ŞCOALA

ARDELEANĂ
\'OL. I I

Edipe critic!'\ de
FLOREA FUGARIU
Studiu introductiv
şi nolc finale de
HOMUL MUNTE.ANU

EDITURA ALBATROS
 1 POVĂŢUIRE/cătră/ECONOMIA de CÎMP
/pentru folosul/ŞCOALELOR ROMÎNEŞTI
/celor din/ŢEARA UNGUREASCĂ/şi din
părţile ei împreunate./Cu milostiva îngă­
duintă a împărăteştii si chesaro-crăestii/si
apostoliceştei măriri./Ne legată cu 30° erei.
/La Buda, /În Crăiasca typografie a Uni-
versităţii Ungureşti, 1806*./

3 DESPRE ECONOMIA
de
C l MP
SCURTÂ !NVÂŢÂTURĂ
TlLCUIREA ECONOJi-IIEl

Prin economie se înţelege învăţătura carea arată

cum trebue~lucrat pămîntul, ca să se sporească cîte
ne sînt spre hrană, spre îmbrăcăminte şi spre alte
folosuri. /... .
5. Cucuruzului îi place pămîntul resfirat şi gras,
dară nici fără de măsură gras, pentrucă de va fi prea
gras pămîntul, arde cucuruzul, mai vîrtos în seacetă.
Ploaea e tocma de lipsă cucuruzului, mai vîrtos cînd
41 resare, leagă şi face grăunţe, iară pre /-vremea săpatu­
lui (căpăluitului), a coptului şi a culesului, nu are
op (lipsă) de ploae, pentrucă, de vor fi ploi multe pre
vremea săpatului, pămîntul de moale nu se poate săpa,
buruenilc iară se prind şi cucuruzul îngălbineşte şi
împileşte; de vor fi ploi, pre vremea coptului, nu are
trebuincioasa căldură şi, drept aceaia, nici se poate
coace; iară de vor fi ploi, pre vremea culesului, se
*In -8° mic de 223 pagini text şi 15 pagini nenumerotate, pen.
tru indice. Lucrarea se află în curs de publicare la Ecl. ,,Minerva"
în Gh. Sincai, Opere Complete. Fără numele autorului, Şincai poato
fi uşor recunoscut după aluzii şi particularităţi de limbă.,

5.
 prea revenează, se încălzeşte, mucezeşte, ba încă de
multe ori şi încolţeşte cucuruznl, care toate sînt spre
iwrirea lui. Cucuruzul se seamănă primăvara, mintcni
dup{t griul cel de primăvară, pînă in Sîngiorz, căci
carele se seamănă mai tîrziu, Cll anevoe se coace, mai
ales cînd cade bruma mai devreme. Frigul şi bruma
foarte mult strică cucuruzu lui, ci cea de primăvară
nu atîta, pentrucă, de se şi strică cucuruzul pînăcc
iaste mic de brumă, tot resare altH din rădăcina lni.
Cu cit se seamănă mai afund şi m-ai rar cucuruzul,
42 cn atîta îi merge mai bine, şi se face/mai rodit. Rări­
mea lui treime se fie de trei, mai puţin de doao şulmri,
a<lecă fieştecare tuleu trcbuc se fie cu trei, mai puţin
cu doao şuhuri de departe de ceialalţi. Cînd are patru
foi cucuruzul, îndată trebue săpat dintîia oară, răci
săpăt fiind creşte, cume zicala, vezînd cu ochii; apoi,
dupăce au crescut puii pre Jîngă tuleu, din rădăcină,
se sapă a doaoa oară, se rump puii pînă întrnnnl şi
pre lingă fieştecarele tuleu se stringe şi se_ grămăd<'ştc
cit de mult pămînt, ca săse ţină umezeală rădăci1wi,
să se întărească tuleul, nici se a tîrne în vreo parte.
cînd aduce rodul său.
Mălaiul celmărunt iubeşte pămîntul negru, dară cam
năsipos; foarte bine rodeşte în albiile lacurilor celor
seci, în ţelinele de nou sparte, în riturile, de doao sau
de trei ori, primăvara, după olaltă, arate şi în pămîn•
turile în care au fost insemănat în anul mai dinnainte.
Grăuntele cele mai mărunte sînt mai bune de semîntă
43 şi se s~amănă cu începutul/ lunei lui maiu. După ~e
s-au semănat, deacă se va întîmpla vrun povoiu, carele
se bătucească arătura mai nainte de a resări mălaiul
cel mărunt, iarăş trebue grăpată, se nu se năduşasc;l
semînţa în pămîntul cel bătucit prin povoiu. Des
tare nu trebue semănat, dară_ nici prea rar.
7. Hrişchei eii place pămîntul svîntat şi năsipos,
ue cel gunoios nu are lipsă, şi pămîntul nu nuniai nu-l

6
 stoarce, ci înră îl şi direge; toate le sufere, numai fri-
gul nu-I rabdă, crf'ştc şi rodeşte foarte curînd, căci se-
mănîndu-se dupi:"t seceratul grîului încă întru aceaiaş
toamntt aduce ro<l; Ci tot, înse, în părţile cele mc1 i
friguroase, în hma lui maiu se seamănă. Cînd i se
coace scmînţa carea dintru accaia se cunoaşte, d't
trage cam neagră, nu se seaccră, ci se smulge din rădă­
cină şi semînţa C'ii se scutură pre lepcdeao, apoi paele
se împrăştie prestc pămînt, de-unele, după ce s-,111
uscat, se string cu grebla. Munca aceasta are marc
folos, pentrucă şi semînţa se adună mai mnlttt, nici
e de lipsă altă osteneală./ ..•
76 d) Mînzii mai nainte de cinci luni nu trebnc înţer-
caţi, şi cît se înţearcă, trebue clepărtaţi de mumîni,
ca nu cumva auzindu-le rîntezatul, s[t se topeasc[t
de dorul la ptC" Iu i.
e) Mînzilor, cînd se înţcarcă, trcbuc dat tărîţC",
fîn, iarbă şi ovăs, ci nu atîta, cît la cei mai mari.
j) Pină sînt mînzii tineri, trehue învăţaţi în căpă­
stru, ţese laţi, peri ea ţi, frecaţi, şterşi şi spălaţi, rn1
numai .ca se fie curaţi, ci să se dumerească de tineri.
Nu va strica a le arunca _steaguri şi alte mătăhftli
înainte şi a hurduca ciubere, bntlane, buţi, şi altt-/
77 vase sau a bate <lobc ca să se dedea la toate şi, cu
vreme, de ncmica să se teamft, nici să se sparic. Cînd
şi cînd le trebue rădicate picioarele şi cioc[mitc copi-
tele, ca, în vn'mea sa, se stea bine la potcovit, se poate
pune pre dînşii şi cite un pruncuţ, ca apoi se nu sv
sîcască de călăreţ.
z) Plugarii cei mai bogaţi carii an stave întregi,
au obicinuit a lăsa mînzii cei mai buni, mai frumo~i.
şi mai isteţi de presilft, adecft armăsari; iarft pre c<'a-
ia lalţi, cînd sînt d~ doi ani şi au slobozit bine boaşele,
îi jugănesc primăvara, pînă a nu da µ1usca, sau
toamna, dupft ce înceată musca.
,.
 3. Despre grija cailor.
a) l\1înzii, pînă nu plinesc trei ani, nu trebue învă•
ţaţi, nici supt şea, nici în ham, după aceaia pînă ce or
fi de patru ani, numai supt puţină povoară trebue siliţi.
carea se poate îmulţi din zi în zi, ca se nu se înveţe
nici prea iuţi la tras, nici prea nesuferitori de greutate./
78 b) Mînzii, cît încep a se învăţa, trebue puşi la gra j-
_diu, hrăniţi cu fin, cu ovăs şi cu pae tăeate (cu sa.cică),
ca şi ceialalţi cai; iar nu cu iarbă, că-şi perd din pu-
tere; în toate zilele trebue ţeselaţi, şterşi, şi mai adese
ori preste an scăldaţi sau spălaţi, pentrucă acestea
toate foarte le folosesc cailor ••.. / ..•
93 4. Boalele oilor sînt foarte multe şi din multe pri-
cini le şi vin. Eu numai unele care sînt mai cunoscute
94 şi mai primejdioase, voiu aduce înainte,/arătînd pri-
cinile din care vin, ca gazdele se-şi poată apăra oile
de dînsele, şi spunînd împrotiva boalelor şi niscare
leacuri care sau din cărţi sau dela pecurari bătrîni
şi mult procopsiţi le-am învăţat:
1. Pre vreme ploioasă deacă se pasc oi le în rituri.
mai tot deauna capătă călbează carea se face în ficatul
oilor, lată ca unghea dela degetele minei; de aceasta
oilor le caută să se stingă, tătuş am vezut în Ardeal,
în varmegia Dăbîcei, la groful Vaş Danii!, că cu brahă
şi cu otcă de vinars (rachie) s-au mîntuit de călbează
nu numai oile, ci şi vitele cele cornute, care încă se
călbezise ... / ...

100 Mai nainte de a se băgaJa îngrăşat, şi verii şi scroa-

fele se jugănesc, apoi, după ce s-au pus odată la îngră­
şat, mai mult nu se mină la cîmp, ci acolea, în coteţ
sau în ocol, unde s-au închis, li se dau lături, brahă,
şi bostani (cucurbete, duleţi, ludăi), de carii destui
poţi prăsi şi în grădină (cheartiu) şi la cîmp şi prin
cucuruz, cîţi pot mînca, şi se aibă totdeauna mînca-
rea dinnaintea lor, pentrucă dintrunceput acuş-acuş
101 mănîncă, iară deacă încep a pune untură/şi slănină,
nu se bat aşa tare după mîncare. Pentru aceaia atunci,

8
 cînd încep porcii a se îngrăşa, cu de acelea mîncări
trebue hrăniţi, de care pun slănină îndesată, precum
sînt ghindea, jirul, orzul şi cucuruzul, ci din jir, pre-
cum clisa, aşa untura se fac moi şi oleoase. La părinţii
mei măcina mălaiu de cel mărunt şi după ce se ghiftuea
porcii din fărina aceaia, după ce o opărea cu nură­
tuare ferbinte, făcea bulzi şi-i da la porci, doao sau
trei septemîni mai nainte de a-i ucide sau a-i vinde,
cam călduţi, apoi numai apă rece le da de beut, de
carii bulzi aşa se îngrăşa porcii, cît anevoe se putea
rădica de gios. . .. / ..•
113 2. Despre raţe
În curţile, de care nu sînt departe bălţile, tăurile
şi lacuri Ic ce le de ţinut peşti, raţele se pot prăsi şi
spori cît de bi ne, ci nu sînt aşa de vrednice a le ţinea,
ca celelalte galiţe, pentrucă nu numai mănîncă mai
mult, ci nici folos nu aduc atîta. Oao ratele mai mult
de triizeci, dară nu clocesc mai mult de patrusprăzece,
încă unele nici atîtea; drept aceaia, oaăle se pun supt
găini sau supt curci, căci se clocesc ca şi cele de curcă
sau de gînşte, patru septemîni. La cite raţe poate face
destul un răţoiu? în scris se fiiu cetit nu-mi aduc
aminte, ci eu, în vremea mea, pentru zece raţe, numai
un răţoiu ţineam şi nu păgubeam. Grija puilor de
raţe trebue se fie ca şi a celor de gînscă, numai ia
seama ca mai mult decît zece raţe şi un răţoiu nu se
ţîni pre iarnă, de yei fi cît de mare gazdă./ ...

§2

DESPRE LUCRATUL VIILOR

Fiindcă cartea aceasta se întoarce în limba romî-

nească, pentru folosul tuturor romînilor, şi romîni
aşa sînt de sporiţi şi lăţiţi, prin mila dumnezeească,
cit nu o ţeară sau doao, ci mai multe au le oblăduesc

9
 (stăpînesc
cu toată maestaka}, precum iaste Moldova
şi 1 Ţeara Romînească, au le lăcuesc de sine, precum
iaste Bucovina, sau împreun{L cu alte neamuri, precum
sînt Ardealul, Bănatul, Maramurăş11l şi alte varmegii.
ci supt maestatea S. Coroanei apostoliccştei crăimi a
Ungariei, s-ar cuvini se arăt cum trebnc lucrate viile
în fieştecarea patrift romîncasdL, ci scurtarea muncei,
151 carea/dela mine se pofteşte, aceasta a o face nu-mi
îngădue. Drept aceaia, lăsînd MoldO\·a şi Ţeara Romî-
nească, numai despre aceaia voiu vorbi, cum trebuc
lucrate viile în Ţeara Ungureasci:'L şi în Ardeal, dcschi-
linit, pentrucă viile încă, almintreka se lucrft întru
amîndoao patrii le; aşadară: ... / ...
_.'..>

167 E. DESPRE G.-fl"IRLI l"TNULUI CU PELT.V

În vinul cu pdin se po(tcşl:e se aibi'i dulceaţă ;1mes-

iecaH't cu ceva amărăciune, carea aşa se poatl' dobîncli:
se alege mustul cd mai huH. şi mai dulce, aded carC'
cură numai din zdrobitul strugurilor cu zdrobitoriul
(ştromHinitoriu, pisătoriu 1), şi se străcură prin coşear­
dt; se toarnă în butlan şi, cinel începe a (earbe, gimft-
tate se scoate; se toarnft în c{ddarc, se fearbc bine kpă­
dîndn-i-sc spuma şi, <lupăce s-au recit, iarăş se toarn{L
în bntlan; aşa lucrînd, puterea cea de-a fcarbe se îm-
pedecă şi mustul remîne dulce; după aceaia, se bagă
pelinul întrun sftculeţ şi slobozindu-se în butlan, se
amărăşte mustul, cît neat se fie ele amar. Aşa gfttind
mustul, îşi ţine dulceaţa cu acrime şi cu amărăciune
amestecată, mai îndelungat.}
168 unii ferb pelinul împreunft cu mustul, apoi mustul,
precum s-au zis mai în sus, <lup{t ce s-au răcit, îl toarnfl
în lmtlan, ne mai făcînd altă ceva; ci aşa butlanul
trage în sine mirosul pelinului, şi nu mai iaste bun
spre ţinerea altui feliu de vin .... / ...
172 § 1

DESPRE ALBINE

Cnvînt înainte
Întră tot frliul de goange, albinele sînt cele mai
de frunte, n11 numai pentru folosul cel din ceară şi
mie:ul', carele îl avem, dela dînscle şi carele cu mult
mai mare iast1\ df'cît toată sîrguinta si cheltuiala carea
o punem 1wutru ţinerea lor, ci şi i>e~tru cea mimmată
h.1cr:1rc şi ÎINJţirc a albinelor, cu carea pildă dau oame-
nilor spre însoţir0a omenească, din carea, ca dintr-un
izvor, curge toată fericirea noastră; căci fieştccarea
173 c6jniţă închipucaşte o soţietate omeneascii, între carea.
iaste craiu, macstate si însotire. Despre un neam asa
; de ales ele goange. pr~cum sînt albinele. s-ar cuvi~i
ca cu încă sc scriu, după vrednicia lor, precum au
făcut cei cc numai despre <linsele au scris tomuri des-
tul de mari, ci scurtarea carea mi s-an poruncit, precum
mai de omite ori am cuvîntat mai nainte, nu-mi
îngftduc. Drept acea ia, eu despre albine numai acelea
k voiu însemna, care sînt mai de lipsă se le ştie tine-
rii, iară cele mai multe le voiu lăsa se le învete din-
trahc cărţi sau din propria sa esperianţic. Aşad~ră, fie
cnvînt.: ... / ...
181 ~- Poate fi timp ca acela, cit nu numai stupii cei
bătrîni, ci roii încă se roească tot întru acelaş an, şi
roii aceşti de roi se chiamă paroi. Însumi am avut
în Ardeal, în varmc~gia Bălgradulni-cea-cle-Gios, la
mîniistirea Ciungei (cînd eram director preste şcoalc)
o stupină <le vro cîteva sute de cojniţe, în carea s-au
întîmplat, nu odată, de şi dela paroi am avut roi;
iară dela unii stupi bătrîni, pînă în şese roi, ci al şe­
selea, totdeauna l-am amestecat cu al cincilea, ba
încă şi pre al patrulea cu al treilea, ca să se fac mai
182 buni. Aceasta, de o vor/face şi alţi stupari, nu se vor
păgubi .... / ..•

11
221 DESPRE STRÎNSUL OAĂLOR CELOR DE GÎNDACl.

Alege galetele care ţi s-or părea mai frumoase, tari

şi bune, de chilin, păreche la olaltă, adecă bărbătuşi
şi mueruşte, care aşa se osebesc dela olaltă; bărbă­
tuşii sînt lungi, sipţiri şi ascuţiţi la coadă; mueruştele
sînt rotunde. Ia atîţa bărbătuşi, cite mueruşte, le
înşiră întra spegmă, ci bagă de seamă ca numai pre
de-asupra se împungi cu acul, ca necum gîndacul se-1
222 vatemi, ci nici/galeta se o spargi, pentrucă, spăr­
gîndu-se galeta, ar peri sau s-ar bolnăvi gîndacul, ln-
şirînd aşa galetele, leagă aţa cu amîndoao capetele la
olaltă, şi o acaţă în cuiu. După vro cîteva zile, vor
roade gîndacii galetele şi ei vor eşi strămutaţi în flu-
turi albi, pre carii, îi prinde frumuşel de aripi, tot
păreche la olaltă, şi-i pune pre o hîrtie sau pre un
- giolgi alb, ca se oao. Dupăce începe odată a oa mueruşca
atîta oao pînă cînd creapă; atunci ia oaăle şi le aşează
la loc răcuros pînă-n primăvară, iar fluturii îi leapădă
afară.... ·
 CARTE/de/PRAVILĂ/ce cuprinde legele,
/asupra/faptelor răle şi a călcărilor grele/
de poliţie./Parte întîi/Cernăuţi./S-au ty-
părit la Peter Echard privileghiet/typograf
a Bucovinii, la anul/1807 1 ./

1 ÎNTRUDUCERE.
pentru
OBIECTUL* SAU MATERIA
ACESTUI AŞEZÂMlNT A LEGILOR
PEDEPSITOARE

Fieşte care legilor** protivnică faptă supune pre

2 făptotoriu oareş/căria răspunderi. Însă leghislaţia
sau puterea dătătoare de legi, să află îndatorită
3 a urma cu mai mare asprime/împrotiva celor feliu
1 Pe Ungă această „Parte întîi", din care reproducem extrase,

lucrarea mai cuprinde o parte a doua: ,.CARTE/DE/PRAVILĂ/

Asupra/Grelelor călcări a politiceştilor /Orîndueli atingătoare/De
Poliţie/Parte a doaoă. CERN ĂUŢI/S-au typărit la Petru Echard
privileghiet/typograf a Bucovinii la anul/ 1807.
- Cele două volume sînt în -8° de 6 foi, 362 pagini, o tabelă şi 3 foi
pentru volumul I şi 1 foaie, 235 pagini şi încă 3 pagini pentru
volumul al II-lea.
Am omis decretul de promulgare al împăratului Francisc II.
Fără nume de autor, lucrarea aparţine lui Budai-Deleanu, dupl
cum foarte clar rezultă din lexic şi mai ales din glose, foarte ase•
mănătoare definiţiilor din Lexicon sau gloselor din Ţigaitiaân.
Menţionăm că se întîlnesc moldovenisme explicabile în vorbirc,i
lui Budai-Deleanu după 20 de ani de şedere la Liov, în cazul că.
nu sînt intervenţiile vreunui copist sau ale tipografului moldo•
vean.
 de faptă călcătoare de legi, carele sînt mai de mare si
mai de aproape stricăciune sigurătăţii sau liniştii de
obşte. Aceste dar fapte peBtru deosăbirea dela alte
1ucruri nelegiuite, să vor eh ierna criminalluri sau
fapţe_ înr~oteţite de criminal şi grele călcări de lege
pohticeşh.

II

Criminaluri sau fapte înrăotăţite de criminal sînt

urmări sau ne unnări împrotiva legilor, adecă cînd
neştine face aceaia ce este poprit de lege, sau nu face
aceaia ce legea porunceşti a să face; şi care faceri sau
ne faceri scoposesc şi aduc cu sine stricare singurătăţii
şi liniştii de obşte; de unde, fiind ele mai păgubitoare.
şi după împrejurări socotind, mai primejdioase, rămîn
supuse judecătorii de criminal.

• Obiect-zel; am fost siliţi a întrebnici acest cuvînt ce sf'L obici•

nueşte acum la toate noroadele Evropii, fiind că să află la orighi-
nal, şi pre moldovenie amintirea nu să poate zice. Este cuvînt
lătinesc objcctmn, şi va să zică. lucrul aruncat sau pus înainte, /
2 ori a ochilor, ori a gînclului, sau a voroavei. în scurt, lucru supus
privirii, gîndului sau voroavei; aice însămncază lucrul ele care
seric această carte.
* * Acest cuvînt lege, legi, precume ştiut pretutindenc-, va să zici"L
tot aceaiaş cc s-au obicinuit pe unele locuri a să zice pr{tvilă. Im,l
cuvîntnl pravilei care noi am împrumutat, cu rău obiceaiu şi fărtL
trcln&inţ;t de la siiarvi ;;;i sloveni, <lupă noima sîrbească, pravilo
sau pra.virilo, nu este altii, fttr,i ee zic,•m noi dreptariu sau îndrep-
tari11, iar cn lege, c'ki cînd vor ei sCt zic:1 !e'.!<', atunce zic şi scriu
zacem sau 11strw: iară nici odată pravilo. Intra ;;cest chip sft tăl­
măcc~tc acest cuvint !ji la cartea bcsrricca~cr1 a 7a numit Pra,Jil<i.
Unde la titlul vei afla pravila sau î-11drepta1-iu legii. lar la Cap. :{.
seric: .,Lcg:c este tncştcşngul lucrului celui bun, şi porunct1 CN<H
cc- \·or ~i celor cc 1111 vor, şi alt." Noi mai virtos am voit a urma
acc~ti i c:i.rţi ·bescriceşti, <lecit obiceainln i smintit./

14
 III

Cind fapta cca im protivnică legii, macar de s-au şi

4 pns înadins cu cugetul/de a pricinui răul, dar socotim!
firea lucrului supus (obiectului), a persoanei făcăto­
rinlui, sau şi a împrejurării lor, nu cade supt cerceta-
rea şi hotărîrca judecătoriei de criminal, atunci acest
feliu de faptă să va socoti ca şi o călcare grea de lege
politicească.

IV'

Inert şi accaia să va socoti între călcări grele poli~

ticeşti, cîn<l la timp larea faptei n-au fost cuget rău,
dar fiind că prin plinirea aceii fapte au urmat ced.ş
ce este poprit de legi, sau pentru mai marc abaterea
dela criminaluri, sau pentru fereala vrc unii mare
stricări ; precum şi cînd nu urmează cinevâ aceaia ce
este poruncit de lege, ca să fie urmat tot pentru cel
mai sus numit scopos.

În urmă, find că moralitatea; adecă bunele năravuri

şiobiceaiuri mult pot să abată dela răotăţi, pentru
5 aceaia/vor fi socotite ca nişte călcări cie lege grele
politiceşti, şi acele lucruri care pricinuc:;c stricarea
moralităţii sau a năravurilor bune.

VI
Totuş, ca o faptă de criminal şi ca o călcqrc grea poli•
ticească, nu va fi socotită şi certat numai aceaiacarc
să află în această carte, chiar şi dezvolbit hotărîtă.

15.
 VII

Cercetarea şi pedepsele altor feliu de greşeli împro-

tiva legii urmate, rămîn tot aceloraş dregătorii supuse,
care spre acel scopos prin dăosăbite rîndueli s-au aşă-
zat. '

VIII

Acest dreptariu a legilor pedepsitoare, are doao

părţi,
Partea întie cuprinde în sine poruncile asupra
faptelor înrăotăţite de criminal şi rînduiala cercetării
6 aceloraş; a doao Parte, poruncile/asupra celor grele
călcări de lege politiceşti şi chipul urmării cu dînsele,
adecă cum trebue a urma la cercetarea şi pedepsirea
lor./
7 Parte I. / Pentru/criminaluri, / adecă/fapte îllrăotă-;
ţi te/de/criminal./

9 ÎMP ĂRŢITURA I. /Pentru/crimine sau criminaluri~

/adecă/fapte
rele de criminal şi hotărătele/pedepse asu-
pra lor./

§1

11 CAP. I
PENTRU
CRIMINAL URI SAU FAPTE DE
CRIMINAL, 0 •
lNDEOBŞTE ŞI PRESTETOT
Fapta de criminal purcede din cugetul rău, iar cuge-
tul rău nu să împută, adecă nu să bagă de vină, numa!
-----
••• Cuvîntul. nemţeso care este orighinal Verbrechen, care să
tălmăceşte pre lătenie crimen, iar franţozeşte le crime, nu să poate

16
 12 atuncia, cănd, mai nainte de a să pune fapta/cea prO"
tivnică
legii sau însuş la împlinirea _ei, precum şi mai
nainte de a nu urma ceva ce este poruncit prin lege;
ori însuş împlinind neurmarea, au fost întradins soco„
tită şi hotărîtă acea răotate care să află împreunată
cu criminal, adecă cu fapta cea rea; dar încă şi atuncia
să bagă de vină, cînd neştine din rău cuget să facă
13 oarece, sau să nu voiască a face, din care/apoi a lui
urmare sau neunnare au obicinuit mai tot deauna a
să pricinui sau încai lesne să poate pricinui acea rău.;
tate car.e s-au tîmplat./... ··

18 CAP al II

PENTRU
CERTAREA SAU PEDEAPSA
CRiMINALURILOR, PRESTETOT

§ 9

Pedeapsa criminalurilor sau a faptelor înrăutăţite

de criminal este moartea vinovatului sau ţinerea la
închisoare./
12 tălmăci moldoveneşte cu nice un cuvînt/cunoscut, nice să poate pre-
face aşa, ca sd aibă aceaiaş noimă şi acelaş înţăles. Pentrn aceasta,
noi l-am zis criminal, adecă faptă rea de criminal, care tot aceaia1
însămnează, ce va să zică cuvîntitl învechit şugubire sait şugubină,
însă n-am îndrăznit a întrebnici aceste cuvinte, fiind aciem afară de
obiceaiu. La Pravilă să zice acelaşi cuvînt greşală de cap. Fiind
că, după legile bătrîne, acest feliu de fapte de criminal să răspundea
cit capul, adecă aducea perderea capului cu sine, fi latinii le zice
13 delicta capitalia; însă noi, cuvîntitl greşală/ne am sfiit a-l pune,
căci greşală nu supune tot deuna răotate, ci mai vîrtos sminteală care
4oate să să împlinească fără nice un cuget răit, care cuget rău să află
la criminal, adecă la faptă înrăotăţită de criminal./

17
 19 § 10

Pedeapsa morţii să va împlini cu laţul, adecă cu

,:;pînzurarca.

§ H

Pedeapsa închisorii sau a temniţii să osăbeşte după

fcliul asprimii şi îniuţirii, în trei spiţe sau graduri ,:, :
întei, să numeşte temniţa fără adangere, a doao tem-
niţă grea, ;1 tria cca mai grea temniţă.

I PARTEA AL DOILEA/Despre/călcări grele de poli-

ţie/şi/despre chipul urmării./ .••

CAPU AL CI~CILEA
DESPRE
CIT.C.4.RI GRELE DE POLJŢIE
A.SUPRA.
SIGURANŢII LEGATURII PUBLICE
A STATULUI
ŞI
ASUPR.1 LINIŞTII PUJJLfCE

§ 37
'-
Călcări grele de poliţie asupra siguranţii legiit11rii
publice asupra statului şi li11iştiZ: de obşte
Călcările grele asupra sicnranţii legăturii publice a
statului şi lineştii de obşte ~înt: a) Pîrtăşire la saţie­
tate <le taină. b) Gîlce,·ire şi ri'tscoală de obşte. v) Ti-
pariu, vînzarea sau îmulţirea drţilor. <le figuri ce să/
24 tipăresc în aram:.. , care este împrotiva legilor de ţăn­
zură.. g) Tipografiia tăinuită. d) Adămînire spre

~ Spiţă va să zicil fot aceaiaş ce să zice 'Îlt orighinaliel nemţesc

Grad, şi lritineşte gradus; să pot zice şi trepte, dar fiind că şi la pra-

18
 fugire din ţară. e) Îndemnarea supuşilor asupra stăpΕ
nirilor.

' § 38

SOŢJETĂ.ŢI T.1lINUITE

Toate împreunările de soţietrtţi de taină, -ori spre

ce sfărsit ar fi asăzatc, ori supt cc nume si noimă s-au
aflat s~u încă să.află, sînt poprite. Pîrtăşi;ea la o soţie­
tate de taină Ie face vinoyate călcării grele de poliţie•

§ 39

CARE ,1DU.VARI SĂ S.1f SOCOTEASCĂ

JJE SOTIETAŢI TĂINUITE

Fiind că nu este pricină a tăinui adunări ne aducă­

toare de strid'tciune, aşadară s-a socoti fieştecare adu-
nare de soţietate de taină: a) Fiind ea tăinuită stăpî­
nirii. b) De a fi soţietatea drept ştiută. Însă faptele
25 şi/rînduialilc ei sînt tăinuite sau sînt arătate cu vicle-
şug. v) Cînd \'Orf i trtinui ţi soţiile unei soţietăţi, macar
de a fi şi ştiută de stăpînire. g) Cînd fac adunări soţiile
unii soţietăţi cc an fost mai nainte slobode sau sufe-
rite, iară acum rădicate sau ne suferite.
vile aşa siî află, adecâ spiţă, noi îneci aşa am pm şi am adaus grad;
care cm:înt acum, la scrisoare încă să :obicinuieşte a, Noima a.ice,
acea-ia este, cumcă precum la scarci este o spiţă mai sus, alta mai
gios, aşa ş~ pedeapsa temniţt'.i are spiţe şi osăbiri, adecă mai grea :,i
mai uşoară./

a De remarcat grija cu care autorul evită arhaismele desueto,

dar nici nu exagereaiil. iD introducerea neologismelor cu orice preţ,

19
 § 40

PlRTAŞIREA LA O SOŢ/ETATE DE TAINÂ

Pîrtăsirii sotietătii de taină să face vinovat fieste-'

care po~întea~: a/ Care s-au ispitit a face sau întru-
adevăr au făcut de asăminea saţietăţi. b) Care au
strîns soţii pentru o saţietate în ţări sau în ţări străine.
v) Care este l'a o soţi etate de taină din ţări sau din ţări
străine cărmuitor sau·soţ. g) Care are cu de asăminea
saţietate coreşpondenţie. d) Care face adunare cu de
aseminea saţietate ori di ce fel ar fi. e) Care năi-
26 meşte casa/sau împrumută lăcaşul său, cu ştire, spre
adunările ei. j) Diregătoriu care după diregătoria era
îndătorit spre arătare, ştiind de o saţietate de taină
sau de adunările ei şi au lipsit a face arătarea diregă­
torească la cei mari.

§ 41
PEDEAPSĂ ASUPRA AŞEZÂTOR/LOR, ÎNDEMNĂTO•
RILOR ŞI CÂR1vlUITORILOR SOŢ/ETATE/ DE TAINÂ

Pedeapsa călcării este, după împrejurarea părtăşirii,

osăbită: aşăzătorii de o saţietate tăinuită, îndemnă­
tori, cei ce fac adunări ca cîrmuitori, să fie osîndiţi
spre temniţa ce mai gre, dela trei pînă la şăsă luni.

§ 42
. ASUPRA ACELORA CARE SĂ AFLĂ LA DE ASÂ.1fJNEA
ADUNĂRI, SAU SĂ FAC PRINCORESPONDENŢIE
PĂRTAŞI LOR

Cei ce să află în adunările unei saţietăţi tăinuite,

sau să fac părtaşi la dînsa, prin corăspondenţic, să
fie pedepsiţi întăi cu areşti dela o săptămînă, pînă la
Z7 o lună, la pothorirea/călcării cu areşt greu dela una
pînă la trei luni.

20
 § 43

CA.RE ÎMPRUMUTEAZÂ SAU NÂMESC CASA

SAU LÂCAŞUL NE FIIND SOŢ LA SOŢJETATE

Cel ce împrumută sau nemeşte, din ştiinţă casa sau

lăcaşul său adunărilor unei soţietăţi tăinuite, nefiind
părtaş soţietăţii, să fie osîndit cu areştiu dela una pînă
la trei luni. Şi apoi, după ce s-au nămit casa sau lăcaşu.
să fie chiria prăpădită.

FIIND DEMPREUNĂ SOŢ

De este acela, care dă prilej, în casa sau lăcaşu său~

adunărilor soţietăţilor tăinuite, dinpreună soţ de so-
ţietate. să fie pedepsit pi Jîngă pierderea chirii nămite
cu areşt greu dela una pînă la trei luni./

28 § 45

PEDEAPSA DIREGÂTORJULUI CARE LIPSEŞTE

A FACE ARATARE

Pedeapsa unui diregătoriu care, după dătoria dire~

gătorii sale, lipseşte a face arătare despre o soţietate
sau despre adunările ei, de care au avut ştiinţă, este
arcşt greu dela una pînă la trei luni,

21
 VERSURI/ VESELITOARE Întru
cinstea Prea luminatului ţ;i Prea osfinţitului /
Domn / SA~IOIL Vl7LL\N / Episcopului
Graeco-Catholicesc /al/ Orii<li1·i<\Iarc, /
cînd la annul 1807, în luna lui mai, prin/
Excckn_ţa-sa / IOANN BABB / Episcopul Fă­
găraşului, / s-au sfinţit episcop, în Blaj./
Sibii , / în typographia lui Ioann Barth, 1807/

5 PREAOSFINŢIT DOAMNE ŞI PREALUJ1INATT:I

NIE JJILOSTIV PA.TRON INTRU TOATl:.·1

Lucru ne mai pomenit,

Apriiat mic iYit,
Astăzi, des de dimineaţă,
Nefiind nici nori, nici ceaţă,
Ci vreme foarte senină,
Aură curată, lină,
Auzind că patru bat,
)iă sculain iute din pat,
Si esind întraltă cassă,
· ' Avînd mult Tncru la massă~
1n pripă mă înc:tlţaiu,
Repede mă îmbrăcaiu
Si asezat lîng:t masă,
• ' Cu o inimă sătoasă
Ceteam la o judecată,
Fără sam:t încurcată.
Gîndurile melc toate,
Aşa era adunate,/
6 Şi mintea cu tot pornită.
Spre judecata numită,
Cît nimica nu ştieam
De cele ce mai· aveam.
Cînd cu aşa rîvnă mare
Purcedea a mea lucrare,
În pripă nor să iYeşte,

22
 Tunf't cumplit să porneşte,
Fulgere str[dncitoare,
Prin văzduh pătrunzătoare,
Să rump din nori cu cumplire
Spă imîntînd zidita fire.
Pămîntul tot se clăteşte,
Casa de foc străluceste.
Eu, cum stam cuprins de frică.
Neputîn<l grăi nimică
De acea mutare, iată,
Mă pomenesc deodată.
Că 1 V1tlcan11s plin de foc,
Stă într'al casei mijloc.
l;"itîndu-să cătră mine,
Cu genele de foc pline/
7 Cu asprime să porneşte
Si cătrtt mine grăieste,
.,Procu;ator ne păcit ! '
Cu griji multe înbulzit !
1' u-ţ i ieastc cu tot ruşine?
Cunoşti-mă tu pc mine?
Tatăl meu 2 Jupiter ieaste,
De-i mai ştii încă de veaste)
Dumnezeul cel mai mare
Pe din sus şi pe supt soare;
Au tu nimica nu ştii
De a mele prăvălii?
Care eu ·1e-am săvîrsit
1n ostrovul Lemn numit.
În muntele mai cu samă,
Carele Aetna să chiamă.
Cine ieastc să nu ştie
Vestita mea cyclopie?
leu celui ce m-au născut
Vestitul sciptr i-am făcut
1
Vulcanus era la pcigini d1111111eze11l Jocului şi a tuturor celor c~
prin joc se moaie.
1 lupiter era dumnezeul cel 11t(l.i mare.

23
 Şi fulgerele, de care
Pănă astăzi lipsă are: /
8 Le-am făcut şi le fac toate,
leu cu ale mele gloate.
leu lui 3 Juno, maicei mele,
Prin trudele cele grele,
I-am făcut prin măestrie
Scaun de împărăţie.
leu coiful cel mult mărit
A lui' Mars I-am săvîrşit,
Şi armele lui, de care
Lumea toată ştire are.
Prin mine s-au isprăvit
A Soarelui car vestit,
Prin mine a lui polată,
Sthită în lumea toată.
Aşa ieti prin isteţie
Şi aleasă măestrie,
Peste scurt m-am rădicat
La cel cu mărire stat,
Făcîndu-mă dumnezeu,
În forma tatălui meu. /
9 Însuşi Venzts 5 cea frumoasă,
Decît toate mai aleasă,
Aceasta socotind bine,
S-au măritat după mine.
Am ieu un nepot vestit:
Samoil Vulcan numit,
Carele samănă mie
La rîvnă cu isteţie,
Că, precum ieu, prin nevoi,
Am dobîndit în napoi
Vecinica· înpărăţie,
După soartea dată mie,
3
luno. Dumnezeiţa cea mai mare.
• !vlars. Dumnezeiit ltarfiiliti.
6 Venus. Dumnezei/a frumuseţei şi nevasta lui Vulcanus.

24
 Aşa nepotul numit,
De cînd lumei s-att ivit,
Cu trudă, cu osteneală,
Căştigînd chivernisală,
Să redică la mărime,
Trăgînd cătră înălţime,
Minte are'nprumutată
Dela Minerva 6 ' nvăţată, /
Iar frumuseata dinnafară
Dela Venus cea cu pară.
Acuma la Blaj sosi,
Episcop a să sfinţi,
Clerului celui unit,
De arhiereu lipsit.
Al Oradiei cei mare,
În nespusă aşteptare:
Drept acea Iasă' ndată
Judecata încurcată
Şi te-apucă de cîntat
Nepotului aretat.
Înnădeşte-i versurele,
Batăr cît de puţintele,
Şi îndată le trimit<',
Ştiu ieu că-i vor fi primite,
Căcică a lui bonă ta te,
Cum ~tiu toţi, întrece toate".
Aşa Vulcanus grăi
Si iată să auzi
Un gl~s minunat subţire,
Covîrsînd a noastră fireJ
.,Saltă şi te ~eseleşte, -
Bla jule ! iată soseşte,/
11 Pre care tu l-ai născut
Şi întăi ai început
Cu învăţături a-l paşte
Şi al doilea a-l naşte.
Poţi, Blajule, fi măreţ,

• :Minerva, Dumnezeiţa ştiinţelor şi a înţelepciunei.

2S
 Poţi fi vesel şi sumeţ,
Pentru ·cc la cc- soseşte
~i ('piscop să sfinţeşte.
Că nu niamul, nici tări,1,
Ku bani, nu an1tia,
Ci strădania cea mare ·
carea di tră niam o arc.
Rivna născută cu sine
Spre a face la toţi bine,
Singură l-au rcclirnt
La acest cu vîlfă stat.
Şi tu, Oradic-l\farc !
Saltă întru desfătare!
Că cele cc ai pcrdut
În Darabant ce] ştiut,;
Le afli în Vulcan toate,
Întreg fiind bonătatc,
Bucură-te cler unit!
Cler de trii ori fericit! /
12 Cler Graeco-Catholicesc !
A vînd păstori u sufletesc
Carele nici cum nu curmă
A griji de a sa turmă,
Care altă grijă n-are
Mai grabnică şi mai mare
Decît ca se fericească
Turma sa cea sufletească.
Ca cu dînsa din preună
În nespusă voe buni"t,
Din locul cest, plin de price,
La ccriuri să să rcdicc~
Să dea turma înnainte
Cerescului său Părinte
Si veselos să auză
' Prin desfătătoare buzei
«Peste puţin credincios
Ai fost fiule duios l
- 26
 Peste multe te voi pune,
Pc cît nu se poate spune
Întră întrn veselie,
La a mea înpărăţic !»"
Cînd cîntecul înceta,
Mintcni srt însenina. /
13 Mă aflai singur în cassă,
Crtind lingă a mea massă.
Drci, Doamne Pruduminatc !
Acum cunoşti hine toate,
Cunoşti tot lucrul cum caste,
,. Că din acea de sus veaste,
Viind episcop m1111 it,
leu încă sînt rînd11it
A trimite vcrsure k,
Batăr cît de puţintele,
Prin care tare doresc
Şi din inimă poftesc
Ca primita păstorie,
Dată după vrednicie,·
În zile îndelungate
Să o porţi cu săntttate;
Toate cîte vei gîndi,
Să le poţi drept isprăvi;
Să fii în veci norocos,
Spre al niamului folos
Şi spre al clerului sporiu,
Credinţei apărătoriu
Domnul să-ti custe viata,
Să-ţi'poţi înpttrţi dulceaţa/
14 La toti ori cîti o doresc
'Şi după dînsa bolesc.
Acestea îţi poftesc ieu,
Însă ştie Dumnezeu
Că cu mine din preună
Niamul plin de voe bnnă,
Tinerii, prnncii cei mici,
Cei slabi, cei tari şi vonici,

27
Feamei, fete şi bărbaţi
Bucuriei cu toţi daţi.
În toate părţi fieş care
Strigă fără încetare:
,,Să trăiască, să trăiască,
Turma să-şi o cîrmuiască~
Vulcan, pe dirept mărit,
Astăzi episcop sfinţit." /
 ÎNŞTIINŢARE / care au făcut Exselenţiia sa
prea lu/ minatul şi prea asfinţitul Domnul
IOANN BOBB/ vlădica Făgăraşului, alChesaro•
Crăeştii Mărimi Sfetnic din lăuntru, / Cinsti•
tului său Cler despre ridicarea Capitulumulului
în Blaj, la anul 1807 / 1 zi iulie, adăogînd şi
doao/ cuvîntări ./ Despre preoţie şi despre duhul
celui / bun şi a celui rău păstoriu sufletesc.
Typărită în Blaj. / Cu typariul seminariului * ./

FRAŢILOR PROTOPOPI

1 fiilorinşpectori, administratori, notareşi, parohi şi

preoţi, dar voao şi pace dela milostivul Dumnezeu,
iară de la Noi, arhierească blagoslovenie.
întru vecinica pomenire l. Împărat Leopold întie,
făcîndu-i-să milă de statul bisericesc al nostru, cu
împreună înţălegerea măritelor statuşuri din Marele
Prinţipat al Ardealului, părinţeşte s-au milostivit a
înzăstra şi aceasta a noastră episcopiiea Făgăraşului
cu bunumuri în diştrictu Făgăraşului şi varmeghiia Sol-
nocului din Lăuntru, cu domi.niumul Gherlii; după
aceaia următoriul său, de pururea pomenitul 1. Împă­
rat Carol văzînd că cu mult mai cu folos ar fi episcopului
lingă sine şi residenţiia sa a avea şi dăruita zestre, aşij-
2 derea înţălepţeşte / socotind cum că arhiereul singur o
episcopie aşea mare şi cu atîta norod, fărăajutoriu nu o
ar putea ocîrmui, milostiveşte au rînduit ca zestrea
• In -8° mic de 1 foaie şi 80 pagini. Volumul cuprinde ln-
ştiin/area făcută de Ioann Bobb, din care reproducem două frag-
mente, asupra întemeierii capitulului şi istoricului episcopiei. Vo-
lumul mai cuprinde şi cuvîntarea comisarului instalator Ştefan
Costa, precum şi a lui Dimitrie Caian cel bătrîn, cu ocazia insta-
lării canonicilor. Se mai află anexate alte două discursuri cu ca.
racter eclesiastic, nesemnificative, fără legătură cu materia,

29
 prin lăudatul mai sus împărat Leopold dăn1ită să să
schimbe cu dominiumul Blajului ,întru care din prea.
înalta milă şi răposaţii în Domnul episcopii noştrii,
Inochentie Clain, Petru Pavel Aron, Athanasie Reclnic,
Grigorie l\faer au lftcuit, şi noi, :,cum, cu mila lui
Dumnezeu.vieţuim; şi aşea, fiindcă despre o parte
_ nu era oameni de aşea în cler, despre alta nu lăsa stările
împrejur ca să să fundăluiască capitulum, după rîndn-
iala sa, cni:n iaste pe lîngă alţi episcopi, s-au milostivit
a porunci ca tot venitul acestui clomininm, în doao si"t
să împartă, şi aşea, jumătate l-au rînduit spre chiverni-
sirea episcopului, cu jumătate au fundăluit unsprezece
călugări clin cinul S. Vasilie cel Marc şi doaozeci ele
alumni, aceia, ca arhiereului să-i fie de ajutoriu întru
3 toate lucrurile şi grija / episcopii, pe norod, în cît le va
ajunge putinţa să-l înveţe, pe preoţi să-i îndrepte şi pe
tineri în şcoale, întru învăţături să-i deprindă, iarfL
aceştea ca pe rînd învăţînd cele trebuincioase, să se
facă şi să iasă harnici păstori suflctPşti, ori carii ar voi
să primească acel stat şi prea înaltft treaptă, pentru a
cărora lăcuintă au si făcut a să zidi l\Iănăstirea cu bise-
rica lîngă sin~, car~ pînă astăzi sînt, supt hramu Sfin 4

tei Troiţă. / ...

6 Aşea dară noi, dela începutu I vlă<liciei noastre în
carea nu după vre<lniciia noastră, ci din darul lui Dum-
nezeu şi mila împărătească, acum de 24 de ani sîntcm.
văzînd mare lipsa clerului nostru, cumcă părinţii călu­
gări si scoalele a le învăta, şi vizitat ii a face, si arhie-
reult~i ;_i fi întru ajutoriu, toate acestea sîngu'ri nu le
pot plini despre o parte, despre alta cumcă clerul în
1 marc parte, din mila lui Dumnezeu,/ în fundaţiile
puse ele înălţaţii împăraţi aşea s-au procopsit, cît şi
arhiereului în toate trebile pot să-i fie de ajutoriu,
clupă datoriia noastră cea păstorniccască, căruia venitul
pentru folosul besericii s-au dat, dară mai vîrtos după
zisa SS. Părinţi ni s-au încredinţat, din vreme în vreme
ne-am silit şi cu ceva tragere îndărăpt dela noi, poate că
şi în celea cuviincioase, din milostiva graţie primitele
 venituri a stiinge cite ceva, :lll ca să ne înălţăm, văzuţi
să ne facem şi să trăim în desfătări sau rudele noastre
şi pre cei de aproape ai noştrii să-i îmbogăţim, ci ca
poporului nostru să folosim, şi aşea, după ce din darul
lui Dumnezeu care, preste vrediniciia noastră, şi numai
singur pentru lipsa poporului nostru, venitul domini.u-
mului noao dat, mult l-au blagoslovit, şi căştigînd mai
mărişoară sumă de bani, şi la osebiţi şi în fundul cel
<le obşte a rclighiei şi în caşea cea împărătească, spre
8 legiuitul interes/ am dat, ca capul banilor totdeauna
rămînînd ne vătămat, din veni.tu aceli.iia să ajutorim
clerul, norodul nostru şi, după putinţă, să facem cele
de lipsă, precum am şi făcut, că am fundăluit 24 de
alumni în fondaţiile şcoalelor de aici, din ţară, am
rădicat bescrică în Cluj, cu căsi, şi pentru preotul locu-
lui şi pentru odihna arhiereului venind acolo; aşijderra,
beserică de piiatră în oraşul Vaşarhciu, putem zice,
cu mari chieltuiali, am ajutorat cu multe mii alte
biserici şi căsi popeşti, am plinit lipsa altor preoţi, cit
am socotit şi am putut, care toate, acum, nu-i de lipsă
a Ic număra şi ah~ aduce îp,ainte. Aşea, cu ajutoriul lui
Dumnezeu, cu mai mare parte a interesului capitalelor
date, vom aşe~a fundaţii statornice, din care preoţii
c;i cn ~urtare bună,după lipsă şi putinţă, să se împăr­
taşrasca.
:\foi pre urmă, acum văzînd despre o parte, că şi
9 părinţii călugări aşea / au scăzut cu numărul, cit numai
trei să află în viiată, dară. si aceia de bătrînete slabi, si
tocma de ar şi fi ~u n\1mă~ul de plin, n-ar putea toate
greutăţile yJ;tdiciei a le purta, şi cum că cu lucrurile
obştci foarte tare s-ar împiedeca întru plinirea potvi-
gului său celui călugăresc, despre alta, cumcă în clerul
de myr ar fi aşca de harnici preoţi, dt să poată fi la
toatrt lipsa de ajutoriu arhiereilor săi, ba şi pentru
îndemnul clerului nostru la înYătăturile cele bune si
obştei besereceşti folositoare, şi ;şea procopseala s;~,
am judecat şi am aflat ~a din o parte a venitului adu-
nat, să fundălucsc capitulum, precum iastc şi la alte

31
 episcopii de rituşul nostru, cumu-i la Oradiia-Mare,
Ungvâr, în Ţara Ungurească şi în Ţara Leşească, ca aşt>a
feţele din preoţii de myr a acestui capitulum să fie arhie-
reului spre lucrul acestui dieţe.ziş în cele păstomiceşti.
Iară părinţii călugări tocma cînd vor fi şi cu numărul
10 de plin să stea cu / deadinsul de învăţătura tinerilor
şi ţinerea evlaviei cinului călugăresc.
Pentru aceaia, după acest cuget, pe lingă arătarea
lipsei capitulumului prin înălţatul gubernium cu supusă
umilinţă, prin inştanţie am rugat pre Înălţatul acum
stăpînitoriul Împărat, \Prinţul Ardealului, Franţisc
întîiu, ca privind la mare lipsa eparhiei noastre, să se
milostivească a ne priimi această fundaţie spre binele
besericii pusă, şi a ne întări cu apostoliceasca şi împă­
răteasca sa putere capitulumul, carea umilită a noas-
tră cerere, şi prin părinţeasca comendaţie a crăescu­
lui său gubernium, după lipsă, a fi cunoscîndu-o, nu
numai părinţeşte s-au milostivit a ne întări cerutul
capitulum, ci încă, pentru mai mare întărire, încă
fără tacşă a ne da şi obicinuita diplomă, şi collaţio­
nâliş, supt iscălitura sa, fieşte căruia canonic, carii
cu numele sînt acestea: Dimitrie Câian cel bătrîn,
arhi-presviter sau prep6zitus, Avram Meheşi, arhidi-
11 acon sau lector, loann Para,/ primiţerius sau cantor,
Vasilie Filipân, eclesiârha sau custos, Ioann Nobili
scolâsticus, Dimitrie Vaida, cartofilâx sau canţelarius,
Dimitrie Caian cel tinăr, al şeptelea canonic, theolog.
Această umilită cerere de'.plin şi cu toate întărită,
dobîndindu-o din mila î. Împărat, ca să se facă obici-
nuita installaţie şi a acestui capitulum al nostru, cu
umilinţă şi de plină încredinţare m-am rugat de Exselen-
ţiia sa groful Gheorghie Banfi, gubemâtorul Ardea-
lului, să să milostivească din exselenţiile şi mării sale
consiliar Î.C. Gubemium a ne trimite spre zisa instal-
laţie; s-au şi milostivit a rîndui şi a ne trimite pe
măriile sale Stefân Costa consiliariul şi David Vaida,
secretariul C. Gubernium, carii venind în zioa din tie a
lunii lui iulie a.t.,în biserica cea mare, după ce am

32
 slujit S. Lyturghie, prin canţeHsta sa au cetit împără­
teasca diplomă spre întărirea capitulumului dat şi pe
12 . rînd collaţionalul / al fieşte căruia canonic, şi aşea i
l-au dat în mină, şi zicînd măriia sa, domnul consihariu
Ştefan Costa. cătră noi, cătră cler şi canonici, împodo-
bita cuvîntarea sa, s-au isprăvit instelaţiia.
La aceasta treabă am dorit şi am vrut de faţă a avea
pe toţi fraţii protopopi şi fiii nostri inspectori, ca cu
toţii din preună, la olaltă, să aibă bucurie, şi eu,
Intru vedei.ea tuturor, la acest lucru de cinste dieţezi­
şului, părinJească mîngăiare, ci aceasta a ·noastră voe
nu s-au putut împlini, pentru că nu multă vreme trecînd
dela înştiinţare pînă la venirea măriilor sale gubernia-
liceştih>s persoane, celor mai de de parte nu s-au putut
da de ştirer fără nnmai celor mai de aproape, carii au
şi venit.
Acestea toate pentru aceaia am vrut la tot cleru
nostru a le face cunoscute, ca fieşte care să cunoască
mila cea mare a înălţaţilor împăraţi şi măritelor sta-
13 turi a ţării, precum şi sîrguinţa / noastră şi cumcă
venitul noao dela înălţata curte dat, nu spre folosul
nostru, ci a binelui de obşte bisericesc l-am întors,
precum şi de aci înainte, dte zile, din mila lui Dum-
nezeu vom avea, îl vom mtoarce, şi aşea să aibă mîngă­
iare fieşte carele. şi prin rugăciuni cătră Dumnezeu
să fie mulţămitoriu înălţaţilor împăraţi şi măritelor
staturi a ţării, şi şi pentru spăsăniia sufletului nostru
să se roage cerescului Părinte. Blaj, 1 iulie, 1808.

Al vostru
de bine voitoriu Părinte Vlădica Ioann Bobb. /
,l / î N V AŢA TUR A FI RE AS CA
SPRE SURPAREA
SUPERŞTIŢIEIXORODULUI

CAPUL ·1

'DESPRE ÎNVĂ'fĂTllRA FIREASCA ÎN COMl\1UN

§ 1

Prin rnvintul f(rc se înţeleg toate trupurile, cite se

află în lume; ~i învăţătura carea vorbeşte despre pro-
prietăţill-, puterile şl lucrările trupurilor se numeţ;te
învăţătur{L firească. Invăţătura firească, drept aceaia,
numai cu trupurile cele din lume are de a face şi de it
cerea prici nilc întîmplărilor celor din trupurile acestea,
carea înv{Lţătură, după elenie sau grecia cea veche, se
zice fysică, adecă ştiinţă sau meşteşug al firei.
Aşadară, noi avem ceva ştiinţă din învăţătura firei
cînd îm·ăţăm, pentru pildă, cc proprietăţi au trupurile,
cînd striLhatem cu mintea ce alcătuire au focul, aerul
:;,;i apa, cînd cuprindem iarăş cu mintea cum se nasc
ploaea, zăpada şi grîndinea dinpreună cu celelalte
meteori cc sc fac în văzduh, precum sînt fulgerul şi
trăsnetu 1, cînd pricepem ceva despre mişcarea ce o
fac luna şi stelele şi, mai pre nrmă, cînd cunoaştem
pricina pentru care se întunecă Luna şi Soarele.

§ 2

, Folosul învăţăturei ceii fireşti sau al fysicei, mai

f mare e <lecit a-l putea spune pentru că, între altele,
' prea mult ni-l întrebuinţăm la economie. Căci, aceluia
,.. carele e deprins înfysică, învăţătura fysicei îi dă ştiinţă

3if
 i

de a-şi lucra ca mai bine ţarinile~ de a~şi sădi şi)

înmulţi cu rînd bun tot foliul de pomi şi de plinte şi
de a-şi agonisi cele mai sînătoase şi mai hrănoase no-
treţe pe sama dobitoacelor sale. Ştiinţa fysicci şi
acestea arată plugarilor: care pluguri şi care unelte
sînt mai bune spre lucrarea fieştecăriia ţarini, care.
barem de le-ar socoti plugarii romîneşti. /

2 § 3

Ştiinţa fysicci e foarte de rolos şi spre ţinerea sînă„

tătei, căci arată, între· altele, că mult stric{t sînătătei
fieştecăruia a lăcni în casă prea micrt sau cocioabă
făcută în pămînt, an numai în faţa pămîntulni, a-şi
încălzi prea tare soba în carea lăcuieşte, a ţinea tot
închise ferestik. Tot aceaias stiint[t arată omulni !-i
cum se-şi ci·uţc sînătatea şi ~c î~cungiure boalelc,
Drept aceaia, la ştiinţa aceasta trebne se alerge fieşte•
carele cînd se bolnftveştc, iară nu la dcscîntări şi la
boscoane, din care nn c de a nădejdui vreun folos. Însă
fiindcă nu toţi oamenii pot şti fysica,cci bolnavi tre•
buc se alerge la doftorii cei prin ocîrmu irc orîndu iţi, că
;.:cestea au toată stiinta fvsicei,
, , J .,

§ 4

Ştiinţa fysicei şi aceasta o lucrează, ca oamenii să

fie odihniţi şi îndestuli ţi, pentru că rnîntuc pe fieşte•
carele de frica cca fără de lipsă, în carea, din neştiinţă,
au căzut şi-i dă deplinită învingere asupra rătăcirci
ceii păguboasă prin carea atîtca mii de oameni se ţin
în cleste. Căci cine se va înfricosa de zmeii cei înfocati
carii se iaptă prin văzduh şi de fÎăcările ce zbugncsc di'n
pămînt, de va şti cc sînt lucrurile acestea? Cine se va
spăriia de ivirea cometelor, adecă a stelelor celor cu
coadă, sau cu cutremur.va întreba ce însemnează ivirea.

JS
 lor, de se va dovedi că stelele acestea tocma nemica
însemneaze, ci îşi ţin cursul lor cel minunat? Cine va
judeca despre fericirea sau nefericirea sa şi a altora de pe
stele (măcar că nebunia aceasta în unele cărindare s-au
însemnat), de i se va adeveri că stelele n-au putere
de a face pre oameni fericiţi sau nefericiţi? Cînd se
seamănă bucatele, se sădesc plîntele, se pun oarele la
clocit şi se înţearcă viţeii, cine va lua sama la lună, iaste
ia noaă sau plină, are pătrariul cel dintîiu, sau cel de
pre urmă, de va socoti, precum se cuvine, că luna la
toate acelea, toona nemica ajută sau strică? Aşadară,
adeverat iaste că numai ştiinţa fysicei e mişlocirea
aceaia prin care se mîntue oamenii de toate rătăcirile
lor. Drept aceaia, cine va învăţa fysica se va mîntui
de rătăcirile în care alJii din neştiinţă s-au alunecat. J•••

9 PRIVIRE

Noi, de multe ori trebue se credem lucruri ale cărora

pricini nu le putem străbate cu priceperea noastră. Ci
aceasta numai atunci ni se cuvine a o face cînd, despre
adeverul lucrurilor, înţelepţeşte nu ne putem îndoi.
Esperienţia ne-nvaţă că magnetul (piatra cea minu-
nată, despre carea mai multe voiu grăi la locul său)
trage ferrul la sine şi că ~eul cel de magnet pururea
spre mează-noapte se întoarce cu capul cel mai gros,
despre al căruia adever nu ne putem îndoi, căci îl
vedem cu ochii, şi despre aceaia ce vedem cu ochii
noştri nu ni se cuvine a ne îndoi. Iară despre ce înţelep­
ţeşte nu ne putem îndoi, aceaia trebue se o credem, de
nu şi putem străbate cu priceperea noastră pricina
pentru carea se face. Nu aşa iaste cu istoriile cele
despre ivirea unui om întralt loc, ce e osebit de locul
în carele aiavea se află de faţă omul acela, pentru că
întîmplările ce se aduc prin istoriile acelea, chiar se
împrotrivesc proprietăţilor şi lucrărilor na turei celor
adeverate şi cunoscute şi, drept aceaia, nici ·pot fi
 adeverate. Toate fabulele sau poveştile acestea s-au
scornit de oameni ca aceia carii mult s-au înşălat cu
judecata şi s-au înrădăcinat în deşarta credere.
Şi ce povestesc ţăranii despre replicările oamenilor
sînt numai vorbe băbeşti scornite în şezetori, ca cu
atîta mai lesne se-şi petreacă muerile şi fetele vremea,
cînd torc.
Preste care le-am zis, mai socotiţj şi aceasta: cum
s-ar putea omul replica doară cu trupul? Ci trupul lui
remîne în locul care l-au avut mai nainte, precum ne
încredinţează şi vederea şi pipăirea noastră, nici se
poate vedea tot întru aceaiaş clipeală şi întralt loc~
pentru că fieştecare trup, din firea sa, numai un loc
cuprinde deodată. Zic oamenii cei zăluzi că în replicare
numai sufletul omului se replică, adecă numai sufletul
omului trece de la locul, în carele iaste tropul, întralt
loc, ci zisa aceasta a lor iarăşi nuse poate priimi. Pentru
că, cînd iasă sufletul din trup, trupul remîne dessufleţit
şi mort. Cum ar putea drept aceaia face lucruri care
10 numai cei vii le pot face? / Au nu sînt acestea cu nepu-
tinţă? Ci mirăzenii de acestea sînt şi mai multe. Căci,
cum s-ar face pre sine sufletul acesta vezut? Sau cum
s-ar putea arăta întru acela typ carele se fie asemenea
nu numai trupului său celui de o vreme lăsat, ci şi veşmin­
telor cu care iaste tQU>ul- îmbrăcat? Cum s-ar putea_
sufletul acesta iarăş împreuna cu trupul său cel părăsit?
De ar putea face aceasta sufletul, ar putea face şi
acea ia că, după ce se desparte de trup şi moare omul,
iarăş să se împreună cu trupul şi se învie pre om. Care
lucru cine îl va zice a fi cu putinţă? Fără numai acela
carele cu totul este lipsit de minte. Feriţi-vă, drept
acea ia, de a crede că se poate da vreo replicare.
Sînt şi de aceia oamenii carii reu cred că îngerii cei
căzuţi sau dracii an îndămînare de a face şi de a lua pe
sine fcliu de felin de forme care deplin întypuesc acuş
pre un om, acnş pre altul. Ci aceia carii aşa cred şi
gîrnlPsc, nu cunosc natura duhurilor şi ren şe înşală
cînd judecă despre puterea dracilor. Pentru că ştiut

37
 lncru iaste că toate mutările ce se întîmplă în trupurile
lumeşti nu almintrelea se fac făd numai după legile
mişcărei, rare Dumnezeu le-au dat trupurilor, atunci
cînd le-au zidit. Iară, de ar putea duhurile cele necurate
ncmişlocit lucra în trupuri, de ar putea din aer ş1 din
alic makrii alditui forme şi acelea a le lua pe sine, de
ar pntca stîrni \'Întoase şi vorburc, de ar putea aţiţa
fulgere şi pricinui trăzncte, atunci s-ar întîmpla mu-
tări ca acele-a în trupurile l!_Iffi<'Şti, care nu s-ar putea
tilcui dupit legile naturci. lnse ştiut iaste, din toate
uhscn·atiik care le avem de la o mic si mai multi ani,
c.I mct/orelc sau întîmplările cele din văzduli, din
pricini trupeşti se fac şi că toate mişcările trupurilor
numai după legile cele de la Dumnezeu lor date se în-
<lrcapUî. Aşadar[l, aceaiase împrotriveşte naturei duhu-
rilor, ca dînsde se lucre trupeşte, vreau a zice, ca dîn-
sck din singură puterea lor se facă lucruri de aceka
care numai trupurilor se cuvin şi le sînt proprie. Nici
îmi arunce ncştinc că sufletul pînă cînd rămîne în om,
mişcă şi îndreaptă trupul omului, pentru că sufletul,
pînă cînd rcrnîne în om, iaste f ysiccşte unit cu trupul
om.ului; dară dracii nu sînt fysiceştc uniţi cu vreunele
trupuri. ~i, drept aceaia; nici pot mişca şi îndrepta pc
Yreunelc trupuri. Carea, neputîndu-o face dracii, cu
mult mai puţin vor putea face fom1c <le trupuri omeneşti
u· şi a se arăta întrînscle. / Afară de acestea, după patima
şi îm·iarca Domnului Hs., precum scrie Sîntul Petru,
în Epistola 2, capul 2, stihul 4: .,Dumnezeu, pre îngerii
carii au greşit nu i~au crtat ci, cu lanţurile întunericului
în tartar legîndu-i, i-au dat spre judecată a se păzi".
De-unde neputînd îngerii cei greşiţi eşi, nu se pot însoţi
nici cu oamenii, nici pot avea vreo putere preste dînşii.
Dintru acestea şi <lin cele cc s-au zis mai nainte, drept
aceaia, poţi învăţa că nu sînt pc lume nici vrăjitori, nici
fermecători, nici strigoi, nici dcscîntători, nici prilostiţi,
nici însoţiţi cu diavolul, nici zmei adeveraţi, ci, toate
cite se întîmplă se fac după legile ce Dumnezeu le-au
dat naturei dintrunceput, care nenţelegîndu-le şi

38
 nepriccpîndu-lc snperştiţiozii cei vătămaţi la cnrn.
le zic a fi mirăzcnii si boscoane. Grcscsc asach,ră.
'părinţii şi toţi aceia ca'rc prin ncntcmei.~tc şi i-iebune
poveşti în cca mai crudă vîrstă, împlc capul pruncilor
cn groaznice şi spăimîntoase ntUuciri despre duhuri Ic
cele necurate, căci fac de pruncii aceia, şi dupi"i cc
cresc, pururea sînt înfioraţi şi la cel mai mic smwt
inert se cutrămurr1, mai ales noaptea, cînd se zic de
superştiţiozi a îmhla duhurile cele rele, strigoilc şi
nălucile; de-unde urmcazii apoi de oamenii pentru
frica cc o an înrădăcinată întru sine, nici şiC', nici
altora pot fi de ,-rcun folos pre-ntnncrcc. Precum s-ar
putea arăta aceasta prin ncnnmerate pilde, de aş \TLa.
se m{t lăţesc cn scrisoarea. / ...
39 Tcranii nn ~c îndcstnlesc cu acdca care k-am zis
pî1i-aci, ci sporesc întru nebunii şi zic d în rîurile
40 acelea în care se îneacă mai mulţi oameni / se ţin
nistc zcoae ce se numea de strămosii nostri romani cei
bă trîni, cîml inert era păgîni, nym fc ca;c leşuesc dup{t
0 0

viaţa oarnt'nilor şi pc nym(e]e acestea şi le î11typ1.uicsc

. a fi ;,.idiri înţelegătoare şi tocma aşa de înmulţitoare
a vitei lor ca si oamenii. De carc·a nchunil' a terani lor
mun.ai aceia n~au cădint{t de a rîck, carii rcu seÎll:"al{L
<le cred că între duhnri încă sînt bărbătusi si nmcr{1stc
ca să se înmnlteasd!!! Darrt ccialalti 0~1:mcni, de nn
ar rîde, eu însn~1i atîta aş judeca dcsr;rc dînşii dt şi-au
pierdut tntc- cinci simţiri le cu înţc legPrm dinprcun{1./ ..•
59 La boalele cele mai cumplite ţc:ranii tocma aşa grc-
sesc ca şi cctătenii, căci îsi întvpzuesc c{t întrarea
;crului le este stricăcioasă şi: drept accaia. în tot typul
păzesc pe bolnavi de aer nou. Căsilc încă Ir· foarte
încălzesc şi cred că cu încălzirea mult ajutrt bolnavilor.
măcar că cu accaia mai mult le stricrL şi-i gr{tbf'.;c la
mo1mînt, pentru că le împedecă n~suflarca şi-i fac de
în za.dar se bat după aer, prin carea boala încă li-o mai
îmărcse. Asadară, de folos ar fi si tcranilor şi cetăte­
nilor <le ar' năpusti socoteala ace~i~. De folos le-ar' fi
de numai stîmpărat ar încălzi chiliile în care zac bol--

19
 navii şi mai mult întru aceaia s-ar nevoi ca chiliile
acelea se fie curăţite şi aerul dinttînselc pururea nou
şi curat!
•
§ 49

Mai naintc de a isprăvi învăţătura despre aer, vreau

a cuvînta puţintel şi despre aerul cel ce se aprinde, cu
carele nu demult 'ău început a face mai .multe probe şi
cel ce a tîta s-au vestit prin aflarea luftbalonului sau a
globului celui de aer, cît acuma toţi vorbesc despre
dînsul. Pre car~le pentru aceaia încă nu-l poci trece
cu cuvîntul, pentru că vreau ca întru avvenire se mă
60 folosesc cu dînsul / în tîlcuirea focurilor celor ce es din
pămînt, în tîlcuirea aruncărei banilor celor îngropaţi
şi în tîlcuirea altor flacări de care atîta se sparie dru-
marii, cît mai îşi peni cumpătul. Iară aerul cel ce se
aprinde este un aer amestecat cu materii arzătoare
ce se ţine în gloduri şi în mocirle sau bălţile cele putu-
roase de apa cea clocită ce se află întrînsele. în glo-
durile şi mocirlele acestea dacă se împlîntă un par şi
se învîrteştc întrînsele, es nişte beşicuţe care sînt
pline de aer ce se aprinde şi aerul din beşicuţele acestea
se poate culege cu un vas de glajă carele îndată trebue
astupat ca se nu iase aerul, ci se remină întrînsul,
pentru probă.
înse aer de-acesta se poate dobîndi şi prin meşteşug,
că de vei turna spirit de vi trior pe răsuri de ferr, atîta
poţi culeg~ cit se impii şi mai mari vase. Iară aerul
acesta, pentru aceaia se zice arzătoriu, pentru că lczne
se aprinde. Căci de-1 vei slobozi din vasul în carele l-ai
prins şi vei apropiia de <linsul o lumină aprinsă, îndată
se va aprinde şi va arde ca şi o lumină fără de fum.
Iară de-1 vei aprinde tot şi deodată,ce lezne se poate
face prin scînteia din electru, sunet încă va face tocma
mare.
 § 50
Fiindcă a~rul cel arzătoriu carele se capătă prin to-
pirea resuriloi:- celor de ferr în spiritul de vitrior, cit
mai puţin de 4 ori este mai uşor decît aerul cel de rînd,
lczne se poate tîlcui cum se poate sui globul cel cu aer
arzătoriu împlut, aşa de sus în aerul cel de rînd. Pentru
că fieştecare om, din esperienţiă, poate şti că trupurile
cele mai uşoare în materiile cele curgătoare totdeauna
se suc în sus. Întraceaia, ca se poţi mai chiar pricepe
şi cuprinde că mahinile cele mari., cu care îrnblă în
timpul de-acum oamenii prin aer sînt mai uşoare decît
aerul cel de rînd, trebue se-ţi aduci aminte de aceaia
61 cc am învăţat" cînd am cuvîntat despre apă, adecă /
că fieştecare trup, în materiile curgătoare, atîta perde
din greutatea sa, cît a:Rasă materia ce se mişcă din locul
eii prin trupul acela. Învăţătura aceasta se poate da şi
despre aer, pentru că şi în aer atîta perd trupurile din
greutatea lor, cît apasă aerul ce-l mişcă din locul lui
sau cît apasă aerul carele tocma atîta e de întins cit şi
trupul. Aşadară, de se va împlea un luftbalon mare cu
aer arzătoriu, luftbalonul acela se va gînfa şi va fi mai
uşor decît massa de aer ce este de aceaiaş mărime cu
1uftbalonul. .
învăţătura aceasta mult se poate uşura şi respica
prin pilda luftbalonului ce s-au slobozit în aer din
Brunsviga, cetatea Saxoniei, în anul 1784. Luftbalo-
nnl acesta au avut diametrul său, adecă linia .carea
i-au tăiat tocmai în doao, de 5 picioare şi au apăsat
un funt şi opt loţi. În locul care l-au cuprins el, întra
1
aer de rînd funţi 5, loţi
.Aşadară,atîta aer de rînd
19
5
au mişcat globul acesta din loc şi atîta au perdut şi el
din greutatea sa. Acum, de vomicoate 1 funt şi 8 loţi
1
din 5 fm1~i şi rn- - !oţi, se află că luftbalonul este mai
5
1
uşor funţi şi
cu 4 11
5 toţi decît au fost aerul întru al
 căruia loc au întrat. Iară fiindcă aerul cel arzătoriu
cu carele s-au fost împlut luftbalonul, trăgea I funt
4 1
şi loţi carii scoţîndu-i din 4 funţi şi 11
12
5 5 loţi, tă-

tuşi au fost luftbalonul mai uşor dccît aerulccl dcrîn<l

2
pre carele l-au mişcat din loc, cn 2 funţi şi 30 · loţi sau
5
mai cn :l funţi. Drept accaia luftalonul au trebuit să
se nhlice în sus ca şi cum zboară sftgcata.
Putem şi prin pae aprinse aşa sipţiia acrul cel din
mahina cit mai puţin numai de gimătate se apese cît
a pasă aerul cel de rînd, al căruia loc îl cuprinde mahina .
.-62 Cu mNhodul acesta s-au folosit Montgolfier,/ cînd an
găsit luntrea ce zboarft în aer. Luntrea care o au slo-
l)ozit el. în Pariz, în 5 iunie <lin anul 1783, au an1t
diametru de 35 de picioare şi au apăsat, după cum scrie
!'I, numai 500 de funţi. Acrul cel de rînd carele ;ir fi
tncăpnt în locul cit au cuprins luntrea, au ap{isat
2156 de funţi şi atîta au şi perdut luntrea din greutatea
sa. De se va scoate acuma din summa grcutăţei aerului
celui de rînd 2156. summa grcutăţei luntrei 500, vor
remîn!'a 1656 de funţi; cn ntîta au fost mai uşoară,
aşad;ir:\, luntrea dC'cît aerul cel de rîncl pre carele l-au
mişcat din Joc. Ci fiindcă aerul din luntre numai <le
gimătate s-au [ost sipţiat prin foc, ~i cit au mai remas
trăgea 1078 ele funţi. summa aceasta treime să se tragă
ele la summa 1656 de funţi, carea făcîndu-sc, se află
că luntrea cea de aer, tătuşi, au fost mai uşoară dccît
acrul cel ele rînd al căruia loc l-au cuprins, cu 578 dt!
funti. Asa<lară n-au fost vreo minune că luntrea cea cit
o c~să ele cck mari, singură s-au rădicat în aer.
Cu aflarea mahinci accştiia, la atîta au mers în
timpul de acuma, de se sue ~i se pogoadt şi oammii.
îmbiă prin aer ~şi mahina este vrednică de toatrL mi•
rarca. Dară fi-va şi de mai marc folos de-aci înainte,
încă nu se ştie, fiindcă anevoe i se va putea afla în•
clrcptariu ca acela cu carele se o poată mina după voe,
şi în laturi, nu num<1iîn sus şi în gios. lntraceaia, tot
 are mahina aceasta folosul său, pentru că oame-nii carii
se sue în părţile cele mai înalte ale atmosferei cu luftba-
lonul si mai bine vor cerea electricitatea aerului din
carea ~e fac fnlgerii şi alte meteoare mai multe, precum
vom arăta de-aci înainte la capetele ce vor urma./ ..• ,

65 § 56

Aerul, afară de vînt, face şi sunf'tul carele străbate

pină la urechile noastre; unde trcbue se socotim ră
66 aerul este elastic, / adecă aerul este aşa, de se poate
strînge laolaltă şi, apoi, cît înceatrt puterea de strîns,
iarăş se întinde. Aerul, drept aceaia, prin strîngerea
şi întindcn•a sa cea de îndată, face sunetul, carea lczne
se şi poate arăta prin pilda următoare. Cinel plesneşti,
cu biciul, cu pleasna lui cc rapedc se învîrte, acrul,
cit se cuprinde de dînsa, se strîngc laolaltă şi în mai
îngust loc, car:ele, îndată şi cu mare putere se desparte
de celalalt aer si se întinde iarăs; iară acrul cînd inela tă
se întinde, apa~ă pre aerul cel ~ai de-aproape şi acesta.
pc celalalt pînă cînd tremură tot aerul cît este între
pleasnă şi între urechile noastre; şi tremurarea aceasta
o numim noi sunet. Sunetul, asadară, nu c alta fără
numai o trcmPricioasă mişcare' a aerului. Din carea
tîlcuirc a sunetului, lezne poţi osebi mişcarea aerului
cea de la vînt de la cea de la snnet, ,entru că la vînt
se miscă o mare massă de aer dintrun loc întraltul.
fără de a se strînge şi întinde, iară Ja sunet, acrul;
îndată, acuş se strînge, acuş se întinde. Trupurile
care au marc elasticitate mai rapedc şi mai îndelung
sună. Aceasta e pricina că aşa de mult ţine sunetul
clopotelor celor de cioae, al glăjilor şi al strunelor
celor încordate. De se va bate clopotul cu un maiu
de kmn, nu va suna aşa cum sună cînd se bate cu un
maiu de ferr. Tocma pentru aceaia se împedecă sune-
tul şi prin zăpada, pentru că zăpada este moale şi
trupurile cele moi întîrzie sunetul.
 APLECAREA ACESTORA A SUPRA SUPERŞTIŢIO•
ZILOR

§ 57

Aşadară, nebunie este a ţinea că pentru sunetul cel

jelnic al clopotelor, carele se aude cîteodată, va muri
cineva, pentru că ştiut lucru este că trupurile cele
moi, precum sînt zăpada şi apa, turbură sunetul, din
carea lezne se poate pricepe pentru ce îşi schimbă şi
67 clopotele sunetul său mai de multe ori. / Se întîmplă
cîteodată de păharele cele de glajă numai ds.sine ples.
nesc sau se rump şi se fărîmă, pentru carea întîmplare
oamenii cei nepricepuţi se înfricoşaze şi reu judecă
că sau ei vor muri cit mai curînd sau unul dintră rude-
niile lor. Ci o întîmplare ca aceasta nu trebue socotită
a fi mirăzănie, căci măcar că iaste minunată întru
ochii nostri, tă tuşi poate veni din cutremurarea aeru-
lui ce se face prin oarecare sunet, pe carele noi nu-l
auzim, pentru deprinderile cu care sîntem învăluiţi.
Pentru că fiind sunetul tocma acela care îl _are şi
glaja, glaja Iezme se poate izbi şi frînge printrînsul./ ...

74 APLECAREA ACESTORA A SUPRA SCTPERŞTIŢIO•

ZJLOR

§ 65

Între porci se stîrneşte adeseori o boală ce o numesc

hrincă; iarăhrinca aceasta curînd se lăţeşte în toată
turma de porci. Drept aceaia, cînd intră odată în
turmă, au obicinuit ţeranii a face o bobotae mare, la
oarecare loc strîmt şi a mina porcii, cu sila, prin bobo-
75 taia aceaia, socotind că prin / fapta aceaia îşi vor
mîntui porcii de brîncă. Iară cînd fac bobotaia aceasta,
focul nu-l fac după obiceiul cel de commun, ci
prin frecare carea după socoteala lor, aşa o fac. întîiu
împlîntă un par în pămînt şi-l sfrederesc; apoi bagă

44
 prin gaura aceaia un fustei uns cu resină si alte materii
arzetoare; după aceaia 'fuştelul se leagă şi se învălcşte
cu funi de amîndoao capetele ca să se poată iute Î11vîrti
cînd se smîncesc funile; mai pre-urmă se rînduesc
doao persone la capetele fonilor, se le smîncească.
Prin smîncirea aceaia a fonilor, fuştelul prea-iute se
învîrteşte în gaură şi, prin frecarea sa, a tîta se înfer-
bîntă, cît se aprind funile de ard şi, din focul acesta,
fac bobotaia ce o numesc foc de lipsă.
La bobotaia aceasta mai multe superştiţii se fac
de oamenii cei proşti şi nepricepuţi; căci, după rea
socoteala lor, oamenii carii smînccsc funile trebue să
fie fraţi sau, mai puţin, se aibă acelaş nume din botez;
trebue să se atite focul mai nainte de a resări soarele
şi negrăind vre~n cuvînt; trebue se nu se afle, atunci
cînd se lucră acestea, foc în tot satul, pentru că, alt-
mintrelea, nu se va putea face foc prin smîncirea funi--
lor.
Vezi, acuma, nebunine care le fac la atitarea focu-
lui celui de lipsă! Eu nu zic că întirirea porcilor prin
foc, sau şi însuş focul nu poate ajuta ca se încete brînca
din porci, că aceasta, spaima cea mare, în carea se
bagă atunci porcii, încă o poate face. Dară zic că ori-
cum se va face focul prin carele se întiresc porcii, tot
atîta putere va avea de a alina brînca, cîtă are şi
focul cel de lipsă. Drept aceaia, boscoanele acestea
nu trebue crezute./

!NTREBUINŢAREA ACESTORA ASUPRA SUPER•

ŞTIŢ IOZ ILO R

96 § 88

Ţeranii cînd ved cîteodată stropi roşi pe frunzele

arburilor, pre olate şi încă şi pe veşmintele sale, gin-
desc că stropii aceia sînt de sînge şi întyp.uindu-şi
că au ploat sînge, se împlu de mare frică şi cutremur •

.-45
 Ci fi.in<ld numai atunci ploaă, cîn<l aşa se apropie
aburii cei apătoşi de cură laolaltă, alta nu poate
ploa fără numai apă. Sîngclc numai în trupurile cele
vii se află, iară nu si în aer. Asadarrt, stropii cei rosi
carii cad cîteoda tă, ~1rzirca lor ~u o pot a na din ae~.
Pricina cca adcn-rată a stropilor celor roşi sînt flu-
huii, căci ştiut lucru este că omidck se învălcsc pc
sine în dtstiulii de dînscle toarse si apoi se mută în
fluturi. A~uma, cînd îsi lase fluturii acestea căstiuliile
sale, slobod stropi de' sîngc din sine pr~' carii'. yczîn-
du-i sup<'rştiţiozii judecă dl au ploat sîngc şi că ploaia
aceasta, marc nenorocire înseamnrt si fiindcă fi uturi i
lase căstiuliilc sale mai cu samrt p;·c la sfîrsitul lui
iunie s'.rn începutul lui iulie, supnştiţiozii încă pe
0

vremea acea ia pun ploile cele de sîngc.

Afari"t cfr acestea, ţeranii îşi întypuesc că apa cînd
si cînd se mută în sînge si că aceaia însemneadt o mare
~·i"trs:ue ele sînge. Ci mu tarca apei în sîngc tocma aşa
0

de nenţelcasă este ca şi ploaia de sînge. Atîta c ade-

yerat că apa cîteoclată se poate Ye(ka roşie ca sînge le:
dară pentru accaia încă nu s-au mutat în sînge, ci faţa
sîngclui o au putut căpăta de la nişte gonguţc roşie
cc se numesc purici de apă. Pnricii aceştea se întind
pre faţa apei întro mulţime aşa de marc, de toată apa
se vede rosic de <lînsii.
Între cel~alalte sup erştiţii se află ~i zglobi ia aceasta.
0

că cîteodatrt ploaă pcatd pucioasa. Pricin:t zglobiei,

97 fără de îndoială, este arătarea can:a / urmează: cîml
ploaă, cînd şi cîn<l se vede pre apă nişte praf galben
care le mult se ascamănrt cu pcatra pucioasă. Praful
acesta nu se întinde preste toati:i apa, ci numai la
marginile cii se adună laolaltă, şi fiindcă are color
tocma pucios, superştiţiozi-i nebuneşte gîndesc d1 au
ploat pcatră pucioasă. Dară fiinţa aceaia galbenă nu
este alta, fără numai un praf cc se scutură din florile
pinilor şi ale altor arburi carii înfloresc în luna lui
maiu. Care praf pentru accaia nu este pucios, pentru
că nici are miros pucios, nici arde, nici se topeşte făr.-ă
 numai se negreşte în foc. Întraceaia nu e cu n~putinţă
ca dintru atitca feliuri ele aburi, cite se află în atmos-
feră, se nu cadă ceva pe faţa pămîntului cc se fie ase-
menea petrei pucioase, numai acea ia ce va cădea
se nu se ţină a fi mai pre sus de fire.
La tîmpestăţilc sau vremile grele cele mari, după
întypuirea celor nenvăţaţi, auncori (măcarcă foarte
rar) aşa se ploaă focul, de multe scîntci de foc se ved
tocma cinel ploaă mai tare. Despre carea şi istoricii
cei vechi încă an scris şi din ploile acelea au făcnt
ploi minunate. Dară pentru că aşa au ploat, n-au fost
vreo _minune, precum mai chiar îţi voiu arăta cinel
voiu cuv în ta despre trăznete.
Poveştile celealalte ale supcrştiţiozilor, cum că
oarecînd au ploat petri, broaşte, lapte, grîu, lină,
rnătasă, plumb, ferr, argint şi aur, atîta sînt de zglobie,
de nici sînt vrednice ca se ne împrotivim lor cu cuvîn-
tul, căci acela carele ştie ce este acrul, lezne poate
pricepe că toate acestea nu se pot naşte şi prăsi în
aer, din carele cură ploaia. Adcverat este că vîntoa-
sele cele mari răpesc cu sine de pre pămînt griu, fin,
cînepă şi altele, pe care le şi poartă oarecîtva în aer;
ci nebunie .fr fi a judeca că toate acelea în aer au
crescut./ ..•

1-08 !NTREBUINŢAREA ACESTORA ASUPRA SUPER-

ŞTIŢIOZILOR

§ 98

Smeul acesta carele se mişcă vro cîtăva vreme prin

aer, după rea jud·ecata superştiţiozilor, este dracul.
Şi fiindcă smeul a uneori, mişcindu-se, se apropie de
hornuri, dintraceaia s-au stîmit superştiţia că dracu],
în formă de smeu, intră pe horn la cunoscuţii şi prie·
tenii săi şi le duce ban-i şi bucate. _Şi superştiţiozii
cred tare şi vîrtos că în casa aceaia, pre al căriia horn

41.
 intră smeul, trebue să lăcuiască strigoi carii au ceva
legătură cu dracul. Ba unii superştiţiozi pînă la atîta
au agii.ms de cred că, de vor striga atunci cînd se iveşte
smeul, nemţeşte: halb part! dracul, de frică, sloboade
gios niscare bucate. Numai se ia bine sama cel ce
109 strigă, se stea supt oarecare şopru cînd strigă, / ca
nu cumva se-1 cufurească dracul pentru îndrăznirea
lui. Cu cit mai nebună e socotirea aceasta, cu atîta
mai mulţi se află şi astăzi carii cre.d acestea şi se joară
înaintea altora că ei însuşi, cu ochii lor, le-au vezut,
adăogînd şi acestea că dracul are gură ascuţită, urechi
mici de porc, picioare de gînscă, coadă flocoasă şi pe
cap, coamă _în loc de păr. O, nebunia voastră celor ce
credeti acestea I Pînă cînd vreti să Temîneti întrînsa?
Fysica drept ~nvaţă că smeul nu este alta fără numai
foc din aer, pentru ce dară îl faceţi drac carele se aducă
pretenilor săi pîne, unt, cîmaţi, caşi şi alte bucate,
ba încă şi bani? Pricina pentru carea smeul cînd zboară
prcste cetăţi şi preste sate, bucuros se abate la hor-
nuri şi intră în <linsele, lezne se poate înţelege. Pen-
tru că arzînd focul preste zi pe vetri, aerul cel din
hamuri foarte se răreşte, iară seara sau noaptea stin-
gîndu-se focul de pe vetri, homurile s~ recesc şi aerul
cel din afară se trage întrînsele, prin carea se face
puţintea curgere în aerul cel dinafară şi cu curgerea
aceasta întră şi smeul în horn. Oamenii cei neprocop-
siţi vezînd aceasta şi din experienţiă ştiind că, de se
şi ,uită neştine în horn după ce au întrat smeul întrînsul,
ncmica vede, din nevederea aceasta, de nou judecă că
smeul sau focul carele au întrat în horn au fost chiar
dracul. Ci nu e mai firesc lucru decît ca îndată se
piară smeul cel ce au căzut în horn, pentrucă ştiut este
că focul nu poate arde în aerul cel preasipţire, iară
fiindcă aerul cel din horn prin focul de preste zi din
vatră foarte s-au rărit şi sipţiat, materia cea aprinsă
carea au căzut în horn trebue îndată să se stingă şi
smcul se piară dinnaintea ochilor. Nemai auzit lucru
este, aşadară, a crede că dracul carele în forma smeu•

48
110 lui celui înfocat / au căzut în horn, nu poate mai eşî
dintrînsul cit se scoate o roată din carr şi iarăş se
bagă în osie cu înaintea înapoi. Pentru că îndată cit
se stinge flogisticitatea din materia cea înfocată şi
umezeala cea glodoasă cade gios, precum se face în
horn, nu e cu putinţă ca materia aceaia iarăş înfocată
se iasă din horn. Drept aceaia, la arătarea aceasta
aşa caută, ca la una carea e dintre cele mai mîndre în
aer şi leapădă din inima ta toate cite duc pre om la
superştiţie.

§ 100

Pre pămînt, aşişderea, sînt focuri ce se numesc

focuri nebune şi pre oamenii cei nepricepuţi tare îi şi
sparie. Iară focurile cele nebune nu sînt alta, fără
111 numai un aer flogistic/ şi glodos carele se aprinde pre
pămînt. Aerul cel din glod.uri şi din mocirle, precum
am mai zis, este aer flogistic. Acesta prea lezne se
aprinde cînd îl slobozim dintro glajă pe flacăra unei
lumini, sau cînd slobozim vro scîntee electrică în
dînsul. Afară de aceasta, fără de meşteşug încă se
poate aprinde dacă atîta se va amesteca cu aerul cel
firesc din atmosferă cit se cuvine. Aşadară, focurile
cele nebune atunci se fac cînd aerul cel flogistic şi
glodos se aprinde şi arde vro cîtăva vreme. De-aci se
vede că aerul acesta, în locurile acelea se naşte şi se
ţine, în care se află mai multe putregiuni, precum
sînt glod urile şi mocirlele, ţintirimurile şi machellc-
riile pentru că în locurile acestea mai mult aer flogis-
tic se află. De departe focul cel nebun aşa se vede ca
şi o flacără de lumină, Drept aceaia, călătorii de vor
urma laminei aceştiia, cu nădejde că vor agiunge la
oarece sat, lezne pot rezleţi în oarece glod sau mocirlă,
pentru că pe locurile acestea se vede mai cu samă
lumina aceaia, Nici trebue se ne! mirăm de aceaia, că

49
 focurile cele nebune se miscă şi de cel mai mic vînt
pentru că <linsele nu sînt aita, t'î.ră numai aer flogisti~
şi glodos, precum s-au mai zis. Focul nebun fuge de
acela carele îl goneşte pre.el şi unncază aceluia carele
fuge de c 1. Pricina, pentru carra se face aceasta, lezne
se poate vedra. Pentru că mergînd asupra focului
celui nebun, împingem aerul cel dinnaintea noastră
şi împingînd aerul, pe focul cel nebun încă îl împin-
gem; iară fugind de focul cel nebun despărţim acrul
şi acrul cel ele după noi cură în urm:L noastră şi tr;1gc
şi pc focul cc-I nebun, ca pre un aer ce este, după noi.
Din proprietatea aceasta a focului celui· nebun se
poate cuprinde pentru ce cred cărăuşii că prin smlălmi
se pot a 1unga focurile cele nebune. Aclccă, pentru acea ia
pentru că cinel sudue cineva, împinge aerul dinnainiea
sa şi, cu împingerea lui, împinge şi pe focul cel nebun.
DartL aceasta nu se face numai prin sudălmi, ci prin
fieştecarca strigare tare, ba încă şi cu plesnirea cu
biciul întracolo, încătrău se ycde focul cel nebun;
112 <linpotrivă, de cel ce se / roagă trcbue să se apropie
focul cel nebun, pentru că acela carele se roagă trage
aerul la sine, prin carea focul cel nebun se sileste a
urma aerului. '
Măcar că. este lucru adeverat că focurile cele nebune
numai aer flogistic şi glodos sînt, tătuşi superştiţiozii
pentru accaia ţin că sînt năluci sau duhuri necurate,
pentru că se arată în ţintirimuri şi, de se ved şi airilc,
înşală pe călătorii carii urmează luminei lor <le la
calea cca direaptă şi-i du<; la locuri glodoasă şi mocir•
loasc. Dară călătorii se pot rezleţi în gloduri şi în
mocirle, de vor urma unei lumini ca aceaia, ci tătuşi
aceaia nu o pricinuieşte dracul cel de noapte sau
nălucile, care sînt numai întypuiri fără de vreun
fundămînt, în capetele celor ncnvăţaţi. Drept acea ia,
fereste-te de nebunia aceasta si crede învătăturei carea
îţi ~rată că focurile cele nebune numai 'aer flogistic
şi glodos sînt.

so
 § 101

Mai este încă un feliu de foc pre pămînt, al căruia

diametru se întinde a uneori la 2, 3 şi patru picioare.
si se chiamă flad'lră de bani sau aruncare de comoare •
.Arătarea aceasta încă numai din ,aer flogistic se face,
carele mult se află în locurile accka unde se ,·ede si
inert nu s-au înălţat de la părnînt. Dacă vcd cei nepri-
cepuţi flacăra aceasta, gîndcsc d't acolo ard hani, şi
despre dînsa multe au scornit. N'11 numai ţeranii, ci
si alti oameni nebuni tin că cornoarcle se aruncă mai
~u samă pre la Sîngiorz', pre la Rusali şi pre la Sînzîene
si că, de va arunca nestinc vrun vcsmînt al său în
flacăra ce SC vede Ja aruncarea como'arcJor, comoara
Jczne se va săpa, pl,ntru că prin acea ia se va I ua puterea
ciracilor celor de supt pămînt de a o duce mai încolo.
Din nentcmciatft socotirea aceasta că comoarelc se
aruncă, mulţi oameni au căpătat rh-nă de a săpa
comoarc si aceasta este nebunia cca mai marc în carea
cad oamenii. Pentru că multi chcltuesc si ce au şi
tătn~i IIU gflSCSC HO comoară./... ,

fNTRERUTNŢAlWA ACESTORA
ASUPJU SL'PERŞTITIOZILOR

137 § 125

Din cele cc am zis pîn-acunia despre osebitele lumi„

nările Lunci şi despre depărtarea eii de la Pămînt,
lezne se poate judeca ce trebue să ţinem despre influxul
cii în plîntc si în alte lucruri. Fiindcă supestitiozii nu
străbat cu mintea sa temeiul din carele vin.'e schimba-
rea luminci lunci. întru aceaia ccarcă mirăzenii şi
lunci îi dau lucrări-de care nu poate avea. Aşa cred ci
că luna plină pc raci, pc scoicc şi pc melci îi face mai
plini de cum sînt cînd este luna ştirbă; că florile ce
se sădesc pe luna plină se fac mai învălite; că lemnele
ce se tae cînd creşte luna sînt mai mustoase decît care

51
 se tac pe lună veche; că fearele care se prind pe lună
noao sînt mai grase şi carnea lor e mai gustoasă; că
viţelele care se înţearcă la lună plină se fac mai bune
şi mai lăptoase vaci <lecit acelea care se înţearcă pre
altă vreme; că napii carii se seamănă pe lună veche,
cu mult mai buni se fac; că pe lună noao nu este cu
folos a semăna; că griul, ca se remină curat, trebue
semănat de la luna noao pînă la cea plină, după
ameazi, şi, ca se nu se facă tăciune întrînsul, de la
lună plină pînă la cea noao, înainte de ameazi; că
puii de gînscă carii se scot din oăle ce se pun la lună
noao sînt orbi, şi mai multe nebunii de-acestea. Ci
toate acestea sînt numai nimicuri cărora se împroti-
138 veşte esperenţia. Căci lumina carea ni-o / dă luna
este lumina soarelui ce se iaptă îndărăpt de <linsa, şi
fiindcă noi lumina aceasta mai mult o priimim de Ia
soare preste zi, lumina Iunei cea slabă nu are vreun
influx în lucruriţe cele mai sus aduse. Adeverat, nu
putem tăgădui că luna lucră în atmosfera pămîntului
şi că lucrarea aceasta, după osebită starea Iunei, încă
se osebeşte şi la lună noao, prin lucrarea soarelui, şi
mai tare se îmăreste. Dară lucrarea aceasta a !unei în
atmosferă nu are a'tîta putere cît se poată face mutările
cele mai sus zise în feare şi în plinte. Drept aceaia, de
vom cerea cu de-adinsul despre aceasta, vom afla că
influxul lunci în pămînt nu are vreun fundămînt în
csperienţiă.

§ 126

Fiindcă planetele la învîrtirile sale pre lîngă soare

acu ş întrun Ioc, acuş întraltul se ved pre ceriu, prin
aceaia capătă dînsele osebite aşezări şi între sine şi
cătră soare. De se ved doao sau mai multe planete
întracelaş loc al ceriului, întîlnirea aceasta se chiamă
coniimcţia lor; iară de stau doao planete una împrotiva
alteia, împrotivirea aceasta se zice opossiţia lor, ş.c.

52
 Din osebite stările acestea ale planetelor, superşti­
ţiozii mai multe mirăzenii scornesc şi le întorc -în
schimbarea vremei, în rodirea pămîntului, în mutarea
împărăţiilor şi în norocirea sau nenorocirea fieştecăruia
om. Pentru pildă. zic ei, că d_e se va întîlni Luna cu
Joia sau cu Vinerea, naşterea pruncului va fi norocită,
iară de se va întîlni Luna cu Satu.mul sau cu Marţa,
că pruncul carele se va naşte atunci va fi nefericit.
Ci, aceasta este o trunchire carea numai din capurile
cele bătucite resare. Cine va socoti depărtarea plane-
telor de la sine însuşe şi de la pămînt, şi cînd se î11tîl-
nesc, acela nu-şi va băga în cap de-acestea. Prea mare
nebunie este, drept aceaia, că în calendariuri, de pe
planete pun cînd va fi frig, cald, năduşeală, timp
uscat sau umed, cînd se-şi sloboadă oamenii sînge, se
trăiască cu leacuri, se tae lemnele, se samene, se să­
dească, se-şi tae părul şi se înţerce pruncii. Că toate
139 prorociile ce se fac din / împlinirea planetelor sînt
numai minciuni. în calendariul cel de pe o sută do
ani nebuneşte se dă planetelor, întrunii ani, toată
ocîrmuirea prin carea se aibă <linsele influx în mintea~
norocirea şi nenorocirea celor atunci născuţi; căci ce
nebunie nu este aceaia ca despre norocirea sau nenoro-
cirea cuiva se judecăm din starea planetelor, cînd s-au
născut el? De ar avea o stare ca aceaia a planetelor
ceva influx în norocirea sau nenorocirea oameni lor~
.. ~- . .. . ..
gemenu ş1 toţi pruncu aceia carn se nasc supt acea1aş
.
stare a planetelor ar trebui se aibă tot aceaiaş norocire
sau nenorocire. Dară au nu ne învaţă esperienţia că
mintea lor, norocul şi nenorocul prea se deschilinesc
dela ola-ltă?
Cum pot avea, aşadară, planetele influx în mintea;
norocirea şi nenorocirea oamenilor? Şi cît de nebunf'sc
lucru nu este a zice că planetele ocîrmuesc? Au poate
un trup lumesc, carele nu şti de sine, povăţui făpturi
înţelegătoare? Au nu se dau proprietăţi clcacelea
trupurilor, care dînsele nici le au, nici le pot aveai

53
Au nu este cu ruşine a primi nebuniile acestea şi, supt
nume de ocîrmuirea fAturilor, a scăpa la materii
nentocmite şi nesimţitoare, cîn<l bine ştim că numai
Dumnezeu este acela carele sîngur are grijă de noi,
<lupă prea marc bunătatea şi înţelepciunea sa? Super-
ştiţiozii :iccştea sttrpă pronia dumnezeiască din thronul
său şi înalţă în locul cii fatnrile, cc tare se împroti„
veştc ş1 foarte strică vîrtnţci ••••
 ISTORIA KATUREI SAU A FIREl

J /Istoria na turei cuprinde în sine cunoaşterea tuturor

făpturilor pămînteşti, ci cu nu poci aduce aci toate
făpturile pămînteşti, pentru că nu toate făpturi le
pămîntcşti ne sînt cunoscute noao. Ficştccar<'a ţeară
are osebite plînt~, osebite mincrariuri şi osebiţi vieţui­
tori, şi întrunelc ţeri, nici au putut străbate evropcnii
pin-acuma. Drept accaia cine şti cite kliuri de făpturi
se pot a [la în ţeri Ic cc Ic ncmblate ! sînt şi de-ace Im
făpturi care aşa ele mici sînt, cit nici se pot ;,;ări cu
ochii nentrarmaţi. Doar[t îţi va cădea cu greu a crPde
că întrun strop de apă înd se află o mulţime de jivini,
ci cu microscopul (adccă cu unealta cC'a ele glajă,
carea îmărcştc lucrurile), sP pot vedea jivinii aceştea.
Dar[t ciţi jivini nu pot fi în codrii, munţii, stanii şi
mările cele nestrăbătute ele oameni! F,lpturi le acestea
(zic) nu toate le poci eu numcra în Istoria aceasta, ci
numai despre acelea voiu cu\·înta, care sînt mai vred-
nice de a se socoti. ·
Iară toate făpturile accska se împărţC"sc în trei
fcliuri: în plinte, în mmcrari11ri şi în vieţnitori. De
vieţuitori se ţin făpturile acelea can: trăcsc şi sîmţcsc.
Între plînte acelea se nnmeră, care t,răesc, clară nu
simţesc, adecă plîntclc nn trăcsc cu simţire ca :;;i vieţui­
torii, să se poată, după voia lor, muta dintrun loc
întraltu I, ci numai atunci se zic a trăi, cînd părţi Ie
cele curgătoare ale lor sînt în ncncetată mişcare. Aşa•
dară, plînta cînd nu suge vreo umezeam din pămînt;
sau mustăreaţa eii se strică sau se împedccă, atunci
se veştezeşte şi se zice că moare. DinpotriYă, a simţi
a tîta însemnează, cît a şti despre custarca sa . Drept
aceaia vieţuitorii ştiu despre custarea sa, pentru că ei
nu numai trăesc, ci şi simţcsc şi ştiu despre sine, ce
nu pot face plîntele nici minerariurile.j

s.;
 2 Făpturile aceste pămînteşti toate se împărţesc în trei
classuri sau împărăţii, despre care voiu a scrie precum
va urma ... / ..•

50 C.BRUŢI

§ 99

Bruţii, adecă dobitoacele cel~ mai mari pre pămînt,

nu se fac în Evropa, ci de-airilea se aduc întrînsa.
Între aceştea cel mai mare brut este elefantul carele
are patru picioare şi creşte înalt pînă de 15 picioare
sau şuhuri; are un nas ca al curcanului, foarte lung,
cu carele se foloseşte în loc de mină. Nasul acesta se
sloboade şi spînzură printre doi dinţi ai lui, şi-l mişcă
elefantul. precum vrea, aderă îl întoarce, îl lungeşte
şi îl scnrtă, după plăcerea lui; cu <linsul suge apă,
culege iarbă, fîR şi poame, şi le duce în gură, de se
hrăneşte; cu nasul rumpe şi lemne şi zvîrle în duş-
. manii săi; cu un- cuvînt, toate le face elefantul cu
nasul, cîtc Ic face omul cu mînile. Doi dinti are ele-
fantul crescuţi din falca cea din sus, fo~rte lungi
51 şi / obli, albi şi de mare preţ. Părul lui este negru ca
al biholilor, ci, precum sc găsesc biholi cu totul albi,
aşa se află şi elefanţi albi carii de atîta preţ sînt la
împăraţii din India, de, dacă dobîndesc vrunui, gin-
desc că ~u dobîndit o împărăţie noao, de la elefantul
cel alb întituluindu-se, iară elefantului tot din vase
de aur îi dau de mîncat si de beut. Patria elefantilor'
este Asia şi Africa; pasc ~u turmele şi, dacă se prind,
foarte lezne se îmblînzesc si învate toate serbirile.
În Africa inărogi încă sînt, carii 'cu puţin s.înt mai
1

mici decît elefanţii, şi Ic creşte din nas un corn sau

doao. De inărog au trebuit să fie cornul cel prin Stefan
Batori dus din Ardeal, cînd s-au făcut craiu Poloniei,
pentru carele au fost, după moartea craiului, atîtea
vorbe între ardeleni şi între poloni./ .••

56
71 § 154

Şerpii sînt de mai multe feliuri, între carii crotalii

sînt foarte veninoşi şi au în coadă soiţi zurgăitori, cu
carii zurgăruind, mai nainte de a se vedea, fac mare
spaimă. B6ele lăcuesc întru amîndoao Indiile, şi în
Africa, şi mai multe. Acestea sînt nişte şerpi, carii
atîta de mari cresc, cit înghit tigride, cerbi şi biholi
întregi. Stau în leş, în tufele cele de pe ţermurii ape-
lor şi, cind beau fearcle şi dobitoacele, sar asupra lor
şi prinzînd prada, se încolăcesc pre lingă dînsa şi aşa
o string, de-i rump toate oasele, apoi o înghit întreagă,
cum este. C6lubrii sau şerpii cei scurţi toţi sînt veni-
noşi; ci vipera cu mult mai veninoasă este, aşişderea
şi ammoditul şi presterul./ ...

75 § 168

De cobite se ţin costruşii carii nu 1sînt mai lungi de

trei degete şi pişcarii carii sînt cunoscuţi tuturora şi
iubesc a zăcea în mol. Somnii, după mur6n şi după
cigă, sînt cei mai mari între peştii cei de rîuri, căci
atîta de mari cresc, cit apasă 200 de funţi, numai cit
foarte tîrziu cresc, şi în lacuri nu se pot spori, de lipi-
tori. Sînt de fire cumplită, dară leneşă. Zac în fundul
apei pre lîngă petri sau pe lîngă pari, şi fiind de color
ca năsipul, nu lezne se pot osebi de <linsul, aşişderea
mişcîndu-şi musteţele gîndesc peştii că sînt venni, şi
aşa îi înşală pînă ce îi prinde şi-i înghite. Vezut-am
un somn la Crăciunelul-de-Gios din Ardeal, carele
au fost înghiţit mainainte multe gînşte de pe Tîrnava
şi apucindu-se şi de un viţel, aşa l-au omorit; dară
proştii nu s-au folosit cu <linsul, căci l-au lesat de au
perit în ţermurele Tîrnavei, în anul 1782./ ..•

57
79 § ISO

Dintră hemiptere locustele sînt care fac mai mare

pagubă, d''tci dacă se sporesc odată, în oarecarea
ţeară, toate verdeţurile le hutupesc. Locustele tot-
deauna vin de cătră resărit, cu vîntul dinpreună, şi
întrn atîta mulţime, de întuncci:'t soarck, ca şi norii,
nici se pot stînge almintrclea, lării numai stricîn-
du-li-se oai:'tlc şi ornorîudu-se şi dînsdc ~i puii lor.
Pre ardeleni, mai nainte de \TO cîţiva ani, i-au ajutat
şi passerilc, adccă cioarek, cio'icik, grauri, ,Tabiile
şi altele, la stîngcrca locustelor care nftpădisc întîiu
în secuime, iar:"t de-acolo se· alungas<' cu clopote', cu
împuşcături şi cu nrn ltc plcsnitmi, şi se aşezase în
comitatul Dăbîcci şi al Si'Jlnocului Dinlăuntru. Grc-
1i1şi i cei tineri ca să. se apere de zăduhul soarelui şi
de alţi vrăşma~i ai lor, se îmbracft în spumă, iari:'t
stclniţilc cele puturoase, cn foarte marc ~rijă şi sîr-
guinţă se scot din căsilc, în care au întrat odată./ ...

