Doamna RAdulescu predA istorie.

Copiii n-o iubesc, nu doar pentru cA-i pune sA inveţe şiruri nesfarşite de
voievozi, cu anii inscAunArii şi cei ai morţii, cu anii bAtAliilor şi-ai edictelor, cu „cauzele rAscoalelor” şi
„condiţiile sociale”, ci şi pentru cA poartA pe degetul arAtAtor de la mana dreaptA un ghiul de aur formidabil, atat
de masiv, de ascuţit in muchii, de greoi ornamentat, cA, oriunde apare doamna RAdulescu, pe coridoarele kaki ale
şcolii sau in cancelarie, sau in tramvaiul care ne duce pe toţi spre oraş, primul lucru care se-aratA din ea e ghiulul,
pentru ca apoi s-o observi şi pe ea, ca pe un apendice lat şi pufos, in stofe negre sau vişinii, al acestuia. Inelul de aur
zgrunţuros, ciocAnit, in filigranul complicat al cAruia poţi zAri, dupA dispoziţia in care te afli, lebede, tunuri de
asalt, femei goale, xilofoane, motoare cu cilindri in V, hidre cu şapte capete sau orice mai voieşti, nu e atat un
ornament, cat o armA. E vai de copilul care nu viseazA şi noaptea anul bAtAliei de la Podul inalt sau cei intre care-a
domnit Dabija-VodA: inelul se abate in creştetul lui ca o loviturA de trAsnet, şi pArul lui nespAlat incepe sA
şiroiascA de sange. Nu e clasA in care sA nu vezi mAcar un copil purtand in creştet, neascunsA de pArul scurt,
cicatricea, cu douA sau trei puncte de suturA, rAmasA de pe urma intalnirii cu ghiulul doamnei RAdulescu.
Cataloagele cu scoarţA tare luate in cap de la majoritatea celorlalţi profesori par mangaieri pArinteşti faţA de forţa
nAprasnicA a temutului inel, ce coboarA neaşteptat pe cate-o ţeastA fragilA, ca o loviturA de cioc de struţ. „Du-te şi
te spalA, iar maine sA vii cu tata la şcoalA”, aude cel izbit, dupA care iese din clasA lAsand picuri de sange pe
podea. Ceilalţi copii ii şterg cu buretele de la tablA. Altfel, doamna RAdulescu e o femeie de treabA. In cancelarie
profesoarele fac roatA-n jurul ei, pentru cA ştie nenumArate reţete de pus murAturi. Soţul ei e maior la o instituţie
cu faimA sinistrA, şi au impreunA o SkodA roşu-portocalie pe care-o iubesc ca pe ochii din cap. Doamna
RAdulescu vine cu ea la scoalA mai in fiecare zi, cAci soţul foloseşte automobilul de la serviciu. O parcheazA pe
terenul de fotbal, foarte aproape de zidul şcolii, pentru ca furtunul de la gura de apA contra incendiilor sA ajungA
panA la ea. Primul lucru pe care-l vezi dimineţile, intrand pe poarta şcolii, sunt cei trei-patru copii invoiţi de la ora
de istorie ca sA-i spele doamnei profesoare maşina. O stropesc cu tulumba de pompieri panA fac toatA curtea numai
o baltA, o şterg cu bureţii universali, imbibaţi de oţet, de la tablA, o freacA şi-o dichisesc panA sclipeşte din
rAsputeri, cum ii place doamnei profesoare. Doamna RAdulescu nu predA doar istorie, ci şi constituţie, o materie cu
un obiect incert chiar şi pentru ea. De obicei, la constituţie se face matematicA sau romanA, ca și la orele de desen,
caligrafie şi muzicA. De pe urma orei sAptAmanale de constituţie copiii rAman doar cu o singurA noţiune: numele
persoanei din tabloul de deasupra fiecArei table din fiecare clasA. Nimeni nu ştie, de fapt, pe cine reprezintA. E
cineva care, de undeva, conduce ţara. Despre aceastA persoanA, care apare şi la televizor destul de des, vorbind
parcA pe altA limbA, se ştie doar cA nu e voie sA se spunA bancuri. Poţi spune bancuri despre ţigani, evrei, olteni,
cA nu-ţi face nimeni nimic. Dar nu şi despre omul din portret. DimpotrivA, despre el se recitA şi se cantA, iarAşi nu
se ştie de ce. Mulţi dintre copii sunt luaţi la cor, chiar dacA n-au voce. Cei fArA voce sau ureche muzicalA doar
mimeazA. Iar corul şcolii participA la un fel de spectacol anual numit Montaj. E pregAtit in fiecare an de doamna
RAdulescu şi de domnul GhearA, profesorul de muzicA şi conducAtorul corului. Toate cantecele de la cor sunt
despre Patrie, Partid şi omul din poza de deasupra tablei. Ciudat, versurile, ca şi muzica, sunt pline de insufleţire, şi
totuşi e imposibil sA-i faci pe copii sA aibA alte figuri decat ale unor cadavre. Treizeci de cadavre de copii, verzui şi
nespus de triste, cantA, la serbAri şi concursuri, cantece insufleţitoare. Nici ghiulul doamnei de istorie, nici
injurAturile lui GhearA nu-i pot scoate din coma adancA in care cad de cum deschid gura. Am crezut la-nceput,
cand am venit in şcoala 86, cA e un fenomen local, dar i-am insoţit apoi pe copii la concursuri intre sectoare, apoi la
faza pe municipiu. Toţi, din toate şcolile, se comportA identic: in salA, aşteptandu-şi randul, se ciupesc şi se-
mbrancesc, işi aruncA-n cap cu bucAţi de sugativA şi cu cotoare de mAr. Suiţi pe scenA, intrA in putrefacţie. Obraz
langA obraz, ţepeni ingeri oliv, cu ochi teribil de trişti, deschid doar gurile ce par sA cante prin magie, cum
zvacneşte piciorul broaştei in experienţele lui Galvani. Dirijoarea se zbate-n faţa lor, dA din maini ca apucata in
taiorul ei de ceremonie, dar copiii rAman aceleaşi cadavre cu ochi goi dinspre care emanA un damf straniu de
nefericire. Montajul e o combinaţie de versuri și muzicA. Textul sAu nu e creaţia doamnei profesoare. L-am şi
