Ionel TeodoreanuLa MedeleniVol.2si 3DrumuriPartea ntia1SFRSITUL UNUI AN SCOLARDesi plina de scolari, vasta cladire a Liceului Lazar dinBucuresti amutise.

Din ea nu s-auzeau dect zvonurile de-afara:gematul lung al tramvaielor; vociferarile ritmi ce ale oltenilor cuzarzavaturi, fructe si carbuni; si n rastimpuri, prin flacara alba averii, corul crud si anarhic al vrabiilor din Cismigiu.Mai bine de cinci s ute de peniti pornisera cruciada ultimelorteze ale anului, alungate de aceeasi t eroare ? corigenta saurepetenta ? calauzite de acelasi fanatism: cucerirea vacan teifara de griji.n toate clasele, mirosul acid al cernelii stapnea ? maipresus de celelalte ? ca prezenta unui destin. De pe catedre,dominnd sirurile spinarilor ap lecate, zeii didactici ? ndeobstesluti, nerasi, cu ochelari calari pe triste nasu ri ? aveau expresiaenigmatica a zeilor autentici.Fituicile circulau pe subt pupi tre, se tupilau subt sugatorileimprimate cu tabla nmultirii, pndeau subt filele ca ietelor liniatesi emotionate ? agere si clandestine ca soprlele ? rasarinddintr-o manseta cu inscriptii microscopice, din crapaturileatavice ale bancilor sau din alte tainite intime. Cnd si cnd, usavreunei clase se deschidea cu o ncetineala les inata si se nchidea patetic, izgonind pe coridor un mic Oedip n uniforma,prins cu fituica n caiet, cu cartea pe genunchi sau aplecatfamelic pe caietul vecinului. S i corul antic al tacerii murmura-nurechile urechite n prezent si viitor: "Repeten t... re petent...repetent..."Alteori, o usa izbucnea n laturi si se-nchidea pocni nd ca unaplauz formidabil, facnd loc scolarului palid de emotie, care cugestul sc enic al Damei cu camelii,tinea pe fata batista copioscarminata cu sngele unei sti clute de cerneala rosie... Clasa VIl-a moderna analiza poeziaMelancolie?"Parea ca printre nouri s-a fost de schis o poarta, prin care trece albaregina noptii moarta"? cu o viteza pagubitoa re n primul rndortografiei, calcata la toate virajurile gramaticale, ca o vulgarag aina sau gsca pe sosea. Tinerii comentatori ai melancoliei eminesciene se desfata u cala lectura unor stihuri de Toprceanu, rezervndu-si mascamelancoliei pentru tez ele stiintifice, ndeosebi pentru cea de lamatematici.Profesorul de literatura se uita pe fereastra fredonnd mintal oarie dinVaduva vesela.Purta o lavaliera la fel cu a lui Maximiliandin Fire de artist,si avea numai douazeci si sase de ani. Pe bu-levard treceau cu pasi dantuitori fete cu bluze de vara... si pecaiete"r egi na noptii moarta"."Dan Deleanu,cl. VII -a m." Iscalitura din josul paginei scris a n cursive torentiale, eraabia schitata, ca pe recipisa unei telegrame urgente.D anut se uita la ceasul-bratara, descoperindu-lcu o bruscamiscare a bratului: ung hiul drept al minutarelor arata trei jumatate. Se apleca la urechea camaradului de banca.?Mircea...? ...? clipira ochii bruni, smulgndu-se din decorul nocturn al Melancolieicu un reflex de luna si o iluminare parca.? ...eu plec. Ia-mi tu gean ta. Nentlnim acasa.? Nu m-astepti? se alarma Mircea, ntorcnd condeiul.? Nu pot. Nu m ai pot. Vreau sa stiu tot. Sa se sfrseascaodata.? Cum? Te duci acolo?? Da.? Si sc risoarea?? Rupe-o.? ...? Asta nu! Eu o duc.? Am spus nu.? Dan!? Nu te-amesteca.? Dan, te-ai jurat! se ncrunta Mircea cu ochi seriosi si osubita roseata n obraji.? Am sa-mi calc juramntul... Nu te uita asa!... Tu... "n-aiiubit", continua n gnd Da nut, intimidat si exasperat de dispretulironic al camaradului sau.? Pentru o ast f el de femeie? ? Mircea!? Ssst! susuira glasuri indignate.Izbind pupitrul si aruncnd o privire d e sfidare ntregei clase,Danut se ridica din banca, spatos ,zvelt si ondulat n usoa rauniforma de camgar. nainta spre catedra, febril, urmarit depriviri nedumerite: Danut era printre premiantii clasei. Si e oaxioma pentru orice elev bun ca o ora e cu totul nendes-tulatoare pentru ntocmirea unei teze destinate notelor majore,m ai ales la romna unde "scrii tot ce-ti trece prin cap".? Ai si ispravit, Deleanu? ntreba profesorul, ritmndu-si ntrebarea si gestul ? din distractie ? pe aria de op eretafredonata pna atunci.? Da, domnule profesor.Arunca spre usa o privire semnif icativa.? Cum s-ar zice:"veni, vidi, vici..." intona profesorul cufamiliaritatea cantabila a chelnerilor de berarie cnd se avntaplesnind din servet, c-un "vine,vi neeee..."? H! zmbi Danut condescendent.? Ce zici, Deleanu, despre Eminescu al nost ru? Genial poet:ai? Are un ce aparte...Danut strnse pumnii cu o vigoare sportiva. ?mi permiteti sa plec, domnule profesor... Stiti, caldurile!rasufla el, trecndu-si batista peste fata nadusita glacial.? Poftim, poftim.Danut se nclina scurt si se

smunci spre usa, lasnd n urma-iplutirea de parfum turburatoare si impudica a adol escentilorimpregnati de intimitatea unei femei cochete.Profesorul aspira cu nari viguroase parfumul evocator si,netezndu-si mustacioara cu un deget, ncepu sa fred oneze oarie dinFetita dulce. Totodata deschise caietul zvrlit pe margineacatedrei si, aruncnd o privire distrata pe teza indescifrabila ? cusatisfactia nduiosata a chefliilor care nu se uita la bacsis ? puseun zece apasat cu creion rosu, nota care ignora si continutultezei, siMelancolia,dar care aplauda superlativ pulpele grasune sidessous-urile roze ale Floricai Florescu nFetita dulce."Mircea Balmus, Cl. VII-a m." Toata revolta lui Mircea se descarca n iscalitura aruncata nmijlocu l filei, subt teza neispravita, facnd, alaturi decorectitudinea fina a rndurilor d emai sus,efectul dezordonat altrasnetului ntr-un impecabil parc englezesc.? Si du mneata, Balmus? Ce-ati patit azi? se minunaprofesorul, consultndu-si ceasul. ? Snt cam indispus, domnule profesor, raspunse Mirceaasezndu-si teza sacrificata p este teza lui Danut. Trecu n goana mare prin coridorul pustiu. Cobor scarile,vrtej. l ajunse pe Danut dincolo de bulevard.? Dan! Dan!? Cemaivrei?? ... Esti suparat pemine!Se privira ochi n ochi. Danut sfida.Ceva mai nalt si mult mai voinic dect Mi rcea si dect toticamarazii lui ? chiar dect repetentii mustaciosi ? Danut avea n sc himb o fata copilaroasa, cu toate ca n jurul ochilor i seinelau, viorii, cearcane le dragostii. Izgonita din trup, copilariastaruia delicat n rotunjimea lina a obr ajilor, n puritatea femininaa barbiei si a gtului, si n entuziasmul fraged al mniei cu reflexede violeta pe fruntea cuovna razvratita. Miscarile sportive siconturul hotart al trupului i dadeau o energie aparenta,atenuata, daca nu dezmintita, de du lceata molateca a ochilorcastanii. Roseata mnilor se nvecina cu izbucnirea lacrimi lor peobrajii lui Dan ? nca Danut.? Asculta, Mircea, ncepu el ndoindu-si cu un gest familiarliceenilor cozorocul chipiului; Adina, orice s-ar ntmpla, si orice-ai gndi tu,nu-i o femeie. Bonjour.Cotind pe o strada laterala se ndeparta cu pasi elastic i, ntrecnd pe rnd pe toti trecatorii."Asta nseamna ca eu snt un magar!" monologa Mirc ea.Un tramvai, venind dinspre Cotroceni, se opri la haltaapropiata. Mircea se re pezi ntr-acolo. C-un picior pe scara sovai.ntoarse capul n directia lui Danut. i zar i mersul aplecat sinervos ca si scrisul."Du-te cu tramvaiul; du-te cu tramvaiul" , soptea ndrjitademnitatea lui Mircea. Totusi, numai demnitatea lui lua tramvaiul. El se lua dupaDanut, saltnd cele doua genti scolare care-i mpovarau bratul."Ca un hamal!" se batjocori singur stergndu-si cu podulpalmei broboanele de naduseala." Asa titrebuie",gndi el, ntrebuintnd pronumele la persoanadoua, ca si cum n felul aces ta ar fi stabilit o distanta ntreMircea Balmus, care se lasa jignit fara sa react ioneze, si glasulcritic care, neatrnat, nfiera aceasta nedemnitate.Arsita se abatu se ca o migrena colectiva asupra trecatorilorcongestionati si lenti. Cnii scoteau limba; oamenii batistele. Peacoperisul caselor s-ar fi putut praji cafeaua.Soar ele ardea att de intens nct pierise, alb, ca un viscol, n cerul scnteietor.Bucurestiu l astepta noaptea ca o ploaie.Vioiciunea agresiva a lui Danut si graba lui Mirce a dupa el,contrastau att de categoric cu ritmul lnced al strazii, nct untrecator tri plat de pntec, cu un carton de nghetata ntr-o mna,umbrela deschisa n cealalta si o po peasca batista atrnata deguler ca o baveta, se ntoarse dupaei, exclamnd suav:? Oh! Tinerete! Tinerete!... Zarind vitraliul albastru al vestibulului, Danut ncepu saalerge de-a binelea. Smu nci n laturi portitade fier. Cnele lcunostea. lcunostea si bacanulde peste drum.?Ast a-ial da inima! Ha-ha!La auzul epitetului aruncat n gura mare, ca o exclamatie la teatru, din galerie, Mircea nu ndrazni sa treaca prin fatabacaniei. Se opri pe lo c, profund umilit.Danut suna autoritar, lung, privind dusmanos tablita de metal n surubata n zid, deasupra cutiei de scrisori. MICHEL STEPHANOCapitandin Marina Comerciala Tablita aceasta i amintea sarcastic ziua si clipa cea mai ncntatoare a vietii lui... Luase premiul nti la concursul dep atinaj, subt ochii Adinei, n aclamatiile frenetice ale LiceuluiLazar. O dupa-amia za ntreaga patinasera mpreuna, nfruntndviscolul. Spre sara o ntovarasise acasa, calau zind-o cu bratul n jurul mijlocului prin troienile viforoase.n fata usii, Danut se descoperise ceremonios.? Je vous baise les mains, madame1.? Comment? Vous n'ent rez pas, cher monsieur?2i venise sa fuga cu fericirea inimii lui... Atunci zarise

, lalumina becului electric, tablita. Soptise, cu ochii plecati si glasulragusit .? J'ai peur, madame, de dranger monsieur votre mari!3?Mais je suis seule, mon pe tit page... Il est l'tranger 4.Danut ametise, ngropat parca subt trandafiri. Toti fulgiininsorii oglindeau sclipirea dintilor marunti.Intrase...Acum astepta.Si-i venea sa smulga si sa calce n picioare tinicheaua tutelara1Sarut minile, doamna ( fr.).2Cum? Nu intrati, draga domnule? (Fr.)3Mi-e teama, doamna, sa nu-l deranjez pe sotul dumneavoastra!(Fr.)4Dar snt singura, micutul meu paj... El este n strain atate (fr.). a acestui ridicol Michel Stephano"qui tait toujours l'tranger 5.Suna din nou: ascu tita vibratie a soneriei. Nici un raspuns.Batu cu pumnul n lemnul usii, apoi n gea muri. Parca se zarea omiscare printre perdelutele usii din fata. Uitndu-se mai bi ne, nuzari nimic, apoi zari oglindindu-se n geamuri ? holbata diformde curiozitat e ? figura bacanului si, fata n fata, umilitoare,uniforma lui de licean.Scutura c lanta, aprig, ca pe o mna sensibila. Nimic. Casa custorurile trase era muta, nchis a, ostila.ngoana mare nconjura fatada si intra prin atenanse. l ntmpina brusc, rasari nd de dupa bufet, pe jumatate speriata,pe jumatate cocheta si zmbitoare, Aneta. si friza cu degetelenelinistite, cnd dantelutele sortului, cnd suvitele bretonului.? Nu-i acasa, domnisorule: pleca la Sinaia.Danut se facu palid.? A plecat?? Da, d omnisorule.? Nu se poate... Minti. De ce nu mi-ai deschis?? Dormeam, domnisorule .? Minti. Ce-i acolo? Pentru cine? vocifera Danut, aratnd cudegetul pe bufet port ocalele taiate alaturi de doua pahareaburite.? Pentru mine, domnisorule. Ma jur, na! Sa nu mai ajung...Daca ti-e pofta racoreste-te c-olemonata.? Aneta!? Zau, d omnisorule!? Minti! Am sa-ti arat ca minti. Toti spuneti minciuni, numaiminciuni ...? Stai, domnisorule. Nu se poate... e nchis, gngavi Aneta,asezndu-se energic n fa ta usii.Danut o apuca de umar vroind s-o nlature. Aneta l cuprinsede mijloc, nnodndu -l cu bratele, lipindu-si obrazul de fata lui. Sescutura, dar bratele ei l strngea u din rasputeri.? Ce-i asta?!... Vai, Danut! Avec les bonnes! Oh! mon petit!Anet a si framnta sortul, leganndu-se usor din solduri, natitudinea clasica a subretelor de opereta surprinse de stapnelelor umblndu-le la pudra.? Asta-i o infamie! gemu D anut, smulgnd de gulerul tunicii,sufocat. Vreau sa-ti vorbesc.? Poftim.?n fata Ane tei!!? Aneta, du-te afara.Danut se aseza pe un scaun de lnga masa, cu mna pefrunte .5...care era mereu n strainatate (fr.) ? Te rog, descopere-te!Lovind cu podul palmei n cozoroc si arunca jos chipiul si, nfrnt de caldura, de alergatura si de attea emotii, si lasabratele pe masa si capul pe brate asteptnd dezlegarea tuturornenorocirilor.n linistea brusca, mustele nclei ate pe spirala atrnata delampa murmurau cu o surda frenezie.Adina Stephano si patu ri una peste alta aripile chimonouluibrodat cu crizanteme ruginii, acoperindu-si trupul gol si bataileinimii.Desi abia lunecase din aprigi dezmierdari, era proa spata siluminoasa ca o mandarina descojita. Parea pulverizat cu ilaritatide aur vaporos chipul roz,cu nasul mic si strengareste crn, sibuza cea de sus tot crna, s i parul ros si-att de cret, nct Danutspunea ca graseiaza ca si glasul.Era mica: abi a ntrecea umarul lui Danut, cu tocuri cu tot, darprea vivace pentru a da ragaz oc hiului sa o cuprinda. Si aveaochii mirati, de mari ce erau, verzi, umezi, racoro si.Arunca o privire asupra lui Danut: niciodata nu-l vazuse nuniforma. si culcase fruntea pe brate ca un scolar furat de somnpe cnd si face lectia. Capul aplecat ? numai reliefuri castanii ?descoperea curba inocenta a gtului si o gropita mprejmui ta devrtejurile parului.Se apleca asupra lui. O sarutare, casta la nceput, starui, nfrigurnd spinarea aplecata. Danut se scutura. Adina se dezlipi,privind cu capul aplecat pe o parte, urma rosie, ca o veveritagata sa culeaga nca o aluna, dar spe riata si desfatata de picurulcelor care cad... Se razgndi. si strnse din nou chimon ouldesfacut. ntlnind oglinda bufetului se apleca, ntinznd buzele,ciufulindu-si parul pe tmple, pieptanndu-si sprncenele, cugesturi iuti, marunte, mandolinate parca.Obr ajii lui Danut ardeau ca si respiratia. O simtea miscndu-sedupa clampanitul minus cul al papucilor cu tocuri nalte. Caldurade fneata a parfumului att de cunoscut, in sinundu-i-se pe fata, i destainuia goliciunea ntiului trup de femeie pe careadolesce nta lui si culcase obrajii si trupul naiv.Cunostea vnataie tainice: umbrele ntrziate ale sarutarilorgrele. Cunostea dezmierdarile lungi de-a lungul pulpelor mbietoar e pna acolo unde pielita e dulce, grasa si fierbinte ca arenclodelor n arsita de i ulie. Si cunostea dura elasticitate asnilor zvcnind n mnile lui mai goi dect orice go

liciune, rotunzica nsusi fructul dezmierdarii mnilor crispate. Si cunosteavrtejul c urbelor acelui trup ngrozitor de alb, pe care ar fi vrutsa-l topeasca n trupul lui ca pe-o zapada n pamnt, si caretotusi ramnea al ei. Se auzea zanganitul linguritii n paharul cu oranjada,batjocoritor parca.Danut sar i n sus.? Rusine! Sa-ti fie rusine! Asta-i cruzime! N-ai inima!? Fiindca beau ora njada?Apucnd-o cu violenta, Danut o ridica n brate, si, blnd, oaseza pe genunchii l ui.? Adina, de ce nu ti-e mila de mine?Si cu vesnica miscare a copiilor alintati , si alipi obrajiide sniiei.? Spune-mi ca nu-i adevarat... Te rog, Adina. Fii buna sispune-mi ca nu-i adevarat.Si obrazul, framntndu-se, cauta goliciunea snilor si a adevarului dorit.? Danut, dar ce-i cu tine? Ce sa nu fie adevarat? Nu mai nteleg nimic!... Hai, prostutule! Nu esti tu pajul meu rau sicuminte?...i vorbea n obraz, gdilindu-l cu suflarea calda si cu genele.Vorbele ei graseiate erau zmbitoare, na ive si cu parfum demiere.? Adina, nu ma mai iubesti! se tngui Danut. Spune-mi dre pt,adevarat... Jura-te, Adina! Te rog ju...O sarutare se adnci ascutit n buzele lu i. Doua mnute i nclestara parul, salbatec. Un tremur de frunzisuri subt luna istraba tu adnc. Gfiau.Bratul lui Danut i ncolaci trupul pe subt chimono. Capatndu-si suflare , ncepu sa o sarute la ntmplare, nebuneste, cum setavalesc prin iarba primaverii, s ubt ntia ploaie, animalele tinere.? Snt un prost! Snt un prost! cnta bucuria lui cu o chi turburi.Cu ea n brate, dantuind, porni spre usa.Dezmeticindu-se, Adina se smu nci deodata.? Stai aici, draga Danut... Cuminte, Danut... Danut! Nu sepoate! Nu vreau! tipa ea spaimntata, n pragul usii, zvrcolindu-se.La tipatul ei, usa salonulu i, nvecinata cu a ietacului ? sedeschise teatral.? Ce-i tinere? ntreba un domn scu nd, plinut, congestionat,cu monoclu narmat. Vrei s-o rapesti pe doamna?? Ce cauti dumneata? Cine esti dumneata? ntreba Danut cuochii mariti, dnd drumul Adinei din brate pe jumatate dezgolita.? Dar dumneata?Danut si scutura capul. Clipi. nghitius cat.Domnul zmbea ironic, tragndu-si masinal mansetele.Revazndu-l, dupa o tacere n ca re inima se prabusea cu fiecarebataie, Danut izbucni, cu pumnii nclestati. ? Iesi afara!? Tinere! Mi se pare ca nici proprietar, nici chirias nu esti!...Or i poate ma nsel? adauga el potrivindu-si monoclul cu unzmbet strmb.? Iesi afara!? T inere!? Iesi afara! raspica Danut c-un fel de stranie implorare nglas.? Iesi dumn eata, daca nu-ti place compania mea!? Iesi afara! gemu Danut, tremurnd. Te-am ins ultat. Trimite-mi martori. Ma numesc Dan Deleanu, strada Pitar-Mosu, 20.?Bravo, cavalere!Dar dupa cte vadmai aio adresa:laliceu!Hai? Acolo nimeresc mai usor!? La sule!? Mucosule, adu-ti aminte ca ai urechi fragede!? Ramolitule!? Afara, nerusi natule! zbiera domnul, naintnd spre Danut cubrat razbunator.Dar nainte ca sa-l fi a juns, Adina l acoperise pe Danut cutrupul si cu bratele.? Nu-ti dau voie! Afara d in casa mea! Afara!? Casa dumitale? Aha!O mbrnci n laturi cu toata puterea si, brut al, dupa ntaiavictorie, l nsfaca pe Danut de tunica.Danut l masura adnc si smuncinduse ndarat, l palmui dindoua parti, scurt, formidabil. Monoclul cazu. Pecetluit cu oroseata care evolita spre vnat ? pe amndoi obrajii? domnul seuita la Danut ca la mna dentistului dupa ce ti-a scos maseaua.Urma un scurt rastimp de tacere, ca dup a explozii.Revenindu-si n fire, domnul se repezi la Danut suflnd astmatic,cu pumni i ridicati. Un pumn n plin piept l arunca la pamnt.Adina cu pumnii n gura si ochii m ariti de spaima, ca ai copiilorcnd se desteapta din somn auzind stafiile care umb la n pod,tremura, ghemuita n parete, cu ochii la Danut, pe cnd domnul,de jos, si rel ua monoclul si-si pipaia nodul cravateiindemne,cuaerul corect si grav al celor r asturnati de o trasura, cnd si iaudin nou n primire demnitatea.? Iesi afara! rasuna glasul lui Danut ca un refren automat.Domnul se ridica tusind. Se grabi spre ve stibul, tamponndu-sifruntea cu batista. Danut l urmarea cu o privire desupravietui tor al unui cataclism. n capul gol un singur gndrasuna, tenace si absurd: "Sa nu-s i uite ceva; sa nu-si uiteceva"...De doua ori rasuna metalic cheia rasucita n bro asca usii dedinafara. Apoi, o voce necata de tusa, n falset. ? Peste...Usa pocni, palmuind tacerea.Danut porni spre ietac. n fata usii se opri mirat. Se ntoarse ndarat. Se opri, zapacit, distrat, cu un tic n coltul buzelor.Cu gtul aplecat, porni ncet spre sofragerie, calcnd princioburile inimii lui.Adina l u rma, furisndu-se pe lnga zid. Un papuc i cazu dinpicior. l lepada si pe celalalt, ur mndu-l pe Danut, desculta ca openitenta.? Danut! rasuna duios si plngator glasul d in urma.ntoarse capul. O vazu spaimntata, cu ochii ncremeniti si nghetati, cu buzele tremurnd, cu umerii ghemuiti, cu picioarelegoale, asa de mica-mica si de dezarma ta, ca izbucni n plnset,hohotind, si fugi.*? Opreste la a treia casa... cea cu tra

ndafiri, vorbi Mirceabirjarului cu glas scazut, facndu-i semn sa coteasca la stnga . Tacusera tot drumul n trasura cu cosul tras, ca dupa o nmormntare.Mircea sari, st recura n mna birjarului moneda pregatita si, cuo solicitudine ngrijorata, ntinse mna lui Danut a carui fata erablnda si distrata.? Bonjourr... bonjourr...Hai, Nae; ha i, Nae.., Sictirrr... Sictirrr...Birjarul, cu biciul ridicat, rdea cu hohote, pri vind cu capul ntors papagalul al carui glas de cocota betiva l invectiva. Laglasul papagalului rasari, n haine negre austere, cu chip tragicde cabotin scos la pens ie, Nae, feciorul lui Herr Direktor. Tinea ntr-o mna fascicola 155 dinContesa fara nume.Se nclina protocolar n fata baietilor, oglindindu-le trecerea nchelia de un r oz serviabil. i urmari apoi cu privirea, si o severasurprindere i adnci cutele care nchideau n paranteza colturilegurii: domnul Dan, fara de chipiu, cu nasturii de l a tunica smulsi!? Hm! Hm!? Sictirr, sictirr! huruia ndracit papagalul catra birja rulextaziat.? Pleaca odata, domnule! invita Nae pe birjar, cu un gestscandalizat . Nu vezi ca te njura pasarea?... Taci, Coco, taciodata!? Sictirrr, sictirrr...? Taci, Coco, ca te-o apuca damblaua, Coco, Coculeana! limplora Nae, scotnd din buzu narul jiletcei o bucatica de zahar.Dar Coco, care absorbise odinioara sictiruril e tuturor haimanalelor din "Fagadaul" lui Nae, nu mai contenea. Si glasulpapagalului suna mai urcios pornind din trupul cu penaj deperla, mugur tnar si margean.Din pragul u sii, Mircea ntoarse capul si arunca o privire dedefinitiva scrba papagalului n care vedea icoana Bucurestiuluicoplesit de lux, strident si trivial.*Herr Direktor, tatal adoptiv al lui Danut, avea o conceptiedespre majoritate, sau, mai exact, d espre minoritate, mult mailarga dect a codului civil si acodului penal. Potrivit acesteiconceptii originale, Danut fusese declarat major ? de catre HerrDirektor ? la cincisprezece ani. Ispravise cele patru clase alecursului inferior, la Scoa la luterana, n chip onorabil: media saptesi oarecare fractiuni, la nvatatura, hors -concourslasporturi,inclusiv bataie, de unde o reducere simtitoare a notelor la" conduita".La sfrsitul anului scolar, Herr Direktor venise cu automobilulcel nou ? tip 1911 ? la internatul unde cu patru ani n urmaadusese o "fetita" cu haine de baiat, care-l strngea de mnalacramnd si suspinnd.Soferul ? acelasi blond Herr Kulek ? ncarcase bagajelesumare ale unui tnar licean, a carui frunte larg deschisa subts apca pe-o ureche, si ai carui umeri larg croiti ?n armonie cufruntea? oglindira n ochii lui Herr Direktor, si-n monoclul sauimagina cruda a barbatiei temerara-n gn duri si ferma n pumni.Spre uimirea lui Danut, automobilul nu se oprise la usaapar tamentului din strada Scaune, unde Danut si avea odaiaalaturi de ietacul lui Herr Direktor, ci la poarta unei casesprintene cu terasala etaj,ograda pavata si gra dina cu chiosc deverdeata. Casa alba parea pudrata n scnteierea soarelui devara; t randafirii agatatori izvorti parca din adncul ei, cadeau dinmarginea terasei acope rind fatada cu cochetul lor torent.Semana att de mult cu o vila casa din Pitar-Mo su, nct ochii semirau ntlnind mprejurimea urbana, n loc de mare albastrie saumunte ve de.Herr Direktor zmbise, aprinznd o tigara, la ntrebarea muta alui Danut.n usa casei , Nae, mai protocolar ca oricnd ? acumasintetiza autonomia unei case cu doua rndur i ? se nclinase nunghi drept, n timp ce papagalul, iritat de trecerea unei trasuri, inaugurase rulada democratica a sictirului n noul cartier.n apartamentul de jos, D anut recunoscuse mobila din stradaScaune ? confort de piele si covoare ? si miro sul de tutun, delemn de cires si de colonie "4711" al hainelor lui Herr Direktor . Dinhall o scara de stejar cu trepte largi, acoperite de un covoradnc duceala...? ...Garsoniera tnarului Dan Deleanu, anuntase HerrDirektor, cu o ciudata emotie n g las. Hall parchetat, cu ziduri boltite, prelungit ? si prefacut oarecum n terasa ? dincolo de vitraliul cu doua usi, nzestrat cu o masapatrata, patru scaune si u n mic bufet, toate de lemn brun, ncontrast calculat cu zapada iernilor si trandaf irii verilor de peterasa ocrotita de soare printr-o vasta aripa de pnza, mobila.? Cnd ai invitati, poate servi, cu oarecare bunavointa, desofragerie... explicase Herr Direktor rostul mobilierului.La stnga, ietacul cu proportii de salon, substa ntial si severmobilat; alaturi, ncapatoare odaie de baie ? despartita n douaprintr -o perdea ? al carei scop mixt l nvederau halterelemetalice nsurubate n zidul ripoli nat si balonul de box suspendatagresiv ntre plafon si podea, alaturi de toate cel e trebuitoareigienei si cochetariei barbatesti.La dreaptahall -ului, odaia de lu cru: fotolii si canapea de pielecastanie, spatioase; birou american cu capac mob

il: biblioteca,pendula cu barometru; iar pe paretele din spatele biroului, treip anoplii: una cu arme si unelte de vnatoare; alta cu florete,spade, masti de scrim a si manusi; si cea din mijloc, mai putinmartiala, alcatuita din doua rachete de tenis cu presele lor si oretea cu mingi albe.Dar mai era o surpriza n noua garso niera ? aceastapregatita de mama lui Danut. Gheorghita a Marandei, flacaul celma i dezghetat de pe mosia Medeleni, dupa ce ucenicise trei ani? iarna, la Iasi, va ra, la Medeleni, la semnalul soneriei rasariseca din pamnt, cu par balan, nas asc utit, ochi albastri si zmbetblond din pricina mustacioarei abia mijite, purtnd cud ezinvoltura straiele nemtesti si lunecnd cu presteta pe luciulparchetului, la car e contribuise intens.? Sa traiesti, conasule! De-amu s aici la mata.Aducea n garso niera din Pitar-Mosu dulceti facute la Iasipentru tnarul gospodar bucurestean, so licitudine prietenoasa decopil de tara si dulce grai moldovenesc.Apartamentul lu i Danut avea si o intrare separata.? Iata cheia, i-o oferise Herr Direktor cu oa recare solemnitateadecvata acestui simbol.l batuse pe umar.? De-acum nainte esti t u singur stapn pe viata si n casata... n apartamentul de jos locuieste un vechi si devotat prietinal tau ? ceva mai batrn dect tine! suspinase Herr Direktor.Gheorghi ta a Marandei destupase o sticla de sampanie, dupacanoane... De-atunci, Danut f usese stapn n casa lui, iar Herr Direktor,un vechi si devotat prietin al sau, pe c are Danut l consulta si-lrespecta spontan...*...Atent pe terasa la orice zgomot, Gheorghita a Marandei,auzind trasura si vazndu-si stapnul, se repezi pe scari. Lua gentile si chipiul lui Mircea, nregistra cu o discreta nedumeriretinuta lui Danut sidadu raportul,urcnd scarile n urma baietilor.? ...Sus asteapta conasu Tonel...U n zmbet, prizat de nasul ascutit, i aprinse mustacioarablonda. Auzind numele celui care-i astepta, Mircea ridica dinumeri si din sprncene.? ...Am pregatit de ceai. ? S-s-s-salve, ma! U-u-unde-ati st-tt-terso?Danut schita un semn de salutare spr e Tonel si intra n ietac,docil, mpins usor din urma de mna lui Mircea. Tonel, "Tont onel" sau "Mototonel" ? calambur onomatopeicderivat din substantivul, detunator si vertiginos, motocicleta ?avea o ronda fata de mar domnesc, pe care un copil a r fidesemnat, primitiv cu carbunele ochii, sprncenele simustacioara lineara. Blbia, mpodobind cu triluri cacofonice,orisice silaba, dar era impermeabil: zeflemelele si poreclelecolegilor dintr-a saptea moderna, si chiar ale "pustilor" din cursu linferior, nu-l atingeau.? S-s-s-si ce? B-baiat frumos s-s-snt; suc-c-c-ces la da meam! Tezele cele grele i le facea Mircea sau Danut; de oral eraexonerat, cu exc eptia matematicilor, obiect din pricina caruiafusese lasat de doua ori repetent n cursul inferior si la care eracorigent ndeobste n cursul superior. Avea n schimb o tunatoarevoce de bariton utilizata de directia "Liceului Lazar" la productii. T onel o mai utiliza si pentru "cu-cuceri-rea damelor".Se"namorase" de trei fete de odata ? avea lirismul plural casi silabele ? vecinele lui Danut, si venea zilnic pe terasa ? cutunica de postavcloche, pantaloni de tenis, totclochesi guler deo naltime eroica. De-acolo le pndea galant, aruncn-du-le cte treitrandafiri sau alte flori de sezon si frivoliznd gestul benedictiuniiortodoxe prin executarea unor " bezele" cu trei degete, pna cnd nsera sau pna cnd l expulza "bu-bucherul de Balmus".? M-m-ma Balmus, ce-ce-ce porc pa-pa-pa-papa-galul asta!Si-sictireste, ma, c-c-c-c a un porc! A-a-aud f-f-fetele, ma! S-s-strica p-p-pontul lui Tonel, ma!? Tonel, du-te acasa si nvata pe mne... Ai sa rami repetent, Tonel! adauga Mircea vazndu-i grimasa sceptica.? D-d-de ce, ma?? Fiindca avem teza la istorie si nu stii o iota.? D-d-d-da stie Balmus! facu din ochi Tonel.? M-am saturat! gesticula exasperat Mircea. Nu te mai las sacopiezi! Du-te si-nvat a odata! Esti om batrn! Nu ti-e rusine!? S-s-s-serios, ma!? P-pe-pe-pe-pe parola ta?Mircea ridica din umeri.? A-a-a-atunci s-ss-ss-sa nu mai vorbesti cu mine!... C-cc-cc-copii eu de la Deleanu! Ce-ce-ce crezi tu, m-m-ma H-h-hardtmuth? mai ar unca el din pragul scarii, agitndu-si sapcabufanta.Ceaiul era pregatit pe terasa. Samovarul aprins parea ca rdecu hohote n fata paharelor.Mircea intra n ietac.? Dan ...? Unde esti, Dan? Nu-l vedea din pricina penumbrei dese: obloanele ferestrelo r erau nchise.Danut sedea pe marginea patului cu umerii plecati si mnileuitate pe genunchi ca o carte deschisa pe care se lasa noaptea.? Mircea...Se opri mirat, n estiind ce sa mai spuie.? ...Ce-avem pe mne?? Teza la istorie... Vrei sa nvatam?? Da, articula distrat si masinal Danut.Si deodata se ridica saltat, si cuprinse ob rajii cu palmele,privi sperios toata ncaperea; ochii i se dilatara treptat ca ntrozvcnire de cosmar.? Mircea! rasuna glasul sugrumat.Mircea simti un fior rece de-

a lungul spinarii.Danut ncepu sa-si clatine capul cu o deznadejde care nu mai ncap ea n bataile inimii si ale tmplelor. Fata i se ncreti crispata,transfigurndu-se n mas ca.Ochii is-adncira. Buzele supte, se-ncalecara.Se prabusi pe pat, plngnd cu hohote mari.Rasuna n usa, mai demult, o bataie staruitoare; auzind-o,Mircea ntredeschise usa, mascnd cu trupul ncaperea.? Gheorghita, nu mai luam ceai, sopti el ca dintro odaie cumoarte. Strnge tot. Lui Dan nu i-i tocmai bine. Nu mai primi penimeni.nc hise usa cu cheia.n penumbra deplina, jelania nnabusita se zbatea ca vntul ncasele p ustii.Mircea seaseza pe marginea patului, sfios si stngaci alaturi de durere.? Mircea, draga Mircea... Am sa-nnebunesc, Mircea!... Mirceadraga, Mirc ea, ce sa ma fac?...Si lacrimile curgeau, curgeau siroaie pe obrajii clatinati.? Mircea, daca mi-i mila de ea!... Era asa de mica, mica...saraca, saraca... Si p icioarele ei desculte!... Mircea draga, am sa-nnebunesc.Si palmele se trau de-a l ungul obrajilor, si degetele se-ngropau n ochi si, alungate, se-ngropau n par; si inima batea,batea dnd viata si putere deznadejdii.? Si mi-i draga, Mircea... Si m i-i draga, draga... Si-i toata nmine...Si iarasi hohote de plns spulberara vorbele .Mut, Mircea-i dezmierda capul....ncetul cu ncetul o sumbra istovire potoli trupul zbuciumat.Curnd, din timp n timp, cadenta hohotelor tot mai necate, mai nnabusite, un geamat rasuna tnguitor si muzical.Apoi tacerea se limpezi purtnd n ea ca un susu r de sipotdepartat, o suflare de copil adormit plngnd.Din toata furtuna nu mai ram asese dect un singur val duiossi monoton: mna lui Mircea alintnd, cu aceeasi miscar e, frunteanadusita si parul rascolit al lui Danut.Apoi intrara vulgare, zgomotel e de toate zilele alungindumbra cosmarului si delicatul calm: suierul fosnitor a l furtunuluicu care rndasul ungur stropea gradina si ndemnul lui Coco:? Pis-piss; pis-piss... Hai, Iosca, hai, Iosca!...*O usoara, abia simtita bataie n usa curma intimitatea vegheisi visarii lui Mircea. Cu scurte opriri ntrebatoare, si trase mna din degetele lui Danut, care i-o nclestasera prin somn.? Ce-i, Gheorghita? ntreba el, nchiznd usa ietacului.? Va pofteste domnu director la dumnealui.Cobornd scarile , Mircea-si trecu mnile pe ochi, si pieptanaparul...? Buna ziua, Mircea, l ntmpina co rdial Herr Direktor,examinnd alternativ pe Nae, care ncremenise ncordat cu sticlade colonie ntr-o mna si pantalonii smochingului n cealalta.Sa-mi aduci peria de haine , Nae; cam prafuiti pantalonii! S-asteptisoneria.? Am nteles.Disparu cu un rictus amar.?ncep sa fac burta! Trebuie sa reactionam, monologa HerrDirektor, tragnd cu ochiul la Mircea... Lui Dan nu-i e bine? ntreba el pe neasteptate, scotnd tigara din gura.? ...m!? Bolnav?? O... indispoz itie...? Sufleteasca?? ...!Mircea ridica din umeri.Se rosise. Herr Direktor l bat u amical pe obraji.? Esti cam slabut, Mircea! Prea multa nvatatura! Apropo:Cum se face ca Tonel nu-i pe terasa? L-am zarit dnd trcoale!? L-am trimes sa mai nvete pu tin.? A! Da! Studiaza geamurile de-alaturi!... As putea sa-l vadpe Dan?? Acuma d oarme.? Doarme?Umberufen!batu Herr Direktor n speteazascaunului, tragnd totodata u n fum adnc. Atunci totu-i n regula!Auzind desconsiderarea durerii prietenului sau, Mircea avu omiscare de revolta. Herr Direktor l lua de barbie, zmbind.? Mai baiet i, nu va suparati. Asta-i deosebirea ntreoptsprezece si patruzeci si cinci de ani ... Cnd ncep insomniilegratuite, regreti si durerile, si somnul tineretii... Dar e xperientamosnegilor e jignitoare pentru cei tineri: si avetidreptate.Zmbetul lui Herr Direktor si tonul ? de la egal la egal ?dezarmara complet pornirea lui Mirc ea. Revirimentul era asa devadit nct Herr Direktor l privi lung.? Mircea draga ? ia rta-ma ca ma amestec ? un singur cusurai tu, dupa parerea mea: sufletul tau vorb este cu glas tare... laude oricine, cu conditia sa n-aiba vata n urechi. Si fetele , dragaMircea,aud extraordinar. Baga de seama!Obrajii lui Mircea ardeau. si pleca se genele si umbra lorrasfrnta parea carbonizata subit de rosul intens al obrajil or.Se nclina si, muscndu-si buzele, sui repede scarile.Herr Direktor l urmari cu pr ivirea, zmbind amuzat.? ...Toti bine cnd au ce auzi!Gheorghita astepta nhall.Vazndu-l , Mircea ntoarse capul sitrecu grabit pe terasa. Ar fi vrut sa fie singur pe lume : sa nu-lvada si sa nu-l stie nimeni."Sufletul tau vorbeste cu glas tare; l aude oricine..."Vra sa zica... vra sa zica... si domnul Deleanu, si Danut... sichiar. .."Dar nu-i adevarat", se apara sufletul rupnd si ndepartnd pe"chiar", cu spaima si pudoare, de numele care dezlantuia vii jocuri de ape si fugi de caprioare n sufl et, si pe obraji culori derodie.Se oprise pe marginea terasei, cu capul aplecat. Si mnile, cu degetele ntinse rasfirat n evantai, destainuiaucu claritate gestulsufletului.Ner