83 L!L"Sl'Ul: C>Jl

§ )\)2

Zis-am la început, ,·orbind despre vieţuitori, că

despre om ,·oiu a cudnta mai pre-urmă de toate,
pcntrucă toate sînt pre folosul onrnl11i plăsmnitC', nu
că doară aşi ţ.inca ci:'t toate cite sînt, ar fi plăsmuite
numai pentrn om, nu, iară~ zic; ci:'tci cine şti sfîrşitul
lui Dumnezeu, pentru carele au zidit toate? Ci omul
din toate arc sau poate avea folos. lan'.'t, de se arată
înţelepciunea Plăsmuitorinlui prin alcătuirea altor
1.idiri, precum adeverat se arată, cu presus mai mult
se mărturiseşte accara., pria alcătuirea omului, căci:

SB
 § 193

trupul omului este învălit cn peale carea întrnncle

părţiale pămîntului este albă, întraltclc neagră,
întraltclc roşiatccă şi prctutindinea umbroastt. Supt
pealea aceasta zace carnea, grăsimea şi vîne Ic. Prin
carne sînt amestecate vînuţek, ce se chiamă mu~ti;
iară în musti sînt nenumeratc vînute siptiri care vin
din crieri şi <lin mcrluva spin5.rei' şi <l~u sîmţirc /
84 cărnei. Supt carne sîut oasele care se mişcă prin muşti,
şi mai ales coastele care sprîgin<'~C şi apără cele din-
lăuntru ale omului. Oasele au închieturile sale care cu
foarte marc meşteşug sînt împreunate, adecă: pre la
capete, pn'nnde se întruloacă, sîllt cu cartilagine sau
os moale şi neted învălitc, şi mî:.-:goasc ca să se poată
lczne întoarce, nici să se roadă sau tocească, cînd se
mişcă şi se învîrtcsc. Iartt închicturilc cc se încleaştă
laolaltă sînt legături tari, ca se nu se descleşteze dela
olaltă. Vezi cite sînt de lipsă ca se facem numai nn
pas, sau numai o mînă se rădid'tm ! În toate oa~ele este
meduvă şi toate sînt îmboldorite cu pcliţă, în c,1rca
slujesc vînutcle si fără ele carea n-ar putea sîrnti
oasele./... ~ .,_ ' '

90 § 207

Omul nu este alcătuit mimai din trup, ci şi <lin

suflet; iară suflet se chiamă fiinţa aceaia carea în
noi gîndeşte şi pre sine, dimpreună cu alte lucruri,
se socoteşte; carea nu poate fi trup, pentru că trupul
nu poate gîndi. Puterile sufletului nu îndată se arată,
cit se naşte omul; ci pruncii mai tîrziu cunosc că ci
sînt, şi cunoaşterea aceasta o numim pricepere. Cu
vreme cunosc pruncii, prencct, pe părinţii săi şi pre
cei ce au de a face cu <linşii, şi acesta este începutul
gîndirei. După ce învaţă cuvinte, învaţă a deschilini
mai multe lucruri delaolaltă, prin numele lor, şi

59
 dobîndesc idei chiare despre lucruri ce sînt pre lingă
ei şi afară de dînşii, care toate le deschilinesc prin cele
cinci simţiri ale trupului, despre care vorbiiu mai
nainte. Adecă uneltele sîmţirei sînt părţile trupului~
întru al cărora vine lucră stările cele din afară, din-
pregiur, şi vînele acestea duc simţirea pînă la crieri
şi de-acolo pînă la aceaia parte a omului, carea ~
numim suflet. Iară cunoaşterea această prin simţiri
dobîndită, noao ne este prea de folos, pentru că simţim
dintrînsa ce ne folosesc sau strică noao făpturile.
Pentru pildă eu simpt prin gust că zahărul este dulce;
eu simpt prin pipăit că focul arde; şi simţirea aceasta
o numim cunoaştere, dară simţitoare, carea o au şi
dobitoacele. Ci omul are şi înţelegere, vreau a zice că
sufletul omului nu numai cunoaşte că lucrul acesta
sau acela, aşa sau almintrelea este făcut, ci are şi
putere de a judeca cum s-au făcut lucrul, ce poate face
şi ce poate folosi sau strica. Aşadară, înţelegerea este
puterea ~ceaia prin carea sufletul vede pricinile şi
lucrările lucrurilor.

§ 208

Prin înţelegere poate omul judeca şi închide ceva.

Iarăa judeca atîta însemnează, cît a socoti că un lucru,
91 un om sau un dobitoc, are aceasta / sau aceaia întoc-
mire; p.p., papirul acesta e alb, omul acesta este bine
făcut în trup; cutare bucată are bun şmeag ş.c. Apoi,
a închide ceva, atîta face cît a aduce un adcver din-
traltul sau o zisă dintralta; p.p., cum că pămîntul este
rotund nu poci vedea de pre pămînt, dară vezînd că
umbra pămîntului, prin carea se întunecă luna, este
rotundă, închid că pămîntul încă este rotund; căci
socotesc asa: ce face umbră rotundă, acea ia trebue se
fie rotundă; iară pămîntul face umbră rotundă;
aşadară pămîntul trebue să fie rotund. Prin puterea
de a închide aşa, putem cunoaşte şi cele nevezute.

60
 Adecă putem cuvînta precum urmează: toate, cite se
ved, au pricina sa şi nemica poate fi numai din sine;
drept aceaia trebue să fie o pricină sau o fiintă afară
de lume carea au făcut toate, măcar că noi nu o' vede:i:n.
Puterea aceasta de a închide din cele vezute despre
cele nevezute, lipseşte dobitoacelor cu totul./ ...

91 §" 211

Întypuirea este o putere, prin carea ne punem

înainte mai multe lucruri, laolalte, care noi nu le-am
cunoscut deodată, ci numai pre rînd. Aşa, p.p., eu
îmi întypuesc un cîmp mare, pe care nu l-am vezut
92 în viaţa mea;/ în cîmpul acesta eu gîndesc a fi toate
florile, cite le-am vezut pre-airilea, laolaltă, şi gin·
direa aceasta este întypuirea sufletului. Ci prin înty·
puiri de acestea lezne poate omul nebuni ; drept aceaia
fieştecare om trebue să aibă bine grijă de întypuirile
sale şi se judece mai nainte, oare au temeiu gîndurile
lui, au ba; şi, de nu au, să se sîrguească a le lepăda
din minte./ ...
 1 /VOCABULARJUM PERTINENS AD TRIA REGNA
, NATURAa

A bsynthium, vide infcrius Artimisia.

Acarus, strcpede, Sajtbelinyii, Milbe.
Acatia Germanica, porumbel, kokenytovis, Schlehen-
dorn.
Acetosella, macrişor trifoios, erdei s6ska, Sauerklee.
Achillaea millepoHmn, coada şoricelului, egerfarkfii,
Schaafsgarben.
Acidmn, acrn, savany4, Sauer.
A.cipenscres, acipcnseri, vizamenc, Art der Hausscn.
Aconitnm napcllus, omiac.
Acoms calnms, speribană tărcată sau calmesc, kalmn~,
Kalmus.
Agrinwnia eupatori'.a, turiţă mare, p{trlofuvagy bojtor-
jan, Adermcnnig. ,
Agrostema gythago, nighină, konkoly, Schwindcrhal)('r.
A lauda, ciocîrlic, patsirta, Lcrcbe.
Alburnus, lin, tziganyhal, Schnridcrfisch.
" Cele donă fragmente reproduse aici ne-au fost com11ninte
ln micro-film, de către Biblioteca Academiei R.S.R., filiala Cl!1j.
Cu excepţia titlului Vocabula.ritt/pentm cele trei regnun: afr 1st ,.
l'iei I naturale / l\Is. autografu de Georgie SinkaI. / şi a cîlo1Ta
articole, intercalate alfabetic,- manuscrisul este original Şinca i
şi începe cu pg, I: Vocabularium pertincns ad tria Rcgna 1\Tahwae.
Plnă la pg. 15 inclusiv se continuă dicţionarul latin-român-ma-
ghiar-german. De la pg-. 17 pînă la 31, accla~i dicţionar: Vocalm•
lariu ce se fine de Istoria Na turei, în ordinea: romtm-latin-maghiar-
german.
Vocabularul este de fapt o foarte scurtă listă care nu acopt>ră
nici pe departe toate cuvintele ce trebuiesc glosate .în lucrarea lui
Şincai inedită: Istoria Nat1trei sau a firei (vezi p. 55).
Primul glosar românesc cvadrilingv cuprinzînd tcrminolo~ia
generală a ştiinţelor naturii. In 1783 Bcnko Jozscf alcătuise uQ
glosar de nume de plante latino-maghiaro-român,

62
 A lcae, corle, publik:inbuăr, Papageytancl1C'r.
Alcalim1m, alcalin sau leşios, higas, von Langen.
Alee, alee, javor, Elcndthier.
A lccdo ispida, a lcedine sau ţearcă ck mare, tengcri
szarlrn, Eisvogcl.
A lch1:milla, creţişor, oroszlângtalpf{t, Frauenmantc I.
Alliaria, iarbă de lungoare, fokhagymaszagttfi.i, Kno-
blauchkrant.
Alsi11a, racovlnă, tyukhur, Hi.ihnC'rclann.
Almncn, piatră acră, tirnso, Alaun.,
Althaea, nalbă marc, l{1gyfejcr maka, Eibischkraut.
Ammodytcs, ammodit, kigy6nemc, Art der Schlangen.
Amphibium, amfibii sau care a~a trăesc în apă, ca ~i
pre uscat. 1
Anagalis, scînteuţe, tyukszem, Hiinncrdann.
Anchusa ofjicinalis vel Bnglossa, limba boul ni sau mi-
niţă, okornyelvfu, Ochsenzunge.
Acer campcstre jugastru, juhar-javor-iharfa, Ahorn.
Acer pseudoplatanosa, paltin, platanosfa fejer javorsa~
Waldeschc, der grosze Marzholdcr, dcr gemei ne, groszc.
weisze, Ahorn, Masern.
2 /Anemone hepatica, jac de juoară, nemcs majfu, Edcl•
leberkraut.
Anethum Joeni'.culitm, molătru, edes komeny, Fcnchel.
Angvilla, vide Muraena angvilla.
Antacaeus, cigă, tok.
Antimonimn, antimoniu, piskoltz, Spiessglass.
Antirrhinmn liuaria, in selbatec, vad len, Leinkraut/.
Apis, albină, meh, Biene.
Apiiim graveolens, seler, tzeller, Zeller.
Aquilegia vulgaris, clopoţei, harangvirag, Agley.
Aranea, paingin, p6k, Spinne.
Ardea, ărdeă sau cocostîrg selbatec, gem, Reiher.
Ardea garzctta, cocoară.
Ardea grtts, grtic, daru, Kranich.
Ardeastellaris, bou de baltă, bolon bika, Rohrdolî!mel.
Arctimn lappa vel bardana, brustur, kesserulapu, Kkt-
tenwurz.
 Argilla, argillă sau lut, agyag, Thonerde.
Aristolochia longa, mărul lupului, farkas alnla, Oster„
luzy.
Arsenicum, arsenic sau piatra şoricelului, egerko, Ar,;
senik.
Artemisia absynthium, pelin, urom, Wennuth.
Arum maculatum, murţ sau dimberiu nemţesc, nemet
gyomber, Aronwurz.
Arundo, trăstie, nâd, Rohr.
Asarum Europaeum, popilnic sau potivnic, kopotnyak~
Haselwurz.
Ascaris. ascaridă, belfereg, Spulwurm.
Asclepias vincetorium. lumineaţă sau briliancă, fetske.i
gyoker, Schwalbenwurz.
Asparagus, şpargă, sparga, Spargel.
Asphalttwn, asfalt sau reşină de pimînt, foldiszurok~
Judenpech.
Asplenium scolopendrium, limba cerbului, szarvas nyelv~
fu, Hil'schzungen.
A.sj,-lerula adorata vel marysilva, sînzieane de pădure;
tzillagos majfii, Waldmeister.
Atropa belladonna, bellad6nă sau iarba codrului, far-,
kas tseresnye, Wolfsbeere./
8 Avena, ovăs, zab, Haber oder Hafer.
Aurichalcum, auricalc, velentzei rez, Messing.
Babyrussa, babirusă, szarvas diszn6, Hirscheber.
Barbus, mreană, marna, Barbe.
Bardana, vide Aretium.
Belis major, vide Chrysanthemum.
Belis perennis, floricea mult ţiitoare, szikrânyi rozsăt„
ska, Tausendschon.
Belladona, vide Atropa. '
Berberis vitlgaris, acriş roşu, veres soskafa, Weinschăd~
ling.
Beta, s:veglă, tzekla, Rote Riibe.
Betonia ojjicinalis, iarbă în frunza teiului, bakfu, Be""
tonien.
Betula alba, mesteacăn, nyirfa, Bircke.
Boae, boe sau şerpi prea mari sau bălauri, goliathkigy6,
Riesenschlange.
Bolus, bol sau lut pecetos, petsetes agyag, Siegelerde.
Bonasia, bonasiă sau pasere împărătească-, tsaszarma-
dă.r, Haselhuhn.
Borax, bor:ic, olvaszto so, Borax.
Bos, bou, okor, Ochs.
Boscas /era, raţă selbatecă, vadretze, Wilde Ente.
Botrytis, cartifiol, kartifiol, Blumenkohl.
Brassica, curechiu, k:iposzta, Kohl.
Brassica capitata, curechiu cu căpăţină, fejeskăposzta
Kopfkohl.
Bubalus, bihol, Bial, Bufiel.
Bufo, broască rîioasă, varas beka, Krote.
Buglossa, vide Anchusa.
 1 MĂESTRIA/ghiovăsirii romîneşti. / Cu
litere latineşti, care sînt literele/romînilor
_cele vechi, /spre/polirea a toată ghinta ro•
mînească ceii din/coace şi ceii din colo'de
Dunăre/lucrată de/GHEORGHIE CON.
STANTIN ROJA/cetăţanul academicesc ş1
· --candidatul/clinicesc doftor în spitalul uni-
vcrsi/tăţii ungureşti din Peşta./In Buda/La
crăiasca typografie a universităţii ungureşti.
Anul 1809* ./

f-3 Preaonoratului /şi/ preafolositoriului /domnului.f Gheor.

ghie Şuliovschi / cetăţanului din libera şi eră/iasca
cetate Peşta, romînului, iubitoriului de ghintă şi
prea învt'tpăiatn/lui spre polirea romînilor, căr/ticica
aceasta o închină
Autorul/

4 CUVÎNT CĂTRĂ ROMÎXI ! ••

Limba sau vorba e adunarea cuvintelor cu care cugr•

tele noastre le facem altora cunoscute; cuvintele <lară
* Text bilingv: rom,î.neşte şi greceşte. În -8°, de 56 pagini.
Menţionăm că titlul, dedicaţia, prefaţa, sînt în cele două limbi.
Cităm numai clin Prefaţâ, importantă pentru opiniile scriitorului
asupra multor probleme de limbă, cum de altfel va rezulta din
notele de la subsol.
** ln lndagaţiilc mele cele din anul 1808, pre romini i-am 1wmit
Pc->:J.:xl•J;, din pârerea aceaia, cel 'Pwµ.:x1.'o; inscnmeazâ romanus, iară
acum, încredinfat prin un biirbat învâţat, cumcci c11vint11l 'Pc~µ:xfo~
care în veacul cel din mijloc se află, s-a1t pus în locul cuvî11litl1ti
rnmames, spre deosebirea grecilor carii asemene mai demult sâ zicc1i
romani, adecii cetiiţeni împărăţiei romaneşti, de romanii cei delii
apus; pre 1·omîni nu 'Pwp.°'iu;, care intru asăuire însemneazti grr:ci,
t;i 'Pc.>p.avyi; ti chiem. /
 sînt semne cugetelora. Ci, ca cuvintele anumite cn•
gete să însemneze, aceasta s-an făcut cu tocmeala a
mai mulţi întru o soţictate şi dcsbinatc tocmelc s-au
făcut, mai multe dară si limbi si desvrătite căută să
se nascăb, care asemene' pentru itrămnti'irile popoară-
6 lor şi împreuni"t pctreccrrn cu mai/multe şi desbinate
ghinte se schimhară, păr[tsin<l unele ale sa]e cuvinte, şi
luînd altele de :de altora naţioane vorbe; însă şi act'stca.
asea urzite dialecte se află în dcsbinatc tări si cctăti,
p~ntru dcsvrăt:1rca împreună vieţuitoarelor 'naţioai1e
strămutate. Asa, de vom socoti întînea limbă cca ncm-
ţascft, dintru 'aceasta au izvorît bavarica, ·- svevica
si altele; ci si h{tvarii aJtmintrca vorbesc întra cetate,
;ltmintrea aiinrca. Limba italianilor, după plasa ora-
şelor, în dcsvdtitc dialecte se împarte; accaiaşi soarte
c şi a limbii noastre cei romîneşti carea streinii o nu-
mesc va1ahica; aceasta, preste tot grăind, precum în
I11vcstigaţii/e mdc cele cu vechi mormînturi întărite,
la anul 1808, am ar[ttat, în doao dialecte, adecă în
cca dincoace ele Dunăre si în cc·a din colo de Dunăre-,
se împarte: aceasta cu g~ccc~t i, ceai a cu schia voncşti
cuvinte, pentru împrcnn[t petrecerea cu aceste ghinte
c- amE'skcatft; ci ~i aceste îmbc diakcte, parte, pentru
dcZ\T[ttirea unor cu vin te, p:utc, pentru dczvrătirea
Yicrsnlni, ale sale iarăşi dcsbinatc dialecte au, precum
c dialectu Yoscopolitan, grabovcan, gremostcan, go•
pistan, meţ(witcan, sau epirotean, moldovean, arde-
lean, bănăţean, cel diri Ungaria, pre lîngă Cluş, şi
a ltclcc; ci acela e lucru de mirare în limba aceasta.
S căci/care cuvînt îl arc stricat un dialect, celalalt dialect
îl ţinc firesc întru atîta, cit, de s-ar culege din fieşte
11
Limba ca sistem de semne este o idee foarte modernă.
L Ideea contractului social ca bază a alcătuirii graiului
vine în ultimă instanţă de la filozofii sofişti greci. dar în epoca
modernă a fost relansată ele J. J. Rousseau în lucrarea Le contract
social.
" Avem a face cu prima clasificare mai amitmmţită a gra•
iurilor româneşti snd-dnnrircnc,

67
 carele dialect cuvintele cele fireşti, s-ar preface o
limbă romînească tocma curată. Iată, în cuvîntul
11rcior care acum să zice stdmna, acnm urceort acum ol,
acum carceag, întregi sînt romînii ardeleni şi crişeriii
carii zic 1erceor sau ol, dela 1erceol1ts si ola. ln cuvîntul
1·iebire, care acum să zice vrere, ac~m dragoste, acum
plc1cere, acum iubire, întregi voscopolitanii zicînd vrere,
dela volo, precum şi cei din coace de Dunăre, carii
iubire, dela lubet, libeta, şi plăcere, dela placet; aşa~
mai încolo, în cuvîntul tină carea unii o chiamă ntttzgă,
altii imală, altii tină, cei din coace de Dunăre tinură
fi;ea zicînd, dela cuvîntul lătinesc cenum, a~ dela
cvino, şi aşa multe. Aceaiaşi schimbare o are şi limba
grecească: aşa grecii, poporanii cei de acum a Cast6riei,
nu'ihrdmă o chiamă rizdni, aliurea mandili, aceaiasi
Castoriani şi-au uitat fata a o zice cori, ci ciupa, alţii
o chiamă coriţi; nu ajung să aduc cuvintele iahni,
iapunjea, şi altele turceşti, nice nu ajung să aduc
10 puţine cuvinte din dialectul Hi6tilor/carii cu adevă-
. rat nici umbra limbii greceşti nu au, însă care ghintă
au avut modru şi linişte, s-an nevoit limba sa a o
deplini, iară limba va fi deplini tă atuncea, dacă toate
cuvintele ci împreună vor sta a dobîndi pusul scop
carele e împjirtăşirea cngetelorb şi, afară de aceaia,
de va avea mtregimea cuvintelor, mulţime şi frumu-
seţe, şi ale sale litere, atuncea e şi limbă poli tă sau
iscusită. Din cele zise se vede că limba noastră cea
romînească nu e ·aşea -deplinită, cit să ne putem înţe•
lege toţi, în toate cuvintele, pentru că are multe dia-
a Etimologic greşită, căci a iubi este de origine sl::ivă. Această
etimologie eronată l-a tentat şi pe Budai-Deleai:rn în tabelele sale
tn care clasifică pe origini lexicul nostru.
b Comunicarea este într-adevăr funcţia primordială a vor-
birii. De remarcat preocuparea autorului pentru ceea ce se numeşte
astăzi lingvistică generală.

,68
 lecte dintru însoţirea cu multe ghinte, născute" şi
acelea dezvrătite, nice e polită, pentru că ce nu e de-
plinit, nu poate fi polit. înainte de toate dar, lipseşte
să lăpădăm din limba noastră toate cuvintele cele
streine şi să punem în locul lor altele nevătămate romî-
neşti care sînt prin dezbinatele aceiiaş ghintă romî-
nească dialecte sămănate; aceasta o pot face capete
romîneşti care ştiu dialectele liml;>ii romîneşti, precum
şi limba lătinească şi cea italienească, cercîncl etimo-
loghia, adecă izvorul fieşte căruia cuvînt, şi un lexi-
con curat romînesc făcîndh .. Lipseşte, mai încolo, a
12 se întocmi bine cele opt părţi ale vorbii ,/carea se
împlineşte cu ajutoriul gramaticii, a poezii şi a reto-
ricii. Ci, îmi aruncă oare carele aceaia: aşa limba
noastră cea romînească la noao schimbare se va supune,
şi aşa mai cu greu se vor înţelege romînii întră sine.
La acestea răspund eu 2 şa: fieşte carele dintră noi
se cuvine să aibă părtinire cătră toată ghinta, că numai
fierile cele necuvîntătoare sînt născute a-şi căuta
singur binele său, iară pre om spre nceaia l-au întocmit
natura (firea), ca mai mult să caute binele saţietăţii
de cît al său, cît nu numai osteneală, ci şi averea sa
toată, de ar lipsi, e dătoriu a o vărsa pentru binele
saţietăţii, <le un<le, acela romîn carele mai vîrtos se
cruţă pre sine şi averea sa, de cît să caute procopsala
a toată ghinta romînească, nu numai ş-au uitat din
ce strămosi măriti îsi trage vita sa, ci si mai asemene
e fieri]or ~elor sălb~tece, de ~ît omulu'i cuvîntătoriu,
şi pre unul ca acela, de-1 va judeca neştine a fi bastard,
nu rornîn adevărat, mi se pare că nu mult se va abate
a Afirmaţia este valabilă, pentru că are în vedere deosebirea
dintre dialectele din sudul Dunării şi cele din nord. Lipsa unei
limbi literare comune a facilitat într-adevăr diferenţierea ling•
vistieă.
b Autorul crede, în mod eronat, ca toţi contemporanii săi,
în posibilitatea transformării intenţionate a limbii, a curăţirii
ei de elementele străine, care să fie înlocuite cu cuvinte de o{i-
gine latină păstrate încă. în diferite dialecte.

69
 dda adcYăr. Ap6i, lipseşte să părtinim fiilor noştri
cărora mai vîrtos c:-resterc hllnit si polirea mintii f.lră
de an1iii, clPcît avut'ii, fărtt de 'crcstcre bună 'si făr.l
14 1lc poli;·ca minţii să. 'ie lăsăm./Părinţii, mulţi, pmtru
dt clesprc o park, sînt împresuraţi cu întunerecul ne-
ştiinţei, 1ksprc alta, se nevoesc întru agonisirea celor
cc sînt de lipsă spre traiul vieţii, nu se pot cuprinde
a creşte hinc fiii săi şi a iscusi inima lor; deci, acestea
lipseşte să le împlincasdt învăţătorii carii străcură
în inimile tinerilor vrerea spre învăţătură, îi învaţă
hunătatca faptelor şi a cunoaşte pre Dumnezeu. Acum,
cc poate fi mai frumos la romîni şi mai uşor, de cit
învăţătorii să înveţe pre născuţii noştri dialectul
nostru curatn şi, cu ajutori ul aceluia, ştiinţele?
Accsti scolari se vor deprinde încet a-şi împărtăşi
cugetele sale, în limbă curată romînească, şi apoi,
pre fii aşea îi vor învăţa a grăi. Asemene, acestea pre
născutii lor, si asa mai încolo. Nici nu împiedecă că
această limbă li~pezită nu va ajunge curînd a trăi
toţi cu dînsa, ba întru acesta chip vom fi întocma cu
alte naţioanc, pentru că vom avea o limbă de toate
zilele şi alta curată carea se va învăţa <lin cărţi. Şi,
cu ajutoriul aceştiia, nu numai toţi romînii, fraţii
noştri, intră carii multe şi desvrătitc dialecte sînt,
precum mai sus am arătat, ci şi alte ghintc se vor în-
ţelege cu noi în limba noastrăb, Zisei că cu ajutoriul
16 lexiconului, a gramaticii, ale altor cărţi cc sînt/
de lipsă, se va poli limba noastră cea romînească, însă
aceasta fără de ale sale litere tocma nu se face; dirept
aceaia, fiind eu purtat cu mare vrere spre răzbunarea
a Necesitatea constituirii unei limbi literare unitare şi exem•
piare este o preocupare de căpetenie a filologilor timpului la noi.
b Afirmaţia, ciudată în aparenţă, se explică prin faptul că,
în intenţia autorului, româna literară trebuie apropiată cît mai
mult de latină, care în epoca sa era încă o limbă de circulaţie.
La. aceasta ajuta şi trecerea la scrierea latină, pentru care pleda
autorul.

vs'
limbii noastre şi fiind că ele iscusirea limbii romîneşti,
asemenea cele romîneşti litere, iarft nu cele greceşti,
nici cele chirilianc cu care trăesc sîrbii, se ţin, dau
la lumină dtrticica aceasta care cuprinde literele vechi-
lor romani, aclecft a strămoşilor nostri, cu care îndt-
lctc cărtilc cele politiccsti să se scrie. Iară, cumcă noi
putem şi lipseşte s[t sc;icm tocma cu litere lătincşti.
arată cele urmfttoarc: 1. Atît din limba noastrft, pre
cum şi din mărturisirea istoricilor, pre carii în Inves-
tigaţiile melc cele din anul 1808, i-am adus, c luminat
cumcă noi sîntcm din sîngclc romanilor celor de de~
mult; aşa darft, mai aproape litere pentru traiul
nostru, altele nu pot fi de cît cele lătineşti.
 ISTORIIA/prea frumosului/ARGHIR/ şi a
/prea frumoasei/ELENA/ cea măiastră şi
cu părul de aur ;/adecă o închipuire, supt
carea să/înţălege luarea Ţării A.rdealului/
prin Traian, chesariul Rîmului ./Acum a
doaoară de autorul/îndreptată./Cu slobo-
zeniia celor mai mari./Tipărităjcu toată
cheltuiala dumnealor fraţilor/CONSTAN­
DIN şi IOANN BOGHICI./În priveleghiiata
typografie din/BRAŞOV./Prin Typograful
Fridrihi Herfurt, 1809"' ./

!NAINTE CUV!NTARE

Mulţi cetesc Jstoriia liti Arghir, cea în limba ungu•

re ască scrisă, fără de a socoti alt ceva Iucru în trînsa,
de cit o proastă poveste; însă, altă mai adîncă înţă­
legere să tîlcuiaşte supt această poveste. În vremea
de demult stăpînea Ardealul un neam puternic, anume
dachi. Aceştiia avea în vracul al doika un craiu,
anume Decheval, care biruind pre Domitifo, chrsariul
Rîmului, l-au silit ca rîmlenii cei puternici să plă­
tească dachilor dajde pre tot anul. Însă s-au schimbat
norocul, în zilele lui Traian, chrsariul Rîmului, care
în doao rînduri venind asupra Ardealului, în urmă
l-au luat şi l-au supus putrrii rîmlenilor./Acesta iaste
înţălesul lucrului. Însă, să mai adaogă şi aceasta,
cumcă viiaţa lui Traian, cu acest prilej era în mare
primejdie, pentru că la marginea ţării Mesiei (acum
Bulgariia şi Serviia) îl căuta nişte assasseni (adecă
ucigători întru ascuns) ca să-l piiarză pre el, pre carii
aflîndu-i i-au omorît.
Întru această poveste să înţălege supt Arghir, Tra•
ian, iară supt fecioara măiastră .cea cu părul de aur
să înţălege Ardealul, pentru băile lui cele de aur

* 1n -8 de 42 foi nepaginate. Ediţia I a apărut în 1801, Ia Sibiu.,

i2
care de mult au fost vestite. Numai lntru al doilea
rînd, poate Arghir, ca şi Traian Ardealul, să-şi dobîn-
dească pre El('na, care cu moarte pedepseşte pre sluga
sa care l-au împiedecat, ca şi Traian pre împiedecă­
torii săi.
Ioann Bărac,
dascal normalicesc ne unit. ,
în Braşov./

JNTlIA PARTE

Te visaiu mişcînd din buze;

O, prea drăgălaşe muze!
Verşi glas îngeresc din gură,
Care inimile fură,
Fură şi le amăgeşte,
După ce le îndulceşte.
Te rog, muză mîngăioasă !
Care cînţi cîntări frumoasă;
Pică-mi puţintică miiare
Din măiastra ta puteare;
Să poci cînta cu simţire
A lui Arghir pribegire.
Arghir au fost crăişorul
Cel mai pedepsit cu dorul~
Fiiul cel mai mic, să ştie
(în hronica firii scrie),
A lui Aclet6n anume,
Craiul cel bogat din nume.!
Că încă n-am dat în cale,
De numele ţării sale~
Să zice, dintru aflate,
A fi avut o cetate
Tare şi meşteşugită
Şi cu şanţuri întărită;
Intru o tară fiiastră,
Din' lumea cea mai măiastră.
'Maică-sa, blinda craiasă,
Mc<lena cea prea aleasă:
Trei frati cu el să născură
Dir1 părinteasca căldură:
lns;i nice unul n-an·
Cu dînsnl ascrn:inare
Î11tru vestea si mărirea
Cît s-au' pedepsit cu firea.
ln cf'tatea p:1rintească
S:1 afla o prea firească
Grădină împodobită,
Părea că-i însufleţită.
Era plină de frumsl'ţf',
De ale flori lor fete.
Aici rîu, col<-a văkică:
C11rgf' 1îngii floricică;/
Dincoace, supt pomi, verdeaţă~
Să te cksfetezi ele fată.
Întro zi aic(·a, craiul ·
DcsHitînclu-să cu traiul,
La un pom ci udat SClsc~tc·
Şi-l vede curn înn-rzt ~te;
Alb la floare ca argintul,
l\lirnsincl în tot p{1mîntul.
J>re care nccunoscîndu-l
Să îndupleca cu gîn<lul,
A~tepta roada să-i crească,
. · Ca fel iul s{1-i nimen·asd:
({1-ntro 7,j îmugurcştc 1
Şi ele trei ori înfloreşte.
Şi pre grădinarinl chiiamft
Ca să dea ele dînsul scamă.
Ce mîn{L au sădit pomul?
Că m11l_t să miră, tot omul.
Cum el zioa înfloreşte,
Noaptea coace şi rodeşte:
Însă zioa nu le-apucă,
Pănă pier ca o nălucă.

74
Iar craiul să întristează,
Căci nu poate să le vază.f
Văzînd cum îmugureşte,
Că chiiar văzînd înfloreşte~
An pus prcstc noapte paz,l,
Trei păzitori ca să vază.
Carii păzea ,cu privire
A mer0Ior rumenire.
Craiul <limincata vine
Cu gînd să le vază bine;
lnsă (cc nice gîndcşte)
Pre toţi dormind îi găseşte J
I-au întrebat: cc văzură?
Şi ce dorm preste măsură?
Ei răspundea de odată:
„Minune înspăimîntată I
Că suflîn<l odată boarea,
Au căzut jos toată floarc>a J
Iată niste mcrisoare,
Iat:f't şi m;{i mărişoare.
Dar suflînd o boare lină,
Cu de somn <lulceată plină;
1'umai dccît ne apucă, ·
Cu ne văzută nălucă,
De părea pre dreptate,
Că sîntem morţi jumătate".
Craiul trist în casă pleacă
Şi nu putea să-i mai treacă~
Ci numai de cit pofteşte
Un proroc şi porunceşte
Să-i spuc şi prorocească,
Cine putu s,'i--i s:idească
Lui acel pom· în grădină,
Să-i facă vrc o pricină;
Şi-i făgădui îndată,
De-i va spune, bună plată.
Proroc Filaret, anume,
l\Iare vrăjitoriu pre lume.

7S
Trei zile să socoteşte
Şi a pai îi proroceşte
Zicînd: ,,Craiule I pre omul,
Ce ţi-au sădit ţie pomul~
L-am aflat, însă putinţă
Nu iaste de cunoştinţă~
Că e lucru preste fire
Şi măestrie subţire,
Şi mîna cea săditoare
laste şi stăpînitoare;
Sîngură le stăpîneşte,
Le culege şi răpeşte./
Şi prin altul nu să poate
La lumină a să scoate;
Făr' prin fiiul tău cel dulce
Care supt pom să se culce.
Că pentru el sînt sădite
Acele toate răpite,
Ca să-l vază, că-l iubeşte
Şi de faţa lui doreşte.
Dintru care va să iasă
Mare scîrbă la crăiasă,
Că el va să pribegească,
În lume să rătăcească",
Pentru acea prorocie,
L-au cinstit cu bogăţie.
Deci craiul iară aşteaptă
Dela pom aceaiaşi faptă.
Cîn<l îi vede înflorirea
Prea albind cu strălucirea,
Au aşternut pre verdeaţă,
Supt a pomului dulceaţă,
Covoară cu fir cusute,
Preţuite multe sute,
Puind să ia seama tare,
Pre fiiur său cel mai mare,/
Care păzitoriu să face
Şi pre aşternut cînd zace,

76
 Vede mugurul cum creşte
Şi mai apoi cum plesneşte;
Încep frunze înverzi te,
Acuşi acuşi flori albite.
Floarea cade şi rodeşte,
Şi roada să rumeneşte.
Dar venea o boare lină,
Cu de somn dulceaţă plină
Şi-l adoarme fără veaste,
Nu mai vede ce mai iaste;
Craiul dimineata, iată,
La grădină să arată
Şi pre fiiul şi-l găseşte
Că doarme şi greu răpeşte.
Să întoarce şi aşteaptă
Să mai cerce cu o faptă.
Şi pre viitoarea seară
Pre al doilea f iiu iară
L-au pus iar să străjuiască
Şi mai bine să păzească~
După cum au spus prorocul
Ca să mai cerce norocul;/
însă au adormit iară
Ca şi acel de aseară:
Iară craiul cu mănic
Striga: ,,Prorocul să vie" I
Care venind înainte
I-au arătat lui că minte.
Nice mai mult nu-l întreabă,
Ci-i tae capul de grabă.
Apoi cătră palat pleacă,
De tot cu inima seacă.
Iar Medena cea aleasă,
Prea cuvioasa crăiasă;
Au întrat cu vorbă bună,
Cu fiiul său împreună~
Ca să mîngăe pre craiul
Aşa rădicîndu-şi graiuh

17.
,,O, craiule înttlţatc !
lntJitul mint soţ şi fratr,
l\n-ţi mai face supărare
Pcntrun pom cc mic să pare".
Ltr Arghir fiind ele faţ{t,
Pre care firea-I rftsfată
Cu făpt~iră nliniccască, '
Prcste f irc a omenească,/
Împodobit cu frnmseţc,
Care plac la tinereţe,
Ajungîncl a vîrstei f10;1re,
1; cd mai ales supt soare~
Fiind învt1ţat prea bine,
AvC'a hun nărav la sine,
Gitră t.iti-U său grăiaşk
Şi a~a să jcl11ia~te:
.,O, i.aicr1 prea înălţate!
Am o jalbă cu dreptate,
În mine s-au aprins foctd
Cinel ai omorît prorocul.
Un vis mi-an arf1tat mic
A ]ni dreaptă prorocie,
Ci, mă rog, îngăduiaştc
Stt cerc şi eu vitcjcaştc;
De voi11 adormi, cc strică?
Ştin c:l nu-mi va fi nimic[1".
Craiul nimica ascunde,
Ci mai vîrtos lui r;1spunde
Zicînd: ,.Fii11lc inbitc!
Nn-mi face gînduri cumplite,
Nu-mi pricinui mai multă
Supărare, ci asrnltă./
Să nu mi să împlinească
Prorocii a cea f ircască,
Nu te bucura de calea
Carea să-mi aducă jalea.
Am en mere aurite,
Scumpe şi ne preţuite,

va
 Şi de acel pom cu veaste,
Nici de lipsă nu ne iaste,
l\fai bine în foc să arză
Şi ele aici să se piiarză,
De cît tu, cn al ti'iu 111m1e,
Să fii pribegit în lumi:".
lară Arghir vitcjcaşte
Răspnnzînd, aşa grăiaşte?
,,)Iă rog, taicii, llc 1111-ţi place,
De acolb n-am cc face.
Că pre mine mrt sileşte
Firea si îmi porunceste
· Ca să întru 'în grădină '
Fără nici o pricină,
Că aceaiaşi prorocie
S-au întrtles numai · mie
A să împlini' norocul
Care au grăit prorocul"./
Aşa plecă s~"t pornească,
Prcstc voia părintească,
Şi au întrat în grădină
De dor cu inima plină.
În pom snbiia-si acată,
Şi să cul~ă pn; verdeaţă~
O, minune cu mirare!
Cc trupşor voinicesc are.
Umblă si calcă donmeste
Şi 'să uită vitcjc~te.
La trnp, de mijloc subţire
Şi înalt la a sa fire.
Oacheş, negru pre la gene,
Împodobit la sprînccnc~
Stat ele crini, oablă fftptură,
Răvnită căutătură,
Fata-i varsă rnmcnete,
' La trăsuri îi t~t blîndctc.
l•loarca vîrstei acum creste ·
Si frumos îmugurc~te.
• I

79
Pre aşternut să aşază
Aştcptînd vremea să vază.
In sus cătră pom priveşte
Şi vede cum înfloreşte./
Sînt ramuri îmugurite,
Acuşi toate înalbite
Şi nice prinde de veaste
Că nici o floare mai iaste;
Merele cit o alună,
Acuşi cît o nucă bună,
Acuşi mari şi împietrite,
Acuşi coapte înruşite.
Atunci auzea că sună
Ca cînd sufl-o boare bună~
Şase păuni văz că zboară
Şi pre iarbă se pog-oară,
Al şaptelea, o, minune!
Lîngă capul său să pune.
Spăimîntat mîna-şi întinde
Şi de un picior îl prinde,
Să zmîceşte ca să zboare,
Şi rămîne în prinsoare;
Iar cei şase tot zburară
Şi pe c 1 prins îl lăsară.
Minune ne muritoare!
Paserea cea zburătoare
Cu graiu omenesc grăiaşte _
Şi pre Arghir îmblînzeaşte :/
.,0, cocoane mult iubite!
Cu nume crăesc numite,
Nu grăbi să-mi iai viiaţa,
Că ne vom piiarcle dulceaţa;
Că nu viu să-ti fac stricare,
Ci de o' dragoste mare".
Şi s-au scuturat odată,
Cît s-au mutat într-o fată.
Atunci Arghir înlemneşte,
Iar ia aşa-I îmblînzeştez

80
.,Fiiu crăesc, nu-ţi fie frică!
Nu te teme de nimică l
Dragostea mea cea iubită,
Întru tine e sădită,
Tu eşti a mea mîngăiare,
Vieţii mele puteare.
Şi eu nu am sădit pomul
Ca să mănînce tot omul.
Cine dară cu mănie
Îmi stă împrotivă mie?
Slobodă sînt eu a face
Cu a mea muncă ce-mi place.
Eu l-am sădit numai ţie,
Dragostei o mărturie./
Şi e slobod numai n0ao
.A culege roade noao;
Şi poţi socoti prea bine
Ce va să fie cu mine.
Că măiastra ta crăiasă,
Precum vezi, vine de-acasă,
De -,,.oeşti, ia te iubeaşte
Şi ţie să dăruiaşte".
O,frnmseţă ne urmată,
Fecioarei aceiia dată;
Că nici limba omenească
Nu poate să o grăiască~
Nice nu să poate scrie
Cum îi şedea a fie vie.
luno, Venus şi cu Luna,
Ca aceasta nice una.
Nice Dido a Eneii,
Şi nice faţa Medeii,
Ba nici a nimfelor ceată
Ce prin bărcuri să arată;
Nici cîntăretele muze
Ce scot cîntece din buze,
Nu sînt aşa drăgăstoasă,
Ca Elena cea frumoasă./

81
Păr de aur străluceaşte,
Pre pămînt să tîrîiaşte.
Precum luna cca ivită
E noao şi ne plinită,
Aşa-i fruntea cca suită,
Cu sprîncene cercuită.
Ochii privesc cu jinghirc,
Ca a stelelor sclipire.
Trandafirul înfloreşte
Si doi trandafiri ruscste;
în faţ~t cea albeneaţă, ' '
O, cc ciudată rusatăl
Pre buzele ci, cum saltă'
Gratiile la o laltă !
Să rumeri.esc la peliţă
Şi st.a\_l. ca doao foiţă.
A alavastruhli fată
..
Să vede în sin ' la brată•
Unde doao merişoare
Stau ascunse, rătunjoarc.
J,a piept ard cu libov mare
l<lolestilc oltare.
Ca crinul ~el prea supţire
Şi înalt la a sa f irc,/
Aşa-i oabla ei făptură
Şi mîndra căutătură.
Vejmintelc ard ca focul,
Car-împodobesc mijlocul.
A lui Ci1pido săgeată
Să vezi cum stă acăţată,
Cam pre lîngă suptsuoară,
De unde la Arghir zboară,
Să înfige auritft,
În inima nimerită.
Atunci clrcapta îş întinde
Şi pre după cap o prînde~
Cu <lrag o îmbrăţişază,
Ca flacăra să-i mai scază.
N ice ia nu să frreşfr,
Cft prea tare îl iubrştc.
Ci sft leagănft pre braţă,
Din buze culeg dnlceaţă.
De v-ati ivi, noao muze!
Sft priviţi aceste buze.
Dupft cn\·intclc mcalc,
V-aţi mira şi voi de ialc.
Că să fac(' zio, iată,
Şi tot nu să mai aratrt/
A-si face îndestulare
' De dragostea lor cea marc
Care arde cnnoscutt1,
Cu flacără ne văzută
Carea tot mai marc crcaştc,
Cît Arghir aşa grăiaşte;
,,O, p<;rnmbiţă aleasă!
lncorona tă crftiasă !
Oh! cc fcliu de vrednicie!
Cc bine mi-ai făcut mie?
Deacft ai venit la mine,
Cum te voiu lăsa pre tine?
Să nu_mă laşi cu păcate,
lotro grea singurătate,
Ci să-mi fii mic sotic
Trăind cu dragoste vie".
Iar C'a răspundea fierbinte,
Cu dulci şi blînde cuvinte:
.,Oh, crăişor cu blîndeţe !
Prea iubit de tinereţe.
Trandafir, faţă plăcută,
Care buzele-mi sărută.
O, trupşor plin de dulceaţă!
Care mă strîngc în braţă .f
O, cuvinte mîngăioasă !
Care mă fac drăgăstoasă.
Cum aş face eu din fire
Dragostei împrotivirc?

83
Pentru că eu, vai de mine I -
Nu poci trăi fără tine.
A ta sînt, dau mîna dreaptă~
Fie şi cuvînt şi faptă".
Precum magnetu I la sine
Trage pre fierul şi-l ţinc,
Aşa-şi lipesc trupurile,
Arătîndu-şi dragostile,
Iar Venus aflîndu-şi locul,
Aşa boboteşte focul,
Cît oltariuI mai s-aprinde,
Pănă cînd de veste prinde.
Şi după multă vorbire,
l-au cuprins o adormire.
Cit au dormit cu dulceată
Tocma pănă dimineaţă.
Craiul cît să luminează,
Abiia-aştepta să vază.
Pre fereastră tot priveşte,
Tot la fiiul său gîndeşte.
Preste ziduri caperi te,
Vedea mere aurite,
De care cu veselie
Sălta scîrbita crăie.
Şi abiia-aştcpta veaste
De fiiul său cc feliu ia.ste.
Crăiasa, ce socoteaşte,
Un dar bun făgăduiaşte,
Cui ar duce veste bună
Cu un măr de împreună,
Dintru cele ne văzute.
Şi încă ne cunoscute.
Atunci veni cu degrabă
O prea mult sfătoasă babă
Şi luînd cheaia aleargă
. La grădină ca să meargă.
Deşchide uşa, priveaşte,
Ce vede, că să sf iiaşte !

84
Vede fecioara culcată,
De Arghir îmbrăţişată.
Zăiţă a fi gîndeşte,
A-i scula nu îndrăzneşte
Şi, pentru să nu să sco,de,
Calcă mai încet şi moale./
Tot în vîrful degetelor,
Cătră robii dragostelor,
Să apropie, pîşeşte
Şi cînd lîngă ei soseşte,
Scoate cutitul din teacă;
Ca credinţa sa să-şi facă,
Au tăiat cîteva fire
Din părul ei cel subţire,
Şi făcîndu-şi calea largă,
Cu el în palat aleargă,
Ostenită, spăimîntată,
Cu vorbă ruptă-I arată
Zicînd: ,. Vai ! ce coconiţă !
Zău, doară e o zeiţă„
Că om nu poate să fie
Cu aşa făptură vie,
Mai vîrtos că pre spinare
Un păr lung de aur are".
Cu mirare şi minune,
Precum au văzut, tot spune.
Medena ce va să facă?
Numai decît să îmbracă,
La grădină să găteşte,
Care prea de mult doreşte./
'întracelea să deşteaptă
Elena, inimă dreaptă„
Să uită, cc i să pare,
Aşa au strigat de tare,
Cit Arghir dormind, cum iaste _
Să spăimîntă fără veaste,
Şi cu a sa deşteptare,
Oblu în picioare sare

85
Iar Elena lă.crămc:iză
După părul său oftează.
Cu marc amar jclt;,şte,
De n:kaz asa gr:1iastc:
.,O, prea iubite Arghirl' !'
De mi-ar fi venit în fire
Că să afl[t hoţi spre jak,
La palaturik tall',
De mult mă duceam mai hine
De cît să păţ!'sc ruşine.
lilă duc, că sînt înşelată,
Nu mai rămîiu ruşinată.
Pentru că păru I mieu arc
Lipsă şi pagnhă marc,,.
Atuncea Arghir ruşraştc,
Si căznit asa grăiastc :/
,,O, s~irioară iubit[t ! '
Au pre mim~ eşti scîrbită?
Dară au cn sînt de vină?
Au cu sînt acea pricină?
Dcacă toate Ic ştii hine,
Că numai cu fuin cu tine
Si vezi că nici nn am unde
· Părul tău a ti-1 ascunde.
Mărturie-mi iastc mărul,
Cum ţ-aş reteza cu părul.
Cîn<l cu totul voiu pre tine
A te ţinea lîngi"t mine.
Acum dară, de n-am vină,
Şi an fost mîni"t strC'ină,
)artă, pentru mine, toate,
Că la lumină n>iu scoate
Cine au fost şi prin cine
S-au făcut acea ruşine,
J>rc care dcacă-1 voiu prinde,
Pedeapsă îi voin întinde
Şi-ţi voiu înălta mărirea,
Mai pre s1.1s de cit airea•-_

86
Iar ea zice: ,,O, iubite!
Măriri cit ele preţuite/
De mi-ai înălţa, nu-mi pn;itc
Inima s[t iark to:1tc;
Însii nigetînd la minl:,
Tot te iubesc eu pre- tine ...
Atunci Arghir s[t frămîntă.
Cu necaz să înficrbîntă,
Cu inima să topeaşte
Şi plîngîn<l aşa grăiaşter
,,Te rog dar, spune-mi sălaşul
Şi unde-ţi iaste oraşul?
Sau dragostea nu te lasă,
Sau te caut şi acasă,
Sau, a treia (vai de mine!),
Moriu amărît pentru tine".
J>re ea o înghimpf't spinul,
Ne put.încl ţinea suspinul
Zice: .,Iubite şi bune!
Cc folos, de-ţi voiu şi spune?
Că om nu poate să fie
.. Care acolo să vie·
Însă de Neagra Cctat~
Ce spre miazf't noapte bate;
Zadarnică întrebare
Poţi face, de ţi să pare,/
La locul cel ce să schimbă
În necunoscutrt limbă;
Însă stiu aceaia bine
('ă nu poţi veni la mine".
Întracelea feciorita
Aude mişcîn'd portiţa;
Nu putea să mai grăiască,
Nici plînsul sf't contenească;
Ci în sus, în văzduh, zboară,
Ca o pa sere uşoarf't,
Să duce, nu să mai vede,
Ce amar, cine nu crede?

87
Robul amorului cade,
De leşin inima-i scade.
Iar Aclet6n, milos taică,
Cu a lui iubită maică.
Cînd au întrat în grădină,
Văd că fiiul lor suspină.
Si fecioara nicăirea,
· Să înduplecă cu firea
Văzînd aşa o urmare
Care de la pom răsare:
Oh, ce p-lînsuri necurmate!
Oh, cîte lacrămi vărsate I
Dela pămînt îl sculară
Şi cu glas mare strigară1
.,0, cuvinte prorocite!
O, prorocii împlinite I
Spunea Filaret prorocul
Că aşa-i va fi norocul.
Cit merele să vor coace,
Scîrba va veni încoace".
Şi st·a toţi cu mîngăiare,
În jurul celui ce piiare.
Zicînd: ,.Fiiule ! ~m geme,
Ci scoală si nu te teme.
Oh, scoală fiiule, scoală,
Scoală să vedem ce boală,
Ce boală te împresoară,
De şi pre noi ne omoară".
Mai tîrziu în fire-şi vine,
De mina maicii să ţine
Zicînd: ,.Daţi-mi mie pace,
Că voi nu a veţi ce-mi face:
Că dintru acestea toate,
Nimenea nu mă va scoate
Şi înşivă aveţi vină,
Aicea făcînd pricină./
Că a ţi trimis hoţi la mine,
De m-au despoiat de bine,

88
Şi v-au fost aşa dq;rabă,
Cu năclcjdr-a întro babă,
:Mi-au furat toată dulcc~ta,
l\Ii-~u stricat toată' viiata.
Oh, amar, amar ~i jale! ·
Şi pre obraz curge ,·.:i le,
Si voiu să-mi iau zioa bună
• De la soare, de la lună,
Aici moriu, săpaţi mormîntul,
Să mă-nghiţă pămîntul,
Supt umbra cea răcoroasă
A mnelor drăgăstoasă".
Iar craiul,. ca un părinte,
Mîngăindu-1 cu cuvinte,
Abiia l-au plecat în casă,
Unde l-au pus lîngă masă.
Cînd de Ekna grăiaşte
Şi frumseţea povesteaşte,
Ochii în lacrămi si-i scaldă
Ne avîn<l in'ima caldă.
Cum au petrecut nu poate
Să le mai - înşire toate,/
Ci ca un turbat răcneşte
Şi cu graba porunceşte
.Strigoaia a o aduce,
A o răstigni pre cruce.
Părinţi lor striga tare,
Cu de mînă sărutare:
,,Daţi-mi parte din avere,
Că nu am altă putere".
Iar părinţii cu blîndeţe,
Din dragoste fără feţe
Zicea: ,,Fiiule iubite!
Nu ne da gînduri cumplite
Şi ca să ne dăm pre moarte,
O, întimpinată soarte!"
Împrejurul lui tot chinuri,
Multe plînsuri şi suspinuri;

89
Şi mm1c nu foloseste;
Gi, ca un turb;1t răcnestet
,,O, inima nu mă lasă '
Sft mai şez cu voi acasă.
Cft acasrt n-am CC' face,
N-am odihnft, nice pace.
Au sft-m fac mai mnre nume,
Au mft prăpădesc în lume .f
l\1ă duc, nn mai şez acasă,
Sft-m caut a mea mireasă".
l\faid-sa îndt grăiaştc -
Si asa îl îmblînzcastcr
,.O, fiiuk' cu dulceaţă! '
Cit te-am purtat eu în brată;
T-am fost maică grijitoare, '
l\Ii-ai supt ţiţă hrănitoare;
Sinul micu, a ta dulceaţă,
Leagăn, ale mcle braţă.
Te apăram de tot vîntnl,
Te învăţam cu cuvîutul.
O, vai! o, vai! nu te dnce,
~ O, fiinl rn~eu ~el prea dulce t"
Daca accMca vaznra,
A-l întoarce nu putură,
Aur din îndcstnlarc
l-au dat şi s-an pus călare.
O, vaete şi suspinuri!
în casă vai, cite chinuri I
Dară el nici nu ascultă
Acea lăcrămare multă.
Ci încalecă şi pleacă,
O, maică, ri'imîi săradt !/
lară craiul pomul tae
$i-l aruncă în văpac~
Care arde cn lnminfL
Şi toţi lingă ci suspină;
Mai adncîndu-şi aminte
De-a lui Filaret cuvinte.

90
.,Blînd Filarct cum gîceşte,.
Toate cîtc proroceşte.
Eu l-am ucis, fără vină,
Acum văz a mea pricină''•
Toată Curtea lăcrămcază,
Toată inima oftează.
Îl petrece cu plînsoarc
Toată fata muritoare.
Plîngca după' el fecioare,
Ca nopţi}(;! după soare. ••• /
 DIDAHII / adecă /ÎNVĂŢĂTURI/ pentru
/ Creşterea fiilor/ la/ îngropăciunea prunci-
lor morţi / culese de / PETRU MAIOR DE
DICIO SĂMĂRTIN / paroh Sas-Reghinului
şi protopop Gurghiului în Ardeal, / pre-
cum / şi la înălţatul trăescul locumtenen-
ţiale Consilium al Unigariei, crăesc cărţilor
revizor./ La Buda./ În crăiasca typografie
a Universităţii ungureşti. În anul f 1809. */

CUV!NT !NAINTE

Măcar că întru cele mainainte culese patruzeci de

propovedanii spre a se zice la îngropăciunea oamenilor
morţi, întocmite, şi de acelea care au a se zice la
îngropăciunea pruncilor, se cuprind, totuşi, pentru
ajutoriul preoţilor carii deobşte mai mulţi îngroapă
prunci în popoară le sale, <le cit de cei în vîrstă, am
mai întocmit întru acest chip, aceste cinci spre
zece Didahii, pentru creşterea fiilor. Carea ti-tu lă
nn pentru aceaia o poartă în frunte aceste dida-
h ii, că doară osebit încuviinţate ar fi jalnicii
vremi_ a îngropttciunii pruncilor, ci pentru că nici
un loc, nici o vreme fiind scutită de învătătura
cea pentru creşterea fiilor, cu atîta mai vîrtos e de
lipsă la astrucarea pruncilor a cuvînta pentru creşterea
fiilor, / că fiind umiliţi cu inima, întru acest timp.
părinţii, mai cu de adins auzind detoriia carea o au
ei spre creşterea fiilor săi, se căesc pentru greşelele
cele întru creşterea fiilor, sau cu ştiinţa, sau cu neştiin­
ţa, pănă ,aci fă~ute; şi cu aceaia se deşteaptă şi se
-----
• In -4 ele 3 foi şi 139 pagini. Reproducem din prefaţă şi
două diclahii, care pun în lumină firea severă a lui P. Maior.
O comparaţie cu aceleaşi teme tratate de S. Micu dovedeşte blîn•
deţca şi înţelegerea omen3ască a acestuia din urmă, Didahiile
reprezintă o continuare la Propovedanii,

92
 îmbărbată spre datornica creştere a fiilor celor rămaşi
în viiată. Ca să nu zic nemica de aceaia, că unii carii
sînt m~i bogaţi de fii şi au mai grea detorie de a asculta
didahiile cele pentru creşterea fiilor, mai des se văd
la petrccaniia morţilor pentru ale lor vremelnice pri-·
cini, decît în beserică a plini cea pentru ascultarea
sfintei Ji turghii şi a învăţăturilpr celor sufleteşti
dumineca şi întru alte alese sărbători, strinsă poruncă
beserecească. Drept aceaia, precum păstoriul cel bun
lăsînd cele noao zeci şi noao de oi, merge a căuta pre
cea una rătăcită, nice nu ~e odihneşte pănă nu o află,
aşa preotul carele e detoriu ori căruia părinte a stră­
cura în inima lui limpede detoriia cea pentru creşterea
fiilor, de multe ori e silit a lăsa la astrucarea prunci-
lor, alte învăţături care doară s-ar mai cuveni pentru
cei mulţi ascultători a le face şi pentru cei ce tocma
fără/ grije şi pîntece leneşe părinţi, pre carii mai
vîrtos la acest loc îi află, decît în beserică, a cuvînta
pentru creşterea 'fiilor.
Însămnăm şi aceaia că, măcarcă aceste didahii sînt
anumite la îngropăciunea pruncilor, nu numai la
îngropăciunea pruncilor celor mici, ci mai 'vîrtos
unele, şi la îngropăciunea junilor şi a fecioarelor, încă
mai cu cuviinţă, după peristasurile ce vor fi, se pot şi
se cade a se zice./ ...

41 DIDAHIA fJ

Şi de cele streine iartă pre robul tăit. Psalm 18, stih 13

Precum mulţi părinţi se vor osîndi pentru păcatele

care însuşi ei le fac pentru fiii lor, aşea mulţi, aşijderea
nu vor scăpa de măniia lui Dumnezeu, carea pentru
păcatele ce le fac fiii lor, va veni preste ei. Eu cred că
voi ştiţi că, precum acela ce ajută pre altul a face ceva
bine, se poate împărtăşi şi el de binele ce l-au făcut
. altul, aşea, pentru aceaiaşi pricină, se poate împărtăşi

93
 ~ide rău, cinel la acela, în ceva chip, au fost el pricină.
~i întru accastfL întîmplare, p,katck altora se fac a
noastre şi ne si lese mai cu dreptul a ne teme eh- dîn-
sde, de cît se ar[Lta a se teme împăratul D{Lvi<l, cînd
plin de frică zicea cătrfL Dumnezru: ,,Şi de cele strcinc
iartă pre robul tău" .. ~i, de vreme cc pentru păcatele
ori cărnia, la care am fost noi pricină, vom sfL dftm
sama înaintea l ni Dumnezeu, cu cît mai vîrtos părinţii
carii cu cea mai strinsfL legăturfi, din fire, sînt cletori
a feri pre născuţii lor de tot răul, vor să dea samft pentru
păcatele fiilo'r săi, care din negrija părinţilor cea întru
creşterea fiilor au urmat. Însă în trei chipuri sînt
părinţii pricină păcatelor fiilor sfti: sau înainte de a
42 se face păcatele acel~a, / sau atuncea cîrnl se foc, sau
după ce s-au făcut. Ue vă veţi ispiti în~iv[1 pre voi,
creştinilor, dnpft acest înclreptariu, veţi afla pricinft
îndestulat[t ck a vft rusina si de a vă teme. Luati
aminte! ' ' '
Şi pentru ca cu această pi ldft să mft ajut, tu, carele
_eşti cap şi stăpîn casii, tu nu lucri în zi de sărbătoare:
aceasta o cred, pentru dt de multe ori nn lucri nici în
zile de cele proaste. Darii tn porunceşti la cei de cas[L
să lucre şi toate lucrurile cele mai mici care prcste
săptămînii ele s-ar lucra, ar împiecleca lucrurile cele
mai mari ale casii tale, toate acelea, tu le ţini pc dumi-
necă sau pc altă sărbătoare. Atuncea faci să se încarce
caru pe a doao zi, atuncea trimiti la moară si atuncea
sau trimiţi la pădure sau aşa cu~pcţi lucrui, că în zi
de sărbătoare să se întoarcă cu carul încărcat de lemne
dela pădure, şi pentru ca ~ă-ţi acoperi ruşinea faptei
aceştiia înaintea oamenilor, te faci a striga pre fii
sau pre slugi şi a certa lenevirea lor, căce n-au venit
dela pădure cri, înainte de sărbătoare. Accaiaşi faci
cu căratul fînului, că faci sau să vină cei de casă cu
caru încărcat de fin, dumineca şi întru alte sărbători,
în zioa mare, sau îndată după amiiazi îi trimiţi ca
încărcîncl carul, să vie pănă în zio, a doaozi, cu fînul.
ln zi de sărbătoare trimiţi a scoate dctoriile şi alte
94
 multe le păstrezi în zi de sărbătoare să se săvîrşească.
Ba încă, de -vezi pre muiarca ta şczînd, în loc de a
o dojeni ca să facă rugă şi să plinească cele ce sînt ale
sufletului care le-au lăsat prestc săptămînă, tu îi
zici că e rusine a sta asca, fără ceva lucru, si că cela
ce nu lucră', nu trebue' să mănînce. Tu te a'sămcnezi
întru acestea, lui faraon aceluia carele întru aceaia
vreme, cînd poruncea Dumnezeu israiltenilor să
meargă în pustie srL jertvească lui Dumnezeu, el le
poruncea: ,,Mergeţi fieşte carele dintră voi la lucrul
43 său", Eşire, / cap 5, stih 4. Aşa şi tu, în zi de sărbă­
toare, cînd toţi trebue să meargă la beserică să audă
cuvîntul lui Dumnezeu, să se roage lui Dumnezeu şi
alte fapte de evlavie şi de spăseniia sufletului să facă,
tu, pre toţi cei de casă îi mîni mai la un lucru, mai la
altul, şi-i cuprinâ tot întru altele de cum se _cuvine:
„Mergeţi fieşte carele dintră voi la lucrul său". Şi
apoi, tu prcumblîndu-te toată zioa sau stînd la cricimă,
si scara venind întrun tîrziu acasă, faci larmă si
~lungi pre toţi din casă, te ţîni că sfinţeşti zioa cda
de sărbătoare. Nu ştii cc zice legea: ,,Ceaia ce face
neştine prin altul, prin sine însuşi se vede a face".
Asea darfL făcînd tu acelea ce am zis, tu lucri în zi
d~ sărbfLtoarc, şi nu numai cu doao, ci cu atîtea mîni,
cîtc sînt la aceia, pre carii îi faci să lucre. Şi cu această
purtare a ta nu numai scăndrdiscşti pre fiii tăi, spre
a nu tinea sfintele zile, ci încă îi învcti ca, în toată
viiaţa' lor, după pilda ta, nici o sărbăto:1re să nu ţină.
Iară a fi pricină păcatelor atuncia cînd se fac păca­
tele, iastc sau a ajuta la păcat, sau a voi ca să se
facă păcatul. Mann accaia, acuma bătrînă, nu poate
mai mult să umble cn pieptul şi cu sinul gol, de nu
va vrea să arate înainte de vreme un scheletru, adecă
un trup mort de5pulpat de carne, întru carele numai
oasele şi pcliţa cea sbîrcită, jumătate putrădă, să se
vadă; ci descopere sinul fetii şi o poartă cu pieptul
gol pre la toate jocurile locului, pre la toate veseliiJc>.
şi cu cît tincra iaste mai făr de ru~ine în căutare satL..

9S,
 întru pocloane, cu atîta mumă-sa întru sine se desfă­
tează. De unde păcatele acelea ce se fac pentru fata
acea ia, foa te asemenea se vor scrie în cartea detoriilor
maicii, care cu usturimea focului celui vecinic va să
le plătească nebuna mamă. Ba încă mai puţin lipseşte
ca păcatele acelea să se împuteze maicii, destul iaste
44 a nu împedeca acea scăndălicioasă / purtare a fetii,
cînd poate a o împiedeca: ,,Cel ce nu opreşte, cînd
poate opri, porunceşte" zice legea. Adecă, cînd cel
mai mare nu opreşte a se face ceva rău dela supusul său,
de poate să oprească, atuncia se poate zice că porun-
ceşte să se facă. Poruncea Dumnezeu, în legea vechie,
că, de se va slobozi vre o fată, cu bună voia ei, a-şi
pierde fecioriia sa, să se scoată 9-in casa tătîne-său şi
înaintea casii tătîne-său să se ucidă cu pietri: ,,Vor
scoate pre fată la uşa căsii tătîne-său şi oamenii cetăţii
aceiia o vor ucide cu pietri şi va muri", A doao lege,
cap 22, stih 21. Pentru ce poruncea legea ca să se
ucidă fata aceaia, înaintea casii tătîne-său? Pentru
aceaia, zic tîlcuitorii, ca să vază părinţii şi să se
înveţe a-şi păzi fetele sale şi să priceapă că nu iaste
tirănie, ci dreptate a ucide pre ticăloasa aceaia, înain„
tea ochilor lor, drept fiind ca şi ei să se împărtăşească
din pedeapsa ei, precum s-au fost împărtăşit din vină.
Dumnezeu acum, în legea noao, nu pofteşte pedeapsa
aceaia, nu pentru că doară întru noi, în creştini, nu
uraşte păcatul, fiind acela mai greu în creştini, decît
în cei q,in legea vechie, ci pentru că ne aşteaptă mai
multă vreme ca să ne pocăim. lnsă aceaia, să o ştiţi,
că păcatele fiilor şi părinţilor se vor imputa, pentru
că nu le-au împedecat, precum s-au întîmplat lui Ili
preotul căruia îi zise Dumnezeu prin prorocul: ,,Ai
căutat la tămîia mea şi la jertva mea cu ochiu de
ruşine", I carte a împăraţilor, cap 2, stih 30. Măcar
că nu iaste nici o îndoială că lli nice cum n-au făcut
aceasta, ci pentru că făcuse fiii lui, şi el nu i-au impie- '
decat cu acea tărie, ce se cuvinea, pentru aceaia fapta
cea rea a fiilor fu imputată şi lui.

9&
 Mai pre urmă, a fi pricină sau a fi vinovat păcatului
strein, după ce s-au făcut păcatul, iaste a şti păcatul
şi a nu-l îndrepta, ci a-l lăsa să meargă aşa. Furase
45 Ahar o haină pestrită, / şi doao sute de didrâhme de
argint, şi o limbă de aur din anathema lerih6nului şi
le-au ascuns în pămînt, în cortul său, Pentru care,
Iisus Na.vi osîndi nu numai pre Ahar, ci şi pre toţi
feciorii lui şi pre fetele lui să se ucigă cu pietri, listts
Navi, cap 7, stih 24. Pentru ce cu Ahar fură osîndiţi
şi feciorii lui şi fetele lui, de vreme ce numai Ahar
singur făcusă furtişagul? Pentru că, după ce au furat
acestea Ahar, fiii lui s-au bucurat ajutînd să le ducă
acestea acasă, sau, de nu altă, încă nu ziseră tătîne-său:
acestea nu se pot ţinea la noi, de vreme ce porunca lui
Dumnezeu iaste ca să nu se facă un furtişag ca acesta.
Voi, creştinilor, ziceţi, eu nu sînt fur; şi eu vă cred
că nu sînteţi furi. Dară cînd merg feciorii voştri noap-
tea de fură din viile altora şi aduc parte şi acasă, ce
faceţi voi? Ce faceţi voi cînd cu vitele voastre merg în
holdele altora şi pasc erbile altora şi le îngraşe cu
bunul altora? Oare strigaţi voi asupra lor, oare bateţi-i,
precum s-ar cădea? Au vă faceţi a nu şti nemica? au
doară îi şi lăudaţi? De faceţi aşea, în deşert ziceţi că
voi nu sînteţi furi, că cu furii vă va pedepsi acela
carele şti şi cunoaşte pre furi, nu numai de pre mini,
ci şi de pre inimă. Aşijderea ziceţi că voi nu suduiţi.
Eu cred şi aceaia, dară cînd auziţi pre fiii vostri sudu•
ind, căce nu-i certaţi, căce nu-i bateţi sau încai să-i
lăpădaţi din casa ~oastră? Vi se pare că doară eu zic
prea mult? Dară cîţi părinţi ş-au lăpădat fiii săi,
pentru că s-au însurat preste voia lor, şi cîţi, după ce
i-au lăpădat din casă, îi lipsiră şi de partea lor ce li
se cădea din moşie şi din avere şi-i desmoşiiară, ca
întru acesta chip şi după moarte să ţînă mîniia împro.
tiva lor? Aflaţi-mi vrun tată carele să fie făcut atîta
cu un fecior. ce spurcă toate cele sfinte cu sudalmele
sale 1
. 91
 Iată în ce chip părinţii
sînt vinovaţi pentru fără-
'46 dclogile fiilor/ săi şi
în ce chip trebuie să fie vrednici
de pedeapsă. Nice pentru aceaia nu puteţi jelui asupra
lui Dumnezeu, cumcă prea cu asprime vă judecă, <le
vreme cc si voi însusi v-ati obicinuit a judeca pre
alţii întru 'acelaşi chip. De ~1mblă ceasul rău în turn,
voi îndată ziceţi: unde c capul aceluia carele arc grije
de ceas? Pentru cc nu-l curăFt mai adcse, ca să umble,
şi nu-l grijrştc ca să nu greşască? )i de vedeţi voi 1111
prunc cu picioarele strîmbc, îndată ziceţi: cc frtcn
mama acea ia de nu-şi înfăşă pruncul cu treabă, cînd
era mic? Aşea va face Dumnezeu cu voi, la .juckcat:i..
Cînd o fati"t a voastră vorbestc asea fărde rusinr, cit
să rusinează si cele măritate' de v~rbele ei, D~mnezrn
va zi~c: cc făcu mama aceaia, de nu-si învătă fata a
vorbi cum se cuvine a vorbi unei vergure? C,i îi lăsi"t
în gurii o limbă de curvă? Şi cînd tinărul acela umhli"i
aşa strîmb în calea lui Dumnezeu, cît nu ţinc nici o
poruncă a lui Dumnezeu, va zice Dumnezeu: cc făcu
tatăl acela de nu îndreptă picioarele ticălosului
acestuia cînd era mic? atuncea să-l fi făcut să pri-
mească a<lcse ori sfintele taine, să-l fi ţinut în frică,
să-i fi povestit seara la foc căzaniia carea o-au auzit,
şi nu nebunii? Şi voi ce veţi putea răspunde, creştini•
lor? Ia socotiţi-vă voi, zisei, carii cînd să întîmplă de
strică un prunc al vostru vrun blid sau vro oală, faceţi
larmă, cît se scoală vecinii în gura voastră, iară_ cîn<l
o fată a voastră se trage cu feciorii şi grăiaşte şi face
lucruri de ruşine, tăceţi, ba încă ziceţi: aşea sînt tine-
reţele. Luaţi aminte, fraţilor. Fiii nu sînt dar, sînt
lucru încredinţat, zice sfîntul loann Gură de Aur
în Omiliia 9, despre 2 Carte ci'itră Timotheiit: ,,Mare
lucru încredinţat avem, pre fiii; cu mare grije să-i
ţinem." Pentru aceaia, de se va fura, prin negrija
noastră, a.cest lucru încredinţat, noao ne va căuta a
da samă, pentrucă întru adevăr partea cca mai marc
47· a/ păcatelor tinerilor, de nu mai toate, dintru această
98
 mare negrijc a părinţilor şi a maicelor, cu carea îi
cresc, se naşte.
Deci, de sînteţi însălbătăciţi şi tirani cu inima~
părinţilor, cit stL nu băgaţi în samă folosul sufletelor
fiilor vostri, încai sii vă fie milă ele sufletul vostru
carele n~ mai puţin sînteţi în primejdie de a-1 piiardo
pentru păcate!<' vo;-istre, decît pentru păcatele fiilor
voştri cărora sau mainainte de a le face fiii voştri.
sau cînd Ic-au făcut, sau cluptL cc le-au făcut, cu creş­
terea cea rea \'-aţi împărtăşit. Ascultaţi ce zice Dum~
nezeu, la Sird!t, cap 30, stih 3: ,,Cel ce învaţă pre
fi iul său, întărîtă pre Hăjmas". Carele îsi creste
pruncul precum se cm·inc, acel~ mănie pre ~-răjm;ş,
adecă pre diavolul c;-irelc bine vede că la vremea sa.
doao suflete \'a scăpa de amînă: şi sufletul fiiului
celui bine crPscnt şi sufletul părintelui celuia cc bine
au crescut pre fiiul său. l'n tată ca acesta va muri
cu bucurie, zice Domnul, la Siralt. cap 30, stih 5:
,.În viiaţa sa an văzut şi s-au bucurat, şi la moartea
sa nu s-au întristat". Pentru că, cu tot temeiul, va
putea năclttjdni raiul, şi pentru binele carele au făcut.
şi pentru binele carele an pricinuit să se facă. Deci.
stt nu vă mişcaţi astăzi dintrn acest loc jelnic pănă
nu v:1. veţi di înaintea lui Dumnezeu, întru inimile
voastre, de greşalelc care păntt acum aţi făcut cn
negrijca întrn creşterea fiilor voştri, şi cu aceaia v-aţi
făcut vinovat pftcatclor lor; să nu vă mişcaţi, zisei.
pănă nu vă \'('ţi căi de greşalele acestea, că mari şi
cumplite greşale sînt; şi pănă nu veţi pune tare şi
statornic făgăduinţă cum că cu tot de adinsul veţi
îndrepta aceste greşele şi altă grije, de aci înainte,
veţi purta, întru creşterea fiilor, de spăseniia sufle-
telor voastre. Altmintrea eu nu voiu zice că v-iţi
48 piiardc-vă sufletul, ci zic. că l-aţi pierdut,/ de vreme
cc vedeţi că înaintea ochilor vostri se surupă în pră....
pastie şi voi nu. vă mişcaţi ca să vi-l mîntuiţi./ •..,
 DIDAHIA 13

105 Iubitori de des]ătări mai mult decît de Dumnezeu.

2 carte cătră Timotheiu, cap 3, stih 4.

Volniciia carea iaste intră feciori şi între fete de

a se vedea intră sine, şi cu dimestnicie a se împretcni
cu steamăt că vor să se căsătorească la olaltă, măcar
că se poate crede, cum că de odată cu lumea iaste
născută, de vreme ce firească împrumutată plecare
iaste întră om şi intră muiare, totuşi, pentru cele
multe greşele cc pururea mai mult şi mai mult se
adaogă dela mulţi, tinerii fără grije păşind din colo
de cumpăt, nu se poate socoti volniciia aceaia acum
a fi alta, fără o aflare diavolească, în marele sobor al
satanii, spre suru parca a nenumărate suflete rînduită.
Drept aceaia, măcar că eu bine văd că voiu cădea în
urgi ia feciorilor şi a fetelor, defăimînd dragostele şi
ibovnici ia lor, ba încă doară mai mult voiu cădea în
urgiia maicelor lor care aorea iale sînt cele din tîiu
ce aţiţă şi îndeamnă pre fetele sale la nişte prieteşu­
guri nebune ca acestea, totuşi, pentru ca să vă ajut
întrn spăseniia sufletului, nu mă spăimîntez cie aşi
şi ajunge la atîta, cît să nu vă plac en voao. Deci;,
vocsc eu, creştinilor, să rădic o pîră mare asupra
nccstui blăstămat obiceiu cu carele feciorii voştri au
ibovnice si fetele voastre ibovnici, si voiu să vi-l
arăt obic~iul acesta, aşea pre cum î~tru sine iaste,
106 adecă cum că dragostele tinerilor vostri / sînt lucrul
diavolului, eşit din fundul iadului spre ticăloasă
prăpădire a feciorilor voştri şi a fetelor voastre, de
vreme ce aceia ce urmează după ibovnicie mai mult
prcţuesc poftele veacului cele dobitoceşti, decît mări­
rea Atot tiitoriului Dumnezeu: ,,iubitori de desfătări
mai mult· decît de Dumnezeu". Trei {eliuri de greşele
aflu eu în pîra aceasta: paguba carea o pricinuiaşte
cinstii ceii dumnezeeşti obiceiul ibov~iciei; paguba
carea o pricinuia~te binelui cel ni" osebit al sufletelor;

ICO
 şi paguba carea o pricinuiaşte binelui ce lui de obşte
al familiilor. Vom începe dela greşelelc cele mai
chiare şi vom merge din pas în pas, descoperind cele
mai ascunse. Lua ti aminte !
În cît e dară despre paguba fetelor, carea e mai
cunoscută, de veti voi a mărturisi adevărul, veti zice
că nici un meşteşug nu iaste pre lume mai puternic a
strica pacea lor decît dragostele şi ibovniciia. Pănă
cînd fata nu se drăgăluiaşte şi nu are ibovnic, o căută­
tură a maicii sale cătră dînsa iaste destul ca să o facă
să tremure din creştet pănă în picioare, de frică ; iaste
gata a împlini ori ce poruncă, iaste plecată a priimi
ori ce sfat, cu totul e mută a răspunde ori cînd împro-
tivă. Dar să punem că s-au îndrăgostit cu un fecior,
pare că cuprinzîndu-se de acea dragoste fără treabă,
au întrat dracu în trînsa. Atuncea, dacă-i porunceşte
mumă-sa să facă ceva lucru de casă, răspunsul cel
mai frumos carele îl dă mine-sa, iaste: fă, dacă-ţi
trăbue; şi fiind mai nainte destul un cuvînt, ca să o
îndrepteze, acum nici bătaia nu ajunge. Nu bagă
samă nici de tată-său, nici de fraţi, şi în butul lor
vrea să urmeze prieteşugul cel strein, cu totul uitîn-
du-şi de dragostea cea vechie, carea însuşi cu ţiţa
mine-sa o supse, cătră cei de casă, se desbracă de acea
împreună cu dînsa născută iubire cătră părinţi şi
cătră rude, pentru ca să urmeze o dragoste streină
carea iaste dragoste vîrîtă./
107 Iară de se va întîmpla, care lucru adese ori se
întîmplă, să se îndrăgostească fata cu un fecior carele
se nu fie viţă ca neamul fetii,cine poate spune atuncea
mîniia carea se aţîţă dintro dragoste aşea nepriimită?
Nu se aude alta intră păreţii casii aceiia, fără necurma-
te clevete asupra feciorului aceluia, pentru ca să-l
facă să cadă urît fetii aceiia rău sfătuite; nu se face
altă, fără nencetat se defaimă neamul feciorului
aceluia şi părinţii lui, se aduc aminte ruşinile cele
acoperite acum cu uitarea a neamului aceluia, şi se
scot din groapă scandălele, măcar că cu îndelungata

101
 vreme sînt stinsă şi
putrezite. ,,Tu nu ştii, zice mama
cătră fată, de ce soiu rău iastc frciorul acesta, la
carele te uiti tu si nu stii ce rusine au făcut mumă-sa
neamului ei', ba şi tatăi mumii ] ui." Şi aci, cu o limbă
0

mai ascuţită de cit briciul, pentru ca să întoarcă

pre fată dela nădejdea măritişului după ibovnicul
său, în mici fărîmc tac vestea a mai multe căsi şi lasă
întrînsclc, cu gura sa cea clevetitoare, mai multe
rănituri de cum sînt cuvintele cu care s-au pricinuit
acele ranc. Şi tot nu c destul: că cu toate acestea, fata
nu părăseşte pre drăguţul său, cum ar vrea părinţii ;
vorbeşte cu dînsul pre ascuns şi, de c lipsă, ~e ştie
scula şi noaptea, pentru ca să povestească cu dînsnl
mai cu îndemînă, adecă cu primejdie mai mare a
cinstei, aşea acoperită cu întunerecul.
Deci, un obiceiu carele aduce pre tineri la atîta
îndărătnicie, care desuneşte pre părinţi de fii şi pre
fii de părinţi, carele lapădă detornica ascultare la cei
mai mari, carele întrarmează mai multe rude de sînge
ca pre vrăjmaşi, carele aorea aprinde vrăjmăşii nedu ...
merite întră familiile cele de cinste, acesta, zisei~
iaste un obiceiu de a se suferi întră creştini? Zice
filosoful Plat<'>n, că meşteşugurile acelea cu care
multi răn se întrebuintează, măcar că în sine nu sînt
108 rele,' trăbuc să se desr'ădăcinezc / şi să se lapede clin
teară. Si voi, crc:stinilor, în loc de a elcsrădăcina din
~ăsile {·oastrc un 'obiceiu roditoriu de atîtea rele, voi
îl veţi apăra ca un ohicciu bun, ba încă îl v~ţi ţinea
ca un obiceiu ele lipsă? După învăţătura acum arătată,
si cinel ibovniciia-.n sine ar fi un obiceiu slocod, încă
.~r fi destul pentru ca să se scoată clin lume afară,
stiind că mnlti s'int carii de multe ori, r[tu se întrcbuin;
tcază cu un ~hicciu ca acesta.
· Ci pîra pănă acuma merge lin, pentru că greşelele
de care am grăit pănă aci, atîta sînt de chiare, cit
singure grăcsc.· Mai puţin băgate în samă, măcar că.
nu m,1i puţin dese, sînt cele !alte, cu care acest hlăs­
tăm:it obiceiu a ibovniciei, după ce a11 surupat căsile

102
 şi familiile, omoară sufletele. Ce socotiţi voi, creşti­
nilor,· că iaste a se drăgosti? faste a se orbi. Aşea iaste
de cu greu a da loc patimii aceştiia în inimă şi a nu
se lipsi de minte, pre cum cu greu iastc a se îmbăta.
şi nu-şi piiarde firea. Şi întru adevăr o [ămee cc era
mai nainte curată şi de cinste, duptt cc au căzut, ia
însăşi sft miră de sine şi nu ştie cum s-au putut slobozi
la ruşinea accaia carea atîta mai naintc o urca în
altele. Ci aceasta iaste a se îndrăgosti. Dragostele
sînt oarbe. Inima care iastc cuprinsă cu p;1tima dra-
~ostclor, nu ,·ede piiardcrea cinstii, nu ,·cdc primcj-
di ia victi i, nu vede iadul deschis înaintea ochilor,
singurtL ~ll'sfiHarea can'a doreşte, o vede.
Doară plecarea cca hunfL, firea cca bună sau creş~
tcrca cC'a bună \'a fi stagilă îndcstulatrL a opri acest
povoiu? Ba Tllt, nu, ha ispita ne arată că întru.inimile
cele mai nc,·ino,·ate, <lr.1gostcle pricinucsc mai marc
pagubă şi pierzare. Cu cit era sufletul acela mai curat,
cu cit era mai alh, cu atîta se î1wgri mai tare, după cc
li s-au aprins în spate această văpac dia,·olească.
109 Pentru / că, miicarcă toată dragostea, cind trece cum-
pătul, iastc vlină <le uă,·ală, totuşi dragostea cca
clintii u arc mai mare putere de cît toată altă dragoste
cn.carca se inlwsk o fată mai naintc de fi iubit alta.
Lucru cel mai r.\11 iast~· ctL înccpîncl a se învăţa răota­
t<·a în anii c<·i mai nc,·ino,·aţi, c primejdie de a nu se
mai îndrepta nici odinioară; tk undesc întîmplă apoi,
ci'i acea dragoste din tîin nn păgubeşte numai vîrsta
cca ne coapttt, ci şi cca coaptă. Sînt uncie mlădiţe
care de-şi vor pune pre dînsclc caprele dinţii, măcar
cît Ic vei griji după accaia, nu se mai pot întrăma.
Voi gîndiţi că cu nn mai am cc să mai zic despre
acest lucru prea roclitoriu de rele, ci vă insălati.
Pentru accaia pă~csc la alt felin de grcşclc care surupă
sufletele acelora cc se dau pre sine pradă turbării
dragostelor. Aorca, pentru ca să se afle cine se poarte
soliile, cine să facă îndămînarc. cine să acopere treaba,
fata prinde prieteşug cu mueri de viiaţă rea foarte:

lCl
 şi nu numai, pentru ca să le poată ţinea credincioase,
fură din casă, ci învată încă si băsnuri si taine, pen-
tru ca să facă să fie 'iubită s'au să facă' pre priiaten
carele acum iaste mănios, să se întoarcă iarăşi la
preteşug, sau să facă ca acela mai mult să nu se înstr~i-
neze. Şi aşea chiamă pre diavolul întru ajutoriu.
Afară de aceaia, cît iaste de lesne a trece dela dra-
goste la urgie şi dela zburdare la tirănie? Mai nu se
află întră oameni vrăjmăşii, a cărora începutul să
nu fi fost din dragostea aceaia carea eu o procleţesc.
Pentru că rodul cel din tîiu aceştii patimi necumpă­
tate iaste a se teme unul pre altul, carea temere o
numesc grecii zilotipia carea îndată aprinde întră
tineri gîlceavă şi-i aţiţă pre unul asupra altuia, cît
şi ucidere încă se întîmplă aorea intră dînşi i. A tîta
e de turbată patima dragostei, cît pănă acum încă nu
110 s-au aflat frîu carele se i se lovească / pre gură; pre
cei mai fricoşi încă-i face fără socoteală îndrăzneţi,
şi pre cei mai blînzi, sălbateci. Cel mai răbdătoriu
intră dobitoace iaste cămila, şi totuşi, în timpul
dragostelor sale, aşea se năspreşte, cit pănă şi cu leii
încă se luptă. Ci, tocma să nu ajungă tinerii întră
sine la vătămare şi la ucidere, totuşi c adevărat că
zămislesc şi coc tinerii, unul asupra altuia, în inimă,
urgie necurmată. Nu zic eu lucruri care voi să nu le
fi văzut înaintea ochilor voştri aorea mai chiare de
cum eu le istorisesc, de vreme ce îti fi văzut, nu de
puţine ori, pentru o fată fără minte', aprins un foc de
mănie fără sfîrşit. Un împărat odinioară, după ce au
încungiurat cu oastea sa o cetate a vrăjmaşului, a
căriia atîta era de tari zidurik, cit i se luo toată
nădejdea de a o putere dobîndi, se întrebuinţă ~u
această măestrie, pentru ca să birue cu mintea ceaia
ce nu putea cu virtutea. Făcu să se prindă mulţi
porumbi dintră aceia carii din cetate zbura la cîmp.
Şi poruncind să li se lege supt aripi cite un fir de aţă
întinsă în slifură, adecă în piiatră pucioasă, cînd se
mizuia de noapte, făcu să se aprindă la toţi porumbii

104
 aţa, şi odată să se sloboadă toţi. Şi iată, ceaia ce nu
putură face mai în multe_ luni de zile, în scurtă vreme
săvîrşirţ porumbii, pentru că zburînd porumbii la
lăcaşurile sale cele obicinuite, aprinseră întîiu cuibu-
rile sale, de acolea căsile, fiind că era de lemn, şi aşa,
întro mică de ceas, să văzu toată cetatea în foc. Cu
acest meşteşug se întrebuinţează şi diavolul, ca să ne
învingă. Vede el că cetăţile, oraşele, satele şi toate
tinuturile crestinc>sti sînt bine întărite cu credinta si
cu sfintele taine, ~înt bine apărate de preoţi, cît 'nu:i
iasfe lui cu putinţă a le birui. Deci, păşind vicleanul
dela virtute la vicleşug, se întrebuinţează cu porumbii
şi cu porumbiţele, ca să aprindă un foc diavolesc de
111 necurăţie şi să pustiiască patria./ Aprinde puţin foc
în inima acelui ti năr curat, în inima ace ii a tinără cu
năravuri bune, şi ;,cel puţin fir întins în piiatra cea
pucioasă a poftei şi aprins de patimă şi de prilej,
destule spre 1111 foc cît de mare. Ce rău e, ziceţi voi,
o ţiră de dragoste a unui tinăr sau a unei tinără? Ce
rău iaste, zic t·u, o ţiră de piiatră pucioasă, supt
aripa unui pornmb sau a unei porumh;ţe? E puţin,
de nu se va aprinde, dară mult foarte, de va lua foc.
Dela dragoste se piişeşte la o căutătură, dela o căută­
tură la un cuvînt; după cîtăva vreme se trece la un
cuvînt carele are înţeles îndoit şi se ride; de aciia se
vine la o shimă înţăleasă şi nu mai mult. Şi pre urmă
această puţină Yăpac face sufletul cenuşă tot, fără
de nici o mînt,JJ inţă: se aprind casele toate, ard ţinu­
turi pline de noroade, se umplu toate uliţele de scan-
dele şi de pagube, şi mai pre urmă creştinătatea rămîne
ca o cîrpă lăpădatil întro viiaţă dobitocească. Aceasta
e drag-ostea carea \'CJi, de obşte, vi-o năluciţi a fi curată
şi nevinovată. Cc vi se pare?
Ştiu că relele cele pînă acum pomenite cu cit sînt
mai grele în sine, cu atîta mai puţin vor spăimînta
pre unii din voi carii se cred pre sine a fi scutiţi de
iale. Ci trăbue întîiu să stiti că unele rele se nasc
încet, încet, şi nu dau afaiă pănă după lungă vreme;

105
 dară cînd mai pre turnă dau afară, nn au tămăduire;
şi pentru aceaia, cu atîta mai vîrtos vă dojenesc ca să
vă temeţi de aceaia carea pănă acuma nu aţi ajuns a
o cunoaşte. Afară de aceaia, voiu păşi dară, a vă
descoperi alte greşele, de care fericite vor fi inimile
voastre, de v<'ţi fi cu totul scutiţi. Aceste grcşele sînt
gîndurilc ct'le rele ~i sdmd:1lcll' cele ncncungiurate.
Şi, în dt e pentru gîncluri, am cetit că s-au văzut
pfiianjin aşca de înveninat, cît trccînd acela prcstc
1m crista 1, îndată îl rupse. Asemene păianjen putem
112 noi zice gîndu I / răn carele se va îngăuni să se µreumble
cu volnicie prcstc inima noastr.'\, o face mici fărîmc.
,,Tot cel ce se nit:I la mniare, ca s[t o pofteascrt pre ia,
au curvit cn ia întru inima sa": .I/ athciu, cap 5, stih 28.
Despre alt;1 parte, cine poate socoti cc pot faci• un tin:Ir
dc~tcptat ~i o tin{tr{1 isteaţă, în ncme lung{t la ola!Hi,
in toate timpurile, în toate locurile însoţiţi ~i singuri
prin cîmp, prin pădure. An poate fi ;1ceastă necurmată
însoţire ~i să nu dunislcască un num,1r marc de gîndnri
rele si, ele nu alta, încai întru inimile sale s,i nu se
sloho~d,1. după gînduri le ac(·lca, utHk nu se km nici
de rnsinc, nici(!<- certare, si unde de abiia ci insust 0

pricq; surupan·a?" .. \11 cluai'{1 ,·a ascunde cineva foc î n

sin si nu-si ,·a anll' hainele:"? zice Duhul Sfînt, la
l'ild;·, cap' fi, stih 28.
Ci, tocma s[t nn aih,'i poftă de a păd'ttui la olalrn,
totnşi lesne pot pfrciit ni cu pl{tn·n:a cksfătării cc se
nnmestc cksf.Hare lihovnică can·a stîrnindu-sc în
trn pu'I omu III i , cu p lăcnl' ză ho\'l·ştc· în trînsa. ~i accasl[l
desffttare bine se poah- zici· di iast1· o sc6ptm'i, ade(ă
stîncă de piiatră ascnns;1 în ap{t, în carea norocitft e
corabiia accaia carea poate scăpa să nu se lo,·ească,
dacă prea largi sloboade vetrelele spre patima inimii.
Pentru că, măcarcă întrn pcristâsurile cele de acum,
nici unul dintru acei doi carii se iubesc la olaltă, ntt
pofteşte să păcătuiască, totuşi de multe ori se închi 4

puiaşte la fantâsia lor, desfă.tar.ca aceaia carea fără

vi110văţic o pot avea întră sine după cununiia carea

1C6
 .,
cugetă să o facă; şi întra ceaia nu iau sama, precum
ar trăbui să ia sama, că precum sînt acum necăsăto 4
riţi, şi desfătarea aceaia încă le iaste oprită. Că unde
c păcat fapta, asemene e păcat şi pofta. Şi totuşi ei,
de aceasta nu bagă samă. Asemene sînt acest felin de
păcate tunetului aceluia carele strică sabiia şi teaca
o lasă întreagă. Se vede fata accaia vergură şi cu bună
113 cuviinţă, cum / era mai nainte; ci, nu e adevărat, de
vreme ce înaintea lui Dumnezeu carele priveşte la
inimă, ia iastc ticăloasa, o groapă a putrezitei curăţiei
si a bunei cuviintă. Întra cea ia I)ărintii si maicclc zic:
t , ' •

cc rău iaste a slobozi tineretelor această putină zăbo 4

vire? Destul e a nu lăsa pre' tinere singure, destul c a
ţinea ochii după iale. Dară, măcar şi o. sută de ochi
de ai deschide tu după iale, putea-vei cîndva vedea .
inima sau a fetii tale sau a iubitului ei carele o curte .. :
ncşte? Deci, pănă cînd nu veţi pătrunde la acel adînc:
al inimii şi la acele locuri tăinuite care aorea însuşi
de cătră ochii noştri încă sîflt ascunse, necum de cfttră
ochii altora, nu sînteţi judecători destoinici în pricina
aceasta şi nu puteţi zice că tinerii vostri sînt buni şi
că lor nu le iaste păcat a se drăgosti, tocma să fie
slobod la alt ii.
Ci, să ne nălucim că fata voastră arc atîta cumpăt
întru pornirile sale şi atîta nevinovăţie, cit să nu se
sloboadă nici după desfătarea cea rea, nici după pofte;
totuşi, iaste altă scopură, de can•a nu se poate feri.
Că, măcar că ia iaste cm:ată, precum i se pare, poate
feciorul acela carele umblă după dînsa, să poarte în
inimă gînduri rele şi necurate; şi ea pricepînd accaia,
totuşi nu numai nu se fereşte de el, ci, încă înadins îl
ceartă şi, de nu alta, încă cu shime şi cu închinăciuni
arată cum că-l iubeşte. Deci, de va urma aprindere
întru inima aceluia, fata va plăti paguba înaintea
lui Dumnezeu ca o aprinzătoare. Că, măcarcă nu cugeta
ia alta, în treaba aceasta, fără o zăbovire, din firea
sa nevinovată, totuşi pricepea că aprinde văpae în
inima de aproapelui, din carea apoi urmă pagubă.

107
 mare foarte în sufletul tinărului aceluia. Precum cînd
oare carele stăpîn aprinde în pămîntul său spinii, în
vreme de vînt, şi de acolo sărind focul, se aprind buca-
114 tele vecinilor, nu se poate apăra de a / plăti paguba
cu aceaia că el n-au avut gînd să aprindă bucatele
veci ni lor, ci numai să-şi curăţă pămîntul de spinii cei
neroditori. Despre altă parte, o, cît de adese ori se
întîmplă pre o tinără carea să dă pre sine pradă dra-
gostelor, să o amăgească priiatenii aceştea a ei cu
făgăduinţe şi să o îndemne cu daruri şi în mii de
chipuri să-i facă silă, ca să se sloboadă la păcat: şi
totuşi ia nu fuge de priet~şugul şi însoţirea acestor
ispititori a ei, încredinţată întru aceaia, că ia are pusă
hotărîre ca nici odinioară să nu se sloboadă la păcat,
neluînd aminte, ticăloasa, că măcar că nu se sloboade
la păcat, totuşi nu înceată încai a fi vinovată tuturor
păcatelor acelora care le fac acei răi ispititori. Nu e
destul dară unei fete să zică: ,.eu nu am cuget rău, eu
nu mă sloood la păcat". Ci, dacă voiaşte să nu fie
părtaşă păcatelor altuia, afară de aceaia se cade să
fugă cît poate mai tare dela aceia carii cu cuvinte sau
cu semne arată raoa lor plecare şi cugetul lor cel rău;
altmintrc numai a da hrană văpăii altora ceii necu-
rate, aride, a se ză.bpvi, a glumi, ba încă numai a se
arăta ca să fie văzută, preadcstul e ca pre o statornică
să o facă vinovată.
Pre urmă, a treia cap a pîrei aceştiia cuprinde greşe-­
lele acelea care se fac drept împrotiva cinstei lui Dum-
nezeu, intră care trăbue întîiu să se numere pierderea
a toată evlaviia. Abiia se aprinde un suflet de dragos-
tea aceasta şi de ibovnicie, îndată piiarde toată bună•
tatea: se părăsesc gîndurile cele bune, adorm toate
cugetele cele bune, se lase a se priimi sfintele taine,
sau, de se şi priimesc, aceasta se face pentru ca cei de
casă să nu aibă prepus de ceva lucru nou, besericile
se schimbă în tîrg de şopote, în zîmbituri de rîs, în
căutături, şi sărbătorile Domnului se prefac în sărbă­
torile Sătanii. Socotiţi bine cuvintele mele şi veţi

108
 afla că sînt adevărate, că puteţi lua sama că toate
115 greşelele cîte / se fac în sfintele beserici sau în vremile
cele sfinte, cînd ar trăbui mai mult să ne grijim a
cinsti pre Dumnezeu, au început dela acest rău obi„
ceiu a dragostelor celor deşerte.
Adăogaţi şi aceasta, că aorea aceia cc se iubesc;
întru acesta chip, atîta se iubesc, cît pun în dragostea
aceasta, sfîrşitul cel de pre urmă, carea atuncea se
întîmplă, zic dumnezăeştii dascali, cînd cei ce se
iubesc, aşea sînt în sine întocmiţi, cît şi de ar fi
cu scîrbirea lui Dumnezeu, adecă cu păcat, dragostea
lor carea o-au apucat odată, nu ar voi a se lăsa de
dînsa. Scrie Tertulian că în vremile sale, unii nu
voia a se boteza, pentru ca se nu fie siliţi a se con-
teni de veseliile idolilor şi de a merge la priveliştile
lor. Eu cred că şi în vremile de acum mulţi şi multe
ar face aceaia, carii, de nu ar fi botezaţi, nu ar voi
a se boteza, pentru ca să nu se lapede de aceste diavo-
leşti petreceri şi zăboviri. Ba unii acum fiind botezaţi,
mai bucuroşi ar tăgădui tainele cele sfinte, mai bucu-
roşi sînt să fie afurisiţi şi goniţi din beserică, de cît
să se lasă de dragoste şi de jocuri. Apoi. nu iaste
aceasta a iubi mai mult dragostele decît pre Dumne-
zeu şi a le preţui mai mult de cît pre Dumnezeu, care
iubire si pretuire singur sie si o-au tinut Dumnezeu,
cînd a~ zis: '.,să iubeşti pre Domnu(Dumnezeul tău,
din toată inima ta si din tot sufletul tău si din toată
virtutea ta şi cu tot cugetul ţ,ău?" Luca, ~ap 10, stih
27. Coroii nu mănîncă inima paserilor, măcar că tot
trupul îl mănîncă, iară diavolul nu face aşea ! Diavo-
lului inima îi mai place de cît ori ce alta în om;
şi aceasta se nevoiaşte ci a o mînca întru petrecerile
care le defăimez eu, care petreceri tocma de ar şi fi
altmintre în sine, fără. prihanrt, totuşi sînt foarte
păgubitoare pentru lipirea inimii cu carea se ţin,
lipire carea foarte vatămă cinstea lui Dumnezeu, ca
ceai a ce se ispiteşte a face pre Dumnez.eu să nu fie
116 el / sfîrşitul cel de pre urmă şi să pună o făptură în

1C9
 scaunul Împăratului ceresc: .,Iubitori de desfătări
mai mult dcdt de Dumnezeu". Si un obiceiu carele
turbură familiile, carele supără stiflctelc şi aşca adînc
vatămă cinstea ce se cade a se da lui Dumnezeu, să
se apere ca slobod şi sit se ţinit ca vrednic de laudă
şi nu mai vîrtos de tot să se smulgit şi să se dezrădăci­
neze dintrit voi, ca cel cc iastc smupare tinereţelor,
precum îl numi Sf. Chiprian?
Cc vor putea răspunde la acestea tinerii, adccă
frcioriişi frtclc·? Doară vor zice cfl C' i nu au frică Sit
cadă itfgrcşclci<' cc am zis? Ci, aceasta C' o nebunie
carea arată cit tle puţin îşi prcţuesc curăţiia şi cu cWi
răotate sau îndrăzneală se încredinţează sufletul
drtnteî sale; de unde tocma pentru ap:aia se face
YrC'clnic un suflet ca acela, ca să-l părăsnsci"i clarul lui
l>11mnezcu şi să se surupe. Nu aveţi frică? Cînd sfinţii,
şi cu trupul sfîrşit de ajunuri, şi cu inima în lontru l
lor plină <le Dumnezeu, se tem, trănrnri'i <le fridi îna in-
tca unui prilej răn şi se îngrozesc? :Ku aveţi fricil?
1\"u stiti voi dt diavolul face ca v11lpl'a carea ca si'i
poatrt 'princlr pasări, se face moartă? Di:l\·olul, la
încq>utul acestor primejdioase petreceri şi zăboviri nu
s-au obicinuit a ,·ă ispiti, pentru că atunci ar fi lesne
s;1 vf't despărţiţi; ci, dupit ce v-au încredinţat bine şi
,·-au făcut să credeţi dt nu e prirnejdiP, îndată vri vine
:isnpră cu o ispită făr;'"i nste şi vă <lă la părnînt.
Aceaia iaste adevărat, feciorilor ~i fetelor, că de n-aţi
căzut, încai iastc primejdie să puteţi c,1dca; ce înţelc-p­
ciunc dară iastc a-şi năluci dl va puka dormi multă
,·reme cu o nf'tpîrcă în sin şi să nu fie mu~cat de <linsa.
De atîtea ori merge urciorul la apă, pănă odată se
strică.
Veţi răspunde dară, Cil nu ,·rt pasă de c{t<lcrea în
păcate, numai sf'L vă desfătaţi. Tocma acesta e răs­
117 punsul cel adevărat, / pentru că pre urmfi pofta nu
are mai puţină putere dccît vinul de a lipsi pre om
de minte, cit nu iubeşte omul fără cc vede de faţă,
de cele viitoare nu gîndcşte nemica. Dară prcste

110
scurtă vreme tresvindu-vă dintru această prea păgubi­
toare beţie, vă va veni mintea la loc şi plîngînd cu
amar, veţi mărturisi colo, jos, în iad, că aţi rătăcit;
,,rătăcit-am dară dela calea adevărului", Înţelepciune,
cap 5, stih 6; ci mărturisirea cea de atuncea va fi
voao spre pedeapsă, nu spre tămăduire. Şi, o, cîţi,
întru aceastaşi mică de ceas, cînd eu vă cuvintez voao
despre acestea, gem şi se vaetc în temniţa iadului
şi blastămă dragostele şi blastămă pre ibovnici şi
blastămă păcatele, desfătările, slobozeniile acestor
înrăotăţitc petreceri! Să dea Dumnezeu ca nu şi vre
unul dintră aceia carii, aci mă ascultă, să aibă a le
blăstăma fără de nici o mîngăiarc. Că atuncea adcv~~
rat ar crede didahia, aceasta, dară cu usturime şi
1.îrziu. Pocăiţi-vă dară, acum, de acelea întru care
mai naintc aţi rătăcit, acum vă pocăiţi, dacă voiţi
s[t nu vă văctaţi în iad, -unde mulţi, în deşert, pentru
asemenea rătăcire, să vaeră. Că „de nu vă veţi pocăi,
toţi, aşea veţi peri" Luca, cap 13, stih 5. Drept accaia,
iubiţilor, bucure-se lumea, veselească-se cum îi place,
ţină obiceiurile sale cele re le, ccrcc în tot timpul
zăboviri şi desfătări, pănă se va sătura. Noi să urmăm
pildele sfinţilor fugind de prilejurile cc le primejdioase.
iubind nensoţirea, îmbrăţoşind gîndurile cele bune şi
ţinînd întru inimă cvlaviia; să priveghiem acum
puţin, măcar că iaste cu greu, ca să avem, după moar~
te, în raiu, a ne bucura în veci. ,,Lumea se va bucura,
si voi vă veti întrista, ci întristarea voastră se va
întoarce întru' bucurie. Şi bucuri ia voastră niincne nu
o va lua dela voi," Luca, cap 16, stih 22./
 PROPOVEDANII / la / îngropăciunea /
oamenilor / morţi. / Culese de / PETRU
MAIOR de Dicio Sînt Mărtin. / Paroh
Sas-Reghinului şi Protopop Gurghiului în
Ardeal, / precum / şi la Înălţatul Crăescul
Locumtenenţiale Consilium al Un/gariei
Crăesc cărţilor revizor. / La Buda. / În
Crăiasca Typografie a Universităţii Ungu-
reşti. În anul / 1809. * /

CUV1NT 1NAINTE

Nu rău obiceiu mai de multe veacuri, acum pre la

toate besericile în ţeara noastră iaste priimit, a se
face propovedanie la îngropăciunea oamenilor morţi.
Că, de se cade pururea şi necurmat a se face poporului
învăţătură pentru ferirea de păcate şi sporirea în fapte
bune, despre moarte, despre scurtarea şi nestatomiciia
vieţii omeneşti, despre deşărtăciunea lucrurilor veacu-
lui acestuia, despre ticăloşiia muritoriului om, cu
carea se învaţă omul filosofiia cea adevărată, adecă
a se cunoaşte pre sine, cu cît mai cu folos şi mai cu
roadă se împlineşte aceasta, cînd trista pildă e de
faţă înaintea ochilor, cînd cele ce aud dela păstoriul
cel sufletesc propovcduindu-se, însuşi şi cu ochii le
văd şi întru acel trup rece şi fără simţire, la a căruia
astrucare s-au adunat, le cetesc .... / ...
4 De multe ori, mai mulţi se adună la îngropăciune
decît în sărbători la beserică, ba sînt unii, mai ales
întră proşti, pre carii arare ori are norocie preotul a-i
vedea în beserică, iară la îngropăciune, sau pentru
una sau pentru altă vremelnică pricină, adese ori, de
nu tot deauna, se află. Prea bun dară şi sfînt obiceiu
iaste prin besericile din ţara noastră, a face propove-,
• In -4 d11 5 foi şi 304 pagini.

