AEROPORT

(A truly nice fucking love story)

Personaje :

Rudi
Sorana

Clădirea unui aeroport străin. Să zicem Praga. Sala de aşteptare. Pe o canapea un

individ între două vârste, elegant, îmbrăcat office, ţine pe picioare un laptop la care scrie
ceva; într-o ureche are un bluetooth;

Pe ecranul de deasupra pe care de obicei curg informaţii despre cursele aero, se

derulează următorul text; pe parcursul piesei se vor mai derula câteva fragmente
semnalizate prin personajul ECRAN

ECRAN : Eram în aeroportul din Praga… veneam… plecam… scriam fără chef pe un
notebook la fel de plictisit ca şi mine… cuvintele de depuneau anevoie şi nu aveau
suflet… voiam o poveste simplă, cu personaje puţine, eventual doar un el şi o ea… el era
aici, ea era peste tot… avionul meu întârzia… cred că voiam să se întâmple ceva…

RUDI (vorbeşte la telefon în timp ce scrie) : Nu-mi spune asta, te rog… sunt în aeroport,
mă vede lumea (râde)… cum cine, români sunt peste tot, poate fi şi aici unul… (o mică
pauză în care zâmbeşte condescendent; vorbeşte în şoaptă) dar dacă muţi piciorul puţin
mai încolo ? Nu, sigur că n-o să-l ţii astfel până vin eu… o să-ţi îngheţe… o să-ţi
îngheţe… ghici ce o să-ţi îngheţe dacă ţii picioarele depărtate… nu, sigur nu o să-ţi
îngheţe salata de vinete… abia săptămâna viitoare, trebuie să trec pe acasă mai întâi, cel
mic împlineşte 3 ani, i-am luat un cadou… (răceşte puţin tonul) nu ţi-aş fi spus dacă nu ai
fi întrebat, la naiba! Iartă-mă, iar reluăm subiectul…

Se apropie o femeie tânără, frumoasă, îmbrăcată elegant, atitudine independentă, genul

după care întorci capul şi uiţi de el… vorbeşte foarte excitant (fără să fie vulgară)
singurul loc liber este lângă Rudi… se aşează fără să întrebe pentru că vorbeşte la un
telefon mobil

SORANA : Am vrut să merg la teatru aseară, dar n-am mai găsit bilete… aşa că am ales
să mă retrag într-un club… am băut un dayquiri, m-am uitat la o prezentare de modă…n-
am mâncat nimic şi sunt un pic nervoasă… ăia? nişte fiţoşi, habar n-aveau să se uite pe o
proiecţie pesimistă… ca sa nu mai spun de cash flow – eu nu ştiu cum fac ăştia finanţări
structurate pe aici, sunt total nepregătiţi… le dădeam clasă la orice oră, de altfel le-am şi
arătat-o de câteva ori… da pui, sunt deşteapta ta… o să ne vedem, sigur… pui, sigur că
te iubesc, mă gândesc foarte mult la tine…

RUDI (voce concupiscentă, uşor superioară): Şi eu mă gândesc foarte mult la tine…

zilele astea la Praga a fost un calvar… mâine la Hamburg alte întâlniri… lansare,
conferinte, lecturi… şi peste toate astea, cine ?… tu frumoasa mea… dacă te-aş evalua în
termeni financiari, aş spune că eşti un indice nikkei aberant, care creşte în timp ce toţi
ceilalţi scad… înţelegi cât de mult ţin la tine ?

SORANA : Of, eşti un pui atât de mic… parcă ai avea 14 ani nu 27… te iubesc enorm,
enorm… sunt numai a ta şi atât… eşti genial, eşti strălucitor, n-am simţit niciodată ceea
ce simt cu tine… sunt puiul tau, da?… ce m-aş face eu fără tine ? de la tine am învăţat
totul, eşti o capacitate… hai, şi n-o mai face pe modestul…

RUDI : Recunosc că uneori mă comport ca un adolescent de 14 ani… înţelege-mă şi tu,

aşa ceva nu mi s-a mai întâmplat de când… nu fii rea, cu ea a fost altfel, eram tineri… la
24 te îndrăgosteşti iremediabil până şi de propria persoană… aşa a fost, sunt mai în
vârstă, mi s-au întâmplat unele lucruri mai devreme… dar ai apărut tu… nu ştiu cum să-ţi
spun, eşti cea mai frumoasă întâmplare din viaţa mea… uit până şi faptul că sunt ridicol
dansând rock’n’roll cu tine (râde)… e un chin

SORANA (şopteşte ceva neinteligibil; se ridică un pic, face câţiva paşi şi spune) :
Spuneam că e un cretin aici care vorbeşte cu amanta lui… Dumnezeule, e atât de
îndrăgostit… sau poate că minte (se uită puţin în direcţia lui Rudi) Nu arată rău… pare
genul de manager sau broker, cam aşa ceva… e cam bătrâior de felul lui dar vorbeşte cu
una de 24… maturul clasic, se împresoară de bunăciuni ca de haine… mrrrrr eşti gelos,
ce gelos eşti, Anduc… eşti un pui gelos şi atât… te iubesc, pui… sună-mă un pic mai
încolo, da?… nu-ţi închid când ţi-e lumea mai dragă ci pur şi simplu trebuie s-o fac… Nu
prea pot să vorbesc acum… (închide)

RUDI : Tocmai s-a ridicat una de lângă mine… vorbea româneşte cu prietenul sau
amantul, nu ştiu… mda, e bunăciune, no offense… Crina, au ăştia tinerii de azi nişte texte
(râde)… şi tu eşti o tânără de astăzi, dar cui puii mei să-i spun ? pretinde o secundă că
eşti o doamnă matură şi ascultă-mă, oricum uiţi în cinci minute… nu, situaţia noastră e
complet diferită… suntem amândoi căsătoriţi până la urmă, chiar dacă ai 26 şi chiar dacă
chiar dacă Răzvi al tău e pe mare, tot căsătorie e şi aia… auzi? (o imită un pic) numai în
„pui mic” şi în „genialule” îl ţine… (ascultă) … să te ferească Dumnezeu de bârfa
bărbaţilor… bine, bine, vorbim mai încolo, ai grijă de tine… fă-te frumoasă pentru că în
câteva zile vin şi trebuie să… tu nu vorbeşti serios, chiar vrei s-o auzi? În regulă :(strigă)
ok, trebuie să te fut! (Sorana îl aude şi e surprinsă)

Sorana revine cu telefonul închis, se aşează din nou, scoate o revistă din geantă şi începe
s-o răsfoiască… Rudi tace şi el fiind concentrat acum pe laptop… Sorana e uşor
nervoasă, schimbă paginile mai repede decât ritmul normal şi face zgomot… Rudi se
transformă uşor la faţă, devine iritat şi el, tastează tot mai iute, tot mai febril… simultan
Sorana trânteşte revista de masa din faţa canapelei iar Rudi trânteşte capacul laptop-
ului

RUDI ŞI SORANA : La dracu’!

Moment de tăcere jenată, fiecare se uită în altă parte, consultă ceasul, se scarpină în
cap, gesturi de oameni încurcaţi

RUDI : Aeroportul acesta are o problemă de acustică…

SORANA : Mai exact ?

RUDI : Spui una şi se aude alta…

SORANA : Da, am remarcat… spui „la revedere” şi se aude… cum spuneaţi mai
devreme ?

RUDI : În fine, nu era obligatoriu să auziţi…

SORANA : Nu era obligatoriu, dar am auzit… ( Sorana butonează un pic la telefonul

mobil până se opreşte la o poză…ridică telefonul spre el) : El e Muky…

RUDI (se uită) : Javra asta ?

SORANA : Dar nu e javră, e un motan birmanez…

RUDI : Iartă-mă, nu mă pricep la pisici… ultima pe care am avut-o, a fost când eram
copil, undeva la ţară… era chioară, nu avea un picior şi prefera să latre ca să ne convingă
că e de fapt Norocel… Norocel fiind căţelul… în fine, poveste lungă, motiv pentru care
am şi uitat-o

SORANA : Şi vreţi să spuneţi că nu deţineţi nici un animal de casă?

RUDI : Aş spune că nu, dar când mă bărbieresc dimineaţa şi privesc oglinda, capăt unele
dubii…

SORANA : Măcar un papagal?

RUDI : Despre asta vorbeam acum…

SORANA (râde) : Ce comic sunteţi…

RUDI : Aparent, ajută când vrei să cucereşti o femeie…

SORANA : Nu mai spuneţi…

RUDI : Desigur, persoanele de faţă se exclud…

SORANA : Ce clişeu…
RUDI : Nu, nu e clişeu… întotdeauna noi bărbaţii ne dorim să cucerim femeile care nu
sunt de faţă sau care nu ne aparţin… farmecul constă în luptă nu în victorie… aşadar
după ce o să pleci o să-ţi fac şi dumitale curte…

SORANA : Şi de ce nu începeţi chiar de acum?

RUDI : Ce să fac cu o tânără care mi-ar pica în plasă în doar 15 minute ?

SORANA : I-auzi… de unde sunteţi atât de sigur ?

RUDI : Sunt sigur – nu greşesc niciodată…

SORANA (ironică): 15 minute, nu ştiam eu peste cine dau în aeroportul din Praga…

RUDI : Era doar o figură de stil… de fapt, am reuşit şi mai repede…

SORANA (râde, îi place dialogul) : Şi nu vă e teamă că femeile pe care le cuceriţi, aşa

la repezeală, vor veni cu dumneavoastră şi că veţi rămâne cu ele pe cap?

RUDI : Între frica de victorie şi noncombat sunt silit să aleg prima alternativă… dacă
vrei o imagine plastică, închipuie-ţi programul genetic ca o injecţie cu penicilină… n-o
vrei dar mama te ţine de mâini, tata de picioare, virusul e în tine iar asistenta îţi înfige
ditamai acul în cur…

SORANA : Iertaţi-mi ieşirea de mai devreme, aeroporturile mă plictisesc de moarte…

RUDI : Iartă-mi ieşirea şi dumitale – femeile care trântesc reviste în aeroporturi mă irită
de moarte…

SORANA : De unde le scoateţi?

RUDI : Se spune despre mine că sunt un ins creativ…

SORANA : Nu mă îndoiesc de asta…

RUDI : De fapt, ştii, creativitatea este doar o mască…

SORANA : O mască?

RUDI : Da, o mască care ascunde timidităţi şi complexe… Până la urmă acestea definesc
personalitatea unui individ… cu atât eşti mai bun cu cât eşti mai timid şi mai
complexat…

SORANA : Aud asta pentru prima oară…

RUDI : Oameni ca mine te cuceresc din prima…
SORANA : Hm, aş vrea să o văd şi pe asta…

RUDI : Nu mă înţelege greşit… suntem la ce se spune… eu am o opinie diferită despre

oamenii creativi… poate că la început sunt sclipitori, te surprind, au haz sau au adâncime,
dar după ce îi înveţi sunt atât de previzibili şi plictisitori, încât îţi vine să o iei la fugă…

SORANA : Ei, nu e chiar aşa…(îşi aminteşte) mă numesc Sorana…

RUDI : Sorana de unde ?

SORANA : Sorana de la Bucureşti…

RUDI : Asta e tot ? Sorana de la Bucureşti ? Nici un trecut, nicio poveste, nicio culoare,
nimic ?

SORANA : Am 23, sunt frumoasă, sunt foarte frumoasă, călătoresc, descopăr, primesc,
ofer, îmi plac lucrurile complicate, prefer mai degrabă degradeurile…

RUDI : Ce ştii dumneata despre degradeuri…?

SORANA : Nu sunt niciodată la fel…

RUDI : Da, e un răspuns isteţ… Eu mă numesc Rudi…

SORANA : Încântată…

RUDI: Nu te cred…

SORANA : Sorana mă cheamă, de ce v-aş minţi ?

RUDI : Nu cred că eşti încântată, e doar o formulă de politeţe… ah! detest formulele de
politeţe, mai ales la generaţia asta a dumitale… descopăr mereu că printre voi se ascund
tot mai puţini indivizi nonconformişti…

SORANA : Acum vreţi să mă provocaţi…

RUDI : Nicidecum, e modul meu simplu de a anunţa că trebuie să mă ridic şi să mă duc

la toaletă…

SORANA (amuzată) : Ar fi trebuit să-mi dau seama

RUDI (din mers) : Da, asta e o replică bună… (se îndepărtează)

Suna telefonul Soranei…

SORANA (languros): Alo… da pui, sunt încă în aeroport… am venit mai devreme, s-a
întâmplat ca traficul să fie foarte uşor, aşa că o sa stau pe aici aproape două ore… nu, nu
mă plictisesc… cine?... a domnul care vorbea cu amanta… e pe-aici, are un laptop, tot
scrie la el… ma rog, acum nu scrie, s-a dus să urineze… cum de unde ştiu? Mi-a spus…
(devine uşor iritată) nu, nu mi-a spus aşa din senin, am conversat un pic şi s-a scuzat…
da, şi mi-a spus că se duce să urineze… nu, nu m-a deranjat defel… e un tip mişto, să
ştii… m-a luat cu texte din astea şmechere : auzi, cică programul genetic e ca o injecţie
cu penicilină (râde)… sau cică avea la ţară un motan care lătra…ţi-am spus, e plin de
replici, n-am să mă plictisesc aici… are umor, pare un bărbat de treabă, e genul acela fără
inhibiţii care vorbeşte direct… ce pui mic eşti… cum poţi să spui asta? E un ins pe un
aeroport, pe deasupra mai e şi român, schimbăm o vorbă, socializăm apoi fiecare pleacă
în direcţia lui şi gata… doar să ştii, sunt a ta pui… a ta şi numai a ta…(moment de tăcere;
apoi întreabă încet, se pisiceşte)… ai pus bot?... dar ce faci? mi-e dor de tine, sunt a ta
pentru totdeauna… sunt puiul tau? Zi, sunt puiul tau? (se apropie Rudi)… trebuie sa
închid… vorbim mai incolo, da? Pa pui…

RUDI : Aeroport de căcat…

SORANA : Mie mi se pare drăguţ…

RUDI : Domnişoară, la vârsta dumitale totul pare drăguţ… aeroporturile de căcat sunt
drăguţe, un accident de maşină e drăguţ, o minciună e drăguţă… până şi eu îţi par
drăguţ…

SORANA : Asta înseamnă că sunt lipsită de discernământ ?