vAzut: vreo zece foi copiate dupA alte foi. Versurile, deja aproape ilizibile, sunt pe deasupra completate cu pix roşu
şi negru, tAiate, adAugate, inversate prin sAgeţi nervoase. Pare opera voit obscurA a unui alchimist, a unui autor de
şarade. Textul ar trebui sA fie o panoramA grandioasA a unei epoci de aur, in care un Partid inţelept şi atotştiutor a
adus bunAstarea deplinA intr-o ţarA binecuvantatA. Dar nenumAratele tAieturi și inversiuni au amestecat in
asemenea hal vremurile și evenimentele, cA nu mai poţi alege nimic din ele. Eroii proletari ai anilor 50 irump brusc
in contemporaneitate, cu mania lor anacronicA şi cu lupta lor de clasA de care rad acum şi curcile. Americanii işi
aruncA mai departe bombele peste tot. Nemţii sunt condamnaţi sA rAmanA de-a pururi hitlerişti. Copiii recitA
conştiincioşi, cu acelaşi vernil nesAnAtos pe feţe, cu aceeaşi expresie de figuri de cearA, mişmaşul Asta fArA
logicA şi cronologie. Ar putea la fel de bine sA recite un tabel de algoritmi, adresele din cartea de telefoane, numele
strAzilor din cartier. „Mai cu suflet, Mioara, ce dracu, parcA eşti lanmormantare”, ţipA din cinci in cinci minute
doamna RAdulescu in sala de sport, unde se repetA Montajul, dar Mioara, premianta şcolii, cu bluza albA plinA de
şnururi, ceaprazuri şi trese, nu reuşeşte sA-şi aşeze pe obraz o nuanţA mai luminoasA de vernil. „IncA o datA!
Atenție la mine”, spune şi GhearA, de la pianina dezacordatA, „nu incepeţi decat cand ridic eu mana. Şi ţineţi minte:
accentul e pe ≪bi≫: Iu-bi-tul nostru Preşedinteee...” GhearA, in ciuda numelui, e un bonom cu cap rotund, cu
fAlcile etern nebArbierite şi cu o voce in falset, caraghioasA ca de ţarcovnic. MAcar el nu-i bate pe copii, ceea ce-l
face imediat suspect in ochii pArinţilor şi-i aduce faimA proastA in cartier. Dar are o fire veselA, pusA pe chefuri şi
pe muzicA de pahar. Cand e binedispus se aruncA pe amArata de pianinA sA o spargA, nu altceva: cantA vechi şi
rAsuflate canţonete italiene... Pe langA Montajul literar-muzical, in sarcina profesoarei de istorie cade și cercul
de ateism ştiinţific, care-n fiecare an decerneazA premiul „Cel mai bun ateist”. Copiii mergeau cu bucurie la cercul
de ateism şi-şi doreau mai mult ca orice premiul cel mare, cAci el consta intr-un aparat de radio cu tranzistori intr-o
foarte frumoasA husA de piele cafenie. Soţul doamnei RAdulescu le aducea din cAlAtoriile sale-n strAinAtate și le
dona, in fiecare an, cu generozitate, şcolii. Dar ca sA-l caştigi nu era de colo, probele erau numeroase şi extenuante.
Cine ştie prin ce pod al cArei mAtuşi sau bunici descoperise doamna profesoarA o icoanA mare, strAveche, cu
verniul crApat in mii de plesnituri subţiri şi cu o ramA infloratA, de lemn preţios, perforat pretutindeni de cari. O
infAţişa pe Maica Domnului, cu cearcAne mari sub ochii inţelepţi şi suferinzi, inveşmantatA-n maramA viorie şi
ţinandu-l la piept, disperatA parcA sA nu-l piardA inainte de vremea prorocitA, pe pruncul Isus, dolofan şi dulce,
dar care te aţintea cu ochi cAprui de om mare, fAcand semnul binecuvantArii cu degetele aranjate, infinit de graţios,
in postura ritualA. Urme vechi de mArgAritare, acum smulse, şi de pietre scumpe se-nşirau de-a lungul nimburilor
aurite ale mamei eterne şi-ale copilului cel sfant. Doamna profesoarA aducea icoana la şcoalA in fiecare joi, ziua
tradiţionalA a cercului de ateism. DupA ce oprea maşina, o scotea, acoperitA cu o panzA spAlAcitA, de pe bancheta
din spate şi-o cAra, orbecAind şi-mpiedicandu-se pe scAri, panA la cabinetul de istorie, ornamentat, pe pereţi, cu
chipurile voievozilor neamului. Copiii erau deja acolo, aşteptand nerAbdAtori concursul care urma, privind cu ochii
lor mari cum doamna aşazA icoana pe catedrA, sprijinitA de cateva dicţionare masive, şi-o dezveleşte apoi cu
gravitate, cum se inaugureazA plAcile memoriale de pe zidul caselor unde-au locuit candva oameni iluştri. Icoana
veche şi preacinstitA domina fiecare orA a cercului de ateism. Fiecare copil care mergea la acest cerc ajungea sA
ştie pe de rost, şi s-o viseze nopţile, fiecare linie de tuş a faldurilor vestmantului Fecioarei, fiecare semn de-ncruntare
dintre sprancenele ei, fiecare nuanţA a pupilelor de cel mai luminos şi mai transparent cafeniu ale Pruncului, fiecare
inţepAturA de car din florile de mahon ale ramei. Intr-un fel, de fapt, fiecare copil era prezent in icoanA, odatA cu
doamna profesoarA, cAci stratul subţire de sticlA cu care strAvechea panzA pictatA era protejatA ii reflecta pe toţi,
suprapuşi peste imaginea personajelor sfinte. DupA ce mai indrepta puţin icoana de pe catedrA, doamna RAdulescu
scotea din geantA „Biblia hazlie” şi le citea copiilor, strambandu-se de ras, sau uneori incruntand-se şi izbind cu
pumnul in bancA, povestioare caraghioase care arAtau limpede ce de ţapi imorali şi mincinoşi populau cartea „aşa-
zis sfantA”. Cum in tot cartierul şcolii nu exista fie şi o singurA Biblie adevAratA, copiii abia aşteptau sA mai
audA poveşti cu Moise (un balbait), Noe (un beţiv), David, care-şi dezvelea ruşinea in faţa altarului sfant, Solomon,
