Sunteți pe pagina 1din 40

RAS NERVOS

Christopher Durang
Traducerea: Raluca Dumitrița Neamțu

I. RAS NERVOS

FEMEIA: Vreau sa va vorbesc despre viata. E atat de complicat sa traiesti si sa incerci sa


“functionezi”? E vorba despre toti oamenii astia cu care intri in contact. Am incercat sa
cumpar o conserva de ton de la supermarket, si era acolo un tip care statea exact in locul de
unde vroiam sa iau conserva de ton; am asteptat putin sa vad daca se da la o parte, dar nu s-a
dat- se uita si el tot la conserve de ton, se uita de ceva vreme, citea ingredientele de pe fiecare
conserva ca si cum ar fi fost o carte, o carte foarte plictisitoare, daca va intereseaza parerea
mea; am asteptat o vreme, dar nici nici gind sa se urneasca, asa ca n-aveam cum s-ajung la
conservele de ton; si m-am gandit sa ii spun sa se dea la o parte, dar mi s-a parut atat de prost
ca nu intuise ca trebuia sa trec pe linga el, incat mi-a fost foarte teama ca n-ar ajuta la nimic,
la absolut nimic, sa ii spun sa se dea la o parte; ar fi raspuns probabil ceva de genul: “O sa ma
dau la o parte cand o sa am eu chef, tarfa cicalitoare ce esti!”, si dupa asta, ce-mi mai raminea
de facut? Asa ca m-am apucat ca o frustrata, sa tip in soapta, ca sa nu deranjez pe nimeni; si
cu toate ca suspinam de zor, idiotul nu s-a prins ca incercam sa trec pe linga el ca sa ajung la
nenorocita aia de conserva; oamenii sunt atat de nesimtiti, ii urasc cum nu se poate de mult;
asa ca m-am napustit spre el, i-am tras cat am putut eu de tare un pumn in cap si-am urlat:”
Esti dragut sa te dai putin la o parte, nenorocitule!!!!”
Tipu’ a cazut la pamant, si m-a privit inmarmurit; un copil din apropiere a inceput sa
planga, eu tipam inca si ma gindeam la ce-mi trebuia conserva aia de ton; asa ca am tipat tare
la copil sa termine cu plansul- imi distragea atentia- am iesit in fuga din supermarket, si m-am
gindit sa iau un taxi pana la Muzeul Metropolitan de Arta, pentru ca simteam nevoia sa fiu
inconjurata de arta, si nu de conserve de peste.

Dar stiti si dumneavoastra cat e de greu sa chemi un taxi. Am facut semn cu mana, si
imediat, un nenorocit, care a iesit in strada dupa ce eu eram deja acolo, a facut si el semn si
taxiul s-a oprit pentru el, pentru ca el vazuse primul taxiul, si de la toata nedreptatea asta mi s-
au umplut iarasi ochii de lacrimi. Deci am pierdut acel taxi. Asa ca am ridicat mana din nou,
insa urmatoarele trei taxiuri erau deja pline, chiar daca unul dintre ele mai avea inca aprins
girofarul cu “liber”, chestie care m-a scos din minti, pentru ca, daca n-ar fi fost aprins,

1
probabil ca n-as mai fi ridicat mana, care oricum ma durea; cred ca, lovindu-l pe tipul “cu
conserva de ton” am pus in miscare niste muschi pe care nu-i folosesc niciodata. Dupa asta,
alt taxi s-a apropiat, si o femeie cu multe cumparaturi in brate a iesit afara si a inceput sa
strige dupa el, asa ca m-am dus glont la ea si i-am urlat drept in ureche:” Daca-mi furi taxiul
asta, te omor!”. Ea s-a uitat complet surprinsa la mine si cand taxiul a oprit, m-am urcat in el
si am spus:” Vreau sa traversam orasul pana la Muzeul Metropolitan de Arta, am nevoie de
cultura, si de liniste si de lucruri de valoare in jurul meu, am trait niste clipe ingrozitoare la
supermarket.” Iar soferul taxiului, care era grec, sau musulman, sau armean, ceva de genul
asta, mi-a spus ca el trebuie sa mearga in partea opusa a orasului, fiindca aproape si-a
terminat orele de lucru.

Ei bine, am zis ca o sa-mi explodeze capul. Adica, taxiul lui era liber, sau nu? Si nu cumva
era si o lege care spune ca nu poti fi refuzat, chiar daca vrei sa mergi in Staten Island? Numai
ca, gindul de a-l da in judecata pe tipul asta, era prea mult pentru mine- asta ar fi insemnat zile
intregi de telefoane si intalniri si scrisori, si totul din cauza ca nu voia sa ma duca la
nenorocitul ala de Muzeu. Asa ca, urcata in taxi, nu m-am miscat nicicum. M-am gandit
pentru o secunda sa ma dau jos si sa fac ce-am vrut sa fac de la bun inceput- sa cumpar o
conserva de ton- tonul amestecat cu maioneza este unul dintre putinele lucruri pe care le pot
face intr-o bucatarie- dar dup-aia mi-am dat seama ca probabil oricine ar fi fost la casa mi-ar
fi facut greutati, probabil pentru ca sunt femeie sau pentru ca ea e o femeie sau poate ca e un
barbat care uraste femeile sau care doreste sa fie femeie- oricum totul a inceput sa mi se para
mult prea complicat; asa ca m-am gandit ca o sa raman in taxiul asta si a naibii sa fiu daca mai
ies din el. Si soferul a continuat:” Doamna, va rog, trebuie sa ajung acasa, la familia mea.”. Iar
eu i-am raspuns:” Unde, draga? In Staten Island?” (ras isteric)

Si apoi m-am gandit ca n-are rost sa ma cert; n-o sa ma dau jos, si gata. Si el a inceput sa-
mi urle tot felul de obscenitati, incontinuu, dar eu ma gindeam ca macar stau jos; eventual va
decide singur ca e mai simplu sa ma duca la Muzeul Metropolitan, desi incepusem sa ma
gandesc ca poate nici nu vroiam sa merg acolo; mi-era pofta de un film cu popcorn si coca-
cola dietetica si cu bomboane de inghetata glazurate cu ciocolata, Starters sau cum le-or fi
zicind- care sunt delicioase si care costa cam 3 dolari jumate in sala de cinema, ceea ce e
extrem de scump; si in plus, la ce film sa merg? si dintr-o data soferul a intrat in mare viteza
cu taxiul in trafic, eu m-am hurducat pe scaunul meu, si am urlat:” M-am razgandit, vreau sa
vad un film”, dar inainte sa-i cer vreun sfat, a zis ca ma duce la politie si m-am gandit ca “ok,

2
dar nu el a gresit cind a refuzat o calatorie?” Si dumneavoastra stiti povestile despre
brutalitatea politiei si toate celelalte; daca au vreun instrument din acela electric, si ma
electrocuteaza chiar daca nu sunt vreun portorican; nu merita sa-mi asum riscul, asa ca in
momentul in care soferul a oprit brusc la un stop, am deschis portiera de la taxi si m-am dat
jos, iar el a strigat in urma mea: ”Esti dusa cu pluta!” si a demarat in asa graba, incat roata
aproape ca mi-a trecut peste picior, dar din fericire m-am tras inapoi in sant.( Se uita pentru o
secunda la public).

Ma urmariti?

Ati vazut vreodata cat e de minunata primavara, cu toate ca il umple pe om de tristete si


jale pentru ca nimic in viata lui nu va fi precum sentimentele pe care ea i le inspira; si toamna
e extraordinara, doar ca il umple pe om cu tristete si jale pentru ca totul moare; si viata e si
frumoasa, si ingrozitoare, si nu exista alinare pentru tristetea asta teribila din sufletul lui, al
omului? Ati vazut cu totii asta? Presupun ca e un sentiment universal, nu-i asa? Simt eu ca e
un sentiment universal.

(Cu mai multa energie): Si cum stateam eu intinsa pe spate in sant, un muzicant
ambulant vine la mine si ma intreaba daca am nevoie de ajutor, iar eu ii raspund: “Nu, insa ai
putea sa interpretezi melodia Melancholy baby”. Si m-am gandit ca asta era lucrul cel mai
potrivit pe care-l puteam spune, tinand cont de situatia in care ma aflam; ramasesem la fel de
spirituala, si inteligenta mea era la fel de ascutita, chiar daca fusesem internata prin spitale de
psihiatrie; si mi-am spus ca, daca tipului astuia o sa i se para haioasa replica mea ambigua si
ciudata, in acelasi timp, si cu toate acestea, intamplator potrivit situatiei, atunci poate ca mi-
am gasit un iubit pentru toata viata, care sa ma ajute sa cred ca primavara si toamna sunt mai
putin dureroase; vara e prea calduroasa, asa ca nu ma astept ca cineva sa ma poata ajuta in
privinta asta; iarna nu mai e asa friguroasa ca atunci cand eram copil, probabil ca gigantii
industriei au daunat foarte grav atmosferei, cine stie? Poate ca stratul de ozon s-a subtiat in
mod ireversibil, iar soarele care-l strapunge, e mult mai puternic, iar noi toti vom muri din
cauza asta si vom face cancer de piele si vom inhala otravuri prin narile noastre....Oh,
Doamne, nu trebuie sa ma ingrijorez pentru lucruri care s-ar putea nici sa nu fie adevarate si
pentru care nu pot sa fac nimic. In afara de asta, muzicantul asta ambulant nu a ras deloc cand
i-am zis de melodia Melancholy Baby; s-a uitat la mine foarte serios si m-a intrebat daca ma
simt bine, si eu i-am raspuns: “Tu nici nu vrei sa stii cu adevarat, nu-i asa? Nu vrei sa stii cum

3
ma simt intr-adevar, nu vrei sa ma imbratisezi la noapte, sa-mi fii sprijin si la bine si la
rau”...rau cauzat de disparitia stratului de ozon. Binele... dat de..., ei bine, cine mai stie de
unde vine binele?... probabil ca zaharul ne omoara pe toti.... si in afara de asta, nici nu il
vazusem prea bine, in intuneric, poate ca nici nu mi-ar fi placut de el, poate ca nici nu era
persoana potrivita langa care sa-mi petrec restul vietii. Apoi m-a intrebat daca am nevoie de
ajutor sa ma ridic sau daca vreau sa raman pe jos, in sant, si m-am gandit ca nici macar nu stiu
sa raspund la o asemenea intrebare. Asa ca i-am zis, razand: “Habar n-am ce sa-ti raspund,
intreaba-ma altceva”; remarca mi s-a parut oarecum haioasa in situatia data: adica femeia asta
nebuna din sant, care atacase pe cineva din cauza unei conserve de ton si fusese agresata de
un taximetrist, putea fi atat de galanta si spirituala intr-o astfel de suferinta ingrozitoare.

Cum suna replica aia din Beckett? “ Rad nervos la crunta disperare”.

Asa ca i-am spus zambind cam fortat: “Rad nervos la crunta disperare”; el s-a uitat la mine
fara sa schiteze vreun gest si eu am repetat :”Rad nervos!” Si cum el nu dadea vreun semn ca
intelege, mi-am lasat capul pe spate si am inceput sa rid in hohote, din toata inima, salbatic,
cum fac pe la petreceri: Hahahhahahaaa! El m-a privit alarmat si a spus ca daca am nevoie de
ajutor ca sa ajung la caminul de adapostire pentru femei, el va fi acolo, cantand la chitara. Si
in acel moment am stiut ca ma pacalisem singura, ca omul asta nu era destinul meu si n-o sa-
si petreaca toata viata cu mine, ca nu era deloc haios, ca nu stia ce inseamna sa impartasesti
plictiseala existentiala, angoasa, in fine, orice trauma m-ar fi marcat in perioada liceului. Cu
toate astea, eu nu citeam nimic din ce-mi dadeau ei, normal. La ce mi-ar fi folosit? (priveste
spre public)

Ati fost atenti pana aici?

Simtiti o legatura intre mine si voi sau va uitati la mine ca mita-n calendar?

Stiti, uneori imi plac muzicantii ambulanti- nu neparat ala, evident; uneori vad cate unul pe
strada, cum am vazut ieri....o fata tanara, singura singurica, care canta la un violoncel; si era
tarziu si intuneric, orasul plin de nenorociti- externati poate de la Spitalul de Psihiatrie de la
Creedmoor, pe unii ii si cunosc; adolescenti vai de ei, din New Jersey, care se intalnesc si se
prefac ca viata este frumoasa; dar o sa vada ei mai incolo, sper sa le curga rauri de lacrimi; am
o aversiune fata de oricine este fericit. Dar stiu sa apreciez frumusetea melodiilor pline de o

4
melancolie calda, care se revarsa din violoncelul unei femei si care mi-aduc pace in suflet pret
de o clipa. Am stat un pic si am ascultat-o fascinata, dupa care i-am dat o moneda. Poate
credeti ca era o moneda fara valoare, dar era o doza de cocaina cat o moneda.
Ahahhahaahaah!

Nu, glumesc, era doar o moneda de 5 centi. Am ascultat-o doar pret de o clipa, asa ca
nimeni nu-mi putea pretinde sa o si intretin pe femeia aceea; ea canta bine, dar de ce nu-si
cauta o slujba in orchestra simfonica de stat, ca sa nu mai stea pe-afara, pe strazi, enervand
oamenii si facandu-i sa se simta vinovati? Imi plac muzicantii ambulanti. (Canta putin, cu
voce subtire; in NY, ea cantase putin din aria Vilia din opera lui Franz Lehar, Vaduva vesela)

Puteti sa o si intrebati pe la ce petreceri a fost ea, la care a ras atat de ciudat? Majoritatea
aveau loc acasa la Warhol. Unul dintre gardienii de la Creedmoor mi-a spus: “Semeni cu Edie
Sedgewick, pun pariu ca lui Andy Warhol i-ar placea de tine”. Asta se intampla inainte ca el sa
moara, normal. Asa ca intr-una din serile cand nu eram internata la spitalul de psihiatrie, am
fost la o petrecere la care era si Warhol, cica, dar eu nu l-am vazut deloc. Iata de ce nu am
avut in film cariera pe care a avut-o Edie Sedgewick. Dar n-am pus asta la suflet. Cred ca
filmele iau o particica din sufletul tau, de fiecare data cand ti se fac poze. Asta era si tema
nuvelei lui Ibsen, When we dead awaken/Cand suntem mai morti decat vii, doar ca era vorba
despre sculptori, nu despre regizori. Ma intreb daca lui Ibsen i-ar fi placut de mine. Ma intreb
daca si mie mi-ar fi placut de el. Sunt bucuoasa ca nu l-am intalnit pe Strindberg niciodata,
probabil ca m-as fi maritat cu el. Nu prea am fler pentru chestii de genul asta. Si totusi, cu
cine ar trebui sa ma marit? Cu Alan Alda? Mi-a placut de el doar 5 minute, dupa care am avut
un gust amar ca de la o pastila. Ati observat vreodata, la scurt timp dupa ce cunosti pe cineva,
cat de enervanta ti se pare acea persoana?

