VASILII SIGARIOV

„PHANTOM PAINS”

Piesă într-un act

(traducerea Elvira Rîmbu)

Personajele:

DMITRII – 25 ani

GLEB – 25 ani

OLGA

1
(Există pe lumea asta un depou de tramvaie, se numeşte
depoul de” Nord”.În fiecare zi aici se strecoară tramvaie
„ tatuate” pe bord. Încet fac un cerc şi încremenesc înaintea
ieşirii.Vatmanul deschide pe jumătate uşa din fată,iese din
tramvai şi intră, pe fugă, cîteva secunde la dispecerat.Dupa
care el îşi ocupă iar locul său şi tramvaiul merge mai
departe.Pe ruta sa ,pe calea sa,pe şinele sale. Apare apoi un alt
tramvai şi totul se repetă ...etc...etc...Cu alte cuvinte,rutina.

Acest depou îşi are propriul cimitir.Acolo sunt duse vagoanele

„moarte”,de la care se scot unele piese ,mai bune sau mai
rele.Ca şi organele pentru transplanturi.Iar ceea ce nu
foloseşte nimănui se descompune treptat din cauza timpului
şi a ploilor.Rugineşte,putrezeşte,se dărâma...etc...etc...Cu alte
cuvinte ,rutina..

Este în acest cimitir un vagon,transformat în spaţiu locuibil.Aici

îsi ţin turele paznicii,desemnaţi de administraţia depoului să
păzească tramvaiele „moarte” de tot felul de amatori de fier
vechi.Salariul paznicilor este mic, dar orarul este foarte comod,
se lucrează 24 cu 48(ore).

Vagonul nu este prea curat, dar murdăria de aici e cumva

deosebită. Chiar sfântă. Mai exact : dacă n-ar fi ea ,n-ar mai fi
nici acest vagon, nici cimitirul, nici depoul, nici tot universul.În
afară de mizerie, aici mai poţi vedea:o canapea ,un pat metalic
fără saltea,o masă,un reşou electric, care merge şi vară, şi
iarnă , şi un dulap, care împarte vagonul în două. Masa stă
sprijinită pe nişte cărămizi şi se vede că-i cam subredă.La
masă stă un tânăr. Este Dmitrii. Stă pe un taburet şi se uită la
omul care tocmai a intrat în vagon. Este Gleb,care are în mînă
un rucsac.)

GLEB. Ia te uită!Esti nou pe aici?

DMITRII. Păi...

GLEB. Prima dată?

DMITRII. Păi...

2
GLEB. Ei, eu sunt mai vechi.În principiu ,mâine e tura mea.Dar
de fapt,eu sunt aici aproape în fiecare noapte, scot cablurile
de pe vagoane.

DMITRII . Clar.

GLEB. Ce poţi să faci? Salariu-i – atâtica de mic, dar de trăit

trebuie să trăieşti. Şi să şi bei. Apropo,vrei?(scoate din rucsac
o sticlă fără etichetă, se apropie de masă.) Vrei?

DMITRII. De fapt, mâine am cursuri...

GLEB. Hai,las-o baltă. Ce-i aici de băut?Câteva picături...(pune

sticla pe masă, ia paharele,se uită în ele) Ceai a fost?

DMITRII . Păi...

GLEB. Dă-l încolo.(toarnă restul de ceai pe podea) Am văzut

când mă apropiam, că aici arde lumina .În principiu, astăzi n-ar
trebui sa fie nimeni. De un an întreg tura asta e liberă.Şi când
colo- văd lumină. Nu ştiam că te-au luat pe tine. Apropo,cum te
cheamă?

DMITRII. Dima.

GLEB .Iar pe mine Gleb.Deci , să revenim, văd lumină. Ce să

fie? M-am gîndit că poate moşul a uitat-o aprinsă. L-ai vazut
deja pe moş?

DMITRII. Îhâ...

GLEB. (deschide sticla cu dinţii,toarnă)Ticălosul...Imaginează-ţi:

se intâmpla uneori să nu-l aştept ca să-i predau tura, plecam
mai repede , iar el alerga repede să mă toarne şefului.
Javra...Dar să vezi ce face el: se îmbată aici ca un porc , se
culcă şi se pişă pe canapea. A împuţit-o de tot, animalul...Şi
nici pe mine nu mă lasă să lucrez în tura mea. E adevărat că
odată l-am şi lovit peste scăfârlie. Să-ţi povestesc: stăm, bem
împreună,totul e normal. Iar el se îmbată şi începe să–mi
toarne tot felul despre război. Şi-mi tot bagă ciotul ăla a lui in
faţă. Mie! „Tu nu ştii ce înseamnă să ai halucinaţii „- îmi
strigă...Da pe mine mă doare-n cot de halucinaţiile şi de
durerile lui. Ei , atunci l-am şi pocnit de cateva ori.I-am rupt
şi ultimul dinte . (râde)Ei,hai....(bea,după aia bea apă din
ceainic)

(Dmitrii ţine paharul şi se uită in el)

3
De ce o încălzeşti atâta?

DMITRII. De fapt, mâine am cursuri...

GLEB .Da încetează odata.Doar n-o să beau singur? Hai, dă-i

drumul!

DMITRII. Acolo pluteşte ceva.

GLEB. Că nu ţi-o fi totuna. Haide , bea.

(Dmitrii bea, se schimonoseşte. Scoate dintr-un pachet o

jumătate de pâine, îşi rupe o bucăţică, mănâncă.)

GLEB. Păi da,pâinică.(îşi rupe şi el o bucată).

(Pauză.Mestecă.)

Ei, între prima şi a doua-o mică pauză.(toarnă) Spuneai,că eşti

la facultate ?

DMITRII . Păi...