RUDI : Asta înseamnă că ai atâtea oportunităţi înainte încât faptul de a le accepta ca atare
pe toate e mai sănătos decât acela de a începe sa operezi selecţii…

SORANA : Nu prea înţeleg…

RUDI : Să fiu sincer nici eu… cred că mă dădeam deştept…(râde) … Tinerii sunt lipsiţi
de discernământ iar asta e o mare calitate, vă invidiez …

SORANA : Dar mie nu-mi place să mi se spună că sunt lipsită de discernământ…

RUDI : Câţi ani spuneai că ai domnişoară…?

SORANA : Memoria dumitale e prodigioasă…

RUDI : Am uitat, probabil nu era important…

SORANA : Bărbaţii…23, merg pe 24…

RUDI : A-ha… aproape că ţi-aş suna părinţii să îi întreb cum de ţi-au dat voie să ajungi
tocmai la Praga…
SORANA : V-ar închide telefonul în nas…

RUDI : Da? De ce?

SORANA : Cu părinţii mei am lămurit lucrurile… mă descurc singură, nu mai am nevoie

de ei…

RUDI : Iată o atitudine sănătoasă… în locul dumitale i-aş împuşca un pic în cap… bine
nu mult, doar cât să nu îi doară…

SORANA : E un subiect pe care nu-mi place să-l comentez…

RUDI : Atunci nu-l comentezi… scuză-mă puţin (devine concentrat pe bluetooth) Da?
Buna mami, ce faci ?... nu, încă n-am plecat… e o problemă cu avionul, mai întârzie… nu
ştiu cât… a fost aşa şi aşa, cred că singurul lucru care o să-mi rămână în cap sunt cârnaţii
din faţa teatrului Melostranskaia Beseda şi faptul că berea ăstora e cam scumpă… în
rest… dar ce face cel mic? mai e constipat ? mi-e dor de el… da, desigur, mi-e dor şi de
tine… întotdeauna mi-e dor de tine – imediat cum ies din casă devin impacientat şi mă
panichez… (râde forţat) e normal să nu mă crezi atâta vreme cât nu e adevărat… (Sorana
deschide iar revista dar o răsfoieşte absentă, trage cu urechea)… aşa am eu o ironie mai
de căcat, în 20 de ani puteai să înveţi asta…vorbesc urât pentru că aşa sunt eu mai
sensibil… nu mă aude nimeni, sunt numai străini şi un cretin în aeroportul ăsta… exact,
cretinul sunt eu… da, am cumpărat… da, am cumpărat şi asta… nu, asta am uitat, dar o
rezolv la Hamburg… ţi-am spus că trebuie să ajung şi la Hamburg, citeşte-ţi dracului
mesajele alea de pe e-mail… iartă-mă, am avut o zi grea… da, pot să spun că am avut o
zi grea chiar şi dacă e abia 9 dimineaţa (Sorana izbucneşte în râs)… (scade vocea)
încetează… încetează te rog cu asta… bine, ai grijă de tine, vorbim mai târziu…

Deschide iar laptop-ul şi se uită la el absent fără să tasteze nimic… Sorana se uită prin
revistă…

ECRAN : Fata asta mă incita… putea fi un personaj : era puternică, era sălbatică, nu avea
inhibiţii, era directă… o priveam discret, căutam cu asiduitate un defect şi eram iritat că
nu îi găseam niciunul… dacă aş fi avut vreun înger păzitor acesta mi-ar fi spus :
„cretinule, ea este!”…

SORANA : Puţin luat…

RUDI : Honey, la vârsta mea dacă nu eşti însurat înseamnă că eşti fie impotent fie
homosexual…

SORANA : Nu-mi spuneţi honey…

RUDI : Nu-mi vorbi de sus…

O mică pauză…

SORANA : Probleme în Paradis?

RUDI : În Paradis nu sunt probleme atâta vreme cât locuieşti acolo…

SORANA : Iertaţi-mă că întreb…

RUDI (o întrerupe) : Atunci nu întreba…

Alt moment de tăcere

SORANA : Uneori sunteţi urâcios, să ştiţi…

RUDI : Nu pot fi spumos tot timpul… aş crea dependenţă, apoi monopol, aş primi
amenzi, aş falimenta instant şi aş muri de foame…

SORANA : Da, interesant….

RUDI : Aş ajunge la mila unor domnişoare aşa ca dumneata… nu e o imagine prea hazlie

SORANA : Urâciosul… urâciosul…

Rudi scrie… e oarecum nervos… la un moment dat închide capacul laptop-ului, apoi iar
îl deschide…

RUDI : A ratat vreunul să-ţi spună că eşti frumoasă?

SORANA : Da, da, ştiu… toţi bărbaţii nu îmi spun altceva decât că sunt frumoasă…

RUDI : Nu-ţi trebuie mai mult…

SORANA : Am înţeles aluzia, mulţumesc…

RUDI : În fine… spune-mi cu ce te ocupi…

SORANA : Banking… finanţări structurate…(Rudi o priveşte surrprins) Da, ştiu, cine şi-
ar lăsa afacerile pe mâna unei puştoaice cu aere de gheişă…

RUDI : N-am spus asta…

SORANA : Dar aţi gândit-o…

RUDI: N-am gândit-o…

SORANA : Aţi fi gândit-o…
RUDI : Nici măcar… nu îmi pare că ai un aer de gheişă, ci mai degrabă de felină… îţi
plac animalele ?

SORANA : Îmi plac pisicile… am una, parca v-am mai spus…

RUDI : Da, da, dar eu sunt bărbat şi uit amănuntele importante… spuneai de un motan
spooky…

SORANA : Nu e spooky ci doar Muky…

RUDI : Pisici şi pisici… în fine, te întorci în ţară?

SORANA : Da, vin de la un training, probabil mă paşte o avansare… dumneata ?

RUDI : Eu ?

SORANA : Daţi-mi voie să ghicesc… Sunteţi broker sau director la o multinaţională,

ceva de genul ăsta… umblaţi mult, investiţi la bursă, trăiţi o viaţă tumultoasă şi un pic
dezordonată…

RUDI : Impresionant…

SORANA: V-am citit, nu ? Intuiţia feminină nu m-a trădat niciodată …

RUDI : Dar azi şi-a luat liber…

SORANA : De ce? De ce ? ce-am greşit ? Spuneţi-mi repede unde am greşit….

RUDI : Pai nu sunt nici broker nici director, nu joc la Bursă, iar viaţa mea e mai degrabă
una searbădă…

SORANA : Atunci cu ce va ocupaţi ?

RUDI : Pe lângă ce faci dumneata, sunt lucruri neînsemnate…

SORANA : Totuşi, măcar de dragul conversaţiei…

RUDI : Sunt scriitor…

SORANA : Scriitor ?

RUDI : Dezamăgită… o să rămân singur pentru toată viaţa…

SORANA : Pot să pariez… acum, fără glume, chiar sunteţi scriitor?

RUDI : Da, exact, din ăla care scrie cărţi, le publică şi are iluzia că astfel transformă
lumea şi o depune la picioarele sale.

SORANA : N-am auzit de niciun scriitor pe nume Rudi…

RUDI : Nimeni nu e perfect…

SORANA : Şi aţi scris multe cărţi?

RUDI : Dumneata evaluezi un act erotic în funcţie de numărul de bărbaţi care îţi trec prin
pat sau în funcţie de numărul de orgasme pe care ţi le oferă fiecare în parte?

SORANA : Nu-mi evaluez actele erotice, ci doar mă bucur de ele…

RUDI : Îmi aduc aminte de o scenă cu două maimuţe acuplate, undeva pe Discovery… se
bucurau de act… una chiar gâfâia, aşa ca o femeie tânără de 23…

SORANA : Sunteţi vulgar…

RUDI: Nu, îţi răspundeam la întrebare… a scrie e ca un act erotic între oameni şi are o
legătura sensibilă cu calitatea … nu conteaza câte volume am scris ci doar că le-am scris

SORANA (ironică): Mă străduiesc să înţeleg…

RUDI : Nu e rău… trebuia să începi de undeva …

Iar o pauză…

SORANA : Şi despre ce scrieţi ?

RUDI : Nu abandonezi…

SORANA : Mă plictisesc…

RUDI : Iar eu nu prea reuşesc să te anim…

SORANA : Dumneavoastră sunteţi mai degrabă un domn rezervat… sau, hm, un soi de
hunter… staţi izolat, ascuns, bine mascat şi când biata victimă trece prin apropiere nu
prea mai are nicio şansă… cred că sunteţi rapace…

RUDI : Te-ai gândit dumneata aşa, să mă caracterizezi…

SORANA : Chiar dacă am 23, ştiu să citesc oamenii…

RUDI : Aşa crede orice poliţist după o oră de conversat cu un turist german…
SORANA : Mă ironizaţi…

RUDI : Nu vrei sa-mi spui simplu, Rudi?

SORANA : De ce nu ?

RUDI : Îndatorat…

SORANA : Şi tu despre ce scrii Rudi ?

RUDI : Scriu despre indivizi solitari şi rapace, care stau izolaţi, bine disimulaţi,
cameleonici şi care nu iartă nicio victimă… cum n-am nici timp nici modele, scriu despre
mine…

SORANA : A-ha, autobiografia…

RUDI : Se poate spune şi aşa… dar o fac atât de perfid încât cei care mă citesc pun mâna
în foc că au în faţă o ficţiune…

SORANA : Înseamnă că ai o viaţă tumultoasă… am spus eu că ai o viaţă tumultoasă…

RUDI : Nu domnişoară, nu am… dar e foarte posibil ca oamenii care m-au cunoscut să
fii avut o viata tumultoasă din cauza asta… scuză-mă puţin… (vorbeşte la Bluetooth) Da?
Hei, Rux, nu te-am mai auzit de o grămadă de vreme, ce mă bucur că te aud… ce ai mai
făcut? Pe unde ai mai fost?... Da? Londra? Hai du-te!...Ţi-am spus încă de pe atunci că o
să reuşeşti, eşti o femeie deşteaptă… Eu… Eu acum sunt într-un aeroport la Praga, mă
îndrept către Hamburg şi am o senzaţie vagă că mi se va întâmpla ceva (în timp ce spune
asta se uită la Sorana care citeşte iar din revistă – de fapt se preface, ascultă
convorbirea) … nu ştiu dacă rău sau bun, la mine extremele se cam confundă, dar ştii
deja … dar lasă asta, ce-ţi veni să mă suni?... da-o dracului! dupa 3 ani în care n-am mai
ştiut nimic despre tine, brusc ţi s-a făcut dor… sigur, nu minţi, tu nu m-ai minţit
niciodată, e cam greu de crezut, atât… da, ai dreptate, iartă-mă… mă cunoşti bine, mă
aprind repede sufăr un pic şi mă sting şi mai repede (râde; apoi cu vocea joasă)… nu e
tocmai momentul să-mi aduci aminte de asta… serios, mi-e greu sa vorbesc liber…
pentru ca e puţin vulgar ca într-un aeroport din Praga, după trei ani în care n-am mai auzit
nimic despre tine, să-ţi povestesc ce frumos te futeam în gură într-o noapte de vis la
Sinaia… ştii? Praga, Sinaia, nu se potrivesc… (râde)… asta mi-a plăcut întotdeauna la
tine, că nu te superi (Sorana lasă de-a dreptul revista jos şi asculta un pic siderata, cu
gura căscată)…tu doar te cari fără urmă… da, mai scriu, pânăa la urmă asta fac cel mai
bine… în ultima vreme teatru… pentru că am sentimentul că ma joc, ţin nişte aţe în mână
şi manipulez nişte păpuşi, ceva de genul ăsta… (râde) da, să te ţii atunci când aţele se
încurcă, mai ales când te amesteci printre marionete… ah, curiozitatea feminină… ce mai
prind şi eu – mai găseşti gâşte care cad ameţite de faima marelui autor… nu ştiu, dacă a
merge la Hamburg să lansez o carte poate fi numit succes, dar cred că am succes… cine?
nevastă-mea?... acasă cu copiii, mă aşteaptă şi mă urăşte sincer… probabil de aia stă încă
lângă mine, ca să mă prindă într-o zi cu garda jos şi să mă piseze până rămân fără aer
(râde trist)… vezi că m-ai sunat pe banii mei, o sa mă coste… (moment de tăcere), chiar
mă gîndeam când o să spui asta… nu ştiu, ce să spun? Eşti în Bucureşti?... şi cât stai?...
aha… păi ne vedem, n-am nimic împotrivă… când ajung acasă te sun şi ne vedem, găsesc
eu un moment… (râde) da, cum mă ştii, după agendă pentru că mă lasă memoria… sigur,
probabil o sa ne şi futem, n-am avut niciodată probleme cu asta… k, ne vedem, te pup…
pa

ECRAN : Şi telefonul sună într-una… iubite sau foste iubite, femei care mi-au trecut prin
pat şi prin cărţi… toate parcă s-au vorbit să mă caute astăzi… de parcă ar fi simţit că
domnişoara asta uşor necioplită şi superficială mă cucerise… fără nici un efort, fără nici
un preambul… trebuie să fiu atent, trebuie să îi rezist… încă o depresie şi probabil
istoria familiei mele s-ar îmbogăţi cu o legumă…

Se uită absent prin laptop

SORANA: Well, well…că tot vorbeam de victime şi vânători…

RUDI : Încă mai eşti pe aici domnişoară ?