Vorbind de lup, cine e Saly Jessy Raphael? Si ce-i mai important, pentru care motiv exista ea?
Stie cineva? Am un televizor in apartamentul meu; nu am nici macar un pat, oricum am
probleme cu somnul, asa ca uneori dorm in cada de baie. La inceput aparea la televizor pe la
ora 3 dimineata, cam asa ceva; acum apare la 10 sau la 4 sau la 3 dimineata, orele ei se
schimba intotdeauna; asta e, e emisiunea lui Sally Jessy Raphael; si cred ca ea ar trebui sa fie
genul de femeie Phil Donahue. Dar ce vreau eu sa spun e: cine e ea? De ce se crede
interesanta sau de ce crede ca ar trebui sa o ascultam cand vorbeste? De unde are atata
incredere in sine? De ce nu e atat de umila incat sa stie ca nu e asa de speciala? Eu nu am

5
incredere in mine insami. Cred ca sunt speciala, dar am destula umilinta sa ma analizez; poate
ca nu valorez doi lei. Dar foarte sincer vorbind, niciodata nu m-as da drept o femeie gen Phil
Donahue.

Si in plus, e normal ca atunci cand esti Phil Donahue, trebuie sa ai pareri despre foarte
multe lucruri. Nu as putea fi niciodata presedinte, tocmai din aceasta cauza. Si inca ceva: daca
colegul fugar al lui McGovern a trebuit sa plece din cauza tratamentelor soc, ei ar fi in stare sa
plece in oras cu istoria mea mentala, care e ceva; adica pot face ca povestea lui Francis
Farmer sa arate ca in Laugh In. [...].Pot face sa vina zorii intr-o clipita. De ce am zis asta?
(se gandeste).

Ma intreb daca nu cumva am zis asta pentru ca Tie A Yellow Ribbon Round the Old Oak
Tree o canta Tony Orlando si Dawn, adica “zori”, caz in care subcostientul meu este chiar
activ, nu-i asa?...Inutil, dar activ.

Aveam sperante atat de mari altadata!Ahahahaaaa! A spus, lasandu-si capul pe spate,


salbatic: “Rad nervos la crunta disperare”.

Dar ce am spus ma devreme, referitor la “ a avea pareri”: oamenii cu pareri pretind de


obicei ca stiu cum sa procedeze. Eu cred ca asta e mandrie nejustificata. Stie toata lumea ce
inseamna mandrie nejustificata? Inseamna orgoliu, ingamfare; e atunci cand crezi ca esti la
fel de bun ca si zeii. Ei bine, toti din tara asta au boala asta. As vrea sa-i iau pe toti copiii
nedoriti din lume, pentru care vreun militant pentru dreptul la viata lupta sa nu fie avortati, si
sa-i trimit pe toti la Maica Tereza. S-o lasam pe ea sa se descurce cu aia mici, care urla si sunt
agitati; a spus intr-un interviu ca oamenii care nu-si doresc proprii copii, sa-i trimita mai bine
la ea, decat sa-i avorteze. As vrea sa o vad cum face fata la 3000 de copii care tipa si urla la
nesfarsit, si dupa aia sper sa-i para rau ca a spus un lucru atat de dezgustator si fatarnic.

Imi doresc ca eu sa fi fost ucisa inca din stadiul de fetus. Era ilegal pe atunci, mama nu se
gandise la asta, insa cred ca ar fi preferat sa nu ma fi nascut. Stie ca si eu mi-as fi dorit ca ea
sa nu se fi nascut niciodata, astfel nu ar fi avut niciodata de ce sa-mi poarte de grija. Si in plus
mi-e si sila de Maica Tereza, voua nu? Adica ce o face sa fie atat de “sfanta”? E ca si Sally
Jessy Raphael, doar un pic altfel. Oh, Doamne, incep sa bat campii. Dar nu ma pot abtine. Si
cum zice rugaciunea de la Alcoolicii Anonimi? “Dumnezeu sa ma ajute sa accept lucurile pe

6
care nu le pot schimba”. Nu pot schimba faptul ca bat campii. Si in plus, nici nu sunt
alcoolica. M-am dus la Alcoolicii Anonimi pentru ca nu stiam ce altceva sa fac cu viata mea,
si m-am gandit ca daca le spun tuturor ca sunt o alcoolica, ma vor accepta. Dar nu m-a ajutat
la nimic. Ei spun ca daca nu crezi in Dumnezeu, trebuie macar sa crezi intr-o putere mai mare
decat tine insuti, dar nici asta nu m-a ajutat in mod deosebit. Adica, cine? Phil Donahue?
Maica Tereza? Zeul Dionisos? Mai era acolo, la Alcoolicii Anonimi o femeie care povestea ca
incetase sa mai bea, dar ca viata ei era oricum varza, si ca si parintii ei erau alcoolici.....Parea
foarte vehementa si putin nebuna; era greu sa o privesti, pentru ca ii lipsea un dinte din fata,
lucru care n-o facea deloc atractiva; si tot vorbea ea despre cum o ajutase programul asta sa-si
dea seama ca nu putea rezista tentatiei alcoolului, lucru care parea s-o faca oarecum fericita,
desi ma gandesc ca si eu sunt slab in fata multor tentatii si asta nu ma bucura deloc. La un
moment dat am urlat cat m-au tinut plamanii:” De ce nu-ti pui dintele ala la loc?”. Si toti s-au
uitat la mine cu ura, si m-am simtit jenata, si apoi am urlat iar: “Era doar o propunere”. Toti
pareau stanjeniti, timp de jumatate de ora s-a lasat o tacere adanca, dupa care sedinta s-a
terminat si noi toti am spus iarasi rugaciunea de la “Alcoolicii Anonimi”. Dup-aia nimeni nu a
mai vorbit cu mine. Dar multe persoane s-au dus sa vorbeasca cu femeia aia cu un dinte lipsa,
ca si cum vroiau sa arate ca nu le pasa de asta; apoi a venit la mine cineva si mi-a spus sa nu
beau punch-ul si ca e de acord cu mine: femeia aceea chiar arata rau; ba mai mult, el mergea
la sedinte de mult timp si acelei femei ii lipsea un dinte de cativa ani; era clar, deci, ca nu
stiuse sa se mobilizeze astfel incat sa-si rezolve problema, asa ca a fost pe deplin de acord cu
spusele mele. Apoi am mers impreuna cu el la un hotel, am luat o camera si ne-am tras-o. Si
am incercat sa sar pe fereastra si am luat-o la fuga spre Creedmoor pentru a treia oara.
( Devine ganditoare)

V-ati intrebat vreodata de ce contactele sexuale te fac sa vrei sa te sinucizi? Asta e un


sentiment universal, nu-i asa? Sau e doar al meu? Puteti sa ridicati mainile in aer in semn de
aprobare?

Ei bine, nu va ingrijorati. Nu sunt dintre aceia care forteaza mana publicului, astfel incat
acesta sa participe. Nu am de gand sa stau aici si sa insist sa cantati Those were the days ca
dupa aceea, dupa ce v-am terorizat, sa ma plang ca nu ati cantat destul de tare si sa va
determin sa cantati din nou. I-am vazut pe Pearl Bailey si pe Diana Ross facand asta, e de-a
dreptul insuportabil. Vreau ca ei sa moara. Ei bine, Pearl Bailey e deja mort. Mi-ar placea sa
fiu moarta.

7
Spuneti-mi, va simtiti bine in compania mea sau vreti sa plec? Nu-mi dau niciodata
seama si asta e una dintre problemele mele. Controlul, de orice fel asupra realitatii, e un
mister pentru mine, imi spun doctorii. Am cei mai misto doctori, toti sunt ca doctorita Ruth
Westheimer. La televizor. Si se mai intreaba de ce nu am control asupra propriei realitati. Nu
credeti ca e cam ciudata? Andy Warhol a spus ca toti suntem faimosi timp de un sfert de ora in
secolul 20, dar ea deja e celebra de mai mult de 15 minute si nu da impresia ca se va retrage
vreodata. O vom vedea, in cele din urma, in emisiunea Password, unde orice cuvant va
incerca sa spuna, va fi legat sex. Sa presupunem ca termenul este nicotina. Prima ei sugestie
va fi clitoris. Apoi stimulare. Apoi cunilinguilus. Partenerul ei va fi total dezorientat, mai
ales cand gazda va spune: ”Nu, Marjorie, imi pare rau, dar cuvantul era nicotina. Apoi Dr.
Ruth va rade ca o nebuna, ca si mine...Ahahhaaaa!

(Dintr-odata nervoasa si autentica). Astfel, partenerul ei va fi piedut jocul din cauza


sugestiilor ei idioate. Ea nici nu va primi cei 700 de dolari pentru prima runda, nici nu va
castiga excursia pentru doua persoane in Caraibe, ca sa stea la hotelul luxos “Hyatt Regency”
si nici nu va apuca sa ajunga la runda rapida unde ar putea castiga 30 de mii de dolari, daca
poate ghici 10 cuvinte in 30 de secunde; si toate astea, din cauza ca aceasta doctorita porcoasa
crede despre ea insasi ca e draguta, ca stie chestii misto si ca e vanitoasa ca orice alta creatura
de cacat din universul asta oribil si fara sens. Vreau ca Dr. Ruth Westheimer si Maica Teresa
sa se lupte, pe viata si pe moarte, in arena Colosseumului!- folosind cutite, sabii si bile grele
de metal cu tinte! Si dupa ce una dintre ele si-a infipt sabia in gatul celeilalte, vreau sa ridic
mana si sa fac semnul ala, cu degetul in jos, la fel ca si Siskel si Ebert atunci cand nu le place
vreun film prost; si mai vreau ca J.H. sa fie spanzurata cu capul in jos in dreptul unor emisii
de sulf si sa respire aburi toxici, la fel ca si animalele acelea care fumeaza 3 milioane de
tigari; si mai vreau ca lumea sa se termine de tot, pentru totdeauna..Ahahhaaa!

Acum intelegeti ce simt? Va regasiti oarecum in mine, sau ma respingeti? Ar vrea careva
dintre voi sa-mi ofere vreodata vreun job? Nu cred ca ati face asta vreodata.

Pentru ca am incercat sa-mi imbunatatesc viata, am luptat, am sunat oamenii la telefon si


am urlat la ei: “Lasati-ma sa fac baby sitter pentru copiii vostri, promit sa nu-i omor!”, dar nu
m-au angajat. I-am sunat pe cei de la editura “Doubleday” si “Knopf” si chiar si la ’St
Martin’s Press”, si le-am spus: ‘Nu stiu sa scriu la calculator si sunt mult prea labila psihic ca

8
sa pot citi, dar daca ma angajati pe post de asistent de editor, as putea sa incerc sa fiu mai
stabila...Ei? Ce ziceti?”. Dar m-ar angaja vreodata? Ce credeti? NU? Cine crede ca “nu”, sa
ridice mana. Vreau sa vad cati dinte voi cred ca “nu”. Vreau participarea publicului aici,
ridicati dracului mainile alea odata! Asa e mai bine. Si aveti dreptate, raspunsul este “nu”.
Acum vreau sa va tineti toti de mana si sa cantati melodia: Give peace a chance. Nu glumesc,
am zis deja ca urasc participarea publicului si chiar asa e.

Lumea e ca flashul de la fulger. Sugestiile doamnei doctor Ruth sunt: “clitoris”, “sfarc
excitat”, “Muntele lui Venus”, “Piscul penisului”. Ahahahhahaaaa! Nu credeam ca o sa spun
asa ceva.

Dar, doamna doctor, nu ghicesc cuvantul “ flash de fulger” din sugestiile astea. Nu ma
ajutati sa castig premiul, nu pot sa-l iau cu aceste sugestii. (Incepe sa planga): Nu pot lua
premiul cu sugestiile asteaaaaaaaaa!! Oh, Doamne, vreu sa mor, vreau sa mor! (plange
amarnic; un moment de tacere; se potoleste).

Uau, e o mare usurare pentru voi sa tac putin, nu-i asa? (Zambeste sau rade putin si tace
in continuare.)

Cartea mea preferata este Casa Bantuita. De fapt nu cartea, ci titlul. Nu am citit cartea.
Am citit titlul. Titlul reda exact ceea ce simt. Si cea mai recenta realizare a mea a fost sa ma
scol din santul in care am cazut dupa ce l-am lasat in pace pe nebunul ala de taximetrist. Iar
whisky-ul meu preferat este Dewar’s White Label.

Mi-e foarte mila de doctorii mei. Obosesc teribil de tare cand ma asculta, pot sa jur ca ei
simt ca si cum cuvintele imi ies din gura si incearca sa le cotropeasca fiecare celula din creier,
iar asta ii ingrozeste. Lesne de inteles. De aceea incerc sa fac putin exercitiu de tacere din
cand in cand. Dati-mi voie sa tac iarasi, doar pentru o clipa. (Tace.)

Vedeti ca si voi aveati nevoie de pauza asta, nu-i asa?