GLEB. Şi ce-o să fii? Nu cumva ginecolog?(râde)

DMITRII. Sunt la arhitectură...

GLEB. Eu m-aş fi dus de ginecolog.. .Mişto...Ei hai ,s-o ardem

şi pe asta ... (beau,manâncă) Apropo, ştii de unde să faci rost
de băutură aici?

DMITRII. Nu.

GLEB . Trebuie să ieşi din” teritoriu”.E acolo o casă. O bătrană

o „prepară” . Nu-i rea ,nu?

DMITRII. Merge...

GLEB. În principiu , aici se poate trăi. Aranjezi un pic cablurile,

predai totul, alergi după băuturică, te îmbeţi şi salut. Apropo ,
fumezi.?

DMITRII .De fapt, nu...

GLEB. Nasol.(scoate o ţigară ,o aprinde)Ce ,te-a pocnit deja?.

DMITRII. Da ,parcă...

GLEB. Fleacuri. Hai să terminăm.(toarnă ce a mai ramas, pune

sticla sub masă)

4
DMITRII. Da’ cu fetele cum e pe aici?

GLEB. Ce?

DMITRII. Fete ,zic, sunt pe aici?

GLEB . Aha. (râde) Îti urlă inima fierbinte?(se bate cu

palmele între picioare)

DMITRII. Păi nu..Aşa...Pur şi simplu...

GLEB. Hai încetează. Eşti de-al noştru...Mai ales că mi se

întamplă şi mie. Ş-apoi cui nu-i urlă , aratămi-l şi mie. Poate
doar moşului...(râde). Erau aici nişte fete. Două
taxatoare.După tură mergeam toţi la ele. Era OK. E adevarat că
pileau ca iepele. Nu le săturai nicicum.Le-au dat afară.

DMITRII. Clar.

(Pauză)

GLEB. De fapt ,este aici una...Olenica...(râde).

DMITRII. Adică?

GLEB. Ei, e o intreagă poveste cu ea. Imediat îţi povestesc. (se

ridică, iese şi se pişă pe trepte.)

(Dmitrii ia paharul, se uită în el ,îl miroase.Se intoarce Gleb.Îşi

încheie şliţul.)

GLEB. Bei deja?

DMITRII. Nu...Aşa...

GLEB. Hai să bem.

( Beau)

GLEB. Tu ai bani?

DM ITRII. Numai două ruble...Pentru drum.

5
GLEB. Nasol.Nici mie nu-mi ajunge nici măcar pentru o sticluţă.
(Îşi numără mărunţişul)

DMITRII . Hai, lasă asta...Voiai să-mi povesteşti.

GLEB .Aha. Despre asta?(semn la tâmplă de nebunie)

DMITRII .Da. Ce-i cu ea ,e aşa?

GLEB .Binenţeles.(se aşează) Ai crezut că-i sănătoasă?

DMITRII . Clar.

GLEB. Păi nu ,ea ,de fapt, e sănătoasă.Bună...Merge.Numai că

i s-a dus mansarda.De altfel, de asta şi ţine figura. Altminteri
n-ar merge.

DMITRII. Nu prea înţeleg.

GLEB. Soţul ei lucra aici .Exact in tura ta. Poet. Sau cum s-o
mai fi numind. Un idiot. Scria totul în jurnal, pe ultima pagină,
îţi imaginezi. Apropo,”operele „lui ar mai trebui să fie pe aici.
Ia să vedem...(dechide un sertar de la masă, scoate jurnalul, îl
răsfoieşte.)Ehe? Poftim.L-am găsit. Ascultă(citeşte):”Toamna s-
a strecurat pe nevăzute,ca un ucigaş cu sânge rece pe străzile
pustii şi întunecoase”...Spune şi tu dacă nu-i schizo?Ascultă
mai departe:(citeşte)”În taină, cerul plăngea, risipind in
noapte, lacrimile sale...Iar uneori vântul rece şoptea cu tristeţe
o rugăciune asupra verii care murea...”Ei? nu-i schizo?

DMITRII. Păi...

GLEB. Şi eu zic la fel.(aruncă caietul pe masă).In loc să adune

cupru, adică să facă ceva util,el se ocupa de fleacuri. Şi Olga e
la fel. Imaginează-ţi, venea aici de fiecare dată cănd erau
turele lui. Îi aducea haleală, îl hrănea şi după aia şi-o trăgeau.
Îşi aducea întotdeauna cearşafuri curate ,îţi imaginezi. Le
aşternea pe pat,uite aici, si dăi...Eu i-am mirosit din prima.Am
intrat odată ca şi cum n-aş şti nimic.Ea s-a invelit repede cu
cearşaful si stătea şi clipea din ochi.Înainte măgaoaia asta
(arată spre dulap) stătea altfel.La perete. Uite aşa.Iar Vova-
ochelaristul îşi căuta chilotii. Arăta ca un iepuraş ,zău dacă nu.
O avea mică şi ascuţită. Chiar mă gandeam, ce-o fi simţind asta
cu el. Maximum-o usoara mâncărime.Ei , atunci mi-a şi venit
ideea să-i pun coarne.

6
DMITRII. Şi?

GLEB. Şi…N-am apucat. A avut un accident, mama măsii.

DMITRII .Mortal?

GLEB. Tramvaiul. Într-o seară, Olia asta, n-a venit .Se pare că
cheile erau la el si ea n-avea cu ce să închidă apartamentul, sau
ceva de genul asta. Mi-au povestit, dar am uitat.Ş-apoi nici nu-i
aşa important. Deci...El a aşteptat-o cât a aşteptat-o şi s-a dus
s-o caute. Era iarnă.Decembrie sau ianuarie. De fapt, mă
doare-n cot. Alta-i şmecheria. Era zapadă.Şi măturătoarea...Ştii
ce-i aia?