ostit, "numele" trecuse... Era departe... Bataile inimii lurmareau... O osteneala frageda nchidea florile sufletului...Chipul lui Mircea avea conturul delicat si zmbetul ciudat ncoltul gurii, al unor desenuri de Vinci. Parul brun, pieptanat cuc arare la o parte, si nclina suvitele rasfirate pe o frunte dreaptaca o naltare. Lin ia obrajilor se subtia spre barbie, suptaparca de zmbetul necontenit ? zmbet?? car e concentra fata n jurul buzelor subtiri. Si subt frunte, osteniti de genele prea grele, ochii negri aveau evlavia grava a ochilor deprinsi sa se nchine la icoane n biserici nalte si ntunecoase."Sufletul tau vorbeste cu glas tare; l aude oricine. .."? Fiindca rosesc usor!Si se rosi din nou, fiindca era adevarat.? La revedere, Mircea! i striga Herr Direktor, urcndu-se nautomobil. Spune-i lui Dan sa nu m-aste pte la masa. Daca vretiva trimit masina sa va plimbati.? Nu, multumesc... M-aste apta acasa.Si ca sa nu-l mai vada ochii strabatatori ai lui Herr Direktor, seghe mui pe un fotoliu de paie, la adapostul balustradei cutrandafiri.Huruiala claxon ului silueta abrupt drumul automobilului spre Calea Victoriei."Sufletul tau vorb este cu glas tare; l aude oricine..."Cu un gest meditativ si familiar, Mircea si s coase creionul dinbuzunarul de la piept, vr n gura capatul neascutit si ncepu sa-lfr amnte.Acest tic al "sefului clasei" era notoriu n clasa sapteamoderna. n fiecare di mineata ? cu perseverenta caracteristicaglumelor scolare ? aparea pe tabela proa spat spalata,urmatoarea inscriptie:"Aspru interzis fumatul... creioanelor!!!" Ac eleasi trei semne de exclamare punctau entuziast glumacare provoca aceleasi refl ectii si aceleasi rsete.? Cnd te vei retrage n Thebaida, scrbit de cele lumesti, ipro orocea Danut, Dumnezeu va trebui sa deschida o librarie ndesert pentru alimentare a anahoretului Creion.Iar Olguta, pusa la curent ntmplator despre deprindereacelui mai bun prieten al lui Danut, ntr-o scrisoare i adaugase onoua porecla."Transmite salutarile mele, eminentului tau amic HardtmuthNo. 6.No. 6 exprima taria de car acter a acestui supra-Hardmuthcareroadelatino,dupa cte-mi scrii?admirativ de altf el ?cu aceeasi perseverenta cu careroadecreioanele. Eu prefer creioanele?care ntr-adevar au u n gust delicios desi mai putin antic dect al latinei;gustul acesteia nu-mi convin e, din care cauza cuvioasa Monica eobligata sa-mi serveasca de juxta-gramofon la oral, si sa-mifaciliteze plagiatul la teza.Vive Valeque P. S . Aceasta formula epistolara am gasit-o?dupa ce amcautat-o,binenteles?nLarousse.Spune-i-o lui Hardt muth?fara sa-idestainuiesti restul?ca sa-l epatezi cu eruditia surorii tale.Mai este si o alta varianta:Vive et me ama. Am ntrebuintat-o camoto ntr-o teza la latina . Poti sa-ti nchipui capul domnului Achindin (?) Arbore, venerabilul, cel att de d istrat nct a apucat ntr-o buna zi de dupa gt o eleva pusa de el la colt, confundnd-o cu cortelul...?Ce-i asta, bre? mi s-ad reseaza el impersonal, agitnd caietul peca re l-am cunoscut imediat, prin intuitie,cum spui tu,s'il vous plat!Deschid o para nteza.Bre e o expresiune familiara a domnului Arbore, mai mult: osecretie proprie, ca moscul la iepurii cu acelasi nume. Cnd suna-vor ? cum scrie la Apocalips ? tr mbitele supremei judecati, otacere de moarte fi-va ntre turmele raposatilor. Numa i domnul Arbore, trezindu-se din somnul mortii, cu cortelullasubtioara si prinznd u-si ochelarii pe vrful nasului, va ntrebainocent:?Ce-i scandalul ista, bre?...asa cum face cnd intra n clasa, ceea ce va provoca,evident, ilaritatea ntregului cer, ratnd efectul sublim al nvierii. nchid paranteza.La ntrebarea lui si la un semn al m eu se ridica n picioaretoata clasa.Domnul Arbore se strmba si se scarpina n crestet . ? Nu, bre, cu toate!...Cum i zice? Cum i zice. Stai! Deleanu Olga. Ia spune tu, ce-i asta, bre? I-am replicat ntrebndu-l care-i origina lui bre.?Latineasca au sla voneasca?Raspunsul:?Lasa,br e! Nu ma mai amar atta!Dar partea miraculoasa a aceste i ntmplari este ca aobservat mot to-ul meu. O colega si-a ncheiat teza astfel:Te iub esc la nebunie,Geta.Si domnul Arbore s-a iscalit dedesubt, punndu-i 9, ceea cedove deste ca doamna Arbore nu corecteaza tezele?si bineface!?si ca domnul Achindin r au face ca nu le ceteste pna lasfrsit,Olguta." ? Conasule, o venit o duduie cu un belet. ntreaba daca estimata acasa. Eu am zi s ca nu stiu, zmbi Gheorghita pe nfundate.S-am vinit sa vad!? Unde-i biletul?? Zci c sa ta-l deie matale n mna, c asteapt raspuns.? Pofteste-o sus.Danut trecu n goana daia de baie. si pieptana parul, sispala ochii, se pudra, mbraca o pijama, zvrlind t unicamototolita cu nasturii smulsi. Vroia sa para calm, linistit, odihnit.n fata usii dinsprehall se opri. i batea inima. Intra.? Buna ziua, buna sara, Aneta, vor bi el distant, cu odezinvoltura afectata.? Sarut mna, domnisorule, se apleca Anet

a cercetndu-l pefuris cu ochi experti, care nlocuiau provizor ochii stapnei. Avetio scrisoare de la dnsa.? Da, consimti Danut lund-o. Poti sa pleci.?mi spuse sa astep t raspuns.? Bine, asteapta. Trecu n birou, fara graba. nchise usa. Si singur cu sc risoarea,o privi, o respira, saruta plicul si, transfigurat ca un copil cu darul n brate, si asculta bataile inimii. Zabovi ndelung asupraadresei:"Domnului Dan Del eanuStr. Pitar-Mosu 20.? Dac-as rupe-o?l ispitea ca o prapastie gndul sa rupa scri soarea fara s-oceteasca ? sa sufere, sa se chinuiasca alaturi de bucurianimicita ... Bucuria?... Daca-i scria ceva ngrozitor, daca... Rupseplicul."Danut drag,stiu ca nu ma mai iubesti. Am simtit astazi cndai venit lnga mine dusmanos, strain de m ine, ca nu ma maiiubesti. Si sufar, Danut. Auzi: sufar. Numai eu stiu ce-i n sufl etulmeu. Ce ti-am facut, Danut? Cine te-a nstrainat de mine? Cineti-a spus lucrur i urte pe socoteala mea? Si cum ai putut tu,Danut, sa le crezi? Crezi, tu, copilu l meu scump, ca as fi n staresa-ti ascund ceva? Crezi tu caas puteaeu sa-ti ascun d ceva? Sice sa-ti ascund, Danut, cnd toata viata mea e a ta? Singurullucru pe ca re ar fitrebuitsa ti-l ascund era iubirea mea... si n-am putut. Atunci ce ti-as putea ascunde? Nu, Danut, tu te-aischimbat. Altadata stiam un Danut care nu-mi a scundea nimica, un Danut care era numai al meu, un Danut care va fi cea mai frum oasaamintire a bietului meu suflet. Unde-i acel Danut, unde-i? Cine mi l-a luat? Cine mi l-a furat?Nu-s suparata pe tine, Danut. Orict de mult as s uferi dincauza ta, tu tot Danutul meu drag sa rami. Tu esti un copilrasfatat, eu snt batrna pe lnga tine. Nu-i nimic!Dar sa stii, Danut, ca te iubesc prea mult ca s a pot traidespartita de tine pentru totdeauna. Auzi, Danut.Daca esti crud cumine , are sa-ti para rau! Tu, Danut ,mi estimai scump dect viata si daca nu te mai am. .. are sa-ti para rau!Dar eu nu-ti cer mult ,dragul meu Danut. Nu-ticer sa maiub esti ntotdeauna asa cum, ? poate ? te temi tu. Nu. Stiu canu se poate. Nu spun ni mic. Dar prietenia ta nu poti sa mi-o iei, n-aidreptul sa mi-o iei. Att ti cer, Da nut, prietenia ta. Sa vii din cndn cnd la mine, sa ma lasi sa te privesc, sa-ti dez mierd parul, sastau cuminte lnga tine, putin, nu mult :atta mi ajunge.Dar poate ma n sel, Danut! Poate nu-i adevarat ?Spune-mi,Danut, ca nu-iadevarat. Ar fi prea ngr ozitor sa fie asa cum matem. Spune-mi, Danut, scrie-mi o vorba numai.Orice mi-ai spune, eu te astept ,trista pna cnd vei veni, Adina." Respira adnc... O simtea ala turea, o vedea parca plngnd, si-iera asa de mila de ea, ca-i venea si lui sa plnga ? si era fericit.Si pe masura ce tristetea ei l apasa mai mult, bucuria lui erama i vie. Nu vroia sa-i scrie, nici s-o vada.Era crud fata de el, crud fata de ea, dar o cruzime care-i nviora sufletul cu biciuiri de ploaie tnara.Deschise usa. Ane ta se scula de pe scaun. Danut i vorbi dinprag.? Spune ca bine.? ...? Scrieti-i, domnisorule.? Spune ca bine.? De ce nu-i scrieti, domnisorule?Aneta se apropie d e el, vorbindu-i n soapta.? Domnisorule, dnsa plnse toata ziua...? Bine.nchise usa. Aneta ridica din sprncene si cobor scarilecalauzita de Gheorghita. Danut si sterse ochii. Privi scrisoarea."...Atunci ce ti-as putea ascunde?..." Daca mintea? Daca ntreagascrisoare era o minciuna?Cobor n goana scarile, trecu alergnd pe lnga Gheorgh ita. Oajunse pe Aneta ceva mai ncolo de casa, n fata trasurii cu carevenise. O apu ca de mni. O ghemuil nga un gard, strngndu-imnile din rasputeri. Aneta parea speriata , cu mult snge rece.? Vai de mine, domnisorule, nevede lumea...? Aneta... nghiti, i era sila si groaza de ceea ce vroia sa faca.? Lasa-ma, domnisorule...? Taci, taci odata! Asculta ce am sa te ntreb. Sa-mi spuidrept.? ...?? Cine era... domnul...? ...?? Aneta, nu minti.? Care domn, domnisorule!? De ce nu mi-ai desc his cnd am sunat?? Doamne pazeste! Multe-mi fu dat sa trag! Pai daca-mispusese ca nu-i acasa!? Cum? Ti-a spus ca nu-i acasa?... Nici pentrumine?? Pai da, domniso rule.? Si domnul ce cauta?? Pai era proprietarul, mnca-l-ar ciorile! Venise sa-si ia chiriasi intra pa dindos. De asta spuse dnsa ca nu-i acasa! Pai ce!Parca el c rezu? Da unde! Intra s-o astepte. Si dumneata o dadusida gol!... Vezi, domnisoru le! i facusi pocinogul!? Cum? Proprietarul?? Nu-ti spusei, domnisorule?!? Aneto, nu minti!? Ce sa mint, domnisorule! Ma dadusi da rusine! Eu spuseica nu-i acasa si el o vazu cu dumneata!Danut si trecu mna peste frunte.? Atunci de ce mi-ai spus ca a plecat la Sinaia?? Ca sa nu intri... Nu te stiu eu pa dumneata?! Parc-asa macrezusi!... Tmplele lui Danut se zbateau. Nu mai stia nimic! S-oloveasca pe Ane ta sau s-o sarute... Si-i era scrba de el si de ea:sa vorbeasca cu slugile, sa sp ioneze cu slugile dragostea lui!? Bine, du-te.? Nu vii cu mine, domnisorule?? Nu . Lasa-ma... ti multumesc, Aneta.si scotoci buzunarele, erau goale.? Lasa, domniso

rule, altadata...Fugi de lnga ea. Urca scarile n goana.? Gheorghita, pregateste-mi hainele.Se limpezise tot... si-i era frica! Si-i era rusine. Se njosise...De ce nuputea s-o prefaca pe Adina ntr-o icoana, ntr-o iconitamica atrnata la capatiul lui ? s-acolo, singur cu ea, departe delume si de oameni, mai presus de ei, sa ngenu ncheze, sidragostea lui sa fie simpla si curata? S-o iubeasca fara vorbe,fara fa pte, n tacere si singuratate, cu toata puterea ochilor, cutot avntul sufletului, c u toata evlavia buzelor. Navalise viata cea de toate zilele n dragostea lui, vulgara sinaprasnica. Azvrle a viata cu oameni n dragostea lui, mai raidect pietrele n mnile oamenilor. Si el sin gur se simtea njosit,murdar, nevrednic de dragoste.? Am pregatit hainele, conasul e.? Bine, Gheorghita.Se aseza din nou, prin ntuneric, ntr-un fotoliu de pe terasa. Era ostenit. Ar fi vrut sa iasa din el, sa fuga, lasnd tot n urma.Sa fuga din el c a dintr-o casa de care ti-e scrba, lund cu eldragostea lui, ca pe-un copil pe care vrei sa-l pastrezi curat.Ce clare i rasunau vorbele lui Hamlet catre Ofelia ? "D u-te lamnastire"... ? si cu ce duiosie plngeau vorbele care-i paruseramai demult c rude si batjocoritoare n gura unui cabotin pompos!"Du-te la mnastire": deplina ele gie a iubirii care nu se poateduce la mnastire, si care se scufunda n mlastini, il uminndu-leca parul Ofeliei necate..."Danut!" rasuna duios din urma glasul care-i r ascolisesufletul.l auzea. l auzea din toate partile ca o vibratie de clopot pur."D anut!"...Si cine ? afarade omericul Ulysse? s-ar fi ndepartat, lasndu-lsa se sting a-n urma, jalnic!*Numai cerul si luna nu erau bucurestene.Noaptea mirosea a benz ina ca o rochie de bal dupa scoatereapetelor de grasime ? si uneori trandafirii unei gradini parfumauo clipa, dezvaluind un zmbet ? cantr-o adiere de evantai.Cade a cte-o stea, scurt, urmarita de tignalele imperioase alegardistilor.Si rasunau c ontradictorii orchestre sentimentale pentru "tapiicu guler", si alunele prajite, care se beau si se mannca jovial, sicuplete saltarete pentru rachiul care salbat aceste tristeta n ochisi-n pumni.n gradini particulare concertau cu gura cascatagr amofoanele.Danut purta o romantica palarie de psla bruna, cu boruri late,care-i p uneau o masca de umbra pe jumatatea fetei.Femeile, cu obrajii prea rosii l urmare au cu privirea, fiindcaavea buze proaspete-n lumina lunii, si fiindca era mbracat elegant, dar nu-l opreau.Avea un mers direct, pasionat.Mnile cu gest nocturn? exp erte dar precaute ? se fereau saatinga viteza unui trup voinic si leganarea brat elor ostile ca doua spade de duel.N-avea dect un singur gnd: sa-i vada casa. Nici duiosie, niciamara ciune, nici scrba, nici dusmanie, nici melancolie. Un gnddur, mat, cu contur preci s: sa-i vada casa. Era satul desentimente, emotii si zbucium teatral.Un vid spor tiv nlocuise tot. Muschii lucrau automat, ducndtrupul spre un tel. Trebuia sa ajun ga. Era n mars. Sufletul......Dar sufletul venea n goana dispre casa ei, si trupul luiDanut se opri mbatat, ca atunci cnd, dupa ani de lipsa, ntorcndu-te n locurile ti neretii, iubita ti cade n brate, farasuflare, parfumndu-ti narile cu parul...Cum i b atea inima!si trecu mna peste frunte.Casa Adinei l privea... De la el pna acolo era o punte ngustapeste o prapastie neagra de adncuri, pe subt care vuiau,vijelioase, fluviile sngelui: Si-ncolo, tacerea lumilor oprite....De cnd o privea? Cine stie!. .. i era att de draga!Sedea ascuns n gangul unei case, cu mnile mpreunate decnd o vaz se la geamul luminat."Adina! Aici-s, Adina!... Nu m-auzi!? Aici, aici lnga tine.. . Iarta-l pe Danut al tau..."Asa se tnguiau gndurile. Un cor stngaci, lnga ea, lafer eastra ei. Ca niste copii desculti cu steaua dragostii lui... Si eanu le-auzea v estirea umila...Dar trupul ncremenise ca o hruba deschisa n noapte, pentruaparitia unei madone; ca o stnca grea, n asteptareamiraculoasa a sipotului viu... Trecu o trasura pe strada acoperita de sufletul lui Danut.Adina tresari, astepta cu ochi i aprinsi, si pleca fruntea. Tarsura trecuse mai departe.Apoi trecu mpleticindu-s e un om beat, de-a latul si de-alungul.Apoi trecura amintiri, repezi ca plutele cnd vin pe aperevarsate....Adina-l astepta pe el.Dar el venise lnga ea, subt ochii ei. Siea l astepta departe, privind o noapte unde nu era dectsinguratatea.Se mbrac ase ca o fetita, duminica, asa cum i placea lui. Osimpla bluza de batista alba, c u guleras rasfrnt, n care snii sntasa de casti ca-ti vine sa le surzi. O bluza de un alb subtire siprimavaratec ? albul parfumului de zarzari din diminetile copila-r iei.Un alb n care snii snt o mirare de vntoprit, care te face sa nchiziochii si sa-ti dezmierzi obrajii. Un alb care e o lumina pe un joc de hulubi.Si toate amintirile adorara albul inocent n care adiau snii.Se pieptan

ase asa cum i placea lui. Cu cozile pe spate, ca ofetita care se duce la biserica lasndu-si cercul acasa, rezemat degard.Parul cu miros de soare, vara!i nnoda cozil e subt barbie si-i saruta rsul buzelor nchise, si-ispunea ca are doisprezece ani s i ca nu stie sa sarute fiindca-iprea mica. Si ea rdea cu tremurul genelor plecate pe ochii verzi.Si-i despletea cozile."Acum am sa le fac sa rda!"Le scutura, le-m prastia, si parul cret rdea n hohote de rosscnteietor.S-apoi o saruta. O saruta pe ochi, ca sa-i nchida. O saruta pebarbie, ca sa deschida buzele rznd. O saruta pe gu ra, ca sa-lcuprinda de dupagt cubratele si ca sa-i vada tremurul narilor.Si o lua n brate si o strngea ? luminoasa si tremuratoare cao steade septembre? si nu-i ve nea sa creada ca-i a lui.Si-o despuia atunci, ca sa-i gaseasca trupul, si suflet ul din elsa-l scuture.Trupul acela ngrozitor de alb? fermecatoare spaima a trupul ui lui!...Si cnd simtea profunda bataie de aripi a pasarii de pradacare sfsie adnc viata trupului, demonica bataie de aripi atrupului fierbinte n goliciunea lui de flacara carnoasa ? ochii luiDanut priveau o pura fata de fetita palida, cu capul rasturnat pespate, zmbind cu usoare tresariri cerului n care vede ngeri...Mnile lui Danut erau reci....Dar acuma vedea la geamul de peste drum,o fetita cu bluza al ba sicozile pe spate, o adorabila fetita a carei gura buda ca o cireasa,pentru c ine stie ce necaz marunt si gratios.Cu o miscare resemnata si somnoroasa, Adina trase storul.Danut dadu din cap, si nu se repezi, nici n-o striga. Nu.Iubea o fe tita, si sufletul era parfumul primaverii n livezi.Si mnile erau candide ca un cri n n mnile unei Madone.Nu. Iubea o fetita care se ducea la culcare n bluza alba si c ozisomnoroase. O iubea de departe si era deasupra somnului ei cao steadeasupra u nei ape. Trecuse o furtuna si un zbucium adnc... Trecuse?...si sterse ochii. O iub ea att de mult ca plngea zmbindstorului tras....i batea inima.Despuiase o gradina de ultimii trandafiri albi, sarind gardul caun hot, dupa ce pndise ndepartarea pasil or sergentului cu nfasurndu-se cu o miscare hamletiana n pelerina, intra nodaia Olgutei.Monica stins e lumina, si muta fotoliul n balcon si, singura,ramase n noapte.Revarsarea lunii mpo dobise cu fildes vechi o coasta a cerului.Iasul durat din taceri de biserici, in trase n noapte deplin. Nuauzeai nici glas de om, nici huruit de roti, nici, racor oasa, copitacalului batnd asfaltul. Uneori, n departarea Tatarasului,hamaiau cnii, ca la tara.Turlele bisericilor de pretutindeni si plopii aratau cerul.Luna se nal ta, urcus de abur pe scari fara trepte, suis lin,avnt neted ca n somn.Parfumul tei lor nu mai stiai: coboara din stele? adie sprestele?Luna se nalta. Tot cerul era o vibratie necontenita, ca aburitde-un tremur diafan de aripi de libelula.Luna s e nalta nclinnd argintiu zarile, dezvaluindu-se tot maialba, paloare din paloare, p e deasupra turlelor, pe deasupraplopilor, peste faldul dealurilor...Se nalta si s -aduna o alba si albastra sihastrie n jurul ei, ca n preajma gndului s-a piscului na lt.Se nalta ca parfumul crinilor, ca o racoare pe tmple, ca unnimb pe crestet, ca o iluminare a fruntii, ca o desteptare avederii...Se nalta si se umplea cerul de n geri limpezi, de fum detamie ? albe si albastre plutiri n taria noptii......Pna cnd, n contopirea de alb si albastru, de vnat si vioriu,de cenusiu si violet, de verzu i si sur, de lumina, si umbra, sipenumbra ? noaptea fu ritm de valuri pe respira tia unui trup, siluna ? chipul acelui trup, chip att de alb, de pur si de ilumina t,ca n acea clipa, n marea singuratate a naltimilor si nlimpezimea cerului, chipul l ui Dumnezeu se arata rasfrngndu-sisplendoarea n adorarea lunii.*De repetate ori ? c u un expresiv crescendo ? vecinul cabineidewagons-lits,ocupata de domnul Deleanu si Olguta, batuse cupumnul n paretele despartitor, interventie care ntetea rsetele .Domnul Deleanu cedase Olgutei o camesa de noapte cumotive nationale, papucii ? prea largi pentru ea ? si un halat decalatorie. Astfel mbracata, Olguta se asezas e turceste pe patulde jos, domnul Deleanu, fara surtuc, guler si cravata, pestra pontinul din fata.Pe masuta dintre ei, cofita de fragi, cumparata de la Brnova, se nvecina cu pachetele de socolata si nelipsita sticlutaCherry-Brandy cudoua p ahare: al Olgutei umplut pe sfert. Trenul intra n gara Vaslui. Zarindu-l pe domnu l Deleanu, doidomni care soseau ncercuiti de tregheri cu bagaje se oprira cubrate le deschise si figuri beate:?Tu, Iorgule!?Eu, Iancule!? Si noi mergemlaBucuresti , solo! Organizam o partidamonstra! Al nostru esti! Avem si un vinat!? Regret, d raga! Calatoresc cu fiica-mea.? Ei, si?? Ei, iaca!? Aa... pardon! Noapte buna! T renul porni urmarit de privirile elitei vasluiene pentru caretrecerea trenului e ra un pretext de ntlnire si un prilej degateala.Si din nou, vecinul cabinei cu cof

ita de fragi batu n parete cuexasperare, cu furie... dar si c-un fel de resemnare , auzindefectul ilariant.? Lasa-i, nene! Or fi n voiaj de nunta! mormai patul de sus,desteptat din somn, catra mahmureala patului de jos.IIIESCAPADA OLGUTEIOrgia ca, dragostea pisicilor rasunase de-a lungul noptii devara, modulnd subt tremurul stelelor uui-tul vntului de pusta,scncetul primordial al pruncului, geamatul gutu ral al femeii cudintii nclestati, bocetul solitar al geamandurii si furtunilemelo dice ale violinelor.Apoi, ca din milenii, cu creste rosii, trmbitasera cocosii.Ul timele stele se stinsera vibrnd clar n paloarea viorie.Strazile si trotuarele erau albe ca de argint mat. Sergentii denoapte dormitau, lasnd sa se deschida si sa v egheze singuriochii inocenti ai zorelelor.Plutea nfricosarea unei taceri fragile, pe care curnd avea s-osfarme ntaia huruiala de roti municipale.Facndu-si cu degete automate nodul cravatei, Danut seapleca afara peste marginea ferestrei. Simtea zorii, fara sa vadazarea lor pura, avnd senzatia de fragezime pe care-o ai ntr-oca sa cu ziduri stravechi cnd stii ca ntr-una din ncaperile ei ofata se dezbraca ncet, iluminnd oglinzile cu proaspata sisperioasa ei nuditate ? rumenindu-le cu focul o brajilor atunci cnd ochii ndraznesc sa cuprinda trupul gol...Dar zorii erau departe.Vedea numai ziduri de case pretutindeni, ziduri subt care horaiasomnul orasanesc, prabusit, greoi, umilitoare parodie a mortii.Dori Medelenii cu ochii, cu narile, cu urechi le... Medeleniivacantelor si ai copilariei. Desteptarile cu zvonirea livezii lac apati si zorii la ferestre, ca tufe de pomusoara coapta n livada.naltimea de zbor a cerului spre care-ti vine sa fluturi batista.Salturile lungi ale dealurilor gon ite de vnatoarea cereasca asoarelui...Doua mnute, nca jilave de apa, i acoperira och ii.? Unde fuge copilul meu? sopti Adina n urechea lui, ngreuindu-i-o cu cercei de sarutari.Nu-si putu stapni bataile inimii. N-o vazuse doar cteva clipe,si parca or egaseadupa o despartire.Se ntoarse, o cuprinse n brate si o strnse, despletita siru ginie. i saruta fruntea, bataia pleoapelor, gtul care ispiteadintii ca miezul alb al perlelor de chilimbar. Si dezvaluind-o iprivi snii, cuminte si-mbunat, fiindca erau mirati ca desteptatidin somn. Apoi dezmierda cu palmele rotunjite luminoase le lorcurbe, sagetate de doua mici reliefuri roze umbrite violet. S-apoi, nchiznd ochii, alinta respiratia ondulata a snilor, cu pielitasubtire a ncheieturei bratul ui...Mna Adinei i acoperi ochii aprinsi.? Cuminte, cuminte... Hai si-ti bea socola ta.Si lundu-i mna de pe ochi, se nvalui molatec n lungul halatde baie care-i dadea o ciudata nfatisare de calugarasbenedictin. Numai parul ardea dens, cum arsese dea lungulnoptii, ca o torsa pe un ntunecat galop n adncuri.? Nu, Danut!? Ba da.i scap a din mni. O fugari. O prinse paralizata si docila dinpricina rsului. i aduna parul ascunzndu-i-l sub halat, o acopericu gluga, ngropnd-o cu obraji cu tot, pna cnd nu m ai ramasedin ea dect gura, ca un boboc de garoafa, pe care buzele luiDanut si pier dura suflarea, lasndu-l nflorit n umeda roseata asngelui si zmbetului.? Hai, Danut ra u, Danut tiran, Danut cu pleoape vinete...si acoperi cu palma buzele ndurerate. Da r pe deasupra mniiochii rdeau.? Bea-ti socolata, Danut.Vorbea comic si greu, ca ce i cu figura nghetata. Vorbelepareau prea voluminoase pentru gura ei micsorata, cu colturilebuzelor arse.Danut se aseza pe pat, n fata mesutei de noapte. Adina ven i lnga el,supraveghindu-latenta. Ea singura i pregatise socolata laflacara de spir t. Si, ca ntotdeauna, Danut era nduiosat vaznd-ogospodina pentru el ? si-att de mica , de fetita. Gesturilesolicitudinei de mama ? att de cunoscute n rasfatul de-acasa ,dar nebagate n seama ? capatau o dragalasa noutate cnd eraufacute de Adina pentru el. Odata i cususe un nasture cazut, cudegetarul pe deget ? abia atunci observas e Danut hazul acesteiminuscule casti razboinice ? cu miscari iuti, suple si cate gorice,rupnd ata cu dintii, ferindu-se cu demnitate si dojenindu-lconvinsa de cte ori cerca sa o sarute. Altadata l badijonase cuiod ngt,iscusita si severa ca un hir urg, terorizndu-l gratios,impunndu-i apoi, cu sarutari si ncruntari, fularul n jurul gtului,si cu juraminte teribile, respectarea precautiunilor pe care i ledicta am anuntit. Altadata i facuse o pijama, supunndu-lnendurata la canonul "ncercatului" re petat, pna cnd, extenuat,se prefacuse ca pleaca trntind usa; ntorcndu-se n vrfulpici elor, o gasise plngnd cu suspine copilaresti, n tactulmasinii de cusut, pedalata en ergic.Toate aceste scene deveneauvignette nduiosatoare n amintiriledragostii lui.? Mne ce facem, Danut?? Adica azi!? Asa-i!Bufnira de rs.? Tare mai sntem rai!Rotindu -si podul palmei prin parul lui Danut, Adina i nstrugura capul de bucle.? Adina, a

pleaca-te.? Pentru?? Bea.?m!? Bea.i apasa capul nspre ceasca lui cu socolata.? Nu m i-e pofta, Danut, se scutura Adina cercnd sa-i scape.? Ba da. Te rog... Saruta-mi socolata.si muie buzele.? Spune ce facem azi, Adina?... Adina, ia uita-te la min e!? Ce-i, Danut?? Nu, nu. Nimica. De ce te-ai speriat?? De ce m-ai privit asa? l n treba ea precipitat, cuprinzndu-iobrajii. s urta?? Nu... Ai musteti de socolata. St erge-te.ncepu sa-si bea socolata, pe gnduri.O amintireveche, foarte ndepartata, aco perise vioi ca oroseata n obraji, clipa de fata. Tot asa: Se sculase de cu noapte . Pleca la Bucuresti, la liceu,.. Inima grea, de toamna... Taiaseparul papusei O lgutei, bucla cu bucla, si-i facuse si musteti cucreionul din plumiera de lac ja poneza... Papusa cu par blond...Papusa din pod, din lada cu jucarii.Oare-o mai f i papusa din pod?... i era dor de ea ca de cevaviu... Ca de-o iubire din alta via ta... Podul era plin de colb si atede paianjeni, si papusa avea o rochita de mat asa alba si capulprea mare fiindca era tunsa ca o fetita convalescenta dupa febr atifoida... Zmbi papusei din pod. Zmbira amintirile din ndepartarea nduiosata a anil or...ntoarse capul spre fereastra. Zorii se colorau delicat n roz sialbastru, ca s i cum ar fi trecut pe cer stoluri de ibisi si flamanzi,lasnd fulguiri.? Danut! Un de esti, Danut?Ochii Adinei erau verzi ca doua ciudate cristale de seva.Privirea lor nvaluia sufletul n miros de ierburi dupa ploaie, demuguri cruzi, de pamnt dest elinat, de vnturi ametite n paduricu violete. Privirea lor nseta buzele si narile. Subt verdele lor ?foc umed ? trupul devenea gol si pagn.? Adina, de ce te iubesc atta?? Ma iubesti, Danut?? Nu eu.Tu,tu ma iubesti?Si fara sa astepte raspuns, cup rinse n brate trupul iubit,trupul apropiat, trupul de subt ochii, narile si buzel e lui ? n caresufletul era departat ca o stea oglindita ntr-o apa atinsa degenele celui ce-o priveste.? Spune-mi, Adina, ma iubesti? Ma iubesti adevarat?Ar fi vru t sa fie simplu sufletul ei, ca un "da" materializat, pecare sa-l pipaie, sa-l c uprinda n mni, sa-l simta deplin si al lui cao inima vie smulsa din piept, grea, c alda, concreta.Dragostea lui era zbuciumata, fara hodina, numai lupta,pnda, ncorda re, ca viata codrilor, unde si somnul e o veghe mprejmuita de jarul ochilor de pr ada si de miscarile tacerii.O culcase pe pat, privind-o, aplecat asupra ei, cu c hipulostenit de suflet ca de-o migrena.? Adina! Adina!Era o grea tnguire n vorbele lui.? Ce-i, Danut?Vorbise calm, ca si cum ar fi spus: "Afara ploua"; sau: "Ceas ula stat". Dar un zmbet i tresarea n colturile buzelor; Danut nu-lvazu.? Nimic. Ple c, raspunse Danut uscat, ridicndu-se.? Nu ma saruti? l ntreba Adina cascnd.? Cum vre i!? Cum vrei tu, Danut! ? hai sazicem?n parcursul astral al Benjaminului.N-ai grija: tot la tine aju nge.Concluzia II.Facnd bilantul scrisorii mele ma ntreb: adica dece ti-am scris att a? Simplu era sa ncep cu sfrsitul si sa pun punct. N-am facut asa: de ce? Fiindca am naravul digresiunilor, precum Benjaminul l are pe-al metaforelor.Cu alte cuvin te, nici Benjaminul, nici eu nu cunoastem linia dreapta.Dar dovada mai concluden ta dect asta ca sntem frati ce vrei? Sidaca sntem frati ntr-atta?ntru parinti si ntr aravuri?nseamna ca-l cunosc tot asa de bine ca si pe mine. Si atunciconsideratiil e mele asupra traiectoriei lirice a Benjaminului snt purul adevar.Quod erat demo nstrandum,Olguta." ? Gata, Olguta?? Bre, bre! Ce intrare senzationala! n "marinel !"Danut se gatise n alb: haina de olanda, civila binenteles.Parul lins pe spate. A vea ntr-adevar un aer marinaresc, de juneaspirant, voinic si cochet, cu cearcane marine n jurul ochilor.? Tu nu te-mbraci, Olguta?? Cu ce?? Cu...? Cu?? ...?? Roch ia la spalat, bluza la spalat, si eutrebuiesa ma mbrac.Cu ce? Asta-i problema. Ai cuvntul.? Nu, serios, cuce te-mbraci??mbraca-ma.? Cu ce?? N-ai prietine?? Ei!Danu t se rosise. Olguta zmbea.? Tu stii ca pamntul e rotund?? ...?? Nu stiai? Afla.? O lguta, serios, cu ce te-mbraci?? Daca pleci, urma imperturbabila Olguta, dintr-u n punct alpamntului, si ai fire de globtrotter,ajungi la acelasi punct. Asa sieu. Plec de la pantaloni ? singura mea mbracaminte nmomentul de fata ? si ajung tot l a pantaloni, la pantalonii tai nsa.? Te-mbraci c-o uniforma de-a mea?? Ai sesizat ?? Aa! Ar fi nostim! I-am face o farsa lui Mircea!... Nu, serios, Olguta?? Nu, serios, Olguta?... Esti extraordinar! Cum spun cevaserios, famili a crede ca-i gluma! Tu esti perechea Melizandei. ispun: "Melizando, junele R.M.S. "...? Ce-i asta?? Adica cine-i ala, vrei sa spui?? Cine-i?? R.M.S., adica Minodo r Stratulativ plus R. R. e de la mine.? Cine-i acest caraghios?? Nu-i de loc car aghios, sa ma ierti! Licentiat n drept,secretarul lui papa; un preafrumos june ?

un Pelleas, n stilultau.? Si ce-i cu el?? Asculta cu rabdare s-ai sa vezi. Vra sa zica i spun Monicai: junele R.M.S. e cupidonizant fata de tine. Raspunsul: "Nu!S erios?" ntocmai ca tine. Asculta, Benjaminule, un aforism:numai oamenii glumeti v orbesc serios. De asta-mi place mieCaragiale, si tie nu.? Serios, Olguta, i face curte Monicai?? Serios, foarte serios, arhiserios. Daca vrei, ma jur.? Si Monica ?? Monica? Monica-i Monica!ntreab-o.? Si-l cheama Stratulativ?? Plus Minodor.? E ridicol.? Numele, el nu. Si dupa cum stii, omul face numele.? N-are nici-o impor tanta! Da-mi pare asa de curios sa stiuca cineva i face curte Monicai!? Nu-i curi os de loc. Cnd e asa de frumoasa! i face curte totIasul. As putea face un catalog cu numele admiratorilor.? Poate! Da mie-mi pare curios .... Orice mi-i spune tu, n-opot vedea pe Monica ntre oameni. Eu o vad la noi la Medeleni,cu noi, n livada. N-o vad pe Monica dect la o parte de lume, cao icoana, stiuta din copilarie, pe acelasi parete alb, n aceeasiodaie tacuta...Cu mnile n buzunar, Danut se plimba pri n odaie, agitat.Olguta musca dintr-un covrig.? ...Uite, urma Danut, numai fraza aceasta: "MinodorStratulativ i face curte Monicai", e jignitoare...? Jignitoare? Pentru cine?? Pentru Monica.? Nu se stie! Asta numai ea poate s-o spuna.? Nu. Di n alt punct de vedere, din punct de vedere estetic.Pe tine nu te... jigneste...? Iar? ? ...nu te supara notiunea aceasta mondena, frivola, "a facecurte" alaturata d e numele Monicai?? Draga Metaforel, expresia "a face curte" e incomplecta. E ntre aga, si poate fi discutata numai atunci cnd i adaugi sipersoana care face curte.? Nu, Olguta. Si numele acesta Monica, si... sora noastra...Olguta zmbi.? ...care-l poarta asa de firesc,ca ceva religios. "A facecurte", alaturi de cuvntul Monica, e o impietate, o dezarmonie,ca o cutie cu fard alaturi de o evanghelie.? Scriei Melizandei ca esti jignit de succesele ei si ca alaturide numele ei nu admiti decit cuvntul "dragoste": asta-i ideea,nu?Danut se nrosi si se ntoarse cu fata spre fereastra.Olguta-si relua scrisul."Draga mama,Degeaba te superi. Neculai nu-i n ici stilat, nici meloman.Orict i-ai spune sa nu intre ntr-o odaie fara sa nu bata la usa, elva intra; si orict te vei enerva ca te deranjeaza de la pian cudiscursu rile lui, el te va deranja. Dar de data aceasta, fie, caface ? cum se spune n sti l democratic. O compozitie de-aOlgutei ? avnd ca tema "cum este si ce face Benjam inul" ? atrna mai greu, chiar ntr-o inima fanatica, dect o sonatade Beethoven..Cum este Benjaminul? Mare si frumos.Ce face? Bine, merci.Ce-ai spune, mama draga, da ca, urmndu-ti sfaturile, dupaaceste doua concise raspunsuri, m-as iscali? Vezi, m ama draga,ca uneori e mai utila insuportabila limbutie a Olgutei dect mutenia scu mpa la vorba si la scris a Benjaminului..."? Olguta, ce scrii tu de-atta vreme?? Pardon, pardon! l opri Olguta acoperind scrisoarea cumna. Fii discret, Metaforel!? De ce nu-mi arati?? Fiindca nu se poate.? Olguta!? Ce-ai patit!? Evrika! Tu scr ii,raspica Danut accentuat, sarutnd-o peamndoi obrajii.? Stop! Stop!... Ei, da, sc riu.? Scrii, Olguta? Si tu scrii? jubila Danut, batnd din palme.? Sigur, scriu sc risori, dupa cum vezi!? Fii sincera, Olguta. Marturiseste: si tu faci literatura . ? Nuuu! Facitu pentru tot neamul!? Daca-i adevarat ce spui, rau faci ca nu scr ii, Olguta. Pacat!? Ti-e pofta de scris? Poftim: pune-te si scrie mamei. De cndnu i-ai scris?? ...i scriu cte-o carte postala... din cnd n cnd.? De cnd nu i-ai scris? ...De la Craciun, mi se pare.? Eu snt sigura. Asculta Benjaminule, un alt aforis m: Cel maicrud animal e poetul sentimental, tigrul, care are o reputatie decruzi me bine stabilita, mannca prada numai cndi-ifoame, sidupa ce-a mncat si linge buzele si se culca; poetul sentimentale crud oricnd, n mod dezinteresat ? ca sa zic asa ? dar varsamereu lacrimi versificate. Asta e nesuferit!Bufni de rs n fata aerului dezolat al lui Danut.? Pune-te si scrie mamei, tigru metaforic!Danut ncepu sa scr ie pe marginea ferestrei, n timp ceOlguta si relua condeiul si covrigul."Draga mam a,Iarta-ma ca nu ti-am scris de-atta vreme..."Se opri enervat. Pe ct scria de usor si direct versuri si scrisoride dragoste, pe-att de greu izbutea sa nchege o simp lascrisoare cu naratiune curenta.De la ntia frazase descuraja, sedezgusta. Prozais mul si nlantuirea stereotipa a concretului i apasau condeiul,paralizndu-l. Scrisori le pe gustul lui erau numai fulgere lirice,impresii, eliptic exprimate, si metaf ore prin care sufletul sa-siplimbe lenea si melancoliile cu trena lunga, ca prin tr-o alee deplopi nalti."...Nu ti-am scris de-atta vreme fiindca am fost ocupat. A zidimineata a venit Olguta..."Auzea penita Olgutei alunecnd cu presteta, ca un pa

tinator mbatat de ger si de viteza taioasa. Alaturi de ea se simteainfirm, ca un olog nevoit sa-si trasca trupul cu mnile din piatra n piatra.ntoarse capul. Olguta s cria ca si n copilarie, cu vrful limbeiafara, ca o mladie cornita mefistofelica. P letele-i alunecasera pefrunte: o frunte mica, dar dominnd cu arcul ei ncordat rada cinanasului, o frunte care nu chema dezmierdarile plapnde, ci dasenzatia vigoarei , vitezei si trufiei, ca o pnza bombatade vnt,minuscula n zarea marina, dar purtato are a unei corabii cubogatii si marinari atletici. "Fruntea Olgutei da nostalgia luptei", gndi Danut. Si iarasi,ocoli cu un fel de mnie, de ciuda amintirea Monicai. DacaMonica ar fi intrat pe usa n acea clipa, nu i-ar fi sarit nainte, nui-ar fi zmbit, nu i-ar fi strns mnile. Ar fi ntmpinat-o core t,distant, poate glacial... Dar fiindca Monica nu intra pe usa,fiindca Monica er a departe ? poate alta dect aceea pe care ostia din copilarie ? era nelinistit ca si cum i s-ar fi furat ceva,fara sa stie bine ce, ca si cum ar fi trecut o umbr a de nour pe un ndepartat si vesnic vesel, pna atunci, hotar al sufletului, ca sic um pe un cires al lui, necopt nca, abia aburit de roseata, s-ar fiabatut pradaln ic un stol de vrabii.Reciti scrisoarea nceputa:"Draga mama,Iarta-ma ca nu ti-am s cris de-atta vreme..."Rupse scrisoarea.? Nu merge proza? Scrie-i n versuri. Are si mama dreptul lao mica ofranda de trufandale... leguminoase, daca nu florale.? M a duc sa-ti pregatesc o uniforma. Ispraveste si tu, sastam de vorba.Olguta zmbi l ung n urma lui Danut si-si continua scrisoarea."...Si-acum?dupa ce-am raspuns cop ios la ntrebarile: cumeste si ce face Benjaminul?sa trecem la futilitati, adica l arestul lumii.Prima cursa pe care am facut-o sosind n Bucuresti a fost nPopa Nan. Teribil nume! Teribil trebuie sa fi fost si popa! Lacucoana Catinca. Nu te scand aliza, mama draga! Nu i-am sculat din somn. Erau la cafea n costum lejer. De altm interi, tu stii ca papa si cu mine avem o reputatie de raucrescuti, care corespu nderealitatii ca mai toate reputatiile. E curios cum parerilemajoritatii oamenil or ?luate-n parte?snt sub 0, adicaneghioabe. De ndata nsa ce parerea devine colecti va?cum en cazul reputatiei?este inteligenta, chiar daca nu e rau-tacioasa. Dac-am spus o prostie ? si mi se pare ca asa-i, stii, nfuga condeiului!?teoria aceasta s-ar confirma. nchid paranteza. De altfel, nici nu stiu bine daca am deschis-o. A sta-i oscuzabila manie a mea, pe care o are si respectabilul savant N.Iorga: jon glam cu parantezele, el n public, eu n patru ochi.Trebuie sa adaug ceva n privinta buneicresteri: desi papa sicu mine sntem raucrescuti, familia noastra e binecresc uta. Siiata de ce: tu si cu Monica snteti ntr-un taler al balantei; papa sicu mine n celalalt. Greutatile se neutralizeaza. Echilibrul estabil. Pe Benjamin nu-l pu n la cntar, el fiind mai presus de de-alaturi, trupul atent, care-i adapostea ntr-un golf cald somnulnepasator.Iar na, trupul lui Danut lua curba trupului Adinei, si, cndinsinuant, cnd autoritar ? dormea pe-o coasta, arcuit ca un crai-nou, cu capul n piept, acoperit de plapuma ? o mpingea spreparete. Ea dormea cu spinarea lipita de paretele dur si rece ?Dan ut n caldura de plaja varateca a trupului ei docil. Vara, otolera atta vreme ct tru pul ei ? mbaiat n apa rece ? pastraracoarea unui miez de portocala.De ndatace se nca lzea, oizgonea ca pe o perna inoportuna. Se lepada de ea. O lovea cupicioarele, prin somn, binenteles. Tot trupul lui spunea: "Nu. Da-mi pace. Du-te. Fa-mi loc." Ea dormea troienita n pernele nnabusitoare, cu plapuma de vara n brate, pe o aschi e de pat? Danut gol, cu bratele ntinse n laturi si picioarele largdesfacute, ca un zeu orizontal al patului.Niciodata nu destainuise lui Danut ceva despre somnul lor,despre somnul lui: secretul ei. Danut era convins ca el, si numaiel, e pazni cul somnului Adinei. Explicabil de altminteri: Adinadormea mai trziu dect Danut, f iindca adormea mult mai trziudect el. Desteptat din somn naintea ei, uneori cast, o saruta, oacoperea, privindu-i la lumina diminetii capul ngropat n par sau n perna, cu atitudini nduiosate, parintesti. Alteori o dezgoleafara crutare, desteptnd lin iile trupului somnoros cu dezmierdarilungi, ca zborul berzelor pe rozul cmpiilor n zori.Cunostea somnul si trupul lui Danut deopotriva. Spinareazvelta, cu umerii abia barbatesti si gtul rotund; pieptul sipntecele armonios reliefat de dunele rep ezi ale muschilor;amestecul de feminitate si virilitate al unor curbe ? umerii ? cu-al altora ? coapsele nalte si ovale ? al pielii dulci si almuschilor tari; mi rosul sanatos de lemne taiate, subt ploaie, side mar domnesc; si sarutarile cu g ust de dude zamoase...i iubise trupul de cnd l vazuse la patinaj, asta-iarna,destai nuindu-si viguroasa gratie si salbaticiile trufase. Toatafantezia buclelor ? ras

