{E -4*r*.

c*d J TJ

I pal
AN DRZEJ STASIU K

CftLftTORIND SPRE BftBftDftG

vv

Lansarea prezentului volum se bucurd de sprijinul

Institutului Polonez din Bucuresti

3I3LIOTEG

rao intemational pablishing comPan)

Descrierea CIP a Bibliotecii Nalionale a Romdniei

STASIUK, ANDRZEJ Cildtorind spre Babadag / Andrzej Stasiuk; trad.: Cristina Godun.BucureEti: RAO International Publishing Company, 2007 ISBN 978-973-1 03-230-6

I. Godun, Cristina (trad.)

821.162.1-31,=135.1

?['"'A t*ETR*P*!-iTF,
,!: ::f !:.r i..i r..,. -\'! ii;
i-

tl
Cllltor
intr-o Europ5 second-hand
Cdldtorind spre Babadag este una dintre acele
cbrti care reu$esc sd te prindd in mirajul lor qi pe care nu le mai pofi l5sa din m6n5. Te captiveazd,teintrigd, te nedumere$te, te face si-fi doreEti s-o porne$ti pe urmele scriitorului in incercarea de a descoperi o Europ[ absolut necunoscute, pAnd la Stasiuk banal5,

RAO International Publishing Company Grupul Editorial RAO

Str. Turda m.117-119, Bucureqti, RomAnia

www,raobooks.com www,rao.ro

ANDRZEJ STASIUK
Unterwegs Nach Babadag
srab

Edifia polonezd originald a fost publicati in2004, tithtl ladag do Babadag de Widownictwo Czarne @ Andrzej Stasiuk,2004 @ Suhrkamp Verlag Frankfurt am Main 2005 . Toate drepturile rezervate Edifia romineasce este publicatd prin inlelegere cu Agenlia Literard SUN
Traducere din limba poloni

CRISTINA GODUN
Fotografia copertei

FLORICA Z'AHTU
@

RAO International Publishing Company,2006

pentru versiunea in limba romdnd
septembrie 2007 ISBN 978-973-1
03 -230-6

dar care, dintr-odat[, [i se prezintl intr-o lumin5 cu totul noui. Citindul pe Stasiuk, descoperim cu surprindere o Europ[ inedit6, un continent care nu se defineEte prin splendorile Parisului, prin rafinamentul Vienei, prin farmecul oraqelor pline de istorie, glorie, arhitecturd monumentale sau civilizatie seculard. Scriitorul ne propune s5 privim prin ochii sii un spatiu la fel de strlvechi, aflat ins[ la periferia metropolelor istorice $i turistice, dezvbluindu-ne o lume care triiegte, parc6, in afara timpului, cu o geografie proprie, de-a dreptul insolit5, inscris[ pe coordonatele degradante ale descompunerii, haosului, neantului qi mediocritdfii. Ne prezinti o realitate de care cu tofii, in mod con$tient, incercim sI fugim, evadand in brafele amegitoare ale unui efemer confort cotidian, in aparen{a unei viefi civilizate, ignordnd cu des[var;ire existenfa unei lumi palpabile, reale, necrufetoare, care iqi duce traiul in paralel cu noi.

Andrzej Stasiuk
Cdldtorind spre Babadag nu este, aqa cum ar perea la prima vedere, un simplu jurnal de cll6torie, nu este un ghid turistic prin locuri mai pufin umblate, aEa cum nu este nici descrierea unei singure cilItorii, ci chintesenla mai multor incursiuni iniliatice in ad6ncul unui continent accesibil tuturor, Ei totuEi ignorat cu des6vdrgire, cdci scriitorul pare sd fi dezvoltat o atracfie de-a dreptul patologicd fafd de locuri uitate de lume, ,,pe care le iubesc cu o dragoste lipsiti de speranfd", mlrturiseqte el, fa![ de zone periferice ale existenfei umane, guvernate incd de reguli arhetipale, unde regnul animal convieluieqte in deplini armonie cu

Cdldtorind spre Babadag

reflecfia qi confirmarea in spagiul literaturii. Stasiuk apeleazi frecvent la citate din autori cu care se simte xnrudit sufleteEte tocmai prin impirtlqirea aceleiaqi ar-eqiuni fa[6 de cotloanele prefuite ale Europei: Cioran, Eliade, Bulatovid, KiS, Bodor etc. In consecinta. cititorul intrl in contact cu o prozd poeticd, prorund metaforic6, ce reuEeqte s[ trezeascl in sufletele noastre melancolia qi s5 ne predispunb la reflecfie. Cheia epifanicd in care pare scrisl cqtga st6rneqte doringa de a reface pe harti traseul iniliatic parcurs de qi de a cutreiera, allturi de el, s[lbatica 'criitor Albanie, Moldova sau Transnistria, de a stribate Ropinia. Ungaria sau Slovacia luAnd-o pe drumuri de !are, pe c6riri care se abat de la confortul goselelor asfaltate, parcurg6nd trasee neinsemnate nici m6car pe cele mai detaliate hirli aflate in comerf, cdci ,,(...) aceasta nu este o carte despre o geografie a$a cum t'edem in atlasurile geografice"2, ne spune Stasiuk, 9i, -r ...) ori de c6te ori imi st6 in putinf6, evit aceste fantasmagorii, c[utdnd Eoselele de centur[, firiEoare abia rizibile pe hart6,lungind astfel cu mult drumul numai pentru a sc[pa de umbra prelungi a cl[dirilor inalte rlin centru qi de cartierele de blocuri insipide de la periferie. Orice numlr[ mai mult de o sutd de mii de locuitori este inliturat imediat, distrali-vd singuri qi construili cu speranfa cd intr-o bund zi vd va bloca de tot vederea citre locurile de unde a1i venit". Europa pe care ne-o propune Stasiuk in cartea sa nu este una elitist[, ci Europa de la periferia viefii culturale, de la periferia mondenitdlii $i a vie{ii in este o Europd a banalului cotidian. Geografia -eeneral, ei cuprinde casa scriitorului din satul Wolowiec, in munlii Beschizi, iar de jur imprejut, atdt c6t incape in diametrul unui cerc trasat cu compasul, coexisti
: Banek Dobroch, ,,Opowie56 o 26ltych drogach" (,,Poveste despre drumuri prlfuite"), Tygodnik Powszechny, suplimentul Ksi4lki w
T1

continuare nucleul fost Ei la inceputul vremurilor. Inrudit[, din punct de vedere formal, cu ,,romanul metafizic al drumului"l, cu experienla on the road d la Jack Kerouac - de altfel, Andrzej Stasiuk a declarat cdndva intr-un interviu c[ i-ar fi pl5cut sd scrie un On the road polonez -, proza scriitorului polonez nu propune unitil de viali gi Stasiuk nu se irijeaz6,in formatorul unei noi mentalit[fi, viziuni sau al unui nou gust. Considerat[ in mod neinspirat un roman, cartea lui Stasiuk este mai degrab[ un tratat despre un spafiu subiectiv, despre locuri incremenite intr-un timp bizar, deoarece eludeazd orice reguli obiective. Este o cilStorie imaginard, spiritual5, in adAncul mentalitdfii locuitorilor acelei plrfi a Europei care a fost intotdeauna consideratl ,,de rang inferior", ,,de calitate mai proasti", ,,inapoiati", ,,primitiv[", ,,retrograd[", ba chiar ,,barbar6". Cdldtorind spre Babadag reprezintd, descrierea - intimd pAni la vulnerabilitate, aE putea spune -, a unor cdl5torii intreprinse intr-un spafiu geografic aparte, o descriere pe care autorul incearci s-o facd mai credibili, ciutdndu-i
existenfei, ala cum trebuie sd
1 Formularea ii aparline lui Henryk Bereza, preqedintele juriului prestigiosului premiu literar Nike, acordat in anul 2005 lui Andrzej Stasiuk pentru Cdldtorind spre Babadag.

oamenii, ba chiar constituie

in fi

godntka

nr . 44120015 , pp .

34

Andrzel Stasiuk
armonios ,,o bucificl din Belarus, o bucat[ destul de mare din Ucraina, o bunl parte din Rom6nia Ei Un-

Cdldtorind spre Babadag

t,r,ata autenticd. Proza

garia, aproape toati Slovacia qi o f6qie mici din Cehia. Ei, Ei o treime din patria r,atald", scrie Stasiuk in eseul Europa mea. O dorin{I duce la naqterea
alteia qi Stasiuk se trezeEte visdnd cu ochii deschiqi la

o noud configuratie geo-politicd a lumii, una imaginar[, de-a dreptul nevinovat5, fdr6 consecin{e, dar
absolut necesarl sensibilitdfii sale creatoare: ,,Totul pare sd sugereze faptul ci imi doresc propriul meu stat. Ca s[ pot merge prin el la nesf6rqit. Un stat fdrd granile bine delimitate, care nu e conqtient de propria existenld, un stat clruia sI nu-i pese c6.il inventeaz5 cineva qi cd teritoriul ii este cillcat. Un stat somnolent, cu o politicl neclar[ Ei cu o istorie ca un nisip miqcitor, cu un prezent ca un strat fragil de gheafd gi cu o cultur6 ca palatele figineqti din oraqul Soroca. Nimic altceva nu rezist5 aici trecerii timpului f[rd riscul de a deveni parodie". Cdldtorind spre Babadag place cititorilor, par sd afirme in unanimitate criticii polonezi, tocmai pentru cd ne dezvdluie o lume care, pentru civilizata, aroganta Ei mult prea sofisticata Europd OccidentalS, nici nu existi. Pornind in cdlStorie, Stasiuk se abate de la stereotipul turistului atras de marile orage, de mtJzee, monumente Ei stafiunile mondene, fiind fascinat de tot ce nu e convenlional, de locuri banale care nu au, aparent, nimic interesant de oferit. Ghidat de un sim! ascuns, scriitorul cautd cu obstinafie oriqelele de provincie, satele uitate de lume, urmdre$te cu nesaf viala autenticd care se dezviluie privirilor in cdtunele Ei pustiurile Europei, este fascinat de ruinele universului postindustrial, de tdrgurile Ei bazarele care etaleazd deqeurile civilizafiei, frecventeaz[ cu pldcere c6rciumile Ei bodegile aproape insalubre, care oferi curiozitifii sale nembsurate sute de portrete umane autentice, sute de destine nepervertite de

morala civilizafiei gi ii permit si intre in contact cu scriitorului constd intr-o suitd de prortrete ale unor locuri repudiate de civilizafie, dundate in letargie, st[pdnite de haos qi degradare, Lr;uri care scapd dialecticii timpului qi d[inuirii in rmp. Fie cI ne prezint[ locuri, fie c[ ne prezint[ rulneni sau animale, Stasiuk reu$e$te s[ redea exact *t-'norsfera microuniversului cu care intri in contact, h.;ursiunile sale intr-un spafiu geografic real, cunosrt noud tuturor, se transformi pe nesimfite, sub rtii cititorilor, intr-o lungd peregrinare printr-o -:me aproape metafizic[, lipsitd de capitale, metroaale :i civiliza{ie, guvernat[ de legile permisive, geGroase. ale imaginafiei f[rd frontiere. Prin aceasti -nme proprie, subiectiv6, Stasiuk iEi croieqte drum cu .r:;itorul unei hirli speciale, pe care nu g[seEti decAt :':LralitEti precum Babadag, Huqi, Satu Mare, R[qi:ari. Gcinc, Tokaj, Nyiregyhdza, Chiqin[u, Tiraspol, R.iomberok, Sfdntu Gheorghe. Sulina, Abony, Saroca gi altele asemenea. In aceastd lume Ei cu aju-c'r'*l unei asemenea h[r1i, scriitorul cll6tore$te cu :rice are la indem6nd: de preferat cu maEina perso:;iiL cu maxi-taxiul, cu autobuzul, cu autostopul, de .=le mai multe ori cu hdrburi care abia se mai 1in, riuse din Occident, gi peste tot cautA obsesiv urmele *pcporului f5rd pimdnt", urmele ,,imaginii vii a civilz:1igi mediteraneene Ei cre$tine", adic[ qatrele de -:gani. care il fascineaz[. ,,Europa mea se termini ra:lo unde incetez sd zdresc figani. Ei sunt semnul ramopolitismului, ei prefigureazi Europa unit5", ;reclara Stasiuk intr-un interviu3. Caracterul fragmentar al prozei, structura ei uqor i;otica. uneori repetitivl, labirintic[, igi gisesc expligali;iene salu =na in geneza c[rfii. La fel ca Povestirile
i
-: -tdrzej
-Rsaoowa na zywo z Andrzejem Stasiukiem" (,,Discu[ie in direct
St

asiuk" ), G a zeta W y b o r c za, nr. 30 I 20[J,6.

Andrzei Stasiuk
Dukla, compuse din texte inifial disparate care Ei-au g[sit, cu timpul, locul firesc intr-un plulzzle literar original, Cdldtorind spre Babadag cuprinde un numlr de paisprezece texte individuale, scrise la intervale de timp diferite, publicate independent in diverse reviste poloneze Ei reunite ulterior intr-un singur volum, qi legate intre ele de acelaqi liant: viziunea ineditd asupra lumii care ne inconjoar[. Am fi tentafi s[ considerdm aceastl abordare ca fiind reflectarea metodei de creafie stasiukiene, cu atdt mai mult cu c0t scriitorul a repetat, ori de cdte ori a avut ocazia, faptul ci niciodat[ ,,(...) nu mi aEez la masa de scris cu gdndul la cartea la care am inceput s[ lucrez. La asta se ajunge abia atunci c6nd nu mi mai pot elibera din chingile subiectului, abia atunci cdnd v[d cd faptele nu pot fi relatate intr-un text de scurt[ intindere. Babridag, de pildd, Ei-a avut geneza in cdteva descrieri sumare ale unor cdlltorii"4. De altfel, aceastd senzafie de haotic este doar aparentd gi chiar intenfionatd, deoarece naraliunea lui Stasiuk urmeazd. o ordine foarte precis[, foarte bine stabilitil, care este tocmai ordinea interioar[ a tr[irilor spirituale ale scriitorului. Toate impresiile relatate, toate descrierile locurilor pe unde a umblat Ei toate portretele oamenilor pe care i-a intdlnit ne apar nu numai fascinante, ci gi uqor ireale, deoarece Stasiuk iEi rememoreazd toate cdldtoriile Ei apoi le aEterne pe hdrtie apeldnd constant la o formul[ magic6: ,,imi imaginez..,", ,,or pot si nu-mi imaginez,..",,,imaginafia mea o iarazrta...",,,nu mi pot opri sd-mi imaginez..." Nu face acest lucru insl firi si ne fi averiizat in prealabil: Europa prin care cdl[toreqte este una proprie, subiectivd, c6t se poate de reall, de altfel, dar ordonati dupb o viziune personal[, iar lumea pe care o descrie seam[nd foarte mult cu o ficfiune
a

Cdldtorind spre Babadag

Lrma-

B lume!"s O lume plismuit6 de o imaginafie f[rd fue- in care autorul incearci s[-Ei puni in ordine
rryrnenlele interioare gi pentru aceasta apeleaz[ la o ii realitate, atAt mentali, c0t qi fizic[, asem[nitoare ar cae polonezd qi totuqi distinct[, care il ajut[ s-o i*.le2ge qi s-o descrie mai bine pe a sa. Lui Stasiuk ii Iiile sa ;ocheze, sI braveze, si par[ mai interesant ,fu;il e. d6nd frdu liber propriilor obsesii, in c[utarea &,om& pleaci prin Europa. Cdldtorind spre Babadag lhE asdel mai mult dec6t o simpl5 descriere a unor ki coocrete, care exist[ in reatritate qi pe care le rlpsem personal, preschimb6ndu-se intr-o paraffi a rielii in contextul civiliza{iei contemporane, fu'.1meditalie ,in mers" pe tema degradirii ireme&*ilE a autenticului, inlocuit de imitafie, de surogat * dc frr:zia ci viafa inseamn[ goana permanentE dupd |lr@lseala flri limit6. ,,Aici e vorba doar de metafitri - ne ldmureqte autorul; in carte, concretul este & un punct de plecare. O astfel de carte poate fi xi $and in fafa unui perete gol. Cdldtorind spre "Ladag este o poveste despre cealaltd parte a lumii. tme o meditafie asupra disper[rii, este o fenomenologn e neantului. Pentru mine e o carte religioasd. (...) Erc o carte budist[ sau franciscanl, clci spune lumii &,r{. Adevirata cilItorie, pare si ne spun[ Stasiuk, re cea care se desfdEoarl in mintea noastr[, este "e,CIria f,ltrat[ prin prisma tr[irilor personale, elikee de stereotipuri. Iar adev6rata viatl este cea cE se desfdqoarl in decoruri autentice, chiar dacd drFmante, nuin mijlocul recuzitei teatrale moderne. fimai de aceea, Stasiuk evit[ cu obstinalie marile .r.qr- aglomer[rile urbane, superficialul viefii, prek&rd sa intre in contact cu oamenii simpli, in casele
:

deoarece: ,,Eu nu sunt reporter, descriu pro-

Marek Radziwon, ,,2 Polski wyjeidilam i do niej wracam" (,,Plec din Polonia qi tot la ea mi intorc" - interviu acordat revistei de Andrzej Stasiuk), Gazeta Wyborcza, nr. 21912N5.

ltr:e. *iik. .,Gtupi Jasio idzie w Swiat" (,,Prostul Jasio iese in re- - :l,reniu cu Andrzej Stasiuk), Dziennik Polski, nr.l83l2$4. , J ]i|"i" srje2d2am i do niej wracam"
I1

to

Andrzej Stasiuk cerora pdtrunde, la masa cerora mindnc6, cu care ciocneite un pahar qi cu care schimb[ o [igar6. Oameni care c0qtig[ douizeci Ei cinci de euro pe luni, care conduc rable hodorogite gi care, in generozitatea lor, impart cu el qi pdinea, qi melancoliile. Aqa cum am mai spus,lui Stasiukii place sd frapeze, s[ fie pu,tin ,,incendiar", oarecum la marginea branEei, tot a$a cum Europa sa mult iubitd se afl[ la periferia mondenului, a culturii Ei civilizafiei. DeEi pare sl afirme cu totul altceva, din pur6 bravad6, Stasiuk inventeaz[ nu pentru c[ nu-qi mai aduce aminte, ci pentru cI aqa ii dicteazi propria viziune interioari, nevoia permanentd de a contura o altl dimensiune spiritualS a spafiului decdt cea impusd de banalul concretului: ,,Daci mi duc undeva, sunt mereu beat. Dupd aceea imi amintesc prea pufine, uneori mai fac fotografii. Tocmai de aceea, trei sferturi din ce scriu e inventat. Inventez peisaje, oameni, sentimentel e lof'7 . $i, cu toate c5 nu putem s5 nu observdm pe alocuri in narafiunea sa anumite tendinfe spre exagerare, ceea ce ii conferd un efect spectacular, totuEi viafa adev6ratd qi oamenii autentici sunt lipsiliin proza lui Stasiuk de m6qtile convenienfelor, lucru care ii face reali Ei palpabili, dincolo de inerentele exageriri. Scriitorul pare s[ fie fascinat de tot ceea ce nu este a$a cum ar trebui sI fie, de tot ce e trecdtor qi epuizabil. Nu pare sd-l intereseze nimic mai mult decdt ,,timpul prezent" Ei ,,istoriile care diinuie doar cdtd vreme sunt povestite", este de plrere Dorota Kozicka.s Nu-l intereseaz[ locurile impecabile, peisajele care nu prezintil fisuri in care sb se infiltreze propria lui imaginalie. tocmai de aceea fine sdprecizeze: ,,Nu-mi aduc aminte de
7

C)dldtorind spre Babadag

fu.

itric

din celitoria acee\aga ci md vdd nevoit totul". in felul acesta, pentru Stasiuk,

E@tic,

sale imaginare qi reale totodatb devin un un stil de viaf6 qi, de ce nu, o surs[ de

Hnare

cu fictivul Ei realul in care se scaldl rrryrile. obiectele, faptele qi persoanele pe care Acesta pare sd fie, de fapt, laitmoii-;i el ilustreazdperfectjocul imaginafiei qi al cinria ii este subordonat[ proza scriitorului.

L dce

Pornind de

se poate int6mpla", Stasiuk jongleaz[

la premisa cd ,in

aceasti

,,Dwaj pisarze, dwa Swiaty" (,,Doi scriitori, doud lumi"), Gazea WyborcTa, nr.25312005.

autor tn peregrindrile sale prin colfurile &hme ale Europei: bancnote, monede, arnerzt ie. note de plat[, bilete de autobuz, uneori Toate acestea servesc autorului qi hografii. d sale drept pretext pentru rememorarea unor stiri de spirit sau fragmente de peisaj, -ile, de simboluri. Fdr[ harta lui Stasiuk, e foarte r{ E pieni in meandrele narafiunii scriitorului, @tele nu se supun unei cronologii fireEti, cr rary;nafiei, care igi are propria logic[. &ta lui Stasiuk atrage qi prin titlul oarecum li misterios, cici cine a mai aluzit de Babadag? hl din titlu plaseaz[ cdldtoriile scriitorului Irezent continuu, intr-o etern6 povestire care dezvdluirea unor locuri insolite prin insdEi numelui lor, Ei fixeazl accentul nu pe destrDal5 a c5letoriei, ci pe acfiunea de a cilltori. care pare s[-qi ducd existenla intr-o -6ta. ontinuu, iEi gdseEte, de altfel, de multe ori Eryea 5i confirmarea in paginile clrfii. Joe statele igi au Babadagul lor"e, avea s[ le autorul tuturor celor curiosi s[ afle de ce a

ir

&

esne

stimulat de o serie intreagl, de suvenire,

8 Dorota Kozicka, ,,Podr62e Dyzih Marzyciela, Andrzej StasiukJadqc do Babadag, Wydawnictwo Czarne, Wolowiec, 2004", Dekada Literacka, nr.612005, pp. 60-65.

t{m frr

r tmti

Smlarek,,,Wolno(6? Nie dla wszystkich" (,,Libertatea? l',mea."), Slowo Polskie, nr. 305/2005-2006.

t2

r3

Andrzej Stasiuk
ales un astfel de titlu qi, mai ales, de ce a acordat atata atentie unui loc in care abia dacd s-a oprit din drum pentru c6teva minute, Ei nu de bun[ voie, ci ca urmare a unei stafiondri obligatorii a autobuzului cu care cdl6torea spre o cu totul alt6 destinafie. Cici Babadag este de fapt metafora Europei lui Stasiuk, metafora colfului s[u de univers, este chintesenfa periferiei, a degradlrii. Este totodatd un loc simbolic, un spafiu atemporal care scapi conEtientului qi sub-

()dldtorind spre B abadag

sau cimitirele industriale postsocialiste, unde pasc Dumnezeu gtie ce - cai, vaci sau capre - qi unde cdinii igi fac s6laEul, fascinafia st6rniti de statutul privilegiat de care se bucur[ vitele in viafa oamenilor Ei rela(ia de interdependenlS dintre om gi animal in aceast[ parte de lume. Toate acestea qi inci multe altele, pe care cititorul le descoperd citind proza lui Stasiuk, contribuie la conturarea unui portret specific nu numai Romdniei, ci tuturor locurilor stribitute de scriitor in peregrindrile sale, c[ci:,,Microorganismele, gravitalia Ei umezeala - acestea sunt elementele existenfei specifice plrfii mele de continent. Ar trebui trecute pe etichet[: ingredients, ar trebui s[ apard in blazoane. Cine gdndeqte altfel va suferi o amar[ deziluzie intr-o bun[ zi". Babadagul, agadar, e un fel de HuEi, despre care Stasiuk scrie c5: ,,Trebuie sI te naqti la Huqi pentru a simfi mirosul otrlvitor al tristefii care roade mintea Ei sufletul. Trebuie sI te naEti la Huqi, unde nici ciorile nu se opresc din zbor, pentru a infelege sensul visului despre mbrefia propriei f6ri, sensul unui asemenea cogmar. $i atunci nu-fi r[m6ne decdt nebunia, rdt6cirea minlii, cdci numai aEa pofi submina pentru o clipl ordinea lumii, clreia pufin ii pasi de Huqi, pufin ii pasl de Valea Dacilor Ei chiar de satul Decebal, cu disperarea gatrelor fig[neqti de la margine, da, pufin ii pasd. HuEiul dispreluit, HuEiul pirdsit, Huqiul sufocat qi cllcat in picioare, Huqiul ciugulit de g[ini qi pe veci infepenit in abisul timpului ca un befiEor frdnt. Sd vii pe lume la Huqi inseamn[ s[ trlieqti intr-o eternitate materializatd. Acolo se incheie ciclul vie{ii. Via{a la HuEi inseamni nemurire". Babadagul e totodati un fel de Gdnc, de care Stasiuk pare sd se fi ata$at in mod deosebit qi despre care scrie cu un soi de tandrele amestecat[ cu ingrijorare: ,,De fiecare datd cdnd vin aici, totul pare mai mic. Intr-o bun[ zi am s[ vin Ei n-am s[ mai gisesc nici urml de Gdnc.
I5

congtientului, dar cu propria sa dimensiune spiritual[ - dimensiunea neantului, a sf6rgitului de lume qi a incremenirii in nemiEcare. ,,Nu Etiu ce este Babadagul, mai spune Stasiuk. Aveam nevoie de un titlu care si exprime totul Ei nimic. Am fost la Babadag de dou[ ori, de fiecare datd cAte cinci minute. Acolo fac popas autobuzele care merg in Deltd"lo. Ideea de a stribate qi cerceta RomAnia in clutarea ineditului qi ca incercare de a-Ei satisface atraclia faf[ de zonele limitrofe ale Europei, ,,[...] pasiunea asta a mea pentru degradare, [...] inclinafia jalnicd spre tot ceea ce nu arat[ a$a cum ar trebui", s-a ndscut de la sine, firesc, in timpul cdldtoriilor prin Ungaria, fard care pentru scriitor este un fel de nod feroviar, spafial, in care converg toate celetoriile sale' Comuniunea intimd pe care a stabilit-o cu Rom6nia, ataqamentul pe careil simte fafd de locuri precum Riqinari, Huqi, Iacobeni, Sfdntu Gheorghe, Sulina, pentru a enumera doar cAteva exemple, sunt ndscute qi consolidate de o serie de trdiri mentalo-senzoriale, de un cumul de factori care include mirosul inlepltor al excrementelor animalelor ce se intorc seara de la pbEune, tristefea locurilor care par s[ tr[iasc[ in afara timpului, dar m[cinate de o continub degradare a materiei, dezolarea spafiilor pustii, unde nu int6lneqti lipenie de om, maidanele pline de gunoaie Ei ruine
to

,,Opowie(6 o 26hych drogach"

L1

Andrzej Stasiuk
Ordgelul va disperea de pe harti, Ei numai eu voi mai Eti cum ardta, gi numai eu imi voi mai aduce aminte de bdrbatul cu pil[rie ecosez Ei cu undilb, care a$tepta autobuzul galben ce merge in partea cealalti a dealurilor verzi din Zempllrr". Babadagul e totodatd un fel de Abony, locul unde a fost f[cut[ fotografia care l-a urm[rit obsesiv pe

C)dldtorind spre Babadag

civilizati, in caz c[ exist6, reprezintd doar simple toponime pe o hart[ a Europei, sunt pentru Stasiuk tot atatea prilejuri de a intra in contact cu viafa autentic[ a lumii, cu prezentul continuu, cu un spafiu pe cdt de mitic, pe atit de real totodati. Un spafiu con-

scriitor gi care l-a impins pe drumuri, in clutarea senzafiilor menite si umple vidul din afara cadrului fotografic. Nici la Abony, unde s-a dus special in miezul iernii atras de mirajul fotografiei-obsesie, nici
la Babadag, chintesenla geografiei auctoriale, meta-

damnat uit[rii, pieirii, descompunerii, dominat de haos Ei blazare, de care insd Stasiuk se simte pentru totdeauna legat printr-o dragoste inexplicabil[.

fora continentului personal al scriitorului, Andrzej Stasiuk nu a z[bovit mai mult de cdteva minute, necesare pentru a traversa in maEind oraEul. $i tot un fel de Babadag, dar de dimensiuni mai mari qi cu un potenlial ontologic mai generos, este intreaga Albanie, despre care Stasiuk scrie c[ este ca
un uriaq muzeu: istoric, etnografic, un muzeu al con-

temporaneitSlii qi al violentelor transformdri sociale. $i, mai mult decdt un muzeu, Albania este ,,subconqtientul Europei, privirea scrutdtoare pe care o arunc[m in ad6ncul timpului. Este frumoasd, blestematd, fascinantd"l1, scrie Stasiuk. ,,Da, toati lumea ar trebui sd meargd acolo, iEi incheie autorul pledoaria pentru Albania. Dar mai ales cei care pronun!5 numele Europa. Acestl ar trebui sd fie un ritual de iniliere, deoarece Albania este subconqtientul continentului. Da, Albania este id-ul european, este angoasa care bdntuie noaptea Parisul adormit, Londra qi Frankfurtul pe Main. E un puf intunecat, in addncul ciruia ar trebui sE priveascd cei c6rora li se pare cb mersul lucrurilor a fost stabilit o dat[ pentru totdeauna." Agadar, Babadag sau Abony, sau Gonc, sau Huqi, sau Soroca, sau at6tea alte locuri care, pentru lumea
tl Ibidem
16

intreziresc ceva mai mdref prin geamul realitdlii. incerc s5 creez ceva care s[ fie ca o ruglciune adresatl lumii vizibile, c[ci o altl lume nici nu exist["12' Stasiuk submineaz[ mitul Mitteleuropei, mitul centrului, mitul unitSlii in diversitate, propun6nd, in schimb, o noud perspectivl asupra culturii, o noud antropologie culturald. Se simte atras de locurile care au probleme cu propria identitate, iubegte !6rile ,,(.'.) cu anumite tulburdri de personalitate' De aceea md duc s6 le v[d, de aceea am scris despre ele doud c[r]i qi voi mai scrie, cu siguranf[, inc[ una. Eu md simt foarte bine in f[rile astea, deoarece ele imi pun intreb[ri la care nu e uEor sd gdseqti rdspunsuri. Ele m5 imping la meditalie. $i Polonia face parte dintre aceste ![ri; gi prin ea poate avea loc o cdl6torie mentald deja di.ipiul solicitantd"13. Ideea de a scrie aceast[ carte, o original[ qi sensibild od6 inchinatd unei Europe renegate, ignorate, date la o parte, i-a venit scriitorului tot in timpul unei c[l6torii, c6nd i-a inc[put pe m6nd un pliant turistic, in care ,,[.'.] Europa
se
12
13

Cdldtorind spre Babad4g este, ne spune Stasiuk, o carte ,,despre mine, nu despre Europa. (...) incerc sI

termina la est
Ibidem

qi la sud de Praga Ei de Budapesta' Pe

Jan Zdzislaw Brudnicki, ,,Stasiuk w Be Europie" (,,Stasiuk in Europa de categorie B"), Trybuna, m. 287 12005.

T7

Andrzej Stasiuk
aceast[ harti turisticl se afla o pat[ alb[, un pdmdnt care, dup[ p6rerea autorilor pliantului, nici nu exis-

Cdldtorind spre Babadag

care fac din povestirile volumului confirmarea talen-

ta". Stasiuk se hotirlEte si porneasci in c[utarea acestui pdmAnt, ciruia doreqte sd-i redea demnitatea, restituindu-i identitatea pierduti, confirm6ndu-i existenfa prin contactul direct cu acea terra incognita.
Pata albd a

hirfii ii stimuleazd imaginafia, care are acum de ce sI se agale gi ce spafiu sE umple. Este un prilej unic pentru scriitor de a schifa propria geografie
intim[ a continentului pe care tr[ieEte: ,,Uneori imi imaginez o harti alcdtuitd din locurile unde ag vrea s[ m[ intorc. Aceasti harti nu este serioasi. Pe ea nu
s-ar afla mare lucru: zilpadaumedd din GOnc,

Zborov

deqertic qi cu utilajele ruginite care ar fi trebuit sI recupereze aurul din apele Dun[rii, canicula din Erind, Biala Spiska Ei pr[vilia cufundatl in intuneric, zoile qi mirosul de pisici din Piran, serile din Rdqinari cu

cu biserica ei

in ruine, Caraorman cu nisipul lui

tului s5u literar. Nu cred cd exist5 un final mai potrivit pentru aceast[ melancolicd, tandrd, sensibilS od6 inchinatd de Andrzej Stasiuk propriei sale geografii intime qi spafiilor dispreluite ale Europei, acelor locuri ,,[...] pe unde nu calcl picior de om, [...] care nu spun nimic niminui, dar din care se compune lumea aga cum este ea", decdt testamentul s[u artistic: ,,imi doresc s[ fiu ingropat in toate acele locuri pe unde m-au purtat qi inci mi vor mai purta paEii. Capul sd-mi odihneascd printre dealurile inverzite din Zempl6n, inima undeva prin Transilvania, m6na dreaptd in Cernogora, cea st6ng[ in Biala Spiska, privirea sd-mi r[mAnd in Bucovina, mirosul in R[Einari, gAndurile poate pe aici pe undeva... Asta imi imaginez intr-o asemenea noapte, cdnd in intuneric vuieqte p6r6ul Ei dezgheful spal6 petele albe de zdpadd."
CRrsuNa GopuN

Rozpucie qi Jablonna Lacka, HuEi qi Sokol6w, qi acum qi Lubenice. Inchid ochii qi trasez drumurile, liniile de cale ferat6, distanfele qi peisajele dintre spafiile goale, dintre o mediocritate Ei cealaltd, Ei incerc s[ schifez o geografie care s[ ridice toate acestea in spinarea sa plat6, pentru ca totul si devind mai rezistent, nepieritor". Pentru Stasiuk, scrierea acestei cdrfi nu a insemnat numai o provocare la adresa imaginafiei sale creatoare, nu numai ocazia de a-Ei potoli setea de cunoa$tere Ei spiritul de aventurier, ci totodat[ un experiment: incercarea de a vedea cum func{ioneazl spiritul gi cugetul slu in alte condifii, intr-o alt[ realitate. DupI ce citim pe nerlsuflate Cdldtorind spre Babadag, constatdm cd experimentul i-a reuEit pe deplin, iar spiritul siu a funcfionat strdlucit, Etiind s[ capteze gi si relin6 exact acele senzafii I8

aromele impr[qtiate de fabrica de turtd dulce, vierii de l6ng[ Oradea qi porcinele de la Mi{t6szalka, Delatin cu gara sa in lumina cenuEie a diminefii, Dul4bka,

Cdldtorind spre Babadag

in mijlocul unor vaste intinderi verzi sau albastre. Nu reu$eam si le percep cu claritate sunetele. PoveEtile lesute in jurul lor eraupuri ficliune. Umpleau timpul gi omorau plictisul. In acele vremuri de' demult, fiecare cil[torie mai indepdrtati semdna cu o evadare. Mirosea a isterie qi disperare. intr-o bunl zi din vara anului '83 sau '84, am mers pe jos pdni la Slubice, gi de cealalti parte a rdului am vlzut Frankfurtull. Era dup5-amiaza tdrziu. Deasupra apei plutea un aer umed, gri-albistrui. Blocurile-turn comuniste qi coEurile fabricilor ardtau sumbre Ei ireale. Soarele plumburiu strdlucea de parc[ stitea s[ se stingd. Malul cel[lalt era total mort gi imobil, ca Ei cum ar fi fost mistuit de un mare incendiu. Numai mirosul rAului avea in el ceva omenesc - putreziciune, descompunere, m6l cu miros de pe$te -, eram insi convins ch aco^lo, pe cealaltl parte, mirosul acesta dispare brusc. In orice caz, m-am intors gi, incd in aceeaEi sear[, la intoarcere, am ieqit ia qosea, indreptdndu-mb spre rds[rit. Adulmecasem ca un cAine teritoriul strdin qi am pornit apoi pe drumul meu. Bineinteles, la vremea aceea nu aveam paqaport, dar nici nu-mi trecuse vreodati prin cap sb md zbat s5 ob{in unul. Asocierea cuvintelor ,,libertate" qi ..paqaport" suna destul de qic, dar absolut neconving[tor. Concretul ,,paEaportului" nu rima cu ,,libertatea", care imi p6rea a fi negarea concretului. Nu este exclus ca, undeva pe l6ngd Gorz6w, gdndurile mele sd se fi ordonat intr-o frazd, de genul: libertatea fie o ai, fie nu o ai, qi cu asta basta. fara mea imi ajungea de obicei, cdci nu md interesau granilele ei. Trdiam in interiorul ei, in mijlocul ei, iar mijlocul ei se deplasa impreun5 cu mine. Nu ridicam spatiului
: E vorba de oraqul Frankfurt Oder, aflat pe r6ul Oder, la granila gerrnano-polond, in fosta Germanie socialist5, qi mult mai mic decAt dzul sdu Frankfurt pe Main. (n.red.)

TEAMA
Da, nu existl decdt aceastd team6, aceste ciut[ri, urme, poveqti menite s[ ascundl linia intangibili a orizontului. E noapte din nou' qi totul se indeplrteazd, dispare, ingtrilit de cerul intunecat' Sunt singur, Ei trebuie s[-mi amintesc intimpl.6rr]e, clci mI IopieEeqte spaima in fafa infinitului.. Sufletul se aizotva in spiliu asemenea unei pic[turi inghilite de abisul m[rii, iar eu sunt prea laE sd mai pot crede in el, prea bdtrin s[ m[ mii impac cu pierderea lui, Ei cred ce numai in ceea ce v[d mai pot glsi alinarea, cred c[ numai in trupul lumii trupul meu iEi va afla refugiu. imi doresc ie tu ingropat in toate acele locuii pe unde m-au purtat 9i inc[ m[.vor mai purta paqii. Capul si-mi odihneascd-printre.dealurile inver,it" ain 2empl6n, inima undeva prin Transilvania, mAna dreapti in eernogora, cea stdng[ in Biala Spiska, privirea si'mi rdminl in Bucovina, mirosul in Xaginari, gdndurile poate pe aici pe undeva"' Asta imi ima[inez intr-o asemenea noapte, cdnd in intuneric vuiEqte pdrAul qi dezgheful spald petele albe de zdpadd. imi amintesc acele vremuri de demult, cdn-cl atAt de mulfi oameni porneau la drum pronunf6nd numele unor oraqe indeplrtate, care irruu ca o vraj[: Paris, Londra, Berlin, New York, Sydney... Pentiu mine, ele reprezentau niqte locuri p" t uitu lumii, niqte puncte roqii sau negre' rdticite
20

21

Andrzej Stasiuk nici un fel de pretenfii Ei nu aveam de la el nici un fel de aqtept[ri. Porneam la drum inainte de r[s[ritul soarelui, pentru a prinde trenul galben-albistrui de Zyrard6w. O pornea din Gara de Est, traversa centrul oragului, in spatele ferestrelor se inqirau panglici de luminile aurii qi argintii. Se f[cea tot mai aglomerat. Bdrbafii purtau sacouri ponosite. Majoritatea coborau la Ursus qi o porneau in directia strilucirii glaciale a fabricii. Zeci, sute de siluete intunecate, abia vizibile in clarobscur, care abia dupi ce plqeau dincolo de poartd erau treptat inconjurate de o lumini metalic5, de parci ar fi intrat intr-o bisericd uriaq[. Rlmdneam aproape singur. Urmdtorii urcau pe undeva pe la Milan6wek, la Grodzisko, ins[ printre ei iqi ficeau aparilia tot mai multe femei, c[ci la Zyrard6w funcfiona industria textil[: fesitorii, ateliere de croitorie qi altele de genul Ista. Tutunul negru, mirosul acru de plastic al servietelor cu sendviEuri se amestecau cu aroma parfumurilor gi a s[punurilor ieftine. Noaptea se desprindea de p[mdnt, 9i in fanta tot mai mare a zilei puteai vedea cocioabele cantonierilor, care-qi prezentauin ponlie de drepfi stegulefele portocalii, vaci cufundate pdnl la burt[ in ceaf[ Ei ultimele lumini uitate aprinse in casele oamenilor. Zyrard6w era roqu, din c[rImid[. Coboram odatd cu restul. Eram un leneE, dar ceea ce flceam reprezenta un soi de omagiu adus tuturor celor care trebuia s[ se trezeascl inainte de rds5ritul soarelui, cdci flrd ei lumea ar fi fost doar un joc de culori sau o dramd meteorologic[. Beam o cafea tare la barul girii qi luam trenul inapoi, pentru ca o zi sau dou[ mai tdrziu sd o pornesc spre miazdnoapte sau spre rdsdrit, aparent f[rd nici un fel. Intr-o var[ am mers ;aptezeci Ei dou[ de ore fird incetare. Vorbeam cu camionagiii. Cuvintele lor r[sunau in cabine asemenea unor enorme monologuri tirlg[nate, care fAEneau de undeva din spafiu - efectul oboselii Ei al
2Z

Cdldtorind spre Babadag

nesomnului. Peisajul de dupi geam cand se apropia, c0nd se indep[rta, pentru ca, in cele din urm5, s[ infepeneasci, sI incremeneasc5, de parci timpul s-ar fi dat in sf6rEit b6tut. Zorli mijeau pe undeva prin Puck, pe marginea drumului, Ei deasupra golfuluil se intindeau nori inguqti, de sub care se strecurau tliqul luminos alzllei ce se nbqtea qi mirosul rece al mirii, strdpuns de fipitul pesclruqilor. E foarte posibil sd fi ajuns atunci chiar pe mal, e foarte posibil ca, dupb c6teva ore de somn undeva pe la marginea drumului, sI fi oprit l6ng5 mine o furgonetd qi tipul de la volan sd-mi fi spus c[ traverseazd toatd [ara, spre sud, Ei asta mi s-a pdrut de sute de ori mai atrdgdtor dec6t plictisul fluxului qi al refluxului, aEa cd am sirit in spate qi, inf5Eurat intr-o pltur6, am mofdit sub husa fdlf6ind[, iar in starea aceea de semiveghe peisajele pe ldngb care treceam mi vizitau amestecate cu fantasme, de parc[ aq fi urm[rit niEte lucruri v[zute de un striin. Varqovia a trecut pe nesimlite ca un orag necunoscut, iar eu nJ am simfit nici cea mai mici strdngere de inim5. in dinli imi scrdEneau firele de

noscut. Terra incognita dintre Radom Ei Sandomierz. Cerul, copacii, casele, plmAntul - toate acestea ar fi putut sI se giseasc[ in cu totul altl parte. M[ miqcam intr-un spaliu care nu avea nici istorie, nici trecut, nici vreo faptl demni de a fi rememorati. Eram pri mul om undeva pe la poalele Munfilor de Piper Ei totul incepea odatd cu prezenfa mea acolo. Timpul incepea sI curg6, iar lucrurile Ei peisajele incepeau s5

praf care se ridicau din scdndurile podelei. Am strlb[tut lara aqa cum stribafi un continent necu-

imbitrAneascl abia in clipa cdnd le atingeam cu privirea. Dupi Tarnobrzeg i-am bdtut ;oferului in geamul cabinei. Md paralizase parci imensitatea
1

Golful Puck, la Marea Baltic[, pe fdrmul clruia se afli oraEul cu

acelagi nume. (n.red.)