DMITRII. Păi...

GLEB. Maşina.”Măturatoarea” umbla pe cerc în noaptea aceea,

să cureţe zăpada.Vova mergea pe cărăruie.E acolo un deluşor,
atunci era plin de gheaţă.El a început sa urce,a alunecat si
drept în calea măturătorii. A trecut peste el. I-a tăiat picioarele
de tot, de aici de la buric.Impreună cu chestia aia
micuţa,ascuţită....(râde)

DMITRII .Măi să fie...

GLEB. Ascultă mai departe.Şoferul măturătorii s-a speriat şi a

şters-o.În principiu, el n-avea nici-o vină. N-ai ce căuta pe
acolo.Vova a zăcut acolo până la 5 dimineaţa. Era încă viu, îţi
imaginezi. Ei, l-au găsit şi etc...Cei de la ambulanţă au vrut să-l
ridice, iar lui îi îngheţase intestinele şi se lipise de şine. Ca
într-un film de groază. Şi mai apare şi Olia, cu borcănelele cu
haleală.A vazut toate astea si...pe scurt : Good bye,
America...Atunci s-a dilit definitiv.A început sa fugă ,au prins-
o.Un întreg marasm.

DMITRII. Păi da ,marasm.

GLEB. Dar, şmecheria-i alta. Ok, a murit, a murit.Asta e. Orice e

posibil. Alta-i şmecheria.Următoarele 3 luni ea tot venea pe
aici.Urla tot timpul.Îl tot chema.Speria oamenii.Apoi a
dispărut.Ei ,a dispărut, asta e... Eu am şi uitat-o.Şi dintr-
odată ,vara trecută,eram aici în tura lui Vova. Cum ar fi a ta,
acum.Am scos cablurile şi stăteam degeaba.Ploua.Şi la un
moment dat mi-am pus ochelarii lui Vova .Rămăseseră aici,el

7
atunci a plecat fără ei.Ei, mi i-am pus ca să mă distrez.Şi
brusc, cine crezi că apare?

DMITRII. Doar nu era ea?

GLEB. Ba da. Cu un tort ,fir-ar sa fie...Machiată.Eu mă uit ca

boul şi nu-nţeleg nimic.Iar ea :La multi ani ,iubitule!Şi-mi face
cadou o mapă de piele .Ştii ca la ...La început am înţepenit. M-
am gândit că cine ştie ce-i mai trece prin cap.Mai ales că-i
dusă.Dar dupa ce am chibzuit un pic mi-am zis : Hai,că acuma-i
momentul!. Ea a pus lumînările pe tort,a făcut ceaiul.Am şi
suflat în lumînări,aşa ca la carte.Pentru prima dată-n viaţa
mea.Apoi am mîncat tortuleţul.Ei, ş-apoi ce crezi c-a fost?

DMITRII. Păi...i-ai tras-o?

GLEB. Ea-mie. A spălat paharele şi după aia a aşternut

cearşaful.Abia atunci mi-am dat seama...Ah,da.A mai fost
ceva.După ce am mâncat tortul ,eu am vrut să-mi aprind o
ţigara,iar ea mi-a luat ţigările şi dă-i cu morala.Vova,mortul,se
pare că se lăsase de fumat.Iar eu n-am ştiut.(râde).Uite
aşa.Ei ,după ce a adormit,mi-am adunat repede totul şi pe aici
mi-e drumul.Cine ştie?- mă gândeam ,- dacă îşi dă seama? I-am
şutit şi nişte bani din poşetuţă, îţi imaginezi?

DMITRII. Păi ...tu semeni cu el? Sau cum...?

GLEB . Tocmai asta e ! Nu semăn nici un pic.

DMITRII . Şi atunci cum se explică?

GLEB. Îţi spun doar că i s-a dus mansarda.Crede că Vova al ei

trăieşte şi lucrează aici în continuare.Oricine ar sta aici
-pentru ea e Vova.Numai să aibă ochelari.

DMITRII. Şi în afară de tine a mai încercat cineva?

GLEB.Oho-ho.Te-ai prins şi tu în sfârşit.(râde).Tot depoul a

călărit-o.Delegaţii întregi veneau aici.Se făcea o coadă…Olea
noastră a devenit atracţia locului. Statuia libertăţii.Ce era pe
aici ,să mori nu alta. Se-ntîmplau sa fie şi 4 într-o noapte.Unul
ieşea,altul intra.

DMITRII. Incredibil.

8
GLEB Fără limite, da. Aşa ne-am şi ars.Maică-sa cred că a
mirosit ceva.A venit încoace.Dar nu aici ,ci direct la
conducere.Imaginează-ţi, a făcut un scandal.Îi ameninţa cu
miliţia.Chipurile,e vorba de viol.Atunci au şi închis prăvălia.Şi
Olga a dispărut.Probabil o supraveghea maman.Ei, şi acum 2
săptămâni a aparut din nou.Dar eu nu mă mai bag. Dă-o
-ncolo.M-or mai închide.Iar ea, să vezi ce face :vine, se uită
,vede că el nu este şi începe să urle. Poate că-i revine
acoperişul.

DMITRII. Clar.

GLEB. De fapt,dacă doreşti ,hai s-o aranjăm azi.Ne mai

distrăm.N-o să afle nimeni.

DMITRII. Adică, o sa vină încoace?

GLEB. Aşa ar trebui. Zi ,vrei?

DMITRII. Păi…nu ştiu… S-o vad mai întâi...Câţi ani are?

GLEB. Cred că deja 30.

DMITRII .Oho-ho.