care tAia copii in douA cu sabia, Abraham, care era gata-gata sA-şi prAjeascA fiul pe grAtar, şi cate şi mai cate
istorioare instructiv-educative de acest fel. Cand doamna ajungea la povestea Sodomei, le explica elevilor neliniştiţi
cA nu Domnul revArsase peste cetate foc şi pucioasA fiindcA - ridicol! — nişte nenorociţi voiserA sA se-
mpreuneze cu ingerii, („dar astea nu sunt poveşti pentru varsta voastrA”). Nici vorbA, probabil venise peste ei
vreun cutremur ca Ala din '40, care fAcuse praf, pe vremea copilAriei doamnei profesoare, hotelul Carlton. Faţa ei
se aprindea de manie şi ghiulul ei teribil
izbea in ce se nimerea cand venea vorba - și venea ciudat de des - despre felul
abject in care, imbAtandu-se ca porcul, Lot, care fugise din Sodoma, fAcuse ceva
extrem de urat cu fetele lui, cAci şi dumneaei avea o fiicA şi nu i-ar fi convenit
ca ea sA fie tratatA in felul acela. Dar, una peste alta, dincolo de toate scenele
prosteşti şi nebuneşti din cartea cArţilor, copiii trebuiau sA reţinA un fapt
simplu: cA Dumnezeu, un bAtran cu barbA carlionţatA şi cu o carte mare, scrisA cu
litere ciudate, roşii, deschisA in faţa lui, nu exista in realitate, orice-ar fi
spus bunicii lor. El fusese inventat de popi ca sA prosteascA lumea, sA ia banii
oamenilor fArA sA munceascA. De fapt, omul era stApanul naturii, pe care o modela
dupA dorinţA. El fusese creat prin muncA: maimuţa invAţase sA foloseascA uneltele.
Cel mai rAu din cohorta de sfinţi, martiri, ingeri, arhangheli şi alte fiinţe
imaginare pArea sA fi fost un individ numit Isus Cristos, care nu existase
niciodatA, dar in ciuda acestui fapt fAcuse totuşi o mulţime de nefAcute. El
spusese: „Daţi Cezarului ce-i al Cezarului”, adicA se arAtase de acord cu
exploatarea omului de cAtre om. Era de acord şi cu adulterul („adicA taţii voştri
sA-şi lase nevestele şi sA umble dupA altele, teleleu”), cAci nu-i fAcuse nimic
femeii uşuratice prinse in adulter. Se zicea cA se nAscuse dintr-o fecioarA, adicA
o femeie curatA, inţelegeţi, dar tocmai asta aratA cA Isus Cristos era de fapt un
mit, opiu pentru popor, cAci şi alţi falşi sfinţi şi dumnezei se nAscuserA,
chipurile, din fecioare. „De fapt, copii, sA vA spun eu cum s-a- ntamplat, cA ne-a
zis şi nouA, la instructaj, un profesor universitar de la Filozofie: de fapt maicAsa
s-a incurcat cu unul Pantera, un soldat roman, şi dup-aia, rAmanand gravidA, a
trebuit sA se mArite repede cu cineva destul de prost ca s-o ia şi aşa, şi-a luat-o
Iosif, tamplarul din sat.” Totuşi, trebuiau sA reţinA, in ciuda acestei poveşti, cA
nici Maria, nici Iosif, nici fiul lor nAscut in iesle nu existaserA niciodatA, cum
nu existau nici Moş CrAciun (ci doar Moş GerilA, care le aducea an de an punguţa cu
eugenii şi portocale mucegAite la şcoalA), nici Muma PAdurii, nici zmeii. Cu toate
cA fusese in cosmos, adicA in cer, Iuri Gagarin nu gAsise acolo nici un fel de
dumnezei sau de sfinţi.
DupA acest instructaj teoretic, doamna RAdulescu trecea la lucruri concrete, cAci
„teoria ca teoria, dar practica ne omoarA”, cum spunea mucalit maistrul de atelier,
Eftene. Tot el mai arunca uneori, pe cand copiii trAgeau la pilA, cate-o observaţie
neprincipialA, pentru care nu era şedinţA in care sA nu fie tras de urechi: „Munca
l-a fAcut pe om maimuţA”, de pildA, sau „In capitalism existA exploatarea omului de
cAtre om. In comunism e invers”. Profesoara ii impArţea pe şcolari in grupe, dupA
randul de bAnci in care stAteau, apoi trAgea o linie cu creta in intervalul dintre
bAnci, spre fundul cabinetului de istorie. Rand pe rand, copiii veneau la linie şi,
de la cinci-şase metri depArtare, se strAduiau sA scuipe drept pe icoana de la
catedrA, in semn cA intr-adevAr şi-au insuşit invAţAturile cercului de ateism
ştiinţific. Doamna RAdulescu nu lAsase nimic la voia-ntamplArii: icoana Maicii
Domnului era impArţitA in zone, asemenea siluetelor de animale la mAcelArie, şi
fiecare zonA era notatA cu puncte de la unu la zece, cAci, se-nţelege, sA
proiectezi glontele de salivA pe cele douA feţe era cu totul altceva decat sA
umezeşti, prin sticla pe care stropii gelatinoşi se scurgeau atat de fascinant, o
manecA sau o palmA cu degetele prelungi. In concursul pentru cel mai bun ateist
conta cel mai mult forţa plAmanilor, dar şi precizia. Fetiţele n-aveau nici o
şansA, scuipatul le cAdea aproape imediat pe bArbie, unele nici nu ştiau sA scuipe,
lichidul nu reuşea sA li se desprindA de buze. Dar derbedeii clasei, care-n pauze
oricum se scuipau unii pe alţii de se albeau, deveniserA experţi in antrenantul
sport. Dintre ei se recruta, de obicei, cel mai bun ateist, cel care primea
tranzistorul ca sA asculte, vinerea, la ora şase seara, emisiunea ştiinţificA Roza
vanturilor. Participanţii mai adunau puncte fAcand dovada cA, de-a lungul anului,
urinaserA pe crucile cimitirului Andronache, din apropiere, cA agAţaserA pArintelui
de la biserica din cartier, de spinare, un bileţel cu cuvantul „PROST”, cA-şi
fAcuserA sA plangA bunicile bigote povestindu-le din „Biblia hazlie”. Dar
performanţele la „ţinta mama şi copilul”, cum porecliserA icoana doamnei RAdulescu,
erau totuşi cele decisive.
