This is a reproduction of a library book that was digitized

by Google as part of an ongoing effort to preserve the

information in books and make it universally accessible.

https://books.google.com
HD WIDENER

HW LELS 0
ROM 6340 , 66.30

VERIT
TAS

HARVARD
COLLEGE
LIBRARY
 SUVENIRE

CONTIMPURANE
DE

G. SION
Membru Academiei Române.

BUCURESCI
TIPOGRAFIA ACADEMIEI ROMÂNE
( LABORATORIŤ Románi)
42. STRADA COLŢEI. 42.
1888 .
 1
1
1
1
1
1
!
1
 Memoriet

EUITATULUŤ MEŬ FIIŬ

Neur
DEMIR
unŭ proprietariŭ bine inspirată, d -lŭ Stefan Borănescu, a fă
cută unŭ stabilimentů balneară, unde cei obosiți de căldurile
caniculare ale câmpie sě pótă găsi locŭ de ospětare şi de pe
trecere plăcută , la recórea şi la aerulŭ profumată al munți
lorů . In adevěrů nicỉ credă că se putea alege, în regiunea
acesta , o localitate mai bine situată, cu o climă mai dulce și
mai igienică . Aice in adevěră este uniculă stabilimentů bal
neară , unde fără sě fie isvóre minerale și băì sistematice, ci
numai cu ajutorulŭ naturii, anemiciſ potă căpěta sângele care
le lipsesce, bětrânii puterile cari ' 1-aŭ părăsită, copiii desvol
tarea muşchilorú și a corpuluī, iar cei sănătoşi buna disposi
ţiune a sufletuluſ necăjită şi amărită în luptele continue ale
vieţii . In adevěră , după cât cunoscă localităţile frumose ale
munţilorŭ noştri, nu sciữ sẽ fie alt -undeva, unŭ locò mai cu
fericire impodobită de natură . In adevěrů nu scii de ce sě te
8
MANCIPAREA TIGANILORŮ

bucurĩ și ce sě admirñ maſ întâiủ : recórea și aerulŭ profu

matŭ alŭ bradilorŭ ? forma capriciósă a munţilorŭ ? frumusețea
vegetaţiunii şi a pădurilorů ? murmurulŭ asurditorŭ alŭ casca
delorŭ ? veselia ce pare că domnesce până și în petrele de pe
malurile piraelorù ?
Acólo , fără a se resimți de arşiţa sorelui, ale căruia rade
parŭ a-si perde puterea , — fără a suferi nici de recorile cre
pusculare, care in alte părți sunt supěrăcióse , -- găsindŭ lo
cuințe confortabile pentru tóte necesitățile vieţuirei, --- călcândă
în tóte pilele cărărī noué și locurì cari de carỉ maĩ frumose
pentru preumblare, --- avêndă pentru pofta gure lapte, zěrů ,
fructe diverse, běutură și mâncare hună, iar pentru pofta ini
mei cântecele unei bune bande de lăutari, călătorulū în
adevěrů nu are de dorită de cât doră sorginți de ape mine
rale cari lipsescă ; iar când stagiunea ilŭ silesce a pleca, se
simte cuprinsă de o adevěrată jale védendă că se desparte de
o localitate care i - a încântată sufletulī , saŭ į-a întrematŭ să
nătatea sdruncinată .
Ce bine arŭ fi daca asemine stabilimente balneare s'arŭ mai
îmmulți pe la noi, pentru ca sẽ nu fimŭ nevoițí a ne duce
verele în țeri străine, unde nici munţii nu sunt mai frumosi,
nicì aerulă mai bună, nici distracțiunile mai oneste , nici apele
maſ dătătóre de viélă ! Dar ca sě se încurageze asemine in
treprinderi, guvernul ar trebui, inainte de tóte, sě se ocupe
de îmbunătăţirea drumurilorð : şi de aceea se prefere a numi
prefecţi moldoveni, fiindu - că ( nu sciŭ cum se face. dar este
constatată că ) ei aŭ predilecțiunì speciale pentru facerea sose
lelorù . In adevěrů Buzoeniſ comemoréză cu adevérată venera
țiune epoca prefecturelorŭ unorŭ moldoveni, cari singurì s'aŭ
ocupată cu mare interesă de şoselele dintre Buzeň şi Bisca ,
sosele cari însă, după retragerea saŭ transferarea prefecţilorð
ce le-aŭ făcută, aŭ ajunsŭ nepracticabile, fiindŭ -că urmaşii
lorŭ s'aŭ ocupatù mai multă cu politica de cât cu adminis
tratiunea .
Dar nu numai greutatea comunicatiunilorŭ contribue la ne
reuşita aşedămintelorŭ balneare la noi. O causă mai mare este
 9
EMAXCITARFA LIGINILOKU

variabilitatea gusturiloră atâtă de caprițiose la Români, carſ

se vede că sunt dispuşi ca fluturii :
« Astăļi ici, mâine colea,
Premenescŭ viéța mea ! »

Cu túte acestea stagiunea anului 1883 a fostŭ maſ extra

ordinară. Stabilimentulŭ era coprinsă : tóte apartamentele ocu
paie . Societatea maĩ tótă era română . De și venițī unii de la
résărită şi altii de la apusú, între ospeți îndată sa incinsă o
familiaritate intimă : bětrânī, tineri, dame, fete, copii, adunaţi
mereù in grupe, se jucaŭ, dantaŭ, se preumblað, tótă diulica,
pe lote cărările , pe toți munții, pe tóte văile, când pe josů ,
când călări, cu risete, cu hohote , cu cântece interminabile.
Bětrânii, în genere amatori de linişte, se vedeaŭ maſ adesea
retraşi cand sub pavilióne, când sub arbori umbroşi, ocupati
saŭ cu lectura saŭ cu admirațiunea munților saŭ cu inhala
țiunea aerului profumatí alŭ braţilorŭ din apropiere. Eŭ sin
guri nu mě puteamŭ bucura de asemenea mulțămire : indată
ce mě aședamŭ unde - va, mě vedémů assediată , mai alesă de
tineri și de copii, ca sé le spunŭ lucruri frumóce, – așa ca
lificaŭ ei anecdotele, istoriórele și aventurile ce le povestiamă,
luate saŭ din cărţile ce cetisem saŭ din suvenirile vietii mele.
Ast felň pre când cântecele bandei lui Năstase ( fiul vestitului
rèposată lăutariŭ , cunoscută în Bucurescì sub numele de () liż
Albi) iſ provoca la danſuri. naratiunile mele iſ deprindea să
asculte pe hětrânỉ, cu gurele căscate .
Intr'una din dile standŭ intr'unŭ pavilionů de pe malulă
gârleĩ. în care mişunaŭ o mulțime de copii, mai marī și maſ
mici, la vederea unui grupă de ţigani cari se coboraŭ de la
munte și se îndrumaŭ spre vale , umŭ copilă curiosŭ mě n
trebă : ce felŭ de ómeni sunt aceştia ? creştini saŭ păgâni ?
ómenī saŭ fiare ?
Când mě găliamŭ a răspunde, o mulțime din cei mai mă
riceſ s'aŭ adunală ca sě asenlte ce am se spună, fiindŭ de
prinşi a pune atentiune la naratiunile mele .
« Aceștia sunt vechiĩ robi, dragii mei, cari pote aŭ purtată
10 EMANCIPÀREA TIGANITORŮ

în brațe pe părinţii voştri : sunt ómeni ca toti omenii, creştini

ca și Românii, veniți cine scie de unde pe pămêntulū Daciei
nostre, multe vécuri supuşi la jugulă sclaviei, iar acuma liberi
ca toți liberii.
Ne - ai promisă odată, că ne vei spune istoria emancipării
lorů . Arŭ fi tocmai bine timpulŭ sẽ ne o spui, dise fiulŭ með .
Sé asculte și copilandrii aceştia, cărora le placă istoriile tale.
Eĩ, hai sě vě facă plăcerea. Dar numai sē aveţi răbdare
de ascultalů , căci istoria e cam lungă.
Avem , avem răbdare ! strigară cu totii.
Aşa dar gătiți - vě urechile și ascultați. »
Cum se ré-pândi vorba că am sě spună o istorie lungă , mai
toli părinţii şi mumele copiilorð se grămădiră pe foişorů ca
so mě asculte .
Îmi aducă aminte cu fericire de plăcerea și atențiunea cu
care am fostă ascultată .
Fiiulŭ með mě rugà cu mare stăruință sẽ scriŭ istoria- a
cesta, așa eum am narato. Eŭ , cuprinsă de nevoi și de oste
nelele bětrânețelorů, l'am fostă însărcinată pe elŭ ca s'o scrie.
Na avuta însă timpŭ so facă acesta ! Peste unŭ anŭ , l'umne
deŭ l'a chematŭ intre îngerii sěſ !
lată pentru ce amŭ scrisă acestă istorie mică , petrecută ală
turi cu istoria mare și veridică din timpulŭ með .
 1

Până înainte de Unire ( 1857), locuiamŭ in laşi, când ca

funcţionară, când ca cetățénŭ privată .
In una din podgoriile ( 1 ) ce inconjóră vechia capitală a Mol
dovei, numită Valea-Adâncă, situată despre apusă de Galata,
avémŭ o viişóră moștenită de la părinți. Acolo mi-a fostă lé
gănulă tinerețeloră . Acolo mě ducémů, în dile de ferii saŭ de
sērbătorŤ. sě mě retragŭ de sgomotulă Capitale şi , în reve
riile plăcute ale singurătățiĩ, sě spicuescŭ primele inspirațiuni
ale Musei, pe care reposatulă şi regretatulă meŭ amică C.
Negrutzi le numia pěcatele tineretelorů .
Dar ori cât voiamŭ sě mě sustragŭ de la lume și sě mě
ascundă sub arboriſ cei mai stufoşi, totuşi, de cum începeaŭ
a se cóce cireșele şi până ce se culegeaŭ strugurii, mě visitaŭ
pe neaşteptate numeroşiĩ meſ amici studenţi, din clasele gim
nasiale, cărora le concedasemŭ privilegiulă de a se bucura de
fructele proprietăţii mele ca de ale lorŭ proprii. Adeseorĩ mě
vedeamŭ silită sẽ trimită ca sě aducă chiar câte douĩ trei
miei, pentru ca sě împrovisezŭ prânduri pe érbă verde, unde
degetele ne serviaŭ dreptă furculite şi dinţii dreptă cuțite ; iar

:) Moldovenil numescă așa locurile cultivate cu vil, care în Muntenia

se chiamă déluri : délulă mare, délulă Drăgăşaniloră saŭ alů Têrgoviştei,.
şi cele- l-alte. Imprejurulŭ laşilorŭ sunt mal multe podgoril: a Socolei, a
Galatei, a Nebunii, a Răpedei, şi altele .
12 EMINCIPAREA TIGA ILOKU

daca niscaì lăutarĩ sẽ întâmpla a se rătăci pe acolo, hora saŭ

brîulu. făceaŭ sě se bătătorescă erba de sub copaci, şi valea
sẽ resuue de tipete de veselie.
Vě mai aduceţi aminte, o vechii mei amicì ? saŭ că anii,
strecurati pe sub perii voştri albiți, ca și ai mei, v'aŭ ştersă
din memorie acele minute delicióse ale tinereţii, trecute ca scli
pirile stelelorů cădětóre ?

II

Personagiulă, celŭ mai imporlantă de la via mea , carele

cumula funcțiunile de intendentă, de majordomŭ și de feciorů,
ma propriŭ vorbindŭ vieriulŭ með Ion Burnénă , rěmăsese
věduvŭ . Nevasta luğ Gafiţa, care multi ani îmi servise ca bu
cătărésă la vijă , şi era artistă in facerea borşului și a friptu
rilorů, murise ( Dumnedeň so erte ) și lasase pe bărbatu -sěň
tocmaĩ când avea mai mare nevoe de ea, cu douſ copiſ in
vatră. Multe lacrimi a věrsalū bietulŭ lon , maņ unŭ anŭ de
dile; dar dupě acestă trecere de timpů, mai târờiù pote de cât
alții, a căutatŭ sě se console ; căci, de ! așa e făcută lumea
acesta mare și largă .
Deci dupě ce a iscoditŭ tote věduvele de pe Valea -Adâncă
şi de la Galata, ca doră îşi va găsi o părechiă potrivită cu
care sě se însoțiască ; d'pě ( e cercările luſ în acele părți aŭ
rěmasŭ multū timpŭ nefructuóse, in cele din urmă elŭ ' si -a
îndreptată cercetările spre capitală ; și într'o bună diminetă
aducêndu -mi cireșe și zarzăre de la vită, imi spune totă odată ,
scărpinându -se la urechiă, că a botărită să se însore , căci
dicea elŭ — vine fórte greŭ fără femeie : n’are cine vedea
cum se cade de copii. ca se- hrănescă și sě -i spele : căci
soră -sa, care lŭ ajutase până atuncea , voesce să se mărite.
Bine arð fi , lóne, – iiîi disein
diseiŭ — numai de ai găsi o fe
mte potrivită cu tine. Ochitaỹ vre una ?
Apoi... cam aşa ... am găsită una şi ainù avutù vorbă
so iaŭ pe cercare : sẽ trăimă o lună impreună ; de ne-om
împăca , ne -om cununa ; de ru , cale bună !
 FMANCIPAREA TIGANILORŮ 13

Inteléptă tocmélă, lóne ! sě sciĩ că de va eşi treba bine,

eŭ voiŭ fi naşulă těŭ . Dar cine e ? De unde e ?
O cunoscì și D-la, căci în curtea D- tale am cunoscut'o.
In momentulă acela venindu -mi spělătorésa cu albiturele,
lon, arătându -mi-o, dice : « laca ! Asta este, cocone ... daca mě
ertați sě vě spună ...
Hei ? Ce spune Ion, Mario ?
Ce ? ţi- a spusă și d -tale ? Ei, bată-lă sănătatea ! Daca -¡
aşa, te rogủ sẽ- mi spui și d -ta daca aşi face bine sě-mỉ legă
capulă cu densulă . Nu-ĩ vorbă, dorescŭ sě am și eŭ casa mea,
daca se pote, căci mi s'a urîtă cu věduvia .
Ai dreptate, Mario, şi cât despre omŭ, credŭ că nu-i
găsi altulů mai bună : îlŭ cunoscă de optă anî ; e harnică ,
cinstită, nu bețivă, deşteptă . Dar este ceva la mijloců : nu sciſ
tu că corbulă cu porumbița nu se potă împărechia ? Tu, din
pěcate, esci ţigancă, róbă. Ce-arŭ dice stăpâniĩ těỉ ?
Credŭ că n'are cine sě dică nimica . Eū , daca staŭ in
curtea boeréscă, staŭ fiind - că am odaea și tainulū meŭ ; dar
alt - felŭ nu mai sunt supusă la robie . Am carte de ertare de
la réposatulŭ boerů , D -deň sē lū ierte !
Multă imi pare bine de ceea -ce spui, Mario . Daca e așa,
sě sci vă eŭ sunt nunul těň . Dar pentru ca sẽ nu se facă
vre - o gălăgie, saŭ sě se dică cà eŭ m'am apucată se însorŭ
pe unŭ română cu o ţigancă , ceea- ce fórte rară se întêmplă
la noi, sě nii aduci sě vědů și eŭ cartea care dici că o aſ.
Numai de cât, căci locuința mea e la doui paşi . »
Nu trecură dece minute, și Maria, întorcêndu -se, îmî puse
dinainte unŭ plică cam afumată de vechime, în care găsiiŭ o
hârtie strînsă în patru cu cuprinsulă următorú :
« Facũ cunoscutù că pe tiganca Maria , fiica lui Dumitru Cra
« căŭ , coboritorŭ din robiſ moşteniti de la părinții mei, vě
« duvă prin mórlea barbatului ei, fiind - că din copilărie cre
« scendă în curtea mea a slujită cu credință și vrednicie, cu
tragere de inimă şi cu neadormire, aşa în cât a atrasă tot
«deauna mulțămirea mea și a soţiei mele, prin acestă carte,
a ce-i daŭ la mână, o ertă de robie şi o lasă sě se ducă ori
14
FMANCIPAREA ȚIGANILORŮ

« când și orị unde va vrea , iar cât va voi să stea în curtea

« mea, se va bucura, nesupěrată, de camera în care locuesce
« şi de tainul ce capětă ca toti cei-l-alți robỉ ce locuescă în
· curte. Acesta sẽ fie spre pildă de îndemnare şi pentru fiulă
« ei Dincă, care de se va purta bine ca muma sa , va căpěta
« și el ertare la vreme.--- 1849, Iunie în 8 qile. »
Dimitrie Canta Logofětů . »

Lectura acestuî frumosŭ documentă fåcênd'o cu voce tare,

provocă mai întâiŭ suspine și apoi lacrime în ochii Mariei.
« Hârtia este bună, Mario, și nu credŭ că va putea cine-va
sě o tăgăduéscă. Ca unulă care am cunoscută pe reposatulů ,
voiŭ pulea mărturisi că este în adevěră scrisă de el . Dară
spunemỉ : Cucóna scie de asta ?
Děŭ , nu sciŭ daca scie. Când 'mi -a dat'o boerulū , 'mi- a
disŭ sě mě slujescù de ea numai când o fi ca sě esŭ din
curte. Numai băétulŭ meŭ , după ce a invěfalù carte, a ce
tito. Cuconiţei nu 'i-am spusă , fiind -că şi dumniae a fostů
bună pentru mine și aşi şedea tótă vieța în curtea d -sale,
daca nu 'mi-arŭ veni sě mě ducŭ dupě omulŭ acesta. Dar
orì cât de fericită aşi fi în casa lui, nu credŭ că mi s'arŭ
usca lacrimele de pe obrază până nu voiŭ vedea pe copila
şulŭ meŭ lângă mine ... și cine scie când se va întorce de la
Parisulă acela , arde - l'ară foculă !
Eŭ credă că daca , înainte de a pleca la Paris, te-ai fi
rugată sě -i dea ertare, pote ...
Așa ! feréscă Dumnedeŭ ! Cucóna, dupě cât am vědută,
s'a deprinsă cu el așa , în cât credŭ că nu l'ar slobodi pen
tru toți sfintii din ceră. Băétulŭ meŭ a avută douě noroce pe
lumea acesta : mai întâii pe mine, că l'am născută , și apoỉ pe
cocóna, care de micŭ l'a luată în dragoste : de micŭ l'a îm
brăcată cu strae potŭ sẽ dicŭ boerescỉ... Càpd ağ sci d - ta de
cate orñ mi-a dată ghionturì când nu -lŭ vedea destulă de cu
rată , destulă de peptěnată şi destulă de îmbrăcată ... ! Apoſ de
 15
EMANCIPAREA TIGANILORŮ

la vérsta de sése ani, l'a pusă sẽ învețe carte, mai de hai de

cât unŭ cuconașă , cu dascălă care venia acasă de-lŭ învěta ...
Acuma, ce sẽ dicŭ ? e bine båélulă , bine de totů ; mai bine
nu -i poti dori. Dar ori cit de bine e, nu sciŭ cum şi de ce,
când mě gândescŭ că portă numele de robů, mi se sfâşie
inima, și mě blestemŭ pe mine insămî că n'am sciută cum
sé facă ca sě - 1 l scosŭ luğ ertare în locŭ de a'mi scote mie .
Acuma. de ! Cocona ili iubesce, şi cât o trăi ea o sě-i fie bine,
și rogŭ pe D -deŭ séra și diminea ca sē-i lungéscă viéta ; dar,
Dómne feresce , more, pote înainte de a apuca sě- dea carte .
Cine scie atunci pe ce mână de stăpânŭ o s'ajungă bietulă
băélì ? Când mě gândescŭ la asta, mě cutremură !
Lasă grija asta de- o parte, Mario. S'avemŭ credința în
Dumnedeň. Cu ajutorulŭ lui multe minuni se facū. Trebue sě
sciſ că boierii cei tineri lucréză din tóte puterile ca sě se pre
facă lucrurile în fera acesta : şi maşi prinde ca sě mě daŭ
eð tie robů, daca până în doui trei ani vorů mai fi robi pe
lume. Da, da , în curend ţigănimea tótă va juca hora ertării,
de brâŭ cu toţi Româniĩ.
Sě vě ajute Dumnedeŭ !

Maria avea pe atuncea trei- decî şi cinci de ani trecuţi. Cu

tote acestea purta încă trăsurile saŭ urmele unei adevěrate
frumuseţi ţigănesci. Talia ei naltă și sveltă , extremitățile mà
neloră și ale piciorelorù fine şi delicate, regularitatea trăsu
riloră fețeỉ care sì da aerulă de o statuă indiană, pelița eſ
fină în care părea că luptă albéța și rumenela ca sẽ gonéscă
vinețéla inăscută în rasa ei primitivă, ochiſ ei mari albastri
azuariĩ, umbriți de nişte gene lungi şi sprîncene negre și dese,
uşorů arcuite, cătrá verfū resfrânte spre tâmple iar spre mij
loculù fruntiſ împreunându -se mereủ ca cum voiaŭ sé arate
grijele și intristările sufletului, .... iată pe scurtă tipulă , saŭ
idealulă căruia lon Buruénă inchina bărbăția luſ romànéscă,
cu tóte că numěra cinci sése ani mai puțină de cât ea, cu
16
FMANTIPAKET TIGA VII ORÚ

tóte că pe fața ei sbirciturile, acumŭ pronunțate, arătaŭ 0

stare de decadență . Elŭ insă nu căuta sẽ 'ï numere anii, nici
dinţiĩ din gură, pe cari in adevěrŭ 'i-ar fi pututŭ invidia ori
ce regină, ci căuta sě se convingă dacă ea are celelalte ca
lități cari le aşteptă unŭ muncitorŭ de la tovarăşa vieţii -ale.
Intru adevěrů n'a trecută o lună , și el a fostă în stare sě
aprecieze comóra care () cápětase, și pe care a găsit'o mai
prețiósă de cum o visa. Casa lui numai de càt a schimbată
fata ei cea posomorită : curăţenia domnia in tote ungherile ;
copiii, păsērile , vitele lui Ion Buruénă se uitaŭ la Maria ca la
providența loră , fiind - că nici odată până la ea n'aŭ vědută
îngrijire şi dragoste mai multă. Alåta armonie se desfăşurase
în noulă menajă , în cât şi unulă şi altulů mě rugaŭ ca sě ině
grăbescŭ a-i cununa ; căci ei credeaŭ vi cununia va pecetlui
mai bine dragostea lorŭ şi legătura între ei se va face atâtă
de tare. în cât să nu se maĩ despartă . Ea vestise pe fiiulă
séŭ la Paris, şi elŭ primindă ştirea cu entusiasmŭ ' i - a trimisă
cinci-deci galbeni ca sě intâmpine cheltuéla nunțiſ. Eŭ insă
n'am lăsat'o sé cheltuéscă nimica ; si fiind -că ajunsesemŭ la
timpulă când culesulū viei se terminase, intr'o veselă diminétă
de Octombre îi cununaiŭ și le stropiiŭ nunta cu câte-va vedre
dintr'o bute care a fertă cu vrana astupată, pentru ca sẽ le
fie viéta maĩ veselă și fericirea mai durabilă .
Noua mea vieriță acuma era şi pentru mine o sorginte de
mulțămir ?. Camera reservată pentru locuința mea, sub îngri
jirile acestei femei experimentate şi inteligente, nu numai că
era mai curată, dar prin aședarea şi arangiarea lucrurilorů ,
mi se părea mai confortabilă, mai veselă , mai plăcută . Prân
dulŭ saŭ dejunulă ce câte o dată trebuia sě iaŭ acolo, prepa
rate de densa, mi se păreaŭ din di în di mai plăr ute şi mai
suculente . Copiiï vierului, până atuncea murdarī și scârbosi,
acuma curați, peptěnați și binisorð îmbrăcați, tot odată bine
disciplinați, imi făceaŭ plăcere. Iar în lungile seri de tómnă,
când necesitățile mě rețineaŭ la viſe saŭ timpulă de afară mě
ţinea în casă , orele mele se strecuraŭ cu mulțămire : Maria
cu limbuţia ei naivă, îmî risipia uritulă . Ea avea întru ade
 EM NCIPAREA TIGANILORÜ 17

věrů unŭ talentă particulară pentru naratiune : poveştile po

pulare, anecdotele câte le scia atâtů din copilărie de la rude
și părinţi cât şi din curtea boeréscă de la atâta lume cu care
stăpâniſ sěſ se afla în relaţiune, le spunea cu atâta gustŭ şi
spirită, în cât simțiam cea mai mare plăcere s'o ascultă . Ea scia
scandalurile din tóte familiile, amorurile tuturorŭ duduce
loră, cucóneloră şi cuconiţeloră. Ea evita tot-deauna de a-mi
vorbi despre sine, dar încetulă cu încetulă reușiiŭ a o în
dupleca sẽ-mi spuie viéța sa, věďêndă că mě interesa așa de
multă ca s'o aflu. Narațiunea acesta in fine ' mi-a făcut o : ea
a durată maſ multe dile, fiind - că a voită, spre a mě satisface,
sē- mi-o spuie în tóte amăruntele ; apoi trebuia adesea sě se
întrerumpă, căcì unele părți nu voia să fie audite de Ion Bu
ruénă, pro pudorem .
Mě voiŭ încerca , pre cât memoria mě ajută, să schițezŭ
aicea biografia interesantă a aceste femei, care daca sorta
n'ar fi voită sě o nască róbă ci arī fi pus'o pe o tréptă so
cială mai râdicată, ar fi trecută prin lumea acesta ca atâtea
altele, care nicĩ prin frumusețe nici prin áventurĩ n'aŭ lăsată
suvenire neperitóre. Biografia acestei ţigance însă va rěmânea
memorabilă prin aceea că din pântecele ei a eșitů robulă care
a accelerată emanciparea robie .

IV

Mai înainte de a ajunge la bordeiulů umilită care a legă

nată copilăria Mariei și sórta miserabilă a părințilorŭ eſ, este
necesariŭ a face silhueta stăpânilorŭ eş, despre carì am vor
bită mai susů .
Este sciută că familiile cele mai mari boieresc , marī dupě
rolurile ce aŭ jucată în țéră , și dupě averile ce aŭ avută , aŭ
venită în decursulŭ secoleloră din Bizanţă saŭ din Italia. In
România, cu capitalurile ce aŭ adusă, cu educaţiunea şi in
teligența cu care aŭ fostă dotaţi, şi-aŭ dobândită proprietăți
imense, s'aŭ incuscrită cu familiile române, şi unit s'aŭ iden
2
18 EMANCIPAREA TIGANILORŮ

tificată cu țéra aşa că aŭ ajunsă a o representa ca boierī pă

mêntenī, ba şi ca domnitori a o guverna .
Din acele vechỉ familii se trăgea marele logofětă Dumitrachi
Cantacuzin , stăpânulŭ róbei despre care voim a vorbi . Elŭ se
numia însă, și era cunoscută mai multă și mai bine, cu cali
ficativulŭ de Păşcanu ; căcĩ trebue sě se scie că Cantacuzi
nesciï ajungendů fórte numeroşi , spre a se distinge între ei,
mai alesŭ când purtaŭ același nume din boteză, unii işi luaŭ
calificative dupě moşiile loră , iar alții îşi prescurtaŭ numele de
familie ; ast -felŭ uniğ işi diceaŭ Deleni, dupě moşia Deleniĩ,
alții Paşcani, dupě moşia cu acestă nume, alţiſ Canta, Rifo
vénu , s. c. I.
Boerulă despre care e vorba se distingea prin sentimentele
lui frumose, prin spiritulŭ luğ dreptă şi blândă, prin caracte
rulŭ sěŭ onestă , prin patriotismulŭ seŭ neinteresată . Poporulă
de josŭ ilŭ numia omulü lur Dumnedei, iar casa lui, casa lui
Avraam . Celă întâiŭ epitetă și l'a dobândită prin generosita
tea cu care ajuta pe săracỉ și contribuia la orỉ ce facere de
bine ; iar casa lui s'a poreclită ast- felă pentru că nicăirî ca
în ea nu se păstraseră mai intacte şi mai nealterate obiceiu
rile patriarcale, virtuţile religiose și îmbelşugarea fără fanfa
ronadă. Elŭ vorbia cu milă, și considera ca bolnavi la minte,
pe ambițioșii carî se ruinaŭ vênătorind funcțiunì şi posturi
înalte ; şi departe de a merge pe povârnişnlŭ unei asemenea
slăbiciuni se mulțămia cu strălucirea numelui seŭ de familie,
iar cu frumosa avere, ce moștenise de la părinți și cu aceea
ce-ī venise ca zestre, se mulțămia sẽ trăéscă modestă dar bo
ieresce, făcêndū bine ori când i se presenta ocasiune și lu
crând, nu pentru ca să-și înmultescă moşiile și palaturile, ci
pentru ca să-și créscă veniturile prin muncă și mijloce oneste
și prin desvoltarea sorgințilorŭ locale ale proprietățilorŭ sale.
Casa luị din Iaşi, situată în uliţa mare formândŭ colțul stra
dei care în cele din urmă timpurĩ a luată numele de strada
Pogoră, avea aspectulŭ unuï adevěrată palată, și în adevěrů
era una din cele mai pompose case din vechia capitală a
Moldovei. Acestă casă în care se vedea, pre când trăia, un
 EMANCIPAREA TIGANILORŮ 19

personală de domesticitate care pote se urca la cinci-decî de

suflete, astăţi, proprietate a unui israelită ( cu perciuniſ mo
dernisați ), este mi se pare unŭ felŭ de hotelit garni, cu alte cu
vinte o casă de speculă.
Cocona Profirița, consórta sa, era de o viță nu mai puțină
nobilă, coborîtóre și ea din vechile familiĩ cunoscute în istoria
țěrei. Acestă damă, de și ma înaintată în etate de cât băr
batulú sěŭ , de și nu prea frumósă, totuși avea calități mo
rale care o puteaŭ pune în rèndulŭ matróneloră celorŭ mai
venerabile : istrucțiune, înţelepciune, bunětate de inimă, no
bleță de sufletú , modestiă, nimica nu - i lipsia pentru ca lumea
sé-ì dea epitetulă meritată de damă mare, saŭ cum se dicea
pe atuncea cocónă mare. Pe lângă aceste calităţi sufletesc ,
ea mai adusese soţuluſ ei, ca dotă, douě moşiĩ marī pe valea
Jijiei și vre-o douě sute salaşe ( familii) de ţigani, din care se
trăgea actuala mea vieriță. Pentru aceste înalte merite, elů,
chiar de nu era răpită de farmeculŭ fisicului ei, totuşi o trata
cu o delicateță și o considerațiune extremă ; aşa că pårechia
acesta era arătată ca modelŭ de conjugalitate fericită . La pre
umblărî, la visite, la biserică, la baluri, în călětorii, în tote
părțile, pretutindenī şi orì unde, coconulă Dumitrachi și cocóna
Profirita eraŭ nedespărțiți și tot- deauna împreună. Afară de
acesta, în casa lorŭ domnia cea mai perfectă armonie : nici
o contradicere, nici o controversă, nici o divergință de opi
niuni, nu venia sẽ le turbure liniscea ; la totů ce spunea bo
erulă , se supunea cocóna ; la totă ce doria cocóna , se su
punea boerulă . Singura condescendență, ce nu -şi putea face
unulŭ altuia , şi la care ar fi dorită amêndoi sě coroboreze
era progenitura de descendenti; se vede că saŭ unul saŭ altul
din soți, eraŭ ursițì sẽ fie sterpī; şi acesta îi făcea forte nefericiţi.
V

Boerulū nostru , care din causa sentimentelorŭ sale pure

patriotice nu prea era bine nicĩ cu curtea domnéscă nicŤ cu
cabinetulú politicei ruseştî care càrmuſa pe atuncea țéra,
se ferța de a face politică cu toți ceilalțī boerî din țéră. Elă
20 EMANCIPAREA TIGANILORÜ

se ocupa în tăcere de administrarea moşiilorŭ sale, pe cari le

căuta în regiă . Mai la tote proprietățile luğ se vedeaŭ crescendů
ergheliĩ de cai, ciredi de vite cornute şi oi de cele mai bune
rase, iar agricultura prosperándă prin experiențe și imbunětă
ļiri diverse. In paralelă cu activitatea lui, Cucóna Profirița ,
cu o energiă rară , se ocupa cu cultura grădineloră, a stupi
lorů , a lăptăriiloră, a fabricaţiunilorŭ de velințe, covore și di
verse teseturi şi broderii, pe cari le esecuta cu ajutorulŭ bra
telorŭ numeroselorŭ sale sclave. Dar mai alesă despre sorta
sclavilorů , Cocóna se ocupa cu predilecțiune, după bunětatea
de inimă care i - o dedese 1)-deň .
Dar sě vorbimŭ ceva maſ mullă despre acesta .
Generatiunile de astădi nu - si poti face idee despre sorta
acestorŭ disgrațiale creature, numite Țigani, cari până cu unŭ
pătrarŭ de secoli in urmă se allaŭ sub jugulă sclaviei. Acestă
semințiă de omeni, originară după tólă probabilitatea din Indii,
tirită în sclaviă de alte popore cuceritóre precum Turcì saŭ
Tătari -- şi vendută in asemine condițiune prin ţările nostre,
era așa dicendŭ apanagiulŭ claselorŭ domnitore : mai toti boerii
tēriĩ aveaŭ robì ; ori ce ţiganŭ trebuia să fie robŭ ali vre
unui boeră ; iar daca cumva se iveaŭ ţigani fără stăpâni, e
migrați din altă téră, aceia se declaraŭ robi ai Domniei și
eraŭ supuşi, daca nu la o sclavie similară cu a celor- l-alti,
dar la prestaţiuni şi imposite atâtă de oneróse, în câtă nu pu
teaŭ duce o vieță mai facilă saŭ mai fericită .
Boerulŭ dispunea de robulŭ sěŭ cu putere nemărginită :
putea sē- lŭ supună la ori-ce muncă , și la ori -ce pedepsă ; sẽ-lů
bată , se-lŭ inchidă, sē- lŭ pună in córne saŭ in lanturi, sě -lů
tortureze, sě-lŭ mutileze chiar ; sè - ia ori-ce va avea, chiar
soţia şi copilulů ; sě-lŭ vîndă, sč-lŭ schimbe, sě-lŭ dăruéscă,
sě- lă trimită chiar la ocnă ; dar numai dreplū sē - lŭ spânzure
saŭ sě -lŭ impusce nu avea. Era datoriŭ însă sẽ îngrijescă de
essistența luş: trebuia sě - i dea locuință, haine, mâncare, căci
fără de acestea i -ar fi expusă vieța la pericolă, lucru de care
trebuia sě se îngrijescă, căci crì cum perderea unuì robň era
simtitore, fiind -că elŭ representa o avere reală.
 EMANCIPAREA TIGANILORO 21

Puterea boerului adesea se calcula dupě numěrulŭ ţigani

lorů ce avea : cu cât avea robi mai mulți, cu atâta se con
sidera mai bogată și mai puternică ; cu cât avea brațe mai
multe cu atâta avea •lanuri mai mari de bucate, pluguri mai
multe, gospodărie ma bogată și curte maï îmbilşugată. Din
ţigani se recrutaŭ argaţi, văcari, herghelegii, bivolari, porcari,
sala hori, prăşitori saŭ săcerătorĩ, --- apoi bucătari, pitari saŭ
franzelarſ, sofragii, vizitiſ, surugiſ, grădinari, croitorị, cismarī,
ſerari, lăutari. Din ţigance, apoi, coconele işi formaŭ servitore,
cusătorese, spălătorese, găinărese, bucătărese, și altele. Lăutarii,
prin excepțiune și pentru considerațiunea talentuluì lorŭ musi
cală , se bucuraŭ în genere de ore - care scutirì : plătiaŭ o dare
anuală către stăpâni şi trăiaŭ câştigându -și pânea, tocmiți sẽ
cânte la cârciume. la nunţi, la hore, şi la diverse veseliĩ. Totuşi,
când veniaŭ boeriſ la moşie, lăutariſ eraŭ datorŤ să fie nelipsiţi
la curte ; căci daca boeriï eraŭ chefliſ, trebuia sẽ veseléscă casa
cu cântecele lorú ; cocóna, daca era tiněră. trebuia s'o destepte
dimineta unŭ càntecŭ de inimă albastră, executată numaſ pe o
strună dupě placulú boerului ; la unele case eraŭ câte douě ta
rafurĩ de lăutari, unulă cânta în permanenţă la masă, iar altulă,
când se căra bucatele de la cuhne, le acompania până la masa
boeréscă anunţându -le cu cântece combinate dupě felulă bucate
loră, mai multă saŭ mai putinŭ acre saŭ dulci, piperate saŭ să
rate. Fericite timpuri! V'ați trecută și vaţi uitată ca cântecele
cele bětrânesci ale luğ Barbu Lăutarulū !

VI

Intr'una din verī, boerulŭ nostru venindŭ la moşia unde era

asedată familia tatălui vieriţei mele, a adunatŭ tótă numerosa sa
ţigănime, bărbați și femei, de la pruncă până la mosneagă, ca
sě o confrunteze cu catagrafia cea veche, sě constate numărulů
morţilorŭ şi alŭ celoră adăogiti prin nasceri.
Dupě ce a făcută inspecţiunea minuțiósă a numeroseſ sale
turme, convingendu -se că immulțirea sa nu merge destulă de
răpede, a găsită cu cale ca sě ia mčsurī plausibile pentru acesta.
22 EMANCIPAREA ȚIGANILORŮ

De aceea imediată a și decretată ca toți băeții de la 16 anî şi

fetele de la 13 în susŭ sě se căsătorească cât mai curëndŭ : fără
a-ĩ întreba despre consimțimentulŭ lorŭ mutuală , s'a și dresată
o listă prin care sa determinat care pe cine să iea , și în Dumi
neca viitóre preotulŭ de la biserică, dupě cidula boeréscă, (cum
era legea pe atuncea) a celebrată răpede peste 50 de nunți ți
gănesci. Nu tocmai vesele eraŭ asemenea nunti ; uniſ din pă
rințiſ tinerilorŭ aveaŭ póte alte dorinţe , dar nu era ertală nimě
ruï a arăta nemulţumire la ordinulŭ boerescă , care trebuea nu
maſ de càt sě se execute ; căci biciulă și falanga ( 1 ) aducea la
supunere pe recalcitranti.
Nu trebue sẽ credemŭ, cu tóte aceste, că vre - unŭ sentimentů
de rea voință saŭ de cupiditate îndemna pe boieriĩ noştri la ase
menea fapte pe carî le considerăm ca violente. Eî amêndouï, și
boerulă și cucóna, aveaŭ convictiunea că făceaŭ o faptă umană
prin acesta . Cocona , bună oră, credea că cea mai frumosă şi mai
bine- cuventată de D -deň misiune a unei femei era aceea de a
face copiſ; așa dar credea că , cu cât va contribui a se nasce mai
mulți copiï pe lume , cu atâta face o faptă bună . De aceea ea a
vea în mare stimă pe róbele carì făceaŭ copiĩ mulți: pe acelea
care făceaŭ sése copiſ le gratifica cu ajutore anuale ; iar pe acele
ce treceaŭ peste numărulŭ de sése, le da carte de ertare din
robie . Apoi când i se raporta că o ţigancă a născută, punea de
boteza copilulă cu cheltuiala eĩ și trimitea noului născută pânză
ca să -ī facă pelincī, iară mamei câte o haină saŭ o vițea.
Boerul, pe de altă parte , in sentimentele lui de umanitate, nu
se gândia de cà! Ja binele negre sale turme. El avea convicțiune
că emanciparea acestei rase de omeni, inainte de a o prepara
spre a o face sě scie cum sě useze de libertate, n'ar fi de cât o
(º Falanga era unŭ supliciŭ care se administia adeseori asupra tiga
nilorŭ mal cu sémă. Dupě ce se lega minele pacientulut, i se legaŭ picio
rele de unŭ parů , ale căruia extremităţi se ridicaŭ în susů de doui ómeni;
apoi celă însărcinată cu esecutiunea bătea cu nuele talpele nefericitului,
dêndă atâtea lovituri câte d creta stăpânulů. Bătaia acesta se prelungea
uneori pêně cădea carnea de pe tălpi, și pêně ce leşina bătutulů !
 EMANCIPAREA TIGANILORŮ 23

faptă pripită fără nicì un resultată umană. De aceea, pre

când tinerimea entusiastă cerea ca emanciparea sě se facă
cât mai curènd pentru ca sě dispară ruşinea ce o purta Româniş
cu mănținerea sclaviei în secolulă alŭ 19 - lea, elă , ca un progre
sistă moderată, propaga, printre rudele şi amiciĩ sẽi, ideia de a da
ļiganilorŭ o educațiune preparatorie : a-i pune adică să învețe
forţată câte o meserie manuală, care ar fi folositóre atâtă lor ca
sé trăéscă, cât și populațiunilorŭ rurale cărora ţiganii atunci
le ară fi folositorĩ.
Asemenea idei ajunseseră a prinde rădăcină în țéră. Tatălă
meŭ, cu tótă strîmtorarea de mijloce în care se afla pentru ca să
pótă întâmpina necesitățile a douispredece copiſ ce-i dedese ur
sita, totuși întreținea tot-deauna câte patru cinci băeți din ţigă
nimea ce o avea la Iaşi pe lângă diferiți meşterĩ, pentru ca sẽ
invețe câte o meserie óre- care. Grație acestei iniſiative, luată de
bětrânii noştri încă din timpulŭ sclaviei, s'aŭ perpetuată în unele
familiĩ de ţigani unele meserii, fără de care unanimitatea loră
póte ar fi şi astădī vagabondi, fără căpătâiŭ, făcător de rele şi
pernicioși societății.
Ast -felŭ boerulŭ nostru mai în fie-care cinci ani recruta câte
o serie de băeți , din acei cari atingeaŭ etatea de 10—12 anî, pe
earī iĩ trimitea la laşi la învăţătură , şi cu încetulă ajunsese a face
mai la tóte moşiile sale cismarĩ, croitorị, lăcătuși, curelarĩ, pla
pomarĩ, cu cari se înlesnia nu numai curtea boerească dar şi
locuitorii .

VII

Odată , anume în care anŭ nu ţinea minte Maria boeriſ

noztri, venind la o moşie pe care de multă nu o visitase, a
adunată țigănimea pentru ca sě facă recrutațiunea de copii,
dupě datină la fie - care cinci ani, se alese deci o duzină şi
jumětate de băeți pentru meseriſ şi o duzină de fete pentru
serviciulă interiorŭ alŭ curtiſ din Iaşi. fi spălară, îĩ tunseră,
iſ peptănară, iſ îmbrăcară, sub ordinele unei jupânese din
casă, şi dupě vre-o trei dile îĩ porniră încărcați în trei care
24 EMANCIPAREA ȚIGANILORU

sub conducerea a dou feciori boeresci, insărcinați sě- escor

teze până la Iaşi.
Nu şi póte cine- va inchipui vaietele şi bocetele sfaşiitore ale
părințiloră, care aŭ avutŭ voie a- petrece până la hotarulů
moşiei, de cât dóră dacă aŭ asistată la vre -unŭ recensimentů
militară pe timpulī domniei lui Cuza . Ori cât s'ar fi silită
cine-va sě-i convingă că acestă măsură cra pentru binele lorů,
era la neputință ca sě consoleze maĩ alesů pe mame cari sunt
atât de duiose pentru copiii lorů.
Ajunşi la Iaşi, băieții fură primiți de către vătafulŭ de curte
carele, dupě ordinulū boierului, pe unit iſ asedă pe la diferiti
maistri pentru că sě facă din e ferari, têmplary, cureları, panto
farî şi altele ; iar pe câți-va iſ opri pentru trebuințele curții, ca
ajutóre la grajdi , la culină, la grădină, la bufetă și la altele.
Fetele fură primite de jupinesa Anghelina cămărăşiţa , personagiữ
fórte importantă în casa marelui Logofētă , cu care iarăşi trebue
sě facemŭ cunoscință .
Jupånésa Anghelina era o viclenă servitore, care crescuse de
mică în casa Păşcănescă; ea purtase pe boeră în brațe, și pentru
aceea se bucura de întréga încredere chiar a coconei. Ea atuncea
era ca de cinci -deci de ani, věduvă, nu prea trumósă, ciupită de
věrsată și chioră de ochiulă dreptă pe care - lŭ perduse într'o bă
tălie ce avusese cu reposatulŭ eĩ sogū . Singurulŭ defectă saŭ vițiŭ
ce i-ar fi putută cine - va imputa ar fi fostů , póte, betia : căci în
adevără îi plăcea sě bea, însē numaſ vină, și numaſ de celă mai
vechiŭ , de Cotnarī saŭ de Odobescì. Acesta insě o făcea cu atâta
tactă, în cât boerij ar fi putut jura că ea nu abuséză de pimnița
lorů : serile, dupě ce se culcaŭ toți, venia in apartamentulă ei unŭ
cobzară din tiganii păşcănesci, care îndulcea chefulŭ jupânesei,
întàiŭ fiind că și elŭ era chiorŭ de ochiulă stângủ , și apoi fiind - că
cànta fórte frumosŭ cântece de inimă albastră ; cântece care o
făcea sé ofteze multă și sě deşerte cu plăcere o ploscă care se
aducea plină din pimniță în toate serile. Singura Maria, pe care
vre -unŭ anŭ de dile o culca jupinesa în camera ei, vedea baccha
nalele ei, dar de frică se făcea că dorme, ghemuită într'un coltă
dupě sobă, și asculta, fără a se mişca, cântecele frumose ale coh
 25
EMANCIPAREA TIGANILORŮ
zaruluì, cari-ĩ rěmnăsese așa de bine întipărite in gușa ei, în cât
mai târdiŭ făcea admiraţiunea tuturorů .
Ast-fel, jupinėsa Anghelina trecea ca modelŭ de virtute in ochii
boeriloră : căci diua ea nu da celă mai mică indice despre ado
rațiunea deului Bacchu . Ea se purta cu o corectitudine admira
bilă. Provisiunile din pimnițe și din cămară , ce -Ť eraŭ încredin
fate, le conserva și le distribuia dupě cea maĩ bună renduială,
fără cea mai mică risipă. Curăţenia in tóte părțile se esecuta
cum nu se putea mai bine, sub vigilenta unicului ochiŭ care -lă
avea. Dulcețele, conservele, sosurile, şuncile, vutcele, halvalele,
baclavalele, se făceaŭ tóte la timpů și de cea mai bună calitate.
Dar pre cât cocona Profirița era blàndá și bună, pre atâta ju
pinésa Anghelina era cumplilă. De aceea ea se considera ca vérga
luğ Dumnedeŭ pentru turma ce ì era încredințală spre adminis
trare. Bietele ţigăncușe ce eraŭ sub ordinele ei, tremuraŭ când o .
vedeaŭ ; pentru cea mai mică greșelă ea le desmerda cu sfinta
Ana ; aşa numia ea un şirég de mătănii înşirai pe o strună de
vióră grósă , care î servia și ca ocupațiune de petrecere și ca in
strumentŭ de corecţiune. In aşa rolů , eraŭ teribile mătăniele ju
pineseĩ Anghelinei: când le repedia peste corpul vre-unei culpabile,
lăsaŭ urme cari se cunosceaŭ și peste o lună, causândă dureri
simțitore, urmate de plansete şi vaſete care cu greŭ se puteaŭ in
trerupe saŭ stampěra.
Dar ori cât de repețite și de răpeqite eraŭ esercițiile sfintei
Anei, din nefericire nu putea ajunge la auqul bunilor stăpâni ai
bielelor róbe, care -şi purtaŭ lanțurile sub teribila jupânésà ; căcî
acesta așa de bine sciuse a căpěta confiența lor şi a organisa in
cunjurul lor, în cât nu puteaŭ sě alle nimica de tóte acestea ; ci
din contra credeaŭ că jupinésa Anghelina le trata ca o mumă
blândă şi generósă . Când cocona Profirita audia că vre -o fată a
perită, ii spunea că a scos'o din minţi vre-unŭ craiŭ de mahalale :
când audia că vre-una sa spânzurată saŭ s'a aruncată în puţă , ii
spunea că a mâncatŭ måtrăgună şi a înebunità . Şi nu e nici de o
mirare daca credea biata cocónă Profira, care avea o inimă atât
de duiósă şi unŭ sufletă atât de creştinescú : nu vedemŭ óre în
tóte dilele petrecéndu - se grozăviile cele maï marì și fácêndu - se
26 EMANCIPAREA ȚIGANILORŮ

abusurile cele mai revoltătóre din partea functionarilorů celorŭ

mici, pre când superioriſ lor îi credữ ângerii lui Dumnedeŭ ?
Sosirea caravaneĩ de fete umplu de bucurie pe jupînésa An
ghelina, fiind -că poşidicul pus sub ordinele ei se cam împuținase
din diferite imprejurărî, şi din causa acesta nu se puteaŭ esecuta
cu destulă punctualitate lucrările multiple ale curţii. Deci îndată
ce le primi, mai intàiŭ lepuse sě se spele și să se primenescă, și
apoi sẽ le inițieze in ocupațiunile diverse ale serviciuluï ; iar în
tr'o cameră mare în care era unŭ pală lungă și latú aşternută cu
rogojine, a destinată culcusurile lor, aşedendu - se noaptea una
langa alta ca sardelele .
Intre aceste fete a fostů şi Maria , viitorea mea vieriţă . Părintiſ
sẽi, când s'a despărțită de ea , aŭ arătatŭ maſ puțină durere de
cât alții, fiind că din tinerețele lor aŭ fostă în serviciulă intimŭ al
curții, tatălŭ ca potcovarů, iar muma ca spělătoreasă ; şi ast-felů
cunosceaŭ caracterulă generosŭ al stăpâniloră, în cât prevedeaŭ
bine iar nu réŭ pentru fata lor. Maria împlinise atunci douě- spré
dece primă -verì şi intrase in a trei-spre-decea ; dar dupě prema
tura sa desvoltare, jupinésa Anghelina iſ da cinci- spre dece anî,
şi , indată ce a vědut'o , a chibzuită că ar fi cu deosebire bună
şi capabilă pentru serviciulă buduarului coconei. De aceea a şi
deosebit'o de cele - l-alte fete, punènd'o sě dórmă chiar in camera sa ,
şi incependă a o iniția în aměnuntele serviciului, aşa ca sẽ fie
perfectů instruită până la intorcerea coconei de la féră. Alegerea
acesta a făcut o mai alesă în considerațiunea fisicului fetei, ca
una ce scia că stăpână sa ţinea fórte mult sé aibă o cameristă
cât se pote mai frumósă . Maria in adevěră, maĩ multă de cât tóte
cele lalte fete, respundea la condițiunile cerute ; căci pe lângă o
figură cu trăsuri de o frumusețe perfectă, avea şi o deșteptăciune
admirabilă : esecuta cu punctualitate ori ce i se ordona, nu aş
tepta ca să i se repete nicĩ odată datoriile ei, era laboriósă și
neobosită , curată și veselă, așa că jupînésa Anghelina era des
perată că nu găsesce motive ca măcar o dată s'o pună sub
desmierdările sfintei Anei ; și ca se si potoléscă pofta ce avea
pentru exercițiul acesta, poſtă forte legitimă mai ales când era
 EMANCIPAREA ȚIGANILORO 27

escitată de libațiuni copiose, își revěrsa aventurile pe spinările

celor- alte fete, vinovate saŭ nevinovate .

VIII

Pe timpulŭ acela mai tóte damele casnice, --- saŭ gospodine

bune, cum se dicea în Moldova, --- aveaŭ în casele lor ateliere
de lucrări de mână, servite in genere de fetele de ţigani, din
tre cari adesea se distingeaŭ fórte indemânatice uvriere . In
acele ateliere se fabricaŭ nu numai scorțe și covore de tótă
frumusețea, dar se esecutaŭ și broderii de tot felul ; căcă pe
atuncea era moda ca tótă rufăria în genere, precum cearşa
furi, perdele, cămeşi, pantaloni, fuste, servete, prosope, fete de
perine saŭ de mese, sě fie pe marginī garnisite cu cusăturī
maĩ mult saŭ maĩ puțin fine. Asemenea lucrări negăsindu - se
gata ca acuma la prăvăliĩ, coconele le făceaŭ în casă, cu mâi
nele lor propriï saŭ cu ale róbelorŭ lor ; de aceea prepararea
trusouluſ unel domnişore cerea adesea muncă de doui şi treſ
anī. Apoi moda cerènd ca mai tótă rufária sẽ fie eşită din in
dustria casnică, coconele și fetele sě intreceaŭ care de care se
țésă prosópe, şervete, fețe de mese și altele , cât se póle maî
fine, iar acele ce se serveaŭ cu pânzeturî de fabrici străine se
consideraŭ ca leneșe și ignorante .
Cocona Profirița avea o manie pentru desvoltarea şi perfec
ţionarea industriei casnice. Trei patru camere din casa sa eraŭ
ocupate cu stative (resbóie) de țesută, și cu gherghefurî de tóte
dimensiunile, la cari se aplicaŭ 15-20 fete sub conducerea unei
meştere jupinese saŭ cocóne de mâna a treia sau a patra . Ea nu
făcea unŭ comerţă din produsele atelierelorŭ sale : singura ei
plăcere era ca sě scie că ca la densa nu se maĩ lucréză in altă
casă ; iar de lucrurile frumose care le făcea se bucuraŭ maĩ mult
nepólele și strănepótele ei, cari preferaŭ sẽ - și întrebuinţeze tim
pulă cu clavirulă şi cu franțuzėsca de câtă cu resboiulŭ și cu
gherghefulă . Deci când se afla în lassì petrecerea ei de pre
dilectiune era atelierele sale : de dimineță până séra sta împreju
rulŭ feteloră şi al femeilorŭ ce lucraŭ , observândă progresulă
28 EMANCIPAREA TIGANILORŮ

celoră începětóre, conducendŭ pe cele mai deştepte, îndemnândă,

sfătuindŭ, mustrândă pe cele stângace, lăudândă pe cele iscusite,
mai multŭ ca o mamă de câtă ca stăpână ; iar când, in dile de
lucru , iſ veníaŭ dame la visită, ea le primța în mijloculŭ stative
loră, şi se mândria a le arăta ce pote produce stăruința și vointa :
işi făcea ilusiuni, buna femce, că exemplulŭ eſ va produce o e
mulaţiune în clasa cocónelorŭ mari, convinsă că acesta e adevě
rata misiune a femee : se lucreze sě muncéscă sě producă, iar
nu mereŭ sé consume și sẽ risipescă .
In dout ani, fata potcovarului Cracăŭ, făcuse aşa de mari pro
grese in lucrările atelierului în cât ajunsese favorita coconei
Profiriței : acesta nu numai că o arăta cu mândrie cătră tóte
coconele ce o visitaŭ , dar o imbuiba cu daruri si cu generosități
și o tracta cu o adevěrată afecţiune maternă. Maria ajunsese
camerista ei predilectă și conſiderla cea mai intimă; ei iì incre
dința garderoba, sculele, şi totŭ ce avea mai scumpă, fiind -că
dupě mai multe incercărī s'a fostă asigurată că era fată onestă
şi că merita increderea ei. Și cuin s'ar fi putută ca cocóna Pro
firița să nu aprecieze atâtea alte calități cari distingeaŭ pe fata
potcovaruluğ ? Maria avea talentele mai multorŭ artiste : cu o
dexteritate surprindětóre, ea imita ori ce lucru vedea cu ochiĩ ;
fără sě o fi invěțală nimeni, spěla , călca și cârpia dantelele ca
o dantelieră ; ajusta și cosia hainele, ca o cusătorésă ; făcea
gătelele de capŭ dupě modeluri, ca o modistă ; fàcea zulufiſ și
coifura cocóneſ ca o artistă consomală ( lucru forte prețiosă pe
atuncea , când friserĩ nu eraŭ în féră , şi când zulufiiſ eraŭ la
modă). Afară de aceste, Maria avea darulŭ musicală fórte pro
nunţată : avea nu numai voce admirabilă, dar chiar pasiune ;
de o lovia jalea după părinţi, cànta de jale de făcea pe toți să
plângă ; de avea momente de multămire, cânta arii de horī ve
sele , de rideaŭ toți càli o ascultaŭ ; apoi cu memoria eſ prodi
giósă, învēta uşorŭ ori ce arie, ori ce versuri audia. Cand fetele
din ateliere se lăsa la certe şi la galceve de nu le putea nime se
le facă a lăcea , Maria intonia câte unŭ cântecă care le făcea pe
tote să casce gura și sě - si uſte necazurile. Accentele cântecelorú
ei adeseorñ ajungeaŭ și până la audulū coconei Profiriſeỉ ; acesta
 EMANCIPAREA TIGANILORÜ 29

insă, cu tótă seriositatea şi gravitatea e , se simția răpită, și , de

parte de a o mustra, îſ arăta mulțămire şi o lăuda. Nu numai
alàta, dar după acesta a începută sě se laude către tote rudele și
cunoscințele că are o cântăreță minunată . Ma tărờiŭ a înce .
putů a o aduce in salonŭ serile când avea lume, și o punea sé
cânte . Şi cânta Maria, aşa de frumosă , în cât părea că nu mai
încape vocea ei în salonů ; iar când întona arii de jale, multe
din auditore, cari póte aveaŭ unŭ dorŭ la inimă, își aduceaŭ ba
tistele la ochi ca sě -si ştergă lacrimele ce nu le puteaŭ împedica
de a curge. Mai tare de cât toți însě se entusiasmaŭ duoſ tinerī,
nepoți ai cocónei Profirițeĩ, cari păreaŭ că vor s'o sórbă cu lin
gura, dupe cum se dice. Aceştia contribuïaŭ a face seratele de
sintrofie mai dese, pentru ca sě pótă asculta cântările Mariei, cari
din ce în ce păreaŭ a plăcea mai muită, tot odată ca sě póă ad
mira frumuseţile tigancei, cari din ce în ce se arătaŭ mai incân
tătóre și mai amețitore.
Aicī este loculă şi timpulŭ se mai vorbescŭ despre unŭ
curiosŭ tabietū ce avea cocóna Prófirița ; și sẽ nu se pară
nici curiosŭ picì exageratū ceea- ce voiŭ spune, fiindă că era
adevěralů . Boerii şi coconele nostre vechi aveaŭ nisce da
line şi deprinderi, cari astăţi s'ar părea ridicole, dar pe
atunci eraŭ forte comune. Astădi, de exemplu, scimŭ să fa
cemŭ ca în sofrageriă, saŭ în camera de culcare, să nu ne supere
muscele : saŭ punemŭ ochiuri de sîrmă la ferestre, saŭ tragemŭ
transparentele . Pe atuncea nu -şi bătea nimeni capulă cu ase
mine procedimente : ci se aducea patru cinci fete saŭ băeti de
tigani cu apărătorị, și muscele eraŭ puse în neputință de a ne
supěra . Intre asemine obiceiuri cari astădì prin orientă , și prin
Russia, aŭ mai rėmasă , era și frecatulă piciorelorŭ : boerñ, co
cone, chiar vlădici și mitropoliți, nu puteaŭ adormi până nu le
desmierda cineva epiderma de la piciore, cu uşóre frecăturí.
Nu se va părea , prin urmare, ca ceva escentrică daca voið
spune că și boerii Păşcănescì aveaŭ tabietulů acesta. Dupē mai
muite încercări, cocóna Profirila găsi că şi în servitulŭ acesta
Maria escela : şi în adevěrů curăţenia ei, mânele ei grăsulie şi
moi, adresa şi delicateta cu care sciea ea sē atingă vînişórele şi
30 EMANCIPAREA TIGANILORŮ

fibrele piciorelorů, produceaŭ coconeỉ nisce sensațiuni de plăcere

care o aduceaŭ într'o adevěrată stare de beatitudine ; iar dupe
ce în delirulă mulțămirei cocona adormía , frumosa fată se stre
cura uşurelŭ pe verſurile degeteloră şi se ducea în dormito
riulū ei .

IX

Boerulă Păşcanu, care și elŭ avea acestů tabietă, auņindŭ lau

dele esaltate care le proliga soția sa Mariei pentru arta massa
giului, a avută curiositate să védă şi elů daca lucrulŭ e adevěrată .
De aceea nu sci cum se făcu , că Maria se deprinsese ca, dupe
ce adormia pe cocona , trecea în apartamentulŭ boerului. Acesta ,
dupe câteva şedinte, se convinse că fala esercita massagiulă în
adevēră cu mare meşteşugă ; cu diferința aceea că, în locũ sẽ
adórmă ca cocóna, se lăsa în visările cele mai fermecătóre :
ochii lui, în locũ sẽ se inchidă, se fixaŭ asupra sinuluſ şi a for
meioră frumose ale corpului fetei ; gura lui , în locŭ sě - ordone
a înceta cu gâdilitura, o îndemna inereŭ sě - i spue la povestì :
buzele lui, în locủ sẽ caute a se potoli cu unŭ pahară de apă la
sete, năzuiaŭ pănă la bujorii ce străluciaŭ pe obrajiĩ Mariei . Era,
ce e dreptulă, și diabolică tentațiune fata acesta : acumŭ nu mağ
era copilă, căcỉ trecuse patru cinci ani de cândů se făcuse cur
téncă ; și era frumósă, ca ruptă din sore ; şi boerulă Păşcanu,
de și era acuma omŭ de 40 de anî trecuți, de și era mândru ca
ună adevărată aristocrată, de şi pentru nobila sa consórtă care
împlinise cinci-deci de tómne, avea o perfectă stimă şi conside
rațiune, totuși nu putea să stea nesimţitoriŭ lângă o creatură aşa
de perfectă, care dupe legì era proprietatea sa, şi de care era
în dreptă sě se bucure în ori ce modă , în orị ce timpủ, în ori ce
casă. Biéta Maria, pe lângă sentimentulă datoriei care sciea că -i
impunea conditiunea sa de sclavă, simți cu încetulŭ născèndu-se
în inima ei şi unŭ altă sentimentă , care la începută nu și -lŭ
putea esplica, dar pe care în cele din urmă l'a pututů numi
amoriu , fiind - că acesta era primulū bărbată care se apropiase de
ea și care îi spunea c'o iubesce. Așa e natura umană !
 EMANCÍPAREA TIGANILORŮ 31

Acumŭ de vre - o duoị ani romanțulă se resfira în modulů celŭ

mai naturală. Boerulă , în orele sale de distractiune, sorbia din
cupa plăcerei fără nici o grijă saŭ turburare ; ſar sclava sa, în
esaltațiunea ei juvenilă, .nu cugeta de cât cum sě-lŭ mulțăméscă
mai bine și sě-i arate dragostea sa, maſ respectuósă și ma vie.
Cocona Profirița nu sciea, nu simția nimica . Dar în cele din
urmă observândă că talia cameristeĩ sale din ce în ce lua pro
porțiuni de îngrăşare, pre când figura eſ, stralucitore de fericire,
o arăta în tóte țilele mai frumosă, înţelese că ea işī perduse ino
cența. Nu voi însě sě o întrebe pe ea deadreptulů . In casuri
de aşa uatură, care deseori se întâmpla în casa eſ unde tot
deauna mişunaŭ câte 10-15 fete și câte totă atâția băeți,
ea avea de regulă că pe amanți îndată îĩ cununa şi-ĩ trimitea
la féră. Deci voindŭ sẽ sciă pe complicele Marieſ, chiemă pe
jupinésa cămărăşiţa .
« Bine, Anghelino, Maria s'a făcută de măritată , şi tu nu-mi
spuì ?
--- Mě ertati, coconiţă, dar nu i -am băgată de sémă.
Dar cu cine trăesce ea ?
Nu sciò ; n'am simțită nici n'am vědută pe nimeni ro
tindu se imprejurulŭ ei . O vědă prea mândră şi nu credŭ sẽ
se fi dată în dragoste cu cei de prin curte .
Nu credi, .. ce va sẽ dică asta ? dór n'o fi venită duhulă
sfintă și pe la ea. Pune -te numai de cât se -mï afli .
Ea nu se duce pe nicăiri. Din curte nu ese . Din camera
ei, nu vine de câtă la D - vóstră , ţioa când vě péptánă, și se
rile când vě frécă pe piciore. Eŭ credŭ că D -vóstră mai bine
ați putea - o iscodi.
Nu -mi vine mie sě staŭ de vorbă cu ţigancele : nu mě
cunoscì ? Asta e treba ta.
Daca voiți, eŭ v'ași spune, dar....
Dar, ce ? Spune, daca sci ceva .
Daca ' mi cereti cu atâta stăruință , vě mărturisescŭ că
 EMAVCIPAREA ȚIGANILORŮ

sciŭ ceva. Eŭ maĩ demultă am simţită pe Maria în stare de

ingreunare, și am făcut'o sě mi se spoveduéscă ; şi de ! mi- a
spusă unŭ nume care nu -mi vine ... şi nu sciŭ de trebuì sẽ
vi lŭ spunŭ ; ... mě temŭ sě nu vě turburati.
Dupe vorbele astea, înțelegů ceva . Maria se vede că visi
téză etaculă boerului... nu -i aşa ?
Cam aşa spune ea... Acuma dumnia vostră puteți chibzui
ce e de făcută .
Bine ... dar ascultă : se remâe lucrulŭ sciută numaſ de
noi. Aşa póte sě fiă : o credă, fiind -că e și frumósă, bato
dumnedeŭ ! ce e dreptulŭ : a pututỏ sẽ cadă în ispită bietulŭ
Dumitrachi. Dar nu mě supěrů : toți bărbațiſ cadă în pěcate de
aceste ; dar mai alesŭ boerii, cărora noỉ coconele, ca nisce
prósie, le aducemŭ pe sub nasŭ fete așa de frumose.
Ați face bine ca pe tote astea mai frumuşele sẽ le dati
draculuğ, afară din casă .
--- Ba nu, Anghelino ! nu ! Astea nu strică casa. E pericolă
atuncea când bărbatulă se încurcă pe afară : cu nemtóſcele
saŭ unguróſcele cari le storcŭ pungele ; cu cocone de ale nóstre,
care -1 sileseň sě se despartă , ca sé le Yea pe ele. Dar nisce biete
robe... eh ! plăceri trecětóre, ca nisce stele sclipitore !

Peste patru cinci dile, pre când boerulă Păşcanu se afla în

valurile unui procesă la Divanulŭ domnescũ , cocóna Profirița,
pretextândă că are afacerî urgente la moşie, a plecată la țěră cu
butca cu patru cai, cu Michaſ vizitiulă ei celŭ bětrână, luândă
şi pe Maria, care totŭ deauna o însoția de când o făcuse came
ristă. Calea n'a fostă lungă , căcî moşia sa , pe valea Jijiei, nu era
mağ departe de doě poste.
Adoadi diminetă , fiindă Duminecă , cocóna , dupe ce -şi făců
toaleta , plecă la biserică, dicêndù Mariei ca sě se îmbrace şi ea
cu rochia cea maĩ bună, ca în ţi de serbătóre. După ce ascultă
sânta leturgie şi se închină pe la icone, când luă anaforă , depu
nêndū unŭ irmilicŭ de argintă pe disculă de lângă iconostasů,
 EMANCIPAREA TIGANI.ORŮ

dise şoptindă preotului ca sẽ fie gata a cununa o păreche de

tiganî după eşirea din biserică .
După ce se întorse acasă, însoţită de familia unui boer
nașă vecină care venise sě-i facă o visită respectuósă ; după
ce se lua dulcéta şi caféua ca de obiceiŭ , Cocóna chemà pe
Vătafulă care îngrijia moşia și- spuse ca sẽ -și ſea femeea şi
sẽ mérgă elŭ insuşi sẽ cunune pe Maria. Apoi chemând'o și
pe acesta, dupě ce -1 essamina toaleta , iſ recomandà sẽ mai
pună nisce florī la capă : se desbrăcà de scurteica sa de sa
murŭ ; dise ţiganceỉ s'o îmbrace ; îşi scose mănuşile din mânî,
ordonându - i ca sé le pună ea ; apoi iſ declarà că este mi.
résă, și sě se ducă îndată la biserică ca sě se cunune. Uimi
rea bietei fete nu tinú de cât unŭ minulů : ar fi voitů , pote,
sẽ vorbéscă saŭ sẽ întrebe : de ce ? cum ? cu cine ? dar
limba i se prinse de ruşine in presența musafirilorŭ cari a
sistaŭ la o aseminea comedie, şi plecà , înnecându -şi lacrimele,
urmată de vătaft, care ca un călăŭ o ducea de 'nděreptă . Co
borândă scările, cu fruntea aprinsă de ruşine şi cu mintea
frěmântată de gânduri, ea in acestă situațiune vedea începu
tulŭ torturelorŭ care, ca sclavă , trebuea sě le indure pentru
pěcatulă în care căduse, de a se da in dragoste cu soțulă
stăpânei sale. In capulă de josŭ al scării, Maria simti că pi
ciorele no mai ținŭ : se lăsà jos ; cerà sẽ - dea apă. Dupě.ce
dete cursŭ lacrimelorŭ sale, simți puterile revenindu - i : atunci
se sculà plină de resignatiune ca o martiră, şi întorcêndu -se că
tre Vătafŭ : Sě mergemŭ ! disse ea. Dar care 'mï este mi
rele ?
Eată - là ! respunse Vătatulă, arătàndu - i pe Michaiŭ Vizi
tiulă , care venía despre grajdŭ către densa.
Moșă Mihaiŭ ?... mulțumescŭ luỹ Dumnedeŭ ! dise ea fă
céndu -si cruce şi alergândă spre elŭ cu unŭ felă de bucurie
prefăcută .
Până in momentulŭ acela, Maria se temea credendŭ că va
fi măritată cu vre - unŭ tiganŭ de acolo şi va fi relegată a trăi
departe de omulă pe care-lú iubia. Când věďù insă că era

3
34 EJANCIPAREA TIGANÍLORŰ

destinată sẽ fie soția vizitiului, care locuia la laşī, se consolà

putină şi primi cu resignatiune partea ce i se facea .
Michaiŭ Vizitiulă era în etate peste sése -deci ani. Elŭ maſ
fusese de douě ori însuratū ; de vre - o dece anì era věduvŭ -
căci ambele lui sotii muriseră - şi nu - i mai fulgera prin minte
ca sě se mai însore . Cucóna Profirița, înainte de a intra în
biserică, trecêndă pe lângă grajdŭ, il chemase şi -i spusese că
a hotărâtă sě-lă însóre. Elŭ voi sẽ cârtéscă , sě se roge ca se
scape de aseminea ruşine ; dar Cucóna nici nu -lă îngădui sẽ- și
isprăvéscă jeremiadele, și- spuse cu tonŭ decisivủ că trebuie
sě facă ceea ce -1 poruncesce, şi că lucrulă va fi pentru bi
nele lui. De aceea, ca unulŭ care věquse multe căsătorii fă
cute așa din capriţiulū boeriloră , nu mai ripostà, ci resignati
in sorta sa, îşi făcuse toaleta de mire : se îmbrăcase cu hai
nele cele mai bune ; îşi pusese chiar flori la pălărie, şi cu
surisulă pe buze, merse înaintea miresei care venia.
« Eac'aşa, Mario ! Nici tu , nici eŭ , erị când veniamă, nu
gândiamŭ c'o sě ne luàmŭ. Nu-i așa ? Ce mai nevestică o
sē amŭ ! or sẽ crape flăcăiſ de ciudă !
In dreptulă porțiĩ, unŭ tarafă de lăutarī întona cânteculă de
nuntă , care, ca o trâmbiţă de chemare, adunà intr'unŭ mo
mentŭ tótă țigănimea și mai totŭ satulă .
Cununia se făcù în biserică. Apoi nunta întorcêndu -se în
Curte, se făcù o horă mare, înveselită cu câte-va vedre de
vină , scose din pivnița boierescă. Iar a doua di Cucoaa Pro
firița înturnându-se la Iaşi, aduse pe Maria cu titlu de femeea
lui Michaiŭ Vizitiulă , spuindu -i pe drumă că, de ore-ce s'a
măritată, nu va mai putea fi cameristă , ci va fi însărcinată cu
priveghierea spălătorieſ și cu călcatulñ broderiiloră și al dan
telelorů .

XII

S'a cam supěratů Coconulă Dumitraki Paşcanu pe proce

dura Cuconei Profirițeỉ ; dar ca unulă care se scia cu musca
pe căciulă, nu cutezà sẽ dică nimica ; mai alesă că Cucóna
se conformase cu o regulă le maï inainte stabilită cu nobi
 EMANCIPÁREA TIGANILORŮ 35

lulŭ ei soță, adecă de a mărita imediat pe fetele care ar reni

în posițiune interessantă, pentru ca sě nu se facă vorbă în têrgū
că în casa lorŭ se nască copij bastardi, fiă chiar ţigani.
Maria, dupě ordinulŭ Cuconei, se mulà in camera de lângă
grajdŭ, destinată vizitiului. Bětránulŭ ei bărbată, pe care ea
n'a voită sě-lŭ sufere ca so atingă câtuşi de putină, fără a
face nici o pretențiune, nici o reclamațiune, sa retrasă în
fundulŭ grajdului, unde şi -a improvizalŭ unŭ pată alături cu
ieslele . Elŭ nu vedea pe Maria de cât atuncea când ea îlì
chiema ca sě-ý aducă apă, lemne, și alte lucrurï de care a
vea nevoiă, saŭ la ora mâncării pe care o luaŭ la aceiași
masă impreună. In apropierea ernei, bětrânulú Michaiŭ, lovită
de unŭ junghiŭ căpětată din rěcélă, intr - o diminéță fu găsită
inortŭ in culcușulů seŭ . Dar pre când mórtea luì impuțina nu
měrulŭ sclavilorů marelui logofětů Paşcanu , Maria corobora la
ecuilibrarea luì prin nascerea unui altă sclavă , vointcă și fru
mosů, care, dupě ce sa botezată , sa înregistrată în codica
robiloră cu numele de Dincă al lui Michaiŭ .
Pre când Maria trecea prin fasele aceste, luncțiunile ei de
onóre fură ocupate de alte fete, care mai multă saŭ mai pu
tinŭ se deprinseseră a face serviciulă in etaculŭ Cuconei ; iar
pentru piciorele boieruluş şi ale Cuconei se găsiră alte brațe
de fete frumose, care s'aŭ esercitatŭ spre a le satisface plă
cerea după pofta inimei. Coconulă Dumitraki maĩ că uitase
pe frumosa sa favorită ; iar Cucona Profirița, de și acum o cam
degradase, făcêndio din cameristă spělătoresă , totuşi nu uitase
serviciile ce -i făcuse, și adese -orì iỉ trimitea taină din restu
rile de la masa boierescă şi chiar bacşişuri generóse.
Maria , care sciea din tradițiune că miseria, privațiunea și
suferințele numai pentru ţiganỉ le-a făcută Dumnedeŭ, com
parându -se pe sine cu alții , recunoscea că nu se afla pe cea
din urmă tréptă a ticăloşiei. Cu tóte greşelile ce simția ea că
făcuse, totuşi vedea că se bucură de mila stăpânilorŭ eſ
pentru care nu sciea cum sé mulțăméscă luĩ Dumnedeŭ. A
dese-orý simția că i se strânge inima de o durere, pe care n'o
putea bine înțelege. Ea iubia încă, și iubia cu o speranţă ne
36
EMANCIPAREA TIGANILORŮ
bună, pe primulă și uniculă bărbată pe ală cărui uměrů re
zemase fruntea sa visătore. Ea vedea bine că împrejurările iſ
ordona sě renunte pentru tot-d'auna la unŭ omŭ care nu era
nici de clasa, nici de rasa ei ; dar uitându -se în oglindă și
vědêndŭ frumusetea ei necomparabilă, nu putea a nu- şi în
nálta ilusiunile şi a nu crede âncă că Dumnedeŭ a făcut o
pentru o sórtă mai bună.
Dar când simțirile inimei o frēmentaŭ mai tare, ea alerga
la singurulă mijlocŭ care i-lă dăruise natura spre a- și găsi o
mångåere . Cânta, și cânta Maria cu aşa focă , în cât nu putea
sẽ fie omŭ care sě o audă şi sě nu lăcrimeze. In mijloculă
ocupaţiunilorŭ sale de spělătorésă și călcătorésă, ma alesŭ
când era singură, vocea puternică şi melodiósă a Mariei pă
rea că spărgea zidurile și bolţile Curții boeresci, de se audia
până în cabinetele boeriloră; şi era atâtă de dulce, atâtă de
plăcută càntarea Mariei, în cât nimenea nu cuteza sě o cheme
la tăcere ; ba chiar Cucóna Profirita ascultându - o, cădea în
extasů .
Intr'o di, marele Logofětū visitându - şi acaretele, dupě ce a
eşită din grajdŭ, a intrată și în camera Mariež, însoțită de Vă
tafulă de Curte. Ea îşi alăpta copilulă . Era mai frnmósă de
cât tot-d'auna . Se uită lungă la ea fără se-ĩ vorbéscă nimica .
Apoi eşi, aruncându-i o pungă cu bani. După o oră Vătafulŭ
veni la ea şi-i dete cartea de ertare, pe care i-o ceti. Maria
plânse şi se rugà de Vătafů sě nu spuiă nimăruï despre a
césta : căci ea nu va părăsi Curtea de cât atuncea când vorů
gori- o. Vătafulă, care era unů fórte bunů bětrânů, care se
vede că avea cunoscință de aventura cea mare a Mariei, des
pre care credea că nu trebuea sẽ fie divulgată, ii promise a
păstra secretulů .
Cucóna Profirija, dupě ce sa încredințatŭ că boerulŭ n'a
avută o slăbiciune seriósă pentru Maria, că era totă atâtă de
indiferentă pentru ea cât şi pentru cele-l-alte róbe care-lů
frecaŭ pe piciore, veni la alte sentimente pentru ea : o înălţă
iarăşi la rangů, făcênd'o vătăşită peste fetele care lucraŭ la
ghergheſurì și la scorțe, fiind -că , după mai multe cercărị mu
 37
EMANCIPAREA TIGANILORU

putuse găsi altă femee mai meşteră pentru aseminea ocupa

țiune. Intâmplându - se apoi ca camerista ce-și formase dupě
Maria sě se facă de măritată și sě o trimită la casa eị, mai
dele Marie și acestă sarcină suplimentară , fiind-că la nici una
din fetele ce maſ avea în casă nu găsise abilitatea în facerea
zulufiloră, lucru fórte importantă pentru ea .

XIII

Slăbiciunea Cuconei Profiriței pentru róba sa merse mai de

parte . Avêndă ocasiune de a vedea pe copilulŭ ei lot-d'auna
când se ducea în atelierulă de lucru , simți mai întâiū unŭ felů
de milă pentru elŭ : iï dedea maĩ tot-d'auna càte -ceva bună
de mâncare, preveghia îmbrăcămintea şi curăţenia lui ; apoi
in tóte dilele recomanda inteligenteſ sale mume cele mai bune
principii de crescere, principiſ pe care ea le observa cu ri
góre ; așa că Dincă nu sciea ce e furtișagulă , minciuna, saŭ
alte apucături rele, comune în educațiunea și deprinderile vieţiğ
tigănesci. Afară de acestea , Cucóna sciù sē essalteze chiar in
inima e seutimentele nobile de mumă : așa că Maria nu mağ
cugeta la nici o plăcere, la nici o fericire, la nici o afecţiune
alta de cât la copilaşulŭ eỉ.
Cu cât crescea Dincă mai ràpede, cu atâta se făcea mai
durduliŭ, mai frumosù și mai drăgălașă ; cu atâtă și simpa
tiile Cucone Profiriţei cresceaŭ pentru elă . Când se făcù de
dece ani, Dincă sciea şi carte . Paracliserulă de la biserica
Såntului Nicolae celū sēracă, plătită de Cucóna, venia şi-i da
lecțiunì : băiatulă cu minte și aplicativă , în curândă ajunse sě
citéscă binisoră pe orice carte, pe ori- ce scrisore, ba chiar
scriea destulă de bine, dupě vérsta lui.
In paralelă cu cartea. Dincă învěța și slugăria. De la eta
tea de 12 anì imbrăcândŭ livreaua, era aplicată, dupě ordi
nele Cuconei, la diferite serviciuri domestice. Adesea chiar se
mândria Cucóna Profirița când se ducea la biserică , la visite
saŭ la pleumblare : nicì o altă Cucónă în Iaşī nu avea unŭ
groom mai fruniuşelă , mai gingaşă, mai deşteptă şi mai dră
88 EMANCIPAREA TIGANILOR

gălaşă . Când ajunse la etatea de șese- spre-dece ani, Dincă se

făcuse unŭ sofragiŭ consomată, capabilă sẽ concure chiar cu
sofragiii Nemţi saŭ Leşi, cari eraŭ prin lași, și sẽ dirigeze ser :
viciulă chiar la o masă dompescă . De aceea și Cucóna Profirița ilī
culmina cu favorile : haine bune, léfă , bacşi uri, de tóte avea
cu îndestulare. Iar când Dincă eşia singurŭ la preumblare, și
mai alesở cảnd se ducea şi cu birja la Copoŭ, multi ilŭ luaŭ
de unŭ cuconaşŭ elegantů : ba încă cucónele cele de mana a
doua și a treia se făceaŭ munte şi punte ca sě - alle numele
şi sě -ì facă cunoscinta , şi cine scie câte cuceriri nobile nu a
făcută robulă fericită al case Păşcăneşti !

XIV .

Minutele ca orele, dilele ca sēptămânele, lunele ca aniſ.

trecŭ, trecŭ, trecă şi se strecoră , terèndă după ele primăveri
și erne, scuturândă mereŭ frundele arboriloră și ale plantelorú,
resfirândă pe nesimţite vieța muritorului care se crede rege
alŭ Creațiunii. Omulŭ cât de bună, cât de réŭ, cât de avutů ,
cât de săracă, cât de umană, cât de cumplită , nu pote scăpa
de cósa neindurată a Mortii. De aceea şi Logofětulŭ Duiniraki
Paşcanu, care era bunătatea personificată , unulă din cei mai
fruntaşi boeri ai térei, unulŭ din cei mai onesti patrioti, de
şi trăia cu biserica mai bine decat unŭ hagiŭ ' ) , de și era ună
generosă împărțitorŭ de pomene la săraci, şi prin urmare ar
fi avută dreptulů a spera de la Dumnedenlă îndurărilorù chiar
vieța lungă a lui Matusalemŭ, -- cu tóte acestea intr'o dimineță
după o scurtă zăcere, fără permisiunea medicilorŭ cari afir
maŭ că nu va muri nici peste 40 de ani, a reposată ca unŭ
bunŭ creştină. înainte de a ajunge nici măcarŭ la sése -deci
de anî de viéță !
Plânsu- l'a Cocóna Profirita , Dumnedeň sě- lŭ erte ! plânsu
l'aŭ toțiĩ servitoriſ și sclavii, pentru cari fusese atâtă de bună ;
plânsu -l'aŭ caliciſ şi cerşitorii, pentru cart fusese atâtă de ge

:) Hagiủ se numesce în orientů celú ce se duce pentru devoţiuve ca

sě se inchine la locurile sânte : la lerusalim , Sinai. Athos, Meca şi altele .
 39
EMANCIPAREA ȚIGANILORŮ

nerosú ; dar biata Maria la plânsă maſ multă decât toţi, vě

dendă mai alesŭ că, cu stingerea omului căruia-i închinase
comorile inimeſ sale, vedea că se stinge şi speranța ei pentru
liberarea fiului ei, fără de care se simția legată ca cu unŭ
lanță de vechia eſ sclavjă .

XV .

Sě lăsămŭ acuma pie Maria , pentru ca sě urmărimŭ vieta

fiului ei, care, dupě cum vědurămů, se făcuse servitorulŭ pre
dilectă ală Coconei Profiriţei.
Dupě ce a indeplinită cu atenţiune tóle grijele sufletului re
posatului ei soță , făcêndă cu prodigalitate parastasele, colivele
şi pomenele cerute de rânduéla popiloră ; dupě ce i-a pusă și
o lespede frumosă pe mormèntů , cu o inscripțiune daurită ;
după ce şi-a împlinită anulă de doliŭ , Cocona Profirita , de şi
se afla în dreptă ca sě lepede hainele de doliŭ, totuşi, îngri
jită ca nu cum-va sě dea cuventă lumiĩ sẽ dică că prea cu
rendŭ s'a consolată, s'a decisů sě facă acesta afară din féră .
De aceea mai întâiŭ ea și- a dată moşiile în arendă, ca sě
scape de tracasseriile esploataţiunii, pentru care nu prea aŭ
aptitudine femeile. Atuncea vědèndă că are unŭ venită mai
mare decât se aştepta, işi făcà planulă ca sě se aşede pentru
càli- va ani la Paris. Acesta era unŭ visă pe care-lă avea din
tinerete, și pe care venerabilulŭ sěŭ soță nu voise sě i-lŭ sa
tisfacă ; fiind-că reposatulů , nesciindă nici o limbă străină ---
decàl doră grecesca, care nu-i putea servi în occidentů -- nu
voia sẽ călětoréscă pe la Viena saŭ Paris, de témă sẽ nu
ridă nemţii saŭ francesi de elů .
Curiósă şi vanitóăsă cum era, Cocona Profirița voì sẽ facă
călětoria acesta ca cocónă mare. Decì alegendă pe celŭ maſ
voinică din surugiſ sěſ, ună ţiganủ têněră şi deşteptă , şi acesta
alegendă șése postalioni din douě-deci și patru cari -i avea în
grajdurile boeresc , cu carîta cea mai nouă și maĩ bună, și
cu Dincă pe capră, intr'o bună diminéjă din luna luì Iulie
1851 , Cocóna nostră eşi din Iași și apucà calea spre frontiera
40 EMANCIPAREA TIGANILORŮ

Michăilenilorů , iar de acolo inainte prin Bucovina, Galiţia şi

Germania , în direcțiunea Parisului. Călětorindă numaĩ câte pa
tru ore pe di, oprindu -se la otelurile saŭ burgadele pe unde
trebuea sě odihnéscă bine caiſ saŭ sě petrécă nóptea , fără a-şi
sminti orele pentru dejunŭ saŭ pentru prândă, fără a se priva
saŭ a se incomoda de ceva, dupě patru -decî şi cinci de dile,
originalulŭ ecuipagiŭ alŭ Coconei moldovence făcù intrarea sa
triumfală în Paris. Pocnitele repetate și țipetele originale ale
luì lon Surugiu, stirniră toți cànii din suburbiſ ; iar când aŭ in
tratŭ in stradele principale, o escortă numerósă de ștrengari
se făcuse imprejurulŭ trăsuriž, imitàndă ruladele surugiuluị și
urândă buna sosire a Coconei, care saluta in drepta şi in
stânga, luândă acesta ca o manifestațiune de onore ce i se făcea.
A doua di mai multe diare parisiane, în rubrica faptelorŭ
diverse, amusară pe lectorĩ cu narațiunea intrării Coconei mol
dovence la Paris ; iar peste douě, trei dile, alte diare, la pa
gina a 4 - a, anunţară vendarea originaluluğ ei ecuipagiŭ . Unŭ gen
tlemen englesů, care věduse ecuipagiulū, se presentà ca amatoriň
sē-lă cumpere. Tocméla nu fuse lungă , căci Cocóna nu ceruse
multă, şi apoi englesulă era fórle avută ; dar Cocóna voia sẽ
vendă și pe țiganŭ, ca sě nu facă cheltuélă cu înapoierea lui
in téră ; şi pentru acesta , cerea unŭ pretă ecuivalentă cu ală
unui calu . Englesulū hesita de a cumpăra omů, fiindŭ - că era
antisclavagistů : voia sẻ dea preţulă ce i se cerea , dar nu voia sẽ
iea pe robů ; Cocona însă ţinea una și bună că nu vinde caji fără
surugiŭ . In fine englesulă primi : dar după ce ținù pe surugiữ
vre- o lună ca sé dea lecţiuni de ecuitațiune unui vizitiŭ ală
sěŭ , ilŭ trămise cu cheltuéla sa prin Marsilia la Galaţi, cu o
lungă carte de ertare şi cu câte-va lire sterlinge bacşişů.

XVI .

( parentesă. Ainěnuntele ce urméză le am culese și notate

chiar din scrisorile ce adressa Dincă mumei sale din Paris. In
tóte séptămânele ea venia de la vijă , se ducea la curtea Păş
canului, şi când găsia o scrisore de la fiulŭ ei, alerga răpede
 EMANCIPAREA TIGANILORY 41

la mine ca sě i -o cetescă . Simţiamŭ și eŭ o plăcere întru a

cesta . Stilulŭ epistolarů alŭ lui Dincă, la începută simplu şi
prostălană , dintr'o lună într'alta câpěta o înflorire progresivă,
aměsurală cu cunoscințele ce le culegea ; și fără a afecta vre - o
pretențiune de cultură, se făcea din ce în ce mai plăcută.
Scrisorile lui , de le - aşi fi putută păstra , sunt convinsă că aşī
fi publicată o fórte interesantă colectiune ; dar mi- a fostă peste
putinţă, căci duiósa lui mumă, dupě ce i-le citiamů, le lua
îndată, le săruta, le băga în sinŭ și nóptea le punea sub că
pětâiulŭ ei, închipuindu - şi că adorme lângă sufletulă copilului
ei iubită .
Dupě sedere de câte-va dile în otelŭ , Cocóna Profirița s'a
mutată într'unŭ apartamentù somptuosì in Rue de la Paix.
Acolo Dincă, care acuma făcea serviciulă de lacheŭ, avù o
cameră comodă și bine luminată, alături cu camera de man
care. Din primele dile, Cocóna i -a ordonată sě se apuce sě
invețe franţuzesce, pentru care sẽ - și caute unŭ profesorů. Elă
aflàndă că în cartierulŭ latinŭ sunt mai mulți studenţi români,
se duse şi găsi pe unulă care se prinse a-ĩ da lecţiuni cu o bună
plată din punga Cocónei . Se mai ajuta la acesta și de colegieta
tea subreteloră , care mai ţinea Cocóna pentru grija aparta
mentului şi a buduarului ei .
Ocupațiunea lui nù era prea copiósă : făcea mici comisiunt
câte odată, însoţia pe Cucónă la preumblare saŭ la visite, iſ
căra bucate de la restaurantulă unde era abonată ; iar cea
mai mare parte de timpŭ ce- remânea disponibilă o întrebu
inţa spre a face studiï și escursiuni instructive. Dascălulū sěŭ
de limba francesă , pe lângă lecțiunile de gramatică ce i le da,
ili punea totă odată în curentă şi cu tóte focularele de lu
mină cari eraŭ în Paris : ilŭ purta în tóte părțile, arătându -1
museele, monumentele, grădinele, palaturile, bibliotecele, pina
cotecele, scolele, teatrele, și făcendă ca se profite nu numai
ochii dar și inteligența luì din vederea acelorŭ minuni cari le
admiră și astă- di lumea.
In timpulă când stăpâna sa dejuna saŭ prândia , elŭ adesea
ii povestea cele ce vedea și impresiunile care le simția. Cu
42
EMANCIPAREA ȚIGANILORŮ

cóna, cu nespusă mulțămire aluncea, făcea ( in elŭ pe ciceronele

ei, şi -lŭ lua pentru ca so pórte şi pe dinsa ; și de câte ori
remanea mulțămită de cele ce - i arēta , i dăruia càte 10 până
la 15 franci ; în càt Dincă avea totŭ - d'auna o punguliță um :
flată , in stare sé - ì satisfacă plăcerile şi mulțămirile.

XVII

Ori cât de bune eraŭ bucalele restaurantului de la Fréres

Provencau.x, unde era abonată Cucina Profiriţa , totuşi pe ea
nu o mulțămiaŭ , ba încă credea că - ĩ atacă stomachulă. Deci
se decise a găti acasă. Dincă cumpěrà mai întàið ba

teria necesară pentru bucătărie, apoi aduse ună bucătariŭ re

comandatŭ de una din damele ce cunoscuse în Paris. Făcea
bietulů bucătariŭ ce putea şi ce sciea, dar gustulă Cuconei
nu - ŭ putea nemeri. Alerga Dincă pe la biurourile de infor
mațiuni : găsia bucătarī nemļi, leși, ruşi, englesì ; i aducea,
iſ punea la cercare ; dar nu trecea săptămâna şi trebuea sè-
congedieze, neputèndů nemeri gustulŭ Cuconei.
Intr'una din dile, Dincă intalni la unŭ biuroŭ o bucătărésă
care de și era cam tinără - intre opt-spre dece şi douě-deci de
ani, dar fiind că era fórte frumosă, părea că ară avea des
tule garantiſ de capacitate culinară. Elŭ o duse la Cucona Pro
firiţa, şi acesta o primi cu condițiune de a o pune la cercare,
sē vadă ce scie și ce póte. Dar fiind -că era mai multă de cât
sigură că trebă no sé facă Clementina, se decise ca sě pună
şi elŭ mâna la trébă. Cu spiritulŭ seŭ de observațiune, Dincă
fără să fi fostă vre-odată aplicată la serviciulă bucătăriei, sa
pusú sẽ -și aducă aminte de cele ce věduse făcèndu -se la cuh
nia din laşi, şi sa incercată a face când sarmale, când os
tropelă, când iahnie, când musaca , cand capama, cari mer
geaŭ la inima Coconei mai cu plăcere de cât totŭ ce gustase
până atuncī in Paris.
Clementina era bucurósă de concursulu care vedea că i se
da in bucătărie : căcî nu numaĩ că era scutită de a lucra ,
dar încă avea ocasiunea a-și păstra tot-d'auna mànele în mă
 43
EMANCIPAREA ȚIGANILORŮ

nuşi, şi a nu le scote de cât când cerea .Dincă ca sě i le să

rute. Dar într'o di fiindů chemată ca sě priméscă o haină ce
voia sě-ị dăruéscă Cucona, ca primă de incuragiare pentru
bunele bucate ce mâncase, Clementina n'a mai putută suferi
mistificarea şi a spusŭ Cucónei că bucatele acele lăudate nu
eraŭ făcute de ea ci de Dincă .
Acestă descoperire plăcută suggerà Cocónei Profiriței o i .
dee . Sunà și Dincă intrà .
« Bravo Dincă ! Imi aduc bucute atâtŭ de bune și nu -mi
spai cine le face ? Dar cum de-ai învěțală bucătăria ? le cu
noscì că escì fiiulă măteỉ : iți prinde mâna la tóte ; de asta
te iubescŭ eŭ pe tine .
Spre a vě dovedi devotamentulů meŭ ...
--- Bravo ! Află dară că pentru acesta m`am hotărât sě facă
ceva bună pentru tine. Amŭ sẽ le daŭ sẽ înveți bucătăria . Dar
sě nu -mi spui că pote nu - ti place. Voința mea este nestrămu
tată . Mergi de alege celï întàiŭ și mai bună restaurantă din
Paris : vorbesce cu patronulă , ori care arù fi, și poftesce-lů
până la mine ca sě mě învoescă cu dînsulū , gata fiind să facă
ori-ce sacrificiŭ pentru ca sẽ fii celă întàió maitre d'hotel in
Jaşi, când ne voinŭ întorce . Mergi, și până în trei qile sě -mi
viĩ cu dascălulŭ la care trebue sě înveți.»
Ar fi voită sẽ cârtéscă ceva bietulŭ Dincă la aseminea pro
punere neaşteptată pentru sórta sa ; căci elă , deprinsă acuna
a frecuenta mai cu plăcere museele, şcolele și bulevardele,
se simţia prea puțin dispusă a se condamna la atmosfera u
nei bucătăriĩ și a se învârti tótă șiua cu pestelca dinainte
împrejurulŭ tingirilorŭ cu bucate . Cu tóle aceste, nu cuteza
sẽ dică nimică , pe cât timpū sciea că el era sclavă şi că stă
pâna sa, ori cât de providențială se arăta pentru elŭ, era de
natura ei fórte încăpăținată și nu suferia cea mai mică con
tradicere. Elă cerù de ocamdată avisulŭ Clementinei. Acesta ,
departe de a desaproba pe Cucóna, cu autoritatea adorațiu
nei ce elŭ iſ manifesta in tóte dilele, iĩ spuse că ară trebui
sẽ bine cuvinteze ocasiunea că i se deschide o adevěrată ca
rieră ; că dacă ar ajunge a invěța sciința culinară, ea va pu
44 FMANCIPAREA TIGANILOR

tea asculta propunerile lui matrimoniale, căcì atuncea l'ar

urma în Moldova , unde ar deschide unŭ restaurantă, care con
dusă dupě gustulă şi maniera francesă, le -ar aduce folose bune
şi solide.
Planurile acestea le făcea biata fată fără a sci că acestă
omů , căruia acuma se indupleca a-i consacra inima, se tră
gea dintr o seminție degradată prin legile barbare ale ţărei
în care sa născută ; ea ignora cu totulă că Dincă era țiganŭ
şi robŭ al Cuconei la care servía ; ea isi inchipuia că bogata
moldovencă avea afecţiunì pentru elŭ ca pentru unŭ copilů
săracă , ai căruia părinți vorů fi avutŭ legături vechi cu casa
sa. Remânea acuma ca Dincă sẽ -și găsescă loculă unde sě
intre la învěţătură. Clementina ilũ conduse la unŭ restaurantů
in Rue de la Paix, unde funcționase odinioră vre-o trei luni,
când a căpětalŭ puținele ei cunoscințe bucătărescĨ. Acelŭ res
taurantă era sub direcţiunea unui fost bucătară al detronatu
lui rege Louis Phillipe, numită Felix Durijot ( "). Dincă fu pre
sentată acestui restauratoră, și dupě ce se propuse ca elevă ,
il duse la Cucona Profirița, cu care se învoi cu o bună remu
neraţiune şi cu condițiune ca elevulă sē aibă voie a-i prepara
și eſ douě trei feluri de bucate pe ņi.

XVIII

Resignată pentru noua sa sortă, Dincă se puse cu totă as

siduitatea sẽ învețe mai curèndŭ sciința culinară, care fran
cesi se laudă că aŭ inălțat'o pånă la rangủ de artă. Cu spiri
tulŭ seŭ de observatiune naturală , în trei patru luni, elŭ in
adevěrů ajunse a se familiarisa cu tóte secretele acestei sci
inte. Spre a-şi ajunge scopulă , pe lângă practica de tote di
lele , elŭ avea recursă chiar la studiulŭ sciințificŭ alŭ meseriei.

( 0 ) Jurnalele francese din 1884, între « Faits divers » aŭ anunţată mórtea

acestui bucătară în etate de 75 ani , cu insemnarea că a lăsată o avere
însemnată, și a obligată pe mostenitori ca pe mormîntulů sěŭ sě se pue
în tóte dilele câte o recetă de bucate din acele inventate de elă , spre
a se folosi publiculŭ de cunoscințile lui și dupě mórte.
 EMANCIPAREA TIGANILORŮ 45

Cunoscêndă acuma bine limba francesă, cu ajutorulă dictiona

rului viŭ care avea în Clementina, și procurându-și totŭ fe
liulă de tractate culinare, le studia cu multă atenţiune in o
rele de carî putea dispune ; și mai în tóte dilele făcea câte
o nuoă esperiență . metodă prin care reuşise a produce lucruri
ce treceaŭ de invenţiunì propriï ale sale . Deci, cândă se simți
in stare de a declara stăpânei sale că nu mai are ce învěta ,
și cândă voi se - și ſea adio de la D. Durijot, căpětă de acolo
unŭ certificată plină de laude și de recomandațiuni.
Cocona Profirița reuşindă a-și îmmulți cunoscintele, și vě
dêndŭ necesitatea de a avea salóne de recepțiune mai mari
şi mai multe, işī închirià unŭ hotelŭ in suburbiul S -Germain,
unde este légănulū aristocratie vechi francese. Lui Dincă, fixăn
du - Ĩ o léfă galantoméscả, iſ dete sarcina de a dirige totulŭ ;
și pentru că grija luì principală era de a organisa prânzurile,
iì'dete epitetulă de majordomů, promiţăndu -i că după ce se
va întorce în féră, ilŭ va numi Stolnică. Clementina remase
în funcţiunea de a doua bucătăreasă, subordinată luĩ Dincă.
In noua sa locuinţă, unde, de la portă, era lumea primită
de unŭ portariŭ în uniformă și cu unŭ buzduganŭ de doi stîn
jeni de lungă , Cocóna noastră, care se intitulase Princessa Can
tacuzene, née comptesse de Miroslava, avea o domesticitate
mai numeroasă de câtă îĩ trebuea ; lachei, valeți, subrete, ca
meriste, spělătorese, cusătorese, mişunaŭ în tóte părţile. Echi
pagiulă închiriată o dată cu otelulă, se compunea din patru
caſ minunati, și din douě trăsuri, o caléscă și o caretă, pe
care pusese inițialele și armele familiei reposatului Cuconului
Dumitraki.
Salónele otelului, mobilate cu celŭ mai mare luxů, serele se
iluminaŭ cu sute de lumini, - - căcî îndată ce însera, ele eraŭ
loculă de intalnire a unei societăti strălucite de duci şi du
cese, principi şi principese, conți și contese, baroni, marchisi
secretari de legațiunſ, ambasadori, generali, miniştri, artistſ
de tote némurile, din tóte țerilē, felň de felŭ de caractere , și
felů de feln de categorii
46 EMANCIPAREA TIGANILORŮ

Ca sě dăm o idee may clară despre vieța care o ducea prin

cipesa moldovencă, vomŭ cita între însemnatele persone cu
care ea se pusese in relatiune și pe o comitesă spaniolă , care
maſ pe urmă a jucată mare rolă în Franţa : era Comitesa
Montijo , care avea o fată blondă de o frumusete uimitore.
Magvetuli acestei frumusele atrăsese şi pe d. N. Bonaparte,
care pe atuncea era Principe Preşedinte al Republice fran
cese, iar mai târddið făcindu -se impératu , urca pe tronă, ală
turi cu elů , și pe frumosa Eugenia , fiica Comitesei acesteia .
Ceea ce atrăgea mai cu sémă alâta lume ilustră în casa Cu
conei Profiriţei era prânzurile ei. Ea avea , intru adevěrů, unŭ
felă de passiune nebună pentru aseminea onori; şi când vedea
că atâtea persone celebre lăudaň masa sa , simția o fericire şi
o mândriă care i se părea că o urcă pe trepta cea mai de
susů a mărirei umane . De aceea ea nu cruļa nic o cheltuială
şi Dincă avea deplină putere so comandeze ca sě i aducă re
naturi şi pescării din lote punctele cardinale ale globului, pen
tra ca sẽ -și arate sciinţa şi arta . Uniñ din ospeti ---- din aceia
cărora francesiï le dicú des gourmets aşa de încântaţi se
arětaŭ de producţiunile domnului Dincă, in càtă , în mijloculŭ
mesei se sculaŭ cu permisiunea societăţii) şi alergaŭ la bu
cătărie pentru ca sě complimenteze pe măſestrulă maitre d'ho
tel ; atuncea comeseniĩ făceaŭ mare hază, iar Cucona Profirita,
de bucuriă şi de multumire, simţia că - ſ creşte inima ca o
jimblă de la Jasi.

XIX

Asemine viață însă în Paris trebuea sě facă mare spărtură

în finantele Cuconei. In douſ tre anî, ea observà că se află
în fața unui însemnată deticitů , care o silia saŭ sě vêndă vre
o moșie, saŭ sě se opréscă din chejtueli. Cea din urmă mě
sură o găsì mai înțeléptă ; căcì işi aduse aminte de promisi
unea ce dedese reposalului ei soță , ca averea eſ sě o unéscă
 EMANCIPAREA TIGANILOR

cu a lui și sě o dedice Spitalului diu Tătăraşi care- lŭ făcuse

spre a le remânea numele nemuritorů . Deci s'a decisă a se
intórce in féră . De astă dată însă n'a scrisă sě ✓ vină trăsura
cu poştalioni ; ci , dupě ce şi -a desfăcută din lucrurile ce le
avea de prisosŭ şi a impachetată pe acelea ce a voită sē iea cu
sine, a plecată cu calea ferată , care pe atunci ajunsese pâně
la hotarele ( aliției. De acolo veni cu deligența pâně în capi
tala Bucovinei. Aci o aştepta trăsurile trimise de acası, care
o aduseră la vechia sa reşedinţa din vechia capitală a Moldo
vei, ca pe o adevěrată cucónă mare.
Pe lângă majordomů, cucóna Profirila aduse şi pe Clemen
tina, in calitate de cameristă : făci acesta mai intåiŭ pentru
considerațiunea luí Dincă, intelegendă că se iubia fórte multū ,
apoĭ voi tot odată sě arate la lași luxuli , ne mai pomenită
påně atuncea, de a avea o cameristă parisiană, pre când mai
tóte cucónele asemine servitóre le recrutaŭ in genere in se :
minţia róbă a lui Faraonů .
Vierița mea, care aștepta întorcerea fiului ei ca evreiſ pe
Messia , era la scară când a sosit Cucóna . Dincă, cum o věďù
sări de pe capră şi se aruncă în brațele - deschise, cu tótă e
fusiunea amorului filial ce- i păstra, fără a cugeta nici la res
pectul ce era datoriŭ stăpânei sale, nicì la efectulă ce acestă
efusiune putea produce asupra amanter sale. Pre când muma
săruta bocindu -se pe fiul ei şi-lă ţinea de gât cu duioşie,
Clementina neînţelegend ce va sě dică acestă scenă, urcând
scările alăturŤ cu stăpână - sa , o întrebà : cine este femeea
acesta ?
E ! o tigancă ... mama lui.
Cum ! mama lui.. ? ţigancă ?
Negreşit ; Dincă este unul din sclavii mei. Cum de nu
scii acesta ?
Clementina ca lovită de trăsnetă, scăpà saculă de voiagiữ
ce ţinea in mână, şi cădù leşinată, dreptă uşa salonului de
susii. De acolo fu ridicată de fetele şi servitórele casei, şi
transportată în Camera ce - era destinată , alături cui budua
rulŭ Cuconei.
48 EMANCIPAREA TIGANILORU

Tótă casa se grăbì a veni împrejurulŭ ei spre a - da aju

tórele posibile ca sě o deştepte : o descheiară la rochie, iſ
frecară tâmplele, mâinele și piciórele ; ìì deteră sě aspire spir
turĩ și oțeturi tari. In fine dupě câte-va minute. Clementina
deschise ochiſ şi se ridicà. Buimăcită încă de ametélă , se uità
imprejurulŭ eſ la figurele necunoscute ce avea sub ochỉ, în
trebândă, în limba ei, unde se află? unde se găsesce ?
Lângă amiculŭ těŭ , iſ respunse cu vocea tremurândă Dincă ,
carele pâně în momentulů acela iſ ţinuse capulă pe mânele
sale .
Tu ! amiculŭ meŭ ! tu ! ... eŭ , amica ta ! .. nu ! nici o
dată ! nici odată ! .. Fugť, sclavule, din ochii mei ! Blestemată
sê fie ora când te - amŭ cunoscută ! »
Apoi cădù iarăşi cu capul pe perină, suspinândă şi plân
gènd cu hohote de desperare.

XX

Credŭ că e inutilŭ pe a descrie sfişierile lui Dincă , și ale

mumei sale când elŭ i-a spusă legăturile ce-lų uniaŭ și causa
ce produsese leşinulă şi lamentațiunile Clementinei. Orī şi
cine- şi póte inchipui scenele ce vinŭ în aseminea situațiuni.
Cucóna Profiriţa, care la începută nu intelegea motivele leşinu
lui cameristei sale, audindă că şi-a mai venită in fire, s'a dusă
s'o védă. Biata fată ii spuse amorulú ce avusese pentru Dincă,
planurile ce făcuse cu dînsulŭ ca sě ducă o viaţă mai bună
în Moldova, și în fine hororile ce a resimțită aflând că elů
este ţigană, și mai alesă sclavă . A doua di, ea ilŭ chỉemă şi i
făcù aspre mustrărŤ pentru ce n'a spusă Clementinei adevě
rulŭ : peutru ce a mistificat'o, făcênd'o încă sẽ- și părăséscă
patria, în speranța unei căsătoriſ care elŭ trebuea sě scie că
n'ar fi putut o contracta .
Mě ertaţi, Cuconiță ! am socorită de prisosă de a -ſ vorbi
despre robiea mea , pe cât sciamŭ că Măria Vóstră nicí odată
nu m'ati tratată așa din copilăria mea , și mai alesů ...
- Maî alesů ..... ce ?
 49
EMANCIPAREA TIGANILOKČ

Că sunt fiulă unei mume libere .

Fiulū unei mume libere ? de unde a luat o acesta ? Cine
ļi- a spus'o ?
Maica mea, care astă - di este măritată dupě un română
moldovenů .
Cucóna l'rofirila sări în susț ca lovită de o isbitură elec
trică. Alergă la clopotelulă de pe masă, sunà : o fată de ți
ganŭ intrà .
« Chiamă-mi pe Vălafulŭ
Vătafulŭ de curie,
curte, și pe muma lui Dincă,
daca este aicea ! »
Apoi începù a se preumbla prin salonŭ frângèndu-și dege.
tele, turburată , schimbată la față , apucată de crispațiuni ner
Vóse .
Peste câte-va minute, ea disse lui Dincă , arătându -i ușa :
« eşi ! » In acelaşi timpů intrară Vătafulŭ de curte, unŭ omů
vechiŭ al casei, şi Maria .
« Ce flécuri s'aŭ petrecută, Vătașe, pe aicea în lipsa mea ?
Mi' se spune că asta (arătându -i pe Maria ) s'a măritatù dupě
un moldoveană , și mai ştiŭ eŭ ... Cum se póte sě nu scið er
nimica despre aseminea fapte ?
Cuconiță, sě mě ertați... de ! póte amŭ greşită de nu
v'amŭ scrisă. Dar nu sa făcută nici o necuviință. Maria are
carte de ' ertare. Reposatulă Cuconu Dumitraki, D -deŭ sě-lů
erte ! mi a dată cartea cu insași mâna sa și mi- a poruncitů
s'o dań Mariei, fără sě spună niměnuï nimica. Așa amŭ și fă
cută , căci porunca și cartea boeruluſ le - amŭ socotită ca sfinte.
Apoi nu m'amŭ îndoitŭ că şi D - vostră vě era cunoscută .
Unde este cartea ? so vědů și eŭ ; căci nu ştiŭ nimica .
La mine este, cuconiță, să trăiți ! disse Maria. Eat'o ! și
daca Măria vostră nu veți voi so cunosceli, puteți s'o ruperi;
eŭ sunt gata a veni înapoi la robie.
Cucóna Profirița luà cartea , o ceti de susú până josì cu
un profundŭ sentimenti de venerațiune : o indoi la loci,
stergèndu -si cu batista o lacrimă care -i càdii din ochi, apoi
o intinse Mariei, dicendu -i :
•Bine ! Cartea e sfintă, precum slută este pentru mine şi
50 EMANCIPAREA TIGANILORŮ

po menirea reposatului. Mě bucură că tc -ai măritată : numai

sě-ti dea Dumnedeň traiŭ hunŭ, dupě cum și tu escì bună !
-- Sě vě dea Dumnedeŭ sănătate, şi ani indelungati, dupě
inima bună care o aveți ! disse Maria, plângendă și ea .
Ascultă acuma : înainte de a te duce la casa și la li
bertatea ta, sē-ti spună câte-va vorbe, care credă că amă
dreptă sẽ ţi le spunŭ ca vechia ta stăpână. Tu îți aduci a
minte cu ce bunătate te -amŭ crescută și te - amŭ tratată , atâtů
pe tine cât și pe copilulů těň . Vedi că pe Dincă al těŭ l'amă
făcută omi. L'amŭ învățată o meserie bună, pentru care chiar
de astă - di îi facũ, pe câtă voi trăi eŭ, câte dece galbeni pe
lună léfå. Elă nu va fi tratată mai rěŭ de cât până acuma.
Va avea camera sa , și ajutórele sale la bucătărie ; prin ur
mare nu va simţi nimica din greutățile robiei cu care némulă
şi sórta aŭ condamnată seminţia vostră. Pověſuesce -lă și sfă
tuesce - lă , ca mumă bună şi cu minte, sě se porte bine cu
mine : sē-mi fie credinciosŭ și sě mě mulțumescă, daca do
resce sẽ capete libertatea care ai căpětat'o tu ; sě nu se ſea
dupě gărgăuniĩ care věd că ſ-aŭ băgată în capă franțuzóīca
asta, care sa ţinută de mine și pe care amŭ adus'o mai
multă ca sě nu -ſ facă lui superare. Intelegữ tu ce-ti spunŭ ?
Inţelegủ , Cuconiţă . Voiù face după cum porunciți, și D - deň
sě vě dea sănătate !
Acum dute la casa ta ; și când vei putea, vino sě te ,
maſ vědí .
Maria sărulà mâna Cuconei Profiriței și eși urmată de Vă
tafulă de Curte.

XXI .

Indată după acestă scenă, Maria, înainte de a pleca la vijă

v eni și-mĩ spuse cele petrecute la casa vechei sale stăpâne ;
totă odată mě preveni că fißulŭ seŭ are sẽ vie sě mě vedă ,
rugându -mě se-lŭ primescŭ cu bună -voinţă .
A treia saŭ a patra di -- bine nu ţinŭ minte mi se pre
sentà Dincă . Era unŭ laciv frumosú . inaltů , bine făcutů , 0
 EMANCIPAREA TIGANILORŮ 51

cheşů , cu trăsuri fine , cu mustăți micî negre , cu bărbuța incă

neatinsă de briciú, cu costumŭ curată și bine croită , cu ma
niere nobile și respectuóse. Elŭ voi să -mi sărute mâna ; reſu
saiŭ a -i o da, şi cu mare greutate il înduplecaiŭ sě sedă.
Têněrulă , care acuma avea 23 de ani , se afla încă sub
farmeculă suvenirelorŭ sale din Paris. Elŭ nu cunoscea Pa
risul numai ca simplu turistă , dar își da sémă de progresulă
ce făcea civilisațiunea omenirei în acestă mare foculariŭ de
inteligență și de cultură : căcì era în curentulú diaristice şi
a mişcării intelectuale. Avusese cunoscință cu mai mulţi din
româniſ ce studiaŭ la Paris, și adesea se introducea în şcole,
unde asculta cursurile de istoriă, de filosofiă, de economie po
litică, şi altele. Veteranulŭ dintre elevi Vârnav, fundatoriulă
bibliotecei și Capelei române din Paris, -- pre care mai tardiù
Bucurescenii îlŭ cunoscură sub numele de Popa -Vernav,
fusese, mai alesů, omulă pe care-lŭ aprețuia cu deosebire, pen
tru ideile lui sinceră liberale și patriotice, și pentru sulletulŭ
lui devotată la ori-ce faptă bună și frumósă. De aceea îmî și
vorbia despre elŭ cu mare entusiasmi. Imi spunea că acesta
îl îndemná sě nu se maï întorcă în țéră , la robia boeréscă,
ci să rěmână acolo, ca sě se bucure de vieļa libertății, și sẽ-și
cultive mintea şi spiritulů ; și că, ca mijlocŭ de cssistență, iſ o
ferja unŭ postù modestă de custode la Bibliotecă și la Capelà .
«Găsescŭ că bine te consilia . De rěmânéſ acolo, Cocóna nu
te- arŭ fi pututŭ reclama, și rěmâneai liber. De ce n'ai ascul
tată pe Vèrnav ?
Ași fi făcut'o , căci simţă şi sciŭ ce este dulcéta liber
tăţii. Dar mai întâiŭ nu m`amŭ îndurată sě lasă pe Cucóna
asta, care a fostă atâtă de bună pentru mine, care din co
pilăriă mi s'a arătată ca o providență , dându -mi și principii
de educațiune și mijloculă de a -mi facc o profesiune; căci, vě
mărturisescă, acuma meseria de bucătariŭ îmi place. In cele
din urmă, dorulă de a vedea pe mama mea...
Bravo ! bravo, băete ! asemenea sentimente te onoréză.
Câtă despre libertatea, care acuma póte sě fie dorulŭ inimei
tale, sě nu contenesci de a spera că vei avea - o . Spiritulů se
52 EMANCIPAREA TIGANILORO

colului are sě o aducă . Apoi acuma, și la noi, ca şi la Pa

ris, este o generațiume intrégă care lucréză pentru dobândirea,
nu numai a libertăţii ( iganilorú, dar şi a tuturorů libertățilorů
de care se bucură poporele civilisale.
Sciï ; dar cu atâla mě simți mai nenorocită , căci, in
conditiunea mea de robů, nu potŭ lua parte activă în pleiada
domniei - vóstre de regenerare . Rogů pe Dumnedeň însă sě vě
ajute ca sē isbutiti !
Apoi uitându - se la orologiulī sēŭ :
« Mē ertati.... e ora.... datoria meseriei mě chiamă. Dați-mi
vojă, domnulŭ meŭ , sẽ mai viŭ ; căcĩ vojŭ avea nevoe sě vě
ceră şi sfaturi, de care amŭ mare trebuinţă . >

XXII .

Pe timpulŭ acela Moldova erá frěmântată de frigurile pro

gresului. Domuia făreş, dată, după convențiunea de la Balla
Liman , pe sépte ani, bunului patriotů Grigori Ghica, se bu
cura de o linisce aparentă . Ori- câtă de blândă era guvernulů
acestă domnă, totuși era unŭ regimŭ oligarchicŭ care nu mul
țămia tótă lumea : abusurile, escesele de putere, neorândue
lele , nedreptățile, nu se putéŭ uşorů înfréna ; căci cei mari
căutaŭ totŭ -d'auna sẽ trăiască în sarcina celorŭ mici, voindŭ
sé- ì aibă totă - d'auna sub piciore. Câte - va familii privilegiate,
îngâmfate de prejudeţele aristocratice, tindéŭ să se fie tot- d'auna
în capulů bucatelorŭ : sě ocupe tote posturile și funcțiunile
însemnate ale statului, nu în puterea capacității saŭ a instruc
ţiunii, ci în puterea nascerei. Sub domnia despotică de 14 ani
a lui Mihai Sturza primulă domnŭ regulamentariŭ, care in cele
mai mici acte se conducea dupě dictatura Consulatului pro
tectorală ală Rusiei, asemenea idei prinseseră rădăcini adânci
in téră. Era o lume întrégă, majoritatea boerimei, care credea
că acesta este regimulă potrività pentru fera acesta barbară :
că boerulŭ trebuia sě doméscă preste tot , - , că ţěranulŭ
singură trebue se tie supusă tot- il'auna la imposite, la beili
curi şi la clacă, -- că ligulū trebuia sē trăiască sub biciulă
 EMANCIPIREA TIGANILO::Ů 533

boerului, că, fără a fi boern cle viță mare, sě nu pótă fi

nimeni ministru. judecălorŭ de Curte, prefectů, saŭ directorŭ de
ministeri, că numai funcțiunile de totŭ subalterne sě se pótă
da la boeriſ micĩ saŭ la ómenii cari se ridică din straturile
inferiore. Cati despre ideea de nationalitate, acesta erá o 11
topie de minți stricate, condamnată ca și alienațiunea. De
aceea pe acei ce cutezaŭ a predicii, saŭ măcar a enunţa prin
alegorii, asemenea idei, guvernulŭ iſ esilá nejudecați pe la
mănăstirile cele mai depărtate și maì sělbatice, spre a le citi
moliftele sântului Vasile .
Dar în mijlocul acestei societăți ruginite, se formase o nouă
generațiune care representa óre - cun reversul medaliei. Acesta
se compunea mai intaiŭ de prima serie de tinerì eşili din
şcolele naţionale, cari de şi nu avéŭ pote cunoscinţe solide şi
studiſ sistematice, dar prin lectura cărţilorŭ în limbele mo
derne, carî începuseră a se réspândi în éră , căpětaseră cu
noscinte enciclopedice destule spre a înţelege spiritulă seco
lului. Acestă junime se mai adăpa de idei liberale şi progre
siste din câte - va cursuri libere ce cu mare greŭ se permi
sese lui Ionŭ Ghica, M. Cogălnicénu, N. Docan și alții, ca sě
ţină in sala Academiei. Mai venia apoi junimea claselorŭ pri
vilegiate , cari işi făcuse studiele in Francia și în Germania ,
şi carî ambiționă se lucreze spre a spēla péra de rugina barba
riei şi a întroduce reformele civilisatiunei occidentale . Spirite
distinse, secundale și de posițiunea lorŭ socială , începură, cu
pene măiestrite, a serie şi a predica , chiar sub fórfecele cen
sureſ de stată , idei regenerătóre. Poesia înălță sufletele și i
nimele la aspiratiuni frumose ; satira biciuiá prejudetele ah
surde și abusurile ; istoria deşteptá sentimentele naţionale ; co
media ruşiná partea ridicolă a societății; sciința rădicá vělulă
de pe mintea întunecată de ignoranță ; literatura formá gu
stulŭ lecturei, precursoriŭ alŭ luminei şi alŭ regenerării
naționale.
Spre asemenea directiune lupta , cugetă , lucra in intele
yere tacilă și simultanee, generatiunea născută și rădicată
intre anii 1820 şi 1840. Lupta ei a fostă lungă și grea până
5$ EMANCUAREA TIGANILORŮ

sẽ ajungă a ponderá generațiunea ruginită a trecutuluï; mai

lungă şi mai grea, până se ajungă a preponderá în féră. In
cetulă cu incetulă , ea ajunse a atrage intre proselitii sei pe
bunulŭ Grigori Vodă ( ihica . Acestă domnŭ, putinŭ dispusă a
considera consulatulŭ rusescŭ ca oracolă, începù a impărtăşi
ideile tinerimei şi chiar a le imbrăţişa; incepù a da functiunile
dupě merite, iar nu dupě rangurì saŭ legături de familie. Elů ,
pentru prima oră , puse la posturi inalte tineri cari nu aveň
ranguri, şi încă din aceia cari treceaŭ de revoluţionari. Elu
erá pentru realisarea tuturorů dorințelorú şi aspirațiunilorð
partideſ progresiste, dar nu avea curagiulă
curagiulů a le decreta,
fiindŭ - că era numilī domuŭ pe unŭ timpů determinată de
$ épte ani , şi nu se credea destulă de tare spre a înfruntá
complicațiunile esteriore ce s'ar fi provocată prin ceva aventuri
pripite. Elŭ doriá din sufletă să facă împroprietărirea ţăraniloră
şi emanciparea tiganilorù, dar nu cuteza si -si rădice foculă
pe capă cu resistența numeroselorŭ sale rude şi a numerosei
boerimi care ţinea la prerogativele şi privilegiurile trecutului.
De aceea, suspinândă tot -d'auna, dicea că asemenea reforme
numai unŭ domnă străină putea sẽ le facă .
Sperămă că lectorulū va erta acestă digresiune, căci în cu
rândă va vedea că ea era necesariă pentru conclusiunea su
biectului.

XXUI.

Nu tardiŭ junele bucătariŭ mai venì pe la mine. Tristă şi

melancolică , elŭ îmi comunică situaţiunea aventure sale a
moróse. Elŭ se afla turmentată până la disperare vědendŭ re
soluțiunea amantei sale de a - lŭ respinge de la inima ei pen
tru tot-d'auna . Clementina era gravă bolnavă : avea atacuri
de nervi in tole dilele, şi doctorii cei mai buni se ingrijiaŭ
de o bólă de inimă. Acesta făcea totă odată lui Dincă o si
tuaţiune de cele mai teribile : ca omŭ cu inimă, elă acuma
simția o amară mustrare de cugetă pentru marea greşelă ce fă .
cuse, de a nu spune amantei sale adevărulă asupra originei sale.
 55
EMANCIPAREA TIGANILORŮ

Elŭ venea sě implore consiliulŭ meŭ Nu aflaiŭ altă părere,

de câtă sẽ cerce ca sẽ capete o carte de ertare de la stă
pâna sa : atuncea , francesa věďèndu -se în față cu unŭ omŭ
care nu maĩ portă lanțulŭ sclaviež, negreșită și-ară schimba
ideia cumplită care o sfâşiá . Așa dar îlŭ îndemnamŭ ca sě
se ducă pe la rudele intime ale stăpânei sale, sẽ le róge ca
sē apuce pe Cucóna Profirita sẽ lŭ erte.
Acuma nu numai acele rude, dar tótă societatea înaltă din
Iaşi cunoscea aventura acesta . Cucóna Profirița nu perduse
mania de a da prândurī și de a vedea multă lume la masă ;
și când avea ună bucătară atâtă de maiestru, avea și mijlo
culă a-și satisface acestă plăcere; căci pentru masa bună totů
deauna se găsescă doritorĩ multi. Apoi, când asculta laudele
commeseniloră , Cucóna Profirita nu se putea opri de a spune
cu ce sacrificiuri de cheltuelĩ a putută formá unŭ asemenea
bucătară, capabilă de a servi chiar pe impěrați cu mulțăınire.
Ea spunea cum ilŭ chiamă : la finele mese il chemá și-lŭ
arătá la lumea sa, şi surîdea cu plăcere când audiá mai alesů
pe dame dicendŭ : « et quel joli garcon !» Insuşi Domnitorulū,
care erá nepotŭ Cuconei Profiriței, și care era unŭ bună mân
căŭ, veniá nepoftită la mesele suculente ale mătușei sale, și
atâtů se simțiá de mulțămită în câtă după masă cerea sẽ vină
bucătarulă , pe care , după ce-lů vedea , ilă bătea pe umeri
și - lŭ gratificá tot- d'auna cu galbeni şi irmilici de aurů ( 1 ).
Peste trei patru dile têněrulă veni sě -mi dea relaţiuni despre
demersurile ce făcuse. Mai multe din rudele cele mai intime,
vere, nepóte, cumnați, cumnate, după rugămintea ce eiŭ le a
dresase, se duseră sě solicite cu cea mai mare căldură libe
rarea lui. Tote silințele însă rěmaseră deşerte : Cucóna era
neînduplecată. La cei ce o rugaŭ, respundea că ea nu vede
necesitatea de a-ì da carte de ertare; căci ea nu lŭ tratéză ca
robů, că-lŭ consideră ca copilă de sufletă, că a făcută
sacrificiĩ neinteresate pentru dinsulă , --- că ea are afecțiuni
( 1 ) Până li baterea monedei nostre naţionale, se mai vedéŭ monete
turcesci de aură şi de argintă; Irmilicil, care în Muntenia se numeaŭ ;
cosari, avéŭ valore de ö lei : unii eraŭ de argintă alțil de aură ,
56
EMANCIPAREA ȚIGANILORŮ
de mumă pentru elů , că sa deprinsù a -lů avea pe làngă
ea și a-lů vedea în lóle dilele, în fine că se teme că, dacă
l'arŭ libera, elŭ se va duce cu francesa cine scie unde; şi că
acesta nu - i convine.
Cu tóte acestea lêněrulŭ era desolată . Scia că amanta lui su- .
fere ; şi elů . elă , care o iubea atàlī de multů, nici se putea
apropiá de densa ! Ea ii trimisese răspunsă că , pre câtă va fi
sclavă , nu va suferi s'o véđă, și că, de va cutezá sé- vio
leze vointa, ea va muri.
« Atuncea, iſ diseiŭ eŭ , nu ai de câtă o singură cale. Vodă,
după cum mi-ai spusú , te cunosce. Alérgă la elů . Cadi la pi
ciorele luſ : rógă -lů . După câtă sciŭ , elŭ este bună şi milosò :
se va îndura de sorta ta . Sunt sigură că elŭ va stărui cu mai
multă succesŭ pe lângă mătuşă -sa. Voiŭ vorbi și eŭ cu dîn
sulū , póte.
Vě multumescŭ de inspirațiune. In adevěrů alta nu mi -a
rēmasă. Mě ducă .... Vě ascultū ...
Dumnedeŭ sě -ti ajute ! »

XXIV .

Incă din timpulă emigrațiunei patriotice din 1848 , in tim .

pulŭ petrecere de aprópe unŭ anŭ în Bucovina, învěțasemŭ
a juca cărţi. Intre planurile nostre de a reforma țéra prin
cărți, ( tipărite bine înţelesů) de o cam dată jucamů cărti :
cu reposatulů Negri, cu Cuza care mai pe urmă sa fă
cută domnŭ -, cu fratii Alexandri și alții de ai noştriſ, ne
adunamŭ adesea serile in casa patriarcală a bětrânului Eu
doxiū Hurmuzaki şi făcemŭ partite de vistă saŭ preferentă ;
dar mai alesử când , de frica holerei, ne grămădisemnă mai
toti la moşia Cernăuca, in casa imbelşugată a neuitatului
bětrânŭ Hurmuzaki, acolo nu numai serile, dar şi diua, ne
esserci tamŭ cu aceste jocuri spre a ne petrece de urîtă .
La începută jucamŭ numai pentru ca sẽ ne perdem timpulů
mai cu plăcere. Dar uniĩ din noi găsindă că joculŭ fără in
teresŭ este stupidŭ, aducendŭ de esemplu chiar pe copii cari,
 EM ANCIPAREA ȚIGANILORŮ 67

cand se jócă cu nucele , jocă pentru ca sẽ càstige nuci, am

incepută a juca pe banř: mai intâi douě fise de o para, apoğ
cu o para fisa, apoi cu douě, apoi cu patru şi chiar cu dece.
Când perdeamŭ cinci- sése sfanți diceamŭ : « he ! mi-amŭ făcutů
gustulī ... nu e nimica ... cu atâta nu mě ruineză ...; iar când
câştigamŭ ceva , simțiamů o plăcere nespusă şi mě îndemnamů
sě jocŭ câtă de desă, şi câtă de scumpă . Mi-aducă aminte
că într'o di, la Cernăuți, Cuza, trecendŭ pe la gazda mea,
îmî bate în ferestră mě chiamă şi mě invită să mergū sē
facă partidă de preferentă cu o cucónă ce venise din Basa
rabia . ImŤ făcu toaleta și mě dusei cu dinsulă . Era Cucóna
Smărăndita Balşi, pe care o vědusemŭ de càte - va ori in laşi
la frate -sěň, marele Logofětů Costaki Sturza : se ducea spre
Paris, și se oprise pentru câteva dile în Cernăuți. Ne primi
cu o plăcere nespusă și , cu grăbire mare, qlise sě pue masa
de cărți , invitându -ne a lua scaune. Ori- câiŭ de pasională
părea Cucona Smărăndila pentru preferentă , care dicea că o
jócă de 40 de anî, cu tóte acestea, saŭ că nu avea norocă în
diua aceea, saŭ că voia înadinsă să se lase a fi bătută, dar
făcea erori fórte dese și fórte mari. Eŭ aveamŭ o venă ne
spusă : nu făcémů unŭ jocŭ fără sě punŭ platcă pe Cocóna
Smărăndița. Partenerulū nostru l'idea cu un chefŭ nespusă.
Cocóna când făcea greşela. făcea mină de superare : eŭ , ca
so consoleză , îi sărutamŭ mâna. Când din asemenea greșelă
se vedea Cuza în câștigă, atuncea elŭ iſ săruta mâna. Apoì
blestemându -şi mereŭ césulă când a plecată din Basarabia , biata
Cucónă sfârşia prin a ride și a se lăuda că o sẽ - și ia revanșa .
Făcusemŭ unŭ talonŭ, și paguba Cucónei fiind vederată , Cuza
propunea ca sẽ încetămů. Cucona însă a stăruilŭ sě totŭ con
tinue, până ce amŭ jucată trei talóne. Şi atuncea adunându - se
cifrele s'a vědută datóre cu aprėpe 2,000 de fise, din care
1500 eraŭ ale mele ... Când ne -amŭ pusŭ la jocă , nu fusese cea
mai mică vorbă despre valórea fiselorů : credeamŭ că va fi
saŭ de geba, saŭ celă multă unŭ crăitarů ( fiind - că ne aflamů
in Austria ) tisa . De aceea când m -amŭ sculatú de la masa de
joců, m'amŭ grăbită a eşi in balconŭ ca se mai jau putinů
58 EMANCIPAREA TIGANILORŮ

aerú ( fiind prea mare căldură ) şi sē -mi facă o ţigară . Peste

puțină părtenerulŭ með mě strigă, dicêndŭ : « vino, frate, de -ți
ia câştigurile. » Era o movilită de galbenì pe masă . Trage Cuza
a patra parte, iar restulŭ mi- i impinge mie. Eramă uimitů : nu
putémŭ sě -mi esplică, și hesitamŭ de a pune mâna pe bani. Co
cóna Smărăndița atunci îmi dise : « Alecu a făcută socotéla :
vedi dacă o fi greşită, punga mea este pe masă » . Cuza începu
a ride, căcì a înțelesŭ causa uimirei mele, ia galbenii și mi-i
viră în buzunarulŭ pantalonilorð. Amŭ sărutată mâna Cuconei
şi amŭ eşilă , promițendŭ ca se mergemŭ şi a doua di .
Eșindŭ , Cuza îmi dice : « Nu -i așa ca fostă bună diua de
astă -di ? Douě -deci și șepte de galbenỉ sẽ capete în trei cea
suri unŭ emigrată săracă , e unŭ adevěratū norocũ .
-- Dar bine, mě rogů , spunem cum amŭ jucată ? Cum s'a
calculată fisa ?
-- Càte 10 creitari.
- Cum se pote ? Dar eň n'aşi fi primită sě jocŭ nici cu
unŭ creițară.
Atuncea n'ar fi jucată ea, dragulŭ meň. Cucóna este bo
gată şi nu jócă mai eftină.
Cu tóte acestea te rogŭ găsesce pe mâine altă partenerů .
Pe mine nu maĩ mě prindeți.
A doua di m'amŭ scusată către Cucóna Smărăndita prin o
scrisóre în care i -amŭ spusú că amŭ o migrenă cumplită, a
rătându -mi părerea de réŭ că nu polŭ so maſ bagŭ platcă .
Dar ori -câtŭ mě silſami sě mě moderezŭ şi sě evită chiar
tentațiunile jocului, în cele din urmă amŭ rěmasă cu pasiu
nea acesta, puternicŭ intărită în mine; asa că după ce m'amů
întorsŭ din emigrațiune, în locă sě alergŭ la umbra arbori
lorŭ singurateci spre a mě întâlni cu şoptele Zefiriloră și ale
Museloră, în locŭ sě mě închidă ca mai înainte între cei
patru pereti ai camerei mele cu capulă între cărţi, mě fă
cusemŭ unŭ adevărată omŭ desfrenată . Indată ce însera, a
lergamŭ la partide, și jucamŭ până după mieţulă nopței cu o
adevěrată beţie, de care nu m'amŭ putută desběra de câtă
fórte tardiù .
 EMANCIPAREA ȚIGANILORŮ 39

laşi cat
Eraŭ pe atunci în e - va case în care se ſăcéŭ al

ternativă întâlniri de petreceri serile. Se adunaŭ bětrânî și ti

neri, dame și fete. Se incepea cu musică ; se învârtiaŭ càte - va
polci, mazurci și valsuri; apoi se organisa hartoforia. Trei fe
luri de jocuri eraŭ in usů : jocuri de noroců , precum stosū ,
janskenet, macao , ---- jocuri speculative, precum vistu, prefe
rență , pichelů , şi jocuri distractive uşore, precun ghĩordum ,
calulă albă , ramţă şi altele . Cele d'antaï eraŭ potŭ dice jo
curi infernale : se vedeț câte 2, 4, până la 10 mii galbeni pe
masă; se punea câte o inie și douě mii pe o carte, și se întâmpla
că unŭ partenerŭ sẽ perdă patru și cinci miſ de galbeni într'o
séră. Erojỉ cunoscuți pe atuncea în jocurile acestea, eraŭ :
Ionică Grecénu ( disŭ şi Badaşcu ), Vasilică Ghica , Nicu Pavli ,
N. Negruți, Leonida Mavrodin . Mai toţi aceştia avéŭ câte 40-50
mii de galbeni, cari rulândă mereŭ de la unulŭ la altulă, în cele
din urmă saŭ risipită că posderia pe care o spulberă ventulă ;
și mai toţi aŭ ajunsì sẽ pérdă totă , ajungêndŭ la miseria cea
mai estremă. La jocurile distractive, luaŭ parte damele, fetele
și tineriſ carî le făcéŭ curte, saŭ carĩ nu sciaŭ cum sẽ- și pe
trécă timpulă , pe atuncea neessislândă cluburi saŭ cafenele de
lume bună ca acuma.
Eŭ eramŭ unulă din partenerii jocurilorŭ qise speculative,
la carî se dedéŭ omenii cumpětați ce pretindéŭ că, fără sẽ
se ruineze, petrecă în modŭ onestă și onorabilă ; însě în reali
tate nu făcéŭ de câtă a -și perde timpulū , ba adese ori perdéŭ
și parale, lăcomindă fără succesů a face jocuri în carī speraŭ
sé câştige. Cunoscută între preferențiariſ cei mai iscusiti, e
ramŭ căutată şi aşteptată mai totŭ d'auna de càti- va amici,
cari pretindeŭ că amů elegantă și nobletă la jocă , așa că le
plăceam chiar când le luam parale.
In séra qileĩ când mi- a venită Dincă, m'amŭ decisů sě sa
crificŭ partida, pentru ca să încercă a face ceva în causa lui.
Imi făcui o toaletă mai îngrijită și mě dusei la věduva unui
Colonelŭ adjutantă domnescũ, cu care mě allamŭ în intimi
tate încă de când trăia cu densulă, căci și acesta fusese
unulú din partenerii carï mě iubiań . Věduva la care m'amŭ
60 EMANCIPAREA TIGANULORO

dusŭ era o fórte frumósă femee, și distinsă mai cu seină prin

spiritulă şi graciile ei fermecătore. Ea atrăsese atențiunea lui
Vodă Chica, care n aŭ avutů (paremi- se vede ) mare dificultate
de a o posede : era în adevěrů şi greň pentru femeea cea mai
virtuósă de a resistá unui omŭ ca acesta ; căci după ce că era
unulă din cei mai frumoși bărbați pe atuncea , apoi era și
Domnŭ ali Moldovei, și mai alesở cunoscută pentru frumu
seţea sufletului şi sentimentelorú sale nobile. Adintantulă , care
şi elŭ inbía pe Domnitoriŭ cui devotamentů , se retrăsese din
casă cu resignatinne, de şi avea doi băeti, si selese locŭ lui
Vodă îndată ce simți că inima femeei bătea în struna dom
néscă ; maì alesů că divortulŭ se făcea cu maï mare înlesnire
pe atuncea de càtă acuma. Intru adevěrů Vodă atâtă de multă
se răpise de graciile acestei femei, în cală se decisése a se
şi căsători cu ea , peutru ca sě legitimeze tot -odată nascerea
unui băialŭ ce făcuse cu densa .
De și servitórea îmi spuse că cucóna este bolnavă . îi tri
miseiŭ carta mea . Mě poſti înăuntru și mě primi în camera
de culcare spuindu -mi că e forte bolnavă, că doctoriſ i -aŭ
spusú că are schiros ( cancerú) la sìnů , și că trebue sě mérgă.
la Paris sě se opereze. Iſ spuseſ istoria lui Dincă și o ruga
sě intervie la Vodă, daca se póte. Ea mi-a promisů, dar eată
că se anunţă visita lui Vodă. Voit sě pleců , ea mě oprì.
Vodă cum intrà , merse de -ị sărutà màna intrebând'o cum se
mai simte : apoi întorcendu -se la mine, îmi mulţumi că viŭ sẽ
ţinŭ tovărăşie acestui ingerů nenorociti , după cum o numia
elŭ . După trecere de càle - va minute, ea mě invità ca sě pove
stescŭ istoria mea relativŭ la Dincă . Vodă o ascultà cu multă
interesă şi mě bine cuivèntà de zelulă ce arătamŭ ca sě viữ
în ajutorulŭ bietului robů . Dar eată că bolnaveſ iſ veni unŭ
accesă de dureri teribile. Vodă o apucà de o mână, chemân
du - ině ca s'o inŭ eŭ de cea - laltă. Tipa femeia scrâșnindŭ
din dinţi in crispațiuni teribile, in câtă mi se părea că-mi
strânge mâna cu ună cleşte. Vodă atată era de pătrunsă , in
cată imi dete și cea -alaltă mână ca sě o ţinŭ spre a da a
ventă durerilorð sale, gemèndŭ, frângèndu -şi månele și tăvă.
 EMANCIPAREA TIGANILORŮ 61

lindu se pe canapea ca unŭ copilă . După o jumětate oră, trecù

accesulů . Bolnava rěmase ca leşinată , in mare slăbiciune, cu
ochii intorsi spre nobilulă ei consorte, făcêndu -mi semnă ca
se mně ocupă de elů . Atuncea intrà și mediculă . Eŭ mě stre
curaſ pe uşă şi plecai, pătrunsů până la lacrimi de scena
de dureri la care asistasem .

XXV .

A doua di, séra , pe când se gătía Cucina Profirița sě se

cobóre la masă, se anunțà venirea lui Vodă . Vre- o dece per
sóne cari fusese invitate la prândă îi eşiră înainte în capulů
scării. Domnitorulŭ salutà pe mătușa sa şi-i spuse că vine se
mănânce la ea. Cocona de gasdă, fericită de asemenea sur
prisă , ilŭ aşedà la masă în față cu ea , între douě cocóne fru
mose, o verişoră şi o nepotă. Acestea găsirà momente favo
rabiie ca sě- spună, pe intrerupte și ferite de audulŭ Co
conei Profiriței, scena ce avusese cu mătușa loră pentru libe
rarea robului bucătariŭ, ca unele ce dorſaŭ ca romanţulŭ lui
cu . Clementina sě se închee cu bine. Vodă le spuse că cu
nósce istoria, şi le recomandà tăcere și răbdare, asigurându -le
că pentru acesta a şi venită .
In adevěră, după ce s'aŭ sculatů de la masă și societatea
s'a rēspândită prin salóne şi prin grădină ca sẽ -și ia caféua,
Vodă, rěmànêndŭ singură cu Cocóna Profirița întro cameră,
unde-şi sorbiä сiubuculă și caféua, după alte convorvirñ ba
nale, cugetândŭ póte multă cum sě începă vorba într - o ce
stiune așa de delicată, în fine iſ șise :
« Scii, mătuşică, că daca am venită astăời sẽ mănâncă la d -ta ,
mam decisŭ totŭ - odală sě-ți ceră, ca pe timpulù de urgie tur
céscă, o plată pentru ostenéla dinţilorð .
Bucurosů , Mărite nepote ! numa sě mě asigurați că în
adevěrů vi s'aŭ ostenită dinti .
Ba şaga de o parte : am o rugăminte la d -ta .
Unú nepoln care conuesce are dreptul sé ordone,
62
EMANCIPAREA TIGANILOR

Cu tóte acestea elŭ te rógă se faci unŭ schimbă : pen

tru una elŭ iti ofere o sută .
Mare generositate, care nu sciŭ dacă o meritù ; dar de
spre ce e vorba ? Nu cum - va esci plătită de frumosele veri
şóre ca sě -mi repeți scena ce mi-aŭ făcut'o ele eri ?
Ce perspicacitate răpede ! Dar dacă ai ghicito, potů
speră că nu mě ve refusa ?
Nu suguiţi... ? Seriosŭ ...?
Pentru unŭ robů, îti daŭ o sută .
Nu se pote .
Douě sute !
Măria ta ai bucătari destulă de buni.
Ti-lŭ lasă totŭ d -tale ; numa fă -lů liberú .
Nu se póte .
Dragă mătuşică, dă -mi voe sě -ți spună că în acestă 0
punere vědů o reutate, la care aşi putea rēspunde ca unŭ
Domnŭ .
Ce felŭ ?
Potŭ sě facă pe bucătarulŭ d -tale, în momentulŭ acesta ,
Setrariŭ saŭ Slugeriŭ , şi atuncea elŭ nu va mai fi robů .
Frumosŭ și comică, děŭ , arŭ fi ! Cu tóte acestea nu
credă că- ţi vei mânji domnia ridicândŭ la boerie pe ţigani.
Dar şi ţiganulŭ e omů , dragă mătuşică. Şi apoi când
un robů a suptă din laptele civilisatiunii .....
Adu- ti aminte, Măria ta, că escì domnă și trebue sě fii
dreptă . Acelŭ lapte ale civilisațiunii, de care vorbescì, sciſ că
i l'am datŭ eŭ . Nu mě pune în posiſiune se mě cățescŭ de ce
am făcută .
Orị câtă dreptate sě aibỉ, cu tóle acestea n'ai cuvîntă
sẽ ții în robie pe unŭ omŭ, pe care tótă societatea d'impre
jurulă d -tale ilă reclamă și-l găsesce demnă de libertate.
Măria ta , dă -mi voe sě-ti mărturisescă aici , între patru
ochỉ, secretulŭ care mě face atâtă de inděrătnică în ochii
lumei. Nu ţinŭ nic † la robia lui Dincă , nici la robia niměrui
Sciŭ că robia este unữ lucru wiciosì , si cand voiŭ inchide
 EMANCIPAREX TIGANILOR

ochii, toti robi mei vorů fi ertati. Asta sě o scii Măria ta :

sunt gata sě o jurŭ acuma și pe sfânta cruce .
Apoi mě iartă ... nu te înţelegů ...
lți voiŭ spune, ca sě mě intelegi. In nascerea acestui
băiată , căruia nici- odată nu ' amŭ datŭ epitetulŭ de robů
saŭ de ţiganŭ , eŭ amŭ avută şi amŭ prepusuri că s'a ameste
cată sângele nobilă ală reposatului bărbatuluì meŭ . Amŭ fostă
ndignată póte în sufletulŭ meŭ , atuncea când amŭ simțită lu.
crulŭ . Dar sciĩ câlŭ amŭ veneratŭ eŭ pe soţulú með : tre
buia sě -ſ ertă ună mică pěcată . Nu 'ï-amŭ imputată luĨ ni
mica, nici amŭ spusú cui- va ceva. Dar când sa născută a
celŭ copilă în care amŭ vědută imaginea acelui omŭ pe care
l -amŭ iubită ; m'amŭ simțită coprinsă de nisce sentimente
neînțelese, de unŭ amorŭ nebună pentru copilulů acesta, pe
care sterpulů meŭ pântece nu ' l -a putută concepe. De aceea
l -amŭ crescută cu o dragoste secretă și cu decisiunea ca
sē- lŭ facŭ omů, iar după mórte sě-lŭ facă și moscenitoriŭ
peste o parte din avere . Eŭ , acestea , luĩ nu i le-amŭ putută
şi nici nu i le potŭ spune : nu potủ , şi nu -mỉ vine a afişa în
lume o slăbiciune care la multi póte sẽ pară ridicolă . Acuma
mě vědă într'o situațiune penibilă : nu mě potă despărţi de
elŭ ; amŭ contractată aşa afectiune pentru elă, că n'aşi putea
trăi o ţi fără sě-l vědă . Din nefericire pote , a eşită băiatulů
acesta mai bună de câtă mě aşteptamů : bunŭ, blândă , ascul
tătorů, cu minte, deşteptă, frumosì ... (de! uită -te la elů ...
par-că vedi pe Dumitrachi, Dumnedeŭ sě - lŭ ierte !) Acuma ce
sě mě facă ? sě-lū iertů ? dar elŭ a doua și se duce cu fran
ceza luì la dracu, și eŭ nu-lŭ maĩ vědů ; și nevědêndu -lă, ce
mě facŭ eŭ ? Sě morů ? Apo , mi se pare, că amă dreptulů
sě previŭ consecuențele carĩ potŭ sě mě omóre.
Curiosă ! Curiosŭ de totă ! dise Vodă .

XXVI.