2)

Andrzei Stasiuk
carierei de sulf, Ei am sim{it c[ trebuie sd cobor' Excavatoare uriaqe stlteau pe fundul pr[pastiei' Pufin imi pdsa cum ajunseseri acolo. Puteam sb-mi imaginez cb at cdzut din cer pentru a-Ei infige dinlii in p-5mdnt, pentru a-l str[punge, pentru a-Ei face loc pana in parfea cealalt[, la antipozi, de unde printr-un pu1 uria; va curge o ap[ nesfdrqiti care va acoperi iotul, iar in pirtea Cealaltd va r[mdne pustiul' Putoarea iadului se ridica deasupra intregii regiuni, iar eu nu-mi puteam desprinde privirea de la groapa monstruoasd, a cdtei neinsuflefire te ducea cu g6ndul la morminte, la o groapi a cadavrelor, la recele infern. Nimic nu miqca acolo jos. Poate cd era duminic[, dac[ intr-un astfel de loc se poate spune c[ exist[ calendar. Aqa ci nu prea semlna cu Polonia, aceastb succesiune de imagini, nu semdna cu nici o lare anume, era doar un pretext. E foarte posibil ca omul sl-qi perceapi exiitenla abia atunci c6nd simte pe piele uting"r"u unui spafiu nenumit, care ne leagi de timpuril" imemoriaie, de toli cei morli inaintea noastr6, de preistorie, cind spiritul abia se de-sprindea de lume ;i inci nu-gi d[dea seama cd e orfan. Imi scoteam m0na pe geamul camionului qi printre degete mi se strecuia imemorialul. Da, nu era deloc Polonia, era singurdtatea primar5. Ar fi putut fi la fel de bine tiriUuttu sau Cape Cod. La dreapta, Baran6w, ,,perla RenaEterii':, trecusem cu siguranll pdnd aiunci pe l6ngb el de zeci de ori, dar niciodat5 nu-mi dlduse prin .t irte sd md opresc pentru o clipd qi s[-1 privesc iu atenlie. Fiecare loc era bun, deoarece puieam sdJ pdrisesc f6rd regrete. Nici mdcar nu era nevoie si poarte vreun nume. O cheltuire permanentS, o pierdeie permanent6, o risip[ nemaiint6lnit6-, un carnaval,

Cdldtorind spre Babadctg

unor fantasme intr-o bodeg[ de la ]ari, asemenea unor fantome incremenite, la vederea mea, la jum6tatea gestului. AEa mi-au rdmas in memorie, dar la fel de bine toate astea se puteau intdmpla pe l6ng[ Legnica, sau la patruzeci de kilometri la nord-est de Siedlce cu un an mai devreme, sau mai tdrziu,intr-un sat oarecare. Aprinseserim focul, iar din intuneric se desprindeau sitenii, gi cred ci pentru prima oard in viafi vedeau pe cineva str[in. Nu eram pentru ei cu adevdrat reali, gi nici ei pentru noi. Stdteau, ne priveau, in intuneric le striluceau pe chimire cataramele masive cu cap de taur sau cu doul revolvere incruciEate. In cele din urml s-au a$ezat l6ng[ noi, insd conversalia avuiz de halucinafie qi nici chiar vinul pe care il aduseser5 cu ei nu ne fdcu si revenim cu picioarele pe pdmAnt. Cdnd se crdp6 de ziu5, se ridicari qi plecar5. Nu este exclus ca o zi sau doud mai tdrzht si fi stat vreo zece ore in Zolociv fdr6 sd md ia nici o maEin6. lmi amintesc de gardul viu qi de balustrada de piatrd a podului, cu toate cd de primul nu sunt chiar sigur, s-ar fi putut sd fie in cu totul alt[ parte, la fel ca majoritatea lucrurilor care existi in memorie, fiindc[ le-am refinut desprinse din peisaj, alcltuind pentru totdeauna din ele propria mea hart[, propria mea geografie fantasticd. Iar intr-o altd zi am mers laPoznart intr-o remorci neacoperitd. $oferul mi-a strigat: ,,Suie-te, numai s6 ai grijd la peqti!" Am stat printre saci uriaqi de folie plini cu ap5. In interiorul lor inotau peEti nu mai mari decdt unghia. Sute, mii de peEtiqori. Apa era rece ca gheala, aqa ci am fost nevoit sd m[ inf[qor in pitur6. La WrzeSnia, pegtii au cotit-o spre Gniezno Ei m-am trezit singur in zori pe drumul pustiu. Soarele incd nu risirise, qi era frig. Se prea poate ca de la Poznafi sd md fi dus Ei la Wroclaw. Probabil pentru ca, o zi sau doul mai t6rziu, sI o pornesc spre litoral sau spre munlii Beschizi. In ultimul caz, undeva pe
25

praful qi pulberea, irosirea qi nici urml de acumulare' bi.nir"riu - litoralul, seara - pidurile de pe malul rdului San, indivizi aplecafi deasupra halbelor asemenea
2+

Andrzei Stasiuk malul rAului Oslawa, in mijlocul pddurii, am zerit un tarUut gol-puqce. St[tea in apa rAultri Ei se spdla' La ,"a"t.itn6a s-a intors pur qi simplu cu spatele' $i, dac[ totuqi m-am dus pe litoral, atunci mi se pare c[ u.tu t-u i*dmplat la Jastrzgbia G6ra, era sear[, plaja pustie, *"rg"u- desculf spre Karwia..qi, pe fundalul i"rotui roq"iatic, am zdtlt megalilii negri de - la Ston"t g". Nu aveam unde dormi, qi ruinele acelea "t iarc[ din cer. Erau construite din scdnduri, .aru."ta pi"."i qi pdnzd groasl. Pe vremea aceea se mai intanipiau^asemeiea lucruri. Cineva le ridicase acolo cu siguranf[ cei d3 la televi;i;p;l le abandonase, gaur6 iniuntrul uneia dinprintr-o iiuri". M-am tdrit qi adormit' am tre stdncile verticale

HARTA SLOVACA
Cea mai bunl hartd pe care o am este una slovaci Ia scard foarte mare. Este atdt de exact[, inc6t odatl

am reuEit str ies cu ajutorul ei din nigte lanuri nesf6rqite de porumb care se intindeau undeva pe la poalele munfilor Zempl6n. Pe prelata mare, cuprinz6nd intreaga fard, sunt marcate pAn[ qi potecile forestiere. Este roasl Ei zdrenfuitd. Pe alocuri, prin imaginea plat[ a p[mAntului gi a apelor pufine ca numir aici rdzbate neantul. Cu toate acestea, o iau intotdeauna cu mine, chiar dac[ este incomod[ gi ocupd mult loc. Seam5n[ pufin a magie, cici, la urma

urmelor, drumul spre Ko5ice gi apoi sprd S6toraljafjhely il Etiu pur qi simplu pe de rost. $i totuqi o iau mereu la mine, deoarece md intereseaz[ tocmai gradul ei de degradare, de distrugere, S-a ros mai intSi pe la indoituri. Crlpdturile qi rupturile au format o noui refea, cu mult mai expresivd decdt cea cartograficl, obfinut[ cu ajutorul unor delicate Liniu[e albastre. Oragele qi satele inceteazk treptat si existe, se fac nevizute pe m[suri ce harta este desfEcut[ qi strAnsi la loc, pe hrlsuiH ce este indesat[ in diferitele cotloane ale maqinii sau in rucsac. Dispar
pe rdnd Michalovce, Stropkov, neantul gdunos amenint6 se cuprindi periferia Ujgorodului. In scurt timp va dispirea Humenn6, se va qterge Vranov pe Topla ;i va pieri Ei Cig6nd pe Tisa.
)1

Andrzei Stasiuk Si fiu sincer, abia cu cAfiva ani in urmi am inceput .a piiu"t. hirlile cu atdta atenfie' Mai devreme le pe trafasem, s[ zicem, ca pe niqte ornamente sau ca d[inuiesc ,iqi; i.igini simbolic-e anacronice care a concretului qi a contactului direct' fird init-o "po""a cu cele mai indepdrtate meleaguri' Totul urlurriiu.l, La noi totul ;il""prt de la r[zboiul din Balcani' aqa ci rSzboi, un ;;6-'., un rizboi sau se incheie cuqi simplu am vrut nu e nimic extravagant in asta' Pur pilolii sus de privesc qi ce .e'Eii, i, ce linteqtJartileria din avi,oanelor. i'e surogatele schematice ale hdrlilor numele steril: gi prea elegant ziare totul ardta pl:oa f,o.uiitatifot gi al6iuri, stilizat[, strilucirea explozjei' i.ri"i;;a der6uri, nici un fel de reliefare a terenului' iopografie, nici un fel de urme ale naturii sau ci"i"io uiriruli"i, a6sotui nimic, numai simplg] nupe Ei explo,iu- it"U.rlu sI gisesc Voievodina, fiindc[ se afla cel b[r*ui uptoupe. Rlzboiul ii incit[ intotdeauna pe roEii iluiii t'in"ti. chiar qi atunci cdnd ii sperie' Focuri A":u iunguf Dundrii - Belgrad. Batajnica' Novi Sad' V"f.orut] Sombor -, la dou[zeci de kilometri de granila ungar[ qi la vreo patru sute cincizec{ de casa ii"u. Nr-ii o hart[ adev[rat[ ne poate face cu adevirat s[ ascult6m ecourile de departe' Nici televi,irn"u, nici ziarul nu sunt in stare sb redea ceva atat de - - concret cum e deP[rtarea. Poate tocmai de aceea distrugerea treptat[ a hdrfii la mele slovace m-a purtat cu atAta uqurinf[ cu gindul Dyl[lungul de-a roEii FlbcSrile geneial' Jititug"t" i, iiiir"Ep s[ niistuie hdrtia, focul iese din Voievodina' iese din Banat Ei se rostogoleEte spre C6mpia Pa19nl"a,-"optinde Transilvanla, pentru ca, in cele din u.mi, sA se tererte peste marginile Carpafilor' v-or fi mistuite ca fi$i toate acestea vor dispdrea, lamentul unui bec, Ei in urm[ va r[mAne doar un vid ,otund, pe care il vor umple alte forme-noi, dar care pe mine nu mi intereseaz[ deloc, deoarece vor
28

()dldtorind spre Babadag

lit[{ii de zi cl zi care trece drept slrbbtoare qi ale

sSriciei deghizate in bogdfie, un haos de zile mari, o jalnicd multiplicare, un plastic care se strici imediat,

rcprezenta niEte versiuni tot mai chinuite ale norma-

dar care d[inuie aproape o veqnicie,

asemenea

reziduurilor Ei mormanelor de gunoaie, pAni cAnd e inghilit de flic5ri, clci alte forfe ale naturii sunt neputincioase fali de el. Astfel de gdnduri imi treceau prin cap pe cAnd mergeam prin Leordina, Viqeul de Jos, Vigeul de Sus in direclia pasului Prislop. Pe drum nu erau aproape deloc maEini, insl oameni erau cu sutele. Stlteau in picioare sau pe jos ori se plimbau, imbrdcafi sobru, de sirbltoare. Ie;eau din casele lor de lemn acoperite cu Eindril6, se uneau tot a$a cum pic[turile de ploaie se unesc intr-un Euvoi qi, in cele din urm[, se revlrsau pe marginile drumului, pe asfalt, pe fundul viii, ca un val care inghite totul in calea sa. Cdm[gi albe, rochii Ei sacouri negre, pilirii qi broboade. Prin geamurile intredeschis e rdzbilteamirosul de naftalin[, de slrbitoare qi de parfum ieftin. La Viqeul de Sus era at6t de aglomerat, incdt aproape ci am fost finuli locului in timp ce multimea aluneca de ambele p5rfi. Stlteam pe loc, dar cdldtoria iqi urma mersul ei. Mulfimea festiv[ ne inghifea tot mai addnc, qi era ca Ei cum am fi incercat sI inaintdm impotriva curentului timpului. Nimeni nu vindea nimic nim[nui si nici nu cumpdra. i;;rt;; ;;r, noi n,, am v[zut. in dep[rtare se inelp masivul cenuqiu Pietrosul. V6rful ii era acoperit de zdpadd. Era a treia zi a Paqtelui ortodox, iar s[rbitoarea insemna iner{ia blajinn a materiei. Trupurile paffHffIi oameqilors"J{^sau prad6 gr cdnd spiritul nu inifial5, la starea se intoarci si {orit ., -i.'"-s. "" "'':i . ; ""ffitlTfEa--Tu-se"were6lffi nu devenise captiv incE, , s- -''-.. -."-*--.4 *-*hcefed'bil$r ur2eascl inveliqul putred. DupS Moisei ne-am oprit. Pe marginea pustie a drumului qedeau patru f[rani bitrAni. Ar6tau undeva
'

29

Andrzel Stasiuk
departe in fala lor, ne ar5tau ceva pe versantul imp5durit din depdrtare. Am inleles c5 acolo se afla o m[nistire. Printre copaci am recunoscut v6rful turlei.

Cdldtorind spre Babadag

rrecdtoare bdtea un vdnt glacial qi, in afard de noi, nu mai era nimeni. Nimic, numai iarna, un pustiu minunat, soarele se pr[v5lea deasupra mla;tinilor dintre Carei Ei Satu Mare, qi am auzit mitraliera instantaneelor;bdiatul avea o mind serioas[, obrajiimbujorafi. Apoi tatdl a impachetat jucdria Ei au pornit-o mai departe la drum, in jos, spre ves! cu sigurantl se intorceau acas[. $i noi am plecat, fiindci sub bolta pustie a cerului ne intepeneau mdinile de frig Ei ne infepau obrajii. Am cobor6t pe serpentine in valea Bistrilei. In depirtare plutea un aer tot mai intunecat.

la liturghia de s[rbdtoare. Ne indemnau sd o pornim intr-acolo. Insd noi ne cam grdbeam. I-am l6sat pe jumltate intinEi pe iarbi, nemigcali, privind fix in depirtare, cu urechea asculitd. E posibil sI fi a;teptat pdn[ au auzit clopotele, pdn[ ceva s-a mi;cat in spafiul incremenit al sdrbdtorii.

Ei pur ;i simplu qedeau Ei priveau in direclia respectiv6, de parcl Eezutul putea sd substituie participarea

Toate acestea urmau sI dispard. ln timpul nopfii, pe strada principal5 din Gura Humorului, niEte puqti de cincisprezece ani au vrut si ne vdndi numere de inmatriculare auto nemfeqti. incercau sd ne convingl de faptul ci proveneau de la un bmw. Totul urma si dispard gi s6 se preschimbe in restul lumii. Da, in prima zi petrecuti in RomAnia m-a copleqit intreaga tristele a continentului. Peste tot vedeam sfdrEitul, Ei nu-mi puteam imagina rena$terea. La o stalie de benzind din C6mpulung, vdnzdtorul purta armi intr-un toc la brAu. S-a ifit din semiobscuritate qi ne-a explicat prin semne cI nu are nimic pentru noi. Un kilometru mai departe am dat peste alt5 stafie, care strdlucea ca un carnaval in mijlocul nopfii strdvechi. Acolo aveau de toate, iar pompele intrau Ei in gdturile sticlelor de plastic de coca-cola. Veneau indivizi cu una sau dou[ sticle, apoi dispireau in intuneric pentru a-qi c[uta vehiculele oprite in drum. Ldsaserim deja Maramurequl in spate. La fel gi trec[toarea acoperit[ de zdpadd scorojit5, ;i pe b5rbatul oacheq intr-un audi vechi cu numere nem{eqti. Deschisese portbagajul qi scosese din el o motoret[ de copil, o copie in miniatur5 a vreunui suzuki sau kawasaki, dupd care instalase in qa un copil de c0fiva aniqori qi ficuse fotografie dup[ fotografie..Prin

Acum imi dau seama cdt de pufin imi amintesc, Ei, la drept vorbind, tot ceea ce s-a intAmplat poate s[ se fi petrecut, de fapt, in cu totul alt[ parte. Celetoria din tara regelui Ubul in fara vampirului Dracula nu poate cuprinde amintiri credibile, ca acelea trezite, de pildd, de o excursie la Paris, la Stonehenge sau in Piala San Marco. La final, Sighetu Marmafiei mi s-a pirut, mai mult decdt orice alt loc, un vis. Am trecut prin el rapid, firl sd ne oprim, gi nu sunt in stare s[ spun nimic despre folma lui in afara faptului cd, ardta ca o ficliune rafinati. In orice caz, s-a sf6rEit foarte repede, la orizont se profilau din nou munfi inverzifi, iar eu am simlit imediat regret Ei dor. Exact ca atunci cdnd te trezeqti brusc din somn, c6nd te cuprinde dorinfa de a te intoarce in universul oniric, care te priveaz6 de libera voin[[, ddnd in schimb libertate absolut[ neaqteptatului. Asta se intdmpld in locuri pe care rareori le

atinge privirea unui strdin, ochiul unui

cllitor

de

departe. Privirile netezesc lucrurile qi peisajele. Distrugerea qi decdderea vin tot de acolo. Lumea se uzeazd Ei se Eterge ca o harti veche de la prea multe priviri.

Intram in finutul Sinistra. Totul in jur aparfinuse vdnitorilor montani, colonelului Puiu Borcan, apoi,
: Polonia (n.red.)

lo

)r

Andrzej Stasiuk
ce acesta murise, Izoldei Mavrodin-Mahmudia, cu rang de colonel, cunoscut[ sub numele de alint tot Coca. Din pasul Baba Rotundd se intindea c6t vedeai

Cdldtorind spre Babadag

pierd doar expresivitatea, iEi mai diminueaz[ din evidenfa insuportabili. Aceasta este specidlitatea lirilor auxiliare, a popoarelor de rang secund Ei a populaliei

dupi

cu ochii Pop Ivan, in vale Eerpuiau pe Eine inguste locomotive alirnentate cu lemn. Locuitorii din Sinistra purtau pe piept cocarde. Orice nou-venit
care rdmdnea aici vreme mai indelungatb primea un nume nou. Din c6nd in cdnd, Coca organiza la poalele muntelui Pop Ivan ambuscade impotriva lui Mustafa Mukkerman, care transporta in camionul s[u carne de oaie de undeva de prin p6rfile Ucrainei pdnd la Salonic sau chiar pdnd in insula Rodos, insd, in afard de carnea de oaie, se mai intdmpla s[ care in instalafia frigorificd oameni gros imbrdcafi. Tovarbqii din Polonia o informau pe Coca despre intenfiile lui Mukkerman - un blrbat de vreo trei sute de kilograme, pe jum[tate turc, pe jumdtate neamf. Spirtul denaturat, diluat, se folosea pe atunci in zona aceasta pentru inmuierea ciupercilor uscate Ei era blut cu suc fermentat din fructe de p[dure. Geamurile mate ale puqcdriei din Sinistra erau fabricate in atelierul sdu de Gabriel Dunka: introducea o foaie de geam intr-o cutie cu nisip Ei cilca peste ea cu tdlpile goale ore in qir. Avea treizeci qi ;apte de ani qi era pitic. Intr-o zi ploioas5, a luat-o in furgoneta sa pe Elvira Spiridon, care era despuiat[, qi, pentru prima oari in viafa lui, a simfit mirosul trupului de femeie, ins[ loialitatea a invins dorinfa carnald gi Dunka a denunfat-o, c6ci numai intdmplarea fdcuse ca ea s[ nu urce in camionul lui Mukkerman.

rezervalie. Aceasta este acea strdlucire, acea dubl6, tripl6 ficfiune, oglinda strdmb6, lanterna magic[, fata morgana, fantasticul qi fantasmagoria sare se strecoard consolator intre ceea ce este Ei ceea ce ar trebui sI fie. Aceasta este acea autoironie care ne permite s[ ne juc5m cu propria soart[, ludnd-o peste picior, ingdndnd-o, preschimbdnd declinul in legend[ eroicomicd, iar scorneala transformdnd-o in ceva ce aduce aizbdvire.

dnute

in

Toate acestea trebuie sd se fi int6mplat dincolo de Sighetu Marmaliei, gi cu siguran![ aEa a Ei fost. Doar cd am aflat despre ele doi ani mai tdrziu, din Zona Sinistra a lui Ad6m Bodor, Ei de atunci md urmdresc neincetat. M5 urmdresc Ei imi umbresc spa{iul plat al hirfii. Din nou, cele v6zute pdlesc in fata celor auzite. Pdlesc, f[rd insi a dispdrea cu des[vdiqire. iEi

Acolo unde ne opriser[m in cele din urmd pentru a innopta nu era aph. Gazda ne-a luminat drumul cu o lanternd Ei ne-a condus pe niqte coridoare reci. Ne-a explicat c5 i se stricase pompa qi c[ sunt deja trei siptdm6ni de cdnd agteapti mecanicul s[ soseasc[ de undeva de la Suceava sau de la Iaqi. Ne-a mai explicat qi c[ bdrbatul care locuiegte in aceastd casd e un strbin venit din colfuri indep[rtate qi care, pentru a face faf6 singuretefii, bea vodci local[ ieftind qi de aceea nu se prea ingrijeEte de cas6, dar cd mecanicul f6r[ indoialb va veni in scurtl vreme. Era frig. Ne-am culcat imbr[cafi Ei am stins luinina. Prin fereastr[ p6trundea noaptea romAneasc5. Incercam sd adorm, ins[, in loc sd fiu purtat pe aripile timpului qi ale somnului, in gdndurile mele inaintam mereu contra curentului acelei zile lungi, c6nd traversaserlm granila la Petea. In valea caniculari se ridicau turnuri de pazd negre. in scurtd vreme intraserlm in Satu Mare, cu zidurile decojite de bitr6nefe gi canicul[, cu umbra copacilor uriaEi de la marginea drumului Ei cupolele bisericilorin lungi perspective verzi. Lisaserlm Ungaria in spate, l5saserdm in urma noastri gi tristefea qesului Erd6hr{t Ei, cu toate c[ de cealaltd parte a granitei relieful era la fel de plat, am

)2

)l

Andrzej Stasiuk

Cdldtorind spre Babadag

sprijinindu-se cu nonEalanfi de un par din gard, ar

simfit o vizibil[ schimbare, am simlit in aer un alt miros, iar strdlucirea cerului cu fiecare kilometru devenea tot mai aspr[. Umbra indepirtati a Carpafilor la orizont ingridea aceastd strdlucire, o inchidea, Ei noi inaintam printr-o atmosferd de o densi luminozitate. Pe Eosea alunecau c[rufe trase de cai. Animalele strdluceau de sudoare. MaEini vechi transportau pe acoperiq saci piramidali umplufi cu l6nb de oaie. Oamenii aveau trupuri intunecate, strilucitoare. Bdtea v0ntul. Poate de aceea casele lor ardtau atAt de sdr6cdcioase qi netrainice in imensitatea cdmpiei. Stdteam intins in camera friguroasi ;i imi aminteam toate acestea, tot aga cum incerc acum s6-mi amintesc acea camer[ rece Ei apoi dimineafa, c6nd m-am trezit qi am ieEit in curte Ei am vizut cI in timpul nopfii cdzuse bruma, iar acum resturile ei dispireau sub petele de soare. Oamenii mergeau cu gllefile la fdntdnd Ei md priveau, prefdcdndu-se c5 nu se uit[, ci sunt ocupafi cu treburile lor, cI ii orbeqte strilucirea zilei care se ndEtea. Acum imi aduc aminte de toate astea qi vdd c[, de pildl, exact acolo ar fi putut sd se infiripe o poveste. De exemplu: ,,ln ziua aceea, cdnd l-am v[zut pe tata pentru ultima.oar[, cici trei blrbafi l-au vAr6t intr-o magini Ei l-au dus cine qtie unde, in ziua aceea am atins pieptul Andreei Nopritz". Sau: ,,in ziua aceea, Gizeila Weisz o porni ia drum, qi toat[ lumea prinse a o l[uda. Chiar qi marele tovariq Onaga o privi ad6nc in ochi, griind: <Infeleg. Avefi, tovarlqI, planuri mdrefe gi intentii nobile>>". Aqadar, in ziua aceea, mai exact in dimineala aceea, s-ar fi putut ivi b5rbatul care stricase pompa. Ar fi putut s[ se apropie pe ulila ingustd, printre gardurile de nuiele, Ei sd intrebe ce anume fac eu in fala casei in care locuieEte el. Umflat, cu ochii injectafi, in haine mototolite, ca o versiune bucovineanil a lui Geoffrey Firminl,
I

fi

purut afla ce, Doamne iart6-m5, imi purtase paEii citre, sd zicem, P6rteqtii de Jos sau PArteqtii de Sus, Ia casa in care locuia, pentru a-l vedea in starea in ure era la ;ase jum[tate diminea]a, cind din spatele gardurilor trag cu ochiul polonezii germanizafi, nemfii romAnizafi, ucrainenii polonizali, toat5 adundtura asta limitrofi hibrid5, acest vis de aur al adeplilor cultului multiculturalitetii... Ar fi putut, aqadar, incepe un monolog cinic sau un dialog nervos, pornind de ia scdrlditul cdld[rilor f6nt6nii, de la toate acele zgomote matinale specifice meleagurilor uitate de lume cotcod[citul glinilor, tliatul lemnelor, mersul tdrS-

ednat, palmele trase vacilor pe spate -, iar la qase ::reizeci gi cinci in fundul vlii ar fi sosit personalul de Suceava, scdr!0ind din toate incheieturile' Ar fi fost un foarte bun inceput, dezvoltarea poveEtii 9i a destinului, o incursiune inapoi in timp, in care faptele

capit[ strilucire pe misuri ce se indepdtteazd

iar viafa lui a rlmas in sfera supoziliilor, adici a deplinei libert[fi. AEa cd m-am apropiat de un b[rbat real, care stitea liniEtit in spatele gardului s[u qi fuma. Am inceput si discut[m. Personalul de Suceava trecea intr-adev[r prin fundul v5ii. Birbatul avea in jur de gaizeci de ani, era solid Ei imbr[cat in haine din tercot decolorat. Sem[na cu majoritatea bdrbafilor pe care-i vlzusem in viafa mea. Fumul care ieEea din flgara lui era mai intdi albdstrui. apoi cenuqiu Ei apoi disp[rea. Era vorb6rel. Il ascultam gi dddeam din
tate, deoarece era egalitate intre oameni, era de lucru Ei era Ei ordine pe strdzi. Cunogteam aceasti poveste, dar o ascultam din nou cu sufletul la gur6, c[ci este ceva sublim in faptul c[, aflAndu-mi at6t de
35

de prezent. Dar proprietarul pompei stricate nu a ap[rut,

cap. Spunea cd acum e rdu, c[ atunci cdnd era Ceau$escu la putere era mai bine, c[ pe atunci era drep-

Eroul alcoolic al romanului Sub vulcan de Malcolm Lowry (n.red.)

)1

t
Andrzej Stasiuk departe de cas5, atAt de putine lucruri se schimb6. Povestea despre vizitele nocturne ale Securitilii qi, pe ner[suflate, despre fabricile acum inchise. L-am intrebat dacd gtia ceva despre acele celebre deport[ri, despre faptul c[ Eapte mii de sate a trebuit se dispari qi cd oamenii au fost nevoili s[ se strdmute in blocuri de beton. Da, auzise, vizuse chiar avioanele din care se f[ceau fotografiile ce ar fi trebuit s6-i ajute s[ planifice intreaga opera{iune, dar pentru dreptate, adicl pentru egalitate, nu exist[ un pre! prea mare de pl[tit. Aqa c[ n-am mai spus nimic, cdci ce-aq mai fi putut spune, de vreme ce ap[rusem acolo,la acel gard, ca un semn evident al inegalitdlii, ap[rusem Ei aveam s[ plec atunci cAnd aq fi dorit, lisdndul pe acel b[trin in haine ponosite, cu ]igara lui ieftind arz6ndu-i intre degete, pe drumul plin de gropi dintre frumoasele case de lemn seculare, salvate printr-un capriciu al istoriei, cu toate cd locuitorii lor nu linuserd la asta cu orice chip. Deja nu mai

,i

()dldtorind spre

til

B abadag

a dragostei mele gi a temerii mele. Pur qi simplu, Sinistra imi furd somnul. Pe raft stau una l6ng5 cea-

Istoria riei, ryai sunt gi o mulfime de alte isIoIiiTiIi mititele i is tori o are de to t f e lul, I aol alt d cu l;l,atia_Sl e y qg,I_eN Romfr.nii lui Eliade, dar asta nu inseamnd nimic. Citesc din ele inainte de culcare, qi in cele din urmd
p

spuneamnimic.@indde

'*

sun;Trll:EfiiSoarele se ridicase deasupra liniei verzi a dealurilor, iar eu sim{eam cd libertatea de a veni Ei a

pleca dupi bunul meu plac nu insemna in aceste locuri absolut nimic qi nu valora absolut nimic. Ne-am luat rdmas-bun, Ei m-am dus dupd o gdleat6, ca sI aduc ap[ de la fdntdn6.

numele de Horea, qi nici pe Vlad Tepe!, nici pe plrintele Hlinkal sau pe Taras $evcenko. In cel mai b un ca?Jr-s-g ?_9.Jegpg9--9xt rsm d e i qle {i o_a s 5,. U u -m q1it5,Si!b-tra. Visez niEte uniforme ale unor armate - irre'*iistentdllidzboaie de demult in care nimeni nu piere cu adevdrat. Visez ruine albe ca varul ;i grlniceri musticioqi de pazS,la niqte granife dincolo de care totul se preschimbi gi, in acelaqi timp, totul rdmdne neschimbat. Visez bancnote cu chipuri de eroi pe o parte gi peisaje romantice Ei pustii pe cealaltd parte. $i mai visez qi monede. $i pachete de figiri, de care nu am fumat niciodatd. Visez stalii de benzind din c6mpii - toate seamdnl cu cea de la periferia Slovenskd Novd Mesto - gi mai visez un red bull cu inscripfia: ... ipecidlne vyvinuty pre obdobie zvlYenej psychickej alebo fyzickej ndmahy2. Mai visez turnuri de pazd roase de cari din pustiet[fi Ei cicliEti care merg pe biciclete ruginite, pe fundalul unui peisaj deluros, de la o localitate la alta, ale c[ror nume pot fi rostite in cel pufin trei limbi, mai visez qi atelaje Ei oameni, qi mAncare, qi peisaje hibrid, Ei
toate celelalte.
IAndrzej Hlinka (1864-1938), preot catolic gi politician, personalitate marcante a miEcirii pentru independen{a poporului sloven (n.red.) 2 Special formulat pentru perioadele de efort fizic sau psihic deosebit

adorm, dar incl niciodatl nu mi s-a int6mplat si-l visez pe Iancu de Hunedoara, Ei nici pe larul Ferdinand, Ei nici pe Vasile Nicola lJrsu, cunoscut sub

{ Sinistra se suprapun transparent tr

il

E noapte, plou5, qi-mi aduc aminte pentru a nu qtiu cflta oard de toate acestea. Ad6m Bodor Ei
peste adevlratele MaramureE qi Bucovina; qi de unele, Ei de celelalte se lipeEte materia.vie qi strilucitoare a g6ndurilor mele,
)6

t;

(slovac[) (n.red.)

)/

Andrzej Stasiuk

C)dldtorind spre B abadag

cade prea intuneric Ei nu le-am putut distinge culorile. Simleam doar mirosul varului umed Ei al putreziciunii.

Da, ploaia cade peste toate aceste locuri,

ffiul

peste Maramureg, peste visele mele, peste Sinistra, iade peste Spi5sk6 Podhradie in acea zi, viner|2l iulie, i6nd ne-am oprit in parcarea noroioasd de pe malul-rdului Margecianka. Construcfia pe un singur

intregii strbzi. Am mers ingustt$p dat pes!e-o* pe un trotuar inainte drept f,. Frontispiciul ei er6-'incununat de ours&.J*+Effi patru cupole rotunde de tabld. Ferestrele boltite erau intunecate Ei moarte. Ar[tau ca str[mutate dintr-o fabricb din iecolul al XIX-lea. in spafiul dintre sinagogd gi case se zdreat dealurile 9i turnurile indeplrtate ain Spi5sk6 Kapitula. !e dealul de l4ng6 9l:4!el ruinele albe
gOndul la vreun capriciu meteorologic, o aglomerare -olfuroasd de cumuluqi, sau la un miraj adus dintr-un tirAm care de mult a incetat sd mai existe. O maqinl

pdrut in umbra verde a copacilor, dar, la drept vorbind, pierea in abisul timpului. Maqina aluneca intr-un tunel s[pat in nemiqcare. $oseaua trecea prin ordEel ca prin miruntaiele unui munte, ca printr-un interior, Ca printr-un teritoriu striin care permite mdrinimos sh fie tranzitat. Din casa scundd de Ia curbl ieqi o femeie oacheq[ Ei corpolenti qi deqerti un lighean cu apb qi s[pun pe asfalt, sp[ldnd orice urmf ldsat6 de maqini. CAliva paqi mai incolo, prin fereastra scund[ deschis5 am v6zut interiorul unei
camere mari. Cineva se apucase de lucru Ei apoi se intrerupsese. Prin mijlocul inc[perii trecea un perete

a trecut pe l6ngd noi, apoi o alta, dupd care totul a revenit li tdcere. Fundul cenuEiu al unei Skode a dis-

de cirimid[ proaspdt construit. Undeva in fundul camerei mergea televizorul. Strdluciri albistrui se aprindeau Ei apoi se stingeau in semiintuneric. Lhngd peretele nou ridicat se afla o masd de biliard. C0tJva-bile se opriserl in mijlocul jocului. Era mult

toatl acea nemiqcare dimprejur, de parcfl tr[iau intr-un alt spafiu, imponderabil. $i cu siguranfd aEa qi era. Lo-crrjau in yechiul cartiet-e-yrei9ss, la marginea ordselului slovac de la poalele unui castel unguresc, -aqa-ffi, fiEnii[a eiiEi4Fentru'a nu dKpErea' trebuise si stabileasc[ niEte reguli proprii, o teorie personal5 a relativit5lii, o lege a gravitafiei, care s6-i !in[ la suprafafa p6m6ntului qi sd nu le permitd s6 se pr6bu;eascd in h[ul cosmosului, in abisul uiterii. Ne-am intors la maqin[ qi am plecat mai departe' Femeia corpolent[ a ieqit din nou cu ligheanul plin de ap[ cu s6pun. Margecianka curgea in vale pe se, iqe14 qallyql parte a dre ap te. ?I9y9s--iq-st4neq pe terasele silpate in pant[, iersant, bup5 oraq,-pe le-am v[zut iasele. Deja nu mai pdreau strdine, 9i nici vechi, r[mase in urma cuiva, deveniserb propriile lor case. Te duceau cu gindul la nigte desene de copii atdt erau de simple, de mici Ei de fragile. Ardtau ca niEte idei care abia incepeau sd se matetializeze' Erau construite din buturugi de pin abia curdfate de scoarf6, de fapt din prijine, nu mai late decdt bralul unui b[rbat, iu acoperiEuri ascu{ite, smolite. Erau atAt de modeste, incdt cel mult se putea sta in ele aqteptdnd si treaci timpul dintre o intdmplare Ei alta. Se invecinau unele cu altele, se cifirau pe versant 9i
)9

Undeva in spatele acelui perete, dincolo de intunericul acela, dincolo de vorbiria de la televizot, se auzeau voci de birbafi discutAnd pe un ton ridicat' Apoi i-am zlrit qi pe ei in spafiul ingust dintre case. Se certau aplecali deasupra unui clrucior intors cu rolile in sus. Unul invArtea roata cu spi1e, iar cel[lalt didea din cap qi gesticula, spunAnd cE e doar un fier vechi Ei cd nu mai iese nimic bun din el qi ci ar trebui sd ia totul de la caplt. Erau oacheqi, indesafi ;i plini de viaf6, de parc6 trupurile lor nu resimfeau deloc

l8

Andrzei Stasiuk

tl pueblo de lemn. Din coqurile fum r6Einos. Haosul curtilor, un prefira nguste se reihiturile,- substanfa vie, involburatd, a lucrurilor hparent moarte Ei uzate acopereau p[m6ntul ca o Vesetat& postindustriale. Ar fi putut fi la fel de bine ,iua in caie se ifrsEi[a]olo sau cea in care trebuia sd o porneascd,din nou la drum. tn vale, de-a lulgqf drumului umbros, se jucau niEte copii. AduUii stdteau qi discutau despre problemele lor, sau poate despre str[inii aflafi din c6nd in cdnd in trecere pe acolo. Aici totul pdrea c[ le aparfine. Nu aveam idee cd spafiul poate fi luat in primire atdt de univoc qi irevocabil, flrd s[ se facl in felul acesta vreo nedreptate. Pulin mai departe stdtea singuri o fati intr-o rochie roqie. Mi se pare cderafoarte frumoas5. Privea ,lrundeva intr-o parte, pcolo unde nu se intdmpla nimic. |.Am vizut-o numai pentru o clip[, dup[ care flac[ra s-a stins in oglinda retrovizoare. $roqie
se ingrdmddeau ca

nASINNNI ,
*lenxmee;SE'
animalelor,
Jtrezim alituri de e respiram miioiul staulelor mai curdnd
sd

d;a't pe"eTellaboratoarelor,

murim de bolile,

qi

nu de leacurile noastre, s[ ne invdrtim in jurul vidului nostru, infundfindu-ne treptat in el.

Toat[ zifra a baulv3ntuJ"dlnspre $'d*Sub cerul albastiu sticl,os, lumina uscat[ desena in jurul lucrurilor contururi intunecate. in astfel de zlle lumea este clard i distinctb ca un decupaj colorat. Nu pofi s5 priveqti intr-un singur loc, riqti s[ orbeEti. cu care nu suntem alcl

': :i
i+

t$

nou ele insele pdni in momentul c6nd, o zi sau doud mai t6rziu, cineva le gdseqte qi le goneEte inapoi acasi. ,,... S[ ne mulfumim cu tovdrlEia animalelor, s[ outrezim al[turi de ele..." Am citit fraza astain iulie. in august am plecat ln cdutarea satului natal al lui

fr

4I

Andrzei Stasiuk
il
\1 1

Cdldtorind spre

B abadag

ii
I

Emil Cioran. Niciodati nu am putut se m[ impac cu ideea cd un gdnd este o existen![ abstract6, a;a c[ a trebuit sa plec la R6Einari. Prin G-o.rggrirp,l+romdneasc[, Prin Cluj 9i Sibiu i@ ,-jtr*r l" pui6u o"Effi'f*;Sm,rniei. Aici, ime-

*JaJ*4-4qr 4u b razele rffi *ffi6Teffia

Literalmente. Se mergea pe un teren plat, pentru.ca brusc si trebuiasci s5 urci pe poteci abrupte, oprlnpentru a-ti trage rdsudu-te la fiecare cdliva paqi -ufundati in negur[ cenuqie, flarea. La miazbnoapte, Luncile abrupte, fierbin{i, , 'l se intindea Transilvania. a bdlegar de vac[' miroseau R[Einarii care inconiurau p[mdntul degaja qi vreme' mult6 de pl,ruu.. I Nu mai in timP. acumulate I mirosuri ' Cat"uu zile mai tdtzii, am asistat pe inserat la intoarcerea de la pdqung. Pe drupulcare cobora de
gi capre' Deasupra cirezilor se ridicau cSldura qi mirosui apdsbtor. Niqte vaci cenuqii, cu

"* diat dup6 ultimele case ale satului, creqteau Carpa{ii'

roEii ai olanelor, sco!6nd la suprafa![ mirosurile cele mai vechi. La inceput nu am qtiut ce este, ce anume pluteqte in aer, ce anume pdtrunde in ziduri, in trupurile oamenilor pe l6ngi care treceam qi in caroseriile maEinilor vechi. Abia mai tdrzitt, dupd cdteva zile, am descoperit cd este vorba desp19-mirosuitraamesl*,

- mlruntaie imfrriq-tiatg peste tot. Clrentul adunase

nd

cate ale dobitoacelor. Din curtile inchise duhnea a bdlegar de porc.-P[l46ntul- adt'qa- de secnle, intre [ietrele caldardmului, urina de cal, d6re de miros de grajd se intindeau in unna nenumdratelor atelaje, dinspre plaiurile montane se rev[rsa aerul canicular al pdqunilor, in rigole se scurgea bdlegarul fermentat din cocine Ei grajduri, irr in rdu am obsery?t intr-o zi

un amestec de ierburi tocate. dejAnb

(-soarne mari, mergeau chiar in fruntea citezii' li Oamenii steteau in fafa porfilor deschise ;i aqteptau' li totut se desf[;ura in linigte, fhrd strigite, fir[indem[} nuri. Animaleie se desprindeau de ciread6 qi intrau % gospodlrii. Displreau in clarobscurul curtilor ,*6toit", Ei pqrtiledin lem,n Sglptat E i{Ic}ideau in urma lor cdt se poate de firesc' 'tslvolu urla;l strlluceau ca metalul negru. Un singur pas de-al1or

oieiilcelele. Si numai pe alocuri de fum de molid, un iz de prdier

era c0t unul Ei jumdtate al unei vaci. Erau monstruoqi si diabolici. Boturile umede qi piroase md duceau cu l^-,r,,r t^ ^ ,.itnla.ic indcnXrfatX si lasciv5.. Iar in [e, [rnid cirezii, cu pas mirunt, c[lcau caprele' itinaintau cu vioiciune. Duhoarea ovin[ se ridica deail.oora cireziirdsfirate. Asfaltul str[lucea de urin[' Uu Acestia erau Risnar:ii, lqlul de naEtere $i-locul
$t-a
n.

iifta rmit

cddea ve

lolelGtrui ", ry.:*11! i3lg_l

42

pastelate, pe solzii

fi fost dac[ nu aq ti pafr,iftf ziaa cdnd pdrinfii I niciodatd acest sat. Nu voi uita la liceul din oraE. I m-au dus m-au pus intr-o clrutd Ei meu vis, prlbugirea f f\ frumosului fost sfSrqitul Acesta a intregului meu univers." ^ :=/ t Acum, de la Rlqinari la Sibiu se merfie :Qtl-Esmea satului. Te pofi ageza pe sclrile dintre bar gi cizmar. La bar se vinde vodcd pur5, cu gust de drojdie, arc treizeci gi qase de grade Si este ieftinS. Pdn[ s[ vin[ tramvaiul, unii trag c6te un p6h[rel sau doud. La fel.%lig@ukcela, pe care il tot vedeam de vreo cdteva zile cdnd pe ici, c6nd pe colo. O dati aqtepta autobuzul spre P5ltiniE, alti dat[ rdtdcea prin zona glrii din Sibiu. Pe cap purta o pdldrie neagr[ de pdsl5, in mdnl avea o coas6 cu
,,(...) Cel mai bine ar

4)

Andrzej Stasiuk

Cdldtorind spre Babadag

de o lumind aurie. in incAlceala de strddufe era foarte

voia sd-qi gdseasc5, aqa cd iEi petrecea cumva timpul Ei aEtepta sI treacd totul, sd se sfdrEeascd totul, pentru a se putea intoarce de unde venise. Dimineafa $i seara mergeam la cdrciuma de pe strada Nicolae B5lcescu. Aveai de urcat cdteva trepte. inluntru zburau muqte, qi la mese qedeau numai bdrbafi. Beam cafea gi coniac. Urc6nd aceleaEi trepte ajungeai lafrizer, unde trona un fotoliu antic. Frizeria era deschisi pdnd seara tdrziu, pAni pe la zece sau unsprezece, iar in fotoliu intotdeauna Eedea cineva. Mai beam gi bere, ursus sau silva. Din strad[ rdzbdtea mereu trop[itul copitelor de cai. Uneori, in intuneric, din copite iegea scdntei. Toate cirulele aveau la spate numere de inregistrare. Magazinele erau deschise pdnl noaptea tdrziu. Cumpdram de obicei salam, vin, p6ine, ardei Ei pepene verde. Se l[sa intunericul, qi interioarele pr[vdliilor striluceau ca niqte peEteri calde. Aveam buzunarele pline de bancnote de o mie de lei cu Mihai Eminescu Ei de monede de o sutd de lei cu Mihai Viteazul.
Acum,

lama strdnsi, iar pe umlr un rucsac vechi. Era august, anotimpul seceri$ului, qi nu e exclus s6-qi fi ciutat pur $i simplu de lucru, dar nu putea sau nu

pudne luminS. Jaluzelele, care in timpul zilei fereau de soare, blocau acum luminozitatea firavi a inteu rioarelor caselor. iEceau lucruri inu

:Ir,qngga

mA

coglrndtriluceau in

cro-

@.r-l Emil isi petrecea la umbra aceluiaEi 6. Era tot luna august, seara, iar

sau Stiidterdorf.
i......,-'----*

A doua ri uyggga p!trg

din.ue

4-

mr a nu se maai intobrce niciodatd. Astdzi,

te drum de casa

in care locu

in

acest moment, ar trebui sa ma simt

uropean, occidenfal. latnlr :delg! tul ;la nei vieli, in timpul c4rejeqfn-gUnp$g rl $ll ns Ia concluzia cd
dreptate.

, trunchiurile de molid. Apoi, cAnd se adunau c6te trei sau patru bucdfi, incircau bu;tenii imale - incet, intr-o cirufb lung5. rr ca monoton, efectud Dlgmu!-laJals-e'ra urmd qq Pt lung sr anevolos. Incercau sa lncetrneasca mersull cdrulei trdg6nd cu putere de lepuq[. Blocate de frAne, I rolile derapau, afundAndu-se in pimdntul moalq.J Invelili in pufoaice zdren{uite Ei surtuce, oamenii

i cI omul

este pierdut,

c[ nu

care n

Intr-o seare, coboram din munfi se intindeau"6ETurrdffi simteam prezenfa anim Strdluceau

chiar de trei sute de ani. Mirosul lor, , icnetele, prezenla lor umpleau o forml care

45

Andrzej Stasiuk

Cdldtorind spre Babadag

peretelui st6ncos Ei bdrbatul iqi croia drum incet in jos,pentruaoelibera.

jurul lor sq intiLqga prezenlul vqcli preg La asfinlit au terminlfi-l-ucrul gi au plecat. Hainele lor
scoteau aburi la fel ca spindrile animalelor.

