Florina Parjol

vorbesc despre o nevoie insaiabil de real, de autenticitate, dar i de o narcisic

etalare de sine, cernd n permanen empatizarea cu intimitatea expus n aceast
serie de aventuri n jurul camerei.
Poate c, sub viteza faptelor povestite (ca ntr-un film) sau, dincolo de urgena
scriiturii violente, fracturate, deestetizate, ele ascund gesturi fireti, cum ar fi cutarea
identitii, a cuceririi libertii individuale ntr-o lume tot mai atomizat, mai
indiferent
repudiaz esteticul sau i minimalizeaz importana, n favoarea
unor elemente exterioare cum ar fi succesul la public, lizibilitatea,
toate condimentele literaturii de consum, vecintatea cu reportajul
sau cu reality-show-ul, receptarea strict simulat, n timp real .a.
Textele tinerilor doumiiti selectate bifeaz aceste cerine frivole i
au fost primite cu entuziasm de un public pregtit, n sfrit, s
accepte desacralizarea literaturii
Produs al societii urbane, tehnicizate, violent individualiste, pe fondul unei accelerate
masificri, autoficiunea reprezint cntecul de lebd al venerabilului gen autobiografic,
anunnd, n subsidiar, o criz a comunicrii(p.123) Iar autobiografia este, s ne amintim,
conform celor enunate de Philippe Lejeune n Pactul autobiografic din 1975 ,,o
povestire retrospectiv n proz pe care o persoan real o face propriei sale viei, punnd
accentul pe viaa individual, n special pe istoria personalitii sale.
n lunga istorie a literaturii europene, actul de a scrie despre sine a fost asimilat cu suprema
comoditate creatoare, un gest aproape ruinos, o impoten imaginativ. Practic, a scrie
despre sine pare mult mai la ndemn dect a plsmui o lume ficional. Dar n secolul
nostru, scrierea egotic trebuie privit altfel, nuanat, ct vreme asistm la alterarea
relaiilor sociale mutate n cibernetic i de cnd multiplicarea identitii personale s-a
instalat deja.