Óspețiſ Coconei Profiriſeĩ vědêndă pe Vodă vorbindă atâtă

de moltử cu densa, sé strecurară cu incelulů fără a - sì lua
64 EMAXCIPAREA TIGANILOR

adio, fiind - că noptea era acum înaintată , nevoindŭ óre -cum

sẽ le turbure conversaţiunea .
Domnitoriulă ascultândă confidenţele mătuşeĩ sale, care până
la unŭ gradŭ ilŭ induiosaú, rčmase multă timpů pe cugete :
apoi sărutându -i mâna , după cum fusese obicīnuită din copi
lărie, și ea , la làndulů ei, sărutândă pe a lui, ca pe a unui
domnŭ , -- i dise nople bună și eşi.
Dincă allândă că Vodă rēmăsese singurů cu stăpâna sa şi
sciindŭ că convorbirea lorð era despre sorta luğ, aștepta pe
o tréplă de josů a scărei, in frământături de cugetărî cari
făceaŭ sě- bată şi tâmplele și inima. Cand vědù pe Domni
toriŭ coborându -se, se sculà mașinalicesce, și , când se apro
pià, îî sărutà mâna .
«N'amŭ făcută nimica cu stăpână -ta , ii șise elŭ cu voce
blândă și întristată . Dar tu nu -ti perde speranța. Mai aībi
răbdare câte-va dile ... »
Vodă plecă, iar elŭ . sſişiată de durere, începů a plânge. In
acelŭ momentŭ se audi unŭ sunetă de clopotelă . O copilă din
tre servitóre se věďù răpede scoborândŭ scara. Acesta, îndată
ce vědù pe Dincă , dise :
< Alergamŭ sě te caută .. bine că te găsescă... Cuconita le
chiamă, sě te duci indată la domnia -e1 » .
Dincă urcà scările, și în mai puțină de douě minute era în
camera Coconei Profiriței.
« Până când aſ sě mě necăjesci, domnişorule ? Pentru asta
te -amŭ crescută, te -amŭ alintată , te -amŭ învățată, te -amů in
dopată cu de tóte ? Mi se cuvinŭ mie supěrările carĩ necon
tenită le suferă de la tine de cândă amă venită în țéră ? Me
ritamŭ eň sě fiŭ tratată cu atâta nerecunoscință de unŭ robă ,
pentru care amŭ avutŭ inimă maſ multă de câtŭ de mamă ?
Te -amŭ chemată ca sě - ti spunŭ cea din urmă a mea hotă
rire pentru tine. Inghite - ti lacrimile ce vědů că le verși, şi
ascultă -mě. Câtử voiŭ trăi eŭ, nu vei avea ertarea care-ti
sbârnâe prin capă. Nu vei avea - o fiindī - că, precum tu după
legi escì robulŭ meŭ, şi eŭ după iniina mea , sunt róba slă
biciunii mele : voiŭ să le imŭ lingi inine, sč le sciŭ sub co
 EMANCIPAREA ȚIGANILORŮ 65

peremêntulŭ casei mele, sě te vědū in tóte dilele, în tóte 0

rele ; asta-ī plăcerea mea . Inţelesu -m'ai ? Nimenī nu te va
smulge de lângă mine, afară de vei avea infamia sẽ fugi ca
unŭ miserabilă ţiganū . Atuncea voiň dice că fi-ağ arětată a
rama. Eşi ! »
Dincă, care in cursulū acestui discursă plângea cu hohote,
voi sẽ dică încă ceva . Lacrimele înse ilŭ înecaŭ ; totuşi, bol
borosindŭ, se audi cuventulů : Cle ....men .... Cucóna Profirita,
plină de furiă, sě repedi asupra luğ, şi , trăgêndu -i o palmă :
Na, o Clementină, ţiganŭ fără obrază ! » Apoỉ deschidendů
uşa , ilŭ imbrânci afară .
Dincă , vědèndu-se pălmuită şi tratată de ţiganŭ, lucru ce
pentru prima oră i sa întâmplatú in viéța luſ, veni la despe
rarea cea mai estremă . Elŭ acuma işi vedea tóte ilusiunile
sdrobite, tóte speranțele perdute. Unŭ momentŭ subită de ne
bunie îlă cuprinse . Alergå indată în camera sa, puse mâna
pe unŭ pistolŭ frumosū cu douě ſevī ce-lŭ cumpărase de la
Paris ; apoi eşindŭ, urcà cu paşi ràpedi scara , intrà in ca
mera Clementinei, care- şi făcuse bagagele, gata pe a doua di
sẽ plece.
Douč detunăturĩ succesive resunară în casa Cocone Profi
riſeş. Când alergară sě vadă ce este, aflară douě cadavre : 11
pulă ală Clementinei, străpunsă de glonţă sub ţită în inimă ;
cel-alaltă , alū lui Dincă , ci creieriĩ săriți in tavanŭ !

XXVII .

Acestea se petreceaŭ în séra de 27 Noembre 1855 .

Vodă , după plecarea sa de la Cocóna Profirita, se grăbise
a se coborî la Curtea domnéscă, unde -lă aştepta consiliulă de
miniştri. Mai totŭ - d'auna avea elů obiceiŭ a convoca consi
liulă în orele de séră .
Era în urma evacuàriī ļěreſ de ocupațiunea russéscă . Rěs
boiulŭ orientală era concentrată în Crimea , şi Principatele
nóstre, ocupate de oştiri turcesc şi austriace, se guvernaŭ
iarăşi de Domnitorii carî părăsiseră ţările sub Muscalī. Ciri
ö
66 EMANCIPAREA ȚIGANILORŮ

gore Ghica de astă dată sẽ emancipà de influențele protecto

ratuluſ moscovitủ : urmá o politică cu totuli națională , iar
cătră marile puteri europene pledá abolițiunea protectoratului,
Unirea Principatelorù şi numirea unui Domnŭ străină de vită
regală, luată dintre familiile domnitóre în Europa occidentală .
Elŭ numise unŭ ministerŭ din elementele progresiste ale țě
reĩ, din bărbați cunoscuți prin virtutile lorů civice, prin pa
triotismulă şi liberalismulŭ loră . Eraŭ : Costache Negri, celů
cu inima de aurů , la Lucrările publice : P. Maurogheni, cel espe
rimentat şi cu minte, la Finanțe; Dimitrie Ralet, stoiculă , la Culte;
Anastasie Panu , celŭ cu sufletulă mare, la Justiție; Milicescu ,
vechiŭ Colonelū, la Resbelũ ; Costache Ghica, fißulŭ celŭ mai
mare alŭ Domnitoruluï, la Esterne ; Ștefan Catargiu, bětrânulū ,
la interne. Acestă din urmă, singură, era luată din elemen
tulă ruginită alŭ aristocrației, numai în considerațiunea capa
cităţiĩ și integrității sale cunoscute.
Eată cum îmi povesti reposatulă Anastasie Panu , a doua
di , cele petrecute la palată în séra aceea :
« Venindŭ Vodă şi punêndu -se in capulŭ meseſ, ne invità
sẽ şedemă. Până a nu veni la ordinea dile , se resolviră
câte - va recomandaţiuni de numirî de prefecți și alți funcțio
narī mai inferiori. Dupě acestea, eŭ, luândů cuvîntulū , diseiŭ
că sub președința domnéscă s'ar cădea sẽ ne ocupămă de
cestiunile cele marſ, a cărora deslegare le asteptă opiniunea
publică cu nerăbdare. Raletă dicea că ar fi timpulŭ favora
bilŭ sě se iea averile monastiriloră acaparate de Greci şi sě se
dea pe egumenii grecì peste hotarŭ . Negri stăruia ca ma în
tàiŭ sě se desfiinţeze censura , și dupě ce organele de publi
citate vorŭ demonstra mai clară drepturile poporului şi aspi
ratiunile těrei pentru diverse îmbunătățiri, apoi guvernulū sē
se facă esecutorulă cererilorŭ sale legitime. In fine, după ce
mai toţi miniştrii, uniți altă -felú în principiĩ, cereaŭ fie - care
prioritatea tractări subiecteloră de care se interesa mai multă,
Domnitorulŭ ne spune că părerea sa este a se tractá maĩ în
tâiŭ cestiunea emancipăriſ tiganilorù , care i se pare mai u
şoră, fiindŭ - că ori-cum am resolva -o , nu e de natură a pro
 67
EMANCIPÁREA TIGANILORO

voca complicațiunì esteriore. Eŭ , cu Ralelă , opinamă că pentru

acesta sě se emită unŭ simplu decretă care sě declare că scla
vagiulă se desfiintéză fără nicř o desdăunare. Catargiu a în
ceputů a striga că acesta arŭ fi o spoljațiune. Eŭ susțineamŭ
că țiganii, prin îndelunga lorŭ robie, şi-aŭ plătită prețulă ; şi
apoi adăogamů că ară fi crimă a taxa valórea sufletelor 0
menesc , fixandŭ unŭ prețŭ óre -care. Cuvintele mele aŭ
provocati o discuţiune forte violentă, când un adiutantă dom
nescŭ veni și anunță că a venită Aga de oraşă. Vodă dise
sě intre, și ilŭ întrebà de are ceva noŭ a - i spune.
O curiósă tragediă, Mária Ta ! dise Aga . Bucătariulă Cu
conei Profirița Paşcanu, nu sciŭ pentru ce, dar se dice că
pentru o intrigă amorósă , a ucisă pe o francesă, cameristă a
Cucónei, apoi s'a sinucisă şi elů .
Și a muritů ? intrebă Vodă .
Amânduoi.

Vodă se sculă în susů , palidă , și începù a se învârti ră

pede prin casă frecându-şi tâmplele şi bătêndu - se pe frunte.
Ministrulă de interne începe a ordoná Prefectului poliţiei
ca sě mérgă numaĩ de câtŭ sě constate causele ce a provo
cată asemenea crime .
Ce se constate ? dise Vodă . Noi suntemŭ respundători
înnaintea lui Dumnedeŭ pentru asemenea crime... noi , cari
tolerămă încă nisce legi cari ele înseşi sunt nisce crime...
Ce cercetare se mai încape ? Causa o cunoscŭ eŭ ... Nu e o
oră de când am vorbitŭ eŭ cu acelŭ nenorocitů têněrů. Nu
sciŭ ce lử va fi silită a-și da mortea ... dar sciŭ că, dacă a
vémă mai multă tăriă de inimă, cu unŭ cuventŭ l'aşi fi de
clarată liberă, şi acuma, in locŭ de douě cadavre, arú fi vě .
dută lumea douě suflete fericite. Pěcatulŭ este alū meŭ ... Oh !
Dumnedeule ! cum ili vojň plăti ore ? Vě conjură , domnilorŭ
miniştri, sé nu părăsiti Palatulă înainte de a resolvi cestiunea
emancipării ţiganilorŭ ; căci consideră ca crimă de a mai
suferi sclavia acesta barbară .
Vodă ne părăsi și trecù în aparlamentulŭ seŭ de culcare,
plinŭ de emotiuni şi de superare.
 63
EMANCIPAREA TIGANILORŮ

După mai multe discussiuni, convenirămŭ sě facemŭ eman

ciparea cu despăgubire, acordàndă câte dece galbeni de fie-care
sufletă . Se presenta însă o mare dificultate : de unde vomů
găsi bani ? Finantele ţčrei sunt sleite : ſéra este stórsă și scursă
de atâtea ocupațiuni. Capitaluri și capitalişti nu avemŭ. Fis
culŭ credită nu are, pentru ca să facă apelŭ la unŭ imprumută
națională. Ministrulŭ Maurogheni însē ne - a arătată singurulŭ
mijlocă practică . Legea sa şi făcută pe basa ca posesoriloră de
tigani sẽ li se de bonuri fiscale, platibile din impositele ce se
voră arunca asupra emancipațilorð .»

XXIX .

Renunță de a descrie consternațiunea tuturorŭ locuitorilorŭ

din casa Cucóne Profiritei. Voiŭ spune totuşi, pe scurtă , că
acestă nobilă damă, care purtá ună adevărată interesă de inimă
pentru Dincă, care însě altă felŭ înțelegea ideile de libertate,
de dreptate și fericire, sa simțită sguduită până la inimă. Ea
a luată unŭ adevěrată doliū : si- a inchisă casa pentru totu
d'auna; prânzuri n'a mai dată ; visite n'a mai făcută , nic n'a
mai primitů . Vědendă că puterile fisice din di în di ii să
bescă , sa grăbită a-și face testamentulŭ . Audindă de legea
emancipării ţiganiloră, a trămisă Domnitorului o declarațiune
prin care făcea cunoscută că nu primesce nici o despăgubire
pentru robiſ sei, cu condițiune că dece ani să fie scutiți de
ori- ce dare personală. Completândă testamentulŭ réposatuluì
seŭ soță , inaugurà fundaţiunea Spitalului din Tătărași, de
dicându -i tótă averea şi punèndu -lŭ sub tutela Epitropiei
Sântuluſ Spiridon. Apo nu întârdià a se stinge ca o can
delă, rugându-se Creatoruluì ai primi sulletulŭ întru împě
răția sa şi a o ierta de rệul ce a făcut luỹ Dincă.

XXX .

Mama luğ Dincă, ne putèndŭ multū (impů a suſeri durerea

de perderea fitului seŭ. fù lovită de phtisiă . Tote ingrijirile mele
 EMANCIPAREA TIGANILORŮ 69

de a -7 prelungi vieța fură deşerte. Ea până într'unŭ anŭ muri,

lăsândă soţului seŭ economiile ce -1 păstrase ubitulŭ ei fižŭ in
dilele lui de prosperitate şi o bunicică sumă de bani ce - i do .
nase vechea sa stăpână .

XXXI .

Emanciparea ţiganilorù fu primită cu bucurie nespusă și a

clamată de tóte elementele progressiste din Moldova. Ma in
tà:ŭ junimea din tóte părțile sa grăbitů a trimite declarațiuni
că nu primesce despăgubirea acordată de lege ( 1). După acesti
esemplu, urmară asemenea declarațiuni din partea mai multorů
boerí, chiar din cei mai mari și mai bětrâni, precum : Ghi
culesci, Rosetesc , Cantulesci, Sturzesci, și alții, cari, în fața
acestei legi atâtă de populare, se grăbiaŭ a se arăta generosi
şi a proba că nu sunt rebelſ spiritului de civilisațiune alŭ se
colului.
După emanciparea ţiganilorů, veni şi emanciparea cugetării:
se suprimà censura. Cu aceste douě mart acte, Moldoveniſ
prin faptŭ aŭ rumptů protectoratulŭ russescũ : căci după Regu
lamentă, și chiar după Convențiunea de la Balta Liman, guver
nele Principatelorŭ nu puteaŭ face cea mai mica lege fără au
torisarea celorŭ douě puteri protectore, și mai alesă a cabine
tulu de la Petersburg.
Inceputulă făcutà de Moldoveni părù a încuraja şi pe frati
Munteni. La Bucurescì domnindū unŭ guvernŭ eşită mai multă
din oficina cabinetuluĩ russescŭ , Domnitorulă nu cutezá a lua
nici o měsură care arù fi avutŭ reminiscente cu revoluţiunea
de la 1848. De astă dată însă s'a vědută târâtă de Moldo
veni. Consiliulă de miniştri, in diua de 14 Decembre 1855, a
propusă şi elŭ emanciparea ţiganiloră din România pe aceleaşi

( 1 ) Eŭ însumi, care moştenisemŭ de la părinţi 46 suflete, și pe care

le emancipasemă de faptă, lăsându -le de demultů se trăiască în libertate ,
amů renuntată la despăgubire.
70 EMANCIPAREA ȚIGANILORO

base ( 1 ). () populațiune de peste douě sute miſ sullele a inăl

tată rugele sale către Dumnedeň, mulțămindu -i că potŭ trăi
sub radele libertății; și tótă lumea civilisată a aplaudalŭ miş.
carea progresuluï națiunei romàne, care până într’unů pă
trariŭ de secolŭ dupě aceea , a cucerilŭ tóle libertățile, Inde
pendenţa, Regatulă și numele seŭ în hora popórelorŭ cu drepturi
la vieta nțională 1884.

( 1 ) Acelŭ consilið era compusă de Manolaki Bălénu, lónŭ Câmpinénu

(bětrânulů), Nicolaki Bălénu , Iancu Oteteleșanu, Alexandru Plajino, Iónŭ
A. Filipescu şi G. B. Stirbeiủ, fiiul Domnitorulut,
IN ARCHIVELE KISINEULUI
1

IN ARCHIVELE KIŞINEULUI.

In tómna trecută ( 1887 ) întorcêndu-mě de la Odessa, m'amů

oprită la Kişiněů, vechiŭ oraşă moldovenescă, acum reşedinţă
a guvernatorului Bassarabiei. Aveamŭ recomandațiuni pentru
ca sě potŭ rěsbate în archivele guberniale , pentru ca să ur
mărescŭ documentele menţionate într'unŭ studiŭ din Memoriele
Societăței Archeologice russesc, - studiŭ ce atrăsese atențiu
Dea Academiei nostre în sessiunea anuluğ trecută . Ajunsă în
acestă orașă, mě puseiŭ sẽ caută, şi nu fără greutate aflaſ pe
d . Alexei Nacu, autorulŭ studiuluğ menţionatū . Acestă domnă ,
care păstréză puțină mândria de a se numi română , ceea ce
a ajunsă cam rară lucru în Bassarabia, m'a invitată sě-lŭ caută
la sediulŭ Upravleniei ( 1 ), unde ocupă funcţiunea de Secretarů.
Acolo m'a presentată la Vice-Guvernorulŭ rusă , care nu scie
nicí o limbă străină, căruia 1-a arătată dorința mea de a face
ceva urmăriri in archiva numită « a Senatorilorū > . Acesta, de
parte de a arăta vre-o diflcultate, recomandà d -lui Nacu ca
sē- mĩ satisfacă dorința. M'amŭ coborîtă deci la Archivă, unde
mi s'a pusă sub ochỉ « Opisulů », saŭ registrulă generală ală
dosarelorŭ acei archive, scrisă bine înţelesů ) în limba russéscă.
Fiindŭ - că eŭ nu cunoscă acestă limbă , d. Nacu mi- a tradusă
titlurile maĩ multorů dosare care i s'aŭ fostă părută mai demne
de atențiune, notândă numerele şi titlurile ce purtaŭ ; apoi a
recomandatà Archibariuluï a mi le pune la disposițiune, spu
nêndu - ị că amŭ voie sě tragă și copiĩ de pe actele ce mi-ar
fi necesariſ. Nici nu -mi închipuiamŭ sẽ găsescă atâta delica
teță în biurocrația russéscă . Archivariulă îmi spuse că , pentru
( 1 ) Guvernămêntula provincialů.
 74
IN ARCHIVELE KIŞINĚULLI

decopiare din limba francesă saŭ russă , póte pune la disposi

țiunea mea pe o fiică a sa care a făcută classele gimnasiale,
care vorbesce şi românesce, mumă- sa fiindŭ româncă ; iar cat
pentru decopierî din limba română, mi- a spusú că nu -mi va
putea recomanda pe nimeni, fiindŭ -că nicĩ chiar popiſ nu scið
scrie românesce, ca uniĩ cari in Seminariĩ nu învață de càl
numa lectura cărţilorŭ bisericesc , cu litere vechi cirilice.
După acesta , urmaiŭ pe Archivarů către localulŭ depositelorð
Archiveř. Intrebândă de ce se numesce « Archiva senatorilorŭ »,
mi sa rēspunsă că titlulă acesta il portă , fiindŭ -că ea s'a com
pusú pe timpulă când Senatory de ağ imperiuluị guvernaŭ
Principatele cu titlulŭ de l'reşedinti. Acestă archivă sa trans
portatŭ în Kişiněù după încheierea păcii la 1812 , când s'a
luată si Bassarabia . Salele unde se păstreză acestă Archivă
sunt întunecose din causa îngrămădirii stelagiurilorů . După ae
rulŭ ce respiramŭ, mi se părea că mě aflu în nisca catacombe
morméntale ; în adevěrů mi se părea că vedeamŭ acolo mor
mentulŭ tristei istorii a României în anii de durere de la 1806
până la 1812 .
Timpulī fiindŭ înaintată și peste jumětate oră trebuindŭ a se
închide cancelaria , lăsaiŭ pe Archivariŭ sẽ caute şi sě alégă
dosarele ce însemnasemă și plecaiŭ cu promisiune ca a doua
di, la 10 ore, sẽ le potŭ avea sub ochỉ în cancelaria sa .
Nu cerusemă mai multă de cât vre-o douě -deci de dosare
fiindă- că în cele douě dile, cât împrejurările imi permiteaŭ sẽ
staŭ in Kişiněŭ, calculasemŭ că abia pe acestea le vojŭ putea
frunzări.

Cu mintea próspětů impressională de citirea Memoriiloră

Comitetului Langeron, adunate de Al . Odobescu şi publicate
sub auspiciele Academiei (supl. I , vol. III , Fasc . I ), mi se părea
acuma că amŭ sub ochi istoria desolatelorŭ nostre ţěrī de la
1806 până la 1812. Dicŭ « desolate , fiindă - că, daca vre - unŭ
cronicarŭ contimpuranŭ s'ar fi pusú sé noteze suferinţele ce
aŭ îndurată populaţiunile amăritelorú nóstre ţărý în acea epocă ,
ar fi făcută ună adevărată martirologiŭ . Mi se desfăşuraŭ inain
 IN ARCHIVELE KIŞINĚCTUŽ 75

tea vederilorŭ tablourŤ cari de cari maĩ triste și mai sfâşii

tóre : Teritoriulă păstrată de strămoșii noștri prin lupte de
secoli, invadată fără de veste, fără nici o considerațiune de
dreptulŭ gințiloră , de o numerosa armată russéscă , care ocu
pase cetăţile despre Nistru şi păşia înainte, dicêndă că voesce
sě trécă spre Boemia ; – domnulŭ Calimach de la laşi şi Şuțu
de la Bucuresci, căutândă asilŭ in cetăţile şi in taberele tur
cescì ; ---- alți domni venindŭ in furgonele russesc spre a le
ocupa locurile ; -- Divanurile, transformate în nisce biurouri
essecutive automate, lucrândŭ sub ordinile generalilorŭ ruşi,
cari din când în când se premenaŭ in dictaturele lorŭ ; -
Boieriſ ļēriĩ, nedumeriți în ale politicei, fără consciinţă naţio
nală, fără aspirațiuni certe, orbecândă când spre Muscalĩ când
spre Turci, mişcaţi de singurulă dorŭ ca sě se mănţină în pri
vilegiurile loră și să apuce funcțiuni aducătóre de veniturì și
folose bune ; --- cetățile despre Nistru apucate prin surprin
dere iar cele despre Dunăre assediate şi mereŭ hărţuite ;
locuitorii din oraşe totŭ d'auna amenințați de sabie și de focũ,
si tot-d'a-una cu carele de bagage gata spre a emigra ; - 10
cuitorii din sate siliți a da fie -care ospitalitate la câte 5 --- 6
soldați, și a-ſ nutri fără nici o plată ori càt ar fi voită sě stea
in miserabilele lorŭ locuinte, storşi până la cea din urmă pa
sére saŭ vilă, până la cea din urmă bucată de mămăligă saŭ
picătură de vină ; -- satele din raialele cetățiloră , frumose, bo
gale şi prospere sub auspiciile garnisonelorŭ turcesc , atunci
călcate, prădale, arse și distruse, sub motivŭ că locuitorii loră
sunt spionſ turcescì ; těranii mereŭ recuisiționați, mereŭ
esecutaţi pentru transporturi, puși la fumă şi pârliți la focŭ
de împlinitoriĩ dărilorú, ajunşi la miseria cea mai estremă, pă
răsindu-și în cele din urmă căminele spre a emigra în alte
țări; - eată puţine tablour), carì totuşi potŭ da o idee despre
starea de ticăloșie a nefericitelorŭ țěrī române.
Dar sě luămŭ lucrurile cu puținŭ mai nainte de venirea
acestei ocupațiuni.

După tractatulă de pace incheiatŭ la Iaşi intre Turci şi Ruşi

76 IN ARCHIVELE KISINĚULUT

la anulŭ 1802, stipulându -se ca domniile těriloră române sě

se dea pe câte şépte ani (și a nu se putea schimba Domni fără
vină vădită ), în Moldova se numise Alexandru Vodă Moruzi
ĩar în Muntenia Constantin Ipsilante. Amândoui aceşti Domni
păréŭ predestinati sé inaugureze o eră de pace şi de prospe
ritate putèndŭ sẽ maſ resulle de bântuirile incursiunilorů cetelorů
rebele ale Carjaliilorŭ și Pasväntliilorð. Locuitorii, scutindu - se
pe timpŭ de douſ ani de orice imposite după unŭ hatișeriſū
al Sultanuluỹ (ca recunoscintă pentru suferințele ce induraseră
şi buna credinţă cu care se purtaseră către Turci în rěsboʻele
anteriore), satele începuseră a se întemeia şi imbilşngarea a
pětrunde până şi în bordeie. Numiții Domni însă nu apucaseră
sẽ împlinescă patru ani de domnie și de o dată se simțiră
amenințați nu numai a fi destituiți, dar și omoriți, bănuiţi că
ar vênduți Muscalilorð. In realitate bănuelile Turcilorŭ nu prea
eraŭ neintemeiate ; căci defectiunea lorŭ sa dată pe față in
dată ce vědură că aceştia s'aŭ decisů sě ocupe Principatele. Porta
atuncea 1 - a înlocuită, numindă în Moldova pe Scarlată Calimachů
iar în Muntenia pe Alexandru Sutu. Aceştia însē, dupě abſa
dece Çile de domnie, se vělură nevoiți a - și părăsi tronurile,
fiindŭ -că Ruşii înaintaŭ cu paşī răpedi spre a ocupa Princi
patele. De aceea atât Domnii maziliți, cât şi ce destinați a-i
Inlocui, până sě vadă ce se va alege cu rěsboiulă , se învârtiaŭ
de colo până colo prin taberele beligerante, unii in cele rus
sesci, iar cei - l'alti in cele turcesc , jucândŭ ma multă roluri
de spionì in serviciulă mora saŭ altora .

Turcii, carî se țineaŭ in defensivă in cetățile de pe malurile

Dunării, audindă de inaintarea Ruşilorů , aŭ cugetată se ocupe
capitala României. Decī vre - o dece mii, sub comanda lui Aidin
Pasa de la Giurgiŭ si a luì Chiose -Chehaia de la Rusciuc,
cuprinseră imprejurimile Bucurescilorň. Aici, după plecarea lui
Ipsilante şi a celorň maſ mulți boieri grecỉ ce se inéŭ de
curtea lui, boierii pămėnteni, după recomandaţiunea chiar a
lui Ipsilante, constituiseră unŭ guvernŭ provisoriŭ . Cu tóte
acestea venirea Turcilorú şi audirea despre inaintarea Musca
 77
IN ARCHIVELE KIŞINĚULUŽ

lilorŭ respândise o adevărată panică , fiindů - că se credea că

rēsboiulă se va face chiar pe stradele capitalei. De aceea mai
toți boieriĩ și neguțitoriſ mai cu dare de mână, staŭ cu ba
gagele încărcate in care, spre a se putea trage la munți saŭ a
trece frontiera . In interiorulă oraşului. Cu tóte aceste liniştea
era neturburată . Autoritățile constituite, ajutate de puțina pu
tere armată înfiinţată de Ipsilante in puținele dlle ale domniei
sale, compusă din vre-o treſ sute de Harvati, aventurari aduşi
din provinciile creştine de peste Dunăre, ţinea buna ordine pe
cât se putea . Turciſ voiră sě desarmeze acestă mică armată ,
vědènd'o compusă din ómeni ce le inspira bănuele. Harvații
insě simţindŭ de acesta , se inchiseră in Monastirea Radu Vodă,
decişi a se ţinea in defensivă până la venirea Ruşiloră , după
cum le ordonase Ipsilante, pe care ei totŭ de Domnŭ legi
timŭ il consideraŭ. Aflândă că Ruşi aŭ ajunsŭ la Urziceni, o
delegațiune de boierī, în frunte cu Banulă Costaki Filipescu,
a fostă trimisă înaintea loră . Acolo s'aŭ presentată înaintea
Generaluluğ Miloradovici, care comanda corpulŭ de avant- gardă
al Ruşiloră, rugându-se ca să grăbéscă a veni la Bucuresci,
unde sunt aşteptati ca liberatorý. Miloradovicĩ trimite înainte
pe Vodă Ipsilante cu câte-va sotniĩ de Cazaci ca avant -gardă.
Turciſ când aŭ zărită cei intâi Cazacì ivindu-se despre Olă .
nita ( 1 ), aŭ dată alarma de retragere. Harvațiſ, eşindă din Mo
nastirea in care se baricadase, se năpustiră asupra invalidilorů
și bolnaviloră din post-garda turcescă, și măcelăriră vre-o mie
de ómenī ; apoi tăindu -le capetele, aŭ făcută cu ele, după da
tina din féra lorŭ , piramide la intrările palatului dompescă ,
preparată pentru primirea Generalului ; în fie - care capŭ infip
sese câte o luminare aprinsă, care, după cum credeaŭ ei, pe
intunereculă de séră când avea sě intre Generalulŭ in orasă ,
trebuea sě - ì facă mare plăcere. Generalulă însē, departe de a
se fi multămilă de asemine ovațiune, s’a supărată fórte multă ,
sa înfiorată, şi a refuzată de a intra pe porta palatului. Ba
nulă Filipescu, care insoția pe Miloradovici în trăsură şi, ca
( 1 ) O cârciumă coperită cu olane, ce era la jumětatea postel dintre
Bucuresci și Şindrilita,
78
IN ARCHIVELE KIŞINĚULUI
cunoscětorů de limba francesă , îi ţinuse tovărăşie şi plăcută
şi utilă, profità de ocasiune pentru ca sě - lă atragă în gasdă la
dènsulă . Acesta iſ convenia pentru multe calcule : intâiŭ pen .
tru ca să pótă. scăpa de ponosulă ce apěsa pe capulŭ sěŭ ( după
indicatiunile consulului russescũ) că era partisanŭ al Turcilorŭ ;
și apoi pentru ca sě se însinue in favorile acestuï mare per
sonagiŭ , ce venia ca dictatorů în țéră . Miloradovicỉ, care până
aluncea nu avusese timpulŭ a cugeta la denunțări și intrigi,
primì invitațiunea și se coborà în somptuosa casă a Filipescului.
Acolo îì eși înainte și -lŭ primi una din fiicele Banului, care
(după cum dice cronica) nu era prea frumósă, dar prin edu
cațiunea ce căpětase, prin spirită şi prin grații, era cea mai
distinsă persónă din Bucurescì. Miloradovici nu numai că a
gustată mulțămirile ospitalității cei mai cordiale, dar în cu
rendŭ s'a fermecată de grațiile tinerei fete. Elŭ i făcù curte
cu assiduitate , promitèndu -i chiar a o lua în căsătorie, fiind - că
elŭ nu era însurată . Nu se scie daca fata a cerută consiliulů
şi permisiunea tatălui ei de a primi propunerile luř Milorado
vici ; dar este de credută că Filipescu, pentru interesulă ce
avea de a captiva pe Miloradovici în favorea sa , a primită si
tuațiunea. In curëndă oraşulă întregů a sciulă că fata lui Fi
lipescu este amanta luş Miloradovici, iar pe Filipescu l'a vědută
investită cu demnitatea de președinte de Divanŭ și cu puteri
nemărginite în administraţiunea těrei.
Miloradovici, care se vede că nu era nici prea frumosů nici
prea june, spre a îndulci pe Dulcineea sa, lăså ocupațiunile
rěsboiului in grija altora şi în planulŭ al douilea, spre a se
ocupa mai multă de distracţiunile sale galante.
Casa lui Filipescu se făcù légănulŭ veseliei și al desfătărei :
pràndurile somptuóse, balurile, sě succedaŭ fără întrerupere ;
iar ilustrulă și fericitulŭ curtezanŭ sě distingea între loți ca
valerii și ofiţerii prin adresa sa pentru danțuri și prin saltu
rile sale extravagante. Preocupațiunea sa pentru petreceri a
mersă până acolo că, pre când armata de sub comanda sa se
decima de irupțiunile Turcilorù din Giurgiŭ , elŭ cerea de la
Petersburg maistri de danţă , carì sẽ învețe pe cocone a dança
 IN ARCHIVELE KIŞINĚULU 79

Cadrilulŭ englezescũ , Mazurca şi Căzăcesca, fiindŭ - că până

atuncea nu era in usă de cât danțurile naționale : Hora, Chin
dia , Brâulů , Bătuta, ș . c. I. Trebuea dar sě se aducă maistri
de danță pentru ca sé organiseze balurile după moda russéscă,
reservându -si Generalissimulă sarcina de a da lecţiuni aman
tei sale. Daca scieamŭ russesce, aşi fi avută plăceraa a da lec
toriloră mai multe detailuri despre dossarulă maistriloră de danță .
Pe timpulŭ acela se vede că capitalele țărilorŭ române, şi
mai alesů Bucurescii, possedaŭ tipuri de frumusete mari și
fermecătore. Generaliſ şi nenumărata multime de ofiţeri ruşi,
adoratorị ca totŭ -d'a-una aſ sexulu frumosů , de şi nu scieaŭ
pe atuncea limba francesă , dar avură talentulŭ a scote tóte
frumusețele de prin ginecee și a le aduce la baluri ; și în cele
din urmă toți işi găsiră amante şi ţiitori. Insuşi bětrânulů
Cutuzov, la etatea de 75 ani, după spusa contimpuranului sěň ,
Comitelui Langeron, a cădută în vēltórea ainețitore a valurilorŭ
Afroditei (1)

Impăratulă , inforinându -se de miseriile ce se petreceaŭ in

lagărele armatei sale, a trimisă pe Mareşalulă Prozorobski pen
tru ca sě îndrepteze lucrurile. Acesta, ca bună administratorů ,
a despărţită administrațiunea militară de cea civilă : pe mili
tari '1-a lăsată sub comandele lorŭ respective, iar peste càr
muirea civilă a ambeloră ţěrī a numită ună preşedinte, pe ge
neralulă -majorŭ Cuşnicov, alesă dintre Senatorii Imperiului.
Acestă numire pare că a datu ore-care sperante de îndrep
tare pentru afacerile terei , fiindŭ - că primulů dosarà ce amů
deschisă l'amŭ vědută cuprindendú adrese de felicitare și de .
monstrațiuni de supunere și fidelitate din partea cleruluğ şi
boierilorŭ din ambele těrì. Cuşnicov a numită preşedinte al
Divanului Moldovei pe bětrânulŭ lordaki Balşă care nu târdiŭ

( 1) La unŭ balů dată în onorea lui, věqendŭ o persónă tênără și fru

mósă, a întrebată pe C. Varlam , care era vice-preşedinte alŭ Divanului
şi Vistierů, cine este şi daca póte face cunosciuta el Varlam l-a presen
tato ca nepótă a sa . A doua di soţulă tinerel femel, unů anume Guliani ,
a dus'o insuşi şi a lăsat'o în iataculů lui Cutuzov.
80 IN ARCHIVELE KIŞINĚULI'I

murindŭ fu inlocuită de Iordaki Roseti Rosnovanu . In Munte

nia, după stăruințele luğ Miloradovicť, s'a numită Banulă Fili
pescu , carele, la rândulů sěŭ , a compusú Divanulă din rudele,
amiciſ și creaturile sale ; iar tóte functiunile, cari după datina
de pe atuncea se da pe câte unŭ anŭ ), aŭ fostă date la cei
ce ofertaŭ mai bunŭ preță, la ómeniſ cei mai rapaci, mai
avidi și mai imoralſ, cari aŭ adusú féra la sapă de lemnů .
Langeron , despre ale căruia Memorii amŭ vorbită, în vederea
lucrurilorŭ ŝi a societăței de atuncea, dice : « Nici o descrip
« iune nu pote sě se apropie de adevěrů , voindŭ a spune ce
« sunt impiegatii Valachiei. Escesulù imoralității loră, şi mai
« bine disŭ al scelerateţei loră, este și întristătoră și revoltă
« torů pentru umanitate . Numirile de ordine, de justiție, de
< probitate, de onore, sunt adese- ori uitate. In Valachia se cum
« pěră tote funcțiunile, adică se plătesce dreptulă de a comite
« cu impunitate tóte crimele. Orī-ce funcţiune îmbogățesce ră
• pede pe celă ce o capělă , și peste unŭ anŭ trebue s'o pă
« răsescă și s'o cedeze altuia, -- căci şi acesta este unŭ abusů
« al acestuſ guvernŭ monstruo -ă, că ori-ce împiegată nu stă
«maſ multă de unŭ anŭ într'o funcţiune ore care ; atunci elŭ
« vine la Bucuresci spre a trăi într'unŭ luxŭ nu numai desfrâ
natū dar şi de réŭ gustă, risipesce răpede fructulă răpirilorů
sale, şi după doui ani de inactiune, cumpără iarăşi o func
« țiune și se îmbogățesce din noŭ spre a reveni in capitală ca
« Sě se tolănescă în acelaşi luxŭ ... Jafurile, furturile, crudimile
< impiegatilorŭ valachỉ, nu sunt nici secrete nici colorate de
« vre- unŭ pretext óre-care : influenţa baniloră în procese, aca
« pararea grânelorú, nu sunt de cât mici mijloce totŭ -d'auna
« intrebuinţate, dar forte secundare. Sunt altele mai productive
« carĩ nu sunt scăpate din vedere . Téra este împărțită in di
« stricte, şi fie-ce districtă e guvernată de unŭ administratorŭ
« numită, ca in Russia, Ispravnică. Aceste funcțiunì aŭ o taxă
«maî mare saŭ maņ mică, după ceea ce potŭ sẽ raporteze
< boierilorŭ cari le cumpěră de la membrii Divanului. Isprav
« nicii sunt despoji in iurisdictiunea lorð . Eī iaŭ fără ruşine
« saŭ interesă , de la ori- care těranŭ, scule, vite, bani, ori -ce
 IN ARCHIVELE KIŞINĚI'LUŤ 81

« ar avea . Fie - care familie e datore a plăti la Divanŭ o capi

tațiune óre- care : Ispravniculă o dubléză, o impătresce, o in
«decesce, fără să fie autorisată prin vre- o lege saŭ ordinů, şi
simparte suma acesta cu membriĩ Divanului. Daca ţăranulŭ
« cutéză a se opune la aceste essacţiunì, saŭ a se plânge, este
« intemnițală, despoială, bălulă și torturată cu casne alese,
« in care adese - ori more, saŭ prin o rafinare de crucime a
< sbirilorŭ lorů , vede torturândă înainte -T pe soţia şi pe copii
« sēſ... Postulă unui Ispravnică aduce până la 8000 galbeni
svenită pe anŭ.
Capulŭ poliției din Bucuresci se numesce Agă. Elŭ este
< cate o -dată protectorulŭ hoțiloră, găsduitorulă furturiloră, și
« aceste oneste fuctiuni iſ aducủ càte 15-20 miſ galbeni
pe apă .
« Spatarulă întreține o miliție de Arnăuți spre a urmări și a
« prinde pe tâlhariſ ce bată drumurile și pădurile : Arnăuții
« insě sunt cei carì fură şi ucidă , şi împartă adese- orī veni.
« turile lorŭ cu Spatarulŭ . In anii buni, folosele sale se socotescă
Ja 15 mii galben .
sIn fine Divanulū , compusă dintr'unŭ mare Vistiert -- te
< saurariŭ care este primulă membru, și de trei saŭ patru con
« silieri, primesce fățișă o retributivne de la fie -care impiegată,
« si ast - felŭ işi face unŭ venită de la 30 la 40 miſ de galbeni.
Se intelege că acestă funcţiune este tórte căutată ... ,

Va fi exagerată póte Comitele Langeron aceste lucruri şi

fapte, fiindů.că in adevěrů elů vedea forte réŭ societatea bu
curescenă. Elă în toți boieriſ vedea trădători şi omeni vinduti
Turciloră. Dar până la o desmintire seriósă a acusațiuniloră
lui, multe trebue să le şi credemă, fiindŭ forte probabile
mai alesŭ pe timpulă acela, când moravurile eraŭ lăsate în
voia instinctelorů, neînfrênate nicĩ de legỉ nicỉ de educaţiune.
Acesta amŭ constatată prin unŭ documentŭ olografă şi auten
tică ce amŭ vědută într'unulă din dossarele ce amŭ avută sub
ochi. Către capětulū anului 1808. O cétă de boierī rădică o
doleanță teribilă denunţândă, în 22 de punturĩ, o serie de abu
6
82 IN ARCHIVELE KIŞINĚULLI

suri ne mai pomenite, comise de Banulŭ Filipescu cu coteria

sa, cât a administrată féra , cerèndŭ ca sě se tragă la respun
dere aceşti ómeni cari aŭ abusată de puterea ce li sa fostů
dată pe mână. Subscrisă de Banulŭ Manolaki Krețulescu, Ba
nulŭ Cost. Ghica, Vorniculă Grig. Ghica ( care la 1822 a ajunsă
domnă ), Vorniculă Constantin Bălăcénu, Vistierulŭ Const. Var
lamů, Logofētulŭ C. Samurcaş, Logofětulū loan Comănénu şi
Vorniculă Manolaki, acea doleanță trebue sě fi făcută efectulů
sēŭ ; căci după aceea Banulŭ Filipescu a fostă , nu numai in
lăturată de la putere, dar chiar essilată împreună cu familia
sa la Ecaterinoslav. în Russia, 180 verste dincolo de Odessa ,
Essilulŭ sěŭ însě se vede că n'a fostă essecutală cu urgie căză
céscă, fiindă - că a fostů toleratủ sẽ -și facă preparativele mai
multe ţile, iar avuţiile lui mişcătóre sě și- le iea cu sine in
cărcându le in 40 care mari. După doleanța mai susú citată,
se vede că abusurile aŭ fostă enorme : provisionarea armatei
cu gràne, vite, transporturi, fènurý, cherestele, lemne, recuisi
ţionate in tēră cu modulů celū mai brutală, a dată prilejŭ de
unŭ trafică scandalosă între generaliſ ruşi şi functionarii gu
vernului inaugurată de Filipescu, aleşi toţi in genere dintre
omenii fără valore, fără cunoscinte, fără patriotismů, fără
onore, fără merite. De la cei mai săraci se recuisitiona totă
ce se găsia, iar cei mai cu dare de mână cumpěraŭ scutirea
prin mită. Baniĩ cari veniaŭ de la impărăție, în locŭ sé ajungă
la těrani spre plata furniturilorů ce dedeseră , se duceaŭ de
umpleaŭ pungile lui Filipescu și acolițilorŭ sẽi ; těranulă când
era chematů sẽ -și priméscă plata, dacă primia o rublă, ade
verịa că a primită dece, mulțămită că a putută pune mâna
pe una. Greutățile indurate de populaţiune aŭ fostă atât de
apěsătóre, essactiunile atât de strivitore, in cât la finele anului
1809 sa constatatŭ că in cursă de douſ ani precedenti popu
lațiunea s'a împutinată cu dece mii de familiĩ ! Cine scie câți
aŭ murită de fome şi de epidemii ! Cine scie câţi şi -aŭ luată
lumea ' n capă și s'aŭ espatriatè pentru ca sě impopuleze pu
stiiurile de peste Nistru saŭ văile Serbiei şi Bulgariei !
 IN ARCHIVELE KIŞINĚULLÌ 83

In dosarele ce le- amŭ avută înainte.mì, n'amŭ vědută lucră

rile relative la condamnaţiunea lui Filipescu : probabilă că aceste
se vor fi aflângă în alte dosare pe carĩ nu le amŭ nimerită
saŭ că nu le amŭ pututù citi fiindŭ scrise russesce . Nu e însē
mai puțină adevărată că, cu tótă protecţiunea ocultă ce o că
pěta Banulŭ Filipescu prin influenţele lı Miloradovici, o an
chetă mare sa deschisa , şi greutatea acusatiunilorŭ apesa
asupra colegiloră și afidațilorŭ sčí. Generalulŭ Cuşnicov, nu
mită ca Preşedinte al guvernului ambelorú féri după recoman
dațiunea luğ Prozorovski, póte că ar fi datŭ essemplu de
severitate, daca boieriſ acusatſ n'ar fi alergată la mijloculă
corupțiunii. De aceea ancheta a tărăgăită multă, şi stăruințe
aŭ .fostů se vede fórte puternice pentru ca sě se facă lucru
rile muşama, ca sẽ nu ajungă de ruşine atâți boierŤ mart aſ
těrei, supuindu -se la respunderì saŭ pedepse pentru nevredni
cele lor fapte. Chiar Divanulă , primenită în urma lui Filipescu,
intervine către Cuşnicov ( 1) arătândă că cei puşi sub anchetă
propunŭ a da de bună voia lorú 120 mii talerī, numaĩ să în
ceteze urmărirea ce este asupra lorú, de și se sciŭ inocenţi.
Divanulŭ opinéză a se primi oferta acesta, sub motivă că ar fi
şi de mare înlesnire pentru Visterie, care atuncea se afla
sleită de resurse. Comissarulŭ russescŭ multă timpū hesità : cal
cula póte că era prea mică suma pentru nisce boierì aşa de
mari, ca sě se plătéscă cu atâta de mişeliğ aşa de marī. Acesta
s'a şi vederată , eăci peste cat-va timpŭ primindū o suplică
subscrisă de cei inculpati, (Paharnicul Scarlatù Mihălescu, Mi
halaki Filipescu, Costaki Grădişténu, Costaki Ştefănescu, Gri
gori Grădiştéuu, Ion Cocorăscu, Velcea Pitarulū , Constantinů
Brăiloiu, Pană Costescu , și alți douì ale cărora semnături sunt
nediscifrabile ), prin care propună a réspunde 150 mii de ta
leri, Comissarulů russescŭ pare că a concesů , fiindú- că de
desubtulū semnăturilorŭ din petitiune se vede declaratiunea

( 1 ) Dosarulű 1536 , pag. 418 şi 487 din 1810.

84 IN ARCHIELE KIŞINĚULUI

luſ Constantin Varlam ( 1), care era Vistieră și Vice-preşedinte

al Divanului, că garantésă elŭ pentru rēspunderea baniloră .

In Moldova mai aceleaşi essacțiunì, mai aceleaşi miserii.

Intr'unŭ dossară amŭ găsită o scrisore adresată Ministruluğ
afaceriloră străine din Petersburgă de către Consululŭ russescŭ
din Francfortă numită Betman , din 23 Iulie 1808, care pro
babilă a fostă trimisă în missiune la Iaşi . Acesta pare a de
nunța prósta purtare a Comissarului General-majoră Cuşnicov ;
pe acesta il acusa că a dată țéra pe mâna a doui boierị prea
puțină oneşti şi prea puţini populari în țéră . Despre Iordaki
Balşă, dice că «ne songe qu'à grossir ses finances et à faire
seatir aux autres le poids de son autorité. Son systeme fixe
est guidé par des inpulsions fortuites ; il se determine tantot
pour, tantot contre une chose ; il prive de leurs emplois tous
ceux qui ne se montrent assez dociles à səs voeux . » Iar despre
Rosnovanu , că : este unŭ omů fără nici o influență morală ,
fără patriotismă, fără energie, « objet du mepris et de la hair:
de ses compatriotes, et n'est accessible qu'à l'interet. Mr de
Balsche parait ne s'être choisi ce collégue que pour mieux
humilier les Boyards, qui connaissant sa nulité s'indignent de
se voir maitrisés par lui. Pour se mieux assurer de la faveur
du Général et empêcher leurs compatriotes de faire parvenir
leurs plaintes jusqu'à lui, Messieurs de Balsche et Rosnovano
ont eu la précaution de placer auprés du Général un certain
Matei Crupenski, jeune homme sans talent, sans connaissances,
sans autre merite que celui de dénigrer avec art les Boyards
les plus respectables. » Intre vexaţiunile comise de acești boierý,
se aduce ca esemplu unŭ trafică meşteşugită cu apreciarea
monetelorŭ russesci. La intrarea trupelorŭ russescì in Moldova ,
cursulŭ rublelorŭ se fixase la 105 parale. D. Balşă şi demnulŭ

( 1 ) Acestů C. Varlam , grecŭ de origine, după ce a servitů mai multă

timpů în armata russéscă încă sub Ecaterina, în timpulŭ rěsboiului din
1790 a rěmasă în Bucuresci, unde s'a şi însuratů . In epoca de care ne
ocupămů, elă se bucura de o mare consideraţiune în față cu Ruşii, căcı
era privită ca Rusă .
 IN ARCHIVELE KISINĚULUT 85

sěŭ colegũ găsescă ocasiune sě se îmbogătéscă : reuşescŭ a

face ca acestă monetă sě nu iasă peste hotarele Moldovei. In
curêndŭ apoi rublele dispară , și pe când tótă lumea se perde
în conjecture pentru răritulă numerariului, Balşă şi Rosnova
nul adună în secretă pe tóte cele ce sunt în circulațiune. Apoi
se plângủ chiar ei de disparițiunea numerariului, arată nece
sitatea de a urca prețulŭ rublelorŭ și determică pe Generală
a le fixa la 120 parale una . Sume enorme, prin acesta, s'aŭ
věrsată în lăạile lor private, dar blåstemulă publicului apasă
asupra loră... « telles sont les deux personnes actuellement pla
cées au timon des aflaires de la Moldavie, et que M-r Cousch
nicov préfére à tant d'autres Boyards d'une probité reconnue ..

Destrăbălarea administraţiunii, era naturală ca se aducă după

sine, ca tot-d'auna, şi ca ori -unde, şi destrăbălarea moravuri
orð . Sentimentele cele frumose, de virtute saŭ de morală, nu
încăldiaŭ inimele societății. Par ecă şi sentimentele pietățiĩ re
ligiose dispăruseră. In adevěrů nici biserica nu maï inspira
respectă . In Muntenia, clerulŭ pare că se afla intr'o decadentă
lamentabilă . Mitropolitulă din Bucuresc , care presida câte o
dată Divanulū , venia adese -orſ intr'o stare de beție gretósă .
Spre a - şi satisface poftele cele desfrenate, elŭ preoția pe ori ce
těrană ignorantă pentru o plată de trei saŭ patru galbeni . In
țr'unŭ anŭ elŭ a preoţită (după afirmațiunea luị Langeron )
peste patru miſ de těrani proşti, cari alergaŭ ca sẽ-și pue
potcapnlă pentru ca, sub elů , sě scape de dări și de recuisi
tiuni. In Moldova , unde Mitropolitulů Veniaminů se retrăsese
la o monastire, iar mitropolia era cârmuită de unŭ Erarhủ
adusă de Ruşi, clerulă nu mai avea nici unŭ prestigiŭ, nici
o influență morală . Boieriſ bětrâni, mai alesů cei de starea
întêia, consideraŭ instrucțiunea ca lucru de prisosŭ pentru fiji
lorú ( 1). Puținî din bětrânŤ cugeta ca să îndrumeze pe fiiſ lorŭ
( 1) Tatălŭ meủ îmi spunea că într'o Duminecă, pe la 1814, ducêndu -se,
după obiceió, la Mitropolitulŭ ca sě-1 sărute mâna, a věqută pe bětrânulů
tordaki Rosnovanu, care v-a presentată pe unulŭ din fiil săi, de curêndŭ
întorsă de la Paris, unde a fostů sedută şése ani. Mitropolitulů l'a in.
86
IN ARCHIVELE KIŞINĚULUI

spre ocupațiuni serióse ; pînă atuncea ii învěțase grecesce, spre

a fi bine věďuți de Domnii greci ; acuma, iſ puneaŭ sě învețe
russesce spre a se înţelege cu Ruşii. Cât despre cultura inime ,
nici o preocupațiune : tinerimea se lua după essemplele ce ve
dea la bětrâni saŭ după instinctele naturale. A ajunge la func
ţiunī, a face avere cu ori- ce mijloci , ia - și satisface poſtele și
vanitatea : étă idealulă care se urmăria pe atuncea !

( asemenea stare psichologică nu putea de cât sě stimuleze

instintele cele rele. Cei ce nu puteaŭ ajunge la funcțiunī, ne
possedèndă sentimente de datoriſ morale nici aplecări spre
muncă onestă, alergaŭ la mijlocele cele violente : la înşelăciune,
la răpire, în fine chiar la crime. Făcčtorii de rele, organisati
în bande, aŭ începută a rădica capetele in mai multe părți,
oprindă călētorii pe drumurile mari, călcândă case, prădândă
și omorândă pe cei ce li se opunean ( 1 ). Asemenea bande
cutrieraŭ mai cu sémă Moldova ; căci Muntenia fiindŭ ocu
pată de corpuri de ostirî mai compacte și aflându -se îndestulă
prădată și de Turci, și de Ruși și de boierí, hoții nu mai gă
siaŭ prade. Generalulă Cuşnicov, Preşedintele guvernulni am
beloră Principate, cerea cu stăruință , și chiar cu ameninţări,
Divanuluſ ca sě ſea měsuri pentru prinderea hoţiloră , flind-că
şi convoiurile militare se vedeaŭ adese ori ameninţate. Nu era
însē uşorů a essecuta ună asemenea ordinů. Bandele eraŭ or
ganisate de capi temerari şi inteligenţi ; ele aveaŭ ramificațiuni
chiar prin orașe, și încă printre classele de susŭ ale societății.
Apoi impunitatea lorŭ era assigurată şi de imprejurări diferite :

trebată ce-a învățată pe acolo ? dar pe când junele nu scia cum s'o in
curce, tatălŭ sěă îl scose din perplexitate rěspundêndă în loculŭ lui : A
invěțată a vorbi frantuzesce . Numai a vorbi ? - Ce trebue may multů ?
Rosnovanu n'are nevoe d'a învěta carte : avemŭ logofeţi cari sě ne ci
téscă şi sẽ ne scrie ce ne trebui . Sě vě trăéscă ! dise suspinândă Mi
tropolitulů . Peste o lună , iarăşi într'o altă Duminecă, a venitů Rosno
vanu cu fițulă săŭ , denunţându -lů că s'a păgâniti, că nu va sě scie nicl
de biserică, nici de postury, nici de sfinți, și rugându -se ca sě.1 citéscă
molitvele Sânlului Vasile ! ( tomporn !
(1 ) Dos. No. 1306 din 1809 şi No. 1627 din 1810.
1

-7
IN AI.CHIVELF CHIŞINÉTT

întâiŭ că guvernele locale eraŭ slabe și nu dispuneaŭ de o

politie bine organisată saŭ de o putere armată care sě urmă
réscă asemenea bandiți ; puținele forțe de cari dispuneau
abia ajungeaŭ că sē essecute împlinirea dăriloră și recuisitio
narea provisiuniloră pentru armata russéscă ; --- al douilea,
pentru că hoții n'aveaŭ dificultate de a găsi adăposte și gasde ;
těranii, săracì şi sărăciți de essacțiunile celorŭ de susú, le ofe
ríaŭ ospitalitate bucuroși, fiindŭ - că le făcea şi lorŭ parte din
pradile ce dobèndíaŭ. Din câte -va dosare ce mi aŭ venilú sub
ochỉ, ainŭ putntă vedea că capiĩ de bandiți cari s'aŭ făcută
mai ingrozitorñ eraŭ : unŭ lie Catargiu, fiiŭ de boierú vechiŭ
din Moldova, ---- unŭ Constantin Cantacuzino, fiiulū Serdarului
llie Canta ( 1 ), cunoscută mai bine sub numele de feciorulă Ro
mâncei, — unŭ Stefan Bujor, originară de pe lângă Nistru din
sudulŭ Bassarabiei, ajunsă legendară prin cântecele populare,
- ună Bănucu, care pare a fi originariŭ din Transilvania, --
unŭ Copuzu, originarii din Albania, și alții. Boierii cari im
brățișaseră meseria de tâlhari, pe la moşiile lorð aveaŭ lucru
rile organisate anume pentru întreprinderi criminale. Oamenii
lorù atrăgeaŭ pe neguțitoriĩ trecětori spuindu -le că la curte
sunt primiți și bine ospětați ori- cari călėtorí ; acolo, daca se
vedea că aŭ bani, eraŭ omorâți și mistuiți prin pimnițe și
prin tufişurile de prin grădini. Femei și fete violate sub ochiſ
soţiloră şi ai părinţilorú , legați mai întâi şi apoi ucişi, şi alte
de asemenea crine înfiorătóre, se făceaŭ cu celŭ mai mare
sânge rece, fără a causa autorilorŭ loru nicì măcar insomnie.
Lụcru maĩ curiosè : că în asemenea crime se amestecaŭ și
muierile. Mama luỹ Cantacuzino, prenumită Románca (după
moşia Românii), cocónă mare, care de la moşia ei se ducea
la Roman , la visite, însoțită tot- d'a - una de unů tarafă de lău
tarī și de doui-spre dece Arnăuți călărî, lua parte activă la
crimele fiiului seŭ .
In cele din urmă, cu ajutorulă Cazacilorů, organisându -se
(1 ) Despre acesta, Comitelc Langeron dice că ceea ce l'a făcută ca sě
se aventureze la aseminea fapte a fost desperarea în care l'a adus soţia
sa dându - se in relaţiuni de desfrenare cu generalii ruşi.
88 IN ARCINELE KISINECLUŤ

potere serióse, se prinseră cea mai mare parte din hoti. Pre
şedintele Cuşnicov vota ca prin essecutiuni sumarie să scape
era de făcětori de rele, şi cerea informatiuni despre serviciile
gelațiloră , saŭ carnificilorð . Divanulů Moldovei răspundea ( 1 )
că « asemenea serviciu nu esista . nicì a esistatė vre - o dată în
féră, fiindŭ - că nimeni nu sufere să aibă asemenea epanghelma
(profesiune) și că pedepsa cu morte , cand este trebuinţă , se
esecută de către lalharii ce sunt în lemniţă . »

Talharii, pentru insemnătatea numelui ce purtaŭ capiſ lorð

și a crimelorů ce făptuiseră, n'aŭ fostŭ essecutați în modŭ su
mariŭ, ci a fostă judecați după legile țěrei. Amŭ věďutŭ sen
tinţele lorú , figurândă în dosare separate ; mi- a părută réŭ că
nu le -amŭ pututù citi in tótă intinderea loră , timpulŭ neertân
du -mě ca sé siaŭ mai multă in kişiněŭ ; imi facă datoria însă
a ruga pe cei ce ar voi sẽ -și dea ostenela ca sẽ mérgă pe
urmele mele, ca sẽ tragă chiar copii de pe ele, fiindŭ - că din
coprinsulŭ lori sar putea căpěta materiale însemnate pentru
istoria acei epoci ( 2). Departamentulŭ trebilor criminale în ma
joritate a Osånditů pe toți tâlharii la morte. A fostă însē, se
vede, şi o minorilate cu opiniuni maĩ clemente pentru Catargiu
şi Canta . Părerea minorităţii nu s'a trecută în textulŭ sentin
lei , ci într'ună raportů separatů , adressată Preşedintelui Cuş
nicov, in care parů a voi sẽ justifice indulgența loră pe mai
multe considerante și maĩ alesă pe sburdălnicia tinerețelorú
celorŭ douì fii de boieri. Comissarulŭ russescŭ însé a confir
malŭ opiniunea majorității. La 28 Iunie 1810 sa decapitati
Canta, iar la 20 Septembre Ilie Catargiu, pe dealulă Copoului.
Topuzu ( 3 ), Bujoră și cei-lați tovarăși ai lorú, aŭ fostă spân
durațſ : singurŭ Bunuculi, în ajunulŭ essecuțiunii a murită în
temniţă. Essecutiunile s'aŭ urmată în assistența comandantului
russescũ, Pod -Polcovniculŭ Tihanofski, a Polițmaistrului Cava

( 1 ) La 1809, Maiŭ 20.

(2) Dos. No. 1231 din 1809 şi 2072 din 1710.
( 3 ) Dos. No. 2742 din 1811 .
 59
IN ARCHIVELE KIŞINÉL LUI

lerŭ Dicescu , a Agăi de oraşă (1), a Hatinanului țărei (2), a

Vorniculuğ de Aprodi ( 3 ) și a Armaşului celui mare . Modulů
essecuțiunilorð s'a făcută conformŭ cu prescripţiunile sentințe
Divanuluſ, care spune că Boieriloră, după vechiulů obiceiŭ , sẽ
li se tae capetele ( 4 ), iar proștilorŭ sẽ li se curme vieța prin
strengủ. O -dată cu sentința dată pentru Canta, s'a condamnată
şi Serdărésa Ilinca, numa lui, la încarcerare perpetuă (5 ) în
Monastirea Agapia. Averile lorŭ s'aŭ decisŭ sě se vîndă ca sě
se pótă despăgubi cei ce aŭ fostů jefuiți, iar ce va rămânea
sě se dea la moștenitorii legitimĩ ai familiei.

Amŭ mai frunzărită unŭ dosară cu corespondențe relative

la jefuirile făcute de incursiunile bandelorŭ lui Pasvantoglu ,
înainte de venirea Ruşilorð . Unŭ comerciantă din Craiova nu
mitů Atanasievicî, -- probabilů -Sèrbů saŭ Bulgar, favorisată de
Guvernulŭ russescŭ , - cerea nisce despăgubir enorme de la
Episcopulŭ de Argeși loil , de la Banulă Radu Golescu și de la
Vorniculă Stefan Văcărescu. N'amŭ putută înse inţelege solu
țiunea ce se va fi dati in caus: acesta : amŭ vědutŭ numa
plângerile acestora că nu sunt culpabilĩ (6 ).

Aceste sunt notitele ce mi- amŭ putută însemna în cele douč

dile cât împrejurările nii- aŭ permisă ca să staŭ în Kişiněŭ.
Le -amŭ spicuită numai din lectura testuriloră române şi fran
cese ce le -amŭ găsită în dossare. De testulă actelorŭ scrise în

( 1 ) Iordaki Balşů .
( 2 ) Scarlat Ghica.
(3) Alecu Mavrocordată .
(4) Tatălŭ meŭ , care a vědută cu ochii aceste esecuțiuni, la care a
asistată mai tótă populațiunea Yeşénă , îmi spunea că călěulă care a fostů
pusă ca sě taie capulů Juj Canta a trebuită sě- l lovéscă de trei ori până
se-lŭ desfacă de corpů, ceea ce a produsů mare infiorare spectatoriloră.
(5) Incarcerarea s’a esecutată la 18 Maiŭ 1810. După plecarea Ruşilorů
și venirea lui Vodă Calimach , se vede că a fostă grațiată și s'a bucurată
de moşia sa Românii, care pe urmă ajungêndŭ prin succesiune la o fiică
a sa , acesta a donatio Spitaluluự Sântuluy Spiridon .
(6 ) No. 1536, dia an. 1810.
90 IN ARCHIVELE KIŞINEULUI

russesce nu m'amŭ putută folosi, fiindŭ -că nu cunoscă acestă

limbă. Archiva acesta, incepe de la anulă 1808, fiindă că nu
mai atuncea Cabinetulŭ russescì a găsità cu cale a organisa
unŭ guvernŭ sub auspiciile sale în Principate. In cei întăi
doui ani, 1806 şi 1807, țările s'aŭ guvernată în modŭ anor
mală prin Caimacamiſ Domnilorŭ greci pe cari avea de gândū
Russia sé - ì pue pe tronuri, saŭ mai bine disă prin comandan
tiſ armatelorŭ sale . Dossarele acestea, (care pote ar fi trebuită
sẽ rămână acolo unde saŭ formată , pentru cuventulă că can
celariele în care ele s'aŭ lucratŭ aŭ fostă remunerate cu spe
sele fěrei), se urcă , pare -mi-se, la numěrulă de trei mi ( 1 ) .
Nu sciŭ daca guvernuluì russescũ, saŭ învățațilorŭ ruşi, le mai
póte servi la ceva acestă archivă ; căci, daca este de dome
niulă istoriei, apoi nu istorie russescì ci istoriei Românieſ iſ
póle face ceva servicii. In acestă arhivă nu se potŭ găsi urine
despre faplele militare ale armatei russesci, pe când noi amŭ
putea urmări multe detailuri asupra omeniloră și faptelorŭ ad
ministrațiunii în cursulŭ acelorú sése ani; lucrury ce ne -ar fi
de însemnată utilitate , fiindŭ - că noi, neavendŭ dossare și ar
chive formate pe atuncea , o mulțime de fapte rěmànŭ nesciute
pentru posteritate și pentru generaţiunea de astă - di. Ar merita
deci, ca guvernulŭ nostru sě intervie pe cale diplomatică a re
vendica acea archivă, -- saŭ, daca nu va putea reuşi la acesta ,
sě facă sacrificiulă a trimite o missiune care sě o studieze şi
se scotă copiſ de pe actele de valore istorică ; şi acesta s'o
facă cât mai curândŭ , pre cât încă mai trăesců bětrâni cari
sciŭ sẽ citéscă şi sě decopieze scriptele cu litere cirilice, cu
cari sunt scrise dossarele menționate.
1887 Noembre,

(1 ) Amŭ avută sub ochi unulă cu No. 2742.

FRATII CUCIUC
 FRATII CUCIUC
1.

0 VECHE ISTORIE .

Incă din secolulŭ trecută, până aprópe de al nostru, comer

ļulŭ de cherestele în Moldova se făcea prin Turci. Aceştia nu
aşteptaň ca lemnăria de bradŭ sě se cobore la Dunăre pentru
ca de acolo sě o ducă mai departe, ci se urcaŭ până în crierii
munţiloră pentru acestă intreprindere. Prin satele cele mai in
fundate se vedeaŭ Turcii mişunândă și târguindu -se, aci cu pro
prietariĩ pentru ca sẽ cumpere bradi, aci cu ţăranii pentru
ca sě facă catarturi, grindi și scânduri, aci cu plutaşii pen
tru ca sé le ducă până la gurele Dunării, și mai departe. Unii
din Turci atâtă de multă petreceaŭ prin Moldova , că în unele
localități eraŭ cunoscuți și de copii : vorbeaŭ românesce fórte
bine şi se însinuaŭ atâtă de bine printre creştini, în câtă a
desea se incumětriaŭ cu ei, botezăndă şi cununândă pe băețiſ
şi fetele clențilorŭ lorŭ . Aceste relatiunì de intimitate adese
ori serviaŭ spre bine; căci daca se întâmpla vre - o turburare
care aducea invasiunea turcilorů, neguțitorii turci se făceaŭ
protectorii clienţilori lorň , şi in multe ocasiuni și casuri ii
scăpaŭ de asupriri și nevoj.
In partea de susů a Moldovei, până a nu se ràpi Bucovina
de către Austria, era pe Valea Campulungului de mai mulți
ani cunoscuti unŭ negulătorú numit Ali Efendi, care se credea
că este representanti alū unei bogate tovărăşii de capitalisti,
fiindu - că avea bani multi și făcea unŭ comerțů fórle insem
nată . Acestử Turoň era unŭ omů fórte bună : punga lui era
lolu - clana deschisă pentru ca să ajute pe cei nevoieşi, pen .
94 FRATII CUCIUC

tru ca sě facă ori -ce bine; de aceea eli se bucura de o mare

considerațiune între toţi locuitorii de pe acolo. Afară de bu
nătăţile ce le făcea, Ali mai avea și darulŭ intelepciunii: tótă
lumea alerga şi se consulta cu densulă : tole certele şi gâlce
vele eli le împăca ca unŭ dreplă judecătorú; toti ascultaŭ şi
se supuneaŭ sfaturilorü lui, pe car le consideraŭ ca eşile din
gura unu sfântă .
De două ori pe anii, Ali Efendi se ducea la Stambul pen
tru afacerile lui; și tolů -d'auda cand se întorcea, aducea unŭ
carŭ încărcatŭ eu lucruri mărunte : cerceř, mărgele, săpunuri,
testemele, fesuri, papucí, mirose, și altele, pentru ca sě dă
ruiască la copii şi nevestele numeroşilorŭ luĩ clienți, cari
când îlů vedeaŭ că se apropie de casa lori , nu sciaŭ cum sě -
priméscă și se -li ospēteze mai cu căldură.
De mai bine de doue-deci de ani, Ali petrecea la Càmpu
lungă , venerată şi iubită de toți cei ce-lũ cunosceaŭ, atâtă de
locuitorii din partea Moldovej câtă și de cei din Ardeal, până
pe la cetatea Bistriței. Eli vorbia atâtă de bine românesce, în
càtŭ daca cealmaoa de pe capū, pistolele de la bråŭ şi şal
variſ cei largi, nu - lŭ arătaŭ turcă , lumea l'arñ fi luatŭ drept
moldovenŭ neaoşů ; l'arñ fi luată chiar dreptă creştină, fiindú
că de şi nu ţinea posturile și nu se inchina la sfinti, se purta
însă fórte crescinesce, şi vorbia totů -d'auna cu sentințe reli
giose carî maĩ curândů păréů a fi luate din Evanghelie de
cată din Coran ; pe lângă acestea , despre Christosă vorbia cu
mare respectă , dicêndă că a fostă un mare proorocă şi că Ma
homelŭ a fostŭ ucenicuŭ sěň .
Intorcēndu -se odată de la Stambuli , Ali se opri la Tulcea
și de acolo se pogorà la Babadagh, pentru ca sě vadă pe
unŭ vechiń capi- holdaşŭ alū seň, ( camaradŭ) Iusuf-Halil, cu care
se cunoscea din copilărie și cu care mulţi anì a fostă trăită
ca cu unŭ frate in Asia mică . Cu douě -decî de anî în urmă,
când se despărțise de acestă micù spre a veni și a se aședa
în Moldova, fiindú - că nu putea lua pe sine nicì una din cele
douě cadàne ce le avea , pe uma o vindù în tirgulă Robilorð
după cum era datina pe atunci, iar pe a doua , care era mai
 FATI CUCIUC

favorită , o dărui amiculuğ seŭ lusuf-Halil, ca suvenire de ne

uitare . Când ajunse la casa acestuia în Babadagh , Ali se vede
întâmpinată de o femee care - Ť spune că lusif de dece qile a
muriti, și in care recunosce pe vechea luỹ cadênă, numită
Cihjusel, acum bětrână și sbârcită . Acesta ii spune plângândŭ
că a romast in mare miserie, cu patru copii de gâtă, fără
nici o protecţiune, fără nici o avere : căci băiatulŭ celŭ mai
mare , de şi avea acuma optv -spre -dece ani, lotuşi cui me
seria luì puţinů productivă nu putea sč o susție si pe ea și
pe cele trei fete maĩ mici ce le avea . Atuncea ea iſ spuse
confidențială că copilulă celŭ mare nu
‫וונן‬
este alŭ lui Iusuf ,
fiindŭ - că ea fusese însărcinată când Ali a dăruit o amiculuſ
seŭ . Dreplă probă de convingere, ea îi recomanda sě observe
la băétă o alunică mare pe țița stîngă, întocmai ca a lui Ali .
Ali plânse despre perderea bunuluỹ seŭ amică, dar confi
dențele ( hiuzeleſ iſ causară nisce emoțiuni neînțelese, pe care
abia le putù stăpâni. Dupě câle -va minute de cugetare, elŭ o.
întrebà : « Spus'a lui Jusuf acesta ? Credu'11- te -aŭ elů ? Ce
ţi- a spusú ?
Eramŭ datóre sě- spună. Nu putea sě nu mě crédă,
daca tu i -ai spusă că nu cunoscusemŭ altă bărbată de câtă
pe tine. Băétulă nu scie nimica , fiindŭ.că Jusuf aşa a ordonată
Unde sunt copiii ?
Bă étulŭ este dusă în tirgū . Fetele le vei vedea . Mě ducă
sẽ le alụcũ .
Câte trele fetele, una de 14 , a doua de 13 şi a treia de
doi- spre-dece ani, fură aduse inaintea lui Ali, care le sărută şi
le bine -cuinta . Nu tàrdiñ veni şi Osman , căruia Ali ii spuse
că maica sa , cu fetele, trebue să se tragă la Stambulă pe lângă
rudele luğ, iar că elŭ are sč -lŭ însoțescă la Moldova, unde
de va fi cuminte, va ajunge bine.
A doua di casa lui Iusuſ ſu vîndută. Cadàna cu fetele ei
se urcară spre Tulcea ; de acolo se coborâră la Ismail, iar peste
douě dile, urcându -se pe o corabie ce pleca, se duse la Stain
bulū , recomandată rudelorŭ lui Ali.
996 FRAȚII CUCICC

Ali pleca spre Campulungũ cu têněrulů Osman , care părea

plină de ſericire că și- a găsiti unŭ alŭ doilea părinte.
Osman avea o figură ( ' ll trăsuri regulare de acelea cari
numai in Orient se polŭ iulàlni : obrazulů ovali , peliſa
albă , sprâncenele negre aprópe imbinale, ochii mari negri
şi scanteioşi, nasuli prelungi şi frumosử determinali , mu
slățile lu puținŭ mai grose de calú sprancenele abia co
periaŭ cea mai frumósă gă ce se pote inchipui. Juallă de
talie și bine făcută, s'arú fi pututù dice că e creatura cea
mai perfecta , dacă n'arŭ fi avutů o nenorocită infirmitate :
avea sărmanulū unŭ piciorů mai scurtă de câtă celă- alaltă,
cand umbla mergea şchiopătândă. Şi de aceea ilŭ supranu
miră, după obiceiulă ce aŭ Turcii, Cuciuc, care însemnéză
schiop; acestă epitelů , devenită prenume, ilŭ purtă nu numai el
càlŭ trăi, dar și după mórte familia lui. Din când în când, ilů
vomŭ numi şi noi aşa .
Cuciuc, pe lângă calitățiie fisice arătate maĩ susů , avea și ca
lități intelectuale : era forte deşteptă , dulce și simpaticŭ ; avea
o memorie extraordinară , cu ajutorulŭ căreia în fórte scurtă
timpů a învělată a vorbi românesce perfectă , a cunosce nu
mele şi familiele tuturorů cliențilorŭ patronului seŭ, precum şi
numirile localitățilorŭ pe unde avea afaceri şi relaţiuni co
merciale.
Ali , care apropia etatea de şese -deci de ani, începuse a
simți acuma necessitate de unŭ ajutorii : şi în curândů vědù
cu plăcere că Cuciuc era celú mai bunŭ ce putea găsi . De
aceea îlŭ recomanda în tóle părțile nu numai ca omulŭ seň
de încredere dar chiar ca fiiŭ de sutleið ; apoi nu cruța nici
o cheltuélă spre a -lů îmbrăca tot-d'auna cu hainele cele mai
frumose, de a-lŭ căpătui cu armele cele mai luxóse şi de a- lŭ
face sẽ călăréscă pe cağ de Missir de cei mai buni, și pe şele
îmbrăcate cu postavu stacojiŭ . cusute cu firů de argintă saŭ
de aurů .
Dotatŭ cu asemenea calități, Cuciuc ajunsese la o reputa
finne periculosi . Tóte fetele şi nevestele tinere de prin prejură
căltaŭ care de care s -lŭ atragă in undilele Torů. Printre cele
 FRAȚII CUCIUC 97

mai frumose elŭ făcea neîndurate cucerirî, şi in urma lui, in

tóte părțile, lăsa lacrime și suspine de dorů . Câte odată se
vedéŭ chiar scene scandalose : câte trei patru neveste, dintre
favoritele lui amante, se certaŭ și se luaŭ la bătaie cu aşa
inverşunare, în câtă bărbaţii lorŭ le consideraŭ ca nebune,
le legaŭ şi le ducéŭ la biserică la popa ca sě le citéscă mo
litvele såntulu Vasile. Cu bărbațií amantelorŭ lui însă, C1
ciuc era așa de bine împrietenită, în câtă eſ juraŭ că elŭ este
celă mai de trébă băétů, celŭ mai cum se cade neguțitorů.
Dar aceste mici pěcate n'ară fi fostă nimica și ară fi tre
cutů nebăgate în sémă, dacă Cuciuc nu s'ară fi întinsă mai
departe cu cuceririle lui sentimentale. Intr'o sěrbătóre ducên:
du -se împreună cu Ali Efendi ca sě privéscă la horă, și pu
nêndu-se a vorbi cu preotulă satului care venise acolo cu fa
milia, a fostă vědută de preotesa , care îndată sa simţită să
getată la inimă de dragostea lui, pe când elŭ se uita mai cu
dragŭ la fata preotesei, care era lângă densa ; şi-apoi când
draculŭ işi bagă códa în casa popiſ, posnele se facă cu mare
ușurință. O babă fără dinţi a doua di veni la Cuciuc şi-lů
pofti la preotă, cu cuventă că are sě-i spue ceva. Cuciuc se
duce . Preotésă îi spune că preotulŭ e dusă la satulů vecină,
dar că ea scie pentru ce l'a chemată. Pe când înse aştepta
ca sě-ỉ spue causa, têněrulŭ Cucïuc fu luată cu assaltă de
brațele preotesi cei frumose, care nici nu calcula imensitatea
pěcatului ce comitea cu unŭ nebotezată , păgână fără de lege.
Junele turcă însă, departe de a cugeta la pěcatulă ce a făcută
cu o ghiaură, de care, chiar creştină de era, nu trebuea sě se
atingă, dar clocia în mintea lui ună cugetă și mai nelegiuită :
cum sě facă ca sě possedeze pe fata preotesei, care, fiindŭ - că
nu avea de câtă cinci-spre dece ani și era multă mai bălare
de câtă mumă -sa, credea elŭ că trebue sě fie multă mai dră
găstósă şi mai bună de iubită . Decì chibzuindu-se amânduoi
cum sě facă, ea, pentru ca sě pótă aduce pe Cuciuc mai desă
prin casă, iar elă, pentru ca sě se pótă apropia de fată, aŭ
venită la ideea ca Turculŭ sě se arate către Popa că voesce
sě se boteze, și prin urmare că doresce a învěta carte româ
7
 98 FRATII CUCIUC

néscă şi a se catechisi. Găsindă acestă nemerită idee, se fe

licitară unulŭ pe altulŭ plinſ de fericire, iar preolésa, dupě
ce-lŭ ospětà cu ce avea mai bună de mâncare şi de băutură,
dupě ce-lŭ maĩ gratificà cu câte-va îmbrăţişerî călduróse, iſ
permise a-şi încinge brâulŭ (pe care-lŭ scosese spre a se face
mai comodă) și a-şi pune în seleafū pistolele și iataganulă,
după care îi dise unŭ duſosŭ drumă bună, cu promissiune ca
a doua di sé vie spre a se presenta la Popă.
Stralagema reuşi. Sub motivă de catechisire, junele turců
se ducea mai în tóte dilele în casa Popei . Când era Popa a
casă, elŭ lua lecţiuni de religiunea creștină ; când era numai
preotesa, lua lectiuni de dragoste. Iar vechile lui amante, vě .
dêndă că elŭ nu le mai visitéză, aŭ începută a truge bănueli
grele asupra visitelorŭ de la Popa, şi chiar a murmura de ne .
cazů . Nu sciaŭ însă anume pe cine sẽ-și descarce veninulă ;
şi făcéŭ felurite conjecture. Sě fie ore cu muma ? Se pote :
ea are aprópe trei-deci și ' doi de ani ; apoi e tinută bine ca
ori ce preutésă, și traiulă bună o arată totŭ tiněră, rumenă
şi frumósă. Dar ori- cum , la draculă ! e preotésă, femee de
omŭ sfințită ; cum s'arŭ spurca cu unŭ nelegiuită ? — Sě fie cu
fata ? Se pote : ea este de măritată, nu mai e copilă ; apoi e
și frymósă. Dar óre părinții cum ară închide ochiſ la asemenea
posnă ? elă nu este creştină pentru ca sě pótă, la adecă, să
o ſea în căsătorie . Din causa unorů zăpăcele ca acestea, riva
lele nu cutezaŭ sě vorbéscă tare, mai alesŭ că era vorba de
spre casa Popeỉ ; și Popa pe atuncea avea mare putere : pe
clevetitorý, pe bârfitori, mai alesŭ pe cei ce se atingéŭ de
cele sfinte, îi punea la greŭ canonŭ : la mătănii lungi şi multe,
la postă şi chiar la jugă, în față cu pridvorulŭ bisericei, în
sērbătorile cele maſ marĩ .
llenuţa, fata Popeſ, era o blondă de o frumusețe ideală. Nu
avea mai multă de cinci-spre-dece ani, dar era așa de naltă,
voinică și desvoltată, în câtă ară fi putută ori- cine sě - ĩ dea
optă-spre-dece şi chiar douě- decă de anî. Cu tótă inocența
el, ea la începută avea o uşoră îndoélă despre slăbiciunea
mă-sei pentru Osman . Dar când i s'a spusă că elŭ are de gândă
 FRATII CUCICC 99

sě se crestinéscă, că învață de la Părintele carte, şi că se pre

gătesce pentru botezů, i s'a rădicată de pe inimă ori -ce bă
nuélă ; i se părea că în acestă têněrů vede unŭ ângeră care
se gătesce sě sbóre către împěrăţia ceruriloră, ca păzitorŭ ală
tronuluì lu Dumnedeŭ. De aceea din când în când se uita
la elŭ cu o inimă încântată și plină de adorațiune. Osman fi
xând'o adese - ori cu ochii , părea că i se înfige în inimă; de
aceea elů, când pleca de la casa Popeſ, găsſa pe unŭ rěslogŭ
de lângă portiță o floricică pe care ea o purtase la tâmplă,
și luând'o, pleca cu ea, și o totŭ mirosĩa până se usca . Os
man, oferindă adese -orſ preotese mărunțişurî și cosmeticurì
de Tarigrad, acesta împărtăşia şi pe llenuta , care le savura
cu o plăcere nespusă sciindă că eraŭ de la elů.
Atâtŭ este de adevărată că draculă când se bagă în casa
Pope face posnele cele maĩ bócăne, în câtă llenufa perdên
du-si inintea dupě Osman, a găsită mijloculŭ sě -lŭ aducă
nóptea în camera eſ pe ferestră, pentru ca sě - i pótă spune
că -lŭ iubesce, că-lŭ adoréză și că nu póte trăi de câtă pen
tru elă . E de prisosŭ a mai spune că Osman, din partea sa ,
nu s'a arătată maſ puțină simțitoră, și în curândă s'a încre
dinţată că fata Popei e cea mai plăcută bucățică ce a gustată
in viata lui .
Intr'o di, Osman vine la Popa, forte turburată și supěratů.
Intrebată de causa acesteĩ supěrărî, elŭ spune că Ali-Efendi
a primită tescherea de la Stambul , chiar de la Vizirul, ca
până în trei luni sě se tragă în cetățile turcesc despre Nistru
saŭ Dunăre, fiindŭ - că împărăția este ameninţată de rěsboiŭ
din partea Nemțilorð, şi că nu voesce ca supuşiĩ turci sẽ cadă
sub robia loră . Acestă scire a făculă mare turburare în casa
Popei. Preotesa a eşită din cameră cu ochii lăcrimati; fiică - sa ,
când i-a spusă maică -sa de ce plânge, a leşinată; iar Popa
nu scia ce sě facă ca sẽ le împace. Osman, vědêndŭ sce
nele acestea, a tulit'o; iar desolatele, provocate de Popă ca sě
se esplice, spuseră că le-a venită rěŭ gândindu-se că o sě
vie rěsboiulă cu focă și cu sabie în țéră, asserţiune care părea
admissibilă .
100 FRATII CUCIUC

Dupě miedulŭ nopter, Osman a venită la feréstra llenuţii :

a intrată în cuğbulŭ plăcută şi profumată alŭ ei, și până în
diuă, pentru ca sě o console , s'a jurată pe crucea lui Christos și pe
pantaloni lui Mahomet că , fie ori ce -o fi, elŭ va trăi numai
pentru ea, și că , chiar de va fi rěsboiŭ, dupě ce se va în
cheia pacea, elŭ va veni iarăşi la dragostele ei. Elů a doua
di veni iarăşi la Popa , pentru ca sě-lŭ încredinţeze şi pe elă
că planulă de a se creştina nu-lŭ va schimba ; că de o cam
dată are sě mérgă cu Ali Efendi la Acherman, pentru ca sě -şi
închee socotelele și sẽ -și pótă lua partea lui de câştigă din
comerță; dar că dupě acesta, îndată ce se va face pace, are
sě se întorcă pentru ca sẽ- și împlinescă hotărârea şi făgă
duinţa dată către biserica lui Christos.
Ori cât s'a silită llenuta sẽ-și ascundă intristarea , ori
câtă a încredinţată pe maică - sa că leşinulŭ ei a fostă provo
cată de lacrimele eĩ, totuşi preotésa cea şirétă a bănuitŭ că
inima fetei bate a dragoste pentru Osman . Un raționamentă
fórte naturală făcea în mintea ei : daca ea, preotésă și mă
ritată , a fostă răpită de frumusetea lui Osman, de ce n'ar
avea şi fiică -sa asemine înclinare ? aŭ dóră nu era ea acuma
destulă de fată mare, pentru ca sě simță de dragoste de bărbatŭ ?
aŭ doră ea însaşi, cândă avea totŭ etatea de cinci- spre-dece ani,
n'a simţită dragorte pentru Sfinţia sa ?
Dar ori cât se cerca sě scuse simțirile probabile ale fetei,
totuşi nu l - ar fi tolerată ca amorulū ei sě trécă peste mar
ginele platonismului ; fiindú - că pe Osman ea îl considera ca
proprietate a ei, şi n'ar fi voită pentru tóte comorile din lume
sē-lă schimbe saŭ sě-lă împartă cu alta, atâta mai puțină cu
fiſca -sa . Ea a comunicatŭ llenuții bănuelele ei, și a cercată
s'o facă a i se mărturisi ; Ilenuţa înşě a negată, și n'a voită sě-i
spue nimica, fiindŭ-că promisese lui Osmanŭ sě păstreze se
cretulù dragostelorŭ sale.
Preotésa , scormolită mereŭ in inima eĩ de viermele gelosiei,
dacă věďù că cu binişorulă și cu vorbe dulci nu pote descóse
inima fetei, se hotărî ca s'o ţie câtă mai tare de aprópe. Bă
nuelele ei din di in di i se păreaŭ maſ justificate, fiindú -că pe
 FRAȚII CUCIUC 101

fața llenutiž observa adesse semne de acele carĩ se manifestă

la femei în urma insomniilorŭ prelungite, saŭ în urma emotiu
nilorŭ ce producă plăcerile sensuale precipitate şi escessive ,
Ea se decise sě se pue seriosŭ pe pândă. Pentru ca sě pótá
descoperi adevărulŭ mai bine, într'o di trimise pe fală în sată
dupě o afacere. In lipsa eỉ, chemà pe unŭ vecinŭ cu unŭ
sfredelă , şi-lŭ puse sě dea o gaură mică prin părete chiar în
dreptulŭ politei, unde nu se putea observa. lar séra culcàn
du -se a spusú Popeỉ că, daca peste núpte îlŭ va trage de
barbă, elŭ sě se scole și sẽ vie încetişoră dupě ea, pentru ca
sē pue mâna pe unŭ mişelă care bănuesce că vine la fiică -sa.
Popa se învoi : el se culcà și adormi, iar preotésa se puse cu
urechea la gaură. Deci cândŭ la miedulŭ nopții amantulă veni
preotésa nu numai că audi semnalulă, dar ilă și vědù în zare
intrândă în camera fetei ; atuncī trase pe Popă de barbă cu
a tâta necază , în câtă acesta era cât pe ce sě țipe . Cu tóte
aceste Popa tăcu şi , condusă de preotésă , eşiră amâuduoi afară,
fără sě facă cât de putinŭ sgomotă, fiindú -că uşele fusese
ăssate deschise și balamalele bine unse , ca sě nu scârție. O
dată eşiţi afară , preotesa puse pe Popă sě stea la ferestră,
spuindu -ĩ sẽ pue mâna pe elŭ în casă de a voi sě fugă pe
a colo ; iar ea s'a dusă la ușă, strigândă ca sě deschidă numaſ
de càtů . Osman atuncea se îmbrăcà răpede ca fulgerulă , şi
deschidêndŭ feréstra, spune fetei ca sě deschldă uşa ; dar când
věďà la ferestră pe Popă şi că acuma nu era de glumit, scóse
unŭ pistolă şi strigà la Popă sě se dea în lături. Popa care
nu avea poftă sě se certe cu pistólele, își făcù cruce și fugì,
mai alesŭ că cu Osmană, care - ĩ făcuse atâtea îndatorirî şi
căruia îì era datorů şi însemnate sume de bani, nu voia nici
de cumů sě se strice. Dupě aceea deschidèndu - se ușa , și preo
tésa găsindă în camera fete iataganulŭ lui Osman, care nu
avusese timpŭ sě-lì Tea, o înhățà numaſ de câtă de códă, o
scóse afară şi incepù sẽ tipe cât o lua gura , bătênd'o şi căl
când'o în piciore. Acesta petrecêndu-se în revěrsatulŭ zoriloră,
şi omeniĩ din sată începèndŭ a se deştepta, aŭ alergată sẽ
vadă ce este ; dar unde lumea credea că s'a făcutů o călcare
102 FRATII CUCIUC

de hoţi, aŭ vědută pe preotésa bătèndu-și fata ca o turbată, şi

pe Popă încremenită și făcêndu - și cruce sub straşina de la
colțulŭ casei. Femeile mai întēſ aŭ alergată de aŭ scosì pe
fată din mâinele ei, iar ea, cădèndŭ la pămêntă, începe a se
boci și a se plânge că ticălósa de fiică - sa a făcut'o de ruşine,
dându-se în precurvie cu păgânulŭ de Osman. Atunc ?a re
sunà un hohotŭ înfricoşată din gurele a câtor-va decimi de
neveste, vechi amante, iar acum rivale ale fetei Popei.

In aceiaşi di , în deséră, Osman, călare pe armăsarulŭ luſ

celŭ frumosì, ducêndŭ unŭ altă cală cu șéoa pe elă în po
hodů, traversa în fuga mare satulŭ Câmpulungă ; iar când
se apropie de casa Popeĩ, Ilenuţa, care de vre o douě ore
sta cu ochiſ la ferestră , se răpede în fuga mare la portiță , o
deschide, şi când Osman se apropie de porta Popei, ea se
aruncă pe calulă destinată pentru dênsa ; iar când mumă-sa
a eşită ca sě vadă unde se duce, ea se întorse şi- i disse
« Rěmâi sănătósă, mamă, că eŭ mě ducă cu Osman !
Peste douě ore, ei aŭ ajunsă la satulă numită Cornulă- Lunceĩ.
Acolo Osmanŭ trase întinsă la unŭ hangiŭ , vechiŭ clientă ală
seň, care curëndă înhămà douị cai la o căruță ; şi puindă pe
Ilenuţa în ea, in douě ore și jumătate ajunse la Monastirea
Vărateculă . La cornulū -Lunceì , elŭ lăssase costumul turcescă
şi se îmbrăcase în haine neguțitorescì. La Varatecă, elŭ trase
la o rudă a hangiului din Cornulŭ -Lunce , maica Fevronia,
căreia s'a recomandată ca neguţitorŭ grecŭ, cu rugăminte
ca sẽ găsduéscă pe Ilenuta ( fără să-i spue de unde şi cine
este) vre-o lună, douě, până se va întorce. Elŭ puse în mâna
călugăriţei vre-o dece rubiele drept plată de găsduire, dete și
Ilenute vre-o cinci-decî de rubiele însotite de o sută de îm
brăciserĩ, şi apoi se întorse de unde a venită .
Ali Efendi care de douě-trei dile işi făcuse preparativele de
plecare, și care nu pleca numař fiindŭ - că Osman mereŭ se codia
sub diferite pretexte, de astă-dată nu mai prelungi, ci a doua
 FRATII CUCIUC 103

di incălecândă amêndou pe caii lorŭ cei buni, pe şelele cărora

aŭ pusă şi desasgii lor , încărcați de rubiele și mahmudiele, aŭ
apucată drumulŭ celŭ mare care, prin Jaşi şi Ţuţora, trebuea
sě - scotă spre câmpiele Buceagului ce se întindéŭ până la
Acherman și până la Marea Négră, locuite de Tătari.
Ali Efendi cunoscea drumurile, fiindú - că elŭ de maĩ multe
or colindase locurile acestea ; și călětoria pe câmpiile acele
nemărginite i se părea plină de plăcere fermecătore, fiindŭ - că
își aducea aminte de dilele din tinereţe, când cu ostaşiĩ venja
în garnisonă la Hotin. Nu totŭ acele simţiininte însă avea
Cuciuc. Elă , de ce mai multă înainta în câmpie, de ce mai
multă se simţia cuprinsă de melancolie și de cugete negre.
Apoi ceea ce-ſ frământa inima mai tare, era dorulŭ llenuţii.
Ochii minţii lui n'o vedeaŭ de câtă pe ea. Simțimintele luſ,
nu dupě multūk timpů, unŭ lăutariŭ de pe atuncea le-a de
scrisă prin cânteculă următorů :
« Daca se culca Of, of, totă pe ea !
Dorulů ilŭ sålta Cuciuc turc era ,
Şi mereň ofta. Dar inima sa
Dacă adormia Se încreştina ;
Visulă ilŭ trudia : Căci în gândulů seŭ
Pe ea o zărla ! Alŭ el Dumnedeň
in orl -care stea Il dicea mereŭ :
Susă pe cerů vedea « Fugi de la păgâni ,
&

Ea, şi numal ea ! Dute la Românt,

Iar când se scula, De nu adı, dar mâni !
Pe când se spěla, Vino 'n alů með sînů ,
In apă căta Fă- mi-te creştină
Şi 'n apă vedea, Sě scapi de suspinů » .

Cuciuc, aiurită și frământată de gânduri, de dece ori pe

di intreba pe Ali dacă mai e multă până la Acherman, spu
indu -i că i s'a urîtă cu drumulă . — « E, hei ! rěspunde Ali,
trebue sě te cam deprindi cu uritulă, fiindŭ-că și dacă vomă
ajunge, la Acherman n'o sě sedemŭ tocma pe móle. De se
va face rěsboiŭ, Alah scie ce viéță vom duce .
Şi cam pe când avem sẽ ne întorcemŭ ?
La asta nici sě te gândesc , dragulŭ meň. Rosboiulử cu
104 FRATII CUCIUC

ghiauriĩ ţine une orĩ douì, trei şi patru ani. Numai Alah scie
de vom scăpa măcar cu dile ; căcî daca vom intra în luptă ,
pộte si viéta sẽ ne perdemi .
Ce felů ? avemŭ ne sě batemŭ şi noi ?
Dar cum credi tu că vom sta eu mânele în sînŭ când
fraţii noştri vorů fi în focũ ?
N'arŭ fi óre mai bine, Efendi, sẽ ne întorcemŭ de unde am
venită ? In munţii Moldovei am putea sě ne adăpostimŭ forte
bine printre nenuměrații prieteni ce -i avemă, până va trece
foculŭ resboiuluì.
Acesta nu se póte. A călca porunca Padişahului, arú fi
a călca porunca lui Alah. Eŭ, cu bětrânețele mele, mě prindă
a ucide dece ghiaurŤ. Tu, cu tinerețele tale, trebue sě ucidi
douě-deci.
Dar dacă mě va ucide celŭ d’întâiŭ asupra căruia m'ași
arunca ?
Atuncea vomŭ crede că aşa a voită Alah, şi sufletulă
nostru va merge fericită la Eden .
Dar la Eden ce este ?
Prea frumosì : tutunů fórte bună, rîuri de cafea, munți
de pilafă şi nenuměrate Hurii.
Ce va sě dică Huriſ ?
- Fecīóre forte tinere, frumose, și multe. Are sě- ti trécă
dorulă de fata Popei.
Nu se pote, Efendi. Nu credă că póte fi vre o Hurie pe
lume care să se apropie de frumusețea llenute . Rěŭ a făcută
că mi-a adusă aminte , Efendi; căci iată simță că mi se
sfâşie inima de dorulŭ ei, şi-mi svâcnescŭ têmplele.
Copilă nebună ! ... dar sě descălecămă, căci e ora po
pasuluì.

Descălecară lângă unŭ puță ce era în marginea drumului.

Cuciuc luà şelele și dessagii de pe caſ; priponi vitele pe o pa
jişte cu ierbă désă şi plină de florŤ. După acesta, cu unŭ cér
şafŭ mare ce luaseră cu dênşit, formândă unŭ mică cortă, se
 FRATII CUCIIC 105

puseră de mâncară din merindele ce aveaŭ . In timpulă mân

căriĩ, Cuciuc ruga pe Ali ca se. dea drumulŭ sě se înlórcă
căcî simția că nu póte trăi departe de llenuţa şi fără de ea;
se ruga sě -ỉ dea măcar o miſe de rubiele dreptŭ plata oste
neleloră ce a făcută în cinci ani câtă l'a servitū , jurându -se
că, daca se va întorce, va reveni la dinsulŭ sẽ lŭ servéscă
ca unŭ robů . Ali clătină din capă în modŭ negativă , și - ī spuse
sě tacă din gură , căcì are sě dórmă. In adevără peste douě
treſ minute, Ali sforăſa, cufundată în somnulŭ celŭ mai greŭ.
Ce fericită ară fi fostă și bietulŭ Osman , dacă ar fi pututů
dormi ! Dar somnulă fugia de elă , împreună cu gândurile cari
ilŭ răpiaŭ şi -lŭ tiraŭ până la chilia maicei Fevroniei. Acolo
yedea pe Ilenuţa, strălucitore de frumuseță ca sorele din ceriŭ,
dar tristă ca o flore nestropită de roua, care nu scie până
cândă va trăi și până cândă îşi va putea conserva mirosulŭ !
Dupě ce stete cât-va timpŭ cu capulă între pumni, se scula
în piciore, mai aruncă, o privire asupra cailoră ca sě vadă de
nu s'aŭ deslegatů din priponů, se mai uità la armele ce le
purta la brâŭ şi , daca vědù că tóte sunt în regulă, mai essaminà
și hangiarulă scoţêndu lŭ din técă, şi cu mâna pe elů, ca cum
se temea de ataculŭ vre - unui inamică , se culcà alături cu Ali ,
și închise ochiĩ silindu - se sě dórmă.
Somnulă în adevěrů se coborî peste genele luğ, dar veni
însoţită de unŭ visů înspăimentătorů : vedea, - aşa i se
părea , pe Ilenuta lungită la pâmentă , duo omenî cari o
tinéŭ de capă și de piciore , iar pe maica eſ venindă cu unŭ
vătrariŭ înroşită la focă pentru ca sě- ardă cărnurile . Atunci
elŭ se sculà dreptů în piciore cu hangiarulŭ rădicală , se uità
imprejură, şi când vědù că a fostă prada unui visů , a rîn
jită cu amărăciune, şi iar s’a trântită lângă Ali, cu mâna pe
hangiară . Somnulă iarăşì ilŭ cuprinse , de astă dată însoțită de
unŭ visă de altă nalură . Părea că din pieptulŭ seŭ eșise şi
inima şi sufletală , și, fàlfăindŭ d'asupra capuluſ seŭ , păréŭ că
voiaŭ sě sbore către ceriŭ .
Atuncea s'aŭ arătată douſ ângeri : unulŭ negru şi altulă albă.
Celŭ negru i-a apucată inima , iar celŭ albŭ sufletulă . Atuncì
106 FRATII CUCIUC

audulŭ seŭ părea că ascultă următórele vorbe, care cei doui

ângeri iſ adressaŭ :
Angerulă Negru. De nu veĩ grăbi a merge la ea, eŭ içi
voiŭ strivi acestă bucată de carne, care se numesce inimă.
Angerul albă. Ea este sigură de iubirea ta ; te va aștepta
până vei putea merge la ea. Nu e nevoie sě te grăbesci.
Angerulŭ Negru. Eŭ viŭ de la densa. Ea plânge, geme și
te chiamă. Miſ de pericole o ameninţă .
Angerul Albů . Datoria ta este de a urma pe stăpânulů
těŭ . Sufletulů těŭ va fi cumplită pedepsitu de nu-lă vei asculta .
Angerulă Negru . De vei merge dupě elů , vei peri și corbiſ
vor mânca cărnurile tale ; iar ea va cădea lă zăcere, saŭ cu
altulă se va mângâea. Omulú pe pămêntă trebue sě se bucure de
averea ce o are la îndemână. Dessagiĩ cu bani sunt în mâna ta .
N'ai de câtă a'ſ lua și a te întorce la ea. Viéța cea mai fe
ricită te asteptă .
Angeruli Albă . De-lů ve asculta pe elă, sufletulů těŭ se
va perde. Nerecunoscinta , este pentru sufletele negre )şı injosite.
Consiliulă ce ți se dă, este funestủ : fugỉ de elů ; saŭ de nu,
nu maſ respundă de sufletulů těŭ ; ilŭ voiŭ arunca în prada
infernului.
Angerulŭ Negru. Minciunì şi basme sunt tote aceste. Infernŭ
nu essistă de câtă in minţele slabe şi rătăcite. Nu essistă de
câtă Raiŭ , şi Raiulă este viéța in plăceri şi în bani. Dessagií ! ...
eată- colo ! acolo, în ei, este fericirea și Raiulă . Ca sě- ca
peți, nu aſ de cât o lovitură sě dai.
Angerulí Albă. O lovitură în bine -făcětorulŭ těŭ , va fi o
mustrare de cugetă eternă. Feresce - te.
Angerulă Negru. Mustrare de cugetă vei avea când o veř
perde pe ea, căci alta ca densa nu vei mai afla , frumósă, dră
găstósă şi credinciósă . Iată eŭ ině ducă cu inima la la densa.
De nu ve veni dupě mine, vei peri şi tu și ea.
Angerulú Albă. Datoria mi-amă făcută . De nu mě vei as
culta , ţine ! iea sufletulů těŭ și mergi cu densul în inlernŭ . »
Dupě aceste vorbe, Angerulă cel albă a dispărută, iar celă
negru îi sfâşia inima cu ghiarele ce le avea la màini, in cât
 FRATI CUCIUC 107

simția durerî înfricoşate. Corpulŭ seŭ căţù în nisce convulsiuni :

întorse mâinele rugându -se Angerului negru sě -ĩ redea inima ;
o luà, o puse iarășĩ în sînulŭ seŭ . Atuncea, fără a sci de e
deșteptă saŭ de viséză âncă, scose hangerulă din técă și
cu pumnulŭ seŭ puternică îl înfige răpedită chiar în inima
lui Ali, care dormia pe partea dreptă. Dupě lovitură, pare că
Se deşteptă, se scolă în piciore şi, rădicândŭ hangerulă în susă ,
îl privesce cu infiorare plină de sânge. Ali, lovită de morte,
îndreptându -și în acelŭ minutů vederile asupra luſ, cu unŭ
gemetŭ durerosŭ disse : « Tu , Osman ! tu, fiulŭ meŭ ! ... Ucigă
toriŭ de părinți fie némŭ de némulŭ těŭ ! ,
Cu acestŭ blăsiemŭ pe buze, Ali a espirată . Nu scimŭ de
ce sentimentă se va fi simtită pětrunsă Osman atuncea ; nu
scimŭ daca în minutulŭ acela s’a căită de ce- a făcută ; dar
înaintândă asupra pufulu și asvêrlindă în el arma sa însân
gerată, după o puternică sguduitură ce a simțită în tótă ființa
sa , disse : « Alah a voită ! Aşa a fostă scrisă ! Alah fie bine
cuvêntalù ! ,

Dupě patru dile de călětorie, Cuciuc se întorcea la laşi,

trăgêndŭ la unŭ neguțitorů , arménů, în mahalaua Tătăraşilorů ,
unde mai găsduise când a trecută cu patronulů seň spre a merge
la Acherman. Elŭ a spusú gasdei sale că în apropiere de Ben
der aŭ fostă loviți de o cétă de hoţi, cu care sa bătută câtă
le -aŭ ajutată puterile ; că stăpânulŭ seŭ, dupě ce a ucisă pe
trei din hoți, a cădută sub loviturile celorŭ-alalți; că elă, dupě
ce a mať ucisă patru hoţi, pe ceỉ-lalți i -a risipită ; iar dupě
aceea, fiindŭ -că nu cunoscea nicì locurile, vici omenii pe la
Bender saŭ Acherman, s'a hotărâtă sě se întorcă .
Cuciuc se învoi cu Arménulă ca sě -ĩ dea găsduire și mân
care, luỹ și vitelorŭ luğ, o lună de dile, până sẽ-și facă rostů
în trebile ce pretindea că are . In camera ce i - a dat'o Armé
nulă , elů şi - a pusă dessagiſ ce avea pe amênduoi caiſ. Séra,
dupě ce a închisù ușa și a vědută că s'aŭ culcată loți aſ
108 FRATII CUCIEC

casei, elů a deschisă dessagii ca sě vadă ce coprindă. In douſ

din ei, elŭ a găsită hainele şi primenelele luğ Ali , iar în cei
lalti duoi, unŭ catastichŭ de socotele saŭ dara verì comerciale
şi douě- spre dece săculețe cu banñ sunătorŤ. A numěrată să
culețele de douě trei ori, cumpănindŭ pe fie - care în mână ca
sē vacă câtă e de greŭ; le-a deschisă pe tóle ca sě se în
credinţeze ce coprindă ; a vědută că unele eraŭ cu rubiele,
unele cu irmilicî de aurů , unele cu mahmudiele, douě cu gal
beni olandezi, dar tote, tote , cu aură de celŭ mai curată !
Dupě acesta a pusă pungele iarăși în dessagi, pe carì i- a în
cuiată bine ca mai inainte, şi s'a culcată pe ei ca pe o pe
rină de pulū , adormindă şi şoptindă de mai multe ori : « Tóte
aceste pentru Ilenuta !»

Cuciuc, dupě planurile ce - și făcù peste nopte în mintea sa

cea ageră, a doua di se duse la Curtea Domnéscă , care a
tuncea era unde este acuma Monastirea numită Frumosa.
Acesta era pe la anulŭ 1710. Pe tronulú Moldovei era Ne
culai Vodă Maurocordată , primulŭ Domnŭ Fanariotů , care fu
sese mare dragomanŭ alů Jinpěrăţiei Otomane, moştenindă în
acestă functiune pe tatălŭ seŭ Alexandru Maurocordat.
Cuciuc maĩ întâiŭ se presentà la Porlar başa care avea
functiunea de a primi şi a introduce la Domnitoriŭ pe Turiſ
cari cereaŭ audiente, saŭ aveaŭ afaceri la domnie . Acestuia
îï dărui o frumósă pungă de tutunŭ cusută cu firŭ și cu măr
găritare, care o găsise în dessagiĩ lui Ali ; cu acestų dar elŭ se
alipi de densulă şi, prin elă , căpělà audiență la Vodă.
După ce făcù temenelele ( 1 ) obişnuite, elŭ sărutà póla Dom
nitoruluï, care s’a vědută surprinsă de a vedea pe ună turcă
umilindu-se aşa de multă înaintea lui.
Ce escì ? Musulmanŭ ? ilŭ intrebà Domnitorulů .
Până astă-și credinciosŭ alŭ lui Mahomelă , de care voiŭ
sẽ mě lepědů.

( 1 ) Salutațiunile ce consistaŭ în îngenuncheri şi sărutărț de mâini,

 FRATII CUCIUC 109

Pentru ce ?
Pentru că toți aſ noștri aŭ primită poruncă ca sě se
tragă în Bugeacă , în prevederea unuſ rěshoiŭ cu Muscaliſ ;
pentru că eŭ nu voiŭ sě mě balů ; pentru că eŭ voiŭ se
remână în Moldova ca moldovanů ; pentru că sunt legată cu
inima de o femee fără de care nu potă trăi; pentru că inima
și mintea mě tragŭ spre legea creștină ; şi pentru acestă do
rinţă viŭ sě mě punŭ sub scutulă Măriei Tale .
Cum te chiamă ?
Cuciuc Osman .
Voescì dară sě te botezì ?
Aşa, Măria Ta , şi cât mai curend .
Dar sciſ că, pentru ca sẽ facì acesta, trebue sě te pre
gătescì ?
Este jumětate de anŭ de când ună preotă din Câmpulungủ,
unde amŭ statů pentru negotă , m'a luminată, pentru ca sě
primescŭ sânta vostră lege. Vě rogŭ acuma sě primiți tributulů
ce unŭ supusă datoresce Domnului seŭ.
Atuncea elů, scoţêndă din brâŭ o pungă de mătasă, o întinse
Domnitorului. Acesta , surprinsă şi mulţămită mai alesŭ de su
netulŭ auriŭ alí pungeş, întrebà : « Ce este aicea ?
Cincì sute de rubiele .
Bine ! Dorința ți se va împlini. Vei primi îndată cidula
nóstră către Mitropolitulă, și chiară fiulă meŭ te va boteza.
Sě trăesci, Mária ta !
Ce mai vreĩ de la noi ? cere. Nu voiŭ sě mě întrecỉ în
dărnicie .
Fiindă- că cu negofulă în féra acesta amŭ făcută puțină
avere, și, daca mě voiŭ creştina, voiŭ fi în stare sě-mĩ cum
pěră și o moşie, m'așă ruga Mărie Tale, sě mě cinstesci cu
caſtanulŭ unei boerii care sě mi dea drepturì și privilegiuri
în fera acesta .
Bine, Cuciuc ! Te voiŭ face şi boerið : de boierſ ca tine
are nevoïe domnia nóstră .
Sě trăiesci Măria ta !
110 FRATII CUCIUC

Pană intr'o oră, marele Muhurdariu (1 ) dete luì Cuciuc ci

dula domnéscă, cu care elŭ se duse întinsă la Mitropolie. Ce
putere aŭ banii !
Mitropoltiulă , dupě ce citi cidula domnéscă , începù sě -lů
cerceteze dacă este convinsă de preceptele religiei creştine .
Osman depuse mai întăiŭ pe masa Mitropolitului o pungă cu
o sută de rubiele, apoỉ îī spuse că elŭ este catehisită de unŭ
preotă din Câmpulungů. Mitropolitulă , dupě ce vědù că în pun
guliță era aură frumosů , i se arătà bine-voitorů și-lă întreba
când voesce sě fie creştinată. Cuciuc rěspunse că acesta
voesce s'o facă cât mai curêndū, dar se rógă ca sě se aducă
chiar preotulă care l'a catechisată pentru ca sě - lŭ boteze,
fiindú - că aşa ?i-a fostă făgăduită.
Mitropolitulŭ chemà pe Archidiaconulŭ seŭ şi -i spuse ca sě
facă o poruncă cătră preotulă Vasile din Câmpulungů, sē vie
în graba cea mai mare la laşi. Cuciuc, pentru acesta , reuşi
a face ca sě se ducă, pe cheltuiala sa , unŭ Posluşnică de la
Mitropolie, ordonată ca sě nu spue nimica lui Popa Vasile
despre botezulă ce are a celebra .
Dupě treſ dile Popa Vasile veni, şi primi ordinŭ prin Archi
diaconulă Mitropolieſ ca a doua -di, Duminecă, sě se afle în
biserica sântuluĩ Nicolae celŭ mare, care era biserică Domnéscă,
pentru ca sě boteze pe cine-va . Pe la amédă - di o cadă mare cu
apă fu pusă în mijloculă bisericeſ, iar Popa Vasile, împreună
cu alți duoi preoți ağ bisericeş aşteptaŭ îmbrăcaţi în altariŭ.
Atunci se audi Meterhaneaoa (2) cântândă, și o trăsură cu a
laiŭ domnescŭ oprindu-se la intrarea bisericei. Intrà fiulŭ Dom
nitorului, unŭ copilă de cinci șése anî, şi dupě dênsulŭ Osman
neofitulă, care trăgêndu -se răpede într'unŭ colță se desbrăcà
lăsându -se într'o cămașă albă şi lungă. De astă - dată Cuciuc
nu era îmbrăcată în hainele luğ turceşti : îşi răsese barba și se
îmbrăcase în costumŭ boerescă, din care causă Popa Vasile
nu -lŭ putù cunosce. Dupě citirea rugăciuniloră şi cântărilorů
tradiționale, Osmanŭ se băgă în cadă : preoții, cu mâinele pe
(1 ) Păstrătorulă sigiliului Domnescủ , saŭ secretarulă Curţil.
(2) Musica care cântă la paradele domnesch.
 FRATII CUCIUC 111

capulŭ seŭ, ilŭ cufundară de trei ori in apa sfinţită , din care
apoſ eşi afară, creştină ca toți creştinii, şi cu numele de
Constantin , dupě numele Beizadelei. Indată ce se terminà ce
remonia, Beizadeaua plecà, ſar Cuciuc dupě ce se îmbrăcà, fu
condusă sě sărute iconele și sě se închine la ele, dupě cum
îî şoptia că trebue sě facă unŭ dascălă de la biserică care - i
servia ca călăuză. Popa Vasile, eşindă din altariŭ desbrăcată
de odăjdii, se puse sěmař privéscă pe noulă creştinată : obser
vêndu- lŭ mai bine la față, vědêndă mai alesŭ că mergea soldiŭ
ca vechiulă seŭ cunoscută Osman, l'a recunoscută , şi de odată se
aruncà asupra lui răcnindů : « Hoțute, tu esci ! Ce mi- ai făcută
fata ? Spune-mi, că te strângă de gåtă, chiar aicī în biserică.
Tacă - ţi gura, Popo ! Nu vedi că te-amă făcută sě mě
botezi, pentru ca sě te facă socru ? ,
N'avù timpŭ bietulů Popă sẽ mai spue ceva, căci se věďù
întreruptă de intrarea subită a lui Portar-başa care'ſ spuse că
este aşteptată la Curte. Cuciuc, când eşi, se vědu invitată a
încăleca pe unŭ cală de paradă, îmbrăcată cu o harşa cusută
cu firă şi cu armele domnesci ; dupě care, însoţită de vre - o
douě-decî de Slujitorĩ călărì, uniĩ înainte tar alţii dupě elů,
apucà drumulă spre porta care da în curtea Palatului domnescă.
Atuncea Popa Vasile , care eşise la uşa bisericei, făcêndu-şi
cruce, disse : Marỉ suntă minunile tale, Dómne !,
La Curte, Cucinc se urca pe scara cea mare, care de astă
dată o găsi aşternută cu postavů roşu in onorea sa . Trecêndŭ
pe lângă Meterhaneaoa care cânta josŭ pe scară și printre o
droïe de Edicliſ ( 1 ) carĩ nu încetaŭ de a-i ura sănătate și be
rechetă , arunca în drepta şi în stânga rubiele și irmilici de
aură . Vodă cu Dómna, şi cu naşulŭ seŭ, ilă aşteptaŭ în sala
domnéscă, unde, ca în tóte dilele de sărbătóre, se aflaŭ maſ
multi visitatorĩ și câți-va boîerĩ de Divanŭ. Cuciuc, dupě ce
sărutà mâna lui Vodă, a Dómnei şi a Beizadelei , tinù ună mică
discursă mulțămindŭ lui Vodă pentru protecţiunea ce-i dă ju.
rându - se a fi supusă și credinciosă până la jertfirea vieței, atâtă

( 1 ) Servitoril Palatului domuesců .

112 FRAȚII CUCIUC

luị câtă și urmaşilorŭ sei. Dómneſ, îi oferi unŭ tasă de aurů

în care se vedea strălucindŭ o mână bună de pietre scumpe :
diamante, rubinuri, smaragdurŤ și mărgăritare, găsite într'o
dessagă a lui Ali ; ſar naşuluğ seŭ îi spuse că la scară îlă aș
téptă unŭ cală de Anadolů, albă ca laptele, iute ca şoğmulă ,
voinică ca leulă şi blândă ca mielulă .
« Sě-lů vedemŭ ! » strigà Beizadeaoa, bătêndă în palme şi a
lergândă spre uşă în fuga mare.
Atuncea , dupě unŭ semnŭ alŭ lui Vodă, Postelniculŭ celú
mare îlă îmbrăcà cu caftană şi-lŭ felicità dicêndu'ſ : « Sě trăesci,
Serdarŭ Cuciuc ! ,
Dómna, încântată de vederea frumoselor scule ce primise,
adressându -i şi ea cuventulă, iſ disse : « Acuma ai face bine
sě te însori.
Voiŭ urma porunca Mărieſ Vóstre, dise elů.
Potī sē-ti alegi o fată din haremulŭ nostru : avemŭ vre
o douě-decì ſete de boeri din Țarigradă . Poți sě -ți alegi pe
cea maĩ frumósă.
Alegerea mea este făcută ; sunt logodită cu una care nu
séraněnă cu alte frumuseți de pe pămêntă.
Creştină ?
Da, creştină, şi fată de preotă ; cea mai frumosă flore de
pe valea Câmpulungului.
Bravo ! sē viſ cu ea, sě te cununămă.
- Sě trăiti, Măria Vóstră ! dise elŭ fără a promite.

Eşindă de acolo cu paradă domnéscă , dupě obiceiulŭ celorů

ce se onoraŭ cu caftane, fu condusă la gasda sa, unde Me
terhaneaoa îì cântă vreo douě ore. Atuncea vědèndă pe Popa
Vasile, care luându - se dupě paradă venise până la porta gas.
dei lui Cuciuc fără a cuteza sě intre, elŭ ilŭ chemà înăuntru.
Dupě acesta , în urma unui prândă bună şi veselă, stropită cu
vină vechiŭ, dete drumulŭ paradeĩ și Meterhaneleſ, aruncându- ì
bacşişurile obisnuite, disse sě ✓ pue caii la noua trăsură ce şi
 113
FRAȚII CUCIUC

făcuse, și, cu Popa Vasile alături, merse la Mitropolie. Acolo

indată ce se anunţà , usele i se deschiseră. Cerêndă bine -cu
ventarea Mitropolituluì, acesta i-o dete cu amêndouě mâ .
nele, şi-lă întrebà daca are se stea în Iaşi saŭ la téră.
« De o cam dată trebuſ sě mě însorů , Prea sânțite , dise elů ;
și iată că viŭ sě vě cerŭ bine- cuventarea ca sě iaŭ pe fata
acestuì preotă , care m'a pregătită şi m'a luminată în credin
țele legeſ creşline .
Acesta nu se pote. Fetele de preoți trebue sě se mă
rite cu tinerî meniți a se face preoţi . Nu scii acesta, preote ?
Cum de viï la mine cu asemenea cererì ? Nu vě e ruşine ?
Sě ertați, Inaltă -Preasânțite ! unŭ pěcată mare s'a în
tâmplată în casa mea. Fata mea acuma nu se pote mărita de
câtă cu dumnïalui .
Ce felŭ ? de ce ?
Nu sciŭ : sě spunŭ ? sě nu spunů ?... Dar trebue sě
spună.
Spune odată .
Apoi pe llenuţa mea a spurcat'o boerulă acesta încă
pân' a nu se boteza .
Daca e așa, sě te ducí sě -i cununñ; şi sě spui preoteseſ
tale sẽ-și păzéscă mai bine fetele, daca mai are . Acuma s'o
pui numai de câtă la canonŭ : jumětate de anŭ sě nu te a
tingĩ de ea, să mănânce numai pâne și apă , și câte trei sule
de mătăniſ pe di sě facă la pragulă bisericei ! Haide, plécă !
Porunca Prea Sânţiei Vóstre se va împlini, dise preo
tulă îngenunchindă şi sărutându -i mâna .
A doua di de diminetă , fără a perde timpulă, Cuciuc, cu
Popa Vasile alături, într'unŭ rădvanŭ noŭ și frumosă, dupě
cum era moda pe atuncea, cu patru cai ca smeii, cuinpěrați
anume pentru mirésă, și cu unŭ sipetă mare legată cu feră ,
în care, pe lângă desagiữ cu bani mai băgase o mulțime de
târguele pentru nunta Ilenutii, dupě o călėtorie plină de ne
răbdare, pe aprope de apusulŭ soreluſ, intrândă în Monastirea
Văratecului, traseră la chilia Maicei Fevroniei. Jlenuţa vě
dendŭ mai întâiŭ pe tatălŭ seŭ, a fugită iute pe o scară de
8
114 FRATII CUCIUC

'n dosŭ ca sě se ascundă în podŭ : numai după ce audi şi

recunoscù vocea amantului eſ care o chema strigând'o din
tóte puterile, sări din podŭ dreptă în brațele lui deschise.
Vom lăssa pe lectorĩ sẽ -și închipuéscă espansiunile loră de
bucurie şi de fericire, şi ne vom grăbi a spune că nu mai
departe de câtă în aceeaşi séră Popa Vasile le citi cununia
n biserica Monastirei, după porunca ce luase de la Mitropo
itulů; și ne-am grăbită de a spune acesta, fiindŭ - că și têněra
perechiă se grăbĩa ca c'o oră mai nainte sě intre în vieţa
iniştită şi legiuită a căsniciei .

A résunată valea Câmpulungului de mirare și de mulțămire

când a audită despre întorcerea lui Osman cu fata Popei, despre
creștinarea lui și despre căsătoria lui cu llenuta. Numai mama
Preotesa turba de necază; şi când a vědută pe Popa apropiin
du-se de casă a începutŭ sě-lŭ ocărască, sě -lŭ facă prostů,
dobitocă și bună de legată la ſesle . Când însă a audită că
$ése luni are sě dórmă cu rogojina , că are sě mănânce nu
mai pâne şi apă , ba incă se facă și mělănii la biserică , după
canonulă rânduită de Mitropolitulă care trebuia sě se esse
cute , -- atuncea abia i s'a maſ muiată limbulita ; iar dupě im
plinirea canonului s'a dusă împreună cu părintele Vasile se
visiteze pe fiică - sa , pentru ca sě se împace cu ea .
Cuciuc, aședată totă in casa închiriată pe mai mulți ani de
vechiulă seŭ patronů, nu mai putù continua comerţulă de che
restele în care avea destulă experiență. Acestă comerță, ca şi
altele care le essercitaŭ Turcii, încetase cu totulă din causa
evenimentelorñ marì cari se precipitaŭ . Vodă Maurocordat nu
împlinise încă anulă de domnie, și se vědù înlocuită de Du
mitrașcu Cantemiră, protegiată de Ghereſ Hanul Crimeei.
Atuncea Rusiſ declarând lesbelŭ Turciei, şi Vodă Cantemirŭ
făcênd alianța cu Petru cel mare. toti negustori turci câți
aŭ mai rėmas în féră aŭ fostă măcelăriți. Acesta a contribuită
multă la înăbuşirea omorului şi disparitiunii lui Ali, fiindň -că
 FRATII CUCIUC 115

nici unulă din foştiĩ lui clienți musulmanî nu mai trăța . Prin
urmare minciuna inventată de Cuciuc despre lupta cu hoțiĩ n'a
avută cine s'o desmință saŭ sẽ céră a se verifica .
Cuciuc nu târţiŭ a cumpěrată o moşie mare și frumósă în
apropiere de Valea Homorului, de la fiulū unui boeriŭ mare
care se munca sẽ -și risipéscă moştenirea. Acolo găsindŭ o
bună aședare şi unŭ sată destulă de populată, s'a stabilită cu
familia, care în curêndú s’a făcută numerósă, fiind-că llenuţa
pe cât era de frumósă şi de drăguță, pe atâta era şi bună de
sēmânță : pe tot anulă făcea câte unŭ copilă , iar la treſ ani
iĩ făcea gemeni, toți frumoşi, toți durduliſ și voinici.
Viața lui Cuciuc se strecura într'unŭ modŭ, cum nu se pote
dori mai bine. Neinvidiată de nimenī, elŭ vedea întreprinderile
lui prosperândă și averea lui sporindă. De tótă lumea onorată
și iubită, la tótă lumea făcêndă bine şi îndatorirĩ, tótă lumea
părea că se bucură când cumpěra câte o nouă moşie, sciindă
că sporirea avereĩ lui sporía dărniciile către cei săracî și aju
torul către cei neputincioşi. Cu tóte aceste, cu cât înainta în
vêrstă cu atata se vedea o melancolie pronunţată pe fata sa ;
și nimeni nu scia daca sera cândŭ se culca saŭ diminéța cândă
se scula , nu -şi aducea aminte de scena din câmpia Benderului
şi de ultimele cuvinte ale lui Ali ! Orī cât se silia elŭ sẽ -și
înăduse suvenirele în dragostele conjugale saŭ în cele paterne,
orì cât se nevoia sẽ-și ocupe mintea cu faceri de bine și cu
grijſ de tot felulù, în creeriſ lu totuşi simţia că ricăe unŭ
verme nevědută de cât de consciința luì, care nu-ĩ lăssa inima
în linişte şi în pace.
De și nu avea mintea luminată prin niscai învěțături şeriose
pentru ca sẽ îndrepteze creşterea copiilor sei, totuşi o avea
destulă de deşteptă din natură pentru ca sě vadă că, numai
prin o crescere ingrijită și solidă , copiiſ se putea sẽ -și facă
cariera în vieţă. De aceea pentru singurulă băiată ce avea
(căci fele avea vre - o nouě) n'a cruțată nici o cheltuélă pen
tru ca sě dea o bună învěțătură. Băiatuluĩ seŭ iſ pusese nu
mele de Nicolae, în memoria lui Vodă Maurocordat, care se
arătase atât de bună pentru elů . Până la etatea de cincî-spre
116 FRAȚII CUCIUC

dece ani, 7-a dată învětălura in casă prin dascăli grecì, dupě
cum era moda timpului de atuncea . Ultimulă dascălŭ grecă ce
avusese, întêmplându -se sẽ móră și negăsindŭ unŭ altulă, luà
hotărirea să -şi ducă băétulŭ la Liovŭ (Lemberg ), unde începuse
deja boierii din țéra de susú sẽ-și trimită copii la învěțătură .
Acolo Nicolae făcù studiĩ serióse în limba latină şi polonă , pe
car le vorbia și le scriea în perfectiune. La etatea de 22 ani,
junele Nicolae terminându -şi studiile, se întorse la casa pă
rintéscă .
Atuncea audindă că a venită la scaunulū Domniei naşul seŭ
Constantin Maurocordată, fiiul luĩ Nicolae Maurocodalů, s'a de
cisŭ ca sě inérgă la Iaşi spre a i se închina și a-i presenta
pe fiiulŭ seŭ . Dar pentru ca sě nu mérgă cu mâna gola la celú
care- lŭ botezase, se decise sě-ï ducă douſ cerbī pe carî-i cres
cuse în grajdiŭ donì ani şi - invětase a trage la trăsură înhă
mați. Pentru ca sě nu - ostenéscă pe drum , puse de făcù câte
o cușcă pentru fie -care cerbă, şi ast -felŭ iſ duse forte bine la
laşi . Acolo le poleì córnele şi , înhămându - i la o trăsură de
luxŭ, dise ca sě-i aducă la Curte , unde elŭ s'a dusă înainte
cu fiiulŭ seŭ . Assemine lucru ne mai pomenită și ne mai
vědută, a fostă pentru Jeşeni unŭ adevărată spectacolă ; ast - felă
că, până sě ajungă ecuipagiulŭ la Curtea Domnéscă, jumětate
oraşul mergea pe lângă elů .
Constantin Vodă primi cu plăcere pe finul seŭ , fiind - că încă
ținea minte impressiunile de mulțămire ce-i făcuse cu calulă
celú bălanŭ,--- și simți și mai mare plăcere vědêndă că are unŭ
finŭ ajun-ŭ , nu numai cavaleră frumosă și elegantă, dar chiar
bine crescută şi instruită în limbele classice, elena și latina
Audindŭ unŭ huetă neobişnuită despre partea curții, işi arụncă
ochii pe ferestră și vědèndŭ atât de multă lume, intrebà ce
sẽ fie ?
« Lume ciudată, Măria ta ! ... însoțesce nisce vite pe care
le-am adusă ca peşchesă pentru naşulū meŭ .
Ce felŭ de vite ?
Nisce cerbị prinşi din munții meſ de mici și îmblândiți,
ça sẽ fie de petrecere coconilor Măriei tale.
 FRATO CUCIUC 117

Minunată lucru ! Nici n'am maĩ vědută așa ceva .. cerbị în

hămaţi ... cu córnele poleite ! ... Mulțămescă ... fórte multă iți
mulțămescă . Aſ vre - o trébă în Iaşi ? Aỉ vre-o nevoie ? Aĩ sẽ -mi
cei ceva ? Spune.
-- Nimnica, Măria Ta. Laudă lui Dumneceŭ tóte ' mỉ mergė
bine : nu potů se mulțămescŭ indestulŭ celui de susă . Am avută
numağ dorința de a vedea pe acelŭ ce m'a creştinată, și a-i
ura ca sẽ trăéscă mulți anî.
Ce nume portă fițulŭ D - tale ?
Numele tatăluị Măriei Tale.
Sě trăéscă ! Ce aşi putea face pentru el ?
Ce va bine - voi Măria Vostră ; l'amŭ adusă ca sě - lă în
chinú prea puterniciei Vóstre, ca sě faceți din elŭ ce veți pofti.
Dupě învățăturile care le are, şi- ar face sorta maĩ bună
la Stambulŭ . Sě- lŭ trimită la Kapu -Kehajaoa nóstră, ca să-i
pregătéscă calea inaintăriſ. Scie turcesce ?
Scie numai a vorbi , cât l'am invěțată eŭ din practică .
Acolo va învěța carte.
Sě trăiți Măria Vóstră ! Doră sē. I dati ragază de vre - o
lună ca sě se gătescă .
Am sẽ viŭ şi eŭ in féra de susă . Voiŭ sě vědů celatea
Sucevei, Monastirile cele vechỉ : Putna, Sucevita, Dragomirna
și cele- l'alte. Pe aprópe e moşia D -tale ?
Fórte aprópe .
Voiù veni sě vědŭ casa și familia finuluſ meŭ.
Voiŭ așterne sufletul şi inima mea în calea Măriei Vóstre .
Sě veniți cu berechetă !
--- Sě ne vedemŭ cu bine ! Acolo vom regula plecarea lui
Nicolae .

Imprejurările și trebile Domnieĩ n'aŭ dată răgază lui Vodă

Ca sé vie în călătoria ce proiectase de cât tómna, târờiŭ , pe
când se scutura frunda de pe arbori. Atuncea luândă cu sine pe
Vistierul și pe Postelniculú celŭ mare, vre-o douě - deci de tră
118 FRAȚII CUCIUC

surŤ înărccate cu Edicli ( 1 ) și bagage; precum şi vre - o dout

sute de Slujitorị călări, a visitată Botoșaniĩ, Herța, Cernăuții, Ră
dăuţii, Suceva şi Monastirile. In tóte părțile, pe unde umbla, lua
note , asculta plângerĩ, și însemna cu de -amēruntulŭ neajunsurile,
lipsurile, defectuositățile instituțiunilor ce eraŭ în vigore, ca sě
aībă materialulă necesariŭ pentru reforma cea mare care o
proiecta în mintea sa ; și în adevěrů dupě câți - va anî, în
domniile lui successive in ambele principate, elŭ a introdusă
multe și mari reforme carì l'aŭ insemnată între cei maĩ ca
pabili organisatorĩ, și pentru care istoria i -aŭ consacrată pa
gine de mare laudă.
Serdarul Cuciuc a eşilă înaintea Domnitorului la Suceva
pentru ca sč-i aducă aminte de promisiunea ce i-a datŭ de
a-ĩ onora casa , invitându - lŭ tot o -dată de a lua parte la o vê
nětóre ce a organisată în munții de pe moşia sa ; căcì — dupě
cum dicea elŭ -- cerbii și căpriorile sunt doritóre ca sě facă
cunoscinţă cu fața lui Vodă . Maurocordată primi cu plăcere.
La marginea moşiei mai multe sute de munteni, cu femei şi
fete, eşiră întru intimpinarea Domnului cu pâne şi sare, cu
fagurĩ de miere și cu tave încărcate de fragĩ ( ) și alte fructe
de munte; urându -i bună venire și să nětate .
In pragul casei, soția lui Cuciuc, jupânésa llenuţa fata Popei
(care de și avea aprópe patru deci de ani era încă fórte fru
mósă ), a primită pe Domnitoriŭ cu buchete de flor, înconju
rată de cei dece copiỉ ce'i avea , unulū mai frumosŭ și mai
drăgălașă de cât altulū ; așa că Domnitorulă nu scia in cotro
sẽ şi îndrepteze privirile fermecate de mulțămire : la mamă saŭ
la copii ?
Casei lui de la féră, Cuciuc i detese numele de Conacũ ,
dupě tradițiunile ce le avea din oraşele turcescỉ ce le věďuse,
unde locuintele personelor mai însemnate se numescŭ conace .

( 1) Așa se numlaŭ ómenii ce făceaŭ serviciul privatú al Domnului,

precum Ibrictarulū, Peschirgiul, Ciubucciul, Cafegiul, Cupariul şi alţi .
(2) In munții Bucovine fragil se producă până în érnă. La Crasna, in
1848, am culesů eŭ iusumi fragi în Decembre, căutând::-1 pe sub zăpadă.
 119
FRAȚII CUCIUC

Ar fi putut însě sě se numéscă chiar seraiŭ , fiindŭ - că putea

sẽ găsduéscă chiar unŭ împěrată : o construise cu meşteri
anume aduşi din Stambul și fără a cruța cheltuele ; mai ales
că pétra, varul , lemnăria şi braţele avêndu -le pe moşia sa
proprie, avea tótă înlesnirea ca s'o facă cât mai mare, mai
solidă și mai frumósă . În cele patru -decî de camere ce cu
prindea, s'a găsit destulŭ locŭ spre a se găsdui Vodă cu tótă
curtea sa , afară de cei 300 de Slujitori carî s'aŭ găsduit pe
la casele din sală. În imensa sală de mâncare a caseſ, Dom
nitorul, cu tótă curtea luị, cu ministrii, cu ispravnici ţinutu .
rilor vecine, cu Episcopul de la Râdăuți, cu mai mulți boierî
vecini veniți cu jupânesele lor, şi în mijlocul familiei de gasdă,
prândi și cinà cu mulțămirea și veselia cea maï mare, în des
fătarea ce o adăogea armonia unei bande de musicanți aduşi
întradinsă de la cetatea Bistriței de peste munți din Ardeală.
În curte cânta o altă bandă de lăutarì ; împrejurul acestora
dănțuiaŭ cu veselie flăcăĩ și fete, nu numai diua, dar și nóp
tea la lumina masalalelor şi a focurilor mereŭ afiſate cu ra
mure verdi de bradi cari scânteéză la cea mai mică apropiere
a cărbunilor ; iar în sala de susŭ hora se învârtia de boierī
şi de jupînese cu fetele lor, toți încuragiați de popularitatea
luğ Vodă, care şi însuşi ţupăſa în horă cu mare entusiasmŭ
și plăcere.
Trei țile și trei nopți a durat veselia și cheful în curţile
Serdaruluğ Cuciuc. Vodă Maurocordat spunea că aceste aŭ
fost dilele cele mai plăcute ce a gustată în viéța sa. În inter
valul acesta sa organisat vênătórea domnéscă, care trebuea
sẽ ţie treſ dile, pentru ca sě bată toți munții cunoscuți că
conţină fiare mari. Patru sute de Plăeşi cu sinețe ghintuite,
adunaţi din satele vecine și peste o miſe de hăitașă, saŭ bả
tăiaşi, dispuși ca cei cu arinele sě ţină piscurile, iar cei-l'alți
sẽ mâie vênatul din vale spre délů , aŭ fostă împărțiți în cete
de câte cinci decî, fie -care cétă sub comanda unui Aprodŭ ,
și toți sub comanda supremă a luğ Cuciuc. Vodă trebuea sẽ
mérgă însoțit de tiněrul Cuciuc, și înconjurat de câţi -va arnăuți
cari eraŭ în cortegiul seŭ. Timpul era frumosú : pe văĩ érba
120 FRATII CUCIUC

se arăta încă verde și înflorită ; numai florile cari eraŭ mai

nalte eraŭ cam opărite de brumă ; pe culmile munţilor înse
uşóre straturi de ninsore albțaŭ vêrfurile stâncelor și muschiul
ce le învelia.
Curiósă sensațiune a adusă lui Vodă prima pornire a bătăiſ:
când la semnalul dată de buciume, dupě înşirarea omenilor,
aŭ început a se repercula răcnetele şi țipetele bătăiaşilor din
vale, fiori a simțită furnicându-ì tot corpul de la talpe până
în creștetă . Elă , care nu avusese ocasiunea sě asiste la așa
ceva, simția că i se sburlia pěrul sub calpacul de samură care
' lŭ purta ; iar când audia câte o pușcă trosnindŭ in linia în
care se afla aședat, simția în têraple și în peptă o svècnitură
care 'lă făcea sě se îngălbinéscă la față : așa că la semnul
ce-i făcea têněrul Cuciuc ca sé dea în caprióra care venia
spre el , Vodă, în locŭ sē puie arma la ochi, '1 - o întindea lui
spre a o descărca ; iar când cerbul saŭ căpriora cădeaŭ pe
aprópe de el, se arăta fórte simților de milă la omorîrea lor.
Cu tóte aceste, de și n'a dat nicì odată cu puşca, lingușitoriſ
l'aŭ fost făcut sẽ crédă că el a ucisă unŭ cerbů, o capră și
un porcă, incredinţându-l că de glónţele lui aŭ cădut. La locuri
şi restimpuri anumite, se făcea repausele : atuncea bucătarii
îndată împrovisaŭ prândurile chiar din venaturile dobândite,
frigându-le saŭ gătindu -le la focurile ce eraŭ prea ușor de a
se aprinde ; iar Domnul și toți óspeţii, mâncaŭ cu o plăcere
nespusă şedend pe stânci, saŭ pe rămuri moỉ de bradă. Serile,
neputêndu-se, din causa depărtării, intorce acasă, trebuea ca
vênătoriĩ sẽ se culce în munți. Pentru Vodă se improvisase
o colibă din rămnri de brad , iar pentru cei-l'alți se asternea
rămurſ, pe care se culcaŭ coperiți de bolta instelată a ceriuluğ, şi
adormiaŭ incălạiți de jeratecul focurilor mereŭ alimentate cu
lemne.
Peste o sută de cerbi, douě sute de .caprióre, opt-decî de
mistreți și cinci-decî de urşi, afară de unŭ numěrů mai
mare de lupi şi vulpí, aŭ fostă trofeele primelor douě dile
ale vênătoriĩ démnescì. Vodă , mulțumită de acestŭ resul
tată, voia ca a treia di sě se întorcă la sată. Cuciuc insě l'a
 FRATII CUCIC 121

rugată ca sẽ mai asiste măcar la o bătaie, pe unul din muntii

unde se credea că sa refugiat tot venatul speriată în bătăile
precedente. Se făcù, deci, a treia di ultima vênătore. Se maí
omorîră câte - va decimĩ de fiare mari, cu ale cărora ecatombe
trebuea sě se inchiee petrecerea domnéscă . O intemplare nă
prasnică însě veni ca sě întristeze tútă veselia aceste pe.
treceri.
Când se deteră semnalele de retragere, Cuciuc tatăl, lăsând
pe fiiul săŭ pe lângă Domnitoriŭ , plecà cu vre- o sută de pasi
înainte , mergênd maš răpede pentru ca sẽ cerceteze despre o
potecă pe care sẽ pólă apuca spre a eşi mai curand la lumi
nişă. Câți-va plăesi il precedaŭ, pre când strigătele unor bă
tăiaşi mai întàrdiati incă resunáð, fácend se salte fiarele care
se pitulaŭ in desişuri saŭ în culcuşurile lor. Iată că un ursă
fórte mare, eşind din dosul unuï jnépănŭ ( 1 ) se intalni peplă
in peplŭ cu Cuciuc. Acesta , avend puşca descărcată-- fiindú -că
nu se mai aştepta a da peste acemine surprinderi -- când vědů
că ursul se aruncă asupra sa, scose un pi- tolŭ ce avea la
bràŭ și i lŭ slobodi drept in cap . Glonţul însă, sfărtecând nu
mai o ureche a animaluluğ, nu -i făcuse de cât o rană uşoră ,.
dar destul de forte pentru ca ursul, care de couě dile suferia
de o altă rană ce suferise de la un plăieșă , sě se arunce a
supra agresoruluſ seŭ , sě-l apuce în brațe, și sẽ -1 strângă ast .
feliŭ in cât sé nu potă scote cuțitul ce avea la brâŭ. Cuciuc,
strigând și cerènd ajutorů, se lupta acuma în desperare ; apu
când și el pe ursū brățișă , cu vânjósele și puternicele sale
mâinī, il fiuea în stare de a nu se putea servi nicĩ cu ghia
rele spre a-l sfâşiea, nici cu gura spre al omori. Lupta se
mărginia într'o luptă dreptă ca intre dou flecăi cari, când
n'aŭ ce face, se iéŭ la trântă : se vedea când ursul de asupra
lui Cuciucă , când acesta de -asupra lui . Domnul, cu toți arnau
ţii sei şi cu o multime de Plăeşi se apropiase ; dar nicŤ stri
garea poruncitore a lui Vodă, nicŤ compătimirea generală a
spectatorilor, nu folosiaŭ : nimeni nu cuteza sě se apropie ;

( 1 ) Specie de bradŭ pitică care se găsesce numai pe vêrfurile munţilor.

122 FRATII CUCICC

iar ursul, fără a ținea sémă de strigătele omenilor şi de poc

netele puscelor carŤ se slobodiaŭ imprejurul seŭ , urma lupta
cu înverşunare și cu intenţiune ca sě sfâşie pe adversarul seň .
Nicolae, băétul lui Cuciuc, nu mai putù suferi spectacolul
acesta : se decise a scăpa pe tatăl seŭ ca ori-ce preţă . Aşa
dar făcêndu -şi cruce, ingenunchiândă și puindu - și puşca la
ochỉ, întinse cocoşul, trase de piedecă şi , când arma pocni,
se vědură douě cadavre cădênd îmbrățișate ! același glonţă
trecènd prin inima ursuluị, trecuse și prin inima tatăluſ seŭ !
Fatalitatea a făcută ca blåstemul luğ Ali sě se execute prin
màna fiiului ucigașulŭ seŭ !

Constantin Vodă Maurocordatů fórte pătrunsă de tragica

mórte a finuluĩ sẽŭ, se grăbi a se coborî din munţi cu toți
curteniſ sei şi, după ce adressà călduróse cuvinte de mângâiere
mult întristate familii, in sînul căreia petrecuse atât de mul
țămit, a plecat spre reşedinţa sa , lăsând pe Postelnicul cel
mare spre a- l representa la îmınormentarea Serdarului Cuciuc ,
și înnbrâcând pe têněrul Nicolae cu caftanŭ de Serdariŭ spre
a-l consola de perderea tatăluğ seě .
Jupănesa Ileana cătră primă-vara viitóre a fostă poftită de
Dómna lui Maurocordat cu familia sa ca s'o vadă . Ea a plecat
cu douě rădvane, luând cu sine patru din fetele ei cele mai
mari şi pe fiul seŭ ca conducătoriŭ , lăsând acasă pe cele mai
mici sub îngrijirea mamei sale. La Jași ea a fost poftită sě
găsduéscă la Cur'ea domnéscă, unde Dómna îï făcù tóte ono
rile și -ī arētà multă afecţiune; după o şedere de douě sěptě
inânî, ea se întorse acasă lăsând în haremul Domnei pe fetele
ei , cari eraŭ de o frumuseță ideală . In tómna vitóre, când
s'a împlinit anul de doliŭ, ea se întorse ca sẽ - și iea letele.
Atuncea însě ea le găsi logodite de Dómna cu tineri fi de
boieri de starea intală şi le înărità pe tote intr'o di in bise
rica unde cu 26 ani in urmă se botezase soțul eĩ. Totă atun
cea se logodi și fiul seŭ cu o fată grécă din haremul Dómne ,
 FRAȚII CUCIUC i 23

căreia i se făcù mare şi frumósă nuntă domnéscă , cununându -se

chiar de Dómna cu unul din Beizadele, și dându -ỉ drept dotă
Portăria de Suceva, postă ce ecuivala cu Prefectura .
Dupě domnia din 1733--35 , Constantin Vodă Maurocordat
mai revenind la tronul Moldoveĩ în 1742 1748 şi 1769, a fostă
protector familiei Cuciuc, botezându -i şi cunundu -ì copiii, băeți
saŭ fete, și reversând asupra tuturora binefacerile sale ge
neróze .
Aice voiŭ lăsa romanțierilor sarcina de a urmări istoria
acestei familii, mărginindu ne de o camdată a spune pe scurtă
că toți urmaşiĩ de sexŭ bărbătescŭ aŭ fostă împinsi de fata
litate la paricidū , ucidend fiii pe tatăl loră, pêně la a séptea
generațiune ce a apucat'o acelŭ ce scrie acestă episodů .

II .

