ALTE

POVEŞTI MOLDOVENEŞTI
 DREPTATEA
LUI CONSTANTIN VODĂ-DUCA
(! 702)

Constantin Duna Vodă, fiu) iui Bheorghc

Duca şi a Anastasiei Buhuş, despre lăcomia
şi răutatea cărora am vorbit mai preiarg în
ăită poveste, obijduia greu, în cursui ceiei de
a doua iui domnii, ţara cu biruriie ce ie punea
pentru a piăti datoriiie de (-are era piin,
datorii făcute atât în vremea ceiei dintâi ve­
niri în scaun, cât şi cu prilejui dobândirii
ceiei rie a doua. Dar în schimb era un jude­
cător deosebit de drept şi totdeauna gata să
ocrotească pe cei mic şi siab împotriva ori­
cărei obijduiri din partea ceior puternici,
t^tiut este că,pe acea vreme, boierii se siiian
6 Radu R o setti

să aducă pe toţi iocuitorii satelor ior !a sta­

rea de vecini, adică de şerbi şi aceasta prin
toate mijioaceie, chiar şi prin ceie mai uri-
cioase: sila, "înşălăciunea, falşul, toate erau
întrebuinţate. Şi aceste mijloace din nenoro­
cire izbutiau să li dee câştig de cauză la
divanurile prea multor domni. Constantin
Vodă însă, în hotărîrile lui, întăria starea de
vecinătate numai în urma unor dovezi ne mai
lăsând macar cea mai mică umbră de îndo­
ială cum că omul tras la vecinătate era vecin
într'adevăr şi fără pic de îndoială.
Apoi el nu era cu mai puţină grijă de
dreptate de câte ori vre un om din popor
se jăluia din pricina unei nedreptăţi sau a
unei silnicii făcute sau de care era.amenin­
ţat. Şi dreptatea lui nu cruţa pe nici un v i­
novat, ori cât de sus era pus, orice trecere
avea, pe prietenul ca şi pe neprietenul său.
Cu deosebire bine văzut de domn era că­
pitanul călăraşilor de Cohurluiu, (a nu se
confunda cu Covurluiu), Ion Goia. Acest Goia
era un răzăş din satul Cavadineşti de pe
Horincea : barbat de treizeci de ani, nalt, voi­
nic, frumos la faţă, eu ochi şi păr negru, că­
lăreţ neîntrecut, meşter în mânuirea tuturor
armelor şi având un renume de viteaz câş­
tigat prin număroase şi strălucite isprăvi.
Goia, care mai era şi om cuprins, cu părţi
de ocină în mai multe sate, cu curte în Ca­
vadineşti, cu herghelii de cai, cirezi de vite
 D reptatea Ic i Constantin D uca-Vodă 7

cornute, turme de oi şi hambare pline de

bucate, se afla in însuşirea de copii de casă
în curtea iui Duca Vodă cel bătrân când
doamna. Anastasia, în urma năvălirii iui Pe-
triceicu Vodă, părăsise Ieşui spre a găsi
adăpost în Ţara Românească. Constantin Vodă
îl cunoştea deci din copilărie. Ii dăduse că­
pitănia de Cohuriuiu în urma unei isprăvi ce
făcuse, urmărind peste Prut o ceată de tâl­
hari, alcătuită dintr'o amestecătură de moldo­
veni, turci şi tătari, în număr de peste două­
zeci. Goia, având cu dânsul numai cinci
oameni, ucisese vro zece talhari, prinsese şi
legase alţi patru şi împrăştiese pe câţi mai
rămăsese, luându-li înapoi toată prada făcută
de ei în trei sate.
Steagul de calaraşi de la Cohuriuiu avea
nume bun şi era alcătuit tot din oameni cu­
prinşi, bine îmbrăcaţi, bine înarmaţi şi dis­
punând de cai unul şi unul. Cei mulţi din ei
fusese ,/rbwb'?' *) la Leşi. Stegar era Gheor-
ghiţă Prodan, un tânăr de douăzeci şi trei
de ani, fiul unei vadane înstărite de la Pro-
dăneşti. tânăr cinstit, blând şi ruşinos ca o
fată mare, dar viteaz ca un leu, nalt, subţire,
cu trăsături deosebit de frumoase, cu ochi
căprii, păr şi musteţi căstănii.
Când Goia luă asupra-şi povăţuirea stea­
gului, Gheorghiţă slujia într'însul de doi ani.

') Soldaţi în leafă.

8 R adu R o setti

Renumele de vitejie ai lui Goia, înfăţoşarea

iui voinicească, priceperea în toate, trebile
ostăşeşti de care dădu dovadă de la început,
cliipul cum se purtavcu oştenii cărora, dacă
ii cerea supunere oarbă în toate cele p rivi­
toare la slujbă, în afară de slujbă îi privia
ca nişte tovarăşi, dărnicia iui cătră sărăcime
şi nepasarea aratată pentru dobândă îi câş­
tigase deia început inima stegariului. Din
partea iui, Goia se simţia atras de acel tânăr
blând şi ascultător, uimitor de serios şi de
conştiincios în îndeplinirea datoriilor sale. In
curând amândoi deveniră o părerile de prie­
teni nedespărţiţi.
Goia era încă buriac: îşi Jasase, zicea ei,
inima în Ţara Leşască, umie iubise şi fusese
iubit de o nobilă poloneză, căsătorită cu un
dvorean bătrân. Wanda, la despărţire, când
amantui ei îndeplinind termenul de slujbă la
care seîndatorise, plecă înapoi în Moldova, îi
jurase că dacă ar deveni cumva văduvă, îi
va da îndată de ştire să vie s'o iee de soţie.
Nu de mult însă afiase că bătrânul soţ al
Wăndci îşi dăduse sfârşitul obştesc încă (ie
vro doi ani, dar ea se grăbise, să intre în
iegături legiuite cu uti ofiţer neamţ în slujba
craiului şi mai află că acel neamţ începuse
să se bucure de frumuseţele ei îndată după
plecarea lui, Goia, din Ţara Leşască. Această
părăsire a iubitei făcu căpitanului o rană de
amor propriu care, mă grăbesc s'adaog, nici
 Dreptatea tui Constantin Duca-Vodă 9

nu ţinu vreme îndelungată, nici nu-1 duru

din cale afară. Doară nici ei nu-i rămăsese
credincios; şiragul fetelor şi nevestelor iubite
de dânsul de când se întorsese în ţară era
de o lungime cît se poate de samandicoasă,
doară se uitau femeile eu plăcere şi adesa cu
yând la frumosul, veselul şi guralivul căpitan.
Aceste amoruri număroase şi schimbătoare
mierau şi scârbeau pe Gheorghiţă care, şi în
această privinţă, se purta ca o fată mare,
ceiace îl expusese în dese rânduri la glumele
căpitanului şi ale altor prieteni de-vrâsta lui.
La întrebările lui Goia despre fiinţa pentru
care îşi păstrează nevinovăţia, Gheorghiţă ro-
şindu-se jura .că, pănă în acea clipă, n'o cu­
noaşte. Dar Gbeorghiţă minţia, căci inima lui
era robită de mult. O furase o fată din Oomă-
neşti, satul pâre se află pe Horincea îndată
mai jos de Prodăneşti. Stana Coman era o
fiinţă şi frumoasă şi .bună şi deşteaptă: năl-
tuţă şi subţirică, avea pâr auriu, bogat şi
lung, ochi vineţi mari în cari se oglindia
bunatatea şi curăţănia sufletului, iar guriţa
mică şi nasul drept erau nişte adevarate mi­
nuni. Părintele ei murise de mai de mult şi
ea rămăsese singura copilă la o mamă bă­
trână şi de multă vreme bolnavă. Dacă ave­
rea ei nu era lucru mare, totuş era foarte
îndestulătoare {jentru a închexeşlui celor două
femei un traiu îmbielşugat şi chiar putinţa de
a spori acea avere, fără a fi, pentru a ajunge
 10 R adu R osetti

la acest scop, silite să se supuie la vi-o lipsă.

Acea stare era alcătuită din jumătate din a
cincea parte a satului Comăneşti, apoi din
vite : cai, boi şi oi.
Tinerii se cunoşteau de când erau copii,
părinţii erau prieteni buni, mamele ştiau de
iubirea lor şi-şi dăduse de mult învoirea la
căsătorie. Aşteptau numai ca Stana să îm­
plinească şăptesprezece ani, ceiace se întâm­
plă cu vro două luni după venirea lui Goia
în capul steagului de Cohurluiu. Numai atunci
puse Gheorghiţă pe căpitan în cunoştinţa
apropietei sale căsătorii şi-l pofti la serbarea
logodnei ce avea să aibă loc peste puţine zile.
Goia se grăbi să primească şi, la ziua hotă-
rîtă, se află de dimineaţă în Comăneşti, la
curtea mică, dar gospodărească şi bine îngri­
jită a Comănesei. Deşi însuşi de loc din cel
mai de samă sat de pe Horincea, cunoştea
prea puţin pe mamă, iar fata de loc. Ra­
mase cu desăvârşire uimit de frumuse-
-ţa ei ; apoi, în cursul zilei, stând de
vorbă cu dânsa, Stana îl fărmecă prin vi­
oiciunea, deşteptăciunea şi înţelepciunea ce
o arata. Trebuie să lămuresc că ea trăise
aproape doi ani pe lângă o soră a mamei
sale, călugăriţă la mănăstirea Adam, unde
învăţase carte de la duhovnicul mănăstirii şi,
mătuşa ei fiind însărcinată cu ducerea arhon­
daricului, venise în atingere cu toate înaltele
feţe bisericeşti şi mirene care veni au la mă-
 Drepţatea lut Constantin D uca-Vodă 11

năstire, sau spre a se închina sau spre a

vedea rude călugărite în acel sfânt locaş, cel
mai de samă al întregii Ţări de Jos.
gara, (Joia părăsi Comăneştii cu ochii şi
mintea cu desăvârşire plini de Stana şi -blă-
stămând soarta care-1 făcuse să cunoască pe
acea zină tocmai în ceasul în care ea se lega
pe viaţă cu altul. Merse acasă, la Cavadineşti,
unde avea să petreacă câteva zile spre a da
un ochiu afacerilor lui. lasate de o hucată de
vreme cam în părăsire.
Gheorghiţă avea să rămâe acasă încă cinci
zile, căci steagul putea în voia cea bună să
fie lasat pe mâna chehaiei b, un oştean bătrân
şi de toată încrederea. In fiecare din aceste
zile Goia veni să vadă pe Gheorghiţă, pe
care bine înţeles nu-1 găsi nici odată la
Prodăneşti, acasă la maica-sa, ci totdeauna
la Comăneşti, priveghind culesul viei viitoa­
rei sale soţii, împreună cu dânsa. Văzu deci
necontenit şi pe Stana, se îmbătă în fiecare
zi mai mult de frumuseţa şi de farmecul ei.
Gând Ghborghiţă plecă înapoi la slujbă, Goia
era cu desăvârşire stăpânit de o dragoste
pătimaşă pentru logodnica prietenului.
Căpitanul de Cohurluiu era un barbat care,
pe lângă multe însuşiri frumoase, avea pă­
cătui să nu fie stăpân pe patimile lai, ci
dimpotrivă ca acele patimi, foarte vii, să fie*)

*) Un felin de sergent-major.
)2 Radu R osetti

ele stăpâne pe dânsul, împingându-1 prea

adesea la nişte fapte cu totul potrivnice
unei firi deschise şi chiar aplecate spre mă­
rinimie. *
In ziua plecării lui'Gheprghiţă, Goia se
duse iar la Comăneşti «spre a vedea», zicea
el, dacă stegarul a plecat, lucru despre care în
fundul inimii nu se îndoia deloc. Găsi pe Stana
la vie şi după ce auzi din gura e i că "Gheor-
gl)iţă bătuse în zori de ziuă în poartă pentru
a-şi lua ziua bună, mai ramase două ceasuri
cu dânsa, ţinându-i de urât cu feliu de feliu de
povestiri despre viaţa ce o dusese în Ţara
Lcşască, atât în vreme de pace, cât şi în vreme
de răsboiu. Povestia. bine şi Stana îl asculta
cu plăcere. Văzând această plăcere ce fata,
în nevinovăţia ei, de loc nu se încerca s'o
ascundă, veni din nou a doua zi şi în fiecare
din acele următoare. Fu totdeauna primit cu
vădită bunăvoinţă: căpitanul era doară bar­
ba! plăcut, viteaz, guraliv şi, mai presus de
toate, era prietenul logodnicului ei, care i-1
lăudase atâta ! Goia tălmăci rău această bună^
vohiţă : îşi închipui că ar putea lesne să în­
locuiască pe Gheorghiţă în inima fetei. In
întâia clipă acest gând jigni firea lui aplecată
spre simţiri cavalereşti: să fure el inima iu­
bitei prietenului, a tovarăşului de arme ! Dar,
foarte în curând, pofta de a fi el stăpân pe
frumuseţile trupului şi minţii Stanei învinse
scrupulele şi simţirile mai bune dintr'însul.
 Dreptatea tui Constantin D u ca-V odă n

Şi de oarece ta et fapta urma totdeauna ră-

pede după luarea liotărîrii, se hotărî să
vorbească Stanei chiar în ziua în care luase a-
ceastă hotărîre, a şăsa după plecarea lui Gheor-
ghită. îşi făcu propunerea pe când petrecea
pe Stana de la vie acasă, ducând calul de
frâu după dânsul.
începu prin a o întreba dacă nu crede că
prea cu uşurinţă, atunci când n'avea cum să
cunoască alţi barbaţi, îş: legase soarta de un
tovarăş de joc, de un copilandru neînfăţoşând
nici o chezăşie de statornicie, cu avere ne­
îndestulătoare, fără sprijin şi fără trecere,
osândindu-seastfeliupevecila viaţa de ţară.
Şi ea, prin frumuseţa şi înţelepciunea ei, era
doară vrednică să aibă parte de traiu falnic
şi cinsteş în apropierea curţii: locul ei nu era
în sat, între răzăşi, ci în mijlocul boierimii
celei mari. Ei i se cuvenia să aibă de soţ, nu
un băeţandru fără stare şi fără viilor ci un
barbat deplin, cu stare, cu vază şi cu viitor
falnic, care să-i dee chezăşie de statornicie
şi vrednic s'o aşăze acolo unde era locul ei.
El, Ion Goia, o iubeşte cu toată puterea unei
inimi de barbat care cunoaşte viaţa, care a dat
dovezi de vrednicie, este cunoscut în chip cin­
steş de toată boierimea cea mare, o fost tovarăş
de copilărie cu vodă, se poate bizui pe spri­
jinul şi bunăvoinţa domniei. I)e ce nu s'ar
lepădă deci de Gheorghiţă, de dragostea lui
de copil, de uti viitor sărăcăcios şi sârbed,
14 Radu R o setti

pentru dragostea lui de barbat încercat şi

pentru viitorul strălucit de care era încre­
dinţat că-i va face parte.
La auzul acestor propuneri, uimirea, indig­
narea şi dispreţul împiedecară dintăiu pe Stana
să răspundă şi o făcuse să amuţască cu
desăvârşire. Goia tălmăcind această tăcere
în chip prielnic lui, reîncepu să vorbească şi
pentru a da mai multă greutate cuvintelor
sale, puse mâna pe braţul fetei. Dar această
atingere aduse indignarea Stanei la culme ;
retrăgându-şi braţul şi dându-se în lături, îi
spuse în cuvinte aprinse tot dispreţul şi toată
scârba ce o stârnise într'însa cuvintele lui,
apoi îi hotărî că, din acea clipă, nu voieşte
să-l mai vadă şi nu-i ascunse că va aduce
fără întârziere purtarea lui la cunoştinţa
mamei şi a logodnicului, mai adăogând că
dacă cutează s'a însoţască macar cu un pas
mai departe, strigă şi cliiamă pe lucrătorii de
la vie, parte din cari veniau ceva mai în urma
lor, apoi grăbind mersul spre casă, îl părăsi.
Goia ramase nemişcat în drum. Neprimirea
dispreţuitoare opusă de Stana propunerilor
lui îi jignise adânc amorul propriu, iar pe de
altă parte ochii ei scânteietori de indignare
şi faţa-i îmbujorită de mânie făcuse pe fată
atât de frumoasă, chiar energia refuzului îl
farmacau într'atăta în cât îi mai sporiau încă
patima.
— Dacă nu de voie, atunci de nevoie, strigă
 Dreptatea lui Constantin D uca-Vodă 15

el, aruncându-se în şea, şî gonind spre casă.

Tot planul lui era alcătuit cu mult înainte de
a ajunge acolo: avea să împiedece ca Gheor­
ghiţă să afle ceiace se petrecuse în acea sară
şi să depărteze pe stegar pentru mai multe
zile. Răpirea Stanei era pe urmă lucru uşor.
îndată ce ajunse acasă poronci să i se puie
şaoa pe umblătorul cel mai bun şi să i se
pregătească cele trebuitoare, căci merge la
steag. După o jumătate de ceas era calare şi
pe drum, iar pe la miezul nopţii ajungea în
Galaţi. După câteva ceasurbllate odihnei era
la oddf/c călăraşilor cum se zicea atunci,
cazarma lor cum am zice astăzi. Gheorghiţă
încă nu venîse ; în Schimb, găsi pe chehae care
îi înmână o carte gospod sosită din Ieşi cu
câteva ceasuri mai înainte. Când o deschise
o mare bucurie s^ oglindi pe faţa lu i: era o
poroneă a hatmanului Neculai Costin, să tri-
mată îndată la Iusuf Paşa, seraskerul, la
Babadag, cartea domneaseă alăturată acelei
poronci, prin însuş stegarul sau ceauşul său,
iar acesta avea s'aştepte acolo răspunsul se-
raskerului care, zicea hatmanul, putea să
întârzie mai multe zile. Binecuvântând în­
tâmplarea care-i uşura aducerea la îndeplinire
a planurilor lui, Goia aşteptă cu nerăbdare
sosirea lui Gheorghiţă. îndată ce acesta intră
în odaia ceauşului, care slujia drept cance­
larie, îl puse în cunoştinţa poroncii primite,
apoi, luându-1 deoparte, îi spuse că afacerea
!b R ad u R o setti

))t-n) t'u care vodă scrie paşei este de cea mai

marc însemnătate şi cănebizuindu-sepoclie-
baie, care este un bun oştean, dar cam areobi-
ceiui beţiei, se vede siiit să-i trimată pe ei.
bui Gneorghiţă care trăgea nădejde că în-
dată după sosirea căpitanului va capata în­
voire a merge să petreacă câteva zile lângă
Stana, i se strânse inima, dar n'avea ce să
zică, căci într'adevăr cheahia era un oştean
foarte viteaz şi priceput, -dar adesea se laşa
stăpânit de darul beţiei, ceiace îi pricinuise
atât lui, cât şi căpitanilor sub cari mai slujise,
multe şi neplăcute încurcături. înainte de
amiază Gheorgbiţă trecu Dunărea, iar spre
sară căpitanul, după ce dădea cliehaiei cele
mai amănunţite povăţuiri şi pregătia pe dru­
mul Cavadineştilor trei posturi de oşteni cari,
la prilej de nevoie, să înlesnească ajungerea
cât mai răpede la el a oricărei veşti de samă?
încăleca iar şi ajungea noaptea în Cavadinesti.
Patru zile după întoarcerea lui Goia, spre
sară, Stana sosia la mănăstirea Adam într'o
căruţă ţărănească, galbănă la faţă, slabă,
ruptă, nepieptanată, cu desnădejdea în ochi
şi se arunca plângând în braţele mătuşii sale.
Cu mare greu călugăriţa izbuti s'o mai
liniştească şi să afle de la dânsa pricina
acestei sosiri neaşteptate şi a stării de des-
nădejde în care se afla. Povestirea fu făcută
fără şir şi necontenit întreruptă prin izbulmiri
de lacrimi, dar cu încetul maica Agafia putu
 Dreptatea !ut Constantin Duca-Vodă !7

să-si dee samă de nenorocirea şi de ruşinea

de care fusese tocită nepoată-sa.
Cu trei zile înainte, ta căderea nopţii, pe
^ând s'întorcea de ta vie, fusese răpită de Ion
Goia şi dusă în curtea tui din Cavadineşti.
Acoio et îi aratase <tin nou că este hotărît.
s'o iee de soţie şi-i va face un viitor strătu-
cit, va purta-o nu ca o doamnă, ci ca o îm­
părăteasă. Totodată îi mai hotărî că orice
împotrivire din parte-i ar fi zadarnică, că
neputând trăi fără de dânsa, n'o va scapa
din mână cu nici un preţ, ci o va ţine în
puterea lui şi că trebuie să uite pentru tot­
deauna pe acel băieţandru cu care nu putea să
aibă parte de cât de un traiu necinsteş şi să­
răcăcios. Călugăriţa mai înţelese că Stana,
urmaşa.unui tung şir de oameni de ţară, dar
cari fusese totdeauna de sine stătători, mân­
dri de neatârnarea lor, mai coţi oşteni oţetiţi
în lupte necontenite cu tatarii prădalnici,
dârji şi deprinşi să nu se plece înaintea ni-
mărui, crescută în aceste tradiţiuni şi inimoasă
din firea ei, răspunsese răpitorului, arătân-
du-i dispreţu) şi scârba ce o simţia pentru
el ca şi dragostea nemărginită ce o păstră
pentru Gheorghiţă. Cuvintele Stanei, mai ates
protestarea de dragoste veşnică pentru stegar,
se vede că stârnise în pieptut lui Goia un
adevarat vifor de mânie.
Fără a zice un cuvânt, se aruncase asupra
ei şi, cu toată apararCa ei vitejască, o situise.
 18 Radu R osetti

Apoi ieşind afară din odaie îi aruncase cu­

vintele:
— Fii acuma soţia iui Gheorglhţă, dacă îţi
dă mâna!
Prin ajutorul unei slujnice din Comăneşti
a căpitanului, căreia atât Stana cât *şi mama
ei îi făcuse mult bine, izbutise să scape din
curtea lui Goia în sara zilei următoare şi,
tot prin ajutorul acelei femei, putuse să toc­
mească căruţa care o adusese la mănăstire.
Fuga ei fusese înlesnită prin faptul că (foia
lipsia de acasă, chiemat fiind la o consfătuire
a tuturor căpeteniilor Horincei, care se ţinea
tocmai în urma răpirii Stanei, spre a lua
măsurile de cuviinţă pentru urmărirea răpi­
torilor ramaşi necunoscuţi,-de oarece Goia
avuse grijă să-şi îmbrace tovarăşii în haine
tătăreşti şi să le acopere obrazul cu năfrămi
boite în negru. Fata venise la mătuşă-sa de
teamă ca mama ei, slabă şi bolnavă, pe care
răpirea fetei trebuia s'o fi sguduit cumplit,
să nu-şi dee sfârşitul, la auzul nouei şi gro­
zavei nenorociri ce o lovia. Venise la mătuşa
în înţelepciunea şi iubirea căreia avea încre­
dere spre a găsi la ea sfat şi ajutor.
Călugăriţa adânc scârbită de nenorocirea
nepoatei pe care o iubia ca pe o fiică, căută
s'o măngâe şi, pe cât îi fu pe putinţă, s'o
liniştească, dar îşi dădea bine samă că mişe-
lia lui Goia zdrobise întregul viitor al fetei
şi nu vedea mijloc de îndreptare. Mult se
 Dreptatea lui Constantin Duca Vodă 19

gândi ea în acea noapte în care nu închise

ochii, dar când se scuiă de dimineaţă nu găsi
ait sfat de dat nepoatei decât să se plece
înaintea încercării la care o supunea ceriul,
să se lepede de iubirea lui Gheorghiţă şi să
iee pe Goia de soţ: numai astfel îşi putea
spala cinstea înaintea lumii.
Dar când făcu parte de acest sfat Stanei,
aceasta, cu linişte dar cu hotărîre, răspunse
că nu va fi cu nici un preţ soţia acelui mişel.
Ştie bine că nu mai poate gândi să se căsă-
toriască cu Gheorghiţă, dar se va călugări
şi, din mănăstire, îl va iubi până la moarte.
Fata vorbia cu atâta hotărîre, în cât maica
Agafia îşi dădu samă în curând că, cel puţin
deocamdată, nu era nici un chip s'o facă să-şi
schimbe gândul.
Dar înainte de toate trebuia ca mama Sta­
nei să fie pusă în cunoştinţa întâmplărilor
şi, dată fiind starea ei de slăbăciune, înştiin­
ţarea trebuia făcută cu cea mai miare cruţare,
iar acea care mai mult decât oricine era în
stare să îndeplinească o aşa de dureroasă
însărcinare cu toată înţelepciunea şi iubirea
cuvenite, era cu bună samă soră-sa.
Maica Agafia se puse deci pe drum, după
ce încredinţă pe Stana ajutoarei sale, maicii
Fevroniei, în care avea o încredere cu totul
îndreptăţită.
Când călugăriţa ajunse la un ceas de Co-
măneşti, întâlni venind în goana calului, pe
 20 Radu R osetti

Stoian Coman, vărul ei primar şi fruntaş în

Comăneşti. Căruţa maicii se opri şi Stoian se
apropie de ea.
_ (ip veste de la soră-mea, vere, întrebă
maiea, pe care o cuprinsese deodată un sitn-
ţimânt de groază.
Stoian plecă de două ori, cu jale, capul
în jos :
— De acuma tot bine are să-i fie, zise el,
căci bună şi sfântă a fost în viaţa ei !
— Cum ? Soră-mea nu mai este ? strigă
călugăriţa, pe care o podidiră lacrimile.
— S'p stâns asară la două ceasuri din
noapte, răspunse Stoian, adăugând că vecinii
şi rudele aşteaptă numai sosirea ei pentru
înmormântare.
La întrebările Agafiei, Stoian răspunse că
Stana, pe când se întorcea sara, cu patru zile
înainte, de la vie, însoţită de un argat şi de
două slujnice, fusese răpită de o ceată de
călăreţi îmbrăcaţi în haine tătăreşti şi cu
feţele înegrite.
La auzul cumplitei veşti, vara Cristina că­
zuse la pat într'o stare de desnădejde şi de
slăbăciune desăvârşite. Această răpire ridi-
^case toată Horincea în picioare, se trimesese
călăreţi în toate părţile, spre a descoperi
urmele răpitorilor, dar nu se putu deocam­
dată afla nimica. Insă în ajun, venise la curtea
Cristinei, la Comăneşti, o femeie numită Safta,
plină de sânge, stălcită, ruptă, ca vai de ea
 Dreptate* Iui Constantin Dnca-Vodă 2!

şi aratase emu, fiind siugă ia Ion Goia, că-

pitanui, ia curtea )ui din Gavadineşti, acesta
furase cu trei sări înainte pe giupâniţa Stana
şi, după o sfadă cu dânsa, îşi făcuse râs de
ea. Pusese pe acea fepieie, care era de ioc
din Gomăneşti şi siujise mai de muit ia Cris-
tina, săîngrijască şi să păzasc-ă pe giupâniţă.
i)ar a doua zi, în timpui in care căpitanut
iipsia de acasă, făcându-i-se milă de fata pe
care o ţinuse aitădată înbraţeşiaducându-şi
aminte de bineie de carb avuse parte în
curtea giupânesei' Cristina, o scosese din
ogradă, fără ca să prindă* de veste celeiaite
siugi, mai găsindu-i şi o căruţă care, după
cererea fetei, s'o ducă ia mănăstirea Adam.
Goia, ia întoarcerea lui, se dusese întins la
odaia unde fusese închisă Stana şi văzând
că aceasta fugise, se înfurie grozav. Prepu­
surile lui căzură numai decât pe acea slujnică
şi, eu toate tăgăduirile ei, o bătu groaznic,
apoi o închise în beciu, dar ea izbuti să iasă
prin pna din răsuflători şi s'ajungă la Gomă-
neşti. Dusă înaintea Cristinei, apucă să-i spuie
povestea numai pănă ia siiuirea fetei când,
dând un ţipet, bătrâna pierdu cunoştinţa şi
peste un ceas îşi dădu sfârşitui. Adunându-se
rudele şi vecinii, Safta le spusese întreaga
poveste şi mare, zicea Stoian, era fierberea în
toată Horincea: se sfătuise căpeteniiie răză-
şiior şi umbla vorba că au de gând să puie
mâna pe Goia şi să-l ducă legat la Ieşi, ia
22 Radu R o setti

vodă, ca să-t judece şt să-t pedepsască după

pravilă, t.ăindu-i caput.
Gând maica Agafia ajunse la casa sora-sa,
găsi într'adevăr toată Horincea strânsă acoto,
în cap cu bătrânul căpitan Ichim Prodan din
Prodăneşti, om de peste optzeci de ani, ves­
tit pentru vitejia şi înţetepciunea lui, care
fusese căpitan de Govurtuiu vreme de mai
bine de patruzeci de ani şi al cărui trup era
ciuruit de răni de sabie, de suliţă sau de
gtonţi.
Ei primiră pe maică Agafia cu sămnele
cetei mai mari dragoste şi celei mai desă­
vârşite compătimiri, arătând vădită uşurare
când auziră de sosirea Stanei ta mănăstire.
Gu toţii o încredinţară că sunt gata s'o ajute
din toate puterite în răsbunarea batjocurii
făcute de un nevrednic uneia din casele cele
mai cinsteşe din valea lor. Sfatul răzăşitor
trimesese chiar în acea dimineaţă pe unul
din fiii lui Ichim Prodan cu treizeci de oameni
înarmaţi, ca să pue mâna pe Goia, dar nu-1
găsise acasă: slugile tui te zisese că a plecat
(te cu noapte ta Galaţi, iar ceilalţi răzăşi diu
sat îi încredinţase că, departe de a lua partea
tui Goia şi a voi să-t apere, ti vor da tor tot.
ajutorut pentru a pedepsi pe acet ce se făcuse
vinovat de asemenea mişelie. Pealtmintrelea
în curând sosiră spre a lua parte la înmor­
mântare şi mai mulţi oameni din Gavadinoşti,
care cu toţii încredinţară pe maica Agafia
 Dreptatea lui Constantin D tica-V odă 21

fă sunt alături de dânsa, gata să-i dee tot

sprijinul.
înmormântarea avu Joc cinat* în acea sară,
iar a doua zi, desdimineaţă, maica Agafia
plecă înapoi la mănăstire. înainte de a se
despărţi de rude, de vecini şi de prieteni, se
înţelesese cu ei ca după trei zile să s'întâl-
nească la Bârlad cu şăse din ei, cei mai frun­
taşi din toate satele Horincei. pcntruca do
acolo să meargă împreună cu Stana la Ieşi,
unde aveau să ceară dreptate dela vodă.
Atare fu durerea Stanei când află că mama
ei nu mai este, dar înţeleptele cuvinte de
mângâiere ale mătuşii o făcură să-şi încordeze
toate puterile pentru a îndura şi această
nouă şi dureroasă încercare. Călugăriţa o
puse în cunoştinţa celor vorbite de ea cu
căpeteniile Horincei şi de călătoria !a Ieşi
hotărîtă împreună eu ei; găsi pe Stana mai
hotărîtă decât oricând să caute dreptate îm­
potriva acelui care-i nimicise tot viitorul.
Alătuşă-sa îi mai puse încă odată în vedere
să chibzuiasdă bine dacă, de oarece era re­
semnată să renunţe la Gheorghiţă, n'ar fi mai
cuminte să primească pe Goia de barbat. Bl
fără îndoială o iubia mult, cine ştie dacă nu
sar putea deprinde cu dânsul şi dacă, înrâu­
rirea ei n'ar fi în stare să mai astâmpere
iuţala cumplită a patimilor lui? Cine ştia
dacă nu avea să găsaseă la sfârşit fericirea
în căsnicia cu dânsul? Har Stana ramase
24 Radu R osetti

neînduplecată : jurase credinţă lui Cheorghiţa,

iubia pe Gheorghiţă ; cu nici un preţ nu înţele­
gea să fie a altuia decât a lu i: decât viaţa cu
acel pe care îl privia ca un mişel nevrednic
mai bine moartea. Maica Agafia văzând că ho­
tărârea fetei este nestrămutată, îi zise că şi ea
este de părerea ei şi-i făcuse această propu­
nere numai spre a-şi da samă dacă hotărîrea
nu i s'a schimbat, ci este desăvârşită şi ne­
strămutată. După o săptămână erau în Ieşi,
unde traseră la metocul cc-l avea mănăstirea
îb acel oraş, iar cei şăse Ilorinceni veniţi
împreună cu ele se găzduiră în târg, pe la
cunoştinţi.
dalba lor fu dusă la curtea domnească
chiar a doua zi de Filip, un fiu al lui Ichim
Prodan, care fusese adeseori prin Ieşi şi cu­
noştea pe mai mulţi din boierii cei mari.
Intorcându-se dela curte el veni la metoc şi
aduse celor două femei veste că Goia se află
în Ieşi şi a fost de mai multe ori la curte,
unde a vorbit chiar cu vodă, însă nu se ştie
de a venit chiemat sau de voia lui, nici despre
ce a putut vorbi cu domnul. Călugăriţa şi cu
Stana fură cam tulburate de această veste,
amândouă ştiind că Goia fusese copil din casă
în vremea lui Duca Vodă cel bătrân şi tovarăş
de joc al fiului său. Se temeau * ca acestă
veche cunoştinţă să nu înrâurească pe vodă
în chip dăunător lor, dar călugăriţa care era
mai mare peste metoc, li zise să n'aibă nici
 D reptatea tui Constantin Duca-Vodă 25

o grijă, căci domnul când este vorbă de a face

dreptate nici dccum nn se uită nici la prie­
tenie, nici macar la înrudire cu dânsul. Atât
-ziua aceia cât şi cele următoare fură între­
buinţate de răzăşi şi de călugăriţă, care prin­
tre boierii cei mari şi mijlocii avea o mulţime
de eunoştinţi şi chiar de prieteni, cu stăruinţi
spre a dobândi sprijinul lor pe lângă domn
şi divan. Pretutindeni li se spuse că se pot
bizui pe nepărtinirea lui vodă, dar că mai
bine ar fi dacă s'ăr împaca, Stana luând
pe Ion Goia de soţ. Aproape toţi ziceau ace-
laş lucru :
— De ce să se umple ţara întreagă cu ves­
tea ruşinii Stanei ? De ce să nu iee ea de soţ
pe un barbat ce, după toate sămnele, era
menit să ajungă departe, pe un om bogat şi
care se aratase vrednic în toate privinţile ?
Ce era pe lângă dânsul micul stegar necu­
noscut de care se îndrăgostise Stana'? In loc
de a tânji o viaţă întreagă într'o mănăstire,
nu era măi de .folos pentru ea să fie soţia
unui barbat care fără îndoială avea s'ajungă
la boierie cinsteşă? S'ar fi înţeles judecata
dacă Goia, după ce o necinstise, n'ar mai voi
s'o iee, dar dacă, cum singure mărturisesc,
el este gata să se căsătorească cu dânsa, de
ce sa nu pue în chip cinsteş capăt pricinii ?
Apoi intr'adevăr vodă este drept şi se poate
avea toată încrederea in judecata lui, dar nu
este mai puţin adevarat că Goia i-o fost tovarăş
 2b R adu R osetti

de joc în copilărie, că vodă îi vede bine din

pricina strălucitei lui vitejii şi,ar fi fără în­
doială prea bucuros să nu fie silit să-l pe-
depsască, mai ales că pentru asemene faptă
pravila hotărăşte moartea.
Deşi nici unul din acei boieri şi boieră-
naşi nu voia să mărturisască că văzuse pe
Goia şi vorbise cu el sau cu prieteni de ai
lui, era vederat că căpitanul, de când sosise
in Ieşi, nu pierduse timpul şi lucrase în in­
teresul său atât la curte cât şi printre boieri.
Când se 'ntoarse lă metoc, călugăriţa, des­
tul de descuraj ată, puse pe Stana în cunoş­
tinţa celor ce le auzise atât ea cât şi răzăşii.
Dar Stana ramase neînduplecată şi se măr­
gini să răspundă :
— Dacă vodă nu-mi va da dreptate şi nu
va pedepsi pe acel care m'o nenorocit, să aibă
Măria-sa a răspuAde înaintea lui Dumnezeu
pentru această tagadă de dreptate, iar eu
voiu merge deadreptul la mănăstire. Dacă
nu mă veţi primi ia Adam, voiu găsi alta
care să-mi deschidă porţile.
A doua zi venise la metoc un aprod cu
chiemare la judecată, inaintea domnpiui şi a
divanului domnesc, pentru Stana, maica Aga-
fia şi răzăşii horinceni pe ziua de duminică,
adică peste două zile.
In dimineaţa zilei de duminică, după ie­
şirea domnului dela biserică, se adunară bo­
ierii, slujbaşii mari şi miei şi împricinaţii la
 Dreptatea lui C onstantin D u ca-V odă 27

divan. In curând veni rândui Stanei: Goia

care nu se văzuse pană atunci, se găsi odată
cu Stana, cu maica Agafia şi cu răzăşii in
sa)a unde, împrejuru) unei mese htngi, aco­
perită cu covor roşu. stăteau mitropolitul cu
arhiereii şi boierii divanului, iar drept mij­
locul mesei, la o mică depărtare, pe un scaun
. de lemn sapat, îmbrăcat cu căptuşală roşie
şi aşazat cu vro trei trepte mai sus, sădea
domnul cu cuca în cap şi cu buzduganul îm­
brăcat cu argint în mână. împrejur stăteau
slujbaşi de ai curţii: copii din casă, seimeni
fustaşi de divan, aprozi şi alţii.
Intăiu fu chiemată Stana, căreia insuşi dom­
nul îi porunci să arăte impotriva cui cere
dreptate şi pentru care fapte, povestind acele
fapte în chip lămurit. Şi Stana, albă la faţă
ca varul şi slăbită, dar tot nespus de fru­
moasă, strunindu-şi toată voinţa şi stăpânind
ruşinea de care era cuprinsă, cu un glas care
tremura numai puţin, arăta că cere dreptate
impotriva lui Ion Goia, căpitanul de Cohur-
luiu, fiindcă o răpise şi o necinstise cu sila,
povestind toate faptele în chip lămurit. A-
ceastă povestire, făcută în cuvinte simple şi
cu un glas care purta pecetea adevărului,
mişcă vădit şi pe domn şi pe boieri. Glasul
lui vodă se făcuse aspru când intrebă pe Goia
ce are de răspuns la învinovăţirea adusă de
Stana şi dacă cele arafato de ea sânt ade­
vărate.
28 Radu R o setti

Căpitanul "răspunse eă toate sânt adevarate,

dar eă ie-a săvârşit fiind sub stăpânirea pa­
timii ee Stana o stârnise într'însui, hotărît
fiind s'o iee de soţie şi încredinţat, în urma
eeior vorbite eu dânsa în zilele dinainte de
răpire, eă ea nu ţine ia logodnicuf pe care ei
eredea eă maică-sa i-i impusese.
Dar aici fu intrerupt de Stana care, fa au-
zui acestei minciuui, nu se putu opri să strige :
— Minte! Minte! Nu-1 crede,Doamne! Când
mi-o cerut să las pe Cheorghiţă pentru a-i
iua pe ei, i-am spus că nu-i voiu lua nici o-
dată de soţ, căci îmi este scârbă de dânsul
şi iubesc pe Cheorghiţă peste tot.
Dar domnui se întoarse iar cătră Coia şi-l
întrebă :
— Şi ai fi tu şi acuma gata să iei de so­
ţie pe această fată ?
— Da, Măria Ta, zise ei, sânt gata şi a-
cuma s'o ieu de soţie, cu toată duşmănia ce
mi-o arată.
In acea clipă un fustaş de divan se apro­
pie de iogofătui cel mare şi-i şopti ceva ia
ureche, iar logofătul, Ion Buhuş, sculându-se
de pe scaun, zise către domn :
Măria I a, o sosit la uşa divanuiui ste-
garui steagului de Cohurluiu şi cere să fie a-
dus înaintea Măriei Tale, având la dânsui o
(cute dela iusuf Paşadeia Babadag, răspuns
ia .caftea ce. Măria Ta ai scris-o aceiui se-
raskier.
 D reptatea lui Constantin D u ca-V odă 29

— Xu este acel stegar logodnicul tău ? în­

trebă domnul pe Stana.
La auzul numelui iubitului, Stana se fă­
cuse şi mai albă. La gândul că avea să dee
ochi, ea, necinstită, cu acel cătră care se le­
gase să-i fie pe veci cu credinţă, i se păru
că pământul se deschide înaintea ei gata s'o
înghită. Nu fu în stare să scoată un cuvânt
din gâtlejul ei uscat -şi maica Agafia răs­
punse pentru ea :
— El este, Măria Ta.
Domnul poronci să intre şi în curând Gheor-
gliiţă se află în faţa divanului. Era galbăn şi
tras la faţă, hainele îi erau pline de colb, în
mână ţinea un săculteţ, de matasă. Dela masa
cu postav roşu se sculă marele postelnic, Pa-
naiotache Morona, şi-i luă din mână săculte-
ţul din care scoase scrisoarea paşii, iar tâ­
nărul, închinându-se adânc cătră domn. zise
cu glas tare :
— Să trăieşti, Măria Ta !
— Tu eşti Gheorghe Prodan, stegarul stea­
gului de calaraş] dela Cohurluiu ? întrebă
domnul.
— Eu, să trăieşti Măria Ta.
— Cum de ai adus tu cartea paşei ? Po­
runcisem ca acest răspuns să mi se trimată
de pârcălabul de Galaţi printr'un om at lui.
— M'am rugat de giupânul pârcălab să mă
trimată pe mine în locul altuia.
— Şi pentruce truditu-te-ai până aici după
30 R adu R o setti

ce veniseşi atâta cate (teta Babadag până ia

Ga)aţi ?
— Aveam o ptecată rugăminte cătră Mă­
ria Ta.
— Ge rugăminte ? întrebă vodă.
— Să-mi faci Măria Ta dreptate.
— Dreptate? întrebădomnui, împotriva cui?
— împotriva acestui mişei care mi-o răpit
şi mi-o necinstit logodnica, deşi ni jurasem
frăţie de cruce, zise Gheorghiţă arătând cu
mâna spre Goia care, la auzul veştii sosirii
stegarului, îngălbenise.
— El se leagă că este gata să iee pe aeeă
fată de soţie.
— Şi ea primeşte ? întrebă Gheorghiţă în-
lorcându-se cătră Stana.
— Nici odată,! strigă fata.
— Dar, întrebă vodă, eşti tu oare hotărît
s'o mai iei de soţie şi după ce s'o întâmplat ?
— Da, răspunse Gheorghiţă fără a sta la
îndoi'ală, căci întru nimica nu este ea vino­
vată de ruşinea ce i s'o făcut. Sânt hotărît
s'o îeu de nevastă, dar cer dela dreptatea
Măriei Tale pedepsirea acelui mişel care o
râpit-o, apoi şi-o făcut râs de dânsa.
Domnul ramase gânditor, se vedea că în
inima lui, prietenia pentru tovarăşul din co­
pilărie duce o luptă grea cu simţul dreptăţii.
In sfârşit, întoreându-se cătră mitropolit îi
întrebă :
— Care este, înalt Prea Sfinte, pedeapsa
 Dreptatea !ui Constantin D uca-Vodă 31

hotanţă <te pravilă pentru acei eare răpeşte

şi situieşte pe logodnica altuia ?
— Pentru asemene vină, răspunse mitropo-
litu), pedeapsa hotărîtă de pravilă este moar­
tea, iar întreaga avere a făptuitorului să se
dee fetei răpite şi siluite. .
t rmă iar o tăcere destul de lungă din par­
tea domnului, apoi cu glas mâhnit şi îndu­
rerat dar puternic, el rosti cuvintele :
— Aş fi dorit din inimă să scăp viaţa lui
Ion (foia care mi-o fost tovarăş din copilărie
şi este oştean viteaz şi priceput, dar drep­
tatea nepărtinitoare este însuşirea şi datoria
de căpetenie a domnilor: nu trebuie ca bi-
zuindu-se pe prietenia sau chiar pe rudenia
eu sţăpânitorul, prieteni sau rude de ale dom­
nului să se facă vinovaţi de fapte scârboase
ca acea pe care o făptuit-o Ion (foia. De­
oarece despre vinovăţia iui nu poate încăpea
nici o îndoială, căci însuşi o mărturiseşte, îl
osândim la moarte. Având însă în vedere vi­
tejia de care o dat atâtea dovezi,, hotărîm
sa moară, nu prin ştreang ci prin sabie,
chiar astăzi, lă ieşirea noastră dela divan.
Iar averea lui întreagă: moşii, odoare, vite,
robi, bucate şi altele să intre toate în stăpâ­
nirea Stanei ( oman, fata răpită şi siluită, lo­
godnica lui Gheorghe Prodan stegarul stea­
gului de calaraşi dela Cohurluiu.
După ce se ridica şedinţa divanului, aproape
toţi boierii cei mari stăruiră pe lângă domn
32 Radu R osetti

să dăruiască lui Goia viaţa, arătând că pier­

derea averei întregi era pentru et o pedeapsă
destul de mare, dar domnul ramase jneîn-
duplecat.
— Dacă Goia mi-ar fi greşit mie, zise Con­
stantin Vodă, as fi în drept să-i dăruiesc
viaţa, dar o greşit altora şi în astfetiu de chip
în,cât nu mai poate îndrepta acea greşală,
prin urmare nu sânt în drept să-l iert. Acea
fată are dreptul să ceară dela mine să înlă­
tur cu desăvârşire primejdia ca ochii ei să
mai întâlnească vrodată faţa acelui care o
necinstit-o, prin urmare n'am dreptul să-i
dăruiesc viaţa, oricât, Dumnezeu îmi este mar-
tur, aş dori să i-o cruţ.
Goia, după ce se împărtăşi, muri Cum tre­
buie să moară oşteanul care nu ştie ce este
frica de moarte. Din poronca domnului tru­
pul lui fu înmormântat la biserica Sfântului
Veculai cel Atare, cu toată cinstea cuvenită
unui căpitan.
Maica Agafia cn Stana, cu răzăşii horin-
ceni, urmaţi de Gheorghiţă, după ce ieşiră
dela divan se îndreptară în tăcere spre me-
tocul mănăstirii Adam. Când ajunseră acolo
Stana şi <u mătuşă-sa se retraseră în încă­
perea în care ele fusese găzduite, lăsând pe
răzăşi şi pe stegar în cerdacul metocului.
După oareşcare trecere de timp o soră veni
sn spue lui Gheorghiţă că maica Apatia îl
pofteşte la chilia ei. Stegarul se grăbi s'o
 Dreptatea. tut Constantin D u ca-V odă 33

urmeze. Când uşa chiliei se deschise, văzu

pe maică şi pe Stana aşteptându-) în picioare
în mijlocul încăperii. Voi să s'arunce în bra­
ţele fetei, dar ea se dădu la o parte şi în­
tinse braţele ca în apărare, tihnit, el se opri
pe loc întrebând-o :
— De ce fugi. de mine ?
— Fug de tine pentrucă de acum înainte
orice legătură între tine şi mine trebuie să
înceteze.
— Dar pentruce ?
— Fiindcă nu mai sânt vrednică de tine.
— Dar dacă eu, răspunse tânărul <-u căl­
dură, te găsesc tot atât de vrednică, ce zic ?
şi mai vrednică decât altă dată ?
— ^Xu, zise Stana, nu, o fată pângărită
nu mai poate fi soţia unui barbat cinstit. îţi
mulţămesc din inimă pentru credinţa ce
vrei să mi-o păstrezi, eu toate câte s'au în­
tâmplat, credinţă care ai vădit-o şi prin cu­
vintele ce le ai zis înaintea domnului. Hotă-
rîtă să nu mai fiu nevasta ta şi să intru
intr'o mănăstire, nu voiu înceta să te iubesc
pănă la moarte; tocmai fiindcă nici o clipă
n'am încetat să te iubesc şi din chiar pricina
acestei iubiri nu vreu să te nenorocesc, de-
venindu-ţi soţie.
— Să mă nenoroceşti? Dar cum m'ai ne­
noroci ?
— Te-aş nenoroci, căci între tine şi mine,
necontenit ai vedea icoana tui (loia şi ţi-ai
3
34 R adu R o s e tti .

aduce aminte de pângărirea ce am suferit-o.

