Monica Stoica

Anul I

„Cercul de cretă caucazian” de Bertolt Brecht

- povestire -

Prolog

În preajma sfârșitului celui De-al Doilea Război Mondial, printre ruinele

unui sat caucazian bombardat, reprezentanții colhozului pentru crescătorii de capre
“Galinsk” și ai colhozului pomicol „Rosa Luxemburg” din Uniunea Sovietică– mai
ales femei și bărbați în vârstă – câțiva soldați și un delegat al Comisiei de Stat
pentru Reconstrucție, sosit din capitală, stau în cerc, beau vin și fumează. Se iscă o
dispută între colhoznici pentru că încă nu se stabilise cine trebuie să dețină și să
gestioneze o suprafață de teren agricol după ce naziștii s-au retras dintr-un sat și l-
au lăsat abandonat. Delegatul citește un proces verbal prin care delegații
constataseră că satul și pământurile ce aparțineau colhozului crescătorilor de capre
erau devastate. Colhoznici insistă însă să se întoarcă în fosta vale, deși celălalt
colhoz care se ocupa de producția de fructe cerea să se planteze în valea
crescătorilor de capre livezi și vii cu ocazia Reconstrucției. Delegatul îi lasă pe
reprezentanți să decidă.
Un bătrân din colhozul crescătorilor de capre demonstrează celorlalți cu o
bucată de caș de capră că pășunea cea nouă nu le priește animalelor. Adaugă că
valea le aparține lor din moși-strămoși, dar un soldat îl repede, spunându-i că în
tinerețe nici măcar pe el însuși nu era stăpân, pentru că aparține cneazului Kazbeki.
Țăranii își apară valea, încurajați de bătrân. Delegatul admite că deși e vorba doar
de o bucată de pământ care trebuie privită ca o unealtă cu ajutorul căreia se pot

1
făuri alte bunuri, trebuie să țină seama și de dragostea care-l leagă pe om de
pământ.
Kato Vahtang, agronomul colhozului pomicol, arată cum vor țăranii să
folosească valea. Povestește că atunci când luptau ca partizani discutau cum vor
face, ca după izgonirea fasciștilor, să planteze pomi fructiferi pe o suprafață de
zece ori mai mare decât cea dinainte de război. Au elaborat și planul de irigații și
modul în care vor cultiva și viță de vie. Dar pentru ca proiectul să fie rentabil,
trebuia să cuprindă și valea pe care o revendica colhozul “Galinsk”. Kato îi
înmânează dosarul delegatului, iar o tractoristă tănără își cere scuze pentru modul
în care arată proiectul, pentru că fusese întocmit în timp ce se ascundeau în munți.
Bătrânul le mulțumește pentru că au apărat țara.
Reprezentanții celor două colhozuri cad de acord, își strâng mâinile și se
îmbrățișează, doar bătrânul studiază planul împreună cu delegatul de la centru și
critică modul în care au gândit planul de irigații. E sceptic și deplânge că în țară
lumea se închină mașinilor și a proiectelor îndrăznețe, cere să i se dea copii după
planuri, dar o femeie adaugă că va fi, în final, de acord să susțină în adunarea
generală a colhozului că trebuie să renunțe la vale.
Colhozul pomicol pregătise o piesă de teatru, o poveste populară veche, care
urma să fie jucată pentru a pune în lumină disputa dintre colhoznici și în care juca
un vestit cântăreț, Arkadi Tșeidze. Cântărețul, Arkadi Tcheidse vine cu trupa sa de
muzicieni, apoi le spune țăranilor povestea.
[Cântărețul preia deseori gândurile personajelor, îmbunătățește scenele cu narațiuni
dramatice, mai expresive decât simplul dialog și este responsabil pentru
majoritatea schimbărilor de scenă și timp]