Intre anii 1840--2 eramŭ copistă în cancelaria Logofețieſ

Dreptății, care in timpiſ moderni s'a numită Ministerul Justi
ţică. Acolo cunoscuiŭ , printre alți colegi, pe unulă care se numia
Dumitraki Cuciuc. El era cu treĩ patru anī, póte, mai în vêrstă
de cât mine și functiona mai de mult ; de aceea el ajunsese
copistă activă, adică cu léfă , pre când eŭ eram numai prac
ticanti, primindŭ numaĩ cinci decỉ lei pe lună din léla mi
nistruluſ ; căcī, trebue s'o spună, pe atunci miniştrii eraŭ maſ
muchelefi, mai mândri ; pretindeaŭ că servescŭ pentru patrie
şi pentru onóre iar nu pentru léfă ; de aceea léfa lor o dis
tribuiaŭ pe la funcţionariĩ lor inferiori lipsiţi de mijloce dupe
o listă dressată de Directorulŭ Logofeției.
Cuciuc, camaradulů meŭ, imi arēta multă dragoste şi afec
țiune. Avém și eŭ óre -care simpatii pentru elů , şi-mi plăcea
spiritulŭ luſ celŭ ageră, în care prevedémů o capacitate remar
cabilă. Elŭ făcise clasele gimnasiale la Academia Michăilénă ,
şi asculta, ca externă, cursurile de dreptă ce le făcea reposa
tulă Iurisconsultă Bojincat și Neculağ Tocan , care venise doc
toră în dreptă de la Paris ; şi adesse ori ascultamŭ cu plăcere
124 FRATII CUCIIC

cum relata el lecțiunile ce le asculta și cum definía diferitele

cestiunî de dreptă cari veníaŭ la ordinea dileī in judecățile
Tribunalelorŭ şi ale Divanurilor apelative, cari se resumaŭ in
chrisove Domnesc ce se lucraŭ în Logoleţie Avea însē unů
tic curiosŭ amiculŭ meŭ Cuciuc : adesse ori se întrerupea din
naratiunile ce începea , părea că e distractă , sě uita în tavanů
saŭ pe ferestră, mişca buzele ca cum ar vorbi în sine, saŭ se
primbla prin casă băilăbănindu - şi mânele într'unŭ modŭ bizară,
care nici scriosŭ nicì comică nu se putea califica. Acesta i se
întempla une ori şi chiar când scria : de 0 -dată asvêrlia con
deiulă cu uuŭ aeră spasmotică, se rădica in piciore, umbla cu
pasi răpedi şi largi fără de nici unŭ scopů, gesticula, bodo
gănia saŭ mormița fără a putea cine va intelege ce spunea,
şi apoi frecându și mânele şi scuturându - şi capulă cu pletele
luì langữ ( căcì atuncñ eraŭ de modă) se aședa jarăși pe scaunŭ
la scrisă.
« Are gărgăunì in capă, dicea unii din colegiĩ lui.
- L'a apucatŭ pandaliile, dicea unŭ altulū .
-- E apucată de lele , sărmanul !
-- Hai sě - citimŭ moliftele såntului Augustin ! dicea altulă.
In realitate însē fondulă caracterului luỹ Caciuc era minu
nală : elŭ nu se supera de glumele şi sarcasmele nostre ; din
contra părea că - place sě ne védă riđèndŭ de elů, suridea și
chiar îmbrăţişa pe celă ce spunea glume mai muşcătore. Eŭ
singură ilŭ crutamů : departe de a-ſ adressa vre-o ironie, mě
uſtamŭ la elŭ cu unŭ aerŭ de milă ; pare că presiinţiamă că
în sufletulŭ seŭ se petrecă ceva straniſ sentimente. In fața
superioriloră, Cuciuc era fórte bine věďulŭ și apreciată. Intru
adevěrŭ elŭ era unŭ funcționarŭ modelů ; nici o dată n'a dată
motivŭ cuiva ca sě -lŭ mustre saŭ sě -ſ observe vre - o abatere
de la cuviință saŭ datorii. In re copistĩ, elŭ era de frunte :
scriea frumosì , iute, corectă și fără omissiuni saŭ greşelſ :
adesse orñ arěta şi probe de talentă în stilistică ; Stolonaceal
niculă de atuncea ( care astă di se traduce prin terminulă de
şefă de masă ) il punea sé lucreze la concepte, fiind -că le bro
dia mai bine de cât elă , şi - i recunoscea superioritatea.
 FRATII CUCIUC 125

Eŭ atuncea începusemŭ a rima. In întreprinderea acesta mě

aflamŭ în stadiulă unuì pruncù care începe a vorbi, saŭ al
unui copilă care se încercă a scrie : nu sciamŭ daca ceea ce
facŭ este bine ; nu eram sigură pe puterile mele. Adesse ori
trăgeamă pe Cuciuc la o parte, şi -ĩ arēlamŭ producerile schio
pătândei mele Muse. Ceream părerea lui, fiindú - că elŭ avea
óre- care autoritate inaintea mea : mi se părea și eram con
vinsă că avea și cunoscințe, și spiritů, maĩ multă de cât mine.
Cuciuc, cu tóte că- mi mărturisia necompentinţa în materie de
versuri, îmi da avisulŭ seŭ cu francheță : imi spunea, de es
semplu , că cutare versú se părea slabă, cutare fără cadenţă,
- cutare prostŭ rimată , - cutare frasă încălcită, saŭ obscură,
saŭ de prisosů , --cutare expresiune fericită saŭ lipsită de idei,--
şi tóte observațiunile lui mi se păreaŭ drepte, bune, raționale,
capabile de a mě corige.
Pentru consultațiuni de assemine natură venindŭ și acasă
la mine, Cuciuc făcuse cunoscința și cu tatălŭ meŭ ; părea
fórte înduioșată când vedea blândefea , fericirea, dragostea şi
amorulă care-mi arăta tatălŭ meŭ . De aceea, când eram sin
gură , îmi qicea : « Ce ferici'ŭ trebui sě fiĩ tu, că escì așa de
iubită de tatălŭ těŭ ! Cum de nu mi-a dată şi mie Dumnedeŭ
unŭ lată aşa de bună ! »
Dupě acestă exclamațiune, am ghicită că amiculă muŭ avea
o lespede grea pe inimă din causa tatăluſ sěŭ . Cu tóte aceste
nu cutezamŭ sě -ị cerŭ a mi se mărturisi. Apoi, sciindŭ că
tatălŭ seŭ şedea la téră în districtulů Dorohoiului, pe când el
sta în Jaşi, îmî închipuiamă că, chiar de va fi suferindŭ ceva
neplăceri, acesta trebue sě se întâmple prea rară . Altă dată ,
dupě mórtea mamei mele (care sa întâmplată la anulă 1842),
venindă ca sě mě console în sfâşierile cumplite ale doliului
meŭ, mě întreba despre multe aměrunte familiare și mai cu
sémă despre afecţiunile tatălui meŭ pentru soția sa. Nu putea
el sě asculte de cât adevărulŭ : îi spuneam că nu mi sa în
templată sě audă între părinții mei nici o dată vre - o cértă,
vre o neintelegere, cu atâta mai puținŭ scene de violenţă, ci
tot-r'auna dragoste liniştită şi armonie, carŤ singură iỉ lăceaŭ
126 FRATII CUCIUC

sẽ pórte fără greutate simțită sarcina celor 13 copii ce eram

în casă . Intr'o și întrebându -mě din ce causă s'a stinsă maică
mea , și spuindu - i că acesta 1 - a venită din facere, nu sa putut
opri de a se rădica dreptă în susů și a ďice frângându -și pum
niſ : Sěrmana maſca mea !
Cum ? din ce causă a murită maſca ta ?
Oh ! nu sciŭ de trebui sě-ti spună , scumpulŭ meŭ amică !
e grozavă de duresosū !
- Bine, frățióre, daca acesta îți face réŭ, lasă, nu mai
spune. Eŭ nu sunt aşa de curiosă. Pote că altă dată îmì vei
spune..., când vei fi maĩ liniştită, mai puțină emoționată. Li
niştesce- te.
Dar nici o dată, nicĩ o dată -- măcar de -aşi trai o mie
de anî, -- nici o dată n'ași putea fi maĩ puțină emoționată ;
fiindŭ - că până voiŭ intra în mormêntă nu voiŭ putea uſta scena
ce am vědută la mortea mamei mele !
-- Dar cum ? ce a fostů ? a avută vreo bólă cumplită ?
durerósă ?
Cumplità și durerósă atât pentru ea, cât şi pentru mine
şi pentru fratele meŭ , cari asistamŭ la scena oribilă a mor
ţiĩ sale.
- Dar re Dumnedeŭ ? Fost aŭ assasinată póte ?
Aỉ spusă cuventulů, dragă Iorgule. Assasinată subt ochiſ
noştriž, și vedi tu ? înțelegì că asemenea scene nu se uită.
Dar cine a fost ucigaşii ? hoții ?
Ah, ce cumplită întrebare ! și ce cumplit rēspunsă trebue
sẽ asculti !
Dar cine ? ... cine ?
La acestă întrebare l'am vědulŭ îngălbenindŭ , sculându-se
în piciore cu aşa mină în cât părea că e unŭ ' uriaşă, și cu
ochiſ holbați și speriaţi, cu pěrulă de pe capă sbârlită în susú
ca spinarea unui viezure ( 1 ), disse : «Dar cine ? cine altulă
putea să fie de cât tatălŭ meŭ ?
Cu aceste vorbe, și cu unŭ plânsă înfundată , a eşită din

( 1 ) In Moldova : Bursuců .
 FRATII CUCIUC 127

camera mea , lăsându -mě sub nisce impresiunî de durere ,

care nicî astă-di, dupě jumětate de secolă , nu le potŭ uita !
Dupě acestă destăinuire, care nu putea de cât secretă sẽ
rěmână între mine și simpaticulŭ meŭ amică , și care nu putea
de cât milă şi compătimire sẽ mỉ inspire, — dupě acesta , dică ,
de câte orì il intâlniamŭ la cancelarie, în locă de a-i da bună
dimineță saŭ a-ĩ da mâna, îl sărutamă, credendă că cu acesta
voiŭ consola amărîtulă seŭ sufletă . Dar dupě tóte încercările
ce am făcută dupě acesta , n'am mai pututŭ aduce surîsulă pe
buzele sale !
Intr'o Sâmbătă eşindŭ de la cancelarie, Cuciuc îmi spune că
nu va putea veni séra la mine, dupě cum îmî promisese, fiindŭ
că teribilul scă tată se afla în Iaşi. A doua di diminěță îl věd
intrândă în camera mea, pre când mě aflamŭ aplecată pe masă
și scriindů .
- A , ha ! dissei, a plecată teribilulă těŭ tată, se vede.
- A plecată, dar uită - te ce suvenire mi- a lăsată.
In adevěrů avea ochiulŭ dreptů umflată cât pumnulă, iar
obrazulă stângă brăsdată de vinetele.
« Dar ce este asta, pentru Dumnedeŭ ?
Când se gătea sě plece, ii spusseiu că trebue sě -mi dea
ceva parale, căci rěmăsesemŭ că n'aveam cu ce-mỉ scote că
măşile de la spēlătoriță ; frate meŭ aseminea iſ cerea ceva
haine şi încălțăminte, şi mijloce ca sẽ-și cumpere cărţi pentru
scólă. Elŭ însě în locũ de parale, saŭ măcar vre -o vorbă dulce,
a tăbărît mai întiiŭ pe frate- ineŭ : l'a lovită cu pumnul în cât
a cădulů josū, apoi a începută al călca în piciore. Apoi când
m'am dusī sē'lă rogŭ sě inceteze cu aseminea sělbătăcii, s'a
întorsă cu tóte furiele asupra mea, şi ... iată-mnè ! Dupě asse
minea maltratărĩ cu carì ne- a gratificată, încă sub ochiĩ slu
gilor, s'a suită în trăsură şi a plecată.
« Sērmani copiĩ ! disseiŭ eŭ . »
Adoua di fiind o serbătire, și avènd prin urmare douě çile
de ferie, propuseiŭ nefericitului meŭ colegů sě mě însoțescă
la viiă. Deci luând o birjă, şi apoi trecênd şi pe la frateseŭ-
care zăcea sdrobitŭ de maltratările tataluñ seň merserăm
128 FRAȚII CUCIUC

împreună la Valea-Adâncă, undemŭ era viia, şi acolo, cu aju

torul compreselor cu apă rece, aplicate pe umflături, amân
duoi frații adoua di simțiră durerile lor mai potolite.
Dupě trecere de vreo douě lunī fiind timpul vacanțelor de
vară, când frații Cuciuc trebuea sẽ se ducă în districtul Do
rohoiului iar eŭ in districtul Vasluiului, colegul meŭ veni sẽ
'mì dică adio.
« De ce nu viĩ sẽ petreci vacanța la mine ? iſ diseiŭ eŭ .
Dupě cum îmì spuị că este tatăl těŭ , póte iarăși vei avea
scene desplăcute.
- Nici asta nu pot s'o facă , din nenorocire. A trimis tră
sura, cu ordinŭ ca sẽ mergem amênduoſ, și nu cuteză sẽ-1
calcă ordinul; atunci furiile lui m'ar urmări pěn la marginele
țěrei. Avem óre -care mângăere acolo de la consórla actuală
a tatei. Ea este o femee cu inimă bună ; și cu tóte că are și
ea douï copiĩ făcuți in căsătorie cu tatăl meň, totuşi ne arată
şi noě adevěrate sentimente materne. (' eſ nenorociți , sciſ, com
pătimescŭ între dènşii.
Cum ? Și ea este nenorocită ?
Nu mai puţin de cât noi. Sufere, sărmana, supliciurile
lui Tantal : injurături, pălmuiri, pumnuele, mai în tóte dilele,
de fată cu slugele, de față cu ori cine. Ca sě -ți facì idee cât
de nenorocită este și ea, este destulŭ sě -ti spun că de patru
spre -dece ani îndură vieța acesta ! Maltratările ſaŭ zăpăcit, mi
se pare, chiar mintea; ea nu mai are voință a sa proprie ;
când îl vede tremură, căcî îſ scie de frică ( a o sclavă care
trăesce sub biciul unui stăpân tiran .
Dar mare, esci, Dómne ! Cum a putut sě se producă în
lume assemine ómeni cu natură de tigri ?
Suntem o familie blăstămată , amicul meu ! blăstămată,
înţelegi lu vorba ecésta ?
Înțelegă , dar nu pot sẽ credū . Tu esci amărită , și vedi
tóte în negru .
Înțelege-veĩ însě când îți voiŭ spune că de douě sute
de ani, de când cunoscem că essistă familia nóstră , nici un
 FRATII CUCIUC 129

Cuciuc n'a murit. de morte bună ? Înţelege -vei când vei afla
că în familia nóstră numărăm sépte generatiuni de paricidi ?
A ! ... taci, pentru Dumnedeŭ, că mě înfiorezi !
Infiorătoriŭ este ceea ce- ţi spun , dar din nenorocire ade
věrată . Și mě simţă cu atâta maſ nenorocită că parecă simță
în tóte dilele o fatalitate planândă asupra casei nostre .
Cu acestă ocasiune, amiculă ineŭ Dumitraki îmi spuse istoria
lugubră a străbunului seŭ Osman , care am narato in capito
lul de mai sus .

III

Dupě vacanțe, Cuciuc nu se maĩ întorse. Postul seŭ de co

pistů remaind vacantă , mi sa încredinţat mie. N'am putut
sẽ- scriŭ pentru ca sě- arătă regretele mele , fiind - că pe
atuncea nu era servițiŭ postal organisat pentru corespondența
privată ; şi omul daca nu găsia o ocasiune, saŭ dacă nu trimitea
înadins pe cineva cu o scrisore, n'avea mijlocu de comu
nicațiune.
In vara anulu viitoriŭ , tatăl meŭ hotărându - se a face un
pelerinagiŭ pe la Monastirý, puse patru cai la o Braşovéncă ( 1)
mare ce avea, grămădi în ea cinci din copiiſ se ceſ maſ
mari între cari eram și eŭ — și , de la Iaşi, ne îndruma
răm spre Monastirea Neamţului. Pe atuncea se făcea mare
cas de minunele unei icóne a Maicei Domnului, la care aler
gaŭ toți cei ce suferiaŭ de bóle, de necazurĩ şi de sărăcie.
Pentru șioa de Inălțare, când este hramul Monastireĩ, venise
multă lume, mai din tóte părțile din téră , în cât n'am fi avută
locă de găsduire, de n'am fi luat cu assalt chilia unuï călu
gěrů cu care tatăl meŭ dicea că ne rudimŭ. Ne dusserămă,
ca tótă lumea curiósă , sě vedemŭ asilul alienaților. Când colo,
ce- mĩ vědură ochii ! Amicul meŭ Dumitraki, îmbrăcat în cos

(1 ) Un fel de trăsură coperită dar fără arcury, ca acele ce se dică în

Bucuresci de Herasca .
9
 130
FRATII CUCIUC

tumul ordinar al internilor, cu piciorele și cu capul góle. du

cea un ciuběrů (hârdăŭ) purtat pe umeri impreună cu un
alt internă, ca şi dênsul . Era atât de schimbată, in cât nu l'aşi
fi putut recunosce, daca nu se uita el la mine şi nu mě striga
pe nume !
După ce puse ciuběrul unde trebuia, veni la mine şi mě
apucà de gâtă, plângend.
« Dar ce este asta , Dumitraki dragă ? Ce va sě dică ? Esci
nebun ?
- Sunt tot acela ce mě scii, scumpe Iorgule ! dar, cum
vedi, sunt victima urgiei tatălui meŭ .
Cum ? ce feliŭ ? ... nu intelegů.
Eată ce este. Dupě obiceiul păméntuluï, părintiſ sciſ că
aŭ dreptul sẽ -și pedepséscă copijſ cu închisorea în monastire.
Tatăl meň a voită sě mě pedepséscă, și eată -mě aice !
Cum ? fără judecată ? fără nici o inculpare ?... Dupě un
simplu capriciŭ ?
A dat o denunţare la Mitropolie că eŭ aşi fi voit a atenta
la viéta luì, și a căpětat ordin ca sě mě ţie aice incarcerată
pe timpŭ de un anŭ .
Dar cum a putut face acesta ? Făcut'aſ tu ceva, pentru
ca sē atragi asupră - ți o asemine oribilă bănuélă ?
A fostă un adevărată evenimentŭ al fatalității. Anul tre
cit, când , dupě cum scii, am venit împreună cu frate-meŭ
la téră ca sě petrecemŭ vacantele, am plecat intr'o di, impreună
cu frate-meŭ la vênătóre . Dupě ce am umblat pe sub pólele
pădureſ dupě turturele, de care am ucisă câte-va, în spre
amédă ne întorceam spre casă. Drumul fiindu -ne prin fundul
livedeĩ, ne-am luat dupě nisce cârdurī de graurĩ carî săriaŭ
dintr’un copaciŭ în altul, tupilindu -ne și silindu-ne ca sě ne
apropiem de ei. In urmărirea acesta observând că grauriſ se
lăsase pe un loc semănat cu linte,> care despărţia livedea de
vie, când mi s'a părut'că m'am apropiat îndestulă, am trasă.
Căduse vre - o patru . Când m'am răpedit ca sě-i ieŭ, de odată
mě pomenescă cu tatălŭ meŭ că ese din marginea viei, plină
de sânge pe obrazů . Atuncea aruncându - se asupra mea, imi
 FRAȚII CUCIUC 131

ſea puşca din mână strigândŭ : « A ! hofule, tu tragi asupra

tatălui těŭ ? Așteptă, tâlharule, că ți - oiŭ arăta eŭ ție.» Frate -meŭ
voesce sě intervie ; dar iš ſea și lui puşca din mână, și aceea
fiindă încărcată, o îndreptéză asupra nóstră ordonându-ne ca
sẽ mergem înainte spre casă . L'am ascultată : am mersŭ bo.
cindu -ne, plângendă și jurându -ne că nu ne-a trecută prin
gândă assemine crimă ; şi că, daca în adevěrů, l'a atinsă vre-un
haliciŭ când am trasă în grauri, acesta n'a putută sě fie de
cât ună jocŭ alŭ întâmplărei. Elă însē, îndată ce ne-a dusă
acasă, ne- a închisă într'unŭ hambară, ne-a legată cu mânele
înděrěptă pironiți de nisce stâlpī, şi ne-a bătută într'unŭ modŭ
teribilă ; nopțile ne ţinea închişi acolo, tot legaţi, aşa că nu
puteam nicì macar sč ne culcăm, iar dilele ne punea la tor
ture până ne vedea că leşinăm . A treia di surprindêndă pe
soția sa că ne adusese vinŭ de běută şi apă ca să ne aplice
pe vênătăſ, a luat'o şi pe ea la bătae așa de cumplită în cât
ne rugamů s'o ¡erte şi sẽ grăbéscă a veni spre a ne omorî.
Dupě trei țile de torture, în fine vědurămă că a trimisă pe
unŭ tiganů bětrânŭ sẽ ne deslege şi sẽ ne aducă o sarcină
de paie pentru ce sě ne așternemă.
Țiganulă ," care compătima de suferintele nostre, ne aduse
apoi câte ceva de mâncare şi ne ingriji o séptămână cât am
stată încarcerațĩ, cu unŭ devotamentů pentru care-i vom păstra
recunoscinţă cât vom trăi. Peste o séptămână , pe mine mě puse ,
legată ca pe unŭ criminală , într'o căruţă şi mě trimise la Is
prăvnicie cu adressă ca sě mě încarcereze la monastirea Neam
tului pe unŭ anŭ de dile ; pe frate -meň, acusându-lă că mi- a
fost complice, spre a lă pedepsi, l'a îmbrăcată în haine de
argată și, fără a-lů mai trimite la scolă la laşi, l'a destinată
sẽ munciască cu argaţiï la plugă și la tóte lucruriie câmpului, să
trăiască şi sě mănânce cu argatiſ şi sě nu aibă voie a veni pe susů
prin casă; iar soției sale și copiilorŭ ei, le-a dată aspre ordine ca
sẽ nu ne mai cunoscă ca fii ai sẽī , nici sě vorbĩască cu noi.
Maï sunt vre -o tre luni până sě -mi încheiŭ termenulŭ pedep
sei : ce va mai fi dupě acesta, nu sciŭ. Plânge-mě, amiculă
meŭ , căci nu sciŭ desperarea unde mě va putea duce . Ti-am
1:52 FRATII CUCIUC

maſ spusú , mi se pare, că mě tragŭ dintr'o familie bles

temată .

Nu perde speranța , amiculă meŭ. Dupě viscole și vejeliſ

vinŭ dilele cele senine şi plăcute.
Dile senine ?... pentru mine ?... nu sciŭ, deŭ !

IV .

Trecuseră aprópe trei ani și nu mai audisemŭ nimica despre

familia Cuciuc. Dar într'o bună dimineță, când mě gătiamŭ sẽ
esă din casă, mě pomenescă cu amênduoỉ frații strèngèndu-mě
în brațe și îmbrăţişându -mě.
« Dómne, cum mě bucură că vě vědă sănătoşi şi veseli !
Dar ce vě faceți voi ? Venit’aŭ dilele senine, carĩ vě îndoiați
de a le revedea ?
- A dată Dumnedeŭ ! ... da ! ... Tatăl nostru , dupě ce şi-a
potolitŭ pofta de a ne tortura, în fine și-a luată séma ca sě ne
ierle și sẽ-și facă vêntă spre calea infernului.
Tacī, draga amice, sciĩ că nu -mi place sč audă pe un
fiiŭ vorbind ast - feliŭ pentru tatăl seŭ .
A ! uitasem că esci poetŭ. Spre a mě îndrepta , ca sě -ți
placũ , voiŭ dice dar că el s'a dus sě se desfăteze in Câmpii
Elisseĩ. Fie-ì ţărîna ușoră !
Şi ce sunteți hotăriți sẽ faceti voi acuma ?
Pe frale-meň Alexandru l’am băgat în armată ca iuncără.
Mâine ai sě -l vedi în uniformă. Frate- meŭ cel mică va urma
frecuentând şcola de la Dorohoiŭ, unde arem casă . Soția tată
lui nostru s’a însărcinat cu administrarea moșiei, din venitul
căreia are a ne da noč, celor marý, câte trei sute de galbeni
pe ană ..
Dar tu , ce ai de gând sě faci ?
Sciſ că m'arn cam ocupat cu dreptul. Cât am fostă în
chis în casa de nebuni, căpělând un exemplar din Codica Ci
 FRATII CUCIUC 133

vilă, atât de mult am cetito, in cât am învětat'o pe de rost :

pot sē daŭ concursă cu Bojinca iurisconsultul. Aşa dar sunt
preparat ca sě mě facă şorece de tribunale : judecător saŭ
călenii, daca nu cumva şi Preşedinte.
O ! ... dar ca s'ajungi la asemine trepte trebue sě aſ pro
tectory : pe cine ağ ?
Am punga mea , dragul meŭ . Am risipit vre - o douě sute
de galbeni pe la Logofeție, sci pintre cei mari, şi mâine saŭ
poimâne, am sẽ capětů decretuiŭ de judecător. Dar tu , ce
facì ? Te-am căutat pe la Sf. Nicolae, şi am găsit pe alţii şedènd
in casa vostră .
Da, am inchiriat'o.
Am intrebat pe la Logotetie, şi am aflat că nu mai escì
functionarŭ al Statului, adevěrů e ?
Prea adevěrň . amice . M'aŭ dat afară din causă că am
tipărit in Gazeta Transilvaniei o biată poesie, care n'a plăcut
Consululuſ rusescũ .
Se vede că respira prea mult patriotism și puția prea
tare a nationalism ; nu-i așa ?
In direcțiunea acesta voiŭ lucra cât voiŭ trăi, căci speră
că se va emancipa odată féra nóstră de epitropia sub care
långedesce.
Asemine speranță trebue s'avem toţi, noỉ cei tineri. Dar
până una alta, cu ce mijloce trăescì ? re faci ?
Acuma mě aflu , potŭ dice, mai bine. Am o ocupaţiune
privată : sunt secretar la Cancelaria Vămilor, care scii că le
tinŭ nisce Jidani; am léfă de trei-sute lei pe lună , locuinţă
şi alte avantagie.
Mě bucură ... adio ! la revedere !
La revedere, iſ șisseiŭ. Însă cu o condițiune : sě nu-mi
maĩ vorbesc despre tatăl těŭ . Acesta îmi face réŭ .
Tí- o promită , daca- mi pretindi, spre a păstra intactă
plăcuta ta amiciție. Noi ședemŭ în ulița Tergului de sus, la
No.... avem un apartament cu treị camere în etajul de susů.
Când vei voi sẽ ne vedi, să sciï unde sě ne cauţi. »
Cu tóte manifestațiunile aceste de amiciţie, de astădată nisce
134 FRATII CUCIUC

sentimente extraordinare simțiiŭ că se nască în mine ; unde

maĩ înainte eramŭ afectată de trista sórtă care o indura ,
acuma pare că mě supěra fericirea de care vedeam că se bu
cură. De aceea, figura cea inteligentă a vechiului meŭ amică,
în locŭ de a mĩ fi tot simpatică ca mai nainte, mi se părea
sinistră și repulsivă de astă-dată. Pare că citiam pe fruntea
luſ misterul unei crime. De aceea evitam pre cât puteam
cordialitatea lui ; refusam partidele de plăcere la carī adeseori
mě invita ; nu mě prea duceam prin locurile care scieam că
el le frecuentéză și mě feriam pre cât puteam de a veni în
contactử cu el .
Cu tótă decisiunea acesta ce o luasem in interiorul meŭ ,
împrejurări sociale aduceaŭ lucrul acolo că tot trebuea din
când în cânŭ sě-mi daŭ "cótele cu el.

Permită -mi- se sě facă aice o digressiune spre a vorbi des

pre nisce persone carî aŭ óre- care legătură cu episodul a
cesta .
Era pe atuncea în Iaşi un individū lordaki Harnavă , fostă
capă de masă la Ministerul Justiţiei, sub care odinioră servi
sem atât eŭ cât şi D. Cuciuc, când fusesem funcționari acolo.
Acestů Harnavŭ părăsise cariera funcțiunilor şi îmbrăţişase pe
aceea de avocată , carieră care abia pe atuncea începuse a se
forma în féră . În acestă meserie lucrurile mergeaŭ bine pen
tru el : câştiga“ mult, ţinea masă bună, iar casa luì era fórte
frecuentată de lume cum se cade. Ceea-ce atrăgea lumea in
casa luì, maſ alesŭ pe tinerĩ, era femeea lui, nu prea frumóså ,
dar plăcută şi fórte spirituală. Intre alțiữ carì frecuentaŭ casa
luĨ Harnavă am fostă şi eŭ, atrasă nu numai de graciele şi
spiritul cocónei, dar și de prânzurile ei suculente, la care forte
desă eram invitată, şi de societatea plăcută ce adesseori in
tâlniam acolo . Până la óre -care gradů acolo se făcea câte
odată şi politică antiguvernamentală : câţi - va liberalſ sincer
se adunaŭ şi- şi comunicaŭ părerile şi credinţele , făcênd uneori
 FRAȚII CUCIUC i35

și planuri de propagande liberale şi naţionale. Mai târșiŭ am

aflat că Harnavă , despre tot ce se vorbia la el, raporta la
Consulatul russescă, unde se ţinea condicî şi registre pentru
asemine relațiuni.
Professiunea luğ Harnavŭ era fórte lucrativă. Toți împrici
națiĩ cu documente şi dreptăți îndoiose alergaŭ la serviţiile
lui. El câştiga adesseori procese fórte marĩ, învingend avocați
invětaţi şi cu diplome . El producea adessea înaintea tribuna
lelor acte şi documente cart surprindeaŭ pe cliențií se pro
priž, fiind -că nu se pricepeaŭ de unde le-a scosì şi de unde
le-a găsit. Cu sépte opt ani în urmă sa dovedită că el era
unŭ faimosŭ escrocă , care făuria acte şi documente spre a
proba asserţiuni de fapte carì nu eraŭ adevěrate . El in ade
věrů organisase o adevěrată fabrică de falsificațiuni: găsise
vre o douï trei scriitorỉ, cari aveaŭ talentul de a imita scrip
turele cele mai vechi și maì dificile, și dupě ce el făcea con .
cepte, de polițe, de contracte, de testamente, de sineturi, de
chrisove vechỉ, ii punea de le copia imitând cu essactitate
scriptura şi caracterele personelor carĩ trebuea sẽ figureze
in cause . Cu acestă modŭ a ruinată o mulțime de ómeni ſă
cêndu-ſ sě pérdă procese pentru averſ colossale. In timpul lui
Grigori Vodă Ghica , între anii 1852–3, s'a descoperită
banda de escroci, al cărora capă era Harnavă, şi în care eraŭ
compromise şi unele persone marcante din societate. Se vor
bia că aŭ fost implicate şi chiar persone din familia domnéscă,
lucru ce atât de mult afectase pe bunul și dreptul Vodă Ghica,
în cât a avut chiar câte -va dile de alienaţiune. Harnavů a
fostă dată judecățiſ, a fost condamnată, și averea lui s'a vên
dută pentru despăgubirea victimelor escrocheriilor sale. Fe
meea lui atuncea s’a sinucisă luând arsenică; iar el, mai târ
diŭ, dupě ce şi-a făcut pedepsa, a murită în miseria cea mai
mare, sub stréşina unui gardů .
Ca sẽ reieŭ firul naratiuniĩ mele, mě voiŭ întorce la rela
ţiunile mele cu Harnavă, pre când nu era nici bănuită , și pre
când casa lui era bine vědută .
In diua de sânta Ecaterina (a anuluuì 1846, daca nu mě
136 FRAȚII CUCIUC

înșelă) ducêndu -mě sě felicită pe Dómna Harnavă de ono

mastica ei, ea , care tot deauna când mě vedea îmĩ făcea ochỉ
dulcì, m'a poftită la masă, la prândă. Ducêndu -mě la ora re
glementară, găsiiŭ lucrurile întocmite pentru o seriósă veselie.
Un tarafŭ de bunì lăutarī întona cântece de acele carſ facă
sẽ salte şi inimele celor bětrâni, cu cât maſ ales a celor ti
neri, cari atuncea se mai vedeaŭ electrisați de graciele altor
trei patru dame tinere, invitate şi ele pentru prândă. Între
cei dece saŭ doui- spre -dece invitati, eraŭ şi fraţii Cuciuc. Încă
înainte de a ne pune la masă, fiind -că lăutariſ ne cântaŭ dupě
pofta inimei ce scieaŭ a citi pe fetele nostre, invertirăm vre
o douě hore vesele, ba mi se pare şi câte-va valsuri. Prândul a fost
de cele mai succulente ; şi cu atât mai bine savuramŭ mâncările,
cu cât aveam înainte vinuri generóse, vechỉ și profumate, gata a ne
essalta imaginațiunile până la delirŭ . Nu ţină minte bine, de cât mi
se pare că am rădicat şi un toastă în versuri, improvisate
pentru ochiĩ galeși ai coconei de gasdă . Ținŭ însě minte bine
că, dupě mâncare dănțuirăm până dupě miedul noptii, iar unii
din noſ veniseră la așa gradŭ de veselie în cât abia îi ţineaŭ
piciórele. În cele din urmă ne deciserăm sẽ ne ducem spre
casele nostre .
Cu tóte că de cu séră timpulŭ fusese forte frumosū, peste
nópte însě s’a schimbată fără de veste. Când am eşită , ploua,
de părea că tórnă cu găléta. Harnavŭ mě împrumută cu o
umbrelă, sub care luaiŭ pe Cuciuc cel mai mare ca sẽ lŭ
conducă până la elă acasă . Frate- seŭ Alecu , avènd mantaoa
sa de ofiţeriŭ , era destul de bine adăpostit. Gasda luỹ Cuciuc
fiindu -mi în drumă, lăsaiŭ pe amênduoi frații in dreptul por
tiței lor, pe deasupra căreia era un fel de streşină ca un co
zorocŭ ( 1 ), și mě dusseiŭ spre locuința mea , căită de nebunia
ce făcusem , fiindŭ- că pentru prima oră cu mare ruşine mě
simțiam beată .
Jată ce am aflat apoi că aŭ făcut fratiſ Cuciuc.
Dupě ce i-am làssată eŭ, eſ aŭ trasă clopotul ca sẽ vie

( 1 ) Partea de la şapcă saŭ caschetă , care vine denaintea ochilor,

 FRATII CUCIUC 137

ţiganul lor sẽ le deschidă. Bietulă ţiganŭ, amețită de somnú

se vede, n'a putut merge destulă de răpede la portiță , dar în
fine a venitū . Atuncea Dumitraki, trăsnită cum era de beție,
dupě câte - va injurăturì mânióse, îi trage douě palme . Țiganul,
dupě ce intrară stăpâniĩ lui, pe când se urca dupě ei pe scară ,
plângend începe a le observa că el n'a běut ca dênșii pentru
ca sẽ mcrite bătaie . Ofiteriul, dupě ce a intratŭ in casă , il
chiamă şi apucându -l de capă începe a-l bate nebunesce. În
mijlocul gemetelor și varetelor luğ, bietul ţiganŭ pomeni despre
omorul tatălui lor ; dupě acesta imbráncită , fu dată afară din
camera stăpânulu seŭ și se duse în cămăruța sa ca sẽ-și mai
plângă sórta .
Adoua di aducêndu- şi aminte de maniera brutală cu care
se purtaseră către robul lor. amênduoi frațiì il chemară , îſ
cerură iertare şi- lă îmbunară dându -i parale şi haine. Dar
orì cât sa arătat ţiganul de împăcată, vorbele ce resuflase
in timpul când îl bătea ofițerui, vorbe care le audise și Dui
mitraki, le intrase ca nisce cuțite in inimă ; şi amênduoi în
tr'un gând şi -aŭ disŭ : « Noi , pe cât va trăi ţiganul acesta,
nu putem fi siguri pe viéţă . » Decī, într'una din dile , Dumi
traki dise fratelui seŭ : « Ce credi că trebue sě facem cu Ion
ţiganul ?
Sě.1 perdemă, dise Alexandru . Alta nu e de făcută . El
cunosce crima nóstră, și nic sciĩ când şi cum póte să o dea
pe față o dată.
Totŭ într'unŭ gândă suntem . Sě lăsămă însě sě maſ
trécă vre - o lună pentru ca sě - ì trécă ori-ce prepusă de osti
litate din partea nóstră, și apoi vom vedea. »
Dupě trecere de o lună, Alexandru disse fratelui seŭ : « A
trecut luna. Cum credi că trebue sě facemŭ : te -aĩ gândit ?
Da ; aştéptă sẽ vedi.
Trase clopotulů . lon intrà .
loane dragă , avemŭ sě- ti spunemŭ o vorbă de taină, care
numaſ tu trebue s'o sciĩ, fiindú - că trebue să ne ajuți ca sě
facemở o trébă bună .
138 FRATII CUCIUC

Spune, coconașule . Aibị tótă credinţa şi nădejdea în

mine.
Iată ce este. Pe cósta Gălățiĩ, din susů de rohatcă ( 1)
am descoperită o comóră. Loculă unde am vědută pălpăindŭ
flacăra l'am însemnată . Trebue sě mergemŭ ca s'o desgropămů .
Pe altulă nu putemŭ lua de tovarășă la treba acesta de càt
pe tine. Dacă vomŭ găsi-o, va fi ferice şi de noỉ şi de tine.
Da óre banỹ or fi ?
Banî, loane, baný, și încă aură ; căcî numai unde este
aură , flacăra se arată verde-roşie... galbenī, galbeni, și gal
beni mulți trebui sě fie ! Pote că abia vom putea rădica ce
vom găsi . Trebui sẽ luămă și o pereche de dessagi ca sč pu
nemŭ galbenii.
Şi când sě mergemŭ ?
Sě aşteptămŭ o nópte intunecósă, pentru ca se ne stre
curàmŭ nevěduți printre rohatce, ca sẽ mergemŭ acolo .
Bine, coconaşule, sẽ mergemŭ când veți socoti. Eú voiŭ
lua ună hărlețŭ ( 1 ) și o lopată, și sẽ ne îngrijimă de dessagi,
ca sẽ fie gata.
Da, loane ! eacă o liră : dute şi ſea ce trebue. Dar mai
intâiŭ sě te duci tu singură, diua, ca sě vedi pe unde am pu
tea trece bine printre rohatce.

Nu mai departe de cât a doua di devotatulů bětrână , care

părea că dorĩa sẽ-și grăbžască mórtea, vine și spune stăpâni
lorŭ sei că sa dusă de a căutată şi a găsită o potecă prin
care sě trécă șanțulă oraşului între bariera Galateſ și aceea
de pe Podulů Lungă. Deci fiindŭ - că ploua și cerulŭ era co
perită cu norị, frațiĩ Cuciuc se îmbrăcară ca de ploie, se în
călțară cu botforti: Mihalaki puse seléful cu pistolele tatălui- seŭ
la brân, Alexandru se încinse cu sabia bine ascuțită, lon se

( 1 ) Aşa se numea pe atunci bariera.

(2) Casma saŭ lopată de feră cu care se sapă pămentulů.
 FRATII CUCIUC 139

înarmă cu casmaua și cu lopata luându -le de a uměrul, și pe

la nouě ore se strecurară nebăgati in sēmă, pe de la vale de
strada Beilicului, pe Podulŭ-Lungă . De la unŭ locă, lăsară
strada acesta și apucară pe o ulicióră la drepta . Apoi din acea
ulicióră trecură un mică şanţă care înconjura unŭ locă nu
mită grădina doctoruluş Pereță. Dupě ce traversară acea gră
dină care era pustie, ajunseră în șanțulă celŭ mare ală oraşului
de sub délul Gălăței. Pe cărarea descoperită de bětrânulă ți
ganŭ, trecură dincolo, și , dândă în drumŭ, apucară spre nordă
până trecură de barieră o bună bucată de locủ ; apoi se
opriră, apucară la stânga pe costă, și, dupě ce aŭ făcută vre - o
sută de pașă, Dumitraki, care mergea înainte, oprindu-se şi,
arătândă cu bastonulă unŭ mosoroiŭ vechiŭ de cârtiță, disse :
« Aici e ! sapă, bade Ioane !
Ion infipse casmaoa în loculă indicată , risipì câte-va brazde
de pămêntă, dar de o dată se simți lovilă pe din derěptă în
capă cu sabia lui Alexandru ; până a nu avea timpů sẽ ţipe,
cădù josū ; apoỉ mai simți unŭ glonţă că- pětrunde uměrulă
stângă , şi apoi unŭ altă glonţă intrându - i in costa dreptă ;
apoi nu mai audi, fiindă - că stăpâniĩ se dispăruseră, de cât lă
trăturile unor cânî carî se apropiaŭ de dénsulă, și nu vedea de
cât douě stele printre norii ce se risipiaŭ şi cari sclipiaŭ ca
O speranță de rěsbunare pentru inima lui.
Rare orị rěmâne o crimă nedescoperită . Mai tot- d'a- una
degetulŭ luſ Dumnedeň vine de arată pe cei ce aŭ comis'o.
Ast-felŭ degetulŭ lui Dumnedeù aluncea deşteplà din somnů
pe nisce ciobanî cari dormiaŭ într'o colibă, între oile lor, cu
o sută de paşi mai din susŭ de loculŭ crimei. Eşindă afară
un băefanŭ mai têněrů şi , audindă cânii lătrândă în direcțiu
nea barieriſ, dete alarma că se apropie lupii. Ce douï ciobanî
din colibă işi luară armele şi apucară spre loculă unde lătraŭ
cânii. Acolo vědură cadavrulŭ unuï omŭ care gemea încă.
Alergară de spuseră căp'tanului de barieră ; acesta, fără a
perde timpŭ, merse la fața loculuị şi, după ce věďù cadavrulū,
alergă în marginea satuluş Galata, la unŭ tiganŭ căruțaşă pe
care îlă cunoscea ; îlă puse sě înhame calulă , puse în căruță
140 FRATII CUCIUC

unŭ brată de paie, şi mai curendŭ de càt intr'o oră muribun

dulů ţiganŭ fu dusă în curtea Agie și aședată binişoră pe unŭ
pată într'o cameră de josú .
In mai putinŭ de unŭ pătrarŭ de oră , agerulŭ comisarŭ
Urzică fu lângă victimă. Imediatŭ trimise ună călăreță la Aga
de orașă, care era P. Mavrogeni, și unŭ allulŭ la Preşedintele
Divannlui Criminal, pentru ca sé le anunțe crima. Elă , din
putinele vorbe ale muribundului, aflàndữ cine sunt criininalii,
încăleca uumai de cât, se duse la Dejurstva militară, şi de
acolo lua pe unŭ ofițerŭ cu patru soldaţi pentru ca sě pótă
aresta pe militară . Mergêndŭ la locuința fraților Cuciuc şi gă
sindŭ portița incuiată, puse de o săltà până o scose din ţi
ține și se urcà fără sgomotŭ pe scara re ducea la apartamen
tulŭ lorù .
Amênduo frații, fie care in camera sa , se găsiră dormindă
atât de liniștiți în cât aŭ trebuitŭ sé - ì misce pentru ca sě-i
deștepte. Jņ arestară fără a ì lăssa sě se intalnescă unulă cu
altulă . Găsiră hainele lorŭ ude de plóia de peste nopte, bol
forţiĩ plinî de noroiŭ , sabia lui Alexandru cu sânge pe ea, și
pe hainele lui Dumitraki câteva stropituri de sânge. Pe
Alexandru il porniră intre pusci, iar pe frate -seŭ il insoți Co
conu Dumitraki Urzică, ținèndu - lă cu mâna de o sforă cu
care' legase mânele inděrěptů .
Se făcuse diuă. Pe când sorele arunca primele sale rade pe
crucile şi clopotniţele bisericelor, în curtea Agiei intra Aga de
oraşă, unŭ membru delegată al Curtii Criminale pentru ca se
facă instrucțiunea, mediculŭ respectivů, și Urzică cu cei doui
frați criminali. Dupě cererea instructiunii, se constatà mai in
têiŭ starea pacientului, pe care mediculů a declarat'o alar
mantă , apoĭ se confruntà victima cu fratele celŭ maſ mică .
Tiganulă , cum ilŭ vědu, disse : « lată celŭ ce m'a lovită cu sa
bia ! Maŭ ucisă, de frică că, prin mine nu cumva sě se descopere
că ei aŭ ucisă pe tatălū lorů ... Ucigă - i acuma Dumnedeŭ și pe
e ! .... Cu aceste vorbe in gură, Ion a espirată ; iar têněrulů
Cuciuc, lovită póte de remuşcare , a inceput a plânge cumplită
Si a cere iertare aruncându -se în genunchi lângă patulă pe
 FRATII CUCIUC 141

care zăcea victima sa . Introducêndu - se dupě acesta și fratele

celŭ mare, la audirea mărturisirilor lui Alexandru, a credută
de prisosů a mai nega .
Din deposițiunile detailate asupra ambelor crime, vědêndu - se
că la prima crimă a participatŭ și soția tatălui lorú, s'aŭ tri
misă Comissarulŭ Urzică de aŭ arestato aducênd'o şi pe ea
de la Dorohoiŭ . Acesta, aflândă că băeții aŭ mărturisită totulů ,
și-a perdută mintea . Cu tóte acestea în locŭ de a o închide
într'o casă de alienati, ea fù inchisă în temniţă .

Intr'una din pile mě dusseiŭ la Curtea Criminală și ceruiŭ

voie sě vědă pe frații Cuciuc. Sentinţa de morte se pronun
fase pentru dênşii, dar nu se determinase diua când urma sé
se essecute . Armaşulŭ al douilea saŭ supraveghetorulă temni
teỉ, dându -mi permisiunea ce cerusem , frații Cuciuc fură scoși
și aduşi în fața mea într'unŭ coridoră, în care era unŭ grilagiữ
ce mě despărția de dênşii. Cel mai mare, cum m'a vědută, s'a
arětatŭ fórle veselŭ :
« Dómne, sciſ ? parcă avem o presimţire c'oiŭ sě te vědů
inainte de a face cunoscință cu Buzatulŭ ( 1 ) . Iti multumescă
din sufletů , Iorgule dragă.
Cu mare frângere de inimă însě am venită ca sě te
vědů . Nu mě a - teptamŭ nici o dată sě aflu cele ce s'a pe
trecută .
He, sciŭ bine. Poeţi credă că toți ómeniĩ trebue sě fie
ca ângeriſ. Dar veţi că nu e așa . Ţi-amŭ spusú, mi se pare,
că mě tragŭ dintr'o familie blăstemată. Ț -am povestită o
dată istoria străbunului með Osmană. Nu vedi tu că blă
stemulŭ luì Ali s’a perpetuată asupra generațiunii lui Osman ?
Nu credeam însě, nicì o dată ca voi, tinerì instruiți

( 1 ) Calăulă, care spânzura la Moldova , se numia Gavril Buzatul, und

tiganŭ condamnatŭ la morte pentru crime și grațiată pentru ca să facă
meseria de carnefice .
142 FRAȚII CUCIUC

inteligenți, civilisati, sě vě coborîți până la assassinate or

dinare .
Dar nu vrei tu să creși că Fatalitatea nu - şi alege bra
tele cu care lovesce în victimele ce voesce a face ? Am sciută
fórte bine ce oribilă lucru este paricidulŭ : dar putém óre sě
mě rețiŭ de a-lŭ comite ? Era impossibilă, dragă Iorgule. Ta
tălŭ meŭ, care ajunsese o fiară turbată, trebuia sẽ fie ucisă
de cine -va : daca nu de mine, de frate -meŭ ; dacă nu de fra
te -meŭ , de soţia sa . Eram trei nenorociți carî vecinică și cum
plită suferiamă ; şi mai curêndŭ saŭ mai târdiŭ natura însăşi
ne împingea spre a ne coalisa și a complota spre a-lŭ face să
dispară, convinși că facemŭ unŭ bine pentru familie şi pentru
lume. Dar ce sě maſ vorbescă ! ce a fost fatală s'a făcută : 0
sẽ ne luămŭ pedepsa dupě dreptate . Măcar de s'ar fi putută
stinge familia Cuciuc o dată cu noi ! Dar mai rěmâne, din
nenorocire unŭ frate mai mică, de 12 ani ; cine scie ce sortă
i se reservă şi lui !
Dar spuneţi-mi : este adevěrată ce se vorbesce prin
lume că tu , Dumitraki, ai fost în relațiunì amoróse cu femeea
tatăluị těŭ ?
Ne-a mai spusú cine-va despre acesta ; dar este unŭ
neadevěrů şi o curată infamie, inventată de cei ce le place sě
bârféscă . Şi daca cum-va îți va veni ideia sě scriſ trista nóstră
istorie, te conjură sě spuſ că de assemenea infamie n'a fost
capabilă biata femee. Ea a avută pentru nɔſ numaſ sentimente
de comiserațiune, şi altă legătură n'a fostă între noi de cât
compătimirea mutuală dintre ceỉ ce sufēră și complicitatea la
crima ce am comis. Ferice de ea că , acuma nu mai simte nimica !
Și cu ce modă ați curmată dilele tatălui vostru ?
Vrei şě sciſ ? îți voiŭ spune totă , fiindŭ - că n'am negată
nici inaintea judecătorilorŭ noştri. Mağ întâiù am încercată
mijloculŭ asfixiei. Intr'o séră de iérnă, elŭ se întorsese de la
Dorohoiŭ récită , şi ceruse sě- facă mereŭ focŭ in sobă, ceea
ce s'a şi făcută . A mâncată , a běută bine şi s'a culcată.
Atuncea ţiganulŭ lon chiemându-ne, ne spune că ar fi bine să
punem capacele la sobă până nu se potolesce jeralecul ; ca
 FRAȚII CUCIUC 143

unulă care era coalisată cu noi ca sě - lŭ perdemŭ , elŭ a cu

getată la asfixie. Am aprobată părerea , capacele s'aŭ pusů .
Asfixia era pe aprópe de a-și produce efectulă atuncea, dacă
unŭ jocŭ al întâmplăriĩ nu-i vența în ajutorů . Patulŭ fiindŭ
in dreptulŭ unei fereste, el , în agonia asfixiei, se vede că a
dată cu pumnulŭ în geamă ; geamulă spărgêndu- se şi aerulă
pětrundêndă dreptă capulă seŭ, el și-a venită în fire ; a înțelesů
ceva şi, dupě ce a stată cu capulă mai multă la feréstră spre
a se rěcori, a deschisă ușa, a intrată în camera unde se cul
case soţia sa şi a tăbărîtă pe ea, ca unŭ sělbatică, ca s'o
omóre. Auçindŭ sbierătele ei, am eşită din camera ce ocu
pamă în rândă cu camerele argaţiloră , unde né condamnase
se şedemă, și amŭ alergată să vedemŭ ce putemŭ face. Fără
a intra înăuntru, ne puseràmŭ sě ascultămŭ la uşa tindeĩ..
Atuncea încetase de a o bate, dar striga : « A , ticălósă ! te - aſ
unită cu tâlharii cei de josì , ca sě mě omorî ? Lasă că te
invěță eŭ !
Dar nu Cocona, ci eŭ sunt vinovatulů , pěcatele mele !
dice bietulŭ Jon ţiganulă. Eŭ am socotită că facă bine ; ca
sě facă caldă în casă, am pusú capacele ; mi se păruse foculă
potolită .
A , tu ? Aştéptă ... și dicêndă aceste vorbe, luà drugulă de
la uşa tindei şi dându-i câte-va loviturý, il culcà la pămêntŭ ;
apoi călcândă peste elă, reintrà in camera sa și se puse a-și
turua apă pe capă. Noi, carî purtamŭ sarcina de argaţi, până
a nu se face diuă, am înjugată boiĩ lạ ' sănii și am plecată la
pădure, ca sẽ tăiem şi sě aducemŭ lemne. Séra când ne-am
întorsă , am simţită că lucrurile se potolise în casă. Tiganulă
Jon, care avea capulŭ spartă, işi venise în fire. Tatălŭ með
insuşi am aflată că s'a dusă sě-lŭ vadă și a disŭ sě- ſ pue pro
sópe muiate în apă rece. Numai nenorocita de femee a tate
zăcea , strivită de bătăĩ, și numai peste douě săptămâni se
putù scula spre a se ocupa de afacerile casei. Dupě tótă li
niştirea ce se restabilise în casă, noï persistam în camplotul
ce facusem spre a ne scăpa de el, și oră-când găsiam timpŭ
spre a ne intruni ne consultamŭ cum sě executămŭ lucrulă .
144 FRAȚII CUCIUC

Nu târdiŭ ni se presentă ocasiunea. Tata căduse bolnavă

de friguri , și dupě vre-o douě accesse ce avusese , observa
sem că , după ce-l lăsa scuturăturile, cădea într'un fel de fer
bințelă care lă slăbesce tare şi -l face sě vorbiască într aiurea .
Când fù în al treilea accesů , pare că instinctivŭ ne lovi și pe
noi un feliŭ de accesŭ de nebunie : de odată tăbărirăm pe
el , atât soţia sa, cât și noi doui, ba incă şi ţiganul Ion . Nu
mai țină minte ce făcurăm , dar credŭ că - l omorîrăm prin su
focațiune ; mi se pare că și tiganul, care era forte pornită a
supra luğ, l'a apucat de testicule şi i le-a strivit spre a -i ac
celera mórtea. A doua di tata a fost îngropată , ca mortă de
morte naturală . »

In prima septămână din postul mare, se face mare iarma-

rocŭ la Iaşi pe lunca unde este monastirea numită Frumosa.
In diua de sântul Teodoră a anului 1847 , un convoiŭ lugubru
esia din curtea Criminalului. Înainte venia Armaşul cel mare,
Dupě dênsul urmaŭ ma întâiū 12 soldați carî băteaŭ tobele,
apoị ca o sută de soldați cu puscele la uměrŭ formând douě
garduri mişcătore, iar între acestia ambiſ frati Cuciucă , unul
lângă altul, mergènd în urma unuì preotŭ cu crucea în mână
şi urmată de Gavril Buzatul îmbrăcat în uniformă de postavů
roșu și ținend peste umeri douě strenguri. Era tină, fiindú -că
nópica precedentă ploase ; acesta însě nu împedicase pe pu
blicul curiosŭ de a eși din tóte părțile spre a vedea și a a
compania cortegiul până la locul execuțiunii. Frații Cuciuc,
îmbrăcaţi în haine negre, purtând pe capů nisce caschete
de plissă négră, cu pantaloniĩ sumeşi ca sě nu -i umple de
noroiŭ , tinêndu - se de brață unul pe altul, mergeaŭ veseli ca
la o paradă, salutând în drepta şi în stânga pe cei ce cunos
ceaŭ . Urmaiŭ și eŭ cortegiul, urcat într'o birjă alături cu ami
cul meŭ Lascar Roseti. Când cortegiul a ajunsă la iarmarocă,
el s'a despărțit în douě : fraţii şi-aŭ disă adio îmbrăţişându -se,
apoi a apucat : unul spre o spânzurătóre altul spre alta. Am
 FRATII CUCIUC 145

bele spânzurătorì eraň aşedate pe douě movilițe, carî se vědů

şi astădi. Dupě cererea loră , cel mai mică a suferit ma in
tâiù supliciul. Din trăsură am privit pe Dumitraki urcându - se
pe un scaună, iar pe Gavril Buzatul punêndu: ✓ strengul de
gåtă şi apoị dându ņ un pumnů dupě capă în momentul când
i se lua scaunnl de sub piciore. Când am vědut că corpul
se lăsă în josì. și am andit mai multe țipete de la femeile ce
priviaŭ , un fel de ametélă am simțită că mě cuprinde şi apoi
n'am mai putut vedea nimica, fiindŭ - că leşinasemă.
Amicul meŭ Roseti atuncea strigà la birjariŭ sě plece, ne
mai putênd asista la a doua execuțiune. Când treceam pe
Podul Lungủ, mè deşteptaiŭ in versături, cu capul sprijinit de
mânele amiculuſ meŭ .
Soția luỹ Cuciuc, condamnată la aceeaşi pedepsă , de şi tot
in stare de alienațiune, a fost dusă și executată conformă cu
sentința la Dorohoiŭ, acolo unde s'a comisă crima. Băét ul ei,
am audit că dupě execuțiunea maicei sale, ar fi cădut intr'o
stare de prostrațiune, din care n'a putut eşi de cât peste 3--4 anſ

In cursă de patru decimĩ de ani, mereŭ imì făceam între

barea : Oare sě scriŭ saŭ nu istoria fraţilor Cuciuc ?
În cele din urmă mi -am disŭ : Şi de ce nu ? ,

1888 Ianuarið.

10
PE BARAGAN
 PE BARAGAN

I.

Pe podişul din drepta lalomiței, unde se încep câmpiile în

tinse ale Bărăganelor, am moşiora mea dotală, lipsită de sată
saŭ de locuitori. Pe tótă suprafata plană a acestei moşii (că
reia i s'a dat numele de Elisa, de către socrul með Meltiade
Mărculescu, în dragostea fiicei sale, care maĩ târdiŭ a deve
nită soția mea ), nu se aflaŭ de cât duoi peri sélbateci, cari
singuri înfruntaŭ vijeliile iernelor și căldurele cele maï marſ
ale verelor .
Pămêntul acestei proprietățĩ, de şi de calitate excelentă, îmi
aduceaŭ un venit neînsemnat, din causă că era prea rěŭ cul
tivat, potŭ dice chiar părăginită , căutată abia de cei mai pě
cătoși dintre plugarii satelor .vecine, saŭ păscut de ciobani ce
nu se putéŭ invoi in alte părți. Eram , prin urmare, abia clas
sificată printre proprietariĩ cei mică, pre când am intrată în
posesiunea ei, pe la anul 1858 .
Greutatea crescêndă a familiei mě îmboldia sẽ facă ca acestă
patrimoniŭ sě ajungă a- mi aduce un venită mai bunicelă, mai
alesŭ că comptam pe fer : ilitatea solului. Trebuia dar sě mě
apucŭ de agricultură, cu passiunea poetică, ce aveam pentru
natură şi puterea sa productivă, şi cu experiența ce o aveamŭ
150 PE BÅRÅGAN

în cultura pămêntuluï, dobândită din copilărie in casa părin -

téscă. Câte dificultăți însě n'am avută de întâmpinată până
sě- mi organisez o mică fermă îi . mijlocul câmpiei inculte, care
' mi a cădută la sorți ! Cât capitală , câtă muncă, câtă luptă.
până sé ajung la acesta ! Trebuia să aduc pe rote, din depăr
tare , și lemnă , și nisipů, şi cărămidă, şi cel din urmă cuiŭ , cu
care sě-mi facă casă, imprejmuirĩ, grajduri, magazii, şi atâtea
îndemănărị cerute unui aşedăment agricol. Trebuia ě creezŭ
totul . ca Dumnedeŭ când a făcut lumea : puturi, grădină, ar
borŤ roditory, fénete artificiale şi chiar o pădure, pe care o
vedeam necesară în viitor.
Acestă întreprindere nu era pentru curagiurile comune. Dar
eŭ, care citisem multe despre viața coloniloră din America și
Australia, care aveam convingerea, că înaintea stăruinței ni
mica nu e cu neputință, îmî urmăriam idealul , voind maĩ cu
sémă a proba, prin fapte și exemple, că, prin munca assiduă
și prin inteligenţă, pămêntul Ialomiței , mai bine cultivată , póte
deveni sorginte de producţiunì mult maĩ mănose şi de o îna
vuțire mai sigură. Am reușit până la óre- care grad , mi se
pare ; căcì pe când maĩ înainte era o idee acreditată că prin
regiunea acesta grâul nu prosperă, că numai secara abia se
face, și că pămêntulů tot atâta produce, măcar orſ- cum l'ar
cultiva, orï-cum l'ar lucra cine-va, acum , dupě exemplele date
de mine, pămêntul Ialomiței pare a fi patria celuğ mai frumosŭ
grâŭ, cultivându -se însě prin duble și profunde arăturī, ceea
ce nu se cunoscea cu 20 anî în urmă. În adevěră am avută
fericirea a vedea prosperitatea locului ajunsă la așa sbor, în
cât paupertatea potủ sẽ dică a dispărută, remănênd dórå
pintre ţăranii leneşi saŭ degradaţă de vițiul beţieĩ ; agricultura
mică a luat aşa extensiune, că arendaşii saŭ proprietarii, ne
maĩ putênd face agricultură mare ca mai înainte , sunt nevoiți
a-sì inchiria locurile la ţărani, saŭ a le cultiva prin argali
recrutați de pe la munte saŭ de peste frontieră.
Stăruințele mele n'aŭ ajunsă a aduce avuţia luỹ Cresus in
casa mea, dar aŭ ajunsă a împătri valórea micei mele pro
 PE BÅKIGAN 151

prietăți și a mě ajuta de a pluti pe valurile grele ale vietei

materiale.
De la un timpů , abandonànd agricultura pe séma cultivato
rilorŭ mici, inchiriându -le pămînturile in banỉ, m'am mărgi
nită a privi ferma mea ca un simplu leagănŭ de delectare,
unde. când mě simtă obosită de viéta sgomotósă a capitalei,
mergủ de respiră aerul de linisce și de sánětate în mijloculă
frumose păduri de salcâmi ce mi-am făcută , a arborilorů
fructiferi ce am sădită eŭ însu -mi cu mâna mea , și a câte - va
vaci , a căror desmierdare imi face mare plăcere. Locaşul meŭ
servă iérna adesea de adăpostă bine-făcětorů călětorilor, cari
sunt surprinși de vijeli de acelea cari omóră, iar vara ca casă
de pietate, unde muncitorulă săracă capětă gratisă mămăligă,
brânză saŭ lapte la nevoie, iar cel lovită de frigurĩ saŭ alte
bóle uşore, câte un medicamentů reparatoriŭ , cum prafuri de
chinină, picături de inimă, untŭ de sunătóre și altele . Asculte
cel de sus urările câte se facŭ la pragulŭ casei mele de ceſ
lipsiţi şi nevoiaşi, cari esse dicêndŭ : Dumnedeň sě vě ajute şi
sě vě feréscă de dureri şi de neajunsuri !
Ajutoră și tovarăşă la vieța din Bărăgan aveam pe un vērŭ
alŭ meŭ Nicolae Schina. E cunoscută Românilorŭ familia a
césta ; căci de și originară din Constantinopole, totuși mulți din
membrii sei astădi se bucură de cetăţenia română şi figuréză
intre numele potabile ale terei. Bunul meŭ, adică tatălŭ mai
cei mele, Gheorge Schina, compromisă în mişcarea renascereſ
elene, cunoscută sub numele de Eteria grecescă, fu decapitată
la Constantinopole in anul 1816. Dupě aceea . numerósa sa fa
milie se respândi în tóte părțile lumei: din fiicele sale, una ,
Eufrosina, a venită cu haremulŭ lui Vodă Şuļu la Moldova ,
unde a devenită soţia tatălui meŭ ; alta s'a măritat in Cons
tantinopole și din ea se trage familia Pitzipio ; iar din fiiſ sei
unul numită Constantin sa făcută supusú britanică şi a mu
rită ca medicŭ la Malta ; altul Michail, omů fórte cunoscutů
in istoria Renascerei elene, alesŭ chiar Ministru şi consul ge
neral in Bucuresci, a muritŭ la Atena ; alţi doi, Alexandru și
Eustatiŭ , incetățeniți Romani, aŭ fostů părinţii actualilor frati
152 PE BÅRÅGAN

și veri Schina , car se distingă în armată și magistratura ro

mână ; altul , Cupariul lancu Schina , sa aședată și a trăită in
Basarabia. Diu acesta, se trăgea věrulŭ meŭ despre care voiŭ
sě vorbescă, fiindŭ - că vieța lui a fost atât de intimă legată
de a mea .

I.

Nicolae , saŭ Nicolaki, dupě cum ilŭ numiamă în familie, era

puțin mai în vêrstă de cât mine, născută la 1821. Elŭ fusese
atrasă de unchiulů Michail la Atena pentru ca să-şi facă ca
riera în armata de acolo . Nu ' i -a plăcută insě ( recia cu mun
ți se pleșuvi, ci a preferită sě se întorcă în România, a că
reia limbă o iubỉa mai multū. Era omŭ bunŭ la inimă, onestă ,
afabilă cu tótă lumea , afectuosŭ către rude și amici, gata a
alerga pentru faceri de bine și a se sacrifica pentru orķ-ce
idee nobilă, modestă , filosofi , în fine omulŭ lui Dumnedeŭ.
Toți din familie și toți cei ce-lử cunosceaŭ ilŭ iubiaŭ pentru
distinsele calități sufletesc ce'l caracterisaŭ. Elă fusese in mai
multe rendurì impiegată la vămî, la regia tutunuriloră, în cari
s'a distinsă prin zelŭ şi onestitate, precum şi probéză nume
rosele atestate ce aŭ rẽinasă pe urma luì. In cele din urmă,
desgustată de tracaseriele funcționarismului, elŭ se puse la
disposițiunea mea și se oferi a dirige menagiulŭ casei mele din
Bărăganŭ . Ce achisițiune pentru mine, care schimbasem me
reŭ la Logofeți și ingrijitori, carî de cari maĩ pretențioși, mai
pěcătoși și mai de rea credinţă ! Acum avem ună adevěrată
amicŭ al intereselorŭ mele, unŭ frate neinteresatů și devotată
până la viață ! Câți alții nu - i oferiaŭ salariſ indouite şi intreite
de ce avea la mine, şi elů tot-d'a - una respundea : nu, nu mě
depărtez de casa věruluï !
Şi pentru unŭ omŭ deprinsă cu societatea şi cu viața din
orașe nu e tocmaſ plăcută a trăi şi iérna și vara în Bărăgan.
Trebue ca cine - va sẽ aibă saŭ marī interese, saŭ mare amorú
pentru viata càmpenéscă, saŭ devotamentulī unei consciute
 PE BÅRÅGAN 153

ferme pentru ca sě se impace cu singurătatea şi cu uritulă , mai

alesă în lunele de iérnă, cănd nopțile sunt atât de lungi şi vi
jeliile atât de înfiorătóre.
Când veniamŭ la reședința mea solitară, eram intêmpinată
de îmbrăţişărĩ fraterne, tot-d'a -una atat de căldurose ca în cei
mai tinerĩ ani ai vieții nostre ; eram informat despre mersulă
afaceriloră moşiei cu punctualitatea cea mai severă şi cu mi
nuțiositatea cea mai largă. Găsiamŭ arboriſ din grădină cură
tiţi şi ingrijiti de însăşi mâna sa, vitele blande venindŭ la
desmierdările sale, servitorii supuşi şi ascultători că la părin
tele lor, păsările furnicândă cu sutele la vederea lui, și tóte
listensilele casei în bună regulă, bine păstrate şi bine între
buințate. Il întrebamŭ adesea cum se împacă cu uritulă ; elů
îmi rěspundea că supărarea acesta nu o simte, pe cât timpŭ
are cărți ca sẽ citéscă și afacerị cu carì sẽ se ocupe . «Sin
gura îngrijire, dicea elă, care îmi trece câte o dată prin minte ,
este ca sě nu vie niscaĩ hoți sě mě calce , de şi sciŭ că ase
menea rēſ vinŭ numaſ acolo unde sunt parale. Nu mě temŭ
însé de cât sě nu fiŭ surprinsă ; alt - felú, în locă de bani le-ași
da glónțe ca sě-i impacŭ.. In adevěrů , věrulŭ meŭ era bună
pușcașă : nu trecea sēptămână fără ca unŭ erele saŭ douſ sě
nu cadă sub loviturile puscei sale ; apoi eň aici ţineam tóte
armele mele şi peste 30 focuri eraŭ la disposițiunea lui, tot
d'a - una gatit pentru eventualitate agressivă .
In vara anului acestuia, mai mult de cât tot d'a - una elă îmi
povestỉa anecdote despre brigandagiurile din Grecia. Pe tim
pulă cât fusese în serviulŭ armatei grecesci , permutatú cu
garnisona în mai tóte punctele însemnate ale Elladež, avusese
ocasiunea a se familiarisa cu crimele barbare ale Clefțilorŭ
tradiționali, căci adese -ori făcuse expeditiuni în urmărirea fă
cětoriloră de rele care mişunaŭ odinióră în patria lui Homer.
şi despre a căror faimă atâtea pene ilustre s'aŭ ocupată . Bri
gandagiurile de pe la noi, despre cari une - ori citia în gazete,
lui i se păreaŭ nimicuri, comparativ cu cele ce se petreceaŭ
în Grecia : cu tóte acestea , părea preocupată şi spunea adese .
ori că se teme a nu fi surprinsù .
154 PE BĂRĂGAN

Fatalitatea, vai ! a demonstrată că presimțirile lui nu eraŭ

chimerice .
Ialomița, în adevěrů, anulă acesta mai mult ca tot-d'a-una,
era bântuită de făcětori de rele. Nu trecea săptěınână sě nu
se audă despre furturi de vite, spargerî şi alte borfăşiì co
mise prin satele vecine. Administraţiunea insasi era pusă in
mişcare pentru urmărirea făcètorilorŭ de vele ; dar neputin
ciósă de a nemeri mijlocele eficace, ea avea recursă la měsuri
ridicole care numai inepția le putea concepe. Intr'una din di
lele lui Septembre, moşia mea a fost visitată de unulă din
acele potere care se věd în operele bufe. Vre-o câte-va sute de
ómenỉ, conduși de unŭ ofițerŭ de Dorobanți și de doui pri
marĩ comunalſ, aŭ făcută o adevěrată hăituială de vêně
tóre, care n'a pututŭ da alte resultate de cât mi-aŭ sdro
bitŭ poruinburile, mi-aŭ jefuit fructele din grădină, mi-aŭ sco
tocitŭ tóte ungherele parcului de pădure de lângă casă, mi-aŭ
persecutată chiar curcanii, în ilusiune că eraŭ nisca hoţi de
guisați! Cu asemenea chipă credea onorabila administraţiune
a pune mâna pe réiſ periculoşi societățiĩ, nețiindŭ măcară
comptă de înțelepciunea proverbului populară că « mâța cu clo
potei nu prinde şoricei.»
Simultaneŭ , districtulů Ilfovului nu era mai puţină bântuită
de făcătorĩ de rele. Ma cu sémă o bandă de trei brigandi
scăpaţi din Ocne, réspândiaŭ teróre prin faptele loră cuteză
tóre. La 3 -spre 4 Octombre ( 1882) aŭ călcată casa unuï mare
proprietară , numită Hagi Velciŭ , situată în marginea unei pă
duri de pe moşia sa numită Dona . Venindŭ maſ întâiŭ pe la
amiază-di cu pretextulă de a se băga argaţi, dar cu scopulă
de a observa localitatea, și vědèndu -se primiți cu récélă de
către proprietară , carele le cerea răvaşe de drumŭ saŭ garan
tii, de o cam dată s'aŭ retrasă fără a dice nimică, vědèndă
mai alesŭ că pe timpulŭ acela eraŭ prea mulți omeni în curte.
Dar in de séră, pe la 6 ore, pe când sorele scăpěta rătre apus,
aŭ revenită cu tóte preparațiunile spre a- și realisa planulă . Din
fericire, bỉetul Hagi Velciu a putută sě se strecóre pe o uşă
de din dosă şi sě se arunce intr'o gropă de bucate, scăpândù
 PE BÅRÅGAN 155

ast- felŭ de ochii lor. Eĩ, dupě acesta, rěspândindŭ terórea prin
țipete și împuşcături repetate spre a înspăimenta pe servitorĩ
--- cari în adevěrů s'aŭ şi făcută nevěduti --- aŭ pusă mâna pe
o soră a lui și pe o servitore a sa, pe care le-aŭ torturată
spre a putea descoperi baniỉ ce aşteptaŭ sẽ găsescă. Cu tóte
acestea n'aŭ putută descoperi de cât ce eraŭ în casă, abia
vre- o douě miſ de lei . Turbăciunea lor atuncia nu maĩ avù
marginì ; 'şi-aŭ věrsatù necazulă pe totů ce le-a venită sub
mână : mobile, lampe, farfurii, sticlării, ferestre, uși, lădi, tóte
aŭ fost sparte și sdrobite într'unŭ modŭ adevărată selbatică .
Numai dupě ce aŭ nimicitŭ tóte şi s'aŭ îmbuibată cu mâncări
şi běuturī, carì le-aŭ găsită în casă, şi-uŭ luată drumulŭ spre
cartierele lor misteriose.

III .

In pădurea unei moşii vecine numită Vispesca, era bordeiulă

unui pădurară , cu care ei aveaŭ întelegere de mai na inte spre
a se adăposti și a găsi cele trebuincióse pentru mâncare și
repaosă . Dupě călcarea de la Hagi Velciu , care sě vede că tot
i-a fost făcută sẽ le palpite pepturile, peste trei dile, și anume
in 8 Octombre, pădurarulă care ii găsduia ' i - a îndemnată sě
trécă în Ialomița la moşia mea, unde dupě cunoscinţele ce avea
(căci de loculŭ lui acelŭ pădurarŭ era din comuna Vlăịculescií,
vecină alăturată cu moşia mea , și prin urmare cunoscea óme
nii și casa mea) spera sẽ găsescă banỉ multi. Venindă de- a
dreptulă peste holde, în apropiere de fruntariele mele, deteră
peste doui tėrani cari culegeaŭ porumbù . Ingrijiți ca nu cum -va
aceștia sẽ bănuéscă ceva și să dea alarma, aŭ apucată pe
ţăranì și ķ-aŭ legată burdufū , ast -felŭ ca sě nu se potă mişca
din locủ ; apoi inaintândă fără obstacolŭ saŭ sfiélă , pe la 5 ore
şi jumêtate, aŭ intrată cu paşi de lupă în curtea casei mele .
Mai întâiŭ aŭ năvălită în camera servitoriloră , pe carý 1-aŭ
găsitủ grămadă, stândŭ la mâncare. Acolo aŭ intrebată :
 156 PR BÅRÅGAN

unde este boeruli ? căci hoții speraŭ ca pe mine să pună mâna,

cu ilusiune ca la mine sẽ găséscă tesaurele luĨ Cresus. Apoi
îngrozindă pe argaţi că vor fi ucişi de vor face sgomotă , s'aŭ
aruncată ca fulgerulŭ in camera de susė , arětată de argaţi.
Acolo găsiră pe věrulů meŭ rezemată într'unŭ colță pe pată,
şi pe o servitore, pe care o aveam de mai multi ani purtândă
sarcina menagiuluị casei . Věrulŭ meŭ, cum a věďută aceste
figuri sinistre, s'a ridicată de a pusú mâna pe unŭ revolverů
ce era în cuiŭ d'asupra capului seŭ în perete ; se vede că
atât iși pierduse mintea nefericitulă, în cât uitase că era sur
prinsă , și că era prea târdiŭ spre a se putea apěra. Unulă din
hoți însă , totă atâtă de răpede ca densulă, l'a apucată de
pumnŭ și -a smulsă arma înainte de a se putea servi cu ea.
Căpitanulŭ lorú, Enaki Marcu, a disă atuncia : dă - i, mă ! Atun
cea unulă dintr'ênşiſ, dupě ordinulŭ acesta, ì-a trasă unŭ
glonţă în pieptă , causându-ĩ mórtea la momentă , fiindŭ -că-i
pětrunsese inima şi costa . Dupě acesta Căpitanulă însuşi în
cepù perchisițiunea lucrurilorŭ din casă, iar cei - l'alți doui,
unulŭ din fața caseſ și altulă din dosů, slobodiaŭ mereŭ la fo
curỉ de pusci și pistole, cu scopů de a terifica pe trecătorì și
pe ori- cari ar fi cercată sẽ vie in ajutorulŭ casei. Tote lăţile
şi dulapurile, tóte rufele şi hainele, aŭ fost scotocite cu de-a
měnunfulů . Biata servitore a fostủ bătută şi stâlcită cu patu
rile puşceloră și cu pumnii, ca sě scotă baniỉ ce sciaŭ ei din
audite că are. Servitorea în adevěrů a arătată şi a dată totŭ
ce a avutŭ ea, și tóte ce a sciută că putea fi în casă ; şi
n'aŭ fostŭ mai multă de câtă vre - o mie de leſ nouì ai casei,
adică ai mei și ai věrului meŭ, și vre - o mie douě sute aĩ bie
tei servitore, tóte economiele ce-și adunase de vre - o dece ani
de când servia în casa mea .

IV .

Primiiŭ scirea prin telegramă la comuna Dimăchenii din

districtulů Dorohoiŭ , moşia bunuluĩ með amicŭ lón Docan,
unde mě dusesemŭ sě petrecỏ câte-va çile, atrasă şi delectată
 PE BĂRĂGAN 157

de amabila societate a familie sale. Mě repediiŭ imediatů

la Bucurescì, și de aci la loculŭ catastrofeī, unde 'mi găsiiŭ
casa turburată de tragiculŭ evenimentă, iar pe regretatulū meŭ
věr încă neîngropată , fiindă -că aŭ trebuită sě- lă țină cincî dile
până la venirea Procuroruluị și a unui Medică , pentru ca sě -
acă antopsia legală .
Dupě ce aŭ comisă acestă crimă, hoțiž s'aŭ retrasă spre
loculă de repaosì, la bordeiulă din pădurea Vispésca, împreună
cu pădurarulă care-i adusese la mine. Ei nu sciaŭ însă că
incă dupě călcare, de la Hagi Velciŭ se organisase potera pen
tru prinderea loră . Intr'adevěrů, unŭ Procuroră și unŭ Jude
cător de instrucțiune de la parchetulă de Ilfovů, veniseră cu
douě dile mai înainte la loculă unde se comisese călcarea.
Aceștia avuseseră inteligența de a descoperi şi afla vizuina fă
cătoriloră de rele : cerură sẽ le vie 20 de călăraşi înarmați
de la subprefectura plăşei Colintina, care are staţiune militară .
la Panteleimon ; dar dupě erórea telegrafului se trimiseră nu
mai 10 călărași, și aceștia rěŭ armață, cu puscele stricate și
fără cartuşe. De și s'a judecată că n'ar fi îndestulătorị, totuşi
nu se putea întârșia ; căci dacă înopta, hoțiï ar fi părăsită
póte bordeiulă . Aşa dar se assedià ascundětórea brigandilorů,
pe care avuseseră prevederea a o înconjura cu mai multe rên
durî de odgone și funiï, legate de la unŭ arbore la altulă, cu
scopă de a încurca pe assediatori. Cu tóte acestea, se dete
assaltulŭ : hoții eşiră la apărare. După o mică luptă însă , în
care unŭ caporală a fostă lovită de unŭ glonţă în piciorů , se
puse mâna pe Enaki Marcu, iar cei- l'alți scăpară în desişulă
pădurei.
Potera aduse în triumfă pe Căpitanulŭ hoţiloră și pe pădurarul
care ospětase pe musafiriſ sei cu plăcinte și cu fripturì sucu
lente. Ceĩ l'alți hoţi, grație energieſ și inteligenței parchetului
de Ilfov, aŭ fostă mereŭ urmăriți, și în cele din urmă prinşi
şi trădaţi justiției.
Iar eŭ în diua de 13 Octombre înmorméntaiŭ pe neferici
tulŭ meŭ věrŭ la comuna Stoenescii- Elisa, plânsă și regretată
158 PE BĂRĂGAN

de toţi acei ce 'l -aŭ cunoscută ; fiindŭ - că bună şi dreptă era,

şi merita lacrimele věrsate pe mormentulŭ seŭ !
Administrațiunea n'a întărạiată de a pune mâna pe assassinį.
Toți aŭ fost prinsi, dați în judecata Curțiĩ cu jurați și con
damnaţi la muncă silnică pe viață. Eŭ am rěmasŭ însě ne
consolată de perderea iubitului meŭ věrů, care m'a făcută ca
sé -mi daŭ moşia în arendă, sě desfacŭ vitele şi instrumentele
agricole, şi sě mě ducŭ forte rară pe la casa unde, in singu
rătatea Bărăganuluſ, odinióră mě delectamŭ cu atâta plăcere

1882 Decembre.
DIN ANUL 1848
 DIN ANUL 18 4 8

CÂTEVA CUVINTE

In anulŭ 1860 am întreprinsă publicaţiunea unei Reviste li

terare, apărèndă în fascicole, de douě orĩ pe lună, sub titlulŭ de
Revista Carpațiloră . Ca unica publicaţiune literară pe atuncea
în capitala Românieĩ, întreprinderea mea a avută óre care
succesă . Portă și astă- di recunoscință celor 800 de abonați
cari s'aŭ grăbitů a mě susține, precum şi junelorŭ talente
cari aŭ colaborată la opera mea. Revista acesta , dupě douſ
ani de viéță, s'a vědută nevoită a înceta : mai mult de jumě
tate din abonații ce avea aŭ părăsit'o spre a trece la Revista
Română, fundată de o societate de mai mulţi tinerŤ carñ
promiteaŭ o fundațiune mai solidă şi maſ interessantă şi
cu o existenţă mai bine assigurată, fiindă - că mulţi din colabo
ratorì dispuneaŭ, pe lângă marī talente, şi de averí per
sonale respectabile, cu carī ar fi putut'o susține chyar fără
abonați . Acei tineri însě s'aŭ simțită prea curend obositi,
şi Revistu Română n'a putută trăi nic cât a mea, părăsită
şi de colaboratori şi de contribuitorĩ.
11
162 DIN ANUL 1848

De astă - dată , decisù a -mi publica Surnirile, atât nouě càt

şi vechi , sper că voiŭ face plăcere lectoriloră generaţiunii ac
tuale reeditândă , îndreptate și adaose, pe acele publicate în
Revista Carpațiloră, ca sě indestulezŭ totŭ o -dată și pe mulți
din cititorii vechỉ ce mi-aŭ manifestată dorința de a le mai
ceti o dată dupě 28 de ani. Rogŭ însé pe lectori ca, inaintea
acestora, sẽ citéscă pe acele cu titlurile : « din copilărie și
Tinerețe . »

I.

Tótă lumea scie că la 1848 a fostă și în Moldova o miş

care politică, ca în tótá Europa.
Acea mişcare unii aŭ calificat'o de intrigă russéscă, alţii de
revoluţiune, alțiĩ de copilărie, alţii de mișcare națională. Dar
adevěrulů zace încă învělită de mistere, ca tóte evenimentele
politice din lume.
Puține s'aŭ scrisă până acuma asupra evenimentului aceluia,
și mulți póte nu sciŭ detailurile sale. Dar merită óre sě ne
mať aducemŭ aminte de dilele acelea ? Eŭ credă că da,
fiindŭ-că ele aŭ făcută o pagine durerósă în istoria români
lorù ; fiindú - că aŭ lăsată suveniri încă viſ în tote clasele şi în
tótă féra.
Pân'a nu veni la fapte, să aruncămă o căutătură de ochiù
răpede asupra stărei Moldovei pe la începutulů anului 1848.
Nu sa scrisă de ajunsă , nu sa caracterisată îndestulă domnia
de cinci- spre -dece ani a fostului Domnŭ Michai Sturza. Ar trebui
în adevěrŭ unŭ studiŭ adâncă și unŭ talentă eminentă pentru
unŭ scriitoră, ca sě urmărească și se scrie acestă lungă istorie,
acelŭ tristů martirologiŭ de suferinte. de decepțiunì și de de
crepitudine, a unei tērſ întregi.
Căpětând tronul, nu prin alegerea țěrei, ci prin Convențiu
nea de la St. Petersburg, Michai Sturza era instrumentul do
cilă al politicei muscălescř. Dotat de natură cu o iubire de
 DIN ANUL 1848 163

argintŭ nesățiósă și o capacitate speculativă, elŭ domnia cu

o tactică imperturbabilă. Spre a avea unŭ sprijină sigură pe
lângă treptele Porței Otomane, el luà de soție pe fiica bě
trânuluĨ Vogoride, omŭ vērsată in diplomația orientală, cu
mare și sigură influență pe lângă Turci. Spre a fi bine vě
dută și de Puterea Protectore, elŭ se îngrijia de a cultiva
tot-d'a -una pârghia solidă a usuluì moscovitủ : corupțiunea .
Ast - felŭ susținută din afară , in lăuntru işi bătea jocă de
aseděmintele ce -i fuseseră încredinţate. Prin simulacrulă de con
stituțiune ce se dădese Moldovei sub titlulă de Regolamentulă
Organicũ, cum eraŭ in realitate lucrurile ? Representaţiunea
națională ajunsese o adevěrată păpușerie : adunarea se com
punea dupě voia Domnului, din satelițiỉ seỉ ; alegerile se făceaŭ
prin corupțiune, ameninţări, exilurĩ, arestărī, promiteri de fa
voruri. Administrațiunea, unŭ mijlocă de apěsare şi de stór
cere a bunurilorŭ private și publice. Justiția, o formalitate de
sprijinire și de răpire, unñ trafică du cupiditate și de licenţă.
Finanțele, o sorginte de întreţinută sbiriĩ și hoția organisată
spre a mări comorile domnitorului. Poliția, unŭ instrumentů
de spionagið și de tiranie . Boeria , unŭ altă instrumentů de
demoralisare a tuturorŭ treptelorŭ societăței. Servilismulă, in
triga, spionagiulă, trădarea , laşitatea, infamia, eraŭ titluri de
à se recomanda cine- va către guvernă spre a-și face cariera.
Demnitatea, capacitatea, integritatea, talentulă, eraŭ facultăți
ce atrăgeaŭ persecuțiunea din partea guvernului. Dacă cine - va
se tânguia pentru vre-o judecată nedreptă, era dată in jude
cată . Daca reclama în contra mituireſ, era lipsită de drepturile
politice . Daca cuteza a se arěta contrariŭ voinţelor guvernu
lui, era arestată și exilată. Ast - felů Domnulă acesta, căutândă
sẽ-și mărească comorile, prin care se susţinea politicesce, uci
dea ori -ce instinctă nobilă, ori-ce inimă patriotică, orï-ce spi
ritů liberală, orï -ce virtute civică.
166 DIN ANUL 1848

II .

Dar póte sě vie o posteritate, care sě întrebe : cum s'aŭ

putulŭ comite asemenea lucruri în secolulŭ XIX ? Cuin putea
Domnulă acesta sě se porte ast felŭ sub protectiunea cu ochi
de Argus a representanțilorŭ Russieſ, carî dupě tratatulŭ de la
Andrianopole eraŭ permanenti in aceste Principate ? In adevěrů,
posteritatea ar dice că aceste lucrurỉ sunt scrise din patimă
saŭ din exagerare tineréscă . Dar acea posteritate cată sě scie
că interesulù Russieſ era de a sugruma orï- ce spirită de libe
ralismŭ în ţerile acestea. Ea se temea ca ideile saŭ ten
dinţele liberale saŭ constituționale sě nu fie ca inodelă în ve
cinătatea staturilorŭ sale, pe care voia sẽ le ţie pururea sub
jugulŭ eſ de Teră . Pe lângă acésta, cată sě scie că ori-ce
agenți, ori ce comissari, ori -ce consulĩ trimitea Russia, până în
cele din urmă ajungeaŭ a fi fascinați ( fermecați) de Michai
Vodă Sturza, în cât închideaŭ ochiñ la ori- ce descoperiri și
incă coperíaŭ ori- ce nelegiuri.
Téra, în ast -felŭ de posițiune, nu avea nicì unŭ recursū.
De se găsiaŭ ómeni cu curagiữ ca sě protesteze, nu aveaŭ
unde. De se adresaŭ la puterea protectóre, nu căpětaŭ nici o
îndestulare. De se adresaŭ la puterea suzerană, suplicele veniaŭ
îndată în mâna Domnului, şi era vaſ de cei ce le subscriaŭ.
Căci, precum s'a disă , la Constantinopole Domnulă avea agentů
pe socrulŭ seŭ, carele scia a se pune în intimitate cu ómenii
influenţi de acolo. De se adresa cine- va la representanții celor
l'alte puteri europene, ei respundeaŭ că nu aŭ nici o compe
tință alta de cât a protege pe supuşii lor.
Ast-felů, Moldova representa douě tabere marì distincte :
una guvernamentală, compusă din sateliţiĩ Domnuluğ; alla dissă
națională , compusă din diverse elemente. In acestă de pe urmă
partidă, intraŭ ómen de tóte clasele şi de diferite nuanțe :
 DIN ANUI, 1848 163

funcționarī paraponisiți de pierderea posturiloră , aspiranţi de

posturî liberali convinşi, patrioți sincerī saŭ de calculă , ne
mulțămiți pentru diverse cause, ambițioși ; in fine ómeni de
felurite culori .

III .

Pe când în Franța clocotia vulcanulŭ revoluţiuneĩ , tóte po

porele şi naţionalitățile apěsate pândiaŭ momentulů isbucnireſ
sale. De la acelŭ foculariŭ de vieță, tote popórele aşteptaŭ sẽ
aprindă lăclia libertăţei şi a drepturilorŭ lor usurpate, spre a
pulea intra într'o viélă nouă și mai bună.
Româniĩ pe atuncñ eraŭ incă prea puțină cunoscuți Euro
peỉ civilisate . Ei nu dăduseră incă vre -unŭ semnă de viéță
politică, spre a atrage atențiunea omenilorŭ insemnați ai se
colului. Pressa europénă forte rarò se ocupa de chestiunea
lorů. Diplomatia incă nu cunoscea nici drepturile lorŭ politice,
nici istoria loră , nici importanta geografică a těrei lorů , nici
suferințele ce induraŭ , nici aspirațiunile de renascere națio
nală cari le nutria spiritele.
Dar sórta acestui poporů bravă şi demnă de viéță nu putea
sé rémãe pentru de - apururea staționară. Europa in curèndů
saŭ maĩ tărţiŭ trebuia sě-lử cunoscă și sě se ocupe de dénsulů .
Studenții Românì din Paris şi de prin alte părți se puseseră in
relațiuni cu publicistiſ şi cu bărbaţii politici, cari incepură a
le da cele mai frumose sperante .
In dilele cele furtunose ale Frantei, Românii din Paris, atât
studentſ cât și alti bărbați maturi de vêrstă din ambele Princi.
pate, începură a se întruni și a se ocupa de sorta patriei lor.
Eỉ se deciseră în cele din urmă ca o dată cu scularea celor
l'alte naționalități, sě facă a se manifesta și in tērile loră o
l'evoluţiune de renascere . Unirea Principateloră, emanciparea
lor de protecțiunea russéscă, o constituțiune liberală, eraŭ ba
sele programei politice care ruimegaŭ .
Cu assemenea proiecte, îndată după revoluţiunea din Fe
166 DIN ANUL 1848

bruariŭ , toți Românii din Paris plecară ca se reintre în patria

loră şi sě se apuce de lucru . Lăsândă a vorbi mai departe
despre participarea acestei junimi în evenimentele carñ s'aŭ
preurmată, să ne întorcemŭ puținŭ la Iaşi spre a vedea ce se
petrecea acolo.
Incă înainte de isbucnirea revoluţiunei în Paris, a fost venită ,în
Principate unŭ personagiŭ insemnată cu titlulŭ de comissarŭ
împěrătescŭ extra - ordinarŭ al Curfe Protectore. Acesta era fai
mosulă generală Duhamelů .
Acestă diplomată venise cu o missiune misteriósă . Când veni
in Iaşĩ, el fu dată in cuartiră la casa splendidă a Logofětului
Costaki Sturza (bětrânulŭ ) ; și mulți se miraŭ de acesta cu
dreptă cuventă. Acestủ boerŭ era din partidulŭ paraponisițilorů ,
fiindú - că i se luase portofoliulŭ ministerială pe care-lŭ avusese
în maĩ multe rèndurī şi care credea că i se cuvine ca apa
nagiŭ.
Unii diceaŭ că guvernulū înadinsŭ ' 1-a dată pe acestă mare
omŭ în cuartiră, pentru ca sě- astupe gura, dându-i prin
acesta o garanție că în curêndŭ va recăpěta ministeriulů
pierdută . Unii credeaŭ ci comissarulŭ russescă însuşi ceruse
acestă cuartiră. Dar era timpulŭ ipoteseloră, şi nimeni nici
astă-ţi nu scie adevěrulă , de cât doră Vodă Sturza și Du
hamel .
Se respândise vorba că marele diplomatů Russescŭ avea mis
siunea a face pe Vodă sě intre în calea legalităţe şi că i -ar
fi făcul aspre mustrări pentru abusurile guvernului seň. De
aceea mai mulți din nemulțumiți se hazardară a se duce la el
și a- arăta pěsurile ţěreỉ. Diplomatulŭ avea dicționarulă óme
nilor din țéră ; sciea imprejurările şi caracterul fie -căruia din
cei ce veniaŭ sě i se înfățișeze. De acea pe uniï iï primia cu
cordialitate, pe alțiĩ cu aroganţă ; unora le da consilie părin
tescî ; altora ameninţărî russesci ; unora le promitea decora
ţiunì şi cariere , altora perspectiva pedepselor şi essilulă chiar
până în Siberia .
După câte -va şile de petrecere în Iaşi, Comissariul russescă
 DIN ANUL . 1848 167

plécà la Bucuresc , lăsând în urmă -ĩ desolaţiunea şi despe

rarea . Šis
Era posițiunea cea mai durerósă, în adevēră . Oameniſ in
teliginţi nu vedeaŭ nici o perspectivă de mântuire, nici un chip
de viudecare atâtor rele de care țéra suferia. A resturna gu
vernul prin o rescólă, nimeni nu cugeta ; întàiŭ că era un
pas prea hazardos ; al duoilea că vecinătatea Putere Protectore
era prea aprópe și tot-déuna ameninţătore.

IV .

In mijlocul acestor ferberî și fremèntături, iată vine ca o

bombă scirea despre revoluțiunea din Paris.
Proclamarea Republicei, fuga regelui Louis Philippe, mani
festulŭ lui Lamartine, rescularea tuturor naționalităților, elec
trisară inimele Moldovenilor. Toți ómeniĩ bine cugetătorị vě
qură o radă de speranţă pentru schimbarea lucrurilor. In lipsă
de fož românesci, care nu puteaŭ fi tolerate sub regimul absolută
al lui Michaï Sturza, gazetele francese, cari veniaŭ în plicuri prin
posta aussriacă , se traduceaŭ şi, prin mii de copii respàndite, se
făcea propaganda ideilor şi faptelorŭ revoluţionare din Franța .
Domnulū, vědêndŭ acestă mişcare mare în spirite, prevě
dendŭ vre - unŭ feliŭ de resculare, și neavend se vede destulă
siguranță în credința oștirei pămêntescì, se puse îndată a- și or
ganisa o gardă pretoriană : înrola vreo douě sute şi maĩ bine
de Arnăuţi şi aventurari străinî, însemnându -le şi lefe bune
prin care credu a-şi asigura credinţa lor. Pe aceşti mercenari
spera elŭ, saŭ sě -ſ pue inainte la foc în casă de revoluţiune,
saŭ, în casă de a fi învinsă, sě se pótă strecura, însoţit de dénşiï,
peste hotarů .
Locuitoriſ de tote clasele din capitală se înspăimântară de
desvollarea unei asemení měsuri. Cuventulŭ era prea natu
rală . Acesta semăna întocma cu adunătura volintirilorŭ luğ
Pendedeca, locotenentulă din Iaşi al lui Ipsilante de la 1821 .
168 DIN ANUL 1848

În tote dilele și în tóte casele nu se vorbia de cât de esce

sele acestorŭ vagabondi. Lumea se ascepta din și în ſi la
vre-unŭ incendiñ , urmată de deprădare generală. Supușii străini,
prin consuliſ lorů, cerură garantia vietei şi averilorŭ lorů.
Consuliſ intrară în corespondință formală cu guvernulă pentru
acésta . Dar Domnulŭ ajunse la cinismulŭ celă mai impudentů ;
se mărgini a respunde Consuliloră cu banalități, și bandele de
volintirî se mănținură.

V.

In ast- felú de stare eraŭ lucrurile în laşi pe la începutulů

unei luì Martie .
Acuma îmi voiŭ permite sě vorbescũ ceva despre mine. Pe
cetitoriŭ speră că-lŭ va interesa, căci din viéța unui individū
une - orŤ se pote judeca caracterulă unei epoci.
In primă-vara anulu 1848, dupě împrejurările vieţei mele
private (despre care voiŭ vorbi în altă capitolŭ mai departe)
mě aflamŭ la féră . Mě făcusemŭ arendaşŭ alū tatălui meň , care
ajunsese prea bětrână pentru ca só maĩ pótă a se ocupa cu
agricultura . Luasemŭ de la el în arendă moşia sa Hârșova din
districtul Vasluiuluï, moşie moştenită de la strămoși, locă în
care- mi legěnasemŭ copilăria și primii anì ai tinerețelor mele.
Acolo este un locŭ istorică nu numaş pentru mine dar și pentru
féra intregá. Aice în apropiere se făcuse faimosa bătălie de
la Racova, pe timpul luğ Stefan-cel -Mare . Crescut de mică pe
valea Racovei, mergeamŭ cu bucurie sě maĩ vědŭ movilele
acele, asupra cărora tradițiunea a lăsată atâtă de frumose a
necdote. Chiar pe moşia tatălui meŭ , este o movilă care se
numesce movila lui Sion . Documentele şi tradițiunile familiei
spună că aci un Demir Gherei fiiŭ al Hanului Tătărescŭ fiindă
in serviciulă marelui Domnă, desvoltase cea mai mare vitejie
asupra Turcilor ; aci Demir înmormêntà victimele sale ; aci elů
îmbrăţişà legea creştină ; aci Ştefan ilŭ botezà cu numele de
 DIN ANUL 1848 169

Sion şi-l cununà cu o nepótă a sa ; aci Şiefan iſ dărui c întinsă

moşie.
Dar strămoşi marī și tari, s'aŭ perdută intru întunereculă
timpuluğ și al uitărei ! Generațiuni numerose aŭ urmată şi
s'aŭ strecurat. Timpulŭ de durere şi de decadenţă a venită
peste poporulă Romån . Geniul miseriei planéză peste omenii
şi locurile cu suvenire memorabile !

VI .

Nu potŭ arăta sensațiunile ce m'aŭ cuprinsă când, dupě o

absență de optă ani, mě întorceam la Hirsova. Până a nu a
junge la aședarea părintéscă, trebuea sẽ trecŭ pe lângă clo
potnița de lemnă a unui Schită, fundatŭ de unŭ strămoșă alú
meŭ și inchinat Mitropoliei. Acolo cu optú anî în urmă de
pusesemă, rece şi abandonată de vieţă, corpulŭ aceleia ce mě
adusese pe lume ! Un simțimentú de pietate mě făcù sě mě
oprescŭ la pórtă, sě mergă spre biserică făcêndu -mi cruce, și
apoĩ sẽ cadă în genuchi pe pétra rece ce coperia mormêntulŭ
maicei mele. Leşinaiŭ plângendă. Preolulă bisericeſ veni, cu
una din fiicele sale, ca sě mě stropescà cu apă pentru ca sě
mě deştepte. Dupě ce intraiŭ în biserică şi mě închinaiŭ, dupě
ce mě mai rugaiŭ pentru sufletulŭ maicei mele, apucaiŭ calea
spre casă .
Aședarea părinţéscă era situată pe un loců de cele mai pi
torescì : pe peptulŭ ridicată al unui deal . De aice spre sudă
se vede întindèndu -se o vale lungă ca de jumětate postă , prin
care şerpuiescŭ trei riulețe viï . Despre apusă şi despre rěsă
rită , douě sătulete pe douě văi, iar dincolo de sate , alte douě
dealurỉ, coperite cu crângurì şi cu semănăturĩ, care se perdì
nu departe în valea prelungă ce se întinde spre miédă -ţi.
Când intraiŭ în curtea casei părintesci, o sudore rece de
pe frunte se uni cu lacrimele mele. Acestă locașă , pre care
eramŭ deprinsă a- lŭ vedea plină de vieță și de mișcare, acuma
 170 DIN ANUL 1848

vai ! respira un aer de desertă, tristă și durerosú ! Nu mai

vedeamŭ pe maica mea eşindu -mi în scară cu brațele deschise
ca mai nainte ! Nu mai vedeamă pe cei duoispredece frați și
surorî împrejurulŭ meŭ ! Nu maĩ vedeamŭ acea mulțime de
servitorĩ cu care am fostủ crescută în copilăria mea !
Mě primi unů bětrànŭ bucătariň , sclavă ală părinţilor mei,
cu lacrimi de bucurie. Intrajŭ prin camere, și noue durerî mě
sfâşiară , věďèndu -le deserle şi delabrate .
Peste câte - va momente fuiŭ distrasă din durerile mele cu
venirea unuſ mare număr de locuitorị din sată . Unŭ aerŭ de
fericire strălucia pe fetele acelor omenī. Toți mě cunosceaŭ
din pruncie și mě adoraŭ : bětrâniĩ mě purtaseră în brațe ;
tinerii crescuseră cu mine, luând parte la tóte jocurile copi
lăriei mele ; casele tuturorŭ îmì eraŭ cunoscute ; inima mea
tuturora le era sciută ; fie - care purta câte o speranţă sigurà
în bunătatea şi în protecțiunea mea.

VII .

În câte -va dile îmi regulaiŭ economia casei . Chemaiŭ pe una

din multele mele surori carĩ se trăseseră la monastire, ca sē
vie sě-mĩ țină companie. Imï înființaiŭ sése plugurĩ, cu boii
și cu tóle cele necesarij. Îmi regulajŭ camera și biblioteca de
studiŭ. Imi inchipuiiŭ , in fine, tóte comoditățile vieţuirei câm
penesci.
Speramŭ sě pociŭ in curëndŭ restabili vechea ordine a ca
sei părintesci, se readunŭ imprejurulū meŭ pe surorile de la
Monastire, și sē redaŭ viéta familiei şi casei părintescì care
acum o vedeam struncinată
Deprinsă cu ilusiunile şi cu sublimul, îmi făceamŭ proiec
tele cele mai poetice și maĩ frumose . Uitându -mě la brasda
resturnată de ferulŭ plugului, mě simţiamŭ mai fericită de cât
toți muritoriſ de pe pămêntă . Acea brasdă la anul viitorů
proiectamŭ sě o exploateză cu unŭ modŭ maĩ rațională. Cu
 DIN ANU ) . 1848 171

chipul acesta, aveamŭ speranţă sě scotă din păméntă îndecită

folosŭ de cât alțiĩ, în curëndŭ sě potŭ cumpěra moşia de la
tatălŭ meŭ , sẽ mai cumpără o altă moşie maſ mare in veci
nătate , sě facă fericite pe surorile mele, sě fundezŭ şcoli și
institute de facer de bine şi , peste jumětate secolū, sě mě
věďŭ într'o Românie mare și fericită , în mijloculă unei fami
i demne de sufletulū með şi a une posterități demne de
viétă.
0 , dulce poesie ! Nu voiŭ uita nicì odată acele puține dile,
pe care Dumnedeŭ n'a voită sě mi le mai lungéscă. Nu voiŭ
uita roibulū meŭ de călărie, cu care goniamŭ iepurii de pe
câmpii. Nu voiŭ uita visurile poetice ce mě rěsfățaŭ , aflându -mě
între plugarī și între pluguri, ședêndă pe iarba verde dintre
colnice, ascultând cântările pasēriloră de primă - vară, şi admi
rândă natura cea plină de vieță .
Cu durere înnữ voiŭ aduce aminte de miculŭ albumŭ în care
pusesem atâte bucăți din inima mea , atâtea jucăriĩ ale spiri
tuluſ meŭ, albumŭ care în curendů a trebuită sě-lŭ perdì
impreună cu tótă averea mea !

VIII .

Intr'o diminéță aflându m

- ě pe câmpă cu semănătorií, vědŭ
că sosesce omul ce făcea pe curierul meŭ, de-mi aducea în
tótă séptămâna corespondența și gazetele de la laşi . Imì dă
pachetul ; rumpů sigiliul, şi între gazete, găsescă o scrisore cu
următóre cuprindere :

« Amice,
Mě grăbescŭ a te însciinţa ca aicī lucrurile iaŭ o faţă se
« riósă și gravă. Este o mare mişcare. De la patriotismulŭ Ro
«mâniloră sperămŭ a vedea ceva . De prin tóte districtele
aŭ sosită mai mulţi omen cugetătorì la binele fereſ, ca sě
172 DIN ANUL 1848

« se consulte de ceea-ce s'ar cădea sě facă în împrejurările

« actuale. Sciſ că Europa tótă este în foc. Până şi in Viena
« este revoluțiune mare ... Tarulū Muscălescă, a dată unŭ ma
« nifestă, prin care pronite a privi ca neutru la tóte mişcările
« popórelor. Prin urmare, nu ne putem teme de invasiune...
« Nu - ti potů scrie maĩ multe . Scolă și vino la Iaşi. Perderea
« de timpŭ este o crimă în imprejurărī grave . Te asceptă. Lu
« crurile sunt serióse... Adio !
Acestă scrisore era de la o damă, care juca óre-care rolů
politică pe atunce. Dotată cu multă spirită naturală, acestă
damă, de şi din clasa a doua a boierilor, avea intimități și in
societatea înaltă. Casa eſ 'era ca un fel de club unde se adunaŭ
nemulțămiții în contra guvernului, şi elocuenta eſ era adese
ori răpitore.
La primirea aceste scrisorị, mi se sui pěrulă în vêrfulŭ
capului, și mě cuprinse un tremură.
Aflat'aſ tu ce este pe la laşi ? intrebaiŭ pe curierulŭ meŭ.
Nu sciŭ de-a fi bine saŭ rěŭ . Sciŭ că s'aŭ adunată o
multime din tóte părţile şi se vorbesce de zaveră.
Dar cine este în capă ?
Asta n'am înțelesů. Sciŭ atâta că este mare ferbere. În
drumulū meŭ , cât am venită , am întâlnită o mulțime de boieri
Vasluienī și Bérlădenſ înarmati cu puscì şi cu pistole, ca cum
s'ar duce la bătălie. Câți-va m'aŭ întrebată de unde sunt, și
apoi mi-aŭ spusú sě - ti arătă că numai de cât sẽ mergi și
D -ta la Iaşi .
Cumpěratu mi-ai prafă de puşcă ?
Nu se găsesce nici unŭ dramă. Poliţia l'a adunată
prin tóte părțile și l'a dată la Arnăuți, care slobodŭ tótă nop
tea la pistole prin cârciume, ca prin pădure.
Omulă acesta era unů bětrânŭ så ténă , carele mě purlase in
brațe în copilărie. Pentru acesta îi purtamŭ o afecţiune par
ticulară, care mi o plătia cu unŭ devotamentů nemărginită .
Ce maſ stai, Costane ? dute acasă şi spune vizitiului sẽ
' mì gătéscă trăsura și caiſ pe deséră .
Eŭ, cuconasule, (ast-feliŭ eraŭ deprinşi omeniſ a mě trata
 DIN ANUL 1848 173

aşi Țice sě m’asculți pe mine şi sě nu te duci. Dreptů sě-ți

spună , mie nu- mi miróse a bine lucrurile de la laşi. Cine scie
ce póte sě ți se întâmple ?
Întâmple -se or7-ce ; trebue sě mě ducă . E vorba de bi
nele terei.
Sě ajute D-deŭ ! Dar celu puțină sě te rogũ și eŭ de ce - va.
Spune, Costane.
Sě mě ieĩ și pe mine. Cine scie ? Pote ți se va întempla
ceva, și ți-oi putea fi de ajutorů .
Bine, dar tu abia abia aſ sositù de pe cale ; și apoi ai
femee, copii ...
Nici ostenélă, nici femee, nici copii nu mě împiedecă
la acesta. De ți -o fi D - tale bine, o fi și de casa mea bine.
Bine, Costane. Vomŭ merge dar împreună .
Bietulŭ oinŭ plecà, cu faţa plină de bucurie ; iar eŭ rěmă
seiŭ lăcrimândă , şi cu inima strânsă de o mie de cugetări.

IX .

Dupě ce mi puseiŭ lucrurile la cale pentru o absență de

câte- va qile, plecaiŭ séra pe lună. Era o núpte de cele mai
splendide. Stelele se întreceaŭ cu luna în revărsarea scântei
lorú loră luminătóre. Cea maņ mică umbră de norŭ nu venia
a păta seninulū ceruluſ.
Echipagiulă meŭ era compusă din o căruță mică de țéră și
din douï caſ mici, carī sburaŭ uneori cu aripele fantasiei.
Din când în când mě distrăgeamŭ fumândŭ câte o ţigară,
saŭ dândă focŭ unui mică pistolŭ de buzunariŭ , singura armă
ce luasemă cu mine. Din când în când, răpită de cugetărì la
vederea nature desfătătore, cădeamŭ in estasurt deliciose.
Din când în când compuneamŭ fragmente de versuri, pe care,
dupě ce le recitamŭ cu buze tremurătóre, le perdeamă în
dată din memorie, până ce le împrospětamŭ cu altele . Din
174 DIN ANUL 1848

când în când Costanŭ mê întrerupea cu convorbirea sa naivă

şi interesantă .
Despre diuă, mě opriiŭ pe vêrfulū unui délă pentru ca sě
resufle caiï . Mě abătuiŭ puținŭ din drumŭ pe o pajişte. Vizi
tiulă scose căpețelele din capulŭ cailoră, iĩ lăsà sẽ rumege
ceva din jérba ce incepea a cresce ; apoĭ se culcà și adormi
înaintea cailor. Costan, vědèndă că nu prea aveamŭ poftă de
vorbă, se culcà și elŭ josŭ alături cu căruța .
Grieriſ câmpului, strigătele unorŭ rate se!batece de pe unŭ
iază ce era în vale, sbierătele unorŭ oi din depărtare, lătră
turile unoră càini de stână, strănutările cailorŭ mei ce păs
ceaŭ, aceste singure turburaŭ adânca tăcere a natureſ ador
mite . Dar ori cu câtă poesie se resfăța sufletulŭ meŭ la ve
derea aurorei ce părea a se lupta cu nóptea spre a -ì sparge
întunereculă și a -i lua loculū , somnulŭ puse degetele sale pe
pleópele mele. Atunce unŭ visù dulce incepů a mě legăna.
Vedeamŭ România mare și unită, de la Tissa până la Nistru
şi până la Mare ; pămêntulă ei coperită cu flori; locuitorii sei
fericiți, desvollândă sciinţele, industria, artele, comerțul, agri
cultura . Lăcrimamŭ de entusiasmů. Unŭ suspină simţiamă că I

mě îneca ; şi când voi să isbucnéscă , deschiseiŭ ochii şi vě

qui.... o tristă realitate ! sorele respândindŭ miliónele sale de
rade peste aceași féră ticălósă, peste aceeași miserie !
Pe la ameadă di intraiŭ in Iaşi . Căpitanulŭ de barieră mě
întrebà de arme. Mě coborâiŭ din trăsură , şi elŭ căutà cu
luare aminte prin paiele pe care şedeamă până la scânduri.
După acesta, încredinţàndu - se că nu sunt omŭ periculosă, îmi
poftì cale bună .
Ce e causa de atâta străşnicie ? îl întrebaiŭ eŭ .
Porunca stăpânireſ, domnule.
Se vede că stăpânirea are nevoie de arme. Iată un tună,
dă- i- l ca sě se apere .
Deteiŭ pistolaşulŭ meŭ , pe care bietulă căpitanŭ ilŭ luà rî
dêndū.
După acesta, intraiŭ în oraşă. Ajungêndŭ pe la curtea ad
 DIN ANUL 1848 175

ministrativă, câți- va amicỉ îmỹ făcură semnŭ sě mě oprescă

ca sě -mỹ vorbescă.
Mě opriiŭ , şi diseiŭ vizitiuluĩ sẽ mérgă cu trăsura la viea
de la Valea Adâncă. Iar Costanŭ pretinse a nu se despărți
de mine.

X.

Amiciĩ, după ce mě felicitară de bună venire şi mě îmbră

fișară, îmi spuseră cum staŭ lucrurile.
In séra de 28 Martie, în ajunulŭ venirei mele, se făcuse o
mare întrunire în sala spațiósă a otelului de Petersburg. Adu
narea a fostů compusă din o mulțime de cetățenī, božeri și fiſ
de boierſ de tote clasele şi de tote verstele, neguțitori şi co
merçanti, atât pămènteni cât şi străini. Ministrulă din lăuntru,
Logofětulă Stefan Catargiu, veni in numele Domnului sě întrebe
care e scopulù convocărei sale . Presidentulă întrunirii ( ce era
unŭ boierů bětrânŭ notabilů) ii spuse că féra era nemulțămită
și doresce óre - care reforme și îmbunătățiri. Atunci ministrulă
dise că sě - dea în scrisă acele dorinţe, căci şi Măria Sa, ca
părinte bună, e in plăcere a le lua în băgare de sémă ; dar
că , sub nici ună cuventů , nu va maĩ îngădui convocarea de
doua oră a unei asemeni adunări, care turbură liniscea pu
blică . Ministrulă fu apostrofată pentru înrolarea bandelorŭ de
arnăuți, de care s'aŭ spăimântată oraşulă . La acesta rēspunse
că , dacă adunarea pretinde, elŭ va stărui la Măria Sa ra sẽ
desfiinţeze acele bande. Atunce adunarea proclamà unŭ comi
tetă carele sě moduleze dorințele ei, care apoi, subscrise de
>

publică, sě se supue Domnuluğ. Adunarea apoi se risipi. Co

mitetulŭ peste núpte a făcut lucrarea cerută , şi acuma tótă
lumea merge de le subscrie.
Aceste relațiunì mi le daseră amici ce întâlnisemŭ pe strade,
plini de ilusiuni şi de sperante.
« Şi ce coprindă dorintele acele ? întrebaiŭ eŭ.
176 DIN ANUT, 1848

Haide şi le ve vedea ; căcî şi noi mergemŭ sẽ le sub

scriemů .
Unde ?
In casele Logofătului Costaki Sturza . Sunt 35 de ar
ticole .
Cine aŭ fostă în comitetulă care le -a scrisă ?
Aŭ fostă vre-o cinci-spre -dece inşi ; frații Roseti, Rola ,
Alexandri, V. Ghica, A. Cuza, Muruzestiſ și maĩ nu sciŭ cine.
Dar Cogălniceanu şi Panu ?
Nu . Ei sunt la téră .

XI .

Ne duserămŭ la casele Logofětuluì C. Sturza.

Curtea era plină de echipagiurì ca la o nuntă. Pe scărî se
suia și se cobora o mulțime de ómeni de tote condițiunile,
întocmai cum se întêmplă la o solemnitate funebră.
Salónele eraŭ asemenea pline de lume. Bětrânulŭ Sturza, cum
mě vědu, mě apucà şi mě sărutà cu unŭ aeră părintescŭ di
cêndu -mi cu ochỉ lăcrămătorị că acuma întrevede unŭ viitorů
de reală fericire pentru patrie.
Intr'o cameră laterală era maſ multe mese, ocupate de mai
mulţi inşi, carì decopiaŭ dorințele naţionale ; în lipsă de ti
pară, acestă lucrare se reproducea prin copiſ manuscrise spre
a se respândi în publică .
Mě puseiŭ şi eŭ sě scotă o copie. Eram la o masă unde
mai scriaŭ încă vreo trei inşi, din trei judeţe deosebite. Pe
când scriamů, convorbiamŭ tot -o -dată. lĩ întrebaiŭ cum le
veni în cugetă sẽ vie de prin districte într'o di aşa anume
fixată .
Imi rěspunseră că ţiua de 28 Martie le-a fostă notificată
de la Iaşi, dupě care s'aŭ grăbită a veni .
Personele ce-mi numiră ca inițiatore acestei menifestări, nu
 DIN ANUL 1848 177

'mĩ însuflară mare încredere . Eraŭ ómenī a cărora sinceritate

nu prea inspira confiență .
« Dar cum se face, intrebaiŭ eŭ , că acestă adunare se face
în casa unde a fostů Diuhamelŭ în gazdă, și încă în casa
unui boieră, al căruia fiiŭ este Postelnică ? >
Acestă întrebare puse la gânduri pe interlocutoriſ mei .
« Dreptă sě-ti spună , dice unulă , și mie îmi pare curiosă
acesta. Apoỉ chiar în hârtia acésta sunt lucruri care nu-mi prea
miróse a bine . Ce va sẽ dică : « Sfânta pășire a Regulamen
tului ? , și apoi : cum se potrivesce asta cu garda națională, cu
desfiintarea censurei şi cu libertatea presseſ ? Mě mirŭ cum
de s'a subscrisă hârtia acesta de publică inainte de a se fi
consultatů ?
Dar in fine ce o se facă cu hârtia acesta ?
O sě fie trimisă la Domnă cu o deputațiune care sě .
ceară a încuviinţa dorintele aceste .
Şi dacă nu va voi ?
Atuncea sě-lŭ silimŭ .
Ce felŭ ?
Negreşită ... cu puşca în mână și la palată .
Dar oştirea ?
Nu va cuteza , nici va avea cine-ī ordona .
Dar Arnăuții ?
- Li s'a promisă bani, ca sẽ facă causă comună. >
Intre aceste auņimŭ vorbe declamatoriſ în sala cea mare, și
vedemŭ mulțimea ducêndu-se sě asculte .
Logofětulŭ C. Sturza ruga pe mulțime cu lacrimì ca sě-I
deșerte casa, dicêndă că póte Vodă sě trimită oştire sě o ri
sipfască ; şi nu voesce ca casa sa sě ajungă teatrulỏ unei dra
gonade .
Păstrătoriſ actuluï cu dorintele naţionale anunţară că actulă
s'a incredinţată d -lui Al . Mavrocordat, unde va putea sě mérgă
ori- cine spre a subscrie, și că acolo va veni și deputaţiunea
de la Domnŭ cu resultatulů .
Mulțimea atuncea deşertà casele LogofětuluĨ C. Sturza și se
risipì.
12
178 DIN ANUL 1848

Eŭ , coborându -mě, găsiiŭ pe Costanŭ alū með în scară ; il

luaiŭ cu mine și, citindă dorințele naționale, mě îndreptaiù
către casa unchiuluì meŭ Antochi, căcì era ora prândului
şi -mi era fome.

XII .

Casa lui A. Mavrocordat era situată la o extremitate a ca

pitalei, aprópe la bariera Copoului. Era o casă mică, cu un
singură etagiữ și cu fața la uliță .
Personele, ce- si luase missiunea de a merge la Domnŭ
ca deputati ai partidului națională , eraŭ : C. Rola , unulů
din frații Moruzi şi Visilică Ghica. Aceştia , dupě ce făcură o
anticameră cam lungă, fură primiți de Domnŭ .
Dupě ce ascultà citirea documentului cu dorințele nationale,
Vodă réspunse că mai tóte punturile arětate le primesce, afară
de trei, și anume : desființarea Adunăre , garda națională și
desfiinţarea censurei. Acestea nu le putea încuviința pentru
consideratiune că treceaŭ peste competinta sa .
In locŭ de a eși cu assemenea rěspunsă de la Domnă, in
locŭ de a aduce publiculuğ acestŭ resultată , unulă din depu
tați, neantorisată de nimenī, declarà Domnului că Națiunea
voesce ori totulă ori nimicŭ ; și că, dacă Măria Sa se opune,
Națiunea va cuceri drepturile sale cu puterea .
Inspăimântată de unŭ asemenea limbagið, Domnulŭ se sui
în trăsură cu Dómna și cu unŭ copilă mică ce avea, și, es
cortată de garda palatuluş, plecà la casarmă. Iar deputațiž ple
cară către casa lui Mavrocordat ca sě aducă relaţiune despre
resultatulă însărcinării lor.
Pe la 7 ore plecaiŭ și eŭ către loculă de întâlnire.
Eram pe aprópe sě ajungă , și eată că věďă pe Costan al meŭ,
vijndŭ de la vale cu paşi iuți și găfă indŭ :
« Laudă Domnului cà te găsescă ! Nu e glumă. Viŭ de la
casarmă : sciſ că am unŭ nepotů . Mě dusesemŭ sě - vědů.
 DIN ANUL 1848 179

Era cam beată , și numai pe ferestră am putută vorbi cu

el . Soldațiỉ de erñ încă staŭ închiși în casarmă. Astă-ţi
pe la amează-di le -aŭ datŭ vină și rachiŭ de aŭ běută
câtă au pututů . Maſ dinéorī a venită Vodă : „-a scosŭ
pe toţi afară și l- a întrebată dacă póte sě fie sigură pe cre
dinţa loră. Jurară toți. Apoi a poruncită ca sě mérgă sẽ risi
piască şi sě omóre chiar pe rěsculaţi.
Bine, dică , vom vedea.
Ce sě mai vedí, coconaşule ? Haideți la vie, sě ne suimŭ
în căruţă şi sẽ ne ducemă acasă.
Nu se póte, Costane. Ce vor suferi toți, cată sẽ suferă
şi eŭ . Nu se pote sě se omóre ómenī aşa fără de judecată . Nu
vedi tu ? aici e tótă flórea țerei.
Flórea fereĩ ! Dar Românulŭ celŭ îndrăcită dă cu cosa
prin flori ca şi prin pălămidă . Sě vedi... acuși vină soldațiï ;
şi cum sunt ei, amețiți de rachiŭ , or sě dea de focũ .»
Cu ast -felŭ de convorbire, mě apropiaſu de casa lui Mavro
cordat. Mica curte din fața casei, şi ulita, eraŭ pline de po
porů . Rěsbăluiŭ prin mulțime și intraiŭ în casă .
Deputațiunea trimisă la Domnú spunea scena ce avusese.
Cei ce eraŭ de faţă sẽ consultaŭ ce sě facă. Uniſ eraŭ de
părere ca sě mérgă o altă deputaţiune ca sě arěte că sě
mulţumescă cu cele 32 de punturĩ. Unii făcură imputărî
lui V. Ghica despre limbagiulŭ semeţă ce la ţinută Dom
nuluị.
Ce era de făcută ?
Maſ multe idei se deteră. In cele de pe urmă predomnì pă
rerea de a merge cu toțiſ a doua-di la Mitropolie, a pune în
frunte pe Mitropolitulă, şi trăgêndu-se clopotele, a merge la
palatŭ şi a cere dorințele naţionale .
Acestă socotință se găsì cu cale a o face cunoscută mulți
mei ce inunda casa, curtea și ulița, spre a se risipi.
Vasilică Ghica eşi în pragulă scărei, şi cu totulă din contra
de cum se vorbise în casă, ținù o harangă în limbagiulŭ ur
inătorů :
« Fraţiloră ! tiranulă , care şede pe scaunulū Domniei, nu vrea
 180 DIN ANUL 1848

« sě asculte de glasulŭ poporuluì. Dorințele naționale , rostite cu

« atâta duh de pace, iscălite de Mitropolitulă și de tótă flórea
a lēreſ, el le respinge și încă ne ameninţă. Dar voỉ sciți, fra
« țiloră, că glasulă noroduluſ este glasulū lui Dumnedeň. Prin
« urmare, ceia ce voesce țéra și D -deň o încuviinţéză. Nu e
« dară de făcută, de cât să ne dăm mâna cu toțiĩ și sě sfă.
« rămămă idra cu sépte capete care ne chinuesce de patru
« spre-dece ani. Noi cu toțiĩ am hotărîtù şi am găsită cu cale
« ca mâine de dimineță sẽ mergemŭ cu mică cu mare, cu tê
něrů, cu bětrână, cu ori-ce arme vom avea prin casele nostre,
« la Mitropolie ; sẽ luămă pe Mitropolitulă înaintea nóstră cu
« iconele și cu prapurele, și sě mergemŭ la palată. Soldații nu
« vor cuteza sě dea cu armele lorů în icona Maicei Domnului,
« în capulă bisericəi, în flórea božerimei, şi în fruntea norodu
« lui. Aşa dar mergeți fie - care pe a-casă şi vě pregătiţi in li
« nişte. La arme fraților, la arme !,

XII .

Inchipuiască -și orị-cine înțelepciunea unui asemeneu cuventů

şi impressiunea ce a pututì sẽ producă.
Dar ce caracterŭ înfăţişa mulţimea aceea de publică ce se
vedea în acestă adunătură de omeni ? Era óre ună publică
rationabilă , întelegětorŭ de lucruri politice, simțitorŭ la causa
națională ? Nici de cum . Aci nu eraŭ de cât servitori de prin
casele boieresc , câte-va calfe de pe la băcăniĩ, câți- va câr
ciumari de prin mahalale, câți-va scriitoraşi de prin cancelarii,
şi în cea mai mare parte Evrei, toți aduşi saŭ veniți de cu
riositate. Nu se putea aştepta nici unŭ sprijină reală, nici o
probă de devotamentů patriotică , nici unŭ semnŭ de curagiŭ
pentru o causă politică .
Provincialiſ, ce veniseră ca și mine, nu eraŭ póte nici o
sută cu totii.
 DIN ANUL 1848 181

Cu ce scopů dară și către cine se făcea acea provocare la

arme, acel scandal ce compromitea şi causa şi féra ?
Dupě cât mi-aduc aminte, la scenele acestea din casa luſ
Mavrocordat lipsiaŭ cea maï mare parte din personele ce aŭ
fost luată parte la redacţiunea celor 35 de punturŤ. Fratiſ
Roseti , Rola , Alexandri și alțiĩ nu eraŭ aici .
Sunt încă prepusuri saŭ bănuele, care până astă- di rěmân în
stare de enigmă. Conduita problematică a unor ómenī, stă încă
invělită de mistere şi de ipotese.
Se scie că Rusia a voită a revoluţiona féra spre a justifica
o invasiune in Principate, pentru ca sě se pótă apropia de
fruntariele Austriei, care era ameninţată în existenţa sa poli
tică de popórele revoltate.
S'a qisů şi se dice încă că instrumentele Russiei în planulă
acesta ar fi fost Muruzesci şi Cantacuzi nescii, cunoscută pen
tru relaţiunile lor intime cu curtea protectóre și pentru sim
patiele lor de russolatrie tradițională ; mai alesŭ că Can
tacuzinesciſ eraŭ chiar rude intime cu consululă Rusiei D.
Ghiers.
Este sciută însě că capiĩ mişcărei din Moldova eraŭ D. D. Rola,
Alexandri, V. Ghica, frații Roseti, Cuzesciĩ și alții carî aveaŭ
influenţă şi credită în féră. Dar aceşti ómenī fost'aŭ óre atât
de mărginiți în judecata lor, în cât sě nu înțeleagă planulă
ocultă al Rusiei, şi sě se facă complicì inconscií aſ conspira
torilorŭ ?
Cată sě afirmămă acestă ipotesă. Imprejurărī ulteriore aŭ
demonstrată că aceştĩ ómenī aŭ fost de bună credinţă în miş
carea aceea , dominați de amorulŭ către patrie și de ilusiunile
frumose ce respira chiar în aerulŭ anulu 1848.
Dar sě mě întorcŭ la istoria mea.
182 DIN ANUL 1848

XIV .

Dupě discursul lui Vasilică Ghica, publiculă începů a se

rěspândi, ducêndu - se fie - care pe la casele sale. Insuşi tribu
nulŭ demagogŭ se făcù nevědută .
Indată dupě acesta se réspåndeşte scirea că oştirea a ple.
catŭ de la casarmă în marşŭ iute şi vine asupra casei lui
Mavrocordat, sub comanda lui Beizadea Grigorie, sprijinită de
tótă artileria, care atuncea se compunea dintr'unŭ tunŭ miti
telů , care se trăgea de unŭ singură cală .
Cu tótă terórea ce insufla o aseminea scire , vre douě-deci
de tinerị se determinară a sta pe locă . Unii mai curagioși se
arětară atunci cu ideea, că, de va cuteza oşlirea sẽ violeze
domiciliulă, sě o respingă cu armele. D. Mavrocordată posseda
în adevěrù unŭ arsenală de arme de luxŭ ; avea póte vre - o
40 de focuri, pusci şi pistole, cu care nisce brațe iuti și si
gure ar fi putută doborî vre-o sută de omeni. Majoritatea însă
găsi mai prudentă ca sě evite o měsură atât de temerarie ;
putea sě prorumpă o turburare peste nopte, și vagabondii să
dea focă oraşuluſ și sě se pue pe prădăciuni.
Aşa dară se deteră la o parte armele de focă, și tinerii,
punêndu - se a fuma tigări, aşteptaŭ desnodămêntulŭ comediei.
In numěrulŭ acestora mě aflamă şi eŭ, vorbindă despre li
teratură cu amiculŭ meŭ Petrake Casimir.
Actulů original al dorințelorŭ naționale, în care eraŭ sub
scrişi vre- o cinci- sute inşi, D. Mavrocordat avu ingrijire a-l tri
mite la o persónă sigură .
« Oare ce o sě facă oştirea, dacă va veni aici ? dice unulă.
Cum o vedea că lumea s'a risipită , o sě se întorcă la ca
sarmă .
Dar daca va intra in casă ?
Daca va intra, o sẽ ne găséscă furnândă ţigărì ; și ne
 DIN ANUL 1848 183

greşită cu ómeniſ inofensivĩ no sē aibă ce sě facă. Prin ur

mare are sě se ducă cum a venită .
Ba mi se pare cor sẽ ne sune speele, dicea unữ
altulŭ .
A ...şa ! asta nu se póte. Nu se pote sě vie ast -felŭ la ex
cesurì ; și apoi chiar aşa sẽ fie, qiua de mâine ne va rès
buna .»
Incepură toți a se legăna cu ilusiunile. Prediceaŭ cum o sě
mérgă la Mitropolie, cum de acolo era sě se facă fraternisa
rea cu soldații, cum or sě aresteze pe Domnŭ . cum or sē
proclame guvernulŭ provisoriŭ , şi altele de aceste .
« Dar pe cine sě punemŭ in guvernulŭ provisoriŭ ? dise
unulū .
Eată o idee, dise unŭ altulů , la care nu ne- am gândită .
In astă nópte numai de cât sě hotărîmŭ lucrulŭ acesta . »
In mijloculă acestor întrevorbiri unŭ sgomotŭ mare se aude.
Miliția ! miliția ! strigaŭ câți - va omenī cari mai rěmăseseră
prin curte .
Alergândŭ la feréstră, vedem in realitate maĩ întâiù baione
tele şi apoi pe soldați.
Aceştia , oprindu -se în dreptulŭ portei, aședară mai intâiù
tunulă , îndreptându -lă asupra casei . Se vedea in mâna unuī
soldată chiar fitilulă aprinsă , gala ca sě - dea focă .
O teróre ne coprinse pe toți ; căci orț cât de mică era
tonulă, totuşi era în stare sě spargă gémurile şi chiar să
nimicéscă pe cine-va, lucru ce nu putea sẽ fie tocmai
plăcută .
Douě şirurĩ de soldați coprindă şi inconjoră casa ..... 0
bandă ca de cinci-deci de soldați se desparte, și se suie pe
scară .
Uşele salonului se deschidă cu vuetă și o mulțime de baio
nete întinse intră în lăuntru .
Şirulă de soldați se desface, şi se arată, in mijlocũ , unŭ
Arnăută ca unŭ uriaşă, țiindŭ o pală intre dinţi, iar în mâini,
cu degetulă pe cocoșă, o carabină, tromblonŭ largă cât unŭ
cracterů.
1
184 DIN ANUL 1848

Dupě Arnăută se vede Beizadea Grigorie, ce era adiutantă

şi Colonelă, cu sabia scosă .
« Domnilor, dise el , în numele legeſ vě provocă ca sě de
puneți armele .
Cine are, sě le depue ; dar noi, câți suntem aici, nu avem
nici o săbiuţă.
Ce felŭ ? D -vóstră sunteți in revoluțiune. Voiți să oboriti
pe Măria Sa Vodă din tronŭ ; şi credeţi că nu va fi cine sě-1
apere ?
Noi am voită sě facemŭ o revoluțiune pacifică. Am su
pusă dorinţele naţionale cu pace. Dacă Măria sa nu le acordă ,
lumea și D-deŭ va judeca. Iar noi, precum vedeți, suntem
cu țigările în mână.
Inţelegŭ dară, Domniloră, că este o neînţelegere. Poftiti
dară de mě întovărăşiţi de vale la palată. Acolo veţi vedea
și pe Măria Sa ; dupě acesta vom deşerta câte-va butilce de șam
panie.
Fórte mulțumimŭ de şampanie. Dacă e cât pentru asta,
-

sč o bemŭ aicī şi sẽ ne laşi în pace.

Nu se póte. Măria Sa mi-a poruncită că pe câți voiŭ
găsi aici sě- ducă de vale la casarmă, unde - aşteptă .
In faţa putereĩ, n'avem ce face. Dar de vom fi maltra
tați, vom trata de infamì și lași pe cei ce ne ducă .
-- Eŭ vě garanteză că nu veţi suferi nimiců .
Ne scularămă cu toții,' şi după ce eşirămă , ne vědurămŭ in
conjurați de soldați și urmați de Beizadea Grigorie, precedatu ,
ca și maſ înainte, de Arnăutulă cu tromblonulă . Acesta era
faimosulŭ Ingé Robert, de origine din Avganistan.

XV .

D. A. Mavrcordat, dupě cât îmî aducă aminte, rēmase acasă.

Acésta nu ne puse în mirare, sciindă că el era nepotulŭ lui
Vodă ; şi apoi chiar acestă de pe urmă considerațiune nu ne
făcea nici o dată a ne îndoi de lealitatea şi sinceritatea sa în
favórea causei patriotice care ne agita.
 DIN ANUL 1848 185

Coborirămă scările, ajunserămă în curte ; dar abia ne aflamŭ

la pórtă, şi de o dată audimŭ comandândŭ : foc ! Toți soldații
ce ne înconjuraŭ întinseră baionetele asupra pepturilorŭ nóstre .
O teróre de morte ne coprinse inimele... aşteptamŭ sě vedemŭ
cocoşele rădicându-se . Incă o dată audimŭ : focŭ ! dar o altă
voce, mai puternică, strigă : în susŭ ! Atuncea soldațiĩ, ridicând
puscele în susữ, le slobodă în aeră .
Mulți aŭ credută şi credă încă că primulŭ ordinŭ de a da
focă, a fost dată de Beizadea Grigori. Dar adevărulă numa
însuşi póte sě-l scie. Sě fi avută ore în adevěrů ordinŭ de a
vērsa sânge inocentă ? Sě fi avută cruda plăcere a vedea omenſ
murindŭ ? Sě fi avută óre ideea ca sẽ ne sperie numai ? Ar fi
fost o crudă glumă, dacă soldațiĩ, precum eraŭ beți, ar fi dată
focŭ la cel întâiŭ comandamentă !
Se intemplà că unŭ soldată ce era tocmaĩ în aripa din
din urmă, cădù lovită (de bună sémă) de unŭ glonte al unui
soldată. Răpitulů, espirândă, tipà cu turbare. Soldatiſ ce eraŭ
in frunte credură că cei din urmă aŭ venită în riscă cu po
porulă . Atuncî se audi unŭ altă comandamentŭ : « Dați de totů ,
nu- lăsați cu dile ! »
Ne pomenirămă de o dată atacați și loviți cu paturile pus
celorù , trântiți la pămêntă şi stâlciți de loviturile furiose ale
soldațilorŭ, turbați de rachiŭ și de mânie.
Cea întâiŭ lovitură ce căpětaiŭ fu unŭ strată de puşcă dreptů
ntre umere . Căduğu în brânci, rěsturnândă pe unŭ soldată ce era
inaintea mea . Peste mine cădù soldatulŭ ce mě lovise. Vědênd
ametitura soldațiloră, imĩ reprinseiŭ puterile, puseiŭ mâna pe
o puşcă şi începuiŭ a resturna şi eŭ câți- va dintr'ânşiſ. Impe
dicându -mě, iarăşi căduiū , şi peste mine cădură iarăşi alti sol
daţi, rěsturnați de camaradiſ mei.
De 0 -dată simtiņŭ că unŭ bratū tare mě apucă de o mână
şi unŭ altulă de altă mână, târându -mě până atară din rân
durile soldaţiloră . Era Costan al meŭ, carele, împreună cu ne
potulŭ seủ, soldatulă, îmi căuta scăparea.
Ameţită încă de cele ce mi se întêmplase, turbată încă de
 V
186 DIN AVT'L 1848

mănie , nu vedeamă înaintea ochilorŭ nimica ; voiamŭ sě mě

virů iarăşi în multime, ca sé mě apucă la luptă .
Costan însě mě tinea cu braţulŭ seň cel vinosū, și în fine
mě tàri către o uliță laterală .

XVI .

Eram sångeratŭ la nasů , la o sprincénă și la amendouě má

nele. Peptulŭ mi se bătea cumplitū, în cât răsuflarea mi se
impedica .
Cu tóte acestea , ajutată de credinciosulŭ meŭ bělrână, ajun
seiŭ la unchiulů meŭ , unde cădujú lesinată de durere și de
sfâşierile sufletului.
Nu trecù insě o oră, și iată unŭ sub comisară de poliție,
amicŭ al unchiuluğ meŭ , care vine și ne spune că aŭ sě ne
calce indată casa , ca sě mě caute pe mine și pe alţii.
Trebuia sẽ părăsescŭ casa unchiului með . Eşiiŭ indată pe
pórtă , împreună cu omulŭ meŭ carele se ţinea ca și umbra
de mine. Dar unde sě mě ducă ? Cercŭ sě intru pe la alte
rude și amici ; în deşertă ! tóte porțile eraŭ inchise !
Pe ori-care uliță apucamă, trebuia sẽ întâlnescă patrule
de soldați și sě mě întorcŭ cu fuga ca sě nu fiŭ apucată .
In fine rătăcindŭ ast- felă pe ulițe, trecuğu prin curtea unei
bisericř. Din norocire iată unŭ peristilă și de -asupra o clo
potniță.
« Iată otelulu nostru , Costane !
Fără a perde timpủ , vie suirămă în clopotniţă . Omulŭ meŭ
se desbrăcà de haina sa cea grósă, ce purta pe de-asupra, și
mi- o asternù în locŭ de saltea. Mě culcaiŭ ; şi, o minune!
adormiiŭ , ca in légănulŭ cel maĩ desfătătoră, fără a mě
gândi nici la strigoñ, nic la vércolaci, nici la Vodă, nici la
draculú .
 DIN ANUL 1848 187

XVII.

A doua di de dimineță mě deşteptaiŭ de paşii unui omŭ ce

se suia in locaşulŭ meŭ provisoriŭ .
Era ună cântăreță de biserică ce venia sẽ tóce şi sẽ tragă
clopotulů . Bietulŭ omŭ de o -dată se sperià ; dar pe urmă mě
intrebà cu uimire : cum se póte sě mě găséscă aci ?
Aşa a venită vremea, dragă băete, ii diseñă . Dar scii tu
cine sunt eŭ ?
Te cunoscă prea bine . Cine nu te cunosce pe D - ta ?
Câte versuri de ale D -tale n'am invětatŭ eŭ de rost !
Dacă - i aşa , dragă , nu mă mai întreba şi cată - ti de trebă.
lată iți daŭ loculă, că eŭ mě ducă.
Da bine, cum ? așa, plină de sânge ? ce-ağ pățită ?
Se vede că aŭ eşitū vērcolaciĩ și m'aŭ suptă . Dar tu,
dacă esci băiată bună, dute şi-mi adă nişte apă ca sě mě
spělů .
Dar sē tocŭ intâiŭ şi sẽ tragŭ clopotulă.
Lasă treba asta pe socotéla nóstră . Tu du- te la apă.
Costan se puse a toca ; și , deŭ, scia toca de minune.
Pe când trăgea clopotulă , veni şi băiatulă cu apa şi cu unŭ
ștergară curată .
Mě spělaiŭ şi mě coboriiŭ .
« Eĩ, coconașule, ce facem noi acuma ?
Sciŭ eŭ ce sě facemŭ , Costane ?
Nu- ti spuneam eŭ că ceea ce vedeam nu'ſ a bine ?
Jaca , vedi ? Prinsă , stâlcitŭ , batjocorită, dormită prin clopot
nițe ... Ca când ai fi unŭ fugară din ocnă.
Astea nu sunt nimica , Costane, pe lângă cele ce -or fi
suferită cei-l- alți ; şi eŭ la dênşiĩ maſ multū mě gândescă .
EŤ , aşa ! sērmanii boierī, şi ce maſ omenſ de trebă !
Dar D.deù e bună ; aistă lucru nu pote sě rěmâe nepe
depsită .
188 DIN ANUL 1848

Dar vedi tu , Costane ? până la D -deŭ s'ar cădea ca

omeniſ sě dea din måini. Acestă lucru dacă sě intempla in
altă parte de lume, tótă féra s'ar fi sculată in piciore.
Țéra ! Ce-i tot dai cu féra ! Dar de unde scie tera că o
månă de ómeni s'aŭ adunată în laşi ca sě-i facă binele ? Eaca,
de pildă, D ta te -aſ sculată și ai venită , ş'aſ pătimită , şi la
noi la sată nu se scie nimnica. Ar fi putută sci oraşulă, care e
destulů de mare ; dar ce or sě facă nişte jidanî nemernici și
fricoşi ? Eŭ mě mirŭ de boſerì : dacă avea sě facă unŭ lucru
ca aista , de ce n'aŭ dată de scire satelorŭ ; că, crede -mě, ar fi
venitů cinci -sute de mii de omeni; şi atuncī... >
Eram uimită de inteligenţa omuluğ meŭ, și diceamŭ : eată
că făranii se pricepŭ la revoluțiuni mai bine cât noi ăştia,
omeni luminati şi civilisati.

XVII.

Pe când convorbirea cu Gestan imĩ întreținea mintea, eŭ

mě apropiamů de casa Logofetuluị C. Sturza . Intraiŭ pe porta
de din dosă, şi vědèndă pe bětrânulŭ în balconě, mě apro
piaſu şi - l intrebaru de potŭ sě mě suiữ ca sě -ĩ vorbescă ceva.
Imì făcù semnŭ cu mâna ca sé mě suiŭ .
Costanŭ rėmase la scară .
Bětrânulŭ ( D -deň sě -1 erte !) imñ arătà mare afecţiune. Mě
intrebà ce am de gândŭ sě facă .
Iỉ spuseiŭ cum am dormită . Rise şi lăcrămà.
« Ce dicea lumea, mě intrebà el, de mine, eri când v'am
disŭ sě - mî deşertați casa ?
Eraŭ felŭ de felŭ de idei.
Vedi. dregulă meŭ , eŭ simțisemŭ de ce vi se pregătesce.
Vasilică Ghica a stricatŭ tótă treba. Noi, dacă ne mulțumiamă
cu cele 32 punturi, am fi făcut fórte bine, şi nu se întêmpla bat
jocura asta .
Dar bine, cine-l autorizase pe D-luị ca sě spue lui Vodă
că féra cere totulū , saŭ nimica ?
 DIN ANUL 1848 189

D-deŭ sě -l judece ! Dar sciſ că aséră mi-aŭ călcată şi

mie casa ?
Ce felŭ ? de ce ?
Aséră, dupě ce sa întorsă oştirea de la Mavrocordat,
vědă că se opresce în dreptulŭ porței mele. Vre -o câți- va sol
dați se despartă și intră în curtea mea . Se suie pe scărĩ. Esŭ
in capulă scăre şi intrebă : ce caută ?
Audŭ glasulŭ lui Beizadea Grigori că -mi rěspunde :
« Nu-i nimica, avemŭ sẽ căutămă pe cine. va . » A intrată cu
soldații sei prin tóte odăile şi apoi, negăsindă pe cine căuta , a
eşit şi s'a dusů.
Negreşită, diseiŭ, se vor fi călcată mai multe case.
Tóte casele suspecte, și s'aŭ făcută o mulțima de arestări
Dar apropo de acesta : eşti în lista celor 17.
Care 17 ?
In lista de proscripție ; între cei pentru carĩ a dată Vodă
poruncă ca sě- prindă cu tóte mijlocele.
Adevěrů ?
Am vědută eŭ lista : mi-a adus'o unŭ omŭ al guver
nuluì.
Dar bine ; eŭ ce am făcut ?
- Ce mai intrebi ? escì revoluţionară.
Eŭ ?
Negreşită , tu şi toţi acei ce facă versurŤ.
Imï făcuiŭ cruce .
Ce mai stai pe gânduri ? du-te, fă -te nevědută, dacă nu
vrei sẽ înfundi vre-o mănăstire. Te rogŭ eşi pe pórtă de din
dosŭ ; sě nu vadă cine-va că ai eşită de la mine .
Eşiiŭ , şi găsiiŭ pe credinciosulū meŭ în scară.
« S'a trecută de giumă, Costane, pentru mine. N'am sě mě
mai potă întorce la moşie. Orị și unde în ţéră, oỉ sẽ fiŭ prinsă
şi trimisă la Ocnă. Trebue sě părăsescŭ féra.
Bietulŭ omŭ începù a mě văita .
190 DIN ANUL 1848

XVIII .

Apucaiŭ tot pe ulițe laterale , cu hotărîre ca sě esŭ la ca

sele frațilorů Roseti, cu carñ eram in intimitate .
Când ajungă în ulita Goliei, ce face respàntiſ cu ulița Poli
tieſ, véđŭ o adunătură mare de jidovì şi soldați. Mě feriiŭ de
a mě apropia . Dupě ce adunătura aceea de ómeni trecù la
vale , intraiŭ răpede în casa Rosetilor.
Amŭ găsită pe venerabila lorŭ mumà în scară. Cum mě vědu,
mě apucà de gâtă și începù a plânge cu suspine spasmotice,
dicênd grecesce : Ta garsonia -mu, ta caimena, ta garsoniamu.
Nu puteamă înţelege ce vra sě dică şi ce s'a întêmplată.
Întristata mumă mě introduse în camera lui Răducanu ( 1 ) ;
și căţù pe o sofa fără putere de a mai vorbi.
De o dată se deschise uşa iatacului și sě arătà Panu .
Acesta după ce mě’mbrăţişâ, imi spuse că în zorî de diuă
a venită o bandă de soldați, a spartă porțile ce eraŭ închise,
şi aŭ ridicată din asternută pe Răducanu, pe Mitică și pe
Lascar, scoțîndu - pe pórtă numai în cămeşî și cu capetele
góle , rădicândŭ tóte armele precióse ce le aveaŭ, și comițênd
şi alte prădăciunì in casă .
Panu, cu tóte că venise abia atunce séra din provincie, cu
tóte că nu credea la posibilitatea de a figura între proscrişi ;
totuși găsi mai prudent a se da de o parte. Elŭ se dosì în bu
duarulŭ mumeſ, unde soldațiĩ nu cutezară a resbate.
Cu tótă durerea ce sfâşiea inima acestei bětrâne femei, nu
puteamă îndestulŭ admira curagiulŭ sufletului seŭ . Ea nu plân
gea, nu blasfema, nu vocifera ; ci se exalta în contra apèsă
toriloră și chiema resbunarea ceréscă . Ea privia martiriulů fii
lorŭ sei ca un prognostic pentru binele patrieſ în viitorů.
Şeduiŭ tótă diua în casa acesta, convorbindŭ cu amiculů

(1 ) Filulă ei celú mai mare

 DIN ANUL 1848 191

meŭ asupra intêmplărei de di . Din oră în oră şi din momentă

in momentů, ne veniaŭ scirị care de care maĩ fioróse .
Peste núpte se călcaseră tóte otelurile şi cele mai multe case.
Se făcuseră o mulțime de arestări, se confiscaseră armele ori de
pe unde se găsiră. În essecutarea unoră asemine ordine, pe
la locurile cele mai suspecte se ducea mai cu sémă curagio
sulŭ Ingé, Arnăutulŭ lui Beizadea Grigori. Acesta călcà şi casa
bětrânuluſ Grigori Cuza, căruia îi luà o mulțime de arme ;
dar nu cutezà a-lŭ aresta, căci bětrânuță îlŭ ameninţă cu un
pistolŭ ce-lă ținea gata de focũ .
Cu tinerii prinşi la casa lui Mavrocordat, cu alţiſ ce cule
seră de prin otelurĩ și de prin alte case, se umpluse casarma
şi închisorile de la Crirninală . Cea maĩ mare parte din acești
nenorociți fură bătuți și schingiuiţi în închisorile unde -ì pu
seseră . Iar trei-spre -dece inşi, fură legați cotă la colă cu
frânghiĩ, puşi în căruțe jidovesci, și espediați cu escortă de
soldați spre Galați, u : de trebuia sẽ fie dati peste Dunăre în
séma autoritățilorŭ turcesci.
Aceştia eraŭ : Manolaki Epureanu , Alecu Cuza, Alecu Ro
malo, lon Cuza, trei frați Roseti, Zaharia Moldovanu, N. Ca
targiu, D. Filipescu și Alecu Muruzi (pictorulă).
Scirile aceste nu puteaŭ de cât sě mě infioreze. Ce aveamă
de făcut ? Dacă mě duceamŭ la moşie , urma sě mě asteptă
a fi prinsă, batjocorită, aruncată în închisore, și D -deŭ mai
scie ce .
Amiculū meŭ mě consultà că voiŭ face maſ bine sě staŭ
încă în Jaşi, unde pintre amici maņ uşorŭ m'aşi putea ţinea
ascunsă .
Aveamŭ un frate în colegiŭ. Trimită pe omulŭ meŭ de’lŭ
căută şi mi-l aduse .
fi dicŭ sě lase scola, se mérgă la vie, sě se suie în căruță
şi se mérgă la féră, să-mi grijíască de semănăturī, dupě ins
tructiunile ce'i am dată ; şi până în cinci dile sě mě însciin
ţeze dacă m'a căutată cine-va pe la moşie .
Costan se despărți, plàngènd, de mine și se duse cu frate -meŭ.
192 DIN ANUL 1848

XIX .

In casa unde mě aflamă, de și eramŭ primită cu cea mai

mare afecțiune, nu voiiŭ a sta de cât până în séră. Ca unulů
ce mě scieamă în numărulŭ proscrişilorŭ, mě temeamŭ a nu fi
descoperită ; și nu-mi era atâta de sorta mea, cât de supěra
rarea ce aşi fi causatŭ casei ospitaliere în care mă aflamŭ.
Amiculŭ Panu încă se hotărì a eși de acolo îndată ce va
inopta, și a se retrage unde-va la moşia vre - unei rude. Imi
juaſ adio de la Dómna Roseti, și mě duseiŭ la lordaki Voi
nescu , Consululă Grecescũ, cu care mě aflamŭ în intimitate.
Ne găsindu -l acasă, îì lăsaiŭ un biletă în următórea cuprin
dere :
« Dacă va veni de unde-va vre -o scrisore pe numele meŭ,
« te rogủ sẽ nu se peardă. Eŭ voiñ trimite sẽ întrebe de ea.
Dar unde sě mě adăpostescă ? Mě duseiŭ la câţi -va amici,
cari cu mare părere de réŭ îmi refusarà ospitalitatea . Tero
rismulŭ era în culme. Spionagiul era organisată într'un chipă
infernală : ómenii se temeaŭ chiar de părețiſ caselorŭ loră ;
servitoriſ mai din tóte casele eraŭ plătiți de poliție ca sě spio
neze şi sẽ trădea .
Umblândă ast- felŭ rătăcindă din casă în casă, într'o uliță
strâmtă cât pe ce eramŭ sě daŭ peste o patrulă . Căta sẽ
evită întâlnirea ei . Dar cum sě facă ? Dacă o rupeamă de
fugă , putea sě mě goniască şi sě mě ajungă. Din norocire, vědů
la o casă pe lângă care treceamŭ nisce perdele roşii, semnă
distinctivă al caselor de prostituțiune.
Intru .
Era o Poloneză, têněră și frumósă , dar topită de escesele
pěcătései sale profesiuni.
O întrebaiŭ de potŭ dormi acolo . Mě primi cu bucurie.
Îi puseiŭ condițiunea că nu voiŭ sẽ mai deschidă uşa ni
měru altuia. Ea primì.
 DIN ANUL 1848 193

0 D -deule ! ce posițiune cumplită ! cu inima plină de sufe

rințe morale, cu imaginațiunea aprinsă de atâtea cugetărī înalte
si generóse, in nisce momente atât de solemne, sē ajungŭ la
casa unei prostituate, ca sě cerò ospitalitatea , și póte chiar
mântuirea mea !

XX .

Căta a mě supune sorteĩ . Căta a mě mulţumi şi de acestă

favóre a întâmplărei.
Cele sacre nu se spurcă , diceamă în sinemi.
Inima mea, sufletulů meŭ , sunt departe de a se assimila cu
degradarea prostituatei. Dar... 0 D -deule ! nişte fiori mě cu
prinseră ; o cugetare amară trecù prin inima mea.
Olimpio, spune -mi, te rogū. vine poliția pe la tine ?
Poliția ? nu te înțelegů . Ce trebă are poliția cu mine ?
Nici te cunosci tu cu nimeni din polițiă ?
Nu sciú ce vrei sẽ dici D - ta .
Voiŭ sẽ dicŭ, Olimpio, că eŭ n'aș voi sẽ fiú sciută de
poliție ; şi vedi tu ? dacă sciï ce vra sẽ dică pěcatu, apoỉ îți
spună în credinţă că n'ar fi mai mare pěcată, de cât ....
Destul... înțelegũ ce vrei sẽ dici... Ah, Domnule ! dar
D- ta nu sciſ in ce casă te-a adusú D -deň. Daca am ajunsă la
meseria asta infamă, in care mě vedli, crede, Domnule, că
ain o inimă nobilă, şi că am avută părinți multă maĩ nobili
de cât îți poți închipui. Eŭ am intelesů îndată positiu
nea D -tale, și iată ’ ți jură pe crucea asta , singura su
venire ce am de la tatălŭ meŭ , că nu vei găsi inimă maĩ com
pătimitóre și mai devotată pentru persóna D -tale.
Dar tu nici mě scii cine sunt, Olimpio !
Nu e trebuinţă se-ti sciŭ numele. Sciŭ că trebue sě fit
unŭ omŭ persecutată de guvernă, unulŭ din numărulū acelorů
tinerĩ nobilĩ și bravĩ, din cari s'aŭ făcută atâte victime de
ieri incóce.
Olimpio , tu esci o fată fină, precum vědŭ eŭ .
13
1 94 DIN ANUI, 1848

Protestezŭ contra acestui cuvent. Nu sunt fină, nici pre

făcută ; sunt sinceră, cu inima curată şi deschisă . Dar vedi
D - ta , când e vorba de victime patriotice, se revoltă inima in
mine, căci în vinele mele circulă sângele unei familii care a
suferitŭ martiriulă pentru patriotismů.
Un asemine limbagiŭ, nisce asemine sentimente şi expre
siuni, eşite din gura unei prostituate, mě uimiră. Tóte pre
pusurile mi se risipiră. Tótă încrederea îmî puseiŭ în acestă
fiinţă necunoscută până atunce.
Olimpio, îì adăogaiŭ, nu crede că , eşindă din casa ta , te
vojŭ lăsa maĩ bogată de cât eşti .
Asta nicì mi- a trecută prin minte . Dar ascultă -mě : esci
forte poetică si animală ; te rogú linistesce -te. Spunemỉ : vrei
sẽ mănânci ceva ? vreĩ unŭ ceaiŭ ?
Nimică de cât sinceritatea sufletuluị těŭ .
Ei bine, de asta fii sigură, și poți dormi ca în
surorei D - tale.
Olimpia mě întrebà numai de sunt provincialū saŭ jaşană.
Despre numele meŭ nu mě întrebå ; asta mě incredinţà şi
mai multă despre lealitatea şi delicateţa inimei sale
Mě rugà sẽ priimescŭ așternutulŭ e ; şi ea se culcà pe o
Canapea , intr'unŭ colță alŭ camerei, despărţită de unŭ pa
ravanů .