Gheorghiţă se apropie atunci de iubita lui
şi, îngenunchind înaintea ei, zise :
— Stano! Pe Sfânta Cruce, pe sabia asta,
şi puse mâna pe mânerul săbiei, pe viitorul
meu, pe iubirea mea nemărginită pentru tine,
îţi jur că din gura mea nu vei auzi un cu­
vânt care să-ţi amintească nenorocirea care
te-o lovit, mişelia a cărei jertfă ai fost, că
pentru mine eşti şi vei fi deapururea icoana
curăţeniei şi a bunătăţii ce macar o clipă n'ai
încetat să fii. Stano! fie-ţi milă şi de mine şi
de tine şi nu ne nenoroci pe amândoi !
Aici maica Agafia părăsi fără sgomot chi­
lia, dar tinerii nu bagară de samă că ea ieşise
şi Gheorghiţă îşi urmă stăruinţile. Stana avea
o voinţă puternică şi era în stare să rămâie
pănă la sfârşit statornică în hotărârile odată
iuate, dar de astă dată ea nu putea decât
să fie învinsă în lupta de înălţime de suflet
ce se dădea între ea şi iubitul ei, căci acesta
se sluj ia de o armă atât puternică care se nu-
mia : dragostea, unită cu dorul de a-şi petrece
viaţa alături de fiinţa iubifă. Când, după
după. vro două ceasuri, maica Agafia s'în-
toarse în chilie, găsi pe tineri şăzând unul
lângă altui pe pat, cu mânile Stanei în acele
ale logodnicului: ea consimţise să fid a lui
pe viaţă. După ce o puseră în cunoştinţa fap­
tului, stegarui adăugi:
— Şi să ştii, maică dragă, că am hotărît
 Dreptatea lui Constantin D uca-Vodă 35

ca mâni să mergem ia Mitropolie, pentru a

face dinaintea Inait, Preaosfinţiei Saie carte
de danie, cătră sfânta mănăstire Adam, a în­
tregii averi a iui (foia, căpitanui, dată de
judecata domnească în stăpânirea Stanei.
Aina şi-o piătit-o cu viaţa, banii iui întru
nimica nu pot adăugi ia ispăşirea ei

') Faptele povestite mai sus sunt absoiut adevarate;

Necuiai Costin menţionează executarea tui Goiă în le­
topiseţul lui, le-am povestit întocmai precum mi-au
fost povestite şi mie acum cincizeci de ani, insă nu
dau de loc chezăşie că amăruntele judecăţii să fie
exacte ci am temeiuri pentru a crede ca formele obiş­
nuite în asemenea cazuri erau departe de a fi aşa de
simple cum se arată mai sus.
 P R I E T E N
( 1711- 1715)

Deşi puterea ostăşaseă a Moldovei fusese

eu desăvârşire frântă în veacul al şasespre-
xecelea^duhul răsboinic al fiilor ei rămăsese
nebiruit până mult mai târziu. Chiar in vea­
cul al X VIII-lea oştirile polone erau pline de
voluntari moldoveni; ei alcătuiau chiar re­
gimente întregi: uneori întrunite în mici cor­
puri de oştire ca acel al lui Costaşco Tur-
culef, moldovan neaoş care ajunsese la
rangul de adică de general. Aceşti
lefegii moldoveni în serviciul Poloniei pur­
tau numele de .- Constantin Cantemir,
care mai pe urmă se sui pe scaunul Mol­
dovei, fusese şi el joimir şi capatase gradul
33 Radu R o setti

de ro///p Aîr//, echivalând eu acel de colonel ').

La sfârşitul veacului al şăptesprexccelea şi
la începutul celui următor luptele dintre şvezi,
ruşi şi poloni, răscoala celui de nl doilea Ra-
coţi şi pe urină răsboaiele lui Petru cel Mare
cu turcii şi cu tatarii dădură moldovenilor
doritori de lupte, de slavă ostăşască şi de
pradă, prilejuri noue pentru mulţămirea a-
cestor aplecări. Ei mişunau în oştirile deose­
biţilor beligeranţi. ^Atunci moldoveni mulţi
şi feciori de boieri se duceau la lefe, unii la
moscaţi, unii la Ieşi, unii la Racoţi, unii la
şvezi pentru agonisită» ni spune, în letopi­
seţul său, Ion Neculcea. Răzăşii, mazilii şi
feciorii de boieri mai de jos erau treptele cari
dădeau aproape totalitatea acestor voluntari.
Petru cel Mare alcătuind mai multe regi­
mente de călărime recrutate nunlai din mol­
doveni, cărora li plătia o soldă relativ foarte
ridicată, codrenii, orheienii şi sorocenii aler­
gară sub steagurile lui, atraşi mai ales de fap­
tul că el era împarat drept credincios. Astfeliu,
ştim că imediat înainte de expediţia denoro-
cită a ţarului în Moldova, se aflau în oastea
lui cel puţin patru polcuri sau regimente de
călăreţi moldoveni: acele ale lui Kigheciu,
Grigoraş Ivanenco, Ion şi Vasile Tanski. Cel
este eorumperea cuvântului
/<?r, comandant de escadron, dar în oastea polonă es­
cadroanele erau comandate de locotenenţi, iar roAwM-
avea mai multe escadroane sub povăţuirea lui.
 Prieten 39

puţin doi din aceşti po/comchu (coionoii) erau

fără îndoială moidoveni: Kigheciu şi Gri-
goraş Ivanenco.
Printre tinerii ofiţeri ai poicutui tui Gri-
goraş Ivanenco erau prtrpore/f" (stegarii,
/'V///AO?*c//rd Luca Cârjă şi Petru
Moţoc, amândoi fii de boieri de ţară ^tin ţi-
' nutui OrheiUlui, ai căror părinţi stăpâniau
moşii megieşite pe malurile Băutului. Aceşti
tineri fusese nedespărţiţi încă din copilărie,
legase pe urmă frăţie de cruce şi se iubiau
ca fraţi de sânge. Buca slujia în steagul că­
pitanului Ioniţă Ivanenco, fratele mai mic al
polcovnicului, iar Petrâche în acel al lui Ior-
dache Cârjă, fratele mai mic al tatălui prie­
tenului său. Petrâche era un tânăr nalt, fru­
mos la faţă, cu păr, ochi şi musteţi negre,
vesel din fire, dispreţuitor de orice samana
a prefacere, bun da inimă, dar iute la mânie
şi vestit pentru puterea cumplită cu care era
înzestrat. Luca, nalt şi el, era de o făptură
mai sprintenă, frumos, eu păr şi musteţi cas­
tanii deschise, cu ochii căprii, viteaz ca un
leu, dar blând la fire, răbdător şi mult'mai
tăcut decât prietenul lui.
La începutul anului 1711 aceste patru pol­
curi moldoveneşti, puse cu altă călărime sub
ordinile generalului Kropotkin, împreună cu
un corp de pedestrime comandat de cneazul
Galiţin, cantonate în împrejurimile Kievului-
fură, împreună cu mai multe regimente leşeşti
40 Radu R o setti

de ale craiului August, îndreptate spre Rie-

loţerkov unde o invaziune de tatari închisese
nişte miei forţe ruseşti. Expediţia aceasta a-
vea de scop a goni pe acei tatari şi a ţine
piept altora care veniau din Bugeac, cu Calga
Sultan, împreună cu trupele lui Haliţki. voe-
vodul Kievului. Acest de pe urmă, pus în
slujbă de Stanislav Lescinski, îi rămăsese
credincios chiar după înfrângerea lui Caro!
al Xll-lea ia Poltava şi izgonirea lui Stanis­
lav de pe tronul Poloniei.
Străjile cele mai înaintate aie micului corp
de armată rusesc erau alcătuite din polcul lui
(drigoraş Ivanenco. In ziua în care începe
povestea mea, se zăriră cele dintâi străji tătă­
reşti care însă o luară la fugă îndată ce vă­
zură pe acele ruseşti. Deoarece era sară, pol­
covnicul nu-i urmări şi, ajungând într'unsat
ale cărei case nu erau încă arse de păgâni,
opri acolo polcul pentru odihna de noapte.
Satul fiind pustiu, oştenii găsiră adăpost
îndestulător pentru ei şi pentru cai. Luea şi
Petru se găzduise într'o casă măi bună, de
gospodar cuprins, în mijlocul părţii de sat
unde erau încvartiruite steagurile lor. Odaia
în care aveau să doarmă era curată şi mare,
dar ca îmbrăcăminte se vedea într'însa nu­
mai o masă şchioapă şi două paturi de scân­
duri fără nici un aşternut, de oarece locui­
torii, spre a scapa de urgia tătărească, fugise
 Prieten 4!

în codri cu două zile înainte tuănd cu dân­

şii tot ce puteau duce în cară.
Dar tinerii noştri aveau cu ei tot ce ti
trebuia pentru a-şi face câte un aşternut
în stare să îngăduie unor oşteni deabie tre­
cuţi de douăzeci (ie ani şi cari stătuse în şea
de dimineaţă pănă în sară, să doarmă duşi.
Aveau pe tângă îmbieişugată mâncare în raf­
turi şi câte o ploscă voinică plină cu horilcă
veche. Făcuse cinste şi mâncării şi băuturii ;
Luea se pregătia să se culce, când faţa întu­
necată a lui Petru, de obiceiu atât de vesel
şi de vorbăreţ dar care în acea sară rămâ­
nea nemişcat şi tăcut la masă, îl făcu să în­
trebe pe prietenul lui :
— Dar ce ai tu astăzi de stai atât de tă­
cut şi de mâhnit ?
— De când am zărit Tatarii m o apucat,
răspunse Petru, o presimţire rea, şi de a-
tunci nu pot scapa de dânsa. La noapte sau
mâni trebuie să mi se întâmple un rău mare.
— Ce dracul! zise Luca, doară nu te-ai
spăriet de dânşii.
Petru surâse cu dispreţ, apoi scutură capul:
—Ceiace simt n'are a face cu frica şi întru
nimica n'o scăzut în mine dorul de luptă.
Am presimţirea că mă găsesc în faţa unei
mari nenorociri.
— Fleacuri, zise Luca, eşti trudit şi poate
că horilca nu ţi-o priit. Trimete aceste pre­
simţiri răle la dracul, trage un somn bun şi-i
42 R a d u R o setti

vedea că mâni ai să fii vesel şi fără grijă

ca totdeauna.
— Fără îndoială că am să caut să dorm
bine, zise Petru, căci mâni trebuie să am ca­
pul limpede şi ochiul ager, dar cine ştie ce se
poate întâmpla. Daeă-mi este scris să mor în
iuptă sau să cad în mâna păgânului, te rog,
când te-i întoarce a casă, să mergi la Peri-
eni, la logodnica mea şi să-i spui că am că-
zut-gândindu-mă la dânsa, că inacar o clipă
gândul meu n'o fost despărţit de ea şi ne­
contenit am avut icoana ei inaintea ochilor.
— Fii liniştit, dacă s'ar întâmpla să pieri,
oiu merge la verişoara Smaranda şi i-oiu
spune ce mi-ai zis să-i spun, dar încă odată
îţi zic că n'are să ţi se întâmple nici un
rău, doară eşti băiet nu numai voinic dar şi
cu noroc. Mâni, când te-i trezi, nu-i mai a-
vea nici o presimţire rea şi ai să tai la tă­
tari de ai să te saturi.
Şi, într'adevăr, aşa fu cum zisese Luca,
Petru adormi curând şi a doua zi se trezi el
cel dintăiu, vesel, fără umbră de presimţire
rea. Luca, care se trezi în urmă, îi zis e :
— Tu aveai ieri o presimţire rea, iar eu
am avut astă noapte un vis poznaş. Am v i­
sat că nişte tatari m'au legat cu funii de flori,
m'au îmbrăcat îh alb şi mi- au împodobit hai­
nele cu alte flori, roşii. Ce poate oare să în­
semne un asemenea vis ?
Petru nu avu vreme să răspundă, căci în
 Prieten 43

acea clipă trâmbiţa începu să sune adunarea,

amândoi prietenii se grăbiră să s'îmbrace şi
să se înarmeze spre a încăleca mai degrabă
şi a ajunge în faţa bisericii de lemn a satu-
iui, hotărâtă din ajun ca loc de adunare al
polcului. Acolo aflară că în apropierea satu­
lui se vedeau strânse cete mari de tatari.
Intr'adevăr, când polcul lui Grigoraş Ivanenro
ieşi din sat văzu, la depărtare de vro două
mii de paşi, cum o ceată ga de două mii de
tatari înainta încet spre creştini. Sosind a-
cuma polcovnicului poroncă de la Kropotkin
să dee numai decât pe păgâni înapoi, Grigo-
raş Ivanenco dădu ordin ca polcul să înain­
teze la treapăd. Tatarii se opriră numai de­
cât apoi dădură dosul, dar destul de încet.
Văzând pe păgâni îndărăptând, loniţă Iva-
nenco, căruia îi era încredinţat steagul din
frunte, barbat de o îndrăzneală nebună, fără
a mai aştepta altă poroncă, puse pe trâmbi-*
ţaşul lui să sune navala şi se aruncă în fuga
mare asupra păgânilor. Aceştia auzind trâm­
biţa, o luară şi ei la fugă, iar celelalte stea­
guri din polc porniră asemene după acel din
frunte.
loniţă Ivanenco care era înaintea tuturora
gonia drept spre mijlocul tătarilor, unde se
vedea tuiul, cu gând să-l cucerească, dar de­
odată mijlocul tătăresc încetenind mersul,
cele două aripi se întoarseră aproape pe ioc
din fugă şi se aruncară asupra moldoveni-
 44 Radu R o s e fti

lor. Oştenii !ui Ioniţă fură astfeliu încunjuraţi

de păgâni, dar celelalte steaguri ajungând
răpede, tatarii fură siliţi s'o iee iar la fugă,
fără a fi putut să facă mult rău cozii şi gro­
sului steagului încunjurat de ei. Dar acei din
frunte fură mai nenorociţi: mijlocul tătarilor
s'întoi'sese şi el şi căzuse asupra celor câţiva
călăreţi cari se ţinuse de căpităn, între cari
era şi Luca. Aceştia erau aproape toţi oşteni
aleşi, călări pe cai de soiu : săbiile lor nu
întârzieră să-şi facă loc şi, deoarece celelalte
steaguri erau acuma aproape de locul acelei
învălmăşeli, ar fi scapat aproape cu toţii te­
feri, dar calul lui Ioniţă potihnind, călăreţul
care tocmai atunci şe ridica în scări spre a
lovi pe un tatar, căzu la pământ şi fu pe loc
ucis de duşmani cu lovituri de suliţă. Tot­
odată cădea, lovit de un gloanţe şi calul lui
Luca, iar acesta, după ce primi mai multe lo-
* vituri de suliţă, fu ridicat de pe jos de doi
tatari de calare şi dus în mijlocul lor.
Păgânii nu mai aşteptară- lovirea moldo­
venilor ajunşi aproape de ei, ci goniră spre
grosul lor. Grigoraş Ivanenco punând să sune
adunarea, opri avântul oştenilor săi cari alt-
feliu fără îndoială ar fi urmărit pe duşmani.
Pierderile moldoveuilor se mărginiau la
cinci morţi şi vro douăzeci de răniţi, din cari
unul singur, Petraclie Cârjă, mai greu, dar
moartea căpitanului Ioniţă era din cale afară
dureroasă, căci era privit ca cel mai viteaz
 Prieten 45

oştean din toata călărimea adunata acoio. Altă

ciocnire de samă nu mai avu ioc nici în acea
zi, nici în cele următoare, oastea rusască măr-
ginindu-se a urmări de departe pe tatari cari
se retrăgeau spre miazA-zi. Lui loniţă Iva-
tmnco i se făcu o înmormântare vrednică de
aşa viteaz, la care fură de faţă toţi gene­
ralii şi polcovnicii ruşi. Petru Moţoc zăcu trei
iuni în spitai ia K ie v : când se îndreptă şi
merse la polc spre a cere o învoire de două
sau trei luni pentru a se duce acasă, i se răs­
punse că nu se mai dă nici o învoire, căci
răsboiui între ţar şi Poartă este hotărât şi
poicu) pieacă a treia zi cu toată oştirea spre
Moidova.
In timpul dezastroasei campanii a lui Petru
cei Mare, Petrache putu să meargă să-şi vadă
părinţii şi logodnica, care era nepoată de
frate a banului Şavin Zmuncilă, numai pe vro
două zile, în timpul în care împăratul era
ospatat de Cantemir în Ieşi. După bătăiia deia
Stanileşti luă iar drumui Rusiei împreună cu
toată oastea. Aproape totodată Moţoc jitni-
cerul, tatăi iui Petrache şi Savin Zmunciiă
bănui, părăsiau Moidova împreună cu ion Xe-
cuicea şi cu alţi boieri moldoveni cari se iio-
tărîse să urmeze pe Dumitru Cantemir în
Rusia. La plecarea iui din ţară jitnicerui Mo­
ţoc avu grijă să vândă prietenului său, Ma­
tei Cârjă, tatăi iui Luca ?i cei mai bun prie­
ten al său, întreaga lui a v e re : sate, vite
 46 Radu R o setti

bucate si ţigani, mai trocându-i şi toate si-

uetele de datorie ce ie avea. Sulgeriul Mateiu
Cârjă trăise în răi termen-i cu ocârmuirea
iui Cantemir, care îi găsise în slujbă, pus
fiind de predecesorul lui Cantemir, de Necu-
lai Mavrocordat si-1 scosese Iară de nici o
pricină, numai pentru a-1 înlocui cu altul, bine
văzut de unul din boierii cei mai cu trecere
ai nouei domnii.
ln<iată ce Neculai Mavrocordat, care do­
bândise din nou scaunul Moldovei, sosi în
Ieşi, începu o groaznică prigonire a partiza­
nilor iui Cantemir ramaşi in ţară, prigonire
care slujia atât lăcomia domnului cât şi acea
a creaturilor sale, cele mai multe aventurieri
din Fanar, sosiţi în urma noului domn cu nă­
dejde şi eu hotărîre să se îmbogăţască. Unul
din mijloacele de îmbogăţire întrebuinţat mai
adesa de acei venetici era căsătoria cu vro
fată de boier bogat din ţară. In cele mai
multe cazuri domnul sau doamna dădea tot
ajutorul unei astfeliu însoţiri, făcând pe
părinţii cutărei sau cutărei fete eu zestre să
înţeleagă că ar vedea cu ochi buni o aseme­
nea cununie, la care însuşi ar fi nuni, făgă­
duind tatălui sau fratelui mai mare al fetei
vro slujbă grasă, sprijinul domnesc în vro
judecată oareşcare, iertarea vre unei greşeli
sau întrebuinţând ca mijloc de convingere pur
şi simplu amerinţafea.
Smaranda Zmuneilă, logodnica lui Petru
 Prieten 47

Motoc, era o fată frumoasă, bogată şi de neam

bun. Ramasă orfană de tată de mai mulţi ani
11'avca fraţi, iar singuru! ei sprijinitor firesc,
bănui Savin Zmunciiă, frateie tătâne-şău, ur­
mase pe Cantemir în Rusia şi făcuse bine,
căci pe lângă eă trecea drept unu) din bo­
ierii cei mai devotaţi iui- Dumitraşcu Vodă,
maltratase rău pe nişte greci jacaşi, rude
ale lui Mavrocordat cari, aflându-se în mo­
mentul maziliri acestuia în crierii munţilor,
la Dorna, însărcinaţi cu împliniri de dări, nu
putuse să plece odată cu stăpânul lor.
Unul din acei greci, numit Neculai Caravia,
avuse prilej să vadă pe Smaranda Zmunciiă,
persoana fetei îi plăcuse, iar averea ei şi mai
mult. Numai faptul că era logodită îl împie­
decase să ceară de pe atunci sprijinul dom­
nului pentru a-i obţine mâna. Acuma, când
se 'ntoarse împreună cu noua domnie, auzind
despre fuga lui Savin Zmunciiă şi aflând că
Petru â ramas în slujba rusască, hotărî să
ceară, ca despăgubire pentru rălele trata­
mente suferite din partea lui Savin Zmunciiă,
averea acestuia şi mâna nepoatei sale, logo­
dită cu un om hain împărăţiei de oarece slu­
jise în vremea răsboiului şi mai sluj ia şi
acuma în rândurile unor oştiri duşmane prea
puternicului împărat.
Cererea îi fu bine primită fie Neculai Ma-
vrocordat, foarte răsbunător din fire şi bu­
curos să ajute pe greci, mai ales când se în-
 48 Radu R osettt

tâmpla, cum era în cazul de faţă, să fie înru­

diţi cu dânsul, sau încuscriţî cu el. El se
grăbi deci să trimată pe (Jaravia la Brânzeni,
pe Răut, în ţinutul Orheiului, moşia la care
şădea văduva lui Dumitrache Zmuncilă, îm­
preună cu o scrisoare a unuia din logofeţii
lui, prin care se făcea cunoscut văduvei că
domnul. ar vedea cu ochi buni căsătoria Sma-
randei cu nepotul lui de soră, Xeeulai Cara-
via şi este hotărît să puc pe zisul său ne­
pot în stăpânirea întregii averi a lui Savin
Zmuncilă, deoarece acesta s'a hainit împre­
ună cu fostul domn, Dumitru (lantemir.
La sosirea acestei ^eşti neaşteptate, mare
fu spaima amânduror femeilor. Smaranda îşi
iubia din tot sufletul logodnicul: ideia de a
renunţa la dânsul spre a lua de soţ pe un
necunoscut, de neam străin îi păru din capul
locului mai "nesuferită decât moartea. Hotărî
mamei sale că mai degrabă decât să se su-
pue unei asemenea batjocuri, este gata să se
sinucidă sau să se călugărească. Bătrâna
ZmuncUoae, femeie înţeleaptă şi stăpână pe
sine, chiar în împrejurările cele mai grele,
văzând că grecul cere un răspuns grabnic
şi hotărît, îi arătă că ea este foarte măgu­
lită de bunăvoinţă ce o arată Măria Sa inte-
resându-.so de viitorul fiicei sale şi alegân-
du-i un mire rudă cu însuşi înălţimea Sa, dar
că fata este logodită cu un tânăr pe care îl
cunoaşte şi îl iubeşte de mult. Ea (Zmunci-
 Prieten 49

foaia) nu se indoeişte maca)* o clipă că căsă­

toria ou neamui domnesc este mult mai cin-
steşă şi mai folositoare pentru fata ei decât
acea cu tânărul Moţoc care nu este decât un
mic ofiţer in oştirile moschiceşti, ai cărui pă­
rinţi nu sânt acuma decât nişte haini fugari,
ne mai având nici o avere în ţară şi prin
urmare el nu mai poate avea nădejde de
nici un viitor. Insă fata ţine la dânsul şi ame-
rinţă să se călugărească dacă vede că se
fac încercări spre a o sili la această căsă­
torie. Dar ea, mama, este încredinţată că va
izbuti în curând să obţie consimţimântul Sma-
randei. Deci să aibă Caravia puţină rabdare,
o lună, mult două şi încredere în e a ; nu se
îndoieşte că în curând îi va face cunoscut în­
voirea copilei la căsătoria eu dânsul. Zmun-
ciloaia ştiu să fie atât de convingătoare încât
Caravia plecă a doua zi fără a mai fi văzut
pe Smaranda, dar plin de nădejde în izbu-
tirea planurilor lui de viitor şi aduse dom­
nului, împreună cu această încredinţare, ros­
tirea mulţămirilor şi recunoştinţei vadanei.
îndată după plecarea grecului, Zmunciloaia
poronci să-i pue caii la rădvan şi, împreună
cu Smaranda, plecă la Negureni, moşia sul-
geriului Mateiu, spre a căuta la dânsul sfat
în împrejurările grele în cari se găsia.
Spre marea ei surprindere, când ajunse
acolo, nu găsi pe Cârjă care era plecat îm­
preună cu soţia lui lă Ieşi, unde îl chiemase
i
 60 Radu R csetti

domnia, ci pe fiu) său Luca, scapat prin fugă

din robia tatariior, tocmai deia Caffa. Dar în
co. stare ! De abie îi recunoscură ! Tânărui
rumăn ta faţă, cu obrajii ptini, cu buzate roşii,
avea acuma înfăţoşarea unui barbat trecut
bine de patruzeci (te ani, siab, gatbăn ca ceara,
cu obrajii coşcovi, cu buzete descolorate, cu
ochii intraţi în orbiteie tor şi având o jate
cumplită zugrăvită întrînşii. Deoarece ei din
întâia ctipă spusese femeiior că părinţii tui
trebuie să s'întoarcă chiar în acea sară sau
cel mutt a doua zi, ele se hotărîră să rămâe
])este noapte la Negureni spre a nu fi silite
să facă de două ori drumul nu tocmai uşor
dmtre cele două aşăzări. Avură deci toată
vremea să-şi povestească, el foarte pe scurt,
şăderea in robia păgânilor şi suferinţile în-
dmate, fuga şi greutăţile de cari avuse parte
pănă ce ajunsese în ţară, ele primejdia care
ameninţa ptanurile de viitor ale Smarandei
şt grija în ce privea pe Petru dela eare nu
mat aveau nici o veste de atâta vreme.
La auzul numelui prietenului, ochii stânşi
nt tţii Luca mai învieră, se păru că din acea
ehpă urmăreşte cu mai mult interes cuvin-
(ete celor două femei, în mai multe rânduri
h ceru chiar tămuriri, făcându-le să revie
asupra mai muttor amărunte.
Părinţii tânărutui sosiră chiar în acea sară :
e^şttau tncă (teta Ieşi,din însuşi gura domnului,
ca acesta făgăduise lui ('aravia mâna Sma-
 Prieten St

randci şi, deoarece ţineau ia Petru ca şi ia

copiiul ior, se scârbise muit ta auzui acestei
hotăriri a iui Mavrocordat, dar pentru mo­
ment tiu vedeau cum să împiedece aduce­
rea ei ia îndeplinire. De aitmintreiea bătrâ­
na] Cârjă era foarte mulţămit în urma între­
vederii lui cu Vodă, care-i aratase cea mai
desăvârşită bunăvoinţă şi-i însărcinase cu
o misiune de mare însamnatatepe iângă paşa
Tighinei. Un turc bogat, însoţit de trei slugi,
tot turei, fusese ucis pe Galbăna de nişte tal-
hari, nu se ştia dacă aceştia erau moldoveni
sau tatari.
Turcul avea neamuri cu trecere la Poartă,
şi vizirul însărcinase pe paşă să facă o amă-
runţită cercetare, după săvârşirea căreia, con­
statând neamul tâlharilor, să pretindă îndată,
sau dela domnul Moldovei, sau dela tatarii
din Bugead, pe lâiigă pedeapsa făptuitorilor
şi o urieşă sumă de bani. Plata acestei sumi
atunci, după nenorocitul răsboiu în care se vâ­
râse Cantemir şi în urma cheltuieiilor făcute
de Mavrocordat pentru dobândirea scaunului
Moldovei, ar fi alcătuit un adevarat dezastru
atât pentru visteria ţării cât şi pentru punga
domnului. Trebuia ca crima să fie numai de­
cât aruncată în spinarea tătarilor.
Sulgeriul era încredinţat că va duce greaua
însărcinare ce i se încredinţase la foarte bun
sfârşit, deoarece era în legături de prietenie
cu paşa căruia altădată se găsise în stare
 52 Radu R osetti

să-i facă un serviciu din acele cari nu se

uită : pe lângă că scapase viaţa fiului paşei,
căzut în mânile leşilor, îl mai şi răscumpa-
rase chiar din robie. Această însărcinare ce
domnul i-o dăduse cunoscând legătura lui
cu paşa, era atât de însamnată în cât, dacă
izbutia, putea să ceară orice inulţămire. Luea
ascultase aceste lămuriri date de tată-său cu
cea mai mare bagare de samă şi, după ce
bătrânul îşi isprăvi povestirea, ramase adân­
cit în gânduri. A doua zi de dimineaţă avu
cu sulgeriul o lungă convorbire între patru
ochi.
Când, câteva ceasuri mai târziu, Zmunci-
loaia era gata de plecare, Cârjă o luă deo­
parte şi-i zise:
- Cumătră Săftică, mă cunoşti de mult şi
ştii că sânt om căruia nu-i place să facă fă-
găduinţi zâdarnice şi uşuratece. Cu toate
aceste eu, Mateiu Cârjă, îţi spun să nu pierzi
nădejdea că vei mărita pe Smaranda tot cu
1 etiache Moţoc. Aibi bună nădejde că vom
ixbuti so scăpăm de acel ţăpuşor ţarigrădean.
Deocamdată nu pot să-ţi spun mai mult. Deci :
sus inima !
Iar când îşi luă ramas bun dela Smaranda,
bătrânul îi zise şi ei sărutând-o :
Inima sus, Smărăndico ! Tot numai mol­
doveni neaoşi ieşiţi din tine boteza-voiu '
Misiunea lui Cârjă la Tighina fu încunu­
nata cu o [zbăndă desăvârşită. Nu ştiu de ce
 P rieten 53

neam vor fi fost tâlharii cari ucisese pe turcul

ce) bogat şi pe slugite lui, dar )ucru stabilit
este că raportul trimes de paşă la Inaltu)
Devlet, la Stambul, arata că ei erau fără în­
doială tatari şi nici decum moldoveni. Paşa
mai făcu. cunoscut că Calga Sultan a şi înce­
put să împlinească gloaba hotărîtă de Devlet
pentru acea fără de lege.
Bucuria domnului fu atât de mare încât,
când sulgeriul se întoarse cu răspunsul paşei
la Ieşi, îl sărută pe amândoi obrajii, îl îm­
brăcă cu caftan, îl dărui eu o blană scumpă,
îl rândui serdar la Orheiu şi-i poronci să
spue ce mai doreşte drept răsplată a slujbei
îndeplinite în chip atât de strălucit: moşie,
scutire de vamă pentru o cireada de boi sau
un număr de salaşe de ţigani ?
Noul serdar răspunse că şi-o făcut numai
datoria de slugă credincioasă a Măriei Sale,
dar dacă Măria Sa, peste toate bunătăţile cu
cari l-o încărcat, voieşte numai decât să-i
mai facă încă un bine mare, care l'ar bucura
mai cu samă, o roagă prea plecat să deede
soţie fiului său, Luea, pe Smaranda, fata vă­
duvei lui Dumitraehe Zmuncilă. Ştie că vodă
o făgăduit mâna fetei lui Neculai Caravia,
dar acestuia nu-i era doară numai decât de
Smaranda, ar lua fără greutate şi altă fată
de boier, frumoasă şi bogată şi, mila Domnu­
lui, erau în ţarar Moldovei, în împrejurările
de faţă, destule fete frumoase, fiice sau rude
 54 R adu R o setti

a unor boieri cari se hainise împreună cu

Dumitraşcu Vodă.
La auzui acestei cereri, Mavrocordat stătu
câteva ciipe pe gânduri, dar aducându-şi
aminte că chiar în ajun i se vorbise, pentru
un grec care nu-i era rudă, de o nepoată a
!ui fiie Abaza, fost vornic despre doamnă,
fugit şi ei din ţară împreună cu Cantemir
fată mult mai bogată decât Smaranda Zmun-
ciiă, mai bogată ciiiar decât se cuvenia pen­
tru peţitor care era un om mai de jos, se
hotărî îndată s'o căsătorească cu Caravia,
iăsând pe Smaranda fiului iui Cârjă. Zise
deci acestuia:
— Mie îmi piace să dau aceior cari mă
siujesc bine muiţămiri cât se poate de mari
Deşi făgăduisem iui Necuiai Caravia mâna
fetei lui Dumitrache Zmunciiă, faţăcu siujba
<<- mi-ai facut-o, voiu căuta pentru nepot ui
meu o despăgubire cuviincioasă. Fata iui
Zmunciiă să fie deci soţia fiuiui tău, iar ia
ceie câte ie are, mai adaog şi eu, din partea
mea, treizeci de saiaşe de ţigani, din ţiganii
domneşti, pe aiese.
Lumea, când auzi că Luca Cârjă se căsă­
toreşte cu Smaranda Zmunciiă, nu se mioră
atâta de generozitatea iui Mavrocordat, căci
se <am ştia ce slujbă însamnată făcuse dom­
nului nou) serdar de Orheiu, cât caracteriza
chip aspru fapta iui Luca care, foiosindu-se
de făptui i.psei din ţară a fratelui său de
 Prieten 55

cruce, îi răpia mâna şi averea fetei ce o iubia

şi cu care era şi iogodit de atâta vreme. De
această judecată aspră avu parte şi Smaranda
cânch se auzi că, fără a face cea mai mică
greutate, consimţise să iee de soţ pe cel mai
bun prieten al fostului ei iubit şi logodnic.
Nunta tinerilor fu săvârşită la Brânzeni,
abie trei săptămâni după întoarcerea sul-
geriului Mateiu dela Tighina. înainte de că­
sătorie insă, serdariul şi eu Luca fusese la
Ieşi şi avuse o lungă convorbire cu mitro­
politul Ghedeon,' care arhipăstoria atunci în
Moldova.
Apoi făcu, înaintea mai multor boieri cari
iscăliră ca martori, o carte prin care dăruia
lui Luca întreaga avere ce o cumpărase dela
j itnicer.
Luca şi Smaranda trăiau de patru ani li­
niştiţi la Brânzeni, nici un nour nu venise
să tulbure căsnicia lor. Lumea vorbi a cu
laudă de traiul fericit al tinerei părechi, dar
totodată o jălia fiindcă ceriul nu-i dăruise
încă nici un urmaş.
Sţnaranda se făcuse şi mai frumoasă decât
înainte, dar Luca, deşi dormia bine, mânca
cu destulă poftă şi &ra în stare să stee calare
zile întregi, îngălbenia şi se sluţia din zi
în zi.
Oameni cuminţi, mai ales giupânesele bă­
trâne, nu stăteau lă îndoială pentru a atribui
această schimbare unei dragoste din cale
 56 Radu R osetti

afară aprinsă pentru frumoasa fui soţie. Se

găsiră chiar uneie mai îndrăzneţe eari nu se
sfiară să facă parte de presupunerile lor
Xmunciloaei şi chiar tinerei femei, sfătuind
pe această depe urmă să mai cruţe puterile
soţului, dacă voieşte să-l ţie ani îndelungaţi
cu zile şi în deplină sanatate. Smaranda, la
auzul acestor vorbe înţelepte, se înroşia, dat*
de loc nu căuta să li sgudue prepusurile.
buca de o bucată de vreme mai lasase
vânatul cu ogarii pentru a se îndeletnici cu
cetirea cărţilor bisericeşti : evanghelie, litur­
ghie, mineie, vieţile sfinţilor şi câte altele,
apoi umbla des pe la mănăstiri, mai ales pe
la Căpriana şi stătea lung de vorbă cu sta­
reţii şi cu călugării cari aveau deosebit re­
nume de evlavie. Lumea zicea că el caută să
se pue bine cu ceriul pentru ca acesta să se
îndure şi să-i dăruiască un copil, părere în­
tărită şi prin faptul că Smaranda îl însoţia
adesa la acele lăcaşuri sfinte şi cetia şi ea
unele din cărţile soţului.
Apăsătoarea a doua domnie a iui Necuiai
Mavrocordat ţinu patru ani, După trecerea
acestui decurs de vreme turcii, de a căror
interese grecul ţinuse deosebită samă, îl mu­
lară in domnia mai bănoasă a Ţării Româ­
neşti, iar în locul lui, spre marea bucurie a
Moldovei, adusera în scaun, cu a treia domnie,
pe Mihai Racoviţă, boier moldovan de viţă
 Prieten 57

veche, cumnat eu Oantemireştii şt înrudit cu

toată boierimea ţării.
îndată după aşazarea în scaun a Iui Ra*
coviţă, serdartul se grăbise să vie la curte
pentru a se ruga de noui domn să-1 desăr­
cineze de o slujbă pentru care se socotia
acuma prea bătrân spre a o putea purta cu
toată vrednicia cuvenită. Mihai Racoviţă, care
îl cunoştea de mult şi îl preţuia, dintâi nu
voi macar s'audă de asemene lucru, dar la
urmă, bătrânul stăruind cu tot înadinsui in
cerere, îi făcu pe plac.
Cum auziră de venirea noului domn în
scadn, toţi acei pribegi; cari rămăsese cu Du­
mitru Cantemir în Rusia, afară de prea pu­
ţinii cari se hotărîse să se stabilească acolo
cu desăvârşire, se grăbiră să s'intoarcă in
Moldova. Printre ei erau Moţoc jitnieeriul şi
fiul său Petru. Acesta dobândise acuma gra­
dul de căpitan şi poate că, dată fiind cariera
strălucită ce se deschidea înaintea lui, ar fi
ramas mai departe în slujba ţarului dacă
11'ar fi fost înduplecat la întoarcere de părin­
tele său, de n'ar fi afla! de căsătoria Sma-
randei eu Luca şi de n'ar fi fost stăpânit, in
urma acestei vtţşti, de un dor cumplit de răs-
bunare, care îl făcuse să jure moartea prie­
tenului trădător. Ieşi deci din slujba ţarului
şi se întoarse împreună cu tată-său, prin *ţara
Leşască, la Ieşi.
Puţină vreme după ieşirea din slujbă a
 58 R ad u R osetti

serdariului, Luca se văzu silit să chieme în

judecată înaintea domnului pe un megieş ce-1
avea la una din moşiile cumpărate dela Mo­
toc şi, precum am aratat mai sus, dăruite lui
de tată-său cu prilejul căsătoriei. Acest me­
gieş nu numai că-i încalcase hotarul, dar
bătuse pe uu om al lui ce voise să se opue
la încălcare pănă ce-1 ucisese.
Din pricina unei indispuneri a serdariului,
pe care ţinea să-l aibă cu dânsul din pricina
trecem de care se bucura pe lângă boierii
divanului, nu izbutiră să ajungă în Ieşi decât
târziu, în sara ajunului zilei de soroc, astfeliu
că nu mai putură vedea pe nimeni înainte
de a se culca.
A doua zi deşi ieşiră în oraş foarte de dimi­
neaţă, nu găsiră acasă nici pe unul din bo-
mru cu cari serdariui era prieten. Judecăţile
începând de vreme, se văzură siliţi să meamă
a curte mamte de a fi putut vorbi cu cineva.
1 ncma lor se striga chiar în clipa în care a-
Jungeau, fură deci introduşi numai decât în
sala tn care se ţineau judecăţile. Potrivnicul
'or era şi el de faţă cu martorii săi precum
ş: ace, chemaţi de Luca.
Mdropolitu! şi logofătul cel mare, acesta
"" vecinu prieten al serdariului. îi făcură
dăd^m ""semn prietenesc şi un gramatic
-'adu cetn-e jalbe, lui Luca! îndată ce această
tumrs ^ mierare atu-
P"o,a, posteln.cul cel mare, Constantin Ipsi-
 P rieten 59

lanţ, un neprieten al serdariului, care nu lua

parte la judecată, dar era şi el de faţă, şă-
zând pe un scaun lângă masa judecătorilor,
se sculă, apoi închinându-se în faţa domnu­
lui, zise:
— Cer voie Măriei Tale, ca înainte de a
se asculta părţile, să aduc prea plecat o lă­
murire asupra acestei pricini.
— Vorbeşte, postelnice, zise domnul vădit,
mierat. ^
— Aduc deci la cunoştinţa Măriei Tale că
buca, fiul serdariului Mateiu Cârjă, nu este el
stăpânul moşiei încălcate, ci prin vicleşug
voieşte să pue stăpânire pe acea moşie, că
stăpânul ei adevarat este jitniceriul Ilie Mo­
toc, care deabie ieri sara o sosit aici din
pribegie împreună eu fiul său şi, pus de mine
în cunoştinţa judecăţii de azi, aşteaptă în
postelnicie, cu dovezile ce le are, ca Măria
Ta să-l chemi spre a-şi dovedi drepturile.
— Dacă aşa este, răspunse domnul, nu ni
mai rămâne decât să amânăm pe mâni ju­
decata pentru încălcare de hotare şi omorul
omului lui Luca Cârjă, iar astăzi să cercetăm
adevărul celor aduse la cunoştinţa noastră
de cătră jitniceriul Ilie Moţoc prin glasul du-
misale postelnicului. Să iasă prin urmare a-
tât pârâtul cât şi mărturii ehiemaţi pentru lă­
murirea pricinii de încălcare şi să se cheme
înaintea noastră pe jitniceriul Ilie Moţoc şi
pe fiul său.
 ^0, Radu R osetti

Megieşii! cotropitor ieşi cu toţi mărturii,

iar un iipcan merse în posteinicie spre a a-
duce pe Moţoceşti înaintea divanului.
Pe feţele serdariului şi a iui Luca se iviră
semne de mierare ia auzul comunicării făcută
de postelnic, dar ei ramaseră iiniştiţi, iar pe
gfura i)ătrânuiui se (tesemnă în curând un
zimhet.
După puţine ciipe jitniceriui şi fiui său fură
introduşi. Amândoi se plecară înaintea dom-
nuim şi a feţelor bisericeşti, apoi dând cu o-
cliu de serdar şi de Luca, li aruncară priviri,
df- ura şi de dispreţ. Ochii lui Luca întâlniră
pe acei ai lui Petru cu desăvârşită linişte,
!ar pe buzele serdariului se desemnă iarăşi
xnnbetul uşor de adinioarea.
— Sânt bucuros, jitnicere, că-mi este dat
să te văd după atâţia ani de lipsă din ţară
ş! cu atât mai bucuros cu cât anii par a nu
h adus nici o povară nouă asupra umerilor
tar Iar fiul tău s'o făcut oşteanul voinic ce
tagaduia sa fie încă de pe când era copil
dm casă în întâia noastră domnie. Auzit-am
acuma dm gura marelui nostru postelnic că
<e ţn tu drept legiuit stăpân al satului Stol-
nicenp, pentru încălcarea căruia de cătră Ion
Vicol ni-au jăluit Luca, fiul serdariului Mateiu
Larja. la r a îndoială că trebuie să ai dovezi
m sprijinul acestei arătări.
Da, Măria Ta. răspunse jitniceriui, am
dovezi arătând cum, la plecarea mea în pri-
 P rieten 61

begie, sui) chip do vânzare iconomicoasă, am

încredinţat întreaga mea avere acelui pe care
îi ţineam drept cei mai bun şi cei mai cre­
dincios prieten ai meu. Iar acei presupus
prieten s'o folosit de încrederea mea pentru
a-şi însuşi averea astfeliu încredinţată cinstei
şi omeniei iui şi a o dărui vrednicuiui său
fiu ia căsătoria acestuia cu iogodniea fiuiui
meu Petru, frateie său de cruce. Am ia mine
toate dovezile acestui îndrăzneţ şi neruşinat,
furtişag.
Auzit-ai, serdare, învinovăţirea ce ţi se
aduce de cătră jitniceriul Iiie Moţoc, întreită
domnui întoreându-se cătră Cârjă.
— Am auzit, Măria Ta, răspunse serdarul
cu glas foarte liniştit.
— Ai oare şi tu, la tine, dovezile trebui­
toare pentru a răspunde învinovăţirilor aduse
de jitnieer^ sau ai nevoie de vr'un soroc pen­
tru ă-ţi aduce acele dovezi ? mai ^întrebă
domnul.
Dar înainte ca serdariul să fi putut răs­
punde, se ridică de pe scaun, în toată statura
lui impunătoare, ehiriarhul Moldovei, mitro­
politul Ghedeon şi zise domnului :
— Măria Ta, împrejurările acestei pricini
îmi sânt cunoscute în toate amăruntele ior.
Şi tocmai fiindcă-mi sânt atât de bine cunos­
cute, plecat rog pe Măria Ta ca, înainte de a
le cerceta în divan, să-mi dai voie să chiem
eu, în faţa mea, la mitropolie, pe aceşti doi
 o2 R adu R osetti

Imieri, ş ip e fii lor, având toată încrederea să

izbutesc a face ca până şt prietenia să dom­
nească iarăşi între ei. De nu voiu izbuti, vor
ii slobozi să vie oricând din nou înaintea
Măriei Taie.
Înainte ca Moţoceştii să fi putut zice un
cuvânt de neprhnire, domnul hotărî :
— Fie cum cere înalt Prea Sfinţia Ta.
Când hotărăşti ca ei să ţi se înfăţoşeze ?
Cu voia Măriei Tale, chiar astăzi după toacă.
— Aţi auzit boieri? zise domnul. Să fiţi
astăzi după toacă la mitropolie şi Dumnezeu
să aducă pacea în inimile voastre. Să se chieme
pricina următoare.
Cârjeştii şi Moţoceştii nu putură decât să
s închine şi să iasă din sală, pe când porta­
rii strigau numele altor împricinaţi.
Mitropolitul era încă în biserică când ser-
dariul şi cu Luca sosiră la mitropolie, unde-i
aştepta un credincios al lui Chir Ghedeon
care-i primi la poartă şi-i duse într'una
din odăile făcând parte din locuinţa chiriar-
hului, iar aici îi pofti să şadă, încredinţându-i
<a înalt Prea Sfinţitul va ieşi în curând din
biserică şi-i va chema înaintea iui. Jitniceriul
şi cu Petru cari sosise şi ei îndată după ce
călugărul s'întoarse la poartă, fură duşi în
al)a odaie, iar după puţin timp mitropolitul
ieşi dm biserică şi trimese să-i aducă în sala
in care primia de obiceiu, unde intrară unii
printr'o uşă şi ceilalţi prin alta.
 Prieten 63

După ce sărutară pe rând mâna mitropo-

iitutui care-i primise în picioare, ehiriarhui
se aşăxă pe un jîiţ făcându-li semn să şadă
şijei pe nişte scaune în dreapta şi în stânga sa.
— Cu mare părere de rău, xise Ghedeon
auxit-am axi pe jitniceriui Ilie învinovăţind
în divanui domnesc pe vecinul şi încereatu)
lui prieten, serdariui Mateiu Cârjă, de o vină
scârboasă, despre temeinicia căreia era de da­
toria lui să s'încredinţexe înainte de a o da
în vileag şi de a o aduce înaintea domnului.
Aici mitropolitul fu întrerupt de jitnicer,
care sculându-se în picioare xise :
— Dar ce dovadă, înalt Prea Sfinte, era
să mai cer după ce martori de toată credinţa
m'au încredinţat că au văxut cu ochii lor
cartea prin care fiul serdariului jăluieşte dom­
nului despre încălcarea de cătră Vicol a ho­
tarelor satului meu Stolnicenii, numind acel
sat al său ?
Dar mitropolitul îi făcu semn să stee jos
şi mană :
— Faptul că serdariui, eu prilejul căsătoriei
fiului său Luca cu Smaranda Zmuncilă, i-o
dăruit toate moşiile ce, în chip iconomicos le
cumpărase dela jitnicer, spre a le scapa de lă­
comia turcilor şi de sub mâna lui Xeculai
Vodă şi a grecilor lui, departe de a alcătui
o încercare de a închexeşlui lui Luca Gărjă
nedreapta stăpânire a acelor sate, este o nouă
dovadă de grija cea vie ce o avea să păstrexe
4)4 Radu R o setti

acea avere teafără pănă la întoarcerea în

ţară a jitniceriului sau a fiului său.
Moţoc voi să se ridice din nou, dar o miş­
care cu mâna a mitropolitului îl făcu să
s'aşăze iar pe scaun.
— Această danie către fiul său, urmă ehi-
riarhul, a fost făcută de serdar după îndem­
nul meu, cu ştirea şi a episcopului de Roman.
Iar acest sfat l'am dat din pricina unei
vorbe ce mi-a spus-o însuşi Necnlai Vodă nu­
mai puţine zile după ce rânduise pe Cârjă
serdar la Orheiu şi dăduse învoirea lui la
căsătoria lui Luca Cârjă cu Smaranda. Mi-o
spus că-i pare rău de ceiace a făcut, căci din
toate părţile i se încredinţează că vânzarea
averii lui Moţoc cătră Cârjă este iconomicoasă,
făcută cu scop de a împiedeca pe Vodă să
pue mâna pe averea boieriului hain, iar că
serdariul nici nu gândia să căsătorească pe
Luca cu Smaranda, ci numai s'o ţie necăsă­
torită cât mai multă vreme, doar s'a schimba
domnia şi s'a întoarce Petru Moţoc. Dom­
nul nu-mi ascundea că se poartă cu gândul
să iee acea avere pe sama domniei, să pe-
depsască pe Cârjă pentru vicleşugul lui şi
să căsătorească pe Smaranda cu un grec oa-
reşcare. Iar eu am răspuns că vânzarea averii
o fost făcută pe bani număraţi în faţa mea,
este dreaptă şi adevarată şi că, după cât ştiu,
serdariul are de gând să dăruiască întreagă
acea avere fiului său Luca cu prilejul căsă-
 P rieten 65

toriei lui cu Smaranda Zmuncilă, căsătorie^

care are să se săvârşească în foarte scurtă
vreme. Nădăjduesc că Dumnezeu m'a ierta
pentru acest neadevăr ce l'am spus, pentru
că numai astfeliu izbutit-am să feresc de grea
primedie pe Cârjă şi să păstrez neatinsă ave­
rea jitniceriului. Iaca dealtmintrelea, adăugi
mitropolitul, scoţând din sân o hârtie îndoită
în patru, mărturia ce cu prilejul acelei dăruiri
a dat-o în mânele mele Mateiu Cârjă, mărturie
scrisă de mâna lui, adeverită de mine şi de
episcopul de Roman. Prin această scrisoare
serdarul adevereşte că dania este iconomi-
coasă şi se îndatoreşte să dee înapoi jitnice­
riului sau fiului său, la întâia cerere ce-i vor
face, atât satele, vitele, bucatele, ţiganii şi
sculele ce primise, cât şi veniturile lor din
clipa în care intrase în stăpânirea lor şi pănă
în acea a cererii Moţoceştilor. S'au scris trei
cărţi la feliu, una lasată în păstrarea mea, alta
în acea a fratelui nostru sufletesc, episcopul
de Roman şi a treia în mâna prea cuviosului
stareţ a sfintei mănăstiri dela Neamţul.
Şi mitropolitul dădu hârtia în mâna jitni-
ceriului.
Acesta însă, fără a o ceti, se sculă şi, apro-
piindu-se de serdar, îi zise :
— Iartă-mă, Mateiu, ticălos fost-am că m'am
îndoit macar o clipă de cinstea şi de priete­
nia ta. Dar nu ştii câte minciuni mi-au venit
5
66 R adu R o setti

din ţara şi mi-au amărât rău sufletul în be­

jenia noastră.
Dar înainte ca serdarul să fi avut vreme
să răspundă ceva, Petru Moţoc sări de pe
scaun şi cu glasul răstit zise către mitropolit.
— înalt Prea Sfinte, datu-ţi-o oare şi Luca
Cârjă carte la mână cum că va întoarce fra­
telui său de cruce, neprihănită, logodnica ce
i-o furat-o şi cu care trăieşte de mai bine de
patru ani ?
—Da, răspunse liniştit mitropolitul făcându-
se că nu bagă în samă mânia tânărului căpi­
tan, el îţi va da înapoi logodnica ce ţi-o păs-
trat-o neprihănită vreme de mai bine de patru
ani, purtându-se cătră tine ca un credincios
prieten şi un adevarat frate de cruce. Taci,
nu vorbi înainte de a cunoaşte toate împre­
jurările; vei avea vreme şi slobozenie să ceri
toate lămuririle doveditoare cuvintelor mele.
Luca. fătul meu, povestirea nenorocirilor tale
este dureroasă, dar trebuie s'o faci fără zabavă.
Luca se sculă şi cu glasul îndurerat povesti
cele ce urmează :
— Rănit la cap, la braţ şi la genunchiu
în lupta dela Bieloţercov, am avut nenoro­
cul să cad viu în mâna tătarilor. M'au luat
ca rob un mârzac numit Huzum a cărui aşa-
zăre era tocmai la Caffa. Greu suferit-am în
drum pănă acolo şi chiar după sosire zăcut-
am mai bine de o lună în pat. Norocul meu
o fost că soacra mârzacului era o moldo-
 Prieten 67

vancă de neam, Dafina Vântul, fata stolni-

cutui Ioniţă Vântul, căzută în robia păgânilor
de mai bine de treizeci de ani când o luase
ca soţie legiuită un tatar de samă. Fusese
foarte frumoasă şi rămăsese neobişnuit de
deşteaptă: ea ducea casa. mârzacului în ale
cărui mâni mă aflam. M'o îngrijit dela sosi­
rea mea ca o adevarată mamă şi îndată ce
m'am îndreptat, în urma ocrotirii sale, n'am
mai fost ţinut împreună cu ceilalţi robi ci
scutit de orice muncă, bine hrănit şi bine
adăpostit, mai făgăduindu-mi-se că se va tri­
mite ştire la tata ea să mă răscumpere mai
răpede ; se hotărîse chiar suma de bani ce­
rută pentru răscumpărarea mea.
Din pacate, la mârzac trăia şi o soră a lui,
vadana unui tatar căzut cu vro doi ani îna­
inte într'o luptă culeşii. Tatarca era tânără
şi printre tatarce trecea drept frumoasă, iar
la noi ar fi fost privită ca urâtă.
Deşi mă păziam de dânsa ca de orice lucru
neplăcut la privit, ea pretutindeni mă ur-
măria dându-mi a înţelege că i-am căzut la
inimă. Intâlnindu-mă într'o sară, după că­
derea nopţii, în grădina ce era din dosul
casei, îmi ceru să mă ţurcesc pentru a mă
căsători cu dânsa. Inţeleseiu prea bine că răs-
pingându-i, cum nu puteam să fac altfeliu, ase­
mene propunere, îmi făceam dintr'însa o
duşmană de moarte, dar mă bizuiam pe ocro­
tirea atât puternică a soacrei mârzacului. Spre
68 R adu R osetti

a seapa de dânsa, ii spuseiu că dorinţa ei

de a mă lua de soţ mă cinsteşte tare, dai că
nu-mi pot lepădă legea cu nici un preţ. Atunci
tatarca mi-o răspuns cu un glas tremurând
de mânie că-mi dă trei zile pentru a mă ho­
tărî şi dacă, la scurgerea acelui soroc, urmez
să dispreţuesc cinstea ce mi-o face, voiu avea
să plătesc scump îndrăzneala mea. Apoi cu
aceste cuvinte mă părăsi pentru a se întoarce
în casă.
Cu mare nerăbdare aşteptat-am dimineaţa,
spre a pune pe ocrotitoarea mea în cunoş­
tinţa acelei întâmplări şi a-i cere sfat şi aju­
tor. N'am putut să adorm decât în ziuă şi
m'am trezit numai târziu pentru a afla, spre
marea mea îngrijorare, că Dafina plecase
înainte de ziuă la altă fiică a ei, care se'mbol-
năvise rău şi-i trimesese răspuns, printr'un
călăreţ ajuns la Caffa pe la miezul nopţii, să
vie numai decât la dânsa, la un sat tătăresc
în depărtare de cinci ceasuri de acel oraş.
In cursul celor trei zile următoare am avut
grijă să nu mai dau cu ochii de tatarcă, aş­
teptând cu toate frigurile nerăbdării întoar­
cerea Dafinei. In sara celei de a treia zi, în
cursul căreia căldura fusese năbuşitoare, m'am
dus după căderea nopţii spre a mă mai ră­
cori într'un mic chioşc încunjurat de oleandri
şi de trandafiri, aşazat în partea curţii din
faţa acelei în care se aflau grajdiurile şi
clădirile locuite de robi şi de slugi. In acel
 Prieten 69

chioşc nu intrau niciodată femeile, dar slujia

adesa mârzacului ca loc de primire a aceior
de rând cu cari avea afaceri. Eram acolo ca
de vr'un sfert de cias când, deodată, aud un
foşnet şi, cu toate că era destui de întunerec
cunosc, în clipa în care pătrundea în chioşc,
pe tatarca care mă urmăria. M'am ridicat
îndată de pe patul pe care şădeam şi am
vrut să ies, dar ea, apucându-mi mâneca cu
mâna, mă siii să mă opresc şi-mi zise cu un
glas care tremura de patimă :
— O trecut vadeaoa care ţi-am hărăzit-o.
Răspunde: da sau nu, eşti tu gata să îmbră-
ţoşezi credinţa mea şi a-mi fii soţ ?
Fără a mai sta la îndoială, i-am răspuns:
— De legea în care am fost crescut nu mă
lepăd; mai bine mor.
Ea tăcu câtva, apoi, cu glas răspicat, zise:
— Nu vrei să te lepezi de legea ta ? Dar
dacă eu m'aşi lepăda de a mea? Sânt gata
să fug împreună cu tine şi odată ajunşi în
ţara ta, să mă botez, dacă tu juri să mă iei
de soţie în ziua botezului.
Nevoind s'o întărât, dar bine înţeles nepu-
tându-mă lega la asemene faptă, i-am vorbit
de greutăţile fugii, de primejdia de a fi prinşi,
de greutatea cu care ai mei m'ar laşa să ieu
de soţie pe o străină, de stavilele ce le ar
pune domnul nostru la o astfeliu de căsătorie.
De oarece tăcea, credeam că am izbutit s'o
îmblânzesc, când deodată ^n'o întrerupt:
70 R adu R o setti