Iata care este sensul vietii. Toata lumea e atenta la mine? Acesta este sensul vietii; de indata
ce vi-l voi spune, veti sti cum sa traiti. Veti sti daca ati trait viata la maximum si daca va dati

9
seama ca nu ati facut asta, veti sti imediat cum sa reparati lucrurile. Imediat ce va spun care
este sensul vietii. Sunteti gata? Sunteti gata sa aflati?

Of, Doamne, cred ca am inflorit-o prea mult, si nici macar nu e atat de important. Dar iata
e ceea ce am primit de la cursurile astea: Intotdeauna trebuie sa respiri. Asta sta la baza
vietii, sa respiri. Asta e baza. Daca nu respiri, mori. (Pauza)

Ei bine, cand nu se doarme timp de doua zile, chestia asta impresioneaza mai mult. Daca
sunteti odihniti, nu mai pare atat de important, dar eu o sa continui sa fac asta.

Celalalt lucru esential pe care l-am invatat este.....( Sincera): Ei bine, am uitat care e, deci
nu era atat de important!

Lasati-ma sa fac un rezumat a ceea ce v-am spus pana acum si apoi o sa dispar de aici. Am
avut probleme cand am vrut sa cumpar o conserva de ton, apoi m-am certat cu un taximetrist
si am cazut in sant; uneori imi plac muzicantii; am un ras infiorator: Ahahahhaaa...!!! Nu-mi
place nici de Sally Jessy Raphael, nici de Maica Teresa sau de doctorita Ruth Westheimer; ma
opun total conceptului de vanitate, imi doresc sa nu ma fi nascut vreodata, am probleme sa-mi
gasesc un job, nu am citit Casa Bantuita, dar imi place titlul, si am invatat ca este esential sa
respir.

Ah, si in plus, ii urasc de moarte pe adolescentii din New Jersey care par fericiti, am mai
spus asta o data, nu? Ba da, am mai zis.

Ei bine, am parcurs tot ce-mi propusesem. Va multumesc pentru atentie. La revedere, va


iubesc! E o minciuna, evident...cred ca unii dintre voi sunt niste prosti de prima clasa, si va
urasc. De fapt, cred ca nu-mi place nimeni de aici! La dracu cu voi! Va blestem pe toti! Copiii
vostri sa aiba picioarele in “X” si toate animalele voastre de companie sa faca paraziti si
viermi! Ahahahahhaha!!

Imi pare foarte rau, dar nu pot sa va las asa. Conducerea s-ar cam supara daca blestem
publicul chiar la sfarsitul monologului, deci uitati ce am zis mai devreme. Chiar va iubesc!
Ufff, vreau sa fiu un membru responsabil al acestei societati, asa ca dati-mi ceva de lucru,
daca puteti, sunt sigura ca pot face ceva. Aaah, cat va iubesc.! ....Plasatorii va vor da numarul

10
meu de telefon si casa de bilete va inregistra orice oferta de lucru. Va multumesc! La
revedere! La revedere! Sper ca vietile voastre sunt mai bune decat a mea!....Radeti, radeti,
radeti, radeti....Eu sunt prea obosita ca sa rad pe bune acum. Hai, radeti, radeti, radeti,
radeti....Rasul e reconfortant, asa ca uitati plansul. Cand plangeti, plangeti singuri. Radeti
si...veti plange singuri mai tarziu.

Si nu uitati, intotdeauna sa respirati. Chiar daca eu ma opresc aici, voi acolo continuati sa
respirati, ok? Continuati sa inspirati si sa expirati. Inspirati, expirati. Inspirati, expirati.
(Inspira si expira de cateva ori cam exagerat, ca si cum ar arata cum. Apoi se opreste din
respiratul exagerat si se uita spre public pentru o clipa. Ori isi tine respiratia, ori, si mai
plauzibil, respira normal, pe masura ce lumina scade.)

II. CAUTAND CU FRENEZIE/ CAUTARE FRENETICA

( Un spatiu unde o conversatie e pe cale sa fie inceputa. Ar putea fi o sala de lectura, o scena,
o camera, un ‘ spatiu’. O cortina neagra este la mijlocul scenei. In fata cortinei din dreapta
se afla un scaun si o masa. Pe masa, o carafa cu apa si un pahar. In stanga se afla un
piedestal, ca o coloana, pe care se afla trei pietre semi-pretioase: una mare, transparenta si
zimtata, un ametist (de culoare violet) si o bucata de citrin (de culoarea ambrei).
Agatat de cortina de sus din mijlocul scenei, dominand-o, sta un poster foarte mare, pictat de
mana, pe panza groasa, reprezentand Ochiul Egiptean. Posterul a fost copiat dupa o
imagine gasita in cartea The way of Cartouche, reprezentand Ochiul zeului Ra. Trebuie sa
fie un ochi mare, desenat nu intr-o maniera realistica, dar care sa redea o privire
indrazneata. Deasupra ochiului e desenata o linie mica ( cam pe unde ar fi circumferinta din
jurul ochilor), de care atarna turturi, picaturi de lacrimi sau ceva de genul asta. Orice atarna
de sub ochi nu ar trebui sa fie desenat intr-o maniera realista; ar trebui sa fie ceva foarte
ambiguu, incat sa nu-ti poti da seama ce e. Acest poster ar trebui sa aiba un aspect misterios.
Dupa cateva gonguri, un barbat intra.( Se uita fugitiv la poster si ramane putin surprins.)
Barbatul are aerul ca ar vrea sa stea de vorba cu cineva si sa-si impartaseasca gandurile.
Tine in mana cateva file dintr-un carnetel, cu notite pe ele. Zambeste publicului, arunca o
privire scurta pe cateva foi, dupa care incepe sa vorbeasca, sobru si hotarat, dar prietenos in
acelasi timp.).

11
Barbatul: Am fost o persoana foarte negativista. Dar am facut cursuri de dezvoltare a
personalitatii care mi-au schimbat viata la 180 de grade. Cand se intampla ceva rau, pot vedea
partea buna. Acu’, cand chiar am o zi proasta, adica daca cineva pe care-l consideram prieten
ma tradeaza, sau daca ma loveste vreun nenorocit care merge pe bicicleta pe contrasens, pe o
strada cu sens unic (normal, n-ai de ce sa te uiti in directia aceea; si uite-asa te pune la pamint,
cat pe ce sa te omoare sau sa te bage-n spital)... in fine, daca mi se intampla toate astea, imi
spun: “Paharul asta nu e pe jumatate plin, ci e pe jumatate gol”.

Nu, era invers, am spus-o in virtutea inertiei. “Paharul asta nu e pe jumatate gol, ci e pe
jumatate plin”.
Normal, daca aia dau peste tine cu bicicleta lor de cacat, paharul tau nu va fi nici pe jumatate
plin, nici pe jumatate gol, va fi facut tandari, si tu vei fi mort sau la spital. Dar chiar incerc sa
fiu pozitiv, asta fac cu viata mea in ultimul timp.

(Citeste dintr-un carnetel): Obosisem sa nu mai fiu vesel si fericit, mi se facuse sila de
personalitatea mea, si a trebuit s-o schimb.

(Ridicand ochii de pe carnetel; vorbeste taraganat, ca mai inainte): “Pe jumatate plin, nu pe
jumatate gol”. A trebuit sa-mi tot spun:” Nu am cancer- sau cel putin nu azi. Nu sunt orb. Nu
sunt unul dintre copiii aceia care mor de foame prin India, sau China sau Africa. Priveste
apusul, rasaritul, de ce nu te bucuri de ele, pentru numele lui Dumnezeu?” Dar acum fac toate
astea. (ca pentru el): Cu exceptia zilelor cand e innorat afara, sau cand nu e soare; sau cand nu
e frig, sau cand nu e prea cald.

(Simte ca redevine negativ in ce spune mai sus): Probabil ca mai am nevoie de niste cursuri de
dezvoltare a personalitatii, astfel incat procesul sa fie complet. Inca nu am inteles eu prea bine
care-i faza asta, cu “sa fii pozitiv”.

(Citeste iar de pe carnetel): Dar evoluez super bine. Prietenii nici nu ma mai recunosc.
(Zambeste).

(Iarasi isi ridica ochii de pe foaie): Si mi-e greu sa fiu pozitiv, si asta pentru ca sunt foarte
sensibil la energiile oamenilor din jurul meu, sau poate ca sunt doar paranoic. Dar oricum,
uneori mi se parea foarte greu sa ies din casa si sa intru in contact cu alti oameni.

12
Probabil ca ati vazut si voi cum este....De exemplu, atunci cand huliganul din metrou se uita
fix la tine, in conditiile in care tu si cu el sunteti singurele doua persoane de acolo...si se uita,
si se uita, si dupa ceva timp te strabate un gand: ” Bai, asta nu cumva vrea sa ma omoare? Sau
vrea doar sa ma intimideze?”. Chestie care te streseaza oricum.

Sau cand te duci la cinema si oamenii vorbesc non-stop inca de la inceput...e lesne de
imaginat ca vor vorbi tot filmul, astfel ca ar fi oricum absolut inutil sa-i rogi sa taca din gura.

Si chiar in cazul in care intr-adevar ii rogi sa taca si ei accepta asta fara entuziasm, vor emana
niste energii negative, pe intreg parcursul filmului, incat iti va fi imposibil sa te concentrezi.

Poti sa iti gasesti un alt loc, insa e foarte posibil ca noul tau vecin de scaun sa fosneasca non
stop, tot filmul, hartiile de la bomboane. De-aia nici nu ma mai duc la cinema. Ce sens are?

Dar chiar daca nu te duci la cinema, tot trebuie, din cand in cand, sa te mai duci si la
supermarket.

(Vine mai aproape de public): Eram zilele trecute la supermarket ca sa cumpar niste ton....am
simtit chiar in spatele meu prezenta unei persoane care emana o energie negativa foarte
puternica...Era ceva in aura ei care m-a facut sa inteleg foarte clar ca are probleme mentale.
M-am gandit ca nu trebuie sa ma uit niciodata la un nebun, asa ca am continuat sa ma uit la
conservele acelea de peste, prefacandu-ma ca sunt foarte interesat daca sunt in ulei sau in
apa...astfel, m-am gandit eu, persoana ar fi plecat de acolo. Dar in loc de asta...”Poc!” imi da
un pumn in cap si urla:” Esti dragut sa te dai putin la o parte, nenorocitule!!!! ”( Pauza)

Acum va intreb: De ce a facut asta? Nici macar nu a spus:” Te rog frumos, te dai putin la o
parte?”, ca sa-mi dau seama ce problema are. Admit faptul ca nici eu nu le spun intotdeauna
oamenilor ce doresc- si ma refer aici la oamenii aceia de la cinema care vorbesc si vorbesc, in
fata carora renunt si carora le port pica- dar asta nu inseamna ca ridic pumnul si “Poc!” le trag
un pumn in cap.

Adica, analizand totul dintr-o perspectiva pozitiva, probabil ca femeia asta are o poveste a
vietii foarte dramatica, si astfel se explica, cum de a ajuns in halul asta, sa-mi dea in cap in

13
mijlocul supermarketului. Si poate daca cineva mi-ar fi dat amanunte despre viata ei de
dinainte sa se nasca, as fi gasit si eu vreun sens in gestul ei si in cum de a ajuns sa-l faca. Dar
chiar sa fi stiut asta- si repet, nu stiu- ea m-a lovit in cap, si asta nu e drept.

Ma face sa imi doresc sa nu mai ies din casa niciodata in viata mea. (Dintr-odata inchide
ochii si face o miscare circulara cu bratele, in jurul lui, odata, de doua ori, foarte lent.)

Eu sunt sursa principala de energie din viata mea. Eliberez durerea din trecut. Eliberez durerea
din prezent. In locurile din corpul meu unde inainte se cuibarise durerea, acum este lumina si
iubire si fericire. (Deschide iarasi ochii si se uita spre public, foarte linistit si fericit).

Asta era un exercitiu de autosugestionare.

Teoria autosugestionarii suna asa: spunand ceva pozitiv despre tine insuti, la timpul trecut- ca
si cum lucrul acela pozitiv deja se intampla- atragi la tine energiile pozitive. De exemplu, cine
credeti ca are viata cea mai usoara?- cineva care-si repeta in minte: ‘toata lumea ma uraste,
toti ma evita, jobul meu este de doi bani, viata mea este mizerabila”? Sau persoana care-si
spune: ‘Toti ma plac asa cum sunt, oricand oamenii imi ofera prietenia lor si bani, viata mea
este minunata si fara eforturi’.

Evident, a doua persoana va fi mai fericita.

Mai exista o teorie care spune ca atunci cind gindesti negativ, tu esti de fapt cauza lucuruilor
nasoale care ti se intampla, deci tu esti direct raspunzator. Asa ca ar trebui sa accept ca poate e
vina mea ca femeia cu conserva de ton m-a lovit in cap. Si cum asta suna oarecum a
invinovatire, trebuie sa analizez incidentul si sa vad cum altfel m-as fi putut purta, astfel incat
ea sa nu ma loveasca-n cap.

Cand i-am simtit prezenta, in loc sa fiu impasibil si sa ma fac ca nu am observat ca era
nervoasa, poate as fi putut spune: ‘E vreo problema?’ Si poate ea mi-ar fi spus: ‘Da, imi stai in
cale’ si m-as fi dat la o parte. Sau, cand as fi spus: ‘E vreo problema?” si ea s-ar fi uitat urat si
ar fi urlat: ‘De ce???’, ca sa se apere, as fi putut sa-i zic calm: ‘imi pareti suparata”; sau: “Simt
ca sunteti suparata”, iar ea ar fi simtit ca ‘rezonez’ la fel ca o fiinta umana si asta poate ar fi
relaxat-o, dupa care mi-ar fi spus poate, care era problem ei.

14
Deci, vedeti, nu ar trebui sa ma simt o victima. Noi detinem puterea.

(Citeste din carnetel): Sta in puterea noastra sa ne schimbam gandurile, din negative in
pozitive. (Fara sa se uite in carnetel, explicand): Presupunand ca ma simt rau: eu pot sa aleg
sa ma simt bine.