XXI .

Făcêndu -mi cruce , imi recitaiŭ rugăciunea de culcare ce

mi- o recomandase maică -mea încă din pruncie. După acesta
mě culcaiū, şi adormiiŭ mai iute de cât îmi puteamă închipui,
ca unŭ omŭ ce făcuse o cale lungă și ostenitore .
O zornăitură de arme, şi unŭ tropotă de piciore mi se părù
că audă . Uşa se deschise, și vēquiŭ pe Ingé intrândă cu sa
bia în gură și cu tromblonulŭ întinsă , urmată de vre o cinci
Arnăuţi, mai fioroşi de cât elů . Imì făcù semnŭ cu capulŭ : și
ca caud intelegeamŭ ce -mi spune, mě sculaiñ , luaiŭ haina pe
 DIN ANUL 1848 195

mine și plecaiŭ cu elũ . Piciórele îmi tremuraŭ, și nu puteamă

merge. Sbiriſ ce mě duceaŭ mě loviaŭ cu mânerele iataga
nelorŭ loră, ca sa umblu mai iute . Fuseiŭ dusŭ la casarma
de cavalerie și dat pe mâna unei sentinele. Apoi fuiŭ intro
dusă într'o sală spațiósă, şi abia luminată ce douě lumânări
de seŭ. Sala era plină de ómenī.
Uitându -mă la acei ómenī, mě încredințaiŭ că nu eraŭ sol
dați. Toţi eraŭ culcați în neorândueală, și în posițiunile cele
mai capricióse. Audindŭ pe unulă că geme, mě duseiŭ la elů
şi-l întrebaiŭ ce are. El ridicà capulă și gemù qicêndŭ : «La
să-mă, lasă-mě ! , Cunoscuiŭ vocea : era a amiculuğ meŭ P. Ca
simir. flă strigaiŭ pe nume, și elŭ atunce repetà pe alū meŭ .
Ce, şi tu escì aice, nenorocitule ? mě întrebà elů.
Vai ! dar .
De când ?
Nu mě ma intreba. Spune-mi : ce ai ?
Ce sě am ? întrebă pe ce -l-alțī toţi . Iî vedi ? Apropiete
de eſ și vedì : trăesce vre - unulŭ ? Vedi, frate -meň aice e ?
Dar ce este ? ce ai ?
Of ! am fostă torturati, stălcii... Oh ! ... D -deule ! nu te
uiți tu pe pămêntů ?
Căutaiŭ sě- lŭ rădică , și începù a ţipa de durerî. Dupě acesta
luaiŭ una din lumânări, și începuiŭ a mě uita de aprópe la fi
gurele celor- l-alți camaradi de arestă .
Eraŭ nenorociții tineri ce fuseseră prinşi la casa lui Ma
vrocordat ( 1 ). Unii dormiaŭ , uniĩ gemeaŭ .
Mai toți sângerați și cu fețele desfigurate . Găsiiŭ pe fratele
lui Petraki ; şi , cunoscêndu -l, il întrebaiŭ cum iſ este . Imï rés
punse că -l dore tare peptulă, și mě rugà se -l lasŭ in pace.
Visitaiŭ pe toți cei-l-alți, și mě încredințaiŭ că nici unulă nu
e mortă ; dar toți în suferințe cumplite de torturile ce le apli
caseră.
Casimir îmî dise sě mě culcă , căcì le dedese ordinŭ ca sě

( 1 ) fntre aceştia mai eraŭ și alții, prinşi peste nópte în deosebite lo

curl și case .
196 DIN ANUL 1848

dórmă, sub ameninţare de a fi iarăși torturați. Mi se stăşiea

inima, vědèndă atâte victime, şi închipuindu -mi suferinţele lorù .
Mě culcaiŭ pe unŭ patŭ soldățescă pe care era așternută o
rogojină .
Dar de odată věquiŭ că uşa se deschide și intră vre - o douě.
deci de soldati.
Unulŭ din ei strigă se ne sculămă toți în piciore.
Strigarea sa cea furiósă făcuse sẽ răsune păreții.
Ne supuserămŭ ordinuluî maĩ toți, afară de câţi- va inşi, cari
nu avură putere a se rădica .
Cine este noulŭ venită inire voi ? întrebà unŭ caporală
ce seměna a gide.
Eŭ sunt, șiseiŭ, înaintândă spre elů .
Imi pare bine că facem cunoscinţă , dise elă cu unŭ
aerŭ sarcastică . Dar pân'a nu răsări zorile, cată sě te tratămù
cu unŭ feliŭ de bucate revoluţionare, de care și camaradiſ
D - tale aŭ gustată .
Dupě acesta, luândă o frânghie de la unulă din soldați, îmi
legà pumniñ mânelor și , trecênd frânghia peste grinda tavanu
lui, mě rădică în susă, cât nu mai ajungeamă cu piciorele
de podele .
Apoỉ veniră douſ soldați cu câte unŭ braţă de nuele, din
care luară fie-care câte două. Iar caporalulă , dându - se de o
parte, comandà : una , doué, treí !
Atuncì ţipaiŭ ca unŭ tigru , rănită de morte....

XXII .

De o dată simțiù că mě apucă cine -va de mână, întrebân

du -mě ce am .
Era Olimpia, care se deşteptase de țipětulŭ meŭ din visă.
Cu tóte aceste nu credeamŭ încă în realitate. Eramă încă
atâtă de agitată , inima mea se bătea atât de tare , în cât se
confunda cu bătăile regulate ale ceasorniculuị ce era pe masă.
Dormi ? ce ai ? mě maï întreba ospětătórea mea .
 DIN ANUL 1848 197

Apă ! apă ! diseiŭ.

Běuiŭ apă, și mi se alinà ceva bătaea de inimă.
După acesta spuseiŭ Olimpieſ visulă teribilă ce mě mun
cise, durerile ce sbuciumaŭ inima mea şi neastâmpărulŭ in
care mě aflamŭ. Stătuiŭ de vorbă cu ea până ce radele dimi
netei imi anunţară venirea dilei.

XXIII .

Olimpio , fiind sigură că tu nu-mi refuzī ospitalitatea

nic astăzî....
Nicì mâine, nici poimâine , nici răspoimâine.
Voiŭ dară se - ti spună că eŭ nu voiŭ sě -ti cadŭ greŭ .
Cheltuiala menagiuluĩ voiŭ să mě privéscă pe mine.
Asta nu se pote . 0 poloneză se insultă cu ast-felú de
propunerî. Laudă lui Dumnezeŭ, din miserabila şi infama mea
meserie amŭ atâtea economiſ în cât sẽ trăiescŭ independentă
in ast- felŭ de imprejurărî, şi sě potŭ da ospitalitate cui-va
câte- va dile.
Din asemenea limbagiŭ şi maniere , înțeleseiŭ că am a face
cu unŭ sufletù nobilů .
După acestea, Olimpia incepů a se îngriji de persona mea
cu unŭ interesă adevěrat fraternŭ .
Ea se ocupà până și de toaleta mea ; imi procurà până și
primenele ; in cea d'àntâiŭ di puse a -mi spăla vestmintele de
vară ce purtamă, și carî eraŭ pline de sânge şi de praf. lar
cât pentru mâncare, preparà ea singură bucatele, ca sẽ fie mai
gustose și mai curate .
Arătându - nerăbdarea ce avémŭ de a sci ce se maſ pe
trece, ea se oferì a- mĩ duce o scrisore către rinchiulū meŭ .
Imi aduse rěspuns că l'a găsită și că, luându-i adresa, a pro
mis că va veni la nópte ca să mě vadă.
Unchiulū raeŭ veni . Imi spuse cum i se călcà casa in nop
tea din 29 Martie. Cea intâiŭ persónă de care intrebară, fu
sesem eŭ . Negăsindu -mě pe mine, Juară pe unŭ fijú alŭ seň ;
198 DIN ANUL 1848

ilŭ duseră la închisorea Curței criminale, iſ administrară 25

de loviturì, și apoi a doua și îl liberară pe garanție .
Unchiulŭ meŭ se numia Antohi , și avea atuncea vêrsta ca
de 60 ani. Era unŭ omŭ cu minte, cu învățătură şi studios ;
dar cu tóte meritele şi vêrsta sa, elŭ nu ocupa de cât unŭ
postŭ modestă de şefă de secție în Visterie. Fiiulă seŭ Cos
taki, despre care vorbiiŭ, era în statulŭ biuroului seŭ . Elů fusese
acusat de poliţie că în diua de 29 Martie a mersă împreună
cu mine la casa lui Mavrocordat; pentru acesta suferì trata
mentulů barbară de båtae, și totă odată depărtarea din serviciŭ.
Ce dici, moşule, D -ta la aceste tóte ?
Dică, fētulů meŭ, că dilele acestea semănă cu dilele cele
maſ nefaste ale istoriei nostre . Numai in timpulă Domnilorù
fanarioți se persecutaŭ, se băteaŭ, și se sugrumaŭ ómenii in
chipulă acesta. Ba, ce dică ? și atuncea încă, boierii și fiiſ de
božeri, chiară în crime de cădeaŭ , totuşi eraŭ judecați în Divanů.
Pe boîerị, pentru crime de statū , Domnulŭ iſ bătea singurŭ
cu buzduganul in pieptă, dar nu-i da pe mâna sbiriloră ca s -si
bată jocă de ei prin temniţe ca de hoțiỉ cei maſ infami. Cu
tóte aceste, fětulů meŭ , ori-ce eccesŭ are resultatele sale.
Astă stare de lucruri nu pote sě prelungescă. Chiară Rusia
o sě descuviinţeze purtarea Domnului. Și mai la urmă , cumŭ
o sě domnéscă elŭ ? Tótă țéra este în contra sa. După cru
dimele acestea, tótă buirocraţia s'a debandată . Astă di peste
$ése- decî de functionari şi - aŭ dată demisiunile. Eŭ mâine
plecă la ţară, la moşióra mea . Ce mai amă de aşteptată,
cândă îmì vědŭ familia tratată în asemenea chipă ?
Bietulů bětrànŭ plângea, și eŭ cu lacrimi îlă privíamů .
- Dar eŭ óre ce sě fac, moșule ?
- De tine e prea uşorů. N'ai nici femee, nici copii ; n'ai
de câtă a trece peste hotar.
Dar interesele moşiórej mele ? dar tatăl meŭ , bětrână și
fără sprijin ? dar frații ? dar surorile ?
Ei bine, ce vrei ? ce poti face ? cum te- arăta, or să te
prindă ; și precumŭ te are Vodă la stomacũ, de sigură că
după schingiuiri te va trimite şi în vre o monăstire în fundulú
 DIN ANUL 1848 199

munţilor. Sciŭ de sigură că s'aŭ dată ordine la tóle isprăvniciile

ca unde vě vor găsi, sě vě prindă şi sě vě aducă legați la laşi .
Eŭ așa te consult : fă tóte chipurile, și te strecoră peste ho
tar ; și bună e Dumnedeŭ ! in curândŭ or se se prefacă lu
crurile .
Unchiulŭ meň , după acesta, imi dete o mică sumă de bani ;
mě îmbrățișà, mě mângâià, mě 'ncuragià și mě lăsà cu la
crimele în ochỉ.
Dar acea imbrăţişare a fost, vai ! cea de pe urmă ce amŭ
primitù de la acestă rudă iubită !

XXVIV .

Cine eşti tu, Olimpio ? și care este istoria ta ?

Este unŭ sacrificiŭ pentru mine ca sě respundă la ceea
( e mě întrebî. Îstoria . mea este durerósă ca și aceea a pa
triei mele . De multe ori m'am juratů a sě o uilů , sẽ nu -mi
mai aducă aminte de ea, şi sě n'o mai spună niměrui. Dar
unui óspete ca d - ta nimica nu potŭ refusa. Ascultă.
Şi Olimpia , după ce se asigurà de uşi şi ferestre, ca sẽ fie
inchise, după ce luà óre - care disposițiuni în trebile misului
seŭ menagiă, începù sě-mi spue istoria sa . lat'o cum am fostă
scris o atunci, în cele trei dile càtă am ședută în casa ei. ()
reproducă întocmaĩ cum o allu în manuscrisele mele.

0 L IMP I A.

Sunt născută in Lituania. Tatălů meŭ , comitele August llofski, era unŭ
avută proprietarů , posesorů a cinci moşii întinse în provincia aceea, pe
care numěra peste trei mii de servi. Mumă -mea era româncă din Bassa
rabia, şi doica ce mě crescuse asemenea; de aceea am crescută de mică
vorbindů roniàniesce , totă așa de bine ca și leşesce.
In timpulŭ rěsboiului independinţe de la 1830 , eŭ eram de duoi ani .
Aveam unŭ frate şi trei surori mai mari,
200 DIN ANUL 1848

Tatălů með, prevěďêndů evenimentele, înainte de a ishucni revoluțiu.

nea, trimise tótă familia la moşia unui věrů alŭ sěŭ, aprópe de Cra
covia; opri însă cu sine pe frate- meŭ ce avea atunci abia 14 ani. După
acesta elŭ luà parte in rěsboiulă independinții ca colonelŭ de regimentů,
avêndŭ pe frate-meŭ ca adiutantă alů seŭ. Campania se făcù cu tóte sa
crificiurile şi nenorocirile care sunt cunoscute de istorie . Resultatulů fü,
precum scit, póte, căderea şi îngenunchiarea Polonieſ ! Tatălŭ með scă
pândă cu viaţa, şi cu câte-va rane, se strecurà împreună cu fratele neŭ
peste frontieră; şi , după ce umblà vre -o treř ani proscrisă în lume, veni
la moşia unchiului meŭ unde se găsia familia sa. Averea sa din Litua
nia confiscându - se ca a tuturorů celorů ce luaseră parte în rěsboiŭ , elů
se apucà de speculațiuni agricole pe moșia destulă de întinsă a věrului seň.
Fratele meŭ, trimisă pentru studiï la Viena, se amestecà în societățile
secrete revoluţionare. La 1837 fu arestatė, judecată și osândită pe șése
ani la Spilberg, la muncile publice .
In deşertă se încercà bietulů tatălů meŭ ca sě-lă scape .
Dreptatea împărăției era nemilostivă pentru criminalii politici . După
împlinirea termenului pedepsel, elŭ fu liberată pe garanţia tatălui meŭ
şi veni acasă.
Surorile mele cele mai mari se }măritară, înzestrate cu liberalitatea
unchiului međ; douě se l'useră cu bărbații loră în provincia Posen, și
a treia în Galiția de josů .
Unchiulŭ meŭ avea duo fit. Celŭ may inare Enric, absolvindů cursulů
dreptului, venise acasă cu hotărîre ca să se ocupe de agricultură. Celú
mai mică , Eduardů , era în Institutulů Teresian la Viena. Eoric răpi su
fletulů með . Eð încă intraiŭ în inima sa. Era unů amorŭ platonică și
romantică , de care, când îmî aducă aminte , îmi vine sě leşină . Părinţii
noştrii simțiră, și ne bine-cuventară. Dar pe când inima lui Enric se
desfăta cu amorulŭ meŭ , sufletulů seŭ se ocupa cu amorulů patriei. De
aceea căsătoria nóstră se tot amâna neîncetat .
Enric, irapreună cu tatălů með şi ci fratele ineŭ , făcéŭ escursiuni ne:
încetate prin Posen, prin Galiția și chiar prin Lituania . Omeni necu
noscuţi veniaŭ adesea pe la moşia nóstră, și avéŭ înţelegeri și întal
niri misteriose cu acești trel ómeni. Unchiulŭ meŭ, de bună sémă, sciea
și era inițiată în planurile lorů , de aceea căuta tot -d'auna sẽ risipfască
bănuelile și temerile ce-l arăta maică -mea .
In tómna anului 1845 auậimŭ de revoluţiunea din Posen . Scirea ne-a
venită chiar de la generalulă Mieroslavski , carele era în capulů revolu
ţiuney, şi era de demultă în intimitate cu tatălů meŭ și cu frate -meủ .
După câtă amă înţelesů , planulŭ era ca revoluțiunea sě începă din tote
părțile, și Polonia sě se ridice de odată în piciore, ca unŭ singură omů.
Enric, carele adesea îmi încredinţa secretele sale, îşi făcea cele mal
frumose ilusiuni și avea cele mai sigure speranțe în reuşire.
 DIN ANUL 1848 201

In conspirațiunea acesta eraŭ toţi nobilii şi proprietarii Poloni . Intre

basele constituțiunei ce- şi proponeaŭ a proclama, celů d'întâiŭ punct era
emanciparea și împroprietărirea țăraniloră, ca astă -felŭ sě-1 pótă rădica
și atrage sub stindardulŭ libertățeň.
Guvernulů austriacă, simţindă de tóte acestea, organisà o contra re
voluțiune : găsi mijlocŭ a sugruma pe revoluţionari chiar prin mâinele
de care ei voiaŭ a se servi . El mai întâiŭ popularisà printre ţărani ideea
că împăratulŭ voesce sě-i facă proprietari și liberị, și că aceştia se opună.
Apoi puse la cale a-1 rescula contra nobililoră într'o ți și într'o dată
fixă. Acestă měsură se organisà cu atâta măestrie, în cât nici unulŭ din
nobili nu avea cea mai mică idee saŭ bănuială despre unŭ ast-felŭ de
planŭ .
Abia intrasemă în anulů 1846. Era o iérnă mare și gerósă, precum
sunt în genere iernele Galiției .
Făceam partide de vênătóre cu ogariy, la care luam şi eŭ parte cu
frate -meŭ și cu Enric. Ne preumblamŭ la fie-care douě qile până la Cra
covia, unde aveam o mulțime de amici. Luamŭ parte la balurile splen
dide ale noblețe și la picnicurile ce se făceaŭ, și adese-ori pe dupě
miedulů nopte ne întorceainŭ la moşie, care nu era mai departe de cât
o oră de Cracovia. Dar aceste plăceri , aceste petreceri, aveaŭ ună îndoit
carmen pentru mine, fiind -că pretutindeni lua parte şi prea iubitulů meŭ
Enric, de care eram mai nebună .
Ah ! D-deule, mult îl iublamů ! Credă că nici o -dată o femee în lume
nu póte sě iubiască cu inima de Poloneză.
(Olimpia aici işi puse mâinele la ochi și capulŭ pe genuchi, isbucnind
în plânsete sfâşiitore. Dupě ce-şi revěrsă durerile prin lacrimi, se linişti
şi urmà istoria sa) .
Intr'o Duminecă séra, pe la capětulů lunei Ianuariŭ, vine unŭ servitorů
in casă şi ne spune că, viindă din satů , a vědută mai tofi locuitorii din
sată adunati in piata din dreptulů cârciumel, şi înarmati cu topore, cu
furci și cóse. Unchiulů meŭ , ta'ălů meŭ, frate- meŭ și Enric, se sculară
îndata şi alergară la locylů arătată.
Unchiulŭ meŭ îi întrebă pentru ce s'aŭ adunată şi ce aŭ gândŭ sě
facă ? Ei rěspundă că sunt poftiți de satulů vecină ca să mérgă sě-şi
rěsbune pe proprietară , carele s'ar fi purtândă tiranicesce cu locuitoriỉ.
Oameni buni, dise Enric, gândiți- vě bine la cele ce voiţi sě faceți.
Ce pasă este acesta ? Nu vě temeţi de guvernŭ ?
Ce guvernů ? rěspunse unulă din ţărani. Impăratulŭ voesce binele
nostru , şi proprietarii sunt impilătorii noştri. A venită timpulŭ sě ne cu
rățimŭ de ei ; altă mîntuire nu e . Voi vě purtați bine cu noi, și de aceea
remâve a ne înţelege cu binele. Pădiți-vě dar de trébă, și lăsați-ne
în pace.
Těranii plecară vociferândů și eșiră din sată. Enric 1-a urmatů pâră în
202 DIN ANUL 1848

marginea satuluj, cercândů în deşertă ca sě-Y ahată de la pornirea lor

desperată. El se întorse acasă și găsi pe tatălů seŭ și pe al meŭ în in
grijirile cele mal serióse.
Ce sě fie asta ? dicea tatălů meŭ. Noi de atâţia ani ne sbuciumăm
pentru ca sě consolidămů o naționalitate. Noi proiectamů o revoluţiune,
şi acesta se face fără de noi, şi chiar în contra nóstră ! D-deð óre or
besce pe poporulŭ nostru ? Pus'a D -deň sigiliulă pe carta ce a împărțită
Polonia ?
Aici, dise Enric, e vederată că este o mână infernală. Guvernulă
de bună sémă va sě ne ucidă prin noi înșine. O , patrie ! O D -deule ! ast -fel
de sortă merită ilustra naţionalitate Polonă ?
Dar pe când se urma consilia mbululŭ patriotică în salonulů nostru,
de o -dată intră unů vênătorŭ al lui Enric , dicêndŭ :
- Blestemŭ ! focă şi peire ! sculaţi, nu e glumă.
Ce e ? ce e ? intrebarămă cu toții .
Vre-o sută de óment armati, ce vină dintr'upů satů vecină, ne
calcă .
Ne duserâmŭ la feréstră, şi la lumina lunel, věďurămă în adevěrů că
curtea se umpluse de óment.
Unchiulă meŭ și tatălů meň alergară întru întêmpinarea lor. După
dênșii alergaiŭ și eŭ cu maica mea. Iar Enric, frate -meŭ și cu vênătorulů
lor, îşi luară puscele şi veniră dujě noi.
aflar toți în mijloculŭ curtir. Unchiulů meŭ perora într'o parte
tatălů meŭ într'alta, voindů a le esplica intențiunile revoluţiunei pentru
binele lor.
Tėranit murmuraŭ. Toți eraŭ ómenl necunoscuti ; nici uuulă nu era
din satul nostru .
Venirea lui Enric și a fratelu meŭ cu puscele în mâny, revoltară pe
sélbaticil fěrani. De o dată îl împresurară şi într'o clipă il desarmară.
Apoi věquiù o amestecătură unită cu shierăte şi cu țipete . Neputêndu ve
dea ce sě petrece, voiiŭ a- mi face locŭ printre těranl.... Dar... 0 D.deule..
věďujŭ douě cadavre, pe care încă féranil furioşi le călcaŭ în piciore !
Eraŭ ... vai ! corpurile lui Enric şi al fratelui međ... Leşinaiŭ...
Nu sciŭ cât timpŭ voiŭ fi şeďută leşinată, dar sciò că... oh ! mě infio
rezů a spune !... când am deschisă ochii, am vědută salopnlŭ iluminată
cu tóte candelabrele și policandrele... Dout sělbatici ţărani mě duceaŭ de
mână... Maica mea , unchiulů með, Enric, frate- meŭ, tatălů meŭ, o gro
zăvie ! ... eraŭ lungiţi pe parchetă , morți, și din membrele lor încă gål
gâia sângele... !
Am începută a ţipa, a mě boci, și a cere ca çě mě omóre şi pe mine
cât mai curendů . Ba nu , pu , drăguţă , tu pu se jote sě mori ; e pě.
calů ; esci frumuşică ; poţi servi de plăcere pe lumea asta... Acuma sěpe
 DIN ANUL 1848 203

cânți ca sě jucămů. . Clavirulů ăsta de sigură că e al těŭ ... cântă-ne ce

scil mal frumosů .
Nu ! asta nu se pote, diseiŭ. Creştini sunteți voi ? sě mě puneți voy
să cântă între cadavrele părințilorë me ?... călăt crudi ce sunteți !... Uci
deţi-mě și nu mě may chinuiţi.
- Sě ne cânți , drăguță ! saŭ de nu , noi nu te omorâmð ; dar le vom
desbrăca şi de cămaşă şi te vom târî în danţulŭ nostru .
Ideea acesta infernală ině înfioră . Căutamŭ vre- o armă, vre - ună cuțită ,
ca sě mě omoră , şi nu putem găsi. Dar de o dată o inspirațiune subită
imi veni .
Imi restrânseiŭ tot curagiulă , şi mě puseiŭ la piano. Cântaiŭ Marselieza
Poloneză... Crudii dănțuiaŭ împrejurulŭ cadavreloră ... Dupě acestă le pro
puseiŭ sě le daŭ de běută . Veniră dupě mine intr'o cămară unde era de
positulů de vinuri şi spirturi ; luară tot. Eŭ încă le cântamă, și el jucaŭ.
După acesta le mai propuseiŭ de hěută . În duseiŭ în pimniță. Umplură
câte -va ciubere ; le duseră susů ... běură... cântară ... dănțuiră.. , dar în fine
beția atât îl amețise, în cât începură unulă câte unulů a adormi saŭ a
cădea din piciore. Incredinţându - mě că nici unulă nu mal e deşteptă , mě
coborâið răpede în pivnița de sub casă, unde eraŭ vre-o cinci buți de ra
chiŭ ; tragŭ cepulŭ de la una şi-i daŭ focử cu lumînarea. Esă îndată
afară ; închidă uşele, atât pe cele de din dosů cât şi pe cele de din faţă,
şi apoi plecă pe pórtă... Abia eram în marginea satulur... și de o-dată
simțů o explosiune înfricoşată... Mě uită înděrěptů. Casa unchiulul meŭ
era asvârlită în nori, şi foculă mistuia temeliele sale !
Unŭ risă teribilă veni pe buzele mele ; și cu capulů golů, cu nişte botine
subțiri în piciore, într'o roche de mătase, apucaiŭ calea spre Craco
via, fără a cugeta că puteamŭ sě morŭ de gerů, saŭ sě fiŭ sfâşiată
de lupt.
D-deň însă voi sě prelungiască miserabila mea existență. Făcusemă în
adevěrů may jumětate calca ; dar când puterile mě abandonaseră, când
gerulů amorțise membrele mele, mě opriiŭ, mě puseiŭ josů ... simțiiŭ o su
dóre rece că- mi coprinde totů corpulů ... şi apoi unŭ somnŭ dulce lăsân
du-se pe genele mele. Era somnulŭ morţii pe care îl doriam !
Din întemplare trecù o trăsură cu nişte jidovi. Găsindu-mě ast- fel , may
gólă şi fără de simțire, mě luară îndată și mě duseră răpede la Cracovia.
Acolo îmi deteră tótă îngrijirile putincióse, în cât mě aduseră la viaţă ;
mě făcură sě trăescă, pe când mai bucurósă aşi fi doritů mórtea !
Pentru căutarea mea, jidovii aduseră unŭ medică carele mě cunoscea.
Cu tóte că mě aflam într'o miserabilă cârciumă, mediculů mě îndatorà sě
şeđŭ în așternută mai multe ţile, până mě vědů pe deplină vindecată .
Acestuia îl spuseiŭ nenorocirea familiei nostre, și el pe urmă îmi spuse
că în tótă Galiția s'aŭ repetată scenele acestea. Il rugaiŭ sě se ducă la
204 D'N ANUL 1848

câte-va cunoscinte de ale mele , ca sẽ le spuie sě vie a mě vedea . Iml

aduse respunsă că nici unulă nu se află în oraşă .
Ce aveam de făcut dupe tóte acestea ? In totŭ timpulŭ convalescente !,
acesta mě preocupa.
Aducêndu -mi aminte de fericirea care m'a fost legěnată din copilărie,
până la catastrofa înfiorătóre care venise de o -dată sě sfărâme totulů ,
îmi venia sě înebunescă. De o mie de ori îmi veni ideea de sinucidere ;
şi cugetam cum sě o pună în lucrare. Dar când îmi aduseiú iarăși aminte
că în póptea aceea cumplita, eŭ nu am pututù muri, calculaiŭ că Dum
nedeň voesce sě preluogéscă_miserabila mea existenţă ; și prin urmare
nu voiŭ a mě opune decretului creatorului lumel .
Cu mare mirare věduiŭ că la urechile mele spânduraŭ încă cerceii mel
de briliantă ce mi - l dedese unchiulŭ meŭ de anuli noŭ . Asemenea la
mâna stângă unŭ inelŭ de rubină, pe care îl purtamŭ alături cu inelulú
de logodnă . Scumpe -ml eraŭ aceste obiecte ; acuma aşi da jumělale din
viata mea ca sé le recapětů ; dar atunci, cu o indeferență rece, le sco .
seiŭ şi diseiŭ se-mi aducă unŭ giuvaergiữ ca sě le vêndů .
Numai pe inelŭ prinseiŭ 150 florini, peste așteptarea mea . Cerceil il
puseiŭ bine pentru altă ocasiune. Rochia mea de mătase încă o schim
baiŭ pe o roche de lână grósă. Imi cumpěraiŭ câte- va rufăril albe și o
manta grósă de iérnă.
Deteiŭ jidov ulul ce mě culesese de pe drumŭ cinci-deci de fiorini, de
care rěmase prea mulțumitii. Dupě rugăminţile mele, el îmi găsi unŭ ara.
bagiŭ spre a mě duce la Stanislau . Ajungendă aici, cercetaiŭ despre ino.
şia lui Gustav Guretzki , carele ţinea pe soră -mea Cati . Aflândů despre
acesta , mě duseiů acolo. A trebuită însă sě aflu că çumnatulů meŭ și
soră mea, cu tótă casa lor, avură aceiași sórtă ca și familia nóstră. Té
ranil făcuseră asemenea excesuri și măcelării în totă întinderea Galiției.
Rěmasă singură pe lume, fără părinți, fără frați, fără surori , fără amici,
sdrobită în tóte afecţiunile inimei mele, mě determinaiŭ a mně duce orl in
cotro , spre a mě perde pentru tot- d'a- una.
Intorcêndu -mě la Stanislau, cu puţinele parale ce mai aveam , veniiŭ
in Bucovina la Cernăuți. Aci vênduiŭ şi cerceii. Apoi veniiŭ la laşi.
D'aci înainte nu mě întreba : istoria mea s’a scrisă pe o pagină négră ,
pe care numai mânele profane o potů atinge. »

XXV .
t

Tristă , şi in adevěrů durerosă, este istoria la , Olimpio.

Dar dupě tóte lovirile ce ai priiriti, dupě lóte durerile ce le -au
sfâşiatū , tu meritaſ o sortă mai bună.
 DIN ANUL 1848 205

- Imi place a crede că vorba asta mi- o dicì din inimă

Dar dacă Dumnedeň a voită ast- felŭ cu mine !
Nu blestema, Olimpio ! Multe lucruri pe pămèntă se faců
fără de scirea și fără de voia lui Dumnedeŭ. Crudimile din
Galiția s'aŭ făcută cu amesteculă infernului, cu voia lui Sa
tan. Cu durere cată sě - ti spuiŭ că numai Satan ti-a insuflată
hotărîrea desperată de a...
Nu apucasemă a încheia frasa, şi Olimpia isbucni în plân
sete nemângă iate .
Sciŭ ... sciŭ ce vrei sẽ dici, îmĩ respunse ea ; sciŭ , căci
am avută o mumă modelŭ de virtute ; sciŭ, căcì am fost
crescută in principiſ de onore şi de virtute . Dar acuma, spu
ne mỉ, spune uneſ nenorocite ceea ce încă nimenī nu i- a
spu sŭ ; spune -mỉ: o femee care a cădută o dată , póte a se
ma scula ore din tina care a copleşită essistenta eỉ ? spu
ne -mỉ: póte -se găsi unŭ burete care sě şteargă o pată aşa
de négră, o viéță devergondată, unŭ corpŭ stigmatisată de in
famie ?
Recunosci tu , Olimpio, ororea vieței ce duci ?
O Dumnedeule ! póte - se sě nu o recunoscă ? Dintru în
cepută , mě crede, aveam óre-care ilusiuni pentru acestă tică
lósă meserie. Sensualismulŭ mě adusese intr'unŭ felŭ de beție;
mě făcuse a uita și onore şi virtute, şi tóte simțimintele no
bile care inima mea fusese deprinsă a cultiva. Dar apoi vě
dêndu-mě condamnată a deschide brațele celuị întêiŭ venită ,
a mě lipi de ori -ce corpŭ diformŭ saŭ putredŭ de desfre
nare, a mě deștepta adesea din somnú spre a lua parte la
orgiſ şi la pofte infame, în curëndŭ m'amŭ încredințată că
este sorta cea mai ticălósă a unei existențe pe pămêntů . Vědů
prea bine viitorulŭ meŭ. Peste puțini ani frumusețea mea o
sě se vestejĩască ; atunci o sẽ fiŭ abandonată de cei carſ
acuma frecuentéză casa mea ; mai curênd pote sě moră în
tr'unŭ spitală , ca cea de pe urmă cerşilore. Infamia o sẽ lu
ciască purerea pe fruntea mea : n'o sě fiŭ primită nicŤ într'o
casa onestă ; n'o sě -mỹ potŭ scote pânea de tóte dilele nici
cu unŭ felŭ de muncă onestă ; 0 sẽ cantŭ saŭ sě comitů crime,
206 DIN ANUL 1848

saŭ sě mě sinucidū ; şi astă de pe urmă hotărîre este încă o

idee fixă pentru mine .
Escì forte rătăcită , Olimpio ; şi , dupě a mea părere, este
încă timpŭ ca sě te rădici din căderea ta ; este mijlocŭ ca
sě eși din tina în care te-ai târſtă, spre a intra într'o viétă
nouă şi onorabilă .
Spune -mi, spune -mi, Domnulū meň, şi-ti voiŭ fi cu viéta
recunoscătóre .
Dacă este adevěră că vieța asta îți -aduce desgustă şi
oróre ; dacă este adevěră că voesci a te pocăi, sě-ți arětă ca
lea care cată sē apuci.
Care ?
Tu ' mî diseşi că ai douě surori in Posen, mi se
pare ?
Da .
Trăescŭ ele ? Sciſ ceva de ele ?
Vai ! nu sciŭ nimica . Din diua când m'am decisŭ a mě
perde, m'am decisă tot o - dată a uita și suvenirea lor.
Cu tóte acestea, Olimpio, tu cată sě te întorcī la ele :
sě te informnezi despre starea în care se află, sẽ le scriſ că dupě
catastrofa familiei, venturile te - aŭ dusă în ţări străine, că esci
nenorocită, şi că ai nevoie de sprijinulŭ lor. Ca surori, ele nu
vor putea refusa de a-ti da asilă în casa lor. Pe urmă tu te
ve duce la vre - una din ele . Vei putea trece ca věduvă ; și
în fine, vei putea saŭ sě te măriți, saŭ sẽ trăesci ca o or
fană pe lângă surorile tale, într'o viétă onorabilă şi respec
tabilă .

XXVI .

Olimpia îmbrățișà consiliulă acesta ca o inspirațiune salu

tarie. Ea scrise îndată ambelorŭ sale surori, cerêndu-le asilă
și protecțiune. Vědend'o decisă a intra pe calea acesta, îi pro
puseiŭ sě se retragă de îndată la viña mea, unde sě trăiască
nesupěrată de ochiſ coruptorì ai desfrênărei. Ea primi cu re
 DİN ANUL 1848 207

cunoscință. Puse îndată sě- vêndă mobilele, sculele și obiec .

tele de toaletă, oprindă numaỹ cele neapărate pentru o că
lătorie.
Olimpia cercà trei dile de - a rèndulŭ la loculă unde reco
mandasemŭ ca sě -mi trimiță frate -meŭ scrisorile. A patra di
îmi aduse scrisorea următore :

« Badită ,

< A doua di după venirea mea aice, m'am pomenită assediatů

Sede o trupă ca de douě-deci de Slujitori ( 1 ) inarmați, avênd
« în frunte pe Privighitorulă de ocolŭ (2). Spuindu -le că nu
« esci acasă, ei nu mě credură. Apoi se puseră a te căuta
prin podŭ, prin cămărì, prin pivnițe, prin grajdiŭ ; în fine
prin tóte părțile. După acesta aŭ spartă ușa de la odaea
< D -tale, sub cuventă că póte sě fii acolo ; aŭ spartă și garde
« roba de te -aŭ căutată .
« Vědêndŭ armele în cuğeriŭ , le luară pe tote, in numěrů
« de 8 puscì, trei perechi de pistole și o sabie. După acesta
« iți sparseră scrinulă , din care ți - aŭ luată tote hârtiile, până
< şi albumul D-tale cu versuri ; luară şi o pungă cu banî de
• argintă, ce aveai D - ta acolo . Eŭ tipaiŭ, sbieraiŭ, dar în de
« şertă . Mam dus dupě acesta la moșu Antohi carele a venită
< alaltă -ieri de la laşi. D luñ m'a sfătuită sě - ti trimită trăsura,
« cări póte sě -ţi fie trebuitóre ; vei găsi-o la viă, unde amŭ
disŭ visitiului sẽ tragă . D -deň sě te ție cu bine !
N. S.

« Postscriptum . Uitamŭ sě - ti spună că, dupě ce nu-te - aŭ

agăsită prin casă, Slujitoriſ aŭ intrată călări prin vie şi prin
livadă, de te căutară. După acesta am audită că s'aŭ pusă
pază la tóte drumurile pe unde ai putea veni la moşie . Pe
bietulă Costanŭ, audindă că a fostă cu D -ta la laşi , după ce

(1 ) Slujitoril in anulă 1850 se organisară in gendarmi.

(2) Sub -prefectulă de plasă.
208 DIN ANUL 1848

« l'aŭ bătută în trei réspinteni prin satů , l'aŭ dusă jumětate .

« mortă şi legată într'unŭ carŭ la Vasluiŭ la Isprăvniciă . Dar
acu tóte schingiurile ce a suferită sērmanulū omŭ, n'a voită
« sē spue nimica despre D - ta ; elŭ n'a arătată de cât că de la
< laşi l'aĩ trimis înděrět cu mine . »
Impreună cu acestă scrisore, vindă -mi și vizitiulă, îi diseiŭ
ca sě aştepte la vilă.
După acesta începuiŭ a mě gândi mai întâiŭ cum sě esů
din Capitală , și apoi cum sě mě strecorŭ peste hotară .
Terorismulă , perchisițiunile, persecutările , arestările încă
domniaŭ în Iaşi. Atat diua cât și nóptea, ulițele eraŭ neîncetată
frequentate de Slujitorī, de soldati, și de Arnăuți. Barierele
eraŭ pățite cu o mare severitate : pe lângă căpitani, mai eraŭ
câte cinci soldați și câte duoi Arnăuți. Vizitiulă ce-mi aduse
scrisórea imi spuse că a fostă căutată şi prin cisme ; dar elŭ
avuse inspirațiunea a ascunde scrisorea în fundulă îndoită ală
căciulei, unde nu venise in gândŭ niměru ca sẽ caute.
Dar este sciută că omulă când vrea póte. Pe lângă aceste,
este o vorbă vechie : Românulă nu piere ; din ori - ce nevoie
elŭ scapă. Așa dară cugetaiŭ , cugetaiŭ, şi iar cugetaiŭ , şi în fine
îmî făcuiŭ planulū .

XXVII.

Planulă D-tale e de minune, dise Olimpia. Acuma Arnăuții

sunt singuriſ ómeni cari nu mai sunt suspecti. Transformată
în Arnăută , poți eşi ţiua mare pe uliță și pe barieră, fără
sě -ți dică măcar cine- va că nu -ți șede bine .
- Bine. Dar unde dracu sẽ găsescŭ fustanelă, fesă şi cele
l'alte ?
Asta e treba mea , dise Olimpia . 0 poloneză se pricepe
in ast- feliŭ de lucruri. D - ta sedi acasă, şi-ti fă toaleta .
Ce feliŭ de toaletă ?
Cum ? nu intelegì că unŭ Arnăută cu barbă nu póte
sē ſie ?
 DIN ANUL 1848 209

Sě- mi tajŭ barba ?

Negreșită . Sciŭ că țiï la ea ; dar s'o sacrifici.
Dar n'am brice .
Nu e nevojă . Eată fórfecele mele .
Olimpia după acesta isi puse pălăria, işi luà umbrela şi eşi .
Eŭ mě apucaiŭ de operaţiunea barbe . Mě costa în adevěrú
sě mě desfacă de ea , maĩ alesŭ că până atunce fusese ver
gură ; ea nu făcuse cunoscință nicŤ cu briciulă nici cu fór
feca ; şi apoi era o barbă frumósă de culore castanie închisă
care contrasta cu părulŭ meŭ celă albă. Aice cată sě vě spuiŭ
că și la 1848 eramŭ sură, de și nu aveamă de cât douě -deci
și cinci de anî Acestŭ sacrificiŭ mě puse într'unŭ felŭ de
furie nervósă ; im venia sē esų in ulită, sě puiŭ mâna pe
cel întâiŭ Arnăută ce aşi întâlni și sě- lŭ stràngŭ de gâtă ;
nu aveam astêmpěrů ; cântam , plângeam , rideam , mě trântiam
pe pată , pe scaune, pe parchetă .
Din fericire intrà Olimpia cu o mare boccea în mână . Ve
derea e mě linişti.
Lucru sa pusă la cale . Fustanela, fesulă și tóte cele
trebuincióse s'aŭ găsită . Peste o oră, cum va apune sorele,
vom putea eşi .
Cum ai făcută , Olimpio, de ai găsită vestmintele a
ceste ?
E hei ! precum se vede și D -ta ești cu noroc, și eŭ sunt
făcută pentru trebî de aceste .
Ce felŭ ?
M'am dusă întinsă la Consululă grecescă, fiindŭ - că vě
dusemă la el in serviciŭ Arnăuți. li ceruiŭ unŭ rendŭ de haine,
spuindu-i anume că sunt pentru d- ta . Chiemà îndată pe Ar
năutulů seŭ şi - i çlise sě mi le dea . Dar pe când acesta înde
plinſa ordinulă domnului seŭ, imi veni o idee . Mě înturnaiŭ
către el şi-ị ceruiŭ duoě costume.
Pentru ce ?
Pentru ca sě mergă şi eŭ cu d -ta .
Ce felŭ ?
Prea bine : îmbrăcată ca unŭ arnăuțelů .
14
210 DIN ANUI . 1848

Până unde ?
Până la viſe. Nu mi-aſ promisă acolo ospitalitate ?
Olimpio ! asta e copilărie. Rămâi acasă ; nu te expune.
Nu e nici o grijă de expunere. Suntem mai mult de cât
siguri de reuşire. Voiŭ sě facă cea de pe urmă partidă de plă
cere . Nu m`am îmbrăcată aşa nicĩ în carnavalŭ la bal-mascat.
Voiŭ sě vědă cum o să-mi mérgă.
Renunță , te rogů, Olimpio de la acesta . Pote sě ne
compromitem amândouí.
Nu se póte. Ceea ce mi- a intrată în capă, cată sě o facă.
Voit sě te însoțescă până te voiŭ vedea plecată de la vijă în
siguranţă. Voiŭ sě ti dicŭ adio când veř pleca ; căci cine scie
dacă ne vom maĩ vedea.
Şi Olimpia începù a plânge cu suspine.

XXVIII .

Abia sorele cu razele sale scăpětase după munţi, şi o lună

splendidă și plină îſ luà loculă în firmamentů . Timpulŭ era
așa de senină , natura așa de frumósă , în cât muritoriſ pre.
ferĩaŭ splendorea acestei nopți maiestății dileỉ ce trecuse.
Intr'o birjă mică de unŭ cală și descoperită, de care numai
în laşi póte vedea cine- va , duo Arnăuți treceaŭ răpede prin
bariera podului Lung despre Monăstirea -Frumosa . Căpitanulú
de barieră, cu soldații și cu Arnăuțiſ de pază cercelaŭ răva
şele de drumŭ și bagajele unor trecători. Arnăuții din birja
mică trecură răpede pe podulŭ de la barieră, făcêndŭ o sa
lutare orientală către cei ce seměnaŭ a fi confratiſ loră de
arme .
Dupě ce eșiră din barieră, cei duoŤ Arnăuți din birja mică,
se uitară unulŭ la altulă şi riseră până nu mai putură. Ei tre
cură pe lângă cerdaculŭ luğ Ferenț, și apo ſiseră birjarului
sē apuce la drepta .
Birjarulů , vědêndă că Arnăuții vor a se depărta, începù a-1
 DIN ANUL 1848 211

întreba unde mergů, spuindu-le că elŭ nu póte merge mai

departe, căcî calulŭ este obosită .
Colo la cârciuma de la Galata, dise unulă din Arnăuți.
Birjarulă , împăcându-se cu vorba acesta, dete biciŭ caluluì.
Departe ţi -e viea ? mě întrebà şoptindă Olimpia .
Am trecută jumětate cale, iſ respunseiŭ .
Eĩ, dacă -ĩ aşa, e mai bine sě ne ducemú pe josŭ până
acolo. Cu chipulŭ acesta, și birjarulŭ nu va putea avea celú
mai mică prepusă .
Până a nu ajunge la cârciuma de la Galata: --- Apropos, îmi
Çice Olimpia, pentru ce se chiamă aice Cerdaculú lui Ferent ?
îți voiŭ spune îndată când vom rěmânea singurī. Dar
étă-ne ajunşi ; sě dăm drumulŭ birjei ! Ne coborîrămŭ din tră
sură, și deterămŭ birjarului plata cuvenită . Dupě acesta, în
locŭ sě intrămă în cârciumă, apucarămă pe o cărare la stânga
printre ogóre, care sciamă că duce dreptă la vița mea. Fiind- că
cărarea era îngustă, Olimpia mergea înainte. Eŭ, care o ur
mamă, admiramů aerulŭ eỉ cel marţială, talia ei cea mlădióså ;
iar când cugetamŭ la ideea sa de a face acestă copilărie și
mai alesŭ la curagiulă de a o essecuta, eramŭ răpită de en
tusiasmů .
Dreptů sě -ti spunŭ, Olimpio, dacă nu ar fi timpurile aşa
cum sunt ; dacă n'ași fi în posițiunea de proscrisă , și dacă aşi
fi atâta de avută în cât sě pot rēspândi fericirea cu amân
douě mâinele ....
Ce vrei sẽ dici ?
Voiŭ sẽ qică că aşĩ face celŭ mai frumosŭ romanță cu
tine : m'aşi sili sě te iubescũ , te-aşi face sě mě iubescì; şi
din asta cine scie ce pote sě resulte.
.- Sciŭ că aſ inspirațiunì câte odată. Închipuesce -ți că
eramŭ mai totă într'ună cugetă .
Ce feliū , Olimpio ?
Eŭ tocmaĩ acuma diceamă în mintea mea : cum de nu
sunt o milionară ?
EŤ s'apoi ?
Cetit'aï pe secretarulŭ intimă de Georges Sand ?
212 DIN ANUL 1848

Da.
Ei bine, te-aşī face unŭ secretariŭ intimă, şi atuncea,
împreună, amŭ face celŭ maĩ poetică romanță din lume. Dar
nu . De când amŭ venitŭ la hotărîrea de a nu maĩ face ro
manturi, nu voiŭ sẽ maſ amŭ ast - feliŭ de cugetări. Te rogủ,
spune-mi mai bine istoria ce mi-aſ promisă despre cerdaculŭ
lui Ferent .
O luaiŭ la brață și începuiŭ sě- spui istoria cerdacului.

XXIX .

Cu 130 de anî în urmă , Moldova era într'o stare de tică

loşie, aprópe comparabilă cu cea de astădi. Ea căduse de totŭ
din puterea și din gloria sa de mai înainte. Turculă pusese
genunchiulă pe peptulŭ ei, și cârmuirea sa o încredinţase Dom
nilor Fanarioți.
Cetățile atâtă despre Nistru cât şi despre Dunăre căduseră
în puterea Turciloră ; iar pe cele din lăuntru le arseseră şi le
desființaseră. Oscirea pămènténă se desorganizase, și Domnii
nu eraŭ de cât nisce satrapi, alŭ cărora tronŭ și vieță depin
deaŭ de satrapiĩ din Stambul.
Boſerimea țěrei despreţuită, cădută şi înlocuită de Greciſ din
Fanariŭ , nu avea unde-şi pleca capulă şi nu mai sciea ce să
facă pentru ca sẽ rădice țéra din ticăloșia în care se afla.
În Moldova pe la anulŭ 1716 domnia Michaĩ Vodă Racoviţă.
De duoě ori mai fusese elů Domnŭ, in anulŭ 1704 şi 1708)
dar domnise numai câte unŭ anŭ după intrigele Fanariului.
In cele întâiŭ duoě domniſ elŭ se arătase bună, blândă, dreptă ,
și cu dragoste către ţéră.
Dar în domnia a treia, dupě legăturile de rudire ce con
tractase cu Grecii din Fanariŭ , se arătà cu totulŭ alt -feliŭ din
ceea - ce fusese maĩ dinainte.
Elŭ aduse cu sine o mulțime de Greci, carŤ ca nisce corbi
flămândi puseră mâna pe tote posturile publice și încărcară
féra cu diverse dărī și angării. Pe lângă acesta, chiar ele
 DIN ANUL 1848 213

mentele păreaŭ ordonate de D -deň a biciui ţéra acesta neno

rocită . In anulů acesta ( 1716) de ploi și de rěvărsări de ape
se făcuse o mare fómete : « Nu s'aŭ făcutů (dicŭ Cronicarii )
de cât fână, orză și puțintele mere. »
Pe atuncea Porta otomană se afla în rěsboiŭ cu Austria.
Câmpulŭ resboiuluì era pe Dunărea din susů, şi Austriacii
câstigaseră câte - va bătălii.
Boſeriĩ těrei, despreţuiți și batjocoriți de Michai Vodă şi de
rudele sale, credură în posibilitatea de a se mântui de elă şi
de Turci prin Nemţi. Eĩ complotară a pune mâna pe Michaſ
Vodă și a- lì da pe mâna Nemțilorŭ . Stolniculă Vasile Ceauru
(ce se trăgea din familia lui Stefan cel Mare, Slugeriul George
Velicu, Căpitanulă Contescu , Serdarulŭ Miron Aslan, și alți
boîerī, trecură în Ardeală și comunicară planulŭ loră guver
natorului de la Sibiiŭ ce se numia Stainvile . Acesta priimì pe
conjurat cu mare bucurie şi onoră cu titlulă de grafă pe
Vasile Ceauru, pe care boieriſ ilŭ destinaŭ pentru domniă, în
privirea sufletului bună și a capacităței ce avea.
După acesta, cerêndă de la împăratulŭ seŭ, ordonà unui
căpitanŭ numită Franț (saŭ Ferenț, după cum îlŭ numiaŭ Mol
dovenii) de la Lorena, ca sě trécă cu ostirea ce elŭ comanda
in Moldova şi sẽ susţină revolujiunea .
Boſeriž intraseră în țéră înainte de Ferent, și , sub comanda
lui Velicu, recrutândă o Ostire destulă de numerósă din Sei
meniĩ și Aproții licențiaţi, rădicară stindardulŭ rebeliunei. Eī
se ținură în monastirile fortificate dintre Siretă șî Carpați,
puindă mâna pe tote oraşele, și arestândă pe puținiſ partisanſ
ai luĩ Michaĩ Vodă .
Domnulŭ audindŭ de acesta , chiemà pe Cuza Spătarulă și-lů
trimise, cu Seimeniſ şi cu Lefegiiſ ce avea pentru serviciulă
těreĩ, in contra rebeliloră ; şi, spre a fi mai sigură despre cre
dinta acestuia , puse la închisore pe unŭ fiŭ alŭ seŭ , după sis
tema turcescă. Maniera acesta însă amărî pe Cuza, şi -lă făcù
a se arunca în partidulŭ rebeliloră. De aceea când se întâlnia
cu ei, făcea numai loviri prefăcute , şi apoi se retrăgea ca
invinsù raportând la Domnie despre înfrângerile sale,
214 DIN ANUL 1848

Michaĩ Vodă, vědèndu-se amenintată de unŭ pericolă imi

nentă, care putea sě-ì coste chiar viéta, se grăbì a trimite
la Constantinopole spre a cere ajutorů . Sultanulă ordonà in
dată Hanuluĩ de la Crimă şi comandanțilorŭ de la Ismail și
Chilia ca sě trimiță óste tătarască şi turcescă.
Cu tóte acestea Domnulŭ era spăimântată dintr'o di în alta
de progresele rebelilorð. Teama sa era ca sě nu lŭ surprinạă.
De aceea, cum însera , eşia din orașă și dormia saŭ în pădu
rile despre Prută, saŭ in monastirea Cetăţuia ( 1 ). Între aces
tea, conjurațiſ înaintaŭ cu paşi răpedi. Ceauru după ce co
prinse tótă féra de josŭ până în Siretă, călcà Galații, robi
mai multi turci şi chiar pe o soră a luì Michai Vodă. După
acestă suméță lovire, de și se vědù ameninţată de Turcii din
Brăila , însă, după cuventulŭ ce-și dedese cu Velicu, inaintà
ràpede spre Iaşi, ca sě taiă drumulŭ luì Michaĩ Vodă în casă
când ar fi voită sě fugă spre Dunăre.
Pe de altă parte Velicu , carele se ţinuse multă timpŭ în ce
tatea Neamtului, eşi cu omeniſ seĩ şi se cobori la Roman . Acolo
se întâlni cu căpitanulŭ Ferenț și cu ce -l-alți conjurați și ple
cară cu toții asupra Capitalei. Domnulŭ audia despre aceste
mişcărț, dar nu avea sciințe positive . Vedetele ce eraŭ puse
în direcțiunea Romanului, fraternisândă cu rebeliĩ, nu veniaŭ
sě aducă sciri despre mişcările loră. Dar sosindŭ unŭ curieră
de peste Prută cu scirea că Tătariſ și Turciĩ se apropie, Dom
nulă mai prinse ceva la inimă.
În diua de 9 Ianuariŭ pe la ameadă - ţi, Domnulă ședu la
masă împreună cu mai mulți boieri și Turci neguțitori, și apoi
se culcà după datina sa, ordonând ca calulă de călărie sě stea
gata la scară . Ostaşii domnesci încă se dusese pe la casele

(1 ) Acéstă monastire este în partea meridională a Jaşiloră , pe unů pi

ciorů de munte inaltă , de unde se pote domina totŭ oraşulă. Este pro
babilă că aice a festů o cetăţuie vechiă, şi de aceea când Duca Vodă
şi - a făcută unů palată de plăcere și o biserică, a lăsato cu numele de
Cetăţuia. Zidurile și acuma sunt în bună stare, dar palatulŭ lui Duca
Vodă s’a prefăcută în ruine la 1821. Elă este cu duoě lênduri și chiar
rêndulă de susů este construită în bolte colosale de cărămidă.
 DIN ANUL 1848 215

lorŭ ca sě se restaureze fiindú - că de diminéță stătuseră îm .

preună cu Domnulū mai multe ore pe délulŭ Copoului într'unŭ
gerŭ înfricoşată. O negură négră domnia pe valea Bahluiului,
în cât nu se vedea în depărtare și nicỉ se audia despre ve
nirea inemiciloră .
Aga Conaki, unuli din partisanit Domnului, după ce mâncà
la curte, voi a se duce acasă la familia sa . Dar pe când se
apropia de casa sa ce era în extremitatea oraşului, de odată
aude strigările poporuluſ dicêndŭ: Catanele, Catanele ! Elă a
lergà îndată la curte călare .
Domnulū, desteptându -se din somnŭ cu cei-l'alți boſeri, se
scobori şi încălecà pe cală, strigàndŭ sě se adune Călăraşii şi
Copiiſ din Casă. Eși impreună cu boierii sei şi cu câți-va os
taşī, apucând spre ulita Pēcurariloră. Acolo se vědù în față
cu ante-guarda lui Ferenț, ce se compunea din vre-o 50 Hus
sarī călări. Aceştia, fără a perde timpă , se aruncară asupra
grupei de omenī ce încunjuraŭ pe Domnu , și omoriră vre-o
patru Copii din casă. Michai- Vodă, nefiindŭ omŭ de arme, nu
mai avù curagiulă de a-şi face altă plană de cât a fugi. Elă
se intorse răpede cu toți ai sei, și traversândă oraşulă, trecù
pe la Frumosa și se urcà în Cetăţuia .
Ante - guarda lui Ferent , lovi dreptă la curtea Domnéscă,
creşêndŭ a pune mâna pe Domnă . Acolo Cuza Spătarulă des
chise porţile fără nici o resistință și priimi céta de Ungurī,
ca pe nisce óspeți bine voitori. Aventurarii ce o compuneaŭ,
beţi de dorulŭ prădeň, comiseră o mulțime de excese : liberară
pe toți vinovațiĩ și criminalii din închisorĩ, omorîră mai mulți
turcỉ ce le cădură in mână pe strade, și jefuiră mai multe
case boieresci. Velicu cu căpitanulă Ferent, nu întârdiară a
veni cu tóte ostile loră . Cum se încredințară că Mihaĩ Vodă
s'a închisă în Cetăţuia , nu perdură timpŭ și se luară după
elŭ . Ajungendŭ sub pola dealuluğ Cetăţuei, lăsară caii de vale.
și se urcară pe josŭ sě ia cetatea cu asaltă . Ideea era reali
sabilă , fiindŭ - că cetatea nu avea ca întărire de cât nisce zi
durĩ şubrede : in lăuntru nu era de cât unŭ tunŭ și vre- o
216 DIN ANUL 1848

600 ostaşi pe a cărora fidelitate Domnulă nu putea sẽ comp.

teze vre-unŭ devotamentŭ mare.
Michai Vodă era în desperare. Dar din norocire vědù pe
dealulă Ciriculuğ călărimea tătărască care înainta asupra ora
şului. Elŭ atunci aşedà la porta cetăței spre pază câți- va Ar
năuți ce avea mai de credinţă ; totă odată puse sẽ tragă clo
potele şi sě slobóză mereù din tună, spre a da a înţelege Tă
tarilor sě viă mai curèndū .
Tătarii, carý se vedeaŭ , eraŭ în numěră de 2,000 și mai
bine, sub comanda lui Cantemir -Mârza . La audirea clopo
telorŭ şi a puşcăturilor din Cetăţuia, ei aŭ înțelesă că încăie
rarea s'a incepută . Atunce s'aŭ grăbită a trece podulŭ Bahlu
iului şi a înainta către loculŭ de luptă . Fără greutate mare ,
ei puseră mâna pe caiſ Unguriloră.
Acestă surprindere însě nu desiniinà pe Ungurĩ. Eỉ lăsară
îndată assediulŭ cetăței, se realiară, și se puseră în bătae re.
gulată cu Tătarii. Atunce eşi şi Michai Vodă cu cei 600 de
ómeni din cetate şi începù a-ì lovi pe din děrětă .
Cu tóte că înoptase, bătălia se prelungi, la lumina lunei,
maſ multă de cinci ore. Victoria se disputa când de o parte
când de alta. Dar lipsa de munițiuni, în care se aflaŭ conju
rațiſ Moldoveni, determinà situaţiunea. Velicu cu ai sei , ne mai
avêndă cu ce -și încărca puscele, căutară a fugi care în cotro.
Ungurii, remaindŭ singuri intre duoě focuri şi in fată cu pu
teri de patru orý mai numerose, în fine nu mai putură re
sista : începură a fugi şi ei, risipindu -se prin pădurea Hlincei,
care era în apropiere. Căpitanulŭ Ferenț însuşi cădù în mâna
unuĨ Tătară. Până a doua di dimineța, Tătariſ şi cu ostaşii
lu Michař Vodă goniră pe Unguri prin păduri și prin ripț, și
maſ pe toți îi prinseră şi -ï uciseră.
A doua di in pórta Curtei domnescì poporu'ŭ se uita cu in
fiorare la corpulă Spătarului Cuza . Michai Vodă, încredinţân
du -se de înțelegerea ce avusese cu conjurații, ilŭ pedepsi cu
spândurătorea. MaÌ mulți afidați de ağ sei avură aceeași sórtă .
Căpitanulŭ Ferent fu cumpărată de la Tătarulŭ ce-lŭ prinsese
pentru 200 lei. Domnulŭ ilŭ aduse inaintea sa şi-lŭ puse se
 DIN ANUI. 1848 217

ingenucheze : după ce -li mustrà cu vorba, se răpedi asupră -i

şi-là bătù cu însăși mâna sa ; apoi ilŭ dete pe mâna unuş
turcă, carele - lŭ scose la scara Curţei şi-i tăià capulů .
Michaſ Vodă ordonà ca sě se adune cadavrele tuturoră un
guriloră căduţi în bă : ăliă . Cadavrele acele se făcură grămadă
și se coperiră cu pămêntă în cât se făcu movila care se vede,
iar deasupra movilei s'a pusă o cruce pe care se vede scrisă
tótă istoria acesta . Acolo s’a făcută și unŭ cerdacŭ (pavilionů)
carele s'a numită cerdaculù lui Ferent ( 1 ), după numele a
cestuị căpitanŭ, alŭ căruia cadavrii zace aci impreună cu alů
soldațilorŭ sei.

XXX .

Narațiunea istoriei Ceardacului lui Ferent , cam prea serióså

pentru înțelegerea unei femei, fu ascultată de Olimpia cu o
lăcere solemnă . Sufletulŭ eň părea transportată, împreună cu
al ineŭ, in regiunì mai înalte şi nicì o cugetare profană nu
trecea prin imaginațiunea sa.
Eşindă din cărarea lăturaşă prin care veniamă, intrarămŭ
intr'unŭ drumŭ ingustă care trecea printre pisce garduri im
pěnate de arborî roditori . Locurile mi- eraŭ bine cunoscute,
fiind - că pe acolo îmi pelrecusemŭ copilăria. Luna se apropia
măreață de orizonte, pre cât noì inaintamů pe cale. Ne cobo
ramŭ in Valea -adàncă, -- aşa se numesce valea podgorieſ unde
se afla via mea . Privighetorile, care -şi spărgeaŭ guşa în cân
tece, grierii câmpuluğ, şi bróştele cari orăcăiaŭ cu mare sgo
motŭ în vale, făceaŭ o solemnitate misteriósă în natură . Apro
priindu ne de casa viſeruluğ meŭ , treĩ cànī cu gura mare
începură a lătra, şi, sărindă peste pórtă, a veni la noi. Dar

( 1 ) In copilăria mea amŭ apucatů cerdaculŭ acesta . Elů a fostă între

ţinută cu îngrijire mal bine de unŭ secolă de către guvernele care s'aŭ
succedată ca unŭ monumentů comemorativă. Astădi insě s'a desfiinţată
cu totulă . Există insě crucea, coperită cu nisce scânduri prin îngrijirea
rěposatului ( în anulů 1857. Mihalacki Păşcanu (Cantacuzen ).
218 DIN ANII. 1848

abia începujŭ a -1 striga pe nume, și eſ veniră a-mî linge hai

nele și a se gudura pe lângă piciorele mele şi ale Olimpiei.
Oameniſ mei se deşteptară și se sculară cu toții spre a mě
intêmpina .
Era miedulŭ nopței. Cu tóte acestea nu eram determinată
sě mě culců. Diseiŭ îndată vizitiuluị sẽ gătiască trăsura şi sẽ
inhame caii. Pe când eŭ mě ocupamŭ de lucrurile acestea,
Olimpia intrase în casă și , aprindêndŭ lumînarea , observa
mica cămăruță ce era destinată pentru ospitalitatea sa . Dar
peste puținŭ eşi afară şi veni acolo unde mě audia vorbindă.
Vědèndă preparativele carī arětaŭ curënda mea plecare, ea
apucà måna mea și o strânse cu mâinele ei ce tremurað ; şi
apoi simţiiŭ, cu bătaie de inimă, lacrimele ei curgèndŭ şiróe
peste mâna mea. Pentru ca sẽ risipescŭ tristele ei cugetărî,
strigaiŭ pe Carol , ajutorulŭ vițerului meŭ , și-i ordonaiŭ ca sě
fie la ordinele Olimpiei. Acesta era unŭ bětrână Galițiană, care,
dupě massacrurile de la 1846, acompaniase pe unŭ nobilă emi
gratŭ politică . Stăpânulū sěă , dupě evenimentele acelea, venise
în Moldova și cea intâiŭ cunoscintă ce făcuse fuseiŭ eŭ . Dupě
ce seduse mai multă timpů ascunsă la viĩa nea, unde spionii
austriaci nu putuseră rěsbate, nobilulŭ fugarŭ primise ospita
litate în cursă de unŭ anŭ şi mai bine la moşia unui amică
al meŭ unde- l recomandasemă . Dar acolo audindă despre re
voluţiunea din Paris şi despre speranta entusiasmată a natio
nalitățilorů, fu lovită de unŭ felŭ de nebunie, care peste câte-va
dile il puse în morméntă . Servitorulŭ seŭ rěmase la mine încă
din începută, și, dupě mortea stăpânuluş seň , nu voi a mě
mai părăsi. Eŭ îl întrebuințamŭ la micele lucrărī de la viſă,
unde se ocupa mai cu sémă de curăţitulă şi altoitulŭ arbori
loră , trebă la care se aplica cu passiune şi pricepere.
Olimpia, fericită de a putea vorbi limba părinţilorŭ sei cu
omulă ce-Ť recomandamă, uitase pentru unŭ momentă simti
mintele durerose ce avea pentru apropierea orei plecărei
mele . Dupě acesta, când caiſ eraŭ înhămaţi, şi trăsura
gata de plecare, intraiŭ cu Olimpia in casă , pentru ca se-
dică adio.
 DIN ANUL 1848 219

dşa dar pleci ? imì qise ea.

Plecă, Olimpio, şi sě ajute D -deň ca sẽ ne vedemŭ in
nisce dile maĩ bune.
Sě ne vedemŭ ? dar dacă nu ne vom maĩ vedea ?
Cel puțină sẽ ne audimă de bine ! dupě ce vei primi
rēspunsă de la soră- ta, nu uita consiliulă meŭ, Olimpio. Du - te
acolo și trăesce ca o fată onestă . Când vei audi că lucrurile
in térile nostre s'aŭ aședată , îmî vei scrie și mie. Alt- felů,
nu , căci până atunci nu cređủ sẽ mai věďŭ lașii și vii
sóra asta, care cu mulțumire o pui la disposițiunea ta.
Mě desbrăcamŭ de costumulă meŭ arnăuțescă şi -mĩ făceam
toaleta mea ordinară .
Aşa dar nu simți nimica ? omŭ de ghiată ce esci !
Olimpio, nu fii copilă ; simță, dar simțŭ nisce datoriſ
sacre către patria mea ; simță o durere sfâşietóre, că mě de
părteză de ea. Şi dacă aşi sri că inima ta pórtă alt-felŭ de
simțiri, te-ași despreţui .
Olimpia astă -dată plângea cu hohotŭ . Eŭ nu -mĩ aducă a
minte ce simtiam ; sciŭ numai atata că simţiiŭ trebuinţă a mî
lua inima in dinți , a -i dice încă o - dată adio și a eși
din casă .

XXXI .

Mě sujiŭ în tră- ură şi diseiŭ vizitiului sě misce mai răpede.

Nu putuiŭ însă a mě domina, și a nu intorce capulŭ spre a
mě uita către căsuța viei mele, unde se concentraŭ atâtea su
venire scumpe inimei mele.
Cel întâiŭ obiectă ce făcea durerósă plecarea mea, era de
părtarea de loculă acesta in care petrecusemă atâtea dile
frumose și unde cunosceam cea maĩ mică ramură de arbore. Din
causa nopței ce domnía, a lunei ce dispăruse, și a Olimpieſ
care începuse a se face unŭ obiectă de siinţimèntă pentru
mine, nu avuseiŭ măcarŭ timpulă ca sě daù unŭ ocolŭ prin
ea , sě mě bucură de vederea planteloră și a arboriloră ce
220 DIN ANCL. 1848

plantasemă cu insăşi mâna mea ! Al duoilea subiectă care -mi

stràngea inima, era posițiunea acei nenorocite fiinte ce lă
samŭ in urma mea . Sărmana fată ! nu era destulă istoria și
pătimirile sale durerose din trecută ; nu era destulů mustrarea
de cugetă care o rodea pentru nevrednica meserie la care sa
fostů dedată ; trebuia sẽ vie imprejurarea relațiunilor ei cu mine,
care se - maſ ametiască încă "capulă şi sě - mai strivğască
inima !
Cine scie ? Olimpia póte mě iubia ; póte speră sě fie iu.
bită de mine ; pote că eŭ meritamŭ sẽ fiŭ iubită ; pote că ea
merita sé fie iubită. Alt-felă , nu -mi potŭ explica devotamentulă
acela ce -mi arētase de la cea intàiū vedere, nic † lacrimele
ce curgeaŭ din ochiĩ sẽi pe mâinele mele , nici plângerile acelea
sfâşietóre la despărţirea nóstră.
Dar, o, inimă omenéscă ! Misterŭ ai fost tot d'auna şi misterŭ
aſ sě rěmâï pentru luinea asta deşertă !
Eŭ insumi, care mě mândríam a fi solidară cu inima mea,
de câte ori nu am roșită de neconsecințele ei ! De câte ori
am venită în posițiunea a o vedea şovăindů in imprejurările
cele mai solemne, şi renegându - și simțimintele cele mai tinere !
Cu ce nepěsare, cu ce crudime lăsa nŭ pe Olimpia ! Dupě ce
vědusemŭ atâtea lacrimi, dupě ce ascultasemŭ atâtea cuvinte
durerose , o lăsamŭ leşinată şi fără simțire !
-- Dar nu, nu ! asta nu se pote, pentru toți Dumnedeii !
Vizitiŭ, intorce la viñe !
Vizitiulă se uita la mine ; nu putea crede ce audia.
Dar ce ? ai uitată ceva ?
Da, intorce iute .
Mě intorseiŭ, dupě ce făcusemŭ cale maſ de unŭ pătrară de
oră . Olimpia era încă în posițiunea care o lăsasemă. Dupě
ingrijirile femeeſ viñerului meŭ, işi revenise ceva în fire : des
chise ochii, dar îi ţinea țintiți spre tavanulŭ casei ; gura ei nu
profera nici o vorbă. Femeea ce era lângă ea, era desperată i
audindă de vocea mea, eşi si- mi spuse despre starea eſ alar
mantă . Intraiŭ în lăuntru ; mě duseiŭ làngă patulă eş ; o apu
caiŭ de mână ; nici o simtire !-- incepuiŭ a-i vorbi . Dupě
 DIN ANUL 1848 221

cât-va timpŭ ea întorce asupra mea ochii sei stinși și de 0

dată dete unŭ tipětă înfricoşată . O luaiù în brațe și o rădicaiŭ
in susă . Ea mě apucà cu mâinele de după gâtă, strângându -mě
în convulsiunī, și dicêndu -mi : merci ! — Dupě acesta începuiŭ
iarăși a-i vorbi , a cerca dě o liniştescă, sě o consoleză. Ea
însă plângea cu hohote. Aflându-ině cu mai mult sânge rece
de cât ea , înteleseiŭ că plânsul acesta avea sě -i facă bine
In adevěrů a plânsă ca jumătate oră în brațele mele : apo7
de o -dată a tăcută . Îī deteiŭ apă rece sẽ bea. Dupě acesta
liniştindu - se cu totulū, dise cu unŭ surisŭ sarcastică :
Ce nebună am fost ! nu sciŭ eŭ singură ce am avută .
Ce facī, dragulŭ meŭ ? n'aï plecată încă ?
Plecasem, dar m'am întorsă, fiind că inima -mi dicea că
póte nu - ti e bine ...
Cu tote acestea trebue sě pleci. Dute. Acuma nu mai
am nimică . Merci !
Adio, Olimpio .
Adio ! și Dumnedeň cu tine !
Ne îmbrăţişarămŭ ca fraţii şi, ne despărţirăm cu linisce .

XXXII .

Plecaiŭ de a doua oră, fericită că am terminată accidentulů

acesta cu pace, mulțămită că evenimentulŭ n'a luatè unŭ des
nodămêntă mai dramatică .
Cerulŭ cel mohorâtă al nopței începea a-și schimba culo
rea. Stelele se făceaŭ din ce în ce mai palide. Negurele se
lăsaŭ pe văị ca nisce aburi apěsați de aerò , saŭ ca nisce
pânze mari de păiajeni. Aurora, numită in limba poporului
zorile , se desfășuraŭ despre resărit în culori purpuriſ ; dupě
disa poeţilorù, ea părea că desmeardă cerulă şi pămên
tulă cu degetele sale de crini şi cu buzele sale de rosă. Splen
dida lumină a dileỉ se manifesta cu o măreție dumnedeéscă.
Jar eŭ eşiamŭ dintre viile Văei-Adânci și intramù in dru
222 DIN ANUL 1848

mulū celú vechiŭ al postei, coborându-mě la Valea lezăre

nilorū .
Acolo, oprindu -mě puținŭ la ună puță ca sě beaŭ apă, vě
quiŭ venindă în urma mea, despre Iaşi, duoě trăsuri cu câte
patru caſ. De o-dată îmi veni în gândă ca sě mě daŭ in lă
turi, sě nu fiŭ věďută , închipuindu -mĩ că póte sě fie ceva
ómeni oficialĩ ; căci audisemă că guvernulŭ trimisese în tote
părțile spionſ, pentru ca sě urmăriască şi sě pue mâna pe
ómenii trecuți în registrulă seŭ ca periculoşi, și mai alesă pe
acei carî luaseră parte în mişcarea de la 29 Martie. Dar pe
urmă îmi închipuiiŭ că, cercarea de a dosi , ar fi fost nefolo
sitore, fiind că era diua mare şi ei aveaŭ cay maſ mulț7 de
cât mine. Apropiându- se trăsurile, recunoscuiŭ familia unui
scumpă amicŭ al meŭ , Nicolae Negruţi. Cum mě vědură, se
opriră, şi -mi arătară mare fericire incredinţându -se că am
scăpată neprinsă.
Amiculă Negruti mergea la moşia sa , ce era în depărtare
ca patru poste de laşi, hotărîtă a petrece acolo vara , și mai
alesů a fi departe de intrigele şi miseriile ce se petrecuseră în
capitală .
Fusese şi el bănuită, şi n'a scăpată de arestă şi maltratări
de cât dupě mijlocirea unor rude ce eraŭ bine cu Curtea. 01

Spuindu -ì decisiunea mea de a mě expatria, el mě aprobà cu

totulă ; dar imi observà că facă mare imprudenţă de a pleca
ast felŭ ca trăsura mea, cu care mě espuneamŭ a fi recu
noscută . El mě consultà sẽ daŭ drumulă trăsurei , sě o trimită
acasă, și sě mě ducă cu el la moşia sa , de unde promis
a-mi închipui mijloce spre a trece peste hotară.
Consiliulŭ amicului meŭ îmi părù prea înțeleptă . Primiiŭ
cu recunoscință ideea și propunerea sa, și diseiŭ vizitiului meŭ
sě mérgă cu trăsura acasă la moşie, și sẽ spue frateluſ meŭ
ca sě nu se îngrijiască de mine , căcī de unde voiŭ ajunge il
voiŭ scrie. Dupě acesta mě puseiŭ în trăsura amiculuſ meŭ,
sigură şi făra nicñ o grijă .
Trecusemŭ dealurŤ și văi, ornate de dumbrăvî şi locuri de
 DIN ANUL 1848 223

liciose, narândă amicului meŭ aventurele mele serióse și ro

mantice, și el spuindu-mi despre scenele la carñ assistase în
parte dupě evenimentele cunoscute.

XXXIII .

La o mică și miseră cârciumă, ce era pe la jumătatea dru

mului nostru , ne oprirămă spre a rěsufla caii. Se scóseră me
rindele de mâncare din trăsuri, pentru ca sẽ ne restaurămă
fómea ; căci la cârciumă, atât era de mare miseria, în cât nu
puturăm afla nici măcar ouě de fiertů . Profitarămă cu tóte
acestea de o căměruță ce avea mai curată, fiind că afară nu
era nic măcar unŭ arbore de umbră, și era o căldură apě
sătore .
Abia începusem a mânca. și unŭ feciorŭ vine de ne spune
că o trăsură se vede viindŭ din urma nóstră . Ne uita răm pe
ferestrue și vědurăm şi noi în adevěră trăsura, care, dupě ce
sosi, se oprì la porta cârciumei.
Era o căruță mică la care era înhămată unŭ calŭ la hlube,
şi unŭ altulŭ la prastie. Unulă din companioniſ mei, apucân
du -mě de mână, îmi dise că bine ar fi sě mě coborů în pim
niță, saŭ sě mě suiŭ în podů.
Omulă din căruță era voinicesce inforțonată cu tóte tacâmu
rile de vânătore, cu deosebire că, pe lângă o puşcă cu duoě
ļevă, avea și duoě pistole la brâŭ, o sabie atârnată şi unŭ
hangeră de cele persiene. Mai întâiŭ el se cobori la portă, și
vorbi cu vizitiſ şi omeniſ noştri, și apoi intră în curte, înain
tându-se către noi. Mărturisescŭ că atunci mě coprinsese
spaima ; credeam de sigură că e vre -unŭ sbirũ, saŭ vre-unŭ
sub - cârmuitorů . De aceea eşiiŭ răpede în tindă şi, din douě
sărituri ce făcui pe o scară ce era aședată în tindă, mě urcaiù
în podū , unde mě věduiŭ in societate cu o turmă de şóreci
ce căutaŭ, fără s'o pótă ajunge, o bucată de costă de porcă
afumată, spânzurată într'unŭ cuiŭ .
Noulŭ venită intrândă în tindă, până a nu intra în cameră
224 DIN ANUL 1848

îşi scose pălăria și , oprindu - se, întrebà cu unŭ aerŭ cavalerescă

dacă onorabila companie îi permite a se recomanda cine este
și a-ì face complimentele sale.
Eŭ atunci, întindendu -mi gâtulă și plecându -mĩ capulă, zăriju
figura voiniculuị cavalerŭ ; și îndată recunoscuiŭ că este unulú
din acei grozavĩ revoluţionari, carele în seara de 29 Martie
striga mai tare : la arme, la arme ! De aceia, pe când el in
tra în camera de óspeți,eŭ, coborându -mě, in traiŭ dupě dènsulă .
Nu mě cunosceți, dise el , nu- i așa ?
Iar eŭ , pentru ca sě scotă pe toţi din confusiune, diseiŭ cu
unŭ aerŭ cam teatrală .
D - lui este fiſulū Logofetului Lupu Balş !
Têněrulŭ se uità la rnine, și mě întreba de unde -l cunoscă.
Dupě ce - ĩ spuseiŭ , mě mai rugà sẽ-l fac cunoscută cu com
pania în care se afla, lucru ce -mi fu prea uşorŭ de făcută .
Dar dă -mi voe, domnulŭ meŭ, sě te întrebă ceva, diseiŭ
eŭ . La venată . saŭ la bătălie te duci ?
- Nici la una, nici la alta, respunse cavalerulŭ ridendă.
Gândescũ sẽ trecŭ peste Siret. Nu mě îngrijescŭ de a vě măr
turisi că, dupě evenimentele de la Iaşi, sunt presecutată şi ur
mărită de sbirii guvernului. Așa dară gândescŭ sẽ caută chipů
sê trecă peste hotară .
Dă mâna încóce, diseiŭ eŭ ; suntem tot pe o cale.
Cum se póte ? Dar d - ta , cine escì ?
Junele aristocrată nu -mi fusese cunoscută de cât din vedere.
De și cu răposatulă tată - sěŭ avusesem maĩ veche cunoscinţă,
cu tote aeestea când îi spuseiŭ de numele meŭ , el nu avea
nici o idee despre mine. El fusese din copilărie trimisă în
těrī străine la studii ; își făcuse debitulŭ in diplomoție pe lângă
ambassada turcescă din Viena, şi de curend venise de acolo,
ca sě ia parte în trebile publice ale patriei. Dupě evenimen
tele de la 29 Martie , el sě strecurase cu multă greutate afară
de barieră , şi trecuse la Codăescì moşie a unchiului sěŭ dupe
mamă, Vasilică Ghica. Acolo venise şi unchiulŭ seŭ, carele
scăpase pe bariera Socoleſ qiua mare intr'o caretă îmbrăcată
femeesce ca o damă bětrână . Dar dupě ce ajunse la moşie,
 DIN ANUL 1848 225

află că s'aŭ dată ordine in sată ca sě -l aresteze. Tēraniſ însă ,

carî în Moldova aŭ mai mult respectă către proprietari de cât
către ocârmuire, se mărginiseră a-i spune. El atunci îşi luà
vre - o douị ómeni credincioşi, cu cari se retrase prin păduri ;
iar nepotulŭ seŭ , decisându-se a emigra, apucà drumulŭ Ro
manuluï, cu scopă ca sě trécă la moşia sa Bozieniñ.
Camaraduŭ meŭ de fugă aprobà planulă ce -mî dedese ami
culă Negruți. Arětând însă că vitele sale sunt fórte obosite
şi că nu póte merge mai departe, amiculă meù oferi şi luì
locă în trăsură. Atunci junele Balş liberà trăsura sa.
Ast -fel plecarăm cu toții, și séra de timpuriŭ ajunserămŭ
la Buciumi, moşia bunuluſ nostru amică.

PARTEA A DOUA

Ajunserăm la moşia Buciumii pe la cinci ore dupě ameadă di .

Cea întâiŭ îngrijire a nóstră fu sẽ găsimŭ o căruță de satů
care sě ne ducă de aci . Făcuserăm planŭ ca sẽ trecemŭ în
Ardél pe la Plaiulŭ Grozescilor prin munți. Dificultăţile eraŭ însă
mari . Pasporturi nu aveamŭ ; dar cât pentru acesta , speramů
în ajutorulŭ unui amică ce aveainŭ la Grozescî, îngrijitorulă
moşiei acesteia. Dar ca sě ajungemŭ pină acolo, era de făcută
cale ca de $ése poste, şi de traversată sate şi oraşe ; apoi
drumuri eraŭ mai multe, şi urma sẽ cugetămŭ a alege pe cel
mai lăturaşă, pentru ca sẽ fim mai siguri.
Noulŭ meŭ amică voia a mě îndupleca sẽ mergemŭ întinsă
la moşia sa Bozieniĩ, trecêndă prin orașulă Romanuluğ, de unde
15
226 DIN ANUL 1848

maſ era cale ca de o oră. De acolo urma sẽ găsimŭ trăsură

cu caſ maĩ buni, și ună călăuză de confiență, carele să ne
ducă peste frânturi, până sẽ ne scoţă la Grozescì.
Tocmirămŭ dară o trăsură țărănescă cu doui ca și ne de
ciserămŭ a pleca îndată ce va rěsări luna, adică pe la 10 ore
de nópte. Pentru ca sě evitămă bănuelele ce am fi putută
atrage, în casă de a ne întălni cu cine - va, ne căpuirămă cu
nisce haine ordinare ca sě ne diguisămă. Camaradulŭ meŭ
juà o manta de panură négră cu glugă ; iar eŭ unŭ contăşelă
blănită cam vechiŭ , ce mi-l dete arendaşulŭ de la Buciumi.
Ast -felŭ, am fi putută trece dreptů óre- cari Mazilī ce mergủ
sẽ-și caute procesele pe la tribunale .
Luna începuse a lumina orizontele. Tēranulŭ nostru trăsese
la scară . Preparativele nostre eraŭ gata. Incepusemă a ne lua
adio de la familia ospětătore. Dar pe când ne coboramnă ca
sẽ ne suimŭ în trăsură, eată că pe lângă gardurile curței au
dimŭ duruitura unei trăsurî ce trecea . Dupě trépădulŭ sgo
motosŭ al cailoră, și dupě sunetulŭ clopotuluị ce se audia de
la oiştea trăsurei, înțeleserămă că nu era unŭ trecětorŭ ordi
nară . Toți intrară în diverse bănuele ; iar noi ne oprirămů
puțină ca sě ascultămă în cotro apucă trăsura. Acesta apucà
dreptă la vale. Portarulŭ veni şi ne spuse că sa opritù la
hanŭ. Elŭ fu trimisă îndată sẽ cerceteze cine este ; ne a
duse în curendŭ réspunsulă că este Sub -cârmuitorulū oco
luluì .

II .

Amiculŭ nostru Negruți ne șise ca sẽ mai stămă puțină,

până se va duce el însuşi sě vorbțască cu dênsulă ceva.
Acesta o şi făcu . Peste o jumătate oră, se intorse şi ne spuse
că Sub - cârmuitorulŭ se află în urmărirea persecutaţilorŭ po
liticī.
Pe la trecētorile Siretului se aședaseră vedete cu ordine ca
sē aresteze pe ori-ce trecětori fără răvaşă de drumŭ, saŭ sus
 DIN ANUL 1848 221

pecți. Prin sate se aședaseră aseminea străji cu porunci straş

nice ca sě nu scape, saŭ sě se doséscă buntuşnicii ce se
sculaseră în contra Domniei. Terorismulŭ se organisa din ce
în ce maſ vigurosú .
In assemenea posițiune, ce era de făcută ? Dacă plecamŭ,
eram expuşi a fi prinşi la trecătorea Siretului. Dacă mai stam ,
espuneamŭ casa amicului nostru la persecuțiunile guvernuluğ, şi
noi totă nu scăpaniŭ .
Cum o vrea Dumnedeŭ , dise ospětătorulŭ nostru, rěma
neți aici. Mağ stați până mâine séră în casa mea. Speră că nu
veți fi descoperiți. Sub- cârmuitorulŭ este unŭ bravă băiată, că -
ruia i-am făcută bine o dată ; şi nu credă că va avea inimă
se - mi calce casa .
Vědêndŭ neputinţa de a face alt- lelů, ne deciserămŭ a rē
mânea. Ne culcarămă , dar cugetările nu ne lăsară sê dormim
până aprópe de diuă.
A doua -di, Sub - cârmuitorulŭ venì la casa amicului meŭ , pof
titŭ la dejunŭ. Eŭ și cu camaradulŭ meŭ de nenorocire, ședu
rămă închişi într'o cameră, de unde puteam audi convorbirile
agentului autorității.
--- Grele timpur7 am ajunsă, Domnule, dicea el . Va de
acela care are pěcatele a fi funcționară astă- di. Este silită ade
sea sě facă și lucrurï în contra inimei sale.
Cuvintele acestea ne cădură ca unŭ plumbŭ pe inimă. Cre
deamă, de bună sémă, că ele sunt introducerea unui pasū a
gressivă din partea sa. Ne închipuiamă că va fi simţită ceva
despre noi, şi că era decisă a face o percuisițiune.
Şi cine sunt acei pe cari- i mai caută guvernulu ? Eŭ nu
sciủ sẽ mai fi rěmasŭ vre unulă din acei ce aŭ luată parte la
29 Martie. Sciŭ că - a prinsă mai pe toți ; 1- a prinsă , 1-a le
gată, 1-a bătută, 1-a surgunită ... Ce dracu ? vrea sẽ-și bată
jocũ de tótă ţéra ?
Sub - cârmuitorulŭ scose din buzunarů o listă, și citi numele
a vre - o tre - decî de persone, între carñ eraŭ şi ale nostre.
Dupě acesta amiculū nostru îi spuse şi luĩ numele acelorů
prinşi la Iaşi, şi -i descrise pe scurtă cele petrecute.
 228 DIN ANUL 1848

Mulțămescŭ lui Dumnedeŭ că nu m'am întêmplată și eŭ

în Iaşi, dise Sub - cârmuitorulă . Póte m'amestecamŭ și eŭ in
trebile acestea. Mai alesů că asta, precum vědů, era o mani
festare spontanee şi pacifică, fără arme şi fără sumețiă. Gă.
sescŭ că Măria Sa Vodă a făcută o barbarie de cele mai uri
cióse, chiar o nelegiuire.
Lucru cu atâta maĩ crudă, țise ospětătorulŭ nostru, că
găsesce instrumente în ţéră cu carĩ sẽ facă asemenea neo
meniſ. De ! acuma D -ta, de esemplu, cu ce inimă aş prinde
pe cei din listă și -ai trimete la loculŭ torturelorŭ ?
Cat despre mine, ar putea sě dórmă în pace. Numaĩ sẽ
mță eŭ unde-va asemenea suflete generóse, și m'aşi duce
singură sẽ le înlesnescă călătorie bună.
Greŭ îmi vine a crede, adăogà amiculú nostru.
Ce ? Sě n'am parte de copiſ mei și de ce am mai
scumpů în lume, dacă nu -ti vorbescă în curăţenia inime .
Cum ! Dacă de esemplu, ai simți că sunt nisce ast- felů
de ómenī la mine, nu mi-ai călca casa ?
Asta este curată insultă ce-mi faci. Dar eŭ în aşa casă
te-ași ruga sě mě presinți la eſ, și m'aşi crede muritorulŭ celú
maſ fericită ca sě-ſ potŭ servi cu ceva.
Eŭ însă, dreptă se - ti spună , n'ași avea curagiulă ca se
te compromită.
Mulțămescŭ de neincredere , și rogŭ pe D -deŭ se -mi dea
ocasiune sě -ţi dovedescŭ sinceritatea mea.
Convorbirea acesta o ascultarămă cu mare atenţiune , dar
inimele ne bătea de témă ca nu cum-va amiculŭ nostru să
vie la bizara idee de a-i spune adevěrul, fiind - că, cu tótà
francheta ce arăta Sub - cârmuitorulŭ nostru, tot nu ne - am fi
putută încrede într'ênsulū .
Dupě dejună , el plecă, asigurândă pe toţi despre lealele sale
intențiuni.
 DIN ANUL 1848 229

III.

Pe valea Siretuluï, la o postă şi jumětate mai în josŭ de Ba

căŭ, este moşia Răcăciuniſ a regretatului Vasile Sturza ( 1 ).
Acestă bărbată, cu tóte că era dintr'o ramură cam depăr
tată de familia Domnului, era reputatŭ insă pentru patriotis
mulă și caracterulŭ seŭ liberală . De aceea el și era mai tot
dea -una disgrațiată de Curtea Domnului și trăia isolată cu fa
milia sa la moşie, departe de sgomotulŭ capitalei şi de ame
stecăturile politice.
Dupě mai multă chibzuire, ne hotărîrămă a merge acolo.
Douě motive ne îndemnaŭ la acesta : ântêiŭ că camaradulŭ meŭ
Balş era cumnată cu el și voia sě -l întâlniască ; al douilea că
daca ne coboramŭ pe lângă malulă stângă al Siretului până
în dreptulŭ Racaciuniloră, fiindŭ drumulŭ maſ isolată de dru
mulă mare, am fi dată de o trecětóre fără străjî. Apoi mai
sciamă că de la Răcăciuni până la Grozesci, nu am fi avută
de făcută de cât ca douě poste, iar de acolo avêndů a
trece totŭ locuri lăturașe, nu eramŭ expuşi a fi prinşi.
Frate, diseiŭ amiculuſ meu, fiind - câ plecarea nóstră a
rėmasă pe deséră, voiŭ sě profită de ţiua acesta . Dă- mỹ
unữ calũ ca sẻ mẽ rằpedù là Giurgeni, sº - mi vedù su
rorile .
Calulă de călărie se aduse ; săriĩu pe elă , şi sburaiŭ ca
ventulů .

IV .

Fuseiū nevoită în curêndn sẽ mai oprescŭ góna calului, pen

tru că, îndată ce am eşită de pe moşia amiculuĩ meŭ, avuiŭ
( 1) Fostulů membru al guvernului interimară de la care im

preună cu Anastasie Panu preparară triumfulŭ de la 5—24 lauuarie 1858,

mai apoi Prim-Preşedinte la Cassaţiune .
230 DIN ANUL 1848

a cobori o vale răpede, pe care este aședată unŭ sată numită

Valea -Ursului. Dar cum ajunseiŭ de vale , mě urcaiš ca fulge
rulă pe délulŭ Giurgenilor. Dupě ce mě suiiŭ pe coma mun
telui, mě coboriiŭ pe costa cea - l'altă şi intraiŭ in Mo
năstire ,

V.

Sub cuventulă de Mănăstire in genere se înțelege locaşulŭ

acela care coprinde o comunitate de călugărī saŭ călugărite mai
numerósă ; iar acela care are numai servitorî bisericeşti , saŭ
unŭ numără de monachì forte restrânsă, se numesce Skită saŭ
Metocũ .
Giurgeniſ pórtă numele de Mõnăstire, fiind- că are o comu
nitate de trei sute şi maî bine de Maici ( 1 ).
Apropiându -mě de chiliile surorilorŭ mele, ele imi eşiră
inainte cu brațele deschise şi cu ochiſ plinỉ de lacrămi de
bucurie. O ! dulce amorŭ de frăție ! O dulci suveniri de co
pilărie ! pentru de -apurarea voỉ veți rěmânea intipărite în inima
mea, şi mě veţi insoți până la mormentì !
Surorile mele audiseră , din gurile trecătorilorů, despre eve
nimentele de la laşi ; și cât despre mine, aveaŭ scirile cele
mai confuse. Ipotesele, temerile , îngrijirile lor eraŭ alarmante .
Una din ele își făcuse pregătirile ca sě plece la laşi spre a se încre
dinţa despre sórta mea. Pote dar ori -cine sě -şi închipuiască ce
impressiune şi ce surprindere le -a causată neaşteptata mea ve
nire. Ele rideau, plângeaŭ, mě imbrăţişaŭ, şi mě intrebaŭ me
reŭ, dacă în adevěră eramŭ eŭ , saŭ vre - o fantasmă care se
juca cu ele . Le spuseiŭ tóte aventurile mele, și ele îngenu
chiară la icona îmbrăcată in argintă a Maicei Domnului,
moştenire rěmasă loră de la mama nóstră, mulțămindă că aŭ
ascultată rugăciunile ce făcuseră pentru mine .

( 1 ) Actualmente este unŭ simplu Schită toleratů , iar numérul Maicilorð

abia se urcă la 40.
 DIN ANUL 1848 231

Mě delectaiŭ în petrecerea cea mai duiósă cu surorile mele

până în deséră. Mě feriiŭ însă a le spune despre intențiunea
mea de a emigra, voindŭ a evita nouě sfâşieri in inimele lor ;
căcì aceste biete surori, în mine vedeaŭ nu numaſ unŭ frate
de inimă, dar chiar unŭ părinte protectorů, --- şi afară de mine
în nimeni altulă nu speraŭ ! Le spuseiŭ , cu tóte acestea , că nu
am curagiulă a merge şi a şedea la moșie, că sunt decisă a
trăi retrasă cât-va timpŭ şi că, de orñ unde voiŭ fi , le voiū
scrie şi voiŭ face ce voiŭ putea pentru ele.
După ce am prânzită, am încălecată şi am plecată lăsândă
pe amărîtele surióre cu lacrimele în ochi.

VI .

Intorcêndu - mě la Buciumi, nu avuiŭ a intardia multă , căci

făcêndu - se séră , trebuia sě plecămă dupě planulă ce făcusem
de dimineță. Căruța sosi . Bagajele nostre nu cereaŭ multă bă
tae de capă : al meŭ se mărginia într'o geantă de vênătóre,
în care aveam douě rênduri de primenele albe ce-mĩ dedese
amiculŭ meŭ Negruţi, ( fiind că eň nu putusemŭ lua nimica
din ale mele) ; žar al camaradului meŭ ce era ceva mai bo
gată, se mărgința într'unŭ mică sacă de voiagiŭ.
Când eram sẽ ne suimŭ în trăsură, întrebaiŭ pe amiculă
meŭ dacă era scumpă tocmită omulŭ ce avea sẽ ne ducă . In
trebarea era fórte înțeléptă, pentru cuvinte raționabile, care
nu puteaŭ trece din vederea bunuluị meŭ amică . Acesta mě
întrebà în ce stare se află finanțele mele. lĩ arătaiŭ punga,
în care din intemplare nu se aflară de cât bieți douſ galbeni
austriaci, şi aceia încă forte roşi de pila zarafilorŭ ovrei din
Iaşi. Când věduſă acesta, întrebaiŭ pe camaradulŭ meŭ de nu
cum -va este el mai bogată . El imĩ respunse afirmativă , ară
tându-mi trei jumětăți de irmilici (icosarī) turceşti de aurů ,
de care riserămă cu toțiĩ. Negruți atunci imỉ cerù sě facă
schimbŭ cu punga sa, lucru la care mě supusseiŭ cu ama
1232 DIN ANUL 1848

bilitate ; mai alesŭ că, puindumi-o el singură în buzunarů , o

simțiſu mai ţeapănă în greutate de cât a mea .
Ne luarăm adio, și , suindu- ne în cărucioră, plecarămă cu
inimele pline de încredere in stéua sub care ne -am fostă
născută .

VII .

Apucarămă pe sub pólele munţilorŭ ripoși ce sunt despre

malulŭ stângŭ al Siretului. Avurămŭ a trece mai multe sate
și păduri. Călătoria nostră de şi, ce e dreptulù, era destulů
de romantică, dar somnulă nu ne prea lăsa sě admirămŭ lo
curile pitoresci pe unde treceaină. Camaradulŭ meň dormia
dusă , cum dică Moldovenii, fără a gândi nici la pericolulă de
a fi prinşi, nici la frumusețile cerului de nópte, nici la scu
turătura căruței. Eŭ , ceva mai poetică de natura mea , eram
transportată de fantasie prin océnulŭ azuriŭ al firmamentuluì,
şi mě ocupamŭ a impleti ghirlande din stelele ce culegeamă
de pe bolta ceréscă. Cu tóte acestea despre diuă, moţăiamŭ
ca toții prosaiciņ, tocmai când natura era mai încântătóre,
când lumina qileſ se lupta sẽ spargă intunereculă , şi când ce
rulă despre rěsărită arăta Aurora , căreia nemuritorulă Omer
îi da degete de crină, și căreia Româniſ iſ çlicŭ zorile.
Nu vě supărați, scumpi lectorĩ, despre lungimea ce facũ,
prin descripțiunile acestea, operei mele. Sciữ că avețī nerăb
darea de a mě vedea ajungendŭ mai iute la capětulŭ suveni
rilorŭ mele. Eŭ însumi as dori sé vě îndestuleză dorinţa ; dar
de ! ca muritoră, nu potă merge de cât pe faţa pămêptuluş,
nu potŭ sbura nici ca ângeriſ, nici ca şoimiĩ. Inchipuiţi - vě, pe
lângă acestea, cât timpŭ coprinde o nópte intrégă, petrecută
în căruță, câtă distanţă de locă am avută a trece până în diuă,
şi judecaţi dacă timpulŭ acesta şi distanta acesta nu sunt mai
lungi de cât frasele ce le vedeți aicī.
 DIN ANUL 1848 233

VIII .

A doua și, pe la nouă ore de diminéță, trecurămŭ Siretulů

pe podulă de pe moşia Răcăciunii. Până aici nu furăm supě
rațī, ba nicỉ măcar întrebați de nimeni. Eram ca în timpiſ de
pace : póte din negligența sub - prefecțiloră, prin sate nu eraŭ
puse nici unŭ felŭ de străjị.
Ajunserăm cu fericire la aședarea cumnatuluſ camaraduluì
meŭ , onorabilulů D. Vasile Sturza.
Acesta ne întêmpinà cu lótă mulțămirea unui sufletă gene
rosŭ. Ne oprì acolo la dejună și la prânză , iar dupě acésta
puse la disposițiunea nóstră o trăsurică cu trei caſ, mititei
dar agerị, spre a urma călătoria nostră. Aicĩ camaradală
meŭ se căpui cu o sumuşóră de banī ; care il făcea de dece
ori mai bogată de cât mine ; după care-mĩ propuse sě fa
cemŭ o casă comună, lucru ce primiſu fără nicî o opunere.
Ast - felŭ plecarăm de la Răcăciunì pe la patru ore dupě
prânză. De aicī, până sě ajungemŭ în valea Trotuşuluì, avu
rămŭ a trece mai multe șiruri de dealuri, pe nisce drumuri
nu destul de practicabile.
Din norocire vizitiulŭ nostru cunoscea calea ; alt- fel eramŭ
expuşi a ne rătăci prin mulțimea văilor variate şi a drumuri
lorŭ încălcite prin care am trecută .
Ajunserăm , cu diuă încă în valea Trotuşului, în dreptulŭ sa
tulu Slobozia, unde rîulă Taslăului se împreună cu rîulŭ Tro
tuşului. Trecurăm amêndouě rîurile acestea, unulă prin vadă ,
altulă pe podă, și pe la dece ore de nópte sosirămŭ la moşia
Grozesc ce este sub pólele Carpaților.
Trecêndă pe lângă unŭ hanŭ ce nu era departe de curtea
boſeréscă, vědurăm o mare mişcare şi audirăm voci sgomo
tose. Nu înţelegeamŭ ce putea sẽ fie, şi nicĩ voirăm a sta ca
sẽ întrebămŭ, judecândă a fi mai înțeleptă ca sẽ trecemŭ in
tăcere, pentru ca sě nu însuflămù prepusuri,
234 DIN ANUL 1848

Pórta curtei boierescî se deschise, şi intrarămă în casă. In

grijitorulă moşiei, cu carele aveamă veche cunoscință, se afla
la masă impreună cu vre -o alte patru persóne necunoscute .
El, cum mě vědù, se sculà și ne salutà frantuzesce, spuin
du - mi a ne arăta că nu scimŭ romănesce. Ca omŭ inteligent,
el înţelesese că în ast-felŭ de timpĩ şi împrejurărî, eŭ nu a
veam ce căuta pe aici fără unŭ motivů extra - ordinară. Aşa
dară îndată şi furăm presentați către assistentiſ necunoscut ,
ca maestri la fabrica de sticlărie, ce se afla pe moşia acesta.
Ne pofti dupě acesta la masă, unde mâncarămă cu tote că nu
prea aveam poftă.
Ospětătorulă nostru cu tóte acestea părea forte îngrijită . Noi
nu eram mai liniştițĩ, ne putêndŭ înțelege nici causa pentru
care el ne recomandase ca străini, nici caracterulŭ ómenilor
ce eraŭ cu noì la masă .

IX .

Cum ne scularămò de la cină, ospětătorulū nostru cerù per

misiunea de la cei -l'alți ospeti ca sě mérgă sẽ ne indice ca
mera de culcare.
Indată ce ne băgà într'o cameră laterară, ne întrebà ce îm
prejurări ne aduceaŭ. Iſ spuserămă pe scurtă că voimŭ sě ne
înlesnțască mijlocele de trecere în Ardeal.
Pentru numele lui Dumnedeŭ, șise el, trebue sě vě faceți
nevěduți îndată de aici.
Cum , ce felŭ ? de ce ?
Vědut'ați ómeniĩ cu cari ați sedutŭ la masă ?
Ş'apoi ?
Aceştia sunt douï Sub - cârmuitorị cu ajutórele lor. Totă
satulŭ e in piciore. Toți Slujitoriſ de la douě sub-cár
muiri şi o mulțime de Plăſeși și Mazilĩ armați sunt aici
în sată .
Pentru ce ?
 DIN ANIL 1848 235

Pentru că sa întemplatů o mare posnă.

Ce întemplare ?
Patru tinerĩ de la Paris, Mălinescu , Leca, Cozadin și
Chinezu, viindŭ din Ardeal, dupě ce aŭ trecută frontiera, aŭ
venită astă -ţi diminéță aici la hanŭ. Sub - ofiţerulă de graniță,
carele staționa în sată , viindŭ la ei și cerêndu-le paspórtele,
îndată ce vědù că sunt veniți de la Paris, dupě ordinele ce
avea, ii invità sẽ trécă granița înděrēptă . Eĩ se opuseră. Sub
ofițerulă atunci le declarà că sunt arestaţă, și că dupě ordi
nele ce are trebuia sě- trimiță la Iași. El și eși din camera
în care tinerii se aflaŭ, închidèndŭ uşa pe din afară . Dupě
acesta veni în curènd cu patru Slujitorị ce avea la dispositiu
nea sa, și cu câți-va sătenī. Dar îndată ce aceştia se arătară
la porta hanuluì, douě glónţe şuerară pe una din ferestrele
camerei arestaţilorŭ ; unŭ glonte lovì pe unŭ Slujitoră în
peptă și -l culcà mortù pe clipă ; cel -l'altă lovi pe sub -ofițerŭ
în falcă, şi- l culcà şi pe acesta la păméntă. Slujitorii și să
teniſ se făcură îndată nevěquți, impreună cu toți omenii
din hanŭ . Tinerii atunci sparseră ușa, și lăsându-și bagagele
în cameră, plecară prin mijloculŭ satuluị cu puscele (douſ
din ei aveaŭ pusci) pe umere, și intrară in munți. Amên
dou Sub - cârmuitoriſ cei mai apropiati aŭ venită cu tóte pu
terile lor îndată . S'aŭ împěnatŭ tóte drumurile, tóte pote
cele, pentru ca sě-ì pótă prinde. Sub -ofiţerulŭ trăesce încà,
cu tóte că glonţulă î - a sfărămată falca stângă și a tre
cută prin vinele gâtului pe sub ureche. Pote cu ajuto
rulŭ doctoruluſ de la Tergulă Ocne , care-l caută, sě scape.
Judecaţi dară în ce posițiune ne aflămŭ și ce putemŭ sẽ
facem .
Aşa dară ce este de făcută ? întrebaiŭ eŭ .
D-vóstră, sě vě odihniți până dimineță. Sub numele de
Nemțī, precum v'aŭ vědută Sub- cârmuitorii, de o cam dată nu
însuflați nici unŭ prepusă ; sunteți în tótă siguranţa . Dacă voiți
sẽ şedeți câte-va şile la fabrica de sticle, potŭ sě vě aşeđủ
fără nici o temere. Nu vě potă însă garanta de va putea
2:36 DIN ANUL 1848

trece peste hotară. De voiti a face acesta mai curendă, altă

chipă nu sciŭ de cât sě vě duceți pe drumuri lăturașe, până
la Focşanî; și de acolo sẽ treceți în ţéra Muntenéscă.

X.

Ne culcarămă în camera ce ni se destinase.

Ospětătorulū nostru se numia Costake Bălăşescu ; D -deŭ sě-i
facă tērēna uşoră ! căci nu târdiŭ a muritů sērmanulă de epi
demia holerei !
Până aci ne - am strecurată bine ,' diseiŭ amicului meŭ.
Dacă noroculŭ ne va fi tot aşa de favoritorů până in capètulă
odisseeĩ nóstre, vom putea dice că suntem născuți intr'o zo
die fericită .
Sě nu ne felicitămŭ aşa de curendů . Cine scie caprițiu
rile hazarduluì. Până nu ne vom vedea trecuţi peste Milcov,
de pericolă nu suntem scăpați.
Eŭ speră că vom scăpa prea bine. Avemà sẽ trecemŭ
prin locuri totŭ nebăgate în sémă . Dar pe mine mě în
încurcă numaņ unŭ lucru : nu cunoscă drumulă până la
Panciů .
Până acolo il cunoscă eŭ, dise amiculŭ meŭ Balş. M'am
dusă de multe ori la Panciŭ , căci tatalŭ meŭ avea vie acolo,
şi mergeamă mai în tot anulă.
Dacă e aşa, mergemŭ bine ; căci de la Panciŭ la Focşani
cunoscŭ eŭ drumulă.
Convorbirea căta s'o scurteză. Căcî audindŭ sgomotŭ in
odaia de alăturī, cunoscurămă vocile iubițilorð noştrii Sub
cârmuitorĩ.
Eĩ, aſ draculuì pehlivani ! dicea unulŭ din eỉ. Auqit'ai
curagiŭ la dènşir ? sẽ tragă ei cu puşca chiar în mijloculŭ
satulu !
Şi astea tote, pentru ca sẽ ne dea de lucru. Dar, adecă,
între noï fie vorba ! cam avea și dreptate bieţiĩ băeți. Sub
ofiţerulū s'a purtată cam rěŭ . Intâiỏ că el , dacă avea ordine
 DIN ANUL 1848 237

ca sě nu lase pe tinerii de la Paris sě vie în ţěră, trebuia

sē-ſ fi oprită chiar la graniță, și sẽ fi stată sě-i oprească chiar
de acolo. Al douilea că, dacă a vědută că se opună de a se
întorce, trebuia sẽ cumpăniască posiția unor caractere hotă
rîte ; mai alesŭ că pentru nisce asseminea ómenī, carì nu
puteaŭ fi consideraţi ca făcětorĩ de rele, trebuiaŭ luate alt- felů
de měsuri.

Dar sě lăsămă asta de-o parte. Haide sě facemŭ cata

grafia lucrurilor lor. Eată douě geamantane şi trei săcuşori de
voiagiŭ. Nevoe mare nu avem ca sě vedemŭ ce coprindă ;
cheițele lor sunt aici. Biețiĩ băeți, n'aŭ avută timpŭ sě-şi ia
nicĩ cheile !
Sě vizitămă întâiŭ saciỉ... A ! eată nisce hârtiĩ. Bunŭ !...
Eacă chiar paspórtele lor ; despre numele lor suntem asigurați
acuma. Putem dice că-ĩ avemŭ ca prinşi . Fără pasportă, Nem
ții, cum i-ar prinde, i-ar pune la dubă..... O ! fórte sigură .
Mâine dimineaţă sě dămŭ de scire la vama Nemțéscă.
Adecă, dèŭ ! n'ar fi óre mai bine sě-ỉ lăsămă cu
D-deŭ ? Cine scie ! Pote că sunt băeți buni. Adecă de ce
sě punemŭ atâta duşmănie și stăruință ca numai de cât sě-
prindemŭ ?
Escť nebunŭ . Dar credi tu că dacă 1-am prinde , n'am
căpăta mulțămită de la guvernŭ ?
Ce multămită ? O sẽ ne facă Pitari, cel multū Medelni
ceri. Ce mai lucru !
Măcar atâta ; atunci avem dreptă sě intrămŭ între ale
gětoriſ de deputați.
– Dă - o la dracu de cinste. Eŭ dreptă sě -ti spună, nu puiŭ
nici unŭ temeiŭ pe rangurī. Pe lângă asta , sunt sigură că
peste dece ani cu decretele de boſerie avemŭ sě ne lipimŭ fe..
restrele .
Asta e vorbă ... dar ian sẽ maĩ vedemŭ ce maſ aŭ dom
nişoriſ în borfele lor .
Incepură dupě acesta a numěra veste, pantaloni, cămăşi,
și alte mărunțişurŤ ce puteaŭ să aibă nisce studenţi. Apoi o
238 DIN ANUL 1848

norabiliſ Sub - cârmuitori găsiră cu cale a le impărţi între ei,

pentru ca sě nu mai ostentască curieriſ a le duce pe la Iasi ;
lucru ce li sa părută forte legitimů.

XI .

Abia se crēpase de diuă, și audiiŭ bătêndŭ iu ferestră. Eŭ,

celŭ întâiŭ , mě deşteptaiŭ , şi věquiŭ că era ospětătorulŭ nostru ,
carele ne îndemna sě plecămă.
Sculaiŭ pe camaradulŭ meŭ, carele avea poftă sě se mai le
gene în visuri. In mai puțină de dece minute furămŭ gata.
Luarămŭ dulcétă şi cafea négră dupě tabietulŭ boierescă, eşi
rămă afară, diserăınŭ adio d-lui Bălăşescu , și ne urcarămă în
echipagiulŭ nostru .
Era o di forte frumosă. Dacă nu ne-am fi aflată în condi
ţiunea de proscrişi, am fi disă că facemŭ o călătorie senti
mentală, o partidă de plăcere. Afară de frumusețea cea veselă
a dilei, apoi ne bucuram şi de o cale desfătătóre : treceam nisce
delurele şi nisce vălcele adornate cu pădurſ saŭ cu dumbrăví,
care înfăţişaŭ nisce adevěrate grădini naturale. Eŭ adesea că
deam in estasea încântămêntuluï ; și une-orî aşa eram de cu
fundată în meditațiunile mele poetice, în cât uitamŭ că mě
aflu langă unŭ amică prosaică , şi de o natură cu totulă di
ferită de mea .
Pe aprópe de apusulŭ sorelui, am ajunsă în Panciŭ .
Acesta este unŭ orăşelă, ca şi Odobescií, situată între de
lurŤ coperite cu viĩ. Locuitorit se sunt în genere proprietari
ai viiloră car le cultivă. Oraşulŭ acesta este prea veselă , nu
numai pentru posițiunea luị cea pitorescă, dar şi prin locui
toriſ seĩ. In adevěrŭ vinulŭ care sě varsă pe acolo cu atâta
îmbilşugare, care se găsesce atât de eftină , a comunicatŭ lo
cuitorilorŭ o umore de -a pururea veselă. Orị în cotro de în
torci, audi lăutarì cântândă şi ómeni jucândă ; melancolia saŭ
întristarea n'aŭ locă de ospětare pe aici. - chiar de se a
rată câte o - dată, trecă ca călătore, trecă precum tre
 DIN ANUL 1848 239

ceamă noi atunci. Cu dreptă cuvêntă s'ar crede cine-va în .

tr’unŭ oraşŭ mitologică , între Satiri, Faunī și fiĩ ai deului
Bacchu.
Am trasă la o cârciumă, care avea o odae comună pentru
trecătorĩ, cu tóte că in ironie se numỉa Otelulī Veseliei.
Cârciumarulă ca omŭ de omenie, ne oferi o cămăruță care
o păstra pentru persóne de considerațiune. O mesuță albă ,
douě scaune de teiŭ , douě paturi rustice asternute cu scorţe,
forma totă mobilămêntulŭ camereĩ nóstre .
Dupě càt ne informarămŭ de la unŭ băiată inteligentă al
otelului nostru, in Panciŭ locuescă şi câți-va boerî bogați.
Cunosceamủ câte-va nume de ale personelorŭ ce-mĩ numise,
şi voiamŭ sě mě ducũ sẽ le daŭ visită ; dar amiculă meŭ , cu
o prea dreaptă înțelepciune, mě oprì, pentru ca sě nu dămŭ
bằnueli .
Ne închiserămă în camera nóstră . Găsindă cu cale a ne face
toaleta pentru a dona - di, aşa precum hotărîsemŭ sě plecămŭ
prea de dimineță, - ne puseserămŭ ca sě ne rademŭ. Cama
radulů meŭ, pentru ca sě se facă necunoscută , își rase mustă
ļile ; şi, ce e dreptulů D-deŭ, se făcuse fórte urîtă . Băiatulů
care ne aduse apă caldă rîdea de nu maĩ putea ; rîdeamă şi
eŭ ca sě -T facă plăcere.

XII .

Dar, eŭ, din când în când iscodſamŭ pe băiatů.

Cine este Polițaiŭ aicī ? îl întrebaiŭ .
Politaiŭ ? dar ce mâncare e asta ?
Şi diavolulă de băiată începe a rîde, fiindu-se cu mâna de
inimă . El nu scia ce va sẽ dică polițaiŭ , și nici audise ase
menea cuventă . Dupě ce -ì explicaiŭ, îmi spuse curată că de
asemenea slujbaşi primejdioşi 1-a ferită Dumnedeŭ.
Dar măcar Privighetorů (sub- cârmuitorů) nu aveţi ?
Ba, Privighetorŭ avemů . El şede chiar peste drumŭ.
Dar acuma nu este acasă. E dusŭ ca sẽ ridice Plăſeşiſ.
240 DIN ANUL 1848

Ce sě facă cu Plăieşir ?
Ca sě păzească ţéra de buntuşnicŤ.
Şi iarăşî incepe a ride , scărpinându-se la céfă .
Ce buntuşnici, măĩ băete ?
Sciŭ eŭ ce mâncare or fi ? Pote că sunt boierſ de cei
care-şi radŭ mustățile.
Şi iar ridea diavolulă de băiată .
Şi sunt pe aicī buntuşnici de aceia ?
- Ba ne-o ferită Dumnedeŭ ! Ei sunt numai la oraşe mari...
Aicì n'aŭ ce căuta .
Şi ce-or sě facă Plăſeşit aici ?
Aşa ... O sě- ducă la Focşani, póte că sẽ vie pe acolo
buntuşnicii.
In mijloculŭ glumelorŭ acestora noi ne raserămă. Dupě
acesta diseiŭ băiatuluị că : până ce -or veni Plăieșiž, să ne pă
zească de buntuşnici, pentru ca sè- dămŭ unŭ bacşişă bună
a doua di .
lar diavolulă de băiétă eşi hohotindă .
Cu chipulŭ acesta , aflarămă că suntem în faţă cn reşe
dința sub-cârmuirei, și că se concentraŭ Plăieșii la Focşani.
Avurămŭ subiectă destulă de importantă , pentru ca sě con
versămŭ o bună parte din nópte. Ingrijirĩ și temerĩ destul de
naturale ne cuprinseseră. Cu tóte acestea, încrequți în zodia
nóstră cea fericită, adormirămă în fine cu cea mai mare li
nisce sufletéscă .
Pe la medulă nopței, mě deșteptaiŭ într'unŭ răcnetă . Des
chiseiŭ ochii, şi věduiŭ pe camaradulů meŭ în piciore, în mij
loculă camerei .
Ce este, frate ?
O secătură ... am visată că mě băteamŭ cu Plăſeşiï ; și
am sărită, fără sé sciŭ cum, în mijoculŭ casei.
Pěcată că nu e băiatulŭ aici, ca sě aibă de ce ride.
- Nu-i nimica : ì -om spune mâine dimineța și l'om face
sẽ ridi .
Ne culcarămă țarăși și ne legănamŭ dupě acesta în visuri
deliciose .
 DIN ANUL 1848 241

Când a résărită stéoa dimineței, băietulŭ oteluluğ dupě or

dinulă ce-i dădusemŭ , veni de ne deşteptà. Ne spălarămă, ne
gătirămă, băurămi câte unŭ pahară de apă cu zahără în locũ
de dulcéță, și plecarămŭ puindŭ unŭ sorocověță ( sfanţă ) în
mâna băiatului nostru . El sărutà moneda, și rise cu o poftă
nespusă .

XIII.

Trecurămŭ incă câte va déluri și vâlcele, până sě eşimŭ din

podgoria Panciului . La cea de pe urmă vale ce aveam a trece,
ne coborîrămă , fiind că era prea răpede. De acolo se desvălia
înaintea ochilorů o panoramă de cele mai grandiose .
Şesulŭ Siretului, împreunată cu şesulū Putnei, înfăţişaiŭ o
câmpie nemărginită , prin care se vedeaŭ licărindă rîurile acestea
ca nisce şerpi de argintă .
Satele, presărate pe icì pe colea ; turmele de vite, risipite
in tóte părțile : plugurile date pe brazdă prin locurile cele mai
mănóse ; splendórea în care tóte păreaŭ a străluci sub radele
aurite ale sorelui de primă- vară ; tóte acestea înălțaŭ sufletulŭ
măre ! ŭ al poetuluş și al omului de inimă. lar departe spre
miadă - și, departe ca la douě poste, se zăria unŭ punctŭ dis
tinctivă, unŭ globă scânteietorů ce eşia dintr'o negură subțire
ce ploua peste orizontů ; acesta părea a fi unŭ ce cu totulů
fenomenală . Intrebândă pe unŭ ţăranŭ trecětorů, aflarămă că
ceea ce se vedea era turnulŭ unei biserici din Focșani . Prin
urmare de aci vedeamă distanţa ce aveamă de făcut.
Dupě ce ne coborîrămŭ de vale, apucarămŭ calea Focşani
lor peste șesulă întinsă și nemărginită , pe care -lŭ admirasem
de pe deală .
Caiſ noştrii mititei şi iuţi, ne duceaŭ în trépădulă cel mare,
ca când aveaŭ nerăbdare de a ajunge mai curend la loculů
destinată, pentru ca sě scăpe de noi. Nici căldura, nicì pra
fulă , nu ne supera : admirarea nature , risetele şi glumele
16
242 DIN ANUL 1848

acompaniaŭ sufletele nostre. Ne credeamă într'o adevěrată că

lệtorie poetică, într'o adevěrată preumblare de petrecere ;
uitarămă că eram proscrişi, dacă o imprejurare ne-aştep
tată nu ar fi venită sẽ ne aducă aminte de situaţiunea
nóstră.
Se vedea Focşaniſ ca la o jumătate poştă înaintea nóstră,
Ne opriserămă pentru câte-va momente , ca sẽ maſ resuflămŭ
caii, sub o salcie mare şi pletósă ce era în marginea drumu
lui. Atunc , uitându - ne înděrěptă , vedemŭ o trupă de călăreți
carñ veniaŭ destulă de tare. Nu ne închipuiamŭ ce putea să
fie, și nici cutezamă a întreba pe unŭ trecětorŭ ce se oprise
0-dată cu noỉ sub salcie .
Ce sont, des hommes armés, dise camaradulū meŭ, care
avea vederea maſ bună.
Nu credū, diseiŭ eŭ .
Fără nicì o îndouélă, adaogă elŭ totă în limba fran
ceză. Eată se vědū puscele lor lucindŭ la radele sorelui.
Dar ce dracu , respunseiŭ , de unde sě fie cavalerie
pe aicī ?
Plăſeşii..... eaca Plăſeşií, dise trecětorulŭ nostru necu
noscută .... Breee ! da mulți sunt : par - că trecă peste sută
Ce Plăſeşi, ne spuķ, fărtate ?
La Focşani de aseară încă se aştepta sẽ vie nisce Plăieși
de la munte... pentru buntuşnici.
Partons ! dise camaraduiŭ meŭ .
Ne aruncarăm în trăsură, și deterămŭ biciŭ cailor, cu tóte
că eŭ stăruiamŭ sẽ mai stămŭ ca sě mě pot uita la cavaleria
plăſeșéscă.
Fuga e ruşinósă, dar e sănătósă ; dise camaradulů með.
Nu e timpŭ de făcut poesie. Cine scie ? Pote că aceştia vină
chiar dupě noî ; mai alesŭ că scim încă de le Panciŭ despre
întrunirea Plăſeşilor.
Dar óre nu cum - va se petrecă în ţéră încă ceva lucruri
serióse ? Nu cum - va a proruptă ceva rēscole prin districte ?
N'ar fi mai bine óre, ca în locŭ de a căuta sẽ fugimů, sẽ ne
 DIN ANUL 1848 243

mai oprim ?... Eŭ nu-mi potŭ explica : Cum aşa fără de cu

Vêntă, aceste rădicărī de ómenî armați ? Pote că este ceva.
Ori-ce şi orī cum sě fie, trebue sẽ grăbimŭ sě ajungem
în Focşani.

XIV .

In ast - felŭ de convorbirî şi ipotese, mergêndă răpede şi ui

tându-ne mereŭ înděréptă la călărimea care părea a se finea
de urmele nostre, intrarăm în Focşani.
Cu tóte că nu aveam nici unŭ felŭ de rěvaşă de drumŭ,
nu întêmpinarămă însă nici o impedicare ; fiind -că Focşanii,
ca tóte oraşele Moldovei, nu aveaŭ ( nici aŭ până acuma)
bariere .
Traserămŭ la o cârciumă păcătósă , pentru ca sẽ fim mai
puțină expuși de a fi luați la ochi de Poliție, saŭ de spioniſ
sēſ. Intr'o mică căměrută mobilată cu unŭ singură pătuță,
așternută cu o singură rogojină, aduserămŭ tóte bagagele
nóstre .
Dupě o jumătate de oră, timpŭ pe care-l întrebuințarămă
ca sẽ ne facem toaleta, eşirămŭ ca sẽ mergemù sě vedemŭ în
cotro vom apuca . Nu eşirămŭ încă pe pórtă, şi eată că vedem
mulțime de poporŭ grămădindu -se la portă. Cauza acestei gră
mădirì era ca sě vadă venirea Plăſeşiloră , cari intraŭ în
oraşă.
Acestia eraŭ simpli tērani, vênători de la munte . Armătura
lor consista in flinte tērănescì , care de şi proste şi cu cremenį,
însă sciú a culca ursulů cel puternică și șoimulă cel iute .
Costumulŭ lor era maĩ uniformŭ : sucmane saŭ zeghi albe,
nădragſ saŭ itari de lână albi, căciuli de oie saŭ pălării. Caii
lor, de tóte culorile, eraŭ în genere micì dar iuţi şi petroşi.
La oblàncul fie- căruia, atârna o traistă cu merinde . Scopulů
întrunirei lor era , precum aflarămă, pentru ca sě dea mână
de ajutorů Prefectului spre a comprima ory- ce revoltă s'ar
arăta unde - va .
244 DIN ANUL 1848

Trupa care o vedusemŭ era ca de o sută de inşi tot unulú

şi unulū , voinici și spetoși, gata şi buni pentru ori - ce treabă
mai bună .

XV .

Dupě ce asistarămŭ la acest spectacolă , eşirămă pe uliță ,

fără a sci în cotro apucă mŭ și fără a cuteza sě întrebăm pe
cineva.
In adevěrů camaradulů meŭ nu venise nicſ 0 -dată prin
Focşanî. Eŭ cu vre -o doui-spre -dece ani în urmă trecusemŭ
0- dată pe aici , dar nu- mĩ rămăsese în memorie mai nimica.
Sciamŭ numai că este gârliță, care se chiamă Milcovul, care
făcea hotară între ambele Principate, și că pe acolo trebuia
sẽ trecemŭ la Munteni.
Eŭ avuseiŭ negligența a eşi fără schimbare de toaletă : eram
într'unŭ surtucŭ negru și cu nisce botforţi lungi, care cam
bătea la ochỉ. Vedeam că se cam uita lumea la mine, dar
nu - mi închipuiamŭ că m'ar fi putută recunosce cine -va ; mai
alesŭ că nu sciamŭ pe atunci sẽ fi avută cunoscinte prin a
cest orașů.
Dupě ce am trecută mai multe strade în dreapta și in stânga ,
căutândă mereŭ ca sě dămŭ peste gârla Milcovului, ne pome
nirămă într'o stradă, care dupě bogăţia prăvăliilorů ce avea ,
dam cu socotélă că este strada principală a oraşului. Ne in
douiamŭ însă dacă pe aicì puleam da de Milcov . In nerăbda
rea mea de a mě informa mai curëndŭ, intraiŭ într'o prăvă
lie, lăsândă pe camaradulů með în stradă.
Uitându -mě prin prăvălie , mě gândițŭ indată ce aşi pu
tea sẽ tărguescă, ca sě mě potŭ da în vorbă cu băeții ce’mi
recomandaŭ marfa lor. Ceruiŭ o pereche de mănuşi.
Alt nimica, domnişorule ?
Nimica, rēspunseiŭ .
Poftiți mănuși glacés ?
Nu, frățióre ; mănuşi de voiagiŭ.
 DIN ANUL 1848 245

Poftiți mănuşi de visită saŭ de bal ?

Nu sciŭ juca, respunseiŭ .
Domnulū e străinŭ ?
Dă-mĩ mănuşi, mă frate, şi nu-mi totŭ lua doprosů .
Domnişorule, dacă-ĩ trece la Muntenī şi-ĩ vedea că - ţi
iaŭ doprosů , sě scii că se chiamă tacrir.
Poftim mănuşi.... de mătasă minunată.... trei stanți pe
rechea .
Fórte bine.. poftim paralele.
Mulțămimŭ, domnişorule.
Ascultă, frățióre ? Vědut'ai pe căpitanulă Șonțu astă-di
pe aicì ?
Da, domnişorule ; adineaori a trecută spre casă.
Departe e casa ?
Vě voiŭ arăta - o îndată .
Eşindă cu mine până în scara prăvăliei, îmi spuse sě merg
tot la vale, și dupě ce voiŭ trece podețulŭ Milcovuluğ, să apuc
la stânga. Dupě aceste indicatiunì găsindă pe camaradulů meŭ,
apuca răm calea arătalà .
Cum trecurăm podețulă, ca când simţiiū unŭ aeră de răcore,
cu tóte că sorele era destulů de ferbinte.
A ! acum putem résufla în siguranță .
De ce ? mě întrebà camaradulŭ með .
Fiind că am trecut în țéra Muntenéscă.
Cum ? unde e hotarulŭ ?
Podetulă care l'am trecută. Acuma sē intrebămů do omulu
care ne trebue ?

XVI .

Fără multă bătae de capů , nemerirămŭ casa căpitanului

Șonțu .
Cu acestă onorabilă persónă, eŭ avusemŭ vechỉ relațiunì,
dar nu ne cunosceamă de cât prin corespondenţă .
Intrândă în casă și spunêndu -i de numele meŭ, ne îmbră
246 DIN ANUL 1848

ţişarămŭ ca nisce vechi amici. In scurte vorbe i spuseiŭ im

prejurarea ce mě aducea , și se felicità de ocasiunea ce venia
a mě putea îndatora . El mě incredinţà că cât de curëndŭ
vom căpěta pasporturì și trăsură ca sě apucămŭ calea spre
Ardeal.
Amabila sa consórtă, încredinţându-se că noi nu mâncasemů,
cu tóte că era pe dupe ora prânzului Focşeneniloră , ne im
provisà forte răpede ună prânză deliciosū.
Ne aflam intr'o expansiune de fericire cu toții. Eŭ , şi cu
camaradulŭ meŭ, uitaserămŭ tóte temerile , îngrijirile şi bătăile
de inimă ce le suferisemŭ până aci . Ospětătoriſ noștrii, din
partea lor, ne mărturisĩaŭ tótă fericirea lor că ne-aŭ pututů
vedea în casa lor. Convorbirile, de o parte şi de alta . in
tre rîsete și glume, curgeaŭ mai mult asupra evenimentelor
politice .
Dar în mijloculŭ veseliei care ne delecta, vědŭ de o - dată pe
Dómna Şonļu sculându-se cu fața schimbată și mergêndů ră
pede spre feréstră .
Vai de mine ? ce sě fie óre ? șise ea . Ce caută ore
Dorobanţiỉ ăştia ?
Bunŭ ! diseiŭ eŭ . Te maî miri ? se înţelege, că pe noi ne
caută . Dar spunele, te rogů, cucónă, sě nu ne supere, căci şe
demŭ la masă .
Atât camaradulů meŭ, cât şi ospětătorulū nostru, se scu
lară răpede de la masă, palidi la față și deconcertați. Eŭ însă,
nu mě mişcaiŭ până nu terminaiŭ de mâncată piciorulă unui
puiŭ friptă, cu care mě ocupamŭ .
Căpitanulă Șonțu şi cu soţia sa eşiră afară , şi se puseră în
vorbă cu Tistulă de dorobanți, carele era la scară. Eŭ îmi
aruncaiň ochiſ și věduiŭ , de pe ferestră, tótă curtea ocolită ,
pe din afară, cu Dorobanţi armati cu pusci și cu pistole
la brâŭ .
Dómna Şonţu , palidă la față, intră în casă şi, frângèndu -şi
mâinele, cu lacrimile în ochỉ, ne spuse că Dorobanţiſ aŭ or
dină sẽ ne prindă .
 DIN ANUL 1848 247

XVII .

Şi de ce atâta superare. dómna mea ? Te rogŭ porun

ceste o cafea négră, căcì e cam de mult de când n'am mi
rosită acestă běutură .
Cât despre Dorobanţi, nu vč supěrați. Eŭ voiŭ face ca în
dată sě vě scutéscă de a- í vedea .
Dómna Şontu eşi ca sẽ dică sě aducă cafea .
Eĩ lucru dracului ! dise D. Șonțu intrândă .
Ce spune Tistulă de Dorobanti ? îl întrebaiŭ .
Spune că Ispravniculă de la Moldova, urmărindu-vě până
la casa mea, a venită la ispravniculă nostru şi a mijlocită ca
sě vě prindă.
Camaradulă meň, luândă de 0-dată unŭ curagiă demnă
pentru împrejurări extra - ordinare, scose capulă pe ferestră
şi strigă pe Tistulă de Dorobanţi înlăuntru .
Eŭ iſ diseiŭ : bravo !
Tistulă intrà şi ne salută cu politetă.
Pe cine căutați voi ? îl întrebà camaradulù meň.
Pe D - v ., Domnilor.
Dar cine suntem noi ? Sciĩ D -ta ?
Tocmaĩ fiind - că nu vě scimă, domnilor, voimŭ sě facem
cunoscință.
Escì unů obrasnică . Nu sciĩ tu că ai a face cu unŭ omŭ
care e rudă cu Vodă al těŭ ?
Nu sciŭ , Domnişorule, dar mě bucură că aflu de acesta .
Porunca mea este asta : Sě rădică pe douị boſeri ce aŭ ve
nită la D. căpitanŭ Șonțu, şi sě - i ducă la D. Ispravnic.
Cine este Ispravniculů vostru ?
- D. Scarlat Filipescu.
Eỉ bine, dute şi- spune că aici este unŭ Balş..... Balş.
auditu -m'aſ ?
Am audită, domnişorule ,
 48 DIN ANUL 1848

Ei, dacă ai audită , dute şi-ĩ spune ca sě vie D- lui aici,

de are poftă sě facă cunoscinţă Eşi afară .
Tistulă se întorse milităresce la stânga imprejură şi eşi . Eŭ
incepuiŭ a ride cu hohotă, fiind că în intervalulă acesta , îmi
běusemŭ cafeaua și eram prea mulțămită de mine. Astă dată
faceam haz .
Bravo, amiculŭ meŭ Balș ! bravo ! Aşa - inī place să te
vědŭ : mare la inimă, măreţă în nenorocire.
Ha, ha, ha !
Ast- felŭ ridea camaradulŭ meŭ .
Nu trecù unŭ pătrară de oră, și vědurămă pe Tistulă de
Dorobanţi întorcêndu-se. Dupě ce intră în casă, amiculù Bals
îl întrâbà :
Eĩ ! vine Isprayniculŭ ?
Nu póte veni , domnule. A disů că nu te cunosce ; şi cu
tóte că doresce sě te vadă, dar dice că mai bucurosă ar
vrea sě te vadă pe D - ta mergêndŭ la D -luş ; ma alesă că e
dupě masă, și încă nu e îmbracată .
- Este unŭ omŭ obrasnică ispravniculă D-tale, înțele
su - m'aſ ?
Domnule , mi -a poruncită ca sẽ nu mě despartă de D - v.,
până nu veţi merge acolo.
Cu atât mai multă ! Te poftescũ sě mě aștepți.
Dupě acesta ne consultarămŭ ce trebue facem .
EŤ, lucru dracului ! diseiŭ. Intrarămă în cursă tocmai
când ne credeamŭ mai siguri.
--- Asta e vina D -tale, imi dise camaradulŭ meŭ . Dacă nu
eşřai in botfortă pe uliță ; dacă nu te duceaſ sě -ti cumperi
mănuşi , dacă nu te puneai cu lumea la vorbă, nu ne -ar fi
simțită nimenī. Poftim : acum ce facem ?
Il faut avaler la pilule.
Camaradulŭ meŭ se făcuse roșu ca unŭ racŭ fertŭ flind-că
avusese poftă sě se mânie pe mine. Il lăsaiŭ sě se mai lini
ştéscă. Dupě acesta îl făcuộ sẽ înțelégă că vocea înţelepciunei
ne dictéză sẽ ne supunemŭ sortei. El era de idee că sě ne
opunemŭ ; ba încă , cu unŭ pistolaşă ce avea in buzunarů,
 DIN ANUL 1848 249

dicea că -ỉ vine sě dea in Dorobanti, pentru ca sě facă pe

ispravniculă sě vie la noņ, sě vadă că nu suntem hoți.
Dupě ce însă îi demonstrajă că cu pistolaşulŭ acela era cu
neputință sě extermineze trei - deci de Dorobanţi ce împresuraŭ
casa ; că în fine, şi Dorobantiſ avea pistole și puscì cu cart
ar fi fost nevoiţi a se servi, amiculŭ meŭ înţelese că eŭ eram
mai ințeleptă . Cu tóte acestea nu se putea împăca cu ideea
ca sě mérgă până la Ispravnicŭ escortată de Dorobanţi ca unŭ
criminală : asta nu-i venia nicỉ de cum la socotélă . Dar, în
cele de pe urmă, îl luaiŭ de brață, și eșirămŭ amêndoui în
curtea Căpitanuluğ Şontului, dupě ce ne luarămŭ adio de la
consórta sa.

XVUI.

Dupě ordinulă Tistului ce era lângă noi, toți Dorobanţiĩ se

întruniră la portă, şi acolo se impărtiră în douě liniſ, puin
du-ne pe noi la mijlocũ .
Se adunase o mulțime de lume, ca la unŭ spectacolů . Mai
pe tote fetele celor ce se uitaŭ la noi se vedea întipărită unŭ
aerŭ de compătimire. De o dată îmi veni ideea că acestă lume
ce ne privia, necunoscêndă împrejurările nóstre, putea 'ca
sẽ-și închipuiască că suntem nisce hoţi. De aceea mě adre
saiŭ către cei ce eraŭ maĩ de aprópe, şi diseiŭ în glasă tare.
Nu suntem criminalĩ, ómeni buni ! Suntem nisce culpa
bilĩ că ne iubimŭ prea mult patria .
Suntemŭ boieri și fiſ de boieri, adaogå camaradulŭ meŭ .
Tistulŭ ne dise cu binişorulă că ar fi maĩ bine sẽ tăcemă,
căci alt- felů ne punemŭ in positiune ridicolă . Cam avea drep
tate bietulů omŭ ; dar cu tóte acestea , in aprinderea nóstră,
il tratarămă de unŭ om rěŭ crescută , de brutalū, mi se
pare încă că camaradulŭ meŭ i dărui și câți- va măgari
250 DIN ANUL 1848

fiind că dacă punea temeiŭ pe cuventulŭ nostru de onore, noi

ne- am fi dusă la ispravnică şi fără de escortă .
Certându -ne ast-fel cu Tistulă de Dorobanti, intrarămŭ in
curtea domnului Administrator.

XIX .

Casa, în car : locuia acest importantă personagiŭ , era o casă

cu douě rèndurŤ. Introducêndu -ne pe ușa de intrare a rėn.
duluï de josů, vědurămŭ la stânga scara care urca susů. La
capětulă de susă şi la cel de josŭ al scărei, eraŭ postați câte
doui Dorobanţi armați. Acestia, la infăţişarea nóstră , întinseră
puscele spre noi, şi strigară ca sě stămă pe locă. Nu aştep
tarămŭ multă , șl de o dată ni se arată în capulŭ de susŭ al
scărei unŭ omŭ 'naltă, carele, de și îmbrăcată într'unŭ halată
lungă , dar dupě figură îmi aduse aminte de tipulŭ faimosului
Don -Chişot de la Manșa .
Ce căutați D - v ., domnilor, aici ?
- Suntem aduşi de Dorobanţii D. tale.
De unde sunteți ?
- De la Moldova .
Aveți paspórte ?
Nu avemŭ .
-- Dacă nu aveti, sunt silită sě vě spună că trebue sě vě
intorceti in fera de unde ați venitū .
Asta este o infamie, dise camaradulů meŭ . Gândesce la
ce facī, domnule Administratorů. Noi nu suntem omeni de
rendů. Noſ fugimŭ din Moldova de terorismulù guvernului de
acolo .
Guvernulă Moldovei vě reclamă, și noi, dupě Convenție,
suntem datori a vě trăda .
Convențiunea este pentru făcětorĩ de rele, adăogaiŭ eŭ .
Şi protestămă în numele M. Sale Domnitorului Bibescu, fiind -că
noi nu suntem de càt nisce emigranți politici, pe carĩ nu-i
prevede Conventiunea.
 DIN ANUL 1848 251

Poftiti josŭ în cancelarie, și mai aşteptați acolo .

Tistulă de Dorobanti ne arată o cameră . Intrarămă. O masă
de lemnŭ albů și necoperită, cu ună călimarið fără condee,
douě lavițe lungi, şi douě dulapurĩ închise, formaŭ tótă mo
bila camerei nostre. Douě ferestre despre grădină, care da
puțină lumină camerei, eraŭ ingrădite cu nisce gratiſ de ferŭ
forte solide .

Asta semăna mai multă a inchisore, de cât a cancelarie.

XX .

In critica posițiune in care ne aflamă, nu ne trebuea de

cât speranţă şi curagiŭ , douě calități sufletescì pe care D -deŭ
nu le-a împărțită în aceeaşi dosă între muritorĩ.
Eî bine ! dicea camaradulŭ meŭ , de vorů veni lucrurile
örì cât de rēŭ, cređŭ că lungă timpŭ nu vomŭ suferi; și apoğ
vomŭ avea drepturĩ către patriă.
Ce feliū ! diceamŭ eŭ, sě ne măgulimŭ cu ideea de a
ne face martirì ? Merci ! eŭ unulă pentru aşa titlu nu amŭ
poftă, şi la așa onore nu ambiționeză ; iar ideea de a-mi că
pěta drepturi, o gustă şi mai puțină. Asemine patriotismŭ , eŭ
dreptă sě -ti spună nu - lă înțelegă . A servi patriei, saŭ a face
cui- va bine, este lucru prea frumosì ; dar a le face acestea cu
scopŭ de profită privată , este egoismů . Asta ară fi totŭ una
cu ideea că, dacă 'mſ place a'm ţinea mâna tot- d’a -una în
mânuşi albe profumate, apo sě pretindă de la mâna acesta
a -mì face versuri frumose, fără sě - bată capulă cu CU
getarea
Acestă paralelismŭ parabolică de morală făcù asupra ami
culuğ með unŭ efectă mare ; căcŤ urmà a ride cu unŭ hohotů
de cele maĩ voióse. Dar pe când cugetamŭ a prelungi convor
birea într'unŭ lonŭ maſ seriosů, ne pomenirămă cu Tistulă de
Dorobanţi intrând .
Aveți arme ? Domnilorů. Vě poftescũ sẽ le depuneți.
Camaradulŭ meŭ, carele avea unŭ pistolaşă de buzunariŭ ,
252 DIN ANUL 1848

se adresà la mine şi mě întrebà in limba francesă ce trebuea

sě facă. Eŭ ii spuseiŭ sé dea arma .
Elŭ era de idee contrariă : nu -i venia la socotélă sě se lase
cu tolulă desarmată . În fine îi demonstraiŭ că arma ce avea
nu -ĩ putea fi de nici unŭ folosů ; și că dacă n'a făcută ni
mica cu ea inainte de a veni la inchisore, apoi după tóte le i
gile lumei, ca prisonieri, nu puteamŭ sta cu armele în buzu."
nară . El atunci ilŭ dete Tistuluſ și-ĩ recomandă sě nu-lŭ pérdă,
căci îlă are suveniră. Iar eŭ făcuiù precumŭ făcu mai târdiŭ
hunoristulū Saphir când Vinditzgretz a declarată Viena în stare
de assediñ ; scoseiŭ unŭ condeiŭ de plumbŭ ce aveam in por
tofoliulŭ meŭ de buzunariŭ și -lŭ deteiŭ Tistuluì dicêndŭ : asta
este arma mea

XXI .

Tistulŭ lua armele nostre, şi eşi ridendă. Peste câte-va mi

nute, intrà la noi însuși administratorulă , ne maĩ avêndŭ
frică de pornirile nostre belicose. Cu mare mirare ilī vědu
rămŭ deschidêndū brațele sale, lungi și uscate, și întindèndu-le
asupra nóstră ca sẽ ne imbrățișeze. Ne cerù mii de scuse
pentru maniera brutală cu care fuserămŭ priimițī până aci . Ne
spuse că posițiunea sa este dificilă și critică ; că ispravniculů
de la Moldova stărue pentru estradarea nóstră, - că ordinele
sale sunt aspre, - că responsabilitatea sa e mare, că .) dóre
inima de posițiunea nóstră, -- și că ...
Bine ; dar până ce s'o hotărî cu noi, în temniţa asta aſ
sē ne tiĩ ? întrebaiŭ eủ .
Allons donc ! quelle idée ! poftimŭ susů ! Sunteți óspeții
iar nu prisonieriſ mei.
Eşirămă din închisórea arătată, şi trecêndă printre douě
rèndurî de Dorobanti, ce eraŭ de la uşa nóstră până la ca
pulŭ scărei, ne urcarămŭ susů . In capulŭ scărei de susů mai
eraŭ douì Dorobanți, și la uşa salonului alți doui.
Administratorulŭ ne pofti , și intrarămŭ în salonů.
 DIN ANUL 1848 253

Acolo găsirămŭ pe ospětătorulū nostru de maſ nainte, pe

Căpitanul Șonțu , pe administratorulă din partea Moldovei, care
I mì era cunoscută , o damă tỉněră care părea a fi de casă
şi alte câte-va individe .
După ce făcurămă o salutare generală în drepta și în stânga ,
precum se cuvine la nisce omenſ de societate, administrato
rulŭ ne presentà la soţia sa, la dama despre care vorbjiŭ maſ
susů . Dar de odată i se opri vorba pe buze, căci nu scia care
din noi era Sion şi care era Balş. Eŭ ilŭ scoseiŭ din ameți
tură : iſ presentaiŭ pe camaradulŭ meŭ Balş ; şi administrato
rul atunce mě presintà pe mine.
Până a nu face cunoscință mai intimă cu personele din sa
lonů , administratorulă din Moldova veni la mine şi mě îmbră
ţişà. Ne arăta părerea sa de rěă, pentru pasulú ce a fost si
litŭ sě facă . Ne spuse că numele nostre nu - i eraŭ cunoscute
într'unŭ modă oficială ; că nu are nici unŭ feliŭ de instruc
țiune relativă la personele nostre ; că ne putemă întorce fără
nicì o grijă în Moldova, și că garantéză pentru nesupěrarea
nóstră .
Dar atunci, diseiŭ eŭ , pentru ce stăruescì aici ? lasă-ne
în pace .
A ! asta nu se pote. D - vostră ați trecutŭ granița fără
pasportă , şi acesta este unŭ pasŭ osândită de lege .
Moldova vě reclamă ca supuşi ai sei, și nu puteţi eşi de
càt cu voie și cu formalitățile cerute . Istetulŭ administratorů
ne lua de copiſ ; credea că cu atâta uştırınță ne va face sě
ne intorcemŭ in Moldova. Dar vědepdu -ne înděrătnici, declarà
cu solemnitate administratoruluğ Muntenescŭ că cere estrada
rea nóstră după Convenția ce este intre ambele ļēri, și că- lů
face responsabilă pentru ori-ce urmare contrarie .
Administratorulú muntenescă, fără a sice nimica, se uita
in drepta şi stânga , ştergèndu - se mereŭ de sudore. Dar dómna
consórta sa, trăgêndă pe adıninistratorulă Moldovénŭ de - o
parte , jî şopli ceva şi - lŭ făcù sē iasă din salonů .
254 DIN ANUL 1848

XXII .

Trecuseră mai toţi din salonŭ într'o odae laterală . Rěmău

seserămă numai noi şi cu dómna de casă . Amiculŭ meŭ se
preumbla confusă cu mari şi deşi paşi prin salonů ; iar eŭ,
mě pusesemŭ sě facă cunoscință maĩ de aprópe cu dómna de
casă .
Acestă persónă, de și nu prea frumósă, avea o figură sim
patică , cu o expresiune angelică . Destulă de jună pentru ca
sě se bucure încă de fericirile vieței, cu tóte aceste pe fața
ei, pe fruntea ei , în căutătura ochilorŭ sẽi dulci şi scànteetori,
întrevedeamŭ óre - care suferinţă sufletéscă , care -mi făcea o
întipărire durerósă .
Abia avuseiŭ timpŭ a- adresa câte-va vorbe, și de odată
fuseiŭ intreruptă de sotulŭ seŭ , care intră în salonů.
Acestă omŭ era de o natură curiósă ; caracterulŭ seŭ era
atât de indecisă, în cât nu putea cine- va conta pe sincerita
tea saŭ pe buna credinţa sa ; cu tóte aceste avea unŭ sufletă
prea bună, și în naivitatea sa mărturisia că nu sciea ce sẽ
facă cu noi.
Împrejurarea nostră atât de tare ilù pusese in faţă cu da
toriele sale de funcționară şi cu acele de omŭ de societate,
în cât făcuse din elŭ o ființă confusă şi nenorocită. Spre a-lŭ
face ca sě se liniscéscă , înainte de a-lŭ lăsa se vorbescă
ceva, luaiù o vioră ce vedeamŭ pe piano și 1-o puseiŭ în
mână, spuindu -i că amŭ mare poftă sě audū unŭ valsă de
ale lui Straus sax Vre 0 simfolia de ale lui Mozart. Elũ luà
vióra machinalicesce, uitându - se in ochii mei, şi , cu unŭ su
rîsì straniŭ pe buze, întonà o ariă delirantă din Somnambula.
Atunce figura sa cea lungăreță luase o formă atâtă de pa
tethică şi de ciudată , în cât persóna sa pentru unŭ poetă pă
rea fantastică, de acelea care le descrie Hoffman in povestile
sale. Dar shăăărrn .... pocnesce o cordă ! ... Eŭ atunce luaiŭ
 DIN ANUL 1848 255

vióra , şi o puseiŭ la loculŭ ei. Dar ... ce efectú minunată

tace musica asupra sufletului ! Omulŭ nostru atunce se părù
mai liniscită și mai veselă . Elŭ se adresà la noi și ne spuse
că e gata sẽ facă totŭ ce-i vomŭ cere, · numaſ sě fie aşa în
cât sě nu se compromilă în ochii guvernuluự ; căcī, ne mărtu
risi că nu voesce sẽ - și pérdă postulŭ pentru noi. Noi îi ceru
rămŭ ca pentru ună casă așa excepțională sě facă un raportă
specială la ministeră , și sě urmeze apoi dupě deslegarea ce va
priimì . Elŭ priimì în fine propunerea nóstră ; dar ne cerù cu
vêntulŭ de onore că nu vomŭ cerca a ne evada din casa sa ,
pe cât timpŭ vomŭ fi prisonieriſ seỉ ; și pentru acesta, elŭ ne
promise a ne trata ca pe nisce óspeți, iar nicì de cum ca pe
nisce arestanti
După acesta administratorulū nostru pregăti a trimite o sta
fetă la Departamentulă din lăuntru printr'unŭ curierŭ extra
ordinară .
Eŭ, aducându mi aminte de óre-care cunoscințe ce avemŭ
mai de multă în Bucuresci, făcuiŭ o scrisore către unŭ amică ,
amintindu -ſ positiunea mea şi rugându -lŭ sě facă ce va putea .
Rugaiŭ pe administratorulŭ ca se trimită şi scrisorea mea îm
preună cu stafeta. Administratorulă, luândă scrisorea mea și
věděndu -i adresa, mě întrebă dacă cunoscŭ in adevěră pe acela
căruia o adresamů. După ce-ĩ respunseiŭ afirmativă, elŭ mě
îmbrăţişà, qirèndu -mi că suntemŭ scăpați.
Pentru ce credi asta ? flă întrebaiŭ eŭ .
Pentru că Costăchiță Filipescu este unŭ favoritŭ alū luğ Vodă.
După acesta, administratorulă recomandà curierului ca sē
ducă maĩ întâiŭ scrisorea privată după adresă şi apoi stafeta
la ministerů .