2
Scena 1: Copilul de Neam Mare

Povestea cântărețului începe cu guvernatorul Gheorghi Abașvili și soția sa,

Natella. Cei doi ignoră flagrant cetățenii, cerșetori și jălbari, care cer îndurare
pentru dări prea mari, nedreptăți și copii care mor de foame, în drumul lor către
slujba de Paște. Arsen Kazbeki, cneazul cel burduhănos, cere să li se închine la
intrarea-n biserică. El își face loc până la pereche și se uită la copilul
guvernatorului, pe care-l admiră viclean. Un sol aleargă către guvernator, dar
aghiotantul îl oprește, îi timp ce cneazul Kazbeki se uită bănuitor la sol.
Soția guvernatorului îi transmite cneazului că guvernatorul s-a hotărât să
zidească aripa de răsărit a palatului. Astfel că mahalaua urma să fie dărâmată.
Cneazul gras îl întreabă pe guvernator de război, dar acesta dă din mână a pagubă.
Pruncul tușește, iar soția guverantorului dă vina pe cei doi medici care-i însoțeau.
Alaiul intră în biserică, lăsând țăranii în urmă.
Grușa Vașnadze, o servitoare a soției guvernatorului, ducea o gâscă pentru
masa de Paște, dar întâlnește un soldat, Simon Shashava, care dezvăluie că a
urmărit-o în timp ce se scălda în râu. Grușa se înfurie.
Guvernatorul își dă seama că Kazbeki pune ceva la cale și dă ordin să fie
cercetat. Solul insistă să-i dea veștile militare guvernatorului, dar aghiotantul îl
îndepărtează, pentru că Abașvili avea o întâlnire cu maiștrii zidari pentru
construcția aripei de răsărit a palatului.
Cneazul burduhănos orchestrează o lovitură de stat și se proclamă la control.
Guvernatorul este rapid decapitat. Simon o găsește pe Grușa și îi propune să o ia de
nevastă, oferindu-i o cruciuliță de argint care aparținuse mamei sale. Grușa
acceptă. Simon fuge să-și îndeplinească datoria față de soția guvernatorului, care a
împachetat prostește îmbrăcăminte de brocart pentru fugă, fără să se sinchisească
de uciderea soțului ei. Este dusă departe de orașul în flăcări și, din neatenție, îl lasă
3
în urmă fiul ei, Mihail. Grusha rămâne cu băiatul și, după ce vede capul
guvernatorului înclinat pe ușa bisericii, îl duce cu ea în munți.

Scena 2: Fuga în munții de miazănoapte

Grușa fuge de soldații în zale, pleacă în pribegie, dar trebuie să se oprească

pentru a obține lapte pentru copil. E nevoită să cumpere scump de la un bătrân care
susține că caprele sale au fost luate de soldați. Această întâlnire o încetinește și este
aproape în mâna oștenilor.
În fața unui han unde vede o trăsura unor bogătași fugiți și ei de prăpăd,
Grușei îi vine ideea să se îmbrace în haina de brocart în care era înfășat copilul și
să se dea drept nobilă. Se alătură unor doamne care voiau să înnopteze la han și
atunci când hangiul cere plata pentru cameră inventează o poveste despre cum a
plecat în pripă, iar aghiotantul a uitat să-i dea destui bani pentru drum. Însă în timp
ce pregătește patul din păturile și saltele de paie aduse de argat, doamnele
descoperă că are mâini bătucite de slugă. Vor să cheme poliția, dar argatul o scapă
din încurcătură, lăsând-o să plece.
Apoi Grușa găsește o casă țărănească și-l lasă în pragul ușii. O țărancă îl
adoptă. Grusha are sentimente contradictorii după ce lasă copilul. Apoi întâlnește
un caporal și soldații care sunt pe urmele copilului guvernatorului. După ce îi face
avansuri, caporalul bănuiește că Grușa are legătură cu copilul.
Fata fuge către casa unde lăsase copilul, îi roagă pe țărani să-l ascundă, dar
de îndată ce apar soldații, țăranca mărturisește că Grușa i-a adus copilul. Grușa este
forțată să-l doboare pe caporal pentru a-l salva pe Mihail.
Fugărită prin munți de călăreți, ajunge lângă puntea unui ghețar. Una dintre
funiile de care atârna se rupsese, așa că puntea era gata să se prăbușească în
prăpastie. Niște negurostori căutau să prindă cu o prăjină capătul rupt al funiei.
4
Grușa își face curaj să treacă puntea, rugându-se. Le cere negustorilor să azvărle
prăjina dacă trece, ca nu cumva soldații să prindă capătul frânghiei și să se ia după
ea. Grușa reușește să treacă puntea și scapă de soldați.