GLEB. Da arată bine.Nu-i strâmbă, toate-s la locul lor.Şi figura,

chiar şi dinţii.Eu ,de exemplu, nu-i mai am pe toţi.Nu,nu, cu ea
e-n regulă . Merge.

(Pauză)

DMITRII.Păi, hai atunci...eu ce trebuie să fac?

GLEB. Pac-tragi sertarul şi scoţi ochelarii.Puneţi-i.

DMITRII. I-am scos , ei şi…?

GLEB. Puneţi-i.

DMITRII.I-am pus, ei şi…?

GLEB.(îl examinează).Ia uite,parcă-ai fi Vova.(râde)

9
DMITRII. Şi acum.?

GLEB Acum eşti gata. Imediat o să vină.O abordezi...Ei ,şi mai

departe te orientezi.Ca şi-n filme, pricepi.

DMITRII.Păi...

GLEB. După ce termini, vino după mine...O să fiu afară.Ei îi spui

că mergi să verifici ceva.Vezi tu, inventează ceva...Ai priceput?

DMITRII.Păi...

GLEB.Bine, m-am cărat.Mă duc să scot firele.Iar tu aşteapt-o.

(se uită la ceas)Ar trebui să apară.Da!Era să uit: dacă aduce
haleală,să-mi laşi şi mie jumătate.

DMITRII.Bine, îţi las.

GLEB.Ei ,gata.Am plecat(în dreptul uşii se opreşte) Mai e

ceva,Dimon.Vezi , nu trăncăni la nimeni despre asta.Nici nu
ştii...( iese)(revenind) Apropo ,o să te coste...

DMITRII.Ce?

GLEB. Datorezi o sticlă, p-tru Olga.

DMITRII. Aha.Bine,bine.O să-ţi dau….

GLEB. Dar nu poşircă,una normală.

DMITRII. Fie.

GLEB. Gata.Hai. Acţionează.(iese)

Dmitrii rămâne un pic pe loc, zâmbeşte, se apropie de oglinda

agăţată de dulap cu scotch. Se priveşte, zâmbeşte.

(singur)

DMITRII. Bună Olea.Eu sunt Vova al tău.Hai în

pătuţ....Doamne,ce coşmar!

10
Buna .Olea. Eu sunt Vova al tău, eu sunt Valdemarul
tău.Semăn.?.... E îngrozitor.

(Se apropie de pat,se aşează,sare un pic pe el.)

În principiu...

( Se ridică,se apropie iar de oglindă)

Bună, Olea. Eu sunt Vova,urmatorul, îţi imaginezi.

(zâmbeşte)Dar oare el nu m-a minţit cumva?Ce crezi, Vova?

( În acest timp în vagon intră o femeie,se opreşte şi se uită la

el. E Olga)

Hai ,spune, Vova,m-a minţit sau nu?

OLGA. Motănel, ce-i cu tine?

(Dmitrii tresare,se retrage. Se aşează pe pat.)

Ce-i cu tine?

DMITRII.Bună , Olea. Eu...sunt ...al tău...

OLGA. Ce-i cu tine ,motănel?Te-ai îmbolnăvit ?(se apropie de

el,îi pune mîna pe frunte ,îl miroase)Ai băut cumva?

11
DMITRII. Eu...

OLGA .Ai băut, ştiam eu.Cu ăla ,da?

DMITRII. Singur...

OLGA. Singur.Ei, asta-i bună.Şi ,binenţeles ,fără mâncare.

DMITRII. Am pâine...

OLGA. Pâine. Doar ştii că ai ulcer. Hai repejor să mănânci supa.

Ti-am adus supă.

DMITRII. Supă?

OLGA. De pui. Preferata ta. Hai..( se duce la masă ,scoate din

geantă o farfurie, o lingură şi un borcan cu supă.)Vai ce
mizerie-i aici.Colegii tăi nu curăţă de loc pe aici?Groaznic.(face
puţină curaţenie pe masă ,toarnă supa,taie pîine)Hai,totu-i
gata.

DMITRII.(se ridică)Eu ...asta...n-aş prea vrea.

OLGA.Vino, dacă-ţi spun.Vrei s-ajungi la spital.? Cu asta nu-i de

glumit.

( Dmitrii se apropie de masă,se aşează, se uită-n farfurie.)

OLGA. Mănâncă.

DMITRII. Pe bune,nu vreau.

OLGA .Dar ce-i cu tine?Iaraşi nu merge ceva?Din pricina ăstuia?

DMITRII. Eu... Nu.

OLGA. Înceteaza.(îl mîngâie pe cap).Totul o sa fie bine. Eşti atît

de descurcăreţ.Descurcăreţul meu. Numai să nu mai bei.Bine?
Asta nu te ajută cu nimic. Mai rău îţi face. Mai ales că ai ulcer.
N-o sa mai bei ,nu-i aşa?

DMITRII. Nu.

OLGA .Foarte bine . Mănâncă acum.

12
(Dmitrii ia lingura ,începe să mănânce.Olga îl priveşte
insistent.Se lipeşte de obrazul lui. Dmitrii stă încordat.)

OLGA. Mă iubeşti?

DMITRII. Cum?

OLGA Mă iubeşti?

DMITRII. Eu... Păi…(mănâncă mai repede)

OLGA. Nu aşa . Spune-o firesc.

(Pauză)

DMITRII. Te iubesc.

(Pauză)

OLGA.Atunci, pleacă de aici,Vova. Dă-ţi demisia.

DMITRII. Cum?

OLGA.Pleacă,Vova. O să ne descurcăm noi cumva. N-om muri de

foame.Dar pleacă odată.(începe să plîngă)

(Pauză)

DMITRII. Păi…asta… cum vă numiţi.... Olea...Olea ...Ce-i cu d-

ta?...Olea...Bine , o să plec.