Cum ma simt acum? (se gandeste) Bine. Ma simt bine. Totul e bine. Normal, asta doar la
suprafata, dedesubt ramane intodeauna un pic de anxietate care chinuie. Dar sa te simti anxios
face parte din fiinta umana? Sau ma simt eu mai anxios decit in mod normal din cauza
vreunui tratament medical sau ceva de genul? Poate ca nu am supt destul la san cand am fost
mic. De fapt, nici nu stiu daca am supt la san .(Se gandeste cu ingrijorare la faptul ca nu stie
nimic despre asta)....Ei, gata cu suptul la san.

(O cuprinde un val de energie pozitiva:) Lasati-ma sa incerc sa schimb ceea ce simt. Lasati-
ma sa ma simt fericit pentru o clipa. (Inchide ochii, isi pune degetele pe frunte, indepartand
energia negativa; asteapta sa fie fericit.)

Nu, ma gandeam la Cernobil. E ca un tipat de avertizare pe care universul ni-l da, dar noi nu-i
dam atentie. Nu-mi vine sa cred ca aia nu stiu ce sa faca cu reziddurile alea nucleare si
continua sa construiasca chestii de genul asta. Imi pare rau, incercam sa fiu fericit. Hai s-o iau
de la capat. (Inchide ochii, incearca iarasi).

Scuze, ma gandeam la cu totul altceva, ceva ce am citit intr-un ziar, despre un baiat de 14 ani
din Montana, care si-a impuscat mortal profesorul de geometrie pentru ca profesorul l-a dat
afara din clasa. Chestia asta oricum e o nebunie - se pare ca tocmai acest profesor nu a venit la
scoala in acea zi, asa ca baiatul de 14 ani l-a impuscat pe profesorul care-l inlocuia. Era o
profesoara. A impuscat-o mortal. Nici nu stiu cum sa traiesc cu asta.

Adica, gandind pozitiv, cum te poti proteja de lucruri de genul asta? (Dintr-o data vrea niste
apa, se duce la masa si-si toarna putin, vadit suparat/ incruntat si negativ.)

Si mai e si ploaia asta acida si ceva in neregula cu stratul de ozon si cu incalzirea globala si cu
distrugerea padurilor tropicale. Doamne, e debusolant! (Bea niste apa.)

15
Si ganditi-va la Dumnezeu. Stiti, era placut sa cred in Dumnezeu si in “viata de apoi”. Si
uneori sunt invidios pe oamenii care par sa fie fericiti pentru ca inca mai cred in asta. Dar imi
aduc aminte cand s-a castigat premiul Tonys pentru ‘Dreamgirls’, si toti s-au urcat pe scena
multumindu-i lui Dumnezeu pentru ca i-a ajutat sa castige premiul, iar eu ma gandeam in
sinea mea: Dumnezeu tace malc in chestiunea Holocaustului, dar se implica in cazul
premiului Tonys? Nu prea e genul lui. (Simte nevoia de a face un alt exercitiu de autosugestie.
Face din nou cu bratul gestul acela circular.)

Eu sunt principala sursa de energie din viata mea. Eliberez furia din plexul meu solar. O
inlocuiesc cu seninatate si cu lumina alba si cu bucurie si cu...seninatate. Totul merge ca pe
roate in viata mea. Cu exceptia instalatiilor sanitare, a carierei si a relatiilor. (Rade de propria
gluma, apoi cu sinceritate.)

Imi pare rau, imi propusesem sa fiu pozitiv aici, dar nu prea-mi iese. Dar cred ca e totul e ok,
orice s-ar intampla, nu-i asa?

Am facut un curs de dezvoltare a personalitatii la care am invatat ca judec lucrurile prea mult
si ca unele lucruri sunt asa cum sunt, nu trebuie sa le pui etichete. Si de asemenea, ca
sentimentele nu trebuie disecate.

Tot acest curs mai spunea ca trebuie sa te ierti pe tine insuti pentru ceea ce nu ai reusit sa
obtii. De exemplu, vroiam la un moment dat sa predau la universitate, poate in New England,
pe-acolo. Sunt un foarte bun orator, si asta ar fi fost o ocazie buna sa-mi folosesc talentul asta.

In schimb, lucrez pentru o revista, nu e un job nasol, dar nici super, e ceva intre Tv Guide si
pornografie. Ei, e cam mult spus – de fapt, trebuie sa le iau interviu celor care apar in seriale
de televiziune si daca arata bine, sa le fotografiez cu bluza ridicata sau fara camasa. Uneori
am cosmaruri cu bustul lui Sharon Stone si a lui Marky Mark. Oameni a caror nume si
prenume incep cu aceeasi litera: Marky Mark, Suzanne Somers, Lorenzo Lamas, Cher. (Aici
face un alt exercitiu de autosugestie).

Totul in viata mea se desfasoara exact cum trebuie, inclusiv cariera mea. Prosperitatea este
starea mea naturala de a fi, si acum o accept. Eliberez furia si resentimentele. (Un gest scurt

16
de autosugestie). O iubesc pe femeia cu conserva de ton. O accept asa cum e. Ma accept pe
mine insumi exact asa cum sunt. Sunt in armonie cu corpul meu (se stramba). Sunt ok cu
corpul ‘celorlalti’ oameni.

Stiti, nu-mi place sa intalnesc oameni care sunt prea atragatori, si nu e vorba doar de starurile
de televiziune pe care le intalnesc prin prisma jobului meu, ci de oricine arata bine si are
carisma. Urasc sa fiu atras de oameni, e obositor. Oamenii iti starnesc pofte.

Evident, poti sa faci tot posibilul sa faci sex cu acele persoane, si asta iti mai potoleste dorinta.
Dar problema e ca dorinta sexuala nu poate fi niciodata potolita, e ca si cind ai ravni luna de
pe cer; n-o s-o poti avea niciodata, chiar sa stai in cap; iar daca esti destul de pripit incat sa iei
o naveta spatiala ca sa ajungi acolo, si daca oamenii care conduc Nasa nu observa acolo sus,
ca ai murit- iti dai seama ca luna nu-i decit o mare de cacat care n-are nimic de-a face cu ceea
ce-ti starnea tie pofta. Oh, Olga, hai sa mergem la Moscova, si tot asa. Dar nu exista nici o
Moscova, nici o luna, si nici potolirea poftelor.

(Autosugestionare): Ma eliberez de nevoia de a pofti, ma eliberez de dorinta sexuala. Ma


transform intr-un Buda, nu vreau nimic. (Dintr-odata se opreste; spre public:) Vi se pare ok
ce spun eu acum? Mie mi se pare cam nasol.

Si nici n-am reusit vreodata sa pun in practica chestia asta. Pentru ca imediat ce te loveste
atractia sexuala, s-a dus pe apa sambetei si zenul. Intalnesti persoane care uneori sunt
extraordinare, iar alteori sunt de-a dreptul ingrozitoare; cu toate astea, te simti atras de ele,
chiar daca realizezi oricum ca esti mare idiot si ca mai tarziu o sa-ti para rau. Si dupa asta,
incepe jocul: toate acele saptamani de la inceput, cu discutii pline de interes, cu ochii mai
stralucitori ca niciodata, cu fiecare dintre cei doi care se gandesc ca subtilitatile si
comentariile celuilalt sunt mai incantatoare si mai frumoase decit de obicei. Si daca ai facut
terapie, ca si mine, ai sti ca, in cazul meu, astea ar fi doar schimburi usuratice de traume din
copilarie (toti din familia mea au fost in pragul schizofreniei, ma bateau, aveau gusturi oribile
cand alegeau mobila); dupa care, incepi sa te gandesti la un singur lucru: “ Oare cand voi avea
un orgasm cu persoana asta?”

Daca exista vreun Dumnezeu, imaginea lui despre sex este cu siguranta umilitoare. E umilitor
sa ravnesti lucruri. Despre sex, oamenii spun ca este frumos - dar oare chiar e? Poate credeti

17
ca asa este. Vascozitati gretoase si lipicioase care apar din diferite orificii va pot marca la fel
de mult ca si tavanul Capelei Sixtine, din cate stiu eu. Pe mine nu ma impresioneaza in sensul
asta. (Se opreste. Isi da seama cat de extremiste si psihopate au inceput sa sune comentariile
lui. Zambeste publicului dorind sa restabileasca relatia cu el si sa-l atraga din nou de partea
lui.)

Dar iar sunt negativist. Si e clar ca sexul nu e doar dezgustator. Si eu stiu asta, si si voi stiti
asta. Si cand am destul noroc sa ma duc cu cineva acasa la el sau la ea, cu siguranta ma
gandesc ca va fi super. (Tace malc. Nu avea nici o intentie sa atinga zona asta din viata lui, in
fata publicului, si dintr-odata nu mai este sigur cum a ajuns aici. Sau cum poate sa iasa din
situatia asta. Se gandeste ca nu poate sa se mai ascunda acum, nici sa retraga ceea ce a zis.
De bine de rau, decide sa fie sincer.)

Dupa cum v-ati dat seama, ma simt atras si de femei si de barbati. Totusi, cel mai frecvent
sunt atras de barbati, si mi-e greu sa vorbesc despre asta in public. Atunci poate va intrebati,
de ce spun asta tuturor? Ei bine, nu stiu. De ce nu? Toate rudele mele sunt moarte, iar cu cele
care mai traiesc, nu am chef sa vorbesc.

Si chestii de genul Curtea Suprema care stabileste reguli conform carora sexul consimtit intre
doi homosexuali adulti nu trebuie inclus in ceea ce inseamna dreptul la intimitate – ma fac sa
cred ca acum e momentul oportun sa fim deschisi fata de acest subiect. Uitati, am si adus poze
cu mine si cu alti oameni in pat! (Bate cu palma buzunarul de la piept al hainei.) In pauza
plasatoarele va vor lasa sa va uitati pe ele! Chiar daca s-ar putea ca vreo comisie de combatere
a pornografiei sa intre si sa incerce sa vi le ia si apoi sa va forteze sa va uitati la ‘Lassie’ in
reluare pe canalul ‘Family’. Doamne, am luat niste Valium inainte sa vin aici, dar nu m-a
calmat deloc.

Oricum nu aveam de gand sa incep...(pune carnetelul in buzunarul hainei)....dar cred ca


regulamentul Curtii Supreme in aceasta privinta este complet nefondat. Ce vreau sa spun este
ca cea mai mare parte din raul pe care oamenii si-l fac unii altora isi are radacinile in
incapacitatea oamenilor de a se pune in locul celorlalti. Se spune ca pe la varsta de 7 ani, te
simti atras mai degraba de Johny, decat de Jane. Si nu e o decizie constienta in ceea ce te
priveste, se intampla pur si simplu; e un instinct, ca si....culoarea albastra.

18
In vremuri mai putin tolerante erai executat pentru asa ceva. Dar odata cu trecerea timpului,
aceasta pedeapsa s-a redus ori la castrare, ori faceai puscarie. Pana nu demult atractia de genul
asta era considerata atat de oribila, incat societatea se astepta sa te minti pe tine insuti in
legatura cu trairile tale sexuale si emotionale; si daca nu puteai face asta, cu siguranta ca
societatea se astepta sa nu sufli o vorba si sa te duci sa-ti traiesti viata izolat si speriat; iar daca
erai atat de bun, incat sa nu ai niciodata nici o apropeiere fizica fata de nimeni, cand te-ar fi
ingropat, ai fi putut afla ca societatea stiuse ca ai facut fata situatiei tale rusinoase, cu tact si
bunavointa. Asta ar fi fost o alternativa respectabila, dupa care...mormantul.

Sau puteai sa te casatoresti din convenienta cu vreo femeie care habar n-avea de ce se-ntampla
cu tine, si amandoi ati fi trait mizerabil si neimpliniti. Asta ar fi fost cealalta alternativa
respectabila. Sau ai fi putut sa te sinucizi. Oamenii care prefera aceste optiuni nu sunt in cine
stie ce empatie unii cu altii. ( Scoate iarasi din buzunar carnetelul de notite, il rasfoieste, dar
mintea lui nu este pregatita sa renunte la subiect.)

Adica, eu chiar inteleg cat de nebuneste ar fi sa-i cer unui heterosexual sa-si nege instinctele
sale sexuale naturale si sa fie homosexual, lucru care ar fi impotriva naturii lui. Daca eu pot
intelege asta, de ce celilalti nu pot simti la fel pentru mine? Vreau putina intelegere aici!
(Face un exercitiu de autosugestie):Eu sunt sursa principala de....la naiba cu asta! (arunca
peste umeri carnetelul si face un pas inainte)

Si in afara de asta, evident, mai sunt si invataturile religioase despre homosexualitate. Cartea
Leviticului, de exemplu, spune ca homosexualii ar trebui, practic, lichidati. De asemenea te
invata cum sa sacrifici un berbec sau un bou si ca nu trebuie sa te asezi pe scaunul in care a
stat o femeie care a avut menstruatie in ultimele 7 zile sau ceva de genul asta. Parerea mea
este ca Leviticul e cam invechit. (Daca publicul rade, ar putea zambi odata cu el).

Conceptiile oamenilor despre Dumnezeu sunt atat de ciudate! De exemplu, crestinii – “Hai sa
ne luam de ei!” – crestinii care cred ca Dumnezeu este atat de dezgustat de ceea ce fac
homosexualii, incat tot El a creat si SIDA: ca sa-i pedepseasca, dar aparent a asteptat pana
prin anul 1978 ca sa faca asta, chiar daca actele homosexuale au aparut cu mult timp inainte
de asta, cel putin de prin... 1956.

19
Adica, ce cred ei? Ca Dumnezeu sta intr-un sezlong, palavragind cu Arhanghelul Gabriel si
planuind caderea frunzelor in statul Vermont: “Cred ca e mult portocaliu anu’ asta...” si
deodata: “Bleah, cred ca homosexualii sunt de-a dreptul dezgustatori. Am sa le dau o boala
ingrozitoare!”

Gabriel zice: Ah, da?

Dumnezeu: Da! Si dependenta de droguri si...si...hemofilie. (Gabriel se uita la El consternat.)

Gabriel: Dar de ce hemofilie?