uciri drze de vreji, curbe molatece ? eratranspusa n ritmul care-l nsufletea pe ghe ata. Patina cum i eraparul. Cnd facea "olandeze", se nclina att de lin, n curbe attde lungi, nct avea impresia ca se alinta pe aer, cum se alintapisicile pe un fald ? s i obrazul ei se apleca, urmarindu-i curba,ca o dezmierdare pe obraz. Alteori ave a smuncitura apriga aanimalelor tinere cnd smulg smocul de iarba suculenta, alteo ribetia lor cnd se rostogolesc n iarba.Avea opriri n vrful patinelor, care-i dadeau zvelteta joculuide apa n gradini... i iubise trupul de atunci, si nu se nselase.Pri etenele o dojeneau... Nu regreta nimic. Dragostea lui Danutera violenta si bogat a ca o ploaie de vara. Avea de la el amintiri care-i dadeau batai de inima. ntre toate, una, ncntatoare. Abia l cunoscuse. ntr-o dupa-amiaza de iarna cu fulgi desi. Danutvenise la ea acasa, pe la cinci, gatit, prea parfumat, cu pete decerneala pe degete ? cnd intimidat, cnd nfricosat. Bauser aceaiul. Apoi trecusera n salonas. Ea, ntr-un fotoliu, la gurasobei. Danut, la pic ioarele ei... Tacere... Tacere... Tacere...i urmarea valurile de snge cum i navalea u n obraji. Era ca oplimbare prin alei de trandafiri.Dupa multa vreme, i alintase parul, pna cnd si simtise mnaprinsa si sperios sarutata. Alte taceri.Alte roseli.i si mtea, la picioarele ei, truda de mugur care vrea sa sedeschida.Danut ncepuse sa-i dezmierde genunchii. i sarutasemarginea rochiii.Adina se ridicase. Danut i saruta se bluza, l simtea crescndspre ea, nflorind asupra ei.i tr emurau mnile ca aripile li belulelor, si uneori i auzearepede si nnabusita drdirea dintilor.nchisese ochii, lasn u-l grabit si stngaci sa-i descheie bluza.Si-i deschisese iarasi, ca sa vada, nca, obrajii lui rosi derusine si mnile lui tremuratoare pe snul ei, cafrunza plopilor pegoliciunea lunii pline... Si abia atunci cunoscuse fragezimea unuiobraz fierb inte de copil culcat pe snul gol, si sarutarea impusaunor buze sperioase si lacom e, si ntiul zbor al unui trup timid siviolent, si cearcanele din jurul ochilor nvin si, ca doua cununitede violete pe care dragostea le pune adolescentei......Ultim a veghe a somnului care-i devenise scump. Cteva ore nca de noapte, si trupul careo tiraniza va pleca... Se duceaacasa, la parintii lui: copil nca, ceva mai putin dect atunci cnd lcunoscuse, cu prezumtioasa siguranta a primei experiente.l dezvatas e de abuzul de parfumuri, inerent liceenilor ndragostiti: la nceput goliciunea lui era parfumata ca o batistade cocota. nainte de a veni la ea, si facea lotiuni de colonie petot trupul. Apoi, cu dopul mereu udat, facea dre de parfum petrupul mbib at de colonie. ntrebuinta mai multe parfumurideodata, si el, cel dinti, suferea de pe urma acestui abuzechivoc, avnd mereu migrene.Tr eptat-treptat, cu tot felul d e viclesuguri si maguliri ? erasusceptibil ca femeile rasfatate ? i dovedise ca p arfumndu-seabuziv si nimiceste parfumul, pretios si rar, de trup tnar,sanatos; ca p arfumul e ca si fardul...? O piersica, Danut, n-o parfumezi ca s-o mannci. Eparfu mata gata. Si parfumul ei ti da pofta s-o musti. Daca vrei sa placi femeilor... si mie, nu-ti mai parfuma trupul.Argumentul ? n stilul lui Danut: fructifer ? fusese decisiv. nschimb, l nvatase ce gen de parfumuri sa ntrebu inteze, ct sicum: cu vrful dopului, abia umezit, o dra dupa urechi, altaprintre suv itele de la ceafa, alta pe batista, si-att. Parfumul dinpreajma parului, ncorporat n caldul parfum al parului, devinepersonal, ca o emanatie proprie, si totodata r amne departat debuze, lasnd sarutarilor aroma lor acrisoara, nealterata de nimicst rain.l nvatase de asemeni sa nu-si lase brutalizat parul defoarfecele si conceptii le estetice ale barbierilor. Astfel, gratiesfaturilor ei, parul lui Danut, piept anat n sus, crestea natural sibogat pe tmple, pierzndu-se dulce, nesimtit spre umer iiobrajilor, nu oprindu-se brusc, taios, n linii geometrice, lngaureche. Absenta a celei embleme barbieresti ? desen facut cuecherul parca ?, att de frecventa la ma i toti barbatii, lasa obrajilornealterat plinul copilaresc, salbatacit putin, dnd impresia caselorcu zulufi de vita salbateca pe tmple. De asemeni, la ceafa, paru l ngaduit sa creasca pna acolo unde se opreste firesc, nflorit nrasuciri moi, pe car e foarfecele abia le scurta, mpodobeagropita de sub care porneste gtul ? gropita m inciunilor, ncopilarie, a sarutarilor, n adolescenta ? umbrind-o putin, facndsa par a si mai albasimai lina linia care aluneca spre umeri,neteda ca prefirarea unei ape pe o marmura.Si acuma, n ultima noapte petrecuta mpreuna, asupradespartirii, a r fi vrut sa-i dea sfaturi care-i strngeau inima.O smuncitura a trenului i cutremu ra. Danut mormai prinsomn, ntredeschise buzele, le nchise pe rnd si adormi din nou n caldul adapost.? Copil!Acelasi lucru i spunea Danut ei: "Fetita mica". Ce copil era nca! Ce usor putea fi nselat de aerul dezarmat al femeilor! Ctacredulitate n gel

ozia lui vesnic banuitoare si att de usor nvinsa!Daca i-ar fi spus cineva, daca ar fi cutezat sa-i spuna cinevaca Adina-i o "femeie rea", l-ar fi sfarmat.l vedea cu pumnii ridicati, barbat n splendoarea mniei. Sitotusi era o "femeie rea".i dezmier da fruntea.Stia, ea mai bine dect oricine, ca n mintea lui Danut nfatisarea ei de c opil, de fetita, era o cauza permanenta de ncredere invincibila n puritatea ei. Si totusi, cte femei, cu ea nfrunte, n-aveau pe fata teribila candoare a copiilor!Ar fi vrut sa aiba curajul sa-i spuna: "Danut, nu crede.Pazeste-te. Nu dezmierda a ceiasi sni de mai multe ori. Schimba,Danut, femei dupa femei, nu te atasa de nici una. Femeile-s crude", si aminti fericirea ei cnd Danut suferea n bratele ei, sice usor, dupa ce -o brutalizase cu vorba, o adorase ca pe-omucenica...? Bietul Danut!..."Femeiles crude. Uneori le place sa chinuiasca, mai multdect sa iubeasca. Si tu, Danut, e sti asa bun de chinuit! ti sadeasa de bine cnd te framnti, cnd ameninti, asa-i de fr umoasamnia ta! Si asa-s de dulci obrajii tai, buclele tale, buzele talecnd plngi pe snul gol"... Stia, nu se putea altfel, c-or sa-l do-reasca multe femei, c-or sal iubeasca multe, ca multe or sa-lchinuiasca.Numai fetitelor de pension le place calmul idilic. Femeileadevarate doresc vntul: masculin, pasionat, primejdios ?fu rtuna. Si ct de minunate erau furtunile lui Danut! Furtuni nlivezi bogate; numai c aderi de fructe: culori n iarba si aromerascolite. Ar fi vrut sa-l iubeasca si sa -l chinuiasca ea singura,numai ea... Nu rascumparau, oare, veghile devotate si n estiutede el din timpul noptii, toate rautatile, toate perfidiile?Inima ei simte a apropierea altor femei de trupul adormit ?simtea umbra lor aplecata pe inima e i ? de trupul caruia idaruise vibratia dragostei.Nu era Danut copilul ei? Nu refa cuse ea trupul lui? Altele i-lvor lua...Danut o iubea. O iubea?... ntia lui dragos te, raspntiacelorlalte.Cunoscuse si ea, ca toti, ntia dragoste, deznadejdea cuhohot e de plns a despartirii, dorinta, din ce n ce maisomnolenta, de moarte, care, ca u n cordial amar, desteaptaapetitul sporit pentru alte si alte iubiri ? si orgoliu l primelorsuccese, si falsa blazare timpurie, si curiozitatile ciudate...Nu pute a renunta la Danut... cu totul. Cnd l va revedea l vagasi poate narmat cu experienta altei sau altor femei, mai putincopil...Ise strngea inima. Ar fi vrut sa aiba cu rajul sa-i spunatot, tot, tot: ct de primejdioase-s femeile, cum usuca, lacome ca nisipul, ct snt de viclene si de lucide; ca au mai multesinceritati, pe cnd barbati i n-au dect una, sau, daca ncearca siei sa aiba mai multe, snt simulacre artificial e, care nu pot nsela... mai ales pe femei. Ar fi vrut sa-i spuie tot... Sa-i spui etot? Sa-si faca portretul ei? Sa-i dovedeasca "ticalosia" ei ?cuvntulera al lui Danut si-i rasuna cu accentul lui ? sa-ldezguste si sa-l ndeparteze de ea, ca sal fereasca de altefemei? Nebunie...Si nici n-ar fi fost n stare. Simtea lamurit c a n-ar puteadestainui nimanui ceva despre ea. Nu era discretie, nici pudoare: neputinta.Cu Danut era ntr-adevar o fetita curata: nu-l mintea, nu-lamagea. Asa era pentru el si cu el. Cum sa-i spuie ca e oticaloasa, cnd pentru el, n clipa cnd i-ar fi spus asa ceva, ar fifost pura cum i-ar fi fost si fata si sufletul atun ci! I-ar fi spus ominciuna aratndu-iacel adevar,si Danut n-ar fi crezut-o. O ncerc are de sinceritate, inutila, cu sunetul glumelor de prostgust. O ponegrire never osimila... O ponegrire: Adina lui Danutera asa cum o iubea el. Mai erau si alte Adine, dar straine de elsi deei.Atunci cum sa-l pastreze pe Danut? Cum sa-l fere asca decelelalte? Cum?... Nu plngnd... l iubea att de mult si-att decurat, nct uitas a peste o saptamna pleca n strainatate, pesocoteala altcuiva, oare o nsotea... Danu t, fireste, nu stia nimic:nici ca pleaca, nici restul.Cum sa-l pastreze pe Danut ?Scrisori? Sa-i scrie? Nu. Hotart nu. O data numai i scrisese,fiindca se temuse ca n-are s-o mai iubeasca, si-si pierduse capul.Imprudenta pe care o regreta. Sing urul ei stil era trupul, pe care-l mnuia cum vroia. Nu stia sa scrie. Tot ce pune a pe trup cadeabine; pe hrtie, nu. Olandele, matasurile, batistele, postavurile s isuplele tesaturi, culorile si liniile deopotriva se nsufleteau nmnile si pe trupul ei; cuvntul, nu. N-avea darul de-a pune ncuvnt nici bataile inimii, nici ngemanata curba a snilor, niciculoarea ochilor, nici lumina parului. Nu stia sa pudreze cuvn tul,nici sa-l mbrace astfel nct mai attatoare sa-i fie goliciunea, nicisa-i dea desc urajarea umerilor,nici candoarea buzelor, nici ritmulcoapselor, nici parfumul pa rului.Lebada cu nobile arcuri pe apa, devenita gsca obeza peuscat ? se simtea rid icola n scrisori, de dragoste, fireste.si dadea seama ca mai ales lui Danut nu tre buia sa-i scrie.ntre Danut si trupul ei, ntre Danut si sufletul ei, numaiamintiril

e lui trebuiau sa fie. Scrisorile ei puteau sa-l faca sazmbeasca, sa se jeneze. T rupul ei, era sigura, va ramne flacara n amintirea lui. De trupul ei nu se temea n ici n oglinda, nici namintirile barbatilor.Sa-i trimeata uneori fotografii: de pe o plaja, dintr-un parc,dintr-un port... si aminti de plecarea ei... Cum o sa prim eascaDanut vestea plecarii?Sa nu-i spuie?...Se despartea de el mai greu dect crez use. Aveau dreptateprietenele ei... Se atasase prea tare. Iubea...?mbatrnesc?Se si mtea singura. Lacrimi dese-i izbucnira pe obraji.Dinti acoperi pieptul lui Danut, iarasi dezvelit; apoi si duse batista la ochi, ca sa opreasca lacrimile care-i osteneau fata si-ipatau bluza .*Mircea adormise n aerul tare al bucuriei.Amagitoarea dimineata a lunii, albindu -i pleoapele, l facu saclipeasca. Nu auzi tusa familiara n miez de noapte a tatalu i, nicicucosii la fereastra. Horaitul lui Aron Rosenzweig l linisti.Leganarea vag onului cerca sa-i cuprinda si sa-l adoarma din nou,dar ceva l tinea treaz: o ciud ata miscare a sngelui, o ciuda mpotriva Adinei... da! Adinei! pe care o visase... Extraordinar! Ovisase pe AdinaStephano!Se destepta de-a binelea revoltat.O visas e pe aceasta doamna! Era zapacit ca fata de oformidabila necuviinta. ndraznise fe meia ceea!... Vis...Vis? O spaima-i cutremura mima. Avea agatat n nari, vivace,ca o prafuire de polen, vibratia unui parfum cald de femeie. Eracineva strain alat uri de el, pe aceeasi canapea? Venise Danut cuAdina n compartimentul lui?... Nu s -auzeau nici vorbe, nicisarutari.ntredeschise genele spionnd. Tremurul privirii i c ernuimaginea unei femei care se pudra privindu-se n oglindasacosei.Respira. Nu er a Adina. Femeia de alaturi era bruna si avea bluzarosie.Ce idee! Sa te pudrezi n tren, n plina noapte, prin ntuneric!Ciudata femeie! Poate ca toate femeile fac la fel... Oare? Siacasa la ele? Oare se scoalaaiapat, prin ntuneric, n camesadenoapte ...Ocoli imaginea femeii care se coboara din pat despletita, ncamesa stravezie, c u picioarele goale, ntinzndu-se... A! Nu era o nchipuire de-a lui. Se linisti. Zari se asa ceva pe o carte postalailustrata, ntr-un debit de tutun. Revazu cartea pos tala intenscolorata. Atunci cnd o vazuse o privise distrat, n timp ce-sistrngea mar cile cumparate. Avea un zmbet... "provocator": asase spunea. Ce comicarie! Te sco li din pat somnoros, te-ntnzi,casti si zmbesti provocator! Fals! Era stupida carte a postala!Ciudat!Ct de bine-iretinuse toate detaliile! Vedea panglicutele rosii c afocul, care nzorzonau margina mnicutelor scurte si broderiile ?tot cu panglicute, dar albastre ? de pe pieptul cu sni"provocatori", asa se spunea... Privirea i se cobor brusc n josulcartii postale din amintire:Tendre rveil.Acesta era titlulcompo zitiei stupide, vulgare. Cine poate da bani pe astfel deorori? "Draga Monica,Da-mi voie sa-ti multumesc si sa-ti cer scuze. Abia cnd amajuns l a Bucuresti, am nteles ratiunea invitatiunii tale de a-tiscrie de aici din cnd n cnd . La Medeleni, am crezut ca e osimpla gentileta, o atentie pentru cel care pleca descurajat. Ajuns aici,d upa cteva zile de izolare sufleteasca, mi-am dat seama ca singura bucurie la care mai puteam aspira era aceeade a scrie la Medeleni. Cu i? Olgutei?stii prea bine?n-as fiavut curajul. Dupa o vacanta ntreaga, abia de ndr aznesc sa-ispun pe nume, si parca tot ezit. Lui Dan? El e prea ocupat cu cescrie ca sa se intereseze de altceva n afara de eroii lui. Singurafiinta de la Medelen i care ma invitase sa-i scriu?altfel n-as findraznit ?si care mi-ar fi cetit scri soarea cu aceeasi bunatatelucida si atentaCU care mi primea si confidentele era Monica.nca o data, ti multumesc, si da-mi voie sa admir n tine ceamai delicata inte ligenta dinctemi-a fost dat sa ntlnesc. Era sinatural sa n-o gasesc la un barbat. A m bucuria si mndria ca dacanu m-am ntors de la Medeleni cu ce speram?copilareste?cn d am plecat n vacanta, am cstigat n schimb o prietenie dinacelea care te lasa incre dul?cnd le vezi n carti?si evlavios,cnd le descoperi n viata. Sufletul mi-e trist, d ar nu gol. Alaturide mama si de tata, pe care i iubesc, dar de care snt strain?ca toti copiii fatade parintii lor ?te am pe tine, deopotriva deaproape ca si ei n a fectiunea mea, dar legata prin egalatransparenta a prieteniei.Snt n plin examen, f ara emotie si fara entuziasm. Regret casnt att de bine pregatit. Invidiez emotia a bsorbanta acamarazilor pentru care examenul e un joc de loterie. Desigur cafieca re dintre ei a lasat o dragoste acolo unde si-a petrecut vacanta, dar nici o tri steta, nici o reculegere nu-i distrage dinefervescenta scolarului n examen. Un ra spuns norocos la oral iface sa delireze pe coridoare. Fac tumbe, si calca n picioar echipiile, de care spera ca se vor desparti pentru totdeauna,arunca n plafon cart ea obiectului respectiv, fara sa mai tiesocoteala ca prin aceasta diminueaza pre

tul oferit de anticar .ntr-un cuvnt, pentru ei unicul dispensator de bucurii siama raciuni este examenul. De ce nu pot fi si eu la fel cu ei? Nici macar nu pot fi camaradullor, desi majoritatea snt baieti cumsecade. Dar ma frapeaza caniciodata vulgaritatea lor. nainte de-a va cunoaste pe voi, osuportam, ma obisnuisem cu ea, o confundam chiar cu nsasiformula veseliei n mai multi. Credeam ca-i singura fizi onomie aglumei si a rsului, aceea pe care o vedeam zilnic la scoala, decnd intram pna cnd ieseam. Olguta mi-a dat un alt criteriu. Amcapatat de la ea notiuneavie?nu livresca ? a exuberantei irezistibile, care-ti schimba ritmul sngelui, facndu-te vesel cumte-ar face tnar: adevarata ploaie de primavara. Ce exil, Monica,atmosfera liceului, dupa a casei voastre! Rsul Olgutei? pe carede attea ori l aud ?mi pare sunet din alta viata, far a deechivalent aici unde ma gasesc. mi devalorifica?sau mivalorifica exact, pentru ntia oara? pe toti oamenii, toateatmosferele, toate decorurile. Probabil ca marii compozitorimuzicali, atunci cnd asculta melodiile care abia se ncheaga nsufletul l or, daca nu-s complect absorbiti de ele si daca primescsimultan si zgomotele vie tii exterioare, au aceeasi impresie deexil n viata si de trivialitate a lumii n ca re traiesc. Dar acestiaau macar fagaduinta muzicei exprimate! Eu n-am nimic, Mon ica,dect sunetul Olgutei, mereu vibrnd n mine, si izolarea mea printre ceilalti. Snt prizonierul acestei vibratii, pe care numai euo aud, si care, izolndu-ma de ceil alti, ma face sa-i privesc slutiti,fara de bunatate, si sa-i aud barbari, fara d e putere.Dupa cum vezi, Monica, nu stiu sa suport cu barbatiereintrarea n viata. Si n-am, macar, deprimarea aceea violenta?att de minutios reprezentata si analiza ta de literatura romantica?deprimare care se elimina de la sine prin nsusi excesu l care oconsuma. Nici nu simt nevoia sa plng, nici sa nu ma hranesc,nici sa nu do rm. Nici ntr-o clipa nu mi-a venit gndul sa masinucid: ispita puerila, pe care am cunoscut-o odata, si despre acarei romantioasa futilitate mi-am dat perfect seam a cnd amdevenit lucid. Am ramas cum eram si nainte: izolat. Cu odeosebire fundamen tala nsa. nainte, eram izolat de ceilalti dincauza sufletului meu, suprasaturat de lecturi; acuma, snt izolat de ceilalti din cauza altui suflet, care nu-i al meu, pe care-ldoresc si care niciodata nu va fi al meu. Mi-ai spus-o tu, Monica,si-t i multumesc pentruca ai avut o singura data curajul sa fiicruda cu mine,tu, att d e buna.Snt oameni facuti sa iubeasca osingura data n viata lor, si altii facuti sa fie iubiti pentrutotdeauna. Viata a vrut ca tocmaiMircea Balmus, care face part edin categoria ntia,s-o ntlneasca pe Olguta.Nu simt nici revolta, nici amaraciune mpo triva vietii. Olguta?oricum ti-ar arata-o viata, si orice ti-ar fi?e un dar din aceleacu care viata nu-i darnica. L-am primit pe jumatate, cunoscnd-onumai. l voi socoti ntreg fiindcao iubesc.Cti oameni nu-s care iubesc o viata ntreaga amintirea unuimort sau a unei moarte! Ma voi numara printre aceia, si de la ovreme ma voi socoti fericit numai fiindca iubesc. Nu-mi dau seama de masura n care cele de mai sus snt sincere si valabile, dar as dori sa fie.mi displace fanfaronada si grand ilocventa, mai ales cndvorbesti de resemnare, si mai ales cnd ti vorbesc tie, Monic a. Ai deplina libertate sa judeci ceea ce-ti spun si sa-mi mpartasestisi mie aprecier ea ta, de a carei sinceritate snt mai convins chiar dect despre a mea.Totusi, cu n imeni nu mi-e usor sa fiu sincer dect cu tine. Spretine gndurile si sufletul se nd reapta natural, ca floarea-soareluidupa soare, asteptnd sa le luminezi. Cu tine s inceritatea nu e unefort; dimpotriva, reticentele necesare uneori ntre un baiat s i ofata mi par nefiresti si greu de pastrat. De asta ti voi mpartasio observatie la murita abia acum, la Bucuresti.nchipuieste-ti cao iubeam pe Olguta cu mult nainte de-a ocunoaste! Prietenia mea pentru Dan ? adevarata vasalitate ? nu era dect o f orma o iubirii mele pentru Olguta. O presimteam pe Olguta n Dan, fara sa-mi dau s eama, si de aceea, nainte de-a o cunoaste pe Olguta, prietenia mea pentru Dan ave acaracterul unei iubiri. Pe atunci nu-mi puteam explica si eramturburat, ca de u n echivoc descoperit n mine, de emotiile pecare mi le dadea aparitia lui Dan. Ma intimida si eram fericit lnga el, prea fericit, simtind nevoia de-a tacea mai mul t dect aceea de-a vorbi, att de caracteristica prieteniei. Eram sedusde prietenul me u. Si de aici se nastea susceptibilitatea mea pentru tot ce mi se parea ca-l nstr aineaza de mine si deatmosfera de perfecta puritate n care doream sa traiasca?sus ceptibilitate care-l revolta ca o tutela si pe care o trata faramenajamente, bru tal chiar. Aceea e singura brutalitate din partea oricui, pe care am tolerat-o,

pe care am acceptat-o, faramirare la nceput, cu consternare mai trziu. Ma repezea,Mo nica, ma maltrata. Uneori nici nu-mi raspundea la ntrebari. Alteori mi ntorcea spat ele. ntr-un cuvnt, ma tiraniza, constient parca de puterea pe care o avea asupra mea. Desi timid, amfost ntotdeauna independent si mi-am aparat independenta cuene rgia taciturna si neta pe care numai timizii o au?o cunosti prea bine?si care su rprinde ca explozia unui pahar cu apa pecei care confunda timiditate cu debilita tea vointei.Totusi, fata de Dan, abdicasem la tot ce, pna atunci, fusesecheia de bolta a constructiei mele sufletesti. De cte ori nu m-amntrebat: de ce? Niciodata n-am avut curajul sa-mi raspund cufrancheta: fiindca l iubesc. Vedeam n aceasta iu bire nemarturi-sita, o monstruozitate, o aberatie, pe care n-aveam curajul s-o p rivesc n fata, desi, zilnic i simteam efectele. Abia acum midau seama si ma cutremu r, nu fiindca iubirea mea pentru Danar fi avut un substrat echivoc?nu-l avea?dar p entru ca attavreme am putut convietui cu o ipocrizie fata de mine nsumi,neavnd tari a sa o suprim. E actul cel mai urt al constiintei mele:ti-l spovedesc tie, ca sa ma cunosti mai bine. Oare toate marile prietenii dintre baieti au la baza aceeas i confuzie? Nu stiu! n ce ma priveste, simt lamurit ca fara de asta n-as fi avut pentru Dano prietenie d e egala intensitate. n prietenie, darul sufletesc, deo parte si de alta, trebuie sa fie complect si egal. Dan nu stie sadea: el accepta. E prea distrat ca sa fie capabil de amanuntituldevotament ai prieteniei. E prea lenes sufleteste, ca sa aibaneprecupetitele solicitudini si sacrificii ale prieteniei. De cnd lcunosc, ni ciodata n-a simtit nevoia sa-mi faca vreo confidenta.Eu, pna sa nu va cunosc pe v oi, i le-am facut pe toate, n mod,ca totul natural, nefiind solicitat dect de misc area de reflux a prieteniei, pe care Dan n-o cunoaste.Ce stiu eu din sufletul ce lui mai bun prieten al meu? Cteva poezii si unele fragmente de viata. Ce cunoaste el, dintr-al meu? Adica ce nu cunoaste? Ma tem nsa c-a uitat: e prea neglijent c asa pastreze chiar spovedaniile unui prieten. Pentru el prietenia eun antract, o distractie provizorie; pentru mine e singura oglindan care ncap total, singura og linda odihnitoare ca o baie n rude munte.Si totusi l iubesc. El va ramne totdeauna p entru mine un mare prieten. Eu pentru el? Dumnezeu stie!Ce farmec ciudat si rar a pus viata n acesti doi frati: Olguta siDan. Att de osebiti unul de altul, frati totusi n acelasi farmec:veselie, la Olguta, fragezime de copil melancolic, la Dan .Cnd am aflat, anul trecut, ca Dan are o sora, si cnd amcunoscut fragmente din scr isorile Olgutei, pline de tachinari laadresa mea, am avut convingerea ca veselia Olgutei e o mascaadorabila, masca totusi. Credeam ca are aceeasi fizionomie ca siDan. Sau,mai exact, o compuneamimaginativ, cu tot ceea ce mafermecase Dan, fem iniznd asa cum puteam.M-am nselat? Nu stiu! Dar am impresia ca aceeasi putere cudo ua fete e ntr-amndoi. Melancolia aparenta a lui Dan e ca oosteneala datorita unei prea mari exuberante launtrice.Exuberanta aceea exista n el, identica exuberantei aparente aOlgutei. n Olguta, acea melancolie, vadita la Dan, snt sigur caexista, dar e ascunsa subt exuberanta. Snt frati amndoi: o simt perfect eu, care-i iubesc pe amndoi. Cu singura deosebire, ca launul si la altul alternanta de exuberanta si melancolie e inversasezata. Ceea ce e aparent la Dan, e ascuns la Olguta. Cee ace eaparent la Olguta, e ascuns la Dan. Acestui mod de a judeca? poate gresit ? datoresc un sentiment cud esavrsire ciudat, pe care mi-l inspira Olguta, dimpreun a cucelelalte: un sentiment de sfsietoare mila. O mila protectoare,duioasa, ca ac eea pe care-o au parintii care-si adora copiii,vazndu-i ca intra n viata copii. Mi -e frica sa nu sufere, Monica.Snt ngrozitoare suferintele acelea care rd mult! Sufe rinta lor nu se refugiaza n muschii fetii, nici n glandele lacrimale, ci cade n adncimile sufletului. Nu stiu nici sa plnga, nici sa se zbata. Tac si sufa r, pironiti de acelasi taius, din ce n ce mai profund, pna n cele mai launtrice tes uturi sufletesti,Nu-ti pare ciudat, Monica, sa-mi inspire tocmai Olguta?eacare m a intimideaza cum nici un profesor sau examen nu m-aintimidat ?un astfel de sent iment? Logic, ar trebui sa-l nlatur. E prea dominatoare Olguta, prea puternica, p rea decisa, preabiruitoare, ca sa aiba cineva temeritatea de-a o compatimi.Totus i, o intuitie irezistibila mentine si alimenteaza necontenit acest sentiment zad arnic. Ce pot face eu pentru Olguta? Eu,Mircea Balmus? Dar tu,Monica, inteligen ta, devotata, buna, generoasa, lucida, potisa veghezi. De fapt, tu esti singurul sprijin al Olgutei. Te iubestesi te stimeaza. Tu stii sa fii prietena altfel de ct Dan, si tu estisingura ei prietena, singura ei sora. Ea, cea mai bine dintre n

oi,stie ca nu esti Melizanda. Tu, singura dintre toti, o poti...stiu eu,ocroti. Desi excesiv de inteligenta, Olguta poate fi usor nselata.Se simte prea puternica n fata oamenilor ?si este realmente?o distreaza prea mult, cu totii, marindu-i c olectia de papusi,fiecare prin contributia de ridicol propriu, ca sa aiba n fata lo r atentia si nencrederea precauta, comuna taranilor si oamenilor slabi. E o fire prea generoasa, si ceilalti snt prea putin.Napoleon n Spania n-a fost nvins prin lu pte fatise,ci demoralizat prin hartuieli perfide. Aceasta-i primejdia care-o pnd este peOlguta. Armele ei snt fatise, ale celorlalti ascunse, mai ales nfata ei. E prea stralucitoare prin toate cele, ca sa nu desteptemereu rautatea coalizata a invidiei. Ma uitam la Rodica: nu-miexplic cum a putut Olguta s-o aleaga pe Rodi ca! n fata Olguteiera ca un clopotel n mna care-l suna. Pe la spate nsa?amremarcat d e multe ori?o dusmanea pe Olguta, meschin evident, cusuflet de sluga, care la bu catarie uraste pe stapn pna si pentruca i-a dat bacsisul care-i mareste capitalul adunat din furturitolerate si daruri generoase. Totusi, Rodica se bucura laMedel eni de consideratia datorita prietenelor Olgutei. Si snt convins ca Olguta o cred ea vesela, prostuta, inofensiva:Buftachi, cum i spunea. Si cte Rodice n-o pndesc pe O lguta,nu izolate, ca la Medeleni, ci solidarizate.Sa dea Dumnezeu sa ma nsel! Ace ste gnduri ma urmarescaici, departe de Olguta. Lnga ea, era imposibil sa nu pr ive sc totul cu cel mai temerar optimism?si poate ca atunci aveam dreptate.Poate ca aici sentimentul de relativa dezarmare a Olgutei edatorit sufletului meu, singur cu mine, pe cta vreme ncredereade la Medeleni mi venea de la Olguta, era o emanati ede-a ei.Logic, ti spuneam si mai sus, pot sa argumentez ca n-amdreptate, dar chi ar ramnnd fara replica sufletul nu e convins. Sapte...Se auzira pasi desculti, usi deschise, focuri aprinse cutrosnetul lemn elor si vuietul flacarilor. Apoi, corul nazal alsamovarului.Danut se mbraca reped e punndu-si halatul de noapte aldomnului Deleanu. Intra n antretul care despartea odaia Monicaide-a Olgutei. Pe masa din mijloc, samovarul prezida aramiutacerea m atinala a cestelor rotunde. Mirosea a pne prajita. Seaseza pe un scaun asteptnd.Mo nica intra mbracata n uniforma, cu geanta n mna sisortul negru peste rochia cafenie. Se privira lung si zmbira lung.Danut i lua geanta din mna. O deschise.? Ce cauti, D anut?? Un caiet de notite,? Vrei sa scrii, Danut?? Poate!? Am caiete pentru tine dincolo.? Nu. Monica. Da-mi un caiet nceput de tine, un caiet descoala.? Poftim: "Notite la istorie".? Da-mi si un creion. mi dai mie caietul?? Mai ntrebi, Danut! Se aseza la masa. Monica si apleca barbia pe umarul lui.MEDELENIROMAN? Monica, nce pu Danut fara s-o priveasca, lundu-i mna ntr-a lui, asta-noapte am vrut sa-ti scriu o scrisoare. Aveam o noapte ntreaga nainte. Si abia azi dimineata mi-am dat seama cascrisoarea catre tine era un roman...? Scrii un roman, Gutunarel? l ntreba Olgu ta, aparnd cusortul de uniforma pe umar si ghetele descheiate.? Voi scrie, raspun se Danut, fara sa dea drumul mniiMonicai. Am gasit titlul.? "Notite la istorie", ceti Olguta titlul taiat al caietului.Frumos titlu! Esti inspirat!Monica si Danu t zmbira, strnsi alaturi.? Si tu esti n romanul meu, Olguta.? Ma dai publicitatii! Ce nume-mi pui?? Olguta.? Vra sa zica "Notite la istorie?"? Da. La istoria Medel enilor.? Si de unde se lumineaza "negurile istoriei"? ? De la descalecat.? Al cui?Aliui Buftea-Metaforel-Gutunarel-voievod?Danut zmbi .? Nu. Al Monicai.? Domnie fericita?? Uite-te si tu... Toti trei zmbira. Monica e ra rosie n haina ntunecata descoala.Olguta se nclina adnc n fata Monicai, tinndu-si s rtul nmna.? Maria-ta, n fata posteritatii, adica n istoria scrisa aMedelenilor, voi fi plecata dama de onoare a mariei-tale. Darpna atunci rog pe maria-ta sa-mi nchei e sortul, sa toarne ceaiulsi sa-mi spuna ce-avem la istorie.V TNARUL ROMANCIERCel e mai frumoase zile de primavara nu le aduce april,fireasca luna de primavara, c i uneori numai octombrie, gravaluna a toamnei.Subt albastrul nasprit al cerului, snt zile de caldura aurie,limpezi pe pamntul dur al toamnei, cu parfum de soare pr intrecopacii morti n picioare si vrabii galagioase, a caror veselierobusta are ac centul rsului copilariei omenesti.Cnd vin aceste zile, copiii si vrabiile se joaca pe strazi;mosnegii se asaza pe scaune n fata casei, cu paltonul pe umerisi capul descoperit; femeile, primavaratece n haine de toamna, si scot manusile ca sa-si a linte suvitele de pe tmple; barbatiisimt nevoia sa fie tineri; tinerii, nevoia sa fie frumosi;servitoarele care scutura covoare prin ograzi, se opresc, privindce rul, si ofteaza surznd olteanului cu zarzavaturi, ferchesuluisergent de zi sau rnda sului care fumeaza cu mnicile suflecate;gainele cotcodacesc gutural ca vara, cnii

se tavalesc pe jos,ramnnd cu picioarele n sus; pisicile se-ntind pe-acoperisuri,lasn d vacant locul de lnga soba; si liceenii fug de la scoala,chiar daca n-au ntlniri s entimentale, ca sa se plimbe "n tunica".Danut si lua ceaiul pe terasa. Toate misca rile-i erau mirate nsoarele cald, care-l ademenise pe terasa condamnata pnaatunci din pricina frigului si a ploilor.Se desteptase ca de obicei la sapte si zece, d esi oradumineca. n schimb, se lenevise n pat cu geamurile deschise sistorurile rid icate. Se desteptase n acordurile unui lied visat, fredonndu-l:"Die Rose, die Llie, die Taube, die Sonne..." si facuse baia cntnd. mbr case o uniforma, pusa numai devreo doua-trei ori asta-primavara, de postav cenus iu nchis, binecroita, care-l arata zvelt cum era; si prinsese parul n reteaua decap si iesise pe terasa, poruncind lui Gheorghita sa-i serveascaceaiul acolo.Mai av ea un an de scoala si ispravea cu o epoca n care ntrziase. Era decis sa-si faca uni versitatea la Iasi. Nu-i era greusa-l convinga pe Herr Direktor ca nscriindu-se l a Facultatea dedrept, practica simultana, pe care ar fi facut-o n biroul tataluis au, i era necesara, ntregindu-i nvatatura teoretica. Vorbise naceasta privinta cu do amna Deleanu, cstigata mai dinaintepentru acest proiect.Se ducea la Iasi pentru M onica si pentru el. Nu-si simtea nici oaptitudine pentru drept si avocatura. Era hotart sa scrie, nu sa nvete. De ani de zile acumulase un material bogat pe care nu-lfolosise. Vroia sa debuteze n literatura cu un roman al caruipersonaj princip al sa fie copilaria. n acel roman sa rastoarne totcontinutul "turbincei lui Ivan" . Dorea sa-l construiasca pe douaplanuri: unul, cel dinti, de realitate direct si concret prezentata;al doilea, presimtit mai mult, de lirism nnabusit, care sa de alectorului, n timp ce urmareste actiunea primului plan, impresiade muzica n vis. Toate siluetele realitatii sa fie dublate de olumina care sa le dea conturul hal ucinant de precis, ireal totusi,al copacilor si caselor n orbitorul vifor neclint it al lunii pline.Poem si roman mereu suprapuse. Contopire de viata si basm. Saa iba lectorul mereu impresia miracolului posibil, ca n epocileevanghelice, desi ac tiunea sa fie situata n realitateacontimporana. De altfel, asta-i copilarie. Copi ii n-au cretinismulbeat si serafic pe care li-l atribuie literatura confectionat a ncofetarii. Realitatea exista pentru copii mai violent dect pentruomul matur, bl azat de ea. Copilul n-o evita, o nfrunta mereu.Omul matur cearca s-o uite, sa sca pe de ea, copilul o cauta, ocauta si n povesti. Dar realitatea contine, pentru co pii, miracolulinexistent pentru omul matur.Daca scaunul de lemn din biroul omulu i matur ar nflorideodata, supunndu-se poruncii de primavara a fratilor sai dinliva da, sau daca n ietacul omului matur, n noaptea Craciunului,ar intra Mos Craciun, f ara ca usi sa se fi deschis sau pasi sa firasunat, sau daca n noaptea nvierii, ntor cndu-se de labiserica, tinnd n mna luminarea ar ntlni un nger care si-araprinde lumi ea de la el, spunndu-i: "Hristos a nviat", omulmatur ar nnebuni, ar consulta un doc tor de boli nervoase sau ardeveni idolatru. Copiii nu snt nici nebuni, nici ngrijorati de echilibrul mintii lor,nici idolatr i. Snt fiii omului matur, carne din carnea lui, dar omulmatur nu mai e copil, si ei snt. Lucizi, nregistreaza realitateaasa de clar si de amanuntit ca daca n-ar fi distrati si uituci ?copii ? ar fi cei mai acerbi filozofi. Nebunii cred toate m iracoleleposibile, si poetii le vad aievea, desi nu-s. Si mai au copiii ceeace n umai adevaratii poeti ai lumii au n rarele clipe cnd snt:mirarea. Dar copiii o au m ereu; inconstienti de valoarea ei sidezinteresati, o traiesc, n-o exploateaza.De aceea, romanul copilariei trebuie sa aiba realitati precise,enigmatice totusi, prin ceva launtric, invizibil lectorului, cum sntscolarii n vrsta ingrata cnd poarta o dragoste adorabila subtuniforma de liceu, care-i sluteste mai tare. Sa fie o senzatie dedragoste, de ndragostire, n atmosfera romanului, fara ca miciieroi sa i ubeasca.Eroii sa se joace mereu. Sa fie ntr-o continua recreatie. Sanu-i amestece n nici o drama a parintilor sau a altor persoanemari. Nici o tragedie matura sa nu le impuie gesturi de liliputaniactori. Sa-i vada lectorul mereu jucndu-se ? pr ofesionisti aicapriciului ntr-o vacanta ca toate vacantele copilariei, normalapri n tot. Din cnd n cnd numai, viata, care treptat se aduna n jurul lor, sa fie vizibil a prin ceva: o melancolie, o durere. Atunciacea simpla prezenta a vietii sa arat e sfsietoarea vremelnicie acopilariei ? care sa capete prin aceasta o umbra de mo arte ? siexactele ei dimensiuni de satulet la poalele unui vulcan. Trebuia sa sc rie acest roman. Vroia sa retraiasca amanuntitdragostea lui pentru Monica, de at unci de cnd liniile de zare ale ndragostirii abia se limpezeau n sufletul lui de co