112
 danie norodului, Ia îngropăciunea morţilor. Dintru
acest obiceiu au curs de şi mai nainte alţii, mai pre
urmă, în anul 1784, preanevoitoriul preot Samuil
Clain de Sad, pentru ajutoriul preoţilor şi folosul
poporului romînesc de lege grecească, s-au îndemnat
de acest feliu de învătături a da la lumină. Ale acestor
prea vrednici bărba'ţi urme călcînd şi eu, singur
pentru folosul sufletului creştinilor noştri, după micşo­
rarea talantului mieu, m-am nevoit aceste propove-
danii a le culege.
Şi de acela feliu de cetitori, îmi nălucesc, vor dobînd i
Propovedaniile acestea, carii numai cît ştiu ceti, iară
întru alte ştiinţe şi învăţături necum procopsiţi, ci
nici atinşi nu sînt. Aceştea, unele dintru aceste propo-
vedănii, fiindcă nemica nu cunosc din măestriia cea
ritoricească, necum de săvîrşit a le înţelege, ci nici
a le ceti cu aceaia ce iaste de lipsă plecare a graiului
nu vor putea. Deci -aceştea, dacă au detorie a zice
propovedanie la îngropăciunea morţilor, să-şi aleagă
unele dintru acestea care sînt cu curgere de graiu mai
de jos. Întru care totuşi aceaia mai vîrtos tocma iaste
de lipsă a lua aminte ca, unde să cuvîntă ceva cu între-
bare, aşa să-şi tocmească glasul întru cetire, cît ascul-
tătorii să priceapă că iaste întrebare. Că altmintrca
ar veni înţeles rău şi aorea tocma eriticesc şi necredin-
cios.a/
5 Preste toate se cade întru zicerea propovedaniei a
avea privire la ascultători. De sînt aceia oameni
proşti, precum mai cu samă sînt pre la sate, pentru
aceia trebue sau să alegi propovedanii de cele cu
curgere mai de jos, sau, de vei vrea a· zice materia
aceaia carea iaste în propovedăniile cele ce sînt după
adîncul ritoricesc ţesute, atuncia aceaia carea vrei a
a.Maior previne asupra întrebărilor retoriceî abundente tn
stilul elocinţei bisericeşti, dar absente în vorbirea. de toate zilele.

lU
 o zice, cu dcadins mai naintc o ceteştc întru tine :;;i
culegînd dovedele istoriilor cc ,·or fi întrînsa, cu chip
<le graiu ca acela carele să-l poată înţelege ascultătorii,
să cuvintezi; că pentru aceaia grăim, ca să ne inţă­
lcagă aceia cărora grăim. lară pre la oraşe sînt partea
cea mare a lăcuitorilor mai deşteptaţi. Deci, aici, de
multe ori, se cuvine a grăi mai împodobit şi după rito-
riceasca măcstrie, cu atîta mai vîrtos că, de mnlte ori,
se adună Ia îngropăciunea morţilor noştri ~i cei din
alt neam învăţaţi bărbaţi carii s-au obicinuit a ,:c
îndulci <le podoaba şi măestriia cuvintelor. Deci,
pentru unii ca aceştea, se cade a grăi îmfrumscţa t,
nu pentru ca să fim noi lăudaţi, că a lui Dumnezeu
iaste mărirea întru toate, ci pentru ca, cn chipul graiu-
lui celui îmfrumscţat, cu o sfîntă amăgire plecîndu-i
a ne asculta cu bună voire, adevăruri cu îndestulate
<l.ove<le întărite, să îmbrăc{tm- cu podoaba acea ia, cît,
precum gustului lor cu podoaba graiului facem destul,
aşa voia lor cu adevărul să o îndreptăm şi sufletele lor
să Ie vindecăm. O, de cîte ori s-au întîmplat cit cela
cc au \'enit să asculte propo\'edaniia numai pentru o
zăbovire deşartă, ba aorea şi pentru ca să cîrtească
asupra curgerii graiului propoveduitoriului, îndul-
cindu-se de rîul cel ritoricesc, au ascultat cu luare
aminte adevărul cel vecinic ~arele pătrunzindu-i cele
6 din lontru ale inimii lui, cu darul Duhului/Sfînt,
mai îndreptat s-au întors a casă, decît unii cărora li
se părea că ci pentru evlaviia s-au adunat la auzirea
aceştii propovedanii. De acest fcli sînt unele intră
propovedaniile acestea care măcarcă unora, pentru
măestriia ritoriei, cu care sînt întocmite, poate se vor
vedea la cea întîe a lor înjumătăţită privire, întune-
cate, totuşi dovcdc ca acelea cuprind în sinul său,
c~re pre cei mai îndărătnici şi cu cerbice îi pot birui
şi învinge ... / ..•

114
277 PROPOl'ED.ANIIA 30

Ccaia ce iaste adevărat v,1duvă şi singură lăsată, nădăj~

duiaşte î11tru Dumnezeu şi se zăboveşte întru rugăciimi
şi în cereri noaptea şi ::ioa, 1 Cătră Timotheiut cap 5.
stih 5 ·

Pre cum Dumnezeu au rînduit căsători ia, asa Dum--

nezeu, pentru păcat, an hotărît şi moartea căsătoriţi­
tor. 1ns[t arare ori se întîmplă ca cei căsătoriţi de
odată să moară amîndoi; ci fieşte carele, în vremea
cea maina inie de Dumnezeu mărginită, moare. Pentru
;1ceaia Apostolul Pavel cuvîntînd despre văduve arată
cum că întralte plase de oameni totdeauna se află şi
,·ftdn\·e JffC 1urne. Că, mftcar că, pre cum acelaşi Apos-
tol îm·aţft în Epistoliia cca din tîi, Câtr<t Corintheni,
cap 7, stih 29, muiarea lcgatft iaste kgii, numai în
cită nemc trăiaste bărbatul ei, iară dacă moare băr­
batul ci, slohocltt'iastc dupi:'t carele ,·a ,-rea să se mărite,
totuşi,· bine iastC', ba mai fericiq; de va rămînea
,·ădnvă, numai cit întru curăţiia sufletului şi a trupu-
lui să se păzească si viiată cinstită si cu frica lui
Dnmnczcu să ,·icţn i~tsc[t. De această piasă temătoare
d<' Dumneze:u \'[tdm·c tot <leauna s-au aflat pre pămînt.
Precum au fost ,·ădu\'a cea din Saretha Sidonnlui
carea au priimit r~re prorocul Ilie în casa sa şi l-au
hrănit, 3 Carte a !mpii.raţilur, cap 17, stih 9; precum
an fost în Ierusalim, Anna prorociţa, fata lui Fanuil,
carea au mi:'trturisit pentru pruncul ls., Luca, cap 2,
stih 36; pre cum au fost Tavitha cea din Iopi care
plină era <le fapte bune şi de milostenii ce făcea,
Faptele Apostolilor, cap 9, stih 26; aşa şi această soră
a noastri:'t răposată, după cc bine au voit Dumnezeu
278 a o/ despărţi de bărbatul ci cel iubit şi cinstit, cu
carele prin darul său o împreunase, tot cugetul său
şi toată voia sa o-au mi:'1rginit ca întru văduvie să
pctrcad't rărnăsita vietii sale, întru carea, precum toti
vedem, s-au şÎ sfîrşit'. Deci, cca mai ele pre urmă 'a
 îngropăciunii cinste făcînd noi aceştii văduve cinstite,
întîiu, voiu cuvînta despre statul văduvelor. A doao,
despre deregătoriia şi detoriile văduvelor. Luati •
aminte. '
I. Nu iaste îndoială cum că statul văduvelor, pen-
tru multe grele pricini, jalnic şi plin de amărăciune
iaste. Apostolul pre văduvă o numeşte „singură lăsată",
Iară viaţa cea singuratică cine nu o vede a fi tică­
loasă? .,Mai buni sînt doi de cit unu, că, de va cădea
unul, celalalt va rădica pre soţul său", zice Eclisiasl'ltl,
cap 4, stih 9. Ba şi în raiu nu vrea fi de plin bucuriia
lui Adam, de i-ar fi căutat singur să lăcuiască în
trînsul; pentru aceaia zice Dumnezeu: .,Nu iaste bine
să fie omul singur; să facem lui ajutoriu asemenea lui",
Facere, cap 2, stih 18. Iară viiata văduvei iaste viată
singuratecă, iaste lăsată de ac~la carele un trup era
cu dînsa şi carele cap, ajutoriu şi bucurie era ci. Pen-
tru aceaia, cînd au murit bărbatul ei, ca în doao se
despică inima ei, cit o jumătate din inima ci s-au
îngropat şi jumătate au rămas. Dară şi altă greotate
a văduviei iaste muerilor, că Dumnezeu muerilor ca
vaselor celor mai slabe, de obşte grăind, nu le-au dat
minte isteaţă, nice îndrăznire, nice statornicie ca
bărbaţilor. Pentru aceaia, biiata văduvă, în multe
lucruri, nice nu se ştie sfătui pre sine, nice a se mîngăia.
În multe ale ei năcazuri, ca şi viţa cea de vie carea
ne avînd razim cade şi iaste de toţi călcată în picioare,
aşa nu are sprijinitoriu, nu are părtinitoriu, nu are
izbă vi tori u. De multe ori îi Ii pseşte şi hrana, cit, cu
văduva cea din Saretha Sidonului, întru acesta chip
se poate tîngui; ,.Viu e Domnul Dumnezeul mieu, de
iaste la mine azimă de pîne, fără numai o mînă de
279 făină" ,/3 Carte a lmpăraţilor, cap 17, stih 12. Dară
oamenii cei fără milă şi nedirepţi, de cite ori le zăhăesc
şi le păgubesc pre biiatele văduve mueri ! Tocma aşa
sînt iale ticăloasele, pre cum e nucul cel lingă drum,
pre c::i.rele toţi îl lovesc, toţi îl bat, toţi îl scutură,
toţi aruncă în el. De se jeluieşte văduva la judeţele

116
pămîntului, puţin bagă în samă jalba ei, ba o lapădă
şi nu are grije a-i face dreptate. Cu un cuvînt, ori ce
năcaz mai uşor iaste în statul cel de soţietate, de cit
în văduvie, că doinşi mai lesne îl pot purta, iară
văduva, singură îi caută să-l poarte ticăloasa.
însă, măcar că văduviia iaste stat aşa ticălos, totuşi,
de va fi văduva bună şi temătoare de Dumnezeu, iaste
blagosloveniia lui Dumnezeu prcste dînsa, că, tocma
de va şi părăsi şi va urgisi lumea pre iale, Dumnezeu
le priimeşte şi poartă grije de <linsele. ,,Pre săracul
şi pre văduvă va priimi", Psalm 155, stih 9. Aşa iaste
Dumnezeu, ca un părinte priimeşte pre văduvă şi le
hrăneşte. Carea milă pururea, în toată vremea, au
arătat sfinţeniia sa spre văduve. Cit de minunat hrăni
Dumnezeu pre văduva cea din Saretha Sidonului, aşa
cit vadra de fărină n-au scăzut şi urciorul cu unt de
lemn nu s-au împuţinat, în casa ei, pănă la zilele,
întru care au dat Dumnezeu ploae pre pămînt",
3 Carte a împăraţilor, cap 17, stih 14. Cît de minunat
ajută Dumnezeu pre văduva aceaia a prorocului, despre
carea se scrie la 4 Carte a împăraţilor, cap 4. Cînd
după moartea bărbatului ei, vrînd detomicul să-i ia
amîndoi fiii pentru detoriia cea rămasă de bărbat şi
să-i facă lui robi, puţin unt de lemn carele avea în
casă pentru ca să se ungă, aşa îl îmulţi Dumnezeu,
cit din preţul lui plăti şi detoriia toată şi se hrăni şi
pre sine împreună cu fiii săi. Şi Domnul nostru Is. Hs.
au n-au fost mare părtinitoriu şi făcătoriu de bine vădu·
velor, carele în prunciia sa se arătă pre sine cine iaste
unei văduve bătrîne, în Beserica Ierusalimului, cit
şi grăi tuturor celor ce aştepta mîntuire în lerusalim, /
pentru <linsul? Luca, cap 2, stih 38. Carele pre o văduvă
săracă, pentru că au aruncat în vistieriia besericii doi
fileri o lăudă şi mai vîrtos de cit pre toţi bogaţii o
mări, Marco, cap 12, stih 43. Carele pre fiiul văduvei
ceii din Nain îl învie şi aşa, pre dînsa foarte o îmbucură,
Litca, cap 7. Şi carele pre farisei, pentru că nu au milă
spre văduve, cumplit îi înfruntă _şi·i osîndi.

117
 Ba Dumnezeu nu numai însuşi au fost pururea mîngă­
iarc, ajutoriu şi sprijineală văduv.clor, ci şi oamenilor
au poruncit ca asemene se facă. Păstorilor celor sufle-
teşti întru acesta chip Ic porunceşte, în Cartea întîin
Cătră Timotheiu, cap 5, stih 3: ,,Pre văduvă cinsteşte,
pre cele cc sînt adevărat văduve". Judecătorilor acestea
porunceşte, la Eşirc, cap 22, stih 22: ,,La nicc o văduvă
şi la nici un sărac să nu-i faci rău". Şi la Isaiia, cap 1;
stih 17: ,,Judecaţi săracului şi faceţi dreptate văduvei".
În kgea vechie, această lege au pus Dumnezeu, ca
stăpînii cînd îşi seceră holdele sale sau îşi culeg viile
sale sau maslinile sale, să nu culeagă tot, nice să
se întoarcă a lua snopul carele l-au fost uitat în ţarină,
ci să lasă şi să rămînă săracului, nemernicului, sirima-
nului şi văduwi. Pre cum şi acea lege încă au pus Dum-
nezeu, ca cd cc va avea detorie la cineva să poată lua
haina zălog dela dînsul, numai cît mainainte de apusul
soarelui să întoarcă zălogul; iară haina văduvei nici-
cum să nu se ia zălog, Eşire, cap 22, stih 26, şi A doao
lege, cap 24, stih 17. lară asupra acelora, carii asupresc
pre văduve, întru acesta chip tună Dumnezeu din
ceriu: ,,Şi mă voiu aprinde cu mănie şi voiu omorî pre
voi cu sabiia si vor fi muerilc voastre văduve si fiii
vostri săraci d~ părinţi", Eşirc, cap 22, stih 24. 'şi la
A doao lege, cap 37, stih 19 zice: ,,Blăstămat tot cel cc
va strîmba judecata nemernicului şi a săracului şi a
văduvei". /
281 2. Se cuvine acum să grăim despre deregătoriia şi
dctoriile văduvelor, care multe şi de multe clase sînt. Că
detoriia văduvelor iaste ca pre bărbaţii săi cu cuviinţă
să-i jelească, întru bună pomenire să-i ţină şi înaintea
altora încă cu cinste să-i pomenească; detoriia lor iaste
· ca pre fiii săi şi pre nepoţi în frica lui Dumnezeu să-i
crească; ca cătră făcătorii de bine se fie multemitoare;
ca, dacă au a vere, să fie darnice. Ci acum numai despre
acelea detorii să grăim, care le pomeneşte Apostolul, şi
acestea cu numărul sînt doao, adecă singurătatea şi
cvlaviia. Că zice Apostolul, că cea.ia ce iaste adevărat

118
 '
văduvă, c singură.
Carea nu numai despre statul vădu~
ve lor, ci şi despre detoriia lor se înţelege. Însă a fi
singură vădU\·a, nu aceaia trăbue să se înţeleagă, că
doară ,·ădurn trăbue să se tragă dela întîlnirea cu oa-
meni ck omenie sau că trăbue singură întro casă, ca
pustnicii să şcază, ci aşa se cade vtidtn·a se fi!' singură,
ca să se tragă <k la tovărăşie, de la zăbovir<' şi dela
pretcşugul fiilor veacului acestuia, carii pentru aceaia
se adună la olaltă, ca să mănînce, să bea, să se• joace~
lucruri de nrmica să lucre. Dumnezeu o-au chiemat pre
văduva la singurătate atuncia, cînd i-au luat bărbatul;
pentru acea ia aşa trăbue să se poarte, aşa tdbue se
vieţuiască, pre cum se cuvine cciia cc iastC' chil'malft
de Dumnezeu la o soarte jalnică ca aceasta, şi pre
cnm se cuvine unei fămci bune, pre carea o-au cerce-
tat Dumnc1.eu. Pentru acea ia ,cei de demult pre ,·ădnve
le asemăna turtnrclii,dcsprc carea aşa zic, cii dac{t îşi
pi iardc soţul său, umblă usc hi tă d(: cele la !te t urture Ic
şi nici odată nu mai stă pre ram n·rck--", ci numai pre
11scat". CC'aia !altă dctorie a văduvelor iask evla,·iia.
Ci aşa gn"'tiaşte Apostolul: ,,Cca ia cc iast<' ade,·t1rat
,·ădm·[1 şi singură lăsat,l, n:ltlăjcluiaşte întru Dnmnezc:u
şi Sf' zf1bo,·c·ştc întru rugăciuni şi întru cereri noaptra
şi zioa". Aşa dară, ,·[Hluva trăbue stt nădăjduiasd't
întru l>urn1H·1.!·11. Drept, toţi oamenii trf1but· sft nă<lăj-
282 duiascii îutru Dumnezeu / , ci mai vîrtos trăhtH' v{1du-
vek. Cft iale nu au acum afară <le Dumnezeu pre altul,
în cine sft se nădăjduiască; şi Dumnezeu osebit au luat
grija lor pre sine; osebit lor le iastc părtinitoriu, spri-
jinitoriu şi judccătoriu, pre cum mai sus am auzit.
Pentru accaia pot nădăjdui şi sînt detoarc a nădăjdui
cum că Sfinţi ia S,t nn le va părăsi, ci va purta grije de
ialc. Lîngă acestea, trăbue văduvele să se zăbovească
a Tenrn apare atît în poezia noastră populară, cît) şi în CL'a
cultă (knăchiţă Văcărescu).

119
 întru rugăciuni şi în cereri noaptea şi zioa, după pilda
bătrînei Annei prorociţei, despre carea aşa scrie la
Luca, cap 2, stih 32: ,,Nu se depărta de beserică, cu
posturi şi cu rugăciuni slujind zioa şi noaptea". Şi nu
numai la beserică, ci şi a casă cuprinsă trăbue să-fie
văduva în.rugăciune: trăbue să se ro.:.:ge pPntru sine,
pentru fiii lor, pentru alte văduve asemene lor, pentru
făcătorii de bine, ca Dumnezeu să le răsplătească,
pentru protivnicii lor, pentru voitorii de rău, ca Dum-
nezeu să-i îmblînzească pre ei. Întru rugăciune, zisei,
pururea să fie cuprinsă văduva, nu ca cînd altă ceaia
n-ar trăbui să lucre, ci cum că mai des si mai mult
trăbue să se roage decît cîndu-i trăia bărbatul. Şi nu
numai zioa, ci şi noaptea. Cit nu numai atuncea să se
roage, cînd merge seara să se culce, ci şi noaptea, cînd
- se deşteaptă şi nu poate dormi. Şi ce lucru poate fi
mai bun şi mai dumnezeesc, de cit ca noaptea, cînd
ne deşteptăm şi nu putem durmi, îndată să înălţăm
mintea şi gîndul nostru cătră Dumnezeu şi să suspi~
năm cătră Sfinţiia Sa.
Auzirăm toţi, cum iaste statul văduvelor; şi vădu­
vele au putut auzi carea iaste deregătoriia şi care de-
toriile lor. Dintru acestea urmează că cei căsătoriţi /
trebue să mulţemească lui Dumnezeu că nici _pre o
parte clin trinşii nu i-au ;.dus Dumnezeu la jalnicul
stat al văduviei si a singurătătii si să se îngrozească
de turbarea acel~r căsătoriţi c~rii 'poftesc unul altuia
moartea. A doao, cu frica lui Dumnezeu, să ne ferim
pururea în ceva a amărî, a năcăji şi a păgubi pre
283 văduve. Să ne aducem aminte că le ajunge/ lor năca­
zul văduviei, s1't ne aducem aminte că şi muerile
noastre pot rămînea văduve, să ne aducem aminte că
mare părtinitoriu au văduvele, însuşi pre Dumnezeu
cel atot puternic carele nu va lăsa nepedepsit răul
cel văduvei făcut. Asculta ţi mm tună din ceriu asupra
acelora carii fac diu văduvelor: ,,La nici o văduvă

120
 şila nici un sărac să nu-i faceţi rău. Iară de vei asupri
pre ei cu rău şi strigînd ei se vor plînge cătră mine,
cu auzul voiu auzi glasul lor. Şi mă voiu aprinde cu
mănie şi voiu omorî pre voi cu sabiia şi vor fi mu-
erile voastre văduve şi fiii voştri săraci de părinţi",
Eşire, cap 22, stih 22,23,24.
Iară văduvele să înveţe, în statul său cel jealnic, în
sărăciia sa, întru asuprelele lor, în amarul şi în năca­
zul său, a nu se desnădăjdui despre mila şi grija lui
Dumnezeu cea cătră iale. Credeţi, jalnicelor văduve!
Că, de vă şi urgisesc pre voi oamenii, aici, pre pă­
mînt, mare părtinitoriu şi judecătoriu aveţi în ceriu;
carele nu va suferi cu totul să fiţi asuprite. Măcar
că v-au lăsat bărbaţii vostri, dară Dumnezeu nu v-au
lăsat. Cînd sărăciia, lipsa vă împresură şi vă năcăjeşte
pre voi, cînd fărina se sfîrşeşte din mierţa voastră şi
untul de lemn din urciorul vostru, precum s-au întîm-
plat văduvei ceii din Saretha Sidonului, nădăjduiţi în
Dumnezeu, că, după puterea, după înţelepciunea şi
mila sa, sau întrun chip sau întralt chip, le va îmulţi
voao. Tot acela Dumnezeu iaste şi acum, carele au fost
în vremea văduvei ceii din Saretha Sidonului ; si
Sfinţiia Sa şi acum, asemene iaste puternic, înţelept
şi milostiv, pre cum au fost în vremea aceaia. Numai cît
să zăboviţi întru rugăciuni şi în cereri, noaptea şi zioa.
Pănă au trăit bărbatul tău, de multe ori.pentru multe
pricini şi cuprinderi, ai fost depărtată dela slujba lui
Dumnezeu, iară acum fiind singură, mai slobodă eşti,
spre slujba lui Dumnezeu mai puţine împiedecări ai.
Deci, care vreme mai nainte spre alte griji o chieltu-
284 iaţi, bunelor văduve,/ acum o întoarceţi spre slujba
lui Dumnezeu, spre rugăciune şi spre cugete sfinte.
Şi pentru ce să nu faceţi aceasta, de vreme ce „bun iaste
Domnul celor ce-l aşteaptă pre el, sufletul carele va
căuta pre el", Plîngerea leremiei, cap 3, stih 25; şi la
Psalm, 33, stih 17, zice: ,,Aproape e Domnul de cei
umiliţi la inimă şi pre cei smeriţi cu duhul va
ffilAnt Ul"ff ....
/

121
2Y'J ERT,.fCTUNI LA OAMRNI J\WRŢI./ .. ~-.
I'

302 Cc'îlri1 stâpîni

Greşesc slugile de nu vor lucra cu credinţă stăpîni]or
săi. De rnr face pagubă stăpînilor săi, sau vor lăsa să
se facă pagubă, cînd pot împiedeca, ori se va face acea
p:iguhft de cele la lte slugi, ori dela alţii streini. De vor
fogi dela stăpîni fără de grea pricină. De nu vor iubi
pre stăpînii săi, de nu-i vor cinsti, de nu-i vor asculta
c.1 pre cei cc le sînt lor în loc de părinţi, pănă sînt în
slujba lor. Ori ce au greşit întru acestea şi întru altele
rftposatu l, voao cinstiţilor stăpîni, se roagă ca să arătaţi
milă cătră dînsul ~i sft-1 ertaţi.

Ciilrt'i slugi
Gre~csc stftpîni i ele rnr împiedeca fără de dreaptă
pricină pre slugi a asculta Sfînta Liturghie, în sărbă-
303 tori. sau de-i vor face / să lucre în sărbători, sau de Ic
vor porunci ,-run lucru ca acela carele nu se poate face
fără de păcat. De nu-i împiiadecă dela prilejul păca­
tu ll1 i. cînd îi pot împiedeca, sau de nu-i ceartft cîncl
pădtltwsc, sau de nu-i dojenesc cîncl se lenevesc întru
cd(· n· sînt spre spăs{iniia sufletului. Greşesc iarăşi,
stfipînii, cînd în_inrft pre slugile sa le ~i-i numesc dia,·oli,
dni :;:i altele-. De-i flrunînzesc, de nu Ic plătesc dreapta
simbrie, sau (ftră înckstulat[1 pricină întîrzie a o plăti.
J>c-i lapădă (ără priciqă, înainte ele a-şi plini vremea
slujbei. Precum şi atuncea gn·şesc stăpînii, cînd nu
lapădft pre sluga acea ia carc·a pre prnnci şi pre ceia }alţi
din cas[1 cn Yorbc, cu pildă şi cu năravuri rele îi scăn­
dfd isf'sc şi-i răsHătcsc. Ori în cc de v-au greşit răposa,;
tul. voao, inbitclor lui slugi, se roagă să-l crtaţi.
Câtr,7 dascal
(;reşesc sholasticii de nu vor cinsti pre dascalii şi
învăţătorii săi. De nu vor asculta de dînşii întru acele
cc~ se ţin de învăţătură şi de năravurile cele bune. De sa

122
vor lenevi a învăta, si în vremea învătăturii se vor
zăbovi lajoc. De ~or prăda banii părinţilor ce le sînt
daţi ca să se ajute la învăţătură cu ci, sau fără folos
îi, vor chieltui. De nu vor păzi legile shoalelor. De nu
vor plăti dascalului cc se cuvine, cînd pot, Deci, ori ce
au greşit răposatul grămătic, cu umilinţă se roagă ţie;
cinstitului său dascal, să faci bine să-l erţi. /
 PREDICHE / sau / ÎNVĂŢĂTURI / la /
TOATE DUMINECILE / şi / SĂRBĂTORILE
ANULUI, / culese de PETRU MAIOR de Dicio
Sîn-Mărtin, / paroh Sas-Reghinului şi protopop
Gurghiului în Ardeal, precum / şi la !nălţatul
Cră~scul locumtenenţiale Consilium al Un/ga•
riei crăesc cărţilor revizor. / PARTEA I, /
carea cuprinde PREDICHELE de la Dumineca
Vameşului pănă la / Dumineca Tuturor
Sfinţilor. / În BUDA / la Crăiasca Typogra•
fie a Universităţii Ungureşti din Peşta.
1810*./

CUV!l'fT ÎNAINTE

Nu e îndoială că preoţii carii sînt păstori sufleteşttf

pre cum, după învăţătura Sfîntului Apostol Pavel, la
Faptele Apostolilor, cap 20, stih 28, sînt puşi de Duhul
Sfînt ca să păzască turma lui Dumnezeu cca cuvîntă..;
toare carea o-au căştigat cu sîngele său, aşa, după cano-
nul 19 al săborului dela Trulla, în toate zilele, dară mai
vîrtos în sărbători, strinsă detorie au a face învăţătură
poporenilor săi. însă, precum mulţi cu laudă înplinesc
detoriia aceasta, aşa unii nu odată sînt siliţi a ţinea
buzele închise; nu că doară nu ar avea învăpăiată rîvnă
spre propoveduirea cuvîntului lui Dumnezeu, ci lipsa
cărţilor, de unde se pot scoate mîntuitoarele învăţă.­
turi, neîndrăzneţi îi face pre ei. Că acelea căzănii /
care se află prin bisericil~noastre, măcar că multe fru-
moase cuvinte cuprind în sinul său, totuşi nu sînt aşa în•
-----
• Această parte I este urmată de o a II-a: PARTEA II / Carea
cuprinde PREDICHELE dela Dumineca a doao săptămînă după /
Rusalii, pînă la Dumineca 32 după Rusalii .. , 1811, şi partea III-a
• din care prezentăm extrase şi al cărei titlu figurează mai jos. Aşa•
dar sînt trei volume în -4°, de 5 foi şi respectiv 237, 296 şi 92
pagini.

124
tocmite, ca, sau preotul să poată culege din trînsele dese
învăţături care să le zică de rost înaintea poporului
sau înse dovedele, ca ţăsătura lor să poată îndupleca
cerbicea multor creştini de acum, întru carii nu numai
s-au răcit dragostea, ci cu totul e înghieţată şi inima
lor ca stîlpul, întru carele se prefăcu muiarea lui Lot
pentru ne ascultarea, se află învîrtoşată şi înpietrită.
Altă plasă de învăţături, mai cu ţapene dovediri răzi­
mate, lipsesc acuma spre a deştepta pre unii creştini
ca aceştea, din lîngaarea păcatului, spre a-i abate dela
calea rătăcirei şi a-i aduce cătră mîntuire. Deci, spre
ajutoriul acelor preoţi carii nu sînt în stare ca aceaia,
ca să-şi poată căştiga alte cărţi mai iscusi te, dau la
lumină aceste Prediche, dintru care, preste toate dumi-
necile şi sărbătorile anului, pot împărţi pînea cea
cerească, adecă cuvîntu I lui Dumnezeu, poporeni lor săi,
pentru ca să nu· se îndeplinească prin besericile lor
tînguirea acea ia a prorocului leremiia: ,,Pruncii au
cerut pîne şi nu iaste cine să le frîngă lor". Plîngerea
Ieremiei, cap 4, stih 4 ... / ...
Ci, măcar că scoposul mieu întru osteneala aceasta
fu ca şi preoţii aceia carii nu sînt procopsiţi întru
ştiinţa ritoricească, să se îndemîneze cu mijlocirea
acestora a face poporului învăţătură de rost, totuşi, cel
ce va ceti din carte predica în beserică, nu fără nici
un folos va lucra aceasta. Pentru că aşa sînt predichele
acestea ţesute, cît,de nu şi tocma toate firele, încă fiinţa
şi măduha celor ce se cuprind întrînsele, fieşte carele
prost o poate înţelege, cit ori carele poporan carele va
asculta cetaniia prcdichelor acestora cu luare aminte,
pururea mai cu sănătate în suflet, după darul lui Dum-
nezeu, va esi din beserică, de cum au întrat.
De aci aia ;fătuesc pre fieşte carele stăpîn de casă carele
ştie ceti, ca să aibă în casa sa această carte de prediche,
dintru carea în fieste carea duminecă si sărbătoare,
în loc de a slobozi p~e casnicii săi, ori fii: ori slujitori,
la obicinuitele deşertăciuni, pururea predica zilei
aceiia să o cetească în auzul tuturor celor de casă. Cu

125
 carea si detoriei sa]c ceii firesti carea arc, de a învăta
cele b~me pre casnicii -săi, v'a face <lestu], şi casnicii
gustînd sănătoasa învăţătură, mai cu frica lui Dumne-
zeu, mai cu omenie, mai cu credinţă în lucrurile casei
şi mai ascultători vor fi. Dintru carea nu de mijloc
mîngăiare va s.1 simtă stă pinu 1 casii acei ia.
-Cuvîntnl acesta, prcdicăa , c cuvînt vechiu romîne:sc
carele părăsindu-se oarecînd, se împrumută a1t cuvînt,
dela sîrbi, şi. învăţătura carea se face dumineca/
sau întru altă s,lrbătoare, în beserică, cu cuvînt strein
se a numi câ:::anic. Ci, de vreme cc sîrbii, ca să-si în-
toarcă împrumutul, acum au priimit cuvîntul nostru cel
,·cchiu romînesc, în gura lor, şi de obşte le p]ace a
d1iema zisa îm·ăţătură predicii, pentru cc noi să nu luom
iarăşi cuvîntu1 nostru şi, precum sîrbii, aşa şi noi, mai
cn cădintă clecît sîrbii, să ne întrebui'ntăm cu <linsul?
Ctt ruşin~ ar fi noao streinii să se "desfăteze cn ale noas-
tre, şi noi să nu ştim preţui ale noastre care le avem
dela vechii strămoşii noştri. Pentru acea ia eu Irlpădînd
cuvîntul strcin. ciîzanie, am pus în fruntea cărţii aceş­
tii a titula Predic/ie. Şi în trei părţi am înpărţit cartea,
şi în format mai mic de cum au fost pănă acum obiceiul,
am făcut a se tipări, pentru uşurarea acelor preoţi carii
vor voi a învăţa din trînsa şi a se găti ca să facă în\'·ă~
ţiitură de rost; că legîndu-o în trei bucăţi, mai lesne
se poate purta în mini, şi în casă, şi afară, în grădină,
sau ori în cc alt loc, unde <le multe ori sînt strîmtoraţi.
pcntrn sunetul pruncilor a eşi cînd vreau să înveţe.
Partea cca din tîiu cuprinde prcdichclc dela începutul
Triodului, a<lecă · dela Dumineca Vameşului pănă la
sfîrşitul Pentccostariltltti, adecă pănă la Dumineca
Tuturor Sfinţilor. Prcdichele de pre vremea T1'iodul1ii
u Dat fiind ci't românesc este folosit şi pentru f'om,fo şi pen•
tru roman. c greu de spus dacă Maior vrea să afirme că predicii, este
moştenit din latineşte. În realitate cuvîntnl este un împrumut
tîrziu, căci fo.t. tli nu a devenit zi, ca în lat. dico>zic.

126
 deşteaptă pre păcătoşi la pocăinţă; cele de pre vremea
Pentecostariul'lfi îi întăreste în darul lui Dumnezeu
cel / dobîndit prin pocăi~ţă. Întru a doao parte sînt
prcdichele dela a doao duminecă după Rusalii, pănii
la dumineca 32 după Rusalii. A treia parte ţinc prcdi-
chelc sărbătorilor de preste tot anul. Aceste doao părţi,
despre osebite lucruri, în urma osebitelor evanghe_lii
~i a folosului ascultătorilor cuvîntă. /

PREDICHE / sau ÎNVATĂTCRI / Ia toate

Duminecile/ şi sărbătorile anului. / Culese
de / PETRU MAIOR de Dicio Sîn-Mărtin,
Paroh Sas-Reghinului şi protopop Gurghiu-
1ui, în Ardeal, pre cum / şi la înălţatul crăes­
cul locumtcncnţialc consilium al Un/
garici crăcsc cărţilor revizor. / PARTEA
III. / Carea cuprinde prcdichclc sărbăto­
ri lor prPstc tot anu I. / La Buda. / În crăiasca
typografic a Vniversităţii Cngurcşti din
P{ ~ta. i 1811. /

21 PREDICA V
LA 2J nE ZILE ALE LUI NOEMVRIE
},LJRT!rl. ŞEZÎ.VD LL\iGA PICIOARELE LUI IS.,
,lSCULTA CUVlNTUL LUI. LUCA, CAP 10, STIH 11.

PENTRU BESERIC.f

Măcarcă Dumnezeu, prin nemărginita sa fiinţă, pre~

tutindcnea iaste si în tot locul si pentru aceaia ori
22 unde putem face j detornica noastră slujbă lui Dum-
nezeu, totuşi, vru Dumnezeu ca să fie unele locuri

,i
alese, unde adunîndu-se credincioşii împreună să se
închine se dea slujba ce se cade lui Dumnezeu. Aces-
tea locuri alese sînt besericile. Întru acestea fiind Hs.
nu numai· cu dumnezeiasca sa nemărgini:i;e, ci şi cu
trupul şi cu omenirea faţă, pre cum Mariia, şezînd
. lîngă picioarele lui Is., asculta cuvîntul luţ; aşa creşti­
nii îşi aduc slujbele lui Dumnezeu stînd înaintea feţii

127
 lui Hs. carele supt forma pînei şi a vinului e tăinuit pre
sfîntul prestol, ascultă cuvîntul lui-şi mărire înalţă lui
Dumnezeu. Drept aceaia sărbîndu-se astăzi Întrarea
în beserică a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu
pururea Fecioarei Mariei, pentru beserică voiu cuvînta.
Şi voiu arăta întîiu, că mare pagubă iaste a necinsti
beserica. A doao, voiu învăţa cum se cade să ne purtăm
în beserică. Luati aminte!
Nu iaste îndoială cum că cumplită fără de lege e
aceaia carea un rmpărat, însuşi cu mina sa, vrea să o
i:i;bîndească şi se o pedepsească. Noi nicăiri nu cetim,
Dumnezeu nici înainte de a se întrupa, nici după ce
s-au întrupat, să fi bătut pre cei răi cu mina sa, fără
atunci cînd îi văzu că cu necuviinţă se poartă în bese-
rică'. Prin înger bătu pre eghypteni. Prin înger au
bătut tabăra asiriianilor. Însuşi pre Irod carele poftea
şi cu dumnezeiască cinste a se cin_sti, drept, Dumnezeu
îl bătu, dară prin mina unui înger. Numai atunci,
cînd iaste a pedepsi pre cei ce necinstesc locurile cele
sfinţite, vedem că Hs.,măcar că~ prea milostiv şi plin
de blîndeţe, ajunge însuşi cu mina sa a bate. Că întrînd
odată Hs., în bcserică, precum scrie Ioann Evanghelis-
tul, cap 2, şi aflînd acolo că fac oamenii negoţitorii
şi schimbă bani în beserică, însuşi cu mina sa, făcînd
biciu de ştreanguri, pre toţi i-au scos din beserică,
răsipi banii schimbătorilor şi mesele le-au răsturnat.
Mare păcat dară, o mare fără de lege iaste a necinsti
beserica. Nice nu rămîne necertat păcatul acesta, ba
23 cele mai multe / certări, după învăţătura Sfîntului
Ioann Gură de Aur, ce sînt pre lume, mai vîrtos pentru
necinstea ce fac oamenii sfintelor beserici, le trimite
Dumnezeu. De aci sînt războaele cele necurmate, de aci
cutremurul, de aci boalele cele grelei „de aci sînt
răsturnate toate, zice lăudatul Sfînt, de aci prăpădite
toate, pentru că în vremea aceaia, cînd trebuia să
îmblînzim pre Dumnezeu, mai vîrtos întărîtîndu-1
eşim". Aşa, în loc de a îmblînzi pre Dumnezeu, îri
beserică, pentru păcatele ce le-am făcut afară, noi cu

128
 purtarea noastră cea fără cuviinţă, mai vîrtos îl întărîJ
tăm asupra noastră. Că ce fac unii creştini în beserică?
Nu mai cu cuviinţă stau în beserică, de cît de ar fi Ia
o privelişte sau în cafenea. Preotul strigă dela oltariu?
-,,Să stăm bine, să stăm cu frică,săluomaminte". lară
ei, unii, povestesc intră sine de negoţitoriile sale, de
întîmplările răsmiriţei şi de toate altele, afară de cele
ce sînt ale sunetului ; ba, mai alesmuerile, se şi clevetesc
şi se rid una pre alta, în beserică; unii dormitează.
alţii cu trupul sînt în beserică, iară cu gîndul zboară
Ia trebile casei, la ţarină, la negoţitorie. Ce se zic apoi
de a.ceia tineri şi tinere carii pănă şi în beserică, unde
şi îngerii cu frică şi cu cutremur privesc mărirea jert„
vei ce se săvîrşeşte în sfîntul oltariu şi în beserică.
zisei, nu se sfiesc cu ochiu de necurăţie a căuta intră
sine, a-şi spurca inima şi mintea cu necurat~ gînduri.
Auziţi certarea carea o ameninţează Dumnezeu pentru
necinstirea besericei: ,,Pus~au urăciunile lor în casa,
în carea s-au chiemat numele mieu preste ia, ca să o
spurce pre ia. Pentru aceaia, iată, zilele vin, zice
Domnul. Şivoiu surpa din cetăţile lui Iuda şi din răs­
pîntiile Ierusalimului glasul celor ce se veselesc şi
glasul celor ce se bucură, glasul mirelui şiamiresei, că
spre pustiire va fi tot pămîntul". Jeremie, cap 7.
Fratilor ! beserica e casa lui Dumnezeu, pre cum însusi
Dumnezeu, la 2 Paralipomenon, cap 7, stih 12, zic~:
24 „Am ales casa aceasta, / să fie mie casă". Singur acest
nume a besericii, că iaste casa lui Dumnezeu, îndestul
ne deşteaptă cum că cu cea mai mare cuviinţă, cucerire
şi evlavie, se cade să ne purtăm în beserică. Că, dacă în
curtea împăratului celui pămîntesc, nu fără luare ami-
nte şi fără sfi ială umblăm, cu cît mai vîrtos în casa lui
Dumnezeu, în curtea împăratului împăraţilor, se cade
să fim cu frică şi cu umilinţă. Beserica iaste casă de
rugăciune. Că, măcarcă în tot locul Dumnezeu ascultă
rugăciunea credincioşilor săi, totuşi în beserică osebit
se mărturiseşte că va asculta rugăciunile noastre: ,,Ochii
miei vor fi deschişi şi urechile mele ascultătoare spre
 rugacmnra Jocului acestuia", 2 Pal'alipomenon,cap1~
stih 15; şi cte vreme ce Hs. făgăduiaştc, la Mathei1e,
cap 18, st. rn: ,,că, de vor fi doi întrun înţeles pre pă­
mînt, de tot lucrul ce vor cere, va fi lor dela Tatăl cel
din ceriuri", cc nu putem noi nădăjdui prin rugăciunea
cea din beserică, unde nu doi, ci tot poporul iasic
întrun înţeles adunat şi împreună se roagă lui Dum-
nezeu? Nnmai cit, noi să fim cu cuccriia cc se cuvine
în beserică; deci, cînd intrăm în beserică,fratilor, să
ne închipuim ca cînd am merge să ne arătăm înaintea
scaunului mărirei lui Dumnezeu, cu sfiială şi cu bună
cuviintă să păsim, să ne închinăm cu adîncă smerenie,
pănă 1~1 pămîn't; apoi palma mînci ceii drepte pre cca
stingă crucişi să o ţinem; sit ascultăm sfînta lyturghic
şi celelalte cu frică şi r,u cutremur, dese suspinuri din
inimă să înttlţ.'.'un cătră mult înduratul Dumnezeu ;ranele
păcatelor noastre, slăbiciunile noastre, neputinţele
noastre să i le arătăm; pentru toate relele făcute, ca
să ni le iartc, cu inimă înfrîntă şi smerită să ne rugăm;
<lar biruitoriu şi ajutoriu, ca de aci înainte, de tot p:1-
catul şi de prilejul păcatului să ne putem feri, să cerem.
Pentru toate s.'.'t mulţemim. Întru acesta chip purtîn- -
du-ne, de am întrat în beserică corbi negri, porumbi
. .
ncvinovati vom esi. Amin./

65 PREDICA XV
LA 21 DE ZILE A LUI JTT~JE
MUTARE/I T.,1, ELISÂVET, VA NAŞTE ŢIE FIIU ŞI
VEI PUNE ,VUMELE LUI, 10.'J.NN, LUCA,
CAP, 1, STIJJ. 11

PENTRU CASATORIE

Curata căsătornică însoţire a preotului Zahariia şi a

muerii sale, Elisivet, mă dojeneşte să cuvintez despre
căsătorie, astăzi, cînd sărbăm Naşterea Înainte mergă­
tori ului şi Botezătoriului loann, cea de Arhanghelul
130 _, '
 .... - .
Gavriil, cu aceste cuvinte mainainte lui Zahariia;
vestită: ,,muiarea ta, Elisavct, \•a nc1ştc ţie fiiu şi vei
pune numele lui, Ioann". Bine ştiţi, creştinilor, că
Dumezeu, atunci cîn<l vru să facă pre cm, făcu întîiu
trupul lui din piimînt, dupăaceaiaîi suflă înfaţă suflare
de viaţă şi-i dede suflet: ;,au suflat în faţa lui suflare de
viaţă şi s-au făcut omul în suflet viu", Facere, cap
2, stih 7. Tocma a~a să vă închipuiţi că au lucrat Dum·
nczeu şi cn căsători ia. Căsătoriia întru început o fece
Dumnezeu, nu se poate tăgădui, şi însuşi cu mîna sa o
fece". Cc au împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă".
Matheiit, cap 19, stih 6. Dară ce? Întîiu nu făcu
Dumnezl u alta, ca să zicem aşa, fără un trup
mort lăsînd căsătoria în statul său cel firesc,
pănă atuncia, dnd veni fiiul lui Dumnezeu pre
pămînt. Atuncia ci însufleţi trupul acesta cu duh dum•
nezăesc, înălţîncl că!'ătoriia la treapta tainei. Deci, intră.
căsătoriia celor de demult şi intră căsiHori ia creştinilor;
acea osebire iaste, carea iastc intră Adam, cînd era el
66 numai trup de pămînt, şi / intră Adam, după ce se
fcce el om însufleţit. Şi întrun stat şi întru altul fu.
făptura lui Dumnezeu, ci, în statul cel din tîiu era el
un lucru de pămînt, iad întru al doilea fu o icoană vie a
făcătoriului său. Au nu arc dară, drept Apostolul a
poronci credincioşilor ca să-şi cinstească căsătoriia
lor? ,,Cinsţită e căsătoriia întru toate", Căiră evrei;
cap 13, stih 4. Cu adevărat. Singur aceaia rămîne ca
să vă învăţ, în cc chip trăbue să cinstiţi căsătoriia cea
creştinească. Şi voiu să vă arăt că aceasta~ în toate
,,cîte se ţindedînsa, cvrcdnică de cinste, adecă, în toate
cîte sînt înainte de cununie, în toate cite sînt împreună
cu cununiia, în toate cite urmează după cununiei „în.
toate". Luati aminte.
Întîiu, că~ătoriia e vrednică de cinste în cele ce sînt
înainte de cununie, pentru că la cununie trăbue cei ce
se căsătoresc să meargă cu cuget sfînt şi prin mijlociri
1
131
 înţelepte. Întreabă pre o fată, pentru ce doreşte aşa
tare să se mărite? Îţi va răspunde: pentru ca să se facă
cinstită înaintea lumii, pentru ca să scape de supt mîna
mîne-sa, pentru ca să se facă stăpînă. Acestea nu sînt
îndemnuri care să se cuvină sfinţeniei unei taine, pre-
cum e căsătoriia. Pentru accaia cugetul unei tinără
creştină şi a unui tinăr creştin nu se cade să fie aşa
apus, cînd vor să se căsătore.~scă. Ci cugetul lor trăbue
să fie acela, cum că pentru acea ia se căsătoresc, ca să se
pună întrun stat, întru carele să le fie mai lesne a se
spăsi, precum pentru mulţi iaste statul căsătoriei; şi
pentru aceaia să se căsătorească, ca cu fiii carii se vor
naste din trînsii să se îmultască fiii cei ascultători a
sfi~tei beserici şi moştenitorii raiului. Ci mulţi sînt,
carii numai pentru pofta cea dobitocească vreau să se
căsătorească. Aceştea asemene sînt dobitoacelor celor
fără de minte. Ba unii, prin dragostele cele spurcate,
lungă vreme mai nainte în inimile lor îmbuibate, pin·
gări ţi vreau a ajunge la cununie. Nu prin aceste mijlo-
ciri, iubiţilor tineri, se cuvine a se căsători, ci cu rugă-
67 ciunca şi cu / ascultarea. Auziţi ce zice înţeleptul, la
Pilde, cap 19, stih 14: ,,Casă şi avt:re împart părinţii
fiilor, iară muiarea bărbatului dela Domnul se rîndu-
iaştc". Deci, de vă rugaţi cîndva cu fierbinţală cătră
Dumnezeu, atunci cînd cugetaţi să vă căsătoriţi tocma
lipseşte să vă rugaţi cu toată "vîrtutea, ca întrun lucru
marc ca acesta, a căruia fericire dela singur Dumnezeu
atîrnă, să vă ajute. Aşa de veţi lucra, veţi dobîndi, ca
şi la nunta voastră să fie Hs. cu Maica Preacurată, prin
darul sfinţiei sale, faţă şi să vă bine cuvinte, precum
fu la cea din Cana Gali leii. Şi aceasta, cu atîta mai
vîrtos veţi dobîndi, de veţi fi, în treaba aceasta,
ascultători de mai marii voştri. Că tinerii nepricepuţi
caută numai la faţă, iară bătrînii privesc la năravuri
şi alte lucruri bune care fac însoţirea căsătornică feri-
cită şi -bine plăcută lui Dumnezeu. ·-

132
 Ci, de e de lipsă să fie sfinte cele ce sînt--înainte de
cununie, pentru ca să se cinstească căsătoriia, cu cît
mai vîrtos trăbue să fie sfinte cele ce merg împreună
cu căsătoriia? Mai chiar iaste lucrul acesta, de cît să
aibă lipsă de dovadă. Că destule a lua aminte că atuncia
cînd vin tinerii la beserică ca să se cunune, vin ca să ia
o taină sfîntă. Cită curăţie dară, e de lipsă la cununie l
Pentru aceaia, de s-au înşelat cumva tinerii ca să facă
ceva faptă urîtă, laolaltă, înainte de cununie, sau cu.
alt păcat se ştiu pre sine întinaţi, nice cum să nu se
apropie la cununie înainte de a se spăla prin o adevă•
rată ispovedanie, ca nu, în loc de a prii mi o taină sfîntă;
să facă, priimind_ cununiia, o călcare de cele sfinte,
cumplită. Curaţi se cade să veniţi la cununie, că acolo
Dumnezeu e de faţă, Dumnezeu iaste acela carele vă
împreună, după cum zice la Matheiit, cap 19, stih 6:
,,Ce au împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă".
Unii tineri întru aceaia nebunie sînt, cum că după ce
s-au încredinţat la olaltă, lor le iaste slobod şi înainte
de cununie, a umbla la olaltă ca bărbatul cu muiarca,
şi pentru aceaia nici nu-şi mărturisesc păcatul său cînd
68 se ispoveduesc, Vai de aceia, de nu se vor/ mărturisi
şi de nu se vor pocăi de fapta aceasta carea nu e mai
puţin păcat, de o-au făcut ei înainte de cununie, de
cît ca de nu ar fi fost la olaltă încredinţaţi nici odată.
Venim la a treia parte, în carea doao lucruri vă pun
înainte, care fură lăsate căsătoriţilor de cei doi mari
dascali ai besericii, Petru şi Pavel, în carea se cuprind
toate cite se pot zice în treaba aceasta, şi sînt, ca căsă•
toriţii să se cinstească unul pre altul şi să se iubească,
Sfîntul Petru, la Epistoliia întîie, cap 3, stih 7, zice!
„Bărbaţii aşijderea împreună lăcuind cu muerile sale
înţelepţeşte, ca unui vas mai slab femeesc dîndn-Ie
cinste". Adevărat, bărbatul e cap muerii, şi pentru
aceaia trăbue să o povăţuiască ; însă muiarţa nu e
slujnică, nu e roabă bărbatului,ca să o poată el batjocori

133
 cum ii place. 1'u pentru aceaia c bărbatul cap mu<'rii,
ca cu sumeţie să stăpîneasc;I pre muiar<', ci, ca cu milă
să poarte grije de ia. Totu~i, pcntrn aceaia nu se cade
să urmaţi acelora carii lasii pre m1wri să stăpînească.
Că vai de casa aceaia, uncie muiarca poartă cuşma ~i
unde fusul e mai marc de cît sabiia. Aceasta iaste a
făsturna rînduiala firei cca·p11să de Dumnezeu carele
au supus pre muiare ascultării bărbatului, ca pre
un vas mai slab. Pentru ac<>aia Sfîntnl Ignatie, în
Epistolia cca ciftrâ A11tioltc11i, zice că mucrile creştine
aşa să-si cinstească bărbat ii, cît să nn cuteze nici a-i
numi 1;re numele lor, dt;pă cum asemene însamnă
Sfîntul Petru, în capul mai sus lăudat, stih 6, despre
Sarra, că ia chierna pre bărbatul st111, Avraam, cu nume
de domn: ,,Domn pre acela chil'mî11<h1-l". Cît sînt de-
parte dela o cinste ca aceasta căs[ttoriţii aceia carii
toată ?.ioa se chiarnă unul pre altul cu titulc aşa de
necuviinţa te, cît nici în locurile cele de ocară, aorca,
nu se aud mai rele? Cc vor îm·ăţa dela unii ca aceştea,
apoi, fiii lor? Se vor învăta si ei a se măscări intră sine
şi apoi' cînd vor creşte mari' a măscări şi pre tată-său
şi pre mumă-sa, după graiul carele îl învăţară dela ei
încă cind era prunci. /
.
,-{i9 Ceaia laltă însămnarc, pt'nt.ru fericirea căsătoriţilor
- celor crestinesti, c> ca bărbatul ~i mniarea să se iubească
între sine: ,,'Bărbaţilor, iubiţi-vă muerile voastre,
precum şi Hs., bescrica" zice Pa,·el Apostol, Câtrii
Efeseni, cap 5, stih 25. Luaţi aminte cc pildă marc
pune Apostolul înainte creştinilor celor căsătoriţi:
ne pune înainte dragostea lui Hs. cca cfttră bescrică,
vrînd cu accaia a arăta că dragostea intră căsătoriţi
să cade să fie sfîntă şi statornică pănă în sfîrşit, şi la
bine şi la rău. Unii îşi iubesc muiarca numai la tine-
reţe, cît mai pot zice ca şi cc I cc zise că el doao zi le
au avut în viiaţa lui de marc bucurie, una cînd îşi luo
muiare, alta cînd îşi pierdu muiarca, adecă cînd îi
muri muiarca, Nu aşa, ci pănă în sfîrşit lipseşte să fie

134
dragosteq întră căsătoritii crr!-tini si mai vfrtos cînd
vre unuia din trînşii i se întîmplă' ceva nevoe, ceva.
neputinţă. ,,Bărbaţilor, iubiţi-vă mucrile voastre~
precum şi Hs. hcscrica". Ferice de creştinătate, de vor
urma căsătoriţii a se iubi, după ce s-au cununat la.
olaltă, precum se iubea mainainte. Aceştea, precum
fură la cununie, de Hs. blagosloviţi, aşa, după moarte;
vor avea ffnprrună cu Hs. a se bucura în raiu.
 1 DOFTORIE/ împotriva./ GĂLBEZII OILOR.
/ În Buda / La crăiasca typografie a Univer-.
sităţii Un/ gureşti . .1811 *./

2 Felix, quem faciunt aliena pericula cauturn !

f'~ Ovidius /

3 NŞTIINŢARE
•
Cit de marc pagubă şi sărăcie pricinuiaşte gălbeaza;
ştiut iastc, carea mai ales pre locurile noastre, pre
mulţi, de toate oile i~au lipsi!, de o parte, pentru rea
curgerea tîmpurilor, despre alta, pentru negrija păcu­
rarilor, pentru că au păscut turma prin mlaştini, prin
rîturi, prin mărăciuni şi prin locuri, unde s-au vărsat
apele. Carea şi mie mi s-au întîmplat, în anul mai de
curînd trecut, că turma, în carea au fost oile mele„
. toată s-au gălbezit prin negrija păcurariului. Despre
aceasta jăluindu-mă la mai mulţi, altă mîngăiare
n-am avut, fără numai că leacul gălbezii iaste cuţitul.
Drept aceaia am îmbiiat pre măcelari (misarăşi sau
henteşi) să le cumpere şi să le belească, ci aceştea numai
preţul pieilor mi-l făgăduia; eu, numai pentru preţul
acela nu le-am dat, ci m-am lăsat norocului, dară au
şi perit 40 de capete din oile mele.
Acea~ă mare pagubă a mea înţelegîndu-o Prealumi-
natul şi Preaosfinţitul mieu Părinte şi Domn Samuil
Vulcan, episcopul Orăzei Mari, mi-au făcut cunoscută
4 această doftorie, / ce s-au fost vestit în zilele preanăl­
ţatului împăratului IOSIF II, părintelui celui adevărat

• In -8° mic, de 8 pagini. Renunţăm la reţeta co~u_nicată

protopopului de către episcop şi reproducem numai lnştiinţarea,
reclamă scrisă într-un stil popular foarte îngllrijit. Este un mic
model de limbă literară. · ,-c.,
 al supuşilor săi, carea din cuvînt în cuvînt aşa urme~
ază ... / ...
7 Despre bunătatea şi folosul leacului acestuia, fieşte
cine poate fi încredinţat, pentru că oile mele care au
fost guşate şi începea a slăbi, s-au tămăduit şi acum se
îngraşe. Dară mai vîrtos dintra ceasta încă poţi culege
folosul leacului acestuia, că păcurariul cel ce au
gălbezit turma, au avut 19 oi şi numai una i-au rămas;
8 aşijderea / un văr al lui au avut 24 de oi, şi toate au
perii, pcntm că n-au vrut să le lecuiască.
Această puţintică a mea esperienţia, pentru aceaia
am dorit a-o vesti, pentru că, măcar că s-au fost
vestit odinioară, cum s-au zis, leacul acesta, dară nu
toţi îl ştiu, şi cea mai mare parte a neamului nostru
se hrănestc si se îmbracă din tinerea oilor. Cu care
se poate 'fol~si fieşte cine pentru că preţul nu-i iaste
mare, ci, după cxperienţia mea, de are neştine mai
multe sau mai puţine oi, proporţiia, în facerea lea•
eului, sft-o facă după numărul oilor. Scris-am în
Sînt-Andraş, în 20 iunie, din anul 1811.

STEFAN GHIING, c.m.:tn.

parohul Sînt-Andraşului,
protopopul Jiruşului şi assessorul
Sîntµlui Consistoriu/
l HRONICA ROMÎNILOR/şi/A l\lAI l\lFL-
TOR NEAMURI/în cît/au fost ialc- :,şa
de ;;mestecate Cll romînii, cit lucrurile,
întîmplărilP şi faptele unora, Hiră de ale
a !tura, nu Sl' pot scrie pre înţcks, din mai
m11 ltc mii de avtori, în cursul de 34 de
ani c11leas{i. si după anii de la nastcrC'a
Domnului n:istru ls.Hs. akrituid de
f(~HEORGHIE ŞINCAI din ŞINCA/doc­
tornl filosofiei şi al theologhiei, fostul di-
r, ctor al sroal<'lor nationalnice în toată
Tl'ara Anl;·;ilului si diortositoriul cărtilor
în crttiasca t~·pogr;1fic a unin·rsitftţci · un-
gureşti ./în Buda ./În aceaiaş cr,Iiasctt ty-
pografic, începută a se typări la unul 1808./

1v. Tantc rno'is erai Ro111anam condae gcnfeml

V irgiliits

Aceasta cm. înt-îht dr a se face

pm!ru romîni.

Ylă<lica 1faer \·orbind cu Sau! Serdariul

HRO:-,(ICA ROMÎN'ILOR

carC'a încC'pe din anul 86

dupft naşterea Domnnlui Hs., aşa merge&

Anul 86. Deche,·,tl, craiul DachiC'i-ccii-Yechi, carele

şi Dimpanen s-an numit1, fiind în lucrurile de oaste
fo:n-tc priceput, isteţ la minte, la bătae ncprC'gctătoriu
şi in\'ăţat a năvăli sau de a se frage indărăpt 2 , s-au sculat

13&
 în anul acesta cu oaste asupra romanilor, pre carii
mai şcsespri"'tzccc ani i-au năciijit 3 pentru nccuYioasa
purtare a împi"'tratului Domitian, carele era nu numai
nesuf-critoriu de osteneli, ci şi fricos, slab la fire ~i
dat spre shurcl:lrilc trupeşti nu numai cu mucri, ci
şi cu prunci 4 • Drept aceaia d nu s-au atins ck riizboiu~
fără numai prin povăţuitori s-au oştit cu DcchevaP •

1 Paulus •
Orosins, lih. 7, c. 10; Paulus Diaconus, lib.9;
Katona in Synopsi clzron., p. 2, scct. 1. ~Dion Cassius
in Domit.; Setlrns Calvisius in Opere chron. 3Calvisins,
l.c.u 4 Dion, l.c. 5Dion, l.c.; Orosins, l.c.; Paulus
Diac., l.c.; Philippus Brietius in Cltronico univ.

An11l 87. Tocma cîncl rîvnea Domitian ca să se cin•

stească ca un zeu 1 , în anul 87, Dccheval pre Oppie
Sabin, prefectul Mesiei-de-Gios, adecă al Bulgariei
de acum, reu îl jnca 2 •
1 Dion,Calvisius et Katona, 11.cc. 2Dion ct Katona;
ibidem.

Anul 88. DL'cheval, în anul acesta, iarăş bate pre Op-

pic Sabin1 şi cuprinde mai multe cetăţi <le la vecini.
SlSţii romanilor:i, apoi trimite SfJli de pace la Domitian3 „
dară acesta nu priimcşte pacea, ci,

1 Dion in Trajanum; Katona in Synopsi. ~Idem, ]I.cc.

3 Petrus Patricius et l\iagistcr, Di: lt'galiuuibtts.

Anul 89. în anul aci curgi"'ttoriu, însuş porne!;ite în

coantra lui Dccheval, dar apoi tri"'tgî11d11-sc merge
asupra cvadilor, carii li"'tcuia în :\loravia, ,·ra nemţi
11 Trimiterea' l.,c. jJenlnt till1tl operei istorice r,. !!li Ca/,·i.,i11s,

citat aici, deş.i e prima mcn/i1t11e ci acestui i~,·or, ar j>11tra .wgt.'r,,

japtttl câ Şincai, într-o fomui pr,:ce,lent,i de redactare, şi-a î11cej>1tt
Cronica mai înainte de annl 86 snu câ se rf'ferâ ta colccfia sa tlt:
.documente pe b:iza căreia şi-a .Zntocmit Cronica.

139
 şi nu-i dăduse ajutoriu în coantra dachilor1, şi pre
Camelie Fuse îl trimite asupra lui Decheval cu mare
oaste. Carea înţelegîndu-o Decheval se turbură şi
iarăş trimite soli la Domitian, în batjocură zicindu-i
că de-i vor da romanii fieştecare le cite doi f ileri pe
4 an, va face pace, almintrelea va/cuteza şi tot reul, cit
va putea, îl va face romanilor 2 • Nici au fost deşerte
cuvintele craiuluii"că pre Camelie Fuse şi pre Oppie
Sabin (dintră carii acesta era consulariu, iar acela
prefect pretoriului, deregător de frunte la romani)
i-au bătut şi i-au stins cu oştile dinpreună3 ; pre Dami~
tian încă l-au fugărit cvadii'; ba încă şi sarmatele.
carii era sloveni a. i-au tăiat un leghion cu povăţui­
toriu cu tot 5 • Pentru care perderi de silă i-au căutat
lui Domitian a face pace cu Decheval, căruia i-au
dat mulţi bani, tot feliul de meşteri şi multe scule
dintru ale sale 6 , făgăduindu-i şi tribut (haraci, dare)
întru avenire pe fieştecare an 7 • Tocmeala aceasta.
măcarcă era păguboasă, ruşinoasă şi neauzită mai
nainte intră romani, au ţinut pînă la Traian 11 , pre-
cum vom arăta în "tete ce urmează. înse Iulian, carele
fu făcut mai mare povăţuitoriu, în locul lui Cornelie
Fuse, urmînd lui Fabie celui de demult, au contenit
cîtva răpirile lui Decheval şi ale dachilor8.
1 Petrus Patricius et Mag., De leg.; Brietius in Chro-
nico; Paulus Diac .• lib.9. 2ldem Petr. Patricius, l.c.
-----
a Sarmaţii nu erau slavi ci iranieni. Începînd cu secolul al
V-lea î.e.n. înainteazft spre Vest, în stepele din nordul Mării
Negre. În secolul a,l III-iea î.e.n. eran între Don şi Nipru. În
secolul I, cinel au loc evenimentele la care se referă Şincai,
iazigii, un trib sarmat, se aflau în pusta ungară, iar roxolanii,
tot un neam sarmat, se aflau în răsăritul Daciei.
· b Şincai pune înţelegerea dintre daci şi romani la anul 89.
De fapt, această înţelegere a avut loc după anul 94, cînd dacii
au fost înfrînţi la Tapae. Cu această ocazie s-a stabilit ca romanii
să dea un ajutor dacilor·, care erau consideraţi ca aliaţi ai roma•
nilor. şi nu haraci, cum socoteşte Şincai.

140
 3 Paul. Diac., 1.c. 4 Orosius, lib. 7, c. 10; Paulus Dia-

conus et Brietius, 11. cc. 6 Paulus Diac., l.c. 6 Brie-

tius, l.c. 7 Dion in Domit.; Brietius, l.c. 8 Katona in
5 ynopsi chron.

Anul 90. Domitian mîndrindu-se în deşertl şi din

nenorocirea ostilor sale laudă vînînd 2 , ca un fără de
minte sumet, 'încă din tabără au scris la Roma, făiin­
du-se ca cum ar fi învins pre toţi nemicii (protivnicii),
pentru care, cît ţînea stăpînirea romanilor, pretutin-
denea i-au făcut statue (chipuri cioplite sau vărsate)
de aur· şi de argint3; apoi înturnîndu-se în Roma ca
un biruitoriu al dachilor şi al nemţilor, au ţinut mare
triumf de Ieghioanele cele de dînşii mai stînse 4 • De
sarmate numai laură (cunună de vitejie) au purtat 5 •
Dat-au şi cină în carea pre oaspeţi mai întîiu foarte
i-au înfricoşat, iară dup-aceaia i-au bine dăruit 6 •
1Orosius, lib. 7, c. 10; Paulus Diac., lib. 9. 2 Brietius
in Chronico. 3Dion in Domitianum. 4 Orosius et Paul.
Diaconus, II.cc. 5 Paul. Diaconus, l.c. 6 Katona in
Synopsi chron.
Anul 93. În Dachia (adecă: în Ardeal, partea Ţcrei
Ungureşti cea dintră Tisă şi Ardeal, Teara Romîncas-
că, Moldova, Bucovina şi Bugeac; vezi Istoria romîni-
lor, carea s-au typărit la sfîrşitul cărindariului din
anul 1807, partea 2, § 6), în Mesia (adecă, Bulgaria
si Servia), în Pannonia (adecă cea de cătră Buda
parte a Terei Ungureşti) şi în Ghermania, multe. oşti
5 de a romanilor s-au potopit sau pentru prea/mare
sumeţia, sau pentru frica şi leneviia povăţuitorilor,
întru atîta, cît nu numai despre marginile împărăţiei,
ci şi despre locurile cele de ernat ale oştilor încă se
putea avea îndoială. Drept aceaia fu chiem~t Agri-
cola de la Anglia, se fie povăţuitoriu în coantra dachi-
lor, ci el, fiindcă numai din pizmă era chiemat, n-au

141
 priimit deregătoriia şi după scurtă vreme au murit
în 23 avgri:.;t, fiind de 56 de ani1.

Tacitns in Vita Julii Agricolae; Calvisius

1 Cornelius
in Opere chron.

Anul 94. Iulian carele povăţuia pre romani în coantra

dachilor, în anul acesta, slujindu-i norocul, au porun-
cit ostasilor si sutaşilor ca fiestccarc se-si seric numele
pre scut sau' povază, ca mai' leznc srt se poată osebi
cei viteji de cei fricoşi, şi dind războiu în locul ce
se numea T{tpis, care n-au trebuit se fie departe de
Sarmizoghetuza (despre carea ccteştc în Istoria romî-
nilor, parka 2, ~ 7), pc prea mulţi an tăiat şi omorit
dintră clachi; iad Vexinas carele era al doika după
Decheval, neputind sc[tpa cu fuga, cu voia: au căzut
într,l cei tăiaţi şi frtcîndn-sc mort, noaptea pc ascuns
au fugit la ai săi. Însuş Decheva 1 kmîndu-se ca nu
cumva romanii se n[tvălească în Sarmizoghetuza, unele
avea scaunul, au poruncit de au tăiat arborii de prin
prcgiurul cetrtţei şi de trnnclti au adtţat arml', ca
p[trîndu-li-sc romanilor că sînt ostaş_i, să se întoarne,
precum s-au şi întîmplat 1 •
1Dion Cassius in Domitiamtm Cah·isiusque in Opere
chrouologico.
Anul 96. Domitian, duprt cc au omorit pre mulţi din-
tră crestini, ba încă si dintră rudeniile sale, vrea se
fomoad pre mai mulţL ci, pîrît fiind de muierea sa~
Domitia, fu însuş ucis în 18 septemvric, în vîrstă
de 45 de ani, întru a căruia loc, de tot senatul romani-
lor fn înălţat Marc Cocccu Nerva, om bătrîn, dară
~ foarte bun şi pentru accaia de toţi lăudat, pentru că
după doi ani au priimit şieşi fiiu pe Traian1 •

1
Dion Cassius în Nervam; Orosius et Katona, 11.cc.

142
 Anttl 98. Marc Cocceu Nern din inimă dorea se lepede
jugul dachilor de pre grumazii romanilor, ci pentru
vîrsta hătrîncţelor nu putea; drept aceaia părinţeşte
cugetînd despre folosul tuturor, în anul acesta, 98,
s-au suit în Capitoiu (cctăţuica sau curtea unde se
.;trîngea senatul), şi acolo cu glas marc au zis:_,,Ce
se fie spre fericirea şi folosul senatului, al romani lor
6 şi al micu, pre Marc Ulpic/Nerva Traian îl priimcsc
fiiu". Apoi, întorcîndn-se cătrii Traian, i-au zis:
,,Telis, Nerva, tuis, lacrimas, ulţisţcrc, nostrasa -
adecă: Cu săgeţile talc, Ncrva !, izbîndeşte lacrămile
noastre" .1 După carea faptă a sa nu mult au trăit
împăratul NC'rva, ci au murit în 27 ianuarie, fiind
de 66 de ani.~

Despre Plotina, muierea împăratului Tt'aÎ'ttn, scrie

Dion C..issie 3 cum că cînd se suia în polata împăd­
tească şi încă era pc trepte, întorcîndu-sc cătră norod,
au zis: ,,Ca acea ia întru aicea, ca carea vreau se şi es".
Nici s-au înşă.lat nC'ştine întrînsa, că aşa s-au purtat,
împă~ătcasă fiind, cit nimenea au putut a-i băga
vreo vin."'t.
1 Dion in Ncrvam. ~Katona m Sy11opsi c!tronologica.
3 In Trajam111t.
Anul 100. Dachii, <le<lulcindn-sc cu darurile ce li
<Je da de la romani, din zi în zi mai multe poftea,
~larii împăratul Traian necum se Ie dea mai multe
daruri, ci, cîtc se obicinuisc a se (la, încă le-au tras,
pentru carea pricină Dcchcval au început a-şi înmiţi
oastea; Traian, ca im viteaz cum rra, încă n-au întîr 4

ziat, ci în anul acesta cu dc-a-dinsul s-au gătat asupra

dachilor1, pre carii, măcardi cu ancvoe, întru al cin4
cilca an, tătuş de tot i-au iztovit~.
a Textul latinesc este scris în original cu litere chirilice.

tH
 lDion in Trajanum; Calvisius in Opere chron. 21ulia„
nus Aug. in Satyra.

Anii 101-102. ,,După ce au pornit împăratul Traian

asupra dachilor, nici au fost departe de locul în carele
se aşezase cu toată oastea sa Decheval, craiul dachilor,
iată se aduce la el un burete foarte mare, pre carele
era scris cu slove lătinesti: Cum burii cu toti sotii
lor cearci!: pre Traian c~ făcînd pace să se -î~toar~e
acasă. Traian tătus s-au lovit cu ei; în carea bătae
de au şi căzut mulţi dintră dachi, dară dintră romani
atîţa au picat răniţi, cit nici cirpe cu care se-i lege
avt•a. Drept aceaia Traian (precum zic carii ştiu),
nici veşmîntului său au părtinit, -ei mai pre-urmă
ş-au tăiat cămeşa şi o a dat se lege ranele ostaşilor
celor vă[tă] maţi, iară celor morţi le-au ridicat altare
şi au poruncit ca pre acelea în tot anul se li se facă
pomenirea. De-acolo Traian au purces spre munţi şi
cuprinzînd dealurile, nu fără de primejdie au ajuns
la cetatea în carea era scaunul cel crăesc al dachilor,
pre carii, strîmptorindu-i de altă parte Lusie povăţui­
tori ul, pre mulţi din ei au tăiat şi prins.
Văzînd acestea craiul Decheval au trimis pre unii
dintr{t cei ce purta cugime (cumănace) la Traian, se
ceară pace, făgăduind că va face oricîte i se vor porun-
7 ci. Iară împăratul Traian i-au/poruncit ca armele
şi ma-;;inilc (uneltele) cele de războiu şi de stricat
ziduri, împreună cu meşterii carii le făcea, şi cu cei
fugiţi se i se dea; cetăţile şi turnurile se le strice; din
pirţilc care le cuprinsese de la vecini se iase şi pre
aceia se-i ţie pretini sau protivnici, pre carii vor ţînea
şi rom·mii. Condiţiile acestea Decheval, după ce fu
adus haintea lui Traian, cit de cît trebui se le prii-
m ască şi, căzînd la picioarele lui Traian, i s-au în-
chinat.
Traian, după ce au aşezat acestea, s-au înturnat
în Italia, şi solii lui Decheval s-au slobozit în senat,
unde lepădînd armele şi cu mînile încleştate ca şi

144
 şerbii, puţintele au cuvîntat şi cu umilinţă. După
ce s-au întărit pacea, numitii soli iarăs au încins ar-
mele şi împăratul Traian au 'ţînut foarte' frumos triumf
de dachi, poreclindu-se şi Dachic."
Pînă aicea sînt cuvintele lui Dion Cassie1 , cu carele
se loveşte Petru Patrichie şi Magistru 2 , numai cît
acesta zice: 1. că Decheval pentru aceaia au trimis
acuma dintră cei cu cugime, piloj6rus, soli la Traian,
pentru că aceştea era mai de frunte decît comitii,
de carii au fost solii cei mai dinnainte, 2. că Decheval
au dat romanilor toată partea Dachiei cîtă au fost
cuprins Traian, ce nu e de a se crede că aşa ar fi fost
dată Dachia pînă în Sarmizoghetuza, ce e prea mult;
ci mai bine zice Dion că au întors cît au fost cuprins
de la vecini, nu romanilor, ci stăpînilor celor dintîi,
precum se va vedea din cele ce se vor însemna la anii
viitori.
Dion nu numeşte locul în care au fost bătaia aci
adu~ă, drept aceaia lezne las se fie fost pre şesul Turd-
zeia, precum voiaşte Catona 3 , nu sîngur, tătuş întreb,
pentru ce n-au fost pre şesul Jibetului, cum vreau alţii
mai multi?
În cîtu:i despre solii dachilor cei la Roma trimişi şi
în senat întraţi, înseamnă că senatul de-atunci îndată
au poruncit de li s-au cioplit chipurile din marmure
tocma cum era făcuţi la statură, la fisognomie şi la
haine, adecă: obrazul, grumazii(, peptul şi picioarele
cu cioarecii, din m:irmure albă; iară cugima, păml
şi ţundra (sugmanul), din marmure neagră; gluga,
iarăş din marmure albă, tocma cum iaste portu 1 romîrti-
lor celor ce lăcuesc pre lîngă Sibiiu. Chipurile sau sta-
tuele acestea încă de-atunci s-au ţînut în Capitoiul
a lnJoiala lui Şincai a fost confirmată de cercetările ulte_
rioare. Luptele cu dacii nu s-au dat pe Cîmpia Turzii ci pînă
la S:irmisegctuza, pe un aliniament care urmează drumul de la
Porţile-de-Fier- Sarmisegetuza.

145
 Romei pînă la anul 1775, luna lui fevruarie, cîntl au
luat patriarhul Evlavie al şcsclca moştenirea S. Petru
(il Possesso). En încă atunci le-am văzut,
1 1n Trajam,m. ~De legatio11ibus. 3 I:ry Synopsi chronolo.
gica, part. 2, scct. 1./ ·~
.8 Anii 103-101. Care s-au întîmplat întru aceşti doi
· · ani, pentru accaia le scriu şi pun înainte cu cuvintele
lui Dion Cassie, ca să se vaz;t cu cită crcdintă s-au fost
zis acelea, care SC cuprind în Istoria roniînilor, partea 2.
§ 4,5. Aşadară Dion zice:
„Cînd se fac acestea, iattt vine veste că Dccheval
multe face împrotiva păcei; cîştigă arme, priimeştc
pre cei fugiţi, întăreşte cetăţile, pre neamurile de pt;in
pregiur le îndeamnă prin solii săi la răscoală şi pre ce~
ce nu-l ascultă îi prădează şi că pin-acuma încă al:ll
cuprins o parte a ţinutului iazigilor, carea în zădar 1
o-au cerut aceştea dup-aceaia îndărăpt, că Traian nu
li-o-au întors.
Pentru pricinile acestea, Dccheval, de la senat iarăş
s-au judecat protivnic romanilor. Iară Traian însuş,
şi nu prin povăţuitori, au isprăvit acel războiu. Şi
măcarcă Decheval era cu nm lt mai slab decît Traiali,
tătuşi puţîn an fost de nu l-au omorît pre acesta cu
vicleşug. Pentrucă Decl1(val au trimis în l\lesia, în
chip de fugiţi, pre unii carii se omoară pe Traian, la
carele si de alte ori, d:irtt mai vîrtos în ,-rcnw de
războiu' era tocma slobod a întra; ci ,lcci în chip ele
fugiţi n-au cutezat a face acea Hiră de lege p~ntrucft
unul <lintră <linşii, după cc a11 dznt în prepus, s-an
prins şi trăgîndu-se la munci, ,:11 descoperit vick~ng11 I.
De-aci Decheval pre Longhin, po,·ăţuitoriul romani-
lor, care 1c era foarte învătat în mestcsugul de oaste,
h atîta l-au adus (prilejuind c:t cn{n ;r vrea se facă
ce el ar porunci), cît au mers h <linsul. Pre acesta,
după cc au mers, au poruncit de l-au lcgatşi înaintea
tuturor l-au întrebat despre sfaturile lui Traian; ci

146
 ncmica putînd scoate din gura lui, an poruncit se-1
dezlege şi la închisoare se-1 ţînă; apoi s-au rugat prin
cărţi lui Traian ca,· pentru slobozirea lni Longhin, să
se împace cu sine. Căruia Traian aşa i-au respuns cît
s-au vezut nici a prea preţui pre Longhin, nici a nu-l
băga în vreo samă, ca pre unul a cui moarte nu o
vrea, dară viaţa încă nu i-o prea poftea. Care pînă
cînd le-au socotit Dccheval şi an cercetat ce ar trebui
se facă, Longhin, bind ,·cninul carek-1 căpătase, au
murit.
Într-aceaia Traian au H'tcut pod de piatră preste
Dunăre, de care tn însmni nu poci destul a mii minuna.
Căci măcarcă au făcut Traian mai nrnlie lucruri minu-
nate, dar podul acela pe toate le întrece. Fost-au făcut
pc doaozeci. ele stîlpi de piatră cioplită şi-n patru
cornuri tăiată; ficştf'carc stîlp era, afară de temeiu,
9 înalt 150 / de pic;oarc (mathcmaticeşti), lat de 60 de
picioare, şi era stîlpii 1kpărtaţi unul de altul 170 de
picioare şi cuprin~i cu bolte pe dl'-asupra. Cheltuiala
fi"tcută cu po,lnl acesta au fost lll'SJ>USă, <lară pentru
aceaia an fost poclul mai minunat, pcntrucă s-au
făcut în rîu vîltoros şi plin de moa Hi şi pentrucă apa
rîulni nu s-au putut abate într-altă parte. lari't eu nu
pentru aceaia am sp::s lăţimea riului, pcntrucă. doară.
ar fi prea nurc (c:ki a une ori, cînd inunclcază, de
doao şi de trei ori inră e mai man·), ci pcntruci:'t atîta
iaste în locul acela, carele e cel mai îngust, <lecit care
mai de-ndămînft ,k a face pod, loc altul nu s-an aflat.
În carele, cu cît rnră rîul din lat în mai îngust şi
iarăş din îu~ust în mai lat, cu atîta cură mai rapede
si e mai afund, ce îmăn•ste greutatPa cca de a face
j)od. Din care lt~crn lczne 'se poate înţelege inima cea
marc a lui Traian.
Podul acela, noao nu ne iaste de folos, căci nu se
trece pre <linsul, ci stau stîlpii numai clt·-a fala, ca şi
dnd ar fi acuma făc1tti, ca să se cunoască dintrînsii
că nu iastc cc n-ar putea face mintea omenea~ă..
Traian au făcut podul acesta că. se temea ca nu cumva.

1'17
 înghcţînd Dunărea, să se pornească vreun războiu
~supra romanilor celor dincolo; carea de cumva s-ar--
întîmpla, se poată lezne trece oştile preste dînsul.
Ci Adrian, temîndu-se ca nu cumva varvarii, omorînd
păzitorii podului, mai lezne se treacă în Mesia, au
poruncit se risipească părţile cele de-asupra ale podu-
lui. Drept aceaia Traian, după ce au isprăvit podul,
au trecut Dunărea, apoi mai mult fără de primejdie
<lecît în grabă s-au oştit şi de-abea au învins." 1
Iată că Dion Cassie apriat scrie cum că întî~u pre
Longhin, povăţuitoriul romanilor, nu Traian l-au
trimis, ci Decheval l-au înşălat la sine, a doaoa, apa
Dunărei nu s-au abătut de la matca sa, a treia, podul
n-au avut 24 de stîlpi, ci numai 20, a patra, nici s-au
făcut numai într-un an, precum Calvisie încă arată 2 •
În cîtu-i despre iazigi, cărora Traian nu le-au întors
partea ţinutului, cea prin Decheval cuprinsă, înseamnă
că ei stăpînea tot pămîntul, cît se cuprinde intră
Dunăre, Tisă, munţii Carpatului şi apa Branului3,
adecă: toată partea ungurească, cea de cătră Peşta,
cită se cuprinde intră numitele atare şi că ei, în vre-
mea aceaia, încă nu era suppuşi romanilor, fără numai
cît le era soţi, pentrucă Traian au fost cel dintîiu,
carele au lăţit şi întins stăpînirea Romei preste Dună­
re4.

1 J-n ?rojanwn. 2 In Opere chron. 3 Claud. Ptolomeus,

lib. 3, cap. 7. 4 Aurelius Victor in Breviario rer. Rom./

M Anitl 105. Fiindcă „împărăţiei romanilor prea mult

i-ar fi scăzut, de n-ar fi cuprins Traian, împăratul
cel mai mare şi mai viteaz, Dachia, aţiţat fiind şi de
împrotivirile dachilor şi de bunătatea ţerei, zice
Cheleşeri 1 , acelaş împărat, cît au isprăvit podul,
îndată au trecut Dunărea şi hătindu-se, aşa de reu au
înfrînt pre· dachi, cît n-au remas nici carii se agoni-
sească pămîntul, nici carii se lăcuiască prin cetăţi" 2 •
Drept aceaia în anul acesta şi în cei doi ce urmează3 ,

148
 foarte multi lăcuitori au dus în Dachia din toată
lumea rom~nilor 4 , dară mai ales din Roma şi din
Italia, precum adeverează inscripţiile, care pînă-n
zioa de astăzi custă, mai cu samă în Ardeal 5 ; din care
inscripţii aceaia încă se dovedeşte, că nu numai gloate
mişele, ci şi familii de frunte au fost duse sau strămu­
tate în Dachia. Lung aşi fi în vorbă de aş numera
toate familiile, cite se află în înscripţii, ci tu le ceteşte
la Fridvalschi 6 • Ceteşte şi cele ce am scris în Istoria
romînilor (carea s-au typărit, în sfîrşitul cărindariului
de anul 1807), partea 2, § 8, 9, 10. Eu, la anul acesta,
mai multe nu înşir, fără numai că nu e cu neputinţă
să fie fost şi din familia Corvinilora (din carii a fi
prăsit, Matiaş, craiul Ungariei, cu de-adinsul dorea
să se arete 7 aduşi în Dachia, măcarcă Corvinii în
înscripţii nu se cetesc.

1 Samuel Koleseri in Aurar. Romano-Dacic., cap. 1,

nroS. 2 Eutropius, lib.7; Paulus Diac., lib. 10.
3
Katona in Synopsi chron. 4 Eutropius et Paulus
Diaconus, 11. cc. 5 Fridvalskii, Jnscript. Dacic.
6
Eaedem Inscript. Dacicae. 7 Zamoscius in Analectis
Dacicis; cap. 11.
Anul 106. Traian, după ce au învins şi stins pre dachi,
au zăbăvit în Dachia, Mesia şi Thrachia pînă la anul
108, precum se va adeveri de-aci încolo. În anul
acesta, 106, mai mult au fost în Dachia, pentrucă au
a l\latei Corvin pretindea că se trage dintr-o familie romană.
Genealogia aceasta fusese stabilită în vremea domniei lui şi
într-o epocă în care genealogiile cele mai neverosimile erau alcă­
tuite de „savanţi'' întreţinuţi la curţile regale şi princiare. Aşa
cum arată documentele şi mărturiile contemporane, Matei Corvin
era de origine română, dintr-o familie de nobili mărunţi din
Haţeg. Stîrpirea dacilor de către romani este un argument, pentru
unii din reprezentanţii Şcolii ardelene, în demonstrarea purităţii
romane a originii poporului român.

149
 sepat Yistieriile lui Decheval de snpt albia Streinlui 1 ,
au jărvit şi mulţămit zeilor; întîiu pentrucă au putut
învinge pre DccheYal şi a snppunca Dachia romanilor~,
a doaoa pcntrucă au aflat visticriile 3 , au cinstit cu
foarte multe şi frumoase clarnri pre Marc Lichinie
Muchian pentru bună purtarea lui în războiul cu
dachii 4 , au clircs cetăţile cele s1.ric:tte ale Dachici şi
au zidit unele noao de iznov, care sînt: Caputbu,·is
(Capul Boului), Nicopoiul VabhiPi, Theodora sau
Turnul, la capul podului cd <lin Valahia, şi Pnntcn,
la capul podului cel din Bulgaria:;, ~i mai pre-nrm;l
au făcut căile şi apedusurilc r:('sprc care destul nm
cuvînta t în I storiti ,1'omînilor, p:trt. 2, § 11, carea
o vezi./
J1 1 Dion Cassius, in Trajatflw1i. ~ /J;scriptio Dacica, 3.
3
lnscr., 69. t Inscript., 43 . .; Procopius, De accl1J ••
lib. 4, c. 6.

Anul 107. În anul 107 sau în sfîrşitul anului trPcnt,

Traian, în cinstea sororci sale, l\farchianei, au zidit
l\farchioanopoiul din Bulgaria 1 , <'f' se chiamă acuma
Presl{l\•a~; din ~'ksia-de-Gios sau B1tlgaria au tren1t
în Thr.tchia, unde au înoit oraşul Zenes şi l-au numit
de pre numele s;m Traianopoiu 3 , de-unde întorcîndu-se
în Dardania, au zidit Ulpianul car<'l(', după ce s-an
diris prin Iustinian cel dintîiu, s-au numit lustiniana
,l Şincai, ;i,şa cum reiese clin cit;it u I repro<lns mai sus ,lin
Eutropius, consiclcr:i cf't <lacii au fost extcr111in.1ţi de romani. in
consecinţă cf't originea poporului romfm L'Sîc pnr romană. Acee:1~i
p11ritate va contiaua si"L fie susţinntfi şi <le Pdru ·Maior. M\'nţio­
nlm că această poziţie radicală este rcznltali:"t în primul rin<l
din opoziţia la teorii ralse şi reacţionare ale nnor istorici slri'tini_
asupra originii, deci şi drepturilor politice ale poporului rom.în.
Buda i-Dcleanu a dcpi:"tşit, atît în problema. originii limbii, cit
mai ales în problema originii poporului romfm, radicalismul pri-
milor reprezentanţi ai Şcolii ardelene.

150
a doaoa 4 , iară acnma se chiamă de lăcuitori Prisren,
de tăliiani Prciserenn şi i astP în SPrbia, lingă Drinul
Alb, în preajma cctăţei numite Pec".
1 Zosimus, lib. 1, c. 4; Ammianus l\farcellinus, lib.
27, p. 364. ~ Bruzen in Dictionario, t. 7; Hofmannus
in Lexico, t. :J. 3 Idem Hofmannus, t. 4. 'Procopius,
De acdijiciis, lib. 4, c. 1.; Katona in Sy.·!opsi chron.
:; Baudrand în Geograpliia.

Amel 10S. Întnrninclu-sc Traian în anul acesta în

Roma şi <lucind şi capul cr~iului Dechcval, au ţinut
al doilea triumf de dachi, cu atîta 1111.i marc pompft,
cu cit au fost mai greu a-i îm·ing(· ,şi ucide pre ci 1 •
Iarft cum că foarte cu greu i-au fost ln i Traian a face
aceasta, mărturiseşte Iulian a,·gustul şi Paravatul
sau Ap6stata\ zicînd:
„Că dachii era cei mai tari ţ·i mai viteji intră toate
neamurile crlc de-atunci şi pentru statura şi tăriml'a
trupurilor şi pentru cite le băg;tse lor în cap Zamolxcs,
carele se cinstea de <linşii. Pentrnd fiind ci încredinţaţi
dt nu vor pC'ri cu hitul, frtr:1 numai se n,r strămuta
cn lăcaşul, pururea era gata a se băga în primejdii,
ca cei cc-şi aştepta mutarea".
1Dion in T;-aja,wm,· Katona in Sy11opsi chron. 2 In
Satyra. ·

And 10~. Î1~1prăştiind~1-sc,ns!c~ lui Tra~an Î!l l_ume

pentru cite facusc de cmd unparaţca, dara mai v1rtos
pentrn cele cc lucrase în Dachia, toate neamurile l-au
cinstit prin solii săi, încă şi indianii carii era cei mai
depărtaţi de Roma 1 •

1 Dion in Trajanum; Katona in Synopsi clironulogica.

Anul 110. Înţelepţeşte socotind împăratul Traian d

fieştecare stăpînirc
n-are op numai ele arme, ci f-i de
--.....•

151
 12 învăţături/ (pentrucă armele numai <lecit apara sau
întăresc împărăţiile, dară învăţăturile şi mrşteşugurile
1c fericesc), puţintel au încetat de la arme şi au pornit
învăţăturile şi meşteşugurile întră suppuşi săi; pen-
trucă în Roma au făcut bibliotheca cea de pre numele
lui Ulpiana chiemată 1 , iară în Dachia collegiurile
sau şcoalele bărdaşilor 2 şi ale băieşilor 3 ş. c. 1. Batăr
de ar urma lui Traian si oblăduitorii romînilor ! si ar
băga intră <linşii întîiu' învăţăturile (cum se zic) 'cele
frumoase, a doaoa toate meşteşugurile, barem' cele
mai de treabă şi mai de lipsă, ca se nu se urluiască
romînii pre alte neamuri! Aceasta de se va face,
crede-mă, romînii vor fi dintră cei mai fericiţi. Pildă
ne poate fi Rusiia, a căriia lăcuitori, ce era mai nainte
<le Petru cel Mare şi ce sînt acuma?
1 Dion in Trajanum; Calvisius in Opere chron.; Brietius
in Chronico univ.; Katona in Synopsi chron. ~ J11scrip-
tiones Dacicae,22, 70, 71. 3 Eaedem Inscript., 64, 65 ... / .•.

42 Anul 274. Acesta iaste anul cel însemnat si încă si

de price întră mine şi intră d. directoru I Ecler, rnre ie
prea aspru au scris în coantra Cererci sau lnştanţiei
ceii în anul 1791 date împăratului Leopold II, de
romînii din Ardeala. În Critica sa au voit numitul
Ecler se arate cum că romînii ar fi de viţă varvari,
nu romani, pentrucă (zice el) pre colonia de Traian
dusă în Dachia Veche, împăratul Avrrlian, în anul
acesta, o-au trecut Dunărea şi o-au aşezat în partea
Mesiei-de-Gios, a Mesiei-de-Sus şi a Dardaniei, pre-
cum scriu Flavie Vopisc 1 , Evtropie2, Paul Diaconul3,
Sextul Ruf 4 , Calvisie 5 , Brieţie 6 şi alţii.
Cum că împăr~tul Avrelian vrînd a merge împrotiva
persi-lor, în anul acesta au scos leghioanele din Dachia
Veche şi o parte a coloniei şi le-au aşezat de-a dreapta
-----
u Cererea sau Inştanţia din 1791 este S1-epplex Lihellus Vala-
ehornm... Vezi p. 117, vo l I, al acestei ed iţii

152
 Dunărei, nu se poate tăgădui, dară a îngădui încă rm
poci, cum că toată colonia o ar fi trecut în Dachia-cea-
Noao, pentrucă cei mai mulţi dintră coloni au trebuit
se fie daţi spre economie, carea aşa lesne ştiu că nu
o-au lăsat, mai vîrtos după atîta mulţime de vreme,
43 cît au fost întră Traian şi întră Avrelian,/precum scrie
şi Sarnichie 7 , care argument, de se va vedea slab,
din cele .ce vor •urma la anii viitori, încă se va dovedi
că, pînă la venirea bulgarilor, romanii stătorniceşte
au stăpînit şi de-a stînga Dunărei, carea arătîndu-o,
se arată cum că nu toată colonia au fost trecută de
Avrelian în Dachia-cea-Noao. Vezi despre aceasta şi
Dialogul care l-am făcut despre romîni.
Di-n partea coloniei carea au remas în Dachia Veche,
. şi din romanii cei de Crumn trecuţi prestc Dunăre
(vezi la anii 812, 813 şi 814) ,s-au prăsit.apoi toţi romî-
nii cîţi sînt de-a stînga Dunărei, cum cură în Marea
Neagră; iară din partea coloniei carea s-au trecut
Dunărea şi s-au aşezat în Dachia-cea-Noao, aşişderea
şi din romanii, pre carii i-au dus Marele Constantin în
Thrachia, Machidonia şi Thessalia, s-au prăsit romînii
cei ce sînt de-a dreapta Dunărci, carii s-au numit după
aceaia, amu vlahi 8 , amu cotzo- sau cuzo-vlahi9 , iară
mai pre-urmă, tintari 10 , tocma cum s-au numit si
cei ce au remas de~a stînga Dunărei, întîiu romîni 1 i,
apoi abotriţi 12 , după aceaia comani şi paţinachite 13 ,
mai pre-urmă munteni, moldoveni, mărgineni, mo-
cani, frătuţi 14 ; ci, oricum s-,au numit sau se numesc
şi acum, tot de o viţă şi porodiţă sînt, adecă romani
de sînge, precum firea şi virtutea îi mărturiseşte, şi
eu, la anii viitori, tot mai pre larg voiu arătaa,
a Şincai demonstrează că „părăsirea" Daciei de către romani
nu poate fi sprijinită nici cu izvoare istorice demne de crezare şi nici
cu ajutorul bunului simţ, de care trebuie să dea dovadă un istoric,
în judecata faptelor. Afirmaţia lui, că românii de la nord de
Dunăre se trag din românii rămaşi după retragerea administra-
ţiei şi armatei romane şi din românii pe care Crum i-a trecut
mai tîrziu la nordul fluviului, pe cind românii din Peninsula

153
 pentrucăla :mnl acesta numai Dachia-cca-Noao o voiu
mai scrie. Asadarii:
Dachia-cc~-~oao, după cum mărturisesc Flavie Vo-
I pisc, Sextul Rnf şi Evtropie 1 ;;, au fost de-a dreapta
Dunărei, aşezată de Avrelian avgustul, într-o parte a
Mesiei-de-Gios, în altă parte a Mesiei-dc-Sus şi într-o
parte a Dardaniei; şi au fost împărţită în doao, adecă
în Dachia-cca-Rîpoasă şi în Dachia-cea-de-Mijloc.
Dachia-cea-Rîpoasă sc întindea pre lîngă ţermurii
Dunărei, numai prin Dunăre fiind despărţită de Dachia
lni Traian sau cca Veche; se ocîrmuia prin consularin,
carele avea supt stăpînirea sa mai multe cetăţi, intră
care cea mai de frunte ua fost Raţiaria 16 , cc se numeşte
acuma Arczar 17 sau Ncopoiul Bulgariei 18 J Dachia--
cea-de-Mijloc cădea mai departe de Dunăre, spre Dar.-
44 dania, ocîrmnindn-se iarăş prin consulariu/ şi avînd
metr6polis cetatea Sardichei19 , carea fu vestită pentru
soborul ce s-au ţinut întrînsa la anul 346, şi acum se
chiamă Triadiţa ~0 •
Greşesc aşadară cei ce zic cft Dachia-de-Mijloc e
Ardealul, ·
1
In Aurel1'.am1m. 2 Lib.9. 3 Lib.10. 4 1n Breviario rer. Rom.
5 In Opere chron. 6 In Clzron. wiiv. 7 De rep. Goth .•
lib. 4, c. 5. 8Choniatcs, lib. 1, De /sacio Angelo, c.6.
9
Cantacuzcnus, lib, 3, c, 53; Anna Comnena, Alexia-
Balcanică se trag din romanii trecuţi de Aurelian, în 274, la.
sudul Dunilrii, nu este exactă. Procesul romanizării a pornit de
la sud spre nordul Dunării şi a premers cu circa două secole,
cucerirea Oa.ciei de către Traian, încît, retragerea administraţiei
şi armatei roman,' se fiicea într-o rc~iune romanizată înainte de
cucerirea Dacici. Unii istorici au admis un proces ele admigrarc
a românilor clin sudul Dunării, în cursul Evului l\Iediu, care
proces ar ri avnt ca rezultat întărirea romanităţii nord-duni:i•
rene. Acţiunea lni Crum nu se înscrie însă în acest proces, Pop,1:
la.ţia, de altfel redusă ca număr, trecuti't de Crum în nordul Dun;1•
l'ii, a reuşit· pînă la urmă să se reîntoarcă la locurile de baştină,

154
 dos, lib. 5; Zonaras, lib. 18, nro 23. 10 Usus. 11 Authores
sub quatuor prioribus num. citati. •~ Eginhardus ad
ann. 824; Lucius, lib. I, c.15. 13 Zonaras, Anna Com-
nena, Cantacuzenus et Gregoras, ll.cc. 14 Usus.
15 Ll.cc. 16 Hierocles inNotit. imperii orient. 17 Hofmannus

in Lexico. 18 Niger in Gcogr. 19 Hierocles, l.c. 20 Bruzen

in Dictionario.

A1tttl 275. Bine au lucrat, sau rcu, împăratul Avrclian,

cînd au Inat kghioanele şi o parte a coloniei din Da-
chia-cea-Veche şi le-au aşezat în cca Noao, precum
s-au arătat la anul trecut, nu am de a zice, ci aceasta
o însemn, că romînii cei de-a stînga Dunărei, mai
vîrtos cei <lin Ardeal, pînă astăzi pomenesc pre împă­
ratul Avrelian cîntînd cu jai"e: hai, Lcrom, doamne!
Adecă: hai, Avreliane, doamne! cîn<l colindă la Cră­
ciun .... / ...
590 Anul 1437. Stoarcerea banilor, cea prin Gheorghie
Lepeş, episcopul Ardealului, făcută de la proşti pen-
tru dişme sau zeciucli, cum s-au arătat la anul trecut,
mai multe rele au pricinuit în Ardeal, de care pînă
astăzi nu sîntem mîntuiţi. Pentrucă proştii cei de
supt zeciui:\lă ş-au ales mai întîiu povăţuitoriu pre
Antonie Chiş 1 , apoi, după peri rea acestuia, pre oare•
care Martin, şi s-au sculat asupra boierilor carii îi silea
se plătţască cu bani dişmek; ci nobilii sau boierii
s-au rădicat cu droaia în coantra prostilor si tăind
pre povăţuitorii lor, pc proşti i-au însemnat ia buze,
591 la nas şi la urechi, apoi i-au/slobozita pre-acasă 2 •
Supărîndu-se nobilii din Ardeal, pentru dese rescoa-

a Şincai re:r.umă evenimentele petrecute în timpul răscoalei

1le la Ilobîlna. Dupi't ct1m se ştie, la început ţ.,hanii au fost aceia
care i-au înfrînt pc nohili, şi numai după ce tabăra ţăranilor a
fost dezorganizată prin atragerea micii nobilimi de partea marilor
feudali, şi prin alianţa cu patriciatul săsesc ~i fruntaşii secuilor,
a. putut fi înăbuşită răscoala. şi au putut fi impuse ţăranilor con•
diţii mai g1:cle decJt cele avute pînă în anul 1437.

155
 lele proştilor, tot întru acesta an s-au adunat în Căpîl•
na şi chiemînd pre sasii şi pre secuii din Ardeal, această
unire o-au făcut între sine, asupra proştilor, precum
arată Cornides 3 şi Vagner 4 :
„Noi, Lorand Lepeş de Varaşchezi, viţe-voivodul
Ardealului, cunoaştem prin acestea înaintea tuturor,
si celor de-acum si celor viitori, că adunîndu-ne noi
în oraşul Căpîlna: a doaoa zi după Înălţarea Sîntei
Cruci, cu măriţii Mihail Iacei de Cuşal şi cu Henrîc
de Tamaşi, comi tii secuilor, dinpreună cu toţi nobilii,
cu sasii din şepte şi doao Scaune săseşti şi a Bistriţei
şi cu lăcuitorii tuturor Scaunelor secueneşti, şi strin-
gîndu-ne ca se îndreptăm cauzile cele grele ale părţilor
acestora, între numiţii: nobili, sasi şi secui, această
frăţească unire o-arh orînduit, şi atingînd toţi semnul
crucei Domnului, au jurat că pururea vor ţinea aces-
tea: adecă că Sîntei Coroni şi preaputernicului print
domnului domnului Sigismund, împăratului romani-
lor şi craiului Ungariei, Bohemiei, Dalmaţiei, Croaţiei
ş.c., domnului nostru celui firesc şi prea înfricoşat,
pururea îi vor fi credincioşi şi vor sta împrotiva tutu-
ror vrăşmaşilor,. măcar de ce treaptă vor fi, carii se
vor rădica asupra crăimei aceştiia, şi au jurat că nu
se vor despărţi de la olaltă în apărarea ţerii aceştiia,
ci supt condiţia aceasta, ca atunci, cînd prea puter-
nicul prinţul şi domnul domnul nostru, Sigismund,
din mila lui Dumnezeu împăratul romanilor şi craiul
Ungariei, Bohemiei, Dalmaţiei, Croaţiei ş.c. ar vrea
se facă ceva împrotiva vrunei dintru aceste trei părţi,
adecă dintre nobili, sasi şi secui, celelalte doao părţi,
nu almintrelea, ci îngenunchind să se nevoiască a
căpăta graţiă şi milă la a treia, nici într-alt typ se
îndrăznească a-i ajuta. Afară de aceasta au orînduit
ca, atunci cînd ar vroi vruna dintre numitele părţi
să se tăbărească, aceasta se-o facă în timp de vară;
şi bătrînii satului celui mai de aproape se fie detori
592 a da zăhărea celor/tăbăriţi, :im cu mai mare preţ, fără
numai ca la săteni şi tăbăriţii încă se nu se tragă

156
de la plată; iară oricine va îndrăzni a vinde mai scump,
prin judecătoriul său se nu se pedepsească almintrelea,
fără numai cu perderea capului. Au mai orînduit ca
iarna se poată descăleca în cetăţi, oraşe şi sate şi
se li se dea sălaş, ci supt condiţia aceasta, ca fieştecare
nobil, sas sau secuiu, de orice treaptă va fi, gazdei
sale se nu-i facă vreo pagubă. lară carele va îndrăzni
a păgubi pre sălăşluitoriul său, pre acela judecători ul
cu povăţuitoriul oştilor se-1 pedepsească după legi,
cu moarte sau cum îi va fi vina. Iară de va fugi şerbul
sau ostaşul oarecărui nobil, sas sau secuiu, domnul
a~uia va trebui se joare că n-au fugit din sfatul şi
voia lui, apoi jurînd îşi poate face destul din bunurile
celui fugit. Preste aceasta, scoată carte de la povă­
ţuitoriul oştilor, că iaste şters din registrul ostaşilor,
şi după accaia pre cel fugit îl pedepsească după vina
lui, unde va mai voi. Au mai orînduit,tare să se ţină,
ca, de se va întîmpla vro împrotivire sau jăfuirc între
nobili, sasi şi secui, şi o parte va chiema pre alta
întru ajutoriu, partea chiemată se fie detoare a porni
a doaoa zi şi a călători trei miluri în toată zioa pînă
va sosi unde iaste chiemată, iară carea parte nu va
priimi aceasta să se pedepsească cu moarte şi nu cu
altă gloabă. Aceasta încă legiuit o-au orînduit şi
supt tare jurămînt o-au aşezat, ca lăsînd toată pizma
si sfada, măcar de ce feliu au fost între cinstitul în Hs.
părintele şi domnul domnul Gheorghie Lepeş, epi-
scopul Ardealului, capitulul besericei. lui şi între
nobili, sasi şi secui, acelea cu totul să se şteargă şi
stingă, nici se îndrăznească vruna dintră numitele
părţi, de-aci înainte, a mai înoi pizma şi sfada, iară
carea parte le-ar înoi, aceaia să se ţină călcătoare
de jurămînt şi celelalte părţi se nu cutează a-o ajuta.
Iară de va avea vro parte pîră cu altă parte, pîrîşnl
de sus se cerce cu lege pe pîrîşul de g-ios înaintea jude-
cătoriului lui şi acesta se fie detoi:"iu, fără zăbavă,
a-i face direptate. lară părţile mai sus numitei uniri
frăţeşti, adecă nobilii, sasii şi secuii, cu umiHnţă s-au

157
 rugat de noi, ca cărţile acestea, pentru tărimea şi
vecinica bunăstarea lor, se le întărim cu pecetea noastră.
593 Dat înzioa şi terminul mai sus înstrunat, în anul·
Domnului 1437" ."
Din hrisovul acesta poţi vedea că osebirea, carca
iastc acuma între ntamurilc din Ardt-al, nu se cu-
prinde întrînsul; pcntrucă în anul acesta, ungurii şi
l' romînii nu se osebea de laolaltă, Hirft numai de Ia sasi
si de la secui, ca de la niste n<'amuri, ce nu era în
treapta nobililor, cum crd ungurii ş: romînii, între
carii nu s-au socotit proştii, cei ce C'ra din toate nca-
murilc. Drept aceaia s-au şi numit numai nobilii cu
sasii şi- secuii cei slobozi, ackdi cu aceia care hicuia
în scaune, iară nu cu ungurii sau cu rom în ii cei proşti".
Aşadară rcu au lucrat Ioann Chlmcni, cînd în Apro-
batdc Ankalului au despărţit pre romîni de cătri:'t
11ngnri si cu atîta a11 lucrat mai reu, cu cit se stic mai
chiar că Miet'tla, din carele au fost el prăsit, 'au fost
diaos romîn, cuR1 s-au arătat la anii trccuti. Vezi şi
anui' 1399. . .. / ..• '

54 Anul 1643. La anul acesta scrie Brentan1 : ,,În Ungaria

se face noao rczmiriţă de unguri şi de romîni supt Ra-
coţi asupra împăratului, din îndemnul mai vîrtos al
gallilor şi al sncilor. Romînii nu departe de Vienna
Austriei se împrcunii cu s,·ecii". Ci acestea s-au intim-
plat în anul viitoriu, nu întru acesta.
Gronschi2 mai multe aduce la anul de-acnm scriind:
,,În Bălgradul Ardealului, în 3 fevruarie, cu mare

" AceastrL înţelegere, care are loc intre nobili la Căpîlna, în

anul 1437, a fost înnoitrt la 2 februarie 1438. clupă o nouă adu-
nare a nobililor si a fruntasilor sasi si secui. Această uniune fră­
ţească (fi·aterna. 1Înio), cum 'an numit~o autorii ci, este cunoscută
în istorie sub numele de Unio triwn nationmn.
b Şincai, prin demonstraţia sa, încearcă să acrediteze ideea
că. Unio triwn nation11-1n a avut numai un caracter de clasă, în
sensul că această înţelegere a avut loc numai intre nobili. Acest
punct de vedere exprimat de Şincai avea ca scop să demonstreze

158
 pompă s-au ţinut nunta lui Gheorghie Racoţi celui
Tiner cu Sofia, fata lui Stefan Batori, în carea au fost
de faţă nu numai toţi domnii Ardealului, ci şi solii
altor neamuri: al împăratului romanilor, fa.cusicie,
episcopul Agriei, al craiului Poloniei, Vladislav IV,
<luxul Ioano Radzivil, palatinul Vilnci, <luxul Curlan-
dici, palatinul Ungariei, amîndoi prinţii romînilor
şi alţi bărbaţi de frunte. Sfîrşindu-sc ospăţul, toţi
s-au dus pre la casele sale; iară la Racoţi (cel Bătrîn)
au venit solii svecilor şi ai protestanţilor din Ungaria,
carii îl îndemna să se scoale asupra Casei Austriei, ci
atunci nimica au isprăvit. Supt sfîrşitul anului au
.:.55 venit la acelaş Racoţi, trimişii/duxului Radzivil, ca
prin mijlocirea lui să se căsătorească cu fata Lupului
Vodă, carii cu prileju_! acela l-au sfătuit se-şi cîştige
inimile polonilor pre întîmplarea cînd ar muri Vladi-
slav IV, pentru crăimea leşască, de ce nu s-au ferit.
Afară de aceasta, întru altele au pomenit că Vladislav
IV ar avea gînd de a se rădica asupra turcilor, care
gînd plăcîndu-i, au zis că el încă nu se va feri de la
aceaia. Luîndu-si zioa bună trimisii lui Radzivil de
la Racoţi, au m~rs·cu solul lui la Liipul Vodă, se ceară
vergura şi acolo vorbind despre treaba în care era
trimişi, au pomenit că Racoţi încă nu se dcpartă de
cugetul craiului leşesc de a se rădica cu războiu asupra
'
-----
că. romf.nii au fost egali în drepturi cu celelalte populaţii ale
Transilvaniei, deci să susţină pe baze istorice, drepturile politice
care Ic rcvenrlicau românii în a doua jumătate a secolului al
XVIII-iea şi la începutul secolului al XIX-lca. Că Unio trium
-nationum a avut un caracter de clasă nu se poate tăgădui, şi este
meritul lui Şincai de a fi subliniat acest caracter al ei, însă tre-
buie arătat că rolul nefast pe care I-a jucat ea în viaţa social-
politică a Transilvaniei s-a răsfrînt în mod negativ îndeosebi
asupra românilor din Transilvania. Cu toate că românii formau
majoritatea populaţiei transilvane, ei au fost excluşi de la viaţa.
politică, şi exploatării de clasă i s-a adăugat şi asuprirea na-
ţională.

