AGAMEMNON

de Rodrigo García

Traducere: Luminiţa Voina-Răuţ

M-am întors de la supermarket şi i-am tras o mamă de bătaie fiului meu

M-am întors şi mi-am dat seama: cumpărasem aceleaşi lucruri
de două sau trei ori
Şi culmea, cumpărasem o mulţime de lucruri
pe care le urăsc

Am zis: o să mergem cu toţii la supermarket,

să petrecem o seară de milioane
Că vouă vă place la nebunie să petreceţi o seară de milioane
la Supermarket
Dar până la urmă m-am răzgândit şi-am zis:
Mai bine staţi acasă,
că mă duc singur şi o să vedeţi voi surprize!

O să-mi surprind familia

şi-o să fac cumpărături pentru toată luna
de unul singur

Ajung la supermarket
şi mă năpustesc
Iau trei cărucioare
Mă duc hotărât
Şi casieriţa îmi zice:
N-aveţi voie să luaţi trei cărucioare;
sunt multe cărucioare
Iar eu îi răspund:
ticăloasa naibii
Tu habar n-ai ce înseamnă să ai o
familie numeroasă;
nici eu nu ştiu
Fiindcă n-am nici eu o familie numeroasă
Dar am venit să fac cumpărături pentru toată luna

La care gagica îmi zice:

fă ce vrei, arătare!

Leg un cărucior de-altul

şi de-ăsta din urmă al treilea cărucior
Leg cele trei cărucioare
ca şi cum ar fi un trenuleţ din alea
în care se plimbă turiştii
prin zone turistice
şi habar n-am dacă trebuie să împing ori să trag cărucioarele

1
Să le trag, la naiba

Aşadar mă plimb prin supermarket trăgând primul cărucior

şi vârând de toate în cărucioare

M-am gândit să împart cărucioarele:

Alimente, detergenţi, de toate
Până la urmă am început să le pun alandala
ca la nebuni
În felul ăsta, când ajung acasă cu cumpărăturile
surpriza-i şi mai mare
Desfac pungile şi văd că-s toate cu fundu-n sus
ca drogate!

Şi ori de câte ori mai pun ceva, mă gândesc:

Te pricepi de minune
Tot ce-ai cumpărat e grozav

Am cele trei cărucioare pline ochi

Nimic nu lipseşte
Ajung la casă
Şi încep să umplu cu produse
banda transportoare
Şi mă uit cum se îndepărtează produsele
Iar casieriţa le trece cu scannerul roşu pe deasupra
De parc-ar elibera câte un deţinut
Şi văd ce-am cumpărat
Şi rămân perplex:

Am cumpărat pâine integrală când eu

urăsc pâinea integrală
Şi am cumpărat şase cutii de lapte gras
când de fapt consumăm lapte degresat
Şi am luat iaurturi îndulcite
crezând că erau iaurturi naturale
Şi am cumpărat hârtie igienică parfumată, când eu nu pot
să-mi şterg curul cu ceva care miroase a parfum
Şi am luat câteva chile de antricoate de miel
când noi n-avem grătar
şi nici loc unde să le pregătim în afara casei
iar nevastă-mea nu suportă bucătăria plină de fum
Şi am cumpărat sos tartar convins că era maioneză
Şi am luat cincisprezece borcane de gazpacho* crezând
că erau roşii storcite
Şi am cumpărat o sută de sticle de apă minerală
când apa curentă de acasă e excelentă
şi se poate bea fără probleme
Şi am cumpărat tot felul de paste:
*

2
Macaroane când fiu-meu urăşte macaroanele
Paste cu ou, când nevastă-mea e alergică la ouă
Şi paste verzi când detestăm cu toţii spanacul
Şi am cumpărat un odorizant pentru casă cu miros de pin,
care-mi trezeşte nişte amintiri infame
din casa bătrânilor mei
Şi am luat alt odorizant care miroase a lămâie,
aşa de scârbos că-i aproape mai suportabil
cel cu miros de pin în ciuda amintirilor oribile
Şi am cumpărat şerveţele de faţă, când de fapt nu suport
căcatul ăla umed pe piele

Şi am uitat să cumpăr ce ne trebuia cu adevărat, la naiba

Am uitat să cumpăr fleacurile de care aveam nevoie, fir-ar să fie
Şi m-au apucat toţi dracii

Şi i-am trântit-o casieriţei: uite ce-i, idioata naibii,

Ia cardul Visa şi vâră-ţi-l în cur
Iar casieriţa-mi răspunde:
Dacă-mi dai PIN-ul, ţi-o şi sug

Ce simţ al umorului primitiv, îi zic

Şi semnez
Şi umplu maşina
Şi-ajung acasă

Deschid uşa şi-i strig nevesti-mii:

Iubito, cred că-n seara asta o să fie de pomină;
cred că-i zi de tombolă azi
şi tu şi fiu-tău aţi câştigat toate biletele
Şi nevastă-mea se uită la mine şi râde fiindcă-i convinsă că fac băşcălie
Şi atunci îi ard prima palmă nevesti-mii
Fiindcă umblă cu prostii
Şi căzând, se izbeşte de masa din bucătărie şi chicoteşte
E binedispusă, gagica!
Ai luat feşe?, mă întreabă
Dă-mi una, fir-ar să fie
Şi eu îmi ies din minţi
Fiindcă am uitat să cumpăr feşe
şi alcool şi apă oxigenată
Şi-atâtea alte lucruri pe care trebuia să le cumpăr
Şi am adus acasă maşina plină
cu porcării care nu-s bune de nimic, la dracu’
Şi-asta mă enervează în aşa hal că-i spun nevesti-mii
Uite, o să-ţi mai trag una ţie
şi-o să mă ocup un pic şi de copil
Şi-i ard una şi gagica se cară după o faşă
Iar eu mă duc după copil ca să-i trag o mamă de bătaie
de să mă ţină minte

3
Şi-am luat baterii pentru jocul copilului Game Boy
dar nu dintre cele care trebuiau, la dracu’
Şi când îmi zice copilul:
bateriile cumpărate
pentru Game Boy sunt bune
pentru radio şi ceasul deşteptător
dar nu pentru Game Boy
îi ard una zdravănă
Tu cu taică-tău să nu vorbeşti aşa
Şi mai urmează o scatoalcă
Şi a doua scatoalcă şi
a treia scatoalcă
A treia scatoalcă şi a patra scatoalcă
Şi uite-aşa tot lovesc până le putem
zice scatoalcelor ăstora
„O serie de scatoalce“
Şi-i tot ard câte una până
putem zice
„o serie GROZAVĂ de scatoalce“
Şi lovesc întruna până ce
„seria aia GROZAVĂ de scatoalce“
devine o bătaie în toată regula
Şi când văd că-mi scapă mâna
– Frumoasă frază: „Îmi scapă mâna“ –
Mă opresc
Fiindcă trebuie evitat spitalul
Nu trebuie s-ajungi la spital şi să le explici necunoscuţilor
– cum s-ar zice: să le expui –
problemele de familie
care-s cele mai importante lucruri din viaţă şi
ce iubeşti tu cel mai mult pe lume
Fiindcă-i lamentabil şi degradant să umbli din spital în spital
afişându-ţi viaţa privată:
c-ai întrecut măsura la futai
ori la snopit în bătaie

Urăsc fişa, orice fel de fişă şi

formular
Şi ori de câte ori e musai să scriu
date pe o hârtie tremur, mă smiorcăi şi-mi curg balele
şi umezesc şi mototolesc hârtia în loc s-o completez
şi-s scos în şuturi din comisariat, din aeroport
sau de la Direcţia Generală a Traficului
şi scap fără să mai completez nimic
cu datele mele
Iar ca să evit spitalul şi fişele
şi chestiile alea
o vreme nu-mi mai bat copilul
Şi merg la baie după nevastă-mea şi-i iau pe amândoi de păr
şi le zic:

4
O să cinăm în oraş, fir-ar al naibii!
La un restaurant

Şi ei se bucură ca nişte cretini

Iar eu mă gândesc la cumpărăturile din supermarket şi-mi ies din minţi
Am luat un trening galben-aprins pentru fiu-meu
cu şase numere mai mare
Şi n-am nici un chef să mă-ntorc la supermarket
ca să schimb treningul galben-aprins
Şi n-am de gând s-arunc treningul la gunoi
Şi nici să-l fac cadou
O să aştept să crească flăcăul şi să-ncapă
în treningul galben-aprins
Dar ca să crească trebuie să mănânce
Şi-o să mănânce, fir-ar să fie
O să-nfulece ca să crească
Şi să poată purta treningul galben-aprins

Înainte de-a pleca la restaurant, le zic, hai să ciugulim ceva aici acasă
Fiindcă puştiul trebuie să se hrănească
Hai să coborâm cu toţii la garaj
Şi scot din maşină cumpărăturile tâmpite
– patru sute de pungi de plastic –

Iar fiu-meu îşi pune treningul galben-aprins care-i vine groaznic

– pare Miliki* în treningul ăsta enorm
parc-ar fi clovnul Ronald Mc Donald în trening –
Şi-i zic:
Plimbă-te cu treningul ăsta
Fugi, fă sport, mama mă-tii, fă ceva cu treningul ăsta
Şi cade şi se-mpiedică bietul băiat
Şi-mi sare ţandăra că încă-i mai sângerează mâna de la bătaia
proaspăt încasată
Pătează treningul şi mă enervează
Iar nevastă-mea se prăpădeşte de râs
Nu râde de copil
Îi zic
Fir-ai a naibii!
Dă o mână de ajutor
Colaborează

O să legăm copilul de scaunul ăsta din garaj

Fiindcă trebuie să crească
Ca să poată îmbrăca treningul galben-aprins
Nu vezi că-i enorm?