Dumnezeu: Ah, din nici un motiv. Vreau ca boala asta sa le treaca prin sange; si chiar daca
sunt Atotputernic si pot sa fac totul, pentru ca Eu sunt Dumnezeu, astazi sunt prea obosit sa-mi
imaginez cum sa leg boala de fluxul sangelui, fara sa-i afecteze pe hemofilici. Si in plus,
suferinta le va face bine.

Gabriel: Serios? In ce fel?

Dumnezeu: Ah, n-am nici cea mai vaga idee. O sa explic asta la sfarsitul lumii.

Gabriel: Inteleg. Spune-mi, te rog, cum ramine cu copiii oamenilor dependenti de droguri?
Vor lua si ei boala inca din pantecele mamei?

Dumnezeu: Ah, nu m-am gindit inca la asta. Ei bine...de ce nu? Sa aiba si toxicomanele un
drept. Bleah, urasc femeile dependente de droguri.

Gabriel: Bine, dar de ce sa le pedepsesti copiii?

Dumnezeu: Si ii urasc si pe homosexuali!

Gabriel: Ok, ok, asta am inteles.

Dumnezeu: Cu exceptia lui Noel Coward, el era nostim.

20
Gabriel: Asa e, era nostim.

Dumnezeu: Si ii urasc si pe locuitorii din insula Haiti. Orice incepe cu litera ‘H’.

Gabriel: Bine, am inteles, dar nu e un pic nedrept sa infectezi bebelusi inocenti inca din
pantecele mamei cu aceasta boala ingrozitoare?

Dumnezeu: Uite ce e, homosexualii si dependentii de droguri sunt oameni foarte, foarte rai; si
daca bebelusii iau si ei boala, ei bine, nu uita ca Eu sunt Dumnezeu, si ca mai bine presupui ca
am un motiv ascuns pentru asta.

Gabriel: Bine, dar care este acest motiv ascuns?

Dumnezeu: Inceteaza sa mai pui atatea intrebari.

Gabriel: Bine, dar....

Dumnezeu: Iar te bagi unde nu-ti fierbe oala, ca Adam si Eva cu Pomul Cunoasterii. Pffai,
asta chiar ma calca pe nervi. Bine, Gabriel, tu ai vrut-o: Eu, prin prezenta, te condamn sa devii
om; iti dau suferinta si moarte; durere spirituala, SIDA, sistemul tau imunitar va fi facut praf,
vei muri de tumori pe creier si de diaree, si de infectii intamplatoare groaznice. Iti mai dau si
cancer de oase, de limfa, de san- cancer de toate....

(Ii vine o idee ciudata): Aaah! Si prin prezenta abrog penicilina...oricine-a avut vreodata sifilis
va suferi si va muri exact asa cum trebuia sa moara.... O chichita de-a mea: imi place sa leg
sexul de moarte; nici nu stiu de ce am inventat sexul ca activitate primordiala/ de inceput, e o
idee revoltatoare; dar atat timp cat exista, vreau sa fie facut intr-o maniera adecvata, in pozitia
misionarului, cu o persoana de-a lungul intregii vieti; si mai vreau ca cei care nu ma asculta,
sa moara de boli teribile cum ar fi SIDA si sifilis si Dumnezeu mai stie ce altceva. E clar???

( Se rupe de personaj, vorbeste cu publicul ca si cu sine insusi): Acum pe bune, sunt sigur ca
Dumnezeu nu exista- adica, serios, mi-e greu sa cred ca acel Hristos care a spus: “ Fericiti cei
milostivi” se trage dintr-un Dumnezeu atat de furios si ranchiunos.( Pauza; inca e agitat. Se
intoarce si se uita fix la posterul reprezentand Ochiul Egiptean. Se intoarce iar spre public)

21
Ce-i aia???( Se uita iar, apoi iar se intoarce).

Stiti, nu doresc sa-i fur niciunui om credincios credinta in Dumnezeu; doar ca nu pot s-o
inteleg. Si sa nu credeti ca fara ea, viata e asa misto. Pe culmile disperarii nu ai nimic pe care
sa te sprijini. Pentru o clipa esti pe culmile disperarii, dupa care, daca esti destul de norocos,
te duci la culcare.

Dar din ce in ce mai mult imi dau seama ca tanjesc sa gasesc valoarea din lucruri. Mintea mea
rataceste intre reincarnare, karma si caile karmei si asa mai departe; oarecum ma transform in
Shirley MacLaine. Acu puteti sa radeti de ea, dar eu incep sa ma identific cu dorinta de a gasi
ceva acolo, ceva care sa aiba sens.

Pentru ca am obosit sa mai fiu cum am fost. Am fost...un “ existentialist ad-hoc” foarte bun,
timp de aproape 20 de ani. Ma trezeam in fiecare dimineata si imi continuam viata, facand
totul intr-o maniera decenta, ca la carte, in timp ce, de fapt, eram convins ca nimic din ce
faceam nu conta. Si mi-e foarte sila de asta. Tanjesc ingrozitor de tare sa gasesc un inteles,
credinta in ceva. Am obosit sa tot fiu un existentialist. E greu sa fii voios cand esti
existentialist. Albert Camus nu radea prea mult.

Stiti, cu ani in urma, am mers la o ceremonie numita “Convergenta Armoniilor” in Central


Park. Probabil ca nici nu va mai aduceti aminte despre ce era. Ei bine, era vorba despre o
credinta legata de curentul New Age, foarte dubioasa, profetita in cateva culturi- Maia, Azteca
si a Indienilor Hopi, conform careia, in zilele de 16 si 17 August doar din anul acela se
deschidea Fereastra Timpului: adica planetele se aliniau toate intr-un anumit fel si asta, se
presupunea, insemna o sansa pentru umanitate sa-si schimbe calea, renuntand la poluarea si
distrugerea planetei, aliniindu-se din nou, ca la inceputuri, la Planeta Mama. Si chestii de
genul asta.

Pe atunci ziarele au facut misto de evenimentul asta, iar colegii mei de la revista unde lucrez
credeau ca sunt nebun; dar mi-am dat seama ca doream foarte mult sa cred in aceasta
“Convergenta a Armoniilor”. Si chiar daca era oarecum absurda, imi placea totusi ideea ca
oamenii se trezesc de dimineata, in toata lumea, ca sa sarbatoreasca rasaritul soarelui si sa

22
spere oarecum, macar asta, sa spere, intr-o viata mai buna. Adica, faza asta e mai tare decat
orice pumn in ochi, am dreptate sau nu?

Asa ca impreuna cu niste prieteni- am din ce in ce mai multi prieteni are cred in asta- ne-am
pus ceasurile sa sune la ora 4 dimineata si ne-am indreptat spre Strada nr. 83 din Cental Park
West, care fusese desemnata “loc sacru”.( dandu-si seama ca suna cam ridicol): Ma rog, “un
loc unde oamenii se aduna”.

Am chemat un taxi si, ca un facut, am dat peste un nebun de taximetrist. Trecea tot timpul pe
culoarea rosie de la semafor, cu aproape 100 de km la ora; nu reducea deloc viteza, doar doar
semanforul s-ar fi facut verde....uneori se facea verde, dar sa nu-ti pese tie de oamenii care
veneau din sens opus si care, si ei la randul lor, puteau foarte bine sa forteze si ei semaforul?
In fine, a fost cumplit. Imi repetam la nesfarsit: ” Totul e ok in universul meu, toti sunt calmi,
nimeni nu se grabeste”. Dar asta nu l-a facut pe taximetrist sa se opreasca. Pana la urma am
fost nevoit sa spun: ”Incetineste, fir-ar sa fie de treaba”, doar ca nu am spus, “fir-ar sa fie” iar
el nu a incetinit deloc; cred ca a ucis vreo 2 persoane si un caine. Ok, glumesc. Dar am
inceput haotic “Convergenta Armoniilor”.

In orice caz, chiar in locul acela sacru era foarte multa lume, fum de tamaie, wind chimes si
toate alea. Cu totii ne-am asezat in cerc. Si in centrul cercului erau cinci femei si un barbat
care suflau in cochilii de scoici; si una dintre femei a explicat multimii ca ne aflam acolo ca sa
armonizam “planul orizontal” al vietii noastre actuale, cu “planul vertical” al Planetei Mama
si al celorlalte planete...sau...ceva de genul asta; parea o femeie foarte calda - imi amintea de
cineva care-mi place si care se numeste Martha Rhodes. Apoi femeia ne-a spus ca trebuia sa
ne adunam cu totii si, daca doream, sa scoatem sunete ca si cum am fi suflat in scoici; pana la
urma majoritatea celor de acolo au sustinut din voce un anumit ton, caruia, in cercuri ca acela,
i se spune “ tonalitate”. (Inspira pentru un moment si cand expira scoate o nota joasa,
sustinuta, un fel de “mmmmm” ca de incantatie. E doar o nota sustinuta.) Ahhmm......

Mi-a placut sa fac asta. Nu ma simt prea confortabil cand meditez, dar asta am putu sa fac si
m-am simtit bine sa ma conectez astfel cu cei de acolo.

Apoi a rasarit soarele, dar “locul sacru ales” era, practic, inconjurat de copaci uriasi, asa ca nu
se putea vedea soarele. Asa ca m-am suit pe capota masinii prietenului meu, dar o parte din

23
mine isi dorea sa fie in alta parte. Dupa care, o femeie cam zaluda, care dansase pe marginea
cercului, zicand chestii penibile de genul: “dansez pentru Luna, mama noastra, si pentru Stea,
sora noastra” , si pe care aproape o admirasem pentru curajul de zice chestiile astea (in acelasi
timp ma gindeam ca sensibilitatea ei nu mai avea nici un farmec), ma rog, tipa s-a ridicat si i-a
invitat pe toti cei de acolo care doreau, sa se ridice si ei, si sa isi impartaseasca sperantele si
visele si rugaciunile pentru viitor. Si pe loc m-am gindit ca n-aveam nici un chef sa-i ascult pe
toti cei din multime, cum isi exprima verbal dorintele; asta ar fi insemnat sa stam acolo ore
intregi si sa-i ascultam vorbind pe pasareasca.

Dupa care, evident, prima persoana care s-a ridicat a fost una din pacientele de la spitalul de
nebuni, care vagabondeaza pe strazile din New York; parea sarita de pe fix, avea pielea
galbena de la nicotina si vorbea in continuu. Si ce spunea ea, nu era chiar gresit (ceva de
genul ca “de ce oamenii nu spun ‘te iubesc’ mai degraba decat ‘te urasc?”) , insa ceea ce
deranja era nebunia ei. Imi aducea aminte de femeia cu conserva de ton, dar asta era foarte
clar ca e nebuna; adica femeia cu conserva de ton putea trece drept perfect normala intr-o zi
buna de-a ei, in schimb, femeia asta nu avea nicio sansa.

Si dupa aia, femeia aia zaluda a imbratisat-o strans de tot pe tacanita asta, ca s-o faca sa taca,
si dupa aia, un adolescent a inceput sa cante un cantec, dar nu sa-l cante, ci sa-l recite. Nu-mi
aduc aminte ce cantec era. Poate Blowing in the wind (glumeste). Sau Bali Hai. Oricum, totul
s-a tranformat intr-un cosmar. Si nu–mi doream decat ca toata lumea sa taca si planeta sa se
transforme pe loc. Nu mai aveam nici un chef sa mai ascult pe nimeni din grupul ala cum isi
da cu parerea despre cum ar trebui sa fim, ma indoiam ca vreunul din ei stia asta, imi doream
doar transformarea. Nu voiam sa ii amestec pe oameni in transformare. Iar esenta “ Reuniunii
in Armonie” este aceea ca ii aduna pe oameni, iar eu nu-i suportam pe niciunul. Asa ca nu se
producea nicio transformare in mine. Si facusem rana de atata stat in fund; simt nevoia sa fac
sport, dar cred ca nu voi face asta niciodata, asa ca i-am intrebat pe prietenii mei daca am
putea totusi sa plecam de acolo si sa mergem intr-o zona deschisa din parc ca sa putem vedea
soarele.

Zis si facut, si Marea Pajiste era foarte, foarte frumoasa, dar eu eram deja nervos pentru ca nu
fusesem acolo inca de la rasaritul soarelui.

24
Vedeti si dumneavoastra ca am fost destul de rezistent; si chiar m-am simtit nasol ca ii
judecam pe toti de acolo, dar oricum nu prea merge sa pretinzi ca nu simti ceva ce totusi simti.
Numai ca atunci cand ii judecam pe oameni, chiar nu ne simtim solidari cu ei, am dreptate sau
nu?

Poate ca ar trebui sa nu-i mai judec atata pe oameni. Fiindca chiar m-a emotionat sa-i vad pe
toti acolo. Mi-a placut partea asta. Si mi-a placut si ‘zumzetul’, ‘tonul’. Pe de alta parte insa,
m-am simtit....foarte singur. (Se uita ganditor si putin trist. Ramane asa pentru cateva clipe si
apoi intra intr-o alta stare de autosugestionare, facand iarasi acel gest circular cu bratul).

Nu sunt singur. Sunt una si aceeasi cu Universul. Toti suntem unul. Toti suntem parte din
aceeasi energie divina (tonul devine incet-incet batjocoritor). Exista spirite care ne ghideaza
deasupra noastra, care asteapta sa ne conduca. Ele comunica cu noi prin Shirley MacLaine; si
stiu foarte bine de ce n-au ales-o pe Shelley Winters. Aceste spirite calauzitoare ne vor ajuta.
Ele conduc masina lui Shirley, ele fac rezervari de avion pentru ea, sunt absolut fenomenale.
Bali Ha’i poate suna oricand, la orice ora din zi si din noapte. Uuuuuu....Uuuuuu!( ca o vraja).

Ei bine, iar cazui in depresie. Dar oricum, sunt mult mai pozitiv decat eram cindva; si cred ca
exercitiile astea de autosugestionare sunt bune. Doar ca…uneori ajung la capatul rabdarilor. Si
atunci simt nevoia sa ma dorm putin si sa vad daca a doua zi va fi mai bine.