XXIII .

Cu tóte că dăduserămă cuventulă de onore că nu vomů

cerca a ne evada ; cu tóte că eramŭ în adevěrů trataţi cu
tóte politețele și afabilităţile putincióse ; cu tóte că în tóte mi
 256 DIN ANUL 1848

nutele ascultamŭ declarațiunile cele mai înfocate de dragoste

de la administratorulŭ nostru ; cu tóte acestea, adeseorſ sim
țiamŭ starea nostră de prisonieri. Libertatea de care credeamŭ
a ne bucura, era mai multă ilusoriă de cât reală. Dacă vo
iamŭ sě deschidemŭ nóptea uşa camereĩ nóstre de culcare,
trebuea sẽ găsimù. aprópe de pragulū nostru câte doui Doro
banți culcați dar destepți, carĩ ne întrebaŭ cu politeță ce
poftimă, și ne spunea că sunt puşi spre serviciulă nostru.,
Dacă iarăşi deschideamŭ ferestra despre grădină, ca sě respi
rămů aerů saŭ sě admirămŭ luna şi stelele, — zăriamŭ josů,
printre arbori, lucindŭ óre-cari baionete ce păreaŭ a fi purtate
de nisce umbre de Dorobanţi, cari se preumblaŭ sa nisce
somnambuli. Dacă peste di aveamŭ poftă a eşi la preumblare,
trăsura isprăvnicescă ne ducea ori unde, dar unŭ Dorobanţă
impistolatŭ ne acompania pe capră ; dacă eramŭ pe josì câte
doui saŭ mai mulți, se ţineaŭ pe departe de paşii noștri.
Camaradulŭ meŭ , atât era de indignată, în cât îmi comu
nicà ideea de a cerca sě fugimă .
Dar ce vom face cu cuvèntulŭ de onore care l'am dată
ispravnicului ?
Dar ce face elŭ cu cuventudú nostru de onore ? Ce în
semnéză aceşti Dorobanţi pe la uşele şi ferestrele nostre ? Ce
insemnéză aceşti ochi de Argus neincetată țintiți asupra nóstră ?
Asta este o insultă, un despreță , către cuventulī nostru de onore.
Camaradulů meŭ avea cuventă , în curândů mě încredintaiŭ
şi eŭ că cuventulă de onore ce dedeserămŭ nu mai eramŭ
datori sě -lă ținemŭ, pre càt nimenī n'a pusă credinţă în elů.
Dar mărturisiiù că eŭ nu aveamŭ curagiulă a pune în lucrare
asemine cercare . Camaradulů meŭ alunce maſ dise ca sé lasă
treba acesta asupra lui.

XXIV .

Eŭ , unulū , începusemŭ a simți o plăcere în starea mea de

prisonierð . Tótă diua primiainŭ visite de la onorabilii focşe
 DIN ANUL 1848 257

neni, cunoscuți și necunoscuți, ce veniaŭ sě ne vadă . Afară

de visitele aceste, de care începusemŭ a mě sătura, aflamŭ
o deosebită plăcere în societatea ospětătorilorŭ noştri. Admi
nistratorulỏ , cu totŭ caracterulă seň de omŭ blasată , posacŭ
și pessimistă, avea însē unŭ talentă minunată pentru vioră ; a
deseori im transporta sufletulŭ in regiuni poetice, cu tonu
rile ce eşiaŭ de sub degetele sale. Amabila sa consórtă , când
nu era chemată spre a- lů acompania cu clavirulă , prea rare
orì càntà singură, cu tóte că era destulă de forte în justru
mentulŭ acesta. Dar când degetele sale incetaŭ de a atinge
córdele, când ině damŭ în convorbire cu ea, mě punea tot
d'a -una in positiune de a o admira . Educaţiunea ei distinsă,
instrucţiunea solidă cu care era dotată, inteligința sa supe
rioră , ideile liberali , simțimintele sale patriotice și liberale,
delicateſa manierielorú, dulceața espressiuniloră în care se re
flecta sufletulŭ seŭ , făceaŭ din ea o fiinţă poetică și o femee
forte distinsă . Dar maĩ cu sémă cu ingrijirile sale minuțiose,
cu interesulă , compătimirea și temerile ce arăta pentru posi
ţiunea nóstră, ajunsese a mě face să o privescŭ ca unŭ ade
věrată îngeră de mângâere pentru sufletele întristate de pe
acestă pămèntă. Și putea ore sě fie alt- feliŭ o nepótă a frați
lorů Golesci, cărora cu dreptă cuventŭ le se dase numele de
Gracchii României ? Fiă ca, cetindă rândurile aceste, sẽ-și a
ducă aminte cu fericire de dilele acele carſ aŭ făcut'o neui
tată pentru sufletulŭ meŭ ! ( 1 ) .

( 1 ) E timpulă şi loculú sě spună aice că Administratorulů, saŭ pre

fectuiŭ despre care amů vorbită , era réposatulů Scarlatů (saŭ după cum
ir qicea lumea Charlot ) Filipescu. Când aŭ apărută suvenirile mele în
1860, elů credendu -se ridiculisată prin calificativele ce damů figurer
sale , a trimisă se -mi céră satisfactiune L'amă făcută însě sě se con
vingă că nu avea dreptate, mai alesů că nici pomenisemă numele seň.
17
258 DIN ANUL 1848

XXV.

Mergeamă mai în tote dilele (se înțelege că cu Dorobanţii

după noi) la grădina publică din Focșanī. Acestă grădină, si
tuată chiar pe marginea hotaruluị ce despărția Moldova de
Muntenia, era , precum e şi astădi, loculă de întâlnire alū so
cietăței focşenene din ambele provinciŤ. Acolo se daŭ repre
sentațiunile artiştilorŭ ambulanti ce se întêmplă a trece prin
acestă oraşă . Acolo , la sunetulů musicei lăutariloră , în serile
de vară , societatea merge de iea aeră şi se rěcoresce cu in
ghețată saŭ cu cafea. Acolo, într'unŭ micŭ foişoră , există și
unŭ biliardŭ struncinată (acuma) de loviturile bilelorŭ a sute
de ofiţerĩ ağ osciriloră străine ce le - a plăcută a se preumbla
prin țările nostre.
Deosebita plăcere, pentru care ne duceamŭ mai cu dina
dinsulă în grădină, era pentru ca sẽ ne ocupăină de politica
dilei. Acolo găsiamŭ ómeni de felurite colorī, și prin urmare
aveamŭ ocasiunea a asculta saŭ a lua parte în felurite con
vorbirŤ. Afară de chestiunea nostră, care pentru momentů a
trăgea curiositatea focșeneniloră, la ordinea dilei era şi ches
tiunea celorŭ exilaţi peste Dunăre.
Lectoriſ işi aduců aminte, de bună sémă, din cele ce amů
spusă în prima parte a suveniriloră acestora, că un-spre-dece
tinerĩ fuseseră expediați din laşi în căruțe de postă, legați și
ferecați, sub escortă de soldați, ca sẽ fie expulsați peste Du
năre . Istoria acestorŭ martirî merită a fi urmărită.

XXVI .

Din laşi până în Galaţi, ei avură a suferi multă din causa

brutalitățiſ soldațilorů ce compuneaŭ escorta loră . Ei nu
fură tratați cu mai multă atenţiune de cât criminaliñ ordinari,
când se trimită la muncile publice. Unii, bătuți și stâlciti încă
 DIN ANUL 1848 259

in casarma din laşi, avură mai multă a suferi pe cale din

causa legăturelorŭ ce le strângeaŭ mânele în děrěptă, din causa
căldure de peste di şi a receleloră de peste nópte. În ase
mine stare ajungendu in Galaţi, ei fură încarcerati iarăşi in
casarmă pentru douě trei dile, până sě se înțelégă adminis
trațiunea cu autorităţile turcesc . Acesta făcêndu -se , ora por
nirei se determină, cu marea fericire a arestaţiloră, carií do
riaŭ cât maĩ curândă sě vadă că li se schimbă sórta, sperând
că brutalitatea turcescă va fi mai suferită ca cea românescă .
O barcă militară, din acele instituite pentru paza margini
lorŭ Dunărei, cu o companià de soldați, fu destinată a trans
porta pe arestanți la Măcin . Prisonieriſ fură aduşi între douě
şirurĩ de soldați de la casarmă până la portă , și acolo săriră
voioși în barcă. Polcovnicul Mişinca , care comanda garnisona
din Galaţi, fuse însărcinată cu comanda bărcei.
Prisonieriſ cerură voie a lua óre care merinde, lucru ce le
se acordă fără nici o greutate . Amiciſ bine - voilor7 din Galaţi
se grăbiră a aduce ce găsiră mai la îndemână : pâinį, şuncă,
mezelicuri, și chiar o ladă cu vinuri străine, pe carĩ vědèn
du -le Polcovnicul Mişinca, işi răsucia mustătile, fiind că-i plăcea
sẽ tragă la măsea ca toți conaţionaliſ sei Ruşi.
Publiculă numerosŭ de dame şi de orăşeni ce era pe mală ,
cea mai mare parte cu lacrimele în ochi, assista la acestă îm
barcare ; căci în adevěrů nimenī nu scia care va fi sórta a
cestorů fii iubiţi ai Moldovei ; nimenī nu scia unde eraŭ sě
fie trimiși și ce sórtă le era destinată ; ba încă unŭ sgomotŭ
surdŭ se réspândise că aŭ sẽ fie impuşcaţi chiar pe barcă saŭ
aruncați cu mâinele legate, în mijloculŭ Dunărei. Pe timpulă
de absolutismŭ şi de teróre de atunci, lumea credea putinciose
tóte infamiele și nelegiuirile.
Dar când se dete ordinulă pentru plecare, când barca se
deslipi de malů, se audiră o mie de vocì dicêndŭ unŭ adio,
care semăna cu unŭ tipětă de durere. Iar proscrişiĩ se depăr
tară întonândă cânteculă de mångåere alū Girondiniloră,
Mourir pour la patrie,
« C'est le sort le plus beau, le plus digne d'envie » .
260 DIN ANUL 1848

XXVII .

După ce se depărtară mai multă de ( ialaţi, proscrişiž ve

niră la unŭ feliŭ de veselie . Lada cu vinurŤ se deschise ;
câte-va butilce se destupară, şi toţi ridicară câte unŭ toastů
C
pentru fericirea patriei din alŭ căreia sînů se vedeaŭ expul
sați. Polcovniculă , invitată a lua şi elŭ parte la acestă toastă,
luà cu mulțămire o butilcă, care se întâmplase a fi cu Ma
dera, și, puind'o la buze, o lăsà sě se scurgă tótă pe gåtle
julŭ seň celŭ însetată . Nici odată Polcovniculă nu běuse mai
cu poftă běutură maĩ deliciósă !
Dar după toastă veni şi pofta de mancare : începură a se
sfâşiea franzelele, salamurile și jambonurile. Unulŭ din pro
scrişi, rumpêndŭ o pâine, găsi, cu marea sa mirare, o bucată
de hârtie. Nu apucase însă a o deschide, şi Polcovniculú puse
mâna pe ea . Elă se însărcinà a o ceti . Cuprinsulŭ ei era :
« La Măcinŭ or sě vě ducă . Curagiŭ ! »
Aha ! dise elă . Asta este adevěrată . Acolo vě asteptă
pilafù și cușchebacŭ de cele mai bune și mai gustose.
Aceste dicêndŭ, elŭ sorbir butilcă de șampaniă .
Proscrișiž aflară cu cale a utilisa pofta de bèutură a Pol
covniculuſ ce-i conducea, și începură a-lŭ îndesa cu butilcele,
care se věrsaŭ în gâtlejulă seŭ ca în vasulū Danaideloră. După
ce-lŭ aduseră în stare de a-lŭ pune sẽ cânte ca cuculă, ei în
cepură a delecta și pe soldați . Aceştia negreşită că eraŭ prea
bucuroși ca sě imite pe căpitanulŭ loră. Ocupați cu destupa
tuli butilceloră, vîslaşii făceaŭ a lene datoria lorů . Orele
treceaŭ pe nesimţite, şi barca mai multă retrograda in locủ
de a înainta .
Unŭ vêntă ce începuse a sufla despre apusă , se opunea şi
mai tare la înaintarea bărcei. Polcovniculă, cu tóte că era
trecută cu deochiulă de multe butilce ce deşertase, totuşi ve
dea séra viindă , fără a- şi putea da cu socotéla de ce n'a a .
junsă încă la loculă destinată .
 DIN ANUL 1848 261

De aceea începù a striga cu înjurături muscălesc ca sě tragă

mai tare din lopeți.
Barca mergea pe lângă malulă stângă alŭ Dunărei.
Proscrișii puteaŭ saluta încă de aprópe pichetele de gră
niceri românī, car le întorceaŭ salutările cu puşca la uměrů,
věqendŭ epoletele ofiţerescì și bandiera militară Moldovénă.

XXVIII .

Macinulă este situată în faţă cu Brăila.

Acestă oraşă începuse a se vedea ; dar ca să ajungă acolo,
trebuea sě traverseze nu numai Dunărea, dar şi o matcă ve
chie pe alŭ căreia malŭ se află Măcinulŭ ; și pentru acesta
trebueaŭ celŭ puțină douě ore , lucru ce nu - lŭ putuse calcula
Polcovniculă , carele deşertase atâte butilce nenuměrate. Pe
lângă acesta , lucrulă era fórte greň, căcî valurile se făceaŭ •

din ce în ce mai ameninţătore, şi vêntulă se schimbase într'o

adevěrata vijelie. Soldații declarară că nu aŭ curagiulă a se
depărta de mală, și a se hasarda în albia Dunărei, fără a se
espune la unŭ pericolŭ neapărată. Ast-feliŭ barca se apropiase
de Brăila, pe când sérele da locŭ vělului negru ală nopțiĩ.
Atunce Polcovniculă nu vedea altă chipă de cât să se opréscă
peste nópte in Brăila, şi de acolo a doua di sě trécă pe pri
sonierî la Macinů .
Elă se înţelese cu autoritățile din Brăila pentru acesta ; și
desbarcându -şi prisonieriĩ, îſ luà intre puscì ca sě -i ducă sě -ĩ
inchidă la casarmă.
Intunecase de totă . Ceriulă, coperitu de nori, ameninta a
plóíe .
Prisonieriſ urmaŭ cu bătăi de inimă paşii neregulați ai sol
dațilorŭ carii îi încunjuraŭ . Cu tóte aceste ei işī dedeseră cu
vèntulă ca sě se strecóre dintre păzitori loră . Uniſ din sol
daţi, după cum se crede, eraŭ chiar inițiați intru acesta ; alții,
amețiți de běutură, mergeaŭ machinalmente, după ordinulŭ
262 DIN ANUL 1848

capuluì loră. Când convoiulů se indrepta pe ulita Carantinei

care ducea şi la casarmă, prisonieriſ, făcêndu -şi semnă, de o
dată se debandară ; eşindŭ din mijloculŭ soldațiloră , apucară
fugindŭ, uniĩ în drepta, alțiĩ în stånga , care încotro , pe ulițele
laterale ce le veniaŭ înainte .
Acesta se făcù cu atéta iuțélă și cu atâta dibăcie, în cât
mai nicì nu băgaseră de sémă soldatii. Unŭ sub -oficeriŭ insē,
observândă lipsa prisonieriloră , comandà soldaţilorů sě stea.
Ce este ? intrebà Polcovniculă .
Aŭ scăpată arestanţii, dise sub -oficerulů .
Ce ! cum ?... cum ? După dènşii, băefi ... s +- 1 prindeți ;
saŭ de nu, vě împușcă !
Soldații, după acestă ordină, incepură și ei a alerga pe ulile,
fácêndŭ alarmă pentru prinderea fugarilorð.
Se dete indată de scire la casarmă, şi ostaşii munteni aŭ
începută a împěna tóte ulițele, și a căuta sẽ pună mâna pe
Moldoveni.
Fugarii noştri işi făcuseră planulă ca sě năvăléscă la lo
cuința consulatului Engleză, și sě se pună sub protecțiunea
sa. Dar necunoscêndă nici unulŭ casa consulatului, alergaŭ
reslețiți, care încotro, cercetândă, întrebândă, bătêndă pe la
porți necunoscute, fugindŭ inděrěptă când da cu ochiſ de pa
trule, şi fără a se putea întàlni ei între ei . Soldațiĩ, cari-i
urmăriaŭ , aŭ fostă pusă mâna pe şése din eỉ ; iar cinci, unulŭ
după altulă , nimerindŭ casa consulatului care o căutaŭ , intrară
acolo şi găsiră mântuirea .
Cei prinşi, a doua și fură transportați peste Dunăre și daţi
in primirea Aianulu de Macin, carele, după instrucțiunile ce
avea , iĩ trimise sub pază la Stambulă . Iar cei-l -aiți rěmaseră
în casa consulatului Englezescă. Autoritățile localī, ne putênd
călca domiciliulă consulatului, nu putură de cât a pune pază
de jură imprejură.
 DIN ANUI . 1848 263

XXIX .

Patru şile trecuseră de când ne aflamŭ sub arestulă Admi

nistratoruluï de Focşanî. Era Sâmbăta Pasceloră, şi cea mañ
strălucită și mai frumóså di de primă-vară. Eŭ mě sculasemů
de dimineță și coborându -ině în grădina ce era în dosulŭ ca
sei, mě desfătamŭ în admirarea frumoseſ naturĩ și a brându
şelorŭ ce résăriaŭ sub piciorele mele. Imỉ veni pofta sẽ facă
versuri, căcî asta e bola celoră ce s'aŭ deprinsă a rima și
le-a intrată in capă nebunia de a se face autori. Nu mě în
tâlnisemŭ de demultă cu Musa mea, fiindŭ-că ea îmi eşia
inainte numai când eramŭ în singurătate şi isolată. Atunce o
věduiŭ viindă , cu paşi rari și cu fața melancolică. Dar pe când
credeamă că mě apropiŭ de ea , pe când mě gătiamŭ sě mě
aruncă în brațele ei, de odată mě lovescă cu nasulă de ceva...
Ce era ? Unŭ Dorobanţă ce căta sě mi-o dispute !
Fire-ai alŭ naibei ! diseiŭ eň , dar ce dracu cauți paci ?
Veniiŭ şi eŭ sě te vědŭ cum te preumbli.
Ei, ce naiba ! gândiți co sě fugă ?
Ba nu ; sciŭ eŭ că asta n'o poţi face D -ta fără de mine.
Eĩ, prea bine. Du -te, și lasă mě în pace ; voiŭ sẽ rěmâiū
singură, căcî amŭ sẽ scriŭ ceva.
Ce sẽ mai scriſ, Domnule ? Acuma nu-i vreme de scrisă.
Nu sciñ D - ta că astăời trebui sě vie curierulă de la Bucuresci ?
Ei, s'apoſ ?
S'apoi cum socoți D -ta c'o sě fie trébă, dacă te- omŭ
duce dincolo , și te -omŭ da pe mana celui cu gulerŭ roșu ?
Fórte bine, dar lasă - mě în pace acuma.
Şi ca cum voiamŭ a mě desface de elŭ, iſ întorseiŭ spina
rea, si apucaiŭ spre fundulă grădinei. Cu tóte că vorbele a
cestuì glumeță de o camdată mě puseseră pe cugete, dar în
curèndŭ căduiŭ in reveriele mele poetice şi mě afundaiŭ într'o
lume imaginară de poesie şi de fericire.
264 DIN ANUL 1848

Nu mě bucuraiŭ multă de acestă desfătare, şi de odată ia .

răși daŭ peste Dorobanţulŭ meŭ cu ochỉ de Argus.
Ei bine, ce dracu ! totă în calea mea ? Nu te poţi uita
de departe la mine, şi sě mě lasi in pace ?
Vedi D -ta , domnişorule, adecă nu te supěra : mě uitamŭ
la ulucele astea .
Ei, ce ai cu ulucele ?
Vědêndū ulucele astea , -- adecă nu te supěra , - dicemŭ in
gàndulŭ meŭ : n'ai de cât sě dai cu piciorulă și sě-ți deschiļi
drumulū afară .
N'a nicř o grijă, afurisitule ! că nu fugă eŭ ; ci du -te la
dracu !
Nu fugi, asta-i vorbă . Adecă nu te supera : dacă eŭ aşi
deschide ulucele astea , D -ta nu te -aſ duce ?
Nici de cum , fiind -că amă dată cuventă stăpânului těŭ
sě staŭ pe loců .
- Dar, adecă nu te supěra , dacă ară fi nóptea și ți -ași
dice că : eaca o trăsură te ascéptă ca să te duci unde -ſ vrea ?....

XXX .

Nu apucase Dorobanţulŭ a termina frasa, și de odată . lũ vě

duiŭ că fuge răpede, ca când l'arŭ fi chemată cine-va.
Imï întorseiŭ capulă, și mě uitaiŭ dupě elů . flů věduiŭ in
tâlnindu -se cu camaradulŭ meŭ Balș ; și după câte - va cuvinte
ce schimbà cu elů , eşi din grădină.
După obicīnuita bună dimineță a camaradului meŭ , ii spu
seiŭ scena comică ce avuseiŭ cu Dorobanţulă. Elú rîse de odată
cu o plăcere nespusă. Apoỉ luândă unŭ tonŭ seriosă și mis
teriosă, îmi spuse in limba franceză că elă sa înţelesă şi a
cumpărată pe Dorobanţi, ca sẽ ne înlesniască scăparea.
Atâtă fuiŭ de surprinsă, în cât nu sciamŭ ce sẽ riposteză .
Diseiŭ numağ atâta că eŭ nu amŭ curagiờ. Camaradulŭ með
atunce se făcù focă de mânie, și cu o mie de cuvinte mě
conjurà ca sẽ nu facă nebunia a mě opune,
 DIN ANUL 1848 265

E bine, ce felŭ ? Cum o sẽ fie asta ?

Celú maſ uşorŭ lucru . Deséră or sě se culce toți de
vreme, fiind - că mâine e Pascele. Atunci ne coborîmŭ în gră
dină ; şi eată, prin colțulă acesta, dămŭ douě scânduri la o
parte, şi eşimŭ afară .
Bine, frățióre ; dar gândesce -te bine . Asta arŭ semăna
o mişeliă intrégă. Numai galerienii caută sě scape cu chipuiŭ
acesta .

Allons donc, lasă poesia la o parte . Ce e'n mână nu-i

minciună. Mâine vine curierulă de la Bucuresci ; cine scie cu
ce deslegare se întorce ? Și ce-o sě fie de noi, dacă vomŭ
intra pe måna giờiloră ? Celŭ mai cu minte lucru este ca in
astă nópte, numai de cât sě scăpămů.
Bine, dar unde sě ne ducemŭ ? incotro sě apucămŭ ?
cum sé mergemŭ ?
Ascultă . Dorobanţulă cu care ai vorbită , este unŭ craiŭ
și jumětate. Elŭ mi-a promisă că ne întovărăşesce orị unde
arŭ fi. Elŭ a și pregătită o frânghie cu care sě ne coborimŭ
pe ferestră. Acuma ne trebue o trăsură, saŭ nisce car şi unŭ
pasportů .
Va sẽ qică ne trebuesce totulů .
Sě mě erți D -ta, totulŭ era ca sě avemŭ pe Dorobanţă
in discrețiunea nóstră. Cât despre trásură și pasportů , credu
că le vomŭ putea căpěta mai uşorů .
Ce felŭ ?
Nu-ți pasă. Vei vedea .
In momentulă acesta, unŭ feciorŭ ne anunţă dejunulů.

XXXI .

La dejunŭ luà parte şi unŭ Italianŭ neguțitoră din Focşanî,

carele venia forte desŭ sẽ ne vadă. Acesta era totă odată şi
representantulŭ consulului Engleză din Iaşi, fiind - că în Foc .
$ éni mai eraŭ vrlo douſ supuşi a Marei Bretanii, cari nu
puteaŭ trăi fără protecţiune. D. Calcani era originală ca unŭ En
266 DIN ANUL 1848

gleză și revolutionară ca unŭ Italiană ; de aceea elŭ căpětase

o mare afectiune pentru noỉ, credendu -ne revoluţionari para
focului.
După ce ne scularămă de la masă, trecurămă în salonů.
Societatea se făcuse numerósă prin sosirea unorŭ persone
carĩ veniaŭ maſ în tóte çilele sě ne visiteze.
-- Ce faceți ? imi dise D. Calcani. Aice aveți sẽ petreceți
Pascele ? Când vine curierulă de la Bucuresci ?
flă asceptămă pe mâine. După venirea lui, vom sci ce
vom face și unde vom petrece Pascele.
Camaradulŭ d -lale este mai intrepidă. Pe d - la te vědů
cam indiferentă de posițiunea asta . În ast-felŭ de timpuri,
crede -mě, nu e bine sẽ fii aşa .
Vorbesci prea emigmatic, respunseiŭ eŭ .
Eŭ credă însă că enigmele mele d- ta le deslegſ prea
bine. Dacă socoti cn nu ai amici pe aice, te inseli. Vinŭ im
prejurărì multă mai critice: omulă scapă când voesce.
Dar când nu vede possibilitatea ?
Acesta stă în curagiulă și tăria de caracterů a omuluñ.
Cutéză şi vei putea.
Vorba acesta mě cam puse pe gândurğ. Imĩ trecù îndată
prin minte ideea şi planulŭ camaraduluï meŭ. De aceea după
câle-va momente de continență :
-

Ascultă-mě, diseiŭ Englesuluĩ meŭ, s'ar putea ore găsi o

trăsură şi unŭ pasportă pe deséră ?
Bravo ! respunse Englezulă îmbrăţişându -mă, așa îmi
place să te ascultă ; şi când Englesulă iți spune ună cuyêntă,
sē -lŭ credi. Eŭ sunt omulů . Spune -mi la câte ore ?
Pe la dece ore.
Unde ?
In colțulă grădinei, unde se vede o uliţă .
Potŭ spera pe sigură ?
Cuventulă de Englesù ! Adio !
Ne maĩ vedemŭ ?
De -séră, la colțulă grădinei, în rěspintia uliței,
D. Calcani plecà plină de veselie.
 DIN ANUL 1848 267

XXXII .

Trecu diua cu o iufélă nespusă. Dómna de casă era in

tr'unŭ neastêmpěrů nespusă în asteptarea depeșei ce trebuea
sě sosiască de la Bucuresci. Cu curierulŭ trimisă , scrisese şi
ea, în nesciința sotului seŭ, la óre - cari persone influente in
favórea nóstră : avea tótă speranța într'o reuşită bună, cu tóte
aceste era fórle îngrijită.
Era patru ore. Asteptamŭ sẽ ne se vestiască prândulă . Ad
ministratorulū, amabila sa consortă, vre -o douí amici de casă ,
eð și camaradulŭ meŭ, ne aflamŭ conversândă pentru ca sě
trécă timpulă . De odată se audŭ nisce plesnituri de. bice de
surugiŭ . Administratorulă sare și ese afară. Consórta sa se

ràpede către ferestră dicêndă : curierulŭ trebuĩ sẽ fie !

La aceste vorbe uitându -mě la camaradulů meŭ , ilŭ věduiŭ
galbenŭ ca céra, cu tóte că de natura sa era roșu ca sfecla .
Eŭ nu sciŭ ce mină voið fi făcută , dar simțiamŭ că mi se bă.
tea inima. Dómna de casă însă, după ce se uità pe ferestră ,
dise : Nu e curierulŭ trimisă de aice ; dar şi acesta este unŭ
curieră ... eată că scote o depeşă ... o dă barbătu -meŭ .
Nu trecură cinci minute, şi vědurămů pe Administratorulă
reviindă în salonŭ şi voindŭ sẽ ne îmbrățișeze.
Asta e îmbrăţişarea de adio ? întrebaiŭ eŭ .
Pentru d- lor este depeşa ? intrebà consorta sa.
S'a sfârşită cu noi ? intrebà camaradulū meŭ.
0... nu .. linisciti-vě... asta e alt-ceva... respunse elă , ui.
tându -se împrejură, și cu jumătate voce .
După acesta trăgèndu -mě într'o cameră laterală, îmi arătà
scrisorea ce priimise de la Bucuresci, dicendu -mỉ: vous êtes
sauvés !
Cuprinsulă acestei scrisorì era în înțelesulă următor :
« Până la venirea rēspunsuluī oficială la depeşa ce ai tri
«misă, fă scăpați pe prisonieriſ cari -j ai. Sě nu simță nimeni,
268 DIN ANUI. 1848

Acesta , dupě ordine înalte. Dă -le tóte înlesnirile, şi chiar

« bani de cheltuélă, de vorŭ avea nevoie. Dar sě nu vie la
Bucurescí..

XXXIII .

Acesta nu era unŭ ordinŭ oficială . Era o simplă scrisore

particulară de la fratele Prefectuluſ, fericituli intru memorie
Costachi Filipescu, carele, pentru caracterulŭ seŭ loială și ge
nerosă și pentru virtuţile sale patriotice, este încă neuitată
pentru cei ce l'aŭ cunoscută .
Cu vre -o trei ani mai inainte cunoscusemŭ puțină pe băr
batulů acesta . Era unŭ omŭ cu unŭ sufletă poetică , cu inimă
deschisă, voiosi , veselă, espansivă, plină de dulcéță și de bu
nătate , de spiritŭ și modestie. Elă atunci ocupa o posițiune
respectabilă ; stimată și iubită de toţi, nu era mai puțină con
siderată şi de Vodă Bibescu. Cu tóte că la Curte nu intra
nicĩ cu umilire, nicĩ cu interese meschine, nici cu ambițiuni,
lumea însě credea că are forte mare trecere la Domnă , şi-i
atribuța mare putere . După cum aflaiŭ mai târţiŭ, elŭ indată
ce priimi scirea despre întâmplarea nóstră, alergà la Domnŭ
şi interveni pentru causa nóstră.
Domnulă, carele sciea prea bine evenimentele mişcării din
Moldova, și se ascepta la agitaţiuni identice și in féra de sub
sceptrulŭ seŭ, nu arătà nici o repulsiune pentru noſ ; din contră
dise că doresce sě nu se pue nici o pedică liberărei nostre.
Ast - felŭ se espedià curierulŭ estra-ordinară , înaintea răs
punsului oficială ce trebuea sě vie Administratorului după ra
portulŭ seŭ .

XXXIV .

După acesta , noſ eramŭ tolerat , pe sub mână a ne căuta

scăparea. Nu puteamă însă eşi diua şi făţişă , din arestulŭ Ad
 DIN ANUL 1848 269

ministratorului. Trebuea totŭ cam pe furişŭ și cu chipă mis

teriosů, a ne duce de aici . Ne concertarămŭ dară ca , îndată
ce va înopta, sě ne facemŭ nevěduti. Administratorulă, voiosì
și veselă de isbutirea mântuireſ nostre, la care ne ajutase
atât de multă , puse îndată în lucrare pregătirea paspórtelorů
şi a mijlocelorŭ nóstre de plecare. Elă se înţelese îndată cu
amiciĩ noștri intimi și ne închipui tóte înlesnirile. Séra a ve
nită la noi mai multă lume spre petrecere . Calcani încă veni
pentru câte-va momente, ca sě ne şoptiască că o trăsură cu
patru caſ sdravenī este la disposițiunea nóstră. Pe la 10 ore,
casa fu deşertată de ospeti . Trebuea tótă lumea sě dormă
mai de timpuriŭ , pentru ca sě se pótă seula la ora Inviere7.
Ne luarămă adio de la Administratorulă şi demna sa consórtă,
şi trecurămă în apartamentulī nostru .
Acolo ne făcurămă bagajele, și ne gătirămă de cale. După
acesta Dorobanţulă care se devotase pentru noi aduse o frân
ghie pe care trebuea sẽ ne scoborîmu în grădină, căcỉ trece
rea prin curte era neputinciósă din causa multimei Doroban
țilorŭ ce staționaŭ acolo. Legarămă frânghia de ună pată de
ferů solidū ce era despre ferestră. După acésta stinserămŭ lu
mânarea, și aruncarămŭ saciſ noştri de călětoriă şi mantalele.
Dorobanţulŭ se lăsà înainte cu o agilitate de pisică . După ce
făcù o alergătură în drepta și în stânga , după ce încre
dințà că nu e nimeni, elŭ fluerà ca o pasere, dându -ne semnŭ
ca sẽ ne coborîmŭ și noi. Camaradulū meŭ avea mare frică
ca sě nu se rumpă frânghia, căci înălțimea fiindŭ mare , pu
tea sě se pericoleze ; câte-va minute se codi , dar în fine pofta
ce avea de a pleca îlă împinse : se lăsă şi elŭ pe frânghie,
după ce mě rugà multă ca sě o țină și eŭ cu mâna. După
ce-lŭ věduiŭ că a atinsă pămêntulů , mě aruncaiŭ și eŭ cu
tótă siguranta , ca unulă ce eramŭ essercitată cu gimnastica,
şi într'o clipă fuseiŭ josū .
Cu Dorobanţulă înainte, merserămă dreptă la colțulù gră
dinei, unde avusesemŭ scena de diminétă .
Douě scânduri din uluce eraŭ rădicate . În dreptulŭ locului
deschisă însě, se vedea o formă de omŭ ca o fantasmă. Do
270 DIN ANUL 1848

robanţulů , cum o vědù, se intorse răpede şi ne şoptà cu spaimă

că este unŭ omů..
Tacì nu ai grijă , îì diseiŭ eŭ . Vino după mine.
Causa era că eŭ sciamŭ cum că fantasma aceea trebuea sě
fie devotatulū nostru Calcani.
In adevěrů elŭ era : de şi domnia ună întunerecŭ compactů,
dar în zarea orisontului recunoscuiŭ apropiindu -mě, statura
şi pălăria luſ cea mare . Cum ne simți, ne şopti ca sě-lŭ ur.
mămă. Ne conduse totŭ prin nisce ulicióre laterale până în
marginea oraşuluğ.. Trecurămă pe sub barieră, fără a fi vě
duti saŭ întrebați de nimenñ; căcỉ căpitanulŭ de barieră, ca
şi Dorobanţulă de sentinelă , dormía . De aci apucarămů, dru
mulă celŭ mare. Era însě aşa de întunerecủ, in cât nu se ve
dea unŭ pasă înaintea ochiloră . Căutamŭ trăsura, dar nici o
vedeamă, nici o audiamŭ ; pe lângă aceste, simţiamŭ că nu
mai călcămă pe bătătură, și înțeleserămă că amŭ perdută
drumulă . Amiculū nostru Calcani, întocmai ca sělbaticiï din Ame
rica, se culca din când în când şi punea urechịa la pămêntă.
În fine ne spune că aude sforăiturile cailoră . Puseserămă și
noi urechea la pămêntă , dar urechile nostre nu ne spuneaŭ
nimică .
Veniți după mine, ne disse elŭ ; vě potŭ spune cu si
guranţă că amŭ găsită direcţiunea trăsurei, de şi e cam departe.
Merserămă după elů, mai multă de jumětate oră.
Când elũ , când noi, puneamŭ urechile la pămêntă şi ascul
tamŭ. Elŭ totŭ dicea că aude sforăitirile cailorŭ ; noi nu pu
teamŭ crede. In fine eată şi trăsura !

XXXV .

Era în adevěrŭ lucru prea curiosů. Trăsura nu fusese mai

departe de barieră de cât ca dece minute. Ea stătuse pe locũ,
unde o lăsase cu douě ore maſ nainte bravulū nostru Calcani.
Dar noi umblarămă maĩ bine de o oră împrejurulŭ ei, până
sě o nemerimŭ.
 DIN ANUL 1848 271

Atunci ne luarămŭ adio de la Italianulū nostru , arătându -ĩ

gratitudinea nóstră pentru serviclulă ce ne- a făcută . Elŭ îmi
dete o hârtie recomandându -mỉ sé nu o perdă , şi spuindu -mi
că este itinerariulă după care trebuea sẽ călătorimŭ până se
trecemŭ în Ardeală . Dorobanţulă , carele credea că o sẽ vie
și elŭ cu nož, fu fórte uimită când vědù că - puneamă câte - va
monede în mână, dicêndu -i ca sě se întorcă . Elŭ avea poftă,
bielulă flăcăŭ, de aventuri: voia sě vagabondeze ; dicea că
ar merge cu noi și în pétra-sécă, cura dice proverbulă. Noi
insě ilŭ consultarămŭ sě se întorcă la postulŭ seŭ și sě fie
credinciosŭ patriei și fiilorŭ seỉ celoră adevărați.
Diserămŭ surugiuluſ sě dea biciŭ cailoră .
Pe care drumŭ ? întrebà elŭ .
Pe drumulă Buzểului .
Trăsura nóstră era o căruță ordinară , lungă şi coperită, dar
largă și comodă. Dreptă asternută avea paie multe, unŭ co
voră și o perină lungă de perete. Cu tóte că nu era pe re
sorturi englezescì, ea nu struncina. De aceea , sirnțindu -ne os
teniți, găsirămă cu cale a ne culca spre a fi inai in comoditate.
Camaradulă meŭ îndată și adormi. Eŭ încă cercaiŭ sê-lŭ ini
teză, dar nu putuiū; căcì inotândă în rememorarea întâmplă
rilorú prin care amŭ fost trecută, mě simțiamŭ emoționatù de
ilusiunì şi de speranțele cele mai fericite.
Dulce fericire ! de puţine or te -amă întâlnită în viața mea .
Dar numai când călětorescũ , nóptea , singură, cu stelele și pă
mentulŭ imprejurulŭ meŭ, numai atunci fantasma la imi apare
mai radiósă și mai sublimă !

XXXVI .

Calea era minunată . Nic noroiŭ nici prafu . Trăsura părea

că uneori nu atingea de pămêntă . Caii eraŭ iuţi, mari şi ver
toşi ; biciulŭ surugiului maĩ nu lucra asupra loră, şi ei sbu
raŭ ca vêntulů . Nu voiū uita nic odată mulțămirea și plăce
rea acei călătorii !
272 DIN ANUL 1848

Dar eatá - ne ajunşi într'unŭ sată . Surugiulŭ se opresce sẽ-și

résufle caiï. La depărtare ca o sută de pași se vedea o bise
rică, și se audia unŭ clopotŭ dogitŭ sunândů . Era chiemarea
poporului la serbarea Învierei Mântuitorului. Unŭ simțimentă
religiosŭ mě cuprinse. Desteptândŭ pe camaradulŭ meŭ din
somnă, îlă îndemnaiŭ sẽ mergemŭ la biserică . Elŭ preferi
sé dórmă. Eŭ mě duseiŭ şi ajunseiŭ tocmai cand preotii, im
preună cu poporulă , eşiaŭ afară cu lumânările aprinse și cân
taŭ : « Cristosů a înviată din morţi .»
Eramŭ transportată cu imaginațiunea în cei intâi ani ai
vieţei mele. Mi se părea că mě aflamŭ la moşia părintéscă.
încongiurată de părinți, frați și surorî, şi că asceptamŭ cu
nerăbdare terminarea liturgiei ca se ne intorcemă acasă, sě
gustă mŭ zéma de claponŭ obicīnuită . Dar, o dulci suvenire !
cum nu vě maſ întorcețĩ voi cu realitatea ! cum de nu pu
teți voi sě aduceți trecutulù in presinte pentru fericirea bie
tului muritorŭ care vě invócă !
După ce se termină serviciulă religiosŭ afară, processiunea
intrà cu cântările obicīnuite în biserică. Atunci mě desceptaiŭ
din visările mele , și mě věduiŭ singură intr'o lume necunos
cută, ca unŭ meteoră cădută pe pămêntă ! Îmi făcuiŭ închină
ciunile cele din urmă la iconele altaruluï, şi eşiiŭ .
Unŭ cântăreță se luà după mine , şi eşindă din biserică mě
întrebà cu politeță din partea preotului sě - spuiŭ numele ca
sě mi lŭ trécă la pomelnică. Iſ deteiŭ unŭ sfanţă şi -i reco
mandai ca să pomențască pe toţi cei ce călětorescă fără de
voe, goniţi şi urmăriți de sbiriſ nedreptății. Cântărețulă îmi
oferi o basma cu ouě și unŭ colacă din cele aduse de poporů
spre sfinţire. Elů mě însoți până la trăsură . După acesta plecarăm.

XXXVII .

În curëndŭ se făcù çliuă. Sórele era atât de frumosů, cerulů

atât de senină , în cât părea că natura întrégă serba diua de
Pasci, sērbătórea comemorativă a Omului-Dumnedeŭ , a Revo
 DIN ANUL 1848 273

luţionaruluị celui mare, pe care noi pěcătoşii căutămù a-lů

imita . Earba și frunzele tremuraŭ dezmerdate de zefirì ; flo
rile deschideaŭ boboceiſ lorð ; paserile işî spărgeaŭ guşele în
cântărì ; totulă părea a respira viață și fericire .
Ne maſ oprimă.
Surugiulŭ frécă caii la ochi.
Aſ cuſ sunt caiſ și trăsura asta ? ilŭ intrebaiŭ eŭ .
Ce feliŭ ? D - vóstră nu sciți ? rēspunse elů , holbândă
ochi .
Ba sciŭ , diseiŭ eŭ fără a sci cum sě coperŭ nesciința
mea , dar .... adecă .... vojŭ sẽ sciŭ dacă iubesci tu pe stăpâ
nulŭ těŭ .
Audi vorbă ! cuconulă Costică este unŭ božerů , cum nu
s'a maĩ vědută mai bunŭ, şi mai de omenie ; e omulŭ luğ
Dumnedeň .
Cine sě fie acestă Costică ? diceamŭ in mine.
Cum se pote sě fiŭ atâta de zăpăcită în cât sé nu mě in
formezŭ măcară cu ce trăsură mě ducă ?
Îmi aduseiŭ aminte îndată că în buzunariŭ aveamŭ unŭ iti
nerariŭ . Îlŭ căutaiŭ și - lŭ găsiiŭ .
Celă întěiŭ locŭ unde ne se recomanda sẽ ne oprimŭ era
satulŭ Sibiciul. Pe lângă însemnarea locuriloră pe unde aveamă
a trece, era și o scrisore alăturată către D. C. Sibiceanu . De
la cine insă era acea scrisore, şi ce cuprindea, nu sciamŭ ni
mica, căci nu avusesemŭ prevederea de a mě informa.
Deşteptaiŭ pe camaradulŭ meň şi - lŭ întrebaiŭ de nu cum va
scia elŭ ceva despre împrejurările acestea . Elŭ nu scia mai
multă de câtă mine. Ce era dar de făcută ? Complotarămŭ a
face unŭ abusă de incredere. Deschiserămă scrisúrea.
Acesta era o recomandatiune amicală în favorea nóstră. Din
ea înteleserămă şi pe proprietarulŭ trăsurei. Era a unui bravă
amică, Costică Robescu, cu carele facusemŭ cunoscință în
timpulŭ arestului nostru .
Hei, surugiù ! strigaiŭ atunci. Multŭ maĩ avemŭ până la
Sibiciŭ ?
Dar cum ? nu mergemŭ la Buzěŭ ?
18
274 DIN ANUL 1848

Nu nu ; la Sibiciŭ !
Tha ! dar de ce nu -mi spuserăți ? étă unŭ sfertă de postă
de când amŭ trecută de drumulă Sibiciuluí.
Ei, bine că nu e maĩ multă . Sě întorcemŭ .
Surugiulă încălecà iarăşi, clătinândă din capă ca cum avea
aerulŭ a se scutura de necazů .

XXXVIII .

Lăsarămŭ drumulă mare și apucarămŭ unŭ drumŭ laterală

pe valea desfătătore a Buzěului. Trecuràmŭ prin mai multe
sate. Voirămù să ne maĩ oprimŭ undeva ; dar în miserabilele
cârciume ce întâlnirămů în calea nóstră nu găsirămă de mân
care, nici pentru caſ nic pentru noî. Dacă nu amŭ fi avută
ouele și colaculă ce-mi dedese cântărețulă, despre care amŭ
vorbită , amŭ fi petrecută prea rěř cu fomea ; şi dacă n'amŭ
fi avută mai multă fină în trăsură, ne-arú fi cădută caii.
Pe la 4 ore ajunserămă în Sibiciŭ . Acesta este unŭ mare
sată de moşnenī, saŭ, precum se dice la Moldova, răzaşi. D.
Sibiceanu, către care fusesemŭ recomandaţă, ne priimì cu o
amabilitate care nu vojŭ uita - o. Amabila sa consórtă şi fiica
sa, o jună și frumósă copilă ( 1 ) de vre -o patru -spre-dece ani
pe atunci, ne înconjurară cu politețele cele mai cordiale.
Aicỉ vědurămŭ unŭ adevěralŭ tabloň de fainilie patriarcală. D.
Sibiceanu, de și bogatu, de şi intrată în clasa privilegiată a
boieriloră (căcì mi se pare era Serdarů ), nu se depărta însē
de relaţiunile naturali ale rudelor sale ce păreaŭ a fi in
clasa onorabilă a cultivatoriloră de pămêntů .
In diua de Pascì era maĩ totŭ satulŭ adunată în curtea d -lui
Sibiceanu . La sunetulă musicei de lăutari tótă lumea se des
făla în horă și în veselie . Iar pe la 5 ore, la o masă mare
și lungă, tóte rudele (saŭ rubedeniile, cum ţică Muntenii) fură

( 1 ) Actuala dómnă Maria St. Borănescu , atâtă de bine cunoscută în

Bucuresci.
 DIN ANUL 1848 275

invitale, împreună cu noi , a prândi împreună și a se împăr

tăşi de vesela di a serbătorei Mântuitoruluì.
A doua di, lăsând trăsura d - lui Robescu ca sě se întorcă,
încălecarămă pe caiſ ce ne -aŭ procurată D. Sibiceanu, și, în
soțiți de unŭ călăuză ce cunoscea calea, apucarămŭ prin
munți către Braşovů.
Trecurămŭ prin locurì deliciose, déluri, văĩ și sate cu po
sițiun forte pitoresc . Nu -mi trebuea de cât unŭ talentă şi
unŭ penelů de pictoră , pentru ca sẽ facă albumulŭ celŭ mai
interesantă . Când treceamŭ prin sate și vedeamŭ horele încinse
de flăcăi şi fete, jucândŭ la scârțiitura unei vióre, uitamŭ
sorta mea de proscrisă, – mě opriamŭ ca admiratoră și ade
sea mě prindeamă în horă, între fetele muntence cu tipuri ră
pitóre, pismuindŭ sorta celora ce n'aŭ eşită încă din statulů
primitivŭ alū omenire.
Amŭ masă la Văleniſ de Munte . A doua și amŭ cam în
tårţiată cu vizarea paspórteloră ; dar de şi târdiŭ, am apucată
spre Virfulŭ luì Craiŭ .
Muntele care portă aseminea numire se socote ca unulú
din cele maï înalte puncturi ale Carpațiloră . Conducătorul
nostru ne incredinţa că, dacă nu ar fi fostă cétă, amŭ fi vě
dută Bucuresciĩ, cu tóte că era la o distanță de dece poste
şi mai bine. Noi ilŭ credurămă dar nu voirămŭ a astepta sě
se ridice céța ; ci, după ce répausarămă puțină caiž, pleca
rămă înainte, mai alesŭ că inopta și nisce norì depărtați ne
amenintaŭ cu o ploie neapěrată .
Ajunserămŭ la granița austriacă cu jumătate oră după ce
s'a închisă bariera . După tóte cercările ce făcurămă , ne - a
fost cu neputință sẽ căpětămŭ grația ca sẽ trecemŭ dincolo .
Ploa tare. Furàmŭ nevoiţi a cere ospitalitate la o miserabilă
cârciumă ce ne se arătà de către unulă din soldațiſ de la
barieră.
276 DIN ANUL 1848

XXXIX .

Amŭ trebuită sě facemŭ vuetă mare și sě batemă multă la

uşă, până sě fimŭ audiţi din lăuntru. În fine ușa se deschise,
şi o Evreică murdură ni se infăţişà .
Aveti o odae ?
Avem ; numaĩ v'o fi cam strîmtă, căcì este numai unŭ
patů . Poftiți de vedeţi.
Introducându -ne într'o cămăruță, deterămă cu ochii de o
damă, care şedea pe unŭ scaunŭ privindŭ la o servitóre ce
se încerca sě aprindă foculă . Atunci întorcêndu -mě către E
vreică :
Ce felŭ ? Aici o sē dormimŭ noi ?
Nu vě place ?
Dar Dómna ?
Dómna se va culca pe unŭ pată, și D - vóstră pe altulů.
Ce sě facemu ? N'avemŭ maĩ multă de cât o cameră de
ospeți.
Ce felŭ ? nu se pote asta .
Cum pofiiti ; aiurea n'am unde .
Eşirămă afară plini de necazů . Ne uitarămŭ în drepta şi in
stânga, și nu vedeamŭ nici o locuință alta pe aprópe. Pe din
dosă nici unŭ bordeiŭ : numai o cameră puturósă mai era,
în care şedea evreica cu câți-va copii ce mjorlăiaŭ in plan
sete . Atuncì intrarămŭ în camera ce ni se arătase când amŭ
venită . După ce salutarămă pe dama ce era acolo , îi ceru
rămŭ scuse pentru nevoia ce ne făcea ca s'o incomodămů.
Acesta era o femee înaltă și cu trăsuri caracteristice. De şi
nu era in primăvara vêrstei, de și părea a avea trei-deci ani
bătuţi, dar era încă frumósă și plăcută. Ea se arătà îngădui .
tóre, şi nu se părù tocmai centrariată de ciudata ocasiune
ce adusese lucrurile ast - felă . După ce ne recomandarămů cine
suntem ( ferindu -ne însă de a-i spune numele nostre cele ade
 DIN ANUL 1848 277

vărate ), ea ne spuse că e Bucurescenă şi că trece la Braşov,

pentru apele de la Elepatac. Ea era jumătate măritată, fiind -că
de cât-va timpŭ se cam certase cu bărbatulŭ seŭ . Venise cu
câte-va momente înaintea nóstră, și de aceea se vedea osân
dită, ca și noi, a petrece în acestă miserabilă cârciumă.
Dama nóstră scóse dintr'o lădiță ce avea, unŭ micŭ serviță,
şi îndată făcù ceaiulů . Vědêndă o singură céşcă , noi ne lin .
geamŭ buzele. Ea insě fù atâtă de delicată , în cât ne tratà
pe amêndouï, unulŭ după altulă, şi apoi běù porțiunea sa .
După ce petrecurămă într'o convorbire destulă de veselă
până pe la 10 ore, începurămŭ a ne intreba cum o sě ne
culcămŭ ?
Eŭ voiŭ pune condițiunile mele, dise amabila damă.
Noi sperămŭ că le vom priimi, réspunseiŭ eŭ ; numai
sě fie ecuitabile .
Eată cum sě facemŭ, dise ea . Până ce eň mě voiŭ des
brăca , d - vostră sě faceți bine sẽ treceți în tindă. Eŭ voiŭ
despărţi patulŭ meŭ de alŭ d - vostre cu unŭ cearşafă . Dar
dacă cearșafulă va fi transparinte, D - vostre sě - mi dați cuvên
tulŭ de onore că nu veți cerca a vě uita prin elì .
Acceptămă, diserămă ridendă amânduoî.
După ce vě veți culca, sě fiți obligați a nu conversa şi
apoi a dormi fără a sforăi.
Primimū, diserămă iarăși ridèndă .
Afară de acesta, se- mi promiteți că veți dormi binişorů,
că nu veți da nici din màini nici din piciore ; căci fiindă patulů
meň prea aprope, puteti sē - mi turburati somnulů .
Prea bine. Primimŭ şi acesta .
Afară de acesta sẽ -mi promitețī că nu veți visa, şi că
nici veti vorbi prin somnů.
0 , o ! asta e cam greŭ, diseiŭ eŭ . Atuncĩ trebui ca şi
d-ta sẽ ne promiți că nu ne veï lace sě visămů .
După mai multe tocmele, condițiunea din urmă se înlătura
şi , supuindu -ne la tôle cele -l-alte, le și urmarămŭ ad - literam .
A doua și de dimineță mně desceptaiŭ la cânteculă cocoşi
lorů, în zori de diuă. Nu cutezamă însě sě mě mişcă, de témă
278 DIN ANUL 1848

sé nu desteptă pe camarada nóstră. Fusese o neprevedere din

parte -ne , că nu ficsaserămŭ ora sculărei. Amiculă meŭ, carele
dormia totă într'ună pată cu mine, deschise şi elů ochii ; voi
sě se scole ; eŭ ilů opriiŭ, făcêndu-i semnŭ cu degetulů sẽ nu
facă sgomotů . Ast -felŭ dară ședémŭ amêndoui nemişcați, ne
sciindŭ ce sě facemŭ.
Cerşafulă , de şi póle era transparinte, dar numai dama
nóstră ar fi pututŭ profita de tentațiunea indiscrețiunii, căci
ferestrele eraŭ despre partea nóstră , iar despre partea ei era
întunereculă . Uilându -mě lungă asupra cerşafului, věduiŭ cu
siguranță că, pe o găuriţă ce era tocmai în mijlocũ, Jucia o
lumină négră, ce semăna a scânteie de diamantŭ negru . Tu
şiiū şi lumina peri. Atunci înțeleseiŭ că era ochiulŭ indiscretă
alŭ dameĩ nóstre .
A , domnişoră, te - amŭ prinsă cu ocaua mică.
Ce felŭ ? respunse ea .
Te -ai uitată prin cearşafů .
Ea ne spuse ridendŭ că de o oră era destéptă, dar nu se
scula de témă (ca și noi) sě nu ne strice somnulŭ.
Acuma sě stămŭ la tocmélă nouă , diseiŭ . D -ta, saŭ noi,
înainte la sculare ?
D - vostră aveți întâietatea , fiind că sunteți doui.
Ba d -ta , fiind că escì damă.
Ba, vě rogů .
Bine, dar cu condițiune sě nu te uiți la noi pe găuriţa
cerşafului, până ce ne vomă îmbrăca, căcî ne tememŭ de
deochi.
Ea ne promise că nu se va uita ; şi ast-felŭ ne îmbrăca
rămă şi eşirămŭ ca sẽ ne căutămŭ de cale, promițêndŭ damei
nostre că din aventura acesta voiŭ face odată o comedie
pentru teatru .
Dar étă o promisiune care am uitată a o pune in lucrare.
 DIN ANUL 1848 279

PARTEA A TREIA

I.

De diminéſă, la optă ore, bariera frontierei austriace se de

schise .
Trecurămă fără nic o dificultate . Vamesulŭ austriac, carele
era unů bětrână căpitanŭ in congediŭ , ne primi cu multă a
mabilitate ; el nici voi sẽ ne caute de nu cum -va avem ceva
de supusă la vamă. Rigórea vămilorů austriace, care era pro
verbială ca și aceea a vămilorŭ văzduhului din Apocalips, dis
păruse . Acesta ne puse în atâta uimire, în cât întrebarăm pe
Vameșă de este Neamț. El ne respunse cu câte-va teremtetem
pe socotéla Nemţiloră, care ne încredinţară că omulī nostru
era Ungură, fanaticŭ inemicŭ al Nemțiloră .
Dupě ce ni se vizară pasportele, bětrànulă Vamesă ne pofti
la căsuța sa . Acolo avù amabilitatea a ne trata cu şuncă și
slănină unguréscă, care ne încredinţa că era de șepte ani.
Term inandŭ dejunulă , voirămŭ a arăta recunoscinţa nostră
uneſ nepóte a Vameșuluï, care făcea onorile casei, depuindă
câte - va monede de argintă bine sunătore pe o mică toaletă
ce era într'unŭ colță al camerei. Dar, dupě ce ne luarămă
adio, când voiamŭ sé incălecămă, vedernă pe bětrânulū Va
mesă strigândŭ se ne oprimă. El stărui de noi ca sẽ luămŭ
280 DIN ANUI . 1848

înděrětă monedele ce lăsasemů, nevoindŭ nici intr'unŭ chipă

sẽ ne lase a pleca înainte de a le lua .
Ast- felů , cu tote că ploua cu neîncetare, încălecarămă şi
apucarămă calea Braşovului.
Trecurămă mai multe văi și délurī ce forméză costa sep
tentrională a Carpatilor. Admiramŭ pădurile imense pe sub
cari umblamŭ, şi sélbătăcia ce domnia pe acolo . In adevěrů,
făcurămă mai multe ore de cale, fără sě dămŭ peste vre- unŭ
satŭ saŭ o căsuți omenėscă. Infricoșata sete, care ne-o cau
sase slănina ce mânca - emà de dimineță , trebuea se o potolim ,
bêndū apă din rinşórele ce le treceamă, din urmele copitelorů
cailoră , saŭ din streşinele pălăriilorŭ nostre. Nici o cârciumă,
nici unŭ puţă, nu se arăta în calea nóstră. Nu ne puteam es
plica cum se făcea că în Transilvania, care o sciamŭ atât de
împoporată , să fie atâtea locurì pustií și nelocuite. Unŭ tre
cětorŭ pe care l întrebarămů, ne explicà causa : acesta pro
vine din causa asprimei ce domnesce în clima costei nordice
a munțiloră, ca una care impedică şi puterea vegetaţiunii
plantelorú nutritive. Acestă fenomenŭ mai târdiŭ ni se infăţişå
și in alte părţi ale Carpaților. Când trecurămă prin Nordulů
Transilvaniei în Bucovina, pe la cetatea Bistriței, găsirămă o
climă dulce și o vegetațiune fericită până aprópe de vêrfulŭ
Carpațiloră, în tocinaữ ca in costele acestor munți despre Ro
mânia ; iar când începurămă a ne coborî spre Bucovina, pe
costa nord - vestică a Carpaților, vědurămă aceeaşi asprime de
climă și lipsă de vegetațiune până aprópe de Gura -Homorului.

II .

Pe dupě ameadi - di, indată ce eşirămă din munţi, cerali se

înseninii, plóta incetà şi unŭ sore frumosă înveli orizontele și
natura . Atuncea simțirămă fericirea care negreșită o simte
marinarulă după încetarea unei furtune pe mare . Subredele
nostre vestminte nu mai puteaŭ intimpina pětrunderea pluiei,
şi incepuserămŭ a simți udela pånă aprópe de epidermă.
 DIN ANUL 1848 281

Pe la patru ore incepurămŭ a zări turnurile bisericeloră şi

ale cetății Brașovuluì, ale căror coperişurî de feră albă saŭ
de olane smălţuite scânteiaŭ la radele sorelui. Grăbimŭ iner
sulů obositelorŭ nostre globe, care ca şi noi aveaŭ necesitate
de repaosŭ și mâncare, și in mai puţină de o oră facurămŭ
intrarea nóstră triumfală în oraşă . Pentru întêia dată vedeam
unŭ orașă afară din țéra mea ; și mărturisescă că, de cum
am incepută sě mě apropijŭ de Braşovă , am rėmasă încântat
de curățenia stradelorú, de ordinea ce vedeamŭ dominândă în
tóte, de stilulă îngrijită alŭ construcţiuniloră , și de aerulă de
civilisațiune ce părea intipărită pe totů ce mi se infățișa înain
tea ochilorð .
Brașovulă, dupě severa sa fisiognomie, pórtă trăsurile ca
caracteristice ale unui orașă german. El este situată în un
ghiulů a duoi munți care -lŭ domină, și fortificată cu ziduri
inalte carñ arată a fi fostů o adevěrată cetate tare odinioră . An
ticitatea acestei cetăți se urcă până la doui- spre - dece secolĩ.
Pe timpulă când s'a fondată , negreșită că nu eraŭ cunoscute
armele de focủ ; căci astă -și douě bateriĩ de tunuri, puse pe
dealurile apropiate ce o domină, o potŭ reduce in câte-va ore .
Pe o movilă ce este in peptulŭ acestui triunghiŭ , este o cetă
țue maĩ modernă, ce pare făcută mai multă spre a impune
puterea sa asupra cetăței din vale, de cât spre a o apěra .
Aicî, de bună sémă, Saşii carî aŭ colonisatŭ Transilvania, aŭ
făcută prima lor descălecătóre ; și cetății i-aŭ dată numele
Cronstadt, (burg, saŭ oraşă de corónă ), spre a indica domina
fiunea germană. Biserica catedrală săsséscă, monumentů impo.
santă în stilulŭ anticŭ gotică , privilegiurile municipale esclusi -
viste ce și-aŭ păstrată Saşiĩ din timpurile cele mai vechỉ, sunt
o dovadă vie a caracterului de stabilitate cu care aceşti co
lonişti s'aŭ implantată în féra acesta . Intr -adevěrů cetatea este
curată såsséscă ; cu rară esceptiune, ómeni de altă naţionali
tate aŭ putută căpěta dreptă ca sē aibă proprietăți în lăun
tru . Numaĩ suburbiele sunt locuite de Romàni, locuitorii au .
toctonì ai Daciei superiore.
282 DIN ANUL 1848

Intrândŭ in orașă , întrebaiŭ pe celă întâiù individū ce

întâlniiŭ despre vre -unŭ otelū. Individulŭ nostru, cu tote că se
întâmplase a fi română , nu înţelese vorba de otelă. Îi spuse
rămŭ hanŭ ; nu înţelese nici atâta. In fine i spuserămŭ os
pětărie ; atunci ne înțelese, dar ne spuse că acesta se numesce
făgădăů..
Dupě indicarea acestuia, trăserămŭ la hotelulă numită Co
róna. Acolo , din fericire, aflarămŭ comoditățile și liniştea de
care eramŭ doritorĩ.
d doua -di diminéță alergaiŭ sě aflu pe redactorulŭ Gazetei
de Transilvania . Numele lui G. Bariţă îmi era cunoscută , căci
fóia sa de multe orĩ deschisese colonele sale încercărilor mele
poetice şi corespondenţelorů mele. Acestă nume, scumpă pen
tru toți Românii din Ardeal, nu era mai puțin prețuită de
Romàniĩ din Moldova. Până la acea epocă , Gazeta de Tran
silvania fusese uniculă organŭ politică al naționalităței româ
nilorů. Pe când în Principate domnia terorismulŭ protectora
tului, carele ţinea în lanțury aspirările nostre de progresă și
de naţionalitate, acestă foie singură reproducea suspinele no
stre și rădica vocea sa liberală în contra apěsărilor ce in.
duramй .
Pentru asemenoa motive, cu dreptă cuvêntă acestă gazetă
se bucura de o mare popularitate între Români, și numele
redactoruluğ seŭ era veneratu atât de Muntenì cât şi de Mol
doveni.
D. Bariț , îndată ce-mi aflà numele, mě primi cu bra
tele deschise ca pe unŭ vechiŭ amică . Îi spuseiŭ amănun
tele evenimenteloră din Moldova, despre care avea incă sciinte
confuse, şi fóia sa se grăbi a le reproduce.
In aceeaşi di făcuſu cunoscinţă şi cu colaboratorulŭ lui Bariță,
Andrei Mureşianu , ale căruia lucrărſ poetice începuse a se
 DIN ANUL 1848 283

semnala în literatura de dincolo de Carpați. El scrisese până

atunci puține versuri , dar bune. Bucata cea mai însemnată,
publicată în anulă 1844 sub titlulŭ : 0 privire de pe Carpaţă ( 1 )
electrisase multe inimi române . In adevěră pe atunci, când
in Principate nu se putea scrie de cât sub alegorii și unde
ideile de naţionalitate, independenţă, libertate, eraŭ persecutate
ca crime, cu câtă sete și amoră citeaŭ Româniſ versurì ca
acestea :

« Fagi înclinaţi de dile , voi martorì câte rele

« Trecură peste féră a cărei pompă-aţi fostů !
« Prediceţi-mi în taină : mar vină furtune grele
« Pe fil vechef Rome ? mal ceru-v'adăpostů ?

« Prespuneţi-mi, stânci mute ! ce sórtă aŭ s'aştepte

« Aceste țări române, înscrise 'n istorij ?
« Veni-va vre -unŭ ângeră din cerů sě le deştepte ?
« Orị că imperiulů siler le -a ştersă din cele viỉ ?

« Când cugetă în tăcere la vremile trecute,

« Ah , lacrimi sângerânde se scurgủ din ochimi-josů,
« Vědêndů c'am ajunsă sórtea Cassandre cele mute :
« Sě cânt, sě strigă în lume, dară fără de folosů ! »

Prin asemenea accente, Mureşeanu reproducea gemetele tu

tulor Românilor de pe atuncea ; căcſ tirania și despotismulă
eraŭ sistematisate şi in Austria ca și în Principate. Românii
nu puteaŭ cugeta la trecutulŭ şi viitorulŭ loră de cât în tă
cere și în durere. Apoi cu o strofă mai josū, Mureşeanu
desvěluia situaţiunea spiritelorŭ prin aceste cuvinte :

« La noi e putredů měrulů , nu -l modă de curăţire,

« Și totů ce se mai speră sunt simburii din elů ;
« Aceştia cer plantare, silință și unire.
« Atunci va cresce cedrulă din ramulū tinerelů .

( 1 ) Vedi Fóia sciințifică și literară ce eşia sub redacţiunea D- lui V.

Alexandri No. 35. anulă 1844.
 284 DIN ANUL 1848

In aceste putine cuvinte scânteie aspirările către unŭ vii

torŭ mai bună . Dar poetulũ , ca cum nu s'ar încrede in desti
natele patriei, ca cum ar vedea fantasma nefericireĩ neince
tată înaintea sa , se intorce răpede și dice :

« Dar norit cei de ghiață, colo, ce vină spre fără !

« Privesce... ce ’ntunerecă !... Cum scapără de desů !!
« Nu vor atinge planta ce-acum vrea sě resară ?
* Ah , vay ! ce rosă crudă de pradă şi-aŭ alesă !

Acesta in adevěrŭ era profetia unor evenimente apropiate,

pe cari poetulŭ singură le întrevedea. Nu mai târdiŭ, de cât
peste patru ani, norii de ghiață aş poetului aŭ adusă oştile
de invasiune de la Nordă peste Principate și cataclismulŭ
resboiului civilă în Ardélů . Poetulă în prevederea evenimente
loră adaoge :

« Atunci daţi glasů , voi, codri ! spre semnă de pomenire

«Că genulŭ ce-a trasă secoli prin mil nefericiri,
« Acum cănd raqa qileỉ îl puse în simțire
« Se face jertfă crudă viclenei uneltiry.

«Vedea-vor sclaviy lacomi, ce-aŭ preferită perire

« Unei năciuni orfane, cum judele de susů
« Va cere sě- şi dea sémă de-a lor nelegiuire ;
« Atunci va cădea crima pe cel ce-o aŭ prpdusă. »

Mureşeanu maĩ târdiŭ , in timpulă evenimentelur de la 1818,

făcù incă o poesie : Descéptă -te Române ! care pote întrece in
classicitate chiar Marselieza franceză . Vom vorbi despre a
cesta altă -dată și mai pe larg. ( 1 )

( 1 ) Pe la anulă 1865 nefericitulů poetů, amnărâtă de îngenuchiarea com

patrioțilorŭ sẽi sub juguli ungurescă și de ingratitudinea cu care aŭ fost
tratați el dreptă atâtea sacrificii ce făcuseră în devotamentulŭ lor pentru
causa imperială, s’a alienată şi în urmă a muritů.
 DIN ANUL 1848 285

IV .

In câte - va çile vizitaiŭ maĩ tóte împrejurimile Brașovului,

destulă de pitoresci și interesante . Imprejurulŭ cetăței din vale
este o alee minunată , care ţine locŭ de grădină publică. Acolo
într'unŭ locă este o rotondă, care se numesce masa luş Țepes.
O legendă spune că acestů Domnŭ al ţărei Românesc , într'o
invasiune ce a făcută , pentru ca sẽ månânce mai cu poftă, a
pusă de aŭ trasă în țépă duoi-spre - çece burgezi Sași, și a dis
de î - aŭ pusů masa în mijloculŭ loră ; în adevěră, originală și
bizară manie de a-și deştepta pofta de mâncare !
Am făcută o escursiune pe jos până la Săcelele, unŭ șiră de
sate aședate pe póla unuï munte, cari, fiind - că prin crescerea
populaţiuueſ aŭ ajunsă a se împreuna, aŭ căpětată numele de
Săcelele, prescurtare din Sătucelele. Aceste sate, saŭ maĩ bine
acestă sală, este într'o rânduială cu totulŭ europénă ; are strade
pavate , pårae canalisate, case aliniate şi coperite cu olane saŭ
şindrilă. Locuitorii sunt Saşi şi Români ; aceşti din urmă sunt
în maioritate . Făcurăınŭ maņ multe cunoscinţe aci, și avuiñ
ocasiune a vedea de aprópe felulă de viéţă şi de cultură a
Româniloră . Locuitoriſ de aci trăescũ cu agricultura, dar mai
multă cu industria şi cu comerțulŭ viteloră. Din causa îngu
stimei locuriloră, Românii aŭ fost impinsi la cele douě din
urmă întreprinderị. In ramura industriei ei aŭ începută a ri
valisa cu Saşii carĩ, cei întâiŭ aŭ datủ impulsiunea. Apoi co
merțulŭ viteloră Româniſ il facă pe piciorú mare : nenumě
ratele turme, carî păşunéză în munţi şi câmpiile Românie şi
a Moldovei, precum şi acele care trecă peste Prută şi peste
Dunăre, sunt ale Românilorŭ locuitorì de pe aicea . Unii din
ei aŭ stărī insemnate. Copiiſ lor, junimea ce se rădică, mergū
de invéţă până prin scolile Vierei. Dar adesea se vědŭ licen
țiați doctorì in dreptŭ saŭ în filosofie, încălțândŭ opincele și
purtândŭ oile prin munți saŭ mânuindŭ plugulă pe câmpie.
286 DIN ANUL 1848

Am cunoscută mulţi tineri instruiți, numiţi pe acolo inteligenti,

ai cărora părinți sunt simpli plugarī saŭ ciobanî ; căci nicăirì,
credů, ca în Ardeală, Româniĩ nu aŭ instinctulă desvoltată
pentru invělătură şi cultură .

V.

Dupě starea în care vedeamă satele din prejurulă Braşovu

ui , judecamŭ că Transilvania este o téră din cele maſ fericite.
Dar făcêndŭ escursiunì mai departe, věduiŭ și sate ce semă
naŭ cu cele din Principale — 'respirândă o miserie desolantă.
Acest contrastů mě uimì, și mě puse a urmări causa acestei
marī diferinte.
Transilvania era împărțită în maĩ multe provincii, şi fie care
se afla în diferite posițiuni sociale. Provinciele din Fundulů
Regiŭ, în care se aflaŭ cele 12 scaune (județe) săssescì, eraŭ
în stare înfloritore : se bucuraŭ de instituţiunì comunale şi
municipale forte democratice ; pămentulă era împărțită în pro
prietăți mici, ca locurile răzăşesc din Principatele nóstre :
iobăgia , (claca, boeresculů ), nu eraŭ cunoscute, fiind -că pe aici
feudi, saŭ proprietari marĩ nu eraŭ. Româniĩ locuitori in a
ceste părți, se bucuraŭ ca și Saşii de o viéță maĩ fericită cu
tóte că prin statute nu eraŭ recunoscuți ca națiune între
cele-l -alte popóre. Provinciele insă coprinse în Comitate aveaŭ
aspectul provincielorú nóstre : proprietarii mari, grafiſ și ba.
roniſ (în genere unguri) essercitaŭ drepturì feodalĩ asupra lo
cuitoriloră . Aceştia, în cea mai mare parte Românî, eraŭ su
puşi uneſ iobăgiſ multă mai aspre de cât aceea din ţările
nóstre .
Este curiosŭ de observată că populațiunea săsescă din Tran
silvania, in locũ sẽ se înmulțéscă , din ce în ce scade. Clima,
temperatura, saŭ o combinaţiune providenţială , contribue la
decrepitudinea acestei stirpe, pe când Românii crescă într'o
proporţiune neměsurată .
Se dice că idéile luĨ Malthus, atât de tare aŭ prinsă rădă
 DIN ANUL 1848 287

cină în moravurile sale, în cât mulțimea copiilorŭ intr'o fami

lie se crede ca o nenorocire, și se intrebuintéză chiar mijloce
criminale pentru împutinarea loră . De aceea se observă ră
Saşii forte sporadicŭ aŭ maĩ multă de duoi copiĩ. Chiar pe
când eram in Braşovů, s'a găsită , în pădurea de lângă acestă
cetate, într'o diminéță, unŭ burghezŭ destulă de avută , spân
zurată şi lovită totŭ o-dată în inimă cu unŭ pumnară, care s'a
găsită în mâna sa înţepenită. Iar în busunarulū arestuſ nefe
ricită s’a aflatŭ testamentulŭ seŭ autografů , în care dicea că :
«ne mai putêndŭ suferi pedepsa lui D - deň, carele 7-a dată
patru copii, se sinucide ! ... " Dar la Românì este cu totul din
contra : acela ce nu are copii, se crede cel mai nefericită ;
iar acela ce are o duzină, maſ fericită de cât unŭ patriarchủ,
maĩ bine- cuventată de cât unŭ împărată .

VI .

Aicì e tiinpulŭ sě spuiŭ că în otelulă în care traseramă, a

flarămŭ pe D. N. Ionescu . Acesta era unulū din cei patru
actori ai episodului de la Grozesci. El ne narà întâmpla
rea aceea mai pre largă, și merită sě o recapituleză .
Aceştī patru tinerỉ, audindŭ de revoluțiunea de la Viena, se
sculară din Paris, impreună cu mai mulţi alţi români, ca sẽ
vie în Principate sě ia parte la mişcarea națională ce se pre
para . Eſ, viindă prin Transilvania , trecuseră frontiera pe la
Oituzŭ . Acolo, ofiterulă respectivă , avea ordin sě nu lase sě intre
în țéră nici unŭ studentă de la Paris ; căci guvernulŭ din
laşī, prin emissariſ sei din Paris, scia că o sémă de tinerſ
eraŭ se vie cu veleități revoluţionare. Ofiţerul însă neavêndŭ reşe
dinţa sa chiar la frontieră, şedea la Grozesci, într'o depăr
tare de duoě ore aprópe. Călătorii, neîmpedicați, veniră până
aci și traseră la cârciuma satului, căci trăsura ce năimiseră
din Ardélŭ era tocmită numai până aci. Atuncea se pomeniră
cu unŭ sub - ofiteră, însoțită de unŭ soldată . Acesta, cerèndu-le
paspórtele, și vědêndă numele loră , le spuse că are ordinů a
.
288 DIN ANUL 1848

nu -i lăsa sě intre in féră . Studențiſ iſ observară cu dreptă

cuventă , că asemenea ordinŭ trebuia sẽ le fi comunicată la
frontieră , iar nu dupě ce aŭ intrată în țéră, cale de o postă ;
şi în fine îi declarară că ei nu vědů cuventulŭ legiuită dupě
care sě fie opriţi a intra in căminulŭ părinţilorŭ lorŭ . Sub
ofiterulă insistà cu brutalitate, şi le declarà că, dacă nu vor
sě se întorcă, el îſ légă şi-i trimite la Iaşi ; dupě acesta eşind
afară , trase uşa dupě dénsulă și o închise ; începù apoi să
strige la ómeniſ satuluſ, sě sară ca sẽ prindă nisce hoţi. Han
giulă , spăimântată, o rupse la fugă. Tinerii călători sparseră
uşa, și , luându -şi armnele in mână, eşiră afară . Soldatulū atunci
întinse puşca asupra loră. Unulŭ din aceştia insă il apucà
înainte, și, trăgendă, culcà pe soldatŭ la pămêntů. ( a doua
descărcătură fu îndreptată asupra sub - ofiterului, carele aseme
nea cădu . Atunci tinerii. lăsảndu -şi bagagele acolo, îmbrăcați
numai în bluze subtiri, plecară prin mijloculū satului și in
trară în pădure, care nu era departe. Sătenii iſ priviră tre
cêndă, şi nicŤ unulŭ nu se puse a le opri calea. Eĩ, dupě ce
intrară in munti luară calea Braşovuluş; temêndu - se insă de
fi urmăriți, apucară pe alături cu drumulă, prin munți de-a
dreptulū. In cele din urmă, eſ perdură cu totulă calea : um
blară rătăcindŭ, cincî dile şi cinci nopți, osteniți și nemâncaţi,
fără de a da peste nici unŭ bordeiŭ , fără a întâlni nici unŭ
muritorů . Cu tóte că era în luna lui Aprilie, nopțile eraŭ ume
dóse și recì ; işi póte prin urmare inchipui cine - va cât avură
a suferi aceștř juni, deprinşi cu o crescere delicată . Dar fó
mea ?... teribila fome, care -i făcea sẽ leşine !
Providența în fine iſ scose la lumină : eĩ deteră peste unŭ
soldatŭ austriacă , păditorŭ la frontieră, carele - 1 duse la satulă
cel mai apropiată, de unde aflară o căruță care sě-1 ducă la
Braşov.
Mălinescu, Leca (Enaki) și Chinezu avêndă ceva mijloce se in
torsese la Paris. Ionescu nu - i puluse urma.
 DIN ANUL 1848 289

VII .

A treia saŭ a patra qi ne pomenirămă cu alți treĩ óspeți

neaşteptați. Aceştia aŭ fost : V. Alexandri, G. Cantacuzen, şi
unŭ unchiŭ al meŭ, Töder.
In districtulŭ Neamțului, în munții ce se ţinŭ de póla Car
paților este moşia Băltălesci, ună mare și frumosŭ domenŭ al
familiei Cantacuzinesci ( 1 ) . Acestă familie, compusă din cinci
frați, unii însurați și alții încă tineri, locuia pe acestă moşie,
şi petrecea inai mult la ſéră , precum pelrecŭ maĩ multe fa
milii boierescì din Moldova . Pe o posițiune înălțată , este casa
Cantacuzinéscă , unŭ adevěratū palată domnescŭ care dacă sti
lulă modernă al architecture nu l'ar tråda , ar avea aeră de
unŭ castelŭ din secolulă de mijloců. Cu câți- va ani in urmă,
am petrecutů in acestă frumosă reședință câte- va dile plăcute ;
și nu voiū uita nici o -dată amabilitatea și gracia cu care am
lost înconjurată în acestă nobilă familie. Tatălŭ acestor frați,
Knézulŭ George Cantacuzen, servise mult timpů in ostirea rus
séscă, încă pe la începutulŭ secolului.
Dupě el , și fiiſ sei se bucuraŭ de protecțiunea particulară
a guvernului russescă . De aceea, cu tóte că de origină eraŭ
Moldoveni, dar eraŭ priviți maſ mult ca străinī în față cu
causa națională .
Cu tóte acestea, precum am arătată și în partea întâia a
acestor suvenire, Cantacuzinesciĩ luaseră o parte forte activă în
mişcarea de la 30 Martie. Precum arătait , eraŭ bănuelſ mari
că aceștia, împreună cu Muruzeștii și alții din coteriele po
litice, ar fi fost instrumente ale politicei moscovite, --- care,
pentru ca sě legitimeze invasiunea în Principate, aŭ contribuită
la mişcarea aceea sub masca de patrioți români. Dar cele pe

( 1 ) In urma evenimentelorů de cari vorbimă, acestă moșie a trecută

prin vêndare in proprietatea fostului Domnů M. Sturza.
19
290 DIN ANUL 1848

trecute la laşi părea că nu eraŭ de ajunsă ; şi fraţii Canta .

cuzinesci, dupě ce vědură arestările şi essecutiunile teroristice
ale guvernuluş, se duseră la moşia lor, şi acolo adunară Plăie
şii de pe moşiile lor până în numě ŭ de trei sute omeni, or
ganisându -ſ milităresce și respândindă vorba că aŭ sě mérgă
asupra capitaleï pentru ca sẽ rèsbune crudimele guvernului.
Acestă vorbă se răspândi până la laşi, și mulți din nemulţă
miți începură a alerga și a se concentra la Băltăţesci. Ast -fel
se duse acolo unchiulŭ meŭ despre care vorbjiŭ şi V. Alec
sandri. Planulŭ acesta ar fi fost realisabilă póte, dacă Canta
cuzinesciñ ar fi fost ómenī mai populari, și mai cu sinceritate
devotaţi ca sě - lŭ esecute . Dar într'o di veni acolo unŭ func
ționară de la Consulatulŭ russescă ; şopti ceva cu unii din
frații Cantacuzinesit, și îndată Plăieșii se risipiră. Al treilea
din frați, G. Cantacuzen , luà asupră -şi responsabilitatea, și se
decise sč emigreze. Ast- fel, ceilalți frați rėmaseră nesupěrați
din partea guvernului, aruncândă nuinai asupra Knézului George
culpa resculărei. Ast fel veniră în emigrațiune personele de
care vorbiju maï susů .

VIII .

Revolutiunea maghiară luase proporțiunì întin - e. Tronulu

Austriei se sguduia in le neliele sale. Naționalitățile diverse ce
compunŭ acestă mare imperið se aflaŭ intr'o confusiune de
idei și dorinţe : fie -care in parte căuta sẽ-și facă o positiune
ma bună . Maghiariì incepură a se pronunţa limpede că vor
sě se deslipescă de Austria, şi se formeze unŭ mare regatū
Ungurescŭ , in care se coprindă Croatia , Dalmatia , Banatul şi
Transilvania . Ajutati de puteri imense, de castele, de cetăţi,
de ostiri numerose, de entusiasmulŭ poporului maghiară, și de
aventurarii Italieni și Poloni ce alergaseră în Ungaria din tote
părțile, ei se credeaŭ sigurì pe intreprinderea lor. Cu cuvin
tele de libertate şi fraternitate ei credeaŭ că vor putea momi
 DIN ANUL 1848 291

pop!ılațiunile eterogene din ţările arătate. Dar aceste popula

tini avuseră mai multe probe despre sinceritatea Unguriloră,
a cărora devisă era : supremaţia maghiară, și desnationalisa
rra celor - l -alte naţiuni. De aceea , pe când la Pesta se insti
tuia unŭ guvernă națională şi independentă , Croații, sub Banul
lor lelacic şi sub Patriarchulŭ lorð Rajacic , rădicaŭ stindar
dulŭ spre apěrarea tronului austriacă, în care vedeaŭ mai
multă garanție pentru drepturile lor naţionale.
In Transilvania , -- unde elementulă maghiară era intărit de
o populațiune robustă ca de 600 miĩ Sěcui, și unde Dieta
(adunarea representativă ) era compusă mai multă de grafi și
baronī Unguri, -- se pregătia sě se decrete Unirea cu Unga
ria pe ori - ce preţi. Acesta era o cestiune fórie importantă
pentru Români, pe carî nimeni nu voia a ï intreba, și din
contra părea a- i despreţui ; căci foile periodice și tóte orga
nele politice ale Ungurilorŭ cântaŭ pe unŭ singură diapasonŭ
că nu cunoscă naţiune Romană în Transilvania . Românii,
dupě legile de până atunci, nu se bucuraŭ de nici ună dreptă
politică : mereŭ persecutaţi de maghiari pentru tendințele lorŭ
naționale, -- considerați numai ca o a patra naţiune tolerată
intre cele - l- alle naţiuni ale Transilvaniei, -- de astă -dală sim
șiră că e timpulă ca să dea semne de vieță și sẽ capete drep
turile la cari aspiraŭ . Se propuse ideea de a se face o adunare
naţională, spre a se consulta în împrejurările de faţă , şi acestă
idee ca fulgerulů se réspåndi şi se aprobà de tótă români
mea . Diua şi loculă se determinară : la Blajă, la 3 ( 15) Maiŭ !
Mě îndemnaiŭ şi eŭ a merge la acestă adunare. Mě urcaiŭ
in diligență cu N. Ionescu, însufleţilă și elŭ de asemenea do
rintă , şi plecarămă cu vre - o patiu dile inainte de diua defiptă
pentru Adunare.
292 DIN ANUL 1848

IX .

La prima statiune a diligentei, intrândă la unŭ otelŭ ca sě

mě restaurezŭ, mě puseiŭ în vorbă cu unŭ individŭ, calătoriŭ
ca și mine. Iſ adressaiŭ cunoscința , și cu mare fericire im
brăţişaiŭ pentru prima oră pe Laurianu, cu carele am legatů o
amicie intimă. Acesta , audindŭ de mişcările din patria sa na
ală, părăsise catedra de filosofie din Bucuresci şi sẽ grăbise
a trece în Transilvania ; de aceea el se afla ca și mine. pe
cale de a merge la Blajů .
Séra am fost în Sibiŭ .
A doua -di dimineță visitaiŭ oraşulă , pe care -l aflajŭ mai
mare, mai luxosì și mai animată de cât Brașovulă . Creduit
de cuviință a face o visită Episcopului românescă din Sibijū .
Acelú prelală care numa Andreiū Șaguna, mě primi cu multă
bunăvoinţă .
Pe figura aceluị bărbatù se însemna o cuvioșie impunătóre ;
pe fruntea sa părea intipărită cugetarea şi grija , ca in nisce
momente supreme. Abii eşijŭ de la elă şi , sosindŭ la otelulů
unde trăsesemŭ, găsjiŭ unŭ biletŭ prin care eram invitatŭ sě
prânzescŭ la Episcopie.
Insoțită de amiculŭ meŭ lonescu, mě plimbaiŭ pe stradele
Sibiiului admirândă bisericele și diversele edificiuri frumose
ale oraşuluị. Trecêndŭ pe lângă unŭ otelŭ , pe a căruia fron
tespiță era desemnatù unŭ mare sore de aurů , vědujŭ unŭ
băjétŭ sub gangů, şi-mi venì ideea sě -i adresezŭ vorba :
Eĩ, fărtate ! sunt pe aicea ceva români ?
Da, Domnule, sunt nisce domn din Bucuresci.
Cum îi chiaină ?
No, děŭ, nu sciủ ; că abia sosiră, şi sunt mai mulți
Intradevěrů se vorbia că la adunarea de la Blajă eraŭ sě vie
romani in tole părțile României, şi chiar din Bucovina. Cu
tote că nu aveamŭ cunoscințe prin Bucurescí, avuiŭ curiosi
 DIN ANUL 1848 293

tatea însă de a sci măcar cine sunt acei români, și voiam sẽ

mě informeză. Amiculŭ meŭ nu prea era de părerea acesta,
eŭ insă îl tîriiŭ, și ne urcarămă pe scări.
Abiu urcați în vestibilulă de susă , de o - dată audirămŭ in
tr'unŭ apartamentŭ vorba mai multorů voci . U a fiind deschisă ,
ne îndreptarămă într'acolo , şi rēmaserămă încremeniti vědènd
că acei óspeți eraŭ toți de ai nostri , toți Moldovenī, totſ
cunoscuți, toți fraţi ai causeỉ ce ne făcuse a emigra !
Indată ce intrarămă, furămă assediați de imbrăţişări, și de
miſ de întrebărĩ . Nu voiŭ uita nic o dată fericirea ce am
simțită în momentele acelea ; și o asemenea fericire nu o pote
înțelege cine va de cât în asemenea timpŭ şi în asemenea
imprejurări.

X.

Aceştia eraŭ : C. Negri , Lascar Rosetti, M C stachi( lepureanu ),

I. Alexandri, A. Russu şi Z. Moldovanu .
Negri , Alexandri și Russu veniseră din Paris la Bucuresci.
Guvernulŭ de aicī fusese avisată de guvernulu Moldoveĩ că eň
vinŭ pentru o mişcare națională ; de aceea li se făcú cunoscut
că nu le este ertatů a sta prin Bucuresci. Planulŭ lor era sé
treacă la Moldova ; audindă însă de cele petrecute dupě 30
Martie, și închipuindu -şi că, chiar dacă intrarea nu le-ar fi
oprită, totuşi personele lor n'ar fi in siguranță , se deciseră a
se intorce la Giurgiu și a se sui pe vaporů pentru ca sě mérgă
iarăși la Paris. l'e vaporă însă se întâlniră cu lepureanu,
Moldoveanu, Rosetti și A. Morazi , cari scăpaseră de la Brăila
prin ajutorulŭ Consululuï englezescă .
Atuncea se deciseră a nu se depărta de frontiera Moldovei
debarcară la Lugoș și veniră în Ardél, unde vedeaŭ simpto
inele unei mişcări .
Dupě ce le spuseiŭ amăruntele întâmplărilorŭ mele, și ami
culŭ lonescu pe ale sale, fură transportati de fericire când
audiră că V. Alexandri se află la Brașov ; căcî nicì frate -sēŭ, nici
294 DIN ANUL 1848

cei alți amici ai sei , nu sciaŭ nimică despre el . După aceea ,

spuindu - le că mergemŭ la Blajů , unul din ei, Lascar Roseti, se
decise a ne insoli ; iar cei -l-alți a se duce la Braşov, unde ne
deterămă cuventă a ne întruni dupě ce vom termina cu
Blajulū .

XI .

Mai stelerămŭ douě qile in Sibiiŭ . Făcurămă mai multe cu

noscințe între Românii de acolo . Unŭ simți mèntă extraordinar
de frăţietate, care era chiar in atmosfera anului 1848 , ne făcea
entusiasti pentru Ardeleni. Noi. Moldovenii, crescuți mai mult
saŭ mai puținŭ cu idei și cu deprinderi aristocratice in tera
nóstră , nu aveamŭ o adevărată idee de naţiunea şi poporuli
românŭ ; afectamŭ popularitatea ca o idee a secolului, ca o
fantasie, ca o idee abstractă càpětată din cărțile străine . Cu
tóte că tot -d'auna (póte) am fost în relaţiuni cn poporulŭ no
stru , dar poporulů a fost ( pe atunci ca şi astă-di) departe
de noi ; abrutisată de împilare, într o condițiune pururea ti.
călósă şi inferioră, ne cultivată, ne invěțată , fără conoscinta
drepturiloră şi demnităței sale, poporulŭ nostru (din Moldova)
il consideramŭ compusă cu totulů din alte elemente ; el în noi
vedea tot - d'a-una nisce fiinte superiore, nisce omeni pre
destinati a fi stăpânii saŭ tiraniĩ sẽi. Iar noi, orĩ cât de umani,
ori cât de filosofi, ori cât de patrioti, ori cât de naționalişti
saŭ liberali eram , nu puteamu vedea în acel poporă de cât
nisce fiinte ce ne insufla mila şi de care nu ne puteam apro
pria, cu tótă bunăvoinţa ce am fi avută .
In Transilvania însă , găsiamŭ poporulă cu totulŭ in alte
condițiuni .
Aici preotii, invětaţii, poeţii , profesorii, toţi eşit din popor,
toți sunt aỹ popcrului. Ferice de acela căruia natura şi invě
ţătura 1-aŭ dată maĩ multă inteligenţă ! acela se bucură de o
adevěrată popularitate ; acela e iubită, adorală, stimată, cu
noscută de totiž națiunea.
 DIN ANUL 1848 295

Acolo pentru prima oră audirămă vorbindu se de Barnuță,

unulă din cei mai învěțați și mai populari bărbați aſ Ardea
lului. Merserămă mai mulţi Moldoveni la el şi făcurămă cu
noscinta luì. De o -dată rėmaserămŭ estasiați : nu ne puteam
da sémă cum se putea ca unŭ asemenea omŭ sě se bucure
de unŭ nume atât de mare . In adevěrů acestă omù avea unŭ
aerŭ de totă comună : vorba lui îngăimată natura lui timidă.
manierile lui ordinare, fisiognomia lui liniştită, nu esprimaŭ mai
nimica ; din contra, părea a fi o jumătate de omŭ , o fantasmă
ce ar fi abandonată Purgatoriulă ca sě se mai intorcă 0-dată
pe lume . Dar dupě ce ne mai lipirămă de el , dupě ce ne lă
sarămŭ in convorbirî mai intime, recunoscurămú în el unŭ
bărbată în adevěrŭ superiorŭ : la cuvintele de patrie, naţiune,
românismů, el se entusiasma ca unŭ poetă ; figura lui lua
unŭ aeră de omŭ inspirată, de profetă ; vorba luī, unů accentů
simpatică şi durerosă ; căutătura sa svârlia scântei de curagiỏ
şi de terorismů .
Bărnuță se bucura de o popularitate imensă și bine meritată.
El s'a arătată adevěrată atletă al românismului in contra ma
ghĩarismului. Ca preotă şi profesoră în Seminariulă de la Blajů ,
el , cel întâiŭ, introduse prelecțiunile în limba română ; inain
tea lui invěțăturile se preda în limba latină şi in cea ma
ghiară.
Dar cât nu avuse a suferi pentru acesta ! Episcopul Lemeni,
de și română , dar mare filomaghiară, il persecuta cu felurite
měsuri şi mijloce înjosite . El resistà luptei mai mulţi ani,
dar în fine lepădà rasa călugărescâ și se retrase in vieta
civilă .

XU .

Inainte de a se face adunarea de la Blajă, se strânseră în

Sibijŭ Românii de prin mai multe părți ale Transilvaniei. In
mijloculă comoţiunilorŭ politice de atunci, capiĩ Româniloră
voiaŭ sẽ aibă o intelegere prealabilă și sigură cu Episcopulă
296 DIN ANUT. 1818

confesiunei resăritene. Acestă motivŭ causase concentrarea

mai multor Românſ în Sibiiů. Era o credinţă in generală rés
pândită că episcopulū Saguna n'ar fi cu sinceritate devotatů
dorinţelorŭ nationale ; lumea il credea mai mult aplecatů că
tre politica maghiară ; şi pre când unulă din episcopi, cel de
la Blajă , era fáțișă declarată antinaţionalistă , era mare interesă
pertru Români ca sē aibă măcar pe unulă din prelaţi in par
tea lor.
Cu scopŭ de a manifesta mai tare şi mai bine simțimintele
şi dorintele lorn, saŭ cu scopŭ de a atrage pe numitulů Episcopů
prin adulatiune, Romaniſ se deciseră a - 1 face o serenadă.
Timpulů se pårù favorabilŭ ca , cu ocasiunea acesta , Românii
sẽ rădice şi stindardulŭ lor nationalū . Se făcù o colectă de
bani, la care cu mulțămire luarămă şi noi Moldovenii parte ;
se cumpērà materialulă trebuinciosů , și se improvisà unŭ stin
dardă minunată , represintåndů cele trei culori (albastru, gal
benŭ și roșii) nationale. Dupě acesta , unŭ numěrů ca de o mie
Romàni se adunară pe o piață, aprinseră unŭ numără mare
de torte, se puseră in douě şiruri ; și, cu stindardulă înainte ,
încunjurată de o bandă de musică , merserà la locuinta Episco
pului. La acestă manifestatiune luaråmů şi noi parte. Dupě ce se
arătà Episcopulú în balconŭ, unŭ june i recilà o odă, și unŭ
altulŭ unŭ discursŭ prin care il invoca sẽ bine - cuvinteze stin
dardulă națională și sě se pue in capulă naţiunei in imprejurările
în care se afla .
Episcopulă mulțumi poporului intr'unŭ limbagiỏ convingetor
şi elocuentă , ce fu urmată de strigări entusiastice de bu
curie. Tortele se stinseră, și toți se duseră pe la casele loră.

XIII .

Năimirămă trăsuri şi plecarămŭ de diminétă ca se putemů

ajunge séra la Blajă . Eŭ mě puseiŭ într'o trăsură cu D. Lascar
Rosetti, oferindŭ unŭ locă și unuị têněrů Ardelean, pe care eŭ
il cunoscusemŭ la Săcele . Acesta se numỉa Nicolae Boerů :
 DIN ANT'L 1848 297

nu era însă nici de cum boieră ; ast- felŭ de denumiri nu sunt

prin Ardeală . El era unŭ june forte inteligentă şi cu destulă
învățătură. In timpulă călătoriei, el ne dete relaţiuni multe
asupra lucrurilorŭ Transilvaniei, destulă de instructive şi inte
resante . Eŭ, care -l cunoscusemŭ maſ de multă, nu sciamŭ ni
mica detpre originea lui. Dar apropiàndu -ne de unŭ sată, el de
o-dată ne dise :
Eată loculŭ nascereſ mele !
A ! dise camaradulū meŭ . D - ta esci de aici ?
Ba, nu ; eŭ sunt funcționariŭ in Săcele, dar părinții mei
sunt aici .
Aşa dar ai părinți ?
Cum nu ? am tată, mumă, unŭ frate, şi o soră . Sunt
cinci ani de când nu -am vědutů. Serviciulă care -lă am nu
m'a ertatù sẽ viũ .
Aşa dar o sě ne oprimŭ ?
Dacă nu v'ar fi cu supěrare ...
Primirămŭ că totă mulțumirea.
Satulů in care intramŭ avea, pe aprópe, aspectulŭ satelorů
din Moldova. Casele semănaŭ mai mult a bordeie ; unele eraŭ
fără curte : altele pe jumătate dsscoperite de venturi. Mise
ria cea mai mare se vedea predomnindŭ in tote părţile.
Dar în adevěră săraci sunt omenii in satulŭ acesta ?
întrebà camaradulŭ meŭ .
O ! da .
Și parintele D - tale este proprietarulă moşiei aceştia ?
O ! nu . Asta e moşia unui graf Ungură. Tatăl meŭ este
iobagă , ţăranŭ ca toti těraniſ. Dar étă că ne-cm şi apropiatů
de casa lui !
Månaciulŭ primindŭ ordinŭ sě stea, se opri... O fetiţă ce
trecea pe lângă drumă cu douě donite ce le umpluse cu apă
de la unŭ puță, se oprì vědêndŭ trăsura nóstră . Camaradulů
nostru Ardelean o strigà și sări din trăsură în gâlulŭ ei. Era
sora lui, care plângea de bucurie !
Ne deterămă și noi josŭ din trăsură. Copila işi culese co
fele ce ì căduse din mâini la vederea frateluị seŭ , și alergà
293 DIN ANUL 1848

iute spre casă, ca sě vestéscă venirea nóstră. Acolo merse

rămă și noi. Casa era o simplă locuință tărănescă : conforta
bilulă din lăuntru era cât se pote de rustică și modestă ; nici
o mobilă, nici unŭ obiectă , nic o haină, care sě ateste avuţia
saŭ luxulă de oraşe. Bětrânulă Boerò era unŭ simplu iobagū ,
clăcașă , atài dupě portă , cât şi dupě crescere ; soţia sa asc
menea .
Fata , despre care vorbiiŭ mai susă era ca de opt-spre-dece
ani, înaltă, frumósă , modestă şi sfiiciósă : cu fota ce purta,
cu cămaşa ei cusută, cu códele eş lăsate pe spinare şi imple
tite cu nisce panglici multi-colore. putea fi unŭ ideală grațios
pentru o baladă populară .
Furămŭ trataţi cu faguri de miere, cu apă rece şi cu casū
próspětů . Camaradulŭ með Rosetti strecurà in mâna fetei, cu
invoirea fratelui seŭ , càti-va galbeni, cari de bună seamă aŭ
prinsă bunŭ locŭ in sînulŭ și în casa acestei familii strimtorate.
Dupě acesta plecarămă .

XIV .

Nu voiū uita o scenă caracteristică ce mi s'a intemplatů sẽ

mai vědŭ la o cârciumă într'unŭ altă sată , unde a trebuită
sě facemŭ o pausă pentru noi și pentru caiſ ce ne duceaŭ.
Unŭ ţăranŭ care avea aerulă de călătorŭ dupě traista ce o
avea aruncată pe unŭ uměrů , se oprì la cârciumă, se puse
pe prispă la umbră, se intinse puțină cu fața în susů, ca cum
voia sě- şi răsipiască osteneala ; apoỉ deschise traista și scose
de acolo o bucată de mămăligă rece, din care începù a mânca
cu poftă nespusă. Abia se apucase de operaţiunea acesta, și
unŭ altă trecětorŭ totă de condițiunea luì, vine de se pune
alături cu elŭ ; îşi deschide traista şi scote, o dată cu mă
măliga, și o bucată de slănină, din care sa pusă sě må
nânce .
Ce dracu ! dice cel întâiŭ ; păgânŭ esci tu de mănânci
astă - di, Vinerea, slănină ?
 !

DIN ANUL 1848 299

No, děă, eŭ maghiar !

Măgaru ?
Ungură ! dice acesta plinù de mândrie.
A ! ... mě miramŭ eŭ sě fii creştină.
Cum ? Eu ? Eu, creştină ; şi Christos fost Ungur.
1
Mări ce dici ! Nu te temi că te - o trăsni Dumnedeŭ ?
Nu ; D. deň Ungură este ; şi Adam Ungură fostă , cum
Atila, cum Arpad , cum Coşut ! ...
Românulŭ atunci începù a ride cu hohotŭ despreţuitorů .
Ungurulă începu sě - 1 injure, cu sbierete asurditore. Eraŭ cât
pe ce sě se încaiere. Eŭ merseiŭ în mijloculŭ loră , şi - ſ îm
păcaiŭ, dându - le o oca de vină , din care aŭ běutů amêndoui.
.
Prândulŭ acestora tot urma. Ungurulŭ tăcuse de totů , și se
părea preocupată de plecare . Dar Romànulū , carele avea poftă
de vorbă , începù iarăşi :
Măi, ce dracu, voſ Unguriſ sunteți așa de fudulĩ ? 0
mână de omeni, şi gândiți că mare lucru sunteți !
--

Noi ? sese spre-dece milióne.

Minți ; numai abia patru milióne .
Nu ; aşa dice Coşut.
Coşut vě înşală ; e unŭ lunatecă . Noi, Românii, suntem
de trei ori mai mulți de cât voi .
Unde ?
Aici, și dincolo în țéră .
Nu ; aici voi Ungurñ sunteţi, nu Români. Ardealul , Un
garia , una este ... Eljen union !
1

Ba sẽ fiţi ai dracului ! Ardealulă e al nostru, nu e a

.
vostru .
Ba al nostru ...
Ba al nostru ...
Cat pe ce iarăşi sě se inhate ; Tar eň rideamă de nu
mai puteamŭ ascultându - ỉ. Când însă věduğŭ că se înfierbântă,
intrajă iarăşi între ei, şi-i împăcaiŭ . In fine Ungurulů se duse
dondănindă . Românulŭ maſ rėmase. Elă îmi spuse că se
duce la Blajă, ca sě vadă ce se face cu dreptatea romà
néscă .
300 DIN ANUL 1848

Dar D - la , imi dise el , de ai noştri escì ?

Da ; eŭ sunt Romàn , respunseiŭ .
Din cotro ?
De peste munti, din Moldova.
Dar creştin esci ?
Firesce.
Postescî Mercurea, Vinerea , posturile ?
Firesce.
Apoſ dacă - ş aşa , escì curat Român . ·
Cred si eŭ !
Am audită eŭ despre Moldova . Bună țéră ; acolo nu sunt
Unguri, nici Saşi , nu - i aşa ?
Ne -o ferită D -deň.
Ei, ce bine sunteți ! Dar vedi aici avemă multe nagode :
Unguri, Săcui, Saşi, Nemţi , apoi biruri marĩ, jobăgie grea,
flăcăĩ de oste, şi dreptate prea puțină. Mai bine, deŭ, nu ne
aducea Traian pe aici. Cine scie , pote că acolo, in Italia .
eram mai bine. Ce folosŭ că suntem multi ? Eaca ... puinai in
féra Neamulu vre - o cinci milióne şi parcă nici ne vede, nici
ne -aude D -deŭ . Acuma vom vedea. Ne adunămŭ mulți la Blajă
ca sẽ ne sfătuimŭ ... Nu merg și d - ta ?
Sě vedemŭ... póte ...
No, vino, děŭ , Domnule, ca sẽ fim mai multi ; pentru
că sciĩ qicătórea : unde mai mulți se adună, ese isprava mal
bună. Sě ne vedemŭ sănătoşi. Domnule !
Cu aceste cuvinte omulŭ meŭ plecà. lar eŭ rămăseiŭ ui
mitù de progresulŭ spiritului publică ce vedeamŭ rēspândită
în clasa poporului ardeleanŭ .

XV .

Séra pe la nouă ore ajunserămă în Blajă. Aveamŭ adressa

unui preotă de acolo căruia i se recomandase cu douě dile
mai înainte ca sě ne dea ospitalitate. Intrândă în piața cea
mare a Blajuluſ, abia resbăturămă cu trăsurele printre poporů.
 DIN ANUL. 1848 301

Aflândă locuința preotuluſ recomandată , ne oprirăm , și furăm

introduşi intr'o cameră unde eraŭ numai douě paturi. Ospě
tătorulŭ nostru ne cerù miſ de scuse dicêndă că 1-a fost peste
putință sě ne reserve mai mult de cât o cameră ; căci viin.
du-i o mulțime de persone respectabile, n'a putulă sẽ le refuse
ospitalitatea, mai alesă că ploase și nu era chipă ca sě dormă
cine-va afară .
Acceptarămă, cu abnegațiunea ca douï din no sé se culce
josŭ pe scânduri. Eŭ eșiiŭ afară, cu scopů de a căuta ceea-ce
doriamŭ ; străbătuiŭ prin mulțimea poporului, întrebândă de
vre-unŭ făgădăū . Mi se arătà unulů : intraiŭ și întrebaiŭ dacă
aŭ vre - o cămăruță cu unŭ pată, disponibile pentru nópte.
Numai o singură că măruță mai aveamă, îmi dise unŭ
servitoră , și ne - a luat o mintenaşı ( 1 ) ună domnŭ ce a venită
din Bucovina .
Arată -mi acea cămăruţă diseiŭ .
Aveamŭ în adevěră mare curiositate sě aflu cine era domnul
din Bucovina, carele vine la Blajă pentru asemine împreju
rări. Fuseiŭ întrodusă într'o sală mare, plină de omeni. Abia
străbătuiŭ până sé ajungă la ușa care ducea la cămăruța in
dicată de băiatulă otelului. Deschidendă ușa , ce sẽ vědů ? ... ami
culū meŭ Petrachi Casimir ! (2)
Nu potŭ descrie bucuria și esaltațiunea mea la vederea a
cestui amică, despre a căruia sórtă, după evenimentele de la
30 Martie, nu sciamă nimica. Elă îmi spuse că in adevěră fü ,
împreună cu frate- seŭ , legată și bătută în închisórea casarmei,
( 1 ) După ungurie, care însemnéză : îndată.
(2) Familia Casimiră este una din cele mai vechỉ şi mai nobile din
Moldova. Cantemiră istoriculă ice că se trage din urmaşil regeluy Casi
mirë . Junele de care e vorba era fiulŭ hatmanului Răducanu Casimirů.
După ce şi-a făcută învěțăturile elementare in téră, elă împreună cu alţi
doul frați, aŭ fostă trimişi să studieze la Atena : trecuse apoi de acolo
în Germania. Studiând dreptulů ; că pětândů doctoratulů , elů may merse
în Francia spre a se perfectiona. În Paris, unulŭ din frațil sey muri de o
consompţiune de creeri. La 1847 elă se întorse in téră cu inima înflăcă
rată și cu mintea pregătită spre a lua parte la regenerarea naţională.
După evenimentele de la 1818, la 1849 schimbându -se domnia în Mol
302 DIN ANUL 1848

în :ocmai precum ilŭ vědusemŭ in teribilulu visŭ ce avuseiŭ in

casa Olimpiei. După acesta elŭ fusese liberată prin mijlocirile
unuſ unchiŭ alŭ seŭ , partisanŭ alŭ regimului guvernamentală ;
dar amêndouſ frații fură espulsi peste hotară în Bucovina.
Acolo e fură mai multe dile bolnavi, în urmă torturelorŭ ce
suſeriseră . Când se audi despre convocarea adunărei de la
Blajů Petrachi Casimirŭ alergà ca sě vadă ce se face acolo.
Petrecuiŭ cu amiculŭ meŭ vre- o douě ore, spuindu-i și eŭ
aventurile mele ; şi , cu tóte că în sala vecină era unŭ vuetă
infernală, ne culcarămŭ amêndouſ într'unŭ pată şi adormi
rămă ca uniỉ ce eramŭ fórte obosiți de struncinătura trăsu
relorů .
După unŭ somnú de douě ore , m'amŭ desteptată in armo
nia unuï concertů încântătorù . In sala vecină se audia unŭ
corů care essecuta ună cântecŭ ce simțiamù că-mi mişcă și
mintea și inima Voiamŭ sě mě scolă , ca sě vědŭ cine făcea
concertulů acesta , dar nu voiamŭ sě smintescŭ somnulŭ ca
maradului meŭ . Elă încă se sculase ; și , ca și mine, nu se
mişca de témă ca să nu mě destepte pe mine. In fine, elŭ
simtindă că eŭ eramŭ emoționată , mě scuturà incetişorů si
mě întrebà de dormŭ.
Când ne vědurămŭ amêndouſ destepti, ne scularămă şi des
chiserămū uşa sălei . Eraŭ vre - o trei -deci de preoţi şi cântă
reti de biserici cari intonaŭ cânteculă de care e vorba. Mul
timea din sală asculta cu o tăcere religiósă. Versurile care
se cântaŭ nu eraŭ de o poesiă înaltă, nicỉ de o artă ingrijită;
dar cu tótă rusticitatea şi simplitatea loră , ele făceaŭ unŭ

dova, elŭ reveni in patrie, unde îndată i s'a deschisă calea spre a-și uli
lisa cunoscintele. Elŭ fù numitů Directorŭ la Ministerulŭ Cultelorů, unde
de îndată desvollà o capacitate și unů zelŭ de tótă lauda . N'a fost însă
predestinată nici Moldovei ca sě se bucure multă timpů de unů asemine
fiiŭ iubită, nici lui de unŭ viitorů care-l suridea, nici amicilorò sei de
inima nobilă şi generósă cu care era înzestratè . La 1850 elŭ muri de o
a postimă la mate, care în optů qile i -a răpită viéţa. Amů plânsă mórtea
acestul june, ca o perdere a unui bună românŭ şi a unui bună amică.
Vedi poesiele mele la pag. 110).
 DIN ANUL 1848 303

efectŭ estraordinară, ca cum ar fi fostă inspirate de o cuge

tare ultra - luinéscă. Aria (saŭ musica ), originală cu totulū , mě
făcea sě -mi închipuescỏ cântecele acele druidice care le de
scriŭ cronicariĩ ceĩ vechỉ. Unulă din preoțiĩ de față părea
a fi trubadurulă ce împrovisa versurile și aria : vocea sa de
baritonŭ domina și părea a comanda vocile cele - l - alte. Eată
câte -va strofe din acestă cântecă originală și durerosŭ :

« Sub o culme de cetate ,

« Plângă întru singurătate , (bis )
« Şi oftândă cu amară strig ở
« Către sorte cu vař dicŭ : (bis)
« Saltă și te'nsufleţesce
Diri , diri , diri ....
« Servilismulă părăsesce,
Diri, diri, diri....
« Măi Române , măi !

« Mullŭ tirană escì tu, sórte ;

.Și cumplită ' n lapte fórte ;
« Căci pe naţia română
« Al pus'o sub crudă mână . ( bis)
« Însă te îusufletesce
Diri , diri , diri....
« Sórta bună îţi zimbesce,
Diri , diri , diri .....
« Măi Roinâne. mål ! »

Asemine cantece esprimaŭ ideile și simțimintele de cari era

însuflețită poporulă Ardelenŭ in epoca aceea. Religiositatea cu
care concertanții cântaŭ, entusiasmulă ce se vedea pe figurele
asistențilorŭ la accentele apěsate ale refrenului, represinta în
adevěrů o scenă de cele mai pătrundětóre.
304 DIN ANUL 1848

XVI .

A doua di , desteptându - mě prea de dimineță, eşiiŭ afară.

Pe sub streşine, pe sub sopróne, o mulțime de ómeni dor
miaŭ încă . Mi -aruncaiŭ ochiſ spre o căruță coperită , şi věduiù
unŭ omŭ carele se desteptase şi contempla rěsărirea sorelui.
Figur: luì delicată, barbișa luì lungă, croită à In française,
desteptà unŭ interesŭ in mine.
Bună diminéță, domnule ! i diseiŭ ; dar bine trebui să
ſi dormită d- ta acolo .
Nu prea : e cam rece de dimineță.
După vorbă nu prea semenŤ Ardeleană .
Nu prea ; dar cum vědă , nicì d -ta .
Credă însē că suntemŭ românî amêndouï ; și dacă nu
escì de pe aice, trebue sě fiſ Munténŭ. Află dar că și eŭ sunt
Moldovénů .
După aceste scurte vorbe, ne făcurămă cunoscuți unulŭ
altuia .
Acesta era Dimitrie Brătianu. Elŭ de la Pitesci, audindă de
mişcările naționale din Transilvania, a trecută munții și a ve
nită ca şi mine, la adunarea de la Blajă.

XVII .

Din câte amŭ spusă până aci, lectoriſ de bună sémă nu

şi-aŭ putută închipui ce e Blajulă . În adevěră nici eŭ singură,
care amŭ visitată loculă acesta, nu sciù ce numire ✓-aşi da.
Nu se pote dice că e sată, flind - că aci este o biserică mare
catedrală , unŭ așeďăméntŭ seminarialů , o piață înconjurată cu
edificiurî de diferite architecturĩ, o spițeriă (saŭ cum îi dică
țăranii pe acolo potecă, de la apotecă) și unŭ otelŭ. Nu se
póte dice că e orașă, fiind - că nu sunt magasinuri, nici Ma
 DIN ANUL 1848 305

gistrată, nici nimica care sẽ ne dea idee despre unŭ oraşă .

Nu e nici sată, fiind - că pe lângă aşedămêntulŭ acesta, nu
sunt de cât fórte puţine case de locuitori agricultori. Aşa
dară voiŭ putea şice mai cu nemerire că Blajulă este o co
mună de unŭ caracterŭ sui -generis. N'a scrisă nimeni o is
torie specială a Blajului. Cu tóte aceste, in loculă acesta s'aŭ
petrecută evenimente memorabile pentru istoria Româniloră
de dincolo .
Tradițiunea spune că aice cu trei secoli in urmă era o mică
Mõnăstire de ritulă și confesiunea nóstră, carĩ, de şi avea pro
prietățī imense, era insě nebăgată in sémă pe atunci. Douì
trei călugăraşi, cari trăiaŭ aici , eraŭ sub ascultarea unui sta
retú rinduită de Mitropolitulă Română din Belgradŭ, saŭ Alba
Iulia. Eată că din întemplare a trecută pe aici ună Principe
ală Ardealului (numele lui nu -lă țiiŭ minte ), carele făcea o es.
cursiune vênătoréscă prin întinsele și virginele păduri ce co
periaŭ locurile aceste. Nóptea viindŭ, Principele dormi în chi
liuța bětrânului stareţă, carele fu mulțămită sẽ petrecă nóptea
in biserică, făcêndă rugăciuni pentru sănătatea suveranului
ļěrei. Principele avù visuri delicióse în somnulū seň . Acele
visuri, inspirate de bună sémă prin rugăciunile starețului, fă
cură pe Principe forte veselă . De aceea a doua di, când se
sculà de pe somnŭ, elŭ eşi afară și rėmase încântată de po
sițiunile romantice ale loculuſ, pe care le vedea cu ochiſ in
tocmai cum le visase. Principele chiemà indată pe stareţă
și-i spuse ca sě și ia călugăraşii, și sě se duduéscă de acolo .
Călugărulŭ avù curagiulă a protesta în numele dreptăţeş şi ală
legeï ; dar Principele , carele nu scia gluini, făcù unŭ semnă
carneficilorð sei, și capulŭ starețului sburà sub lovitura secu
rei maghiare. După acesta, Principele qise și se făcù, în lo
culă umilitei stareții, unŭ castelŭ princiară, destinată pentru
recreațiunile sale . Elă aice făcea vêpătorý și banchete cu sa
teliții seĩ favoriți, și serba nunțile membrilorŭ familiei sale.
Ast -felŭ apoi, Blajulŭ fu mai multă de unŭ secolŭ apanagiulă
favoritŭ alū urmaşilorù Principelui.
20
306 DIN ANUL 1848

Sě nu se mire cine - va de monstruositatea unorŭ asement

Principi. Românii şi clerulă din Ardeală, după ce aŭ perdută
pe Principiſ sei nationalĩ și după ce aŭ cădută sub domina
țiunea maghiară , suferiaŭ multū maĩ cumplite nedreptăți și
asupriri, Maghiarii, cu tóte că eraŭ mai barbari de cât Ro
maniſ pe atunci, dar se pricepură a veni la ideea infernală
de a desnationalisa pe Romàni. Prin diferite mijloce tiranice,
cari puterea le ofere dominatorilorð, ei în fine isbutiră a atrage
pe Mitropolitulă din Belgrad in politica acesta , şi prin elŭ a
aduce schismă în rită . Ast- felŭ pe la capětulŭ secolului alū
17- lea, Mitropolitulů Atanasie, cu câți- va protopopi venduți,
atraseră vre - o 20.000 sullete de Români la Uniune cu biserica
Romei. Acesta însě nu era ună curată catolicismŭ : religiunea
nu se alterà de cât în patru puncte ritua'e, și anume : recu
nóscerea Papeſ de capù alū bisericei recunoscerea sântei
cuminecaturi cu pâine dospită şi cu azimă, – recunoscerea
purcederei Sântului Spiritŭ de la Tatălă și de la Fiulă, și re
cunoscerea Purgatoriului. Afară de aceste puncte, biserica rě
mase in forinele şi canonele ei primitive, cu cântările, cu căr
țile, și cu tóte ceremoniele carſ sunt astăời la biserica greco
résăritană .
Acestă Uniune da Românilorů, apăsaţi şi persecutaţi de
Nemți și de Unguri, ore - carî drepturi şi privilegiuri carî le
ina ușura sorta. Ea insě nu servi inemicilorŭ noştri la pla
nurile ce le aveaŭ ; căci departe de a desnaționalisa pe Ro
mâni, mai tare ✓-a intărită . Uniţii, favorisați de mijloce ma
teriale, putură a se cultiva şi a-şi desvolta germenii naționalității
lorŭ mai cu tărie. Apoi, mulți din capiĩ bisericei loră, făcură.
serviciuri reale poporului prin zelulŭ lorů către binele naţiunii
Preoții loră, luminați și invěțați, aŭ dată adese probe de
demni fii ai Românismului, şi aŭ fostă cei întâī apostoli ai
regenerărei naţionale. Intr'ună cuventă, cei mai însemnați ro
mànî, învěțați și naţionalişti, aŭ eşită dintre Uniți.
Pe la 1736 , Mõnastirea Blajuluſ se reconstitui în drepturile sale
Acolo se aşedà o Episcopie, care astăţi s'a rădicată la gradů.
de Mitropolie, - şi, cu veniturile imenselorŭ sale moșii, s'a fun
 DIN ANUL 1848 307

dată unŭ gimnasiŭ seminarială pentru crescerea junimei devo

tată carierei clericale .
Eată în scurtă descrierea Blajuluì, unde se făcea adunarea
Românilorŭ la 1848 .

XVIII .

Episcopulă unită de la Blajă, Lemeni, cu tóte că era ro

mână , nu simpatisa cu ideile poporuluğ și ale inteliginteĩ ro
mâne din Ardeal. Elŭ era mare filomaghiară, vorbia mai multă
unguresce și arăta chiar unŭ despreţă pentru limba română.
Adunarea Românilor de la Blajă, lui nu-i plă cea nici de cum
și cercase inulte chipuri pentru ca sě o paraliseze . La acesta
ar fi reușilă, fiind că guvernulŭ era în mâna Ungurilorŭ ( 1 ).
Nu putu înse face nimica căci guvernulŭ superioră din Viena,
carele prevedea în acestă adunare o manifestațiune în contra
tendințelorŭ maghiarismului, o tolera, și mai alesů o încuragia.
De aceea câteva batalione de Români grăniceri priimiră or
dinŭ a veni și asista pentru paza bunei orânduele.
Ar fi disŭ cine-va, că în adevěrů trehuea o putere armată
aici. Aglomeraţiunea era fórte mare. Se calcula la 100 de miſ
numărulú Româniloră adunaţi. Aceştia nu dór că venise cu
grămada de prin satele învecinate : salele cele mai depărtate
trimiseseră din dece omenī unulă , împreună cu preoții lorů.
Dar tótă acestă mulțime era atât de bine disciplinată, în cât
nimeni nu putea sě observe cea mai mică desordine .
La vocea inteligințilorŭ (2), ca după o baghetă magică, po

(1 ) Mai târdiū, când Revolutiunea Maghiară luà proporţiunile de rebe

liune în contra dinastier Habsburgice, Episcopulů Lemeni se aruncă cu
totulă și făţiş în braţele Unguriloră. După căderea Revoluţiune însă, elů
fu destituită şi relegată la închisore, unde plăti cu mórtea necredinţa sa
către interesele turmel sale spirituale.
( 2) Aşa se numia în Ardeală tineril eşiţi din scole şi ómenii învěfafi,
pe cari poporulă îl asculta ca pe proft fi.
308
DIN ANUL 1848

porulă se îndrepta în şiruri, se răria, se înlătura , se depărta ,

în tăcere religiósă şi cu promptitudine.
Inteliginții, carī organisaseră şi propagaseră ideea acestei
adunărī eraŭ vre-o trei sute . Mai mulți din ei aveaŭ talentulī
de oratori ; ei se puneaŭ pe câte o scară saŭ unŭ scaună , și
improvisaŭ discursuri, maſ tot -d'a -una urmate de urărī. Isto
ria Româniloră , cu suferințele trecutului și ale presintelui,
drepturile loră naţionali, amorulŭ patriei, mândria numelu
de Română, eraŭ temele principali asupra cărora oratoriï pe
roraŭ . Entusiasmulŭ auditorilorŭ se essalta uneori atâtă de
tare, în cât se manifesta prin gemete şi lacrime.

XIX .

Era 15 Maiŭ . Acesta di fusese destinată pentru deschiderea

idunării. De dimineță pe la nouě ore, se făcù unŭ tedcum in
biserică . Poporulŭ maniſestà dorinţa de a vedea pe amêndouſ
Episcopiĩ, pe celă Unită și pe celŭ neunită, celebrând sånta
liturgiă împreună în aceeași biserică . Acésta însě nu se
putù : Canonele bisericesc , se dicea că nu permiteaŭ ; pe lângă
acesta Episcopii, pentru motive forte naturale, nu se iubiaŭ
unulŭ pe altulū , nu se suferiaŭ . Servițulŭ religiosŭ se celebrà
de cați - va protopopi Uniti. Episcopiï asistară în biserică pe
strane anume aședate pentru ei.
In biserică amŭ rěsbilă și eŭ . Eramŭ curiosì sẽ vědă şi sẽ
ascultă liturgia într'o biserică Unită ; nu observaiŭ insě nici
cea maņ mică diferinţă în cântări, in costume saŭ în ordinea
ceremonialului.
După terminarea liturgiei, Episcopulă Unită luà cuventulū,
şi făcù ună discursù lungă, cu frase multe și încălcite, dar
fără nici o idee limpede asupra imprejurărilorŭ de față. Si
meon Bărnuță , lua cuventulă în numele poporului şi desvoltà,
ca unŭ inspirată , sulerinţele trecutului, credintele şi dorintele
Romanilorй іn рrinсiрiй.
Ast - felŭ adunarea se declară constituită .
 DIN ANUL 1848 309

Diua întâia s’a petrecută în conferințe private, între capiſ

inteliginţi Române, spre a formula dorintele nationalĩ. Se
dete și unŭ banchetă la Episcopie, la care furămŭ invitaţi şi
noi Moldoveniĩ. Noſ însě nu ne duserămă, ci ne mulţămirăıŭ
a prândi sub şopronulū unei case těrănescì cu o mâncare forte
frugală, compusă din mămăligută, brânză, lapte şi ouě. Mai
spre séră avurămŭ unŭ spectacolŭ originală. Vre-o sută de
flecăi dănțuiră joculă Călușariloră, cu o agilitate admirabilă.
In diua acesta făcuiū maĩ multe cunoscinţe interesante. Vi
sitaiŭ pe Canoniculũ Timoteiu Cipariu, unulă din cei mai eru
diti filologi a Ardealului ; asemine pe Aron Pumnulū, disci
polulă şi emululŭ seŭ în filologie.
Aceştia amêndou eraŭ redactorii unei foi sẽptěmânale, in
titulată Organulů Luminării, și destinată a propaga cultura
rațională a limbeỉ și a moralei . Acestă fóie, în urma adună
rei de la Blajă, işi schimbà titlulă și se numi Organulů Na
ţională, îmbrățișândă în columnele sale și ideile politicei mili
tante de actualitate .
După ce înoptà, piața Blajuluſ se inluminà intr'unŭ modů
feerică. Douě transparente, aședate susŭ pe porta despre bise
rică, represintaŭ pe Traian invingătorulū Daciei şi aducătorulă
colonielorú romane, şi pe Ferdinandŭ Impératulů Austriei care
era și Principe alŭ Ardealului. În mijloculă acestorŭ transpa
rente, era înălţată stindardulů nationalŭ alū Româniloră făcut
la Sibjiŭ, sub care flutura o banderolă ( jumătate négră şi ju
mětate galbenă) ce represinta flamura Austriei.
Mulţimea poporului se invertia în valuri rătăcite imprejurulă
acestorŭ transparinte, narândă diverse fabule şi istorii, into
nândă cântece vesele saŭ dureróse. Episcopiloră și altoră băr
bați meritoşī, adresându - le orațiuni și ode improvisate. De
acestă onore nu scăparămŭ nicĩ noi, cari acolo represintamă
tērile surori ale Transilvaniei.
310 DIN ANUL 1848

XX .

Aşi fi putută prea bine sě mě abțină de a da o relaţiune

maſ prelargŭ lectorilorŭ mei despre Adunarea de la Blajă și
despre memorabilele evenimente ale anuluì 1848 din Tran
silvania. Ar fi fostă de ajunsů , póte, sẽ le recomandă Istoria
Românilor din Dacia superioră, publicată în Viena la 1852 şi
scrisă de A. Papiu Ilarian , unŭ june care , încă în adolescența
sa de atunci, promitea erudiţiunea și valorea unui mare scrii
torů . Dar convinsă că, după tótă recomandațiunea mea, puținī
vorŭ alerga sẽ caute cartea citată, voiŭ urma narațiunea su
veniriloră și impressiunilorŭ mele, până a nu mě depărta încă
de Blajă .
Cată sě mě mai intorcŭ incă odată la originea Adunărei
de care e vorba, căci acesta a fostă cea mai mare manifes
tațiune de viéţă naţională şi politică a Româniloră, celŭ mai
mare evenementă în istoria modernă a loră, și care din ne
fericire a avutŭ resultate atâtă de negative .

XXI .

Româniĩ se aflaŭ în posițiunea cea maĩ teribilă și în con

fusiunea cea mai mare . Pe de o parte se vedeaŭ în fața unei
monarchiĩ, care se sguduia de revoluțiunì interiore , pe de
alta , în faţa naţiunei Maghiare, care, după aceste amestecăturŤ,
părea favorisată de ursită a predomina situaţiunea . Impěrăția
Austriacă era deja mai multă desmembrată . Ungaria ajunsese
a fi numai cu numele regată austriacũ : ea prin reroluțiune,
se declarase de faptă independentă ; avea Constituțiunea sa,
ministerulŭ seŭ şi guvernulŭ seủ separată. Totů ce se mai ne
voia a căpěta, era regularea saŭ întinderea confiniilorŭ sale
Poporulă maghiarù, de la nobilă până la opincă, de cinci
 DIN ANUL 1848 311

spre -dece ani era fanatisată de propagandele pan -maghiaris

mului. Apoi elŭ avea la disposițiunea sa puteri imense ; ce
tăți, ostiri organisate, arme, bani, ómeni politici, poeţi mari,
oratori, tribuni, --- nimică nu-i lipsia . Trufia maghiară ajunsese
mare. Programa sa era cunoscută şi pe față : a face o Unga
rie mare, de la Adriatica până la Marea Neagră , cu asservi .
rea şi stingerea celor -l -alte naționalități !
Românii în totă chipulă vedeaŭ pericolulă . Organele inteli
ginței lor, Gazeta de Transilvania din Brașovă, Orgunulū Lu
minăre din Blajă , cu precugetare de a nu arunca patria in
furiile unui rēsboiŭ civilă , începuseră a propaga idei împăciui
tóre. Până la óre - care puntă , ele admiteaŭ ideea unirei Tran
silvaniei cu Ungaria ; nu aveaŭ curagiulă a se pronunța din
contra ; nu aveaŭ credință nici în tăria poporului, nici în pu
terea impěrăţiei, nicĩ în destinatele providenţei. Dar massele
poporuluğ alt - felŭ simțiaŭ , alt - felŭ cugetaŭ : ele nu ma ascul
taŭ consiliele gazeteloră, ci vocea consciinţe şi instinctulă
loră, care le dicea : Unirea e fatală ; ea e peirea naţiuncă ro
mâne ! Ele nu -şi formulaserá insă programa de conduită, as
teptândă sẽ le- o şoptiască cine va ; nu -și aleseseră pe capii miş
cării, asteptândă ca ei sě se înfăţişeze.

XXII .

Atunci se găsi unŭ omŭ cu curagiù , carele avù geniulŭ sě

intrupéscă și sě formuleze aspirațiunile sufletuluì naţiunei. Elů
scrise la 25 Martie o proclamațiune concisă , în care resumà
programa națională. Acesta propunea : Congresu națională
română ; libertate individuală prin suprimerea iobăgieț ; liber
tate politică prin reașeçarea naţiuneš in drepturile sale de a
avea deregători şi representanță în dieta ţěrež ; nici o uniune
cu Ungurii, până ce nu se va trata cu ei ca naţiune liberă ,
cu natiune liberă .
Proclamațiunea acesta cu data memorabilă din 25 Martie,
era anonimă . Autorulů aflà prudinte a nu - şi espune numele
312 DIN ANUL 1848

în timpi atât de criticř, unde terorismulă maghiară incepuse

a se pronunţa. Dar ast -felŭ , anonimă, ea a electrisată pe toţi
Românii ; cuprinsulă ei s'a făcută îndată decalogulă naţiunii.
Foia de la Braşovŭ atunci, ca eşită din letargiă , a incepută
sẽ întrebe : cine este autorulŭ acestei proclamațiuni ? « Sě pă
aşiască, dicea ea, între noſ, sě ne arate calea dreptă şi mån
« tuitore, sě ne ia de mână și să ne dică : venifi in cóce, aci
« sē staţi, de aci sě porniță, cutare se voiță, acestea sě pretin
« deti.
Inteligința Română, studenții saŭ absolvenţii seminariului
de la Blajă , recunoscură în circulara aceea péna și sufletulă
luğ Bârnuță . Unŭ entusiasmŭ unanimŭ cuprinsese tóte inimele
şi tóte sufletele. Circulara, copiată în miĩ de essemplare ma
nuscrise, sburà prin tote colțurile Ardealului cu răpejunea ful
gerului . Ideile lui Bărnuț se făcură într'o clipă idei fixe pen
tru toţi RomâniŤ. Nici unŭ silogismů , nici o putere alta, nu
mai eraŭ în stare a impedica torentulů opiniuniĩ publice.
In orăşelulŭ Osorheiu , ca in mai multe alte oraşe, junimea
română începù a se aduna şi a comenta circulara lui Bărnuță.
Câți- va cancelişti şi studenţi ce veniseră de la Blajă cu oca
siunea serbătorilorŭ Pasceloră , în numěră ca de trei-deci inşi,
ținură o conferinţă între ei, şi deciseră a pune în lucrare
programa trasă de proclamatiunea lui Bărnnţă. Celú intàiū
puntă ce aflară cu cale a pune în lucrare a fostů : Congresulŭ
națională, adică o adunare mare de Români din totă cuprin
sulů Ardealului şi chiar din Banalų . Ideea acesta insē, ori cât
de frumósă și nimerită în sine, presenta dificultăți la essecu
ţiune. Se făceaŭ obiecţiuni ca acestea : Tolera - va guvernulă
o asemine adunare ? Veni- vorů Românii bucuroși și cu cu
ragiŭ la acesta ? Cine, şi în numele cui sě se facă apelulă
pentru convocarea ei ? Eată întrebările carî-și făceaŭ de bună
sémă între sine, aceşti tineri patrioți, zeloși de titlurile na
ţiunii lorů .
Atunci unulă din acei tineri eşi cu ideea ca ei sě ficseze
diua de Dumineca Tomei, şi sě se anunte acesta în tóte păr
tile cu mijlocele cele mai espeditive. Acestă idee, ori cât de
 DIN ANUL 1848 313

cutezătóre, ori cât de hazardósă, însufleți tóte inimele. Toți o

adoptară în unanimitate, jurândă ca sě o realiseze, cu orice
mijloce, cu ori-ce sacrificiĩ.

XXII.

Acesta era la 26 Martie. Duminica Tomei cădea in 30 Apri

lie. Tineriſ din Oşorheiu scriseră îndată în tóte părțile, pe
la amicii și confrații loră de prin tóte cele -l-alte oraşe ale
Transilvanieĩ şi-i conjurară ca, fie - care in parte, se propage
ideea propusă . Apoi și aceştia, întocmai ca nisce fanatici
apostoli, plecară care incotro, călare san pe josů, cutrie
rândŭ tóte satele și invitândă pe poporŭ la Blajă , de Dumineca
Tomei.
Arŭ fi lungữ ca sě descriŭ entusiasmulă cu care Românii
aŭ primită acestă invitare, pe care o consideraŭ ca unŭ mes
sagiữ divină. Arŭ fi prea lungủ sẽ mai descriŭ impressiunea
ce a făcută asupra Ungurilorŭ şi temerile ce le -aŭ insuflată,
precum şi intrigele ce s'aŭ jucată spre a împedica Adunarea
Româniloră . Din aceste ori- cine póte vedea că o idee feri
cită , o idee mântuitore, nu póle sě nu aibă rěsunetă în inima
unei naţiuni, măcarŭ ori cât de apěsată ori cât de abru
tisată sě fie .
Româniſ in unanimitate se grăbiră a se prepara si a alerga
la Blajă, ca la unŭ locŭ predestinată de oracoli. Ei sciaŭ că
acolo era cuibulă inteliginței loră, învěțații și binevoitoriſ lorŭ
ceſ sinceri.
Ast-felũ , din locurile cele maĩ depărtate, se duseră numai
preoțiſ și fruntași7 sateloră , iar din cele maſ apropiéte sě ră
dicară satele intregi .
Guvernulŭ centrală austriacă vedea aceste preparative cu
nemulțămire. Elŭ voia sẽ împedice adunarea ; dar vědêndŭ ne .
resistibila pornire a Româniloră , afla prudentă a nu risca o
opunere nefolositóre şi chiar anti-națională, mai alesŭ că se
314 DIN ANUL 1848

interesa a cruța simpatiele populațiuniloră pentru ori-ce even

tualitate. De aceea elŭ , pe de o parte făcù cunoscută Episco
piloră că toleréză pe Româný a se aduna și a petiționa către
Împăratulă, insě în diua in care ei (Episcopii) vorů defige -o,
iar nu în Dumineca Tomei ; pe de altă parte, elŭ regulà a tri
mite oştiri spre a imprăstia pe cei carĩ s'ar aduna în diua
precitată .
Episcopii, de și póte nu eraŭ cu sinceritate dispuşi pentru
cestiunea naţională ast - felŭ cum o intelegea poporulă, totuşi
căutaŭ sé armoniseze atâtă susceptibilitatea guvernuluſ cât și
neîmpedicabila plecare a naţiuniĩ. Așa dar eſ determinară diva
de 3/16 Maiŭ .
Dar publicarea acestei desposițiuni întârdiindu - se, şi timpulă
fiindă înaintată, poporulă , carele nu scia de cât de Dumineca
Tomeĩ, veni în acestă și in numěră ca de 30 miĩ. Atunci ſu
mare anevoinţă sě se réspândiască mulţimea . Cele 5-6 mii
baionete imperiale nu aveaŭ curagiulă a veni la estremitatea
vērsărei de sânge. Poporulă nu voia a se risipi . Vocea Epis
copului Lemeni era neascultată, şi urmată de murmure ame
ninţătore. Tóte cercările tribunilorŭ eraŭ nefolositore ; ce dică ?
însuși tribunii nu sciaŭ dacă arŭ face bine sě se risipiască a
dunarea saŭ ba ; ei se temeaŭ ca nu cumva acesta sẽ fie o
cursă ; se îngrijĩaŭ că poporulă se putea duce pe acasă şi apoi
nu va mai veni la diua de 3/15 Maið . In fine, pe după prândă,
veni omulă poporuluï, Bărnuță Acesta asigurà spiritele atátů
ale tribuniloră cât şi ale poporuluğ, îndemnândă pe toţi a se
retrage in satele învecinate până la piua însemnată de E
piscopi.

XXIV .

Ast- felŭ s'aŭ urmată evenimentele care aŭ precesă Aduna

rea de la Blajă. Amŭ credută cuviinciosŭ a le descrie aice
în compendiŭ , numai pentru ca sě aducă aminte cât de tare
 DIN ANUL 1848 317

era desvoltată spiritulă publică în poporulă română din Ar

deală, cât era elŭ de inițiată în interesele generale şi în ideile
politice, câtă fermitate și perseveranță a arătată, câtă bună ju
decată a desvoltată , şi cu câtă abnegațiune și devotamentů
s'a ocupată de causa naţională .
Cu tóte ameninţările, persecuțiunile şi impedecările ce se
făceaŭ din partea Unguriloră și a guvernulu , pentru diua
destinată a adunării, Românii curgeaŭ ca torente din tote
părţile. Peste rîurile cele mai mari, pe unde Ungurii rădica
seră înadinsă podurile , Romàniĩ treceaŭ prin ape până în
peptă, saŭ in notă, numai și numai ca sě mérgă și sě ajungă,
la loculă ce se făcuse unŭ ideală de mântuire pentru dênşii .
In diua de 3 Maiŭ , poporulŭ adunată ajungea la cifra de
o sută de mii
Vědèndă cine-va acestă mare multime de poporů , adunată
pentru afacerì publice, îşi putea face cea maï essactă idee
despre comițiele și forurile vechei Rome . Pe unŭ câmpŭ des
chisă, în marginea din sus a Blajuluï, se improvisà o tribună
înaltă ; josū , imprejurulū acestei tribune, se puseră câte-va
mese și scaune, destinate pentru Episcopi, pentru secretarì și
pentru personele cele mai alese . Acolo poporulă , după co
mandamentulū juniorů jurişti, făcù unŭ mare cercă, în cât
sẽ rěmână loculŭ liberò de circulată la mijloců . Apoĭ se fă
cură liniĩ deschise şi largỉ până la biserică, pentru ca , de
acolo și până la tribună , sě fie calea liberă . Afară din cerculă
centrală , sé improvisară încă vre -o 4-5 tribune maľ mici,
destinate pentru tribuniſ populari destinati ca sě transmită po
porului, ce se afla depărtată de centru , decisiunile conterin
ţelorū .
Semnalulă deschiderei adunăriĩ se dete prin tragerea clo
potului celui mare. Atunci Episcopii, urmați de cleră , de pro
fesori şi de inteliginţi, se sculară şi plecară către loculŭ pre
parală . Înainte mergea flamura cea mare națională pe care
sta inscripțiunea aurie : Virtutea Română reinvictă, flamură
improvisată, precum arătaiù mai susů, la Sibiiū .
Acestă flamură era tricoloră ; represinta prin vènătă, albă
316 DIN ANUL 1848

şi roşi culorile îmbrăcăminte poporuluñ. Ungurii nerodi di

ceaŭ că este flamura russéscă ! Afară de acestă flamură , se
mai improvisară şi altele mai mici cu diferite inscripțiuni cari
arătaŭ dorinţele naţiunii ; pe una se vedea scrisă : « libertatea
şi independinţa naţională » , pe alta se citia : « credință nein
afrântă către națiune și troni », pe alta « nici o Uniune cu țéra
Ungu réscă .
Cu ocasiunea acestei adunărĩ veniseră mai mulţi Unguri
nobili de prin provinciele învecinate, parte cu scopă de a stu
dia lucrurile, parte atrași de curiositate . Mulți din aceştia eraŭ
de origine români : strămoşii loră își renegaseră limba, na
țiunea și religiunea , pentru diferite interese politice. Aceştia,
de astă dată, vědèndă măreția și religiositatea acestei impo
sante Adunări, simţiră inimele lorŭ entusiasmate pentru ono
rea numelui de română, și începură a îmbrățișa pe conduc
torii poporuluĩ numindu-i frații lorů , roşindă de rătăcirile lorŭ
trecute .

XXV .

Adunarea, deschisă sub preşedinta ambilorù Episcopi, pro

clamà de vice - preşedinţi pe Sim . Bărnuță și G. Bariţă ; mai
proclamà şi dece secretarì, între carỉ mỉ- aducă aminte de ca
noniculă Cipariu , Lauriană, protopopu Popasu şi Dim . Boeru.
Episcopulă Șaguna făcù o rugăciune către D -deủ ca sẽ lumi
neze mintea națiuniĩ și să o îndrepteze spre dragoste către
patrie şi spre credință către impératul. După acesta, Bărnuță,
idolulă poporuluğ, înaintà către tribună . În acelŭ momentů o
tăcere religiósă se făcù in poporů : cea de pe urmă suflare
părea că amutise. Poporulă părea că asteptă sě audă vorbindů
oracolulă seň . Vocea cea jumătate stinsă a oratoruluğ atunci
luà unŭ timbru ângerescă, ce resbătea până în fundulă inime
loră . Elŭ făcù cinci propunerî însemnate :
1. Ca adunarea sě se proclame de adunare generală a na
tiunii .
 DIN ANUL 1848 317

2. Câmpulă pe care se ține adunarea sě se numiască Câm

pulŭ Libertăței.
3. Națiunea sě se declare credinciósă împăratului.
4. Națiunea sě se proclame națiune de sine stătătóre și de
parte intregitóre a Transilvaniei.
5. Națiunea sě depue juruméntă de credinţă către împěra
tulă, către patrie şi către naţiunea română .
Aceste propuneri, repercutate și transmise poporului prin
vocea tribuniloră, se adoptară cu aclamaţiuni şi cu aplaude.
Atunci Bărnuță ceti formula jurămêntuluï, care, după ce se
adoptà, se recità de către poporă cu o solemnitate religiósă .
Cu aceste s'a încheiată şedinţa din 3,15 Maiŭ.

XXVI .

Secretariſ se consultară între sine cum sě termine maĩ cu

rândă lucrările, pentru ca sé pótă libera poporulŭ a se duce
pe acasă . Lucrarea cea mai essențială fu petițiunea către împě
ratulă în care sě se arate dorințele naţiunii. Laurianŭ se in
sărcină şi o făcù. A doua di redeschidêndu - se adunarea, elů se
sui pe tribuna şi ceti proiectulŭ petițiunei. Acesta cuprindea
16 punte memorabile :
1 ) Cererea unei diete representative, la care Românii se fie
chemați a trimite deputați în proporţiunea număruluſ lorů .
Româniſ sě aibă dregătorii lorŭ naționali în tóte ramurile.
Limba română sé serve ca oficială în față cu Româniĩ.
2) Independința Bisericei române fără distincţiune de con
fessiune. Restabilirea Mitropoliei Române şi a unui sinodŭ ge
nerală anuală .
3) Desființarea iobăgiei (clăcei) şi a decimeloră, fără despă
gubire.
4) Libertatea industrială şi comercială .
5) Desfiintarea dărei asupra vitelorů .
318 DIN ANUL 1848

6 ) Desfiinţarea deciuelei metalelorŭ ce se exploatéză în co

prinsulŭ terei.
7 ) Libertatea de a vorbi, a scrie şi a tipări.
8) Libertatea individuală și dreptulă adunărilorð .
9 ) Tribunale de jurați cu publicitate, în care apěrările să
se lacă verbale .
10 ) Guarda națională. Miliția română să aibă ofițeri români.
11 ) Regularea miezuinelorů (hotărniciilorŭ) prin comisiuni
mixte .
12 ). Dotarea clerului română din casa Statului, ca cele -l -alte
cleruri.
13) Intinderea instructiunii publice, prin scoli primare să
tesci, gimnasii, institute militare şi technice, seminarii, uni
versități, și altele .
14) Egalitate de dări şi ştergerea privilegielorů .
15) O Constituţiune nouă făcută prin o Adunare Consti
tuantă a tuturoră naţiuniloră ţěrei , pe basele libertăţii, egali
tăţii şi fraţietății ; codici nouě de legi civile, penale, comer
ciale .
16) Causa Uniunei cu Ungaria sẽ nu se tolereze a se des
bate până când Româniĩ nu vor lua parte in camera legisla .
tivă ca națiune constitutivă ; alt- felŭ de s'ară urma, Românii
protestéză cu solemnitate.
Poporulŭ priimi proiectulŭ de petițiune cu strigărì unanime
de entusiasmŭ. Laurian, Bărnuțů, Bariță , fură purtați în triumfù
şi aclamați ca capī și conducători ai națiune . Entusiasmulă
generală era la culme. Insuşi cerulŭ părea impressionată de
ſericirea generală , căci în momentele acele începù a ploua, și
picăturile de ploie poporulŭ le aseměna cu lacrimî de bu
curie .

XXVI .

A treia și se ținù încă o conferință. Astă dată însě nu se

făcu de cât verificarea protocolului şedinţei II şi defigerea
 DIN ANUL 1848 319

deputațiuniỉ ce lua missiunea a duce petițiunea la împěratulů .

După acesta, Adunarea declarându -se terminată , poporulă în
cepù a se duce pe la vetrele sale, plină de ilusiunì și de spe
ranțe într'unŭ viitorŭ maĩ fericită . Dar vať ! cât de amară
se arătà viitorulŭ acela , atât de dulce visală atunci !
După plecarea poporuluĨ maĩ rėmaseră în Blajă până pe a
doua di cei mai mulți din protopopi, tinerii jurişti şi studenţi,
și puținii Moldoveni și Munteni emigrați, cart prin o intêm
plare accidentală avuserămú fericirea a lua parte la o di aşa
de mare pentru națiunea nóstră. Cu inimele nostre tinere și
înflăcărate de idealurĩ frumose, împărtăşia mŭ tóte emoțiunile
frațiloră Ardelený, și cu sufletele nostre de români îmbrățișamŭ
aspiraţiunile şi credinţele lorů, identificându - ne sorta nóstră cu
a lorů . O dulce di și frumósă ! tu vei fi cea maſ prețiósă din
suvenirile mele !
La sunetulŭ uneſ musice de lăutarñ ce se rătăciseră pe
aici, o cétă de vre-o trei -deci de părechỉ tinere esecutà jo
culă căluşeriloră , acelŭ jocủ care a perpetuată până astăţi în
poporulū nostru legenda răpireï Sabinenceloră de către stră
moşiĩ noştri Romani. Séra se făcură serenade pe la cei maſ
mulți din bărbaţii iubiţi ai poporului. De onórea acesta ne
împărtăşirămă şi no Moldoveniĩ.
A doua și ne căpuirămă de trăsurĩ și plecarămŭ ca sě ne
intorcemŭ la Braşov .
320 DIN ANUL 1848

PARTEA A PATRA

I.