Leg copilul de scaunul din garaj şi

folosind procedeul clasic de când lumea cu gâştele
încep să-i vâr puştiului în gura deschisă

5
tot ce-am cumpărat de la supermarket din greşeală
Ca să crească
Fiindcă-n casa asta nu se-aruncă nimic
Nici mâncarea
Nici treningul
Şi folosind procedeul clasic de când lumea cu gâştele
Îndes c-un băţ tot ce-am cumpărat
în gura larg deschisă a băiatului

Pâinea integrală
Laptele gras
Macaroanele
O cutie de Kellogs cu ciocolată
O juma’ de duzină de ouă
Un borcan cu sos tartar

Şi-acum e mai plinuţ copilul

Treningu-i vine de minune
E încântată pramatia:
O să poarte treningul în seara asta!

Iar eu privesc spectacolul

În ce hal arată garajul!
Împroşcat tot de iaurt, ketchup, cârnaţi
şi gem de smochine, şi-mi zic:
Un tată nu-şi poate trata aşa fiul
Ce vină are el?

Şi-l întreb pe fiu-meu:

Cu ce naiba eşti tu de vină?
Şi nefericitul de el se uită la mine şi-mi zice:
Eu n-am făcut nimic şi nu-s vinovat de nimic
La care eu răspund:
Ce-obraznic eşti!
Cum nu eşti vinovat de nimic?
Când de fapt e numai vina ta
Fiindcă te duci la supermarket
Când ai guri de hrănit, fir-ar al naibii
Iar tu eşti o gură în plus de hrănit, ce dracu’
Şi e o responsabilitate pentru mine, la naiba
Şi puştiul mă priveşte derutat
Şi-i trag un pumn în piept, apoi îi dau drumul
aşa oarecum drăgăstos:
E-o glumă, ce naiba
Hai, curăţă-ţi treningul şi să plecăm pe undeva
Iar nevastă-mea mă întreabă dacă într-adevăr plecăm pe undeva şi eu îi zic:
Fireşte că plecăm pe undeva

Şi ieşim toţi trei din casă

Fiindcă o să cinăm în oraş, ce dracu’

6
Şi se bagă în maşină dar îi scot în şuturi afară, fir-ar să fie
Fiindcă-mi pătează toată tapiseria, ce naiba
Aşa plini de sânge şi resturi de mâncare cum sunt, fir-ar să fie
Puneţi prosoape
Puneţi ceva pe scaune să nu murdăriţi tapiseria!

Şi-am cumpărat câteva chile de banane când noi urâm bananele

Şi-am luat chirimoyas* fiind convins că luam paraguayas**
Şi-am cumpărat saci de gunoi de zece ori mai mari
decât coşul de gunoi din casă, saci dintr-ăia „de tomberoane“
Şi-am cumpărat Kellogs cu ciocolată fără să-mi dau seama că aveau ciocolată

Hai s-o ştergem să mâncăm în oraş

La un Mc Donald’s de la şosea

La un Mc Donald’s de la şosea
La un Mc Donald’s de la şosea
Şi dă-i înainte pe şosea
Cu familia încântată şi însângerată
Iar la radio Bach
Radio Clasic, Radio Naţional
La radio Bach
Cu familia încântată şi însângerată
La un Mc Donald’s de la şosea

Şi deodată auzim greierii

şi cineva întreabă
Auziţi greierii?
Şi nu ştiu dacă eu zic c-aud greierii
sau altcineva zice că aude greierii
Cert e
c-oprim maşina, oprim muzica, oprim motorul
pe mijlocul drumului
Şi auzim greierii, ce dracu’
Şi auzim ce prost respiră toată lumea în maşină
Şi e o melodie a naibii de frumoasă
Căci suntem toţi bătuţi măr
Şi-oprim motorul şi coborâm din maşină
Pentru chestia aia cu greierii
Şi lăsăm şoseaua în urmă apucând-o toţi trei pe jos
După zgomotul greierilor
Mergeam la un Mc Donald’s de la şosea
Şi-am ajuns într-o nenorocită de vie, fir-ar al naibii
MERGEAM LA UN MC DONALD’S ŞI-AM AJUNS UNDEVA
Am auzit greierii şi-am oprit într-o vie
Iar viile-s argintii şi Luna-i argintie şi-s
atâtea, atâtea stele că zic
Vedeţi cerul, tâmpiţilor?
Ultima dată când am văzut atâtea stele a fost la antipozi!