159
 turcilor, carea auzind-o Lupul Vodă, ca un duşman
al lui Racoţi, o au scris la Poartă şi mînînd îndărăpt
pe solul lui Racoţi, nunta s-au făcut după aceaia prin
mitropolitul de la Chiova. Întraceaia craiul Sveţiei
iarăş au trimis la Racoţi se-) îndemne asupra împăra­
tului''. Aşişderea scrie Chemeni IanGş 3 •
Tot întru acesta an au dat şi Gheorghie I Racoţi 4
diplomatul care urmează: Noi Gheorghie Racoţi ş.c.
facem înştiinţare ·ş.c. cum că măcar că noi cu vro
cîţiva ani mai nainte, din avtoritatea şi din plinirea
puterci noastre ceii prinţeşti, carea cu mila lui Dumne-
zeu din ceriu dată o avem, după moartea şi mutarea
dintru această viaţă a cinstitului odimoară Gheorghi.e
(Ghenadi) Bradi de la Bălgrad, superîntendentului
tuturor besericilor din Ardeal, ce ţin legea grecească,
sîrbească si romînească, am fost socotit se punem si
se înălţăm la treapta vlădiciei pre unul, anume Eli a
0

Ion şt, după nişte orînduiele date lui. înse acel Elia
Ion:şt, nebăgînd sama de statul său cel besericesc şi
aflîndu-se că el ca unul carele era mai mare preste
besericile numitelor legi şi trebuia se întreacă pc
supuşii deregătoriei sale ceii vlădiceşti păstori şi cu
ne\'inovăţia vieţei şi cu sfinţenia evlaviei şi se le
meargă înainte cu pilda bună ca cu o făclie aprinsă,
n-au plinit acestea, ci de relele sale năra,uri şi patimi
purtat şi împiris în prăpastie cu multe feliuri de ne-
spuse prihăni ale vieţei s-au încurcat şi deregătoria
vlădiciei o au întunecat cu urîte vinele vietii ceii
desfrînate, şi pentru aceaia fiindcă prin păstorii
aceiiaş legi cînd şi cînd s-au dat mai multe jălobe
înaintea noastră despre necurată viaţa lui şi despre
mai multe necuvioase fapte ale lui şi mai pre urmă
a Plănuindu-se, o ligă antituroească, polonii, pentru a atrage
Moldov:a în această ligă, au căsătorit pe Ianusz Radziwill, marele
hatman al Lituaniei, cu Maria, fiica lui Vasile Lupu. Nunta
s-a făcut la Iaşi, în 1645, în prezenţa mitropolitului Kievului,
Petru Movilă.

160
56 făcîndu-se/săbor mare de toţi protopopii şi preoţii
romîneşti de legile grecească şi sîrbească, întru acelaş
săbor tinîndu-se toate cîte sînt de a se tinea din că­
dinţă şi din obiceiul consistoriului lor, 'tras fiind la
judecată şi din adeverate şi mai multe mărturisiri
de capitulari avtentici şi de alte persoane vrednice
de credinţă culese, aflîndu-se că este vinovat
tuturor smintelelor şi fărădelegilor de care se pîrea,
s-au judecat cu votul şi sufragiul tuturora ca să se
lepede din deregătoria sa cea vlădicească, şi ca se nu
se întine tot cinul preoţesc să se dea pe mîna magistra-
tului, spre pedeapsa ce i se cuvine. După aceaia sfă­
tuindu-se ei despre alt superîntendent sau, cum se
zice în comun, vlădică, pe carele se-I pună în locul
lui şi venindu-le în minte se aleagă vlădică pe cinsti-
tul bărbat Stefan Popa Simonie de la Bălgrad, îndată
s-au rugat de noi ca şi noi se ne milostivim a da lui
acea deregătorie besericească, a-l întări în vlădicie şi
a-i arăta lui toată graţia noastră cea prinţească, carea
cerere a lor, ce s-au făcut în modrul mai sus zis, cu-
noscîndu-o a fi direaptă şi adevera tă, noi încă ca unii
carii în toată stăpînirea noastră mai cu samă despre
aceaia cugetăm şi ne grijim, ca pe toate şi fieştecare
staturi, ce din ceriu s-au supus ocîrrnuirei noastre,
se le îndreptăm şi se le ţinem în cădinţele sale, pre
acel aş Stefan Popa Simonie, ca pre un commîndat
şi de preacinstitul domnul Stefan Ghelci, episcopu 1
besericilor ungureşti celor prayosla,·nice din Ţeara
noastră a Ardealului şi păstoriul cel dintîiu al Bălgra­
dului cel prea grijitoriu, si de alti crPdinciosi ai nostri
mai de frunte, pentru ~vlavia: bune nă{avurile' şi
întregimea vieţei lui, preste toate besericile ce sînt
în comitaturile Albei din Ardeal, Cr.asnei, S6lnocului-
de-Misloc, Dăbîcei, Clusului si Cctătci de Baltă, iarăs
în districturile Chioaruiui, Bîrsci si Bistritei, asisde:
rea în toate scaunele secueneşti şi ~ăscşti {iuînd 'afară
besericile de la Alămar, de la Orăştie, de la Haţeg,
de la Hinedoară, de la Ilia, de la Chiriş şi trei proto~

161
 popiii de la Teara Oltului, în care numai atîta cădinţă
şi avtoritate i se dă, dtă îi va lăsa domnul episcopu]
cel pravoslavnic unguresc) îl punem vlădică, adecă
preste toate bcsericile cc ţin legea grecească şi milosti-
"57 veşte îl întărim, totuşi/supt condiţiile acestea, care
de pre ungurie s-au întors pe li_itinie:
1. Cum că cuvîntul cel sfînt al lui Dumnezeu după
cărtile S. Biblii şi dumineca si întralte serbători si
în besericile sale şi la îngropă~iuni şi airea ori în ~c
loc, unde va fi op, în limba cca romîncască îl va pro-
povedui şi va avea grijă şi va face ca şi prin oricarii
alţi păstori să se propovecluiască.
2. Cum că catehismul care acuma s-au dat lor, îl
va priimi şi va face ca şi alţii se-I priimească şi cu
de-adinsul şi el însuş va învăţa pe prunci acel catehism
si prin altii va face să se învete.
' 3. Cum ~ă misteriul botezului d~pă orînduiala dom-
nului nostru ls.Hs. cu apă firească în numele Tatălui
şi al Fiiului şi al Sîntului Duh îl va sluji şi prin toţi
alţii va face aşa să se slujească.
4. Cum că s. taină a Cinei Domnului, carea o chie-
măm în commun cuminecătură, aşişderea după cum
au rînduit Is.Hs. cu vin şi cu pînc o va da şi prin
alţii a se da va face, şi aceasta numai oamenilor celor
de vîrstă si carii au minte întreagă si viată bună o va
da si a se da va face. ' .
5.' Cum că dumnezeiasca Domnului nostru Is.Hs.
maestate, carele unul este mîntuitoriul nostru si mis~
Jocitoriu la Dumnezeu Tatăl, o va cinsti cu 'slujbă
si cu sfială si va face ca si prin altii asa să se cin-
~tcască; iară pc ss. cu cinst~a ce li se' cade îi va cinsti
si va face să se cinstească.
• 6. Cum că crucile şi icoanele cele puse în beserici,•
nu. Ie va cinsti cu vreo cinste cucernică, ci numai
pentru podoaba besericilor şi pentru pomenirea pati-
mei Domnului le va ţinea şi va face a se ţinea.
7. Cum că ceremoniile cele de la. gropi sau de la
îngropăciunile celor ce au trecut dintre vii, după

162
 obiceiul cd priimit al creştinilor va face să se facă,
aclăogînd, de nr fi op, didachii şi cîntări sfinte; iară
superstiţiile cele băbeşti, nu le va întări sau învăţa,
nici va face s;:i se îritărească sau să se înveţe.
8. Cum că pe feţele care vor sii se împreună cu legă­
tura sfintei căsătorii mai puţin în trei zile înainte de
cununie le ,·a nsti înaintea norodului în beserică si
va face ca prin toţi preoţii cei supuşi şie pretutind~-
58 nea şi în toate lwsrricile lor să se vestească/şi, dacii
nn se va auzi ,-rco împedecare pentru carea să se
poată împe<leca cununia lor, slobod îi va cununa prin
jurămînt si va face ca si prin altii asa să se facă cunu-
nia; iară' feţele cele ~ununate 'amî~doao sfînt se lă­
cuiascft împre11nr1, şi care ncţinînd credinţa vor părăsii
una pre alta şi, de se vor afla nmîndoao feţele acelea
lăcuind întract·:1stă Teară a Ardealului sau în părţile
cele împreunate eii, nici de cum şi nici întrun typ
se nu le despartă; iarft la o întîmplare ca aceaia, cînd
o faţă se duce în ţeri dinafară şi departe şi nici o
veste cu bună samă de accaia se aude, mai prc-unnă,
după cc nn trecut patru sau cinci ani, după obiceiul
bcscricilor pravoslavnice ungureşti va face să se cka
putere părţci cc-ii nevinovate şi părăsite să se poată
slobod căsători.
9. Cum cft pre oamenii cei cu viată rea si nccuvioa!-ă
si cunoscuti făcători de reu, îi v~ tine~ si va face
~a şi prin 'alţii să se ţină afurisiţi şiJepă<laţi de l.t
beserică şi din ceata credincioşilor cea de obşte şi
nu-i va lăsa nici va. suferi să. se lasă se fie cu ceialalti'
credincioşi la sînta slujbă în beserică, pînă cînd acei"~t
prin pocăinţă adeverată se vor întoarce şi întîiu cu
Dumnezeu, apoi cu beserica se vor împăca.
10. Cum că pc cei din romîni ori din cei besericeşti ,•
ori din mireni, carii, mişcaţi de duhul sfînt, au cuprim
credinţa cea adewrată pravoslavnică şi s-au adao!
la episcopia cca pravoslavnică, nici cum îi va sminti 1
nici îi va supăra, nici întru aiavea nici întru ascuns,
.,Jlici prin alţii va face să se smintească ~i să se dosa.
163
 dească şi cătră aceia întocma ca cătră cei ce ascultă
de dînsul va avea dragoste frăţească' şi împrotivă ne-
mica de reu va grăi la norod, nici pre alţii va suferi
se grăiască.
11. Cum că în tot anul va face săbor mare de toti
păstorii cei de supt vlădicia lui, unde, dacă se v'a
întîmpla vreo întrebare grea în lucrul religiei, atunci
cu protopopii săi va fi detoriu a întreba despre acel
lucru şi pe preacinstitul domnul episcopul pravoslav-
nic unguresc, pre cel de-acum şi pre cel ce va fi, şi
judecata cu voinţa lui plăcută şi priimită o va avea.
12. Cum că protopopi cu voia cea dimpreună a
consistoriului va alege şi a se alege va face şi pe nici
59 unul/dintrînşii pentru bani de la cineva sau ori pentru
ce dar îl va lipsi, nici va lăsa să se lipsească de dere-
gătorie, ci dacă nunii dintre ei se vor afla gre~iţi
cu ceva sau ori în cc typ abătuţi de la calea direaptă
a deregătoriei sale, pre aceia cu judecată dreaptă din
dcreg{Ltorie îi ,·a lepăda şi tot lucrul îl va arăta şi mai
sus zisului domnului eppului celui pravoslavnic şi
cine se va vedea vrednic de deregătoria protopopiei,
împreun~. voind şi preoţii ţinutului sau ai eparhiei
sau ai commitatului aceluia, iar mai ales mai sus
·zisul domnul cppul cel pravoslavnic, se va alege şi
în locul celui lepădat se va pune.
13. Cum că în vremile cînd va face cercetare sau
visitaţic bcscricilor din Ardeal, celor de supt ocîrmui-
rt.'a lui, pricile care se vor afla mai grele, împreună
cu protopopii cei cu sine, le va judeca; iară dacă vreo
parte clin cei ce se pricesc nu se va îndestuli, atunci
accaiaş price la scaunul cel de judecată de la Bălgrad
a vlăclicului aceluiaş prin mutarea legei sau appellaţie
să se poată muta legea, unde luînd mai mulţi protc-
popi acelea~i prici de nou se le cerce şi se le otărească,
însc şi. cu judecata sau sfatul de multe ori numitului
domnului pravoslavnicului episcop.
14. Cum că pe nici un ungur va cununa, nici va face
ca să se cunune, pe nici unul dintraceia va despărţi.

1614
 nici va face ca să se despartă, nici pe pruncii lor va
boteza, nici pe cei morţi va îngropa, nici altora va
da putere a face acestea, afară de singură întîmplarea
aceasta, adecă cînd cineva dintre romîni însurindu-se
ar lua vreo muiere sau vreo fată de ungur şi ar vrea
prin popă romînesc să se cunune. Care orîndueli,
dacă cineva dintre popii romîneşti se va afla că au
toate, au numai unele se le vatăme, acela întîiu se
va globi cu şese florinţi, a doaoa oară cu 12 florinţi,
iară a treia oară se va lipsi de deregătoria sa.
15. Afară de acestea, cum că şi noao întru toate
pururea adevărat şi credincios va remînea, binevoito-
rilor noştri binevoitoriu va fi, şi vrăjmaşilor noştri
şi celor rei, vrăjmaş şi reu va fi; iară bir sau dajde,
60 după obiceiul pînă acum ţinut, cămerei noastre/în
tot anul va da pei de sam6r treizeci şi doao şi de rîs
patru.
Îngăduind şi dind aceluiaş Stefan Popa Simonie
plină şi desăvîrşit putere preste besericile şi eparhiile
cele supuse iurisdicţiei sale, ca drept şi după lege se
isprăvească toate cite se ţin de deregătoria sa: beseri-
cile se le ocîrmuiască, pricile căsătoriţilor se le judece,
greşalele slujitorilor celor cu viaţă desfrînată se le
îndrepte cu învăţătură, cu evlavie şi cu obiceiuri bune
se isprăvească toată deregătoria besericească; la P:eo-
ţie persoane cuvioase se ia, iară cele necuvioase se le
lepede, şi altele, oricîte se ţin de chiemarea sa, după
obiceiu şi după orînduială, înse acelea se nu fie împro-
tivitoare învăţăturei dumnezeeşti şi cu totul se fie
asemene mai sus ziselor condiţii .. Şi veniturile sale
cele legiuite se le aibă şi se le ţină, care alţi episcopi
ai besericilor greceşti, sîrbeşti şi romîneşti carii mai
nainte de el au fost, de demult le-au avut, adecă de
la fieştecare preot supus iurisdicţiei sale în tot anul
un florint a lua s-au obicinuit, aşa şi lui prin tf1ria
aceştii scrisori îi dăm putere de la fieştecare preot
al beserici.lor romînesti din mai sus zisele commitaturi,
. . .
vidicuri si scaune secuenesti şi săsesti, de a lua un

165
 fiorint. Drept aceaia voao, credincioşilor noştri, dom-
nilor ş.c .... Dat în Alba-Iulia sau Bălgrad, cetatea
noastră, în IO zile ale lui octomvrie, 1643."
Vezi cum se meşteşugea calvinii se tragă la credinţa
şi legea lor pc bieţii romînii clin Ardeal! Drept aceaia
lesne poţi crede q1. pc mitropolitul Bălgradului, Elia
Ioreşt, despre> carele am cuvîntat şi la anul 1638,
nu pentru bîrfelclc cc se scriu în diplomatul acesta l-au
lepădat din vlădicic, ci pentru di n-au priimit cate-
hismul, despre carele voi vorbi la anul 1645. Ciki
toţi protopopii şi preoţii aceia carii în diplomat se
scot de supt iurisdicţia mitropolitului Stefan Simoni<',
era calvini şi aceia au osîndit pe mitropolitul Elia
Iorest. Eu însumi am cetit cărtile nobililor din Ală­
mor; care aşa sînt date de Rac~ţi, ca, cît se vor lăsa
de sfînta unire cu pravoslavnicii adecă cu calvinii,
"31 îndată se-şi piardă şi nemişugul şi iosagul./Carca
condiţie după aceaia numiţii nobili înţelegîndu-o
despre unirea cu Beserica Romei, ca se nu-şi piardă
boerimea, numai singuri au remas uniţi în tot Ală­
morul, ţinînd legea Besericci Resăritului.
1lgnatius Brentanus in Epitonze chron. mundi cltristia-
ni ad annum 1643. 2Samuel Grondzki in Elenclw ms.
ad h.a. 3 Kcmcny Ianos a Maga eleteben ad h.a. 4 Di-
ploma Georgii I Rakotzi a pud Samuelem Klein de Szad,
tom. IV, p. 129 seqq in ms.

Anul 1652. La anul de-acum seric Bod P€ter1 , precum

urmează: ,,Gheorghic Ciulai, superintendentul cel
calvinesc din Ardeal, din bătrîna familiă ş-au tras
viţa, carea ş-au căpătat nemişugul de la Ladislav I,
craiul Ungariei. Tată au avut pe Ciulai Ianoş, iară
mumă pe Vîrvara Barciai, sora prinţului Acaţie Bar-
ciai... Supt snperintendenţia acestuia s-au unit cu
calvinii romînii cei din Maramurăş, de pre lîngă Si-
ghet, al cărora protopop au fost Simon Petraşco, întru
al ~ăruia diplomat, ce i s-au dat în anul 1652, acestea

166
 condiţii s-au fost pus: 1. Ca cuvîntul lui Dumne2:eu '
să-l vestească în limba romînească si asa se făcă se-I
, vestească şi preoţii de supt el. 2. Ca C'atchism1tl cel
de Gheorghie I Racoţi poruncit, să se întoarcă pe
limba romîneasci't şi si'L se dea preoţilor romîneşti şi
el se-1 cetească în bescrică norodului, şi preoţilor de ;
supt sine se poruncească ca se facă accaia. 3. Ca bos-- \
coanele cele de la botez si de la cununie se le lase. ·
4. Ca cîte s-au poruncit 'prcoplor rornîneşti şi mai
nainte în commun, toate se le ţină, 5. Ca despre toate
trebile să se înţăleagă cu superintendentul cel calvi-
nesc si de d se ascultP. Iari'L ca se poate cerceta bese„
ricile' cele' de supt sine după obicei şi îndrepta cele,
de îndreptat, milosti,·cştc i-am îngi'tduit."
Vezi cum se nevoia cah·inii se amogcască pe romîni
de la credinţa cea adevcratft ! Ci prin aceaia numai
atîta au făcut de romînii au lepădat limba cca slove-
nească din mislocul lor, si ia răs s-au întors la limba
cca părinţească, barem de s-ar' fi întors sau de s-ar
_ întoarce şi la literele cele pihinţcşti t't
1 Bod Peter a Tsulai Gyiirgy lh'formatus_Piispok ele•
teben.

83 An-ul f(Hj3_ ... Precum moldon·ni i pre vremile acestea

s-au cules laolalttt toate orîncluelile si obiceiurile terei
~ale si s-au făcut carte de legi, as;t si ardelenii, în
anul ~c~sta 1653, în 15 zile ale lui m~rtie, au vestit
legile sale, care Ic-au numit Approbate şi le ţin pînă
astăzi, 29 martie din anul 1811, cîn<l scriu acestea;
ciungărite prin articulii cei noi, carii au trebuit să.

a) Cu toate că în fi lementa lingieae... Şincai folosise alfa-

betul latin, el şi-a redactat cronica cn caractere chfrilice care
erau folosite îndeobşte îu vremea cînd işi redacta cronica. Dia
afirmaţia lui reiese că regreta faptul că nu se folosea alfabetul
latill, dar, ceea ce este mai important, ci se supunea normelor
ln .vigoare pentru a se face înţeles tuturor românilor.

167
 se facă cu curgerea timpului, pentru că calvinii, lute-
ranii şi socinianii sau unitarii la atîta se înălţase cu
eresurile lor asupra binecredincioşilor, de în anul 1566
au făcut orînduiala aceasta: ,,Feţele besericeşti, care
se ţin de învăţătura păpistăşească, de nu se vor în-
toarce, de pretutindinea din ţeară să se scoată", şi
în 8 dechemvrie din anul 1588, aceastai „Feţele be-
sericeşti şi cinurile călugăreşti, ce se ţin de eresul
păpistăşesc, după ce li se vor lua toate moşiile pe
sama fişcului, de-aci înainte se nu mai poată dobîndi
moşii cu titlul de donaţiă." lară despre romîni aşa
vorbesc Approbatele Ardeal-ului : ,,Măcar că neamul
romînesc, în patria aceasta nici între staturi s-au
numerat, nici legea le este dintre cele priimite, tătuşi
pînă cînd se sufere pentru folosul ţerei, feţele cele
besericeşti de ac_estea să se ţină."
La care eu întreb: Ioann Chemeni, care le-au scor„
nit acestea, strănepotul Miculei, despre care am vorbit
la anul 1276, şi Betleneştii, strănepoţii Gebului, de
carele am grăit la anul 1311, oare nu sînt viţă de
romîni, precum am arătat eu la numitii ani? Ci acestea
făcîndu-se calvini de lege, s-au nun;erat între st~tu-
ri lc ArdPalului, precum mărturiseşte Gheorghe II Ra-
coţi, în !ntârirea Approbatelor. Aşadară neamul romî-
ncsc au fost nnmcrat între staturile din Ardeal mai
nainte de a se isdăni legile ceste noao si acuma încă
este priimit, că' legea nu mută neam~!, precum şi
de aci încă se dovedeste că în Ardeal mai multi ne-
84 roişi sau boieri de ro~îni sînt/decît de unguri; cum
s-au vezut la însurectia din anul 1809, carii nu s-au
făcut indigene în Ardeal şi tătuşi s-au boerit şi se
boeresc pînă astăzi, ce după legile ţerei nu s-ar fi
putut, nici s-ar putea face de ar fi romînii numai sufe-
riţi în Ardeal. Drept aceaia bine au scris reposatul
prealuminatul domnul sfetnicul de curte Iosif Meheşi
în instanţia romînilor, cea. în anul 1791 dată împăra­
tului Leopold II, că nu s-au otărit prin vreo adunare
a ţerei ca romînii se fie numai suferiţi în Ardeal, ci

168
 aceasta o au adăogat numai iscoditorii Approbatelor.
Vezi si acelea care le-am zis la anul 1224.
Tot întru acrsta an 1653, în 28 ianuarie, au întărit
Ghcorghie II R~coţi, la rugămintea mitropolitului din
Bălgrad Simeon Stcfan, sentinţele preoţilor romîneşti
date: de Sigismund Datori în 4 iunie din anul 1595,
la rugămin'.:ea mitropolitului loann din Prislop, de
Gavriil Datori în 9 iunie din anul 1609 la rugămintea
unor sfetnici, de Gavriil Betlen în 25 iunie din anul
IG14-, şi d2 Gheorghe I Racoţi în 9 aprilie din anul
1638, b rn1:;ămintea mitropolitului Gheorghie Ghe•
nadic, precum poţi ceti toate acestea întru al treilea
tom al scrisorilor mele. 9
~ Aţprob. Co:ist., part. I, tit. I, art. 1. 9 Georgius
Sinlcai, f.fss. suorum tom. III.
172 And 16::0 . ... Tari preavestitul Enghel scrie3 precum
urmează: ,,Lui Duca Vodă i se părea că cu scădere
s-au mutat di,1 Valahia în Moldova, ci Poarta turcească
au aflat mo(~ru de a-i întoarce paguba pentru că prin
războiul cel mai de pre urmă şi prin facţiile cozaci-
lor, dobîndisc o parte din Ucraina. Partea aceasta a
Ucrainei, prin înc2tarea de la arme cea b. anul 1680
f:'..cută cu muscanii, s-au dat de Radzin cătră Moldova,
şi Duca Vodă au ţinut părcălabul său în Nemirov,
prin carele poruncea şi ostaşilor turceşti, carii era
în cet2.ţile Ucrainei, măcar că cuprinderea Camene-
ţului şi a Ucrainei nu era spre folosul Moldovei şi al
Valahiei. Preste toată vara din anul 1680, pînă în
octomvrie au trebuit domnii romîneşti, Şerban şi
Duca, se fie în tabără cu ostaşii şi ţeranii sei, ca ţcra­
nii s:i. facă doao cetăţi, prin care să se contenească
cazacii de la tîlhăritul pe Marea Neagră, iară ostaşii
sc-i apere pînă ce vor isprăvi lucrul."
În anul acesta au pătimit şi Sava II Brancovicl,
mitropolitul Bălgradului din Ardeal, despre carele aşa_
scrie Samuil Clain de Sad4 : ,.Despre Sava II commună

169
 !-i de obs tic trăclanic C'Ste, cum si eu însumi de la cei
bătrîni protopopi şi preoţi am a11zit, că pentru cre-
0

dinţ;l ar fi păţit multe nevoi, bătr1i şi mai pre um1ă

moarte. Zic că o dată l-au chiemat prinţul (nu craiul)
Apafi la prim; în coşteiul Blajului, nînd a căuta
prikj ca SC'-1 poată prinde în ceva şi a-l vinovăţi.
Întracca \TClll(' pizma~ii lui, eriticii, au dat unei
mneri învăl11it 1rn căţel, pc carea o a11 învăţat se
nwarg;'i cu ci în braţe la df1dirnl, rugînd11-l ca se-i
hotcze acel prunc. că este bolnav ~i alt popă romî-
17~J ncsc 1111 estt' care se-I botez!' ... Ylădicul/socotind întru
sine ct· ,·a se fil· acel lucru. dl'-i aduc lui nn prunc se
boteze tocmai cînd este la prînz cu prinţu I şi îndată
cugetă se 1111 fi(· cnm ,·a batjocură: asupra lui, deci
scnlîndu-S(' cit- la masă- s-au dus la muif'rea ccaia el"
ţinl'a în braţl' căţelul şi dt·s,·ălindu-1 au văzut că este
dnc. Cu an·asta ,·oia prinţ ni Apa fi se înşdt.' pc mitro-
polit ca, în grahi"1, pentru prime~dia boalei. se bott-;,,c•
cînele în loc de 01n şi aşa apoi ca pre un căkătoriu ele
sîntc le tai ne S(·-1 pcdepsPasni. lară vlădicu I după ce
au vcz11t c,1 c·stc cine. nu om. au cunoscut vicl('n~ugnl,
~i întorcînd11-S\' la rn:isii. au luat de pe tăit•riul săn o
hucătnră ele- r,idich\' (că era zi dr post) şi rnergînd
la CÎIH' o a11 dat c.înclui, clar:1 cînele 11-an \'rut a o
rnînca; apoi mitropolrtul întorcîndu-sc iară~ la mastt
si lnînd o -h11cfrt11rt1 dt· carne o au dat cătelului, care
întinzîndtt-st· îndat,i 11 ,lll apucat ~i o ;~u îmbucat.
Atunci mitropolitul nu zis di f'l nu-l ,·a boteza, de
vrc~mc cc n11 c'sle de· lcg-C'a Ili i. dl, de ar fi <LC' kg-ca
lui, Lrnc.itd(' care (·I Ic· mînînci't şi ace-la k-ar mînca.
Atunci print11I "i n'ialalţi cah·ini, carii era la masă,
mai tare s-an aprins de mînic, ,·ezînd că batjocura carC'a
o g~_t:se t·i asupra mitropolitnlni. au căzut asupra lor
~i cum dt mitropnlitnl prin acel rcspuns arăta că acum
,'.cd cine nr fi fost de o lege cn aceia ale cărora bucate
an mînc::it. Se zice dt şi prinţessa avea marc mînic
asupra mitropolitului şi dt l-ar fi fost pîrit prinţului
ca cum ar fi voit a o ispiti la fapta necurăţiei, care

l70
 toate în mai mare ură au pus pc betul mitropolit Ia
prinţul Apafi, carele căuta prilej şi ,Teme cu îndemînă
se surpe pe mitropolitul Sava. Pentru aceaia au porun-
cit titorilor mitropoliei ca se ceară samă de la mitro-
politul Sava ·Brancovici, de tot bunul besericei şi
de venitul mînăstirei (nu şcoaki) şi al typografici.
Deci după porunca prinţului Mihail I Apafi, strîn-
. gîndu-sc să bor mare în Bălgrad, la mînăstire, în anu L
1679, în 6 inlic, mitropolitul Sava toate odoarPle,
vasele şi odăjdiile şi cărţile mitropoliei le-au dat
săborului marc.
Cu toate acest<.>a minia prinţului nu s-au potolit,
căriia materie a se aprinde mai mult îi da superinten-
dentul cd calvinesc, Mihail de Tofco, carele întărîta
pe prinţ asupra mitropolitului, pentru strttornicia în
credintă. Deci în 2 iulie din anul 1680, fiind săbor
marc de toţi protopopii în •Bălgrad, la mînăstir(' /
1174 din porunca prinţului Apafi, s-au tras la judecată
mitropolitul Sava carele atunci era foarte bolnav,
cît n-au putut sta de faţă, ci prin alţii (adccă prin
frate-său, Ghcorghic Brancovici, şi prin Ioano Pater)
au respuns. La acea judecată, judecători mai mari
au fost rînduiţi clin porunca lui Apafi şi a superinten-
dentului cah-inf'sc, Mihail de Tofco, protonotariul
Petru Alvinţi de Borberec ca prezident, Ioann Vercş­
morti, protopopul şi predicatorul calvinesc din Venig,
şi Ioann Zoba, protopopul romîncsc de la Vinţii-dc­
Gios si notariul săborului mare cu 98 de mireni si
preoţi' lîn~ă şi afară de sine; întraceastă judecată
s-au pîrit mitropolitul Sava, cu grele vini, ca cum rrc
Ecatharina TemesvAri, frătia-sa, si muierea lui Va-
lentin Senati din' Cluj ar {i fftcut 'se o aducă la sine
îmbrăcată în haine bărbătesti ,si ar fi trăit cu dînsa
ca cu muierea sa şi făcîndu~i u~ copil, în Ţeara Tt:c-
cească încă o ar fi dus cu d~nsul; si cu alte femei încă
aŢ fi curvit. Drept aceaia l-au şi judecat duşmanii
lui a fi răpitoriu de mueri, curvariu şi prea curvarin.
Afară de acestea, că au mîncat venitul mînăstirei <lin

171
 Bălgrad. Pentru acestea s-au judecat nevrednic de
arhierie şi de toată preoţia şi dezbrăcîndu-1 în beseric2.
de toate odăjdiile arhiereşti, ş-_au dat în mînile mire-
neşti, să se pedepsească după vrednicia faptelor sale
(precum zice judecata cea strîmbă). După aceaia şi
bătut au fost şi în temniţă aruncat şi mai pre urmă
i s-au tăiat capul la Iaci, în comitatul Turzei".
Aşa scrie acestea Samoil Clain de Sad din trădania
bătrînilor şi din decretul săborului mare; ci eu tră­
dania despre căţel o ţin numai pove~te fără de temeiu,
pentru că, de-ar fi fi'l.cut şi grăit acelea mitropolitul
Sava II Brancovici, săborul mare în care au fost
mulţi calvini_ de faţă, n-ar fi lăsat a vinovăţi şi cu
aceaia pe betul Sava, că au batjocorit legea cea nu
numai priimită ci şi stăpînitoare pre acelea vremi în
Ardeal. Iară decretul săborului mare cum că numai
din pizmă şi nu din adever s-au făcut, arată Cerei
Mihaiu 5 , carele pe vremea aceaia vieţuia în curtea
lui Apafi şi scrie aşa: ,.Scriind eu despre episcopul
romînesc cel mai sus numit; mi-au venit aminte un
lucru care trebtieam se-I scriu supt domnia lui l\fi-
hail I Apafi, adecă, cum au lucrat atunci cu un vlădic
romînesc, anume Sava. Acesta fiind om învăţ::t şi
procopsit, prinţul de multe ori l-au trimis sol la
muscani, la poloni şi la doi domni romîneşti, al Vala-
hiei şi al Moldovei, pentru care lucru i-au pizmuit
domnii cei din Ar<lcal şi pc Secheli Laslo, carele era
rudenie de aproar1e cu Sava, l-au învins rîvna banilor
175 vlădicului şi ncputînd/almintrelea încăpea la dînşii,
s-au înţeles cu S~cfan Nalagi asupra lui (în carea con-
juraţie n-au fost amestecat Uihail Telechi) şi n?pu-
tîndu-1 întralt typ aduce în -C:.izgraţia prinţului, pre
un preot romîncsc de la Vinţii-de-Gios, cu rr.ulte
daruri, la accaia l-au adus, ca se pîrească pe vlădicul
cel romîncsc înaintea prinţului, că-şi ţîne curvă la
casa sa, pre o mu:erc ~i pe prinţul cel blînd, 1-::;.u adus
de au crezut, pentru că Sechcli şi Nala::;-i jura că este
adeverat. Drept accaia au prins pe vlădicul şi i-au

172
 p;:-ădat toate averile; nici îndestulindu-se cu atîta;
au cerut trei mii de taleri de la <linsul, carii neavînd
de-E:1de se-i plătească, au trimis pe frate-său în Vala-
hia se capete banii-aceia cu cerşitul, carele nu s-au
mai înturnat. Drept aceaia pre bietul, nevinovatul
vlădic 1-:m scus de la închisoare şi numai în cămeşă
~i izme::ie, atîta l-au corbăcit pînă ce s-au rupt şi
căzut cămcşa, izmenek ~i carnea de pe <linsul, pentru
carea nemaiputîn<lu-şi ţinea lipsa cea firească a tru-
pului, ăU trebuit miselul se moară si averile lui le-au
împărţit între sine' Secheli L.islo 'şi Nalagi Iştvan.
Nemaiauzită, păgînească şi cumplită tyrănnie ! Nici
ar fi lăsat ;,erban (Cantacuzenul), domnul cel vestit
al Valahiei, neizbîndită tyrăniia aceasta, căci înştiin­
ţeasă pe prinţul Apafi că, de ar trebui se cheltuiască
500 OOO ele ta!eri, încă va lucra la împfratul turcesc,
ca se măzălească pe Mihail Apaf i, dară nu îndelung
au trăit după aceaia Şerban Vodă".
Despre unnătoriul lui Sava II, iarăş aşa seric Sa-
moil Cbin6 : ,,După lepădarea mitropolitului Sava
din scaunul arhieresc, întru acelaşi săbor mare, cu
voia şi porunca prinţului Mihail I Apafi, s-au ales
mitropolit Bălgradului, părintele Iosif Buclai, carele
cît au vlădicit nu ştim, numai atîta zicem că mai
mult de cinci au şese ani n-au ţinut scaunul, de vreme
ce îa anr:l 1637, l::i. Bălgrad era mitropolit Varlaam,
carele şi ceasloave şi liturghii au typărit în anul
acesta, 1687. Dară cîţi ani au ţinut mitropolitul·
Varlaam scaunul, anume nu ştim; înse la anul 1690
Varlaam ţinea scaunul mitropolicesc, că am scri-
sori de mîil'.l. lui scrise întracest an 1690, iuJie 26, în
care scrie dau cumpărat şi zălogit nişte pămînturi şi .
fînaturi care k-au dat se fie de mosie pe sama mitro-
176 poli~i. După Varlaam au urmat Theofil II,/ apoi
0

Atham.sie I, de carii în următoarea parte vom grăi.

Aşa scrie şi înventariul mitropolitului Sava II Bran•
covici7 şi pomelnicul episcopiei Făgăraşului 8 •

173
 3
.Engel in Recent. llist. Mvldaviac, p. 279. 4 Samuel
Klain de Sdtd în ms. l-list. Valacfi.iac, tom. IV, p.
HJO seqq. ;;Cserei Mihaly az ErclJlyi Ilistoriaban ad
ann. 16::-)J. 6 ~amnel IOain, l.c., p. 195 seq. 7 lnvcnta-
rium clenociiorum mctropolis Valachicae Bclgradien-
sis de armo 1G79, quod as:ocrvatur in bibliothcca mona-
sterii Ba las fa h-cnsis. 8 Dypticon eppatus Fogarasicn-
sis, quocl ego donavi bibliothccae rcgnicolari Pcsta-
nae.

23-1Anul 1697 . ... Despre unirea rominilor din Ardeal,

[zice Ortul şi Progrcssul 11ca11111rilor din Dachia 4 : ,,Adu-
nîndtH:e săbor în luna !ni fe\Tuaric din anul 1697,
mitropolitnl Thco[il la atîta au adus lucrul de, în luna
lui martie din acdas an, unirea cu Bcscrica Romei
de toţi s-au priimit; prin mflrturisirca aceasta:
1\ioi, Theofil, clin mila lui Dumnezeu episcopul Be-
scricci romîneşti din Ardeal şi din părţile Cngarici
lui împreunate, şi tot clerul aceiiaşi bcscrici, lăsăm
pomenire cu scrisoarea aceasta, tuturor cărora se
Cll\·ine, cum că în trecuta lună a lui fcvruarie cînd
am avut si"'lbor marc în Bălgrad, cu o inim;1 am aşezat
235 se ne întoarcem/în sînnl s. maicei Besericei romano-
catholiceşti ~i i;;r;Iş se ne unim cu dînsa, toate acelea
priirnindn-k, 111i"'lrtnrisir1,du-lc ~i crezîndu-lc, cite le
priimcste, Ic- mtirturiscstc si Ic crede dînsa. Si mai
intîiu ~;irtmisim acele r;atn; p1mtnri în care pînă acum
nc--am împărcchiat:
1. Ctmoa~tcm că patriarhul l{omei este cap vczut
a toată bescrica lui Hs., carea prestc toată lumea este
ntţiti"'l.
2. :\lărtnrisim cum că afară de ceriu, scaunul celor
fericiţi şi afară de iad, tcminţa crlor osîndiţi, al treilea
loc este, în care sufletele cele cc încă nu sînt curătite.
se ţin şi se curăţcsc. '
3. Nn ne îndoim cum di pînea azimă este destulă
materie a Cinci Domnului şi a jirkei din S. Liturghie. -.
17-l
 4. Credem că Duhul S. carele este a treia fată în
Troiţă, de la Tatăl şi de la Fiiul purcede. Şi priiillim,
mărturisim şi credem toate celealalte, care s. romano-
catholica beserică le priimeste, le mărturiseste si Ie
crede. ' ' '
Dinprotivă după această mărturisire a credinţei,
trei lucruri au cerut de la chesaro-crăiasca maesta-
tr!a sa:
1. Ca pre preoţii şi călugării cei de legea grecească
s~-i facă părtaşi aceloraş privilcgiuri şi cădinţe cn
,;:are se folosesc nu numai preoţii romano-catholici, ci
şi arrianii sau unitarii, luteranii şi calvinii.
2. Ca în fieştecare sat, în care este preot, beserica
s~ aibă casă preoţească, ca parohul se nu lăcucască
în casă streină.
3. Ca toată cîrma şi rînduiala preoţilor se fie pre
lingă mireni, precum au fost pînă acum.
După care aşa s-au iscăHt:
Noi, zicem, cei mai sus numiţi, episcopul Thcofil
si tot clerul, acestea prea cu umilintă le cerem de la
preanaltă chcsaro-crăiasca maiestat~a sa acum, ţ:i Ia
cele mai sus zise punturi ne legăm înaintea cinstitu-
lui părintelui Pavel Baranii, plebanului besericei ro-
tnano-catholice din Bălgrad, întru a căruia lucru crc--
,lintă si întărire, cu mina noastră ne-am iscălit şi cu
pec~te'a episcopească şi cu a să.borului am întărit. Dat
în Bălgrad, în anul 1697, zile 21 ale lui martie. Theo-
; f îl episcopul şi tot clerul".
Aceasta au fost începerea unirei romînilor din Ar-
236 deal şi din părţile/Ungariei lui împreunate, despre
carea Betlen Micloş 5 încă scrie precum urmează:
„Atunci, în anul 1697, noi trei inşi (adecă Gheorghie
Banfi, gubernatorul, Stefan Apor şi Nicolae Betlen)
eram în Vienria sau Beci şi odineoară, fiind în confe-
rentiă, Chinschi luă înainte instantia statului Catho-
Iice'sc, în carea puntul cel dintîiu iuna despre unirea
aceasta. Este scrisă între cărţile mele copia instanţiei
aceiia şi a resoluţiei, cc s-au scris pe <linsa. Noi amîn-

175
 doi, eu şi gubematorul, ziserăm că noi nici de vestea
instanţiei aceiia am auzit şi, precum vedem, este
împrotiva celor trei religii din Ardeal, şi mai vîrtos
împrotiva religiei calvineşti, ale căriia noi numai mă­
dulări sîntem, măcar că sîntem cei mai de frunte,
pentru că în religie nu este gubernator nici cancellariu;
drept aceaia, că noi nu putem grăi la aceaia ş.c. Zise
Chinschi: Nu grăiţi ca calvini, ci grăiţi ca consiliari
împărăteşti, ş.c.; noi destul am tudumănit şi înstan-
ţie încă am dat împăratului în coantra înstanţiei aceiia,
dară nemica am isprăvit, că resoluţia tot s-au dat".
Dintru acestea poţi culege cît -s-au nevoit duşmanii
spre stricarea neamului romînesc, dară la anii viitori
si mai chiar o vei vedea aceasta. Iezuvitii încă asa
iucra pentru folosul romînilor, ca ei apoi' se oblădi'.i­
ească preste romîni, cum şi aceasta o voiu arăta la
anii următori. Drept aceaia n-au şi numit pater Ba-
ranii, carele au făcut mărturisirea credinţei cea mai
sus adusă, pe Theofil mitropolit, cum era, ci numai
episcop.

'Ort·us et progressus variarmn in Dacia gentium, p. 7

seqq. 6Bethlcn Miklos a M aga eleteben ad ann. 1697

237 Anul 1698 . ... Vezînd împăratul Leopold I mărturisi­

rea credinţei romînilor din Ardeal, cea în anul trecut
făcută, şi vrînd se le ajute ca se scape din ticăloşia
în care căzuse prin meşteşugul calvinilor, de vlădicul
ş1 clerul în to:ite era supuşi superintendentului celui
238 ca1vincsc, precum arată predicatorul Petru Bod',/ în
14 aprilie din anul acesta, 1698, au dat o resoluţie 6 ,
prin crăescul său gubernium carea sună aşa: .,Care
preot Tomînesc, prin mărturisirea credinţei, ţinîndu-şi
legea grecească, se va uni cu catholicii şi va cunoaşte
pe patriarhul Romei a fi cel dintîiu, acela va avea
privilegiurile preoţilor catholiceşti; iară carii preoţi
romîneşti nu vor face mărturisirea aceasta, ci sau se
vor uni cu vruna din cele trei religii priimite (adecă

176
cu calvinii, luteranii sau unitarii) sau vor remînea
întru neunire, vor avea privilegiurile religiei aceiia,
cu carea se vor uni sau în carea vor remînea, cum au
fost şi pînă acum". Vezi că împăratul Leopold pe
niminea au silit la unirea cu romano-catholicii,
fără numai cît au vrut se ajute pe romînii cei ticăloşi
carii pînă astăzi nu-şi cunosc binele şi folosul său, ca
se fie povăţuiţi de bărbaţi născuţi din sîngele lor,
pre carii îi doare de neamul romînesc, nu ca pe nea 4

murile cele streine, care numai pentru aceaia cîrtesc

asupra povăţuitorilor celor din neamul nostru, ca se
poată suge sîngele romînilor; că almintreJea n-ar putea
trăi sau de-ar şi trăi, ar fi mai ticăloşi decît romînii.
Vai, neamului romînesc, de nu-i va da Dumnezeu înţc 4
lepciune ! Aşadară, cetitoriule ! de vei citi pe Bethlen
Micloş 6 şi pe Cerei Mihaiu 7 , se nu le crezi, că aceştca
numai clevete scriu asupra resoluţiei mai sus aduse,
pentru că ne urea neamul, credinţa şi legea, ca nişte
calvini, dară romano-Catholicii credinţa romînilor nu
o pot uri, fiind una cu a lor.
Coloniei cardinalul 8 încă acesta diplomat au trimis
romînilor: ,,Noi Leopold din mila lui Dumnezeu al
s. Besericei Romei preot cardinal de titulul S. Iero-
nim din Illyric, Coloniei, arhieppul Strigonului şi al
locului şi al comitatului de acelas nume mai mare si
de pururea ispravnic, primatul U~gariei, născut sol~l
scaunului apostolicesc, marele secretariu şi cancella 4

riu, priorul cinului Sîntului Ioann din Ierusalim şi

commendatorul Egrei, Mailbergei şi sfetnic actual
dinlăuntru al chesaro-crăestei maestăti, tuturor la
ale cărora mini vor veni ace'stea, iară m'ai vîrtos preo-
ţilor celor romîneşti de legea grecească din Ungaria,
Ardeal şi din părţile lor împreunate, poftim sînătate
şi mîntuire în Domnul vecinic. Facem înştiinţare prin
acestea tuturor cărora se cuvine, cum, că mai sus lău­
dată prea naltă crăcască mărirea sa, Leopold I, împă­
ratul romanilor pururea avgust, în 14 aprilie din anul
curgătoriu preamilostiveşte au poruncit ca preoţii

177
 cei de legea grecească, carii se vor uni cu catho~
licii, ţinînd legea lor cea grec(_;ască şi vor cunoaşte
239 că patriarhul Romei este cel <lintîiu, se aibă/tocma
acele cădinţc, privilegiuri, scutinţe şi imunităţi care
le au preoţii romano-catholici sau de legea Iătinească,
după sîntelc canoane şi după decreturile fericiţilor
crailor ungureşti; carea prea-naltă poruncă înţelegîn­
du-o, afară că foarte ne-am bucurat ci.t auzim că vi
se deşchidc calc şi vedem că ,·ă puteţi întoarce în
strămosescul sin al catholicei Bcsericei Romei si la
unirea 'cca mîntuitoare, acea ia încii o am socotit a
fi deregătoria noastră, ca noi, carii sîntem primat
Ungariei şi sol născut prestc toate ţerile ce se ţin de
Ungaria şi arhiepiscop mitropolici Strigonului, cn
puterea ce ne vine din privikgiul noao prin scaunul
apostolicesc dat, se vă făgăduim voao, celor cc v-aţi
întors sau vă vcti întoarce Ia unirea cu s. catholiccască
Beserica Romei: în toate scutire şi apărare, carea cu
atîta mai cu de-adinsul o vom face, cu cît vom vedea
mai tare că voi încă cu de-adinsul stati în mărturisi­
rea numitei uniri, adecă în public şi î~ privat acelea
învăţînd, mărturisind şi crczîn<l, care le învaţă, le
mărturiseşte şi Ic crede s. catholică maica Beserica
Romei şi mai ales acele patru p1mturi, în care vă ve-
deaţi pin-acum a nu vă nărăvi c11 <linsa, adecă: I. Cum
că patriarhul Romei este cap a toată Beserica cea prin
toată lumea lăţiHL 2. Cum că pînra azimă e destulă
materia a Cinci Domnului sau a mysteriului Evha-
ristiei. 3. Cum că afară de ceriu, lăcaşul celor fericiţi,
şi de iad, temniţa celor osîndîţi, .mai este un loc,
în care ·Se ţin sufletele reposaţilor, ce nu sînt destul
de curate, ca să se curăţe cu totul. 4. Mai pre urmă,
cum că Sîntul Duh, carele este a treia faţă din Troiţă
purcede de la Tatăl şi de la Fi in l; carea făcîntlu-o
veţi putea ntukjdni nu numai de la Dumiwzcu, dădă­
toriul tuturor bunătăţilor, în viaţa de-acum multe
daruri şi multe binecuvîntări, iară după m0arte veci-
nică fericire, ci şi de la prca-nii.lţatul împărat, dinpli•

178
 nirea puterei crărşti, cu asrmPnf>a îmunitate şi seu•
tintă se vor împodobi si fetele voastre si bf'sericik cu
toate, ce se ţin de tlîn~cie,' care au bescricilc şi kţele
besericesti cele <le legea lătinească si lucrurile cc se
tinde dînselc, dupft ss. canoane. Si cla~ă nestinc această
~în<luială a prea-nălţatuhii îm1;ărat, c11 ~umeaţă în-
dră,mire o va ncb,lga în samft sau mai sus zisei aceştii
sentinţe bcscricc~ti a uniţilor celor de legea grcceascft,
aia vea sau în traseu ns, ori supt cc prch-xt sau prici-
nuind că aşa au fost obiceiul mai naintc de a se uni,
ar îndrăzni a se îrnprotivi, tocma cu acele pedepsi
se va pedepsi din legea şi din obiceiuri şi de Ia judcdt-
torii scaunului bcscricesc şi de la judecătorii scau-
2--10 nutui mirencsc,/~i de va fi op şi ele la prea-nălţatul
împărat, cu care se pedepsesc şi cei cc vatămă scuteala
besericească a binecredincioşilor celor de legea lăti­
nească. Şi preste acestea ca se remîneţi în aceastrL
scutintă besericcască, cktori vor fi toti domnii, crăescul
guherniu, boierii" cei de fruntc, căpitanii cei mari,
j11dctii crăesti ai secuilor si ai sasilor si toti judecă­
torii' si cei hescriccsti si cei mirftnesti,' da.di vă veti
jălni înaintea lor că sî~tcti vătămat'i în mai sus zisa
sentinţa voastrfl şi veţi cerc ajutoriu de la dînşii, a
vfL face direptate, tocma ca şi la alţi binecredincioşi Hi,
ai s. maicei Beserici, carii au aceaiaş scutinţă. Şi,-dei
nn vft vor face dreptate, şi despre acea ia ne veţi în-
ştiinţa pre noi şi pre următorii noştri, vom lucra ca
tîmpuriiu stL se Iccucască o rentate aşa de apriată şi
,~11 mai aspră mînă. Dat în curtea cea beneficiată a co-
mcndci noastre din l\failberg-a Viennci, în 2 iunie din
anul Domnului 16H8. Leopold Coloniei, arhicppul Stri~
gonului".
Ortul şi progressnl neamurilor din Dachia', dupft ce
au adus înainte resoluţia împărătească cea mai sus
,:isfL, aşa grăcştc: ,.Întru acesta typ isprăvindu-se
lucrurile în Austria, în mai marc primeşdie au venit
romînii în· Ardeal, pentru dt murind (mitropoHtul)
Theofil, în luna lui iulie, se putea gîndi că din toată.

179
 unirea, ncmica se va alege, pentru goanele ce le făcea
criticii asupra preoţilor celor romînt'şti, ci Pavel
Baranii atîta an lucrat de pre Athanasie, unnătoriul
lui Theofil, carele nu mult gîndrn cu unirea, la aceaia
I-an adus de el încă au priimit unirea şi ponturile
întypărite, pentru mai mare tărime le-au pecetluit
cu pf'cetea mînăstirei din Bălgrad, în 7 iulie din anul
1698"ct.
Iară Samoil Clain de Sacl 10 scrie: ,,Mai inainte de a
se vesti resoluţia împăratului şi diplomatul lui Colo-
niei prin ţeară, mitropolitul Theofil au murit şi în
locul lui s-au ales Athanasic, nemeş din Ciugud de
lingă Bălgracl, carele mergînd în Bucureşti s-au sfinţit
episcop ele mitropolitul de-acolo şi cu formoase daruri,
aclecă cu haine, scule si cărti bcscricesti dăruit de
Constantin Brancovan, 's-au întors în Ardeal".
Ci Betlcn .Micloş 11 zice: ,,Murind vlădicul cel romî-
nesc (Theofil), pre acest de-acum, carele fiind încă
tinerel, atunci învăţa grammatica în şcoala cea calvi-
nească de la Bălgrad, feciorul preotului romînesc
din Băbîlna, pentru galbinii ce-i dăruise tată-său
împrumut lui Nalaghi Iştvan, din carii galbini partea
cea mai mare încă gubernatorul i-au luat, respectul
acestor doi domni l-au făcut vlădic cu numele nu ştiu
241 al cui, / pe carele Raţ Iştvan cel din vestit hoţ romî-
nesc făcut păpistaş, l-au dus la Vienna şi acolo în
beserica de la -mînăstirca S. Annei l-au făcut adeverat
catholic vlădic".
Bod Peter1 ~ încă scrie: Pe vremea aceasta au început
romanoT,catholicii a îndJici şi a trage cătră sine pe
romînii din Ardeal, de la unirea cu calvinii; pentru
că mai de la urzirea reformaţiei, romînii din ţeara
aceasta în lucrurile cele de credintă au fost uniti cu
calvinii, precum arată scrisorile 'despre aceaia, şi
vlădicii cei ron;iîneşti era supuşi superintendenţilor

a) Actul românesc pentru unirea cu biserica romană a fos1'

semnat la 7 octombrie 1698.
'\

UIO
 celor calvineşti şi, dacă avea vro nevoe, de la dînşii
cerea sfat şi ajutoriu şi la ascultarea de ei obicinuise
a se lega cu darea de mină şi cu jurămînt. Athanasie
încă nu numai·au jurat lui Vespremi Iştvan, superin-
tendentului celui calvinesc, înaintea unor oameni,
în anul 1698, că-i va fi supus, ci şi aceaia încă o au
adăogat că de ar trebui numai cu toiagul să iasă din
ţeară, încă nu-şi va călca jurămîntul. Tătuşi cu puţin
după aceaia prin făgăduinţe la atîta s-au adus de s-au
lăsat de calvini şi strîngînd săbor mare la Bălgrad,
supt gloabă de 64 de florinţi, carele dintre preoţii
romîneşti n-ar veni, şi acolo s-au cetit poruncile împă­
răteşti şi despre vlădicul şi despre unire şi despre
altele, care puţini înţelegîndu-le dintre preoţii romî-
neşti gîndea că ei, fără de ştirea lor, toţi s-au boerit.
Ci după ce au vezut cu vreme că tot întru acelaş stat
au remas, au început a se lepăda de unire şi a pofti
preoţi neuniţi carii se le slujească. Pentru carea apoi
multe baiuri şi nevoi au avut, pentru că acelora nici
pruncii li se boteza nici morţii li se îngropa, pînă ce
mai pre urmă ş-au pus procator şi plenipotenţariu pre
oarecare nemeş, anume Naghiseghi Gabor, carele se fă­
cuse de legea grecească din lătin, ca se le aibă de grijă".
Din cuvintele acestea ale lui Petru Bod, lezne poţi
vedea la cit adusese calvinii pe bieţii romîni din Ardeal.
Mitropolitul Valahiei, carele au sfinţit pe mitropoli-
tul Athanasie, s-au numit Theodosie, şi Naghiseghi
Gabor au fost mai nainte secretariu la .mitropolitul
Theofil, precum se va arăta la anul 1701.
'Bod Peter â Veszprenti Istvan Piispăk eleteben. 5 Reso-
242 lutio cacsaroregia de 14 Aprilis / anni 1698. 6Bethlen

Miklos â Maga eletebcn. Cserei Mihaly az Erdelyi

7

Historidban. 8 Diploma lwlonilsianum. 9 Ortus et pro-

gressus variamm in Dacia genti11m, p. 11. 10 Samuel
Klain de Szid, in Hist. cec!. Tranniae, part. 9, § 1.
HBethlcn l\liklos, 1. c. ad h.a. 12 Bod Peter, I.c.
 1 CHRONICON / DACO-ROM:A~ORUM / si-
·" ve / VALACHORUl\1 / et / PLURIUl\l ALI-
ARUM NATIONUM / in quantum / eae
ita commixtae vixerunt ut fata et res gestae
nnius absquc alte/ rius fatis et rebus gestis
ritc dednci ct exarari ncqueant, intra
mul/ torum-annorum curricula magno cum
Jaborc d fatigio, e plnribus anc / toribus
editis, diplomatibus, manuscriptis et in-
scriptionibus collec / turn et a<l annos Aerae
Christianae digcstum / per / Gcorgium Sin-
kai de Eadem / AA. LL. Philosophiae et
SS. Thcologiac doctorem- cmeritum pri-
mum / quc per l\fagnum Transy h'aniae Prin- "
cipatum scholarum nationalium / gracco-ca-
tholicarum directorcm cmcritumquc in re-
gia universitatis / hungaricac typograph_is
typi correctorem ct intcrimakm ccnsorem
va / lachicum/*

• Aşa cum mcnţioncazrt în mai multe Tinduri, pe parcursul

românesc al Cronicii, Şincai intenţiona să-~i traducă întreaga
lucrare în latineşte, pentru a informa, într-o limbă ele circulaţie
generală printre savanţii contemporani, opinia. publică asupra
poporului nostru. Nu ştim pînă la cc an va fi :,juns cu traducerea.
A prezentat cenzurii, la Oradea l\larc, un fragment din volumul I
(anii 86-1183) şi a primit viza: .,Rctento manuscripto et 4
imprcssis cxcmplaribus ad typum admittitur sign. M. Varadini,
6 Maij 1812. Antonius Szerdahclyi, m.p. Districtualis Librorum
Hevisor regalis L.S.", dar avea srt fie anulată în Transilvania, de
cenzorul Iosif Martonfi, iar manuscrisele originale, atit cel romtL-
nesc, cît şi cel latinesc, au f~t confiscate de guvernul tran-
silvan,
Textul latinesc (în curs de publicare, la Ed. ,.Minerva") ne-a fost
comunicat în microfilm de către Biblioteca Academiei R.S.R..
:Filiala Cluj, unde se conservă.

182
l v. Si fucrat molis, Romanam condcrc gentem !
Nos documenta damus, qua simus origine nati.a
l"irgilius appUcatus

7 Anno 10,/ ... Intcrimb Trajanus pontem lapicleum

in Danubio faciendum curavit, qnern ego qnidc-m dignc
admirari non quco. Nam ctsi Trajani sunt alia opera
magnifica, tanwn is pons lungc ornnibus antt"rellit.
Ejus pontis pilac sunt viginti ex [apide quadrato,
singnlac absque fondamentis altitudine pe<lurn centum
quinquaginta, latitudine pedum scxaginta, distant
inter sc intcrva llo centum SC'ptuagint:t pedum, suntquc
fornicibus ronjundaC'. Cnj11s opcris snmpt us licct sit
incredibilis, tamen plus admirationis habct qnml
haec in (luvio gurgitibus µJeno, limosoque ah·eo facta
sunt quo<lque fluxus cjus fluminis alio avcrti non potuit.
Nequc \'ero latitudo ipsius idcirco a mc dicta est
quod permagna sit (nonnunquem enim dnplo triplo·
que majus inu nrlet), sed quod tanta sit in co loco angus·
tissimo, quo tamcn nullus erat arl faciendos pontes
~--··____.! ---

a) Pc contrapa~ina primei fii<.' a volumului I al \'C'l";;i11nii rornâ·

· 11c~ti a Cmnicii (vezi p. 1:l8). Şincai pune clouii motto-uri dintre
care unul este un n,rs din Eneida I, 3:J: .,Tantae rnolis oral l{oma·
11am conderc gcntem", adic,"t ,..\tit ,le greu ,,ra s(t se întemeieze
1wam11l roman'·. Aici Şincai care .scria în latineşte versuri mai
h11ne :;;i mai cu 11,;;11rinţ;i dccît îu român(·Ş\1•, parafrazcaz[t hexa•
mdrnl vergilian: .,l>adt a fost ~reu să se întemeieze neamul roman,
atunci noi românii d{un a~tfcl o dovadă din ce neam ne tragem".
Trebuie relevat că Şincai avea conştiinţa ne1;t cii se pun piedici
întemeierii naţiunii romfuic şi totodată că nu se poate ajunge la
unitate decH înfruntînd şi învingtnd primejdii. Menţinnă.m că
nu numai conştiinţa unităţii naţionale a tuturor romfmilor, ci
şi a neccsitiiţii înclwg-:i.ri i slatnlu i naţiona I capiitti la acest îuce~
put de secol tot mai mare vigoare. Istoria a con{irma.t această
vi:l.innc a lui Şincai, întrucit a trebuit sii treacă mai bine de uu
:.ecol pină Ia făurirea statului naţional.
I•) Vezi originalul rorufrncsc la p. 146.

183
 accommodatior. Qvo in loco quanto magis flumen ex
lato in angustum fluit, rursumque ex angusto multo
fit latius, tanto rapidius fertur, altiusquc est; at id
pontis faciendi difficultatem maxime augeat. Ex qno
Trajani magnitudo animi intelligi facile potest. Is
pons nobis quidem nulli usui est (nec enim transitur);
existant pilae ejus ostentationis causa, quasi tanturn-
rnodo factae sint, ut constet ex iis: Nihil esse quod
8 ltumano ingcnii / effici non possit. Hunc pontem
Trajanus fecit metuens, ne Danubio conglaciato frigo„
ribus, Rornanis, qui trans flurnen essent, bcllum infer-l
retur; quodsi eveniret, ut possit per cum facile copias
traducere. Sed Adrianus contra metuens ne barbari,
oppressis custodibus pontis, in Mysiarn facile transi,;
rent, superiores partes ej11s disturbari jussit. Igitur
Trajanus, eo ponte facto Danubium transiit; <lcinde
secure bellum gessit magis quam celeriter; ac vix
tandem subrgit".
Ex adductis Dionis verbis petit, primo, Longinum
non a Trajano missurn fuisse ad-Dacos, Sl"d a Decebalo
dolose fuisse accersiturn ad se; secund.o, aq11am Danubii
haud fuissc aversam ab suo alveo; tertio, pontem non
habuisse viginti quatuor, se<l solummodo viginti
pilas, quarto, neque fuisse eundem pontem uno anno
exstructum (quemadmodum male scripsit Samuel
Klain de Szad in praedicta Historia Daco-Romana),
sed longiori temporis intervallo, prouti tcstatur ctiam
Ca Ivisi us:!).
'!I Sethus Calvisius in Opere c!1ronologico.

Anno 105 quia Rornanae potentiae multum dero--

gasset, uti scribit Koleseri 1 , si Daciam sibi non sub-
jugasset, Trajanus Augustus, utprimum pontem per-
fecit, actutum Danubium fransiit ac confligendo cum
Dacis ita eos debellavit, ut, secundum Eutropium et
Paulum Diaconum~, non remanserint, qui agros colant
et urbes inhabitent; juxta vero Julianum Augustum

184
 et Apostatam3 : ,,penitus everterit et deleverit".
Idcirco Katona 4 , idem Augustus Trajanus, rursus
9 Eutropio et Paulo Diacono testantibus 5 / ,,victa
Dacia, ex toto orbe Romano infinitas eo copias trans-
tulit ad agros et urbes colendas. Daciae enim vires
diuturno bello Decebali fuerunt exhaustae". Coloniam
vero istam majori ex parte Roma et ex Italia latam
fuisse in Daciam, probant inscriptiones, quae hodiedum
exstant in Dacia veteri, praecipue autem in Transyl-
vania, quaeque referuntur a Fridvalskio 8 , e quibus
illud quoque colligere est, quod non solum promiscua
plebs !tala, verum etiam praecipuae familiae Roma-
nae traductae fuerint in antiquam Daciam. Ego hac
in re valde protinus esse nolo, sed tu ad fidem mihi
habendam perlege Fridvalskium. Utrum autem inter
translatas Romanas in Daciam familias fuerit etiam
Corvina? inde asserere possem, quod Mathias Corvinus,
gloriosissimusa rex Hungariae, quem natione Daco-
Romanum fuisse, Zoylus et imperitus solummodo
negabit, semet ex Corvinis progenituro esse, ostendere
omni conatu satagebat, quemadmodum testatur Za-
moscius7.
1 Samuel Kolesseri in Aurar. Romano-Dacica, cap. l, nro. 5.
2 Eutropius, Lib. 7; Paulus Diaconus, Lib. IO. 3 lulianus Augus-
tus et Apostata in Satyra. 4 Katona in Synopsi chron. 6 Eutro-

pius et Paulus Diaconus, II cc. 8Fridvalski, Jnscript. Dacic.

7 Zamoscius in Analectis Dacicis, cap. 11.

a Matei Corvin, cel mai glorios rege al Ungariei. În versiunea

latinească redactată pentru străini şi avînd interes să le demon-
streze teza existenţei unei nobilimi de origine românească egală
în drepturi cu nobilimea „naţiunea" celorlalte popoare conlocui-
toare, Şincai plăteşte tributul oficial care nu-l costă nimic, lău­
dind pe Matei Corvin. Adevărata lui opinie însă o întîlnim în
versiunea românească, unde îi atribuie toate nenorocirile care
s-au abătut asupra ungurilor şi românilor. Într-un portret efi-
gie ii denumeşte: .,fală goală, din creştet pînă în tălpi", ceea ce
este foarte departe de cel mai glorios. În versiunea românească
1igurează numai Matiaş, craiitl Ungariei.

185
 Ann'lls 274 est annus ille signatus, qui magnarn infrr
me et Directorcm Scholarum Kationalium Romano-
Catholicarum in Transylvania, Ioscphmn Carolurn
Eder controvcrsiam cxcitavC'rat: Ecler cnim Crisi111a in
Instantiam Valachorum Tranniain i11colc11ti11111, qnarn
hi Augusto Lcopoldo II, armo 1791 porrcxcrant,
. 44 edidit, in qlla Chrisi / probare nititur, Daco-Romanos
mockrnos non essc ge11cre Romanos, secl collu,·icrn
barbarurum; ait l'nim Coloniam Roman,1m, qua111
Trajanus tradnxit in Daciam ,·ctcrl'm, p('r Anrelianu111
August11111 ]wc anno translocat,1111 fuisse in partC'm
l\foesiae infnioris, et supcrioris atquc Dardaniae,
quemadmodum scrilmnt: Fla,·ius Vopisc11s 1 , cujus
adpromissa ad annum 2H2 verha ista snnt: .,Qvum
vasta111m Illyricmn, ac l\locsiam depcrditam vidcrct
(Aurelianns Aug.), pro,·inciam trans Danubium Daciarn
a Trajano constitntam, snblato exercitu ct provincia-
libus, rl'liquit, despera11s cam posse retineri, abduc-
tosquc ex ea populos in Moesiam collocavit, appella-
vitquc suam Daciam, quac duas Moesias dividit."
Eutropius~. Paulus Diaconusa, Sextus Rnfus 4 , Calvi-
sins5, Bric-tius6 atquc :dii.
Q\·ocl ltnpf'rator Aurelianus, contra Pcrsas iturus,
Lcgiones et part<'m Coloniac Trajani l' Dacia ,·eteri
hoc anno-cclnxerit, ct ad dextram Danubii collocaverit,
ego quidcm non nego, sed integram coloniam eductam
fuissc etiam non conccdo, narn, ut luculvnter argu-
rnentatur Sarnicius·, major pars Colonorum Romano-
rum fnit addicta agriculturac (quemadmodum patet
ex iis, qnac ad praccedentcs anno'> ct pracscrtim ad
105 ct l06 aliata sunt), qunm tam facile post tantnm
temporis intcTYallum, quod Trajanum inter ct Aurc-
lianum crnuxit, dcseruisse, credibile haud est. Qvodsi
argumentnm istud nimis inerme videbitnr, in sequen-
tibus <le tcmporc în tempus dcrnonstrabitur, Romanos
constanter dominatoS-fuisse etiam ad sinistrarn Danu-
a) Yezi p. 152.

186
 bii usquc <lum Bulgari advenerunt anno 679. Vi<lc
etiam _Dialogum, quem de origini: Daco Romanomm
conscn pseram.
E parte Coloniae Trajani, quae in Dacia vekri
remansit, et e Romanis, quos Crumnus, Bulgarornm
rex, trans Dannbinm locavit, ut dicetur ad annos
812,813 et 814, orti sunt postea omnes Daco-Romani''
sive Valachi, qui a sinistra Danubii sitas incolunt
provincias; e parte vcro Coloniae quam Aurelianus
Augustus ih novam Daciam transtulit et ex iis Roma-
nis, quos Constantinus Magnus tradnxit in Thraciarn,
Macedoniam et Thessaliam, nati sunt, quos postea
Graeci Blachos sive Vlachos 8 , Kotzo item et Kuzo
Vlachos 9 vocarunt, posterior autem actas Czinczaros
(nescio qua de causa, nisi forte quocl c ante e et i
non more ltalorum tse et tsi, scd Hungarorum cze et
45 czi enuncient) a:ppellitat 10 : Plane ifo, qucm admodum/
appellati sunt ii Daco-Romani, <7ni a Sinistra Danubii
sunt primum Romani 11 , turn Abotriti 12 , postea Co-
mani et Pacinacitae 1\ demum Jlontani seu Transa!-
pini, Moldavi, l\iarginaks, l\focani ct Fratcrculi 14 ,
verum quocumquc nominc vocitati sint, et vocitentur,
omnes hi genere ct nationc Homani sunt, prouti pro-
bant natura, lingva et consvctmlincs eorum, egoque
ad sequentes annos uberius dcmonstrabo, modo quippe
transeo ad describcndam novam Daciam.
1Flavius Vopiscus in .·J nrelia,wm. 2 Eutropius, Lib. 9. 3 Pau-

Ius Diaconus, Lib. 10. 4 Scxtus Rufus in Breuiario rer. Romana-

f'1tm. 5 Clavisius in Opere chron. 6 Ilrietius in C!wonico Uniu.
7
Sarnicius de Rep. Gotlt., Lib. 4, c. 5. 8 Choniates, Lib. 1, de Jsa-
cio Angelo. 8 Cantacnzenll's, Lib. 3, c. 52; Anna Comnena, A le-
xiados Lib. 5; Zonaras, Lib. 18, nro. 23. 10 Usus. 11 Authorc,;
sub qnatuor prioribns numcris citati. H Eginhanlus ad ann. 824:
Lucius Dalmata, Lib. 1, c. 15. 13 Zonaras, Anna Comnena, Can-
tacuzenus, 11 cc. ct Grcgoras. u Usus.
a Vezi Elementa ... 1805, Prefaţa, unde se expun aceleaşi hlei.•
fără deosebire la p. 3H, voi I al acestei ediţii. ·

187
 Anno 275. Rectene an male egerit Aurelianus Augus~"
tus, dum Legiones et partem Coloniae Romanae in
novam Daciam transtulit. ut ostensum est ad annum
praecedentem, quaesitu opus non est, illud notare hic
46 sufficiat, quod Daco-Romani qui a sinistra/ sunt
Danubii et pracsertim illi, qui Transylvaniam inco-
lunt, tanquam magis oppressia, hodiedum Aure1iani
mPminerint et luctuose canant, vel maxime circa festa
nativitatis domini nostri Iesu Christi: .,Haj, Lerum
Doamne!" Heu, Aureliane Domine ...
a) tanquam magis r:,ppressi „ca unii care sînt mai oprimaţi".
fragment de frază care lipseşte în contextul corespunzător al
versiunii româneşti. De notat că scriitorii ardeleni din epocă con-
sideră Transilvania mai înrobită de administraţia maghiară, sub
tutela austriacă, decît celelalte două provincii româneşti de către
turci. Vezi, în acelaşi sens, Ţiganiada, IX, sextinele 124-125.
 ISTORIA/ pentru / ÎNCEPUTUL ROMÎNI-
LOR ÎN DACHIA. / Întocmită / de /
PETRU MAIOR de Dicio-Sînmărtin / Pro-
topop şi la înălţatul Crăescul Consilium
Locumtenenţiale / al Ungariei / crăesc a
cărţilor revizor. / La Buda. / În Crăiasca
Typografie a Universităţii Ungureşti din
Peşta. / 1812* ./

Cu anevoe iaste a nu grăi adevărul.,.:,./

CUV!NT !NAINTE
/
Zburdare :isa nedumerită în multi din cei streini
0

scriitori iaste de a vomi ~u condeiul ~supra romînilor,

strănepoţilor romanilor celor vechi, ori ce le şopteşte
lor duhul acela carele mai dEmult spre aceaia îi întă­
rîfa pre varvari, ca pre romani sau ca pre domnii lor
să-i urască sau lor, ca prea vitejilor biruitori a toată
lumea, să le pismuiască cît, şi cîn<l fără <le nici o
dovadă iscodesc ceva sau şi minciuni apriate spun
asupra romînilor, încă socotl'sc că luml'a toată e
detoare să creadă nălucirile lor; ba, de o bucaift de
vreme, pre cum măg;:irin pre măgariu scarpinăa, a~a,
unii dela alţii împrumutînd defăimările, fără de nici
o cercare al adevărului, de izn6v Ie dau la stampă;
şi cu cit romînii mai adînc tac, ncmica răspunzînd
nedrepţi Ier defăimători, cu atîta <'i mai vîrtos se
împulpă pre romîni a-i micşora şi cu volnicie a-i
batjocori.

• Împreună cu cele două Dizerfafii care urmează imediat con-

stituie un volum in -4°, de 2 foi şi 348 pagini. Menţionăm că se
află în curs de tipărire (în această colecţie).
a) Reprezintă un proverb latinesc tradus de scriitor, cu apli-
care particulară la istoricii saşi Eder şi Sulzer şi la istoricul ger•
man Engel. Lat. Asinus asinmn fricat.

- 189
 Cugetul mieu iastc nu întreagă istoriia romînilor
a o ţese, fără cele ce mai vîrtos se ţin de începutul/ lor
în Dachia, din vechii scriptori, pentru ac<.'aia a le
însemna, ca văzînd romînii din cc vită strălucită sînt
prăsi ţi, toţi să se îndemne strămoşil~r săi întru ome~
nie şi în buna cuviinţă a le urma, adecă, cătră împăra~
tu] lor al Austriei să fie cu credinţă, cătră patria sa
cn cucerie, cătră domnii locurilor cu ascultare, cătră
tot de aproapele cu dragoste; şi pre sine întru toate
puterile sufletului cu nevoinţă stt se deplinească, cît,
precum dela buna maică, firea, au împărtăşit talant
hun, aşa toţi să se facă cetăţeni patriei folositori.
Accaia încă îmi caută să mărturisesc, că dobîndind
cu foarte scurttt ,-reme spre întocmirea istoriei accştiia,
cît nici a o scrie a doao oară curat nu m-au suferit
încungiur.Irile stărci melc, nu pot sii mă linguşesc
mic, că doară nici o greşeală nu s-au vîrît aici; ba
nici rîndul tuturor lucrurilor, pentru accaiaşi cauză
nu l-am putut ţinea, ci, care unde mi-au n:-nit aminte,
acolo l-am însemnat. Pentru aceaia, ori carele de bine
voitoriu cetitoriu, de va face, părnl cînd ni se va da
timp pre inele letc ton.te -.a le proceti, acea bunătate
cu mine, ca să-mi arcte vro sminteală ce o va afla în
istoriia aceasta, cu mulţemitoarc inimă sînt gata a o
îndrepta./ ...

1 § 4

r>ACHJA CU PRILJ.iJUL, R,TSBOIULUI

ROMANILOR SE DEŞERTA CU TOTUL DE
LĂCUITOR[.

Cine, fiind cunoscătoriu şi simţitoriu de lucrurile

omeneşti, va socoti rnăniia cca înflăcărată a romani~
lor asupra dachilor pentru cele desc ale lor neodihne~
în curse şi prăzi care cu sălbăticie le făcea în ţări1e
împărăţiei romanilor, şi pentru cumplitele ucideri

19G
8 care nu odată făcuse în leghioanelc romane, a6rea / k-
ghioane întregi prăpădind ( § 1), carea minie cu m11It
mai vîrtos învăpăe piepturile ronrnnilor, în timpul
răsboiului carele supt povaţa lui Traian anir{L cu
<lachii, pentru van-arele tirănii cc făcea dachii cu
romanii cei prinşi în biitălie (§ 2), despre altă parte
va lua aminte la urgiia cca îm-eninată carea cocl'a.
dacl1ii în ficatul lor asupra romanilor, la carea pre
urmă se adaose frica cea mare cr an•a ci de nrna11i
văzîn<lu-i acum biruitori pre aceia cătră carii atîta.
necredinţrl arătase mai naintc, fără de a da nădejde
<le îndreptare cînd\'a, şi pre a t ă'.rora soţii şi fraţi
prinşi în răsboin, atîtea batjocuri şi tirănii descărcase,
cine, zisei, fără prejudecare ,·a socoti, lipseşte să
creadă cum că dachii îmbnlziti de cuncstinta răotătilor
sale celor dăceşti, carii au a~'U4: timp,' nu·~rn : 1 ştcptat
să dea fată cu rnmanii, nice nu an mai rămas 11ici
unii în Da~ hia, ci, precum mulţi ncput înd scăpa dinain-
tea romanilor, ci în de ei se omorîră ( § 3), aşa aceştca
cu mueri şi cu prunci cu tot au fugit, precum se ';'Î
văd în Columna lui Traian, la numărnl 113 şi 114.
fugind înt.raltă ţeară cu mucrilc, cu pruncii şi cu vite le,
Din Columna lui Traian, la numărul 20, se vede cum
în răsboiul cel din tîiu a lui.Traian cu dachii, dachii
cei de prin ţinuturile cele mai de cătră Dunăre, cît
văzură că au trecut romanii în coace preste Dunăre,
fug şi se trag mai în lontru, în Dachia, şi romanii pră­
dează lăsatele lor a\'cri. Cu cit c a mai crede ci.i în
răsboiul acest de al <loilc carele mai cu mănie îl purta
romanii, <lachii cei cc era cu lăcaşuri le sale mai cătră
Dunăre nu au aşteptat apropiiarea romanilor dHră
dînsii, ci toti au fugit si s-au tras mai în lontru, în
Da~hia. Şi aşa iaste a c;ede, clupă lucrurile cmcm~ti:
de ce ajungea mai înlontru, în Dachiia, întărîtaţii
protivnici romani cu învingătoarele sale arme, de
9 accaia şi lăcuitorii clachi cu muerilc, / cu pruncii şi
cu toate ale sale care le putea duce, se mai drpărta în
lontru, în Dachia, de înaintea romanilor, pănă cînd

191
 înţelegînd de concenirea traiului lui Decheval şi a
tuturor armaşilor lui şi cum Decheval şi toţi cei mai
aleşi dachi, de cît să încapă în mînile romanilor, mai
bine vrură însuşi a se fermeca pre sine, iară nenumăraţi
alţii pentru aceiaşi pricină mai voiră însuşi unii pre
alţiia se omorî de cit a da faţă cu romanii, şi cum roma•
nii, pre unde ajung, aprind, ucid, robesc, şi că nici
unu] nu scapă sau de ucidere sau de robie, înţelegînd,
zisei, aceste dachii şi pătrunzindu-le inima, firea
lucrurilor omeneşti nu mă lasă a mă îndoi cum că
toţi cu mucri şi cu prunci cu tot, au fugit din Dachia
şi s-.au tras la învecinaţii şi priiatenii lor sarmate
carii şi în răsboiu îi ajutase pre dachi asupra romani•
]or, cum se vede în Columna lui Traian, la număru] 21.
Care scăpare a dachilor cu muerile şi cu pruncii şi
dcşertana a toată Dachia de toată viţa dachilor, cu
atîta mai cu îndămînă se putu împlini, că romanii cu
cit mai tare fierbea sîngele în ei ca cu totul să desrădă·
cineze şi să prăpădească vifa rumpătorilor de păituire
şi purnrea neodihniţilor dachi, cu atîta mai pre încetu
şi mai pre îndelete purtară răsboiul acesta. De unde
tocma avură timp cei rămaşi ai dachilor cu muerile
şi cu pruncii a fugi din Dachia şi a lăsa Dachia de
sine deşartă. Ba celor mai mulţi dintră rămaşii dachi,
cu atîta mai îndămînată le era scăparea de armele
romani lor, că bătăliile răsboiului acestuia fură numai
în Bănatul ţinutului Timişoarei, în Ţara Romînească
din coace de Olt şi în Ardeal pănă la Haţeg, unde pier•
dură toată puterea dachii de a se mai oşti cu romanii
şi cu totul fură conceniţi.a
-----
a) Pentru demonstrarea vechimii poporului român, dar mai
ales pentru a sublinia originea lui ilustră, contestată ele advcr•
sarii continuităţii şi formării poporului român în spaţiul car.
pato-dunărean, Petru Maior, Ia fel cu Samuil Micu şi cu Gheor.
ghe Şinca i, încearcă să demonstreze originea noastră pur romană.
De aceia exagerează atunci cînd vorbeşte de lipsa de omenie pe
care dacii au arătat-o faţă de romani şi mai ales faţă de- prizo-
nierii romani, încercînd să justifice retragerea dacilor spre răsă.

192
 Nice să nu-ţi închipueşti răsboiul acesta al romani-
lor asupra clachilor ca răshoaele cele de acum ale creş-
10 tinilor din Evropa. Întru / aceste numai armaşii fug
de înaintea biruitori lor protivni_ci, iară ţărenii stau
pre loc, carii măcar că au a pătimi greotăţi dela pro-
tivnici pentru dajdea carea o aruncă pre <linşii, ca
pentru hrana proth·nicilor să o plătească, totuşi le
râmîne şi lor avere pentru chivernisirea caselor sale.
Nice nu s-au obicinuit aici biruitorii a aprinde lăcaşu­
rile ţărC'nilor, cu mult mai puţin a vătăma persoanele
lor. Ba încă mai marii protivnicilor foarte cu mare
luare aminte sînt şi fac rînduiale ca să se înfrîncze
soldaţii, şi toţi ţărcnii să fie fără vătămare întru toate
ale sak. Ci sc cade s~'t vă năluciţi răsboiul acesta al
romanilor asnpra dachilor ca şi cînd o oaste de turci
plini de mînic ajung la niscari sate creştineşti, asupra
cărora e aţiţată turbar<>a lor, unde nici bătrînii cei
neputincioşi, nici pruncii cei nepricepuţi nu rămîn
scutiţi de ascuţitul sabiei lor, şi satele aprinzîndu-le,
toate Ic fac cenuşă. întru acesta chip era datina roma-
nilor, ca pre protivnicii cei ne odihniţi, frîngători de
păituire, necredincioşi şi nedumeriţi, dela carii ne-
curmată era primejdiia, cu totul să-i conccnească şi
să-i prăpădească. Aşa lucrară c11 Carthaghenul, aşa cu

rit pentru a scăpa de pedeapsă şi de sfftpînirea romană, şi în

general să susţină exterminarea lor de pc teritoriul cucerit de
romani. Sînt numeroase do\'czi că dacii n-au fost stîrpiţi de ro-
mani: inscripţii în c:ue se menţionează existenţa dacilor pe teri-
toriu I ])acici ca provincie romană, faptul că în armata romană
întîlnim unităţi formate numai 1lin daci, ne demonstrează sufi-
cient cii <lupă cucerirea Dacici populaţia băştinaşă nu a fost
exterminată. De altfel chiar scene <le pc Columna lui Traian ne
arată revenirea dacilor la gospodăriile lor, după terminarea răz­
boiului.

193
 Corinthul, aşa, mai în proaspăt, lucrase tu Ierusali-
mul, cit nu rămase piiatră pre piiatră, dup,,1 cum pro-
rocise Hs., Luca, cap 19, stih. 44a,; ...

§ 1
R01'.1A.Nll CEI TRIMIŞI DE TRAIAN,
AŞEZ1NDU-SE CU L.1CAŞUL !N DACIIIA,
NU S-AU CĂSĂTORIT CU MUERI DACIIE.

Unii pismuind strălucita viţă a romînilor carea o

trag de la domnitorii a toată lumea şi neputînd ascunde
acel desvălit adevăr, cum că romînii se trag de Ia

a Petru Maior încearcă să aducă argumente de ordin militar

pentru a-şi susţine afirmaţia că dacii au fost exterminaţi de ro-
mani. În prilllul rînd face o analogie între războaiele moderne clin-
i.re creştinii occidentali, în care războac ţăranii nn sînt asupriţi
de cuceritori şi cele dintre ac.!ia.•;d creştini cn turcii, în care turcii
pustiesc totul pc unde trec. Îo această afirmaţie avem de a faco
cu exagerare generată de realităţile contemporane scriitorului şi
anume de faptul că. in luptele din secolul al X Vlll-lea dintre turci
şi creştini, turcii pustiau într-adevăr regiunile lle hotar, de con-
tact dintre ei şi adversari. Acest fapt nu poate fi însă un argu-
ment în favoarea tezei susţinută de Petru Maior, pentru că atunci
cîll(l se relatează. cruz~ea. turcilor şi carncterul pustiitor al expe-
diţii lor lor, trebuie să se facă deosebire între un război de cucerire
şi uactl care are drept scop apărarea·unui leritoriu cucerit, sau, în
ca,:11ri speciale (la care se referă Maior), de acţiuni de jaf, orga-
ni1/.,1te de comandanţii turci de la. hotarul imperiului otoman.
Cin L. de oxemplti, au ocupat turcii Peninsula Balcanică, n-au
exterminat nici ei popoarele de aci: bulgari, sîrbi şi greci. În ceea
ce îi prive1te pe romani, nici ei nu practicau genocidul, nu aveau
d:il i na să „prăpădească" adversarii. Dărimarea Ierusalimului şi
diseminarea evreilor (diaspora), precum şi dărîmarea Ca.rtaginei
san a Corintului au alte semnificaţii. În primul caz este vorba
de împrăştierea nnui popor redus ca număr şi de o suprafaţă geo•
gr.tfici1 rostdDsl, În celelalte două osto vorba de dărîmarea unor

194
 roll_lanii, pre carii împăratul romanilor Traian tnvin-
gînd pre Decheval, craiul dachilor, i-au trimis în
Dachia, spre moştenirEa ei, ca încalete cu oare cită
ceată să invălcască strălucirea vitei rcrnînilor, zic că
ro~anii cei trimişi de Traian în D.~chia, căsătorindu-se
cu muerik dachC', dintru această mestecare, feliu nou
de oameni se urzi, adecă nu romani adevăraţi, ci
corcituri din bărbaţi rom,mi şi din mueri dache, a
cărora adecă sau bărbaţi sau părinţi căzuse în bătălie
de biruitoarele ale romanilor arme.
Hristianus Enghel, în Comenta/ia cea despre faptele
lui Traian la Dunăre, în secţia 3, § 1, aducînd cuvin-
tele lui Evtropius, care mai sus ( § 5) le cetirăm,
dintru acele pune ipotis că după răsboiul lui Traian
să fi mai rămas în Dachia unii bărbaţi drJ.chi vii şi
mai vîrtos mueri multe de ale dachilor; din mesteca-
rea romanilor celor aşezaţi cu lăcaşul în Dachia cu
fămeile dăceşti, feliu nou de oameni trăbuia sl se
urzască. De aciia sînt, zice el, numele în inscripţiile
romane, care put a nume dăceşti, pentru pilda: Aia
Nand6nis, Andrada, Blivianus, Briccna, Bedarus.
Ce gîcitură mai desvînată poate_ fi de cit aceaias
din pierzarea aceaia, carea o făcură romanii în Dachia,
au mai rămas multe mueri dache în viiaţă, acolo, în
Dachia; şi, unele nume, în inscripţiile romane, put
a nume dăceşti: aşa dară romanii, adecă nemărginita
cetăţi, pentru a împiedica rezistenţa armată a adversarilor. De
altfel şi în aceste două cazuri măsurile drastice luate de romani
împotriva locuitorilor au avut efect limitat ca teritoriu şi număr
de locuitori. Dacia însă nu poate fi comparată nici ca numll.r de
cetăţi, nici ca întindere geografică, nici ca număr de populaţie
cu cele trei exemple aduse în sprijin de Petru Maior. Chiar dacă
i-am socoti pe romani tot atît de necruţători ca pe sangeac-beii
turci de la graniţa apuseană a Imperiului Otoman (cazul contem-
poran al lui Pasvanoglu din Vidin), ·ei nu aveau interes să exter.
mine un popor de mărimea celui dac, din moment ce războaiele
duse de Traian împotriva lui Decebal vizau cucerirea nu pustii•
rea Daciei.

195
 multimc <le romani carii se asezară să lăcuiască în
16 Daci1ia, s-an mestecat trupeşte/ cu muerile dache,
şi dintru acea mestecare, feliu nou de oameni, adecă
nu romani hi.muriti s-au născut? Mai acea îmbinare
. mi se parc a avea ~ceastă cuvîntare ca şi cînd ar zice
ncştinc: ,,bastonul stă în ungheţ; aşa dară ploao afa-
ră", nefiind nici o îmbinare sau legătură ploei de
afară cu starea băţului în ungheţ; de au rămas mucrile
acele în viiaţă, au nu putea ialc ,·ieţui fără de a se
mesteca trupeste romanii cu <linsele? si unele nume
nu limpede roin.ane au nu se putea vîrî'în inscripţiile
romane fără numai de se vor mesteca trupeşte roma-
nii cu muerile dache? Adccă, pentru că după răsboiul
lui Traian cu Decheval au rămas unele mueri dache
vii acolo în Dachia, unde era romanii lăcuitori si
domnitori, sau pentru că uncie nume put a num'e
dăceşti, nu urmează romanii cei din Dachia să se fi
mestecat trupeşte cu muerile <lache. Întru adc\"i:ir
dară, pînză de păianjin ţesu dumnealui Enghel,
atnnci cmd puse acel răsuflat ipotis, ca cu <leşcartă
forţă (silă) să stoarc:i. din cremene apă. De unde
nerăzimîndu-se cu nici o mărturisire a vrc unui cît
ele mişel vechiu scriitoriu găcitura aceaia, cum că mai
. sus ntudaţi i romani s-an mestecat cn muerile <lachc,
cu care cădinţă se grt1iaşh•, mai cu dreptate să tăgă­
dniaşte, ba ncadcvcrindu-se cu avtentic împroth·ă,
lipseşte să credem cum că romanii nice cum nu s-au
mestecat trupeşte cu mucrile dache 0 • însă din îm-
prejurări se vedem mai pre larg cele cc sînt mai
asemene adevărului în treaba aceasta.
'
a. Istoriografia modernă a acceptat supravieţuirea nu numai
a „muierilor dachc", dar şi a dacilor. În afara inscripţiilor, rea-
mintim scenele sculptate pc Columna lui Traian care dovede!IC
că. după terminarea războaielor dacii s-au retras la aşe7.ările lor.
Purismul - <lin punct de vedere etnic - este una din exageră­
rile Şcolii ardelene, generată din necesităţi polemice, aşa cum

·~
am mai amintit.
 Din cele cc mai sus ( § 4) am cuvîntat, socotind
firea lucruri lor omeneşti, prea ascmenf'a adevănt lui
iaste cum că cu răsboiul romanilor cel asupra clachilor,
aşa s-an desrădăcinat sămînţa clachilor din toată
Dachia, cît necum \TC tmii bărbaţi, ci nici mueri,
nici prunci nu au m;ii rămas în Dachia. De unde
urmează că atunci cînd intrară romanii cei trimisi de
Traian în Dachia, spre a mosteni satele si orascl~, ne
0

17 cum multe, ci nici vrc unele mueri / dacl;e nu'se mai

afla în Dachia. Pentru aceaia nu avea cum romanii
să se căsătorească cu muerilc dache si să se mestece
cu ialc. '
Apoi, în § 2 am adeverit cîtă urgie au fost nu numai
în bărbaţi, ci şi în mucrilc dachilor asupra romani-
lor, cît muerilc încă negrăite batjocuri fulgera asupra
romanilor celor prinşi în răsboiu. De unde, tocma să
zicem că au mai rămas vrune le mucri dachc în Dachia,
după răsboiul romanilor, cine poate crede, romanii
cărora şi mai nainte prea urîtă Ic era ghinta dăccască.,
pentru nccrcdinta si sălbăticiia ei, acnm încă, în
proaspăt, unor 'mu~ri ca acele care strcinc tirănii
făcuse cu romanii, să se încrcdinteze si căsătorindu-se
să se facă un trup cu iak? Cine v~t crede una ca
aceaia, c semn că nu ştie cc iastc căsăt6rnica soţic­
tate.
Ca să nn zic ncmica despre aceaia că însăşi străluci­
rea sîngelui roman încă destul era a împiedeca pre
romani ca să nn se căsătorească cu unele varvarc cum
era mucrile dache. Ba nici acel cunoscut lucru să nu-l
aduc aminte, că la romani era ocară a se căsători cn
mucri de alt neam, adecă cu care nu sînt romane. De
aci'ia iaste că ş.i astăzi oamenii poporului romînesc
atîta se feresc de a se căsători cu rnucri care nu sînt
romînc, cît foarte rari sînt întră ci acele întîmplări,
ca.romîn să-şi ia muiarc de altft limbft. Ba şi cînd îşi
mărturisesc păcatele, după legea creştinească, părin­
telui său celui sufletesc, de s-au întîmplat se cadă în
păcat trupesc cu vreo muiarc de alt neam, ca o stare

-197
 împrejur prea grea anume spun că rnuiarca accaia nu
e romînă.
Această fire a romînilor de a nn se căsători cu
mueri de altă limbi"i mi se pare a fi una din cauze Ic
(pricinile) acele care întru atîtea veacuri cîte curseră
de la anul intrupărci Domnului Hs. 105 pănil astăzi,
intră atîtea ghintc şi limbi streinc, intră care au
vieţuit, şi intră atitea ale norocului grele schimbări
18 care le-au / suferit, face pururea cu acra întregime
- să-şi ţină romînii limba sa, cît, măcar că în vreme
aşa lungă şi intră atîtea ghinte dcschilinite şi învîrs-
tate nu putu să nu se \'Îrască unele cuvinte streine,
totuşi şi cuvintele şi toată ţesătura ci cea din lontru
vădeşte că această limbă nu mai puţin de cît cea tclic-
nească de demult au fost a poporului romanilor stră•
moşească lirn bă ... / ...

§ 5

BÂRBÂŢIA ROMINILOR

Cu gurile pline vestesc pr_otivnicii cuvintele acele

din istoria notarului, cap 25, cu care se zice acolo,
că romînii sînt cei mai apuşi 0[1meni a toată lumea, a
-----
a Faptele de arme alo ungurilor, scrise de secretarul anonim
al regelui Bela (Anonymi Belae Regi:1 Notarii, Gesta Hungaro-
rmn) - cronică scrisă în secolul al XII-iea, în c.1.rc întîlnim pri-
mele menţiuni despre formaţiuni politice româneşti din secolul
al X-lea: voievodatul lui Gelu, duratele lui Vlad (în Banat) şi
Mcnnmorut (în Crişana). În capitolele 24 şi 25 se cuprinde rela-
tarea unor fapte anterioare cuceririi Transilvaniei de către unguri,
Tuhutum, tatăl lui Horea, află de existenţa unei ţări dincolo de
pădurile munţilor Apuseni şi trimite (cap. 25) o iscoadă să cerce-
teze ce fel do pămînt şi cc oameni se aflai acolo. Iscoada îi rela-
tează lui Tuhutum că ţara de dincolo de păduri e bogată în aur
şi sare „şi că locuitorii din acea ţară (pe care îi numeşte Blachi)
sînt cei mai nevoiaşi oameni din toată lumea" şi „nu au alto

198
 şi cu acele cred ei că pot arăta, în faţa a toată lumea~
nu ~tiu ce slăbiciune streină în romîni. Ci întru adevăr
bat aerul ei atunci, cîntl din cuvintele acele se nevoesc
a micşora pre romîni. Pentru că, precum mai sus ( § 1)
arătai, necumpătata dragoste carea avea notariul
spre ghinta cea ungurească, şi ura spre alte limbi, la
multe scîlciituri îl împinse pre el. De acolo e că aşa
apus grăiaşte despre romîni scriind răsboiul lor cel
cu ungurii.·
Că, afară de altele, care dintră acei unguri putea să
aibă cunoştinţa tuturor neamurilor lumei aceştiia, ca
alăturînd pre romîni cu fieşte care neam a lumei,
să fie destoinic a judeca, oare romînii sînt cei mai
94 mişei întră oamenii a toată lumea? / Apoi ştiut lucru
iastc că notariul asupra nimănui nu era aşa mînios,
precum asupra acelora carii cîndva au bătut pre
unguri". Însuşi Cornides Daniel ungurul o cunoaşte
aceaia, în Vindiciilc notariului, secţia 2, cap 4, § 3,
unde, din cap 55 a istoriei notariului, arată mîniia cea
mare a notari ului asupra teutonilor, ba.varilor, al ema-
ni lor, căci au bătut pre unguri şi au spînzurat pre
căpitanii lor, pre Leel şi pre Buls. însă din Ioann
Chinnam, notariul împăratului Manuil Comnfn, carele
scrise istoria Comninilor, a lui loann şi a fiiului lui,
Manuil, dela anul Domnului 1118 pănă la anul 1176,
adecă în suta a doao spră zece, la a căriia sfîrşit au -
scris_şi Paulus, notariul lui Bela, istoria sa, se ştie,
zisei, din cartea 6 a lui Chinnam, cum Leon Vataţi.
din porunca împăratului, fu trimis cu oaste mare şi

arme de cit arcuri şi săgeţi (et kabitatores terrae illius vilior1JS

homines essent totius mundi ... quia alia arma non leaberent, nisi
a.r,um et sagittas .. ·)". Aprecierile notariului anonim, atunci cînd
n-au fost contestate, au fost răstălmăcite cu rea intenţie, servind
ca bază falsă pentru afirmaţii injurioase asupra poporului român.
Este de datoria noastră să specificăm că de fiecare dată afirma-
ţiile sint făcute de istoriografi servili, fără conştiinţa misiunii
istoriculu~ aşa cum se întîlneau frecvent la finele feudalismului.