— Răspunde într'un cuvânt:* vrei sau nu

vrei să mă iei de soţie ?
Am tăcut. Atunci ea începu să strige cât
o ţinea gura :
— A ju to r! Ajutor, drept credincioşilor.
Ghiaurul vrea să mă necinstească! Săriţi de
împiedecaţi această fără de le g e !
Şi totodată strângea mâneca mea eu îndoită
putere ca să nu mă pot departa de ea.
Dela cele dintăi strigăte curtea se umplu
de oameni; voiam să fug, dar ea îşi înfipse
unghiile dela mâna stângă în ohrazul meu,
astfeliu că de abie îmi ajungeau amândouă
mânile pentru a-mi apara ochii' împotriva
acelor unghii; vedeţi că şi astăzi mai port
urmele lor. In cursul acestei lupte, în chioşc
pătrunseră cu fanare în mână oamenii mâr-
zacului, care puseră mâna pe mine şi mă le­
gară. După puţine clipe se arătă şi mârzacul
sculat din somn.
Cum îl văzu, soră-sa se răpezi la dânsul
şi spunându-i că m'am aruncat asupra ei
când o intrat în chioşc şi am vrut s'o^iluiesc,
arata feregeaua, anteriul şi şalvarii ei rupţi. De
oarece nici n'o atinsesem cu degetul, îmi în­
chipui că venise în chioşc, unde nu înţeleg
de unde ştia că are să mă găsască, cu hai­
nele rupte de mai nainte, hotărîtă fiind dina­
inte să mă piardă dacă nu mă voi supune
voinţii sale. ,'
Fapta de care eram învinovăţit era, o ştiţi
 Prieten 71

cu toţii, una din cele mai grele ce le poate

săvârşi un creştin, în ţară musulmană: pe­
deapsa ei este moartea, când făptuitorul a
izbutit să scape din mânile mulţimii care ar
avea cunoştinţă de crima lui. De o sută de
ori mai grea devenia fără-de-legea făptuită
de un rob, mai ales când acel rob fusese, cum
se întâmplase cu mine, privit de stăpân mai
mult ca musafir decât ca rob. De aparare nici
gând nu era: hainele rupte ale tatarcei şi
zgârieturile de pe obrazu-mi, erau nişte
dovezi zdrobitoare împotriva cărora nu pu­
team să pijn decât cuvântul meu, faţă de care
cădea în cumpănă cu nespus mai multă greu­
tate cuvântul tatarcei. Nici n'am încercat să
mă apăr şi n'am zis nimica când mârzacul
mă osândi la moarte chiar în ceasul acela.
Dar tatarca, care răihăsese de faţă, luă atunci
pe mârzac deoparte şi o văzui vorbind mult
şi cu mare vioiciune. Se vedea că propune
ceva mârzacului, însă că acesta nu este dis­
pus s'o mulţămească. In sfârşit, după vorbă
nesfârşită, se văzu că tatarca îşi ajunsese
scopul: mârzacul se apropie de mine şi-mi
zise moldoveneşte :
— Cu toată purtarea ta ticăloasă faţă de
ea, soră-mea mi-o cerut să-ţi cruţ viaţa. Iaca
ţi-o dăruiesc, dar fiind că nu se cade să scapi
fără de pedeapsă grea, vei fi pus în nepu­
tinţă de a mai săvârşi asemenea fapte.
Apoi poronci unor oameni ai săi să mă iee
72 Radu R o s e tti

în primire. La auzui crudei hotărîri ce tot

ura tatarcei blastamate o adusese asupra
mea, am leşinat. Când a douazi m'am trezit
din leşin, eram neom.
Zguduit de cumplita mişcare ce o stârnise
într'insul povestirea nenorocirii* sale, Luca
tăcu o clipă, apoi liniştindu-se urmă :
— Adoua zi se întoarse Dăfina. Mare îi fu
durerea când auzi despre cumplita mea ne­
norocire. Ea înţelese îndată cum stăteau lu­
crurile, nu stătu la îndoială pentru a arata
mârzacului care era adevărul şi izbuti chiar
să scoată pe acea ticăloasă din casa frăţine-
său. Cred că mârzacul se căi în urmă de
uşurinţa cu care mă nenorocise şi că din
această pricină nu m'o mai urmărit când,
prin sfatul şi cu ajutorul bunei sale soacre,
am fugit dela el şi am izbutit să mă'ntorc în
ţară.' )
După o nouă dar scurtă tăcere, Luca urmă :
— Eram de puţine zile acasă când, în ne­
fiinţa tatei şi a mamei duşi la Ieşi, au venit
acolo mătuşa Safta cu verişoara Smaranda.
Ele mi-au povestit cum vodă hotărîse ca Sma­
randa să se căsătorească cu un grec numit
Caravia, cum acesta fusese la Brânzeni în
ajun spre a face cunoscută hotărîrea lui vodă
mamei şi fiicei, iar mătuşa izbutise a prosti
pe grec şi a-1 face să aibă rabdare încă o
lună. Cunoscând firea habsină a lui Neculai
Vodă, nu vedeam cum va putea Smaranda
 Prieten 7:

să scape de asemenea pângărire şi să fie păs­

trată pentru Petru pe care îl iubia şi care
ştiam cât o iubeşte. Ştiam că tata are trecere
la vodă, dar înţelegeam bine că această tre­
cere nu era destul de mare pentru a face pe
domn să-şi întoarcă cuvântul dat unui grec
care-i mai era şi nepot. Insă când, tu întoar­
cerea tatei, am aflat cu ce însărcinare îl tri-
mete vodă la Tighina şi cum este încredinţat
că va izbuti să ducă acea însărcinare la bun
sfârşit, mi-am făcut îndată planul şi, a doua zi,
l'am împărtăşit tatei. Din cumplita nenorocire
ce mă lovise m'am gândit să tragem cel puţin
folos pentru fratele meu de cruce, căsătorin-
du-mă eu cu logodnica lui, spre a-i-o păstră
în toată neprihănirea ei. Tata o încuviinţat
cu bucurie planul meu, întru cât Tar încuvi­
inţa şi părintele mitropolit, căruia urma să-i
ceară sfatul la întoarcerea de la Tighina,
mai însărcinându-se să dobândească cu ace-
laş prilej învoirea lui vodă. Numai după ce
a venit tata cu învoirea mitropolitului şi cu
acea a lui vodă, destăinuit-am planul meu
mătuşei Săfticăi. Mătuşa o primit numai de­
cât, dar o fost mai greu să facem pe Sma-
randa să înţeleagă că căsătoria făcută cu un
barbat în starea în care mă aflu este ca şi
fără fiinţă şi că părintele mitropolit şi epis­
copii de Roman şi de Huşi, pe cari îi văzuse
tata asemene, l'au încredinţat că astfeliu va fi
privită de biserică şi ea se va putea căsători
 74 R adu R osetti

sau cu Petrache la întoarcerea lui sau cu ori­

cine ar găsi cu cale, căci ehiriarhia pe loc ar
desfiinţa căsătoria făcută cu un hadâmb, iar
că eu pentru dânsa nu voiu putea fi decât
un frate şi un prieten care s'o ocrotească.
Iaca dealtmintrelea şi hotărîrea înalt Prea
Sfinţiei Sale care am avut grijă s'o cer încă
înainte de aşa zisa căsătorie şi, zicând aceste
cuvinte, Luca scoase dintr'o taşcă ce o purta
sub conteş, o hârtie pe care o puse pe masă.
Ia r mitropolitul zise:
— Aşa este cum o spus Luca : căsătoria cu
un hadâmb este privită de biserică- ca fără
de fiinţă. La cea dintăiu cerere a oricăruia
din soţi, voiu hotărî că întrp ei nu este nici
n'o fost vro dată legătură de căsătorie şi
Petru Moţoc va fi slobod să se căsătorească
când va voi cu logodnica lui, păstrată mul-
ţămită credinţii prietenului său, fecioară ne­
prihănită cum o lasat-o.
Şi acuma, zise Luca, uitându-şe drept
în ochii lui Petru, rosteşte-te: fost-am ade­
vărat prieten, adevarat frate de cruce sau
n'am fost ?
Petru Moţoc se sculă şi mergând drept la
Luca îngenunchiă înaintea lui:
Iartă-mă, Luca, zise el, iartă-mă, ai fost
pentru mine nu numai prietenul cel mai cre­
dincios, fratele de cruce cel mal de nădejde,
ci ai fost un înger, şi luându-i mâna i-o să
rută cu de-a-sila, adăugând: lasă-mă să să­
 P rieten 75

rut mâna care mi-o scapat viitorul de feri­

cire de care nădăjduiesc să am parte pe a-
cest pământ; nu sânt vrednic să sărut nici
urma unde ai calcat, iartă-mă, Lucol
Luca îl ridică, îl luă în braţe şi-l sărută :
— Eu te iert bucuros, zise el, doară om
fost-ai şi n'ai putut să gâceşti cele ce s'în-
tâmplase la atâta depărtare de tine.
Smaranda nu încetase macar o clipă să
iubiască pe Petru, privia însă pe Luca ca
pe îngerul ei păzitor. Căsătoria cu Luca a
fost desfăcută de dicasterie numai decât.
Cu o lună mai târziu avu loc cununia lui
Petru cu Smaranda. Luca în aceîaşi zi se
călugăria la mănăstirea Chipriana. îşi petrecu
viaţa săvârşind fapte bune, cheltuindu-şi tot
venitul în daruri la sărăci şi la bolnavi, cău­
tând să îndrepte pe acei cari umblau pe căi
rătăcite şi adesa ajungândri-şi scopul prin
înţelepciunea şi râvna sfaturnor lui, mângâind
pe cei desnădajduiţi şi hrănindu-li nădejdea
în mila celui de sus. Muri încă tânăr, iar ave­
rea ramasă dela serdar, o lăsă pe jumătate
celui dintăiu născut al lui Petru Moţoc şi al
Smarandei şi jumătate mănăstirii pentru iauda
lui Dumnezeu şi alinarea năcăjiţilor.
' '\
 SPOVĂDANIA BAŞBULUBAŞEI
( 1828)

Numele jnarelui logofăt Ştefan Jumătate,

era adesa pomenit de părinţii mei şi de alţi
bătrâni când îşi aduceau aminte de trecut şi
povestiau despre cele auzite şi văzute de ei
în copilărie şi în tinereţe. Cu amăruntele ast-
feliu ajunse la cunoştinţa mea aşi putea cu în­
lesnire să fac o biografie destul de complectă
a acelui boier, dar mă voiu mărgini aici să
arăt, foarte pe scurt, cine era, pentru a po­
vesti mai prelarg împrejurările tragediei care
i-a întunecat sfârşitul vieţii.
Ştefan Jumătate, cel de pe urmă urmaş al
acestui neam strălucit, se născuse pe la în­
ceputul celei a şăptea decade a veacului
78 R a d u R o setti

al optsprezecelea. Era foarte bogat şi, pentrr

vremea de atunci, înzestrat cu o cultură de
osebită căci, pe lângă temeinică carte eli-
nească, vorbia şi scria franţuzeşte, nemţeşte
ruseşte şi turceşte. Făcea parte din marii bo-
eri cunoscuţi, la începutul veacului trecut
sub porecla de «cei şăpţe stâlpi ai ţării».
"Din număroasele slujbe şi însărcinări ce
le îndeplinise pănă atunci, ieşise totdeauna
cu renume de diregător aspru, dar drept, des­
toinic şi nelacom.
Ca multor din semenii săi, îi plăcea să facă
binele şi să ajute pe sărăci. înzestra în fiecare
un un .număr nu mic de fete saraee, făcuse în
mai multe rânduri dănii bogate atât Sfântu­
lui Spiridon cât şi altor mănăstiri. Ocrotia
pe ţaranii din satele ce le stăpânia şi chiar
cătră ţiganii lui robi, în număr de peste şăse
sute, se arata stăpân drept şi cu omenie, re­
curgând numai arare ori la măsuri de as­
prime. Nu vindea nici odată pe vro unul
dintr'înşii, ori ce preţ i s'ar fi dat, nu des-
părţia pe femeie de bărbatul cu care era că­
sătorită, nu lua copilul dela mamă.
Logofătul Ştefan fusese în tinereţele lui un
barbat nalt, bine învălit fără a fi gros, fru­
mos la faţă şi sănătos la trup. Acei cari îşi
aduceau aminte să-l fi văzut ziceau <?ă, şi la
bătrâneţe, era frumos la faţă şi impunător la
înfăţoşare.
Nu ştiu din ce pricină, rămăsese burlac
 Spovedania Başbulubaşei 79

pănă ia vrâsta de aproape patruzeci de ani,

când se căsători cu o fată aparţinând micii
boierimi, saracă, dar frumoasă, deşteaptă şi
foarte hazlie. Vreme de şăpte ani dusese îm­
preună traiul ceri mai bun ; tânăra femee, deşi
setoasă de i ăceri, nu dăduse soţului ei, bă­
nuitor din fire, nici cel mai mic prilej de ne-
mulţămire. Dar, în al doilea sau în al treilea
an al ocupaţiei ruseşti dela 1806—1812, socie­
tatea ieşană fu, într'o bună dimineaţă, sur­
prinsă prin vestea că logofeteasa Ruxanda
Jumătate fugise cu un polcovnic rus de hu­
sari, de neam mare, tânăr, frumos, elegant,
neîntrecut jucător de şi meşter în
arta de a întoarce capul femeilor, dar stăpâ­
nit şi de patima cărţilor şi de acea a beţiei.
Logofătul se puse îndată în urmărirea lor,
dar nu izbutise să-i ajungă. Feldmareşa-
lul cneaz Prozorovsky, cătră care îndreptă
jalba cuvenită, făcu toate mijlocirile cuvenite:
răpitorul fu silit să părăsască oastea împă­
rătească, iar o hotărîre a dicasteriei de pe
lângă mitropolia din Ieşi nu întârzie să
declare desfăcută căsătoria dintre Ştefan Ju­
mătate şi necredincioasa lui soţie. înfierând
cum se cuvinea purtarea acestei, de pe urmă.
Dealtmintrelea logofălul fu* în curând răs-
bunat şi încă cu vârf şi îndesat. Fostul pol­
covnic se sătură răpede de amanta lui, de­
veni mojic cu ea, începu s'o bată şi, deabie
doi ani după fugg lor, leşul afla că nenoro­
80 R adu R o s e tti

cita, îmbătrânită, sluţită şi slăbită, s întorseso

în ţară. Fiiind cu desăvârşire lipsită de Mij­
loace ceruse ajutor bănesc dela mitropolie.
Logofătul aflând de această împrejurare, avu
un gest privit de unii ca mărinimos, de alţn
ca crud : se duse la mitropolie unde arătă
chiriarhului că pune la dispoziţia foastei lui
soţii, în cazul când ar voi să se călugărească,
singura cale ce el o vede deschisă pentru
dânsa, o zestre ce se putea numi neobişnuit
de mare, chiar pentru o călugăriţă din înalta
boierime. Nenorocita, saracă lipită pământului,
cu frumuseţa şi tinereţele pierdute, fără rude
pe lângă cari să se poată adăposti, se grăbi
să primească amara pomană ce i-o făcea fos­
tul ei soţ şi se călugări la mănăstirea Adam.
Dar tradarea soţiei făcuse o rană adâncă
în inima şi în trufia logofătului. Chiar pănă
atunci trecea de om aspru, dar în urma lo­
viturii de care avuse parte, asprimea lui se
făcu şi mai mare. Apoi cuvintele lui erau cu
deosebire amare şi dispreţuitoare când vor-
bia de sexul slab. Pretindea că femeia este
o fiinţă viţioasă şi falşă din fire şi că băr­
batul nici într'un chip nu poate şi nu trebuie
să aibă încredere într'însa, ea rămâne cre­
dincioasă numai acelui de care îi este teamă.
Mai adăugia că soţul înşalat are nu numai
dreptul, dar şi datoria să ucidă atât pe fe­
meia care îşi calcă credinţa cât şi pe ibov-
 Spovădania Başbulubaşei 8!

nicu! ei. Trecu astfel mulţi ani drept un duş­

man neîmpăcat ai femeii.
In vremea Eteriei logofătu) nostru se 6e-
şi ei la Cernăuţi ca cea. mai mare parte
din boierimea cea .mare. Ca mulţi alţii avea
şi el «gărgăuni» de domnie şi, dispunând de
bani mulţi, îşi făcuse încă din vreme numă-
îoşi prieteni printre paşalele eu trecere la
Deviet. Din Cernăuţi trimetea acuma dese şi
însamnafe rânduieli de bani cătră zarafii din
Stambul, menite a întreţinea şi a întări ze­
lul acelor prieteni. Se ştie însă cum Poarta luă,
în privinţa numirii domnilor ţărilor noastre,
o liotărîre neaşteptată, ridicând la scaunul
Moldovei pe Ioniţă Sturdza, boier Ife neam
mare şi cu renume bun, dar nici bogat nici
destoinic. Această alegere neaşteptată fu, pen­
tru logofătul nostru, o lovitură aproape tot
atât de usturăteare caşi tradarea soţiei lui.
Bine înţeles că, departe de a se întoarce în
ţară, ramase la Cernăuţi, luând partea cea
mai vie la redactarea nenumăratelor jălbi
împotriva ocârmuirii lui Ioniţă Sturdza, tri­
mese de bejenari când la Stambul când la
Peterburg.
Iar la începutul celui al treilea an al beje­
niei, boierimea ramasă în Cernăuţi fu sur­
prinsă de vestea neaşteptată că acel dispre­
ţuitor al femeii care se numia logofătu! Şte­
fan Jumătate se logodise în ajun cu Ileana,
fiica cea mai mică a vornicului Nicache Ar-
82 R adu R osetti

ghirochefal, care era de o frumuseţă neobiş­

nuită şi deabie împlinise şăsesprezece ani.
Faptul căsătoriei era datorit atât uimitoa­
rei frumuseţi a fetei, care dela întâia vedere
farmacase ochii logofătului, trecut acuma de
şăsezeci de ani, şi dăduse naştere unei pă­
timaşe dragoste senile, unei neînfrânate pofte
de a strânge în braţe acea minune vie de
carne şi de sânge, cât şi dibăciei vornicesei
Zamfira. îndată ce aceasta îşi dădu samă cât
de farmacat de frumuseţă Ilenei, era logo­
fătul, ştiu să aţâţe şi să ducă la paroxism
patima bătrânului, apoi totodată să-l convingă
că, dată fiind marea deosebire dintre firea
şi creşterea întâii sâle soţii şi acele ale Ile­
nei, soţul acesteia avea să fie la adăpostul
oricărei surprinderi neplăcute. Şi, cu o dis-
creţiune măiastră, ştiu să laude înfăţoşarea
«încă tânără* a sexagenarului îndrăgostit,
precum şi* sanatatea lui neatinsă, mai făcân-
du-1 să întrevadă putinţa de a vedea în cu­
rând la sânul Ilenei un moştenitor al cinste-
şului nume de Jumătate şi al marei lui
averi. Era doară Ileana fata ei care, după
ce avuse zece fraţi şi surori, hărăzise vor­
nicului Nicache patrusprezece copii, din cari,
dacă cinci murise, mai rămâneau nouă în
viaţă. Apoi vorniceasa mai pomenia şi alte
pilde de fecunditate extraordinară atât în fa­
milia ei cât şi în acea a vornicului Nicache.
Dar dacă frumuseţă Ilenei şi meşteşugurile
 Spovădania Başbulubaşei 83

yormcesei izbutise să adoarmă, ele nu fusese

m stare sa gonească cu desăvârşire nici din
inima nici dm mintea de aitfeiiu sănătoasă şi
practică a logqfătului, amintirea dureroasă a
sfârşitului întâii saie căsnicii. Bănuielile lui şi
proasta părere ce o avea despre femei în de-
obşte dădeeau naştere la îndoieli- cari îl chi­
nuiau amar. încă de înainte de logodnă nu
ascunsese yornicesei că, de astă dată, este'
hotărît să păzască cu mare străşnicie, comoara
pusă de soartă în stăpânirea lui. Ileana tre­
buia să ştie că, din clipa în care va fi deve­
nit soţia lui, va avea să trăiască numai pen­
tru el. Mai adăugi că este liotărît să nu se
dee înapoi dela cele mai aspre măsuri de pază
pentru a împiedeca orice încercare de tradare
şi a pedepsi în chipul cel mai cumplit şi chiar
cel mai crud faptul necredinţii. Sfârşi rugând
pe vorniceasă să aducă cuvintele lui la cu­
noştinţa Ilenei.
Familia Arghirochefai, de neam bun ţări-
grădean, venit de două veacuri în ţară, deşi
de repeţite ori se încuscrise cu cele mai de
frunte neamuri pământene, rămăsese saracă,
tocmai din pricina nobişnuitei rodnicii de carj
vorbise vorniceasa cu atâta mândrie. Este
deci uşor de înţeles ca mama Ilenei să-şi fi
puş toată nădejdea pentru închezeşluirea vii­
torului număroaselor sale odrasle, pe falnica
Şi bogata pradă făcută de frumuseţa fără
samăn a fetei sale celei mai tinere şi de di­
84 R adu R o sett!

băcia ei. Dela acea însoţire atârna doară pu­

tinţa de înzestrare a celor trei fete mari, mai
mult decât coapte, cari rămăsese nemăritate,
căsătoria cu fete bogate şi împingerea în
slujbe grase a celor cinci fii. Avu deci grijă
să întipărească în mintea Ilenei că viitorul
şi fericirea întregii familii atârnă de chipul
în care va şti să se poarte fafă de bătrânul
şi bănuitorul, dar bogatul, puternicul şi în­
drăgostitul logofăt.
Ileana era o fată bună, blândă, cu suflet
curat, cu inimă iubitoare, gata, chiar bucu­
roasă de jertfă. Bogăţia şi puterea lui Ştefan
Jumătate n'aveau nici un farmec în ochii ei,
luxul o laşa cu totul nepăsătoare, s'ar fi mul-
ţămit cu. traiul cel mai modest. Nimica n'o
atrăgea spre bătrânul şi seriosul logofăt. Vi­
sase poate adesa de un soţ tânăr şi frumos
pe care să-l poată iubi şi ea din toată inima.
Dar îndată ce această căsătorie închezăşluia
viitorul fraţilor şi al surorilor şi scapa pe pă­
rinţii ei iubiţi de orice grijă, era gata să se
supue voinţii mamei, fără preget şi fără re­
criminare, hotărîtă fiind să răsplătească bi­
nele ce părinţii ei îl aşteptau dela această în­
soţire prin nestrămutată credinţă şi cinstită
încercare de iubire.
Bejenia a,vu ce vorbi o săptămână întreagă
enumerând darurile făcute de logofăt fru­
moasei sale logodnice : odoare, danteluri şi
nenumărate nimicuri scumpe, aduse de la
 Spovădania Başbulubaşei 8S

<=\igna» de anume însărcinaţi ai îndrăgosti­

tului boier. Bine înţeies că el avu grijă să nu
uite nici pe soacră nici pe cumnate.
Slujba căsătoriei fu îndeplinită de însuşi epis­
copul de Rădăuţi, Dosofteiu Herăscu. Din be-
jenari nu lipsi nici unul şi se vede că splen­
doarea ei lasase în amintirea lor o amintire
neştearsă, căci foarte bucuros mai povestiau
încă, după curgere de decenii, amărunţimile
ei. De nenumărate ori auzit-am cum, la in­
trarea în biserică a miresei, un strigăt de ad-
miraţiune a izbuhnit din piepturile mulţimii
adunate: boieri moldoveni în haine orientale
de gală, înalţi demnitari şi militari austriaci
în mare ţinută, suite de ale boierilor, meşte-
^ negustori nemţi sau poloni din târg,
ţărănime în haine albe. De multe ori descri-
su-mi-s-a neasamanata frumuseţă a miresei.
Dar eu mă voiu mărgini să zic că toate iz­
voarele dela cari ţin amăruntele acestei po­
vestiri conglăsuiau pentru a descrie o fiinţă
de stat mijlociu şi de o frumuseţă fără greş,
dela creştetul din care cădeau, înnecate într'un
şivoiu de peteală strălucitoare, undele unui
păr negru, bogat şi mătăsos, până la vârful
picioarelor uimitor de mici, ascunse în pan­
tofi de matasă albă cusută cu fir.
Un ceas după ieşirea din biserică, nouii că­
sătoriţi plecau în călătorie de nuntă la Yiena.
Iar pe la mijlocul lui Septemvre s'întorceau
la frumoasa aşazare a logofătului, la Berbe-
86 R ad u R osetti

câni, pe Moldova, pentru a merge de Sime-

driu să s'aşăze în casele jumătăţeşti din Ieşi.
Toată boierimea cea mare s'întorsese acuma
din bejenie şi se strânsese în oraşul de scăun
al ţării. Iarna fu deosebit de veselă: Piesele,
balurile şi seratele se ţineau lanţ. Locul de
frunte ce-1 ocupa logofătul Ştefan în socie-
tata ieşană nu-i permitea să s'abţie cu desă­
vârşire dela aceste petreceri: dădu deci şi el
mai multe mese şi câtâ-va serate, având însă
grijă s'aleagă, pe cât îi era cu putinţă, pe
acei poftiţi la aceste petreceri. Bine înţeles
că nouii căsătoriţi erau şi ei poftiţi la toate
întrunirile, dar dacă de obiceiu logofătul fă­
găduia că va veni, prea adesa lipsia în cea
de pe urmă clipă, sub un cuvânt oareşcare.
Frumuseţa logofetesei avuse un succes cum
nu se mai văzuse în Ieşi dela scoaterea în
lume a domniţei Mărioara Calimalii, măritată
apoi cu marele logofăt Grigoraş Sturdza,
mama întâiului domn regulamentar, acea mi­
nune vie, la amintirea căreia bunicii noştri
erau gata să se pue în genunchi.
Şi acest succes nu puţin îngrijise pe logo­
făt. Purtarea Ilenei era tot ce putea d o ri:
blândă şi politicoasă cătră toţi, dar având
totodată o rezervă şi o demnitate de natură
a discuraja orice ar fi putut să samene a
curte. Insă ochii logofătului nu puteau să nu
vadă privirile pline de admiraţie ce bărbaţii
le aruncau soţiei lui şi el îşi aducea aminte
 Spovădania Başbulubaşei 87

din tinereţe ee pofte necurate erau mai tot­

deauna cuprinse în asemenea priviri. Mai
^ edea că mulţi din acei barbaţi erau tineri,
frumoşi, plăcuţi, iar el se ştia alb la 'păr şi
la barbă, se simţia slăbit de bătrâneţe, şi
puterea lui de convorbire, mărginită la lu­
cruri serioase, în legătură cu treburile ţării
sau cu interesele lui, nu putea decât să pre­
zinte puţin farmec pentru mintea unei femei
tinere ca Ileana.
Teama ca inima soţiei ce o iubia cu atâta
patimă ar putea să-i fie răpită, se făcea din
zi în zi mai mare şi din ce în ce îi otrăvia
viaţa.
Adesa în clipa plecării la vro petrecere,
când careta erş trasă la scară şi Ileana, stră­
lucitoare de irumuseţă şi de pietre scumpe,
ieşia din odaia ei de toaletă, logofătul după
ce o privia lung, striga:
Ce frumoasă eşti! Prea frumoasă ca să
expun frumuseţa ta privirilor neruşinate ale
lumii! Au mai mergem! Rămânem acasă.
Yoiu scrie că nu te simţi bine,
Şi rămâneau acasă. In cursul unor lungi
ceasuri Ileana trebuia să se mulţămească cu
privirea feţei bătrâne a soţului, cu ascultarea
aceloraşi mărturisiri că altă femeie frumoasă
ca dânsa nu mai este pe lume, că o iubeşte
ca un nebun şi are s'o aşăze pe scaunul ţării.
Şi ambiţiunea luând-o pentru o clipă înaintea
geloziei, îi arata pe lung ce planuri minu­
88 R adu R o setti

nate făcuse şi pusese în executare pentru a

ajunge ia domnie.
Trei ani dearândul tânăra femeie duse
această viaţă fără ca purtarea ei să fi putut
da macar umbra unui prepus. Ininia îi ră­
măsese cu desăvârşire liniştită şi viaţa logo­
fătului ar fi fost un adevarat raiu fără de
groaza de tradare din partea ei, ce din zi în
zi punea mai mare stăpânire pe dânsul.
In acest timp însă, asupra familiei Arghi-
rochefal se revărsase o adevarată mană ce­
rească : cele trei fete nemăritate, fiind acuma
bogat înzestrate de logofăt, găsise soţi de
samă şi avuţi, iar băieţii, prin sprijinul cum­
natului, ajunsese răpede la slujbe folositoare,
putând astfeliu să se căsătorească cu fete bine
înstărite. Vorniceasa Zamfira se afla la cul­
mea fericirii, căci jertfa Ilenei închezeşluise
un viitor strălucit tuturor copiilor ei.
In primavara anului 1827 logofătul fu si­
lit să plece fără veste, în douăzeci şi patru
de ceasuri, din Berbecani unde venise să
s'aşăze mult mai curând decât în alţi ani. Pe
temeiul unor acte plăsmuite, se pornise împo­
triva lui, dinaintea tribunalelor ruseşti, un
proces în care î se tăgăduia dreptul de stă­
pânire asupra celor mai frumoase din moşiile
sale de peste Prut. Şi, lucru cu deosebire
amar pentru logofăt, se văzu silit să plece
fără a putea să iee cu el pe Ileana. Ea se
simţia serios indispusă de câteva zile şi lo-
 Spovădania Başbulubaşei 89

gefătul adusese dela Ieşi pe doftorul Evsta-

tie Rolla. Acesta îl încredinţase ca nu este
nici o primejdie, dar că logofeteasa are nea-
parata nevoie de o odihnă de cel puţin zece
zile în pat apoi, timp mai îndelungat, trebuie
cruţată de orice osteneală. Totodată doftorul,
deşi nu se pronunţă în chip hotărît, dădu
slnţeleagă că indispunerea Ilenei ar putea
fi atribuită unui început de sarcină.
Această veste micşoră amărăciunea despăr­
ţirii pentru logofăt, redeşteptând în inima lui
nădejdea atât de scumpă şi acum aproape
dispărută a dobândirii unui moştenitor. Plecă
mai liniştit după ce dădu medelniceriului Ie-
nache Calcănaramă, vechilul moşiei Berbe-
canii, bjarbat născut şi crescut în casa lui,
în care avea toată încrederea, instrucţiile cele
mai amărunţite în privinţa bunei îngrijiri a
Ilenei şi mai ales pentru paza cinstei sale de
soţ. Alai dispuse ca, de două ori pe săptă­
mână, un fecior boeresc să plece la Sculeni
spre a încredinţa acolo altuia, venit dela Chi-
şinău, raportul zilnic al vechilului şi ce scri­
sori Ileana i le-ar trimete. Totodată scrise
soacrei pentru a-i zice că primeşte cu recu­
noştinţă propunerea ce ea îi făcuse, chiar la
întâia veste despre indispunerea Ilenei, să
vie s'o îngrijăscă la Berbecani.
Vorniceasa a cărei dragoste pentru fiică-sa
mai fusese stimulată printr'o frumoasă rân-
duială de bani trimesă de logofăt împreună
90 Radu R osetti

cu scrisoarea, se grăbi să vie să s'aşăze ia

Berbecani pentru mai multă vreme. Ilenei
urmă să-i meargă când mai bine când mai
rău, ceiace îndemnă pe vorniceasa să cheme
din nou pe doftorul Evstatie, Acesta însă
fiind în acel moment însuşi bolnav, trimese
în locul lui pe alt medic, tot grec, doftorul
Costache Levcoiani, de foarte bună familie
ţarigrădeană, tânăr, frumos şi deosebit de în­
văţat. El făcuse, la Paris, nişte studii strălu­
cite, întrerupte de nenorocita aventură a lui
Ipsilanti, la care luase parte, ca soldat de
rând, în batalionul mavroforilor. Scapase după
dezastrul dela Drăgăşani de sabia turcească,
străbătuse mai toată Europa, îndeletnicin-
du-se, pentru a-şi agonisi hrana'zilnieă, cu me­
seriile cele mai grele, dar izbutise s'ajungă
iar la Paris unde îşi putu desăvârşi studiile.
Venise pe urmă să-şi. exercite arta la Ieşi.
Vorniceasa care-1 cunoştea şi cu care s'în-
rudia de departe, îl primi cu mare bucurie,
având mai mare încredere în ştiinţa lui decât
-în experienţa doftorului Evstatie.
Dela întâia vizită tânărul medic declarase
că nici vorbă nu poate fi de sarcină şi că
totul se reduce la o stare nervoasă care, deşi
nu este îngrijitoare, trebuie totuşi bine îngri­
jită, de cu vreme, spre a nu lua în urmă pro-
porţiuni neplăcute. Tratamentul şi medica­
mentele prescrise de el îmbunătăţiră dela
început starea bolnavei. Iar vorniceasa căreia
 S p ovădan ia Başbutubaşei 91

ii era urât ia ţară şi găsia mare plăcere în

conversaţia foarte interesantă a tânărului în­
văţat care trecuse pritr'atâtea aventuri şi vă­
zuse atâtea lucruri, conveni cu dânsul ca el
să vie în fiecare săptămână să petreacă câte
o zi la Berbecani, spre a-şi da mai bine samă
de progresele făcute de bolnavă şi a-şi mo­
difica eventual prescripţiile. Deoarece Lev-
coiani nu avea încă clientelă însamnată la Ieşi
şi vizitele săptămânale la Berbecani îi erau
foarte larg remunerate pe lângă că-i erau şi
plăcute, combinaţia îi convenia de minune.
In Ieşi însă aceste vizite la ţară ale tână­
rului, frumosului şi amabilului doftor dădeau
gurilor răle prilej minunat de vorbă, mai ales
că, din scrisorile vornicesei, se ştia că Ileana
nu era nici însărcinată nici atinsă de vro
boală primejdioasă. Cele mai multe din zisele
guri răle pretindeau că aceste vizite săptă­
mânale nu erau datorite decât dragostei stâr­
nite în inima Ilenei de frumuseţa şi deştep-
tăciunea tânărului doftor. Iar celelalte nu se
sfiau să afirme că tinereţa şi farmecul me­
dicului cucerise, nu inima fiicei ci acea a
mamei. Calomnie infamă, desminţită de tre­
cutul fără prihană al vornicesei care acuma
trecuse peste cincizeci de ani.
Pe la sfârşitul lui April, vornicul Xicache
fiind lovit de dambla, vorniceasa fu chiemată
în grabă la Ieşi spre a-1 îngriji şi starea iui
tot îngreuindu-se, nu se mai putu întoarce
92 Radu R osetti

la Berbecani. Dar această împrejurare nu

puse capăt vizitelor săptămânale ale medi­
cului.
Iar prin Iunie, când lumea avuse vreme
să se deprindă cu aceste Auzite şi poate să
le şi uite, o veste cumplită ajunse în Ieşi de
unde nu îrrtârzie să s'împrăştie în toată ţara :
logofătul Ştefan s'întorsese la Berbecani pe
neaşteptate şi, a doua zi după sosirea lui, lo­
gofeteasa Ileana se spânzurase de un cuiu
de perdea în ietacul ei.
Dacă rudele şi prietenii cari, la auzul tra­
gicei întâmplări, se grăbise să meargă la
Berbecani, împinşi unii de dorinţa s'aducă
mângâierile lor nenorocitului soţ, iar cei mulţi
atraşi numai de curiozitate, putură să pă­
trundă în curte, ei găsiră uşile odăilor locuite
de logofăt închise. Iar la întrebările puse
slugilor, aceste răspunsese că nu ştiu alte amă­
runte decât că, a treia zi după sosirea logo­
fătului, stăpâna lor fusese găsită de nemţoaica
spânzurată de un un laţ de
matasă atârnat de cuiul unei perdele din ietac,
întrebate dacă se ivise vro neînţelegere între
soţi, într'un glas răspunsese că n'au văzut
nici un sămn din care s'ar fi putut cunoaşte
că înţelegerea între logofăt şi logofeteasă ar
fi fost tulburată. înmormântarea se făcuse
cu două zile înainte, în biserica din Berbe­
cani. Nici vorniceasa Zamfira, nici cumnaţii
nici cumnatele logofătului nu fusese faţă la
 S povădan ia Başbutubaşei

ceremonie, căci nici unul din ei nu putuse

părăsi căpătâiul vornicului Nicache, al cărui
sfârşit se aştepta din ceas în ceas.
Când, după mai multe săptămâni logofătul,
îmbătrânit cu zece ani, slăbit, având desnă-
dejdea scrisă în ochi, cu falnicul trup înco-
voiet, par'că micşorat, veni în Ieşi, lămuririle
ce le dădu atât domnului, cât şi unor fraţi
boieri asupra morţii soţiei sale, fură din cele *
mai scurte. La întoarcerea lui acasă, pricinuită
de trebuinţa să iee din sipetul cu hârtii nişte
urice vechi, logofeteasa îl primise cu sămnele
celei mai vădite bucurii: nu avuse cu ea nici
macar cea mai mică neînţelegere. Sosise într'o
Vineri, iar în sara următoare auzise deodată,
pornind din ietac, nişte ţipete şi, când aler­
gase acolo, s'întâlnise cu nemţoaica, Wilhel-
mina, care, cu ochii holbaţi, cu faţa descom­
pusă de spaimă şi dând ţipete grozave, ieşia
pe uşă. Iar când intră acolo, întâiul lucru
ce l-a zărit a fost trupul soţiei spânzurat de
un laţ de matasă atârnat de cuiul unei per­
dele de fereastră. Când îl desprinse, trupul
nenorocitei era rece. Nu-şi putea lămuri pri­
cinile acestei fapte desnădăjduiţe altfeliu de­
cât atribuind-o unei boli de nervi.
Legăturile dintre logofăt şi familia Arghi-
rochefal au ramas după moartea logofetesei
poate şi mai strânse decât altădată; el urmă
să se arăte un adevărat binefăcător atât cătră
soacră-sa cât şi cătră cumnaţi şi cumnate. A
 94 R adu R o setti

lasat prin diată, fiecăruia din ei, surni însam-

nate şi suvenire de mare preţ.
S'înţelege că lumea a avut bogat prilej de
vorbă în urma tragicei întâmplări. De oarece
doftorul Levcoiani dispăruse din Ieşi odată
cu sosirea ştirii despre moartea frumoasei
sale cliente, se şi pusese de unii în circulaţie
versiunea că logofătul, prinzându-şi soţia în
braţele doctorului, împuşcase cd mâna lui pe
acesta, iar logofeteasa, de jale şi de ruşine,
se spânzurase. Insă în curând s'a dovedit
desăvârşita netemeinicie a acestei poveşti
prin sosirea mai multor scrisori de ale lui
Levcoiani cătră deosebiţi prieteni şi cunoştinţă
arătând că a părăsit leşul fără a-şi preveni
prietenii, chiemat fiind de urgenţă la Ţarigrad
de interese vajnice de familie. Adăugia că tot
din pricina acestor interese se hotărîse să
rămâe la Ţarigrad unde fiinţa lui era neapă­
rat trebuitoare şi nemai întorcândmse în Ieşi.
S'a aflat în urmă că, după întemeierea rega­
tului grecesc, a fost numit profesor la uni­
versitatea din Atena, unde a murit, încă plin
de zile, în anul 1865.
Răsboiul dintre ruşi şi turci care a izbuhnit
în acelaş an 1828 a mai micşorat interesul
ce-1 înfăţoşa tragedia dela Berbecani, totuşi
comentariile asupra acelei jalnice întâmplări
nu conteniră cu desăvârşire ci urmară să
alimenteze încă multă vreme con vorbiri ie '
lumii mari şi mici din Moldova. Părerea ob-
 S p o vă ja n ia Başbuluhaşei 95

ştească era eă logofeteasa Ileana avea nervii

zdruncinaţi din pricina vieţii duse cu un băr­
bat bătrân şi plicticos, când calea i-a fost
încrucişată de deşteptul, învăţatul şi frumosul
doftor Leveoiani, despre al cărui farmec deo­
sebit vorbiau toţi contimporanii. Tânăra femeie
fusese cuprinsă de dragoste cătră el şi, când
logofătul s'a întors din Basarabia, gândul că
de acum înainte va trebui să reînceapă viaţa
de odinioară cu bătrânul şi hursuzul ei soţ
i-a părut nesuferit şi a împins-o la hotărîrea
de desnădejde ce o luase. Şi, lucru neobişnuit
întFo societate în care indulgenţa cătră vecin
nu este însuşire obişnuită, aproape toţi con­
timporanii se uniau asupra părerii că rela-
ţiunile dintre tânăra şi frumoasa femeie şi
Leveoiani rămăsese nevinovate. Nu-şi puteau
lămuri altfeliu durerea adâncă care era scrisă
pe faţa logofătului, durere de care dădea
atâtea dovezi şi care nu. se îndoiau că-i scur­
tase viaţa.

Pe la mijlocul lunii August 1870 mă aflam

la moşu-meu Lascar Rosetti, la Răducăneni,
în ţinutul Fălciului. Tot atunci venise la mo­
şia Bohotinul, pătrimea din vechiul Bohotin ce
căzuse în partea lui, cel mai tânăr din fraţii
tatei, Mitică Rosetti, dela Dresda unde trăia
de mai mulţi ani. Curtea dela Bohotin se află
 96 R adu R osettl

numai ia vro trei kilometri de acea a Rădu

căneniior. Moşu-meu Mitică era un vânătoi
pătimaş şi un trăgător minunat iar, în câ;
mă priyia, vânatul era pe atunci (împiiniam
şaptesprezece ani în iuna următoare) singura
mea patimă. Nu era zi lasată de dumnezeu
în care, însoţiţi de Toader Garafton şi de Ne-
cuiai Şurpanu, credincioşii tovarăşi de vână­
toare ai moşu-meu, să nu ne fi iegat de pre­
peliţele, de nenumăraţii iepuri şi de urieşele
cârduri de potârnichi cari hăiăduiau pe dea­
lurile de pe malul drept al Jijiei şi pe şesul
Prutului. ^
Intr'o bună dimineaţă moşu-meu îmi zise :
ţie începe a ţi se face dor de Trotuşul
tău, vrei să te întorci acasă. Eu, decând am
venit în ţară, n'am văzut încă pe fratele Ră-
ducanu. Ce-ai zice dacă mâni am pleca de
dimineaţă la Căiuţi şi, cu acest prilej, am face.
o vânătoare de mai multe zile la urşi ?
bireşte că nu puteam să primesc asemene
propunere decât cu mare însufleţire. A treia
zi eram la Căiuţi, -iar la trecerea săptămânii
ne aflam în otac, la Budăiul Hanului, pe pla­
iul Verdei.
Era pe la şăse după amiază, făcusem în
ziua aceia trei bătăi, stomahul îmi căzuse toc­
mai în călcâie, şi constatam cu jale că focul
la care avea să se pregătească masa noastră
de sară 'deabie s'aprinsese, când auzii un
durduit de roate venind dela vale şi apropi-
 S povădania Başbulubaşei 97

indu-se. Uitându-mă înspre Răsărit, zăresc în

durând şăpte cară mari cu coveltire, înhămate
cu câte trei sau patru catâri. Vederat că erau
cară ţigăneşti, căci o droaie de ţigani, de ţi-
gance şi de danci ie încunjurau, venind încet
ia deai. Dând cu ochii de otacui nostru s'au
oprit şi în curând am văzut pe trei din ei
venind spre noi. S'au opfit în faţa moşu-meu
şi cei mai în vrâstă dintr'înşii, un barbat nait,
de vro patruzeci de ani, cu barbă şi iungi
pieţe soioase, o scos pălăria şi o cerut voie
să tăbăraşcă şi ei în poiană, în capătul deia
vaie. Voia ii fu dată îndată, atrăgându-li-se
însă bagarea de samă asupra împrejurării că
suntem mai bine de cincizeci de oameni, puş­
caşi şi haitaşi, avem puşti minunate, ştim să
ne slujim de ele şi, de ni-ar lipsi în cursui
nopţii macar un capăt de aţă sau umbra unei
vite, prepusurile noastre vor cădea pe ei, iar
pădurea fiind plină de nuiele, avem prisos
de mijloace pentru a ni face dreptate.
— Aoleo, cocoane, răspunse ţiganul, doară
suntem oameni cinstiţi, nu hoţi, dăşi pielea
ne este smolită. Apoi suntem aşia dă mâhniţi
în cât nici prin gând nu ni-ar putea trece să
ne apucăm dă găinării.
— Şi de ce sunteţi mâhniţi ? întrebaiu eu.
— Moşiului nostru mare i s'a făcut rău dă
tot d'odată, tare ne temem că o să moară
acilea în pădure.