OLGA. De 3 ani promiţi.Mâine se implinesc 3 ani de când

Cris....Trei anisori,Vova.Iar tu tot promiţi şi promiţi.Eu te

13
înţeleg ,tu ai aici un anume orar,tu aici poţi să scrii.Mai ales că
tu nu ai fost cu ea atunci când...Dar îti imaginezi cum mi-e mie?
Cum mă simt eu?

DMITRII. Olea...

OLGA. Hai s-o lasăm baltă. Gata. Mănâncă.(îşi şterge ochii)

Tăcere

DMITRII. Asta...hai la culcare.

OLGA. Şi supa?

DMITRII.Gata ,m-am săturat....mergem?

Pauză

OLGA. Hai.(scoate din geantă cearsaful,îl aşterne).Am cumpărat

deja coroana. Una micuţă. Drăguţă.Cu trandafiraşi. Cred că o
să-ţi placă...Şi lui Cris la fel(se aşează pe pat)Poate
lucruşoarele ei să le dăm cuiva, ce zici?Unei familii cu mulţi
copii.Sau unui orfelinat.Numai să ajungă la niste copii.Doar
avem acolo şi jucării,şi haine. Ce zici ,Vov?

DMITRII.Cum? Păi... Bine.

OLGA .Iar corabia pe care i-ai făcut-o tu, s-o păstrăm. Aşa ca
amintire. Aia ce i-ai făcut-o din chibrituri,îţi aminteşti?

DMITRII.(dă din cap).Păi... Mi-amintesc,da.

OLGA. Uite-l(pauză) Vino-ncoace.

( Dmitrii se ridică ,se apropie,se aşează alături. Olga îl ia de

mînă.)

OLGA. Nu te doare nimic, Vova?

DMITRII. Nu. Totu-i in regulă.

OLGA. Precis?

14
DMITRII. Precis.

OLGA. Numai să nu mă minţi,bine?să nu mă minţi...

DMITRII. Zău , nu mă doare nimic.

OLGA.(începe să plângă, apoi râde)Vai ce proastă sunt.Bătută-n

cap.Schizo.Îmi tot imaginez că se va întampla ceva cu tine.Că o
sa paţeşti ceva şi o să mori.Dumnezeule ,aşa nişte gânduri
tâmpite.Parcă te înmormântez, înmormântez ceva.Sunt o
proastă,nu ?Proastă?O să fii mereu cu mine ,nu-i aşa?Mereu,nu?

DMITRII.Eu?

OLGA.Nu.Nu-ţi face griji.Sunt pur şi simplu o proastă.E din

pricina visului.Am avut un vis cu tine…Rău….Parcă şi pe tine
tramvaiul te-a….

(Pauză)

DMITRII. Cum?

OLGA Nici cum.E doar un vis.Din pricina lui Cris,

probabil.Mâine-s 3 ani.M-am tot gândit la ea,mi-am amintit, de-
aia am visat.E un simplu vis.Prostesc.Nu se poate…fulgerul nu
nimereşte de două ori în acelaşi loc,nu-i aşa?

DMITRII.Păi …Da…

OLGA.Păi aşa,

(Tăcere)

OLGA.Hai să ne culcăm.

DMITRII.(ridicându-se) Vin imediat.

OLGA.Unde te duci?

DMITRII.Vin imediat. Ies un pic.(porneşte spre ieşire ,dar se

opreşte lângă masă).Păi…tu…du-te acasă.

OLGA .Cum?

DMITRII.Du-te acasă.

15
OLGA.Doar nu te-ai supărat?

DMITRII.Nu...Numai că o să vină controlul.Iar străinii n-au ce

căuta aici.

(Pauză)

OLGA.O faci intenţionat?Ai inventat asta?

DMITRII.Nu.

OLGA.Te rog să nu mă minţi.

DMITRII.Doar îţi spun că vine controlul.Du-te acasă.

OLGA E din pricina lui Cris, nu-i aşa?Din pricina ei?

DMITRII. Nu e…..

OLGA .Văd doar ca-i din pricina asta.Nu trebuia să-ţi amintesc.

DMITRII.Du-te acasă.

OLGA .Vova ,încetează te rog.Şi pe mine mă doare .Şi eu

sufăr.Doamne, Vova.Poate din pricina asta şi vin încoace,
pentru că mi-e frică. Pentru tine mă tem.Sunt atâtea tramvaie
pe aici.Mă tem că ele îti vor face ceva.Atunci chiar n-aş mai
suporta.Aş muri.Vova!(izbucneşte în plâns)

DMITRII.(răvăşindu-şi părul)Doamne…Fir-ar să fie. Bine am mai

nimerit-o. …Olea.

OLGA .Vova, iarta-mă.

DMITRII.Te-am iertat.Totu-i în regula.Fleacuri.Du-te acasă.

OLGA. Vova ,te rog.Doar n-am făcut-o intenţionat.Am vrut doar

să citesc anunţul! Iar Cris a fugit după un porumbel.Iar
tramvaiul s-a pornit…Vova!

DMITRII.Marasm…într-adevar ce marasm.Ce prost pot să fiu .L-

am ascultat.Fir-ar să fie…

OLGA. Vova!

16
DMITRII. Ce nu ţi-e clar.?Hai, cară-te.

(Pauză)

OLGA.De ce faci asta?(se ridică şi se apropie de el)O să mai

avem copii.O să mă tratez şi o să mai avem.Asta a fost –o
încercare.O încercare a dragostei noastre,Vova.

DMITRII.(nesigur) Du-te acasă.

OLGA.Nu fă asta,te rog.Eu doar te iubesc.Cel mai mult pe

lumea asta,te iubesc.Şi tu mă iubeşti. Ma iubeşti ,nu-i aşa?Ma
iubeşti?(începe să-i sărute faţa)Sărută-mă.Hai, motănel.Sărută-
mă.Hai!