Am ieEit pe verandd pentru a privi din nou

spre

sud. Acolo se intindea deja intunericul de noiembrie, dar eu priveam inapoi in timp, la ultimul august; prifivirea imi aluneca undeva peste Bardejov, S6rospatak, Ihi peste Nagyk6ll6, peste Munlii Bihorului qi peste flbi6iu, pentru a ajunge la R[qinari in acea zi,pela ora ftrei dupd-amiaza. cdnd coboram din munfi, iar in urma noastr[ se strdngeau nori plumburii. Coboram neintrerupt, pdnd am ajuns la acel platou cumplit de golaq, unde stdteau in picioare sau ziceau pe jos zeci de vaci bblfate, roEcovane sau cenuEii. Mai jos lnqq: deia satul. Primele case erau abiafncropitgintr-o care te ducea mai degrab[ cu g0ndul la o tabird decdt la o agezare permanenti. bea.upra qoselei qi a rdului se inilla un versant st6ncos abrupt, acoperit de un mestecSniE tAndr, care se finea doar printr-o minune de locul acela atdt de in La cdteva zeci de metri deasupra capetelor , un bdrbat solitar reteza cu securea cop[ceit firavi. Apoi ii lega cu lanfuri 9i ii impingea la vale' Legdturiie alunecau trosnind, insofite de pocnetele pietrelor desprinse in drum. Ecoul era purtat p6n[ in pentru a |, idancut vdii. Jos aqteptau femei Ei copii, tras cdrucior intr-un incirca r6u a-l peste totul trage Ei I drumului marginea grdbeau Pe deloc. se Nu mana. fl,cu

, in jos pe frunzele viei intinse deasupra curfii. Mun{ii I spdlicifi dinspre miazdzi se intunecaserl ca o fes[Li:"" mustind'de. up?: O turml d.."u!::. ilb" :i:3
urma
SC

vea pe raft cdrlile si le fi deschis vreodatd. De mpreund cu solia

ffia;proffirat

Irnic". Bdrbatul masiv de vreo cincizeci de ani era megqztrlg!-!4U. Se E'Sndiir qi@
pornea la oraE dup[ marf[. La miculdeiun beam

fvArsta de opt ani, iar--f,sflall e Relu, fratele lui mai

in ftun."r4 Ei "rg ".rf arlta-t@:,,Asta-i f,mi-a

*altfel,

Emil, la

-cas6,

a.'.rli..ii;. rvr@n .l ."*i,ir ffi-t6ie ?a spirtul qi mergea de minune cu

mat5. brAnzd de capr5 si
ffi*eu,

clte

privind

cum ploaia ud6 sacii de ciment incircati

in remorca

furgonetei aflate pe uli16. Caldardmul strlluceEte,

lerau intinse plturi, ardea un foc, alituri zbcea o la ,- p[pu$b, ignoratS cu desivdrEire. Casa lor se afla aranjaser[ iqi insd incolo, mai metri d. ,.Ii Ei lXtai.ul aruncate zdceatt foc Ldngd temporar. addpost un aici I I resturi de mAncare, sticle de plastic cu ceva de blut, o can[ gi incl ceva, daruu i* vrut s5 privim prea insistent. Leg[tura se impotmolise pe la jum[tatea
46

t nicdieri, gi este nlcl nu ar gdnduri. Nu propriile cu singur om bdtrdn, un \g1oar mai are deja puterea s[ hoindreasci prin munfi 9i nici chef s[ discute cu pistorii. PriveEte qi ascult[ cu aten[ie.-"fj
ts-

mai mult, iar

rn ratrnate.

Andrzej Stasiuk

C)dldtorind spre
ror aluneca

B abadag

bucit[ria de la parter
sclipe$te qi foqneEte in ploaie. Apoi dinsp?e risdrit se lasd asfinfitul, Ei in foigorul de l6ngd magazin incep sd adune bdrba{ii. Dupd o ziintreagd, vor fi obosili Ei murdari. Vor lua cdte o sticll de rachiu de drojdie. Vdnz[toarea le va da un pahar cu perefii gro$qi, qi ei se vor lupta cu sticla vreme de cincisprezece tninute. Discufia lor tot mai aprinsd qi mai precipitat[ se va auzi p6n[ la mine, Ei voi simfi mirosul trupurilor lor trec6nd prin frunzig. Primul va mirosi a smoal[, al ,r doilea a fum. al treilea va emana un miros de larc de $t capre prag in de toamn6, atunci cdnd ovinele incep sd I (gutd a urind, a mosc;i a alte odori specifice. Cei de 'al treilea se imbatl cel mai repede, qi tovardEii lui il vor susfine, sprijinindu-l de perete, f6rd sd-qi intrerup[ discutia. Pachetul de figdri carpafi se va goli intr-o or[, iar ei intre timp vor fi trecut la bere blondI, biutl direct din sticlele verzi. Lumina cenugie care iese prin ugile deschise ale magazinului se contopeEte cu risufl[rile fierbinfi, cu intunericul indbuqitor al nopfii, Ei face ca siluetele lor sI devini uEoare, abia vizibile, purificate de mizerie Ei oboseal[. Atunci va intra Ei perechea aceglu_glsmsad, cu mu!j&ig,?1d, iqlr-un sacou pepit, cu ULfarmec curtEffifrn panla

hmbr[[i;a]i, in noaptea adAnc6, iar tocurile ei inalte gi vor ![cdni pe caldar6m. Hai presupunem sI cd el a auzit toate acestea Ei a 1tr I srmtit mirosul parfumului care a ajuns p6ni la fe_ reastrd prin frunziqul viei. Noaptea a luat in slapdgite L L"-.t-;de lemn de la mdnsardh, iar el qi-ar fi putut -Eamera -i@iirl probleme, deoirece rinso:unla-la fel ca in_urmi-eu c_6tsya zeci de ani la Pe Stiada6-ra' ffii $ifle str;AtFodEratu, pE-Siiioa Episcopiei, pe strada Andrei $aguna Ei pe strada Ilarie Mitrea, pretutindeni, dorm animalele. In intuneric, in duhoats-ea grajdurilor stau culcate vacile, rumegdnd prin somn. Caii stau in ieslele goale cu capetele atdrndnd. Asa ar fi trqbqit sI fiq, qi chqs_?_=ql:$19r de fqpl_ totAeelna-!i-Se-une$te deasupra Rdqinarilor cu cildura vitelor. Apoi i5i ia zborul spre cerul intunecat de deasupra Carparilor $i plute$te-jq$pIq ltr Lq4 ! Lrg 9a

sufleiui-

provocat rnsomnra

F-

----mtrea-t6:

tocmaialuatohot[rdre
Va

'ffiigeEaf, El o va distra,

ararippdrul

iqi va da osteneala sa-i fie pe plac Ei-o va vrdji din vorbe, f[cdnd in acelaEi timp cumpirlturi - ciocolat6, vodc5, bere - sau inc5rcdnd totul in saco$a de plastic, firl s6-qi intrerupd nici

mdcar pentru o clipd dansul de imperechere. Beau

o bere acolo pe loc, privind unul in ochii celuilalt. Ea, din pahar, el, restul, direct din sticld. Apoi ies,
48

Trei luni mai tdrzirr, tuerggaln lqg$ll[! prin satu.l 'Vitele se Fgrp"crs J{ ioSlele Mu-n.Tilor sEra.ti. -rntorceau de la pEEuneJi-hEfgEzr-u-pe toat6 llfimea drumului. A trebuit si incetinesc gi, in cele din urm6, sI opresc de tot motorul. Se r[sfirau in fala maginii ca un val incandescent Ei leneg. Se llsa bruma, qi din ndri le ieEeau aburi. Erau calde, umflate qi impasibile. Priveau fix in fala lor, undeva in depirtare, deoarece lucrurile, obiectele gi peisajul nu aveau pentru ele nici o importanfl. Pur gi simplu priveau dincolo de toate astea. $i in satul Rozpucie am simfit imensitatea gi continuitatea neintrerupti ale lumii pimprejur. La aceeaqi or5, in aceeagi luminb a zilei fare se stinge, se intorceau acasl vitele: de la Kiev, sd pdni la Split qi din satul meu Rozpucie p6ni ,Hcem,
49

Andrzej Stasiuk

C)dldtorind spre Babadag

ni:te impunsituri de ac. Fundul celos al vdii acoperea formele caselor Ei ale ogr[zilor, de parc[ acestea nici n-ar fi existat vreodatd acolo. In schimb, Carpalii pireau s[ fie in flicdri. Rana orizontald a apusului se intindea de-a lungul zlrii. intregul sud irdta ca o buc-at[ de carne proaspit tdiatd, ca un mdcel luminos. Imi amintea de cdldtoria de la Clui la Siehisoarartiment se afla un

lqSlopis;chiar

I tdmpla acelaqi lucru. Peisajele gi arhitectufr,?asele, formele coarnelor qi culoarea blinii nu difereau prea mult; ldsdnd la o parte toate astea, tabloul rdmdnea
gi
d-q qasg-lqe-rgq allP,@iruri pe. c-ap ffii"iati ilu cooii Nffiiniilei6lnduitrialb Fntact :

- sI zicem -

cirezi ghiftuitelf,e-insoteau femei cu basmale

metropolele insomniace aruncate pe ici qi colo, nici plienjeniqul de drumuri sau de linii de cale

ferat[ nu reu;eau sd ascundd tabloul vechi de cind

f-1umea.-Omenessulse unea aici cu animalicul pentru dir, cu a aqtepta impreuna sa treaca noAprezl-ye niciodatl nu fuseser[ despirfite. cd I\A loate r:: --:-----LL - minune", ^ ^^ mi-am zis, nici o ' ,,Nu se va intdmpla bdg6nd in viteza intdi. in oglinda retrovizoare vedeam spin[rile care se leginau. Deja nu mai erau muqte, qi cozile le atdrnau inert. Toate acestea vor

,i ;l

aqte

trebui sd dispard pentru a mai rezista mdcar in

fdrdme. Pqpea"rc!9--mai-rele $i

anima r

rnal i fsi

glc cu fie mancu

atunci nu v[zusem un pdm6nt atdt de golag. Dealuri Line se profilau la orizont. Uneori trenul urca pufin, Si atunci se putea vedea c5, in spatele acestui orizont, afli incS unul exact la fel, qi incl unul, qi apoi inci 'e unul. Spaliul lipsit de copaci Ei oameni avea culoarea gri-g6lbuie, uscat6, a ceva ce aEteapti s[ fie mistuit de foc, a ceva ce aqteapt[ un chibrit aprins. Nu era nimic acolo. Uneori striluceau cAteva construclii indepdrtate, o clsuf[ sdricdcioasi cu o cocin6 lipitd de ea, un $opron pentru fdn, d]'pd care din nou abisul aerului gi pdmdntul vdlurit. Incepurd sd apard mici turme de oi. Le insofea-ds-fiecarrdati ciqeva, un 9![*-c-are

vrea

fie-TmprAin5

Eeptelul lor, fiindci nu prea mai au altceva. Abisul albastru al ochilor de bovin[ este ca o oglindd in care ne vedem pe noi inEine ca pe o bucatl de carne vie, inzestratd totuqi cu un anumit soi de grafie.

ar.*S*ub cerul de dogorind, pe p6m6ntul ars de arEi16, aritau ca rdtbcifi intr-o lume orbitoare. Veneau de niciunde, indrep-

n!. p6rea lqai fn4re

Am ajuns la qosea Ei am luat-o la stdnga. Voiam sI ajung pe serpentine pe masivul principal al Munfilor
Sbrafi inainte ca soarele s[ apunq. ErSrustiu Ei frig. Nu mai trecea nici o magine. InT+f,*a*Fpgrrfrl6 Se amestecau cu fumul din coEurilEESelor. Aici seara ajunsese la apogeu, dar, dupd cinci minute de mers, cerul se rupse brusc Ei din el prinse a izvotf o lumind roqiaticd. Am lSsat maEina in parcarea plind de gunoaie qi m-am apropiat de marginea povdrni;ului. Drumul sore Sanok era de culoarea-cenusii. In Zalui
50

t6ndu-se spre niciunde. Prin iarba fragild tr[iau asemenea muqtelor, pisirilor qi EopArlelor. P6mAntul nu emana decdt cildurd Ei praf. Acum e un decembrie umed, f6rd zipad6, Ei hdrfile meteorologice spun cd vremea asta se intinde pdn[ acolo. gerul Sa o prelat[.plina;Ehi q.U gPd atdrnl deasuirra Ardealului. ti dealurile, in loc de putrezitd. iar eu 'p-t'.t.rrffiarbd mi-aE dori sI fiu acolo, repet6nd drumul acela de vari, de data aceasta coborAnd uqdeva la Boi-Cdtun, cu vreo zece cuvint"

i"*ar"ffi
51

-t

Andrzej Stasiuk ungure$ti. Nici mlcar nu-mi aduc aminte de acea gard - atat de mici Ei lipsiti de speranfi'era. N;ar fi de mirare sd fi constat doar dintr-un panou informativ de tabld, fixat l6ng[ peron, qi atdti tot. Dar mi-ar fi pldcut si fiu acolo in ziua acee a de 14 decembrie fa-1e u1 plan anume, deoarece cu mult timp in urm[ viitorul incetase si md mai preocupe, me atrdgeau tot mai mult locurile care te poartd cu gAndul liorigine.gi,_in orice caz,locurile unde tristefea are forfa destinului. Intr-un cuvdnt, pufin imi pasl incotro ne indreptlm, md intereseazdin schimb numai de unde am apSrut. Aqadar, vreo zece cuvinte romdneqti, alte cinci ungureqti, gara Boj-Cdtun qi - s[ zicem- un mi-

Cdldtorind spre Babadag

fi dorit
nea

Care

cAnd

ln tlmp Si rememorAnd aventrrra sa crr G;;Ae-A^ FlI; acile s-au rdticit undeva in pddure. Mugesc diri

intorc0ndu_66

\lare. Serbia Mare, polonia de la

ce.

in

c6nd

in

amurgul de decembrie.
o

Irnuturi. sn rj].11.:- Triste 111*g!9+4Pa!4rQ4I9-a, ASpJra l er clupd ceva nu prea a existat, dup6 ceva ce nici nu putea exista, Ei regretul inutil pentru ceea ce este. Vara tre_ r-utd, in Star6 L'ubovia, la poalele castelului, am tras *. yl":!"u la niqte excursioniqti polonezi gdldgioqi. Ghidul Ior era un pierde-var5 la vreo patiuzeii de pantaloni pestrili si hanorac. BItea cu pumnul 3..in porfile castelului, care,laacea ord, era dejiinchis. !n din urm5, a tras un picior in poartd Ei a L :."t" -h iqtiinfat grupul: ,,$i Ista ar fi trebuit sd fie al ro.trffi 'au-al.ungurilor. Abia atunci ar fi existat ordine!.. J . Mda. In partea asta de lume, pretutindeni gi intot_* deauna totul ar fi trebuit sI fie altfel. Descoperirea h5r{ilor a ajuns aici fie prea devreme, fie prea t6rziu.

fi_ putut intdmpla intr-un asemenea peisaj, iar triste{ea lui se naEte din faptul cd acel eveniment nu va putea nicicdnd repeta.

:tq

Beau o cafea tare qi md gdndesc mereu la inima

feu.qi*@,

*Codreanu a fost

ffi
%

trecutul el nu am gisit nimic real. (...) Ura m-qqtan-

*q1iug!w*tgy.ga,

ca sd zic aqa,

nrcffiiffi*''

-n"_ fatloasg f4ajimai pustiesc lumea.i m paijot sau ih cutremur gi. c6nd totul a fost mistuif .aL dirtrus, lun fcind de jur imprejur nu mai exist[ nimic altceva

patruzeci de ani mai t6rziu. Ah,

-a*i*u. -se aYea ii spun[ el

as_e",S!E-s.,pJiilg

ldecat pustiul. golul gi hdul de dinaintea creafiei, abia 5)

Andrzej Sta.siuk

ffiercasirli:

cu dragostea lor

dezinteresatd.

animal in cdutarea umbrei sau a apei. -^.'"^::- la RdEiUArLin --=:-1::i:::z-= gy44q{, totuqi, s-a intors ifa{a casei unde s-a ndscut se aTlh bustullui. Casa e fule un roz pal. Pe peretele fiirrGTaIEetirii, ce dd
I

BAT'KO ALNOSTRU

Fafada Fafada este ornamentatd ornamentaiEffid dg. c-o*qg1Eq albe' qi pilaqtri. Bustul este fixat pe un postament nu-IOarrc inalt. Chipul lui Cioran e$t9,-{g$ggg.od_realist$i totuqi cu stdngicie. Poate c[ este opera unui artist popular, care a incercat sd imite arta de salon. Opera este ,,mic[, modestl qi fdr[ accesorii", nu prea seamini cu originalul, dar se potrivegte cu micul conac rural. .Pe lAngd el trec zilnic cirezile de vaci gi oi. LasI in lurma 16r miros apisdtor qi clldur6. Nici lumea indelp6rtat6, nici Parisul nu qi-au ldsat deloc amprenta lpe acest chip. Erlgpursisig_plu triqt qi olrc-sit. tsdrbafi pe chipul cirora se citeEte acelaEi lucru iau logju .ral*u 49 l4rgd frizerie Si in magazinul de sub -paftf vitaAe-tie. TotTa:raffde cineii i-ir fiInde"flinff aiEffiisul sau ultima dorinld.

inspre stradS, se afl6 doui_&fe;tre.*cl*--obloane.

tieca lgP-Jn rmpredicS,

Ei, gi uige asa gratd aseasllcelitqde_cEqtralguro:_

se intoarce, praful s-a ales din geografia

ie-

idR

afli l I noptii, cAnd tot ce pofi sd vezi este doar intunericul. I Undeva intr-o parte strdlucea ceva. in spatele geamut' trui se miEcau umbre, aEa cI ne-am indreptafintr-amlo, fiindcd la asemenea ore omul trage la orice lumini intocmai ca un fluture de noapte. fln cArciuma de la granili Eedeau la o misuld doi indivizi. Jucau un jocbizar care sem[na oarecum cu dominoul,Apq]rfU[
E ciudat sa te
55

purd, n-a mai_r5,mas nimic din privireaElifrraTE-G sub imperi ul ieflecf iei NiniiC nu esTe aa Eum*p?re la prima vederti. pi6-tutindeni se infig aEchiile semnificafiilor, de care gAndul se agald precum n5dragii de sArma ghimpat5. In mod normal n-aq putea scrie cd, am trecut granita la Siretpe timp de noapte, pe jos, qi grinicerii rom6ni, care fineau in Eah intregul flux vamal qi cinci autobuze cuzece tone de marfi de conuaband5, pe noi ne-au l6sat pur Ei simplu s[ trecem, rizind grosolan qi binevoitor. De partea cealalti nu era dec6t noaptea. Aqteptam ca dinspre pcraina sd ne ajungl ceva din urmd Ei sd ne ia qi pe noi, dar nu^ venea absolut nimic. Nici o ladd veche. nici o dacie. 1

Andrzej Stasiuk

Cdldtorind spre Babadag

fiindcd maqina era goal6, mare qi incilziti. Ce inseamn[ ,,cincisprezece dolari" pentru cincizeci de kilometri, intr-o dimineaf[ dupd o noapte de neiomn? Am demarat de parcd ne gonea cin-eva. in fafa noastrd se intindea ceata. Tipul vorbea intruna. incercat qi in -{mesteca rom6na. rusa si
y_Y+_rSgyia. Spunea ne duce pe noi qi se intoarce, fiindch 5ia or si dea pind la urm[ drumul la autobuzele cu marfd, Ei ime-

I
I
l

I vorbim in polond Ei a incercat gi el, dar n-am infeles I decAt babkat Si Wroclaw. Am intrebat despre vreun h\rtobuz sau orice altceva, dar qi-a desfdcut larg bralele Ei a spus ceu_a de eenul: Bfg*in Suceava". Ti-lilmha-Iieea vine]ie Ei umeA6-am 66nf ?..*--*" pentru prima oarl palincd de Bihor. Era mai proastd
,

2e ffi*o*ri cu m @el -fi".at, voTamTdlmarEu$TftEevfdecdt cafea, de vreme ce

b.u,"

individul avea o bunicd din Wroclaw. Apoi am ieEit din nou la qosea, dar nimic nu se schimbase. Deasupra granilei strilucea o lumin[ fluorescentS, iar in sud intunericul se uscase asemenea tuEului negru" Cu o or5 inainte de ivirea zorilor, la cdrcium[ au inceput si tragi magini. Stdteau Ei aqteptau autobuzele incarcerate intre bariere, a$teptau marfra. S-a apropiat o dacie care-Ei t6ra fundul pe asfalt. In interiorul ei se aflau patru tipi. $oferul a ieqit din maqini Ei a zis: Ne-a inEf[cat rucsacurile, le@'. a aruncat pe acoperiEul maqinii si a incercat si le lege cu ceva. L-am intrebat, drace, cum iEi imagina cd e posibil, ;i i-am fScut semn spre indivizii inghesuifi in interior. A z6mbit qi a inceput sd se batd peste genunchi, cum c6 vom sta unul in brafele celuilalt qi o sI incdpem noi cumva. Era foarte bine dispus Ei cam duhnea. M. a inceput s5 strige cI nici pomeneald " de aEa ceva, cd el n-are de gdnd sI se ristoarne undeva pe drum flrd s5 vadd m[car un crdmpei din verdea Bucovin5. Aqa ci am desficut sforile;i ne-am ras bagajele de pe acoperi;. $oferul s-a intristat Ei ne-a spus: ,,Cinci dolari". ,,Eu nu merg", a zis M. Si am rdmas singuri in vAntul rece care bdtea dinsore +
CAnd cerul s-a fdcut de culoarea cernelii, s-a apropiat un passat combi roEu, Ei tipul ne-a spus cd vrea ,,cincisprezece dolari", iar noi nu ne-am str6mbat,
1

diat dup[ bariere are

pereche! Niciodatb nu

si inceapi un come{ fere

int6mplase sd nu le lase

se

si

treaci, iar el iqi incarcd passatul p6nd sus cu rofi

de biciclet5, anvelope, cutii cu detergent, grdmezi de

Bunicd (pol.) (n.red.)

ciocolat[, c[ciuli cu urechi in mijlocul verii, fiindci acum sunt cele mai ieftine, qi tot restul bogdfiilor meleasurilor ucrainene. # --------._H se intoarce. qi apoi din nou @cti;i pleacd la Suceava, la t6rgul acela mare din apropierea fabricii care pute a acid sulfuric, la piata aceea acoperitd pdni la orizont de prelatele tarabelor. Vorbea neincetat, iar in luminile farurilor vedeam ochii strilucitori ai cailor care trigeau cdrufe invizibile cu ciru{aEi adormili. Vorbea, qi mie mi se [ipeau ochii de somn. T. m-a scuturat de bra! Ei mia spus: ,,Uit6-te la volan". Din nou am trecut pe lAng[ un atelaj misterios, Ei individul a f[cut o jumltate bund de rotafie de volan p6nd ce vehiculul a reactionat. Indicatorul de vitezi era stricat, dar eram sigur cd pedala acceleraliei era lipiti de podea. fTIi-am cobordt aqadar pleoapele qi ascultam legenI da european5: Berlin, Frankfurt, Kiev, Budapesta, iviena... t:c.-^^ ruggryn ardta ca o umbrl ultramarini. Am zburat cd pe viaduit. p1]ncipall oe vraduct. era in renovare. asa ca erqjnry.aEa --- - - F-Gara DrlnclDala r r r : ; ne-am dus la gara suceaYa l\oro, nlnoca volam sa sud, de-a lungul Siretului, qi abia undeva pe la Adjud sd o cotim

mergeffi-Iarilffi

)o

57

I
/a

Andrzej Stasiuk

C)dldtorind spre B abadag

spre vest, sd pdrisim Moldova qi

s[ ajungem in

Transilvania. AEa aveam de gdnd s[ facem. Sau cel pufin eu. SI merg $i se merg, si dormin trenurile care trebuia sh vini la poruncd gi s[ ne ducd acolo unde doream.

v 1'' ., D ?lq : yt"_ 9e .do$ri' iAlgnclgg-lgtqlel ne luau

c4

tqti

alcl orept nebunl. Un tlnerel subttre ne-a spus cd ne duce la un hotel sE dormim. Ne-am lisatimpache-

Gara Suceava Nord era mare ca un versant muntos qi intunecati. Se intra ca intr-o peqter6. Lumina galbend abia impr[Etia intunericul. Mergeam prin mulfime. O mulfime de oameni la patru dimineafa este un lucru ciudat. Plrea mai degrabl o adun[tur6 de lunatici. Cei care stlteau in picioare sau care se miqcau aveau ochii deschiqi, dar acest lucru nu spulbera deloc senzafia cd ar dormi. Erau vii, dar parci vrdjili. Asta era efectul pe care il avea lumina aceea suferind de insomnie ce se prefira nu se qtie de unde. Poate din bolta invizibilS, poate din pereli sau poate din trupurile oamenilor. In orice caz, era prea putind pentru a crede in realitatea tuturor acestor scene parcd lipsite de via!6,lente, discontinue, din interiorul gdrli. Cineva aici nu exista: ori ei, ori noi. In orice caz,nici un tren nu pleca la ora aceea spre sud, iar noi nu mai aveam putere si agteptim. Am ieEit din gari. Taxiurile stdteau ingirate. $oferii discutau gi fumau. Erau majoritatea dacii qi doar doud mercedesuri vechi de cdnd lumea. M[ gAndisem ca, in loc de tren, si cdlitorim cu maqina qi, prin trecltoarea Petru rile
.

fl sL_pmtru
auzind

fry.,@"i.
metri". am

"

Finim a -a-ffi f aiiffiffii-zrrfEsffisd.tuii-aari

maslvu

e! Cq_rpa-

na

cAnd au auzit de-TArgHM$It$ qi au dat ochii peste cap

,,Sunt numai trei sute de kilodar gi-au desf[cut larg brafele, scuzdndu-se, qi au lovit cu piciorul in cauciucurile maginilor, cdci nu credeau cd vreuna dintre ele poate urca atdt de sus qi apoi s[ se mai Ei intoarc[ intreag[ qi nevltdmati. Numai unul singur, cel care avea merful verde, qi-a bdgat mdinile in buzunare, a scuipat Ei a

dgs.igffiAra.

sflffi

pluteau fire de praf. In umbra scdrilor de beton steteau niqte f6nci de cdfiva aniqori. Ne-au insofit cu privirea. In barul *;g,e.,Eolf$Eoseaia ne,lg,F.{t. Am luat c6te o ciorbaibe biiitE"acii.iu srridiiiani$_i
9c$Qi ,Jcr:tr'r.i ":.1. l:,:r;-l;"'senu" - CorIrJnlrj3f .?ri {lclL'ciiilol -

vederea mea qi a risturnat glleata cu ap5. Oricum nu avea nici o importanf[, cdci pe jos se afla un grilai de lemn - la fel cum vezi in cazdtmi Ei in inchisori. in schimb, era rdcoare Ei liniEte. N-am dormit mai mult de trei ore. Pe stradd era aceeagi zipuEeal6 ca gi in camer5. in aerul nemiEcat

Pentru orice eventualitate, aqadar, nu m-am ridicat in picioare, ascultam doar cum in spatele ferestrei trec unul dup[ altul camioane uriaqe. Circulau ca un tren. FIrd incerare. Nu se putea inchide fereastra, fiindcl in cameri s-ar fi ficut ca intr-un cuptor. De altfel, qi cu ea deschisd era la fel. ln camere nu se aflau decAt paturi qi un dulap. Mi-a fost fricl s[-l deschid. De pe coridor ajungeau p6nd la noi zgomote bizare. Mi-era team[ sI ies. In cele din urmi totuqi, am ieqit sd caut baia. Prin fereastra de pe coridor am zdrit rufe intinse la uscat, blocuri comuniste, qoproane, gherete gi un cal alb care pdqtea. La baie, femeia de serviciu a fipat de fric[

tanBefi@inc6rnirmai cu greutate puteai si stai in fund pe pat.

tati ca niEie c*oBumffi6iiatidroqie. Nu mai puteam. Hotel So-qiq{, iar el, ci nu ne sfltuieEfe, ^{m p5f6nafi, cici ni se p6rea ca tipul vrea s5 ne fraiereascl la bani. A zdmbit, de parci ar fi vrut sE spun[: ,,$i-a luat Dumnezeu mdna ,Ce pe voi", insd ne-a ajutat sI ne incircdm bagajele Ei ne-a condus in oraq, unde se crlpa de ziud,. Aluat at6t cit ardta aparatul de taxare Ei la despirfire a promis ci. daci il sunim, vine Ei ne ia. Ah. cum ne-a pierit somnul odati ajunqi pe strada

58

Andrzej Stasiuk
usturoi. Pe l6nsi asta, si o chifld, si un ardei verdqjute, sunat. qi tipul cu ffi-a ---:---+TecutiElienspiiEm. Am Era din nou vioi, taxiul a venit inti:frlEVEFdilFE'noi. L-am intrepoate sI ne ajute. dinamic Ei mullumit cI la ugile nu. uitat A rdspuns c[ S-a bat dacd a dormit. gi nu a comentat a fost delicat hotelului Socim, dar nimic. I-am spus cI trebuie si facem rost de bilete de tren, s[ schimbim bani qi seara sd fim la SLLa toate astea a spus: No problem. Ne-a inc[rcat rucsacurile in portbagaj, capota nu s-a inchis, a legat-o cu ceva qi am pornit-o din loc, l6s6nd in urma noastr[ pentru totdeauna strada Jean Bart 24. Intr-adevdr, pentru el nimic nu era problem. A gdsit casa de schimb cu cel mai bun curs. Inainte de a pleca de la ghigeu, mi-a luat teancul de bancnote, le-a numdrat scrupulos qi abia apoi am plecat. La Orbisull rom6nesc era o coad6 de doud ore. Nu se miEca absolut nimic. Computerul de pe biroul casierifei era intunecat $i mut. Cdnd cineva iqi rezerva un loc, femeia suna la toate gdrile succesive ;i anunta rezervarea. Am vrut sI plecbm. Trenul era peste o jumdtate de or5, ne era indiferent dacd mergeam pe blat sau in
-.----: -!

(]dldtorin d spre,B abadag

spus ci mergem departe Ei facem mult timp, iar noi nu avem nimic de mdncare qi de bdut. Coada la chi6qsul din gari era cam jumltate din cea de la bilete, dar el a intrat pur Ei simplu in cutia de sticli qi ne-a intrebat pe geam cAte beri vrem, c6td apd minerall gi cu ce si fie sendvigurile, timp in care o inghesuia qi o sdruta pe t6nira vinzdtoare cu boneti alb5. Chiar aga
s-a

int6mplat, pe cuvAntul meu. Fata a luat banii, i-a restul, iar noi am ajuns pe peron la timp c6t s6 ne desplrfim gi sd ne strAngem mdna. Ah, gi pentru I toate astea tipul ne-a luat exact atdt cdt ii indicase I aparatul de taxare. '
,Cat
1

locomotivd, numai sI plecim odat[ din caniculara Suceav6. Taximetristul nostru a spus totuqi in rom6neEte ceva de geru4;pokaZEi s-a postat pur qi simplu disiurs mutlimii. zece fala cozii. minute mai tdrziu, goneam prin oraE cu buzunarele pline de bilete mici.*antice, d]n ea?Ton rnai6fi veidei.

linaffiic

to[i. Dacia rogie lua curbele ca o maqini de pompieri. Noul nostru prieten conducea cu o singurd m6nd, cu cea de a doua cluta muzicd la radio. La Gara de Nord am ajuns cu cinci minute inainte de plecarea trenului. Am vrut sd alergdm la tren, ins[ tipul ne-a
I
2

mai aduc aminte de nimic concret din cdlitoria asta, asa cI mi vdd nevoit si pldsmuiesc din nou totul. Stau acum in ploaie, sub un cer de ianuarie care se rupe in doui, printre Euvoaie de noroi, inconjurat de un intuneric sonor. Tipul corpolent din compartiment se lalise pe un loc Ei jum[tate qi nu i-am pllcut deloc. ^{vea in jur de Eaizeci de ani, era gras qi cu siguran{I i:i amintea de timpuri mai bune c6nd domnea ordinea gi cAnd nici o gloatd de strlini nu h5l[duia liber 5i nestingherit, bdnd in trenuri bere ursus. in orice caz, asta tr[da expresia chipului s[u. Acum trebuie sa-mi aduc aminte de toate astea, s[ plismuiesc din oou costumul lui cenuEiu gi cimaEa bordo pe care Ei-a scos-o inain te jlq yatg-rqArpel gi prosopul albastru pe care qi l-aragdfat dupd git. S-a dus la toalet[ in maioul alb, iar brafele ii erau grase, greoaie gi spAne.
-{qadar, trebuie s[ reinventeztoatd cdlltoria, fiindc[ ceva trebuie s[ se fi int6mplat in toatl ziua aia lungl pdnd seara cdnd am ajuns la Cluj, unde ploua aqa cum plou[ qi azi. Trebuie sd reinventez tolul, deoarece zilele nu pot trece in neant umplute numai de peisaj, ,le materia imobil6, invariabili, care, in cele dirrurmi,
61

@ffii

^ Cdmpulung N{gt

Mergeam, agadar,spre sud-vest: QgIa tlumorului,

Agglga&-ygQi polonezd de stat (n.tr.)

t{abdare (pol..

c5i6&i-affiIi)-

60

Andrzej Stasiuk
ne scuturi din trupul nostru, ne aruncd la fel ca pe toate aceste incidente merunte, aceste chipuri gi existenfe la fel de efemere ca privirea. in or{ce caz,

Cdldtorind spre

"B

abadag

b[rbatul acela in vdrsti s-a intors qi a alipit, degi speraser[m cd se spalS inainte de a coboii din tren, nu inainte de a se culca. Probabil scopul unei c[lltorii este acela de a salva faptele, de a le susfine strilucirea firav6, unici. La Cluj ploua. in fala pizzeriei din gar6, b5iefi in haine de piele iEi vedeau de treburi, iar fete chibitau. Totul se petrecea la fel ca in toati lumea. in cele'din urm[, doi l-au apucat pe unul de brafe Ei l-au tras undeva in intunerie Gara din Clui - din nou o multlme de oameni, o semiobscuritate gdlbuie. miros -: de trupuri qi ligiri. Trebuia sd viz6m biletele pentru a doua zi. Un pugti ne privea din mullime. $i-a dat seama c[ nu suntem de prin partea locului Ei cI stdm ca vileii, neEtiind prea bine incotro s-o apucdm. Ne-a luat cartonaEele acelea antice, gi, cinci minute mai tdrziu, toate astea fineau de trecut. Ne-a spus: ,,Drum bun" gi a dispdrut printre oameni ca un inger pdzitor in adidagi scdlciafi.
i. Sina

strada Gheorghe Doja -, beam cafea, qi, vreo dou[ ore mai tdrziu, aveam sI zlresc de la fereastra trenu)ui pustiul inverzit al Transilvaniei, pe unde, cu cinci isute de ani in urm6, mdrqiluiserl detaEamentele lui , de ldrani. Aqa fusese. In compartiment cdl[torea un laponez priceput la costume populare femeieqti, cu Gue - dupl cum susfinea T. - se primenea apoi in tala oglinzii acasi la el, in Tokio sau Kyoto.

Ghidul

luiii

ndu

ti incercam
I;i

s5-mi imaginez detaEamentele c[lare, in ritmul ridicdturilor. Incer-

niqte puncte intunecate qi mobile la linia orizontului,

care apar qi dispar mereu

cam sd-mi imaginez acel funebru carnaval al calicilor.

tur tabl[. Ar6ta la fel cu

avea

in cartierul ti din t ca era mal mare. La micul dejun am mdncat, ca de obicei, ciorbd
ardei. Undeva nu deDarte

strdblteau pdm6nturile pentru prima Ei ultima oarl ca oameni liberi. In haine de nobili qi cu armele acestora luate ca prad6, pe caii asupritorilor, trag la por[ile Cluiului Si ale limisoarei, pentru ca in soarele ie iulie sa sufeE um#Cincizeci de mii decapitali, sp6nzurafi, expuEi pdsirilor de pradd qi arunq cafi cdinilor. Atrag corbii din Carpa{i, din C6mpia [Panonic5, din Moldova qi Valahia. Canicula grdbeqteJ descompunerea Ei Eterge urmele. Niciodatl nu rdmdne nimic dupl revoltele siracilot. Se zice cd Doia a fost
ars oe un
I putin a$a afirm6 Sdndor Petdji. _ AEadar, mergeam cu trenul, priveam pe fereastrd 5i imi imaginam armata jerpelitd qi extaticl a vicarilor, ciobanilor qi lSranilor care incearci fie gi pentru o clipd si aspire la soarta stbpdnilor lor, adicl sb dispund de propria libertate, de averile altora gi de putere.

rtiseri apoi ce mai rdmlsese qi ag5faserd resturile file Budei LAlbei Iuliisi OradelCapul
nilor". Chiar si atunciE \-:. oe cateva intr-o c6iciumd de pe
o armatd

zeq oe mll, lar

Cu cAteva luni in urmi, clutasem morm6ntul lui latuU Szetal in nuco ntrebasem pe ici, pe colo,
I Liderul unei sdngeroase revolte fdrdneqti din Galifia, care au participat gi polonezi stabilili in Bucovina.

turcilor. $edeam

(n.red.)'e

in

1846, la

6)

Andrzej Stasiuk
se o pornesc spre capitul lumii. Unii spuneau cd se afl5la Clit, altii cd e chiar la granila cu {Jcraina, in Vicgani. 1 I-am crezut gi pe unii, qi pe alfii. Am inceput chiar ffisi cred cd austriecii procedaseri cu el aproape la fel grofii maghiari cu Doja, adicd ii sfdrtecaserl aminmfca iltirea dupd disparifie, amintire care ar fi putut oricdnd si se dovedeascd o ameninlare. La urma urmelor dupd cum a afirmat Ludwik Dgbickil -, ,,I[sa impresia c[ este un mistic qi un sectant in haine grosolane de pdnzd". Dintre toate posibilele locuri de inmorm6ntare, cel mai mult mi-a plScut Vicsaniul, cu toate c[ era absolut improbabil: pierdut printre c6mpuri. departe de lume qi lipsit de viaf5. Mai departe pur gi simplu nu mai era nimic, nu era nimic niclieri. Imensitatea plmdntului despldurit, pe care totuqi, pe alocuri, il mai cultiva cAte cineva, era intr-o zdrobitoare contradicfie cu acest sdtuc unde nu am v[zut nici o ma;ind cu excepfia unei biciclete. Automobilul nostru reprezenta in acest spaliu o aparifie oribil6, aproape o insult6. Vedeam doar o frdnturi din podiEul care se intinde intrg-!'ddduli Ei Suceava, unde, printre cdmpuri neffiEcau atelaje mirunte trase de cai. Plmdntul negru, proaspilt arat, se contopea dintr-odat[ cu cerul, gi figurile astea mici, cdlufii costelivi, str[vezii, erau aproape inobservabili din pricina propriei nimicnicii. P[rea c5, atunci cdnd se ridicd in picioare sau cAnd se

Cdldtorind spre Babadag

Satul mirosea a bilegar qi a primdvar[. in spatele cardurilor infloreau livezile. Cooperativa iqi avea :ediul intr-o cl5dire din c[rdmidd roEie. Un 1[ran mbrlcat in negru ne-a spus cI au acolo bere. Am gasit-o in gospodlria de alSturi pe fata care avea ;heile. Ne-a deschis. Am intrebat de Szelq" despre :aptul ci se spune ca fsG''Tngropit unaeua pe aici, jar nu qtia nimic, probabil cd nu-i^cunoEtea nici :ricar numele. desi era polonqzd. Induntru erau

cIci aveam nevoie de un pretext

;;;";;;;
i

)i plin neputinta figurinelor desprinse din staulul de il Crdciun.

1 Publicist polonez, care a lisat un cunoscut portret psihologic al lui Jakub Szela. (n.red.)

,4

cineva a$ezase

jucirii de copii, pentru

a gusta din

aranjat niEte" decoruri de film. In interior, perefii erau de un verde cenugiu. Pe jos se aflau cutii de lemn - ca acelea in care se transportau odinioard siioanele de sticld cu api gazoasd, doar c[ erau pline ;u sticle de vin de un litru jumate. Dou[ feluri de bere, doui feluri de figlri qi scrumiere pline de chiEIoace ca dupl o petrecere. La toate acestea se ad6ugau afiqe de propagand[ pe perefi gi o fereastr[ care d[dea in curte, unde migunau nestingherit porcuEori roz - asta era tot. Cele cdteva lucruri, scule haos nemaipomenit' =.i m6rfuri formau totugi un pe la jumbtatea abandonate fi fost Toate pdreau si in acest loc, aici, chiar cum pirdsite, ca acrivitltii, Ei s-ar fi epuizat energia lumii. Am bdut c6te o bere. Fata era tdcutd, ins[ in cele din urmd a spus cI o s[ ne conduc6 la vechiul cimitir din afara satului 9i poate ci o sd-l glsim acolo. Dar acolo nu erau decdt boschete cu spini qi nici urmd de epitafuri, pietre funerare, cruci sau orice altceva care sd fi fost o mdrturie a morfilor de pAn[ atunci. M-am gdndit cI totuEi ar fi fost plcat sd fie ingropat tocmai aici gi intr-o zi sd invie din morfi. Nu-fi trebuie o imaginafie prea bogat[ pentru a-l vedea cum intrl in cooperativd, al c[rei interior nu-i trezeEte uimire, deoarece nem$carea, tristefea Ei abandonarea nu se schimbd nici in timp, nici in spafiu. La fel trebuie s[ fi fost qi ko in anul ,"

$i

d.roffilZ.a"

ae parcd cineva ar

"argly-r "utgrl

61

65

Andrzej Stasiuk
1846, pe 20 februarie. Cdmpurile erau acoperite de zdpadi, afard era ger, induntru domnea semiobscuritatea qi se ridica in aer duhoarea trupurilor murdare, incilzite. ,,Mergefi, b6iefi, la treab[, dar repede. fiindcl timpul trece." Purta haina sa neagrd de postav, in mAn[ finea sabia cuceritl la Bogusze, clJ care lovea in p6m6nt ca Ei cum ar fi fost o c0rj6. In curtea

Cdldtorind spre Babadag

Priveam spre Moldova ;i mI intrebam al cui sdnge ar fi vrut s5-l verse astizi^cu al cui sAnge ar fi vrut sd gi-l amestece

conacului, zdpada se imbiba de sdnge. in aer se simfea vodca din butoaiele zdrobite. Austriecii il f5cuseri regele ![ranilor doar pentru dou[zeci Ei patru de ore, gi ziua se apropia incet de sf6rEit. ,,Merge!i, bdiefi, la treabi, fiindcd timpul trece." Singele blestemat al stdp6nilor era inghilit de zdpadd, el finea in mdni o sabie cuceritd, l5ranii zornliau in buzunare ducafii, dar nici semiobscut'itatea, nici duhoarea nu se imprdgtiau c6tuqi de pufin. Starostele Breinl ii spusese la Tarn6w: ,,Arhiducele Ferdinand este primul, iar tu al doilea plenipotenliarin Galilia". Unii sustrin ci plinuia si se insoare cu Zosia
de zece ani
stere

pe al s5u. In cooperativ[ roiau greoi qi raft tronau dou[ dintre cele mai ieftine sortimente de figiri. Prin preajml nu se afla nici un boier, dar aerul in interior avea acelagi gust sufocant al sdrdciei. Md gdndeam: ,$tai aici ulsus sau silva si nu ai cui sd-i saiila s:
lenes muEte. Pe

aicui.Potlcel mult i5 mergi la Suceiffic6 unNbd

LN

iru, tot aqa crim, bu doui sute de ani in urm5, gi ;eldlalt distrusese primele maqini industriale ma{i. in Pofi deveni altg[g:a.urin @mai
:rmplul aied

, sd

devalizezi bancomatul albas-

la ln renETfriIE posibil s[ nu fltlezut in propriile sale forfe, e posibil ca proiectul unei noi lumi sI nu fi constat decdt in reiterarea gesturilor nobiliare intr-o
mdntul

-triafa lui. &ggf,&Lsste_g ideg impalpabi!4*.gpre se $nvarte in aer. p6ntru ca, din cdnd in c6nd, si se matefializeze.pe. icj, pe colo. S@ 'Jterea st decltnul repre renrezinlS ceva crrncref si _cu crr zii-EJe va co n cre i Tiie_r_g"a_S1--qgs[nul gl11nlI aga vor rdm6ne. Toate comorile lumii par
ne

t pet@fa

cd intri

in corpul

rcr n-al mar gi

realitate abstract5 qi goa15, care nu mai opunea deja nici o rezistenti. AEadar, s-ar fi putut scula din morfi Ei ar fi putur intra in cooperativ3-din satul Viqani, $i totul ar fi cooPefost ca Ei cum nici n-ffidci rativa nu se deosebea prin nimic de cdrciuma evreu*lui Semek. Ar fi putut, un secol ;i jumitate mai #t6rziu, s[ ia totul de la capIt, de data asta flr6 binellcuvAntarea austriecilor. La asta md g6ndeam, stdnd fun soarele dupd-amiezii. Strdbdtusem c0teva sute de

la peritub,sat i.Tffii .jideau tArcoale idei socialiste, dar nu aveam entudasm revolulionar nici cAt negru sub unghie. Un
:aargtr_q-a-Eurcpei.

reald a riului ::deplrtat qi omnipotent, care nu va permite nicioiatd ca cei din urmd s5 fie cei dintAi". Aqa m-am adresal5piritului lui la

Ja

ometru mai incolo, pe c6mpul pustiu, pe marginea

irumului, stltea un bdrbat qi citea unziar. CAt vedeai :u ochii nu era nimic, iar el Ei-a ridicat pentru o clipd
?enonaj legendar, erou al migcirii ludite de la inceputul secolului u \IXJea, din Anglia, indreptate impotriva mecanizdrii muncii. Se ;r^:re cd ar fi distrus, in 1.779, doud rdzboaie de 1esut. (n.red.) o,/

-Tilometri qi eram indreptlfit sI am

g6nduri.
66

asemenea

in plus. venisem din locurile lui de baqtinl.