7
 98 Radu R osetti

— De câţi ani este moşu vostru mare ? îi

trebă moşu-meu.
— A trecut dă nouăzeci şi s'apropie dă şuti
răspunse ţiganul.
— Atunci s'ar prea putea să fi ajuns ziu
în care trebuie să-şi închine steagul, zise moşu
meu. Dar de ce, dacă el se află în asemen
stare, în loc de a vă scoborî la şes, spre v r
un oraş unde aţi putea găsi doftor, vă in
dreptăţi spre crierii munţilor ?
Ţiganul dădu din umere.
— La şes sau la munte, cu doftor orifărt
doftor, ceiace este scris să fie tot s'întâmplă
Venim dîn Ţeara Rumânească^ şi voim st
mergem la Breţcu. Ni s'a părut nemerit st
tăiăm d'adreptul prin codri spre a ajunge la
Caşin şi d'acolo să dăm în valea Oituzului
dăcât să facem încunjurul păla Adjud şi pă
Trotuş. Cunoaştem dăstul dă bine potecile.
Dar moşiului mare nu-i pasă atât de moarte
cât se teme să moară nespovăduit şi fără să
fi fost dăslegat dă păcate dă care zice că are
multe şi grele. Oare nu ştiţi, boiari dumnea­
voastră, la vr'un schit, la vro mănăstire, un
călugăr care să vrea să vie acilea în astă
noapte pentru a-1 spovădui ? Am trimite o că­
ruţă d'ale noastre care să-l aducă acilea, şi
să-l ducă înapoi după ce va fi luat dăla noi
o mulţumire bună.
O asemene dorinţă din partea unui ţigan
ne surprinsese mult.
 S povădania Baţbulubaşei 99

— Cum nu, răspuns-am eu, nu departe de

aici, la mănăstirea Moşinoaia, se află un bun
prieten al nostru, părintele Zosim, care-i Un
sfânt. El negreşit că s'ar grăbi să vie aici;
ştim că este la mănăstire unde ne aşteaptă
pe mâni sară. Numai să nu-i vorbiţi de bani
că vă ie pe fugă.
— Ne rugăm atunci dă bunătatea domnii­
lor voastre să ne daţi cătră hăl cuvios pă­
rinte un cuvânt scris ca să vie fără zăbavă,
că pa flăcăul trimiă dă noi pbăte să nu-1
crează.
Moşu-meu scoase atunci o carte de vizită din
portofel, scrise pe ea câteva cuvinte, apoi
dând-o ţiganului, ii zise:
. — Aş dori să văd şi eu pe bătrânul vos­
tru. Mă cam pricep la leacuri de cari am o
cutie întreagă cu mine şi cred că aş găsi în-
trînsa cu ce să-i mai micşorez suferinţile.
— Cum nu, cocoane, îţi faci o pomană, răs­
punse ţiganul.
Moşu-meu se duse să-şi iee farmacia de drum -
care îl însoţia pretutinderi, apoi cu mine şi
cu un ţigan care rămăsese ca să ne aştepte,
porni spre locul unde se afla şatra. Bărbaţii
începuse s'întindă corturile, iar femeile aprin­
deau focul.
Lângă una din căruţi, întins pe o saltea
veche şi ruptă, zăcea, învălit în cergi, rupte
şi ele, un ţigan, urieş la trup, alb ca oaia la
păr şi la barbă, cu o faţă a cărei piele gal-
 100 Radu Rosetti

bănă era uscată ca pergamentul. Nasul îi era

lung şi coroietec, dar nu voiu uita niciodată
impresiunea ce mi-au pricinuit-o ochii lui, mari
şi lucitori ca nişte cărbuni: acei ochi s'ar fi
putut numi fioroşi de n'ar fi înfăţoşat o ex-
presiune de groază cumplită care-i holba. Gura
era mare, cu buze drepte şi groase. Braţele,
încă destul de pline, pe cari şe desemna re­
lieful unor muşchi cât nişte funii, te uimiău
prin lungimea lor şi prin mânile cât nişte
lopeţi din capetele lor. Vederat că acest băr­
bat trebuia să fi fost înzestrat altădată cu o
putere neobişnuită. Iar toată înfăţoşarea lui
era departe de a arata că ajunsese la vrâsta
înaintată despre care ni vorbise ţiganul tri­
mes la noi.
îndată ce zări pe moşu-meu, bătrânul, cu
un glas care ne uimi prin puterea lui, strigă :
— Bine ne-am găsit, cocoane Mitică!
— De unde mă cunoşti ? întrebă moşu-meu.
— Şi oare pă care boiar dă neam dîn Mol­
dova nu cunoaşte başbulubaşa Mihalache ?
răspunse bătrânul pe care se părea că-1 re-
înviese vederea moşu-meu. Dă multe ori doară
trecut-am pă la Bohotin dinaintea curţii du-
mitale. Pă taica dumitale, pă coconu Readu-
canu batrînu l'am cunoscut bine, încă dă când
era postelnic, iar pă dumneta te ştiu dă când
te-ai întors dîn streinătate. Vă cunosc pă toţi
fraţii, iar tânărul ăsta este fiul lui coconu
 Spovădania Başbulubaşei 10)

Readucanu hăl tânăr, dă la Căluţi. Cunosc

pă toata boierimea din ţeară.
— Şi ce te doare? întrebă moşu-meu.
— Dă durut nu mă doare nimica, răspunse
ţiganul, dar slăbiciunea îmi este grozavă. Nu
mă pociu ţine pă picere, ele se moaie sub mine
şi leşin dă mai multe ori pă zi. Ce să mai
vorbim, cocoane Mitică, am trecut binepăste
nouăzeci dă ani şi puţine ceasuri mi-au mai
ramas dă trăit.
Să vedem, zise moşu-meu, îngenunchind
lângă el, poate să fie numai ceva vremelnic.
îi simţi pulsul, îi desvăli pieptul, puse ba­
tista asupra pielii smolite şi acoperită cu a-
devaraţi floci de păr alb a ţiganului, apropie
urechea de dînsa, ascultă bătăile inimii, mai
puse câteva întrebări apoi, sculându-se iar în
picioare, zise :
— Nu văd de loc să stai atât de prost cum
iţi închipui. Mi se pare că mai ai încă multe
zile.
Iar cătră mine adăugi franţuzeşte:
— 4 ? M c7 7 e c 7 7 a ^ 7 c r 7 e y - a - 7 - 7 7 7 c7 3o?/.s y e a ? 7 7
.se _ p o r 7 c c o / a / a c 7 o 7 , c 7 ,* 30% e c r a r g a o l g a c
7/ 6 3 a g 7 7 c e.s'7 M e 7 7 7 c M / ' g a e 7 c ') .
Bătrânul însă auzise aceste cuvinte cu cea
mai mare nepăsare şi, după puţine clipe, zise:
. — Dă moarte nu mă tem, căci dă mult o
'). Ce drăcie s'ascunde aici ? Este tot atât de sănă­
tos ea tine şi ca mine. Inima iui de şi foarte agitată
este mai bună decât a mea.
 102 Radu Rosetti

aştept. Dar n'aşi vrea să mor cu sufletul în­

cărcat dă păcatele multe şi grele dă care este
apăsat. Trimisu-s'au oare după preoţişi este
oare nădejde ca el să sosiască la vreme ?
— A şi plecat Gliiţă cu căruţa la care s'au
înhămat catârii hăi tineri, zise ţiganul care
vorbise cu noi în poiană la sosirea şătrei şi
părea mai mare peste ei după bătrân.
— Dar fi-va el oare acasă ? mai întrebă
acesta cu un glasul tremurând de grijă.
— Cu bună samă, răspunseiu eu, el ne aş­
teaptă pe mâni sară la mănăstire. Dealtmin-
trelea de obiceiu nu se mai mişcă din chilie
decât pentru a merge la biserică. Este mai
bătrân decât dumneta, în curând împlineşte
o sută de ani.
— Dar veni-va ? şi glasul bătrânului tre­
mura şi mai tare.
— Ya veni fără îndoială în urma cererii
moşului meu, răspunseiu eu.
In acest timp moşu-meu alcătuise din şipu­
rile farmaciei lui o .amestecătură la care a-
dăugi ceva apă, apoi făcu pe bătrân s'o bee,
zicându-i:
— Cred, moşule, că după doftoria asta ai
să te mai linişteşti şi chiar ai să dormi.
Şi, cu aceste cuvipte ne depărtarăm de ţi­
gani iar, în drum spre otac, moşu-meu îmi
zise :
— De loc nu înţeleg ce este aici la mijloc.
Inima acestui ţigan poate să mai trăiască încă
 Spovădania Başbulubaşei 103

douăzeci de ani. Nu văd nimica alta decât o

stare de surexcitare nervoasă. Mă'ntreb ce
comedie este asta, în ce scop este jucată ?
Tocmai după mai bine de trei ceasuri, se
auzi în depărtare duruit de,roţi şi, în curând
după ivirea aceştui sgomot, se opri o căruţă
dinaintea focului nostru.
Ajutarăm amândoi pe călugăr să se dee
jos, apoi el şi cu moşu-meu se îmbrăţoşară de
mai multe ori, căci nu se mai văzuse de ani.
După câteva întrebări despre sanatate şi des­
pre copila moşu-meu, părintele zise : '
— Mi s'o spus că ţiganul care o trimes după
mine ca să-l spovăduiesc este trecut de nouă­
zeci de ani şi trage de moarte, deci nu este
vreme de pierdut, mă duc la el. îndată după
, ce voiu isprăvi spovădania mă'ntorc aici. Vă
rog aşteptaţi-mă cu un ciaiu bun. Şi părin­
tele, suindu-se iar în căruţă, plecă spre şatră.
Dar nu trecură nici zece minute şi veni la
noi un ţigan însărcinat să ni zică că părin­
tele călugăr şi cu başbulubaşa Mihalache ne
roagă pe amândoi să venim la ei, aducând
cu noi doftoriile. Ne grăbirăm să plecăm,
moşu-meu luându-şi farmacia în mână. Iar
când intrarăm în cortul sub care fusese adă­
postit bătrânul başbulubaşă, părintele Zosim,
aşazat pe o ladă la căpătâiul bolnavului, ni
zise:
— Acest om cere ca dumneavoastră să fiţi
numai decât faţă la mărturisirea lui.
 104 Radu Rosetti

Iar başbulubaşa, mulţămind mai întăiu mo-

şuiui meu pentru doftoria care-1 mai liniştise
şi-l făcuse să doarmă puţin, adause:
— La spovădania mea, întâmplându-se să
fiţi în apropiere şi dumneavoastră, vă rog să
staţi de faţă, căci la păcatele cumplite ce am
să le mărturisesc, fost-au partaşi şi feţe dă
boiari mari.
Apoi, după ce părintele îşi aşăză patrafirul
în gât şi puse câteva întrebări prescrise de
rituri, bătrânul başbulubaşă îşi începu măr­
turisirea într'un glas atât de desluşit şi de
puternic încât moşu-meu şi cu mine ne uita­
răm eu mierare unul la altul. Iaca, pe cât,
după trecere de jumătate de veac îmi aduc
aminte, cuprinsul lungii lui povestiri, pe care
o transcriu aici pe româneşte, fără a mai în­
cerca să reproduc particularităţile graiului
ţigănesc:
Mă numesc Mihalache, m'am născut, sunt
acuma mult mai bine de nouăzeci de ani, în
satul Berbeeani dela ţinutul Sucevei, chiar în
ziua sfinţilor arhangheli. Părinţii mei din neam
în neam au fost ţigani şatraşi de ai boierilor
jumătăţeşti, caldarari de meserie, iar taica era
bulubaşa nostru. Taica şi mama erau creştini
buni, ei m'au botezat şi pe mine în sfânta
noastră lege. Când eram de douăzeci de ani
prins-am dragoste mare pentru o fată din altă
şatră, dar tot din breasla noastră, a caldara-
rilor: Zoiţa era frumoasă ca ziua şi nici eu
 Spovădania Başbulubaşei 105

nu eram băiet urât pe aeea vreme. Frumu-

seţa Zoiţei era atât de deosebită în cât o ţi­
gancă bătrână dela curte, numită Catrina,
spusese vatavului de ogradă s'd scoată din
şatră pentru slujba curţii, ca fată la ietac,
ca să frece sara picioarele boierilor. Cu mare
greu, numai dând Catrinei vro doi galbeni,
izbutit-am să scăp pe Zoiţa de asemene soartă.
Mai dat-am alţi doi galbeni başbulubaşei ca
să mi-o dee de soţie mie şi nu altuia şi cunu-
natu-ne-am creştineşte, la biserica din Berbe-
cani, trecut-au în câşlegile de astă iarnă şăpte-
zeci şi patru de ani. Trăit-am fericit cu Zoiţa
vreme de doi ani şi mai bine, dându-mi ea
în această curgere de vreme un prunc frumos
ca soarele, dar pe care l'am pierdut pe când
era încă de ţâţă. Ne aflam la Berbecani pen­
tru numărare, scriere la catastih şi împăre-
cherea flăcăilor şi a fetelor, când unul din
cetaşii mei, întâlnindu-mă într'o sară pe drum,
îmi spuse că Zoiţa se are bine cu unul din
gramaticii cănţeleriei. îmi iubiam nevasta la
nebunie : i-am tras cetaşului o bătaie de l'am
lasat lat, făcându-1 minciunos. Dar cuvintele
lui îmi lasase în inimă ca arsura unei muş­
cături de şărpe. Am urmărit toate păsurile
Zoiţei şi, chiar a treia sară după destăinui­
rea ce mi se făcuse, am prins-o asupra fap­
tului, în eeairul din dosul cănţeleriei. Tur­
bat de mânie şi de durere, am smuls un par
din gard şi, diiitr'o singură lovitură, am în­
 106 Radu Rosetti

tins pe gramatic mort, la pământ. Z oiţaavru t

să fugă, dar am prins-o şi i-am vârât cuţitul
pănă la plăsele în p iep t: a murit fără a scoate
macar un vaiet. Atunci mi-am luat lumea în
cap, nu atâta pentru a scapa de pedeapsa
care mă aştepta, cât pentru a mă departa cât
mai mult de locul unde săvârşisem moarte
de om.
O zi şi o noapte umblat-am aproape fără
încetare, apoi după o scurtă odihnă într'un
tufiş des, urmatu-mi-am drumul înspre ho­
tarul Ţării' Româneşti, peste care am păşit
a treia zi. Câteva zile m'am oploşit în Bucu­
reşti, dar şi^acolo mi se părea că sînt încă
prea aproape de locul în care se întâmplase
fapta de groază. Am găsit chip să trec peşte
Dunăre, la Rusciuc. Dar puţinii bani ce-i
aveam asupra mea în clipa când am fugit se
isprăvise şi se ivise întrebarea straşnică:
Ce să mănânc ? Am căutat de lucru, dar
n'am găsit, căci acolo toţi caldararii erau bul­
gari, numărul lor era mare şi nu primiau
lucrători străini.
De nevoie lucram la încărcarea ceamurilor,
dar lucrul mi se plătia foarte prost : deabie
agonisiam cât era trebuitor ca să nu mor de
foame. Apoi nefiind deprins cu acest soiu
de lucru, îmi părea grozav de greu : simţiam
că slăbesc din zi în zi. Hainele de pe mine
se rupsese de tot, erau ferfeniţă. Când iaca
oă într'o zi, pe când încărcăm un caic, dau
 Spovădania Başbulubaşei 107

cu ochii de un ţigan de ai noştri, gros, gras

şi îmbrăcat turceşte. Acest ţigan era stăpânui
ceamului pe care îl încărcăm. Cum dă cu
ochii- de mine, începe a-mi vorbi turceşte, iar
eu răspunzându-i româneşte că nu înţeleg,
începe a mă întreba, deastădată şi el pe ro­
mâneşte, de unde sînt, cum am ajuns în
Rusciuc şi ce caut acolo. 1-am spus că sînt
rob ţigan din Moldova, fugit dela stăpân rău
şi caut acuma să-mi agohisesc traiul în Ţara
Turcească. Mi-a răspuns că şi el este ţigan
din Ţara Românească, rob al unui ban Brân-
covanu şi a fost silit să fugă fiind că, într'o
clipă de mânie, l'o împins păcătui să ucidă
pe un isprăvnicel al banului care-1 bătuse. A
mai adăugit că este aşazat în Rusciuc de
zece ani şi că-i merge bine, fiind în slujba
paşei. Apoi mi-a zis că dacă cumva mă pri­
cep la cai, mă ie ca argat la grajdiu.
Eu cu mare bucurie am primit, căci dacă
simbria ce mi-o dădea era mică, în schimb
eram scapat de grija hrănii zilnice, apoi îmi
spusese că are să mă'mbrace din nou dela
cap pănă la picioare.
Când am ajuns la casa lui, am înţeles în­
dată că. s'a turcit, căci avea vro patru ca­
dâne cari umblau îmbrobodite. M'a îmbrăcat
bine şi mi-a dat hrană îmbielşugată. îmi
mergea bine la el. După o bucată de vreme
învăţând turceşte, am aflat ce slujbă înde-
plinia stăpânul meu pe lângă paşă : era gia-
 108 Radu Rosetti

latul, adică călăul lui. Mult scârbitu-m-am când

am ştiut că stau în slujba unui om a cărui
meserie este să ucidă pe sămenii săi. Aşi fi
voit să fug. Dar unde să mă duc ? Mă aflam
în ţară străină şi fără nici un mijloc de traiu.
De ce să mă apuc'? Am ramas deci pe loc
şi Hasan, aşa se numia stăpânul meu, vă­
zând că sînt vrednic, supus şi liniştit, a vrut
să-mi arăte mulţămirea lui şi mi-a propus
să-i fiu ajutor, căci singur nu dovedia
toată treaba ce o avea, iar ajutorul ce-1 avu­
sese pănă atunci, un harap, îl părăsise. M'am
spăriet cumplit la asemene propunere şi am
răspuns că de loc nu mă simt în stare să
îndeplinesc o astfeliu de slujbă. Dar atunci
Hasnn mi-o hotărît că sau mă supun voinţii
lui şi-i devin ajutor sau mă izgoneşte dela
el şi mă trimete înapoi peste Dunăre. Această
trimetere ar fi însemnat pentru mine moartea,
_ căci ţiganii fugiţi din Moldova în Ţara Ro­
mânească, caşi cei fugiţi din Ţara Româ­
nească în Moldova, se urmăriau cu străşni­
cie de fiecare din ocârmuiri şi, odată prinşi,
erau trimeşi la urma lor. Pentru mine adu­
cerea în Moldova însamna moartea, pe spân­
zurătoare sau sub biciu; fost-am deci silit
să mă supun voinţii lui Hasan. El a început
să mă iee cu dinsul de câte ori avea să taie
capul, să spânzure în faţa obştiei sau să zu-
grume în închisoare. Apoi m'a pus să aşăz
sau să întăresc furcile, să întreţin seara în
 Spovădania Başbntubaşet 109

stare bună, să spăi sângele care umplea ghiz-

delele dela fântâna înaintea căreia se tăiau
capetele osândiţilor, să ung funiile cu sopon
şi alte asemene slujbe.
Apoi de câte ori se bătea la falangă, mă
punea pe mine să lovesc. In sfârşit, îmi mai
arata cum se prinde gâtul osânditului în laţul
de matasă cu care îl zugrumă.
Infricoşitoare fost-au ziua în care; pentru
întâia oară, trebuit-au să curm zilele unui
om! Deşi acel osândit, fiind un hoţ vajnic
care avea zeci de vieţi pe cugetul lui, nu era
vrednic de nici o milă, totuşi numai cu o
simţire de nemărginită groază izbutit-am-să
urc cu el scara care ducea la cârligul de sub
furcă. Cu bună samă că, în cursul acestei
urcări, picioarele lui nu tremurau mai tare
decât ale mele. Si după aceia multă vreme
nu mai avut-am odihnă nici zi nici noapte: ne­
contenit se primbla dinaintea ochilor mei
faţa vânătă cu ochi holbaţi şi cu limba scoasă,
a acelui ticălos. Dar n'am avut de ucis numai
talhari ci şi mulţi oameni nevinovaţi, pe cari
numai samovolnicia sau lăcomia paşei şi a
oamenilor de sub el îi trimetea la moarte, sau
vinovaţi de greşeli uşoare care nu avuse cu
ce să le răscumpere dela turci. Mai trebuit-au
să taiu capul unor bulgari ale căror singură
vină fusese ridicarea ghioagei, a cuţitului sau
a toporului în apararea cinstei nevestei, a
surorii sau a fiicei. Am fost pus să zugrum
110 Radu R o s e tti

femei sau fete bănuite de greşeli închipuite

sau vinovate de a se fi aparat împotriva si­
luirii păgânului. Şi astfeliu adunaţu-s-au un
alaiu întreg de vedenii înfiorătoare, făcân-
du-mi somnul eu neputinţă. Şi dacă, cu vre­
mea, aceste vedenii s'au rărit şi s'au mai
şters, ele niciodată n'au pierit cu desăvârşire.
Iar după groaznica întâmplare care cu deo­
sebire înă împinge la această mărturisire, ele
s'au făcut tot mai înfricoşate. După trecere
de un an, Hasan mi-o zis că paşa, auzând
că sînt creştin, a hotărît că sau mă turcesc
sau mă trimete înapoi la urma mea. Am fost
slab de înger, părinte, m'am turcit. Şi, după
puţine zile, paşa mi-a trimes, drept răsplătire
a turcirii mele, o fată bulgăroaică răpită din
poronca lui şi pe care o ţinuse mai multe
luni la el, în harem. Iar la al treilea an dela
sosirea mea în Rusciuc, Hasan a murit de
holeră şi paşa m'a pus pe mine gialat în
locul lui.
Cam tot atunci a început răsmiriţa dintre
ruşi şi turci, răsmiriţă care a ţinut aproape
şăse ani. In această vreme mulţi paşi schim-
batu-s-au în Rusciuc, eu însă am ramas ne­
clintit în slujbă. Dar, în toamna anului 181b,
ruşii au luat Rusciucul cu iurăş dela turci,
robind toată oştirea aflată într'însul. Deşi
nu eram oştean, m'au robit şi pe mine, trime-
ţându-mă cu ceilalţi robi peste Dunăre. Aici
o vrut întâmplarea să fiu recunoscut de
 Spovădania Başbulubaşei 1tt

robul ţigan al unui boier moldovan venit la

generalul rus eu trebi de ale ţării. Acest ţi­
gan a spus numai decât stăpânului care în­
dată m'a scos dintre ceilalţi robi şi m'a tri­
mes la Bucureşti, de unde, după ce m'au
ţinut mai multă vreme la închisoare, am fost
dus în Moldova, odată eu alţi ţigani fugiţi.
Mă aşteptam ca ziua sosirii la Berbecani să
fie şi cea de pe urmă a vieţii mele, dar frică
nu simţiăm, mă rugam numai lui Dumnezeu
să nu am parte de vre un sfârşit prea crud.
Când am ajuns, logofătul Ştefan care se
afla acolo a trimes, chiar în ziua aceia să
m'aducă la curte. Când m'am văzut faţă eu
el, am îngenunchiet şi am strigat: Iertare!
Dar el, cu un glas liniştit, în care nu se
cunoştea nici umbră de mânie, mi-a poroncit
să mă scol şi mi-a zis că rău făcut-am de am
fugit după ce am ucis. pe nevasta mea şi pe
ibovnicul ei. De vreme ce era cununată cu
mine, ea avea datoria să-mi fie cu credinţă^
iar eu, prinzând-o asupra faptului necredinţii,
aveam nu numai dreptul, dar chiar datoria
s!o ucid. Totuş, înţelegând să-mi fi fost frică,
mă iartă pentru fugă iar, în ce priveşte
moartea gramaticului, va mijloci pentru ca
ocârmuirea să mă lese în pace. A mai adău­
git că deocamdată voiu rămâne în Berbe­
cani pe lângă curte. Numai peurmă aflat-am
de fuga cucoanei Ruxandei cu un polcovnic
 112 Radu Rosetti

rus, şi înţeles-am pentruce am seapat aşa

de uşor.
Am ramas deci ia Berbecani îndeplinind
feliu de feliu de slujbe şi câştigând cu în­
cetul toată încrederea stăpânului. Când era
de trimes vro carte de al cărui cuprins şi
trimetere nu trebuia să ştie nimene altul de­
cât primitorul, căci darea în vileag a acelui
cuprins sau chiar a faptului trimeterii ar fi-
putut s'aducă închisoare şi sărăcie dacă nu
moarte pentru amândoi, când era de adus
vro unui prieten o ştire prea primejdioasă
pentru a fi pusă pe hârtie, când- trebuiau
străbătute locuri unde mişunau cetele de tâl­
hari, numai pe Mihalache se bizuia logofătul.
Ipi mulţămit fiind cu slujbele mele, în curând
m a căsătorit cu o fată de ale noastre, din
breasla caldararilor, şi frumoasă şi vrednică,
cu cai e am făcut pe părinţii celor ce-i vezi
astăzi împrejurul meu. Apoi, peste vro patru
ani, după ce am dus nişte hârtii vajnice toc­
mai la Ţarigrad, aducând şi răspunsul înapoi,
m'a făcut başbulubaşă peste toţi şatraşii lui,
încredinţându-mi priveghierea tuturor cetelor,
irecerea mea la logofăt se făcuse tot mai
mare ; el avea în mine încredere desăvârşită
şi adesa boieriul cel mare nu se dădea în
lături să se sfătuiască cu robul lui, încât li
era ciudă chiar vechililor de moşii.
La anul 1823, în vremea bejăniei, logofătul
care acum împlinise şăizeci şi doi de ani, în-
 Spovădania Başbulubaşei IU

suratu-s-au pentru a doua oară, luând de soţie

o fată numai de şăisprezece ani a vornicului
Nicache Chrisochefal, vestită pentru fumuseţa
ei. înainte însă de a o lua, cuconul Ştefan
îi spusese verde că nevasta lui cea dintăiu,
după ce l'a înşalat, a scapat cu viaţa numai
fiindcă a apucat să fugă în ţară străină, dar
să ştie că de astădată este liotărît s'o pă-
zăscă cu străşnicie şi derO va prinde înşă-
lându-1, o ucid$. Iar mie mi-a hotărît că, din
acea clipă înainte, am să fiu nedeslipit de
lângă el şi, de va mai păţi ceiace a păţit
odată, pe mine mă ucide întăiu. A mai adăugit
că aşteaptă dela mine să-i răsplătesc acuma
cruţarea vieţii si tot binele ce mi l'a făcut
prin deosebită şi neadormită credinţă; să
n'am altă grijă şi alt gând decât paza cinstei
lui de soţ. M'a făcut să jur pe cruce şi pe
evanghelie că, spre a-1 feri de necinste, voiu
fi, nu cu patru ci cu şaisprezece ochi şi-i voiu
asculta orbeşte toate poroncile ce mi le-a da,
chiar şi cele mai straşnice.
Vreme de patru ani şi mai bine dus-au
stăpânii mei viaţa cea mai liniştită, iarna
la Ieşi, rămăşiţa anului la Berbecani, iar
purtarea logofetesei nu dădea macar cel
mai mic prilej de bănuială. Eu, încă fiinţă
frumoasă şi bună ca dânsa nu văzusem şi
nici deatunci n'am mai văzut. Mult îi plăcea
să facă binele şi să vadă pe toţi cei de îm-
prejuru-i fericiţi. Alina orice jale, orice du-
RaA; RoseMt. — -4H<: potMpt maMoriwpff. 8
 H4 Radu Rosetti

rere venită ia cunoştinţa ei şi a cărei alinare

îi era în putinţă. Nenumărate erau darurile
e i : nu putea să vadă rob sau ţaran rupp;
îmbrăcă în fiecare primăvară şi în fiecare
toamnă, deia cap până la picioare, toţi robii
din Berbecani şi mulţi ţarani. Iar pe bolnavi
îi căuta chiar cu mâna ei şi, la prilej de boală
mai grea, nu statea la îndoială pentru a
aduce pe doftor din Fălticeni sau din Ro­
man. Logofătul o iubia cu patimă şi de loc
nu-i precupeţia mijloacele pentru săvârşirea
binefacerilor ce le răspândia împrejurul ei.
1-ar fi îndeplinit bucuros toate dorinţile, dar
ea, pe lângă acea de a mulţămi pe toţi acei
dimprejuru-i, numai una avea: să vadă un
prunc la sânul ei şi, cu toate că logofătul era
muncit de acelaş dor, nu i l'a putut îndeplini.
In postul mare al-anului 1828, logofătul
care venise la Berbecani mai de timpuriu, a
fost silit să plece peste Prut fără veste, în
douăzeci şi patru de ceasuri, spre a se judeca
acolo cu nişte răzăşi cari, folosindu-se atât de
iaptul rupem acelei părţi de ţară cât şi de
mşte hârtii plăsmuite, îi tăgăduiau dreptul
de stăpânire asupra mai multor moşii mari
1 m ţinutul Orheiului. Logofeteasa nu-1 putuse
însoţi căci s'îmbolnăvise cu puţine zile înainte
şi doftorul Evstatie, adus dela Ieşi, spusese
că poate să fie un început de sarcină şi tre-
buieşte cruţată de orice osteneală. înainte
de a pleca, cuconul Ştefan mă chiemase, de
 Spovădania Başbulubaşei 115

iaţă fiind şi vechilul moşiei, medelniceriulle-

nache Calcănaramă, şi ni spusese că ni încre­
dinţează nouă ceiace are mai scump pe lume:
logofeteasa şi cinstea lui de soţ. Poronci ca,
la fiecare trei zile, să i se trimată ştiri amă-
runţite despre starea logofetesei şi despre
tot ce făptuise şi vorbise în curgerea acestor
trei zile, mai făcându-i-se cunoscut numele
acelor cu cari cucoana vorbise sau pe cari
îi văzuse. Adăugi că peste puţine zile are să
vie, spre a şădea la Berbecani, vorniceasa
Zamfira, mama logofetesei, şi într'adevăr vor­
niceasa a şi sosit chiar în ziua după plecarea
logofătului. Iar în ceasul plecării acesta m'a
făcut să-i reînoiesc jurământul ce i-1 făcusem
când s'a căsătorit.
Cu două sau trei zile înainte, logofeteasa
simţindu-se din nou mai puţin bine, s'a tri­
mes un fecior boieresc la Ieşi cu scrisoare
cătră vorniceasa Zamfira, zicându-i să tri­
mată din nou sau să aducă cu dânsa pe dof­
torul Evstatie. Dar, în locul acestuia, a sosit
cu vorniceasa alt doftor, tânăr şi frumos ca
un soare, căruia îi zicea doftorul Costache
Levcoiani. Nu ştiu ce va fi zis acest nou dof­
tor despre boala cucoanei, dar deatunci el,
în fiecare săptămână, venia din Ieşi şi ră­
mânea la noi, obişnuit douăzeci şi patru de
ceasuri, câteodată două zile.
Medelniceriul Ienache avea grijă să înştiin­
ţeze pe cuconul Ştefan de câte ori venise
116 Radu Rosetti

doftorul şi cât rămăsese pe loc, dar aproape

cu fiecare scrisoare a vechilului pleca şi o
scrisoare a vornicesei şi se vede că în acele
scrisori ea ştia să depărteze din mintea logo­
fătului orice bănuială în privinţa doftorului,
căci el n'a scris nimica vechilului în această
privinţă şi n'a luat nici o măsură pen­
tru a rări venirile la n o i: avea încredere
mare în înţelepciunea vornicesei. Nouă, medel-
niceriului Ienache şi mie, nu ni plăcuse întăiu-
de feliu aceste veniri dese ale doftorului. Dar
în curând bănuielile noastre au fost împrăş-
tiete de vorbele auzite dela slugile de sus,
cari sluj iau zilnic pe boieri şi erau în atin­
gere necontenită cu ei. Toate spuneau că
vorniceasa s'ar fi îndrăgostit de tânărul şi
frumosul doftor, făceau haz de chipul cum
ea se uita la el, de glasul dulce eu care-i
vorbia, de îngrijirea deosebită ce o avea pen­
tru hrana, slujba şi culcatul lui. Ni mai spu­
neau cum, după ce logofeteasa, pe la ceasurile
zece şi jumătate, merge să se culce, vorni­
ceasa ţine pe doftor de vorbă până la unul
după miezul nopţii. Şi astfeliu mers-au trebile
pănă la sfârşitul lui April, când fiţcă-mea Ga-
fiţa, care era ajutorul Wilhelminei
6?-?^?' logofetesei, mă ie într'o zi la o parte
şi-mi zice că lucrurile nu stau tocmai cum
credem noi şi că logofeteasa s'a dat fără în­
doială în dragoste cu doftorul. Apucând pe
fată din scurt, ea îmi spune că în ajun, sara,
 Spovădania Başbulubaşei 117

după căderea nopţii, venind dela florărie, de

unde aducea nişte alămâi, a văzut, în cerda­
cul despre grădină, pe doftor ţinând pe logo-
feteasă în braţe şi a auzit cum se sărutau.
Nu voiam să cred' asemenea lucru şi am în-
trebat-o de mai multe ori dacă nu s'a înşalat,
dar ea tot una a„ ţinut, jurându-mi că aşa a
fost. 1-am poroncit fetei să nu sufle nici un
cuvânt despre cele văzute şi să fie cu îndoită
priveghere. Am adus chiar în sara aceia
destăinuirea Gafiţei la cunoştinţa medelnice-
riului Ienache, care s'a aratat foarte scârbit,
căci ţinea mplt la logofăt. El mi-a zis că cele
povestite de Gafiţa nealcătuind o dovatlă în­
destulătoare despre vinovăţia logofetesei, nu
va scrie încă logofătului, dar că trebue să
fim eu cea mai neadormită priveghere şi să
urmărim pas cu pas tot ce face logofeteasa.
Adoua zi însă a venit dela Ieşi veste cum
că vornicul Nicache a fost lovit de dambla
şi vorniceasa a plecat îndată ca să-l îngri-
jască. Iar a treia zi a şi sosit doftorul Lev-
coiani şi ni-a adus veşti răle despre starea
vornicului. După cum am înţeles din cele ce
le auzise Gafiţa dela Wilhelmina, logofeteasa
voia să plece numai decât la Ieşi, dar dofto­
rul n'a lasat-o, zicând că călătoria şi supararea
când va vedea pe vornic în starea în care este,
fără cunoştinţă, ar zdruncina-o rău. Cu toată
privegherea cea mai straşnică ce am avut-o
in cele două zile cât a stat doftorul atunci
 118 R adu Rosetti

Ia noi, n'am văzut alt fapt putând să dee de

bănuit decât că, în fiecare sară, logofeteasa,
îm potriva obiceiului ei, ă stat cu doftorul
târziu, pănă aproape de miezul nopţii, însă,
dacă perdelile erau trase, uşile odăii în care
stăteau au ramas deschise.
Au mai trecut trei zile şi a sosit dela Ieşi,
trimes de vorniceasă, un băiet de ţigan dela
curtea din Ieşi, cu cărţi dela vorniceasă şi
dela surorile logofetesei. Nu ştiu pentruee,
venirea acestui băiet m'a pus în bănuială.
Cum de se trimesese cu cărţile tocmai pe
un fleac de băiet, deabie ieşit din copilărie
ca el, când la curtea jumătăţaspă din Ieşi,
erau aţâţa moldoveni şi ţigani de toată nă­
dejdea? N'am zis nimica, am aşteptat pănă
când căruţa cu care pleca înapoi a fost trasă
la poartă şi atunci am oprit-o, având grijă
să zic vezeteului ca nu cumva să sufle un
cuvânt despre această oprire şi să meargă
la grajdiul vechilului pentru a aştepta acolo
alte poronci. Ia r pe băiet l'am dus la medel-
nieer unde, după ce am făcut acestuia parte
de bănuielile mele, l-am luat amândoi din
scurt, cerându-i lăm urire: dela cine şi cătră
(ine adusese scrisori şi dela cine şi cătră cine
ducea acuma răspunsuri.
, era un fleac dejbăietan;
s o spăriet îndată, după cea din dintăiu palmă
ce i-a tras-o medelniceriul a spus tot. A dusese
trei scrisori, toate cătră logofeteasă: una dela
 Spovădania Başbulubaşei 1)9

vorniceasa, alta dela sora cea mai mare a

cucoanei şi a treia dela doftorul Levcoiani.
Iar răspunsurile ni le-a dat în mâna. Unul
dintr'însele era cătră doftor. Vechilul, fără
a-i mai face alt rău, l-a trimes la Ieşi i:u
scrisorile celelalte, oprind acea cătră doftor,
liotărîndu-i că moare sub biciu dacă scapă
, cătră cineva vr'un cuvânt despre oprirea lui
şi luarea de cătră vechil a uneia din scrisori,
mai poroncindu-i apoi să zică că i s'au dat
numai două scrisori.
De vreme ce chiar în acea dimineaţă ple­
case feciorul boieresc la Sculeni, vechilul a
hoţărît s'aştepte pănă a treia zi pentru a tri-
mete logofătului scrisoarea pe care pusesem
mâna. Dar iaca că, chiar a doua zi, Vineri,
soseşte logofătul, spre sară, silit, după cât
spunea, să vie la Berbecani pentru a scoate
din sipetul cu hârtii nişte cărţi de care avea
neaparată trebuinţă.
Chiar în acea sară vechilul i-a dat în
mână scrisoarea cătră doftorul Levcoiani a
logofetesei, pe care o luasem dela băietul de
ţigan. Precum mi-o spus vechilul mulţi ani
după întâmplarea acestor fapte, logofătul când
a cetit-o s'a făcut alb ca varul şi, de nu l'ar
fi sprijinit medelniceriul, ar fi căzut jos. Tot
după spusele lui cuconu Ienache, căruia lo­
gofătul i-a dat mai în urmă scrisoarea ca s'o
cetească, din cuprinderea cărţii se vedea lă­
murit că logofeteasa se dăduse în dragoste
 120 Radu Rosettl

cu doftorul şî* că acest de pe urmă îi ceruse

să fugă cu dânsul la Ţarigrad în ziua de
Sâmbătă următoare. Adăugia că peste acea
zi nu poate întârzie plecarea lui şi-i cere să-i
răspundă dacă, în sara de Sâmbătă, la cea­
surile opt, o va găsi la rediul de lângă că­
tunul Mălăieşti, unde logofeteasa avea obice­
iul să iasă după masa de sară la plimbare
cu trăsura. Doftorul mai adăugia că este ho-
tărît, dacă nu primeşte răspuns prin băietul
trimes din Ieşi, să plece Vineri desdimineaţă
cu cai de poştă la Roman, unde va mai aş­
tepta, la doftorul Sotir, pană Sâmbătă sara
la căderea nopţii liotărîrea ei. Dacă acea
liotărîre va fi că primeşte să fugă cu el, va
fi Sâmbătă sara la rediul din Mălăieşti, iar
dacă nu va primi asemene răspuns, va pleca
la Galaţi în aceiaşi sară.
In răspunsul ei, logofeteasa răspundea că
mult a măhnit-o scrisoarea doftorului, arătân-
du-i că el se îndoieşte de iubirea ei, că ea îl
iubeşte mai mult decât orice precum i-o şi do­
vedit, dându-se lui. Sfârşia zicând că este
gata să jertfească familie, stare şi vază pen­
tru a fugi cu el, scăpând astfel de iadul ce-1
alcătuieşte pentru dânsa viaţa cu moşneagul
nesuferit de care a avut păcătui să-şi lege
viaţa. Mai zicea că va fi nesmintit Sâmbătă
la opt ceasuri, la rediul din Mălăieşti şi că
aşteaptă acea clipă cu cea mai cumplită ne­
răbdare.
 Ppovădania Başbulubaşei 121

Medelniceriul mi-o mai spus că logofătul,

după ce a cetit de trei ori scrisoarea, a ra-
mas ca o jumătate bună de ceas fără a pu­
tea vorbi, apoi a trimes pe cuconu Ienache
acasă la el, mulţămindu-i pentru credinţa a-
ratată şi poroncindu-i să mă trimată la dân­
sul. Cum am intrat în odaie a început să mă
certe, zicându-mi că el a avut deplină nădejde
că voiu şti să-i păzesc cinstea de soţ, dar că
eu n'am fost vrednic de acea încredere şi m'am
lasat a fi înşalat în chip neiertat pentru un
barbat trecut prin câte trecusem. Totuşi îmi
este recunoscător fiindcă cel puţin la sfârşii
m'am trezit, iar acuma trebuie să-i găsesc pe
un ţigan de toată încrederea pe care să-l tri-
mată în ziua următoare la Roman, la dofto­
rul Sotir, unde va fi în gazdă Levcoiam, cu
o scrisoare a logofetesei. Să fie acel ţigan de
toată nădejdea şi deştept, pentru ca doftorul
să nu-1 poată discoase. 1-am spus boieriului
că mă voiu gândi şi-i voiu alege pe cel ce îl
voiu crede mai de credinţă şi mai deştept.
A doua zi, Sâmbătă, când am venit să dau
logofătului răspuns în privinţa acelui ce-1 a-
lesesem, mi s'a zis de camardiner că boienul,
care n'a petrecut noaptea în ietacul logofete­
sei, ci în odaia unde de obiceiu se îmbrăcă,
este acuma la logofeteasă. Am aşteptat a-
proape două ceasuri pănă când a ieşit dea
colo şi, când am fost chemat la el, l'am gă­
sit alb ca varul la faţă şi îmbătrânit cu zece
 122 Radu Rosetti

ani. Mi-a zis, dupăce i-am spus pe cine ale­

sesem pentru trimeterea ia Roman, că are să
mă chieme după amiază. Glasul lui era cu
desăvârşire schimbat, iar privirea cruntă, în­
tocmai cum o avea când, pentru vro vină
grea, poroncea să se tragă două sau trei sute
de bice unui rob.
După cât am auzit pe urmă, dela slugile
-care slujise la zacuscă, logofătul şi logofeteasa
au stat la acea masă împreună, dar au mân­
cat prea puţin şi n'au vorbit aproape de loc;
amândoi erau galbeni la faţă. Sfadă între ei
nu se auzise nici înainte de masă. Nemţoaica
ni-a spus în urmă la toţi că ap vorbit lung
împreună dela zece pănă aprqape de două­
sprezece, dar nu i-a auzit răstindu-se unul
ia altul.
După masă fiecare din ei s'a dus în odaia
lui, iar pela toacă logofătul a intrat iar în
odaia unde se îmbrăcă logofeteasa, în care
vorbise şi în cursul dimineţii. După un ceas,
stăpânul a trimes să mă chieme. L'am găsit
străbătând odaia cu paşi mari, mai alb, mai
îmbătrânit şi cu o privire încă şi mai cruntă
decât înainte de masă.
— Mihalache, zisu-mi-a el, a venit vremea
să-mi răsplăteşti tot binele ce ţi l'am făcut
pănă acuma şi să mai ai parte şi de alt bine,
mai mare. Mihalache, precum ţi-am zis ieri,
soţia pe care am luat-o din sărăcie mare şi
căreia i-am dat mai mult decât putea să vi-
 Spovădania Başbulubaşei 123

seze, m'a înşalat cu un venetic străin. Pentru

adoua oară cinstea mea casnică este terfelită
în acelaş chip ! Eu i-am spus limpede, îna­
inte de căsătorie că, dacă mă înşală, o fac să
plătească necredinţa ei cu moartea. Prin ur­
mare a ştiut ce o aşteaptă. Dar totuş, fiin-
du-mi milă de tinereţile ei, deşi aveam do­
vada scrisă a necredinţii sale în mână, am
vrut să-i cruţ zilele. Dar, pentru a-i cruţa ei
viaţa, am cerut ca, în schimb, să-mi dee în
mână pe ibovnicul ei. Acest ticălos are să fie
în astă noapte la Roman, în gazdă la alt
grec, unde va aştepta pănă în astă sară, la
aprinsul lumânărilor, un răspuns dela dânsa
pentru a veni pănă la rediul din Mălăieşti,
unde găsind-o, să fugă cu dânsul la Ţarigrad.
1-am cerut să-i scrie că-1 aşteaptă în astă
sară la locul cuvenit, dar ea cu nici un preţ
n'a primit, cutezând să-mi spue în faţă că i-
bovnieul ei îi este nespus mai drag decât
viaţa care, fără dânsul, departe de a avea preţ
pentru ea, n'ar mai fi decât un chin, precum ^
t chin au fost toate zilele câte le-a trăit dela
căsătoria ei cu mine pănă în clipa în care a
Cunoscut pe JL.evcoiani. Şi astfeliu, la vinovă­
ţie, a mai adăugit o nemărginită semeţie
şi o înspăimântătoare lipsă de ruşine. Am gă­
sit că dreptate ai avut tu, rob ţigan, când ai
pedepsit cu moartea pe soţia care îşi calcase
credinţa cătră tine, prin urmare drept-am şi
eu, boier mare, să pedepsesc în acelaş chip
 124 Radu Rosetti

pe soţia necredincioasă care mi-a terfelit cin­

stea casnică. Şi te-am aies pe tine ca să în­
deplineşti osânda ce i se cuvine. Iaca un iaţ
de matasă ce-1 am chiar dela tine; ştii să-l
întrebuinţezi: înainte ca să fi trecut ceasul
vei zugruma-o cu acest laţ.
Şi, zicând aceste cuvinte, îmi întindea un
iaţ de matasă, adus cu mine deia Rusciuc şi
pe care i-1 dădusem după ce-i povestisem viaţa
dusă de mine peste Dunăre.
Când am auzit aceste,cuvinte, mi s'apărut
că trăsnetul a căzut asupra mea. A trebuit
să m'apuc cu mâna de un scaun pentru a ră­
mânea în picioare. Iar când mi-a întins laţul,
toate grozăveniile vieţii mele de călău mi-au
trecut dinaintea ochilor. Am căzut în genunchi
dinaintea lui şi i-am zis:
— Voiu îndeplini orice poroncă îmi vei da,
dar cruţă-mă, stăpâne, nu mă sili să-mi încarc
sufletul şi cu aceasta moarte de o m !
La auzul acestor cuvinte, logofătul s'a în-
furiet cumplit.
— Cum, ticălosule, eu te-am scapat de spân­
zurătoare, ţi-am uşurat viaţa în toate chipu­
rile, te-am făcut să trăieşti într'un bielşug la
care nici macar nu visaseşi, eram gata să-ţi
fac carte de iertare şi tu te dai în lături pen­
tru a îndeplini o poroncă a mea menită să-mi
răsbune cinstea? Uiţi că n'am de zis decât
un cuvânt şi furcile spânzurătoarei şe vor ri­
dica îndată pentru tine spre a pedepsi uci­
 Spovădania Başbulubaşei 125

derea gramaticului, că pot s'împrăştii pe toţi

ai tăi, vânzându-i prin toate ungherile ţării ?
In zadar rugatu-m'am de el, în zadar plâns-
am, în zadar zisu-i-am că are destui robi cari,
în schimbul cărţii de iertare de robie, ar fi
gata să îndeplinească orice voinţă a lui, chiar
mai crudă decât o moarte de om, logofătul
a ramas neînduplecat, sfârşind prin a-mi zice
că dacă nu mţi hotărăsc îndată, mă trimete
legat la isprăvnicie ca să fiu judecat şi spân­
zurat pentru uciderea gramaticului, iar a doua
zi, toţi ai mei, nevastă, copii şi nepoţi, vor fi
dăruiţi, fiecare deosebit, la câte o mănăstire
din ţară. Şi cu ameninţarea asta m'o supus.
Cu moartea m'aş fi împacat, dar aveam un
car de copii şi de nepoţi. Când m'am gândit
că ei au să fie împrăştieţi prin toate ungheriie,
că copilul va fi despărţit de mamă, fratele de
frate şi soţia de barbat, mi s'a rupt inima :
nu m'am mai gândit la pacat. Mi-a fost milă
de ai mei mai tare de cât de logofeteasă.
Aveam două fete de gemene, de treisprezece
ani, frumoase ca nişte zîne şi blânde şi dulci,
nu m'am putut împaca cu gândul de a nu le
mai vedea şi de a muri ştiind că au fost tri­
mese departe de mama lor, departe una de
alta. Şi zisu-mi-am că dacă logofătul ni dă
carte de slobozenie, slobode vor fi şi ele. In­
tre pierzania sufletului şi viitorul acelor ce-mi
erau dragi, iar am ales pierzania sufeltului.
M'am ridicat deci în picioare, căci pănă atunci
 ]?6 Radu tfosetti

rămăsesem în genunchi şi am spus logofătu­

lui că mă supun şi sânt gata să îndeplinesc
poronca lui.
Atunci, dându-mi laţul .de matasă, mi-a zis
să-l urmez în odaia în care se găsia logofe­
teasa. Am găsit-o în ietac, şăzănd pe un jîlţ,
cu faţa ascunsă în mâni. Îndată ce ne-a vă-
xut a înţeles că soarta-i este hotărîtă. Fără
a se uita la dânsa, logofătul mi-a poroncit:
— Fă-ţi datoria!
Ea nu s'a mişcat, uitându-se ţintă în ochii
mei cu o privire liniştită. O clipă am ramas
la îndoială: deşi sângele îi lipsise cu totul
din obraz, era aşa de frumoasă ! Dar mi-am
adus deodată aminte de cele două fete de
gemene ce le aveam acasă şi inima care în­
cepea a mi se muie, s'a făcut îndată iar de fier.
1-am aruncat laţul de gât, smuncind apoi de
dânsul şi apăsând asupra gâtului cu mâna
stângă, dar fără a mă mai uita la ea. N'a făcut
nici cea mai mică opunere ; după puţine clipe
era moartă.
Atunci logofătul, cu un glas răguşit, mi-a
poroncit să-i anin trupul, prin laţul care era
phternic, de un cuiu mare dela perdeaua unei
fereşti, făcându-mă apoi să aduc, aproape de
trupul spânzurat, jîlţul pe care o găsisem şă-
zând la intrarea noastră in ietac, Apoi stă­
pânul meu s'o îndreptat spre uşa prin care
intrasem, făcându-mi semn să-l urmez şi am
mers cu el în odaia în care îl găsisem. Nici
 Spovădania Başbulubaşei * !27

