupa acte originale. Toate acestea se
pot vede chiar si In firmanele ce se faceau si pana In cei de
pe urma ani" [Genealog. 499]. Nici in i8o6, cand fratii Tunusli
publica cronica lui Mihai Cantacuzino, nu se stia nimic asupra
originei Ior [Istoria Tarii Romanesti de fratii Tunusli, 66-74
nascocita abia In 1E48 de Fotino. Urmatoarele cuvinte ale lui
Kogalniceanu, dintr'un articol publicat In Steaoa Dunarii dirt
Februarie 1856, pot servi de indicatiune, pentru a Intelege cum
s'a nascut apoi
prin imitatie
povestea ca tractatul lui
Bogdan s'a aflat in arhivele din. Varsovia. Daca principatele
au dorit de a fi reprezentate la conferinte am trebvit sa aler-
42
Cnd i acesta a fost apoi cunoscut, din scrierea publicatA de KoggIniceanu [1845], pArerile a'supra lor
s'au ImpArtit.
Nicolae Istrati (1), Neigebauer (2) i ceeace este foarte
curios insusi KogAlniceanu (3) au considerat ca textul
gam la izvoare mai sigure, spre a gasl textul cel adevarat al
tractatului. Si care izvoare au putut fi mai sigure dupa arhiva
Turciei, dect arhivele Poloniei,Icira cea mai interesata atunce
.de a cunoa,ste legiiturile Moldaviei incheiate cu Inalta Poarta?".
Pentru a caracteriza atmosfera timpului In care a esit la lumina tractatul publicat de Colson, reproduc ad urmatorul pa-
Arhivei Romanesti nadajduesc ca vor reInvia asemen documente". Arh. Rom. I, p. zoi-103.
Dei Kogalniceanu n'a dat niel o importanta acestei Insem-nari, d-1 Sbiera, in niste note comunicate lui V. A. Ureche
publicate ca Addenda la srarsitul vol. I al operilor lui Miron
Costin, i-a atribuit traducerea hatiserifului dat lui Tautul [p.
169]. Tot asa d-1 Gadei In Cronicarii Moldoveni din sec. XVII,
pag. 178.
In articolul Trasuri din istoria Moldaviei sau testamentul
printului Miron
publicat In Foaia pentru Minte, inima si literatura, No. 49 din 8 Dec. 1847 [Nota dela p. 396].
Die staatlichen Verhaltnisse etc. p. 22-23. Anul 1513 e
pastrat lnlocuindu-se numai numele sultanului Soliman ca
Sam.
Steaoa Dunarii. 1856, p. 54. Se pare de altfel ca Kogalniceanu avea serioase Indoieli asupra autenticitatii amanduror
conventiilor. Rdspunzand unei Invinuiri p care i-o adusese
43
Cel dintaiu In Mmoire sur la situation de la Moldo-Valachie depuis le trait de Paris [Paris, 1857] p. 6o-61. Dumi-
44
atunci in haraciu dela 4000 la i0000 galbeni, Hurmuzachi l'a atribuit lui Vasile Lupu. Prin cateva modificdri se inldturau unele greutAi. Asa, tifra de 4000
de galbeni, consideratd. ca o licentd" a celor ce pu-
cd este, articolul 1 a fost ldsat la o parte, inlocuinclu-1 pur si simplu cu articolul i din acesta. Cu asemenea indreptdri i schimbdri, pentru a cdror potrivire
blicatd In Convorbiri Literare, An. XLI, No. din AugustDecemvrie. Rezumatul cercetdrilor sale 11 expune Hurmuzachl
45
46
plata birului, este pusd pe timpul lui Petru AronUreche reproducdnd in cronica sa, scrisd cu aproape2 veacuri in urmd. [1646-47], cuprinsul vechilor anale,
transcrie, fdrd nici un adaos nou, si stirea despre inchinarea tdrei sub Aron (9. Dar in cronica lui maieste vorba si de altd inchinare, sdvarsitd dup. indemnul lui Stefan cel Mare, de catre fiul sdu Bogdan,
Tar cdnd au fost [Stefan Vodd] aproape de sdvarsenia sa, chemat-au Vlddicii si pre toti sfetnicii sdi,