pil. Vroia s-oiubeasca din nou din clipa cnd o cunoscuse. Si dragostea lui caun vn tsa-i aduca viul parfum al copilariei. Simtea ca numai cndva ispravi acest roman va fi copt, avnd ntr-adevar vrsta lui,schimbnd anotimpul sufletesc. Ca sa-l scrie, ns a, avea nevoiede prezenta Monicai. Numai ea l aduna, l lamurea si-i daexaltarea fo lositoare scrisului. Monica era singura fereastradeschisa pe sufletul lui. Visul lnga Monica era energic sidevenea creator. Prezenta ei l limita, dndu-i intimitate . Monicaera pentru el ca o hruba n care visurile se nchegau statui. Lngaea scrisese Alunele veveritei,lnga ea,Troita,lnga ea va scrieMedelenii,corabie pe care venea dragostea n alaiul copilariei. Totusi, nu putea numi inactivitate timpul petrecut laBucuresti. Lungile convorbiri cu Mircea erau un fel de pregatire aromanului v iitor. Danut se ndoia daca o va putea realiza peOlguta.? Olguta, n scris, va fi ne verosimila. Cnd eram copil nu mi-oputeam nchipui dormind pe Olguta. Era ntr-o conti nua efervescenta. Avea ceva frenetic. Ea ducea toata casa. Pe minema prostea dupa cteva clipe de emulatiune, care ma consumau.Cred ca-i imposibil s-o redau pe Olgu ta. Si dect s-o falsific, dectsa-i ncetinesc ritmul, prefer sa renunt la ea.Mircea sustinea ca n romanul lui Danut, Olguta va fi unsuveran ordonator al ntregei atmos fere. Ca soarele, ea va daumbrele si luminele romanului. Fara de ea, mos Gheorgh e va fiun personaj inutil si conventional. Fara de ea, Monica nu va maifi Monica . n sfrsit, fara de Olguta, Buftea va parea energic siodios tiran al Monicai. Mirc ea vedea n Olguta nsasi inimaromanului...? ...ntelegi, Dan, romanul tau nu va avea si nu trebuie saaiba actiune. Dar lipsa actiunii distruge un roman, face din el ogrupare de fragmente statice. Ori, lipsa acestei actiuni va fi nlocuita straluci t prin desfasurarea temperamentului Olgutei. npeisajul Medelenilor, Olguta va fi apa curgatoare...? Da, Mircea, ai dreptate, dar viteza sufleteasca a Olgutei n-o am. As putea deveni Olguta ntr-o pagina, dar ntr-un roman ntreg nu cred. Ca sa desc riu o succesiune de gesturi de-aleOlgutei, trebuie sa beau cteva cafele negre. Sa -mi zbrniesngele. Sa-mi fie gndul neprevazut si vivace ca un zbor derndunica. Olguta cere o tensiune prea mare ca s-o poti plagiasau reconstitui... As prefera s-o tr imit la Slanic n timpulromanului si sa vorbesc uneori despre ea, fara s-o introdu c direct n actiune. Sau sa fi murit Olguta si sa-si aminteasca Bufteadespre ea, s au sa istoriseasca nazdravanii de-ale ei mosGheorghe.? Daca moare Olguta, mor si Medelenii...? Impresia ta.? Convingerea mea, si ti-am explicat si ratiunea ei. Olguta,numai, va da romanului energia realitatii. Fara de Olgutaromanul tau e o poezie n proza, o altaTroita,mai mare cadimensiuni.? Nu, Mircea... Si de altfel t i-am mai spus ca Olguta ntr-unroman ar parea neverosimila, ar fi chiar. Ar da o i mpresie de ncordare obositoare pentru lector, ar parea antipatic precoce ?si asta ar distruge atmosfera de copilarie normala, pe care vreaus-o realizez.? Dan, nu fi vanitos! Spune ca nu poti, nu ca-ti strica.? Poate! Am impresia ca nu pot.? Te nseli!? Ma cunosc.? Nu te cunosti. Esti fratele Olgutei. Nici nu-ti dai seama demasura n care snteti frati. Eu stiu mai bine.? Nu vad! ? Un singur exemplu: v-am privit jucnd tenis. Erati identici.Acelasi ritm. Dar asta n-ar fi mare lucru! Cum spuneai tu, avetiaceeasi "viteza sufleteasca". Numa i ca Olguta o are traind, iar tuo ai scriind. nainte de a-mi arata Monica unele n otatii din Alunele veveritei,credeam ca esti un liric. M-am nselat... E greusa-ti dovedesc, dar am intuitia ca aveti aceeasi vitezasufleteasca. Olguta va fi pent ru tine dificultatea si tot ea va fivictoria. Ai copilarit cu Olguta, esti frate le ei. Creatiunea n carevei realiza tot ceea ce-i launtric la tine ? energia ? va fi Olguta.Gresala ta e convingerea ca ar trebui sa o plagiezi pe Olguta,cum spu neai. Nu! Pe Olguta o vei scoate din tine. Olguta e ovirtualitate a ta, existnd ntm plator si n realitate. Cu ea te veidescoperi pe tine.Discutiile cu Mircea gravita u mai ales n jurul Olgutei.Danut planuia ca romanul sa aiba doua decoruri central e, curadiatiuni speciale fiecare. Un decor n care sa plaseze elementulcotidian al vietii, si altul de care sa lege o emotie de pestehotarul realitatii. ntiul decor era ales: curtea mosiei Medeleni.Al doilea, nsa, nu era nca fixat: ori podul case i, ori casuta luimos Gheorghe. Podul casei ar fi nsemnat proeminenta nromanul proi ectat a lui Buftea. Podul era refugiul lui. n pod eraumobile scoase din viata si un trecut necunoscut, al strabunilormorti. Acolo Buftea singur era stapn. Dar cas uta lui mos Gheor-ghe era locul unde Buftea o cunoscuse pe Ileana Cosnzeana.Acolo tremurase ntia stea n sufletul botosului erou.Mircea era de alta parere. Si podul,

si casuta lui mosGheorghe. Podul trebuia sa fie odihna si hrana de vis a "turbi nceilui Ivan". Acolo "turbinca lui Ivan" se umplea de mister, detrecut, de preze nt si de melancolie, larg deschisa, la adapost deviata n calmul decorului vetust. Casuta lui mos Gheorghe, nsa,pe lnga emotia din fata Ilenei Cosnzeana, avea alt ro st: trebuiasa dezvaluiasca un nou aspect al Olgutei, ntregitor. Razboinica,drza, i reductibila Olguta numai acolo putea fi "duduita mosului".Scena cu scena, capito l cu capitol, versiune cu versiune,Mircea lupta pentru Olguta, aparnd ntietatea ei din roman, asacum i-o indica realitatea.Argumentul suprem, singurul eficient, fu sese raspunsulMonicai la scrisoarea n eare Mircea i reedita minutios discutiileref eritoare la roman, cerndu-i parerea."...Si eu cred ca ai dreptate. Sntem douazeci de eleve nclasa saptea. Din cauza Olgutei, toate avem note mici laconduita, dar s e distreaza si profesoara care le pune. Ma tem caDanut si cu mine, fara de Olgut a, am fi avut zece la conduita, sin-am mai fi fost copii...""...Die Rose, die Li lie, die Taube, die Sonne..." Aprinse o tigara.? Zi de april!Zmbi cu ochii micsorati. Semana cu Monica ziua a ceastalimpede, plina de soare, grava. Soarele ii juca pe genunchi.nchise ochii. A r fi vrut sa aiba capul Monicai pe genunchi. Sa fiesingur cu ea, cum era cu soar ele...? S-s-salve, piciule!? Buna dimineata, Tonel.nainte sa-l vada, auzise explo zia pintenilor. Caci Tonel, dupacum i anuntase pe baieti n ziua plecarii lor la Me deleni,renuntase la cariera intelectuala, alegnd cariera armelor,deocamdata a pin tenilor. Pintenii lui Tonel erau mai guralivi chiardect purtatorul lor. Era artil erist: sabie lunga, uniforma croita petalie.? N-n-nici K-k-kronprintul, ba, n-ar e t-t-talia lu Tonel!...Cizme de lac, natural, cu rozete, si acei zurgalai epici numitipinteni cnd snt destinati sa intre n burta calului.De cndera artilerist trata pe fostii lui colegide"pici", chiar sipe Danut. Venea regulat n Pitar-Mosu dumin eca, dupa subsidiibanesti, tigari, parfum, colonie, pudra, "c-c-conversatii amic ale"si plimbari la Sosea cu masina.? H-h-hai, ba, ca e trziu!? Unde, Tonel?? L-lla vernisaj, ba!? Care vernisaj?? L-l-la Ateneu, ma! P-p-palla, ma, a-a-la cu p-p alatu!? Ce cauti tu la expozitii de pictura, Tonel? Te intereseaza?? Ce-ce-ce, m a? Tonel e civil, ma? M-m-ma crezi m-moftangiu! A-a-amunrendez-vousc-o dama sic! M-m-mergi, ba?? Asteapta-ma.Vernisajul expozitiei lui Alexandru Palla! Marele e venimentartistic al sezonului! Uitase! De cinci ani Alexandru Palla nu maifacuse expozitii n tara. Tinea s-o vada. Facu n treacat olegatura ntre ceea ce-i spusese Gheorghita si deschidereaexpozitiei Palla. n timpul lipsei lui din Bucuresti, ven ise Anettacu o scrisoare din partea Adinei, ntrebnd unde-i Danut.Gheorghita cercas e, fara succes, sa obtie scrisoarea. nciudat,raspunsese ca Danut a plecat la Iasi si ca nu se mai ntoarce...Vra sa zica tot mai exista Adina Stephano! Oare Ioana Pallaizbutise? Evident, da. O data cu venirea toamnei o expediase peAdina de la Salcii? Probabil. Poate ca o trecuse cumnatului ei...Ce putea sa-i scrie lui, Ad ina Stephano?Porni mpreuna cu Tonel spre Ateneu.? Piciule, ti-am vazut d-dama! Si c, ma! A-are limuzina!? Care dama, Tonel? ? E-e-ec!? C-c-cte ai, ba?? Nici una, Tonel.? Ce brasoave, ba? A-a-aia de la Ga ra de Nord. C-c-cnd ati f-facut voiaj danos!? Ce Gara de Nord, Tonel?? M-m-maaa! Ma crezi fraier?! Pare rau... S-s-stiu de laAnetta, ma! M-ma faci sa comit i-ind iscretii!? De unde-o cunosti tu pe Anetta?? O-o p-pasada, ma! P-pontam si eu d-d ama, d-d-da niciservanta nu-i rau! A-a-are crupa, ma!Danut rdea ca ntr-o gradina d e zarzavaturi.? P-piciule, n-o lasa! S-sta bine, ma! P-palatu lui Palla, ba! S-s i casa cu chirie!? Aha! Tonel i facu din ochi, dndu-i o sfrla peste burta.? T-t-tra i, 'otule! Atin'te!Se oprira n fata usei laterale a Ateneului. Intrara din plinso are n umbra de coridor rece. Erau mai multe expozitii, vizitatenumai de cte un stu dent cu hainele periate si parul lustruit,neclintit ca un copac scuturat, de gru puri de scolarite nghesuite n tablourile pe care n-aveau voie sa le pipaie, desi c ulorile erauatragatoare ca ale bomboanelor n borcanele vitrinei, si depictorul ex pozant, fumndu-si britanic luleaua n fata artei propriisi a profanilor calici.O sa la numai, raspndea zvonul de piuituri si fosnet dematasuri ale seratelor dansante . Se ndreptara ntr-acolo. ntiaimpresie era ca nu se invita atta lume ntr-o sala att mica.nghesuiala de tramvai ducnd publicul la curse, dar eleganta.Predominau femeil e. Expozitie de parfumuri mai mult dect depictura. Tonel intra salutnd publicul cu o bataie de pinteni, ca unsublocotenent de jandarmi venit sa faca o discreta ar estare n"lumea mare".Danut ramase la usa, desolidarizndu-se de Tonel. Matasurilevo

rbeau frantuzeste, intercalnd necontenitele exclamatiiadmirative, care alcatuiesc vocabularul exclusiv al femeilor nfata picturii. Peretii ardeau de culori orgiac e, ca vitralii deschisepe izbucnirea toamnelor sau ca rugul zarii de apus dus n g alopde valuri verzi, din orizont n orizont. Se desprindea parcaun vntfierbinte din culorile n care aceeasi inima puternica si pasionatabatea.Ochii lui Danut stralu cira. Desi era n afara usei, sedescoperise. Puterea si fastul mitologic al culori lor l cucerisedeodata. Nu amanuntise nici un tablou n parte ? era si greu cu privirea Adinei prin multime si-si vazuse numele n buzele ei.Pleca.Auzi pasi ma runti n urma lui, rasunnd pe trotuar.? Danut! Nu se opri.? Danut!Adina era lnga el. l privea mirat si trist. Gfia. Era mbracatacuuntailleur de catif ea neagra, luminat de gulerssul suplu al bluzeide matasa alba. Pe cap, o toca de catifea neagra, c u chenarulruginiu al suvitelor de par.? Sarut mna, doamna.Adina nu-i ntinse mna. Un zmbet i plngea pe fata, nclinndu-i capul.? Doamna?? Doamna Stephano, raspunse Danut, cu chipiul n mna.? Doamna Palla, Danut.? Aa! N-am stiut. Felicitarile mele, doamn a!Mai multi domni, ajungndu-i din urma, o salutara adnc peAdina.? Sarut mna, doamna , se nclina Danut pentru a doua oara,hotart sa plece.? Danut... hai cu mine, Danut ...Vorbea abatut, blnd, cu ochii mari si capul aplecat pe o partede acelasi zmbet. Danut ridica din umeri. Vntul si soarele i aprindeau miscarirotunde n par.? De ce t e temi, Danut?... Acopera-te, e soarele prea tare...Danut, hai cu mine, putin nu mai...Pornira alaturi. Taceau amndoi. Ceva trist i despartea. PeCalea Victoriei fu ra ntmpinati pas pas de saluturi plecate, lacare Adina raspundea distrat, si Danut jenat. O luara la vale, pestrac Sfntul Ionica.Trecura dincolo de "Enescu".? Vrea u sa-ti dau scrisorile tale, Danut...Nu ndrazni sa-i spuna iarasi "sarut mna, doam na", fiindcavazuse tremurul lacrimilor n gene si n glas. Traversara bulevardul si, pe rnd, strazile cunoscute ale celeidinti iubiri de tinereta aparura lui Danut, a celeasi, fara bataia deinima de atunci.Se simtea ca la nmormntarea unei rude indif erente. Tonul"sarut mna, doamna" l ofensa prin odiosul conventionalismteatral, si alta solutie nu gasea. Nu-i spunea "Adina", fiindcapentru el nu mai era "Adina", si era obligat sa fie artificial fata deAdina, care era ? sau parea ? naturala n "rolul trist".Mergeau ncet, cu o cadenta agreabila cnd te plimbi pe o alee de toamna, rascolind straturile de frunze vestede cupiciorul, dar incomod a cnd vrei sa ajungi undeva si sa ispravestimai repede.Revazu vitraliul albastru si tablita:MICHEL STEPHANOCapitandin Marina ComercialaDe ce-o mai pastra?Adina s una. Aparu Aneta, cu un zmbet iscoditor.Mirosea a pustiu n casa. Mobile mpachetate , paie pe jos: dezordineanceputului de mutare.Intrara n ietac. Numai ietacul mai c ontinua sa traiasca ncladirea moarta. Staruia nca parfumul Adinei. ntr-un vas eraut ufanele. Pe masuta de noapte, ntr-un medalion, o fotografie de-a lui Danut n costu m de patinaj.Adina si scoase toca din cap, se aseza pe marginea patului, lprivi pe Danut, apoi ncaperea.Ochii i se umplura de lacrimi.Deschise buzele, le nchise. Fa ta-i era palida ca lumina princare a cazut o pasare ucisa. Se ridica. Umbla n dul ap, scoase uncofret de fildes adus din Italia...? Danut... aici... aici... scris orile tale...Marele suspin al plnsului o cutremura toata, dndu-i orespiratie nvalma sita. Lasa cofretul pe un scaun si cazu pe patplngnd cu fata n asternut.Ochii lui D anut se aburira. Era att de deznadajduit plnsulAdinei si trupul ei zguduit n casa c u trecut mpachetat, nct jalea l birui, grea si deodata asupra lui.Plngeau alaturi amn oi, pe acelasi pat al iubirii lor. Si, ca mpotriva unui nghet nemilos, trupurile l or se alipira, cautndadapostul caldurii omenesti. Plngeau strnsi unul n altul, umarln ga umar, tmpla lnga tmpla.Cu ochii nchisi, ca prin somn, Adina cuprinse cu bratele c apullui Danut, cufundndu-si fata n parul lui. Plngea si-l saruta.Bucla cu bucla, su vita cu suvita, l saruta ca pe un cap de mortiubit, mbracndu-i tmplele n jilava caldu ra a buzelor si-alacrimilor.Danut si rasuci capul ngreuiat de o vibratie de ntuneri copac. Buzele lui ntlnira buzele Adinei, ude, calde, arse. Sesarutara lung, lacomi , flamnzi, ciocnindu-si dintii, muscndu-sibuzele, ndurerndu-se dnd sarutarii tipatul sngelui. Bratele secuprindeau, se nclestau, dezmierdau, dezbracau, smulgeau,chemau , ademeneau, porunceau, luptau ? flacari aiurite. ? Adina!? Danut!Rasunase vechiul gemat.Zbor nebun deasupra unei prapastii cu vr tejuri mohorte sifulgere orbitoare.? Danut!...Pravalire ranita n prapastii fara fu nd. Deznadejdeavertiginoasa a fericirii vertiginoase...Dulce ca o t nguire de vio ara n cerul pierdut: "Danut"...Muti, palizi, devastati, erau unul lnga altul, stra ini ca doimorti n raclele lor.si asezara hainele, tacuti, ca prin ntuneric.Danut ti

nea ochii n jos.Se auzi motorul unui automobil. Se oprise la poarta. Rasunara dou asemnale ale claxonului.Aneta se precipita n odaie fara sa bata la usa.? A venit domnul!? Bine. Spune-i sa astepte.Danut si lua chipiul. Adina l urmarea cu ochii r ataciti.? Danut! Danut!... Sa pastrez casa pentru noi?? Nu.? Danut... rami, Danut drag...l apuca de pieptul tunicei, ghemuindu-se n el, cu ochiiiluminati ca de un tremur de fulgere.Se auzeau pasi n curte si voci.Danut se scutura.? Scrisorile, D anut...? Arde-le. Trecu n goana prin sofragerie. Astepta. Nu mai putea astepta. I esi afara. Trecu hotart prin curte, prinfata soferului blazat. Trecu nainte, nainte .Avea n nari parfumul Adinei, si din haine parca si din miscari ise pulveriza mer eu.? Ce murdarie! Ce murdarie!Din toate partile soarele, soarele curat subt ceru l albastru. Zilimpede si grava de april.Monica! Monica!Unde erau marile aripi de lebada cereasca ale ngeruluidragostii lui? Unde? Se nacrisera deodata, flescaite, ca ovulgara frisca.? Ce murdarie! Doamne, Doamne!Mergea n goana, cu spinarea apl ecata. Un clacson cri aspru.ntoarse capul, se dadu n laturi. Adina ntre Ioana Palla s iAlexandru Palla, ca o fetita adusa de la o nmormntare. Amndoierau aplecati asupra ei. Limuzina trecu. ? Ce murdarie!Se simtea netrebnic si batrn.O lua pe bulevard la deal, fara sa v ada, fara s-auda mergnd,mergnd.? Hei, tinere! Baietas! Numarul 432!ntoarse capul.?n ce clasa?Se apropie, ducnd instinctiv mna la chipiu.? A! Dumneata esti, Deleanu! B ine, Deleanu, ce Dumnezeu,nu esti nca student!? Ma iertati, domnule director, era m preocupat...? Bine, bine! Tot elev bun?? ...Da!? Buna ziua, Deleanu.? Va salut , domnule director.Facu vreo ctiva pasi. Se opri. Un zmbet i se nchega pe fata.Bine ca nu-l prinsese fumnd pe strada!Si zmbi, un zmbet la care participau si plamnii.Sl ava Domnului! Era nca elevul Dan Deleanu dintr-a optamoderna..

? Te rog, descopere-te!Lovind cu podul palmei n cozoroc si arunca jos chipiul si, nfrnt de caldura, de alergatura si de attea emotii, si lasabratele pe masa si capul pe brate asteptnd dezlegarea tuturornenorocirilor.n linistea brusca, mustele nclei ate pe spirala atrnata delampa murmurau cu o surda frenezie.Adina Stephano si patu ri una peste alta aripile chimonouluibrodat cu crizanteme ruginii, acoperindu-si trupul gol si bataileinimii.Desi abia lunecase din aprigi dezmierdari, era proa spata siluminoasa ca o mandarina descojita. Parea pulverizat cu ilaritatide aur vaporos chipul roz,cu nasul mic si strengareste crn, sibuza cea de sus tot crna, s i parul ros si-att de cret, nct Danutspunea ca graseiaza ca si glasul.Era mica: abi a ntrecea umarul lui Danut, cu tocuri cu tot, darprea vivace pentru a da ragaz oc hiului sa o cuprinda. Si aveaochii mirati, de mari ce erau, verzi, umezi, racoro si.Arunca o privire asupra lui Danut: niciodata nu-l vazuse nuniforma. si culcase fruntea pe brate ca un scolar furat de somnpe cnd si face lectia. Capul aplecat ? numai reliefuri castanii ?descoperea curba inocenta a gtului si o gropita mprejmui ta devrtejurile parului.Se apleca asupra lui. O sarutare, casta la nceput, starui, nfrigurnd spinarea aplecata. Danut se scutura. Adina se dezlipi,privind cu capul aplecat pe o parte, urma rosie, ca o veveritagata sa culeaga nca o aluna, dar spe riata si desfatata de picurulcelor care cad... Se razgndi. si strnse din nou chimon ouldesfacut. ntlnind oglinda bufetului se apleca, ntinznd buzele,ciufulindu-si parul pe tmple, pieptanndu-si sprncenele, cugesturi iuti, marunte, mandolinate parca.Obr ajii lui Danut ardeau ca si respiratia. O simtea miscndu-sedupa clampanitul minus cul al papucilor cu tocuri nalte. Caldurade fneata a parfumului att de cunoscut, in sinundu-i-se pe fata, i destainuia goliciunea ntiului trup de femeie pe careadolesce nta lui si culcase obrajii si trupul naiv.Cunostea vnataie tainice: umbrele ntrziate ale sarutarilorgrele. Cunostea dezmierdarile lungi de-a lungul pulpelor mbietoar e pna acolo unde pielita e dulce, grasa si fierbinte ca arenclodelor n arsita de i ulie. Si cunostea dura elasticitate asnilor zvcnind n mnile lui mai goi dect orice go liciune, rotunzica nsusi fructul dezmierdarii mnilor crispate. Si cunosteavrtejul c urbelor acelui trup ngrozitor de alb, pe care ar fi vrutsa-l topeasca n trupul lui ca pe-o zapada n pamnt, si caretotusi ramnea al ei. Se auzea zanganitul linguritii n paharul cu oranjada,batjocoritor parca.Danut s

ari n sus.? Rusine! Sa-ti fie rusine! Asta-i cruzime! N-ai inima!? Fiindca beau o ranjada?Apucnd-o cu violenta, Danut o ridica n brate, si, blnd, oaseza pe genunchii lui.? Adina, de ce nu ti-e mila de mine?Si cu vesnica miscare a copiilor alinta ti, si alipi obrajiide sniiei.? Spune-mi ca nu-i adevarat... Te rog, Adina. Fii bu na sispune-mi ca nu-i adevarat.Si obrazul, framntndu-se, cauta goliciunea snilor si aadevarului dorit.? Danut, dar ce-i cu tine? Ce sa nu fie adevarat? Nu mai ntele g nimic!... Hai, prostutule! Nu esti tu pajul meu rau sicuminte?...i vorbea n obra z, gdilindu-l cu suflarea calda si cu genele.Vorbele ei graseiate erau zmbitoare, naive si cu parfum demiere.? Adina, nu ma mai iubesti! se tngui Danut. Spune-mi d rept,adevarat... Jura-te, Adina! Te rog ju...O sarutare se adnci ascutit n buzele lui. Doua mnute i nclestara parul, salbatec. Un tremur de frunzisuri subt luna istra batu adnc. Gfiau.Bratul lui Danut i ncolaci trupul pe subt chimono. Capatndu-si sufla ea, ncepu sa o sarute la ntmplare, nebuneste, cum setavalesc prin iarba primaverii, subt ntia ploaie, animalele tinere.? Snt un prost! Snt un prost! cnta bucuria lui cu ochi turburi.Cu ea n brate, dantuind, porni spre usa.Dezmeticindu-se, Adina se s munci deodata.? Stai aici, draga Danut... Cuminte, Danut... Danut! Nu sepoate! N u vreau! tipa ea spaimntata, n pragul usii, zvrcolindu-se.La tipatul ei, usa salonu lui, nvecinata cu a ietacului ? sedeschise teatral.? Ce-i tinere? ntreba un domn s cund, plinut, congestionat,cu monoclu narmat. Vrei s-o rapesti pe doamna?? Ce cau ti dumneata? Cine esti dumneata? ntreba Danut cuochii mariti, dnd drumul Adinei di n brate pe jumatate dezgolita.? Dar dumneata?Danut si scutura capul. Clipi. nghiti uscat.Domnul zmbea ironic, tragndu-si masinal mansetele.Revazndu-l, dupa o tacere n care inima se prabusea cu fiecarebataie, Danut izbucni, cu pumnii nclestati. ? Iesi afara!? Tinere! Mi se pare ca nici proprietar, nici chirias nu esti!... Ori poate ma nsel? adauga el potrivindu-si monoclul cu unzmbet strmb.? Iesi afara!? Tinere!? Iesi afara! raspica Danut c-un fel de stranie implorare nglas.? Iesi du mneata, daca nu-ti place compania mea!? Iesi afara! gemu Danut, tremurnd. Te-am i nsultat. Trimite-mi martori. Ma numesc Dan Deleanu, strada Pitar-Mosu, 20.?Bravo , cavalere!Dar dupa cte vadmai aio adresa:laliceu!Hai? Acolo nimeresc mai usor!? Lasule!? Mucosule, adu-ti aminte ca ai urechi fragede!? Ramolitule!? Afara, neru sinatule! zbiera domnul, naintnd spre Danut cubrat razbunator.Dar nainte ca sa-l fi ajuns, Adina l acoperise pe Danut cutrupul si cu bratele.? Nu-ti dau voie! Afara din casa mea! Afara!? Casa dumitale? Aha!O mbrnci n laturi cu toata puterea si, br utal, dupa ntaiavictorie, l nsfaca pe Danut de tunica.Danut l masura adnc si smuncind u-se ndarat, l palmui dindoua parti, scurt, formidabil. Monoclul cazu. Pecetluit c u oroseata care evolita spre vnat ? pe amndoi obrajii? domnul seuita la Danut ca l a mna dentistului dupa ce ti-a scos maseaua.Urma un scurt rastimp de tacere, ca d upa explozii.Revenindu-si n fire, domnul se repezi la Danut suflnd astmatic,cu pum nii ridicati. Un pumn n plin piept l arunca la pamnt.Adina cu pumnii n gura si ochii mariti de spaima, ca ai copiilorcnd se desteapta din somn auzind stafiile care u mbla n pod,tremura, ghemuita n parete, cu ochii la Danut, pe cnd domnul,de jos, si r elua monoclul si-si pipaia nodul cravateiindemne,cuaerul corect si grav al celor rasturnati de o trasura, cnd si iaudin nou n primire demnitatea.? Iesi afara! rasu na glasul lui Danut ca un refren automat.Domnul se ridica tusind. Se grabi spre vestibul, tamponndu-sifruntea cu batista. Danut l urmarea cu o privire desupraviet uitor al unui cataclism. n capul gol un singur gndrasuna, tenace si absurd: "Sa nu -si uite ceva; sa nu-si uiteceva"...De doua ori rasuna metalic cheia rasucita n b roasca usii dedinafara. Apoi, o voce necata de tusa, n falset. ? Peste...Usa pocni, palmuind tacerea.Danut porni spre ietac. n fata usii se op ri mirat. Se ntoarse ndarat. Se opri, zapacit, distrat, cu un tic n coltul buzelor. Cu gtul aplecat, porni ncet spre sofragerie, calcnd princioburile inimii lui.Adina l urma, furisndu-se pe lnga zid. Un papuc i cazu dinpicior. l lepada si pe celalalt, urmndu-l pe Danut, desculta ca openitenta.? Danut! rasuna duios si plngator glasul din urma.ntoarse capul. O vazu spaimntata, cu ochii ncremeniti si nghetati, cu buze le tremurnd, cu umerii ghemuiti, cu picioarelegoale, asa de mica-mica si de dezar mata, ca izbucni n plnset,hohotind, si fugi.*? Opreste la a treia casa... cea cu t randafiri, vorbi Mirceabirjarului cu glas scazut, facndu-i semn sa coteasca la stn ga. Tacusera tot drumul n trasura cu cosul tras, ca dupa o nmormntare.Mircea sari, strecura n mna birjarului moneda pregatita si, cuo solicitudine ngrijorata, ntinse mn a lui Danut a carui fata erablnda si distrata.? Bonjourr... bonjourr...Hai, Nae;

hai, Nae.., Sictirrr... Sictirrr...Birjarul, cu biciul ridicat, rdea cu hohote, p rivind cu capul ntors papagalul al carui glas de cocota betiva l invectiva. Laglas ul papagalului rasari, n haine negre austere, cu chip tragicde cabotin scos la pe nsie, Nae, feciorul lui Herr Direktor. Tinea ntr-o mna fascicola 155 dinContesa fa ra nume.Se nclina protocolar n fata baietilor, oglindindu-le trecerea nchelia de un roz serviabil. i urmari apoi cu privirea, si o severasurprindere i adnci cutele ca re nchideau n paranteza colturilegurii: domnul Dan, fara de chipiu, cu nasturii de la tunica smulsi!? Hm! Hm!? Sictirr, sictirr! huruia ndracit papagalul catra bir jarulextaziat.? Pleaca odata, domnule! invita Nae pe birjar, cu un gestscandaliz at. Nu vezi ca te njura pasarea?... Taci, Coco, taciodata!? Sictirrr, sictirrr... ? Taci, Coco, ca te-o apuca damblaua, Coco, Coculeana! limplora Nae, scotnd din bu zunarul jiletcei o bucatica de zahar.Dar Coco, care absorbise odinioara sictirur ile tuturor haimanalelor din "Fagadaul" lui Nae, nu mai contenea. Si glasulpapagalului sun a mai urcios pornind din trupul cu penaj deperla, mugur tnar si margean.Din pragul usii, Mircea ntoarse capul si arunca o privire dedefinitiva scrba papagalului n ca re vedea icoana Bucurestiuluicoplesit de lux, strident si trivial.*Herr Direktor , tatal adoptiv al lui Danut, avea o conceptiedespre majoritate, sau, mai exact, despre minoritate, mult mailarga dect a codului civil si acodului penal. Potrivi t acesteiconceptii originale, Danut fusese declarat major ? de catre HerrDirekto r ? la cincisprezece ani. Ispravise cele patru clase alecursului inferior, la Sc oala luterana, n chip onorabil: media saptesi oarecare fractiuni, la nvatatura, ho rs-concourslasporturi,inclusiv bataie, de unde o reducere simtitoare a notelor l a"conduita".La sfrsitul anului scolar, Herr Direktor venise cu automobilulcel nou ? tip 1911 ? la internatul unde cu patru ani n urmaadusese o "fetita" cu haine d e baiat, care-l strngea de mnalacramnd si suspinnd.Soferul ? acelasi blond Herr Kule k ? ncarcase bagajelesumare ale unui tnar licean, a carui frunte larg deschisa sub tsapca pe-o ureche, si ai carui umeri larg croiti ?n armonie cufruntea? oglindira n ochii lui Herr Direktor, si-n monoclul sauimagina cruda a barbatiei temerara-n gnduri si ferma n pumni.Spre uimirea lui Danut, automobilul nu se oprise la usaap artamentului din strada Scaune, unde Danut si avea odaiaalaturi de ietacul lui He rr Direktor, ci la poarta unei casesprintene cu terasala etaj,ograda pavata si g radina cu chiosc deverdeata. Casa alba parea pudrata n scnteierea soarelui devara; trandafirii agatatori izvorti parca din adncul ei, cadeau dinmarginea terasei aco perind fatada cu cochetul lor torent.Semana att de mult cu o vila casa din PitarMosu, nct ochii semirau ntlnind mprejurimea urbana, n loc de mare albastrie saumunte erde.Herr Direktor zmbise, aprinznd o tigara, la ntrebarea muta alui Danut.n usa cas ei, Nae, mai protocolar ca oricnd ? acumasintetiza autonomia unei case cu doua rnd uri ? se nclinase nunghi drept, n timp ce papagalul, iritat de trecerea unei trasur i,inaugurase rulada democratica a sictirului n noul cartier.n apartamentul de jos, Danut recunoscuse mobila din stradaScaune ? confort de piele si covoare ? si mi rosul de tutun, delemn de cires si de colonie "4711" al hainelor lui Herr Direkt or. Dinhall o scara de stejar cu trepte largi, acoperite de un covoradnc duceala... ? ...Garsoniera tnarului Dan Deleanu, anuntase HerrDirektor, cu o ciudata emotie n glas. Hall parchetat, cu ziduri boltite, prelungit ? si prefacut oarecum n tera sa ? dincolo de vitraliul cu doua usi, nzestrat cu o masapatrata, patru scaune si un mic bufet, toate de lemn brun, ncontrast calculat cu zapada iernilor si trand afirii verilor de peterasa ocrotita de soare printr-o vasta aripa de pnza, mobila .? Cnd ai invitati, poate servi, cu oarecare bunavointa, desofragerie... explicas e Herr Direktor rostul mobilierului.La stnga, ietacul cu proportii de salon, subs tantial si severmobilat; alaturi, ncapatoare odaie de baie ? despartita n douaprin tr-o perdea ? al carei scop mixt l nvederau halterelemetalice nsurubate n zidul ripo linat si balonul de box suspendatagresiv ntre plafon si podea, alaturi de toate c ele trebuitoareigienei si cochetariei barbatesti.La dreaptahall -ului, odaia de lucru: fotolii si canapea de pielecastanie, spatioase; birou american cu capac m obil: biblioteca,pendula cu barometru; iar pe paretele din spatele biroului, tre ipanoplii: una cu arme si unelte de vnatoare; alta cu florete,spade, masti de scr ima si manusi; si cea din mijloc, mai putinmartiala, alcatuita din doua rachete de tenis cu presele lor si oretea cu mingi albe.Dar mai era o surpriza n noua gar

soniera ? aceastapregatita de mama lui Danut. Gheorghita a Marandei, flacaul cel mai dezghetat de pe mosia Medeleni, dupa ce ucenicise trei ani? iarna, la Iasi, vara, la Medeleni, la semnalul soneriei rasariseca din pamnt, cu par balan, nas a scutit, ochi albastri si zmbetblond din pricina mustacioarei abia mijite, purtnd c udezinvoltura straiele nemtesti si lunecnd cu presteta pe luciulparchetului, la c are contribuise intens.? Sa traiesti, conasule! De-amu s aici la mata.Aducea n gar soniera din Pitar-Mosu dulceti facute la Iasipentru tnarul gospodar bucurestean, solicitudine prietenoasa decopil de tara si dulce grai moldovenesc.Apartamentul lui Danut avea si o intrare separata.? Iata cheia, i-o oferise Herr Direktor cu oarecare solemnitateadecvata acestui simbol.l batuse pe umar.? De-acum nainte esti tu singur stapn pe viata si n casata... n apartamentul de jos locuieste un vechi s i devotat prietinal tau ? ceva mai batrn dect tine! suspinase Herr Direktor.Gheorg hita a Marandei destupase o sticla de sampanie, dupacanoane... De-atunci, Danut fusese stapn n casa lui, iar Herr Direktor,un vechi si devotat prietin al sau, pe care Danut l consulta si-lrespecta spontan...*...Atent pe tera sa la orice zgomot, Gheorghita a Marandei,auzind trasura si vazndu-si stapnul, se repezi pe scari. Luagentile si chipiul lui Mircea, nregistra cu o discreta nedume riretinuta lui Danut sidadu raportul,urcnd scarile n urma baietilor.? ...Sus astea pta conasu Tonel...Un zmbet, prizat de nasul ascutit, i aprinse mustacioarablonda. Auzind numele celui care-i astepta, Mircea ridica dinumeri si din sprncene.? ... Am pregatit de ceai.? S-s-s-salve, ma! U-u-unde-ati st-tt-terso?Danut schita un semn de salutare spre Tonel si intra n ietac,docil, mpins usor din urma de mna lui Mircea. Tonel, "Tontonel" sau "Mototonel" ? calambur onomatopeicderivat din subs tantivul, detunator si vertiginos, motocicleta ?avea o ronda fata de mar domnesc , pe care un copil ar fidesemnat, primitiv cu carbunele ochii, sprncenele simusta cioara lineara. Blbia, mpodobind cu triluri cacofonice,orisice silaba, dar era impe rmeabil: zeflemelele si poreclelecolegilor dintr-a saptea moderna, si chiar ale "pustilor" din cursulinferior, nu-l atingeau.? S-s-s-si ce? B-baiat frumos s-s-sn t; suc-c-c-ces la dameam! Tezele cele grele i le facea Mircea sau Danut; de oral eraexonerat, cu exceptia matematicilor, obiect din pricina caruiafusese lasat d e doua ori repetent n cursul inferior si la care eracorigent ndeobste n cursul supe rior. Avea n schimb o tunatoarevoce de bariton utilizata de directia "Liceului La zar" la productii. Tonel o mai utiliza si pentru "cu-cuceri-rea damelor".Se"namor ase" de trei fete deodata ? avea lirismul plural casi silabele ? vecinele lui Da nut, si venea zilnic pe terasa ? cutunica de postavcloche, pantaloni de tenis, t otclochesi guler de-o naltime eroica. De-acolo le pndea galant, aruncn-du-le cte tre itrandafiri sau alte flori de sezon si frivoliznd gestul benedictiuniiortodoxe pr in executarea unor "bezele" cu trei degete, pna cnd nsera sau pna cnd l expulza "bu-b cherul de Balmus".? M-m-ma Balmus, ce-ce-ce porc pa-pa-pa-papa-galul asta!Si-sic tireste, ma, c-c-c-ca un porc! A-a-aud f-f-fetele, ma! S-s-strica p-p-pontul lui Tonel, ma!? Tonel, du-te acasa si nvata pe mne... Ai sa rami repetent, Tonel! adauga Mircea vazndu-i grimasa sceptica.? D-d-de ce, ma?? Fiindca avem teza la istorie si nu stii o iota.? D-d-d-da stie Balmus! facu din ochi Tonel.? M-am saturat! gesticula exasperat Mircea. Nu te mai las sacopiezi! Du-te si-nvat a odata! Esti om batrn! Nu ti-e rusine!? S-s-s-serios, ma!? P-pe-pe-pe-pe parola ta?Mircea ridica din umeri.? A-a-a-atunci s-ss-ss-sa nu mai vorbesti cu mine!... C-cc-cc-copii eu de la Deleanu! Ce-ce-ce crezi tu, m-m-ma H-h-hardtmuth? mai ar unca el din pragul scarii, agitndu-si sapcabufanta.Ceaiul era pregatit pe terasa. Samovarul aprins parea ca rdecu hohote n fata paharelor.Mircea intra n ietac.? Dan ...? Unde esti, Dan? Nu-l vedea din pricina penumbrei dese: obloanele ferestrelo r erau nchise.Danut sedea pe marginea patului cu umerii plecati si mnileuitate pe genunchi ca o carte deschisa pe care se lasa noaptea.? Mircea...Se opri mirat, n estiind ce sa mai spuie.? ...Ce-avem pe mne?? Teza la istorie... Vrei sa nvatam?? Da, articula distrat si masinal Danut.Si deodata se ridica saltat, si cuprinse ob rajii cu palmele,privi sperios toata ncaperea; ochii i se dilatara treptat ca ntrozvcnire de cosmar.? Mircea! rasuna glasul sugrumat.Mircea simti un fior rece dea lungul spinarii.Danut ncepu sa-si clatine capul cu o deznadejde care nu mai ncap ea n bataile inimii si ale tmplelor. Fata i se ncreti crispata,transfigurndu-se n mas ca.Ochii is-adncira. Buzele supte, se-ncalecara.Se prabusi pe pat, plngnd cu hohote mari.Rasuna n usa, mai demult, o bataie staruitoare; auzind-o,Mircea ntredeschise