SORANA : Păi unde să fiu ?

RUDI : La bar, să bei un cappuccino, să te uiţi pe fereastră şi să stai un pic cu gândurile

tale; nu simţi nevoia să stai uneori cu gândurile tale? În aeroport e locul ideal să le vezi
cum vin şi pleacă…

SORANA : Avioane se pot vedea şi în altă parte…

RUDI : Gîndurile…

SORANA : Am tras cu urechea…

RUDI: Am vorbit tare…

SORANA : Bărbatul fatal…

RUDI : Ai un talent de a trage concluzii…

SORANA : Păi când am ajuns aici vorbeai cu Crina, apoi cu soţia şi acum cu Ruxi…
dacă mai întârzie avionul s-ar putea să fac cunoştinţă cu întreaga menajerie…

RUDI : Dacă ai vreo curiozitate aparte îţi pot trimite o listă pe e-mail…

SORANA : Da, te şi cred…

RUDI : Serios… adrese, numere de telefon, loc de muncă… sunt un ins ordonat…
SORANA : Acum eşti deja neserios, îmi pot schimba părerea despre tine…

RUDI : Să fiu sincer, nu mi-am propus să-ţi alimentez judecata de valoare… sunt ce vrei
dumneata să fiu…e bine aşa?

SORANA : Nu e bine… nu mă aşteptam la asta…

RUDI : Vorbeşti de parcă ţi-ar părea rău…

SORANA : Nu-mi pare rău deloc, de ce să-mi pară rău ?

RUDI : Nu ştiu, de ce ţi-ar părea rău?

Sorana se ridică

SORANA : Mă duc la bar să iau un cappuccino, să stau un pic cu gândurile mele… mi-a
spus cineva că în aeroport e locul ideal…

RUDI : Să te uiţi la fereastra dinspre vest, de acolo se văd cel mai bine cum vin şi pleacă.

SORANA : Gândurile mele nu vin dinspre vest…

RUDI : Vorbeam de avioane… sunt cursele dinspre Vest…

SORANA : De parcă ai avea un dinte împotriva mea…(se ridică şi pleacă; face câţiva
paşi şi se întoarce) Nu vii cu mine? Plătesc eu cafeaua…

RUDI : Nu fac parte din gândurile dumitale, invitaţia e deplasată…

SORANA : Acum te alinţi… Doar bem cafeaua în tăcere, fără să ne privim, fără să ne
băgăm în seamă…numai să ştiu că e cineva lângă mine, nu-mi place să stau singură…

RUDI : Eu simt nevoia să fiu uneori singur…

SORANA : Ah, da, solitarul…

RUDI : Ăla , ăla…

SORANA : Am vrut să fiu drăguţă…

RUDI: Dar eşti draguţă…

SORANA : O spui, doar aşa… îţi par vreo gâscă oarecare, nu ?

RUDI : Nu, de fapt îmi placi…

SORANA : Atunci vii ?

RUDI : Nu, nu beau cafea in Cehia niciodată, e execrabilă…

SORANA : Atunci nu mai merg nici eu, rămân aici…

RUDI : Cum doreşti…

Sună telefonul ei

SORANA (ia acelaşi ton languros, dar un pic exagerat în ciuda domnului de lângă ea)
Da… ce faci pui? (lasă vocea jos dar nu foarte jos) şi mie mi-e dor de tine… da, încă n-a
plecat… de aia ai sunat? Pui, tu eşti gelos…parcă eşti un copil… nu e nimic, stăm de
vorbă… (se aprinde brusc)… pui dar ce părere ai tu despre mine ? cum crezi că după o
jumătate de oră de conversaţie cu un necunoscut o sa mă arunc în braţele lui?... nu mai fii
aşa, te rog… (îndulceşte iar tonul vocii) sunt puiul tău şi numai al tau… te iubesc enorm,
enorm… auzi? ce-mi pregăteşti cand ajung acasă? … ce? mazăre? … fie, mâncăm
mazare de la catering, tu ştii mai bine… vezi să fie caldă pentru că iar te pun să-mi
cumperi cuptor cu microunde… o să-mi umpli casa cu electrocasnice…(râde)… ajung,
ajung, ne vedem deseară şi o să fie bine… nu mai fi pui, da? … adica fi pui, dar nu mai fi
gelos…bine, vorbim mai încolo, oricum plăteşti tu… şi eu te iubesc… (închide)

Sorana aşteaptă ca Rudi să spună ceva; face gesture necontrolate, Rudi însă stă cu ochii
în computer…

SORANA : Scrii şi în aeroport?

RUDI : Scriu oriunde am chef…

SORANA : De ce te răsteşti la mine ?

RUDI : Nu ma răstesc la dumneata, domnişoara, îţi răspund la întrebare…

SORANA : Nu-mi mai spune domnişoară…

RUDI : Încerc… am avut o mamă severă – mă obliga să vorbesc politicos

SORANA : Şi ce scrii ?

RUDI : Un proces verbal de predare - primire…

SORANA (izbucneşte în râs) : Esti genial!… eram sigură că scrii la o carte…

RUDI : Ţi se întâmplă de prea multe ori să fii sigură… asta dăunează.

SORANA : Scrii la o carte…

RUDI : Da, scriu la o carte…

SORANA : Şi? Despre ce este vorba în carte ?

RUDI : Despre o tânără domnişoară, frumoasă, care a descoperit lumea un pic prea
devreme, care vorbea doar cu pui mic, iubire şi se alinta teribil…

SORANA : … care nu avea prieteni de vârsta ei pentru că toţi o considerau prea distantă
şi prea serioasă…

RUDI : …care îşi complica un pic existenţa confundându-şi sentimentele cu joaca de

iubirea

SORANA : …care îşi bătea joc de propria ei viaţă…

RUDI : …căreia îi plăceau situaţiile confuze… în fine, cu bărbaţii maturi un pic

însuraţi…

SORANA : …dar care a vrut să fie întotdeauna pe primul loc…

RUDI : Asta e o trăsătură de caracter mai puţin vizibilă, dar am să îi găsesc exact măsura
potrivită…

SORANA : …şi care a făcut o grămada de prostii…

RUDI : Serios ?

SORANA : spre exemplu, a dat examene de admitere la 3 facultaţi : ASE Bucureşti,

Studii Politice Bucureşti şi Administraţie publică la Brăila, le-a luat pe toate şi-a ales-o pe
cea mai proastă pentru că iubea un cretin care îi spunea că o lasă dacă pleacă de lângă
el…

RUDI : Pui ?

SORANA : Ah, nu… Cretinul oricum a lăsat-o după jumătate de an… În fine, ai scrie
despre un personaj aproape mediocru…

RUDI: Orice mediocru poate ajunge erou al unei cărţi de succes … asta e de fapt treaba
mea; ştii… Aţele, marionetele…

SORANA : Da, da…Nici nu mă cunoşti…

RUDI : Am scris doar despre persoane pe care nu le-am cunoscut; asta m-a ajutat să le
transform în cele care mi-ar fi plăcut să fie… în cartea mea s-ar putea sa fii un personaj
frumos
SORANA : În literatură poate mai merge, dar în viaţa reală…

RUDI : În viaţa reală, după ce ajungi să cunoşti o femeie nu trebuie decât să faci gestul
simplu de a o părăsi sau, în fine, de a o lăsa să te părăsească…

SORANA : Uşor de spus…

RUDI : Îţi pot da lecţii…

SORANA : Lecţii despre cum să părăseşti o femeie… la ce mi-ar folosi ?

RUDI : Nici nu ai idée…

SORANA : Şi despre asta vrei să scrii, aşadar… despre mine…

RUDI : Aş scrie, dacă aş avea puţină linişte…

SORANA (ofensata) : Vrei să tac ? Vrei să plec? Dacă deranjez, mă ridic şi plec…

RUDI (se uită în sfârşit la ea; se înflăcărează în timp ce vorbeşte) : Mă deranjezi din
scris, într-adevăr, dar nu pentru că vorbeşti ci pentru că eşti pur şi simplu aici… Chiar
dacă ai pleca răul a fost făcut… dumneata de cînd ai venit aici nu faci altceva decât să mă
inhibi…

SORANA : Nu am intenţionat asta…

RUDI : Păi nici nu ţi-am reproşat… îţi spuneam cum stau lucrurile… eşti genul de
persoană care oriunde ar merge distrage atenţia…

SORANA : Sunt frumoasă… sau cum spuneţi voi, sunt bună…

RUDI : Sunt multe femei frumoase, nu e numai atât… dumneata ai un plus – eşti o
prezenţă; ştii ce este o prezenţă? O persoană care oriunde ar fi, indiferent de context, iese
în evidenţă – fără efort, fără să-şi propună asta, pur şi simplu… te uiţi la ea, nu înţelegi de
ce te simţi atras ca un magnet, te enervează sau dimpotrivă te încântă dar, până la urmă,
nu ai cum să nu ţii cont de ea…

SORANA : Şi tu mă inhibi…

RUDI: Pentru că sunt la fel…

SORANA : Probabil…

RUDI (devine atent la Bluetooth) : Da… da, te-am recunoscut… tot aici, au anunţat că
mai întârzie… frica asta de atentate – e mai rău ca în Gara de Nord… tu ce faci? … tot
mazăre?... nimic, aşa mi-a venit sa spun “tot” mazăre… mazărea balonează… peste o oră
o să mă suni să-mi spui că te-ai balonat, că te doare capul, că nu ai dicarbocalm în casă,
că e o mizerie de nedescris şi că nu are cine să te ajute, iar la final o să-mi reproşezi că nu
sunt niciodată acolo atunci când ai mare nevoie… îmi pare rău, dar nu pot fi altfel decât
previzibil… acum că am aflat a mia oară totul despre tine, spune-mi, ce face cel mic?
Cum? Febră?... şi tu îţi pierzi vremea la telefon? Du-l repede la medic… du-l repede la
medic, la naiba!... (închide conversaţia, e un pachet de nervi; scrie în timp ce vorbeşte)
Copilul e bolnav şi asta are chef de ceartă cu mine… Dumnezeule cât de iresponsabile
pot fi femeile când au probleme hormonale… nu, ea mai întâi, sentimentele ei, lipsurile,
lucrurile care au fost şi nu mai sunt… nici un simţ practic, nicio doză de raţional, nicio
putere să spună “la naiba cu toate, îmi văd de viaţa mea”, nu… lasă totul deoparte şi se
concentreaza pe inamic… nu mai sunt copiii, nu mai sunt obligaţiile casei ci doar ea…
ea, ea şi numai ea… şi trebuie să îmi toarne mie hârdăul cu eşecurile ei… eu sunt vinovat
de toate… eu nu am grijă suficientă de copii, eu sunt tot timpul plecat, eu nu sunt aşa, eu
nu sunt pe dicolo, eu nu mai sunt cel pe care l-a cunoscut… de ce naiba nu pleacă!... de
ce pur şi simplu nu pleacă! (realizează şi tace brusc: respiră sacadat)

ECRAN : Asta îmi mai lipsea, probleme acasă… şi ciudata asta care încă e aici… de ce
nu se cară… de ce naiba nu se cară pe altă canapea, în alt salon… nu pot să mă
concentrez pe scris, nu pot să mă concentrez pe problemele mele… dar care sunt
problemele mele?… de ce naiba scriu prostiile astea?… am ajuns să ţin jurnale în
aeroporturi… scriitor de doi bani… Rudi, frate, trezeşte-te! lasă pizda în pace şi fă
dracului ceva… scrie, fii cinic, fii rece, fii matur…

SORANA : De ce n-o…

RUDI : Fut?

SORANA : Mai des…

RUDI : Nu-mi place…

SORANA : Poate ar trebui să divorţaţi…

RUDI (se uită urăt la ea gata să îi servească o replică acidă… dar se abţine) : Zici
dumneata că e mai bine aşa…

SORANA : Nu ţi se citeşte în ochi nicio plăcere când vorbeşti acasă…

RUDI : M-a tras curentul…

SORANA : Noroc cu Ruxi, cu Crina…

Rudi lasă laptop-ul deoparte, se apropie ameninţător de Sorana, apoi se ridică brusc şi
începe să meargă prin salon; face gesturi mici dar nervoase (îşi trece mâinile prin păr, le
pune în buzunare după care le scoate imediat, îşi freacă nasul sau mâinile, se opreşte în
faţa ferestrelor mari se uită un pic, apoi iar începe să meargă); revine lângă ea, ia
laptop-ul şi începe să scrie febril, nervos… Sorana îl priveşte cu coada ochiului, este
puţin jenată…Rudi scrie, scrie, la un moment dat se opreşte…

RUDI ( o întreabă absent) : Prietenul tău ce vârstă are ?

SORANA : 27

RUDI : E bogat? Se ocupă cu ceva ? Căsătorit?

SORANA : Nu au nicio importanţă toate astea…

RUDI : Ba au… când iubeşti, totul este important : statut, job, bolile copilăriei, obiceiuri
culinare şi sportul favorit…

SORANA : Îl iubesc aşa cum e, cu probleme şi obligaţii… şi mă iubeşte, ştiu că mă

iubeşte…

RUDI : Credeam că eşti mai brează…

SORANA : Ce vrei să spui ?