199
 cn mulţime de romîni din Ţeara Romîncască ca să
dea nă ,·ală asupra ungurilor. Această oaste întrînd
în ţeara ungurilor făcu praclrt marc, omorî oameni
mulţi foarte, pre atîţa <luse în robie, turme de oi, copie
95 de cai şi alte vik mînă de la unguri. De unde / după
treaba sa nu putea stL nu fie foarte mînios notariul
lui Bela asupra romînilor pentru acea proaspătă mare
păgubire cc făcuri'i atunci romînii ungurilor.
Nu mă îndocsc di şi pc Solomon, cînd avea ci wtLj-
măşic asupra lui Ladislaus celui cu numele acesta
întîin craiu al ungurilor, l-au ajutat romînii de oară
cc, cum scrie Anna Cornnina, în cartea 7, la Prai,
în Annalelc crailor Ungariei, cartea 2, la anul de la
Hs. 1085, şi cînd s-au împreunat el cu Gelu ca să
meargă asupra grecilor, ostaşii carii au fost cu dînsul
si supt povata lui, era dachi; si accaia se stic crt în
istoria vizantina prin clachi se' înţeleg romînii; nice
după descălecarea romanilor în Dachia, pc vremile
lni Traian făcuti"t, nu s-a11 chicmat alţii <lachi fără
romanii cei din Dachia. Şi în zilele Sfîntului Ştefan,
craiul ungurilor, relele cele multe, pritzilc, uciderile,
pustiirile, care Ic-an făcut în ţeara ungureasdL Ghila,
duca sau crăişorul Ardealului, cum arată Prai, în
Annalcle crailor Ungariei, cartea 1, la anul 1002, cu
ce oaste mai vîrtos le fccc, fără cn romînii din Ardeal,
a cărora Na el crăişor, din sămînţa lui Tuhutum (după
mt1rturisirca notariului lui Bela, cap 24), pre carele
96 ro/mînii cei din Ardeal, după moartea domnului lor
Gelu, din bună voia lor, şi l-au fost ales domn, pre-
cum mai sus am arătat. Unele ca aceste nu putură
zisului notariu să-i facă sînge bun asupra romînilor.
Ba poate şi aceaia an adaos ura notariului asupra
romînilor, că el era episcop papistt1şesc, în Ardeal,
şi romînii era de lege grecească, precum şi ast.lzi sînt;
şi întră aceste doao legi de mult stăpîncştc de amîndoao
părţile, întru cei fără cumpăt, ura. Pentru aceste pri-
cini şi pentru pisma, măcar că astăzi rcghcmenturile
cele previtezc din Dachia cca împăratului Avstriei
 supuse, mai drtos stau din romîni, măcar că învăţă­
tură, ştiinţrL nu c mai puţină în dind rcmînilor,
anume din Ardeal, de cît în clinil papistaşilor unguri
din Ardeal, ba şi întri:i politici mulţi bfirbaţi romîni
sînt îm·ăţaţi, nnii şi în den."gătoriilc cele mai înalte
puşi, adec;1 consi li ari, nicc ci irul episcopiei Oradici
l\lari nu c mai puţin învăţat, precum şi bună parte a
romînilor din clintl episcopiei clela Muncaci, măcar
că acestora pănă acum le-au fost maştchi'i norocirea,
fiind supuşi la. episcop pururea rus, ba şi în Bănat,
măcar d'L îi stăpînesc cniscopii cei sîrbcşti, încă se
afl,1 preoţi romîni întru îm·ăţ{Lt.ndi procopsiţi, dintră
carii iastc prea cinstitul Ioann Th6mici, protopresvyter
al Caransebeşului şi assessor conzist6riului episcopcsc
al Vărşeţulni, bărbat cu răYnă ca aceaia spre deplini-
rea neamului romîncsc învăpăiat, cît nici osteneală,
nici chieltuială nu c învăţat a cruţa şi pre sine încă
gata iastc a se jertvi, cu toate aceste, zisei, şi astăzi
Paulus, episcopul papistaşilor unguri din Ardeal,
întrebat de yrun strein carele nu cm10aştc pre romîni,
97 nu cred cu că nu / ar răspunde cum cCt romînii sînt
cei mai apuşi intră toţi oamenii lumei. De unde, de
au drit în capul sfm notariul cuvintele acele micşorî­
toarc de mărirea romînilor, <lupă canoanele critice,
nu_ se poate crede preasfinţiei sale.
lnsă, precum cetirăm mai sus ( § 3), acele cuvinte
nu ca a le sal c, ci ca de Opaforcoş, spionul lui Tuhu-
tum, zise le seric notariul, pre carele, acoloşi, îl
zise notariul a fi fost om viclean şi îl aseamănă cu
vulpile. Drept acea.ia, de nu vom crede unui spion,
cine pentru aceaia ne poate osîndi? Ha, cum că anume
au minţit atnncia Opaforcoş, cînd zise că romînii sînt
cei mai apuşi oameni a toată lumea, chiar se culege
din istoria notariului, cap 27, unde seric dl înainte
de a învinge ungurii pre romîni, cumplit se oştiră
romînii cu ungurii. De ar fi fost romînii aşa mişei,
precum îi arătase Opaforco~ lui Tuhutum, au putea
ei să ţină răsboiu cumplit cu ungurii aceia carii, pre~

2(>1
 turn îi scrie notariul, era ne învinşi şi încătrău mer-
gea, pre toţi, măcar cît de tari să fi fost, îi bătea?
Ba, cum an văzut pre unguri, îndată, de-ar fi fost
mi~(·i, ar fi fngit mîncînd pămîntu, după cum şi încre-
dinţmse spionul Op:i.forcoş, la acelaş cap 'Zl, pre
TnhHtum, cum că romînii nu vor cuteza să stea fată
asupra îndrăznirei ungurilor. Minţi dară Opaforcoş,
tatăl lui Ogmand, atunci cîn<l zise cătră Tuhutum că
romînii sînt cei mai apuşi sau mai mişei întră oamenii
a toată lumea .. Şi preasfinţitul notariu încă nu plini
dcreg{ttoriia adevăratului istoric, cînd spune că cum-
plită bătălie au fost intră unguri şi intră romîni, şi
totuşi nu pomeneşte măcar unul întru acea cruntă
bă t ttl ie să fi căzut dintră unguri, sau să se fi pleguit;
împrotivă, romîni scrie că au căzut mulţi. Vezi mai
sus, § 4, la sfîrşit./
98 Lingă aceste, lipseşte a însămna dintru acelaş nota-
riu, că atunci era datina şi stilul ungurilor, ca, cînd
avea a îndemna pre ai săi să dea răsboiu, pre protiv-
nici, cu carii era să se bată, măcar ce neam ales şi
viteaz să fi fost acela, era, zisei, stilul să-i defaime
cum se poate mai urît şi să-i zogrăfească înaintea ungu-
rilor, cum că sînt cei mai slabi şi mai mişei oameni ... / ...
102 Ştiut şi la lumea toată cunoscut lucru iaste că
, romînii cînd au avut ştire de venitoarea întîmpinare
· a protivnicilor, i-au ştiut cu bărbăţie a-i învinge.
Aşa, cum scrie la Turoţi, ungurescul scriitoriu, întru
a doao parte a Cronicei ungitrilor, cap 97, în anul 1330,
sculîndu-se cu oaste mare Carol,· craiul ungurilor,
asupra lui Bazarad sau Bojorad-Vodă din Ţeara Romî-
nească, întra tîta îl bătură romînii, cît nenumărată
mulţime de armaşi ungureşti, de nemeşi, de boiari
mari căzură, şi pre mulţi din trînşii robire: arme, cai
mulţi, bani, vistierie multă luînd dela unguria.' Ba
şi craiul Carol nu altmintrea îşi putu scăpa capul, fără
a. Este vorba de lupta de la Posada, din anul 1330. Thurocz
lmprumută descrierea aoestei bătălii din Cronica Pictată de la
Viena,

202
103 luînd alte veştminte pre sine, şi cu ale sale cele / eră­
eşti îmbrăcind pre Deşeu, pre carele îl şi omorîr,\
armaşii lui Besarad-Vodă, socotind că el iaste craiul
Carol. Şi aşa craiul Carol abiia se mîntui cu puţini
104 lingă sine. Aşa umblă cu/ romînii craiul Carol cel
prea vestit, de a căruia putere, cum scrif' acolu~i,
cap 99, Dalmaţia, Croaţia, Rama, Serbia, Galiţia,
:Lodomeria, Cumania, Bulgaria şi toată Fngaria, şi
Salerna, şi Mons Sancti Angheli, şi alte împărăţii.
precum a leşilor, a bohemilor, a Austriei şi cel(• de prin.
prejur trămura de frică.
Drept, acelaş scriitoriu unguresc, acoloşi, zice cii
şi din romîni prin prejur cădea ca muşte le can· ;1 u
pierdut dulceaţa miresmei. Ci, dacă au fost aşa strîrn-
toraţi ungurii în vale de romînii cei de asupra rîpei.
de unde îi ornorea pre unguri cu pietri, cum însuşi
spune înfricoşata. aceaia încungiurare, nu ştiu cum să
fi putut cădea romînii ca muştele. Lîngă aceste,
scriitoriul acel de mînie mare ce avea asupra romînilor,
îi numeşte pre romîni mulţime cînească şi zice că.
numai dracu cel din iad au numerat citi romîni au
105 căzut acolo. De unde urmează că / scriit~riului aces-
tuia, întru cele ce grăiaşte asupra romînilor, ca celui
ce iastc interesat, nu se cade a i se crede.
Asemenea Ludovic, craiul ungurilor, feciorul mai
sus lăudatului Carol, precum scrie la Turoţi, Cronica
ungurilor, partea a treia, cap 38, trimiţînd pre Nicolaus,
vaiv6dul Ardealului, cu oaste tare, cu nemeşi şi cu
secui din Ardeal, prin săcuime, la Ţeara Muntenească,
0
asupra lui La.ic-Vodă , zisul Nicolaus, vaivodul Ardea-
lului, cu toată oastea ungurească ce era cu el fu bătut
de romîni şi ucis cu foarte mulţi bărbaţi aleşi şi cu
nemeşi şi cu soldaţi, cit tocma puţini, cu mare primej-
die, au putut scăpa de mînile romînilor.
-----
a Laic-Vodă este Vlaicu Vodă (în documente, Vladislav),
care domneşte intre anii 1364-1377. Lupta dintre munteni ş1
unguri a avut loc la sfirşitul anului 1368 şi s-a soldat cu vic-
toria românilor.

20)
 Nu altmintrca şi oastea cca mare a lui Zighismun-
dus, craiului ungurilor, umblă, carea, precum spune
la Turoţ, Cronica mzgnrilor, partea a patra, cap 17,
fusese trimisă în Teara Romîncască asupra lni Dan-
Vodă. Unde si însusi Stcfanus <le Losont, arhistratigul
zisei oaste 'peri. ' ' '
Cc să zic de Stcfan cel Marc, ,·oda din l\foldova,
carele cînd avu răsboiul cel din tîi11 cu turcii, cum
seric l\liron Logofătul 0 , o sută de mii <le turci întro
106 zi cu ostaşii săi ornarea. Acesta/ fiind domn romînilor
în Moldova, 40 de ani, pre toţi cît se sculară asupra
lui, pre turci, pre leşi, şi pre alţii i-au bătut, pănă pre
urmă muri a casă de podagră. Despre Stefan Vodă
scrie Felix Petancius în Disertaţiia cca pentru căile
pre care se poate da răsboiu asupra turcului, că la
cetatea Vasillnb, intră 'fcara Romînească şi întrr1
Moldova, aşa au bătut pre başa Soleimfo şi pre duca
Rom.inici, cît din 30 de mii de turci, foarte puţini
carii avea cai mai buni de fugă, au sc{tpat.
Ce să zic de Vlad Vodă din Teara Homîncască, carele
fu poreclit Dracula. Acesta,' om ca acela \'itcaz şi
povăţuitoriu <le oaste au fost, cît, precum scrie Filip
Calim{th, în cartea 3, cca despre faptele lui l.:ladislaus,
craiului leşilor şi a ungurilor, nici odată fără titulă
de mare şi preatare împărat nu se cade a se numi.
Acesta, cum spune Miron Logofătul, au făcut minuni
cu puţini ostaşi ai săi asupra nenumăratei mulţimi
a turcilor. Şi Betancius, în Disertaţiia mai sus zisă,
a Prin l\Iiron Logoffltul trebnic să înţelegem Letopiseţul lui
Grigorie Urechie. Atît Maior cît şi ceilalţi istorici ai .')'colii arde-
lene au avut la îndcmînă compilaţii de cronici romfrnc~ti, încît
nu puteau discerne cui anume îi aparţine textul şi care era par-
tea exactă care revenea cutărui sau cutărui cronicar.
b Vasillu înseamnă aci Vaslui. Se referă la lupta dintre Şte­
fan cel Mare şi turci, luptă care s-a dat la 10 ianuarie 1475. Vas-
luiul nu era la hotarul dintre Moldova şi Muntenia, ci la cale
de cîteva. zile de hotarul moldo-muntean.
204
 scrie că acestaş \'Odă, la Cetatea Vasiliu", cu puţini
ai săi, ci alcsi armasi, însusi pre Mahomet cu toată
oastea lui îl bfttu, cît îi cftt;nt să se întoarcă înapoi,
la Dunăre, si cu rusi ne picrzînd mulii ostasi, să fugft
din cătrău a~1 fost y~·nit. Nici odată n'u au fc;st răllicat
oaste aşa marc şi cmnplitii l\1ahomet asnrra cui,·a,
precum asupra lui Dr{icula, în Teara Romîl1(ască
107 carea Halcocondila, cu numele cel nchiu,/o chiamă
Dachia, fără cinel au bătut Vizantul, ac.lecft Tarigr{idul,
cum mărturiseşte Laonic Ha lcocondila, în cartea H;
şi precum ace-laş, iară acolo, ne lăsă scris, l\fahom<:t
au an1t atunci în oastea sa, armasi doao zeci si cinci
de miriade, ackd doao sute si cin'ci zeci de mii, iară
Vlad mai puţin de zece mii, ba, cum spun unii, şcptc
mii, carii era toţi călăreţi; Miron Logofătul încă a~a
scrie, cum îmi aduc aminte că am cetit în trînsul, că
numai cu şeptc mii s-au băgat Vlad-Vodă în mulţi­
mea acea cumplită de turci, noaptea, şi tot au fftiat
pănă în zori de zio; atunci au eşit din tabăra turcească,
puţini pierzînd de ai săi în noaptea acea ia. Adccft acest
Vlad-Vodii cu puţini ai săi armaşi romîni, fără de
ajutoriul nimănui, cum scrie mai sus lrtudatu l Ca li-
108 mah, / la locul mai sus arătat, cu mărimea inimei sale
şi cu virtutea romînilor săi, multă ,-rcmc au ţinut
cu turcii un răsboiu carele tuturor creştinilor laolaltă
să fi fost adunaţi, încă le-ar fi fost nesuferit.

a Este vorba de luptele el intre \'Iad Tepe~ ~i turci, care au

avut loc în 1462. Este greu de precizat cc înţelege Petru ?Ila ior
prin Cetatea Vasiliu. Locul în care Tepcş i-a atacat pc turci noap-
tea, n-a fo:;t consemnat de nici nn document. Dacă Cetatea Vasiliu
este aceiaşi cu cetatea Vasiliu (identificat cn \'asini), amintită
mai sus, avem de a face cu o confuzie ·care se datoreaz."L izvoa-
relor greceşti de care s-a servit Maior. Confuzia este posihili't
între cnvîntul grecesc lmsi{en, citit ,ca.<-i/ea în greaca medie, c,ire
cuvînt înseamnă capitalei. Deci Cetatea Vasilln poate însemna
capitala, cetatea de scaun.

205
 Ci nu pot aci să nu pomenesc creştineasca şi plina
de iubire de oameni inimă a lui Vlad-Vodă sau Dra-
cula0, carea, cum scrie Filippus Callimahus, în
cartrn 3, Despre litcmrile lu,i Uladisla1es, craiului
leşilor şi a ungurilor, arătă el cătră Uladislaus, craiul
ungurilor, şi cătră toată oastea ungurească atunci,
cînd fiind craiul cu oastea pornit asupra turcilorb, îi
ieşi înainte la N ic6pol şi, precum era el prea învăţat
în trebile răsboiului şi mtilte păţise cu turcii, de unde
preacunoscută îi era lui puterea turcilor. aşa văzînd
neajungerea oastei ungureşti, sfătui pre craiul Uladis-
lau ca să se întoarnă înapoi, să nu meargă cu oastea
accaia asupra turcilor, de oară ce turcii şi la vînat
mai cu mai multe slugi es, de cum vede el că sînt în
·oastea aceaia a craiului. Ci tocma de a avea craiul
oaste de ajuns, încă fiind că se apropie iarna, nu e
timp de a urzi răsboiu, ci ostaşi aceia, carii îi are,
să-i păstreze pre altă dată.
Însă nevrînd craiul, împrotivă sfătuit de alţii, să
asculte de sfatul lui Dra.cula, atunci Dracula întor-
cîndu-se cătră craiu îi zise: .,de oară ce sau norocul
carele pre tine lucruri mari îndrăznind, nici odată
pănă acum nu te-au înşelat, sau nădejdea cc ai de aju-
toriu altora, carea eu doresc să se împlinească, sau
a De lLtta aceasta Petru Maior vorbeşte de Vlad Dracul, tatăl
lui Vlad- Tepeş, pe care îl pomeneşte inai înainte tot sub porecla
de Dracu la. Vlad Dracul şi-a primit porecla de la ordinul Dragonului
cu care fusese răsplătit de împăratul Sigismund. Prin etimologie
populară i s-a spus Dracula, în povestirile scornite de saşii din
Tr;:insilvania asupra faptelor de cruzime ale voievodului român.
în aceste povestiri (care circulau în mai multe limbi) Vlad Ţepeş
este în[ăţişat ca un domn sanguinar, sadic. În fapt este vorba
de actele de autoritate întreprinse de Vlad Ţepeş asupra negus-
torilor saşi din Braşov.
b Se referă la cruciada pornită sub conducerea regelui ma-
ghiar, în anul 1444, cruciadă care avea să se încheie, la Varna,
cu un dezastru pentru c:;~eştini,
 nenorocirea ta te trage în lături de la sfatul mieu,
sfatul tău carele cu mintea mea nu l-am putut schimba,
în cit vremea şi neştiuta întîmplare mă sufere, cu
vîrtutea îl voiu ajuta". Şi aceste zicînd dede lîngă
oastea craiului şi el patru mii de călăreţi, supt povaţa
fiului său, rugind pre Dumnezeu ca să ajute craiu-
109 lui / şi oastei aceiia. Pre urmă, cînd era să se despartă
de craiu, aduse înainte doi tineri foarte harnici carii
ştiia bine toate căile, împreună şi doi cai minune de
iuţi, şi mai plîngînd zise cătră craiu: ,,iată, de ţi s-ar
întîmpla o nenorocire carea să nu dea Dumnezeu, ai
tncătrău să scapi. Drept, eu aş dori, în zădar să-ţi
fi dat eu aceste, de mă va auzi Dumnezeu, însă de te
va strîmtora lipsa a te întrebuinţa, dar prea folosito-
riu acesta îl vei afla". Folositoriu sfat dăduse Dracu la
craiului Uladislau, dacă aşa cu credinţă l-ar fi auzit
craiul şi l-ar fi ţinut, precum Dracula l-au dat. Filip
Calimah, acoloşi./
110 După aceaia cît de harnici feciori au fost acei patru
mii de romîni armaşi călăreţi carii îi dede Vlad-Vodă
ajutoriu craiului Uladislau, de cît folos au fost la
toată oastea ungurească şi cîtă nădejde avea întru
dînsii c-raiul Uladislau si cC'l mai mare a toată oastea
ung\irească arhistratfg iau general, la toată Europa
pentru alc~ele lui vitejii preacunoscut Ioann Corvin
de Huniad, curînd se văzu. Pentru că cum ajunseră
la locuri priIJlejdioase, unde- era frică de năvală pro-
th·nică fără veste, îndată lăudatul arhistratig Huniad
se luo înainte cu acele patru mii de romîni, şi lingă
<linşii trei mii de unguri, cum, acoloşi, scrie Callimah,
şi ccaia laltă oaste yeniia în urma lor.
lară cînd ajunse marele general Ioann de Huniad
a întocmi oastea spre a se lovi cu turcul, pre toţi
îi J.Şeză cu căpeteniile lor, la locuri anumite, care să
le ţină, şi de acolo să dea răsboiu, iară în virtutea,
în hărbăţiia şi în vitejiia romînilor, atîta se încre~
dinţa cunoscătoriul de vitejie arhistratfg, cit şie şi
celor patru mii de romîni nici un loc anumit nu le
 dcde, ci îi ţinu lîngă sine, ca cu ci toată oastea să o
- ll 1 ajuteşi la ori/care parte, unde ar fi lipsă, cu dînşii
să alerge a da ajutoriua. Acoloşi, Callimah.
Acest Ioanncs Corvinus de Huniad, v:iivodă Ardea-
1ului, gubcrn{ltor Ungariei şi comis Bistriţei, de a
căruia bărbăţie şi viteze fapte lumea toată s-au mirat,
şi ca carele în veacul acela, în toată Europa, nu era
viteaz, încă au fost romîn. Carea si Turoti încă o
mărturiseşte, în Cronica ungurilor,' partea' a patra,
cap 30, cu apriate cuvinte. Accaiasi mărturiseste si
împăratul romanilor Fcrdinandus cel cn numele ~cesta
întîiu, în diploma cca din 23 noenwric a anului 1548,
lui Nicolae Ol{thus, arhiepisc6pului Strigonului şi can-
ţclariului său, de acelaşi împărat dată ... /
ll2 Şi întri'L toţi craii ungurilor, carele au fost în toată
plasa de ·1ucru vestit, precum craiul l\fatias? Ci acesta
încă nu numai au fost fiiu mai sus lăndatului Ioann
Cor\'in, ci, precum scriu Bonfinius şi Lucius,_ încă se
lăuda că e romîn. Nemărginit aş fi să vreu toate fap-
tele romînilor a le scrie, clin care se clesvăleşte firea
cca bărbată şi vitează a neamului romîncsc. Ci scur-
tarea carea o am pusă înainte şi peristasurilc nu mă
sufere a mă îndelungi în treaba aceasta,
a Bătălia de la Varna a fost condusă, o vreme, cu măiestrie
de Ioan de Hunedoara. O parte dintre sfetnicii regelui, invi-
dioşi pentru succesele lui Ioan şi socotind ci"t a sosit momentul
dezlănţuirii atacului general, I-au decis pe rege în acest sens,
Regele i-a ascultat, a pornit el însu~i la <1tac, a fost omorît de
turci şi pentru că atacul creştinilor n-a adus înfrîngerea turcilor,
vestea morţii regelui a produs panică. Acest moment a fost ex-
ploatat de turci care au contraatacat şi i-<1u înfrînt pc creştini.
Ioan de Hunedoara cu cele cîtcva mii de români, munteni şi
transilvăneni, care se aflau sub comanda lui directă, a încercat
să redobîndcască corpul regelui, dar nercu~ind, s-a mulţumit să
asigure, prin şarjele efectuate de cavaleria s::t uşoară, retragerea
resturilor armatei creştine, ·

288
 Deci, <lin faptele romînilor trăbue a judeca despre
virtutea romînilor, nu din condeiul necumpătatului
notariu a lui Bela, mai puţin în gura lui Opaforcoş,
spionul !ni Tuhuturn. Ba şi în cît e pentru alţi scri-
113 tori, ori greceşti, ori de alte ghin te strcine ,/bine lip-
seşte a lua aminte, oare nu sînt de aceia, carii poartă
ură asupra romînilor. Că unora ca aceştca, după legea
critică, cînd scriu ceva asupra rornînilor, nici cum nu
li se poate crede./ ..•

§ 3

}34 STATUL R01"HlNTLOR DIN ARDEAL l)UP.l SF!NTUL

ŞTiiFA.N, CRAIUL UNGURILOR

Ci şi întru aceaia schiopătează

Enghel, cînd, acoloşi,
zice că îmulţindu-seîncet cădinţele nemeşilor, fură
înstreinaţi romînii de a purtare deregătorii publice
şi cu alţi proşti fură lipsiţi de unin-a naţioanelor
în AnlPal. Întru carea mainaintc de toate se cuvine
să ştim cc iastc unirea naţioanelor în Ardeal. Carea
răspicat o arată Carol Eder ÎIJ Notc{e istorico-critice,
care le-au dat el şi s-au tipărit în Cluj, la anul 1791,
asupra Si'tplichei romînilor, la numtirul 15 şi 16. Acolo,
la numărul 16, aduce Edcr scrisoar<"a lui Lor{mdus
Lcpcş, viţc-vaivodului Ankalului, din anul 1438,
din carea, precum şi din cele lalt<:', se pricepe şi care
sînt naţioanelc ac<'le cc făcură întră sine unire, şi şi
în cc stă unirea lor, carca_cu un an mai nainte, adecă
la anul 1437 s-au fost făcut. Feceră adecă nemeşii,
săcuii şi sasii întră sine lC'gătură cu jurămînt întărită,
ca ori cînd vor buti turcii în ţinutul sasilor, nemeşii
135 să le dea ajutorin, şi cînd s-ar întîmpla/să se mai
scoale prostimea asupra nemeşilor, asemene sasi.i să
ajute pre nemeşi întru apărare asupra proştilor.

20,
 De aciia zÎlle Eder, la numărul 15, că nu ghinta
ungurească, ci singuri nC>meşii dintră unguri sînt
priimiţi întră naţioanelc cele unite în Ardeal.
Ci şi din scrisoarea lăudatului Lepeş, cea din anul
1437, pre cum şi din mărturisirea capitulului besericii
Bălgrâdului, cea despre unirea aceasta, la anul 1459
scrisă, arată Ecler, la numărul 15, cum că nu neamul
unguresc, ci nemeşii fură socotiţi intră naţioanele
cde unite sau priimite în Ardeal. Aceaiaşi vedeşte/
Edcr acoloşi, din Aprobate, partea 3, titula 1, unde
zice că măcar că se face pomenire de toată ghinta
ungurească, totuşi cînd vine a grăi despre osebitele
legi ale unirei, nu ungurii, ci feţele nemeşqti şi ora-
şele varrneghiilor (din care fieşte carele, după legile
ungureşti, iaste a tîta cît o persoană ncmcşască) se
ponwnc:sc. Aşa şi în dicta cea din anul 1557, zi 1 iunie,
la Turda adunată, se zice universitatea celor trei
naţ ioanc, a nemeşilor, a secuilor, a sasilor.
Ci se poate vedea mirare, acoloşi, zice Edcr, cum de
nepomenindu-sc în monumenturilc aceste ungurii, fără
numai aceia carii sînt nemeşi, totuşi săcuii şi sasii
toţi pururea se pomenesc. Pricina e, zice, căci cătră
începutul a sutei cinci spre zece şi după accaia, săcuii
toţi acclc·şi cădinţc avea, care au nemeşii. Ci în anul
1562, fiind că unii dintră săcui au luat arme asupra
prinţ_ipului Sighismundus, o parte dintră ci fură dcs-
137 brăcaţi de cădinţcle cele vechi ale săcuilor. Aceaiaşi ,/
zice Eder sasul, se cade a se judeca despre sasi. Pentru
că fiind sasii cei din pămîntul cel crăcsc atunci slo-
bozi, după vreme cşind unii din scaunele cele săseşti
la varmeghii şi la scaunele cele săcucşti, fură acolo
făcuţi iobagi. A căriia întîmplări mărturii sînt arti-
culii dietii din anul 1608, 21 septemvrie, din anul
1616, 17 aprilie şi din anul 1618, 12 aprilie. Pentru
accaia, acoloşi„ la numărul 15, zice Edcr că ghinta
ungurească nu în cît e ghintă ungurească are cădinţa
cetăţeană în Ardeal, nice pentru aceaia că oare carele
138 e de ghintă ungurească/urmează să fie cetăţean de

210
 Ardeal. Pentru că, dacă nu e nemeş ungurul, nici cum
nu e cetăţean în Ardeal. Aceaiaşi se cade, după înţe­
lesul cel mai sus dat, a zice şi de săcui şi de sasi: că
nu toţi săcuii şi sasii sînt cetăţeni în Ardea].
Deci, fiind trei naţioane unite la olaltă, în Ardeal,
adecă nemeşii, săcuii şi sasii, şi nemeşii, fiind în Ar-
deal, o parte unguri, alta romîni, sau stînd adunarea
nemeşilor din unguri şi din romîni, fi,cşte carele vede
că nationul cc] din tîiu dintră cele trei natioane, e
alcătuit din unguri carii sînt nemeşi şi di;i romîni
carii asemene sînt nemeşi. lară dt nu se ţin de cele
trei naţioane unite romînii cei ce nu sînt nemeşi,
nici ungurii cei ce nu sînt nemeşi nu se numără intră
cele trei naţioane unite sau priimite în Ardeal. Ase-
mene nu se socotesc a fi cetăţeni şi fii patriei romînii
aceia carii nu sînt nemeşi; întocma nici ungurii aceia
carii nu sînt nemeşi, nu se socotesc a fi cetăţeni şi
fii patriei în Ardeal. Şi, pre urmă, precum romînii
carii nu sînt nemeşi nu pot dobîndi deregătorii pu-
blice politiceşti, aşa şi ungurii carii nu sînt nemeşi
nu pot dobîndi acekşi dcregătorii. Cu un cnvînt, ro-
mînii carii sînt nemeşi întocma sînt cu ungurii cei
ce _sînt nemeşi, întru toate. Şi ungurii carii nu sînt
nemeşi întocma sînt cu romînii aceia carii nu sînt
nemeşi. De unde, pre cum chiar iastc că ghinta ungu-
r<~ască nici o nedreptate nu au făcut ghintei cei romî-
neşti, aşa cu mina să pipăe deşertăciunea vorbelor lui
Enghel, cînd preste tot zice că romînii fură înstreinaţi
de a purtare deregătorii publice şi cu alţi proşti fură
lipsiţi de unirea naţioanelor, în Ardeal. a/

a Petru Maior distinge- caracterul de clasă pe care l-a avut

Unio trimn nationmn, Approbatae-le şi Compilatae-le, legi. prin
care, succesiv, româ,nilor din Transilvania le-au fost suprimate
drepturile politice şi sociale. Afirmaţia că nemeşii români erau
egali în drepturi cu nemeşii unguri este inexactă. Este adevărat
că în vremea lui Ptitru Maior se ridica dintre români o pătură,
care prin avere reuşea să pătrundă în rîndul funcţionărimii impe--

211
139 Nu făr[L vreme dară scriseră romînii cei din Ardeal,
în Suplica sa cca cătră Leopold al doilea, împăratul
romanilor, dată, cumc[L mai naintc zisa unire a celor
trei natioanc în Ardeal, nici o \'ătămarc nu făcu nea-
mului 'rornîncsc, ba întru acelaşi veac, cîncl se fcce
această unir<·, în prea frumoasă floare era neamul
romîncsc, pentru c[L din sinul neamului acestuia, Ioann
Corvin de Huniad fu făcut întîiu vaivoML Tărei Ar-
dealului, dupfL accaia fu înălţat a fi gnb(•rnatc~r a toată
împărăţiia ungurilor şi împrc-nnii mai marc arhistra-
tig oştilor a toatfL l"ngaria; iar:i nemuritorinl fiiu al
acestuia, Matias, fu frlcut craiu împărăţit>i ungurilor
şi, ca s[L tăcem pre alţi ,·aivodc ai Ardealului, carii
fură dintr[t romîni, Ioan Gheţi, dintru a c[Lruia fa-
milie şi acum spun ctL mai sînt nemeşi romîni, în
varmeghia Dobîca, fu gulwrnator în Ardeal, iartL Sk-
fan I6jica, asemene romîn, fu canţclarius, în zilele
.prinţipului Sighisn111ndus Batori, cătră capctul sutei
16. Iartt ctttră mijlocnl s11tci acciiaşi, Nicolae Ola-
hus clin părinţi nîmîni născut în Sibiiu, fu arhiepiscop
riale, dar aceasta nn însemna cri mai înainte ele anul 1700. ro-
mfinii avcan acces la marile dreg[1torii clin Principatul Transil-
vaniei. Exemplele aclusc - C.on·inl'~tii, :--icolac Olah11l !;ii alţii -
nu sînt conduclentL•. Ca sri aj11ng{1 în post.uri dl' conducere, no-
bilii romfrni an trch11it s{i trcad't la catolicism sau la alte rituri
protestante, !;ii pînii la 11rmr1 sii se <lesnaţionalizezc. Demonstra-
ţia lui Petru Maior este, într-o anumitri m[1s11ră, forţată şi arc ca
scop demonstrarea cgalitii.ţii dintn• 11ng11ri şi romfrni ele-a lungul
veacurilor. Este {orţatri, pentru c.1, pînii la {iude sccol11l11i al
Xlll-lea, nobilii rom[u1i s-au hncural, într-a<lc\-{ir, de clrepturi
egale cu ungurii, însii clup{i r{tscoala ·de la Bol>îlna, romfmii, c.irc
reprezentau un pericol real pentru cl11hla exploatare străinft şi
socială în Transilvania, stare de fapt llc care stăpînitorii î:;;i clă­
deau seama, au fost excluşi llin ,·iaţa politică a Hcgatului ::\ia-
ghiar mai întîi. a Prineipat11lui Transih-an mai apoi.
Menţioniim c{t aceastri teorie a fost fornrnlată înainte de Maior,
de către Şincai şi că a fost schiţat;\ de Samuil Micu.

212
 al Strigonnlui si al Cngarici cantclarius, si frate-său
Mathci era jud~ crăcsc <le moşie, ia Ardeal: în scaonul
Sas-V{lroş./
140 Din toate aceste, luminat se vede a fi cu totul dcs-
dnată cndntarea lui Ecler carC'lc în mai sus pomeni-
tele ;Yole istorico-critice, cu accaia în desert se trudcste
a scări pre romînii cei din Ardeal că ni~ăiri nu se all ă
romîni să fi fost anume chiemati la sfaturile cele de
obşte ale ţărci, adecă la dictă,' nicc nu se pomenesc
nici odată, întru ace le sfaturi, romînii ca alţi cetăţeni
si fii ai patriei ale celor trei natioane unite.
' Ci, de oară ce ncmcsii, unii ~înt din neamul cel
unguresc, unii din neainul cel romîncsc, pururea ori
ce s-au lucrat, cu numele nemeşilor, atîta se înţelege
a fi lucrat cu numele nemesilor celor din neamul romî-
ncsc, pre cum cu numele i1emcşilor celor din neamul
unguresc. Deci, cînd se chiema la dictă nemeşii cu
săcuii şi cu sasii, atîta se chiema romînii nemeşi, pre
cît şi ungurii nemeşi. Xu era de lipsă stl se anumească
romînii, precum nu se anumea nici ungurii, fără de
obşte nemeşii. Că, pre cum neamul romînesc, ca neam
romîncsc, nu era întră naţioanele cele unite sau pri imite,
aşa nici neamul unguresc, ca neam unguresc, nu
c intră lăudatele trei natioanc ale Ardealului, fără
nemcsii carii sînt si dint~ă unguri si dintră romîni
alcătt~esc una din cc lc trei naţioanc u~ite sau pri imite;
0

carea însusi Eder o cunoastc si o mărturiseste. De oară

cc dară r~mînii carii sî~1t ~cmeşi sc n~mără intră
naţioanc, urmează că şi romînii, adccă carii sînt ne-
meşi tot de a una au fost chicmaţi la sfaturile ţărci
cele de obşte. Nici aci nici o strîmbătate nu s-au făcut
cîndva neamului romînesc de cătră neamul unguresc.
Toată temeliia dară a cuvîntării lui Ecler, ceii asupra
141 romînilor e/surupată. De unde, neamul romînesc,
pre cum nici odată nu au pătimit nici o nedreptate
de cătră neamul unguresc, aşa, cu acelaşi mărit neam
unguresc trăbue pururea adîncă pace, după constitu-
ţia patriei, cu cucerie să ţină şi în linişte, dela carea

213
 atîmă fericirea, să custe, supunîndu-sc fieşte carele
cu credincioasă ascultare domnilor şi mai maril{?r săi./
302 D I S S E R T A Ţ I E/Pentru începutul limbci ro-
mîrn,şti * ./
Fiind că limba -cea romînească e lătinească, celui
ce va să cnce începutul limbei romîne:şti, îi iaste
de lipsă mainainte să aibă cunoscute întîmplările
limbri lătineşti.
Dnpă cum ne învaţă Eutropius, în cartea 1, limba
Laţiului, întru a căruia hotar stă Roma, o-au îndn-ptat
şi o-:-au polit Latinus, craiul ţărci Lă.ţiului, şi pre
latini, de pre numele său, i-au numit; carea cătră
anii dela începutul lumei 4018, înainte de urzirea
Romei cătră anii 304 s-au întîmplat. Urmează că şi
limba lătinească dela craiul Latinus au luat început
a se chiema aşa a.
Iară ce schimbare anume cu îndreptarea accaia au
tăcut craiul Latinus, în limba lătinească, cc au lăpă­
dat din limba cea de obşte a poporului lătincsc şi ce
au adaos la această limbă îndreptată, ce să nu fi avut
limba cea de obştr., nimene din cei vechi nu ne lăsă
scris. Însă, cum că alta au fost limba lătinească cca
îndreptată sau corecttt, şi alta ceai a ce răsuna în gura
poporului lătinesc, şi cum că ceaia fu născută clin
ceasta, şi diript accaia limba lătinească cea proastă
sau a poporului, cu dreptul se zice mamă limbei lăti­
neşti ceii corecte, însăşi natura sau firea corecţ :ei

-------
destul de chiar arcată. Asemenea, din natura corecţiei
• Împreună cu următoarea Disc1·ta'ic este anexată la istoric,
f>entru lnceput-ul ... 1812, începin<l cu pg. 302-323.
a Trimiterea la Eutropius este greşită, iar explicaţia, fan-
tezistă: latinii nu-şi trag numele <le la regele legendar Latinus
(care se presupune că a fost contemporan cu războiul troian), ci
numele lor. ca şi al regelui şi al limbii lor, c un derivat ele la
numele ţării, Latium. I.a fel de fantezistă este şi afirmaţia că.
nn om ar putea modifica limba unui popor, idee preluată de I~
alţii.

214
303 urmează cum că/limba lătinească cea corectă nu se
sugea împreună cu laptele de la mame, precum limba
cca de obşte, ci cu gramatica trăbuia să se înveţe şi
pentru aceaia alta au fost a grăi lătincştP, gramati-
ceşte, alta a grăi lătineşte, de obşte. Dintru aceste
se vede că şi înainte de urzirea Romei, de doao plase
au fost limba cea lătinească, adecă: gr;imaticească şi
de obşte, sau a învăţaţilor şi a poporului. Nicc nu
se poate arăta nici un veac, întru carele să nu fi fost
lipsă de gramatică spre a învăţa limba lătinească cea
corectă.a
Făcînd Romulus cetate carea de pre numele său o
chiemă Roma, dela carea şi romanilor li se dcde nume,
rădică beserică ( acoloşi, pre scurt, povesteşte Eutro-
pi usb carea o numi Asilum, şi făgădui tuturor celor
ce vor scăpa la <linsul scutire. Pentru aceaia, pre mulţi
din vecini le locuri, carii făcuse intră ai săi ceva rău,
fugind la dînsul, i-au priimit în cetate şi i-au împreunat
cu poporul său. Şi aşa, din latini şi din tt'1scii păstori,
precum şi din frigii cei de preste mare carii supt Enea,
din arcadi carii supt povăţuitoriul Evandru cursese
în Italia, ca din de multe fcliuri de stihii adună un
trup şi fece poporul roman. Cu vreme, toate neamurile
Italiei ce avea osebite limbi, se adaoseră cătră poporul
roman. Făcîndu-se această adunare şi mestecare de
neamuri de deschilinite limbi, nimene nu se poate
îndoi că limba lătinească cea de obşte nu de mijloc
schimbare au pătimite_.
-----
a ) Considerarea latinei literal'e ca·derivată din limba populari.
este justă, dar de fapt nu este vorba de două limbi, atît de radi-
cal diferite cum afirmă Maior, ci de două aspecte ale aceleiaşi
limbi. Afirmaţia că limba literară ar fi anterioară fundării Romei
şi că chiar atunci ea era învăţată din gramatici, este eronată.
b) Informaţiile nu sînt din Eutropius, ci din alt abreviator
al istoriei romane, Florus (I, I).
c) Observaţie justă: limba latină a suferit numeroase influenţe
etrusce, osco-umbriene, sabine etc., iar mai tîrziu greceşti.

215
 Si cum că osebite an fost limbile neamurilor Italiei,
ncl~ci"'t a etrnscilor, a grecilor, a oscilor, a insubrilor,
a ligurilortt şi ·ale altor galli şi popoare, înainte de
a-şi supune grumazii biruitorilor romani, bine învcaţrL
Ludovicns Antonius :Muratorius, în Disscrtatiia 32,
tom 2 al A11tic·vitalclur 1:talicncştib./ •
304 Dintru aceste ghintc sau neamuri ale Italici, unele,
măcar că dup_fl mărturisirea lui Avgnstin, cartea 19,
cap 7, Despre cetatca foi Dumnezeu, ghin telor celor
învinse, c11 jugul le punea şi limba sa cca li"'ttinească
asupri"'L romanii, totuşi pănă şi dnd era mai în floare
împărătiia romanilor, nrnlU't ncme s-au tinut limbile
sale, ia~ii a unor neamuri de ale It;dici,' perind ialc,
limba lor tot au rămas întră romani. Gt Aulu~ Ghel-
lins, în cartea 17, cap 17, aşa seric: .,C. Enins zicea
dt el arc trei inimi, pentru ci"'t ştiia grăi grcce~tf', 'os-
CPstc si lătincstc". Asa dari"'t, în ziklc lui Enius încă
vecui;; limba (;sccasd. La Fcstus SC ccieste, din fabula
lui Titinnius: .,carii oscestc si volsccstc fi"'Lbnlea, d
lătincştc nu ştia". Livius: în' cart<:-a 40, cap 42, zice
că cumanilorc cerind li s-au dat voc ca în ptlblicft ~rt
vorbeasdi lătineşte şi prcc6nii sau vestitorii lor si"'t
aib:"t cădintă a Yindc lătineste. Altă limbft au fost
0

atunci la ct;mani în Italia, ca rea nu o-an fost astrucat

limba cca lătincasciL Si Strabo carele au tri"'tit în zilele
împăratului Tibcric, în cartea 5 a Gheografiei, zice că
perind ghinta oscilor, vorba lor tot mai rttmînc la
romani şi joacă fabule romanii, în limba accaia.
De aci ia, cu neputinţ:1 era din limbile acele ncuitoarc,
şi cuvinte şi chipuri ele graiu să nn se vîrasdt nu numai
în limba lătinească cea proastă carea acum era de
a Dctli aflaţi în-partea Italici numită Ga !ia Cisalpină, ligurii
nu sînt gali,
h Opera lui :\Inratori, cca mai prestigioasă lucrare ele eru-
diţiea timpului asupra iştorici Italici, este izvornl principal al
Jui Maior.
c Este vorba de locuitorii oraşului Cumae.

216
305 obşte tuturor popoarelor/Italiei, ci, prin nebăgarea
de seamă a unora, şi în limba lătinească cca corectă,
cîtc odată. Carea romanilor celor· învătati si bine
deprinşi în limba cea corectă, foarte rău' ]~ ,:inca şi
certa această rea întrăbninţarc. Accaia, mi să pare că
spnnc Cvintilian, cînd scriind despre cuvintele cele
strcine, aşa grăiaşte: .,Tac despre tusci, despre sabini,
ha şi despre prencstini. Că pre Yecţius, ca pre cel cc
se întrehuinţa cn vorba aceaia, îl ceartă Lucilins, pre-
cum P6llio afHi în Li vie patavinitate". Şi Varro zice
d't cuvîntul multe (m·nltac) nn e lătinesc, ci sabin;
şi acesta pănă la pomenirea lui au rămas în Jimba
samnitclor carii sînt născuti din sabini.
Cu mult mai lesne era di'n limba lătinească cca de
obşte să se bage cm·intc şi chipuri de graiu în vorba
1,Hincască cea corectă. Paradigmă şi astăzi despre
lucrnl acesta avem în pruncii cei romîneşti carii în
anii cei din tîiu, cînd se învcaţă lătineşte, pentru
asămănarea cc iaste intră limba cea romîneasd't şi
într[t limba cca lătincască, turme de cu\'intc romîncşti
bagtt în vorba cca lătincască, ba şi unguri biitrîni am
vf1zut, carii ştiind amîncloao limbile, şi cea lătincască
şi cca romîncască, cînd grăcsc lătineştc, şi cuvinte şi
chipuri de graiu romîneşti, fără a se pricepe cc fac,
aruncft în vorba lor cea lătincascăa.
Pentru aceaia cu de adins romanii cei învăţaţi scriia
cftrţi şi da regule spre abaterea cu,:'intelor celor streine
dela limba lătincască cca corectă, precum şi spre poli-
rea sinHxci limbci acciiaşi. Dircpt accaia pre pruncii
306 săi îi silea a merge la shoairt, şi a se/învăţa gramatica
Jătinească. Aceasta e ceai a cc zice Tullius1•, în cartea
3, de Oratorc, d pn~ceptclc de a vorbi lătincşte le
dă îndţătura cca pruncească. Şi Cvintilian, în cartea

a (Observaţie deosebit de intcresantri, dovedind !-csi;,;area

instinctivă a asemănării ele strnctnră dintre cele clouii limbi.
li Este vorba de Marcus Tullius Cicero, mareic orator roman.

217
 1, cap 10, mărturiseşte că alta e a grăi lătineşte, alta
a grăi gramaticeşte, adecă alta e a grăi în limba
lătinească cea comună sau de obşte carea împreună
cu laptele se sugea de la mamă, alta a grăi în limba
lătincască cea corectă carea se înveaţă la shoală din
gramatică. Vezi mai sus lăudata Disertaţie, 32, a lui
Muratorie, întru carea pre larg se cuvîntă despre
lucrul acesta. .
Mult schimbîndu~se limba lătinească cea de obşte,
prin aceaia că fu împărtăşită tuturor ghintelor Italiei
celor de deosebite limbi, multe dialecte a limbei aceş­
tiia, prcste toată Italia se escară, în fieşte care parte
a Italiei, după feliul limbei neamului ce lăcuia în
ţinutul acela a. Drept aceaia osebite cuvinte dela
toate neamurile acele au căutat să priimească în sinul
său limba lătinească cea de obşte; şi fiind că ia stă­
pînea, precum şi astăzi, în toată Italia, au început
mai de obste a se chiema limba italienească. Răsbă·
tînd în It~lia şi lungă vreme domnind acolo gotii,
longobardii şi alte ghinte nemţeşti, cu mult mai vîrtos
se schimosi limba lătinească cea de obşte sau italie-
nească; ba. după veacuri, şi însuşi italianii îşi pre-
făcură limba altmintrea, şi o aduseră la statul acela
întru can·le e astăzib. Din cele pănă aci despre
limba lătinească cea comună zise, lesne se poate afla
începu tul limbei rom în eşti. Aceaia se ştie că mulţi­
mea cca nemărginită a romanilor, a cărora rămăşiţe
sînt. romînii. pre la începutul sutei a doao dela Hs.,
în zilele împăratului Traian, au venit din Italia în
Dachia; şi au venit cu acea limbă lătinească carea în

a Observaţie justă. Cercetările moderne au arătat că dialec•

tele moderne actuale corespund în linii mari ariilor lingvistice
deosebite din antichitate.
b Afirmaţia că schimbarea. unei limbi nu se datoreşte numai
influenţelor externe este deosebit de valoroasă pentru epoca lui
Maior.

218
307 ,·remea/ aceaia stăpînca în Italia0 • Aşa dară limba
romînească e acea limbă lătinească comună, carea pre
la începutul sutei a doao era în gura romanilor ~i a
tuturor italianilor.
De oară cc dară, cum mai ~US am însămnat, limba
lătinească cea comună, după vremea eşirei romanilpr
din Italia la Dachia, cumplite schimbări au mai !:.-ttfc-
rit în Italia, urmează că limba romînească e tuai
curată limbă lătinească a poporului roman celui n-,hiu
de cît limba telienească cea de acumb; ~i mai cu că­
dere iaste a judeca din limba cea romînc:ască cum au
fost limba romanilor celor vechi, de cit din limba ita-
lienească cea de acum. Măcar că aceaia nu putem tăgă­
dui că în limba romînească sînt vîrîtc cuvinte de ale
varvarelor ghinte, anume ale slovenilor, cu carii au
petrecut împreună: carea, cum s-au întîmplat, am
spus în Istoria pentru începultf.l Romînilor în Dachia.
Însă slovenii de ţesetura limbei romincşti cea din
lontm nice cum nu s-au atins, ci ac.caia au rămas
între~gă, precum era dnd întîiu au vcmt romanii,
strămoşii romînilor, în Dachiac. Ci şi cuvintele care

a Ideea a fost dezvoltată de Fr. Diez, întemeietorul grama-

ticii comparate a limbilor romanice, care afirmă că diferenţele
dintre aceste limbi se explică in esenţă prin aceea ci:i de reflectă
fiecare latina altei epoci - aceea în care s-a petrecut romani-
zarea regiunii respective (Spania a devenit provincie romană la
197 î.e.n., sudul Franţei, la 120, nordul, la 50, iar Dacia la 107
e.n.). Aceasta nu este însă singura cauză a deosebirilor.
b Afirmaţie exagerată, deoarece fiecare limbă romanică are
unele elemente mai arhaice dccît celelalte, alături de numeroase
inovaţii. Astfel româna se apropie mai mult de cit celelalte limbi
romanice de latină, în flexiunea nominală (păstrarea a trei formo
cazuale: nominativ-acuzativ. genitÎ\•-dativ şi vocativ; existenţa
neutrului) ş.a., dar se deosebeşte în alte privinţe (postpunerea
articolului ,.a.).
c Afirmaţia că influenţa slavă nu a modificat structura internă
(,.ţesetura ... cea din lontru'") a limbii române, fiind <le natură pre-
ponderent lexicală, este adevărată. Ideea însă că aceastl stru~

219
 sînt dela sloveni vîrîte în limba romînească, pre lesne
se cunosc; şi uşor ar fi, ele s-ar învoi rom!uii spre
accaia, a le scoate şi a face curată limba rornînească''.
Aceaia încă se pricepe căci intră rornîni sînt mai
multe dialecte. Fiind adcd d si atunci, cînd au \·enit
coloniile romane în Dachia, ~ai multe dialecte ale
limbci lătincsti ccii de obstc era în Italia si fiind că
coloniile acel~ clin toate pă~ţile Italici au fost adunate,
urmează că mai multe dialecte au adus cu sineli.
Însă, măcar că limba rornînilor e împărţită în mai
multe dialecte, a cărora osebire mai Yîrtos stă în pro-
nunţiaţia sau răspunderea unor slove, totuşi romînii
cei din coace de Dunăre, toţi se înţeleg la olaltă;
308 ba în cărţi nice nu au fără o dialectă singură ;/deschi-
linirea dialectelor numai în vorbă se audec. Iară
dialecta romînilor celor din colo ele Dunăre, atîta c
înstreinată <le limba rornînilor celor <lin coace de
Dunăre, pentru copia sau mulţimea cuvintelor celor
greceşti, cu carea e acoperită, cit romînii cei din coace
----'-----'
tură este identică cu latina populară
din secolul al lI-lea c.n.
nu mai corespumlc adevărului, căci
limba s-a schimbat între
timp, datorită în primul rînd unor cauze interne. Identificarea
latinei populare a secolului al II-iea cu româna se datoreşte unei
viziuni statice, ca şi intenţiei de a dovedi puritatea. latin,1 a
româ,nei.
a Cuvintele nu pot fi înlăturate în urma unei hotărîri, ele
apar şi dispar datorită unor necesităţi. l\folte slavisme au dis-
părut însă din epoca. lui Maior pînă astăzi, limba român.I sufe-
rind în secolul al XIX-lea, aşa cum s-a spus, u11 proces de re-
romanizare.
b Ideea că diferenţele dialectale clin română ar moşteni dife-
renţe existente încă în latină, deşi a mai fost susţinută, chiar în
_vremea noastră, nu corespunde tealităţii.
c Confuzia sunetelor ·cu literele este curentă în epocă. Uni-
tatea surprinzătoare a dialectelor româneşti, ca şi a limbii lite-
rare încă <le la apariţie, este un fapt confirmat de cercetările
ulterioare.

220
 de Dunăre, păn[t nu se dedau cu dînşii, puţin îi pot
pricepe cc vorbesc. Însft acea ia se cade a li se <la lor,
că multe cuvinte lătineşti p[rnă ast[izi le ţin, care la
romînii cei <lin co.ice ck Dnnftre, cu totul sînt date
uitărci, precum şi la romînii cei din coace de Dunăre,
asemenea multe cuYinte lătincsti se află, care întră.
romînii cei din colo de Dunftn· în deşert le vei căuta".
îm; vine aci aminte si acea ia că se află t1nelc cuvinte
în limba romînească, 'care pentru că nice la italia ni,
nice la sloveni astăzi nn sînt, zic unii că trăbuc să
fie sau dela clachi, sau dela altă oare care limbă de
a ghintelor, cc mai de mult au umblat prin Dachia
intră romani. Ci, de oară ce, precum mai sus am văzut,
cînd au venit coloniile romane în Dachia, era mai
multe dialecte a limbei lătineşti în Italia, din înso-
ţirea cn dcschilinitc neamuri ale Italiei născute, au
nu putea coloniile acele cu sine să aducă în Dachia
unele cuvinte dintru uncie părţi ale Italici, care la
italiani de mult acum an părit; iar[t la romîni sft mai
tin 11 , precum văzum că si intră însusi romînii unele
cuvinte vechi se ţin la cdi din colo d~ Dunăre, alicle
la cei din coace de Dunăre, ba şi intră singuri romîni
cei clin coace de Dunărl', în uncie ţinuturi, sc află
cuvinte lătincşti care întru alte ţinuturi nu se mai po-
menesc. Aşa, pentru esemplu, maramorăşenii zic nu.
am op, carii alţi romîni o zic nu am lipsă, ş.c. Asemene
se întîmplă şi intră romînii cei <lin colo de Dunăre,
că şi întră ei sînt mai multe dialecte, măcar că ei,
întru pronunţiaţie toţi sînt uniţi. Aşa, p.C'., la ei de
-----
a Observaţiile sînt perfect întemeiate, l\Iaior fiintl primul
cercetător profund al idiomurilor sud-dunărene.
h Încercarea de a înlătura existenţa unor cuvinte dacice în
româneşte vine din ideea susţinută de toţi savanţii Şcolii arde -
lene cum că românii se trag numai clin romani, deoarece toţi dacii
au fost nimiciţi în r{tzboi. Cum se ,·cele mai jos, Maior nu exclude
cu totul posibilitatea existenţei nnor elemente dacice în româ-
neşte,

221
 /

obşte se zice hiiu, adecă fiiu; ci, în unele părţi/zic

natu, dela cuvîntul lătinesc natus. Nemica dară nu
ne sileşte ca acele cuvinte romîneşti care astăzi nu
se află nici la italiani, nice la sloveni, mai vîrtos să
zicem că sînt vîrîte în limba romînească sau dela dachi
sau dela altă oare care ghin tă varvară în Dachia, <le
cit aduse din Italia. Aşijderea se cade să zicem si
de cuvintele acele care şi la romani şi la italiani se
află, iară în cărţile lătineşti nu se cetcsc, că sînt dcJa
ghintele cele vechi ale Italiei, băgate în limba lăti­
nească cea de obşte, carea iaste cea romînească şi
italienească.
Unii, cărora le iaste urît numele romînesc, cu aceaia
să nevoesc a micşora pre romîni, că zic că limba
romînească foarte se loveşte cu limba cea slovenească
şi ţesetura ei cea din lontru asemene iastc cu a limbci
ceii sloveneşti, şi pentru aceaia iaste a crede că romî-
nii sînt fară slovenească, iară nu romană.
Cum că romînii sînt adevăraţi romani, strănepoţi
romanilor celor aduşi de Traian în Dachia, am. ade-
verit în Istorie. La asămănarca limbei romîncşti, în
ţesetura ei cea din lontru, cu limba cea slovenească,
ce-ş nălucesc protivnicii, vom răspunde după ce vom
cuvînta întîiu despre începutul articlilor celor defi-
niţi ai italianilor ... / ...
321 Şi cu aceaia se screm protivnicii a arăta că iaste
cuscrie intră limba romînească şi intră cea slovenească
în ţesetura cea din lontru, că, precum slovenii, aşa şi
romînii, întrăbuinţează în limba sa vorbe ajutătoare
(verba auxiliaria), care datină limba lătinească nu
o are.
Ci şi cu aceasta, pînză de păianjeni ţes protivnicii.
Că, de vreme ce şi italianii întrăbuinţează vorbe aju-.
tătoare, întocma ca romînii, urmează că, precum ita-
- lianii pentru aceaia nu sînt încuscriţi cu slovenii, aşa
nici romînii, ci strămoşii romînilor venind înţîiu în

222
 Dachia, au adus cu sine din Italia datina de a întră­
buinţa vorbele ajutătoare, care dintru aceleşi rădăcini
cu ale italianilor sînt eşite. Adecă, la italiani sînt
322 vorbe ajutătoare /ho, din lătinescul habeo; de acoloşi
şi al romînilor: am, ai, a sau are; şi sono, asemenea
dela lătinescul sum; de acolo e şi al romînilor sînt
(sunt). Chiar orb trăbue să fie acel carele nu vede că
de cînd şi de unde au luat italianii a întrăbuinţa vor-
bele ajutătoare, de atunci şi de acolo e izvorîtă şi la
romîni datina aceaiaa.
Singură acea întrebare cu dreptul se poate face:
oare în limba Iătinească, înainte de a o îndrepta Lati-
nus, craiul Laţiului, întrăbuinţatu-s-au vorbe ajută„
toare, au doară acea datină o-au luat romanii dela
oare care neam din cele din Italia, după ce ş-au supus
şie toate ghintele Italiei şi s-au mestecat cu iale?
La care întrebare răspund că, de oară ce şi în limba
lătinească cea corectă, dcsvălite urme se văd de vorbe
ajutătoare, precum, pentru esemplu, în amat11-s sum,
amatus eram vel Jueram, amaturus sum, amatum fri;
fac possis; vide sis, ş.c., nu fără temeiu ,prepus avem
că limba lătinească, şi înainte de a o îndrepta Latinus,
craiul Laţiului, au avut datină a întrăbuinţa vorbe
ajutătoare.
lară pentru aceaia că romînii pre a locurea altmin-
trea răspund în vorbă unele cuvinte, sau mai bine să
zic, unele slove, şi altmintrea le scriu, nici o mirare
nu iaste: prea veche datină lătincască iaste aceasta
carea pănă şi în zilele lui Avgust încă se ţinea. pre-
cum se vede din cuvintele lui Svetonius, care le scrie
în Viaţa·ltti Av-gnst, unde zice că şi însuşi Avgust nu
-----
a Utilizarea comparaţiei cu limbile romanice (nu numai cu
latina) pentru a depista element~le la.tine ale românei este o
idee avansată tn epocă. Deosebit de valoroasă este de asemenea
ideea de a căuta urme alo construcţiilor populare chiar în latina
clasică,
 prl'a păzea ortografia cea de gramatici întocmită, şi
se Vl'de că Avgust părerci acelora au urmat, carii soco-
tesc d't asa trăbue să se scrie, precum să si vorbestc.
323 Schimbă;i de pronunţie a romanilor cclorjde dem{ilt,
în limba lătineasc:1, unele se pot culege şi din inscrip-
tii lc romane cele vechi. Asa, în Dissertat-iia cca mai
sus lăudatrt a !ni Muratorius iastc o inscriÎ)ţif' din anul
dela Hs. 155. Întru accaia _iubc'ntulis se pune în loc
1lc j1wcututis. În cîtc cu\'inte şi astăzi, la romîni,
în loc de v se pune b ! Aşa corbu (corbu) Hitinc~tc, în
Jimba cca corectă corv11s; cerbu (cerbu) lătineşte cer-
vus; berbece (berbece), lătincşte ven;cx, vervece, ş.c.
Întru aceaiaşi inscripţie se \'ede domtâ"; acela cu-
vînt Grutfrus îl tîlcuiaşte cii însămn1·ază domine.
Ci, de ar fi fost cunoscută lui Grutcrns limha ~
ncască, îrnla t.l ar fi \'ăzut cii nu a Ita făr:1 rom~cul
1h11nncata (dominatio lua), carele sasii din Ardeal,
fiind c:, mai scurt răspund Ctffintclc romÎIH'Şti ele cît
născuţii romîni, îl zic tocma precume în zisa inscrip-
tic domta (dom.ta). Acvluşi aduce ?IIuratorius altă
inscripţie, din anul 260. Întru aceaia SC' află intelle-
gat, în loc ele intelligat; acela c inţclcgu (intcllcgu)
romînilor. Acest cu\'înt de tot l-au pcrdut italianii,
şi în loc de intcllego, zic intendo. Vezi mai multe în
li"nulata Disscrlaţic a lui l\luratorius. De unde se înţe­
lege ccaia cc am spus mai sus pentru Ycchimca limbci
romîneşti. Iară <lela anul 274 ti"Lindu-se de tot Dachia
cea vechie de c:ltră împ:1răţiia romanilor, rnm am ari"t-
tat în Istoric, romanii cei din Dachia n-au mai avut
nici o împărti"tşirc cu romanii cei di~ Italia. Pentru
accaia schimbărilor limbci lătineşti ccii de ob~te,
----
a D11m11etita nn provine din lat. clominatio !Ita (ceea cc :\Iaior
nici nu afirmă expres), ci este creat în româneşte clin do,n.11,iti ta.
Pronunţia săsească nu este 1111 argument că domta ar fi prescurta-
1·ca lui tlominatio tua,

224
 care dela anul Domnului 274 încoace, sau prin var-
vari, sau prin însuşi italianii căşunate (pricinuite) s-au
întîmplat, romînii nu sînt împărtăşiţiU./

324 DIS SER TA T IE/Pentru Literatura cca vechie

a Romînilor*/

§ 1
ROMh-iJI 1WAI n~ MULT
5-A U ÎNTRliBUINT.'IT CU SLOVELE
CELE LĂTI.Vl~ŞTI

Ne e îndoială că romanii, strămoşii romînilor, cînd

au venit dela Roma în Dachia si s-au asezat de mosie
a lăcui aci, cu acele litere sau siovc au trăit în trebile
sale, cu care se întrăbuinţa ceia lalţi romani rămaşi
la Roma şi în toată Italia. Aceasta şi din cele multe
inscripţii, în marmuri tăiate, ale romanilor ce lor vechi
- din Dachia, care s-au aflat şi pănă astăzi se sapă din
pămînt în Dachia, mai vîrtos în Ardeal şi în Bănat,
toate cu slove lătineşti scrise, se vede.
După ce au scăpat împăraţii romanilor de a mină
Dachia această vechie şi an început a o stăpîni mai
o ghintă varvară, mai alta, cum am arătat la cap 4,
în Istorie, nu numai toată împărtăşirea romanilor
celor din Dachia tu ceia lalti romani s-au rătezat, ci
şi cursul învătăturei si al stiintclor, cu clomniia varva-
ri_lor nu puţin's-au îmi)ied~cat.'De aciia iaste că nici un
rnonumînt nu aflăm, din carele anume să vedem cu ce
felin de slove s-au întrăbuintat romanii cei din Dachia
vf'chie, după ce au început' acolo a stăpîni varvarii.
,, .\!aior insistă adesea asupra ideii că româna este mai curat
lat i1w:1scă tlecît italiana, in,istcnţă explicabilă ca reacţie la cei
car<' negau romanitatea limbii române.
* Împreună cu precedenta Disertaţie în continuarea căreia este
aşez;it:1, este anexat;l Ia Istoria pentru începutul ... 1812 începînd
cu p. 32-' - Ii1w (3-W).

225
 Totu~ nu poate fi îndoială că romanii aceştea, şi
după năvălirea varvarelor ghinte, au urmat a trăi
325 cu slovele cele lătineşti/care strămoşii lor le-au fost
adus cu sine dela Roma, de oară ce despre o parte
nu se poate crede romanii aceia, măcar că era apăsaţi
de varvari, intra tîta să se fi ovilit, cit necum de
alte ştiinţe, ci pănă şi însăşi de sloYele sale să-şi uite;
şi aceasta cu atîta mai drtos nu se poate crede, că
nici o ghintă varvară p.e acele ce au fost în Dachia,
nu cetim să fi sculat răsboiu tocma asupra slovelor;
dr:spre altă parte, cum \"Oiu arăta în Istoria; cca Bcse-
ricească a Romînil-or cana, custîn<l cu ajutoriul I ui
Dumnezeu, cuget a o aduna di_n răsipiri, romanii cei
din Da<:hia, şi în zilele varvariloracelora,aufost creş­
tini, au avut pr~oţii săi carii sluja sfînta liturghie
şi alte taine sfinte. Aşa dară au avut cărţi k sale, de
Hnde se împlinesc acele. Aceste cărţi nu au putut să
fie scrise fără sau cu slove lătincşti, sau cu slove gre-_
cPsti, că slovele acele, cu care se întrăbuintează astăzi
ruşii, sîrbii şi şi rom în ii, în bcserică, tîrzi11, acfccă în
suta a noao dela Hs., cînd neamurile slon·ne întîiu
se fcceră creştine, fură iscrăşite de Chirill, pentru carea
să şi chiamă chiriliane. Ci, să fi fost scrise rărţik ro-
mînilor, pre acele vremi, cu slove greceşti, de nicăiri,
nici măcar umbra de prepus nu se ivqtc-. Aşa dară
au fost scrise cu acele slove care' si mainaink le an1sese
romanii aceştca, adecă cu lătincşti.
Carea de acolo tocma se întăreşte, că. rornmu cc·i
prcste Dunăre, a cărora strămoşi, în zile!(, lui Gallicu
şi a lui· A11relian, eşisc din Dachia ceastă vechie,
măcar că era mestecaţi întră greci, ţinea încă, în zilele
ace le, slovele cele lătineşti, de oară ce ade,·crit iaste
că episcopii romînilor celor din Misia cea de Jos, pre
la jumătate suta a cincea dela Hs., adunaţi în săbor,
epistolia carea o trimiseră cătră împăratul Leon, Ia
Ţarigrad, pentru uciderea sfîntului Proterie Alexan-
3~6 dreanul şi pentru ~borul dela Halchid6n,/ o scriseră
lătineşte şi ap6i, la Ţarigrad, pentru ca să o înţeleagă

226
 . împăratul şi ceia lalţi, fu întoarsă pe grecie. Fost-au'
la epistolia aceasta mai din multe eparhii iscăliţi
episcopi romîneşti, anume Marcian, episc6pul Abrf-
tului, Petru, episcopul N6velor, Marcell, episcopul
Nicop6lului, Ditta, episcopul Odissei, Marţial, epis-
copul Appiariei, Mon6fil, episcopul Dor6storului.
Despre care mai pre larg se va grăi în / storia Bes~ri-
cească a Romînilor.
Dintm aceste, nu fără înţelepţie culege cel cu nemă­
surată învăţătură Le Cvien, în cartea ce se numeşte
Orfrns Hn'.stianus, tom. I, faţa 1217, că în Misia de
Jos, în multe locuri, mai vîrtos limba cea lătinească,
adecă romînPască, de cit cea grecească, era de obştea.
Iarăşi însămnăm aci, că doao limbi era lătineşti, una
carea o grăia norodul, şi aceasta o înYăţa de.Ia mumă-sa,
alta a celor învăţaţi, şi aceasta o învăţa în shon.lă
de la dascăli, precum şi astăzi. Ci şi una şi alta, întocma
să zicea lătinească. Limba carea o grăia norodul.
iaste limba cea romîncască.
De vreme ce episcopii romîni cei preste Dunăre,
adunaţi în săbor, au scris împăratului grecesc lăti­
neşte, urmează că au fost neştiutori de limba grecească.
De unde ncndoit lucru iaste că romînii cei prestc Du-
năre, şi în slujbele cele bescriceşti, cu slove lătineşti
şi cu limbă lătinească se întrăbuinţa.
Dacă romînii cei preste J)unăre, mestecaţi intră
greci şi snpnşi împăraţilor greceşti dela Ţarigrad, au
327 an1t datina aceaia,/cu cit iastc a mai crede că romînii
cei din coace de Dunăre, adecă din Ardeal, din Bănat,
din Ţ'eara Romînească, din Moldova, ş.c., unde nici
un picior de grec nu era, nici împăraţii cei greceşti

a Predominarea absolută a inscripţiilor latineşti în Daeia

(cca. 3000 de inscripţii), în Moesia superioară (cca. 1300) şi infe-
rioară (cca. 1500) faţă de Tracia propriu-zisă, unde există abia
vreo 300 inscripţii latineşti faţă de cîteva mii greceşti, .confirmă
spusele lui 1Iâ.ior, dar nu constituie o dovadă că românii au păs- .
trat şi în Evul Mediu scrierea latină.

227
 nu poruncea, nu numai slovele strămoşeşti- cele lăti­
neşti lc=-au ţinut, ci şi slujbele ce le besericeşti, în
limba lătinească le-- împlinea.

§ 2
ROM INII CEI Dn~ COACE DE DU.VARn, Ix SUTA A
CINCJSPR,·fZECE DELA llS.,.A U L4P.4 DAT SLOVI~LE
CELE LĂTI.VEŞTI Şl AU PRJJJJJT CELE CfllRILIAlVE

Dimitrie C:intimir care le foarte mare învătătură

au avut, precum din cărţile cele de dînsul scrise lă­
murit se vede, şi împreună au fost \'odă în Ţeara Mol-
dovei şi pentru aceaia nimene nu se poate îndoi că
avînd arhîvnrile cele vechi ale domniei Moldovei pre
mîna sa, prea bine au ştiut lucrurile l\lolclon·i cele
vechi, în Istoria .~foldovei, la cap 5, aşa scrie: că ţinînd
romînii slovele cele lătine,-ti pănă în vremea săborn­
lui dela Florenţia, carele în suta a cincisprăzrce au
fost adunat şi unde pre urmă se frace unirea întrft greci
si întră lătini, după sftborul acesta, în c:1rrle si mitro-
politul :\Iol<lovei împreun:\ Cll îrnpC1rat11I dela 1rarigrad
şi cu ceia la Iţi greci se unise Cll lătinii, Thcoctist, dia-
conul lui :\!arcu Efrsenul, ck neam hi'tlgar sa11 sîrh,
urmîn<l în scaonul mitropoliei :\foldon·i, stete de
Alexandru Yodă al 1[olch>,-ei, ca să lapede slon·le cele
lătineşti din :\foldoYa, şi să priinwascft cele chiriliane,
cu care se întrăbuinţeaâ ru~ii şi sîrbii, pcnttu
ca nu, tinînd mai încolo slovele cele lătincsti, tinerii
romînil~r cetind cărţile lătinilor, să se ali.pească cu
inima cătră dogmele lătinilor./ ...

§ 4
332 R0.11 l.VJI GET Dl.\' .1 IUJEAI. AU lXCEJ>L'T l.\"T ÎI U
A .5COAT/~ !)/.V n1c·s1;1uc.-r L/.H/U l,T„l SUJl'/~·-
NEISC.l -~'I AU n_[c;.4.r IAll.-iŞl CL·l IW.1/T.VEASC.-l

După săborul cel dela Florenţia, toţi romînii c<'i

din coace deDunără, nu numai cu slovelt' cele chiri-

223
 liane se întrăbuinţa,
ci şi slujbele cele sfinte, în limba
slovenească le împlinea, pănă în zilele lui Rac6ţi
Gheârghic celui întîili cu numele acesta, prinţip al
Ardealului. Drept, o Căzanie şi astăzi se vede, din
anul 1580, în limba romînească tipa1·ită, la Braşov,
în Ardeal; iară a scoate limba slovenească şi a sluji
liturghia şi alte slujbe sfinte, în limba romînească.
- a le împlini întîiu şi întîiu au început romînii, în
zilele mai sus lăudatului prinţip; carea aşa s-au întîm-
plat. După ce eresul lui Luter şi a lui Calvin, răvăr­
sîndu-se prin toată Ţeara Ardealului s-au întărit, cela
îmbrăţoşindu-1 tot neamul săsesc, cesta, partea cca
mai marc a ungurilor, cit popistaşi foarte puţini au
rămas, ba şi episcopul lorfu lipsit din ţeară, Racoţi,
prinţipul Ardealului, fiind calvin şi mare patron
eresului acestuia, vru ca şi romînii să se facă calvini;
şi după multă ispită neputînd vîna pre romîni, socoti
că pentru aceaia nu se lasă romînii de credinţa cea
pravoslavnică, că sînt proşti, neînvăţaţi, şi pentru
aceaia nu pricep dovedele cele arătate de Calvin spre
îmbrăţoşarea eresului calvinesc; despre altă parte, nu
rău- vedea .că toată prostiia romînilor de acolo atîrnă,
că nu au cărţi romîneşti prin besericile lor, ci slove-
neşti, din care nu pricep nemica. Drept accaia poronci
ca nice vlădicului, nice altor preoţi mai mult să nu le
333 fie slobo~ a sluji lucrurile cele/ sfinte, fără în limba
romîneas'că. Vede-se aceasta şi din hrisovul cel din anul
1643, în 10 zile a lunei lui octomvrie, dela prinţipul
Gheorghic Racoţi, lui Sîmon Stefan, alesului vlădică
romînesc, în Ardeal, pentru întărirea alegerei, cu chip
de graiu calvinesc dat, la numărul I. Şi fece tipografie
noao romînească, în Bălgrad, carea fiind supt purh1 rea
calvinilor, mai prin toate cărţile romîneşti ce se tipă­
rea acolo, se sămăna eresul calvinesc, ca cetind romînii
în limba sa, să se alunece cătră calvini. Ci ne putînd
nici aşa împlini cugetul său cel rău, romînilor le
rămăse acea facere de bine dela prinţipul acela, că
,.scăpară de limba cea slovenească, şi acum numai

229
 slo\·ele cele chiriliane încă le mai au împreună cu
rnşii şi cu sîrbii. Că ceia lalţi romîni din coace de
Dunăre încă toţi văzînd folosul, au urmat ardelenilor
romîni şi au lipsit din besericile lor, limb.a cea slove-
nească, băgînd iarăşi cea romîncască:
Cn această fericire întrec romînii pre toate neamurile
creştine: greci, ruşi, sîrbi şi ori de ce limbă popistaşi.
pentru că nici unii aceştea nu înţeleg cele ce se cetesc
în sfînta liturghie şi întm alte cărţi besericeşti, de
oară ce alta e limba lor, în cărţile besericeşti, alta în
gnra poporului; iară la romîni, care limbă o grăiaşte
mulţimea, aceaiaşi iastc şi în cărţile besericeşti, şi
pentru aceaia tot poporul romînesc pricepe~ cele de
aude cetindu-sc în sfintele cărti. Pentru aceaia multi
334 dintră alte neamuri, carii / ştiu limba romînească.
mai bucuroşi merg la beserica rorninilor de cît la
beserica neamului său, p('ntru că în bcserica romînilor
se îndulcesc de înte lcsul cuvintelor celor sfinte, iară
ÎU bC'SCrica neamului lor, numai CÎt Sunetul CUYintclor
le bat urechile.
Însă romînii cei preste Dunăre şi astăzi ţin mbeserică
împreună cu slovele, limba cea grecească; singuri
aceia dintră <linşii negoţitori carii lăcuesc la Peşta.
au în be!>erică limba romînrască şi acoloşi an şi shoală
romînească.
Dintru aeeaia, că prinţipii Ardt'alnlui, în tot chipul
s-au nevoit, şi cu puterea şi cu alte tehne, sămănînd
prin cărţile cde în limba romînească tipărite eresurile
calvineşti, prrrnm mai pre larg \'om spune în Istoriia
cea besericeascâ, şi totuşi neamul romînesc au rămas
statornic în credinţa sa şi întru datinile sale, chiar se
vede că, de a.r şi priimi iarăşi romînii vechile sale slove
cele lătineşti, nici o frică pentru accaia nu poate fi
că doară ar pătimi ceva schimbare- legea lor. Ba scriind
cu slove lătineşti romîneşte, limpede se vede că limba
romînească c soră dulce cu cea italirnească şi că limba
rornînească e limba cea vechie a poporului preastrălu­
ciţilor romani. Această mărire pismuind-o romînilor

230
 unii dintră sîrbi şi dintră. greci, cu stemătul legii şi
astăzi se bat a spăriia pre romîni, ca să nu se întoarcă
la strămoşeştile sale slove, ci să ţină ca şi sîrbii şi
ruşii· cele chiriliane, şi aşa pururea să rămînă limba
romînească întru acea întunecare şi varvarie, la carea
o-au adus grecii şi sîrbii. Nice eu nu zic să se schimbe
slovele din cărţile bisericeşti, ci, de vreme ce însuşi
ruşii Muscali au priimit multe slove de cele lătineşti
şi altmintrea scriu cărţile cele dţ beserică, altmintrea
cele politiceşti, cu cit mai vîrtos se cade, noi romînii
fiind de sînge roman şi aceleşi slove avîndu-le mai de
335 demult, afară / de beserică iarăşi să scriem cu slove
lătinesti, ca să ne curătim odată limba de varvarie.
Toţi e~iticii a tuturor liri-ibilor din Europa, carii tocma
sînt tăiaţi de cătră beserica Romei, întrebuinţează în
scrisoarea lor slovele romanilor, adccă cele lătineşti ;
apoi fiii împărăţiei, romînii, din bună voia lor să
rămînă lipsiţi de vistiiariul lor cel strămoşesc?
Aci îmi veni aminte că un preot rusesc, asupra
dovcdei cc o-am adus mai sus ( § 1,2) spre adeverire
că romînii mai de mult s-au întrebuintat cu slovele
cele lătjneşti, mi-au aruncat că, de ar fi' trăit romînii
cîndva cu slovele cele lătinesti, s-ar afla oarece scrisori
de acele şi acum. Drept ace;ia neaflîndu-se acum nici
un monumînt, în limba romînească, cu slove lătineşti,
din wacurile cele de demult, urme'ază că nici odată
nu au întrăbuinţat romînii slovele cele lătineşti. La
care i-am răspuns: pentru că din veacurile cele de demult
nici o scrisoare nu se află în limba nemţească, în
Jimba frîncească, ha şi în limba talienească, au zice-vei
că pre acele vremi nimic nemţii, nici frîncii, nici itali-
anii, mai vîrtos carii era negaţi tori şi a vca coresponden-
ţii, nici unul nu au scris nemica în limba sa? Mai puţin
[aste a te mira de nu se află nici o scrisoare romînească
cu slove Jătineşti din vremile cele înainte de soborul
cel dela Florenţia, de oară ce chiar ştim, din Cantimir,
că pentm urgiia ce avea asupra legei lătinilor lăpădară.
romînii slovele lătineşti. Atîta putere are acest feliu

231
 de urgie, cit pre tată asupra fiiului şi pre fiiu asupra
tatălui îl scoală cu pcrirc. Asa bietii romîni, însclati
de strcini, crezură că aduc' jărh;ă lui Dnmnezcl~,
arzînd scrisorile sale cele cu slove lătineşti; şi precum
la ovrei era anathema cel cc va ţinea pînc dospitrt în
336 zilele azimelor, la casa sa, aşa romînii, cu/ nebnnil~
se credea că vor fi afurisiti, de se va afla scrisoare cu
slove lătineşti, în cuprinsul lor. De care nebunie
nici acum nu sînt toti rornînii scutiti.
Nici odată n-au fost beserica romînilor, precume în
veacul acesta clirul uniţilor din Ardeal, îmbogttţitrt
de bărbaţi învăţaţi carii de ar fi părtiniţi de mai marii
bcscricci lor şi ajutoraţi în cele de lipsă, pentru pînca
cea de toate zilele, si asezati si poyăţuiti uride si cum
SC Cln'ille, nu ar plîngc pulJ}icul Şi Împreună ~Ceiaşi
vrednici bărbaţi, că în zădar împărăteasca stăpînirc
cu dărnicie au vărsat atîtca chicltuieli pre la universi-
tăţile, pre la academiile cele ele dC'partc şi pre la shoa-
lclc cele de acasă, pentru ca sft lumineze pre fiii romîni-
lor şi să-i dcplincască. Vlădica lor cel de acum, carele
de mulţi ani stăpîneşte, cu totul e <lat la iconomie şi
la adunare de bani. De ar a,·ea acesta rh·n{t sprC' ştiinţe
şi VTC're spre oamenii cei învăţaţi, precum arC' nevoinţă
spre iconomie, vîrtos ar fi, cu o parte a banilor săi,
adăogată biblioteca romînilor cca din Blaj, unde e
lăcaşul Ylădicului uniţilor acum, şi mulţi bărbaţi,
multe plase de cărţi ar fi dat la lumină, pentru lumina-
rea a tot neamul romîncsc; carea părinţeşte o cugetă
buna împărftţie a Austriei şi toate neamurile o doresc
şi o aşteaptă dela romîni, întru acest veac prealuminat.
Drept, lăudatul vlădică au făcut să se tipărească
nişte cărţi theologhiceşti, acolo, în Blaj, dară cum?
Însuşi au prefăcut, cu ajutoriul altora, cum spune
Cuvîntul înainte, din lătinie pre rom în ie, Theologhiia
lui Turneli (întru acest veac luminat) despre cele
şcpte taine ale besericii. Despre carea un professor
popistăşesc din Bălgrad, această, pre cit şoadă, pre

232
 337 atîta dreap,tă judecată / au dat: că în cită vreme au
întors Ioann Bobb pre Turneli în romînic, mai bine
ar fi făcut nişte roate. Mie îmi parc răn că a unor
bărbati, anume a lni Samuil Clain ~i a lui Dimitrie
Vaida', carii zice preasfinţitul că l-au ~tjutat la acea
faptă, le-au pus numele în Cwvîn.t·ul cel înaintea cărţii.
Că carte mai netrebnică nu putea alta, din Blaj. să
se dea romî.nilor, carea, ori cine va ceti cartea acea ia,
lesne poate pricepe; întoarse e aceaia clin cuvînt în
. cuvînt, care chip de lucrare e născut spre a aduce
întunecare, cn atîta mai vîrtos, că cartea aceaia e
întocmit.:'t ele Turncli după chipul sholasticesc cel de
demult. Această carte cc stă din mai multi torni si
din nccumpătaH't mulţime de lucruri, îi sil~ştc pre~-
lăudatnl dădică să o învetc toti aceia cc vreau să se
hirotonească preoţi; carii; nec~1m să aibă \TO nmoş­
tinţă cît de puţină de dialectică, cc e de lipsă să o
ştie de plin cel cc nea să priceapă cărţile lui Tnrneli
şi în limba lătinească, în carea sînt făcute de autorul
său, necum în romînic, ci de cît a ceti nu ştiu alta
nemica. Cit folos acluc la popoară le sale acei ce după
cruntă osteneală de doi ani es din Blaj hirotoniţi
preoţi, judece acei înţelepţi ce petrec cu <linşii. Eu,
drept nici unul n-am aflat, pre carele să-l laud că mi
în deşert au chieltuit în Blaj, bunul din gura fiilor
săi, măcar că am ispitit în unii din trînşii capete
ca acele, cît, de li s-ar fi dat înainte cărţi bine cumpă­
tate şi după firea acelor carii nu ştiu alta fără a ceti,
întocmite, nu de mijloc rod ar fi adus, şi sîmţită
dobîndă ar fi făcut cu talantul său, în staulul lui Hs.
Tocma de dorit lucru iaste, ca arhiereii cei de legea
grecească ce sînt în ţările împărăţiei Austriei, să se
nevoiască spre îmulţirea cărţilor celor ce sînt de lipsă
spre luminarea şi polirea clerurilor şi a popoarelor.
338 Întră carii, pănă acum, singur episcopul/ Samnil
Vulcan dela Oradiia Mare au dat semne de înalte
cugete. Acela, prcniin bucuros şi nu fărft cbieltuială

233
 adună manusccipturi la biblioteca sa, aşa poate nădăJ·
dui publicul că nici chieltuiala cea pentru tipărit
nu o va crnţa. Ba şi dda vlădica Ioann Bob din Ardeal,
nu-sîntem fără de nădejde, că, prer:um banchele, adecă
banii cei vechi de hîrtie i-au dat afară, aşa şi banii
cei de argint şi de aur carii în mai mulţi ani, mai
vîrtos pănă a nu se ivi banchele, i-au adunat, după
moartea preasfinţiei sale, vor rămînea clirului. Din
carii cu învoirea preamilostivei împărăţiei bune întoc-
miri, spre binele de obşte· pot să se facă.
Însă graiul acela al preasfinţiei sale, cu care le au
început Cuvîntul, cel de sine zis, cu prilf•jul instalaţiei,
canonicilor capitulului celui ce cu banii prea sfinţiei
sale, din moşiile vlădiceşti, dintru a călugărilor şi
dintru a cliricilor seminariului din Blaj adunaţi, fu
rădicat graiul, zisei, acela: awm bu.mros mort'.u, puţin
rod va aduce, de nu se va îndura prrasfinţiia sa, pănă
trăiaşte, acea scădere carea s-au întîmpla t cu banc he le,
din care e făcut zisul capitul. să o cărpcască cu bani
buni. Că, fiind că banchele, din preţul său, au pierdut
patru părţi şi numai cu a cincea au răm:-is, canonicilor
lăudatului capitul, carii lua pre an şepte sute de flo-
rinţi, acum nu li se vine pre an fără ca la 140 <le fi.
Mai puţin adccă ele cît se vine unui preot dintro paro-
hie de cele slabe, ba şi însuşi prcp6sitului capitulului
nu se vine fără cite 180 fl. pe an. De unde nu au cum
să trăiască preacinstiţii canonici cu acea părinţească
facere de bine a lăudatului vlădică, de nu se vor ajuta
pănă una alta cu ratele călugărilor mănăstirei ctin Blaj,
carii prin nedreptatea vremilor aşa fură cumpătaţi,
cît acum numai unul singur întru acea vestită mănăs­
tire iastc călugăr, anume preacinstitul Venedict
339 Fogar~şi / şi aşa, acea mănăstire carea era mJ.mă
deşteptărei şi învăţăturei romînilor din Ardeal, e
adusă la cea de pre-urmă primejduire de perire î,mpre-
ună cu fundaţia sa.
Despre episcopul Samuil Vulcan şi acele semne
vedem, că mărirea lăpădă.rei slovelor chiriliane dintră

2.H
 romîni şi aducerea înapoi a strămoşeştilor slove lăti
neşti preasfinţiei sale ceriul o păstrează.
Ci osebit bine poate nădăjdui neamul rominesc
dela catcheta Dimitrie Ţicltindal, parohul din Bccichc-
recul Mic, şi dela cei trei profe!,sori romîni, Co11stant,:n
Diac6novici Loga, fostul cel întîiu îm·ăţătoriu al shoa~
lei romînrşti din Peşta, los1f Iorgm.,ici, a frumoasrl<,r
învăţături şi a filosofiei doctor N. llfiuta, pre rarii
înălţatul împărat al Austriei Franţisc r<·l întîiu, cu
covîrşire de părinţească dragoste rădicînd întru ace ~t
an shoală la Arad, pentru în\'ăţătura celor ce au a se
găti la dăscăliile· cele de prin oraşe ~ide prin sate·, cu
salarium sau cu plată de cite opt sute dl' florinţi nem~
ţeşti pe an, i-au resolvit să fie acolo profrssori, adecă
învă.ţători fiit6rilor prin oraşe şi prin sate În\'ăţători.
Insă nu e îndoială că pre lingă tenH'iul care îl vor
pune lăudaţii professori în shoala cea dela Arad mai
sus,arătată, spre procopseala cea dcplinită, e ele lipsi"'t
şi ajutoriul clerului carele din fiinţa dneg;i tnriei sa 1<-
e detoriu in tot chipul a se nt:\'oi spre folosul popoar:"i-
lor sale. Spre aceasta b;mă nădejde poa ll' a n·a publicu I
dela cei cunoscuţi întru rîvna cea- cătră poli rea neamu-
lui romînesc, preacinstiţii protopresvyteri Petru lor-
govici al Oraviţei şi assessor conzistoriului episcopesc
al Văr.;-eţulni, Stefan de Athandsievfri ::ii Log6şului şi
assessor măritei varmeghiei Craş6vei, Ioam1 Th6mici
340 al Caransebeşului şi / assessor consistoriului episcopesc
al Vărşeţulni, Nicolae Stoica de Haţeg, al Mehadici.
Carii, precum tinerimea ca cu tot de ad insul să se
· dea spre învăţăturl!., după părinţescul cuget al înălţa­
tului împărat, cu sîrguinţă o vor îndemna, ,tşa şi
spre căştigarea cărţilor celor folositoare, pre pre0ţi
îi vor deştepta. Cu care mijlocire, nu după. lungii
\-Teme. iaste a nădăjdui că blnăţenii intră romîni i
cei mai procopsiţi se vor număra, m,lcar că nu :ll
episcopi din neamul lor./
1 Liov, 11 gllenarin, 1812, c.v.

PRECINSTITE P.lRINTE

Răvaşul sfinţii tale din 15 ghenariu an. trecut, am

priimit la 10 a lunii curgătoare, a<lecă după un an
fără cinci zile; si era băgat întro scrisoare a sfintii
sale, Veniamin, Jgumenul mănăstiri din Slatina, da.'tă
întru 7 iulie, an Sll; dintru care am înţăles că mai
sus numitul răvas a sfintii talc au întîrziat la Slatina
o jumătate de an: Iară unde au Illai poposit altă jumă­
tate, nu pot precepe, fără numa socotesc a gîcirc că
au fost oprit despre 3finţiia sa, arhimandritul din
Cernăuţ, pentru că amîndoao scrisori îmi fură date de
cătră un cutare, cu numele sfinţii sale, arhimandritu-
lui ... Aceste scriu numa pentru ca să poţi cunoaşte
pricina împedecării şi ca întru viitoriu să te poţi
chivernisi.
Cit priveşte treaba pentru care îmi scrii sf. ta, adecă
danii şi zapisuri domneşti ce slujesc sfintei metropolii
si mănăstirilor din Moldova, adevărat că t-am arătat
~ultc; însă se cuvine a şti că aceste nu er~ ale melc,
ci numai împrumutate ca să le cetesc şi să fac trebuin-
cioasele însămnări pentru istoria patrii mele, care
scriu şi alcătuiesc de multă vreme încoace. Dintru
prescurtul estract (perilipsis) care am făcut despre
acele, pentru trebuinţa mea, bucuros părtăşesc sfinţii
tale un izvod, precum sub A. s-au alcătuit, iar ca să
şti că afară deaceste, sînt şi alte premulte ce slujesc
o parte metropolii, iar alta mănăstirilor şi, precum
socotesc eu, ori să fie de ceva trebuinţă astezi metro-
polii şi mănăstirilor, ori să nu fie, tot este cuvios
lucru ca documenturile aceste se le aibă metropolia
Z ,~i mănăstirile,/ sau în orighinal, sau măcar în copie!.
Să fiu eu metropolit la laş, aş face în tot chipul ca să
le dobîndesc la mînă, căci afară de folosul ce pot avea
,.slugind de dovadă pentru mosii, au si alt mai mare
'· a ,

236
 preţ, a vechimi, fiind scrise <le cei mai bătrîni domni
a T,Iri l\foldo\'i şi dreptaceasta să pot ţinea la arhivnl
rnctrop<'>l ii ca neşte odeară scumpe; dar, prestc aceasta,
pot fi şi dovezi istoriceşti şi politiceşti la multe împr<'-
giuriiri ; numa cît la o treabft ca aceasta trebuc să să
cumpfttc,1e lucrul cn mult,1 gingăşie şi foarte delicat,
ca să nu prcceapft aceia, întru a căror mini sft află
acest fcliu de docnmenturi, cum că vreti Dumne-
voastre a le rftscumpăra, căci atuncia ar putea să facă
un preţ preste măsură. Deci, deacă are mctropolia
gînd !::iit le aibă, precum şi mănăstiri le, să nu-ş' i\"asc{t
gîndul său la fieşcare, ci numai unui om vrednic de
credint[t, nice socotesc a fi bine ca să \"ie <le-arnlo
unul 1;cntru această treabă, etci singur nu va săvîrşi
nimic, iar spnin<lu-~' la alţi sfatul, să va vcdi lucrul.
Eu ştiu sîngnr unde sînt ~i pot să deschid cărare la
aceasta, fi-,·a cu putinţă sft a,·cm orighinalnrik, adccă
i,1vo;Hkle celc de uric, atunci nimc nu le va dobîndi
mai curnnd şi mai lesne ckcît mine, - nu fa,1 cu pn-
tinU de nricc, ,·oi dobîndi de bună samă i,1,·oade
pre~crise şi întărite ju<lecătore~tc. Xuma, precum bine
vei sti sfintia ta, dt lucruri ca acesfr, fără cheltuialft
nu sii pot i~prftvi, căci trcbue a dărui nu numai celui
3 supt a cărui pază să afl.l / mai sus numite urice, ci şi
celor care \"Or prescrie şi vor tălmăci. Încît c pentru
îmblarl'a şi ostăneala mea, bucuros voi jertfi-o prie-
tenii sfinţii tale şi binelui a sfintelor locuri.
Deci, luîncl sfinţia ta sama cum să cade, dintru ală­
turata supt A însemnare şi din cele cc am zis (d şi
alte m'.li multe zapisuri, danii şi hotarnice, afară de
acele, să află), cumcft \"or fi de trebuinţ[t, să-m scrii
cît mai curînd şi cartea poţi să îndreptezi prin ncgu-
tători de aici, cc s[t află la las sau mai bine la Cer-
~ăuţ, ce au corespondcnţie şi t~vărăşic cu cei de aici;
dar împreună să trimiţi şi cheltuială, şi cit de puţin,
încai 50 de galbeni, căci clcacă te vei încredinţa harac-

a Corect: vri fi
tiriului micu, vei fi 'încredinţat pentru toate şi, de
nu-ţi voi duce treaba la fîr,şit, în toată vreme eu voi
fi răspnnzătoriu pentru cheltuiala ce-mi vei trimite,
mai vîrtos că eu nu voi să căştig întru aceasta, nice
o para, căci am, din mila lui Dumnezieu, de unde trăi
şi la căştiguri ovilite nice odinioară n'am întins pînă
acum mina. _
Uricele ce să află la mîna meâ şi care le pot da
astăzi fieştecărui, sînt aceste:
1° O scrisoare a lui Alexandru Vodă, prin care întă­
reste dania mosiilor Provorotic si Oprişnită, a mănăs­
ti;i ::\Ioldoviţa,' din anul 6956, 'scrisă slo\,eneşte, pe
p;irgamină şi cu pecetea domnească întreagă.
20. O carte ele vînzare a episcopii de la Roman,
prin care vinele o sălişte, Căueşti, pe trup în ţinutul
laşului, lui Solomon Bărlăcleannl, clin anul 7169.
3°. O scrisoare a lui Istratie Dabija vodă, prin care
întăreşte cumpărătura moşii Căucşti despre episco-
pia RomJ.nului, cu Solomon Bărlădeanul iăcută.
4°. Un zapis, prin care Solomon Bărlădeanul, satu]
Căueşti, pre cum s-au zis mai sns, vinde sfintii me-
tropolii, iar metropolia dă lui Solomon Bărlădeanul,
satul Călinesti pe Siret, în tinutnl Suceavei, adecă o
schimbătură'. făcută rn înt.1rire domnească şi a tot
divanului.
D2ac;'.i vor fi aceste urice, supt numitul I, 2, 3, 4,
de trcbuinţ~, ace;;tc I~ pot da en, că sînt a mele.
Drept acc.tsta făcîn(l îndestul poftii sfinţii tale şi
datorii m~Ie, rămîi a 7teptînd curund răspuns.
Al sfinţii tale pun'ire voitoriu de bine, adev~rat
prieten şi smerită slugă.
Ioan Budai Deleanu
consiliariu
44 PRECINSTITE PĂRINTE/

Scrisoarea prec. sînţii tale din 13 maiu ann. cur.;

cu dragoste am primit, bucurîndu-mă că am aflat în
urmă un soţ a necazurilor, cu asemene tăriă de suflet! ...
Ştiu cu foarte bine că toate acele urgii purced din eul-.
cuşul nevrednicilor de numele romănesc, ce se-au în 4

cuibat la Blaj. Mai mult de treizeci de anni domnesc

aceşti ethnoct6ni, şi ca se-şi vecinicească stăpînia,
prodesc binele de obşte a poporului, făcîndu-se organ
vrăjmaşilor, spre ovilirea lui. Cunoscutu-i-am eu
atunci foarte bine, cînd i-am părăsit şi fugind, mai
44v bine am a,lcs nemernicia, decît sîmbra / cu dînşii ;
însă veni-va vreme, şi doară nu e departe,- cînd vor
eşi la lumină, toate răsfăţatele ruşinări a Hierus a-
lymului cestui nou. Cu toate aceste, de peana mea nu
vor scăpa. Fiind cuprins cu Lexiconul şi alte ostănele
pentru de obştele folos, n'am putut să mă îndeletni-
cesc cu alta, dar cit mai curînd voiu să trag de pre faţă,
-obrăzarinl viclean a ceştii mamile şi să-i arăt adevă­
rata f isyognomiă !. .. Pentru aceste destul, cu alt pri lcj
mai multe! Deci păşind la pricea noastră ortografi-
cească, fiindcă din puţine ce v-au plăcut a aruncare
împrotiva ortografiei mele, am priceput că nu mă aţi
înţclrs. sau nu-aţi vrut să mă înţelegeţi, voiu să vă
45 mai / tălmăcesc încă odată pre scurt, chipul scrisorii
mele rn lett'Ne lăteneşti, ca să slugl'ască de prcună
şi în loc de apologiă, vrînd adecă ca însuşi ortografia
să se apere, deacă se va putea; căci eu, după multă
medetare şi osăbite cercetări, am aflatu-o cea mai pro-
priă pentru limba noastră şi nu-s tn stare de a o apă"'
-rare împrotiva fieştecui năvălitoriu în deosebi.
Theoria orthografii romăneşti cu slove lătineJ,ti / .••
 1 / TIGANIADA / sau / TABARA TIGANI-
LOR / Poemation croi-comico-satiric / Al-
cătuit în doaosprăzece cîntecc / de Leon.ichi
Diancu / Îmbogăţit cu multe însămnări şi
1nări aminte critece, / filosofice, istorice,
filologhice şi gramatece, / de cătră / Mitru
Perea ş'alţii mai mulţi,/ în anul 1800 a

3 PROLOG
Să fie preceput ş'alte neamuri a Europei preţul vo-
roavei şi dulceaţa graiurilor bine rînduită, adecă rito-
rica si pocsia, cum au întălesu-o clinii si romanii, o!
cîti ~roi slăviti să ar ivi dintre d_rvari, ~au doară din
cei cc să nu~ea sălbateci, pe carii, oameni luminaţi
lipsind întru neamul lor şi pe Yremile cînd au trăit
un Omer ş'un Virghil, vecinică i-au acoperit nepome-
nire. Ş'unde era Ector, cel a Troii naltă sprijană, şi
Ahil, tăria şi zidul grecilor, de nu să ar fi născut cîn-
tăretul Omer?
Deci nu pentru că numa Ellada şi Roma au putut
naşte oameni înalţi şi viteji luminaţi, ne mirăm cetind

a Poemul Ţiganiada a fost compus în1.r-o primă formă, neda-

tată, anterior însă redactării memoriului politic Supplex Libel-
lus Valachornm ( 1791), poate chiar înainte de izbucnirea Revo-
luţiei franceze. Titlul acestei prime variante: ŢIGANIADA / sau
TABARA ŢIGANILOR./ Pocmation iroi-c6mico-satiric, alcătuit
în / cloaosprezece cîntece, de măestrul cîntăreţ, / Leonachi Dia-
ncu. / Îmbogăţit cu multe însămnări şi/ băgări de samă critice,
filosoficc, / istorice, filologhice şi theologhice, / de cătră Mitru
Ferea, şi s'au dat afară, / la Piramidă. ·
Această variantă a fost tipărită prima dată de T. Codrescu
în revista Buciumul Ronuîn (laşi, I, 1875; II, 1877); a fost ree-
ditată pînă în 1925, cînd Gh. Cardaş a descoperit şi publicat va-
rianta a doua din care prezentăm prefeţele autorului şi cîteva
episoade.

240
 vietilc slăvitilor croi C' lincsti si romani, ci mai vîrtos
pcr{tru că Ellada şi lfonia ,{u crescut oameni întru
podoaba şi măestria voroavei deplin sădrşiţi, carii
cu supţirimea si gingăsia condeiului său au stiut în-
tr'atîta' frumsăţa pc 'croii săi, cît noi astczi ~ecunos-
cînd pe alţii asemene, ne uimim de marc-su fleţ ia, naltă­
cugetarca, b;irbăţia ş'alte \'ărtuţi a lor, şi doară nu
luom sama că mai marc partea întru acC'asta este a
scriptoriului.
Luînd firul istorii neamului nostru romăncsc, de
cinel să au aşezat în Dacia, cîţi şi mai cîţi bărbaţi, cu
tot feliul de vărtuti strălucitori, am cunoaste doară
acum, deacă să ar fi aflat între romîni, din 'vreme în
vreme, bărbati care să fie scris viata lor, si cu măestru
4 condeiu / împodobindu-le fapte şi înălţindu-i, după
vrednicie, să îi fie tFimis strănepoţilor viitori. La
lipsa unor ca aceşti autori, acum pre toate acele per-
soane luminate din căruntele veacuri, ceata uităciunii
i-au acoperit. Puţine raze a mărimii lor, 'cu care vie-
ţuind strălucea, au putut străbate la noi.
Si unde aflăm la istoric un eroe asemene lui Stcfan,
pri'ncipul l\foldavii, sau unui Mihaiu, domnului l:-gro-
vlahii, cărora nu lipsea numai un Omer, ca să fie înăl­
ţaţi preste toţi croii?
Răvărsîndu-să întru mine neste scîntei din focul ce-
resc a m~elor, bucuros aş fi cîntat doară pre vreun
eroe dintru cei mai sus numiţi; însă băgînd de samă
că un fe liu de poesie de-aceste, ce să chiamă epicească,
pofteşte un poet deplin şi o limbă bine lucrată, neso-
cotinţă dar ar fi să cînt fapte eroiceşti, mai vîrtos cînd
nice cu mă încredinţăz în putere, iar neajungerea lim-
bii cu totul mă desmîntă... .
Cu toate aceste, răpit fiind cu nespusă poftă de a
cînta ceva, am izvodit această poeticească alcătuire,
sau mai bine zicînd jucărcauc1, vrînd a forma ş'a intro-
duce un gust nou de poesie romănească, apoi şi ca prin
acest felin mai uşoare înainte deprinderi, să se înveţe
tinerii cei de limbă iubitori, a cerea şi cele mai rădi·

241
 catc şi mai ascunse desişuri a Parnasului, unde lăcu­
iesc musele lui Orner şi a lui Virghil !...
Eu (spuind adevărul!) vrui să mă repez într-o zbu-
rată, tocma la vîrvul muntelui acestui, unde e sfîn-
tariul muselor, ca să mă deprind întru armonia vier-
sului ceresc a lor, dar cc folos! Căzui şi eu cu mulţi
alţii deprcună şi căzui tocrna într-o baltă, unde n'auzii
numa broaşte cîntînd ! ...
Pentru aceasta, pănă la un alt prilej, cînd mi să
va lovi să beu din fîntîna curatelor surori, primeşte,
iubite cetitoriu, cu bună vointă această izvodi tură! ...
şi socoteşte cu priinţă, aducîndu-ţi purure aminte că
apa de baltă nice odinioară nu este limpede ca de
fîntînă.

1.,eonachi Dianeu

5 EPISTOLIE !NCHINÂTOARE

cătră Mitru Perea, ,·estit cîntăreţ t

Treizăci de ani au trecuţ, drăguţ Pcreo ! de cînd eu
fui sîlit a mă înstrăina din ţara mea. De-atunci în-
coacc, usăbite ţări am trăpădat; dar' i:a să-ţi arăt în
scurt toate păţirile mele, ascultă şi judecă./ ...
7 întru altele, şi această istorie care ţ'o/trimit (pe
care am tituluitu-o Ţiganiada), mai mare parte este
alcătuită din spusele lui ; căci un strămoş a lui au
fost, pe vremea lui Vlad Vodă, cu turcii în Ţara Mun-
tenească. Din gura acelui au luat moşu-său, apoi tată­
său, de la care au auzit spuind dînsul.
Drept aceasta, aducîndu-mi aminte de ţara în care
m'am născut (măcărcă noao ne este ·măşteră), multe
cîntam eu delle noastre, amegind vremea în ceasurile
mele mîhnicioase. Aceasta fu pricina şi aceştii izvo-
diri poeticeşti care, în ce dată o pusăi la cevaş' rîn-
• du ială, gîndii la· tine, drăguţ Pereo I şi ho tării ca, de

242
 s-ar tîmpla acest făt întii născut al mieu să iasă cîndva
la lumină, ţie să ţi-l închin, pe care am cunoscut măes.
tru cîntăreţ şi viersuitoriu,-·mai ales a vremilor noas-
- tre !. ..
Priimeşte dară, în semnu] vechii pre tenii, ca un dar,
pîrga ostănelii mele şi-ţi adă aminte, în zilele tale
fericite, de prietenul tău Dianeu !... Adevărat că de
pc acest nume nu mă vei cunoaşte, căci pribegind eu
din ţară, l'am schimbat, dar ţie-ţi voi da chieia, ca
să poţi întra la taină. Eu mă chiem acum Le6n Dia-
neu, sau Leon.ichi Dianeu (precum şti tu bine că la
noi în Ţara Muntenească, ba şi la Moldova, toţi ş'a­
daugă numele cu achi sau cachi, după grecie, fiind că
sună mai cilibiu; adecă, în loc de Leonaş sau Leonuţ,
ei zic Leonachi ş.c.). Dar' să ştii că acest nume, Leon
Dianeu, cuprinde în sine întreg numele mieu, prin
strămutarea sloydor sau anagrdmăa.
8 Deacă-ţi vei aduce aminte de toţi cunoscuţii şi de
unul care, oda tă trecînd prin Sâsreghenh, unde erai
atunci, te-an căutat şi au împrumutat o cronică scrisă
cu mîna de la tine, îndată vei sti cinr sînt. Pentm
aceasta şi numele tău este străm{itat~ prin anagramă,
căci am avut multe pricini la aceasta, ca să nu ştie
toţi cine este izvoditoriul aceştij poesii şi cărui s-au
închinat. Am înţăles eu aici, că şi tu ai scris ceva foarte
a Anagrama este aproape regulă în genul eroi-comic înccpînd
cu Tassoni care semnează la La Secchia Rapita cu numele Andro-
vinci Melisone, iar prefaţa cu alt nume: Aless. Balbiani. Cînd îşi
va semna opera, cu propriul nume, prefaţa va continua să o sem-
neze cu alt nume: It Bisqttadro, accademico umorista di Roma,
Paolino Castelveccliio, iar notele lui însuşi la operă, le va semna
cu nu.mele prietenului său, Gaspare Salviani, aşa cum poetul nos-
tru va ·împrumuta numele prietenului său, Petru Maier (Maior),
anagramat în Mitr11 Perea. Amintim şi de Voltaire, anagramă a
lui Arouet.
b Probabil că Budai-Deleanu a vizitat pe Petru Maior, pro-
topop la Reghinul Săsesc, cu ocazia concediului pe care şi l-a luat
în p_erioada întocmirii memoriului Supple:r Libellus.

243
16*
 bnn pr-ntru ţigani şi scriin<l adevărul, ai atins pe voi-
voclnl cum să cade; care de cîndu-i, n'au suferit neahlul
săn şi n'an făcut nicc un bine, ci numai au strîns pă­
rale ca sft îmbuibcze pre boieri. Doamne, cind Ya fi
să mai ajungă alt voivod care iubeşte pc ai săi? Eu
socoteam că voi auzi cît de cnrund că pc tine au rihlicat
ceata voiv6c1, dar, bag de samă, nătărăul« acela tot
trăieşte şi ÎJUpute lumea ! ...
Scric-m, rogu-tc, cum vă aflaţi, că cu încă mă ţîn
de ceata voastră şi nu mă am lăpădat pănrt acum; ba
zioa şi noaptea pentru dînsa lucru ş'ostrrncsc.
9 In cît c pentru firea aceştii alcătuiri a mclP, a<lccă
a Tif!,aniadvi, am să-ti aduc aminte cumcă cu învă­
tîn'd 'lătincstc, italie~cste si frantozcste, întru care
iimbi sft află poesii frumoaic' m 'ain î11dcmnat a face
o cercare: <le s'ar putea face ş'în limba noastră, adccă
cea romăneascrt (dici a noastră, cca ţigăneascrt, nu să
poatc scrie si putini o întălcg) cevas asemene; s'am
izrndit această pc;vcstc, p~ care, după' limba învi"tţatii,
am numit poemation (adccă mică alcătuire poeti-
cească), întru care am mestecat întrn adins lucruri
de şagă, ca mai lesne srt srt înţălcagă şi să placă. S-află
întrînsa şi critică, pentru a cării dreaptă înţălegere
te poftesc s'adaugi oarecare luări aminte, căci ~tiu
bine că vei înţălege ce-am nd eu să zic la multe
locuri.
lară, cît prh·cşte faptul istoricesc, pentru Vlad Vodă,
că au fost aşa, pecum l'am scris cn, dovedesc cu scrip-
torii dc la Vizant, precum \"Ci şti tu bine; iar de ţigani,
cft Vlad Vodă i-au am1at oarecînd împrotiva turcilor,
scriu s'nnelc cronice scrise cu mina muntcnesti; însrt
istori:{ alcătuită întracest chip este ostăncala' mea ce

• Ioan Bob, episcop unit la Blaj. Din pricina neînţelegerii

dintre episcop şi Bndai-Deleann; poetul a pfirlisit lllajnl şi s-a
exilat ca funcţionar, secretar de tribunal, la Lim'. Vezi mai sus,
p. 239, scrisoarea lui Bndai-Dcleanu către P. Maior, în care atacă
pc acelaşi episcop loan Bob.

