Adevarul literar si artistic nr.

831 / 12 august 2006

Horia-Roman Patapievici
Inactualitatea lui Eminescu în anul Caragiale*
Cred ca la acest început de an Caragiale (1852-2002), înca înainte de a
cadea iar în euforia actualitatii ’lumii lui Caragiale’,ar fi momentul sa
facem bilantul anului Eminescu (1850-2000). Daca e sigur ca actualitatea
lui Caragiale ca valoare nationala va fi confirmata la o suta cincizeci de ani
de la nastere (rezultat previzibil al profetismului zeflemelei, într-o tara a
tuturorbatjocurilor), ce s-a vazut în ‘anul Eminescu’ e ca Eminescu a
devenit stindardul academismului– estetic, cultural, institutional, etnic.
Ceva vetust, prost plasat, iremediabil întepenit i-a caracterizat pe toti
admiratoriis sai care au produs texte, luari de pozitie ori oratorii oficiale cu
ocazia unei aniversari care, ma tem, s-a transformat într-o comemorare.
Hotarât lucru, la o suta cincizeci de ani de la nastere, Eminescu nu mai e
la moda. Pentru ca a devenit inactual? Sa fie vorba de faptul ca la noi
eternitatea apartine numai zeflemelei, iar seriozitatea, metafizicul,
tragedia stârnesc deopotriva nerabdarea si plictisul? Ar fi explicatia
‘simpatica’. Cum ar veni,Caragiale ramâne mereu actual pentru ca suntem
un popor vesel, bârfitor, derizoriu si flecar, în timp ce steaua lui Eminescu
e condamnata sa paleasca, deoarece, vorba lui Maiorescu, ‘celula nu
rezista’– nici tensiunii metafizice, nici încordarii ideii, nici sacrificiului
tragic, nici martiriului religios si nici disciplinei institutionale. Ma tem însa
ca explicatia veritabila este alta. Eminescu nu mai e la moda deoarece nu
mai ‘da bine’. Explicatia nu e nici abisala, nici etnopsihologica, ci banal
sociologica. Daca ne gândim ca doar cu 20 de ani în urma Eminescu mai
era înca “omul deplin alculturii române”– acum, notiunile însesi de
‘deplin’ si de ‘cultura’ au devenit suspecte din punct de vedere politic–,
întelegem amploarea prabusirii cotei lui Eminescu la bursa valorilor
proclamate la lumina zilei. În timp ce Caragiale pare a nu avea nici
uncusur, de Eminescu am început sa ne jenam. Rasturnarea fata de
perioada interbelica e completa. Pe atunci, Caragiale era suspect,
Eminescu era recept;azi, Eminescu a devenit suspect, Caragiale este în
mod eminent recept. Pentru noua tabla de valoriacceptate, Caragiale a
fost gasit ‘politic corect’, în timp ce punerea lui Eminescu la patullui
Procust al noului canon importat din ‘tarile progresiste’ a aratat fara dubiu
ca fostul poet national al României clasice e ‘politic incorect’.
Cum ar fi putut fi altfel? Ca poet national, Eminescu nu mai poate
supravietui, deoarece noi iesim azi din zodia nationalului. Poet canonic
Eminescu nu maipoate fi, deoarece revolutia sociologica din învatamântul
superior care a avut loc dupa 1990 a adus la putere studiosi care fac
alergie la auzul cuvântului canon si manifesta tendinta sa puna mâna perevolver când aud
cuvântul traditie. Profundel nu mai poate fi considerat,deoarece categoria profundului, nefiind
postmoderna, numai e prizata deintelectualii progresisti. Interesant Eminescu nu mai poate fi,
deoarece tot ce e interesant în Eminescu e pur german, iar azi nu se mai considera interesant
decât ce vine din zona anglo-saxona, care e contrariul
germanitatii. Din punct de vedere politic, Eminescu pare afi irecuperabil.
Categoriile lui Eminescu? Azi, nimeni nu mai poate vorbi despre sursele
originare alesensibilitatii sale fara a trebui sa puna totul între ghilimele,
adica fara a face cu ochiul, fara a-si cere scuze ori fara a-l scuza, luându-l
de faptpeste picior. Într-o epoca în care viziunile mai sunt licite doar la
cinema (ceea ce i-ar fi placut lui Max Weber), Eminescu nu ne mai poate
aparea decât caexasperantde învechit. Or, se stie, supremulargument
împotriva cuiva, azi, este sentinta ‘esti învechit’. Iar cultura româna din
ultimiiani, în lupta pentru integrare euro-atlantica, nu doreste decât sa
scape de tot ce este ‘învechit’ – adica sa fie progresista. Pentru nevoia de
chip nou a tinerilor care în cultura româna de azi doresc sa-si facaun
nume bine vazut în afara, Eminescu joaca rolul cadavrului din debara. Sec
spus, Eminescu nu mai este azi actual deoarece cultura româna, azi ca si
ieri, se dovedeste a nu fi decât o cultura de sincronizare. Ea înca nu îsi
permite sanufie în pas cu modele.
• Articol aparut în revistaFlacaranr. 1-2, 2002, p. 86
• Copiat de pe http://www.scribd.com/doc/9660635/PATAPIEVICI-
Inactualitatea-lui-Eminescu-in-anul-Caragiale-