RUDI : Semănăm, asta voiam să spun… suntem din acelaşi aluat - curve cu suflet de
înger

SORANA : Ba nu semănăm deloc… Într-o zi o s-o părăsească pe aia a lui şi o să vină cu

mine… mi-a spus că o să fugim amândoi în lume… am visat mereu să fug în lume, sa nu
mai ştiu de mama, de tata, de motan, de prieteni… să fiu numai eu cu iubitul meu… o să
divorţeze curand, o să-mi găsească un job bun la firma unde lucrează, mi-a promis… mai
are câteva lucruri de rezolvat şi rămâne liber, rămâne al meu…o să fie numai al meu…
are o grămadă de probleme, dacă nu aş fi eu… mă iubeşte ca un nebun, îmi cumpără flori,
plăcinte şi adoarme imediat după ce facem sex… uneori îl strâng de nas. E aşa de
drăguţ… (Rudi scrie ceva… scrie nervos) te pomenesti că scrii despre el… îl inventezi?
(râde) Îmi citeşti şi mie după aceea?... m-ai făcut curioasă… pe bune acuma, scrii despre
el? (Rudi scrie, n-o bagă în seamă) … ce rău eşti…mă tragi de limbă, dar tu nu spui
nimic despre tine… crezi dacă ţi-am spus vârsta prietenului meu e suficient să îţi faci o
imagine?... chiar dacă ai ştii totul şi tot nu ai avea dreptul să scrii despre asta… e
povestea noastră, povestea noastra de dragoste şi atât… nu ai niciun drept!

RUDI (se opreşte brusc) : Taci dracului din gură! (Sorana tace)

SORANA (nu rezistă: Rudi scrie tot mai nervos; Sorana ridică tonul) la dracu’! credeam
ca eşti un bărbat ok, mă simţeam bine că vorbesc cu dumneata, la început aveai chiar
haz… ţi-aş fi dat numărul de telefon, am mai fi vorbit… credeam ca eşti un om de calitate
şi când colo… stai şi tragi cu urechea la convorbirile telefonice apoi le transcrii şi, gata,
scoţi o carte cu personaje mediocre… eşti odios…
Rudi se opreşte brusc, întoarce laptop-ul către ea şi îi spune

RUDI: Citeşte …

SORANA : Nu vreau…

RUDI : Citeşte …

SORANA : Nu mă interesează…

RUDI : Citeşte dracului! (Sorana citeşte)

ECRAN : “Nu mai am nicio scăpare – m-am îndrăgostit de ciudata asta… Sunt un bou…
sunt un mare bou… sunt un bou… sunt un mare bou… sunt un bou… sunt un mare
bou…”

RUDI : Mulţumită?

SORANA : Tu vorbeşti serios ?

RUDI : Eu scriu…

SORANA : Te-ai îndrăgostit de mine…

RUDI : Iremediabil…

SORANA : Ce drăguţ…

RUDI : Ce replică de căcat…

SORANA : Iartă-mă… iartă-mă… (întinde încet mâna spre faţa lui să-l atingă, să-l
mângâie, dar sună din nou telefonul… retrage mâna imediat, ia telefonul se uită la
ecranul lui, îl duce la ureche; nu mai are vocea languroasă ci una şuierată, tăioasă)
Da… faptul că mă suni din 15 în 15 minute ca să mă întrebi unde sunt e dovadă de
prostie, nu de dragoste… ce naiba ai? ce dracului ai?… bine că ţi s-a stricat maşina;
trebuia să mă suni de la Constanţa că ţi s-a stricat ţie maşina… (se calmează puţin) Nu
am nimic, sunt ok, aştept să plec în ţară, să ajung acasă şi să mă odihnesc… nu ştiu, nu
cred că vreau să te văd în seara asta… nu, nici mâine sunt, foarte ocupată… ocupată cu a-
mi face ordine în viaţă… vrei să vorbim un pic mai încolo?… da, sună-mă tu… (închide;
are ochii umezi) S-a supărat, n-o să mă mai sune…

RUDI : O să te sune…

SORANA : N-o să mă mai sune, e supărăcios şi foarte gelos… acum îşi închipuie că
flirtez cu tine…
RUDI (aluziv): Desigur că nu faci asta…

SORANA : Sunt confuzată… mi-e greu… niciodată nu reuşesc să îmi fac viaţa uşoară, să
aleg ce trebuie şi pe cine trebuie… mi-e teamă că o să aleg întotdeauna facultatea
mediocră din Brăila…

RUDI : Datoria unui bărbat este să fie insistent…

SORANA : Datoria unui bărbat e să stea dracului lângă nevastă-sa şi să nu mai facă
aiurea scene de gelozie…

RUDI : Tu l-ai ales…

SORANA (oftează): Da, eu l-am ales… ne cunoaştem de vreo 8 luni… aşteaptă un copil,
vrea să-şi schimbe job-ul, vrea să plece de acasă, mă vrea şi pe mine, vrea să câştige… tot
timpul vrea să câştige… şi pe deasupra minte, minte de îngheaţă apele… niciodată nu ştiu
exact când vorbeşte serios sau ma abureşte… e complicat

RUDI : Iar dumitale îţi plac lucrurile complicate…

SORANA : Mie îmi place de el…

RUDI : Te-a făcut din câteva vorbe…

SORANA : De ce spui asta ?

RUDI : Aşa, pentru că ştiu…

SORANA : Dacă ştii înseamnă că faci la fel ca el…

RUDI : Sunt ultimul care ţi-ar ţine o lecţie de morală…

SORANA : Ar fi şi culmea…

RUDI : Iar CV-ul meu personal nu e tocmai un exemplu…

SORANA (zâmbeşte) : Bine că măcar îl ţii la vedere…

RUDI : Sunt un individ sincer în fond…toate femeile pe care le-am cunoscut au ştiut din
start cine sunt…

SORANA : Sinceri sunteţi toţi până vă întoarceţi în sânul familiei… acolo totul se
transformă…

RUDI : Nu, acolo nu se transformă nimic…

SORANA: De ce nu divorţezi? De ce nu trăieşti singur ?

RUDI: Să zicem că uneori simt nevoia să mă ascund… să fug de lume, de complicaţii,

de situaţiile neprevăzute, de schimbările bruşte de atitudine, de tot ce înseamnă îndoială
şi nesiguranţă…

SORANA : Aşa…

RUDI : Familia este locul ideal… Ai o soţie pe care o cunoşti atât de bine încât nu îţi mai
poate oferi nicio surpriză nici măcar aceea că te crede şi când o minţi, copiii pe care nici
nu ţi-i apropii nici nu ţi-i îndepărtezi, dar care ţi se par doar alte noi organe ale propriului
trup apărute între timp, televizorul, mobilierul, aceeaşi pereţi, conversaţiile terne pe
subiecte care nu interesează pe niciunul dintre cei doi, „hai la masă”, „să nu uiţi să
cumperi aia”, „ai grijă să nu îngheţi”, … e ca şi cum ai vizita un cimitir printre nişte cruci
ale unor oameni pe care i-ai cunoscut… te uiţi la fotografii, aerul e limpede, nu se aude
nici un zgomot, totul e previzibil, e perfect şi, înainte de toate, e locul în care nu te caută
nimeni…

SORANA : Chiar şi când viaţa în cuplu e un dezastru?

RUDI : Da, mai ales…

SORANA : Nu înţeleg…

RUDI : Pentru ca un dezastru te fereşte de un alt dezastru…

SORANA (după un moment de reflecţie) : Mi-a spus că nu o iubeşte şi că o să divorţeze

de ea… n-au mai făcut sex de mai bine de un an (Rudi începe sa râdă); locuiesc în oraşe
diferite, o sună o dată la două zile, doar ca să se asigure că n-a murit… o s-o
părăsească…

RUDI (ironic): Pentru dumneata…

SORANA : Da, pentru mine… şi-a dat cuvântul…

RUDI : Când ?

SORANA : E doar o chestiune de timp…

RUDI (râde din nou) : Am uitat că mai există gâşte atât de naive prin mediul
corporatist… de parcă e primul în viaţa ta… sa recapitulăm : un bărbat căsătorit, în
aşteptarea unui copil, care stă conjunctural separat de familia lui, dă peste o tânără naivă
care ia din zbor tot ce i se vinde şi îi livrează gogoşi cu fuga în lumea largă… ia sa vedem
cum se numeşte asta …(râde copios) Ştii cum se numeşte asta ?

SORANA : Eşti rău… de fapt, eşti prea bătrân ca să mai crezi în ceva…
RUDI : Se numeşte …

SORANA : Nu mai ai nicio picătură de romantism…

RUDI : Se numeşte…

SORANA : N-o sa reuşeşti… nu, n-o sa reuşeşti…

RUDI : Se numeste simplu : Vrăjeala! Simplu, vulgar si crud : vrăjeala !

SORANA : Nu te mai ascult…

RUDI : Omul îţi promite de câte ori ţi-o trage, nu-i aşa ? Te scoate seara la un restaurant,
urcaţi sus şi… tu ai orgasm, el îşi regleaza tensiunile şi timpul trece fără să se simtă…
Între timp te depreciezi, e în legea firii… Domnişoară, poate că bărbatul acela te iubeşte,
poate că e topit după tine…

SORANA : Da, mă iubeşte… odată a venit cu maşina tocmai de la Sibiu ca să mă ia de la

Buzău şi să mă ducă acasă… iar altădată mi-a adus garoafe de la Codlea… e foarte atent,
e ireproşabil…

RUDI : Chips-uri… Bărbaţii sunt în stare de multe gesturi atunci când vor o femeie, iar
dacă prind una abia la începuturi… pentru ei e simplu să demonstreze ceea ce voi le
cereţi… te-ai gândit vreodată că în fond tot ce te atrage la un bărbat este puterea lui de a
te cumpăra ori de câte ori îl vrei?…

SORANA : Nu e adevărat…

RUDI : De ce nu a lăsat-o pur şi simplu pe cealaltă, nu s-a suit în maşină, a venit la tine
şi n-a mai plecat ? Ştii? Te-ai întrebat ?

SORANA : Trebuie sa puna la punct niste lucruri…

RUDI : Da, trebuie să pună la punct nişte lucruri… le tot pune la punct până la aranjează
de tot… De ce e întotdeauna impacientat când sună telefonul ? De ce pleacă întotdeauna
grăbit ?

SORANA : Nu e adevărat… nu pleacă grăbit…

RUDI : Pot să pariez că istoria gesturilor lui măreţe implică automat un obiect : plimbari
cu maşina, flori, masa de la restaurant, probabil ţi-a cumpărat bijuterii… cu fluturaşi, nu?
Aveam o iubită care avea orgasm numai dacă îi cumpăram ursuleţi, indiferent în ce formă
: păpuşi, cărţi pentru copii, bijuterii sau turtă dulce…

SORANA (devine impacientată) : Nu e adevărat…

RUDI : Pot să pariez că ţi-a umplut capul cu promisiuni, că te-a asigurat că o să fie bine,
după care, aşa frăgezită, ţi-a tras-o.… astfel se întâmplă întotdeauna, nu-i aşa? De ce
atunci când s-a ridicat de pe tine, satisfăcut, şi i-ai spus „mai rămâi, rămâi cu mine în
noaptea asta, mi-e groază să dorm singură”, n-a rămas?

SORANA . Nu e adevărat… uneori ramane…

RUDI : Uneori… Şi vă vedeţi de câteva ori pe lună, poate şi mai puţin, nu?… în rest te
sună din 15 în 15 minute cât să te ţină în priză, cât să te facă să crezi că eşti a lui, că este
al tău, îţi trimite mesaje… nu face decât să-şi consolideze o poziţie, atât… eşti o victimă
în care domnul de acolo şi-a înfipt ghiarele şi dinţii şi din care va suge vlagă până se
satură… după care… pot să pariez că nu-şi va lăsa soţia… sau dacă va divorţa şi va
rămâne cu tine, pregăteşte-te să fii viitoarea doamnă căreia îi va pune coarne… sunt
atâtea tinere frumoase care aşteaptă la rând un bărbat reuşit cu o maşină puternică sub
cur…

SORANA : Nu e adevărat ? Vorbeşti prostii! Vorbeşti din invidie! Habar nu ai despre ce

este vorba… nici măcar nu-l cunoşti… de unde ştii tu toate astea (începe să-l lovească cu
mâinile, e surescitată)? De unde ?

RUDI (foarte calm şi fără să se apere) : Pur şi simplu ştiu…(o lasă până încetează să
mai lovească cu braţele) M-a durut…

SORANA : ( după o vreme se linişteşte) : El nu e aşa…

RUDI : El e tocmai aşa… iar dumneata eşti pe cale de a face din nou facultatea la
Brăila… Alegi întotdeauna ce e mai prost din cauza unui bărbat care nu te merită …
probabil o să mori cu asta… în fine, iartă-mă, trebuia să tac din gură…

Se lasă o linişte… Rudi scrie, Valentina se uită fix înainte…

ECRAN : Am supărat-o… am supărat-o şi realizez că sunt un cretin notoriu… o ştiu doar

de o oră timp în care m-am aprins ca un prost după ea, am devenit gelos şi posesiv… cum
să-i spun să nu mă încurajeze când abia aştept să mă încurajeze ? cum s-o las în pace
când abia aştept să-i fac creierii pastă…?… mai bine şterg totul, închid, mă ridic şi merg
la bar… beau ceva şi…

SORANA : De ce îţi sunt antipatică ?