boiarii cei mari i alti toti cAti s'au prilegit, ardtandu-le cum cd nu vor putea tinca tara. cum o au tinut
el, ci socotind din toti mai puternic pre turc i maiintelept au dat inv4Atura sl se Inchine Turcilor..._
Bogdan Vodd daca stAtii la domnie gdndi sd-si
reascd lucrurile intdi cu vecinii i sd-si arate nume
bun. Dupd invdtAtura tatdne-sdu, a lui Stefan Vodd,
trimis'au la Impdrdtia Turcilor pre Tdutul logofdtul
cel mare, cu slujitori, pedestrime, clArdbani de au dus
(1) Acest Petru Vodd Aron au lnceput si au izvodit a da
hir Turcilor" Letop. I, 151. KogAlniceanu a atribuit lui Eustratie
LogotAtul, urmAtoarele cuvinte, cu cari se termind In unul
Simion DascAlul. Adaosele scoase din letop. lui Azarie se datoresc unuia din copisti, de oarece nu se afld In nici unul din
celelalte mss ale lui Simion DascAlul [Mss. 169, 2506]. Con-fuzia lui Azarie este de altfel usor de explicat.
(1) Reproduc pasagiul dupd unul din mss. lui Simion DascAlul [Mss. 174 dela Acad. Rom].
47
criticg a lui Ureche, s'a dovedit in urma observatiunilor resultate din cunoasterea unui numgr mai
mare de manuscripte, cg n'a fost indrepttitg. Editia
sa cuprinde uncle lucruri cari in mod vgdit apartin
adnotatdrilor. Printre acestea d. Iorga incling a vedea
si pasagiul despre inchinarea la Turci pe cari il atribue cu dreptate lui Simion Dascglul (3). Oricine l'ar
La Kogdlniceanu [Letop. I, 179] pungi.
Pe margine notita: Poate sa o fi Inchinat la Sultan Baiazit cd el [a] fost pe acea vreme ImpArat" pe care KogAlniceanu
o atribue lui Simion Dascalul [Letop. L 179, n. 3]. In realitate
48
In cronica pe care o amplifica, si introduce unele mogiul nu se afla trite versiune neinterpolata a lui Ureche. Ma-
49
Astfel el inlocueste stirea laconica a vechilor anale despre inceputul haraciului sub Aron, cu
o alta mai desvoltata si mai precisa, dei identica
fond, pe care o afla in cronicarul polon Cromer.
zice
[Cromer]: i acest Petru Voda din sfatul boerilor
liman cu Amurat, ceeace insemnA inlocuirea gre..selei celei vechi prin alta noua,
i schimband suma
birului din io poveri de bani, care nu mai avea inteles pela sfArsitui secolului al XVII, in io pungi de
bani (2).
Acestea sunt tirile cari se puteau culege din cronicele moldovenesti la inceputul secolului al XVII,
asupra supunerii Moldovei catre Turci.
Pornind dela ele, Cantemir cauta sl precizeze tra-ditiunea inchinarii sub Bogdan, singura pe care o cu-noaste, aratand in mod arndnuntit imprejurarile in cari
a avut loe si conditiunile cu cari s'a incheiat. Inchinarea s'a facut dupa sfatul lui Stefan cel Mare, care
Letop. I, 15o, n. 2. Pasagiul din Cromer este urmAtorul:
Indidem [in arhiva regalA din Cracovia, unde aflase jurdmantul din 6963, al lui Petru Aron cAtre regele polon] autern comperimus, hoc anno hunc ipsutn palatinum unA cum consiliariis
suis misisse oratorem ad principem Turcarum Mahometem,
ut pacem ab eo duum millium aureorum tributo redimeret. Nam
is post subactum Constantinopolitanum imperium vehementer
vexabat Valachiam et distinebantur tunc Polo ni bello Prussico,
ne sociis et clientibus opem ferre possent". Martini Cromeni
Varmiensis Episcopi, Polonia sive de origine et rebus gestis
Tolonorum libri XXX. Coloniae Agripinae, 1589, C. XXIII, 557.