Uneori, dintre toţi copiii de la cerc, rAmaneau in concurs numai doi, in tricouri
şi cu chiloţi negri de sport, incurajaţi de galeria colegilor lor. „ScuipA ochiul,
haide, ochiul!” strigau, sau „Acum intre sprancene!”, „Buricul Aluia mic!”,
„Degetul mare!”, iar campionii, repetenţi plini de vitalitate, se conformau in
aplauze şi urale, incat, la sfarşitul orei, biata femeie de serviciu avea mult de
lucru sA şteargA, cu carpa ei de spAlat pe jos, geamul intinat al icoanei. O usca
apoi bine cu hartie igienicA şi-o acoperea cu invelitoarea. Copiii o cArau panA la
maşina sclipitoare, roşu-portocalie, parcatA sub coşul de baschet, şi-o aşezau, cu
mare grijA, pe bancheta din spate. Atat de preţioasa relicvA a unei epoci de mult
apuse nu trebuia sA sufere de la gropile de care strada şcolii, Dimitrie Herescu,
era plinA, şi care hurducau maşinile de aproape cA le desfAceau in tablele şi
garniturile de cauciuc componente.
Intr-o dimineaţA ingheţatA de decembrie, chiar dinaintea vacanţei mari, doamna
RAdulescu işi pierduse inelul. FAceam atunci recensAmantul animalelor din cartier,
aşa cum vara, inaintea inceperii anului şcolar, sarcina profesorilor era sA meargA
din casA-n casA pentru recensAmantul copiilor de şcoalA. Şi vara, şi iarna o luam
pe strAzile lungi care dAdeau in camp, dupA ce se-ncrucişau cu multe alte strAzi
pline de cAsuţe in fundul curţilor, strAduţe tAcute și sonore ca de sAtuc, cu cateo
alimentarA sau un depozit de lemne, sau vreun centru de butelii la colţuri, cu
maşini strAvechi parcate in faţa caselor, cu copaci şi pomi vAruiţi panA la
jumAtate. Se lua dupA noi o puzderie de copii fArA treabA, ce ne-nsoţeau din casA-n
casA, bAteau la porţi pentru noi şi vorbeau cu cei care, imbrAcaţi doar pe
jumAtate, ca acasA, işi arAtau in poarta intredeschisA capetele nedumerite: „Aţi
venit cu lumina? Cu gazele?” Vara ne descurcam mai uşor, in ciuda dogorii care ne
sleia. Cartierul era spectral, complet pustiu, strAzile se ingustau in depArtare,
lumina era galben-intensA, umbrele lipseau cu desAvarşire. Ni se nAzArea cA umblam
printr-o machetA de cartier, lipsitA de viaţA, zgomote şi mişcare. Cate-o coadA
murdarA de zmeu atarna din firele electrice intinse deasupra uliţelor, cate-un
cantec de turturele se auzea-n depArtare. „Aici stau doi bAtrani, nu sunt copii de
şcoalA”, ne spuneau fetiţele şi bAieţii care se luaserA dupA noi. „Aici stau Enache
dintr-a şasea şi-a opta, pArinţii lor nu sunt acasA, lucreazA.” Ii scriam pe Enache
in catastifele cu care umblam sub braţ şi treceam mai departe, sub arşiţA, prin
faţa gardurilor nesfarşite, in curţi, prin porţile intredeschise, ocupate aproape
in intregime de capoatele femeilor pieptoase şi neingrijite şi de puloverele
ţArAneşti, grosolane, ale bArbaţilor cu basca panA la sprancene, zAreai biciclete
ruginite, caini famelici, poiate pline de gAinaţ, prunci in fundul gol urland din
toate puterile. La capetele strAzilor era linia feratA, dupA care incepea campul
inţelenit ce se-ntindea panA la marginea privirii, de nestrAbAtut ca o mare fArA
ţArmuri.
Iarna era mult mai greu, cAci puteau fi crivAţ, viscole, vreme atat de rea incat sA
nu scoţi nici un caine afarA, și totuşi noi eram siliţi sA ieşim şi, prin zApada
panA la genunchi, izbiţi de garduri de rafalele de vant, orbiţi de acele de gheaţA,
ingroziţi de urletele cainilor ce se luau dupA noi, clAnţAnind din colţi, sA trecem
iarAşi din poartA-n poarrA, sA batem de zeci de ori panA sA ne deschidA cineva şi,
cand, in fine, un ochi suspicios se arAta-n crApAtura porţii, sA spunem pentru ce
eram acolo: „Pentru recensAmantul animalelor. Ne intereseazA dacA aveţi porci,
pAsAri, vaci, oi şi-aşa mai departe, ca sA le inregistrAm.” Urlam ca sA ne facem
auziţi in vifor. Toţi cei din curţi ne ţineau la poartA. Nici nu le-ar fi trecut
prin cap sA ne pofteascA-n casA şi sA ne dea un ceai fierbinte. „N-am, dom’le, de
unde sA am? AstA-varA am mai avut douA-trei gAini, dar... acum nu mai ţin. Porc nam
mai avut de ani de zile...” Mințeau cu toții, dar ce ne pAsa nouA? Nu eram noi
cei cu verificarea. TrAgeam cate-o liniuţA-n registru, cu pixul abia ţinut in mana
inmAnuşatA, şi-o porneam mai departe, ferindu-ne de caini şi de inspAimantAtoarele
rafale de vant. CAtre seara care cAdea deodatA, ca o placA de metal, peste cartier,
pe la ora patru dupA-masA, nu ne mai simţeam trupul, ingheţat bocnA. Ne-ntorceam la
şcoalA cu obrajii roşii şi uzi, cu acea buimAcealA pe care ţi-o dA gerul, ca sA ne
incAlzim un pic in cancelarie inainte de-a pleca acasA.