Andrzej Stasiuk privirea cdtre maqina noastre Ei s-a intors imediat la lectur5. Mergeam inspre sud, in satul Clit, pentru a vedea urmitorul presupus loc de inmormAntare. $i chiar se potrivea, cdci Clit se afla la c0fiva kilometri de Solca, unde il trimiseseri pdni la urmd austriecii. La intersecfia de dup5 RId[ufi stltea un polifist rom6n. Pur qi simplu stitea in mijlocul intersecfiei. La vederea maqinii noastre s-a intors demonstrativ. privind undeva in dep[rtare. Pirea un gest de simpatie. Se ficea ci nu ne vede, deoarece reprezentam o provocare evidenti. Era clar cI nu dorea sd ne opreasc[, deqi aproape cu siguranfd ar fi trebuit. La Clit se vorbea o limb[ ciudat6. SemIna cu ucraineana, dar infelegeam fiecare al cincilea cuv0nt. Am intrebat-o pe o femeie cu basma dacd era sat ucrainean. ,,Noi suntem r,4U*:_q rlspuns. Am intrealcr sau in imprejurimi a auzit despre un asemenea nume. A cldtinat din cap qi apoi a zis ci ne conduce la cel mai bltrdn om din sat. Drumul era uscat si ordfos. Casele de lemn aveau pere[verzi Ei obloane albe. Dififfiiii]ffi-ori1i se sitil e qi roz. Undeva in d ep [rt are s trilu ce a 6-g-1ffi th-i aZffi3dEte le merge au intr-acolo absolut de capul lor. Din umbrd Ei praf a iegit un bdrbat in haine de doc decolorate. Nu arita deloc at6t de bdtrdn. A stat mult pe g6nduri, a repetat numele qi apoi a inceput s[ ne descoase cine e acest Szela: ,,E vreun fel de bat'kol de-al vostru?" ,,Cam a$a ceva", i-am rispuns noi evaziv. in cele din $:urme s-a dat bltut Ei a spus cd este aici cineva, nu chiar ;, aEa de bdtrdn de fapt, dar umblat prin lume, nu de #UgllSeiLt-arss,sedin*Ggmggl!! Ei poate ne ajut[ el iUmva-Aatrdnul l-a strigat dft^tdreiuma-cle-ta mar$inea drumului. Bdrbatul sI tot fi avut vreo patruzeci de ani qi era imbrdcat intr-o salopetd cu inscripfia
1Tati, pirinte (ucr.) (n.red.) 68

Cdldtorind spre Babadag

Fsso". P. a spus cI Esso este aproape Shell, qi cI poate suntem pe-aproape. Am discutat in rusi, :. cra i n e a n d. germ an d $i poloqLdzrnreziilrarc[- tot ,c pot ei iETacE pentiu noi este s[ ne arate unde se { rfla cimitirul. Ne-au condus, ne-au urat succes, drum I*tm. sdndtate qi ne-au l6sat in r[coarea copacilor ,imitirului. BitrAnul cobora dealul incet gi cu grij[. Cel mai tdndr il susfinea din cdnd in cdnd de braf. \imeni nu-i obligase sI vind cu noi pdnd aici. Ar fi putut se ne arate colina de departe, dar in aceastd ?arte a lumii clutarea morm6ntului cuiva este o teabl cu mult mai serioasi dec6t turismul obiqnuit, fi oamenii manifestd faf6 de asta respect. Se pare c[, ntrAnd in cimitirul 1or, le deveniserdm oaspeti. Da. $i la Clit ar fi putut fi inmormdntat. De pe ;olind, in f a [a oglrilo1- lti .pe inlip-9^g.q_.priv*qti9"te"fl -.uqei -a riserici ortodox? albe cu cupoia si unei biserici

-affi-rcuffie. UsatutlffffifelSlqaizsw&era j
;iruat printrdlaTme-atat doar ci acolo vdile erau strdmte, iar culmile, impddurite. Aici totul era golaq. i arat sau acoperit de iarbd. Canicula albastrd se intin- i
,Jea de-a

mai i
de
f

rur'k_o_gf.y_9s!-ru,

lungul

orizontffid

*,,,J

$i nici n-avea cum sd fie vreuna, cdci, in timpul Slltoriei. istoria se preschimbd neincetat in legendd.I-n mod c-lai suru prea multe evenimente intr-un spaliu mult prea intins. Mai mult decAt atdt, nici nu :xist[ cineva care s[-Ei aduci aminte de toate astea, Car6mite sI le Ei agtearni pe hdrtie. Nu pofi acorda atenfie unor evenimente despre care nu se qtie de unde vin Ei ale clror scop Ei sens rdmAn pdnS la cap[t neclare. Nimeni nu pune cap la cap aceste frdnturi, nimeni nu trese o poveste cu final. Abandonul este esenla acestor meleaguri. Istoria, evenimentele, con:ecinfa, gAndul Ei planul se estompeazd, rdnd pe rAnd il peisaj, transform0ndu-se in ceva mult mai vechi qi
69

Andrzej Stasiuk

mai m[ref decdt toate eforturile la un loc. Timpul face faf[ memoribi. Nu-!i poti aduce aminte de nimic
spiritul istoriei pare aici pe cdt de jalnic[, pe atdt de pre{ioas[, ca un roman cu pretenfii. Paroxismul qi plictisul st5p0nesc deopotriv[ aceste locuri - tocmai de aceea sunt ele atdt de umane. ,,Fste bat'ko al vostru?" ,,De ce nu?" m-am gdndit. Intr-un anumit sens, Ei al nostru, qi al vostru. La urma urmelor, s-a fur el_dgfigl-t_dg schi.qrbare radicali a prointrUBal. rpfiului destin, pare Ia fel de brusc s:a- tfaflsfdrmat in
cu exactitate, deoarece faptele nu se aranjeazd dupd legea caazei Ei efectului. Lunga narafiune despre

DESCRIEREA CALATORIEI DIN ESTUL UNGARIEI

pAxA iN ucneme
c6nd mergeam de la Nagykdll6la Mdt6szalka. Intregul tren era format dintr-un singur vagon. Colac peste pttpdzd,, mai era qi accelerat, cu locuri rezervate. Femeia corpolent[ de la casa de bilete zdmbea, qi se ficu comodl in scaun, pentru a ne explica ideea rezervirii.

Nq pot uita cerul acela la apus din ziua

Biletele de tren ungureEti sunt frumoase. Te poart[ cu gdndul la niEte bancnote mici. Tinerii ligani din trenul c[tre Szerencs le desflEurau in ordine, le adunau intr-un pachet ca de clrfi de joc qi le aranjau sub form[ de evantai. Purtau in urechi cercei de aur dar asta se intAmplase cu dou[ zile in urmi. Acum, dinspre apus, cerul etala un penaj purpuriu. Palma roEie de foc at6rna deasupra Eesului, iar in vale, printre lanurile de porumb qi livezi, se fesea deja crepusculul alblstrui. Beam aszfil direct din sticli qi mergeam cu spatele la direcfia de mers, aqa ci acel apus, acel sdnge strllucitor revlrsat continua sE ne inc6nte ochii, qi vedeam cum amurgul iese treptat din pim6nt, se ridicd tot mai mult, se face tot mai
iVin faimos, dulce, din regiunea Tokaj (n.red.)
7T

Andrzej Stasiuk
se sting[ de tot, luminile. iar in Nu trecuse mai mult de o jumbtate de ori Ei noi deja incepuserim si ne aducem aminte de Nagyk5ll6: de lumina fierbinte a dup[-amiezii, cdnd mergeam in centru printre casele galbene. Am dat peste o biserici uriaE6. Pe banca din fafa intrlrii Eedeau muzicanfi. Unul dintre ei a ridicat in aer trombonul str[lucitor qi ne-a salutat. Am intrat in vestibul, fiindcb doream sd vdd in sfdrEit o biserici ungureascd, dar induntru era puhoi de lume, in fa!6 stdtea o pereche de miri, iar in altar am zirit preotul. FSrE org5, fdr[ feloane, numai Cuv6ntul in forma sa pur[, a$a cum era la inceput Ei ar trebui si fie la urma urmelor, in locul tuturor acelor minundlii create de m0na omului pentruincantarea sufletului omenesc. Apoi cortegiul a ieEit fIrI grabi din biseric5, foarte ceremonios, iar cei trei muzicanli care aqteptau afard in clm6qi albe - trombonistul, acordeonistul, chitaristul - ardtau cu totul imponderabili, oarecum detaEali, aproape catolici, dar prinseri a cdnta ceva lent, Ei mullimea, ca o procesiune, o porni in direcfia piefei.

C)dldtorind spre Babadag

armonia unui concubinaj, iar uneori chiar a unui mariaj legal. Dar nici urmd de a$a ceva. Piata nu era pustie. Era un scuar umbros Ei rdcoros. in tala intr[riiin spital, cdfiva nebuni in halate fumau. Domnea mai deo atmosferd de sanatoriu, qi imaginafia sclpatl -urab[ din frdu se putea odihni.
Aqadar, beam aszti qi mergeam spre rlsirit. De tapt, fugeam de Occident, de cumplita Budapestd, unde, in spelunca de cea mai joasl spet[, dar ultraelegant6, de pe utca R6k6czi, un pihirel de krirtel costa de trei ori mai mult decAt in Nagyk6ll6, iar o cafea chiar Ei mai mult. Fugeam de ploaie, fiindci deasupra Dun[rii, a dealului Gell6rt, deasupra podurilor, deasupra intregului oraE se ingrdm[deau nori uriaqi. Dar era20 august, slrb[toarea Sf0ntului $tefan, Ei, in pofida ploii, paraEutiqti sdreau din legendarele AN-242, lasdnd in urma lor panglici de fum in culorile nafionale: verde, roqu gi alb. In jurul Parlamentului stetea de veghe polifia, pentru ca populafia si nu vin6 prea aproape. Rafale de ploaie cldeau vertiginos asupra limuzinelor, deoarece natura e democratd. Pe Zoltdn utca, ldngd piafi, a trebuit s5 fugim vbzind cu ochii, fiindci pe toati l[fimea trotuarului se ndpusteau weo sinci sute de rolleri. Iqi ridicaser[ m6inile gi scandau ceva. Aritau ca un trib str[in care pornegte la atac. -AEa va arlta oraEul", a spus M. ,,Ca s[ supravieguieqti, va trebui sd aderi la ceva aseminbtor. Ca alt[dati. Cei singuri n-au nici o gansi." ,,Poate doar daci e cineva ca Snake din Evadare din New York"3, i'am
I JuicI ungureascf, de pere (n.red.) : Avioane de dimensiuni medii de produclie sovietici, populare in anii 1960-1970 (n.red.) : Snake Plissken, eroul filmului f antastic Evadare din New York, rev :e;te, dovedind resurse remarcabile, sE scape dintr'un Manhattan colmaresc. (n.red.)

rece, pentru ca,

in cele din urmd, s[

vagonul roEu sd se aprindd

Veniser[m la Nagyk6ll6 deoarece - conform ghi- ,,la capitul lungii piefe, fantomatic de pustii", ar fi trebuit s[ existe un spital de psihiatrie. Am creztt cd ar fi putut fi o metafor[ materializatd, metafora estului Europei. Imaginafia desena tabloul unui intins maidan pr[fos, inconjurat de case pdrdginite. Din c6nd in c6nd, prin pia![ trec detaqamente in cele mai felurite uniforme, dar niciodat6 nu r5mAn mai mult dec6t le trebuie ca sd violeze sau si jefuiasc[. Apoi pleaci, iar praful incblzit al qesului ii acoperd imediat pe cElbrefi. De la ferestrele spitalului, nebunii privesc in urma lor qi t6njesc dupi ei, deoarece in pdrfile acestea rbsiritene puterea, violenfa gi nebunia au convieluit dintotdeauna in
dului
1)

7)

Andrzej Stasiuk
rbspuns eu. Totul era blocat qi nimic numai circula.

Cdldtorind spre Babadag

ln
qi

fosta Austro-Ungarie mai avusese puterea sI facl un

sirenele, zbierau claxoanele, strdlucirea oraEului se dubla gi chiar se tripla, qi, incetul cu incetul, noi inqine am devenit niEte fantome, pierzAndu-ne increderea in propria existenf6. Pe Doh6ny utca, vizavi de Marea Sinagog5, am regisit c6rciuma mic[ in care, in urmd cu un an, un producdtor de film din Israel imi povestise cum un leu i-a m6ncat m6na propriului dresor gi filmul s-a dus pe apa sAmbetei, cdci nimeni intreg la minte n-ar biga banii intr-o comedie cu un leu mAncltor de oameni in rolul prinprpal. De data asta insd, nu am gdsit nici un loc liber. Induntru, intre perelii tapeta{i cu ziare de pe vremea lui Franz Jozef, era a$a o inghesuiali, inc6t mamele trebuiau s[-gi fin[ copiii in bra1e, iar aceEtia adormeau de la fumul de ligard qi de la fierbinleala respiratiilor. Barmanifa obosit[ qi-a dat seama din ochii mei ce doream qi mi-a servit peste capetele clien{ilor dou[ pahare de kdrte qi dou[ cafele. Ne-am a$ezat afard, sub o umbreld giurit[. Ploaia ne intra in ceEti ;i pahare, apoi, cdnd'deja ajunseserlm la capitul strlzii R6k6czi, la gard, am vdzut pe treptele ei o mare mulfime de oameni. Se adunaserd acolo bignifari qi taximetrfti, prostituate qi lucr[tori de la clile ferate. qmecheri Ei v6nzdtori, intr-un cuvAnt, se adunaser[ to[i, qi tofi priveau undeva in depdrtare, in abisul nopfii. AEa cd ne-am intors Ei noi. Pe cerul intunecat Ei greoi de deasupra Dunlrii explodau mii de sc0ntei purpurii, sute de punctulefe roqii gi miriade de stelufe aurii. Ecourile exploziei, in[bqite de ploaia toren[iall qi de distanfi, ajungeau pAni la noi cu intirziere, iar spectacolul devenea astfel de doud ori mai ireal. Verde-pal qi galben, turcoaz Ei violet, albastru qi argintiu, smaraldul Ei cristalul - bijuteriile fictive gi momentane se stingeau imediat in ploaie, f5r[ si Iumineze cAtugi de pufin intunericul. Era de parci
74

in pantofi ne blltea apa. fipau

stafie, doi negri discutau

in ungureqte. In buzunare

ultim efort, pentru a da de dincolo de mormdnt un :emn. Noaptea umedd amintea de o sal6 de bal nebun6, plin[ de oglinzi negre, strllucitoare, de candelabre fantomatice, de lSmpi iluzorii qi sfegnice. Turci pe strdzi iEi fluturau culitele lungi, retezdnd carnea pentru chebap, un neamf r[t[cit at vahza pe roli
mormdia pe sub nas scheisse, scheissel ,in pasajul subteran, infiEurat[ intr-o pilot[, dormea o pereche de ngani. Ldng5 capul birbatului zilceao plldrie neagr6, iar pufin mai incolo, frumos aranjat, un batic inflorat. Ne-am urcat in trenul de Nyiregyhdza, fiindcd era cel mai estic punct posibil qi fiindcd aveam sd mergem toati noaptea, p6n[ dimineafa. Doar trebuia gi noi si dormim undeva. Da. Spre sud qi spre ris[rit - planul

nostru r6m[sese neschimbat. Undeva pe l6ngd Hat-

van a aplrut controlorul. Am incelcat s5-i explic c[ nu avem bilete. Avea doi metri in6lfime, zdmbea necontenit qi repeta kein problem2. Apoi, cu ajutorul unei foi

de hdrtie gi al unui pix, ne-a explicat sI ne vedem linigtili de drum, cd el va reveni dup[ o vreme, poate la Fiizesabony, poate la Tiszafiired, Ei abia atunci ne va vinde bilete, ca s[ fie mai ieftine. Apoi dispdru ;i reveni dupi weo jum[tate de or[, cu o minl de om care-Ei cerea iertare, cd totuEi ar trebui s5 pl5tim acum, fiindc5 undeva in tren se afld cineva mai important decAt el Ei poate fi supracontrol. Ne-a completat chitante cu o frumoasi caligrafie buclat[. Din nou aveam cu noi niEte asai gi nu aveam tirbuqon. La vederea gdtului lung al sticlei, controlorul a ridicat neputincios din umeri, dar o clip6 mai tdrziu a dispdrut iar, intorcdndu-se cu un instrument ciudat de inchis comparti-

mentele Ei de compostat biletele. Am incercat, ins[ unealta s-a dovedit prea scurt6, Ei dopul a rdmas blocat pe la jumdtatea g0tului. Pe chipul conductorului
:La naiba, la naiba (germ.) (n.red.)
:

Nici o problemh (germ.) (n.tr.)

75

Andrze! Stasiuk

Cdldtorind spre Babadag

trenului qi, atingAndu-mi rucsacul, mi-a explicat cd uenul va fi roqu, apoi, cu ajutorul unui deget indoit, mi-a dat de inleles ci va avea doar un singur vagon. Duhnea a vin, a bere gi tutun. $i-a luat bicicleta gi a dispdrut cine qtie unde, dar s-a intors dupl vreo doul ore ca sI se asigure cd ne-am urcat unde trebuia, flindcd trenul rogu fusese deja tras la linie. La fel s-a int6mplat Ei la Gdnc, unde, in mijlocul nopfii, un figan cu cercel de aur ne-a condus pe strldule intunecate printre livezi qi cdini care ldtrau, ne-a condus c0liva kilometri, deoarece nu putea sd infeleagb ce anume il intrebam, iar noi mergeam in urma }ui, pentru ca, in cele din urm5, si ne trezim intr-o rrAEmd zgomotoas[, unde stltea la o masi un tip, singurul din zonilcare o rupeain englezd,. $i abia el ne-a spus cd pensiunea din localitate nu este deschisS, c[ci proprietlreasa murise in urmi cu trei zile. ,,Dar nu e nimic", a adlugat el, ne-a b[gat in lada lui, Ei am Eonit cu suta la ord pe ni;te serpentine in ad6ncul dealurilor Zempl6n. LJneori, in deplrtare gi in vale sclipeau lumini metalice pe partea slovac5, qi deasupra localitdfii Vel'ka Ida plutea strilucirea cadareric[ a zonei industriale. Dar aici, pe drumul spre Telkibdnya, nu era nimic in afara perefilor verzi ai pddurii de molid. G6bor ne-a dus la un hotel aflat undeva in munfi.
Da. in Telkib6nya nu exista absolut nimic in afara care se afla in acelaEi loc de sute de ani. Case 'atului mari, intinse pe orizontal5, se ascundeau in umbra

netbrmuritl dezamdgire. A dispdrut din nou, $i-i atJzeam ecoul pa$ilor lungi pe coridorul pustiu. A revenit dup[ cdteva minute, cu chipul luminat, $i m-a tras de mdnec6. M-am gdndit cd finea qi el mor{iq s[ bea din acel tokaj qi m-a cam apucat jalea, fiindcd sticla era doar de jumdtate de litru. Vorbea cu
s-a a$ternut o

insuflefire, conducdndu-m[ spre toaletS, qi acolo mi-a ardtat triumf5tor leava de la suportul de hdrtie igienic5: sub{ire, lungd gi puternicd. Am impins dopul in sticl6. Am risuflat uturat ;i i-am intins sticla. ,,Bea, frate", i-am spus in polon6. S-a incordat oficial qi mi-a ardtat cu seriozitate uniforma, Eapca, toate atributele datoriei sale, apoi m-a bbtut u$or pe um[r Ei a spus ceva ce trebuie s[ fi insemnat ,,sbndtate". S-a ivit din nou in zori. Era adormit Ei repeta: ,,Nyiregyhdza. Nyiregyh6za". A verificat daci n-am uitat nimic, apoi
ne-a

flcut semn cu mdna

de la fereastrS.

Aqa era peste tot. Aqa a fost Ei la Hidasn6meti, la gara de grani!5 aflat5 la o deplrtare de jumltate de ori de Ko5ice, unde am cobordt pe peronul incdlzit, iar soarele aluneca spre apus ca un cap de cocoE retezat,trdgdnd dupd sine o ddrd de lumind roEiatici. CAt vedeai cu ochii nu era nimic imprejur. $inele negre ale cdii ferate dispbreau in nem[rginirea c6mpurilor uscate qi arse de soare, iar vAntul sufla cu putere. In jurul clddirii gdrii se vdnzoleau grdniceri in uniforme slovace qi ungureqti. AEa trebuie si fi ardtat vechile granile de la periferia lumii, adic6 a Europei: pustiu, vAnt qi garnizoane, mereu in aEteptarea a ceva nedefinit, poate a inamicului, iar cdnd acesta nu se face vlzut cu anii, de plictis, te impuqti in cap. Tocmai iqi fdcuse aparilia un blrbat pe o biciclet[ ruginitl de bdtrdnefe, iar eu gtiam deocamdat5 un singur cuvdnt in maghiard - numele or5gelului Gdnc -, aga ci il repetam incontinuu, iar el, in cele din urm6, s-a ghemuit qi mi-a scris cu degetul pe nisip ora de plecare a

pomilor fructiferi. Galbenul sulfuros al perefilor, maroul intunecat al dantelSriilor ornamentale, tocurile sculptate ale uqilor, obloanele qi verandele rieluiau intr-o perfect[ simbiozi cu bogdlia grea, baroci, a gr5dinilor. P[rea c[ metafora sedentarismului Ei a inr[dlcinlrii se materializase aici in mod
77

/o

Andrzej Stasiuk
ideal. Nu exista nici m[car o singur[ case noud, dar nici una dintre cele vechi nu trebuia renovatd sau reparat5. Eram singurii strlini, dar nu atrdgeam atenlia niminui. Din stalia satului plecau in timpul zilei patru autobuze. Timpul se topea in lumina soarelui ;i in jurul prdnzului se oprea de tot. La han qedeau de diminealI blrbafi, sorbind f6rb grabl cdnd palinc5. c6nd bere. Barmanul a recunoscut imediat slavul din mine gi, turn6ndu-mi, spunea dobret ;i na zdorovid. Era unul dintre acele locuri unde simti nevoia sI rimAi fird un motiv anume. Pur qi simplu acolo lucrurile sunt fiecare la locul lor, iar oamenii nu ridic6 glasul f[rd s[ fie nevoie qi nici nu fac miqcdri bruqte. Pe versantul de l6ngi sat strilucea alb cimitirul. Prin ferestrele caselor rdzbdtea iz de ceapb pr[j itd. Pe tarabe zdceau mormane de pepeni verzi Ei arde^i. Din pivnifd a iegit o femeie cu o carafl plind cu vin. In cele din urmd ins5. am plecat din Telkib6nya, deoarece nimic nu ddtneazl atdt de mult utopiei ca speranfa in nemurirea ei. Drumul de intoarcere la Gclnc trecea prin p[dure Ei printre lanuri nesfdrEite de floarea-soarelui. $ofebeam. Asculta cu atenfie qi rdspundea in limba lui. La Gonc a oprit in fala Casei Husite, dar pe noi nu ne interesau monumentele. Voiam sd privim femeile b[trdne a$ezate in fafa caselor de pe strada principali. Te duceau cu gdndul la niqte ;op6rle care se

Cdldtorind spre
ea a cobor6t o

"B

abadag

familie. Au privit nesigur in jurul lor,

rul furgonetei albe vorbea neincetat, qi nu p[rea deloc si-i pese cd nu infelegem nimic. $i noi vor-

incdlzeau la soare. Hainele lor negre absorbeau argifa dupd-amiezii, iar ochii priveau lumea imobil gi fbri mirare, deoarece vdzuseri deja totul. Stdteau in grupuri de cAte trei-patru Ei contemplau in liniEte deplin[ scurgerea timpului. Apoi s-a apropiat o Skoda octavia str5lucitoare cu numere slovace si din
2

aduna neincetat ca o clogcl copiii grdmad[, arunc6nd in jur priviri vigilente, cdci - dup[ cum se stie - slovacii gi ungurii nutresc anumite pretenfii reciproce, dar de data asta nu cred cderavorba de istorie, ci doar de intuilie, de instinct, cdci nou-sosilii erau albi qi dolofani ca gogogelele, rotunjori ca nigte colacei bine dospili, imbrlcafi ca niEte turiqti eleganli ;orturi, cioripei albi p6ni la genunchi ;i Elapi -, iar strada principald din Gonc era mai degrab[ smead6, cu pdrul negru, Ei mai curAnd stenicd decdt astenic[, cu toate c[ era cufundatd intr-o siesti liniqtitd. Astfel de lucruri voiam sd vedem, qi nu Casa Husit[ cu ,,parul ei de lemn ciudat care se trage ca un sertar de mas5": dupd cum menliona ghidul. Pe strada principall din Gonc se petreceau lucruri mai interesante decdt cele care trecuseri deja in istorie. Aqa ceva ne tenta, deoarece viafa e mai degrab[ alcltuite din fbrdme ale prezentului care alunec[ in memorie qi, la drept vorbind, numai din asemenea lucruri este alciruitd ;i lumea noastr5. Slovacii au plecat, iar eu am intratintr-un magazin, cdci era 18 august, aniversarea a o sutd qaizeci gi nou5 de ani de la naqterea lui Franz Jozef, Ei am hotir0t s[ o serbez. Cdnd, la intoarcere, m-am a1ezat pe gardul de piatrd din fala magazinului, a apdrut lAng[ mine un trp bdrbos, intr-un balonzaid imbr5cat direct pe pielea goali. FdrI un cuvdnt, a scos de undeva din sdn o cani de tabl[ Ei a intins-o spre mine. Puteam s5-l refuz? Intr-o astfel de z1? In ziua c6nd se niscuse Bdrbatul cel mai Str5lucit? La urma urmelor, cil[toream prin gara lui, iar el la audiente ii primea chiar gi pe cei mai simpli firani, Ei nu fdcea nici o deosebire intre s0rbi slovaci sauintre polonezi qi rom6ni. Am scos aqadar =si sticla de kdrte proaspdt cumpdratl Ei am impirfit cu

:i tatil

I Bine (slovacl) (n.red.) Noroc! (rus.) (n.red.)

A bdut f5r[ si zic[ nimic gi a ficut lemn spre pachetul meu de fig[ri kossuth. I-am dat
semenul meu.
79

78

Andrzej Stasiuk una. S-a apropiat de noi un cetetean qi, in limbajul internafional al semnelor, mi-a explicat cE am de-a face cu un nebun. Mi-am zis cd,in timpul Monarhiei. Ei nebunii igi aveau collforul lor Ei i-am umplut din nou cana de tabl[. Am b6ut in cinstea lui Franz Jozef. I-am spus noului meu tovar5E cd intotdeauna am fost pentru regi gi impdrali, cd acum, in vremurile astea mediocre, imi lipsesc mai mult dec0t oricdnd, deoarece democralia nu satisface necesit5lile estetice Ei nici pe cele mitologice, qi omul se simte acum cam pir[sit. TovariEul meu m[ aprobl zelos giimiintinse iar cana. I-am turnat qi am prins a-i povesti cd ideea democrafiei poart[ in sine o contradicfie fundamental[, deoarece adevdrata putere nu poate fi prin natura ei imanent[, fiindc[ atunci ar sem5na cu cea mai ordinarl anarhie, doar cl lipsitd de toate distracfiile gi pl[cerile anarhiste. Puterea trebuie si vinl din exterior, fiindcl abia atunci o pofi iubi Ei te poti revolta impotriva ei. Igenl, dbdu aprobator din cap noul meu tovar[q. In jurul nostru se strdnse un mic grup, care ne asculta discufia. $i oamenii d6deau din cap, repet6nd igen, igen. Apoi tovard;ul meu mi-a propus sd facem skanderbeg. De dou[ ori a cAgtigat el, de doul ori eu. Mullimea ovafiona gi indemna la lupt6. CAnd totul lui sf6rqit, bdrbafii s-au apropiat de mine qi m-au bitut pe umdr. repet6nd:,,Ft anz J ozef , Franz J ozef" . La sud de Gonc incepea qesul. Cdmpuri nesf6rEite de porumb se intindeau pdni la linia albastrd a orizontului. Marea verde-aurie splla poalele munfilor Zemplln Ei se retrbgea ca un val de aer fierbinte. Pe drumurile dintre lanuri stdteau maEini vechi cu remorcile inclrcate cu prima recoltd. Soarele strdlucea din crucea cerului, Ei umbrele noastre nu erau mai mari dec6t umbra unui cdine l6ng5 picior, Drumurile se uneau, se incruciqau Ei se despbrfeau.
1 Da (magh.) (n.red.)

Cdldtorind spre Babadag

Frivite de sus, ar fi trebuit sd arate ca planEa unui joc gigantic. Nu-i cunoqteam regulile qi ne-am rltdcit. -{dici rdtdceam de la bun inceput, cdci asta a fost premisa cbldtoriei, numai cI de data asta inceDuserlm s5 ne invdrtim in cerc. Pretutindeni bbtea ua vAnt fierbinte, pretutindeni nimic, numai foqnetul uscat al frunzelor care se veqtejeau sub arqil[. Porumbul nu se deosebeqte cu nimic de alt porumb, ba, mai mult, seamdnd cu un labirint. Dupd vreo trei ore am reu$it sd scdplm. Fdcuserim in linie dreapti trei lilometri. in Gdncruszka trotuarele erau violete din ;auza prunelor. Deasupra fructelor roiau puzderie Ce viespi, Ei de jur imprejur nici lipenie de om. Mereeam prin sat, iar din curli nu r[zb[tea nici un sunet' Obloanele erau trase. Numai liganii, in loc de siestS, f,letreceau. La c6rciuma de la marginea drumului, in plin soare, beau bere. O ligancl b6trdn5, care se-

ndna cu Ella Fitzgerald, se strdduia s5-9i conving[ bdrbatul si se ridice Ei s[ se adune la un loc. Stdtea ;prijiniti pe o parte gi vorbea cu o voce care treptat ajunse la granila fipdtului, in timp ce el, ;ezdnd, ii :aspundea liniqtit qi neplsStor, completdndu-qi ;uvlntele cu gesturi lejere ale m6inii drepte. Se vedea ;i repetau scena asta in diverse forme de cine gtie ;dti ani. Femeia b6tea din picior, qi din pdmAnt se ridica praful. Am plecat din sat. Stdlpii de pe marginea drumului erau albaqtri, Ei toli aveau semnul infinitului vopsit in alb. Erau postafi la fiecare cincizeci de metri, se htindeau la distanle egale unul de altul pdn[ la orizont, gi aveam impresia cd sunt o fata morgana, Decetea halucinantb a acelei canicule demente, dar ;dnd, in cele din urm5, ne-a cules de pe drum o furgonetd slovac6, nu au dispdrut deloc. I-am vdzut pe iereastrd, strdlucind in vitez6, pAnS la Vilm5ny, unde am cobordt pentru a cduta printre lanurile de floarea-soarelui gara, care consta pur Ei simplu dintr-un
8I

80

Andrzei Stasiuk peron gi o bucati de pimdnt b[tdtorit, fird nici un iel de tabelS informativd, clddire, semn sau semafor' acolo cdfiva Ei am glsit-o numai fiindci mai erau iarba pdrin intinEi copii doi vreo adunafi, oameni jolit6, resemnafi, cu o sticl5 de ap[ mineral[ pe te1minate qi un rucsac mic. Nu erau nici un acoperiq' nici pic de umbr6, nici un copac, iar inspre apus se intindea un peisaj nesfirqit scdldat in arqila liliachie' Spin[rile lungi qi plate ale dealurilor iEi pierdeau din cauza caldurif contururile clare qi nu se mai puteau distinge decAt turlele ascufite ale bisericilor din Hern6dice, F6j, Garadna, Novajidr6ny Ei Vizsoly, qi, cine Etie, poate c[ aerul dogoritor aducea cu sine phn[ aici, in valea Hornddului, chiar Ei n[lucile oralelor Miskolc Ei Eger. Da, intr-o zi ca aceea se putea intdmpla orice. Budapesta insigi ar fi putut updr"u, plutind deasupra capetelor noastre, qi nu ne-am fi minunat deloc. Dar, in locul capitalei, Ei-a ficut in sfdrqit aparilia trenul. in mijlocuf lui stitea Ella Fitzgerald cu trei copii. DupS cdte se putea vedea, nu reuqise s[-g convingl Ldrbatul. Mergeam incet. Nu existd mijloc de locomolie mai bun intr-o far6 str[in6 dec6t un tren personal obiEnuit. Oamenii suie, coboar6 Ei l:i joaci viafa at0t de lent, incdt ea incepe sI ne aminieascd de propria noastr[ via[6. Brusc, totul ne devine cunoicuf. B[rbalii care se intorc de la lucru miros la fel, de parcd s-ar fi urcat in stafia Zeranie Si ar fi cobordt la Nasielsko. Mama care iEi conduce la tren fiica de Eaisprezece ani ii inmdneazd la sf0rEit o pungd de plastiC cu de-ale gurii. Fiica o slrut[ cu indiferenl6-, pufin bosumflati, urcl Ei, c0nd trenul porneEte, mama face cu mdna zdmbind neputincior in timp ce odorul ei se afl[ deja cu gdndurile departe qi abii o mai observl' Asta cred cd s-a intdmplat-in boldogk6v6ralja..' Ba chiar mai mult ca sigur, lii1da in stAnga, pe deal, se indlfa un castel medieval' Fata
82

Cdldtorind spre Babadag

purta blugi albaqtri Ei pantofi negri cu'catarame areintii. A venit qi conductorul Ei a vrut ceva de la EgancS, dar aceasta l-a copleqit cu un potop de curinte, aEa ci omul a dat din mdni a lehamite gi a plecat mai departe. Se putea deschide geamul, se putea fuma, Ei m5 puteam gdndi cu incdntare lenegi la ce avea sd fie peste o or5, peste jumdtate de o16 sau ,Jac[, de pildi, blonda eleganti cu unghii roqii merge la Szerencs sau coboard intr-o gard uitatd de lume. \Iersul cl o vitezb constanti, regulatS, de patruzeci tra o16, i1i permite sd ajungi la o rdnduial[ cu spafiul, ip permite sd-l iei in stdpdnire, fir5 si-i faci totodatl rreo nedreptate.

plu mersul trenurilor ne oferea mult prea multe opfiuni, iar intuilia noastri pe moment amufise. S[ poli merge oriunde inseamni in cele din urmi sb nu mergi nicdieri. Ne-am hot[rdt sd nu facem nimic Ai sd permitem lumii sI aclioneze in numele nostru. O dedzie cAt se poate de just5: o ord mai t6rziu s-a rpropiat de masa noastr[ dintr-o bodegl de varl un
rutobuz gol cu inscripfia ,,Tokaj".

in gara din Szerencs mirosea a ciocolat[, deoarece imediat in apropiere se afla cea mai mare fabric[ de ciocolat[ din Ungaria. BAnd bere, palinc[ Ei cafea, ne-amintrebat ce facem mai departe. Pur Ei sim-

M-am trezit dis-de-diminea!5 qi am iegit pe balcon. AcoperiEurile roEii se intunecaseri de la ploaia .le peste noapte. Caldardmul strdzii strdlucea ugor gi rcotea aburi. Intregul or[qel era cufundat in liniEte

deplinS. Se putea auzi cum, in curtea de sub noi, piciturile de ap[ cddeau de pe o frunz[ pe alta. Numai berzele erau gdllgioase. Una dupd alta, $oseau in zbor de deasupra Tisei gi se a$ezau pe corurile lor. Am numlrat, cred, vreo cinci cuiburi. Climpbneau, ecoul era purtat de aer, apoi iEi aranjau

Andrzej Stasiuk penajul qi se intorceau la rau, undeva printre plopii b[trani. Tokajul era absolut nemiEcat Ei striluCea ca niEte solzi de peEte. Stlteam in linigtea aceea supranaturald, fumam o figar[ gi m[ gAndeam ce aga ar fi trebuit sd arate toate dimine{ile lumii: si ne trezim intr-o liniqte absolutd, intr-un oraE str5in Ei pustiu, in care timpul s-a oprit in loc Ei totul imprejur aratl ca o continuare a visului nocturn. [n fala porfilor miqcate de v6nt ale caselor pastelate se leg[niu firme din fier forjat: Zimmer frei... szoba kiad6... Zimmer frel..l Inspre ris6rit, pitura violetd de nori se ridici greoi, l6s6nd sd strlbatd cdteva raze de soare, qi imediat dispiru cu totul. Era atdt de frumos, incdt m-am intrebat dacl nu cumva murisem. Pentru a md convinge, m-am intors in camer5. M. incl dormea, aEa cI mi-am zis cd totul este in ordine, fiindc[ niciodatd nu am stabilit sd murim impreun5, cel mult ne-am certal cine cui ii va supravielui.

Cdldtorind spre -Babadag

la_picioarele nele in urmd cu cAteva zile se afla incd la eernogora, :ar peste cdteva zile avea sI se amestece cu Dundtea, pulin dupi Novi Sad. AEa func{ioneazd totul: geo-

fu:l CI doar apa care._se rostogolea

;obor spre Tisa cea verde qi sinuoas[, pentru ca imaginafia s[ mi se trezeascd,la viafi aproape ca o foame

grafia ordoneazd spatiul, dar produce confuzie in :ap, qi omul ar vrea s5 devind pe$te, in loc si stea in .-umpdnd mental5 intre sud, nord, est gi vest.

Am continuat sd avansiT_sprg rdslrit anevo-ios

SI nu

vi

aEteptali c;umva ca la opt dimineafa

sd

ti

mAncafi ceva in Tokaj. In cdrciuma cu perefi de sticli de pe Kossuth t6r poli bea cafea dppd cafea, privind cum ploaia cade peste piala goal5. I1i trec atunci prin
cap gdnduri foarte interesante. De pild5, daci s5-i iei drept exemplu pe cei doi de la masa vecind, care au comandat de vreo doui ori cdte trei sute de aszrt, sau si te intrebi cu calm ceva de genul: ,,Ce caut eu aici de fapt?", adicd mantra fundamental[ sau rugiciunea fiecirui cil5tor. Cici in cdlitorie, dimineafa. intr-un orag striin, pdnl s5-nceapi a-Ei face efectul cea de a doua cafea, resimli cel mai intens stranietatea propriei existen{e, aparent banale. Cdl5toria reprezintd,^pur gi simplu, un gen de narcotic relativ sin[tos. In cele din urm5, a fost suficient si mai beau o cafea, si aEtept pdnd ce porfile cerului s-au inchis pentru o clipd gi,si dau o fugi pe malul r6ului, si

:ugit de puhoiul de lume, de haos qi de lipsa unui addpost, pentru ca la patru dimineala, salutali de un ;ontrolor de doi metri, sd ne trezim in gara din recunoscutul Ei destul de intinsul orag Nyiregyh6za. Ora patru dimineafa este tocmai potrivit[ pentru a te :5eza Ei a-fi pldnge de mili sau pentru a merge mai
,leparte. Tocmai atunci trd,gea la peron o locomotivE ;a o pies6 de muzeu, pe gine foarteinguste, inc6t n-am mai stat nici o clipl pe g6nduri. In vagon se afla o

;u inc5p6!6nare. Cam ca Svejk cilitorind spre eesk6 tsudEjovice. Am fugit din Tokaj de ploaie, pentru a la in Budapesta peste potop. Din Budapesta am

Ei

I
]#
ll

Camere libere (germ. 9i magh.) (n.red.)

:obd veritabil5 pe cdrbune, iar leava de evacuare a tumului ieEea pur Ei simplu prin acoper$. Ne-am iegdnat astfel pdni la S6st6ftird6, fiindcl acolo igi ncheia cursa trenulelul nostru. S6st6ftird6 era incd ad6ncit in somn. Staliunile aratd la cinci dimineafa inc6 qi mai straniu decdt niqte orage obiqnuite. printre ;opaci strilucea oglinda lacului s5rat. Turnul monunental de ap5, umbrele mari cu inscrip{ia ,,John Bull Pub'., un hotel dantelat in stil elvefian, ridicat tocmai aici - la capitul r[siritean al Cdmpiei Panonice -, tundurile limuzinelor strdlucind in soarele diminefii, o vil6 in stilul realismului socialist chinez, table hexagonale cu inscriplii care deja nu mai informau Zimmer frei, ci ,,Camere libere", qi nici cea mai micd
85

84

Andrzej Stasiuk
miqcare sau zgomotin afara ciripitului matinal al pds6rilor. Numai un cAine apIru cine qtie de unde, ne adulmeci gi-qi v[zu mai departe de drum. Da, stafiunile

Cdldtorind spre Babadag

In schimb, nu erau de gisit in Tokaj, ca sd nu mai
vorbim de Budapesta.

fird

oameni intotdeauna aratL ca niEte decorafiuni. str[duf[ nisipoasi am gdsit o pensiune. O doamni cu qor! m[tura treptele. I-am spus c[ vrem s[ dormim gi nimic altceva. Ne-a explicat in englezo-germani cd putem dormi p0nd la cinci dupd-amiaza, fiindcd apoi
Pe o

incepe discoteca. Ne-au trezit sunetele limbii materne. In fala pensiunii, trei tovardqi in bermude lejere incercau s5-gi conving[ colega: ,,Hai, Angelica, ce mama m6-sii!" ,,Aranjafi-vi qi voi cumva", rdspunse Angelica, incercdnd s[ prindd in obiectiv grupul ce se legdna pe

picioare. ,,Hai odat[!

C[ doar stdm!" rlspunseri

biiefii,

susfin6ndu-se reciproc.