!a dus nici la întors nu ne-am întâlnit cu

nimene.
Pe urmă am aflat dela Gafiţa cum logo­
fătul avusese grijă se dee nemţoaicei de lucru,
astfeliu ca ea să nu se poată întoarce la stăpâ-
nă-sa înainta de vreme îndelungată. Apoi,
după câte le-am auzit dela celelalte slugi, Ior-
dache camardinerul, un ţigan bătrân, care
sluj ia pe logofăt din tinereţe, avusese grijă,
să-i depărteze pe toţi din odăile de sus, care
sub un cuvânt, care sub altul.
Când am ajuns în odaie la el, m'am uitat
la logofăt, faţa lui era mai albă decât păre-
tele, ochii nu mai erau crunţi, dar holbaţi,
dinţii îi clănţăniau în gură şi tot trupul îi
era scuturat de un tremur.
întorcând ochii de pe el, am dat de o
oglindă din faţa mea şi m'am văzut într'însa
verde la obraz.
Dar logofătul stăpânindu-se, se aşăză pe
un jîlţ în faţa unei mese de scris şi începu
să scrie; apoi după ce a isprăvit, a scos din
saltarul mesei mai multe fişieuri şi mi le-a
înmânat împreună eu hârtia.
— Iaca, zise el, cartea de iertare de robie
pentru tine, nevasta, toţi copiii şi nepoţii tăi
şi iaca o mie de galbeni. Poţi să duci pe viitor
viaţa ce vei găsi de cuviinţă s'o duci. Dar
încă şăse luni de zile ai să stai aici, făcând
aceleaşi trebi ce le-ai făcut pănă acuma. Asta
de ochii lumii, pentru ca ea sa nu facă legă­
128 Radu Rosetti

tură între iertarea ta de robie şi moartea lo-

gofetesei.
Apoi, dupăce mi-a mai dat câteva poionci
în privinţa celor ce aveam să le fac şi să
le vorbesc, mi-a zis :
— Şi acuma du-te la medelniceriul Ienache
şi spune-i din partea mea să iscălească cartea
de iertare ca martur şi apoi să vie la mine.
Par mergând la vechil, treci pe la giajdiu
şi spune lui Iachim surugiul, fără ca să te
audă cineva, să fie gata de plecare cu Miion
şi cu cei opt poştalioni negri care-i va înhama,
îndată ce-i voiu trimete răspuns, la careta
cea nouă; dar să nu ştie nici pământul.
Am făcut ce mi s'a poroncit dar, după ce
a stat închis cu medelniceriul Ienache mai
bine de un cias, logofătul m'a chemat şi mi-a
poroncit să spun lui Iachim, tot în chip tai­
nic, că nu mai pleacă. ,
După moartea logofătului, medelniceriul, că­
ruia logofătul prin diată i-a lasat o moşie
bună, mi-a povestit pentruce voia cuconul
Ştefan să plece după uciderea logofetesei. Xu-i
ajungea o singură moarte de om, voia să-i
dee păreche, să ucidă şi pe Levcoiani. Spre
acest sfârşit se hotărîse să plece la Roman
cu medelniceriul, cu caii cei mai iuţi din în­
treaga ţară, spre a da acolo ochi cu Levco­
iani. Iar, la prilej să fi plecat, să-l urmărească
pănă va da de dânsul spre a-1 sili să-şi joace
viaţa cu el după obiceiul arnăuţesc. Adică să
 Spovădania Başbulubaşei 129

se iee două pistoale din care să fie încărcat

numai unui, să se amestece sub un testemel
şi să apuce fie care câte unul, apoi ţinând
de capătul aceluiaş testemel, să apese odată
trăgaciul pistoalelor îndreptato spre pieptu­
rile lor. Dumnezeu avea să aleagă pe acel
care se cuvenia să mai trăiască.
Dar medelniceriul Ienache Oalcănaramă era
un barbat cuminte, care ţinea din toată inima
la stăpânul a cărui pâne o mânca de mai
bine de jumătate de veac şi pe care, din băiet
de răzăş sărac lipit pământului, îl făcuse om
cuprins şi-l boierise. A stat medelniceriul vp
tejeşte împotriva liotărîrii boierului şi, la
sfârşit, la făcut să se lepede ds ea, spu-
nându-i :
- Daca grecul capătă pistolul cel încărcat,
si dumneta mori, nu este nimica. Lumea va
zice că logofeteasa te-o înşalat, ai descoperit
vina ei, ea de scârbă s'o spânzurat şi dum­
neta, spre a-ţi răsbuna cinstea şi moartea lo-
gofetesei, ţi-ai jucat viaţa cu acel care o fă­
cuse să păcătuiască. N'are să fie înmiea
rudele te vo r plânge şi numele dumitale, la
care ţii m ai mult decât la orice, se va stânge
nepatat. Dar dacă Dumnezeu te ajută şi ră­
mâi cu viaţă, de unde ştii că acei de pe lângă
vodă nu presupun adevărul, că nu fac pe
acest domn slab de minte care-i Ioniţă Sturdza
şi care nu te iubeşte, căci ştie bine că ai
uneltit necontenit şi mai unelteşti şi astăzi la
130 Radu Rosetti

Ţarigrad pentru a-i lua scaunul, nu rându­

ieşte o cercetare care să fie făcută de boieri
duşmani dumitale ? Te gândeşti la cele ce
s'ar putea astfeliu întâmpla ?
Cu mare greu numai logofătul, dându-şi
samă de temeinicia celor vorbite de medel-
nicer, s'a hotărît să nu mai urmărească pe
Levcoiani şi să înceapă a se sfătui cu cre­
dinciosul lui despre măsurile de luat pentru
îndepărtarea oricărui prepus asupra morţii
vornicesei. Şi deabie începuse sfatul lor, când
toată curtea a fost trezită de ţipetele nem­
ţoaicei care, venind acuma în ietac să-şi caute
de slujbă, descoperise trupul fără de viaţă a
stăpânei şi, înebunită de spaimă, dădea ţi­
pete cumplite. N'am dat de loc cu ochii de
leşul logofetesei, siinţiam că, de l'aşi fi văzut,
nu m'aşi fi putut stăpâni şi aşi fi strigat în
gura mare cine au fost ucigaşii, dar după
spusa celorlalţi, aflat-am că logofătul prin
nimica n'a aratat că el fusese pricinuitorul
morţii soţiei şi a ştiut, faţă de lumea adunată,
să arăte jalea cea mai adâncă.
Dealtmintrelea el a ştiut să iee măsurile
cele mai potrivite pentru a face ca orice cer­
cetare să fie zădărnicită. De mine n'avea ne­
voie să slndoiască, căci cunoscându-se vina
lui, s'ar fi cunoscut şi a mea şi pedeapsa ce
ar fi putut-o capata el, boier mare şi puter­
nic, ar fi fost înzecit mai mare pentru mine,
ţigan. Pe nemţoaică a trimes-o în ţara ei, du-
 Spovădania Başbulubaşei )31

când cu dânsa un dar domnesc, scutind-o pe

viaţa de nevoia să mai slujască. Pe sofragiu
pe ait fecior, moidoveni amândoi, a făcut
prin rudele Mi, să fie boieriţi de domn şii-a
ţinut m casa cu lefi întreite. Celelalte slugi
n aveau cum să bănuiască ceva. Logofătul
Ştefan a mai ţrăit încă şăpte ani, dându-şi
sfârşitul m întâiul an de domnie al lui Mi-
halache Vodă Sturdza. $
Şăse luni după fapta de groază, m'am
iidicat dela Berbecani, deşi logofătul a făcut
tot ce i-a stat prin putinţă pentru a mă face
&a raman la el şi m'am apucat iar de viaţa
obişnuită de părinţii şi de moşii mei, cu care
ma trezisem în copilărie.
Credeam că depărtându-mă de pe locui
unde săvârşisem fapta de groază îndeplinită
in urma poroncii altuia, voiu putea să găsesc
liniştea de altădată. Dar deşartă mi-a fost
nădejdea. Gemenele mele cele dragalaşe gă­
sise soţi gospodari din Berbecani şi le căsă­
torisem înainte de a mă ridica deacolo. Până
atunci, când remuşcarea, însoţită de vedenii
infioiătoare, amintindu-mi toate grozăveniile
vieţii mele trecute mă apuca, mă uitam la
ele, de dragostea cărora săvârşisem acel de
pe urmă omor, şi atât remuşcarea cât şi ve­
deniile se făceau mai slabe, mai şterse. Dar
acuma, nemai avându-le sub ochi, puţin îmi
alina chinul amintirea dulcelor feţe şi, cu
3 32 Radu R osettî

vremea, remuşcarea şi vedeniile departe de

a scădea s'au făcut tot mai chinuitoare.
Remuşcarea mă apasă şi mă munceşte toată
ziulica, mă împiedecă să adorm pănă noaptea
târziu şi atunci vedeniile îngrozitoare mă tre­
zesc, scăldându-mi tot trupul în sudori reci, vâ-
rându-mi spaima în inimă. Prea adesa văd pe
logofeteasă cum se uită la mine, cu ţMvirea-i
blândă şi liniştită din clipa de pe urmă şi
mă întreabă: De ce m'ai ucis ^ Ce rău făcutU-
ţi-am ca să pui capăt zilelor mele ? Sunt patru­
zeci şi doi de ani deatupci, sunt om de nouă­
zeci de ani trecuţi şi chinul nu rămâne ace-
laş ci necontenit creşte, făcând din viaţa care
nu voieşte să mă părăsască un iad adevarat.
Fie-ţi milă de mine, părinte care ai putere
să deslegi blăstămul şi să ştergi păcătui şi
prin iertarea bisericească fă-mă sa mor ^cu
nădejdea că, dincolo de mormoni, nu io iu
mai vedea blăstămându-mă umbrele acelor ce
fără ca să aibă vro vină, i-am ucis. Da-mi
părinte, deslegare de pacate, căci rău mă
căiesc de ele. Şi pentruca să se ştie cât de
cumplit îmi este chinul şi cât de deplină 1 e-
muşcarea, cerut-am ca aceste feţe boiereşti
să fie faţă la spovădania mea.
Bătrânul care făcuse această lungă poves­
tire cu foarte puţine întrerumperi, tăcu.
Văzând că nu mai are nhnică de adăugit,
părintele Zosim ni făcu semn, moşului meu,
mie şi ţiganilor de faţă, să-l lăsăm singur cu
 Spovădam a Başbultibaşei 133

başbulubaşa, eeiace făcurăm, zicând părinte­

lui că-1 aşteptăm la otacul nostru.
Deabie făcusem câţiva paşi şi, înainte ca
sa fi avut vreme să schimbăm macar un
singur cuvânt, auzirăm lângă, noi un glas
zicându-ni;
— Să nu vă fie cu supărare, boiai'i dum­
neavoastră, că nu v'am spus dăla început,
căci ne temeam ca, zicându-vă, să nu ne mai
ajutaţi să găsim un preut, dar bătrânul dă
loc nu trage dă moarte; el mai are poate
într'însul mai multe zile decât am eu....
Am bănuit asemene lucru dela început,
îl întrerupse moşu-meu, inima îi este încă tun
şi mai poate s'o ducă douăzeci de ani. Dar
atunci, adăugi el cu glasul înăsprit, de ce
mascaralâc apucatu-v'aţi voi oare ? (Jum de
îndrăzniţi să vă bateţi astfeliu joc de mine ?
- Să avem iertare, cocoane Mitica, nu ne ba­
tem dă loc joc dă domniile voastre. Toate câte
vi le-a povestit bătrânul sunt adăvărate şi mai
ales chinurile grozave ce-i pricinuieşte remuş-
carea şi vedeniile cumplite care nu-1 lasă să
doarmă. La un an sau la doi, când aceste
chinuri se fac din caleafară nesuferite, el nu
mănâncă săptămâni întregi, se simte slăbit,
îşi închipuie că are să moară şi ne alungă în
toate părţile ca să-i găsim un preut care să-i
dea dăslegare dă păcate. Şi adoua zi după
spovădanie este iar sănătos tun, nu ne mai
134 R adu R osetti

necăjeşte şi câtăva vreme doarme liniştit.

Aveţi să-l vedeţi mâni.
- Dar adoua zi n'am văzut nimica, căci ţiga­
nii îşi ridicase şatra şi plecase înainte de
ziuă. Nu-i auzisem, dar îi auzise unii din
puşcaşii şi din haitaşii noştri. Iar pe noi ne
treziăe numai vaietele lui Costache bucatariul,
care descoperise că ei îi furase două tingiri
bune, a căror lipsă a fost greu simţită de
noi, în tot cursul vânătoarei.
Moşu-meu întrebând în aceiaş dimineaţă pe
părintele Zosim dacă crede că remuşcarea
aratată de başbulubaşă e sinceră şi dacă nu
cumva este o Încercare din partea ţiganului
«să înşăle pe însuş Dutnnezeu», i-a răspuns
că nu s'îndoaie de loc de sinceritatea acelei
remuşcări şi a chinurilor care o însoţiau.
Başbulubaşa Mihalache a mai trăit încă
ani după întâlnirea noastră pe plaiul Verdei,
căci, la 1875, l'am întâlnit la iarmarocul R o­
manului, drept ca o lumânare şi călcând
voiniceşte pe pământ. Dar atunci având alte
lucruri în cap, care mă interesau mai mult
decât sanatatea lui, nu i-am vorbit *).

*) La pagina 88 s'au strecurat următoarele două

greşeii de tip ar:
La rândul al 3-lea trebue cetit patru în loc de trei ani.
La rândul al 20-lea trebue cetit 1828 în loc de 1827.
 H O Ţ U L M IT R O P O L IT U L U I
(1 835-1839)

După o ocupare de şăse ani a ţărilor ro­

mâne, Rusia se hotărî, în anui 1834, să pro-
ceadă împreună cu sultanu) ia numirea dom­
nilor ce aveau să ocupe scaunele dela Ieşi
şi dela Bucureşti. Asupra persoanelor alese
spre acest sfârşit nu mai încăpea nici o în­
doială. Făcând abstracţie pentru data asta
de principiul eligibilităţii domnilor înscris de
guvernul rusesc în amândouă Regulamentele
Organice ce Rusia le impusese principatelor,
amândouă curţile împărăteşti s'înţelesese să
numească în Moldova pe vornicul Mihai
Sturdza, iar în Ţara Românească pe spăta­
rul Alexandru Ghika. Cel dintăiu trecea drept
candidatul Rusiei, cel de al doilea drept acel
136 Radu R osetti

ai Turciei, deşi era foarte bine văzut şi sus­

ţinut de Kisselev. Ghika era o inteligenţă
mai mult decât mediocră, dar un barbat ne­
interesat, Sturdza era cu bună samă boieriul
-cel mai cult şi cel mai capabil din Moldova,
iar pănă atunci nu dăduse încă nici o dovadă
de lăcomia care, în urmă, îl făcu atât de
vestit.
Mihai Sturdza care .se despărţise de soţia
lui, de frumoasa şi graţioasa Eliza Rosetti,
încă de câţiva ani, iubia pe Elena Balş, năs­
cută Sturdza, o vară depărtată a lui şi era
iubit de dânsa. Căsătoria lor era lucru hotă-
rît între ei de mai de mult şi avea să aibă
loc îndată după învestitura lui ca domn. Şi,
de vreme ce scaunul domniei nu ser obţinea
decât în urma unor însamnate daruri fă­
cute paşalelor şi valideelor, iubita lui Mihai
Sturdza îi încredinţă, pe lângă toţi banii gata
de cari dispunea şi toate juvaerurile ei, ves­
tite prin frumuseţă şi valoare. Insă, când
candidatul la domnia Moldovei sosi în Ţari-
grad, el se lovi de un obstacol neaşteptat:
Ştefanaki Vogoridi, puternicul dragoman al
Porţii şi protejatul Angliei, însuş candidat
la scaunul Moldovei unde, la 1821, după iz-
buhnirea Eteriei, fusese caimacam, adică în­
locuitor al domnului, văzând că nu va putea
obţine domnia în urma opunerii Rusiei, tri­
mese rivalului său răspuns că îşi retrage
candidatura dar cu o condiţie: ca Sturdza,
 H oţu l M itropolitu lu i 137

înainte de învestitură, să se căsătorească cu

fiică-sa. Sturdza care ţinea mult la Elena
Balş, nici nu voi s'audă de o asemene pro­
punere, convins fiind că solul rusesc va şti
să impuie Porţii numirea lui. Dar în curând
văzu că Vogoridi se bucura de o trecere mai
mare decât credea. Tocmai în timpul din
urmă, cu prilejul încheierii unor înţelegeri
comerciale cu Anglia, el izbutise, graţie cre­
ditului său pe lângă solul englez, să obţie
condiţiuni excepţional de favorabile pentru
Poartă şi acest succes sporise mult trecerea
ce şiretul greco-bulgar o dobândise la Padi-
şah. Acest spor de trecere îi dădu îndrăz­
neala să destăinuiască, lui însuş Malimud al
11-lea, planurile ambiţioase ce le alcătuise
pentru viitorul fiicei lui şi să-i ceară puter­
nicul său sprijin. Sultanul se arătă plecat la
rugămintea dragomanului şi, prin marele
vizir, trimese răspuns lui Sturdza că-1 va in­
vesti cu domnia Moldovei numai după ce se
va fi căsătorit cu fata lui Ştefanaki. Bietul
candidat la domnie, credincios iubirii lui, se
apără din răsputeri, nu cruţă nici darurile
cătră paşi şi persoane influente în harem
şi la Poartă, nici demersurile la ambasada
rusască şi la Peterburg. Dar după luni de
şădere în Ţarigrad şi după cheltuirea unor
urieşe suini de bani, nu izbutise să moaie
întru nimica încăpăţinarea cu care sultanul
susţinea pretenţia lui Vogoridi. Cheltuielile
134 Radu R osetti

necăjeşte şi câtăva vreme doarme liniştit.

Aveţi să-l vedeţi mâni.
* Dar adoua zi n'am văzut nimica, căci ţiga­
nii îşi ridicase şatra şi plecase înainte de
ziuă. Nu-i auzisem, dar îi auzise unii din
puşcaşii şi din haitaşii noştri. Iar pe noi ne
trezise numai vaietele lui Costache bucatariul,
care descoperise că ei îi furase două tingiri
bune, a căror lipsă a fost greu simţită de
noi, în tot cursul vânătoarei.
Moşu-meu întrebând în aceiaş dimineaţă pe
părintele Zosim dacă crede că remuşcarea
aratată de başbulubaşă e sinceră şi dacă nu
cumva este o încercare din partea ţiganului
«să înşăle pe însuş Dumnezeu», i-a răspuns
că nu s'îndoaie de loc de sinceritatea acelei
remuşcări şi a chinurilor care o însoţiau.
Başbulubaşa Mihalache a mai trăit încă
ani după întâlnirea noastră pe plaiul Verdei,
căci, la 1875, l'am întâlnit la iarmarocul R o­
manului, drept ca o lumânare şi călcând
voiniceşte pe pământ. Dar atunci având alte
lucruri în cap, care mă interesau mai mult
decât sanatatea lui, nu i-am vorbit*).

t
*) La pagina 88 s'au strecurat următoareie două
greşeli de tip ar:
La rândul ai 3-lea trebue cetit patru în loc de trei ani.
La rândul al 20-lea trebue cetit 1828 în loc de 1827.
 H O Ţ U L M IT R O P O L IT U L U I
(1835-1839)

După o ocupare de şăse ani a ţărilor ro­

mâne, Rusia se hotărî, în anul 1834, să pro-
ceadă împreună cu sultanul la numirea dom­
nilor ce aveau să ocupe scaunele dela Ieşi
şi dela Bucureşti. Asupra persoanelor alese
spre acest sfârşit nu mai încăpea nici o în­
doială. Făcând abstracţie pentru data asta
de principiul eligibilităţii domnilor înscris de
guvernul rusesc în amândouă Regulamentele
Organice ce Rusia le impusese principatelor,
amândouă curţile împărăteşti s'înţelesese să
numească în Moldova pe vornicul Mihai
Sturdza, iar în Ţara Românească pe spăta­
rul Alexandru Ghika. Cel dintăiu trecea drept
candidatul Rusiei, cel de al doilea drept acel
136 Radu R osetti

al Turciei, deşi era foarte bine văzut şi sus­

ţinut de Kisselev. Ghika era o inteligenţă
mai mult decât mediocră, dar un barbat ne­
interesat, Sturdza era cu bună samă boieriul
-cel mai cult şi cel mai capabil din Moldova,
iar pănă atunci nu dăduse încă nici o dovadă
de lăcomia care, în urmă, îl făcu atât de
vestit.
Mihai Sturdza care.se despărţise de soţia
lui, de frumoasa şi graţioasa Eliza Rosetti,
încă de câţiva ani, iubia pe Elena Balş, năs­
cută Sturdza, o vară depărtată a lui şi era
iubit de dânsa. Căsătoria lor era lucru hotă-
rît între ei de mai de mult şi avea să aibă
toc îndată după învestitura lui ca domn. Şi,
de vreme ce scaunul domniei nu se-obţinea
decât în urma unor însamnate daruri fă­
cute paşalelor şi valideelor, iubita lui Mihai
Sturdza îi încredinţă, pe lângă toţi banii gata
de cari dispunea şi toate juvaerurile ei, ves­
tite prin frumuseţă şi valoare. Insă, când
candidatul la domnia Moldovei sosi în Ţari-
grad, el se lovi de un obstacol neaşteptat:
Ştefanaki Vogoridi, puternicul dragoman al
Porţii şi protejatul Angliei, însuş candidat
la scaunul Moldovei unde, la 1821, după iz-
buhnirea Eteriei, fusese caimacam, adică în­
locuitor al domnului, văzând că nu va putea
obţine domnia în urma opunerii Rusiei, tri­
mese rivalului său răspuns că îşi retrage
candidatura dar cu o condiţie: ca Sturdza,
 H o ţu l M itropolitu lu i 137

înainte de învestitură, să se căsătorească eu

fiică-sa. Sturdza care ţinea muit la Eiena
Balş, nici nu voi s'audă de o asemene pro­
punere, convins fiind că solui rusesc va şti
să impuie Porţii numirea Iui. Dar în curând
văzu că Vogoridi se bucura de o trecere mai
mare decât credea. Tocmai în timpul din
urmă, cu prilejul încheierii unor înţelegeri
comerciale cu Anglia, el izbutise, graţie cre­
ditului său pe lângă solul englez, să obţie
condiţiuni excepţional de favorabile pentru
Poartă şi acest succes sporise mult trecerea
ce şiretul greco-bulgar o dobândise la Padi-
şah. Acest spor de trecere îi dădu îndrăz­
neala să destăinuiască, lui însuş Mahmud al
11-lea, planurile ambiţioase ce le alcătuise
pentru viitorul fiicei lui şi să-i ceară puter­
nicul său sprijin. Sultanul se arătă plecat la
rugămintea dragomanului şi, prin marele
vizir, trimese răspuns lui Sturdza că-1 va in­
vesti cu domnia Moldovei numai după ce se
va fi căsătorit cu fata lui Ştefanaki. Bietul
candidat la domnie, credincios iubirii lui, se
apără din răsputeri, nu cruţă nici darurile
cătră paşi şi persoane influente în harem
şi la Poartă, nici demersurile la ambasada
rusască şi la Peterburg. Dar după luni de
şădere în Ţarigrad şi după cheltuirea unor
urieşe sumi de bani, nu izbutise să moaie
întru nimica încăpăţinarea cu care sultanul
susţinea pretenţia lui Vogoridi. Cheltuielile
' H8 Radu R osetti

făcute astfeliu se ridicau acuma la un total

care îngrozia pe omul chibzuit şi prevăzător
ce era Mihai Sturdza. înţelese că dacă nu
se întoarce domn este cu desăvârşire ruinat
şi că în ruina lui atrage cu sine şi pe acea
pe care o iubia.
Cu inima grea, se hotărî să facă dure­
roasa jertfă. Scrise Elenei pentru a-i expune
situaţia, a-i arata durerea lui şi neputinţa în
care se afla de a realiza planurile lor de
viitor, îi ceru iertare, apoi se declară gata
să se căsătorească cu fata lui Vogoridi. -în­
vestitura urmă puţine zile după această ce­
remonie.
N'am nevoie să mai spun că întâia datorie
ce o plăti noul domn fu acea ce o contrac­
tase cătră Elena Balş.
Mihai Sturdza găsi Moldova într'o cumplită
stare de nesiguranţă: bande de hoţi o cu-
trierau dela Dorohoiu pănă la Galaţi şi dela
munţi pănă la Prut.
Nimene nu mai putea circula în linişte pe
drumurile mari, iar comerţul începea să sufere
serios din pricina acestei stări de lucruri.
Noul domn luă dela început măsuri ener­
gice pentru stârpirea acestor tâlhării: isprav­
nicii fură făcuţi răspunzători de buna rân-
duială în ţinuturile lor, cei nedestoinici sau
moi fură destituiţi şi înlocuiţi prin alţii, înfă-
ţoşind mai bune chezăşii de vrednicie.
Număroase poteri fură organizate pentru
 H oţu l M itropolitului H9

străjuirea în permanenţă a drumurilor, alcă­

tuite din slujitori şi din săteni; funcţionari de ai
departamentului din lăuntru, aleşi printre cei
cunoscuţi pentru energia lor, fură însărcinaţi
cu misiuni speciale, iar departamentul crimi-
nalicesc, instanţa judecând procesele crimi­
nale, fu alcătuit din oameni neînduplecaţi,
cari judecau răpede şi nu stăteau la îndoială
pentru a trimete la spânzurătoare pe toţi
acei dovediţi de tâlhărie sau de omor. Din
partea lui, domnul întăria fără milă senten-
ţele de moarte.
Puţine luni după instalarea nouei domnii,
sigui anţa publică devenise cu mult mai mare.
Hoţul cel mai vajnic era atunci Ion Che-
tiariu, fiul lui Iftime şi a Saftei Ghetrariu,
din" satul Vânătorii-Xeamţului. După cum
mărturisi mai în urmă, el făptuise întâiul
său furt la vrâsta de şăptesprezece ani
când, împreună cu un tovarăş, fură boii unui
sătean din localitate. închis, apoi ^obozit
după ce sluji în calitate de argat la Târgul-
Neamţului, merse tocmai în ţinutul Putnei,
unde se tocmi în aceiaşi însuşire, când la
Panciu când la Odobeşti. In curând însă se
lăsă de argăţie pentru a se ţinea numai de
prădăciuni şi în scurtă vreme deveni groaza
drumeţilor, a crâşmarilor de prin crâşmele
şi rateşele singuratece şi chiar a oamenilor
mai cuprinşi de prin sate.
îndrăzneala lui îl făcuse căpitan al unei
140 Radu R osetti

cete de hoţi care prada nu numai în ţinutu­

rile Neamţului şi* a Bacăului, precum si în
toată Ţara de Jos, dar pănă în Ţara Româ­
nească, peste munţi şi pănă peste Dunăre,
îndrăzneala îi era fără samăn: nu stătea la
îndoială pentru ^ se pune de pricină cu po­
terile de ţinut şi chiar cu acele domneşti.
Strânsese în mai multe rânduri prăzi însam-
nate, astfeliu luă unui arman, în munţii Oitu-
zului, 1100 de galbeni, îngropa în alt loc
27000 de sorocoveţi, iar din nişte prădăciuni
iăeute în Ţara Românească adună 28000 de lei,
de care însă nu avu multă vreme parte, căci
i le luară dorobanţii munteni la Brăila, când
fu bucuros să scăpe din mânile lor şi fără
de bani. Fusese rănit de mai multe ori de
glonţii poteraşilor sau de lovituri de sabie
în luptele purtate cu poterile. La 1833 fusese
prins, bătut la falangă şi închis în temniţa
din Ieşi, de unde scapase, spărgând-o.
In deobşte nu se arata crud, niciodată nu
ucisese şi când un tovarăş al lui, Voicu, ră-
teză capul unui odabaşa de poteraşi, în
luptă dreaptă, Chetrariuîl ţinu de rău. Numai
cu jidovii îl vedem dedându-se câteodată
la fapte de cruzime. Pe poporul de rând nu
numai că nu-1 prada, dar îl mai dăruia: nu
se lega niciodată de el, din care pricină era
foarte popular şi se putea bizui pe simpatia
obştei sătenilor.
Foarte evlavios, ţinea toate posturile, făcea
 H oţu l M itropolitu lu i 141

daruri mănăstirilor pe la cari trecea şi plă-

tia frumos pentru parastasele şi paraclisele
ce le dădea întru odihnirea sufletului pă­
rintelui său şi a altor rude răposate, precum
şi la deosebite prilejuri.
La 1835 era un tânăr de douăzeci şi patru
de ani, nalt, bine legat, având părul negru,
ochii căprii şi musteţile castanii, frumos la
faţă şi bun de gură.
Se vede că începuse să se sature de viaţa ce
o ducea de aţâţa ani şi că se purta cu gândul
s o părăsască dacă găsia chip să se împace
cu justiţia domnească. Avea însă nevoie de
cineva care să poată mijloci iertarea lui la
Vodă. Se gândi la cneghina Cantacuzino dela
Bălţăteşti, care era născută Gorceacov. Pră­
dase pe şleavul mare pe un francez numit
Dubert, care cu «madama lui» locuia afară
din curte. Merse la acel Dubert cu ceata lui
şi trimese, prin el şi prin doi preuţi, răspuns
cneghinei că doreşte să'i vorbească, dar că
nu-i va face nimica. Cneghina, femeie energică
şi deşteaptă, răspunse că n'are decât să lepede
armele şi să vie. Ceata de hoţi lepădă puştile
şi intră în curte numai cu săbii şi pistoale
la brâu, iar Chetrariu se duse în casă la
cneghină, lăsând pe ceilalţi în ogradă. Cne­
ghina poronci să-i aducă dulceţi şi" cafe.
Atunci Chetrariu a rugat-o să fie mijlocitoare
cătră Măria Sa Vodă ca să-l ierte, şi el se
dă prins, mai cerând să se sloboadă dela
142 Radu R osetti

închisoare pe tovarăşul său Dumitru. Cne-

gliina a scris în faţa lui o scrisoare cătră
Vodă, apoi i-a spus să aştepte câteva zile pănă
va veni răspuns. Chetrariul plecă sărutându-i
mâna şi, la poarta curţii, dădu norodului care
se adunase acolo o sută de lei spre a bea în
sanaţatea lui.
Se vedb totuş că hotărîrea de a se laşa de
codru nu era atât de nestrămutată cum încre­
dinţase pe cneghină, căci deocamdată se a-
pucă de hoţii noue. Dar nu trecu mult timp
şi fu surprins, pe când dormia într'un bordeiu
din satul Movileni, de cătră o poteră în capul
căreia se afla un funcţionar dela departa­
mentul de interne numit Dodescu, trimes
înadins în urmărirea lui. Cum dormia Chetra-
riu în bordeiu, poteraşii îl împuşcă în mâna
stângă, trecând plumbul prin pieptar în .sân
şi trezindu-se Chetrariu, apucă iataganul şi
poteraşii fug de frică, lăsând şi puşca acolo.
Apoi Dumitru') dă cu puşca într'un poteraş,
iar cinovnicul strigă de departe: "Căpitane
Ioane, ce vrei să mai faci ? Măria Sa Vodă
te iartă». Asemene şi gazda lui îndemnându-1,
Chetrariu leapădă armele văzându-se rănit şi
că gazda lui îl dă poteraşilor. Şăde pe prispă
afară şi cunoscând pe unul din poteraşi, a-
nuine Gheorghe dela Piatra, îl chiamă lângă
sine şi se dă prins cu Dumitru».

) Un prieten ai Chetrariuiui.
 H o ţu l M itropolitu lu i 143

După ce poteraşii îl legară, Dodescu îi spuse

ca l-a mşalat şi că are să fie spânzurat.
us la Ieşt, la departamentul criminalicesc
instrucţia procesului a ţinut aproape un an
dm pricina mulţimii faptelor în sarcina lui.
n sfârşit judecata a avut loc şi Chetrariu a
fost osândit la moarte: s'a fixat chiar ziua
executăm, precum dovedeşte următoarea a-
dresa a hatmăniei cătră departamentul cri-
nnnalicesc, care o reproduc ca curiozitate:
Gheneral Inspector
al Să se încunoştiinţeze şi d-lui
Miliţiei Moldovei Vel Armaş.
Mo. 294 1
20 Iunie 1836

Odată cu oifMopeMME acelui cinstit Departament

supt Mo. 1327, primindu-se dela Logofeţia Drep­
tăţii asemenea cu Mo. 573, s'a poronCit atunci
Dumisale Colonelului Mavrocordat ca să rîn-
duiască din miliţie convoiu trebuincios pentru
întovărăşirea hoţului Ion Chetrariu pănă la locul
osmdirii cu moarte hotărît lui, şi ca convoiul
să se afle la acel Departament la 23 a curgă­
toarei luni, dimineaţa la 10 ceasuri, cit şi cornan-
diiul dumnealui Carp să povăţuiască convoiu, de
care cu cinste fac cunoscut Departamentului.

Se vede însă că cneghina Cantacuzino sau

mitropoiitui Veniamin stăruiră în uîtimuî mo­
ment pentru graţierea hoţuîui, căci găsim în
dosar următoarea adresă a logofeţiei drep­
tăţii cătră departamentui criminaiicesc:
44 R adu R osetti

LOGOFEŢIAMARE
a
DREPTĂŢII

S E C Ţ IA I

1836, Iunie 24
No. 5582

Deşi prin adresa din 20 a curgătoarei tuni, s'au

făcut cunoscut acelui Tribuna! hotărîrea înăl­
ţimii Sale'spre a se osîndi cu moartea pe hoţul
Ion Chetrariu prin spînzurătoare, insă prinnn-
du-se astăzi, în 24 Iunie, înaltul Ofis sub No. 69,
cuprinzind că, deşi supt sentenţa Divanului Dom­
nesc din anul trecut 1835, cu No. 97, s'au fost
hotărit osinda cu moartea, dar precum îndu­
rarea este cea mai aleasă însuşire a stăpînito-
rilor Domni, au uşurat pedeapsa numitului, ho-
tărînd ca, în locul osîndei morţii, să se trimeată
la groapa ocnei pe vreme de zece ani.
Care ofis neputînd să se împărtăşască acelui
Tribunal, s'au şi profitaxit altul cu No. 70, cu-
prinzînd că, deşi prin ofisul de sub No. 69 s'au
fost hotărît, ca milostivire pentru Ion Chetrariu,
ca, în locul morţii, să se trimeată la groapa ocnei
pe vreme de zece ani.
Insă în privire stăruinţii Presfinţitului Mi­
tropolit, l'au iertat şi de această pedeapsă, po-
roncind ca, slobozindu-se, să se trimeată Pre­
sfinţitului Mitropolit, căruia i s'au hărăzit.
Aşa dar Logofeţia face cunoscut acelui Tri­
bunal de această milostivnică hotărîre, spre a
a se aduce întăiu întocmai la îndeplinire, împăr­
tăşind şi pe Logofeţie cu ştiinţă de urmare.
îndeplinind îndatoririle de Vel Logofăt.
 H oţu l M itropolitu lu i 145

Pentru a înţelege ce se petrecuse, trebuie

să ţinem samă de personalitatea lui Veniamin
Kostaki, care era atunci chiriarliul ţării. Acest
mitropolit a lasat în Moldova o amintire ne-
ştearsă, o amintire de sfânt.
Urmaş al unei familii strălucite, care tot­
deauna s'a distins prin căldura patriotismului
său, coborâtor din acel Lupu Kostaki care,
după nebuneasca aventură a lui Dimitrie
( antemir, şi a jertfit viaţa pentru a scapa
ţara de urgia turcească, el a manifestat de
mic copil o hotărîtă vocaţiune pentru tagma
călugărească.
Părinţii lui, boieri mari şi avuţi, nevoind
cu nici un preţ să consimtă la călugăria fiului
lor, iar el ne mai putând rezista acelei vo-
caţiuni, la vrâsta de şăptesprezece ani a fugit
din casa părinţască. Lipsit fiind cu desă­
vârşire de bani, căci un tovarăş de fugă îl
pradase, a pribegit prin sate. îşi agonisia
viaţa argăţind pe la preuţi sau pe la ţarani
chiaburi, deosebita lui frumuseţă expunând
curăţenia lui de suflet la multe ispite din
partea femeilor şi a fetelor. O preuteasă din
ţinutul leşului, la soţul căruia se tocmise ca
argat, voi numai de cât să'l căsătorească cu
fata ei care se îndrăgostise de el, şi preu-
teasa nu înţelegea cum un băiet sarac, care
are un singur rând de haine, face "greutate
pentru a lua de soţie o fată căreia părinţii
îi dau o zestre atât de bună. in sfârşit ajunse
10
146 Radu R o s e tti

la mănăstirea Neamţului, unde îşi începu

ucenicia, îngrijind vacile mănăstirii.
Aici fu descoperit după câteva luni de maică-
sa şi soră-sa, cari venise în acel sfânt lacaş
spre a se. închina şi a ruga pe Dumnezeu să
le ajute a descoperi pe Yasile (aşa se numia
din botez copilul dispărut). Prin ele obţinu
dela tată-său să consimtă la călugărirea lui.
Atât prin învăţătura ce ştiu s'o dobândească,
cât şi prin virtuţile de cari dădu dovezi dela
început, înaintă răpede pe treptele bisericeşti,
deveni episcop şi apoi mitropolit al Moldovei
la o vrâstă neobişnuit de timpurie. Ocupaţia
i'usască dela 1806—1812 îl sili să se demită
din această înaltă demnitate, spre a face loc
lui Gavril Bodoni, prelat de origine moldo­
venească, dar cu desăvirşire devotat intere­
selor ruseşti. După evacuarea principatelor
şi răpirea Basarabiei de cătră ruşi, Veniamin
se întoarse pe scaunul mitropolitan, pe care
nu-1 mai părăsi decât la 1842. Curăţenia vieţii
lui era absolută, iar bunatatea-i şi dărnicia-i
fără m ărgini: dădea nevoieşilor pănă la
cel de pe urmă ban, nu simţia fericire mai
marb decât când era în stare să aline
vr'o suferinţă. Era iubit de poporul întreg,
de boieri şi de ţarani, ca un părinte, ca un
binefăcător, ca un sfânt. Restabilia pacea între
soţ şi nevastă, între părinte şi copil, între
frate şi frate, împaca duşmăniile cari păreau
că trebue să ţie o viaţă întreagă, readucea
 H oţu l M itropolitului 147

la .-calea cea bună fiinţe cari rătăcise pe căi

piezişe şi păcătoase. Pe bătrânii cari i'au cu­
noscut, cari au trăit în timpul arhipăstoriei
sate, nu i-am auzit vorbind de el decât cu în­
sufleţire, nu i-am văzut pomenindu-i numele
decât cu lacrimi în ochi. *
, barbat de o statură de urieş, de
mfaţoşare măreaţă, neobişnuit de frumos la
faţă, nimeni nu slujia ca el. Generalii ruşi
ataţ de deprinşi cu slujbele frumoase ale bb
sericaşilor ruşi, mărturisiau că nici odată li­
turghia nu li făcuse aceiaşi impresiune ca
acea slujită de mitropolitul Veniamin.
Când, după ce încrucişa sfeşnicile, le ridica
in sus şi roStia cuvintele: Inimile sus ! un
fior trecea prin amvonul întreg.
Dat fiind personalitatea acestui chiriarh, ni
putem închipui că o vorbă aruncată de cne-
ghina dela Bălţăteşti cum că : frumoasă faptă
ar fi să răscumperi dela duşmanul omenirii
şi să câştigi pentru ceriu un suflet rătăcit, nu
poate decât să fi deşteptat îndată într'însul
dorinţa de a săvirşi el o asemenea ispravă,
plăcută Domnului. A obţine dela Mihai Sturdza,
cu toată neînduplecarea lui cătră răufăcători
graţia unui criminal, mai ales date fiind te­
meiurile pentru această iertare invocate de
chiriarh, nu era atunci lucru greu pentru
mitropolitul ţării, cu deosebire când acel mi­
tropolit era o personalitate ca acea a lui
148 Radu R osetti

V e n ia m in K o s t a k i: d o m n it o r u l îi h ă r ă z i d e c i
p re c u m a m v ă z u t p e C h e tra riu .
Ş i m it r o p o lit u l îl lu ă în c a s ă la d â n s u l, îl
fă c u s t o ln ic u l lu i ş i n u m a i ie ş i la p r im b la r e ,
la v iz it e , la c u rte , s a u p e la b o ie r i, s a u la
m ă n ă s t i r i , d e c â t c u 'C h e t r a r i u p e c a p r a c a r e t e i.
C h e t r a r iu d e s c h id e a u ş a c u p e le i, e l o în c h id e a ,
e l a j u t a p e c h i r i a r h s ă i a s ă , e l î l a j.u t a s ă i n t r e
în t r ă s u r ă . L a m it r o p o lie , C h e t r ă r iu s ă d e a la
u ş a m it r o p o lit u lu i, el a n u n ţ a v iz it a t o r ii, n o a p ­
t e a d o r m i a l a u ş a i e t a c u l u i c h i r i a r h u l u i . Ş i <a
to t p r ile ju l V e n ia m in s e s ilia ş ă d e ş t e p t e în
in im a şi în m in t e a a c e lu i p ă c ă t o s p o c ă in ţ a
p e n t r u p ă c a t e le fă p tu ite , n ă d e jd e în ie r t a r e a
c e r iu lu i, d o r d e fa p t e b u n e şi d e v ia ţ ă c in ­
s tită . Ş i s e p ă r e a c ă s ă m â n ţ a c e a b u n ă a r u n ­
c a t ă p e a c e s t p ă m â n t e r a p e e a le s ă a d u c ă
r o a d ă b u n ă , c ă s ilin ţ ile m a r e lu i m it r o p o lit
a v e a u s ă fie în c u n u n a t e d e iz b â n d ă .
D a r to tu ş i, d e ş i v r e m e d e m a i b in e d e u n a n ,
C h e t r a r iu a v u o p u r t a r e a b s o lu t fă r ă p r ih a n a ,
se v e d e c ă e l n u e r a fă c u t p e n t r u v ia ţ a c in ­
s tită , c ă d o r u l d e p r i m e jd i i ş i d e p r a d ă r ă ­
m ă s e s e v i u în in i m a lu i. A s u p r a p ă r ă s i r i i
s l u j b e i m i t r o p o l i t u l u i d e c ă t r ă e l n 'a m d a t e
p o z itiv e . V e r s iu n e a p o p u la r ă e s te c e a u r m ă ­
to are : .
C a m u n a n d u p ă c e in t r a s e în s e r v ic iu l
c h ir ia r h u lu i, a c e s t a v ă z u s e p e s t o ln ic u l s ă u
tris t şi s u p a r a t ; îl în t r e b a s e < le s p r e p r ic in ile
a c e ste i s u p ă ră ri, d a r C h e tra riu ră s p u n s e s e
 H o ţu l M itropolitului 149

ca nu are nimica, că-1 năcăjeşte numai căinţa

pentru păcatele lui cele multe şi grele. Intr'o
noapte, câteva zile după această convorbire
mitropolitul era singur în ietacul său undJ
se închina, când vede că uşa se deschide si
m odaie intră Chetrariu îmbrăcat, gata de
drum şi înarmat dela cap pănă la picioare.
H păşeşte drept asupra mitropolitului care
ii priveşte cu surprindere, dar cu cea mai
desăvârşită linişte, s'apropie pănă la doi paşi
de el şi cade în genunchi înaintea-i, zicândui-:
Iartă-mă, stăpâne !
Şi pentru ce să te iert Ioane ? întreabă
Veniamin.
laită-mă, stăpâne, fiindcă te părăsesc!
- Şi pentru ce ? mai întreabă mitropolitul.
Iiindcă nu mai pot sta în oraş, nu sînt
eu făcut pentru o viaţă cinstită ; mă chiamă
codrul zi şi noapte ; nu mă mai pot apara
împotriva dorului de codru! Iartă-mă, stă­
pâne ! '
In zadar se* încercă bunul şi blândul mi­
tropolit să-l facă să-şi schimbe hotărîrea, să-l
ademenească să mai aibă rabdare macar o
bucată de vrem e: să nu-şi jertfească liniştea
de veci unor aplecări păcătoase, totul fu în za­
dar, Chetrariu plecă.
Tabloul înfăţoşat de această scenă este fără
îndoială frumos: pe de o parte un păcătos
stăpânit de patima vieţii de codru şi care
mărturiseşte această patimă, pe de alta un
150 Radu R osetti

înalt demnitar bisericesc cu renume bine sta­

bilit de sfinţenie, care se trudeşte Să găsască
argumentele trebuitoare spre a-1 îndupleca să
rămâe pe calea dreptăţii, la care îl adusese.
Dar. această scenă s'a petrecut numai în în­
chipuirea vrounui contimporan plin de ima­
ginaţie. Actele din dosarul Chetrariului spun
cu totul altă poveste.
Dintr'însele reiesă că, pe la August 1837,
Chetrariului i-a venit gust de însurătoare. 11
găsim la Roman, intrat în vorbă cu sora unui
hoţ vestit şi petreqându-şi vremea prin crâş­
mele acelui oraş în tovărăşia unor oameni
pierduţi. Purtarea lui devine atât de sus­
pectă, încât ispravnicul de Roman, aga Cos-
tache- Drăgliici, trimete mitropolitului un ra­
port prin care îl pune în cunoştinţa ispră­
vilor stolnicului său. Suparat, mitropolitul
trimese a g ie i') capitalei, prin care primise
încunoştiinţarea ispravnicului de Roman, o
adresă prin care îi aducea la cunoştinţă că,
în urma purtărilor avute de Chetrariu la
Roman, unde se dusese cu învoirea sa (a mi­
tropolitului), nu-1 mai priveşte ca stând sub
protecţia lui. Insă Chetrariu sosind la Ieşi
îndată după expediarea acelei adrese şi adu­
când cu sine nişte mărturii prin care se jus­
tifica de acuzaţiile aduse, arătând şi dorinţa
de a se căsători, obţinu dela bunatatea mi-

') Prefectura Poliţiei.

