Henri Troyat- Cehov

Pg 47

Dramaturg respins, dar pasionat de teatru, pleda nc de pe atunci pentru

simplitate i sinceritate in jocul actorilor i n punerea n scena. Agasat de
entuziasmul furtunos strnit de sosirea lui Sarah Bernhardt la Moscova, la
sfritul anului 1881, s-a dus i el s o vad in Dama cu camelii i in
Adrienne Lecouvreus, la Teatrul Boloi, apoi a scris dou articole pentru
Zritel. Fiecare suspin al lui Sarah Bernhardt, lacrimile, suferinele, tot jocul
ei nu e altceva dect o lecie invat la perfecie cu inteligenFace din
toate eroinele femei la fel de ieite din comun ca i eaNu talentul se vede
strlucind in jocul ei, ci o munca uria Au fost momente in care , vzndo jucnd , eram emoionai pn la lacrimi. Dar lacrimile nu au curs pentru
c farmecul era umbrit de artificiu.
Atunci cnd era cazul, i critica i pe actorii rui la fel de aspru ca pe actria
francez. Vzndu-l pe renumitul Ivanov-Kozelski interpretnd Hamlet, a
scris in revista Moskva: Nu e de ajuns s transmii corect sentimentele pe
scen; nu e de ajuns s fii artist; un actor trebuie s aib o vast formaie
intelectual; ca s joci Hamlet, trebuie s-i dai osteneala s te cultivi.
Pg 60
Intrat in literatur pe ua din dos, era strivit de renumele uriailor rui:
Dostoievski, Turgheniev, TolstoiDostoievski murise n 1881, Turgheniev in
1883, iar Tolstoi, dei in via, pretindea c abandonase arta ca s fac pe
profetul. Operele lor erau ins prezente in toate cugetele, ceea ce nu
ncuraja emulaia n rndurile generaiei n ascensiune. Putea cineva sa se
ridice deasupra ilutrilor si predecesori? La inceput, Cehov nici nu-i
pusese mcar problema. Scriind de pe o zi pe alta, pe apucate, nu aborda
nici una dintre problemele morale, religioase sau sociale ale vremii si nu
transmitea cititorilor si nici un mesaj. Singura lui preocupare era s-I
distreze sau s-I predispun la visare. Astfel, ntre 1880 si 1884, a publicat,
sub diferite pseudonime, trei sute de texte, n diferite reviste umoristice de
la Moscova i Petersburg. n noianul de fleacuri, cteva povestiri, ca Fiica
Albionului, Moartea unui slujba, Grasul si slabul, Decoraia, Chirurgie,
Cameleonul, Examen de titularizare, Msuri adecvate, ddeau la iveal o
psihologie subtil , o ironie abia simtit, a caror originalitate l uimea chiar i
pe Leikin.Totui, directorul de la Oskolki se apleca asupra fiecrui manusris
pentru o cenzura prealabil, tind cu hotrre pasajele ocante sau
periculoase. Mai multe poveti de Cehov au fost astfel trunchiate sau pur i
simplu respinse. O dat cu domnia lui Alexandru al III-lea, Rusia intrase ntro epoc de strictee i de suspiciune. Sub influena procurorului general al
Sfntului Sinod, Constantin Pobiedonostev, consilier intim al arului,
ntreaga via intelectual a rii era ncremenit. Cea mai nensemnat
opinie personal trecea drept subversiv.
Cehov se acomodase destul de bine n aceast carcas de plumb. Nu avea
temperamentul unui revoltat, era un observator sceptic i blnd al naturii

umane. Fr s-i dea seama, din povestioar in povestioar, zugrvea cu

migal, cu modestie, cu fidelitate un imens tablou al lumii ruse
contemporane.n aceste povestiri se regseau laolalt toate personajele
vieii cotidiene; rani si oreni, crora le surprinsese toate ticurile, mujici
inculi i brutali, boiernai aproape ruinai dup eliberarea iobagilor,
studeni imbtai de maree idei nave, profesori dezamgii, medici
ghinioniti, negustori nedezlipiti de registrele lor, funcionari corupi, tot
maruniul societii. Acestor fpturi vrednice de mil le oferea ntmplari
pe msura firii lor. Absurditatea cotidian devenea evident pentru cititor
fr ca autorul s fi intervenit pentru a-i ingroa demonstraia. Nici un
rechizitoriu, nici o pledoarie. Adevrul gol. Fotografic.