Numărulŭ emigrațilorŭ noştri se mărise. Eram deja vre -o

douě-deci. Ma toti ajunseserămă fără bani de cheltuială . Posi
țiunea era cam critică , mai alesŭ că , dupě cum se croia
lucrurile, vedeamă că n'o sě putemŭ sta multă pe aici. Ne fă
cuserămŭ suspecţi. Nemţii se ingrijíaŭ tare de ideile pan -ro
mânismului, și pe noi ne luaŭ de apostoli propagatori ai acestor
ideỉ ; şiarele loră buciumaŭ susă şi tare că Romànii la Blajă
numai proforma aŭ făcută jurămêntulů de credinţă pentru
împăratulů ; în realitate însă s'ar fi plănuită înfiițarea unei
împěrațiĩ daco -romane! -- Pe de altă parte Unguriĩ ne luaŭ
dreptă emissarī russesci, și insinuaŭ că noi am fi organisată
Adunarea de la Blajă , și că jurăméntulă de acolo s'a făcută
pentru Impěratulŭ Nicolae !
Adunarea de la Blajă făcuse o revoluţiune mare intre
Unguri.
Se vorbia că Săcuiĩ grăniceri aŭ sě se pogore de la munti
şi sě vie ca sẽ trécă sub sabie pe toți Românii. Scirī din ce
în ce maĩ sinistre se rēspândiaŭ în tote dilele. Chiar in Bra
șov se vorbia că Săcuii din satele vecine era sẽ calce ora
şulă fără veste, sě măcelăriască pe Saşi şi pe Români.
Intr'o séră eŭ, cu Lascar Roseti, ne dusesemŭ la unŭ casinŭ
 DIN ANUL 1848 321

română . Acolo cetiamŭ gazete și convorbiamă cu câți- va cu

noscuţi.
De o dată audimŭ bătêndŭ tobe de alarmă . Eşimŭ în bal
conŭ şi vedemŭ o mişcare mare pe uliță ; apoi împușcături în
partea meridională a cetății. Cei din prejurulă nostru înce
pură îndată a dice : Săcuii ! Săcuit ! la arme, la arme, băeti !
Intr'o clipă casinulŭ se deşertà, și noi, plini de grijă , ne sco
borîrămă. Eşindă în uliţă , vedemŭ câți- va civilĩ cu armele în .
mână, alergândŭ in direcțiunea porţii de la vale a cetății.
Aceştia eraŭ soldațiſ gardeſ naţionale. Intâlnimŭ pe unŭ ofi
ter : il intrebămă ce este ? elŭ ne respunde, grăbilă , că sẽ ne
ducemŭ pe acasă, să nu stămă pe uliță căci póte să ne ajungă
glónţele. In adevěrů împuşcăturile se îndestaŭ . Atuncea am în
cepută și noi a îndesi paşii. Ajunserămŭ la otelă. Acolo gă
siiŭ pe ai noștriſ pregătindu - şi armeie. Nimeni din otelŭ nu
sciea ce este ; nimeni nu avea curagiulŭ sẽ ésă ca sẽ ne în
credințeze ce este. Eŭ luaiŭ o puşcă și eșiiŭ răpede in stradă.
De acolo mě îndreptaiŭ către loculă unde se audia împuş
căturile .
Porta cetății nu era departe. O găsiiŭ deschisă. Trecuiŭ pe
sub densa, şi acolo věduğu scânteierile împuşcăturiloră de a .
própe : vedeamă chiar glónțele care vijiaŭ în drepta și în
stânga ca stele cădětore. Audiamŭ mai la vale o strigare de
comandă militară, apoi sbierăte, urlete, vățerări. Cu tóte
acestea nu intelegeamŭ nimica. In One mě aventuraiŭ sē ieŭ
direcțiunea la drepta pe marginea şoselei. Intâlniiū o compa
nie de guardă națională. Cunoscuiŭ unŭ română. Intrebaiŭ ce
este . Imi spuse că se bată soldaţii între ei : o companie de
Galiţienī ce venisc să schimbe garnisona din Braşov compusă
din Italienī, se luase la cértă pentru amantele lorů, şi ast - fel
eşiseră la bătaſe . Unŭ ofiterŭ ce eşise ca sẽ le comande a se
retrage, fuse străpunsă cu baioneta. Se uciseră vre-o trei-deci
de inşi ; câți-va se răniră. Generalulă comandantă al cetății,
aducêndŭ tunurile și îndreptându -le în contra loră, cu mare
greŭ reuşi a-ì face sě se supună .
21
 322 DIN ANUL 1848

II .

Cat despre greutatea lipsei de bani, in curend ne puserăm

la cale. Negri , al căruia nume avea credită între Români, găsi
· de se imprumutà cu o sumă bunişóră.
Indată ce elŭ avù bani, avurămă toți : punga lui generósă
ca şi inima- ĩ frumosă , se deschise pentru toţi cei ce aveaŭ
lipsă. Cu asemenea sacrificiuri, cu asemenea liberalități, prodi
gate prin Francia şi prin alte locurî, acestă nobilă bărbatů işi
perduse frumosa avere ce moştenise de la părinţi.
Dar în dilele acele de efervescintă politică, nu ne puteamă
opri de a nu cugela la afacerile din lăuntru ale těrei nostre.
Făceamă consiliabule indesite, și ne formularnŭ basele pe cari
sẽ reorganisămů těra, dupě ce vom reuşi a intra în ea. In
cheiarămŭ unŭ actă prin care ne obligamă a lucra pentru 1

Unirea Principateloră, pentru emanciparea tiganiloră, pentru

împroprietărirea țăraniloră, pentru armarea poporului, şi alte
reforme frumose ce aveaŭ de scopŭ rădicarea Românismului
din miseria în care se afla .
Cei mai mulți din noi sciaŭ cu incredinţare că in ţéra Ro
mânescă trebuța sě prorumpă o revoluțiune politică şi socială.
In așa alternativă , ne credeamă și noi moralicesce îndatorați a
lucra ceva . Ceea ve vedeamă mai nainte de tóte că trebuia
de făcută, era o nouă mişcare în Moldova spre a rěsturna
guvernulŭ : lucruri prea cutezătóre , ce e dreptulū, dar care
vedeamă că se făceaŭ pe atunci în tote părțile, maſ in tóte
dilele, căci ne aflamă în anulă revoluțiunilor). Ne ocuparămŭ
până și de guvernulū provisoriň ce trebuia sě proclamămū.
Pentru ca sě reuşimă însă, ne trebuia brate multe şi arme.
Cum sé facemŭ ? Atuncea ne veni ideea sě organisămŭ o os.
tire de Transilvăneni, Bănăţenī și Bucovineni, și sě intrămŭ
în Moldova pe trei părţi diferite. Cu aşa planŭ chimericũ, M.
Iepureanu şi L. Roseti, se duseră în Banat : altii se deciseră
 DIN ANUL 1848 323

a merge sě se înţeleagă cu Româniĩ de pe la Abrud ; iar

alţii sě trécă în Bucovina ca sẽ lucreze în întelesulŭ acesta .
Intre aceşti din urmă mě alăturaiŭ şi eŭ. Găsiamŭ maſ si
gură sě mě ducă în Bucovina, ca sě mě depărteză de Tran
silvania, unde lucrurile se înfierbêntaŭ din di in di mai tare.

III .

Plecaiŭ într'o trăsură cu amiculŭ meŭ Casimir, cu vechiulů

meŭ camaradů Balş şi cu Zaharia Moldoveanu .
Ni s'a intêmplată sẽ trecemŭ prin Cluj chiar a doua di de
17 (29) Maiă , când se deschise Dieta Transilvană. Totŭ ora
şulă era într'o sěrbătore. Pe tóte casele se vedeaŭ flutu
rândă stindardele maghiare, pe carî se vedea scrisă : Unirea
cu Ungaria.
Dieta, saŭ Adunarea provincială a Transilvanie , compusă
dupě vechile legì ale ţărei pe basele regimuluì aristocratică,
represinta mai în unanimitate elementulă maghiaro-secuiù ;
prea puținî Sași, și numar clerul din partea Româniloră , luaŭ
parte in acestă Adunare .
Ast -felŭ compusă, Dieta, de la cea întâi şedinţă, proclama
Unirea Ardealului cu Ungaria, fără a da ascultare protestări
lorŭ legitime ale Româniloră, ce i s'aŭ transmis prin Episco
pulă Șaguna și prin o deputaţiune de la Blajă.
Dieta Transilvaniei, dupě Constituțiunea de până atunci, se
compunea din 310 representanţi, repărțiți în modulů ur
mătorŭ :

Catolici . 141
Reformati. 119
1) Dupě religiupe . 34
Evangelict
Unitari . 14
310
324 DIN ANUL 1848

Ungurt. . . 161
2 ) După naţiuni . . Secur 114
Saşı. 35
310

3) Dupě staturi saŭ 5 Nobili ( aristocrați ) . 245

caste . Burgar ( cetătent) . 65
310

Ca oficiali 62
4 ) Dupe titluri şi ran . I Ca notabili saŭ roga
guri saŭ nascere . lişli . . 15 )
Deputati . . 96
310

Chemați de Domnilor . · 198

5) După cum sunt Aleşi ... 96
chemafisaŭ aleşi.
Chem . şi tot odată al . 16
310

Numai dupě aceslŭ tabloŭ se póte vedea ce monstruósa

Constituțiune avea Ardealulă. Ei bine, cu tóle acestea, Ungu
rii ce aŭ amețită lumea cu liberalismulŭ lorů, şi astăți susțină
legalitatea votului din 1848 al Dietei acesteia .

IV .

Ne aſlamŭ în Clujŭ pe la 17 (29) Maiŭ. Era unŭ timpŭ fru

mosū ; si mai alesă că aceste locuri sunt favorisale de natură
cu cea maĩ frumósă climă . Clujulă este mare și destulă de
plăcută : ulițe regulate, architectură modernă și elegantă ; rên
duele bune, curăţenie, mişcare multă industrială şi comercială .
In majoritate locuită de Ungurĩ, elŭ represintă fanatismulă
maghiară în tótă puterea cuventului: nu vedeai de cât costume
naționale ; audiai la toți opincarií şi bocâncariſ zuruindŭ pin
tenii ; urechile - ti craŭ lovite neincetată de teremtetem şi alte
 325
DIN ANUL 1848

cuvinte aspre, carŤ sunt în natura limbe Unguresci. Apoi pe

tóte casele, pe tóte edificiurile publice, la tóte ferestrele se ve
deaŭ fluturândă stindardele maghiare ; in tóte părțile, pe stin
darde, pe pereți, se vedea inscripțiunea Unio, saŭ Eljen unio .
Acesta se esplica prea bine : càci Ungurii cu majoritatea loră
in Dietă, cu influenţa guvernulu ce le era în mână, procla
maseră Unirea Transilvaniei cu Ungaria. Acestă urmare arbi
trară și nedreptă, învělilă cu forma legalității, fu causa înfri
coșatelorŭ věrsărī de sânge ale nenorocituluì rěsboiŭ civilă ce
irupse nu târdiŭ între Români şi Unguri ; calamitate care a
coslată aprópe o sută de miſ de capete de Români şi Ungury,
perdute fără nicŤ unŭ folosŭ !
Dupě ce prândiserămŭ la ospětăria unde trăseserămă , ca
maradiſ meſ, obositi de escursiunile ce făcuserămă, simțiră
trebuința a se repausa . Eŭ însă, setosă de a mai vedea aceste
locurì străine pentru mine, mě aventuraiŭ pe ulițe, și din
stradă în stradă, mě pomeniiŭ afară din barieră. Acolo deteiŭ
cu ochiſ de o grădină întinsă. Adoratorŭ al umbrei şi al ver
defei, intraiŭ în lăuntru şi mě afundaiŭ în nisce aleye frumose,
boltite cu ramurile arboriloră ce eraŭ împrejurulŭ loră. Nu era
mai nimeni care sě -mi întrerupă admirarea acestei frumose
grădlnī ; nu mai vedeamă nici sórele ce scăpěta către apu
sulŭ seŭ ; nu ascultamŭ ne cat faşiitulŭ frundelorů bătute de
unŭ vèntuleță uşorů și cântările privighetoriloră de prin crân
guri, cu carĩ doriamů a rivalisa, dacă natura mi-ar fi dată
dorulă cântării .

V.

Umblândă prin aležele acelea, de o dată zărescă pe o bancă

isolată, o damă îmbrăcită în negru și țiindū o carte în mână .
Când mě apropiaiŭ, o salutaiŭ fără sẽ voiă ; căci uitându -mě
la ea , věduiŭ o frumuseţe răpitore. Ea se înclină putinŭ la
salutarea mea ; și atuncì mě întėlniiù cu nisce ochỉ în care
eram gata a mě ineca , dacă m'aşi fi pututủ transforma intro
326 DIN ANUI. 1848

radă de sóre saŭ intr'o musculiță aeriană. Simţiiŭ piciorele

mele slăbindŭ de sub genuchỉ, paşii mei rărindu -se fără de
voie, şi têmplele mele sbătêndu - se. « De, drace ! diseiŭ în si
nemï ; sẽ nu cum -va sě mě împingi la vre-o aventură ! »
Mě mai înturoaiù . Trecuiŭ farăşi pe lângă acestă damă.
Jarăși o salutaiŭ. Ea, fără a se mai mişca, se uità lungă
la mine .
După ce făcuiŭ vre-o cinci paşi inainte, iarăşi mě inturnaiŭ .
3

astă - dată decisů a o acosta .

Imi permiteți a vě intreba, dómna mea ...
Nemtudum , respunse ea.
Inţelegendă că nu scie românesce, cercaiŭ a-ſ vorbi nem
fesce, grescesce, italienesce. Ea însă imi răspunse totŭ cu
nemtudum . In fine iï adresaiŭ cuventulă în limba franceză .
Acestă limbă. de şi cu greutate, totă o vorbia putinů . O in
trebaiŭ dacă e dómna acestei frumose grădini. Ea inii respunse
afirmativă . O întrebajă dacă e măritată ; ea puse batista la
ochỉ, şi părù a suspina ſi mai făcuiŭ câte- va întrebări, dupě
care înfeleseiŭ că am a face cu o persónă de distincțiune și
cu o fiinţă ce suferia de o mare nenorocire.
Incepù , dupě aceste, şi ea sě-mï facă felurite întrebărý. Vě
dêndă că are a face cu o maghiară , mě feriiŭ de a- spune
că sunt română, sciindă înverşunata ură ce aveaŭ Maghiarii
în contra Româniloră din învechite timpuri ; ii spuseiŭ ca sunt
unŭ călětori francesů, venită cu misiuni archeologice prin
Transilvania .
Ea mi se arătà atuncea prea multămită : mě intrebă de câte
dile mě aflu in Clujů, unde sunt la otelů, cum mi se pare féra,
cât am sẽ mai staŭ pe aci, - şi alte întrebări mărunte de
carĩ nu -mi mai aducă aminte. In mijloculă intrevorbirii , ea
se sculà . li oferiſă braţulă . Ea însă mě refusà, dicendŭ că e
târdiŭ , și că cală sě reintre in casă. Cutezarea mea merse
până a-i cere voie de a o visita. Ea imi respunse cu unŭ su
risŭ graciosă că francesii sunt tot d'a -una bine-veniți în casa
Maghiarului.
Dupě acesta mě tinuiŭ de ea, şi trecêndă prin câte-va co.
 DIN ANUL 1848 327

titurĩ și cărărž, mě věduiŭ sub peristilulă unei case cu douě

caturi, mică dar frumósă şi bine ingrijită . Condusă de ea , in
traiŭ intr'o mică sală din catulă de josì, care dupě mobila
mentulŭ seŭ părea a fi cameră de recreatiune. O lampă era
aprinsă pe o masă rotundă. Unů bětrånŭ se înfăţişă . Ea îi
adresà câte -va vorbe, dupě tonulŭ cărora înteleseiŭ că vor
besce cu unŭ servitorů.
In curëndŭ, dupě ce ne aşedarămă pe scaune, veni o bě
trână, pe care mi- o recoinandă de mumă a sa, şi care nu
scia nic o limbă altă de cât cea maghlară.

VI.

Aci juna şi frumósa maghiară, dupě óre- cart convorbiri

trecētóre, imi spuse maſ multe lucruri despre ea și fa
milia sa .
Tatălŭ seŭ era adevěrată maghiară, nobilŭ magnată, cu unŭ
arbore genealogică de mai mulți secoli, aristocrată in tólă pu
terea cuventului, și mare proprietară de feude in Transilvania .
Bărbatulŭ ei, cu care se măritase de vre -o sépte ani , se tră
gea diutr o familie românescă ; dar părinții părinţiloră sei incă ,
renegaseră naţionalitatea loră și îmbrățișaseră naţionalitatea
maghiară, ajungendă prin acesta la demnităţile şi privilegiurile
nobililoră de sânge. In marea mişcare națională a Mahgiarilor,
socrulă şi ginerele, se aruncară cu totŭ entusiasmulă şi devo
tamentulă caracteristicŭ rasei Avariloră şi Huniloră. Amèn
duoi aceştia depuseră tesaurele lorŭ pe altarulŭ patriei, şi lă
sându -şi femeile la Clujú, incinseră săbiile şi alergară la rěsboiulů
ce se declarase de curèndă între Croați și Unguri. In fruntea
celelorŭ lorŭ de voluntari Honvedi, ei luară parte la mai multe
lupte, și căpětaseră mai multe succese ; dar în cele de pe urmă,
plătiră impetuositatea loră cu mare preţă ; intr'o bună dimi
nétă cadavrele loră se găsiră góle pe unŭ câmpŭ de bătălie,
unde cu o di mai inainte Jelacici triumfase. Ast-felă, aceste
328 DIN ANUL 1848

douě věduve purtaŭ doliulă cu resignațiunea și cu mândria de

martirý al causei naţionale.
Abia têněra maghiară apucase a -mi da aceste puține rela
fiunì, intrerupte adese de lacrime și suspine, dominate insă cu
o putere în adevěră eroică, --şi mě věduiŭ de o - dală incon
jurată de o societate numerósă . Maſ multe rude și amici ai
dómnei de casă, umplură salonulů . Fuseiŭ la toţi presintată,
dar numai cu vre-o trei putuiii abia conversa, fiind -că limba
francesă nu prea era în usanță pe atuncī între familiele ma
ghiare ; şi fiind -că maghiarulă , în genere, este din natura sa
atât de mândru de limba şi naţionalitatea sa, în cât limbele
străine le despreţuesce și prea rară care învață câte una . Mai
toți nouiſ veniți eraŭ ómeni politici : deputați, demagogi, dia
rişti, funcționari. Nu era vorba de cât despre marea faptă à
proclamărei Unirei. Entusiasmulŭ era generală : chiar in ochii
věduvelorŭ maghiare scânteia atât de tare veselia şi fericirea,
în cât păreaŭ a-și fi uitală de doliulŭ loră .
In mijloculă acestorů ómeni fanatici, numai eŭ singură eram
fără voia mea tristă , îngrijită şi deconcertată , căci de unde
pornisemŭ ca sě mě înfigŭ într'o aventură de femei, mě ve
deamă încurcată într'o societate patriotică cu sentimente 0
posite.
De ce nu te bucuri și d -ta ca noi ? mě întrebà unulŭ
ce era deputată .
Imi pare rěŭ , răspunseiŭ, că nu potŭ sě fiŭ veselă . Pre
cât admiră entusiasmulŭ vostru , pre atâta mě întristeză că nu -l
vědă pentru o causă mai justă .
Ce vrei sẽ dici ?
-- Voiŭ sẽ dică că prevědŭ marĩ nenorocirý, alåt pentru
téra acesta , cât şi pentru națiunea vostră . Fapta de astă-di,
cu al căreia triumfă vě glorificați, o sẽ tragă dupě sine ca
lamitățile rěsboiului civilă, și Dumneder scie câte neno
rociri...
Pentru ce ?
Pentru că proclamati Unirea, fără consimţiméntulă și în
felegerea prealabilă a Românilor, populaţiunea cea mai nume.
 DIN ANUL 1848 329

rósă din Ardeală ; și nu prevedeți la ce estreme de desperare

pótă sě ajungă acestŭ poporŭ insultaſŭ ast- felſu !
Dómna de cacă distribuia ceaiulă, și cu ocupațiunea acesta
nu băgase de sémă vorbele mele. Iar Maghiariſ ce eraŭ aci
incepură a se uſta de o dată unii la alțiï ; şi , încetândă de a
maĩ vorbi cu mine, incepură a vorbi intre ei unguresce, ară
lându mě mereŭ cu degetulă.
Atuncea înţeleseiŭ efectulŭ imprudentei mele. Eŭ lovisemŭ
pe Unguri in buba care -T durea : vorbele mele fură ca nisce
trăsne'e pentru eĩ ; și îndată înțeleseiŭ că persóva mea era
aci ca unŭ scandală. Imì luaiŭ pălăria, pretestàudă că e târdiŭ,
și diseiŭ adio damelorŭ din casă . Dupě acesta, făcêndŭ o re
verință către cei-l-alți domni, eşiğū .

VII .

Credeamă că ast- felŭ aventura mea era terminată. De unde

intrasemă în casa acesta cu cugete amorose, eşiamŭ cu sufle
tulŭ indignată de idei politice . De unde intrasemă cu ilusiunì
de fericire, eşiamŭ cu îngrijire .
Traversåndă grădina, mi se părù că douſ ómenī mě urmă-
rescă. Indesaiŭ pașii. Dupě ce eşiğŭ din aleele cele întunecose,
mé oprită puțină, și věduiŭ , la lumina lunei, că acei douì
ómeni eraŭ chiar dintre personele ca care întrevorbisemŭ cu
o oră mai 'nainte. Eşiğŭ din grădină, și intraiŭ în cetate . Imi
aruncaiŭ ochii înděrěptă , şi věduiŭ că acele douě persone tot
mě urmăriaŭ .
Unŭ orologiŭ de la o barieră bătea dece ore şi ună pătrară .
Prăvăliele eraŭ închise. Pe strade nu circula de cât soldaţii şi
garda națională . Oamenii ce mě urmăriaŭ îndesiseră paşiņ, im
eşiseră înainte. Îi věduiŭ schimbândă câte va vorbe cu o com
panie de gardişli, şi apoi depărtându -se.
Cand am venită in dreptulů gardiştilorú , mě věduiŭ incon
jurată de ei ; începură a -mi vorbi unguresce şi nemțesce. Le
330 LIN ANUL 1848

spuseiŭ românesce că nu intelegů . Unulă din ei atunci imi vorbi

in limba mea.
Cine escì ?
Omă bună .
De unde viſ ?
De la contesa ... unde am petrecută séra.
Dar de la dece césuri, nu mai e slobodů sě umble ni
meni pe ulite .
N'am sciută ; sunt străină .
Pasportŭ ai ?
Am ; e la făgădăů .
Vino dupě noi.
Aide .
Inconjurată de aceşti ómeni înarmaſi, credeamŭ că o sě
mergŭ la otelů , de unde nu mě indouiamŭ că o să mě mân
tujú de dén iſ fără nici o superare. Dar sosindŭ la o respàn
tie, věduiŭ că sinjstriſ mei companioni mě împingă la drepta ,
direcţiune de totů opusă cu calea oteluluğ meŭ.
Ehei ! dar unde apucati ?
La Politie.
--- Dar ce sě facă eŭ la Poliție ? ce ? mě luati de hotă ?
Ce felŭ de ómeni sunteți D - v. pe aici ? Ce felŭ de legi aveți ?
De voiti sě vě incredințati despre mine, veniți la făgădăŭ, sě vě
arătă pasportulů , sě vedeți și pe camarad'i mel ...
De prisosă , domnişorule. Porunca este că cine se va
prinde dupě dece césuri, şě fie dusă la politie : este belage
rungzustand ( stare de assediů ) !
Vědendů că nu e chipŭ de opunere, mě supusejă , dicendú
în mine : a dracului aventură ! Cu tóte acestea rěmăsein
incredinţată că acesta era consecința ideilorŭ politice ce mě
hasardasemŭ a le da pe fată în salonulă Contesei ; şi că
era o cursă pregătită de cei douị Unguri ce se luaseră
dupě mine.
 DIN ANII. 1848 331

VIII .

La Poliție, fuseia introdusă într'o cameră mică, unde nu era

de cât unŭ pată aşternută cu o rogojină.
Păzitorulă, îndată ce mě puse aci, eși și încuià ușa pe diu
afară . Protestaiŭ cu ună țipetū, dicêndă că eŭ nu sunt hoță ;
dar dreptă rěspunsă nu audijă de cât câte-va teremtete. Din ne.
fericire, în dreptulŭ grilatei mele ferestre era unŭ felinară : ast
felŭ aveamă fericirea de a nu mě vedea în intunerecī . Dar
necazulŭ meŭ fu mai mare când căutaiŭ in sinŭ și věduiŭ că
nu luasemŭ portofoliulă cu mine . Dacă l'aşi fi avută, negreşilă
că aşi fi făcută o meditaţiune durerósă, prin care aşi fi bles
temată şi Unguri, și contese, și Clujă , și totă neamulŭ ma
ghiarilorð .
Ca sě mě distragŭ , măsuramŭ camera mea in totŭ sensulă,
şi cu paşii, și cu palma, şi în largă şi in lungů . Nu- mi venia
sě mě culcă , căcî rogojina nu era prea elastică. De necazŭ
mě suiamŭ pe pată şi umblamŭ pe elă . Singurulŭ lucru ce mě
incomoda eraŭ nisce insecte mărunte carî se urcaŭ mereŭ pe
mine și mě pişcaŭ ; dar dupě ce înteleseiŭ că aceste nu eraŭ
de càt purici, mě mângăiamŭ cu poetica cântare a grierilorů .
De atunci, vě mărturisescă, am căpětată o mare dragoste pen
tru grieri : cea mai plăcută mulțămire a mea este ca sě am
în camera mea unde dormŭ unŭ grierů .
Nici o-dată n'am aşteptată şiua cu mai mare nerăbdare.
Când am vědulů résărindă aurora , mi am adusă aminte de
frumosele gene ale primel mele amante când le deschidea de
şteptându-se din somnŭ la strigarea mea amorósă. Jar când
am vědulă răsărindŭ sorele, mi s'a părută mai dulce de càt
prima di când am vědută lumina , (cu tote că pe acesta, dreptă
sě spună, nu o fiiŭ minte) .
332 DIN ANUL 1848

IX .

Camaradii mei, dupě ce mě căutaseră tótă séra, vědendů

că nici a doua di dimineță nu veniamŭ la otelů , intraseră in
mii de bănuele ; mai alesŭ că fusese vorba sě plecămă de di
minéță. Unulŭ din ei merge la capulă Poliţiei. Acesta nu scia
încă nimica ; cu tóte acestea iſ promise că va da ordine de
cercetare . Acestă imprejurare aduse pe capulă Poliţiei maſ de
diminéță la postulŭ seŭ .
Pe la 8 ore, audiiŭ deschidèndu-se inchisórea mea . Fuió
poftită afară şi condusă înaintea Politaiuluț. Fără a sci cine
era omulă către care eramă înfăţişată, când věduiŭ în aceeaşi
cameră pe camaradulů meŭ Casimir, mě aruncaiŭ pe dată in
bratele sale .
Dupě ce fuiŭ expusă la unŭ mică interogatoriŭ ; după ce mi
se examină pasportulů, care se găsi în bună rëndueală, Poli
faiulă , unŭ Ungură cu mustăţi lungi şi ceruite, ne spuse că
sunt mari bănuele asupra nóstră. Elă îmi aduse aminte de
vorbele ce avusemŭ în séra precedentá la contesa L ... Eŭ încă
nu asc'inseiŭ adevērulă, şi spuseiŭ că ast -felŭ sunt şi acuma
convincțiunile mele , şi că nu înțelegă pentru ce ași putea fi
bănuilă .
Aŭ doră nu pote omulă sě se bucure (diseiă ) de atâta li
bertate in ţéra acesta, ca să spue cu franchefe ideile sale po
litice ? Aŭ doră asta e legalitatea Ungurescă ? Aŭ doră ast-fel
înțelegŭ Ungurii ospitalitatea ce sunt datori a da emigranților
din tērile lor vecine ?
Nu-mi maĩ aducă aminte ce mai spuseiŭ muslăciosului með
Ungură ; dar sciŭ că mě aprinsesemŭ tare, și-i vorbisemŭ cu
vinte aspre. Elŭ ne spuse cu franchetă că Ungurii se temŭ de
Panslavismă, că s'aŭ prinsă în mai multe părtă emissari rus
sescì carī aŭ fost împuşcaţi.
Dar dupě ce spuserămă Ungurului motivulă emigrărei nostre,
 IN ANUL 1848 333

adică mişcarea din Moldova, care nu era de cât o protesta

țiune în contra protectoratuluſ russescă , el părù à se convinge
de adevěrů. Ne spuse că suntem liberi, cu cuventă de onore
că vom pleca îndată din Clujú , și că nu ne vom mai ocupa de
politică.
El ne spuse că sunt ordine forte aspre de la Ministerul din
Pesta pentru emissariſ politici ; și că, dacă ne-am apuca de
politică și în alte părți, potŭ sě se găsiască funcţionarī cari sě
nu voiască a ne înțelege ; și ast- fel ne-am espune a fi escor
tati la Pesta , saŭ .... și mai rěň .

X.

Eşindŭ de la Poliție, merserămŭ la otelă ; mâncarămă câte

ceva, luarămă şi câte o cafea cui lapte parfumată cu slă
nină dupě maniera Ungurescă, și apoi plecarămă, fericiți că
am scăpată numai cu atâta din terorismulă ungurescă .
Trecurămă prin mai multe sate legate între ele cu șosele
minunate .
Satele unguresci se cunosceaŭ dupě aspectulŭ lor teatrală ;
căci la fie -care bordeiŭ se vedea câte douè -treſ stindarde ma
ghiare cu inscripțiuni unio saŭ éljen Coşut. Pe unele locurý,
' éraŭ și inscripțiuni scrise românesce, ca sẽ le înțeleagă și Ro
mâniſ ; unire saŭ mórte, unire saŭ furcă ; și în adevěră că
în cúrendŭ s'aŭ pusă furci pe tóte drumurile, și Româniſ ce
cutezaŭ a se pronunţa contra Uniriſ eraŭ spânzuraţi fără nici
o judecată !
Dupě vre-o patru ore de călătorie, ne oprirămă la cârciuma
unui sată, ca sẽ résuflămŭ caiŤ. Acestă sală , dupě locuințele
sale miserabile, se cunoscea că era locuilă de Români, și pro
prietate a unui magnată Ungură, al căruia castelŭ se vedea
albindŭ nu departe, aședată pe o cóstă de deală, ocolită
de zidurī şi de o grădină întinsă . Comandaserămŭ ceva de
mâncare ; și până sě se gătřască, ne preumblamŭ la umbra
unei şandramale ce cra în fața cârciumei. Ne puseserămŭ la
334 DIN ANUL 1848

vorbă cu vre - o trei români trecătorĩ, cărora le oferisemă și

de beută. In intervalul acesta, vedeamŭ din când in cand in
trândă şi eşindă din cârciumă câte unŭ Ungură cu pipa in
gură şi cu puşca pe umere . Ni se spuse că eraŭ guardişti na
ționali sătescì : că se dedeseră arme și pe la sate, însă nu
maſ Unguriloră, ear Românilorŭ nu. Aceşti guardişti se totă
uitaŭ la noi, şi păreaŭ a trage cu urechia întrevorbirile nostre
cu țăranii români. De o-dată ne pomenirămă cu vre-o dece
din aceştia, viindă și întrebându-ne de unde venimă, unde ne
ducemŭ și ce felŭ de ómeni suntemă. Nemulțumiți de respun
surile nóstre, ne cerură paspórtele. Neputêndu-le ceti, ne
spuseră că suntemŭ arestați, și că trebue sě ne ducă la
Grafulů .
Nu era nici unŭ modŭ de înţelegere cu acești ómenſ sěl
bateci şi fioroşi. Trebuea a ne supune. Escortati intre pusci, câte - si
patru, furămă duşi la castelulă Grafului. Norocire că nu era
departe.
Dupě ce traversarămă grădina, furămă aduşi sub balconulŭ
palatului, și ținuți în sore, ale căruia rade ne frigea ca în
frigare. Mai mult de douě deci de minute stăturămă acolo, aş
teptândă venirea Grafului. In fine acesta se arăta în balconŭ
Ne adressà vorba unguresce ; apoỉ vědêndă că nu-i putemŭ
respunde, ne vorbi românesce . Ne întrebà ce felŭ de omeni,
și de unde suntem . Îi respunserămă că suntem Moldoveni, şi
ră dacă ar fi venită și el în Moldova, nu ar fi fost tratată ast
felă .' Indată ordonà guardiştilorů sě se ducă, iar elů ne
pofti sus.

XI.

Grafulŭ era unŭ omŭ ca de 70 ani, robustă, şi cu o fisiog

nomie plăcută și veselă . El ne eşi înainte până la jumătatea
trepteloră scărei, pre când ne urcamŭ . Ne cerù miſ de scuse
pentru supěrarea ce din neînţelegere ni s'a făcută, promițând
a ne ţinea tótă diua la elů , spre a ne arăta ce felŭ Ungurii
 DIN ANUL 1848 335

daŭ ospitalitate străinilorŭ. Ne spuse de îndată că suntem ós

peţiĩ lui bine -veniți ; și că dacă ne face plăcere, putemŭ sẽ
ședemŭ mai multe dile la elů , sě petrecemă, sě vênămă, sě
ne preumblămă. Indată începù a răcni unguresce, și o mulțime
de servitorĩ fură ordonați a grăbi cu prânzulů .
Refusarămŭ tóte, afară de prânză ; căci în adevěrů de mult
nu prândiserămă cum se cade ; bucatele de la oteluri se lucra
mai mult în sosuri de slănină rincedă, cu care stomacurile
românesci cam greŭ se împăca.
Grafulū vorbia românesce destulă de bine ; numai dupě ac
cent putea cine-va sẽ cunoscă că e Ungură. Acestă linbă ii
era familiară din copilărie, fiind -că satele moşiilor sale sunt
locuite maĩ mult de români. Apoi ne mai lămuri, póte spre a
flata sentimentele nostre naționale, că cu vre-o sută cinci-deci
de an in urmă strămoşii sei eraŭ Români, că are mare dra
goste pentru Români, și că cu durere de inimă iſ vede rătă
ciţi de missionariſ germanismului și aſ panslavismului. Graful
işi trimisese familia la Clujă, mărturisindu -ne că că- e frică,
de o jắcherie românsécă.
Ne spuse că unulă din fiii săi e depulată la Dietă , ca şi dên
sulă ; iar că alții trei sunt în oştire la Pesta. El singur rěmăsese
la moşie, ca sě-şi păzească casa .
Prânzulă care ne dete Grafulă, lu splendidū . El se arăta
transportată de mulțămire pentru întemplarea ce ne adusese în
casa sa. In timpulă prândului convorbirea nóstră cu el fusese
cu totul espansivă ; căci era de o bonomie nespusă, și de unŭ
caracterů fórte veselă. Când vența vorba despre politica dile ,
el ne ruga sě schimbămŭ vorba. Ne afirma că politica nu-i
place ; dar cu tóte acestea era adoratorulă mişcăriſ naţionale.
Pentru elă , Coşut era unŭ semi-deŭ, și Göergoei unŭ Achile .
Când însă voiamŭ a-i demonstra că politica maghiară în contra
celor- l'alte naţionalități este fatală , - elă nu se opunea, da
iarăși dicea că Coşul scie ce face, că acesta nu pote sé gre
şescă, și că D -deŭ ţine cu Ungurulă .
Dupě prânză, luarămŭ cafeaoa într'unŭ pavilionă în grădină,
unde ad mirarămă o galerie de tablouri destulă de frumose.
336 DIN ANUL 1848

Ne spunea Vagurulă că acesta il costa peste dece mii de gal

benī, şi că era gustulă unuia din fii sei. Aceste eraŭ tóte
tablouri istorice, lucrate de pictor maghiari. Dupě acesta ne
luarămŭ diua bună de la venerabilulŭ Grală , carele cu multă
părere de rěŭ ne petrecù până la eşirea grădinei.
Imi pare rěŭ că între hârtiele mele nu mai găsiïă însemna
rea despre numele și moşia acestui nobilă ungură . Nu tardiù
însă , dupě ce trecuiù în Bucovina, când irumpse rěsboiulŭ ci
vilă, imi aducă aminte că am cetită în diarele dupě aluncea
că castelulă în care furămŭ ospětați fu prefăcută în cenuşă cu
tótă strălucirea sa, şi că bětrânulă Grafă însuşi cădù victima
furieſ populare a Româniloră ce rădicaseră o cruciată bine
cuventată asupra Maghiarilorð.
Dupě acéstă romantică şi seriósă întêmplare, plecarămă.

XI .

Nu voiŭ maĩ spune tracasseriele care unŭ maĩ avută in

timpulŭ acestei călětoriſ mai prin tóte satele şi oraşele ce am
trecută . Voiŭ spune însē cele mai principale.
Séra amŭ ajunsă într'unŭ orașă care se chiamă Deşă (Déés).
Acesta este locuită mai cu totulă de Ungurĩ : póte sě fie şi
ceva Români prin suburbii, dar nu ni s'a întâmplată să audimŭ
nicī unŭ omŭ vorbindŭ armoniósa nóstră limbă.
Furămŭ duşi la unŭ otelŭ miserabilă, unde abia găsirămă
douě păcătése camere în etagiulă de susů. Mě învoiiŭ cu ca.
maradiſ mei, ca eĩ sẽ dórmă câteşi trei într'o cameră, unde
eraŭ treſ paturi, iar eň să rěmâiŭ singură într'una, fiindú -că
deriamŭ sě mě apucŭ de scrisă ceva .
Pentru ca sẽ cinămŭ patinū, ne coborirămŭ intr'o sală din
etagiulú de josă, unde era birtulū, traversândă o mare sală
de cafenea p'intre o mulțime de ómenī ce se ocupaŭ cu bi
liardulă și alte jocurì obicinuite pe la asemine locuri. Ne pu
sarăınŭ în curândă la o masă lungă, unde în fața nóstră lo
curile eraŭ ocupate de alle persone. Sa întâmplatů ca eŭ sẽ
 DIN ANUL 1848 3:37

mě pună în față cu unŭ omŭ ce avea o figură şi o căutătură

sinistră , şi care işi răsucia mereŭ mustățile, după care putea
ori-cine sẽ cunoscă că e Ungură. O pipă mare unguréscă
atârna de buzele acestui omŭ, carele învârtia mereŭ unŭ pa
hară cu vină între degete, uitându - se cu impertinenţă la noi.
Acestă căutătură, nu sciŭ de ce, mi se părea insultătóre, şi-mi
venia sě- observă că nu - lŭ potŭ suferi, dar uniforma și sabia
ce purta mě ţinea in respectă .
După o lungă tăcere, acestŭ omŭ îmi adresă vorba , pe când
scoteamŭ banii din pungă ca sě plătescú socotéla mâncărei.
Elă im vorbi românesce, dar după accentù cunoscuiù că e
Ungură. Elă încă cunoscú că nu suntemŭ indigeni. Îi rēspun
seiu la câte- va intrebărĩ cu indiferentă , cu răcelă şi cu laco
nismů .
Sunteți trecători, Domniloră ?
Da .
Veniți din Ungaria ?
Da ..
Ați vêndulŭ boĭ acolo ?
Da .
Treceți in Moldova ?
Da .
Frumosŭ trebue sě fie în ţéra D - vostre.
Da .
Ast - felú , rēspundeamŭ tolŭ cu da , numa ca sě mě scapă
de acestă mutră nesuferită , și mai alesů sě nu mě aventureză
a vorbi de politică. În fine, fără a- dice măcarŭ nópte bună,
ilŭ lăsaiŭ și mě urcaiŭ cu camaradii mei, de carî mě despăr
ţiiŭ îndată , trecêndŭ in camera mea.
Citijă și scriseiŭ ca vre-o douě ore . Apoi, simţindă că som
nulū mě învinge, stinseiŭ luminarea și ině culcaiŭ . ( ) feréstră
ce era alături cu ușa , despre galeria comună, avuseiŭ impru
dința sě o lasŭ deschisă, pentru ca sě mě uită cu libertate la
lună, și pentru ca sě intre recórea în cameră , fiind că era o
căldură fórte simțitore.
22
338 DIN ANUL 1848

XI .

Mě culcaiŭ . Nu apucasemă însă a închide ochiſ, și de odată

audă óre -carî paşî de omŭ despre galerie. Deschidă ochii și
vědŭ silueta unui omŭ la ferestră. Atunci puiŭ mâna pe unŭ
pistolŭ care -lŭ aveamŭ sub perină. Individulŭ meŭ, după ce se
uità lungă pe feréstră, sări în lăuntrulă camerei mele ; se duse
întinsă la ună pată ce era aprópe de feréstră , şi se culcà. De
îndată, ilŭ audiiŭ sforăindă . Aprinseiŭ lumânarea , și cu pisto
lulă în mână , mě duseiŭ la elŭ . Îmi fu peste putinţă se-Jă
desteptă . Era unŭ june ca de 20 ani, îmbrăcată unguresce
cu haine fine; era roșu la față ca o sfeclă și puția a holercă
ca o bute. Inţeleseiŭ de indată că trebuia sẽ fie vre- unŭ ne
norocită de betivă ; şi in simțimintele mele filantropice şi uma
nitare, găsiiŭ că maĩ bine făceamŭ sě-lŭ lasă sẽ dórmă, de
cât sě facă gălăgie chemândă pe omeniſ otelului ca sě -lă dea
afară .
Mě culcaiŭ de a doua oră ; insě astă dată mě îngrijiiŭ a
închide şi uşa şi ferestra despre galerie, lăsândă deschisă o
altă ferestră care da într'o uliţă strimtă și întunecăsă . Dar pe
când mě fura somnulă , simțiiū iarăși o mişcare pe lângă fe
réstra deschisă și pe lângă peretele despre uliță. Mě sculaiŭ,
îmi aruncaiŭ ochii pe ferestră, și věquiŭ că unŭ omŭ pusese
o scară, și se gătia să se urce .
« La dracu ! diseiŭ în sine-mi, asta e seriosů. Negreşită că
acesta e unŭ hoță . Dar sě vedemŭ ce comedie o să mi se
mai întêmple.
laŭ în mână pistolulă cu douě focuri ce aveamă, şi mě
vîră răpede sub patulū betivuluſ care dormia, decisă a mě
servi de arma mea numai la cea din urmă estremitate.
Hoțulă , îndată ce sări pe ferėstră, merse întâjŭ la patulů
meŭ ; neaflându -mě acolo, merse la patulu cel -altă. Simţiiŭ o
sguduitură in patù ; apoi o mugire surdă ; apoi audiiŭ o cel
 DIN ANUL 1848 3:39

căire ca dintr'o victimă înjunghiată ; ... apoi o tăcere profundă.

După acesta , věduiū că hoțulă, luândă ceva de pe pată, sărì
pe ferestră înderěptă cu iuțélă.
Atunce eşiiŭ răpede de sub pată ; alergaiŭ la ferestră, și o
inchiseiŭ .
Eşiiŭ apoi afară, şi începuiŭ a ţipa ca unŭ nebună , stri
gândă : hotii şi tilhariſ !
Totŭ olelulă se ridică în piciore . Camaradiſ mei eşirá ; şi
eramŭ atâtă de confusă , în cât nu sciamŭ ce sẽ le spună. In
fine intrară maĩ mulți omeni în camera mea , și șe cons
tatà faptulů. Victima era cunoscută : era unŭ fiğŭ alì Polițaiu
luï din cetate, cunosculů de toți ca omŭ cădută la beţie. Oa
meniĩ din otelŭ spuneaŭ că acesta běase până după medulů
nopții în circiuma din rîndulă de josů ; şi că adeseorì avea
obiceiŭ a se urca furişŭ prin camerele de susă şi a se culca
unde găsia deschisă . Nenorocitulă era lovită cu unŭ pumna
riŭ la inimă, în peptă și în gitū . Se căută cu deamăruntulă
şi nu se găsi asemine armă la mine. Apoi, după spusa mea
căutându -se, se găsiră câte-va picături de sânge pe marginea
din afară a peretului despre ferestră. Pe lângă aceste, se con
stalà că lipsia unŭ mică sacŭ de voiagiŭ alū meŭ, sacũ cu
care mě věduseră mai mulți când amŭ venită în otelă , și pe
care -lŭ pusesemŭ in patulă pe care se culcase bețivulū meŭ.

XIV .

Cu turburarea şi vuelulă acestei afaceri, trecură mai mulle

ore. Se făcuse chiar diuă . Fie - cine işi póte închipui spaima și
îngrijirile mele. Eŭ strigamŭ mereŭ sě vie Poliția, pentru că
incă nu vedeamŭ ómenī de ař Poliției. În fine, cu mare bu
curie vědă pe Ungurulă cu mustătite răsucite, care seduse de
cu séră la locandă în fata mea . Cum vědă pe omulŭ acesta,
alergă și m'apucŭ de gâtulŭ lui. Elă de o dată începů a ţipa,
pronunţândă câte -va vorbe unguresci care eŭ nu le înfeleseið ;
340 DIN ANUL 1848

apoỉ leşină şi cădù josů . Rămăseiŭ uimită ; nu mai sciamů ce

se petrece în jurulă með .
Ce sě maſ lungescŭ descripțiunea ? Ucigaşulŭ era chiar a
cesta, şi victima era fiulă seŭ ! Elă , de și in serviciulă Poliției,
avea deprinderea faptelorů criminale. I se păruse că punga
mea este grea ; şi fiindŭ sigură că vêndusemŭ bo la Pesta ,
îşi închipuia că voiŭ fi avêndŭ bani mağ molti. Elů se vede
că aflase camera mea, şi ast- felŭ venise sě mě ucidă. Tipe
tulă şi leşinulŭ seŭ era căci credea că vede în mine o fan
tasmă, a căreia realitate creduse că a ucisă . Apoi când vědù
pe fiulŭ seŭ mortă , mărturisi de îndată crima sa, dicendú că
degetulŭ luỹ D - deŭ la pedepsită cu însuşi sângele seŭ !
Alţi agenti de ai Poliţiei aduseră îndată de la casa uciga
şuluğ saculŭ meŭ de călětorie, pe care lŭ găsiiŭ neatinsă . După
acesta ne grăbirămů a pune caiſ şi a pleca, cu dorinta de a
ne depărta cât mai curëndă de acestŭ locú ce ne insuflase
atâta spaimă şi ingrijire.

XV .

A doua di amŭ ajunsă , cam pe la amiaţă-ţi la Bistrița.

Fiind -că de aci înainte nu maſ era vre-unŭ oraşŭ la care sě
puternă ajunge séra, şi fiind că mînaciulă nostru avea
buinţă sẽ- și repauseze caii mai bine, ne deciserămă a mânea
aice.
Indată ce ne restaurarămŭ stomahurile cu o mâncare mai
multă saŭ mai putinŭ mistuibilă , eşiră mă pe josử ca sě ve
demŭ oraşulă , și împrejurimile sale .
Acestă localitate, chiar după numele seŭ, ne însufla ună
deosebită interesă . În Moldova avemŭ riulă Bistrița, ale că
ruia sorginti le sciamù că vină din Transilvania ; apoi mai
avemŭ o Mõnăstire numită Bistrița ; apoi în ţéra soră, în Mun
tenia , maſ era incă o apă şi o Mõnăstire cu asemine numire.
Pentru ce aceste riuri, aceste monastirî și acestă cetate, să fi
 DIN ANUL 1848 341

luată unŭ singură nume ? Eată în adevěrŭ, materie care ar fi

bine sě o esploateze archeologii, cărora Statulŭ le dă banî de
cheltuielă pentru missiuni sciințifice fără sě facă adessea mai
nimica ; ei arŭ putea sẽ ne lămuréscă dacă vechia numire
Bistertia de prin cronicele latine se cuvine a se da cetății,
riurilorŭ saŭ Monastirilorð . Eŭ insē, acuma voiŭ veni la lucruri
maſ uşorŭ de naralū, şi maĩ lesne de cercetată .
Acestă cetate, situată la confiniele Maramureşului, din în
vechite timpuri a fost disputată de Domniſ Moldoveni. Pe aicea
își făcuse cale Dragoş - Vodă când a emigrală din Transilva
nia şi şi- a fundată unŭ tronŭ in Moldova ; şi apoi aici era
unŭ puntă strategică , de unde Moldoveniſ puleaŭ impedica nă
vălirea Unguriloră în secolulŭ de mijlocă. Ast felů, Bistrița ca
și Ciceulă, ca şi cetatea de Baltă, de mai multe orĩ cucerite
şi perdute, aŭ fostă mai multă timpŭ feude ale Domnilor Mol
doveni . Acestea serviaŭ totŭ odată de asilŭ Domnilorů românî
în casuri estraordinare când se vedeaŭ respinși de incursiu
pile tartare saŭ alungați de resbóiele civile. Aice se ţineaŭ
garnisone moldovene, și eraŭ palate domnesci, ale cărora
urme, vai ! s'aŭ stersŭ de crudimea timpuriloră . Acuma (adecă
la 1848), numai de -asupra unei porți se vede săpată în pétră
unŭ capă de zimbru ce memorează de bună seamă cea din
urmă cucerire a lui Pe'ru Rareş la 1530 .
Bistrița , odinióră ocupată şi stăpânită de Românī, astădi
este unŭ oraşi străină, ca tote oraşele și cetățile din Tran
silvania . Saşii şi Ungro -Săcuiſ luară loculă Româniloră ; căci
după decodena domniilorŭ române din Principate, şi Românii
din Ardélŭ aŭ cădută sub tirania celorŭ trei naţiunì, secundate
de Unguri și de Austriaci.
A doua di de dimineță diserămŭ adio Bistriței, intristatſ de
suvenirile și de decădința sa .
342 DIN ANUL 1848

XVI.

Cum trece cineva de Bistrița înainte, și se afundă în Car

pati, este lovită la fia - care pasŭ de vederea locurilorů celorů
may pitoresc și ma desfătătoare. Natura este atâtă de bogată ,
in cât poate dice că a descălecatŭ D.deŭ pentru fericirea ce
lorů ce locuescŭ aice . Cliina pe aice face unŭ contrastă forte
vederată cu acea care domnesce în sudulă Transilvaniei des
pre Braşov ; ea se asemănă prea multă cu clima muntilorů
Munteniei care se uită cătră Dunăre.
Satele în genere sunt locuite de grăniceri. E o plăcere ca
sẽ trécă cineva prin aceste sate . Organisațiunea loră, disci.
plina și vieļa locuitorilorð, merită a le studia ori-ce bărbală
de Stată .
Pămêntulŭ este proprietate a grănicerilorň : ei sunt usufruc
lieri perpetuï ; și pentru acesta aŭ sarcina de a purta armele
cu toții, părinţi şi fii, din tinerețe până la bětrånete.
E păzescŭ granitele : altă serviciŭ nu facă , şi din liniele
granițelorŭ nu essă de câtă la întâmplări de invasiunì și de
pericolĩ mari pentru monarchie.
Oprindu -ne la unŭ sată mare, alŭ căruia nume cu părere
de réŭ l'am uitată, avuiŭ curiositatea a visita scola care se
vedea la óre - care distanță . Era tocmai în orele de prelectiune.
Îndată ce -mĩ spuseiŭ nnmele, profesorii mě înconjurară cu ce
remoniele cele mai măgulitore : ca unii cari cetiseră câte ceva
din scrierile mele in Gazeta de Transilvania , imſ arătară o
mare consideraţiune. In scolă, eraŭ peste trei sute de scolari
de tóte verstele. Studiele se făcea după metoda mutuală, in
limba română şi germană. Din aceste scoli, Austria recrutéză
pe căprari şi mai pe toți functionariỉ ce-ĩ trimite in servituli
agentielorú consulare din Principate .
Scolarii sunt 10ți esterni; ou tóte aceste, de la celŭ mai
mică până la celŭ mai mare, toti sunt supuşi disciplinei mi
 DIN ANUL 1848 343

litare. La scolă, fie- care vine cu pușculița sa de lemnŭ pe

uměrů. Profesorii mě făcură sě vědů manevrele loră . Intro
clipă toți copiiſ se împărţiră in cele şi în companii, aşeden
du se cei inaltī în frunte şi cei mai scurti in urmă ; căci
eraŭ de tote vîrstele și de tote taliele .
E aveaŭ dintre eſ ofiţeri de tote gradele, şi făcură cu o
precisiune admirabilá, o mulțime de evoluțiunì militare . A fostă
o adevěrată plăcere pentru mine, ca sě vědă aceste lucruri,
şi cugetamŭ mereŭ la organisarea unorů ast-felŭ ile instituțiuni
și pe la noi.

XVII .

Calea ce străbate Carpațiſ in trecerea din Ardeală spre Bu

covina , este minunată. Şoséua este lucrată totă din cremene
pisată, și săpată în massivulŭ muntilorů . Se uimesce mintea
omului de mărimea acestorů lucrări gigantice : în adevěrů,
vědêndŭ acele văi prăpăstióse umplute, acele stàncì uriașe
sfăråmate, şi traversândă văile şi délurile în trépădulŭ cailorů ,
nu póte a nu se minuna cineva de geniulă și puterea ome
néscă . Trecerea Carpațilorŭ era o călătorie feerică pentru
mine : la totŭ pasulă vedeamŭ peisagiuri noue, și ași fi dorită
ca o asemene cale sě nu se maĩ termine .
Cum trece cineva de vèrfulŭ munţiloră, se vede într'o climă
cu totulŭ diferită. Arboriĩ chiar aŭ o expresiune mai severă
şi maĩ posomorîtă. Verdeaţa e maĩ négră și maĩ tristă. Plan
tele sunt mai mici și mai aspre. Aerulū e maņ umedă, mai
rece, şi mai pětrundătorů. Codrii sunt mai sélbatici și mai
majestosi.
Ajunserămŭ la frontiera ce desparte Ardealulă de Bucovina.
Aice furămŭ supuşi la revisiunea vameşiloră şi la essaminarea
påsporteloră, intocmai ca cum amŭ fi intrată într'o téră stră
ină, de și ne aflamŭ totŭ in imperiulă Austriei. Obiectulŭ prin
cipală de care vameşii se interesaŭ, era tutunulŭ : sě nu cumva
344 TIN AYI'L 1848

sẽ ne scape vre - o lulea saŭ vre - o ţigară de tutună care să

nu fiă austriacă ! Causa era că în Ardealŭ tutunulū turcescủ
nu era proibitů , pre când în Bucovina era supusú unei mari
tacse .

Nu voiŭ mai vorbi despre băile de feră și de aramă, nici

despre alle fabrice ce amŭ visitatŭ in cursulŭ acesteĩ călăto
riſ ; acestă lucrare o recomandă mineralogilorů, industrialilorů ,
şi economiştilorð noştri. Vojŭ trece ca unŭ turistů pe làngă
tóle aceste ; vojŭ traversa mai intaiŭ valea desfătătoare a
Campu -lungului, impopulată de sate frumose şi de români ne
corumpļi, vale care servia tot d'a -una de Termopile Domnilorů
Moldoveni in contra năvălirilorŭ unguresc . După acesta voiŭ
maĩ traversa Gura- Homorului, celú întâiŭ orăşelă ce este pe
polele Carpațilorŭ Bucovinei, și de aci voiū trece răpede inainte.
Dar cu tóte că drumulă mare duce dreptă la Cernăuți, voiŭ
face unŭ miců ocolă, pentru ca sẽ visiteză Suceva , vechia ca
pitală a Moldovei, care are atàle suveniri mari şi frumose in
istoria nóstră .

XVIII .

Dar și aice nu mě voiŭ opri multă . Vojŭ arunca numa

ochii asupra ruinelorú vechei cetăți ale Sucevei : voiŭ lăsa
numai câteva lacrime pe ele, și mě voiŭ intorce altă dată cai
sẽ le visitezŭ maĩ de aprópe și mai bine. Fósta capitală a
Moldovei astăời nu mai e ună orașă românŭ : locuitorii sei
in genere sunt Israeliti, Svabi și alte seminţii austriace ; abia
într'o mahala aŭ mai rēmasă câți- va lăutarī bětrâni, cari prin
cantecele lorŭ intretinŭ suvenirile naționale !
Mě voit grăbi dară sé ajungŭ maĩ curândŭ la Cernăuți, ca
pitala actuală a provincie Bucovinei
Dar ori cât durerea îmi strângea inima călcândă pe acestă
téră , pe caare părinții mei aŭ apucat'o nedeslipită åncă de
tulpina sa, mintea mea se uimia, vědondă frumuseța șoselelorŭ
 DIN ANUL 1848 345

regularitatea şi curățeniea oraşelorú , progresele agricultureĩ şi

rânduéla, domnindŭ pretutindenĨ in perfectă regulă că în ma
șina unei locomotive.
Amŭ trasă la unŭ otelů , unde amŭ găsită încă câţi- va emi..
grati din Moldova . Ei ne informară despre starea lucrurilorů
din Moldova .
Escesele guvernului se făceaŭ din și în di maĩ nesuferite :
violărī de domiciliù , arestărî, maltratărî, persecuțiuni de totů
felulă , se făceaŭ în tote dilele, fără crutare şi fără temă de
respundere. Oamenii cei mai meprisabili formaŭ guvernulŭ lui
Michaî Sturza ; ciocoiſ ce mai neruşinaţi, mai corumpți și
maſ venali, işi băteaŭ jocă de totŭ ce era nobilă și onesiú
in téră .
După cum relataiŭ faptele de la începutulŭ suvenirilorŭ
mele , s'a vědută că, din manifestațiunea spontanee şi sinceră
a spiritelorů liberale, sateliţii politicì a Rusiei voiră sě facă
o rescoală, pentru ca sě legitimeze invasiunea Muscaliloră . Era
şi Vodă Sturza iniţiată în complotulů acesta ? Escesele luî de
putere le făcea elă cu consimțimîntulů Rusiei ? Nu : cată sẽ
mărturisimŭ adevěrulă . Dacă ară fi fostù initiată , elŭ arů fi
lăsatŭ ca inişcarea sě ia caracterulă unei revoluțiuni, și n'ar
fi sugrumat'o de îndată, precum a făcută in urma celorŭ pe
trecute după 29 Marte. Generalulă Duhamelů, întorcèndu -se de
la Bucuresci la Iaşi, se dice că arŭ fi propusă lui Starza ca
sẽ céră intrarea unui corpă de ostire russéscă , pentru ca se
menție ordinea . Acesta însē arú fi refusală , după tóte ame
ninţările ce i s'arú fi făcută , respundendů că elŭ este in stare
a înfrâna ori-ce rebeliune și a ținea buna ordine in téră. Pen
tru acesta se afirma că elŭ isi perduse favórea putereſ pro
tectrițe, care l'a fostú susţinută până aice. Acesta simțindu -se
in téră , oposiſiunea, represintală de astă dată numaĩ de ele
mentulŭ aristocratică , se făcuse amenint lore : numai mijloa
cele şi curagiulă lipsiaŭ, pentru ca Vodă sẽ fie resturnată şi
gonită de pe tronŭ .
Acesta insě se ţinea cu puțina oscire de care dispunea şi
cu curagiulă ce î insufla fiiul-seủ și sateliții ce- lì inconjuraš ;
346 DIN ANUL 1848

credea că, după complicaţiunea lucruriloră din Europa, va pu

tea incă se si mai țină tronulů chiară fără protecţiunea Rusiei,
şi cu despre ulů opiniunei publice din țéră .

XIX .

Pe lângă terorismulŭ guvernamentală carele bântuia Mol

dova in dilele acelea , venise şi flagelulŭ holerei cu o furie
spăimântătore. In laşi muriaŭ până la 300 persone pe di : prin
oraşele şi satele din provincii ravagiurile eraŭ nu mai puțină
furiose. Capitala ajunsese mai pustie : boerii, și toți acei ce
aveaŭ vre unŭ colţŭ de proprietate pe afară, se retrăseseră
pe la féră ; Evreimea cea pumerósă şi totŭ poporulă de josů
se tăbărise prin colibe pe la marginele laşiloră. Cu tóte aceste
mortalitatea nu era mai puțină teribilă .
În tote dilele primiamŭ scrisori cari ne anunța câle o ne
norocire, câte o perdere pintre amicii și rudele nostre. De
aceea , pe lângă emigranții politicî, în Cernăuți veniseră și mai
mulți Moldoveni ce fugiaŭ de holeră ; ast- felŭ colonia nóstră
ajunsese în curândă destulă de numerósă .
Bucovinenii ne primiră în genere cu ospitalitatea cea mai
afectuósă. Era epoca deşteptării naţionalităţiloră ; şi romànis
mulă , care până atunce era unŭ simțimentŭ necunoscută in
Bucovina, atunci incepuse a mişca inimele .
În acestă provincie, oraşele aŭ degenerată cu totulů . Co
merțulŭ e cuprinsă de străini : Nemţi, Poloni și Evreſ. Ro
mànii sunt infundati pe la moșii, şi dedați mai multă cu
agricultura ; căci cariera funcţiunilorŭ publice nu e deschisă
de cât Nemțiloră, saŭ acelora ce se derotéză culturei și
politicei austriace. Ceea ce ne - a surprinsă şi ne-a intris
tatŭ maſ multă eră căci in acestă féră vedeamŭ o corup
ţiune infricoșată : desnationalisarea făcuse progresele cele
mai marì in favorea sistemei austriace. Educatiunea publică
prin scoli reuşise a strivi elementulă română . Numai poporulă
 DIN ANUL 1848 347

de josŭ , muncitorii de câmpū, těranii, şi- aŭ păstrată intacte

limba şi datinele străbune ( 1 ) . Dar ce folosì ! când intrehai unŭ
těranŭ de e Română , elŭ respundea : « Sě mě feréscă Dumnedeň !
sunt Moldovanů . , Pånă intr'atâta eraŭ spiritele de inapoiete !
Proprietarii, ómeni avuti, vechi familii Moldovene, eraŭ in
genere desnaționalisați : limba românescă , bětrânii abia o maï
vorbiaŭ , iar tineriſ nu scieaŭ de cât Nemțesce, Russesce şi
Lesesce.
Când întreba cine -va pe aceşti omenī ce sunt, spuneaŭ că
sunt boieri ; şi acesta o dovediaŭ cu aceea că aŭ dreptulă de
a pune unŭ von înaintea numelui lorŭ (von Grigorcea, ron
Tabără , von Vasilco ! ) ; când iſ mai intreba de ce naţiune
sunt, abia înțelegea asemine vorbă, şi în fine ręspundeaŭ că
sunt Bucovineni ! Cea mai mică idee despre istoria , limba saŭ
literatura română, nu aveaŭ ! Spiritele, cu totulů materialisate,
nu puteaŭ concepe cea maſ elementară idee de patriotismů
saŭ naţionalitate. Numai în trei patru familii se conservase,
ca ' ntr'unŭ tabernacolă, tradițiunile, datinele, limba și simți.
mintele naţionale. Una din aceste era familia Hurmuzachi.
Capulŭ acestei familiĩ anume Eudocsie, unů bětrànŭ octoge
nariŭ , plinŭ de virtuti antice , soția sa venerabilă ca şi elů,
represinta in adevěrŭ tipulŭ patriarchilorŭ Biblici. Casa aces .
tora era casa lui Avraam : tot-d'a - una deschisă și gata a îm
brățișa pe ori ce trecětorů sau emigrată , care arŭ fi purtată
numele de română. Cinci frați, fii ai acestora, toti tineri cu
instructiune solidă , cu inime generóse, eraŭ adevěrati emuli
ağ părințilorŭ lorŭ sub toate privirile (2).
In această familie, mai cu semă , toți emigrații găsirămă
Ospitalitate, imbrățișare, ajutóre și mângâerī la durerile şi la
crimele esilului.

( 1 ) De la 1848 încóce inemicii naţionalității române aŭ ajunsă, a co

rumpe şi poporulă, făcéndu-lů sě imbrăţişeze limba ruténă.
(2) Aceşti frati se numiaŭ : Constantinú , George, Eudoxiŭ , Alexandru şi
Nicolae. În timpulŭ când tipărescŭ cartea acesta, puinay celŭ din urmă
trălesce ! Mai trălescŭ incă douě surori ale lorů : D pa Barona Eufrosina
P. Petrino (muma poetului) și D- na Elisa Sturza de la Dulcesci .
348 PIN ANUL 1848

XX .

'Trecură vreo trei săptămâni după sosirea nóstră în Cer

năuți ; și întru una din dile primirămŭ scire că câți -va din
parti-anii causei naționale vorů sě ne vadă și sẽ aibă o înțe
legere cu noi. Loculă de întâlnire se însemnà pe una din mo
şiile Muruzesciloră, a căreia margine venia chiar pe frontiera
Bucovinei, și în vecinătate cu moşia unui proprietariŭ română
din Bucovina, cu care unulă din emigrații noștri era rudă.
Ne îmbărcarămă în vre o șepte trăsuri, și , după o cale de
jumětate di aproape. resbăturămŭ pe josŭ prin o pădure mare
şi desă, până la șanțulŭ ce făcea frontiera terei. Acolo găsi
rămă câți va soldați austriaci : le deterămă câți -va fiorini, şi-i
făcurămŭ sě se facă că nu ne vědů . Câți- va păzitori ce eraŭ
pe linia de frontieră a Moldovei fiindŭ inițiați de călre ai
noştri, îndată ce ne vědură, ne arătară unde trebuea sě a
şteptămă. Nu trecù mullă, și vre- o douě-deci de partisani ai
causei noastre veniră. Arŭ fi disŭ cine-va că suntemŭ nisce
conspirători grozavi şi periculoşi. Cu tóte aceste eramŭ in
genere forte pacifici, şi nu cugetamŭ de cât la fericirea de a
vedea pe rudele şi amiciỹ noștri.
Scopulū acestei intalniri fuse pentru ca sẽ fimŭ puşi în cu
rentă cu cele ce se petrecă în teră, pentru ca sě ne consul
tamŭ asupra actiunii noastre în viitorů .
După ce ne îmbrățișarămă, și ne spuserămă unii altora pa
timele și întêmplările , ne constituirămŭ in conferinţă, ne im
provisarămū unŭ preşedinte, tologindu ne pe erbă verde la
umbra unorů stejarī bětrâni.
Relațiunea cea mai frumoasă a ſoslŭ despre evenementulů
de la 11 luniŭ . In acestă di, când la Bucureşti se făcea o
revoluțiune care a făcutŭ epocă în viața Românilorù, la laşi
ie făcea o manifestațiune destulă de imposants. Duhamel, co
misarulů Rusescŭ despre care amŭ mai vorbită pe la incepu
 DIN ANCI. 1848 349

tulŭ acestoră suveniri, se întorsese de la Bucuresci la Jasi

împreună cu Talaat Efendi, Comisarulŭ trimisă de Pórtă, avend
de astă dată missiunea formală de a se încredinţa despre sta
rea lucruriloră din ţările noastre după manifestaţiunile rădicate
in contra guvernelorň.

XXI .

Aceşti Coimissarī veniseră tocmaĩ când holera era mai în f1

rie, şi când capitala era mai multă desertă. Cu tóte aceste ,
bořeriì cart se raliaseră în oposițiune, îndată ce audiră despre
venirea acestorů Comissarī, alergară din tóte părţile şi se în
truniră la Iaşi. E făcură de îndată ună Memorială, în care
espuseră violările de legi, arbitraritățile, jefuirile, crudimile şi
crimele luĩ Michai Sturza . Omulă care se purta cu mai multă
curagiŭ , energie, inteligență și devotamentă în aceste dile ne
faste, și carele pentru acesta era capulŭ oposițiunii, a fostă
neuitatulă Alecu Sturza Miclăușanu.
Božeriſ de tóte slările, marī și mic , își dedeseră mâna, şi
ună strigălŭ unanimŭ se făcuse in contra Domnului. Dar vai !
mulţi plătiră scumpă acestŭ devotamentů ! Postelniculă Ioană
Cuza (tatălŭ viitoriului Domnŭ care a făcută Unirea ), Spăta
rulă Antohie Sion (unchiu ali celui ce scrie aceste rènduri)
şi alţi bărbați iubiți și respectati de féra intregă , fură loviti
de holeră și njuriră ! Nu tàrdiŭ și Miclăușanu, atăcată și elă ,
(saŭ, după cum spuneaŭ unii, inveninată de sicarii lui Michai
Vodă), se duse din lumea acesta , victimă patriotismuluị seŭ ! ...
Dar sē lăsămů aceste nenorociri, şi sẽ venimŭ la fapte.
În diua de 11 luniŭ, pe la ameadădi, palatulū Vornicului
Alecu Ghica, în care era găsduită Comissarulŭ Otomanŭ, se
umplu de mulţimea boierilorù ce formañ oposițiunea. In frun
tea acestora era însuşi Mitropolitula Meletie. Talaat - Efendi, in
trândă în salonů, priimi din mâna Mitropolitului Memorialulă
ce se făcuse și care se subscrisese de maî bine de o mie per
 350 DIN ANUL 1848
sóne. Dar fără a deschide acestă hârtie, elă întrebà ce cu
prinde ea .
ſi esplicară că sunt plângerile trei în contra Domnului.
Turculă atunce întorse hårtia in mâna Mitropolitului, şi - i
spuse că elŭ n'a venitŭ ca sě priméscă petițiuni în contra
Domnului, că înalta Pórtă a recunoscută ca bune měsurile
luate de elŭ spre a înăbuşi revolta ce începuse a se urzi in
téră .
Unŭ tipătă de indignatiune generală se ridică în totă sala .
Alecu Sturza Miclăușanu, luândă cuventulù în numele tuturor
celoră de fată , espuse Turcului, cu vorbele cele mai amare,
greşela sa de a nu priimi plângerile șěrei. Talaat-Efendi, de și
mişcată la narațiunea sa , totuşi nu voi sě reprimíască hârtiu
ce i se dedese ; prin acestă refusú elŭ afirma rumorea ce cir
cula că în dioa aceea de dimineaţă primise unŭ peşchesă de
càte .va mii de galbeni. Cu tóte aceste, oposițiunea nu se lăså
numai cu atâta . Cei adunati se indreptară cătră Comissarulú
Russescă . Acesta, îndată ce větlů multimea viindă spre lo
cuința sa, ( care era în casele Logofětulu Costachi Sturza,
chiar acolo unde se subscrisese actulă din 29 Martie,) trimise
rěspunsă că nu póte priimi acestă mulţime; și că, cel multi ,
va priimi o deputațiune. Sese persone se aleseră prin aclamit .
ţiune, şi intrară la generalulū Diuhamelů .
Acesta, desesperată de prostuli resultată ce căpătase nis
siunea sa la București, prijmi deputațiunea moldovenă după
datina calmucă, in papuci și in halală . Elă întrebà ce cere, şi
fără a aştepta respunsulă , începů a tipa și a sbiera ca unu
turbată, tratandŭ tótă ţara de revoluţionară și acusândă chiar
pe colegulă seŭ turcŭ că sa înjosită a primi acestă mulțime
de canalii. Deputațiunea inmărmurită de unŭ limbagiŭ atàti
de aspru şi de barbarů , eşi , fără a riposta .
Între representanții puterilorù străine cari vedeaŭ de aprópe
aceste fapte şi eveneminte, era unulū singură carele avea o
adevărată compătimire de miseriele şi nenorocirile ţěrei. Acesta
era Baronult Richthofen, consululŭ Prussiei. Elů se interesa sē
atle tote, și de tole raporla guvernulni seŭ . Aşa dară cerendů
 DIN ANUL 1848 3351

de la capii oposițiuneſ Memorialulă pregătitŭ pentru Comis

sariſ ruso- turci, şi cerènd permisiune de la guvernulă seŭ, se
oferi sě mérgă la Constantinopole, spre a duce acolo plânge
rile ţěrei.

XXII .

Aceste amănunte şi fapte le allarămŭ de la compatrioții noştri.

În ţéră nemulțămirea crescea. Chiar puțina oștire ce de la în
cepută se arătase credinciósă Domnului tirană , de astă dată
incepuse a murmura : flagelulŭ holerei care o bântuia cu fu-.
rie, era interpretată ca blestemŭ Dumnedeescă pentru că se
făcuse instrumentulă orbŭ alŭ tiraniei. Functionarii din tote
părțile işi da demisiunile. Guvernulŭ perduse ori-ce prestigiŭ .
Unii din ai noştri veniseră la ideea ca să organisămă în Bu
covina unŭ pumnŭ de oameni armati, sě intrămă în țéră , sẽ
facemŭ o lovitură fără veste asupra capitalei, sě prindemŭ pe
Domnă și sě prochiămămŭ unŭ guvernù provisoriŭ : unulŭ incă
găsindŭ unŭ tunŭ işi bătea capulă cum sě - i facă róte şi cum
sẽ găsească ghiulele potrivite pe calibrulŭ seŭ. Dar asemine
idei belicose nu putură afla aderenți în maioritatea nostră. De
aceea gásirămă cu cale a mai răbda și a aştepta efectulů
Memorialuluĩ triinisŭ prin baronulŭ Richthofen ( 1 ) .
Mâncarămă pe érbă verde unŭ bună prândă care ne-! ŭ pre
gătiră frațiſ noștri de dincolo . Înecarămů multe suspine și ne
casurĩ în vinŭ bună de Cotnariu, și inchinarămŭ multe toaste
pentru căderea tiranieỉ ce apěsa patria nóstră și pentru feri
cirea sa viitore. După acesta , fiindú qiua înaintată, ne îmbră
țișarămă și ne despărţirămă . Colonia nostră atunci maĩ crescù
cu câteva persone, carĩ, temêndu se de persecuțiuni și voindú
a emigra, profitară de ocasiune spre a trece granița fără pag
pórte.

( 1 ) Acestă importantů documentů , cel ce se ocupů cu sludii istorice ilů

potŭ găsi publicată in estenso in Revista Carpațiloră, în numerele din
15 Noembre şi 1 Decembre 1861.
 352 DIN ANUL 1848

XXUI.

In urma măcelurilorŭ urmate în Galiția la 1846, şi despre

cari am mai vorbitů în aceste suveniri, bieţii patrioți Poloni,
căutându -şi scăparea vietii alergară in Moldova . Guvernulū de
atunci al patriei mele avea sistema de a se face gendarmulă
tuturorŭ guvernelorŭ despotice. Dacă deserta unŭ soldată din
oştirea russească şi trecea Prutulŭ , elŭ era indată prinsă, ga
rotată și datŭ inděrěptă în mâna autorităţilorŭ russesc . Dacă
'emigra vre- unŭ Polonŭ compromisă în ochiĩ guvernului austriacă,
Poliţia locală ilŭ urmărğa, ilŭ prindea şi - lì da pe mâna căpra
rilorŭ austriaci : sute de asemine nenorocitñ ce căutaŭ asilů
pe păméntulů osptalieră al Moldovei fură prinşi şi trecuți peste
frontieră în Bucovina, unde cădură saŭ sub securea călăiloră.
saŭ in carcerile de la Spilbergủ .
Avusemŭ fericirea a fi mântuitorulă unui Polonŭ, tocmai in
momentulă când Poliția din Iaşi pusese mâna pe elŭ ; ilă scă
pasemă chiar din mâna unui agentú care- l prinsese. Acesta
era unŭ june ca de 30 anſ, naltă , bine - făcută, şi cu o figură
nobilă . Dupě ce - lŭ inuiŭ mai multă timpŭ ascunsă la mine
acasă și la viea mea , ilŭ trimiseiŭ mai departe la moșia unui
amicŭ alū meň , unde mergeamă adesea de-l vedeamů. Elă se
numỉa Carlū , dar în confidență îmi spunea că acestă nume
era pseudonimă. Dupě maniere, dupě cunoscinţele ce avea,
dupě sufletulŭ celă mare care se manifesta prin vorbele sale,
se cunoscea că era dintr'o familie nobilă . Atât de muliŭ com .
pătimamŭ cu sórta sa, atâtă de multă veneramů nenorocirea
sa , în cât nicŤ eŭ , nici amiculū meŭ , nu cotezamŭ sě -lă între
bămă despre numele sčů celŭ adevărată . La moşia amicului
með elŭ făcea pe grădinarulă , căcĩ trebuia sẽ trécă sub ti
tlulă uneī professiuni: acestă ocupațiune îi făcea plăcere căci
avea predilecțiune pentru istoria naturală ; şi , ca unulă ce
avea idee şi de medicina populară , se făcuse iubită chiar de
săteni, dându -le uşore medicamente la bólele lorŭ cele uşore.
 DIN ANUL 1848 333

XXIV .

De vre- o cinci luni nu vědusemŭ pe emigratulŭ meň . Nu

maĩ sciamŭ unde se afla și ce mai făcea . Dar într'o di preum
blându-mě pe stradele Cernăuților, věďŭ că în dreptulū meŭ
se opresce o căruță : unŭ omŭ plină de prafù sare din ea, și
se aruncă în gâtulů meŭ. Era Carlì.
Nu ; nu -mi mai dice Carlŭ ; di-mĩ Leon Polaski. Acesta
este numele meŭ adevěrată . Acuma nu mě mai temŭ de per
secuțiunile austriace : ora mântuirei pare ca sosită ; natio
nalităţile pară a învia la vocea libertățiſ ; patria mea.... o !
speră , că patria mea se va rădica
rădica ca Sfinxulă din ce
nușa sa !
Dar despre familia Polaski mi-a vorbită dilele acestea
unŭ professoră de aici ; ai unŭ nume cunoscută, dacă nu mě
inşelă, iubitulŭ með ?
Cunoscută, iubitulů meŭ ! Mě tragă din o familie ce numěră
càte-va sute de ani de nobleţe, câte-va sute de grafī și de
baroni , și câte-va sute de moşiĩ şi palaturi. Amŭ încă o avere
insemnată. Dar eată douì anî de când nu sciŭ nimica, nici
de averea mea, nici de rudele mele ; amŭ trăită , precum sciï,
din mila ta și altorŭ suflete generóse cari nu m'aŭ lăsatů sě
morŭ de fome, saŭ sẽ cadă în mâna Nemțiloră. Indată ce am
auţită despre revoluțiunea din Viena, amŭ trecută granița pe
la Oituzŭ și m'amŭ dusă la Pesta, sě mě înţelegů că comi
tetulŭ nostru de propagandă națională . De acolo m'amŭ dusă
la Bucuresc . Amŭ vědută şi acolo frumose lucruri. Iți aduců
unŭ suveniri care sciŭ că o sě-ti placă.
Elă îmi dete o hârtie, şi , întrebându -mě la ce otelŭ sunt, se
duse spre a căuta o cameră acolo, ca sẽ mai petrecemŭ câte-va
ore împreună.
Dupě ce sa depărtată, deschidă hârtia ce -mi dăduse, şi ....
2 :3
354 . DIN ANUI. 1848

ce sě vědů ! proclamațiunea Guvernului provisoriú din Bu

curesci !
Alergaiŭ îndată la camaradii mei de esilă, adunaiŭ ma? mulți
din ei la casa amicului nostru Alecu Hurmuzaki, unde era
cartierulŭ nostru generală , și cetirămă în lacrime de entu
siasmŭ acestŭ actă însemnată în istoria nóstră .
Atunci se făcù intre noi propunerea ca sẽ trecemŭ prin
Austria în ţéra Romanescă : acolo sẽ lucrămŭ ca sě se dispue
guvernulŭ a face o invasiune în Moldova, şi ast -felŭ sě pro
clamămă Unirea Principateloră, Republica, și mai nu sciŭ ce .
Asemenea idei , pe atunci eraŭ în aerulú atmosferei ; căci tot
naţionalitățile se deşteptaseră ; în tóte părțile se făceaŭ revo
luţiunī, şi nu lipsia de cât înțelegerea intre popore pentru ca
sě se facă o Republică universală în Europa. Numai in Russia
vértejulŭ revoluţiunei nu rěsbåtuse ; numai acestă putere se
părea ameninţătore pentru noņ ; dar dupě calculele ce le făcea
lótă lumea, şi dupě imŭ manifestŭ al Impératului Nicolae, in
care dicea că va sta spectatorn la tóte aceste mişcărī, nu ne
ingrijíamă că va face o invasiune in tērile nostre ; cu atâta
mai alesù că, prin mişcarea de la Iași și prin revoluţiunea de
la Bucuresc , credeamŭ că amŭ interesată pe totà Europa
pentru noi, că ne am rudită chiar cu Francia pe care o imi
taserămă : că ast -felŭ, ne aflamŭ intrati in concertulů popóre
lorŭ europene, şi prin urmare o invasiune din partea Russieſ
ar fi respinsă de tótă Europa.
Lipsa de banî ne impedeca mai pe toți de a pune în lu
crare escursiunea aventurósă ce o meditamă ; şi acesta ne
făcu ca să fimă atât de prudenți, in câl sě stămă pe locă , și
sẽ lăsăınŭ pe alţii sě facă tóte . Prea puţini din noi, cari că
pētaseră mijloce din féră, plecară pentru Viena, Paris, şi
féra Românéscă ; maioritatea se decise a rěmânea în Bu
covina.
 DIN ANUI, 1848

XXV .

Cholera era în furie : ea începuse a face ravagiuri însernnate

și în Cernăuți. Chiar unulŭ din camaradii noştriſ de exilă, C.
Negri, fu atacată , și numaş prin stăruitorele nostre îngrijirî
scăpase. Mica nóstră colonie atunci vědù că ou mai e chipă
de şedută în acestŭ locă . Mai toți se deciseră a merge la
Cernăuca, moşia familiei Hurmuzaki, și a sta acolo până va
trece furia epidemiei. Se duseseră maĩ toţi. Rěmăseiŭ nu
mai eŭ și cu Manolaki lepureanu, cu care conlocuiamŭ în
tr'unŭ aparlamentă închiriată la o věduvă germană. Camara
dulă meŭ avea o frică grozavă de choleră ; în tote buzunarele
purta flacone cu medicamente, și, ma rigurosŭ de cât unŭ
doctorů Némță , se pădia de mâncare, de běutură, de răceală,
de ostenélă , și de ori -ce escese , ceea се ne făcea multů
a ride.
Cu totulă din contra, eŭ nu aveamă cea maņ mică temere
saŭ îngrijire. Eramŭ fatalistă ca și unŭ turcă ; credeamă că,
de- mĩ va fi scrisă sě morŭ de choleră, nu voiŭ scăpa, măcar
orì cât m'ași păzi. De aceea nu urmamŭ nici o dietă ; nu mě
feriamŭ de nimica. Eşiamŭ serele și diminețele la preumblare
afară din oraşă. Trecêndă prin mahalale, vedeamă mai în tóte
dilele scene de durere : credeamă că mě aflu in valea plânge
riloră. In tóte părțile vedeamŭ nenorociri cari îmi sfăşiaŭ
iniina . Aci la o casă, bărbatulú mortů întinsă pe masă și fe
meea, atacată şi ea de choleră, plângendă de perderea lui. Aci
la altă casă, patru cinci copii carî se boceaŭ peste corpurile
neinsuflețite ale părințilorŭ loră . Aci o mumă care -si bocea
fiſulă unică ce perduse. Aci unŭ tată carele, urlândă de despe
rare, aședa intr'unŭ cosciugů dou copii ce -ì muriseră. Aci un
bětrână, rėmasă singură sub strésina căsuţei sale, atacată de
bölă , și fără a se putea mișca ca să ia măcarŭ quŭ paharŭ
de apă. Aci o paralitica, ale căreia riide din casă muriseră,
356 DIN ANUL 1848

și ea murindŭ la rândulŭ ei de fóme și de sete. Vědendŭ ase

menea nenorocirî, îmî impuneamă adesea nisce datoriſ care-mi
mulțămía sufletulă : la mulți nenorociti am închisă ochii cu
mâna mea ; la mulți neputincioşi, cari se aflaŭ în momentele
din urmă, le- amŭ dată ajutórele de care aveaŭ nevoe ; pe
mulți am mângâiată prin cuvinte și alte mijloce ; dar... D deŭ
le scie ; ce sě-mi mai aducă aminte ?

XXVI .

In tóte noptile, morţii se rădicaŭ prin căruțe anume regu

late de Poliție, și se transportaŭ afară din oraşă , la unŭ locŭ
destinată pentru îngropăciunea celorŭ căduți de choleră. Intro
diminéță îmî veni ideea sě mě ducă la acelŭ cimitiră . Când
ajunsesemă acolo , încă nu svirliseră tărîna de asupra. D - deule !
ce spectecolŭ cumplită și fiorosì ! Eraŭ patru gropi. In fie -care
din ele eraŭ câte 20-25 cadavre : bărbați, femei, tinerì, bě
trâni, copii, toți în pieile góle, aruncați, fără nici unŭ respectă
pentru omenirea ce represintaŭ, in tocmai cu gunošele cele mai
necurate !
Intorcêndu -mě acasă, tristă şi înfiorată , treceamŭ pe lângă
otelulă la care trăsesemŭ întâia dată când venisemŭ la Cer
năuți. Vědêndă pe chiriaşulŭ otelului, il întrebaiŭ de sănětate.
Elă îmi respunse mulțămindŭ lui D -deŭ ; dar îmi spuse că e
fórte îngrijată căcí vre - o câți-va passageri aŭ murită in
otelulă seŭ atacați de choleră .
Chiar erñ, adaose elů, a venită o damă de la Moldova :
şi aseară cholera a lovito.
Cum se pole ? ce damă ?
Nu sciŭ cum o chiamă ; nici pasportulů n'a avută timpŭ
sě mi- l dea .
Dar adus'aţi vre-unŭ medică ?
Aşa ! unde găsescì acuma medici ? Am trimisă de trei
orì la doctorulŭ ***, şi nu l'am putută găsi nicăiri.
Spunemi, mě rogū, la ce numără este ea ?
 DIN ANUL 1848 357

La 13, chiar în camera unde a fost trasă D - ta când aï

venilă .
M'am urcatŭ iute ca fulgerulů. Deschiseiü uşa. Moribunda
era întorsă spre perele, in patù , cu fata înfundată in perine.
Pěrulŭ ei blondă castaniŭ, era despletită şi aruncată în neo
rènduială peste umeriſ seĩ. Unŭ fioră grozavă îmi trecu prin
inimă ; ast -felú in cât nu putuiŭ de-o-camdată sě mě apropiiŭ
de pată, şi mě puseiü pe unŭ scaună. Peste puțină luăndu -mi
inima în dinți, mě duseiŭ la ea şi o mişcaiŭ. Ea se întorse ră
pede . Cum mě vědu dete unŭ țipetă şi leşinà. Eŭ inmărmuriiū
de uimire. Pe cine vedeamŭ ?... Pe Olimpia !
Càte -va momente rěmăseiů în starea unuſ omŭ lovită de
trăsnetă . Nu sciamŭ ce se petrece în mine. Nu-mỉ vența în
minte nici o decisiune. Suspinele mě înecaŭ, și abia puteamŭ
sẽ ině stăpânescă de a nu ţipa.
Din norocire îinì aduseiŭ aminte că luasemŭ în diua aceea
unŭ flaconașă de eteră, pe care - l aveamă în busunarů . Il pu
seiŭ la nasulŭ Olimpiei. Ea se deşteptà.
Cum te simti, Olimpio ?
Mulțumescŭ lui D -deŭ.
Pentru ce ?
Pentru că la mortea mea elŭ te aduce ca sẽ đe
maĩ vědū .
Dar ce vorbescì tu de morte ? Nu ; asta nu se póte .
D deŭ e bunú ; speră în elů . Nu, nu se pote sě morì tu ,
Olimpio !
Oh ! nu ; steaua mea anune : o věďă ... nu e cu putinţă ..
ingerulů mortiſ e aprópe... elŭ vine... Eată -lů ... Opresce- l daca
poti ... ah !
Ea căţù iarăși in leşină . O mai deşteplaiù iarăși ; şi , dân .
du-i flaconulŭ in mână , iſ recomandaiŭ sě-l pue la nasă, de
câte orị va simţi czł - vine rěŭ până mě voiŭ intorce. Imi
luai indată pălăria, și alergaiŭ ca sě aducă unŭ medică .
Alergaiŭ mağ bine de o oră , căutândă pe medicii cunoscuţi
pe la casele loră, fără sé -ì polů afla . In fine intalniiï pe unulú
intr'o stradă ; ilŭ luaiă, şi merseiŭ la Olimpia.
358 DIN ANUL 1848

Nenorocita era în deliră . Fata ei era rumenită de sudorile

cari o coprinseseră, şi se părea maĩ frumósă de cât tot-deauna.
Dar ochii sei eraŭ fără de focŭ și maſ de totŭ neinsuflețiti,
Cum mě vědi, ea iniinse mâna la mine . Eŭ o apucaiŭ du
amendouě mâinele, cu tote că mediculŭ imi recomandase sé
mně ferescŭ de contactulŭ ei in fine mediculă dupě ce o essa
minà, scrise o rețetă, și - și luă pălăria. Dupě ce a eşită , man :
luată dupě eli , şi l'amŭ intrebată de este speranţă se scape.
Imi spuse că reţeta ce i- a rènduită este de mângâere ; că
ajutorulü ca î ar fi putută da, este prea iulàrdiată , şi că numai
o intèmplare providențială o pote mântui.

YXUI .

Mě întorseiŭ la Olimpia, dupě ce trimeseiŭ unŭ servitori de

la otelŭ la farinacie că să aducă medicamentele. ( ) găsiiŭ tot
in starea in care o lăsasemă, dar cu surisulă pe buze, şi cu
o espresiune de fericire pe față .
- Gândescì sẽ mě scapi ?... O D -deule ! mai bine stai aprope
de mine, ca sě morů mai fericită avèndu - te inaintea ochi
lorŭ mei. () ! asta îmi fare bine : sedì in fața mea .. sẽ le
privescă !
Olinpio !
0 ! nu mě mai màuigăia. Credi că sunt speriată de inorte ?
Nici de cum . ( nenorocită ca mine, nu maſ avea ce astepta
de la viață. Dar sě nu mai vorbimŭ de asta . Timpulă e scurt...
Voij sě -ti mulțumescŭ pentru ospitalitatea ce am avutŭ la via
D - tale. Amŭ trăitų prea bine acolo, şi ia fostů mai fericită
de cât tot-danna . Dacă nu primiamŭ rēspunsă de la soră -mea
ca sě mě dueŭ la ea , ași fi şeditů acolo până te- ai fi intorsă iu
ļe " ă . Te intorci cuénnŭ ? când ? Dacă n'ar fi sě morŭ, - cum
nasi intorce cu D -ta ?
Trea multă vorbescì, Olimpio ! Gândesce te că esci
slabă ..
Trebue să vorbescă, căcĩ trebue sě- ti spună totulă, până
 DIN ANUL 1848 359

sunt în lumea celorŭ vii. Nu am timp de perdută. Ascultă :

sẽ scriĩ surorei mele, și sě-i trimiți cruciulița care o amŭ
la gåtů : s'o aibă suvenire de la mine . Inţelesu -m'ai ? In gea
mandanulú með vei găsi o scrisore a ei, din care vei afla
adressa sa .
Dar, Olimpio, réŭ faci de te gândescì la morte. Uită-te :
doctoriile aŭ venilă. Sě -ti daŭ sě jej.
Bine ; eată că le iaŭ , fiind - că voiŭ sě- ţi facă plăcerǝa ;
dar crade -mě e de prisosū . Eŭ simță că mě ducă . Lumea nouă
póte va fi mai bună. De aceea, diua de astă-di mi se pare o
frumosă sērbătore.
Olimpio !
Ascultă . Sciŭ că esci bună, şi -mi vei face bine chiar şi
dupě morte.
Ce vrei sẽ dicì ?
Te rogủ sẽ nu mě lași sě mě arunce in șanțulă comună
al choleriştilorð. Sunt femee, şi am mândria mea . Sunt nobilă ,
și nu veiŭ sẽ fie batjocorită corpulů með. Căci uită-te : mi se
pare că am unŭ corpŭ nobilă ...
Dar linisteste - te, Olimpio ! lasă aceste gânduri sinistre.
Ba nu . Nu e timpă de perdută . Tine cheea de la saculă
meŭ de călătorie. Acolo este o pungă cu câţi - va galbeni. Vor
fi de ajunsă ca sě - mĩ facī unŭ mormêntŭ separată la unŭ ci
mitiră , şi sē- mi pui o mică cruce de-asupra.
Pentru D-deň, Olimpio ! alină- te ; nu -ti turbura su
fletulů .
Sufletulů ? 0, sufletulă ! Ce este óre sufletulů ? Eŭ nii
sciŭ ce este ; dar dacă e adevěrată că eŭ am unŭ sufletă, te
incredinteză că acuma e forte liniscită . Aşi fi murită in sbu
ciumărī grozave, dacă în aceste momente supreme nu te-ar fi
scosŭ D - deň înaintea mea ; și dacă n'aşi fi sciută că este o
fiinţă compătimitóre carỉ sé mi inchidă ochii.
Olimpio !
0, dar; te incredinļezŭ : sunt fórte liniscită. Acum mi se
pare că mě ducă la nunta mea. Eŭ sunt acuma mireasă ; nu - i
aşa ? Eată altarulă... Dar unde este mirele meŭ ? Mirele með !
360 DIN ANUL 1848

A ! elŭ rěmâne în urmă... şi eŭ sunt la altară ! ... O, ce dureri !

ține-mě ... cadū ...
In cuvintele acestea, sa rădicată de - odată în susů ; m'a
apucată cu amêndouě bratele de dupě gâtă, şi strângèndu- mě
cu tótă puterea sa, a cădută iarăși pe perină, târindu -mě şi
pe mine. Cu o voce de totă slăbită, gura eſ pronunță la ure
chea mea vorba adio : şi dupě acesta simţiiŭ că braţele ce mě
strângeaŭ eraŭ reci ca marinora . Dedeiŭ mânele ei în lături
Věduiŭ că peptulŭ ei nu mai bătea. Ochiſ sei deschişi incă ,
mě lăsaŭ in ilusiunea că era leşinată . fi puseiŭ flaconulă la
nası : nici o mişcare. Cercaiŭ sě vědū daca inima i se mai
bate. In deşertă ... Olimpia murise !
Plànseiŭ ; îi închiseiŭ ochii cu însăşi mâna mca ; o inmor
mèntaiŭ, şi implinjiŭ dispositiunile ei testamentare cu reli
giositate.

XXVII.

Vre - o trei dile dupě acestă intèmplare, o servitore din casa

unde locuiamŭ fu lovită de choleră ca de trăsnetă, şi muri.
Camaradulŭ meŭ lepureanu atunci se spăimentà de totă , şi
imĩ declarà că nu mai sede in Cernăuți, și că se duce la
Cernauca. S'ar fi dusů mai departe, dar paralele nu - i venise incă
din féră . Elŭ insistà de mine sě - urmeđŭ esemplulă. Aşa
dară plecà elă într'o parte, și eŭ in alta, ca sẽ găsimŭ o tră
sură să ne transporte. Abia găsiiū unŭ evreň cu o căruță cu
unŭ cală inhămată la oişte, dupě maniera galițiană . Luarămă
câte unŭ sacŭ de călătorie, și plecarămů.
Când treceamă pe podulŭ Siretului , camaradulŭ meň intreba
pe Evreu ce câştiga pe di . Acesta afirma că de când cu cho
lera câştigă ceva mai bine ; căci transportândŭ morţi la cimi
tiră căpětă câte 25 creițarī de cadavru de la Magistrată (pri
mărie) . Cu ocasiunea acesta, el spunea că încarcă câte 10-12
cadavre ; apoi ne arălà sângele care manjise carâmbiì căruții.
Amiculŭ lepureanu atuncea începu a răcni ca sě stea şi sări
 DIN ANUL 1848 361

din căruță , strigândă şi la mine sě mě coborů mai curêndŭ :

căcỉ căruţa fiindŭ molipsită, puteamŭ sẽ ne pomenimă cu
cholera .
N'am pututŭ combate logica amicului meŭ : ;trebuia sě re
cunoscă că avea dreptate. Aşa dar ne luară mŭ sacii, plătirămă
căruțaşului şi lucrăină pe josŭ drumulă spre Cernauca, ducênd
în părângă bagagele nostre. Dupě o călătorie de trei ore am
ajunsă . Acolo, în sată nu ne lăsară sě intrămă, până mai in
tàiŭ nu amă făcută o carantină de câte -va ore, afumându- ne
prin fumă de băligară în tocmai ca nisce jambóne. Cu venirea
nóstră la Cernauca, numărulŭ emigraţilorŭ noştri ajunse la 18 .
Toți avemŭ tóte ce ne trebuia : mâncare, așternuturi, grije
despre ori - ce ; nimica nu ne lipsĩa. Tótă familia Hurmuzaki
era acolo, și avea pentru noſ tóte preveninţele putincióse. Nu
ne maĩ aduceamŭ aminte că suntem în essilŭ ; credeamă că
ne aflămŭ la o petrecere de féră. Eramŭ tótă diua in veselie .
O grădină mare și frumosă, ne procura umbră désă și largì
alele pentru preumblare, precum și bănci pentru repaosů . O
casă mare și confortabilă ca unŭ palată , ne oferìa camere
îndestule pentru culcare și unŭ salonů comună . Acolo ne adu
namŭ, cetiamă, studiamů, scriamů, discutamŭ, saŭ ne dedamŭ
in convorbirî și glume interminabile.
Dupě vre-o dece dile, cholera s'a ivită şi in Cernauca. Acesta
aduse spaima intre noi . Atunci atât ospětătorjĩ noştri, cât şi
noi, luarămŭ decisiunea ca să mergemŭ spre munții Dornei.
Fără a perde cât de puținŭ timpũ , ne făcurămŭ preparativele
şi plecarămă. Până la Cernăuți venirămă cu totii. De aci ne
despărțirămă : ne făcurămŭ mai multe cete, ne inchipuirămă
trăsuri și plecarămă către munți. Uniſ din noi, cari avură
mijloce mai mari, plecară spre Viena, alţii spre Paris. Eŭ
insotindu -mě cu pianistulŭ Carlů Miculi, mě duseiŭ la Lă
puşnit.
La loculă acesta era unŭ stabilimentă de băi de aburī, dupě
sistema lui Prisniță. Moşia era a unui Român Bucuvineană, D. Ior
daki Vasilco, cu care mě cunosceamă . Ea este sub pólele Car
paţilor cari se intindă spre Galiția. De aici purcede Siretulū ,
362 DIN ANUL 1848

carele din riuşorŭ inică , irtrunindu -se cu mai multe ape, tra
verséză Moldova de -alungulă, şi ajunge în Dunăre ca unit
fluviй.
La Lăpuşna natura este aspră ; dar pe la luna luğ Iuliū eril
de o frumusete grandiósă. Mai tóte apartamentele stabilimen
tuluï eraŭ pline ; căcí afară de cei ce făceaŭ cură penti :
motive de bólă, eraŭ mulți cari fugiaŭ, ca şi noi, de choler .
Camaradulŭ meŭ ist oprise de mai nainte apartamentulū, şi
ast -felŭ eramŭ asigurați despre locuinţă . Vre - o dece dile pe
trecuramŭ fórte bine : ne desfătarămă în preumblărī și in pe .
treceri . Camaradulŭ með işi adusese clavirulă , şi tote serele
societatea de la Lăpuşna se desfăta în concerte musicale. Dar
de o dată începură ploile. Acesta ne incomoda forte ; mai alesu
că camaradulů meŭ la audirea tuneteloră, pe care nu le pulei
suferi, se simţia apucată de atacuri de nervi, în cât , fără
a fi bolnavă, petrecea noptile fórte turmentată : acesta mě su :
pěra şi pe mine, carele dormiamŭ totă intr- o cameră cu elii.
Cu tóte acestea , de și ploile s'aŭ mai prelungitů, amů stală
Şése séptěmâni in Lăpuşna.

XXIX .

Nu voiŭ pleca din Lăpuşna înainte de a vorbi ceva și despre

loruitorii sei .
In acestă parte a Bucovinei, adecă începêndă de la sorgin
file Siretuluì și urmândŭ pólele Carpatiloră spre Galiția , lo
cuescŭ unŭ soiŭ de ómenî cari se chiamnă Hutani. Etnografii
aŭ uitată a se ocupa de originea acestui poporă, cu tóte că sub
multe privinţe este interesantă .
Dacă va căuta cine - va prin cronicele vechi, cari puțini le
mai citescă , va găsi că între Barbariſ carî făceaŭ incursiuni
in tērile nostre şi năvălindă asupra Ocidentului îşi căutaŭ
adese - ori peirea , a fostă o seminție carî se numỉa Huţii, şi
cari eraŭ totă din familia Gețiloră și a Sarmațilorú, din cari
es tragŭ Slaviĩ de astădi. Huții de bună seamă sunt strămo
 363
DIN ANUL 1848

şii Hutanilorŭ actuali : după peirea lorù, câte - va familij aŭ gă

sită azilă în aceşti munți, cari pe atunci eraŭ nelocuitſ ; şi
ast - felŭ din secoli in secoli saú inmultitū, si s'aŭ perpetuatů
până astă- di. Acesta o indică dialectulŭ loră, carele, de şi are
ore - care diferență de cele-alte dialecte slavice, totuşi se vede ci
are afinitate cu ele .
Hutaniĩ sunt ca 40 miſ suflete in nunții Bucovinei. Se pote
dice că ei sunt încă barbary : limba loră nu este scrisă ; cul
tură intelectuală nu að. De și aŭ imbrățișată religiunea cre
ştină, dar credinţa lorŭ este încă bazată pe superstițiuni, ca
la tote popórele primitive. Tipulŭ lorŭ este de rasă cauca
siană : atâtă bărbaţii, cât și femeile, sunt in genere de stil
tură atletică şi de o frumusețe rară . Portulŭ lorŭ este forte
originală și pitorescă .
Bărbații portă unŭ felŭ de cămésă imitată dupě tunica ro
mană : peste cămoşă unű felŭ de bondă fără de mânici in
formă de giletă, făcută de piele de oțe care se incheie pe din
dreapta : pe de -asupra, unŭ felú de mantale negre fără må
nici și lungĩ, nădragỉ saŭ pantaloni largi până la genuchi, şi
de aci in josŭ strimți, făcuți dintr'unŭ telŭ de postavů fabri
cală de ei și văpsită roşu . Căciula și opincele pare că le-: ŭ
imprumutată de la Românî. Afară de acesta, atâtă bărbaţii
cât și femeile , pórtă la gâtă câte cinci șése renduri de salbe,
compuse din monede şi alte obiecte cari lucescă . Femeile aŭ
imŭ portŭ maĩ variată : unele se vědů îmbrăcate ca Ro
màncele ; altele ca Ungróicele, şi altele ca Polonezele.
Moralitatea intre aceşti ómeni este esemplară ; reaoa cre
dinţă. felonia , furtişagulă, adulteriulă, nu sunt cunoscute ; unŭ
Hutanŭ ucide pe unŭ inemicŭ alū seň, dar nu pentru ca sě li
prade, ci pentru ca sě -si rēsbune.
Amů asistată într'o di de sărbătore la unŭ dantů huţănescă,
care se făcuse înaintea unei cârciume. Orchestra era compusă
din duoỉ cimpoieri Români. Jucaŭ vre-o cinci-spre-dece pe
rechi, flăcăĩ și fete ; căci bărbațiĩ şi femeile , dacă o dată se
mărită, nu mai intră în danļū . Flăcăi purta dupě capū, 'a
C'eafă , câte o secure, a căreia códă era virită pe lângă piele
364 LIN ANUL 1848

sub bondă. Joculū lorñ era acompaniată de cântece, pe care

le recita in . coră cu toții. Aria cântecului era monotonă, dar
bine cadenţată, originală și plină de vivacitate. Danțulŭ se
măna cu alŭ Călușariloră ; în intervaluri se opria , chiuindŭ ;
şi, lăsândă fetele de mână, luaŭ securele de dupě capū , le
asvârlia în susă , şi apoỉ le prindea ſarăși cu o adresă extra
ordinară . Acela ce din nedibăcie ar fi scăpată securea , erat
dată afară din danță, și nu mai avea voia sě jóce in diua
aceea. Dar ceea ce era curiosŭ în joculă acesta, era că fetele
nu se îngrijiaŭ nici de cum de pericolulă ce le-ar fi pututŭ
amenința joculă secureloră : atât de sigure se păreaŭ că nu
vorŭ fi lovite , în cât nici se uita măcarŭ in susŭ la securele
cavalerilorù lorů .

XXX .

Dupě Constituţiunea ce Impératulů Austriei promulgase pen

tru popórele Monarchiei, silită de revoluţiune, urma sě se adune
0 Adunare generală la Viena, compusă din represenlauții tu
turorŭ provincieloră. Bucovina avù sě trimiță optă deputati.
Aceștia se aleseră prin votŭ universală ; şi ast.felú , eşiră loti
din rèndulů. opincarilorů : cincì eraŭ Romani, doui Ruleni
și unulŭ Huțanŭ. Când se intruniră spre a pleca la Viena,
proprietariĩ și neguțitorii din Cernăuți îi tratară cu unů
banchetă, și iſ petrecură cu ceremonie până afară din oraşu .
Dintre toţi aceştia, Românii eraŭ cei mai inteligenţi : ei
sciaŭ şi ceva carte ; unulă încă vorbia bine și limba germană,
cu tóte că era unŭ simplu păstoră de munte . Dar acela ce
atrăgea atențiunea publică, era deputatulŭ hutanů, carele se
numỉa Cobelită . Acesta era unŭ bărbată ca de 32 ani, naltă
frumosì , in cât unŭ pictorŭ l'ar fi pututủ lua de modelă pen
tru ca sě facă unŭ Christă de adoraţiune. Elŭ avea o căută
tură curiósă : se uita tot- d'a - una in susă , în cât părea că cugelà
Totŭ la D -deŭ. Elů , dupě cum se șicea , trecea între Huțani ca
 DIN ANUL 1848 365

profetă , şi se bucura de o mare popularitate ; de aceea și fu

sese alesă cu unanimitate.
Dupě uneltirile reacțiune din Viena, Adunarea generală în
curêndă se desființă, și deputații se înturnară , fără a fi lăsată
pe urma loră de cât câte-va discursuri și câte-va pagine în
istorie. Cobeliță , cu capulŭ plină de idei și de utopiĩ revolu
ţionare, se întorse in munții sei, și se decise a juca unŭ mare
rolă . Arătândŭ Hutanilorŭ medalia de recunoscere ce i se de
dese lui, ca tuturorů celorŭ-lalți deputati, se servì cu ea ca
cu unŭ talismană, spre a-şi ajunge scopul . Elŭ le spuse că
Impěratulŭ l'a făcută duce de Bucovina, şi le comanda ca se
nu mai asculte de autoritățile din Cernăuți, ci tóte dările loră
sé le aducă la elă , pentrn ca sě le intrebuinţeze cum ì-a
spusă împăratulů. Hutaniĩ credulĩ nu se îndoiră, și se grupară
imprejurulŭ seŭ . De astă -dată elŭ trecea ca trimisulů lui D deŭ.
Preoţii il primíaŭ în altare pe uşa cea mare, ca pe împărați.
Elŭ se cumnineca în tote dilele, căci pretindea că nu mănâncă
pici o dată nimică, şi că nu trăiesce de cât cu apă . Boloaviſ şi
neputincioşii alergaŭ la elů, și credeaŭ că se facă sånătoşi, in
dată ce Cobiliţă ji atingea cu pola hainei sale, cu verfulŭ opin
cei sale, saŭ cu suflarea sa.
Atunci Huţaniſ se puseră în stare de adevěrată revoltă. E
refusară de a plăti dările ; și îndată ce unŭ funcționară ar
striacă, civilă, fiscală saŭ militară, se înfăţişa într'ună sată Hu
ţănescă, era prinsă şi dusă la Cobeliță, de unde se făcea ne
vědută, ca cum il înghiția pămêntulů . Aceste fapte rěspândiră
griza în guvernulŭ din Cernăuți. Se dicea că Cobeliţă s'ar fi
iuțelesŭ cu Ungurii revoluţionari, pentru ca sě facă diversiune
in armiele austriace. In adevěrů a trebuită sě se trimiță trupe
numerose ca sě supue pe rebeliĩ Huțani ; căci ei, cu puscele
loră cu cremene şi cu securele loră , în munții lorŭ ripost
carñ eraŭ disputați numai de şoimi, de urși, de cerbị și de
căpriore, se făcuseră spăimântători ; într'unŭ cătunŭ de 50
de familii, trebuia sě se ducă 500 de soldaţi pentru ca sě
fie în siguranță . Dar bietiſ Hutanī, nearmați, nedisciplinați
şi neorganisați, in curêndă se învinseră de carabinele gendar
366 DIN ANUL 1848

meriei austriace, care totă o dată iſ convinseră că Cobelită nu

era in adevěrů Duce .
Cu tóte acestea, ori câtă anevoinţă îşi deteră Austriacii, ori cât
de mare presă puseseră pe capulŭ seň , nu putură pune mâna pe
Cobeliță . Nici până in diua de astă - di nu se scie ce sa fă
cută omulū acesta . Hutanii dică că elŭ trăesce în stâncele
inunțilorů ca liliecii , nutrită şi adăpată de ângeri ; și că la
diua mântuirei, elă se va arăta plină de mărire şi de strălu
cire, peniru ca sě îndeplinescă missiunea ce i-a încredinţată
D -deŭ pe păınentă pentru conationaliſ sei. Se bånue ce insi că
clŭ ar fi trecută peste munți la Unguri, și că in resbelulŭ ci
vilŭ ar fi murită. Mulți larěşi credă că elŭ este şi astă - di in
munţii sei, și că Hutaniſ il țină ascunsă cu religiositate ca se
1111 cadă în mâinile Nemțilorð .

XXXI .

Colonia emigrațiloră dintr'o di într'alta se făcea mai nume

rósă. Persecuțiunile guvernului din Moldova, care voia sě lo
viască în totă lumea care arăta cât de puținŭ spirită de
independenţă , silía pe mulți sẽ emigreze. Guvernulă din Bu
covina dedese ordine ca celorŭ ce vorů voi sě trécă printre
cerdacurile (picheturile) de graniță sě nu le céră paspórte, ci
numnaſ declarațiuni despre numele loră . Ca persone mai măr
cante voiŭ nota .pe unŭ Episcopū Justină, pe Anastasie Panu,
în fine pe Cogălniceanu, care a tipărită în Cernăuți Dorinţele
partidei naţionale din Moldova, broşură care a făcută sensa
țiune și multă sânge negru lui Michai Sturza. Ast -felŭ că pe
la inceputulŭ lui Septembre mai lóte otelurile din Cernăuți
eraŭ pline de Moldoveni.
Luniea însă era preocupată de evenimentele cele mari din
Europa, și mai alesŭ din Austria. Unguriſ rădicaseră stindar
dulŭ revoltei, şi făceaŭ progrese mari : cetățile Ungariei ca
pitulaseră înaintea loră și în resboiulă cu Croațiſ repurlaseră
mai multe biruinte. In Transilvania lucrurile eraŭ intr'o stare
 DIN ANUL 1848 367

forte curiósă : guvernulă și guarda națională eraŭ în mâna

Unguriloră, iar oştirea în mâna generalilorů Austriacì ; bine
înțelegendu-se că, din acestă oştire Ungurii şi Secuiĩ trecuseră
sub stindardulŭ Ungurescă . Guvernulú din Clujú , audindă că
in Sibiiŭ resida comitetulů națională ală Româniloră care se
numise în adunarea de la Blajă şi carele dirigea spiritulů na
țională , trimise pe la jumětatea lui Augustă ca sě puie mâna
pe membriſ sei. Se prinde mai întêiū Barnuță care, ca prin
minune, scăpå sărindă pe o ferestră. Dupě acesta se arestéză
Lauriană şi Bălăşescu ; hârtiele lorŭ se secuestréză şi se tri
mitŭ la Pesta . Atunci Româniĩ din satele vecine se rădicară
cu mišele, veniră la Sibiiŭ, și, sprijiniţi de unŭ regimentă de
grăniceri Români ce eraŭ acolo , eliberară pe arestaţi, şi
purlară în triumfū .
Guvernulŭ Transilvaniei încă nu rupsese relaţiunile cu Au
stria ; de şi compusă din Unguri (ca astă- di), dar incă guverna
în numele Impěratuluị, cu tóte că propaganda revoluţionară
elă însuşi o făcea pe față cu impunitate . Acestă stare de lucrurī
nsă nu se prelungi. Pe la inceputulŭ lui Septembre, guver
nulŭ dete ordine ca sě se pue in lucrare legea de recrutaţiune
ce o lucrase Adunarea revolutionară din Pesta, şi care apu
case de o intărise Impératulă . Acestă měsură alarmase totă
ļéra . Românii se vedeaŭ in dilema cea mai dificilă : saŭ sě se
supună acestei legi, şi ast- felă sẽ mărească oştirea maghiară
care trebuia sě bată pe Românî, saŭ sě reſuse, și sẽ rădice
stindardulŭ rēsboiului civilă . Spre a se putea decide într'unů
felă saŭ in altulă, Comitetulă propuse ca sě se facă iarăşi o
ailunare generală la Blajă pe Càmpulă Libertăței. La 16 Sep
tembre se şi adunară peste 20,000 ómeni; în cursă de o sép
těmână Adunarea se făcù multă mai numerósă : se ţinură mai
multe consiliuri, și in fine se aşternură decisiunile poporului
intr'unŭ protocolă. Celŭ mai însemnată punctă din acestă pro
tocolă a fost organisarea guardeſ naționale, și cererea de arme
de la comanda militară austriacă. Se trimise pentru acesta o
deputaţiune la Sibijă ; iar pe de alta, Românii se şi organisară
chiar acolo pe locă . Axentiñ Severă , Joviană Bradu, şi
368 DIN ANUL 1848

Avramŭ lancu, proclamându -se cap militari, işi organisa

seră fie - care cadrele necesari spre a împrovisa o sută de mii
dc oşteni.
Dar sě lăsămŭ ale Urdealuluſ, care de aci înainte intră in
partea seriósă a istoriei.

Xxxu .

Pe la Inceputulŭ lui Octombre, mare parte din emigrații no

ştri se adunase la Cernăuți. Furia cholerei încetândă, cei ce
nu putură merge mai departe se întorseră la gasdele ce aveaŭ
prinse de cu vară . Eŭ de astă -dată eramŭ singură : tovarăşulŭ
meŭ Epurénu căpětândŭ parale din țéră se dusese la Viena.
inde impreună cu Vasilică Ghica aŭ făcută pe baricade discursuri
incendiare in contra lui Windisgret şi a reacţiunii guvernamentale.
Locuiainŭ în casa unui ceasornicarů , ocupândă douě mici că
měrute, simplu, dar curată mobilate. Cartierulă generală , adecă
casa în care ne făcémů véculă , unde adese - orị mâncamŭ și
ve adunamú, era casa fericituluï întru memorie Doxaki Hur
inuzaki, singura casă particulară în care se păstra limba şi
datinele veche vietī patriarchale românesci.
Intr'una din dile eşindă și apucândă sě mě ducă spre baia
de aburi, când treceamă peste uuŭ podŭ de pétră vědŭ ună
omů îmbrăcată în sdrențe, negru la față , pletosŭ, murdară . cu
opincî în piciore și cu o pălărie mare mocănescă în capă . Acelŭ
om se opresce în dreptulŭ með și -și scote pălăria. Luându -lů
dreptă cerşitorů, scoseiŭ o monetă de aramă şi -1 oferiiŭ .
Elă însă in locŭ de a întinde mâna spre a o primì, dice :
Mulțumescă ; dar mai nainte aşi întreba pe domnulū,
dacă memoria nu mě înşală . Sunteți D. Sion ?
Da, domnule, nu te înşeli ; dar de unde mě cu
noscì ?
Aì dormită o nópte în casa mea .
Unde ? Când ? Cine esci ? Adu -mi aminte , căci eň nu
scið sé te fi vědutŭ unde - va .
 DIN ANUL 1848 369

La Blajă ... Pumnulū ... ?

A ! ce ! D -la ? Pumnulů ... Aronŭ Pumnulŭ ....
Da, domnule Sion . Iată în ce stare mě aflu !
Cum se pote ? pentru ce ?
T -oiŭ spune pe scurtă . Dupě isbucnirea revoluțiune in
Bucuresc , amŭ trecută în România. Guvernulū provisoriŭ m'a
însărcinată sě predică şi sě explică poporului spiritŭlŭ Consti
tuțiunei şi alŭ principiilorŭ liberale. Amŭ fostă în cele din
urmă surprinsă la Focşani de invasiunea Muscalilorð .... abia
amŭ scăpată , și , sub acestů porlì, m'amŭ strecurată până
acilea .
O, serinane omule ! dar nu poți sẽ le arăți așa în lume.
Aşteptă -mě în acestă locủ ; într'unŭ pătrară de oră mě vei
revedea .
Mě întorse ŭ răpede la gasda mea, luaiŭ unŭ rendŭ de pri
menele într - o pânzătură, apoi revenindŭ la nobilulŭ apostolů
alŭ libertăței, îlŭ duseiŭ la baie, ilŭ scăldaiŭ, ilŭ răseit , ilů
tunseiŭ , ilŭ îmbrăcaiŭ, şi ast-felŭ ilŭ introduseiŭ In farailia Hur
muzaki şi în societatea Cernăuțénă .
Venirea acestui martirà alŭ libertăței a fostă unŭ adevěralú
evenimentů . Cernăuțeniſ în curëndă se încredinţară că elŭ avea
mari merite, care ilŭ făceaŭ demnă de afecțiunea lorů . Căpě.
tândŭ permissiune ca sě ţie câte -va conferințe literare, și cu
ocasiunea acesta vorbindú despre limba şi originile națiunei
române, în curëndŭ işi făcù o popularitate imensă între lote
clasele societățeỉ, cari până atunci, în ce privesce studiulă
limbei naționale, eraŭ fórte înapoiate. E!ŭ în curëndŭ fu con
solatú de suferintele ce îndurase : toţi acei ce făceaŭ cunoscinta
lui se întreceaù a - ì trimite ajutóre și daruri, ca ofrande cu .
venite venerațiunei ce insulla persona sa . Popularitatea lui
Pumnu se mări și mai tare când, abjurândă confessiunea Uniu
nei, a trecută la confessiunea greco -resăriténă . Dupě aceea
favorisată de titlurile sale academice și de acela de vechiŭ
professorŭ alů Seminaruluğ de la Blajú , elŭ în curèndů căpětà
o catedră de limba română in gimnasiulū din Crenăuti ; si
21
 370 DIN ANUL 1848

ast-felŭ luându - şi missiunea de apostolŭ alŭ naționalității in

provincia acesta , amenintată de desnationalisare atât de Ruteni
cât și de Germani, se stabili pentru tot- d'a -una acolo, și cu
apostolatulŭ seŭ işi făcù unŭ mare nume în istorie.

XXXVII .

Dar sě reviŭ la ale Moldovei.

Indată ce Muscaliſ s'aŭ înțelesŭ cu Turci ca sě restabileze
regimulă Regulamentului in ţéra Românescă , o dublă ocupaţiune
s'a decisă pentru ambele Principate. Peste 100 miš o tiri russo
turcescì aŭ inundatŭ terele noastre, tratându - le ca cucerite.
După lovirile simultanee ce suferise Moldova de la tirania Dom
nuluſ, de la flagelulŭ cholerei, de la lăcuste și seceta din anulŭ
acela, aŭ trebuită sé sufere și calamitatea unei ocupațiuni
atâtă de apăsătoare. Vodă Sturza, cândă a primită depeşă că
Muscaliſ aŭ trecută peste Milcovŭ și că Turcii aŭ ocupată
Bucureştii, intorcendu -se către sateliții ce - lì inconjura, le - a
disŭ : « Puteți sẽ résuflati, boeri, şi sě vě heretisiti, căci sa
« sfârşită cu dreptatea și cu frăţia Muntenilorŭ,---- Aga de oraşů ,
Vorniculă Iordachi Pruncu , în entusiasmulă seŭ , rădicà cu
vēntulă și qise : « Sě trăeşlí, Măria Ta ! de astădi înnainte mě
« declară ţiganŭ alū Măriei Tale !» Cu ocupaţiunea Ruşilorú,
tirania lui Micbağ Sturza nu era mai putiuŭ apēsăloare. Din
contra , elŭ profita de ocasiune pentru ca sě - sì rēsbune mai
bine pe inemiciſ sei, pe cari- ſ numia revoluţionari. Satelitii
sei cari eraŭ insărcinali cu casernarea şi aprovisionarea Mus
calilorú , loviaŭ fără măsură mai multă în locuintele, in pro
ductele și în satele acestora. Apoi se deschisese o cale nesă
cată pentru abusuri : acolo unde se cereaŭ , de esemplu, 1000
de kile, se lua 3000, din care 2000 se escamotaŭ ; asemine
cu lemnele ; asemine cu carele de beilicuri, și altele . Abusui
rile se făceaŭ cu atâta neruşinare, în câtă chiară Ruşiï le sim
firă şi siliră pe Domnů a da un ofisi prin care se se publice
 DIN ANUL 1848 371

ca producte sě nu se mai libereze de nimeni, de câtă pe cuitanțe

rusescî : umilire și degradare a guvernului națională !
Afară de aceasta, sub felurite preteste se continua persecu
tarea oameniloră de omenie. Profitândă de înverşunarea Mus
caliloră în contra spiritului revolutionarů, se acusaŭ astă - felů
oameni nevinovali : le se călca casele, se arestaŭ şi se tor
turaŭ în diferite moduri. De la asemine persecuțiuni nu se
cruţaŭ nicì supuşii străini cari se bănuiaŭ că compătimescă
cu ſéra ; însăşi casa Episcopului Catolică fu călcată şi mal
tratată .
In timpulú acesta , nefiindů nic unŭ mijlocŭ de publicitate
in téră, acei ce aveaŭ a-şi espune păsurile saŭ a arăta mise
riele şi ticăloşiele guvernului, publicaŭ foſ volante şi broşuri in
Cernăuți. Michař Sturza atunci printr'unŭ ofisă promulgà o lege
de presă draconiană, cu tóte că pe lângă guvernulŭ seŭ era
cea mai aspră censură . După acestă lege, se pedepsiaŭ și acei
ce arú fi cutezată a primi, à ceti și a réspândi scrierị tipările
in alte părți. Pe lângă acesta, sub auspiciile baionetelorŭ ru .
sesci, elŭ cerù de la Agentia austriacă ca se oprească intra
rea în țéră a gazetelorŭ din Transilvania şi din Bucovina, saŭ
celŭ puțină, când sosescŭ cu posta austriacă, să le trimiță la
censura guvernului. Acestă miserabilă měsură, cu tóte împo
trivirile de momentů ale agentului austriacă, în cele din urmă
se și puse în lucrare. Cu toate aceste, Gazeta de Bucovina,
fundată la 4 Octombre de fratii Hurmuzachi in colaborare cu
mulți din emigrații noștri, și alte publicațiuní volante, totŭ găsia
mijloace a rosbate, trimise sub plicuri ca scrisori saŭ în pa
chete prin contrabandierí ovrei.
Acestă stare de lucruri respândise desolaţiunea cea mai
mare . Ei nu mai sciaŭ la ce sě se aştepte, věqendŭ pe de o
parte tirania care se esercita asupra sérei Româneşti, iar pe
de alta toleranta Ruşiloră asupra faptelorŭ luş Michai Sturza,
fără a le se lua în băgare de sémă atâtea plànger7 şi atâtea
demonstrațiunì legale.
Pe la capelulŭ luş Noembre, ne veni ştirea că unŭ ordinů
de la l'etersburgų adressată Domnului opria deschiderea Adu
372 DIN ANUI , 1848

năreſ generale. Acesta a răspândită in féră o rază de spe

ranţă : căcî se intrevedea efectulă Memorialuluï din luna lui
luniŭ .

XXXIV .

Petrecură mŭ érna în Ceruăuți, saŭ pe la moşiile amicilorů

ce făcuserămă în Bucovina . În tote dilele ne surprindeaŭ eve
nimentele cele mari din Europa. Teribila revoluțiune din Oc
tombre de la Viena , abdicarea lui Franț. Carl împăratulī Aus
trie și suirea pe tronů a lui Frant- Iosif, turburările și revo
luțiunile ce isbucnjaŭ may in tóte provințiele Austriei, eraŭ
fapte atâtă de marì, in câtă nu se putea sě nu ne impres
sioneze .
Dar evenimentele ce făceaŭ maï mare sensațiune pintre noi,
eraŭ acele ce se petreaŭ în Ardeală , a căruia sórtă se iden
tifica cu a nóstră . Acolo Ungurii purtaŭ un resbel de ester
minaţiune atât cu Românii cât şi cu oştirile austriace, fiind că
proclamase Republica şi detronarea dinastiei Habsburgilor. Cor
pul de armată din Sibiŭ , înfrântă de Unguri, rěmăşiţele lui
işi allară scăparea in România . Între acestea aŭ fost nevoiţi să
se strecóre şi câți va din capii Românilor ardeleni.
Intr'o di aflând că la Comanda Pieței din Cernăuti sa adus
unŭ Românŭ ferecată în lanțurý, alergaiŭ ca sě aflu cine este.
Cu mare greň , prin intermediulū unui ofiţerŭ de origină po
lonă, ce cunoscémů, căpětaiŭ permisiunea a merge ca sě vědů
pe acelŭ prisonieră. Care fu surprinderea mea de a vedea în
carcerea austriacă pe Bariți , redactorulŭ Gazeteĩ de Transil
vania , vechiulŭ meŭ amică ! Acesta făcuse parte ca membru
în Comitetulŭ de Pacificațiune care era ivstalată în Sibiŭ sub
auspiciele armatei austriace. Cândă acestă armată s'a vědutú
risipită, Romaniſ aŭ trebuit să fugă care încotro : cei mai ti
neri s'aŭ băgată în glótele cari apucase cósa și securea spre
a lupta cu Unguriï ; cei mai puținŭ helicoși, câți aŭ pululů .
aŭ apucatů peste munti in Romania . Barilī . de la frontieră.
 373
DIN ANUL 1848

insoțitů de sentinele fu escortată la Bucuresci. Aci, poliția

fiindŭ sub ordinele severe ale armatei de ocupațiune russe, și
numele lui Bariță fiindŭ notată in registrulŭ l'evoluţionarilorů
periculosi pentru essistenta statelorŭ monarchice, luà měsura
a - ŭ aresta și a - lŭ espulsa peste hotară în Bucovina, spre a fi
dată in primirea autorităţilorð austriace.
Aci după garanția câtor- va notabili carî din nume ilŭ cu
nosceaŭ, cu mare greŭ fu liberată .

XXXV .

Cunoscémů tre frațī Stârcea , proprietarī mari din Buco

vina cari veniaŭ adessea prin Moldova, unde avead rude. U.
nulă din acestia , pe care ' lă numiainŭ Cuconulū Manolaki fiind
că multă tinea la originea lui de boieră şi la suvenirile stră
moșesci, intr'o di, prin postulŭ Crăciunului, întâlniudu -mě in
Cernăuți și apucându-mě în brațe cu vechia lui familiaritate,
imi dice : « De adi diminélă te caută : bine că le găsescú . De
acuma nu te mai lasă . Aſ sě mergi cu mine.
Deŭ ... ? dar unde ?
La Crasna, la moşia mea . Nevasta mea audindă că esci
pe aice, m'a însărcinată sě te găsescă și sě te ducă acolo.
D'apoi bine, Dumniaei nici mě cunosce.
Nu te cunosce, dar te scie, şi te ascéptă. Haide ! Aſ sě
ne faci mare plăcere .
Bine, dar vedì e érnă şi ... sci ... e cam frigŭ ...
N'ai grijă : amŭ blane, sě te facă s'asudi.
E deparle, dar vomŭ scurta drumulă cu graiulŭ şi cu
gluma, daca nu cu biciulă vizitiului.
Cu tote că óre - cari imprejurărī trebue sě mě mai retie in
Cernăuți, stăruințele acestui bunŭ amică mě făcură a -lŭ urma.
A doua di diminéſă veni cu trăsura la gasda mea și stărui
sẽ -mï ia totŭ başagiulă, declarându -mỹ că póte imprejurările
miě vorů ţinea mai multă timpŭ la Crasna. Mi -a fostă cu ne
374 DIN ANUT, 1848

putință de a maĩ resista . Amŭ plătită chiriea apartamentului

meŭ şi amŭ plecatů .
La Crasna găsiiū o a doua familie patriarcală , care o pu
teamŭ asseměna cu aceea a lu Hurmuzaki. Dómna Stîrcea,
care pe atuncea avea peste 40 de ani, era o damă cu o edu
caţiune distinsă, cu suflet îngerescă și cu inima plină de no
bile sentimente. Venirea mea , în starea maladivă în care trăia,
părea că fusese de bunŭ augură. Ea de mai multă timpŭ su
feria tare de stomachủ , şi atuncea credea că se simte mai
alinată : nu sciea ce sě maĩ facă pentru ca sě -mi facă petre
cerea la ſéră mai plăcută şi se -mi mulțăméscă de sacrificiulů
ce credea că amă făcutŭ venindŭ la Crasna. Eŭ însă eramů
fórte mulțămitŭ : făceamŭ adesse escursiuni și vênători prin
munti, iar serele petreceamă spuindů anecdote care făceaŭ sẽ
ridă pe óspeții mei, saŭ jucendu -mă cu copiii lor, carii eraŭ
fórte drăgălași. In adevěr Eugeniŭ care atuncea era de 15 ani,
şi Victorŭ care venia după densulă , eraŭ plini de spirită şi de
inteligentă ; iar domnişora Victoria , care era numa de sépte
anī, avea atâtea drăgănele, în cât mě silia sé -ì facŭ versuri.
Pe cândŭ mě delectamŭ in acestă plăcută societate, in aju
nulū Bobotezei séra , se respândesce scirea că Bem sfărâmase
oştirea austriacă la granita despre Transilvania, și că inaintéz .
cu armata maghiară în Bucovina , puindŭ tóte satele sub foci
şi jefuindŭ totŭ ce - i eşia în cale. Acesta aduse mare spaimă
in familia ospětătorilorù mei. Tótă nóptea se pregăliră ca sẽ-și
rădice ce vorů putea , si a doua di sé plece spre a emigra in
Moldova . Acestă spaimă mi era fără cuventu ; cici omenii vē
dèndă că guvernulŭ rădica grajdurile de prosilă ce era in ve
cinătate , vědèndă că frànturele de ostire austriacă fugiaŭ spre
Cernăuți; nu aveaŭ la ce ce aştepta . Plecaiŭ şi eň a doua di
cu familia ospetătorilorů mei imbărca; in mai multe sanii
cu decisiunea ca ei sě trécă in Moldova iar eð sě mě in
torcŭ la Cernăuți. Ne oprirămă vre - o douč dile la o moşie
aproape de frontieră : dar pe urmă ne întorserămă, incredin
țându -ne că Ungurii nu inaintedă . Bemŭ in adevěră bătuse pe
Urbanŭ la Dorna , dar se multămi numaĩ cu luarea câtorva
 DIN ANUL 1848 375

tunurĩ şi muniţiuni de rēsboiū ; după acesta se întorse in Tran

silvania. Eŭ mai stătuiŭ în Crasna până pe la finele luſ Fe
bruarie apoi mě înturnaiŭ la Cernăuți.
Dar voiŭ lăsa descrierea acestorŭ eveneminte, fiirdă că ele
s'aŭ înscrisă în cronicele timpului, şi fiindŭ că trebue sě
seurtezŭ periodulū acestorů Suvenire. Voiŭ reveni la ale Mol
dovei.

XXXVI .

Domnia In Michait Sturza se prelungi până în primăvară.

In fine după multe şi indelungate discussiuni urmate la Cons
tantinopole între ambasadorulů Rusescŭ și Poarta Otomană , la
care luară parte şi represintanții celor- l -alte puterý se făcu
Conventiunea numită de Balta Liman. Se decise destituirea lui
Michai Sturza , și numirea luş Grigori Ghica Domnă pentru
Moldova și a Domnulu ? Barb :1 Ştirbeiŭ pentru țéra Româ
néscă .
La 13 Maiŭ 1849, pe la 3 ore după prândă plecà Sturza
Vodă din Iaşi cu tótă casa sa , apucândñ calea spre ţéra Ro
inànéscă , unde cugeta sě se aşede sub protecțiunea baione
telorů rusescř. Acestă cădere era atâtŭ de neaşteptată și ne
credută pentru sateliții și creaturele sale, în câtă unŭ boieră
ce se numia Bălşucă , carele credea și interpreta visurile, când
primi scirea că M. Sa Dómna în adevěrů îşi desface perdelele
i -şi găteşte geamandanulă, a căņută lovită de apoplexie. Toți
functionariŤ ceĩ credincioşi ai lui Michař Sturza işi deteră tre
måndă demisiunile în mâna Domnului loră , carele in ultimele
momente ale puterei sale respândia decrete de laude şi mul
făiniri pentru merite mincinose şi infame.
Ministerulŭ luğ M. Sturza priimi ordinulŭ de la Vizirulŭ Por
ti Otomane ca sě administreze țéra după legi până la venirea
nonlu Domnă . Acesta se prelungi până pe la jumětatea luğ
376 DIN ANUL 1848

Atunci ne pregătirămă şi noi emigmatit ca Sě intrămú in

téră, ale căreia frontiere eraŭ deja deschise pentru noi .
Dragostea și imbrățișarea ce vědusemŭ de la familia Hur
muzachi, respectulă și venerațiunea ce aveamă către bětrânii
acestei familii, amicitia ce contractasemă cu fiii lorù, imi
punea sacra datorie de a merge la Cernauca, unde se aflaŭ
ca sě -mi iaŭ diua bună. Aşa dară mai věduin incă odată a
céstă casă a lui Avraamă, în care cu unŭ anŭ mai inainte
cătamŭ rofugiŭ de téma cholereỉ ; mai věduiŭ încă odată acea
familie bine cuventată de Dumnedeň căreia vị eramŭ datorů
atâta recunoscință ; şi mě despărţiiŭ de ea cu lacrămî.
Tiecuiù frontiera pe la Michăileni. Găsiiŭ administratorŭ nou
numită pe D -nu N. Pisoțchi, vechiŭ cunoscută și amică, ca
rele mě primi cu o inimă de frate. De acolo , inainte de a
pleca spre Iaşi, uitându -mě încă o dată asupra pămėntului
Bucovinei, iſ adresaiŭ ultimulă meŭ adio prin strofele ur
mătóre :

0 , dulce Bucovină ! te la: ŭ , și înco dată

Mě intorců ş'a ta țărână sărută înduioșată .
Eŭ mě despartă de tine cu inima 'ncântată
De multe suvenire ce’n tine- amŭ căpětată .

Nu este istoria ce -mi vine-acumŭ în minte :

Eŭ ultă acuma toate ce sciŭ și-amŭ auditů .
Eŭ nu mai plângă eroii ce ai tu in morminte ,
Nici tristele lorú óse ce -acumŭ s’aŭ risipitů .

Nu plângŭ eŭ tem pluri sacre de dênsil înălţate

Pentru glorificarea lui Dumnedeň celă bună,
Nici triste monuminte de seculi ruinate,
Ce gloria română acuma încă spună.

Românil sciŭ prea bine că térmurile tale

De multe ori pre Ştefanů-celů .Vare aŭ legănatú
Căci vechea capitala preste-a Sucevel vale
şi acumŭ şoptesce imnuri ce Ştefanů le-a cântată.
 DIN ANUL 1848 377

Triumfele Române și gloria trecută,

0 ! nu , nu sunt uitate de neamulă Românescă.
De- or fi sub orl.ce jugurt, de- or fi cu gura mută,
Bětrânii le vorů spune la pruncii care crescú.

Când ora mântuireľ va mal supa odată ;

Când luciulă libertăţei semnalulă va mal da ,
Va sci, va sci Românulů sě -şi ştergă a sa pată !
Şi gloria română se va redeştepta.

Nu plângă eŭ nici ursita ce prin diplomațiă

Te-a smulsă de lângă muma ce-o dată al avutů ;
Acumŭ și tu cu lumea scăpaşi de o tiraniš
Ce- avea de planŭ sě facă poporulů těŭ perdutů .

De- acumů se schimbă timpir, şi în viitorime

Dreptatea, libertatea, nu se vor mal zugruma.
Pe tine, Bucovino, nu te va plânge nime :
Căcy viitoriŭ ferice e scrisă în cartea ta .

Nationalitatea , care- ti era răpită ,

Acuma se deşteptă ; şi tineriy těj fil
La gloria Română, de ani inăduşită,
Gândindă , şi-aducă aminte că ei sunt incă vii.

Eŭ plângų, o Bucovino, căci îmi aducă aminte

Că pe-ale tale ţărmuri am plånsă de multe ori :
Am plânsŭ dup'a mea féră cu lacrime ferbinte
Căci o vedeamŭ sub jugulů de mii de -apěsătory.

Moldova, bântuită de ună Domnă fără de lege,

Mě alungă din sinu-l și ' n lume-am rătăcitů ;
Şi cum unŭ flutură loculă pe- o roză işi alege,
Aşa şi eŭ în tine unŭ légănů mi-amŭ găsitů .

Ah ! cinci-spre-dece secoli – căci secolŭ mi se pare

C'a fostă fiă - ce lupă trecută în dureri -
Nu mi- amů vědută părinţii ce iarăşi cu intristare
În féra loră sărmanii el n'aŭ gustatů plăceri
378 DIN ANUL 1848

Co wilă fără de mumă, aveamŭ eŭ frați a plânge ,

Şi mulți amici ce póte ca fratii mě iubia ;
Sărmanů svârlită în lume, cu lacrime de sânge
Priviamŭ nenorocirea acelui ce cerşla !

Română, curată la sufletů , a fěrey mele sórtă

Plângeamă intru suspine, plângeamă neîncetatų ;
Plângeamŭ, plângeamů poporulă care lů vedeamă că pórtă
Atâtea lanţuri grele ce l'aŭ martirisată .

Plângeamů ființe scumpe de morte secerate.

Alŭ cărora adio, val ! n'amŭ putută lua.
Plângeamŭ din curățiă familii întristate
De secera holerii ce féra 'mự svântura !

Plângeamů ... și cine órc mě asculta pe mine ?

Cu care mângâere durerea -mi s'alina ?
O , dulce Bucovină ! de nu eramů în tine,
Ce - ași fi făcută eŭ óre ? ce ţile m’aştepta ?

Ah ! după grele valuri o navă sfărâmată

Ajudge fără scire la portulů ce-a doritů !
Aşa o providență trimite câte - odată
Scântei de mângâere la celă nenorocitů .

Când ventu de ijadă -diuă bătea , simţiamŭ că vine

Cu dulcele adio alů celorú ce iubjamă ;
Eŭ audiamů o şoptă care venia la mine
De la aceea care în visuri o doriamū !

Când vre - o păsărică venia în primă-vară.

Eŭ o intrebamă de scie ceva din féra mea :
Aflamŭ o mângåere la patima mi amară ;
Cuvinte de speranță credeamă că - iný spune ea .

lar când durerea , dorulů , mě alunga din lume,

Şi mě ducea ' n ascunsuri sě plângú nemângâřatů ;
Când m'aruoca 'n deliruu , dureri fără de nume !
Când peptu -mi de suspine părea că- i sfâşiată ;
 DIN ANUL 1848 379

Atunci, atunci , ah Doamne ! ce dulce suvenire !

Putea - voiŭ sě uitů óre ? 0, nu, nu voit uita !
Mě urmărța pe mine chiar o dumnedeire,
Ce nu lasă pe ómeni de totů a despera.

Vedeamŭ ca'n panoramă, vedeamŭ pe lângă mine,

Părinţi, amici ce cerulă din cerð mi- l trimitea :
Simțiamŭ pe nesimţite că-mi perŭ ory-ce suspine,
Şi omŭ ferice érăşi ursita mě făcea.

Eraŭ ființe scumpe cu sufletulă de îngeri

Ce cu-ale mele patiniỉ multŭ aŭ compătimitů ,
Care -aŭ privită cu lacrimi la ale mele plângeri
Şi tota mea durere cu vorbe - aŭ măgulitů .

Eraŭ copii cu sufletă, cu inima 'naltată ,

Cari speraŭ ca mine unŭ dulce viitorů ;
Cari plângea ca mine o patrie lăsată
Îni vola întâmplărei, cu sufletulů în dorů .

0, dulce Bucovină ! te lasă , și înc'o dată

Mě ’ntorců ş'a ta țărână sărută înduioșată.
Eů mě despartă de tine cu inima 'ncântată
De mults suvepire ce ' n tine -amŭ că pětatů .
DIN COPILARIE
 DIN COPILĂRIE

I.

Maſ mulţi publicisti, negăsindŭ póte subiecte mai importante

de tractatū, s'aŭ ocupată şi de biografia mea ; şi cu acesta aŭ
găsită ocasiune a îndruga , --- cum se întêmplă mai tot-d'a-una
în asemenea casurĩ, – felŭ de felŭ de anecdote, mai multă saŭ
mai puțină adevărate. Decì vědêndă că mica mea personali
tate nu este de totŭ indiferentă pe lumca acesta, nu credŭ a
face réŭ, cu ocasiunea publicării suvenirilorŭ inele, a spune
și eŭ o serie de anecdote relative la biografia mea .
Unii aŭ voită a mě face coboritorů dintr'o familie cu stră
moși nobili, cu unŭ arbore genealogicŭ de mai mulți secoli,
luându -se negreşită dupě spusa unora din membrii familiei do
minați de slăbiciunea grandomanie Amŭ avută in adevěră ună
membru în familie , D -deň sē - lŭ erte ! ---- care dispě rēsboiulů
din urmă alŭ Orientului a făcută mare tapagiŭ la Constanti
nopole, printre culisele portii Otomane, cu o pretențiune cu
riósă : basată pe nisce documente ce proba că se trage dintr’unŭ
Hanŭ ( hereiŭ ore -care, candů a věqulă că Ruşii aŭ mân
cată bătae la Sevastopole, a socotită că era timpulŭ sé solicite
revendicarea legitimă a frumosei peninsule tătăresci, spre a
l'estabili dinastia perdută, dinestie care (vai !) unŭ altă (ihere
384 DIN COPILARIE

în cele din urmă o caută în penitenciarele de la Văcă

rescì !
DecŤ fiindŭ - că c'amŭ ajunsă într'unŭ stadiŭ de civilisațiune
când asemenea deşertăciuni sunt nu numaĩ nefolositúre dar
si ridicole, credă că este timpulŭ sẽ restabilescă adevěrulů.
Vechimea origine nobilitare a familiei mele, care astă di nici
scutire de dărī nu acordă nimenui, nici dreplulă de a possede
robi, mi se pare absurdŭ de a se invoca. Boîerismulū nostru,
de va fi existată în vécurile trecute, astă -di e bine sě stea in
întunereculŭ trecutului cu tóte pergamentele cele ruginite. In
timpi mai apropiati, adecă cam cu unŭ secolă în urmă, este
certă că a essitatù bunulū með Jordachi Sion , care a fostů
Bimbaşa , saŭ cum sar dice astă - di Colonelu , în mica armată
a Moldovei pe atuncea . Nu sciŭ de se va fi mândrilă cu boe
ria saŭ cu rangulă séŭ bunulŭ meŭ , fiindŭ - că nu l'amŭ apu
ciată ; bar bunică -mea, care a trăită până m'a vědută de 10
ani, fudulă și mândră ca tóte femeile, o audiamŭ lăudându -se
că se trage din faimosulŭ Tăutu , care a tractată prima Capi
tulațiune a Moldovei cu Porta Otomană, care a běulŭ prima
cafea turcéscă înaintea Viziruluğ fără sě scie ce e, și care a
scuipato când a vědută că -Jŭ frige cu ferbinţeala ei. Este
certů apoi, că bunulŭ með era unŭ voinică și jumătate ; căci
fără a căuta moştenirea prin ţéra luuì Han -tătară, a sciulŭ sé-şi
facă maĩ multe moşii pe valea Racovei, în districtulă Vasluiu
lui, fiindŭ - că amă apucată pe cei şése fii ai săi certându se
pentru împărțéla loră. Mai este certů , apoi că acei șése fii.
(intre cari era şi tatălŭ meŭ ), eşiţi în lume pe la inceputulú
secoluluğ curentů , căpětândŭ óre - care cultură, pe cât se putea
căpěta în scolele grecescì de pe atuncea, aŭ ajunsă în adevěrů
la ranguri de boerie, luândū parte activă atâtŭ in serviciile
publice cât și în evenimentele politice ce s'aŭ preurmată până
aprópe de dilele nóstre .
 DIN COPILĂRIE 383

II .

In timpulů domnieĩ lui Scarlatů Vodă Culinachů, care a ve

nilŭ la tronulă Moldovet dupě pacea de la 1812 și dupě re
tragerea Ruşiloră, tatălú með, ca Diacŭ de Visterie ( 1 ) , fu ono
rată cu caflanulŭ de Serdară . Elă a ajunsă la asemenea onore
nu numai prin capacitate şi inteligență , dar şi prin farmeculů
mustățilorŭ sale frumóse ; acestea, în adevěrů atrăsese alen
ţiunea cocónei marelui Vistieru Petraki Starza, sub al căruia
ministerŭ servia ; și dacă pe atuncea s'ar fi ocupată cine va
de chronica scandalósă a timpului, cine scie ce ar mai fi
scrisă despre intrigele şi victemele ce aŭ făcută mustă
lile tale !
Aci e loculă, pare-mi-se, se spunŭ cum sa însurată tatălă
meŭ, fiindū.că și în actulă căsătoriei lui aŭ jucată rolŭ nă
prasnicile lui mustati.
Sub domnia lui Sun, care a succedată pe Calimachủ , se
introdusese obiceiulă că : in tóte Duminicele, dupě eşirea din bi
serică , la o oră fixă , toți functionarii sě mérgă la Curte, în
costume de sărbătore, călărī saŭ în trăsuri, fie care dupě ran
gulă ce avea in archondologie.
Acolo, în salonulŭ de gală , dupě ce se adunaŭ toti, se în
şiraŭ în grupe dupě cum iſ orinduia Postelniculŭ al douilea ,
cire era unŭ felú rie maistiu de ceremonie alŭ Curții. Dupě
ce venia Vodă și Dómna , cari se aşeqaŭ pe tronurile lorů ,
suita lorú lua locuri designale : ici-oglanii (pagii) despre piur".
te: lui Vodă, iar fetele de opore (copile orfane, aduse din
Constantinopole spre răpétnire) despre partea Dömnei, formindŭ
unŭ semicerců . Alineal clupe ce începea să cânte Meterhite
néla domnescă , se durcaŭ loļi de sărutaŭ mâna lui Vodă și
a Dómnei, făcendù mai intêiï cale o metanic până la pimentū.

( 1 ) Vorba diacă corespunde cu aceea de funcționară saŭ împiegalů .

25
386 DIN COPILĂRIE

Dupe ceremonia acesta, Vodă se scula și vorbia câte ceva

cu persónele notabile, prin cari făcea şi cunoscința celorù in
ferióre ; iar când Vodă se întorcea spre Domna, şi când
acesta se rădica dupě tronŭ , visitatorii se retrăgeaŭ și plecaŭ .
Dómna luì Suțu, în cursulů acestorŭ visite, se uita tot-d'a
una cu o privire admirativă la mustățile tatălui meŭ , care din
când în când părea că o făceaŭ sé suridă. Intr una din dile,
dupě terminarea ceremoniei, când se coborise la scară şi striga
ca sě -ſ aducă calulă de călărie ( 1 ), se pomenesce cu unŭ edi
clii care vine de- i spune că M. Sa Vodă il chiamă susů . Bie
tulŭ tatălŭ meň, aducendu -si aminte de ochiadele ce - i arun
case Dómna în mai multe renduri, şi închipuindu - și că pote
periculósele sale mastăļi vor fi aruncată vre - o bănuială de
scandalú , sa speriată aşa de tare de acestă chemare subită .
în cât mai că nu - lŭ ţineaŭ piciorele ca să se urce susů . Cu
tóte acestea, Ivându - şi inima in dinți, sa urcali . Se strecu
rase toți visitatorii : Vodă se afla in mijloculŭ salonului in
piciore, iar Dómna, incă pe tronù , se aflat inconjurată de ha
remulŭ ei, compusă din vre - o duzină de fele. Inainlàndi spre
tatălū meŭ cu càli -va paşi, Vodă ili intrebà de cie s de
vorbesce grecesce. Respunsulă fiindů afirmativů, atuncea cu
surîsulŭ pe buze, iſ dice că M. Sa Domna voesce sě - 1 vor .
béscă . Când a înaintată tatălŭ með spre Dómna , fetele ei saŭ
cam depărtată spre unŭ colță alū salonului. Vēdendŭ că Domna
iſ suride, talălŭ meň a prinsŭ la inimă ; se apropià şi- i mai
surătà mâna . Dómna adresându - vorha in limba grecescă, il
face sẽ-și decline numele şi pronumele ; apoi cu o grație par
ticulară , îi spune că ar trebui sẽ-și dică şi mustacas ( care in
grecesce insemnéză mustüciosů ). Dupe mai multe întrebări glu
mete, Dómna aflândă că tatălŭ meŭ e flăcăū, ii spune că ar
face bine sě se însore ; apoi fără lungi comentarii, iī propuse

( 1 ) Pe atuncea tofi tinerii umblaŭ călare : acesta era moda cea mare
şi toţi se întreceaŭ care de care sē aibă cal mai buni şi şele mai luxóse.
Numal boierii însurați umblaŭ în trăsurl cu femeile lorů . Séra, pe tim
pulù preumblării la Copoŭ , era o adevărată pelre ere vederea caracola
delorŭ cu care se întreceaŭ cavalerii
 DIN COPILĂRIE 387

sē ia o fată din haremulă ei, assigurându -lŭ că cu acesta va

căpěta nu numai favorile domnesci şi protecţiunea ei, dar totŭ
o dată o onestă şi duiósă îngrijitore pentru mustăţile sale . De
o cam dată , timiditatea nu -lŭ lăsa sě se pronunţe categoricũ :
dise numai, cu aerů respectuosă, că ar dori sě împlinescă do
rința M. Sale, daca ar sci că în frumosa turmă de fete ce ea
patronéză ar găsi o inimă care sě se potrivéscă cu a sa . Dar
în intervalulŭ convorbirei, tatălŭ meŭ nu înceta de aşi in
drepta privirile asupra dróei de fete ce avea înaintea sa .
Dómna atuncea strigà ca una din fete sě se apropie : inaintà
una din ele ; iſ fácù o intrebare fără importanţă , mai multă
pentru ca s'o facă a vorbi, apoi iſ fácù drumŭ cu pretextă de
a- 1 aduce o batistă .
l'e când futa se depărta , Dómna , observândă că tatălŭ meŭ
o fixase cu privirile şi că, dupe ce plecase, se uita lungŭ la
eil , il intrebà : nu cum va i-ar conveni ? Tatălŭ með réspunse
cam îngăimată, dar din puținele sale vorbe, M. Sale Dómnei
i a plăculů a conchide la o afirmaţiune ; iar când futa se in
tórse cu balista , Dómna o intrebă dacă - ĩ place inustățile ju
neluị ce era înaintea ei . Amendouſ tineriſ se uitară unulŭ la
altulū roşindu se la față. Atunci Domna făcù semnŭ fetelorú
së se apropie, strigândă și pe Vodă, care se uita pe o ferestré
in fundulū salonului, şi cu voce solemnă anunţă că Frossa
Suhina este logodită cu serdarulŭ Sion .
Vodă atuncea felicită pe tineri și le ureză viaţă fericită
iar tatălui meŭ i7 spuse că fata se trage dintr'o nobilă familie
constantinopolitană, că tatălŭ ei a murilŭ ca martiră pentru
patrie și libertate ( 1 ), şi că, pe lânză dota domnéscă obiş
nuită , ginerele va moi căpěta inaintare la rangŭ și la func
liune.