Scena 3: În munții de mizănoapte

Se retrage obosită la ferma din munți a fratelui ei. Lavrenti, fratele lui Grușa,
scornește o poveste pentru soția sa bisericoasă, Aniko, susținând că Mihail este
copilul lui Grușa și că sora lui e în drum spre ferma tatălui copilului.
Grusha face scarlatină și trăiește în camera de unelte a fratelui ei vreme de
șase luni. Primăvara vine, dar soldatul Simon încă nu se întorsese de la război.
Zvonurile se răspândesc în sat și Lavrenti o convinge pe Grușa să se căsătorească
cu un țăran muribund, iussup, pentru a-i potoli pe săteni. Deși reticentă, Grușa e de
acord.
Oaspeții ajung la nuntă - înmormântare, inclusiv muzicienii, care fuseseră
anunțați de călugărul angajat pe bani puțini să oficieze ambele ritualuri. Aceștia se
poartă ca niși muzicieni angajați pentru eveniment și bârfesc la nesfârșit. Astfel
Grușa află că Marele Cneaz răstoarnă ceilalți cneji cu ajutorul unei armate puse la
dispoziție de șahul Persiei și că războiul civil s-a încheiat în sfârșit. Oștenii se
întorc acasă.
În acest timp, săteanul presupus mort Iussup se întoarce la „viață” și devine
clar că fusese un „bolnav închipuit” doar cât a durat înrolarea. Grușa se trezește
căsătorită.
Vreme de luni noul soț al lui Grusha încearcă să o facă o „soție adevărată”
prin consumarea căsătoriei, dar ea refuză.
Anii trec și Simon o găsește pe Grușa în timp ce spală hainele în râu. Au un
schimb de vorbe dulci înainte ca Simon să întrebe în glumă dacă a găsit un alt
5
bărbat. Grusha se luptă să-i spună că s-a căsătorit fără voie, apoi Simon îl vede pe
Mihail.
Tot atunci călăreții în zale ajung ajung la Mihail și o întreabă pe Grusha dacă
este mama lui, ea strigă că așa este, iar Simon pleacă îndurerat.
Soția guvernatorului vrea copilul înapoi, iar Grusha trebuie să meargă la
tribunal înapoi în Nukha.
[Cântărețul încheie actul cu întrebări despre viitorul Grușei și dezvăluie că există o
altă poveste pe care trebuie să o aflăm: povestea judecătorului Azdak din Nukha]

Scena 4: Povestea judecătorului

Scena se deschide cu o piesă diferită în întregime, dar care se petrece în

trecut, pe timpul războiului. Azdak adăpostește un „țăran” și îl protejează de
autorități printr-o demonstrație de logică încâlcită. Ulterior își dă seama că l-a
adăpostit pe Marele Cneaz însuși; de vreme ce crede că rebeliunea este o revoltă
împotriva guvernatorului, se transformă în „trădătorul de clasă”. Merge la tribunal
să se predea.
Cneazul cel burduhănos ajunge la tribunal, încercând să se asigure sprijinul
călăreților în zale în a-l face pe nepotul său noul judecător. Azdak sugerează că au
organizat un proces batjocoritor pentru a-l testa; prințul burduhănos este de acord.
Azdak îl joacă pe acuzat în proces - Marele Cneaz. El face mai multe apropo-uri
despre corupția cnejilor și, amuzându-i pe călăreți, aceștia îl numesc în locul
nepotului cneazului gras. Se amuză afirmând că judecătorul a fost întotdeauna o
pramatie, așa că acum urmează ca o pramatie să fie judecător.