Letop. I, 179, n. 3.
4
50
Bogdan [mort in 1517 (4)] ii iese inainte la Sofia, aducandu-i peschesul. Sultanul il primeste cu cinste, claruindu-i un caftan si o cucg impodobitg cu pietre scumpe-
51
tica, care dovedeste ca atunci cand scria Istoria Imperiului Otoman, Cantemir nu avea la indemana nici
o cronic moldoveneasc (6), si nu posed despre trecutul trii peste care domnise, deck cunostinte absolut
vagi, once incercare de a da o interpretare afirmrilor sale si a cAut. In ele un inteles istoric, este zadarnica. Voind sa precizeze traditiunea oral, inregis-
al
,i. 98
Ibid. 61-63,.
Ibid. 272, n. 37.
52
XVIII inscriptia era ins in build stare. Un bun cunoscAtor de slavoneste i zelos copiator de letopisete,
53
Considerand ca adevaratd traditiunea despre inchinarea tdrii la Turci sub Bogdan, Luca era nevoit sd
pund la indoiald pe cea privitoare la origina banilor.
Si tocmai aceasta era, cred, cea mai importantd.In adevdr
traditiunea se compune din 2 elemente, dezvoltate succesiv: unul primitiv care este, incontestabil, cel principal,
cd Tdutul isi zidise biserica cu banii ddruiti de Sul-
tan, si un altul format in urmd pentru a servi de explicare acestuia, cd dania se fAcuse cu prilejul inchindrii catre Turci, sdvarsitd in domnia lui Bogdan. Probabil cd aceasta explicare nici nu e de origind populard. Dar din momentul ce faptul material dela care
a pornit intreaga traditie, construirea bisericei de TAutul, este anterior domniei lui Bogdan, partea mai noud
a acestei traditiuni nu mai poate fi consideratA ca
avand un substrat istoric real, in intelesul unei inchindri a tdrii sub Bogdan, chiar dacd n'ar trebui interpretan. decat ca o reinoire a unei legAturi mai vechi. Spre
a pute deosebi acest substrat istoric, daca in adevAr
existl, de cel legendar a cdrui formare vom incerca
(2) Ibid. 254, f2 67.
54
55
lb. 88go.
lb. go ; I. Ursu, Rela(iunile Moidovei ca Polonia, jadnA /a
640: Stephanus autem fraterno conspectu fugiens ad montanosque perveniens, sibi illos in brevi [erat enim ingenium ad
.omnia promptus] conciliavit, sed a Turcorum Caesare, petito
et obtento in gentibus subsidio, in Valachiam rediit",
56
si Moldova, alturi de Tara RomneascA, ca tributar Turcilor, (I), iar doi ani mai tarziu cnd Domnul
impreura cu Mitropolitul i boerii se hotrsc a leplti tribut, ei mrturisesc c li se dAduser bani si
mai inainte (2).
la Cetatea Alb, care era pregtit, atac Se vastopolul i Caffa. In Martie 1455 cetatea genovez incheie pace plAtind un tribut de 3000 de galbeni (3).
Amenintrile Turcilor aveau sA aib peste putin
in Moldova acelas rezuItat. In primvara anului
1456 se sti. in Ungaria c Sultanul face mari pregtiri pentru asediul Belgradului. La 13 Iunie, 150.000-
de soldati incepeau atacul, in vreme ce flota de peDunAre trebui s impiedice ajutoarele cari ar fi venit
din Ungaria (3). Plecnd impotriva Belgradului MahoHurmuzaki, Documente privitoare la Istoria Romanilor,
II, 2, 51-52.
Ibid. II, 2, 670.
N. Iorga, o. c. 112-115.
Hammer, I, 441.