Cildtoria noastri incepea s[ nu mai semene a c[-

litorie in strlindtate. Ne-am luat rlmas-bun de la S6st6ftird6 cu un prAnz frugal. in pial[, in fafa cr6gmei, f[cea mare timbilSu promofia Sprite. Din difuzoare se auzea gangsta rap, iar puEti unguri pe rollere ficeau slalom printre sticle verzi uriaqe, identificdndu-se in imaginafie cu frafii lor negri. La o masi din apropiere, un cap de familie repeta chelnerului: ,,Un Enilel de porc cu cartofi prdjifi... Un Enilel de porc cu cartofi pr[jifi... Un Eniiiiiiii{el!", dar. cu toate cd vorbea din ce in ce mai tare, t[ntil[ul de ungur nu inlelegea nici un cuvAnt. Era timpul sd pleclm. N-am putut sI g[sesc niciieri, nici la chiogcuri. nici in magazine, figiri kossuth. Devenisem dependent de acele fig[ri presate plat, in pachete de c6te douizeci Ei cinci. Dupi observafiile mele, pachetele lor portocalii marcau granifa dintre provincie Ei metropolS sau, mai degrab6, imitalia de metropol5. In ordqelele qi satele croite dupd misura omeneasci din finutul Zemplln le puteai achiziliona de oriunde.
86

acele utca, tdr, korut, in timp ce fig[rile in pachet portocaliu dispar odati cu cei care le fumeaz6, tot a$a cum vor displrea gospodiriile rurale neingrijite in care m-am simfit ca acas5, ca gi cum nici n-aE fi plecat niciieri. M[ gdndeam la Europa mea ca la un loc in care, in pofida distanfelor parcurse qi a granilelor, in pofida limbilor care se schimb5, omul are sentimentul cd ar cil[tori de la Gorlice, sd zicem, pdnd la Sanok. Cam aqa gAndeam despre ultimul mit decent, despre acea iluzie de pus pe r[nile gi juliturile pribegiei prin aceast[ lume haoticl. Bineinleles, erau gdnduri de estet, dar m-am ldsat in voia lor cu mare pl5cere undeva intre Nagyk6ll6 Ei M6t6szalka, sub lerul purpuriu al apusului. imi imaginam cE aceast[ purpurl este lumina fl5c[rii care mistuie Viena, care in cele din urmd oferi periferiilor ei qi provinciilor un ultim spectacol qi, intr-un gigantic autodafe, iqi sfinte$te magazinele inEelitoare, vitrinele de pe Graben, locuitorii arhetipali cu cdinii scoqi la plimbarea de dimineafd, amintirile sale Ei triste{ea neldrmuritd care bate ca vdntul prin Hofburg gi prin piata Maria Tereza, crufdnd cel mult Caf6 Hawelka qi chioqcul nocturn cu c6rnafi din piala Sfdntul $tefan. Aqa risam sentimental intre Nagykr{ll6 Ei Mdtszalka,

$i cam aqa arita cdlStoria noastr6. in loc si urmdm, sb zicem, drumul lui Kossuth Lajosl, cIlStoream pe urma celor mai ieftine {igbri. Pur ;i simplu aqa stau lucrurile, Lajos Kossuth d[inuie - fie Ei in numele strlzilor, pielelor Ei bulevardelor, in toate

Revolufionar maghiar (1802-1894), a militat ardent pentru inde-

Dendenta Ungariei de Austria; Eeful guvernului provizoriu maghiar

din 1848. (n.red.)

87

Andrzej Stasiuk
incercOnd sd g5sesc un sfarqit eroic $i de efect acestei lumi care murise de banal[ b[trdnefe. ,,Acest itinerar este cunoscut pentru jafurile qi fur-

Cdldtorind sPre Babadag

vagoane a -unci, in desp[rlitura dintre cele doui foceput si se petreac[ ceva. Un fl5cdu ras in cap il Gt"u p" altui tot ras in cap.. Apoi au intervenit Ei fttele,^gi s-a iscat aEa o agitafie, -cd nu se mai put91 *O"u nimic. Cineva trebuie sd fi pierdut ins[' cdci &o[ o clip[ una dintre fete a intrat in compartiment ri i cerut'o sticl[ de apd, deoarece trebuia slJ rev[t[mat' luc[ in simliri ;i s[-[ oblojeascd pe celmers mar am c5 aqa Pf,rea s[ fie un conflict intern, qi fdcu-aparilia igi peisajul' O.p"it" iiriqtifi, admirdnd

turile care se petrec de-a lungul lui. Chiar qi gr[nicerii ucraineni ii pot face pe cildtori s5 scoat6 bani
din buzunar sau le pot confisca obiectele care le sunt

pe plac." Cam atdt am aflat din ghid. Bineinleles. ne-am hotdrdt imediat s[ mergem acolo. Cu atdt mai mult cu cAt nu existd alt punct de trecere spre Ucraina in afard deZdhony. AqteptAnd in gara din Zdhony trenul care sb ne duc6 peste granif6, am fbcut cAteva pregltiri indispensabile. Mai intdi am ascuns bine la fundul rucsacului ,,obiectul care le-ar fi putut fi pe plac", adicd un aparat de fotografiat praktica, vechi de vreo cincisprezece ani. Apoi ne-am pregdtit pentru ,,scosul banilor din buzunar", indes6ndu-ne prin diverse bunJnare tot felul de bancnote in toate valutele de care dispuneam. Aici un dolar, dincolo doi, aici zece per.' tru situalia unei extreme incoruptibilitdti. In plus. coroane slovace, forinli qi chiar lei romdneqti - cdci cine putea Eti de ce anume aveau bSielii nevoie. Am b[ut ultima sticld de kdrte ca si ne facem curaj, indep[rtdnd g6ndul agasant cI poate e ultima kdrte pe care o bem in viafi. Venise qi trenul. De fapt doul vagoane, plus locomotiva. In primul vagon, fete qi bdieli incircau marf6: maqini de spblat, frigidere, aragaztx| anvelope, jumdt[{i qi sferturi de maEin5 Ei alte obiecte de uz cotidian. In al doilea vagon ne-am urcat noi qi vreo sut[ de alfi pasageri. Cu exceplia noastrl, toli vorbeau in maghiard, ucraineanS, rus6, fig[neascl Ei - dac[ nu m5 inEela anzul - in rom0nd. In fafa mea Eedea o femeie. Avea la ea numai paEaportul gi un bidon de cinci litri de ulei. Ungurii ne-au controlat, qi trenul a prins sI traverseze podul de frontierd de pe Tisa. $i
88

rrinicerul ucrainean, insolit de un vameE' Privi nep6Lto. pugupoartele qi le Etampild f[r[ chef' Incercam ta--l'"*iritesc cu febriliiate pe unde aveam indesate Oiu"tt"t" bancnote. De fric[, uitasem totul, qi se pdrea de nevoie, voi scoate imediat, de exemplu' a. i, "u, o'"iti-ut idiot, o h6rtie de cincizeci' Soldafii de frontot mai aproape, iar eu, m6na] de o ugoar[ *ia "r"" p"ie, titargeamin mAnd cinci sute de lei romdneqti' Lctc[ aproxiirativ cam cit costa la Bucureqti o cutie A. .t iUlit"ti. in cele din urm6, grlnicerul s-a apropiat a. ,.iqi l-um dat paqapoartele' ebia se uit[ la ele' le ml Uane ii, buzunar qi' spuse in ucraineani: "Si caitali la gara din CioP"' -'{i eif^ ain Ciop se descdrca.marfa' B6ielii iqi dideau"pe deasupra capului m.aEinile de spdlat' {rigi; d";"1" Ei sferturiie Ei jumetdlile de maEin[' Cei doi ttirl, iri deplin u"or&, teruu u, televizor' il c[utar[m prin mullime pe gr[nicerul nostru' Ne f6cu un gest in urma lui' iar eu iri"ti.it qi to*noI"t t. Am mers ascuns6 o bancnoti aveam unde aminte Li-u* adus pu$c[pe niqte ca condus Ne-a dolari. de a" o rota ;;$i ilil trla unde se desfbgura-controlul vamal' Din c6nd saluta din cap pe c1te unul sau altul' Am "ariOi, frecut de poarta v5mii, im trecut - de controlul put,upoutt"for, ne f[ceam lol prin mul1ime, qi brusc o"luin trezitpepartea cealaltl' Atunci ghidul nostru ne-a inm6naf piqapoattele qtampilate qi a spus: "Nu
89

Andrzej Stasiuk
am vrut si stafi lacozlle alea. Avefi grivne?,, ,,Numi dolari", m-am sc6pat eu ca prostul. Atunci emul E uitd de jur imprejur prin sal[ qi flcu semn rlnui t[ 99und cu o plasi in mdnd sI se apropie. Tipul veri l6ngh noi. Grlnicerul ii spuse: ,,Schimbe-le Eilor, dar vezi s5 fie un curs bun". Sacoga era plin[ de grivne legate in pachete cu elastice. Grlnicetul ne.intrebil daci ne mai trebuie ceva, ne uri drum bun, qi arn rimas din nou singuri.

BAIA MARE
Am v[zut Baia Mare in tazele soarelui care se rostogolea^ deja spre apus deasupra Cdmpiei Panonice. In aer pluteau inc[ urmele ploii, qi din ualea rAului Lipuq se inilfa curcubeul. Un praf auriu i umed se ridica deasupra cdmpiei, deasupra Eoselei, deasupra podului, deasupra pajigtilor, deasupra orolelor albe ale copacilor inflori1i, deasupra intregii lumi qi a intregii provincii Maramureg. O asemenea luminl nu vezi dec6t dup[ furtun6, atunci cind aerul e incircat de o electricitate supranatural[. N-ar fi de asemenea exclus ca acea lumin[ strllucitoare si fi izvor6t de undeva din strifundurile pImAntului, din filoanele de minereu ascunse in mun{i. Baia Mare, Nagyb6nya, Marea Mini, z6clmintele aurifere, Eldorado transilv[nean aflat la doud sute aimcizeci de kilometri de casa mea - astfel de gdnduri fui treceau prin cap pe c0nd traversam rdul Lflpuq. Ia nord se inllla muntele Igniq. Acolo domnea inci trmbra, qi v0rfurile aveau un colorit albistrui qi umsd. Furtuna ne deplqise qi avansa acum prin valea Tisei Negre, in Cernogora Ei Svidovef. Am contemplat Baia Mare de.departe, deoarece nu am vrut s[ intru in eentru. Chiar la intrarea in braq m dat peste $oseaua de centuri care ducea spre Sighet qi Cluj. Drumul Eerpuia printre zonele industriale periferice. Nu mai erau nici alte maqini, nici
91

Andrzej Stasiuk
beton sfdr6mat gi plastic arunaat peste tot. Halde de gunoi ardeau mocnit, emanand un miros puturos. Soarele strilucea pe suprafafa construcliiloi ruginii. pe peretii de sticli cripali ai halelor, pe depozltele golite, pe macaralele_pdrisite, pe oleluicorodat gi pe eroziunea zidurilor. Stdlpii de cale feratl, silozuriie. macaralele gi coEurile aruncau umbre lungi negre. ;i $i aEa era cdt vedeai cu ochii: o incAlceali de s6ime indl!6ndu-se spre cer, ial pe pdmAnt un p[ienjenig de qine de cale feratd. Mormane de m6l ,"gr, _ fara indoiald.niqte deqeuri chimice ldsau locui-unor grd_ mezi uriaEe de polimeri, cartoane gi sticl6 spa"rti. Butoaie de tabli, furtunuri de cauciuc, noroi radioac_ tiv, cianurl din minele de aur, plumb qi zinc, c6rpe gi nailon, acizi Ei baze, asfalt, bizine uieioase, tunir_ gine, fum gi decadenla supremd a industriei _ toate acestea sub cerul strilucitor. . .P!n1qe ruine, printre halde, pe peticele verzi d,e iarbd chinuitd pdqteau cAteva vaci.^ La umbra unui uriaE cog industrial de olel miguna o turmb de oi. La Baiallare timpul se invArtea in cerc. Animalele pd_ trundeau in lumea utilajelor moarte. Aceste fdpturi apare-nt fragile, delicate qi lipsite de apdrare existau de la facerea lumii, repurtdndu-Ei liniqtite victoria. La

C)dldtorind spre B abadag

luatd.

plat era acoperit de metal ruginir. .oameni:..Spaliul

bdl[a]i, suri qi albi, ciuguleau cu nepisare iarba po_ ArItau de parcl plqteau acolo dintotdeauna.

&

fel se intdmplase gi la Oradea:'o cireadl de vaci se perinda pe macazurile de cale feratd, iar vagoanele trase pe liniile de garaj aveau aceeaEi culoare ro$catI ca vitele, doar ci erau reci, neinsuflefite qi chinuite. Aceeaqi situafie Ei la marginea oragului Satu Mare _ acolo oile se plimbau pe mijlocul drumului national 19 -, dar qi la Suceava, unde in mijlocul oragului pdg_ tea un cal alb, ca sd nu mai vorbim iar de Oradea. unde am vdzut cai p6sc6nd in inc0lceala de sine, de poteci ocolitoare, printre hangare de tabld fdrd capdt, printre camioanele care se balansau _ murgi.
q?

Cdteva zile mai tdrziu,in Banat, Valiu ne_a poves_ tit despre prima locomotivd romdneascl. A foit con_ struitd la Reqifa in anul 1g72, qi meqterii au vrut s_o arate impiratului la Viena, cici tocmai se apropia \{are^a Expozilie. Dar in zond nu existau inc[ qine'de cale ferat5, nici micar una. AEa cd au inhdmat la lo_ comotiv[ doudsprezece perechi de boi gi au pornit_o :pre DunIre, spre Porlile de Fier, pAnI la portul din Turnu Severin sau de la OrEova, in orice caz, vreo sutd de kilometri prin Munfii verzi ai Banatului. Trupurile vitelor trebuie sd fi fost infierbdntate si strdlucitoare de transpirafie, asemenea unor locomo_ tive cu abur. Curelele de piele, lanfurile, jugurile de lemn de pe grumaz, noroiul, sc6r16ielile, inj"urdturile 5i aroma {uicii aurii amestecati cu duhoarea anima_ lelor gi a trupurilor omeneEti umpleau valea. Dea_ supra atelajelor roiau mu;te himesite, in cdutarea rdnilor, zgdrieturilor Ei a s6ngelui. Locomotiva nea_ gr5, unsd cu ulei, avansa lent, cu demnitate, iar burta ei roqie strdlucea at6t de tare, inc6t liranii s6rbi Ei romAni rim6neau pe marginea drumului orbili, fd_ ca.nd.u-i. cu_mina qi scuipdnd de sc6rb5, team[ Ei admirafie. Niciodati pdnl atunci nu mai vdzuserd asa ceva, Ei acum aveau brusc certitudinea c[ lumea se de sf6rEit. Diavolul nituit inainta prin sate in "ll_opi" mijlocul loviturilor de bici, iar rofile plaiformei pe cre era aqezatd locomotiva intrau in pdm0nt atAt de addnc, incdt urmele lisate nu aveau si se mai ogo_ iascd niciodatd..La popasurile nocturne se aprind'ea focul, armata punea str[ji de jur imprejur, iafgonacii beau p6n5 cideau la!i, deoarece-inimiie loi erau neliniqtite. in ochii aibagtri ai vitelor se reflectau flicirile focului.

9)

Andrzej Stasiuk

Cdldtorind spre Babadag

de unde suge s6nge. Numai uneori unele dintre ele cunosc gralia unei betraneli bl6nde' De pildb, bacul

cit sd fi durat aceaste cfll[torie? Valiu, care gtia totul despre Banat, nu-Ei putea aminti tocmai acest am5nunt. Dou[ sdptim6ni? Trei? Pe malul
Oare

,Jin Tisiatardos: platforma de lemn scdrfdind din

rdului, cei care mdnaserd boii au scos h51urile animalelor, gi-au luat plata Ei au plecat uqurali, dispdrdnd in addncul vdilor impidurite. Da, Europa mea e plinS de animale. Porci man. inglodafi in noroiul de la marginea drumului, undeva intre Tiszaors qi Nagyiv6n, maidanezii din curlile cdrciumilor djn Bucuregti, bivolii din RdEinari, caii ldsati liber din eernogora. Md trezesc la cinci dimineala ;i aud clinchetul clopoleilor de la gAturile oilor. Plouh. qi mugetul vacilor este indbuqit, plat, nepurtat de ecou. b datl am intrebat o femeie de ce ii trebuie atdtea vaci in gospod[rie, de vreme ce qi aEa nimeni nu-i cumpiri laptele. ,,Cum adicd de ce?", mi-a rds' parci nici m[car nu infelesese rostul intrepuns, -b6rii. de ,,Doar trebuie sd 1in Ei eu ceva." Pur qi simplu nu-i trecuse prin cap cd ar fi putut rupe legitura arhaicl dintre oameni qi animale. ,,Ce fel de oameni am fi, dacd n-am line animale?" Cam acesta trebuie sd fi fost in linii mari sensul rdspunsului ei, care trida frica de singurdtate a speciei umane' Vitele sunt veriga lipsd, care ne leag6 pe noi, oamenii, de restul tumif. ii ingrijim gi-i devor6m pe inaintaEii noqtri' Aici acest lucru este mai mult decdt evident' La fel de evident ca la Baia Mare, printre ruinele universului industrial, care trebuie s6-Ei fi dus traiul vreo sutd de ani Ei care, chiar dacd se va gdsi cineva si reclideasci totul, tot va purta veEnic stigmatul propriei nimiciri. Maqinile sunt ca niEte zombi. Se hr5nesc cu foamea noastrd de lucruri, cu l6comia qi dorinfa noastri de a cunoaqte nemurirea pe pbmAnt. Tr[iesc exact atAta vreme cdt sunt utile. Le scipdm din ochi' qi imediat incep si se degradeze, s[ moard qi sd inmirmureascd asemenea vampirilor cate nu mai au
91

toate incheieturile, pus5 in miqcare de un motor ,liesel mic gi vechi, biiuia apele verzi ale Tisei incet qi parcd f[rd s[ vrea. Pe ambele maluri ale rAului creqieau r[chitd qi plopi. Nu existau alte constructii in afara unei bardci mici de tabl6' unde se serveau kdrte peqtii >i cafea tare. Canicula scotea la suprafa{a apei pAnI la josul rdului, cufundatd :i mirosul de m6l. in a aurie burti in apd, stltea o vit6 bdlfat6. Strdlucirea Vaporaqul sunetele. soarelui domolea miEcirile 9i cenuEiu ardta it aceast[ lumin[ ca o frunz[ uscat6, adusi de vAnt dintr-o toamnd foarte indepdrtatd' $i mecanicul era la fel de ancestral. Privea pentru a mia oarb peisajul indep[rtat, in perspectiva verzulie a oglinzli rdului. Motorul diesel torcea zgomotos, ,lror"u a petrol, pentru ca, in cele din urm5, bacul s[ Jispard in peisaj. Nu am reuqit cu lici un chip si-mi tmiginezca a. fi putut sd nu mai fie pe aici' Cdnd se apropia frigul toamnei, bbtrdnul mecanic se putea 'dcafzi la c6'idura lui. in timpul popasurilor mai indelungate, cdnd nici pe un mal, nici pe celilalt nu erau doritori sd traverseze rAul, cu siguranld il dichisea, il ;erceta, ii qtergea corpul cenuEiu, pentru a. se convinicurgeri de combustibil sau de *Ee cd nu au ip[rut :alei. Cred c[ ambii erau cam solitari in aceasti cil6torie nesfirgit5, care nici nu-i indep[rta, dar nici nu-i apropia de nimic. Erau ca un pendul care se legdna de-a curmeziqul timPului.

lar a doua zi trebuia s[ fiu la Baia Mare, care ;dndva se numea Nagybdnya. Trebuia sd adulmec recutul, s5 pornesc in cdutarea acelui etern ,,odioioard", caie in paginile mele devine prezent, deoarece ,,mdine", la drept vorbind, nu vine niciodat[, cdci ie opreqte pe meleaguri indep[rtate, ispitit
95

Andrzei Stasiuk

de farmecul lor, acaparat sau poate pur Ei simplu obosit. Ceea ce trebuie sI vin6 nu va ajunge nicio. datd aici, deoarece se pierde undeva pe drum Ei se stinge ca lumina unui far indepbrtat. Aici domneE^te un etern sfdrEit, iar copiii se nasc deja obosili. In lumina oblicd a toamnei t6rzii, gesturile Ei trupurile
oamenilor sunt cu atAt mai expresive cu c6t sunt mai

pufin semnificative. Blrbalii stau la colfurile strlzil cufundafi in hdul zilei. Scuipd pe trotuar gi fumeazl. Acesta este prezentul. Acesta este prezentul in oraEul Sabinov, in oraEul Gorlice, in Gonc Ei in Caransebeg, in intreg spafiul faimos dintre Marea Neagr5 gi Marea Baltic[. Stau qi igi socotesc ligdrile din pachete qi mlrunfiqul din buzunare. Timpul se aprGpie de departe Ei aminteqte de un aer str[in, pe care cineva trebuie sd-l fi respirat deja.

TARA SECUILOR, SZEKELYFOLD, SZEKLERLAND

De data asta a trebuit sd lipesc cu plasturi vechea hart[. Se rosese Ei se cr[pase de la impdturitul qi despdturitul in bltaia vdntului, pe genunchi, pe capota maginii. O cumpdrasem cdndva de la Miercurea-Ciuc, cam la vreo sutd Ei cincizeci de kilometri mai la rds[rit de unde md aflu acum. Aici nu am de unde si cumplr nici o harti, cu toate ci pdm6ntul dintre Sachsenbach, Magyarcserged qi Roqia de Secaq aratd ca o reprezentare a celei mai vechi geoEafii. Este golaq,lipsit de copaci;i vdlurit. Dealurile par si se pr[bu;eascd sub propria greutate. Le striveqte imensitatea cerului. In necuprinsul monoton al peisajului, turmele de oi sunt aproape inobservabile. Animalele au culoarea ierbii arse de soare. De c0te ori mi aflu aici, e arEi16. Md uit la harta mea, qi v5d cum pe drumul de [ar[ dinspre Cergiu doi b5rbafi iqi imping bicicletele. Se urci in Ea abia cdnd ajung la asfalt qi o pornesc de-a lungul vlii pustii. Se rostogolesc asemenea unor pietricele negre la marginea cerului qi a ierbii decolorate de soare. In scurtd vreme,le pot zlri sacourile descheiate fAlfdind in v6nt. Drumul coboar[ pulin in pant5, gi nu trebuie sd pedaleze. Primul md depdqeEte qi coboar[ pe serpentine spre Rothkirch. Celilalt incetineqte, se apropie de mine Ei se opreEte. E cam jerpelit, zdrenfuit Ei
mea

Andrzel Stasiuk
murdar. Hainele abia se mai tin pe el, cat despre bicicleta striveche, nici ea nu arat[ mai bine. Din ce-mr spune nu infeleg decdt ,,foc" qi ,,fuma", aqa ci scot bricheta, iar el se scotoce$te prin buzunare qi g[seEte pachetul de carpafi. ii aprind figara. trage ad6nc in piept, imi mullumeqte gi incepe s[ goneascd pe biciLlefa scdrlAindd, din care rugina a mdncat de mult lubrifiantul de pe toate piesele. In urma lui r[mdne un nor de praf amestecat cu izul obscur al trupului omenesc, gi se risipeqte in aerul care, la rAndul luieste plin de mirosul omniprezent al excrementelor

C)dldtorind spre Babadag

Schwartzwald, printre rdgetele vitelor, in noroi, l6ng5 Freiburg, trebuie s[ fi dat peste firul subtirel al

Dun[rii, ploaia torenliali din timpul popasurilor fdcute intre Augsburg Ei Regensburg, focul aprins din lemne umede, fumul mdnje;te oalele de lut, continentul se lasd domol spre rdsirit, dar ceea ce este suficient curgerii apelor pentru oameni se

ovine Ei al ierburilor cilcate in picioare' Vdntul ii ridicd din nou poalele sacoului negru, qi bdrbatul deja a displrut, de parcd nici n-ar fi fost. Privesc harta ;i incerc s[ ghicesc dacd s-a dus la Sz6k6sveresegyhdza,la Tiu sau poate la Ohaba, in vreunul din-

dovedeqte o slabd consolare, deoarece ei se cufund[ in noroi qi ii cuprinde frica de viitorul care se confund5 cu spatiul qi am[geEte. M-am oprit chiar in $pring, ca sI beau o cafea. Cu toate ci la fel de bine se poate sd fi fdcut asta in

'1'

; *
s $
,$

tre acele sate care seamdnd cu un pumn de coji de lut impr[qtiate pe fundul v5ii. Cdci cam a;a aratd de sus: galbenul pr[fos qi argilos al perefilor, praful qi luciul cafeniu al figlelor. $iin $pring e la fel. Satul te poarti cu g0ndul la un ora$ construit pe un singur nivel. Casele se inEird ca

Gergeschdorf. in c6rciumd erau scaune^Ei mese de fier. Era stragnic de cald qi mizerabil' Intr-un colf st5teau doi bdrbali. Duhnea dinspre ei a oi. P[reau ca sosili din timpuri demult apuse: negricioEi, indesa[i, barba le cregtea la invilmfueald cu p6rul inc6lcit. LAngd ei se afla o palmb de muqte jerpelitS. Da, abia ce ieqiser5 dintre animale. Pantalonii le luceau in

:i
$
li.
ts

s
&

fi
fr

un zid de ambele pirfi ale drumului. Sunt pdntecoase qi greoaie. Porlile boltite in partea de sus ca un semicerc duc spre curfile inguste - dar toate acestea le puteai doar presupune, cici nici una nu era deschis5pentru totEi toate ar[tau de parc[ ar fi fost ferecate deauna, de frica spatiului nesfdrEit care se intindea deasupra dealurilor golage. Desertum - afa se numeau aceste locuri pe vremea cdnd regele B6la al IIIlea a adus coloniqti din Flandra, precum gi din zona rdurilor Ren Ei Moselle. in acele timpuri. o mie cinci sute de kilometri in linie dreaptl echivalau pentru un om simplu cu neputinta de a se mai intoarce vreodat[ acas5. Care greoaie pe

rofi uriaqe, trase de boi, au traversat Brabantul, in susul Renului. Prin Mainz, trecdnd vlile inguste dir
98

zona genunchilor de grlsimea care acoper6 l0na oilor. in pofida cdldurii de afar5, erau imbrdcali in pulovere Ei veste. Igi beau berea in ticere, unul l6ngd celdlalt, contempldnd spafiul cArciumii, care pentru ei era fdri indoiali prea strdmt5, prea inchis5, qi tocmai de aceea,in ticere, cru!6ndu-Ei gesturile, inghilituri dupd inghifitur[, b[gau in ei bere ciuc, pentru a ieqi c6t mai repede inapoi la aer. Bdrbatul din spatele barului avea o fafd albi ;i buhbit6. I-am spus cAteva cuvinte in romdneqte, dar nu fdcu decAt si ia banii Ei sI-mi dea restul qi se intoarse in regatul siu trist alcituit din cdteva sticle de palinci bihorean5, figlri carpafi Ei sticle crdpate, cu dopul pus, de vin mai ieftin decdt cola Ei fanta. Mai avea acolo qi un ibric de email Ei un reqou electric, acoperit de pete cafenii - amintirea atdtor sute de cafele care ddduserl pe dinafard.
99

Andrzej Stasiuk Mi-am primit Ei eu cafeaua qi m-am a$ezat la fereastre, pentru a privi ar$ifa transilvlnean5. Ceilalti doi, nu se $tie de unde, scoseserd nigte sticle de plas. tic de un litru jumate Ei se apropiar[ de tejghea ca si le umple cu bere. I-am vdzut apoi mergdnd pe strada incins5, cu siluetele la fel de intunecate ca Ei umbrele lisate pe asfalt, iar miEclrile le erau repezi, scurte Si precise, asemenea miqclrilor animalelor. Nu mai apdru nimeni. Tipul din spatele tejghelei

C)dldtorind spre Babadag

blositoare, acel local jalnic unde
se juca mereu comedia nemuririi. Da, deEertul transilvinean p[trunsese

in crdEma din Gergeschdorf ca la el acas6. Mi-am dus paharul la tejghea. Tipul nici m[car nu-;i ridic[ privirea. Abia cdnd i-am spus: Danke, auf *iederseheil, s-a uitat la mine, de parcd doar atunci imi remarcase prezenta. Incercd sI schileze ceva cu futa lui mdt[hdloas[, dar eu deja nu mai eram. patruzeci de kilometri spre sud-est. Am vrut si vdd locul unde trbia pastorul care scrie c[r[i qi este capeLanul inchisorii. Nu l-am gdsit acas5. Plecase la Budapesta. Sau cel pufin aqa susfinea cel care mi-a

igi omora timpul cu tot felul de activitefl mlrunte. care se preschimbau invariabil in nemiqcare. Palidmasiv qi greoi, absorbea timpul ca un burete. Punea ceva deoparte, qtergea ceva, aranja altceva, dar viitorul tot nu venea. Strdmoqii lui sosiser[ in locurile astea in urmd cu opt sute de ani, in care trase de boi. Au construit oragul, satele Ei bisericile fortificate de pe coline. Au ridicat spitale qi case de bdtrdni. Singuri Ei-au ales preolii qi judec[torii. Nu dddeau socG. teal6 dec6t in fafa regelui gi erau scutifi de impozite. Trebuia doar s[ fiirnizeze cinci sute de cil5refi pentru armata regal5 ungar5. Au adus in sufletul lor imaginea caselor lor qi a bisericilor l[sate undeva in zona Renului, pentru a le recrea aici in aceleagi pro. porfii gi forme. Goticul de c[rdmid[ qi piatr[ s-a materializat printre dealurile din Desertum. In turnurile din cele patru colfuri mergeau ceasuri, care au inceput sb mlsoare timpul ce mai inainte se scursese intr--un flux neintrerupt. in spatele ferestrei nu se petrecea nimic. De pe dealurile uscate cobora arqifa, se strecura prin uqa deschisl Ei umplea interiorul, intreaga harababurl dimprejur qi senzafia de intdmpl5tor, murdlria, paharele ciobite, halbele pline de grisime, carafele din sticld intunecat[, plasticul cadaveric. Se privllea ca
un val asupra obiectelor distruse, se cdfdra pe perefi, pe geamurile murd[rite de generafii intregi de muqte, mitura intregul morman de resturi doar aparent
IOO

in

aceeaEi

zi am plecat in satul Roqia, la vreo

Interiorul era ingust 9i auster. Pe binci se aflau pernule. in spafiul de piatr[, toate obiectele plreau intAmpldtoare 9i fragile - de parc[ cineva ar fi incercat s[ umple cu lucruri ceva vechi qi trecut, de parc[ ar fi incercat s[ mobileze^o peEter5. ... So witl dir die Krone des Leben geben2. AtAt am reugit sd fin minte din inscripfia de pe steagul negru: in candelabrul cu qase brafe str[luceau lumdn[ri roqii. ln bdnci n-ar fi inc[put mai mult de cAteva zeci
deschis biserica.

de persoane. Citisem undeva cb enoriaEii pastorului suni in mare parte figani. Mirosea a sfinfenie de

demult. Trebuie sd fi pltruns in ziduri qi acum emana din ele, dar mirosul era deja slab qi melancolic. R5coarea qi umezeala ii diluaserd de mult prezenfa, gi acum era ca intr-un azll de bitr0ni pe care nimeni nu-l mai viziteaz5'. Sau ca intr-o clsu![ de p[puqi al cirei proprietar a crescut mare. Apoi am mers pdnd la maiginea satului, pentru a privi valea Oltului. Pe coastel-e de nord ale v6rfurilor Negoiu Ei Moldoveanu era zilpadd. O familie negricioas[ cobora hurducdindu-se intr-o clruld micl in josul drumului
1

2...

Mullumesc, la revedere (germ.) (n.red.) ifi voi da cununa vielii (germ.) (Apocalipsa 2:10) (n.red.)

IOI

Andrzej Stasiuk
gdlbui, pietruit. Copiii fipau, ca s[ md salute: ,,Buni ziua! Bund ziua!" Cdnd m-am intors la maEin[, am observat prdvdlia. Se intra urcdnd pe cdteva trepte, iarinduntru era

Cdldtorind spre Babadag

indoial[ ceasuri, dar mecanismele se invdrteau in go1.
Ei

arltitoarele lor

loc atdt cAt sd stai qi sI te intorci. Cimdrufa

era

imp[rfiti in jumdtate

provincia romdneasc[: cdte pufin din fiecare, totul oarecum decolorat, qters qi fdrd ostentafie. Borcanele, pungufele Ei sticlele ardtau de parc[ ar fi stat acolo de secole Ei vor rbm6ne acolo pdni la sfdrqitul lumii, pAnd in ceasul bldndei disparitii. Dar acea tristele a neinsemn[td]ii, acel memento al articolelor de bazd-zahdr, orez, chibrituri Ei pachete de figdri carpati - rdspdndeau in interiorul intunecat qi inghesuit o aurd eroicd. Totul stdtea in ordine deplin[, intr-o curifenie impecabili. Rafturile erau acoperite cu h6rtie curatd, intre produse se afla un spafiu mdsurat cu precizie. Da, era o lume care dispirea gi mureadar care iEi ducea cu sine in mormdnt forma elaborat[ gi precis[. Pe uqa ingusti care ducea in spate ieqi o bdtr6nici mirunt[. De fapt, nu aveam nevoie de nimic, dar am cerut ceva de biut. Se miEca precum un duh cdrunt: incet, flri foqnet Ei prudent, de parc[ nu ar fi vrut si violeze spafiul incremenit al p[viliei. Zdmbi Ei spuse c[ trebuie sd coboare in pivnil[, care ii servea drept frigider. S-a intors cu o sticli rece de suc. Mi-a dat restul, foarte incet, numbrAnd cu aten{ie banii. Am ieqit Ei m-am a;ezat pe trepte. Dup6-amiaza tdrzie mirosea a bilegar Ei a resemnare. De dupl zidurile inalte ale gospoddriilor nu rdzbdtea nici un sunet. Umbra fierbinte a siestei eterne umplea ulifele Ei dilua timpul din satul RoEia. In case existau flr[ I02

de o tejghea ingust5. Pe peretele din spatele tejghelei erau ag[fate cdteva rafturl Oferta de mirfuri era aceeaqi ca Ei in alte pr[v6lii din

inziur-urm[toare am fost la Iacobeni, cam la vreo patruzeci de kilometri spre nord-est. N-am reugit s[ ies din labirintul transilvbnean. Plrisind Hortob6gyfalva, m-am trezitla bariera Htirwesdorf. Am intrat in Alfina ;i apoi am iegit din Alzen. A inceput Agnita si s-a incheiat Szent6gota. Totul dura cu mult mai mult decAt ar[ta calculul kilometrilor Ei al orelor. Mergeam printr-un linut multiplicat, qi inaintam de doud-trei ori mai incet.
Iacoberii era pustiu.

in mijlocul unei piele largi

cresteau cd{iva copaci seculari. Maidanul acoperit de iarb[ era inconjurat de o construcfie compactd. Majoritatea caselor ardtau ca p[r6site. De altfel, intreg satul p[rea depopulat. Soarele se afla lazenit,aqacd poate era siesi6, dar, chiar dacl cineva se odihnea,

n-ar fi fost prea obosit, fiindc[ ;i casele, Ei piafa plreau l[sate in plata Domnului. Ndpidite de ierburi, se prdbuqeau, se aplecau, cripau qi cre;teau in pdmdnt. Din lemn ieEea vopseaua, de pe ziduri se scorojea tencuiala. Materia ldsatd de capul ei se sf6rdma sub propria greutate. St[team la umbra copacilor. $i chiar atunci, nu se qtie de unde, apd-ru un grup de cinci copilaEi. Cel mai mare trebuie si fi avut weo zece ani. Erau nemaipomehit de vivace, foarte sprinteni in peisajul acela nemiEcat al dup5-amiezii. De parc[ soarele le-ar fi dat puteri. Ficur[ un cerc in jurul meu Ei, rdnd pe rAnd, incercari s6-mi fac6-pulind conversa{ie. Se strlduiau in mai multe limbi deodat[: romAn6, german[, o slavd ambigud, poate rus6, poate slovac6, scipau cite un cuv0nt in englezd.qi cred cd Ei in maghiar6. Stdteam in mijlo^cul vijel-i9i guralive qi nu puteam decdt sI z6mbesc. In cele din irm[ am inleles cX vor sd-mi arate, ca oricirui turist naiv rdticit, satul, adicb resturile identit[lii siseEti in ipostaza ruinelor bisericii fortificate. Cu siguran!5 nu

rol

Andrzei Stasiuk
cu eram nici primul, nici ultimul. M-am dus dup[ ei' monusemeful deloc absolut interesa md nu iout" Ma uitam la micii figani' Satul acela, intregul .""i. "e ;;;ii; le apartinea. Cu siguianfE nici nu se n[scuserd ;;;i;. raiinlii le ocupaier[ casele lasate in urml

C)dldtorind sPre B abadag

era cu bazin, straEnic ferecatd, qi am simlit cd aceasta

bin am:l 1322, c6nd Europa le-a re;;t*t pentru prima oardprezenfa undeva in peninsula Pelopo nez, aproape cI nu se schimbaserd'
victoria'lor.
state care Ei-au triit viafa, apoi.au dec[zut' Preocuputi ta se dezvolte, sI iqi extind[-teritoriile qi sd '"."u."a, nu agqfqt,sfuFijmaEi{leze ce sf pqa -iU timp, istoriei.Jntre liganii ln?tr* ?tl ,iuiu titnruifl -r t m"efeU-Pu'-ziin[e"t-

iliiop"

u dat via16 unof naliuni, regate,

impirbtii

Ei

al-n"trnunii care

lor' Satul' D;ii;i;; era in jur devenise proprietatea tabird intr-o transfbrma se iecole, cdteva de vechi nemiqcat p[rea peren era ce Ceea imfrovizat[. t"&a in fala a ceea ce era temporar, nedurabil, de-a Ai"rtrf inexistent. Mi-au ardtat biserica medieval[' [ut" nu o construiseri ei, cbreia nu-i aduseseri in

se in^torseser[

in vechea lor patrie'

s;rca;tic@!r-e
luat din
ea

". iu.

orun" din pomii de la marginea drumului, pe care'nu ii sddiserd ei. Vorbeau in limbi care nu erau uf" fot. VeniserS in aceste locuri la vreo dou6 sute de ani dupd saEi, fdri s[-i fi invitat cineva' Nu aduseser[ i, minte imaginea patriei natale Ei nici ta"i "u Utriil" gospoddriilo-r qi biiericilor, pe care sd le fi recreat apoiin alt6 parte. Memoria lor nu cunoEtea i.t6riu, dout basmul, povestea, legenda - forme "i criteriilor noastre, sunt specifice concare, potrivit ;;il;"'i iopiilor si frrr qanse reale de a supravielui

Gia ii pentru sine. acel ceva erau gunoa- ' i;1",;;E;;.ile, casele pdrlsite qi pomana' De parcd I ,.J restul nu ar fi avut pentru ei nici o valoare' "-. Acum.. Iacobeniul s[sesc le c[zuse prad6' Intre ,ioriir. ."&mruffi'prepiih6"de efort' s6rguinf6,
tradilie, de toate celelalte virtufi din care se compuo"u dontir"itatea civilizafiei, iqi fdcuserd pur Ei simolu tabira" asa cum ar fi f[cut-o in cimp deschis, de lor pe acolo' iarcd nimeni nu mai fusese inaintea

5i, dacd au

Ii*pirri.

bacd vine vorba despre.lucruri, aveau atdt permit6 in orice clipl i6 dispari, fhr[ sd lase "ai"a-qi dupd ei nici o urm6'

Am l6sat in pace casa parohiald bine ferecatI' pe o ulili' Vorbeau Copilandrii md tiaserd dupi ei -eva, roiau in jurul clnte sd incercau o"i'rtr"rrpt, meu, gi, ure-"n"a unui alai din tablourile lui Bruenfr"i.

Apoi mi-au aldtat casa unde stdtea preotul locuful sa'u pastorul. in orice caz,ii spuneau pater' Prin portita inchisd qi cu zdbrele nu se vedea aproape irimii: o curte ingrijiti, vila-de-vie care acoperea casa qi;"ru ce semif,a"abazin de dimensiuni reduse' In comparalie cu restul satului ar6ta oarecum absurd' Amiunal, dar nu a apdrut nimeni. Am intrebat dacl preotul e de treab6: ,,Bun pater?" Au dat din cap: ,,Nu bun, nu..."
M-am uitat la satul care se degrada vbzdnd cu ochii,la gunoaiele din mijlocul piefei,la casa parohiald
70+

aiuns in cele din urmd la o pr[v6lie, asta de irprhi gi interesa. Aici lucrurile arStau altfel decdt in Roqia:' o magazie micd Ei intunecatd, ad[postitl in ce-

i.

t" erl nici odaie, nici dependin{i' Cremd de "u in dezors6pun ghete, "" Ei magiun, totul la grdmad6, -mormane aruncate grdmezi, qi Ei uitate, Eine, in cumpdrdtorimilei acoperite de praf qi in aqteptarea o 1or. Am luat i0teva sticle dintr-o bduturl gazoas6, iar totuf dat Le-am ieqit'. qi am punga de bomboane ii qilu,, impirfit cAqtigul fulger[tor, dupi reguli nu*ui a. ei giiufe, dar conforme cu principiul de baz[ *i" tpur. c[ celui mai tare qi mai in vArst[ i se
ro5

Andrzej Stasiuk

in buzunare dulciurile, nu mi-au mai acordat nici

incd din anult322.
Pe harta mea veche qi lipit5, numele

cuvine mai mult. Ocupafi sd m[ndnce qi s6-qi infundc o atenfie. S-au intors in lumea lor, iar eu am r[mas in e mea. Aqa trebuia sd fie qi aqa a fost dintotdeauna,

localit[filor
Tara
s-a

lmenl nu
$1

cI cel mai pu{in pas[ de asta tdffidr-ffrffildr. Geografia lor este sd supraobilS Ei indefinibil5. E foarte
rn rromam.
uiascd geografiei noastre.

TARA UNDE e iNCrpur RAZBOIUL

La qase Ei jum[tate era inc[ intuneric deplin. Am i4it in Pre5ernovo nabreZje qi am luat-o la dreapta, rpre nord-vest. Apa era de culoare albastr[ qi aproape nemiqcatI. Ardeau felinarele. Dalele de piatrl ale fallezei luceau dupl ploaia din seara de dinainte. Veuisem aici s[ v[d extremitatea de apus a Europei
dave.

Din pasajele inguste de trecere dintre c[sufe r[zb6tea mirosul urinei de pisic6, Farul de pe micul oromontoriu arunca in intunqric ultimele sale raze L lumin5. in jumltate de orl urma s[ fie stins. La picioarele lui stltea un renault roEu singuratic. Ar[ta foarte uzat. DupA cdte se p6rea, celor care ingrijeau f;arul nu le mergea prea bine. Am trecut de far qi am ejuns de partea cealaltl a peninsulei. Marea devenise mai greoaie, mai zgomotoas[ qi mult mai activ[. La cflteva zeci de metri de la {[rm, apa se unea cu intunericul, dar undeva in deplrtarea infinitl, undeva in rrrifundurile intunericului am vlzut nori albi. Acolo trebuia sd se fi cripat deja de ziu[. Faleza se terminase, qi mergeam s[rind de pe o piatri pe alta. in dreapta se ridica vertical o coast[ rbrupti din st0nc[ de ardezie, care plrea cd se poate despiinde foarte uEor. Cineva pusese o tlblil[ de wertizate: treceai pe acolo pe propria r[spundere.
r07

Andrzej Stasiuk
Venisem aici numai pentru trei zile gi eram absodeschis la ceea ce avea si se intdmple. La nio dou[zeci de kilometri spre nord-est se afla Trieste. iar la optzeci de kilometri spre vest, Venefia. Mi-a trecut prin cap numai faptul cd qi acolo aerul era la fel de umed gi rece. Dinspre po.{t rdzbdtea duduitul motoarelor diesel. In scurt timp am v[zut ;i prima barcd de pescari. Era mititici Ei incd neclar6 pe fundalul intunecat al apei. Motorul s-a stins. Birbatul de la pupa stdtea nemigcat, de parcd ar fi agteptat sI se crape de-a binelea de ziud.