RUDI (se opreşte din tastat dar rămâne cu ochii în ecran) : Mai bine duc la bar… adică,
mai bine nu mă duc…nu-mi eşti antipatică, dimpotrivă… (arată către laptop) scrie şi
aici…

SORANA : Exact asta nu înţeleg – mai devreme erai altfel, erai deschis, erai cald… te-ai
schimbat, eşti distant, rece şi descurajant… m-ai făcut terci.
RUDI : Nu-mi stă în obicei să fiu cald, apropiat şi încurajator cu fete naive într-un
aeroport… aş fi preferat să nu te întâlnesc…

SORANA : Dar nu sunt naivă…

RUDI : Ba eşti, domnişoară… şi celălalt te sună tocmai pentru că eşti naivă…

SORANA: Nu înţeleg…de ce ai preferat să nu mă întâlneşti?

RUDI: Pentru că îmi placi, pentru că încep să mă gândesc la dumneata… de când te-ai
aşezat pe canapeaua asta mi-ai plăcut… te-am adulmecat, ţi-am inspirat mirosul, te-am
privi cu coada ochiului, ţi-am studiat sânii… apoi, te-am ascultat vorbind la telefon… eşti
o femeie tânără, eşti proaspătă, eşti vie, faci prostii, descoperi totul, eşti o prezenţă de
care nu ai cum să nu ţii cont… Eşti o pradă pentru după care merită să alergi…

SORANA : Îţi baţi joc de mine…

RUDI : Mai mult sau mai puţin… sunt scriitor… eu fabulez chiar şi când spun
adevărul…

Sorana nu ştie ce să spună

SORANA : Nu ştiu ce să spun…

RUDI : Nu este nimic de spus… în curând avioanele noastre vor zbura direcţii opuse,
până mâine nu-ţi vei mai aminti mai nimic… ai doar grijă de tine… aventurile cu bărbaţii
realizaţi sunt bune câtă vreme ţii lucrurile sub control… dacă le scapi, te pierzi… iar dacă
te pierzi, data viitoare nu mai vezi Praga ci medicul specialist şi injecţia zilnică

SORANA : Ia-mă la Hamburg…

Rudi rămâne interzis pentru prima iar… ţine mâinile în aer precum un dirijor şi nu ştie
ce să spună…

RUDI : Ce ?

SORANA : Ia-mă la Hamburg…

RUDI : Aşa, deodată, din nimic…

SORANA : Da. Aşa deodată, din nimic…

RUDI : Adică să te iau la Hamburg… cu mine…

SORANA : Exact, vin cu tine la Hamburg… dacă mă iei…

RUDI : Eu nu am ce să-ţi ofer, nici măcar un bilet în plus…

SORANA : Nu contează, ia-mă cu tine…

RUDI : Te-ai tâmpit…

SORANA (intră într-un soi de transă): Nu, sunt serioasă… m-am gândit… de fapt, nu
m-am gândit… poate că sunt o proastă… poate că ai dreptate – mă bag în contexte
imposibile… la naiba, ce mai contează unul…

RUDI : Hei…

SORANA : Mă atragi… de la început, de când m-am aşezat lângă tine şi te-am ascultat
vorbind dezinvolt cu una din femeile tale despre sex de parcă vorbeaţi despre o reţetă de
bucătărie, am simţit asta… am simţit că ceva se întâmplă…

RUDI : Exagerezi……

SORANA : Lasa-ma sa termin… Am simţit că … ştii? Sigur ştii pentru că eşti mai mare :
aerul are altă consistenţă, îţi conştientizezi mirosul, îţi auzi bătăile inimii, eşti atent,
adulmeci… te-am simţit, nu ştiu, e un sentiment care se explică greu – am simţit…pur şi
simplu am simţit că eşti aici numai pentru că trebuia să apar şi eu… nu mi s-a întâmplat
niciodată asta, îţi jur, crede-mă, aşa ceva nu mi s-a mai întâmplat…

RUDI : Sorana…

SORANA : Lasa-ma sa termin… Am simţit forţă…

RUDI : Bă, vorbeşti prostii…

SORANA : Trebuie să fac asta, aş regreta enorm să nu fac asta… la naiba, nu se întâmplă
în fiecare zi aşa ceva… vreau să trăiesc clipa asta, vreau s-o consum până la capăt…
înţelegi Rudi?

RUDI: Înţeleg doar că te-ai aprins un pic mai mult… şi că o să-ţi treacă…

SORANA : Nu, n-o să-mi treacă… mă cunosc, ceea ce simt e puternic… e foarte
puternic… doare…

RUDI : Ba o să-ţi treacă… Ştii? La Mamaia, în Satul de Vacanţă, la fiecare colţ de stradă
se vând hamsii prăjite… sunt multe, mici şi par identice… toate au acelaşi gust. Se vând
la grămadă… ceea ce simţi tu acum au mai simţit o grămadă de alte femei… le apucă, se
încing, se îneacă în rahatul ăsta şi în foarte scurt timp ies de acolo dezinvolte, de parcă nu
s-a întâmplat nimic… sentimentele tale sunt nişte hamsii prăjite – nu cumpăr… rămân cu
un gust urât în gură… Cred că ai luat-o un pic razna, dă-mi voie să-ţi aduc o apă de la
bar…
SORANA : Eşti un bărbat matur Rudi – nu-ţi bate joc de ceea ce mi se întâmplă…

RUDI : Sunt cel mai serios bărbat din areal incluzând şi stewardesele transsexuale
germane de acolo (arată undeva pe fereastră)

SORANA : Nu, nu asta voiam să-mi spui…

RUDI : Dar ce voiai să-ţi spun honey ? Hai la Hamburg ? Ajungem, ne cazăm şi ne futem
de ne sar capacele? Bem o apă şi apoi iar ne futem ? Şi după aceea ? După aceea ?

SORANA : Termină…

RUDI : După aceea, când ne e lumea mai dragă te sună Anduc şi va trebui să te ridici
iute, să îi răspunzi frumos, să zâmbeşti să îi spui că îl iubeşti ca o nebună, că eşti a lui şi
numai a lui în timp ce eu o să mă simt ca un prost… asta vrei? Asta vrei să se întâmple la
Hamburg ?

SORANA : Te va suna şi pe tine vreuna, aşa că ne vom simţi prost împreună…

RUDI : Eu nu tremur după nicio femeie… le răspund numai dacă vreau…

SORANA (calmă) Nu ştiu, eu vreau să vin cu tine… eşti altfel, eşti cu totul altfel… mă
atragi…

RUDI : Şi?

SORANA : Aşa mi-a venit să spun… Mă simt foarte derutată şi nu ştiu de ce… mă
inhibi… îmi spui lucruri despre care nu mi-a vorbit nimeni niciodată, eşti dezinvolt şi
adânc…

RUDI : Tot e puţin…

SORANA : Mă atragi…

RUDI : Şi dumneata mă atragi, domnişoară, dar asta mi se întâmplă cu 5 din şase femei
pe care le văd pe stradă… ce să fac, să merg cu fiecare la Hamburg?

SORANA : Eşti rău…esti o bestiuţă…

RUDI : Ce-i aia ?

SORANA : O bestiuţă…

RUDI : Uite cine îmi face mie curte – una care vorbeşte cu „bestiuţă”…
SORANA : Mda, fii superior, big daddy…

RUDI : Mă protejez…

SORANA: Ştiu, aşa face şi el câteodată… ia distanţă pentru că ştie că asta mă

impacientează şi că cedez…

RUDI : Mă protejez împotriva mea, domnişoară…

SORANA : Ia-mă la Hamburg…

RUDI : Iartă-mă un pic (vorbeşte la bluetooth) : A, Geni…ma gandeam cand o sa suni…

m-ai pus un pic pe drumuri, dar poate că e mai bine aşa… oricum te costă asta… (râde)
… nu sunt un porc batran – sunt doar un porc… sunt ok, mă doare un pic capul, probabil
din cauza lipsei de somn, aseară am petrecut cu o pragheză aniversarea divorţului… nu al
meu, al ei… eu, nu stiu, nu inca… da, la ea acasă… să nu-mi spui că eşti geloasă… ei,
cum a fost… le ştii pe cehoaice, încep bine şi termină prost – un fel de romance ceva mai
urate (rade)… dar hai să nu mai vorbim despre asta, tu când ajungi la Hamburg?… abia
mâine?… pot să te rog ceva ?… mergi până la mine acasă şi cere-i te rog soţiei mele
pulover-ul acela de lână – se anunţă frig… în plus ţoala aia îmi aduce noroc… îţi dai
seama, dacă le place ne umplem de bani… de fapt, tu de bani şi eu de glorie… bine, bine,
tu esti managerul, tu decizi… ok, mai vorbim atunci… ne vedem mâine acolo… ai grijă
la traversări, da?… vorbim… (închide)

ECRAN : Ce bine că m-ai sunat, Geni… aveam nevoie de un răgaz… auzi? puştoaica
mi-a cedat… în loc să mă bucur, nu ştiu ce să fac… sunt impacientat… ce să fac cu ea la
Hamburg?… de acolo o să vrea la Bucureşti şi probabil o să vrea un copil… aşa fac
toate… m-am speriat, dacă las să se întâmple sunt terminat… m-am îndrăgostit de o
femeie pe care n-o vreau – spune şi tu, sunt normal ?

SORANA : Am agocalmine…

RUDI : Pentru ?

SORANA : Spuneai că te doare capul…

RUDI : Ah, mă alintam… De câte ori îi spun Eugeniei că mă doare capul o înduioşez…

SORANA : Eugenia deci…

RUDI : Eugenia : editorul şi PR-ul meu… e singura femeie pe care am dorit-o şi nu mi-a
cedat…

SORANA: Ce trist… dar poate mâine la Hamburg… puloverul de lână, frig, o cană cu
vin, vine la sigur…
RUDI : Eşti geloasă…

SORANA (stins) : Da… iartă-mă, te cunosc de o oră şi deja mă irită orice femeie cu care
vorbeşti la telefon…

RUDI : O să-ţi treacă…

SORANA : Nu vreau să-mi treacă… simt că… simt că mi se întâmplă ceva deosebit…
eşti un bărbat deosebit, nu vreau să se termine aici… vreau să te cunosc… sună oribil dar
TE VREAU!

RUDI : No shit! Dumnezeule, vorbeşti de parcă tocmai ai aterizat dintr-un soap opera…

SORANA : Uită-te în ochii mei… (îl obligă să se uite) Te vreau!

RUDI : M-am uitat…

SORANA : Te vreau…

RUDI : De ce nu o facem chiar aici? Sau în toaletă…

SORANA : Poţi să divaghezi oricât, te vreau… sunt sinceră iar tu îţi baţi joc…

RUDI ( o ia de după umeri) : Sorana, uită-te la mine… nu sunt nicio brânză… poate sunt
ok pe dinafara, dar sunt un dezastru pe dinăuntru… femeile care m-au iubit s-au lămurit
destul de repede că n-au nimerit-o. Sunt ursuz, sunt prea cinic, analitic, distant, am plâns
foarte rar în braţele lor şi nu le-am făcut cadouri… a trebuit să-mi cumpere cărţile şi nu
le-am dat autografe decât dacă mi-au supt-o… sunt un barbat deplorabil… pe o scară de
1 la 10 sunt subunitar…

SORANA (se alintă): Vreau în braţe…

RUDI : Ce spun eu şi ce înţelege ea…

SORANA : Vreau în braţe…

RUDI : Ok, te strâng în braţe

Cei doi se îmbrăţişează şi rămân o vreme aşa… Rudi o mângâie pe creştet, ea închide
ochii şi îşi aşază palma pe pieptul lui; telefonul Soranei sună de mai multe ori dar ea nu
răspunde…

RUDI : Poate era Muky (ea izbucneşte în râs). De ce râzi? Am avut cândva un motan
care mă suna din oră în oră… învăţase să tasteze numărul meu de telefon… suna şi îmi
spunea mereu să am grijă la traversări…
SORINA : Şi? Acum de ce nu mai sună? Ţi-ai schimbat numărul de telefon ?

RUDI : Ah, nu. S-a îndrăgostit de o pisicuţă mai tânără, a plecat cu ea în lume şi nu s-a
mai întors… mi-a scris doar un e-mail în care se justifica scurt; scria cam aşa : „Ştii,
Rudi? Lumea e frumoasă, iar tu eşti un cretin. Lasă dracului scrisul şi fugi, rătăceşte-
te…”

SORINA : Nu te cred…

RUDI : Serios… Animalele au o înţelepciune aparte… sunt sigur că şi motanul tău

vorbeşte cu tine, numai că tu nu eşti niciodată atentă la el… probabil că-l plictiseşti deja
cu ignoranţa ta…

SORINA : Ia-mă cu tine la Hamburg…

RUDI : Cred că mi-ai pătat cămaşa…

SORANA : Ups, cu ce ?

RUDI : Rimelul… cum o să mă iubească femeile din Hambrug ?

SORANA : O să iei şi tu o pauză… şi o să recuperezi…

RUDI : Aşa mă gândeam şi eu…

SORANA : Eşti un ins foarte cald de fapt… eşti un băieţel mare… eşti ca un pui…

RUDI : Pui? (râde)… Domnişoară, noţiunea mea de pui se limitează la un grătar şi o

salată de roşii

SORANA : Poţi să râzi, dar eşti un ins timid… te ascunzi după cinismul acesta, faci orice
ca să arăţi că eşti altfel decât în realitate…

RUDI : Să zicem… oricum, mai este un pui – nu-mi plac nickname-urile care se repetă…

SORANA : Nu ştiu… începuse să scârţâie oricum… e un bărbat care nu îmi aparţine,

trebuie să îmi bag bine în cap asta…

RUDI : Nici eu nu-ţi aparţin… Eşti cam dudă…

SORANA : Poftim ?