usa, mascnd cu trupul ncaperea.? Gheorghita, nu mai luam ceai, sopti el ca dintro odaie cumoarte. Strnge tot. Lui Dan nu i-i tocmai bine. Nu mai primi penimeni.nc hise usa cu cheia.n penumbra deplina, jelania nnabusita se zbatea ca vntul ncasele p ustii.Mircea seaseza pe marginea patului, sfios si stngaci alaturi de durere.? Mircea, draga Mircea... Am sa-nnebunesc, Mircea!... Mirceadraga, Mirc ea, ce sa ma fac?...Si lacrimile curgeau, curgeau siroaie pe obrajii clatinati.? Mircea, daca mi-i mila de ea!... Era asa de mica, mica...saraca, saraca... Si p icioarele ei desculte!... Mircea draga, am sa-nnebunesc.Si palmele se trau de-a l ungul obrajilor, si degetele se-ngropau n ochi si, alungate, se-ngropau n par; si inima batea,batea dnd viata si putere deznadejdii.? Si mi-i draga, Mircea... Si m i-i draga, draga... Si-i toata nmine...Si iarasi hohote de plns spulberara vorbele .Mut, Mircea-i dezmierda capul....ncetul cu ncetul o sumbra istovire potoli trupul zbuciumat.Curnd, din timp n timp, cadenta hohotelor tot mai necate, mai nnabusite, un geamat rasuna tnguitor si muzical.Apoi tacerea se limpezi purtnd n ea ca un susu r de sipotdepartat, o suflare de copil adormit plngnd.Din toata furtuna nu mai ram asese dect un singur val duiossi monoton: mna lui Mircea alintnd, cu aceeasi miscar e, frunteanadusita si parul rascolit al lui Danut.Apoi intrara vulgare, zgomotel e de toate zilele alungindumbra cosmarului si delicatul calm: suierul fosnitor a l furtunuluicu care rndasul ungur stropea gradina si ndemnul lui Coco:? Pis-piss; pis-piss... Hai, Iosca, hai, Iosca!...*O usoara, abia simtita bataie n usa curma intimitatea vegheisi visarii lui Mircea. Cu scurte opriri ntrebatoare, si trase mna din degetele lui Danut, care i-o nclestasera prin somn.? Ce-i, Gheorghita? ntreba el, nchiznd usa ietacului.? Va pofteste domnu director la dumnealui.Cobornd scarile , Mircea-si trecu mnile pe ochi, si pieptanaparul...? Buna ziua, Mircea, l ntmpina co rdial Herr Direktor,examinnd alternativ pe Nae, care ncremenise ncordat cu sticlade colonie ntr-o mna si pantalonii smochingului n cealalta.Sa-mi aduci peria de haine , Nae; cam prafuiti pantalonii! S-asteptisoneria.? Am nteles.Disparu cu un rictus amar.?ncep sa fac burta! Trebuie sa reactionam, monologa HerrDirektor, tragnd cu ochiul la Mircea... Lui Dan nu-i e bine? ntreba el pe neasteptate, scotnd tigara din gura.? ...m!? Bolnav?? O... indispoz itie...? Sufleteasca?? ...!Mircea ridica din umeri.Se rosise. Herr Direktor l bat u amical pe obraji.? Esti cam slabut, Mircea! Prea multa nvatatura! Apropo:Cum se face ca Tonel nu-i pe terasa? L-am zarit dnd trcoale!? L-am trimes sa mai nvete pu tin.? A! Da! Studiaza geamurile de-alaturi!... As putea sa-l vadpe Dan?? Acuma d oarme.? Doarme?Umberufen!batu Herr Direktor n speteazascaunului, tragnd totodata u n fum adnc. Atunci totu-i n regula!Auzind desconsiderarea durerii prietenului sau, Mircea avu omiscare de revolta. Herr Direktor l lua de barbie, zmbind.? Mai baiet i, nu va suparati. Asta-i deosebirea ntreoptsprezece si patruzeci si cinci de ani ... Cnd ncep insomniilegratuite, regreti si durerile, si somnul tineretii... Dar e xperientamosnegilor e jignitoare pentru cei tineri: si avetidreptate.Zmbetul lui Herr Direktor si tonul ? de la egal la egal ?dezarmara complet pornirea lui Mirc ea. Revirimentul era asa devadit nct Herr Direktor l privi lung.? Mircea draga ? ia rta-ma ca ma amestec ? un singur cusurai tu, dupa parerea mea: sufletul tau vorb este cu glas tare... laude oricine, cu conditia sa n-aiba vata n urechi. Si fetele , dragaMircea,aud extraordinar. Baga de seama!Obrajii lui Mircea ardeau. si pleca se genele si umbra lorrasfrnta parea carbonizata subit de rosul intens al obrajil or.Se nclina si, muscndu-si buzele, sui repede scarile.Herr Direktor l urmari cu pr ivirea, zmbind amuzat.? ...Toti bine cnd au ce auzi!Gheorghita astepta nhall.Vazndu-l , Mircea ntoarse capul sitrecu grabit pe terasa. Ar fi vrut sa fie singur pe lume : sa nu-lvada si sa nu-l stie nimeni."Sufletul tau vorbeste cu glas tare; l aude oricine..."Vra sa zica... vra sa zica... si domnul Deleanu, si Danut... sichiar. .."Dar nu-i adevarat", se apara sufletul rupnd si ndepartnd pe"chiar", cu spaima si pudoare, de numele care dezlantuia vii jocuri de ape si fugi de caprioare n sufl et, si pe obraji culori derodie.Se oprise pe marginea terasei, cu capul aplecat. Si mnile, cu degetele ntinse rasfirat n evantai, destainuiaucu claritate gestulsufletului.Ner ostit, "numele" trecuse... Era departe... Bataile inimii lurmareau... O osteneala frageda nchidea florile sufletului...Chipul lui Mircea avea conturul delicat si zmbetul ciudat ncoltul gurii, al unor desenuri de Vinci. Parul brun, pieptanat cuc arare la o parte, si nclina suvitele rasfirate pe o frunte dreaptaca o naltare. Lin

ia obrajilor se subtia spre barbie, suptaparca de zmbetul necontenit ? zmbet?? car e concentra fata n jurul buzelor subtiri. Si subt frunte, osteniti de genele prea grele, ochii negri aveau evlavia grava a ochilor deprinsi sa se nchine la icoane n biserici nalte si ntunecoase."Sufletul tau vorbeste cu glas tare; l aude oricine. .."? Fiindca rosesc usor!Si se rosi din nou, fiindca era adevarat.? La revedere, Mircea! i striga Herr Direktor, urcndu-se nautomobil. Spune-i lui Dan sa nu m-aste pte la masa. Daca vretiva trimit masina sa va plimbati.? Nu, multumesc... M-aste apta acasa.Si ca sa nu-l mai vada ochii strabatatori ai lui Herr Direktor, seghe mui pe un fotoliu de paie, la adapostul balustradei cutrandafiri.Huruiala claxon ului silueta abrupt drumul automobilului spre Calea Victoriei."Sufletul tau vorb este cu glas tare; l aude oricine..."Cu un gest meditativ si familiar, Mircea si s coase creionul dinbuzunarul de la piept, vr n gura capatul neascutit si ncepu sa-lfr amnte.Acest tic al "sefului clasei" era notoriu n clasa sapteamoderna. n fiecare di mineata ? cu perseverenta caracteristicaglumelor scolare ? aparea pe tabela proa spat spalata,urmatoarea inscriptie:"Aspru interzis fumatul... creioanelor!!!" Ac eleasi trei semne de exclamare punctau entuziast glumacare provoca aceleasi refl ectii si aceleasi rsete.? Cnd te vei retrage n Thebaida, scrbit de cele lumesti, ipro orocea Danut, Dumnezeu va trebui sa deschida o librarie ndesert pentru alimentare a anahoretului Creion.Iar Olguta, pusa la curent ntmplator despre deprindereacelui mai bun prieten al lui Danut, ntr-o scrisoare i adaugase onoua porecla."Transmite salutarile mele, eminentului tau amic HardtmuthNo. 6.No. 6 exprima taria de car acter a acestui supra-Hardmuthcareroadelatino,dupa cte-mi scrii?admirativ de altf el ?cu aceeasi perseverenta cu careroadecreioanele. Eu prefer creioanele?care ntr-adevar au u n gust delicios desi mai putin antic dect al latinei;gustul acesteia nu-mi convin e, din care cauza cuvioasa Monica eobligata sa-mi serveasca de juxta-gramofon la oral, si sa-mifaciliteze plagiatul la teza.Vive Valeque P. S . Aceasta formula epistolara am gasit-o?dupa ce amcautat-o,binenteles?nLarousse.Spune-i-o lui Hardt muth?fara sa-idestainuiesti restul?ca sa-l epatezi cu eruditia surorii tale.Mai este si o alta varianta:Vive et me ama. Am ntrebuintat-o camoto ntr-o teza la latina . Poti sa-ti nchipui capul domnului Achindin (?) Arbore, venerabilul, cel att de d istrat nct a apucat ntr-o buna zi de dupa gt o eleva pusa de el la colt, confundnd-o cu cortelul...?Ce-i asta, bre? mi s-ad reseaza el impersonal, agitnd caietul peca re l-am cunoscut imediat, prin intuitie,cum spui tu,s'il vous plat!Deschid o para nteza.Bre e o expresiune familiara a domnului Arbore, mai mult: osecretie proprie, ca moscul la iepurii cu acelasi nume. Cnd suna-vor ? cum scrie la Apocalips ? tr mbitele supremei judecati, otacere de moarte fi-va ntre turmele raposatilor. Numa i domnul Arbore, trezindu-se din somnul mortii, cu cortelullasubtioara si prinznd u-si ochelarii pe vrful nasului, va ntrebainocent:?Ce-i scandalul ista, bre?...asa cum face cnd intra n clasa, ceea ce va provoca,evident, ilaritatea ntregului cer, ratnd efectul sublim al nvierii. nchid paranteza.La ntrebarea lui si la un semn al m eu se ridica n picioaretoata clasa.Domnul Arbore se strmba si se scarpina n crestet . ? Nu, bre, cu toate!...Cum i zice? Cum i zice. Stai! Deleanu Olga. Ia spune tu, ce-i asta, bre? I-am replicat ntrebndu-l care-i origina lui bre.?Latineasca au sla voneasca?Raspunsul:?Lasa,br e! Nu ma mai amar atta!Dar partea miraculoasa a aceste i ntmplari este ca aobservat mot to-ul meu. O colega si-a ncheiat teza astfel:Te iub esc la nebunie,Geta.Si domnul Arbore s-a iscalit dedesubt, punndu-i 9, ceea cedove deste ca doamna Arbore nu corecteaza tezele?si bineface!?si ca domnul Achindin r au face ca nu le ceteste pna lasfrsit,Olguta." Curnd dupa aceasta scrisoare, Mircea primise un pachetexpediat de la Iasi, pe c are scria:"Comestibil".n pachet era oplumiera plina cu creioane Hardtmuth; iar pe cap, o inscriptiepirogravata:Fabrica recunoscatoare.De-atunci, ctava vreme, n fie care scrisoare, Olguta nu-l uitape Hardtmuth." Recomand lui Hardtmuth creioanel e Castell. Au o culoareverde, ca Lunca din Mircesti. Dar consideratiile estetice n -au cecauta aici! i dau un sfat medical: Toti carnivorii trebuie sa facadin cnd n cn d putina dieta vegetariana. Creioanele Castellsnt cele mai indicate."Alta:"Am, desc operit niste friandize pentru Hardtmuth. Nistecreioane, niste creionase, niste c reionisoare, niste creionisorele,mici, micute, mititele. O dragalasie, un delici u! Se topesc ngura. ti vine sa le plngi de mila, att snt de fragede sinevinovate! Dup a ce le mannci, ai viziuni. Se face ca esti ncer. Si vezi doi ngerasi ct doua libelu

e tinuti pe degetul unuinger de juste proportii, care le surde serafic ca n cartile postaleilustrate pe care le primesc de la un satelit6 de al meu.Cine crezi ca snt? Chiar creionasele ngeras, care se vnd la magazinulSocek & c-nie, sucursala Iasi."Alta "H. B. x Venus Drawing x American Pencil co. New York.Joindre l'utile l'agrable7 ne spune c-un usor accent englezescdomnisoara Calypso, profesoara noastradefrancez a. n acest spirit si cu acest accent international, recomand lui Hardtmuth6"Satel it", n argoul pensionatelor de fete, nseamna: o junaeleva care graviteaza liric n j urul alteia ? dintr-o clasasuperioara ? numita "flama". Satelitul se roseste gra tios si pudicde cte ori si vede flama; i asaza pupitrul; i scoate petele de pesort s i rochie; i trimite carti postale ilustrate n timpulvacantelor... ntr-un cuvnt, sate litul e un fel de ordonantapasionata a flamei (n.a.).7A mbina utilul cu agreabilu l (fr.). creioaneleyankee. Snt nutritive, snt instructive, snt distractive.O senzationala n outate. Am descoperit un creion de cincikilograme: Mamuth. Enorm! Am tremurat pen tru viata lui Hardtmuth. El, mititelul, nu-l poate mnca. Dar daca monstrul de cre ion e antropofag?"Si, n sfrsit ntr-o dimineata ? era n preajma vacantei deCraciun ? intrnd n clasa, Mircea se minunase de tacereasolidara a camarazilor sai. Tonel l ntmp inase n fata bancilor,ntinzndu-i solemn telegrama pe care i-o predase portarul."MIR CEA BALMUS,elev cl. VIl-a moderna,Liceul Lazar.Slava tie strpitor al creioanelor nefaste n mnile profesorilor.Stop. Unite n sobor te proclamam sfntul Hardtmuth al sc olarilor de ambe-sexe" Urmau iscaliturile mai tuturor elevelor pensionatului"Hum pel" din Iasi, cu a Olgutei n frunte.? M-m-ma H-h-hardtmuth, t-te s-s-s-sfintira f-f-fetele! Z-z-ziceti, ma!"Hardtmuth sus rasareCa o taina mareHardtmuth luminea zaSi adevereaza... Etc."... ? Ura! Ura! Ura!i venise sa plnga de exasperare n fata rsetelor cu accent sigest de crsma. Profesorul intrase curmnd delirul.Si-n recreati e ? dupa o ora de surda enervare ? Mircea luasela o parte pe Danut.? Ce copilaro asa-i sorata!... Poti sa-i scrii din partea mea caam sa-l rog pe Mos Craciun sai aduca o papusasio minge... casa aibacu ce se juca.n recreatia urmatoare, dupa o ora de gndire, vorbele lui iparusera crude, jignitoare, odioase... Cu ce era vino vata sora luiDan? Facuse o gluma... fiindca era vesela.Daca gluma ei se triviali zase n rsetele unei clase de baieti,asta era altceva!Gata sa retracteze, nu ndrazni se; se sfiise... Danut nu-i scrisese nimic Olgutei, fiindca de la Craciun scrianumai Adinei, Ol guta-i platise tacerea prin tacere. Dar Mirceaatribuise vorbelor lui ? crude, ji gnitoare, odioase ?ncetareascrisorilor.Scrisorile Olgutei erau numai anecdote, ma litiozitate, reflectiiburlesti, nazbtii, glume, veselie. Atta stia Mircea din Olgu ta. Simai stia si o fotografie, mai de demult, n care un cap rotund defetita, num ai ochi si gropite ilare, cu degetul cel mare al mnii pevrful nasului adus n sus si cel mic rasfrnt n aer, arata caOlguta nu stima de loc aparatul lui Danut, adus di n Germania,nici pe junele fotograf, pe cta vreme alaturi, o fetita cu cozilungi p lecase genele n pamnt ca pentru rugaciune.? Surorile mele, explicase Danut. Cea ca re rde e Olguta, ceacuminte e Monica.Atta stia Mircea din Olguta: rsul din scrisori si cel din fotografiaveche.Fara s-o cunoasca, o auzise rznd, rznd de toti si toate, ca unplop impertinent plin de glumele vrabiilor, rasarit din zidurilenalte ale unei case necunoscute.Apoi tacerea.Dar o fetita pe care ai vazut-o rznd poate sa s i plnga, nu? S-atunci e cu att mai trist cu ct ai auzit-o numai rznd pna atunci.Si da a esti lnga ea, si daca din pricina ta plnge, i ceri iertaredin toata inima, cu lac rimi n ochi? te-apropii, blnd de tot, istergi ochii, i saruti mnile ude..."Daca ai st i ce rau mi pare!"....Si poate ca te iarta, si poate ca rde din nou cu ochii umezi .Rsul renaste asa de firesc din lacrimi...Ce dragalasa trebuie sa fie o fata cu o chii umezi... din pricinata... dupa ce te-a iertat...Dar mereu tacerea! Tacerea, dupa ce-ai ucis brutal, cu o piatra, veselia...Astfel intrase n sufletul lui Mir cea o fata, o fetita necunoscutape care o facuse sa plnga, sa taca, sa fie abatut a, trista... si pecare nopti de-a rndul o alina cu toate umilintile, cu toateduio siile, cu toate visurile...Dar n-o vazuse niciodata... Nu stia cum e... Stia doa r c-aveaun rs proaspat, de copil cu ochi mari si dinti albi... ca nu maiavea un rs de copil cu dinti albi, ci numai doi ochi tristi si mari,de copil cu rsul ucis.. .ucis de el.O stia n sufletul lui ca un copil care vine noaptea, cunoaptea, si st a singur, ca parasit, pe o banca, privind... Da,privindu-l. Si sufletul lui Mirc ea era plin de melancolia aceleipriviri.Dar privirea aceea era n el, pentru el!..

"Je fais souvent oe rve trange et pntrant D'une femme inconnue, et que j'aime, et qui m'aime, Et qui n'est chaque fois, ni tout a fait la mme, Ni tout fait une au tre, et m'aime et me comprend..." 8 Nu mai avea nici trup, nu mai avea nici nume : era privirea din el, luminalui de luna, singuratatea lui nduiosata, bucuria mel ancoliei lui...Si daca uneori acel nume demult pierdut prin sufletul care lacoper ise cu visuri, ca un inel prin ierburi avntate si florisalbatacite ? cerca sa ras une, zvonirea lui trezea n suflet vii jocuri de ape adormite si ropot de caprioar e sperioase, iar peobraji culoarea inimii..."Sufletul tau vorbeste cu glas tare; oricine l aude"...Mircea si scoase creionul din gura. Si c-un rs de copil care,asc uns pe dupa pomi, arunca o gluma, si sopti privind creionul:? Hardtmuth!Si se ros i din nou.*? Saraca! Saraca!E asa de mica n haina de doliu!si tine pumnii pe gura ca sanu plnga, dar ochii plng, ochii pe care nimeni n-are sa-i maisarute...Totu-i negru.Caii merg la pas. Cu pasi grei, osteniti, osteniti! Bietii cai...Fata lui Danut e alba; din tmpla-i curge sngele rosu, cald...Caii se sperie, sar, sicriul s e rastoarna.Danut cade.Ah! Cum l doare capul!"Deschise ochii. si urni capul cu gre u, ndurerat.Dibui cumna prin ntuneric. Aprinse lampa de pe masuta denoapte.Visase! Era viu! Traia!Pornisera din inima trei gnduri ca trei chiote. Si trupul, plin de bucuria rosie a sngslui, se-ntinse, ca dimineata dupa somn.? Conasule, esti plin de snge! sari alarmat Gheorghita dinpragul odaii de baie unde veghease prin ntuner ic pna atunci.? Snge?si trecu mna peste fata, cu spaima. Era plin de snge. Perna nros ta...Clipi.81Un vis visezadesea, ciudat, rascolitor, / Despre-o necunoscuta? o i ubesc, ma iubeste, / Mereu e alta, totusi mereu doar ea,fireste, / Si care ma iu beste si-mi stie orice dor (fr.). Da. Snge!?ti curge snge din nas, conasule. Stai s-aduc un prosop...ntinde-te, cona sule, sfatui glasul lui Gheorghita din odaia debaie.Danut si rasturna capul pe pe rna.? Iac-asa. Acuma ridica mata mna stnga n sus, ca trece ndata.Danut ridica mna... si o lasa n jos, abatut. Un oftat si ungemat rasunara subt prosopul ud.? Mircea!. .. Unde-i Mircea?? O plecat amu-amu. S-o lasat un biletal.Danut si mpreuna mnile... Miros de ars n suflet si gndurilestrmbe si strivite ca lanuri peste care au trecut navalitori calaricu o mireasa rapita.Fata lui Gheorghita era ngrijorata. si trece a palma pesteobraz, n sus si-n jos, privind cu ncruntare trupul abia nsufletitsi fa ta acoperita cu prosopul ud.? Gheorghita, da-mi scrisoarea lui Mircea, ofta Danu t dnd lao parte prosopul si ridicndu-se cu capul aplecat pe spatedin pricina migre nei."Draga Dan,Te las dormind si plec de lnga tine cu mare neliniste.Dar trebuie sa ma duc pe-acasa. Aseara am dormit la tine fara s-oanunt pe mama si snt sigur c a ma asteapta cu ochii la poarta:tu o stii!Te rog draga Dan, sa fiicuminte. Stiu ct de mult suferi. Snt lnga tine si cu tine, frateste. ti strng, din toata inima,am doua mnile,MirceaP.S. Vino la noi diseara. La noi ai sa uiti de acest Bucurestico nrupt si ticalos pe care l urasc ndoit de cnd vad suferinta sidezamagirea pe care t i le-a pregatit.Te astept neaparat.Daca nu poti veni, trimite-l pe Gheorghitac-u n cuvnt si vin eu la tine. Daca n-am nici un semn de la tine pna la 12, vin nechem at.nca o data ti strng mnile frateste,Mircea." Danut si luacapul n mni.? Conasule, n rei sa iei mata oleaca de supa?? Zau, conasule! Pui ceva la inima si te-ncalzest e... Capetiputere, conasule...Gheorghita se scarpina cu amaraciune.? Apoi ce-are sa zica conita? C-acusi ne-ntoarcem la noi!.. ? Zau, conasule, hai si-i lua ceva!? Deschide ferestrele, Gheorghita... si fami o cafea neagra,mare, amara.Cu pasi de convalescent, Danut se duse pna la ferea stra.Noaptea l astepta albastra, inutila. Rasuna necontenitrumoarea batracciana a capitalei.Iesi pe terasa, ntinzndu-se ntr-un fotoliu.O adiere de vnttrecu, feminina , lasnd o presimtire de flori de tei n declin... O strngere de inima. La ora asta s e ntlnea cu Adina.O strngea n brate ? tremuratoare si luminoasa ca o steadeseptembre ? si nu-i venea sa creada ca-i a lui. Si nu era a lui.si privi mnile goale, goale: fructul elastic cazuse; sevasecreta secatuise. Toate cele devenisera gaunoase s i mpovaratede usurinta tomnatica a putredului? Doamne! Doamne!"Quand j'ai bu du v in clairet Tout tourne, tout tourne,Quand j'ai bu du vin clairet Tout tourne au cabaret" ...9Cnta Coco.Si glasul parca nu era allui, att deduios si melodicrasuna. Glas de femeie care-a plns ? viola guturala ? cnd siadoarme un copil bolnav, sau cn ta la fereastra, despletindu-siparul pentru nimeni"Quand j'ai bu du vin clairet Tout tourne, tout tourne.Quand j'ai bu du vin clairet Tout tourne au cabaret"...

Aceeasi strofa, aceeasi melodie simpla, acelasi ritm timid simelancolic de muzic uta mecanica, picurnd ntr-un salon cu mobiledecolorate.Coco se legana usor n cusca lui, si leganarea lui era de batrncnd si aminteste un vals din vremea tineretii si adoarme dnddin cap, ridicol si-nduiosator."Quand j'ai bu du vin clairet Tout tour ne, tout tourne,Quand j'ai bu du vin clairet Tout tourne au cabaret..." 9Am baut niste molan, / Totul se-nvrteste totul se-n-vrteste. /Am baut niste molan, / Totu l se-nvrteste-n han (fr.) Coco cntamereu, aninnd n ritmul aiurit, gndul si singuratatealui Danut.Daca l-ar f i ntrebat cineva: "Ce ai, Danut?" Ar fi raspuns caun copil de tara: "Nimic... Mii jale"...Dar nimeninu-l ntreba nimic. Si asculta cntecul papagalului,dus din tris teta n tristeta, tot mai departe, n adncul sufletuluigol....Cine stie pe ce vas cu pnze nflorite-nvntsarat, pornind dincine stie ce Insule Azore, Coco venise-odata pe o mare care-llegana ? penaj de perla, mugur tnar si margean ? rupt dinverdeata s i azurul insulei natale...Si cine stie ce matrod ? cu barba de argint si sare, s i ochimarunti, si trupul mare, si fata crunta, si surs naiv ? cntase nclipe de sing uratate si alean un cntec trist de veselie si de vin.Poate demult corabia se cufu ndase, cu pnze vestede; poatedemult matrodul..."Quand j'ai bu du vin clairet Tout tourne, tout tourne,Quand j'ai bu du vin clairet Tout tourne au cabaret"...Un cn tec vechi, cntat debuze care-au fost, si-un papagalcare-lcntamecanic, cu leganari de val si amintire... Att a mai ramasdintr-o corabie cu pnzele-nflorite-nvntsarat, venind din cine stiece Insule Azore......Robinson Crusoe...ntr-un pod cu vechitur i, demult,un copil plngea cetind plecarea luiRobinson Crusoe din insula. Plngea sa rutnd o cromolitografieprostuta.Copilarie cu miros de pod si de livada, de colb, de piersici side lacrimi!Bucle de fetita...Un copil care-ar fi vrut sa fie o cul oare n cromolitografia depe coperta lui Robinson Crusoe. Un copil care vroia sa n u maicreasca, sa ramie mic, n pod, n cartea minunata.Mos Gheorghe... podul... poves tile... sifoniera din ietac...cozile Monicai... Kami-Mura, Potemkin... Ileana Co snzeana..."UnuIlaDuduitaEsti casToporas Pe la... Pe la..." Nu mai stia. Uitase.Se cufundase tot, pierise tot ca o corabie venind din cine stiece Insule Azore. Si-att mai ramnea: un glas mecanic, ngnnd,la fel cu papagalul, versul naiv, ciudat si frnt, deasupra uneidevastari de veci......"Cine-i acel cemi spune povestea pe de rost De-mi tin la el urechea si rd de cte-ascult Ca de pov esti straine?... Parc-am murit demult..."si strnse tmplele n mnile reci.Iar si auzea durile vorbind singure, ntr-o taceresuperstitioasa de tintirim... Iar rasarea suf letul din umbra,straniu ca propria fata cnd si-o privea noaptea n oglinda, cuochii ficsi.? Am sa-nnebunesc!Gheorghita aprinse lumina de pe terasa si nainta n cumpan acu ceasca de cafea.Danut si privi mnile, clipind. Zari o pata de cerneala pedeget . si aminti de teza. Amintirile-i trecura vii prin inimaumplndu-i pieptul cu stolu ri de zvcniri ca cerurile primaverii sauale toamnei.Strnse pumnii.? Ticalosul!? Ci ni ti-o nacajit, conasule?"Quand j'ai bu du vin clairet Tout tourne, tout tourne ,Quand j'ai bu du vin clairet Tout tourne au cabaret"...Sorbi din cafea.? Oh! St upid papagal! Gheorghita, spune sa-l mute n casa. Ticalosul!... A ncercat sa o mbrnc easca! n fata lui!...Din inima, mnii dupa mnii se pravaleau ca stncile, ngreuindputer ea pumnilor.? Ticalosul!Cum ar fi vrut sa-l aiba n fata ? cu floreta, spada sau p istolul? sau ? da! mai bine ? cu mnile goale. Sa-l apuce de piept, sa-l scuture, sa-l zguduie si sa-l trnteasca, sa-l vada prabusit lapamnt cu figura aceea inerta si buhaita de papusa falcoasa dincare se scurg tartele...Sorbi din cafea.ncepu sa colinde terasa cu pasi repezi, oprindu-se uneori casi cum s-ar fi izbit de un zi d. Si iar pornea, ferindu-se. Cum poti sa iubesti pe un astfel de om?... Nu. Nu se poate.Batjocoresti dragos tea... Si nu se poate. Nu. Adina l iubea pe el. Adina era a lui.l acoperise cu tru pul ei.? Ticalosul! Easa-l apere peel?...O mirare ncntatoare i acoperi sufletul, nca lzindu-i-l, ca acele izbucniri de soare n primaverile nnourate, carora le ntinzi mni le.Zmbi.O vedea mica,spaimntata si hotarta n fata lui, acoperindu-l, ca o floare car evroia sa fie pavaza: pavaza lui... mpotriva...i venea sa plnga. Era trist si nduios at... Se ntmplase ceva...Dragostea lui era ostenita...Si era uneori ca un tipat n e l, ca un vaiet, undeva n adncuri,ca deasupra unei vnatori cu sageti tacute. Si o sp aima... Se ntmplase ceva... Ce se ntmplase?... Adina era a lui, Adina l iubea,l acope ise cu trupul ei? atunci ce sentmplase?Era o mhnire n el, undeva n adncuri, o spaima, osinguratate, un frig...Stinse lumina. Se aseza ntr-un fotoliu. Astepta... Astept

a sase ntmple ceva... Sa se ntmple o minune, cum astepta si cndera copil... Sa fie de odata Adina lnga el, fara s-o auda venind,fara sa-i presimta pasii, sa fie lnga el , n bratele lui, ca un viscare te face sa tresari, sa zmbesti si sa strngi perna pr in somn.S-o simta n bratele lui si s-o alinte, sa nchida ochii, sa-sirezeme capul de pieptul ei. Si s-o auda ca prin vis, vorbindu-i nsoapta:"Danut, nu s-a ntmplat n imic... Tu esti un rau si un prost, aiplns, ne-am ntristat amndoi... dar ne-a trecu t... Acuma sntemamndoi, unul lnga altul..."Si s-o simta n bratele lui, lipita de el, ca o floare a trupului lui,ca o floare rasarita din el, n care sufletul lor era parfum.Fara de ea ncepea singuratatea; era o troita la rascrucilepustietatilor.O dorea, o dorea lnga el, n bratele lui, si era dor n ochii lui, n buzele lui, n obraji i lui, n mnile lui, n trupul lui, ca suferintasevei n tulpini frnte, cu floarea smuls a.O trasura se oprise la poarta. Tresari. Se repezi la margineaterasei, cu inima nnebunita de spaima bucuriei.Adina? Nu: Aneta.Danut ofta si se ncrunta. Era o dez amagire n el: de ce nuvenise Adina, cnd el o astepta pe ea? Totusi, venise Aneta,t rimisa de Adina. Preajma unei bucurii l facu mndru, demn,sever, ca cei care acorda audiente fata de cei care le cer.Gheorghita urca scarile n goana. ? Conasule, o venit o duduie cu un belet. ntreaba daca estimata acasa. Eu am zi s ca nu stiu, zmbi Gheorghita pe nfundate.S-am vinit sa vad!? Unde-i biletul?? Zci c sa ta-l deie matale n mna, c asteapt raspuns.? Pofteste-o sus.Danut trecu n goana daia de baie. si pieptana parul, sispala ochii, se pudra, mbraca o pijama, zvrlind t unicamototolita cu nasturii smulsi. Vroia sa para calm, linistit, odihnit.n fata usii dinsprehall se opri. i batea inima. Intra.? Buna ziua, buna sara, Aneta, vor bi el distant, cu odezinvoltura afectata.? Sarut mna, domnisorule, se apleca Anet a cercetndu-l pefuris cu ochi experti, care nlocuiau provizor ochii stapnei. Avetio scrisoare de la dnsa.? Da, consimti Danut lund-o. Poti sa pleci.?mi spuse sa astep t raspuns.? Bine, asteapta. Trecu n birou, fara graba. nchise usa. Si singur cu sc risoarea,o privi, o respira, saruta plicul si, transfigurat ca un copil cu darul n brate, si asculta bataile inimii. Zabovi ndelung asupraadresei:"Domnului Dan Del eanuStr. Pitar-Mosu 20.? Dac-as rupe-o?l ispitea ca o prapastie gndul sa rupa scri soarea fara s-oceteasca ? sa sufere, sa se chinuiasca alaturi de bucurianimicita ... Bucuria?... Daca-i scria ceva ngrozitor, daca... Rupseplicul."Danut drag,stiu ca nu ma mai iubesti. Am simtit astazi cndai venit lnga mine dusmanos, strain de m ine, ca nu ma maiiubesti. Si sufar, Danut. Auzi: sufar. Numai eu stiu ce-i n sufl etulmeu. Ce ti-am facut, Danut? Cine te-a nstrainat de mine? Cineti-a spus lucrur i urte pe socoteala mea? Si cum ai putut tu,Danut, sa le crezi? Crezi, tu, copilu l meu scump, ca as fi n staresa-ti ascund ceva? Crezi tu caas puteaeu sa-ti ascun d ceva? Sice sa-ti ascund, Danut, cnd toata viata mea e a ta? Singurullucru pe ca re ar fitrebuitsa ti-l ascund era iubirea mea... si n-am putut. Atunci ce ti-as putea ascunde? Nu, Danut, tu te-aischimbat. Altadata stiam un Danut care nu-mi a scundea nimica, un Danut care era numai al meu, un Danut care va fi cea mai frum oasaamintire a bietului meu suflet. Unde-i acel Danut, unde-i? Cine mi l-a luat? Cine mi l-a furat?Nu-s suparata pe tine, Danut. Orict de mult as s uferi dincauza ta, tu tot Danutul meu drag sa rami. Tu esti un copilrasfatat, eu snt batrna pe lnga tine. Nu-i nimic!Dar sa stii, Danut, ca te iubesc prea mult ca s a pot traidespartita de tine pentru totdeauna. Auzi, Danut.Daca esti crud cumine , are sa-ti para rau! Tu, Danut ,mi estimai scump dect viata si daca nu te mai am. .. are sa-ti para rau!Dar eu nu-ti cer mult ,dragul meu Danut. Nu-ticer sa maiub esti ntotdeauna asa cum, ? poate ? te temi tu. Nu. Stiu canu se poate. Nu spun ni mic. Dar prietenia ta nu poti sa mi-o iei, n-aidreptul sa mi-o iei. Att ti cer, Da nut, prietenia ta. Sa vii din cndn cnd la mine, sa ma lasi sa te privesc, sa-ti dez mierd parul, sastau cuminte lnga tine, putin, nu mult :atta mi ajunge.Dar poate ma n sel, Danut! Poate nu-i adevarat ?Spune-mi,Danut, ca nu-iadevarat. Ar fi prea ngr ozitor sa fie asa cum matem. Spune-mi, Danut, scrie-mi o vorba numai.Orice mi-ai spune, eu te astept ,trista pna cnd vei veni, Adina." Respira adnc... O simtea ala turea, o vedea parca plngnd, si-iera asa de mila de ea, ca-i venea si lui sa plnga ? si era fericit.Si pe masura ce tristetea ei l apasa mai mult, bucuria lui erama i vie. Nu vroia sa-i scrie, nici s-o vada.Era crud fata de el, crud fata de ea, dar o cruzime care-i nviora sufletul cu biciuiri de ploaie tnara.Deschise usa. Ane ta se scula de pe scaun. Danut i vorbi dinprag.? Spune ca bine.? ...? Scrieti-i, domnisorule.? Spune ca bine.? De ce nu-i scrieti, domnisorule?Aneta se apropie d

e el, vorbindu-i n soapta.? Domnisorule, dnsa plnse toata ziua...? Bine.nchise usa. Aneta ridica din sprncene si cobor scarilecalauzita de Gheorghita. Danut si sterse ochii. Privi scrisoarea."...Atunci ce ti-as putea ascunde?..." Daca mintea? Daca ntreagascrisoare era o minciuna?Cobor n goana scarile, trecu alergnd pe lnga Gheorgh ita. Oajunse pe Aneta ceva mai ncolo de casa, n fata trasurii cu carevenise. O apu ca de mni. O ghemuil nga un gard, strngndu-imnile din rasputeri. Aneta parea speriata , cu mult snge rece.? Vai de mine, domnisorule, nevede lumea...? Aneta... nghiti, i era sila si groaza de ceea ce vroia sa faca.? Lasa-ma, domnisorule...? Taci, taci odata! Asculta ce am sa te ntreb. Sa-mi spuidrept.? ...?? Cine era... domnul...? ...?? Aneta, nu minti.? Care domn, domnisorule!? De ce nu mi-ai desc his cnd am sunat?? Doamne pazeste! Multe-mi fu dat sa trag! Pai daca-mispusese ca nu-i acasa!? Cum? Ti-a spus ca nu-i acasa?... Nici pentrumine?? Pai da, domniso rule.? Si domnul ce cauta?? Pai era proprietarul, mnca-l-ar ciorile! Venise sa-si ia chiriasi intra pa dindos. De asta spuse dnsa ca nu-i acasa! Pai ce!Parca el c rezu? Da unde! Intra s-o astepte. Si dumneata o dadusida gol!... Vezi, domnisoru le! i facusi pocinogul!? Cum? Proprietarul?? Nu-ti spusei, domnisorule?!? Aneto, nu minti!? Ce sa mint, domnisorule! Ma dadusi da rusine! Eu spuseica nu-i acasa si el o vazu cu dumneata!Danut si trecu mna peste frunte.? Atunci de ce mi-ai spus ca a plecat la Sinaia?? Ca sa nu intri... Nu te stiu eu pa dumneata?! Parc-asa macrezusi!... Tmplele lui Danut se zbateau. Nu mai stia nimic! S-oloveasca pe Ane ta sau s-o sarute... Si-i era scrba de el si de ea:sa vorbeasca cu slugile, sa sp ioneze cu slugile dragostea lui!? Bine, du-te.? Nu vii cu mine, domnisorule?? Nu . Lasa-ma... ti multumesc, Aneta.si scotoci buzunarele, erau goale.? Lasa, domniso rule, altadata...Fugi de lnga ea. Urca scarile n goana.? Gheorghita, pregateste-mi hainele.Se limpezise tot... si-i era frica! Si-i era rusine. Se njosise...De ce nuputea s-o prefaca pe Adina ntr-o icoana, ntr-o iconitamica atrnata la capatiul lui ? s-acolo, singur cu ea, departe delume si de oameni, mai presus de ei, sa ngenu ncheze, sidragostea lui sa fie simpla si curata? S-o iubeasca fara vorbe,fara fa pte, n tacere si singuratate, cu toata puterea ochilor, cutot avntul sufletului, c u toata evlavia buzelor. Navalise viata cea de toate zilele n dragostea lui, vulgara sinaprasnica. Azvrle a viata cu oameni n dragostea lui, mai raidect pietrele n mnile oamenilor. Si el sin gur se simtea njosit,murdar, nevrednic de dragoste.? Am pregatit hainele, conasul e.? Bine, Gheorghita.Se aseza din nou, prin ntuneric, ntr-un fotoliu de pe terasa. Era ostenit. Ar fi vrut sa iasa din el, sa fuga, lasnd tot n urma.Sa fuga din el c a dintr-o casa de care ti-e scrba, lund cu eldragostea lui, ca pe-un copil pe care vrei sa-l pastrezi curat.Ce clare i rasunau vorbele lui Hamlet catre Ofelia ? "D u-te lamnastire"... ? si cu ce duiosie plngeau vorbele care-i paruseramai demult c rude si batjocoritoare n gura unui cabotin pompos!"Du-te la mnastire": deplina ele gie a iubirii care nu se poateduce la mnastire, si care se scufunda n mlastini, il uminndu-leca parul Ofeliei necate..."Danut!" rasuna duios din urma glasul care-i r ascolisesufletul.l auzea. l auzea din toate partile ca o vibratie de clopot pur."D anut!"...Si cine ? afarade omericul Ulysse? s-ar fi ndepartat, lasndu-lsa se sting a-n urma, jalnic!*Numai cerul si luna nu erau bucurestene.Noaptea mirosea a benz ina ca o rochie de bal dupa scoatereapetelor de grasime ? si uneori trandafirii unei gradini parfumauo clipa, dezvaluind un zmbet ? cantr-o adiere de evantai.Cade a cte-o stea, scurt, urmarita de tignalele imperioase alegardistilor.Si rasunau c ontradictorii orchestre sentimentale pentru "tapiicu guler", si alunele prajite, care se beau si se mannca jovial, sicuplete saltarete pentru rachiul care salbat aceste tristeta n ochisi-n pumni.n gradini particulare concertau cu gura cascatagr amofoanele.Danut purta o romantica palarie de psla bruna, cu boruri late,care-i p uneau o masca de umbra pe jumatatea fetei.Femeile, cu obrajii prea rosii l urmare au cu privirea, fiindcaavea buze proaspete-n lumina lunii, si fiindca era mbracat elegant, dar nu-l opreau.Avea un mers direct, pasionat.Mnile cu gest nocturn? exp erte dar precaute ? se fereau saatinga viteza unui trup voinic si leganarea brat elor ostile ca doua spade de duel.N-avea dect un singur gnd: sa-i vada casa. Nici duiosie, niciamara ciune, nici scrba, nici dusmanie, nici melancolie. Un gnddur, mat, cu contur preci s: sa-i vada casa. Era satul desentimente, emotii si zbucium teatral.Un vid spor tiv nlocuise tot. Muschii lucrau automat, ducndtrupul spre un tel. Trebuia sa ajun

ga. Era n mars. Sufletul......Dar sufletul venea n goana dispre casa ei, si trupul luiDanut se opri mbatat, ca atunci cnd, dupa ani de lipsa, ntorcndu-te n locurile ti neretii, iubita ti cade n brate, farasuflare, parfumndu-ti narile cu parul...Cum i b atea inima!si trecu mna peste frunte.Casa Adinei l privea... De la el pna acolo era o punte ngustapeste o prapastie neagra de adncuri, pe subt care vuiau,vijelioase, fluviile sngelui: Si-ncolo, tacerea lumilor oprite....De cnd o privea? Cine stie!. .. i era att de draga!Sedea ascuns n gangul unei case, cu mnile mpreunate decnd o vaz se la geamul luminat."Adina! Aici-s, Adina!... Nu m-auzi!? Aici, aici lnga tine.. . Iarta-l pe Danut al tau..."Asa se tnguiau gndurile. Un cor stngaci, lnga ea, lafer eastra ei. Ca niste copii desculti cu steaua dragostii lui... Si eanu le-auzea v estirea umila...Dar trupul ncremenise ca o hruba deschisa n noapte, pentruaparitia unei madone; ca o stnca grea, n asteptareamiraculoasa a sipotului viu... Trecu o trasura pe strada acoperita de sufletul lui Danut.Adina tresari, astepta cu ochi i aprinsi, si pleca fruntea. Tarsura trecuse mai departe.Apoi trecu mpleticindu-s e un om beat, de-a latul si de-alungul.Apoi trecura amintiri, repezi ca plutele cnd vin pe aperevarsate....Adina-l astepta pe el.Dar el venise lnga ea, subt ochii ei. Siea l astepta departe, privind o noapte unde nu era dectsinguratatea.Se mbrac ase ca o fetita, duminica, asa cum i placea lui. Osimpla bluza de batista alba, c u guleras rasfrnt, n care snii sntasa de casti ca-ti vine sa le surzi. O bluza de un alb subtire siprimavaratec ? albul parfumului de zarzari din diminetile copila-r iei.Un alb n care snii snt o mirare de vntoprit, care te face sa nchiziochii si sa-ti dezmierzi obrajii. Un alb care e o lumina pe un joc de hulubi.Si toate amintirile adorara albul inocent n care adiau snii.Se pieptan ase asa cum i placea lui. Cu cozile pe spate, ca ofetita care se duce la biserica lasndu-si cercul acasa, rezemat degard.Parul cu miros de soare, vara!i nnoda cozil e subt barbie si-i saruta rsul buzelor nchise, si-ispunea ca are doisprezece ani s i ca nu stie sa sarute fiindca-iprea mica. Si ea rdea cu tremurul genelor plecate pe ochii verzi.Si-i despletea cozile."Acum am sa le fac sa rda!"Le scutura, le-m prastia, si parul cret rdea n hohote de rosscnteietor.S-apoi o saruta. O saruta pe ochi, ca sa-i nchida. O saruta pebarbie, ca sa deschida buzele rznd. O saruta pe gu ra, ca sa-lcuprinda de dupagt cubratele si ca sa-i vada tremurul narilor.Si o lua n brate si o strngea ? luminoasa si tremuratoare cao steade septembre? si nu-i ve nea sa creada ca-i a lui.Si-o despuia atunci, ca sa-i gaseasca trupul, si suflet ul din elsa-l scuture.Trupul acela ngrozitor de alb? fermecatoare spaima a trupul ui lui!...Si cnd simtea profunda bataie de aripi a pasarii de pradacare sfsie adnc viata trupului, demonica bataie de aripi atrupului fierbinte n goliciunea lui de flacara carnoasa ? ochii luiDanut priveau o pura fata de fetita palida, cu capul rasturnat pespate, zmbind cu usoare tresariri cerului n care vede ngeri...Mnile lui Danut erau reci....Dar acuma vedea la geamul de peste drum,o fetita cu bluza al ba sicozile pe spate, o adorabila fetita a carei gura buda ca o cireasa,pentru c ine stie ce necaz marunt si gratios.Cu o miscare resemnata si somnoroasa, Adina trase storul.Danut dadu din cap, si nu se repezi, nici n-o striga. Nu.Iubea o fe tita, si sufletul era parfumul primaverii n livezi.Si mnile erau candide ca un cri n n mnile unei Madone.Nu. Iubea o fetita care se ducea la culcare n bluza alba si c ozisomnoroase. O iubea de departe si era deasupra somnului ei cao steadeasupra u nei ape. Trecuse o furtuna si un zbucium adnc... Trecuse?...si sterse ochii. O iub ea att de mult ca plngea zmbindstorului tras....i batea inima.Despuiase o gradina de ultimii trandafiri albi, sarind gardul caun hot, dupa ce pndise ndepartarea pasil or sergentului cu nfasurndu-se cu o miscare hamletiana n pelerina, intra nodaia Olgutei.Monica stins e lumina, si muta fotoliul n balcon si, singura,ramase n noapte.Revarsarea lunii mpo dobise cu fildes vechi o coasta a cerului.Iasul durat din taceri de biserici, in trase n noapte deplin. Nuauzeai nici glas de om, nici huruit de roti, nici, racor oasa, copitacalului batnd asfaltul. Uneori, n departarea Tatarasului,hamaiau cnii, ca la tara.Turlele bisericilor de pretutindeni si plopii aratau cerul.Luna se nal ta, urcus de abur pe scari fara trepte, suis lin,avnt neted ca n somn.Parfumul tei lor nu mai stiai: coboara din stele? adie sprestele?Luna se nalta. Tot cerul era o vibratie necontenita, ca aburitde-un tremur diafan de aripi de libelula.Luna s e nalta nclinnd argintiu zarile, dezvaluindu-se tot maialba, paloare din paloare, p e deasupra turlelor, pe deasupraplopilor, peste faldul dealurilor...Se nalta si s