C)dldtorind spre B abadag

ale grddinilor. in oraq nu giseai nici o bucdficd de loc iiber, nu era nimic sllbatic, nici urml de abandon, Je del[sare, nici o buc[ficd de spaliu rlmas la voia int6mpl6rii. Tocmai de aceea erau atdt de pufini cdini aici, qi tocmai pentru ei erau puse din loc in loc recipiente cu imaginea Ull"F4fik'fdcAndu-Ei nevoile. Era mai degrabd ora;ul fisiciloi. Privind acoperi;urile de sus, le-am vdzut cum ies din ascunziquri, in ciutarea unor pete insorite Ei cildule. Zeci de motani Ei pisici i-n sute de culori Ei nuanfe. Cdte una sau in perechi, in {oan5, gudurAndu-se unele pe ldng6 altele, in cilduri, Lndiferente, cu cozile in sus, plimbdndu-se incordate de-a lungul granilelor teritoriilor lor, zbenguindu-se, intinzdndu-se in cdldura diminefii, mici, medii Ei mari ca nfte cblelandri - dintr-un singur loc, intr-o jumdtate de or5 am numdrat nu mai pulin de cincizeci. Se frecau cu spin[rile de cogurile caselor, se lingeau, sdreau de pe locul lor pe altul gi inapoi. Pur qi simplu un stat al pisicilor in mijlocul oragului. $i asta a fost singura mi;care pe care am putut-o zdri de pe zidurile inalte ale bisericii Sfdntul Gheorghe. Totul acompaniat de sunetul clopotelor de la Sf0nta Fecioard Imaculat5. t""

lut

Nu erau nori. O ord mai tdrziu, md aflam in curtea bisericii Sfdntul Gheorghe qi, de la o inbllime de c6teva zeci de metg." _a.glgiJAg sqlJglr-piggf1l.,g albe _*-- ale Alp4gIglSnijl.ine qtie dacd nu chiar Trigtavul.
?Arffi-"ce inseamnd o sutd de kilometri inEti aitlei de dimineaf5, c6nd soarele strilucegte strident ca intr-o amiazd de iulie, iar lucrurile aruncd umbre negre 5i greoaie, asemenea unei nopfi de smoald. Mun{ii se incinseserd p6nd deveniseri rogii, portocalii, qi acum se stingeau violefi, cenuEii, pe mdsurd ce lumina aluneca prin defileuri ;i vii. Aerul sticlos anula depdrta-

rea.

Mi

se pdrea

, addncul golfului numai pentru ca, o o16 sau o jum[o16 mai tdrziu, s5 se izbeascd de poalele , tate de or5 r munlilor. A trebuit sd renun! la aceastd priveli;te. iI deqafece era mul.t-oreaireal5.

cI bircile de pescari plutesc in

Lu Sf6ntul $tefan, la SfAntul Francisc, la Sf6nta Fecioard Imaculati sunau clopotele, Acoperiqurile i' roEii ale caselor se aranjau intr-un mozaic complicat. Din co;uri se ridicau in aer vdl5tuci verticali de fum albdstrui.-Mirosea a {aqing!!-4l4IgiLiS. Focul se ficea aici cu Gdre.""i%4ffi#ffitoaffiamdgire, dar aE fi r , putut sd jur cI simfeam qi aroma cafelei mlcinate qi .dr_eftg: In geometria liglelor strdluceau petele verzi

Poii" Ciiffiara c-rffiisuri sau amintiri oarecare. Viata devine m ai ggpilg-rp_m.a*$:_pgil- .g,nima-!iq6, 4"

Este bine sd mergi intr-o !ar[ despre care nu se >tie mai nimic. GAndurile tac atunci qi devin inutile. Totul trebuie inceput de la zero. nu se

LucrufileJi-FapGTefi amintesc de ceva"ariume, dar.' pAn6la urm[, nu devin mai mult dec6t sunt in reali- i tate. Incep exact atunci cdnd le observim prezenla I
5i dispar imediat, acoperite de cele care urmeazd.

La

I Personaj canin, erou principal al unei foarte populare rubrici de revisti, scrisi ani la rdnd de publicistul gi umoristul polonez Marian Eile (1910-1984); simbol al cAinelui simpatic. (n.red.)

to8

r09

Andrzej Stasiuk drept vorbind, sunt lipsite de semnificatie. Sunt alcL tuite din materie primard, care ne atinge simfurile dar este mult prea ugoar6, prea delicatd pentru a ne putea invbfa ceYa.
CAnd m-am intors pe falezd, ziua iEi intrase deplin in drepturi. UEile cdrciumilor erau larg deschise, maEinile iqi croiau drum pe bulevardul ingust, tipi in salopete trdgeau pe schele glleli cu mortar, gunoierii inc6rcau mobilele ldsate pe trotuar, mobile care, la prima vedere, pireau inci destul de bune, femei pe tocuri inalte evitau ultimele bilfi, mirosea a ceapE cdlit[. Un bdrbat in pulover, Elapi qi pantaloni de trening ieqi la capitul falezei Ei iEi aruncd undila in ap5La a cincea sau a gasea arunciturl scoase un peqte. Il izbi de dalele de piatrd gi dispiru cu captura pe o 5. CopilaEi cu ghiozddnaqe in spate rgeau la $goalA, doamne in vdrst[ ieqiserd perechi i, la plimbareJn bazinul portuar. oescari cu fesuri de X-mne isi aiiincd pe iqi fbcu aparilia'o pisic[ neagr6. O clipd mai tdrziu se apropie in fugl 5i un cdine, dar pisica fu pur Ei simplu mai rapid[. Sub arcadele din piafa care d[dea direct spre port stdteau cdliva camarazi cu chipuri obosite. Pentru ei devenise o tradilie sd aqtepte ca ziua s[ le ofere vreo ocazie sau vreo surprizi. Toate acestea se petreceau in lumina orbitoare a soarelui chiar la marginea uscatului. Interiorul qragului era umed gi intunecat. Te ducea cu gAndul la un

C)dldtorind spre Babadag

oglinzite in care cineva aruncase o ultimb privire inainte de a ieEi. Rltdcind in inima oraqului, chiar 9i atunci c6nd era pustiu, ifi croiai drum printr-o mul-:me nev[zut6. Glasurile din spatele zidurilor, disnse-

cer-

coridoare reci Ei intunecate, sau la o inchisoare comod6, unde fiecare se putea ocupa liniEtit de acti-

cuiatffi-'ei ilffiImediat

linia neclar[ a orizontului.

La opt d-imine"A$m*bgq4[ qa{q3ge,ir am v6zut

cumb6cul liU-pt-eac

netia*Jielnerifa

il6r. i"
lului

Jxau

mffim;*u,ffiffif6ll;

Sterse rdmlEilele ploii de pe md-su[a crAsm[ se auzea Buena Vista. Un c[lelandru

la piciorul unui

sc4un qi apoi igi vechi,-d,arpr-qf

vizu linigtit de drum. tI"f-ig-tlll9.1;

pr.a-m"sas{ffi l-Pglglgse$ -sa pnve sc cum aerutle fa"e tot mai clar. in iurul bazinului portualr ioieiti ae'"zor niiEonete. Catargele iahturilor se legdnau ca nigte ardtdtoare nehotlrdte. Doi bitrdnei diicutau l6ngd mine in italian[. iqi fdceau mereu
aparilia alte pisici. Se incilzeau pe stAncile.mari, rdsfi.ute de-a lungul falezei. Locul acelaera liniqtit qi irealNu semdna iu nici un altul, nu mb ducea cu g6ndul nicdieri, poate doar in general la ideea de armonie'

care

lor riguros aranjali, hainele agilate

I IO

$r

Elapi-

In

IlI

Andrzej Stasiuk
Ora opt dimineafa, soarele, cafeaua, bacul alb qi muI \"L( l.i izica aceea cubanez[ pdreau s[ dea naEtere unui

Cdldtorind spre Babadag

numai monstruozitate, de.ce, plr4sindu-l gi indrep-rpiffi tdndu-ne" flaq1i er eaguriie ace ste a, ne sim {im ca qi cum ne-am pfIbir$i"i_+" Sg! ;"ge:i d1gpt, o,senzafie minunat[?

qllimul ,erjql din Bglgqri. A durat zece zite, si au plent ln tlmDul lu .. i".l3trgcj si ;as-*&sqry"9g^i3Toarte v[ sI se fi retras atAt de

.t

^."I-A-VEau --:;-;j==:-'-Y'* aici

i ., u{""J+4ffiffiNu-qi
,

5 intr-o tar5 -,&r.1*-,._.,:..i *+ _ aveau aici moimiiltble,"nt

cafea si incercam s[-mi amintesc aceste cuvinte ale lui Emil Cioran. incercam si- s.tab.ilesc unde..este sud-estul si unde-sunr3alcanii. adunate dintr-uu_motel de la marginea drumulUi, nu._ departe de. g[anifa CrOai6llntr-o b"rogura colorat6, in"

La opt Ei un sfert stdteam in fafa ceqtii goale de

amintiri,

aEa cd

trebuie

s6 se

fi simlit pulin

-il;;;JA

o mape ptnd de filuici

'i-'"'*i"il* inghite" teritoru _ ffi.S*@ ''''care. lntr-un fel sau altul. amintesc de casa pdrin_
teascd sau de satul natal. Senzafia de particular 5i striin reprezintd o provocare mult prea mare pentru cuceritor, de
.Llh

afira'iffi?i-*ffi 'Tf ttffi iiirdelocaluri,hoteluriEi

campinguri, se afla gi o hartl de dimensiuni reduse a Europei,SB-ania:ger9-IAaC"i'-d"utsj-f ii.u,ta:Paiiiut,

Elveljg.=Zvri-ebglr"Aus1ttL-vre-rlee-!,9*LasudEiest de Praga."fii- Bs-Qge-:It incepe ceva de ger,ul teta

ordonati, armonioas5, care te duce cu gAndul la visul habslurgic despre misiunea civilizatoare a Imperiului? Rdzboiul are nevoie, in cele din urm5, de olimba comun5, de un sens comun, gi faptele sdngeroase sunt asemenea celorlalte fapte prin aceea cd nu pot exista in vid.
Nu vreau sI iau apdrarea pgpoarelor balcanice, clar nici nu vreau sI le rret*sub -t-fEiiib*ffi#iGie. !*Xneqstd dragoste pentru devastare, pentru haosul

f'

lnrern. pentru

o lume asemene7lnui bordel in

fl5cdri, aceast5 privire sardonicd aruncatd cataclismelor infdptuite sau iminente, aceastd severitate,, aceastd dulce delSsare a celor care suferd de in{
u a c ri m i n a i o r (... I ;!ggg11.1plg4gigid it dau poate un impuls, iar bdtr6nul contiJ nent vOde in asta in mod invariabil injosirea
.E,uropal

_lo*Tsr{

nou-nouf6, c[ci au fost marcate cu scrupulozitate granilele fostelor state iugoslav_e. Singurul oraE din -teriii;iii-din -r Jni gditiieEu?:Irt r- u salva t ca prin minune ..liS_**Sgpr_piijbliiil "urJ suficient de vechi pentru a-qi asuma rolul-_de monument i;tSI&. Sofia, l Bucurestiul. Belsradul. Varsovia sau Bratislava'-otii" sl slmDru au dlsDarut. Le--a ingh4rt sp4tlul..gl-Iorql: i .u.. p'ouldfi-iiifi-at]EVhr oiiimiiat, our g."u o" numir \ si descris. E pe deplin de infeles, c6ci ce altceva in ] afard de haos sau de schimb[ri ale vremii poate veni Jl din aceastl parte de lume? Numele nu ordoneazd [j deloc acest spafiu, deoarece le lipsesc semnificaliile fl vechi, permanente gi verificate.

-Jt

supremd.

CaSj.lgiludtuLjrseamnd
r12

numai

qi

CAnd am trecut granila pe la Hodo5, era deja dupd-amiaza tdrziu. Lumina G-iarnf iiiiif#ea lucrurilor

1r)

Andrzej Stasiuk
o claritate inzecitd. Vamegul m-a intrebat c6fi dinar: am, cu t o a t e ci d e."pggtg*Ug 9_9"'?-r-r-t S.g*pli[-e3. p e a i q .--gu".Cel"ag'!i-a aruncat un ochi Ei tn"pciit6tfiij, spu, -d le"4fu /4|;qi a nlp g_[1u n s in tr e d e-a luri le g dl b u i n In perioada aceasta a anului intotdea"llg$*up una poli vedea mai multe dec6t de obicei, deoarecr . peisajul golaq concentreazd toate renuntlrile omeea continua

Cdldtorind spre Babadag

si r[m6nd in deplind armonie cu

sine.

:: neEti. descoperind'fiagilitatea mafeiiei lliate in voia .'[- ei.' C6riileblo] ?neiffiE?ffi-effie'arya':'fH?[ pdrea aran. i I jatd. pusb la punct cu mare grijl qi bine finisatl. Nu am putut descoperi in peisaj nici un fel de fisuri ir care sI se poati strecura imaginafia. Nimic de aici nu amintea de zonele din care tocmai veneam. Totul p6rea deopotrivl folosit gi absolut nou. CAt vedeai cu ochii, nici un semn de decldere, de creEtere sau de ostentafie. Zidwi cenuqii solide, acoperiquri in panta. grddini incremenite gi podgorii lisaie in cea mii Aeplin[ ordine la iernat - privirea le inghilea pe toate. dar nu avea pe ce sd se opreasci. Jari aceaita mima reprezentarea unei l5ri desdvArqite. Strecuratd in collul Europei, intre AUS.tfia.ee^rman6, Italia romanl. -:'* IInqalil Iino-ug1ic1'+i Gciatt},^i6?ista in timp, iimulSnd idealul uriiveisai.. e5rid*"m-am po.rii .pr.

,.
1

r. meleagurile acestea, nigte cunogtinfe de-ale mele mi-au

spus: .,Du1te, e unul dintre cele mai frumoase locurj

p t"

{."4e_qezontffi{frtffi;

r,

trffi w ir"tiiiii

Ptuj, Majsperk, Rogatec,.Roga5ka Slatina - nu m-am putut strpdni si m[bpresiilEaareffi crezut cd i: 'd poate ceva se va schimba brusc, cI aceastd tard va |.._fgce special pentru mine un fel d.e salto mortale, dar
..',
1

Mulfumesc (slovend) (n.red.)

ntorsdturile de situalie de la granila dintre vis qi prostul gust, nu puteam s[ mi impac cu un spa]iu modelat intr-o manier[ at0t de irevocabili. Am dormitin localitatea,Pnqlasko Hanul era p-ustiu. La bar stittilffioi localnici. Nu se deosebeau -prin riimiC'Jpedieffie"ei ni;tiii,-o6ir ci aveau un pager ceva mai bun. .Beau bere la5k-o..,* alternativ cu rpdcd albi, Fumau qi discutau cu jumdtate de glas. Purtau haihej destul de murdare qi bdtrAneqti Neb[rbierili qi gifonafi, evident nu ii preocupa faptul cd ziua e impdrlitd intre orele de muncd Ei orele de i odihn6. Ar6tau de parcd urma sI se duci in 61iss *L ciipd la culcare in aceleaqi haine. Au mai cerut un rdnd, dar in comportamentul lor n-a intervenit nici o schimbare. Beau linistit. de oarch s-ar fi achitat de o indatorirelrlibiln-diivinG.fiir in geiiuri nu am pxtut d e sco_ p-e_5i a". "d e p r"iu "*q#I*milmtJg5g*np .seig". .p-.. $t-i erau o oarecare care beau ddrtile mele. In felul.in r-, j.ry*+ feirniiiate $i-solemnitate Ei nici urml de av6nt bahic, nici urmd de nevroz[ masculini. Mi se p6rea cd ambii beau ..interior". Calmul si melancolia care le insoleau discufiile iiu;ime'ii ?ielo-dtfffi patruzeci sau cincizeci de grame bbute in decurs de o ord sau o or5 ;i jumbtate. Plus berea, bineinfeles. In cele din urm[ s-au ridicat, t6rgdindu-qi cizmele de cauciuc qi ludndu-Ei rdmas-bun de la proprietat) care nici mlcar nu p ieEise din spatele barului pentru a controla cAli bani { lSsaser[ pe masb. Am rdmas singur cu vinul meu. {i lr $eful intrd intr-un mercedes negru cu leava de egapament l5sat[ Ei plecd cine Etie unde. Am ieEit pe trotuarul din fafa barului pentru a contempla noaptea
slovenS. Chiciura se aqternea pe iarba de anul trecut.
r15

Da, mi simleam ca In barbar din Estul veqnic tulbu:e. veqnic nefinisat. Imi lipseau contrastele, haosul Ei ,'ursele care ili puneau mintea la incercare. Obiqnuit ;u discontinuitatea, cu pierderea firului principal, cu

II+

Andrzej Stasiuk Luna rotundl iqi arunca lumina argintie pe spindrile lungi ale dealurilor. Undeva in depirtare schelilS.ia un cdine singuratic.
(...) Presimlea qi totodat[ gtia: aici este adevlrata patrie a demonilor melancolici, zeflemitori. (...) Aici, printre vlile alpine, gi pufin mai incolo, in qesurile Panoniei. Sunt in vAnt gi in aer, nu te poli ascunde de ei. Sunt in lacuri qi printre coline, in corolele copacilor Ei in mlaEtini, in mun{ii stAncoEi, sunt in bodegile de lard Ei pe str[zile oragelor pustii intr-o zi de duminicS, sunt in copii, b[rbafi Ei bItr6ni. (...) Aici tofi sunt impregnafi de moarte. Aici moartea are aparenfa unui peisaj frumos, uneori este tomnatic5 qi rece, alteori primdvlraticd gi caldX. Toamna e goticE, iar primlvara baroc[. Ca niqte biserici impr5gtiate prin toatd fara, la fel de addnc[ precum mormintele. Aici oamenilor le plac mormintele impodobite cu flori, lumdniri gi ingeri. (...) in amiezile de duminici, atunci cdnd pe strizile pustii ale oraqelor bAntuie numai strlinii sau nou-venilii instalafi definitiv, mir6ndu-se de goliciunea strdzilor, in amiezile de duminici pare ceva firesc sd te gAndeqti la blrbatul care deschide fereastra de la etajul al treilea, acolo unde toate celelalte ferestre sunt inchise, qi, cu fr6nghia legat[ de gAt, se aruncd

Cdldtorind spre Babadag

vdzusem weodat6. Printre brazi, lumina soarelui se strecura ca o ceafl aurie. Era cald, se topea zlpada Ei

uneori, atunci cdnd mE opream, in linigtea pidurii inalte auzeam susurul a mii de picituri care se uneau in pdrAu. Lumina Ei umbra se amestecau necontenit 5i, in pofida zilei insorite, totul perea cufundat in ap[ verzuie. Versantul sudic al muntelui scotea aburi. Am vlzut pis6ri ale cdror nume nu le cunoEteam. Nu mai aveam de-a face cu nici un gotic sau baroc. Kodevski Rog amintea de o arhitecturd care nu se va naqte niciodat5, deoarece simplitatea frumuselii ei punea sub semnul intrebdrii insugi sensul imaginaJiei. in viile intunecate se odihneau zeci de mii de trupuri. Treceam prin cel mai mare cimitir anonim din Slovenia. in vara anului L945, comuniEtii lui Tito omordserd aici fdr[ judecat[ gi flri martori pe prizonierii trimiqi de forlele aliate. Erau partizani care luptaseri de partea cui nu trebuia. Colaboralionigti, albgardiEti - Tito nu suporta concurenfa. N-ar fi exclus ca lupii, rfuii sau urqii, care la vremea aceea erau cu siguranli in num[r mai mare decAt acum, sd se fi ocupat de funeralii. Ulterior, mareEalul venea aici la v6nltoare. Cine qtie daci nu i-a trecut prin cap c[ ucide spiritele trid[torilor care sildEluiau in trupurile de animale.
Pe la ora noud am plecat de pe litoralul senin Ei m-am indreptat spre Tartinijev trg sd admir un monument arhitectonic in stil gotic venefian, datAnd din

in gol...

in ziua urmitoare am trecut prin Kodevski Rog. Kodevski Rog este un lan! muntos din sud, in apropierea granitei cu Croafia. Pe o distant[ de treizeci Ei cinci de kilometri nu am intdlnit nici o magini. Drumul pietruit ducea prin pidure, urca pe versantul principal, pe Visoki Rog. Mergeam pe serpentine inzbpezite;i acoperite cu gheafd cu cel mult treizeci la o16. Nu era nici lipenie de om. Soarele strdlucea. Era unul dintre cele mai frumoase drumuri pe care le
1r6

secolul al XV-lea, gi statuia lui Tartinil. St[tea pe soclu cu peruc6, cu vioara in mdna care-i at6rna lejer pe l6ngd trup, qi probabil f6cea o pleclciune publicului. Am vrut se mi simt ca un turist. Dar, sincer vorbind, m-am simlit mai degrabi ca un spion condamnat la superficialitate. Puteam sI ating lucrurile,
1 Giuseppe Tartini (1,692-1770), violonist 9i compozitor italian; ficat forma arcugului folosit la acea dati. (n.red.)

modi-

r17

Andrzej Stasiuk
p

C)dldtorind spre Babadag

jTlglirir- s-e rrnifica+i'ei lt te m a el pa n s"r.gg g f$! ? {ii. altor asemenea ba111l{3fl lq5gJlugn*laqlp-. rn ce ma priveqie, eil,iii:rni" cioiit ffii ixaea-usgga11aigsg inl"r:o iu,a *ui mici Ei niiibdatil'TA;e{$-Arfr-+^.p-smneze*, intr-una frEi*marilTilurma urmelor, neinsemndtat66-"'tUffiffii-mb[ cu mult mai greu in propria caricatur[ dec6t mirefia. $i, in orice caz, dduneazd mai pulin celor din jur.
e
a

ca spaliului vid a fost aplicati intr-un peisaj care excludea nevoia oricirei schimbiri''Ma$pluLTttg-i1 uniformd alb6 printre palmierii de pe promenada dio PortoroZ, situat in apropiere, trebuie s[ fi ar[tat ca un functionar m6runt. Comunismul a fost la urma liurmelor'rodul unor lungi ierni flrd de speranli, cAnd ilipiritul o ia razna de plictisealS qi de teame de sine iM".wi. Pentru a puteali cdt de c0t posibil, trebuia si '%i*"r.u..d intr-un spafiu nelimitat qi plat, unde nu se intAmpls nimic qi tocmai de aceea totul se mai poate inc[ Petrece.

Tirile mici ar trebui sd fie scutite de lecfia istoriei' Xf-irmufsr-s'riUice ca nigte insule undeva la marginea curentului istoriei. Cam aqa g6ndeam.in,urmd cu vreo douS zile, PostoinA s-au fdcut brusc Irlg 5l ldngS*EgSM tlndeva oe lAneb Undeva pe
ceat5.

Am cantfiifffi;Gaitd variantl fabulard li utopici in timp ce dep[qeam camioanele croate' J[rile'mici ar trebui proteiate la fel cum protej[m -copil6ria. Cetdfenii cieafiilor Ei imperiilor hipertrofice ar trebui sdle viziteze pentru a le mai veni mintea la cap. Probabil nu ar ie;1 mare lucru din asta, dar oamenilor trebuie s[ li se ofere Eansa Ei sd li se creeze posibilitatea de a reflecta asupra multitudinii sensuposibile' .,, iilo, acestei celei mai bune dintre lumile ififmstenta unor state mici cu temperament moderat :i este purqi simplu o provocare pentru opiniile curente

Scriitorul .-s-loverLEdvard*Kochek, in ale sale in' semndri pariziene, scria astfel: ,,Istoria noastri nu ne vorbeEtede-s.plg.++"1.i*n.eS.i*l,t-:rueea"glJupermite asumarea nlci unei- m"isiup,r- {r3isgr.:g-4s9. Nu ne putem Uiiulrilci pi: o intaipietare originald a credincarac1ei, nici pe un temperament specific. Tr[situra teristici a ![rii noastre este mai degrabi convexitatea decdt concavitatea, ea nu posed[ un centru de greutate veritabil care si-i marcheze punctul central, atAt o in sens geografic, cdt Ei moral. Din aceasti cauzi, nu ! avem gdndi-tori care si manifeste o energie centripe- {f spiritele convinse de qdg-irl"+lfle[9-a td, ne lipsesc 'spirit6ie du- un-?dltin ?iislitiz"t. (: ) noastrd, "gienife{e-"6b misurl a Nicioddti ;u'nii:arii peideflilt valorii, ca pe un loc de trecere demn de toatd increderea, ca pe o solufie qi o sursl de inspiralie, ci mai degrab[,91p,*9*g,lgAl-Hflg_Iyqlgg ca pe o ocazie de face contrabandi". Aqadar, din nou acea lips[, din nou sentimentul neimplinirii, din nou:c,gQli dor dupd v,iafa care e parte. Iffi5"rlmH'nn?ib"irici o legiiurl * merel in altd .Ii gurd ndfi*ae-vs--pp--e. lnnl q1o1 q q criq qi un c u as t a.' Cri rom6n din Romdnia de dou[zeci de milioane, qi prode mi a'de"pdtruzeci oe pa babrl ql un pol-onez qm rolonla prin cen centrul agtomerat lioane. M-am invAitit ih cerc piin al Ljubljanei, clutdnd un loc de parcare. In Piafa Congresului m-am strecurat cu greutate intre un land rover gi un bmw. Pe patinoarul cu felinare qi muzici
.

&*'---"

IIg

II9

Andrzej Stasiuk

I' alunecau copii $i un bdtran secular cu mustate cerunta. E@, dalmailqier5.gma{l vesela. Am auzit rdsete, discufii zgomotoase pe fl \Lsfim,
qi am vdzut fete imbrdcate cu Jeleganld doopotrivd neglijentd qi rafinatd. Md aflam aici pentru prima oar[ gi totodatd mi se pirea cI gtiu bine oragul. viu, animat si atrde4!o-r. Dldea impresia c[ se

-Fra ; afld exact acolo unde trebuiE gi nu se gdndeqte deloc I la propria predestin are, pilre'a ce nu]$i pune deloc H$trebdri. E foarte posibil sd nu-i fi pdsat absolut
deloc de restul lumii, sd nu

SHQIPERIA
La cinci qi jumdtate dimineafa, in KorgE, in fata hotelului Grand, stdteau deja c6fiva bdrbafi. In timpul zilei, numdrul lor creEtea. Mai ales pe strada largd care ducea spre tdrg. Dar mai stdteau qi in fa{a poqtei, gi pe aleea umbroas[ de l6ngi chioqcul cu ziare. Dupi-amiaza se strdngea deja o intreagi mullime. Numai b6rbati. Stdteau cdte doi sau c6te trei sau pur qi simplu cdte unul singur, discutdnd ori fixdnd cu privirea un punct din depirtare. Uneori ficeau cdliva paEi incolo gi-ncoace, dar era mai degrabi o miqcare nedirecfionat5, o pauzd momentanl in neclintirea general[. Unii lineau in m6n[ pachete cu bancnote albaneze, pe care incercau si le schimbe in euro qi dolari. Restul insl pur gi simplu st[teag, fumdnd figarete lungi gi subfirele karelia, la nici trei sferturi de dolar pachetul. P[reau c[ aEteapt[ cu tolii ceva, o veste importantS, o chemare sau un eveniment, dar nu sosea nici o veste, Ei in zorii fiecdrei zile se strdngeau din nou, mullimea igi ingroga rdndurile pe mdsur[ ce treceau orele, se mai sublia pu]in la vremea siestei, pentru ca dupd-amiazdsil se transforme din nou intr-o gloatd moleqitd de argila care incepea sd dea semne de imblAnzire, o gloatd care frem[ta uneori abia vizibil, dar, in principiu, era nemiqcat[. Femeile iEi ff,ceau qi ele aparifia din c0nd in cAnd, pe furiE, pe de l6turi, aproape inobservabil. Iqi cirau

@elQ"*htgenl{or.

deloc dup6 ea. in vecinltatea Piefei de PeEte am mdncat u-t'TEtti,is intr-un bar si am bdut o bere mic[.

fi tdnjit

Noaptea, undeva dupd Maribor, m-a oprit polifia. Mergeam cu optzeci Ia 61e-ffi- localitate. Erau imbr[cati in piele neagr6 Ei amabili. I-am intrebat ce r se va intdmpla dac[ nu aveam si pl6tesc. Mi-au spus , J cI imi vor lua pagaportul, imi vor da drumul qi vor $ aqtepta la comandament pdn[ apar cu banii. O suml f de doud ori mai mare dec6t cea pe care aE fi plitit-o pe loc. Nu pdreau se lase mituili. Mi-au scrii o chi$ : tanld frumoasl cusI qtampile decorative qi mi-au luat practic tot ce mai aveam in valuta lor, apoi mi-au urat drum bun. Ca rdzbunare. am hot[r6t sd innoptez abia c6nd i,l 'liaJungeam la ungun.

IZI

Andrzej Stasiuk
plasele qi pachetele, dar, la drept vorbind, erau invi-

Cdldtorind spre Babadag

frdn[, a resturilor ruginite, altele, inc[ protejate de
miqtile caroseriilor opace de la caniculS, stdnd eroic pe anvelopele golaEe, smochinite. In acel cimitir nesfArqit se invdrteau bdrbali oacheEi cu polizoare unghiulare Ei retezau bucdfi de tabld care inc[ se fineau suficient de bine. Panglicile albe de scdntei erau mai strdlucitoare decdt soarele. Cimitirul acela de maEini ardta ca o mdcel6rie mecanic[ moart[. Allii iqi aqteptau r6ndul Ei ei pentru a lua piesele de care aveau nevoie. Restul se pr[buqea de jur imprejur Ei creEtea in pim6nt: fevi cripate de biele, pistoane uzate, faruri de cea!6, carburatoare distruse, aripi mAncate de rugind,, rezervoare gdurite, filtre de ulei goale, cutii de viteze impriEtiate peste tot, cu piesele transmisiei ieqind in afar6, cangrena conductorilor de frAni, cancerul panourilor podelelor, sifilisul garniturilor Ei cataracta geamurilor crlpate. Da, periferia oraqului Durrs era un uriaq spital viran al maEinilor nemfeEti, un lazaret unde se flcea numai amputarea membrelor. Durrs este un oraq portuar, aqa ci aceste mii de cadavre trebuie sd fi fosf aduse cu vaporul. imi amintesc fotografiile din cglgbrg emigr,alie albane#[ din am:J 1992 ciorchini de oameni disperafi at6rndnd la bordul vapoarelor, pe suprastructuri, pe tachelaj, cutere, poduri plutitoare, qalande acoperite de un strat uman viu, de parcd intreaga lard ar fi dorit s[ fug[ ic6t mai departe de sine insdEi, undeva dincolo de gintinderea m[rii, de partea cealalt[ a Adriaticii, in fltatia. in lumea care p6rea sdii aduc[ mdntuire4, deoarece urrna s[ reprezinte inimaginabila, fabuloasa anti tezd a acestor meleaguri blestemate. Acum veneau dintr-acolo pe mare flote inclrcate ochi cu fier vechi, epave Ei rable pe benzini. Cind drumul a cotit in direcfia Tiranei, au inceput buncdrele. Craniile lor sinistre de beton se ridicau la un metru deasupra solului Ei priveau prin fante
12)

zibile pe maidanul stipflnit de masculi. Aceqtia rim6neau pe locurile lor, observdnd eventualele schimb[ri, absorbi]i de infinitul timpului gol gi condamnali la propria prezen!5 imobil6. Acelaqi lucru il v[zusem qi la Tirana, in piafa Skanderbeg, dar gi la Gjirokastr, pe artera principalS care linea de la moschee p6n[ in josul oraEului. In Sarandd, la gase gi 'jumdtate dimineafa, la hotelul Lili, am cobordt la micul dejun qi am observat ci sala barului era plinl de birbafi. Stdteau la cafeaua de dimineafd qi la un pdh[rel de rachiu, scdldafi in fum de ligar5 - sI fi fost vreo cincisprezece, poate chiar dou5zeci de indivizi. Priveau strada Ei, uneori, c6te unul se adresa celui de l6ngd el, dar era mai mult decAt evident faptul c5 ziua care stdtea s[ inceapi nu avea pentru ei nici un fel de surprize. Erau prizonierii acelei zile de la bun inceput, gi nu aveau pur Ei simplu unde si se duc[, cici, ori incotro s-ar fi indreptat, ii cuprindea
nemiqcarea.

Undeva pe l6ng5 Patos, peisajul incepu s[ se aplatizeze. Mun{ii rlmaser[ in bpate. Pdn[ la Adriatici mai erau cdteva zeci de kilometri, iar orizontul Ia' stdnga mea incepuse si devinl cenugiu, in autobuz

era'teribil de cald qi inibugitor. Oamenii aruncau

direct pe fereastrd cutiile goale de cola sau bere. La periferia oraqtrlui Fier, {e ambele pirfi ale drumului se ingirau mormane de fier vechi, constAnd in special din mercedesuri gi audi in diverse stadii de degradare. MaEinile aveau cdte zece, cincisprezece, doulzeci de ani Ei erau.adunate cu sutele in grimezi mai mari sau mai mici. In apropiere de Durs, sutele se transformau in mii: in arEila zilei, pe plm6ntul sterp, pe iarba arsl de soare, unele erau pr[date, jupuite de tabld, golaqe, cu intreaga pornografie a longeroanelor dezgolite, a Easiului, a arborelui motor, a tamburului de
r22

Andrzej Stasiuk

Cdldtorind spre Babadag

gridin6, genfi de rafie in ecosez roqu-albastru, celebre in Europa qi in intreaga lume, desagi lipite cu band[ adezivd, saci obiEnuifi, pungi de plastic de pe care se qterseseri de mult inscrisurile, gi tofi p[reau obosifi, dar aceastd oboseal[ nu era de ieri, de alaltlieri. Era o oboseal[ cu mult mai profundi. Grinicerul grec, in clmagd albl Ei ochelari cu lentile intunecate, strdngea pagapoartele din cutia de lemn qi ii striga pe urmdtorii: Illyet..., Freng..., Gjergj..., Myslim..., Hagi..., Bedri... Oamenii iqi luau repede lucrurile gi se repezeau pe vaporaEul ;ubred. Grinicerul inmdn5 paqapoartele lor unui civil bondoc. Ar[tau de parcl asupra lor c[zuse umbra, de parcd ar fi stat sub un nor invizibil, in timp ce asupra restului portului, asupra mullimii de turiEti, asupra umerilor bronzafi ai femeilor, a cerceilor de aur, sandalelor qi rucsacurilor strdlucea lumina direct din kodak.
Un amstell mic servit la bord m-a costat doi euro.

in

negre, orizontale.

Ar[tau

ca ni$te cadawe ingropate

picioare. Fiecare dintre ele putea ad[posti cu u$urinle personalul de deservire al unei carabine automate. ImprdEtiate pe intinderile lungi gi plate. dominau infepenirea grlmezilor de maqini. $i unele. Ei altele erau indestructibile. Astrit a spus c[ in toati fara nu exist[ probabil nici mlcar o singurd uzind activi care sd topeasc[ toate acele deqeuri de provenienfd nemfeasc5. Nu existl nici atdta dinamitd c6ti ar trebui ca si distrugb qase sute de mii de buncdre menite s[ supraviefuiascb unei agresiuni mondiale.
jumdtate. Cu ambarcatiunea cu aripi portante - doar jumltate de o16. Cl6direa portului grecesc este prelungd qi plat6. Turigti italieni, englezi qi nemli stau pe mormane de bagaje sau iEi trag dupi ei valizele pe rotile. Mulfimea curge in valuri pe chei, se imparte in Euvoaie qi se aqazd la coziin fafa bocaporturilor care duc spre bacuri. Unele dintre ele aratd ca niEte magazine cu $apte etaje. Autocarele circuld prin toatd Europa, aducdnd aici turigti de peste tot. Grimezi de valize cu cifru stau in a$teptarea hamalilor. Cinci indivizi in haine negre de piele iqi supravegheazl hondele qi kawasakiurile incdrcate.La chei aEteaptl Von Humboldt, un vapor cu trei catarge de culoare verde-inchis;i un iaht cafeniu sub drapel britanic. La

De pe insula Corfu faci pAnI aici o or[ ;i

Am navigat prin strdmtoare qi continentul rbmdnea in continuare vizibil. Jdrmul muntos din dreapta noastrd era golaq Ei neimpddurit. Culmile arse de
soare ar[tau de parc[ astrul ceresc se odihnea dintot-

in miezul zilei: o veEnici amiazd qi stdnci vechi de c6nd lumea, care se exfoliau de
deauna direct pe ei at6ta cdldurS.

bord miqun[ tineri in pantaloni albi. Lanturile str5lucitoare de maqini pitrund incet in addncul continentului. Pe cer se zdresc corpurile albe ale avioanelor Boeing qi DC care se preg[tesc de aterizare. Perechile igi fac ultimele fotografii in lumina
greceasc[.

Nici nu a fost nevoie s[ intrebim de unde va pleca vaporul citre Sarande. Mulfimea celor care aEteptau era imobil6 qi compact lipitd de bocaport. Aveau cutii de carton, pachete, colace de furtun verde de r24

$i apoi amzdrit Sarande. incepea brusc, f[rd nici un avertisment. Pur qi simplu pe versanlii golagi apdrur6 scheletele caselor. De departe ardtau ca dupi un incendiu, dar nu erau dec6t construcfii la care se porniserd sipdturile Ei la care apoi lucririle fuseser[ sistate. Mai inchise la culoare decdt munfii, dar la fel de minerale, de parcd ar fi fost arse intr-un cuptor uriag gi purificate prin foc de orice ar mai fi amintit de o
l Marci de bere a firmei Heineken (n.red.)

125

Andrzei Stasiuk

Cdldtorind spre Babadag

de polifie. $i polifiEtii, la fel ca biqnifarii qi restul Albaniei, fumau in vara aceea sub{irelele figarete karelia la o sutl de leka pachetul. l, ."ru. [lutea spiritul unei indiferente simbioze. $i pe unii, Ei pe ceilalli ii unea timpul pe care il aveau de aEteptat.
Secundele qi minutele se umflau, se umflau qi crdpau, dar in mijlocul lor nu exista nimic. L-am intrebat pe Fatos daci traficul cu valutd era

ne spuse cu z6mbetul pe fali cI nu are si ne dea restul. Pe colina din apropierea portului se inghesuiau blocuri din beton curat, roEcat. DacI n-ar fi fost rufele inqirate la uscat la ferestre Ei farfuriile antenelor parabolice, aq fi crezut cd sunt pdrisite. Da, toatd lumea ar trebui si meargi acolo. Dar mai ales cei care pronunli numele ,,Euiopa,,. Acesta ar trebui si fie un ritual de iniliere, deoarece Albania este subcongtientul continentului. Da, Albania este id-ull european, este angoasa care b6ntuie noaptea Parisul adormit, Londra Ei Frankfurtul pe Main. E un puf intunecat, in addncul ciruia ar trebui sd priveascd cei c[rora li se pare cI mersul lucrurilor a fost stabilit o dat[ pentru totdeauna.
Welcome in bloody country2, a spus Fatos c6nd ne-amintdlnit la Cafe Operain piafa Skanderbeg din Tirana. Beam bere Ei mI gdndeam dac[ un lucru aqa de cosmopolit ca binecuv6ntarea respectl granileie statale. Oare grinicerii greci ii intorc din drum la trecerea de la Kakavile, iar italienii nu le permit s[ intre pe bacurile de la Bari gi Brindisi? in siuar,la umbra copacilor, zeci de indivizi f6ceau trafic cu valuti. Ofereau o sutl treizeci qi Ease de leka pentru un dolar. in mullimea de biEnifari se aflau Ei cateva maqini
1 2

in addncul golfului, oraqul devenea ceva mai compact, geamurile str[luceau, prindeau reflexe verzui, dar noi am plutit mai departe, pentru a andoca la chei. in piala cimentatd stliea o macara ruginiti. Deasupra barlcii cenuEii fluturau vulturul albanez cu doud capete Ei steagul albastru al Uniunii. Inluntru se aflau un birou Ei doui scaune. O femeie in uniformd ne ceru sd plltim douizeci Ei cinci de euro, lui treizeci, ne dddu in schimb niqte chitanle qi
case omeneasc[.

legal. ,,Bineinfeles c[ nu", rispunse. ,,$i polilia?" ,,Pur gi simplu are grijd ca totul s[ se desfdqoare in ordine", replici el.

Din engl. identity card,,,carte de identitate,, (n.red.) Bine ari venit intr-o fari blestemati (engl., aprox.) (n.red.) 126

mici, burtoase. Cafeaua este fdcutd direct in ceagca pusi pe reqou. Rachiul se bea in zori, deoarece reu$e$te mai bine decdt cafeaua s5-fi alunge somnul. Dar nu se bea decdt unul. Rachiul nu mai e un alcool, rachiul e un obicei. Apoi veni un autobuz mercedes vechi. Se umplu incet-incet cu oameni. $oferul impirfea pungi de plastic. Lapiald,incepurd si soseasc[ primele maEini cu marfd. CAnd s-a crlpat de-a binelea de ziud, am pornit-o spre sud. Cei doi poliliqti care Eedeau in fafd aveau pistoale sovietice antice cu stelele Eterse pe patul armei. PdnI la granila cu Grecia erau numai zece kilometri, dar numele localitdfilor prin care treceam aveau rezonan{i slav5: Kamenice, Vidic, Selenice, Borove... CAnd am intrat pe primele serpentine, am infeles sensul pungilor de plastic. O femeie grasd, plind de aur la g0t, cu un ventilator portabil cu baterie in m6n[, incepu sI icneasc[, iar familia ei se ridici de unde stltea pentru a o consola. I-au luat din mdnd acel aer condilionat de buzunar, qi femeia incepu si vomite in slculelul transparent. Imediat i se aldturar[ o alta qi apoi incl una. Dupd care veni rdndul copiilor. E o boall a femeilor
r27

La cinci qi jum[tate, in Korge era inc5 intuneric. ^ bodega In de l6ngi autogar[ Eedeau cAfiva b[rbafi. I;i beau cafeaua de dimineafl Ei rachiul din pdhlrele

Andrzej Stasiuk
qi copiilor, ne ldmuri mai tdrziu Astrit. intr-adev5r. bdrbatii cildtoreau f[r[ efecte secundare. Participau doar la rumoarea general5, fiindcd intreg autobuzul

Cdldtorind spre Babadag

in timpul testelor de artilerie, in aceste buncdre erau inchise capre. M-am uitat la orificiile de tragere, care ardtat ca nigte ochelari negri extravaganfi. In acest peisaj pustiu, intr-o zon[ unde iEi fdcea aparifia o maqinl o datd pe or5, nu m-am putut scutura de senzalia cd cineva m5 supravegheazd constant.

era pdrtaq la nefericirea victimelor,

impdrfea imediat altele.

consolAnd.

comentdnd Ei arunc6nd pe fereastrl pungile folosite gi transmise din m6nd in mAnI, in timp ce Eoferul

Dup[ FOe\e mun]ii devenir[ qi mai masivi.

Ne

cdf6ram la o mie $apte sute de metri: in viteza intdi. in a doua, pe un drum gerpuit ca un tirbuEon, pe buza prdpbstiilor, fdri nici un fel de bariere de protectie. Nu am vdzut nici urmd de case, c[riri sau animale. Piscurile boltite erau acoperite de iarb[ gllbuie, ars6. albul conglomeratelor st6ncoase strdlucea in soare qi. pref de o o16 qi jumdtate, nu am observat nici o urml de prezenfl uman[. Am inceput sd numdr bunc6rele. Am renunfat c0nd am ajuns la al cincizeci gi qaptelea. Erau peste tot, c6t vedeai cu ochii. Craniile de ciment cre$teau pe versanfi in locuri unde nici un vehicul nu avea nici o Eans[ de acces. Nu am idee. poate cd cimentul qi olelul fuseserd transportate pe cat0ri Ei m[gari, poate pur Ei simplu le cdraserl in spinare. Creaturile cenuqii de beton erau uneori c6te : una, alteori cdte trei-patru la gr[mad[, strdjuiau trec6tori qi defilee imaginare, t[iau liniile presupuselor atacuri, a$teptau ofensiva, invazia, in timp ce privirile lor negre qi goale cuprindeau intreg spafiul vizual. Dldeau impresia cd exist[ acolo dinainte de veacuri Ei ardtau de parcl aveau sI reziste p0ni la sfArqitul lumii. P[reau mai vechi decdt muntii, indiferente la geologie, impasibile la eroziune. imi venea mereu in minte numirul lor - Ease sute de mii. in fiecare dintre ele, s[ zicem, cdte doi soldafi in picioare, deservind o mitralierd grea sau o puqcd mitralierd, adicd un milion dou[ sute de mii, ceea ce inseamnl aproape jumitate din populafia f[rii. in timpul exerciiiilor,

Am fdcut un popas la Leskovik,l6ngd un bar mic. Serveau cafea, rachiu qi ou[ fierte tari. De masa noastr5 s-a apropiat un bdrbat. Dar nu a luat loc. Nu avea nevoie decdt de blatul mesei. Rostogoli pe el oul Ei cu greutatea m0inii ii sfir6md coaja. Ii lud ceva timp sd fac[ asta, deoarece pdru sd uite ce anume flcea qi se uitd fix la noi, probabil v6zdnd qi auzind
pentru prima oar[ in viafl nfte strlini. Oul scdr!6i, igi dezveli albuEul, dar bhrbatul continua s[ ne priveascd f[ri si scoatd un cuv6nt.