(Se uita iarasi in jurul lui, la banner.) As vrea sa stiu ce-i chestia asta. E un ochi urias, asta
vad. Dar nu stiu ce sunt chestiile alea care picura din el. Parca e ceva egiptean. Sau parca e
tapetul lui Shakti Gawaian. N-ar trebui sa fac misto de asta. Poate si el e un spirit calauzitor.

(Inventeaza ceva.) E un ochi care vede tot si care reprezinta cunoasterea interioara, toata
intelepciunea pe care o aflam din subconstientul colectiv, dar pe care, vai noua! am uitat-o.
(Se uita la cristale, si paseste spre ele.)

Ce parere aveti despre cristale? Credeti ca functioneaza? Si ce functioneaza de fapt, v-ati


gandit? (Se uita tinta la cristale, intrebandu-se daca functioneaza.)

25
Hai sa-ncerc sa fiu iarasi fericit. ( Isi pune un deget pe frunte, imprastiind energia negativa;
pauza.): Ia sa pun un cristal pe frunte si sa incerc sa fiu fericit. (Duce cristalul pur la frunte;
pauza; pune iar jos cristalul.) Hai sa renunt acum sa ma simt fercit, si sa ma concentrez doar
pe respiratie. (Inspira adanc, dar se opreste si vine mai aproape de public, putin dezamagit.)
Simt ca nu v-a ajutat prea mult; dar vreau sa tineti minte ce v-am spus despre autosugestie:
chiar sta in puterea noastra sa ne schimbam gandurile. Si chiar cand nu putem, sa incercam
ceva care sa.... ne elibereze mintea, dupa care respiram. Asta e ultimul lucru pe care vi-l mai
cer: haideti respiram doar, ok? (Respira intr-un mod exagerat, astfel incat publicul sa se
sincronizeze cu el. Cand inspira, isi misca bratele in sus, de la diafragma pina la barbie;
cand expira, bratele i se relaxeaza in spate, palmele deschise ca pentru a primi energie. Tine
ochii inchisi.) Inspira, expira. Inspira, expira. Inspira, expira. Doamne, ce monotona-i viata,
nu-i asa? Nu, iar judec lucrurile, gata cu asta. Nici nu ma cracnesc. Respir doar.

(Incepe iar sa respire in mod exagerat, de data asta fara sa mai scoata vreun cuvant. Cand
inspira, ridica bratele la barbie, cand expira, si le coboara in lateral spate; tine ochii inchisi,
exceptand a doua oara, cand respira complet. Atunci ii deschide sa vada ce face publicul,
daca respira o data cu el. La a treia respiratie, inchide iarasi ochii si lumina scade.)

III. VISAND NEBUNESTE

SCENA 1

26
Raionul de peste dintr-un supermarket. Un barbat se tot uita la conservele de ton, gandindu-
se pe care sa o cumpere. O femeie se apropie si se opreste in spatele lui, asteptand ca acesta
sa se i se dea din cale. Are o „energie” ciudata si pare ca si-a pierdut deja rabdarea.
Barbatul simte asta, aproape se uita peste umar la ea; se hotaraste totusi sa n-o priveasca in
ochi- nu e bine sa te uiti in ochii oamenilor nebuni- si incepe sa studieze intens o conserva de
ton, sperand ca femeia va trece mai departe. Dupa cateva momente, chestia asta devine
intolerabila pentru femeie, care ridica pumnul si il loveste pe barbat in cap. Acesta isi pierde
echilibrul si se prabuseste la pamant.

Femeia: Esti dragut sa te dai putin la o parte, nenorocitule???(de undeva din partea dreapta,
se aude un plans de copil, ca si cand ar fi fost speriat de agresivitatea femeii.)
Barbatul: Da’ ce ai, femeie?
Femeia: De ce nu te-ai dat la o parte? Te-am rugat sa te dai la o parte!
Barbatul: Nu, nu m-ai rugat!
Femeia: Ba da, te-am rugat! (striga spre locul de unde se aude plansul.) Hai, fetito, gata, nu
s-a intamplat nimic!
Barbatul: Esti dusa cu capul! (femeia incepe sa planga si iese in fuga din supermaket.
Barbatul se uita lung dupa ea, frecandu-si capul.)
(heblu)

Scena 2

Se aprinde din nou lumina la raionul de peste din supermarket. Barbatul se uita tot la ton.
Femeia intra iar si se opreste in spatele lui. Publicul ar trebui sa-si dea seama ca asista la
aceeasi scena , asa ca actiunile celor doi ar trebui sa fie aceleasi ca in scena anterioara.
Femeia are iar “energia” aceea ciudata, si pare sa-si fi pierdut rabdarea. Barbatul simte
asta, aproape se uita peste umar la ea; se hotaraste totusi sa n-o priveasca in ochi -nu e bine
sa te uitiin ochii oamenilor nebuni- si incepe sa studieze intens o conserva de ton, sperand ca
femeia va trece mai departe. Dintr-odata femeia incepe sa vorbeasca, abia stapanindu-si
furia.

Femeia: (nervoasa, printre dinti, astfel incat abia se intelege ce spune): Da’ ce citesti acolo, o
carte? N-am timp de asta!

27
Barbatul: (confuz, se uita la ceas) Pai...a... e cam ora 6 jumate.
Femeia: Nu la asta ma refeream, idiotule! (il plesneste in moalele capului, el cade. O fetita
incepe sa planga.) Hai, fetito, gata, nu s-a intamplat nimic!
Barbatul: Esti dusa cu capul ! (De data asta i-o spune in asa fel, incat ea nu mai incepe sa
planga, ci paleste de furie, si apuca caruciorul de cumparaturi al barbatului. Il apuca de un
capat si il zguduie cu atata putere, incat scoate niste sunete ciudate, ca niste mugete, in timp
ce face asta. Apoi fuge din nou, iar barbatul ramane uitandu-se dupa ea.)

Scena 3

Lumina. Barbatul uitandu-se la conserva de peste. Femeia intra din nou in supermarket,
ducandu-se glont la barbat. Cand sa ajunga la el, fetita incepe sa planga din culise.

Femeia: (catre culise, de unde se aude plansul): Gata, fetito, inca nu s-a intamplat nimic!
(enervata si oprita de reactia fetitei, iese din scena. Barbatul se uita foarte confuz dupa ea,
nemaiintelegand nimic, nici de ce fetita plangea, nici la ce se referea femeia. Se uita spre
public complet ametit.)
(heblu)

Scena 4

Lumina. Barbatul se uita la conserva de peste. Femeia intra si se duce glont la barbat. El
simte energia ei in spate, se uita ingrijorat si ia in mana o conserva de peste pe care se
preface ca citeste ceva- dar apoi se opreste si se hotarareste sa schimbe tactica.

Barbatul: (politicos) E ceva in neregula?


Femeia: Poftim?
Barbatul: Pai....pareti suparata.
Femeia (enervata): Sa nu vorbesti tu cu mine asa, nenorocitule! (il loveste in cap, fetita
incepe sa planga.) Gata, fetito, nu s-a intamplat nimic! (Apuca caruciorul de cumparaturi al
barbatului si spune in culmea fericirii:) Sunt dusa cu capul! (femeia il fugareste pe barbat cu
propriul lui carucior. Acesta fuge in culise, ea il urmeaza tipand.)

Scena 5

28
Lumina. Barbatul se uita la conserva de ton. Femeia intra in scena, suparata, ca de obicei.
Barbatul ii simte prezenta. Femeia isi depaseste frustrarea imensa si il intreaba:

Femeia: Vrei sa te dai, te rog, putin la o parte?


Barbatul: Vrei sa ma jefuiesti? (se intoarce, tinteste cu pistolul si o impusca mortal; se aude
din culise plansul de fetita.) Potoleste-te, fetito! (Tinteste cu arma spre culise, o impusca si pe
fetita.)
(heblu)

Scena 6

Zgomot de valuri. Se aprinde lumina, scena e goala. Femeia sta in lumina unui reflector si se
adreseaza publicului.

Femeia: Visele mele sunt pline de violenta. Am avut iarasi un cosmar cu idiotul ala cu
conserva de peste. Asta noapte am visat ca m-a impuscat. (se aprinde un reflector pe barbat,
care se adreseaza si el publicului. Cei doi par a nu fi constienti unul de prezenta celuilalt.)
Barbatul: Am avut iarasi un cosmar cu o femeie la supermarket. Am visat ca oricum m-as fi
comportat, ea ma lovea de fiecare data in cap. Noaptea trecuta, insa, am visat ca am impuscat-
o. Mi-a placut visul asta. Insa nu in timp ce-l visam. Atunci m-a tulburat. (barbatul ramane
nemiscat in timp ce femeia incepe sa vorbeasca.)
Femeia: Am visat ca ma intorsesem la Spitalul de Psihiatrie din Creedmoor, si unul dintre
infirmieri imi spunea: ‘Universul nu mai are nici un sens, nu exista nici o ordine, ar trebui sa
fii o vedeta ca Edie Sedgewick, dar nu esti’. Apoi ma aflam in sala de mese a spitalului si toti
ceilalti de la masa faceau cu mancarea tot felul de chestii scarboase, asa ca am evitat sa ma uit
la ei, uitandu-ma doar in farfuria mea. In farfurie aveam un cartof copt. Si mi s-a facut foarte
frica de el, asa ca am luat cutitul si furculita ca sa-l tai, si inauntru era tatal meu- pe care nu l-
am cunoscut foarte bine pentru ca ne-a parasit pe mine si pe mama cand eram copil. Vroiam
sa stiu ce mai face si cand l-am intrebat asta, el mi-a raspuns: “Cine esti? nu te cunosc”. Asa
ca am pus pe el niste unt si l-am mancat. (femeia ramane nemiscata in timp ce barbatul
vorbeste.)
Barbatul: Noaptea trecuta am visat ca tatal meu se afla intr-un cartof copt. Nu-i asa ca-i
ciudat? Am fost foarte surprins sa-l vad in cartof, si m-a cuprins teama ca si ceilalti l-ar fi

29
putut vedea cum statea el, acolo, mititel; asa ca am incercat din rasputeri sa inchid cartoful la
loc, dar cred ca era fierbinte, pentru ca tatal meu a inceput sa planga. Nici nu mai stiam ce sa
fac. M-am gandit sa trimit farfuria inapoi la bucatarie si sa-i spun bucatarului ca e cineva in
cartoful meu copt, dar m-am simtit atat de vinovat ca-l tradam pe tatal meu, incat am ramas la
masa si am plans. Si tatal meu a plans. Dupa care, chelnerul a adus desertul, o prajitura data
dracu’ de buna, cu glazura de cafea, pe care am mancat-o. Cand m-am trezit, mi-era foarte
foame. I-am povestit doctorului visul meu, iar el a raspuns: “Cartoful copt reprezinta ori
pantecele mamei tale, ori locul in care ai incercat sa-l izolezi pe tatal tau, din cauza
complexului lui Oedip”. “Care complex?”- asta il intreb intotdeauna. “Am castigat, jos
mainile de pe mine!”. Doctorul mi-a mai spus ca tatal meu plangea pentru ca era nefericit si
ca prajitura am visat-o pentru ca imi era foame. Cred ca doctorul asta e un mare idiot. Poate ar
trebui sa ma duc la vreun guru. Sau sa-mi gasesc vreun nutritionist. Dar ce fac eu aici chiar nu
functioneaza. Deloc. (lumina se stinge pe barbat.)
Femeia: (singura pe scena) Si dupa noaptea in care am visat cartoful copt, l-am visat iarasi
pe idiotul ala cu conserva de peste, si in vis m-am infuriat atat de tare, incat mi-a fost mila de
mine insami, dar imediat dupa, nazistii au inceput sa ma fugareasca si a trebuit sa ma ascund
in galantarul cu mancaruri congelate. Iar noaptea urmatoare am visat ca am omorat-o pe Sally
Jessy Raphael.
Barbatul: (din culise) Doamnelor si Domnilor, Sally Jessy Raphael Show!
(Scena se transforma intr-un studio de talk-show.)
Femeia: Buna ziua. Sally Jessy Raphael nu poate fi cu noi in aceasta seara pentru ca tocmai
am ucis-o. Impulsul meu de agresivitate a scos ce era mai bun din mine, dar la ce te poti
astepta cand traiesti la New York? Apropo, acestea sunt ramele rosii de la ochelarii ei. Imi vin
bine? De acum inainte, ori de cite ori ochii mei vor fi rosii de plans sau de la alergiile pe care
le tot fac, n-o sa puteti spune daca ochii mei sint rosii sau ramele astea!
Asta nu e prima oara cand apar la televizor. Raposatul Andy Warhol m-a descoperit, spunand
ca ar trebui sa fiu la fel de celebra precum Edie Sedgewick. Care nu e neaparat faimoasa, insa
toti cei care va uitati la emisiunea East Village si trageti pe nas, stiti la cine ma refer.
Ahahahahaaa!
Sa nu va suparati pe mine daca o sa rad asa din cand in cand, dar sper ca asta o sa ma
reprezinte mai bine decat cacaturile astea de ochelari. Ahahahaaaa!
Hai sa vedem. Deci, Sally folosea cuvantul “turma’” de mii de ori. O sa incerc si eu acum.
Hei, turma! Ce mai faceti? Va plac ochelarii mei? In felul asta, cand am ochii rosii, nimeni nu
poate sti exact daca am plans sau daca cineva mi-a tras un pumn. Ahahahaa! V-am povestit de