7
În casa bătrânilor mei, la antipozi!
La şaişpe ore de avion!
Acolo chiar că erau stele
Aici nu-s stele
Nu se văd atâtea stele
Dar azi chiar că se văd stele!

Şi greierii n-au nici o treabă şi-i dau înainte

Iar stelele n-au nici o treabă
Şi din nasuri şiroieşte sângele
Şi-o să ne înţelegem de minune, fir-ar al naibii
Tare bine o să ne înţelegem!

O să stăm în vie şi o să smulgem ciorchini

Şi-o să ne mozolim cu totul, fir-ar să fie
Şi dă-i mâncat struguri
Şi dă-i smuls ciorchini
Şi dă-i greieri
Şi dă-i numărat stele
Grozavă seară, ce să zic
Înfulecând struguri dulci, sporovăind, privindu-ne sângerând
Ştiam eu c-o să fie ceva nemaipomenit
Să ieşim din casă şi să ne pierdem PE UNDEVA

Ieşim să ne pierdem PE UNDEVA, zic oamenii

Şi e o minciună:
Pleacă mereu din acelaşi loc spre
aceeaşi destinaţie
Şi zic c-or să se piardă PE UNDEVA
când de fapt
se duc la cinematograf
Şi-şi închipuie că se pierd PE UNDEVA
când de fapt
Sunt într-un restaurant
aşteptând să vină felul doi
Şi numesc asta plimbat PE UNDEVA

Şi pleacă în vacanţă cu planuri şi prospecte

Dar zic că s-au pierdut PE UNDEVA

Şi ce puţine locuri merită numele ăsta!

UNDEVA
Dar lumea insistă şi zice
Hai să mergem UNDEVA
Şi sfârşesc într-o discotecă
Într-un muzeu
ori într-un bar

Pe mine să nu mă enervezi!
Nu poţi numi UNDEVA

8
Un loc fără pic de mister
Ştiind foarte bine
cum e
Pe ce stradă e
Ce se pune la cale înăuntru
şi ce cretini îl frecventează

Asta nu-i UNDEVA

ci acelaşi lucru
sau ca de obicei

Şi nu mă interesează ce-are bun

Cuvântul obicei,
ce-are liniştitor
Cuvântul obicei
Pe mine cuvântul obicei mă lasă rece
Şi chiar în rutină descopăr locuri
demne de-a fi numite UNDEVA

Dar ne lăsăm duşi

În locuri „obişnuite“
Locuri fără greieri, fără Lună, fără struguri, fără stele, fără nimic!
Şi viaţa se sfârşeşte cum a început –
Din locurile dintotdeauna
Printre oamenii dintotdeauna
Sfârşindu-se ca întotdeauna
La fel de rău ca întotdeauna

Şi-am cumpărat Ariel de spălat manual în loc să cumpăr

Ariel pentru maşina de spălat
Şi-am cumpărat ton marinat
când voiam să iau ton în ulei de măsline
Şi-am cumpărat o coadă de mop care nu se potriveşte
cu mopul din casă
Căci fiecare firmă fabrică ce are chef

Şi când o să mergi mâine la şcoală şi-or să-ţi vadă faţa

– Fiindcă am venit de la supermarket
şi ce mamă de bătaie ţi-am tras –
să zici c-ai fost UNDEVA

Şi când or să te-ntrebe unde

Le spui: vin din Troia!
Unde am împărţit pumni şi palme!
Am cunoscut oameni
Două feluri de oameni:
Speculanţii cu BANI
Şi speculanţii cu sentimente
Care-s cei mai răi
Fiindcă zic că-ţi oferă inima când de fapt

9
joacă cu tine o împuţită de partidă de şah

Ştiţi ce vă zic?
C-o să petrecem în continuare
N-o să mergem acasă
Nici la şcoală
Şi ne suim iar în maşină
Şi mergem UNDEVA
Şi ne-oprim oriunde şi
trimitem ilustrate tuturor prietenilor
Ca să-i exasperăm
Ilustrate
Din Gibellina
Din Palermo
Din Siracuza
Din Troia, fir-ar să fie
Din Zona Zero, la naiba
Din Irak
Din Guantánamo, la dracu’
Ilustrate
Ca să derutăm gaşca

Şi-o să trimitem ilustrate cu fotografii

De persoane celebre dar schimbând numele
O ilustrată cu faţa lui Hillary Clinton
pe care să scrie: Clitemnestra
Una cu Bill Clinton pe care să scrie: Agamemnon
Una cu Monica Lewinsky pe care să scrie: Casandra

Una cu Dody al Fayed pe care să scrie Egist

Una cu Lady Di pe care să scrie Clitemnestra
Şi una cu prinţul Charles pe care să scrie Agamemnon încornorat