RUDI : E o vorbă care defineşte confuzia…

SORANA : Aş vrea să te revăd într-o zi…

RUDI : Desigur, apar destul de des la TV Cultural… mă tot invită acolo…

SORANA : Mă ţii la distanţă…

RUDI: Da, te ţin la distanţă…

SORANA : De ce ?

RUDI : Iar începem…Sorana… o să mă îndrăgostesc de tine… de fapt, m-am îndrăgostit

deja… o să încep să te caut, o să-ţi fac creierii pastă; o să-ţi scriu e-mail-uri lungi în care
o să te pisez să vii cu mine oriunde ajung, o să-ţi spun că eu sunt acela care te va creşte, o
să-ţi promit că vei fi cineva, o să-ţi umplu capul cu prostii, o să fiu gelos, o să te urmăresc
pe stradă, o să stau noaptea în faţa balconului aşteptând să te prind cum mă înşeli, o să
fac crize şi-o să-ţi promit un copil… iar tu o să faci cam la fel : o să mă suni acasă, o să-
mi reproşezi că nu stau cu tine, o să mă implori să fugim în lume… finalmente n-o să iasă
nimic în plus faţă de ce trăieşti acum, doar o repetiţie şi poate un căcat de carte…

SORANA : Despre ce carte vorbesti ?

RUDI : Când iubesc mult o femeie scriu o carte…

SORANA : Vreau să scrii o carte despre mine… despre iubirea noastră…

RUDI : Ce uşor îţi ies cuvintele astea din gură… iubirea noastră… în alte cinci minute o
să spui despre mine că sunt genial, că vei fi doar a mea, că mă vei iubi o veşnicie sau, în
fine, enorm… ştii ce e culmea? deşi am auzit de atâtea ori asta, deşi ştiu cum se va
termina, nu m-am învăţat minte… nu există femeia ideală, mereu o să se ducă totul
dracului…

SORANA : Dar există femeia ideală…

RUDI : Pentru un bărbat la 41 nu există decât femeia disponibilă… (Sorana izbucneşte

în râs)

SORANA : Asta a fost bună…uite, sunt disponibilă… (sună telefonul) Da pui… la

aeroport pui, au anunţat că în 20 de minute pleacă… sigur, eşti puiul meu… sigur că mă
gândesc mult la tine, abia aştept să te revăd… dar vorbim mai încolo, da?… Da pui?
(închide) E un ins ok, totuşi…

RUDI : Mai bine cu decât fără, nu ?…

SORANA : O să sufere dacă îi spun că-l părăsesc… daca ai şti câte face pentru mine…
ştii că n-a mai facut sex cu soţia lui de peste 8 luni?

RUDI : Da, iată o dovadă de dragoste…

SORANA: Mă sună des… noaptea vorbim ore în şir, iar când vine, mă ia în braţe şi-mi
promite că totul va fi bine

RUDI : Iar tu îl crezi…

SORANA : Sigur că nu-l cred… adică, l-am crezut, poate că îşi doreşte dar sunt sigură că
n-o s-o lase pe “ţuca”… ar fi facut-o până acum…

RUDI : Mă temeam că nu ai creieri…

SORANA : Ba am… dar acum mi-e bine, ne iubim, ne simţim bine împreună… la naiba!
Nu există lucruri perfecte…peste 10 ani o să mă înşele aşa cum îşi înşală acum nevasta…
nu există garanţii… m-a minţit, îl mint şi eu… iubire modernă… spune-mi, ai pe cineva ?

RUDI : Mai exact…

SORANA: Pe cineva după care să suferi… acum, în momentul acesta…

RUDI : De ce crezi că ţi-aş spune ?

SORANA : Spune-mi… vreau să ştiu…

RUDI : Am o menajerie întreagă…

SORANA : Acum nu glumesc… vorbeşte cu mine, ce ai ?

RUDI (cedează) : A fost ceva, s-a terminat acum un an… încă aştept un e-mail în care să-
mi spună „de ce am hotărât, iubitul meu, să iau această decizie”… mulţumită?

SORANA : Ai iubit-o?

RUDI : Nu mă culc decât cu femeile pe care le iubesc…

SORANA : Am întrebat dacă ai iubit-o, nu dacă i-ai tras-o…

RUDI : Noi barbaţii nu iubim decât dacă şi futem… pui nu te-a lămurit cu asta încă?

SORANA : Ce să fac ca să mă iubeşti şi pe mine ?

RUDI : De ce te-aş iubi şi pe tine ?

SORANA : Pentru că eu te-aş iubi pe tine…

RUDI : Îmi dau lacrimile… mi se scurg prin barbă…

SORANA : Degeaba, nu abandonez subiectul…

RUDI : Dacă ar fi atât de simplu…

SORANA : Ai spus că îţi place de mine… ai spus că de când am venit ţi-am atras
atenţia… ai scris acolo că o să te îndrăgosteşti de mine… ce mai lipseşte?

RUDI : Ce lipseşte… ce lipseşte… Lipseşte o ieşire printr-un oraş străin, absolut

nevinovată şi întâmplătoare… lipseşte o terasă liniştită unde se consumă miel şi se bea
vinul casei… lipseşte timpul liber, pacea, un loc unde să nu ne găsească nimeni… lipsesc
privirile neutre ale necunoscuţilor… lipseşte o conversaţie plăcută printre cuvintele căreia
să ne căutăm unul pe celălalt… lipseşte o noapte târzie în care să te conduc la hotelul în
care locuieşti… lipseşte drumul cu taxi-ul către camera mea de hotel şi gândul că sunt un
tâmpit că nu te-am invitat la mine… lipseşte un sms neaşteptat în care îmi urezi noapte
bună… lipseşte răspunsul meu curajos „te-ai gândit că ai fi putut sta aici, acum, cu
mine ?”… lipseşte goana nebună prin noapte… privirile incerte şi abandonul… lipseşte
să ne apropiem unul de celălalt fără să ne dăm seama, ca nişte victime… asta lipseşte
Sorana, neprevăzutul, hazardul, accidental si teama grozava ca am sa te pierd…

SORANA : Sunt aici…

RUDI (se uită la ceas) : Pentru încă 15-20 de minute…

SORANA : Pentru o viaţă, dacă vrei asta…

RUDI : Devine plictisitor… când lucrurile se povestesc fără să se întâmple, devine

plictisitor…

SORANA : Hai să forţăm hazardul… Hai să ne plimbăm… Hai să ne abandonăm, să

uităm de unde venim şi unde ne ducem…

RUDI : Plimbările prin aeroport sunt un adevărat stress pentru hazard…

SORANA : Nu, termină…(se ridică) Imaginează-ţi că suntem în Bucureşti… aici, acum,

undeva pe Kiseleff… Hai, vino, nu ar trebui să ai probleme cu imaginaţia… (el ezită)
Hai, hai vino… (Rudi se ridică; încep să se plimbe prin faţa canapelei; sunt un pic
stânjeniţi şi nu se privesc)… Aşa, suntem în Bucureşti, ne iubim, suntem fericiţi… Ce
frig e astăzi…

RUDI : Într-adevăr… e cenuşiu totul… parcă ar fi dintr-o lucrare de-a lui Iser…

SORANA : Pictorul…

RUDI : Da, el…

SORANA : Uite, oamenii sunt grăbiţi… ce crezi, au vreun motiv să fie grăbiţi?

RUDI : Oameni sunt grăbiţi pentru că sunt disperaţi…

SORANA : Eu nu mă grăbesc…

RUDI : Nu ?

SORANA : Eu nu sunt disperată…

RUDI : Ba eşti…

SORANA : Ba nu…

RUDI: Ba esti…

SORANA : De ce aş fi ?

RUDI : E singurul motiv pentru care eşti acum cu mine aici…

SORANA : Sunt aici cu tine pentru că te iubesc…

RUDI : Mă iubeşti pentru că eşti disperată…

Sună telefonul; răspunde şi în timp ce vorbeşte merge prin aeroport cu Rudi – se ţin de
mână

SORANA : Da pui… chiar mă temeam că n-o să mă mai suni… nu ştiu ce fac, mă cam
plictisesc… m-am uitat în revistă, m-am uitat la pozele cu Mucky, acum ştii ce fac ? Mă
uit pe geam şi-mi închipui că sunt pe Kiseleff cu tine… ne plimbăm, e vara, ne ţinem de
mână… te iau în braţe şi te sărut (îl ia pe Rudi în braţe şi-l sărută pe obraz)… da, simt că
eşti stresat… uite, sună-mă mai încolo un pic, da?… sunt ok, chiar sunt ok, nu mă întreba
asta tot timpul… bine pui, şi tu ai grijă de tine… (închide telefonul)

SORANA : Ce spuneai? …

RUDI : În afară de faptul că mă simt brusc depăşit ?

SORANA : În afară de asta…

RUDI : Spuneam că mă iubeşti pentru că eşti disperată…

SORANA : Te iubesc pentru că te iubesc…

RUDI : Texte..

SORANA : Nu, nu sunt texte…

RUDI : Atunci ?
SORANA : Nu ştiu, te iubesc, asta simt şi-mi face bine…

RUDI: Mi-am dorit întotdeauna să pot furniza şi eu răspunsuri comode la întrebări

grave… nu mi-a ieşit niciodată…

SORANA : Tu complici lucrurile…

RUDI : Nu, ele sunt deja complicate, dar nu mă pot preface că nu ştiu ce se întâmplă…

SORANA : Şi totuşi oamenii se grăbesc… e sâmbătă… măcar azi să stea locului, sau să
se plimbe aiurea, fără ţintă, să ia o gură de aer, să admire o floare, să se bucure de faptul
că trăiesc… nu crezi?

RUDI : Nu ştiu, acum sunt cu tine, nu mă pot concentra pe toată lumea…nu-mi trebuie
aer, eclipsezi orice floare, nu-mi dau seama dacă mă plimb aiurea sau într-o direcţie
anume dar te privesc şi-mi este suficient…

SORANA : Vezi că se poate… Mă iubeşti ?

RUDI : Sunt aici cu tine…

SORANA : Mă iubeşti ?

RUDI (vorbeşte la bluetooth) : Salut… bine, ca întotdeauna… am mai slăbit puţin, arăt
ca o balerină reformată de la Balşoi Teatr… acum sunt în Bucureşti… da, ai auzit bine, în
Bucureşti… dar de unde ştii tu că sunt la Praga ?… da?… draga mea, sunt unde vrea pula
mea, da?… închid, te sun eu când pot… n-o să mori, du-te dracului (revine la Sorana)

RUDI : Da, te iubesc…

SORANA : Asta cine era ?

RUDI : No matter

SORANA : Ştii că nu te las până nu-mi spui…

RUDI : Oamenii mai fac şi prostii… telefonul acesta e o consecinţă…

SORANA : Cine era ?

RUDI : Acum 3 luni, la Green Hours, pe la miezul nopţii, era beat, deprimat şi nu aveam
nici un leu… o doamnă bine de vreo 50 de ani s-a apropiat mi-a spus că îmi urmăreşte
spectacolele de multă vreme şi mi-a luat un drink… am ajuns la ea acasă, ne-am tras-o…
până aici, nimic incomod… de aici încolo urmează hazul – nu mai scap de ea; am înjurat-
o, m-am purtat cu execrabil şi cu toate astea nu cedează… se ţine după mine ca scaiul… e
ciudat că mă sună aici…nu m-ar mira să aflu că e prin aeroport privindu-mă din vreun
ungher…

SORANA : Păi ignor-o…

RUDI : Nu ştii de ce este în stare…

SORANA : Cum este ?

RUDI : Este o damă bine cu două mici excepţii : îi miroase lucrarea dentară şi are un sân
tăiat – are cancer şi se duce… mi-e milă de ea; i-o trag din milă… să vezi când îi cade
peruca… are o chelie umedă, câteva zgârieturi pe scalp şi o culoare vineţie… am o
plăcere perfidă să-i simt respiraţia rece şi pielea umedă… ştii, când mă uit în ochii ei
văd… văd o prăpastie… când intru în ea e ca şi cum m-ar suprinde o avalanşă… cred că
aş putea fi catalogat drept necrofil…

SORANA : O spui de parcă aprinzi o ţigară…

RUDI : Mă simt de parcă aş aprinde o ţigară… Ca să mă cac pe mine o să spun aşa :

viaţa mea e un pachet de ţigări… merge?

SORANA : Săruta-mă…

RUDI : Eşti sigură ?

SORANA : Sărută-mă… (Se opresc, Rudi se opreşte, o îmbrăţişează, se sărută) Mai

sărută-mă odată… (se sărută din nou)

RUDI : Nu ştii să săruţi…

SORANA : De ce spui asta ?

RUDI : Pentru că nu ştii… ţii dinţii strânşi, buzele încordate şi îţi ascunzi limba… săruţi
ca o liceană…

SORANA : Atunci învaţă-mă să sărut…

RUDI : Bine, te învăţ… primul lucru pe care trebuie să-l faci este să-ţi laşi buzele moi şi
să deschizi gura… (ea face astfel)… am spus să deschizi gura nu s-o caşti…(râde)

SORANA : Îţi baţi joc de mine…

RUDI : Nu-mi bat joc de tine, încerc să te învăţ că a săruta un bărbat nu e acelaşi lucru
cu a-l mânca… (Sorana râde încurcată)

SORANA : Bine, bine… mai departe

RUDI : Deschide gura, închide ochii şi lasă-ţi limba liberă… (se apropie unul de celălalt,
îşi apropie gurile se sărută; Sorana ţipă scurt)

SORANA : Ce-a fost asta ?