Cat de stranie ni se arAta cancelaria, cu luminile aprinse in noapte, pe cand tot
restul şcolii vuia intunecat! Lumina becurilor din tavan şiroia murdarA, cafenie,
ne vopsea chipurile intr-un pAmantiu de fiinţe subterane, portretele de
personalitAţi herţegovene de pe pereţi imprumutau ceva din olivul sinistru al
zugrAvelii. Şi totuşi gAseam acolo, in acea gaurA luminatA din smoala unanimA a
lumii, un refugiu din calea stihiilor şi singurAtAţii. Cum ne descotoşmAnam de
paltoanele incA pline de zApadA şi tropoteam din picioare, aveam sentimentul unei
tragice fraternitAţi, ca a unei familii de cartiţe ghemuite in camera centralA-a
reţelei lor de tuneluri, ca a unor sarcopţi orbi in pielea unui raios. Cum pe
ferestre ningea prApAdind, eram ca-ntr-o arcA inaintand la voia-ntamplArii prin
damnarea universalA.
In seara in care doamna RAdulescu şi-a pierdut ghiulul din deget eram aşezaţi cu
toţii in jurul lungii mese acoperite de panzA roşie şi beam ceai, ca sA ne-ncAlzim
puţin dupA umblatul de-o zi-ntreagA la recensAmant, cAci caloriferele erau,
bineinţeles, reci ca gheaţa. Iernile aşa se-nvAţa: şi profesorii, şi copiii stAteau
infofoliţi cu paltoane, cAciuli ruseşti şi broboade, cu mAnuşi in maini, cu fiecare
rAsuflare vizibilA in aerul ingheţat ca o garoafa albA, in destrAmare. Ceaiul ni-l
fAcea secretara, in cAmAruţa ei unde stAtusem cu Caty cand fAcusem de gardA.
Folosea un reşou improvizat dintr-o mare cArAmidA de BCA in care fuseserA sApate
canale pentru rezistenţele ce se-ncAlzeau la roşu. SporovAiam plictisiţi despre o
nouA reţetA de slAbit, cand a intrat deodatA profesoara de istorie, ţipand din
rAsputeri: „Inelul meu! Mi-a dispArut inelul! Mi-au furat inelul!” Florabela,
preafrumoasa profesoarA de matematicA, plinA de nuri, aur şi pistrui, incercase s-o
potoleascA: „Stai, dragA, cA nu ţi l-a furat nimeni, o sA se gAseascA... Unde l-ai
lAsat?” Dar doamna RAdulescu se prAbuşise extenuatA pe-un scaun, cu-o manA pe
inimA, şi pentru noi toţi era de-nţeles, cAci, fArA faimosul ghiul, trei sferturi
din fiinţa ei dispAruse. Ghiulul de aur bAtut fusese centrul vital, chakra ei
esenţialA, ochiul ei mistic din frunte. Deja trupul lat şi pufos ii devenise
cenuşiu, cum stAtea prAbuşit pe scaun, iar in ochi i se stinsese orice luminA. „Nu
ştiu, nu ştiu... baiguia pierdutA. „Poate la secretariat... l-am scos din deget
fiindcA-mi ingheţaserA mainile... şi-acum nu mai eeeee!” urla ea lugubru. Da, da,
il pusese pe colţul biroului de la secretariat, apoi luase o ceaşcA pentru ceai,
secretara ii turnase ceaiul şi... nu mai ştia. Toţi se perindaserA pe-acolo, putea
sA-l fi luat oricine. Chiar şi portarul, chiar şi femeile de serviciu. „Chiar şi
maistrul de atelier”, aruncase Spirescu, profesorul de desen, la care toţi
ciuliserA urechile, fiindcA Eftene era ţigan, ceea ce pentru mai toţi insemna
ciorditor de profesie, şi, pe de altA parte, nu era un ţigan modest şi la locul
lui, ci unul amar şi muşcAtor, care ii ironiza adesea, pe drept şi pe nedrept, o
fire sarcasticA, ne-mblanzitA, ce-şi fAcuse o grAmadA de duşmani. Lui Eftene nimeni
nu-ndrAznea sA-i spunA „mAi ţigane”, cAci cei care o fAcuserA, cand venise prima
oarA in şcoalA, işi adunaserA dinţii de pe jos. Era mereu in anchete pe la miliţie,
il ştiau toţi ca pe un cal breaz. In fiecare an, cand işi incepea orele de atelier,
le cerea copiilor sA aducA o trusA de traforaj. In papetArii se gAseau douA feluri
de astfel de truse, unele de-ale noastre şi altele, mai scumpe, cu panze din oţel
cAlit, aduse din Rusia. Eftene trecea calm printre bancurile din atelierul lui, cu
cate-o menghinA pe fiecare dintre ele, şi cerceta trusele copiilor. Unde vedea una
ruseascA, o arunca imediat de pe geam. Tot Eftene umplea lumea cu bancuri impotriva
socialismului, ba chiar şi impotriva Preşedintelui, incat autoritAţile nu mai ştiau
ce sA se facA cu el. PanA la urmA hotAraserA cA era mai bine sA-l lase-n pace, ca
pe unul cAruia-i lipsea o doagA. Eftene era, de altfel, cineva intre cei din neamul
lui, un fel de rege neincoronat in faţa cAruia orice mAturAtor de stradA sau
vanzAtor de sticle goale sau florAreasA se ridica in picioare, cAci era unul dintre
puţinii ţigani cu carte. Era chiar inventator, patentase o maşinArie care fabrica
roţi de tomberoane şi se lAuda cA toate tomberoanele municipalitAţii trecuserA prin
maşinAria lui.