-aduna o alba si albastra sihastrie n jurul ei, ca n preajma gndului s-a piscului na lt.Se nalta ca parfumul crinilor, ca o racoare pe tmple, ca unnimb pe crestet, ca o iluminare a fruntii, ca o desteptare avederii...Se nalta si se umplea cerul de n geri limpezi, de fum detamie ? albe si albastre plutiri n taria noptii......Pna cnd, n contopirea de alb si albastru, de vnat si vioriu,de cenusiu si violet, de verzu i si sur, de lumina, si umbra, sipenumbra ? noaptea fu ritm de valuri pe respira tia unui trup, siluna ? chipul acelui trup, chip att de alb, de pur si de ilumina t,ca n acea clipa, n marea singuratate a naltimilor si nlimpezimea cerului, chipul l ui Dumnezeu se arata rasfrngndu-sisplendoarea n adorarea lunii.*De repetate ori ? c u un expresiv crescendo ? vecinul cabineidewagons-lits,ocupata de domnul Deleanu si Olguta, batuse cupumnul n paretele despartitor, interventie care ntetea rsetele .Domnul Deleanu cedase Olgutei o camesa de noapte cumotive nationale, papucii ? prea largi pentru ea ? si un halat decalatorie. Astfel mbracata, Olguta se asezas e turceste pe patulde jos, domnul Deleanu, fara surtuc, guler si cravata, pestra pontinul din fata.Pe masuta dintre ei, cofita de fragi, cumparata de la Brnova, se nvecina cu pachetele de socolata si nelipsita sticlutaCherry-Brandy cudoua p ahare: al Olgutei umplut pe sfert. Trenul intra n gara Vaslui. Zarindu-l pe domnu l Deleanu, doidomni care soseau ncercuiti de tregheri cu bagaje se oprira cubrate le deschise si figuri beate:?Tu, Iorgule!?Eu, Iancule!? Si noi mergemlaBucuresti , solo! Organizam o partidamonstra! Al nostru esti! Avem si un vinat!? Regret, d raga! Calatoresc cu fiica-mea.? Ei, si?? Ei, iaca!? Aa... pardon! Noapte buna! T renul porni urmarit de privirile elitei vasluiene pentru caretrecerea trenului e ra un pretext de ntlnire si un prilej degateala.Si din nou, vecinul cabinei cu cof ita de fragi batu n parete cuexasperare, cu furie... dar si c-un fel de resemnare , auzindefectul ilariant.? Lasa-i, nene! Or fi n voiaj de nunta! mormai patul de sus,desteptat din somn, catra mahmureala patului de jos.IIIESCAPADA OLGUTEIOrgia ca, dragostea pisicilor rasunase de-a lungul noptii devara, modulnd subt tremurul stelelor uui-tul vntului de pusta,scncetul primordial al pruncului, geamatul gutu ral al femeii cudintii nclestati, bocetul solitar al geamandurii si furtunilemelo dice ale violinelor.Apoi, ca din milenii, cu creste rosii, trmbitasera cocosii.Ul timele stele se stinsera vibrnd clar n paloarea viorie.Strazile si trotuarele erau albe ca de argint mat. Sergentii denoapte dormitau, lasnd sa se deschida si sa v egheze singuriochii inocenti ai zorelelor.Plutea nfricosarea unei taceri fragile, pe care curnd avea s-osfarme ntaia huruiala de roti municipale.Facndu-si cu degete automate nodul cravatei, Danut seapleca afara peste marginea ferestrei. Simtea zorii, fara sa vadazarea lor pura, avnd senzatia de fragezime pe care-o ai ntr-oca sa cu ziduri stravechi cnd stii ca ntr-una din ncaperile ei ofata se dezbraca ncet, iluminnd oglinzile cu proaspata sisperioasa ei nuditate ? rumenindu-le cu focul o brajilor atunci cnd ochii ndraznesc sa cuprinda trupul gol...Dar zorii erau departe.Vedea numai ziduri de case pretutindeni, ziduri subt care horaiasomnul orasanesc, prabusit, greoi, umilitoare parodie a mortii.Dori Medelenii cu ochii, cu narile, cu urechi le... Medeleniivacantelor si ai copilariei. Desteptarile cu zvonirea livezii lac apati si zorii la ferestre, ca tufe de pomusoara coapta n livada.naltimea de zbor a cerului spre care-ti vine sa fluturi batista.Salturile lungi ale dealurilor gon ite de vnatoarea cereasca asoarelui...Doua mnute, nca jilave de apa, i acoperira och ii.? Unde fuge copilul meu? sopti Adina n urechea lui, ngreuindu-i-o cu cercei de sarutari.Nu-si putu stapni bataile inimii. N-o vazuse doar cteva clipe,si parca or egaseadupa o despartire.Se ntoarse, o cuprinse n brate si o strnse, despletita siru ginie. i saruta fruntea, bataia pleoapelor, gtul care ispiteadintii ca miezul alb al perlelor de chilimbar. Si dezvaluind-o iprivi snii, cuminte si-mbunat, fiindca erau mirati ca desteptatidin somn. Apoi dezmierda cu palmele rotunjite luminoase le lorcurbe, sagetate de doua mici reliefuri roze umbrite violet. S-apoi, nchiznd ochii, alinta respiratia ondulata a snilor, cu pielitasubtire a ncheieturei bratul ui...Mna Adinei i acoperi ochii aprinsi.? Cuminte, cuminte... Hai si-ti bea socola ta.Si lundu-i mna de pe ochi, se nvalui molatec n lungul halatde baie care-i dadea o ciudata nfatisare de calugarasbenedictin. Numai parul ardea dens, cum arsese dea lungulnoptii, ca o torsa pe un ntunecat galop n adncuri.? Nu, Danut!? Ba da.i scap a din mni. O fugari. O prinse paralizata si docila dinpricina rsului. i aduna parul ascunzndu-i-l sub halat, o acopericu gluga, ngropnd-o cu obraji cu tot, pna cnd nu m

ai ramasedin ea dect gura, ca un boboc de garoafa, pe care buzele luiDanut si pier dura suflarea, lasndu-l nflorit n umeda roseata asngelui si zmbetului.? Hai, Danut ra u, Danut tiran, Danut cu pleoape vinete...si acoperi cu palma buzele ndurerate. Da r pe deasupra mniiochii rdeau.? Bea-ti socolata, Danut.Vorbea comic si greu, ca ce i cu figura nghetata. Vorbelepareau prea voluminoase pentru gura ei micsorata, cu colturilebuzelor arse.Danut se aseza pe pat, n fata mesutei de noapte. Adina ven i lnga el,supraveghindu-latenta. Ea singura i pregatise socolata laflacara de spir t. Si, ca ntotdeauna, Danut era nduiosat vaznd-ogospodina pentru el ? si-att de mica , de fetita. Gesturilesolicitudinei de mama ? att de cunoscute n rasfatul de-acasa ,dar nebagate n seama ? capatau o dragalasa noutate cnd eraufacute de Adina pentru el. Odata i cususe un nasture cazut, cudegetarul pe deget ? abia atunci observas e Danut hazul acesteiminuscule casti razboinice ? cu miscari iuti, suple si cate gorice,rupnd ata cu dintii, ferindu-se cu demnitate si dojenindu-lconvinsa de cte ori cerca sa o sarute. Altadata l badijonase cuiod ngt,iscusita si severa ca un hir urg, terorizndu-l gratios,impunndu-i apoi, cu sarutari si ncruntari, fularul n jurul gtului,si cu juraminte teribile, respectarea precautiunilor pe care i ledicta am anuntit. Altadata i facuse o pijama, supunndu-lnendurata la canonul "ncercatului" re petat, pna cnd, extenuat,se prefacuse ca pleaca trntind usa; ntorcndu-se n vrfulpici elor, o gasise plngnd cu suspine copilaresti, n tactulmasinii de cusut, pedalata en ergic.Toate aceste scene deveneauvignette nduiosatoare n amintiriledragostii lui.? Mne ce facem, Danut?? Adica azi!? Asa-i!Bufnira de rs.? Tare mai sntem rai!Rotindu -si podul palmei prin parul lui Danut, Adina i nstrugura capul de bucle.? Adina, a pleaca-te.? Pentru?? Bea.?m!? Bea.i apasa capul nspre ceasca lui cu socolata.? Nu m i-e pofta, Danut, se scutura Adina cercnd sa-i scape.? Ba da. Te rog... Saruta-mi socolata.si muie buzele.? Spune ce facem azi, Adina?... Adina, ia uita-te la min e!? Ce-i, Danut?? Nu, nu. Nimica. De ce te-ai speriat?? De ce m-ai privit asa? l n treba ea precipitat, cuprinzndu-iobrajii. s urta?? Nu... Ai musteti de socolata. St erge-te.ncepu sa-si bea socolata, pe gnduri.O amintireveche, foarte ndepartata, aco perise vioi ca oroseata n obraji, clipa de fata. Tot asa: Se sculase de cu noapte . Pleca la Bucuresti, la liceu,.. Inima grea, de toamna... Taiaseparul papusei O lgutei, bucla cu bucla, si-i facuse si musteti cucreionul din plumiera de lac ja poneza... Papusa cu par blond...Papusa din pod, din lada cu jucarii.Oare-o mai f i papusa din pod?... i era dor de ea ca de cevaviu... Ca de-o iubire din alta via ta... Podul era plin de colb si atede paianjeni, si papusa avea o rochita de mat asa alba si capulprea mare fiindca era tunsa ca o fetita convalescenta dupa febr atifoida... Zmbi papusei din pod. Zmbira amintirile din ndepartarea nduiosata a anil or...ntoarse capul spre fereastra. Zorii se colorau delicat n roz sialbastru, ca s i cum ar fi trecut pe cer stoluri de ibisi si flamanzi,lasnd fulguiri.? Danut! Un de esti, Danut?Ochii Adinei erau verzi ca doua ciudate cristale de seva.Privirea lor nvaluia sufletul n miros de ierburi dupa ploaie, demuguri cruzi, de pamnt dest elinat, de vnturi ametite n paduricu violete. Privirea lor nseta buzele si narile. Subt verdele lor ?foc umed ? trupul devenea gol si pagn.? Adina, de ce te iubesc atta?? Ma iubesti, Danut?? Nu eu.Tu,tu ma iubesti?Si fara sa astepte raspuns, cup rinse n brate trupul iubit,trupul apropiat, trupul de subt ochii, narile si buzel e lui ? n caresufletul era departat ca o stea oglindita ntr-o apa atinsa degenele celui ce-o priveste.? Spune-mi, Adina, ma iubesti? Ma iubesti adevarat?Ar fi vru t sa fie simplu sufletul ei, ca un "da" materializat, pecare sa-l pipaie, sa-l c uprinda n mni, sa-l simta deplin si al lui cao inima vie smulsa din piept, grea, c alda, concreta.Dragostea lui era zbuciumata, fara hodina, numai lupta,pnda, ncorda re, ca viata codrilor, unde si somnul e o veghe mprejmuita de jarul ochilor de pr ada si de miscarile tacerii.O culcase pe pat, privind-o, aplecat asupra ei, cu c hipulostenit de suflet ca de-o migrena.? Adina! Adina!Era o grea tnguire n vorbele lui.? Ce-i, Danut?Vorbise calm, ca si cum ar fi spus: "Afara ploua"; sau: "Ceas ula stat". Dar un zmbet i tresarea n colturile buzelor; Danut nu-lvazu.? Nimic. Ple c, raspunse Danut uscat, ridicndu-se.? Nu ma saruti? l ntreba Adina cascnd.? Cum vre i!? Cum vrei tu, Danut! ? hai sazicem?n parcursul astral al Benjaminului.N-ai grija: tot la tine aju nge.Concluzia II.Facnd bilantul scrisorii mele ma ntreb: adica dece ti-am scris att

a? Simplu era sa ncep cu sfrsitul si sa pun punct. N-am facut asa: de ce? Fiindca am naravul digresiunilor, precum Benjaminul l are pe-al metaforelor.Cu alte cuvin te, nici Benjaminul, nici eu nu cunoastem linia dreapta.Dar dovada mai concluden ta dect asta ca sntem frati ce vrei? Sidaca sntem frati ntr-atta?ntru parinti si ntr aravuri?nseamna ca-l cunosc tot asa de bine ca si pe mine. Si atunciconsideratiil e mele asupra traiectoriei lirice a Benjaminului snt purul adevar.Quod erat demo nstrandum,Olguta." ? Gata, Olguta?? Bre, bre! Ce intrare senzationala! n "marinel !"Danut se gatise n alb: haina de olanda, civila binenteles.Parul lins pe spate. A vea ntr-adevar un aer marinaresc, de juneaspirant, voinic si cochet, cu cearcane marine n jurul ochilor.? Tu nu te-mbraci, Olguta?? Cu ce?? Cu...? Cu?? ...?? Roch ia la spalat, bluza la spalat, si eutrebuiesa ma mbrac.Cu ce? Asta-i problema. Ai cuvntul.? Nu, serios, cuce te-mbraci??mbraca-ma.? Cu ce?? N-ai prietine?? Ei!Danu t se rosise. Olguta zmbea.? Tu stii ca pamntul e rotund?? ...?? Nu stiai? Afla.? O lguta, serios, cu ce te-mbraci?? Daca pleci, urma imperturbabila Olguta, dintr-u n punct alpamntului, si ai fire de globtrotter,ajungi la acelasi punct. Asa sieu. Plec de la pantaloni ? singura mea mbracaminte nmomentul de fata ? si ajung tot l a pantaloni, la pantalonii tai nsa.? Te-mbraci c-o uniforma de-a mea?? Ai sesizat ?? Aa! Ar fi nostim! I-am face o farsa lui Mircea!... Nu, serios, Olguta?? Nu, serios, Olguta?... Esti extraordinar! Cum spun cevaserios, famili a crede ca-i gluma! Tu esti perechea Melizandei. ispun: "Melizando, junele R.M.S. "...? Ce-i asta?? Adica cine-i ala, vrei sa spui?? Cine-i?? R.M.S., adica Minodo r Stratulativ plus R. R. e de la mine.? Cine-i acest caraghios?? Nu-i de loc car aghios, sa ma ierti! Licentiat n drept,secretarul lui papa; un preafrumos june ? un Pelleas, n stilultau.? Si ce-i cu el?? Asculta cu rabdare s-ai sa vezi. Vra sa zica i spun Monicai: junele R.M.S. e cupidonizant fata de tine. Raspunsul: "Nu!S erios?" ntocmai ca tine. Asculta, Benjaminule, un aforism:numai oamenii glumeti v orbesc serios. De asta-mi place mieCaragiale, si tie nu.? Serios, Olguta, i face curte Monicai?? Serios, foarte serios, arhiserios. Daca vrei, ma jur.? Si Monica ?? Monica? Monica-i Monica!ntreab-o.? Si-l cheama Stratulativ?? Plus Minodor.? E ridicol.? Numele, el nu. Si dupa cum stii, omul face numele.? N-are nici-o impor tanta! Da-mi pare asa de curios sa stiuca cineva i face curte Monicai!? Nu-i curi os de loc. Cnd e asa de frumoasa! i face curte totIasul. As putea face un catalog cu numele admiratorilor.? Poate! Da mie-mi pare curios .... Orice mi-i spune tu, n-opot vedea pe Monica ntre oameni. Eu o vad la noi la Medeleni,cu noi, n livada. N-o vad pe Monica dect la o parte de lume, cao icoana, stiuta din copilarie, pe acelasi parete alb, n aceeasiodaie tacuta...Cu mnile n buzunar, Danut se plimba pri n odaie, agitat.Olguta musca dintr-un covrig.? ...Uite, urma Danut, numai fraza aceasta: "MinodorStratulativ i face curte Monicai", e jignitoare...? Jignitoare? Pentru cine?? Pentru Monica.? Nu se stie! Asta numai ea poate s-o spuna.? Nu. Di n alt punct de vedere, din punct de vedere estetic.Pe tine nu te... jigneste...? Iar? ? ...nu te supara notiunea aceasta mondena, frivola, "a facecurte" alaturata d e numele Monicai?? Draga Metaforel, expresia "a face curte" e incomplecta. E ntre aga, si poate fi discutata numai atunci cnd i adaugi sipersoana care face curte.? Nu, Olguta. Si numele acesta Monica, si... sora noastra...Olguta zmbi.? ...care-l poarta asa de firesc,ca ceva religios. "A facecurte", alaturi de cuvntul Monica, e o impietate, o dezarmonie,ca o cutie cu fard alaturi de o evanghelie.? Scriei Melizandei ca esti jignit de succesele ei si ca alaturide numele ei nu admiti decit cuvntul "dragoste": asta-i ideea,nu?Danut se nrosi si se ntoarse cu fata spre fereastra.Olguta-si relua scrisul."Draga mama,Degeaba te superi. Neculai nu-i n ici stilat, nici meloman.Orict i-ai spune sa nu intre ntr-o odaie fara sa nu bata la usa, elva intra; si orict te vei enerva ca te deranjeaza de la pian cudiscursu rile lui, el te va deranja. Dar de data aceasta, fie, caface ? cum se spune n sti l democratic. O compozitie de-aOlgutei ? avnd ca tema "cum este si ce face Benjam inul" ? atrna mai greu, chiar ntr-o inima fanatica, dect o sonatade Beethoven..Cum este Benjaminul? Mare si frumos.Ce face? Bine, merci.Ce-ai spune, mama draga, da ca, urmndu-ti sfaturile, dupaaceste doua concise raspunsuri, m-as iscali? Vezi, m ama draga,ca uneori e mai utila insuportabila limbutie a Olgutei dect mutenia scu mpa la vorba si la scris a Benjaminului..."? Olguta, ce scrii tu de-atta vreme?? Pardon, pardon! l opri Olguta acoperind scrisoarea cumna. Fii discret, Metaforel!?

De ce nu-mi arati?? Fiindca nu se poate.? Olguta!? Ce-ai patit!? Evrika! Tu scr ii,raspica Danut accentuat, sarutnd-o peamndoi obrajii.? Stop! Stop!... Ei, da, sc riu.? Scrii, Olguta? Si tu scrii? jubila Danut, batnd din palme.? Sigur, scriu sc risori, dupa cum vezi!? Fii sincera, Olguta. Marturiseste: si tu faci literatura . ? Nuuu! Facitu pentru tot neamul!? Daca-i adevarat ce spui, rau faci ca nu scr ii, Olguta. Pacat!? Ti-e pofta de scris? Poftim: pune-te si scrie mamei. De cndnu i-ai scris?? ...i scriu cte-o carte postala... din cnd n cnd.? De cnd nu i-ai scris? ...De la Craciun, mi se pare.? Eu snt sigura. Asculta Benjaminule, un alt aforis m: Cel maicrud animal e poetul sentimental, tigrul, care are o reputatie decruzi me bine stabilita, mannca prada numai cndi-ifoame, sidupa ce-a mncat si linge buzele si se culca; poetul sentimentale crud oricnd, n mod dezinteresat ? ca sa zic asa ? dar varsamereu lacrimi versificate. Asta e nesuferit!Bufni de rs n fata aerului dezolat al lui Danut.? Pune-te si scrie mamei, tigru metaforic!Danut ncepu sa scr ie pe marginea ferestrei, n timp ceOlguta si relua condeiul si covrigul."Draga mam a,Iarta-ma ca nu ti-am scris de-atta vreme..."Se opri enervat. Pe ct scria de usor si direct versuri si scrisoride dragoste, pe-att de greu izbutea sa nchege o simp lascrisoare cu naratiune curenta.De la ntia frazase descuraja, sedezgusta. Prozais mul si nlantuirea stereotipa a concretului i apasau condeiul,paralizndu-l. Scrisori le pe gustul lui erau numai fulgere lirice,impresii, eliptic exprimate, si metaf ore prin care sufletul sa-siplimbe lenea si melancoliile cu trena lunga, ca prin tr-o alee deplopi nalti."...Nu ti-am scris de-atta vreme fiindca am fost ocupat. A zidimineata a venit Olguta..."Auzea penita Olgutei alunecnd cu presteta, ca un pa tinator mbatat de ger si de viteza taioasa. Alaturi de ea se simteainfirm, ca un olog nevoit sa-si trasca trupul cu mnile din piatra n piatra.ntoarse capul. Olguta s cria ca si n copilarie, cu vrful limbeiafara, ca o mladie cornita mefistofelica. P letele-i alunecasera pefrunte: o frunte mica, dar dominnd cu arcul ei ncordat rada cinanasului, o frunte care nu chema dezmierdarile plapnde, ci dasenzatia vigoarei , vitezei si trufiei, ca o pnza bombatade vnt,minuscula n zarea marina, dar purtato are a unei corabii cubogatii si marinari atletici. "Fruntea Olgutei da nostalgia luptei", gndi Danut. Si iarasi,ocoli cu un fel de mnie, de ciuda amintirea Monicai. DacaMonica ar fi intrat pe usa n acea clipa, nu i-ar fi sarit nainte, nui-ar fi zmbit, nu i-ar fi strns mnile. Ar fi ntmpinat-o core t,distant, poate glacial... Dar fiindca Monica nu intra pe usa,fiindca Monica er a departe ? poate alta dect aceea pe care ostia din copilarie ? era nelinistit ca si cum i s-ar fi furat ceva,fara sa stie bine ce, ca si cum ar fi trecut o umbr a de nour pe un ndepartat si vesnic vesel, pna atunci, hotar al sufletului, ca sic um pe un cires al lui, necopt nca, abia aburit de roseata, s-ar fiabatut pradaln ic un stol de vrabii.Reciti scrisoarea nceputa:"Draga mama,Iarta-ma ca nu ti-am s cris de-atta vreme..."Rupse scrisoarea.? Nu merge proza? Scrie-i n versuri. Are si mama dreptul lao mica ofranda de trufandale... leguminoase, daca nu florale.? M a duc sa-ti pregatesc o uniforma. Ispraveste si tu, sastam de vorba.Olguta zmbi l ung n urma lui Danut si-si continua scrisoarea."...Si-acum?dupa ce-am raspuns cop ios la ntrebarile: cumeste si ce face Benjaminul?sa trecem la futilitati, adica l arestul lumii.Prima cursa pe care am facut-o sosind n Bucuresti a fost nPopa Nan. Teribil nume! Teribil trebuie sa fi fost si popa! Lacucoana Catinca. Nu te scand aliza, mama draga! Nu i-am sculat din somn. Erau la cafea n costum lejer. De altm interi, tu stii ca papa si cu mine avem o reputatie de raucrescuti, care corespu nderealitatii ca mai toate reputatiile. E curios cum parerilemajoritatii oamenil or ?luate-n parte?snt sub 0, adicaneghioabe. De ndata nsa ce parerea devine colecti va?cum en cazul reputatiei?este inteligenta, chiar daca nu e rau-tacioasa. Dac-am spus o prostie ? si mi se pare ca asa-i, stii, nfuga condeiului!?teoria aceasta s-ar confirma. nchid paranteza. De altfel, nici nu stiu bine daca am deschis-o. A sta-i oscuzabila manie a mea, pe care o are si respectabilul savant N.Iorga: jon glam cu parantezele, el n public, eu n patru ochi.Trebuie sa adaug ceva n privinta buneicresteri: desi papa sicu mine sntem raucrescuti, familia noastra e binecresc uta. Siiata de ce: tu si cu Monica snteti ntr-un taler al balantei; papa sicu mine n celalalt. Greutatile se neutralizeaza. Echilibrul estabil. Pe Benjamin nu-l pu n la cntar, el fiind mai presus de de-alaturi, trupul atent, care-i adapostea ntr-un golf cald somnulnepasator.Iar

na, trupul lui Danut lua curba trupului Adinei, si, cndinsinuant, cnd autoritar ? dormea pe-o coasta, arcuit ca un crai-nou, cu capul n piept, acoperit de plapuma ? o mpingea spreparete. Ea dormea cu spinarea lipita de paretele dur si rece ?Dan ut n caldura de plaja varateca a trupului ei docil. Vara, otolera atta vreme ct tru pul ei ? mbaiat n apa rece ? pastraracoarea unui miez de portocala.De ndatace se nca lzea, oizgonea ca pe o perna inoportuna. Se lepada de ea. O lovea cupicioarele, prin somn, binenteles. Tot trupul lui spunea: "Nu. Da-mi pace. Du-te. Fa-mi loc." Ea dormea troienita n pernele nnabusitoare, cu plapuma de vara n brate, pe o aschi e de pat? Danut gol, cu bratele ntinse n laturi si picioarele largdesfacute, ca un zeu orizontal al patului.Niciodata nu destainuise lui Danut ceva despre somnul lor,despre somnul lui: secretul ei. Danut era convins ca el, si numaiel, e pazni cul somnului Adinei. Explicabil de altminteri: Adinadormea mai trziu dect Danut, f iindca adormea mult mai trziudect el. Desteptat din somn naintea ei, uneori cast, o saruta, oacoperea, privindu-i la lumina diminetii capul ngropat n par sau n perna, cu atitudini nduiosate, parintesti. Alteori o dezgoleafara crutare, desteptnd lin iile trupului somnoros cu dezmierdarilungi, ca zborul berzelor pe rozul cmpiilor n zori.Cunostea somnul si trupul lui Danut deopotriva. Spinareazvelta, cu umerii abia barbatesti si gtul rotund; pieptul sipntecele armonios reliefat de dunele rep ezi ale muschilor;amestecul de feminitate si virilitate al unor curbe ? umerii ? cu-al altora ? coapsele nalte si ovale ? al pielii dulci si almuschilor tari; mi rosul sanatos de lemne taiate, subt ploaie, side mar domnesc; si sarutarile cu g ust de dude zamoase...i iubise trupul de cnd l vazuse la patinaj, asta-iarna,destai nuindu-si viguroasa gratie si salbaticiile trufase. Toatafantezia buclelor ? ras uciri drze de vreji, curbe molatece ? eratranspusa n ritmul care-l nsufletea pe ghe ata. Patina cum i eraparul. Cnd facea "olandeze", se nclina att de lin, n curbe attde lungi, nct avea impresia ca se alinta pe aer, cum se alintapisicile pe un fald ? s i obrazul ei se apleca, urmarindu-i curba,ca o dezmierdare pe obraz. Alteori ave a smuncitura apriga aanimalelor tinere cnd smulg smocul de iarba suculenta, alteo ribetia lor cnd se rostogolesc n iarba.Avea opriri n vrful patinelor, care-i dadeau zvelteta joculuide apa n gradini... i iubise trupul de atunci, si nu se nselase.Pri etenele o dojeneau... Nu regreta nimic. Dragostea lui Danutera violenta si bogat a ca o ploaie de vara. Avea de la el amintiri care-i dadeau batai de inima. ntre toate, una, ncntatoare. Abia l cunoscuse. ntr-o dupa-amiaza de iarna cu fulgi desi. Danutvenise la ea acasa, pe la cinci, gatit, prea parfumat, cu pete decerneala pe degete ? cnd intimidat, cnd nfricosat. Bauser aceaiul. Apoi trecusera n salonas. Ea, ntr-un fotoliu, la gurasobei. Danut, la pic ioarele ei... Tacere... Tacere... Tacere...i urmarea valurile de snge cum i navalea u n obraji. Era ca oplimbare prin alei de trandafiri.Dupa multa vreme, i alintase parul, pna cnd si simtise mnaprinsa si sperios sarutata. Alte taceri.Alte roseli.i si mtea, la picioarele ei, truda de mugur care vrea sa sedeschida.Danut ncepuse sa-i dezmierde genunchii. i sarutasemarginea rochiii.Adina se ridicase. Danut i saruta se bluza, l simtea crescndspre ea, nflorind asupra ei.i tr emurau mnile ca aripile li belulelor, si uneori i auzearepede si nnabusita drdirea dintilor.nchisese ochii, lasn u-l grabit si stngaci sa-i descheie bluza.Si-i deschisese iarasi, ca sa vada, nca, obrajii lui rosi derusine si mnile lui tremuratoare pe snul ei, cafrunza plopilor pegoliciunea lunii pline... Si abia atunci cunoscuse fragezimea unuiobraz fierb inte de copil culcat pe snul gol, si sarutarea impusaunor buze sperioase si lacom e, si ntiul zbor al unui trup timid siviolent, si cearcanele din jurul ochilor nvin si, ca doua cununitede violete pe care dragostea le pune adolescentei......Ultim a veghe a somnului care-i devenise scump. Cteva ore nca de noapte, si trupul careo tiraniza va pleca... Se duceaacasa, la parintii lui: copil nca, ceva mai putin dect atunci cnd lcunoscuse, cu prezumtioasa siguranta a primei experiente.l dezvatas e de abuzul de parfumuri, inerent liceenilor ndragostiti: la nceput goliciunea lui era parfumata ca o batistade cocota. nainte de a veni la ea, si facea lotiuni de colonie petot trupul. Apoi, cu dopul mereu udat, facea dre de parfum petrupul mbib at de colonie. ntrebuinta mai multe parfumurideodata, si el, cel dinti, suferea de pe urma acestui abuzechivoc, avnd mereu migrene.Tr eptat-treptat, cu tot felul d e viclesuguri si maguliri ? erasusceptibil ca femeile rasfatate ? i dovedise ca p arfumndu-seabuziv si nimiceste parfumul, pretios si rar, de trup tnar,sanatos; ca p arfumul e ca si fardul...? O piersica, Danut, n-o parfumezi ca s-o mannci. Eparfu

mata gata. Si parfumul ei ti da pofta s-o musti. Daca vrei sa placi femeilor... si mie, nu-ti mai parfuma trupul.Argumentul ? n stilul lui Danut: fructifer ? fusese decisiv. nschimb, l nvatase ce gen de parfumuri sa ntrebu inteze, ct sicum: cu vrful dopului, abia umezit, o dra dupa urechi, altaprintre suv itele de la ceafa, alta pe batista, si-att. Parfumul dinpreajma parului, ncorporat n caldul parfum al parului, devinepersonal, ca o emanatie proprie, si totodata r amne departat debuze, lasnd sarutarilor aroma lor acrisoara, nealterata de nimicst rain.l nvatase de asemeni sa nu-si lase brutalizat parul defoarfecele si conceptii le estetice ale barbierilor. Astfel, gratiesfaturilor ei, parul lui Danut, piept anat n sus, crestea natural sibogat pe tmple, pierzndu-se dulce, nesimtit spre umer iiobrajilor, nu oprindu-se brusc, taios, n linii geometrice, lngaureche. Absenta a celei embleme barbieresti ? desen facut cuecherul parca ?, att de frecventa la ma i toti barbatii, lasa obrajilornealterat plinul copilaresc, salbatacit putin, dnd impresia caselorcu zulufi de vita salbateca pe tmple. De asemeni, la ceafa, paru l ngaduit sa creasca pna acolo unde se opreste firesc, nflorit nrasuciri moi, pe car e foarfecele abia le scurta, mpodobeagropita de sub care porneste gtul ? gropita m inciunilor, ncopilarie, a sarutarilor, n adolescenta ? umbrind-o putin, facndsa par a si mai albasimai lina linia care aluneca spre umeri,neteda ca prefirarea unei ape pe o marmura.Si acuma, n ultima noapte petrecuta mpreuna, asupradespartirii, a r fi vrut sa-i dea sfaturi care-i strngeau inima.O smuncitura a trenului i cutremu ra. Danut mormai prinsomn, ntredeschise buzele, le nchise pe rnd si adormi din nou n caldul adapost.? Copil!Acelasi lucru i spunea Danut ei: "Fetita mica". Ce copil era nca! Ce usor putea fi nselat de aerul dezarmat al femeilor! Ctacredulitate n gel ozia lui vesnic banuitoare si att de usor nvinsa!Daca i-ar fi spus cineva, daca ar fi cutezat sa-i spuna cinevaca Adina-i o "femeie rea", l-ar fi sfarmat.l vedea cu pumnii ridicati, barbat n splendoarea mniei. Sitotusi era o "femeie rea".i dezmier da fruntea.Stia, ea mai bine dect oricine, ca n mintea lui Danut nfatisarea ei de c opil, de fetita, era o cauza permanenta de ncredere invincibila n puritatea ei. Si totusi, cte femei, cu ea nfrunte, n-aveau pe fata teribila candoare a copiilor!Ar fi vrut sa aiba curajul sa-i spuna: "Danut, nu crede.Pazeste-te. Nu dezmierda a ceiasi sni de mai multe ori. Schimba,Danut, femei dupa femei, nu te atasa de nici una. Femeile-s crude", si aminti fericirea ei cnd Danut suferea n bratele ei, sice usor, dupa ce -o brutalizase cu vorba, o adorase ca pe-omucenica...? Bietul Danut!..."Femeiles crude. Uneori le place sa chinuiasca, mai multdect sa iubeasca. Si tu, Danut, e sti asa bun de chinuit! ti sadeasa de bine cnd te framnti, cnd ameninti, asa-i de fr umoasamnia ta! Si asa-s de dulci obrajii tai, buclele tale, buzele talecnd plngi pe snul gol"... Stia, nu se putea altfel, c-or sa-l do-reasca multe femei, c-or sal iubeasca multe, ca multe or sa-lchinuiasca.Numai fetitelor de pension le place calmul idilic. Femeileadevarate doresc vntul: masculin, pasionat, primejdios ?fu rtuna. Si ct de minunate erau furtunile lui Danut! Furtuni nlivezi bogate; numai c aderi de fructe: culori n iarba si aromerascolite. Ar fi vrut sa-l iubeasca si sa -l chinuiasca ea singura,numai ea... Nu rascumparau, oare, veghile devotate si n estiutede el din timpul noptii, toate rautatile, toate perfidiile?Inima ei simte a apropierea altor femei de trupul adormit ?simtea umbra lor aplecata pe inima e i ? de trupul caruia idaruise vibratia dragostei.Nu era Danut copilul ei? Nu refa cuse ea trupul lui? Altele i-lvor lua...Danut o iubea. O iubea?... ntia lui dragos te, raspntiacelorlalte.Cunoscuse si ea, ca toti, ntia dragoste, deznadejdea cuhohot e de plns a despartirii, dorinta, din ce n ce maisomnolenta, de moarte, care, ca u n cordial amar, desteaptaapetitul sporit pentru alte si alte iubiri ? si orgoliu l primelorsuccese, si falsa blazare timpurie, si curiozitatile ciudate...Nu pute a renunta la Danut... cu totul. Cnd l va revedea l vagasi poate narmat cu experienta altei sau altor femei, mai putincopil...Ise strngea inima. Ar fi vrut sa aiba cu rajul sa-i spunatot, tot, tot: ct de primejdioase-s femeile, cum usuca, lacome ca nisipul, ct snt de viclene si de lucide; ca au mai multesinceritati, pe cnd barbati i n-au dect una, sau, daca ncearca siei sa aiba mai multe, snt simulacre artificial e, care nu pot nsela... mai ales pe femei. Ar fi vrut sa-i spuie tot... Sa-i spui etot? Sa-si faca portretul ei? Sa-i dovedeasca "ticalosia" ei ?cuvntulera al lui Danut si-i rasuna cu accentul lui ? sa-ldezguste si sa-l ndeparteze de ea, ca sal fereasca de altefemei? Nebunie...Si nici n-ar fi fost n stare. Simtea lamurit c

a n-ar puteadestainui nimanui ceva despre ea. Nu era discretie, nici pudoare: neputinta.Cu Danut era ntr-adevar o fetita curata: nu-l mintea, nu-lamagea. Asa era pentru el si cu el. Cum sa-i spuie ca e oticaloasa, cnd pentru el, n clipa cnd i-ar fi spus asa ceva, ar fifost pura cum i-ar fi fost si fata si sufletul atun ci! I-ar fi spus ominciuna aratndu-iacel adevar,si Danut n-ar fi crezut-o. O ncerc are de sinceritate, inutila, cu sunetul glumelor de prostgust. O ponegrire never osimila... O ponegrire: Adina lui Danutera asa cum o iubea el. Mai erau si alte Adine, dar straine de elsi deei.Atunci cum sa-l pastreze pe Danut? Cum sa-l fere asca decelelalte? Cum?... Nu plngnd... l iubea att de mult si-att decurat, nct uitas a peste o saptamna pleca n strainatate, pesocoteala altcuiva, oare o nsotea... Danu t, fireste, nu stia nimic:nici ca pleaca, nici restul.Cum sa-l pastreze pe Danut ?Scrisori? Sa-i scrie? Nu. Hotart nu. O data numai i scrisese,fiindca se temuse ca n-are s-o mai iubeasca, si-si pierduse capul.Imprudenta pe care o regreta. Sing urul ei stil era trupul, pe care-l mnuia cum vroia. Nu stia sa scrie. Tot ce pune a pe trup cadeabine; pe hrtie, nu. Olandele, matasurile, batistele, postavurile s isuplele tesaturi, culorile si liniile deopotriva se nsufleteau nmnile si pe trupul ei; cuvntul, nu. N-avea darul de-a pune ncuvnt nici bataile inimii, nici ngemanata curba a snilor, niciculoarea ochilor, nici lumina parului. Nu stia sa pudreze cuvn tul,nici sa-l mbrace astfel nct mai attatoare sa-i fie goliciunea, nicisa-i dea desc urajarea umerilor,nici candoarea buzelor, nici ritmulcoapselor, nici parfumul pa rului.Lebada cu nobile arcuri pe apa, devenita gsca obeza peuscat ? se simtea rid icola n scrisori, de dragoste, fireste.si dadea seama ca mai ales lui Danut nu tre buia sa-i scrie.ntre Danut si trupul ei, ntre Danut si sufletul ei, numaiamintiril e lui trebuiau sa fie. Scrisorile ei puteau sa-l faca sazmbeasca, sa se jeneze. T rupul ei, era sigura, va ramne flacara n amintirea lui. De trupul ei nu se temea n ici n oglinda, nici namintirile barbatilor.Sa-i trimeata uneori fotografii: de pe o plaja, dintr-un parc,dintr-un port... si aminti de plecarea ei... Cum o sa prim eascaDanut vestea plecarii?Sa nu-i spuie?...Se despartea de el mai greu dect crez use. Aveau dreptateprietenele ei... Se atasase prea tare. Iubea...?mbatrnesc?Se si mtea singura. Lacrimi dese-i izbucnira pe obraji.Dinti acoperi pieptul lui Danut, iarasi dezvelit; apoi si duse batista la ochi, ca sa opreasca lacrimile care-i osteneau fata si-ipatau bluza .*Mircea adormise n aerul tare al bucuriei.Amagitoarea dimineata a lunii, albindu -i pleoapele, l facu saclipeasca. Nu auzi tusa familiara n miez de noapte a tatalu i, nicicucosii la fereastra. Horaitul lui Aron Rosenzweig l linisti.Leganarea vag onului cerca sa-i cuprinda si sa-l adoarma din nou,dar ceva l tinea treaz: o ciud ata miscare a sngelui, o ciuda mpotriva Adinei... da! Adinei! pe care o visase... Extraordinar! Ovisase pe AdinaStephano!Se destepta de-a binelea revoltat.O visas e pe aceasta doamna! Era zapacit ca fata de oformidabila necuviinta. ndraznise fe meia ceea!... Vis...Vis? O spaima-i cutremura mima. Avea agatat n nari, vivace,ca o prafuire de polen, vibratia unui parfum cald de femeie. Eracineva strain alat uri de el, pe aceeasi canapea? Venise Danut cuAdina n compartimentul lui?... Nu s -auzeau nici vorbe, nicisarutari.ntredeschise genele spionnd. Tremurul privirii i c ernuimaginea unei femei care se pudra privindu-se n oglindasacosei.Respira. Nu er a Adina. Femeia de alaturi era bruna si avea bluzarosie.Ce idee! Sa te pudrezi n tren, n plina noapte, prin ntuneric!Ciudata femeie! Poate ca toate femeile fac la fel... Oare? Siacasa la ele? Oare se scoalaaiapat, prin ntuneric, n camesadenoapte ...Ocoli imaginea femeii care se coboara din pat despletita, ncamesa stravezie, c u picioarele goale, ntinzndu-se... A! Nu era o nchipuire de-a lui. Se linisti. Zari se asa ceva pe o carte postalailustrata, ntr-un debit de tutun. Revazu cartea pos tala intenscolorata. Atunci cnd o vazuse o privise distrat, n timp ce-sistrngea mar cile cumparate. Avea un zmbet... "provocator": asase spunea. Ce comicarie! Te sco li din pat somnoros, te-ntnzi,casti si zmbesti provocator! Fals! Era stupida carte a postala!Ciudat!Ct de bine-iretinuse toate detaliile! Vedea panglicutele rosii c afocul, care nzorzonau margina mnicutelor scurte si broderiile ?tot cu panglicute, dar albastre ? de pe pieptul cu sni"provocatori", asa se spunea... Privirea i se cobor brusc n josulcartii postale din amintire:Tendre rveil.Acesta era titlulcompo zitiei stupide, vulgare. Cine poate da bani pe astfel deorori? ? Daca-mi dai...? Prinde-o; da sa nu te uiti!O prinse. Dincolo de rogojini, Ro dica era goala; picaturilecurgeau rotund pe trupul ei...? Puiu, du-te si vezi ce