2H
 am pus'o în stihuri, după izvodul ce am aflat la mănăs­
tirea Cioarei, în Ardeal, care întru toate să loveşte
cu pergamena ce s-au aflat, nu demult, în mănăstirea
Zănoaghei.
Eu socotesc că ţiganii noştri sînt foarte bine zugră­
viţi în povestea aceasta care să zice că ar fi fost scrisă
mai întîi de Mitrofan ce au fost de faţă la toate şi
10 care la nunta lui Parpangel / au iscodit un f'pitala-
mion sau cîntare de nuntă; de unde ţiganii lesne vor
cunoaşte pe strămoşii săi. Însă tu, bagă samă bine,
căci toată povestea mi să pare că-i numa o alegoric,
în multe locuri, unde prin ţigani să înţălcg ş'alţii carii
tocma aşa au făcut şi fac, ca şi ţiganii oarecînd. Cel
înţălept va înţălege !...
În urmă, trebue să ştii, bade Perco! cumcă aceast'
operă (lucrare) nu este furată, nici împrumutată de la
-vreo altă limbă, ci chiar izvoditură noao şi orighinală
romănească. Deci, hună sau rea cum este, aduce în
limba aceasta un product nou. Soiul acestor feliu de
alcătuiri să chiamă comicesc, a<lccă de rîs, si de-acest
feliu să află şi într-.ilte limbi. Însuşi Omer 'cel vestit,
moşul tuturor poeţilor (cîntăreţilor în stihuri), au
alcătuit Bătălia şoarecelor rn broaştele. Deci Omer este,
de bună samă, începătoriul, prcrnm aceii înaltei nea-
sămănate po<'sii' ce s'afl~. în 1/liada si Odisea, asa si
aceştii mai gioase, şuguitoare, a noast~e. După dî~sui,
(în cît ştiu) au scris Tassoni italiPncşte, un poemă La
sechia rapita, ad<'că V rrdm râpi tă şi, precum înţelesăi,
în ceste zile, un ahatl' Casti, acnm, pe Yremile noas-
11 tre, încă au alcătuit o a;,cmcne istorie/ ce au numit-o
Li animali par/anti, aclecă ]ivinil·· vorbitoare. Numai
cît povestea lui nu atîrn[t pc tcmPiU istoricc>sc ca a
noastră. Iară, să fi(' alcăh1it drn·,·a ceva despre ţigani,
n-am cetit nice într'o limbă, Doară pentru că la alte
nr·amuri curopcşti puţin sînt cunoscnţi ţiganii şi pen-
tr-accasta o alcătuire ca acrasta la dînşii n'ar avea
haz. Dar:1 la oamenii din ţara noastră, care trN'SC cu
ţiganii şi le cunosc firea, nu poate să nu fie primită.

245
 o izvoditură ca aceasta, cu atîta mai vîrtos, cu cît
eu m'am silit, în cit era cu putinţă.a metahirisi multe
cuvinte şi voroave după gustul ţigănesc, mai vîrtos
unde vorbesc ţiganii între sine.
Cu toate aceste, dragul mieu Pneo ! mnlte am
scris acolo ce poate că la mulţi nu le ,·a plăcea, însă
toate adevărate. Greu era a vickni cronica si a scrie
într'alt chip, căci din fir în păr aşa găsii scr'is la cele
doao mai sus riumite cronice, iar cele alalte am luat
din gura Mîrzii .
Cea mai de pe urmă, să ştii că fiind cu ţigan, ca şi
tine, am socotit cuvios lucru de a scrie pentru ţiganii
12 noştri, ca să să preceapă ce feliu de strămoşi au avut/
şi să să înveţe a nu face şi ei doară nebunii asemrne,
cînd s-ar tîmpla să vie cîndva la o tîmplare ca aer asta.
Adevărat că aş fi putut să bag multe minciuni lău­
dînd pe ţigani şi scornind fapte care ei n'au făcut,
cum fac astezi istoricii unor neamuri care scriind ele
începutul norodului său, să sue pănă la Dnmnezieu
şi tot lucruri minunate bîrfăsc. Dar' eu iubesc ade·
vărul.
De-oi voclea că află priinţă această ostăneală a mea~
vei ~bîndi şi alte alcătuiri, însă nu de şagă, ci se-
rioase şi adevărat eroice. Fi sănătos. Dat: 18 marţ.
1812. La piramidă. În Eghipet.
 13 'fIGANIADA*
sau
TABĂRA ŢIGANILOR

34 CINTECU I

65

O, musăa! rogu-te de-astă dată

Să-mi dai viers cu vrednice cuvinte~
Ca să pociu cînta cum înarmată
Ţigănimea purceasă nainte
Că tră-Inimoasa cu vitejie,
Vrednic lucru ca lumea să-l ştie. 1/
35 66

Întii, clară, <lintru toţi purceasă

Ceata lui Golcman vestită;
Toţi ciurari şi feciori de acasă,
Vai de-acela care-i întărită!. ••
Trei sute era ei pe-îndelete,
Aforă de prunci, muieri şi fete,

13 • Ţiganiada, adecă lucru sai, povestea ţiganilur. _Omer lncâ d8

la Illion, tăria Troddei, au niemit c-întecul său Illiada. Vit'ghil, de
la Enea, eroele pe care aii cîntat, au chiemat cîntarea sa Eneada ele,
Şi autoriul ace(!Stă istorie a ţiganilor numeşte 'figaniada. Mitru
Perea. I
34 a Invocaţia muzei în momentul trecerii în revistă a trupelor,
după modelul Iliadei, II, a devenit tradiţie şi loc comun obligat,
în poemul epic şi figurează nelipsit în epopeile antice şi moderne.
Vezi, în special, Eneida YII, 641-646.
1 Vlad Vodă, precum să vede, au vrut să facă, precum si 1iu,

răviue, adecă cercetare de oştile ţigăneşti. M.P. I

247
 67

Arme le lor cele mai cumplite

Era. furce si rude de satră.
La vîrv cu fierr' ager ţintuite;
Cu cestea-îndată trîntea de vatră
Pe vrăjmaş de-aproape şi de parte.
Acolo să ve?i capete sparte! 1

68

Steagul ! de mînză codalbă-o piele 2

Le era, de-un părîng aninată.
Pc care sHt, cu roşii petele,
O veşcă de ciur sus îndreptată.
Cînta de marş în cimpoi foite, 3
Bătînd în ciure negăurite./

36 69
Cc să
mai zic de-a lor voivod mare?
Goleman voinicul! Oh, acela.
De nu-l va prăpădi v'o tîmplare,
Nu va bate el în zădar lela,t
Nice va zăcea pră\'ălit pă spate
Cînd i s'or fîrşi-în traistă bucate.
35
-----
În stihul acesta, poelic-u vorbeşte ca şi cînd ar fi de faţă cind
1 să
bat cinrari; dar este un cltip de vorbire istoriceascci şi /oeticească.
M:.P.
2
Codalbă este adiectivă, ca cum s'ar zice: cu coadă albă, şi va
să zică că pielea de o mînzâ c1t coada albă. l\I.P.
3
Cimpoi foite, adecă cimpoi c1e foale de capră, rnm s'a11 obici-
nttif. l\I.P. /
36 « Precum să i•ede, poeft'cul ait vrut să p11ie în obiceaiu sau doară
să pomeneascâ numai neşte c11vinte obicinuite în m11lte părţi, pe-unde
5 'aflâ romfoii, mai v-îrtos în Ardeal, doară ca să le scape de perire;
căci acum pufini foarte şi nmnai înl1'e ţărani le vo·rbesc. P1•ecmn
est,, şi acest c1tvînt Icla, cai-e 'trebuie bine a să osăbi de căiră alt ase•

248
 70

După-aceşte vemra naintc,

Armati si'n rîncluri tocmite bine,
Argintarii,' dc.:.inele şi ţinte
Făcători, doao sute. Dar' cine
îi duce şi le este povaţă?
T:inăr Parpangel şi mîndru-n în faţă.

71

Acesta purcedea-în dreaptă spiţă·

Din craiu Jundadcl a cărui marc
Şi prcstc toţi înălţaHi viţă
Tocma de-unde soarele răsare,
Cu soarele-împreună răsărisă,
Precum cronica ciorascăa scrisă. /

37 72

Tot dintr'aceaiaş' viţă nălţată,

(Păn' au stat întreagă-împărăţia
Ţiganilor) pogoriea din tată
mene cuvînt lele. În Ardeal, spre piirţile Ţării Ila/eg11l·ui, a-11 copiii
ţiiranilor, mai vfrtos cei care pâsto1•esc vilele, un feliu de c'intec
ce-i zic lela. Îş strîng grumazii şi să swtmă din tot trupul
ş'aşa cîntă isb11-cni11d cievinte trecsărite şi Jăcînd sltime urîte, ru-ri-
nor1se, şi din gură cîntfnd lucmri de r-nşine şi ade,,dl'at satiriceşti
De-aco[lo] să zice de obşte de oarecal'e ce 1111 lttcreazâ nimic, cei bate
lcla. M.P.
a Nu cunoaştem cronica mîn,1stirii de la Cioara, care, după
cum pretinde poetul, i-ar fi servit la alcătuirea Ţiganiadei. În
prima variantă a Ţiganiadei, II, 5 (= Trei Viteji, I, 3), unde se
dă genealogia lni Becicheree Iştoc, poetul pomeneşte această cro-
nică: ,. ... precum ne mărturiseşte/ o hîrţoagă vechie, de moli acum
roasă, / cc Sofronie-au scris-o rom,ine 7te. / cînd era la Cioara-
în mănăstire,/ propoveduind sfînta ··neunire".
 Pe fii, schiptru şi nalta domnie,
Păn' la craiu Jundadel, pe care
.J..ipsi de tron Cinghişhan cel Mare 1 •

73

Fost-au de cind lumea stă-în picioare

Multe neamuri slăvite-odinioară,
Viteze ş-altor poruncitoare,
A căror nepoţi acum de-ocară
Sînt la noi; şi noi I-alţii-om fi doară,
De nu vom băga samă de ţară.

74
Jan' căutaţi la ţigănescul soiu
Cumu-i astăzi de-ovilit, cum el
De cătră toţi să-împinge-în gunoiu; -
Dară cînd trăia craiu Juncladel
Şi stăpînca-în India bogată,
Viţa lor era mult luminată./

38 75

A lor preste toţi nalt împărat

Să numea-în ferman a lunii frate
1 Cinghişhân este ni,me~ unui mare' han a mongolilor. pe care
al/fi 1mmesc Ghenghişcdn, şi care ait piistiit toată Asia şi au prădat
toate ţ!iri!e începînd de la marginile Hinii pînă la India. Adevărat
căel prădind ai, intrat în India, dar' de au domnit atunci în India
Jundadel cum zice poeticiil, şi de au purces ParpangU din vi/a ace-
liriaş JiendadM aceasta n'am cetit niciiiri, afară de cronica mănăs­
tirii de la Cioara, care să vede a fi foarte părtăşitoare ţiganilor. lnsă
aceaia-i dovedit lucru, că ţiganii nu-s eghipteni, cum s-au ţinut pănă
acum, dar adevăraţi indieni, ce s-au dovedit prin inglezi ce negu-
38 ţătoresc tn părţile acele şi au aflat că limba / Jigănească să vorbeşte
pănă acum în Siam fi în Malab.ir.

250
 Şi-a soare lui fiiu pre luminat 1 , .
Iar' lui să-închina nenumărate
Noroade, tări, crai si mari ostroave.
Aceste nu:s deşerte ~oroa ve !
e
76
Parpangel de pe moş să născusil
Din cea mai frumoasă ţiitoare
A lui Jundadel; aşa să dusă
Apoi strălucind raza de soare
Păn' la dînsu, şi care nu crede,
Caute la el, că-în faţă i-o vede, 2
77
Era nalt şi ghizdav la făptură,
Bun lăutariu, pre bun cîntăreţ,
La toate faptele cu măsură,
Iară de-inele meşter ales.
Acest chip era v6ivodul mare
A zlătarilor, mergînd călare./

39 78
lară după <linsul, tot alese
Şireaguri din .singura lui ceată ,
Să ducea ,-într'un rînd tot cite şese,
Căror urm~ ceaialaltă gloată
În pidruţa goală-golişoară
Şi ~cripind de neagră ca ş'o cioară.

1 P,mtm titu!.1. emitor Jndii, că sâ numesc fii soa.refai şi fraţii

lunii, tm-ide a să mira, căci aşa si chiema şi să chiamd şi astezi im-

piiratu! Mogolul şi a perşilor
2 Lucru minunat .z1:ce poctuJ: care nu crede, sd-i caute in fajă.

Dar' cum ua ciuto. în faţă la 1mul care mi-i mai m1,lt ps faţa pă­
mînt1ilui şi au murit de oareclte sute de ani înainte! Onochef.
a Di brm1 sania aşa. au aflat wris, iar aua scrisoa"6 au fost
/acută lrăind încâ. Parpangel. M11sofilos.

251
 79
Cei [într]armaţi avea buzdugane
De-aramă şi neşte lungi cuţite,
Toţi oameni nalţi şi groş' în ciolane,
'Cu păr îmburzit, barbe sperlitc;
Haine-avea lungi, scurte ş' învîrstate,
Unii fără mîneci, alţii rupte'n spate.

so
În loc de steag purta ci o cioară
De-argint, cu penele răşchierate
lntracel chip, cît gîndcai că zboară
Plesnind în arepi cu-aur suflate.
Musică făcea cu drîmboaic,
Zdrîncănind clopoţei de cioaie./

40 81

A treia, cu pasuri măsnrate,

Căldărarii mari de stat să-iviră:
Toţi căciulaţi, cu barbe-afumate.
De tăria lor lumea să miră.
Taie-în arămuri ca si-în sindile
Şi rabdă foame cîte · trii lile.

82 ~

Armătura lor era ciocane

Ferecate, toţi era călare.
Dar unde mă tragi, o Bălă bane 11
,

a lncepînd. cu acest vers, pînă la sfîrşitul sextinei avem de

a face cu o anticipaţie, procedeu de stil curent în genul epic.
Vezi, de ex., Eneida II, 55 şi următoarele. Aici anticipaţia este
îmbinată cu o altă figură de stjl, apostrofa personajului căruia
poetul i se adresează direct, întrerupînd naraţia.. Apostrofa şi
anticipaţia se folosesc în momente culminante, de intensă parti-
,. cipare a poetului Ia acţiune.

252
 Ducătoriul acestor, pre tare?
De-asculta ţigănia de tine,
Era de dînsa c 11 mult mai bine! ...

83
Ei înc(t după-al s[m steag urmează,
Ce era de-aramă-o tipsioară
Strălucind în toate părţi cu raze,
Ca şi soarele de primăvară.
Marş sufla-în trîmbiţă răgitoarc
Ş 'în loc de dobă, bătea-în căldare./

41 84
A patra venind să văzură
Ficrrarii cu-ale sale baroase,
Arzători[i] de cărbuni şi zgură.
Înarmati era ci si cu coase
Pc neştc drngnri lungi 'îndreptate
~i- în chipul lăncilor ferecate.

85
D11c11l lor <-ra Drăghicia cu minte 1
Carele multe veacuri văzusă
Şi totu/ <lin gură nici un dinte

" Poetul, deşi trimite la Homer, arc în vedere şi alţi poeţi

epici, care l-au imitat pc Homer. Astfel Vergilius, Eneida, VI,
304, vorbind despre luntraşul Charon: .,Iam senior; sed cruda
D~o \·iriclisguc sencctus"; Ariosto, Orlando F1trioso, XL, 54:
.,Il'una vecchiczza valida c robusta"; Tasso, Geru.salenu Liberala,
11 l, :J5: ,,li forte .\nlelio, uom gi,i. d'eta matura /).fa di vccchiezza
indomita".
Lista poeţilor epici care au imitat pe Homer şi s-au imitat
între ei, s-ar putea prelungi (avem în vedere poeţi pe C'are Budai•
Dclcann i-a cunoscut, şi i-a cunoscut în original).
41 1 Ducul, adec1i ducători1t sait povaţci. Aici să vede poeticit a imita

pre O mer cî11d scrie de bcitrfniel Nistor./ · ••

253
 Încă pănă-atuncea nu-căzusă;
Acum ţinea el a şeptea muiere
Şi totuş' să simţea la putere.

86

- Trei sute de-armaţi număra ceata,

Pedestrime-aleasă I Fieşcare
Mergea voios şi de războiu gata.
Purta cu sine şi de vînzare
Seceri, cuţite, foarfece, zale,
Şi nu le lipsea numa parale. /

42 87

Cînghia lor mergea- înaintea, 1

Ce-era de clopote şi chimvaJe.
Steag era tigaie de plăcinte,
Împodobită-împrejur cu zale
Mărunte dc-oţăl şi scripitoare,
Aninată pe-o lungă frigare.

88

Sosiră-apoi în şiraguri groase

Lingurarii cu săcuri pe spate~
Toţi bine-îmbrăcaţi, cu barbe ·rase,
De-a brîuri purtînd neşte bărzi late
Ce toate soiuri de lemne taie,
Anuc pre bune şi de bătaie.

89

Povaţa lor şi vrednicul jude

Era iubitoriu_l de dreptate
1 Adecă musica.

254 .
 Neagul ce numai de-o partc-aude1
Şi-i cel mai bun meşter de covate.
De scafe ,cauce, linguri, tăiare,
Hîmbarc, răvare şi cuiere./

43 90

Horiul lor în fluiere şi trişte

Cînta, lin tocănind pe-o covată,
Cît putea simţirile să mişte
Fieşcui. Iară de steag, o lopată
Pr~lungă-avea şi cu dăscălie
Făcută de maistor Pintilie.

91

Dar' cine-m va spune cum să cade

Ceata slăvită care-acum vine!
Musă ş' Apolloane, drăguţ bade, 2

42 1
Oarec11,m 1111 să luueşte ! . .. Zice că Neagul 1m fost i1,bitoriu de
dreptate şi apoi zice câ n-a,~ziea 111tm,ii de-o p::ll'te. Deac:,i asc1elta el
numai pe o parte, vai de judecata lui! Mindrilă.
a Ei l Deacă nu auziea de o parfr, atuncea dar trebuie.a sci-i vor-
bească de cBa parte de care auziea ... Onochefalos./
b În contextul din La Seccllia Rapita, l, 17, 8 urmat în de-a-
proape de poetul nostru, este vorba de o luptătoare: ,.Scrive ch'ella
era sorda da una orecchia" (stă sr.ris că era surdă de-o ureche): în
Orlando Furioso, XVIlI, 2, 1-4: ,.Spesso ,in difesa clei biasmato
absente/ Indur vi serito una et un alh"a sensa, / O riscrbagli almen
fin che presente / Sua causa dica, l 'a~tra orecchia chiusa" (Cînd
nu-i de faţă cel ce poartă vina, / Ades îl dezvinovăţeşti şi-l lauzi:
/ Cit el nu-şi poate apăra pricina. / La plri urechea-nchisă ţi-i,
aă n-auzi).
În fine, Alexandru Macedon tşi acoperea o ureche, ctnd i se
ptra cineva absent: Plutarh, Viaţa li,i A lexanăn,, 42. Onoclw-
falos, în nota poetului, au cunoa,te accepţia dk:tonului latinesc
audiatur Jt altera pti1'S,
 Şopteşte-mi vorbe şi graiuri line,
Că fără de-a ta dulce-însuflare
Poetul haz şi priinţă n'arc.

92

Aceşti era (pre limba curată a

Grăind) aurari, cea mai aleasă 3
Ordie, din ţigănia toată.
Acestor' nici de vodă le pasă,
Cînd ploao la munţi şi pot să spele
Aurul <lin apă, prin vălcek. /

46 93

Avea la dreapta suliţe lunge

Şi neşte sabii de-a stînga scurte.
Care ştia cum suliţa-împunge,
Cum de sabie trupul amurte,
Acela trebuia să-aibă frică
Şi groază de-astă ceată voinică.

43 1Treb,,e a lua sania că cuvîntu.l acesta, horiu, aici să pune

în aceaiaş' noima, în care la latilli să zice horus, adecă ceata cîn-
tăreţi lor. l\I.P.
2 Apolloanc. Poeticul cleiamă pe Apollon întru ajutoriu, care
era zienl nuesicii la elini şi înuâfâtori11l ,meselor ... Jiicînri, după
obiceaiul poefilor lătineşti. P./ ~

a În acest vers,_ Îl! prima variantă a Ţiganiadei, în loc de

limba curată, figurează limba-învăţată. În ambrlc cazuri este vorba
de limba literară, îngrijită (adică, în concepţia poetului, lipsită
de clemente „străine", nelatine, cu o gramatică ordonată, după.
modelul limbii latine). Vezi în acest sens, nota poetului la cuvin_
tul aurariie.
3 Aurariu. Czwînt adevărat romănesc: adecă să numesc aşa cei

care spatei aurul. Pe itne / ..icuri să zic băiaşi, de la baie, adecă aură­
rie, imde să sapă din pămînt aurul. M.P. J

256
 94

Steagul o suliţă era, toată

De-aur, cu codorîşte văpsită
Şi cu fluturi de-argint învrîstată.
Iar' orhestra, bine rînduită, 1
Cînta marş Jn diple ş'alăute
Bătînd în dobe-anume făcute.

95

lară pe dînşii cu fală duce

Tandaler inimosul, de care
Nu cuteza nime să să-apuce,
Aşa era de harnic şi tare.
Spun că nu cunoştea nice-o spaiml~
Că-ar fi fost cu dracul unii-I defaimă. 1/

47 96

Pe-urmă-în rînduri groase neînchieiate

Mergea lăieţii, goleţii droaie, 3
46 1 Orchestră va să zică lioriul de miisicdri cu tot felii, da musică.
1 Este o vechie întru norod crt!dere deşartă cmncă unii oamsni a8'
legătură cu dracu, pe care îl poartă cu sine, şi acela le dă putere.
ş.c.d. lntr'această noimă trebue să să înţăleagă şi ce zice aici auto-
riul penim Tandaler,· însă adauge şi el cumcă numa unii aşa-l de•
faimă, adecă pismaşii. ln iirmă trebue a lua sama că cuvîntul de-
faimă să tnţălege ca şi cleveteşte, iar' nu întraltă noimă. M.P./
47 ~ Lăeţi să zic de la laie, adecă cea mai de pe urmă adunătură a
norodului. Ţiganii lăe/i pe iene locuri astăzi să zic cei care n'au loe
stătătoriu, ci îmbiă pribegind dintr-o ţară întralta. Aşijdere şi
goleţii să zic de la golătate, fiind ei mai de tot goli, mai vîrtos copiii
şi copilele lor. Aceşte şi a.cum sînt cei mai urgisiţi dintru toţi,
căci- nu au nice im meşteşi,g, ci trăesc cu cerşitul şi furatul. Droaie
fncă este im cuvînt doară la mulţi necunosciit, care însemnează o

251
 l\Iîncători zădarnici
de bucate,
. .
. Înarmati cu măciuci si cu maie ·,
}luierile cu prunci mici în spate,
De tot goale sau de jumătate.

97

Corcodel a pc dînşi avea poruncă

Să povăţuiască-în rînduială,
Corcodel care cu bobi aruncă
Şi cu vrăjituri oameni înşală.
Ori cine ce va fura el ştie,
Spuindu-i dracu din răspîntie.

98

lară steagul era, după care

Să ducea gloata de mortăciune
Şi de toate stîrvuri mîncătoare,
O tearfă-aninată pe-o prăjină.
l\Iarşul suna-în cornuri mugătoare,
Toţi lolăindu-să-în gura marc./

grămad,i nerînclitită, adecii c·iml să zice ·iii vorbă de obşte mergea cu.
droaia, să î11ţiilcge în grcimezi. l\I.P. /
a l\Ienţion:lm aci că numele personajelor şi comentatorilor
fictivi ai Ţiganiadei sînt alese cu o grijă deosebită. De ex. Cor•
codel poate fi pus în legătură cu corcodel, care înseamnă crocodil
'{dată fiind legenda originii egiptene a ţiganilor), cu sensul de .
om rJze specificat în Lexiconul poetului, la articolul corcodel, cu
pomul curcudel (lat. prunus cerasi/era), cu corcodan, care înseamnă
curcan (gcrm. cocoş indian, ca aluzie la originea indiană a ţiga•
nilor, teorie cunoscută de poet), cu pasărea de baltă denumită
corcodel, Terminaţia -del, cu rezonanţă ţigănească, va fi contri•
buit neîndoios la alegerea acestui nume.

258
48 99

După ce toţi în giur s'aşezarâ

Rînduindu-să ca ş'o cunună,
Lrtudă principul adevară 1
Ascultarea lor şi voia bună;
Apoi tare le dete porund't
Sprc-lnimoasaa a-îndată să să ducă 2 •

100

Toate ce pana-acum să cîntară

Într-o vechie foarte pergamină
S'află,-în mănăstirea de la Cioan,
Şi pot avea credinţă deplină,
Fiind că să cetesc şi-în hîrţoaga
Din mănăstirea de la Zănoaga.
48 1 Principul. Sti află şi în limba noastră întrebuinfat de cdtnJ
mai mulţi affii. îimi/a/i, în deosăbite ccir/i. l\I.P.
2 Adecă figanii să duc de la Flăminda (unde acum dobindiră

bucate) cătrâ_ Inimoasa, adccă la brilaie ! ... !n /âleg arnm încâtro

merge alegoria! :'.\Hndrilă.
a Dar'cum s'a11 putnt îutîmpla ca Vlad Vodci să-i mîie la Ini-
moasa? Ce va să zicâ aceasta? C. Onochcfalos.
b Dar bine, vere, nn şti tu că s'aflâ satnl acela şi :astcizi în
Ţara Muntenească? C. Icliotiseanul.
a :Nume prefăcut ele poet din Aninoasa. Aşa cum Tassoni şi-a
scris La Secc!iia Rapita servindu-se de o hartă detailată a Mode-
nei, întocmită special ele către Alberto Balngoli, Delcanu şi-a
scris Ţiganiada, servindu-se şi el de o hartă militară austriacă
(care, _deşi a fost cumpărată de Gheorghe Asachi odată cu manu-
scrisele poetului, nu ştim dacă a ajuns pînă la urmă în ţară). Men-
ţionăm aici că toate numele considerate de cercetători fictive,
în ciuda notelor exprese ale poetului, în subsolul manuscrisului,
figurează pe hărţi între coordonatele indicate ele poet; cităm Alba,
Flămînda, Bărbăte~ti, Spătcui, Inimoasa (= Aninoasa) •

. 259
 90 C1NTECUL A III

93 6

,.Iubiţi a, o suflete muritoare,

Că libovul este legea-întie
A toatei fiinţe de supt soare!
Tot care nu sîmte libovie
Mult defăimează legea firească
Şi nu e vrednic să mai trăiască.
-----
a Acest imn despre dragoste, cel mai frumos din literatura.
noastră, egal cu cele mai renumite din poezia antică şi modernă
europeană, este axat pe conceptele cheie ale filozofiei politice a
poetului: priinţa şi armonia (vezi III, 8, 6). Cităm Voltaire, la
Pucelle D'Orleans, XV, începutul şi Lucretius, De rermn natura,
I, 1-43. Specificăm că nu este vorba de „dragostea" creştină (ba
dimpotrivă), nici de „armonia" dintre clase, ci dragostea şi armo-
nia sînt conceptele politice care trebuie să unească pe oameni
pentru răsturnarea tiraniei. Izvoarele poetului care i-au servit
la întocmirea acestui imn sînt extraordinar de variate şi dove-
desc o cultură rar egalată. în capitolul iniţial al unei cronici re-
dactată în latineşte, asupra originei popoarelor din Transilva-
n ia, intitulat De exordio m11ndi, adică Despre naşterea universului,
poetul enumeră opiniile mai multor autori (Moise, Hesiod, Aris-
tofan, Ovidins, Berosos, Orfeu, Hermes) şi adnotează: .,Cine nu
vede că aici, prin spiritul lui Dumnezeu al lui Moise şi prin dra-
gostea poeţilor, se dă de înţeles unul şi acelaşi lucru: adică con-
cordia clementelor şi armonia". Reproducem fragmente din poe-
mele care indiscutabil i-au servit ca model: Vergilius, Georgica,
III, 243-245: .,Omne acleo genus in terris hominumque fcrarum-
qne / Et genus aeqnoreum, pecudes pictaeque volucres, / In furias
ignemqne ruunt: Amor omnibus idem" (Tot ce e vin pe pămînt,
oameni sau fiare sau turme, / Înotătoarele, cum şi-mpestriţatele
păsări,/ Duse-s de furii şi foc: toate la fel ştiu iubirea).
Vezi şi modelu I comun ambilor poeţi: Lucretius, De reruin
natura, I, 10-20: .. ~am simul ac species patefactast vcrna diei, /
Et rescrata viget genitabilis aura favoni, / Acriae primum volu-
cres te, diva, tuumque / Significant initum perculsae corda tua

260
 7

Tot ce simte, să mişcă, viază,

Tot ce-înverde, ce-înfioare şi creşte,
Cu poftă lină să-înbrăţoşază,
Cu dulce dor să leagă, să meşte. 1
O! Amor! ţie toată să-închină,
Toată ţie jertveşte jivină I

Însuş pe-astă lume trecătoare,

Din haos un sînt libov o scoasă~
Şi dragoste, cu-întia lucoare, 2
li suflă-în mădulările ghieţoase,
Aşezînd ca legea ei întie
Priinţa ş' armonia să fie!.../
vi. / Inde ferae pecudes persultant pabula laeta / Et rapidos tra-
nant amnis: ita capta lepore / Persequitur cupide quo quaruque
inducere pergis. / Denique per maria ac montis fluviosque rapa-
cis / Frondiferasque domos avium camposque virentis / Omnibus
incutiens blandum per pectora amorem, / Efficis ut cupide ge-
neratim saecla propagent" (Primăvăraticii zori cind se revarsă
şi slobod / Bate zefirul vioi, cete de ciripitoare / Pasul divin ţi-l
vestesc, zee, cu inimi pătrunse/ De arzătorul tău foc: vitele
zburdă pe paj işti / Bete, şi apele iuţi sar să le treacă de-a notul. /
Toate, de farmecul tău prinse, doar ţie-ţi urmează. / Verşi seva
dragostei dulci în sumedenii de piepturi / Şi, pe ogoarele verzi,
sus pe munţi sau în cuiburi, / Pe furtunoasele mări sau pe rîuri
în clocot, / Vieţuitoarele mii le încingi iar de dorul / De-a-şi
nemuri pe pămînt, toate, pe rînd, seminţia).
1 Să meşte, adecă să mestecă, măcar cd este cuvint vechiu, totuş

la poesie să poată trăbuinţa. M.P.

1 Lucoare va sd zică lumină. Poeticul va să zică că pe această

li,me un sfînt libov o scoasă dintru nimica şi legea ei cea întie este
armonia. M.P. /

261
 94 9

Dup-această lege nemutată,

Făptura toată merge, să ţine;
În toate libov si dor s'arat;"t:
Inbc-scu-să' stelele-între sine.
Iubeşte-si"t ceriul cu pămîntul.
lubcscu-să mările cu vîntul.

10

Sus în văzduh toate zburătoare,

Gios pre pămînt toate dobitoace;
Păn' şi răcile jigăni de marc
Prin cea patimă lină, şegacc„
Cu strinsc laţuri să-împreunează,
Cu dulce libov să-înroorează !...

11

Numa voi, suflete muritoare,

Defăimaţi :1stă patimă blindă.
1k dîns., fcrindn-vă.-inimioarc
Ca cînd ar fi libonil osîndă.
Ah! ne-ajunsă-omenire dc-şartă,
încă firea te rabdă, te iartă! 1/

95 12

Voi dar, care-aveţi inimă bună

Şi lămurită minte cerească,
O, iubiţi! Iubiţi-vă-împreună

~4 1 JJar şti ce, 1·ere Idiotisene, ori cwn îţi pare, dară mie-m înce•

pe a /:,lâcca poctirnl, şi mai uZrtos ce zice aici! Onoch.

a Gî11d11rile şi mie-mi plac, vere, dar stihurile cele lungi şi
lmpletccite, acele mt-ini plac; dar de oi avea vl'eme tot aceastaş ctn-
tare ,·oi sti fac c11 vie,-ş11ri de a noastre, ca sâ ne o cin te apoi ţiganul
nostrn; atunci îi vedea cei al111i11t1ele swui. Itliotiscanu./

262
 În această viaţă trupească~
Pînă sînteti în vîrstă si stare,
Că vremea~i rapedc tre~ătoare 4 •••

13
Vezi cele paseri pre rămurele
Cc jucîndu-să vesele cîntă;
Ard cu flacără de-amor si ele
Mărind a naturii lege sîntă.
Caută cum din creangă-în creangă zboară
Tot soţul cu cite-o soţioară.

14

Să iubim dar şi noi, pănă-în faţă

Rumeioară sîngclc ne joacă,
Pănă-avem o logodnică soaţă,
Păn' încă n'aj1.'lngem la soroacă;
Că vîrsta scapă tă, vremC'a sboară a,
N ice mai întoarce-a doa oară. 1 • /

96 15

Să iubim! că" timpul acuf trece

Iar zilele noastre s'împuţină;
Mai bine-i în amor a le petrece,
Să nu ne-apuce Yîrsta bfttrînă
Cu tusa şi cu durere de-oase
Sau cu mădulări neputincioase!
" \'ezi ,. crgilius, G.:orgice, II r, 2S-t: .. Scd fugit intcrca, fugit
. irrcparabile tcmpns" (Fuge, tot fuge mereu, fărft întoarcere, tim-
pul).
95 1 De'·au cîntat aşa Parpangel, at1111ci bine zice 1~oelic11l cli au fosl
iscusit cintăre/, ba îneci şi paet. Simpl.
a Curios lucru! Cum sânu fie cîntat, cfnd se ofili scris aşa/
Onoch.

261
 l&
Să iul>imr plnă-m tinere Tine
Sîngele saltă şi să răvarsă;
Să iubim păn' a iubi ne vine,
Răcorind inima de dor arsă~
Ca nu cumva-apoi, odinioară
Ctuncă n-am inbit rău să ne pară.

17
Să iubim păn' Amor ne prieşte,
Păn' Vinerea ne poartă pe braţă, ~
Păn' încă cu libov ne zimbeşte
Vr'o tineră copilă iubeaţă.
Pănă dragostele ne desfată,
Ca să nu ne bănuim odată./

97 18

La cîntări de ceteră ş' în horă 1

' Să jucăm în giur, mină de mină;
Tot frătiorul tiind o soră
Spre care simte dragoste lină,
Şi să strigăm toţi cu bucurie:
„Viie zieu-Amor ! Amor să viie 1" a

19

,.Bravo! bravo!" oaspeţii strigară;

,.Plesnind în palme juni şi fecioare;
96 1Vinerea. Poeticul încă ia cuvîntul acesta în noima poeticilo,
lătineşti, adecă
cum am zis mai su[s], mama Libovulzti./
97 1 Adecă cum să joacă în horă. M.P.
2 Viie. Trebue a şti cei este t'erbul viu sau viez; deci să. viie

va să zică să viază, să trciia-scrt I Această vot bă este şi la Biblie, unde

să zice: vie Dumnezieu I adecă viază Dumnezieu I trăieşte Dum-
nezi1m I :M.P.

264
 Şi ziceasă le-o mai cînte iară,
Poftorindu-şi dintr' acea cîntare
Stihul de pe-urmă, cu veselie:
.,Viie zieu-Arnor I Amor să viie l"

133 ClNTECUL A VI

144 32 /

.,La arme, dar'!. .. Să-arătăm vărtute,

Să stăm nefrînşi, cu-inimă vitează.
Nu biruiesc multe mii şi sute,
Ci cari a biruire cutează.
Alergaţi şi vă luaţi izbîndă;
Slava voastră fie-a lor osîndă."
33

Zice,şi dind semnul de năvală

La oştile-în ascuns pregătite~
El cu garda sa de-aci să scoală
Şi-n şireaguri bine-orînduite
Lovi pe turci cu-atîta iuţime,
Cum cade tunetul din nălţime./

145 34

Şi cum puvoiul a pe ţarină coaptă

Căzînd, cu năpraznă-într'o clipită
a Fragmentul acesta face parte dintr-un discurs de îmbăr.
bătare adresat de Vlad Ţepeş ostaşilor săi, înainte de bătălia cu
Hamza-paşa. Discursul este conceput de poet în maniera retorică
trecută din poezia homerică în istorie şi de aci, din nou, în epo.
peea cultă, antică şi modernă. Dintre modele, mai apropiate sau-
mai îndepărtate, pe care Ie-a avut cu siguranţă în vedere po-;tuJ,
cităm Vergilius, Geo•gice, I, 322-327: .,Saepe etiam immensum
caelo venit agmen aquarum / Et foedam glomerant tempestatem
imbribus atris / Collectae ex alto nubes; ruit arduus aether / Et

265
 Strică truda plugariului dreaptă,
Şi iacă, zace gios cutrupită
Toată ţarina, şi'n loc de grîne
Numa năroiu şi baltrt rămîne,

35

Aşa lovind viteaza-ostisoară

În turcime, tru1;uri poligneşte,
Rînduri întregi prăvale ş'oboară,
Taie, surpă, dar mai mult stropşeşte,
Ş'altă nu vezi făr' trupuri tăiate
Zăcînd în bălţi de sînge necate.

36

Vlad a ca ş'un leu întărîtat foarte;

Ce, de Yinători luat în goană,
Deacă să vede cu cîni de-o parte,
-----
pluvia ingenti sata laeta boumque labores / Diluit, implentur fos-
sae, et cava flumina crcscunt / Cum sonitu ... " (Cad de asemeni,
ades, ape-n puhoaie din ceruri; / i'iori îmbulziţi dinspre mări
string şi deşartă furtuna/ Hîdă,'cu negrele-i ploi; parcă se surpă
văzduhul; / Mătură cruntul potop holda mănoasă şi truda/ Bie-
ţilor boi; şanţu-i ochi, valu-n fluviu se umflă/ Crîncen mugind ... ).
Vezi şi Vergilius, Eneida, II, 305-308 :" ... rapidus montano flu-
mine torrens / Sternit agros, stcrnit sata !acta boumque labores,/
Praecipitesquc trahit silvas; stupet inscius alto / Accipiens soni-
tum saxi de vertice pastor" (Sau cum, cînd, rîul umflat mult de
torenţii de munte, / Mătură lanmi întregi, strică a boilor trudă.
/ Smulge copaci clin păduri, stînd sus pe stîncă, ciobanul / Hu•
ietu-i nepricepînd, stă-neremenit şi ascultă).
a Comparaţia care urmează este nelipsită din poezia epică,
începînd cu Homer. Atragem şi aci atenţia că poetul nostru a
I
fost unul dintre cei mai instruiţi oameni de pe vremea sa, cunos-
cînd în original literaturile greacă, latină, franceză, italiană, ger-
mană, maghiară, polonă (în latină, germană, polonă vorbea şi scria
-~urent). Dăm cîteva trimiteri menţionînd că poetul nu imită ser-

26&
 Iar' de alta cu mreaja vicleană
Împresurat, unde-i cea mai mare
Grămadă de cîni, acolo sare,/

146 37
Si dorind să-s' facă-izbîndă-amară,
· Pc care 'cumu-i vine nainte
Frînge, spintecă,-încoalţă ş' înghiară,
Cînd cu hrinci groaznice, cînd cu dinte
Apărîn<lu-să, sugrumă şi ucide
Şi printre <linşii drumu-ş' deschide,

38

Aşa Vlad văzînd că de toate

Părţi pe dînsul turcimea să scoală,
Unde vede că-s mai îndesate
Gloatele,-întracoM dă năvală~
Î nvîrtind arma-ncolea si-încoace
Larg potce printre păgîni-ş' face.

39
În zădar Hamza osti împrăstiate
Va să-adune, ~ăzboiu să-întrejască,
vil, ci prelucrează: Homer, Iliada, XII, 41-49; Vergilius, Eneit&;
IX, 792-798; Tassoni, La Seccliia Rapita, VI, 32: ,,Qual tigre
in su la preda a la foresta / Colta da' cacciatori e circondata / Poi
che al -periglio suo leva la testa, / Volge premendo i livid' occhi
e guata, / Imli s'avventa încontra l 'armi e resta/ Dcl proprio
e de l'altrui sangue bagnata, / Tal fra l'armi nemiche ii re s'av-
vcnta, / Che 'I magnanimo cor nulla paventa" (Cum tigrul, în pă­
dure, peste pradă, / Cînd e-ncolţit de vînători, riclîcă / Semeţul
cap, primejdia s-o vadă, / Cu ochi livizi pîndindu-i fără frică, /
Şi-apoi, în arme stlnd să se repeadă, / Rănit şi el, în oameni răni
despică, / Şi regele printre-arme se avîntă, / Că.ci marea- inimii.
nu se-nspăimintă).

267
 În zădar a le-ndemna să bate
Cu porunca tare-împărătească
Căci oastea-în răsipă-acum pornită
Să calcă fugind ş'e neoprită./

147 40

Iar' Hamza de cetele .muntene

Împresurat, cade la prinsoare
Cu mai mulţi din oştile-agarene.
Grecul încă nevăzînd scăpare.
Lui vodă cu multă plecăciune
Cade-înainte şi să supune. •
41

Atunci vodă-amar zîmbind îi zise:

,,Cum îţi pare-acum, Catavoline.,
Urzitoriu de vînzării[i] închise,
Sol făţarnic a Porţii păgîne 1
Ce nu te ruşini cu tîlhărie
A vinde creştina stăpînie?"

248 ClNTECUL A VII

t
t:nde sînt vitejiia cei din zile,
Eroii cei cu vărtute rară,
Carii-înlibovindu-să-în copile
-----
" Yczi Orlando Furioso, I, 22: .,Oh gran bonta de' cavalieri
antiqni !/ Eran rivali, eran dde divcrsi, / E si sentian degli aspri
corpi iniqui / Per tutta la persana anco dolersi; / Eppur per selvf!
oscure c calli obliqui / Jnsieme van senza sospetto aversi" (Cava-
lerească, veche cinste mare I / Rivali, deosebiţi prin crezul lor, /
Simţind cum încă trupul tot îi doare, / Căci se loviseră îngrozi-
tor, / Pc căi, prin codri <leşi, şerpu itoarc, / Păşeau alăturea, nete-
mători !).

26&
 Călătoriea-întins din tară-în ţară
Luptîndu-să cu lei şi gliga'ni,
Curăţind pămîntul de tirani.

Ce nu răbda ca-asuprit să fie

Cel mai slab de cătră cel mai tare~
Neamuri întregi scotea din robie,
La nevinovaţi apărătoare
-Mină dind, nice lua vreodată,
Nice poftea pentr' ajutoriu plată !1/
De remarcat faptul că poetul nostru nu regretă ca Ariosto, vre-
murile lui Orlando, ci eroii din antichitate, un Heraclc, un Perseu,
la fel cu contemporanul său mai în vîrstă, Voltaire, în La Pucelle
d'OrUans, XIV: ,,Tcl fut Alcide et le divin Bacchns, / L'heureux
Persce et Ie grand Romulus, / Qui des brigauds ont delivre la
terre./ C 'est en leur nom quc j 'cn veux fain~ autant" (Alcid, divinul
Bachus şi Perseu /Preafericitul; Romul cel slăvit, / Pămîntul
de tîlhari l-au izbăvit ... / Ca eu mă vreau, in al lor nume, cu I),
1 Pe poetul 11ostrn încă l-au apucat neşte dorinţe de;erle poeti-

ceşti! care nu pot să fie astări; căci ce-ar face astăzi cel mai viteaz
voinic, de care po,neneşte el, cind 1m copil l-ar putea obori cu o puş­
căturăb f Voinicii de care pomeneşte poetnl sînt cei de care ne poves-
tesc istoriile veciei, precum au fost Ercul ( Irdclie) şi Persău care pri-
begind căuta unde sînt tiranii ş'orice asupritoriu / de oameni, şi
biruindu-i le da căzuta pedepasă. S-au pomenit de-acest fBliu de
viteji ,;;i la poveştile de obşte. fn vremile după ce varvarii miezii-nopţii
au cuprins impărăţia romanilor, iar au început acest feliu de poveşti
a fi primite la norod şi au începitt acel fetiu de cîntări a îndeletnici
nu numai pe oamenii de obşte, ci şi pre cei aleşi din norod. De-aci aie
av1,t început poveştile lui Ariosto, în stilmri, la italieni, ş'alt6ra;
,O şi de atunci, mai vîrtos la italieni şi la ispani (spaniotiJ, au început/
a fi plăetete poveştile despre cavalieri erranti, adecâ voinicii pribegi.
Poetul va să zică: pagubă că nu sînt acum de acei viteji ca să mîntu-
iască multe neamuri din robie. Apoi, ca cînd s-ar îndrepta, zice/
însă acest6r rele de astăzi, ni, sînt vremile de vină, ci tu însuşi, omule}

269
249 3

Ah! căruntă vcchicb cinstită!

Unde-s a tale sîntc tocmele? .••
Ce urgie-acnm lumea-întărită
Ş'o-înneacă-întru cel noian de rele?
Pcrit-au credinţa cea bătrînă !
Ah! lume-întoartă ! vreme păgînă 1

Dar ce vinuiesc eu vremea? care

~u lucrează, fără numa pate!, ..
l\lartoră fiind şi mustrătoare
Faptelor noastre pre ruşinate!
Acestor, oame,-însuţi eşti de vină;
Ce-închizi ochii şi fugi de lumină.
căci de n'ai ,:rea tu, nime nu te-ar asupri, fiind că ai minte şipu­
tere. Dar ce folos, cînd tu acea minte întrebuinţăzi asupră-ţi şipu.
terea-fi fmpmnmfi celom ce vor să te supue ! Erudiţiana./
a Poetul parc să creadă că descoperirea prafului de puşcă a
permis instaurarea tiraniei, întrucît a făcut să dispară diferenţa
dintre cei laşi şi cei viteji. Această idee este versificată în Trei
Fitefi, IV, 1-8, sub forma unei imprecaţii împotriva armelor
de foc. Este o imitaţie foarte de aproape după Ariosto, Orlando
Furioso, IX, 88-91, 1-6; XI, 21, 28.
b Vechie înseamnă vechime, adică antichitate. Cămntă vechi~
este un calc <lupă lat. cana 11et11stas. Poetul pune în antiteză anti-
eh itatea cinstită, sinceră, leală, cu prezentul corupt, infectat de
urgie, adică de ură. Antiteza între trecutul idealizat, ireproşabil,
şi prezentul decăzut, este o temă prezentă în poezia latină, înce-
pînd cu Vergilius, care cîntă Fides cana, adică buna credinţă nepă­
tată de altă dată (Eneida, I, 292), Horatius, albo Fides velata
panno (Ode, I, 35), iar scriitorii ele mai tîrziu, care fac opoziţie
regimului imperial, cînd elogiază o instituţie, un obicei, adaugă
ostentativ epitetul vecM, de altă dată (lat. vetus, anliqmts).

270
 s
Ceriu-ti dede minte si vărtute:
Ceaia-întru-înturÎerec să-ţi lumine.
Ceasta la nevoie să-ţi ajute,
Ceaia să-ti aretc rău si bine
Şi cărarea căt{ă fericie, '
Ceasta să-ţi frîngă lanţ de robie!. .. /
250 6

Iar' tu cu ceste daruri alese

Covîrşeşti însuţi a ta stricare:
l\Iintea ta laturi neîncetat tese
Ca să t~ încurce fără scapare,
Vărtutea-ţi dai la tirani în mînă,
Ca mai lesne-apoi să te supună.

Iar' aceştea te-apasă-în ţărînă~

Nici mai mult te lasă-în slobozie.
Cu rîs amar vaietu-ţi îngînă
Şi lanţuri a săruta te-mbie.
Ah! şi cine-apoi din asta poate,
Oame ticăloase a,-a te mai scoate!...
a Apostrofa la adresa speciei umane „ticăloase", adică inCa•
pabile şi laşe, pentrucă nu uzează de minte şi virtute (tărie fizică)
cu care a dotat-o „ceriul" este în no~a filozofiei morale începînd cu
Lucretius, la romani. Reamintim însă că Lucretius, ca epicureu,
profesa abstinenţa de la activitate politică, pe cinel poetul nos-
tru dimpotrivă. Mai menţionăm că spre deosebire de alţi repre-
zentanţi ai Şcolii ardelen~. poetul părăseşte calea reformelor cer•
şite de sus, şi îndeamnă deschis la revoltă (armată) împotriva
tiraniei, propunînd, mai răspicat în prima versiune a Ţiganiadci;
IX, 11, într-o sextină pe care o omite aici, constituirea unei
armate naţionale. E cel mai avansat program politic, prefigurat
de răscoala ţărănească din 1784 şi realizat de revoluţia din 1848.

271
 8

Au doar' moleaţa de-acum junie,

Ce n'au învătat alta nimică
Făr' a vina după 'libovie,
A căuta la sabie cu frică,
Pe divan a trîndăvi cu lene
Ş'a căsca gurile prin dughiene L../

251 9

A să-împodobi cu gingăşie
Mai aleasă decît o femeie,
A-ş' răpune-în cărţi toată-avuţie~
Într'aceasta faptele să-închieie
A coconaşilor cilibii,
A patrii noastre de-acum fii l
10

Acesti numa stiu între cocoane

' Şi din gură-a-ş lăuda hărnicia,
Iar' la fruntea v'unii leghioane,
Unde împroaşcă gloanţele cu mia,
Vaileo, săracii! cum le-ar fi greaţă,
Cum le-ar fugi sîngele din faţă! ·
11
l7n coif în cap, o sabie-în dreaptă,
Inimă-în piept şi scutul în stingă,
Cu vărtute şi minte deşteaptă,
Aceste sînt care pot să frîngă
Lanţul robii tale cumplite, ·,
O, neamul mieu ! de tot ovilite!. . .1/
Apostrofa oame ticăloase redă lat. iniseri mortales, care revine
în Lucretius. poet imitat în Ţiganiada.
251 1 Gîndul poetului tot, nici nu este altul Jărâ acesta, că pe 11n
neam căwt nu poate să-l rădice altă la vi·ednicie, fără vărlutea

272
252 12

Alta era junia română t

Pe vremea lui Vlad Vodă, ce frînsă
.../" Tabăra lui Mahomet păgînă
Cu vărtute şi-în bătaie-adinsă.
Dar' au perit acea voinicie,
Şi tu gemi supusă, Muntenie !.••

13

Streini i vi niturile-ţi pradă,

Vî'ndu-te ca marfa prin dughiene !. ••
Ci, hoha ! Să lăsăm această sfadă!. ..
Văd pe mulţi că rădică sprincene
Şi mă tem ca necăutînd la rangă
Să nu-mi pue musa supt fălangă.

14

De care Dumnezieu să ferească !...

Însă, doar'vor avea ei minte
Ş 'or pre cepe-o glumă ţigănească!. .•
Cu toate-aceste musa nu minte;
Ci numa cît are-o gură mare
Şi cîteodată-i pre cîrtitoare. 2/
-------
oşteneasca! ... Şi adevăra.t: pănă cînd trăeşte aceasta fii noroă, m,
poate să fie norodul supus altor neamuri; iar scăzînd această vă1·­
tute, scade şi toată slava şi mai că pofi zice Jiinţa norodului. Eru-
diţian.
252 1 Aceasta focă am t•rut denrnt să aduc aminte cetitcriului, că
poetul a,r luat cuvinte te aceste: junc, jun ie, precum să cuvine, în
noima lor cea adev!'irată şi strâmoşască, ce vine de la tătenie: iuvcnis,
itâtieneşte !! iova ne, frănţozeşte jcim adecd fecior tintir şi, precum
eic pe une locuri, holteiu. Junia romînă. deci va sti zică tinerimea
romă ne ască. Fi lologos.
253 : Poetul in/ierbîntîndze-să începusci a zice / unele ca1'e pe vre•
mile acest.: ar putea doară să vateme pre oarecarii.' pentru aceasta

273.
 253 15

Cum sînt femeile totdeună,

Cînd ştiu ceva despre oarecine.
Ar crepa pe loc să nu o spună
Încai la pretenele vecine,
Aşa-i musa mea! de minte-uşoară,
Iar' de gură tocma ca ş'o moară./ .••

330 CfNTECUL A IX

365 107

Măcar de-aş avea eu limbi a o mie

Şi-atîte guri bine grăitoare,
Nu ·vă-aş putea spune, nice scrie.
Lăcaşurile desmierdătoare

trezindit-să să opreşte şi pune vina pe musă, ca cind ia ar fi prevor•

bitoare, cum sînt de obşte muierile, care cîteodată mai bucuros ar
crepa, decît să nu sptte cele ce ştiu despre al/ii. M.P./ ...
365 a Această sextină este imitată după poezia antică (Homer;
Iliada, II, 489-490, ca izvor pentru întreaga seric de poeţi epici),
Vezi, în special, Vergilius Eneida, VI, 625-627: ,,Non mihi si
lingnae ccntum sint, oraque centuro / Ferrea vox, omncs scclerum
comprendere formas / ...possim ... " (Nici limbi o sută să am, guri
de asemeni o sută, / Şi glas de fier, n-a.5 putea să zugrăvesc toate
aste/ Nelegiuiri. .. ).
De reţinut că în Eneida, locul citat face parte dintr-un con.
text în care se vorbeşte despre coborîrea eroului principal, Eneas,
în infern. Vezi şi Georgic!?, II, 42-44 şi Gemsaleme Liberata, IX, 92
8 i L'l Pucelle d'Orlt!ans, XV: ,.Oh! quand j'aurais unc langue de
{er1 / Toujours parlant je ne pourrais suffire, / l\fon chcr lccteur
a te nommcr et dirc / Combicn de saints on rcncontre en enfer"
{O, limba mea dacă-ar vorbi etern/ Şi-ar fi de fier, iubite cititor,/
Tot n-aş putea să fiu socotitor / Al sfinţilor cei mulţi de prin
jnfern !).
\
274
 Şi frumsefele raiuh.Jia toate,
Care pentru cei buni sînt gătate.

108

Acolo vezi tot zile sărine

Şi ceriu limpede, fără nuori,
Vîntucelc drăgălaşe, line
Dulce suflînd prin frunze şi flori.
Tot felin dă păsărele ciudate
Cu Yicrsuri cîntînd pre minunate.
a Atragem atenţia că legendele apocrife şi folclorul naţional
contribuie mai puţin clecît î~i imaginează cercetătorii care nu cu-
nosc izvoarele principale ale Ţiganiadei, Ia făurirea acestui episod
socotit pc bun drept o capodoperă a poeziei noastre. Într-un ma-
nuscris-ciornă, redactat <le poet în latineşte, privitor la istoria
popoarelor din Transih·ania, în partea de început, cap. III, de.
numit Despre primele v;rste ale omenirii, Budai-Delcanu tratează
problema pc larg, aducînd un număr impresionant de opere şi
autori: l\Ioisc, drţile lui Zoroastru, comentatori moderni ai tex-
telor antice ale diferitelor popoare. Menţionăm aici citatele prin-
ci_g,a1e date <le poet: ,.Hand procu I inde Araxcs etiam influit,
asper se ex Armenia promcns. Quod limi ilic protrudit, alvcum
faciens pervium, i<l Cyrus aggcrit. Fortasse tamcn tali hominum
gcncri nihil opus est mari, qunm ne terra qui<lcm, ut par est, utan-
tur, quac quiclcm omnis gcneris frnctum, etiam mitissimum pro-
fcrt, nullamquc non plantam adcoque scmper qnoque virentes,
quum tamcn ne exiguus quidem cultus adhibeatur, scd sine se-
mente, sine vomeris usu ornnia proveniunt, sicut dicunt gui ibi
militarunt, Cyclopicam cnarrantes vivencli rationem: nam multis
ibi locis seme! consitum agrum bis proferrc, aut ctiam ter frugcm,
et primam vei quiquagcnam, nec illum renovari, ncc fcrro, sed
ligneo aratre proscindi. Rigatur tota planities fluminibus aliisq9e
aquis magis etiam quam Babylonia aut Acgyptia; itaque hcrbosam
scmper speciem pracbct, et pascuis est admoclum apta; acris
quoque est mclior quam istic temperies" (Strabo, GMgrapleica, XI,
IV, 2-3). Asupra acestui extras din Strabo, poetul comentează:

275
 109

Acolo Dumnezieu aşa fece,

Să nu fie vară zădufoasă,
Nici iarnă cu ger, nici toamnă rece,
Ci tot primăvară mîngăioasă;
Soarele-încălzeşte şi desfată,
Iară nu pripeşte niciodată./

„Aşa dar cită vreme A dam sau omul era în această regiune, se afla în
paradis, într-o grădină sau într-un. parc, sădit de Dumnezeu, după
Moise". (Vezi v. 5917-5918, ·care sînt o parafrază. a acestui comen-
tariu al poetului). În continuare poetul identifică raiul (edenul)
lui Moise, cu vîrsta de aur cîntată de Hesiod, şi citează: ,. ... se fn.
veseleau în ospeţe, departe de toate nenorocirile. Cînd mureau
păreau că trec în somn. Aveau parte de toate bunurile: solul fe-
cund producea de la sine o holdă bogată şi darnică, iar ei, în buc_u.
rie şi în linişte ... " (Hesiod, L1icrări şi Zile, v. 115-118) şi kleta.
morfozele lui Ovidius, cartea I, 100-108: .,mollia securac perage-
bant otia gentes. / ipsa quoque inmunis rastroquc intacta nec
ullis / saucia vomeribus per se dabat omnia tellus, / contentique
cibis nullo cogente creatis / arbuteos fetus montanaque fraga lege-
bant / cornaque et in duris haerentia mora rul>ctis / et quac deci-
derant patula Iovis arbore glandes. / Ver erat actcrnum placidi-
que tepentibus auris / mulcebant zephyri natas sine semine flores''
(Neamuri' trăiau liniştit, într-o plăcută odihnă:/ Nescormonit
nici de plug, cum nici de greblă, pămîntul / Totul rodea nesilit,
cu de la. sine putere. / Omul era mulţumit, hrană avînd fără.
trudă; / f,'ructe de arbuz ier, fragi de pe munte şi coarne, / Mure
cc se cftţărau pe mărăcini de tufişuri / Sta culcgînd precum şi
ghinda rotatului arbor/ Ce-l îndrăgea Jupiter. Vcţmic era primă-
ară; / l\folcomi zefiri mîngîiau, cu desfătată-adiere, / Pururi năs­
cutele flori, fără sămînţă, ~din glie).
Remarcăm că dintre izvoarele citate, Ovidius pare că se apro-
pie cel mai mult ele descrierea raiului făcută de poet. De altfel
Ovidius era un poet foarte citit la finele secolului al XVIII-iea•

276
 366 110

Cîmpurile cu flori osăbite

Ş'aici la noi încă nevăzute,
Sînt pre desfătat acoperite
Cu tot feliul de roduri uescute,
Iar'pă zios, în loc de p:e1ricele,
Zac tot pietri scumpe şi mărgele.

111

fn locul de arburi şi copace

Cresc rodii, năranciuri ş'alămti
Şi tot feliu dă pom ce la gust place,
Cum şi rodite cu struguri vii,
Iar' în loc dă năsip şi ţărînă,
Tot grăunţă dă-aur iai în mină.

112

Rîuri dă lapte dulce pă vale

Curg acolo şi dă unt păraie,
Ţărmuri-s dă mămăligă moale,
Dă pogăci, dă pite şi mălaie !. .•
O, ce sîntă şi bună tocmeală!
Minei cît vrei şi bei făr'ostăneală. 1 /

367 113

Colea vezi un şipot dă rachie,

Ici dă proaspătă mursă-un izvor,
Dincolea balta dă vin te-îmbie,
366 1 Vezidară că-i aşa cuin ani zis eu, cei ţigamt!, ca să să facă m1
dătătoriu de lege la ţigani, şi doară să /acei o re lighie noao, au adaus
aceste din capul său, ştiind cei ţiganilor a lucra nu le place, ci a
şedea ş'a mînca; şi fiind cei ţiganii era iubitori de acest foliu da
mîncări, şi Parpangel le povesteşte, după gustul lor, ca să aibă mal
mult poftă. Erudiţian./

277
 Iară căuş, păhar sau urcior
Zăcînd afli-îndată lingă tine,
Oricînd chieful dă băut îţi vine.

114

Dealurile si coastele toate

Sînt dă caş, dă brînză, dă slănină~
Iar' munţii şi stînce gurguiate
Tot dă zăhar, stafide, smochine! .••
De pc ramurile dă copaci,
Spînzură conigi, turte, colaci.

115

Gardurile-acolo-s împletite
Tot cu fripţi cîrnăciori lungi, aioşi,
Cu plăcinte calde strcşinitc,
Iar' în loc dă pari tot cîrtaboşi:
Dară spetele, dragilc mek,
Sînt la garduri în loc dă proptelc. 1/
367 1 Aceasta-i adevărat r,iiul ţiganilor. C. Criticos./
 56 TREI VITEJlil

Cl_VTECU 1
I

Musă, cc ele fa bătălia cruntă

A ţiganilor odihnişi, ian' vină!
Şi-mi cîntă, te rog, din vremea căruntă,
De cei trei viteji, de~ţ' e cu-îndemînă~
Carii din trei ţări pribegiră-odată,
Fieşcare a saş eăutînd dragă fată.

a ;.\lanuscrisul autograf se află păstrat la Biblioteca Acaăe-

111ze1 R.S.R., sub nr. 2427. Ca şi a doua variantă a Ţiganiadei,
a fost descoperit de Gh. Carclaş şi publicat prima oară în 1927,
apoi a fost reeditat în mai multe rînduri de mai mulţi editori.
Pînă în prezent lipseşte un studiu special asupra acestui poem
neterminat, necopiat în întregime de către autor sau abandonat.
S-au păstrat trei cîntcce complete şi douăzeci şi două sextine
din cîntecul al I\'-lea, transcrise pe curat, cu spaţiu liber la sub-
solul paginei, pentru note (cum obişnuia poetul să-şi adnoteze
nu numai lucrările ştiinţifice, ci şi pe cele literare). Nu putem
opina nici asupra întinderii ;:>oemului, nici asupra dezvoltării
ulterioare a acţiunii. Conţinutul primelor două cînturi - istoria.
lui Becicherec Iştoc ele Uramhaza - cu puţine adăugiri, este
extras, aproape vers ele vers, clin prima variantă a Ţigan iadei,
unele figurează ca episod intercalat fragmentar, pentru variaţic,
în acţiunea principală. Cîntccul al Ill-lea şi începutul cîntecului
al IV-iea aduc în scenă alţi doi „viteji", Chir Calos de la Cucu-
reaza, negustor grec boierit în Ţara Românească (~luntcnia) şi
Născocor de la Cîrlibaba, căpitan de ţigani, din Xordul l\1oldo\'ci 0

Poemul urma, ori cum, să fie o satiră la adresa boierimii „ro.

·mâneşti": Becicherec, ţigan maghiarizat, Chir Calos, grec înobilat,
iar Născocor, ţigan propriu zis ajuns, nu se ştie cum, mic boier
moldovean (mazil). Deci, poetul atacă originea străină a pătu•

279
 2

Dintr'aceşti voimc1 cel dintii să chiamă

Beşcherec Iştoc cel din Uramhaza;
Iar' al doile, cel fără de teamă
Chir Calos, voinic de l· Cucureaza;
Al treile încă nu era de-a j&ba,
Născocor viteaz de la Cîrli~ba./

76 ClNTECUL ff II
1
OI noblătate vechie-adevărată,
Pe care dintru stăpînie scoasă
Nemeşia cea privileghiată !. ..
Cînd va răsări zioa luminoasă
Care defăimînd trufaşa minciună,
Vrednicii va dărui cunună I

Ah! cînd va sosi cea vreme dorită

Care să-ţi întoarcă-întîie strălucire,
De tot micşorînd namila~urgisită
Ce pe tronul tău şede-acum gînfată
Şi la noi cei alţi cu pofală caută! a

rilor suprapuse româ.neşti. Menţionăm că plasînd acţiunea pe

vremea lui Vlad Ţepeş, realităţile erau anacronice, iar ţinta sati-
rei era contemporaneitatea.
Spre deosebire de cele două variante ale 'f'ganiadei, scrise tn
decasilab trohaic, Trei Viteji este. scris în dodecasilab trohaic.
Dat fiindcă versurile transcrise din prima variantă a Ţiga­
tiiadei păstrează rimele, poetul se vede silit să apeleze la proce-
dee artificiale pentru obţinerea lungimei necesare,
a Sextina omite versul al !V-lea, în original.

280
 a
Acuma tu mii numa prin bordeie,
La neamuri de noi varvare chiemate:
Meriturile-a căror nu să-închiee
ln neşte hîrtii cu slove-aurate,
Ce nu să fălesc întru pargamine,
Nice să laudă-în vrednicii străine./
76v. 4
Acuma noblu este fieşcare
(Inimă s'aibă-ori cît de ticăloasă)
Care o hîrţoagă de nemeşug are.
O, lume întoarsă! ... -ln cărţile de-acasă;
Aşa să făleaBecicherec odată,
Alta neavînd făr' mintea zbrevuiată"./ .••
78v. 16

'- După ce Crăciun săracu-înţăleasăb

Că zîna-1 pofteşte, de groază mare
Tot încremeni, iară piica deasă
-------
a. Că
printre modele poetul a avut în vedere pe Don Quichote,-
nc spune el însuşi, într-o notă la prima variantă a Ţiga11iadei1
„Poetul prin figura lui Becicherec vrea să ne arete un foliu de
Doncltişot ardelenesc. Fieşte care om cevaş procopsit, au trebuit
să auză de istoria minunată, istoria lui Do11q1eil1ot dela Jlanclta,
cc s-au izvodit întii pe spaniolie, iar acum sil. află tălmăcită
şi întralte limbi".
b în rătăcirea prin munţi spre Ţara Românească, Becichc-
rcc însoţit de scutierul său Crăciun, dă peste o ciobăniţă, pc care
o ia drept zînă, şi în schimbul informaţiei unde i-a fost ascunsă
iubita Anghelina de către zmeul care a răpit-o, cedează zînci pe
Crăciun, scutierul iobag, pe baza dreptului feudal. In scxtincle
următoare se întîlneşte lamentaţia lui Crăciun, încărcată de cle-
mente folclorice, păstrate aproape neschimbat pînă în zilele noas-
tre, şi disputa dintre stăpîn şi iobag asupra dreptului feudal.

281
 I să-înţăpoşă: _ştînd ca ş'o spinare
De gligan. În urmă de cap să prinsă
Şi strigînd amar, acest chip să plînsăc

„Vai, măicuţa mea! la

ce tu pe lume
Vai, săracu-m de mine I
1\-Iă născuşi! Au!
Cînd tu m-ai băiat şi cinel mi-ai pus nume.
O! cu mult era, măicuţă, mai bine
În scalda dc-întii să mă fi-înnecat.
Sau în leagăn cu faşa sugrumat r
18

Apoi să scoală şi cu-amărăciune

Cătră stăpînul întracest chip
zicet
,,Nu ţ'am
zis eu de atîtc-ori, stăpîne,
Cumcă zinele numa ca să strice
La oameni caută? Vezi acuma dară,
La ce m-ai adus din draga mea ţară,/

19

Capul să-mi răpui aşa fără milă L ••

Şide-acea slujii cu credinţă ţie,
Ca să mă previnzi altor ca pe-o schilă 0 •

Reamintim c.l decretul de eliberare a iobagilor, dat de Iosif al

II-iea (vezi p. 103, voi. I) n-a fo:-;t bigat in scamă de guvernul
transilvan şi n-a fost aplicat de domnii locurilor (moşierii) din
Ardeal.
a În prima variantă a Ţigani1tdei poetul adnotează: .,scltilă
să zice mai vîrtos de ciiţ[ti; de-acolea să zice schelălăesc, adccă.
scînccsc ca şi căţdlu; să zice apoi, în noimă figurată sau strămu.
tată, orice jivină netrebnică, urî tă şii defăimată".

282
 Iar' cu pentru-a ta să rabd nebunie?
Asta-ţieste mulţămita, jupîne?
Dară 9ă şti că nice eu-s cine !"

20

Încă-ar fi grăit Crăciun şi mai multe,

· Căci acum toată rînza să yărsasă:
Însă Bcschcrcc ne \Tînd să-l asculte
Ap'rcg îi strigă: ,,Măi! limba-ţi apasă! •••
Si caut.1. cine csti tu si cu cine.
Căci acuş' va fi'vai dc'tine! •••

21

Dar' nn ştii tu că en-s nemeş, iară

Tu romîna ploat şi iobagiul micu?·
Domnul pe iobagiu poate să-l omoară.
Să-l dnză şi, după cugetul său,
Cu dînsul să facă macarce voieşte;
Aşa pravila noastră hotărcşte."/

a În prima variantă a Ţiganiadei, Ilccichcrcc, în acest con-

text, pc lîng,l romîn ploat, îl insultă pc scutier şi prin mojicule de
romîn, iar poetul adnotează: ,.În Ardeal, şi mai vîrtos în părţile
de unde e Bccichercc, nemeşii (măcarcă sînt romîni) nu să zic
romîni, şi cuvînt acesta îl au necinstit; pentru ace-asta zice Beci-
chcrC'C: mojicnlc de romîn, căci la rlînşii nemeşia mut;i neamul,
pecum şi legea. Spre pilcl.'.'1: dcacă s-au mcut un romîn nemeş (boie-
riu sau mazil), atunci să zice ungur; aşij<lerc, cînd se face careva
păpistaş sau calvin, nu să zice mai mult rom în, ci ungur; şi întra-
cest chip s-au făcut în Ardeal mii <le unguri din romîni ! ... ". l\Icn-
ţionăm aci cri fenomenul deznaţionalizării păturilor snprapuse ro-
mâneşti este remarcat şi înfierat de toţi reprezentanţii principali
ai Şcolii ardelene (Samu ii ::\!icu, Gheorghe Şincai, Petru :\'Ia ior),
care se referă nu numai la magl,iarizarca boierimii româneşti
din Ardeal, ci şi la grecizarea boierimii din celelalte două. pro-
vincii rumâneşti.

283
79v 22

Crăciun, pe care mănia-învinsese

Ş'acuma capul său într'o urechie
Împrotiva stăpînului pusese,
Sărea-încoace şi-încolea ca ş'o strechie.
în urmă, de jele şi năcaz frînt.
Luînd căciulă-o trînti de pămînt,

23

deacă-[am] sosit păn' la-atîta;

.,Na!. .. (zicînd)
Caută-ţialt nebun ca să te slujască 1
Din ce oară-aşa mi-este hotărîta
După pravila ta nemeşască I...
Că eu nu-s Ducipal, nice Surană,
Dară-s om, măcar că nu port dulmană.

24

Mai bine mă duc de voia mea bună~

Acuma îndată la cea zînişoară,
De-ar fi tocma şi pă jar să mă pună,
Decît călătorind din ţară-în ţară
Cu tine, în locul de-altă mulţămită,
ln urmă să mă vinzi ca şi pe-o vită"./ ••,
83v 47

Destul că treaba iar' foarte-încîlcită

Între stăpînul şi slugă rămasă.
Cela zicea că iobagiu-i o vită;
Cesta-încă nu vrea mai rău să să lasă
Şi zicea celuia în bar[b ]ă că dacă
Nemeşul c bou, nîci iobagiu-i vacă./

284
84 48

După mai multă vorbire năsprită

(Căci lui Beşcherec de nou îi sărisăCI
Nemeşul în cap), Crăciun să-întărită
Şi el, nice mai stă cu gura-închisă,
Ci răspunde-ales şi fără minie:
,,Eu ştiu că sînt om ş'asemene ţie.

49

Spune-m darăcu ce feliu de dreptate

(Deacăau vinit lucru păn' într-atîtă!)
S-au pus nemeşii la iobagi în spate,
Socotindu-i mai răi decît pe-o vită?
Au nu-s iobagii oameni ca şi voi?
Pentru ce dară-îi vindeţi ca pre boi?"

50

,,Tu vorbesti acuma tocma boieste~

Crăci une. Să ştii dară că ~trămoşil;
0

Noştri (aşa cartea ne mărturiseşţe)

Au supus pe-a voştI în Cîmpii Roşii",
De atuncea-încoace-a voastră săminţie
Au căzut supt a noastră iobăgie."/

a în prima vl'rsiune a Ţiganiadei poetul adnotează: ,.Iară fi

sărisă nemeşulîn cap, va să zică iar îşi adusese aminte că este
nemes si se insu metisă".
b i~ prima versiune a Ţiganiadei, poetul adnotează: .,Unde
să fie Cîmpii acei Roşii, şi ce feliu de bitaie au fost acolo, eu
destul mi-am biitut capu şi am cetit hronica, dar nu am putut
să cetesc. De unde socotesc că Becicherec numai au bîrfit, ca
să astupe gura frătuţului, care îl luasă de scurt, şi nemeşul nu
avea ce zice împrotivă".

285
84v 51

„Ei bine! spune-m dar' (că-a fi Ia carte

Ş'aceaia), cine-întii an fost de vină
(Crăciun întrebă) pentru atîta moarte?"
Iară Beşcherec, socotind puţină
Vreme: .,Strămoşii voşti !... răspunsă;
Cu mintea lor cea slabă şi neajunsă.

52

Căci că pribegind cu sabia-în mînă

Strămoşii nostri şi cu traista-în spate;
Îş căuta sălaş şi loc de hodină,
Năvălind armaţi pe ţările toate,
Pănă ce-au ajuns şi-întraiastă ţară;
Şi cum o văzură o şi-îndrăgoşară./

85 ~· 53

Dar' mai-mari voşt' cu minte nebună

Lor cu puterea-împrotivă stătură:
Nici de voie-au vrut ca să să supună.
Pentru-ast.:i., după ce biruiţi fură;
Toţi care-au scăpat (cum ]a carte scrie)
De moarte-atunci s-au pus la iobăgie".

54

,,Dar' bine pe-acei (Crăciun iar' răspunsă)~

Însă copii lor ce-au fost de vină,
De şi pe <linşii pedepsire-ajunsă?
Eu nu văd nice-o clireaptă pricină;
Că cine-au văzut s'auzit odată
Ca să spînzurc pe' fiiu pentru tată?/

286
 85.v 55

Rogu-te, drăguţ, ian' spune-mi, stăpîne;

Cum ţ'ar fi pc lîngă inimă să-ţi zică
Cineva: <cDară ştii tu, măi jupîne, ·
Că moşul tău au tras pe-al micu de piică?
Pentru-aceasta eu acuma pc tine
Te-oi flocăi precum să cuvine!>>.

56

S'aceasta, zicînd, el să te cam bată

• Binisor ... Oare facere-ar cu calc?''
Iştoc nu putu să-i răspunză-îndatt't
Şi drept, ci zisă: ,,Estc-s tot de-a ta le;
Crăciune, proaste vorbe neînvăţate.
Alta-i pe-un om, ş'alta-i pe-un neam a bate.f

86 57

Alta-i de care spui tu, ş'alta ieste

Iobăgiaa ce pe nepoţi rămîne
De la strămosi; iar' tu nimic de-aceste
Nu înţăiegi, tocma să-ţi spuiu pănă mine.
Dar' de ai precepe carte şi scrisoare,
Ţ'ar părea chiar ca lumina de soare".

58

Cu toate aceste nu-i încăpea-în minte

Bunului frătuţ, cum poate să fie
Ca pentru vina de cătră-un părinte
a în prima versiune a Ţiganiadei poetul adnotează: .,loMgia,;
gă zice numa în Ardeal şi în părţile ungureşte; şi este un foliu
de robie. La Moldova zic podan, podănic". Sinonimele moldo-
veneşti, în cazul că prima versiune a Ţiganiadei, în mare parte
sau în întregime a fost compusă înainte de plecarea la Liov,

28i'
 Să să pedepsască a lui seminţie
Deci mîhnit: ,,Dracu vă mai ştie (zise) f
Cîte mai sînt la cartea voastră scrise a 1/
86v. 59

De-aş fi scris-o
eu, atuncea ştiu bine
Că-întraltchip era; şi măcar să ţie
Toţi înţălepţiidin lume cu tine,
Chiar curat ei nu vor arăta mie
Că nemeşu-i mai bun şi cu dreptate
Mînă pe iobagi la lucru şi-i bate.

60

Pentru ce dar' bou pe bou nu supune;

Nice cal pe cal şie iobagiu face,
Măcar sînt de-un soiu? Cum dară, stăpîne~
Ce nu fac însăş proaste dobitoace,
Noi oamenii să facem, ce de-o samă
Sîntem, născuţi dintrun tată· ş'o mamă?

61

Să ştiu că pe-aierile-în lume iese

Nemeşul şi pe-aieri mojicul prost;
Sau doară că pe-a voastre jupînese,
Îngerii îngreacă şi vă nasc pe rost;
Atunci aş crede cele ce-mi zici toate
Şi bucuros te-am purta şi pe spate./

dovedesc că notele şi transcrierea pe curat s-a făcut mult mal

tîrziu, cînd secretarul de tribunal Ioan Butlai-Deleanu era fami..
liarizat cu terminologia juridică moldovenească.
a În prima versiune a Ţiganiadei poetul adnotează: ,.Cu ade-
vărat ! efl,te greu a înţălege în ce chip să să pedepsască copii pen-
tru părinţi, dar totuş', lesne poate cineva să-ş închipuiască iobă­
gia, asemănîudu-o păcatului strămoşesc l".

288
 87 62

Dară eu ţi-oi spune ş'o altă poveste,

Care-am auzit din bătrîni: că-odată
v'enind pe furiş în ţările-aceste
Ungurii, pămînt luară şi-îndată
Puindu-l supt tălpi, apoi să jurară
Că pe-a lor pămînt stau şi-întra lor ţară.

63

Aşa jurîndu-să cu viclenie;

Au luat ţara şi pe-împăratul nostru
L-au scos în urmă din împărăţie;
Şi de-atunci au început craiul vostru
A stăpîni şi pe romîni a pune
La iobăgie, cum povestea spune".

64

Nemeşul. măcar că-avea de-a mai spune

Lui Crăciun ş'alte, dară de astă dată
Nu să-încumetea-împrotivă-a să pune.
Că vedea mintea celui aţiţată
Şi socoti ca mai bine de-aicea ·
Să curmeze cu dînsul toată pricea./

87v 65

Deci zisă: ,,Crăciune,

de-acu înainte
Nu vei fi iobagiu, ci fecior de curte a J
Şi de te-i purta bine şi cu minte
a în prima versiune a Ţig_aniadei poetul adnotează: ,,Fecio-
rfo de curte, adecă curtean, căci curtenii, pe acea vreme, era soco-
tiţi cu cevaş' mai de cit iobagii, măcarcă din iobagi era. făcuţi'\

289
 Ţ'oi da mintie a şi cu haine scurte
Şi te-oi chiema tot deauna fărtate.
Fiind şi tu nemeş de jumătate".
a În prima versiune a Ţiganiadei, unde figurează forma minteâ;
în loc de mintie, poetul adnotează: ,.Mintea, sau, precum unii
zic, mintie. Este haina cea deasupra, adecă hlamida; curtenii
toţi poartă minteie scurtă I Firtate, va să zică soţul sau frate"•
 35 EXCERPTUM EX OPERE lLi\~USCRIPTO•

TEl\UST6CLCa

Drammă, izvodită întciu de Petru l\fetastas, în

limba italenească, tălmăcită pre limba romănească,
ca o probă cu care se arată că limba noastră, prin
cultură, se poate cu vreme alătura celii itaknească.

• Fragmentul se păstrează la Biblioteca Ar:ade111iei R.S.R.,

sub nr. 2427; este scris în alfabet latin etimologizant, pe caro
l-am interpretat aici.
Atragem atenţia că „cxccrptum" însemnînd extras, presupune
fără discuţie că Budai-JJelcanu tradusese (în alfabetul său chi.
rilic) piesa lui :\[ctastasio, aşa că o putem considera o lucrare
dcocamdatii pierdut{t. Probe de transcriere în alfabet latin ne maf
oferă poetul şi în Ţiga11irula, unde intercalează printre paginile
în chirilid't ale originalului, cîteva pagini cu caractere latine (în
e,·entualitatea publicării operei, clupă acceptarea iminentă a alfa•
betulu i latin).
Menţionăm tot aici că confruntarea cu originalul italian do.
vedeşte bunul gust al poetului nostru care ştie să reducă anumitl't
prolixităţi; de asemenea se străduieşte să păstreze metrul şi rit•
mul frazei poetice a originalului şi o face totdeauna cu succes.
Fragmentul nefiind tlatat, propunem o dată imediat după 1810
şi observăm că poetul avea în vedere, probabil, înfiinţarea unui
teatru, care de altfel nu va întîrzia să apară {Jlirtil şi Hloe, piesă
prelucrată de Gh. Asachi şi reprezentată în 1816).
a .:-.ru noi notăm pentru prima oară că alegerea acestei ·piese
de către poet se va fi făcut luînd în consideraţie soarta, comună.
în mai multe privinţe, lui· Temistocle şi a lui Budai-Deleanu
însuşi. :Menţionăm aci că o altă personalitate istorică preferă
exilul voluntar mai de grabă <lecit să accepte supunerea, la fel
cum Budai-Deleanu părăseşte Blajul lui Bob. Este vorba de Vlad
Tepeş însuşi, personajul central al Ţiganiadei.

~ ' 291
19*
 ISTORIA
DIN CA RE S-AU SCOS ACEAST•.f DRAMĂ

Fost-au atencanul Tcmistoclu, un~l dintru cei mai

luminaţi căpitanni a Hclladei; nu odată apără el cu
hărnicia si cu sfatul, cinstea si slobozia patriei sale.
lară după vestita bătăli-ă de' la Salamina, unde cu
mic numer de osfaşi-, frînse şi înfugă nenumărată
oastea lui Xers, împăratul persilor, atîta slavă dobîn-
35v di,/ cît nemulţămitorii ateneni, veri temînd ca pre
un puternic, veri pismuind ca unui mai înălţat dintru
ceialalti, în urmă îl izgoniră dintru acelesi ziduri,
care el: cu puţin mar nainte, le apărase. Soc~tind apoi
că întărrîtarea unui om ca cest, ar pute să fie lor stri-
căcioasă, începură a-i vrăjmăşi pretutindene, vrînd
să-l lipsească de viaţă. Nu se înduplecă statornicia
lui Temistoclu între atîte necazuri; izgonit, nemernic
şi de toate lipsit, nu lepădă nădejdea de a găsi acope-
remînt şi îndrăzni a-l căuta la cel mai mare protivnic
al său; purceasă necunoscut la Persia, stete înainte
lui Xers ce era foarte întărrîtat asupra lui şi ară­
tîndu-se ceru cu bizuinţă, adăpostire. Cuprins fiind
33 împăratul vrăjmaş de cutczul, / vederea şi mărimea
unui herou ca acest, uimit de preună şi cu credin-
ţarea ce punea Temistoclu întru <linsul şi a lui mare- _
sufleţie, în urmă apucat cu bucuria unei aşa mare
dobînzi, în loc de a-l asuprire, îl îmbrăţoşă, îl primi
şi-i jurui scăpare, încărcă-I cu averi şi vrednicii.
Dar'nu ajunse tot cumpătul lui Temistoclu întru
fericie, de a-l mîntui de noao ale~uirile norocului.
Ura Xers cu ură de moarte neamul grecesc şi-ş' închi-
puia că nu mai puţin va trebui să urască Temistoclu
pre ateneni, după strîmb~tăţile ce-i făcuse; deci numin-
du-l du.eul şi povăţuitoriu a toate oştilor persiane, îi
porunci să facă izbîndă de obşte ; să spăii;nîntă cetă­
ţeanul slăvit şi ceru deslegare, dar Xers, după atîte
33v bine fapte, nu aştepta / împrotiveală şi supărîndu-se
vru să-l silească ~pre ascultare. Ajungînd ·Temistoclu

292
 la grea năsilnicie, au de a fire nemulţemitoriu bene-
făptoriului său, seu rebell şi necredindos patriei, au
hotărit a se otrăvi, vrînd cu acest chip să scape şi
de una şi de alta. Dar' cînd era să împlinească acest
gînd îngrozit, premarele Xers, înlibovit fiind de cre-
dinţa eroicească şi aţiţat cu lăudată rîvnă de bărbăţie,
nu numa-l conteni de la cugetul morţii, ci făcu pace
vecinică cu grecii.
Întru acest chip povestesc Corneliu Nepot, Plutarch
şi alţii...
Asupra acestui fapt istoricesc este alcătuită dramma
următoare. Arătarea se tîmplă în Suza, cetatea împă•
rătească şi scaunul împăraţilor persiani./

32 Persoanele care vorbesc

Xers. Împăratul perşilor.
Temistoclze. Cetetean de Atena.
Aspasia. Fiia' lui.
Neoclu. Fiiu lui.
Rusana. Principessă.
Lysimach. Solul atenenilor.
Sebdst. Persian şi încredinţat a lui Xers.
Seamnă. La unele dramme, precum este Achillevl
în Schiro, tălmăcită de D. Iordachi Slăteneanu ves
păharnic, typărită în Bucureşti, la anul 1797, se află
în loc de act-us (precum zic latinii), faptă, şi în loc de
scena, perdeaoa, ce va să zică la munteni şi la moldo-
32v veni cortină sau, precum/ zic alţii, zăveasă,· iar eu
socotind că limba noastră purcede de la limba latină
şi cum că cuvintele care noao lipsesc la învăţături, mai
cuviincios este a le împrumuta de la mama latină a,
a Ordinea limbilor la care apelează Budai-Delcanu, cînd este
,•orba de neologisme necesare în limba literară, este: latină,
greacă., italiană, franceză. Aşa procedează practic în lucrările
sale ştiinţifice sau literare şi aşa pretinde teoreti~. în gramatici
şi în Lexicon. Totuşi, pare că neologismul francez bucurindu-se
de mai mare circulaţie <lecit cel italian, prevalează asupra ita-
lienismelor. Menţionăm că ni s-au păstrat de la el, printre cior-

293
 ACTU I

34 SCEXA I

(tcatncl arată dinliimtlrul palaţului impăriUesc)

Tem·istoclit, Neocfa

Tcmist. re faci? 1
Nevelit ,Căzuta, lasă-mă, pedC'apsă
să clau sumeţnlui, o, taică;
\'ăznşi cum te-ascultă, cum îţi răspunse I
Şi cîte mai an:m batjocuri încă
a snkri? ...
Temist. Înfrînează-ţi, o, fiiulc !
ardoarea nctimpuriă, doar' încă
te crl'zi a fire în Atena
şi gloate cuceritoare
a ,·e<lea împrC'giurul mieu,
decît de la altele, mai Yîrtos fiindcă şi italiC'nii, frîncif
şi hispanii, a căror limbi au purces din J.Uini<', păzC'SC
această regulă, am pus cuvintele mai sus numite,
precum se află la lătini, adecă act şi scenă. Actul dară
hrhipueşte o lucrare întreagă la comedii şi se fîrşC'şte
33 cînd se sloboJ.de zăveasa, de se închide teatrul,/ iar
scena este m~1tarea seu a persoanelor ce vorbesc, ce
se zic actori, seu a locului, precum cere orîn<l uiala
istorii cc se arată şi se prcz<'ntueşte.
În urmă, am pus duprt numeri, neşte semnări, întru
care se dcsvoalge starea, shima actorilor, care nu se
poate lua sama din scrisoare, ci numa văzînd aieve
pre actori lucrînd./
1 Ţinînd pre Neocltt de mănta.o, ce sm1tlgî11d sabia vrea să alerg~
diipă nn wrtean ce îl batjocorise, ca să-l perupseascâ./
nele de dicţionar, şi două litere complete dintr-un dicţionar de
neologisme, pe care nu ştim dacă l-a realizat şi s-a pierdut cumva.

294
34 V
ce s-adună-în fericie
şi sc-îmbuldc la noroc! ...
Toate, o! Neoele, s-au schimhat!...
Cel înţelept se· pkacă după soarte.
Curtea vrăjmaşului micu c aceasta
şi cu nu-s mai mult libond Atcneir
sărac, nemernic şi dat în urgie,
izgonit, pribeag şi lipsit tlc toate,
una-mi rămase, şi doar' cca mai buntd
statornicia!. ..
Neoche Iartă-mă, o, dulce piirinte.
astă-a ta statornicie
mă s11păr{t, mă-întărrîtă !. ..
Tu dintru acPicşi izgonit cd,:te.
a cărei de atîtc ori între,:;imc
apăraşi şi în locul ck mulţcmită.
ura, pretut i nckne gonit oa re
a patriei cumplite aflînd-o, cc toată
adăpostirea, toată odihna-ţi pismcşte
şi ,·a pănă întru atîta să te adncfL,
ca să n'ai loc de repaus! si totusi
jeluindu-te nu te auzii, nice '
turbnrat te Yăzui ! Ah! părinte!/
36. şi cum poţi suferi în linişte atîta
rentate, atîta nemulţunită !. .•
Temist. Fiiulc, în drumul ,·ieţii
c:-ti încă călătoriu nou,
d~cpt acea-ţi parc cumplită
fie cc tîmplarc neplărntă !. ..
Că te miri, nu-ţi bag ele ,·ină: mirarea
este fiia nestiintei si m;1ica
înţelepciune'i, î1~să ;1ceastă urgie
de care te miri, este mai cu samă
a bendaptclor răsplată în lume!. ••
căci bcndapta e purure poYară
nemultcmitei; drept acea urăste
tot nc~ulţcmitoriul greutate;t
bcncfaptci în făcători ul de bine;

295
 iar' benefăptoriul fapta sa bună
întru cel nemultemitoriu iubeste;
drept asta osebiti sîntrm cu si 'Atenai
ea m'urăşte, eu 'o iubesc... '
Neoclii .. .în urmă
de ar fi nedrepţi cu tine oamenii singuri,/
36v doară aş suferi nezicînd nemica,
dar zeii însisi sînt cu strîmbătate l
Temist. Peritru ce?' ' -
Neocltt Cum îţi răsplătiră vărtute?
Au doar' cu soartea în care eşti, dubi<>jlsă.
Temist. Între soarte rea şi bună,
osebire poţi tu face?
Cunoşti darul din pedeapsă? .••
Neoclu În ce chip?
Temist. Vărtutca se lămurcază
în nevoi, strică-se la fericie;
limpede sînt ape la. răpegiune;
turbure la tău; iar' arma purtată
la război luceşte, în pace rugineşte.
Neoclu Trecerea de la triumfuri
la cumplite aşa necazuri!?
Temist. Rîvni-va doar' lumea cea viitoare
mai mult acest necaz şi ceste asuprele
de cît toate triumfurile mele!. ..
Neoclie Adevărul său aibă toate aceste,
dar' aici, ce te adusă, a cerea noao/
37 pericliuri*), au doară puţinu-ţi pare
urgia grecilor? vrei de prcună
să te arunci şi celei izbînditoare
a persilor mănii !. .. Nu-ţi vine aminte
cum că năvălită fiind Atena
avu prin a ta vărtute, mîntuinţă
a toată Asia împrotivă? Derîsă
podul îndrăzneţ şi a lui Xers mănie .• ,
)

• Va să zică primejdie. Cuvînt vechiu romăncsc; trebuinţat

la Vie/ile Sîn/ilor şi alte cărţi vechi./
 Ah, nu crede că e aşa trecătoare
mănia domnilor! Să te vădească
dar' cineva, ce îi face? şi unde
vei scăpa, care ai vrăjmaşi pre tot locul,
însă aici, protivnici pre toţi. Prin tine
fiecare pers pie,-du seu părinte
seu fiin, un preten veri un dulce frate,
deci, fie-ti milă de ai tăi si de tine,
o! iubite' taică!... '
Temist. Taci! Văd apropiind'se pre oarecare,
lasă-mă singur şi remîni de o parte.
Neoclit Şi nu pot fire împreună cu tine?
Temist. Nerăbdarea ta nu mă credinţcază,
iară starea mea -pofteşte pre multă/
37v Neoclie Acum dar' ...
Temist. Ascultă-mă si te du.
Neoclu (despărţindu:se) Încai !
la grea vreme cu fortună~
ai grijă însuţi de tine.
Temist. Lasă-mă. Fii cu nedejdc !
Neoclit Nedejde, taică iubite,
tu-mi dai, dar' cum pot să fiu
cu nedcjde, cînd nu ştiu
de unde e să viă!. ..
A nedreptelor ursite
rentate văd şi gem,
dar' sîngur de a ta mă tem
eu, statornicie.
( aceste Jîrşincl se dttce)

SCENA A Ii

Temistoclzt, Sebast, Aspasia (Temistoclu fiind-de o parte)./

38 Twiist. (văzînd pre Sebast, grăeşte c1t sine).

-.,La port, la căutare, de rang nalt se parei
voiu să-l întreb, însă cea domnişoară

291
 ce feliu e? ... din port, Hellena s'arată!' 1

Aspasia ( căiră Sebast) Ian ascultă!

Sebast (vrîndsămeargă) N'amrăgaz! Xcrs m'aşteal"
tă,
Aspasio !
Aspasia Incai o minută!
Adevărat este pentru cea poruncă
înfricoşată?
Sebast Adevărat! că ori cine
pre Tcmistoclu, viu seu mort, v'aduce,
marc colac va lua.
Aspasia ( zice în sine) O, părinte
al micu, nefericite!. ..
Temist. ( iese înainte şi tîmpinîndtt-se cze Sebast zice)
Rogu-mă,
iartă!
spune-mi de este slobod să se închine
fie cui la îmnăratul, unde şi cînd?/
38v Aspasia (tot cit sine grăind) O! cum aş
pute să-l înştiinţez! ...
Sebast (âitră Temistoclu, w dejiiimare) Înt~eabă
. . ....
a1en '
Temist. Deacă
smintii, mă iartă,
că străin sînt şi nu ştiu obiceaiu] !. .. / ..•
 TEMEICRILE GRAMATICII RO:MO~EŞTI

1J PROLOG

Alţii au obicinuit a pune la gramatecă întru întii

părţile voroavei şi în urmă a spune pentru Ietere şi
dreapta scrisoare. Dar noă ni s'au părut mai bine a
fi, ca sft începem fireşte, căci firea ne arată ca întii
să dru:l) glas <lin gură, apoi să împreunăm osăbite gla-
suri spre alcătuirea unui graiu, iar înşirînd graiurile
Iv unul cu a !tul, în urmă să vorbim. Aşaş' /este (îmi pare)
şi la scrisoare: întii să cunoaştem slovele, care sînt
semnele a deosăbite glasuri, apoi să vedem cum să
împreună spre formarea unui cuvînt şi deacă vom
şti aceas't:a, apoi să vedem cite feliu de cuvinte sau
graiuri sînt, şi în urmă, apoi să cercetăm cum din
osăbite graiuri să face voroava omenească. Pentru
aceasta am socotit la partea de întii să scriem pentru
slove şi dreaptă lor pronunţie şi scrisoare, fiindcă
din slove să alcătuesc cuvintele, Ia partea a doao să
scriem de graiuri sau 'cuvinte din care să alcătuieşte
voroava, la a tria parte să spunem în ce chip să înşiră
aceste, spre alcătuirea voroavei a./

a T<!oria lui Dcleanu are în vedere emisia, nu recepţia vorbirii,

care începe cu împărţirea şirului vorbirii în unit,Iţile semnifi-
cath·c (fraze, cuvinte, foneme). Ordinea este însă perfect justifi•
cată pentru calea. scrisă a comunicării, unde este necesar a şti mai
întîi valoarea semnelor. De altfel ordinea fonetică, morfologie,
sintaxă adoptată de Deleanu, este cea general acceptată ulterior,
în tratatele de gramatică.
 2 Partea 1-tîiu
PENTRU ORTOGRAFIE

PENTRU SLOVELE OBICINUITE LA ROMÎNI

§ Leterele sau slovele cu carele scriu astăzi romînii

sînt împrumutate de la sloveni şi sînt aceleş' care
le-au izvodit S. Chiril, mare apostolul slovenilor,
pentru dînşii. Dintru aceleş romînii au ales pentru
limba sa cele aice următoare: ... /.,.
12v Scamnă II, cum că leterele or-, ii:, -.., io, ta, n., .M,
w, după bună rînduită ortografie să pot scoate afară
cu totul din alfabetul romănesc illiric~. fiindcă în
loc de 1t., să poate pune t:l, precum cere firea limbii,
iar t:, care nu este alta fără un i, cu oxie sau lung,
să poate pune cu i, iar în loc de io, să poate pune is,
precum şi în loc de i.i, să poate pune i.1, în loc de 111,
-it, sau iu, iar în loc de .l., să să pue ,tH. În urma, în
loc de ~-, - un S, şi pentru un w, un o, etc.a/

13 tfrvr~J:~uitf.r;,fi~ /·I~1·'Zilfc5JRE
A /)1:C.-T Ph"XT NU <JRTHnGRAF!A ROM.-f-
NE.4 SCA A lJl:TĂRA1A

\'rut-am să arăt temcirik gramaticii romănesti cu

aCCSt('~i slove obicinuite Ja r~mÎnÎ, Ca Să fiu Înţăles
mai de cătră mulţi, cercat-:im în tot chipul, dar prin
ispitire cldnngată am rămis încredinţat că nu este

·a Propunerile de reducere a numărului literelor alfabetului

chirilic, care cuprindea şi semne de prisos pentru români, sînt
frecvente în epocă (vezi proiectul lui Prale, amintit în Prefaţa Psal-
tirei sale, p. 199, voi. III). în prima jumătate a secolului al XIX-lea
s-au şi efectuat diverse reduceri urmate de înlocuirea unor litere
chirilice cu corespondente latine (alfabetele de tranziţie), pentru
a se sfîrşi cu adoptarea definitivă a alfabetului latin.

3CC
 putinţă de a aduce limba romănească la regule gra-
maticeşti, de o vom scrie cu leterele sloveneşti; a
pentru aceasta, fiind silit de o parte, ca să tălmăcesc
cuvintele romăneşti, la lexiconul cc am izvodit, nu
numai cu aceste slove pentru romîni, dar' şi cu slove
lăteneşti pentru ha tirul streinilor carii nu cunosc aceste
slove a noastre, am socotit depreună să dau aici şi
13v tălmăcirea acelor slove lătineşti şi să aşez/ortogra­
fia şi acestora. În urmă, văzînd că după această ortho-
grafie să desleagă toate îndoielele ce s-an ivit pănă
acum la gramaticele romăneşti, ba aşa să pot aşeza
regule, cit pare că această ortografie este una hotărîtă
din fire, pentru limba romănească, m'am îndemnat a
tălmăci temeiurile gramaticii mele, cu slove lătineşti,
cu atîta mai vărtos, că această parte a lexiconului,
adecă tomul I, este mai cu samă alcătuită pentru arde-
lenii nostri si a romînilor care să află supt împărătia
Austriei', ca;e acum de multă vreme a început la scri-
14 sorile/sale private a trebuinţa scrisoarea cu slove lă­
tineştib. Dar nimene nu au covîrşit pănă acum toate
regulile ei ; era şi cu anevoie, fără de lexicon, a săvîrşi
un lucru ca acesta, dar cu prilejul lexiconului s-au
putut face cu mult mai lesne, căci acolo să află toate
cuvintele scrise, nu numa cu aceste slove, dar şi cu
lătineşti şi fieştecare avînd vreo îndoială va putea
căuta la acelaş lexicon.
Ceaialaltă parte a neamului romînesc care să află
în prinţipaturile Moldovii şi a Ugrovlahiei, deacă
vor vrea să să folosească cu acest lexicon, nu vor avea
drept a ne imputa doară vreo înoire în limbă, cu
14v atîta mai puţin, cu cît, precum această/ parte de
lexicon nu este hotărită pentru acele prinţipaturi,

a Argumentul principal al savanţilor Şcolii ardelene pentru

înlocuirea literelor-chirilice (alături de afirmaţia că sint urite).
b Relatare importantă, corespunzînd realităţii, care dove-
deşte că. introducerea alfabetului latin era o necesitate simţită.
DU numai de savanţii cu pregătire în limba latină.

301
 ci pentru acele va fi a doa parte. Măcarcă, de
s-ar împrotivi cineva cu de adinsul asupra scrisorii
cu slove lătine.şti, nu ar avea cuvioase pricini, fiindcă
pentru streini am trebuit să tălmăcesc cuvintele şi
cu slove străinilor cunoscute, adecă lătineşti care s-au
primit de la toate neamuri europeşti. Iar, prin aceasta
nu s-au făcut strîmbătate romînilor, fiindcă sînt la
acelasi lexicon tot acelesi cm·inte tălmăcite si cu slo-
vele Îor. Însă afară de ~ceasta, împrotiva a~elora ce
doară ar cărti asupra slovelor Irttineşti, deacă ar fi
locul aici, multe fo~irtc aş avea să răspund.
15 Dovedire-aş că slm·ele care le/zicem noi slm·cneşti,
tocma aşa să lm·esc cu firea şi făptura dinlăuntru a
limbii romăneşti, ca şi cele turcesti, căci dacă vom nea
să o silim, o vom putea scrie 'şi cu slove turceşti,
tocma asa ca si cu slon:nesti. Însă întrcbarc este, oare
cum să ~'a lo~·i cu cele ~laltc ·proprietăţi a limbii?
fiindcă fieste care limbă ,He ale sa Ic. Dcacă să ar fi
aflat aceste slove, cu care au scris romînii pănă acum,
însuş şi sîngur pentru limba rorhănească, nu mă în-
doiesc cum că însus' la izvoclirea si alcătuirea lor, să
ar fi băgat de samă ca să fie potriYite cu făptura limbii
şi cu mutările cuyintelor, clupă regulile gramaticii.
Dar, fiindcă acele slove s-au aflat pentru limba slo-
15v venească care atîta este de parte, întru toate/proprie-
tăţile sale, de limba romăncască, precum este cea nem-
ţască de lă tine ască, pentru ace asta, cum ptitem cu
cnvînt a socoti că aceste slove hotărîte pentru o limbă
străină, să fie ajungătoare şi la Jim.ba noastră? lară,
că au fost primite la limba romănească' aceasta nu
dovedeşte nici vrednicia, nici ajunsia lor; aceasta pri-
mire au fost anevoiată trebuinţă şi o tîmplare destul
de jelnică pentru limbă, căci să poate zice că pe jumă"'.
tate ar fi mai întreagă limba, să nu să fie tîmplat
aceasta a). Avut-au romînii un feliu de scrisoare, mai
a Argumentul că alfabetul chirilic nu a fost adaptat limbii.
noastre este singurul, căci altfel orice limbă se poate scrie cu
orice alfabet, dacă i se aduc modificările necesare. Cit priveşte

302
 nainte de a primi Icterele sloveneşti? şi ce feliu? De
bună samă nu putem hotărî, fiindcă nu avem nice o
dovadă la mîna. Deci, în zădar zic unii cum că păn' în
zilele lui Alexandru vodă cel Bun, prinţipul Moldo-
16 vlahiei,/ar fi ţinut romînii slovele strămoşilor săi,
a<lecă cele lătincşti, căci ncarătîndu-ne măcar cit de
mică scrisoare de pe acele nemi, nu sîntcm datori să
credem, şi măcar nice putem trtgă<lui cu totul, dar
nice a primi ca un lucru a<leverit să cuvine omului
ce caută adevărul. a Acele fie cum cine vrea, dar cu
voi scrie gramateca ele preună si cu slove lătinesti si
vrînd să arăt neajungerea scriso'rii slo,·cneşti la limba
romănească, voi aduce la locurile sale, nerăzbătute
dovezi.
Slovele ele.ci, care s-au ales să slujască la ortografia
cu Icterele l[ttineşti, sînt precum urmează:
A, a, B, b, C, c, 9, f, D, d, E, e, F, /, G, g,
H, h, I, i, R-. k. L. l,/M, m, N, n, O, o, P, p, Q, q,
16v R, r, S,s, T,t, U,u, V,v, Y,y, X,<x, Z, >z, dintru
care k şi x să vor întrebuinţa numai la cuvinte stră­
ine./ ...
18v (;, f. Acest felin de r,, cu codiţă, nu să află la latini
şi s-au luat la alfabetul nostru, numai pentru multe
cuvinte străine, care nu să pleacă după regulele slo-
velor lătineşti şi are pronunţia ca şi ţ, v, la sloveni, z
la ghermani, sau tz scriind cu slove Iăteneşti. Romînii
de preste Dunăre grăesc c, înainte de e şi i, nu ca
noi, cu ci, ci cu ţ, şi în loc de ce faci, ei zic ţe /aţi,
adecă cu slove lătineşti r,e Jar,i. Acest c să va obicinui

afirmaţia că introducerea literelor chirilice este cauza mo_difică.­

rilor limbii, ea nu este adevărată. Valabil rămîne avantajul care
decurge pentru români din adoptarea alfabetului latin prin faptul
că de acelaşi alfabet se folosesc majoritatea limbilor Europei.
a De rcm;;.rcat poziţia obiectivă, critică. a lui Deleanu faţă
<le alţi autori, care luau drept bună, chiar fără dovezi, afirmaţia
că pîn.'.'t la Conciliul de la Florenţa românii ar fi scris cu litere
latine.