Maistrul nu se prea arAta prin cancelarie, stAtea mai mult prin atelierul lui plin
de piliturA de fier şi de funingine unde copiii invAţau sA dea la pilA, sA
traforeze plAcuţele de lemn de tei sau sA lipeascA lAmpi de radio cu letconul şi cu
sarmA moale de cositor pe plAci imprimate cu circuite, dar mai ales pricepeau, din
spusele dascAlului lor in halat albastru, cu buzunarele rupte, cA „socialismul e
societatea leneşilor”, cA inginerii capitalişti chelesc la ceafA (unde se scarpinA
mereu: ce sA mai fac, ce sA mai fac?) pe cand cei socialişti chelesc in faţA (cAci
se plesnesc peste frunte: Doamne, ce-am fAcut!), cA directorii capitalişti stau cu
fundul pe scaun şi cu ochii la producţie, pe cand cei socialişti sunt cu fundul la
producţie şi cu ochii la scaun... Dar mai ales invAţau cA tot ce-i rAu ne-a venit
intotdeauna de la ruşi, marii noştri prieteni de la rAsArit. Şi in seara aceea,
dupA ce colindase şi el cartierul cu registrele sub braţ, in cAutare de raţe,
gAini, porci, iepuri, vaci, oi, cai, care nu erau de gAsit nicAieri, deşi ii auzeai
cotcodAcind, gagaind, nechezand şi mugind in curtea din dos, Eftene işi scosese
paltonul şi cAciula, işi luase ceaşca de ceai din mana secretarei şi se dusese cu
ea in atelier, fArA sA mai treacA prin cancelarie. Imi plAcuserA de la-nceput
infAţişarea lui hatrA şi totuşi inţeleaptA, trecutA prin necazurile lumii,
scofalceala lui de bAtran indian, gura lui ştirbA ca a lui Gandhi, in care lucea un
dinte de aur... In ochi avea nu inteligenţA, ci un fel de agerime cinicA: vreţi sA
ştiţi cum e omul? Nu-l cAutaţi nici in palate, nici in biblioteci: veniţi in
barlogul meu de bAtran ţigan singuratic, unde pute-a urinA şi-a ţigAri proaste.
Uitaţi-vA la mine cum stau gol in lighean, in mijlocul camerei, şi-mi frec pielea
neagrA cu buretele. Priviţi-mi pieptul slAbAnog, plin de o incalcealA de fire albe,
sexul meu panA la genunchi, vanos şi-ncreţit ca al cailor, picioarele mele strambe.
Şi totuşi in mine sAlAşuieşte omul, omul adevArat, care ştie sA strangA din dinţi
şi sA ranjeascA-n faţa ororilor vieţii, care nu se dA bAtut, care se agaţA ca un
mArAcine raios de bucata de pAmant pe care s-a trezit. Sunt eu, Eftene, infAşurat
intr-un halat jerpelit de materie vie.
Dar pentru colegii mei din cancelarie maistrul de atelier nu era nici spirit, nici
vreun Gentleman Jim, ci un ciorditor incA nedovedit, un ţigan borat şi leneş. „IncA
unul care şi-a ales meseria cu capul şi şi-o face cu picioarele, ca profesorii de
sport. Pe cand noi, Aştia tampiţii de romanA şi matematicA, ne-am ales-o cu
picioarele şi o facem cu capul, cA aşa ne trebuie: capul face, capul trage. CA
puteam şi eu, dragA, sA le dau copiilor o minge şi sA le spun: jucaţi-vA, iar eu sA
stau la cafele, şi cicA sunt profesor. Sau sA-i pun sA dea la pilA ca sA vand eu
piesele şi sA bag banii-n buzunar, ca nea Eftene, care rade de noi şi cu spatele
cand ne vede cu teancurile de caiete de tezA... Iar la salariu - bani la fel ca şi
noi, care orbim tot corectand la greşeli in caiete, ba chiar mai mult, cA au tot
felul de sporuri, sAracii...” De cand Spirescu pronunţase numele lui Eftene, nu mai
era nici o-ndoialA: el furase ghiulul, cine ştie cand, poate secretara ieşise o
clipA, se dusese şi ea la veceu, şi gata! Inelul dispAruse-n buzunarul ţiganului...
— Ia du-te, Jeana, şi spune-i lui Eftene sA vinA puţin in cancelarie, cA i-a uitat
lumea mutra, ii spusese Gionea, profesoara de fizicA, femeii de serviciu, dupA care
toţi rAmAseserA tAcuţi, aşezaţi ca un tribunal sinistru in jurul mesei, cu adanci
umbre pAmantii pe feţe.
Pe ferestrele negre ca smoala ningea furios, oblic, incat toatA incAperea pArea cA
zboarA spre cer cu o vitezA uriaşA. TAcerea era atat de mare, cA o ceaşcA reaşezatA
pe farfurioara ei a rAsunat in camera ingheţatA ca un foc de pistol, fAcandu-i pe
toţi sA tresarA.
Doamna RAdulescu deschise gura de cum apAru maistrul pe uşA:
— Ia-nchide uşa dupA tine, Jeana, şi sA nu cumva sA tragi cu urechea. Du-te la
secretariat, vezi cA n-ai mai udat asparagusu-Ala amArat de nici el nu mai ştie
cand, s-a uscat aproape tot, ii curg acele pe jos...
Apoi, intorcandu-se spre maistru, continuA pe alt ton.
— Domnu... Eftene... Profesoara işi drese vocea. Domnu’ Eftene, uite, nu te speria,
cA nu-ţi face nimeni nimic...
— N-avea grijA, cA rezolvAm intre noi, o manA spalA pe alta, intervenise şi Gionea,
incremenitA ca o gorgonA.
— Uite, ştim cu toţii cA dumneata ai luat ceva de pe masA, de la secretariat... Ai
fost vAzut, sA ştii...