30
tatal meu care era intr-un cartof copt? L-am halit. Ei, turma, dar nu din punct de vedere
sexual, ci canibalistic. Ahahahaaa! Glumesc, doar, turma, sa stiti ca durerea mea este sincera!
Oricum, spectacolul nostru de astazi nu e nici despre canibalism, si nici despre sex oral, desi
doamna doctor Ruth e chiar prietena mea...Aici mint; o urasc asa cum o urasc si pe Maica
Tereza! Vreau sa le vad luptand pe viata si pe moarte cu lanturi si cu vibratoare cu combustibil
nuclear! Imi pare rau....
(Vorbeste cu niste tehnicieni de undeva din studio sau din culise): Am voie sa spun “vibrator”
la televizor? Ce? Sa citesc de pe prompter? De pe care prompter? (vede ceva, incearca sa
citeasca): A E I O U. (incearca ca pronunte): “Aeiou”? Aoleo, dar asta e doar un monitor!
Nuuu, astea nu sunt bune de nimic. Nu, nu sunt o optimista. Ah, mi s-a incurcat limba. Nu
sunt o optometrista. Sunt doar gazda unui show de televiziune.
Astazi in emisiunea noastra vom vorbi despre proliferarea armelor nucleare. Si de asemenea
despre distrugerea stratului de ozon. Si despre educatia sexuala din scoli – oare trebuie sa le
povestim copiilor nostri despre prezervative sau sa asteptam pana se imbolnavesc de SIDA?
Si vom mai vorbi si despre SIDA, si despre ce crede societatea despre homosexuali - o fi
scarbos sau placut? Si vom mai discuta si despre colegiul electoral din sistemul nostru de vot-
daca ar trebui sa-l schimbam, sau sa-l modificam sau sa ii punem pe delegatii lui sa plateasca
o taxa de scolarizare? Si vom mai ataca un subiect: acela al discursului liber versus discursul
platit. Ar trebui oamenii sa fie lasati sa vorbeasca liber? Ar trebui sa cerem ca oamenii care
vorbesc mai mult sa plateasca mai multe taxe?
Oricum, e vorba despre toate aceste subiecte - proliferarea armelor nucleare, prezervative si
tineri, stratul de ozon, SIDA, homosexualitate, heterosexualitate, discursul liber, o taxa pentru
cei care vorbesc prea mult si schimbarea colegiului electoral – si toate astea in mai putin de
jumatate de ora! Asa ca am ma opresc aici si il voi ruga pe primul invitat din aceasta seara sa
intre in studio. Haideti sa-l primim cum se cuvine pe Pruncul Iisus din Praga.
(Intra barbatul imbracat ca si Pruncul Iisus din Praga. Ce inseamna asta? Pruncul Iisus din
Praga este o inventie a artistilor din sec al XVII-lea despre cum ar trebui sa arate copilul
Hristos. Catolicii sint familiarizati cu aceasta imagine datorita statuilor care se gasesc in
bisericile lor. Non-catolicii n-au auzit de Pruncul din Praga, dar s-ar putea ca unii sa
recunoasca ‘look’-ul. Adica: un copil cu parul auriu (de vreo 10-12 ani), frumos imbracat.
De obicei, hainele sint albe, brodate cu perle si bijuterii, peste care vine o pelerina rosu
aprins, cu dantele albe la gat si la maneci. Peste buclele aurii, pruncul poarte o uriasa
coroana din aur, cu rosu, care nu seamana deloc cu reclama la margarina Imperial de la
televizor. Adica e mare si are un fel de ‘bila’ rosie in varf. In mana stanga, are un glob mare

31
(de obicei, albastru si cu o dunga aurie in partea de sus), iar mana dreapta este intotdeauna
ridicata, cu primele doua degete tinute sus, iar celealalte inchise in pumn. De vreme ce
Pruncul din Praga este de obicei o statuie sau cateodata un fel de papusa uriasa, a carei
silueta se aseamana cu un ‘Y’ urias, intors, datorita hainelor largi, in productia din New
York, costumul arata mai mult a statuie decat a om. Si asa e imbracat barbatul cand intra.
Apropo, personalitatea Pruncului, jucata de barbat, trebuie sa fie luminoasa pana la
beatitudine.)

Femeia (catre sine): De ce l-oi fi visand eu pe Pruncul Iisus din Praga? Nici macar nu stiu
cine e.
Barbatul (catre public, iesind din personajul Pruncului si poate coborand putin mana
dreapta ridicata in aer): Am visat ca eram Pruncul Iisus din Praga si am aparut in emisiunea
celebrei Sally Jesse Raphael, chiar daca nu am auzit niciodata de ea. (ridica bratul drept, cu
doua degete ridicate, si intra in pielea Pruncului)
Femeia: Pruncule din Praga, nu vrei sa iei un loc?
Barbatul: Iti multumesc, Sally, dar eu stau doar in picioare.
Femeia: Eu nu sunt Sally. Sally a murit.
Barbatul (cu compasiune): Da? Deci acum e in Rai, cu Tatal Meu?
Femeia: Chiar nu stiu ce sa zic. Sa lasam palavrageala. Spune-mi te rog: Pruncul din Praga –
asta e prenumele tau?
Barbatul: Numele meu este Pruncul Iisus din Praga si sunt o reprezentare a lui Hristos, copil.
Femeia: Aha...si unde locuiesti?
Barbatul: Sunt cazat la biserica Preasfintei Fecioare Victorioase din Praga, capitala
Cehoslovaciei.
Femeia (foarte apasat): Unde mai exact e Praga asta?
Barbatul: In Cehoslovacia.
Femeia: Si unde e Cehoslovacia asta?
Barabatul (confuz): E la Praga.
Femeia: Ahahahahaaa! (catre Prunc) Asta e stilul meu. Iti plac ochelarii mei? Sunt rosii. In
felul asta n-ai cum sa-ti dai seama daca am fost batuta de vreo gasca de banditi sau nu.
Barbatul: Poftim?
Femeia: Nu conteaza. Spune-ne, Pruncule, cate ceva despre tine. (acesta se adreseaza destul
de des, direct publicului, pentru ca e un profesor innascut si pentru ca e de natura divina.)

32
Barbatul: O statuie cu mine a fost daruita Carmelitilor Desculti din Praga, in anul 1628, de
catre printesa Polyxena Lobkowitz.
Femeia: Poli...cum..care...lob?
Barbatul: Statuia era un dar de la mama ei, Maria Mariquez de Lara, care adusese statuia cu
ea in Boemia cand s-a casatorit cu contele ceh, Vratsilav de Pernstyn.
Femeia: Princeton…Princeton, New Jersey?
Barbatul: Nu, nu Princeton. Pern- styn.
Femeia: Ahaa…Ma intreb daca mai sunt si alti inviati in aceasta seara (suna in culise): Ed?
Mai e cineva acolo, in spate? (pentru ea): Cine-i Ed asta? Nu cunosc nici un Ed. Ma rog, nu
conteaza. (catre Prunc): Spune-ne, Pruncule, cate ceva despre hainele tale. (catre public): E
cam rebel, nu-i asa, turma?
Barbatul: Imi pare bine ca ma intrebi asta, Sally.
Femeia: Nu sunt Sally. Sally a murit.
Barbatul: Asta inseamna ca e in Rai cu Tatal Meu. Vestmintele de pe dedesubt sunt la fel cu
stiharul preotilor, si sunt din in alb si dantela (arata cu mandrie o mica parte din hainele pe
care le are pe dedesubt).
Femeia: Ooooo...se lasa cu picanterii.
Barbatul: Te rog sa nu faci comentarii indecente...in caz contrar, va trebui sa ma retrag...
Femeia: Intotdeauna am parte de oaspeti dificili. Mai intai Eartha Kitt, si acum, o husa pentru
ceainic.
Barbatul: (facand o pirueta, ca-ntr-un spectacol de moda): Peste imbracamintea de pe
dedesubt port un vestmant liturgic in miniatura, facut din tesatura grea de damasc, tivita din
abundenta cu aur si brodata cu perle.
(Femeia coboara in sala, printre spectatori, ca sa le puna intrebari legate direct de
‘subiectul’ emisiunii.)
Femeia: Ai putea foarte bine sa hranesti o multime de muritori de foame cu toalele astea
beton, nu-i asa, Pruncule?
Barbatul: (foarte sever): Majoritatea oamenilor nu mananca aur sau perle, Sally.
Femeia: Sally e moarta, de cate ori trebuie sa-ti repet asta?
Barbatul: De trei ori, ca numarul Sfintei Treimi: Tatal, Fiul si Sfantul Duh.
Femeia: (referindu-se la glob): Da’ ce-i cu prespapierul ala mic pe care-l tii in mana?
Barbatul: Nu e un prespapier. Este un glob in miniatura, care reprezinta imparatia lui
copilului Hristos.

33
Femeia: Ahaaa...ok, bine, hai sa trecem la urmatorul subiect, ok? (ii sclipesc ochii): Haideti
sa vorbim putin despre prezervative. Biserica Dumneavoastra nu prea e de acord cu ele, nu-i
asa?
Barbatul: Cand oamenii vin la mine- Pruncul din Praga- si imi cer sfaturi pe teme de sex, ma
gandesc: “Ce stiu eu despre sex?- Eu sunt un prunc. Ba mai mult, sunt Pruncul din Praga. Nici
nu pot sa ma asez jos, daramite sa fac sex .(Rade sincer la aceasta observatie malitioasa): Dar
ceea ce oamenii nu realizeaza uneori este ca Dumnezeu, Tatal meu, are un scop sfant si nobil
privind misterul sexualitatii, si scopul acela este de a da nastere altor prunci ca si mine, care
sa-L preaslaveasca atat pe el, cat si creatia Sa. De aceea nu sunt acceptate prezervativele,
pentru ca orice interfereaza- sau contracareaza- procreerea, este un lucru rau.
Femeia: Hai sa fim putin seriosi, Pruncule. Oamenii vor face intotdeauna sex, dar in zilele
noastre exista boala asta, SIDA, care ii omoara, iar una dintre modalitatile de a te proteja este
sa folosesti prezervativul. Nu crezi ca e timpul sa devenim practici si sa-i indemnam pe
oameni sa-l foloseasca? Ce zici de asta, Pruncule din Praga???
Barbatul: Trebuie sa-i instruim pe cei care prezinta un factor de risc sa se abtina de la a face
sex.
Femeia: Da, bine. Putem chiar sa-i poruncim cascadei sa nu mai curga, dar e posibil?
Barbatul: Moise a despartit Marea Rosie in doua. (zambeste catre public pentru ca a folosit
un argument zdrobitor.)
Femeia: Aha....deci ca sa fim directi, ai prefera ca adolescentii sa moara de SIDA decat sa ii
sfatuim sa foloseasca prezervativul?
Barbatul: N-am zis asa ceva, Sally. Stiu, Sally a murit. Scuze, tot uit... Sally, eu le-as spune
tuturor adolescentilor din lumea asta sa ramana ca mine, niste copii fara necesitati sexuale;
pana cand s-ar mai maturiza si ar fi pregatiti sa jure credinta unei singure persoane pentru tot
restul vietii. Sa celebreze frumusetea sacra a sexului, dar in cadrul casatoriei, iar in timpul
actului sexual in sine, singurul lucru la care sa se gandeasca sa fie: “Procreez! Procreez! O sa
avem un bebelus, un prunc care il va preaslavi pe Dumnezeu!”
Femeia: Ei bine, adolescentilor din New Jersey o sa le placa la nebunie raspunsul asta! Hai sa
fim seriosi, Pruncule! Nu vezi ca nu esti deloc practic?
Barbatul: Divinitatea este imposibil de pus in practica, de aia si e “divina’. (Pruncul
zambeste larg, punct ochit, punct lovit!)
(Femeia l-ar omori cu mana ei.)
Femeia: (catre public): Vom lua o scurta pauza, dar revenim imediat cu mai multe amanunte
despre Pruncul Iisus din Praga!

34
(Semnul On Air se stinge; incepe o melodie. In off, femeia isi dezlantuie furia, pana atunci
stapanita, luandu-l la bataie pe Prunc.)
Femeia: Jegosule, incapatanatule, eunuc efeminat, imi vine sa vomit cand iti vad atitudinea
asta mai sfanta decat tine insuti! De ce ar trebui sa te ascultam pe tine cand vorbesti de sex?
Tie ti-e teama de sex, esti inflexibil si nebun de legat cand e vorba de sex, si cineva ar trebui
sa-ti faca seama! Vreau sa mori! Sa mori, sa mori, sa mori!!
(Pruncul este socat de aceasta izbucnire. Femeia continua sa-l dea in el pana ce una dintre
lovituri il doboara la pamant si atunci ea profita de situatie si se urca deasupra lui,
continuand sa-i dea pumni. Semnul On Air se aprinde din nou, si reincepe tema muzicala.
Emisiunea se reia si femeia este surprinsa in timp ce-si bate invitatul. Se da jos de pe el si
vorbeste spre camera. Pruncul ramane pe jos, incapabil sa se ridice din cauza hainelor grele
si a coroanei. Se zbate din cand in cand, miscandu-si ridicol picioarele.)
Femeia: Ei bine, am revenit in studioul nostru. Ahahahaa! Haideti sa vorbim despre ‘aer’ si
despre stratul de ozon, ok? (il observa pe Prunc cum se zbate si simte nevoia sa explice: A
cazut in timpul pauzei publicitare.
Barbatul: Imi dai o mana de-ajutor, te rog?
Femeia: Stai asa. Vreau mai intai parerea ta vis-a-vis de stratul de ozon.
Barbatul: Sunt impotriva distrugerii stratului de ozon, Sally.
Femeia: Cine stim noi c-a murit?
Barbatul: Sally.
Femeia: Raspuns corect. Bravo, ai castigat. Da-mi mana. (Il ajuta sa se ridice. Pare
dezorientat pentru o clipa.) Ok. Si acum, intrebarea de o mie de puncte. Ce parere ai de
homosexualitate- e dezgustatoare sau placuta?
Barbatul: E un pacat cumplit. In schimb, imi plac homosexualii, doar ca mi-ar placea sa
traiasca singuri toata viata.
Femeia: Cine l-a adus aici pe tampitul asta?? (striga in culise): Ed, cu tine vorbesc!
Barbatul: Unde e Sally?
Femeia: Cine e Ed?
Barbatul: Nu mai vreau sa discut cu tine. (Se indreapta spre spatele scenei, strigand) Sally?
Sally!
Femeia: (scoate un pistol si il indreapta spre el): Eu am omorat-o pe Sally Jessy Raphael, si
acum o sa te omor pe tine! (trage de mai multe ori)
Barbatul: N-ai cum sa-l omori pe Pruncul din Praga. (iese incantat)