303
 la toate cuvintele ce au întrat în limbă de la străini,
19 precum: rapa ceteşte u,4n4, roll,/ceteşte u,o..i, ripare
· ceteşie u,Hn,ipt etc./ ...
22 Senuu'i. Precum se au luat aminte de multe ori, că
limba romăncască. de cum au fost stricată, fiind atîte
veacuri între neamuri străine, dar încă s-au străinat
şi mai mult cu luarea leterelor sloveneşti, fiindcă alcă­
tuitorii alfabetului romănesc au luat la scrisoare
limba cea mai stricată a norodului şi au întocmit !i}o-
vele, după obiceaiul gloatei care şi acum almintrele
grăeştc, adecă pronunţază mtHte letere a; precum au
luat şi pronunţarea vocalei lăteneşti e, care norodul
în multe locuri îl grăiaşte ca si i, si asa l-au si scris.
Spre pildă: romîni i cei vechi ~icea 'veratec, toninatec ,/
22v locure, iar cei de acum zic vciratic, tomnatic, locuri.
Am auzit si pre unii moldoveni vorbind si mai toate
cuvintele ce să fîrşesc cu e' pronunţîndu:le cu i' pre-
cum, în. loc de este, venire, fire etc.,1 esti, veniri,
Jiri etc. Însă noi care vom să aducem limba la oareş­
care regule, nu putem să urmăm acestui obiceaiu, ci
mai \'irtos trebue să scriem cuvintele cu acele letere
şi vocale, cu care s-m1 scris la latini, de unde au purces,
măcar că obştea va rămînea pe lingă obiceaiul său;
iar străinii să vor învăţa mai lesne a grăi cu slovele

a latri cauza adevărată. pentru care alfabetul chirilic nu este

considerat b1111: cu el nu se poate construi o ortografic etimolo-
gi.că, cit mai aproape de latină, cum ar fi dorit savauţii arde-
leni. Delcanu uită că, în momentul în care a fost introdusă scrie-
rea chirilică, nu exista o altă limb:i (cea literară, în speţă} alături
de .limba cca stricată a norodului". Departe de a constitui un
rău, alfabetul chirilic fonetic nu a permis crearea unei prăpastii
intre limba vorbită şi cea scrisă. Argumentul uşurării, accesibi-
lităţii învăţării limbii române de către străini prin introducerea
alfabetului latin, nu este, desigur. esenţial, deşi trebuie recu-
noscut că scrierea nelatină. este o dificultate importantă pentm
străini în învăţarea unor limbi de circulaţie ca araba, chineza,
rusa..
 noastre şi vor fi mai bine înţeleşi de cătră noi. Cu
un cuvînt, la alcătuire lexiconului au trebuit sa să
23 aleagă acea/orthografie care să fie stătătoare şi nu
poate alta fi stătătoare, deacă nu va fi scoasă dinl[i~
untrul firii limbii si din asazămîntul ei. Pentru aceasta,
tocma să pronunţeze cin~va e tot întrun chip, precum
este scris, la toate cuvintele pre unde să va întrebuinţa,
totus nu va sminti si va fi întăles de cătră toti, căci
toat~ acele luări ar{-iinte s-au 'pus numai ca să să cu-
29 noască idiotismul romănesc si obiceaiul de obste ./ ...
v N,n. Nainte de a, e, o, tt, 'trebue să să grăia~că ca
şi n sau naş, precum şi la alte neamuri. Dar înainte
.de i cite odată, deacă nu va fi îndoită, amuţeşte,
adecă nu să grăieşte. Această regulă măcar că să ara tă
întru multe cuvinte, totuşi eu nu voiu să o fac de
obşte, pentru că avem o ţărişoară în Ardeal, ce st't
zice Tară Haţegului, unde romînii grăiesc n acest,
mîncat de ceî'alalţi, şi pentru aceasta am socotit că,
după dialectul acesta, la limba cea învăţată să să
scrie şi să să pronunţcze n pretutindene, lăsînd voie
la alţii întreagă, deacă vor vrea, să-l grăiască, iar de
nu, să nu-l grăiască; adică, noi am scris pănă acum vie,
aclecă · locul unde creste si să face vinul, iar ardeleni
mai sus numiţi zic vinie; deci cu slove lăteneşti tre-
30 buc să să scrie vinia, însă/care va v:rea, să grăiască
după dialectul său, adecă ori să grăiască acel n, sau
să nn-1 grăiască a. Aşa este cu verbele ţiiit, viiu., puiu.
Aceste să vor scrie lăteneşte: C'lt pitnit,' ttt pimi, el
p1111c, iar nu eu pnio, tu pui etc .• căci aşa nu s-ar

a Spre deos.:bire ele alţi savanţi ardeleni care aduceau ca

singur argument al scrierii etimologice referirea la latină, De-
leanu caută justificări în dialectologie şi în istoria limbii ro-
mâne înseşi, invocînd totodată motive de ordin morfologic (p~
trarea unităţii formei cuvîntului în cursul flexiunii) şi fonologic
(păstrarea formelor arhaice pentru evitarea omofoniei, pe care
limba a evitat-o prin fol6sirca sufixului -ez la unele forme ver•
bale).

3CS
 şti,
ori vine de la pielez, adecă eu pieiu, pulio, sau de
la p1t1rn, puno. Aşijdcre eu tieno, tzt tieni, nu eu ţiiu,
tu ţii, şi eu veno, tu 11eni, nu eu vii1e, tu vii, ca să să
o,ăbească de vieţuiesc. Şi fiindcă puţine-s foarte de
a·:cste cuvinte, nu vom să aşezăm regula aceasta r
ca n, înainte de i, să n1t să grăiască, ci mai vîrtos ca
la locurile, unde s-au obicinuit a nu să grăi, să să
grăiască, adccă, pentru îndreptarea limbii şi buna
orthografie, încai să să scrie măcar că nu să va grăi a/ ...
35,35v U,n. Să grăiaşte ca şi uc la sloveni,/ze la latini şi
la g-hermani, precum lupu, cet., lupu, bunu, cet .•
bunu, etc.; numa trebue a lua aminte că romînii au
un obiceaiu, că -u, pus la sfărşitul cuvintelor, îl grăesc
numa de jumătate, adecă îl înghit de jumătate, ca
şi i şi o, cum am zis mai sus ... / ...
60 b) Cum că rău foarte au socotit unii tălmăcitori
a gramaticii romoncşti zicînd că numele romăneşti
să sfărşesc în consoană, căci luînd sama bine la firea
cuvintelor şi a limbii noastre, vom afla că nicc un
nume romănesc poate să sfărşască în consoană, una,
că limba romănească vine de la lătinească; numele lă­
tineşti fîrşesc în us, dar noi lăsăm acest s, deci rămîne
u, precum nu zicem Petr, ci Petrie, nu zicem astr, ci
astm, nici zicem domn, ci domnie,· a doao dovadâ este
cum că noma norodul s-au obicinuit a mînca vocalea
cea de pe urmă, dar la scrisoare tot de una au rcmas.
ce s-au obicinuit a să pune la fîrşitu cuvintelor, dar
nice au fost alta acel b, adecă i<mtţ, fără a sau jumătate
de tS b. Aceasta putem chiar vedea la cele doao nume.

a Dclcanu este deci împotriva literelor parazitare, introduse

numai în scris din motive etimologice, dar nepronnnţate. Impu-
nerea în pronunţie a unor sunete dispărute, dar care continuă
să se scrie, deşi artificială, s-a petrecut uneori (vezi repronun-
ţarea unor conso:rnc finale în franceză sub influenţa scrierii).
b în timpul lui Dclcanu --u final nu amuţise complet (dia-
iectal el se mai păstrează pc alocuri şi asti"tzi). Dclcanu plcclcazi"t
!nsă pentru menţinerea lui pentru a o\Jţine la toate masculinele

3C6
 Petm şi astm, care le pronunţază şi norodul, fiindcă
pentru greutatea pronunţii nu le poate lepăda, ci
caută să le grăiascăa; să arată aceasta şi cu alt prilej,
cînd adecă vorbim fără articulul hotărîtoriu şi după
mtme vine un pronume sau alt cuvînt cc să ţine de acel
nume, adecă nu zicem cal tău, v,Ir tău, ci calu tău,
vărn mieu, precum nu zicem sor ta, ci sorei ta, sau tat
tău, ci tată tiiu .b A trie dovadt'i, este că adiectivele
63 care să împreună cu numele în o bărbăteşti/ încă
primesc la fărşitul lor aceaiaş vocale, precum numele
adiectiv mai sus arătat, aspm şi albastru, căci zicem
piatra aspriî, şi păr aspm, viipsalii, albasfrc'î, şi postav
albastru, dar ce-i mai mult, din adiective stt fac sub-
stantive, cum vom vedea la locul lor. Zicem adectt
fmmosul, latul,grosul. Deci, deacă nu s-ar zicefnmios1f.,
ci f rttmos atunci ar trebui să să facă substantivă/rnmos­
fo; de unde unii văzînd aceasta şi ori neprecepîndn-srt,
ori nenîncl a să preccpe, au pus un articnl care nice
o dată nu să loveste cu firea limbii romănesti, adică
au zis că ul este ;rticul, dar fiind că de-acoica să au
scornit altă greutate cu unele nume, la care nu să
poate înghiţi acel tt de pe urmă, cum s-au înghiţit
63v la altele, căci almintre nu s-ar/putea pronunţa, pre-
cum: rîu, grî11, brîu, rătt, ş. alt., unele deacă să ar
pune articulul 111, ar trebui să scrie numele fără arti-
cul gri, rî, riî, sau cu artîcul gr-îuul, rîuttl, răuul,
etc., deci vrînd ei să încungiure această greutate, au
aflat alt articul, adccă /, darnice o regulă nu ne au
o temă în vocală, la care si"t se adauge articolul -l, căci altfel,
după autor, în cazul lui tală -tatcil articolul ar fi -l, iar în cazul
lui urs-urrnl articolul ar fi -11!. În realitate urs are la cazurile
celelalte de la singular tema 11rsu-.
a Exemplele luate nu sînt bune, pcntrucă muta cum liquida
(oclusivă + l sau r) nu se poate realiza în finală în româneşte,
făr1'i un sprijin vocalic, în timp ce con~oanelc simple sau alte
grupe de consoane sîn t posibile (cf. prost).
b Deleanu face aici o confuzie: din cauză că, popular arti- ·
colul -l a căzut, el consideră că în cazuri cum sînt ca/li' tăi,;

J07.
 dat, cînd trebue a să pune ul şi cînd 1 3 • ]11, 1urmă;
deacă vom arunca acel u fîrşit-oriu a numelor bărbă•
teşti, împrotiva tuturor regulelor gramaticeşti şi a
firii limbei romăneşti, atunci ne vom băga la mii
de mii de încurcături, din care nu vom putea eşi fără
· mii de regule şi esţepţii şi cu toate acele încă nu vom
putea da regule pentru declinaţiile numelor. Să să
ia amină gramaticab, lui l\folnar, unde el arată cum
să face numărul multoreţ din sîngureţ, şi va pierde
tot gustul de a învăţa cîndva gramateca ... / ...
74 v Aşa au trebuit să socotească şi răpăusatul Molnar
şi duro. Radu Tempea şi alţii ce au alcătuit gramatici
romăneşti pănă. acum. Şi aşa au şi făcut, adecă: trei
articuluri femeieşti, dar n-au luat sama că arătînd
ei însuşi declenaţia a tus trele acelorarticule, s-au dove..
dit înşi pre sine, fără a se precepe, cum că ei au făcut

văm-'tău avem a face ~u forme nearticulate. În realitate ele sînt

articulate, articolul fiind aici -re plin (cf. vaca ta, căci vacă ta
nu este posibil). Expresiile tdtci-tău, frâte-tău, soră-ta (cu un
singur accent) sînt expresii vechi, împietrite, dinainte de adău­
garea articolelor (vezi forma soru-ta) care se deosebesc de formele
articulate, unde ambele cuvinte poartă accent: tâtăl td"u, sora td,
frdtele tli:u.
a Deleanu are dreptate cînd afirmă că -ul nu este articol,
căci -u e vocala tematică, dar ea a dispărut astăzi mai peste
tot la nominativ, aşa cum a dispărut după articol (vezi arhaic
lztpiil), fapt recunoscut de Deleanu. In cazul lui rîu etc., -u
de Ia nominativ nearticulat nu este acelaşi cu cel de la forma
articulată; nom. neart. rîu, cu 1, semivocalic, art. rîul, cu u vo-
cală plenisonă. Şi aici avem deci deosebire între tema de nomi-
nativ nearticulată şi cea articulată.
b Greşelile lui Molnar provin din lipsa cunoştinţelor de gra.
n1atică istorică. Este drept că existenţa lui -u la masculine; sun-
plifica mult lucrurile, creind o flexiune mai regulată, dat noi
nu putem întoarce înapoi limba de dragul acestei regularităţi,
din moment ce, aşa_ cum arată practica, limba se descurci
şi fără ea,

)ot '
 dintru un articul trii, căci osăbirea lor nu este numa
în cazul de întîiu, adecă în nominativul sîngureţ.
În toate cele alalte este tot acelas' al nostru articul a.
Dar să vedem cu ce dreptate au fă~ut e_i aceasta, fiindcă
nu pot să răspunză alta, fără de nevoe. Noi vom să...i
desvinuim, precum să şi cade, căci în sine şi după
adevăr, n-au fost ei de vină, ci neajunsia ortografii,
sîrbeşti la limba romănească. Însă acei vrednici băr.. ·
75 baţi s-au silit, cît au putut,/a desvoalbi limba romă
nească şi pentru acest cuget a lor caută să le rămîe
lauda întreagă. Atîta numa sînt de vină, că răpiţi
cu oareşcare rîvnă de împrotivire asupra altor patrioţi
a lor, n-au vrut să calce în urmele lor şi să mai cură•
ţască cărarea carea o aflatu-o aceiaş' spre a nimerirea
la adevărata orthografie a limbii romăneşti, temîndu„
să doară ca prin aceaia să nu să prinză de dînşii cevaş
imăciune de unie (sau, precum zic, unaţie !). Eu nu
zic aceasta fără pricină, căci ştiu că cei ce să zic la
noi, la Ardeal, neuniţi, mai bine ar voi să vorbească
sărbeşte, decît să primească ceva, de ar fi cit de bun,
ce s-au· aflat de cătră cei uniţi a. Zic dară, aceşti
vrednici bărbaţi, deacă s-au sfiit a îndrepta limba sa,
după izvodul adevărat, adecă după limba lătenească,
75 v temîndu-să ca să nu să facă păpistaşi !/încai trebuia
să aleagă acea ortograf ie, cu caJ:e să să poată mai lesne
tălmăci toate regulele gramaticeşti, căci nu gramatica
ortografii, ci ortografia trebue să urmeze gramaticii b•
... / ...
a Nu este singurul caz în care conflictele religioase provoacli
dezbinări în probleme lingvistice: vezi cazul limbii sîrbocroate,
scrisă cu alfabet chirilic de către sirbii ortodocşi şi latin de croaţii
catolici.
b Nu teama „să nu să facă păpistaşi", ci fuga de forme arti-
ficiale, necorespunzătoare realităţii, deşi orientate „după izvodul
adevărat", i-a făcut pe Molnar ş.a. să evite ortografia etimolo-
gizantă şi formele gramaticale monstruoase propuse do latini-

109
80 Toata dar pricina acestor trei articule femeieşti a,
80v ea, şi oa purcede/dintru neîntocmita ortografie, adecă
dintrn întrebuinţarea slovelor sîrbeşti îndoite, precum
sînt. 'k:, &, 1d, ~, rp, 111. b)
A. d 1.n. PJm~nit-am m:1.i sus că acestesi îndoite
slove ne-au stricat lim1n şi pentru aceleşi 'nu putem
să o scriem gram::i.ticeşte, pentru aceasta am arătat
alta ortografie, cu slove lătineşti, cu totul deplină.
Nu vreu eu prin aceasta să fac neo înoire la lege,
căci slovele aceste sîrbeşti pot rămînca tot deuna la
cărţile besericeşti, neatinser), numa cît scoposul mieu
au fost ca la lexicon să tălmăcesc cuvintele cele romî-
ueşti şi cu slove lătincşti, pentru ha tirul străinilor
ce ar dori să înveţe această limbă. Şi socotind asupra
lucrului acestui lungă vreme, adecă cu ce feliu de
ortografie ar putea să să scrie mai bine romăneşte,
am aflat acest chip, precum s-au pomenit şi la înce•
putui gramatecii aceştii; văzînd în urmă, că cu acest
feliu de scrisoare, limba noastră ce mai nainte fiind
scrisă cu slove sîrbeşti _nu să cunoaşte întru alte limbi
varvare, să arată adevărata fia maicii lătineşti şi
sora limbii itălieneşti, am socotit de acolea că ar fi
81 bine ca neamul/nostru, deacum înainte să primească
aceasta scrisoare lătinească, la limba cea învăţată,

zanţi. Deleanu nu exagerează însă ca ci. Deosebit de valoroasă

este formularea principiului morfologic în ortografie, utilizat la
noi şi astăzi.
b) Observaţia lui Delean11 este îndreptăţită în măsura în care
fn epoca sa filologia nu ajunsese încă să distingă net literele de
sunete.
r.) Spiritul realist al lui Delcanu, care îi arăta că nu se poate
trece imediat la o reformă atît de radicală (pînă la îndeplinirea
căreia avea să mai treacă o jumătate de secol), îl determină să.
facă această concesie. De altfel menţionăm aici că manuscrisele
principale ale Şcolii ardelene sînt în mo:.1 deliberat scrise în alfa•
bct chirilic, deci aveau în vedere accesibilitatea.
-:i...-.
JlO
 întru care vor scrie pentru ştiinţe şi învăţături a:
mai vîrtos că şi alte neamuri, de mult acum au făcut
aşijdere J însuş muscalii sau rosianii au lepădat de
mult scrisoarea lor besericească, la cărţile lor poli-
ticeşti şi la scrisoarile lor private, fără a face prin
aceasta vreo sminteală la credinţa sa b. Deci, ar fi
tocma o deşartă temere despre această parte. Pentru
acest scopos am scris la lexicon toate cuvinte cu slove
sîrbeşti în tei, apoi cu slove lătineşti; gramatica aceasta
încă am tălmăcitu-o cu îmbele scrisori si socotesc'
că prin însuşi scrisoare să arată deplin' bunătatea
ortografii lătineşti.
Cu toate aceste, cînd să nu voiască neamul sau cei
învăţaţi şi luminaţi a neamului a primi acest feliu
de scrisoare, atuncea nu Ic pociu da alt sfat, numa ca
să-ş' mute aceasta ortografie care au păzit pănă
acum, si mai întîi de toate:
I. să' scoaţă din alfabet şi să lapede încai slovele
următoare w, ip, 'k, Iii, io, li\, 6'i, ii, 0r, ·i., puind în loc de
w/şa,/slovo, cu o codiţă întoarsă, 9, L dedesupt; iar
în loc de ip, c (adccă sloyo rn u,H); în loc de 'k, e,
cu actent; în loc de li\, i si c sau iea; iar cînd vom să
scrie~ Iii, putem să scri~m i şi a; şi în loc de io,
i şi S ; în loc de i1'i, putem seric .,. şi H; iar în loc de
H, sft să pue pretutindene i, cu un punt. Aşijdcre adnd
un t,;, pentru cc punem la scrisoare do ao, iar cînd vom
să-l punem denainte la început, putem să facem o

a Scopul propagandistic mărturisit aici de Deleanu era unul

din motivele importante pentru care savanţii ardeleni cereau tre-
cerea la scrierea latină, d'ici în acel timp cercetătorii străini, din
nepricepere sau.din rea credinţrt, mai negau încă latinitatea limbii
noastre, acceptată. de toţi savanţii obiectivi şi evidentă pentru
orice om de bună credinţă.
i b Este vorba nu ele părăsirea alfabetului chirilic pentru cel
latin, ci ele trecerea de la vechiul alfabet bisericesc, cu numeroase
litere de prisos şi complicate, la unul mai simplu, aşa numitul
alfabet civil.
 formă mai mare: ~; în urmă, nici de doao c., avem
trebuinţă, pentru îngăimăceala care fac la scrisoare:
deci să ţie OH, o, şi să lepede w, nefiind de nici o
treabă. t încă nu avem de trebuinţă, căci şi cuvin-
tele greceşti, putem grăi cu ps. Întracest chip cu
doaosprezece slove vom avea mai puţin.
II. A doao. Unele slove tocma necioplite, s§. le mai
netezască, cum au netezit rosianii ale lor, cele poli-
ticeşti, cu adevărat toate, căci toate sînt necioplite,
dar mai vîrtos m, u., m, u. q, s-ar putea face z,
ca zemle .s cu trăsură ; m, ca şi tau grecesc; u, ca g
lătinesc: m, ca şi z; şi întracest chip vom avea o
scrisoare cu mult mai arătoasă şi bună. 0 / •••

a Reformarea alfabetului - chirilic propusă de Deleanu este

foarte judicioasă, şi în prima jumătate a secolului al XIX-lea,
diversele modificări aplicate acestui alfabet au mers pe calea tra-
sată de Deleanu.
 DASCALUL ROMĂNESC / Pcntm temeiu-
rile gramaticii / romăneşti. / Tom. I /

1 DIALOGU I
Dascalul. Ce dorinţă te au adus aici, o diiace?
Dtacitl. Ca să învăt carte.
Da. învăţat-ai undeva pănă acuma şi pănă unde
ai ajuns cu învăţătura?
Di. Stiu a ceti si a scrie, însă as vre să învăt şi alte
ştiinţe 'povăţuitoa~e cătră înţălcp~iune şi alte 'învăţă­
turi întru care am auzit că vrei să se procopsească
tinerii romăneşti.
Da. Bine, fătu-mieu !... Însă, deacă ai cuget adevă­
rat si voie statornică, mai întîi de toate caută să te
într~rmezi cu multă răbdare, să te lipseşti de desmir-
dări, în urmă să sileşti, cu neîncetată ostăneală, a
birui toate greutăţile şi a urni din cale toată împroti-
2v veala ce ţi să va tîmpla ! Nefiind în acest chip/ pre-
gătit, rămîne-vei la mijloc de drum, asuprit, pier-
de-vei inima şi iacă, bunăvoinţa mea şi toată ostă­
neala, în zădar' !.. . Iar' aşteptarea părinţilor şi a
patriei, pierdută! ...
Di. Ferească Dumnezieu, o dascale, să aibă cu mine
vre odată lenevirea, nesocotinţa şi dcsmirdările,
treabă! ... Ba mă sînţ aşa cu cugetul îninimat, cît
voiu să pătrund pănă la culmea celor mai înalte
ştiinţe!... şi-ţi dau cuvînt cumcă nici tu vei păţi
ruşine cu purtarea mea, nici patria să va amegi întru
aşteptarea sa ...
Das. Deacă întm adevăr eşti aşa însufleţit cu libovul
învătăturilor, bucuros voi fi a-ti împlini dorinta.
Însă. mai înainte de a întra la paiaţul muselor' un~e
3 lăcuiesc ştiinţele nemuritoare, / ne caută a trece prm
tindă aşteptînd puţinel, pănă ce să vor deschide por"'
ţile de nainte noastră,

313
 Dia. Cc ,·a să zică aceasta? ...
Das. Nimică alta, făr' numa că mai naintc de a
vorbi cu musele, trebue a şti pre bine limba lor! ..•
Dia. Cc feliu dar' este acea limbă a muselor?
Das. Trcbue a şti că Jfusâ este cudnt împrumutat
de b. elini si \"a să zidt învătăturft s<-u stiintă. Poeticii
elineşti au f:1cut dintru acc~t cudnt, ~) pc~soană mai
0

pre sus de fire, aderă o :;i11iî, şi zicea că sînt noaă muse

şi tutc noaă sînt născute din 7-cvs seu din Iupitr-r;
acf'stc noa[t surori, zicea ci m;,i încolo, că au aflat
3v toate ştiinţele şi îm·aţăturile / care apoi le au părtăşit
oanwnilor !
Dia. Arum înţftkg ce va să zică nws,1 !
Das. Sînt n1:1i mulic allc care se ar pute zice aici
pentru m1,-se, dar' pentru acele: \·nm zic(' la locul său,
. adcd"'t h po:s"ic. Acum ajung aceste pentrn înţ[dcsul
celor cc se au zis m'., i sus. De unde lesne \"Ci cu noaste
că vorba seu limba muselor, nu este alt[t H"tră lin{ba
întru care se îm·ată sliintck. Accasl[t limhă să află
la toate ncamurilc p0Îitic(tc, la care florcsc îm·ăţătn­
0

rilc si c;;lc în sine tot acc,;i lim 1)[t a norollnlui de

obstc', numa cit este mai n;rat[t si curfttită de toate
sm'intelilc cc să află h limba de ob~tc .~ gloatei; cu
0

un cudnt, este limba lămmiti'i şi·· aclusft la regule

4 gramatice~ti, apoi şi îmulţită cn cu\·inte / obicinuite
la învătături, care nu să află la vorba de ohstea.
Dia. 'Asa dar' n'm putea învă ta sti i1~tc le şi în
limba no;stră romîaească? ' ' '
Das. P1·ntru cc nn !. ..
Dia. Deci cu nn Yftd nice o împcdecare de a începe
îndată, căci cu stiu bine romănestc, cctesc adecă si
înţăkg tnate că~ţilc... ' -. '
Das. Si cu toate aceste, nu stii bine romăncste !. .•
Au socotcsti că cărtilc noastre 'sînt bine scrise ~omă­
nr~tc? ... 'foţi care 'au scris pănă acum, au scris ru
adevărat romăneşte, dar puţini foarte sînt care să să

a Definiţie foarte corecU"t a limbii literare,

314
 fie înălţat oare cumva preste gloată cu voroava lor,
seu vrîncl 2- să depărta ele vorba cca de toate ziklc, se
Bn fie trcbuintat cuvinte strcină fără treabă si fără
4v alcgerc'1 • far' ;nai/ drtos să arată wclcrat că 'ţin un
felin de scrisoare cc este împrotiva firii limbii romă­
ncşti şi împrotirn tuturor regulelor gramaticeştih.
Diac. Cc \'a să zică gramateca?
Das. Gramatcca se au numit de la cuYintul elinesc
grdma ce va să zică slov,1 seu linie, adecă trăsură cu
conclc:iul. Destul că noi, cu\"Întul acest îl. trebuintăm
ca si celelalte natii acuma si cum l'au trebuintat
gre<.:ii şi latinii. Toţi să împrci'mează întru aceasta,'că
gramatica este maestria ce înva tă a vorbi bine si
curat ori întru ce limbă. Grama'teca arată reguliie
ce sînt, din fire, aşezate pentru fieştecare limbă şi
învaţă chipul care trebue să se grăiască măcar ce limbă.
Dia. Aşa dar' noi vorbim şi am vorbit pănă acum
rău.
5 Das. Deacă vom socoti limba noastră / romănească,
cum să vorbeşte de obşte, şi nu vom pune alt scopos
a ,·urmvei, fără numa ca să ne slujim spre înţăksul
unui cu altul, atunci, cu adevărat că am vorbit bine,
după vorba obicinuită; dar' luînd aminte, de altă
parte, că aflîndu-ne în vreo soţietate aleasă, unde
thema voroavei t'ste asupra osăbite meşterii seu p<:ntru
vre o stiintă, ba unde trcbue cite o dată, cu voroa\'ă
bine t~cmi'tă a face cnvînt înainte unor persoane de
frunte, iar' m·ttcria de care grăim, nu este de lucruri
obicinuite în \"orba cc <le toate zilele, atunci <le bună
samă, nu putem \'Orbi cum vorbeşte Oprea cu Bucure
in pădure, ci ne caută a pune toată silinţa ca voroava
Sv noastră să fie/ aşa dreasă şi rînduită, ca <lin period

a D--! r-!:111-rcat cii ant0rul conclamnrt atît neglijenţa specifică

limbii comune, cît ~i afectarea, alrnzul <le neologisme.
b Printre pr,)b!cmelc lim!Jii litcrnrc autorul include şi orto-
grafia, care, <lc>'i extcrioarl limbii, treuuia 1rns;i în acord cu ca..
c Aluzie la Gh. Şincai.

315
 în period şi din cuvînt în cuvînt, să aibă nu numa
legătura firească, ci şi măsura, după care se-au aşezat
graiul omenesc. .
Diac. Adecă să fie aşa cum sînt şi să cetesc cazaniile
în beserici !...
Das. Cam asemene, dar' încă şi mai bine, căci întru
acel feliu de voroave seu oraţii besericeşti, să află
multe împrotiva gramaticei şi cu tot rău grăite.
Putere-şi eu aici aduce premulte pilde de smintele
ce să află la toate cărţile besericeşti, ba şi la alte
scrisori ce sînt scrise cu mina (manuscripturi), şi sînt
împrotiva gram3.ticei, dar' lăsînd cele mai multe pe
altă vreme, numai una voi arăta aici. Adecă, luînd
amină psaltirea vei afla mai la toată foaia, acest chip
6 de grăire/: L-att chiemat pre el, mi-au dat mie, te-oi
mîntui pre tine, precum să află şi într'alte cărţi, ba
cum să vorbeste si de obste.
Diac. Mie-m pa;e că ace'ste să zic bine romăneşte
şi nu ştiu, nicc am auzit ca să să zică întralt chip.
Das. Deacă vei cunoaşte regulele gramaticii, însuş
vei precepe că aceste chipuri de vorbă şi ziceri sînt
foarte smintite, căci zicînd, ţi-oi spune ţie, să adauge
pronumele de doo-ori, adecă ţ( şi ţie, şi este tot atîta
ca cînd aş zice \'orbind lăteneşte, ego tibi dicam tibi,
însă tu acum aceste nu vei pute înţălege bine neavînd
cunoştinţa lucrurilor şi a rînduelii gramaticeşti, iar' la
6v locul său, vom avea pentru toate/ aceste, vorbă mai
pre larg a.
Dia. Cum dară- trebue să să grăiască cele mai sus
pomenite ziceri?

a Toţi scriitorii Şcolii ardelene condamnă. teoretic reluarea

pronumelui personal, fapt atît de specific limbii române, cu argu-
mente logice, dar de fapt pentrucă nu se folosea în latină şi era
mai puţin frecvent chiar şi în limba veche. Toţi însă greşesc şi
încalcă principiul, chiar cei mai atenţi ca Şincai., Petru Maior,
Budai-Deleanu însuşi.

316
 Das. Foarte bine şi cu mult mai pre înţăles, aşa:
„L'au chiemat, mi-au dat, l'au mîntttit", însă, cum am
zis, aceasta fu numa o pildă, iar' toate celelalte vom
arăta desvolbind temeiurile gramaticii romăneşti.
Dia. Înţăleg toate ce ai zis şi acum doar am putea
începe.
Das. Îndată, clcacă vrei, însă ca să urmăm cu rîn-
duială, îţi caută a băga de samă: cu voi merge des-
volbind toate temeiurile gramaticii romăneşti, iar' tu
vei asculta şi după tot capul seu materia săvîrşită,
unde-ti va părea si vei avea vreo îndoială, vei întreba
urmîn.'d cum să c~vine celui ce arc voie să învete si
7 să / înţăleagă. Căci nu aş voi să păşeşti mai încol~.
pănă nu vei cuprinde bine cu mintea, cele înainte
arătate, fiindcă scoposul nostru, amîndurora, este
învăţătura, iar detoria mea îndeosăbit este a răspunde
la toată întrebarea şi a desvolbi toată îndoiala.
Dia. Lege-mi va fi întru toate, dorinţa ta, o dascale !
Das. Acum dar, ia aminte la Cuvîntu, ce am pus
înainte. La unele cărţi romăneşti să zice cuvînt înainte,
la alte predoslovie, care cuvînt se-au luat de la sloveni.
însă eu am numit prolog, fiindcă socotesc cumcă afară
de cuvinte care pănă acum se-au primit de la sirbi şi
sloveni si care sînt la tot neamul obicinuite, să nu mai
împrumiităm fără de· Ja limba lătenească, care este
7v mama limbii noastre; iar întru/ lipsa cuvintelor, la
meşterii şi ştiinţe vom împrumuta numa ele la elini
şi latini, iar'neaflîndu-să unele la aceste doao limbi,
vom lua de la italiani şi de la franţojia. Dar şi pentru,
aceasta şi mai multe altele, vom arăta mai pre larg
unde vom arăta în ce chip poate să să deplinească
limba romănească, ca să putem învăţa cu dînsa, ştiin­
ţele./ ...

a Principiu just, căruia s-a şi conformat de altfel în linii

mari limba rOJJJ.ână. modernă.
 ISTORIA / BESERICEI ROM:ÎNILOR. /
Atît / . ACESTOR DIXCOACE / precum
şi /ACELOR DIN COLO DE DCX ĂRE./
Întocmită de / PETRU MAIOR de Dicio-
Sînmărtin, protopop/ şi la/înălţatul Crăes­
cul Consiliul locumtenenţialc al Ungariei
Crăiesc/a cărţilor re,·izor. / LA BUDA. /
În Crăiasca Typografie a Universitatei din
Peştă. Anul Domnului /1813. */

'CUV].YT 1.Y.-11.\'TE

Dorul cel ncstîmpărat carele pururea l-am avut a

cunoaşte întîmplărilc bcserecei romînilor, din tinere-
ţele melc m-au îndemnat a culege oriunde aflam vro
bîrtiuţă, în carea era scrise lucruri de ale beserccei
romînilor din Ardeal, unde lăcuiam, înainte de veacul
:micu întîmplate şi, ca un lucru sfinţit, cu grije o-am
ţinut. Din pruncie am auzit bucuros pre bătrîni, cînd
grăia despre lucruri wchi ale besericii şi ale vlădici­
lor, în tinerC'ţele sale văzute sau şi de la părinţii lor
auzite. După aceaia, înadins ceream să afin de acest
fcliu de bărbaţi vechi de zik şi însumi Ic dam ocasie
(prilej) a vorbi despre lucruri de demult. Tocma şi în
protopopiatul micu, în sat !băneşti, am avut un preot
de acest felin, anume L"rsu carele, în anul 1786, cînd
s-au mutat din lumea aceasta, plinise 118 ani de vîrstă.
Cu carele cu atîta mai m:ire plăcere aveam a cm·înta,
că/ pănă la capetul vieţii sale, mintea o-au avut
nesmintită, mem-Jria (aducerea aminte) nescăzută şi
toate simţirile întregi; numai picioarele îi cam slăbise
şi sprîncenelc îi acoperea ochii.

• Jn -4° de 4 foi şi 392 pagini. Cartea n-a fost terminată.

În cele mai multe exemplare au fost rupte paginile 327-344,
retipărindu-se paginile 327 şi 328 şi n umerotîndu-se 343 şi 344,,

318
 La anul 1792 ştiu că fiind săbor mare adunat la Blaj,
în Ardeal, unul dintră protopopi au grăit acolo, în
săbor, cătră vlădica loann Bob că ar trebui să se cer-
ceteze arhivul cel yechiu al dădiciei aceiia şi scrip-
turile cele vechi care sînt spre folos clirulni să se
însemne şi să se pună în rînd; iar zisul vlădica au
răspuns că nu iaste ncmica de acel feliu în arhiY.La
care răspuns amuţi de mirare întrebătoriul protopop.
Nu după multe săptămîni întîmplîndn-mă cu a fi
acolo, în Blaj, la lăcaşul lui Dimitrie Că.ian carele e
acum prep6sit capitulului acolo, iară atunci era cu
titulă de notariu al clirului, dată lui ele dăclica Ioann
Bob văzui, întră alte multe, un mănunchi de scrisori
învechite din zisul arhiv, nu ştiu, înainte de mai sus
pomenitul săbor, au după aceaia scoase; luînclu-1 a
mină, aflaiu că sînt faptele a unor săboară ,·cehi de a
eparhiei Făgăraşului şi alte lucruri bătrîne beserice~ti,
în partea romînilor; mă rugaiu zisului Dimitrie Ca ian
să mă lasă să duc cu mine scrisorile acele, ca doară /
voiu putea cen culege din. trînsele de folos. El îmi
răspunse că nu e nemica în iale. Totuşi, după întinsă
rugare că vreu încai pentru curiosi ta te să le cetesc,
mi le-au lăsat să le duc. Sfinţiia sa Caian atîta au fost
de bun, cît acele scumpe scule pănă în zioa de astăzi
nu le-au mai cerut înapoi dela mine, ca să le pună iarăşi
în arhiv, de unde fusese scoase. Eu încă, întru aceste
stări înprejur ale Blajului, am socotit că mai fiiră
primejdie vor fi la mine părinteştile acele scule, de
cît la aceia, la carii nu sînt nici întrun preţ; numai cît
la vro cîţ,·a prieteni am descoperit lucrul, pentru ca,
de s-ar întîmpla să moriu, să sc ştie că acele scrisori
se tin de arhivul vlădiciei unitilor.
Mă durea inima că mai toate' neamurile cele cîtuş
de cît polite, începutul, creşterea, schimbările şi cele
lalte ale besericilor sale, prin necurmata nevoinţă a
celor învătati ai săi, le au scoase dintru întunerec la
lumină şi 'prin dămiciia celor avuţi, date la tipariu;

319
iară beserica romînilor, măcar că aceştea, precum cu
viţa, de cit toate neamurile sînt mai străluciţi, aşa şi
cu vechimea cuceriei creştineşti nu de multe ghinte
întrecuţi, iaste lipsită de această preaaleasă înfrum-
seţare. Eu, în tinereţe care sînt de lipsă spre a ceti şi
a scrie mult, am fost aşezat la loc ca acela, unde /toc-
ma de m-ar fi suferit slujba parohiei şi înpresurările
deregătoriei protopopeşti a ceti cărţi streine, din care
să pot culege ceva cunoştinţă spre treaba Istoriei
Besericei Romînilor, nu se afla biblioteci. Acum, la
aceste bătrîneţe, din mila împărăţiei sînt în stare ca
aceaia unde biblioteci sînt bogate. Drept aceaia, în
cit mă lasă lucrurile deregătoriei mele şi schimbarea
sănătăţii carea adese ori mă zăhăiaşte, întru această
climă, bucuros cetesc cărţile acele care nu am avut
norocire în tinerete a le căpăta.
în urma accsto;a, după ce au scăpat de supt teasc
Istoriia cea pc11tr11 începutul romînilor în Dacltia,
m-am apucat să întocmesc şi Istoriia Bescricei Romîni-
lor, atît a cestor din coace, adecă carii sînt de a stînga
Dnnărei, cum cură cătră Marca Neagră, precum şi a
celor din colo de Dunăre; carea, cu ajutoriul nopţilor
celor lungi a unsprezece săptămîni o-am săvîrşit.
Nice mai lungă -vreme nu mi-au îngăduit înştiinţarea
lucrurilor celor din deregătorie, c3:re mă aştepta.
De vreme ce fieşte carele vede că eu, cu fapta aceasta,
am purces pre o cale necum de alţii bătută, ci pănă
acum nice ispitită de cineva, nimene nu poate aştepta
dela mine o istorie deplinită. Eu, întru acea scurtă
vreme, în carea am lucrat Ia această Istorie,/ nu
atîta pot zice că o-am iscusit, cît că o-am grămădit;
că mare parte a ei stă din monuinînturi şi scripturi
care din arhivurile vlădiciei uniţilor şi a episcopiei
neuniţilor din Ardeal şi de pre airea adunate, Ie am
a mînă, sau în originale sau autentica te; şi acele care
sînt în limba lătinească, pentru scurtarea cărţii şi

320
cruţarea chieltuialelor stampei, nu le-am prefăcut şi .
pre limba romînească, fără în -singură limba lăti­
nească.în carea le aflai, m-am socotit a le lăsa. Deci,
eu, aci, numai cît am aruncat sămînţă şi am făcut
ceva gătire, ca altul harnic carele s-ar apuca mai de
cu bună vreme a vîrstei sale a face un lucru aşa fru-
mos, precum iaste / storia Besericei Romînilor, să nu
se ostenească a căuta şi acele care eu le-am însemnat
sau le-am descris aici. Adevărat, ·acela folos l-am
făcut cu Istoria aceasta, cit multe monumînturi din
cele ce au vecuit pănă în tîmpul acesta şi scripturi
care au ajuns la mînile mele, să se pună afară de pri-
mejdiia perirei, nice să nu zacă de aci înainte, ascunse
întru întunerec, ci tuturor să fie cunoscute.
Şi aceaia mărturisesc întru adevăr, că toate monu~
mînturile le-am scris cu dreptate, şi cele întîmplate
în veacul mieu cu adevărăciune şi desvălit le spun. /
Şi, măcar că de obşte obiceiu iaste istoricilor, a nu
scrie faptele cele scălciate ale celor puternici pănă sînt
în viiaţă aceştea, pentru ca să nu fie supăraţi întru
nenorocire de puterea lor, eu totuşi, pentru dragostea
adevărului, cu carea îmi iaste învăpăiată inima, mai
bucuros am fost să sufer primejdiia, de va fi aşa voia
Celui înalt, de cît să las sau a se înşela cei viitori cu
strălucirile cele nălucite, sau a nu şti causa (pricina)
schimbărilor celor în veacul mieu întîmplate; căci
fiin<l cunoscută causa acelora, mai lesne apoi, la vre-
mea sa, se vor putea aduce iarăşi la statul lor cel
dintîiu cele acum rău strămutate; şi gata sînt, de voiu
fi poftit spre aceaia, de osebit a le adeveri.
Cartea toată o am împărţit în doao părţi: în partea
din tîiu se ţese istoria cuceriei sau a credinţei romîni-
lor; întru a doao parte se grăiaşte despre ierarhia lor.
Şi o parte apoi şi alta, o am împărţit în capete; şi
pentru mai uşoară pricepere, capetele le-am răsfirat
în paragrafuri, precum urmează./ .••

321
 71 § 1

SE SPUNE STATUL CREDINŢEI ROM1-

NILOR SUPT PRINŢIPU CALVINI, lN
ARDEAL, lNAINTE DE A SE FACE UNI-
REA CU BESERICA ROMEI,

După ce s-au băgat luterăniia şi calviniia în Ardeal;•

prinţipii Ardealului cei de credinţă calvinească, mai
pre sus de cum se poate crede, fiind în partea calviniei
răvnitori, toată piatra o mişca ca pre preamultul
neam al romînilor, ce e prcste tot Ardealul răvărsat,
să-l poată cătră credinţa cca calvinească amăgi şi
trage. De aciia Ghe6rghius Racoţi, prinţipul Ardealu-
lui, socotind că nu e cu putinţă a face pre romîni să
creadă adevărul credinţei calvineşti, de nu se vor
lăpăda de prin besericile romînilor cărţile cele slove-
neşti care încă le întrebuinţa romînii şi care în cea de
săvîrşit_ neştinţă şi prostie îi ţinea pre romîni, rădicînd
tipografie noao romînească în Bălgrad, carea să fie
SUP.t grija calvinilor, şi tipărindu-se acolo cărţi beseri-
ceşti, în limba romînească, cu tărie poruncea ca nu
întralta, de aci înainte, fără numai în limba romînească
preoţii să slujească liturghia şi alte lucruri sfinte, sau,
~2 după cum poartă cu sine graiul eresului calvinesc, /
cuvîntul lui Dumnezeu să-l propoveduiască; carea;
intră cele lalte tocmele ce se da noului episc6p a le
ţinea, era datină a se băga. Aşa, la numărul întîin a
hrisovului celui din 10 zile a lunci lui octomvrie,
anul Domnului 1643, alesului episcop Stefan Simon
Pap dela prinţipul Gheorghie R{tcoţi dat, zice: ,,Că
cuvîntul cel prea sfînt a lui Dumnezeu, după sfintele
cărti ale Bibliei, si dumineca si în1.ru alte sărbători,
atît în besericile sale, pre cun; şi pre la îngropăciuni
şi ori unde airea va fi de lipsă, în limba neamului
său (romîneasdi) va propovedui şi prin toţi ceia !alţi
păstori (preoţi) \'a avea grije şi ,·a face să se propove-
duiască". Iară în Cuvîntărilc cele înaintea ziselor cărţi,

322
 pre limba romînească tipărite, nenumărate învăţături
fără de lege asupra credinţei ceii catholiccşti şi pra-
voslavnice, calvinii, ai tipografiei socotitori, băga, ca
cu viclenie să poată pre romîni răsvrăti.
După aceaia, din porunca prinţipului Gheorghie
Racoţi s-au tipărit un Catehism foarte blăstămat, în
Jimba rornîncască, în carele sfintele taine, cinstirea
icoanelor şi a mwştclor, posturile, slujbele bcsericeşti,
călugări ia şi a l!C' toate se lapădft; toată kgea şi toate
ţer<:'moni ilc sfinte s:'t numesc inch inarc de idoli, super-
stiţii şi lucruri dC' ncmica, şi aceste toate, din sfintele
scripturi se m·,·oiaştc a le răsturna cah·inul izvodito-
riu. Si ca acl'st Catehism, episcopul si alti preoti ai
romî~ilor să-l pri imcască, supt grea [ledc,~psă po'run~
cca prin ţipi i c;1 l\·ini ai Ardca,lulni; carea şi intră
tocmelelc cele în hrisonil cel mai sus zis, cu aceste
cuvinte se pune, la numărul 2: ,,Că Catehismul cei'
acum lor dat, îl ,·a priimi şi va ana grije ca şi alţii
să-l priimca"c.-1 şi pre tinerime, şi ci însuşi cu sîrguinţă
o va învftţa Catc!,ismul acela, şi prin alţii va face a
73 se învăţa". Ci, ,·oin să cctcsc aci întreg/hrisovul
acela cc fu dela prinţipul Gheorghie Racoţi dat lui
Stcfan Simon Pap, alesului episcop al romînilor în
74 Ardeal, ~i carde,/ după cererea lui Petrus Barbaş
de Albis, a causelor fiscuşeşti în Ardeal director,'
75 din conservatori ul besericei Albei (a Bălgradului). / în
19 zile avgust, la anul Domnului 1684, în transumto.
s-au dat afară. Cu carele şi de aci înainte ne
vom într{tbuinţa./
76 Se cade a lua aminte că cu tocmala cea la numărul 3
pusă, aceaia se cugetă şi se porunceşte, ca oleul cel'
77 sfinţit ce se/ întrebuinţează la botez, şi altele, atît
în Beserica grecească, precum şi în Bcserica lătinească;
obicinuite ţerimonii, să se lapede. Iară supt numărul 4.
se bagă intră romîni cumenecătura cea calvinească
carea pănft astăzi, si la uniti si la neuniti, în Ardeal,
măcar că numai c~ o ţcrimonie, se ţine: Iaste adecă
datină si în bcsericile rrrecilor si întru a romînilor~
• o '

323
 ori cînd-se slujeşte sfînta liturghie, preotul slujitoriu,
după sfîrşitul liturghiei, să împartă la oamenii cei
ce nu s-au cumenecat, pîne de aceaia, din carea fu
scoasă partea aceaia ce s-au jertvit; care obiceiu,
intră toate neamurile ce sînt de lege grecească, pre-
cum şi intră romînii din Ardeal, osebit se ţine în zioa
de Paşti. Ci, creştinii altor neamuri de lege_. grecească,
părticica acea de pîne o iau neumezită; iară romînii
din Ardeal o iau întinsă în vin, sau, mai bine să zic,
o sorb cu vin; şi nu numai celor de vîrstă, după cum
se porunceşte în zisa tocmeală, ci şi pruncilor sugători
încă se dă. Însă, măcar că romînii din Ardeal, curat
cred taina sfintei cumenecături, întocma ca Beserica
.78 cea grecească şi ca Beserica / cea lătinească şi descli-
nesc acea pîne în vin întinsă, de sfînta cumenecătură,
totuşi, proştii nu ştiu ce putere osibită socotesc a fi
întru acea ţerimonie. Pentru aceaia, şi pre însuşi
pruncii cei sugători, spre zioa de Paşti, dela miezul
nopţii pănă la vremea cînd se împarte zisa pîne întinsă
în vin, cu tirănie îi silesc la ajun, şi aşa fometoşi îi
aduc mamele la beserică, unde adunaţi, acela sunet
fac cu vaetele sale cele de ajun căşunate, care s-au
obicinuit a face mieii în strungă, cînd întîiu fură înţer­
caţi; ba drumariul, de nu va putea ajunge, în zioa de
Paşti, la vro beserică de legea sa, unde să se poată
împărtăşi din zisa pîne în vin întinsă, nu cutează a
lăsa Postul Paştilor, ci pănă atuncea îl tot ţine, pănă
cînd să face părtaşi pînei acei ia; şi, de se va lăuda
cuiva, pentru vro greşeală, preotul locului, că nu-i
va da paşti (aşa chiamă pînea acea întinsă în vin),
socotind această pedeapsă foarte mare, cu tot adinsuJ
se nevoiaşte a-şi îndrepta greşeala, ca să poată scăpa
de ameninţata pedeapsă. Ba şi acwa carii se cuminecă
cu sfînta taină a evharfstiei, în zioa de Paşti, nu se
odihnesc pănă nu se împărtăşesc din zisa pîne ţerimo­
nială. Deci, nefiind nicăiri, afară de Ardeal, în beseri-
cile cele de lege grecească, obiceiu de a lua în zioa dt:
Paşti, anafora în6nsă în vin, şi socotind cele ce mai

324
 sus am spus despre lucrul acesta, nu poate fi îndoială
cum că ţerimonia aceaia, <le a băga pînea în vin, în
i;ioa de Pasti, iaste urmă a cinei sau a cumenecăturei
calvineşti, şi aceasta, atunci cînd se făcea silă cunoştin­
ţelor romînilor în Ardeal, fu acolo, intră romîni băga tă.
Drept, prinţipii Ardealului cei de credinţă calvi-
nească cu de adins era ca pre toţi romînii Ardealu-
lui să-i poată răsvrăti cătră calvinie, totuşi osebit
s-au nevoit a abate pre nemeşii romîni cătră zisul eres.
79 Pentru aceaia, afară de alte tehne, mai/toate ţinutu­
rile, unde sînt mai deşi nemeşii romîni, cum se vede
în mai sus cetitul hrisov a lui Gheorghius Racoţi,
le-au tras de supt ascultarea arhiereului celui romînesc
şi Ie-au supus superintendentului celui calvinesc,
măcar că şi aceia rcmîni ţinea legea cea grecească.
Nice nu putea arhiereul r.:>mînesc, în ţinuturile acele
care se anumesc în zisul hrisov, să lucre alta, fără pre
cît îl îngăduia superintendentul, adecă episcopul
calvinilor; mi se pare că întru acele ţinuturi, arhiereul
romîniJor alta nu făcea, fără cît hirotonea preoţi. De
unde nu e mirare că nemeşii cei mai mari ai romînilor,
toţi, din celalalt număr ai nemeşilor romîneşti încă
foarte mulţi s-au alunecat la calvinie. Nice apoi aceia
nu s-au mai socotit întră romîni, ci intră unguri, pănă
astăzi, ca cînd credinta si însusi sîngele neamului l-ar
schimba. ' ' '
Iară fiind că prinţipii calvini, ne vrînd episcopii şi
clirul romînilor a împlini acele tocmele din mai sus
zisul hrisov, credinţei cei drepte vrăjmaşe, nu putea,
după cugetul lor, spori spre a răsvrăti. pre romîni
dela credinţa cea adevărată, mai, de grele mijlociri
se apucară; începură adecă, cu legături, cu temniţe
şi cu batjocuri te despreoţiri, ba şi cu moarte, pe preoţi
şi mai vîrtos pre arhierei a-i spărea, a-i munci şi a-i
măcelări; aşa se face lui Sava al doilea,mitropolitului,
în castelu ckla Blaj al prinţipului Apafi, dintru a
căruia poruncă lăudatul Sava fu bătut de moarte,
după aceaia în beserica cea dela Vinţ, înaintea a tot

32S
 norodul, fu în chip <le drsprcoţirr, desvăscut de vest-
mintPle cdc arhiereşti, d11pft accaia de nou băgat în
temnită, si de acolo scos în toată Yinerea, fu bătut ni
toiagc· pii'nft la moarte.
De aciia, superintendentu calYinilor nu mun~:i d
şedea pre scaunul cel din tîiu în soboarele cele bescri-
ccşti ale romînilor, ci încă patru protopopi din clirul
80 romînilur c·ra siliţi, pre/ accla~ rădicat în scaon să-l
ducă pc umeri în sobor, şi nice fiiră de înainte şederea
acestuia nu era slobod clirului romînilor şi arhiereilor
lor să judece nemica în cele duhoYniceşti.
În cît c pentru întîmplarca mai sus lăudatului
mitropolit al romînilor din Ardeal, iaste o scrisoare
a lui L1disl{ms Ciachi şi a lui Hristoforus Paşco, carii
era curatori ai Ardealului, în Tarigrad, la Curtea
împăratului turcesc, din 21 aYgi1st al anului 1681,
întru acesta chip dată.
Scrisoarea aceasta s-au dat la lumină întra carte,
la anul 1795 tipărită, a căriia 1.itula iaste: Pribai•h:nie
soder_jâş!ee vajnaia pis11ienaia dokazatelstva vă hiasne-
11Hu ist6rii slavcnskihă Narodovii, şi stă în Pribavlenie
III, faţa 278.
Iastc trădanie că şi Ia cetatea Eciului (V ets), în
varmcghiia Turzii, un vlădică a rominilor din Arde;-il.
81 aruncat din cetate, fu/omorît; ha preotul Ioann La,do-;;
cel bătrîn din Săcalu de l\fargini, care sat e vPcin
Eciului, mi-au povestit că lui i-au spus tată-său, cum
că tatăl lui povestea că fiind prunc diecuţ şi tată-său
preot acolo, în Săcalu de l\forgini, au fost cu tată-său
la îngropăciunea zisului yJ;i<lică şi numai amîndoi
l-au prohodit. Causa pentni CC' fu omorît vlădica acela,
spun că au fost aceaia; că fiind Ylădica la prînz cu
prinţipul Ardealului. în zi~a cC'tate, şi mîncînd y)ădica
bucate de post, după legea Bescricei Răsăritului, zise
prinţipul cătră vlădica rornînilor să-i boteze \in cine
ce îl avea acolo, lîngă sine. Vlădica bine pricepînd
această poruncă a fi numai spre a batjocori credinţa
cea pravoslavnică răspunse cătră prinţipul calvin:

326
 . '
„De iaste cinele de legea mea, eu îl Yoiu boteza; iară
de iaste de altă lege, să-l boteze preoţii cei de legea
aceaia. Să-l ispitim pre cine de ce lege iaste !". Ră54
punse prinţipul: ,,Bine". Atunci vlădica puse un blid
cu fasole înaintea cinelui, carea amirosîndu-o cinele~
nu-i plăcu să mînînce. După aceaia îi puse cinelu i
înainte un ·blid cu came, din carea îndată începu cinele
a îndopa. Atunci zise vlădica cătră.- prinţip! ,,Vezi de
a cui lege e cinele !"
Cînd, în chipul cel mai sus arătat, prinţipii muncea
pre arhiereii romînilor în Ardeal, domnii locurilor
pe preoţii aceloraşi romîni îi purta ca pre iobagi şi
ca pre nişte robi apuşi îi mina la lucru domnesc, ca
şi pre alţi iobagi, şi lua clajde colonicală dela <linşii,
îi lega, îi băga prin temniţe, cum lor le plăcea. Care
~i din însăşi Diploma lui Leop6ldus celui întîiu, împă-!
ratului romanilor, cea din 16 zile a !unei lui fevruarie:
în anul 1699 dată şi întru acelaşi an, în 8 zile a lui
septemvrie, fu, în dictă, la Bălgrad, publicată, cu'
carea preoţii romînilor de unele ca aceste greotăţi
Bi se slobozesc, ~vedereşte. Ba, cum îmi/povestea
bătrinii, pe preoţii romînilor îi silea domnii locurilor
ca să le erneze cînii cei de vînat, întru aceaiaşi casă,
cu sine şi cu fiii săi. Diploma cea mai sus lăudată.:
aceasta iaste :/ .•
83 Se cade a însămna că Diploma ~ceasta, în 'partea
rominilor celor uniţi din Ardeal, o-au întărit după
84 acea ia şi losefus cel/întîiu, împăratul romanilor, ba
şi Maria Theresia, împărăteasa romanilor, precum ne
învaţă rescriptul împărătesei Mariei Theresiei cel în
9 zile a lunci lui septemvrie anului 1743 eşit, la numă„
rul 6, cu aceste cuvinte:
Adeverit iaste că şi altă Diplo11tă, la anul 1701, s-an
dat dela împăratul Leopold cel întîin, în partea uniţi­
lor romîni din Ardeal. Ci, oare publicatu-s-au acela;
sau ba, nu se ştie. Împărăteasa Maria Theresia, pentni
Diploma aceasta, aşa poruncea în 9 zile a lunPi lui
septemvrie anului 1743, crăescului gnberniu al Prin~

327
 ţipatului Ardealului. Şi clirul unit, precum ne înveaţă
85 Faptele soborului/mare al Ardealului, ce fu adunat la
Blaj, în 25 maiu anului 1739, la numărul 13, pentru
Diploma aceasta, aşa grăia cătră theol6gul Nicolâe
Ianoşi: îi vinea adecă greu clirului unit, că a doao
Diplomă a împăratului Leopold, în cele ce sînt spre
greotate clirului se ţine, şi în cele ce sînt !Jărtinitoare,
e lipsit de putere. Una mai mare greotate era că, după
Diploma aceaia, arhiereul uniţilor e detoriu să sufere
Jîngă sine theol6g carele tot de una au fost de lege
lătinească şi cu chieltuiala sa îl hrănea. Despre carele
asa grăesc Literele Fmidaţiona!e ale episcopiei uniţilor
din Ardeal, la numărul 11:/ ..•

. 102 § 6

STATUL UNIRE! JN ZILELE VLADICU•

LUI JOANN JNOCHENTJE CLAJN

Lui Inochentie Clain, îndată cît se aşeză în scaun;

accaia îi fu grija cea mai mare, ca turburarea ce se
stîrnise intră romîni, în vremea stăpînirei patărului
rector dela Cluj, să o alinPze. De unde, de rădăcină
se apucă ca să o smulgă; fcce rînduială ca legea şi
toate tocmelele Besericei Răsăritului pretutindine
curat să se ţină; pentru acea ia, de au ispitit ceva
iesuviţii schimbare să facă întru tocmelele cele mai
nainte întră romîni ţinute, aceaia întru nemica să fie
si toti la cele vechi obiceiuri să se întoarcă. Care a lui
spre 'legea grecească rîvnă pre toţi cei ce s-au fost tras
sau sta să se tragă de lîngă unire, îi îmblînzi şi le
103 scoase/frica aceaia din inimă, carea o avea să nu li se
schimbe legea cea vechie. În urma acestora, prinse a
pune theologului hotar; ca nemica din obiceiurile şi
tocmelele cele popistăşeşti să nu cuteze a vîrî intră
romîni. Lingă aceste, fiind că cădinţele şi scuteala
care le dăruise împăratul Leopold să le aibă preoţii

328
 cei uniţi întocma cu clirul cel lătinesc şi cu cele !alte
]egi priimite, atîtea împrotiviri avea a suferi, aci, în
ţeară, dela aceia carii pizmuia să fie preoţii romîneşti
scutiţi şi cinstiţi ca preoţii altor neamuri, cit dorul
bunei împărăţii puţin rod făcuse pănă aci, începu des
a merge la Beciu, a plînge şi a se ruga Ia înălţata
Curte, de unde multe moşii şi scutele dobîndi preoţilor
romîneşti; nice nu se lăsă pănă nu văzu întră articulii
ţării, în anul 1744, priimită unirea şi clirul uniţilor,
carea, de nu se vrea face atuncea, nu stiu ce ar fi rămas
uniţilor preoţi, în uemea stăpînirei vlădicului celui
de acum. Cu unele ca aceste, se făcu foarte iubit tutu-
ror romînilor şi pentru aceaia pre toţi îi ţinea întru
linişte, cit, măcar că în zilele acestuia, la anul 1742,
au venit oare care călugăr săhastru, cunumele-llari6n,
ce avea :veste de om sfînt, cit şi astăzi îi zic romînii
sfintu I şi au propovcduit aici, în Ardeal, fără frică
ne unirea, totuşi nu s-au turburat lini~tea cea prin
vlădica Inochentic Clain căştigată. Iar după ce iubi-
toriul de neamul său prea bun vlădică Inochentie prin
grea goană, despre carea mai pre larg vom grăi, unde
vom cuvînta despre foptele vlădicilor uniţi din Ardeal,
fu silit a fugi la Rumc1, de unde nu s-au mai întors,
grea turburare urmă intră romînii din Ardeal.
Întrarea zisului săhastru în Ardeal, aşa o povesteşte
o scripturii lătincască carea o-am aflat în protocolul
104 vlă<licului / Inochcntie Clain, din carele mai multe
105 de aci înainte vom descrie în/ Istoria aceasta: ,,Fu
adusă, zice, la protopopul Gheorghie Pc,p, în Dobra,
o epistolă, din marginea Bănatului, iscălită de ober-
cnesul Petco şi trimisă în Dobra, la viţe-ductorul, în
carea se scriia că după doao trei ceasuri va să vină
acolo un săhastru căruia numai sălaş să-i rînduiască,
că de altele nu are lipsă, şi să spună protopopului
locului ca să nu iasă cu litie înaintea săhastrului, şi
aşa să-l petreacă la rînduitul sălaş. Ci protopopul
răspunse viţe-ductorului că, de vreme ce nu are poruncă
106 dela mai/marii săi, nice nu ştie cine e acela, nu-i va
 face acea cinste. Întra ccaia veni săhastru, de multi
călăreti· si pcdestrasi încungiurat, si întrînd la sălasti.I
rînduit, ~u]ţi din norod se adunai=ă acolo, a-i săn~ta
picioarele şi mînile. După aceaia săhastru, prin tălmaci
(că el, spun că nu ştie altă limbă fără cea sîrbească),
începu a grăi cătră norod, că foarte rău îi parc că
atîtea suflete, cîte priveşte înaintea sa, vor să piiară
în veci, însă nu atîta îl doare de sufletele aceaste,
precum de prui1cii carii au a creşte în unirea aceasta.
Şi altele mai multe au grăit de aceste; şi spunea des-
coperirile cele a vute dela Kăscătoarea de Dumnezeu
carea în toate zilele i se arată, precum şi în cită cinste
l-au avut pre el totdeauna craii şi boiarii; pentru
aceaia pre protopop, căci nu i-au făcut poftita cinste,
l-au blăstămat. A cloao zj fiind duminecă, i-au adus
aminte norodul că e vremea de a merge la beserictt,
iară el răspunse că arc poruncă dela Născătoarea de
Dumnezeu, astăzi să nu între în beserică. Şi aşa, clin
Dubra s-au dus la De,·a şi mai încolo. Om au fost de
mijloc la stat săhastru acesta, cu barb[t mică, negru
la faţă şi pcrit, nice nu priirnca sau mînca alte bucate,
fără legumi, totuşi bani spun cft a\'ea mulţi. Fost-au
şi în Bălgrad săhastru acesta Visarion, unde mama
lui Visar carele după aceaia au trăit şi au murit în
Blaj, fiind grea cu Visar, zisul săhastru i-au prorocit
că va naşte fecior şi i-au poruncit să-i pună numele
Visarion, de pre numele 1ui ; şi fecior au şi născut,
dară nu i-au putut născutului acestuia dărui împreună
cu numele şi înfrînarea sa săhastrul, că lui Visar pănă
la moarte i-au foarte plăcut vinul.
Săhastrul Visarion au avut carte paus{tlă dela
Arsfoie al patrulea, patriarhul Ipecului, în 12 zile
a lunei lui fevruarie anului 1742, din Carloviţi, în
107 limba sîrbească dată şi prefăcută pre/limba lătinească
de secretariul aceluiaşi patriarh. întru aceasta se
spune că Visarion e născut din Bosnia, însă părinţii
108 lui acum j sînt lăcuitori în Croaţia, şi cum că înainte
 •
de doi ani au fost el la Ierusalim si acum iarăsi cugetă
la Ierusalim să meargă ... / ' '
109 Ci să ne înturnăm la Visarion săhastru. Pre acesta
şi astă~i îl pomenesc romînii în Ardeal, supt nume de
sfînt. lnsă despre sfinţenia lui, nu fără dreptate, mi
se parc, ne putem îndoi. Că iubirea acea ia de cinste
si pofta ca să-i iasă cu litie înainte si laudele acl'!e,
~ă craii încă (nu pot pricepe unde să 'se fi putut el
tîlni cu vrun craiu, ca să fie cinstit de dînsul) I-an
cinstit pre el şi că Născătoarea de Dumnezeu în toate
zilele i se arată ş.c., nu pot sta întrun loc cu sfinţeniia.
lară aceaia, cum că vlădica Inochentie Clain s-au
întîlnit cu săhastrul acesta şi săhastrnl l-au învins cu
disputaţia pre vlădica, intră poveştile cele băbeşti
se cade a se număra. Că, de vreme ce săhastru Visarion
au fost sîrb şi nu au ştiut altă limbă, fără cca sîrbească.
cine nu vede că an fost om prost si fărăde învătătură.
Iară Inochcntie Clain au fost vlădică harnic, 'bărbat
110 iscusit în toate părţile şi/ theolog mare; ba, în vremea
aceaia, cînd au umblat Ilarion în Ardeal, Clain nici
nu era aci, ci în Beciu, pentru trebile cliruJui şi a
neamului romîncsc ..•

§ 7

ST.lTUT, l!NIREI ]N ZILELE

1"L..fDJC['LUJ PETRU PAVEL ARO.V

După cc In<'lchentie Clain rămînînd la Roma s-au

lăsat de vlădici(•, silit de împăriiteasa Maria Tlwn'si_;1,
au încăput în Jocul lui, PetrnPa,·cl Aron de Bistra. Jn
zilele' acestuia, pre la anul 1759, fiind romînii scîrbiţ i
de goana cc o-an pătimit vlădica Inochentil' CLiin. ;rn
venit un călugăr din Teara Romîncască, cu nf1sL"11ta
romîn ardelean din Cioara de loc, om nu cu blîn<kţe,
cum fusese Ilarion, ci de fire asprrt şi tnrbura tă, \'i ;111
început a propovcdui ne unirea intră mocani, nu numai

331
 cu gura, ci şi cu boata, întărîtînd prostimea mai vîrtos
asupra preoţilor celor uniţi ca să-i scoată din căsi cu
toate ale lor şi să-i ducă întră hotară. Drept, Sofronie
acesta fu alungat înapoi la Ţeara Romînească. Dară
răul cel de dînsul pornit, au rămas în Ardeal, cît
fu de lipsă să trimită împărăteasa pe gheneral Bucov
111 cu un reghement de armaşi spre / aşezarea purcesei
turburări. Cum zisei, Sofronie au dat început turbu-
rării intră mocani, iară pre l\Iurăş în sus au întărit ne
unirea, mai vîrtos oare carele preot Ioann din Sad.
Pre acesta, pentru că s-au fost hirotonit preot în
Ţeara Romînească, preste poruncile împărăteşti şi
tocmelele canoniceşti, l-au fost tuns vlădica Aron.
De unde, precum şi din fire era om inimos şi îndrăz­
neţ, măniindu-se au venit în vam1eghia Turdei, în
sat Pogăceao şi fiind în vecinul sat Sînpietru tîrg
mare de ţeară, acolo, în tîrg, făcîndu-şi chip <le amvon
înalt, au început a propove<lui ne unirea şi a grăi cu
batjocură, încă în verşuri, nu numai de uniţi şi de
catholici, ci şi de calvini, cum i-au spus aceia carii
au fost faţă şi l-au auzit grăind; se adunară la dînsul
gloate de romîni a-l auzi ca pre un om sfînt, pre cum
îl şi numea, cît deregătoarele varmeghiei, fibirău,
viţişpan şi alţii fiind acolo în tîrg, n-au cutezat să-i
facă alta, fără au trimis doao solgăbirao la dînsul,
să-l întrebe cu ce putere face aceste, cărora cu batjocură
le-au răspuns. Aceasta mi o-au povestit unul dintră
acei doi trimişi, anume Endeş Peter solgăbirăul.
Acest Popa Ion căruia uniţii, î~ batjocură, îi zicea
Tunsu, pentru că îl tunsese vlădica, cum am spus
mai sus, ci şi el după aceaia ş-au dat poreclă de Tunsu,
măcar că porecla lui cea adevărată era Molnar, acesta,
zisei, întorcîndu-se pre noapte la Pogăceaoa, protopop
0-heorghie dela Maroş-Vaşarhei şi protopop Danii!
dela Uilac uniţi, sculînd cătane împărăteşti- şi alţii
au mers în noaptea aceaia la Pogăceaoa ca să prindă
pre Tunsu carele era săluit la un nemeş romîn. Acolo

332
 mergînd zişii protopopi cu cătanele carii, cum mi-au
spus Endeş Peter solgăbirăul, au fost cu numărul 20,
şi cu ceia lalţi pe casa nemeşului, s-au întîmplat şi
moarte, că tocma stăpînul casei fu împuşcat. Vestea
aşa au eşit, că protopop Danii) l-au împuşcat, pentru
112 că/ protopopul Daniil purta pistoale, în vremile
acele. Ci mai sus pomenitul solgăbirău carele şi acolo
au fost faţă, măcar că acum era cu mănie nu de mijloc
asupra lui protopop_Daniil, totuşi, odată, aducîndu-i
cu aminte că oamenii aşa vorbesc, că protopop Daniil
să fi î"mpuşcat pre nemeşul acela, cînd fu prins Tunsu,
îmi răspunse că nu e adevărat, ci o cătană au slobozit
din tindă puşca asupra lui, nu după alt sămn, fără
după graiul lui carele striga din casă, fiind uşa închisă,
şi singur după acest semn, trecînd plumbul prin scîn-
dura uşei, măcar că era mai mulţi oameni în casă, au
nemerit tocma în stăpînul casei.
Prinzînd cătanele pre Tunsu, îl dederă în mînile
zişilor protopopi şi ei se întoarseră la ale sale. Aceia
punînd pe Tunsu călare pre un cal, fiind şi ei şi toţi
carii mai era cu ei preoţi şi diiaci călări, pentru ca
nu pre întunerec sărind de pre cal să scape, îi legară
picioarele pre supt foale le calului. Dede Dumnezeu
în noaptea aceaia, o vreme cumplită cu fulgere şi cu
tunete, şi mergînd uniţii cu robul pre vale, se auzi
vorbă înainte, de oameni m_ulţi; protopop Danii) avînd
prepus să nu fie oamenii aceia adunaţi asupra lor
· carii ducea pre Tunsu, apucă singur înainte şi întrebînd
<<ce oameni sînteţi >>? răspunseră «ne-au venit veste
că uniţii au prins pre sfîntul şi îl aduc pe aicea>>.
Atunci Daniil zise: <<la deal, la deal, fraţii miei! că
pe deal îl duc>>; şi apucînd oamenii înşelaţi pre deal
în sus, uniţii se duseră cu robul pre vale, fără primej-
_die, pănă în sat Apafâia, la baronul Husar fiişpfoul,
ca să-l bage acolo, în temniţa varmeghiei Turzii. Ci
fiişpanul nu vru să-l priimească zicîndu-le: .,duceţi-vă
cu el dela mine, să nu vină romînii să mă omoară

331
 pentru e] şi să-mi răsipească curtea". De aci se duseră
cu robul pre l\lurăş în jos, pănă la oraşul Moroş-Vaşar­
hciu, ca sft-1 dea acolo, în mînile cătanelor celor din
113 cetate. / Ajungînd cu <linsul la numitul oraş, descă­
lecară cu robul la casa tătîne-mieu, pănă vor merge
în cetate să grăiască cu comen<lantu. Aci, fiindu-i
milrt mumei melc de robul acela, Yru să-i dea o sticJă
cn vinars, ca să bea de osteneală; ci protopop Daniil
apucînd sticla din mina mumei mele o aruncă în uşă,
cit şi vinarsul s-au vărsat şi sticla s-au spart.
Priimit fiind robul aci, în cetate, fu după aceaia
petrecut pănft în Beciu. De acolo, cu vreme, scăpă,
mai ,·îrtos prin mijlocirea romînului consiliar Gaia,
cu rînduială ca aceaia, ca pre toată zioa să aibft plată
cîte 30 de creiţari, în toată ,·iaţa lui. Ci nu multă
\TCmc se îndulci cu acea facere de bine împărătc>ască,
că întorcîndu-sc la Ardeal, iarăşi fu pîrît la împărăţie
şi de uniţi şi de· Dionisie Nodco\·ici, episcopul ne>
uniţilor; şi a~a pierdu cei trei zeci de ,creiţari pc zi.
De unde el crczîn<lu-sc ncvinO\·at de acea pedeapsă,
să duse la Beciu cu frate-său cel mai mic, Ioann l\folnar
care Ic acum e doctor şi profcssor doftorici de ochi,
bărbat din cei mai ncdnici romîni în Ardea]; acolo,
prin facţiia unor uniţi ce era în Beciu, amîndoi fură
prinşi, şi după aceaia sloboziţi cu acea rînduială, ca
popa Ion Tunsu să nu se mai întoardt la Ardeal, şi
a~a el rămăse· în Bănat, unde apoi au şi murit.
Deci, în zilele \'liidicului Petru Pavel Aron, partea
cca mai marc a romînilor în Ardeal, au trecut ]a
neunire, şi pentru pricinile care le-am spus mai sus
( ~ 3,4) şi pentru cft foarte s-au scîrbit de pedeapsa cu
carea fu pedepsit părintele cel bun al romînilor, vlădica
Inochentie Clain şi pentru cft prin aceia carii pănă
astăzi nu iubesc să fie romînii la olaltă, nici uniţi,
nici ne uniţi, ci îi voesc despărţiţi, ca cum ar fi <loao
··neamuri, cu osebite tehnc şi meşteşuguri fu ajutată
răscoala aceasta./

334
116 § 10

STATUL UNIRE/ 1.V 7./J,ELE

VL.lDICULUI /OA.V.V non

După vestirea tolcranţiei ceii dela împăratul Iosif

al doilea milostiveste dată, cu carea, de vrea nestine
dela o credinţii la aită credinţă să treacă, nu se op~eştc
cu temniţă !;ii cu alte pedepse, cum se oprea mai nainte
cei cc vrea să treacă dela credinţa cea catholicească.
unor romîni <lin pămîntul Făgăra:;;ulni Ie veni chef să
se lasă de unire. Pentru accaia vlădica loann Bob
curse acolo, ca cu faţa şi cu propoveduirea sa să
împiiadccc pre acei oameni a trece la ne unire, ci
fiind că zisul dădică, <lin fire nu are nici acea căută­
tură în faţă, nici acea dulceaţă în cuvinte, nici acea
curgere în vorbă, carea e de lipsă spre a îmblînzi
norodul :;;ia spori în unele ca aceste, necum să dume-
rească pre cei ce pănă aci vrea să scadă dela unire,
ci cu gloatele şi ceaia lalţi mărturisea că vreau să
treacă la ne unire şi pentru aceaia poftea dela <linsul
să li se orînduiască învăţătura cea de şese săptămîni,
carea, după decretul toleranţiei, e de lipsă să o audă
cei ce voesc a păşi dela credinţa cea catholicească.
Atunci vicariul gheneral lgnatie Darabont carele
după aceaia fu episcop la Oradea Mare, prevăzînd că,
<le va rămînea vlădica Ioann Bob lungă vreme, în
pămîntul Făgăraşului, poate nici un romîn să nu mai
rămînă unit, îl sfătui pre vlădica să se întoarcă a casă.
Care sfat ascultîndu-1 vlădica Ioann Rob cu grabă se
întoarse la moşiile cele vlădiceşti, în Blaj, lăsînd pre
zisul vicariu acolo./
În zilele vlădicului acestuia, fără samă multi dela
unire an trecut la ne unire; nice nu ştiu măca; unul,
în toată vlădiciia lui însuşi, să-l fi întors la uniri'.
Drept aceaia bun noroc au avut ne unirea cu vlădica
acesta. Că să fi fost în dînsul acea hărnicie firească şi
acea rîvnă cătră unire, carea o-au avut vlădica cel

33S
 înaintea iui, cum n-au avut ne uniţii mulţi ani episcop
în Ardeal, după mcartea episcopului Gherasim Ada-
movici, şi ce stări împrejur au fost, doară nici un romîn
n-ar fi rămas ne unit, în toată Ţeara Ardealului.
Însă, măcar că vlădic~ acesta, nemica nu s-au nevoit
în toată vlădiciia lui pănă astăzi spre adaogerea unirei,
totuşi dintră protopopii lui mulţi, multe parohii
întregi au întors la unire, măcarcă pentru o nevoinţă
ca aceasta, nici unul nu ştiu să fi dobîndit har înaintea
vlădicului loann Bob; ba încă, unii carii au întors
mai multe sate la unire, i-au fost neplăcuţi. Că se şi
năcăjea în unele ca aceste, pentru că de multe ori era
stări împrejur ca acele, cît după rugarea protopopilor,
trăbuia relaţiile cele de protopopi făcute să le trimită
la crăescul gubernium, nemica mai puţin suferind el;
de cît cînd îl zăhăia cineva să lucre şi să scrie la judecă­
torii întm unele ca acele ce se ţin de deregătoriia
vlădicească.
Aceaia nu pot să tăgăduiască uniţii, cum că astăzi,
în Ardeal, mai mulţi sînt ne~niţi de cît uniţi. Că,
măcar că uni ţii numără în Ardeal parohii unite la
1200 şi ne uniţii, de ale sale numai 1000, totuşi mai
puţini sînt uniţii de cît ne uniţii. Pentru că la neuniţi
mai multe sînt, iară mai puţine de 150 de familii
nu e slobod să fie întro parohie. Dinpotrivă, la uniţi
multe parohii sînt din 50, 40, 30, 20 şi mai puţin de
familii, nefiind la ei dela împărăţie mărginit numărul
familiilor din care se închiagă parohiia./
118 Pre urmă, aceaia se cade să dăm protopopilor celor
uniţi carii toţi sînt învăţaţi şi întru ştiinţa theologhi-
cească procopsiţi, că ei, cu hărniciia şi cu cumpătul
lor, au stins urgiia aceaia intră uniţi şi întră ne uniţi,
carea mai naintc se vedea a fi ne învinsă, cît acum
nu numai nu se gonesc, nu se batjocoresc unii pre alţii,
ci încă cu prietenie frăţască petrec la olaltă, ba şi la
îngropăciunea morţilor şi la maslu şi întru alte toc-
mele duhovniceşti şi bisericeşti se adună la olaltă,
cîntă, slujesc împreună, fără de a se sfii unii de alţii;

336
 şipoporenii, şi cei uniţi şi cei neuniţi, fără deosebire
<.:hiamăla unele ca aceste preoţi şi ne uniţi şi uniţi,
numai cît preoţii nu slujesc liturghie unul în beserica
altuia, măcar că şi aceasta am văzut făcîndu-se cite
odată. Iară cînd merge vrun protopop unit, carii,
precum am spus mai sus, toţi sînt bărbaţi învăţaţi,
la vro beserică sau la îngropăciune de a neuniţilor
şi vrea să spună învăţătură de rost, preabucuroşi îl
ascultă nu numai mirenii, ci şi preoţii cei neuniţi,
şi vîrtos îi mulţemesc. Asemenea, la îngropăciunea
celor uniţi, de va fi mai îndemînat întru propoveduire
vrun preot ne unit, de cit cei uniţi ce se află acolo,
faţă, bucuroşi îl ascultă uniţii şi întocma ca pre
preoţii cei uniţi îl cinstesc. Cc e mai mult, fără
osebire se ispoveduesc uniţii mireni la preoţii ne
uniţi, şi ne uniţii la preoţi uniţi; ba şi însuşi preoţii
fac aceaiaşi. Pre multe locuri nici nu mai auzi acum
vorbă de unire şi de ne unire ; numai cît pre unii îi
chiamă uniţi, şi pre alţii ne uniţi, după feliul arhie·
reului căruia sînt supuşi; şi pre cei ne uniţi, în tot
anul, cu grije îi înseamnă scriitorii cei de porţie,
119 pentru că fieşte care stăpîn de / casă ne unit e detoriu
pe an, afară de darea cea împărătească, să dea cinci
creiţari, cum se zice, de sid6xie, din carii se adună
cele patru mii de florinţi nemţeşti care îi are episcopul
cel ne unit pre an. şi alte lipse ale clirului
ne unit împlinesc./
 1 ARA TARE/despre start'a/accstor noao/în-
trodusc sholasticeşti/Institntmi/ale naţiei
romîneşti ,/sîrbcşti şi greceşti./La Buda./
Cu typariul crăeştei typografii a Univt>r-
sitatei/Ungureşti din Pcşta. 1813* ./

3 PENTRU SIIOALA PREP.tRANDÂ SAU

PEDA.GOGIJICEASC.1 A XATJEI RO.'\JÎ-
,VEŞTI

'
Se vede <lin experienţie că mulţi romîni nu numai
dintră cei proşti, ci şi dintră cci mai aleşi, covîrşi­
rea şi folosul acestor de acum noa o introduse shoale,
din destul a-l preţui nu ştin; această de acum pentru
noi aurită epohă, spre folosul săn a o întrebuinţa nu
se îngrijesc, şi pre lingă atîtea milostive purtări de
grije a preamilostivului ÎmJ)ăratnlui nostru, ba încă,
pre lingă părinteasca socotinţft pentru bună starea şi
:luminarea noastră, nebăgători <le seamă se fac. Poate
fi că doară pentru aceaia, fiind că despre acest săvîrşit
5i socotintă a întroducerei shoa Ici si folosului carele
din trînsa' fitră nici o îndoială va urina, din destul nu
sînt încredinţaţi. Pentru aceaia socotesc pre romîni
prin aceasta, din însuşi izvorul său luatele documcn-
14 turi, pentru socotinţa cea/adevărată a scopului (sfîr-
şitului) şi folosului a toatei shoalei pănă acuma in-
troduse, mai pre larg a-i înştiinţa./ .••

5 N0.110 ÎNTRODUCERI Sf NT:

I. SIIOALELE PEDAGOGIIICT::ŞTI SAU PREPA-

RANDE

Aşa felin de sholi sînt aceste, unde adecă preparandii

carii se mărginesc spre educaţia cca de lipsă tinerimei
şi deregătoriia dăscălească asupră-şi a priimi voesc.

• Jn -8° mic de 62 pagini.

I
338
 .
de comun întru toate punerile înainte de îndreptări
si morale învătături
'
cc sînt de lipsă la atare învătături
de să vîrşit şi mai vîrtos practiceşte se pot îndelet-
' .
nici şi atîte 1,sporiuri au mod loruşi a agonisi, cît şi
ei, după ce vor păşi la treapta învăţătoriei (dăscăliei);
pre pruncii cei ce vor fi ]or încredinţaţi, să-i poată
cu bun folos îndrepta şi povăţui, patriei şi împărăţiei
dP folos a fi, carele cu dreptul dela <linşii se şi aşteaptă,
Aşa sholi a s0 întro<lucc, cu adevărat au fost de mare
lipsă, carea dizîndu-o preamilostivul nostru împărat
precum pentru aceasta mare deregătorie, mulţi oameni
de aceia pre sine o-au luat-o, carii din destul sporin
(din desclinitc sairi împrejur şi piiadece) loruşi a căş4
tiga, putinţe, ba nici ocazie n-au avut./ ,
6 Şi pentru aceaia tinerimea noastră, întru învăţătu .. :
rile cele de lipsă spre buna educaţie.nu preamult sp~'
rin face şi starea cea bună a poporului prin aceasta.
pătimeşte, de unde şi învăţătorii sau crescătorii prun-
cilor pănă întru atîta urăciune pela noi au ajuns, cît
pre multe locuri nu mai mult fără numai ca pre cris.
nicul sau sfătul beserecei îi socotesc; si cum că acea~
ta adevărat iaste, fieşte carele ne înd~it vede; pentru
aceaia socotim că această vrednică de jale stare a cdu·
caţiei (creşterei) pruncilor, din lipsa învăţătorilor ne 4

spornici, singură de sine mai multe va cuvînta, de

cit ce s-ar putea aici scrie cu peana; nu e socotinţa
a ici, pre cineva a vinovăţi, căci intră alte ştim că
lipsa aceasta nu o putem altora, atîta cît vremilor
celor trecute, ţircumstanţiilor (stărilor împrejur) şi
· altor piedeci, prescrie.
Iară stăpînirii şi monarhii ori cana nu-i poate fi
totdeuna ca fiii patriei cei ce vor să fie cetăţeni sau
moştenitori, propta şi nădejdea împărăţiei, fie cum şi
fie în ce să se îndeletnicească. Căci, de acolo toată
buna stare de comun atîrnă; de vreme ce mai mare
parte a unui trup sau corpul politicesc, cu bună soco~

339 ·
 I
7 tinţă trăbue să/fie. Pre lingă atîta interes al împă­
răţiei, nu au fost nici cit cu putinţă stăpînitoriului
celui bun al nostnt, nebăgători de seamă să rămînă,
şi pre acest mare la număr şi vechiu popor carele tot-
deuna cu supunerea şi credinţa cătră împăratul său
s-au desclinit, romanesc, sîrbesc şi grecesc, la aşa tică­
loasă stare să-l lase, ca să nu-i facă mai bună întocmire
în shoalele poporalnice şi, prin mijlocirea acestor.
mai bună educaţie să-i dea ... /
 I ISTORIA/pentru/ Începutul Romănilor în
Dachia./Întocmită/de/Petru Maior de Di-
cio-Sînmărtin, / proto.12op şi la Înălţat
Crăescul Consiliu Locumtenentiale al Un-
gariei/crăesc al cărţilor reviso~./La Buda,
în Crăiasca Tipografie la anul 1812 tipă­
rită./Iar acum pretipărită/prin/Iordachi de
Mălinescu,/ secretariu Arhivei Statului a
Prinţipatului Moldaviei ;/cu aclaugerea Dia-
logului şi a Disputaţiilor urmate în linba
latinească asupra/acestei Istorii, şi tălmă­
ci te romăneşte/prin/D. Damaschin Bojin-
ca,/lurisconsultul Prinţipatului Moldaviei.
/Historia de origine Valachorum./în Buda
/cu tipariul crăeştei tipografie a Universi-
tatei Ungureşti ./1834* ./

II Cu anevoe este a nu grăi adevărul./

III PRECUVlNTARE LA A DOA EDIŢIE

Vrednicia Istoriei: lui Petru Maior pentru începutul

românilor în Dachia, dată la lumină în anul 1812, este
de obşte cunoscută, nu numai de cătră naţia romă-
* Aceasta reprezintă a II-a ediţie a Istoriei pentm începutul ...
După cum1 m.3nţionează titlul, în afara celor două Dizertaţii, anc•
xate la finele primei ediţii (din 1812), aici se mai reproduce şi
Dialog pentm incep11t11t timbei rom:ină, apoi cu titlu şi cu pagi-
naţie diferită, în traducerea lui Dama5chin Bojincă, cele trei Dis•
p11taţii, care cuprind polemica lui Petru Maior asupra Istoriei
pentm începutul ... (vezi mai jos titlurile complete, în latineşte).
Menţionăm că. o a III-a ediţie este intitulată.: D'in ScrieNle
foi Petru J1laior11, eda!e de Societatea literaria „Petn1-1llaior1t''
a' junimei romcme studiase d'in B11d!lpest'a ... Vol. I. Budapest'a
sî Gherl 'a. 1883. Istoria pentrn începHtt1l ... se află sub tipar (în
această colecţie). 341
 nească, ci şi ele cătr{t neamurile străine care au avut
îndămănarc de a o ceti. far folosul ce s'au revărsat
din transa peste naţia romăncască, este mult mai mare
şi mai însrunnat, de.cît sf't-1 poată cineva descrie după
cuviinţă. Pentru că această Istorie, întemeiată pe cei
mai n;ednici de credintă istorici, este adevăr cca mai
dintîe istorie a nat iei 'romăncsti, carea arătînd înce-
putul romfoilor în Dachia, î~altul sînge din carele
sînt ii resăriţi, chipul prin carele s'au adus ii din Ita-
lia în Dachia, stremutărilc cc le-au suferit şi vredni-
ciile care Ic-au făcut ii, în deosebite zăstimpuri, prin
minunatele lor vitejii, pentru patrie şi creştinătate,
însămnănd încă si pre unii din vestitii în lume iroi
carii s'au născut 'din sinul naţiei româneşti, nu numai
că an pus nenfrăntă stavilă vrăjmaşilor naţiei de a
huli fără ru:;;ine asupră-i şi i-an dat haractir înaintPa
neamurilor străine luminate, ci încă au deşteptat în
naţie şi un duh îndemnătoriu de a năzui cătră dreapta
luminare, cu carea se îndulcesc neamurile cele lalte
ale Evropr:i. Dela eşirea acestei istorie, romănul care le
mai nainte zăcea aruncat în adîncul întunerecului, au
învătat a-si cunoaste trupina si fiinta sa, s'au destcp-
tat întrănsul iubirea de naţie ~i de ix1trie, s'au d~s,·ă­
Jit dragostea cătră compatrioţi şi cătră stăpînire, cn
IV un cm·ănt, această Istorie este carea au/dat laudă şi
mărire şi au urzit epoha naţiei romăneşti. Autorul ei
se vede a fi fost întru adevăr a Ies de pronia domneze-
asd"t spre scoaterea naţiei sale din cumplitul întune-
rec; acest bărbat au fost credincioasă slugă Domnuh1i
său, n'au îngropat talantul cel dat lui, ci înzecit !'au
întors. . ..
Pentru acea dar, dorind eu pe deoparte a în timpi na
lipsa şi a împlini trăbuinţa a unei atăt de folositoare
cărţi, iar pe de altă parte vrănd a adauge Dialogul
autorului Istoriei cu materia sa Istofko-critică, spre
cumplita lămurire a Istoriei mult interesant, precum
şi a face de obşte cunoscute, în linba naţională şi
Disputaţiile (filonichiile), urmate între autorul Isfo•

342 1'
,-iei, Petru Maior.,
şi între reţensentul ei, C., din Viena;
prin care disputaţii s'au întărit adevărurile şi s'au
dat, deplină vrednicie de credinţă numitei Istorie, şi
pre care răvnitoriul pentru naţie, D. Damaschin Bo·
jinca, iurisconsultul Prinţipatului 1\foldaviei, au avut
bunătate a le tălmăci, dorind, zic, a folosi prin aceasta
şi eu naţiei, după putinţă, am hotărît a da pre lăuda•
ta Istorie, de al doile în tipariu, nftdăjduind că atît
compatrioţii, căt şi ori carele naţionalist iubitoriu de
neam şi de cinstea lui, cu mulţemirc o va primi, o
.
va ceti si sc \"a folosi din trănsa .

Iordachz'. de Mâlinesw ./
 I DISPUT AŢIILE/asupra/Istoriei ,/ pentru
începutul romănilc,r în Dachia, urmate
între autorul ei, Petru Maior etc. şi
între reţensentul C. im protivnicul Isto-
riei ./Tălmăci te de pe lat inie pe romănic/
prin/Damaschin Bojincă/ iurisconsultul
Prinţipatului Moldaviei. Precum şi în
mărita crăime a/Cnga:riei J. Advocat./În
Buda/cu typariul crăeştii typografii a Uni-
versitatei Ungureşti./1834./

III 1NAINTECUV1NTARE

Pentru de a săputea lămurit înţelege cuprinderea

disputaţiilor şi a criticilor, urmate între reţe'nscntul
(împrotivitoriul) Istoriei pentru încep1,tul romănilor
î1i Dachia şi între autorul ei, nu el€ prisos a fi am soco-
tit a face o scurtă descriere a acestora; si adecă:
I. Eşind la lumină Istoria lui Petru Maior pentm
începi,tul romănilor în Dachia, s'au sculat un bărbat,
strălucit întru învăţături, din Viena, şi au dat în
Gazeta Literală din Viena, N. 98, în a 7 dechembrie
1813, faţa 1552-1563, o reţensie adecă o critică,
'l.mprotiva numitei Istorii. Asupra acestei reţensie, au
alcătuit autorul Petru Maior, o respundere, în Iinba
latină, şi au dat-o la lumină, subt nume: Animadversio-
nes in Recensionem Historiae de Origine Valachomm in
Dacia, adecă: Luari aminte asupra reţensiei de Istoria
pentru începittul românilor în Dachia. Toate aceste
s'au făcut fără de a-şi însămna autorii numile lor, în
acele disputaţii. '
2. Asupra ziselor Animadversii a autorului Maior,
au alcătuit literatorul din Viena, un respuns, în 22 pon-
turi; care însă nu l'au dat în tipariu, ci l'au trămis
deadreptul cătră Petru Maior carele aflănd a fi şi
acest respuns, fără temeiu, şi fiind obicinuit a nu
remănea nimănui datoriu, mai vărtos în căt se atin-

344
 gea de cele naţionale, au ţesut 1:n rrspuns, subt titula:
Reflexiones in Responsuni Domini Recrnsentis Viennen-
sis: Reflecsii as11pra respunsului Dumisale rctensrntit-
lui din Viena, şi s'att dat în tipariu,- la an.' 7815.
3. Asupra ziselor Reflecsii, iar au făcut rPţensentul
din Viena o Reţensie şi au dat-o în Gazeta Literală din
IV Viena, N. 7, fevruarie 1816,/împrotiva căria au scris
răpăosatul Maior respunsul cu numPle Contemplatio
Recensionis i-n Valachicam Anticriticam, litterariis
Ephemeridibus Viene_nsibus 1816 divulgatae: Privire
asiipra Reţensiei dată în Gazeta Literală din Viena,
la a. 1816, împrotiva Anticriticei ro-măneşti.
Aceasta au fost cea mai de pe urmă împărechere
pentru Istoria lui Petru Maior carele învingănd pre
împrotivnicul său, l 'au minţiit, iar Istoriei sale au
dat prin acea deplină credinţă {fidedignitatcm) ...

·5 I. Animadversii
ÎMPROTIVA REŢENSIEI ISTORIEI
PENTRU ÎNCEPUTUL RO.'v/ĂNILOR ÎN DACHIA

Nu este vrednic multe a înaintecuvănta despre

aceasta. Eu, cu adevărat cinstesc pre autorul Reţen­
siei de Istoria pentru începutul romănilor în Dachia,
pentru a lui învăţătură; ci'totuşi nu trăbue să se supăre
că eu, din iubirea de adevăr, fac luări de seamă asupra
Reţensiei lui. Deci, fără întărziere să ne apucăm drept
de lucru.
Reţcnsia cea p_~blicată prin Gazeta Literalii din Vie-
na, N. 98, în a 7-a dechemvrie 1813, faţa 1552-1563,
vrănd a face aspră critică asupra Istoriei pentru înce-
put-ul romănilor în Dp,chia, ce s-au alcătuit prin săr­
gttinţa lui Petru Maior de Dicio-Sînmărtin, protopop

345
 \:şi-rrăesc a cărţilor rcvisor, la Buda, de loc, la început;
însămnează o greşală. din prejaţia zisei istorie, pre;
carea o hotăreşte ca să se scoaţă afară, în a doa ediţie•.;i
Cuvintele prefaţiei întoarse pe,Iatinie, acestea sănt:
Propositum meum, etc.: Cugetul mcn 1m este a ţese
întreagă istoria romănilor, dccît acelea, ce se ţin mai
văr tos de înccp·11litl lor în Dacltia, din vechii scriptori,
pentru acea a le însămna, ca viizînd romănii strălucita
•i,iţii, din carea sînt prâsiţi, toţi siÎ, se îndemne a urma
strămoşilor săi, intm omenie şi în buna cztviinţii. Pănă
aci ţine esemplu ce îl cleveteşte dumnealui reţensen~.
tnl,I
f6 Ci pentru că autorul, ca un patriot bun şi ca un
bărbat bisericesc, este însufleţit cu acea apostoli•
. ccască învăţătură, cu carea socotesc că trăbue totde-
una cu marc îngrijire să se adape popoarele, tot s11flef11l
sâfie s11bp11s puterilor mai înalte. Cătrâ romani, cap 13,
, ..1: Adu-Ic aminte sii fie s11bp11şi principilor ~i stăpii-
11itorilor; ::i-fr si'i fie aswlhitori şi gata la toatii, fapta
bunii. C<!lriî 'fit, c. :3, v.1. De acea, de trebuinţă este
sii fiţi subpuşi, nu numai penim mif11ie, ci şi pentru,
rnnoştinfti. Si111ii1ttti set fiţi datori cu 11imic, de ciît să
1.·ii iubiţi 1111-11! pre altul, pentm c1'i cel ce iubeşte pre dea-
proapele, au î1i1pli11it legea. Ciitrâ Romani, c. rn.
\'. 5, 8. Dupft această îm·ăţătură zic, autorul punănd
particula adccii, tălmăceşt<' că urmfttoarele să ţin de
omenie şi dC' buna cm·iinţă, împreună svătuindu-i:
ciilrâ împerat11/ lor al A11st,i[ci, sii fie C'/1 credinţii, ciitră
patria sa, cu wccric, ctitfl.ă domnii lowrilor, cu ascul-
tart·, cMrii tot de aproapele w dragoste.
Ueci, nu ştiu pentru cc ar trăbui sft se lasă afară
clin a doa ediţie, aceste' cuvinte, cc sănt cuprinse în
îm·ăţfttura apostolicească şi potri\'ite legii fireşti.
Mai departe, zicerea acea, pre carea D. reţensentul
o însuşeşte (alipeşte) autorului, cum că cievetirile
sean yrigoni:i Ic s_trăinilor au î0;1-~ol~i! pre în:uş auto. 'i
rn 1sa nu taca mat mult. nu se afla mei decurn m scurta ·
prcfaţie a autornlui. Sănt ăncft şi alte asămine isco-

346
 diri în retcnsie, cu care, cum că dumnealui rctenscntul
au vrnt să desfăteze pre cetitorii săi, lesne ~·a·putca
vedea cel cc va cumpăni reţ1'nsia cu istoria.
Dupăce Dlui rcţensentul can destul de binişor an tăl­
măcit prdaţia autorului, făgădueştc cum că va adum-
bri, adecă ,·a arăta cetitorilor săi firul autorului si
şirul probelor seau a mărturiilor lui; şi totuşi, pentr~t
folosul său, numai pe uşor atinge argumenturile (te-
meiurile) autorului, iară pre celP. mai tari le tace cu
totul.
Pentru că: 1. foarte laudă reţenscntul pre autorul,
că an scris istoria în mumeasca linbft romăncască, cu
cuvănt nu fără dreptate, cumcă pănă cînd nu vor
începe toţi şi despre toate a scrie în Iinba mumească,
nu poate ni~iun popor să nădăjduiască că va ajunge
la cultură. lnsă curund uităndu-se de această sfăntă
simţire, porunceşte, sub Num. 3, ca romănii să scrie
în linba cunoscută, adecă nu romănească./
7 Zicînd reţcnsentul, sub Nr. 4, că romănii acum cei
mai multi sănt serbitori, se vede a nu cunoaste sta-
rea romănilor din Moldavia şi Teara Muntenească.
nici a-si aduce aminte de multimea nobililor romăni
din M~relc Principat al Transilvaniei, încă şi din
mărita crăimea Ungariei.
Autorul au dovedit, din Entropic, că ]inba latină
s-au îndreptat prin Latintts, craiul Laţiu]ui, adecă
pentru întrebuinţarea învăţaţilor, remănănd linba
vechie la popor, şi că aceasta lin bă populare, este acea
romănească. Tărziu cercetează D. reţensentul pentru
ce ar fi făcut aceasta craiul Latinus?
::\fai nainte de a să r,lspunde la această întrebare a
Dlui retensent, nu va fi fără cuviintă a arăta minunata.
socotinţă a lui Ioan Valcntini, pa~ohul Zino-Varolci.
Acesta, în scrisele sale cărticele, în una culese şi tipă­
rite la Buda, cu tipariul crăeştei Universităţi, 1808,
precum numeră mai pre toţi oamenii lumei între fa-
miliile slavicesti, asa zice, că si troianii au fost sla\'i.
Că, la faţa 334, aşa zice: ,,Cmncă troiaHii an fost slavi~
1

347,
 de o potrivă cu ghctii şi cu trachii, arăt în 1trmătoriul
chip: grecii numea 1i pre troiani varvari. Ovid., E leg.
I Heroidum . ..~e pune la zeii patriei prada varvară.
Şi faţa ~355, zice: .,grecii numea pre troiani varvari.
Dacă tr;yianii ar fi purces din neamul grecilor ori a lati-
nilor, scriptorii vechi, mai m seamă Ovidie, ca mml
cel mai iswsit in istoriile vechi, nu i-ar fi numit cu
un nu.me urâcios (neplăcut)" . Şi, faţa 142, rosteşte:
,.De aci să şti mai pe larg, că în Asia nit s-au întrebuin-
ţat linba latinii nici odată şi cnmcă troianii de neam
slavi a·u înflorit cu cea mai vestită laudă a lumei": Peste
acea, la faţa 152, zice: .,Cit adevărat, deacă iinba nem-
. fetctscă, slavenească, şi cea grecească şi-ar. lua înapoi
cuvintele rădăcinale din acea la#nească, mai că ar cădea
acea latinească în nimicie". Ba încă, tot la aceas fată,
şi aceasta arată Valentini: ,.Lin ba grecească, zi~e,
pnţine au împru-niutat dela cea slavenească".
nu
La acestaa Petru Catancici, de Istru, cap 7, Nurn. 16,
aşa dă socotinţa despre lin ba slavenească: .,De vei
cerceta firea linbe·i slaveneşti, nu poţi a nu băga de seamă
întrănsa oarece dumnezeesc" ./ ...
9 La romăni, fiind că tot aceaş lin bă este şi a po-
pc,rului şi a învăţaţilor, nu este trăbuinţă nici de o învă-
10 ţătură grarnaticească, pentru/că pre aceasta o sug cu
laptele dela nutricele sale şi deopotriYă înţelege cărţile
ţereanul cu cel învăţat, încăt este pentru cuvinte şi
ţesetura gramaticească; pentru acea puţin s-au îngri-
jit păQ.ă acum romănii de a da gramatică şi lecsicon./ ..•
16 Cu supărare este D. reţensentului, precum se vede
subt ~um. 14, cum că romănii năzuesc iar a primi.
stremoşeştile sale litere latine, zicănd că acea fac ei
numai dintr-o oarbă dragoste cătră litările latine.
Bărbat bun, cel ce cu aşa feliu de descăntări nu te
vezi a împlini datorinţa numai a unui reţensent ! pănă
cănd romănii vor ţinea literile ţiriliţeşti, mai că nu,
ori că nici de cum nu vor putea face gramatica linbci
sale cunoscută altor naţii, cu atăt mai puţin se va
putea resipi întunerecul, cu carele s-au îmbrăcat linba

348
 romănească, prin literile ţiriliceşti. Deci, nu este
oarbă dragostea ce o au romănii cătră literile latine,
ci mai orbi sănt şi vrednici de plăns aceii carii nu
pricep folosul şi trăbuinţa acestor litere.
Mai departe, deşi cu durere, totuşi îngăd ueşte D. re-
tensentul romănilor a întrebuinta literile latine, dacă
vreau; însă, cu aşa tocmală, ca numai puţin să se
facă nepricepută linba romănească cu literile latine
altor naţii aşa, precum înainte de aceasta s-au întăm­
plat cu cele ţiriliceşti. Spre acest sfărşit zice: că romă­
nii nu se pot întrebuinţa cu libertatea carea o au toate
n.:;i.ţiile apusului în acest gen, adecă în scrisoare, şi
17 apoi/hotărăşte lămurit ca să nu urmeze nici de cum
întru alcătuirea cumpănărilor naţiilor ocţidentului
celor luminate, ba încă porunceşte ca în lipsa Iiterilor
latine, să'şi afle romănii aşa felin de sămne, cu care
să poată scria întocma, precum respund; prin care
scrisoarea romănească să ese mult mai covărşită, de
căt toate ale apusului şi de căt însaş a vechilor latini,
ce se ţine şi pănă astăzi.
De bună samă, feliurita această perfecţie (covărşire),
pre carea cu mare îngrijire o pofteşte D. reţensentul
în ortografia latino-romănească, s-ar săvărşi în cea
mai mare neperf ecţie, dacă romănii ar asculta de re-
ţensentul. Pentru că aşa se cade a scrie, ca să poată
·alţii ceti./ ...
20 Îndeşert dară huleşte D. reţensentul asupra sărgu-
i-nţei romănilor, adică a lui Samuil Clain, Gheorghie
Şincai, Samuel Chiuriuşi, Gheorghie Rosa, Mihail
Boiadzi, şi a autorului Odei, cel ce este Ioan Teodo-
rovici, iuristă în Pesta. O, numai de ar fi început
mai timpuriu romănii să· întrebuinţeze ortografia la-
tino-romănească, în locul ţirilico-romăneşti, măcar că
D. reţensentul porunceşte să nu se pripească lucru,
pentru că, de bună seamă, pănă acum ar fi şi îndreptat
multe în linba sa, şi pre D. reţensentul l-ar fi scăpat
de acea mare îngrijire de a primi pe sine cu atăta zel
apărarea acelora carii urăsc perfecţia romănilor, şi

34~
 pre cei mai proşti ai romănilor năzuesc a-i înfricoşa
dela primirea li terilor latine, cu acel nebun temeiu:
că adicft, prin litcrile latine se vatămă legea creşti•
rn~ască (că 'aşa numesc legea neunită, afară de cele„
lalte). Pc lăngă toate însă acestea, învăţaţii romăni„
lor nu numai în privatele corespondenţii întrebuin•
ţcază astăzi li terile latine, ci încă Preasfinţia sa Dom-
nul Samuil Vulcan, episcopul G.C. a Oradiei Mari.
alesul patron a literaturii romăncşti, toate cele ofi„
ţioasc Ic împărtăşeşte subrănduiţilor dieţesei sale,
cu litere latineşti. Carea faptă nu numai romănii o
află de bună, ci şi ungurii carii ştiu linba romănească.
mult o laudă.
Şi în Transilvania cu bucurie vor primi ortografia
latino-romănească atăt ungurii, căt şi săcuii şi sacso•
nii, ba încă si armenii, pentru că toti stiu linba romă•
nească, sing~ire numai literele ţirili~eşti împiedecă
ncgoţiaţia literală între aceste neamuri şi între romăni. -
pentru că toţi se îngrozesc de li terile ţiriliceşti ./ ..•
21 Num. 15. Retensentul zice bărbăteste că literatura
romănească au ·început întăiu cu înt~arccrea Bibliei
pe romănie, de aci, apoi, şi mai lesne face încheere
că romănii n-au scris nici cănd cu litere latine, nainte
de cercările lui Clain şi a lui Şincai.
Totuşi, drept au zis autorul în prtjaţic (Istoriei)
cum că asupra romănilor se revarsă ori şi ce minciuni
22 fără de sfială. Cu asămine/minciună şi D. reţensentul,'.
cu atăt mai tare s-au dat a să însela, de oară ce"înte-
leptul autor a cărticelei ce să zi~c: Eszrc vetelek Te-
kentetes Schwartncr Jlarton Ur'Magyar Ors::âg Statis-
tillajdban az Olahofrol tett jcgy:,esckrc, Adică: Luări
aminte asupra Jâwtclor însănrnâri despre români în
Statistica Ungariei, alciît1dtc de D. 1llartin ,5vartner,
şi pre carea cărticică au tipărit-o la anul 1812, an
arătat cum că cu mult mainainte de tipărirea Bibliei
au fost tipărite cărţi romăneşti; aceaş, mai pe larg
arată Radu Tîmpe în prejaţic Ia Gramatica cea în a.
1797, la Sibiiu, tipărită. Şi eu am în mănile mele.