$i in Leskovik erau bunc[re, doar c[ pulin mai mari. Seminau cu nigte corturi de beton cu porfi de ofel. intre ele pdEteau oile. Animalele aveau aceeagi culoare ca adbposturile, qi tot de aceeaqi culoare erau qi plqunea stAncoasi gi versanlii abrupti care inchideau peisajul. Dup[ ora$ am intrat in umbra lanfului Nemergke. Niciodati nu mai vdzusem asemenea munfi. P6reau ca presdrati cu cenuq6. Linia pddurii se termina brusc, dupd care nu se mai vedea decdt masivul sterp, vertical, care de la dep[rtare pdrea volatil, f[rdmicios Ei fragil. Nu exista nimic acolo. Literalmente nimic, in afara goliciunii desdvArEite. Vdrful retezat Papingut arilta ca un morman de praf, ca un munte de praf, qi acel praf, acea pulbere trebuie si fi cilzu;t de undeva din munfii, din genunile universului, din cotloanele lui cele mai indepirtate. Fiindcd Albania este veche. Frumusefea ei te poartb cu g6ndul la speciile de mult dispdrute Ei la
r29

r28

Andrzej Stasiuk
epoci de demult, care nu au mai l5sat in urma lor nici un fel de reprezentare graficl. Peisajul dlinuie mai departe, dar totodat[ se fdr0mi[eazd, ne?ncetat, se deterioreaz[, de parc[ cerul qi aerul ar vrea s[-l frece intre degete. Sunt fisuri, crdp[turi, zgdrieturi $i permanenta tragere in jos a materiei, care t6njeEte sI fie

C)dldtorind spre Babadag

Beau fernetl negru albanez Ei privesc de sus la oraqul natal al lui Enver Hoxha. Dupd-amiaza devreme, strdzile devin pustii qi mullimea din fafa consulatului dispare. Soarele arde in crucea cerului Ei m[turd umbra chiar Ei de pe str5dulele cele mai inguste. Se face atdt de liniste, de parcd intr-adevdr toatd lumea ar fi plecat, l[sdnd oraEul in voia sorfii, coboar[ lupii qi se imperecheazd, ca cdinii, vila-de-vie imp6nzegte zidurile de piatrd cioplit5, mercedesurile antice iEi dau suflarea de dorul ;oferilor lor, fortdreala turcb de pe colind pare s[ se prlbuEeasci in sine ins[Ei, vdntul umple cu nisip camerele hotelului Sopoti, rugina mdnAncd mlruntaiele difuzoarelor musulmane, rachiul arde dopurile sticlelor din bodega Festivali, teancurile de bancnote cu chipul lui Fan Noli2 se preschimbd in oxigen qi, in sfdrqit, cortina cenuqie a munlilor acoperb tot restul.
Da, beam fernet negru Ei incercam si-mi imaginez o fard de unde, intr-o bund zi, aveau sd plece toli oamenii, lSs6nd-o in voia timpului, care aruncd in aer orele qi lunile Ei intrd in formb puri in resturile lucrurilor Ei oraEelor, le dizolv6, transformAndu-le in materie primar6, in aer qi minerale. CIci tocmai el,

ldsatd

in

pace,

si

cunoascd odihna qi sd se intoarc[ formele incd nu existau.

se debaraseze de form[, sI in timpurile c0nd

l[sdndu-l prad[ caniculei Ei timpului. Din munfi

Gj_irokaster e un ora$ din piatr[ alb[. Acoperiqurile cas6lbr Sunt din ligle innegrite, care cdndvi au fost tot albe. Ferestrele pensiunii lui Hagi Kotoni dau direct spre minaret. De c6teva ori pe zi, din turnul inalt rdsun[ difuzoarele, gi glasul metalic al muezinului umple strizile, stridufele gi intreaga vale a ,- rdului Drinos. Ldngd moschee se afl[ consulatul Gre' ciei. De dimineald, in fafa por{ilor adastd o mulfime de oameni. Zeci de femei gi bdrbali igi aqteaptl vizele. Televizorul aratd coada de ma;ini albanize care se intinde pe kilometri la trecerea de la Kakavile. De cdteva zile, grecii nu mai permit nim[nui sI treacd. Susfin c[ le-a cizut refeaua de calculatoare. Albanezii spun ci lsta e doar un pretext ca nu cumva s[ uite unde le este locul, ca sd stea la cozi qi si se roage pentru un loc de muncl la greci qi pentru nigte euro pe care i-ar cdEtiga acolo, ca sI fie congtienfi cI acest lucru este posibil numai datorite mlrinimiei grecilor. Dar, spun albanezii, dacd n-am fi noi, pod. goriile lor s-ar silb[tici qi li s-ar sllbitici qi crdngurile de mlslini, tot aqa cum au pierit ale noastre, deoarece a trebuit sE le l[sim qi sI pleclm in Grecia, . fiindcd acolo e de lucru qi acolo sunt bani. Grecii nu . sunt in stare sf, munceasc[, susfin albanezii. Ne disprefuiesc, dar, de n-am fi noi, nici vin n-ar mai bea, :cIci au devenit graqi Ei lenegi.

'

timpgl, era aici cea mai important6 stihie. Continuu qi greoi ca un animal uriaq, umplea viile rdurilor, strivea vArfurile munlilor de la Shkoder pAnI la Sarande Ei de la Korge pAnd la Durres. In interiorul lui trbiau bdrbalii care stiteau la collurile str6zilor qi in piefe. Probabil ii priveau moartea, temAndu-se totodatd de el, deoarece agonia fiarei de dinainte de facerea lumii, in mdruntaiele clreia se afundau, insemna pentru ei o singurdtate neaqteptatd. DacI ar fi cripat, nu ar mai fi
2Episcop

l Bduturi alcoolici din plante aromate (n.red.) Ei politician albanez (1882-1965), militant nalionalist (n.red.)

i3o

T)I

Andrzei Stasiuk
intAlnit-o niciodat[. Ar fi fost rdpili de Euvoaiele indi viduale ale minutelor gi zilelor care aveau si fie doar o tristl imitafie uman[ a vechiului curent, a cdrui putere te ducea cu gAndul doar la nemiqcare. Ar fi trebuit s[ se hr6neascd atunci cu hoitul veqniciei. deoarece tocmai acesta este gustul libertefii.
qi-qi flceau loc. Indepirtaserd sticlele de plastic, car-

C)dldtorind spre B abadag

cdteva etaje, in ruin6: duhnea peste tot, iar quvoaiele

Pe plaja din Sarande, oamenii adunau gunoaiele

toanele, cutiile goale, minunile deEarte ale civilizafiei, pungile de plastic boss, marlboro gi tesco pentru a dezvilui peticele de nisip pe care si se intindi cu familiile. V6ntul purta in addncul continentului zdrenle transparente, cate rdmAneau agdlate in copaci. B5tea dinspre apus. Niciodatl nu vlzusem at6ta mizerie qi atdta calm cu care oamenii tr[iau in mijlocul deqeurilor, peste care in orice clipd aruncau altele noi. Peticele de plajd curdlati erau de dimensiunea unei plturi sau a grupului de persoane care se aqeza. Era ceva delicios Ei dispre{uitor in aceste gesturi cu care aruncau lucrurile folosite, o generozitate a consumerismului Ei un teatru al indiferenfei fafh de tot ce nu insemna potolirea qi satisfacerea poftelor lor. Vdntul bitea dinspre apus qi la propriu Ei la figurat. Nu aducea totuqi nimic de valoare. Probabil acele lucruri care existau f[r[ indoiald dincolo pur Ei simplu nu puteau fi transportate Ei iEi pierdeau pe drum valoarea, se stricau, se descompuneau. Se poate totugi la fel de bine sI nu fi fost aici de folos niminui. Cdnd am ieEit in prima zi din port,'ne-a agillat Genci. Avea vreo treizeci ;i ceva de ani, sandale in

picioarele goale Ei pantaloni scur[i negri. Purta pe umeri un bdiefel de c61iva anigori. Intr-o englezd fluenti, ne-a intrebat de unde suntem qi dac[ nu avem nevoie de o camer5. Dupd o noapte nedormiti chiar cd aveam nevoie. Ne-a condus printre blocuri de

rigolelor iqi croiau drum printre grdmezile de moloz mormanele de Ei- gunoaie care mocneau, printre the day afterl de fel un plastic indestructibil, ii"i" Ei balcanic. Copilagi bronzafi ne priveau cu multd curiozitate, gi noi nu aveam putere s5 ne descotorosim de tipul cel s[ritor. Genci strig6, 9i intr-o clip[ apbru o femeie betrane, imbr6cat[ toatd in negru. Am pornit dupd ea. A deschis gratiile care inchideau balconul dJla parterul unuia dintre blocuri, apoi uqa de la intrare. influntru era r[coare qi incredibil de curat. Apartamentul de dou6 camere pur qi simplu strdlucea de curilenie. Strdlucea gresia de pe jos, str[lucea frigiderul, strlluceau qi baia, qi televizorul, strllucea ientilatorul mare, chiar qi din aqternuturi se ridica strSlucirea delicat[ qi aromatd a cur6]eniei. Totul ardta de parc[ niciodatd nimeni nu mai locuise acolo, ci doar.deretica, deretica qi iar deretica. E v5duvi ne ldmuri Genci -, qi de aceea trebuie s6-i pl[tifi dou[zeci qi cinci de dolari pe noapte. Apoi ne-am mai int6lnit cu Genci de vreo c6teva ori. Vorbea neincetat Ei tot timpul ne promitea c6te ceva. Afirma cd-l cunoaEte pe Ismail Kadare, ci acum Kadare e in Albania Ei cd poate sb ne aranjeze o int6lnire. Ne-a propus un apartament cu aer condilionat in centrul Tiranei pentru numai zece dolari' Ne-a povestit despre cum s-a convertit la protestantism, despre sofia lui care lucra pentru Fundafia Soros, cu mandrie despre tat[l siu care lucrase pe timpul regimului lui Hoxha la securitate. intr-o bun[ zi, pe cAnd vorbeam despre Europa in general, ne-a intrebat: ,,in Polonia a fost comunism?"

De pe faleza din Sarande se vld l5rmurile acoperite de ceal[ ale insulei Corfu. Pofi sta la m5sula
1

Zilua de

dupl (engl.) (n.red.)

r)z

r))

Andrzej Stasiuk unei cafenele in umbra fremdt[toare a palmierilor qi privi cum marile bacuri de pasageri se strecoar[ prin apele liniEtite ale strAmtorii, dispdrAnd in marea largi. E foarte posibil ca turiqtii din intreaga lume sd priveasc[ firmurile albaneze la fel cum ar privi, s5 zicem, firmurile Liberiei sau ale Guineei. Nu e exclus sd aibl la ei gi binoclu. Hoteluri plutitoare de cdteva etaje strllucesc in soare qi dispar. Este in asta ceva din
farmecul unui safari Ei ceva din fata morgana. Beam retsinal greceasc[ si incercam sd-mi imaginez cum arita acest loc cu doulzeci de ani in urm5. Incercam si-mi imagineztaraizolatd, de restul lumii ca pe o insul6 in mijlocul unui col{ uitat de ocean. O fard care are in jur de o sut[ Eaizeci de duqmani (sI zicem ci pe atunci cam atAtea state existau pe harta politicd). Pericolul p6ndeEte dinspre r[s[rit Ei apus. Pdnde;te capitalismul, p6ndeqte qi comunismul in ipostaza lui degenerati iovietici qi chinezS, pdndesc monarhiile africane Ei regimurile tehnocrate din sudestul Asiei, pdndeEte Groenlanda Ei mai pAndesc ai Insulele Capului Verde, pAndeqte gi cosmosul depravat de americani qi sovietici. Enver Hoxha, plecind din Tirana, inchide releul de televiziune Ei ia cu sine cheia, pentru ca nu cumva cineva, profitdnd de absenfa lui, si dea pe post programe greceEti, italiene sau iugoslave. In Sarande - la fel ca qi azi - e dup[-amiazatdrzil, dar nu exist[in peisajul oraEului aceste cdrciumi qi hoteluri ridicate la iu{eal[ din beton. Oamenii stau direct pe firmul mlrii Ei privesc vapoa-

C)dldtorind spre .Babadag

nici formd, este numai un fel de anti-lume, adicl ceva ireal, contaminat de minciuna fundamentali. Trei sute de kilometri in locul cel mai lung qi o sut[ patruzeci in cel mai scurt. Asta face in total cam doubzeci qi opt de mii de kilometri p[trafi de adevdr absolut Ei singur[tate. In anul 1948, renegata se dovedeqte lugoslavia, in 1961 - Uniunea Sovieticd, in 1978 - China. Trddarea inconjoar6 din toate plrfile Albania. Dascdlii de lard formeazd din pietre lozinci

mari pe dealuri. ,,Vigilenf5, vigilenf5, vigilenf6",

uitat", ,,Trebuie s[ gAndim, trebuie s5 muncim, trebuie s[ tr[im ca niqte revolu{ionari". Orice neglijenfd sau greqeald poate atrage dup6 sine acuzafia de inalti trldare. Trei sute douizeci de kilometri intr-o parte, o sutd patruzeci in cealalt[, Ei nu ai nici o EansI si fugi, fiindc[ restul lumii e neant. Lozincile de piatri puteau fi observate de sus, din cer. Reprezentau o provocare la adresa intregului
univers. Se pare cb acesta era planul suprem, c6ci nu mai era vorba nici despre China, nici despre Uniunea SovieticS, ci despre convertirea intregului cosmos.

,,Cel mai periculos duEman este dugmanul de care ai

rele duqmanilor care plutesc in deplrtare. Marile case semitransparente plutesc cltre propria pieire, deoarece aparfin unei lumi deasupra c[reia atdrnd blestemul. Se las[ inserarea Ei lumea de dincolo nici nu existd cu adevdrat. Nu are nici importanfd,
lVin roze grecesc tradilional (n.red.)

intr-o zi amplecat de la Korge la Voskopoje. Am vrut sd vedem qi noi ceea ce fusese c0ndva cel mai mare ora$ din partea european5 a Imperiului Otoman, cu treizeci de mii de case construite atdt de inghesuit, incAt ,,capra ar fi putut traversa intleg oraEul, de la un capdt la cel6lalt, s[rind de pe un acoperig pe altul", oragul cu dou[zeci Ei doub de ldcaquri de cult, am vrut sd vedem locul unde se intersectau
drumurile caravanelor din Polonia, IJngaria, Saxonia, din Constanfa, Venefia, Constantinopol, qi unde, in {$na cu doul sute optzeci de ani, a aplrut prima ti$ografie din Balcani. '' Pentru a ajunge acolo aminchtiat o furgonetI. Conducea Jani, iar tovardqul lui incerca mereu s[ ne fac6 r15

r14

Andrzel Stasiuk
putine conversatie. $tia cdteva cuyinte slave. Kameradkal lui era o slovacS. Se cunoscuseri pe o plantatie de mislini din Grecia. Continuam s[ urc[m pe un drum plin de gropi. Pre! de treizecide kilometri nu am dat peste nici o bifurcafie a drumului, numai din c6nd in cdnd, de undeva din munfi coborau poteci abrupte. Bliefii ne-au servit cu fig5ri Ei ne-au ariltat inelele lor cu pecete din tombac sub formd de cap de leu. Voskopoje era un ora$ construit pe orizontali. Nici nu pdiea de altfel construit, ci alc[tuit diii blocuri de piatrd. Unele case p[reau s[ se prdbuEeascl sub propria greutate, gi asta nu fiindcd ar fi fost neingrijite, p[r[site sau foarte vechi, ci din cauza naturii materialului folosit. Pur qi simplu nu se putea construi nimic mai mare sau mai inalt din acea materie prim[. Totul semina mai degrabl cu geologia purd decdt cu arhitectura. De parc[intr-o buni zi pimdntul se desf[cuse pur qi simplu Ei scosese la lumini propria versiune a construcfiei omeneqti. Iar acum zidurile sfdr6micioase, perefii care stdteau s[ se prdvileascd, argila uscatl care curgea Euvoaie din rosturile ziddiei, liglele cr6pate, lemnul porfilor Ei uEilor pocnit de la c5ldur6, ajutate de eroziune Ei gravitafie, incercau s[ se intoarc[ in mlruntaiele plm6ntului. Jani gi tovariEul lui ne aEteptau intr-o c6rciumi. Era o Singurd od[ifi de piatr6, cu o grecoaic[ de vrpo cincizeci de ani in spatele barului. Femeia ne-a enumerat toate bisericile care existaserd aici c6ndva. Ne-a servit cu br6nz5, ardei, pdine qi rachiu. Nu a vrut bani. Voia sd vorbeascd, voia sI povesteascS. N-o deranja deloc faptul cd trebuia s5 ghicim ceea ce ne spuneam unul altuia. Apoi au venit allii sI ne vad[ qi s[ ne strdng[ mAna. Jani qi tovar[qul sdu beau pahar dupd pahar de coniac albanez, pe care il stingeau cu
l Tovardqa (pol.) (n.red.)

()dldtorind spre B abadag

bere tirana. Am vrut sd stdm mai mult, dar ne-a fost teaml pentru ghizii noEtri, c[ci pentru ei scurgerea timpului era misurati doar de succesiunea paharelor. Oamenii au iegit in fala c0rciumii Ei s-au uitat la noi

cum plecdm. Bdiefii sporovdiau intruna. Se opreau in mijlocul unor lanuri de porumb gi rupeau qtiulefii aurii, pe care apoi ni-i indesau noud in buzunare. Acum drumul cobora mereu gi mergeam fdrl motor,

economisind benzina. Jani puse o muzicd monotond, ca de trans6, un fel de tehno turcesc, Ei incepuri amdndoi s[ danseze pe scaun. Slreau qi se leglnauin scaunele lor ca in spin[rile unor c6mile. Jani iqi lud mdinile de pe volan qi le ridic[, desen6nd in aer cercuri largi. Uneori se intorceau s5 verifice dacd ne distrdm la fel de bine ca ei. Apoi, in armonie cu ritmul acela monoton Ei sec, incepur[ s[ strige: ,,Bin Laden! Bin Laden! Bin Laden!", qi aEa,leginindu-se, cu ferestrele deschise larg prin care pitrundeau aerul fierbinte Ei praful, am ajuns la periferia oragului KorEe. Dar asta nu a fost tot, cdci am fost obligafi sd vizitlm Ei magazinul prietenului lui Jani, qi acolo, bineinfeles, a trebuit s[ bem cdte o bere. Stdteam pe ldzi in mijlocul zarzavaturilor, roqiilor Ei b6zditului muqtelor,
iar Jani ne explica linigtit ci proprietarul este ofiler de polilie, dar se hotdrdse s[ porneasc[ propria afacere.

Tdnlrul brunet zdmbi timid, ne servi cu figlri qi ne dldu un mir roEu qi tare. Logodnicul slovacei dormea cu capul printre rolile albe de brdnz[.

Din

vechea cetate

din Kruje nu au mai r[mas

rurile temeliei. Restul a fost reconstruit in anul 1982 de Pranvera Hoxha, fiica lui Enver. Era arhitect, avea qi putere de decizie gi cam aga qi-a imaginat ea Evul Mediu albanez. Acesta e locul unde, in 1443, Skanderbeg a ridicat steagul cu vulturul negru cu doud capete, proclamdnd independenfa Albaniei. I-a

decdt turnul de piatrd, fragmente din ziduri Ei contu-

136

r)7

Andrzej Stasiuk provocat pe turci, de teama cerora tremura la vre_ mea aceea intreaga Europi cre$tine. Calist al III_lea1 spunea_despre el cA este Athleta Christi2, cu toate cI G. jergj Kastrioti trecuse in tinerefe la islam, de unde ,,qi numele Skander3. Bineinfeles cd avea sd piardl ib5t5lia, qi Albania a trebuit sA a$tepte pane in anut .1913^ca si-Ei dob6ndeascd independenla. Toate aces_ tea, intreaga istorie seculari cu drapele, portrete ale conducdtorilor qi oamenilor de stat, documente, hdrli !i. "opru coifului lui Skanderbeg, se aflau in clidirea fiicei lui Enver. La intrarea strajuita de un soldat cu kalaqnikov se formase coadi. Ne-am intors pe aceeagi strlduff,, lungl ingusti, Ei ,. plin5 numai de case vechi. Trebuie sI ff fost c-eteru zeci, qi in fiecare dintre ele se vindeau vechituri, mii, zeci de mii de obiecte. in haos gi semiintun eric, aran_ jat in grdmezi, in mormane compacte, agd[atin m6nunchiuri, fusese adunat aici intregu-l trecut al Albaniei. Cutii sculptate, mese intun;cate grele, Ei narghilele, iatagane, coliere din monede de aur] haine de dam[ brodate, mirosind a vechi gi stitut, maca_ turi cu imagini din Stambul Ei Mecca, fragmente de harnaEament,..opinci din piele sublire, iiligranuri orientale, s6bii, obiecte din lemn, meiunliquridin os, artefacte din corn, covoare, oale din foni5, un fel de supermarket prdfuit al culturii materiale, qi totul ros de atingeri, qlefuit de generalii intregi, autentic, abia scos din intuneric Ai dichisit pentrulerrrare.Intram pe. rdnd in aceste grote cu comori, insd diversitatea gi splendoarea barbarl ale materiei ne alungau inapoi in stradS. La un moment dat se lud luminal VAnzitorii
1

C)dldtorind spre

B abadag

Campion al lui Hrisros - titlu atribuit inilial unor sfinli militari ai Bisericii timpurii, apoi, din secolul al XV-i"r, acordat de papi conducltorilor de campanii militare ini{iate in apirarea creqtinismuIui. (n.red.) 3 Echivalent al lui Alexandru (n.red.)

apd (1455-1458) (n.red. )

Cercul auriu al luminii fopdia de pe un obiect pe altul, de pe o firdm[ a trecutului pe alta, scotea din semiobscuritatea cenuqie buc[fi de vestimentafie, ornamente, strilucirile metalice ale bijuteriilor, gi era de parcd am fi incercat sb aflim c6te ceva despre o lume in a c5rei existenf[ reall ne venea greu sl credem cu adevirat. Acele privdlii care nu erau nici muzee, nici anticariate, nici depozite ale istoriei, cu f6qia de lumini care ritlcea neputincioasd in interiorul lor, reprezentau un fel de metaforl a Albaniei. Intr-una dintre prlvdliile in care am intra! proprietarul st[tea intins pe o canapea antic6. iEf pusese pantofii aldturi qi pur Ei simplu dormea. Aproape in fiecare anticariat exista un colt unde era ingr[mlditi istoria cea mai recenti. Se constituia in principal din hdrtii qi portrete ale lui Enver. Majoritatea erau clrfi greoaie qi albume in care conducitorul suprem apdrea pe fundalul mlrefelor sale realizilri: Enver pe fundalul mullimii venite s6-l aclame, Enver pe fundalul noilor cartiere de locuinfe, Enver pe fundalul lanurilor qi uzinelor. in afara hdrfoagelor de tot felul, erau qi medalii Ei decorafii cu obligatoria stea roEie. Numai at6t mai rlmlsese si doar at6t se mai putea vinde. Nici mdcar nu Etiu dacd existi persoane interesate s5 cumpere a$a ceva. Pentru un album despre viafa lui Hoxha v6nzitorul cereatreizeci de dolari. Ne-a precizat preful Ei nu a 1*t :h."f sd _se tdrguiascd. Repeta ca un papagal thtrty' gr, in cele din urmi, scos din ribd[ri, ne-a intors spatele. ,,Albanezii nu negociazd,,, mi-a spus mai tdrziuAstrit. ,,Mai ales cu cineva strdin. pur $i simplu sunt convinEi c[ tofi au mai mulli bani dec6t ei qi c6, dacl vor sd pl5teasci mai pufin, nu e drept.,,
1

ne conduceau in addncul labirinturilor intunecate qi la lumina unor felinare ne ardtau tot felul de lucruri.

Treizeci (engl.) (n.red.)

rl8

rl9

Andrzej Stasiuk
$i mai erau acolo qi buncire. Se aflau peste tot, in orice prbvdlie - zeci, sute de bunclre in miniaturd, din piatrh alb5. Puteau servi drept scrumiere, prespapier sau bibelouri de decor. Dupi ce plelai din Albania, [i-ar fi amintit pur qi simplu de ea.

Cdldtorind spre Babadag

pentru a mai echilibra pu{in povestea lui albanezd,. Cdnd am terminat, Astrit mi-a spus: ,,Nu e acelaEi lucru. Nu qtii ce inseamnl sd fii albanez in Europa". Imediat dupd aceea am schimbat subiectul.
,,Aceste ruine dateazd din anll 1997", ne spuse Rigels. Asta se intdmpla la GjirokastEr, gi il intrebasem despre parterurile in ruind ale unor clidiri. Nu aveau uqi, ferestre, vitrine, numai giuri uriage labaza clldirilor, pline de gunoaie, resturi de utilaje Ei moloz. In primdvara anului 7997 s-a privdlit piramida financiar5. Guvernul lui Sali Berisha a suslinut pdni in ultima clipi cI totul era sub control qi, intr-un anumit fel, a sprijinit activitatea acelor institufii fictive. Ispitili de progresul geometric al bog6fiei, oamenii au vdndut tot ce aveau, casele, locuinfele, au contractat datorii qi au virat banii in conturi care ar fi trebuit si creascd precum coloana de mercur a termometrului c6nd faci febril,. Zeci de mii de albanezi au pierdut totul. ,,Ceea ce era inainte acolo, in acele cl[diri devastate, adici magazine, restaurante, aparfinea guvernului?" l-am intrebat pe Rigels. S-a mullumit sI zdmbeasc5. ,,Nu. Aparfinea cuiva care pur gi simplu incd mai poseda c6te ceva, iar cei care au devastat qi jefuit nu mai aveau deja nimic. A fost un soi de rdzbunare pentru agoniseala altuia." Am incercat s5-mi imaginez povestea asta. Stdteam intr-un restaurant dr[guf, situat in subsolul unei vechi fortdrele care domina oraqul. Beam vin alb. Rigels se saluta cu cei pe care ii cunogtea. Alituri, niqte adolescenfi beau bere qi vorbeau despre fete, iar eu incercam s6-mi imaginez cum, cu cinci ani in urm[, cei de o vdrstl cu ei trlgeau in aer cu arma, fericili pentru o clipd cI dreptatea Ei adevlrul sunt in sf6rqit de partea lor. Unii trlgeau in ferestrele vecinilor pe care nu ii suportaserd niciodatl. incerc s5-mi imaginez aceast[ revolufie disperati a oamenilor

Albania inseamnd singurltate. Asta imi vine in minte c6nd imi amintesc dupd-amiaza tdrzie petrecute in Korge. Piafa veche, care igi aduce inci aminte de vremurile otomane, era deja pustie. plecaserd
meicedesurile de'fnuzeu gi caretele irase de cai. O femeie mdtura gunoaiele din piald. in ziua aceea, cerul era plumburiu, qi aceastd atmosferd mohordtd, acum, c6nd mullimea se risipise. qi dispdruse haosul pestril al mdfurilor, cddea din cer gi umplea pustiul pielei. Casele cu un singur etaj, pdrdsite, o absorbeau, tot aga cum piatra absoarbe umezeala. intreg spafiul piefei era mort Ei imobil, de parcd niciodatd nimeni nu fusese aici. $i atunci, in collul cel mai indeplrtat al piefei am zdrit trei bdrbafi. $edeau pe vine in jurul unui grdtar mic, pe care frigeau qtiulefi de porumb.

F.rau abia vizibili pe fundalul zidurilor cenugii. Apusul dens le estompa siluetele. De fapt, se vedea numai focul, flacdra roEie, neliniEtiti, in vAnt. intr-o zi am vorbit cu Astrit despre drumurile de

teritoriile germane, romane, anglo-saxone qi tot restul, pdn[ la Capul Sfdntului Vincenfiu, capul Passero sau fabricile de peqte din Islanda. I-am vbrbit lui Astrit despre polonezii Ei ucrainenii care lucrau pe gantierele Ei fermele din Germania, am [esut o veche baladl despre cdt de amard este viafa unor oameni inferiori lntr-o lume mai bund. $i totul numai r40

emigrafie ale Europei, despre acea cdldtorie permanentd dinspre sud Ei rdsirit spre apus, despre iomazii in clutarea unui loc de muncd plecafi din polonia, LJcraina, Belarus, Bulgaria, Romdnia pentru a cuceri

r4t

Andrzej Stasiuk

Cdldtorind spre Babadag

totalitarismului qi cetdfenii anarhiqti ai statului in declin se comporti ca qi cum restul lumii ar fi trebuit sd moari odatd cu ei. In plus, Enver este la fel de sigur de nemurirea sa ca qi mullimea revoltat[. $i el, qi ei trdiesc numai in prezent. Hoxha considera probabil ci de voinfa lui depinde totul qi de aceea nu recuno$tea nici un fel de limite. Bdrbafii care au tras in aer simfeau cd de ei nu depinde nimic Ei tocmai de
aceea puteau face orice.

jefuifi. Gjirokaster Ei Vlore, sffipanite de revolt6, se afl5 la sud. in timp ce Berisha vine din nord. Aceasti diviziune geograficd este atat de puternicl in istoria 1[rii, incdt atrage dupi sine un rizboi civil. in orice caz, preEedintele dd ordin ca tocmai in nord sd se deschidi depozitele de armament, in speranla cd toli conafionalii sdi vor porni o adevlrat[ cruciadi, menit[ si inibuqe sudul revoltat. ,,Avea sd inleleagd ins[ in scurt tirnp c5 r[zboiul civil dintre nord Ei sud este un bluf sau o intenlie equat[. in locul unui rbzboi civil s-a instalat anarhia. Albanezii - unii dintre ei flcuser5 instrucfie, alfii nu visau dec0t sI aib5 propria carabind, allii se speriaser[, se temeau de viitor
mine qi materiale radioactive. Apoi auinceput sd tragi in aer salve, de bucurie sau de team6, sau pentru a-$i testa pur qi simplu armele pe care le aveau. Oameni inarmafi s-au indreptat spre inchisori qi au eliberat o mie cinci sute de prizonieri, dintre care $apte sute fuseser[ condamnafi pentru crimi. In ziua aceea (L0 martie 1997 - AS1) au murit, in principal din cauza gloanfelor trase in aer, peste dou[ sute de persoane, iar r6ni1i au fost cu miile. Bandele au trecut la jaf, fir[ sI se gtie daci erau oamenii lui Berisha sau doar bandili ordinari. S-a ajuns pdn6 acolo cI au fost demontate linii de cale ferat[, pentru ca apoi, bucati cu bucat6,
s5

sau, imitAndu-i pe al1ii, luaserd cu asalt depozitele de armament Ei puseser[ m6na pe ce nimereau, inclusiv

Shqiperia inseamni Albania. Chiar Ei numele ei adevirat, intr-un anumit sens, inseamnd singur[tate, deoarece, in afara Balcanilor, este aproape necunoscut. Vreme de dou[ slpt[mdni am ascultat albaneza pe strad[, in autobuze, la radio Ei cred cd nici mlcar o iingure dat[ nu am atvit cuvdntul ,,Albania". intotdeauna se spunea: Shqiperia, Shqiptar, shqiperise...

Numele Shqiperia provine de la verbul shqiptoj

care inseamni ,,a pronun{a, a rosti". Intr-o care nimeni nu o infelege.

limbl

pe

fie v6ndute ca fier vechi in Muntenegru."

Nu-mi di pace g6ndul cd lozincile de piatrb qi rafalele de armi sinucigaEe trase in aer au, de fapt, ceva in comun. Ambele gesturi par absurde, dar, in sensul lor cel mai profund , reprezintd o provocare radicall la adresa reaHtetii. Hoxha cel bdntuit de viziunea
t

AS = Andrzej Stasiuk, nota dinparantezdiiaparfine autorului. (n.tr')

r42

Cdldtorind spre Babadag

un monument istoric. O bisericl sau o mdndstire. in Moldova exist5 cam o sutl treizecide astfel de monumente. Lista lor incape pe o singurd foaie de format ,{4 in atlasul Moldovei, pe care l-am cump[rat la Chiqinlu. Jum[tate dintre ele dateazd, din secolele XIX Ei XX. in general, bancnotele sunt deteriorate. M-am tot intrebat cum fac cu ele bancomatele. Scoteau bani uzali, rogi, pe alocuri rupfi qi murdari, dar nu se inqelau niciodat5. Pdni atunci crezusem c6 bancomatele pot numlra numai bancnotele noi sau aproape noi, in orice cazpufin rigide. Mai e Ei mirunfigul, dar nu e prea folosit. $i totqi, moneda de cincizeci de bani aratl foarte frumos. Aceastd monedI micufd de culoarea aurului mat are pe spate doi ciorchini de struguri, incercAnd s5 sugereze in mod cam naiv prosperitatea. Cele mai ieftine figlri, astra, costd cam doi lei; cele mai scumpe, marlboro, vreo
qaisprezece. Pdnd la Cahul se ajunge de la autogara Sud-Vest.

MOLDOVA
qi vreo sutd treizeci in ldgime. Clddirea punctului de trecere de la Leugeni este construitd din bbton cenusiu ;-i e pustie. O femeie in uniform[ ne ia paqapoartele gi dispare pentru cdteva minute. pe aici tiec'numai moi_
Ei

fara misoard cam trei sute de kilometriin lungime

dovenii gi romdnii,

cerului. Spinirile muntilor sunt prelungi, plate gi inverzite. Uneori, in vale se vdd site. privite de de_ parte, seamini mai mult cu nigte tabere de vacantd.
culoare Ei acoperiquri de eternit identice. Aratd ca n$te corturi din p6nzd decoloratd. Nimic nu st6 izolat. Totul la un loc, cu ingrddituri intre case. Verdele nesfArgit gi pgticul cenugiu al gospoddriilor inghesuite unele in altele, din nou verdeaJd, verdeafb, veideald Ei iar o grimadi de construclii colluroase-de cimeni, finute din scurt de o linie nevdzutd,. . Salariul mediu pe economie e de doudzeci Ei cinci de dolari. Un dolar e cam treisprezece lei moldove_ neqti. Bancnotele moldoveneqti iunt mici qi sp6l[cite. Pe toate e doar $tefan cel Mare, iar pe cealalid parte
r44
Casele sunt de aceeaqi dimensiune, au aceeaqi

cdteva zeci de gospodlrii. Pe o bucati neatinsl Ae ph_ m6nt continu[ s[ stea biserica, profilatd pe fundalul

Apoi urmeazd un sat pe taluzul din dreapta. Unele case stau str6mb, din altele nu au mai r[mas dec6t ruinele. Au fost alunecdri de pdmdnt care au inghifit

mai nimeni nu trece de pldcere.

E la capltul Chigindului, unde se termind cartierele albe de blocuri qi incepe monotonia peisajului In sud e sdrlcie lucie. Aici, in sud, se termind lumea, qi te pofi duce cel mult la Galafi, in Rom6nia. Moldova e ca o insuld intracontinentald. pentru a putea avea gi ea acces undeva, a primit in ultima vreme de la Ucraina cinci sute de metri de l5rm dunlrean in apropiere de Giurgiule;ti, la extrema sudici a firii. Dar, deocamdat[, camioanele mari trebuie s5-Ei croiasci anevoie drum prin Ucraina $i Polonia pentru a ajunge la mult visatele Berlin Ei Frankfurt. In autobuzul de Cahul toli sunt generoEi. Ne fac cinste cu fructe. $i ei acceptl cu aceeagi bucurie sd fie trata{i cu bere ucraineand cu numele cerndufi, din sticld de plastic de un litru. pun tot felul de intrebdri gi povestesc despre sine. Nu reu$esc
r45 deluros. Sub acoperiqul de tabl6 aqteaptd un autobuz.

formiqi

Andrzej Stasiuk totuqi sd infeleagl sensul c6ldtoriei noastre la Cahul sau in oricare alti parte. ,,Cd doar la noi nu e nimic". spun ei.

Cdldtorind spre Babadag

spre periferia pustie a oraqului, de cealaltl parte inchis de o clldire. Cenugiu, praf qi caniculd. Robinetul de bere al barului era de fapt o leavi cu furtun de cauciuc

in ziua cdnd bunul Dumnezeu le-a impdrlit oamenilor pdmdntul, moldoveanul s-a nimerit sd doarm[. Se trezi c0nd impdrfeala se sfdrqise. ,,$i ce se va intdmpla cu mine, Doamne?", intrebd el plin de tristefe. Bunul Dumnezeu privi de sus la moldoveanul adormit qi supdrat Ei incepu sd se gdndeasci, dar nu-i venea nici o idee. Plm6ntul fusese deja impirfit Ei, ca un Dumnezeu ce era, nu-Ei putea pune sub semnul indoielii propriile decizii Ei nici sd treacd la str6mutarea oamenilor. D[du in cele din urmd din mdnd qi spuse: ,,Ce sd-i faci, e o problemd. Vino, o sd locuieqti cu mine in Rai". AEa griiegte legenda.
CAnd mergi la Cahul sau oriunde in alt[ parte, legenda pare s5 se adevereascd. Monotonia peisajului te duce cu g6ndul la veqnicie. Plmdntul e inverzit qi fertil, peisajul e vdlurit,linia orizontului urcd Ei coboar6, dezviluind numai ceea ce ne aqteptdm s[ vedem, de parci nu ar vrea si ne supere. Podgorii, floarea-soarelui, porumb, turme de vaci qi oi, uneori livezi 9i crdnguri a" aluni de ambele paili aie drumului. iri peisaj nu existd goluri, continuitatea lui nu e fr6ntd, imagi-

legat cu sdrmd, iar mai incolo, in[untrul localului, totul pdrea lisat la voia intdmpl6rii, la bunul plac al lucrurilor ingr6mddite in dezordine. Nu era nici locuinfi, nici prdvdlie de vechituri, ci doar un loc intunecat, str6mt qi cu tavanul jos, cu fevi de fier sudate, tabl[, material sintetic stratificat, totul la gr5madi, distrus de la inceput, ca sI nu-!i mai ba{i apoi capul qi s[-1i faci griji. Era disperarea materiei dispretuite. Oamenii qedeau, m6ncau, beau qi aEteptau, dar ardtau ca dezgolifi, de parci in orice clipd s-ar fi putut rini de collurile acelei mase diforme. La interseclie aqtepta o ciru{I trasb de un migar. De jur imprejur nu mai era nimic, Ei abia ceva mai departe qi mai la vale, acolo unde se terminau lanurile de porumb, se profila pata cenuEie a unui sat plumburiu. Din autobuz cobori o femeie. Trdgea dupd sine o chestie de s6rmI pe doud rofi, de care era legald o geantl nu foarte mare. $i una, qi cealalt[ erau fdcute probabil in cas5. O aEtepta o fat5. Se str6nseri in brafe ca dupd o lungd despirlire. Apoi se suir5 in cdrufl. Erau mai mari decdt intreg atelajul. Migarul cafeniu o porni in direcfia satului. P6rea ca o distracfie, fiindcl abia inc5peau. Ca pe o bucat5 de carusel de copii furatS.
Ce pot sI spun despre Cahul? De la Cahul pdni la granila cu Romdnia sunt doar cdfiva kilometri, pe unde se poate ajunge la Galafi, pe Dun5re. In Cahul, pe strada principal5 se putea vedea aceastl vecindtate a frontierei. Treceau maqini cu basul duduind qi pe terasele crdqmelor se incilzeau la soare triqtii regi ai viefii. Comandau coniac moldovenesc, beau din pahare, dar chipurile lor nu-Ei schimbau expresia.

o piedici qi, in curdnd, adoarme. Probabil ceva s-a intdmplat aici cu o sut6, dou[ sau trei sute de ani in urm6, dar evenimentele nu au llsat urme. Viafa se scurge in pim6nt, se evaporl diluatd in atmosferd, mocneqte lent Ei liniEtit, de parci i s-ar fi promis cd nu se va sfdrEi niciodatd.
nafia nu intAlneqte nici
Ne-am oprit la Cimiqlia. E unul dintre acele locuri care nu-{i rdmdne deloc in memorie. Un neant care pentru o clipi a incercat sd se transforme intr-o stalie de autobuz. Un maidan betonat, deschis intr-o parte

r46

r+7

Andrzej Stasiuk
ReuEeau doar s[-gi miEte buzele. Restul tr[sdturilor

C)dldtorind spre .Babadag

bancheta cirufei. Am remarcat c[, in general, era un loc cu pufine gesturi gi mult[ a$teptare.

le rdm6neau imobile pentru totdeauna. iqi aranjau lanturile de aur qi verificau dacl toat[ lumea ii vede. Nici m[car nu stingeau motoarele maginilor, pentru ca toati lumea sd afle cI au din plin benzin5. AEa arlta Cahul la prima vedere. Un tdrg uitat de lume,
trdndlveala nervoasd a unor pierde-vari linguEili de cei din jur Ei mersul fdrl finti cu maEina pentru a alunga plictisul.

in parcul de ldngi biserica alb[ un tip inchiria carturi. Stitea in spatele unui birou la umbra unui copac Ei cronometra durata cursei cu ajutorul unei clepsidre de sticld. Imediat dupi aceea, oraqul se preschimbl pe nesimfite intr-un sat. Pur qi simplu, copacii deveniri mai inalli decdt casele. Caprele pdqteau iarba din jurul monumentului eroilor de rizboi cu chipurile mari de ciment ale partizanilor. in prlvdlia din apropiere ardea ziua in amiaza mare o luminl aurie. Intrarb trei bdrbafi, gi femeia de dupd tejghea le turni vodc6 in pdhdrele. Atunci am infeles cd prlvdlia era, de fapt, o bodeg5.
in piafa din fafa hotelului toatl noaptea s-auinciierat niqte cdini. Se incdierau gi urlau. In zori incepur[ sd soseasc[ maginile cu marf[. Era o piaf5. Se aflau acolo qi vagoane de metal fdri rofi. Serveau drept depozite Ei magazine. De la etajul cinci se putea vedea o bog[]ie nebuneascS. Totul strilucea qi sclipea in soare. Folia, plasticul, celofanul, sticla qi metalul. Castravefii Ei roEiile. Pepenii verzi qi galbeni. Apoi am cobordt gi am observat, de aproape, ci aveau din toate cele necesare traiului. Curele de pantaloni Ei porumb auriu, borcane de murlturi Ei butoaie pentru varzd muratd. Muzica se auzea neincetat. Femeile stdteau nemiqcate l6ng[ marfa lor, cu mdinile in poal5. La fel cum Eedeau acasi sau pe r48

porumb. Satele incepeau brusc Ei se terminau ca reteiate de cu1it. Miqa spunea c[ acum e foarte rdu. il pomeni pe Stalin, cu toate cd nu-gi aducea aminte de

Proprietarul renaultului albastru nu a vrut s[ ne ia cu doudzeci de euro. Ne-a spus c5 drumurile sunt proaste Ei i se stricb magina. Voia treizeci, plus benzina. El insuqi era imbricat in albastru qi ingrijit. Urm[torul in rAnd era un h6rb vechi, o lada jiguli. Atat de veche, inc6t nici culoarea nu mi-o mai amintesc. $oferul era un tip inalt, gras, qi nu-i prea pisa de cum aratd. Ne-a spus c5 merge cu noi Ei cd numele lui e MiEa. Avea spre cincizeci de ani. Am ieqit in afara Cahulului. Drumul suia de-a curmezi;ul colinelor bl0nde, printre podgorii Ei lanuri de

vremurile acelea. Stalin merita sd fie pomenit, deoarece impuEca hofii. Aqa cel pufin susfinea MiEa. Dupd p[rerea lui, problema Moldovei de azi era ho1ia, deoarece Moldova fusese in intregime furatd oamenilor simpli. In timpurile sovieticilor, cdnd totul
era la comun qi al nimdnui, hofia nu era o problemd. La fel ca restul, era un bun comun. Furau cu tofii, gi totuqi nimeni nu era in pierdere. Azi fur[ numai cei bogafi, qi au foarte mare griji sd nu faci asta qi cei sirmani, c[ci au inventat proprietatea. Au inventat-o impotriva oamenilor simpli, care nu au nimic. Acestea sunt cuvintele lui Miga, care vorbea in rusd.