 H o ţu l M itropolitu lu i 1S1

tropolitului o adresă eătră logofeţie, arătând

c a : «Chetrariu doreşte să se căsătorească, dar
din pricină că nu are la mână vro hârtie
din partea stăpânirii, prin care săs'arate că
este iertat de multele sale de mai nainte gre­
şeli, n'au putut face nimica. De aceia nu-1
poate departa de sub p r o f e ţ e a Presfinţiei
Sale, mai ales că el s'ar fi şi îndatorit a se
feri cu totul despre proaste urmări. Să mijlo­
cească agia ca să se sloboadă numitului Che-
trariu un act la mână, potrivit cu otnoşenia
ce, după a Preasfinţiei Sale rugăminte, Prea-
Inaltul Domn a binevoit a o sloboade pentru
iertarea lui».
Cererea mitropolitului fiind comunicată de­
partamentului criminalicesc, acest departa­
ment dădu la mâna Chetrariului o hârtie in­
vestită cu peceţiile şi cu iscăliturile trebui­
toare, prin care el era declarat iertat de orice
pedeapsă.
Şi Chetrariu s'a însurat eu «Soltana, fiica
lui Andrei Ciubotarul din Ieşi». Mai vedem
pe mitropolit păstrându-şi iluziile asupra în­
dreptării lui pe calea cea bună, de. oarece
găsim pffue scris de el cătră aga de Ieşi ca
să-i dee un post de comisar — epistat de ro­
hatcă iar aga voi să-l numească numai
slujitor, ceiace Chetrariu nu primi şi cuteză
chiar să reclame la Domn pentru «nedrep-
tatea ce i se face*. Se vede că purtările lui
în capitală au devenit în curând răle de tot,
152 Radu R osetti

căci la începutul iernei 1837—1838, agia se

vede silită să-l trimâtă în reşedinţă silită la
Piatra. Pe semne că acolo purtarea nu i-a
fost mai bună, căci în primavara următoare
este peste Dunăre în urma botărîrii
sfatuluiocârmuitor,întemeietă pe cererea boie-
riului Gavriliţă şi a unui privighitor.
Acolo pribegeşte necontenit urmărit, deşi
nu se face vinovat de nici o tâlhărie. In sfârşit
nemai putând suferi o asemene viaţă, se în­
toarce în primavara anului 1838 la Galaţi cu
gândul, pretindea el, să meargă cu o corabie
grecească la Constantinopol. Insă la Galaţi
ansfava îl arestă şi-l ţinu închis delaAIaiu 1838
pănă la sfârşitul lui August a aceluiaşi an
când, în urma ordinilor primite dela Ieşi, fu
trimes în fiere ia departamentul criminali-
cesc. Acolo însă, de oarece nu se putu dovedi
nici o faptă tâlhărească ce ar fi comis-o din
momentul desţărării şi pănă în acel al ares­
tării lui, fu osândit din nou să fie dus peste
Dunăre. Această a doua desţarare ţinu numai
dela sfârşitul lui Noemvre pănă la începutul
lui Fevruar 1839, când îl vedem hoţind din
nou, în capul unei cete, în ţinuturile Covur-
luiului şi a Tecuciului. Scopul lui era să
meargă la Breţcu, în Transilvania, ca să des-
groape o sumă de mai multe mii de soro-
coveţi ce o avea îngropată în munţii de acolo.
Fu însă prins de puşcaşii din Răchitoasa,
conduşi de un călugăr îndrăzneţ dela acea
 H o ţu l M itrop olitu lu i 153

mănăstire, căruia Obşteasca Adunare îi votă

în urmă o recompensă bănească. Pentru Che-
trariu era vederat că nu mai încăpea iertare:
fu judecat din nou de departamentul crimi-
nalicesc, osândit la moarte şi spânzurat. De
astă dată nimene, nici macar bunul mitropolit
Yeniamin, nu mai stărui pentru iertarea lui.
Dar măsurile de rigoare luate de Mihai
Sturdza împotriva hoţilor avură, în puţini atu
diept rezultat că puteai umbla pe drumurile
mari şt mici ale Moldovei, ziua sau noaptea,
cu saci de galbeni la tine, fără să fii expus
la nici o primejdie.
 ŢIGĂNCUŞA DELA IETAC
( ! 839)

I
Marele Vornic Sandu Hortopan era, Ia 1836,
un boier trecut de şăsezeci de ani, dar încă
sănătos tun, frumos la faţă deşi barba şi
părul îi erau mai mult albe decât cărunte,
văduv de mai bine de douăzeci de ani, fără
copii şi foarte bogat. Stăpânia nu mai puţin
de unsprezece moşii frumoase, datorii nu avea
de loc ci dimpotrivă mii de galbeni buni,
zimţi şi fără bortă, strânşi în lada ferecată
dm gherghirul cel închis cu uşi de fier din
curtea lui dela Copou.
Răposata lui soţie, cucoana Săftica, fusese
o bunătate de femeie, frumoasă, blândă, cre­
dincioasă şi o gospodină de frunte. Dar aceste
156 Radu R o setti

însuşiri nu împiedecase pe cuconul Sandu s'o

înşăle, chiar dela început, cu orice fiinţă fe-
meiască îi ieşia înainte. Căci boieriul nostru
dacă era cunoscut ca barbat cuminte şi cin-
steş, ca diregător drept şi nelacom, mai avea
şi nume de iubitor mare al sexului frumos.
In vremea tinereţii lui cuconu Sandu, bo­
ierii de fire amoroasă nu prea aveau cum să
găsaseă tovarăşe de plăcere alese, în rându­
rile femeilor de treapta lor, căci ceiace astăzi
se numeşte atunci încă nu
avea fiinţă. Prilejurile de întâlnire între fe­
mei şi barbaţi erau rari, iar calcarea de
cătră vro cucoană a datoriilor ei de soţie
atrăgea după sine reprobarea şi dispreţul
întregii boierimi. Nu mai vorbesc de fetele
mari, ele afară de părintele şi de fraţii lor?
nu vedeau alţi barbaţi decât rude bătrâne
sau cel mult pe câte un văr primar. Şi mo­
ravurile boierimii mici nefiind întru nimica
mai prejos, boierii amatori de plăceai extra-
conjugale erau reduşi să-şi caute, nu tova­
răşe ci unelte de plăcere în poporul de jos
şi mai cu samă printre număroasele roabe
ţigance care li umpleau curţile. Obiceiul stă­
pânilor de a întrebuinţa acele roabe pentru
plăcerile lor fiind vechiu de veacuri, intro­
dusese în vinele multor ţigani o pro-
porţiune însamnată de sânge boieresc şi avu­
sese drept urmare prezenţa, în multe curţi,
a unor tipuri, atât bărbăteşti cât şi femeieşti,

\
 Ţigăncuşa dela Ietac 157

de o deosebită frumuseţă, uimitor de fine şi

deosebindu se eu desăvârşire de acel ţigă­
nesc primitiv, care şi astăzi se întâlneşte
printre rămăşiţile imprăştiete ale ursarilor
nngurarilor şi caid'arariior.
Venirea în ţară, în urma Revoluţiunii Fran­
ceze, a multor emigraţi şi emigrate, introduşi
în casele boiereşti cu însuşirea de educatori
ai copiilor, aduse pe lângă limba francefă pe
care toată boierimea se grăbi să şi-o însu-
şască, costumele europene pentru cucoane,
precum şi raporturi mai dese şi mai libere
între cele două sexe: de atunci au capa-
tat balm-ile, seratele şi vizitele drept de ce­
tăţenie în ţările române. Apoi, la sfârşitul
anului 1806, veni ocupaţia rusască care din
pacate ţinu şase ani şi se poate asamana
i u un adevaraA talaz de corupţiune şi de pilde
răle care a trecut peste principate, unei ade­
vărate şcoale de năravuri şi de desfrâu. Căl­
cările de credinţă din partea femeilor mări­
tate se făcură din ce în ce mai număroase,
despărţeniile, atât de rari odinioară, se în­
mulţiră din an în an.
Oştii ile pravoslavnice mai aduseră cu ele
un element nou în viaţa de desfătări dela
Ieşi: s'b'dbid. Aceste or/Afc cultivau
toate aceiaşi artă, choregrafia; erau câteodată
ruşte, altădată germane din provinciile băl­
ţile, dar mult mai adesa poloneze, creştine
sau jidoavce. Venite spre a se îmbogăţi ţinând
158 R adu R osetti

de urât pe ofiţerii împărăteşti, ele de loe nu

dispreţuiau omagiile şi mai ales galbenii boie­
rilor moldoveni.
Spătarul Sandu, căci până la această treaptă
ajunsese atunci boeriul nostru, se grăbise să
încurajeze şi el arta personificată în anti­
chitate prin Terpsichora. O poloneză balaie
şi galeşă puse stăpânire pe -inima, simţurile
şi ptfnga lui vreme de trei an i; îl iubi dragă
doamne cu foc şi, dacă nu-i fu cu credinţă,
îl .jumuli în chip cât se poate de conştiinţios.
Când Stepanovska, aşa se numia baletista,
părăsi leşul, se zicea că duce cu ea zece mii
de galbeni provenind aproape în întregime
dela dărnicia spătarului. Dată fiind valoarea
banului pe acea vreme, suma era mare chiar
pentru o avere ca acea a lui Hortopan. Fiind,
ca aproape toţi semenii lui din acea gene­
raţie, barbat practic şi chibzuit, se puse în
câţiva ani pe economii, spre a umple golul
pricinuit de farmecile polonezei, hotărît să
nu-şi mai îngădue pe viitor plăceri atât de
costisitoare. Se mulţămi deci'deatunci înainte
cu resursele pământene, alcătuite din ţarance,
din măhălagioaice emancipate şi mai ales din
ţigance. Făcea numai rari excepţii în favoarea
cutărei sau cutărei franceze, când vro
trupă gfan dramatică, părăsia Odesa pentru
a se întoarce în Franţa şi se abătea din dru­
mul cel mai direct, prin Constantinopol, pentru
a da câteva reprezentaţii în Ieşi sau în Bu-
 Ţigăncuşa dela Ietac 15^

cureşti. Aceste intermedii erau însă lucruri

neobişnuite şi de scurtă durată.
„ ^ ornieui Sandu petrecea iernele ia Ieşi
in casele iui dela Copou, iar după ^Sfântul
f^heorghe, venia să şadă până in toamnă ia
rumoasa aşazare ce o avea la moşm iui de
baştină, Hortopenii, deia ţinutul Sucevei, pe
malui stâng ai Siretiuiui.
Avea m curte şi in sat vro sută de saiase
de ţigani întrebuinţaţi unii pentru
s ujbele curţii, ale grajdiului şi aie grădinii, iar
a ţn la feiiu de feliu de meserii precum şi ia lu­
crul moşiei. Ceilalţi robi: cnMwYiW,
cunoscuţi sub denumirea obştească
de erau, în schimbul unei taxe
anuale, lasaţi slobozi să hoinărească în ţară
şi să-şi agonisască traiul după cum îi ducea
mintea, sub povăţuirea unor căpetenii alese
din sânul lor şi numite Erau însă
ţinuţi să s'adune la fiecare Simedriu la aşa-
zarea stăpânului, unde erau număraţi şi ca-
tagrafiaţi şi unde achitau taxa anuală ce o
datonau boieriului. Tot atunci se împăre-
chiau flăcăii cu fetele, şi alegeau bulubaşii
cetelor, iar stăpânui rânduia un Ăap&M^&npă
peste toţi şatraşii.
Hortopan care, între 1830 şi 1834, avusese
şi e găigăuni de domnie, era în termeni mai
mult reci cu Mihalache Sturdza şi nu mai
ocupase de ani nici o slujbă. Iarna era ne­
lipsit dela întrunirile şi petrecerile leşului,
 160 Radu Rosetti

iar vara îşi petrecea vremea cu călăria şi cu

vânatui, fiind încă călăreţ neîntrecut şi vâ­
nător pătimaş.
Intr'o după amiază frumoasă de Septem-
vre, întorcându-se dela o vânătoare cu ogarii,
în ioc să se oprească ca de obieeiu ia scara
cea mare a curţii, merse să descaiece ia grajdiu
unde voia să-şi dee însuşi samă dacă îngri­
jirea caiior era mulţămitoare. Când s'întorcea
spre curte singur, la jumătate de cale, s'întâlni
cu o ţigăncuşă care, ieşind răpede din gră­
dină, s'îndrepta spre spălătorie. Fata zări pe
boier numai când se afla la trei paşi de el
şi deodată ramase în nemişcare, cu ochii mă­
riţi de surprindere, ca şi cum picioarele i s'ar
fi înfipt în pământ. Punând în aceiaşi clipă
ochii pe Ca, vornicul se opri şi el, uitându-se
lung la dânsa, cercetând-o cu ochii de sus în
jos şi de jos în sus.
Ţigăncuşă era năltuţă, o ruptură de tulpan
roşu acoperia capul ei mic, iar din acea
zdreanţă ieşiau unde bogate de păr castaniu
deschis. Fruntea era scurtă şi lată, sprince-
nile frumos zugrăvite şi genele, lungi cu ca­
petele întoarse, încadrau doi ochi căprii, mari
şi plini de galeşă lumină. Nasul drept şi
subţire n'ar fi necinstit nici faţa* unei statui
greceşti, urechile erau mici şi sapate cu gin­
găşie, iar gura cu buzele frumos răsucite,
pline şi roşii ca cireaşa coaptă, o adevarată
minune.
 Ţigăncuşa dela Ietac 161

Dela cap ochii cunoscători ai vornicului

trecuse la trup, cercetând gâtul rotund, ume-
rele şi braţele gingaşe fără a fi slabe, mâniie
mici cu degete subţiri. Cămeşa întredeschisă
şi ruptă laşa aproape descoperit un sân
născând, asămuitor unor mere necoapte, din
catrinţa veche şi peticită ieşiau nişte pulpe
fragede, dar rotunde, glezne să poată juca
în inelul alcătuit de degetul cel mare şi ară­
tător, picioare uimitor de mici, de înguste
şi de frumos croite. Soarele arsese pielea
feţii, a braţelor şi a pulpelor, dar acea piele
era departe de a înfăţoşa nuanţa arămie o-
bişnuită la ţiganii de sânge neamestecat.
Bine înţeles că atât zdrenţele ce o acoperiau
cât şi ceiace se vedea din pielea ţigăncuşei ara-
tau semne neîndoielnice că de mult nu mai ve­
nise în atingere cu apa şi cu soponul.
Privirea cercetătoare şi prelungită a vor­
nicului făcuse pe fată să lese ochii în jos.
— Cum te chiamă ? întrebă boieriul.
— Anica, răspunse copila ridicând iar ochii
spre vornic.
— A cui eşti? mai întrebă el.
— A Doehiţei lui Ion Sfeidecarul, răspunse
iar ţigăncuşa.
— De câţi ani eşti ?
— De cincisprezece peste câteva zile.
Un surâs se desemnă pe buzele lui Hor -
topan.
— Bine, Anico, mai zise el, apoi luându-ş
11
162 Radu Rosettt

în sfârşit ochii de pe ea, porni din nou spre

curte şi merse drept în cerdac unde, după
ce aruncă pălăria uşoară, de pâslă sură, pe un
$caun, se aşăză pe un jîlţ.
Camardinerul care veni numai decât după
dânsul, îi aduse un fes roşu cu canaf albastru,
pe care vornicul şi-l aşăză pe cap, îi trase ciubo­
tele, îl ajută să scoată fn^urcn de şaiac cafeniu
subţire, apoi să îmbrace, peste anteriul albastru
deschis, cu dungi vişinii, strâns pe trup de un
şal frumos, o giubea de atlas verde cjeschis
căptuşită cu satin alb şi aşăză o păreche de
papuci de piele galbănă lângă divanul de ală­
turi de jîlţ. Vornicul se sculă numai în meşti
şi se aşăză pe pat, turceşte. In aceiaş clipă
apăreau în cerdac sofragiul, ţinând cu amân­
două mânile tablaua de argint pe care se ve­
deau două chesele de cristal şi, dinaintea lor,
două farfurioare la feliu, una conţinând două
linguriţi de argint şi cealaltă deşartă, iar în
dosul cheselelor două pahare mari de cristal.
In urma sofragiului veniau cafegiul aducând
tăblăluţa de argint pe care se afla filigeanul
cu cafe turcească, iar în urmă ciubucciul, ţi­
nând în mâna dreaptă, tot făcându-i vânt,
când în dreapta când în-stânga, un lung ciu­
buc de lemn de iasomie din a cărui lulea
aprinsă ieşia un fum gros de sub
înfoiet, iar în cea stângă o tăblăluţă rotundă
de alamă galbănă, mică de tot, pe care avea
să se sprijine luleaua. Camardinerul şi sofra-
 Ţigăncuşa dela Ietac 163

giu! erau moldoveni îmbrăcaţi în strae nem­

ţeşti, cel de pe urmă purtând şi mănuşi de
aţă albă, iar ciubucciul şi cafegiul ţigani îm­
brăcaţi în haine moldoveneşti: anteriu şi ca­
ţaveică.
Vornicul luă o linguriţă de
deşărtă amândouă paharele cu apă, apoi ca­
fegiul aşăză tăblăluţa pe pat lângă boier, iar
ciubucciul ii aruncă, dela trei paşi de ditţan,
ciubucul pe care stăpânul îl prinse în mână.
Trimete aici pe Nastasia, poronci ciubuc-
ciului boieriul care începu îndată să soarbă
din imameaua împodobită cu pietre şi să ducă
din când în când filigeanul cu cafe la buze.
Vederat că pe dinaintea ochilor lui trecea încă
icoana ţigăncuşei de adinioarea, căci de mai
multe ori rosti cu jumătate de glas:
— O zînă! Un adevarat juvaier! Insăş
Hebe nespălată şi în zdrenţe !
După trecere de un şfert de ceas apăru şi
se opri în uşa cerdacului, la cinci paşi de
boier, o ţigancă bătrână, naltă şi slabă, legată
la cap cu un tulpan verde şi purtând o giu-
bea verde veche peste un anteriu de gher-
meşit vânăt de aceiaşi vrâstă cu giubeaua,
strâns pe trup cu o vechitură de şal, iar verde
şi mi picioarele goale vârâte în iminei negri.
Vină mai aproape, Nastasio, zise vorni­
cul cum o zări.
Iar ţiganca mai apropiindu-se cu doi paşi
el urmă:
lb4 Radu Rosetti

— Am întâlnit astăzi in ogradă pe fata Do-

cliiţei spălătoriţei; cu cine oare este ea făcută ?
— Mama ei se laudă că o făcut-o cu cuconu
Alecu Crivea. Ştii că acuma cincisprezece ani,
după ce ai înlocuit-o în slujba ietacului prin
Maria Turcă, era încă foarte frumoasă şi de
câte ori vcnia cuconu Alecu, Dumnezeu, să-l
ierte, la vânat la noi, cerea ca să i-o trime-
tem pe dânsa şi nu pe alta ca să-l frece sara
pe picioare. Dealtmintrelea îmi aduc bine a-
minte că cuconu Alecu o fost aici la vânat
cu două sau trei zile înainte de Crăciun, iar
fata s'o născut în toamna următoare, cam de
Ziua Crucii.
— A i dreptate, zise vornicul lovindu-se cu
palma peste cap, samănă cu bietul Alecu în
chip uimitor ! Mi se părea doară mie că trăsă­
turile ei îmi amintesc pe cineva şi de aceia te-
am întrebat cu cine-i făcută. Dar, oricine ar fi
tată-său, ţigăncuşa este o adeyarată minune
şi eu am început să fiu sătul de Irina şi de
Vârvara care-mi îngrijesc de ietac. In starea
în care este astăzi fata, nici gândesc să
mă ating de dânsa, dar la anul, dacă va avea
parte de îngrijire bună, are să fie tot ce se
poate dori. Prin urmare, chiar din astă sară,
vei lua-o la tine în odaie şi vei începe să mi-o
curăţi şi să mi-o poleieşti cum ai învaţat tu
dela eAcrn Hariclea să curăţi şi să poleieşti
fetele menite pentru patul stăpânului. Ştii că
mă pricep să răsplătesc munca bine făcută.
 Ţigăncuşa. deta Ietac 165

La anul s'o găsese curată, grasă, rumănă, cu

pielea ca matasa, cu palmele şi cu tălpile moi
ca bumbacul; să aibă trup de cucoană mare.
— Mi-oi da toată silinţa ca să te mulţămesc,
cucoane, cum am mai făcut, zise ţiganca ple-
cându-se pănă la pământ şi pregătindu-se să
părăsască cerdacul.
Dar vornicul o opri zicând :
— Nădăjduiesc că nu s'o atins încă nimene
de dânsa.
— După cât ,ştiu nimene. Nepotu-meu, Gri-
gore surugiul, cam umblă după dânsa şi ştiu
că s'ar cununa bucuros cu fata, dar ea nici
nu se uită la Grigore.
— Să spui lui Grigore, să spui chiar între­
gii curţi şi să meargă vestea în tot satui, ia
ţigani cât şi la ţarani, ca acel care ar îndrăzni
să se atingă de dânsa moare sub biciu. Ai
înţeles ?
— Am înţeles cucoane, ş'oiu face cum mi-ai
poronciţ, zise ţiganca care dispăru după ce
se mai plecă încă odată înaintea stăpânu­
lui ei.
Boierii cei bogaţi dela începutul veacului
trecut aveau toţi câte o slugă bărbătească în­
sărcinată cu slujba lor personală sub nume,
întăiu de /bezor apoi de Acest
camardiner, o românizare a cuvântului nem­
ţesc era mai ales însărcinat
să ajute pe boier la îmbrăcat şi ţa desbracat
şi să-l însoţască în toate drumurile ce le fă-
 166 Radu Rosetti

cea. Grija cuvânt turcesc desemnăm!

odaia de culcare, curăţănia acelei încăperi,
încălzirea ei, făcutul aşternutului, pastrarea
albiturilor, fereduitubboieriului şi adesa toată
îngrijirea trupului său priviau pe una sau
mai multe femei, totdeauna ţigance, mai bine
îmbrăcate şi mai curate decât celelalte/Când
boieriul era burlac sau văduv, el avea grijă
să aleagă pentru această slujbă pe cele mai
drăguţe din roabe, schimbându-le prin altele
îndată ce se sătura de ele. Aceste odalişte
disgraţiate erau apoi date în căsătorie acelor
din robii lui burlaci' sau văduvi cărora boie­
riul voia să li facă o favoare.
Dochiţa, mama fetei care farmacase privi­
rile vornicului Sandu, auzise şi ea dela pă­
rinţi că este roada unei nopţi petrecute de
maică-sa în ietacul unui boier mare, tânăr şi
frumos. Această fiică de părinţi frumoşi fiind
însă şi ea, în tinereţele ei, de o rară frumu-
seţă, avuse cinstea isă facă slujbă în ietacul
stăpânului. După un timp relativ lung fusese
înlocuită prin altă ţigancă, pe care vornicul
o cumpărase dela alt boier dar, vreme de mai
mulţi ani, ramase în curte în calitate de fată
în casă. In această însuşire era trimasă să
frece picioarele musafirilor de samă pe cari
îi găzduia vornicul: acest obiceiu era obştesc
în ţară ca şi în Rusia. Astfeliu veni în atingere
cu spătarul Alecu Crivea, boier vestit pentru
frumuseţa lui, pe care la Paris, unde umbla
 Ţigăncuşa dela Ietac 1&7

în straie moldoveneşti, doamne atât din lumea

mare cât şi din lumea, mică, îl supranumise
«frumosul Malek Adela, după numele eroului
din romanul doamnei Cottin. După naşterea
copilei, meşterul sfeidecar dela Hortopeni ce­
rând pe Dochiţa de Soţie, vornicul care era
mulţămit de chipul cum lucra, i-o dădu fără
greutate.
Anica fu luată dela mama ei chiar în sara
zilei în care s'întâlnise cu boieriul şi dusă de
Nastasia în odaia ei de lângă spălătoria cur­
ţii, unde i se pregătise un aşţernut bun, cu
saltea de lână, perini înfaţate, prostiri albe
şi oghial bun şi nou. înainte de culcare fu
scăldată în mai multe ape şi lăută pe cap cu
gălbănuş de ou, apoi îmbrăcată în cămeşă
de pânză de in subţire. A doua zi începu pre­
gătirea copilei pentru slujba la care era me­
nită : băi zilnice, fricţiuni cu feliu de feliu de
ape şi de alifii, îngrijirea şi cruţarea mânilor
şi, lucru care la început păru fetei nesuferit,
interzicerea aspră de a face macar un pas
desculţă.
I se dădură catrinţe, bete şi bonte din lână
de soiu, cămeşi de cea mai fină pânză de in,
împodobite cu cusături frumoase, colţuni albi,
iminei roşi şi galbeni, papuci, tulpane de cele
bune şi chiar băsmăli de cap de matasă pen­
tru zile mari.
Mama Anicăi şi bărbatul ei nu mai puteau
de bucurie că asupra fetei dăduse asemene
 168 Radu Rosetti

noroc, pe care dealtmintrelea Dochiţa tot­

deauna îl visase pentru copilă.
Anica era şi ea mulţăinită. Ştia foarte bine
ce fel de slujbă avea să îndeplinească pe
lângă vornic, căci dacă trupul ei era nepri­
hănit, ochii ei văzuse şi urechile ei auzise
multe, apoi mai ştia că mama ei şi toate roa­
bele cari îndeplinise astfeliude slujbă se ara-
tau mândre de soarta de care avusese astfeliu
parte şi priviau vremea în care stătuse în
aproprierea stăpânului ca cea mai frumoasă
şi cea mai cinsteşă din viaţa lor.
Singurul suparat fu Grigore surugiul, un
băietan de douăzeci de ani, nalt cât un brad,
cu faţa arămie, dar frumoasă şi cu nişte ochi
de jaratec. Nici nu-i trecea prin gând să se
expue mâniei boieriului, doară ştia că vorni­
cul Sandu, deşi blând şi milos pentru robi
şi oameni din sat, nu îngăduia vro calcare
a voinţii lui. Dacă biciul şi vergile erau lu­
cruri întrebuinţate la Hortopeni rar şi de
obiceiu cu mare măsură, văzuse eu ochii, în
cazuri când puterea stăpânului fusese neso­
cotită, execuţiuni înfricoşate. Dar din ziua adu­
cerii Anicăi la curte, flăcăul atât de vesel
pănă atunci, se făcu hursuz, morocănos, şi
începu să bee.
In primavara anului următor, vornicul
Sandu nu veni la Hortopeni, căci se legase
de dânsul o boală de maiu care îi pricinuia
dureri grozave. In Iunie plecă la Carlsbad.
 T 'găncuşa de!a Ietac 169

Feredeile si apele nefăeându-i nici un bine,

se duse la Viena spre a se căuta cu doftorii
deacolo, dar dacă aceştia îi luară bani mulţi,
în schimb nu izbutiră să-l îhdrepte. S'întoarse
deci la Ieşi unde zăcu toamna întreagă şi
mare parte din iarnă, iar la sfârşitul lui
Fevruar îşi dădu obştescul sfârşit.
Vestea morţii stăpânului fu adusă la Hor-
topeni de Grigore surugiul care adusese de
la Ieşi, unde stătuse toată iarna, pe veehilui
moşiei.
Lui Grigore nu-i părea de loc rău de moartea
stăpânului; când întâlni pe Anica^ îi zise cu
un aer de trium f:
— L'am blastamat, de aceia o murit. Tot
a mea ai să fii!
+ Celorlalţi ţigani însă li părea rău, căci vor­
nicul Sandu li fusese stăpân bun şi milostiv,
apoi nu ştiau cine şi cum are să fie cel nou.
Acestei nedumeriri îi puse curând capăt co­
misul Ştefanache Vrabie, vechilul moşiei, în
dimineaţa Duminicii următoare, când aduse
la cunoştinţa satului şi a curţii, adunaţi la
biserică, că vornicul Sandu a lasat prin diată
averea lui întreagă, prin urmare şi satul
TIortopenii şi curţile din Ieşi, nepotului său
de frate, cuconului Vasilică Hortopan, pe care
îl cunosc cu toţii, adăugind că noului stăpân
i s'a şi dat de ştire la Paris, unde se află de
mai mulţi ani la învăţătură şi trebuie să s'în-
toarcă în ţară cât mai curând.
170 Radu Rosetti

Comunicaţiile între Moldova şi capitala

Franţei făcându-se atunci cu mare încetineală,
trecură trei luni pănă când tânărul clironom
sosi în Ieşi. Fiind numai de douăzeci şi doi
de ani era, după legile în fiinţă atunci, încă
nevrâstnic, adică minor. Se întruni deci sfa­
tul de familie şi alese ca epitrop pe hatmanul
Costache Cârjă, un moş după mamă al tână­
rului. Acesta, un boier bătrân şi binevoitor
cătră tineret, hotărî nepotului că-1 lasă stăpân
desăvârşit pe veniturile averii şi-l învoieşte
să şi-o administreze cum va găsi cu cale, dar
nu va recunoaşte nici o îlnpovarare sau în­
străinare a fondului. După o şădere de două
săptămâni în Ieşi, Yasile veni la Hortopeni.
El era singurul fiu e l unui frate al vorni­
cului Sandu, răposat de vro zece ani, după*
ce pierduse toată averea. Ramas orfan de
tată şi de mamă, căci aceasta murise şi mai
de mult, băietul care atunci de abie împlinia
doisprezece ani, fu trimes de moşu-său la Pa­
ris, unde avea să facă studii sub privegherea
unui bătrân emigrat, preceptorul lui de mai
mulţi ani. Deşi era înzestrat cu o memorie
minunată şi cu o mare uşurinţă de înţelegere,
studiile tânărului Yasile fură neregulate şi
mai mult sumare. Era un băiet deosebit de
frumos, simpatic atât camarazilor şi priete­
nilor săi cât şi mai ales sexului frumos, cu
destule aplecări intelectuale, vioiu şi totodată
blând, însă ca prea mulţi tineri boieri, leneş,
 Ţigăncuşa dela Ietac 171

uşuratec, foarte nestatornic în toate, prea su­

pus instinctelor, gusturilor şi patimilor lui,
cheltuitor şi egoist, iubitor de petreceri şi de
plăceri.
Ţinut din scurt în anii dintâi de bătrânul
emigrat, de vro trei ani scuturase cu desă­
vârşire acel jug şi pensiunea ce i-o servia
moşu-său fiind mai mult decât liberală, sor­
bise adânc din cupa plăcerilor ce le oferia
capitala Franţei.
In cel de pe urmă an al şăderei sale acolo,
căzuse sub farmecul unei actriţe a teatrului
francez, femeie nu numai frumoasă, dar şi*
neobişnuit de deşteaptă şi de cultă. Dacă cu
prilejul acestei legături cheltui bani mulţi, în
schimb mintea iui ieşi dintr'însa folosită.
Ajunse la Hortopeni într'o după amiază
dela sfârşitul lui Maiu, însetat şi acoperit de
colb dela cap pănă la picioare. După ce zise
câteva cuvinte comisului Ştefanache şi vata-
vului de ogradă, pitariul Iordache Mândru,
cari îl jarimise la scara cea mare a curţii, luă
o linguriţă de dulceţi şi bău mai multe ^pa­
hare cu apă, apoi se îndreptă spre ietac unde
găsi pe Neculai, camardinerul moşului său,
venit odată cu el dela Ieşi şi pe Anica. Când
puse ochii pe aceasta ramase ca pironit pe loc.
Căci ţigăncuşa câre, cu toată neîngrijirea
pielei şi a îmbrăcămintei, farmacase ochii
vornicului Sandu, se preschimbase, după
aproape doi ani de traiu bun şi de îngrijiri
 172 Radu Rosetti

înţelepte, într'o fiinţă a cărei perfecţiune de

forme era în stare să stârnească minunarea
chiar a unui barbat ca Vasile Hortopan, de­
prins să trăiască într'un mijloc de femei ale
căror nuri fireşti mai erau sporite prin toate
mijloacele artei celei mai alese.
Anica ţinuse, cu vârf şi îndesat, toate fă-
găduinţile ce înfăţoşarea ţigăncuşii ieşind din
vrâsta ingrată, nespălată şi îmbrăcată în
zdrenţe, le făcuse privirii cunoscătoare a vor­
nicului Sandu. Crescuse cu un lat de mână,
jyâtul, umerile şi braţele i se rotunjise, sânul
se desvoltase rămânând însă tot gingaş, mâ-
nile se înălbise şi aveau palme trandafirii, iar
pielea braţelor, cât Se vedea dintr'însa, nu
era de loc mai puţin albă decât acea a ori­
cărei moldovence cu păr deschis. Faţa hu-i
mai era arsă de soare, fruntea avea albeaţa
zăpezii, făcând să răsară atât arcul frumos
al sprincenilor mai închise decât părul cât şi,
pe tâmple, izvodul azuriu al vinelor. Obrajii
frumos rotunjiţi aratau o rumeneală gingaşă,
datorită unui sânge tânăr şi fierbinte. Toate
trăsăturile feţei se făcuse mai netede, par'că
natura s'ar fi folosit de răstimpul de douăzeci
de luni spre a da desemnului lor cea de pe
urmă perfecţiune. Şi îmbrăcămintea ce o purta
îi şădea de minune: era portul ţărănesc, dar
lucrat din materiale alese şi cu oareşicari
schimbări, ca adăugirea unei fuste albe sub ca-
trinţa, care astfeliu nu mai era strânsă pe trup
 Ţigăncuşa dela Ietac 173

în chip neestetic, iar picioarele miei şi în­

guste, erau încălţate cu colţuni şi <dminei nem­
ţeşti^ cum se jiumiau atunci pantofii de formă
europeană, iar undele părului castaniu des­
chis, cu răsbateri de aur roşiatec, ieşiau de
sub faldurile unei băsmăli de matasă roşie,
cusută cu fir pe margini.Acest port fusese a-
fes de răposatul vornic pentru femeile cari fă­
ceau slujba ietacului în locul oribilelor caţa­
veica, fuste de cit şi papuci târâiţi alcătuind îm­
brăcămintea ţigancelor în alte curţi boiereşti.
Numai după câteva clipe, Vasile izbutind
să-şi stăpânească surprinderea, întrebă pe
N eculai:
— Dar fata asta, era cât pe ce să zică :
dumnea-ei, cine este ?
— Fata dela ietac, cuconaşule, răspunse Nc-
culai făcând totodată un semn Anicăi, sur­
prinsă şi ea de frumuseţa tânărului şi ramasă
nemişcată.
La semnul făcut de camardiner fata veni
să sărute mâna noului stăpân. Numai de ru­
şinea feciorului, Vasile îngădui acest omagiu,
dar în sine îşi zise că mult mai bucuros ar
fi fost să sărute el mânuţile mici, bine îngri­
jite şi de chip atât de gingaş ale fetei. Apoi,
după ce o întrebă cum o chiamă, îi spuse că-i
va da de ştire când va avea nevoie de sluj­
bele ei, iar acuma se poate duce.
Sînt încredinţat că în acea sară, după ce
Anica fu chemată in ietacul stăpânului, nici
 174 Radu Rosetti

vorbă nu fu ca ea să-i frece picioarele, dar

când, a doua zi, fata ieşi din odaie, nu ştiu
care din doi era mai stăpânit de farmecui
celuilalt: boieriul sau roaba.
Zilele şi chiar săptămânile cari urmară fură
pentru amândoi un timp de adevarată beţie,
a simţurilor pentru Vasile, a întregii fiinţl
pentru Aniea. Din întăia clipă ea fusese cu­
cerită *cu desăvârşire : ochii, inima, mintea şi
simţurile fetei erau farmacate: el devenise
dumnezeul ei. Nu mai ştia dacă este trează
ori dacă visează. S'întreba necontenit cum de
se poate ca unei biete roabe ţigance ea dânsa
să-i fie dat să iubească pe un stăpân tânăr,
frumos ca soarele, de neam mare, bogat, pu­
ternic şi învaţat, care s'o îngădue aA spune
că-1 iubeşte, să se arăte fericit de iubirea ei,
s'o încredinţeze că şi ea ii estş lui mult dragă,
că o priveşte ca cel mai de preţ odor din a-
verea lui şi că prin ţările cele depărtate prin
care umblase, cu fiktţă frumoasă ca dânsa
încă nu i-a fost dat să s'întâlnească. Şi cum se
pui ta acel stăpân faţă de ea ? Ce alese erau
desmierdările lu i! Ce dulci vorbele lu i! Par'
că ea ar fi fost, nu o roabă ci o cucoană
mare ! Ii săruta mânile de nenumărate ori pe
zi, nu suferia când erau singuri ca ea să stee
în picioare înaintea lui, o făcuse să mănânce
singură, într'o odaie deosebită, mâncări alese
dela masa lui. Nu suferia să-l slujască şi-i
dăduse, sub nume de ajutoare, o fată care o
 Ţigăncuşa de!a Ietac

slujia. Apoi cum o îmbrăcase şi o înzestrase

cu lucruri frumoase şi scumpe de tot soiul!
Adusese chiar dela Ieşi pe o franţuscă
pentru a-i face rochii de ww/ă
după cel de pe urmă fason, deşi găsia că por­
tul ţărănesc în care o văzuse pentru întăia
oară era, din toate, acel care îi stătea mai bine.
El, încă nu ţinuse în braţe frumuseţă fără
de greş ca ea, nu avuse încă parte de des-
mierdări atât de fierbinţi şi totodată atât de
sincere şi de nemeşteşugite : simţurile îi erau
cu desăvârşire robite.
Şi în curând îşi dădu samă că, pe lângă
simţuri, începea şi inima să fie prinsă, Sămne
neîndoielnice aratau că această roabă crescută
în gunoiul curţii dela Hortopeni, în mijlocul
ţigănimii corupte prin veacuri de robie, ţigă-
nime de care murdăria, minciuna, beţia, imo­
ralitatea cea mai cumplită şi furtul erau ne­
despărţite, trăia un suflet ales, înzestrat cu
simţiriile cele mai nobile, roade ale unui a-
tavism datorit fără îndoială sângelui introdus
în vinele ei de un număr însemnat de suitori
din neam ales. Deşi din cea mai fragedă co­
pilărie trăise în murdăria cea mai cumplită,
deşi ochii şi urechile ei fusese marturi ai celei
mai desăvârşite lipse de moralitate şi ai ce­
lei mai mari vulgarităţi, curăţenia minţii ei
părea tot atât de desăvârşită ca acea a tru­
pului. Din gura ei nu ieşia nici minciună nici
vorbă vulgară, graiul ei era acel simplu, al
 176 Radu Rosetti

oamenilor dela ţară, dar totdeauna cuviincios,

mişcările ei erau totdeauna graţioase, chiar
eiegante, desmierdările ei ceie mai fierbinţi nu
deveniau niciodată vulgare. Apoi marea schim­
bare în viaţa ei, de loc n'o făcuse să-şi piardă
mintea, rămăsese blândă şi binevoitoare cătră
tovarăşii ei de robie, nu arata nici o fudulie
faţă de dânşii, nepunând, faţă de stăpânul
atât de puternic cătră ei, dar atât de supus
cătră dânsa, decât cuvinte bune, pentru toţi
fără deosebire.
Vasile mai descoperi că acea fiinţă fără pic
de cultură, care nu ştia absolut nimica, era
înzestiată cu o minte din cele mai agere cu
un rai dar de a-şi însuşi eu cea mai mare
uşurinţă noţiuni ce ar fi putut să pară grele
de înţeles pentru femei şi chiar pentru băr­
baţi din stări mai ridicate. Asculta cu cea mai
vie plăcere povestirile ce i le făcea iubitul
despre feliul de traiu în, alte ţări şi întrebă­
rile pe le punea din când in când dovediau
viul interes stârnit într'însa de aceste poves­
tiri, marea ei uşurinţă de pricepere şi dorinţa
să pătrundă pănă în amărunţimile faptelor,
obiceiurilor şi împrejurărilor despre cari au-
zia. Şi astfel roaba ţigancă începuse să-şi în­
tindă stăpânirea asupra inimii şi chiar a minţii
stăpânului.
Favoarea neaşteptată a Anicăi, faptul ve-
derat pentru toată curtea că stăpânul şi-a
pierdut mintea după ea, că nu se mai des-
 Ţigăncuşa dela Ietac 177

parte de dânsa nici zi nici noapte, adusese ia

stare de desăvârşită desnădejde pe Grigore
surugiul, cu atât mai dureroasă cu cât ochii
lui vedeau ce uimitor de frumoasă se fă­
cuse fata şi cât de nebună fusese nădejdea
ce moartea vornicului o stârnise în el. Se fă­
cuse grozav de hursuz şi de beţiv. Cetitorul
se va întreba poate de unde avea un rob
ţigan, care nu primia simbrie, banii tre­
buitori pentru a cumpără vin sau rachiu;
dar Grigore era meşter în arta de a lua sânge
dela cai şi dela boi şi de a face mici opera­
ţii la tot soiul de vite, apoi pitarul Iordache
îi încredinţase un cuţit cu strihnele minunate
şi cu acest meşteşug câştiga bani buni, cari
făceau dintr'însul pn muşteriu de frunte al
crâşmei lui Herş Ştrul Haim, orândarul din
Hortopeni.
Şi fiind aproape veşnic beat, îşi făcea slujba
rău de tot: caii rămâneau adesa neîngrijiţi,
hamurile rău unse, cele rupte nu erau duse
la sfeidecar ei cârpite eu şfară, poştalionii
lui, altădată fala grajdiului dela Hortopeni,
nu erau adapaţi la vreme şi capatau grăunţe
în chipul cel mai neregulat. Pentru aceste
pacate fusese adeseori tratat cu palme de
pitarul Iordache, vatavul de ogradă, care vă­
zând că purtarea surugiului se face în fiecare
zi mai rea, ceru chiar într'o zi voie dela eco-
naşu" să-l pue pe Grigore jos şi să-i tragă
o bataie la scară după tot tipicul. Dar ^ asile
 17$ Radu Rosetti

nefiind, în urma lungii iui şăderi în Franţa,

un adept, al sistemului bătăii, nu dădu învoi­
rea cerută, ci chemă pe ţigan la el şi-i făcu
o lungă şi aspră dojană care, trebuie să măr­
turisesc, de loc nu îndreptă purtările lui.
Crezându-se la adăpost de vro pedeapsă mai
aspră, el se îmbata din ce în ce mai des. P i­
tarul Iordache pierzând rabdarea, îi trase
atunci, fără de ştirea stăpânului, o bataie din
cele mai straşnice, în urma căreia Grigore
ramase treaz o săptămână întreagă. Mult mai
simţitoare decât durerea bătăii era însă pen­
tru nenorocitul rob acea ce o simţia când, ve-
nindu-i gust lui Vasile să primble pe Anica
după căderea nopţii cu trăsura, având bine
înţeles poclitul Indicat, spre a nu fi văzut de
săteni primblându-se în trăsură cu o roabă,
ceiace cu drept cuvânt credea că i-ar fi ştir­
bit rău prestigiul în sat, poroncia să se în-
liăme poştalionii lui Grigore. Acesta îndura
pe cal un iad întreg de chinuri când îşi în­
chipuia cuvintele de iubire şi desmierdările
ce se preschimbau sub acoperişul poclitului.
Spre a-şi potoli nervii, mâna ca un nebun,
dar iuţala cumplită cu care trăsura mânca
drumul de piele neted depe şesul Siretiului,
în loc de a desgusta pe cei doi îndrăgostiţi
de primblările eu poştalionii, li mai adăugiau
un farmec mai mult, care ademenea pe Vasile
să-l iee pe surugiu mult mai des decât pe
 Ţigăncuşa dela Ietac 179

vezeteii ceilalţi, făcând astfeliu chinurile-lnf

mai dese. - ; -
Această viaţă ţinu aproape patru iunie în
cursul cărora Vasiie nu se mişcă dela- Hor-
topeni, nu primi acolo nici o vizită. Şi nici
nu simţise trebuinţa altei tovărăşiidecât acea;
a Anicăi. Dăr un barbat cu aplecări pentru
plăcerile minţii n'a trăit zece ani în unul din
cele mai mari centre de cultură din lume,
n'a luat parte la viaţa intelectuală atât de
puternică şi plină de farmec dintr'însul şi
mai ales n'a trăit aproape un an în intimi­
tatea cea mai desăvârşită cu o fiinţa atât de
cultă Ca artista ce fusese iubita lui Vasiie,
fără ca satisfacerea, hrana minţii să nu fi
devenit pentru el o trebuinţă de care nu se<
mai poate lipsi.
Şi de aceste plăceri Vasiie Hortopan, la
mijlocul lui Septemvre, se simţi lipsit. Dacă
mintea vioae şi deschisă a Anicăi pricepeă
cu cea mai mare uşurinţă toate câte el i le
spunea, în schimb însă ea nu putea să-i fe-
pete decât aceleaşi cuvinte de dragoste, fier­
binţi, pătimaşe şi cu un glas a cărui since­
ritate nu putea fi pusă la îndoială. Dar mintea
lui era deprinsă să lucreze, să capete noţiuni
şi impresiuni noue, să preschimbe idei şi, eu
toată agerimea de minte a Anicăi, nenumă­
rate erau noţiunile şi impresiunile căii um­
pleau mintea lui Vasiie, de cari devenise
sătos să le preschimbe şi pentru ea erau
 )80 Radu Rosetti

graiu neînţeles; ţigăncuşa nu avea cum să

răspundă Ia trebuinţile minţii lui.
In casă nefiind nici un feliu de bibliotecă,
căci vornicul Sandu numai cărturar nu era,
iar Vasile îşi lasase toate cărţile la Paris,
spre a le aduce mai târziu, tânărul nemai
putând rabda, plecă la Ieşi, luând cu el nu-
mai pe Niculai şi lăsând pe Anica la ţară.
O şădere de zece zile în cari veni în atin­
gere eu toate rudele şi cunoştinţile lui aflate
în oraş îi astâmpără pentru moment setea
de veşti şi de contact intelectual. Dacă în
întăiele zile uitase pe Anica aproape cu de­
săvârşire, dorul de frumuseţile şi de desmier-
dările ei nu întârzie să se facă simţit din nou
cu o putere mereu crescândă. Făcându-şi o
provizie bună de cărţi, s'întoarse la Hortopeni
unde începu pentru amândoi tinerii o lună
de miere nouă şi, cu ajutorul cărţilor aduse,
Vasile o putu duce la ţară pănă după Sfântul
Dumitru când merse să s'aşăze în casele lui
dela Ieşi, luând de astădată şi pe Anîca.
In întăile luni viaţa din oraş fu plăcută
pentru amândoi: Vasile găsia cu cine să
preschimbe păreri şi idei. Lipsia de acasă
aproape toată ziua, dar noaptea, uneori mai
de \reme altă data mai târziu, Anica regăsia
lângă dânsa amantul flămând de Imbrăţoşă-
riie ei. Pănă atunci farmecile nici uneia din
cucoanele mari pe cari le vizita în fiecare zi,
cu cari şădea la masă sau juca la baluri şi
 Ţigăncuşa delă Ietac )8)

Dumnezeu ştie că aproape toate erau frumoase,

nu izbutise să siăbească stăpânirea pusă
asupra simţurilor iui de o roabă ţigancă. Fe­
ricirea Anicăi nu era încă tulburată de nici
un nour.
Tocmai cu câteva zile înainte de lasatul
secului i se păru fetei că stăpânul s'a făcut
mai rece cătră dânsa, că nu mai este atât de
doritor de desmierdările e i; iar la începutul
postului mare Yasile îi făcu cunoscut că o
trimete, împreună cu aşa zisa ei ajutoare,
la Hortopeni. Dealtmintrelea se grăbise să
adauge că are de gând să vie şi el după
câteva zile acolo spre a petrece postul la
ţară, dar biata fată, punând în legătură a-
ceastă depărtare cu răceala, din ce în ce
crescândă a iubitului, răceală ce de câtăva
vreme o simţia dureros, înţelese că a ajuns
la capătul şiragului zilelor ei de fericire, plecă
cu inima sfăşietă după o noapte de desmier-
dări şi de vorbe dulci pe cari le simţia meşte­
şugite şi falşe.
Grigore cu poştalionii lui duse pe Anica
la Hortopeni şi inima salta într'însul de bu­
curie, căci toată curtea îşi dădea samă că
acuconaşu» trimetea pe Anica la ţară fiindcă
se săturase de ea şi surugiul ştia doară, din
povestirile ţiganilor bătrâni, că de obiceiu
aceste prăbuşiri de favoare a roabelor, cari
pentru o bucată de vreme izbutise să far­
mece pe stăpânul lor, departe de a fi vre-
 1S2 Radu Rosetti