RUDI : Ce-a fost asta ?

SORANA : Mi-ai supt limba… credeam că rămân fără ea…

RUDI : Cam acesta e sărutul…

SORANA : Adică îmi absorbi limba ?

RUDI : Buzele moi, gura deschisă, limba liberă şi obligatoriu în gura celuilalt…

SORANA : Hm… mai încercăm odată, nu-s lămurită…

Cei doi se mai sărută… îndelung, ea geme de câteva ori…

SORANA : Dumnezeule! Mai vreau… (se mai sărută; mâinile lor încep să se caute,
apoi el îi atinge sânii, ea îl apucă de fund)

RUDI : Mi s-a mai spus că am un fund sexy…

SORANA : Eu am sânii mici… mă gândeam la un implant…

RUDI : Să nu faci niciodată asta… ţi se potrivesc aşa cum sunt…

SORANA : Mă săruţi sau îmi ţii un curs de morală ? (se sărută din nou)

RUDI : Dacă nu aş avea casa în reparaţie şi soţia în bucătărie, te-aş invitat la mine…
(râde)

SORANA : Motanul tău avea perfectă dreptate - eşti cretin.

RUDI : Iartă-mă… ( o sărută iar, dar durează mai puţin; ea se smulge din îmbrăţişare)

SORANA : Te comporţi pueril…

RUDI : Pentru că sunt pueril…

SORANA : Eşti ca un pui…

RUDI : Sunt ca mulţi alţi pui…

SORANA : Dă-l dracului… uită-l; pentru 15 minute, uită-l…

RUDI : Nu pot… am o gândire continuă…

SORANA : Ba poţi, pentru că şi eu pot…

RUDI : Touche…

SORANA : Uite, Arcul de Triumf… hai să trecem pe sub el…

RUDI : Ne ia Poliţia…

SORANA : Nu contează, suntem doi îndrăgostiţi, o să înţeleagă…

RUDI : Bine, hai să trecem pe sub Arcul de Triumf… (fac câţiva paşi) N-am trecut
niciodată pe sub Arcul de Triumf… mă simt… triumfător…

SORANA : Comunici foarte greu… eşti timid…

RUDI : Nu, sunt emoţionat…

SORANA : Pentru că mă iubeşti…

RUDI : Pentru că te iubesc…

SORANA : Pentru totdeauna ?

RUDI : Pentru totdeauna…

SORANA : O să mă iubeşti la infinit?

RUDI : Te iubesc deja la infinit… am revoluţionat matematica în clipa asta…

SORANA : Sunt puiul tău?

RUDI : Eşti puiul meu…

SORANA : Eşti puiul meu mic mic mic?

RUDI : Sunt puiul tău mic mic mic…

SORANA : Dar eu ce sunt ?

RUDI (ezită) : Vrei să ne aşezăm pe o bancă şi să ne uităm cum cad frunzele ?

SORANA : Dar frunzele nu cad în iulie…

RUDI : Ba cad şi în iulie… frunzele cad tot timpul…

SORANA : Încerci să-mi spui ceva ?

RUDI : Ne aşezăm ?

SORANA : Ok, ne aşezăm (se aşează pe canapeaua de la început)… ce rece e – şi

suntem abia în iulie.

RUDI : N-am mai văzut un iulie aşa de rece… Si n-am mai debitat niciodata atat de
multe prostii

SORANA : Vreau în braţe (el o ia în braţe)… Vreau să stau aşa până murim…

RUDI : O să te superi dacă după ce murim, o să mă ridic ca să mă dezmorţesc un pic ?

(râde)

SORANA : După ce murim, poţi să faci ce vrei..

RUDI : Pe strada asta trec numai maşini scumpe…

SORANA : Tu ce maşină ai ?

RUDI : Eu nu conduc, dar daca aş avea carnet aş sta la volanul unui Volvo…

SORANA : Eu vreau să-mi cumpăr un Polo…

RUDI : Eu vreau să fac sex cu tine…

SORANA : Ai casa în reparaţie şi soţia în bucătărie…

RUDI : Iar tu stai în gazdă, iar proprietăreasa e schizofrenică…

SORANA : La mine nu se poate…

RUDI : Uite un Bentley…

SORANA : Vreau să mă săruţi… (el o sărută pe obraz). Nu aşa, pe gură, cu limba… (el
o sărută dar e distant) La mine chiar nu se poate…

RUDI : Subiectul e deja epuizat…

SORANA : Nu e epuizat… de ce renunţi aşa uşor?

RUDI : Vrei un răspuns care să-ţi placă sau unul mai apropiat de adevăr?

SORANA : Vreau să fii sincer…

RUDI : Pentru că întotdeauna va fi o femeie unde se poate… lucru care mă scuteşte de
stress
SORANA (se ridică brusc în picioare, izbucneşte) : Eşti odios! Eşti odios!

RUDI : Ţi-aş fi spus şi singur dacă m-ai fi întrebat…

SORANA : Cum te suporţi ?

RUDI : Nu mă suport…

SORANA : Dar mă iubeşti…

RUDI : Suntem încă la Bucureşti ?

SORANA (ezită) : Da, suntem încă în Bucureşti…

RUDI : Atunci, te iubesc…

SORANA : Şi ce e de făcut?

RUDI : Habar nu am – când iubeşti niciodată nu ştii ce e de făcut…

SORANA : Hai să ne ridicăm de pe banca asta, să mergem la un hotel şi să facem sex…

RUDI : Nu am suficienţi bani la mine…

SORANA : Eşti pueril din nou… Bine, fie, am eu bani dar iei tu camera… eu am o jenă;

RUDI : E vreun hotel care îţi place ?

SORANA : Nu ştiu… Ibis?

RUDI : E prea business… şi n-au decât câtva programe la TV, doar franţuzeşti şi niciunul
porno…

SORANA : La ce ne-ar trebui un televizor?

RUDI : Mă excită ştirile sportive cu Simona Patruleasa…

SORANA : Şi de ce porno?

RUDI : Just in case…

SORANA : Mariott…
RUDI : Nu ştiu… m-aş simţi de parcă aş face sex într-o sală de aşteptare… într-un
aeroport…

SORANA : Ambasador…

RUDI : E vetust… acolo totul miroase a mucegai, chiar şi tu ai mirosi a mucegai…

SORANA : Atunci jaful acela din Gara de Nord, Astoria…

RUDI : Într-adevăr e ieftin…

SORANA : Astoria ?

RUDI : Riscăm să intre golanii după noi în cameră…mi s-a intamplat odata cand…

SORANA : God! Nu-mi povesti asa ceva… Numeşte tu unul, atunci…

RUDI : Styl… un hotel mic prin Băneasa…

SORANA : Ok, fie Styl…

RUDI : Nu e niciun taxi pe aici…

SORANA : Cheamă unul…

RUDI : Degeaba, aici nu vin… aşteptăm, trebuie să apară unul…

SORANA : Ia-mă în braţe…

RUDI : N-o să văd taxiul…

SORANA : Ia-mă în braţe… o să-l vezi… vreau în braţe… (Rudi o ia în braţe)

RUDI : Mă caută cineva…

SORANA : Nu răspunde…vreau să mă săruţi…

RUDI : Am băiatul bolnav…

SORANA : Nu răspunde… vreau să mă săruţi…

RUDI : Bine, nu răspund… (se sărută, dar e un sărut nervos, crepuscular)

SORANA : O să fii bun cu mine ?

RUDI : Când ?
SORANA : În camera de hotel…

RUDI : Obiceiurile mele sexuale sunt mai degrabă domestice…

SORANA : Vreau să mă mângâi, să mă săruţi, să fii tandru, să fii puiul meu…

RUDI : Da, îmi place oralul…

SORANA : Porcule!

RUDI : Era o anecdotă…

SORANA : Pe care o s-o iau în serios…

RUDI : Adică o să mi-o sugi?

SORANA : Adică o să ţi-o sug…

RUDI : O să dau firmele de taximetrie în judecată…

SORANA (exaltata): Te iubesc… te iubesc… te vreau…

RUDI : Într-o zi o să scriu despre noi doi…

SORANA : Ce o să scrii, o poezie?

RUDI : Nu scriu poezii…

SORANA : Un roman…

RUDI : Nu ştiu, poate o piesă de teatru…

SORANA : Şi ce-o să scrii ? Cum ne plimbam prin Cişmigiu? Cum ne tăvăleam prin
camerele de hotel şi telefoanele sunau în continuu? Cum răspundea fiecare la sms-uri
între săruturi, partide de sex şi duş ?

RUDI : Cum îţi lingeam sudoarea de pe faţă după ce aveai orgasm… la scena asta vor fi
aplauze şi ovaţii…

SORANA : O să scrii şi despre el? O să scrii şi despre ea?

RUDI : Nu, o să scriu numai despre noi… am să ignor faptul că vieţile noastre nu sunt
imaculate…O să scriu o piesă frumoasă pentru că noi doi suntem frumoşi… o să aibă un
happy end deşi nu obişnuiesc să-mi termin cărţile astfel… şi, cine ştie, poate într-o zi o să
scriu o continuare…
SORANA : Şi dacă nu ţi-o sug ?

RUDI : Atunci să te mulţumeşti cu un eseu filosofic despre ratare…

SORANA : Un eseu…

RUDI : Da, unul de maxim doua pagini, Autorii de eseuri n-au contacte sexuale prea
reuşite…

SORANA : De unde ştii ?

RUDI : Am scris şi eseu…

SORANA : Înţeleg… Ce conversaţie… nu trebuia să ajungem aici…

RUDI : Într-adevăr…

SORANA : Te iubesc… te vreau…

RUDI : Nu sună ca mai devreme…cred ca ai un semiton fals…

SORANA : De ce spui asta ?

RUDI : Subiectele vulgare sunt dizarmonice… ai ceva idée despre teoria muzicală?

SOARNA : Îmi vorbeşti de sus…

RUDI : Mă adaptez conversaţiei…

SORANA : Tu ai început…

RUDI : Iar tu ai continuat…iartă-mă puţin (vorbeşte la bluetooth) da, eu… o, shit! Iar tu?
… ţi-am mai spus să… unde? (se uită undeva la un nivel superior al aeroportului)…
Dumnezeule! Ai înnebunit, pur şi simplu ai înnebunit (încet, ca să nu audă Sorana)… ce
pizda mă-tii cauţi aici!?… babă cretină… ascultă, ascultă-mă un pic : dacă vii aici, îţi jur
că nu mai apuci să mori de cancer… îţi răpesc bucuria asta (pentru el) s-a speriat pe
dracu’!… Rudi, artist de căcat şi amant ratat, asta îţi trebuie… ce situaţie ridicolă…
trebuie să ies de aici (către Sorana) Iartă-mă, nu mai ştiu unde am rămas (se uită tot
timpul în direcţia unor presupuse scări)

SORANA : Spuneam că eu sunt mică…

RUDI (distrat): Una nu atât de mică încât să nu o sugă…

SORANA : Ştii ceva… hai să încetăm cu asta… te rog…

RUDI : Totul e fragil… Dacă ai şti cât de fragil e totul… precum un cancer…

SORANA : Sentimentele sunt fragile… cine te-a sunat ?

RUDI : Mai ales iubirile… Meda, o cheamă Meda…

SORANA : Cine e Meda ?

RUDI : Cea care m-a sunat, doamna cu cancer şi perucă…

SORANA : Ce voia ?

RUDI : Pe mine… după cum vezi pe mine mă doresc numai chioampe, babe mâncate de
boală şi adolescente curvite… menajeria de care spuneai…

SORANA : Probabil de aceea m-ai ratat…

RUDI : Te-am ratat ? (se ridică şi se îndepărtează; până revine, Sorana deschide revista
şi se uită în ea; Rudi revine, e transfigurat un pic) te-am ratat?

SORANA : Era mai nimerit un simplu „iartă-mă, a trebuit să ies un pic”…

RUDI : L-aş spune dacă aş avea de ce…

SORANA : Pentru că ai stricat clipa… unde ai fost ?

RUDI : Aici, aproape… Iartă-mă, am stricat clipa…

SORANA : Erai neliniştit, de parcă ai văzut pe cineva…

RUDI : N-am văzut pe nimeni, am simţit nevoia să ies… (vorbeşte la bluetooth)… tu nu

auzi să aştepţi un pic?… intră în bar, comandă-ţi un pepsi şi aşteaptă, ok ?… vin… ţi-am
spus că vin… (către Sorana)… unii oameni insistă…

SORANA : Observ… n-ai linişte nicio clipă… cine ştie câte cărţi stau la rând…

RUDI : Nu prea mai sunt atent…

SORANA : Nu, nu aşa… nu mai merge…

RUDI : Dar cum, Sorana ? Ia spune tu, cum merge ?

SORANA : Nu ştiu, dar nu aşa… eşti mecanic, vorbeşti de parcă nu sunt aici, vorbeşti de
dragul de a o spune şi a-mi închide gura.

RUDI : Vrei să te sărut ?

SORANA : Nu, vreau să îţi ceri scuze…

RUDI : Vrei sa facem sex ?

SORANA : Esti vulgar…

RUDI : Dacă mi le-aş cere, s-ar schimba ceva ?

SORANA : Măcar încearcă…

RUDI : A trecut un taxi… era gol

SORANA : Am văzut…

RUDI : Uite, a mai trecut unul… frate, parcă s-au vorbit… e o hemoragie auto…

SORANA : O să mai treacă dar taxiul a devenit o problemă secundară…

RUDI : Şi care e problema principală, Sorana ?