57
Un refus, acum and Sultanul se apropia de Dunare, putea sA abatI asupra tArii o mare primejdie..
Pentru a o inlAtura, Domnul impreunA cu mitropolitul
Teoctist si 57 de boieri, intruniti la Vaslui, hotArAscla 15 Iunie 1456, sA trimitA inainte-i pe logofAtul Mihail, ca sA ofere tributul cerut. Faptul il cunoastem
dintr'un document foarte curios : Este un act solemn,
2, 670
I.
58
va fi pace, cata vreme se vor trimite banii. Dar tocmai aceasta o urmarise i Domnul si boerii : hotarindu-se a plati tributuI cerut, ei sperau sa aiba pace cu
Turcii, scapand tara de atacurile i praddciunile lor.
Acesta era scopul misiunii lui Mihail, accentuat nu
rnai putin de 4 ori In documentul amintit. Nu era eatusi de putin vorba de o incorporare a tarii in imperiul turcesc, pentru a fi nevoie de anumite acte de
siguranta, tractate sau hatiserifuri, cari sa-i fixeze indatoririle si sa-i garanteze drepturile. Incorporarea s'a
facut in urma pe nesimOte, prin asimilare Cu situalia
Tarii Romanesti, contribmnd la aceasta luptele pentru
tron, decaderea rganizatiei militare si progresele Turcilor la nordul Dunarei. La inceput autonomia era de-
plin. Ca si atunci cand se cere Ungurilor si Polonilor, tributul, asa cum s'a stabilit in 1456, echivala cu
59
erau mai bucurosi sAsi goleascA punga, decat s primejduiascA pe locuitori, dar tribut, care s.a fie per
petuu si constant, nimeni n'a putut impune Moldo.,
venilor pana dupA timpul lui Stefan cel mare" (2).
gAsit apoi sustinAtori
Fiecare dintre aceste pAreri
1473-1488,
(2) P. 117.
cand se aflA.
6o
6r
62
Dusmnia lui Stefan cu Turcii tine, cu unele intreruperi, Ong in 1489 (4). Dupg campania lui Mahomed II, ntivglirea ml Alibeg i Skenderbeg, impreung cu Tepelus in 1481 (.9, cuprinderea Chiliei si
Cetgtei-Albe in 1485 (9), navglirile lui Ali Hadmbul
In Septemvrie 1485, a lui Iskender-Beg i BalibegMalcoci-Oglu in Noemvrie acelas an si a lui Hromot in primgvara anului urmgtor (t), sunt evenimentele cele mai insemnate ale acestei dusmgnii. Cnd
insg. Ungurii si Polonii incheie pace cu Turcii, cei
dinti in 1483 (8), reinoind-o apoi in 1485 (9) ceilalti
(,) Ibid. XIII, 544-45, si Dr. Iacob Caro, Geschichte Polens,
63
64
Cum o sporire a haraciului, in intervalul dela 1489-1503 nu pare probabila, suma aceasta a fost de sigur
stabilit chiar dela inceput.
Pacea pe care a facut'o Stefan cu Turcii este cunoscuta si traditiunii populare, care a pus'o in lega-
fata de Turci era bine definita. Tributul care se piatise neintrerupt dela 1489, se continua si mai departe.
(1) 0 seamd de cuvinte de Neculcea, Letop. II, 179.
(5) Hurm. VIII, 28; Sanuto, Diarii, 1626-8, cf. lorga, tefan
-cel mare 249; Wapowski, In Script. rerum Polonie. II, 36.
(5) Leunclavius, Historiae Musulmanae Turcorum libri XVIII,
Francfurt, 1591 col. 636 Si 'arm.; Tubero 0. C. 128--130.
Apud Caro o. c. V, 2, 739.
M. d'Ohsson, Tableau general de l'Empire Othoman, VII,
_445, cf. Hammer, o. c. I, 646.
65
lor, este pentru ca autonomia pe care voiau s'o dovedeasca, i a carei amintire se pastrase fr intrerupere, existase in adevar.
(1) Hurm. II, 1, 20-21.