Dnelnice erau aproape totdeauna desăvârşite

şi, adânci: jucăria atât de piăcută şi ded.es-
-mierdată era, deodată, iară temeiu văzut,
aruncată la gunoiu. Grigore se aştepta deci
ca, dela ietac, Anica să fie rânduită ia-spă­
lătorie sau la altă slujbă şi mai de jos, apro­
piind-o astfeliu mai mult de el. Dacă până
atunci se îmbata de scârbă, se îmbătă de
astădată de bucurie şi mână atât de tare în
cât de două ori era să răstoarne trăsura.
Când pitarul Iordache văzu caii atât de tru­
diţi şi de asudaţi, crezu de cuviinţă să cin­
stească pe surugiu cu o generoasă şi sună­
toare distribuire de palme. Dar ceiace duru
pe Grigore mult mai tare decât palmele pi­
tarului, fu că scrisoarea trimesă de stăpâji
cătră vatavul de ogradă, de loc nu cuprindea
poroncă să dee pe Anica la altă slujbă, mai
înjositoare: ea ramase tot la ietac, adică nu
avu să facă pentru moment nici o slujbă,
urmă să aibă odaia ei deosebită, chiar în
curtea cea mare, urmă să-şi iee mesele alcă­
tuite din mâncări alese şi să fie slujită de
ajutoarea ei.
Cetitorul va fi gâcit fără îndoială temeiul
surgunirii Anicăi la ţară şi acel al răcelei
mereu crescânde cătră dânsa a lui Vasile :
altă femeie, altă dragoste. Şi de astă dată
nu era numai altă dragoste, ci chiar dra­
gostea, da, dragostea în toată accepţiunea
cuvântului, dragostea care bărbatul rar o re­
 Ţigăticuşa dela Ietac 183

simte mai mult decât odată în viaţa lui, acea

dragoste care cucereşte în acelaş timp ochii,
simţurile, mintea şi mai ales inima. Vasiie
făcuse în cele depe urmă săptămâni ale câş-
legilor, cunoştinţa fetei marelui logofăt Ma-
teiu Trotuşanu, una din acele odrasle ale
boierimii moldoveneşti cari aveau să alcătu­
iască roiul de zîne fără de păreche dela mij­
locul veacului trecut, cari, prin frumuseţă,
distincţiune suverană şi însuşiri strălucite
ale" minţii, era să stârnească admiraţia tutu­
ror bărbaţilor, pământeni sau străini, cărora
li-a fost dat să le cunoască.
Naltă şi mlădioasă, cu un trup întrunind
toate perfecţiunile, cu păr de aur, cu o frunte
senină şi albă ca omătul, cu ochi' albaştri,
mari, plini de lumină, în cari seoglindia un
suflet de nemărginită bunătate şi curăţenie,
cu nasul drept, subţire, cu nări mişcătoare,
cu gura mică, a căror buze rumene şi pline,
când se deschideau pentru a surâde în chip
fărmăcător, lasau să se întrevadă două şira­
guri de mărgăritare mici şi străvezii, Maria
Trotuşanu părea o madonă scoborâtă din
cadrul ei. Apoi din ea ieşia un fluid de bu­
nătate care-i câştiga toate inimile. Părinţii,
fraţii şi surorile, slugile din casă, n'o cuno­
şteau decât sub porecla de «Bunătate*.
Fusese crescută de o mamă vestită prin
înălţimea ei de suflet, ajutată în această sar­
cină de o admirabilă guvernantă franceză,
 184 Radu Rosetti

femeie de neam bun, cale în urma pierderii

unei averi frumoase prin specul aţiunile ne­
norocite ale soţului, se consacrase educaţia*
nii fetelor. Şi sarcina lor fusese uşoară, căci
Maria, neobişnuit de blândă şi de ascultă­
toare din fire, mai era înzestrată eu o înţe­
lepciune din cele mai vii, permiţându-i să-şi
însuşască cu cea mai mare uşurinţă noţiu­
nile cele mai abstracte. Câştigase astfeliu cu-
noştinţi pe cât de deosebite pe atât da se-
rioăse.
In Moldova deatunri numărul tinerilor cari
se bucurase de o creştere europeană şi fre-
cuentase marile centre de cultură din Apus,
era cu desăvârşire neînsemnat: din ei nici
unul nu avea frumuseţa lui Vasile Hortopan,
nici unul n'avea darul să se facă plăcut fe­
meilor în acelaş grad ca el, nici unul nu-şi
însuşise ca-dânsul tonul şi manierele cercu­
rilor alese din străinătate. Şi mai mult decât
toate aceste însuşiri de ordin social, Vasile se
făcu dela început plăcut Măriei prin mintea
lui cultivată şi prin farmecul ce ştia să-l dee
convorbirilor cu dânsa. Cucerirea fu răpede
şi reciprocă. Dela cea dintăiu întâlnire marea
frumuseţă a Măriei încântase ochii lui Vasile,
după mai puţin de două săptămâni mintea
şi inima tânărului erau cu desăvârşire sub
stăpânirea ei şi Hortopan se întreba în ce
categorie s'o aşăze: în acea a zînelor sau în
acea a îngerilor. Iar ochii Măriei erau plini
 Ţigăncuşa defa Ietac 18$

de chipul lui frumos, mintea îi era iarmacată

de vioiciunea minţii lui, de arta cu care se fo-
losia de cunoştinţile ce le avea pentru a fe­
reca interesul acelei care îl asculta, iar inima
ei era încântată de simţirile alese ce i le in­
spira totdeauna prin prezenţa ei. Lui Horto-
pan îi era acuma ruşine de beţia simţurilor
care vreme de atâtea luni îl ţinuse sub far­
mecul unei roabe ţigance lipsită de orice cu­
noştinţă, crescută într'un bordeiu de lăieşi.
Uita acuma că altădată găsise în acea roabă,
pe lângă agerime de minte şi însuşiri sufle­
teşti care îl uimise. Totuş blândeţa şi since­
ritatea iubirii acelei nenorocite îl făcut ă să
stăpânească pănă după clipa despărţirii re-
pulsiunea ce o simţia acuma pentru desmier-
dările atât de preţuite odinioară; desnădăj-
duirea ei mută îi stârnia milă. Precum am
aratat, .scrisese pitarului Iordache s'o lese să
se bucure de un tratament cu totui neobiş­
nuit faţă de o roabă.
Dar, adoua zi după plecarea ei, \ asile cerea
şi obţinea mâna Măriei dela părinţii acesteia,
iar când, în sara aceleiaş zile, spuse fetei
că o iubeşte, ea răspunse că împărtăşeşte
iubirea lui, este fericită să-i devie soţie şi
se simte bucuroasă să împărţască cu dansui
zilele bune şi acele răle. Căsătoria trebuia
să aibă loc îndată după Paşti, tinerii soţi
având a pleca îndată după ceremonie la Hor-
 186 Radu Rosetti

topeni, spre a petrece acoio două sau trei

luni şi apoi să piece în străinătate.
Logodna a fost urmată de obişnuiteie zile
de încântare: se iubiau din ceas în ceas mai
muit, necontenit descoperia unul în celalalt
câte o frumuseţă, câte o însuşire nouă, necu­
noscută pănă atunci. Cu două săptămâni îna­
inte de Paşti, mama Măriei se hotărî să facă,
împreună cu amândoi tinerii, o vizită unei
bătiâne mătttşi, naşa de botez a Măriei, care
sădea la moşia ei Mirenii, în apropiere de
Hortopeni. Se mai hotărî, cu acest prilej, să
s^ abată puţin din drum spre a trece prin
Hortopeni, pentruca Maria să poată lua oare-
şicări dispoziţiuni în privinţa instalării lor
acolo.
Deşi Anica pricepuse că alta îi luase locul
şi îşi dădea sama că părăsirea ei avea să fie
pe veci, totuşi vestea logodnei şi a căsătoriei
atât de apropiete, împreună cu cele ce le po-
vestiau oamenii boiereşti care veniau din
Ieşi asupra frumuseţii viitoarei lor stăpâne,
despre strălucirea neamului ei, mai ales cele ce
le auzise despre îndrăgostirea celor'doi logod­
nici, zgândăriau în chipul ce! mai dureros
rana vie din inima ei. Obrajii ei îşi pierduse
coloritul lor cel frumos şi slăbise în chip
simţitor, dar frumuseţă ei, departe de a fi
dispărut, se făcuse poate mai galeşă.
Când auzi că 1 asile şi cu logodnica lui
aveau să vie încă înainte de nuntă spre a
 Ţigăncuşa dela Ietac 187

petrece câteva ceasuri în Hortopeni, i se păru

că lumea se, prăbuşeşte împrejurul ei, se în­
treba dacă inima nu ,i se va rupe privindrr-i
unul alături de.celalalt.
Oaspeţii sosiră la Hortopeni ceva mai nainte
de .ceasul dejunului. Slugile, moldoveni şi
rpbi ţigani, erau toate strânse înantecameră.
Din întâmplare ochii Măriei căzură aproape
îndată asupra Anicăi, îmbrăcată în port ţă­
rănesc.
Surprinsă de frumuseţa fetei, se apropie
de dânsa exclamând :
— Ce ţărăncuţă drăguţă !
Apoi întrebă franţuzeşte pe logodnicul bi:
— uue TuoMuve ou uwe ăoAă/nfeum? ?
— Hac răspunse Vasile, căruia
îi părea acuma rău că nu luase măsuri spre
a departa pe Anica şi se temea că va fi chie-
mat să dee asupra fetei şi a serviciului ei
lămuriri nu tocmai uşoare- de dat unei lo­
godnice.
— Sînt fără cameristă, o ieu de cameristă,
urmă atunci Maria, din ce în ce mai atrasă
cătră frumoasa roabă. Are o privire deşteaptă
deşi tristă, va învăţă slujba ei răpede. Să
ştii, Vasile, că nu vreu pe alta. Aşa că mi-o
dai ?
. Dorinţa astfeliu exprimată de Maria de loc
nu surâdea lui Vasile, dar cum să refuze el
una din cele dintâi cereri cd i le făcea iubita ?
Răspunse deci cu o grăbire meşteşugită:
 188 Radu Rosetti

— Cum n u ! A dumitale să fie ! Anico, să­

rută mâna stăpânei tale !
Anica mai muit moartă decât vie veni să
sărute mâna Măriei. Iar aceasta netezindu-i
obrazui, îi zise cu glasul ei blând şi cald :
—Vei rămâne deocamdată aici. Slujba du­
mitale va începe numai la sosirea noastră,
îndată după nuntă. Dar de ce eşti fără sânge
în obraz '? De câţi ani eşti ?
— De şăptesprezece şi jumătate, duducă, se
sili să răspundă Anica.
— Aşa de tânără ! Se vede că ai cres­
cut prea răpede, de aceia n'ai sânge în faţă.
Când vei fi la mine te-oiu îngriji bine şi
ţi-oiu aduce răpede bujori pe obraji. Te-oiu
învăţă să lucrezi frumos şi dacă te-i purta
bine ţi-oiu face carte de iertare şi te-oi
înzestra ca să te poţi căsători frumos, şi
mai netezindu-i încă odată faţa, Maria păşi
înainte.
Frumuseţa, privirea plină de bunătate a
logodnicei lui Vasile, glasul ei atât de blând
şi de dulce, farmecul ce încunjura întreaga
ei fiinţă, găsiră răsunet în inima amărâtă a
Anicăi, dar un răsunet dureros, căci în cele'
câteva clipe în care se găsise faţă in faţă
cu viitoarea-i stăpână, mintea ei putu să
măsoaie toata prapastia dintre ea şi acea pen­
tru care Vasile o dăduse la o parte cu atâta
uşurinţă. Dulci fusese cuvintele ei, dar nu de
carte de iertare o durea, cu ce fericire ar fi
 Ţigăncuşa dela Ietac 189

ranias ea viaţa întreagă roaba iui Yasiie, dar

numai a Iui!
Amare iură pentru ea zilele cari urmară,
apoi, mai spre sărbători şi mai amară pre­
gătirea ietacului nouilor soţi, aceiaşi încă­
pere în care avuse parte de atâta fericire.
§ i cu cât se apropia ziua nunţii şi a sosirii
stăpânilor, creştea durerea şi desnădejdea ei.
In timpul drumului dintre Hortopeni şi
Ieşi, Maria care, cât stătuse acolo, având
să se ocupe de o mulţime de amărunţimi
cari îi absorbiau toată mintea, uitase pe
Anica, îşi aduse aminte de ea. Lăudă nu nu­
mai deosebita frumuseţă a fetei, dar şi ele­
ganţa înfăţoşării ei, declarând că această ţi-
găncuşă are un aer de distincţiune firească
ce n'ar sta rău nici unei fete*de meam. Ceru
Iui Vasile lămuriri asupra ei. Răspunsurile
logodnicului fură scurte şi lipsite de preci-
ziune, apoi, după fiecare întrebare, căuta să
schimbe subiectul convorbirii, fapt care ar fi
stârnit bănuieli în mintea unei fete mai în cu­
rent cu obiceiurile boierimii noastre faţă de
roabele ţigance. Dar casa logofătului Mateiu
Trotuşanu era vestită în toată Moldova pen­
tru curăţenia, aşi zice chiar pentru austeri­
tatea moravurilor ei. Logofeteasa Smaranda
Lusese o femeie asupra cinstei căreia pănă şi
limbile cele mai răle nu găsise nici odată
prilej să rostească macar cea mai mică în­
doială, iar pe logofăt îl cârâiau adesa prie­
 190 Radu Rosetti

tenii atât pentru credinţa nestrămutată ce o

pasţra cătră logofeteasă cât şi a răcelii ce o
arata faţă de toată.rămăşiţa sexului frumoşi
In curtea lor toţi erau ţinuţi la aceiaşi cură­
ţenie de viaţă; moralitatea slugilor era pri-
veghietă în chipul cel mai aspru, aveau în
casă numai barbaţi şi femei trecute de tine­
reţe şi căsătoriţi, iar robii erau siliţi să se
cunune îndată ce ieşiau (fin copilărie. Dar
mai ales convorbirile faţă de'copii erau strict
priveghiete, iar când vrun musafir care nu
cunoştea obiceiurile casei, începea să pove­
stească faţă de ei vro întâmplare jicnind
câtuşi de puţin principiile moralei celei mai
stricte, el era totdeauna întrerupt, subiectul
convorbirii schimbat şi copii congediaţi din
odaie. Astf§liu putuse Maria să ajungă la
vrâsta de optsprezece ani fără ca ea să fie în
stare a bănui că legăturile dintre un stăpân
tânăr ca logodnicul ei şi o roabă atât de
frumoasă ca Anica, nu puteau să fi fost de­
cât păcătoase. Dar viaţa cinstită a logofetesei
Smaranda n'o împiedeca să-şi cunoască ţara
şi să-şi dee bine samă de firea slujbei înde­
plinită de Anica în curtea lui Vasile. Nu zise
nimica, dar îşi făgădui să scoată pe prea
frumoasa roabă hin aproprierea tinerei căs­
nicii.
Şi, cu puţine zile înainte de Paşti, logofe­
teasa spuse Măriei cum, înainte de vizită lor
la Mireni şi Hortopeni, îngrijindu-se de o
 Ţigăncuşi dela Ietac 19!

bună cameristă pentru ea, însărcinase pe acea

a unei prietene, nemţoaică din Cernăuţi, să-i
tocmească de acolo o femeie de nădejde, cu-
noscându-şi bine slujba. Acuma i se făcea
cunoscut că o asemene cameristă se găsia
chiar în Ieşi, femeie de vrâstă mijlocie, des­
toinică în slujba ei şi lucrătoare minunată,
în stare să facă şi rochii. Sfătuia deci cu tot
înadinsul pe fiică-sa s'o tocmească în locul
tinerei ţigance, cu totul străin-ă de asemenea
slujbă. Maria renunţă cu părere de rău la
Anicâ care făcuse cucerirea ei, dar deprinsă
să se supuie mamei în toate, se învoi cu ale­
gerea făcută de logofeteasă. Insă susţinu că
Anicăi i se cade o despăgubire * şi se arătă
hotărîtă să ceară lui Vasile carte de iertare
de robie pentru acea fată prea frumoasă şi
prea fină pentru a rămânea roabă. Logofe­
teasa, care nu putea decât să vadă eu ochi
buni o punere la cale care îndepărtă pe Anica
de nouii căsătoriţi, nu numai făgădui că va
susţine pe lângă Vasile cererea Iiicei sale,
dar adăiţgi că va da fetei o zestre frumoasă,
punând-o in stare să facă o căsătorie cuviin­
cioasă. Pe de altă parte Vasile care, cu toată
uşurinţa şi egoismul lui, era departe de a fi
lipsit de Simţăminte generoase şi doria să
asigure Anicăi o soartă bună, nu numai se
declară gata să dee cartea de iertare de robie
cerută, dar chiar o scrise la moment ş?*oîn-
credinţă Măriei, adăugind că va contribui şi
192 Radu Rosetti

el, în chip iarg, ia înzestrarea unei fete care

avuse darul să cucerească în chip atât de
desăvârşit interesul logodnicei lui. Maria îl
răsplăti printr'o ochire plină de iubire, care-i
desmierdă inima pănă în fundul ei şi luă
cartea spre a o înmâna ea însăş fetei la so­
sirea lor în Hortopeni.
Daria Hortopeni nu se ştia nimică nici despre
cartea de iertare nici despre tocmirea unei ca­
meriste nemţoaice şi Anica vedea cu groază
apropiindu-se răpede clipa sosirii stăpânilor.
Aceştia plecase din Ieşi într'o caleşcă trasă de
opt poştalioni ai logofătului Matei. La jumă­
tate de cale, la Târgul-Frumos, găsiră alţi opt
poştalioni, ai lui Vasile, mânaţi de Grigore şi
de alt surugiu. De oarece tinerii soţi plecase
din Ieşi cam târziu, la căderea nopţii nu ajun­
sese. încă în Hortopeni. Vechilul cu vatajii, fe­
ciorii boiereşti şi pădurarii aşteptau demult
la hotarul moşiei, iar alţi săteni Cu vornicul,
paznicul şi preutul erau strânşi la jităria
despre Ieşi a satului. Dinaintea curţii erau
adunaţi ţiganii îmbrăcaţi cu toţii din nou şi
slugile de jos ale curţii, iar cele de sus aş­
teptau pe scară şi în intrare sosirea* stăpâ­
nilor. Dela căderea nopţii masalalele erau
gata să fie aprinse, atât la hotar cât şi. la
jitărie şi în ograda curţii. Sub privegherea
medelniceresei Casandra Untilov, care de
douăzeci de ani îndeplinia slujba de cămă-
răşiţă la Hortopeni, Anica pregătise aşternu-
 Ţigăncuşa dela Ietac 193

turile şi împodobise ietacul cu flori, aduse

din florărie de Gurgel, grădinarul neamţ :
numai camelii, azalee şi trandafiri roşi şi albi.
Fata era îmbrăcată ţărăneşte, faţa îi era
mâhnită, dar resemnată.
Deodată intră pe poartă, în fuga calului,
un fecior boieresc care strigă:
— Au sosit la hotar, îndată au să fie aici!
Slugile se strânseră ia intrare în gramadă
mai deasă, masalalele fură aprinse, iar cu­
coana Casandra strigă A nicăi:
— Fugi de aprinde lumânările în ietac şi
vină îndată înapoi !
Anica merse răpede în ietac şi aprinse
lumânările pregătite pe masa de toaletă, pe
mesuţele de noapte şi pe vro două mesişoare
aşazate lângă fereşti, apoi se uită lung la
această încăpere, martură unei fericiri dis­
părute şi izbuhni în lacrimi. Dar aproape
îndată s'auziră pocnituri de biciu în depăr­
tare. Fata îşi şterse atunci ochii şi un impuls
subit o făcu să iee răpede din unui din vasele
cu flori un mănunchiu de trandafiri roşii, iar
din alt vas unul de trandafiri albi; aşăză cel
dintăiu pe perina pe care avea să doarmă
Vasile, iar pe cel ele al doilea pe acea me­
nită pentru Maria. Apoi mai stătu iar o clipă
privind odaia şi patul. In acea clipă pocni­
turile de biciu răsunară aproape de tot, se
auzi lungul şi ascuţitul ... al
surugiilor şi duruitul roţilor pe caldarâmul
J?aAf J?9S6C'. — -4/fc pO rph' 13
 -.94 Radu Rosetti

ogrăzii. Anica se răpezi spre uşă pentru a

alerga în antret, dar deodată se opri pe ioc,
făcu cu capul şi cu braţele o mişcare de des-
nădejde ca şi cum ar voi să arăte că nu
poate, apoi mergând răpede la una din fereşti
cari rămăsese deschise din pricina căldurii,
sări în grădina aşazată pe un povârniş uşor
de deal şi o luă la fugă în jos.
După mica cuvântare a vatavului Iorda-
c-he Mândru şi răspunsul foarte scurt al lui
Vasile, soţii pătrunseră in casa pe care o lu­
minau mai multe sute de lumânări şi Maria
se îndreptă spre odaia de culcare.
— Nu văd pe Anica, zise ea, după ce se
uită împrejur, medelniceresei Casandra care
o însoţia.
— Trebuie să fie în ietac, răspunse cămă-
răşiţa mierată şi ea de lipsa fetei.
Dar ietacul era deşert.
In zadar căută întreaga curte pană târziu
pe Anica prin toate ungherile: nu fu găsită
nicăiure. Dar a doua zi, de dimineaţă, -mo-
rariul găsi, la intrarea apei din iazul de sub
grădină, în jghiabul morii, trupul neînsufleţit
al fetei.
Această moarte tragică a unei fiinţe care-i in­
spirase simpatii atât de vii,făcu o adâncă impre-
siune asupra inimii simţitoare a Măriei. Trei zile
dearândul îşi chinui mintea spre a putea găsi
pricina care putuse să împingă pe Anica la
asemene fapt de desnădejde. Vasile înţelegea
 T'g&ncuşa dela Ieta.c 19^

prea bine pricinile cari împinsese fata la sin­

ucidere şi, cu toată uşurinţa lui, simţia vii
mustrări de cuget pentru purtarea sa lipsită
de cruţare cătră o fiinţă pe care o ştia înzes­
trată cu simţiri atât mai presus de starea în
care se născuseJ Apoi mai tremura ca soţia
lui să nu sfârşască prin a pricepe adevarata
pricină a sinuciderii fetei ceiace, după cât
cunoştea firea Măriei, nu putea decât să-l
micşoreze mult în inima ei. Din norocire
pentru dânşii, medelnicereasa Casandra era
o femeie cuminte care din întâia zi fusese
cucerită de farmecul Măriei. Văzând impre-
siunea adâncă ce tragica faptă o făcuse a-
supra tinerei femei, temându-se ea ea, prin
întrebări puse în dreapta şi în stânga, să nu
ajungă la cunoştinţa adevărului, a doua zi
după înmormântarea nenorocitei fete închi­
pui şi spuse stăpânei sale o poveste ' ntreagă
despre o iubire nenorocită a Anicăi pentru
un gramatic, care într'adevăr făcuse ochi dulci
frumoasei ţigance dar, cu puţină vreme îna­
inte de nuntă, fusese dat afară din pricina
unor fapte necinstite. Avusese grijă să des-
tăinuiaseă planul ei'atât vechilului cât şi va-
tavului de ogradă şi aceştia căutase şi găsise
prilej să confirme povestea care, astfeliu ade­
verită din două părţi, prinse de minune, iar
medelnicereasa se alese cu o gratificase pe
cât de neaşteptată, pe atât de mar,e din
partea lui Vasile, dragă doamne pentru a
196 Radu Rosetti

răsplăti slujbele ei credincioase în curs de

aţâţa ani. Este mai presus de îndoială că po­
vestea alcătuită de bogata închipuire a me-
delniceresei avu darul să asigure liniştea în
traiul tinerilor căsătoriţi.
Grigore surugiul venise dela Ieşi cu inima
neagră ca pocorniţa. Aflase acolo de tocmirea
unei nemţoaice în locul Anicăi, lucru care îl
bucură, dar mai află prin indiscreţiunea unui
fecior, care auzise la masă pe boieri vorbind
de cartea de iertare a Anicăi, că aceasta era
acuma fiinţă^lobodă, scăpată din robie, ceiace
punea capăt cu desăvârşire oricărei nădejdi
pentru viitor din partea lui. Când află despre
moartea fetei, avu dintăiu o mişcare de bu­
curie, îşi zise că cel puţin de acum înainte
Anica nu va mai fi a nimărui. Dar când văzu
trupul el neînsufleţit, izbuhni în lacrimi şi i
se păru că inima i se face bucăţi. Deveni si
mai beţiv decât mai nainte şi bătăile ce i le
trăgea acuma vatavul de ogradă aproape zil­
nic nu mai aveau nici o urmare bună. Vasile,
căruia i se adusese la cunoştinţă purtarea
surugiului, hotărîse să-i dee opt zile pentru
a-şi îndrepta purtarea, iar după trecerea acestui
soroe, dacă va urma să s'îmbete şi să nu-şi
caute de treabă, să fie trimes la moşia Pri-
poreni, la munte, moşie neloeuită, ca ajutor
de porcar la turmele de râmători ce le avea
acolo. Priporenii sluj iau drept loc de surgun
pentru robii incorigibili ai Hortopenilor, fiind
 T 'g ă n c t^ dela Ietac t9r

departe de orice sat şi prin urmare de orice

crâşmă, apoi mai era căutată de un vechii
vestit pentru asprimea iui. Şi, mai trebuie
să adaug că slujba de porcar era privită de
vatraşi ca cea mai ruşinoasă dim toate, toţi
fugiau de ea. Se păru că ameninţarea lui
Vasiie îşi ajunsese scopul: o săptămână de
zile.în şir Grigore ramase treaz.
Tocmai în cea de pe urmă zi a acelei săp­
tămâni, tinerii căsătoriţi se duseră la Mireni
spre a tace o* vizită bătrânei naşe a Măriei.
Drumul dintre amândouă moşiile se făcea
într'un ceas şi jumătate. Vasiie poronci ca
Grigore să puie cei patru poştalioni negri la
cea uşoară. Pe acea vreme, când un
boier, mai cu seamă însoţit de cucoana lui,
făcea o asemene vizită, lua totdeauna, lângă
vezeteu când caii erau mânaţi de pe capră,
iar când erau mânaţi de calare, singur pe
capră, pe un ficior. De astă dată însă,- nu
ştiu din ce împrejurare, nu luară pe nimene.
Plecară înainte de amiază şi stătură atât la
zacuscă cât şi la masă, la bătrâna cucoană;
de-abie pe la şăpte sara* porniră spre casă.
După cum s'a aflat mai pe urmă, în timpul
opririi lor în Mireni, nişte gospodari cari cu­
noşteau îndămînarea lui Grigore în luarea sân­
gelui dela vite şi în alte operaţiuni de acelaş
soiu, îl dusese la casele lor spre a-şi exercita
meşteşugul asupra mai multor cai şi boi, plă-
tindu-i pe urmă bine şi cinstindu-1 cu îmbie!-
 198 Radu Rosetti

şugare. Se vede că acele cinsti îl pusese în

poftă, căci se folosi de prelungita şădere a
stăpânilor spre a face la crâşma o vizită con­
ştiincioasă, la care mai poftise şi doi vezetei,
ai curţii din Mireni. Tot după zisa slugiior
de acolo, se mai află că dela crâşmă s'în-
torsese într'o stare de beţie foarte înaintată
şi că, la plecare, dela -scară pornise ca un
nebun.
Drumeţii cari întâlnise trăsura în drum, au
mai povestit că ea venia ca vântul, în fuga
cea mai sălbatecă şi că boieriul se sculase în
picioare, era aplecat înainte, cu mâna acaţată
de capră şi striga surugiului cât putea să
oprească, dar se vede că acesta nu auzia,
căci urmă să dee în cai şi să pocnească din
biciu. Drumul cel mai scurt între Mireni şi
Hortopeni trecea atunci Siretiul pe un pod
umblător aparţinând lui Vasilei După căderea
nopţii, unui din podari eosi într'o- fugă la
curtea din Hortopeni şi, cu faţa galbănă de
spaimă, povesti cum, la asfinţitul soarelui,
ei, podarii, aflându-se eu podul dincoace de
Şiret, văzuse venind la apă, în fugă nebună,
trăsura boieriului care, fără a se opri la capra
podului, şi par'că zburând peste ea, se pră­
buşise in Şiret tocmai în locul unde apa este
mai adâncă şi şivoiul mai puternic. Ei se
grăbise să vie eu podul, dar când ajunsese
lângă capră, nu se mai vedea nimica, nici
boieri, nici surugiu, nici cai, nici trăsură.
 Ţigăncuşa dela Ietac 199

Numai după trei zile se găsiră trupurile

îmbrăţoşate ale lui Yasile şi a Măriei, oprite în
rădăcinile unor sălcii de pe malul drept, unde
le dusese apa.
Lumea puse nenorocirea în sarcina 'stării
de beţie în care se găsia Grigore, dar acea
femeie cuminte care se numia medelnicereasa
Casandra Untilov, avea cu totul altă părere:
ea zicea că Grigore înadins se îmbatase spre
a avea îndrăzneala trebuitoare pentru a în­
deplini grozava faptă ce mai de mult o fră­
mânta în cap : răsbunarea morţii Anicăi.
 PENTRU CE COSTICĂ TOMŞA
A RAMAS BURLAC
(1853)

Costică Tomşa era un bătrân prieten ai

meu, mai mare decât mine cu vro două zeci
şi cinci de ani, vânător pătimaş, om cinstit şi
deosebit de bun ia inimă. Cunoşteam destui
de bine şirul intâmpiăriiorcari alcătuiau viaţa
iui, cunoşteam prin alţii vro două romane
trăite de el, dar nu-mi spusese şi eu uitasem
să-i întreb de ce rămăsese necăsătorit. Era
doară scoborâtorul unei famiiii care a dat
Moldovei doi domni, barbat de o înfăţoşare
piăcută, foarte bine crescut, cu avere indepen­
dentă şi eu o cultură mult superioară acelei
de care se bucurau membrii boierimii de pe
vremea lui. Vânam adesa împreună, când la
munte, când la câmpie.
202 Radu Rosetti

Intr'o sară de toamnă, în anul 1874, la un

otae al nostru, pe malul giretiului, în faţa
Nămoloasei, în urma unei zile de vânătoare
care ni umpluse torbele pe din năuntru şi
pe din afară, după o masă neobişnuit de
bună, mâncată cu o poftă şi mai deosebită.
Costică îmi povesti mai multe întâmplări de
pe vremea copilăriei lui. Veni vorba despre
ţigani şi despre tratamentul barbar la care
erau câte odată supuşi.
— De atunci, zise el, am luat oroarea obi­
ceiului care persistă şi astăzi de a bate slugile
şi ţaranii. Atunci cel puţin majoritatea slu­
gilor erau ţigani robi, proprietatea stăpânilor
lor, iar ţaranii aproape iobagi, dar astăzi şi
unii şi alţii sunt cetăţeni cu aceleaşi drepturi
ca şi noi. Dacă boierii bat acuma nesamanat
mai puţin decât băteau în copilăria mea, în
schimb bat, înzecit mai mult decât băteau
boierii şi vatajii lor, suprefecţii, primarii, vă-
tăjăii, perceptorii, poliţia şi mai ales parve­
niţii cari au umplut ţara par'car fi nişte ciu­
perci. Sînt sigur că numărul loviturilor apli­
cate într'o singură zi, este de zece ori mai
mare decât acel dat acuma trei zeci de ani
In cât mă priveşte am reacţionat cât am putut
împotriva acestui obiceiu sălbatec ; spre acest
sfârşit am aplicat adeseori sistemul omeo-
patic. Pe mulţi primari, suprefecţi, ajutori de
suprefecţi, pe cari i-am găsit bătând, i-am
bătut eu pănă ce le-o trecut pentru o bucată
 Pentru ce Costică Tomşa a ramas-burlac 20i

de vreme gustul de a da maear o palmă. Am

avut chiar din această pricină daraveri cu
procurorul şi la Bacău şi la Focşăni şi la
Tecuciu. Ce bucuroşi ar fi fost ei să poată
închide pe un infam de boier mare, urmaş
a doi dom ni! Noroc numai că justiţia noas­
tră admite multe, foarte multe chipuri de
împăcare cu eerîul: numai cei slabi de tot,
nu desăvârşire lipsiţi de protecţie şi fără bani,
au a se teme de asprimea legilor. Pentru
acei cu stare, cu protecţie, cu influenţă politică
sau alta, apoi pentru orice om bogat, putem
zice că legile la noi nu există, ei pot săvârşi
orice faptă, oricât de infamă, oricât de grea,
fără nici o teamă de pedeapsă. Mă tem că
voiu fi în mormânt şi obiceiul de a bate va
fi încă în floare în România. Eu personal
datoresc acestui obiceiu sau o mare nenoro­
cire sau o mare norocire. Din pricina unei
bătăi la care am fost faţă, ramas-am necă­
sătorit.
Aruncă ţigara care ardea gura chilimba-
rulUi, aşăză într'însul alta, se uită la mine,
văzu că aştept cu cea mai mare atenţiune să
urmeze, apoi îmi făcu povestirea de mai jos :
— Era la 1853, ma întorsesem de trei ani
în ţară cu diploma de fZoeior
dela universitatea din Gottingen. In loc de a
intra în vro slujbă după cum doriau părin­
ţii mei, rude şi prieteni sus puşi şi însus
domnul, nu făceam altceva decât să vânez,
204 Radu Rosetti

în Ţara de Sus, în Ţara de Jos, la munte,

pe Prut şi chiar în Basarabia, cea cu aerui
îngreuiet de duhoarea rusască. Fiind singur
la părinţi, ai mei mă iubiau foarte mult şi
nu făceau act de autoritate pentru a mă
constrânge să fac ceva mai de folos şi ţării
şi mie.
Insă după trei ani de asemene viaţă, într'o
zi de ploaie, mama mă luă deoparte şi îmi
zise cu glasul mai serios decât altădată :
— Costică, tată-tău se simte bătrân, s'apro-
pie de şăptezeci de ani şi tare ar dori să te
vadă căsătorit pentru a putea, la orice în­
tâmplare, să închidă ochii în linişte.
— Bine, mamă, răspunseiu eu, nu mă împo­
trivesc să fac tatei această plăcere deşi, slava
Domnului, îi văd _sănătos ca tunul, sprinten
de picior şi cu o vedere mult mai bună de­
cât a mea. Dar pentru a mă căsători trebuie
să am cu cine.
— Ce ? întrerupse mama, crezi poate că nu
sunt desKde fete de măritat în Moldova?
-v- De loc nu mă îndoiesc că sunt multe şi
frumoase, răspunseiu eu, dar până acuma nu
cunosc nici una care să-mi fi plăcut destul
pentru ca să doresc a o lua de soţie. Cred că
n'avcţi de gând-să-mi cereţi să mă căsătoresc
pentru bani sau să fac ceiace, foarte pe ne­
drept, se numeşte o căsătorie c/e
— Nici prin gând nu ni trece aga ceva,
răspunse mama, trecutul nostru de loc nu
 Pentru ce Costica Tontşa a.ramas bur!ac 205

ne-ar îndritui Ia asemene lucru (tata furase

pe mama dela părinţii ei cari voiau s'o că­
sătorească cu alt bărbat ce-i era nesusuferit,
dar foarte bogat, pe când ea iubia pe tata).
Pentru moment aşi dori să-mi faci numai o
-plăcere: să mergi să faci o vizită de două
săptămâni vechei mele prietene, Zinca Chi-
coş, la moşia ei, Slobozia-Ţapului, dela ţinu­
tul Fălciului. Aşazarea este cât se poate de.
frumoasă, grădina o minune, Zinca o gospo­
dină de intăia mână, bărbatul ei un boier
cu nume bun şi ager la minte. Apoi am auzit
dela toţi vânătorii că mulţime* de prepeliţi,
potârnichi şi iepuri ca acolo n'au văzut in
toată Moldova.
— Omiţi probabil, mamă dragă, ziseiu eu
râzând, să adaugi că prietena dumitale Zinca
Chicoş dispune şi de o fată pe care toţi acei
cari au avut norocul s'o vadă, o declară în­
cântătoare şi lucrul trebuie să fie adevarat.
de oarece nu numai bărbaţii ci şi femeile
exprimă despre ea aceiaş părere. Presupun
că vrei să mă faci s'o împărtăşesc şi eu. Ei
bine, sînt gata să-ţi ,fac această plăpere, să
dau ochi cu zîna dela Slobozia şi dacă, în­
vingând sălbătăcia mea, ea mă va farmaca
şi pe mine, de loc nu mă vei găsi îndărăt­
nic la dorinţile dumitale şi ale tatei, dacă,
bine înţeles, o voiu fi farmacat-o şi eu pe
dînsa.
206 Radu Rosetti

Mama mă luă în braţe şi mă sărută de

repeţite ori.
— Voi observa numai, mama dragă, un
lucru, adauseiu eu : cu toate obiceiurile de
ospitalitate ale ţării noastre, nu pot aşa, ni-
tam nisam, să merg să mă aşăz, fără a fi pof­
tit, pe vreme de două săptămâni la Mitică
Chicoş, pe care de abie îl cunosc. Apoi nu
prea aşi avea ce vâna acuma, în mijlocul
lui Iunie, când puii de prepeliţă deabie pot
să sboare şi acei de potârniche sunt încă
cruzi de tot.
— O, zise mama, nu cer* să pleci îndată
ci numai peste două sau trei săptămâni. In
cât priveşte invitaţia, n'ai nici o grijă, ea
va veni la timp şi va fi concepută în ter­
menii cei mai calzi.
Şi invitaţia veni în întăiele zile ale lui Iu­
lie : era adresată mamei şi mie şi alcătuită
în termenii cei mai afectuoşi pentru ea, cei
mai ibăgulitori pentru mine. Insă mama, spre
marea ei părere de rău, nu putu să plece,
căci primise totodată dela Galaţi o scrisoare a
unei surori căsătorită la Atena, care-i anunţa
sosirea ei acolo de unde, peste câteva zile
avea să vie la noi, fiind hotărîtă să petreacă
vara aici. Plecaiu deci singur cu credinciosul
şi minunatul meu prepelicar, Hector.
Mama nu exagerase de loc frumuseţa aşă-
zării dela Slobozia-Ţapului, care era tot ce
putea fi pe atunci o aşazare boierească. Pri-
 Pentru ce Costică Tomşa a ramas burtac 20*

mirea fu cât se poate de cordială. Mitică

Chicoş era un boier de neam vechiu, de vro
- cincizeci de ani, pe care un îl fa­
miliarizase, foarte puţin, cu literatura elină,
iar un emigrat francez îl învăţase să vor-
biască franţuzeşte cu multă uşurinţă. Tre­
cea drept om cinstit, dar aspru şi cu idei
ruginite.
Soţia lui, cucoana Zinca, fusese în pension,
la Odesa, cu maică-mea. Instrucţia ei ca şi
acea a mamei nu era mare lucru, dar era
deşteaptă, avea distincţiunea firească atât ge-
neraţiunii femeilor înaltei noastre societăţi
dela 1830, cât şi mai ales acelei a fiicelor lor.
Avea reputaţie de femeie cinstită, de numele
căreia nu se atinsese nici macar gurile cele
mai răle, deşi fusese foarte frumoasă.
Amândoi îmi fură simpatiei din întâiul mo­
ment. Dar ce să zic de fiica lor? Era de o
rară frumuseţă: naltă, subţire, fără să fie de
loc slabă, mlădioasă, nespus de graţioasă în
toate mişcările ei, cu părul negru şi ochii
albaştri, cu un nas fără greş, cu gură mică
şi rumănă. Infăţoşarea ei nu putea decât să
farmece pe orice tânăr o vedea. In ochii ei
mari şi luminoşi se oglindiau voiciunea şi o
rară agerime de minte.
Nu-mi trebui mult -timp ca să constat că
se arai bucura şi de o instrucţiune foarte în­
grijită pentru acea vreme, capatată dela o
guvernantă germană venită de tânără în
20S Radu Rostttl

Moldova unde, după ce crescuse două gene­

raţii de fete, murise în casa Chicoşeştilor.
Eliza Chicoş mai erajmzestrată eu un duh
foarte viu şi foarte subtil. Şi toate acdste
însuşiri n'o împiedecau să fi devenit, sub po-
văţuirea cucoanei Zincăi, vestită în această
privinţă în Moldova întreagă, o gospodină
de frunte. Nu numai că ştia să facă dulceţi
de minune, cozonaci, feliu defeliu de prăjituri
şi tot soiul de brânzeturi cari stârniau admi­
raţia musafirilor Sloboziei, dăr se pricepea
de minune la ţinerea socotelilor casei, la pri-
veghierea tuturor servitorilor şi la împiedeca­
rea râsipei. Nu'trecuse trei zile şi eram cu
desăvârşire îndrăgostit de dânsa.
Nu uitam însă vânatul. Mă treziam pe la
patru dimineaţa şi pănă pe la zece străbă-
team cu bunul Hector miriştile şi popuşoiş-
tile moşiei. Prepeliţile, potârnichile şi şol-
danii foiau, căci vânătoarea era bine păzită ;
stăpânii casei declarau că nici odată masa
lor nu fusese aşa de bine aprovizionată cu
vânat cum era de când sosisem.
Dar, cu toată patima mea pentru vânat,
neasamanat mai dulci erau ceasurile ce le
petreceam în societatea Elizei, după scurta
siestă care urma dejunul (luat atunci la zece
şi jumătate dimineaţa). De altmintrelea pot
zice că petreceam împreună cu ea toată ră­
măşiţa zilei pănă pe la unsprezece sara, căci
 Pentru ce Costică Totnşa a ratnas burlac 209

părinţii Eiizei de ioc nu ne împiedecau să

stăm singuri împreună.
Eram absolut farmacat de înţelepciunea,
de agerimea de minte şi de energia acelei
fete. îmi ziceam adesa, că ea ar fi în stare
să ocârmuiască nu numai o gospodărie bo­
ierească ci chiar o ţară întreagă; avea a-
devarate însuşiri de om de stat, Mai era
bună şi miloasă: în fiecare dimineaţă distri­
buia doftorii bolnavilor din*satele moşiei ca
şi din acele învecinate; o văzusem într'o di­
mineaţă pansând cu mâna ei plaga cumplită
a unui ţigan după ce o curăţise mai întăiu
de puroiu.
Scrisesem mamei după întâia săptămână
ce o petrecusem la Slobozia-Ţapului, pentru
a-i mulţămi că mă trimesese acolo şi înştiin-
ţând-o că sînt cu desăvârşire nebun de Eliza
t'liicpş şi hotărît s'o ieu de soţie, Adătigiam
că, după cât ini se pare, ea mă priveştp cu
ochi binevoitori şi am toată nădejdea să văd
cererea mea admisă. Rugam pe mama să
facă ce-a şti pentru a veni cât mai curând
pe câteva zile la Slobozia, spre a cere în
numele meu mâna Eiizei.
După obiceiul de atunci, trăsura mea ră­
măsese eu mine şi de oarece cawiurfZiMcrM/
mi se 'mbolnăvise şi nu mă putuse înşoţi,
luasem, pentru serviciul meu personal, (un
boier pe vremea aceia ar fi stârnit dispreţul
dacă ar fi călătorit fără de fecior), pe Xiţă,
11
210 Radu Rosetti

un fiu ăl vatavului nostru de ogradă, deştept

şi care avea însuşirea de a fi bun vânător.
11 trimesesem la părinţii mei, la Bahna, ca­
lare pe unul din caii dela trăsură, sub pre­
text că puştiie mele englezeşti au neaparată
nevoie de praf tot englezesc, de care lasasem
o mare provizie acasă. Aşteptam cu cea mai
mare nerăbdare întoarcerea lui Niţă.
Intr'o dimineaţă mă întorsesem ca de obi-
ceiu cu torba încărcată şi, îndat-ă după ce
m'am spalat şi mi-am schimbat hainele de
vânătoare, am fost poftit la masă.
împotriva obiceiului dela Slobozia, unde se
mânca în chip minunat, dejunul fu execrabil:
omleta trecută de tot, arsă, pilaful cu pasăre
uscat, fără unt, găina dintr'însul crudă, pre-
peliţile şi potârnichile cari alcătuiau friptura
carbonizate, iar necrescute de loc,
uscate, de nemâncat. La fiecare feliu de bu­
cate prezentat de sofragiu, Mitică şi cucoana
Xinca lasase să scăpe câte o exclamaţie de
nemulţămire iar, la dulce, stăpânul casei în­
trebă pe sofragiu ce este de capul lui Todi-
rieă (aşa se numia bucătarul, vestit dealt-
mintrelea în Moldova întreagă). Sofragiul
răspunse cu jumătate de glas, dar care fu
auzit de noi toţi:
— S 'o î m b a t a t .
C h i c o ş a t u n c i s 'î n t o a r s e c ă t r ă f i i c ă - s a ş i-i
z is e :
— S ă -l în g r ije ş t i.
 Pentru ce Costică Totuna a ramas burlac 211

Apoi vorbi de aite iucruri. Cuvintele iui Chi-

coş inii stârnise curiozitatea şi, când ne scula­
răm deia masă, tare a-şi fi vrut să întreb pe
Eiiza ce însemna recomandaţia făcută de părin-
teie ei, dar bine înţeles n'am îndrăznit. Insă am
uitat incidentui cu bucatariui când un fecior
mi-a adus, împreună cu vestea întoarcerii iui
Niţă, o scrisoare a mamei pe o tabia de argint.
8ub un pretext oareşcare am părăsit salonul
pentru a mă duce în odaia mea, spre a ceti
în- linişte acea scrisoare destul de volumi­
noasă. Odaia era şituată la un colţ al casei
şi avea tfei fereşti, din care două dădeau în
grădină şi una în curtea interioară, iar lângă
acea fereastă din curte se afla o scară, aşa-
zată în capătul unui coridor ce ducea la so-
fragerie. Deoarece era foarte cald, toate fe-
reştile rămăsese largi descinse, iar eu îmi
ceteam scrisoarea la una din acele care dădeau
în grădină.
Mama începea prin a-mi exprima toată bu­
curia ce atât ea cât şi tata- resimţise aflând
hotărîrea mea şi-mi trimeteau tpate binecu­
vântările lor, încredinţându-mă că pusesem
mâna pe un adevarat mărgărintar. Apoi mama
mă înştiinţa că, din pricina unei vizite neaş­
teptate ce li sosise, nu putuse să plece numai
decât, cum ar fi dorit, spre a face. cererea!
dar că va sosi la Slobozia Ţapului negreşit
peste trei zile, însăreinându-mă să vestesc pe.
cucoana Zinca despre ziua sosirii sale.
2!2 Radu Rosetti

Deabie isprăvisem scrisoarea când sosi so-

fragiui aducându-mi cafeaua care n'o iuasem
jos. Am pus-o pe masă şi am reînceput să
cetesc scrisoarea mamei, dar în acest moment
am auzit sgomot in curte, sgomot care se
apropiea de scara de iângă fereasta mea. M'am
apropiet spre a vedea ce se întâmplă. Când
m'am uitat, am văzut spectacolul atât de fre-
cuent pe acea vrem e: patru ţigani voinici
întinzând pe un al cincilea cu faţa în jos, pe
o cergă întinsă la pământ şi mănţinându-1
astfeliu culcat. Ţiganul, îmbrăcat cu spen-
cer alb, cu izmene albe şi cu o pestelcă, toate
foarte curate, plângea şi se văieta. Apoi apăru
vatavul de ogradă cu o puternică nuie in
mână şi începu să croiască peste vâne pe ne­
norocitul bucatar, căci fără îndoială el era
pacientul.
Era să închid fereasta'cu desgust şi să
părăsesc odaia cu hotărîre de a ruga, îndată
după logodnă, pe iubita mea să întrebuinţeze
toată trecerea ei pe lângă tată-său ca să.ie-
nunţe la asemenea obiceiuri sălbatece când,
'deodată, mi s'a părut că aud glasul ei şi că
acest glas cristalin şi dulce pronunţase în
chipul cel mai distinct cuvântul: «şapte* şi tot­
odată se auzia, abătându-se pe fundul tzme-
nilor ţiganului, npiauavatavului. M'am. plecat
îndată pe fereastă pentru a putea vedea
scara de lângă aceasta şi un moment am
ramas încremenit în faţa*priveliştei ce se ofer
 Pentru ce Costică Tomşa a ramas bur!ac 2)3

ria ochilor mei. Eliza, nobila, distinsa, fru-

moasa, încântătoarea Eliza, stătea razamată
de un mic grilaj de fer al scărei, cu ceaşca
de cafe în mână şi privia la acel spectacol
revoltător! Mai mult chiar, ea, cu glasul ei
cel care cânta cu atâta duioşie romanţele lui
Schubert, numără loviturile, căci am auzit în
chip foarte distinct şi cuvântul: *opt" răsunând
din gura ei, urmat fiind de o nouă lovitură
de nuie pe vânele ţiganului. Văzusem destui,
am închis fereasta şi m'am aruncat pe divan :
dragostea mea murise cu desăvârşire, legă­
tura de idei între acea ce o privisem ca o
fiinţă excepţională, absolut ideală, şi fundul
izmenilor acelui ţigan, faptul că o fată atât
de tânără era în stare să prezideze, ea însuşi,
la o pedeapsă care la urma urmei nu era
altceva decât un supliciu, să măsoare cu sânge
rece câtimea de durere ce, sub ochii ei, fusese
hotărît să-l sufere o fiinţăm omenească, uci­
sese în mine cu desăvârşire orice urmă de
iubire. Scena la care asistasem mă tămăduise
radical. Cu cel mai mare sânge rece spus-am
cucoanei Xincăi că tata fiind cam suferind,
îmi cere să plec chiar în ziua aceia la Ieşi
pentru o judecată la care nu poate fi faţă.
întrebat când mă întorc, am răspuns că în­
dată ce-mi va fi cu putinţă, în orice caz peste
prea puţine zile. Cu Eliza m'am silit în tot
cursul zilei să fiu amabil şi să mă fac plăcut,
însă fără a mă laşa macar o clipă să alunec
214 Radu Rosetti

pe cărările sentimentului. Convorbind cu dînsa

nu mai simţiam nimica, stând lângă ea ră­
mâneam absolut rece. La plecare am fost câţ
de curtenitor mi se putea cere; faptul că
Eliza avea lacrimi în ochi nu mă impresiona
de loc. . ;
Nu m]am dus la Ieşi unde tata n'avea nici
o judecată, ci acasă unde, fără întârziere, am
pus pe părinţii mei în cunoştinţa faptelor?.
Tata se supăra, mă făcu nebun şi zise că
nimica nu mă împiedecă să dau după căsă­
torie drumul tuturor robilor şi să ridic cu
desăvârşire bataia în casa mea şi pe moşiile
mele. Mama înţelese că ceiace ucisese iubirea
în mine era micşorarea idealulului ce mi-1 al-
Cătuisem în inima şi în mintea mea. Făcu
oareşcari slabe încercări pentru a mă ade­
meni să revin asupra hotărîrii ce o luasem*
făcând să se oglindească înaintea ochilor mei
meritul de a obţine ca o fiinţă de o inteligenţă
atât de vie cum era Eliza să înţeleagă că mi
se înfăţoşase în chip. absolut nefemeiesc şi să
am eu meritul de a o face să părăsască ase­
mene căi. Am ramas nestrămutat în hotă-
rîrea mea.
— Şi, îl întrebaiu eu după ce îşi isprăvi,
povestirea, nu ţi-o părut nici odată rău că
n'ai încercat dumneta s'o faci să priceapă
cât de nefemeieşti erau asemene obiceiuri?;
— Nici odată, răspunse Oostipă; din mo­
mentul în care am privit acea scenă desgus-
 Pentru ce Costică Tomşa a ramas burlac 2)5

tătoare, orice dragoste şi chiar orice poftă de

dînsa au pierit pentru totdeauna. Şi o iubiam
mult, cum nu am mai iubit de atunci nici pe
o femeie.
— Ce feiiu de soţie fost-au eă, căci presupun
că s'o căsătorit?
— O ! foarte bună şi foarte cinstită. S'o '
căsătorit cu un om foarte de ispravă care o
murit în curând. De atunci este văduvă şi
se zice că-şi bate şi astăzi siugiie şi ţaranii.
Dar cum se face că n'o cunoşti ?
\
 CAVALERISM
( 1857)