Şi una cu copiii lui Sadam pe care să scrie: Ifigenia

Şi una cu Sadam pe care să scrie: Agamemnon
Şi una cu Tony Blair pe care să scrie Egist
Şi una cu José María Aznar pe care să scrie: mesagerul

Şi una cu Berlusconi pe care să scrie: Agamemnon

Şi una cu Canalul 5 pe care să scrie: palatul Atrizilor

Şi una cu poporul irakian pe care să scrie: troieni

Şi alta cu nişte argentinieni pe care să scrie: troieni
Şi una cu nişte africani pe care să scrie: troieni
Şi una cu nişte rachete Scud pe care să scrie: SIDA
Şi alta cu nişte palestinieni pe care să scrie: troieni
Şi una cu nişte cubanezi pe care să scrie: troieni
Şi una cu George Bush pe care să scrie: Agamemnon
Şi una cu Bin Laden pe care să scrie: Egist
Şi una cu nişte ruşi pe care să scrie: troieni

10
Uite cum arată curtea!
îi zic băiatului meu
Dar noi ce-am făcut ca s-arate mai bine?
Nimic
Şi tu ce-o să faci ca s-o schimbi?
Nimic
Aşa arată curtea
fiindcă am tăiat frunze la câini toată viaţa
şi am făcut ce ni s-a spus toată viaţa
ce se cuvenea să facem
Ce era sănătos
şi rezonabil
Până la urmă, am făcut ce ni s-a ordonat

Şi-mi bat capul

Şi înnebunesc
Şi mă duc la culcare plângând
Iar când iau micul dejun, la naiba, mănânc plângând
şi ard pâinea prăjită, fir-ar să fie

Şi ştii de ce?
Fiindcă n-am inventat nimic, la naiba

N-am inventat nimic

N-am creat nimic din tot ce mă-nconjoară
Nici paharele din care beau apă zilnic
Nici avionul care m-a adus până aici
Nu ştiu nimic despre cartografie
Nu ştiu cum funcţionează calculatorul meu
N-am construit casa cu mâinile mele
N-am plantat şi n-am crescut nimic din ceea ce mănânc zilnic
Am găsit totul gata făcut
Nu ştiu cum se face hârtia cărţilor pe care le-am citit
N-am făcut vin
N-am inventat televiziunea
Nici vaccinurile
N-am inventat regulile în fotbal
N-am participat la fabricarea primului scaun
Nu mi-a trecut prin cap înaintea altora să pun geamuri la case
N-am inventat salteaua
N-am descoperit oul la tigaie
Nu mi-a trecut prin minte să inventez pixul
Doar am manipulat informaţia
Cu alte cuvinte: toată viaţa cu mâinile goale
Murdare
Ducând şi aducând şi folosind întâmplările celorlalţi

N-am participat la construirea vreunei reţele de cale ferată

N-am inventat pizza

11
N-aş şti să fabric un pian
Nu ştiu cum se obţine plasticul
N-am inventat ventilatorul
Nu ştiu cum se obţin spray-urile
N-aş putea construi un clopot pentru o clopotniţă
Nu mi-a trecut mie prin cap să pescuiesc pentru prima oară
Nici să-mi fac primele încălţări
Fireşte, n-am descoperit focul
N-am ştiut să fac rachiu din coji de struguri
N-am inventat compact-discul

Fac lucruri de animale simple:

cresc copii şi-i învăţ să mânuiască
obiecte inventate de nişte necunoscuţi
Apoi ne văităm că lucrurile astea
nu le îmbunătăţesc viaţa
şi nu ne îmbunătăţesc viaţa
Că unele sunt inutile şi chiar periculoase
În loc să închidem nenorocita aia de gură şi să facem ceva cu-adevărat

Trimitem ilustratele şi mergem

să ni se dea ceva de mâncare seara
La un Kentucky Fried Chicken de la şosea
Şi-mi întreb familia
Vreţi să ne oprim la Kentucky Fried Chicken?
Şi ea-mi răspunde: nici în glumă
Şi eu zic: bine, atunci ne oprim la Kentucky Fried Chicken
Fiindcă aşa vor muşchii mei
Şi-n timp ce mâncăm aripioarele de pui
Care nu-s nici aripioare nici pui nici altceva
Şi sorbim Coca Cola cu paiul ca trei handicapaţi
Cu mutra de handicapat pe care o ai când
sorbi o răcoritoare cu paiul
Mă gândesc la tragic
La conceptul tragicului
Şi mai deschid o cutiuţă de carton
plină cu aripioare de pui prăjit
Cu sos barbecue şi sos de maioneză
prelingându-se pe deasupra
Şi-arăt cutia familiei şi-o întreb:
Aşa-i că-i tragic?

