Bufonul in piesele lui Shakespeare Una dintre contibutiile cele mai originale pe care o aduc piesele lui Shakespeare

in dezvoltarea dramaturgiei universale o constituie prezenta bufonilor si a nebunilor ce ii dojenesc pe oamenii care se considera cu judecata, dar nu dovedesc acest lucru prin comportamentul lor. - Shakespeare le rezerva un loc aparte bufonilor, inzestrandu-i cu o inteligenta vie. - Locul bufonilor care abuzau de succesul facil la public este luat de bufoni care incep sa respecte textul scris si care nu mai apeleaza la improvizatii, asistand la un proces de intelectualizare al acestui rol. - De la glumele pur verbale si fara originalitate se ajunge la exprimare unor idei profunde despre viata si intelepciune, despre rolul oamenilor care trebuie sa poarte insemnele adevarului. - De la intrarea in scena bufonul isi dovedeste inteligenta. Aparat de statutul sau, bufonul isi permite sa lanseze acuzatii de-a dreptul ucigatoare, imbracate in haina glumei si a voiosiei. - Bufonul traieste intr-o lume a sa, proprie, si iradiaza buna dispozitie prin non salanta cu care isi priveste soarta - El este un personaj inspirat care intervine cand trebuie, provocand rasul, de regula atunci cand constata o nepotrivire sau o anormalitate pe care o cantareste insa in efectele ei. - Indiscreti si grosieri, bufonii lui Shakespeare devin oameni echilibrati, neafectati de vulgaritate si profunzi. - Adevarul pe care ei il rostesc nu este incarcat de ranchiuna, de ura, ceea ce le atrage simpatia celor acuzati. Dimpotriva, de cele mai multe ori este imbracat in haina rasului. - Importanta rolului lor este data de profunzimea gandirii ce le caracterizeaza replicile, in unele situatii pozitia acestora fiind de adevarati filosofi ai vietii. - Nebunii lui Shakespeare gandesc profund, iar efectul lor nu se rasfrange doar asupra unui singur personaj, ci asupra unei situatii sau a unei dezvoltari a conflictului, fiind purtatoare de consecinte. - Shakespeare face ca prin rolul bufonilor si nebunilor sa se manifeste gandirea timpului sau. - In teatrul lui Shakespeare exista 3 categorii de bufoni: a) bufoni inteligenti; b) bufonii si nebunii intelepti si spirituali; c) servitorii iuti de minte.

a) ciobanul Costard din Zadarnicile chinuri ale dragostei, servitorul Launce din Cei doi tineri din Verona, tesatorul Jurubita din Visul unei nopti de vara, servitorul Lancelot Gobbo din Negutatorul din Venetia, sergentul de strada Dogberry din Mult zgomot pentru nimic, care poate fi considerat bufonul shakespearian provenit din zona urbana. Acest personaj dispune de o inteligenta suficienta supravietuirii in lumea in care traieste, ea il ajuta sa depaseasca situatiile printr-un comportament devotat si util locului unde i se cere sa actioneze; mascariciul contesei de Roussillon din Totu-i bine cand sfarseste bine. b) bufonul regelui Lear- rolul acestui bufon este cel mai important din intreaga opera dramatica a lui Shakespeare. El este un adevarat filosof, un fin observator si un analist al vietii, un prezicator al zilei care urmeaza. Opiniile sale pot fi asemanate cu zicalele populare, dar sunt exprimate in vocabularul specific al omului de la curte. Micile discutii pe care le rosteste se caracterizeaza intr-o anumita masura printr-un spirit acid al batjocurei, dar si prin bun simt si luciditate. La inceput timid, mai apoi autoritar, el ajunge sa domine dialogul de idei si sa deseneze cu claritate perspectiva care se deschide in fata regelui naiv si inconstient. Bufonul este fidel si devotat suveranului, insa nu slugarnic. Cinstea si omenia lui contrasteaza cu universul personajelor care il inconjoara. El face pe prostul pentru a amuza, ceea ce ii permite sa actioneze, ramanand nepedepsit, cu toate ca spune adevaruri suparatoare pentru stapanii sai. Constatarile bufonului sunt crude. Replicile ale care te fac sa razi sunt in fapt incarcate de un gust amar. Ceea ce ii propune Shakespeare prin acest bufon este sa evalueze deciziile si comportamentul lui Lear si sa dea personajului dimensiunea reala a valorii. - bufonul Feste din A douasprezecea noapte; - mascariciul Tocila din Cum va place- numele sau inseamna piatra de incercare, rolul lui este acela de a vorbi intelept despre lucrurile pe care oamenii intelepti le fac prosteste. Personajul nu este un lingusitor si nici un prefacut, in esenta sa el este un spirit genial, sufletul lui bun facandu-l un prieten al tuturora. Reflectiile sale despre viata sunt practice. c) gemenii Dromio din Comedia erorilor; Speed din Cei doi tineri din Verona; slujitorii Tranio si Grumio din Imblanzirea scorpiei.

Rolul bufonilor si al nebunilor la Shakespeare este acela de a individualiza partitura concreta a unui nobil sau a unui rege.