Azdak rămâne pe banca judecătorului. El folosește o carte mare de legi ca

pernă pentru scaun. O serie de scene scurte ni-l dezvăluie pe Azdak prounțând
6
sentințe în favoarea bandiților săraci, asupriți și cu inima bună și luând mită de la
bogați. Într-un set de cazuri în care toți reclamanții și acuzații sunt corupți, el trece
complet insensibil peste hotărâri, dându-le tuturor amendă.
Dar apoi Marele Cneaz se întoarce la putere, cneazul gras este decapitat, iar
Azdak își deplânge soarta. La judecătorie ajunge soția guvernatorului care-și cerea
copilul înapoi. Soția guvernatorului decapitat exclamă că îi displace judecătorul,
dar decide că va fi nevoie de el pentru procesul în care ea își va recupera fiul de la
Grușa. Azdak este temător pentru viața lui, promite să-l readucă pe Mihail la soția
guvernatorului, s-o decapiteze și să facă așa cum poruncește soția guvernatorului.

Scena 5: Cercul de cretă

Grușa e în instanță, susținută de o fostă bucătăreasă guvernatorului și de

Simon, care promite că va jura că este tatăl băiatului. Natella Abațvili vine cu doi
avocați.
Azdak, despre care se spune că este un dușman al statului, este bătut măr de
soldații în zale. Când este pe punctul de a fi spânzurat de călăreții în zale ai
Marelui Cneaz, un călăreț aduce o proclamație semnată de Cneaz, în care îl numea
pe „un anume Azdak din Nukha” în funcția de judecător drept recunoștință pentru
„salvarea unei vieți esențiale”, adică a Marelui Cneaz.
Azdak își pune din nou haina de judecător și începe procesul. Totuși,
procesul nu începe cu Grușa și soția guvernatorului, ci cu un cuplu căsătorit de
oameni în vârstă care doresc să divorțeze. Azdak nu poate lua o decizie cu privire
la acest caz, așa că îl pune deoparte pentru a auzi următorul caz pe ordinea de zi.
Azdak cere mită și avocații soției guvernatorului îi oferă bani în speranța că
vor măslui verdictul. Din pledoariile avocaților se înțelege că Natella, soția

7
guvernatorului își dorește copilul doar pentru că toate moșiile și finanțele
guvernatorului sunt pe numele moștenitorului.
Apărarea lui Grușa nu decurge bine, deoarece se revoltă, iar Simon îl insultă pe
judecătorul Azdak pentru luarea de mită. Azdak îi amendează pentru acest lucru,
dar, după examinarea mărturiilor, susține că nu poate găsi adevărata mamă.
Decide că mamele trebuie să treacă testul “cercului de cretă”. Un cerc de
cretă este desenat, iar Mihai este plasat în centru. Adevărata mamă, afirmă Azdak,
va putea să tragă copilul din centrul cercului. Dacă amândouă trag, vor sfâșia
copilul în jumătate și vor primi jumătate fiecare. Testul începe, dar Grușa refuză să
tragă, deoarece nu vrea să-l rănească pe Michael. Azdak îi oferă încă o șansă, dar
din nou nu-l poate trage pe Mihail.
Azdak declară că Grusha este adevărata mamă, întrucât îl iubește prea mult
pe Michael pentru a-l putea răni. Soției guvernatorului i se spune că moșiile vor fi
administrate de oraș și vor fi transformate într-o grădină pentru copii numită
„Grădina Azdak”.
Simon îi plătește amenzile lui Azdak. Azdak îi asigură pe bătrânii care voiau
să divorțeze că le va semna actul, dar semnează „accidental” divorțul Grușei de
Iussup. Așa că Grușa e liberă să se căsătorească cu Simon. Toată lumea dansează
fericită pe măsură ce Azdak dispare.
Cântărețul remarcă înțelepciunea lui Azdak și observă că, până la urmă,
fiecare a obținut ceea ce a meritat, așadar valea să revină colhoznicilor ce-o sapă
și-o udă cu sârg, ca să-i fie rodul bogat.