Iar fiu-meu zice:

sunt aripioare de pui prăjit
Nu, nu-s aripioare de pui prăjit, îi răspund, cretinule

Şi scot aripioarele şi fac pe masă

O schemă perfectă şi inteligibilă a TRAGEDIEI
Cu aripioarele de pui prăjit
Şi număr una două trei şapte aripioare de pui

12
Şi eliberez masa
Arunc tot ce-i pe masă, cutiile de Coca Cola
Resturile de sos, tot
Şi las întregul spaţiu pentru aripioare
Una două şapte aripioare de pui
Le aşez pe masă fiecare la locul ei
Perfecte
Şi iau sticla de ketchup şi scriu pe masă cu litere mari
cuvântul:
TRAGEDIE
şi fiu-meu se prăpădeşte de râs
Şi-i explic că TRAGEDIA
începe în lumea industrializată
Că TRAGEDIA a început întotdeauna acolo unde erau BANII
Şi mâncarea
Şi-apoi au zvârlit-o în altă parte
Au amplasat-o afară
Sub formă de
Bombă atomică
SIDA
Foamete
Secetă sau
Dictatură

Şi-i zic
Un om care se aruncă în gol
de pe un turn în flăcări din Manhattan
simte aceeaşi cruzime şi nedreptate
ca unul care moare de foame
în Tucumán sau în Rwanda, victimă
a liberalismului economic
Dar presa se-ncăpăţânează
să le prezinte ca pe două lucruri total diferite
Şi oamenii numesc terorism ceea ce le convine
Ceea ce îi ajută să câştige bani

Şi împart TRAGEDIA în şapte acte

Şi fiecărui act îi pun numele
uneia dintre cele mai bogate ţări din lume
O aripioară de pui prăjit: Germania
Altă aripioară de pui prăjit: Japonia
– Şi-i zic familiei mele: haideţi să scriem numele
cu muştar, ketchup şi sos barbecue în dreptul fiecărei aripioare –
Altă aripioară de pui prăjit: Franţa
Altă aripioară de pui prăjit: Marea Britanie
Altă aripioară de pui prăjit: Canada
Altă aripioară de pui prăjit: Italia
Iar la mijloc, un piept întreg de pui: Statele Unite

Şi-apare chelneriţa şi-mi zice

13
Sunteţi prea mare ca să vă mai jucaţi cu mâncarea
Vreţi să chem paza?
Dar eu nu mă joc cu mâncarea, îi răspund
Îi explic fiului meu ce înseamnă TRAGEDIA
Iar chelneriţa zice: nu înţeleg
Şi bodyguardul care tocmai s-a apropiat de masă
Cu mâna pe baston zice: nici eu

Şi fiu-meu spune:
Păi e foarte uşor, nătângilor
Aripioarele de pui sunt marile puteri
Ele reprezintă lumea industrializată
Iar dacă TRAGEDIA se planifică din lumea industrializată
ne punem întrebarea:
Unde trebuie să mergi să cauţi SPERANŢA?

Şi eu rămân perplex de cât de bine a înţeles

fiu-meu istoria TRAGEDIEI
şi cum, fără să zic nimic,
a semnalat ideea utopică de
SPERANŢĂ
Şi-i spun bodyguardului
SPERANŢA trebuie căutată în altă parte
Şi tu o să ne-ajuţi

SPERANŢA poate fi în oricare colţ al Planetei

Problema e s-o găseşti
Să presupunem că SPERANŢA e la masa aia
Unde mănâncă familia aia
Lăsaţi-ne liberă masa, c-avem nevoie de ea pentru exemplu

Şi bodyguardul se duce şi goneşte toată familia în şuturi de la masă

Îl încântă chestia asta cu TRAGEDIA
Şi-n timpul ăsta, îi spun lui fiu-meu,
Du-te şi ia din gunoi
resturile din tot restaurantul
Adu ce-i pe jumătate muşcat,
oasele, pieliţa, zgârciurile puiului, tot ce găseşti
Iar bodyguardului îi zic:
Uite ce-i, dacă stau să mă gândesc bine, cred
c-o să avem nevoie de tot localul

Nici o problemă, zice bodyguardul

şi scoate revolverul şi trage şase focuri în aer
şi-n cinci secunde
nu mai rămâne nimeni în Kentucky Fried Chicken