Eram de patru ani şi iubiam )a nebunie

pe Rada frumoasa morăriţă dela Pralea. Pra-
lea era, este şi acuma, un sat locuit pe ju­
mătate de moidoveni şi pe jumătate de
unguri secui, aduşi în at doilea deceniu al
* veacului trecut de bunul meu, hatmanul. Nu
ştiu pentru ce temeiu tata, când părăsi leşul,
venise să s'aşăze tocmai la Pralea, în crierii
munţilor, împreună cu urşii cari veniau toamna
să mănânce popuşoii din grădinile oameni­
lor, pănă la cincizeci de paşi de modesta
casă durată unde locuiam şi căreia i se dădea
numele pompos de eMrfe. Apoi dacă locuito­
rii Prălii erau parte moldoveni şi parte un­
guri, aproape toţi, fără deosebire de neam,
erau şi probabil mai sunt.şi astăzi guşăţi. Şi
această aşazare la Pralea, într'o casă durată,
numai cu câteva odăi, era cu atât mai lipsită
2tS Radu Rosetti

de temeiu cu cât curtea dela Căiuţi cu fru-

museţa ei d6 grădină existau de câţiva ani.
Iar Rada era soţia iui Necuiai Ursul, mo-
rariul, cel mai de frunte beţiv din tot sa­
tul, dar era totodată, o femeie foarte fru­
moasă.
După câte am auzit mai pe urmă, am
destule şi bune temeiuri să cred că nişte
moşi ai mei, burlaci sau văduvi, o găsiau şi
ei foarte la gustul lor, ceiace ar fi avut drept
rezultat introducerea de sânge boieresc în
familia lui Necuiai Ursul, însă mă grăbesc
s'adaog că acesta lua lucrul absolut «bine».
Când am început să iubesc pe Rada nu­
mi aduc aminte, ştiu numai că în toamna
anului 1857 visam noaptea de dânsa, de ochii
ei ca nişte mure, de guriţa ei ca o cireşă, de
pieptul ei alb, iar ziua stăteam la pândă, doar
oiu vedea-o trecând. Când mergeam la prim­
blare cu bona noastră elveţiană, Antoinetta,
făceam ce puteam pentru ca primblarea să
s'îndrepte spre moară. Găsiam acolo pe Rada
spălând albiturile la pârău sau întinzându-le
pe iarbă sau torcând sau pregătind un pro­
zaic borş de fasolejn toate aceste ocupaţiuni
îmi părea frumoasă nespus şi eram absolut
hotărît s'o ieu de soţie îndată «ce voi fi
mare». Ea îşi dădea foarte bine sama că mă
topesc după dînsa, îmi făcea ochi dulci de câte
ori mă vedea şi se jura că «cuconaş frumos
ca mine n'o mai văzut», d iubiam fiindcă
 Cavalerism 219

era frumoasă, ea uni zicea ca mă găseşte

frumos, deci, îmi ziceam eu, mă iubeşte.
Intr'o dimineaţă de toamnă, dimineaţă fru-
nţoasă cum sunt de obieeiu la munte acele
din Septemvre,. mai ales după ce a plouat
două săptămâni în şir, mă aşazasem pe terasa
despre Răsărit a casei noastre, care terasă se
afla în faţa crâşmei satului. Eram îmbrăcat
în straie albe de pichet, noue nouţe, pe cari
le puneam atunci pentru întâia oară.
Era duminică şi ştiam bine că Rada are
să treacă pe dinaintea curţii. După puţin timp
văd.intrând în crâşmă, nu pe Rada ci pe băr­
batul ei. Apoi urmează o lungă, lungă aştep­
tare. Eu rămăsesem neclintit pe terasă, făcând
^wot7-?? cu o puşcă având ţevie de teneche
şi cucoş mişcător care spărgea şi dădea foc
petiţei. Nu mă îndoiam că Rada, văzându-mă
într'o atitudine atât de marţială, mă va iubi
şi mai tare. După o foarte lungă aşteptare o
văd în sfârşit venind destul de răpede şi
având un aer îngrijit. Fără a se uita la mine,
macar o clipă, fapt care mă jigni dureros,
sîndreaptă ţintă spre crâşmă şi intră într'însa.
Apoi după puţine minute o văd ieşind afară,
ghiontind înaintea ei pe Neculai Ursul care
se clătina pe picioare şi de departe se cu­
noştea a fi beat. Ajunseră astfeliu drept mine,
la doi stânjăni de terasă. Deodată, el îşi
înfige picioarele în pământ şi cu sudălmi
220 Radu Rosetti

cumplite, apucă pe Rada de cap cu o mânâ

şi începe a-i cara la palme eu cealaltă.
La această vedere sângele mi se'ntoarse
deodată în vine, toată iubirea mea, toate sim­
ţirile mele cavalereşti, cultivate cu îngrijire
de mulţime de basme povestite de Antoinetta,
clocotiră. Neascultând decât iubirea şi vi­
tejia mea, trec peste parmaclâcul de lemn de
mesteacăn al terasei şi, deşi această terasă
era naltă de mai bine de cinci palme, nu stau
o clipă la gânduri pentru a sări cu hotărîre
în mijlocul drumului, chiar aproape de cei
doi soţi. Apoi, ridicând în sus, de ţevia ei,
puşcuţa, dau cu stratul ei, din toate puterile
mele, o lovitură asupra cefei beţivului. Lovi­
tura era dată de un băieţel de patru ani, eu
o puşcă având ţevie de teneche şi strat subţire
de brad, dar morariul era atât de beat în cât
chiar această lovitură, atât de slabă, dar ve­
nind fără veste, îl făcu să-şi piardă cumpătul
şi să cadă pe spate, peste mine, turtindu-mă
în glodul adânc de mai bine de o palmă.
Iubita mea se grăbi să-l ridice de peste
mine, să mă iee în braţe şi, pe cât îi era cu
putinţă, să mă curăţe de glod.
Eram mândru cum nu mai fusesem nici
odată : dintr'o singură lovitură trântisem la
pământ pe un -bărbat «mare» şi scapasem pe
iubita mea de loviturile lui. începeam chiar
a crede că, după un asemenea act de băr­
băţie, tată va lăsa să mă căsătoresc îndată
 Cavalerism 22)

cu Rada. Mândria mea însă nu ţinu mult.

numai pănă când am fost adus în casă şi
tata a dat cu ochii de mine. Aflând ceiace
se petrecuse, el a mers numai decât la sobă,
din dosul cărdia ţinea straşnica şîndila cu care
avea obiceiul să mă execute şi mi-a admi­
nistrat o corecţiune exemplară pentru că feş-
telisem astfeliu hainele mele cele albe şi noue.
Loviturile usturătoare ale şîndilei mă făcură
să scot ţipete de durere, dar pe urmă, după
ce tata a contenit, pe când plângeam şi mân-
gâieam cu mâna părţile îndurerate, tot mân­
dru rămâneam pentru izbânda ce o repur­
tasem asupra morariului şi pe Rada o iubiam
şi mai mult căci suferisem doară pentru
dînsa.
 D R A M BĂ
( 1869)

Nu v'am vorbit încă nici odată de vechiul

şi bunul meu prieten, Ştefan Mobilă dela
Petreşti, din ţinutul Bacăului. Este cu putinţă
însă, dacă voiu mai avea zile, să vă întreţin
despre dînsul în chip îndelungat, când voiu
publica, dacă îl voiu publica, un vraf de
amintiri,—cele mai multe incomplecte—ce, când
ne-a părăsit pentru vecie, mi l-a încredinţat
spre publicare, dacă voiu avea timp şi voiu
găsi cu cale să le complectez. Autorizându-mă
de această dorinţă a lui, reproduc aici una
din puţinele povestiri ce le-am găsit întregi,-
crezând că se va putea potrivi cu altele cu­
prinse în această culegere.
Dar, mai înainte de toate, trebuie să lămu­
resc că Ştefan Movilă, un scoborâtor auten-
 224 Radu Rosettl

tic ai domnilor cari în ai şăsesprezecelea şi

ai şăptesprezeceiea veac au dat Moidovei un
crâmpeiu de dinastie, eră un barbaţ cu vro
douăzeci de ani mai mare decât mine, cu si­
tuaţie absoiut independentă şi stăpânit într'un
grad cum nu mi s'a mai dat să văd, de pa­
tima vânatului. In cele două luni şi jumătate
în care ia noi nu se vînează: jumătate din
Aprit, Mai şi Iunie, era absoiut nenorocit. In
rămăşiţa anuiui străbătea Moldova întreagă
într'o lungă căruţă pe arcuri, foarte bine în­
tocmită şi putând cu înlesnire cuprinde şăse
oameni, plus efectele de campament, muni­
ţiile, uneltele şi proviziile trebuitoare pentru
multe zile. Căruţa era trasă de un singur
cal, totdeauna sur, purtând totdeauna numele
de Cucoş, dar de o talie punându-1 în stare
\să ducă cu uşurinţă greutăţi chiar cu mult
mai mari decât acea destul de însamnată ce
o trăgea de obiceiu.
Era totdeauna întovărăşit: 1) de Petruşea,
un malorus din gubernia Poltavei, vânătorul
şi credinciosul lui, 2) de vezeteul Ferenţ, un
săcuiu din Trei Scaune, şi 3) de Piciu, un
pitic, nalt de cinci palme, fiul unei ţarance
din Petreşti cu un turc, care o siluise pe
vremea volintirilor, ramas copil la minte în
vrâstă bărbătească, plus doi prepelicari, doi
copoi şi un urieş câne din Pirenei, frate de
cruce cu Piciu. Trebuie să mai adaug că P i­
ciu era însărcinat ziua cu pregătirea focului
 Drâmbă 2 25

cu îngrijirea uneltelor de bucătărie şi a câ­

nilor cari rămâneau la otac, iar noaptea cu
paza dosului acelui otac. Piciu era înarmat
cu o armă din cele mai curioase : un
mult mai lat la gură decât la fund, pe
care îl încarea cu un pumn întreg de praf,
doi glonţi de calibru 12, şăptesprezece poşte
şi un pumn de haliciuri. Trăsese odată, cu
câţiva ani înainte, asupra 'unor tâlhari veniţi
să-mi prăde casa în nefiinţa mea. Dintr'o
împuşcătură ucisese pe doi dintr'înşii şi ră­
nise pe un el treilea, care putu fi prins, dar
şi Piciu ramase mai bine de un ceas fără
cunoştinţă în urma smunciturij armei. Totuş,
cu toate observaţiile ce i se făcuse, urma s'o
încarce la fâl.
Şi acuma cedez cuvântul prietenului meu
Ştefan.
— Era pe la sfârşitul lui Septemvrie 1867.
Mă dusesem să vânez în regiunea mea de
predilecţie : şesul Siretiului dela Domneşti în
jos. Aveam voie deplină şi dela Ruspoli, al
doilea soţ al Cocuţei Eonaki şi dela Costinu
Catargiu, fără a mai vorbi de acea a altor
TWMores; dealtmintrelea cea mai mare
parte din vânatul ce-1 impuşcam s'îndrepta
spre mesele lor. Tăbărâsem în cotul Făcule-
sei, mai sus de Mărăşeşti şi, de două zile, ne
luptam cu nişte cârduri de potârnichi şirete
care dădeau mult de lucru prepelicarilor noş­
tri. Eram, în sara aceia, foarte trudiţi. La
15
 226 Radu R osetti

masa gătită de Petruşca eu talentul lui obiş­

nuit, Ferenţ, ramas ea totdeauna la bivuac,
ni spusese cum, în cursul zilei, trecuse pe
acolo nişte oameni cari cu totii îi vorbise de
un talhar vestit pe atunci, numit Drâmbă,
care săvârşise prin împrejurimi, la drumul
mare ca şi la sate, nenumărate prădăciuni.
Un unchieş care trecuse spre sară îi poves­
tise chiar că întâlnise pe Drâmbă, cu şăse
tovarăşi, într'un zăvoiu al Sire ţiului, numai cu
două ceasuri mai nainte şi-i spusese lui Fe­
renţ că rău am face dacă am petrece noap­
tea în acel loc.
Incepuiu să râd, tovarăşii mei se uitară
mieraţi la mine.
— Cum, le ziseiu eu, vă este frică de
Drâmbă.
— Frică nu-mi este, răspunse Petruşca li­
niştit, şchimbându-mi fârfuria, dar el este un
hoţ fioros, care nu stă la îndoială pentru a
face moarte de om ; ar fi bine să luăm mă­
suri de pază mai deosebite.
— Dar nu cunoşti pe Drâmbă ? Nu-i dela
noi, din Petreşti ? N'o trăit împreună cu noi
pănă mai anul trecut când s'o apucat de tâl­
hării ? JSiu i-am făcut eu mulţime de bine ?
Cum ai crede ca el să ridice mâna asupra
mea ? Apoi ce să iee dela noi ? Haliciuri în
piele ?
— A r putea să iee şi arme bune, zise Pe-
 Drâmbă 227

truşca, arme cari pst ii.de mare folos unui

talhariu.
— Şi dumneta erezi că Drâmbă, .pe care
aşi putea zice că noi l-am crescut, s'ar încerca
să ni iee nişte arme ce ştie bine că nu i le-om
da fără împotrivire?
— Mă iertaţi dacă-mi dau părerea, dar cred
că Drâmbă, căruia i-aţi făcut mult bine şi
căruia eu nu i-am făcut nici un rău, n'ar sta
inacar o clipă la gânduri pentru a pune capăt
zilelor noastre, dacă ar putea trage vr'un
folos din asemenea faptă şi dacă i-ar fi eu
putinţă.
— Doară, răspunseiu eu, n'o părăsit el satul
si nu s'o apucat de tâlhării de răul meu, ci
din pricina ticălosului celui de supleant de
subprefect, care i-n luat femeia spre a face
dintr'însa ţiitoarea lui şi, nemulţămit cu atâta,
i-o mai luat pe urmă boii şi vacile sub cu­
vânt că sunt ale ei. Nu eram atunci acasă
ca să împiedec samovolnieia şi, când m'am
întors, el săvârşise cel dintăiu omor, astfeliu că
nu ^n'am mai putut pane pentru dînsul. Pănă
la. altă dovadă, deloc nu cred ca Drâmbă să
aibă gând rău asupra noastră şi îmi propun
să dorm foarte liniştit astă-noapte.
— Să dee Dumnezeu să aveţi somn uşor
şi netulburat, răspunse Petruşca eu aceiaş
linişte. Mie însă să-mi daţi voie să ieu, cu
Ferenţ şi eu Piciu, toate măsurile trebuitoare
228 Radu Rosetti

pentru ea somnul dumneavoastră să fie ne­

tulburat.
Dăduiu din umere, iăsând pe vechiul şi cre­
dinciosul meu tovarăş să facă ce putea crede
de cuviinţă spre asigurarea unui repaos ce
eram încredinţat că nimica nu-1 va tulbura.
Otacurile noastre, dela începutul expediţi­
ilor mele de vânătoare, emu aşazate într'un
chip tot atât de invariabil ca şi taberele le­
giunilor romane. Dinaintea focului, aprin­
derea căruia de cătră Piciu alcătuia totdea­
una operaţiunea premergătoare, s'întindea
o pânză de cort lungă de vro nouă metri
şi lată de trei, prinsă dinapoi, în sensul
lungimii, de 'un şir de ţăruşi scurţi, bă­
tuţi în pământ, iar dinainte, ridicată cam
de doi metri şi ţinută de cinci beţe, lungi
de câte un stânjen moldovenesc fiecare.
Sub această foaie de cort erau patru încă­
peri despărţite prin foi de pânză : întăia, la
stânga, mai mare, pentru c a l; a doua, mică,
pentru Ferenţ ; a treia, mai mare, pentru
mine şi a patra, iar mică, pentru Petruşca.
Din dosul cortului era aşazată căruţa, lungă
de şăpte metri (cu oişte cu tot), în care dor-
mia Piciu, având la dispoziţie o foaie mică
de cort ce, când vremea era rea sau numai
amerinţătoare, o întindea cu ajutorul unuia
din carâmbi şi a două beţe ce le fixa în cela­
lalt carâmb. Lângă Piciu, în braţele lui chiar,
dormia groaznicul Sultan, cânele meu din
 Drâmbă 229

Pirenei, mare cât un viţel voinic de şăse luni,

care niciodată nu la tr a — dar, când apuca
cu colţii cei cumpliţi, nu mai dădea drumul.
Piciu şi Sultan se iubiau ca nişte fraţi şi
aveau un graiu misterios al lor, prin mijlo­
cul căruia se înţelegeau de minune^graiu mut,
dar prin ajutorul căruia îşi puteau zice:
— Ie sama ! Primejdie !
— Trezeşte!
— Aleargă !
— Vină încoace !
— Nu-i nimîca !
— Om rău !
— Lasă-mă să dau o raită îm prejur!
Şi toate vorbele ce se întrebuinţează şi se
preschimbă între doi păzitori credincioşi şi
neadormiţi.
După ce am pus să lege copoii şi prepeli-
carii, m'am desbracat ca acasă după obiceiu,
m'am întins pe patul de campanie şi, după
două minute, eram pornit spre ţara visurilor.
Ce-au vorbit pe urmă Petruşca cu Ferenţ şi
cu Piciu nu mai ştiu.
Dormisem vro trei ceasuri când am fost
trezit de o serie de împuşcături; totodată
Petruşca mă scutură de umăr zicându-mi:
— Sculaţi! Drâmbă o început să-şi arăte
recunoştinţa pentru binele ce I l-aţi făcut.
In aceiaşi clipă au răsunat două detună­
turi aproape simultaneu şi un glonte a vend,
230 Radu Rosetti

vâjâind, să bortilească pânza cortului din

despărţirea mea.
— Petruşca şi Ferenţ, jos, pe pântece;
aruncaţi cu ceva în foc ca să se inai risi­
pească ! strigaiu aruncându-mă la pământ şi
punându-mi răpede, în acea poziţiune puţin
comodă, pantalonii şi ciubotele. Apoi am scos
din toc o carabină ce, în asemenea expediţii,
o ieu totdeauna cu mine împreună cu alta
pentru Petruşca. Fanarul spânzurat de unul
din beţele cortului ni dădea o lumină foarte
îndestulătoare.
Petruşca s'ă grăbit să iee şi el în mână
carabina lui şi să vâre un cartuş într'însa.
Au mai răsunat încă două focuri şi am auzit
iar glonţii vâjâind prin văzduh ; iar la dreapta
am văzut lumina împuşcăturilor la o depăr­
tare care ni păru să fie de vro sută cinci­
zeci de paşi. Am mai aruncat lui Ferenţ vro
şăse cartuşe încărcate cu c/ooh'??.s', un feliu de
glonţi alcătuiţi din câte patru poşte împreu­
nate, care se dâsfac la o distanţă mare dela
ieşirea din ţavă, zicându-i să le vâre în puşcă,
căci ungurul era un tragaciu prost, care nu
putea nădăjdui nici o ispravă dela încărcă­
tura cu glonţi.
In acelaş moment au mai răsunat două
împuşcături, ale căror lumini le-am zărit, cam
la aceiaş depărtare, dar de a6tă dată la
'stânga noastră.
— Au două posturi de câte doj trăgători,
 Dtâtnbă 231

unul în dreapta şi altul în stânga noastră,

amândouă cam la o sută cincizegi de paşi
depărtare. Păziţi acuma la dreapta şi, îndată
ce vor trage, bagaţi de samă locul unde se
va vedea lumina împuşcăturilor şi trageţi şi
voi odată.
Deabie isprăvisem aceste cuvinte şi iaca că
vedem, în dreapta, iar două lumini, urmate
de două detunături şi de căderea a doi glonţi
în mijlocul focului nostru. Dar noi, instinctiv,
fără ca unul din noi să fi zis un cuvânt, am
tras aproape în aceiaş secundă asupra lo­
cului unde se ivise luminărUn lung vaier a
răspuns, dar la stânga au apărut iar două
scânteie şi iar au vâjâit doi glonţi deasupra
capetelor noastre. Am răspuns îndată. Nu
s'a mai auzit de astă dată nimica şi noi ne-am
grăbit să vârâm răpede alte cartuşe în puşti.
N'au mai răsunat focuri nici din dreapta nici
din stânga vreme de câteva minute.
— Se vede, zise Petruşca, că s'o muiet vi­
tejia voinicilor. Glonţii noştri s'au apropiet
prea tare de pielea lor. Numai să nu încerce
ei acuma să ne apuce pe dindărăt, şi s arunce
pânza de cort peste....
Petruşca nu isprăvise fraza când, dindosu!
cortului, se auzi o detunătură grozavă.
— O tras Piciu, strigaiu eu ; Petruşca ră­
mâi aici, Ferenţ să iee fanarul şi să vie cu
mine.
Şi urmat de ungur care luase fanarul în
 232 Radu Rosetti

mână, am trecut din dosul cortului unde se

auziau nişte gemete grele. Când Ferenţ a
apropiet fanarul de capătul de dinapoi al căru-
ţii, am văzut, într'un lac de sânge, o amestecă­
tură de membre goale omeneşti. Când ne-am
uitat cu mai mare bagare de samă, am văzut
că erau două trupuri cu pielea, căzute unul
peste altul. Unul era acela al lui Niţă Petrea
din Petreşti, supranumit Drâmbă, pentru
meşteria lui în arta de a scoate sunete mai
mult sau mai puţin armonioase din micul in­
strument muzical purtând acest nume. Din
deşertul lui drept curgea mult sânge şi el
zăcea fără cunoştinţă. Celalalt era un necu­
noscut, de statură urieşă, a cărui scăfârlie
era ca rătezată de efectul cumplit al încăr­
căturii tromblonului. Şi când. ne-am uitat în
car, am văzut pe Piciu întins nemişcat, cu
faţa în sus. Ştiind bine că leşinul lui era ur­
marea smunciturii dată de tromblon, nu m'am
ocupat de el deocamdată ; dar urmat de Fe­
renţ cu fanarul în mână, m'am îndreptat spre
un loc, la vro patruzeci de paşi de car, de
unde porniau gemete şi vaiete. Găsirăm acolo,
menţinut de colţii cumpliţi ai lui Sultan, vâ­
râţi în coapsa lui, un al treilea hoţoman, tot
gol şi tot atât de voinic ca şi cel mort. Cu
mare greutate făcut-am pe Sultan să dee
drumul hoţului şi am vrut să ducem pe acesta
la foc, dar nu i-a fost cu putinţă să meargă.
Era muşcat la amândouă coapsele, iar rănile
 D râm bă 233.

mi se părură foarte mari şi adânci; am fost

deci siliţi să-l luăm în braţe şi să-l ducem
astfeliu lafoc.
- Nu se mai trăsese deloc asupra noastră ::
puteam fi siguri că acei însărcinaţi de Drâmbă
să împuşte spre bivuac, mai mult pentru a
ni trage atenţiunea, fugise. Ne-am dus, Pe-
truşca şi cu mine, la Piciu, pe care l'am scos
din căruţă, l'am dus lângă foc, i-am varsat
apă peste cap şi cognac in gură, aducându-1
astfeliu destul de răpede la cunoştinţă. Apoi
lăsându-1 în grija lui Ferenţ, ne-am dus la
Drâmbă şi la tovarăşul lui. Acest de pe urmă
era bine-înţeles mort şi înţăpenit: Drâmbă
deschidea din când în când ochii. Rana îi
era cumplită şi gemea greu. Deşi fără cu-
noştinţi medicale, mi-am putut da sama că
maiul era greu atins şi emoragia mare. Am
trimes pe Petruşca să-mi aducă patul lui şi,
cu mare îngrijire, am ntins rănitul pe acel
pat, apoi l-am dus lângă foc. Acolo, de bine,
de rău, l-am pansat, i-am dat să bee puţină
apă cu cognac şi i-am făcut o injecţie de
morfină, având cele de trebuinţă în cutia
mea de farmacie. Faţa, i s'a mai liniştit şi
gemetele au devenit cu mult mai slabe.
M'am dus pe urmă la Piciu care-şi venise
acuma cu desăvârşire în fire şi, după ce l-am
felicitat pentru isprava ce făcuse, l-am între­
bat cum a avut cunoştinţă despre apropierea
hoţilor.
234 Radu Rosetti

El mi-a răspuns că nici el nici Sultan n'au

simţit nimica pană ce hoţii nu au ajuns
aproape de tot de căruţă. Asculta focurile ce
le schimbam noi cu hoţii, iar Sultan, după
obiceiul lui, rămânea nemişcat, dar el simţea
cum toţi muşchii cânelui sunt încordaţi. De
odată Sultan s'a ridicat în picioare şi el, Pi-
ciu, deşi noaptea dra destul de întunecoasă,
a văzut cum două umbre negre, una mai
sus, alta mai jos, se ridică din partea din-
dărăpt a căruţii. Atunci atrascutromblonul
drept în mijlocul lor şi smuncitura grozavă
l-a .făcut să cadă în car, fără cunoştinţă.
Faptul că Sultan, al cărui nas era extraor­
dinar de fin, nu mirosise pe hoţi pănă -în
ultimul minut, îmi lămuria cauza pentru care
cei trei hoţomani care atacase otacul pe din
dos erau goi. Ei îşi scosese hainele pentru
a nu fi simţiţi de câne, al cărui miros fin era
bine cunoscut de Drâmbă, care mă mai au­
zise spunând, îmi aduceam acuma foarte bine
aminte, că pentru a nu fi mirosiţi de câni,
tâlharii adesa se desbracă goi, mirosul tru­
pului omenesc intrând mai cu samă în haine.
Planul hoţilor era acuma foarte clar. Patru
dintr'înşii, probabil cei mai buni trăgători,
dar cei mai puţin voinici, fusese însărcinaţi
să atragă bagarea noastră de samă prin îm­
puşcături ; cu atâta mai bine dacă nimeriau
pe unul din noi. Cei trei mai voinici, printre
cari Drâmbă, se însărcinase să ne lovească
 D râm bă 235

pe la spate, aruncând foaia de cort peste

noi, după ce ar fi tăiet ţăruşii. Apoi, cliie-
mând pe ceilalţi în ajutor, ne-ar fi doborât
fără greutate.
Ajunsesem aici tu reflexiunile mele când
Ferenţ veni să mă roage să-i dau voie să
meargă să vadă de nu mai este vr'un hoţ mort
sau rănit în locul, la dreapta noastră, de unde se
trăsese asupra noastră, iar noi răspunsesem,
apoi auzisem un vaier. De oarece eram încre­
dinţaţi că nu mai este nici o primejdie şi că
hoţii care trăsese cu puşca erau acuma de­
parte, îi dădui voia cerută. Plecă cu un fa­
nar şi cu Piciu, căruia îi dădusem altă puşcă
în locul groaznicului tromblon. Au trecuse
zece minute când am auzit un strigăt de
triumf. Lăsând pe Pet.rnşca singur, m'am dus
spre locul de unde pornise strigătul şi, la
vr'o sută şăsezeci de paşi, am găsit pe ai
mei lângă un om mort, cu o puşcă milită-
rească lângă el şi patru răni în piept şi în
pântece, pricinuite de fiecare din cele patru
părţi ale clodinului.
Moartea trebuie să fi fost aproape fulgeră­
toare şi astfeliu Ferenţ, trăgător foarte pi ost,
nimerise acolo unde Petruşca şi cu mine, 5 ănă-
tori bătrâni, şi nu din cei de pe urmă din ţai ă,
trecusem alături. Am poroncit lui Piciu j?i
ungurului să lese trupul în poziţiunea în
care îl aflase, cu puşca lângă el şi ne-am în-,
tors la bivuac. S'a făcut îndată o nouă expe-
 236 Radu Rosetti

diţie, la postul de tragere al hoţilor din stânga,

dar nu s'a găsit nimica.
— Slava Domnului, spus-am eătră mine,
găsind că trei morţi de om într'o singură
noapte, — înţelegeam că Drâmbă era caşt
mort,— ajungeau eu prisosinţă şi îmi făceam:
impresia că sînt un easap.
Planul pentru adouazi a fost răpede hotă-
rît: Ferenţ era s'încalece pe voinicul Cucoş
înainte de ziuă şi să meargă întins la Panciu,
unde ştiam că va găsi desigur, la via lui, pe
subprefectul Neculai Boian, să-i ducă o scri­
soare arătându-i pe scurt faptele şi rugân-
du-1 să vie cât mai fără întârziere, de pu­
tea chiar In cursul dimineţii, spre a face
cercetările cerute de lege. Iar la întoarcere
avea să s'abată la curte, la Mărăşeşti, casă
totdeauna bucuroasă de oaspeţi, spre a laşa
altă scrisoare lui Costinu Catargiu sau cu­
coanei Smărăndiţei, cerând să-mi trimată după
amiază o trăsură şi anunţându-mă ca musa­
fir pentru noapte, căci Cucoş ar fi fost prea
ostenit pentru a mai face în aceiaş zi drumul
pănă la Petreşti. .
Tovarăşii mei se pusese iar pe somn, dar
mie mi-a fost cu neputinţă să mai adorm.
După o bucată de vreme, Drâmbă începând
iar să geamă greu, m'am apropiet de e l :
— Ce ai ?
— Mă doare rău, mi-i sete.
N'am stat la gânduri pentru a-i face o nouă
 DrâmbS 237

injecţie de.morfină si a-i da să bee un pahar

cu apă în care am varsat o ceşcuţă de co-
gnac, ceiace îl mai linişti. Celalalt rănit, căruia
de asemenea îi dădusem să bee, adormise.
După oareşcare trecere de vreme, uitându-
mă la Drâmbă, am văzut că are ochii des­
chişi şi se uită la mine, parc'ar fi vrut să-mi
Mcă ceva.
— A h a ! mi-am închipuit, vra să-mi spue
că-i pare rău de ceia ce o.făcut.
Şi luând un scăuieş, am venit să m'aşăz
lângă patul lui.
— Vrei. să-mi spui ceva? îl întreb.
— Nimica.
— Iţi este mai bine ? mai întreb desamăgit.
— Mai bine. Şi înţăpătura şi băutura miau
făcut bine. '
— Cred că pănă de-amiază are să vie dofto­
rul, a<^aug eu.
— Degiaba vine, pănă de-amiază sînt moi't,
răspunse el...
Răspunsurile lui scurte aratau că mă în-
şalasem şi că nu avea de gând să stee de
vorbă cu mine; totuş eram hotărît să aflu
Temeiurile care îl făcuse să mă lovească în
acea noapte.
— Măi Niţă, îi ziseiu eu după o tăcere, ce
te-o făcut pe tine să vii în puterea nopţii să
mă loveşti când eram tăbărît în câmp şi să
pui să se tragă focuri asupra mea?
238 Radu R'osetti

Hoţul îmi aruncă o privire plină de ură, dar

nu răspunse.
— Şi acuma urmaiu eu, de ce aiastă privire
de ură ce mi-o aruncă ochii tăi? Ce rău fă-
cutu-ţi-am eu ? Nu te-am scapat oare de boală
grea, de moarte în copilărie, când te-am luat
de -te-am îngrijit în casa mea luni de zile,
caşicum ai fi fost copilul meu ? Nu te-am tri­
mes oare eu la şcoală, la mănăstirea Moşi-
noaia, unde ai învaţat carte pe socoteala
mea ? Nu eu, prin silinţile mele şi prin tre­
cerea mea scapatu-te-am, eu ştii ce greutate,
acuma patru ani, dela oaste şi învrednicitu-
te^am să iei de soţie pe fata care-ţi era
dragă? Nu eu te-am cununat şi i-am dat
zestre patru boi, două vaci,, douăzeci de oi/
un plug şi un car legat eu fier? Ce rău fă-
cutuţi-am eu vr'odată ? Apoi nu v'am aparat
eu oare pe toţi de samovolniciile şi de pră-
dăciunile slujbaşilor stăpânirii, împotriva pri-
vighitoriului, apoi a subprefectului, a per­
ceptorului, a vătăjălului? Văzut-ai execuţie
în sat la noi ?
Drâmbă a ascultat pănă când am isprăvit,
apoi a z is :
— Bunătăţile văd că le aminteşti toate,
dar răutăţile şi batjocurile le taci.
— Care răutăţi şi care batjocuri, între-
bat-am eu cu indignare.
— Multe şi grele, răspunse el. Vrei să ţi
le amintesc?
 Drâm bă 239-

— Tare aşi dori să le aud, răspuns-am eu.

— Atunci mai dă-mi un pahar din băutura
de dinioarea.
1-am dat alt pahar de apă în care am pus
o doză mai mare de- cognac, apoi m'am aşa-
zat iar pe scăuieş.
— Adevărat, zise el, că m'ai scapat de
moarte când eram copil, că prin mijloacele
dumitale am învăţat puţină carte cât ştiu,
adevarat că m'ai scapat de oaste, adevarat
că ai înzestrat pe acea pe care am fost des­
tul de nebun s'o ieu de nevastă, adevarat că.
ai Ocrotit satul împotriva samovolniciilor şi
a prădăciunilor oamenilor pcârmuirii şi că
Petreştii au fost mai puţin calcaţi decât cele
mai multe sate din ţinut şi chiar din ţară.
Aieste sunt faptele care atârnă în cumpăna
dumitale, dar sunt altele care atârnă cu mult
mai greu în cumpăna mea.
Mai întăiu cine o luat bunului meu a opta
parte din Petreşti, care era numai a lui şi a
fraţilor lui, dar dela Bogdan Chiorul cătră
strămoşul lor, Petre căpitanul ? Nu făcea mult
acea parte atunci, dar cât o făcut ea oare pe
urmă, dacă numai dumneta ai scos din pă­
durea de pe dânsa mai multe mii de galbeni
numai pe travele *) ? L'o silit bunicul dumitale
pe bunicul meu să-i vândă pe preţ, poate
atunci îndestulător, dar care nu este decât o

*) Traverse.
240 Radu R osetti

nimica alăture de acel la care o ajuns azi

acea parte de moşie. Prin ameninţări şi prin
ademeniri l-o silit să-i vândă. Fraţii bunicului
au murit fără copii, iar tată-meu ştii bine că
n'o avut nici frate, nici soră, nici alţi copii
decât soră-mea care o murit nemăritată şi cu
mine. Vra să zică din pricina Movileştilor pier-
dut-am eu averea care trebuia să-mi vie mie
şi ramas-am ţaran sarac în loc să fiu şi eu
stăpân a câtorva sute de fălci. Spune dacă
îmi poate fi drag sângele movilesc în urma
unor asemenea împrejurări ?
Tăceam, căci ştiam că toate câte le spu­
sese erau adevarate. Bunul meu nu crezuse
că face o nedreptate când silise pe răzaşul
ramas in mijlocul moşiei să-i vândă partea
lui cu un preţ âare, de cătră mulţi, fusese so­
cotit ca întrecând valoarea lucrului cumpărat-
Morală de boier mare de pe acea vreme. Bu­
nicul trecea drept om foarte drept şi, lucru
rar pe atunci, ca slujbaş neprevaricator.
— Dar, urmă Drâmbă, când i-o vândut bu­
nicul meu bunicului dumitale moşia, acel boier
i-o făgăduit că el şi urmaşii lui vor fi tot­
deauna ocrotiţi de el şi de urmaşii săi, că
se vor putea totdeauna hrăni pe moşie dând
numai, ca semn de supunere, dijmă din bu­
cate, fără a mai face vr'un feliu de boieresc
şi putând să iee din pădure tot lemnul de
foc şi de trebuinţă de care ar avea nevoie
pentru ei. Cât au trăit bunicul meu şi al du-
 D râm bă 24)

niitale aşa a fost, bunicul meu n'o făcut nici

un feliu de boieresc şi o luat câte şi ce fel
de lemne o vrut pentru trebuinţile lui. Dar
când au murit şi unul şi altul, lucrurile s'au
schimbat: moşia o fost vândută în posesie şi
posesorul, dacă n'o silit pe tata să facă bo­
ieresc, nu l-o mai lasat să iee fără de plată
decât lemne de foc, cum avea dreptul atunci
să iee fiecare ţaran, dar pentru lemn de treabă
îl făcea să plătească ca oricare altul. Apoi,
când o venit legea pontului, l-o pus şi pe
tata să lucreze cumplitul pont de mai bine
de cincizeci de zile pe an. Fânaţele de care
ne bucurasem după învoiala cu bunicul ni
s'au luat, dându-ni-se altele mai proaste şi de
două ori mai mici, iar pământurile de arătură
ni s'au înjumătăţit şi, când am vrut să ne
plângem, să arătăm că se calcă cuvântul dat,
în puterea căruia vândusem pământul nostru,
ni s'o răspuns să arătăm hârtia prin care ni
s'au făcut asemene făgăduinţi, căci boieiiul
n'are vreme să caute poveşti în hârţoagele
cele vechi, iar dacă n'avem asemene hârtii să
ne mulţămim cu soarta ce o au şi ceilalţi lo­
cuitori de pe moşie.
Tăcu deodată şi îngălbeni mai tare. M'am
sculat ca să-i ridic capul.
— Tare mă doare, zise el, mai fă-mi o îm­
punsătură şi-mi dă de băut.
Am făcut cum îmi cerea.
R. RowlM. - -4Me pcecpH ntoMot'cnepM. 16
 242 Radu R osetti

— Şi acuma, îi ziseiu, taci, nu mai vorbi,

căci vorba te osteneşte.
— Ha ! răspunse ei, te-ai săturat de vor­
bele mele, nu-ţi plac, dar n'am să tac: dum-
neta m'ai stârnit, şăzi aici şi ascultă toate
păcatele pe care părinţii dumitale şi dumneta
le-aţi făptuit. Mai ani multe de spus. Nu, nu
pleca, dacă pleci de lângă mine am să strig,.
tot ai să m'auzi şi mi-'a face mai rău.
M'am aşazat iar pe scaun ; şi el urm ă;
— După o bucată de vreme, tată! dumitale
care nu sta la noi, ni-o trimes pe un afurisit de
vechil leah, om crud şi neîndurat; bătea şi
stâlcea lumea. Intâlnindu-se odată cu tata care
venia cu carul încărcat şi găsind că părintele
meu nu se dă la o parte destul, de răpede,
l-o croit cu biciul. Tata era om inimos. De !
Ne tragem din căpitanul Petrea, căruia pen­
tru vitejie Bogdan Chiorul i-o dat locul pustiu
pe care o întemeiet satul Petreşti! N'o putut
să rabde batjocura, făcută luideMokreanski.
Aruncându-se asupra-i şi apucându-1 de piept
i-o dat la palme pănă când leahul o leşinat.
Dar, trei zile mai pe urmă, venia în sat pri-
vighitorul cu zece slujitori, punea mâna pe
tata, îl întindea jos, şi-i trăgea o sută de ha­
rapnice ca celui de pe urmă ţigan. Poţi oare,
cucoane Ştefane, când în piept ai chiar humai
un pic de inimă, să uiţi o batjocură ca asta ?
Şi să nu crezi că mi-o povestit-o tata ? Mi-au
povestit-o babele din sat, căci tot satul fusese
 Drâtnbă 243

strâns spre a fi faţă la pedeapsa dată aceluia

care îndrăznise -să pue mâna pe omul veşni­
cului stăpân. Tata dumitale, când o venit la
Petreşti, o luat la depanat socotelile lui Mo-
kreanski şi, descoperind că leahul l-o pradat,
l-o dat afară cu ruşine. Apoi auzind şi de
bataia tatei, l-o chemat şi i-o spus că-i pare
foarte rău. Dar dacă n'ar fi găsit pe Mo-
kreanski talhar, ştiu bine că nu i-ar mai fi
părut rău. Insă de boieresc nu l-o scutit şi
fânaţele nu i le-o dat înapoi... Valeu, tare mă
doare!
1-am mai dat un pahar de apă cu cognac,
apoi m'am depărtat pentru a da lui Ferenţ,
gata de plecare, instrucţii amărunţite, ceiace
sili pe rănit să tacă câtva timp. Dar când
m'am întors lângă dânsul, el îndată a reluat
şirul vorbei zicând :
— Tata care rămăsese^văduv fără copii s'o
însurat de al doilea cu maică-mea, fata preu-
tului din sat. Mama era frumoasă, părintelui
dumitale îi plăceau mult femeile frumoase ;
i-o venit poftă de mama cam un an după
naşterea mea. Avea un fecior boieresc deştept
şi talhar, dar pezevenchiu bun. Cum o aflat
de noua poftă a boieriului, s'o pus pe capul
mamei şi o 'găsit mijloace pentru a i-1 în­
toarce : s'o fasat să fie dusa la boier şi să-i
mulţămească poftele. O ştiut tot satul, apoi o
ştiut şi tata. Alţi ţarani nu prea sînV ruşine
de asemene amestec al boieriului în căsnicia
244 Radu R osetti

lor; dar tată-meu era fecior de oameni buni

care, din neam în neam, au ţinut la curăţe­
nia casei lor şi au pastrat-o. M'ai trimes când
eram un băictande paisprezece ani la părin­
tele Zosim, dela Moşinoaia, un sfânt, ca să
mă înveţe ceva carte ; el pe lângă carte ne
mai învăţă cum să fim oameni cinstiţi. Mi-aduc
bine aminte cum îmi spunea că nu este băr­
bat de inimă şi de cinste acel care îngăduie
ruşinea în căsnicia lui şi că nu se poate face
unui om ruşine mai mare decât de a-i pân­
gări soţia, sora sau fata. Cu drept ar fi fost
ca tata să se răsbune asupra boieriului care
i-o terfelise; dar tata sărmanul, deşi era ini­
mos, avea copii: s'o gândit la ei şi n'o în­
drăznit să se puie cu el, boieriul cel mare, vestit
în ţară şi eu putere să-l facă fărâmi. Dar v a i!
S'o răsbunat asupra mamei: dus-au de atunci
înainte casă rea. Sarmana de dânsa, ea n'o
mai avut parte decât de sudălmi şi de bătăi
dela acel care mai înainte nu ştia ce să facă
ca să-? fie pe plac. Pot oare să nu simt în
mine mânie pentru ocara făcută tatei, pentru
necinstirea mamei şi a traiului cumplit ce
l-au dus părinţii mei vreme de mai bine de
cincisprezece ani ?... Mă simt slab tare, adause
el după o tăcere şi glasul lui slăbise într'a-
devăr în chip simţitor.
— Nu v o rb i; nu ţi-am spus să nu.mai vor­
beşti ?
— Ba nu, zise el. M'ai stârnit, trebuie să
 Drâm bă 245

vorbesc ; nu vreu să mor pănă ce nu ţi ie-oi

spune toate.
1-ain dat să bee ; şi, după câteva ciipe de
tăcere, urmă :
— Am avut o soră, mai mare decât mine,
bucăţică ruptă din mama şi prin urmare fru­
moasă : ai cunoscut-o bine, prea bine. Ţi-o
plăcut şi o spurcăciune de babă dela curte
ţi-o pezevenclit-o. Ea, fiinţă fără de crier, s'o
îndrăgostit de boieriul căruia îi dăduse cură­
ţenia ei de fecioară! Parcă un boier se poate
uita la dragostea unei ţarance cu mâni arse
de soare şi vârtoase, care umblă mai muit cu
picioarele goale ! Dar era frumoasă tare, te-ai
ţinut de dânsa câte-va luni, purtand-o frumos
îmbrăcată, spaiată, încălţată ; însă dupăce
te-ai săturat de ea, i-ai dat drumul, mai dan-
du-i patru boi, vaci, oi şi sută de galbeni
— bani mulţi, foarte mulţi pentru fetia unei
ţarance 1 Ea, saraca, o înebunit şi, după un
an, o iertat-o Dumnezeu. Ce zici, cucoane Şte-
tane ? Am oare eu drept să simt durere pen­
tru ruşinea suferită de soră-mca dela mâna
dumitale ? Aşa-i că neamul meu o avut de
suferit dela al dumitale câteva amărăciuni f
Am eu oare drept sau nu să nu mă mai uit
la mica cheltuială ce-ai făcut-o căutându-ma
în copilăria mea şi dându-ină la învăţatul a,
faţă de toate pagubile, ruşinilc şi durerile ce
le-am înşirat? Şi încă nu ţi-am vorbit de un
rău mare care mi l-ai făcut. Ai pomenit de
 246 Radu R osetti

ticăloasa din pricina căreia am părăsit satui

şi viaţa de om cinstit, fiindcă m'o lasat spre
a se face ţiitoarea supleantului de subpre­
fect. Dar oare cine este vinovat că au ajuns
lucrurile aici? Tot dumneta! Da, îţi plac şi
dumitale muierile frumoase. Safta eră cea mai
frumoasă din fetele de pe împrejur şi ţi-ai
mulţămit pofta de dînsa, plătind-o bine-înţeles
foarte frumos. Ai ştiut deci că ea era o fată
fără de ruşine, gata să se vândă pe bani. Şi
când ai ştiut că eu, nebunul, m'am dat în
dragoste cu dânsa şi vreu s'o ieu de soţie,
nu te-ai îndurat de-mine şi nu mi-ai spus :
n'o lua că m'o lasat s'o desmierd pentru b an i!
Ştiam că trăise cu alt flăcău din sat, care era
s'o iee, dar murise; însă de aşi fi ştiut că-şi
vinde trupul pe bani, de ar fi fost de o mie
de ori mai frumoasă, tot n'o luam. Astfeliu,de
când m'am apucat de hoţie, gândindu-mă a-
desa la temeiurile care m'au adus aici, s'o
făcut lumină în mintea mea şi am văzut că
pricina oricărei din nenorocirile, din durerile
din batjocurile care m'au lovit, atât pe mine
cât şi, pe bătrânii mei, totdeauna o fost un
Movilă. Nu te miera deci dacă, auzind că
ţi-ai aşazat otacul în câmp şi că, având puţină
îndrăzneală, aş putea să răsbun asupra du­
mitale rălele, pagubile şi ruşinile ce le-o gră­
mădit asupra capului meu şi a bătrânilor mei
neamul.Movileştilor, ispita o fost din cale afară
mare, şi am căzut într'însa. Mi se pare, cu­
 Drâmbă 247

coane Ştefane, că cumpăna mult mai greu

atârnă în partea mea decât în a dumitale.
-Şi acuma fă-mi încă o împunsătură că nu
mai pot de durere.
1-am făcut împunsătura ce mi-o cerea, i-am
învălit cu o cergă căci era frig şi mi s'a pă­
rut că se linişteşte. Dar tăcerea n'o ţinut mult,
în curând o început din nou să vorbească,
însă cu glasul mai slab:
— Ţi-am amintit unele din faptele voastre
care ne-au fript la inimă, pe bătrânii mei, pe
mine şi pe ceilalţi ca mine. Dar am uitat să
vorbesc de un lucru care mi-o otrăvit adeşa
viaţa : smerenia cumplită la care suntem si­
liţi faţă de dumneavoastră. Nu vă pot vorbi
bătrânii noştri cu plete albe decât descope­
riţi, chiar când sunteţi nişte băieţi. Ne batjo-
curiţi, ne necinstiţi casa, ne loviţi, ne păgu­
biţi, dar nouă nu ni este iertat să vă arătăm
supararea, mânia noastră, să ne încreţim frun­
tea faţă de dumneavoastră, să vă privim băr-
băteşte ochiu în ochiu. Nu, trebuie să stăm
cu smerenie în picioare în faţa dumneavoastră,
să răspundem cu supunere la ocările dum­
neavoastră, să sărutăm mâna care ne loveşte,
s'avem cuvinte de laudă chiar pentru fapte
spre paguba noastră. Altfeliu feciorul boieresc
vechilul, primarul, subprefectul, dorobanţul
sunt gata să ne înveţe minte. Ţărănoi scapă
din lanţurile smereniei numai dacă moare sau
iesă la tâlhărie. Om deplin m'am simţit nu-
248 Radu Rosetti

mai decând am părăsit satul pentru codru!

şi drumul mare.
Tăcu, apoi după câteva clipe urmă iar:
— Te mieri poate că numai de păcatele
voastre, ale boierilor celor mari, am vorbit,
deşi aveam şi drept şi prilej să vorbesc de
răul care mi l-o făcut ciocoieşul cel de Şte-
făniu, supleantul subprefectului, care mi-o
luat nevasta, acel mişel care, auzind că m'am
făcut talhar, o cerut să fie mutat la Roma-
naţi. Mare rău făcutu-mi-au acel mişei şi alţii
de sama lui şi drept este că ei mănâncă acum
norodul mult mai grozav decât îl mâncaţi
voi, ciocoii cei mari, căci sunt mulţi tare şi
nu ni fac nici bruma de bine ce ni-o făceaţi
şi ni-o măi faceţi voi din când în când. Dar
dela cine luat-au ei pildă dacă nu dela voi ?
De nu ne-aţi fi mâncat şi jăfuit voi, de nu
ne-aţi fi deprins prin silă să fim mâncaţi, jă-
fuiţi şi batjocuriţi din moşi şi strămoşi, n'ar.
îndrăzni ei acuma să ne calce şi să ne jă-
fuiască...
Glasul iui care se făcuse tot mai slab se
o p ri; apoi după o destul de lungă tăcere zise :
— Mi se apropie sfârşitul, sunt slab de tot
nu mai pot vorbi.
1-am mai dat apă cu cognac şi i-am spus
să nu mai vorbească, căci nu-1 mai ascult.
Apoi chemând pe Petruşca, l-am lasat să
şadă în locul meu lângă el, dar să nu-i vor-
 Dj âmbă 249

bească şi sa nu-1 lese să zică nici macar un

cuvânt.
Am mers să mă întind pe patul pe care îl
părăsisem de atâtea ceasuri. Eram foarte tru­
dit, dar şi adânc impresionat de cele ce le
auzisem şi care le ştiam toate adevarate. Mă
simţiam ruşinat de lăcomia şi arbitrarul bă­
trânilor, de uşurinţa şi de necugetarea mea.
Faptul că nu este moşie în ţară pe care să
nu se fi petrecut fapte la feliu şi chiar cu mult
mai grave, prea adesea chiar criminale, nu-mi
putea servi drept desvinovăţire. Conştiinţa
că aceste fapte erau urmarea de neînlăturat
a împrejurărilor nenorocite în care s'a sbă-
tut ţara vreme de aproape patru secole, poate
alcătui cel mult o uşurare a simţului vino­
văţiei noastre. Trebuia să recunosc mai ales
deplina dreptate a ultimei observaţii făcută
de hoţul pe moarte. Tot noi, boierimea cea
mare, purtăm cea mai mare parte din răs­
punderea suferinţilor ce le rabdă mulţimea
dela oamenii noui deţinând astăzi puterea,
cari jăfuiesc şi împilează poporul în chip
atât de cumplit. De nu l-am fi silit timp de
veacuri să se plece la împilările noastre şi la
arbitrarul nostru, n'ar avea droaia de puternici
noui cumsă-iimpue jaful şi arbitrarul lor de
toate zilele, şi-mi ziceam :
— Eşte oare cu putinţă ca, într'un decurs do
timp mai lung sau mai scurt, această mulţime
250 Radu Rosetti

să nu isprăvească prin a reacţiona şi atunci

vai de noi şi vai de nouii puternici !
Insă jcu toate că mă frămîntau aceste gân­
duri, truda m'a învins în sfîrşit şi am căzut
într'un somn adîne. Dormiam de câteva cea­
suri cînd Petruşca m'a trezit pentru a-mi
spune că au sosit subprefectul cu medicul.
M'am sculat îndată şi m'am dus la dînşii:
stăteau lângă Drâmbă care aiura.
La întrebările mele dacă mai are încă multe
ceasuri de trăit, medicul îmi răspunse:
— Tare mă mier că mai trăieşte şi pănă
acuma; are o fire de b iv o l; poate s'o mai
ducă un ceas, mult două sau trei.
Am dat subprefectului toate lămuririle tre­
buincioase care au fost trecute în procesul-
verbal ce-1 redacta un scriitor, iar după mine
oamenii mei au făcut depoziţiile lor.
Lăsând pe subprefect să se năcăjască cu
Piciu, m'am dus la Drâmbă. Rostia nişte cu­
vinte fără şir şi fără înţeles.
A murit pe la trei după amiază, tocmai
când sosia trăsura dela Mărăşeşti, care venia
să mă iee.
 CUPRINSUL

/
Dreptatea tui Constantin V o d ă -D u ca ....................... 5
Prieten................................................................................................37
Spovădania B a ş b u lu b a ş e i....................................................75
Hoţul M itr o p o litu lu i............................ . . . . . 135
Ţigăncuşadela I e t a c ............................................................ IM
Pentru ce Costică Tom şa a ramasburlac . . . 201
C a v a le r is m ...................................................................................217
D r â m b ă ................................................................................... 223
1.3 !