face mama.Vorbise Olguta.ncaleca pe bicicleta si porni.Intra n casa. Doamna Delea nu cnta.Caisa, pe care n-o muscase, era calda n mna si, dincolo derogojini, Rodica era goala... Trecu din odaie n odaie. Casa desarta, storurile trase.Penumbra raco roasa pretutindeni. Usa odaii Olgutei era ntredeschisa.Se opri: n genunchi, Sevast ita ceruia podele. si cruta sighetele, si ciorapii, si fusta. Se tra n genunchii go i, frecnd dingreu.Puiu intra.Sevastita ntoarse capul.? Mata esti, conasule?? Eu.Se aseza pe marginea patului.Sevastita si vazu de treaba.Din fata, i vedea miscarea snilor plini, cutremurati de gestulsacadat al minilor; din spate, pulpele pietroas e subt pielita albaeu vine albastrii.Se scula, facu doi pasi, ocoli o mobila, se duse la geam, miscastorul...? Nu-s muste, constata Puiu admirativ si congestiona t.? Nu-s, c li-alung!Se plimba prin odaie.? Nu esti la gioaca duducilor?? Nu.? Ai ci-i racoari.? Da.Se ndrepta spre usa, o nchise discret, rasuci cheia, onctuos.Sev astita ridica putin capul.? Da ci faci?? Amnchis-o.? Da la ci?? Asa!? Daca vini c onita s ni gasasti?? Ei!? Apui, ei!Se aseza din nou pe marginea patului. Sevastit a freca maideparte, clatinnd din cap. ? Sevastito!? Sevastito...? Zi, c ti-aud!? ...? Valeu! c tari ma mai dor salili! ofta din senin Sevastita, ndoindu-se pe spate ca subt kilogramele unei sarutari. ? Te dor salele?Sevastita ofta, fara sa-i raspunda, din nou ndoita asuprapodelelo r.Mirosea tare a terebentina. O musca, una singura, facuzgomotul infernal al mus telor solitare ntr-o odaie n care tacereae amenintata deceva.Puiu se apropie de Se vastita.? Da ci-ti vini?? Ei, sazi! Nu vezi ca am treab! Amu ti ardi di gioac!Puiu se ndeparta.Sevastita freca subt pat.Ise vedeau numai picioarele n ntregime goale, cu pulpele prea alb reliefate pe roseata lucie a podelelor.Puiu privi spre usa, spre fereastra, spre patul gol...Sevastita iesi de subt pat cu fata capsunie, cu tulpanulstrmb. si sterse naduseala, trecndu-si cotul peste fata.? Sevastito...? Ia ca aud!? Na-ti o caisa.Sevastita l masura lung, se codi, si lua cu fereala fructu loferit.Puiu se ndrepta spre usa, nvrti cheia o data, de doua ori...? Da la ci-ai m ainchis-o?? Nu-i treaba ta!Si-i trnti usa-n nas.*Alt strung rotunjise trupul Rodic ai, altul netezise trupulOlgutei.Trupul Rodicai parea harazit liniei orizontale, pe care ar fi nfrumusetat-o cu belsug de rotunjimi, cum nfrumuseteazadealurile cu rbe, valurile pline, ronda leganare a grnelor siprelunga plutire aplecata a zboru rilor ntinsurile plane alepamntului.Trupul Olgutei purta avntul si vigoarea ascutit a a verticalei:plop vibrnd spre cer, din lenea privelistelor toropite. Trupul Rod icai chema mnile, ca viile culesul; trupul Olgutei,sageata, puterea bratelor de a rcas. Alaturi de Olguta, Rodica parea grasa, si nu era. Nici pulpele,nici soldurile, nici mijlocul, nici umerii, n-aveau dospirea puhavaa grasimii femeiesti. Pietro s ? trupul era rotund.n curbe dulci?snii erau tari.Feminitatea, desi pare, nu e o n grasare, ci o mplinire atrupului de fetita. O amfora nu e grasa, e din plin si ro bustrotunda.Fetitele par slabe fiindca nu-s nca femei; femeile par grasefiindca n u mai snt fetite.Dar o femeie zvelta, altfel e zvelta dect un baiat. Alaturi deRod ica, Olguta parea croita baieteste, ? si nu era.Amagitoarea repeziciune a formel or ei, daca n-avea nici omoliciune din pricina muschilor caliti amanuntit n sport uri, n-avea, deopotriva, nici o asperitate, nici un unghi brusc, nici oduritate atletica.nalte, cu glezne subtiri, pulpe lungi, genunchi rotunzi sicarnosi ca pie rsicile, picioarele cnd rasareau n mers, din rochie,erau prea sprintene ca sa para slabe. Dar de la genunchi n sus,liniile care se naltau spre coapse, pastrndu-si sp rinteneala,capatau o abia simtita ndulcire, un plin, ca aburul nevazut, care,dimp reuna cu lumina soarelui, ndulceste, toamna privelistelecele mai aride.Mici, snii nu erau de copil. Erau miei. Din acei sni rari, care-ndeclinul vrstei nu se ngreoai e, abatuti, ca pnzele din care vntula cazut, ci drji ca prorele sfideaza calmul ani lor morti. Sni carepar de copil, la saptesprezece ani, nsemnati cu roz de petunii n vrfuri, dar care ramn de copil si la patruzeci de ani, mai dulci, nduiosati parca, vesnici n mnile dragostei ca rozele Iericonului.Sni cu pueril relief, care, mbalsama ti pe pieptul mumiiloregiptiene umilesc, prin milenii, snii vremelnici ai femeilo r dinviata.Dar mai pretioase dect toate celelalte erau liniile spinarii, dincoaps e pna-n umeri. Se naltau, ca ciocrliile n soare.Multe trupuri par zvelte, vazute din fata, dar din spate,putine. Cele mai multe pastreaza, de-a lungul anilor, aplec areabancilor scolare, neobservata n copilarie, din pricina vivacitatiimiscarilor. Fetele tinere si poarta timiditatea n spinare: debilagrbovire; sau impertinenta: t

antosa mpietrire. Cusutul hainu-telor pentru papusi, apoi pentru barbat, apoi pen tru copii ntretinsi sporesc mereu aplecarea spinarii.Adolescentii, deveniti barba ti capata ori aplecarea grijilor si apreocuparilor, ori feluritele grboviri profe sionale, ori poartagreoaia voinicie a pieptului atletic.Viata apleaca spinarile. Cochetaria, ca si corsetul, nu da zvelteta spinarii ? acuza numai, provocator, soldurile si rotunzimile care le unesc. Privirilebarbatilor , cnd urmaresc femeile cu mers cochet ? femeile care"se tin bine" ? coboara ameti te spre solduri, nu se urca spreumeri, nviorate, ca atunci cnd privesti izbucnirea unui jet-d'eau.Rareori capetele se ntorc pe strada urmarind o femeie, ca saprive asca altceva dect gleznele spre pulpe, sau mijlocul spresolduri ? fiindca rare snt spinarile care, biruind coapsele fe-cunde, se nalta. Nici educatia sportiva, nic i vointa cochetariei nupot da spinarii, nici nsufleti acea linie de imn pur. E un darharazit tuturor trestiilor ? care n adieri abia se ndoaie, alene, nvrfuri parca, ferindu-se de sarutarea vntului delicat ? dar ra-reori trupurilor omenesti. Iar cnd l au, mersul lor e o dantuire,oprirea lor ? o vibrare de naltare. Acele trupuri biruiesc simodele, si imperfectiunile mbracamintei. Mereu snt goale cavntul, sub o risice vestmnt, n suverana lor desavrsire. Matasa,catifeaua, salul venetian, tricou l de baie sau crpa zdrentuita vordeveni egale, mbracndu-le. Niciodata goliciunea ac elor trupurinu va fi indecenta, cum a statuilor scoase din valuri nu-i.Spinarea si o serpuire abia destainuita n miscarile trupuluilung feminizau adnc trupul Olgu tei. Alaturi de franca si vaditafeminitate a Rodicai, feminitatea Olgutei destep ta spaima, caondularea de boa a vijeliilor n calmul marilor adnci.Olguta avea ochi negri; Rodica, buze rosii.Dar amndoua rdeau cu hohote. De ce? Fiindca unul dinoga rii Olgutei, abia desteptat din somn, clampanise ca falcileunui craniu, pentru o musca imaginara si, dezorientat,stranutase cu capul strmb ? tmp.*Monica, premerga toarea carutelor, adusese o veste carerascolise toata curtea.?TanteAlice, nu sti i, a venit Danut!? Puiule, a venit Danut!Prin Sevastita, Anica si Profira vestea tropai spre bucatarie,unde, pe loc, lasnd bucatele sa arda si oalele sa danseze, baba si puse un sort alb si o broboada alba si alerga spre poarta,urmata de cni, pisici, gnsaci, gaini, mprastiind zboruri dehulubi, ggituri, macaituri, miorlaituri, piuituri si latraturi ? attde formidabila printre vietatile ograzii, nct parea un ghetarplutitor cu papuci.Prin Puiu, ncalecat pe bicicleta, vestea vji spre "Muscava duva".O data vestea aruncata ca o primavara asupra casei, Monicaporni, tot calar e, sarentmpine pe craiul Medelenilor. Cu toata aversiunea pentru arsita si colb, doamna Deleanutrecu pragul portii s i porni precipitat pe sosea, spre norul decolb, nimb n ochii ei.De data aceasta P uiu se simti superior Olgutei. n fatarogojinilor se opri, ncalecat pe bara bicicle tei, rezemndu-sivrful picioarelor de pamnt.? Olguta! Olguta!? Cutulachi, unii oamen i vad dublu, tu vorbesti dublu.Numeste-ma o data numai: nu-s cuc!? Olguta, da am o veste nemaipomenita!? Ai facut echilibru-n mni pe bicicleta?? Ba nu.? S-a ouat Leila?Rodica bufni de rs.Puiu zmbi compatimitor. Dar nu putea tine-n el vesteaexp loziva..? A venit Dan.? Cine?? Dan.? Metaforel?? Dan.? Cnd? Cum? Cu ce?? Uite-acu ma, vine cu caruta. Monica a venit calare nainte.Ma duc...? Stai, nu te misca! ti pa Olguta cu tonul hotilor cndcomanda: "Sus minile.ntr-o clipa si trase rochia, pe d os, ncalta papucii de tenis,fara ciorapi, omitnd sa-si lege sireturile, uita sa-si scoataprosopul rasucit n turban pe cap ? si rasari dezmatata n fatalui Puiu.? Des caleca.? De ce?? Imediat.Puiu descaleca.Olguta-i ncaleca bicicleta si, subt ochii uluiti ai lui Puiu, pornisageata, turc la cap, derbedeu la picioare, urmata de salturileogarilor albi.Rodica se mbraca amanuntit. Printr-o crapatura a rogojinei ,Puiu o urmari tragndu-si ciorapii, punndu-si camesa...Pentru ntia oara Rodica vazu ce lipsea cabinei de baie:oglinda. Stia totusi, din oglinzile retrospective, ca m bracatul ngraba si pieptanatul la fel, n-o dezavantajau. Dimpotriva: obrajiisnt ma i rosii, de emotie, parul ciufulit pare cret...Si simti de asemeni lipsa unei al te oglinzi la Medeleni: unbaiat mai mare dect Puiu. De asta poate regreta oglinda n care Troitele rasar calatorului la raspntii de drumuri. Tot la oraspntie rasariseTro itaeroului lui Danut: la ncrucisareacopilariei cu tinereta. Troita era zarzarul s i fata, dimpreuna, cacizarzarul, cu albul lui hohot, acoperea tocmai fereastra o daii undeera fata cu ochii verzi ca frunzele, cnd floarea s-a scuturat.Subiectul nuvelei i venise fulgerator. ntr-o dimineata cufosnete galbene si limpede chilimba

r de soare Danut sedesteptase auzind o ciocanitura la usa. Intrase Gheorghita.? Conasule, mi-o spus duduia Monica s ti trezasc, c-o nfloritzarzarii.Gheorghita-i a ducea de la Monica o creanga de zarzarbifurcata ramuros cum snt coarnele cerbilor batrni, nflorita, nflorita n plina toamna. n clipa aceea, la ferestre zmbirapovestil copilariei, sl Danut era frumos de fericire, ca un copilcu cercei de cirese. To ata dimineata se plimbase cu Monica prin livada. Nu nflorisera toti zarzarii. Num ai unii, mai timid dect primavara, cuparfum mai suav, ca o amintire mpaienjenita a celuilalt, ncrezatori si zmbitori ca niste copii veniti n camesi de noaptesa se nca lzeasca la focul toamnei.Se scuturau frunze, plutea parfumul amar al toamnei, pe cerul albastruserpuiau crduri calatoare ? dar nflorisera zarzarii.Danut avea ncntare a aceluia care ar ntlni ngeri n drum.Nu-i venea sa creada. Zmbea. Apuca mna Monicai, strngea, olasa, ca sa pipaie cu vrful degetelor crengile nflorite. Se ntmplase un mi racol n livada si altul n inima lui Danut.Erau att de frumosi zarzarii nfloriti n toi de toamna nctDanut nici nu bagase de seama ct de frumoasa era Monica, subtalbastru l mai nchis al cerului, care-i facea parul mai auriu ? deun auriu primavaratec ? si-n preajma zarzarilor bucuriei, care-ifaceau obrajii mai rumeni. Trziu, dupa o dimineata ntreaga de zarzari, soare, zmbete siexclamari, lui Danut i venise sa scri e, Monicai, sa plnga.Era sfsietoare bucuria acelei diminete, lac blond cu usoaradra de spuma a zarzarilor, ca si cum un nger nevazut ntr-obarca stravezie si-ar fi mu iat degetul n apa, nsemnndu-sitrecerea prin melancolia toamnei.Dupa-amiaza, Danut s e retrasese n apartamentul lui. Monica i preparase, n ascuns, un pahar mare de cafe a neagra.Nu scrisese nimic n dupa-amiaza aceea. Vorbise cu Monica.Uitase sa se pi eptene. Numai noduri castanii si aramii, parul iera ca si sufletul: tumult, dans, spirala deasupra unui zmbet.? Monica! Monica! Sa iubesti un zarzar!? Sa crezi ca -l iubesti.? Da. Sa crezi ca iubesti un zarzar! Ce poate fi mai delicios? mai delicat? mai proaspat? Adorabila confuzie a copilariei n fatadragostii... M onica, l vezi pe baietel, dupa o noapte de nesomn,cu parul si pelerina stropite d e petale... de petale albe ca noitelepe o unghie de copil... vaznd deodata zarzar ul care a nfloritpeste noapte, lnga el, la capul lui, fara ca el sa stie... Soarel erasare. Zarzarul e alb si soarele l sufla cu margean ca obrajiifetitelor cnd se r osesc. Baietelul vrea sa plece, fiindca e tristdupa o noapte de singuratate si n esomn. Cine-l cheama dinurma? O bataie de inima, ca atunci cnd ti rasare dragostea . Se ntoarce, priveste... Ochii lui, Monica, n care un zarzar nflorit seoglindeste alb si roz, ca un nour pe obrajii dragostii... Se repede.Pelerina-i cade. Vrea s a sarute, sa strnga n brate... Monica, sasaruti un zarzar si sa crezi ca saruti! S a ai o creanga n brate sisa crezi ca iubesti! n clipa aceea, Monica, ngerii snt apro ape,livada e mai alba, se ntmpla un miracol: un copil a sarutat unzarzar! Zmbeste c erul. O sarutare a rostogolit petale albe...Simti, Monica? Trebuie sa cnti n clipa aceea. Soarele, cerul,pomii trebuie sa cnte ? sa cnt. S-a ntmplat un miracol pepamnt ! Livezile nfloresc n cor. Totul e copilaresc. Albinelemurmura. Soarele se nalta ma i sus. Un copil a sarutat un zarzar.Pamntul e un nceput de poveste...n dupa-amiaza aceea, titlul nuvelei ? caci Danut o numeanuvela ? fuseseUn copil a sarutat un z arzar! Toate cntau n dupa-amiaza aceea. Totul era copilaresc.Pamntul era un nceput d e poveste, caci un copil sarutase unzarzar: Danut, ntr-o clipa n care toate livezi le lumii albira, se-mbujorara si se scuturara, roiuri-roiuri, o sarutase pe Moni ca:obraz alb n galben asfintit de toamna, cu genele prelungite dedoua lacrimi...* Eroina lui Danut avea ochi verzi si parui negru.A sarutat-o pe Monica Danut, sau nalucirea unui zarzar nflorit?Blnda ca de obicei, Monica era trista ca de obicei, dar nimeninu stia, caci Monica zmbea ca de obicei.Danut era absorbit de nuvela.* Cunoscuse Danut pna atunci ce nseamna bucuria de-aastepta o metafora. O astepti: v a veni din cer sau din pamnt? tibate inima. O auzi apropiindu-se n bataile inimii. Si deodataeste.O vezi, noua ca o alta planeta n care traiesti, a ta totusi. Era lnga tine, dar vine strafulgernd prin cosmice spatii. Luceafardesprins din cerul care esti tu nsuti, oprit si cules ca un fructscuturat de mna ta.Dar nu cunoscuse nca Danut fericirea de-a astepta un om. Unom! Alt om dect tine, avnd un suflet, al tul dect al tau, imens casi al tau. Nu-l cunosti. Nici numele nu i-l stii. Nu l-a i vazutniciodata. Ti-e strain. E o respiratie n ntuneric. Nimic alt. lastepti. Se a propie cu pasul lui. ti bate inima ca atunci cndcineva vine spre tine prin ntuneric . Cine-i? Cum e? E n afara ta?E nlauntrul tau? De unde vine?Ce s-a ntmplat! Nu mai e sti. Ca o pulpana nvaluind subittrupul care-o poarta, ntr-oizbucnire de vnt, blndsi

naprasnic te-ailipit de el. Esti el, din cap pna-n picioare. Esti n sufletul lui, estiprivirea si vorba lui. Te-ai pierdut n el. Straveziu ca aerul, l mpresori.Epriz onierul tau. Crede ca-i liber, crezi ca esti liber,dar te-a furat si l-ai furat. Solemn ca dezmortirea ntiului Adam, un om a intrat n viata,din tine si prin tine. T otusi eel.Nu esti stapnul lui. Ai vrea sa fiebun: e rau. Ai dori sa fie frumos: e urt. L-ai vrea generos: emeschin. Uneori se preface, nselndu-te chiar pe tine; si cu tinee fatarnic. Ti-e drag fiindca-i al tau, dar te temi de el, fiindca-i el,s i esti mndru de el, tot fiindca-i el. l simti mai destept dect tine.Daca l-ai ntlni n viata, te-aiteme deironia lui si l-ai ocoli sau l-aidusmani. Femeie, o simti pri mejdioasa, nestatornica, do-minatoare, cruda, indiferenta fata de cei care-o iub esc,ademenitoare pentru ceilalti pna n clipa cnd, vnati. i zvrle ntolba, dezgustata. si feminitatea ei e nsufletita de tine, tedepaseste. n viata te-ar nfrnge. Slab si c redul, n viata te-ai ncrede viclesugurilor ei, desi din mintea ta-s desprinse, din tinevenindu-i puterea.Inconstient, n tine se urzesc treptat, de la sine, faptele creaturilor tale. Vointa ta abdica, se preface faramitndu-se nzeci de suflete si, m binndu-le delaolalta, curge cu ele si cuvremea: destin. Esti copil, esti tnar, est i batrn, esti fetita,femeie, esti cne si esti cal, esti pasare si cer, esti iarba, livada,padure, umbra si-ntuneric, esti biserica si cimitir, si esti timpulcompu nnd si descompunnd viata, cu mii de miscari si mii deneclintiri.Unde esti?Moarte s i nviere n toti si tot, esti Dumnezeu; n afara de tine,spatiu, respiri. Esti nsusi e chilibrul involuntar si inconstient alfericirii.Danut era fericit.Afara era toam na; el traia n primavara. Ultimele zile alevacantei: el traia liber la nceputul va cantei de Pasti. Dezrobit de realitate, traia n halucinanta realitate a fictiunii, cu soare deapril n livezi apriline.Scrisul de pe fiecare pagina avea alta fizionomie.Uneori cuvintele avea u oblicitatea impetuoasa a ploilor,torentiale. Dese, grabite, alergau, ritmate d e aceeasi emotievertiginoasa, n care bataile inimii erau fulgere.Alteori, siruril e de cuvinte sovaitoare ondulau neregulat, caserpentinele crdurilor pe cerurile d e toamna. Lungile respiratiiale melancoliei erau desemnate n chiar linia cuvintel or care-oexprimau.Alteori, literile se micsorau delicat, grupndu-se n siruri demar gelute rotunde, clare, dar microscopice, pe care-ti venea sale culegi cu vrful un ui ac fin. Acele cuvinte povesteau cum douafetite mici si culcau papusile. Cinci ani aveau fetitele, cinci aniaveau cuvintele minusculare, care se jucau de-a som nul cufetitele si papusile.Alteori, cuvintele pareau scrise-n salturi. Lipseau l itere.Liniutele, apostrofele, virgulele dispareau: eroul sarutasezarzarul de la fereastra, si pierduse pelerina si fugea nebun prinlivada, uitnd ortografia si pun ctuatia: iubea.Ispravise partea ntia, cea care ncepea cu un zarzar nmugurit si preze nta unei fete necunoscute n casa parinteascaa eroului-licean, unde si el si petrec ea vacanta de Pasti ?culminnd n nflorirea de peste noapte a zarzarului si nsarutarea din zori.O data cu partea doua, schimbase titlul. DinCopilul care a sarutat un zarzar,deveniseTroita.Pe cine iubea? Pe zarzar sau pe fata cu ochi verzi, din od aia lafereastra careia era zarzarul? ncepuse rivalitatea dintre unzarzar si o fat a, pentru inima unui copil naiv: copil. Danut vroiasa analizeze sau, mai exact, sa desfasoare din primavara nprimavara, din nflorire n nflorire ? rasturnnd clepsidra tim-pului cu albe flori de zarzar n loc de nisip mort ? emotiileeroului sau n fat a zarzarului nflorit, de pe cnd era copil mic,lector de povesti, pna cnd, licean n va canta, se desteptaseiubind, fara sa stie pe cine. Daca nlatura din minte poemulna scnd, si daca examina schema, dezbracnd-o de emotie, i separea absurd si neverosim il ca un baiat ? orict de copilsi orict depoet ar fi fost ? sa poata crede ca iube ste un zarzar, orict decontopite ar fi fost florile acelui zarzar cu nsusi chipul femeiescpe care-l ascundeau n livada ? fiind n fata ferestrei ? si nsufletul eroulu i, fiind n fata dragostei. Atta candoare nu eraadmisibila. Eroul juca un rol ntr-o piesa gratioasa, dar juca unrol. Totusi, Danut nici nu mintea, nici nu "facea li teratura", creind un conflict sufletesc din aceasta confuzie, dnd realitate rivalitatiidintre zar zar si femeie si lasndu-l pe erou sa se clatine, ntocmaica zarzarul ncarcat de floa re, cnd spre fereastra, cnd sprelivada.Din copilarie, lui Danut "i batuse inima" pe ntru zarzari.Pentru majoritatea oamenilor si poetilor primavara e verde. Ochiive rzi pe care-i deschide primavara subt cerul din nou albastru.Codrul nverzit, iarb a ncoltita, grul rasarit. n mai toate inimile siliteraturile, semnul primaverei e v

erdele crud, fraged, racorit numbra si aprins n soare.Desigur ca toti cnta si slave sc si livezile cu floarea lor delumina si cntecul albinelor culegatoare. Dar verd ele domina. Tuturora le place mai mult trainica unda de verde a primaverii,caci vara n care se revarsa tot verde e, dect spuma vremelnicaa pomilor O clipa nfloriti , verzi si ei apoi.Si chiar cei care se opresc n livezi, privind si ascultnd,cntnd s i descriind, nu fac nici o deosebire ntre zarzar, piersic,mar, cires, par, gutui si toata felurimea pomilor care alcatuiescbuchetul de mireasa al primaverii.Pent ru Danut, nsa, primavara nu era dect o singura clipa:aceea cnd zarzarii, fara de fr unze, numai flori albe, au nfloritdeplin. O emotie ? ca frica unei sarutari sau a mintirea ei ? leda o umbra trandafirie pe obrajii albi. Zmbesc. Rd. N-au frunze.Ve rdele nu se presimte. Alb pur, n stranele trunchiurilor.Candoare luminoasa." Lumi ni de luna si de zori, roind n clartumult. Margean palid cu vinisoare roze. Bluze de vara cudantele, n care tinereta unui trup e unda vag purpurie-ncntare pufoasa n fata cerului albastru. Pomi ngeresti.Parfum prea copil ca sa fie parfum. Zmbet n pe tale, zmbet nmiresme. Zarzarii. Nume plin de albine. Petale care cad, plutind,zbor ntors spre pamnt. Suspin naiv al primaverii. Cnd zarzariiau nflorit, primavara are rochita scurta si se duce la biserica.Dar zarzarii nu-s dect o clipa ntre clipele primaverii. Au nflorit: alb culminant. Si-n seara aceleeasi zile albul a ostenit, ounda galbuie a ntristat rozul. Copilaria albului, deodata, a mbatrmit. Vin frunz ulitele: roi verde. ngerii din jurul zarzaruluiau zburat, lundu-i vaporosul nimb. A ramas pom ca toti pomii,robust n haina verde, pe pamntul negru: dar un zarzar de lumina s-a stins ntre crengile lui.Cine-a iubit zarzarii a cunoscut melancolia ad orabila sisfsietoare a acelor visuri de tinereta, cnd ti apare n rochitaalba fetita moarta pe care-ai sarutat-o o singura data, facndu-tesa respiri o clipa parfumul ei de par, de soare si de copilarie.Nu era nici metafora, nici alegorie, nici ef ect de siropoasaliteratura, ndragostirea eroului din poemul lui Danut de un "Draga Monica,Da-mi voie sa-ti multumesc si sa-ti cer scuze. Abia cnd amajuns l a Bucuresti, am nteles ratiunea invitatiunii tale de a-tiscrie de aici din cnd n cnd . La Medeleni, am crezut ca e osimpla gentileta, o atentie pentru cel care pleca descurajat. Ajuns aici,d upa cteva zile de izolare sufleteasca, mi-am dat seama ca singura bucurie la care mai puteam aspira era aceeade a scrie la Medeleni. Cu i? Olgutei?stii prea bine?n-as fiavut curajul. Dupa o vacanta ntreaga, abia de ndr aznesc sa-ispun pe nume, si parca tot ezit. Lui Dan? El e prea ocupat cu cescrie ca sa se intereseze de altceva n afara de eroii lui. Singurafiinta de la Medelen i care ma invitase sa-i scriu?altfel n-as findraznit ?si care mi-ar fi cetit scri soarea cu aceeasi bunatatelucida si atentaCU care mi primea si confidentele era Monica.nca o data, ti multumesc, si da-mi voie sa admir n tine ceamai delicata inte ligenta dinctemi-a fost dat sa ntlnesc. Era sinatural sa n-o gasesc la un barbat. A m bucuria si mndria ca dacanu m-am ntors de la Medeleni cu ce speram?copilareste?cn d am plecat n vacanta, am cstigat n schimb o prietenie dinacelea care te lasa incre dul?cnd le vezi n carti?si evlavios,cnd le descoperi n viata. Sufletul mi-e trist, d ar nu gol. Alaturide mama si de tata, pe care i iubesc, dar de care snt strain?ca toti copiii fatade parintii lor ?te am pe tine, deopotriva deaproape ca si ei n a fectiunea mea, dar legata prin egalatransparenta a prieteniei.Snt n plin examen, f ara emotie si fara entuziasm. Regret casnt att de bine pregatit. Invidiez emotia a bsorbanta acamarazilor pentru care examenul e un joc de loterie. Desigur cafieca re dintre ei a lasat o dragoste acolo unde si-a petrecut vacanta, dar nici o tri steta, nici o reculegere nu-i distrage dinefervescenta scolarului n examen. Un ra spuns norocos la oral iface sa delireze pe coridoare. Fac tumbe, si calca n picioar echipiile, de care spera ca se vor desparti pentru totdeauna,arunca n plafon cart ea obiectului respectiv, fara sa mai tiesocoteala ca prin aceasta diminueaza pre tul oferit de anticar .ntr-un cuvnt, pentru ei unicul dispensator de bucurii siama raciuni este examenul. De ce nu pot fi si eu la fel cu ei? Nici macar nu pot fi camaradullor, desi majoritatea snt baieti cumsecade. Dar ma frapeaza caniciodata vulgaritatea lor. nainte de-a va cunoaste pe voi, osuportam, ma obisnuisem cu ea, o confundam chiar cu nsasiformula veseliei n mai multi. Credeam ca-i singura fizi onomie aglumei si a rsului, aceea pe care o vedeam zilnic la scoala, decnd intram pna cnd ieseam. Olguta mi-a dat un alt criteriu. Amcapatat de la ea notiuneavie?nu livresca ? a exuberantei irezistibile, care-ti schimba ritmul sngelui, facndu-te vesel cumte-ar face tnar:

adevarata ploaie de primavara. Ce exil, Monica,atmosfera liceului, dupa a casei voastre! Rsul Olgutei? pe carede attea ori l aud ?mi pare sunet din alta viata, far a deechivalent aici unde ma gasesc. mi devalorifica?sau mivalorifica exact, pentru ntia oara? pe toti oamenii, toateatmosferele, toate decorurile. Probabil ca marii compozitorimuzicali, atunci cnd asculta melodiile care abia se ncheaga nsufletul l or, daca nu-s complect absorbiti de ele si daca primescsimultan si zgomotele vie tii exterioare, au aceeasi impresie deexil n viata si de trivialitate a lumii n ca re traiesc. Dar acestiaau macar fagaduinta muzicei exprimate! Eu n-am nimic, Mon ica,dect sunetul Olgutei, mereu vibrnd n mine, si izolarea mea printre ceilalti. Snt prizonierul acestei vibratii, pe care numai euo aud, si care, izolndu-ma de ceil alti, ma face sa-i privesc slutiti,fara de bunatate, si sa-i aud barbari, fara d e putere.Dupa cum vezi, Monica, nu stiu sa suport cu barbatiereintrarea n viata. Si n-am, macar, deprimarea aceea violenta?att de minutios reprezentata si analiza ta de literatura romantica?deprimare care se elimina de la sine prin nsusi excesu l care oconsuma. Nici nu simt nevoia sa plng, nici sa nu ma hranesc,nici sa nu do rm. Nici ntr-o clipa nu mi-a venit gndul sa masinucid: ispita puerila, pe care am cunoscut-o odata, si despre acarei romantioasa futilitate mi-am dat perfect seam a cnd amdevenit lucid. Am ramas cum eram si nainte: izolat. Cu odeosebire fundamen tala nsa. nainte, eram izolat de ceilalti dincauza sufletului meu, suprasaturat de lecturi; acuma, snt izolat de ceilalti din cauza altui suflet, care nu-i al meu, pe care-ldoresc si care niciodata nu va fi al meu. Mi-ai spus-o tu, Monica,si-t i multumesc pentruca ai avut o singura data curajul sa fiicruda cu mine,tu, att d e buna.Snt oameni facuti sa iubeasca osingura data n viata lor, si altii facuti sa fie iubiti pentrutotdeauna. Viata a vrut ca tocmaiMircea Balmus, care face part edin categoria ntia,s-o ntlneasca pe Olguta.Nu simt nici revolta, nici amaraciune mpo triva vietii. Olguta?oricum ti-ar arata-o viata, si orice ti-ar fi?e un dar din aceleacu care viata nu-i darnica. L-am primit pe jumatate, cunoscnd-onumai. l voi socoti ntreg fiindcao iubesc.Cti oameni nu-s care iubesc o viata ntreaga amintirea unuimort sau a unei moarte! Ma voi numara printre aceia, si de la ovreme ma voi socoti fericit numai fiindca iubesc. Nu-mi dau seama de masura n care cele de mai sus snt sincere si valabile, dar as dori sa fie.mi displace fanfaronada si grand ilocventa, mai ales cndvorbesti de resemnare, si mai ales cnd ti vorbesc tie, Monic a. Ai deplina libertate sa judeci ceea ce-ti spun si sa-mi mpartasestisi mie aprecier ea ta, de a carei sinceritate snt mai convins chiar dect despre a mea.Totusi, cu n imeni nu mi-e usor sa fiu sincer dect cu tine. Spretine gndurile si sufletul se nd reapta natural, ca floarea-soareluidupa soare, asteptnd sa le luminezi. Cu tine s inceritatea nu e unefort; dimpotriva, reticentele necesare uneori ntre un baiat s i ofata mi par nefiresti si greu de pastrat. De asta ti voi mpartasio observatie la murita abia acum, la Bucuresti.nchipuieste-ti cao iubeam pe Olguta cu mult nainte de-a ocunoaste! Prietenia mea pentru Dan ? adevarata vasalitate ? nu era dect o f orma o iubirii mele pentru Olguta. O presimteam pe Olguta n Dan, fara sa-mi dau s eama, si de aceea, nainte de-a o cunoaste pe Olguta, prietenia mea pentru Dan ave acaracterul unei iubiri. Pe atunci nu-mi puteam explica si eramturburat, ca de u n echivoc descoperit n mine, de emotiile pecare mi le dadea aparitia lui Dan. Ma intimida si eram fericit lnga el, prea fericit, simtind nevoia de-a tacea mai mul t dect aceea de-a vorbi, att de caracteristica prieteniei. Eram sedusde prietenul me u. Si de aici se nastea susceptibilitatea mea pentru tot ce mi se parea ca-l nstr aineaza de mine si deatmosfera de perfecta puritate n care doream sa traiasca?sus ceptibilitate care-l revolta ca o tutela si pe care o trata faramenajamente, bru tal chiar. Aceea e singura brutalitate din partea oricui, pe care am tolerat-o, pe care am acceptat-o, faramirare la nceput, cu consternare mai trziu. Ma repezea,Mo nica, ma maltrata. Uneori nici nu-mi raspundea la ntrebari. Alteori mi ntorcea spat ele. ntr-un cuvnt, ma tiraniza, constient parca de puterea pe care o avea asupra mea. Desi timid, amfost ntotdeauna independent si mi-am aparat independenta cuene rgia taciturna si neta pe care numai timizii o au?o cunosti prea bine?si care su rprinde ca explozia unui pahar cu apa pecei care confunda timiditate cu debilita tea vointei.Totusi, fata de Dan, abdicasem la tot ce, pna atunci, fusesecheia de bolta a constructiei mele sufletesti. De cte ori nu m-amntrebat: de ce? Niciodata n-am avut curajul sa-mi raspund cufrancheta: fiindca l iubesc. Vedeam n aceasta iu

bire nemarturi-sita, o monstruozitate, o aberatie, pe care n-aveam curajul s-o p rivesc n fata, desi, zilnic i simteam efectele. Abia acum midau seama si ma cutremu r, nu fiindca iubirea mea pentru Danar fi avut un substrat echivoc?nu-l avea?dar p entru ca attavreme am putut convietui cu o ipocrizie fata de mine nsumi,neavnd tari a sa o suprim. E actul cel mai urt al constiintei mele:ti-l spovedesc tie, ca sa ma cunosti mai bine. Oare toate marile prietenii dintre baieti au la baza aceeas i confuzie? Nu stiu! n ce ma priveste, simt lamurit ca fara de asta n-as fi avut pentru Dano prietenie d e egala intensitate. n prietenie, darul sufletesc, deo parte si de alta, trebuie sa fie complect si egal. Dan nu stie sadea: el accepta. E prea distrat ca sa fie capabil de amanuntituldevotament ai prieteniei. E prea lenes sufleteste, ca sa aibaneprecupetitele solicitudini si sacrificii ale prieteniei. De cnd lcunosc, ni ciodata n-a simtit nevoia sa-mi faca vreo confidenta.Eu, pna sa nu va cunosc pe v oi, i le-am facut pe toate, n mod,ca totul natural, nefiind solicitat dect de misc area de reflux a prieteniei, pe care Dan n-o cunoaste.Ce stiu eu din sufletul ce lui mai bun prieten al meu? Cteva poezii si unele fragmente de viata. Ce cunoaste el, dintr-al meu? Adica ce nu cunoaste? Ma tem nsa c-a uitat: e prea neglijent c asa pastreze chiar spovedaniile unui prieten. Pentru el prietenia eun antract, o distractie provizorie; pentru mine e singura oglindan care ncap total, singura og linda odihnitoare ca o baie n rude munte.Si totusi l iubesc. El va ramne totdeauna p entru mine un mare prieten. Eu pentru el? Dumnezeu stie!Ce farmec ciudat si rar a pus viata n acesti doi frati: Olguta siDan. Att de osebiti unul de altul, frati totusi n acelasi farmec:veselie, la Olguta, fragezime de copil melancolic, la Dan .Cnd am aflat, anul trecut, ca Dan are o sora, si cnd amcunoscut fragmente din scr isorile Olgutei, pline de tachinari laadresa mea, am avut convingerea ca veselia Olgutei e o mascaadorabila, masca totusi. Credeam ca are aceeasi fizionomie ca siDan. Sau,mai exact, o compuneamimaginativ, cu tot ceea ce mafermecase Dan, fem iniznd asa cum puteam.M-am nselat? Nu stiu! Dar am impresia ca aceeasi putere cudo ua fete e ntr-amndoi. Melancolia aparenta a lui Dan e ca oosteneala datorita unei prea mari exuberante launtrice.Exuberanta aceea exista n el, identica exuberantei aparente aOlgutei. n Olguta, acea melancolie, vadita la Dan, snt sigur caexista, dar e ascunsa subt exuberanta. Snt frati amndoi: o simt perfect eu, care-i iubesc pe amndoi. Cu singura deosebire, ca launul si la altul alternanta de exuberanta si melancolie e inversasezata. Ceea ce e aparent la Dan, e ascuns la Olguta. Cee ace eaparent la Olguta, e ascuns la Dan. Acestui mod de a judeca? poate gresit ? datoresc un sentiment cud esavrsire ciudat, pe care mi-l inspira Olguta, dimpreun a cucelelalte: un sentiment de sfsietoare mila. O mila protectoare,duioasa, ca ac eea pe care-o au parintii care-si adora copiii,vazndu-i ca intra n viata copii. Mi -e frica sa nu sufere, Monica.Snt ngrozitoare suferintele acelea care rd mult! Sufe rinta lor nu se refugiaza n muschii fetii, nici n glandele lacrimale, ci cade n adncimile sufletului. Nu stiu nici sa plnga, nici sa se zbata. Tac si sufa r, pironiti de acelasi taius, din ce n ce mai profund, pna n cele mai launtrice tes uturi sufletesti,Nu-ti pare ciudat, Monica, sa-mi inspire tocmai Olguta?eacare m a intimideaza cum nici un profesor sau examen nu m-aintimidat ?un astfel de sent iment? Logic, ar trebui sa-l nlatur. E prea dominatoare Olguta, prea puternica, p rea decisa, preabiruitoare, ca sa aiba cineva temeritatea de-a o compatimi.Totus i, o intuitie irezistibila mentine si alimenteaza necontenit acest sentiment zad arnic. Ce pot face eu pentru Olguta? Eu,Mircea Balmus? Dar tu,Monica, inteligen ta, devotata, buna, generoasa, lucida, potisa veghezi. De fapt, tu esti singurul sprijin al Olgutei. Te iubestesi te stimeaza. Tu stii sa fii prietena altfel de ct Dan, si tu estisingura ei prietena, singura ei sora. Ea, cea mai bine dintre n oi,stie ca nu esti Melizanda. Tu, singura dintre toti, o poti...stiu eu,ocroti. Desi excesiv de inteligenta, Olguta poate fi usor nselata.Se simte prea puternica n fata oamenilor ?si este realmente?o distreaza prea mult, cu totii, marindu-i c olectia de papusi,fiecare prin contributia de ridicol propriu, ca sa aiba n fata lo r atentia si nencrederea precauta, comuna taranilor si oamenilor slabi. E o fire prea generoasa, si ceilalti snt prea putin.Napoleon n Spania n-a fost nvins prin lu pte fatise,ci demoralizat prin hartuieli perfide. Aceasta-i primejdia care-o pnd este peOlguta. Armele ei snt fatise, ale celorlalti ascunse, mai ales nfata ei. E prea stralucitoare prin toate cele, ca sa nu desteptemereu rautatea coalizata a