350
 Psaltirea întoarsă din evreiasca pe romănie din cuvănt
în cuvănt şi tipărită la a. 1651. Am cetit, afară de
aceasta, C~rtea de predici (Cazanie), tipărită subt
prinţipul Transilvaniei Gheorghic Racoţi, la a. 1641 ;
tot subt acelaş prinţip s-au tipărit Testame11tul .No1t,
la Bălgrad, a. 1648, pe care-l am în mănă. Am văzut
şi la Sibiiu, la Domnul Ioan Molnar, doctor şi profesor
public ordinariu de doctoria ochilor, o Carte de pre-
dici, tipărită la a. 1580, în Ardeal, subt Hristofor
Batori, ca să tac încă despre altele. Încă şi manuscrip-
turi romăneşti se văd, scrise înainte de tălmăcirea
J3ibliei, de care şi eu am vreo cîteva bucăţi. Deci,
atăt este de neadevărat cum că literatura romănească
si în privire cătră literile tirilicesti au început întăiu
~u tălmăcirea romănească 'a Bibliei, căt mai ne ade-
vărat nu mai poate fi./ ...
28 D. reţensentul nu fără desfătare numeşte pre romăni
semiromani (jumătate romani), fără de a băga seama
că unele popoare slaviceşti, atăt din pricina ameste-
catului sănge, căt şi a confusei linbă, cu dreptul se
pot numi semi-slavi. Ci, nu vreau a mă întărzia cu
asa felin de lucruri urăcioasc.
'::t\fai că eram să zăuit zicerea D. reţensentului, cu
carea, la începutul reţensiei sale, se vede că vrea a
încredinţa pre cetitorii săi că romănii nu au alte cărţi,
decăt Gramatica şi Sfănta Biblie.
Adecă, dacă cineva, în vreo bibliotecă, va afla nu-
mai o carte, dată în linba romănească, fără sfială
va încheia cumcă romănii nu mai au alte cărti, si aceasta
cu îndrăzneală, ca şi un lucru adevărat, 'va' publica,
fără de a cerceta mai departe! Bărbat bun! Romănii,
afară de Gramatică si Sfănta Biblie de doaă editii,
au toate cărtile Bise~icei Greccsti, vestite cu muiti-
mea, şi mărimea de care unile se i)ot vedea şi în Vic1{a,
la biserica parohială a S. Varvara; au încă şi alte
nrnlte cărţi catehetice, asţetice, de predici, atăt vechi,
căt şi mai nove, polemice, eczcghetice, 12rccum şi tcolo-
ghia atăt morală, precum şi cea dogmatică, sistema-

351
 ticeşte ţesută, retorica, loghica, dreptul naturei, drep-
tul criminal, dreptul canonic (bisericesc) şi ţivil şi
însuş corpus dreptului canonic cu sholiile, cărţi eco-
nomiceşti, ş.a., ş.a. Ba încă nu sănt lipsiţi nici de
cărţi poeticeşti, încă şi însuş _Psalmii lui David, îi
au tălmăciti în versuri. Si aceasta încă mai însămnez,
că prea aleasa carte a 'lui Simeon Tesalonicheanul,
scrisă în linba grecească, pănă acum se află numai
în linba romănească tălmăcită. Şi alte cărţi greceşti,
parte a autorilor mai proaspeţi, parte a vechilor
părinţi, au romănii întoarse şi tipărite în linba sa.
Şi cărticele poetice tălmăcite din linba italienească,
se văd la romăni./

29 II. REFLECSil
ASUPRA RESPUNSULUI DUMISALE RE-
ŢENSENTULUI DIN VIENA LA ANI-
lofADVERSIILE ASUPRA REŢENSIEI IS-
TORIEI PENTRU 1NCEPUTUL ROMÂNI-
LOR 1N DACHIA

ln Pesta, cit tipariul lui Ioan Toma Tratner, 1815

Întălnind Respunsul D. reţensentului Vienean, ]a
A 1J.imadversiile autorului anonim (fără riume), făcute
asupra Reţensiei Istoriei pentru începutul romănilor
în Dachia, şi la Buda, în anul 1814, date la lumină·,
cu tipariul crăeştei Universitate din Pesta, care res-
puns s-au trămis crăescului revisor a cărţilor romăneşti
din Buda, în 22 punturi, din Viena, la 15 septemvrie
a.c., după ce am alăturat acel respuns cu prezisele
Animadversiei, am socotit vrednic a fi ca din iubirea
de adevăr cercetînd adevărul şi mai încolo, să arăt
reflecsiile (luările aminte) mele;
Aşa începe pre lăudatul respuns: Cel ce-ţi scriu aces-
tea, bărbat preacinstit, tot acelaş sînt, asupra cămia au
eşit Animadversiile tale în Butia, la a. 7874, cănd eu

352
 eram la Paris şi" Ocsonia. Scopul meu este tot acelaş cu
al tău, adecă adevărul; pentru acea, atăt de departe
am fost, ca pentru acele A nimadversii, ce şi aşa sînt cu
cea mai mare omenie ( precitm adecă· se cade, ci arar se
]ace) scrise, să mă supiir, în căt mai mult, cu cea mai
mare bucurie le-am cetit, zic cu cea mai mare omenie,
pentru că mai că ling1tşindu-se, nu se poate contrazice,
însă fă să auzi ce se poate respunde la acele Animadver-
sii."
Laud pre D. reţensentul, că nu s-au supărat de Ani-
madversiile făcute asupra Reţensiei sale; D. reţensen-
30 tul au cunoscut din practică, că linguşindu-se,/mai
că nu se poate contra-zice. Dacă cineva va ceti bărbă­
teşte prelăudata lui Reţensie asupra Istoriei pentru
începutitl romănilor în Dachia, şi va privi la dănsa
cu bună luare aminte, fără îndoială va afla acea aşa
a fi ...
2. La al 4, moldovenii şi ungrovlahii seau muntenii
sînt întocma şerbitori ca şi voi, ba încă mai nenorociţi,
pentru că sînt subpuşi grecilor carii şi ei sănt robiJ
aci nu se socotesc ararii nobili înotători în lata mare,
cei ce şi ei însuşi tăgăduesc naţionalitatea sa, zicăndit-se,
fără de ruşine, că sînt unguri; ci să nădăjduim şi întru
aceasta, îndreptare.
Oare ungurii, preanobilul neam, pentru că au craiu
neapţ, şi generosii croaţi, pentru că sînt subt ocăr­
mutrea banului de neam ungur ce este însuş sudit a
împeratului nemţesc, adecă să întrebuinţez chipul
zicerei a D. sale reţensentului, sînt subpuşi (croaţii)
şerbului, trăbue a să zice ei nefericiţi? Adevărat că
de un timp în coace, domnii Moldaviei şi a Ţerei
Romăneşti se orănduesc de cătră Poarta Otomani-
31 cească, nu dintre/romăni, ci dintre greci, pentru că
într'alt chip mai că nu s-ar putea nădăjdui a să putea
ţinea Moldavia şi Ţara Romănească îndelungat, subt
stăpănirea turcească. Întru adevăr romănii mai vreau
a fi subpuşi acum Austriei, de căt Porţii Constanti-,

353
nopolitanc. Însă accsti prinţipj, de şi sînt de neam
greci, totuş sînt domni romăncşti, iar nu greceşti,
şi au strălucite drepturi, precum, a face nobili, şi
altele. Cu adcvttrat precum nici una dintre naţiile
creştinesti a împerătici turcesti n-au stătut mai de-
demult 'cu atîta vîr'tute în ~ontra armelor turceşti.
ca romănii; aşa, nu ştiu pre carea din naţiile creştine
a împerăţiei turceşti vei putea-o numi aşa de fericită
cum este cca romănească.
Acea ce adauge D. reţcnsentul: rari în lata mare
înotători nobili, ori că înţelege pre nobilii din :Molda-
v ia şi Ţeara Muntenească, ori pre cei din Împerăţia
Austriei. Dacă socoteşte pre cei din tîiu, atunci drept
au zis autorul Animadversiilor, fata 5, că D. retensen-
tul nu cunoaşte starea nobililor din )foldavia şi Ţeara
Romănească. Devreme ce o mulţime de magnaţi şi
nobili se află în Moldavia şi Teara Romănească, subt
numire de boeri, nici sînt acoloş alţi nobili decăt ro-
măni. Iar dacă socoteşte pre nobilii din ţerile Austriei,
cu atăt mai puţin se poate ccscusa neştiinţa reţensen­
tului din Viena cel ce scrie despre lucrurile popoarelor
subpuse împeratului Austriei. Cu adevărat, dacă D. re-
tensentul ar fi avut noroc, la a. 1809, să vadă în Tran-
~ilvania pre insurghenţii nobili, aduna ţi în turmele
sale, lesne ar fi putut vedea de sînt nobilii romăni
mai puţini cu numerul de căt ungurii, tot a aceluiaş
Mare-Prinţipat? Seau încăi, dacă s-ar fi dus să vază
pre nobilii insurghcnţi romăni carii au purces la bă­
tae, tot în acelaş an, din l\farcmureş şi de prin alte
locuri a Ungariei de preste Tisa, fără îndoială atunci.
ca un om iubitoriu de adevăr, ar fi contC'nit de a res-
fira acest foliu de visuri. Însft D. retensentul, acele
ce el însuş nu le-au văzut, le socoate i nu fi (precum
mai gios, la N. 19) ; ba încă, în treaba romănilor, pre
acele ce el însuş nu Ic-au văzut, Ic publichcază în lume
(precum arată esperienţia), ca întru adevăr nefiitoare.
Atît de afunde rădăcini' au înfipt în sufletele străini-

354
 lor datina ele a scrie asupra romănilor ori şi ce, făr1t
toată cercetarea, în căt D. retcnsentu], mfLcar că mărtu-.
riseşte critica, totuş n-au putut să se ferească a nu
cădea în acea greşală. În lucruriJe necunoscute, mai
bine este a t.:icca. /
32 Nu mă în<loesc d D. reţcnscntul, prin acei romăni
nobili cc trtgăduesc naţia zicăndu-sc a fi unguri, în-
ţelege pre romănii din Transilvania şi Ungaria; însă.
de acest felin foarte puţintei sfmt, şi numai de marc
nevoc fac aceia; nici ~i"i leapădă ci atăt de naţie, căt
şi de Biserica R:1săritulni, căria sînt toţi romănii
închinati. An doară între slavi nu sînt nenumerati carii
pentru 'folosul său să lcapă<lă de naţie? Rutenii de-
obştie, de multe ori şi însuşi preoţii lor, se zic a fi
unguri şi se ruşineazft de însaş linba lor. Una numai,
cc-mi pricinucştc durere întru aceasta, este că domnind
în Transilvania oare cănd prinţipi de legea evanghcli•
ccască, carii toate mijloacele întrebuinţau spre a face
pre naţia romăncască să primească credinţa helveti-.
cească, au trecut floarea nobililor romfmcşti la mărtu;
risirea legei he lvcticeşti; şi apoi, acei renegaţi SOCO!j
tind că cu rclighia să strămută şi naţionalitatea, s-au
socotit, după scaca prinţipie, că nu sănt mai mult
romăni, ci unguri. Şi apoi, clacă acum îi numeşte·
cineva romăni, să aprind de mănic, fiind că şi pănă
astăzi se confundcază săngele cu relighia, ba încă şi
cu însăşi ţerimoniilc. Însă, cu toate acestea, oare este
crimen a să numi cineva ungur? au doară nu şi dintre
nemţi sănt o mulţime carii să mă.reţese că se pot nu,,
mera între unguri? ... / ...
35 5. Pricina cc'i, romănii pănă acum a1t fost puţin Î1t•
grijiţi de a face lccsicon şi gramatică, este mai c1e samă
acea glteneralniâ1., ut încii n-ait venit adecă timpul ce&
firesc. Încă n-a1t av1tt săracii repaos pentm acest litcri1;
ca şi pentm câalaltă literatură. I ar de voiJi a scăpa,
în starea lucrmilor de arnm, trăbue acea _să faceţi mai
cu- sa.nză, 1niicar că şi aşa va şclz.iofJăt(! treaba, pănă căn4
3SS
 nu se va îmbunătăţi starea p,in aşezemăntul politicesc.
Şi din această parte mă bucur, că şi însuşi ungurii încep
a zice că voi aţi fost mai înainte decăt ei în aceste locuri.
Din acele mai sus, la N. 3 arătate, este destul de
vederat că romănii pentru sine n-au trăbuinţă nici
de lecsicon, nici de gramatică. Temeiu lămurit pentru
aceasta sănt multele cărţi care fără agiutoriul lccsi-
conului ori a vreunei gramatice romăneşti sistematice,
s-au alcătuit"ori s-au tălmăcit. Vezi de atătea ori tita-
tele Animadversii, f. 40 (lat. iar. rom. 28), şi ceteşte
de ai cănd, atăt alte cărţi romănrşti, cît şi mai cu
seamă acele de predici. Şi apoi, de vei înţelege bine,
adese te vei îndoi de se poate mai pre larg şi mai fru.
mos cuvănta în însaş linba latină cea îndreptată. Cu
adevărat, în Ardeal, străinii carii ştiu linba romă­
nească, se minunează de preoţii ce ştiu numai linba
romănească, auzindu-i spunănd predici. Şi apoi mulţi
dintre acei nu cunosc gramatica nici de nume.
Cumcă romănii sînt săraci, din lipsa mijloacelor
spre înaintarea culturei, nu se poate tăgădui. Din par-
86 tea ungurilor, în mărită crăimea/Ungariei, cu adevă­
rat că nu se pune nici o piedică înaintirei culturei
romănilor, ba încă magnaţii şi alţi unguri, de multe
ori dau şi agiutoriu spre aceia. Cu adevărat că nimic
este mai potrivit cu natura, decît ca naţiile cele cu
agiutoriul lui Domnezeu cultivite, să se îngrijască şi
pentru luminarea celora !alte naţii ce sînt mai puţin
fericite, pentru că toţi oamenii deopotrivă au trup
şi suflet, pricepere şi voinţă şi sănt făcuţi după chipul
lui Dumnezeu; deci dar, toate naţiile fireşte se cuprind
în marea naţie a neamului omenesc, iar de osebitele
numiri a singuratecilor naţii, sînt numai întămplă­
toare. Aşa.dar, potrivit cu înţelepciunea este ca toţi
oamenii, neluăndu-se în samă întămplătoarea lor nu-
mire, să se iubească unul pre altul ca fraţii, şi o naţie
se alerge cu agiutoriu altia spre înaintirea culturei
dela carea derază fericirea· de comun. Aceasta dacă
/

356
 face vreo naţie, arată în faptă, că au agiuns Ia adevă­
rata cultură (luminare) şi că trăbue a să zice ia ade-
vărat nobilă. Iar din contră, dacă cineva întru acea
să sileşte ca să pună piedecă ori culturei sale, ori lu-
minărei altei natii, lămurit arată că se află încă si
acum în vechia ,;arvarie şi greu păcătueşte împroti):a
na turei, mamei tuturor, carea porunceşte a să îndeplini
înţelegerea şi voinţa a fieşte căruia om. Pentru de a
înainta cultura între romănii din Bănat, acea ar fi
de trebuinţă mai cu seamă, să aibă episcopi romăni.
Că, ce se poate nădăjdui dela acel păstoriu, mai cu
samă între romă ni, a cărui cuvănt nu-l pricep oile
sufleteşti, precum nici ci, graiul oilor sale? ... / ...
44 12. Când va fi eşit lecsiconul voslrn, nădăjduesc că
vom trage din trăns1tl sute de citvinte, pre care mai că
1w le veţi putea arăta a fi fost romane, nici este de trâ-
bitinfă a fi fost; mtmai să fie romăneşti; şi văd că unii
dintre voi s11bpun răn causa în loc de pricina, şi altele!
O, îngrijiri 01neneşti!
Cu adevărat, cele mai multe cuvinte care pănă acum
se socoteau a fi slaviceşti, pentru acea fiind că sînt
comune romănilor cu slavii, se află acum că nu sînt
de neam slavicesc nici ~acum. Şi apoi să binevoiască
a cunoaşte D. reţensentul, că vorba pricina, în loc
de causa, s-au introdus în cărţile romăneşti prin auto-
rul Predicilor de îngropâciuni, tipărite la Bălgrad, în
Transilvania, în veacul al XVII; pentru acea mai că
nici se aude acel cuvănt în gura poporului romănesc.
Din contră, căusie, în loc de causă, se foarte întrebuin-
ţează la romănii poporeni.
Însă ce ar strica, dacă romănii ar primi şi acum;
causa, s.a.? Dacă au fost ertat odinioară a vîrî cuvinte
străine' în linba romănească, pentru ce n-ar fi acum
ertat romănilor a le lepăda? Oare D. reţensentul, dacă
ar fi fost maidedemult, s-ar fi împrotivit ca să nu
se bage, ori cu sîla seau prin comunicaţie, cuvinte
străine, mai cu samă slaviceşti, în mărita lin bă romană
ce o numesc străinii valahică? Dacă Ţiţero şi alţi

357,
 învăţaţi ai romanilor ar fi fost tot de aceaş prinţipie
cu D. reţensentul? oare linba latină a literaţilor, întru
atăta curăţită de soleţismi ar fi agiuns la noi? Ba încă.
dacă Latinus, craiul La ţiului, ~i alţi latini ~i romani,
după <lănsul, s-ar fi ţinut cu cerbicie de prinţi pia
D. reţcnsentului, atunci în scriptele vechilor romani.
mai ales în cftt este pentru ţcsetura din lăuntru ~i
sfărşirea cuvintelor, mai că nu rcam vedea altă linbă
decăt cca rumănească./... ·
50 Fi să11iitos şi, dacii mt'i crezi a .fi iubitoritt de adevăr„
precum 111('f ştiu a fi, fi-mi binn.'oitoriu.
Nu mă îndocsc că D. retensentul este iubitorin de
adevăr, însă-I poftesc ca î1i recetirea jignitoarelor so•
cotinţe ale altora asupra rornănilor, să fie cu critică./
 RĂSPUNSl!L/la/CÎRTIREA,/carea / s-au
dat asupra persoanei lui PETRU MAIOR/
autorului Istoriei pentm începutul romînilor
în Dacliia./ La Buda. Încrăiasca typografie
a Univcrsitatci Un/gariei. 1811*/

3 Cu arsă sete dorea toţi romînii împreună cn mine, ca

să veadă vreo istoriuţă şi în partea lor, după atîtea
hule dela cei strcini asupra romînilor vărsate. Îna-
inte de nn an se ispiti oare cit a stîmpăra această
sete în<lelungatii protopop Petru Maior, crăescul revi-
zor a cărţilor, la Buda, dind la lumină Istoria pentru
început-ul rominilor in Daclria. Ci, cum eşi zisa Isto-
rie de supt typariu, nu întîrzic a se da sîrguită ru-
gare la înălţatul palatin al Ungariei, ca numai de
cit să opreascft acea Istorie a se vinde, care cerere, de
se vrea prinde întru acela chip, precum s-au fost
aşternut, rămînea strălucita aceaia Istorie, la începu-
tul naştuei sale, cu totul îngropată, şi romînii cei
mai mulţi, de nou întru vechiia necunostinţă şi defăi­
mare cufundaţi. Cînd arătata Istorie, în mai sus spusa
primejdie se îm·ălnia şi se lupta cu moartea, iată.
iarăşi un romîn, poate ca cu aceasta să-şi facă şie nu
~tiu cc veste nălucită, cu carea să mijlocească a-şi
aşterne calc nădejdilor celor cugetate, care cu cit
sînt mai fttră de vreme, cu atîta s-au obicinuit a fi
mai cîlţoase ~i niiscătoare de ocară, cu înşelăciunea
4 lor, dede o cî.rtire,/ fără de a-şi arăta numele, nu asu-
pra IstMiâ, ci asupra persoanei autorului Istoriei.
ca de odatii cu viaţa Istoi·-iei stt se primejduiască şi
născtLtoriul ci. Pre um1ă, adăună.zi se sculă, în învăţata
soţietate a rcţensenţilor din Vienna, drept, nu cu
pîrtt, nicc cu cîrtire asupra persoanei autorului ci asu~
pra I storie-i ; însă nu a o îngropa, ci numai a dovedi
* In-8° mic de 42 pagini. Pc verso titlnlni, un motto din Hora.
tins. L::i sfîrşit vfaa cenzurii. Lucrare interesantă pentru datelo
autobiografice şi duelul llob-1\Iaior.

359 1
 curri că unele dintru acele ce cuprinde Istoria aceasta
în sinul său, în partea romînilor, nu sînt adevărate.
Această împrotivire, măcar că e ţintită spre micşo­
rarea romînilor, totuşi, iaste lăudată şi pentru că e
pornită dela bărbaţi cu multă învăţătură întrar-
maţi, şi pentru că e născută a da prilej ca mai încolo
sau să se cerce sau să se întărească adevărul.
La această reţensie poate va da autorul Istoriei
Animadversiile sale, fiind că el mai cu lesnire poate
purta acea greutate de cît altul.
Mai sus spusa pîră şi cerere asupra vicţei Istoriei
au luat sfîrşit dind înălţatul palatin voe a se vinde
Istoria, cu acea adăogată laudă, că Istoria aceasta e
cea din tîiu si singură în limba romînească si scoasă
din vechi şi 'vrednici de credinţă scriitori, ~area cu
5 folos se poate ceti. Aceste/sînt cuvintele resolnţiei
înălţatului palatin, din 10 octomvrie 1813, supt
numărul 2039: ,,Illa etiam ex consideratione ven11i
exponcndum relinqui potest, quod haec Historia ex
antiquis et probatis Historicis desumpta unica in
Valachica Lingua praeexistat, quae cumprimis per
illos, qui .solius Linguae Valachicac gnari sunt, cum
utilitate legi queat". Iară la Cîrtirea cea asupra persoa-
nei autorului voiu să răspund eu. Însă nu atîta voiu
răspunde la zisa cîrtire, cît o voiu povesti, de oară
ce cu atîta slăbiciune iaste întocmită, cit singură, de
sine, se surupă; totuşi voiu adauge însemnările mele.
Aceasta încă se cuvine să arăt, că eu numai o
coală am amină din cîrtirca aceaia, adedt coala cea
din tîiu, alta n-am căpătat, pentru acea ia numai de cele
ce sînt în coala aceasta, pot să grăesc ... / ...
18 La un strein carele nu ,ştie trebile eparhiei episco-
piei Făgăraşului, poate că i s-ar stîrni o părere înaltă
în minte· despre aceasta; ci, fiind că protopopii cei
din eparhia aceaia nu au nici un venit, în veacul/
19 acesta, din protopopiat, şi lucru au mult foarte, mai
vîrtos pre la margini; unde sînt protopopia turile cele
mai sus lăudate, cine nu vede că cu cît se vor da unuia

360
 mai multe protopopiaturi a povăţui, cu atîta i se mai
înmulteste osteneala si fericirea cea vremelnică îi
scade.'P~tru ~faior au aflat la marginile acele, oamenii,
de obşte grăind, mai nnmai cu numele creştini, nemica
nu ştii a, sau tocma puţin de ale creştinătăţei. El întîiu
au început a-i învăţa acele. Prin toate satele au rîn-
duit şi an înteţit feciorii şi fetele, mici cu mari să
meargă la diacu besericei a învăţa lucrurile cele creş­
tineşti; ~i părinţilor le-au poruncit ca să facă pre fiii
săi cele ce au învăţat să le procitească a casă, în toate
zilele, searn si dimineata, în auzul tuturor celor din
casă. Cu aceas'tă mijlocir~ învăţără şi părinţii dela fiii
săi, auzind a dese ori; altmintrea nu era cu putinţă a du-
meri pe bătrîni ca să înveţe. Mergea Petru Maior prin
sate, nnde adunînd pruncii, făcea examen, pre cei ce
ştiia îi lăuda, pre ceia !alţi părinteşte îi dojenea şi
rînduia mijlociri ca să înveţe. Vara umbla pe cîm-
puri, prin păduri, unde ştiia că·sînt adunaţi pruncii
20 a paşte/vitele şi văzîndu-i îi striga la dînsul; carii cu-
noscînclu-1, îndată alerga toţi acolo, şi el îi întreba
de cele ceau învăţat, şi de nou îi mai învăţa şi-i lumina,
avînd osebită dulceaţă de a băilui cu pruncii,
pentru carea tuturor era iubit. Atîta au fost aprins
Petru Maior voia pruncilor spre învăţătură, cît pruncii
uitase jucăriile sale, ci, cînd se întîlnea la uliţă, tot
de învăţătnră grăia şi se întreba unul pre altul; fetele
cele mari încă adunate la şezătoare, toarce, în loc de
obicinuitele nebunii, despre învăţătura lucrurilor ce-
lor sfinte povestea şi se întreba. Atîta au fost întru
întîiu prostiia oamenilor acelora în treaba învăţă•
turăi aceştiia, cit unii, ca cînd ar fi venit o nevoe
mare pe sat, aşa şi pănă la domnii locurilor au ajuns
cu plînsoare asupra protopopului ca să-i scutească
de învăţătură. Iară după aceaia, văzînd nu numai pre
fiii săi, ci prin dînşii şi pre sine însuşi învăţaţi în
cele trăhuincioase, i-au ertat de păcate lui Petru Ma-
ior şi părinţilor lui ce l-au făcut. Aşa s-au purtat Pe-
tru Maior cu învăţătura pre locurile acelea, ••• / ...
 GHEOGRAFIA/sau/Scrierea Pămîntului ,/
întocmită după orînduiala cea mai noao.
aşe/zată pentru 4 părţi ale pămîntului,
adecă:/Evropa, Asia, Africa, Americit,/ cu
tot cuprinsul lor./ Acum întîiu de un iubi-
toriu de neamul romî/nesc pre romînie
tălmăcită, ~i dată/afară la Iumină./TomuI./
Cu toată chieltuiala lui NICOLA NICOLAU
dinBraşov/s-au typărit./Lalluda încrăiasca
typGgr.afie a l'.ninrsitatei Fngariei ./1814':' ./

C.{TJVl CI::TlTORIU!

Precum lumea aceasta o au făcut însuşi Dumnezeu.:1

după a sa cca nemărginită putere, şi toate cîte au fă•
cut Dumnezeu sînt bune foarte foarte, aşa preafrumos
lucru iaste ~i \•rednic de duhul omului, a cunoaşte
pămîntul acesta, pre carele lăcnesc muritorii oameni.;
cn carea cunoştinţă, de ce de cc mai vîrtos ne deş„
teptăm a };tuda pre Făcătoriul. Ba nu puţină, cu ade-
vărat, desfătare sîmte omul' întru inima sa, cînd
ţ innturi le împărăţiilor şi a crăiilor cele mai de departe,
cetăţilr, oraşele cele vestite, ţările şi neamurile cele
cn de osebite obiceiuri vrednice de pomenire, prin
singură scrierea şi le pune înainte-, fără de a avea lipsă,
cu multă cl1ieltuială ~i cumplite primejdii, să/
ajungă pre acolo, a le privi cu ochii. Ha încă, cu nepu-
tinţă e a vedea cineva toată lumea. Dară prin asemene
gheografie ni se împărtftşeşte noao ştiinţa şi obiceiu-
rile a toatci lumei, dupfL cum tuturor neamurilor celor
polite se făcu priimită şi bine plăcută.

• 2 vol. in-8°, de 8 foi, 222 pag. şi l foaie, pentru tomul 11

şi 174 pag. şi 1 foaie pentru tomul II. Menţionăm că limba este
foarte îngrijită. şi cartea prezintă interes sub aspectul îmbogă•
ţirii terminologiei ştiinţifice. Am dat extrase din ambele volume.

36?
 Numai noi, romînii, carii ne tragem dela cc] mai'
slăvit neam al romanilor, pănă la aceste vremi, de
o stiintă asa scumpă si ncprctuită, tocma eram lip•
siţi. D~ră acum, în zileÎe prea înălţatului şi prea milos-
tivului nostru împărat, Franţisc I al Austriei, se ivi ţi
aceasta. ~ădăjduind şi alte uednice cărţi a se typări
în limba romînc-ască, spre literatura aceştei limbi ~i
spre nn de mijloc folos acestui naţion.
Cn iubitoriu de neamul romînesc./

JZVODIREA GllEOGRAFIEl

Glteograjia. iaste cuvînt g-recesc, alcătuit din <loao ·

cuvinte, adecă: y~ şi yx-;rt care în limba noastră
va să zică scrierea pămîntului. Cînd se scrie un loc
singur, această scriere se numeşte topografia; cînd se
scrie un tinut mai mare, unde se cuprind sate ;;i orase.
se chia~ă horografia; iară osebit, gheografia' se zice
scrierea a tot pămîntul.
Gheografia se socoteşte în trei chipuri, adecă: gheo-
grafia istoricească/carea cuprinde în sine arătări le
de trebuintat tărilor si lucrările care le-au luminat;
gheografia 'filo~ofcască, carea cuprinde în sine ară.tă­
rile fireşti a locurilor sau istoria cea firească a lor.
gheografia mathematicească carea însemnează chipul
pămîntului şi părţile lui, ba, lingă aceste, ajunge şi
arătările cereşti cele ce stau în drept, de-1 luminează.·
Fiind pămîntul de alţii măsurat, pre urmii ajunse
această învătătnră si la romanL Deci, Iulie Chesa-
riul au măsurat toată împărăţiia sa în miluri, puind
măsurile în marmore.
Supt împăratul Antonin Clav<lie, Tholomeiu cel <lin
Alexandriia scrise, după cum p;lmîntul era însămnat,
şi -puse depărtările, în grade şi minute, <lupă măsura
lui Posidonic, izvodind lăţimea şi· lungimea; carea/
întocmire se află a fi cea mai apropiată de această
măestrie.

.363
 Cei de mult nu ştiia că Ochianul încungiură pămîn.a
tul şi credea că supt Brîul cel cald nu poate nimene
să trăiască; nice de America şi nice de pămînturile
cele dela amiază zi şi dela miază noapte; ba nice
măsura cea adevărată a globului nu le era cunoscută,
nice apropierile magnetului, că trag la un pol şi la
altul. Şi aşa, multe veacuri stătu lumea întru această
nestiintă.
Dupi aceaia apucîndu-se arapii cu de adinsul de
învăţătura gheografiei şi aflînd pusola magnetului
şi telescopium, adecă unealta cu carea se vede departe;
micrometru, adecă a măsurei ceii mici, şi orologhion
apendol, adecă cumpăna, şi măsura ceasornicului,
cu carea- măsură timpul,/dederă un alt înoit ajutoriu
la învăţătura gheografiei, totuşi încă necunoscută.
deplin.
Iară la anul 1736, după porunca craiului franţozesc
Ludvic al 15 lea, s-au pornit doi academici, unu spre
ecvator şi altul spre Pol Arctic, pentru ca să însem 4

neze chipul şi mărimea pămîntului_; şi după toată

osteneala ce au făcut, s-au aflat că pămîntul nu e sfe„
ric, adecă tocma rătund, ci puţin lungăreţ, cuprins
întră doi poli, şi aşa s-au îndreptat toate cărţile gheo.
grafi ceşti.
Trimis-au curînd după aceaia şi alţi doi, pentru
mai bună încredintare la acelesi locuri, si aceea încă
asa aflară tot luc~ul. ' '
'La această învăţătură a gheografiei iaste de lipsă
mainainte de toate, aceste cuvinte sau nume/a le
şti şi a le pricepe bine, care slujesc la aceasta: Răsări­
tul, Apusul, Amiaza zi, Miaza noapte, pămînt întărit
sau statornic, pămînt ostrov, limbă de pămînt, ostrov
prins de pămînt sau jumătate ostrov.
În mare se chiamă golfuri sau boazuri, strîmturi~
băi, după cum se va vedea mai jos tîlcul lor.
Răsăritul, Apusul, Amiaza zi, Miază noapte au şi
alte nume cu care corăbiiarii şi gheografii, în cea mai
multă parte, se slujesc cu acele numiri.
 Răsăritul îl numesc _Ost, Apusul, Ostvest, Amiaza
zi, Sid, Miaza noapte, Nord. Mai adaogă corăbiiarii
a da si alte nume zicînd: Ostsid, Ostnord si altele.
lară întru această carte se vorbeşte/de obşte şi în
puţine cuvinte de cele căpetenii, şi acele ce le numesc
corăbia1 ii slujesc nathicei, adecă meşteşugului coră­
bicresc.
Ră~ăritul zicem că iaste, unde iase soarele dimi-
neaţo, că de-a pururea se află de-a dreapta, cîn<l unul
şede de caută pre o carte topograficească făcută cu
orînduială.
Apusul iaste unde apune soarele, sau se ascunde
supt al nostru orizon, că stă de-a stînga celui ce caută
pre carte.
lară miaza noapte, din faţa sau deasupra cărţii.
Amiază zi de desuptul cărţii, 5au în locul din cătrău
sede omul. Aceste doao, de multe ori, se chiiamă al-
m.interi.
Miază noapte se zice Pol Arctic. Amiaza zi, Pol
Antarctic. Pămîntul/statomic sau întărit iaste o
parte mare de pămînt carea se poate călători preste
tot, fără de a trece marea. Ostrovul sau insola iaste
un pămînt încunjurat de apă.
Limbă de pămînt e un sul din pămîntul statornic
întrat în mare.
Ostrovul prins de pămînt sau jumătate de ostrov,
ce se zice peninsula, iaste un pămînt împrejurat de
apă, dară de o parte se ţine de pămîntul statornic
care se pare că ar avea o poartă, după cum e Crimul,
Morea şi altele.
Golful iaste un sin de apă, întrat din mare pintră
pămînt. Băile iară sînt nişte cotituri de apă, dară
la întratul lor sînt strîmte şi înlăuntru largi, întru/
care pot şedea corăbiile fără de frica vînturilor.
Strîmturile sînt ca niste rîuri, care în multe locuri
es dintro mare întralta', care se chiamă şi boazuri,
după cum e boazul Ţarigradului, al Engliterii, după
Franţia, şi altele. Cînd iase apa din mare ca un sul

365
 sau limbă pintr[t pămînt, iar se chiamă strîmtură sau
boazi.
Lac se chiami"t cînd o apă, c încnngiuratrt de pămînt.
de- nu arc curgere nici întro parte, după cum iaste
lacu I dela Sodoma.
l<.îurile sînt izvoari"t din pămînt şi adunîndu-se nrnlte
întnm loc, se fac ape mari sau rîuri curgătoare care
S{' varsi"L toate în marc.
!\"oi, întru acestea, nu avem multe despărţiri în
nume, ci"tci sîntcm obicinuiţi a zice:/apă mare, apă
midt, rîu şi părăn ; şi locul, <le unde Yine apa, zicem
in s11s, iară în ci"ttrău cnrgc zicP-111 în jos, şi şezîncl
<•mul cn faţa încfttri"tu curge apa, îi dăm nnme după.
starea omului de-a stînga şi de-a dreapta.
Aceste numiri în sus şi în jos, în dreapta şi în stînga
1

sînt trebuitoare la gheografie, dară trăbue a se înţc~

lege bine împărţirile, crtci unde sînt locurile mici;
se numeşte dup[t cur~erile apelor, iară unde sînt largi.
după cum sînt împi"trţirile feţii pămîntului; la acele
îmrărţiri se zice în sus spre Apus, şi în jos spre Răsărit.
şi Miază noapte în stînga, şi Amiază zi în dreapta./•••

41 ]IJAHELE PRL"·,']'JP.1T AL ARDE.-1LULUI

Această ţeară a Ardealului iaste despre Răsărit

dela ţeara Ungurească, ce se numeşte Transilvania.
Pămîntnl Ardealului iaste bun, roditoriu în griu;
\'În şi poame, arc miniere de aur, argint şi aramă.
ocne de sare. Se hotăreştc despre Răsărit cu Moldavia
~i cu 'fara Romîneasci"L.
Despre AmiiaztL zi, cu Craiova şi despre Apus, cu
Tara Ungurească carea îl încunjură şi despre l\liiază.
noapte.
Are cetăţile cele mai mari şi mai vechi, întîiLt
Ristriţa, la hotarnl despre l\fara-1\iurăş, apoi spre
Amiază zi, Clauzenburg sa,u Clujul, unde stă acum şi
gubernia Ardealului, pc a1la Someşului. Şi aci iasto

366
acum gubernator exelenţia sa graful Gheorghie Banti,
Se numeră lăcuitori 25.000. Pe apa Murăşului iaste
Murăş-Vaşarheiul, cetate crăiască, unde e tabla cea
crăiască.
Şi cătră începutul Oltului iaste Făgăraşul; aci iaste
un pod stătătoriu pe apa Oltului, foarte minunat;
apoi cetatea Braşovului, cetate mai mare în Ardea],
cu norod mult, anume lăcuitorii sînt cu numărul
20.000. Partea cea mai mare acestora sînt romîni,
şi cu multe feliuri de meşteşuguri, lăcuit cu multe/
naţioane de oameni; fiind snpt munte, are izvoară
de ape foarte bune. Ba arc întră alte şi o beserică romî-
nească de legea grecească ne unită, foarte frumoasă
şi împodobită.
Apoi, mai spre Apus, Sibiiul, cetate mare, unde
iaste şi lăcuinţa episcopului romînesc de legea gre-
cească pravoslavnic, carele astăzi iaste Preasfinţi tul
Vasilie l\foga.
Aici iaste şi seminariu de clirici de legea grecească
pravoslavnici, a cărora profesor iaste domniia sa
Gheorghie Lazar. faste şi altă shoală romînească, în-
tru carea se învaţă dascalii carii au a fi pre la shoalele
cele din ţară; pre accştea îi învaţă domnia sa Moisi
Fulea cel prcste tot Marele Prinţipat al Ardealului a
shoalelor naţionale crăesc director. Aci se numără
13 300 lăcuitori.
Sînt şi alte multe cetăţi prin ţară, după cum sînt
Beligradu, Deva, Gherla, Blajul, unde iaste mitro-
polia şi rezi<lenţia vlădicului romînesc celui de legea
grecească catholic. Carele astăzi iaste exelenţia sa
Ioann Bob, al statului adevărat sfetnic din lontru
şi a strălucitei cete a împăratului Leopold celui l\lare
commendator. Are si seminariu romînesc mare de
clirici, ba şi o mănăstire ce iaste de călugări romî-
neşti strălucită. De vro cîţiva ani are şi capitulum
de 7 canonici. Tipografie romînească încă iaste acolo,
şi toate shoalele sînt acolo pănă la poesia, ritorica
şi cele mai înalte, adecă filosofia, theologhia.

367.
 Naţioanele care poartă chipul ţărei, sau cele priimite
49 sînt nemeşii, săcuii şi sasii. Nemeşii sînt o parte unguri/,
parte romîni. Afară de aceştea -sînt ungurii şi romînii
carii nu sînt nemeşi, armenii, schiaii, grecii, jidovii,
ţiganii. Numărul lăcuitorilor Ardealului iaste la doao
milioane, romînii decît toţi ceia lalţi împreună soco-
tiţi, cu mult mai mulţi sînt. Reghementuri de cătane
regulare sînt pedestri doao, şi călăreţi unul, care cea
mai mare parte stau din romîni. ci se numesc reghe-
menturi ungureşti. Doao reghementuri pedestri sînt
numai din romîni şi doao reghementuri sînt din săcui,.
un reghement milităresc de călăreţi se chiamă săcuesc,
totuşi stă nu numai din săcui, ci împreună şi din romîni.
Rîurile Ardealului cele mai mari sînt: Oltul, Mură­
şui; începutul lor iaste dela scaunul Ci ucului, în să­
cuime. f ...

82 MOLDAVIA

l\foldavfa încă are al său domn care se numeste voe•

vod, are scaun în tîrgul Iaşului, carele mai demult au
fost în Suceava, dară fiind ţara închinată turcilor, dă
dajde. În laş sîntlăcuitori 15.500, şi are mitropolit
astăzi pre Preaosfinţitul Veniamin, care cu învăpăiată
dragoste se arată cătră neamul romînesc, prin tipărirea
folositoarelor cărţi romîneşti.
Hotarăle Moldaviei se încep din vîrful munţilor
despre Apus, şi despre Răsărit, era odată cu Marea
Neagră, iară acum cu Bugeacul. / .••

89 UNGROVLAHIA
SAU
ŢEARA ROM!NEASCÂ

Asemenea şi Ungrovlahia are al său domn al cărui

scaun iaste în Bucureşti. Bucureştii are 366 beserici,
unde iaste şi mitropolit, iară lăcuitorii Bucureştiului

368
 se numără 42 000. Domniia plăteşte dajdie la Poarta
Ţarigradului.
După cum din Istoria lui Petru Maior cca pc11frtt
începerea romînilor în Dachia, se arată cu îndestulate
dovezi, că stîngînd Traian, împăratul romanilor, pre
toţi lăcuitorii ce să chiema dachi, de prin ţările aceste,
începînd dela rîul Tisa, întră Dunăre şi intră Prut, pănă
în Marea Neagră, umplu ţinutul acesta cu romani aduşi
din toată Italia; carea s-au întămplat pre la anul dela
nasterea Domnului 105. Romanilor acestora sînt stră­
nepoţi toţi aceia carii astăzi să chiamă romîni./
, 90 Cîte întămplări au fost romînilor a suferi, după
moartea împăratului Traian, în ţările aceste, acea
mai sus numită istorie, pre larg povesteşte. însă stă­
pînirea lor nu o-au putut varvarii de tot curma. Ba,
înfrăngăndu-se pre la capetul veacului a opta avarii de
frînci, atîta s-au întărit romînii, pre carii atuncea
streinii îi chiema paţinaţite, şi pre o parte a lor, cu-
mani, cît tuturor învecinatelor neamuri, cu mul-
ţimea şi cu vitejia era înfricoş~ţi.
Despre numele stăpînitorilor acestora, puţin să
stie, afară de acelea ce mai sus numita istorie arată din
Constantin Porfiroghenitu, pentru că despre o parte,
în vremile acelea puţini scriitori era, despre altă, că
romînii au fost în foarte multe stăpîniri împărţiţi.
De unde şi carii au scris despre romîni, numai cît nu-
mele neamului l-au pomenit. Pre urmă, fiind foarte
rău stricaţi romînii prin tătari şi răsipiţi, ba cei din
Ardeal şi din Bănat apucănd supt stăpînirea craiului
unguresc, cei din Moldova şi cei din Ţara Rumînească,
pentru ca mai lesne să stea asupra vrăşmaşilor, întru
carea se împiedeca prin mulţimea stăpînirilor sale, îşi
rădicară numai doao stăpîniri sau domnii, una în
Moldova, alta în Ţara Romînească. Cînd s-au început
aceasta anume, nimene nu ne-au lăsat scris. Pentru
aceaia ori cite grăesc cei mai din coace, toate ne adevă-
91 rate să cade a să/socoti, nici aici nu iaste timpu mai mult
despre acestea a cuvînta. Numai cit urmarea voivozilor

369.
 clela o vreme încoace, atăt acelor <lin Ţara Romănească;
precum şi acelor <lin Moldova, după o însămnare carea
nu de mult s-au întămplat a-mi cădea amînă, după
cum stă întru acea însămnarc, o voi u scrie aci.
Întru însămnarea aceasta, întîiul vodă la Ţara Romî-
ncască să pune Ioann Radu Negru Vodă, la anul dela
zidirea lumei 6798, sau dela naşterea Domnului anul
1290.
Iară la Moldova, întîiul vodă sft scrie Dragoş, la
anul dela naşterea Domnului 1352; nu pentru acea ia,
zisei, se pun întîi aceştca intră voivozii Moldovii şi a
Tărei Romăneşti, pentru c:I doară întru acele vremi
s-au început domniile aceste, ci 1wntru că în multe rîn-
<luri pustiind tătarii l\foldova şi Tara Romînească, şi
Tăspîndindu-să lăcuitorii, mai drtos boiarii, carii
focătrău putea, pre urmă aşa s-au întărit aceste ţări,
cit domniile lor au rămas necurmate./ .••

]20 Cristof Col11111b1ts care a11, afla l America întîi1t, s-aze

1u1scut la anul 14.12, şi 1111,ri la anul 150Jl.
Cristof Columbus, fiiul unui Ghcnovez, lucrătoriu
de mt'ttasc, pricinui acele mai mari schimbări în lume.
Căutînd el numai pre o hartă a pămîntului, socoti că
trăbue să mai fie încă o parte de lume şi îi urlă în cap,
această parte a o căuta. Şi descoperi planul său mai
întîiu în patria sa,unde el numai ca un jumătate nebun
5e batjocori .
După aceaia se trase la lohan II, craiul dela Portugal,
care încă nu-l socoti mai mult; văzînd el aceasta, să
duse la Curtea Spaniei, unde crăiasa Isabela, de multă
rugămintea lui, învoi mai pre urmă a-i da 3 carabii.
Spre curgerea călătoriei sale întrebuinţă toată cora-
jia şi statornicia sa. El singur auzi că oamenii săi sfă­
tuia ca să-l arunce în mare şi apoi să zică că uitîndu-să
el la stele, căzu în mare; că, cu adevăr, dacă nu s-ar
fi împlinit gîndul său, fără îndoială, ar fi perit. /
1 Fragment extras din voi, II, tipărit în 1815 (Nota ed;)

370
121 Aproape 33 7.Î le călătorind el dela inzurilc Canari~":
ceşti,descoperi mai pre urmă, la anul 1492, insula
Guanaldtmi şi apoj să schimbă nemulţămirea în bucurie;
călcînd Columbns pre uscat, se socoti <le ai săi oameni
ca un vite craiu si admira!, aducînd lui închinăciune.
Ale sale 3 corabii spăric pre lăcuitori, şi fugiră în
munţii lor, unde se ţinea ascunşi. Abiia prinsără o
f[tmeaie, căriia păinc, vin şi nişte jucării îi dărui şi
apoi o sloboziră. Dară curînd cu mai multe inzulanc să
întoarse, cu care o neguţfltoric de schimb se făcu. Cu
mirare vedea spaniolii aici, dl ei, pentru nişte hărburi
de sticlă şi alte nimicuri, căpăta aur care cu mare.
poftă îl prii mea. ~Iai pre urmă, caţicn sau cel mai mare
acestui norod, dădu slobozenie lui Columbns, şi o cetă­
ţnc de lemn să-ş facă, şi făcîn<lu-o lăsă acolo 38 oameni~
numind pre dînsa, insula Hispaniola. După aceaia
plecă iar înapoi, la Spania. Ferdinand şi Isabela priimi
pre dînsul foarte cn cinste, înălţă pre el şi moştenitorii
s[ti în stare de ncmişug, numindu-l şi spre viţe craiu
si admirai mare a lumii cei noao. Acum să căia Ghenova
~i P6rtugal dt nu-l ascultară, şi norodul îl înălţa pănă
la ceriu.
Cu o flotă de 17 corabii plecă iară Columbus, întru
carea călătorie găsi Insula Noao, Caraibe şi lamaica.
122 dară la lamaica, dacă nu/ ar fi întrebuinţat el un
viele.mg, ar fi pcrit toţi de foame. O întunecare de
lună era aproape a să ivi, darrt Columbus porunci cătră
cei mai mari ai ostron1lui că ar avea un mare lucru a le
încredinţa. Dupft cc împută el lor împrotivirea care
cătră dînsul an'tta ~i nu vrea lor s[t ,le dea cele trăbuin•
cioasc, zise lor: ,, Pentru aceasta curînd vcţ fi voi rău
pedepsiţi. Acel puternic Dumnezeu al Spaniilor căruia
cu mă închin, va trimite voao mari rele.Spre prob[t veţi
vedea astăzi cătră sară, luna roşindu-să, apoi de tot să
va întuneca şi va lua lumina ei dela voi. Dartt aceasta
va fi numai începerea nenorocirei voastre, dacă pre
mine nu mă veţi asculta".

371
 După căteva ceasuri cu adevărat începu întunecarea
Junei; sălbaticii aceştea rămaseră nemîngăiaţi, căzură
la picioarele lui Columbus jurînd lui că de nimic nu
va avea lipsă.
El să arătă îmblînzit de rugăciunea şi supunerea lor,
ca pre ceriul să îmblîndczc de măniia asupra lor pornită
şi şăzînd cît~va vreme închis în casa sa, apoi eşi şi
vesti lor că Dumnezeu s-ar fi îmblînzit şi împăcat şi
hma iar să va arăta. Aceşti spăriaţi varvari era acum
încredinţaţi că aceşti streini, la toată natura pot porunci
şi de aci înainte toată ajutorinţa arăta lor. /
123 Întorcîndu-să Columbus dintru a sa călătorie, îl
apucă o furtună aşa mare, cît el să socotea perit. Dară,
pentru ca să nu rămăe descoperirile sale de locurile
Americei ne împărtăşite la lume, să băgă în casa sa şi
pănă furtuna încă urma, scrise el călătoria sa cu toată
descoperirea locurilor, şi aceste scrisori le învălui
întro muşama, sul făcîndu-le, şi le puse întro toană
răsinită foarte bine, si această toană aruncă în mare,
ca' întru acest chip să' poată cădea în vro mănă de om.
Acum se iviră pizmaşii lui Colnmbus, iară vrînd pre
dînsul de cinstea lui cea mare să-l slăbească, si zicea
că nimic alt nu ar fi fost mai lezne, de cît a afla America.
Dară Columbu s zise la unii din aceşti pizmaşi; ca să
pue un ou să stea cu vărful în sus. Nici unu nu putea
face aceasta, dară el luo oul şi lovind vîrful, stătu oul
în sus. Dar ei iar ziseră: ,,nimic mai lezne de căt aceas.
ta". Aşa e, zise Columbus, dară nici una nu aţi ştiut
a o face ;-întru acest chip descoperii eu şi America".
În vremea călătoriei sale de al doilea, un oare care
Bavadila, pre care îl trimise curtea, gheneral comandir
la India, să arătă foarte tyran cătră dînsnl. Acesta
încunjură cetăţuia Hispaniola, pre care Diego Columbus
124 o apăra, / ne vrînd să o dea acestuia, dară el o luo cu
năvălire, şi pre amîndoi fraţi don Diego şi Bartelemi
legînd în lanţuri, îi trimise la Spania. Văzînd crăiasa
Isabela această urmare a lui Bavadila, îl scăzu din

372
cinstea sa cu pedeapsă chemîndu-1 înapoi, la Spania,
şi pre aceştea slobozi. Nu ajunse pănă la Spania acest
tyran, căci apucîndu-1 furtună pre mare peri.
Isabe'a şi Ferdinand, pentru oarecare pricină ţinu
pre Columbus 4 ani înapoi, mai pre urmă făcu el a
treia călătorie, întru care descoperi el pămînt întărit
10 grade dela ecvator şi, vad, unde apoi să zidi Carta-
ghena. Întorcîndu-să el muri la Valadolid, în ani 1506,
de 64 ani fiind. Lumea ce Noao nu să numi după al
său nume, dară după numele unui Florentin, Americus
Vespuţius, care spre această cinste nu prea încuviin-
ţată pricină avu. / •••
 ÎNTÎMPLĂRILE / RAZBOIULUI / FRAN-
TOZILOR, / şi / întoarcerea lor / dela /
i\IOSCVA. / ş . c. I./ TiUmăcite de pre nem-
ţie de un iubitoriu de / neamul romînesc.
Şi cu chicltuiala dumnealui / ALEXIE LA-
ZARU date în tiparin. LA BUDA. / În
crăiasca typografie a Universitatei Un/
gureşti. 1814*./

1NŞTIINŢ.I RE

Toate neamurile Evropei cele <leşteptate an aflat

cum că a scrie gazete săn noYelc şi acele a le împărtf1şi
oamenilor neamului său, c cea mai încuviinţată mijlo-
cire de a lumina noroadele, cu întîmplatele ale altora
fapte a le abate dela rău şi a le aduce spre cele mai bune.
Prin novele ne înstiintăm, asa zicînd, că mai faste lume
Şi afară_ de ţeara 'noastră ~i i1i SC descopere a şti Şi cele
ce se întîmplă în toate zilele, prin alte împărăţii şi
tări departe; cu carea nu numai se desfătează inima si
mintea omului carea din fire a~a e Întocmită, cît pururea
se lupti"t spre ştiinţă şi spre agonisire de cunoştinţe
noao, ci şi sufletul se înbunfttăţează, de vreme ce
cetitele fapte rele ale altora, cele cc s-au întîmplat asupra
părin / tilor si a fratilorsfti, asupra domnilor si boia-
rilor săi, asui)ra patriei sale, cu fără de lege, c~ necre-
dinţă, cu îndărătnicie îndreznitc, ne fac a ne îngrozi
precum de pedeapsa şi certarea unor fapte ca aceste.

• In -8'1 de 2 foi şi 104 pagini. Mai important decît volumul,.

- insipid, oficial, fără nici o înţelegere a tragediei dispariţiei
marii _armate a lui .Napoleon, ven iuos împotriva ideii de repu-
blică - este (oaia volantă anexatii care poartă titlul ln„tiinţare.
O reproducem în întregime. Cum ştim, deocamdată, ideea înte-
meierii unui ziar a eşuat (probabil şi diu lipsă de susţiuători şi
prenumeranţi).

374
aşa mai vîrtos de necuviinţa şi răotatea ce o cuprinde
în sînul său, asa ne învătăm a nu lucra unele ca aceste.
Din protivă c~moscutcld alealtora fapte bune, de cre-
dinţă şi de cucerie spre împăratul şi spre patrie, de
dragoste frăţească cătră de aproapele, de ascultare că­
trrL domnii şi boiarii locurilor, <le vitejie în oaste, şi de
linişte în vreme de pace, ne aprind inima noastră, şi cu
putere ne îndeamnă a urma unora ca aceştca. Nu numai
darft, frumos şi desfătat lucru iastea ccti novele, ci şi
de lipsă celui cc nu \Tea să rămic orb <le amîndoi
ochii./
De aciia iată d şi grecii, ba şi gifhii dobîndind dela
îriălţatul împărat al Austriei privilcghium gpre aceaia,
cu sîrguinţă dau novele ce se tipăresc la Vienna, nea...
mului său. Şi neamul, atît cel grecesc precum şi cel
sîrbesc, nu numai cu bucnrie, ci şi Cil mulţămită le
priimesc.
Singuri noi, rom în ii, măcar că ne tragem viţa dela
cel mai slăvit neam în lume, adecă dela romani, sîntem
de acel scump vistiiariu lipsiţi. Însă . supt stăpînirea
preabunului împr1rat al Austriei. Franţisc înt1iu,
carele prLrintcste dorestc ca gj romînii să· vie la mai
bunfL învăţătu~r1. mi s-~u învăpăiat inima de dragoste~
ca şi întru acest lncru să slujesc neamului micu. Pentn1
accaia, de voiu fi înştiinţat dela iubiţii mici romîni.
dL bucuros ar priimi un lucru folositorin ca acesta şi,
de se va aduna atîta numru· de prenumeranţi, cit să
poci purta chieltuiale typariului, aici., în Crăiasc,~
Cetate, Buda, la Crăiasca Typografie. mrt voiu încu--
măta a mă apuca şi de acest lucru, pentru dragostea
neamului. Întru care întîmplarc, pururea şi necurmat
cinstiţii prenumeranţi. în toată săptămîna, de cîte doao
ori, ar priimi dela mine novele, pc cite o jumătate de
coală, adecă o coalrl pc săptămînă, uneori încă şi mai
multe alte vrednice lucruri vom adăoge. A dtrora preţ cu
toată chieltuiala, Ya fi dela un prenumerant 20 florinţi
nemţeşti pe an, sau, carde va vrea numai pe o jumătate

375
de an, 10 florinţi nemţeşti; iară în bani turceşti, pe un
an, 30 lei, pe jumătate de an, 15 lei.
Cînd voiu fi înştiinţat despre vrerea romînilor, în
treaba aceasta, voiu anumi si locurile, unde, si la
carii cinstiţii neguţitori să se iiumere mai sus arătaţii
bani, ca să-i pociu priimi, în vremea sa. Nu lipseşte
alta, fără romînii să se arete înaintea lumii si înaintea
neamurilor celor streine că nu cruţă acea puţină chiel-
tuială ce au a face pentru novele.

Alexie Lazam
În Buda, la Crăiasca Typografie a Universitatei
Ungureşti.1814.
 FILOSOFICEŞTI / şi POLITICEŞTI / prin
FABULE, / MORALNICE / ÎNVĂŢĂTURI
/ Acum întîia oară culese, şi întru acest /
chip pre limba romînească întocmite de
/ DIMITRIE 'fICHINDEAL, / Parohul Be-
cicherecului Mic, şi al Shoa / lelor Prepara.ode
romîneşti din Aradul Vechiu catehet.
/În BUDA. / Cu typariul crăeştei typografii
a Univer / sitatei din Peşta. 1814*.

/ Deşchide-voiu în pilde gura mea, şi voiu arăta

cele ascunse.
Psalm 77. /

INAINTE CUV!NTARE

Toate noroadele pre trupul acest pămîntesc au ţinut

şi pănă în zioa de astăzi, în mare preţuire bunele
moralniceşti învăţături prin fabule le ţin.
Esop, scornitoriul şi tatăl fabulelor, ale sale împă­
ratului Lydiei au dedicăluit. Lafonten, ale sale crăe­
scului prinţ. Platon, în Republica sa, fabulele lui Esop,
-scrisorilor lui Omir le-au asemănat. Dumnezeescul
Socrit fiind osîndit spre moarte, cu acestea· îşi / pe-
trecea vremea în temnită alcătuindu-le în versuri. Le-
sing, marele luminătoriu al culturei Germaniei, cu
prea formoasele sale fabule, neamului său mare remu-
neratie au arătat.
U~ele ca aceste lăudate exempluri mi-au dat şi mie

* In -8, de 4 foi şi 484 pagini. Cartea s-a bucurat de vogă,

pe lingă altele pentru că i-a adus mari necazuri traducătorului,
dar şi pentru conţinutul ei polemic, uneori vehement împotriva
instituţiilor feudale. A fost tradusă cu învoirea autorului Dosii hei
Obradovici. S-a retipărit în mai multe rînduri. Limba este foarte
neglijentă, iar frazele sînt întocmite uneori halandala,

377
 povaţă şi îndemn, mai vîrtos di;,;înd sîrgninţa şi aplc·
dtci1mca i nbitorilor <le învi'iţătură prcparanzi, odraslele
romîm·şti, spre cctirca aşa foliu de cărţi, aceste învă•
ţiH11ri morale prin fabule, în limba romînească, a le <la.
Căci, invăţătma carea, în moralu 1 (a bulelor se află,
de- mare folos, preţuire şi lăţin·, / cuprinziml în sine
toată moraliceasca filosofie, înaltele reguli şi îndreptări
politicf'.şti, i:istc. Ma, toatft codrşirea lor spre toate
c<"k bite se cuprinde întru accaia dt ialc ele sădrşit,
pn.;c11111 (ilosofului si politicuh1i celni mai mare,asasi
săteanului, pre care'ic cd mai prost a fi îl socotim,'n~L•
mai ele :,:Iii' cr'.ti Sl' cuvin.
Fah111:-1c sînt 'asemcnc:a ;ierului şi apei care numai
pculru ae<·:i ia, cftci pretutindcrn·a sînt, nu se prea arată
a Ii (k 111:1 re preţ: dar, întru singura lor lucrare cele
mai de lipsti şi mai de folos pre faţa acestui trup
p:imîntcsc sint. /
Falmla iaste cea mai clintru întîiu mlftdiţă, naştere
sau fanii !ie a pătrunzătoarei minţi omeneşti. Cu aceasta.
mari oameni, ca sft facă fie~tc căruia simţitoare înaltele,
prc·ţnitcle ~i de comnn folositoarele ~tiinţe, s-au ajn„
torat.

1 Fabula din th'.1i

Vz"I.TC.:l~CL Şl ITf.JJ/JA

Ynlturnl însoţi.ntln-se cu vulpPa, au .Căcut intră sine

prieteşug. ~i ca s:t fie acela pururea statornic, s-au vor-
bit ~i·s-au împreunat să vic·ţuiasdL în n:cinătate, ca să
poată ajuta unul altuia, în vreme de lipsă; !;iÎ spre acest
scop şi-au aks loru!;ii un stcjariu înalt, întru ale căruia
crengi au frtcnt cuib, întru carele vulturul au oat oaole,
2 sale, apoi clocindu-le au/scospnii. Iară vulpea, la rădă­
cina aceluia~i copaci, întru o gaurrt ş-an ffLcut cişi aşter­
nut de frun;r,e, şi fiind grea, aci au fătat căţăii ei. Deci,
aceasta, dup:t obiccitil ci, an eşit odatrL la vînat. Vul-
turul, în zioa accaia, ne avîncl cc mînca, nici cu ce îşi

378
 sătura familia sa cea flămîn<lă, văzîn<l puişorii vulpei
cam graşi, au zburat jos şi luîndu-i în unghi, i-au adus
încuibulsău. Nu tîrziu după acea ia \'enind şi vulpea dela
vînat, au văzut această jalnică privire! Căci sîngelcînd
cald curgea din cuib pre lemn în jos, şi ticăloşii aceia
puişori umilite glasuri de vaete şi plîngerc da! Iară vul-
turul cu unghiile sale, foalcle le spărgea, cu clonţul
ochii le scotea ; socotiţi drept acea ia, cum au trăbuit să
fie vulpei atunci văzînd această jalnică întîmplarc;
fieşte carele poate foarte lesne gîci aceasta., că să păti­
mească dela altul oare carele, nu i-ar fi ei aşa jale ca şi
cînd dela pri ia tenul şi vecinul său pătimeşte; după
aceaia ncputînd nemica altă face, ticu aceaia care toţi
3 cei slabi / fac cînd li se fctcc vreo supărare de la cei
mai tari. Blastămă si chiamă judecata si dreptatea cca
cerească, să-i răspiătească. Însă, după puţine zile,
păstorii în cîmp frigînd carne, <lin carea vulturul ră­
pind o bucată, de carea era lipit un cărbune nestins
cu foc şi, după întîmplarea suflărei ,·întului, dintru
acea bucată s-au aprins cuibul vulturului; deci, căzînd
vultureii CC'i micuţi jos, jumătate fripţi, o, cu cîtă
bucurie i-au aşteptat vulpea şi cum îndată, înaintea
ochilor vulturului, i-au izbit de copaciu şi inima din
ci, fiind inert vie, o zmulgea şi o înghiţea. Fieşte carele
şi aceasta poate foarte lesne gîci cum îi Ya fi fost afonci
vulturului.

1.VVĂŢÂTUR.l

Nu te însoţi cu cine nu eşti din destul a te zmulgc

de păr, zice un cuvînt bătrîn, că, spre cine se plîng
mai mult oamenii; de cit spre vecinii şi priiatenii săi?
căci astăzi se scrută şi se prietenesc, iară dimineaţa se
4 sudue şi se sfădesc,unii pătimesc / pentru reotatea şi
nedreptatea lor despre o parte, iară desI)re ;;_lta, pentru
neştiinţa şi blăstc;năţiile lor; nu te însoţi cu cine nu te
cunoşti; şi nu te împr'ictcni cu cei mai poternici de cît
tine; iară mai vîrtos nu priimi pre nimene în prietenie

379
 mai nainte pînă ce nu îl vei conoaşte bine cum au trăit
cu cei mai nainte priiateni ai săi; drept acea cere ca
nimărui, cit mai mică asuprire să nu-i facem; iară fapta
cea.J:mnă voiaşte ca să ajutăm altora şi să le facem bine;
mintea cea sănătoasă tare ne porunceşte noao ca să ne
păzim foarte să nu ne facă rău cineva şi, tocma de ar
voi, să nu poată nici de cum; aceasta e mai fără pri-
mejdie şi fără de grijă, că, pănă cînd poate să ne facă
noao rău cineva, de va vrea, pănă atunci nu stăm noi
pre mai bun picior; noi vom ,·edea, în multe fabule, că
vulpea în multe împrejurări, cu bună pricepere şi înţă­
lepciune s-au purtat, iar aici cu totul s-au ruşinat, că
ia bine au ştiut că vulturul e foarte bucuros şi îi place
epuri şi vulpi a mînca~ apoi cine i-au zis ei cu el să se
insotească si să se învecinează? ci iubirea cea de mărire
deşa~tă, pr~ cîţi din cei cu minte i-au făcut fără minte
şi pre cei străbătători şi ageri la minte şi la vedere i-au
5 orbit? Pre vultur/ îl avea în vecinătate, nu e glumă
că aceasta fonnos sună! Ci ceaia ce ne învaţă pre noi
fabula aceasta mai formos e, ca să înţăleagă cel puternic
şi să nu se nădăjduiască întru puterea sa, căci iaste
ochiul judecăţii carele toate le vede; spun că se miră
turcii, căci mult cer de la <linşii, ci încă de se va cere
înapoi toate, cîte au luat ei de la alţii, puţin oare ce le
va rămînea. / ...

143 62 ,
DOI ŞOARECI

Un şoarece cetăţean au pornit la un sat să cerceteze

pre alt şoarece priiaten a lui; acesta cu bucurie l-au
aşteptat într-o cămară cu fin, unde scoţînd îi puse îna-
inte ce au avut mai bun, precum: alune, nuci, poame
uscate şi o bucăţea-de brînză uscată ce ş-au fost el cruţat
pentru praznic, însă cetăţeanul toate acestea în_tru
nemic le socotea; se îmbie, va si nu va, că dintii lui
cei domneşti nu sînt învăţaţi' cu de acele bucate.
Gustă cite ceva, dar nu poate să înghită. Hei, sărace

380
 pretene ! clătind cu capul, au început a zice săteanului
şoarece, au aceasta e hrana voastră prin sate? dară vino,
frate, cu mine la cetate, de voeşti a şti ce e viiaţa.
Acesta îndată fu gata şi porniră amîndoi şi ajungînd
de cătră seară, cetăţeanul băgă pre oaspetul său într-o
pivniţă a unui boiariu, unde vieţuia el. Deci bine
1-44 acolo era carne uscată, brînză şi / de tot fcliul de frir-
turi, lăsate pentru cină; se miră săteanul soarece si
ochilor săi nu crede. Cînd iată, de odată ilimereste
stăpînul casei de la vînat, se cutremură curtea de t~o-
potul cailor şi de lătratul cîinilor; deci, spăimîntîn­
du-se oaspetul fugea prin unghiuri neştiind locul, cît
nu ştiia unde mai în grabă s-ar ascunde; după aceaia
îl mai mîngăe celalalt zicîndu-i: nu te teme, că aceaia
nu e nemica ! apoi începură a gusta cite ceva, cînd iată,
în pivniţă, slujile şi slujnicele, acum după o friptură,
acum după alt ceva intrară; bieţii şoreci tot prestc cap
dindu-şi în tot ceasul care întro parte, care întralta
fugea. După aceaia bietul sătean începu a înjura şi a
ruga pre cetăţeanul şoarece ca să-l scoată afară din
cetate grăindu-i: îţi mulţemesc, frate, şi rămîi sănătos
cu aşa domnie nepacinică.

!NVĂŢĂTURĂ

Beat11s ille qui prociil negotiis, ut prisca gens mortalittm,

paterna r11ra bobus exercet suis: ,.Ferice de acela care e
145 departe de supărări, / întru asemănarea neamului
omenesc celui dintîiu, care ară holdele tătîne-său cu
boii săi!" Că, să fie zis alt cineva acestea.în lume, nu i
s-ar crede, aşa pre cum cel înalt, dulcele cîntăreţ Ho-
raţie. Acel iubit al împăratului Avgust, inima şi su-
fletul mă ţine întîiul ministru a lui Avgust. El! carele
de ar fi putut, ar fi poftit totdeuna cu Avgust să
vieţuiască şi să împărăţească şi nu numai ce au grăit
asa, ci şi pentru sine acest felin de viiaţă au ales. Aicea
t;ebue luat seama că a dese ori aceia carii nu sînt bogaţi;
pre cei bogaţi îi osîndesc, pre cum şi cei urîţi află celor

381
 mai frumoşi de cît dînşii oare cc pricini şi stricăciuni
găsesc, şi pre chieltuiala lor de ei rî<l şi aceia carii nu
sînt în vreo <lcrcgătoric şi vrednicie sau domnie, carii
mari aplecăciuni caută şi află în ei nescari ne ajungeri,
nnmai ca să-i poată, de neo parte sau de alta pleca şi
cătră sine mai aproape a-i aduce. Pentru aceaia bine
gîccşte un italian: 11011 e bclla, cite ditesti 1tna bmtta~:
1-icînd: nu iastc frumos, carele ar ură pre cel urît; fie-
~te care pizmui.este cei mai formoasc de cît el. Deci,
{mul carele scrie şi pofteşte să îndrepteze năravurile
oamenilor, cn totul trebuie să fie curat de această
146 prihană, carele / se naşte din zavistic. Pentru aceaia
trebue bine să se ştie că bogăţiia, stăpînirea şi domniia
sînt prea frumoasă lucruri, întru acel cu minte şi îm-
bunătăţit bărbat care le întrebuinţează pre cum spre
al său, asa si spre al Patrii sale folos. larft întru acela
să strică' şi 'să osîndesc, carele are numai ca să mun-
cească mai mult, iară despre altă parte Horaţie al
nostru pre acei săteni îi lan<lă, care sînt cu minte şi
iubitori de ostcncală,cărora le sînt curate căsute]e întm
carele vietuesc. si vasele dintru carele se hrănesc. Iară
a trăi. întrun Io~ cu vacile, cu porcii, cu găinile, cu
,retele, aceasta c dobitoceste, iară nu omeneste. În
toată starea de oameni i.aste de trchninte a cun~astc si
a despărţi pre cel înţelept de cel ne înţeiept; pre sătc~­
nul cel vrednic şi de omenie de către cel leneş şi sănă4
tos, zdravăn şi fără de nici o lipsă ccrşitoriu, iară carele
această deschilinire nu e vrednic a face, acela amestecă.
răul cu binele. Şi întoarce rîndul cel firesc, dintru'
carele nc:mica nu se poate naşte ceva hun. Deci, această
rînduială a lucrurilor fieşte căruia îi e de lipsă, ·iară
mai vîrtos aceluia carele pentru mulţi scrie. Amar
aceluia căruia îi ;,,ic: doftorc ! vinded't-te pre tine
147 însuţi / şi: învăţătoriule ! îm·aţă-tc pre tine însuţi mai
întîiu. Căci orb pre orb cînd poartrt, oare ce va fi!
Lesne poate gîci fieşte carele. Însă trăbue unde şi unde
şi celui învăţat săi se erte. Căci numai singur Domnul
Dumnezeu iastc fără de grcsale; asa toti zic gi asa
drept şi iaste. / ... ' ' ' ' '

382
189 84

]•:PURII ŞI BROA.5TELE

Intră epurii noştri ceşti obicinuiţi, yeni de oare unde

un epure pustnic, apoi au început a le propo,·c<lui
<lescriindu-lc lor viiaţa cca epurească, cum că e cca
mai ticăloase şi mai rea supt ceriu zicînd: cc sîntcm
noi pre lume, amărîţii cpuri? Nu e destul că ne vînc:iză
oamenii şi că ne gonesc cînii şi ne prăpădesc vulturii,
ci încă, cec mai mult, şi un amărît de şoarece de va
trece , şi o frunză de va suna, frică şi cutremur cade
spre noi; de cc ni bună noao atare Yiiaţă, cînd sîntem
osîndiţi ca mai naintc de moarte, în tot ceasul şi în
toată clipeala de ochiu, să murim? Vedeţi iazerul acela?
iară ci au strigat toti zicînd: vedem! Vcniti dară, si noi
să facem o dată în ~iiaţă ce trebue; toţi ~oi înai~tc, şi
eu după voi, să sărim acolo şi să ne înecăm, doară se va
afla cineva şi ne va zice: aferim, epurilor ! Abiia sfîrşi
190 el / aceste cuvinte ale zice şi toţi, cu o gură, de odată
au strigat: haidaţi ! iurşi ! Şi au şi alergat la tău ca să
se arunce în apă, iară broaştele fiind afară pre ţermuri
si auzind sunetul, s-au spăriiat si an început dîndu-si
prestc cap a sări în iazcr. Aceasta ~ăzînd un epure bătdn
carele înaintea celora lalţi mergea, se întoarse înapoi
si strigă: stati ! si începu a zice: dară unde e mincinosul
~cela care p~ţi~ de nu făcu una cu noi? Ne spuse că
numai noi sîntem fricosi si pentru accaia nu sîntem
vrednici de viaţă; iată ;cu~a văzurăţi cu toţii că sînt
şi alte făpturi cu mult mai fricoase de cit noi, că atîta
mulţime se înecă de frica noastră; şi după aceaia înce-
pură a căuta pre propoveduitoriul, dară nu-l a~lar~. Ş~
de atunci cpurii nostri vieţuesc precum au v1eţmt ŞI
bătrînii lor, nici mai ascultă careva alte minciuni.

383
 !NVĂŢĂTURĂ

Toâte cîte au făcut Dumnezeu, cu înţelepciune le-au

191 făcut şi
le-au rînduit, toate/ au sc6pusul şi sfîrşitul lor,
pentru cai;-e adecă sînt aşa şi nu altmintrea zidite.
Epurele, pănă nu îl prinde cineva, el trăieşte bine, paşte
seara prin desime sau prin niao (zăpadă) şi iubindu-se
cu epuroaica, se îmulţesc; de-1 prinde cineva, atunci
i-au sosit sfîrşitul; pentru aceaia e epure, ş1. tocma pentru
aceaia e şi zidit. Aşa şi alte vieţuitoare, precum .peştii
în apă: unii cu alţii se hrănesc. Oamenii, dară ca nişte
făpturi cuvîntătoare şi înţelepte, sînt spornici legilor
celor drepte şi dreptăţilor celor înţelepte; iară unde
nu sînt acelea, si ei vietuesc ca fiiarăle care cele mai
tari pre cele slabe le mti.ncesc şi le belesc! Însă despre
aceasta am grăit noi, în mai multe locuri ; ci să vedem
si alta, ce ne mai învată această fabulă; acum au înce-
put noroadele ca din somn a se deştepta şi întru sine se
vorbesc cum s-au întîmplat aceasta carea de vreo cîteva
sute de ani tocma aceia carii mai vîrtos de cît asupra
lupilor striga împrotiva bogăţiei şi de <linsa cu înfri-
coşate jurămînturi, înainte_a lui Dumnezeu şi a toată
lumea s-au lăpădat şi sărăciia ca pre o faptă bună
au propoveduit-o; şi prin aceasta nici de Dumnezeu
temîndu-se, nici de oameni ruşinîndu-se, nemica altă·
192 n-au căutat, ci numai / cum ar putea mai uşor şi mai
lesne, cu mai puţintea sau cu nici cîtă osteneală, ale
altor străine averi, întru numele lui Dumnezeu, trage
la sine, cerşind, scriind, luînd şi îmbogăţindu-se. De
casele sale s-au lăpădat, iară despre altă parte, lumea
au globit şi au stins şi loruşi curţi, ca nişte cetăţi şi
castele şi-au zidit şi de vecinica înfrînare, adecă de post
cu jurămînt, pre sine s-au legat, apoi, mai bine s-au
hrănit şi s-au adăpat de cît în casele părinţilor lor, şi
asupra aceştii lumi a lui Dumnezeu au strigat, iară
în_trînsa ca şi ceia !alţi oameni, bucuroşi au trăit şi au
vieţuit! toate dulceţile cele trupeşti le-au hulit şi
foarte bucuroşi şi veseli cu ce au putut, ca şi ceia

384
 lalţi oameni, trupurile sale le-au inc ălzit, od,hnit ŞI
îndulcit; spun că pentru dragostea lui Dumnezeu, de
lucrurile sale s-au lăpădat, apoi iarăşi tocma pentru
aceaia şi pentru dragostea lui Dumnezeu, ale altora
au cerşit şi au luat? Deci, împrotiva acestora se miră
oamenii acum şi nu vor mai mult să-i am2.gească, ca fie
cine să-i ţină nebuni, să-i poarte de nas, şi se-i mai
înşale. Acuma fieşte carele cunoaşte şi vede că oricare
va. striga asupra aceştii prea formoasă lume a lui Dum•
193 nezen- şi asupra aceştii vieţi a noastre, / măcar de ar
fi scurtă, şi darurile lui Dumnezeu huleşte şi fără nici o
rînduială se face, unul ca acela sau iaste nebun de fan-
taziruiaşte, sau e viclean şi gîndeşte să amăgească pre
altii. Aceste rele întrebuintări nu au fost numai întrun
no'rod, ci în toate noroadele, apoi cei ce sînt mai cumin-
te şi mai norocoşi întredînşii, seîndrepteazălăpădîndu­
le. Iară cei proşti rămîn întrînsele şi aşteaptă să fie întm
toate, mai pre urmă. Toate cîte au făcut Dumnezeu sînt
bune si de mare treabă, ci numai să le stie întrebuinta
omul 'cum se cade, cu înţelepciune şi c'u rînduială, ia
vremea lor, căci întrebuinţarea cea rea şi fără vreme
e rea. -Pentru aceaia, de şi strigă S. Scriptură undeva
asupra bogăţiei, asupra dulceţilor şi altele, aceaia
trebue să se înţeleagă, că strigă spre întrebuinţarea cca
rea, fără de vreme si fără de măsura lucrurilor. Asa
dară spre nemica n~ trebue a huli! fără numai sp~e
ceai a ce e rău de sine şi se face rău ! ia tă oglindă ! otrava
e foarte rea de sine, iară vinule bun, ci poate fi el rău,
cînd îl bea cineva prestă măsură. /

OBSERVAŢIE

194 Ei se întăresc şi pre cum pre sine, aşa şi pre alţii amă-
gesc, tîlcuind strîmb şi fără de înţeles cuviutele mîntu-
itoriului Hs., unde zice că trăbue să se la-pede omul de
sine şi să lase pre tatăl său şi pre muma sa, muiară şi
prunci, casa şi averea sa. Şi nu vor să se deştepte odată că
Hs. au zis şi au adaos că pentru mine şi pentru EYan-

385
 ghelie, iară acum cînd neamurile şi părinţii miei cred
în Hs. şi în Evanghelie, pentru ce să mă lapăd <le dînşii?
că acea ia s-au grăit pentru vremile cele de atuncea ale
goanelor, cînd tatăl da rre fii ul său, şi frate pre frate la
195 moarte pentru Hs., însă acum,/ mulţămită lui Dum-
nezeu, nu mai sînt de acelea; aşa dară nu iaste acesta
rîndul lui Hs., ci al oamenilor celor nedrepţi şi vi-
cleni, care-i poftesc lucrurile altora şi le şi iau; mulţi
din cei ne învătati sau ne înluminati cu inima stricată
că Iugăr i, în Tu~ţla; ar mai voi să stăpînească turcii tot
pămîntul, de cît ei să nu fie; deci, oare iaste aceasta dra-
goste cătră Dumnezeu şi cătră patrie? înse lor ce le pasă,
cînd ei s-au lepădat de părinţi şi de moştenire de patrie.
Pentru aceaia, o, iubite si cinstite norod! toate cite să
chiamăcă sînt averile mănăstirilor, acestea sînt ale no-
rodului awri, să le întrebuinţaţi spre Şcoalele norodului,
196 spre învăţături, pentru învăţătura/ dascalilorşia preoţi­
lor carii vorfideacuma înainte ;şi apoi, atuncea va fi cu
dircptul spre folosul moştenirei patriei, a neamului;
fericit va fi numele acelora patrioţi înţelepţi carii spre
acea ia vor îndemna; şi acest lucru de folos a toată obştea
îl vor pricinui şi îl vor împlini. Binele care poate fi în
zilele voastre, pentru ce să aşteptaţi să fie pre urma
voastră? cei învătati si întelepti şi voitori de bine si
arhiereii, preoţii 'ce'i l~meşti sînt detori a învăţa şi 'a
sfătui pre norod spre acestea. Aixµ.~ixve: ~ouÂ~v xixt 1tixp
o?xe:,u e:u'Ppove:wv,o::;. Luaţi sfat şi de la sluga cea înţe­
leaptă: bµ.[v y,:p q,tAIX q,pOVEC,)V 'î1XU1' ocyope:uw. Că voaă
1

poftindu-vă tot binele, acestea vă grăesc eu ... J...

430 145

LEUL ŞI .'\IĂGARIUL

Leul plecind la vînat, au luat cu sine şi un măgărel;

431 pentru ce? fieşte care poate / lesne şti; alt măgariu
vecin şi mainainte bun priiaten a măgariului de care e
vorba, văzîndu-1 cu leul, îi dede bună dimineaţa şi-l

386
 întrebă ceva. Cu cine gîndeşti tu că vorbeşti? că eu
sînt măgari preste toţi măgarii ! strigă măgariul leului
învolbind ochii asupra celuia şi rădicînd capul, miş­
cînd din urechi; acum ce vcesti, îndată vei conoaste
tu cine sînt eu, de nu eşti orb!' tu vezi cu cine mă şpa­
ţiruesc eu! l\iăgariul săracu se spăimînta, apoi fuga
în sat, socotind în sine: văd acuma că vecinul mieu si
acea puţincamintemăgăreascăceauavut, au pierdut-~.

1NYĂŢĂTURĂ

Cunoscut iastc că englezii decît toate noroadele

cele lalte pre pămînt ale Evropci mai slobod gîndesc
si sînt cei mai învatati si mai întălepti, însă spre
mare mărire si buna'. nor~cire a neamuiui omenesc.
Această fabui'ă au dat po,·aţă englezului să scrie
doao opuri (lucruri), din care unul se chiiamă Măga­
riul filosof, iar altu lllăgari1t domnit. Acest engles
432 aşa începe înainte cuvîntarea/lucrului său: înaltă
şi multă cinstire la tot înţăleptul şi filosofului celui
adevărat şi vrednicului domn! La toată Evropa e
conoscut că oamenii cei învatati nicăiri nu sînt în
mai mare cinste, nici în mai b{1nă stare de cît la noi:
a lord (adecă dommtl) atîta însămnează la noi, cit
la alte. naţii prinţii. Pentru acest lucru se defăima
aceia carii singuri pre sine se nomea filosofi şi domni,
carii cu năravul lor cel rău, netrebuitele şi necuviin-
cioasele a lor fapte, de bună voia sa, chiemarea sa o
necinstesc şi proştitiruesc. Apoi, după acea ia, pre
larg şi înadins describălueşte cum se face aceasta.
Însă, întru puţine cuvinte şi lesne, poate fiesce carele
luişi summa cea întreagă a lucrului închipui, precum
că vieţuirea cea răzvrătită, împrotfra bunei încuviin-
ţeri, omeniei şi înţelepciunii, face şi arată pre om a
fi măgariu, fie care va fi. Iar înţeleaptă, de cinste,
dreaptă şi făcătoare de bine purtare a unui sătean e
vrednică de cinstire şi de nome filosofesc şi domnesc,
de bun neam, Carele e întru adevăr om învăţat şi

387.
 filosof, ee însemnează iubitori de înţelepciune, iară,
după nenorocire, de iubeşte el a minţi, a vicleni, a
fătărnici, si altele acestora asemenea, asa el arată
că e iubit~riu de nebunie, iar nu de î~ţelepciune.
433 Toate noroadele,/pre lume, deacă văd pre cineva că
întru necurăţenie vieţuiaşte, îl numesc porc, iară
de vicleneşte, îi zic vulpe, şi altele; întru aceasta
toţi, din fire, se armoniruesc. Pre tnulţi vedem eă din
starea de jos se înalţe la mai mari stăpîniri şi domnii;
şi care dintrînşii sînt mai înţelepţi şi buni, atuncea
fără de asemănare, aceştea mai buni se fac avînd mai
multe mijlociri de a arăta bonitatea sa; de unii ca
·acestea se obicinuiaste a se zice că sînt născuti de bun
neam; şi pentru do~nii carii încep a zvîrli c~ picioa-
rele, pre toţi cei de pre lingă sine a-i trece cu vederea
şi a-i ţinea de nemica, ce se poate, de unul ca acesta,
zice, aceaia am auzit în fabulă. Bogaţii şi cei poter-
nici în obşte au multe mijlociri de a putea arăta boni-
tatea lor şi cu aceasta, dragostea de comun şi nome
formos a-s rămunărui sau a dobîndi. Numai aceasta
una e întrînşii, ce poate omul înţelept luişi pofti,
iar întru altele, după mai mare parte, cu mult mai
multe nepăciuiri şi ne odihniri au de cît oamenii cei
de stare de jos. Cine are înţelegere omenească, bine
se judece aceasta ce urmează, fără de grabă şi cu luare
de seamă cetind. Ori care vede vre o lucrare înţelep­
teste si cu măestrie, ori de ce materie, hwrată, întru
434 ~celaş'i ceas/ înţelegerea cea firească desăvîrşit încre-
dintează că trebue se fie undeva vre un maister înte-
lept care aceaia au făcut, căci de sine însuşi nu s-~u
putut face. Deacă se află vre unul de aceia carii sin-
guri pre sine se nomesc filosofi sau cetitori de cărţi,
carele vede atîtea nenumărate înţelepte făcute făpturi
şi le conoasce că şi sînt aşa, nimic mai puţin maisto-
rul cel înţelept, adecă pre Dumnezeu, tăgăduiaşte şi
nu va să-l cunoască, ci zice: natura acestea aşa le-au
făcut, şi aceasta însemnează a tîta : acestea singure
de sine aşa s-au făcut, după întîmplare; carele cu
osebită elocventie sau mai bine se zic cu bîrfituri si
' '
3&8
 flecăituri şi vorbe de nimica spune nono că raţei nu
sînt date picioarele ca să poată cu iale înota, ci numai
le are din întîmplare, fiind că are aşa picioare înoată,
dară ce va face si carele zice că dintii nu sînt făcuti
se roadă, ci deacă sînt dinţi, ei las să roadă, mai bin'.e
de cit se stee în zadar; care întăreste că soarele nu e
cu socotinţă nici spre acel scop făcilt ca se încălzească
lumea ~i se o lumineze, însă de .e după întîmplare aşa,
trebue se lumineze şi să încălzească, au va vrea au nu
va vrea. De se va afla, 1,ic, cineva, unele ca aceste si
435 lor asemenea nebunii împrotiva schinteei/înţelepci~­
nij să ne încredinţeze, lasă să-m spue fiesce carele,
după cugetul său, pote-se-va opri cineva să nu-i zică
că e mai nebun de cît măgariul? Ori ce e ne înţelept,
nedrept şi netrebuit, fie între .filosofi sau între prost o-
mani, în cel păcătos ca şi în cel drept, în cel bogat sau
sărac, nicăiri firea sa nu o schimbă, ci pretutindenea
şi tot deauna ne trăbuesc, Şi să ne fie acest adevăr
vecinic şi a lui Dumnezeu tot deauna în minte şi în
inimă simţitoriu, pre cum că omul fără înţelegere să­
nătoasă şi fără de dragoste către omenire, cătră drep-
tate, cătră cinstire şi cătră dumnezeiasca facerea de
bine, el nu e om, ci hiară, fie filosof, fie domn, fie
creştin, fie pustnic şi numească-se pre sine sfînt, mai
pre urmă, fie ce-i place. Fie aceasta şi pentru pruncii
nostrii învăţătură, căci pruncii aceştea de aoum vor
fi curînd şi ei oameni şi, de nu vor începe din pruncia
lor înţelepţeşte a gîndi, în urmă nu vor putea. Pentru
ce răsc6lnicii rămîn pănă sînt vii, răscolnici. Şi pentru
ce gîndeşte că Dumnezeu care e ne gîndit şi ne cuprins,
poartă barbă şi musteţe ca şi el? Nu pentru alta, ci
pentru că sînt din pruncie răscolnici, şi atuncea aşa
i s-au spus. Şi iară nu-i spune Mîntuitoriul şi nu ce-
436 teşte el în Evanghelie, Dumnezeu/duh iaste? El spune
că şi el aceaia ceteşte, însă aceaia nemica lui nu-i ajută,
căci el şi în pruncia lui aşa au gîndit şi de aciia toate
atîmă, cum au gîndit cineva în pruncia lui./.,.

389
473 154
tl!NDUNICA ŞI CELELALTE PASERI

Rîndunica cum au văzut în primăvară pre săteni

sămănînd cînepa, au chiemat toate paserile şi le spuse
lor că din sămînta aceasta va creste asa materie, dintru
carea spre prăpădirea paserilor, 'de t'ot feliul de mreji
se Ya împleti; pentru aceaia, deacă îşi voesc lor binele,
cum se vor duce sătenii a casă, toate, cu un cuget şi
cu o inimă, să se împreune şi toată semînţa aceaia,
spre paguba lor semănată, să o răschireze şi se o mă­
nînce. Doao folosuri de aicea vom avea: întîiu, ne
vom setura, a doao, că de aici înainte fără de grije
si frică vom vietui. Paserile începură ce le veni în
~ap a vorbi. Unele ziseră, noi ne hrănim cu muşiţe,
pentru ce să ne chinuim săpînd pămîntul. Altele
ziseră: noi mîncăm goange şi de tot feliul de viermu-
leţi; a treilea spun că iale şi fără de aceaia au destul
lucru pre cap/cuiburi făcînd, cînd pui scoţînd şi hră­
nindu-i, şi acuma nu au timp de săpat şi de răşchirat.
Apoi, după vre o cîteva zile, au răsărit cînepa şi au
învierzit toate holdele; iubitoarea de soţie rîndunea
iarăşi zburînd cînd la unele, cînd la altele paseri, se
roagă şi le îndeamnă ca, încai pănă e crudă şi slabă
şi pînă nu s-au împuternicit, să o smulgă! paserile,
ca şi mai nainte, fieşte carea de lucrul ei, nepăsîndu-le
ce va urma. Ba încă se aflară unele care o batşocoriră
şi bine o suduiră zicînd: nu vez, cap de rîndunea şi min-
tea ei ! unde veni dînsa să se arete mai cuminte si
mai bună de cît cele lalte paseri ! nu ai tu alt lucru;
ci vei să îndrepţi lumea cu umărul! Dintru atîtea
paseri, cum nu se află nici una, fără numai tu, să ne
spui ce rn fi rnîne, poimîne şi pănă la annu? Iară
deacă auzi rînduneaoa aceasta, de care nu s-ar fi
adus aminte, se duse la oameni şi se rugă să-i dea
slobozenie să-şi facă undeva cuib, la casa lor; aceia
475 îi îngăduiră, şi oamenii/cu bucurie o caută, căci nu
e vrednică să facă cuiva vre un rău, şi cu atîta la

390
 toţi e mai iubită, pentru cac1 cu venirea ei vesteşte
începutul iubitei primăveri, cînd privighitoarea cîntă
şi cîmpu se veseleşte.

JNVĂŢ.-lTURĂ

Luînd seama că d~ la începutul neamului omenese

pînă acum, în vremile noastre, tocma aceasta ce ne
spune noao fabula că s-au întîmplat cu rînduneaoa,
la multi oameni de cap le-au dat. Nemilostivul si
cu năr~v rău Cain urî şi pizmui şi ucise pre bun~!
Avei, fratele său. Dreptul Enoh încă mai naintc de
potop, roga şi sfătuia pre oamenii din \Temea lui să
încete dela rău şi nedreptate, deacă le iaste voia ca
la toţi de odată să nu le r.isară zioa cu primejdie!
Grăiaşte astăzi, grăiaşte mîne, pănă ce odată au perit
dintră <linşii. Iosif ce I prea formos ! se ostăneşte prin
pustietate căutînd pre fraţii săi, ducîndu-le de mîn-
care: abiia îi află, iară aceştia, cu el în fîntînă: culcă-te
tu aciia, că aciia îţi iaste locul. Moysi, în Egypet,
începu a ruga pre cei mai tari de cit neamul lui, să
476 nu le facă atîta nevoe şi rău ;/,,ce"! învolbă acela ochii
ca turbat asupra lui: ,,cine te-au pus jmki:ătoriu preste
noi? Sau poate că gîndeşti să mă uciz şi pre mine ca
pre egypteanul ce l-ai ucis nu de mult! Aşteaptă tu
că-ţi ,·oiu fiiarbe papora, te voiu opări eu cu zeama
carea o voiu fiiarbe pentru tine! ît voiu avea căsti­
gu". Atuncia l\foysi socoti în sine: aicia nu-i de răm~s l
Tu lor lucri să le fie bine, iar ei ţie, de cap; apoi fuga,
încătrău l-au dus ochii. Făcătoriul de- bine Sacrat
dintră toţi grecii mai înţelept, înfricoşat nepriiate-
nilor patriei, înfricoşat acelora carii muncea pre tică­
loşii cetăţeni carii intră sine se gîlcevca, înfricoşat
mai vîrtos filosofilor celor mincinoşi şi apărătorilor
credintei deserte. Si mai pre urmă el însusi care au
adus înţelep~iunea intră oameni, fu osîndit de la cetă­
teni i săi, în vremea bă trînetelor sa le, să bea otravă I
După aceaia nu trecură do ..{o trei zile, vaiu ! şi iară

391
 vaiu ! ruşine! veniţi să-i zidim capişte, să-i rădicăm
oltariu ! şi se-i junghiem o sută de juninci, jertvă
sufletului lui celui drept; toate aceste tîrziu şi nu la
bună vreme. Pilat, rîmlean fiind, zice fericitului Mîn-
tuitoriu: dar că neamitl tău şi fraţii tăi te-a11 dat să fii
477 osîndit la moarte! / spune ce ai făcut? îş spală înaintea
tuturor mînile sale de sîngele nevinovat, iară deacă
strigă tot norodul, luaţi-l şi-l răstigniţi, lasă să le fie.
că ei vor vedea. în suta cea trecută, Volf, luminătoriul
Ghermaniei, professor în Ha.ale, dobîndi aspră împo-
runcă împărătească ca, în 24 de ceasuri, să nu se afle
în Haale, nici în toată stăpînirea Prusiei, de iaste
voia se mai poarte capul între umeri. În vremea ernii,
cînd era cel mai cumplit frig, muiarea gata să nască!
nimica aceaia nu ajută! furt! lasă să nască în car mer-
gînd. Pre marele Lesing şi cel mai înţelept în naţia
sa, întru acestaşi chip toţi cei aprinşi cu rîvna mărtu­
risirei legei protestanţilor propoveduitori şi pre sine
numiţi filosofi şi theologi, s-au fost rădicat, cînd
era la moarte, asupra lui ca cioarele. Şi aceasta iarăşi
pentru ce? pentru traghedia (jalnice întîmplări) lui
Nathân, întru carea au arătat Lesing cea prea înţc-
. leaptă purtare de grije a lui Dumnezeu întru direp-
tate. Înse aşa au__arătat, cit ei toţi împreună şi să mai
fie fost încă pre atîţa, nu ar fi putut ca el adeveri;
iată pentru ce: pentru că aceia gîndcsc că, de nu ar
fi ei, toată mărirea lui Dumnezeu s-y prăpădi. Ni-
minea nu au căutat mărirea lui Dumnezeu cea adevă­
478 rată, precum Is.Hs., însă el,/în toată Evanghelia arată
că toată mărirea despre partea oamenilor cătră Dumne-
zeu, întru aceaia se cuprinde, să creadă întru Dumne-
zeu şi ~ă-1 iubească, să vieţuiască cu dreptate, cu ome-
nie, şi spre nemica alta prea bine cuvîntatul Fiul şi
cuvîntul lui Dumnezeu nu au strigat, fără numai asupra
răotăţii, nedreptăţii şi asupra vicleniei cici prefăcute
şi făţarnice. Şi dacă acestea, aşa au fost de la Adam
pînă astăzi, precum se vede din aceste cc am zis, oare
poate aceasta să încete vre odată? Poate foarte lesne.
şi atuncea va înceta, de vom lăsa toţi dările omeneşti,

392
 la o parte; din care nemica alta nu se naşte fără zarvn.
sfada, gîlceava şi ura, şi vom primi curata a lui Hs.
învăţătură, din carea se naşte sfînta pace şi cea prea
dulce dragoste de obşte şi toată dreptatea şi facerea
de bine intră romîni, precum în Bănat, Tara Ungu-
rească, Ardeal, Ţara Romînească, Molda via şi în Buco-
vina, pretundinea se află oameni avuţi, cu bărbăţie
şi sînt iubitori de străini, bărbaţi ageri, de cinste, spre
bine aplecaţi şi sănătoşi, adecă cu cea de comun înţele­
gere omenească dăruiţi şi, lingă aceaia, iubitori de
osteneală. Şi ori unde se şi află de se urăsc între sine,
în vecinătate, pricina cea mai mare de acolo vine,
479 că unii sînt/de legea grecească unită, iară alţii de legea.
grecească ne unită. Cei dintîiu numesc pre ai doilea
neuniţi, iar ai doilea pre cei dintîiu uniţi. Iară numele
c_el cinstit, frăţesc şi sfînt, creştin, fieşte carele pentru
sine îl ţine, şi aceasta e întră romînii cei pre la oraşe,
carii au gustat puţintea învăţătură, arsenicum,aceştea
sînt vulpile şcolii şi jumătate învăţaţi fiind strigă:
vez ! mîncă carne în post, ele unit (şi nu ştie că unitu
posteşte mai bine de cit noi), şi rad barbele împrejur
ca uniţii, auzi cite pre unul, şi el socoteşte că toată
sfinţenia în post şi în barbă se cuprinde, măcar că
preoţii uniţi de obşte sînt cu barbă şi postesc. Să pu-
nem noao înainte cc dulceată si fericire ar fi a vedea
asa marc număr de romîni' că se iubesc ca fratii si
se omenesc! noi vedem cu ochii mila. purtării de' grije
ceii vecinice! că stăpînirea turcului scade şi se împu-
ţinează, iară acea creştinească, de toate părţile creşte
şi se înalţă. Tara Romînească şi Moldova cu totul
se va scăpa cu vreme de turci; înse, de nu va începe
norodu în pămînturile aceste, a scutura de pre sine
credinţa deşartă şi de nu va dezrădăcina acea bătrînă
şi de mult <le Dumnezeu uricioasă vrajbă pentru lege,
ei însusi îsi vor fi lor turci si muncitori! Iară dcacă
480 nu vor' fi 'cpiscopii,/preoţii şi boiarii intră dînşii cu
învăţătură şi cu fapte bune împodobiţi, cei mai aleşi
în natic si adevărati credinciosi fii ai mostenirei sau
patriei, libertatea aceaia le •:a' fi lor spre stricăciune,

39}
 uriciune şi îndărătnicirea moralului ; şi deacă se preface
aceasta în obiceiu si apucă putere, atuncia si învătă­
tura se otrăvrstc, ~e răzvrătcste, se pîngăr~ste si 'se
face mai rea şi mai vfttămăt oare poporului', de cît
0

prostietatea, mojicia şi varnriia; însc aceasta nu va

fi dea că se vor întrcbu inţa aceste mijlociri, adccă:
să se dea tinC'rilor coconi carii se mărginesc sau spre
slujba bcscricească sau şi spre cea cetăţenească, învă­
ţătura carea pre duhul cel cur:; t al E\'angheliei şi a
îm·ătăturei morală e întemeiată. Fieste carele, numai
de v~ voi, lesne poate vedea şi cunoaşte că eu, aceasta
nu din patimă, nu din urăciune cătră biserica grecească,
nici către cca lătincască, vorbesc, ci din dragostea
cătră Dumnezeul micu, cătră ade,·ărul Evangheliei
şi cătră prea iubită naţia mea. An nu am avea mai multă
deşteptare, de s-ar fi rnînat înainte Istoria lui Milot,
precum ele la aurita R.ctoricâ romînească, Gramatică
nemţască pentru limba romînească, de cît din 11/inecle
cele mari care mai în ceşti ani se tipăriră pre romî-
481 nie,/fără de care de atîtea \"Cacuri de ani putură să
fie pravoslavnicile noastre beserici ! care şi acum mai
multă ncme, mai prin toate bescricile, zac închise.
Nici nu se văd a fi date pentru alta la tipariu, fără
numai pentru urîta dobîndă, mai \'Îrtos a unuia, cu
a drnia chieltuială s-au şi dat la tipariu. Adevărat
că aceste cărţi sînt sfinte, de călugării cei greceşti
pC'ntru mănăstirile sale făcute, carii nu au alt lucru,
fără să mănînce, să hC'a şi să cînte. Ba, întru aceste,
pre urmă cufundîndn-sc cu totul grecii î~i pierdură
împărăţia şi pnţin de nu ajunseră ca jidovii. Vederh
acuma la noi că nu prea merg oamenii să asculte ceta-
nia si cîntarC'a mineelor; mai cu bucurie si mai cu
mar~ folos ar asculta ei o predică înţeleaptă: care obi-
ceiu de a spune predică în hescrică ar fi vremea să
se bage iarăşi prin beserici, pre cum era în zilele sfin-
ţi lor părinţii Vasilie cel marc, Grigorie Bogos16v şi
loann Zla_taust şi ceia lalţi carii nu au umblat cu
minee de cele 1!1ari, ci cu nerninţă spunea învăţături
 moraliceşti norodului său. Acestea sînt mijlociri adevă-1
rate de a aduce pre oameni laconoştinţadeDumnezeu:
prin predicaţia unui luminat preot se îmbunătăţesq
482 şi se luminează oamenii. Acesta mod Hristos,/mîn"'
tuitorul nostru, sfinţii apostoli şi toţi dascalii be-.
sericii au întrebuinţat, iară nu prin cele ce am zis
mai sus.
l:nii din strămosii nostri au priimit credinta cresti-+
nească din gura apostolilor Petru şi Pavel, la Rori-ia;
şi în zilele lui Traian împărat s-au adus aicia, în Da•
thia: în Bănat, în Ardeal, în Tara Romînească si în
Moldova. O credinţă ca aceaia' carea fu priimită' din
rostul mai marilor apostolilor, nu putea se nu fie
prea curată şi de tot feliul de smintele scutită. Ci su.
puind canonul 28 al soborului de la Halchidon pre
:romîni patriarhului grecesc de la Ţarigrad, şi cu vreme
întră şi la greci, în locul ştiinţelor, întunerecul,·
si cu dînsul multe credinti desarte. Deci, la 900 de
~ni după Hs., primind sîrbii' credinţa creştinească
şi despre o parte primind împreună şi dela greci
inulte deşărtăciuni, despre altă parte mai adăogînd
si ei ca mai multe, din firea lor, care cu multe fcliuri
de meşteşuguri împrumutîndu-le ai~ea, în Bănat,
noao romîni lor, ca celor ce sîntem supuşi episcopilor
sîrbeşti, iată că orbecăm şi noi ca şi sîrbii. Pentru
ce în Ardeal, cît e de mare, nu se află nici întră uniţi,
nici întră ne uniţi, a se da înaintea oamenilor moaşte,
483 oase, Dumnezeu/ştie de ce dobitoace, zicînd că sînt
ale sfinţilor. De nu vrea fi fost Petru cel Mare, împă·
ratul moscalilor, pănă astăzi se vrea închina moscalii
picioarelor de măgariu, căci începuse călugării lor a
le purta prin ţeară, însă pre el l-au luminat Dumnezeu,
le adună şi le îngropă, ca să nu se facă această ruşine
şi batjocură creştinilor, ce nu s-au mai văzut nici
auzit; procleta iubire de argint ce au fost pus de gînd
· să facă, să se închine creştinii oaselor de măgariu l
deci, luminaţi fiind cu S. Evanghelie şi cu învăţătura
S. Apostoli carii nu au gîndit alta fără să aducă pre

395,
 oameni cătră conoştinţa de Dumnezeu şi cătră faptele
cele bnne. Să cunoaştem odată orbecările întru care
ne aflăm, că să-mi spună mie cineva, ele la· venirea
noast:i:'ă în Dachia şi supunerea supt greceştii episcopi;
după aceaia sîrbeştilor, carii la 900 de ani au primit
legea, cît veac s-au petrecut, ce nu s-au putut scorni
şi adăoga, şi apoi scriind grecii şi tipărind moscalii,
noi să credem? noi să ne judecăm pre noi şi să nu fim
.gata şi iuţi pre alţii a-i osîndi. Să cetim cu mare luare
de seamă prea sfînta şi dumnezeiasca Evanghelie a
lui Hs. şi vom afla aceste cuvinte: Nu judecaţi, ca s,t
nu fiţi osîndiţi I Şi aceasta va să zică: Nu urîţi,/
484 nici goniţi pre alţii, dacă voiţi să nu fiţi urîţi şi go-
niţi, binecuvîntaţi şi faceţi bine, dacă voiţi să îiţi
binecuvîntaţi şi iubiţi. Aveţi pacea mea şi dragostea
mea, dacă voiţi a fi ucenicii şi fraţii mtei, căci care
ascultă cuvintele mele şi care face voia aceluia ce ·m-au
trimis pre mine, acela e fratele, sora şi maiaa.1nea. Iată,
iubiţilor fraţi, creştinătatea, iată pravostavia I buna
credinţă şi împreunare! Nu e aciia grec, 11ici latin,
unit şi ne unit. Să fim noi romînii toţi una, drepţi şi
adevăraţi creştini şi credincioşi supuşi ai împăratu­
lui, apoi vom fi aicia pre pămînt, în cît va fi cu pu-
tinţă, buni norocoşi şi după aceaia în veci fericiţi.

Sfîrşitul fabulelor şi a învăţăturilor./

 CUPRINS

Carte de pravilă ... 1807 1S

Versuri veselitoare întru cinstea prea luminatului ..•
Samoil Vulcan ... 1807 22
Înştiinţare ... Ioann Bobb ... despre ridicarea capi-
tulumului. .. 1808 29
Învăţătură firească spre surparea superstiţiei no-
rodului 34
Istoria naturei sau a ţirei 55
Vocabularium pertinens 62
Măiestria ghiovăsirii romîneşti ... 1809 66
Istorii a 72
Didahii adecă învăţături... 1809 92
Propovedanii la îngropăciunea oamenilor morţi...
1809 112
Prediche sau învăţături ... 1810 124
Doftorie împrotiva gălbezii oilor ... 1811 136
Hronica romînilor 138
Istoria pentru începutul romînilor în Dachia •••
1812 189
Dissertaţie pentru începutul limbei romînilor .••
1812 214
Dissertaţie pentru literatura cea vechie a romini-
, lor... 1812 225
Corespondenţă ... Ioan Budai-Delcanu ... 1812 236
Ţiganiada sau Tabăra: ţiganilor ..• 1812 240
Trei viteji 279
Excerptam ex ... Temistoclu 291

397.
Temeiurile gramaticii romone~ti 299
Dascalul romănesc 313
Istoria beserkei romînilor ... 1813 318
Arătare despre starea acestor ... , sholasticeşti
instituturi. .. 1813 338
Istoria pentru începutul romănilor ... cuadaugerea
Dialogului şi a Disputaţiilor ... 1834 341
Răspunsul la cîrtirca ... 1814 359
Gheografia sau scrierea pămîntului... 1S14 362
întîmplările răsboiului franţozilor ... înştiinţase
... 1814 374
Filosoficeşti şi politiceşti prin fabule, moralnice
invăţături ... 1814 371
 Redactor : MARIN RADOI
Tehnoredactor: ŞTEFANIA MIHAI
Apărut 1970. Comanda nr. 8474. Hîrtie
ziar de 50 g!m'. 540X760/16. Co!! de t!•
par 25. C.Z. pentru bibliotecile mici
BR-31
Tiparul executai suo camanda
nr. 90 746 la Como111atul Poli•
grafic „Casa Scinteii", Piaţa
Scînteii nr. 1, Bucureşti - Re-
publica Socialistă România