Nevastă-mea se duce să mai ia băutură

Chelnerii ne curăţă mesele
Şi eu le zic: haideţi să umplem toate mesele

14
cu gunoaiele aduse de fiu-meu
şi-aşa o să vă explic conceptul SPERANŢEI
Şi sunt cu toţii grozav de încântaţi
Chelnerii, casieriţa, bodyguardul…
Şi fiu-meu intră în Kentucky cu doi saci industriali
gata să plesnească de atâta gunoi
Şi începem cu toţii să punem
pe mesele alăturate
kilograme de oase: ciocănele de pui
piept de pui,
aripioare de pui,
piei, pieliţe de pui pe jumătate muşcate,
borcănaşe cu sosuri pentru pui,
pahare de Coca Cola,
paie muşcate
Îngheţate pe jumătate topite…
Şi eu le zic: e-n regulă, băieţi!
Veniţi şi staţi la masa noastră

Şi sunt cu toţii grozav de încântaţi, chiar şi bucătarii

au venit să stea cu noi
Şi le zic:
uitaţi-vă la masa asta:
… Aripioare de pui prăjit: Germania, Japonia … etc.
şapte puteri mondiale, şapte aripioare
Şi priviţi în jur… Aici e?

Gunoi, zic ei

Gunoi?
Cum adică gunoi?
Nu fiţi idioţi!

Şi fiu-meu mă priveşte şi-mi zice

În şoaptă:
Pe celelalte mese e SPERANŢA, care-i tocmai
ceea ce nu există la masa asta

Îi trag un pumn în piept puştiului!

Foarte bine, băiete!
Exact: la masa asta e bogăţia iar la celelalte
SPERANŢA
Dar nimeni nu vrea să se apropie de SPERANŢĂ
Căci ca să scoţi SPERANŢA din atâta gunoi
trebuie să te murdăreşti zdravăn
Trebuie să scoţi BANI

SPERANŢA funcţionează cu BANI,

aşa cum motoarele funcţionează cu
benzină şi trupul meu cu sânge

15
SPERANŢA nu-i un vis; e un proiect
SPERANŢA începe printr-un schimb de voinţe
De atitudini, şi se materializează în proiecte

Şi bodyguardul îmi zice: nu mă face să râd, prostule

Iar bucătăreasa de la Kentucky zice:
„Ştim foarte bine care sunt planurile alea
Ce proiecte are fiecare partid şi
fiecare întreprindere
Şi de-asta putem afirma că nu-i posibilă SPERANŢA”

Iar nevastă-mea se pune pe smiorcăit, tâmpita

Şi casieriţa de la Kentucky începe să râdă
Şi femeia de serviciu zbiară: hai căraţi-vă odată
Uitaţi-vă în ce hal lăsaţi restaurantul

Dar eu sunt calm

Fiindcă bodyguardul şi-a descărcat deja revolverul
Şi nu i-a mai rămas nici un glonţ
– Lucru care mă linişteşte –
Iar fiu-meu devine poet şi cretin şi declamă:
„Dezinteresaţi în a împărtăşi SPERANŢA
acţionează împreună ca să-nrăutăţească
viaţa şi fac
propagandă: numesc terorism simpla şi fireasca răzbunare“

Iar eu zic: o clipă, ticăloşilor

A venit vremea să lămurim lucrurile
Mereu vine momentul să lămureşti lucrurile
Se întâlnesc oamenii la televiziune
Şi nu se lămureşte nimic
Iar chelneriţa de la Kentucky zice:
„Mi-ar plăcea ca pe Internet
să fie doar pornografie şi nimic altceva
fiindcă a strânge informaţii n-are nimic de-a face
cu a cunoaşte
Acolo-i informaţia, zic ei
Acolo-i cunoaşterea, adaugă ei
Iar eu spun: informaţia şi cunoaşterea sunt la antipozi
Pentru ei, informaţia o învălmăşeală de date banale“

Şi le mai zic: cred că sunteţi

cam grei de cap, nătângilor

Şi bucătarul ia cuvântul:
Deosebirea dintre Italia şi Angola
E că-n Angola guvernul a hotărât
să împartă mizeria în părţi egale
de-a lungul şi de-a latul întregului teritoriu
în vreme ce-n Italia guvernul a hotărât

16
ca Sudul să mănânce căcat
în timp ce Nordul creează mobile, haine
şi destupă sticle de şampanie

Iar ticălosul de fiu-meu zice:

În sud e SPERANŢA
Dar ce naiba mai contează
Dacă în nord nu există voinţă

Iar eu le zic: nu mă întristaţi, imbecililor

Nu-mi futeţi seara!