( 1 ) Taišių mamei mele, George Schina, fusese unulů din fundatorii

Eteriei falmóse ce avea de scopů liberarea Grecilorů și gonirea Turcilorů
din Europa. Descoperindu - se firele acestei conjuraţiunil, elů fu prinsă, im
preună cu alţi j' ) de conso : ţi şi decapilată pe piata numilă At- meidan,
Ta 1811 ,
388 DIN COPILĂRIE

Cu acestă naratiune amŭ voită , nu numai se vorbescŭ de

spre origina maice mele, dar sě și arătū mo lulŭ originală cu
care se măritaŭ fetele orfane pe care Dómnele grece le adu
ceaŭ din Constantinopole. E inutilă de a mai spune, pote , că
dupě aceea tatălŭ meŭ avù ordinů se prânzéscă in tóte dilele
la masa domnescă , alături cu promissa sa , pe care, in ade
věră , cu cât o cunoscea maĩ bine și mai de aprópe, cu atâta
se felicita că a dată peste o bună parte pentru fericirea vietei
sale. Inutilă iarăşī este, póte, de a mai spune că Vodă, voindu
a inainta pe tatălŭ meŭ în rangū , 1-a oferită sě - lŭ facă Bann
saŭ Spătară ; consultându -se însă cu mirésa, şi acesta , avendu
în vedere că cu asemenea rangurì trebuia să intre în proti
pendadă și prin urmare trebuia ca , pe lângă cheltuiala ighe
moniconului, sě - si lase barba , l'a conjurată sě se mulțăméscă
cu Păhărnicia , care se representa destulă de frumosŭ prin in
fățișarea bătătóre la ochi a mustățilorŭ sale.
Logodna viitorei mele mame a fostă de bună augurŭ pen
tru haremulŭ Dómnei. In Dumineca următóre unŭ allŭ Diacú
de Visterie, lón Cuza (latălŭ viitorului Domnitorů , sub care sa
făcută Unirea ), se logodi cu o altă fată ; şi aşa , totŭ intr'o di,
s'aŭ celebrată cu paradă mare domnéscă , nunțile ambelord
fete venite totă pe o corabie din Țarigradŭ, naşi fiindu -le
Beizade Iorgu Suțu cu o soră a sa , fii ai Domnitorului. Apoi
ambilorŭ miri, pe lângă caftanele de inaintare in rangū , dan
du -le şi functiunile promise în districtulů Falciului, Cuza se
făcù Ispravnică iarù tatăli með Sameșŭ (Cassieră ), duě
care plecară amêndoni ( sě se bucure de fericirea con
jugală ,
 DIN COPILĂRIE 389

IV .

Nu tảrdið însă veniră evenimentele de la 1821 , carî aduseră

țéra intr'unŭ feli de anarchie . Vodă Sun, când Eteriştii aŭ
rădicală stindardul revoltei ucidèndă pe Turcii din Jași și din
Galati, neavendŭ curagiulů a se pronunţa nici in favorea Gre
ciloră pentru cari ar fi fostă cu inima, nici in favorea Turci
lorŭ pe carĩ credea că o sě -ỉ nimicéscă Grecii ajutaţi de
Muscalſ, --- vědèndă că Principele Cantacuzino, fostă generală in
armata russéscă , venia sě se pue in capulŭ revolutiunii, - elů ,
ca unulŭ ce nu era nicì omŭ de luptă, it socotită că este mai
prudentů i părăsi tronulă şi a se retrage in Russia.
Turcii venindŭ în mare numěrů, aŭ distrusů maĩ înleiŭ pe
cei 200 elerişti cari se fortificase in Galați, apoi aŭ inaintată
spre laşi, unde domnia, ca locolenenlŭ alŭ luỹ Cantacuzino,
unŭ grecŭ desuchjală numită Pentedeca. Atuncea, se înţelege,
că toți grecii din tóte unghiurile, tineri saŭ bětrâný, căuta sě
se ascundă și in găuri de șerpi; iar administrațiunea generală
a férei căduse in paralisia cea mai mare. Božeriſ cei mai mari
fugiseră peste hotar ; iar cei maĩ mici, remâindă fără cârmă,
orbecaŭ intr'o parte saŭ intr`alta. Funcționariï părăsiseră po
sturile lorů . Tatălŭ meŭ lăssà Cassieria sa în plala Domnului
și se trase la laşi. Aicea se aflaŭ încă resturi din ómeniſ Cur
tii lui Vodă Sulu ; chiar unulŭ din ministriſ sei, Postelniculă
Rizu, ( care se numia și Nerulosů) se învertia printre Eterişti,
ca unulŭ care avea simpatii adevěrate pentru causa grecéscă,
decisă însă a trece peste Prută la cea din urmă extremitate.
Unŭ frate alŭ mamei mele, Cupariulŭ lancu Schina, căsă
Lorită şi aşedată mai de multă in Bassarabia, afiliată și elă cu
causa grecescă , se afla venită în Iaşi. Când se vědù că Turciņ
se apropie, maică -mea cu lacrime amare, cerù ca sě trécă în
Bassarabia. Tatălŭ meŭ, care nu simpatisa cu Grecii, nu prea
voia s'o lasse ; dar în cele din urmă n'o putù ţinea și o in
390 DIN COPILĂRIE

credintà fratelui ei , ca sẽ trácă dincolo . Plecarea insă, din di

ferite cause, și mai alesŭ din aceea că Eteriştiì voiaŭ sě im
peilice emigrațiunea, întărdià ; astú felů că , când a putulū sē
plece, drumulŭ l'aŭ găsită cu totulŭ îmbuldită , mai alesů de
mişcările Eteriştilorð . Acestia , vědendă că nu se potů měsura
cu numărulú celŭ mare alū Turciloră , incepuseră a părăsi lasii
și a se retrage în diferile directiuni. Corpulă care se numra
Leyiunca sacră ( izpos 267's), și care rěmăsesc in urmă, işi
luase de missiune ca , în retragerea sa , sě protégă pe conațio
nalii Greci ce voiaŭ sě trécă peste Prutu . Mai intiiù avusese
hărţuirt cu Turcii la Stànca , moşia Rosnovanului, care vine la
junătate cale între laşi şi Sculeni, apoi la podulů de pe Jijia ,
ce este intre Stânca și Prutů ; în cele din urmă chiar la Suid
leni, unde era vama și podulŭ de trecolóre,

V.

Trecerea se făcea cu anevoie, fiindŭ -că era prea multă lume

ce voia sě se serve de miculŭ podŭ ce făcea serviļiuli. Po .
dulă nu era stabilů : compusă din nisce grindi puse pe șăici,
nu putea primi pe elŭ de càt 50-60 persone şi era trasŭ
p'rintr'urii scripete, pe unŭ odgonŭ fixată pe ambele maluri
ale riului; apoi apa fiindŭ forte mare şi riulŭ largă, se perdea
forte multă timpŭ până sě mérgă și se se intorcă .
O di întrégă aprópe a trebuită sě aştepte biată maică -mea,
in anxietatea cea mai mare, până sè - vie rèndulů . ( iroza eru
cu atâtă mai mare, că bătălia Eteriştilorŭ cu Turcií se urma
cui neintrerupere, și glontele şueraŭ pe la urechile mulțimei ce
voia sě se vadă pe malulă de dincolo ; acesta sa făcută mai
infiorătóre cand sa vědulŭ că bombele tunurilorŭ turcesci trans
formase in ruine puţinele case ce eraŭ pe malulū dreptă ală
Prutului.
Eteriştiſ sub comanda lui Atanasie și a lui Condu -Ipirotulă ,
plecase din laşi in numěrů de o mie şi mai bine. Dar multi
din aceştia védendú că Turviſ ce- urmăriaŭ aveaŭ 6,000 de

1
 DIN COPILĂRIE 391

infanterie şi 200 de cavalerie, şi că prin urmare persistenta

de a se bate (mai alesů în câmpă deschisă ) era o încăpăți
nare nebunescă, aŭ găsilŭ maſ prudentů sě se strecóre peste
Prutė pintre emigranții cei l -alți . Remåindŭ in cele din urmă
numaņ 485 credincioși jurămentului lorů, se fortificară în șan
turi și suporlară sórta martiriului, luptându - se cu fanatismů
până și-aŭ găsită mórtea, omorîndă însă și ei Turciloră peste
2,000 de ómeni.
La celú din urmă transportŭ alŭ podului venise rèndulă maicei
mele. Spaima era mai teribilă de cât tot- d'a -una în momen
lele acelea ; căci Turcii băleaŭ , cu tunurile, cele din urmă
şanţuri in care se adăpostiaŭ Grecii, şi ghiulelele lorù se in
dreptaŭ chiarii asupra podului. Unŭ momenti fatală a voită
atuncea ca o ghiulea, rătăcită póte, sě nemeréscă dreptă în
odgonulŭ pe care se trăgea podulă, și dreplă în mijloculŭ Pru
tului. Podulŭ , mànală de apele rapedì ale rîului, apucà la vale
invertindu - se cu o răpejune vertiginósă şi isbindu -se când de
unŭ mală , când de altulů . Pote ori - cine se și închipuiască ți
petele și spaima tuturora, şi maì alesů a femeilori. In fine,
dupe unŭ percursă de mai bine de trei ore, podulů fu apu
cală şi trasă la malŭ de locuitoriï unui sată bassarabiană ; şi
ast-felă, ca prin minune, aŭ putut scăpa cei ce se aflaŭ pe
elů , expuşi la o peire sigură. Acea catastrofă , de natură a in
fiora și i spăimânta bărbațiĩ cei mai curagioși, pentru femei
a fostă teribilă : unele aŭ leşinată, altele s'aŭ essaltată până
la nebunie, iar maică -mea a cădută intr'unŭ felŭ de prostra
iune din care nu sa putută rădica de càt a doua di prin in
grijirile unorů bětràne caritabile din satulŭ unde s'a prinsă pluta.

VI.

Dupě restabilirea lucruriloră , şi dupě venirea la domnie a

lui Ioniță Sturza, prinulů domuŭ pămėnteanŭ dupě domnia de
unů secolŭ şi jumătate a Fanarioțilorů, tatălú meŭ a fostŭ nu
milù ispravnicù la Herța , care pe atunci forma unŭ județŭ
392
DIN COPILĂRIE

micŭ la nordul Moldovei. Maică -mea simțindu -se aprópe de

a nasce, it plecalů să mergi la Cernăuți, dar cand să trecă
granita la vama de la Mamornital, a fostů apucată de durerile
facerei. Na fostă chipă a merge inainte, mai depute. Abia a
fostŭ limpů sé vie o babă din apropiere ( se o issiste : şi ,
cum din norocire cra ( 11 o trăsură mare cu covertirů, vechilul
1-a servilŭ de cameră și de pală, și in iua de 2.2 Maii 1922 ,
pe la amédă -di. amů venili pe lumci acesta, în care trăescu
până asli di canel scriù il este reduri,

VII

Talălŭ meu vědondů ( i familia i se impovăréză , se grăbesce

a părăsi cariera servitiilorú publice spre a se da la agricultură
Partea de moşie ce ì a veuilů moştenire de la parinti, situată
pe valea Hirsoveï, la distan !ă de o oră de la Valea Racovei,
era înţelenilă şi coperită de păduri seculare car nu aduceaŭ
nici unŭ venilă . Trebuia dar să pună multă muncă și stăruință
ca sě deschidă locuri de cultură . Spre a ajunge la acesta, a
trebuitū sē călătorească şi spre Transilvania pentru ca sě- si
aducă ceva ómení: găsindŭ acolo vre o patru -deci de familii
gata de a emigra din causa umei mari lipse de bucale , le
aduse la moşia sa spre a funda satulů Hirsova , care esși- tă
şi până astă -di. Pină sẽ - și facă însă la Hirșova o așcdare.
a luati in arendă o moşie in apropiere, numită Laza , pro
prietate a unei monastiri grecesc . Acolo aşedendu ne fa
milia , amŭ petrecută o copilărie fórle durerósă : nu sciú de
ce bólă amŭ fostŭ coprinsă , dar inainte de trei ani namă
putulŭ vorbi, și pe picióre nu m'amŭ patută ținea de càt in
amuiŭ ali cincilea. La téră lipsindă medicii, eramů dalū pe
màna vracilor şi a babelorú, de mě căutaŭ dupě manierele
loră tradiționale : uele quě duceau pe la biserici, unde mě
puneaŭ josŭ pentru ca se păşesci popa ( cand oficia liturgia )
pese corpulů mei. De și nu puteumů vorbi, dar când vedeană
că l’opa mě încăleca , ļipamŭ ca din gură de șarpe. Alle babe
 DIN COPILĂRIE 393

iarăși mě purtaŭ in port de qlină pe la nisce şipote de isvore,

unde mě desbrăcaŭ şi ině stropiaŭ ei apă neincepută in mo
mentulŭ cand se arătat primele rade solare ; și numai sfântulů
sóre a vēdulů infiorările mele și a audită țipetele și răcnetele
ce eşiaŭ din gura mea ! Pană a nu putea umbla, mě purtaŭ
cu unŭ căruţă pe care-lŭ trăgeaŭ nisce băieţi din țigànimea
nóstră : avémů patru strengari de câte 10--12 ani cărora le
ordonamů in cotro sě mě ducă şi cât se mě porte. Imi plăcea
sě mě vědů dusă departe de casă . şi chiar afară diu salū , la
campů ; si figănuşii trebuia sě mě ducă , căci de cuteza sě nu
mě asculte, eraŭ pedepsiți de Vătaſulă curţii. ( ) dată mi- a
venilů fantasia ca : ě pinů : ě intame la căzuļuŭ meŭ nisce
càni. Așa dar amŭ poruncilŭ tiganilorŭ mei ( a sě facă ha
muri de canepă sélbatică saŭ de funii de teiŭ și sě inhanie
patru lălrători la róle, în tocmaĩ cum se inhăma caiſ la trija
sura late cand se ducea la Vaslujů . Băieţiĩ şi aŭ pusú tólă
silința ca să mi satisfacă gustulú ; dar fiindă că nu eraŭ hă
murari, unulŭ din ei a rugală pe tatălŭ seŭ, care era vizitiŭ ,
de a venilă și le a ajutată ca sě incropéscă harnașamentulů .
După acesta cu vaĩ nevoie ai adusă patru cânī, trăgèndu -i
de gälů şi de codă, și i - aŭ băgalů in hamuri. Sa suilŭ unŭ
băiatŭ pe capră , ca de acolo sě male cânii, cu tóte că hățuri
nu aveaŭ . Nu vojaŭ bieţii lătrătorì sẽ tragă, nefiindŭ deprinsi
sermani cu asemenea servițiù ; dar, dupě porunca mea . pu :
nend ! ı- se se- bată cu nuele și sě -i tragă de urechi, aŭ ince
pului ( 'll incetulů i se deprinde a merge dupe sforile care - i
ţineaŭ legati. A doua și a treia di repetându - se aceste exer
ciții, canii saŭ fostů dată pe brasidă și mergeaŭ binişorů, in
cal ocoliamŭ tólă curtea și trăgeamŭ la scară, unde, când mě
opriamů, cinii se puneaŭ josū și güfăðaŭ cu limbele scóse .
Acesta iwi Circut o plăcere nespusă ; de aceea diceamŭ sẽ le
dea mimilisi multă şi :pi de beutů, ceca ce se essecuta nu .
mai de cil.
394 DIN COPILİKTE

VIU .

Părinții mei, vědondů jocurile acestea, făceau mure hazi,

plăcêndu -le se vadă că, neputinciosở cum eramů de piciore,
sciamů sē mi consoleză infirmitatea . Intr'o di insi , amú påfito
ret, eşindă cu căruțulŭ alară din curte , amŭ cerutů se mě
ducă la arie . Drumulŭ se făcea pe làngă muchia unui deală
care avea o cóslå forte răpede, presarată cu buturugi de ră
dăcini uscale, cu bolovani și cu mărăcini ghimpozi. Eată că
ca năprasna , se rădică unŭ migarŭ care dornise tologilă până
atuncea in pulbere pe drumu ; la vedere urechialului, lătră
torii mei se sperie ; càrmescŭ la stanga spre vale ; cărutulu
se restórnă ; eŭ , cădondŭ, mě ducă de - a berbeleaculi , isbin
du -mě cind de o buturugă, când de o pétră, când de unŭ
mărăcine, pănă in fine m'amŭ oprilŭ de vale strivită , plinú de
sånge și in nesimtire. Oamenii de la arie vědlendŭ catastrofa, I
alergă, mě ridică şi mě duců acasă lesinatů și fără senine
de viată .
Din il tèmplare se pripășise la noi unŭ grecŭ Lětrànů, care
s'a băgată chelarŭ in curle la tatălŭ með . Acela essercilase
messeria de giruhů (aşa se chiamă in Orientŭ hirurgiĩ empi.
rici saŭ practiciani, in Macedonia de unde venise ). Fuiŭ in
credințată ingrijirilorú lui, care, vědondu mě, assigura că nu va
ti nimica . Intru adevěrů , dupě diverse băi şi massagiuri, la
septēmnàna, nu numai că revenijŭ la vieţă şi mě simtiiù bine,
dar, o, minune a minunilorú ! mě ridicajŭ singură în piciore!
Nu polū uita bucuria ce amă simțită când amů vědlutủ că
potŭ face aceea ce alți copii, cu patru ani mai mici, puteaŭ
face , eŭ. care mě credeamŭ ologi și fără speranță de a me
ridica ! Striga ! ŭ càt imi linea gura : « Tată ! mamă ! umblu !..
vedeti... amŭ piciore ... sunt omů... amŭ să fiū bărbatů !....
Bucuria in casa nostră a fostů mare : mama, tata , fratele:
surorile cele mai mici, omeniſ casei, când mě vedcaŭ in pi
 DIN COPILĂRIE 395

ciore işi făceaŭ cruce, mě sărutaŭ, mě pipăiaŭ, rideaŭ , plån

geaň , jucaŭ , .., nu sciaŭ ce să may facă și ce se-mĩ mai dică !
iar séra a fostă adusă popa de la biserică, pentru ca să ci
téscă unŭ paraclisů , spre a mulțămi lui Dum : eqeŭ pentru mi
raculósa mea vindecare. La acestă ceremonie , eŭ assistamŭ
culcată în așternutulū meň , căcì atâta de multă umblasemŭ in
cât mă simțisemŭ ostenitů. Ascultândŭ psalmodiile popei și ale
Psaltului, şi uitandu -mě la toți ağ caseĩ cum făceaŭ la cruci,
( căci, pe lângă ai familiei, assistaŭ şi tole slugile ), somnuli
începu a -mi păinjini ochiſ : din ce in ce simțiamŭ că se închidů,
şi din ce in ce redeamŭ mai mici lucrurile şi omenii din casă ;
la facerea metanjilorů , părea că se mai măresc ceva , dar apoi
ii věduiï iarăşi micşorându -se, şi ajungendú in fine așa de
mici, in cât îi perduiŭ din ochi. Se intelege că adormisemů.

IX .

Dupě acestă evenimentù, insemnată în copilăria mea, n'amů

mai voită sě fiŭ trasŭ cu căruțujú : locomoțiunea aceea o con
sideramŭ ca de rēŭ augurů . Cercamữ ca să mergū călare ; dar
fiindū - că mi se observa, şi cu dreplú cuventă , că la vérsta de
cinc ani n'aşi putca sě mě țină pe cală fără sẽ cadă, încă
lecamŭ pe grumajiỉ celorú patru tigănuşi ce -mi eraŭ dați spre
serviciu ; şi in curândă ajunsesemŭ a - ini tinea atâtă de bine
cchilibrulů , în cât nu mai aveamŭ nevoje a mě ţinea de chica
Torů, ci luamů câle o nuia pe care o invértjamŭ surugiesce și
lovtamu in celŭ pe care încălecamŭ cu lóle puterile; apoi când
il vedeamŭ că plânge, rideamů pánă nu mai puteamů. Tatălă
meŭ insă védendů într'o di acestă essercitiŭ . mě chemă în
casă, și imi spuse să nu mai balů așa băieții, căci ei sunt
umeni jar nu vile ; spre a mě convinge, imi ( eti intr'o carte
cale va maxime de morală precum : « Nu face altuia ceea ce
ļie pu -ti place. Fă bine, jar nici o dată rën . Iubesce pe apró
pele lèŭ ca pe tine inşu-!1 .» Apoi spre a mě convinge că bă
taia e lucru reŭ , şi că lovitura face durere si usturime, imi
 DIN COPILĂRIE 396

trase o vargă bună pe partea de 'nderčplă care nu se prea

chiamă pe nume, ceea ce mě făcu sē ļipú și să plângi cu 11
crimi ferbinti. Dupě acesta numŭ mai rădicală verga , sun be
tulů , asupra fignuşilorů meĩ, nici namŭ mai voită să - i inca
lecă, ci puindu -le nisce storì la guri in formă de hățuri, ii
Inamŭ la gönă , şi - 1 făceamŭ se mergă in trépědă și in fuga
mare dupě càl mě fineaŭ şi pe mine piciorele
Tatăli mei , in line, observandŭ iresistibila plăcere ce aveam
pentru călărie, më dele pe mana luì Chir Dumitru greculi, che
laruŭ nostru, ca să mě pue pe unulŭ din caiſ cei mai bě
trànî și mai bindi ce eraŭ in grajdiŭ . La incepută , chir Du
mitru , de frică së nu cadă, mě lega cu nisce sistori pe sea ,
și ast- felů mě purlit prin curte . După patru cinci lecţiuni de
ecuitațiune insă , declaraiŭ că nu mai simů nevoia de a fi le
galů, numit sé potrivescií scările dupe piciorele mele, ca sé
mě sprijinŭ in ele . Făcù esperiența Chir Dumitru , și se con
vinse că -mi ſinŭ echilibrulú chiar fără să mă țină de oblánculă
şelei. Până în două te dile după acesta, puluiŭ chiar să con
ducŭ eŭ insum calulů , mergaudă de la grajdiŭ pånă la scară ,
in aclamatiunile tuturorů din casă .

X.

Intr o diminea, pe când dormiamů încă , m'a luatū Dădaca

în brațe și na liceulů in camera de alături. Acolo manŭ
simțilŭ slrinsii de nast : forte supérali , amă începută a scànci,
gata de it plânge și a lipa , dar deschidèndă ochii și védendů
că aceea ce mě stringeal de nasů era mama care mě sărula
cu dragoste, m'amŭ sculată şi amŭ întrebată de ce mi-aŭ
stricalŭ somnulŭ ?
- Mergemŭ cu cair, dice mama . Scólă - te de te spală şi te
îmbracă .
Mai plăcută surprindere nu putea fi pentru inine, flindú-că
trăsura şi caiſ imi făcea o plăcere nespusă . Fórte răpede fuiŭ
gata. Eşiiŭ îndată afară, şi atuncea věduiŭ resărirea súrelui.
 DIN COPILĂRIE 397

Primele luì rade cart se iviaŭ de dupe unŭ délő, nu sciŭ de

ce, mě užmiră . Pentru prima oră ochi mei se vedieaŭ loviți
de aşa spectacolă . Stamŭ cu ochi fixați și cu gura căscată de
mě uitamŭ la sore, așa că nicỉ băgasemă de sémă că tră
sura trăsese la scară . Atuncea veni tatălū með şi , vēdèn
du -mě în extasů , imi dice : «Heĩ, nălărăule, unde te uiți ?
haide ! Or ți- e somnŭ ? întorce -te de te culcă daca nu
mergi.
Ne urcarămŭ in trăsură, tată meŭ, mama și eŭ. Se înhămase
patru cảì la róte pe care - i mâna vizitiuli de pe capră , şi pa .
tru înainte, cu unŭ surugiŭ călare. Eramŭ cu rădranulă celú
mare, care lŭ primise mama de zestre de la Dómua lui Vodă
Suſu : o trăsură spendurată , prin nisce curele gróse de piele,
de nisce arcuri massive de feră , îmbrăcată cu mătase şi văp
silă cu uleiŭ de culore galbenă, aşa că părea a fi aurită .
Multū timpŭ incă dupe plecare, eŭ mě tolů uitamŭ la sore și
eramŭ așa de ajurită, în cât tată -men m'a apucată iară şi de
nasů, ca sě mě facă sě mě uſtŭ la elŭ .
-- Unde te uiți așa lungů , nătărăule ? Nai mai vēdută dé
lurile astea ?
Mě uſtamŭ la sore. Nici o -dată nu l'amů vědută așa de
frumosŭ. Cine a făcutŭ sorele, tată ?
Totŭ acelŭ ce - a făcută și pămêntulă , și tóte cele de pe
fata pămentului : Dumnedeň !
Apoi începuiū a face unŭ interogatoriŭ neintreruptă : unde
şede Dumnedeŭ ? ce felŭ e ? cine l'a vēdulů ? cum de mişcă
el sorele şi luna ? și câte şi mai câte !
Vodendŭ că in urma nóstră ventaŭ mai multe cărule, cu
femei și copii din sală , pe cari mai multù sai mai puținŭ ii
cunosceamŭ, amŭ intrebalŭ : de ce se ținŭ le noi ?
Fiindŭ -că mergū tolă acolo unde ne ducemŭ și noi, disse
lala . Astă di este serbătorea Sfintilorů Impérat : se face hramů
la Monastirea Floresci, acolo unde ne ducemŭ. Avemŭ sě ve
demŭ și să sărutămŭ jcóna ficētóre de minuni a Maice Dom -
nului, pentru ca se ne dea sănătate şi viétă lungă .
După ce trecurămŭ girla şi linca Racovei, trebuea sě ur
398 DIN COPILARIE

cămŭ unŭ deală fórte înaltă şi răpede, în velită cu o pădure

de copaci forte groși, pe cari sburaŭ , pe lângă felurite pă.
serî, şi nisce alte animale în forina pisicilorů, micỉ, cu codile
lufóse şi forte drăgălaşc, cari mi sa spusú că se chiamă ve
verițe. Cereamŭ ca sě pue pe viziliŭ sẽ -mi prindă una . Dar
fiindú-că vizitiiſ eraŭ ocupați cu caiſ, mi sa rospunsă că nu
se póle: Poſta mea însă era așa de mare, că m -amŭ pusă pe
plânsă , şi nu m`amŭ potolită de cât dupě ce m'a incredinţată
mama că veveritele muşcă rēú şi că , după ce le prinde omulă ,
se prefacă în vîrcolaci cari mănâncă sorele şi luna. Atuncea
inisẽ m'amŭ pusở sẽ întrebŭ : de ce sunt pe pămèntů văi și
déluri ? Cine le - a făcută ? pentru ce ? și alte de acestea, intre
bărī la carī tatălŭ meŭ respundea cam alene, fiindŭ ocu
pată cu mersulŭ cailoră şi cu împedicatulŭ rotelorù la vale.

XI .

Ajunserămŭ la Floresci tocmai când trăgeaŭ clopotele de li

turgie. Era miſ de ómenī și sute de trăsuri de totŭ felulī .
Abia resbirămŭ în biserică, căci eraŭ o mulțime de boieri cu
cocóne şi feraní cu ſerance. Tatălŭ meŭ cu maică -mea fură
poftiti in strane, la locur7 de onore. Et , cam ghemuilŭ làngă
piciorele mamei, pe pragulŭ stranei , ascultàndŭ cântările
popiloră şi ale cintărețilorů , amň adornilŭ ca unŭ fericità,
pentru ca sč -mi implinescŭ somnulŭ ce perdusemŭ de di
minéță .
La ora eşirei din biserică deşteptându -nıě, merseiŭ cu tata
şi cu mama la Egumenult . Acolo era o sală mare, plină de
boieri și de cocone, care se regalaŭ cu dulcea tradițională.
Tatălŭ með , vechiŭ cunoscu ŭ alů Egumenului, sărutându -i
mina îſ presenlà pe maică -mea, de a căreia cunoscinţă se
părù forte voiosů , fiindu - că elŭ fusese amicŭ alù tatălui ei.
Pe mine, Egumenulů mě bine-cuvintà, iar când věďù că la in
trebările lui respundémŭ in limba nemuritóre a deilorŭ gre
 DIN COPILĂRIE 399

cesci , remase încântată , mě puse pe genuchi și mě sărutà cu

dragoste .
Pe la amédă -ți urmà prândulă, servită la o masă întinsă
sub unŭ umbrară de frunze făcută în fața Bisericei, sub care
încăpeaŭ peste o sută de persone. Douě alte mese întinse de - o
parte și de alta a bisericei pe nisce scânduri albe, josŭ pe
érbă verde, eraŭ pentru ca sě regaleze poporulŭ de rèndŭ,
care căpěta câte unŭ felŭ de bucale şi o ólă de vinŭ. Dupě
mâncare, ne retraserămă întro cameră, unde părintele Egu
menulū ne a oferilů o ospitalitate particulară şi maì cordială
de cât la altă lume. In deséră mai tótă lumea a plecati ; nu
mai familia nóstră fu reţinută până a doua di de amabilita
tea bunului Egumenă, a căruia figură frumósă și imposantă
pare că și acuma îmi slă întipărită în memorie . Bietulů bě
trânŭ nu înceta de a intreba pe maica -mea despre sórta fra
țiloră și a surorilorŭ sale, despre venirea ei în Moldova, despre
căsătoria şi viéța ei . Aceste subiecte eraŭ fórte interesante
pentru elů , ca unulă care purta încă vie suvenire şi adora
țiune pentru tatălŭ ei, despre a căruia mórte lăcrăma și suspina
mağ tare de cât maîcă -mea .
A doua di dupě ce luarămŭ unů dejunŭ copiosă, pre când
așteptamŭ să ne vie trăsura ca să plecămŭ, bunulŭ Egumenŭ
dărui tatălui með o giubea frumósă de samurů , mamei mele
unŭ şală bogată de Persia, iar mie, aflândă că -mi placă caii,
imi dete unŭ căluță mititelű, de o frumusețe nedescriptibilă :
sargū, cu coma şi coda negre, gălulŭ grosŭ şi incordală , ro
tundŭ la corpă ca unŭ pepene. Cand l'amŭ viņută , mamă
uimitū totŭ aşa de tare ca in ajunŭ de résărirca sorelui; apoi
m'amŭ apropială de elŭ și amŭ cerută ca sè -í aplece capulů
pentru ca sé - sărută ochii și se - desmierdů urechile ; şi nu
sciŭ , nici credŭ eŭ sẽ fi sărutalŭ și se fi desmierdată mai cu
dragoste pe prima amantă ce mi a fostă dată sě întèlnescă în
furia tinereței mele. Acestů dobitocă în adevěrů m'a făcută sē
gustă cele întâ mulizmiri in vietă . llă încălecamŭ in lote di
lele de douě ori, însoțilŭ de câte douị din cei patru adiutani
negri ce arcamů, cari alergaŭ galăindă dupě imbletati calulu ,
400 DIN COPILĂRIE

tinèndŭ fie-care câte o pénă de la căpěstrulū ce purta de de

subtulŭ frèului, de frică ca să nu scape şi se apuce peste
cîmpă. După ce însě mě convinseiŭ despre blândeţea și înțe
lepciunea dobitocului, care părea că -mi gicesce gustulů şi
mergea mai tare saŭ mai încetŭ dupě cum mişcamŭ dirlogii
saŭ îi spuneamŭ din gură, n'a mai fostă trebuinţă de precau
tiuni: mergeamŭ singură , fără nici unŭ insoțilorú , la arie, la
vie, la livadă, la bostănărie, in tote părţile. De aceea şi afec
țiunea mea pentru acestŭ dobilocŭ era aşa de mare, in cât
nu se putea sě trécă o oră, fără sé mergŭ sě- lů vědū, du
cêndu -ĩ tot-d'auna câte ceva bunŭ de mâncare, sărulàndu - lū ,
desmerdându lă și ingriji dù ca totŭ - d'itŭ una sē aibă finŭ de
celŭ mai bună și grăunţe de cele mai curate și mai suculente.
Cereamŭ sě mi mute patulù chiar în grajdiu , ca sě dormů
lângă densulū , dar ori şi cât eramŭ dragulŭ Nenécăī, maica
mea n'a voită să consimţă a -mi face acestă poftă .

XII .

Dar cală că intr'una din dile, tatăl meu, intorcendu -se de

la laşi, vine însoțită de unŭ individū , care a cam pusú capolu
sburdălniciilorů mele neměsurate şi poftelorú mele de jochein.
Acesta era Gospodin Arseni, care trebuia să mě pună la carte,
să învețŭ russesce și frantuzesce, limbi ce eraŭ la modă fiind-că
reiseră Ruşii in féră . Ce urili era Gospodin Arzeni ! Era roşu
la față , rasă peste totů , cu ochi galbeni şi mic infundati in
capului lui celŭ cat banila , gura stransă de prea că nare
buze, tir unů nasů aşa de mare și borcinosi , cum 1111 mily
1ěqļu semŭ. Iu dim diintei mi a datü mie și lit cele doué sui
rorſ ce ventaŭ după mine, nohoti și stafide negre e puta in
buzunarů ; și numa cal ne il ardilalu cairlile pe care trebuea
sé învățămă. Aceste eraŭ douč : immi abecerluriŭ francesů și
unulŭ russescă, iar nu sēměnaŭ nici de cum cu alfa vilarulū,
( are mi - lŭ arata mama câte o -dată : mi se păreaŭ literele mai
prostă fácute şi mai urile. Eŭ, in adevěrů, aveamŭ predilectiune
 DIN COPILĂRIE 401

pentru limba grecescă. Cândă , la etatea de trei ani, mi s'a de

slegatŭ limba , vorbiamu şi grecesce și românesce în perfectiune :
de și nu putnsemŭ vorbi până atuncea, urechile mele se de
prinsese cu sunetele și cu vorbele acestorŭ limbi, pe care le
audiamă imprejurulŭ meŭ mereŭ ; căcì pe cand totă lumea în
casă vorbia limba romănescă . mama și dadaca , carî mě ſu
biaŭ și mě desmierdaŭ, mai multă îmỹ vorbiaŭ grecesce, și
simultaneŭ amŭ in včatů ambele limbi. Apoi grecesca chiar
atuncea imi fusese de folosŭ : acésta făcuse pe Egumenulă
de la Floresci de-mi dete calulă celŭ minunată, deliciulă
visurilorù mele de copilă .
Dascălulŭ nostru era muscală, dar vorbia puțină și româ
nesce, fiindú -că essercitase messeria acesta vre - o dece ani în
Bassarabia , unde a avută a face cu Moldovenii. Câte-va dile
nu ne - a pusă la carte, mărginindu -se numai a ne învăța câte
10 - 15 cuvinte russesci pe di. Intre aceste esserciții, vědêndă
că totŭ - d'a -una la masă cerea usturoiŭ , intr'o di l'amŭ intre
balŭ cum se chiamă franţuzesce acestă plantă ; după ce ne -a
spuso, l'amŭ mai întrebată : dar russesce ? Când ne spuse că
se chiamă ciasnocii, nu sciŭ de ce ni sa părută așa de cu
riosă , că toţi am începutů a ride ; ſar eŭ amŭ opinată că lui
trebue sé ì dicemŭ Gospodin Ciasnocũ, ceea ce l'a făcută şi
pe dènsulŭ de o-cam-dată a ride. Când a vědută însē că a
doua di și a treia di slugile din casă il numiaŭ Gospodin
Ciasnoců , forte multū sa supěrată dascălulă nostru și s'a plânsă
találuu mců , care a fostů nevoiti sě dea poruncă straşnică ca
sē înceteze de alū mai numi asi - fců .

26
402 DIN COPILÅRIE

XIII .

Intro di ne pomenirămă că vine la noi Ocolaşulŭ ( 1 ) de pe

Racova , insotită de vre - o duoi ofiteri ruşi. Acestia eraŭ ur
mali de vre - o sută de Cazaci călărī, cari insé s'aŭ oprită la
portă . Spre a se putea intelege maĩ bine cu ofiterii, Ocola
şulă nostru venise sě róge pe Gospodin Arseni ca sě -1 serve
de dragomană. Era vorba de a se recuisiționa vite de tăiert
pentru trebuinta armatei russesci. Mare larmă a făcută acestă
měsură . Peste putină veniră Vorniculů ( 2 ) şi Vătămaniſ ( 3 ) sa
tului cu o multime de locuitori. Se cercaŭ 200 de boi. Tēra
niſ tipaŭ și se văilaŭ că vorŭ remànea peritorỉ de fome, de
le vor lua vitele . Tatălū meŭ , interessată de a nu ajunge lo
cuitorii la sapă de lemnů , căci atuncea n'ar fi avută nici und
folosŭ de la moșie, a intervenilă prin Gospodin Arseni la oil
țeriſ muscali ca sě se mulțăméscă cu 100 de capete, pe care
le- a dată elñ din vitele sale proprii, remaindă ca apoi se
se impace cu cranii pentru acestă sarcină de care si - a
uşurali.

XIV .

Recuisitionarea insē, atât de vite cât și de producte, se vede

că mai apoi s'a organisatŭ intro sistemă intregă de spolia
tiune şi de måncătorie, între functionarii moldoveni şi inuscali.
Nu trecea săptămâna , și ne visitaŭ felŭ de felŭ de oamenī, in

( 1 ) Sub -administratorulă de plasă în Moldova din vechime se chema

Ocolaşă . Sub Regulamentulů organicù s'a pumili Prirahetoriu ; in limpii
moderni aŭ luată numele de sul prefectă .
( 2 ) Aşa se oumia Primarulŭ Comunci.
( 3) Consilierii comunali .
 DIN COPILĂRIE 103

soțiți de cali - va Cazací, carî dânduşi nume de essecutorĩ tri

mișĩ de guvernů , cereaŭ ha vite, ba podvode, ba producte. Ta
tălă -meŭ iſ împăca pe unii cum putea, numai să scape de ei,
iar pe alții îi gonia mai cu imbrânceli, mai cu ameninţărî,
une -ori chiar cu punnueli. In cele din urmă însē, denunțată
fiindŭ de turburătorŭ saŭ rebelă, într'o şi s'a vědutů încon
jurată de o sotnie de Cazacī, legată ca unŭ criminalů , şi ră
dicată într'o chibitcă négră russéscă, coperită cu unŭ cover
tiră sub care nu putea sě șédă de cât culcată . Dusŭ la Iaşi,
acolo fu inchisă la Poliție și supusă la unŭ lungů interoga
toriŭ de către unŭ Polițmaistru bassarabianŭ russificată , care
din limba românescă nu ţinea minte de cât injurăturile. Era
vorba de o conspirațiune politică. Atuncea se lucra Regula
mentulŭ Organicŭ sub Presedința Generaluluğ Kiselefŭ la Bu
curesc , de către o Comissiune de boieri moldovenī în care
era Vorniculă Mihai Sturza (care pe urmă s’a făcută Domnă)
si G. Assaki . In Moldova aflându - se că schița acelui Regula
mentă , care urma sẽ fie basa Constituțiunii viitore a ţěreſ, fa
voriséză clasa de susů a Boieriloră, cu scopŭ de a întemeia
oligarchia câtor-va familiĩ privilegiate, s'a suggerată ideia de
a protesta , pe motivulă că aristocrație hereditară n'a existatū
in féră nici o- dată și nici póte intra assemenea sistemă în
fireå și caracterulă Moldoveniloră . Se făcuseră și proclamațiuni
prin care se deşteptaŭ proprietariſ și božeriĩ de classele infe
rióre, spre a se aduna în fie - care districtă și a alege câte doui
delegati cu missiunea de a se întruni in lași , și aci a decide
forma și modulŭ protestațiunii. La unulă din unchii mei, Spă
tarulă Antohi Sion, se găsiseră proclamațiunile acelea, inainte
de a se esperlia, și, cu mare urgie, il porniră într'o chibitcă
cu escortă de Cnzaci. Se credea, fiindŭ -că anume se respîn
dise vorba de Poliţie, că - lū vorŭ trimite la Camceatca în Si
beria ; dar după ce - lŭ scóseră pe bariera despre Sculent, -ca
ast- feli so se acrediteze vorba în oraşŭ chibitea , după ce
eşi din orași , lui îndreptată pe după morile de vêntă ale Tă
tăraşiloră , pe drumul mare spre Bucuresci, unde era sediulă
lui Kisselel. Pentru acesta sa fostă găsită cu cale ca sě se
404 DIN COPILĂRIE

aresteze toti frații Sionesci, ca capi ai complotului. Cât pen

tru tatălŭ meŭ , acusaſiunea era absurdă, fiindŭ - că după cea
maſ minutiósă percuisiſiune ce î -aŭ făcută, atât la féră cà
şi in casa de la Iaşi, nu găsiseră nimică . Cu toate acestea
Politiea voia sě - lŭ trimită și pe elă după frate -seŭ , dacă nu
interventa pentru elů o veche adoratóre a mustățilorŭ lui,
ajunsă favorită a unui generalo . Acelů generală il lua pe ga
ranție, dar il obligà ca sẽ mérgă sē escorteze nisce transpor
turi cu suchariŭ și cu potcove peste Dunăre pentru trebuințele
armatei care assediase şumla . Ast- felŭ bietulů tatălŭ með
abía căpětà voie să vie pentru trei șile sẽ-și ſea diua bună
de la familie, și se întorse la laşĩ spre a şi îndeplini nissiu
nea cu care -lŭ însărcinaŭ, cu promissiune că până într'o lună
se va putea întorce. Dar trecu jumătate de anŭ şi despre ta
tălū meŭ nu se sciea nimica ; iar maică -mea , audindă că peste
Dunăre cíuma secera ómeniĩ cu miile, ducea ţilele cele mai
nezre, cu lacrimele totů - d'a - una pe obrazů, fără speranță de
a - lū mai vedea . Eŭ singurů m crcainŭ s'o consoledů. spain
du - Ť în lote diminețele că amŭ visată pe tata, şi că tre
bue sé rie .

XV .

Spre toamnă, intra adevěrů, pe când începuse a ninge, amů

vēdulů intrândă pe poartă uni omů călare viindŭ in galopů
spre scară. Eu fuiŭ celú întėjŭ care m'amŭ răpedită afară spre
întèmpinarea lui. Nu sciŭ cum se făci, dar o presimțire nein
țelésă imi spuse indată că acela era tatălŭ með ; indată amů
începulů a striga : tata ! tata ! Mama eşi afară supă strigarea
mca : se uità lungă la elŭ , pe când se scutura de noroiŭ , tur
cand după voce il recunoscu, it cadutů josŭ lesinată . Elū o
luà in brale. o duse în casi, şi o lăsa pe mina femeiloră din
casit , spre å se retrage ca să se spele și sě se primenéscă
ntru adevěrů tatălŭ meŭ era necunoscută : purta nisce haine
 DIN COPILĂRIE 405

gróse bulgărescì, fiindŭ - că tole ale lui se rupsese şi putredise ;

işi lăsase barba, fiindŭ - că nu avea nici timpů nici mijlocŭ ca
sě se radă ; era slabŭ ca unŭ ofticosů , fiindŭ -că multă răbdase
de fóme și beutură ; era negru și pârlitů, fiindă - că stătuse
alàta limpŭ cu fața deschisă înaintea intemperiilorð. ( ) sčplē
mànă întrégă ne-a povestită , fără a termina, suferințele. priva
iunile îndurale şi pericolele de tot felulŭ la cari aŭ fostă
e pusă . Din tóte pericolele însē, celŭ ma teribilă a fostă fla
helulŭ asiatică , ciuma. Nu trecea di sé nu vadă alături cu elů
cădendŭ decimi de ómeni fără a se mai putea scula . Din trei
miſ de moldoveni cari cu trei mii de care aŭ fostů trecita
Dunărea , nu s'aŭ intorsů nicĩ cinci sule ! Duoč mii cinci sute
de care aŭ remasă acolo, fără a se maſ sei de urma lorú saŭ
a vitelorŭ ce le purtase ! Tatălū meň a fostă reținută acolo
pentru ca sě priméscă provianturile ce ventaŭ din ļéră și pen
tru ca sẽ le predea intendentei militare russesc . Munca lui
era óre-cum remunerată cu bune apuntamente, dar mulțămi
lui Dumnedeŭ când se vědu liberală . Cind plecà de acolo, lie
neralulă comandanlŭ alŭ Corpului iſ dete unŭ bunŭ certificată :
şi , vodendă , că şi perduse caii si căruta cu care se dusese,
iſ dărui unŭ cală cu o sea din prădile luate de la turcii căduti
în bătălie.

XVI .

Pre cand tatălŭ meŭ işi ruiva sănătatea in Bulgaria , averea

lui mai tare se ruina la Laza. Maică -mea lipsită şi de espe
riență şi de protecţiune, vedea risipindu - se vitele şi productele
fără a sci cum sě se opue : cu motivů de recuisițiune, veniaŭ
felú de felŭ de individe cu titlu de agenți ai cârmuirii şi ră
dicaŭ vite, grane, păpuşoint, lăsândŭ chitanţe subscrise cu ni me
fictive, pe cary tatălŭ meŭ nu le - a mai pututŭ urmări! Strun
cinarea a fostă completă ; tatălŭ meŭ, nemai avèndŭ vile cu
carĩ sẽ facă plugărie, nicŤ capitală cu care să esploateze mo
406 DIN COPILĂRIE

şia și se plătescă arenda, a trebuită să părăsescă Lam şi se

1
se retragă la Hirsova, la răzăşia sa, unde din fericire avuse
buna inspiratiune de a-şi construi o casă destulů de bună şi
încăpětóre pentru numerósa sa familie.
Intre acestea , Gospodin Ciăsnoců işi dedese arama pe fată .
Era unŭ bețivă și jumătate ; dóră că nu era harțăgaşă când
se îmběta. Cu învěțătura nu făceamŭ nici unŭ progresă . Elŭ ne
servỉa mai multă ca pedagogů, și întru acésta escela . Câte-va
frase russescì şi câte-va francese, pe care ne făcea sě le recitămŭ
și să le repetămă cu densulă , abia făceaŭ pe părinții noștri
sẽ crédă că noi profitămŭ de dăscălia lui; in realitate, nu
sciamŭ nimica . Profitamŭ mai multă de lectiunile ce ni le da
mama pe apucate ; ajunsesemŭ a citi grecesce fără împedicare
și bine, chiar și a scrie puținů . Tata ţarăși când dispunea de
timpŭ mě chiema și mě învěta romănesce pe Psaltire și pe
Ceaslovů. Dupe ce amŭ în věțatů a ceti , mě puse şi la scrisă :
mai întêiŭ cu degetulŭ pe nisipū, apoi pe o tablă ceruită pe
care scriamŭ cu unŭ cuiŭ ascutitŭ la vèrſū ; iar după ce um
plea tabla, o trecea puțină prin flacăra foculuſ de se netedia
și se făcea proprie ſarăşi pentru scrisă . Acestă metodă dască
lulů Arseni șicea că a înventat'o elă, pentru ca să nu facă
cheltuélă cu hârtia. Incelulă cu încetulă făcusemŭ așa pro
grese, în cât citiamŭ nu numaĩ scriptura tatei pe care o avu
semŭ de modelů , dar și scripturî de documente vechỉ câte cu
douě şi treſ caturi, cu elisiuni şi forme de litere capricióse
şi încărligate. La etatea de 10-12 ani eranŭ potŭ dice ună
paleografů ; căcî tatălů með, spre a - și descurca hotarele mo
siei, cutropite in multe părți de răzasi, a trebuită sě recurga
la calea judecății și sé studieze mereň documentele vechi și
prăfuite ce - i remăsese de la părinti. Cu acea ocasiune mě
chiema și pe mine ca sě mě inițieze in misterele cripto
grafie .
 DIN COPILARIE 407

XVI .

Intro dimet ne pomenir :mů că tata placă la laşi, luindi

şi pe dascălulit Arseni cu sine. Bietuli ( iospodin Ciasnoců ne
sărutà en lacrimele în ochi, plingondů și plinŭ de jale că pă
răsta casa nostră din a căreia pimniță běuse multe sute de
vedre de vină şi avusese atàlă de bunŭ traiŭ ! Cu tó'e că nu
era omŭ pe care sē . Jŭ fi pututŭ iubi, dar nu soili cum , cu duioșia
luñ ma făcută şi pe mine sě plingă ; şi pare-mi se că de
atuncea amŭ rămas cu păcatelů că, îndată ce vědů pe cine -va
plànyendŭ , mě punŭ de plàngù şi eŭ .
Când sa întorsú tatală meŭ de la Jaşi, l'amŭ vědulū adu
cêndŭ unŭ allŭ individŭ , pe care ni l'a recomandată de das
călă grecú.
Acesta se numra Dumitraki Logadi; venise nu de multă de
la Constantinopole, cu recomanda !iuni de omŭ învēțată , spre
a propaga cultura limbei elene.
Atuncea a incepută partea seriósă a copilăriei mele. Dască
lulă Logadi în curèndi m'a făcutů sẽ înțelegŭ că a sci carte
nu era ceea ce invětasemŭ de la Gospodin Ciasnoců . Acesta
adusese cu sine o ladă plină de căr!, cu care amŭ trebuitů
sē facă cunoscintă : gramatică, dicționare, aritmeticī, tractate
de geografie și de istorie. Magasinulŭ copiilorů, care se nu
mia ’ Anc317n toy toldov, și multe altele. tóte scrise grecesce.
Atuncea russésca şi franţuzési a lui Gospodin Ciasnocŭ amŭ
trebuilŭ sẽ le punemŭ in cuiu , fiindů - că, după preceptele nou
lui nostru preceptorů, limba elenit este singura limbă nobilă
care trebue să o invețe cine- va spre a se face omŭ ; cácì era
limba Deilorŭ din Olimpů, limba Biserice Résărilu !uí, limba
luŤ Omerů , a luỹ Euripide, a lui Socrate, si a multime de
ómeni mari cât nisce dumnedei despre cari în tóte serile
ne vorbia cu multă entusiasmŭ dascălulă Dumitraki, la gura
sobe , şi chiar dupě ce ne culcamů, până adormiamů.
408 DIN ( OMIXRIE

Venirea dascălului grecŭ a coincidată cu o tristă suvenire.

A doua saŭ a treia și mi- a muritů Zmculi, aşa namiamŭ eŭ 1

cluţulŭ celŭ frumosữ, care legănase copilăria mea cu atâta

dragoste șése anî și mai bine ! Mórtea luì a fostă prima per
dere pentru care amŭ purtată doliŭ şi regrete neconsolabile.
Doliulŭ með însě nu durà maĩ multă de cât vre - o douě lunī.
Pentru diua hramului de la Floresci cerèndu -se dascălulū Lo
gadi ca sě mérgă spre a face şi elŭ cunoscintă cu Grecii de
acolo, mě duseiŭ şi eŭ cu elů . Bětrânulů Egumenů, cum mě
věďù , mě recunoscù, fiindů - că în intervalulŭ acesta venise şi
elă de vre -o douě ori pe la noi, pre când şedeamŭ la Laza .
Deci, dupě ce făcù cunoscința dascăluluſ meŭ, care 1-a făcută
mare mulțămire, m'a întrebată ce face căluțulă . Ca respunsă ,
amŭ incepută a plânge cu lacrimi de focŭ . Bietulů bělrån in
duioșându -se, sa silită sě mě consoleze spuindu -mi că voi avea
altulă ; şi în adevěrů , când amŭ plecatů mi- a oferită unŭ altă
calŭ roibů, bréză, cu coma albă, destulă ds frumosì, însē ceva
maï mare de cât Zmeulă , tocma potrivită cu statura mea ,
care atuncea, la 12 anī, atingeamŭ talia unui bărbată de
mijlocă . Acestuia îi dedeiŭ numele de Puiu , şi dupě ce lă adu
yeiŭ acasă şi- lŭ cercaiŭ, rěmăsseiŭ deplină mulțămită ca de
cel l'altă, fiindă și acesta totŭ așa de bàndů, cu minte, iute,
inteligentú, fără nicì unŭ defectů.

XVIII.

Intr'o şi întorcêndu -se de la Vasluiŭ, unde se dusese pentru

afacerĩ, tatălŭ meň adusse scirea că pe a treia di trebuea së
trécă pe la posta Onceſ (drumulă mare de la Vasluiŭ la Iaşi)
noulă Domnitorů, Michaił Sturza. De la noŤ fiindă cale de douě
ore, tatălŭ meŭ se decise a merge întru întêmpinarea luì, spre
a - 1 ura buna - venire .
Mě luà și pe mine. Luà insé tolů o -dală și vre-o 12 flăcăi
călări, imbrăcați în haine de serbătore, cu panglici și cu flori
la pălării.
 DIN COPILĂRIE 409

La Postă, unde trebuia sě schimbe cai la trăsurile dom

nesci, era făculŭ unŭ umbrară mare şi unŭ arcŭ de triumſū .
O mulțime de boieri și boiernas , veniți ca şi noi, aducêndă
fie care câte o cétă de călăreți, aşteptaŭ sosirea noului Domnă.
Dupě o așteptare de vre - o treſ patru ore, mai întêiŭ sosì unŭ
Lipcană într'o căruță mică de postă, anunţândă că M. Sa so
sesce, recomandând ca caiĩ sẽ fie gata spre a-ĩ înhăma in loculă
celorŭ osteniți ce veníaŭ ; totŭ o - dată disse ca sě se găsescă
apă rece și dulcéță pentru setea Măriilorŭ loră . Nu trecù multă
dupě plecarea Lipeanului, şi étă că se vědură şi trăsurile dom
nescỉ : în cea d'ântêiŭ era Ispravniculă din Vasluiŭ cu unŭ
ofiţerŭ care se dicea că este adiutantă ; imediată dupě prima
trăsură, era o carèlă mare cu geamuri, cum nu mai věďu
semŭ până atunci. Se deschise carêta, și se cobori Vodă, care
avea barbă roşie și purta uniformă cu epolete mari, fesă pe
capă și sabie. Dómna de lângă elŭ nu s’a coborîtă. Vodă s'a
dată în vorbă cu proprietarii ce eşise inaintea lui, primi de
la cali- va petițiuni și luả dulcétă . Când unŭ Ocolaşă ducea
tava cu dulcéță la Dómna ce sta în trăsură , tatălŭ með mě
împinse și mě dusseiŭ de -ï oferiiŭ unŭ buchetă de flori ce
luasemă de acasă spuindu -i : « Ex pépostis repos fls . » Dómna
era fica lui Stefan Vogoride, Principele de Samos. Ca grécă,
când m'a audită vorbindă în limba ei , a remasă încântată, a
rîsŭ, m’a întrebată cum mě chiamă, cum de sciŭ grecesce, și
îmĩ spunea sě arătă mamei sẽ vie la ea . N'apucà a-și termina
frasa, și Vodă venindŭ, sa urcată lângă ea , iar trăsura a ple
cată în góna cailorú , escortată de flăcăiĩ călăreți, rînduiți a
o însoți până la jumătata postă .

XIX .

Vre - o trei ani următori î -amŭ petrecută cu destulă mono

tonie. Dascălulù Logadi se ocupa cu o particulară assiduitate
de mine. De și mai lua lecțiuni la elů o soră și unŭ frate mai
inici de cât mine, dar nu sciŭ de ce , numai cu mine se ocupa
410 LIN COURIE

mat seriosů : mie imi da lectiunile cele maï mari şi themele

cele mai grele. Afară de surcina lectiunilorů mele, mai aveamů
Sarcina de face classă cu trei surorì ia mici, pe care eŭ
trebuea să le invěță a citi și a scrie romănesce. Sciea destulă
carte dascălulů Logadi, dar nu avea metodă pentru ca se -mī
comunice mai răpede cunoscinţele sale . Prin urmare mě chi
nuiamŭ multă cu gramatica și cu ortografia, pe care dupě Trei
ani de muncă continuă åncă nu reuşisemŭ a le cunosce
perfectă. Ce folosů că ajunsesemŭ a citi și chiar a traduce pe
Omeră și alți autori classicì in limba comună vorbitore, dacii
încă nu putemŭ sě -mi daŭ sémă de regulele și de secretele
sintacticei ! Din fericire se închiură anii ce se tocmise dască
lulă Logadi ca sẽ ì petrecă la noi , cine scie daca, mai pre
lungindu - se şederea lui, nu cădeamŭ în vre unŭ felŭ de idio
tismů, de multă aplicațiune și muncă ce mi damnŭ cu sintactica
limbe elene ! Intro bună diminélă dascălulă Logadi, ca şi
dascălulù Củasnocă, ne -a părăsită cu lacrimele în ochỉ pentru
tot- d'auna . Atunci resullaiŭ ; şi de unde la trei dile o dată
aveamŭ voie sě facŭ câte o cavalcadă, acuma in tóte dilele
călăriamŭ pe Puiu câte 2-3 ore.

XX .

Tatălŭ meŭ , de și cunoscea prea puțină, și mai multă din

practică, limba grecesca, totuşi apreciase in destulů progresele
făcusemŭ sub dascălulū Logadi. Audindu mě vorbindŭ limba
în modŭ mai corectă, dupē preceptele propagate de faimosulă
Corai, vědendŭ că eranŭ in stare sě traducă , pe orice pa
gină, pe Omeră , a căruia limbă lui i se părea ca și chinezescă,
îşi făců socotela că cu atate cunoscinte eramŭ deja capabilů
sẽ mỉ croiescŭ o carieră , de şi abia implinisemŭ cincispre.
dece ani. Elū mağ întèiň mě întrebă pe mine ca ce a şi dori
sě mě facủ ; căci maică -mea, de si esprimase dorinta sé mě
facŭ doctorů, dar ideea ar fi fostů nerealisabilă, fiindă că nu
aveaŭ mijloce sě mě trimită la scoli în străinětate. Et , ca
 DIN COPILĂRIE 411

mulū ce nu ave: ună ide si dorinţe determinate , respundeam că

nu sciamŭ ce se dict, dar că sunt gata a face ce mě va slă
tui eli .
Intr'o di avèndă a merge la laşi, mě lnà cu elă . Pe drumù
se puse a -mi spune și a mě capacita că cea mař bună carieră
la care ar trebui să țintesăŭ în viața mea, ar fi accea de Mi
tropolitū.
Mitropolitŭ ! esclamaiŭ eŭ , cu ochi holbati.
Da, dragă . Mitropolitulŭ este ca unŭ alŭ douilea Vodă in
țéră . Elŭ face popi și călugărž, preoti, Archimandriți și Vlădică,
Stariți și Egumenī. Pe mâna luị sunt tóle monastirile cu mo ,
şiile lorů cele mari și multe. Apoi elŭ are venituri nesecate
de la Egumeni, de la Stariți, de la cununii, de la botezuri,
de la inmormentări, in fine de la morţi şi de la viỉ.
Daca e aşa, prea bine, tată, fă -mě Mitropolită . Eŭ nu
mě opună. Atuncea voiŭ putea ajuta şi pe voi, şi pe frați, și
pe surori. Nu -i aşa ?
Negreşitū .
A doua di fiindă Duminică, merserămŭ sẽ ascultăm liturgia
la Mitropolie. Dupě eşirea din biserică, împreună cu alţi no
tabili, traversaremŭ grădinița ce este chiar în dreptulū uşeş
biserice , și ne urcarămă toţi ca sě facemŭ visita nóstră de
venerațiune capuluğ bisericei, a căruia posițiune ambiționamů
so moștenescă în viitorů . Eraŭ în sala de primire mai mulți
călugări, imbrăcați maĩ totă într'unŭ feliú și cu camelafce pe
deasupra potcapiloră , dar dintre toţi se distingea acela care
se numia Mitropolitulů Veniamină . Cu talia lui cea înaltă, cu
ochii lui cei albaştri mari, cu căutătura lui cea candidă, cu
barba luì albă și lungă, părea unŭ omŭ îndumneqeitŭ ce im
punea veneratiunea şi respectulů . Dupě ce sa strecurată mu
safirii, el întrebă pe tatălū meŭ dacă are sě maĩ stea în Iaşi.
Tatălŭ meň respunde că va sta peně va vedea resultatulă ce
rereỉ ce voesce a face Inalt-Prea - Sânției sale. Apoi arătâu
du - i că eň dorescŭ a mě consacra călugăriei, a scosŭ chiar
în dioa aceea o scrisóre prin care se ordona ca sẽ fix ad
412 DIN COPILÅLJE

misů si inscrisă a lusofort in Monastirea Neamtului. Apoi

in douč dile imi facù laine călugăresci, cu care se mě
potŭ imbrăca, indată ce vojŭ ajunge la Santa Monastire.

XXI .

Dupě ce ne- amů intorsă la Hirşova insē, lucrurile aŭ Jualū

o altă întorsătură. Maică mea , estasială de bizara idee a că
lugăriei mele, a începută a plânge și a se lamenta , diecadů
că la acesta nu va consimţi nici o dată, şi amenințàudŭ ci
va merge la Mitropolitulů și chiar la Vodă sě se plângă de
acestă měsură , pe care o considera ca contrară legilorŭ limane
și divine. In fine se cerù ca sě mérgă la Bucuresci sě - şi vadă
fratii, ca sě se si consulte cu ei pentru acesta . Tatălŭ meň ,
de și convinsă că era pe cale a face treba cea maĩ bine cu
getată, totuși vědêndŭ furiile mamei, îşî mağ opri aventulů :
de aceea nu numai că se învoì la călătoria mamei, dir mě
dete și pe mine ca s'o intovărăşescŭ la Bucuresci, pentru ca
sẽ nu facă singură unŭ drumă aşa de lungă .
Acesta era în vara anuluì 1837 .
Frațiſ mamei mele, Eustațiŭ și Alecu Schina, în Bucuresci
esercitaŭ profesiunea de avocați . Vederea subită a surorii lor
de care se despărțise de mai bine de douě -deci de ani, pen
tru dênşiĩ a fost o surprindere cu atât mai vie cu cât nu fu
seseră avisati despre acesta . Pe atunci nefiindū unŭ serviſi
postală pentru corespondența privată intre ambele țerì, şi a
cestea tinèndu -se înadinsă isolate una de alta pentru ca să nu
se pótă urzi vre o înțelegere politică între ele , scrisori nu se
puteaŭ trimite de cât cu ocasiuni eventuale de la laşi la Bu
curesc , saŭ prin curierii rusesc ce treceaŭ la Constantinopole.
Unchiulă meŭ Eustatiŭ la care am fostă în gazdă , nu numai
că a desaprobată ideea ciudată de a mě consacia călugăriei,
dar stărui de maica mea ca sě mě lase la elŭ în Bucuresci,
pentru ca nu cumva întorcêndu -mě sě mě facă victimă călu
găriloră. Când mi sa comunicată acestă părere, de o dată
 DIN COPILARIE 413

n'am prea gustat'o , fiindŭ -că îmì era gândulŭ mereŭ la Puiul
și la viéța plăcută de la péră, în sînulŭ părințiloră și a suro
riloră pe carî le iubiamů. Dar in timpŭ de o lună, cât a stat
maică mea în Bucuresc , deprindèndu -mě cu atrăgătorele mul
țămirī ce se puteaŭ gusta in acestă veselă capitală, unde fă
cusemă și càte - va cunoscinţe plăcute, m'amŭ pronunţată
pentru ideea de a réinânea aice spre a frecuenta scolele pu
blice. Deci maſcă meil, dupě ce s'a bocită cu mine de gâtă
o di intregă, a plecalŭ spre a se întorce acasă unde nume
rósa sa familie o aştepta cu dorů . Ea, plecândă , mi- a lăsată
ca zestre unŭ băélú de ţiganò, din vechii mei adiulanți, for
mată prin practică lorte bunŭ servitoriŭ .

SXIL

Pertancea incă têněrů , unchiulŭ meŭ după perderea pri

mei sale solii, se insurase pentru a doua oră cu Smaragda,
una din multele fete ale Serdarulului Marcu, unŭ Macedo
nénŭ insemnată nu numař prin frumosa avere ce - şi făcuse,
dar și prin rolulú ce jucase in timpulŭ evenimentelorŭ de la
1821 , ca partisanŭ ali Eteriei grecesc . Casa unchiului meŭ,
care ca avocală ducea unŭ traiù forte modestă era cu

lote acestea plină de vieță , și în ea avémŭ ocasiune ca sẽ

vědů și se învěſů multe. In dile de sérbătorí vedeamŭ visite
de la personele cele mai marcante, de la boierii cei mai mari,
de la proſesoriĩ și ómenii cei mai instruiți, cari- și făceaŭ 0
nóre cu intimitatea unuì bărbalú atâtŭ de instruită și respec
labilă ca unchiulū meŭ . Societatea luì era fórle agreabilă :
Lolù deauna veselī , blândă, afectuosu, glumețů , spirituală , bun
amicŭ, bună rudă, era precât de stimală , pre atâta și iubită
Petrecerile de séră, în casa lui, eraŭ din cele mai desfătătóre
liindŭ că elŭ poseda o adevěrală sciinții spre a face pe lume
së petrécă.
Cand se ducea undeva , de cum intra in casa uritulū şi
monotonia fugiaŭ pe ferestră . Cate odată în timpulů verei, pre
+
 DIN COPILĂRIE

cind musafiriĩ și amiciſ eşyaŭ intr'unŭ pavilionů mare ce avea

casa de -asupra scării spre a se delecta de frumusetea lunei,
unchiulŭ meŭ eşia cu tambura ( 1 ) și se punea sẽ cânte ma
nele turcescť (2), de acele ce din copilărie învěțase la Con
stantinopole . Nu trecea jumătate oră și sute de ómeni, trecětori
saŭ vecinì, se adunaŭ în dreptulŭ casei , ta sẽ asculte acea
musică răpitore care numai in Orientů se mai pote concepe
şi asculta cu mare plăcere, fiindú - că unchiulă meŭ posseda o
voce minunată de baritonŭ. Unŭ singură omŭ era pe atuncea
in Bucuresci care mai cunoscea musica orientală, profană și
religiósă , cu unchiulŭ : acesta era Anton Pan, care se distingea
prin aceea că elŭ scia a și scrie musica, și mai sciea a com
pune cântece de lume carſ ajungeaŭ populare. Şi Anton Pan
venta adesea și lua parte la concertele familiare ale unchiului
meŭ , ale cărora accente şi deliciuri nu le voiū uita cât
voiữ trại .

XXIII .

Nu tardii după plecarea mamei, fiindă timpulă deschidere

scoliloră , unchiulŭ meň stărui şi mě inscrise in scola de la
Santulū Sava. Mě dete pe mâna luğ C. Aristia , care -Ť era
amicŭ intimă ; şi acesta, în considerațiunea etățiſ mele și a
cunoscinteloră înaintate ce vědù că amŭ în limba elenă , me
trecù in classa a doua umanioră ca externă. Aci avuiŭ de pro
fesori : pe astronomulŭ Genilie, pentru Geografie şi Cosmogra
fie, pe Aristia, pentru limba francesă şi grécă, — pe Ioniță Popp,
pentru gramatică şi sintaxă, - pe Valenstein , pentru desemnú.
Alaiŭ între camarații de classă maĩ multe inimi cu care le
gaiŭ frăție și amiciție fórte intime. O , bunii mei amici, le
novici, Naſe Manolescu , Al . Crelescu , Joranu, Bolintineanu,
Zane, voi cu care mě luptamů si mě trantiamnú prin classă și

( 1 ) Unŭ ſelŭ de mandolină cu gâtulů fórte lungă și cu có de de metalů.

(2) Cantece ce esprimă tristea, amorulă şi melancolia.
 DIN COPILARIE 415

prin pridvorulŭ Sàntuluş Sava , voi cu carì făceamŭ atâtă

de plăcute nebuniſ pe délulă Mitropoliei și pe câmpulă Fila
retului, ---- voi cu cari mai tăriŭ , peste 20 şi 30 de ani, cât
ați trăită , amŭ fostů totŭ -d'auna amică bună, sinceră şi de
sinteresată , voi, care ați părăsilŭ maï înainte de cât tre
buea lumea acesta și patria, în care aţi lăsată atâtea visuri
patriotice realisate prin concursulū vostru cu alți luptători
car aŭ făcută Unireit și regenerarea României, ne mai în
tolni- vomŭ ore in regiunile necunoscute in carī vați dusă,
spre a ne dil iubrățișările și sărutările acele dulcĩ cu cari
eramŭ deprinşi ?

XIV .

Cu töte că, dacă nu venia tătàni-meŭ estravaganta poftă de

a mě face Mitropolitŭ, eŭ ar fi trebuilŭ sě fiù aşeqată în Aca
demia Mihailénă de la laşi,-... unde, ca fiiŭ de boieră, aveamů
chiar dreptulū sē intru internŭ, --- cu tóte acestea şi în scóla Sân
tulu Sava de la Bucurescì aveamŭ ocasiunea sẽ învěță ceva
pentru ca sě ajungă sě mě facă ceva saŭ eine - va . Profesoriſ mě
iubian cu preferinta . In clasă eramů Sedatorů (aşa se dicea pe
aluncea Monitorul) fiindu - că mě numšaŭ «moldovénulū celă cu
miple : Uniſ din professori mě chemaŭ adessea la ei acasă
şi -mi dedeaŭ esplicațiuni suplimentare asupra lecțiuniloră, așa
că cramŭ tolū- (d'auna superiorú celorŭ lalți camaradi de classă .
Amŭ petreculŭ classa a dona şi a treia cu mare succesă, cu
eminentă la tóte obiectele, şi cu premii la essamenele gene
rale. Dar la vacanța mare a anului 1839 m'amŭ pomenilă cu
scrisore de la parinți că mě dorescŭ fórte multă și că sẽ viŭ
se petrecŭ la Hilsova pånă la timpulă deschiderei cursurilorů .
Motivů de opunere nu puteamŭ avea . may alesŭ că - mi trimi.
sese şi bani pentru cheltuéla drumului. Amŭ trebuilŭ sě mě
desparin cu mare jindū de Bucuresci, unde, pe lângă alle plă
ceri, incepuscuit a gusta şi deliciulă primului amorð platonică
pentru o fată din vecinătate, ce mi se părea maĩ frumósă de
416 DIN COPILĂRIE

cât Elena lui Menelaŭ din Iliada și de cât léna Cosinzena din
istoria lui Arghir. Dar ceea ce ini făcea plecarea mai tristă
era despărţirea de unchiulŭ meŭ, pentru care aveamŭ o ade
věratá idolatrie, recunoscèndă că de la elŭ primỹamŭ in tole
dilele essemplele cele mai frumose şi noțiunile cele mai utile
cari aŭ formată fondulŭ sentimentelorú, caracterului, și educa
ţiunii mele, și totŭ -odată probele cele mai sincere afecţiuni.
care mě făcea să uită de dorulŭ familiei mele ( 1 ).

XXV .

Dupě ce -mi imbratisaiŭ părinţii şi surorile, pe care acum

le găsisemŭ sporite cu încă douě la numěrů, alergajă și la
grajdú de -mi sărutaiŭ bidiviulū, care părù a mě recunosce,
căci îndată ce mě vědii începù a rîncheza și a bate din pi
cióre. Spre a -ì completă mulțămirea , pe lângă fália de pâine
ce -i adusseiŭ , îi deduiŭ și promissiunea că-lŭ voiŭ încă -
leca de câte douě ori pe și, ceea ce şi făcuiŭ cu strictă punc
tualitate .
Cu puţinele idei şi cunoscine ce apucaseră a -mi nutri spi
ritulŭ cat stătusemŭ in Bucuresci, simţiiŭ o mare frângere de
inimă větlendă pe surorile mele crescendŭ fără a frecuenta
vre -o scólă . Pe frate -meŭ, care venia al treilea dupě mine,
l'amŭ găsită aşedată in Academia Mihăilenă, iar pentru surori
nu se luase nici o měsură spre a le scote din ignorantă . Ne
fiindŭ mijloce materiale spre a le da o instrucțiune óre - care, inai
alesŭ că pe atuncea chiar în Capitală nu eraŭ scóle publice saŭ
pensionate pentru fete, iar maică -mea , prea multă impovărată de

( 1 ) Unchiulů meŭ , dupě plecarea mea s'a mutată la Brăila ca directorů

alŭ Carantinel. Elŭ fu apoi inaintată în diferite functiuni: sub domnia lur
Stirbeiŭ a fostů Prefectă şi Preşedinte de tribunală ; sub a lui Cuza, mem
bru la Curtea de Apelŭ , Președinte, şi apoi membru la Curtea de Cassa
fiune. Elă a reposală în anulů 1862, lăsândă o fiică şi patru ſil, din cari
celŭ mal mare, demnŭ urmaşă alū tatălui săi este actualmente Primú.
Preşedinte la Cassatiune.
 417
DIN COPILĂRIE

grijile a duoi-spre -tece copii, ne-avendú rúgazŭ a le da lecţiuni de

limba grecescă, surorile mele cresceaň ocupându - se numai de
lucrările manuale cari se învață în casă . Prima mea grijă a
fostă ca , împreună cu frate meŭ , să ţinem classe şi sẽ dămŭ lec
siunì la cele mai mari din ele, spre a le putea învěța a ceti
şi serie , măcar cit de puţină.

XXVI.

Orī cilă cempatiune însă imi damŭ atât cu dăscălia cât și

eu cavalcada, care era cea mai mare din placerile mele, do
rulă de Bucuresci nu putea să - ini trécă . Camaraderiile scolet
de la Santulů Sava , petrecerile multiple ce le gustamŭ în ve
sela şi sgomotósa capitală a Munteniei, se formaŭ mănunchi,
mănunchi, şi treceaŭ mereŭ pe dinaintea mea , nii numai nop
file prin visele mele, dar şi chiar dina in orele de lucru . Ceea
ce însě mě turmenta mai tare și mě lăcea sě suspină până
în adânculi sulletului, era aducerea aminte a Dulcineer mele,
care , de și nici o dată nu -mi rostise vorba « te iubescū » , de
astă -dată părea că, îndurându -se de suspinele mele care o ſă
ceaŭ sě se convingă că o iubescă , imi adresa (bine înţelesu
prin visů ) buzele de pe feréstra din catulă de susū unde şedea ,
ba une -ori imi întindea o scară de mătasă pentru ca sě mě
duci la ea, la idoluli fericirii şi adorațiunii mele ! Aceste do
ruri aŭ formată în mine preludele poesiei. In adevěrů m'amů
apucală să facŭ versuri : sě spunŭ cu vorbe rimate iubitei
mele foculă ce mě consuma și imensitatea dragostei ce-i pă
stramŭ in sufletulă și inima mea pentru densa. Scrisesemŭ o
duzină de acrostiche pe numele « Luxița » căcî aşa se nu
mea idolulū með --- dupě modelulă unei colecțiuni de versuri
grecescŤ ce mě făcuse să citescū maică -mea . Aceste prime in
spirațiuni ale unei Muse nenorocile le scriamŭ cu o ingrijită
caligrafie pe hartie vonálă ( căci hărtie mai de luxů pe atuncea
mu se gusia ), le pimcami intr unŭ plicŭ făcută cu fórfeca , şi ,
prin prima ocasiune ( e mi se presenti , le trimiteamŭ la Con..
27
 DIN COPILĂRIE
418

sulatulŭ russescŭ din laşi spre a se espedia la Bucuresci, la

adressa ei, pe Podulů Beilicului. Na trecută însē multă şi, du
cêndu -mě o dată eŭ insumi la laşi ca sē. mai trimitù ună
mănuchiŭ de acrostichide, găsescŭ la cancelaria Consulatului o
scrisore către mine. O deschid cu o nerăbdare'febrilă , si .....
ce sě vedi ! ... töle acrostichurile mele inapojate ! Atuncea nam
pulită (aşa de mullů mě prostise amorulu ) înțelege altŭ ceva ,
de cât că Luxitei nu -i placů versurile sub forma aceea . Deci
intorcendu -mě acasă , mě puseiŭ so scriŭ senele , elegi?, ode,
tóle pline de inflăcărare , repetândă și respirandŭ in fiecare
strofă vorbele comori , iubire, dragoste. Dar pe cand mě cre
deamŭ assigurală că de astă - dată producerile museï mele vor
fi apreciate (mai alesù că le scrisesemŭ pe hărtie albă şi sul
ļire), m'amŭ pomenită cu unŭ allă pachetă de la Bucuresci in
care mi se inapoia iarăşi, cu unů post-scriptumŭ scrisă de
mană femeiască (negreşită a ei) cu următórele cuvinte : « slá
besc e -mě,
ndu prost ule
Vědè -mi amor! ,ulů ofensată cu atâta crudime, mamă jul
ralŭ că amŭ sě mě rěsbunŭ , adressându -i, cind mě voiŭ in
lórce, o ploie de satire şi de epigrame muşcătóre . De aceea
şi aşteptamŭ ca să se incheie vacanta mai curandŭ , spre a mě
putea intorce la Bucuresci, ca sé mně răfuesci ca Dumniaet.
Fatalitatea însě se puse în calea mea , tocmai când îmi gă
tíamů bayavele ! Tatalŭ mců cade greŭ bolnavă , și mraica inca
nu voesce sě mě lasse sč pleců . Bila tălàni-meŭ prelungin
du - se până la Crăciună , amŭ trebuilŭ sě mě insărcinezŭ cil
direcţiunea economică , cu arăturile , cu venița (povarna ), cu
grija vitelorú , eu culesulū vi lorů , cu administrarea in fine a
tuturorù intereselorú multiple ale casei. In cele din urmă, ori
cat de desolatú mě velea lati -mců că nu mě puleium interie
la scolà , a încheiată prin a mi declari ci se simte prea slabă
spre a mai munci, și că trebuie să remânŭ acasă spre a con
duce cronomia moşiei, singura sorginte pentru susţinerea nila
merose nostre familii. Trebnea soacropin siluatiunea , cach
n'aveam in cotro face : consciinat mě facea sclavulū di lo
riež ; egoismulă nu - şi putea face locŭ in inima mea .
 DIN COPILĂRIE 419

XXVII.

Obiceiulú fiindŭ pe atuncea în Moldova ca boieriſ cari aveaŭ

ſete mai multe să dea câle - va şi lit călugărie, și assemine do
l'intă repetându -se adesse -ori prin casă de către tatălŭ með ,
a doua soră a mea . Smaragda, arătà , de la vêrsta de 12 ani,
predilecțiunea de a merge la monastire. Ea ſu reținntă însē
încă vre - o duo an fiindŭ - că cea mai mare se măritase şi
ea trebuea sē ajute la menaginlŭ casseỉ. Se întemplà ca a
trežil soră , Ana, care era şi cea mai frumósă din tóte, sẽ cadă
bolnav de tifosi , după care a remasŭ surdă. Atuncea vě
dondů preparativele Smaragdei, ea disse mameĩ că daca so
ră -sa se duce, și ca trebue so urmeze, căcì unŭ ângeră i s'a
wilalŭ io visŭ care i- a spusú că ea nu trebue să se mărite.
Maică -mea nu vožil, dar ca se cerea cu lacrime. In cele din
urmă, fiindŭ cŭ insărcinată să le ducă la Monastirea Agapiei,
plecaiï cu ele intro trăsură numită Braşovuncă, și cu re
comandaiuni pentru o nepótă a tatălu meŭ, Maica Tarefta
Ursaki, călugărită la acea monastire.
Ajungendŭ la monastire dupě o călătorie de doně dile, am
trasŭ la Archondaricũ : aia se numesci apariamentele in care
se primesců, se găsduescŭ şi se ospetéză ospetii ce visitéză
monastirile. Merseiñ cu surorile mele la Maica Ursaki ( 1 ), care
conlocuia afară din Monastire culo altă maică din familia
Canta . Furnŭ primiți en multă dragoste şi afabilitate. La buna
nóstri ruă ailàndu -se in visită o maică têněră numită Agafia
Giunta , cum a anglilŭ că mi- amů adusù surorile cu destinaţiune

( 1 ) Acésia mrị tărţiù a ajunsů Stariță, şi în acestă demnilale a păslo .

rită mai trei deci ile ant monastirea, cu o inteligentă și o întelepciune
care aŭ fáculo nitati de toti cei ce au l'unosillo. Mitropolitulū Moldovel
losiſii , ii conferise uni rangi esceptionalú de Armandrilă, precum se și
curcula inallelorŭ ei merite.
420 DIN COPILĂRIE

ca sě se călugăréscă, numai de cât imi cerù pe soră -mea

cea mare ; iar pe cea mai mică , Ana, mi- o cerù o altă maică
din Varatică , numită Fevronia Cuza ( 1 ), care asemine se
întemplase acolo .
Aducerea surorilorù mele fiindŭ unŭ evenimentů însemnată
pentru comunitatea sântuluì locașă , fiindŭ -că ele se distinaŭ a
mai mări turma de mirese ale lui Christosů, mai tóte maicele
de distinctiune alergară ca să le vadă, să le cunoscă și, la casă
de a le vedea triste, să le încurageze. Chilia Maicei Agafiei,
la a căreia metanie se închinase soră -mea, era alături cu
Archondariculă , cu douě etagiuri, și mobilată cu unŭ confortů
lucsosŭ ce arăta că stăpâna era adevěratŭ fată de boieră
mare . Acesta în adevěrů era fica Marelui Loyofělŭ Neculai
Canta, božerů puternică și influentă pe timpulŭ acela .
In curèndữ cunoscuiŭ lótă societatea agapiană. Nu voiŭ dice
tote maicele, (căci atuncea Agapia numèra mai o mie ), dar pe
acelea care eraŭ fete de boſeri, și cari se distingeaŭ prin cre
scerea şi prin nobleta lorů . Printre acestea se putea aduna unů
mănuchiŭ care ar fi putută face onóre chiar Paradisului lui
Mahometū , daca portulů lorù cel negru nu le -ar fi destinală a
se face mirese ale lui Christosū. Eraŭ unele atât de frumose, la
(Dómne értă -mě !) chiar cochete, in cât, daca nu maşi li gau
dilŭ la pěcată și daca nu aşî li fostă inocentů și timidū (cum
eram atuncea ), cine scie cu cate pěcate mi-ași fi împovărată
sufletulū ! Dar eată jumătate secolŭ de atuncea și încă nu pot
uita deliciosele petreceri ce am gustalů in cele trei patru dile
cât am stată acolo. Dilele le petreceamă în vizite în care, pe
lângă dulceţă , cafele, dejunuri si prânzuri cu care eramŭ re
galatı , mě simțiamŭ scăldali in ochiade fermecētóre și legi
natŭ in visuri de voluptate.
De la Agapia trecendŭ la Varatecủ cu soră -mea Ana, acolo
amă făcută noue cunosciute şi amŭ gastatū noue plăceri sui
fletesc , de cari CU mare jindū amŭ fostŭ nevojlů Sě mě
despartū .

( 1 ) O mătușă a fostului Domnů Cuza.

 DIN COPILĂRIE 421

XXVIII.

Intorcendu mě spre casă, m'amŭ opritů la unŭ hanŭ, nu

mitū Rateşulū lui Cuza , ca să resuflu caii și se mănânců . In
sala de càrciună se audia sbîrnăilulă unei cobze, care acom
pania douě voci, una de bărbată și alta de femeie, şi cari
cântaŭ alternativŭ câte o strofă de cântece de jale . Eşiiŭ din
camera unde stamŭ de màncamă, și mě uitaiŭ sě věqŭ pe cei
ce canta, fiindŭ.că melodiea ce ascultasemŭ mě încântase. Vě
duiŭ că cobzarulŭ era unŭ iganŭ orbă și ciupitŭ de vărsată ,
ĩar vocea de femeie care lŭ însoția era a unei persone ce nu
părea a avea mai multū de 17 ani, și care, cum mě vědù
mě fixà într'unŭ modŭ așa de curiosă, ca cum cum ar fi că
dută în extasă .
Fără a intra înlăuntru, unde eraŭ maĩ multi ómenî de rendů,
chemaiŭ pe hangiŭ și lŭ intrebaŭ de unde e lăutarulů acesta .
Mise spuse că e ună ţiganŭ din Cordun (1) care se hrănesce
càntândă prin sate cu fiica sa . Mě trăseiŭ în camera mea ,
aşteptândŭ sě mănânce calĩ grăanţele, ca apoi sč plecă . Auculů
meň insă nu putea să rămâie indiferentủ la musica ce asculta,
mai alesŭ că din ce în ce se făcea roağ simpatică, mai duiósă
și mai răpitore. Nu trecù mullă, și musica incelà ; jar la uşa
camerei mele věduiŭ arătându - se cobzarulă cu fiica sa . Scoseiŭ
unú sorcovéță și dedeiŭ bětrànului. Atuncea se puse sẽ mai
cânte ceva anume pentru mine. De astă dată cântà fata sin
gură, uităndu -se iar fixŭ la mine. Atunci amă observată că nu
era urità : părea a fi din némulŭ celorŭ cari se chiamă vătraşi ;
albă la fată . cu ochii verdi, genele lungi, sprincenele şi pěrulă
negri, o mustăcioră pronunţată , gură perfectă, nasulŭ arcată ,

( 1 ) Așa numesce poporulă din Moldova provinciile de peste frontieră

" precum Bucovina, saŭ Transilvania . Vorba probabilă e formată de la
cordonă , saŭ linia de graniță.
422 TIN COPILÅRIE

figura ovalat, manele şi piciorele minuscule. Dar pe cand aŭ

mě uitamŭ la amănuntele figure și corpul u ei, ea canli din
ce in ce mai duiosů , din ce în ce mai sentimentală , aşa că ,
când imi reurcaiŭ privirile la ea , vēduiŭ că din ochii ei pi
curaŭ lacrime șiróie. Nu cutezaiň so intrebă de ce plânge :
întêiŭ fiindŭ - că era tală -sëŭ de față , și alŭ doilea fiindú -că
mě credeamŭ datorů sě respectezŭ sentimentele pote durerose
ale vre-une passiuni secrete. Dar fiindù - că eŭ , și la tinerețe
şi la bětrânețe, n'amŭ putută sě vědŭ lacrime fără a mě in :
duioșa , mě sinfiiŭ, cu mare ruşine, cu lacrimele pe obrazů .
Din fericire vizitiulŭ mě anuntà că caiĩ sunt gata , și amŭ tre
buitŭ sē punŭ capětŭ sensibleriei mele absurde. Intinseiù incă
unŭ sorocovětů bětrànului cobzară și mě urcaiŭ in trăsură . Ta
tălă cât și fata îmi sărutară måna. După ce plecaiŭ , mě silii
sē nu mě maï wtů către cântăreță , cu lóle acestea mi se
părea că căutăturile ei mě urmăriaŭ , şi că cle se înfigeaŭ in
spinarea mea ca nisce săgeți răpedite.

XXIX .

Intr'una din dile, către séră , maică -mea se duse, ca după

obiceiŭ, sē visiteze grădina de zarzavaturi, ce o aveamŭ de la
vale de livedea de prunī. Acolo era căsuța unuì giganŭ bé
trână, a căruia femee mě dădăcise, și care acuma era cu på -
ditor al grădinei. Pe cand bětrânulă culegea castraveli verdi,
cu care se regaleze pe copiii cei mici cari se luase dupě
mama, ea audi sbîrnă itulů unei cohze. Intrebă cine este. De
trânulă îſ respunde că a datŭ ospitalitate unui orbŭ lăutarů .
Maica mea, curiósă de a vedea și a asculta unŭ aseminea
rapsodŭ, care -i aducea amintea de istoria lui Omeră, dise sč
i - lă aducă . Veni orbulŭ , adusă de fiică -sa . Cand i a spusú că
și fata cântă cu tatălŭ ei, maică -mea , care și ea însăşi era
cântăréță și nu maĩ audise până atuncea o lăutărésă , plină
de curiositate, o puse sẽ cànte . Vocea puternică şi armoniósă
a feteĩ resunândŭ pánă în satů , in curèndŭ se adunară o mul
 423
DIN COP ! HJE

ļime de femei și copii ca să o iasculle. Maică mea simți nu

numai plăcere, dar și simpatie ; de aceeal, cand sa întorst
acasă, a spusú fele ca să vie la curte, unde va primi lainn
de făină de păpușoiŭ càl vi sta in satuln nostin . Ei mulțămi,
Yar a dona di, insotită de dădaca mea , venì la Curte. Eŭ cum
o věquiù , o recunoscuiŭ . Cum a datử cu ochiĩ de mine, ea
şi-a făcută cruce și a remasă uimită privindu -mě. Eri in că
mașă albă cută cu altițe, prin care să străve lea talia, sinulů
şi tole formele corpului eſ voluptosū. De la brâŭ in jost , avea
unŭ felă de fotă de lană colorată . La gală purta o salbă
de bani de argintă de diferite mărimi, nonete din dife
rite ļeri.
Cum te chiamă, fată ?
Anca .
Tu escì accea care te -amů vodutů acum () sēptămână,
mi se pare, la Rate ulŭ luỹ Cuza ?
Eů .
Mě cunoscì ?
Sć póte să le wilů ?
Aì sē staſ mullŭ aicea ?
l'ană mě veți goni.
Cu tatălū lēŭ esci ?
Cum laşi pulea lăsa singurð ?
Se dicu se dea tainulī. Vino incoce.
Ochemau la celal! capoti al galerier. Strigatii pe chelariŭ ,
şi - orlonaiń ca în tóle dilele să dezt fele cale douě mertice
de făină . Cund fata eşi din lumbari cu lăzarla cu faini, douč
din surorile cele mici iſ eşiră inainte, o luară cu ele spre a
oduce in Citsă pe din ilosti , și o priseră să le cânte, ceea ce
ca esseculi cu mire plăcere. Ciud eşi din casă, se opri pe pragulă
11 je spre a mě privi. Eŭ cramů in balconŭ ocupatŭ cu cercela .
rea unorů compluri, asedlată la o masă de scris Vedendo
pironilă în loců, intorseiŭ capul spre ca. O voduiū uitindu -se
iarăşi la mine cu ochii lăcrimali
Ce ai, Anco ?
Nimica ,
424 DIX COPILĂRIE

Vrei ceva ?
Nimica

Parcă plangi : de ce ?
Sciu eu !
Plecà .

XXX .

Mai lótă vara liganca canlăreță a petrecutů in satulů nostru.

Mai la túte lucrările câmpului, la prașilă, la severe, la trieru ,
o vedeamă înlocuindă pe câte cineva din muncitori. pentru
o plată ore - care.
Când nu găsia înse de lucru, şi mai alesů in dile plojose,
venía la curie, unde cu mare plăcere își găsia ocupațiune la
lucrările manuale. In casa părintéscă era o cameră destinată
pentru lucru : acolo surorile mele cele mai mari, assistate de
4–5 fete de ţigani, pe gherghefurì intinse, brodaŭ cearşafuri,
fete de perine, prosope, şi alte påndeturi, după moda de atunci.
Anca, care , în scola de la Bistrița , se perfecţionase în aseme.
nea lucrărī, se părea măiestră . Maică -mea mu sciea cum să - i
mulțămiască vědendă că ea era in stare so dea chiar lectiuni
la lucrările manuale, pentru care făcea modeluri admirabile.
De aceea totŭ - d’a -uma cind o vedea lucrândă cu degetele ei
fine şi delicate, cari păreaŭ a fi facute anume pentru lucrări
de artă, iſ dicea totă -da - uma : «De geba, Anco, ne amăgesci
tu spuindu -ne că escì ţigancă ... nu, nu se póle sē liſ tigancă !»
lar Anca ridendŭ, susţinea că e igancă, că a crescută sub
cortŭ și că scie ţigănesce mai bine ca românesce .
Anca venta cu preferință acolo unde alla că vii și eŭ . Atun
cea , indată ce mě vedea , cu acelaşi foců mě privia şi aceleasi
lacrime picuraŭ din ochii ei ; far când mě depărtamů, o anu
diamŭ cântândŭ ca o privighetore. Intrigala in cele din urmă
despre acesta , disseiŭ dădacei mele, la care ea găzduia, se o
ispitéscă ca sé afle pentru ce se uită ea (' ll aşa focŭ la mine
 DIN COPILARIE 425

şi lăcriméză. Acesta îmì aduse respunsă că numai mie are

sé -mi spue ea 0 -dată dorulŭ care o arde și o chinuesce.
Intr'o di, spre séră , intorcêndu -mo de la câmpă , mě decidū
a mě opri la unŭ şipolŭ ce sciamŭ că este nu departe de
drumă, spre a -mi potoli setea, sciindă că acolo apa este forte
bună . Acestă şipotŭ, cam depărtată de satů , se afla intr'o vă
găună , saŭ surpătură de mală, şi nu se vedea de cât când te
apropiaí. Anca, desbrăcată ca Eva, se scălda la şipotú , al că
ruža murmură o făcea sě nu audă paşii calului meŭ : cum o
vēduiŭ , fără a descăleca, mě opriiŭ pe locă. Aveamă înaintea
ochiloră mă spectacolŭ ce nici prin visuri nu vědusemŭ på nă
atuncea : unŭ corpŭ de o frumuseță, pentru care aşi fi dorită
sē amŭ încă o sută de ochi pentru ca sě - l polŭ mai bine ad .
mira. Intr'unŭ momentú când voia sẽ facă ca sě -ſ curgă apa
pe spinare, rădicândă ochii, mě vědù , slobodi ună țipetă și
puse manele crucişŭ ca se -şi copere sînulă şi ochii. Atuncea
amŭ dată pinteni caluluý și amŭ fugită , mustrată de cugelů
că amŭ assitat la scăldătórea unei fete, a căreia pudore mi
se părea că amŭ insultat'o cu privirile mele. A doua și ve
nindă la ora când îşi prima tainulă , se întemplase sě mě aflu
in calea ei : ea puse mâna la gură și treci pe lângă mine
fără a mă privi. Pentru prima oră, nu - ì vedeamă căutăturile.
Apoi intrà pe din dosŭ in casă la maică- mea, care, ca totů
d'a -una când o vedea, o punea sé -ì cànte și -i dăruța câte
ceva . Peste o oră plecândữ ca să mérgă la gazda ei, și avêndů
a traversa via , mě găsesce la unŭ butucŭ alegendă şi cule
gêndi struguri, cari incepuseră a se pârgui. 0 chemaiŭ şi-
o ! eriiŭ şi ei. După càte - va întrebări banale, i spuseiŭ că mi
s'a părută prea frumosŭ corpulŭ ei. Ea îmî sărutà mâna , apoſ
apucànd'o cu amendouě mânele ei, o lipi de partea inimei ei,
care o simţiiŭ bătèndu - se grozavă ; tar in ochii ei iarăşi ami
vēdulŭ lacrime.
--- Ce ai ? escă bolnavă, Anco ?
Da ; și voiŭ fi cât voiŭ trăi.
Pentru ce ?
426 DIN COPILĂRIE

or ! bine că te- o adusi Dumnezeŭ, case - IŤ spend

D - lale .
Ce este ?
Trupulă acesta , care ți sa părută frumosů, a fostă ur
silŭ sě fie fericită. Amŭ iubilt, și ... numañ trei dile ainù trăilů
cu elŭ ! Eată foculŭ men !
De unde era elů !
Din cetatea Bistritei, de peste Cordun .
Şi ce sa făcută ?
A muritů ! ... Unŭ altă lăcăň , care de douì aní mě cur
tenia , găsindu -mč in brațele lui, l'ir ucisă petrundandu - i inima
cu cuțitulů ! Sunt muù - spre -dece luni.... De aceea mi-amů
luată lumea in capů, trăindŭ cu cerşitulů împreună cu ta
tălŭ meň .
Dar ucigaşulů ?
A fostů prinsă , judecati și sprânduratů , arii ei amŭ rē .
masă cu inima sdrobilă !
Mare nenorocire, Anco. Dar lóte -sŭ trecētóre pe lumea
asta : va trece și dorulů těň . Acnma vojŭ sẽ le rogŭ de unŭ
lucru : când te vei maï uita la mine, së nu plângi. Asta îmi
face réň, căci lacrimele mě înduioșeză ; mě facŭ tristů . Te rogů
mu may plânge.
Nu polů .
De ce ?
l'entru ci il datŭ Dumnereț de semeni cu elů , ca douč
picături de rouă . Când te vědů, pare că lů vědů pe elŭ . Cand
te uiți la mine, pare că mă privesce elŭ ! .... sprincenele, mu
stăcióra, buzele, capulū, pěruli , trupuli ... Of ! .... Of .... toc
maſ elŭ ! ...
Eỉ, bine, tocma de aceea dici că trebui sē - 17 trécă do
rulů . Liniştesce -le, nu mai plànge. Cine scie ? Pote vei găsi
un altŭ ursitorŭ care sé -ì semene și de a căruia inimă să
le poti lipi. Esci tenoră şi frumosă ; 0 se li găsesc nc
roculů .
Dumnedeŭ scie . Până atuncea amŭ o ferbinte rugăminte.
Spune.
 DIN COPILĂRIE 427

ne gonili. Se ne lăsati se mai stămŭ pe aicea ,

pre cât ne putemŭ scole pânea de Lóte dilele . Duminicele și
serbătorile ne ducemŭ prin satele vecine, de câştigămŭ câte
ceva pe la càrciume ; in dilele de lucrătóre, toli găsescŭ pe
a cî de lucru pe la ómeni. Apoỉ câştigulă celŭ mai mare, pen
tru sufletuli meŭ , numaſ aicì il potŭ alla .
Cum ?
Ce mě mai intrebi ?... le vědě ... élă . câştigulă meŭ !
Şi ce -mĩ vorbesc d ta de altulů ?.. unde aşi găsi unŭ altulů
care sč- li semene ? ... apoỉ ce ? daca sorta m'a făcută ţigancă,
ore tigancă sunt ? ... Eŭ singură nu sciŭ ...
Ce ielo ? le indoiescì despre némulů těŭ ? Dar ta
tălŭ těŭ ? ...
Tatăli meŭ ? Sciŭ eŭ cine -i ? Orbulī , nu e tatălŭ meŭ .
Il numescŭ ast- felă , fiindu -că, dupě inortea mamei mele, clă
m'a crescută , şi de la elŭ amŭ invēlată se cântă . Dar maică
mea mereň îmi spunea că nu e tatălū meň : aci dicea că m'a
cumpărată de la nisce trecētor pe unŭ coreļă de făină, aci
că m'a făcutŭ cu un ofițerŭ némță , aci cu unŭ grafů Un
gurů . D -deŭ singură scie din ce sânge inė tragū . Dar... facă se
voj lui ! | --strả sẽ trảifi !
Nu ağ nici o grijă, Anco . Nimenī nu te va goni de
aicī ; mai alesů că maică -mea tine multŭ la tine. La ori -ce
nevoie, sě năzuesci la Casa nostră . Eŭ te voiŭ ajuta lolu
d'a -una cu ce voiŭ putea Cere -mi orï-ce credi că ţi -aşi pu
lea da .
Sě fie adevēralů ! ?
Prea adevěratū .
Sēļi cerů ?
Cere.
Dă -mi voie sě mě mångaiŭ , luându - li o sărutare .
Bine, diseiŭ , fără a cugeta la consecinţe.
La aceste verbe, Anca se răpeời cu unŭ gestů de nebună,
mě luà de galū , işi infipse buzele pe gura mea , si, intr'unŭ
sărutată lungă şi neîntreruptă urmată de convulsiuni spasmo
428 DIN COPILĂRIE

tice, simţiiŭ că leşiuä in braţele mele. Mě scuturaiŭ de cle .

stele brațelorú eỉ : o věquiŭ că cade josů fără simțiri ... mě
speriai inchipuindu -mi că a muritü, şi amŭ rupt'o de fugă .

XXXI .

Imprudența de a permite intristaleĩ cântărele sě se màngăſe

cu persona mea a fostŭ fatală . Indată pare că amŭ recunoscută
greșela mea . Buzele Ancăi, puse în contacti cu ale mele, res
tp :indiră în tolŭ corpulŭ með nisce sensatiuni neînțelese. Din
tălpi și până în creştetů, sângele serca şi se cobora in mine
cu o iufélă nespusă . Peste núpte n'amŭ pulută dormi : şiróje
de sudori, aci reci ca ghiata , aci fierbinţi ca foculă , curgeaŭ
de pe fruntea mea . Mă credeamů vrăjită. Mě simţiamŭ bol
navă. Până in diuă amŭ chemalŭ pe maică -mea , și ' ſ-amů
spusú totulă. Ea trimise și chiemà pe ţiganca care mě dădă
cise, ca sě -mi descante de deochiŭ ca alte dăți. Cum o vě
quiŭ, o intrebaiŭ daca Anca e sănătösă . Imi respunse că de
când î - amă dată struguri, e mai veselă și mai sglobie ; că
nu vorbesce de cat despre mine, şi cântă mai frumosử de cât
tot- d'a -una.
Se înţelege, qisseini eň E : cântă ; ca e veselă , findi - că
m'a fermecatů , fire -al a dracului !
A ... şa ! cum se póle sẽ credi una ca acesta ? sč - ti facă
rčă , ea , cari s'ar da şi în focŭ pentru D - la ?
De ce dar m'a durutú capulū ? De ce -mi arde corpulă și
sufletulů ? Ce amŭ ?
Eŭ nu sciŭ , dar sunt sigură că dacă le -ar descânta ea ,
fi ar trece ,
Cum ! Scie ea sě descante ?
Tote tigancele sciŭ .
Dacă te prindi tu că nu mi- a face farmece și că scie sč
descảnte de deochiŭ , spune -i so vie, sē vie mai curëndū !
Peste câte-va minute intrà la mine bětrâna aducêndu pe
 DIN COPILĂRIE 429

Anca , care venise să ſea tainulă . Acesta , cum mě vědu , mě

întrebà ce amů.
Tu trebue sě sci ; eŭ credă că tu mi-aï făcută ceva
farmece.
- Nu sciŭ dacă eŭ ti -amŭ făcutů D - tale , saŭ D - ta mie ;
căci de când te -amů vědută, pace nu mai are suflețe
lulă meŭ .
Dacă scii, descântă -mi.
Îşi voiŭ descânta cum scið eŭ : nu încetă ca babele de
aicī, ci tare, în gura mare. Atunc vocea ei cea argintie
incepů sē resune, netedendu -mŤ uşurelŭ fruntea cu dege
tele ei :

« Frunză verde grâŭ în spică,

Sě descântă, dar cum sě qiců ?
Scie numai Dumnedeŭ
Că bolnavă sunt totŭ eŭ .
Sărmănica inimioră
Simtă că 'n mine o sẽ móră.
Sěrmănelulŭ suflețelů,
( ) sě sbóre, vai de elŭ !
De - ar muri şi de -ar shura ,
Póte m'aşi mar alina ;
Căcì al crede ' n dorulū meŭ
Că în sfântulă Dumnedeň ;
Căci eň nu voiŭ sẽ trăſescă
De cât ca sě te inbesců , »

Maỹ cântă , mai cintă , strigaiŭ când ea incetà . Dar când

mě nitajŭ la figura ei şi o věcniñ cu ochii lăcrămaţi : lar
plangi ? Pentru ce ?
Pentru ca sě te faci sănătosū ; mě rogŭ lui Dumnedeň
( ' ll lacrimi.
Cintarea ta îmy face bine. Ma cântă .
Nu mai linŭ minte ce şi cum mi- a mai càntală , dar sciii
că ma incantată , şi mamŭ credută atâtù de bine descântată ,
în càt dupě aceea adesse -orĩ fără sě mě đóră capulŭ diceamŭ
430 DIN COPILĂRIE

că mě simță deochiată, pentru ca să mi aducă pe Anca sé mi

mai descânte.
Sciŭ că Anca , vědèndă că - i tolereză slăbiciunea, sa arun
cată cu o passiune fiorósă asupra inccenţei mele virginale.
Sciŭ că Anca, în túte qilele cântându -mi și věrsândŭ lacrime
pe genuchii mei, ma făcută a vedea ce este amorulŭ adevě
ratū . Sciŭ că Anca, prin poetica sa iubire, a sădilă polū dice,
în sufletulŭ meŭ sentimentulů poesiei. Sciŭ că Anca , ţigancă
şi vagabondă cum cra , prin delicateta sentimentelorú şi ma
nierelorŭ sale, prin ingrijirea ce da figure și corpulu ei, se
părea că in tóle dilele se făcea mai graciósă și mai volup
tósă , imi proba că in vinele ei curgea unŭ sânge mai nobilů
și o origină mai alésă de cât aceea ce o alişa. Sciŭ că Anca ,
apreţuindă condițiunea ei in faţă cu a mea, doni ani de dile
cit a stalŭ în satulů nostru , n'a divulgalŭ relațiunile nostre
furișate către nimeni. Sciŭ in line că Anca m'a făculii sě co
milŭ cea din urmă nerodie a copilăriei mele, şi celi de'ntein
episodi din romungulă tinereţei mele, despre care voiŭ fi si
lilů i vorbi mai departe .

XXXI .

La 1812 maică mea era pentru a oplú spre- ecea óră grea
Cu cat se apropia de timpulă uşurinţei, cu atàla părea a avea
presimțiri funeste. Incepù dar il se prepara, ca bună creştină
şi mumă. Incepů a da instructiuni surorei mele cei mai mari,
care, după un anŭ de căsătorie perdindu -sì bărbatulŭ prin
mórie, traſa ca věduva la casa părintéscă . Surorilorů celorů
mai mici le spuse că , cât vorů trăi, să asculte de mine. Pre
scrise cum sě se distribue lucrurile și puținele seule ce avea .
Cu mine avù o lungă conferinţă, în care mě povăţui ce sě
facũ in viitorů pentru surori, mai alesŭ candŭ ar rămânca
fürii avere și protectiune ; il terminată anuntàndu mě vă mai
ile il mi spune ceva , dar aceea vit li consiliulñ celă din urmă
ce va avea a -mi da . Inţelegendŭ insě că ceea ce voia sẽ-mí
 DIN COPILĂRIE 431

céră are : ě mě coste, totă hesità mai multe șile. Când o ru

gamŭ sẽ mỉ spue, ea imi dicea că acesta va fi ultima ei vorbă
Mll mine.
In fine durerile facerei incependů , mě chiemà la căpětéſulă
ei şi , dupě ce depărià pe toți din cameră, imi disse :
« Pentru binele şi viitorul těň , nu face se- ţi legì viata de
o ligancă . Caută și te desfà de Anca. Pên ' acuma, anů
scintă a face ca se nu ajungi de svonulă publică. Dă -i dru
muilů ; şi când vei găsi o partidă bună, insoră.te . »
Promissejŭ că voiū uma consiliulŭ ei , considerandu - lŭ ca
unŭ oracolů .
După doué dile de agonie, móşa din satử cure o assista de
clarà ci facerea este grea , tatălii með mě trimise cu trăsura
cu patru cai ca sé aducă pe doctorulă de la Huşi, cunoscută
ca manosů . Cale de patru poşte o făcuiū în Șése ore . Doc
torulŭ allandu -se bolnavu , imi declarà că nu póle merge,
var imi dete nisce medicamente . A doua di dimineta amŭ
fo- tă înděrěplă . Era însă prea tèrdiū ! Biata maica mea su
combase ! Casa tótă urla de bocete, la cari se adăogiră şi
ale mele !
Mórtea maicei mele in a făcută sẽ cunoscŭ ce este adevě
rata durere şi sé portů jalea pentru perderea unei fiinţe in
bile . Mulți ani amŭ plànso ; căci nu puteamŭ sě -mi aducă
aminte de figura ei cea dulce, de ochiğ ei ce frumoși alba
stri, de surisulă ei incantatoră, de vocea ei argintie, de no
blelea manierelorú și sentimentelorŭ ei, fără sě uitů amorulů
( e -mi păstra şi siguranța cu care predicea viitorulŭ með .
După ce mě desmeliciiŭ ceva de durerile ce mě copleşiseră ,
readunandumi mintile, miamŭ pusă înainte datoriile si sar
cinele ce mě pěsaŭ dupě promissiunile ce dădusemù maicei
mele. Aveamț înainteit mea o familie din cele mai grele : aveam
10 sur rỉ şi 3 frați, de car trebuea sě ingrijescŭ ca unŭ al
donilea părinte, mai alesů că bietul tatălů meň părea zăpăcitů
de greutatea pero lorð .
 432 DIN COPILARIE

XXXII

Amŭ trebuitū sē incepŭ cu sacrificarea plăcerilorŭ mele. Che.

maiŭ pe Anca și-1 declaraiŭ că, după jurămentulů ce lăcil
semŭ maicei mele, trebuea sě se ducă de pe la noi . Ea de
0 - cam - dată îngălbeni, mě făcù se -i mai repetă cele din urmă
cuvinte, apoỉ rîse cu hohotă și căờù din piciore leșinată. l'e
niră surorile mele langit ea , o stropiră cu apă şi o deşteptară.
Atuncea ea le spuse că 1 - a venitŭ rčŭ din cansă că tată -sčů
voesce sě se intórcă în țéra unguréscă . Toți din casă pline
seră, fiindă - că pe toți ii desfătase atata timp cu cantecele ei .
Apoi săru'àudŭ màna la toţi, eşi canlandŭ :
« llaide, suflete, cu mine :
Lasă ' n urmă foculă těŭ .
Căci în lacrimi şi suspine
M'am ursilũ sẽ trăescŭ eŭ .
Haide, dorule , departe,
Sẽ cậtanữ ca sẽ gặsium
Mângâyere ' n altă parte ,
Saŭ de jale sě murimŭ ! »

Sguduilă până în ſundulů inimei de crudimea cu care am

congediatŭ acestă poetică fiiinţă , care ma ſubitů atat de
multă şi care mě parăsta cu o resignațiune atat de ange
lică , simţindŭ că -mi curgeaŭ lacrimele şiróſe fără so le polů
opri, amŭ dalŭ fuga de vale la casa Dadace mele unde ea
gitsduña, decisă ca s'o oprescă . A fostă însé cu neputință .
« Trebui să te lasů, disse ea . Nu voiŭ supera sulletulŭ co
conei, Dumnedeŭ s'o Terte !
Puseiŭ in mana bětrânului orbů o pungi cu o sută lei, iar
pe buzele Ancă o lungă şi focósi sirntare, ou alre il ple
catŭ cintandŭ arăsì cânteconlŭ eſ de sllsů
1838 Martie .
DIN TINERETE

28
 DIN TINERETE

1.

Piană la etatea majorității, amŭ trăită și amŭ lucratŭ sub

directiunea tatălui met ; rare ori, sub seutulă de dragoste al
mamei mele, imi permitcamů a mě emancipa și a face lucruri
neaprobate de dinsulă. Acuma venise timpulă când credeamŭ
că mi se cuiventa a mě emancipa. Tatălů meŭ însě fără a con
sidera că nu mai eramů copilă și că trebuea sě asculte și
avisulŭ meŭ, din contra din și in di se arăta maĩ nătângŭ :
voia a face tote după capritulů sčů , și contraria ori-ce părere
saŭ idee manifestamň relativŭ la sorta intimă a familiei, care
mě interesa mai tare ca ori -ce .
Cu vre - o duo ani înainte, voindŭ a regula sórta surorilorð
dale la călugărie, a găsitŭ cu cale sẽ le ſea de la Monastirile
cele mari unde le aşeqasem , și sẽ le mute la schituri mai
mici și mai apropiate de moşia nostră. Deci uneia ii făcù
chilie la Giurreni, în districluli Romanului, iar altera la
Boudănita , in districtulů Tulove . Apoi dupí mórtea maicei
mele , voită să mai dea patru fete la călugărie , ceea
ce cŭ nu voiamŭ a aproba. Din acestă causă , şi altele care
e de prisosů a le mai memora, aŭ venilŭ neînţelegeri între
noi. Vorlendů cesta , intro di v-am declarată că eŭ nu mai
stau acasă , ci mě voiŭ duce la laşi pentru ca so caulū saŭ sě
intru in vreo scolă , saŭ sẽ îmbrățiședů cariera funcțiuniloră .
436
DIN TINERETE

II .

Tatălŭ meŭ atuncea , departe de a se opune, mi- a destinată

în plină possessiune via de la Valea -Adâncă , de lângă laşi,
douě camere în casele ce le aveamŭ lângă sântulă Nicolae
celă Săracă , și doui băleţi de tigani spre a mě servi. Apoi
aducêndu -mě elŭ însuşi la Iaşi, merse cu mine la Spatarulŭ
Vasile Pogoră, care era Directoru Departamentului Dreptății,
presentându -mě și arătându -i dorința mea de a cápěta vre-o
funcţiune. Ca unulă care cetisemŭ Henriada lui Voltaire, tra
dusă de acestă importantă personagiŭ , mě dusesemŭ cu entu
siasmŭ la elă, sigură fiindă că omeniſ carſ facă versuri — saŭ
aşa dicêndŭ poeţii - trebuſ sě fie bunī, blândi, veseli și es
pansivĩ. Nu sciŭ de ce, dar așa credeamŭ eŭ că trebuſ să fie
cei ce se dică fii Museloră , cari se inspiră de Apolon şi caută
rime pe sub cóstele Olimpului.
In contra aşteptării mele însē , viitorulŭ meŭ superioră, de
parte de a mě încânta, la prima aparență mi sa părută mai
indigestă de cât versurile Henriadei. Posacŭ , posomorită , gravă ,
seriosă , atâta mi se părù de antipatică, în cât îm venia sẽ
lasă la elŭ pe tatălŭ með şi s'o rupă de fugă . Ma întrebată
ce carte sciŭ , unde amŭ invěțată și daca scriŭ bine. Rěspun
seiŭ cum mě pricepuiŭ , apoi se puse de scrise pe o bucățică
de hârtie ceva, și acea hârtie dànd'o tatălui meŭ , iſ dise sě
mě ducă la Căminarulă Dumitraki Cornea, care era capă de
divisiune, saŭ şef de secție, cum se dicea pe atuncea.
Acestă personagiŭ era cu totulă de altă natură : veselú, su
ridětorů , glumeļů , dupě ce a îmbrățișată pe tatălŭ meŭ, pe
mine m'a sărutată părintesce și mi- a spusŭ că, numai sě fiú
aplicativů , şi va face tóte chipurile ca sě mě înainteze, adăo
gendă că suntemŭ si ceva rude, saŭ cimotii, cum se dice la
Moldova. Deci mě dete sub orinle Stolonacealnicilorù (capi
de biuroù) sẽi Mataki Lupu, și ( . Papafilů, cari la rèndulŭ lor
 DIN TINERETE 437

mě puseră în comunicațiune cu alți copisti, cu carĩ trebuea sě

conlucrezů.
Eată -mě căpětuită și intrată într'o viéță cu totulă nouă, în
care a trebuită sě facă atâtea esperiențe și sě încercă atâtea
deceptiuni !

III .

Nu scieamă de amŭ léfă saŭ nu . La capelulă lunei insě mě

pomeniiờ chỉemată in cabinetulŭ Directorului, care mě puse sẽ
subscriŭ pe o listă, şi apoi îmi dete in mână 50, adecă cinci
decì lei (vechi se înțelege), Çicèndu -mi că acesta este de la
Excelenta sa Domnulů Ministru . In adevěră acea Excelentă era
atâta de nobilă, în cât nu se înjosta sẽ yea léfa pentru func .
țiunea ce ocupa. A servi ca ministru, după părerile de atuncea,
pentru nobilĩ era o datorie, care nu se cuvinea sẽ fie remune
rată . De aceea léfa de duoě miï lei pe lună, ce avea mi
nist rulū, se distribuïa la candidaţii ce nu intraŭ în stată
( ca de -al-de mine ), şi la alti functionari din Departamentů
şi chiar de prin Tribunale, carŤ se sciaŭ că sunt mai ne
cessitosi .
Ce bogatú m'amŭ credută când amŭ primită cei intéī bani
ca léfă ! Ce maĩ chefurī amŭ făcută cu cei 50 de lei ! Până
și luxulă de a lua înghỉețată mi l'amŭ permisă, o dată pe sép
tă mână, (de câte 20 parale ), şi mi se părea că facă unŭ ac! ŭ
de desfrenare !
In curëndă mi-amŭ făcută camaraderii plăcute, căci, nu
sciŭ cum se făcea , maĩ toți cei cu carì faceamŭ cunoscință
mě afectionaŭ. Până și morocănosulŭ de directorulŭ meŭ , in
tr'o di nemerindu - se sě ne întèlnimă în scară când eşiamŭ de
la cancelarie, mě pomeniiủ că- mi spune sě mě urcă în trăsura
sa , care trăsese la scară . Apoi ducêndu -mě acasă la elă, mi-a
spusă (ceea ce fórte multă m'a uimită) că amŭ sẽ mănâncă
la elă . După ce mě presentà la Cocóna D-sale, acésta mi-a
vorbită cu atâta bunătate şi blândeţă în cât mi-a descleştată
438 DIN TINERETE

gura ; și nu numai că amă mâncată bine (dle trei ori pote

cảt ei amendoui), dar amů și vorbită , se vede, ceva care 9- a
făcută se ridă ; iar, dupe masă , cand le -amŭ sărutatù mana
ca se -mi taŭ adio , cocona ma invitată ca in lote joile sé viŭ
sẽ mănâncŭ la ei . Cand am spusú acéslit la Cancelarie a
doua di, saŭ minunati toli, fiindu - că nimeni, nici o dată , ou
vēduse pe boierulů Pogorù ridondŭ san suriden lů ; deci en co
misesemŭ o adevěrată minune, puindu -lŭ in veselie.

IV .

Era rènduélă , pe atuncea, la tóle ministerele, ca in tote di

lele sě stea in permanentă cale unulū din scriitori doué -deci
şi patru ore in Cancelarie, atit pentru priveghierea cat si pena
tru primirea corespondentelori , pe care in casuri de urgenţă
le ducea la Directorulū . Aceşti jurnalieri, cari pe aluncea se
numiaŭ dejurna, craŭ inscrişi pe o listă, după care toli, fiecare
la rènduló seŭ , işi lăcea datoria. Ca mulă ce fuscið înscrisă și eň
in acea lista , peste vre-o doué -deride çile dupe intrarea mea
in servițiŭ , amŭ trebuilă să -mi faci rèndulů ; sarcinii inutilă ,
absurdă şi viciósă , căreia trebea sě mo sapumu.
Dapă ce plecà tólă lumea de la Cancelarie, trimisciú pe un
odagið ( odálasů ) si -mi aducă ceva le mancare : imbucaiú ceva ,
nu mai finŭ minte ce , dar forte prostů, şi apo mě pusein sé
citescŭ Regulamentulů Organicŭ și Codica Civilă ce se allað
pe masa Directoruluş. După ce odauiiſ ütù maturată și aŭ gri
jilŭ tóle camerele, m'amŭ instalată în salonulŭ celŭ mare ,
uude mi-amŭ alesů o masă lungă care Sě -mĩ serve de palii,
și càte - va dossille pe care se -nì facŭ cipětàiulă în lipsă de
perină ; apoi, ca să mì trécă timpuli , mně puseit să citesců
cărțile putinŭ distractive ce le spuseiū mai susů
Séra, după ce ascultaiŭ, din balconi, concertele privighie.
torilorț din grădinele învecinate , cari parea ca adoraŭ stra
lucirea unei si frumusetea seinteietóre it stelelorů , mo
culcaŭ pe masa ce -mi alessassemů. izlendi in fað mi pesa
 DIN TINERETE 439

ferestre mari pe carî venta lumina lune până în ochii mei.

Eramŭ singură : nu aveamŭ allŭ tovarășă, de càl dóră câte-va
duzini de greieri, ale cărora concerte cadenţate îmi lovğaŭ au.
dulă, făcêndu -mě surdŭ la răcăitulů şoreciloră numeroși ce
nopțile rodeaŭ dossarele de pe mese .
Aşteptândă ca sē vie Morfen cu visele sale, saŭ cum dice
poporulă Moşå Iene pe la gene, ini sa părutů a vedea o stra
nie ceremonie : in mijloculŭ salonuluì era o masă cu lumânări
de céră aprinse și cu o cruce, far alături cu masa o cristel
nită , saŭ căldare de boteză , apoị vre- o duoi popi cu dascăliſ
lorŭ ce càntaŭ , apoi unŭ bořerů bětrână, îmbrăcată cu haine
fórle bogate, cu ceacșiri roșii, cu meșī în piciore, cu fesŭ in
capů, cu o fermenea scurtă de mătasă, purtândă unŭ copilă
in brațe și ståndă în fața mesei, lângă care popii psalmodiaŭ.
Atunci mě apropiaiŭ și eŭ ca sě vědī ce copilă este ; far ta
tălů með ( care părea că venise și elŭ impreună cu o femeie
ce negreşită era manců , saŭ doici ), vědèndu -mě cuprinsă de
curiositate, mě trase și-mỉ spuse că boierul celŭ bětrànŭ este
Logofelulŭ Töder Balşū, care mě boteză pe mine. Uimită de
vorbele tateř, mi se aſita curiositatea şi mai tare, mě apro
piaiŭ cand scotea copilulă din cristelniță și în adevěrů mě re
cunoscuit pe mine, când eramŭ in etate de sése luni, mititelí,
slabă şi pipernicilă !
Acestă fantasmagorie n'a întârdială însě a dispărea ca unů
norŭ de fumŭ luatŭ de venturi. Curendů apoi se făcea că se
strecuraŭ, ca intro panoramă plutitore pe o gârlă cu cursů
răpede, pe dinaintea mea , tóte fasele copilăriei mele, de la
căruciorulă trasă de câni până la furia amorului með pentru
Anca , a căreia aducere aminte imi rescolia sângele de la cre
stetulŭ capuluğ pånă la tălpile piciorelorŭ. ( ) vedeamŭ aci rî
dèndă , aci plângendŭ, aci făcèndu -mi semnă să viŭ la ea , aci
so fugŭ de densa . ( ) audiamŭ cântândă, când de jale, càad de
veselie. Mě răpediamŭ s'o apucă în brate, ea fugia ; alergamŭ
după densa cât ce puteamŭ gonind'o pe délurĩ și pe văț, și
locmai când se apropiaŭ månele mele de ea, dispărea ca nă
luca, și mě pomeniamŭ înconjurată de toți camaradi mei din
440 DIN TINERETE

Ministerŭ ridendă cu hohote de prostiile mele. Simţindŭ atun .

cea că inima mi se bătea ca o pîrpăriță de móră , gata a
sbura de la loculů ei, o apucaiŭ cu dintii ca s'o fină pe loců .
şi readunându -mự puterile cădute in långedire, mě siliið sé
adormů .
Dar pe când somnulů se juca de-a baba órba cu mine, ro
tindu-se mereŭ împrejurulă ochilorð mei fără a-mų atinge ge
nele, de o- dată audiiŭ unŭ felú de fişiitură, ce părea că imita
tiritura picioreloră unei babe bětràne pe nisce scàndurī uscate .
Mě uitaſu in lungulŭ salonuluị și atuncea, cu mare spaimă,
vēduiŭ că din coltulů opusă venia, abia mişcându-se, o fiinţă
in chipŭ de omŭ, inaltă de trei ori cât mine şi îmbrăcată in
albă de susů până josŭ ; şi pe lângă sgomotulŭ ciudată al pa
şilorŭ ei, audiamŭ încă unŭ sgomotŭ ce sěměna cu clăpăitura
fălciloră și dinţiloră unui animală puternică. De astă -dată nu
mai era de glumită : fără dor și pote, acesta trebuea sẽ fie
stafia casei, despre care odagiii Ministerului spuneaŭ cu certi
tudine ca se arată adesse - ori în carne și în óse . Eŭ insē,
care nu credeamŭ în aseminea absurdități, atuncea aducen
du- mi aminte de vitejia eroiloră din Mitologia grecescă și din
Povestile populare, ně decidů sě sdrobescŭ capulŭ malahaleī
ce vența asupra mea . Deci de pe masa pe care mě allamů
culcată, întinseiŭ încetişoră mâna şi apucaiŭ de spetéză unŭ
fotoliŭ solidă și greň , pe care lucra şefulŭ de sectiune, iar
când mi se părù că dihania era numai la distanță de cinci
paşi, mě sculaiŭ ca fulgerulŭ și , rădicândă fotoliulă de-asu
pra capului meŭ , il răpediiŭ asupra ei cu tote puterile. Și ră
peditura mea a fostă aşa de puternică și violentă, în càt
inalahala mea a intrată în pămèntă , iar eŭ , storsă de pu
teri și de palpitatiuni, căduiŭ pe parchetă fără de simțire. t

M’amŭ deşteptată, apož, înconjurată de odagiſ, cari, cu lu

minările aprinse, mě stropiaŭ cu apă şi mě spălaŭ de sångele
ce -mi curgea pe nări, in urma loviture violente ce primisemů
prir. propriile mele porniri,
 DIN TINERETE 441

----
V.

Diua incepuse a se îngâna. Cu capulă încă turburată de

coşmarnlă ce avusesemă, amŭ deschisă ușa despre balconů, și
amŭ eşită afară . Mi se risipiră imediată impressiunile de orore
ce căpătasemŭ peste nople, înaintea spectacolulu mărețŭ al
naturei, în momentele când lumina qilei desbrăca luceferiț de
scânteile loră şi părea că gonesce cu flacără de focă întune
reculi nopțiĩ. Cântărý plăcute, ce -mỹ păreaŭ divine, se revěrsaŭ
din guşele micelorů ciocârliſ cari, cu fălfăiri continue, se ti
neaŭ în aeră și se urcaŭ mereŭ în susă pentru ca ele, cele
intâiŭ , sě întêmpine primele rade ale sorelui, și sẽ le aducă
in triumfă pe fața globuluſ pămêntescă, spre a respândi lu
mina și viéļa . După ce sorele mi - a arătată tóte radele sale ,
maĩ ascultaiữ ca jumatate oră concertele răpitóre ale privighi
toriloră din crângurile grădinelorů vecine ; apoi intraiŭ in sa
lonulŭ in care petrecusemŭ nóptea atât de urită, și punêndu -mě
la o masă, făcuiŭ conceptulŭ une petițiunì cam în cuprinsulă
următorů :
« Excelență ! (Pe atuncea ministrilorŭ li se da acestă titlu).
Fiindŭ -că casa în care este aşeqată Departamentulů D - v. este
visitată de stafii , cari pe mine se vede că mě urinărescŭ ca sě
mě necăjască, și fiindú -că mie nu -mi place societatea de ase
menea dobitoce, vě rogŭ porunciți sě mě scutéscă de sar
cina ilejurneš ; saŭ de nu, sě primiți demissiunea mea . »
După ce amŭ decopiată acestă petițiune cu cea mai mare
îngrijire și cu cele mai frumose caractere chirilice în douě și
trei etagiuri, după cum se scriea pe atuncea, o puseiŭ pe masa
Directorului, care primia petitiunile în loculū ministrului şi
care , potŭ dice, că mai în permanență îl înlocuia ; căci mi
nistrulŭ titularů maĩ că nu da pe la Departamentulū sēŭ ; hâr
tiile curente se espediaŭ subscrise de Directorulă , şi numai pe
442 DIN TINERETE

cele mai importante le trimitea prin cine va ca sě le sub - scrie

ministrulu .
Până a nu veni ora cancelarieſ, mě pomeniiŭ cu tatălú með .
Elñ venise de la férii în ajunů si, negăsindu -mě acasă, plecase
se -mi dea de urmă la Deparlamentů. li spuseiŭ , cu lacrimele
in ochi, visiunile mele de peste nople și-ì declaraiŭ că, de nu
va mijloci elŭ ca să fiŭ scutită de durmă , apoi facă causi
ministerială .
Tatălŭ meŭ, care nu era tocmaņ incredulŭ la superstițiuni,
imi esplică că visurile mele aveaŭ ratiunea lorù . Maſ inteiŭ
scena botezului era adevărată : căci acolo , in salonult acela ,
reposutulů Toder Balşi mě botezase in anulú 1822 : iar apa
riſiunea stafiei o credea țarășī adevărată , ca pedeapsă a su
fletului lui, pentru ca nu și-a finută promissiunea de il -mi face
parte de moştenire din imensa lui avere şi mie, finului seữ , ci
a lăsato tută ( uì nu trebuca .
Cu omisiunea aceea , tatălŭ meň imi spuse că bétrimulú Balșt ,
cand a venilú cu domuia Michaſ Sluza Vodă, care - ì era ne
potů do sorri. in aventulů seŭ patrioticŭ verlendŭ cu fericire
asedată in feră domnia piemonteui , cand a merså sě-lŭ ſelicite
pentru prima orii, 1 -it spusú : « lreit inaltate Dómne și nepote,
fiindu - i D -de nu mi- it dală copii, şi fiindú - că elů a voitů
ca so le inalte la o tréptă aşa de slăvilă, eată că prin acestů
testamentů le facŭ moștenitorů pe averea mea , Care scii că
covèrşesce și pe a lui Rosnovilhu , pentru ca se ai mijloce să
triesci ca uni omnŭ falnicŭ și să poţi face bine patriei lării
it- li pangiri numele cu cataclisuri (abusuri) ca Domniſ ve
netic de mai nainle . » După trei patru ani insč, dragostea
bětrânului slăbi, lindù - că chronicu scandalósă în töle dilele iſ
aducea pe la audŭ fapte abusive de notorietale publică : se
dicea cu Maria sa făcea ca so -1 vie peşcheşuri grase, ba de
Vámi, ba de la Ocne . ba de la Chrisóle, ba chiar şi de lit
funcțiunile cele mai însemnale. Atuncea se dicea că bélrànulů
în cale - va rinderi sar fi dusů Sě- lů mustre şi sě- spue că ,
de nu va înceta cu asemine fapte ruşinose, elŭ işi va retrage
donațiunea . Intr - o bună dimineță insě bětrànulū Balşŭ dete or
 DIN TINERETE 443

tulŭ pope pană a nu prea să şí schimbe testamentulů, lă

sandū nepotului seň nu numai multele lui moşii și casa ( care
aluncea se închiria pentru ministeri ), dar chiar barba lui cea
lungit, care, impreună cu mustăţile şi cu genele, vuduse prină
in dina inmormentarii. Lumea , ciudată cum e tolu -dil - una,
şoptia și qicea că boierulă ar fi luată , pentru ca să perică,
arsenicŭ san şoricésit ; dar pe atunci nici procuror nu craŭ ,
nici medicii nu se ocupaŭ en constatări de decesuri nenalu
rale ca in dilele nostre. Astū- lelŭ după inmormentare, o mul
Įime de rude cart se uitaŭ eu jindŭ la averca belranuluğ
Bi o multime de lint (intre ( tri şi eň ) cărora le pro
misese cile cevit , aŭ remast cu buzele amate.

VI.

Evenimentulů meň a datů motivů de cercetări sgomotose.

Betrànulů Pogorů , după ce : celila petițiunea mea , mai inteiū
se dice că ar fi risi ilçil de lille in it -aŭ cardulů ochelarii ;
apoi chemaudú pe şelii de sectiunì le - a spusú ca să facă ()
anchetă in tölă revulu . Deci atraurea mea corespundinn en
semnele de loviri ( e il camů po nasů și pe frunte , precum şi
cu deposi!iunile odagiilorú alat ale celorú de susi cat şi ale
celorú din elaciuli de josů, curi itfirmaŭ că şi ei dessea se
intinescŭ en statia săimântătore il casei, sa decisă ca lume
tovari so faca dejanna nimai pină la ora cand se aprindă
luminările, iar dupit aceea să se ducă acasă , ceea ce mie mi- id
ficutů o popularitate nespusi intre colegiſ mei. Mai tardiù
chiar si decisů a se părăsi cand din causa stafiei, în cât
proprietarulů ei, l'odă Sturza , vodindů că no mai póte in
churia , a transformato in teatru, in care patru -decî de ani și
mai bine nisre altă felů se stalii, sub nume de artisti, au jucată
larse și comedii, până ( e in anulŭ 1888 de o - dati sa consu
mată de umŭ incendii , ce se crede å se fi pusů totŭ de stalia
rea veche a lui Balsů .
De prisosů a spune că naratiunile mele despre statia acesta
444 LIN TINERETE

aŭ înveseliti multă lume, fiindŭ - că mai toți șefii mei mě in

vitaŭ anume la mesele loră pentră ca sě mě asculte și co
cónelor. Cu acestă ocasiune amŭ făculŭ multe cunoscinţe plăcute,
cari aŭ contribuită lą succesele ce le-amŭ avytů mại tărţið în
societate,

VII .

Mai răpede de cât m'aşi fi aşteptată , m'amŭ vědută intr'o

bună diminéſă numită în stată , adecă scriitorů regularů. Din
tre vre - o slece practicanți multă may vechi, am fostů preferită
în considerațiune că scriamŭ mai curată și mai iute de cát
toți ; amă simțitů însē că la acesta a contribuită ( fără a mi se
spune, negreşită ) şi protectiunea delicată a nobile consorte a
Directorului meu , la care måncamŭ de datorie in tótă sép
tămâna şi care părea că mě afecționa.
Acestă căpětuire înse de şi îmi arăta până la óre- care gradú
perspectiva inaintărilorú , nu -mi mulțumia incă sufletulů . Sim
tiamŭ că mě rode necontenită unŭ ghimpe la inimă, care mě
neliniştía. Mě simţiamŭ inferioră în lumea acesta din punctulă
de vedere intelectuală ; și mě frămèntamŭ cu mintea cum sě
facă ca sě iesŭ din starea de ignoranță în care mě vedeamă.
ImŤ blestemamů sórta că nu aveamŭ mijlóce de traiŭ indestule,
pentru ca să intru iarăşř în scole, sč potŭ sě mě lumineză maş
bine şi sě mě facŭ ma folositorů in lumea acesta . Uşorulů
meŭ bagajă de cunoscințe, ce căpětasemă în cele douě clase
din Sântulů Sava, se evaporase în timpulŭ celorŭ douĩ trei
ani cât stătusemŭ la țéră : nu -mî rěmăsese de cât versurile svă .
păſate ce făcusemŭ pertru Luxița. De multă timpů încetasemă
chiar de a face versuri. Sorbisemŭ cu atâta poftă armonio
sele cântece ale Ancăi, in càt, cupa plăcerilorŭ avènd'o tot
d'a-una plină înaintea mea , nu mai simțiamŭ nevoie a-mi în
corda lira spre a căuta şi a găsi armonii mai dulci, flindă -că
ea însăşi era o armonie suavă și fermecătóre pentru ori-ce
sufletă poetică . Vechile mele încercări poetice le găsiaŭ ad
 DİN TINERETE

mirabile nătărăiſ de colegii mei , când le cetiamŭ din ele , dar

laudele lorŭ nu mě îmbětaŭ, căci eŭ aveamŭ convincţiunea că
nu eraŭ de càt copilăriſ risibile și fără de nici o valore . Astă
dată doriamŭ, sě facă ceva mai bună, mai cu vlagă , mai so
lidă , și la acesta eramŭ convinsă că n'aşi putea ajunge de
cât daca mi- ași ma freca cincî-şése ani cotele de băncele
scólelorŭ de atuncea .
Preocupată mereŭ de dorulŭ acesta, mai întâiŭ de tóte
aveamŭ recursŭ la lectură : citeamă cu nesaţiŭ ori-ce carte
îmi cădea sub mână, ori-ce jurnală , ori -ce publicațiune. Afară
de acesta, amŭ incepută a mě roti pe lângă ómenii ce au
diamă că sunt invěțați. In casa unui unchiŭ alŭ meŭ , Spăta
rulŭ Antohi Sion, cunoscuiŭ câți-va professori : fără a fi ele
vulŭ loră, mě duceamă de ascultamŭ cursurile ce le făceaŭ la
Academia Michailénă . Ast- felů , cu incetulů , legândă cunoscinte
și chịar intimități atât cu professorii, cât și cu studenţii cei
mai mari, mě pusseiŭ în curentulŭ mişcării culturale și inte
lectuale.
Simţindŭ necessitatea de a cunosce măcar o limbă străină
modernă, fiindă - că limba grecéscă acum începuse a eși din
usă şi nu o vorbiaŭ de cât greciï puțini câți mai eraŭ în ţéră,
mě puseiŭ sẽ învěţă limba francesă. Sciindů a ceti puţină, din
cât apucasemŭ de la dascălulă Ciasnocă , căduiŭ pe o carte cu
Dialoguri, lucrată de T. Codrescu, apoi pe o gramatică și unŭ
Dicţionarŭ (împrumutate de la unŭ amică ) şi încetă, încetů ,
mereŭ făcêndŭ esserciţii cu lectura şi cu memorisarea , ajun
seiŭ a pětrunde in secretele acestei limbi, care din di în di
se făcea mai de modă în societate. Apoi vědèndu -mě in stare
de a putea şi traduce fără greşelī ori -ce citiamŭ (după cum
mě încredintaŭ unii amici cu cunoscințe căpětate în scole ),
mi se părù că amŭ găsită mijloculă de a ajunge la ținta ce o
doriamŭ : de a mě lumina singură, și de a căpěla, între cei pa
tru pereți ai camerei mele, cunoscinţele ce le-aşi fi putută că
peta in scóle .
Urmărindŭ cu predilecțiune ideea şi dornlă de a mě pune în
comunicaţiune cu omenii învēlati și cu acei ce se distinc eaŭ
446 DIN TINERETE

prin spiritů saŭ talente, legain intimități cu mai multi din ele
viï de la Academie . Nicolae Ionescu , feciorui lui l'opa lon
din Roman, care pană a nu avea barbii, mě fiicea a vedea in
eli , ceea ce în adevěrů amŭ apucati cu patru -decì ani mai
tardiù , umŭ parlamentară din cei mai limbuti ce a pututū sē
producă pămentuli fertilŭ al Romanului.
Acesta intru adevěrů avea uŭ talentů extraordinarŭ de im
provisatiune : era în stare ca pentru ori-ce subiectů , cu fondů
saŭ fără fondů , comandali chiar, sě vorbesc câte o oră sau
două şi , cu discursuri ciceroniane bine disse și elegantù es
presse , să uiméscă pe oricare ascultătorú saŭ gură - cască , fără
a spune însă în realitate nimieň care să convingă saŭ sě in
struéscă .
Cu tótă inutilitatea şi inopurtunitatea unui asemine talentů ,
pe atuncea, când nici tribună nici baroŭ ni essista, mulți ti
nery se essercitaŭ in frumósa artă de a vorbi, fiindú -că toți
nutriamă speranța unei ere de vieți parlamentară şi constitu
țională, fiindú -că toți ne credeamă chemati a lucra la rege
nerarea patriei. Esperiența însě maſ tardiù ne -il datŭ trista
decepțiune de a ne convinge că elecuenļa parlamentară nu pa
triei, ci ambițioșilorů a servitù ca pârghie spre înălţare. Eŭ ,
mult , ori cât admiramŭ pe amiculú meŭ lonescu , aveamŭ încă
de atuncea assemine convincțiuni pessimiste, și de aceea nici
unů preľň nu puneamă pe acestă frumosi ara, si nici m -mi
băteamŭ capulū sé facŭ essercitii de declamațiune saŭ de
retorică .
Era póte și ceva inherentů nature mele. Arla, care chiar
inainte de a ocupósce bine o simţiamŭ in swielulú meti, era
poesia : acesta voiamů il cultiva ; in acesta căut:umŭ it mě in
strui, și pentru acesta căulamú a găsi modele pe urma cărora
sē polū merge. Printre studenţii de la Academie ascultamŭ din
cand in cand care o palidă productiune de versuri, dar nu era
ceva care se mě misce. Unŭ vérŭ al amicului met Jonescu ,
numitū lón l'oni, mě multămia ceva mai bine ; părea că atinge
mai bine cordele simțitore ; dar elŭ avea o predilecțiune par
ticulară pentru teatru , şi de aceea făcea maſ adessea tirade
 DIN TINEREȚE 417

lungſ dramatice, pe care le declama forte frumosů . Acesta , în

devěrů , după ce a eşit din scolă , sa devotatū artei drama
lice și a jucalŭ cu destulñ succesů in drame și tragedii până
la capětulŭ viele sale ( 1 ) . Mai era unŭ ténèrů , care se da de
poetū dar care fiindŭ mai in vèrstă de cat mine şi professorů .
pe langi aceste și cam prea incantati de persona sa , evitamů
de a-lŭ apropia . Acesta era Dimitrie Giusti, celú intâiù care sĩ
făcuse nume de poelŭ lirică . Lirismulŭ lu consista în aceea
că făcea strofe multe, versuri lungi, bine cadenţate, bine ri
mate, dar forte palide, atră sentimentu , fără idei. fără gustu
și într o limbă ſorte încălcită . Acesta fusese celŭ inlävið și uni
culŭ elevŭ al Referendarului scolelorů , mullŭ tranbiļalulă pă
rinte al literature George Assaki.

VIII.

Singurală organŭ cuasi-literară pe atuncea in Moldova era

« Albina Romanescă » , fundatí de G. Assaki. Erami in curen
tulů acestei publicatii, pe care o ciltamŭ la unchiulù með
Antohi Sion . Acestă mchiū vēdlandū aptitudincle mele pentru
literaturi, după unele strofe de versuri ce din cand in
cand iſ recitamů, intro Dimmineci mě lui in trăsură şi mě
dusse de mě presenta la acestů veteranŭ al literature .
Ne deprinsă încă bine cu lumea , mi se părea cam ciudată
visita acesta , sciindŭ mai alesů că mě ducŭ la unŭ omŭ ce
mi se dicea că e forte in včatů şi care juca unů rolŭ aşa de
mare , fiindů Referendariti, tillit ce mi se părea că ernivala cu
acela de l'odă al scolelori . Cand citiiï pe frontispicjulŭ casse
sale cu litere mai Paciei şi al mců ropaosiin mi se părù
lucrulă aşa de sublimŭ, in cal mu mé mai îndoiamŭ că amů
so mě infatiseză inaintea unui omů indumedeilu : unŭ sin
gurŭ lucru înso me intriga la inscriptiunea acesta . și mě totů

(1 ) A murită , de nu mě 'nşelă, pe la anulu 1852.

448 DIN TINERETE

întrebamŭ : de ce nu va fi făcută frasa mai naturală ? de ce

nu va fi scrisŭ « Pacea şi repaosuli meŭ ?»
Fuseiŭ primitŭ cu multă bună - voință și supusă la unŭ ade
věrată interogatoriŭ. După ce -i spuseiŭ pe scurtă fasele copi
lăriei mele , disse : « Pěcată că a părăsită aşa de curendŭ
scola ! Nu - ti réinâne de cât sě te instruesci singură, prin lec
tură şi prin contactă cu invětatii. Vino mai desă pe la mine...
de séră, la 7-8 ore ! »
Visita acesta o făcusemủ cam de dimineță. Assaki , care era
îmbrăcată într'unŭ halată și cu o scufie de catifea pe capu,
ne primise in camera sa de lucru . Acestă cameră era destulů
de mare : pe de lăturì eraň maĩ multe dulapuri cu cărți, iar
în mijlocŭ o masă mare pe care eraŭ recuisite de scrisă , mai
multe cărți mari deschise, instrumente ingineresc , tablouri li
tografiate, pietre litografice, forme tipografice şi altele, care túte
păreaŭ a -mi spune că Assaki e şi mai invěțată de cât au
dissemũ.
După o scurtă convorbire cu unchiulŭ meŭ, la care nu
prea făceamă atențiune fiindŭ - că mě uitamŭ cu gura că
scată la tablourile de pe pereți, ne luarămŭ qiga bună de la
marele omů , care , la retragere, imĩ repetà invitațiunea pe
deséră .
Mai tólă șiua amŭ stalŭ la cumpene : sě mě ducă, saŭ nu ?
Hesitaţiunea mea era motivată pe cuventulŭ că nu siamă ce
voiŭ face eŭ acolo ; apoi mě temeamŭ că voiŭ da peste lume
prea numerósă și necunoscută , lucru ce nu -mi prea plă .
cea, fiindŭ -că aveamŭ o predilecțiune pentru vieţa isolată .
Dar pe după prândă venindŭ pe la mine vre - o duoi acade
mişti şi spuindu -mi că şi ei sunt invitaţi acolo, mě luajú cu
densii.
Furămŭ primiți în grădină. Găsirămŭ câți-va professori ti
neri, intre carî era şi Gusti, și mai mulți elevī de cei mai
mari. Assaki recomandà pe cei noui veniți la respectabila sa
consóită, care apoì la rèndulŭ ti îi recomandà fiicei sale, o
frumósă fată de vre - o douě-veci de ani, care mi sa părutú
aşa de frumóså , in cât m'a lovită unŭ felú de ameţeli ; şi pote
 DIN TINERETE 449

aşi fi cădută din piciore, daca nu aflamŭ arborî de care sě

mě rézămū .
A fostă o adevěrată serată literară. Intr'unŭ pavilionů ce
era in grădină, se citiră şi se declamară versuri, se făcù şi
musică. Gusti recità vre - o douě poesiſ inedite, care 'ſ atraseră
multe aplause, dar care mie nu mi- aŭ plăcută ; póte că eraŭ
prea sublime pentru inteligența și priceperea mea. Poni de
clamà câte-va passagiuri din Saul, care apăruse de curendă în
Curierulă de Ambe Sexe, tradusă de C. Aristia . Dómna de casă,
Cocóna Helena Assaki, càntà în piano, aşa de frumosū , în cât
daca nu ar fi făcut'o Dumnedeŭ aşa de urită, negreşită că
m'aşi fi înamorată și de ea . Domnişora Hermiona, fiica luſ
Assaki, cântà în harpă, atât singură cât şi acompaniată de
clavirulă maicei sale . Ca unulă ce pentru prima oră audiamŭ
acestă instrumentă , care până atuncea il vědusemă numai în
Mitologie pusă în mânele luğ Orfeŭ, şi in Psaltire pusă în
mâna Impăratului Davidū , amŭ remasŭ extasiată și atât de
pětrunsă , în cât pote aşí fi împrovisată o odă în ono
rea încântătorei cântăreţe. M'amŭ oprită insé de la poetica
mea pornire, vědêndă că împrejurulū Diveĩ se învêrtỉa cu óre
care aerŭ de autoritate unŭ têuěrů blondă, frumosì, inaltă şi
bine făcută, care cânta din gură cu voce de baritonă bucăți
din Norma și alte opere, de care nici audisemă până atuncea.
Cercetândă, amŭ aflată că acela era Beizadea Alecu Moruzi
de la Pechea, care în curêndă apoi o luà în căsătorie (1 ) .
Cu acea ocasiune făcuiŭ cunoscință cu fiulă celŭ micŭ al
lui Assaki, Alecu , căcí cel mare care se numỉa Dimitrie, se
afla în Russia , unde îi plăcuse să intre în armată pentru ca
sě omore Circasieni . Alecu, cu care apoi m'amŭ pusă în strînsă

( 1 ) Dupd o seurtă conjugalitate și după o lungă věžuvie , acestă distinsă

persónă, s’a căsătorită de a doua oră cu marele publicistă și filosofă
francesů Edgard Quinet. La 1366 amŭ petrecută o séră de érnă la gura
sobei, în Elveția, la Chateau Chillon, cu acestŭ ilustru bărbată care trăla
proscrisă din patria sa ; iar venerabila sa consórtă, care împletia la ciorapi și
făcea la ceaſuri, fară a lua parte la convorbirile nóstre, părea fórte ne
căjită pe vertejulă anilorů, care-Y albise pěrulă ca și mie !
29
450 DIN TINERETE

intimitate, se ocupa pufinŭ cu ingineria , dar mai multă cu de .

semnulă şi cu pictura, pentru care arăta predilecțiune, de si
cu tótă buna - vointă , n'a parvenitū sē ajungă nic pe Apeles,
nicì pe Rubens. Pe urma lui însě a remasŭ doctorulŭ Assaki,
celebritate medicală care și- a făcută nume mai intêiŭ în Paris
şi apoi în Bucurescì, unde actualmente se bucură de o bună
reputațiune.