— PAi am luat o canA de ceai, da’ aveam de gand s-o aduc chiar acum, inainte sA mA
duc acasA, spusese Eftene, fArA sA-şi piardA cumpAtul, deşi in ochii lui puteai
deja citi nu bAnuiala, ci certitudinea cA iar dAduse de vreun rahat. Nu era prima
belea din viaţa lui, nu plAtea prima datA oalele sparte de alţii, incerca doar sAşi
dea seama la timp despre ce era vorba. Ştia cA de la-nceput totul era-mpotriva
lui, cA se nAscuse ciorditor tot aşa cum cApAtase pielea asta smolitA la naştere,
ochii Aştia amAraţi. Degeaba se strAduise, chiar şi cand murea de foame, sA nu punA
mana nici pe-un capAt de aţA, degeaba incercase toatA viaţa sA fie de douA ori mai
cinstit ca inşii din jurul lui, ceva il trAgea inapoi, il vara in mocirlA de
fiecare datA, orice-ar fi fAcut. Se obişnuise, socotea felul cum il priveau oamenii
ca pe-o fatalitate, cum cocoşatul nu mai pune la suflet, dupA o vreme, nenorocirea
spinArii lui incovoiate, cum orbul nu-şi mai plange soarta. Oare ce mai fAcuse? Se
ţinuse departe de profesori, nu se considera egalul lor, deşi se ştia mai deştept
decat cei mai mulţi dintre ei, stAtea şi-n recreaţii in barlogul lui plin de
rumeguş şi de şpan. Ştia insA, o ştiuse de la-nceput, cA avea sA se-ntample şi aici
ceva urat, cum i se-ntamplase intotdeauna. De cand era şcolar in primele clase
fusese pus in ultima bancA, ii gAsiserA pAduchi in cap, copiii se fereau de el, il
numeau maimuţA şi fund de tuci, profesorii-i trAgeau peste ceafA şi-i smulgeau
perciunii mai des şi mai fArA motive ca altora. Eftene trebuise sA-nveţe de foarte
devreme arta stransului din dinţi, şi asta fAcea şi-acum, cand corpul profesoral,
„cadavrele didactice”, cum le mai zicea el cu gura lui mare, savura scena ca la un
film cu tribunale şi inculpaţi, cu avocaţi ai apArArii şi-ai acuzArii, cu juraţi
şovAitori.
— Ei, cana, cana... lasA cA ştii dumneata mai bine. Te-a vAzut cineva, sA ştii,
cand ai luat inelul doamnei RAdulescu de pe birou, de la secretariat.
Gionea (cAreia toţi, copii şi colegi, ii ziceau doar aşa: Gionea, fArA „doamna”,
fArA sA mai ţinA careva minte numele ei mic) chiar avea stofA de procuror. Era o
femeie de gheaţA, de care copiii se temeau mai mult ca de oricine. De cand intra in
clasA se lAsa o tAcere ingrozitoare şi incepea sA miroasA-a cimitir. Gionea se
aşeza la catedrA şi rAmanea toatA ora complet nemişcatA, ca o stanA de piatrA. Nu
clipea, nu intorcea capul. Vorbea calm şi tAios, n-avea nevoie sA ridice vocea, cum
ţipau ca nebunii ceilalţi profesori. Elevii scoşi la tablA se pierdeau ca in faţa
unei reptile veninoase, deşi ştiau lecţiile pe de rost. Nici un muşchi nu se mişca
pe faţa lui Gionea cand dAdea notele care cAdeau ca un teribil verdict pe cefele
copiilor. Patru, trei, doi, patru, trei. Dar nu notele proaste ii speriau, ci
incremenirea, gravitatea monstruoasA a privirii, lipsa oricArui zambet, a oricArui
rAgaz in mecanismul continuu al terorii. Colegul ei de fizicA radea ca un copilaş
gadilat cand dAdea doiuri şi treiuri, şi de-aceea şcolarilor nu le pAsa de notelealea
de nici un fel. La Gionea te cutremura o groazA sacrA chiar şi cand luai
şapte, nota cea mai mare, aproape legendarA, pe care-o dAduse, se pare, doar de
trei-patru ori in viaţa ei, cAci, spunea ea colegilor in cancelarie, „zece e doar
pentru Dumnezeu, nouA e pentru profesor, opt pentru elevul care nu doar ştie lecţia
la perfecţie, dar studiazA şi in afara programei. Un şcolar din capAtul Colentinei
trebuie sA ştie cA nota cea mai mare e şapte, dar sA n-o vadA niciodatA...” Şi in
seara aceea de iarnA Gionea-şi aţintea asupra maistrului ochii de-un verde aproape
incolor, ingheţaţi, pe cea mai palidA faţA cu putinţA.
— Domnu’ Eftene, zice, nu vrem sA facem un caz din asta. Nici nu mai continuAm aici
discuţia. Noi o sA plecAm pe la casele noastre, cA e noapte de mult, iar dumneata,
cand vrei dumneata, cand iţi spune dumitale conştiinţa, te duci la doamna
profesoarA RAdulescu şi ii dai inelul inapoi. Şi cu asta s-a terminat totul. N-o sA
ştie nimeni nimic. Nu mai vorbim de miliţie, cA suntem colegi cu toţii şi ţinem la
reputaţia şcolii. SA nu-ţi fie jenA, se-ntamplA oricui un moment de slAbiciune,
suntem oameni cu toţii...
Asta era chiar inAlţAtor. Maistrul avea sA aducA spAşit lucrul furat inapoi, dar ei
n-aveau sA-l dea pe mana autoritAţilor, aveau sA se arate ingAduitori, umani. DacA
te gandeai bine, un hoţ dovedit putea fi chiar folositor pentru coeziunea unui
colectiv: fiecare-ar fi vAzut cum e sA umbli prin lume in varful picioarelor,
lipindu-te de pereţi cand trec ceilalţi, cu genele plecate, fiecare s-ar fi simţit
un izbAvitor al nenorocitului, un binefAcAtor pe care gestul de caritate nu-l costa
nici un ban. Fiecare profesor, cei din jurul mesei şi grupuleţul de langA
caloriferu-ngheţat de sub pervaz, se strAduia sA-şi compunA o figurA ingAduitoare,
ca bietul om prins cu maţa-n sac sA nu se simtA prost, cA doar cine erau ei sA-l
judece?
Eftene işi rodea, cu dinţii lui galbeni, mustaţa de culoarea tutunului. Faţa lui
scofalcitA, de-o culoare nesAnAtoasA dintotdeauna, era acum mai veştedA ca oricand.