Îmi place omul când e animal:

Îmi place animalul din om când fute şi asudă
Îmi place animalul din om chiar şi atunci când înşală
Îmi place animalul din om chiar şi atunci când ucide în legitimă apărare

Dar când omul începe să facă afaceri

nu mai e un animal
Şi nu-mi place

Şi urăsc ideea de EXPERIENŢĂ

Fiindcă pentru mine, fiecare act e unic
Fiecare soare e nou
În fiecare zi sunt altă persoană
ACUMULAREA DE EXPERIENŢE NU PROTEJEAZĂ

Iar grăsana de la curăţenie lasă mopul şi se aşază

Se uită la masa cu aripioarele de pui
şi la cuvântul TRAGEDIE
Scris cu ketchup şi-mi zice:
Nu sunt vremuri să vorbeşti despre lucruri de-astea, tâmpitule
Astea sunt vremuri să-nchizi gura sau să fii un tip moderat
La care eu mă înfurii şi zic:
Grăsana dracului să vezi tu dacă-ţi trag o mamă de bătaie
O să-mi explici tu ce-nţelegi prin cumpătare

Şi gagica mi-o trânteşte:

„Cumpătarea e virusul cu care întreprinderile
au infectat politicienii
virusul pe care politicienii şi mass media l-au transmis poporului!“

Halal şleahtă de filosofi de căcat în acest

Kentucky Fried Chicken, zic
Trebuie să ne conformăm
Altminteri o păţim, îi zic familiei
Şi-n timp ce-o ştergem din local
femeia de serviciu zbiară:
Nu ştiu unde-a început epidemia asta de consens şi
cumpătare

17
Într-o multinaţională sau în Ministerul de Interne
Ştiu doar că înainte ne-o vârau pe la spate şi zbieram
N-aveam voie să zbierăm
dar ne-o vârau pe la spate şi urlam
Acum totul e prevăzut ca omul să urle
dacă i se năzare, dar singur îţi zici:
Hei! Nu trebuie să ridici vocea, ce naiba
Nu trebuie să exagerezi şi nici să faci scandal
N-o ducem aşa de rău, nici dracu’ nu-i aşa de negru
Iar dacă facem ceva, s-o facem fără să ridicăm vocea
Ca un popor civilizat, ce naiba!

Şi începe şi bucătarul să vorbească şi eu urlu

Tu ce te bagi ca musca-n lapte, tâmpitule
Iar bucătăreasa o ţine pe-a ei, una şi bună:

N-ajungi nicăieri ucigând, zic ei

Şi ne cer nouă să nu ucidem
În timp ce ei
Ucid întruna
Ne predică moderaţie, cer stăpânire de sine, impun cumpătare
În timp ce ucid ici şi colo
Iar partidele îngenunchează
Şi ţi-o sug ca să aperi o falsă idee despre Naţiune
Iar întreprinderile îngenunchează şi ţi-o sug
până ajungi să confunzi progresul personal cu justiţia globală
Şi eşti aşa de încântat
Pentru ei progres personal e-o creştere salarială cu 2 la sută
la sfârşitul anului
Şi în coşul de Crăciun
Şi la sărbătoarea de Crăciun
Şi la noul film al lui Walt Disney
Şi toată porcăria asta

Iar eu văd trupurile ca nişte maşinării

Şi văd băiatul din Genova gata să zvârle extinctorul de incendiu
Pe jeep-ul poliţiei aşa cum ar face o maşinărie
îi observ mişcările, hainele, cagula
lipite parcă de-o maşinărie
Şi-observ un poliţai ca o maşinărie ţintind capul
Şi văd trupul băiatului străfulgerat,
prăvălindu-se ca o maşinărie
Şi văd cum jeep-ul trece de două ori cu roţile
peste trupul băiatului
O maşinărie strivită de-o altă maşinărie
Şi văd această omenire fără omenie
ca o cretină, ticăloasă, nemernică maşinărie

Rămâneţi aşa, nătângilor

Le strig angajaţilor de la Kentucky Fried Chicken

18
Şi-mi îmbrăţişez fiul şi nevasta
Şi mergem iarăşi la maşină
Ca să ne pierdem PE UNDEVA
Şi să ne isprăvim treaba
Ziua asta proastă
Plină de proşti
O zi tragică
Şi mai adaug încă un lucru:
Cei care nu se dedică celorlalţi, se supraestimează
Cei care se dedică primului venit, se autodispreţuiesc

EPILOG

Azi dimineaţă am zărit picături de rouă prinse

într-un fin păienjeniş, pe munte
Asemeni perlelor suspendate în aer
Am atins cu grijă păienjenişul şi am văzut picăturile tremurând şi strălucind
Precum lacrimile ce refuză să cadă în gol
M-am gândit la câţiva prieteni, la câteva
femei pe care le-am iubit, la oamenii pe care-i iubesc
şi la cei care mi-au făcut rău
în timp ce priveam, impresionat, picăturile de rouă
tremurând pe pânza ţesută de un păianjen
printre buruieni, la munte

Şi apoi m-am gândit la cei

care n-au nici măcar meritul de-a cădea
ca picătura de rouă pe un fin păienjeniş
şi dispar cu greu din faţa ochilor noştri
Şi-i înghite pământul

Sunt oameni care-au primit totul de-a gata.

19