(Dmitrii o sarută pe frunte)

OlGA .Nu aşa…uite aşa(îl sărută pe gură)

(Pauză)

OLGA. Mergem să ne culcăm.

DMITRII.Trebuie să ies să verific ceva.

OLGA.Merg cu tine (îl ţine de mână)

DMITRII.De ce?

OLGA .Sunt mai liniştită aşa.

(Pauză)

DMITRII.Bine , atunci nu mai merg.Nu-i aşa important.

OLGA.Mergem atunci la culcare.

DMITRII... Aş cam mânca ceva.

OLGA. Mănâncă.S-a răcit probabil.Hai s-o punem pe plită.

DMITRII.Nu trebuie (se aşează la masă,ia lingura)Iar tu ….păi …

culcă-te până atunci.

17
OLGA .Pot să stau cu tine?

DMITRII. Bine...stai.

Olga se aşează alături.

(Tăcere)

OLGA Ştii ceva.Hai să luăm de la orfelinat o fetiţa.Mică ,mică

de tot.Iar dacă o să ni se nască şi nouă ,vor fi doi.Ce zici?

DMITRII. Ce?

OLGA. O fetiţă, zic,mică.Şi o s-o numim Cris.Vrei?

DMITRII. O să mă gândesc.

OLGA.Gândeşte-te,Vova… de ce nu mănânci?

DMITRII. Mănânc…(începe să mănânce)

(Tăcere)

OLGA.(s-a lipit de umarul lui)Ce bun eşti. Cel mai bun…Ce noroc
am avut cu tine .Doamne!Numai să nu mă părăseşti,bine? Bine,
Vova?În curând totul o să fie bine .Ca şi mai înainte.Îţi
aminteşti cum era înainte? Îţi aminteşti?(râde)

DMITRII. Îhâ.

OLGA. Îţi aminteşti cum mergeam la râu?Cum ne-am luat într-un

borcan de trei litri –okroşcă, şi am băgat-o în apă ca să fie
rece.Iar băieţii ăia au mîncat-o şi ne-au pus în schimb apă cu
alge ?Îţi aminteşti?

DMITRII. Păi.

OLGA .Nu. Asta-i un fleac.Dar de tanti Galea,când am fost în

vizită la ea…, şi a intrat brusc la noi în cameră.Ei ,când noi…şi
eu am inceput să ţip.Iar ea intră şi începe să-ţi strige.:
--Nenorocitule, de ce-o chinuieşti aşa?.Şi-şi mai spune
intelectual!Uite, şi ochelari şi-a pus...Era mişto tanti.(se uită la
el şi încetează să mai zâmbească).Tu ai uitat?

18
DMITRII.Nu.De ce?Îmi amintesc.

OLGA .Şi atunci de ce nu râzi?Îţi aminteşti cum râdeai

înainte.Numai ce ziceam “tanti Galea” şi erai în stare să cazi de
pe scaun.

DMITRII.Aha…exact,exact.Mi-am amintit.(Încearcă să
zîmbească)

OLGA. Ea dupa aceea iţi spunea ...nu mai ştiu cum…am uitat
.De fapt, la ea toţi barbaţii erau aşa...Numai că tu pentru mine
nu eşti un bărbat oarecare, ci un gigant.Uite aşa…(îl pişcă de
obraz)Hai ,motănel să ne culcăm.

DMITRII.(roşind)Păi…..mai târziu.

OLGA. Vrei să depeni amintiri?

DMITRII.Ce? Păi….

OLGA. Şi eu.M-a pocnit aşa o…Tot felul îmi trec prin minte.Se
pare că …Ce bine era înainte.Doamne,nici nu-ţi vine să
crezi.Atâtea se-ntâmplau,măiculiţă.Atătea. De fapt,amintirile-s
un lucru bun.Chiar daca sunt cumva triste ,oricum te bucuri.Ce
ne-am face fără ele?Vai,proastă mai pot fi şi eu.Şi-s de-o
naivitate groaznică.Aşa nişte prostii vorbesc,mi-e şi ruşine.Sunt
proastă ,Vova ,nu-i aşa?

DMITRII. Nu…Eu în schimb –da.

OLGA.Cum poţi să spui aşa ceva.Uite cum eşti!Tot- un cap

mare.Hai să-ţi fac un masaj.

DMITRII. Poftim?

OLGA. Un masaj.Ca şi înainte.După nuntă. Îţi aminteşti?

DMITRII. Aha...

OLGA. Să-ţi fac?

DMITRII. Hai…

19
OLGA .Imediat(satisfăcută începe să-i maseze ceafa)N-am
uitat, nu?

DMITRII. Mă doare.

Olga îl piscă de ureche.

DMITRII . Au-u...

OLGA. Vezi. Nu mai vorbi aşa.Spune-mi că fac mai bine.Hai

,spune,hai.

DMITRII. E mai bine.

OLGA. Nu-i aşa că-s plină de răutate ?

DMITRII. Ai un pic. Au-u …

OLGA. Ai uitat ce trebuie să spui?

DMITRII. Nu , nu eşti rea ,(râde) eşti bună.

OLGA. Aşa. Şi acuma spune-mi pufuleţ.

DMITRII. Pufuleţ.

OLGA .Şi acum, că mă iubeşti.

(PAUZĂ)

DM ITRII. Au-u…Te iubesc.

OLGA .Acuma,că nu poţi trăi fără mine.

DMITRII. Nu pot.

OLGA. Aşa .Bravo!Ce-aş putea să te mai intreb?Aha! (Îi sărută

tâmpla) Hai ,totuşi să luăm o fetiţă.Dacă eu n-o sa mai pot face
copii?Hai?