IX .

Fiindŭ -că amă venită cu suvenirile la o persónă, căreia

acuma i se rădică unŭ monumentů, credă că este bine sẽ
spună și eủ câte-va cuvinte, cu atât mai alesă că după mór
tea lui s'aŭ spusă de mulți multe lucruri essagerate.
Sa disă, de essemplu, că Assaki ar fi fostă de orgină Ar
ménă, pentru că avea unŭ accentă care seměna cu al Arme
niloră . Acestă assertiune însě se combate prin aceea că tatălă
seň a fostă preotă ortodoxă şi chiar protopopů : amŭ vědută
cu ochii mei ( într'unŭ dossară din Archivele de la Kişiněu)
unŭ raportů al Consistoriuluſ Mitropoliei din Iaşi în care fi
guréză Protoierculă Lazar Assakevică ; și apoi se scie că
acela era tatălŭ veteranuluĩ nostru literată. Se mai scie că Lazar,
mai pe urmă remaindŭ věduvă și călugărindu-se, a luat nu
mele de Leon . Se mai scie că numele de Assaki s'a formată
prin prescurtare din. Assakevici, probabilŭ după gustulă de ita
lianisare ce avea fiulŭ lui Lazar, ca unulă care isi completase
studiele la Roma. Daca cum -va Assakevici va fi avêndŭ vre
unŭ omonimŭ între Armeni, acesta nu e unŭ indice spre a
putea confirma armenia luğ Assaki . Mi s'a întemplată a întâlni
Israeliti, Armeni, Italienī și Francesi, purtândŭ numele de
Sion , fără a se rudi nicĩ de cum cu familia mea , néoşă ro
mânéscă.
Assertiunea că Assaki sě se fi născutŭ la Herta, este iarăşi
o fabulă . Daca in adevěrů popa Lazar va fi fostă din Herta ,
nici mijlóce ar fi avulŭ ca sč - şi trimită ( opilulă pentru învě
 DİN TINERETE 461

jătură în străinătate , și atât de departe, nicì ar fi alesŭ Cra

covia pentru acesta ; mai curendŭ l'ar fi trimisă la Iaşi ca sě
învețe la seminariŭ , de cât în scóle papistăşesci. E mai pro
babilŭ dar că Assakevicỉ, ca Ruteană, avea relațiuni saŭ póte
chiar rude la Cracovia, între Ruteniſ saŭ Românii sporadicì
de pe acolo.
Dar urmărirea cercetărilorŭ asupra casuluï de faţă ar avea
importanţa reală numai atuncea când ar fi vorba despre unŭ
geniū saŭ talentů extraordinară . Assaki, in realitate, nu avea
(Dumnedeŭ sě -1 erte ! ) assemine calități ; şi acele puține lucrări
cari i se atribue sunt exagerate. Ca ingineră, architectă saŭ
professoră , a fost mediocru : scrierile luỹ despre cosmografie
saŭ matematică nu -aŭ făcută nicì unŭ renume. Ca publicistă,
a avutŭ singurulŭ merită că elũ, celă întêiŭ , a scosŭ la 1829
prima gazetă intitulată Albina Românéscă. Ca omŭ de litere,
de şi s'a incumětatů a scrie în tóte genurile, n'a excelată însě
în nici unulŭ : poesiile sale, precum Odele ce făcea Impěra
tuluĩ russescă şi armatelorŭ sale învingětóre, Fabulele, Sone
tele, Baladele istorice, Liricele, nu presinta nici o strofă ca
modelŭ de limbă saŭ de gustă literară ; piesele de teatru, Nu
velele saŭ ori- ce alte producerî în prosă, mai tóte sérbăde și
indigeste, nicî ne -aŭ desfătată, nicî ne -aŭ luminat. Posteritatea
nu va putea cita din voluminósele sale publicațiuni nicì douě
rèndurĩ scrise cu stilŭ romanescă, cu frasă măcar corectă, cu
limbă bună, cu spirită saŭ cu vre-o înaltă cugetare.
Dar precum în féra orbilorŭ celŭ cu unŭ ochiŭ ajunge îm
pěrată, aşa şi Assaki , profitândă de starea de înapoiere în care
se afla societatea Moldoveĩ şi a românimeſ pe atuncea , a
sciutú sě speculeze cunoscinţele sale enciclopedice, ori cât
de superficiale eraŭ. Prin Odele sale slugarnice, s'a însinuată
pe lângă Kisselef și a fostă întrebuinţată la redacţiunea Re .
gulamentuluĨ Organică, saŭ maĩ bine disă la traducerea con
ceptuluſ scrisă în franţuzesce de representantulŭ Tzarului.
Apoi totă prin protecțiunea russéscă, sub domnia luỹ Vodă
Sturza, s'a perpetuată ca Referendarŭ al scoleloră, nu cu mis
siunea de a accelera desvoltarea instructiunei şi a progresului
452 DIN TINEREȚE

culturei, ci cu aceea de a o ţinea în stagnaţiune. Sub aceeaşi

protecțiune, Assaki a cumulată adesse- ori și funcțiunea de
capŭ al censure . pentru ca nu cum - va spiritele libere sẽ mani
feste idei și tendințe de naţionalitate saŭ libertate, considerate
ca subversive și periculose pentru siguranţa pubilcă, după po
litica de la Petersburg .
Dar și absurditatea face minunile sale . Ast -felŭ ea a creată
o sémă de adoratorì ai mediocritățiĩ, carĩ nu s’aŭ mulțămită
de a funda o Revistă și o societate cu numele de « Assaki ,
dar a întreprinsă de a- rădica chiar unŭ monumentì ! 0 deșer
tăciune a deşertăciunilorŭ ! Dar óre cum vomă mai onora me
moria luğ Beldiman, a lui Conaki, a lu Negruți, a luĨ Cogăl
nicénu, a lui Alexandri (vorbindă numai despre Ieşeni), cari
aŭ lăssată atâtea mărgăritare carî de -apururea vor stră
luci in literatura românescă ? Cum vom mai onora pe unů
Grigore Vodă Ghica, care a ruptŭ lanţurile sclavieĩ şi ale cen
sureş, şi cu facla libertățiĩ de tipară a deschisă calea Unirei,
a Regalităţii, şi a vieții naționale de care ne bucurămŭ ?

X.

Moştenisemŭ de la maică -mea vre- o dece cărți grecescì, pe

care le păstramŭ cu religiositate ca dulci savenire despre me
moria ei .
Ele în adevěrů adesse -ori îmi aduceaŭ aminte cum , pe când
eramă mică, imi făcea câte o lectură plăcută, și cum, după
ce mě făcusemŭ mai mare, mě punea sě - citescŭ cu voce
tare. Intre aceste era o broşurică ce coprindea o tragedie in
versurī, întitulată « 'Aviàévs» și compusă de Atanasie Christo
pulo în limba dorico -eolică , limbă care o preconisaŭ unii din
scriitorii greci moderni după perceptele celebrului Corai. Când mě
simţiiŭ în stare a face versurî, îmi veni ideea să traducă acestă
opusculă, în memoria maicei mele care afecționa pe acestů
autorů , pe care-l cunoscuse la Constantinopole și despre care
vorbia cu entusiasmů.
 DIN TINEREȚE 453

Cati - va amicĩ cărora le -amŭ arătată lucrarea acesta mě în

demnară s'o tipăresců. Ideea de a mě produce în lume ca au
torů , și mai alesŭ ca poetă, se înțelege că -mi surise ; de aceea
mě și încercaiŭ s'o pună în lucrare. Mě duseiŭ mai întêiŭ la
tipografia « Foiež Sătescă » ca sě mě informezŭ de costulŭ tra
ducerei. Directorulũ Tipografie , Berman , îmi dete o notă care
mě cam puse pe gândurì : se cerea o sumă de banỉ, de care
n'ași fi putută dispune. Imĩ venĩa sẽ renunță la pofta de a
mě vedea tipărită și mě gătiamŭ sě plecă. Atunci bětrânulă
Berman mě indemnà sé mě ducă la D. Cogălnicénu, proprie
tarulŭ tipografiei, încredinţându -mě că el póte mě va ajuta la
acesta , chiar daca nu dispună de bani.
Pe Cogălniceanu îl cunosceamŭ din nume. Dupě ce şi ter
minase studiele în Germania , venise în féră cu mintea incăr
cată de cunoscinţe şi cu sufletulă înflăcărată de a împinge
patria sa pe calea renascereĩ și pe făgaşulŭ progreselorů , în care
păşiaŭ popórele occidentale. Elū işi făcuse o tipografie, cu
planŭ ca prin acesta sẽ tipăréscă cărțĩ, care sẽ lumineze ti
nerimea care începuse a se rădica, și mai alesŭ cărți de ace
lea carī sē essalteze sentimentele şi mândria națională . Elů
înfiinţase fóĩa publicațiunilorŭ oficiale care se întitula « Fóſa
sătéscă " , – întreprinsese publicarea Reviste « Dacia Literară » ,
care după o scurtă viétă (de unŭ anů ) censura a supri
mat'o, - şi atuncea începuse a publica Letopsițele, saŭ Cro
nicele vechi ale Moldovei, cari se păstraŭ în manuscripte.
Profitaiŭ de consiliulů bětrânului Berman şi bătuiŭ cu sfiélă
la ușa acestuğ voinică taurŭ al inteligenței, care se arăta pe
orizonulă Moldovei, gata a lua în córne şi a rēsturna stavilele
cart se opuneaŭ luminei și progresuluſ. Mě primi cu multă
afabilitate, îmi luà manuscriptulū, citi pe sărite mai multe pa
gine făcêndŭ gesturî de mulțămire ; apoi oprindu -se, mai in
tàiŭ îmĩ spuse că, după construcțiunea versuriloră constată
cu plăcere că limba în care scriŭ , este curată românescă , și
nu pare a fi de scóla Referendarului (scoleloră . După acesta
mě întrebà daca amŭ și composițiunſ originale . Iſ respunseiŭ
că , de şi amŭ comisă şi pěcate originale, nu cutezamă însě a
454 DIN TINERETE

le publica, nefiindŭ sigură de valórea lorŭ literară . Apoi luândă

douě cărticele de pe un stelagiŭ ce avea în camera sa , mi le dete
dicêndu-mi : Eată , dragulă meŭ , doui autori, pe care ţi-î re
comandă sě-ĩ ai de modelů , atât pentru limbă cât şi pentru
concepțiune. »
Cărțile ce -mî oferta Cogălnicénu eraŭ de curendŭ eşite de
sub téscurile tipografiei sale, şi ediționate de elă . Eraŭ : poe
siile lui Grigori Alexandrescu din Bucuresc şi ale lui Alexan
dru Chrisoverghi din Iaşi.

XI .

Voiŭ întrerupe, pentru câte-va momente, narațiunea primei

mele întreveder cu Cogălnicénu, spre a spune ceva relativă
la unulă din cei doui autori, la Chrisoverghi, fiindú - că despre
celŭ intâiŭ voiŭ vorbi mai târdiŭ .
De și contimpuranŭ, nu cunoscusemŭ personală pe acestă
têněr : il vědusemă însé de câte-va ori pe stradă, ca unulů
care trăgea atențiunea prîn frumusețea și eleganța sa, prin
uniforma sa de adiutantă domnescă care-l arăta și mai fru
mosū ; şi apo prin numele ce-şi făcuse cu nisce versurĩ ce
adressase ruinelorŭ Cetății Némțului, -- versuri care, neper
mise de censură a se tipări, circulaŭ în societate copiate de
mănă şi se recitaŭ de rostů până şi de copiſ. Elŭ murise
cu câte-va luni maĩ înainte, în împrejurarea unei aventuri
amoróse, care a avută un desnodămêntŭ tragiců .
Acestŭ june, pe care mulți îl numšaŭ Adonis, căduse în
cursele unei din cele mai frumose femei ce strălucea pe atun
cea în Iaşi. Acuma credŭ că potŭ sě o și numescă, fiindă - că
și ea, și nobilulŭ sěŭ soți de atuncea, nu maĩ trăescă , Dum
nedeŭ se-I erte !
Fată a unui boierŭ mare şi bogată , persona despre care
voiŭ sě vorbescŭ era o ființă fórte poetică, nu numaſ pentru
că natura o născuse plină de poesie , dar și pentru curentulů
că chiar în pruncie fusese legănată de Muse . Tatălŭ sěŭ , con

i
 DIN TINER'ȚE . 455

timpuranŭ cu Beldiman şi Conaki, era unulŭ din pleyada pu

ţinilorŭ ómeni de gustă , carì in momente de distracțiune se
ocupa cu cultura literelorŭ şi cu frumosa artă a poesiei. In
adevěrů Vorniculă Dimaki (căci așa se numỉa tatălŭ Coconeſ
Catincăi), scrisese multă , și posteritatea ar fi putută avea după
urma talentului seŭ unŭ grosŭ volumŭ de poesiĩ, daca elŭ nu
le -ar fi distrusă , către capětulú vietei sale, provocată de cine
scie ce necazuri sufletescî ( 1).

( 1 ) Vorniculă Nicolae Dimache a lăsată lumea celorů vii în anulů 1837,

când ajunsese la etatea de 5:) ani. Pe la 1870 Cocina Catinca, după stă
ruințele mele de a -mi da ceva note despre tatălŭ ei, pe lângă acestă de
taliŭ, mi- a dictată următórele douě poesii pe care le -a păstrat în memoria
sa, care în adevěrů era prodigiósă. Credů a face plăcere lectorilorů repro
ducêndu- le aicea, fiind până astă-qi inedite :

O D A
catre Dumned eŭ .

0, prea înțelepte și nemărginite !

Cela ce 'nvil firea, lumea împodobesci !
Față nevědută în trei fete sfinte,
Ce din nefiinţă vécurl isvodesci !
Duhulŭ și mișcarea de la tine vine
Tu începută nu ay ; te ' ncept de la sine.
Nici că te pricepe mintea omenéscă.
Te- afli in tot locul, plinescì lucrulů těŭ ;
Și ai priveghiere, nimicŭ sě lipséscă ;
Totulů te slăvesce ; tu esci Dumnedeŭ !
Măcar sě se pótă vr'unŭ omú prin ispite
Sě měsóre marea, sě-1 găséscă fundulů,
Se numere colhulů, stele şi planite ;
Dar a ta měsură n'o ajunge gândulů .
Căcă deşertă este mintea omenéscă ,
Ceva luminată din rada ceréscă .
In a ta mărire părerile sale
Se perdă ca unŭ aburů ; nimică nu le 'nchiagă ;
Nici se afle póte hotarele tale,
Orị cât se silesce omulůse 'nţelégă.
4.56 DIN TINERETE

Poetica fată, cu mintea inflăcărată pentru poesie, neavendŭ

ocasiune sě întâlnescă în calea ei vre-unŭ poelŭ căruia sě se
dea în sacrificiŭ, a întâlnită pe unŭ fiu al poetului Beldiman
(Iordaki) și , în ilusiune că - lů va putea poetisa, l'a luată de
bărbată . Sperantele ei însē fură vane : cuconulŭ Iordaki, ori
cât de nobilŭ sufletă avea, orị cât de bunŭ patriotă și cetă
ténŭ era , numai gustă de poesie nu avea ; din contra, era
fórte seriosă și prosaică, ceea ce nu se potrivỉa cu tempera
mentulŭ focóseſ sale consórte. De aceea întălnindu -se cu Chri

Cu ună cuventă numai, ar făcută tăria :

In a tale facerý slava ta se vede :
A totului lumină tu esci în vecie ;
Rada 'nțelepțiune din tine purcede !
Pe sine cu sine te 'nființaşı, sfinte !
Insuţi de la tine esci, prea fericite !
Tu ai făcută crugulů , a timpului vêrste ;
Sě învie firea flórea primăverii ;
Sě prefacă dile a ernelorŭ triste ;
Vara sě vestéscă tómna 'mbelşugării.
Mâna ta cu lanţuri pe ființi le légă ;
l -all chibzuită cursulů ; le misci cu měsură ;
Intre ele tóte de la sine inchégă
Cu înţelepciune a lorŭ legătură.
Precum scânteľ multe năbuşesce foculă,
Se revarsă stele pe cerů în totů loculă.
Și cum la gerŭ érna în diua senină
Fulgi de promorócă scăpărândă la sore,
Lucescă , scânteéză, în a lui lumină,
Aşa 'fi sclipescă ție stele sub piciore !
Lucefer : 1 veseli resară ca s'alerge
In sine se verse clipiri luminose.
Implinindu- ţi vola și sânta ta lege
Și sloboļindŭ lumii rade priinciose ;
Dar de- ar fi de focuri aceste candile,
De-ar fi de brilianturi ceriurile pline,
De s'ar ivi încă mai strelucitore
Alte ființi noue peste aceste tóte,
Saŭ lumi și cometuri de focă ardětóre,
Tóte -să către tine ca đi către nópte.
Deci dar către tine din ori.ce tărie
 DIN TINERETE 4: 7
.

soverghi, têněrů , frumosů , spirituală , poetică , pe lângă altele

dotată cu epolete și eguilete de ofiţerů, ceea ce-lă făcea şi
mai iresistibilă , de aceea, qiců, n'a aşteptată de cât sě-l audă
pe acesta dicêndu-ĩ că are pěru frumosū, și îndată s'a dusă
în camera sa de toaletă şi tăindă o şuviţă 1-0 oferì cu o gra
ciosilate sentimentală . Chrisoverghi a doua di găsì ocasiune de
a- trimite o poesie asupra şuvitei sale de pěrů, iar cocona
Catinca, atinsă la corda simțibilă, profitândă de prima ocasiune
de întâlnire între patru ochỉ, îì permise a săruta întregŭ pěrulů

Ca unů stropů în mare ce din nuori vine

Ce remâne lume cunoscute mie,
Mai alesů eŭ , omulŭ, Dómne, către tine ?
Și daca 'n totů crugulă ceriurilorů 'nalte,
Ar fi lumi mulțime, mii nenumărate,
Şi însutită încă sě se mai sporéscă
Ar fi ele tóte o puntură mică
Cutezândă cu tine sě se potrivéscă,
Apoi eŭ nu - sů alta de cât o nimică !
Sunt nimica, însě în mine lucesce
A ta bunătate fără de měsură :
Faţa ta în mine se închipuesce,
Ca rada din sóre într'o picătură.
Și de sunt nimică, dar te simtă în mine ,
Te cunoscă , mě judecă, cugetezŭ la tine :
Mě înaltă cu mintea mai presusů de lume ;
Sufletulů með scie c'al těŭ duhů el este,
și că-ini esci tu mie ziditorů anume
Şi eŭ slave tale martorů într'aceste.
Ca prin mórte iarăşi sě mě chemi la tine.
Sě gustů în vecie de ceresculă bine .
Slaba mea fiinţă n'ai lăsată sě péră
De viclénulă şerpe de multă otrăvită
Prin gustare dulce cu otrav' amară .
Luândă pe-al těŭ uměrů óia rătăcită,
Nu ajunge gândulů , nu rostesce gura,
Câtă ți se cade laudă şi slavă.
A ta bunătate a trecută měsura :
Nici mal póte omulă , o zidire slabă ,
După vrednicie sě te proslăvescă,
De cât umilite lacrimi sě- ti jertvéscă,
458 DIN TINEREȚE

eỉ celŭ frumosŭ , pe care elŭ il càntase cu atâta focŭ , precum

şi întregŭ corpulă ei celú voluptosů. Relațiunile adulterine insē,
orì cât de misteriosŭ fusese organisate, n'aŭ putută dura multă .
Soțulă înşelată , preveniti de bună sémă de cine- va dintre ser
vitori, într'o şi plecà la ſéră , spuindů că se duce pe mai
multe dile, Yar in séra aceleasi dile se întorse şi , după ce se
assigurà despre lote eşirile, bătù la uşa camerei de culcare.
Têněrulŭ Chrisoverghi se îmbrăcà cât mai răpede putù, deschise
feréstra despre grădină și spunendů cocónei că póte sě de

Și c'unŭ glasă sě strige : Eŭ, Dómne, 'sů zidire

Nemulțumitóre, scumpă rescumpěrată :
Rătăcirea értă -mi şi-mi dă fericire,
Raiulă desfătăril cea dintâiași dată .

CORABIA PE VALURI

Pe- ale mărei luciſ valuri cu cârma minţii înotă

Cătândă sě zărescă limanuri din primejdii sě mě scotů :
Alergă cu pânzele întinse pe luciulă cel de focŭ
Pe marea acea aprinsă a viclénului norocŭ .
Inainte întunerecă , înapoi vêntulů vêrtejă.
Cu totulă în spre perdare furtuna 'mỉ cată prilejů.
O cerule ! in ce bine ! cum ochii mi s'aŭ deschisă !
Saŭ cine trăla ca mine , óre nu niě aflu 'n visů ?
Aşi face o hotărîre sě mě întorcă inapoi,
Dar vêntulă cu ’mpotrivire mě dă Iar peste nevoi ;
Şaşa cu pânzele 'ntinse stihiilor mě jertfescŭ
In stânca acea înaltă ajungă şi mě prăpădescă .
Nici meşteşugulù m'ajută, și busola a slăbitů.
Acea politică multă viéța mi- a otrăvită .
 DIN TINERETE 359

schidă ușa ; după aceea se aruncà în spațiŭ. Coconulă Iordaki

intrà, şi după ce nu vědù pe amantulă care sciea bine că fu
sese acolo ( fiindŭ - că chiar întârdierea deschiderii ușei îl in
credinţase despre acesta), după ce-l căutà prin tote colţurile
şi dulapurile, deschise feréstra şi atuncea vědù josă , sub pă
retele case unŭ cadavru care abia se mişca . Se întórse către
infidela sa consórtă şi -ï dise : L'ai mâncată friptă pe bietulů
băétů ! Eși, păcătos'o, din ochiĩ mei. » Apoi împingendo, aprópe
desbrăcată cum era, o scóse afară, o puse în trăsură şi o
trămise la părintiſ seĩ.
După acésta, rădicândă pe bietulă Chrisoverghi, maſ mortă,
pe prostiri (cearşafuri), il duse în camera de culcare de unde
sărise şi- l îngriji cu cea maĩ creştinéscă solicitudine. Nu fu
însě posibilă sě- lă scape, cu tóte ajutórele ce i s'a dată , căci i
se dislocase tóte ósele din închieturĩ şi i se frânsese şira spi
năriñ. După vre-o dece dile de cumplite durerị, nefericitulů se
duse din lumea celorŭ viſ !
Acesta se petrecuse in casa care actualmente apartine luſ
Sculi. Cocona Catinca maĩ tărdiŭ se consolà , mărintându - se cu
Th. Balsă , cu care făcù maĩ multi copii. Apoi remaindă iarăşi
věduvă, îșì petrecù bětrânețele după Unire în Bucureșcī, unde
muri în anulŭ 1887 .

XII .

Chemândă pe Berma), Cogălnicénu iſ dete ordinŭ sě -mĩ ti

păréscă opuscululă pe credită , spuindu-mi că voiŭ respunde
banii când mě voiŭ înlesni . Ceea ce și făcuiŭ .
Publicaţiunea aceluſ opusculŭ imŤ făcù unŭ mică renume.
Literații nu abunda atuncea ca acumă : puținî se ocupaŭ de a
scrie , și maĩ alesŭ de a face versuri, care eraŭ gustate cu mare
plăcere, daca eraŭ bine făcute. M'am vědută culminată de
complimente şi atrasă în multe case unde cunoscința mea per
sonală era dorită și aşteptată . Cați- va din boieriſ aristocrați,
cari- și făceaŭ glorie de a incuraja literatura, trimiseră se-m
460 DIN TINERETE

céră câte 50 şi chiar câte 100 de essemplare : mě grăbiamŭ

a merge însumi spre a le mulțămi, și ei , după ce-mi plătiaŭ
prețulă pe o sută, imi luaŭ numaĩ douě trei essemplare. Ast
felŭ făcuiŭ cunoscință cu câţi-va din fruntaşii Iaşiloră , precum
Nicolaki Rosnovanu, Al. Sturza Miclăușénu şi frații sěſ, frații
Roseti de la Boholinŭ, Catargiescĩ, Balşescì, la mesele cărora
eramŭ adessea invitată şi tractată cu atențiunile cele mai no
bile și maì generóse, atât din partea bărbațiloră cât și a co
cónelorù, carì càte o -dată mě arătaŭ ca modelă către tinerii
lorů copiſ. Relaţiunile acestea imi făcură multă bine. Mai in
tàiŭ mě mai degroşiră : Ině desfăcuiŭ de gesturile şi apucătu
rile mitocănescì saŭ provinciale, şi mě conformaiŭ manierelorů
bunei societăți. Pe lângă aceste , aflaiŭ ocasiune a mě familia
risa mai multă saŭ mai puțină cu limba francesă, pe care
până acuma abia o înțelegeamă din citire. In familiile aristo
cratice acestă limbă fiindŭ obligatorie pe atuncea, eraŭ case
unde ea se vorbỉa mai multă şi mai bine de cât cea romà.
néscă ; de aceea, chịar de nu cutezamă a o vorbi (de frică ca
să nu facă greșelſ de pronuncie), dar profitamů de ocasiune
spre a mě iniția în literatura ei, în care puteamă găsi instruc
țiunea și învățămintele care 'mi lipsiaŭ.
Vědendă succesulă ce póte dobăndi omulă cu ocupaţiu
nile spiritului, mi-amŭ consacratů orele de distracțiune la
poesie .
Făceamă și refăceamŭ la versuri de tóte genurile, pe care
citindu -le pe la diferite locurī și persone, observamŭ ce im
pressiune facă, imitândă pe Molière cu bucătărésa sa. Căpě
tândă mai multe încredințărị că nu sunt tocmaĩ rele unele
din producțiunile mele, mě decissejŭ a tipări din ele. Deci
adunaiŭ ună bună mănunchiŭ din cele ce mi s'aŭ părută mai
reuşite, şi, cu ajutorulă tipografieĩ lui Cogălnicénu, la care ' mì
făcusemŭ credită . le tipăriiŭ sub titlulă de « Césurile de multă
mire », titlu sub care nu de mult apăruse poesiile luì C. A.
Roseti din Bucuresci, şi care mi se părù destulă de modestă
şi destulă de bine cugetată .
Acesta publicaţiune a mai mărită succesele mele. Nu nu
 DIN TINERETE 461

mai diarele române dar şi câte-va străine se ocupară cu mica

mea persónă , prodigându -mi laude, care pote m'ar fi şi infu
murată daca eramŭ mai slabă de ângeră , și daca eŭ însumi
nu -m valutamă justŭ slabele mele încercări. Societatea înse
mi se arăta din ce în ce maî bine -voitóre spre a mě incuragia.
Cunoscințele mele se întindeaŭ din ce în ce mai multū ; mě
vedeamă invitată mai în tote dilele pe la prânduri și la partide
de veselie ; mě abandonamŭ câte o dată prea mult plăcerilorð,
carñ fiindă inherente la etatea în care mě găsſamı , abia de-mi
remâneaŭ ore de reculegere, pentru ca se recunoscă că acestea
îmỹ făceaŭ maſ multă rěŭ de cât bine .

XIII .

Alecu Sturza Miclăușénu, intr'o di întălnindu -mě pe stradă,

îmi spune că s'a numitù Directorŭ la Ministerulă de interne
şi-mi propune ca, daca îmi convine, sẽ trecă acolo. Primiiŭ
cu mare plăcere, dorindă ca sẽ facă practică și în ale admi
nistrațiunii. Fuiŭ trecută în stată, cu léfă de o sută lei vechi
cum eraŭ toți copiştiĩ, şi totŭ o-dată însemnată pe lista pri
vată a Ministruluſ ca sẽ capětă încă unŭ suplimentă de 50 lei
din léfa Excelenței Sale, care tótă se distribuía la impiegațiž
inferiori. Fuiŭ alipită la sectiunea criminală , unde aveamă de
superiorů (numită şefă de sectie) pe Spatarulă Dim. Ganea ,
unŭ omŭ plină de bunătate sufletescă. Acesta cum mě vědů
îmi arătà o dragoste particulară, invitându-mě forte desŭ la
masa sa. Cu ocasiunea aceste familiarități, făcuiŭ cunoscință
cu Costaki Negrutzi, care-i era ginere. Ce fericire simţiiŭ in
tâlnindă pe acestă omŭ, pe care în curëndŭ l'amŭ considerată
ca maistru , vědèndă că possede atâta spiritù, atâta gustă lite
rară , atâta idei frumose și solide în ceea ce privesce litera
tura în genere, și cultura în specie a limbeſ și literaturei ro
mâne. In Iaşi, elŭ era uniculă cu care se putea vorbi despre
asemine lucrurĩ, căcî era unŭ adevărată enciclopedistů, věrsată
in cunoscinte nu numai literare, dar şi istorice şi filosofice,
 462 DIN TINERETE

ajutată de o memorie prodigiósă și de cunoscința mai multorů

limbĭ străine. Elŭ in adevěrů vorbia şi scriea grecesce,
frantuzesce, nemtesce și russesce, fără a menţiona latina și
italiana , ale cărora literaturi nu - i eraŭ străine. Elŭ era judecătorů
de Curte, și ar fi putută trece chiar de iurisconsultŭ (jude
cândù după frumosele sentințe ce redacta ), daca pe atuncea
s'ar fi cerută cunoscinta dreptului la judecătorii ce compuneaŭ
Tribunalele saŭ Curțile.
Pe atunci in adevěrů nu se cerea sciinţă multă , capacitate,
saŭ învățătură, pentru ca sě ajungă cine -la la posturi mari.
Trebuea sē aibă saŭ protecțiunea lui Vodă, saŭ numele sonoră
al unei familiĩ aristocratice, pentru ca să capete posturi saŭ
rangurĩ. Funcțiunile publice, ca şi titlurile de boierie, eraŭ in.
părtite cam in trei classe distincte. Familiile de boierī vechi
şi marſ, precum Sturzesci, Ghiculesci, Roseli, Catargiữ, Can
tacuzini, aveaŭ privilegiuri asupra funcţiunilorù şi rangurilorů
marỉ : de la acestia nu se cerea nicĩ învěțătură, nici capaci
tate, pentru ca să ajungă membri de Curte saŭ ministri, saŭ
ca să capete ranguri de Logofeti, Vornici, Postelnic şi Agi.
Familiile de mana a doua, precum Draghicesci, Pogor , Gre
cenỉ, Coroſ, Gănesci, Sionesc , Negruțesci, Cazimiresc , Cuzesi,
. aveaŭ dreptă să aspire la posturi de mâna doua, precum Ca
sieri, membri de Tribunale, Directori saŭ cap de secțiuni
prin Departamente ; numai daca aveaŭ legături cu familiile
cele mari, saŭ se impuneaŭ prin capacități marcante, ajun
geaŭ la funcțiuni alături cu cele mari ; ïar în archontologie
se urcaŭ de la Pitară până la Spătară . Familiile cele mici,
plevuşca rădicată dintre neguțitorime, saŭ dintre Mazilime, era
primită la functiunile inferiore şi onorată abia cu rangurſ de Şe
trarĩ, Vtori-Lohofětŭ saŭ Vtori-Vistů, rangurì care abia îi
distingea din plebe și-ì scăpa de contribuțiunile fiscale.
Asemine prejudete absurde, moştenite de la educatiunea ve
nită din Fanară, ori cât aŭ ținuti unele familiĩ și persone la
ele, cu timpulă însē aŭ începută a se toci. Spiritulă de egali
tate isi făcea locũ , in měsură cu respandirea ideilorú moderne
ale Occidentuluş. Božerii ce mari aŭ incepulů a poſti pe cei
 DIN TINERETE 463

mici la petrecerile şi la mesele lorŭ ; n'aŭ întărţiată apoi a

se face, mai întâiū în modŭ sporadică iar maſ tardiù în modă
generală, și încuscriri, întocmite prin influenţa averilorŭ ; în
cele din urmă, ideile din anulă 1848 aŭ adusă contopirea
mai totală a classeloră , precum aŭ adusă și căderea privile
giuriloră .
Costaki Negruți a fostă, pe timpulŭ acela, unulŭ din cei
întâīŭ care făcuse minunea de a se introduce în societatea
boieriloră de classa intâia , de a căpěta funcţiunea de membru
de Divanŭ și rangulŭ de Postelnică , funcțiune și rangũ ce eraŭ
ca apanagiŭ pentru familiile aristocratice. Elă în adevěră cu
inteligența sa superioră, cu cultura sa rară pe atuncea, cu
manierele sale originale dar distinse, era nu numai bine pri
mită , dar chiar invitată şi trasă cu stăruință în casele cele
mari. Elŭ apoi, coalisată cu Cogălnicénu şi Alexandri, aŭ dată
aventă renascerei naţionale, prin propagarea gustului literară,
prin combaterea prejudețelorŭ absurde și prin poleirea spiritu
luì publică .

XIV .

Fiindŭ-că amŭ vorbită de primele mele relaţiuni cu Negruți ,

sě spună și o curiósă aventură ce a avutŭ elŭ pe timpulă
acela , maĩ alesŭ că acesta póte da o idee maĩ bună despre
epocă .
Se întorseseră din străinătate, unde fuseseră pentru studii,
fiii lui Michai Vodă Sturza . AmênduoĨ avêndŭ rangurì mili
tare, căpětate fără sẽ fi fostă vre - o dată sub vre - unŭ stin
dardŭ saŭ în vre - o sasarmă, celă mai mare Dîmitrie, fu pusă
în capulŭ armatei, cu nume de Hatmană , saŭ ministru de
resbelă . Armata Moldovei avea atuncea unŭ tunů, douě sute
de lănceri , vre - o șése sute de soldați de infanterie, și o barcă
canonieră ( fără tunuri) la Galati. Avea ce comanda Hat
manulū !
464 DIN TINERETE

Fiſulŭ al douilea , Beizadea Grigori, frumosì , voinică, spiri

tuală, cu aeră şi educațiune în adevěrů princiară, nu găsi
functiune care sě convie îndestul temperamentuluị sẽŭ înfocată şi
spirituluĩ sẽŭ sburdalnică. Neputèndu-se pune în perfectă ar
monie ideile lui moderne cu ideile vechi și ruginite ale tatălui
sẽŭ, negăsindŭ unŭ orizontă destulă de largă pentru desvolta
rea activitățiĩ și inteligenţei sale, care aspira sě domineze peste
o lume maſ întinsă, neaflândă în fine în societatea ſașénă ele
mente care sě corespundă idealurilorŭ sale, maniſestà dorința
de a se retrage la féră, pentru ca sẽ - și mai complecteze stu
diile într'o viéță maſ multò contemplativă . Vodă îi aprobà do
rința și iſ și dete în possessiune una din cele maĩ frumose
moşii de pe valea Jijiei, numită Perieniſ, pe care eraŭ case
mari domnesc , ocolite cu zidurỉ masive ca de cetate, grădini,
parcurt şi altele . Acolo fiſulă de Domnă, în apartamente splen
didŭ mobilate şi într'unŭ confortů ce nu lăsa nimică de dorită ,
ducea viéța de anahoretŭ excentrică și de filosofŭ somptuosì .
Acolea şedea dile întregi cu capulă între cărţi, după ce dimi
nefele făcea câte o oră gimnastică ; iar când se simţia cu
prinsă de urîlă, se scula și, ca unŭ leŭ ce scapă din colivie,
eşſa afară, Încăleca pe câte unŭ cală sirépă și pleca peste câmpi
în fuga mare, trecêndŭ déluri și văì, sărindă peste gârle şi po
nóre, și ucidèndů, cu unŭ bunŭ pistolŭ ce avea, aci o rându
nică, aci o turturică, aci o cintiță , aci o gâscă, aci unŭ porcă
al vre-unui tērană, pe care apoi le plătea de cinc ori mai
multă de cât făceaŭ.
Intr'una din nebunele sale cavalcade, într'o di s'a pomenită
într'unŭ sată pe care nu-lŭ mai věduse. Intrebà al cui e sa
tulŭ : i se spuse că este al luĨ C. Negruți. Merse la curte, se
presintà proprietarului și astă - felŭ legà cu elŭ cunoscinţă,
care apoi ajunse o intimă amicitie. Negruti , care din causa
uneĩ nuvele ce publicase într'o Revistă atuncea, perduse po
stulă și trăia ca și essilată la țéră , nu întârờie de a- in.
tórce visita. Este primită în salonů. Acolo dă peste o damă
frumósă și clegantă , care se părea absorbită în lectura unei
 DIN TINERETE 465

cărți ce ţinea în mână. Până a nu apuca însě a se apropia

de ea și a-i vorbi , întrà pe o ușă din drepta Beizade Grigori,
care numai de càt il presentà acer dame declinându - ĩ numele
şi pronumele, iar lui û dice : « J'ai l'honneur de vous presenter
Madame la Comtesse Dasch , mu fiancée. » La audirea acestui
nume, Negruti a remasú umită şi mu scia ce sẽ crédă : era
ore romaniera ale căreia opere le cilise ? Eată întrebarea
ce maſ întâiŭ făcu ( in românesce) princiarului ci logodnică.
Acesta îi respunse afirmativů .
Comtessa Dasch remase încântată de cunoscința acesta,
fiidū -că pentru prima oră da peste unů omŭ cu care putea
vorbi literatură, în loculă unde se vedea ca exilată . Negruți
remase nu mai puțină încântată de cunoscința acestei persone,
care ' n societățile cele mai înalte putea sě strălucéscu cu spi
ritulă și distincțiunea sa . Dar când voi sě plece de la Perienī,
se uimi audindă ruga ce-i făcea Beizade Grigori ca sě nu spue
nimêruï c'a întâlnită la elŭ pe Comtessa , fiindň -că Vodă nu
scie nimica, şi că trebuea mai întâi sě-ln prepare pentru ca
sé -ì capete consimţimentulī .
Nu trecură multe dile şi , întro duminică dimineta, Negruti
se pomeni invitată impreună cu domna la prândă la Perieni.
Nu se putea refusa. Fură primiți cu brațele deschise, dar ceea
ce li se părù curiosŭ era că vědură pe Comtessa în toaletă
de mirésă . Beizadė Grigori, care și elŭ era îmbrăcată de gala,
descurcă lucrulú spuindŭ lui Negruţi că l’aŭ poftitū anume
pentru ca sě - lử cunune ; că înainte de a cerca să capete con
simțimentulŭ tătâni- séŭ , s'a gândită că ar fi mai rėŭ daca ar
întèmpina unŭ refusă, și decī sa decisů a pune pe Vodă în
fața unui faptů implinită. Sa cercată sě refuse bietulŭ Negruti ,
pe motivů că se temea de urgia lui Vodă, dar în fine n'a
putută scăpa ; și fiindú-că eraŭ tóte lucrurile pregătite și maſ
totŭ satulŭ adunată la biserică (din ordinuli Beizadelei), Ne
gruți dândŭ brațulŭ Comtessei și Beizadea dómnei Negruti,
se col şi merseră la biserică, care era în parculă din
dosulū casei. Acolo preotulă, care sta gala învestmèntată , nu
30
466 DIN TINERETE

voi a procede la cununie pànii nu i se va da Peculi ( 1 ) :

dreptă Peciu însē, i se arătà o gură de pistolă care lů ame
nința de va stărui in refusă . Aşa védendŭ, Preotulŭ işi luả
inima 'n dinți, și cu jumătale voce cântà « Issaiea dănțuesce.»
după care perechia princiară mai întâiù assistà la o horă mare
de țărani ce se făcuse în bătătura din fața Castelului, apoi se
urcà susŭ spre a se pune la masă .
Nu durà multă insé fericirea de la Perieni. Popa a doua di
se repedi la Mitropolie și raportà despre posna ce a făcuti.
Mitropolitulă era cât pe ce sě pue ca sě-lì rață și sẽ -1 rěs.
popescă, fiindŭ -că a cununa fără Peciu era o greşelă care cu
nici unŭ cuventă nu se pote erta unui popă. Cu tóte aceste
a găsită cu cale ca mai intàiù se aducă la cunoscinţa lui Vodă
faptulů .
Acestă noutate pentru Vodă a fostŭ ca o lovitură de trăsnelů .
Nu se aştepta să vadă pe fißulŭ seŭ rebelă până la aşa gradă.
A se însura fără a-i cere consimțimentulů, fără a-i spune ni
mica, era ună ce enormă, fără precedente în familia sa. A se
însoţi, elŭ pravoslavnică cu o străină, de altă lege, era ceva
care se împăca și mai puținŭ cu credintele sale religiose. A se
lega apoi cu o femee care, prin faptulů chiar de a se mărita
în modă clandestină, părea a proba mai multă că era o com
tesă imaginară, i se părea ceva monstruosŭ şi nedemnă pen
tru posițiunea sa socială . De aceea declarându - lă de fiŭ nesu
pusă şi călcătorů de cele sfinte, prin aceea că a violentată pe
preotă pentru ca , în contra legeſ, sẽ celebreze o cununie ne .
tolerabilă, ca părinte şi ca Domnŭ, decreteză anularea că
sătoriei, şi supunerea sa la o pedepsă disciplinară, care
remânea sě se determine după ce va fi adusă la casa pă
rintéscă .
După acesta decisiune, şi paternă şi domnéscă, într'o bună
dimineță, în dorî de diuă, palatulŭ de la Perieni se pomenesce
assediată de ce douě sute de Lăncer ce compuneaŭ cavale

(1 ) Aşa se numa fidula, saŭ Cartea Dicasterială care ordona a celebra

cununia cuiva.
 DIN TINERETZ 467

ria nostră . Servitorii abia avuseseră timpů să deştepte pe Bei

zadé, și acesta abia avuse timpŭ sé dea ordinữ ca sě încuie
porta, spre a definde intrarea assediatorilorð. Beizadeaoa după
ce se îmbracă merge la portă . Acolo Prefectulă districtului,
care venise cu forta armată , iſ spune că are ordinŭ sě - lŭ ră
dice și sě -lŭ ducă sub pază la M. S. Vodă .
« Mergî de spune, se respunde Prefectului, că nu s’a născută
încă omul care să pe mana pe Beizadea Grigori, și că el nu
se predà pre càl va fi în vieţă . Totŭ o - dată i se făcù cunoscut
că cel dintàiŭ omů ce ar cuteza sě trécă peste zidurī, saŭ să
intre pe portă cu sila , va fi mortů .
Casteluli stete assediatŭ cale - va dile . Nimeni nu avea voje
din afară să intre, dar nici vre- o pornile ofensivă nu se făcea
asupra lui. Porțile, închise şi incuate, mai eraŭ pådite de
càli- va Arnăuți și ómeni credincioşi. Celorŭ din năuntru însē
li se permitea să éssă ; și în adevěrů ajungândů a se împuțina
provisiunile de mancare, cei mai multi omeni de - ai casei, câte
unulă , câte uuuli , se strecurară afară. Când se vědù în fine
că servitorii cei mai indispensabili, precum bucătari, vizitiņ,
feciorî, desertéză, cetatea trebuea sě se predea ; forta lucru
rilorů o silía la acesta . Decỉ într - o diminéță sa věďută deschi
Pêndu -se porta și Beizadea ( irigori, cu o carabină atârnată, în
bandulieră, cu 4 pistole la coburi şi cu sabia gólă in mână,
călare pe celă mai sălbatecă armăsară ce avea, esse în galopů ,
apucandŭ calea spre pădure. Cilli-va Lăncer7 se făcură că se
ſeaŭ după densulă, dar după ce -l perdură din ochi, se întor
seră . Arnăuţii din lăuntii se predară . Prefectulŭ intrà neîm
pedicată, iar Comtessa Dasch făcîndu - și bagagele mai răpede
de cât ar fi conceputů subiectulă unui romanți , fu urcată cam
fără voie intr'o Braşovencă , care aştepta acestă missiune, si ,
e cortată de 12 Lănceri, apucà calea Bucovinei : pe la Ma
mornița, trecù la Cernăuţi, unde a cădulŭ bolnavă din causa
emoțiuniloră şi a scuturăturilorů Braşovencei. Acolo neferi
cita romantieră a zăcută vre - o trei luni ; si numai vendendu -
468 DIN TINERETE

parte din sculele pretiose şi-a inchipuită mijloce spre a se in

tórce la Paris ( 1 ).
E de prissosů, póte, de a spune că Beizadea Grigori sa
dusă întinsă la Iaşi ca sẽ cerce a căpěta ertarea tatălui săŭ .
Vodă î - a acordat'o, inse cu condițiune de a nu se mai gândi
la Comtessa și de a merge numai de cât la Bucuresci, unde
se întocmise lucrurile pentru ca sě se însóre cu fata lui Mi
halaki Ghica, ceea ce a şi făcută .
Rogŭ pe Beizadea Grigori sě mě jerte de ori - ce omissiune
saŭ erorñ voiŭ fi comisă în narațiunea acesteĩ nebuniſ a ti
nerețelorŭ sale . Dar eŭ aşà amă apucat'o de la reposatulŭ meŭ
amică Negruti.

XV .

Intr'una din dile, ca copistă în Departamentulă din lăuntru,

mi-a venită rêndulů sě facŭ dejurna la D. Ministru, adecă sě
staŭ tótă diua acasă la elŭ pentru afacerile eventuale ale ser
vițiului. Grozavă îmi bătea inima când mě urcamŭ pe scara
caseſ marelui Logofětă Costaki Sturza (unde astă -di este scola
militară ) ; nu sciamŭ ce figură voiŭ face eŭ în fața unui per
sonagiŭ aşa de mare, mai alesŭ că audisemù că este forte se
verŭ şi cu tóne de omŭ excentrică. Amŭ intrată cu tóle aceste
în salonulŭ celŭ mare, şi amŭ spusă unui servitorů că eŭ sunt
dejurna de la Ministerŭ. N'a trecutů multă și m'amŭ pomenită
chỉemată în lăuntru . După ce amŭ traversată unŭ salonașă și
unŭ mică cabinetă , amŭ intrată într'o cameră mare, unde am
înţelesŭ că era camera sa de culcare. Ex. Sa era în halată.
Ună bărbieră, care îl răsesė, iſ da celú din urmă perdafū .
Cum mě vědù, îmſ arătà unŭ scaunŭ şi mě invità sẽ sedū.
După ce terminà cu bărbierulū , mě întrebà cum mě chĩamă
și apoī, spuindu -mi că cunosce pe tatălů með, se aproprie de

(1 ) Reposatulú Negruţi păstra cu religiositate manuscriptulă unul ro

manţă, scrisă la Perieni, ce i l'a dată ca suvenire nobila sa fină.
 DIN TINERETE 469

mine , mě apucă de barbă și cu un aerŭ desmierdatorů îmſ

dice : « frumosŭ băétă ! sameni cu tată- těă , când era tèněrů ;
dar pecată că te laşi netunsă şi nerasă , ca Lăſeșii... Şedi co
lea ... Bărbieră, pune- te şi taie- pletele şi barba... fă -mi- lŭ fru
mosŭ ! După aceste vorbe, trecù in altă cameră , ca sě se
îmbrace.
Mě aflamŭ cu unŭ vrafă de hârtii in mână, pe care trebuea
sẽ le subscrie Ex . Sa. De nu aveamŭ sarcina acesta , prin ur
mare și responsabilitatea, aşi fi rupto de fugă ca sě scapă de
asemine batjocură : țineamŭ la pletele mele, nu numai fiindŭ-că
imĩ sta bine cu ele, dar apoi era moda de a le purta așa ;
fără de plete lungi, n'ași fi avută aerŭ de liberală și patriotů
nationalữ ; barba ſarăși imi era prea scumpă, fiindă că era
vergină şi nu făcuse cunoscinţă cu briciuli. Ce n'aşi fi dată
atuncea să fi găsită o gaură de sérpe pe care sě potŭ intra,
saŭ o gură de puţă pe care sě m'aruncă ! Bărbierulū , de şi
părea a compătimi cu mine, mě sfătui sě nu facă cuin-va posna
ca sě mě opună, căci Coconu Costaki este forte ciudată când
îl supěră cine -va. Deci cu durere de inimă mě puseſă pe scaunŭ :
pletele mele într'o clipă sburară pe josì ; jar barba mea cea
frumosă, perdută prin clăbuci de săpunŭ, se rostogoli în li
ghénulū bărbierescă . Când mě uitaiŭ in oglindă, nu mă cunoscuiŭ
şi, cu stringere de inimă, blestemaiŭ ora care mě aduse in ser
vitulů Departamentului din năuntru .
Abſa terminasemă de a- mi curăți surtuculă de perị, și Ma
rele Logofětů veni. Mě essaminà şi, cu aerů de satisfac
ţiune, disse :
« Ei, vedi ? acuma escì bine. Nu te bucurì ?
Nu prea, cocone Costaki , căci imi plăcea multă pletele
şi barba .
Dar pentru ce, mě rogũ ?
Pentru că aceste le consideră ca semnele bărbăției mele ; şi
precum leului și caluluğ, credă că nu le-ar şedea bine daca
li sar tăia comele, totŭ aşi mi se pare că nici omulŭ n'ar
trebui sẽ- și lundă aceste ornamente de virilitate . De omulŭ
spànù saŭ chelŭ, nu ride tótă lumea ? Apoi in tóte tablourile
470 LIV TINERETE

care ne represintă pe strămoşii noştri romani, mi i vedemŭ

cu plete şi cu barbe ?
A , dar multe idei ai D - la ! Acum vreĩ să arăți că -mi
esci roman ? ha, ha, ha ! romanù ! audi, romanů !
Şi hohotele marelui Lolofělă nu maĩ încetaŭ ; aşa că mě
temeamă că nu cum -va sč - ſ abată a -mi trage câte - va, saŭ a
mě trimite la Politie. Pentru ca sē -i îmblândescŭ ceva porni
rea, disseiŭ cu unŭ ae ŭ de jale :
Acum , pe lângă altele, trebue se am şi chelluéla băr
bieriei.
De cheltuélă e vorba ? Naĩ sẽ cheltuesc nimica . Băl
bierulů með nu -ti va lua nici o dată plată . Vino...
Mě trasse in cabinetulă de lucri, îi cilin hârtiile ce aduse
semŭ ; le subscrise ; mě puse sé - ì citescŭ nisce jalube ce pri
mise ; mě complimenlà că citescŭ bine ; apoi imi spuse ce ſelů
de resoluțiuni să pună pe ele. După acesta eşi, lăsându mě ca
së punŭ resoluțiunile şi spuindu-mi ca se vin cu ele in salonulů
cel mare .
Pusă pentru prima óre la asemirc incercare, amŭ intàrdialů
mai o oră până să termină, căci mě temeamŭ sē nu facă
vre - o greşelă de stili saŭ vre - o allă bazaconie. Apoi luàndă
hârtiile, trecuiù in salonŭ unde găsiin pe boieru ståndŭ de vorbă
cu unŭ altă boieră ce şedea peste drumà de porta sa . Acesta
era Hatmanulu Toderaşcı Balș, pe care -l cunosceamă și eň din
vedere. Cum mě vědi, imi disse sě mě apropiiŭ și sẽ citescă ce
amŭ scrisă .
bine ai inļelesů ce ți-amŭ spisi, şi
< Bravo , --- imi disse --
frumosŭ ağ scrisi . Cum vědŭ, ai semne de procopsélă . Adă
condeiulū sē iscălescŭ . »
Ducêndu -mě sě -i aducă condeiulă , il audiamŭ povestindŭ in
limba francesă visitatoruluğ seŭ cum a pusă de m'a tunsă și
m'a lasă. După ce m'amŭ intorsă cu condeiulū , boierulü Hat
manů a incepută să ridă si elv de mine .
«Ei apoi ? Ce - a sě dică ilista ceca tală - těů ? Are sẽ le ( 1l -
núscă ? Aſ remasă fără častu ceer! barbă şi plete.»
Nu sciŭ ( e ainŭ pisů, dar eŭ audindu -lū repetándŭ la tie
 DIN TINERETE 471

care cuventŭ iusta ceea , amŭ începută a rîde infundată , yar

după risulŭ meň a incepută şi ministrulŭ međ sẽ ridă cu o
voſoşie s omot să .
Când voliŭ a mě retrage, bětrânulū imi spuse ca sě ducă
hârtiile la Departamentů , dar sě mě intorcă ſarăşi, făcêndu -mi
cunoscută că, fiindŭ mulțămită de mine, mě opresce ca dejurnă
in permanentă , cu serviciulă pe lângă elă .
Acestă notificare, de şi avea aerulă de favore, nu-mi prea
plăcu. Mi-amŭ inchipuitỏ cả Marele Logofětů voesce sě mě in
registreze între omenir casei sale, ceea ce nu corespune
dea cu ideile mele liberale și independente. Cu tóte acestea a
trebuitů sě mě resignezŭ ca și la sacrificari a pletelorŭ și a
barber.
Cand mě întor - eiŭ de la Ministerů, unde amŭ anunțată șe
fuluğ með ordinulů Ex. Sale D - lui Ministru și Cavalerŭ a mai
multe ordine, în anticameră mě věduiŭ intèmpinată de douſ
tineri bine imbrăcaţi şi dichissiți, cari mi se recomandară ca
omeni ai casei : unulŭ lim . Codreanu, comptabilă, iar altulů
Scarlat Clemente ajutorulū sen . Ey imi spuseră că Boſerulŭ -a
avisatử cum că eň sunt dejurna permanentů , și că mi a pre
parată și o cameră destinată anume pentru locuința mea . Aceşti
domni mě felicitară de noroculă ce amŭ avută ca sě intru in
favorea Bojerului, assigurându -ně că elŭ , de și firea il ară la
cam severă și fudulū , dar era cel mai bunŭ sufletŭ ce pote
avea unŭ omů pe pămêntů.
Acuma asteptati -vě, iubiți lectori, la o lungă naratiune despre
acestă mare casă boierescă, cu care amŭ venită din întemplare
in contactă , și in care amă făcută atâtea cunoscințe și amŭ
vědutů atatea lucruri așa de curióse, in cal s’ar părea necre
dute in dilele nostre.
472 DIN TINERETE

!
XVI .

Trei boieri, mai mari intre cei mari, avea Moldova pe la

inceputulŭ acestuị secolū . Unulŭ era Canta Deleanu, allulă
Săndulaki Sturza, şi al treilea lordaki Rosnovanu. E bine sě se
scie insě că aceştia n'aŭ ajunsă mari prin niscai fapte mari
carſ sě fi ilustrată numele loră , nici lucrări de geniŭ n'aŭ
eşit din creerii loră, nici descoperiri de lumi noue aŭ făcută ,
nici vre unŭ prafů de puşcă aŭ inventată, nici resboinici vi
lejſ s'aŭ arătată , nici monumente neperitúre pe urmele lorŭ aŭ
lăsată , nici pămentulů patrieĩ cu sângele lorŭ nu l'aŭ stropită ,
nicĩ cu vre- o glorie s'aŭ distinsă . Nimica alta n'aŭ făcută de
càt că aŭ apucată averſ mari de la părinţii loră , averſ in
mare parte dobăndite prin moștenire, prin hrăpire, saŭ prin
injustiție. Și eraŭ marỉ, fiindă - că aveaŭ moşii multe și mari,
turme mari de vile şi de tigany , case mari și somptuóse, în
fine trecere mare în féră , inaintea Domniloră și inaintea străi
nilorŭ năvălitori.
Logotětulă Costaki Sturza, fiiulă Logofetului Sandulaki Sturza,
avea peste șėse-decî de ani pe când l'amŭ cunoscută . Din
prima căsătorie avea , pe làngă o fată măritată cu Alecu Sturza
Miclăușenu, şi trei băeți cari fuseseră trimişi la Paris ca sẽ in
vefe și acum se intorseseră in téră spre a intra in cariere.
Celŭ mai mare din aceștia , Sandulaki, studiase legile și era
atuncea cel întâiŭ doctoră în dreptă în Moldova. Al douilea ,
Alexandru, se ocupase cu sciinţele diplomatice ; jar al treilea,
Iorgu, cu arta militară. Acuma însă, marele Logofělů se afla
în a doua căsătorie cu o persónă a căreia vieţă , bogată în
peripeţii, dacă ar fi fostů urmărită de viscai cronicarî price
puli, ar fi lăssalŭ posterității memoriſ voluminose și pline de
interesů .
Cocona Marghioliļa , despre care voiŭ si vorbescù , era fiica
marelui Logofetă Dumnitraki Chica, proprietarulŭ faimosei moșii
 DIN TINERETE 473

Comănescì din districtulŭ Bacăului, cu întindere colossală de

duoě sute de miſ fălci. Ea de bună sémă sa născută pe la in
ceputulŭ secolului, fiindŭ - că pe când amŭ avută fericirea de
a o cunosce ( 1842), lumea dicea că era trecută de patru -deci
de ani .
Cu tóte acestea frumuseţea ei era încă atât de strălucită, in
cât nu i sar fi putulă determina numěrulŭ aniloră fără actů
de botező. Tóte Gratiile din Mitologie iſ făcuseră parte din da
rurile lor fermecătóre : figură, corpů, talie, spirilă , lóte eraŭ
în perfectiune la densa ; se putea dice că representa idealulů
frumuseţei perfecte. Cu aceste daruri dotată de natură , cu
educațiunea îngrijită ce căpětlase în sînulŭ nobileſ sale familii,
cu frumósa zestre ce avea în perspectivă, ea putea aspira la
trepta cea mai înaltă a Ursitei : principiſ şi Regii s'ar fi ono
ratŭ sě facă din ea o soție. Cel mai distinsă tèněrů ce era in
Moldova pe atuncea, poetulů Alexandru Beldiman , găsise in ea
ido !ulŭ adorațiuniĩ sale : elŭ îi consacrase primele şi pote cele
mai frumose inspirațiunì ale Musei sale, pe care, vai ! a tre
buită sẽ le distrugă când a vedută că preferintele ei s'aŭ in
torsă către altulă . Nu doră că frumosa fată era nesimţitore
pentru acestŭ tèněrů, care avea șanse de a se face chiar
Domnŭ in Moldova ( 1 ) ; dar când a védută că Domnia (la 1822 )
sa dat lui Ioniță Sturza, a preferită mai bine sě se facă noră
acestuia, in speranță că fiſulă seŭ póle să moștenéscă tronulŭ .
Deci n'a avută de càt sě soptéscă ună cuventă , pentru ca
simplicissimulă Beizadea Costaki , sě -i céră mâna cu succesů.
Acesta apoi fiindů cerută a se duce ca ostatecŭ (zalogů) pen .

( ! ) lotre cei șése boyerŤ cari în urma evenimentelorŭ Eterie de la 1821

s'aŭ trimisă la Constantinopole pentru ca să céră a se numi unŭ Domnă
pămênténů, a figurată și poetulů Beldiman. Se dice că Vizirulů , surprinsă
de frumuseţea staturel și chipului sţă , ar fi spusú că el ar fi bună de
Domnŭ . Beldiinan însē ar fi refusată dicêndă că se simte născută pentru
vieta contemplativă iar nu pentru guvernarea țěrei. La 1859 a mai fostů
unů asemine essemplu. Poetului Alexandri i se oferja domnia din partea
câtor.va represintanți al Moldover. Elů insě a refusatů, ca sě facă parte
de sorti lui Cuza.
474 DIN TINELETE

tru assigurajea fidelităţii părinteluğ seŭ către Portă , Cocóna

Marghiolița sa dusŭ la Stambulă , pentru ca totů o dată să
sperie Orientulů cu frumusețele ei. In adevěrů succesele ei aŭ
fostă imense. Cavaleriĩ cei mai străluciți din Legatiunile Pu
terilorů europene, însesi uniſ din ambasadori, se rotiaŭ im
prejurulă frumóscì moldovence ca albinele împrejurulŭ rosele .
lonŭ ; și se făceaŭ certe mari, chiar singeróse , între cei ce
aspiraŭ la amicitia saŭ favorile sale. Sa vorbită că insuşi se
riosulů Sultan Mahmud , care domuia pe atuncea . věciend'o
intro di de paradă la Santa Solia , ar fi fostů fulgerată de
vederea ei și că, atlàndů cine este, a trimisă de a o aduce
( impreună cu sofuli ei) pentru ca s'o adrvire de aprope ; sa
vorbilů chiar c Padişahulă, intr unmomentů de essaltatiune,
ar fi invitato sě visiteze haremulă imperiali ; sa vorbită, căci
gura lume este l'ca, dar nu sa credulů nici o dată ca ma
rele Suzeranú sé culeze a atenta asupra vasule sale din Mol.
dova , de si a constatală că aşit giuvaerð au avea intre como
rile sale.
Ceea ce a fostů certů însă, a fostă că Cocina Mirghiolita
ne mai putèndă suferi nici vorbele lumei, nici positiunea sa
de uligi, atlàndů apoi că in curind era să se declare resboiulī
intre Ruși și Turci, după care ar fi trebuit sě fie incarce
rată in cele sépte Turnuri, intro bună diminelă a desertată
de la casa Beizadeleỉ şi , suindi-se pe o corabie ce pleca spre
Galati. sa intorsŭ la Moldova , doritóre de a vedea armatele
russesc despre care audisse multe lucruri frutose. Dorinţa
acesta na intàrdiatū da se reali - a . Ruşii viindů intro séră
fără veste, aŭ călcatŭ palatulů Domnescu și : ŭ răticatŭ pe
Vodă, spre a l trimite cu 0110le căzăcescă ca prisonierð in
Russia . Cocona Maryniolilit ( 1 modulů acesta scăpåndŭ şi de
socru , precum scăpase de bărbatů , så pusú sẽ cucerescă pe
Muscalſ pe calea diplomatică a ochilorŭ ei. Se dice că in ade
vori ea a şi făcută inulle cucerirt printre generaliſ cei mai de
frunte ; şi ist-felů , ca supusă fidelă a Sullanului, a rēsbuna ! ŭ
victimele făcute de Ruşi asupra Turcilorù in atàlea resbele
sångerose.
 DIN TINERÈ È 475

După încheierea păciĩ de la Andrianopole, a făcută pace şi

Cocona Marghiolita cu Ruşii ; s'a decisă chiar a trece in Russia
cu unŭ colonelŭ saŭ generală ce se numia Principele Muhanov,
care voia s'o ſa de soție ; dar certându - se și cu acesta la Scu
leni, tocmai când era sẽ trecă frontiera, sa intorsŭ la laşi,
unde mulți adoratori o aşteptaŭ spre a se indulci de bunele ei
gratii .
Dintre toţi adoratorii, celů mai fericitů a fostă marele Lo .
gofētī C. Sturza, carele a şi luat o întru însoțire. Fericirea
acestuia insě în eurèndŭ se vědù sguduită de marele Visliernică
Nicolaki Rosnovanu , carele, mai multă din încăpălinare și ciudă ,
sa posở sẽ yea cu assalt pe Cocina Marghiolița. Căcỉ trebue să
spuneinů : între aceste douě familii, a lui Sturza și a lui Rosno
vanu , essista o ură seculară, care se lăssa moştenire de la
părinți la fii lorù , întocmai ca ura dintre Montechi şi Capu
leti, descrisă de nemuritorulŭ Schakspeare. Rosnovanu , domi
natú póle de acestă sentimenlü maſ muilŭ de cât de grațiile
Coconei Marghioliței, sa incăpăținată ca s'o possedeze cu
ori - ce preļů , i mai alesů se facă lucrulŭ cui sgomotù cât se
pole ma le sunătorů .
Marele Logofětů věďèndŭ intențiunile lui Rosnovanu, a cre .
dută prudentů so plece din geră, calculàndă că prin depărta
rea persöre ce era motivů de tentatiune va l'ęci ostentatiunile
lu Rosnoranu . Deci lăcêndu -și bagagele şi luându - şi pasportů
pentru Russia, a trecut , împreună (ol Cocona , peste Prut si
apoy a apucali calea spre Odessa. Acolo luandŭ un apartamentů
mare , la celă mai înseminatŭ olelă, să pusă pe traiŭ ca unů
boier mare , făcendů cunoscinţe cu personagiurile cele mai no
tabile, punèndu - se în relațiun cu personele inalte, dandŭ pràn
zuri, organisàndŭ partide de cărți și de petreceri, atat ciua
cât şi noptea, fără ä сruta nicĩ o cheltuélă, nic o ostenélă .
Acestea túte le făcea şi cu intenţiunea ca să distragă pe Co
cóna Marghiolița, și s'o facă a nu se gàndi la impertinentele
stăruințe ale lu Rosnovanu . Dar tocmai când îşi organisase
vieta mai bine, unë personagiù nu mai puținú aristocratică
rin Moldova , care insě trecea sub nume de franceză, se așeça,
476 DIN MINERETE

în catulă de josŭ al otelului, într'unŭ apartamentů ce da spre

Bulevardă , şi acolo elŭ elŭ prima serile pe o damă pe care
o punea chiar pe genunchiş sei, fără a lăsa perdelele și fără a
se jena de trecětorí. Chronica scandalósă dicea că acea damă
era chiar Cocóna Marghiolita, care se cobora în momentele
când marele Logofětů era incurcatŭ in partide de vistŭ saŭ de
alte jocuri de cărț ; și escentriculă Coconulă Nicolaki o făcea
acésta intr'adinsù ca doră va vedea lumea cu ochii cum punea
elŭ córne marelui Logofětă . Iar când chronica repercuta asse
menea lucruri și le aducea până la audulŭ nefericitului incor
norată, acesta se grăbia a-și lua consórla și a pleca cu ea
spre Moscova ; apoì când se vedea ſară și urmărită de Rosno
vanu , care totŭ cam assemenea farse i7 juca, apuca , pe rèndă,
spre Kiev, Varşavia şi Petersburgū. Aceste peregrinațiuni eraŭ
de natură a strurcina ecuilibrulŭ in finanțele marelui boerů :
fle - care strămutare il costa prețulă unei moşii, până când sa
pomenită că din dece moşii ce- remăsese de la părinți, ii re
măsese numai Ruginosa și Todirenii, și acelea incă hypotecate !

XVII .

Aicea e loculì sẽ memoreză că, in mijloculŭ peregrinațiuni

loră acestora, bojerii nostri făceaŭ şi politică de stată . Atât
unulŭ cât şi altulū , introducendu - se in sferele inalte ale socie
tăți din Petersburg, cercaŭ a surpa creditulŭ lui Vodă Sturza ,
denunţându -lŭ că prin abusurile sale a nemulțămită țéra ; aşa
că ei înseși ajunseseră a crede că Vodă e disgrațiată de Pu
terea Protectore, că în curëndŭ are sě fie resturnată , și fie
care in parte spera că candidatura sa pote sě fie agreată de
Cabinetulů Russiei. Bětrânulă Sturza însé, mai bine luminată
prin confidențele amiciloră ce- şi făcuse, se assigurà că de o
cam -dată domnia era o păssărică pe care nu putea pune mâna
fiindŭ -că Vodă avea proplele tari pe acolo . De aceea vědéndů
totŭ o - dată că situațiunea sa privată mergea către unŭ de
baclu, se decise a se impăca cu Vodă, ca doră va putea sé
 DIN TINERETE 477

se ecuilibreze. Deci găsindŭ prudentă a lua, de la ore - cart

persone mari, recomandaţiuni bune către Consululŭ russescŭ
şi către Vodă, se întorse in ſéră rechiemândŭ şi pe cei trei
fiỉ ce -i trimisese în străinătale pentru studiĩ.
Michai Vodă, care trimisese anume copoiĩ sẽi spre a urmări
demersurile celorŭ douſ pretendenti, atlase că acesti douſ
božeri mari, ocupându - se mai multă de fustele unei femei, se
făcuseră mai multă ridicoli de cât ameninţătorý pentru elŭ . De
aceea, când a vědutŭ pe marele Logofětů reintorsă în féră,
departe de a-ì face vre - o mustrare, iſ spuse că de multă îl
aştepta, fiindŭ - că patria avea nevoie de capacitatea și esperiența
sa : il chỉemà numai de càt la Președința Consiliului de mi
niştri, oferindă şi fiilorŭ sei posturi și favori.
Cam pe timpulŭ acela avusesemŭ scena cu pletele și cu
barba. Ce fericită era bětrânulū Logofětū ! Ce casă mare, bo
gată și imbelşugată ! Ce strălucite mobile și trăsuri ! Ce splen
dóre și ce luxŭ la elă și la tótă familia sa numerósă ! Toți
cei din casă, boierulũ, cocona, fiiì, aveaŭ fie-care ecuipagiu
rile loră de gală, de preumblare saŭ de dîrvală . In grajdulů
seŭ nu eraŭ mai puțină de douě-deci cai, plus vacī și bivo
life de lapte. In şoprónele sale nu eraŭ mai puțină de cinci
spre -dece trăsuri. O slugărime incalculabilă : lachei, feciori,
rëndaşı, vizitii, bucătari, cameristĩ, cameriste , români, nemți,
tigani, ţigance, pentru tóte serviciile, mișunaŭ pe susă, pe
josă , prin curte , în grădină, in tóte părțile. In adevěră nici
casa domnéscă nu desvolta luxulă, largeța și magnificența care
se vedea în casa Logofētului C. Sturza. Singură casa lui Rosno
vanu putea rivalisa cu acesta !
Când pentru prima oră amŭ fostủ chiemalù la masa mare
lui Logofělă și amŭ dată ochiſ cu Cocóna Marghiolița , amů
remasũ trăsnită la vederea frumuseței și a grațiilorŭ ei. In
adevěră era ceva care nu mai vědusemŭ, ceva ce nici putu
semŭ visa, ceva ce -mi inchipuia în minte pe lléna Cosinzena,
pe Elena lui Menelau saŭ pe Afrodita din Mitologie . De
mi ar fi adressată în minutulū acela vre-o întrebare , ea

saŭ chiar altulŭ cine va , nu sciŭ daca buzele mele ar fi pututŭ

473 DIN TINERETE

respunde ceva . Norocŭ pe mine că a fostŭ lume multă , şi nu

s'a băgatü de sémă mina de uimire ce voið fi făcută atuncea :
atâta sciŭ că dupe ce saŭ pusú toti la masă, eú încă stamů
inlemnită nesciindů ce se petrece in jurulů meŭ ; şi numai
când unŭ sofragiŭ mi- a impinsă scaunulŭ sub genunchi, m'am
aședatŭ la masă . Atuncea se vede că amŭ făcut o mişcare
neobicinuită , care a făculă pe Cocóna so se uite la mine.
După ce mě vědu , se plecà către boierulă și - lú intrebă, în
limba francesi , cine sunt. Elŭ iſ respunse că sunt unŭ scrii
torð pe care voesce se - lŭ facă unŭ felú de secretarů, fiindŭ - că
amŭ stilă și pricepere. La mai întrebată dacă eŭ sciŭ fran
ļuzesce. I -a l'éspunsă că nu seiŭ , dar totů o dată mě întrebà
pe mine :
Scir limba francesa, Torgule ?
Nu sciŭ , fiindŭ - că n'amŭ învățată la Academie ; apoi
Boſeriï din classa a doua, din cari amŭ ' onore a face parte,
nu se servescŭ cu acestă limbă. Abia sciŭ ceva grecesce, cât
m'a învěțată mama .
A fostŭ grécă mama d -tale ? întrebå Cocóna uſtându - se
la mine .
Constantinopolilană, din Fanarů , venità cu haremulŭ lui
Vodă Sutu .
Atuncea întorcendu -se către boierulū, iarăşi disse : « C'est
drole ! comme on reconnait tout de suite le sang grec chez
quelqu'un, quand on l'en a. »
-- Mě ertati, Cuconiță, disseiŭ ; nu sunt greců, sunt moldo
vénŭ. Eŭ nu sunt vinovată dacă tată meň a avulŭ poſta sě ſea
o grécă .
La aceste vorbe a risú ceva Cocona Marghĩoliţa, iar Boie
rulů a datŭ nisce hohote care aŭ resunată póte până la scara
de josů .
Ast-feli , de unde credeamŭ că acestă divină ființă trebuea
sě fie mândră și fudulă ca o dină, věduiŭ că era bună și apro
piată. Mağ în tóte pilele îmi adressa câte o întrebare bine
voitóre și câte o aruncătură de ochỉ care , nu sciŭ de ce, mě
făcea sě mě roşescŭ până la estremitățile urechilorù. Intr'o di
 DIN TINERETE 479

chiar îmi spuse că a allată cum că facă versuri, că ei încă

iſ place poesia romànă, că a cetilŭ multe, și că - aşi face
plăcere se- 1 citescŭ ceva .
Orī cât mě feriiŭ , dicendŭ că ceea ce-a audită era o ca
lomnie, cu tóte acestea m'amŭ věqutŭ silită sé comită pěcatulů .
De aceea a doua di iſ cetiiŭ o cantonetă satirică, în itulată
Filon, după numele unu mare zăvodň ce avea Boierulī.
Acestă lectură îĩ făcù aşa mare plăcere, în càt, din funduli
salonului, unde mě allamŭ numai eŭ, alergå fuga până la celallŭ
capětă (unde se alla bărbatu sčŭ cu unŭ grupă numerosử de
óspeți) pentru ca să spue ce a ascullată . După aceea am fost
nevoită sẽ mai citescŭ canfoneta mea , oprindu -mě la fie - care
strofă hohotele veselular Logofělă, care atuncea m'a și sărul
tată pe frunte, dicendu -mi că are se -mi dea o recompensă . In
adevěră peste câte-va dile mě chiemà şi-mi dete decretulă de
Pilară . Acesta mě îndemuà sě facă o nouă satiră asupra ran
gului meŭ, care a produsă iarăşi o nouă hilaritate până la
lacrimi marelui Logofělů .

XVIII .

Intro di de 1 Maiŭ, câți- va tinerŤ se decidů a se intruni la

vjja unuia din ei spre a face o veselie , cu masă mare, cu
běutură bună, și cu lăutari. Invitată fiindŭ , mě duseiŭ și eŭ la
acea viie, situată pe o forte frumosă costă lângă şoséna ce
ducea la Răpedea . La umbra unui nucă centenarŭ se intin
sese o masă de douě -decì persóne. Vesela societate se adu
nase, dispusă a gusta tóte plăcerile la care era invitată . Intre
convivi eraŭ cinci-sése inşi cu femeile loră, tóte tinerele şi frumu
şele, numaĩ sẽ te jocŤ cu ele. Mâncarea însě se cam întârdia
in aşteptarea lăularilorð. Se vědură în fine douě trăsuri venindă
în fuga mare : din ele se coboră tarafulů vestită al lui An
ghelulă ; dar între cei dece inşi cari compuneaŭ tarafulă , ve
demŭ și o femee in costumŭ ungurescă, cu o ghilară în bandu
lieră, ci pălărie de paie și cu vēlŭ peste obrazů . Până sč-şi
480 DIN TINERETE

înstrune lăutariſ instrumentele, femeea se duce spre bor

deiulă unde se făcea bucatele, spre a-și spăla obrazulŭ plină
de prafulŭ de pe drumu, apoi înaintéză şi se pune între
lăutari.
Acesta este o surprisă ce vě facă , dice amfitriomulă
nostru . E o cântăreță unguróſcă ce amŭ descoperito in Tătă
raşi şi pe care amŭ plătito scumpů, fiindů fórle caprițiósă .
Cântă rară, dar bine. Nii cântă fără douě -reci de galbeni, dar
face. ( ) sě vedeli ...
Ne puserămă la masă . Atuncea liganiſ inaintară și începură
cu o doină. Cântăréta , care nu - şi rădicase vělulă , revērsa nisce
rulade fermecătore. Vocea ei părea a -mi deştepta o suvenire
plăcută : îmi treceaŭ prin inimă şi prin minte aceleaşi sensa
țiunì care mi le provoca o dată Anca. Mě simțiamă înduioșată
și coprinsă de dorulŭ Ancăi, pe care de douï ani n`o vě
dusemŭ şi nici mai scieam de ea .
Dar cu cât mě înduioșamă, cu atâta mi se ațița curiosita
tea de a vedea pe cântăreță, care părea că înadinsă se fería
de a -mi arăta figura ei . Nu -mi venia însě sě mě ridicŭ de la
loculů með spre a mě duce la ea ; și ea sta în dosulū unui
coiszară înaltă și spětosŭ ca după unŭ paravan . Unŭ comesénŭ
din cea-laltă estremitate a mesei, care o vedea, ņice in limba
francesă : « Cu tóte că nu -şi ridică voalulă , cântăréfa mi se pare
că e pre frumósă . » In totŭ timpulă mesei și a toasturilorú ,
n'amŭ putut'o vedea. Dar când ne gătiamŭ sẽ ne seulămů,
Angheluţă ne rógă sẽ maĩ ședemŭ, comandândŭ camaraţiloră
sei şi dicêndu -le : « Incă ună cântecă ! Atuncea sa cântată
ună cântecă de inimă, iar vocea cântăreţei ne -a făcută sě au
qimŭ o melodie care ne - a pătrunsă inimele și ne - a făcută pe
toți, tineri și bětràni, bărbați și femei, sě věrsămă câte douě
șiruri de lacrime.
Când cânteculă a încetatū , m'amŭ rădicată ca fulgerulū , am
alergată la ea ca s'o vědă . Ea a cercată sě -si mai ascundă
fața cu unŭ evantaliú ; dar după talie, după brațe, după cu
Jóre, recunoscend'o, ii dicũ : De ce te ascundi, Anco ?, Ea
îşi împreunà mânele, și fără a -mỹ vorbi, printr'unŭ gestŭ , mě
 DIN TINERETE 481

rugà ca sě tacă . Îi respectaiŭ dorința . Petrecurămů apoi mai

tótă diua în veselie : danțarămă pe érbă verde, ne chefuirămů,
mai făcurămŭ ună prândă pe la 4 ore ; apoi în deséră , pe
rēcóre, ne urcarămŭ în trăsuri spre a reintra în oraşă .
Când mě gătiamŭ sě mě urcă în trăsură , unulă din lăutari
mě trage la o parte şi mě întrebă de adressă. lĩ spuseiŭ că
mě póte găsi în totŭ -d’a-una în deséră, de la 7 la 8 ore în
grădina luğ C. Sturza .
Nu mai târdiŭ de cât a doua di Anca, veni şi mě găsi într'o
alee cu umbră désă, ce era în dosulŭ casei. Ea era îmbrăcată
ca o damă elegantă . Cum mě vědů , se aruncà pe gâtulă meŭ,
planse, leşinà, apoi, după ce-şi veni in simţiri, îmi spuse pa
timele ei. După plecarea ei din Hirsova, apucase drumulŭ spre
Transilvania . Când se apropia de frontieră, tatălŭ sěŭ s'a sim
țită bolnavă . A trasă în gasdă la o babă věduvă, care, ori
câtă îngrijire a dalú bietului orbů, viéța însě nu ķa pututo
salva : neindurata Mórte l'a dusu in altă lume . Anca, după ce
l'a îngropată, n'a avutử curagiulŭ sě se ducă singură în ţéra
ei. Sa decisă a se trage spre Iaşi. Aci se lipi pe lângă o cétă
de lăutari. Věqëndă că cu cânteculă câştigă , şi-a făcută din
acesta o meserie. S'a îmbrăcată unguresce, ca sẽ-și dea im
portanţă mai mare . Vědèndă apoi că succesele ei devină din
ce in ce mai căutate, se ducea numai acolo unde i se plă
tía mai bine : cânta rară , pentru ca sě nu -și useze vocea ;
îar timpulă ce- remânea îl întrebuinţa cu lucrulŭ şi cu lec
tura, căci învățase a scrie şi a citi românesce fórte bine.
Ast-felŭ a ajunsă a - și aduna unŭ capitală de 250 galbeni.
Şedea într'o căsuță în Tătăraşi, pentru ca nu cum-va sě o
ſea dreptă femee publică saŭ sě o prade niscaſ făcětori de
rele. Imi ofería punga eĩ, ca sě -ſ administreză banii. Refusaiŭ .
Mě rugà sẽ nu mě ducă pe la ea, ca nu cum-va sě vorbéscă
veciniſ că nu trăesce ca femee onestă ; imi cerù insě voie ca
sē vie ea din cand in când la mine . In grădina Sturzéscă , care
Joile şi Duminicele era desehisă ca şi o grădină publică, in
allevěrů am intalnit o de cale vil ori. Relaliunile nostre aute
31
482 DIN TINERETE

rióre însě aŭ fostă cu totulů platonice, căci eŭ contractasemŭ

alte legături, la care nu voiamŭ sẽ renunță .
Intr'una din dile, ea fu intalnită de fiulă cel mai mică ală
marelui nostru Božerů, unŭ têněrŭ frumosì si cu epolete, fiind
adiutantů Domnescú . Acesta fu fermecată de ea. Anca resistà
cat - va timpů. In cele din urmă deveni amanta lui adorată.
Avù căsă bine montată și birjă cu luna. Nu mai cânta de cât
amiculuĩ sẽă , și mie câte o-dată , căci adſutantulă , care-mi
purta o sinceră amicitie, nu putea sẽ fie gelosŭ de mine. De
aceea desse -ori făceamŭ partide de plăcere câte -şi trei la câte
o viſe, unde, daca se rătăcia câte 0 cobză şi-o vioră,
vocea Ancăi desfēta crângurile cu păsărele ca și sufietele
nóstre .
Colonelulă Irgu Sturza ducea cu Anca viéta într'o fericire
neîntreruptă . După càti-va anî insě, tocmai când tatălì sẽŭ
iſ declarase că averea i s'a compromisă şi că nu mai putea
se compteze în mari venituri, fu lovită de ună anevrismŭ şi
muri. Anca, care în intervalulú concubinagiului acestuța rea
lisase o sumuşoră de vre-o trei mii de galbeni, purtà doliŭ
o séptămână, càte - va ore şi nu sci câte minute. După aceea,
mereŭ curtenită de unŭ altă têněrů, care era protocolistă la
Divanů, termină, după consiliulŭ meŭ, prin a se mărita cu elŭ
şi a ajunge in societatea burgheză si in rêndulú femeilorů
oneste . Ea fu soţie şi mumă bună ; după vreo douě-decî de
anî de la căsătorie, muri lăsândă pe urmă -i doui fiĩ cu avere
şi positiune respectabilă .

XIX .

Casa marelui Logotělŭ era frecuentală aşa de multă , în cât

avea mai multă aeruli mu otelŭ de prima ordine. Se vedea
o mişcare de trăsuri şi unŭ dute -vino neintreruptă . Până la
amédă - i ventaŭ omeniſ cari aveaŭ trebuinţă la primul mi
nistru al ferei. După umedă di incepeaŭ visitele de amici ale
tutulor celor din casă.
 483
DIN TINERETE

Boierulū, Cocóna, Coconaşii, fie - care în parte, primaŭ în

apartamentele lor , fără a sci unulū visitele care le primiaŭ
ceilalli.
Cum se vor fi petrecută lucrurile nu sciŭ , dar între visita
tori assiduſ àſ Cucóneĩ, vedeamŭ maț în tóte dilele pe Vister
niculů Rosnovanu : elŭ venia regulată între 3-5 ore, elegantă ,
parfumalú , tot d'a -una próspělă rasă ca unŭ popă nemțescă,
în trăsură deschisă trasă de patru cağ înhămaţi rusesce, fu
dulů si mandru ca l'eneșù împératulă . Cei din casă şi chiar
fiiſ marelui Logofětů , cart iscieaŭ că aceste visite nu sunt de
sinteresate, nu -si puteaŭ esplica lucrult acesta . Se vorba înse
că se stipulase o conventinne diplomatică intre aceste înalte
persone, neratificate încă de opiniunea publică.
Intr'una din dile Cucóna Marghiolița, în timpulă prândului,
declară venerabilului ei soļŭ că se simte prea obosită de
sgomotulŭ capitalei şi că ar vrea să se retragă pe vre - o douě
luni la Ruginósa .
Nimicŭ nu te opresce, dragă . Poți sě mergi cand vrei.
Asĩ dori tolŭ 0 -dată sē se facă rostů , ca sě nu -mi
vie nimeni în visite . Ași vrea să nu vědů pe nimeni altulă de
cât doră pe vre -unuli din fiii lei , care se -mi fie companie.
Va puteil merge Săndulaki. Il convine ?
Prea bine, daca pe elŭ mu -l contrariéză acesta .
Nici de cum , qlise gentilulū têněrů . Eŭ încă ași avea
nevoie de a -mi termina nisce studii in linişte şi retrasă .
Ași voi fórte multů, dise cucóna , mai alesŭ sě scapă de
lisce visite carý mě importunéză și cărora aici nu le potă în
chide ușa .
Acestă conversațiune se urma in limba francesă , pe care
toți credeaŭ că eŭ nu o cunoscu. După pràndŭ, amŭ întrebatů
pe Jorgii : ce a în elesa din decisiunea cucónei Marghiolilei, şi
la ce visite supărătore făcea alusinne ?
Fleacuri ! disse bunulŭ lorgni. Cucona Marghioliļa crede
o ne pole amăgi pe toți cum umgesce pe bietnli papa . Se
face că visitele lui Rosnovanu nu le pole suferi, pe când in
realitate ea le provoci .
484 DIN TINERETE

In douě-trei qile se făcură preparativele plecării. Se espe

diară patru -cinci căruțe mari harabagiesci, încărcate cu arti
cole de provisiuni, cu bagagiurī, baterii de cuhne şi slugărimea
necesarie. In urma acestora plecà și Cucona, cu fiiulă bărba
tuluĩ sẽŭ, într'o caléscă închisă, cu doui-spre -dece caſ de postă,
pe unŭ timpà adinirabilă , care le promilea o vilegiatură de
cele mai plăcute.
Casa boſeréscă de la Ruginosa, de cure dủ transformată în
castelŭ de stilŭ gotică , de curendŭ mobila , dar până atunci
nelocuită încă de nimeni, de 0-dată se însufleţi ca prin far
mecă , în stare de a da ospitalitate chiar unui Rege . Ilustra
castelană făcù intrarea sa în curte nóptea, la lumina a vre-o
dece masalale aprinse și în assistența a vre-o trei sute de
ómenī, tērani şi ţărance, aduşi anume de arendaşulă moşiei
( unŭ Ungură) pentru ca sě -i ureze buna-venire. Afară de
acesta, o gardă compusă din dece arnăuțī și cinci-decî de
Plăſeşi, aduşi de la moşiile de munte ale boierului, aŭ fostă
surprisa cea mai plăcută ce făcuse marele Logofětă adorabile
sale soțií.
Nimica nu lipsia la confortabilulă frumoseſ locuinți de la
Ruginosa . Nobila castelană putea sě se bucure de vieța con
templativă care o dorſa, fără sẽ-și oboséscă mintea cu ceva :
avea totŭ ce -ar fi trebuitů ; nu avea nevoie sě comandeze
nimica. Servițiulŭ in tote amănuntele se făcea cu promptitu
dine . Dejunurile, prândurile, iſ oferìaù totă ce putea pofti. De
pe ferestrele casteluluï, spre càte- şi patru punturile cardinale,
avea vederĩ frumose și variate spre a - și desfăta privirile şi i
se putea lăsa în reveriile cele mai plăcute : aci déluri cu col
nice, aci coste cu crânguri, aci câmpiĩ cu o vegetațiune luxu
riantă ; iar împrejurulŭ casei o gradină imensă cu ale artifi
ciale, cu arbori roditorĩ, cu parlere de flori artistică intocmite ;
apoi maĩ depărtişorð, satulŭ cu locuințele țěrănesci, biserica,
casa arendăşescă, magaziele, porumbarele, şi tote acareturile
necesariſ unei mari gospodării agricole. Orī în care parte ar
fi dorită, găsta umbră sauð söre, vederi pitorescì saŭ loců de
repaosů .
 DIN TINERETE 485

Nu petrecuse însě o séptămână în acestă stare de beatitu

dine, şi eată că primesce o scrisóre printr'unŭ omŭ călare ce
a venită de la Stâncă ; ast -felů se numesce o moşie a casei
Rosnovănescì situată în apropiere de o postă de laşi , unde
pe unŭ locŭ înaltă ce dominéză văile Jijiei și a Prutuluị se
inaltă o casă boierescă care s'ar putea numi şi regéscă. Marele
Vistierŭ Rosnovanu intreba pe Cocona Marghiolita de sănă
tate, și o anunța că peste trei şile va veni spre a ĭ su
pune omagiurile. Cocóna atuncea chỉemà pe Sandulaki şi-i
arătà scrisórea, cerèndu - ĩ părerea : ce réspunsă sẽ dea .
Respundeti cum poftuti ; sunteti stăpână.
Dar nu voiŭ , dragă sẽ primescŭ pe nimenī; şi maſ pu
ţină pe acestă omŭ care mě plictisesce cu curtenirile. Sciŭ
bine că lumea vorbesce, mi se pare, pe comptulů meŭ . Se
şoptesce că aşi fi amanta lui. Eŭ însě amŭ consciința împă
cată că n'amŭ insultată onorea caseſ tatăluỹ téů . Potŭ lua
de martorů pe D -deŭ , că acestů omů nu m'a atinsă .
Atuncea n'aşi intelege pentru ce l'ati primi.
Dar nu vedi că elŭ nu -mi cere voie , obrazniculă ! ci
mě anunță. Ar avea aerulă că -mi poruncesce sè -l așteptă. Și
daca va veni și va stărui sě se urce la mine, trebui-va sě mě
incuiú intr'o cameră saŭ sě fugă de a - casă ?
Daca imi dai voſe mie, iĩ voiŭ opri intrarea de la porta
cea mare .

Daca poți face acesta , spune trimisuluị că eŭ nu pri

mescŭ pe nimenī și sě nu se ostenéscă a veni.

XX

După conciliambulul ce avù cu arendaşulū, unŭ vechiù omŭ

al casei, de origine ungură, ( care mai tardiù imi spuse aceste
amănunte ), Bulubaşa ţiganilorù boieresci fu chiemată şi ordo
nată ca sě aducă la Curte o sută de ómenſ din cei maĩ voi .
nici şi mai bătăioşi.
486 DIN TINERETE

Ordinulŭ ſu essecutată cu punctualitate. A doua di o sută

de Faraonen voinici, pletoși și spetoşi, gratificați fiecare cu
câte douſ sorocoveti, şi tămàjati cu cale - va vedre de vină și
rachiŭ, primiră ordinŭ ca sě se inarmeze cu ciomege și mă
ciuc şi sẽ mérgă sub ordinele Vătafului de Curte la hotarulů
moşiei, unde cu ori-ce preţŭ sẽ respingă venirea unui boieră
străină, care sa aflatů că vine cu duşmănie asupra casei
boeresci.
Tiganiſ audindŭ apoi că daca s'or purta bine, vor avea și
cinci buți de vină, strigară și se jurară într'o unire că vor
și mânca friplă pe boierulŭ acela, daca nu se va întorce de
unde ar veni .
Cu acestă óste împrovisală, vătafulŭ de Curte, un vechiŭ
omŭ al casei plină de devotamentů , se duse la hotarulă mo
şiei , unde se postă într'unŭ crânguleļu, aprópe de drumulū
cel mare, ce ducea de la lași spre Botoşani.
Rosnovaru, care prin omulă ce trimisese cu scrisorea atlase
despre mijlocele de apărare de la Ruginosa, care prin urmare
se aştepta la eventualitatea unei ostilități, luà cu sine cinci
deci de feciori boſeresci ( 1 ) călări, înarmați cu câte o flintă,
şi dece Arnăuți pe carſ ii luase in servitiữ când a aflată că
rivalulŭ seŭ trimisese dece asemine omeni la moșie. Până a
nu se apropia de hotarulă Ruginósei, allà de la unŭ drumețŭ
despre tabăra ţigănescă care avea sě - ație calea. Atuncea el
ordonà tuturorŭ omenilorů sei ca sẽ-și schimbe încărcăturile
de la puscă, înlocuindŭ glóntele cu ploie, saŭ halice mici de
turturele, spuindu -le ca , în casă de a vedea ceva ţigani că se
obrăsnicescũ, sě tragă in ei cu ploie de la bråŭ în josů.
Acesta se și esseculà . Cand ciomăgaşiĩ se iviră, călărețiï ii

( 1 ) Sub regimulă Regulamentului Organică, proprietarii aveaŭ privile.

giulă de a scuti câte unulŭ din dece locuitory tērani (după alegere) de
ory-ce imposite saŭ prestaţiuni către Stată , sub titlulă de feciori boieresci.
Aceştia nu eraŭ supuşi nici la inunca obligatorie a boierescului, fiind- că
dreptů ori-ce sarcină aveaŭ obligațiunea de a secunda pe proprietarà la
essecutarea lucrărilor câmpului. Dincoce de Milcov asemine servitori se
numlaŭ isprecnieci,
 DIN TINERETE 487

primiră cu o salvă, descărcată fórte de aprópe. Tiganii, care

nu avuseseră vorba ca sě se bată în contra pusceloră, când
s'aŭ vědută pârliți de alice, aŭ începută a ţipa şi a da dosă în
tufe, de unde nu s'aŭ mai arătată ; Var Vătafulă ce condu
cea fu prinsă și legată de unŭ copaciŭ, pentru ca sě nu se
pótă lua după ostea sa .
Intrândă triumfătoră în sată , Rosnovanu avù a intêmpina
resistența de la castelă. Căpetenia Arnăuțilorŭ seị îl assigurase
că cu o sută de galbeni va face pe conaționaliĩ sẽi din năun
tru sě fie inofensivň. Plăieşiĩ, cari aveaŭ ordinů sě se pue la
metereze şi de acolo sẽ tragă asupra assediatorilorŭ, s'aŭ ser
vită în adevěrů cu armele loră , dar, de frica pěcatuluị ca sě
nu facă morte de omů, trăgeaŭ in susă , pe d'asupra capete
lorŭ omenilor lui Rosnovanu. Aceştia însă, pregătiți și de to
pore, in curëndă sfărămară porta cea mare şi năvăliră în
lăuntru precedaţi de Arnăuți. Atuncea Plažeşiĩ fugiră prin
crângurile grădinež, iar între Arnăuți începů o luptă înverşu
nată. Pistolele şi şuşanelele lorŭ pocnyaŭ cu neîntrerupere ; iar
după o luptă de jumătate de oră , cei din lăuntru se predară ,
yar cei din afară deteră assaltă casteluluĨ. Acolo, în capulă
scării, se aținea têněrulă Sandulaki cu ună curagiữ cavale
rescă ca sě apere onorea casei părintelui seŭ . Se dice că elů
ar fi dată mai multe, focuri din armele ce le avea, și că ar fi
şi rănită vre-o douì din Arnăuții lui Rosnovanu. Resistența
sa eroică însě n'a putută de cât sé -ì causeze peirea : unulŭ
din assediatorì ii înfipse unŭ hangiară în pieptă ! Cadavrulă
fu dată la o parte. Iar Coconulă Nicolaki intrândŭ nesupérată
în casă și gåsindă (după cum s'a qisŭ și după cum este și pro
babilă ) pe Cocóna Marghioliţa leșinată, a găsită cu cale sě
() rădice și s'o ducă la Stâncă, spre a o deştepta și a o
consola .
După acesta, Plăſeşiĩ vědèndŭ grozăvia petrecută in curtea
boierescă, se speriară şi apucară calea spre căminele loră de
la munte .
488 DIN TINERETE

XXI .

In camera ( e ocupamŭ alături cu aceea a adiutantului, abia

incepuse radele sorelui ce résăria a se respândi ; abia mě
sculasemŭ spre a deschide ferestra ca sě ascultă ciripirile pă
sērilorð , şi de o dată věduiŭ că intră la mine comptabilulů
Codreanu urmată de camardinerulú boierului (pe jumătate îm
brăcată ) şi arendaşulŭ de la Ruginosa ( incă plină de prafulů
de pe drumu ), cu figurile consternate. Imi spuseră fatala nu
velă , rugându mě sẽ mergū eŭ ca s'o comunicŭ susů bojerului.
Crequiŭ că e mai bine sě o comunicŭ mai întâiŭ fiilorŭ lui,
pentru ca ei s'o ducă tatălui loră. Era numai Iorgu acasă ;
petrecuse tótă núptea la Anca, de la care se întorsese aprópe
de qiuă. Dorana dusă ; abia 'lă putuiŭ deştepta . Ii spuseſù
totulŭ repetàndu mě de douě -trei orì, aflându - se amețită de
somni. După ce m'a ascultată , imi declarà că n'are curagiulă
sẽ mérgă la tată -seŭ. Deci cădù pěcatulă pe mine.
Mě urcaiŭ susů , urmată de cei ce veniseră la mine. Intražū
călcàndă încelişoră, pe uşa camerei de culcare, care nu era
încuiată . Bětrànulŭ dormía . Nu ma simțită până l'amŭ miş.
cată de piciore. Deschidendŭ ochii și védèndu -mě, întrebă :
ce este ?
O tristă veste , Excelență.
Cum ? Ce ? disse sculându - se in susů .
Cuconu Sandulaki la moșie a avută o întemplare...
Ce întêmplare ? spune.
Nisce Arnăuți laŭ ucisă .
Ce ? Cum ? Care Arnăuți ?
Nisce Arnăuți ai lui Rosnovanu .
Şi Marghiolila ... ?
Răpită şi dusă la Stâncă ...
Ce ? cum ? răpită ?... Cine a adusă vestea ?
- lancik arendaşulů ...
 DIN TINERETE 489

Unde - ì ?
Alergaiŭ şi introduseiŭ pe lancik . Acesta-ì spuse totulů. Nu
voiŭ face tabloulă sfăşietor al dureriỉ și disperării bietuluị bě
trânů . Ori- cine işi póte imagina lamentațiunile unui omŭ care
sufere de o- dată douě loviri atât de teribile . In adevěrů aştep
tamŭ sě- lŭ vedemů nebunindă pe oinulú acesta . A avută însě
o prea mare forţă creieriſ şi inima luì. Dupě doue ore de
plansete și gemete, părù a se linişti şi a se reculege. Ordonà
comptabilului seŭ ca sě se ducă, împreună cu arendaşulů pen
tru ca sě ingrópe pe nenorocitulă Săndulaki. Mě rugà și pe
mine ca sẽ mergŭ cu dénşii.
Pe la optă ore, bětrànulŭ se duse la palată . Intrà la Vodă ,
pe când se îmbrăca ; singură elŭ , avea voie a intra ne-anu
tatủ şi la ori ce oră. Cădù la piciorele Domnitorului, strigând :
e'reptate ! dreptate, Măria ta !
--- Ce dreptate ? pentru ce ? ce ți s'a intemplatň, vere ? Ce ai ?
spune-ne... linistesce -ne ... fii bărbat...
Bietulů bětrânŭ de astă -dată se simţi rěň. Plâusetele lui,
urmate de unŭ sughiță neîntreruptă , nu -lŭ lăsaŭ sě vorbescă
ca sě spue ceea ce voia. Cădù într'unŭ felŭ de sincopă . Doc
torulŭ Basseraux, care şedea peste drumŭ de palatú , fu adusă .
Acesta i dete nu sciŭ ce, și în fine il deşteptă. Domnitorulă în
dată ce ascultà causa care "lŭ adusese, chiemà pe Colonelulă
Scheleti și pe Președintele Curții criminale. Celuĩ întâit iſ
spuse sě mérgă cu o sută de soldati de cavalerie la Stânca ,
sẽ rădice pe Rosnovanu și sě - l ducă la fața locului unde s'a
comisă crima, iar pe Cocóna cu pricina s'o ducă la casa ei.
Președintele Curții primi ordinŭ sě mérgă imediată la Rugi
nósa , impreună cu Ispravniculă ţinutului, pentru ca sě facă in
strucțiunea conform cu legea, fără a cruţa pe nimeni. ( 1 )
După aceste disposițiunì se aștepta ca sě se facă dreptate ;
si o crimă care făcuse atăta sensațiune în capitala Moldovei,
tótă lumea aştepta sě o vadă rěsbunală .

( 1 ) in Moldova pe atuncea nu eraŭ procurori. Acestia s'aŭ instituită

mai târợiŭ, dupe unificarea legislaţiunil judiciare sub Cuza Vodă.
490 DIN TINERETE

XXII .

Nu era însē tocmai uşorů a pune mâna pe păsărelele de la

Stàncă. Orĩ cât de voinică era Polcovniculă Scheleti, ori cât
de viteji eraŭ Lănceriſ puși sub ordinele lui, nu puteaŭ sări
peste zidurile inalte care înconjoră castelulŭ lui Rosnovanu,
nici puteaŭ sparge porta cea cumplită ferecală, pe unde putea
se intre cine-va. A lua cu assaltă acestă fortăréjà in minia
tură, era cu atâta mai greŭ cu cât înăuntru se aflaŭ vre -o
patru -deci de ómeni armați bine, carī ar fi putută înfrunta şi
puterile a o mie de năvălitori. De aceea Polcovniculă rapor
tândă despre dificultățile ce întimpina, cerea ca numai de cât
sě i se trimită parculă de artilerie pentru ca sé facă o spår
tură in zidū . Vodă insé nu voi a ridiculisa artileria, fiind că era
compusă numaſ dintr'unŭ tunŭ (și acela mititelů ), ci trimise
ordinŭ ca sě țină assediatŭ castelulă, până când cei din lăun
tru, nevoiţi de fome, se vor preda.
Dar ori cât își făcea curagiŭ și Rosnovanu, după șépte -optă
dile de assediŭ vědèndŭ : pe de o parte că unii dic servitori
începuseră a deserta sărindŭ nóptea peste ziduri, iar pe de
alta că provisiunile i se împuținaŭ , - vědêndŭ mai alesù că-i
fugise chiar bărbierulă, fără de care se vedea espusă a se
face mustăciosů , ceea ce credea că l'ar face risibilă în ochii
Coconei care-i mărturisise că-i placă bărbaţii raşi, vědendů,
dică, tóte acestea, incepù a vedea că se ingroşă gluma și
că în cele din urmă are sě fie prinsă . A comunicatŭ deci
Coconei ingrijirile sale şi i-a cerută avisulă. Cocóna atuncea
iĩ spuse că ea unŭ singură modŭ crede că l'ar scăpa .
Care modŭ, ângerulă meŭ ?
Unŭ mare sacrificiŭ : sě mě laşi sě mě întorcŭ la elů .
Şi ce voiŭ face eŭ fără de tine ?
 DIN TINERETE 491

- Vei răbda putină, şi apoi iarăşi voiŭ ſi a ta pentru tot

d'auna .
Fă ce vrei, sufletulŭ meŭ !
Cocona Marghioliţa, care sciea sě și scrie după cum sciea
sé farmece lumea, scrise o epistolă fórte patetică iubitului ei
sofă . Ea calificà de infamă purtarea răpitorului ei. Ea deplànse
nenorocita perdere a lui Săndulaki, cădută victimă devotamen
tuluğ seň pentru dênsa . Ea în fine îi spune că Rosnovanu, ce
dândŭ lacrimelorŭ ei s'a indaplecată a-ì da drumulă spre a
se întorce la căminulŭ conjugală , cu condițiune ca se inceteze
ori - ce urmărire saŭ anchetă asupra lui și sẽ trécă cu bure
tele peste evenimentele de la Ruginosa .
Acestă epistolă, (stilisată in franţuzesce, bine înțelesů) fu
recomandată Polcovnicului Scheleti spre a o trimite imediată
D -luĩ Ministru din lăuntru. Acesta o primi la ora dejunului.
Eram față. Nu mi-ași fi putută închipui în vieţa mea o transfi
gurare ca aceea ce amŭ vědută la omulŭ acela , care, de când
cu grozăviile acestea , era neîncetată tristů şi cu lacrimele
în ochi.
De 0 - dată figura sa sa inseninatū , gura sa inceputů a su
ride, și, sculându -se răpede de pe scaunŭ, qisse sé-ì pue
caiſ. In mať puţină de ună pătrarů de oră, işi făcù toa
leta , coborî scara şi , urcându -se in trăsură, strigà : La
Palatů !
Michai Vodă cum il vědù, îl întrebà : Ce mai veste ? Pus'aŭ
mana pe Rosnovanu ? Dusu - l'aŭ la Ruginosa ?
Incă nu, Măria Ta . Dar pare că lucrulŭ trebue sě ſea o
altă turnură . Marghiolița nu e vinovată . Ea a fostă răpită , și e
captivă acolo . Tocmai votamŭ a vě spune că amŭ primilů o
scrisore de la ea, adusă de unŭ lăncerù . Imi spune că a reu
şiiů a indupleca pe Rosnovanu so libereze, dar cu o condi
iune....
Ce condițiune ?
Ca ancheta sé înceteze.
Cum ? sě remàe nepedepsită mórtea lui Săndulaki ?
Va fi greŭ de dovedită pe vinovatulă în ori- ce casă .
492 DIN TINEREȚE

După informările ce amŭ luată, Rosnovanu n'a luată parte la

omorú , nici a dată ordinů cui- va . Lovitura ce i s'a dată a
fostă din partea unui Arnăută, gravă rănită de unu glonţă
al luş Săndulaki, şi acelŭ criminală şi- a luată pedeapsa , fiindŭ
că a muritů a doua di. A fostů , precum vedeti, unů jocŭ al
fatalitătii.
Și ce voescì sẽ se facă ?
Sě se întorcă Comissiunea de anchetă ; sě nu se mai
facă nicì o urmărire. Mě rogŭ Măriei tale, fă ca sě se trécă
cu buretele peste acestă nenorocită afacere.
Dar ce va dice lumea ... opiniunea publică ?
Care lume ? Bonjuriştiĩ și pantalonariſ ? Dac'ar fi sẽ ţi
nemŭ complŭ de ce dică nebunii, ar trebui ca şi Măria Ta sẽ
te coborî de pe Tronů. A , nu ! pentru Dumnedeň , nu mai diceti
că essistă în seriosŭ o opiniune publică : acesta ar fi unŭ rēů
essemplu .
Bine, fie ! Fă ce vrei , și lasă -mě ' n pace ! terminà Vodă
întorcêndu - spetele şi trecêndă în altă cameră .
De îndată fu trimisă unŭ curierŭ la Ruginosa , cu ordinù ca
sě se întorcă Comissiunea de anchetă, și unŭ altă curieră la
Stâncă ca sě se întorcă armala de assediŭ . Acestă din urmă
curierŭ in aceeași séră întorcêndu -se, a adusă respunsů că Co
cóna Marghiolița va face intrarea sa în lași a doua di la
sépte ore .
La ora indicată , marele Logofětů şi ministru din lăuntru ur
cându -se în trăsura sa de gală , trasă de patru caī, însoțită și
de doui-spre -dece Slujitorſ călărī , --- de cari avea facultatea
ministrulă de interne a se servi la ocasiun de parade, ----
apuca spre délulă disŭ Copoulů . Il urmaiŭ și eŭ intr'o birjă,
însoțită de comptabilulă Codrénu . Acolo, la o respântie de
unde se face drumulă spre Sculeni, după o aşteptare de câte-va
minute, se vede venind în galp o trăsură cu patru cai mari
negri şi apropiându - se de trăsura ministerială . Din acea trăsură
se cobóră Coconulŭ Niculaki Rosnovanu şi , dândă mâna Co
cone Marghioliței, o ajutà a se coborî şi apoi a o urca în
 493
DIN TINERETE

trăsura Excelenței sale marelui Logofětů . După acesta, trăsura

luť Rosnovanu se întorse spre Stânca îll galopū, žar a Mini
strului aduse la domiciliulă conjugală pe prea frumosa Cocona
Marghiolita, spre a respândi fericirea și veselia în casa care
de atâtea dile se afla in doliŭ de lipsa ei .

XXIII .

Trecuseră aprópe două lunỉ de la aceste evenimente. Tómna

începuse a schimba fața arborilorð : foile lorŭ multicolore in
cepeaŭ a cădea. Căldura însă sě mănținea : abța diminéja se
simtia ceva mai recóre, când cădea câte v uşoră brumă. Acestă
stagiune, ca şi cea de primă-vară, imi plăcea forte multă ,
fiindŭ-că admirarea natureĩ mě arunca desse orĩ în reveriĩ de
licióse. Mě sculamă, ca tot-d'a- una, fórte diminéță ca sě pri
vescŭ rēsărirea sorelui. Mě îmbrăcamŭ răpede și mě urcamů
în balconulů celŭ mare despre sudū , de unde privindŭ ca în
tr'o panoramă oraşulă cu turnurile bisericelorŭ și délurile fru
móse despre Răpedea și Galata, ascultamŭ fişiitura frundelorú
ce cădeaŭ de pe arborî într'unŭ inodŭ aprópe cadenţată, după
suflarea venturiloră .
Intr'una din acele diminețe, pe la orele când încă tótă lumea
dormía în casă, věďŭ intrândă pe pórtă o trăsură mare in
chisă. cu doui- spre -dece cai, mânați de trei surugiſ cari, in
contra obiceiului loră tradițională, de astă-dată nici ţipaŭ , nici
pocníaŭ cu bicele .
Curiosŭ de a vedea cine sosesce, întru in salonŭ ca să alergū
spre scară . Trebuea sẽ traversezŭ salonulă , care era imensă
de lungă. Dar până së ajungŭ la estremitatea unde era uşa
de eşire, vědů o femee învoalată, cu unŭ micŭ sacŭ de voiagið
în mână, mergêndă răpede spre eşire, atat de preocupată de
plecarea ei, in cât nici şi- a întorsă fața spre mine care mer
494 DIN TINEREȚE

geamă totă în direcțiunea aceea . Indesiiŭ paşii, dar ea era

may ayilă de cât mine ; şi pe cand eň mě coboramŭ pe scară,
trăsura pleca, de astă -dată cu plesnete şi cu pocnete de bice
din partea surugiilorů . Eramŭ mislilicatů . Din fericire găsescŭ
unŭ rindașă care mătwa scara de josů . Il întrebŭ : cine sa
urcatů in trăsură ? Elŭ imì dice : 0 ) coconå ? Cine mai era
in trăsură ? --- Unŭ boieri. --- Mure minune ! Mě reuroaŭ şi
apucaiŭ pe umŭ coridorů , care scieamŭ că da spre buduarulů
Cocónei. in fața ( uta era o cumăruță . Acolo guisescŭ pe came
ristă că - și făcea o bocica ca de plecare. O intrebů ce insem
néză asta ? Ea îmi respunde, suridendi , ci Cocona 1-a datů
drumulă, fiind - că D -esa dusů . - Unde ?? - Nu scie. Cu cine ?
Nu scie . --- Alunci sentimentulů datoriei umŭ simțită că -mi dicta
sē daŭ alarma.
Alergŭ la camera de culcare a Boierului, intru , il deşteptă
şi lă întrebů de seie despre plecarea Cocóne . – « Ha ? Ce ? ,
și merse ſute spre nşa ce da in camera eĩ de culcare. In
chisă . Bate cu amendoui pumnii. - Nimeni nu respunde. --
Atunci o scenă sfășitúre, in càt mě petreceaŭ și pe mine la
crimele. Bietulů bětrânŭ plângea. sbiera, se bocia, tăvălin
du - se pe josů ( a copiii.
După ce i se maſ pololi durerea și se linişti ceva , îmi dise
ca sě trimitů sě cheme pe Aga de orașă și pe Pijvileghe, an
treprenorulŭ Posteloiŭ. Acestia veninılă , pe cel intiju il insar
cinà sẽ cerceteze pe ( e barieră a esitŭ Rosnovanu. In mai
puținŭ de jumătate oră, aduse respunsă că a eşită pe bariera
Pēcurariloră , însoțită de o cocónă voalată . Atuncea înțelegendů
că a apucatù drumulù mare al Botoșanilorð, dise lui Privi
leghe că sě rūpédă unŭ curierŭ cu ordinŭ către Căpitanii de
postă ca nu cum va sé -ì slobodă cai ; iar de se va arăta
cum - va , sē - lů fie pe locŭ şi sé raporleze.
Ordinulů se essecutà , curierulů pleca pe urmele răpitorului.
La Posta de la Torgu -frumosŭ allindă că a luati cai de posla ,
sa luatŭ după elŭ ; dar ori cat mergea elŭ de îute, Rosno
vanu mergea și mai jute, fiindú -că da càte unŭ galbenŭ de
 DIN TINERETE 495

fie -care surugiŭ. A doua și curierulă se întórse cu respunsă

că Coconulŭ Nicolaki a trecutŭ granița pe la Mihăileni, cu
pasportă în totă regula .
Peste câle - va qile, o scrisore anonimă venită de la Cer
năuți cu recepisă, anunţa pe ministrulă de interne al Mol
dovei că soţia sa s'a cununată cu Vislierulă N. Rosnovanu
in divu de.... la moşia Cernauca, proprie tate a familieſ Hur
muzaki.
N'a trecută o lună după acesta, și s'aŭ cetită în tote bisse
ricele din Iaşi, o carte de blăstemŭ fulgerătóre asupra lui Ros
novanu şi a familieſ sale, declarândă căsătoria lui de anticanonică
și pe dênsulă de călcătorŭ al religiei. Se înțelege că acestă
carte de blăstemŭ sa scosŭ după intervențiunea guvernului
Moldoveĩ către Patriarhie.

XXIV .

După acestă evenimentů, bětrânulů Sturza işi cam perduse

ecuilibrulŭ facultățilorŭ intelectuale ; cam câduse în copilărie .
Nu târdiŭ elŭ fu înlocuită cu Stefan Catargiu, dar compensată
prin aceea că fiului seŭ, s'a datŭ portofoliulă de esterne. Eŭ
încă nu mai eramŭ functionarŭ al ministerului de interne : din
causa uneĩ poesií satirice ce publicasemă în Fóia de Minte și
Inimă din Transilvania, fuiŭ destituitŭ după insistenţele Con
sulatului russescă. Urmarea evenimentelorŭ ce mě privescă, le
póte afla cititorulă în seria Suvenirilor din anulů 1848. Per
mită -mi- se însě sě facă o săritură peste unŭ hopů de vreo
dece ani şi mai bine.
In anulů 1857 însurându -mě, amŭ plecatŭ cu mirésa mea
sě facă o călătorie în străinătate. Imbarcându -mě pe unŭ va
porŭ al Companiei de navigatiune Danubiană, atlaiù că, într'o
cabină reservată , călătoresce și N. Rosnovanu spre Viena, ca sě
se caute cu mediciſ afiàndu - se bolnavă de dropică . La tim
 96 DIN TINERETE

pulů prândului, amů vědută în câte -valênduri pe Cocina

Marghiolița, pe care abia amŭ recunoscut'o, de tristă , abătută
și sventată ce era. Nici ea nu ma recunoscutŭ pentru moti
vulŭ naturală că trecuse atåſia ani de cand nu mě věduise, si
in intervalulă acesta mě schimbasemù şi eŭ . A doua di,
dându -se în vorbă cu regretatulů Mitică Krețulescu, care mer
gea și elŭ spre Viena, de la acesta ea a aflată cine eramŭ eŭ .
După revelațiunea acesta, ea îndată a venită sě mi intindă
mâna şi sě mě întrebe daca sunt vecbia ei cunoscință . Apoi,
ca cum ar fi avută nevoie de o intimitate, apucà a mě in
treba mai întâiŭ despre viéța mea, și apoi a -mi povesti despre
a ei . Imi spuse cum , după ce s’a cununată in Bucovina şi a
audită de blåstemulŭ Patriarchiež, aŭ îmbrățișată maĩ întâiù
religiunea catolică ; cum , după ce s'a certată cu popiſ cato .
ic , s'aŭ făcută luterani ; cum apoi, după intervențiunea lui
Vodă Ghica (care -ì era věrů) deslegându -se de cartea de blă
stemŭ, a revenită la religiunea strămoșescă şi după o emigra
ţiune de șése ani s'a reintorsů in patrie. Acuma bărbalulă e
căđèndŭ gravŭ bolnavă de dropică, îl ducea la Viena pentru
ca sě-l opereze .
Totă drumulă cât amă călătorită până la Pesta, ea nu in
ceta de a mě aborda și a- mĩ vorbi cu multă afecţiune : părea
a-şi rememora cu plăcere viéta din casa bětrânului Sturza, si
astă dată deplângea sorta luſ, aflândă că a cădută în miserie
şi că a avută unŭ atacă de aploplexie. Iar când și eŭ îi spu
neamŭ despre sensațiunile ce resimtiamŭ când pentru prima
óră amŭ vědută marea ei frumusețe, nu se putea opri de a
a mi întinde mâna spre a -mi mulțămi.
La Pesta avêndů a mě coborî, mě despărţiiŭ de ea, care
trebuia sě mérgă pe apă până la Viena. De atuncea nu s'a
mai intâmplată s'o maſ întâlnescă .
Dar eată -mě nevoită sě facă o săritură și mai mare.
In anulă 1887 m'amŭ dusī sē assistŭ la solemnitatea sfinti
rei Mitropoliei diu laşi, urmată cu mare pompă . A doua di de
Sântul Gheorghe mě atlamŭ la nepóta mea Amelia ( ianea (sofia
Prefectului) unde era Regele in cască. Pe la 1 ore amŭ vēdulů
 DIN TINERETE 497

intrândă în curte o trăsură -căléscă, în care o fiinţă mică

gârbovită și aprópe uscată, şedea ghemuită într'unŭ colță . Tre
buea sě-mi spue cine -va că este acea falnică persónă, care se
numỉa Cocóna Marghiolifa, singura, unica și necomparabila
frumusețe a Moldovei. Ea venise sě întorcă visita ce -i făcuse
Maiestatea Sa Regele ; dar neputêndu -se coborî, fiindŭ bolnavă,
depuse buchetulŭ sëŭ în mânele unuſ ofiterŭ de ordonanță .
In luna Decembre a anuluğ 1887 — nu ţină minte diua ga
zetele din Iaşi anunţară că acestă nobilă și măréță damă,
care a jucată unŭ așa mare rolă în țéră, care da tonŭ socie
tății elegante din Iaşi, care representa nobleţea şi fastulŭ ari
stocrației moldovene, care a sciută în cele din urmă a se face
venerată chịar cu uſtarea pěcatelorŭ ei din trecută, a pără
sită lumea celorŭ viſ !

1888 lunie.

32
EPILOGŮ
 EPILOGU

Amŭ ajunsă a da suvenirilorů mele o intindere atât de mare,

in cât vědă că volumulă se face prea greŭ spre a se purta
in mână. Apoi cheltuéla tiparului mi s'a făcută atât de simți
tóre, în cât mě vědŭ nevoită a mě oprì.
Materie de a mai scote unŭ volumů aşi găsi, dar nu sciŭ
de voiŭ mai urma cu acestă intreprindere. După esperienta ce
amů, vědă că publiculă nu se prea grăbesce a citi la cărţ ,
mulțămindu -se cu literatura jurnalelorù.
In adevērŭ amŭ ajunsă la unŭ stadiŭ de regenerare care
nu sciŭ cum s'ar putea califica . Cu 30-40 de ani in urmă,
cărțile găsĩaŭ mai mulți cititorî de cât acuma . Citezŭ unŭ casă.
Pe la 1854, Bolintinénu aflându -se in essilũ (la Brussa mi se
pare), mi-a trimisă prima colectiune a poesiilorŭ lui, netipă
rite încă , cu rugăminte ca sě facă ceva cu ele spre a-1 tri
mite unŭ ajutorů pecuniară . M'amŭ pusă de le -amŭ tipărită
intr o miſe essemplare cu propriele mele mijloce, și, după treſ
luni de la aparițiunea lorů, n'amŭ maĩ avută unŭ essemplarů ,
Astă-di insă, când numărulŭ lectoriloră a ajunsă de celŭ pu
tinŭ o sută de ori mai mare, -- astă-di când amŭ ajunsă a
numěra cu miile doctorì, licențiați și professorị, --- astă -dì, când
Facultățile nostre numěră cu miile studenţii ce le frecuentéză ,
502 EPILOGŮ

--astă -di, dică , avemŭ lectori mai puțini de cât pe atuncea !

Pe timpulů acela, cel din urmă scriitorașă, şefă de masă saŭ
grefier, avea o bibliotecă cu celŭ puţinŭ 100 cărți românesci.
Dar óre astă-di...? m'aşi prinde că la o sută unulŭ nu are o
carte românéscă (de literatură) în biblioteca sa ! Ce face ? cu
ce îşi lustruesce tinerimea spiritulů ? Citesce, celŭ puțină , jur
nale saŭ reviste prin cafenelele saŭ cluburile în care îşi perde
timpulů ?
Nu facŭ alusiune la tineri aceia stricati si corupti cari nu
înţelegŭ viéța de cât pentru ca sě se bucure de plăceri ; dar
aşi întreba pe cei mai serioşi , cari aspiră a ne da pe noi
bětrâniĩ în lăturĩ de la ori.ce locŭ de onére , și ſ-ași ruga
sē- mĩ mai arate o téră, cât de puțină cultă, în care sě se vadă
fenomenulă acesta. Eŭ inse iſ potă încredinţa că nici în Russia,
pe care o calificămă de înapoiată, nu vomă vedea acestă es
semplu tristă de decadenţă socială .
Intru adevěrů : in classa mai cultă a societățiĩ nostre lec
tura distractivă mai ocupă ceva spiritele. Dar numaſ roman
turiloră străine li se face assemene onóre : tineriſ saŭ damele
ce pretindă a fi de bună societate, afectéză a nu putea citi,
ba nicì a se rosti bine în limba strămoșescă. Acesta este unŭ
bon ton care la noỉ predomnesce, și care mi se pare că s'a
imprumutată de la veciniĩ noştri Muscalſ ; ei, cu invasiunile
lor armate, ne-aŭ lăsată de moștenire străinomania , și mai alesů
galomania. Romanturile scrise saŭ traduse abia de se citescă
în classa mai de josŭ a societățiĩ, unde galomania nu şi-a
făcută încă locă , unde se cugetă și se simte ceva mai multă
românesce . Aicea însě este o altă nenorocire : Se face o spe
culă infectă din partea pretinsilorŭ literați, carĩ fără a cunosce
nici limba din care traducă nic limba în care scrii , stimu
lați numai de spiritulů mercantilů, alegū cărţile cele mai rele.
preferindă adessea pe cele pornografice, ca sẽ le dea publicu
lui ; şi acestŭ 'publicù, indopatŭ mereŭ cu insanitățile lite
raturilorð străine, departe de a- şi polei mintea cu ceva , işi
corumpe gustulú literară şi chiar moravurile.
 EPILOGC 503

Care va fi sorta probabilă a acestei cărti, care, cu chel

tuele atât de simțitore (pentru mine) o scotă de sub téscuri ?
Unŭ domnŭ (professorŭ de gramatică mi se pare ), venindŭ
la mine ca sě - daŭ colecțiunea veche a poesiilorŭ mele și
spuindu - i că n'o maſ amŭ , mě întreba de ce nu scotă o nouă
edițiune. I -amŭ respunsă că pote vojŭ maĩ face și nebunia
acesta , de și mai amŭ unŭ carŭ mocănescă de cărți tipărite
cari nu se potŭ vinde ; dar de o cam - dată voiŭ sě -mi vědů
tipărite Suvenirile.
Ce ? vě tipăriti suvenirile ? ... scrise in versuri ?
Ce felŭ de suveniri în versuri ! ... in prosă, domnule, in
prosă, și încă forte prosaică prosă.
Ciudatů ! nu credeamŭ că d -ta sẽ scii a scrie şi in
prosă .
Când va eşi cartea mea , vei vedea că mě pricepŭ puțină
a scrie și prosă : dar să scii că prosa mea e cât se pote de
simplă : nu ině scremă a face spiritù, nici a spinteca aerulī
ca sẽ găsescŭ idei, nici a mě arăta escentrică, originalú, saŭ
classică. Din contra, prin prosa mea m'amŭ silită sě - mĩ re
flectezŭ modestia și simplicitatea cu care m'a dotatù natura,
fără nici o afectațiune. Apoi în scrierea suvenirilorŭ am adop
talŭ genulů anecdoticŭ ...
Cum ai disŭ ? anecdotică ? Ce genŭ este acesta ?
Vei vedea că în narațiunile mele vorbescŭ și despre mica
mea personalitate ... așa, scii, ca fuſorul popei....
Fuiorul popei ?... Vai de mine ! Ce mai e şi asta ?
Vei vedea, domnule, vei vedea : de prisosở sẽ ţi spunŭ
maſ multe .
Apoỉ când cultura literară este așa de superficialŭ tractată
in scole, în cât un profesorŭ de gramatică sẽ crédă că unŭ
poetŭ n'ar putea scrie prosă, pasă de mai scrie, sērmane omule !
504 EPILOGŮ

şi pune-ti pielea zălogữ ca să te imprumuți și sẽ mai tipăresci

la cărţi !
Deci, aflându -mě aprópe de ultimele douě-trei cóle cu care
voiamŭ sě - mi încheiŭ cartea, imi luaſŭ decisiunea ca , dupě
ce-mi va aduce legătorulŭ cele o mie de exemplare ce le -amŭ
tipărită , sě le aruncŭ in podŭ lângă cele alalte vechiturĩ, se in
cuğŭ bine podulă și sě facă ca numai dupě mórtea mea sě se
scótă cărțile la lumină. Ar fi póte, pentru liniştea sufletului meŭ ,
mai bine sě facă acesta , de cât sě věďŭ că marfa nu mi se
caută, faptă care mi-arŭ da a pricepe că amă făcută o carte
fără valore, ca atâtea altele.
Dar eată că vine o imprejurare ce mě face a-mi schimba
decisiunea .

Amiculă mỹeŭ V. Alexandri venise dilele acestea la Bucuresci.

Elŭ trebuea să trecă la Sinaea, unde Curtea regală ilù invitase
ca sē iea parte la festivitățile ce se organisase in onorea Prin
cipeluğ de Wales, moștenitorulŭ tronului Anglie , care pentru
prima oră onora cu visita sa păméntulă românescă. In scurta
sa petrecere in Bucuresci, ilů věduid . Mě întrebå, intre altele,
despre cursulů mişcării literare ; căci ocupațiuni oficiale şi afaceri
de familie ilŭ făcuseră a rěmânea în urma curentului acestuia,
și a ignora maĩ cu totulă ce s'aŭ scrisă 'de inŭ anŭ incócc.
Nu-mĩ trebui multă ca sẽ gândescŭ ce relațiuni sé -ì daŭ.
Gazete şi ſar gazete, jurnale și iar jurnale, unele cari aparů
şi altele cari dispară, ca meteorī saŭ ca efemere ce rěsară din
senină și nu sciù incotro apucă și încotro se ducũ , maſ fără
a lăsa vre- o urmă dupě urma lorŭ ! Ba nu, totŭ este ceva :
Revista nouă , sub directiunea aprópe obosită a nefericitului
nostru colegă de la Academie, Hasdeŭ , pe lângă care se vědŭ
óre - care tinere talente .
Dar ce sa întâmplat lui Hăsdeŭ ?
 EPILOGŮ 505

Cum ? Nu sciï ? Și-a pierdută fata , singurulă copilă ce

avea, o stea ce apărea radiósă şi plină de sperante pentru ilu
strarea juneſ pleiade literare, și care s'a stinsă ca unŭ lucéfěrů
gonită de raţele sorelui !
Te rogă, daca se pote, se - mi imprumuți colecțiunea ace
stei Reviste, din care nurnai unŭ nuiněrŭ amŭ vědută ... Dar
Convorbirile ? cum maſ mergŭ ?
Traducerea lui Don Chijot... Lascar Viorescu ...
Cum ? numaſ atâta ?
Pêně dupě alegerî... Negruți acuma face discursurī poli
tice la Iaşi ; voiesce sě impace lumea , care nu prea merge in
armonie cu politica junimiştilor de la putere. De vrei sẽ maſ
sciſ ceva, iti voiŭ adăoga că şi eŭ imỉ tipărescŭ Suvenirile.
De ai curiositate sě sciỉ ce sunt ele, voiŭ regula prin testa
mentulŭ með ca sě-ți vie unŭ exemplară dupě mórtea mea.
Dar îmi garantezī că vožŭ trăi maņ multă de cât tine ?
Escĩ nemuritorů .
Lasă glumele și trimite -mi ce aſ tipărită péně acuma. La
Sinaea cât vojŭ sta, în orele de repaosŭ voiŭ să petrecă cu
literatura română .
Fie voța ta, precum in cerŭ așa și pre pămèntă !
Dupě càte - va dile, la 1 Octombre, primesců o epistolă cu
scriptura acea fină și frumósă ce caracterisà sufletulŭ poetu
Jui Alexandri, avendŭ finalulă următorů :

Aicea, precum scii, aŭ fostă festivităță in onorulit Prințului

« de Walles, care a plecati incântată după o şedere de patru
çile. Acele serbără erau pre cât de strălucite, pre atât de obo
« sitóre, căcă în unele dile ne- amă culcati de abia la douč óre
dupě miedlulă nopli'. Singura odihnă ce ain găsită în orele
« ile linisce, este in citirea Swenirilorů contimpurane ce pu
« blici, și care m'uŭ interesati prea multie. Te îndemnă dar cu
< totü dinadinsuli së urmezi inainte, si le completezi, căci mač
« ai multe de scrisă , ca sč lași astii -felii uni soii de chronică
- istorico -literură de mure preții pentru generaţia actuală și
506 EPILOGŮ

« cea viitóre. Bine ar face toți bětrânii sě urmeze pilda lui

« Ion Ghica şi a D - tale . »
Da, are dreptate iubitulů nostru bardŭ : în adevěrů, multe
aşi mai avea de scrisă . De acolo unde m'amů oprită cu Su
venirile, aşi avea de spicuilă și de înmănunchiétă unŭ câmpú
imensă de peripeti prin care amŭ trecută ca spectatorů saŭ
ca membru activů. In ultima jumătate a vietii mele, strămu
tându-mě din laşi în Bucuresci, intr'o societate cu totulŭ alta
de acea in mijloculă căreia mi- amŭ petrecutŭ copilăria şi ti
nerefea, amŭ fostă în contactă cu o nouă lume şi amă trecută
prin atâtea evenimente, cari mi-ar da subiecte cu isvóre bo
gate și pline de interesă pentru posteritate, dar care s'aŭ stre
curată fără a fi băgate in sémă de contimporani, ca nisce fe
nomene naturale .
Dar înainte de a merge cu inchipuirea péně la mulțămirea
ce ar gusta generațiunea viitóre din asemine Suvenire, măr
turisescă că nu potŭ fi indiferentă de impresiunile generațiuniſ
actuale . Acestă generaţiune insě nu -mi pune in perspectivă şi
nu -mĩ dă altă speranță de cât doră onorea de a -mi face immor
mèntarea pe socotela Statului. Cu acesta in adevěrů ar proba
că se trage din strămoşii de pe malurile Tibruluï, cari astă
felŭ contribuïeaŭ la ilustrarea numeluì romană . Dar sa făcută
atâta abusă de aseminea liberalități, pentru atâți réposați cari
nu s'aŭ ilustrată cu nimica, în cât aşi ruga o sě mě slăbescă
cu aseminea pa rade : onorile la imrnormentare să nu mi le arate
mai mari de cât mi le- a arětată în viéță ; sufletulŭ meŭ nu -i
va fi recunoscătorŭ pentru ironiea cu care mě va petrece la
mormêntă , precum nu s'a turburată nicì pentru puțina consi
deratiune ce mi- a arătată cât am trăită .

*
 EPILOGŮ 507

Aice credeamŭ sẽ termină cu epilogulú með . A trebuită însě

sē -mĩ maĩ revědů conceptulū ; şi , avènd a'pleca in provincie
pentru alegerî, amă lăsată manuscriptulŭ acasă. Peste cincî dile
întorcéndu -mě, péně a nu -lŭ da la tipară, credữ că nu voiŭ
greși către posteritate daca ași însemna încă ceva și despre
evenimentulŭ recentă ce m'a făcută ca sě plecă în escursiunea
arătată .
Sub Ministerulŭ transitoriŭ, numită alŭ Junimiștiloră, fiind a
se premeni Corpurile Legiuitore şi promițendu -se pe tote tonu
rile că alegerile vor fi libere şi nici de cum influintate de ad
ministratiune, amŭ avută slăbiciunea a crede că ar fi momen
tuli ca sě mě alegŭ și eŭ deputată . De acestă onore nu mě
bucurasemă în féra mea nic o dată peně acuma, fiind că
nu mě putusemŭ conforma cu sistema politicianiloră , cari,
pentru ambițiunea de a ajunge la deputăţie şi apoi la por
tofoliĩ, recurgă la mijlocele cele mai umilitore : se înregimen
téză la unŭ partilŭ saŭ la altulů , se gudură spre a căpěta
protecțiunì, alérgă cu rugăminți în drepta şi în stânga, se jură
pe toţi dumnedeii astă -dĩ că este albů iar maine că este roşu,
sacrifică bani spre a cumpăra voturī, și cele-lalte . Cu asemine
sistemă incompatibilă cu firea și caracterulŭ meŭ , nu m'amŭ
putută conforma, şi de aceea , precum voſú arăta mai pre largủ
in altă serie de Suvenire, amů statu mai multă ca spectatorů
la luptele electorale cari aŭ trămèntată țéra de cand se bucură
de regimulŭ electorală . Cu aseminea natură și cu aseminea ca
racteră, apoi, nici putémŭ atrage simpatia colegyuriloră în cari
votamů : alegătorii fiind în genere conduşi mai multă de in .
terese de cât de principii, corupți saŭ coruptibili, naſvì saŭ
vicleni, tîritorī saŭ tiriti, venali saŭ stupidi, fricoşi saŭ lingu
şitori, cu convictiuni elastice, cu educaţiune devergondată , fără
principiſ, fõră credinţă , fără demnitate , fără patriotismŭ, nu ve
deaŭ necesitatea de a alege unŭ omŭ care trăesce cu capulă
între cărți și -și sacrifică viéța și interesele lucrândă pentru
înavuțirea literaturei, unŭ omŭ devotată ideiloră generose şi
binelui publică, unŭ omŭ cu esperienţe şi cunoscinte, --- ci mai
adesea aŭ preferită şarlatani de meserie, avocați esploatatori
508 EPILOGO

de situaţiunì, mediocrități fără vre o mare valóre morală, saŭ no

tabilități improvisate după oroscopulŭ schimbătorŭ alŭ impre
jurărilorů.
De astă-dată însă amŭ credută că era timpulŭ sě mě adre
seză la elementulă numită cu emfasă talpa casei, la poporulă
rurală ală Ialomiței, care după Constituţiune are dreptů a tri
mite unŭ representantă . Amŭ credută că la acestă clasă, care
nu mai târdiŭ de cât astă primăvară a făcută o rescolă fără
sē scie pentru ce , care a suferită schingiuiri şi glónțe spre a
se potoli, și care are atâtea şi seriose interese de apěrată, va
avea resunetŭ vocea unui sufletă sinceră și devotată . De a
ceea amŭ făcutŭ următoriulŭ apelă cătră Delegațiï Colegiu
lui III de lalomiță :
« In puterea relațiunilorŭ ce de 3C de anî amŭ avută și amă
cu locuitori din Plasa Câmpului, cari aŭ avută ocasiunea sě
mi cunoscă persona şi caracterulă ,--- in vederea alegerii ce sun
leți chemați in curândů a face, viŭ a vě adresa acestă scrisore .
De când Constituțiunea a dată țěranilorŭ dreptulă de a tri
mite un deputatŭ la Cameră, colegiulŭ vostru rar şi -3 nemerit
omeniņ : mai tot-d'auna s'aŭ alesŭ deputați recomandati de
zapcii guvernului, saŭ ómenī cari, pentru ruşinea numelui de
romàn, aŭ găsită sẽ cumpere voturile delegaţiloră . De aceea
colegiulă șěrănescă sa numită o minciună , saŭ zestre guver
namentală . De aceea Camerele ajungend a fi compuse din de
putați cari speculaŭ voturile lor, în loc de a se ocupa de
interesele claseſ rurale, se ocupaŭ de interesele lor particulare.
De aceea administrațiunea ajungendă a fi dupě chipulă şi a
seměnarea Camerelor. venală și coruptibilă, vě lăsa în prada
lăcomieſ tutulorù rčilorů , carì trăescŭ exploatàndŭ munca te
ranului. De aceea justiția a fost vitregă pentru dreptatea vostră .
De aceea bisericele şi şcolele vostre aŭ fostă abandonate de
ori-ce solicitudine. De aceea preoții și învățătoriĩ voştri piro
tescu in miserie. De aceea tinerimea vóstră cresce fără în
věțătură , cădendú in vitil degradate şi trăindŭ in ticăloşie.
De aceea astă primăvară tēraniſ s'aŭ rēsculatū și cu violență
aŭ voită să pedepsėscă mai antiiŭ pe Delegații lorŭ cari 'şi
 EPILOGŮ 509

aŭ fostă vèndută voturile , şi apoi sẽ céră drepturi cari cre

déŭ că se potú căpěta cu puterea. De aceea s'aŭ făcută o
mulțime de victime între săteni: pe unii glónțele î -aŭ prăpă
ditū, pe alţii casnele '1 -aŭ schilodită , pe alţii gårbaciul ' i -aŭ
umilită, ajungendă o multime de familiï la sapă de lemnů ;
iar representanţii lor alergru a se ascunde in gaure de șerpi.
Tóte aceste nenorociri sar fi putulă înlătura dacă țéra avea
o Cameră liber alésă, dacă și voi, ļoranjī, aţi fi trimisă depu
tați cu dorů de inimă pentru voi.
Cădé- veți ore, fratiloră, şi acuma în greşelele de mai nainte ?
Stărui - veți a trimite deputați totŭ ómeni străinî de voi și
necunoscětorî de nevoile vostre ?
Alege- veţi iarăşi avocați limbuti, carĩ vě amefescŭ cu vor
bele şi carî nu se gândescă de cât la câştigulă lorů .
Da -veți voturile vostre iarăși celorŭ ce vě vorů ospěta saŭ
vě vorŭ plåti mai bine ?
Ajunge - veti óre a vě înşela de vorbele frumose ale unoră
omeni carî aŭ mai fostă în Cameră, dar carĩ n'aŭ deschisă
o dată gura ca sẽ céră ceva pentru sorani ?
Băgați bine de sémă ! Causa tēranului e mare, şi Camera
viitóre are sě se ocupe de ea. La 1861 ea sa resolvitŭ cu
dreptate, dar cu neajunsulů acela că n'a pregetat la sorta tě
ranului într'unŭ vitorů mai depărtată . După unŭ pătrară de
vécă însă, lumea s'a îmmulțită, și plugarilorú noui nu le ajun
ge pămentulă dată părinţilorŭ lorù . Deci dreptate este sě li se
dea ( cu despăgubire bine înţelesů ), căci plugarulŭ fără pă
mèntŭ e ca pasărea fără aerŭ și fără aripi, ca vita fără păşune,
ca pescele fără apă . Deci trebue revisuită în infelesulŭ acesta
legea rurală .
Diferitele partite însă cari vorů sē fie in capulū tērii , acele
mai alesii carî compunè colegiurile claselorù superiore, nu cu
getă in struna acesta . Liberalií painit mai eri la putere) strigă
pe tóte tonurile că nu e cestiune ruralii saŭ agrarà in fóră ;
că, prin urmare, nu pămînt ci libertate de muncă trebue ļč
ranului! Conservatori ne vorů sandă de legea rurală ; ei și
pe cea de la 1861 ur revoca - o , daca ar putea ; ei, nii pămînt

+
510 EPILOGỞ

ci cerbice de ascultare şi supunere vorů sé dea făranului !

Singură ministerulŭ interimar, la putere aslă -di, prin o serie
de legì (publicate prin Monitori) pare că promite a da ceva
těraniloră . Dar modulŭ cu care voesce a da, dupě ce că e
urdită ca abia dupě 20 de ani să se pótă esecuta, apoi nu
credă că sě convie din mai multe punte de vedere těraniloră .
Trebue dar ca, la desbaterea acestorŭ legi, deputatulŭ vos
tru sē aibă nu numai dragoste pentru voſ și pricepere, dar
şi greutate la cuventă , adecă omŭ cu trecută onorabil şi cu
fapte cunoscute . All- felŭ legile ministerului, aşa cum sunt
propuse, dacă nu se vorů amenda cum se cuvine, nu vorŭ
aduce nici o îmbunătățire in sorta ţăranului.
De aceea, domnilorù delegați, ca proprietarŭ interesându -mě
sě vědŭ resolvită cestiunea acesta aşa , in câtă ţăranulă sẽ în
tindă cu plăcere mâna la omeniĩ cu haine albastre, - ca unul
care de 10 de anî amŭ nutrită sentimente umane și fraterne
pentru ţărani, --- ca judetén care n'aş dori să mai vědū rés
cole ca cele de astă primăvară, – vě dic : când veți merge
la urnă, gândiți-vě cu inimă curată şi senină la votulă ce voiți
a da .
Dacă veți crede că eŭ însuşescŭ calitățile ce trebue sě aībă
unŭ representantă ală ţăranului, voiŭ primi cu plăcere man
datulů vostru. De veți dori unŭ altulă cu mai marĩ merite,
vě uređủ : Noroc Ja nemerélă ! »

Alegerile s'aŭ făcutử cu pace bună. Administratiunea locală

ca tot-deauna a exercitat influența sa , pe sub mână, cu di
băcie, sub aparenta celei mai stricte legalități. Cu tóte aceste,
județulu lalomița, care se intrecea a da lot-deauna deputați
de culóre liberară , de astă dată a datū junimiști și conserva
tori, saŭ mai bine guvernamentali. Rumorea publică afirma
că treĩ patru persone bogate aŭ făcută o colectă de fonduri,
 EPİLOGŮ 511

cu cari s'aŭ cumpăratŭ voturile omenilorŭ coruptibili, introduşi

în listele electoralſ, grație legeï oportuniste făcută de ministerul
din 1884, cu intenţiune de a se perpetua la putere . Oposițiu
nea nedispunêndŭ de fonduri, nu putea combate cabalele gu
vernamentalilorů .
La colegiul Il n'aŭ urmată corupțiuni în modă brutală , adecă
cu plată tarifată , precum s'aŭ făcută în alte rânduri ; apoi era
şi cam greŭ de a corumpe sépte sute de votanti. Lár colegiulă
acesta fiindŭ din natura luì conceputů --- spre batjocora popo
rului românesců - a fi zestre guvernamentală , era fórte greŭ de
luată din mânele administraţiunii. Candidatura fiindŭ promisă
unui fostŭ directorŭ alŭ ministerului de Culte ( 1 ), demisionată
numai pentru acesta , şi acesta , ca Directorů alú României li .
bere, organ al partitului de la putere, avendŭ interesă a fi în
Parlan,entū , tolŭ aparatulŭ administrativů s'a întrebuinţată pen
tru susţinerea lui. Mai întâiù s'aŭ pregătitù învățători și preoţii
carî aŭ voturī directe : Revisorulŭ scolariŭ și Protopopulŭ distric
tuală n'aŭ avută de câtă șoptindŭ sẽ le spue că, de nu vorů alege
pe candidatulů oficială , acesta se va întorce la postulă ce ocupa
și va găsi acă pentru cojoculŭ loră . Cu delegaţiĩ săteniloră , apoi,
a fostă şi mağ uşorŭ de manevrată . Primarii (du pě ordine verbale
de la subprefecturi) aŭ făcută tote chipurile sě alegă omenī câtă
se pote mai docili și fără sciință de carte ; apoſ aŭ venită cu
dènşiĩ în ajunulŭ alegeri séra până la reşedinţa districtulní,
unde ſ - aŭ consemnată în hanuri saŭ cârciume (ce se puléŭ
închide și păzi ) şi -ì ținéú pe mâncare și pe běutură (in soco
téla domnului profesorů de morală filosofică fără a putea co
munica cu nimeni. Aceşti delegați, aduşi cu cheltuéla comu
nei, escortați chiar de primari, a doua di la 9 ore eraŭ libe
rați și aduşi, hrăniți și junimesce cinstiţi, la urnă, unde unŭ
învěțătorú saŭ ună preotŭ (din cei mai bine catechisati) le pu
nea în mână buletinele ce trebue sé depue.
Câți va învățători şi delegati, putèndu -se strecura dintre
strejile care - ì păzet, veniră să mi spue că apelulă mců a fa

( 1 ) Dim . Aug. Lanrianu profesorů de Filosolie.

512 EPILOGŮ

natisată pe mai mulți carī ar fi deciși a vota pentru mine

dar mult se temŭ de persecuțiunì ; totů odată insě îmi spu
seră că resultatulă pentru candidatulů stăpâniriſ este asigurată .
Acesta vědondŭ, amŭ mulțămită aderențilorŭ mei și le -amŭ
declarată că , dacă lucrurile sunt așa, mai bine preferă a face
ca să nu aibă supărare din causa mea . De aceea amŭ trimisă
de mi-aŭ înapoiatu buletinele, retrăgendu -mi canditatura .
Intorcendu -mě la Bucuresc , m'amŭ enfundată in lectura
foilorŭ și Revistelorŭ ce mě așteptaŭ . Aruncându -mi ochii pe
scorța ( coperta) Convorbiriloră Literare, amŭ remasă uimitů
vědendă şi numele meŭ. Amŭ luată îndată condeiulă şi amă
scrisă următórele rândur Directorului acestei publicațiuni :
« Când v'amŭ oferită, înainte de a eşi de sub tipariŭ, Suve .
nirile mele, amŭ credutů a vě servi, cându -vě materie pentru
o recensiune bibliografică, precum adesea obişnuiţi a face pen
tru alte publicațiuni în Revista ce dirigeți.
Cu mirare însă amŭ vědută că , în numěrulă de la 1 Oct.
al Convorbirilorů Literare, a începută a se reproduce in extenso
unulŭ din episodele mele fără autorisațiunea mea specială. A.
cestă urmare îmi causéză douě neajunsuri, pe carĩ cu părere
de réŭ mě vědů nevoilů a vi le semnala .
Primulă , este materială : căcî dacă tote revistele periodice
ar reproduce ast -ſelŭ fragmente din cartea mea, apoi ea , când
se va pune in comertă, n'ar mai avea căutare, căci cuprinsul
ei ar ajunge a fi cunoscută publicului ; și nu pentru acesta
amŭ ţinută eŭ dece ani şi mai bine lucrările mele in cartone,
refusândă chiar remunerațiuni considerabile ce mi se oferiaŭ
de la alte reviste, numai pentru planulu de a le tipări pe tote
intr'unŭ singurű volumŭ.
Alů douilea, este unů neajunsă morală , nu mai puțină gravă.
Dupě urmarea acesta , publiculi in mare parte) pote sẽ crédă
că voiï sě mě strecorů către onórca de a mě număra între
colaboratoriī organulu ilustre societăți Junimca , pre când în
realitate, mai alesů de cand sa constituită în societatea poli
tică , cu ca mě allu in cea mai perfectă răcelă și indife
rență . l'e làngă acestea , publiculū, care adesea trage conclu
 EPILOGO 513

siuni ciudate și din nimicuri, vědêndă scrierile mele reproduse

cu ortografia Convorbirilorú, ar putea crede că așī fi capitu
lată înaintea şcoleĩ fonetice inaugurată de ea, pentru care (pre
cum vě este cunoscută din discuțiunile nostre de la Acade
mie) nu amŭ de câtú prea puțină stimă și considerațiune ; şi,
ca unulŭ care ați sciută acestea, mě miră că nu mi ați făcută
onórea măcar de a mě intreba dacă suferă sě mě vědŭ tipă
rită cu o altă ortografie, fără a -mi face sânge rěŭ .
Pentru aceste neajunsurĩ, cari potŭ sě vě dea subiectă şi
pentru vre- o nouă comedie de Zefclemele, --- şi cari imi place
a crede că le-ați comisă din distracțiune saŭ cu intențiune sin
ceră de a mě obliga, nu vožŭ alerga la tribunale spre a vě
cere daune interese, ci mě voiŭ mărgini a vě ruga ca sẽ în
cetaţi cu publicarea urmăriſ articoluluğ meŭ. »
18 Octombre 1888 .

Sånătate și vote bună , inbift lectori !

33
In depositulů autoriului se mai găsescu din
operele sale următorele :

ISTORIA FRAȚILOR TUNUSLI, traducere.

HORAŢIU , tragediă de Corneille, trad . in versurl.
ATHALIA , idem , de Racine, idem .
PHEDRA , ideni, idem idem .
MISANTROPULU, comedie de Moliere , idem .
SOCRATE ȘI FEMEEA SA, comedie de Th . de Banville, trad.
SĂRUTAREA, comedie în versuri.
101 FABULE, a doua edițiune.
DRAMATICE, originale : La Plerna , dramă într'un actů ; Can
didată și Deputată, comedie. (Operă premiată de
Academia Română ).

Pretul 10 lei.
Pentru prorincii şi străinătate se adaugă portul.

Depositul la principalele librării , și la autor , Str. Re.

gală , No. 12 .
 w 2

This book should be returned to

the Library on or before the last date
stamped below.
A fine is incurred by retaining it
beyond the specified time.
Please return promptly.

T
ANTI - ARIA
Lei 15