SORANA : Problema principală e că ţi-ai bătut joc de clipa asta…

RUDI : La dracul! E doar o clipă… s-a dus… hai să revenim.

SORANA : Nu pot…

RUDI : De ce ?

SORANA : Pur şi simplu nu pot…

RUDI : Nu mai facem sex?

SORANA : Nu ştiu…

RUDI : Nu mă mai iubeşti ?

SORANA : Acum sunt furioasă, nu mă mai întreba aşa ceva…

RUDI : Vrei să plec ?

SORANA : Da… adică nu… nu ştiu…

RUDI : Aş putea să plec… nimic nu mă mai ţine nicăieri…

SORANA : Începe să-mi fie milă…

RUDI : Sentiment atipic pentru o puştoaică…

SORANA : De ce eşti atât de neatent ? De ce laşi să se ducă?

RUDI : Am uitat să cad în genunchi şi să cer iertare pentru tot felul de pricini puerile…
când am făcut-o ultima oară m-am ales doar cu julituri şi cu fundul domniţei etalat pe
full screen

SORANA : Ar trebui să-ţi reaminteşti…

RUDI : Ce anume ?

RUDI : Să cazi în genunchi…

RUDI : Pentru cine ?

SORANA : Chiar şi pentru mine…

RUDI : Nu e o idee rea, am să mă gândesc la asta…

SORANA : Când?

RUDI : Poate data viitoare… poate dacă ne vom reîntâlni într-o gară, sau într-un
aeroport, undeva departe… nu ştiu, la Praga…

SORANA : Ce să caut eu la Praga?

RUDI : Orice individ mediu educat trece la un moment dat prin Praga…

SORANA : Am ratat ziua asta, Rudi… te urăsc…

RUDI : Nu sunt un ins confortabil Sorana… am obişnuit planeta asta de căcat să se

învârtă după mine…

SORANA : Megaloman…

RUDI : Un pic, cât să devin antipatic şi să fac lucrurile să se termine mai iute…

Se aşează amândoi pe canapea

SORANA : Trebuie să dau un telefon…

RUDI : La pui ?

SORANA (nu-l ascultă; formează, sună) : Pui ? Mi-e dor de tine… iartă-mă, sunt
nervoasă, mi-e frig, Praga e urâtă iar eu nu cunosc pe nimeni…
RUDI (la buletooth; se ridică şi se îndepărtează puţin) : Cum se simte cel mic ? … Dă-i
ceai şi lasă-l să doarmă… Dumnezeule ce m-am speriat…

ECRAN : Îmi scapă, simt că îmi scapă… eu şi gura mea mare… hai, recunoaşte Rudi, o
iubeşti… dar n-o vrei, n-o vrei cu adevărat… ai îmbătrânit, nu mai vrei să lupţi, nu mai
vrei să alergi cu limba scoasă, nu mai vrei să dovedeşti nimic… celălalt e mai tânăr, e
agresiv… îi oferă cadouri, o ţine în priză, o lasă fără aer… cândva erai la fel,
băşinosule… şi mai ai şi tupeul s-o recunoşti… vezi cum îi vorbeşte? e cu colţii în gâtul
ei, e luată…

SORANA (se alintă, ca la început) : Sunt puiul tău, ştii? … Mă mai iubeşti ?… cine?…
a, nu ştiu, vorbeşte la telefon… nu mă interesează individul, stai liniştit – eşti aşa de
pui… abia aştept să te văd… niciodată nu te-am iubit mai mult decât acum…

RUDI : Stii ce? M-am razgandit... Nu mai plec la Hamburg – vin acasă… nu ştiu, văd
eu… la naiba! Nu mai spune mereu altceva decât vreau eu să ascult… mă duc la agenţie,
mă dau peste cap, văd eu… trebuie să găsesc un avion până deseară… vin acasă…
lucrurile se precipită pe aici… nimic important, îţi explic eu când o să cred că mai am
ceva să-ţi spun… vin acasă… vreau acasă… n-am nimic, nu s-a întâmplat nimic, vin
acasă… simt nevoia să vin acasă, am nevoie să ajung acasă… da, sunt un prost incurabil,
dar vin acasă…

SORANA (ţipă) : Eşti nebun ?… Mâine? La Hamburg ?… ce naiba sa faci tu la

Hamburg?... Şi de ce îmi spui acum pui ?… Parcă week-end-ul îl petreceam la
Constanţa… Habar nu am cum poţi ajunge de la Praga la Hamburg la 1 minut după ce
mi-ai spus că mergi într-acolo… (se gândeşte puţin)… lasă-mă să mă interesez… am
bani, am destui, nu avea grijă… nu-mi vine sa cred…

RUDI (se aşează, deschide laptop-ul şi începe să scrie; vorbeşte singur) : La naiba cu
toate… Meda e aici, mă fac de căcat…

SORANA (se uită în revistă) : Ce naiba să fac acum ?

RUDI : Nu mai iese nimic… sunt ridicol… sunt încolţit… mi-e greaţă… a venit după
mine, îţi dai seama ? A ieşit din spital, a luat avionul şi a venit la Praga după mine…de
parcă eu trebuie să mor… şi dacă se ia… dacă mă îmbolnăvesc şi eu… vreau acasă… jur
că mă ascund la mine în cameră şi nu mai ies de acolo o lună încheiată…

SORANA : Parcă ar fi un extras dintr-o piesă de teatru (ezită un pic)… sau, mă rog… îl
văd neliniştit… i-am spus ceva… am fost prea aspră… nici nu ştii cum să te comporţi cu
oameni ca el… cred că dacă locuiam împreună

RUDI : Nu stateam eu bine in carapacea mea… trebuia sa apara prostia asta… nu ma

invat minte, nu ma invat minte si pace… Rudi, eşti cel mai cretin bărbat din câţi se
cunosc… pierzi controlul, te duci dracului cu canceroasele tale…
SORANA : Sunt o gasca si o rata si o duda si o proasta… ce prostie era sa fac…
recunoaşte Sori, că-ţi place tipul… nu e ca Anducu… Andu îţi aduce flori, te vrăjeşte
toată ziua, dar… mţ, nu arzi, nu mori de dorul lui… dacă te sună, e ok… dacă nu te sună
e iar ok… recunoaşte că dacă dispare n-ar fi mare jale… cu Rudi ai fi putut ajunge
departe…

RUDI : Ar trebui sa-mi cer scuze…apoi, ar trebui să scap de nebună

SORANA : Ar trebui să-mi cer scuze… l-am amăgit un pic, o să sufere, ştiu că o să
sufere… (râde)… o să scrie despre mine, ce drăguţ…

RUDI : Mai bine nu, la ce bun…

SORANA : Mai bine nu, o să-mi servească una de o să mă doară…

RUDI : M-aş fi putut îndrăgosti de ea… e frumoasă, e dementă… erai genul meu
tâmpito… e vina mea, puteam s-o am, de la început trebuia să-mi dau seama… dacă eram
mai hotărât, acum eram în pat şi uitam de tot…

SORANA : E periculos, e nebun… era gata gata sa îi cedez… dacă l-aş fi cunoscut
înainte… ar fi putut fi bărbatul vieţii mele (se uită discret către el)… chiar dacă nu e
perfect… dacă ar fi avut mai mult curaj, acum eram în pat şi uitam de pui, uitam, de tot…

RUDI : Trebuie să mă liniştesc… trebuie să-mi văd dracului de scrisul meu, de femeile
lejere şi de tot ce nu-mi provoacă stări de stress… iar o să fac ulcer…

SORANA (tare) : Trebuie să ajung la Hamburg…

RUDI : Felicitări…

SORANA : Nu te da băţos, nu cu mine…

RUDI : Parcă plecai la Bucureşti…

SORANA : S-au schimbat planurile…

RUDI : Pui are drum la Hamburg…

SORANA : Nu e treaba ta…

RUDI : Corect… (reîncepe să scrie)… Nu prea mai am inspiraţie…

SORANA : Poate nu ai avut niciodată… poate că ai scris atât de prost încât inspiraţia n-a
fost decât un moft…
RUDI (se lasă pe spate) : Joacă tare micuţa…

SORANA : Iartă-mă, am fost rea…

RUDI : Ai fost doar facilă…

SORANA : Cunoşti aeroportul ?

RUDI : Da, am trecut de câteva ori pe aici…

SORANA : Pot schimba cursa, sau pot cumpăra bilet spre Hamburg?

RUDI : Nu…

SORANA : Shit!

RUDI : Vrei la Hamburg…

SORANA : Da, vreau la Hamburg… iubitul meu vine pentru un interviu;

RUDI : Aşa deodată…

SORANA : Aşa deodată… vreau să-l merg acolo… vreau sa-l susţin…

RUDI : Înţeleg… caracter labil…

SORANA : Nu începe…

RUDI : Îţi ofer biletul meu… du-te şi ridică-i moralul… poate va scrie o piesă de
teatru… de eseu mă ocup eu…

SORANA : Îţi baţi joc de mine…

RUDI : Nu, nu-mi bat joc de tine…

SORANA : Ba îţi baţi joc de mine… după care o să scrii în cartea aceea cât de proaste
sunt femeile…

RUDI : Abia dacă o să mă refuzi o să se întâmple asta…

SORANA : Tu vorbeşti serios…

RUDI : Eu chiar vorbesc serios…

SORANA : Şi tu ce-o să faci ?

RUDI : Eu… de când am devenit eu o problemă…

SORANA : Nu vreau să profit… şi nu vreau să mă oblig…

RUDI : Nu e nicio obligaţie – ţi-l ofer şi gata…

SORANA : Nu ştiu ce să spun…lasă-mă măcar să-ţi dau banii pe el…

RUDI : Nu am nevoie de bani… fac un bine nu o afacere… sunt artist, eu trebuie să

pierd…

SORANA : Te rog, lasă-mă să ţi-l plătesc…

RUDI : Nu… Ia-l şi fugi la Hamburg… e un oraş frumos, cosmopolit şi excitant… pui o
să se simtă bine… (scoate biletul, ea îl apucă);

SORANA : Mi-ar fi plăcut ca printr-o coincidenţă stranie să-ţi schimbi planurile şi să

pleci acasă, la Bucureşti… ţi-aş oferi biletul meu la schimb– eu n-am ce să fac cu el…

RUDI : Coincidenţele aleg doar oamenii potriviţi, Sorana…

SORANA : Bine, dar trebuie să ştiu ce o să faci…

RUDI : Chiar vrei să ştii ?

SORANA : Da, chiar vreau să ştiu…

RUDI : Îmi anunţ agentul că rămân la Praga, ea se va impacienta, va veni până aici şi
cred că…

SORANA : Că ?

RUDI : Ei, chestii de oameni adulţi…

SORANA : M-aş bucura să fie asta…

RUDI : Te-ai bucura ? Spune sincer, te-ai bucura ?

SORANA (ezită, e falsă) : Da, m-aş bucura… îţi va face bine şi asta îmi conferă un
sentiment reconfortant…

RUDI : Cineva spunea odată că omul nu e altceva decât un munte de căcat însufleţit din
întâmplare… Greşit. Omul e doar un furnizor mic şi neînsemnat de minciuni… Ia de aici
o informaţie şi o transmite mai departe trunchiată, răsturnată… de fapt, cred că sunt
lucruri care te depăşesc…
SORANA (tăios) : Nu ştiu cum să-ţi mulţumesc…

RUDI : Ai făcut-o deja…

SORANA : Nu înţeleg…

RUDI : Nu mi-a plăcut niciodată Bucureştiul… până azi… o să-l regăsesc altfel… când o
să ajung pe acolo, o să stric tot onorariul de pe ultima carte pe taximetre; taximetre şi
curve…

SORANA : Ar trebui să mă atingă, nu-i aşa? Ar trebui să cad în genunchi şi să rog să nu

faci asta, nu?

RUDI : Ar trebui să asculţi ce spune vocea din difuzoare - lumea se îndreaptă către
terminal, tu ce mai aştepţi ?

SORANA : Nu voiam să se termine astfel…

RUDI : Nu voiam să se termine…

SORANA (nu ştie ce să facă) : Nu ştiu ce să fac…

RUDI : Simplu : te ridici, îţi iei calabalâcul şi pleci…

SORANA : Da, cred că aşa trebuie să fac… (face câţiva paşi; se întoarce) Pot să te
sărut? De bun rămas…

RUDI ( o priveşte tăios) : Cară-te dracului odată! (Sorana se îndreaptă către terminal cu
spatele – nu-l scapă din ochi pe Rudi care de asemenea o priveste şi vorbeşte la
bluetooth) Meda… vin în câteva minute, ok?… fi rezonabilă, te rog… am spus în câteva
minute, doar să-mi strâng laptop-ul… da, scriu, scriu tot timpul… o să scriu şi despre tine
după ce mori… comandă-mi un coniac… dublu, nu două duble… cum de ce? crezi că
pot să te fut treaz?… plec pe dracu’!, oricum nu mai scap de tine în noaptea asta… am şi
două cuie, le fumăm înainte… ştii, ar trebui să-ţi mulţumesc… pentru că apari exact
când… (întinde mâna către Sorana, cu degetul arătător; ea interpretează că e salut şi
salută) închipuie-ţi că eşti mâna mea şi te îndrept către o femeie tânără, frumoasă, care
mă părăseşte… închipuie-ţi că te transformi într-o carabină şi eşti armată… ce crezi că aş
face ? (ascultă, după care izbucneşte în râs)… eşti proastă, du-te dracului!… hai că vin…
sper că ai tot peruca aia mov…

Cortina