DMITRII.(încetează să mai zambească) Fie…

OLGA. Intr-adevăr?

DMITRII. Păi…

20
OLGA.(începe să plângă , să râdă)Doamne Vova! Tu eşti aşa de
…aşa….Ştii ceva ,atunci nu trebuie să dăm lucrurile.Să rămână.
Ca să semene cu Cris.Aceleaşi bluziţe,aceleaşi fundiţe-să fie
totul la fel.Şi ştii ce mai putem face?Să alegem o fetiţă , care
să semene cu ea.Acum se poate aşa. Acum sunt foarte mulţi
copii abandonaţi.O s-o alegem? Spune , o s-o alegem?

DMITRII. Îhâ.

OLGA. Aşa...Iar dupa asta…

(se aude o bătaie în uşă)

DMITRII. (păleşte) Mai încet.(îi ia mâinile de pe umerii

săi.)Deocamdată ascunde-te după dulap.

OLGA.(uitîndu-se la uşă) Ce-i cu tine ,motănel?Cine e ?

DMITRII. Mai încet. Ascunde-te.

OLGA.Vova?

(Bătăi în uşă.)

DMITRII. Hai, ascunde-te. Doamne…(merge spre uşă)

OLGA. (intrând după dulap) Să fie controlul?

DMITRII. Păi..(deschide)

(Apare capul lui Gleb.E şi mai beat .)

GLEB. Ei ,Dimon,cu ce te lauzi?

DMITRII. Cum adică?

GLEB. Cu Olea.

DMITRII. Aha!Ea n-a venit.

GLEB. Nu minţi.I-am auzit vocea.

DMITRII. Asta... mai târziu.(vrea să –nchidă uşa)

21
GLEB.(oprindu-l cu piciorul)Am îngheţat ca un rahat.Ce-i cu
tine?Am fost deja şi pe la babă.Am luat de baut.Hai,că după aia
plec.

DMITRII. Eu...asta...(uitându-se în jur) ...n-am apucat.

GLEB. Ce să-ţi spun!Dar de ce o lungeşti aşa?Hai, că eu o fac

repejor şi fug acasă.Iar tu poţi rămâne după aia măcar şi toată
noaptea.(încearcă să intre)

DMITRII. (ţinând uşa) Nu.

GLEB .Cum?

DMITRII. Nu.

GLEB.N-am inţeles.

DMITRII. Ţi-am spus- nu!Nu vei intra.

GLEB.(râde) Te-ai ţăcănit?

DMITRII. M-am.

GLEB.Eşti tare.Te-ai hotarat s-o păstrezi pentru unică folosinţă?

Aşa e?

DMITRII. Aşa.

GLEB. Se pare că ai tupeu.

DMITRII. Aşa se pare. Aşa m-a făcut mama.

GLEB. Nu ,n-am inţeles. Vorbeşti serios?

DMITRII. Cât se poate de serios.

GLEB .Şi ce-i cu asta?

DMITRII. Gata. Du-te acasă.Bye,bye.Mâine e tura ta ,se pare.

Aşa că vin-o mâine.

GLEB.Ce să-ţi spun!

DMITRII. Uite aşa. Viaţa e o chestiune dură.

22
GLEB. Javră ce eşti. Ai tupeu? (se aruncă la uşa)

DMITRII. Ia mâinile.

GLEB. Dă-mi ochelarii.Nu-s ai tăi.

DMITRII. Nici ai tăi.

OLGA. Vova, cine-i acolo?

DMITRII. Nimeni. Deci... Gata. Dacă nu te evaporezi

imediat,mâine îi torn totul şefului,ai înţeles?

(Pauză.)

GLEB. Fie...

DMITRII. Nici un „fie”.Ea ar trebui ajutată,iar voi vă folosiţi de

ea ,mizerabililor.Nu ştiţi nimic despre ea ,dar o folosiţi.Aţi făcut
aici un adevărat...

GLEB. Da,si tu ajută-ne.Scarpin-o pe acolo.

DMITRII. Pleacă de aici, canalie.

GLEB.(râde) Fie...

DMITRII. Hai gata.(închide uşa şi o blocheaza cu o lopată) Javră!

(îşi acoperă faţa cu mâinile) Dar şi eu , de ce mă bag?Ce ?Mie –
mi trebuie mai mult ca altora?Are mamă.Ea ar trebui să se
ocupe...Iar treaba mea sunt tramvaiele astea.Asta e treaba
mea.

(Olga iese de după dulap.)

DMITRII. Mă bag ca un idiot.

OLGA. Ce e motănel?

DMITRII.(răutacios) Ce să fie ?

OLGA. Ai neplăceri?

DMITRII. Neplăceri.

23
OLGA. Din pricina mea?

DMITRII. Nu.Din pricina altuia.Tu... asta....unde locuieşti?

OLGA. Poftim?

DMITRII. Fir-ar să fie.Pe scurt ,hai acasă.

OLGA. Te-au concediat cumva?

DMITRII. M-au concediat.

OLGA .De tot?

DMITRII. De tot.

OLGA. Nu e rău . E chiar mai bine.(se apropie şi-l mângîie pe

cap).Numai să nu-ţi faci griji ,motănel.O să-ţi găsim noi de
lucru.Şi tot asa .În ture.Numai nu-ţi fă griji.

DMITRII. Hai,adună-ţi toate de pe aici...!

OLGA. Să-mi adun?

DMITRII. Da,da.

OLGA. Aha. Imediat.Imediat(se apropie de pat,strânge

cearşaful,îl bagă în geantă,se apropie de masă) Şi supa?

DMITRII. Arunc-o. Doar n-o s-o cari cu tine.