35
Femeia: (extrem de furioasa, striga dupa el): Te urasc! te urasc!! (catre public): Ii urasc pe
bigoti. Si ii urasc pe cei care cred ca se cred atoatestiutori. Si pe cei plini de iubire. Imi doresc
sa nu ma fi nascut. Asta sunt eu. Ati priceput? Ahahahahahhahaha!!!
Vocea femeii (inregistrata): Urmatorul nostru invitat este Rama Sham Rama.
Femeia: Nu mai vreau nici un cretin de invitat! (trage spre culise, inspre asa-zisul Rama
Sham Rama: si apoi striga in cealalta directie): Ed, esti concediat! (trage si in directia lui Ed
Tema muzicala devine angoasanta si decorul emisiunii se dezmembreaza. Femeia s-a intors
in starea ei de veghe, si se adreseaza din nou publicului): De ce e atata violenta in visele
mele? Intotdeauna Omor oameni sau ei ma omoara pe mine. Asta noapte am visat ca am
omorat-o pe Sally Jessy Raphael. Si apoi am incercat sa il omor pe Pruncul din Praga, cine-o
mai fi si asta. Si pe urma, pe unu’, Rama Sham Rambus. Trebuie sa ma eliberez de furia asta,
nu mai pot trai asa.
(Lumina se stinge pe femeie, se aprinde pe barbat, imbracat din nou in hainele lui normale.)
Barbatul: Azi-noapte am visat ca eram in Central Park, in zorii zilei, la o ceremonie a
“Convergentei Armoniilor” si ca femeia aia zaluda vorbea din nou despre sperantele ei in
umanitate si tot felul de psihopati o tot intrerupeau.
(Lumina din nou pe femeie; barbatul e si el in ‘lumina’, desi inca nu aude ce spune femeia.)
Femeia: Se facea ca eram la “Convergenta Armoniilor”, ce-o mai fi si asta. E ceva in neregula
cu visele mele din ultima vreme, visez tot felul de lucruri despre care n-am auzit in viata mea.
Ma rog, si o femeie cu o floare in par, spunea ceva de genul: “dansez pentru Regele Soare” si
“dansez pentru Regele Luna”...si chestia asta ma scotea din minti. Asa ca am urlat cat m-au
tinut plamanii: “Mai bine du-te si repara-ti dintii!”
Barbatul: A, si dupa aia am visat ca era acolo si femeia cu conserva de peste, care a tipat la
femeia-zaluda: “De ce nu te duci la dentist?” sau “Ai o problema cu dintele” sau ceva de
genul asta. Dar n-avea nici un sens, femeia aia n-avea nimic la dinti.
Femeia: Si mai erau si niste hipioti, destul de trecuti, care stateau cu picioarele incrucisate si
cu ochii inchisi, meditand..
(Barbatul inchide ochii si isi lasa mainile pe langa corp, cu palmele in afara, incercand sa
mediteze.)
Femeia: ....si dintr-odata am strigat: “Da’unde va credeti, la Woodstock, in 1967?” Si apoi,
cineva mi-a dat o floare, iar eu am zis: “ Ia mai du-te dracului” si am rupt floarea aia. Toata
lumea se uita la mine jignita, dupa care au inceput sa scoata impreuna ‘sunete’...
Barbatu: (scoate un sunet jos, calm si lung): Ohhhhhhmmmmmmmm...(si tot asa)

36
Femeia: Ohhhhhhmm. Asa ca am facut si eu acelasi lucru, dar dupa aia, m-am plictisit si m-
am gandit ca, ce-ar fi sa fiu o alarma da masina, asa ca am inceput: “tiau...tiau..tiauuu”...
(imita foarte bine o alarma de masina stridenta si deranjanta. Barbatul pare ca o aude in
subconstient, cum se suprapune peste ‘ohm’-ul lui. Se incrunta.)
Barbatul: (continuand) Mhmmmm..Apoi am oprit alarma masinii.. (face un gest ca si cand
ar apasa pe telecomanda masinii; femeia tace.)...care era cat pe ce sa ma trezeasca, dar am
reusit sa adorm la loc, numai ca femeia aia zaluda disparuse si acum eu trebuia sa-i tin locul.
Am incercat sa suflu intr-o cochilie de scoica, pe care credeam ca o tin in mana, dar ce tineam
eu de fapt, era un sandvis cu sunca, asa ca atunci cand am suflat in el, n-a scos nici un sunet,
evident. Apoi m-am adresat multimii.
(Luminile se schimba. Barbatul se muta in mijloc. Se aude vantul, batand usor, si sunete de
‘wind chimes’. Femeia e asezata, undeva in apropiere. Sint amindoi acum intr-un fel de vis
despre “ Reuniunea in Armonie”. Barbatul se adreseaza multimii.)
Barbatul: Se pare ca mi-am pierdut cochilia de scoica. Daca o gaseste cineva, sa ma anunte
imediat, va rog.
Femeia: (incercand sa-l acopere): Ce pana mea e o cochilie de scoica?
Barbatul: (incercand sa nu-i dea atentie): Am fost rugat sa conduc aceasta ceremonie pana la
rasaritul soarelui. Femeia aia zaluda, adica..Vicky, asa o cheama, Vichy...a trebuit sa plece
putin ca sa duca inapoi cativa pacienti pe la spitalele de boli mintale de unde au venit.
Femeia: Trece si pe la Creedmoor? Cunosc pe cineva acolo.
Barbatul: (catre femeie, cu rabdare, dar vadit deranjat): Te rog sa nu mai urli asa, e de-a
dreptul debusolant.
Femeia: De ce nu te duci sa-ti repari dintele?
Barbatul: Dintele meu e ok. (catre multime): Sintem aici ca sa intram intr-o era noua.
Planetele Marte si...Hathor se aliniaza cu a saptea luna a celui de-al saptelea soare al celei de-
a saptea peceti.
Femeia: De ce nu-mi dai o slujba?
Barbatul: Haideti sa ne punem toti cate un cristal pe cap si sa ne aliniem cu Planeta Mama.
(Isi pune un cristal pe cap si inchide ochii ca sa se concentreze.)
Femeia: Daca ma angajezi la revista ta, promit sa nu scriu “porcule” pe pereti cu sangele tau.
Barbatul: In cazul asta, nu te-as angaja pentru nimic in lume.
Femeia: Atunci, du-te dracului.
Barbatul: Poate cineva s-o ia pe femeia asta de aici? S-a intors Vicky?
Femeia: Vicky e moarta. Ea si Maica Tereza s-au luptat la Coloseum pe viata si pe moarte.

37
Barbatul: (inchide ochii, isi face exercitiul de autosugestie, rotindu-si mainile): Tot universul
coopereaza cu mine. Sunt un conducator innascut si nimeni nu urla in timp ce eu imi tin
discursul. Las bogatia pamantului sa-mi dea putere. (duce cristalul la frunte)
Femeia: De ce tii bucata aia de candelabru la frunte?
Barbatul: E un cristal.
Femeia: Aha, si doctorii imi spun mie ca sunt nebuna.
Barbatul: Vrei sa taci putin, te rog?
Femeia: Nu! (canta Vilia, ca sa-l enerveze pe barbat si sa-l acopere).
Barbatul: (incearca s-o ignore): Pamantul va intra intr-o noua faza, in care va cantari ceea ce
omul i-a facut in ultimele secole. Si daca exista 144.000 de “oameni iluminati” pe pamant in
momentul “Convergentei Armoniilor”, e posibil sa ne salvam de la moarte si distrugere...
Femeia: Dansez pentru Regele Soare! (danseaza)
Barbatul:..intr-un loc al uniunii si al iubirii neconditionate si al armoniei..
Femeia: Dansez pentru Regele Luna! (danseaza)
Barbatul: ...pentru umanitate si planeta.
Femeia: Si cand nu dansez, rad. Ahahahahahaha!
Barbatul: Mai sunt doar cateva minute pana in zori!
Femeia: (direct barbatului): Imi stai in cale!
Barbatul: Hai sa tacem cu totii pana rasare soarele.
Femeia: Imi stai in cale.
Barbatul: Poftim?
Femeia: De ce-mi stai mereu in cale, cand vreau sa ajung la conserva de ton?
Barbatul: Ce conserva de ton? Nu e nici o conserva de ton aici. Suntem in Central Park.
Femeia: Si atunci aia ce e? (arata undeva, in spate, unde intr-adevar se vede un raft de
supermarket intre tufisurile din parc. Barbatul e foarte dezorientat. Nu mai fusese nici o
conserva de ton in visul cu Central Park pana acum.)
Barbatul: (foarte suparat, multimii): Ce cauta conservele de ton in Central Park?
Femeia: Sunt marca Gristedes. Foarte convenabile.
Barbatul: Nu e bine, trebuie sa ne unim fortele, n-avem timp de asa ceva acum.
Femeia: Da-te la o parte!
Barbatul: Nu, trebuie sa ne pregatim, se lasa zorile.
Femeia: O sa le fac sa vina-ntr-o secunda!
Barbatul: Nici sa nu te gandesti! Du-te la locul tau! Poti sa faci asta?
Femeia: Mereu mi se spune sa astept. Cand o sa-mi vina si mie randul?

38
Barbatul: NICIODATA. STAI DRACULUI JOS ODATA! (Femeia e surprinsa de furia
barbatului. Se asaza. El incepe sa scoata “ zumzetul”, imediat dupa ce a tipat la ea.)
Ohhhhhhhmmmmm.
Femeia: (isi acopera urechile, deranjata de sunet): Nu mai fa asa!
(Barbatul nici nu se sinchiseste. Pe femeia pare ca o innebuneste sunetul acela. Se ridica si
incepe sa faca, la randul ei, sunetul de alarma de masina. Se duce spre el, ca-ntr-un vis,
ridica pumnul cu incetinitorul si il loveste in cap. El cade la pamant, si ea poate in sfarsit sa
ajunga la conservele de ton. Tacere. Femeia alearga incantata spre conservele de ton.)
Femeia: In sfarsit! Sunt aici! Sunt in siguranta! Am tot ce-am visat! (ia o conserva, citeste)
Otrava. (o arunca in culise, se uita la urmatoarea) Otrava. (acelasi joc) Otreva. (si din nou)
Otrava. (si iar) Somon. Nu vreau somon. (arunca conserva) Supa de rosii. (o arunca) Da’ ce
s-a intimplat cu magazinul asta? (plange)
(Scena se intuneca. Barbatul se ridica de unde a cazut. Se freaca la cap si observa ca s-a
lasat intunericul.)
Barbatul: Oh, totul se-nnegreste. Continua sa scoti sunete. Ohhhhhhmmmmmmmmm...
(Femeia plange in continuare. Se aude si un plans de fetita din culise. Barbatul continua sa
scoata “ zumzetul”, ca sa acopere plansul.)
Barbatul: Daca oamenii refuza sa scoata “ zumzetul”, s-ar putea ca zorii nici sa nu mai apara.
Ohhhhhhhmmm. Ohhhhhmm. (catre femeia care plange)”: TACI DIN GURA!
(Lumina se schimba. Sunt doar doua reflectoare. Unul pentru femeie, celalalt pentru barbat.
Tacere.)
Femeia: (catre public): Si apoi am visat ca barbatul cu conserva de ton empatiza cu mine.
Barbatul: (catre pulic): Apoi am visat ca eram amandoi in Central Park si ea plangea, iar eu
am simtit dintr-odata cum empatizez cu ea.
(Luminile se schimba ca mai inainte. Femeia incepe sa planga iar, dar scena e linistita.
Barbatul se gandeste ce sa-i spuna.)
Barbatul: Ce s-a-ntimplat?
Femeia: .....
Barbatul: Dar plangi.
Femeia: A, iarta-ma. (izbucneste in ras) Ahahahahhhaahha!
Barbatul: Ai gasit conserva de ton de care aveai nevoie?
Femeia: De ce nu te duci sa-ti faci dintele?
Barbatul: Ummm...Nu-i o idee rea, merci, o sa fac asta.

39
Femeia: Au etichetat gresit conservele de ton. O parte sunt cu somon, o parte otrava si altele,
supa de rosii.
Barbatul: Mare pacat. Vrei sa impartasesti oamenilor de aici, din parc, sperantele tale in
legatura cu ‘Convergenta Armoniilor’?
Femeia: Da, mi-ar placea. (se adreseaza multimii) Sper sa se opreasca tropaitul asta din capul
meu. Si sper ca oamenii sa nu mai scuipe dupa mine pe strada. Si mai sper sa primesc si o
slujba. Si sper sa am mai multe zile bune, decat zile proaste. Sa invat sa pot spune ca paharul
este pe jumatate plin, si nu pe jumatate gol. Si da-o-ncolo de jumatate plina-vreau tot paharul
plin, vreau sa dea pe-afara. Si as vrea sa mai fiu la fel de fericita ca in vara aceea, in cele zece
minute de dinainte de a decide ca viata e ingrozitoare si de a innebuni. Vreau sa regasesc
senzatia de placere ca sint vie. Vreau sa simt fericirea asa. (isi arunca capul pe spate si isi
deschide larg de tot bratele.)
(Intunericul din scena se schimba in foarte multa culoare: in nuante de rosu si roz. Cu alte
cuvinte, zorii, dar nu in sens realist. Barbatul observa schimbarea. Simte ca ar trebui, poate,
sa continue sa vorbeasca multimii.)
Barbatul: Rasare soarele. Toata lumea, inspirati..
(Femeia e inca in pozitia ei exuberanta. Se alatura si ea, ‘respiratiei’ generale. )
Femeia: Si expirati...
(Barbatul o observa. Si isi da seama ca pentru prima oara au cazut de acord. Rasufla usurat.
‘Se respira’, zorii.)
Barbatul: Inspirati...
Femeia: Expirati..
(Barbatul si femeia se uita unul la celalalt pe ultimele replici, pe masura ce lumina scade.)
Barbatul: Inspirati...
Femeia: Expirati...

SFARSIT

40