(Jurnalul lui Jane )

Inceput ...
« Mistuita de flacarile cautarii mele inutile, simtindu-i
prezenta chinuitoare si calda, alergam invaluita de teama pentru ca acel
jurnal putea curma viata de pe Pamant. Nu stiam unde aveam sa ajung, nici
carui pericol aveam sa-l jertfesc si pe el, dar urma s-o fac, desi eram
constienta ca nu-i pasa deloc de viata sa »

Inceput  :

Norii se razbunau pe cerul de azurit, acoperindu-i frumoasa culoare cu o

masa de plumb. Acea atmosfera monotona detrona veselia infinita a tuturor
adolescentilor ce erau acum "tinuti prizonieri" intr-unul din liceele din
frumosul Chicago.
Glasul ragusit si enervant al profesorului de engleza - domnul Hareton -
rasuna intr-una din clasele plictisite.
-Sper ca stiti ca maine trebuie sa predati referatele despre cei 3 autori foarte
cunoscuti pe care i-ati ales.
Elevii se incrunta si freamata nemultumiti.
-Daca nu va convine, atunci cred ca un 2 de fiecare va ve trezi la realitate.
Sunteti liberi.
Copiii s-au ridicat maniosi din banci, de parca ar fi fost jigniti in cel mai
oribil mod. O fata se afla in mijlocul adunaturii dezordonate, incercand sa se
strecoare neobservata din clasa.
"A trebuit eu sa ma nasc mostenitoare! De parca primul liceu nu a fost
suficient de aiurea, acum trebuie sa-l suport si pe al doilea!"
Unul dintre baieti a impins-o din calea sa din greseala, iar cand incepu sa-si
ceara scuze, cuvintele i s-au oprit in gat, iar ochii i s-au inlantuit in privirea
fetei, ochii sai foarte albastri si plini de ura impietrind pe oricine.
Copila a mers acasa pe jos, in mijlocul brizei de gheata a lui Octombrie.
Casa unde locuia era in stil destul de vechi, dar foarte placut la vedere. Usa
din lemn cu marginile din metal si clanta aurie au facut zgomot la intrarea
fetei in locuinta.
Cand o vazu, mama sa i se adresa cu o voce placuta.
-Bine ai venit acasa, Jane! Cum a fost la scoala?
-Bine...Ma duc in camera.
Raspunsul sau sec a sunat indoielnic in mintea mamei sale, care a reusit sa
se abtina de la a o intreba ce are.
Tanara ajunse in camera sa de la etaj, o incapere micuta, dar cu siguranta,
perfecta pentru ocupanta ei : peretii lila, tablouri cu irisi mov, un pian, 2
chitari electrice, una acustica…Tot ce se gasea aici o descria intocmai pe
Jane.
Aceasta a luat o carte in stilul secolului XIX, cu marginile aurii, coperta
ciocolatie, si incuiata cu un lacat negru lucios.Isi lua cheia din buzunarul
jeansilor negri si deschise misterioasa carte. Coperta era gravata : « Jurnalul
lui Jane », ceea ce confirma faptul ca ea, copila, era mostenitoarea unica a
Marelui Blestem al Familiei Athanasius, un neam a carei istorii dateaza din
secolul XVIII.
Cunostea toata povestea familiei, originii sale : Nasterea lui Caesar I
Athanasius,ce a devenit cu timpul un om demonic, si creatorul cartii
enigmatice, aparitia generatiilor urmatoare, care au ajutat la cresterea
familiei, si aducerea ei pe lume. Insa, ceea ce nu stia era faptul ca Caesar I a
oferit cu ajutorul magiei negre o putere imensa jurnalului, iar cand
mostenitoarea avea sa-l primeasca, Blestemul urma sa cada in mainile ei.
Jane s-a asezat la biroul sau cafeniu, creionul revarsand pe paginile
jurnalului ura din sufletul fetei.
Ploaia incepuse sa cada de ceva timp, acompaniata de tunetele zgomotoase
si fulgerele stralucitoare. Acest fapt parea sa alimenteze sentimentul de
detestare al fetei.

Domnul Hareton, profesorul de engleza nu a venit la ora, iar elevii ramasera

nesupravegheati. Toti se zbantuiau si jucau carti, in timp ce Jane ramase
nemiscata, rece, tacuta si pierduta in gandurile sale.
A trecut si pauza, iar doamna Smithson, diriginta, intra in clasa, insotita de
un tanar cu ochii verzi, parul saten inchis, inalt, slab, si care ar fi facut
aproape orice fata sa lesine.
-Linisti-va ! tuna ea.
Clasa se cuminti intr-o teama necunoscuta.
-Domnul este noul nostru profesor de latina, care, in vreme ce nu are ore de
curs, il puteti gasi la cabinetul de psihiatrie.
-Numele meu este Jared Roosevelt, zise acesta, apoi facu o pauza. Sper ca
nu vom avea neintelegeri, mai ales ca am 21 de ani, iar voi 17. Prefer sa
avem o relatie nu ca de la profesor la elev, ci ca de la prieten la prieten.
Acesta incepu sa se plimbe prin clasa sufocata de copiii de 17, in timp ce le
comunica elevilor diferite lucruri despre el, si raspundea oricarei intrebari
primite de la un anumit copil
Jared ajunge in dreptul bancii misterioasei Jane. Nu facea exceptie nici el,
caci ramase inlantuit in privirea copilei, o privire inspaimantatoare : de
gheata, plina de ura, incruntata si sfruntata de celebra duritate din ochii si
comportamentul familiei Athanasius (Nimeni nu banuia de faptul ca Jane
Marshall era defapt Jane Athanasius).
Dar nu se arata inspaimantat, ci oarecum fascinat, uimit, atras. Nu se simtea
stingherit si detronat de frumusetea si maretia ciudatei Jane, ci, cumva, in
siguranta si totusi in mijlocul pericolului. Dar confuzia din sufletul si mintea
lui Jared nu erau prea vizibile, decat daca comportamentul ii era putin
analizat in intregime, ceea ce doar copila intelegea.