OLGA. S-o arunc ,da?

DMITRII. Arunc-o. Arunc-o.

OLGA. Unde?

DMITRII.(aproape strigând).Pe jos.

OLGA .Pe jos?

DMITRII Da!(se apropie de ea,îi smulge farfuria şi o toarnă pe

podea.) Na!(dându-i farfuria) Satisfăcută?

OLGA .Vova , nu trebuie...

24
DMITRII. Ce nu trebuie? Ce?

OLGA .Nu striga la mine. Nu trebuie să strigi.

DMITRII. Nu strig. Eu aşa vorbesc. Am o voce puternică.

OLGA. Vova ,te rog...

(PAUZĂ)

DMITRII. Hai,gata .Adună tot.

OLGA. Îmbrăţişează-mă...hai...

(Pauză.Dmitrii o îmbrăţişează la început cu o mînă,apoi cu

ambele.Închide ochii.Respiră greu.)

DMITRII (în şoaptă) Şi mai departe ,ce e?

OLGA.Ce?

DMITRII. Tocmai. Ce?

OLGA .Totul o să fie bine. Bine.

DM. Crezi?

(Olga deschide gura să zică ceva,dar nu apucă.Se aude o

lovitură puternică în uşă,lopata cade,uşa se dechide.În prag e
Gleb,cu o bucată de armătură în mână.)

GLEB. Ei,vulturule,pe cine ai vrut tu să torni?

OLGA .Cine-i ăsta,Vova?

DMITRII. O lichea. (merge spre Gleb)

( Gleb se apleacă şi-şi face vânt. Dmitrii îl apucă de mână,îl

trânteşte pe masă şi se înfige în gâtul lui)

OLGA. Vova!

DMITRII .( printre dinţi) Uite acuma o să mori!O să crăpi!

Jegule! Canalie!O să crăpi! Ai înţeles?Ai înţeles!!!

25
OLGA (încercând să-i despartă, ţipă)Vova!!!Vova!!!

DMITRII. Ai vrut s-o fuţi,da? Să te foloseşti de ea, da?Te-a –

ncurcat bătrânul,da?Are vedenii,da?Ei,acum o să le ai şi tu!.O
să vezi cum e!O să vezi căţea!O să vezi canalie! Mizerie!

OLGA. Vova,încetează!

DMITRII.Nu sunt Vova!! Sunt Dima! Pur si simplu –Dima! (râde

isteric)

OLGA. Vova!

( Gleb apucă cuţitul de pe masă şi-l loveşte pe Dmitrii în

coapsă, Dmitrii geme şi-i dă drumul,căzând pe jos. Scenă mută)

GLEB (dând drumul la cuţit,care se înfige în podea)

Mamă....Mamă, n-am vrut...El...El singur...El m-a apucat de aici.
Uite aici.Mamă,simţeam că mă sufoc.Iar el m-a apucat. Uite
aici...M-am apărat...asta-i apărare...N-a fost intenţionat.Eu am
venit pentru cupru...Avem nevoie de bani. ...Mama mea e
oarbă. Nu vede nimic.Iar el m-a apucat. Uite-aici! Aici...(se
apleacă schelălăind)Un doctor. La amândoi ne trebuie un
doctor. Mi se umflă gîtul. O să mă sufoc.Mamă...O să mor.Un
doctor!Femeie ,du-te după doctor! Un doctor...

OLGA. După doctor?

GLEB. În oficiu. Este telefon.În oficiu. Mă sufoc. Mămică,mă

sufoc!A-a-a-a!

(Olga iese din vagon.Fuge.Gleb se apropie de fereastră,se

uită ,schelăie şi dintr-odată începe să strige)

GLEB. Ei! Ei! Încotro? Acolo-i tramvaiul! Încotro?(deschide

fereastra) Ei!!! Încotro!!! Tamvaiul!!! Tamvaiul!!!

(Se aude fluieratul tramvaiului,un strigat.Gleb îşi acoperă faţa

cu mâinile,plânge.Dmitrii se ridică,ţinăndu-se de şold. Se
apropie de geam.Se uită. Gleb se uită şi el.)

GLEB. Tramvaiul a ....Cred că a omorât-o.Îmi pare rău...Ba

nu,uite,trăieşte.!Uite-o!E vie!Vezi!Cine-i cu ea? Parcă un
bărbat...Bărbat! Păi e Vova! Ăsta-i Vova!Precis ,el! Uite!Şi

26
ochelarii,şi pantalonii.! Uite!Vova!Vezi cum îi strălucesc
ochelarii? Ca la nebuni...Şi acolo cine-i? Merge spre ei! Un
copil. O fetiţă....Cu o corabie...Se îmbrăţişeaza,vezi!Casă de
nebuni! Vova de unde a apărut? Doar e el!Casă de
nebuni...Reiese că eu i-am pus coarne,asa reiese?(plânge,râde)

(PAUZĂ)

GLEB.Ce fac? Priveşte, priveşte. Se ridică.Zboară. Uite,

zboară(iese pe geam ,strigă)Ei!!!Încotro??? Intoarceţi-vă!!!!!

DMITRII. Lasă-i să zboare.

GLEB. Cum adică?

DMITRII. Lasă-i....

(Pauză)

GLEB. (uitându-se la cer) Încotro se duc.?

DMITRII. La râu. Să mănânce ocroşcă rece...

GLEB .Ce? Unde?

DMITRII. Aşa...Tu n-ai cum să-nţelegi...(pleacă de la geam,se

aşează, zâmbeşte ,plânge)

Începe să se facă ziuă.O nouă zi. O nouă viaţă.Iar ziua

precedentă rămâne doar în amintiri.Amintiri... Chiar daca sunt
cumva triste , oricum te bucuri…

27