invidiei. Ma uitam la Rodica: nu-miexplic cum a putut Olguta s-o aleaga pe Rodi ca! n fata Olguteiera ca un clopotel n mna care-l suna. Pe la spate nsa?amremarcat d e multe ori?o dusmanea pe Olguta, meschin evident, cusuflet de sluga, care la bu catarie uraste pe stapn pna si pentruca i-a dat bacsisul care-i mareste capitalul adunat din furturitolerate si daruri generoase. Totusi, Rodica se bucura laMedel eni de consideratia datorita prietenelor Olgutei. Si snt convins ca Olguta o cred ea vesela, prostuta, inofensiva:Buftachi, cum i spunea. Si cte Rodice n-o pndesc pe O lguta,nu izolate, ca la Medeleni, ci solidarizate.Sa dea Dumnezeu sa ma nsel! Ace ste gnduri ma urmarescaici, departe de Olguta. Lnga ea, era imposibil sa nu pr ive sc totul cu cel mai temerar optimism?si poate ca atunci aveam dreptate.Poate ca aici sentimentul de relativa dezarmare a Olgutei edatorit sufletului meu, singur cu mine, pe cta vreme ncredereade la Medeleni mi venea de la Olguta, era o emanati ede-a ei.Logic, ti spuneam si mai sus, pot sa argumentez ca n-amdreptate, dar chi ar ramnnd fara replica sufletul nu e convins. turcii!? Bre, bre, ci mai om sucit!Recunoscu Iasul si n dosul garii, unde astep tau vreo cincitrasuri, care deserveau ntregul transport de calatori. Birjarievrei cu tuhali n cap, cu trasuri facute numai pentru oameniuscati ? un om gras n-ar f i ncaput ? cu felinare strmbe ca celede pe mormintele paraginite, cu roti debile s i cai de o holericaslabiciune sub lehametea ploii de toamna. Mai era si un musca lcu poclitul tras.? Liber, gospodin?Un comisar de opereta scoase capul, l masura pe Danut dincap pna-n picioare si zmbi rasucindu-si sabiile oxidate alemustetilor. ? Retinut, baietas, nu se vede?ntre timp, trasurile evreiesti pornisera hai-hai, hai-hai,dominate de tuhalii tuguieti ai birjarilor, cu ritm de nmormntare grabita. Danut o lua pe jos, cu mnile nfundate n buzunare. Ocaterinca l ntmpina, cntndDestea e, romne.Papagalultacea ntr-un picior, cu gulerul zgribulit, mahmur desi verde.ncep ea duminica.Sui treptele incerte ale Rpei Galbene."Tufjli" Tuffli!Acolo erau toat e prajiturile si acadelele copilariei. Deasupra,balconul Jokey-Clubului: nu cazu se nca. Subt ploaia de toamnaavea aerul nehotart al sinucigasilor n clipa cnd prives cprapastia.Iasul era strmb! Da, era strmb cum snt gndurile asuprasomnului.La deal ? Copoul; la dreapta ? strada Lapusneanu. PiataUnirii...n afara de precupetele lipo vence, grase ca un dmb, cu patade soare a tulpanului galben pe cap, Danut era sin gurul trecatorfara umbrela. Desi era dimineata de tot, treceau pensionari cugalo si transatlantici si palarii arhaice, adapostind sub clopotnitaumbrelor panerul din care ieseau cozi de zarzavaturi, vzdoageportocalii si coltul rumen al pnii ala turi de sululUniversului.Stranutau n batiste vaste si oftau vorbind singuri. Trop ai de frig. Grabi pasul. Coti pe strada Coroi, intrnd ncartierul eminescian al "Ju nimei". Totul era cenusiu, sters, mort,ud. Stinse erau zarile albastre cu faldul ceresc al dealurilor.Zidurile, darapanate. Strazile, pustii. Gramezile de frunz e, moarte.Monica! Monica!Nalta si de aur pur, Monica, singura flacara n orasul dec enusa, fum si abur ud.*? Domnul avocat se repauzeaza dumineca.Danut, ud n fata us ei, zmbea picurnd. Neculai, hieratic nredingota cenusie, l privea de sus.? Neculai.. .? Domnule Neculai,rectifica Neculai,domn prin atitudine si casaimpunatoare pe p ragul careia se afla? Iacaaa! Sarut mna, conasule! chiui Sevastita din capulscari lor, lasnd sa-i scape covorasul din mna.? Nu-i fi cuconasu Danel?? Ba chiar eu, Ne culai... Lasa, Neculai!Dar Neculai nu se lasa. Frnt n doua, saruta mna lui Danut.? Dorm toti, Sevastito?? Dorm, numai duduia Monica-i treaza.? Unde-i duduia Monica ??n odaia 'mneaei.? Unde-i odaia?? Nu stii mata odaia lui "cocuta Danel"? interve ni Neculai. Of,of, of, mi-o ajutat Dumnezeu sa te vad mare!Fara crutare pentru c ovoare, Danut urca scarile, trei cte trei.si mai aducea aminte de foasta odaie a c opilariei lui. Batu lausa.? Intra, Sevastita, rasuna, neverosimila pentru Danut, voceaMonicai.Batu din nou.? Intra Sevastita, rasuna acelasi glas, grav si blnd.A uzi pasi. Usa se deschise. Monica aparu n cadrul usei, culung halat albastru pest e camasa de noapte, n papuci mici, cugtul gol, cu cozile spnzurnd pe tmple, icoana na tata a Monicaidin copilarie. n odaia ei ardea focul, jucnd suluri de aur pecovor. Leila se ivi.?Monica!Monica si lipimnile una dealta, privindu-l cu ochi mariti.? E u snt, Monica.? Danut! Tu?i pipaia fata ca o oarba, fata uda de ploaie. Danut si si mtigtul ncolacit de doua brate luminoase. Plngea. Monica i sarutape rnd ochii. Dus de ea, reintra n odaia copilariei. Lipiti unul dealtul, tacura, tacura. Se auzea nu mai focul, torsul Leilei si picurul

ploii la ferestre.? Danut! Danut!Si iarasi focul, Leila, ploaia.Era cald n odai a Monicai si plutea parfumul tineretiidesteptate din somn.? Danut! De ce-ai veni t, Danut?i tremurau att de tare buzele pure, nct vorbea cu truda,avnd ceva nduiosator pe toata fata. i ntinse scrisoareamototolita din buzunar. Monica recunoscu scrisul lui Danut peplic. l rupse."Te iubesc, Monica.'"Obrajii Monicai albira, nnegrindui ochii, carbonizndu-i.? Monica, spune-mi tu... tu...Din nou focul, Leila si ploa ia. Danut era ud, cu, fata palida, sitremura.? ...ma iubesti?nainte ca Danut sa-s i fi dat seama, Monica se aplecase,sarutndu-i mna murdara. Si tot ea, cu obrajii n flacari, drept,fara sfiala si fara sovaire, i cuprinse tmplele si-i saruta lung ntr ebarea buzelor, ntrebarea vietii.Se auzea numai focul, Leila si ploaia ? dar nime ni nu leasculta.*Inginer Grigore Deleanu,Pitar-Mosu 20,Bucurestiurgent"Dan venit Iasi gutunar Bucuresti unde batiste date spalat.Certificat medical doctor autor izat membru Club burlaci soseste joi dimineata cu palid convalescent,Olguta."Pro fesor Mircea Balmus,Popa-Nan 24,Bucurestiurgent"Elev Deleanu stranuta Iasi n fami lie. Ia masuri motivareabsente: Director incredul poate asculta telefon serie st ranuturigutunar de mai sus. Elev soseste joi cu placa gramofon gutunar Iasi pent ru diriginte clasa opta,Olguta."Gutunarul lui Danut era real, dar numai gutunar. nsotit de o usoara febricitare si putin ros ngt.Pentru doamna Deleanu, nsa, desi diagnosticel e doctorului Prahu erau infailibile si desidoctorul Prahu recomandase bolnavului numai batiste si putinagargara, gutunarul lui Danut nsuma o neagra virtualitate degripe, pneumonii, pleurezii si tuberculoza.Asa ca Danut era n pat, cu compresal a gt,tulpan pe cap,flaneluta subt camesa de noapte, inundat de ceaiuri fierbinti curom, de ntrebari nelinistite despre "mersul bolii" si determometre mal optimist e si mai obiective dect doamnaDeleanu.Camera patimirii lui Danut era odaia Monica i, cea mai la oparte de zgomotul casei. Monica se mutase n odaia Olgutei.n soba ar dea un foc bogat. Odaia mirosea a boala rasfatatade copilarie: otet aromat de tr andafiri; rom, dintr-o sticlapastrata pna atunci n casa de fier a domnului Deleanu : coloniesi fum de rasina.Pe la zece, lui Danut i se facu somn n mod eroic, cacig lumele Olgutei, si ea sora de caritate, l faceau simplu ostean alrsului, ca si pe ceilalti. Doamna Deleanu dadu semnalulretragerii n vrful picioarelor. Plecara toti , afara de Monica.Olguta o sili sa-si mai revada lectii pe luni dimineata, veghi ndu-lpe Danut.? Asta te obliga sa nu adormi.Monica stinse lumina. Se aseza pe o perna, jos pe covor, lacapatiul lui Danut, rezemndu-si barbia de marginea patului. Unobraz i era luminat n ros, celalalt, nvaluit n umbra, si parul,ardea blnd. Afara p loaia cadea cu ritmul de vesnicii al ploilor detoamna....Poveste si tremur de ge ne, sufletul lui Danut zmbea lngaMonica, strabatnd anii."Oare de ce-o saruta Fat-Fr umos pe Ileana Cosnzeana cnderau singuri?"Asa se ntrebase cu ani n urma, ntins pe lav ita din odaia luimos Gheorghe, luminat de flacari, lenevit de caldura, privindco zile Monicai, haturi ndeobste, cositele Ilenei Cosnzeana nacea clipa.De-atunci o iu bea pe Monica, si ani de-a rndul o cautase peIleana Cosnzeana de atunci, fara s-o vada alaturi de el, an cu anmai nalta, mai aurie, mai frumoasa, naltnd spre el par fumul defaguri al copilariei si amintirea ntaii sarutari de dragoste, care-l nfric osase pe fat-frumosul copil din odaia lui mos Gheorghe.O dragoste straveche, an cu an crescuta, an cu an ascunsa, si risipi frageda imensitate pe sufletul destin s n perspectivaanilor ndragostirii. Se legau bucuriile vacantelor cu melancoliilet oamnelor, nelinistea vacantelor cu panica declinului lor. Si capata alt nteles tot ce scrisese pna atunci cu sufletul ntorsspre copilarie, nos talgic si atent, n loc sa fie avnt voinic spreviitor. O cauta pe Monica, si-n loc s-o caute alaturi de el, o cauta n copilarie. Si nu gasise sarutarea ratacita pri n toate amintirilecopilariei. De ani de zile, n sufletul lui era un joc de-a baba -oarba ntre el si o Monica de zece ani, cu rochita scurta, cozile pespate si ochi i religiosi de gravi n fata de copil. Toate amintirilecopilariei i-o ascundeau, d ar subt toate era. Si si iubise copilariafiindca acolo era ntaia bataie de inima a dragostii si sovaitoareacadenta a pasilor ei dintai.Parfumul unei sarutari! l ca utase n zarzarii abia nfloriti:iubise zarzarii.Troitanu era minciuna. i batuse inim a n fatazarzarilor ? fiindca parca-i amintea o respiratie departata ca ostea ? si -l mhnisera adnc zarzarii, fiindca ceva pierdut treceanedeslusit n fumul lor de flo ri, pierzndu-se din nou...Monica tresari simtind doua mni care se aplecara prin so mnultacerii asupra ei. Un lantujel i luneca pe obraji, cazndu-i n jurulgtului.Lantuj

elul de argint cu o cruciulita n care era o aschie delemn sfnt de la Muntele Athos . l purtase mama doamneiDeleanu; apoi doamna Deleanu, care-l daruise lui Danut. A cumaera al Monicai.Lui Danut i batea inima asa de tare, ca nu ndrazni sadeschida o chii. Auzi pasi ireali, miscari, un flfit matasos, apoi unsunet scurt de foarfece. Odaia calda se umpluse de parfumulparului despletit...Monica plecase lasndu-i n mn i o moale si lunga suvita deumbra; n roseata jarului spuzit se lumina, zmbind ca s i obrazulaplecat asupra ei. Tinea n mni si saruta hatul de aur alcopilariei si al dragostei.*Noaptea se topi ceas cu ceas n ochii nchisi ai lui Danut.Doua, batu clo potul solemn al Mitropoliei, deasupra lasului.Trei.Patru.Cinci.Sase.Danut mngia su vita taiata din parul Monicai. Focul sestinsese demult. Dar odaia Monicai era ca lda ca o noapte devara, si plutea prin ea, nduiosata, amintirea parului de aurdes pletit n ntuneric. La ferestre cadea aceeasi ploaie cu soapteaiurite.nsa Danut ascu lta glasuri rasunnd n el. Sapte...Se auzira pasi desculti, usi deschise, focuri aprinse cutrosnetul lemn elor si vuietul flacarilor. Apoi, corul nazal alsamovarului.Danut se mbraca reped e punndu-si halatul de noapte aldomnului Deleanu. Intra n antretul care despartea odaia Monicaide-a Olgutei. Pe masa din mijloc, samovarul prezida aramiutacerea m atinala a cestelor rotunde. Mirosea a pne prajita. Seaseza pe un scaun asteptnd.Mo nica intra mbracata n uniforma, cu geanta n mna sisortul negru peste rochia cafenie. Se privira lung si zmbira lung.Danut i lua geanta din mna. O deschise.? Ce cauti, D anut?? Un caiet de notite,? Vrei sa scrii, Danut?? Poate!? Am caiete pentru tine dincolo.? Nu. Monica. Da-mi un caiet nceput de tine, un caiet descoala.? Poftim: "Notite la istorie".? Da-mi si un creion. mi dai mie caietul?? Mai ntrebi, Danut! Se aseza la masa. Monica si apleca barbia pe umarul lui.MEDELENIROMAN? Monica, nce pu Danut fara s-o priveasca, lundu-i mna ntr-a lui, asta-noapte am vrut sa-ti scriu o scrisoare. Aveam o noapte ntreaga nainte. Si abia azi dimineata mi-am dat seama cascrisoarea catre tine era un roman...? Scrii un roman, Gutunarel? l ntreba Olgu ta, aparnd cusortul de uniforma pe umar si ghetele descheiate.? Voi scrie, raspun se Danut, fara sa dea drumul mniiMonicai. Am gasit titlul.? "Notite la istorie", ceti Olguta titlul taiat al caietului.Frumos titlu! Esti inspirat!Monica si Danu t zmbira, strnsi alaturi.? Si tu esti n romanul meu, Olguta.? Ma dai publicitatii! Ce nume-mi pui?? Olguta.? Vra sa zica "Notite la istorie?"? Da. La istoria Medel enilor.? Si de unde se lumineaza "negurile istoriei"? ? De la descalecat.? Al cui?Aliui Buftea-Metaforel-Gutunarel-voievod?Danut zmbi .? Nu. Al Monicai.? Domnie fericita?? Uite-te si tu... Toti trei zmbira. Monica e ra rosie n haina ntunecata descoala.Olguta se nclina adnc n fata Monicai, tinndu-si s rtul nmna.? Maria-ta, n fata posteritatii, adica n istoria scrisa aMedelenilor, voi fi plecata dama de onoare a mariei-tale. Darpna atunci rog pe maria-ta sa-mi nchei e sortul, sa toarne ceaiulsi sa-mi spuna ce-avem la istorie.V TNARUL ROMANCIERCel e mai frumoase zile de primavara nu le aduce april,fireasca luna de primavara, c i uneori numai octombrie, gravaluna a toamnei.Subt albastrul nasprit al cerului, snt zile de caldura aurie,limpezi pe pamntul dur al toamnei, cu parfum de soare pr intrecopacii morti n picioare si vrabii galagioase, a caror veselierobusta are ac centul rsului copilariei omenesti.Cnd vin aceste zile, copiii si vrabiile se joaca pe strazi;mosnegii se asaza pe scaune n fata casei, cu paltonul pe umerisi capul descoperit; femeile, primavaratece n haine de toamna, si scot manusile ca sa-si a linte suvitele de pe tmple; barbatiisimt nevoia sa fie tineri; tinerii, nevoia sa fie frumosi;servitoarele care scutura covoare prin ograzi, se opresc, privindce rul, si ofteaza surznd olteanului cu zarzavaturi, ferchesuluisergent de zi sau rnda sului care fumeaza cu mnicile suflecate;gainele cotcodacesc gutural ca vara, cnii se tavalesc pe jos,ramnnd cu picioarele n sus; pisicile se-ntind pe-acoperisuri,lasn d vacant locul de lnga soba; si liceenii fug de la scoala,chiar daca n-au ntlniri s entimentale, ca sa se plimbe "n tunica".Danut si lua ceaiul pe terasa. Toate misca rile-i erau mirate nsoarele cald, care-l ademenise pe terasa condamnata pnaatunci din pricina frigului si a ploilor.Se desteptase ca de obicei la sapte si zece, d esi oradumineca. n schimb, se lenevise n pat cu geamurile deschise sistorurile rid icate. Se desteptase n acordurile unui lied visat, fredonndu-l:"Die Rose, die Llie, die Taube, die Sonne..." si facuse baia cntnd. mbr case o uniforma, pusa numai devreo doua-trei ori asta-primavara, de postav cenus iu nchis, binecroita, care-l arata zvelt cum era; si prinsese parul n reteaua decap

si iesise pe terasa, poruncind lui Gheorghita sa-i serveascaceaiul acolo.Mai av ea un an de scoala si ispravea cu o epoca n care ntrziase. Era decis sa-si faca uni versitatea la Iasi. Nu-i era greusa-l convinga pe Herr Direktor ca nscriindu-se l a Facultatea dedrept, practica simultana, pe care ar fi facut-o n biroul tataluis au, i era necesara, ntregindu-i nvatatura teoretica. Vorbise naceasta privinta cu do amna Deleanu, cstigata mai dinaintepentru acest proiect.Se ducea la Iasi pentru M onica si pentru el. Nu-si simtea nici oaptitudine pentru drept si avocatura. Era hotart sa scrie, nu sa nvete. De ani de zile acumulase un material bogat pe care nu-lfolosise. Vroia sa debuteze n literatura cu un roman al caruipersonaj princip al sa fie copilaria. n acel roman sa rastoarne totcontinutul "turbincei lui Ivan" . Dorea sa-l construiasca pe douaplanuri: unul, cel dinti, de realitate direct si concret prezentata;al doilea, presimtit mai mult, de lirism nnabusit, care sa de alectorului, n timp ce urmareste actiunea primului plan, impresiade muzica n vis. Toate siluetele realitatii sa fie dublate de olumina care sa le dea conturul hal ucinant de precis, ireal totusi,al copacilor si caselor n orbitorul vifor neclint it al lunii pline.Poem si roman mereu suprapuse. Contopire de viata si basm. Saa iba lectorul mereu impresia miracolului posibil, ca n epocileevanghelice, desi ac tiunea sa fie situata n realitateacontimporana. De altfel, asta-i copilarie. Copi ii n-au cretinismulbeat si serafic pe care li-l atribuie literatura confectionat a ncofetarii. Realitatea exista pentru copii mai violent dect pentruomul matur, bl azat de ea. Copilul n-o evita, o nfrunta mereu.Omul matur cearca s-o uite, sa sca pe de ea, copilul o cauta, ocauta si n povesti. Dar realitatea contine, pentru co pii, miracolulinexistent pentru omul matur.Daca scaunul de lemn din biroul omulu i matur ar nflorideodata, supunndu-se poruncii de primavara a fratilor sai dinliva da, sau daca n ietacul omului matur, n noaptea Craciunului,ar intra Mos Craciun, f ara ca usi sa se fi deschis sau pasi sa firasunat, sau daca n noaptea nvierii, ntor cndu-se de labiserica, tinnd n mna luminarea ar ntlni un nger care si-araprinde lumi ea de la el, spunndu-i: "Hristos a nviat", omulmatur ar nnebuni, ar consulta un doc tor de boli nervoase sau ardeveni idolatru. Copiii nu snt nici nebuni, nici ngrijorati de echilibrul mintii lor,nici idolatr i. Snt fiii omului matur, carne din carnea lui, dar omulmatur nu mai e copil, si ei snt. Lucizi, nregistreaza realitateaasa de clar si de amanuntit ca daca n-ar fi distrati si uituci ?copii ? ar fi cei mai acerbi filozofi. Nebunii cred toate m iracoleleposibile, si poetii le vad aievea, desi nu-s. Si mai au copiii ceeace n umai adevaratii poeti ai lumii au n rarele clipe cnd snt:mirarea. Dar copiii o au m ereu; inconstienti de valoarea ei sidezinteresati, o traiesc, n-o exploateaza.De aceea, romanul copilariei trebuie sa aiba realitati precise,enigmatice totusi, prin ceva launtric, invizibil lectorului, cum sntscolarii n vrsta ingrata cnd poarta o dragoste adorabila subtuniforma de liceu, care-i sluteste mai tare. Sa fie o senzatie dedragoste, de ndragostire, n atmosfera romanului, fara ca miciieroi sa i ubeasca.Eroii sa se joace mereu. Sa fie ntr-o continua recreatie. Sanu-i amestece n nici o drama a parintilor sau a altor persoanemari. Nici o tragedie matura sa nu le impuie gesturi de liliputaniactori. Sa-i vada lectorul mereu jucndu-se ? pr ofesionisti aicapriciului ntr-o vacanta ca toate vacantele copilariei, normalapri n tot. Din cnd n cnd numai, viata, care treptat se aduna n jurul lor, sa fie vizibil a prin ceva: o melancolie, o durere. Atunciacea simpla prezenta a vietii sa arat e sfsietoarea vremelnicie acopilariei ? care sa capete prin aceasta o umbra de mo arte ? siexactele ei dimensiuni de satulet la poalele unui vulcan. Trebuia sa sc rie acest roman. Vroia sa retraiasca amanuntitdragostea lui pentru Monica, de at unci de cnd liniile de zare ale ndragostirii abia se limpezeau n sufletul lui de co pil. Vroia s-oiubeasca din nou din clipa cnd o cunoscuse. Si dragostea lui caun vn tsa-i aduca viul parfum al copilariei. Simtea ca numai cndva ispravi acest roman va fi copt, avnd ntr-adevar vrsta lui,schimbnd anotimpul sufletesc. Ca sa-l scrie, ns a, avea nevoiede prezenta Monicai. Numai ea l aduna, l lamurea si-i daexaltarea fo lositoare scrisului. Monica era singura fereastradeschisa pe sufletul lui. Visul lnga Monica era energic sidevenea creator. Prezenta ei l limita, dndu-i intimitate . Monicaera pentru el ca o hruba n care visurile se nchegau statui. Lngaea scrisese Alunele veveritei,lnga ea,Troita,lnga ea va scrieMedelenii,corabie pe care venea dragostea n alaiul copilariei. Totusi, nu putea numi inactivitate timpul petrecut laBucuresti. Lungile convorbiri cu Mircea erau un fel de pregatire aromanului v

iitor. Danut se ndoia daca o va putea realiza peOlguta.? Olguta, n scris, va fi ne verosimila. Cnd eram copil nu mi-oputeam nchipui dormind pe Olguta. Era ntr-o conti nua efervescenta. Avea ceva frenetic. Ea ducea toata casa. Pe minema prostea dupa cteva clipe de emulatiune, care ma consumau.Cred ca-i imposibil s-o redau pe Olgu ta. Si dect s-o falsific, dectsa-i ncetinesc ritmul, prefer sa renunt la ea.Mircea sustinea ca n romanul lui Danut, Olguta va fi unsuveran ordonator al ntregei atmos fere. Ca soarele, ea va daumbrele si luminele romanului. Fara de ea, mos Gheorgh e va fiun personaj inutil si conventional. Fara de ea, Monica nu va maifi Monica . n sfrsit, fara de Olguta, Buftea va parea energic siodios tiran al Monicai. Mirc ea vedea n Olguta nsasi inimaromanului...? ...ntelegi, Dan, romanul tau nu va avea si nu trebuie saaiba actiune. Dar lipsa actiunii distruge un roman, face din el ogrupare de fragmente statice. Ori, lipsa acestei actiuni va fi nlocuita straluci t prin desfasurarea temperamentului Olgutei. npeisajul Medelenilor, Olguta va fi apa curgatoare...? Da, Mircea, ai dreptate, dar viteza sufleteasca a Olgutei n-o am. As putea deveni Olguta ntr-o pagina, dar ntr-un roman ntreg nu cred. Ca sa desc riu o succesiune de gesturi de-aleOlgutei, trebuie sa beau cteva cafele negre. Sa -mi zbrniesngele. Sa-mi fie gndul neprevazut si vivace ca un zbor derndunica. Olguta cere o tensiune prea mare ca s-o poti plagiasau reconstitui... As prefera s-o tr imit la Slanic n timpulromanului si sa vorbesc uneori despre ea, fara s-o introdu c direct n actiune. Sau sa fi murit Olguta si sa-si aminteasca Bufteadespre ea, s au sa istoriseasca nazdravanii de-ale ei mosGheorghe.? Daca moare Olguta, mor si Medelenii...? Impresia ta.? Convingerea mea, si ti-am explicat si ratiunea ei. Olguta,numai, va da romanului energia realitatii. Fara de Olgutaromanul tau e o poezie n proza, o altaTroita,mai mare cadimensiuni.? Nu, Mircea... Si de altfel t i-am mai spus ca Olguta ntr-unroman ar parea neverosimila, ar fi chiar. Ar da o i mpresie de ncordare obositoare pentru lector, ar parea antipatic precoce ?si asta ar distruge atmosfera de copilarie normala, pe care vreaus-o realizez.? Dan, nu fi vanitos! Spune ca nu poti, nu ca-ti strica.? Poate! Am impresia ca nu pot.? Te nseli!? Ma cunosc.? Nu te cunosti. Esti fratele Olgutei. Nici nu-ti dai seama demasura n care snteti frati. Eu stiu mai bine.? Nu vad! ? Un singur exemplu: v-am privit jucnd tenis. Erati identici.Acelasi ritm. Dar asta n-ar fi mare lucru! Cum spuneai tu, avetiaceeasi "viteza sufleteasca". Numa i ca Olguta o are traind, iar tuo ai scriind. nainte de a-mi arata Monica unele n otatii din Alunele veveritei,credeam ca esti un liric. M-am nselat... E greusa-ti dovedesc, dar am intuitia ca aveti aceeasi vitezasufleteasca. Olguta va fi pent ru tine dificultatea si tot ea va fivictoria. Ai copilarit cu Olguta, esti frate le ei. Creatiunea n carevei realiza tot ceea ce-i launtric la tine ? energia ? va fi Olguta.Gresala ta e convingerea ca ar trebui sa o plagiezi pe Olguta,cum spu neai. Nu! Pe Olguta o vei scoate din tine. Olguta e ovirtualitate a ta, existnd ntm plator si n realitate. Cu ea te veidescoperi pe tine.Discutiile cu Mircea gravita u mai ales n jurul Olgutei.Danut planuia ca romanul sa aiba doua decoruri central e, curadiatiuni speciale fiecare. Un decor n care sa plaseze elementulcotidian al vietii, si altul de care sa lege o emotie de pestehotarul realitatii. ntiul decor era ales: curtea mosiei Medeleni.Al doilea, nsa, nu era nca fixat: ori podul case i, ori casuta luimos Gheorghe. Podul casei ar fi nsemnat proeminenta nromanul proi ectat a lui Buftea. Podul era refugiul lui. n pod eraumobile scoase din viata si un trecut necunoscut, al strabunilormorti. Acolo Buftea singur era stapn. Dar cas uta lui mos Gheor-ghe era locul unde Buftea o cunoscuse pe Ileana Cosnzeana.Acolo tremurase ntia stea n sufletul botosului erou.Mircea era de alta parere. Si podul, si casuta lui mosGheorghe. Podul trebuia sa fie odihna si hrana de vis a "turbi nceilui Ivan". Acolo "turbinca lui Ivan" se umplea de mister, detrecut, de preze nt si de melancolie, larg deschisa, la adapost deviata n calmul decorului vetust. Casuta lui mos Gheorghe, nsa,pe lnga emotia din fata Ilenei Cosnzeana, avea alt ro st: trebuiasa dezvaluiasca un nou aspect al Olgutei, ntregitor. Razboinica,drza, i reductibila Olguta numai acolo putea fi "duduita mosului".Scena cu scena, capito l cu capitol, versiune cu versiune,Mircea lupta pentru Olguta, aparnd ntietatea ei din roman, asacum i-o indica realitatea.Argumentul suprem, singurul eficient, fu sese raspunsulMonicai la scrisoarea n eare Mircea i reedita minutios discutiileref eritoare la roman, cerndu-i parerea."...Si eu cred ca ai dreptate. Sntem douazeci

de eleve nclasa saptea. Din cauza Olgutei, toate avem note mici laconduita, dar s e distreaza si profesoara care le pune. Ma tem caDanut si cu mine, fara de Olgut a, am fi avut zece la conduita, sin-am mai fi fost copii...""...Die Rose, die Li lie, die Taube, die Sonne..." Aprinse o tigara.? Zi de april!Zmbi cu ochii micsorati. Semana cu Monica ziua a ceastalimpede, plina de soare, grava. Soarele ii juca pe genunchi.nchise ochii. A r fi vrut sa aiba capul Monicai pe genunchi. Sa fiesingur cu ea, cum era cu soar ele...? S-s-salve, piciule!? Buna dimineata, Tonel.nainte sa-l vada, auzise explo zia pintenilor. Caci Tonel, dupacum i anuntase pe baieti n ziua plecarii lor la Me deleni,renuntase la cariera intelectuala, alegnd cariera armelor,deocamdata a pin tenilor. Pintenii lui Tonel erau mai guralivi chiardect purtatorul lor. Era artil erist: sabie lunga, uniforma croita petalie.? N-n-nici K-k-kronprintul, ba, n-ar e t-t-talia lu Tonel!...Cizme de lac, natural, cu rozete, si acei zurgalai epici numitipinteni cnd snt destinati sa intre n burta calului.De cndera artilerist trata pe fostii lui colegide"pici", chiar sipe Danut. Venea regulat n Pitar-Mosu dumin eca, dupa subsidiibanesti, tigari, parfum, colonie, pudra, "c-c-conversatii amic ale"si plimbari la Sosea cu masina.? H-h-hai, ba, ca e trziu!? Unde, Tonel?? L-lla vernisaj, ba!? Care vernisaj?? L-l-la Ateneu, ma! P-p-palla, ma, a-a-la cu p-p alatu!? Ce cauti tu la expozitii de pictura, Tonel? Te intereseaza?? Ce-ce-ce, m a? Tonel e civil, ma? M-m-ma crezi m-moftangiu! A-a-amunrendez-vousc-o dama sic! M-m-mergi, ba?? Asteapta-ma.Vernisajul expozitiei lui Alexandru Palla! Marele e venimentartistic al sezonului! Uitase! De cinci ani Alexandru Palla nu maifacuse expozitii n tara. Tinea s-o vada. Facu n treacat olegatura ntre ceea ce-i spusese Gheorghita si deschidereaexpozitiei Palla. n timpul lipsei lui din Bucuresti, ven ise Anettacu o scrisoare din partea Adinei, ntrebnd unde-i Danut.Gheorghita cercas e, fara succes, sa obtie scrisoarea. nciudat,raspunsese ca Danut a plecat la Iasi si ca nu se mai ntoarce...Vra sa zica tot mai exista Adina Stephano! Oare Ioana Pallaizbutise? Evident, da. O data cu venirea toamnei o expediase peAdina de la Salcii? Probabil. Poate ca o trecuse cumnatului ei...Ce putea sa-i scrie lui, Ad ina Stephano?Porni mpreuna cu Tonel spre Ateneu.? Piciule, ti-am vazut d-dama! Si c, ma! A-are limuzina!? Care dama, Tonel? ? E-e-ec!? C-c-cte ai, ba?? Nici una, Tonel.? Ce brasoave, ba? A-a-aia de la Ga ra de Nord. C-c-cnd ati f-facut voiaj danos!? Ce Gara de Nord, Tonel?? M-m-maaa! Ma crezi fraier?! Pare rau... S-s-stiu de laAnetta, ma! M-ma faci sa comit i-ind iscretii!? De unde-o cunosti tu pe Anetta?? O-o p-pasada, ma! P-pontam si eu d-d ama, d-d-da niciservanta nu-i rau! A-a-are crupa, ma!Danut rdea ca ntr-o gradina d e zarzavaturi.? P-piciule, n-o lasa! S-sta bine, ma! P-palatu lui Palla, ba! S-s i casa cu chirie!? Aha! Tonel i facu din ochi, dndu-i o sfrla peste burta.? T-t-tra i, 'otule! Atin'te!Se oprira n fata usei laterale a Ateneului. Intrara din plinso are n umbra de coridor rece. Erau mai multe expozitii, vizitatenumai de cte un stu dent cu hainele periate si parul lustruit,neclintit ca un copac scuturat, de gru puri de scolarite nghesuite n tablourile pe care n-aveau voie sa le pipaie, desi c ulorile erauatragatoare ca ale bomboanelor n borcanele vitrinei, si depictorul ex pozant, fumndu-si britanic luleaua n fata artei propriisi a profanilor calici.O sa la numai, raspndea zvonul de piuituri si fosnet dematasuri ale seratelor dansante . Se ndreptara ntr-acolo. ntiaimpresie era ca nu se invita atta lume ntr-o sala att mica.nghesuiala de tramvai ducnd publicul la curse, dar eleganta.Predominau femeil e. Expozitie de parfumuri mai mult dect depictura. Tonel intra salutnd publicul cu o bataie de pinteni, ca unsublocotenent de jandarmi venit sa faca o discreta ar estare n"lumea mare".Danut ramase la usa, desolidarizndu-se de Tonel. Matasurilevo rbeau frantuzeste, intercalnd necontenitele exclamatiiadmirative, care alcatuiesc vocabularul exclusiv al femeilor nfata picturii. Peretii ardeau de culori orgiac e, ca vitralii deschisepe izbucnirea toamnelor sau ca rugul zarii de apus dus n g alopde valuri verzi, din orizont n orizont. Se desprindea parcaun vntfierbinte din culorile n care aceeasi inima puternica si pasionatabatea.Ochii lui Danut stralu cira. Desi era n afara usei, sedescoperise. Puterea si fastul mitologic al culori lor l cucerisedeodata. Nu amanuntise nici un tablou n parte ? era si greu cu atta forfota de lume ? dar peretii iluminati i mprejmuiserasufletul ca un vrtej, dn du-i un ritm nebun de bacanala. La fel ltulburase muzicalui Wagner.? Ce idioti!Ap ostrofa i scapase. Violenta sngelui dezlantuit prefacusegndul n vorba. Un superb cap

de barbat, usor surit la tmple, cuochi si barba orientala, se ntoarse zmbind spre liceanul cu ochisi obraji entuziasmati si injurioasa sinceritate pentru vizitato riiexpozitiei.? ti place, tinere?? Dumneavoastra snteti pictorul Alexandru Palla?? Da, tinere, raspunse pictorul, cercetnd capul ndraznet allui Danut.? Isus i-a dat afara din templu, vorbi Danut emfatic pentruurechile dimprejur, mirndu-se el sin gur de ndrazneala lui.Fata pictorului se ncreti de rs.? Ai douazeci de ani?Danut da du din cap energic.? Esti poet?? Da.De la egal la egal.? Adia! Adia! Enfin!Un va l de lume i desparti.Danut se dadu la o parte n afara usii. Recunoscuse ochiiAdine i, alaturi de obrazul impertinent al Ioanei Palla. i rasunaciudat accentul de tri umf copilaresc, cu care pictorul o ntmpinase pe Adina. i amintise propriul lui acce nt de demult,cnd si pentru el doamna Stephano era: "Adina! Adina!"Vra sa zica... i parea rau. Ar fi vrut sa-l cunoasca pe pictorulPalla, sa-i arate ca el, Danut, merita sa stea n templu, si ca petoti ceilalti trebuia sa-i dea afara cu biciul.B ietul om! Si el vedea n Adina ceea ce vazuse Danut! Si cefurtuni va strni Adina n s ufletul unui om n care culorile erau cahergheliile de cai salbatici n puste...ntlnis e, n sfrsit, un om spre care sufletul izbucnise cuaplauze si aclamatii, izbutise s a schimbe o vorba cu el ? si iata,Adina Stephano era ntre ei. Pacat...Postat lnga usa, apleca din nou capul spre sarabandaculorilor. Privirea unui portret asezat n fata usii, la loc de cinste, l facu sa tresara. Ochii Adinei, zmbetul Adinei, ten ul de floarede mar, roseata tomnateca a parului, mnile ncrucisate pegenunchi. Pute a sa se intituleze portretul:Fetita care vede siaude ngerii. N-o turburati! Tacer e!? Danut!Vazu miscarea buzelor si auzi numele nerostit. ncrucisase privirea Adinei prin multime si-si vazuse numele n buzele ei.Pleca.Auzi pasi maru nti n urma lui, rasunnd pe trotuar.? Danut! Nu se opri.? Danut!Adina era lnga el. l privea mirat si trist. Gfia. Era mbracatacuuntailleur de catif ea neagra, luminat d e gulerssul suplu al bluzeide matasa alba. Pe cap, o toca de catifea neagra, cu chenarulruginiu al suvitelor de par.? Sarut mna, doamna.Adina nu-i ntinse mna. Un zm bet i plngea pe fata, nclinndu-i capul.? Doamna?? Doamna Stephano, raspunse Danut, c u chipiul n mna.? Doamna Palla, Danut.? Aa! N-am stiut. Felicitarile mele, doamna! Mai multi domni, ajungndu-i din urma, o salutara adnc peAdina.? Sarut mna, doamna, se nclina Danut pentru a doua oara,hotart sa plece.? Danut... hai cu mine, Danut.. .Vorbea abatut, blnd, cu ochii mari si capul aplecat pe o partede acelasi zmbet.Da nut ridica din umeri. Vntul si soarele i aprindeau miscarirotunde n par.? De ce te temi, Danut?... Acopera-te, e soarele prea tare...Danut, hai cu mine, putin numa i...Pornira alaturi. Taceau amndoi. Ceva trist i despartea. PeCalea Victoriei fura ntmpinati pas pas de saluturi plecate, lacare Adina raspundea distrat, si Danut j enat. O luara la vale, pestrac Sfntul Ionica.Trecura dincolo de "Enescu".? Vreau sa-ti dau scrisorile tale, Danut...Nu ndrazni sa-i spuna iarasi "sarut mna, doamna ", fiindcavazuse tremurul lacrimilor n gene si n glas. Traversara bulevardul si, p e rnd, strazile cunoscute ale celeidinti iubiri de tinereta aparura lui Danut, ace leasi, fara bataia deinima de atunci.Se simtea ca la nmormntarea unei rude indifer ente. Tonul"sarut mna, doamna" l ofensa prin odiosul conventionalismteatral, si al ta solutie nu gasea. Nu-i spunea "Adina", fiindcapentru el nu mai era "Adina", s i era obligat sa fie artificial fata deAdina, care era ? sau parea ? naturala n " rolul trist".Mergeau ncet, cu o cadenta agreabila cnd te plimbi pe o alee de toamna, rascolind straturile de frunze vestede cupiciorul, dar incomoda cnd vrei sa ajungi undeva si sa ispravestimai repede.Revazu vitraliul albastru si tablita:MICHEL STEPHANOCapitandin Marina ComercialaDe ce-o mai pastra?Adina sun a. Aparu Aneta, cu un zmbet iscoditor.Mirosea a pustiu n casa. Mobile mpachetate, paie pe jos: dezordineanceputului de mutare.Intrara n ietac. Numai ietacul mai con tinua sa traiasca ncladirea moarta. Staruia nca parfumul Adinei. ntr-un vas erautuf anele. Pe masuta de noapte, ntr-un medalion, o fotografie de-a lui Danut n costum de patinaj.Adina si scoase toca din cap, se aseza pe marginea patului, lprivi pe D anut, apoi ncaperea.Ochii i se umplura de lacrimi.Deschise buzele, le nchise. Fata -i era palida ca lumina princare a cazut o pasare ucisa. Se ridica. Umbla n dulap , scoase uncofret de fildes adus din Italia...? Danut... aici... aici... scrisor ile tale...Marele suspin al plnsului o cutremura toata, dndu-i orespiratie nvalmasi ta. Lasa cofretul pe un scaun si cazu pe patplngnd cu fata n asternut.Ochii lui Dan ut se aburira. Era att de deznadajduit plnsulAdinei si trupul ei zguduit n casa cu

trecut mpachetat, nct jalea l birui, grea si deodata asupra lui.Plngeau alaturi amndo , pe acelasi pat al iubirii lor. Si, ca mpotriva unui nghet nemilos, trupurile lor se alipira, cautndadapostul caldurii omenesti. Plngeau strnsi unul n altul, umarlnga umar, tmpla lnga tmpla.Cu ochii nchisi, ca prin somn, Adina cuprinse cu bratele cap ullui Danut, cufundndu-si fata n parul lui. Plngea si-l saruta.Bucla cu bucla, suvi ta cu suvita, l saruta ca pe un cap de mortiubit, mbracndu-i tmplele n jilava caldura a buzelor si-alacrimilor.Danut si rasuci capul ngreuiat de o vibratie de ntunerico pac. Buzele lui ntlnira buzele Adinei, ude, calde, arse. Sesarutara lung, lacomi, flamnzi, ciocnindu-si dintii, muscndu-sibuzele, ndurerndu-se dnd sarutarii tipatul sn elui. Bratele secuprindeau, se nclestau, dezmierdau, dezbracau, smulgeau,chemau, ademeneau, porunceau, luptau ? flacari aiurite. ? Adina!? Danut!Rasunase vechiul gemat.Zbor nebun deasupra unei prapastii cu vrte juri mohorte sifulgere orbitoare.? Danut!...Pravalire ranita n prapastii fara fund . Deznadejdeavertiginoasa a fericirii vertiginoase...Dulce ca o t nguire de vioar a n cerul pierdut: "Danut"...Muti, palizi, devastati, erau unul lnga altul, strain i ca doimorti n raclele lor.si asezara hainele, tacuti, ca prin ntuneric.Danut tine a ochii n jos.Se auzi motorul unui automobil. Se oprise la poarta. Rasunara douas emnale ale claxonului.Aneta se precipita n odaie fara sa bata la usa.? A venit do mnul!? Bine. Spune-i sa astepte.Danut si lua chipiul. Adina l urmarea cu ochii rat aciti.? Danut! Danut!... Sa pastrez casa pentru noi?? Nu.? Danut... rami, Danut d rag...l apuca de pieptul tunicei, ghemuindu-se n el, cu ochiiiluminati ca de un tr emur de fulgere.Se auzeau pasi n curte si voci.Danut se scutura.? Scrisorile, Dan ut...? Arde-le. Trecu n goana prin sofragerie. Astepta. Nu mai putea astepta. Ies i afara. Trecu hotart prin curte, prinfata soferului blazat. Trecu nainte, nainte.A vea n nari parfumul Adinei, si din haine parca si din miscari ise pulveriza mereu .? Ce murdarie! Ce murdarie!Din toate partile soarele, soarele curat subt cerul albastru. Zilimpede si grava de april.Monica! Monica!Unde erau marile aripi de l ebada cereasca ale ngeruluidragostii lui? Unde? Se nacrisera deodata, flescaite, c a ovulgara frisca.? Ce murdarie! Doamne, Doamne!Mergea n goana, cu spinarea aplec ata. Un clacson cri aspru.ntoarse capul, se dadu n laturi. Adina ntre Ioana Palla siA lexandru Palla, ca o fetita adusa de la o nmormntare. Amndoierau aplecati asupra ei . Limuzina trecu. ? Ce murdarie!Se simtea netrebnic si batrn.O lua pe bulevard la deal, fara sa vad a, fara s-auda mergnd,mergnd.? Hei, tinere! Baietas! Numarul 432!ntoarse capul.?n ce clasa?Se apropie, ducnd instinctiv mna la chipiu.? A! Dumneata esti, Deleanu! Bin e, Deleanu, ce Dumnezeu,nu esti nca student!? Ma iertati, domnule director, eram preocupat...? Bine, bine! Tot elev bun?? ...Da!? Buna ziua, Deleanu.? Va salut, domnule director.Facu vreo ctiva pasi. Se opri. Un zmbet i se nchega pe fata.Bine c a nu-l prinsese fumnd pe strada!Si zmbi, un zmbet la care participau si plamnii.Slav a Domnului! Era nca elevul Dan Deleanu dintr-a opta moderna.