Se uitA repede la fiecare, lAsA capu-n jos, se gandi un timp, deodatA smochinit tot
şi diminuat in veşnicul lui halat albastru, şi apoi, hotArandu-se brusc, zise:
— Bine, il aduc. MA-ntorc imediat cu el. Şi ieşi pe uşa cancelariei, inchizand-o
incetişor.
Mare bucurie şi uşurare intre profesori.
— Doamna Gionea, sunteţi nemaipomenitA, nu vA rezistA nimic, se entuziasmase
Spirescu, care se felicita, in gand, şi pe sine pentru intuiţie. Vedeţi ce putereau
cuvintele, chiar şi asupra inşilor needucaţi?
— Ba mai ales asupra lor... Noi, Aştilalţi, suntem blazaţi, nu ne mai speriem cu
una, cu douA...
— Doamna RAdulescu, fiţi blandA cu el... Daţi-l dracului de ţigan, fAceţi-vA
pomanA, in definitiv vi-l aduce, şi n-o sA uite el cat o trAi ce-a pAţit azi...
— Nu ştiu, oftA ea, rAmasA-n picioare şi luptandu-se evident cu ea insAşi. Nu ştiu,
totuşi e un furt, totuşi cred cA miliţia ar trebui... MA gandesc cA tocmai noi,
care le bAgAm in cap copii etica şi echitatea socialistA, sA inchidem acum ochii la
o asemenea faptA... Nu-i corect, dragA: orice-aţi zice, eu tot il reclam.
— Da’ i-am promis, i-am spus cA rAmane-ntre noi, altfel nu mai aducea el inelul...
Prinde hoţul, scoate-i ochii... Mai bine, zic eu, e s-o lAsAm aşa, cum a cAzut. Nu
mai ţineţi minte acum doi ani, cu bArbatA-su lui Maftei, cum a fost? Ala chiar a
fost dovedit, prins cu teancul de bani in valizA, in ziua de salariu, filmat cu
camera ascunsA... Şi ce i-au fAcut? L-au penalizat cu leafa pe trei luni. Şi noi am
rAmas cu stigmatul de şcoalA de hoţi pe frunte...
Se porni scandalul. Unii erau de partea profesoarei de istorie şi cereau darea lui
Eftene pe mana poliţiei, alţii il susţineau pe GhearA, care tocmai vorbise. Strigau
tare, peste masA, nu se mai inţelegea nimeni cu nimeni, aşa cA nici n-au bAgat de
seamA cA Eftene era din nou intre ei, cu femeia de serviciu, cu mainile-n şolduri,
dupA el. L-au observat abia cand a ajuns langA masA şi-a bAtut o datA, zdravAn, cu
palma-n panza roşie de pe ea, de-au sArit ceştile şi linguriţele-n sus. Atunci au
tAcut toţi. Nu se mai auzea decat zgomotul fulgilor de zApadA ce frecau, in cAdere,
geamurile-ngheţate. Profesorii, şi parcA şi bizarele personalitAţi muntenegrene din
tablourile de pe pereţi, işi aţintiserA privirile spre maistru.
— Ghiulu’... sA vA dau ghiulu’, zise el cu o voce obositA, care parcA-i ieşea nu
din gurA, ci se scurgea din ochii galbeni, deodatA bAtrani ca lumea.
Totul s-a petrecut apoi atat de repede, cA nimeni n-a putut interveni. SAriserA
doar cu toţii in sus, multe scaune se rAsturnaserA, Florabela leşinase pe-al ei,
invAlmAşeala de umbre şi lumini era de nedescalcit.
CAci Eftene scosese deodatA din buzunarul mare şi jerpelit un cleşte pentru cuie,
negru şi vechi, şi şi-l varase dintr-o singurA mişcare in gurA. Işi apucase dintele
de aur şi, opintindu-se şi urland ca un animal, il smulsese din rAdAcini. Apoi, cu
gura plinA de sange şi cu sangele şiroindu-i pe bArbie şi gat, il ţinuse drept,
deasupra mesei, triumfAtor, cum ar arAta un alchimist bobul strAlucitor de aur
gAsit in creuzetul cu plumb topit. In cele din urmA, cu o forţA dementA, i-l
aruncase-n faţA doamnei RAdulescu. Din pieptul ei pufos, unde lAsA o patA vie de
sange, dintele se rostogoli pe masA, mare şi greu şi lucios, aproape ca ghiulul
legendar, dar cu douA prelungiri de fildeş insangerate.
Eftene se-ntorsese cu spatele şi ieşise, lAsand pe covor bAltoace şi stropi de
sange, iar profesorii, mulţi stropiţi şi ei pe feţe şi pe haine, s-au repezit la
cuier, s-au infofolit in paltoane, cAciuli şi fulare şi-au nAvAlit pe uşA afarA de
parc-ar fi scApat din valvAtAile unui incendiu. I-am vAzut de la geam cum se
risipesc pe stradelele ninse, innebuniţi, incercand sA uite scena de coşmar la care
luaserA parte.
Am rAmas singur in sala intunecatA, intre portretele lucioase de pe pereţi. Am luat
dintele de pe masA, l-am privit cu atenţie şi l-am azvarlit iar, ca pe-un zar, pe
postavul roşu. Lucea acolo, in mijlocul odAii de umbrA, a şcolii de umbrA, a lumii
de umbrA prin care orbecAim cu toţii, aşteptand un semn sau o minune. L-am lAsat in
mijlocul mesei, cu sentimentul chinuitor cA tocmai mi s-a dat un semn, pe care, ca
şi pe toate celelalte, nu m-am priceput sA-l interpretez.
Fireşte, doamna RAdulescu şi-a gAsit a doua zi inelul, pe care uitase cA-l pusese
in compartimentul pentru scrisori din secretariat, şi lucrurile au reintrat in
normal. Primul cap spart de copil s-a ivit in uşa dispensarului de cartier dupA
numai cateva zile, un cap dulce de fetiţA aurie. Pentru cusutul rAnii a fost nevoie
de nu mai puţin de patru copci.