Am vrut sd merg la Comrat, in capitala Republicii G[gduze. Nu se qtie pdnl la capdt cine sunt gd,gduzii. In Moldova, ei sunt in numlr de doul sute de mii. Limba lor face parte din familia limbilor turcice, sunt ortodocEi, in regiunea Comrat au venit din Dobrogea in anul 1812, c0nd Rusia a anexat la teritoriile sale Moldova qi, pentru a-i qterge originea romdn6, a r49

Andrzej Stasiuk
numit-o Basarabia. Poate ci sunt turci bulgarizafi sau bulgari turcifi, nimeni nu are habar. Tot aqa cum nimeni nu Etie de existenfa lor. Aqa cI ne-am dus la Comrat pe niqte drumuri pustii ca pistele de decolare.

C)dldtorind spre

-B

abadag

Wielka, la vreo cincisprezece kilometri de locul unde locuiesc eu. Se numea Andrei Copcea.

descris in cuvinte, pufin vizibil. Se merge printr-un orag pe care abia il z6regti. Existd case qi sirdzi, dar suni mai mult schifate, ddnd senzafia unui provizorat nedefinit, o tristele a materiei, care a inciemenit in clrsul procesului de finalizare, a slibit la jumitatea drumului. Statuia lui Lenin era acoperiti de vopsea galben5. Pe strada principald trecef un convoi funerar. Sicriul deschis fusese urcat in spatele unei furgonete. L6ngd sicriu stltea pe un scaun o femeie in negru. Era foarte cald. Deasupra chipului mortului roiau muEtele, pe care femeia le alunga cu o crengufl inverzit5. Era o migcare alene, monotond. Totul ardta foarte straniu, deoarece mergeau in liniqte deplind in mijlocul vacarmului zilei, printre tarabele cu p6ine gi legume, printre biciclete, Cbrule Ei maEini. Se strecurau pe contrasensul viefii de zi cu zi.

Comrat

e un loc greu de

deoarece_e_ste

Miga greEea mereu drumul. Se indep6rtase de meleagurile natale cu cincizeci de kilometri qi iqi pierduse simful orientlrii. I-am ardtat harta. Se temea de drumurile pe care nu mersese niciodat[. Erau trecute pe hart6, dar nu credea in existenla lor. ,,Acolo
tr6iesc numai turci, nici n-avem de ce merge." ,,Acolo sunt numai bulgari..." Nu voia sd ias[ din maqin5, nu voia s[ bea cafea, nu voia si mdnAnce. Nu reuEea sd

infeleagb cum poate cineva s[ iroseasci in felul [sta timpul qi banii, cum poate veni cineva in pirlile astea

in fala Mtzeului Republicii Gdgduzese indlfa monumentul eroilor care participaserila r[zboiul afgan. Un tdndr cu carabin[ era acoperit cu vopsea argintie. Am wut sd md uit cu atenlie la ceva, dai acolo parcd tofi exact asta a$teptau. Directoarea gi alte doub femei. $efa lui un ai6t[tor de lemn qi incepu sd vorbeascd despre marea clldtorie a popoareloi din interiorul Asiei. Lovea cu bdful in haltd, qi reiegea ci g.-Sg5uzii sunt totugi turci care, in loc s[ ocupe flrmurile sudice ale Mdrii Negre, s-au rltdcit la noid. Am trecut printr-o serie de slli, conform cronologiei. Pe una dintre uqile laterale intr6 un bdtrdn care ne spuse ci e membru al Uniunii Artistilor plastici GIgIuzi. Se nbscuse in anul 1935 in satut Swiatkowa
I5o

de lume f[ri un scop anume. Cbci poate comuna Albota de Sus sd reprezinte un astfel de scop? Sau satul Sofievca? Aga c[ Miqa nici m[car nu ieqea din maEin[. Privea pecinginea cenuEie postsovietic[ impdnzind peisajul verde, eu mI uitam la el, Ei mintea fieciruia dintre noi r[mdnea pentru celilalt de nepdtruns. El tdnjea dupb ceea ce fusese cAndva qi ura ceea ce r5m[sese. ,,Eu sunt un om sovietici', spusese in diminea{a aceea. Nici n-avea de fapt ce sI mai rimdn[, de vreme ce nici inainte nu existase cu adev[rat ceva. Slrdcia Ei triste{ea materiei provizoriu formate fdceau numai ceea ce linea de ele. Devorau realitatea. Spafiul acela intreg ardta cafdr[ st[pAn. Pe drumul pustiu mergea un tractor cu remorc6, qi un bdrbat azvdrlea cu furca iarbd proaspit cosit[. Cdteva furci inaintea fiec[rei curfi. Nu mi-am putut da seama dac[ era un fel de poman[ sau o datorie. Am ajuns la Baurci pe inserat. MiEa gi-a luat banii Ei a plecat. La Baurci locuiesc numai glgduzi. Am cdutat-o pe Elena. O cunoscuserdm in urmd cu doul zile in autobuzul care mergea la Cahul. Era roqcat[, zdmbea timid qi frumos. Ne spusese ci lucreazi la
Istanbul, dar acum venise acas6, la copii. Ne invitase,
L5T

Andrzej Stasiuk
Ei acum o ceutam in satul foarte mare, care numera zece mii de locuitori, intins pe colinele joase din mijlocul unei v5i despidurite. ,,E cea care a avut doi birbafi, iar al doilea a fost turc", aEa ne-au spus in sat Ei, in cele din urm[, i-am g[sit casa. Se afla intr-un lung Eir de case identice. Se intra intr-o curte umbroas5, intr-o ogradd micuf[ acoperitd de vi15-de-vie cbfdrdtoare. Elena zdmbea din nou. Era inconjuratd de copii. in curte ieEi tatil ei. Cu to{ii eram jenafi. ,A$a triim noi", repeta ea. Am mers in grddinS. Am privit legumele, am privit butucii de vie, asta-i varza, iar astea-s roEiile gi castravefii - ne-au lSmurit ei. La urma urmelor, veniserdm de departe Ei puteam sd nici nu qtim lucrurile astea. Ne-am uitat la vifelul roqcat qi sl[buf legat cu un lanf scurt de picior in grajd. Porcii stlteau undeva in intuneric, aqa cd le-am simfit doar mirosul. Totul era adunat la un loc, inghesuit, un lucru legat de altul. ,,Ne-au dat pufin pimdnt", ne-a explicat Elena.

C)dldtorind spre Babadag

un soclu de doi metri. Samti lucisii celovekl, a spus Elena Ei a zAmbit in stilul ei' $i atunci am infeles cd oamenii [qtia nu au aici nimic altceva, c[ memoria satului Baurci a inceput cu c61iva zeci de ani in urm5, c[ mai inainte pur qi simplu nu existase nimic. Un mdgar trlgea o clrufd. Il m6na un copil. Iniuntru, in interiorul fdrd fund qi pustiu al casei de culturd, duduia o muzicd tristd. Am descoperit locul de unde venea. O fatl palidi de optsprezece ani reproducea gesturile qi miqcdrile pe care le vizuse la televizor. Muzica venea de la un casetofon, iar ea cinta cu glas mecanic, pierdut[ in dansul trist Ei nervos. In dimineafa aceea la micul dejun mdncaserlm delicatesa local[ - Eoric de porc fiert. ,,Cdndva aduceau gi cdte un film", ne spuse Elena. Sub un copac.st[tea o b[trdnd in negru. Avea al[turi un sdculef cu seminfe de floarea-soarelui. De o creang[ atdrna un cdntar ruginit. Femeia stltea drept, nemiqcat, cu mdinile strdnse in poal6. Pe porfile de tabli care dbdeau in ogradd se vedea emblema olimpiadei de la Moscova: un zgdrie-nori moscovit, stilizat, incununat de o stea roqie. Era fdcut din sdrm[, sudat Ei vopsit. Atdrna pe fiecare a doua sau a treia poartd.
Baurci era adevlratul sfdrgit al Revolufiei. Sau cel pufin aEa arita. Nu mai rdm5sese nimic din ce ar fi putut fi de folos, nimic care sd mai fi valorat ceva. $apiezeci de ani duEi pe apa sdmbetei. Monumentul caricatural al criminalului care trona in fafa cl5dirii goale, in[untrul cdreia duduia o imitalie disperatd a muzicii decadentului Occident. Numai atelajul tras de megar p5rea autentic Ei plin de sens. La drept vorbind, m[ ,iimleam neputincios. Oamenii ar trebui sI qtie ce e bine pentru ei, iar inimile lor nu pot minli atunci c6nd le umple nostalgia. Ceva aici nu mergea cum trebuie,
l Cel mai bun om (rus.) (n.red.)

Am dormit in cea mai mare camer6. Era plin6 de minun[1ii: din plastic, sticl6, porfelan, metal, figurine, bibelouri, ornamente, suvenire, macaturi, mdrunfiEuri nevinovate, balerine palide Ei ceasuri kitschoase, sfere de sticl6, frumusefe pur[ fdrd nici un fel de pretenfii, un muzeu de lucruri mlrunte qi fermecltoare, un fast rdsbritean, o orgie a neantului qi a viselor, un vis materializat. imi aduceau aminte de odiile mdtuqilor mele Ei ale bunicilor de la lard, dar ele erau doar refleclia palid[ a camerei din Baurci.
Dimineafa am vizitat satul. Ne-am dus cu totii. Elena, copiii, tatil ei, sora Ei cumnatul Ilia, care cunoEtea lumea, fiindcd slujise in armata RDG-ului qi construise case la Moscova. Frontispiciul casei de culturi era ornamentat de un mozaic popularo-socialist. Bustul de beton al lui Lenin stitea cocolat pe
152

r5)

Andrzej Stasiuk
ceva nu erain regula. MI simfeam ca un intrus $i ca un idiot intr-o lume pe care nu reu$eam sd o inleleg.

()dldtorind spre Babadag

Mama celor doud surori eraparalizatd. Stlteaintr-un fotoliu la umbra vifei-de-vie qi ne privea zdmbind cum bem vin. Tatil ne imbia cu Elibovifi colorati cu suc de zmeur[. Pe farfurii erau felii de pepene verde

ln Baurci

exista doar o singuri clddire nou[, in

schimb, foarte mare. Poate chiar mai mare decdt casa

de cultur5. Perefii de culoare crem, ferestrele mari, acoperiEul roqu, simplitatea, funcfionalitatea Ei, in general, ceva provocator striluceau in peisajul obosit al satului. Chestii aseminitoare mai vezi in filmele americane, in ceva de genul 6sta se cds[toresc perechile americane. ,,Agtia sunt protestanli", ne-a l[murit Elena. Am intrebat-o dacd, acea comunitate avea mulli adepli, dar nu a qtiut s[-mi rlspundi. $tia doar cd prozelilii ,,nu fac nimic gi nu se Etie de unde

qi roEu. Acum ne imbriliqam cu Ilia pe drumul prdfuit din Congaz, promifdndu-ne sI ne mai intdlnim, cu toate cd nici unul dintre noi nu credea cd asta
se va

intdmpla vreodatI.

au atdlia bani". Induntru erau b[nci de pin

de

culoare deschis[, un altar din lemn de pin gi semlna pufin cu Ikea. Apoi amvdzrtt casa unuia dintre enoriagi. Nu se deosebea prin nimic de celelalte, numai in curte stdtea o maqin[ japonezd de teren, veche de c0fiva ani. ,,Merge la ChiEin5u", a spus Elena, qi vorbele ei sunau a reproE.

dupd-amiazi. P6ni la stafia de autobuz eralu zece kilometri. Ne-a condus Ilia cu rabla lui. De dimineaf[ bduserim cdnd bere, cdnd vin, dar pe Ilia asta nu l-a deranjat. Chiar dacd autobuzul n-avea s[ vin5, ne-ar fi dus fdr[ probleme la ChiEin[u. AEa zicea. Era scund, musculos qi nu se temea de nimic, deoarece v[zuse la viafa lui gi Dresda, qi Moscova. insl autobuzul veni, qi ne-am imbrdfiqat strdns pe drumul prdfuit din Congaz. Ne-am promis sI ne mai intdlnim in viitor. Erau oameni minunafi. Ne-au spus: ,,AEa tr[im noi", ne-au aritat viafa lor cu aceeagi naturale{e cu care allii iEi aratd interiorul casei. Sora Elenei s-a trezit la patru dimineafa, atiliat un iepure qi o gdin[ din care sd ne pregdteasci micul dejun.

$i noi

ne-am intors

in capital[ in

aceeaEi

Chiqiniu, ah, Chiqin[u! Cartiere de blocuri albe pe fundalul colinelor inverzite. Se v[d de la nord, de la sud, de la est qi de la vest. Se ingrim[desc^asemenea unor r0pe st0ncoase. Strllucesc in soare. In peisajul vilurit, iregulat, reprezintl elogiul geometriei. Nu exist[ in intreaga Moldovd ceva mai mare sau mai inalt' Niqte pietre funerare gigantice, indesate in solul fertil, af6nat.' T[blilele de piatrl ale egalitarismului. Termitierele progresului mondial. Noul Ierusalim in starea unei morfi tehnice. La gurile de ieEire din oraE stau camioane incdrcate cu butoaie de plastic, damigene de vin, borcane cu filet, mii db vase in care Moldova, inainte de venirea iernii, iEi inchide bogdfiile, pentru a supraviefui. Pune laofet,la murat, la fermentat, pasteurize azd, sdreazd recolta livezilor qi a gridinilor ei. In centru, pe bulevardul $tefan cel Mare gi Sf6nt, printre saloanele cu aparaturd electronici japonezi Ei incilf[minte italieneascd miqunau oameni inclrcafi de borcane. C[rau cdte zece, cdte dou[zeci de bucifi de borcane cu filet noi, ingenios ambalate. Sau gdlefi de cositor strilucitoare. Sau plase pline de castravefi qi rogii. Treceau furgonete inclrcate cu pepeni verzi, trilgdnd dupi ele remorci intregi de pepene galben. Vechiul ChiEin[u era de fapt un fel de sat mai mare. Era de-ajuns s5 te abafi de la strada principald qi incepeau case cu un singur nivel sau cu un etaj, cufundate in vdgetafie, ingrldite de garduri de lemn; pisicile se plimbau peste tot 9i
r55

r54

Andrzej Stasiuk
oamenii $edeau pe trepte in fa{a casei. ASa ar6ta cen-

C)dldtorind sPre

B abadag

trul vechi al

oragulu.i

aroma de demult a unei somnolente provincii imperiale. Daci ar fi displrut maEinile, totul ar fi fost ca odinioar[, ca in urmd cu o suti de ani.

vreo doulzeci de strizi

Ei

internafional, ur6iite de machiaje stridente, un a*etted slavo-romdn de frumusefe, masculi timizi in cd tofi vor sd parl .o.t,r*" de estrad[ Ei impresia -rcprezettare a unei lumi utt""ru, c[ imit[ propria ."'una in alt6 paite. De lceea am p[risit in cele "ui" din urmd Chiqin6ul.
Kolea ne-a spus ci pentru treizeci de euro merge cu noi toatd ziua. Avei un renault van vechi, cu un d;sign interior cam extraterestru, de plastic' Pe tim-

M[ aflam aqadar la Chiqin5u. Am petrecut multe ore sub umbrela de la Green Hills Nistru pe bulevardul $tefan cel Mare qi Sfdnt, colf cu strada Eminescu. in restaurant se afla o clienteli mai degrab[ internafional[. Se vorbea in englezi qi germand. Clienfii aritau ca niqte funclionari care cheltuiau aici bani europeni Ei americani. Printre ei se afla qi clasa de mijloc moldoveneascd, in prezent in formare: aur, ochelari negri, un stil accesibil, ceva intre biEnifar,
peqte Ei amant italian. Femeile sem[nau cu cele vilzute la televizor. Aproape toate aveau la g6t telefoane mobile mici, aurii, ag6{ate de lan{uri. Mai v[zusem a$a ceva in Rom6nia. Am incercat s5-mi comand berea, cafeaua qi restul in romdneEte, insl chelnerii p6reau s5 nu infeleagd pdnl la capit, aqa cd imi rdspundeau in ruse$te. Infelegeau, f[r6 indoial[, insl rusa era pentru ei un semn al rafinamentului Ei al lumii mondene. Probabil cb m[ considerau vreun tdran din fundul Basarabiei sau poate un spion care nu qi-a invlfat rolul p6nd la capdt.

,utii" sovieticilor fusese instructor de samba' Un tip liatet atot, mustlcios 9i mdrinimos' In Orheiul

Un oraE straniu. PolifiEti de optsprezece ani speriali, mergdnd in grupuri de trei, camarazi in land cruisere care considerau strada proprietatea lor, indivizii din fafa pogtei care fdceau negol cu impulsurile de pe cartelele de telefon, oameni incircafi cu vase, adolescenfi raqi in cap, in pantaloni largi, cu privirea fixat[ umil in pdm6nt, de parci incercau s5 fie un soi de gangsteri cu aparenfd de franciscani timizi, domniEoare cu pdntecul gol pe tocuri inumane qi ezitante, care se plimbau pe strada principal[ ca pe un podium

Vechi? Cu mare pl6cere. Nu mai fusese niciodat[ acolo, dar asta nu era o problemi' Am pornit drept sore nord. Undeva la ieqirea din oraE, poate la unui ii-"."u, in apropierea carosabilului, la umbra un stitea lui in.spatele vechi. bitou *p"L, t"'"nu.ro mari qepci p;Uft. qi se uita cum colegi.mai iineri.cu iotunde'opresc mereu altelictime, de la care luau in ticere c6tL doudzeci de lei. Dar noi ne indreptam spre Orheiul Vechi. Cineva ne sf[tuise sI facem asta' Rlut muEcase in pimAnt 9'i uur."." dreptate. Rdul Limba il pui"a ar fi vrut s[ iasd in partea cealalt[' metri' de zeci pe cdteva ,rgitta de pImAnt se cifdra Avuseserd oraq' un aici fit-ii intemeiaseri cindva dinaintea facerii omului' Un il;i. it, un peisaj de Schila^inilial6, prima genezei' fieisaj Oe dinaintea un fel de

id"" d".pt"

ur"I s[ arate Pdmdntul, "rm de sintez[ a celor mai simple soi un ul*ttu"1i"n", ca o t[blie de il;. it0paverticald, fundul viii, plat de trecere in loc ciuta care-gi domol, gi rdul *ute,
ani. Apa c6dea tot mai adAnc in pimdnt' Avea
culoare cenuEie, noroioas5.

i""i"irit" pimdntului. Exact ca acum o suti de mii de o

RAul capricios formase in acest loc un fel de p"oi"tufa abruptl qi prelung[. in perelii stdncoEi era
157

I)o

Andrzej Stasiuk sdpat[ o mdndstire. Cdteva ferestre micufe dddeau spre acel,peisaj antesecular, spre frumosul neant care abia pirea s5-Ei caute forma. La chilii se putea bjunge

C)dldtorind spre Babadag

rus[, moldoveneasci Ei ucrainean[' Ar[tau straniu in acel loc, in uniforme, flrl armd Ei cu aparatul de fotografiat. Rusul avea un chipiu ca o roatI, era cel mai in vArsti dintre tofi Ei probabil qi cel mai inalt in grad. Ucraineanul era cel mai tdn[r, chipeq qi, in cizmele lui negre qi strllucitoare, p[rea un actor de la Hollywood care interpreta rolul unui soldat. ArItau at6t de straniuin acel peisaj antesecular, cu cilugirul pe post de ghid. Apoi i-am vlzut fotografiindu-se pe funhalul rApelor Ei meandrelor rdului R[ut. Aparatul trecea din m6nb in m0n[ qi ei stlteau la pozat rigizi, incordafi, de parcd in locul peisajului pustiu aveau in fafa lor cel pulin un batalion al armatei. F[ceau parte dinpeace corps, din forfele de pace. Pbzeat granilele unui stat inexistent. Pdzeau granilele statului transnistrean. Probabil veniserd aici in permisie.
Aqadar, statul transnistrean nici nu existd din punct de vedere formal. Nici un stat al lumii nu recunoaqte Republica Transnistrean[. Transnistria are aproximativ doud sute de kilometriin lungime, dar este ingust[,

torul unui lanf pe stdnca vertical6. Apoi cdlugbrii strdngeau lanful, l5s0nd in urml singurdtatea qi
spatiul gol. La fel ca in pustiul Sketis, in Egipt, unde PErinfiideqertului chemau la luptd demonii. Apoi am mai vdzut Ei alte minbstiri, dar ardtau ca de import. De altfel, chiar aEa qi era in realitate, cdci fuseserd construite de ruqi in pomposul stil imperial. Orhei consta, de fapt, din niqte cavitdli slpate in stdnc6, ca o incercare de a sc5pa de blestemul timpului. O incercare de a tr6i in eternitate. Sub bolfile joase ale chiliilor, unde nu se putea sta dec6t intins sau in genunchi, se puteau vedea urme de scoici, ornamentele intortocheate ale crustaceelor, semnele primelor qapte zile ale creafiei, atunci c6nd apele abia incepuserl si se separe de p[m6nt, iar intunericul de lumin6. Am incercat s5-mi imaginez cum se t6r5sc cilugdrii in intuneric, cum trdiesc asemenea unor animale in peqteri, in patru labe, Ei cum iqi ies din propriul trup, din propriul omenesc, intr-uh fel inimaginabil pentru noi ceilalli. Iqi pdrdsesc inveliEul trupesc murdar qi plin de pdduchi, deoarece vizibilul gi palpabilul existi numai pentru ci adevirul nu poate fi cunoscut de tofi muritorii.

numai dinspre coasta abrupt6, c[![rdndu-te cu aju-

Dar asta se intdmpla cu mult timp in urmd. Acum cei c6{iva cllugdri ai mdnislirii locuiau pur qi simplu in satul de la poalele rdpei. In mica bisericulI sdpatd in inima pdmdntului l-am gisit pe unul dintre ei. Era slab, cu barbi, pus pe vorbd gi evident umblat prin lume, cdci ne-a luat drept slovaci. Ne-a spus pe scurt istoria mdndstirii, ne-a arltat chiliile fird ferestre, goale Ei strdlucind de curilenie, unde trebuia s[ stai pe vine, dup5 care s-a ocupat de trei ofileri din armata
r58

ca un fel de Chile european. In locul cel mai lat mdsoari treizeci Ei ceva de kilometri. Ne-a fost cam teaml sd mergem acolo. Ni se spusese cA, dacd se intAmpl[ ceva, nu se qtie cui te poli adresa pentru ajutor. Un stat-fantomd, cu reguli de conduit[ destul de fantomatice. Dar p0n5 la urmi tot ne-am dus. Am mers cu Valerie qi cu vectra lui de zece ani. Lui Valerie nu-i era fricd de nimic: ieri Kiev, mdine Moscova, poimAine Viena, aqa cd de ce nu qi Transnistria - cu mare pl[cere. Pe vremea comuniqtilor, c0nd era inginer agronom, se tr[ia mult mai bine, dar qi acum te pofi descurca onorabil, doar cd trebuie si depui mai mult efort. Da, Valerie era un tip de treab6 $i $q se mira de nimic. Am vrgl!31-srs{pg!9ffi![-,p.r*qrl inexistent prin cel prin satul Rdsciieli,

Andrzej Stasiuk

C)dldtorind sPre B abadag

pantofilor civili le cideau direct in praful de pe jos, uniformele mototolite aveau un croi postsovietic, qi ei s-au incruntat imediat. Ne-au luat paqapoartele, Ei ne-am simfit imediat ca niqte duqmani. Nu priveau.in ochii noqtri, ci undeva in dep[rtare, undeva in spatiul infinit al orizontului unionist. Dracu' Etie, poate vedeau pentru prima oar[ in viap niqte striini? In cele c0teva zeci de minute c6t a,rn stat acolo, au trecut o ciru!6 cu f6n qi o femeie cu slpiliga' N-au fost intrebafi nimic qi au dispdrut imediatin.neantul lanurilor de porumb. in cele din urm[, grinicerii ne-au spus sd ne intoarcem gi s[ ne indreptim- spre oraEul Iiender, acolo unde se afla departamentul lor central, care ar fi qtiut ce e de fdcut cu noi.
adevSrit haos. BarSci, grdmezi de placaj, tabld ondulat[, beton f[rdmifat, o stare de provizorat qi o bariere. Un loc uitat de lume, Ei totodatd un soi de triste{e cu iz amenin![tor. Au pus ochii imediat pe camera de filmat, gi in ei s-attezit frica ancestrald a celor care au mereu ceva de ascuns. Susfineau c[ am filmat punctul de trecere. Bineinleles c[ il filmaserem, dar le-am spus cA nu' Ne-au luat paEapoartele qi trei sau patru dintre ei au intrat in baraca ie placaj. Pe noi nL-au l6sat s[ aqteptim in soarele urritor.Am vdzut cum transpir[ A., cum se aEazdpe marginea portbagajului deschis Ei incet, aproape inobservabil, scoate din camera de filmat caseta, pe care o inlocuieEte cu una nou6. Nimeni n-a remarcat nimic' Unul dintre ei a iegit din barac6, s-a uitat la noi in t[cere, a ficut cdfiva paqi rigizi Ei s-a indepdttat' Da, pentru ei eram nigte duqmani. Nu mai incdpea nici o indoial[. Spionam ceea ce aveau. fineau in mdnd paEapoarteie noastre, in care nu putuser[ s[ ne pun5 nici m6car o qtampild, dacS aveau a$a ceva'

devine sinuos, $erpuie$te, iar pe hartd arati ca o panglicd aruncat[ la int6mplare. Mai int0i am dat
peste un pod lung gi pustiu care traversa r6ul. Nu mai

trecea nimeni Ei nimic, doar doi tineri pe biciclete, venind dinspre partea transnistreand. in portbagajele din spate aveau legdturi de surcele uscate. Apoi au inceput lanurile de porumb, Ei printre ele se afla o gheretd cu un gr6nicer moldovean solitar, in uniform[ neagr6. Moldova nu recunoaEte bineinfeles secesiunea acestui aEa-zis stat, admi!6ndu-i doar statutul de regiune autonom[, qi nu-i recunoaEte aEadar nici granilele, aqa c[ nu a fost nevoie sd ardtim paEapoartele. Dar, pentru orice eventualitate, i;i fine acolo grdnicerii. La urma urmelor, in Transnistria, la Cobasna, existd unele dintre cele mai mari depoAte de armament din Europa. De acolo, de la Tiraspol, ar fi trebuit s[ porneasc[ eventuala invazie govieticS. asupra Balcanilor, Greciei qi aEa mai departe.

La punctul de trecere de la Bender domnea un

insi grdnicerul n-a vrut nimic de la noi. Nici m[car nu Ei-a pus chipiul, gi impreund cu noi s-a uitat pe harta intinsd pe capota maqinii, cu toate terenurile inundate, cu cotituri, cu mlaqtini, cu firul de ap[ al Nistrului, care uneori curgea in amontele propriului curs, contra curentului, a lovit in ea cu degetul gi a spus cd acolo unde era cel mai frumos nu prea sunt qanse si ajungem cu vectra noastr6. Nici aparatul de fotografiat, nici camera de filmat nu i-au f[cut nici o impresie. Avea vreo doudzeci Ei ceva de ani qi mania spionajului nu apucase inc6 s5-i otrlveascd spiritul. Ne-a fdcut cu m6na la plecare, noi ne-am vdzut de drum qi am dat imediat peste postul de granifd transnistrean. Acolo lucrurile st[teau deja altfel. Tot o ghereti oarecare, dar se aflau in ea patru griniceri. Unii cam neingrijili, in uniforme, dar parcl abia smulEi din pat Ei din somn. $ireturile desflcute ale r50

I6I

Andrzei Stasiuk
Nimeni nu-i recuno$tea, a$a ce nu puteau $tampila paqapoartele. in cele din urm5, Vaierie se apropie de ei. Se intoarse dupd o clip[ Ei ne spuse c[ Etiau ci ii filmaserlm qi c5 asta e ceva grav qi absolut interzis, dar c5, dacd le d6m o sutd de lei, putem trece. Le-am dat banii. Nici m[car n-au mai vrut caseta. Eram duqmani, dar pl[tiser[m. Am primit o buc[ficl de h0rtie, o fi{uicd de chitan{d. Pe verso scriseser[ cu pixul: o maEin5, patru persoane qi o camer[ de filmat. Aceasta er a viza transnistreand.

Cdldtorind spre Babadag

tulbure al altcuiva. Pur qi simplu nimic de vlzut. Un drum cu doui benzi, case cenuEii colfuroase, roqul spil[cit al lozincilor sovietice pe marginea drumului, maEini ruginite cu numere de inregistrare noi, sem[nAnd la perfecfie cu cele nemfeqti, o platitudine des6vdrqit[ a imaginafiei. Aqa ardta intrarea in capital[. Ne-am oprit in fala unei piele. Voiam sd aflu c6t mai repede cum arltau banii 1or. Imediat dupi poarti se aflau gheretele caselor de schimb. Pur qi simplu te duceai Ei d[deai lei moldoveneEti cuiva care stdtea in interiorul obscur. Am vflzut o mdnl cu br6far[ de aur, f5ri sd vdd ins[ Ei fala.La un leu mi-a dat doui ruble transnistrene. O bancnotd de cinci ruble avea cinci qi jum[tate pe treisprezece centimetri. Pe una din fefe erafdrdindoiald Suvorovl, pe cealalt[ o clidire cu trei etaje in stilul anilor qaizeci, Ei inscriplia de dedesubt spunea cd este zavod Kvint, adicd fabrica local[ de coniacuri, destul de bune de altfel. AEadar, pe o parte istorie, cuceriri, m[celul din Praga2, gloria armatei ruse - mai ales in str5in5tate -, pe cealaltd parte, oricum ai privi'chestia asta, fuica vizutd ca o mAndrie nafionald sau de stat.

A fost un rizboi in toat[

Transnistria s-a separat de Moldova in anul 1992. regula, in care au murit cAteva mii de oameni. La drept vorbind, niciodat[ nu aparfinuse statului istoric moldovean. Cdnd, dup5 al

Doilea Rizboi Mondial, Uniunea Sovieticl a luat Rom6niei p[mAntul dintre Prut qi Nistru, transformdndu-l intr-o alti republic[ unionist6, Stalin a anexat la Moldova aceasti fAgie ingustd de p[m6nt de pe malul st6ng al Nistrului. Acolo erau industria, sursa energetic[ Ei industria de armament Ei, bineinfeles, ruEii, care fineau totul intr-o mdni de fier. De cealaltd parte au r[mas agricultura, porumbul, podgoriile, satele, vitele

E foarte probabil ca gruzinul si fi prev[zut Ei planificat totul. A planificat dezmembrarea propriului imperiu nefericit in aEa fel incdt s[ provoace cAt mai mult haos. Pur qi simplu nu a avut alti idee despre cum sI facl pentru a r[mdne pe veci in istorie. AEadar, in Transnistria erau prea multe arme qi prea mulfi ruqi pentru ca Moldova independent5, verde qi siracd sd poat6 visa cdt de pufin la Transnistria. De la punctul de trecere Ei p6nd la Tiraspol trebuie s[ fi fost vreo zece kilometri. Am vdzut peisaje qi oraEe imposibil de refinut. Ceva-ceva parcd vezi, dar totul e nedefinit qi confuz, de parcd ai prii,i visul
r62

Ei

moldovenii care vorbeauin limba romdn[.

Ei piersici. Ne-am dus si clutbm un loc unde si mdncim. N-am reuqit s5 gbsim nimic. Ceea ce vedeam nici nu semdna mlcar cu un oraq, ci cu o periferie urband. Ceva-ceva parcl stitea si inceap6, dar nu reuEea. in cele din uirn[ ni s-a aritat unde este
1 Generalissim rus (1729-1800), faimos pentru a nu fi pierdut nici o bdtdlie. (n.red.) 2 E vorba de masacrarea a peste zece mii de civili dupd cucerirea de cdtre armata rusi condusi de Suvorov a cartierului Praga din Varqovia, victorie ce a marcat infrAngerea definitivd a rdscoalei lui Kolciuszko din 1794 impotriva dominaliei ruseqti. (n.red.)

in orice caz,Yalerie a luat cu el o plasd qi s-a dus la cumpdrdturi. La Tiraspol cicl viala era mai ieftini dec6t la Chiqindu. A cumpdrat pepene galben, verde

1(JJ

Andrzel Stasiuk
centrul. Era o stradd late, strejuitl de copaci bdtrdni.

C)dldtorind spre Babadag

suprarealist, dar, pe de altd parte, aveau ceva de o frumusefe tristb.Pdzeau acolo, de fapt, un spafiu gol, pdzeat neantul, apdrau o granifl care nu era dec6t o puri idee geometric[. Pe hartl ardtafoarte colfuros,
desenatd cu o linie subfire, f6rd gralie,

Cdteodat5 ceva trecea pe ea. De obicei cdte un

moskvici antic, rable sdr6clcioase, iar printre ele, din cAnd in c6nd, se iveau magini mari de teren cu gea-

Tiraspolul nu era un oraE unde sd-fi doreEti sE r[mdi. IEi fSceau mereu aparifia soldafi. Reprezentau, cred,

muri fumurii Ei, de cele mai multe ori,

negre.

firl

fluenfa

jumltate din popula{ia urbei. Am g[sit o libririe mare, dar aproape c5 nu existau in ea c[r!i. Aveau in schimb portretele lui Lenin gi tipizatele unor diplome de onoare, tot cu portretul iui. tn singura
crdqm[ deschisi qedeau niqte indivizi raEi in cap, in trening, care beau bere. CAte unul ieEea din c6nd in cAnd, dar revenea imediat, cbci in Tiraspol nu aveai unde s5 te duci. P[rea cI aqteptau s[ se intAmple ceva, s[-i strige cineva, s[ fie, in sf6r;it, Ei ei utili la ceva. Arltau ca niqte orfani musculoEi. In Tiraspol tofi plreau inutili, doar un accesoriu pe l6ngi niEte afaceri str[ine, uriaqe qi mai ales murdare, ardtau ca un accesoriu al armatei, al depozitelor de armament, al armatei a XIV-a ruse, stationate aiolo, al maEinilor negre de'teren Ei al omniprezentei

firme Sheriff, apartin6ndu-i lui Smirnov

Steaua galben[ western strilucea absurd in acel muzeu postsovietic. Aici totul era posibil. Vechiul iaparatcic comunist se metamorfoza intr-un qerif american qi lua potul. Era tinutul unor minuni sumbre Ei atdt.

preqedinte al aEa-zisului stat. Daci in toati Transnistria se putea spune cil era ceva nou, ceva indestructibil, acel ceva era Sheriff. AEa se numeau toate stafiile de benzinb Ei supermarketul din Tiraspol.

aga-zisul

oarecum la problema Moldovei. Aqa cI Ei acum ingr5diser[ cu barierele acelea drumurile prdfoase pe care circulau de fapt vitele, caii, porcii, bdiefii care vizitau fetele noaptea, cSrufele cu rofi de cauciuc, babele care stdteau la bdrf5, befivii in ciutarea biuturii, ho{iiin ciutarea prdzii, rudele care porneau in vizite unele pe la altele, oamenii plecafi la intdlniri. Mergeam pe un drum absolut pustiu, Ei acei indivizi in uniformd din lanurile nesfdrEite de porumb semlnau cu niqte sperietori de ciori. E foarte posibil sI fi fost inarmafi, sI fi primit anumite ordine, dar in infinitul acela agrar nu arbtau a ceva demn de bdgat in seam5. Puteau speria pdsdrile care se apropiau, puteau percheziliona firanii care cdrau leglturi de surcele, puteau controla carele incdrcate cu f6n qi intoarce din drum animalele rdtbcite.

specificd teritoriilor unde istoria se une$te cu geografia, cu prezenla uman6, cu o dezordine str[veche. Plstrdnd propor{iile, granila in fala c[reia ne aflam amintea pe hart[ de granilele africane din Sahara. ,,Au trasat-o la limita sovhozurilor Ei a colhozurilor", mi-a spus mai tdrziu un cunoscut care se pricepea

Am pornit-o spre nord, de-a lungul granifei ucrainene. Peste tot creEtea porumb, gi in acel porumb, de-a curmeziqul drumurilor de far6, st[teau bariere alb-roqii Ei posturi de santineld. Ar[tau oarecum r64

Nu trecea nimic pe drum. Pe distanlele lungi, pustii, pe care le parcurseserdm ldsaserlm in urmd stafii de benzin[ in ruin6. Pe alocuri, aceastd lard.te ducea cu gAndul la niEte decoruri de film. Aqa s-a int6mplat undeva intre Mil[iegti qi Butor. Cineva construise o $osea largb pe care nu circula nimic, cineva construise stafii de benzind care se prlbugiserl apoi in ruin6. Totul p[rea pdrlsit, disprefuit qi inutil. Oamenii stdteau in casele lor Ei nu aveau nimic
165

Andrzej Stasiuk

C)dldtorind spre B abadag

p[mdntului. Umpldnd mereu paharele, Miga ne rugb s6-l gdsim pe camaradul lui gi s[-l salutlm din partea lui. Am blut ceea ce imi dddea qi i-am promis sd-l g[sesc pe fostul secretar intr-un oraE de doul milioane de locuitori.

in comun. Se ieEea pe ug[, pe poart6, Ei deja incepea locul niminui, incepea neantul. Poate tocmai de aceea ne-a dus Valerie la familia lui, intr-o casi normal[ cu gr[din[ din Grigoriopol. A vrut s[ ne arate viafa obiqnuite. Am intrat dupb un zid inalt in umbra
rdcoroas[ a vilei-de-vie. Ne-a intdmpinat Miqa. Era uriaE, pdntecos qi gol pdnd la brAu. Vorbea neincetat gi chiar rostea discursuri inflorate, de curtoazie. Ne-a dus de la bun inceput in addncul gridinii, prezent0ndu-ne qirurile de parcele cultivate gi elogiind fertilitatea Ei rodul pim6ntului moldovenesc. Intr-adev6r, gridina era verde qi luxuriantd ca la tropice. Verdeafa aceea se c6fira, impdnzea suprafa{a solului, se impletea, se t6ra, ieEea din diverse cotloane, in general in tot acel desiE nu aveai unde s[ pui piciorul, aproape c[ nu vedeai deloc pim6ntul de sub abunden{a verdefii. Iar MiEa piqea u$or ca o balerinl printre castravefi, roqii, fasole, ardei, pepeni, bostani, piqea ca o Pomonal moldovean[ masiv[. Ne explicl la ce servesc castravefii qi tot restul, qi era pufin ca la glgduzi: din nou ne tratau ca pe niqte s[lbatici care iosiserl de pe meleaguri unde nu creEte nimic. Apoi a trebuit si vedem qi pivnifa. Era destul de mare, cu tavanul inalt qi r[coroasb. Tot ceea ce creqtea in grddin[ era inchis aici in borcane, butoiaqe, damigene gi butoaie. Miqa ne turna mereu vin roqu in pahare qi vorbea, vorbea, vorbea intruna. Era tot la tustul gol gi nu p[rea deloc s6-i fie frig. in mijlocul acelei pivnife a abundenlei iqi aduse aminte cum, in perioada neagrd a anilor optzeci, vizitase Vargovia impreun6 cu un ansamblu de dans moldoveano-sovietic. Avea o grdmad[ de ruble, aqa cI bduse Eampanie qi coniac, circulase cu taxiul qi se simlise ca un iege al viefii in acel oraq sirman. Fusese insofit de un tovar[q polonez, un secretar de partid s[rac lipit
1Zei1a

Toate acestea n-au fost dec6t preambulul adevlratei ospitalit[fi. Am intratin casi. Tatil lui Migaiqi sdrbitorea ziua numelui, adici onomastica. Pe mas[ se aflau vin, coniac qi rachiu de vin. A trebuit si mdnclm;i sd bemincontinuu. Nu am vrut sd suplrdm pe nimeni. Acestea sunt legile ospitafitelii: eram beat gi ghiftuit. MiEa vorbea intruna. Gazdele noastre erau ucraineni rusificafi. Pe perete atdrnau fotografiile lor din tinerefe. Sirb[toritul qi solia lui aplreau in ele in uniforme militare sovietice. La masd se aduceau mereu noi bucate. Era un adevdrat rai moldovenesc: grddina, osp5lul qi toasturile in mijlocul familiei qi al prietenilor. Miqa rememora vremurile cdnd lucra ca paznic la inchisoare. Mama lui rememora vremurile cdnd lucra ca profesoarb de limba romdn5. Valerie afirma ci poporul romdn nici nu exist[. Toatd lumea era de acord cI odinioard era mai bine. $i eu incepeam incetul cu incetul sd fiu de acord cu ei. M[ feream totuqi sI ajung sd fac asta, Ei pdndeam momentul c6nd
Valerie va da semnalul de plecare.

La podul de frontieri de la Vadul lui Vod[ aqteptau nigte transportoare blindate. Nimeni nu ne opri, qi, in cdteva minute, vedeam deja in dep5rtare cartierele de blocuri ale Chigindului.

gr[dinilor, livezilor

qi

fructelor la romani (n.red.)

in oragul Soroca am fost cu V., care avea acolo niqte treburi. Soroca se afl[ la nord de Nistru. Pe partea cealaltd se intinde deja Ucraina. Dacd mergi spre nord, din peisaj dispare treptat vila-de-vie, locul ei fiind ocupat de porumb, care, in cele din urm[,
r67

r66

Andrzej Stasiuk
devine omniprezent. in Soroca am fost s[ ne intAlnim cu tiganii. Aveau acolo un fel de microstat. Incd de departe, de pe bulevardul riveran, se putea observa: in partea de sus a oraqului, pe malul abrupt al

Cdldtorind spre Babadag

verand5, iar in mijloc, pe l6ng[ mese qi bar, eran zece

Nistrului, se intindea cartierul figanilor. Incd de departe se putea vedea c[ e altfel decdt restul Moldovei. AcoperiEurile de tabl6 str[luceau in soare ca solzii de pegte qi, de la depbrtare, arltau ca o tabdri baroco-bizantino-titaro-turc[ - qi asta ca sI vorbim

frumos. AcoperiEurile se stratificau, se curbau pdntecos de parcd le umfla vdntul ca pe niqte vele, pbreau cI ies unele din altele de parc[ ar fi fost o materie vie. Aqa ar5ta totul de departe. Iar de aproape era de parci ne urcam intr-un montagne russe care ne purta intr-o c6l6torie prin veacuri Ei continente. Palate victoriene, reqedinfe mauritane, pagode chinezeqti, frontispicii grece$ti clasice, Renaqtere romdneasc[ qi o replici la scar[ redus5 a Teatrului Bolqoi din Moscova, cu trei arm[sari de pla*ic in vArf, probabil angaja{i anterior la vreun carusel. In fafa unui pavilion cu douisprezece ferestre pe peretele frontal, prin gardul verde al grddinii se vedea o fdntdnd arteziand de gase metri din piatrd alb6, in stil rococo brtt.Labaza ei se odihnea un crocodil in mlrime naturali din acelaEi material. Doi moldoveni finisau monumentul, rotunjind ultimele margini aspre. figlnci cu fig5ri in tabachere de aur supravegheau totul cu atenfie. L-am

sporovli gi bea liniqtifi, findnd sub supraveghere copiii care navigau pe internet. Am blut coniac qi am m6ncat pepene verde. Robert ne spunea cd vremurile s-au schimbat qi c[ trebuie s5 ai grij[ de copii ca, in loc de cas5, si nu aleagd strada. Dar, in afarb de asta, totul e in regul5, granilele sunt deschise, se poate cil[tori, se pot face afaceri, doar sd ai pa$aport, idei ;i contacte. DacS vrea cineva, poate merge Ei la ciucofi sd le vdndd lenjerie chinezeascd. Nimeni nu te opre$te. Nici altddat[ nu fusese chiar aEa de r6u, dar posibilitSflle erau mai reduse. AEa spunea Robert, bdnd coniac. Ap[ru Artur, gi Robert il invit6 la mas[. Artur era rege, adicd baron. Pe cartea lui de vizit[ puteai citi: Gipsy Baron of Moldova. Avea o barbd surl p6nd la br6u, pdr lung, cdrunt, strdns intr-o coad[ la spate, Ei semdna cu un sfAnt din Indiile indep5rtate. Era de altfel congtient
de asta, deoarece ne povesti cum hitleriEtii, inainte de a-i extermina, le luau sdnge victimelor lor figani. Acel sdnge trebuie sI fi avut pentru ei o valoare extraordinar[, deoarece era cel mai pur s6nge arian. Spunea toate astea cu un chip impasibil, convins fiind cd noi credem ceea ce ne povesteqte. Desend pe o foaie de h6rtie niEte semne, demonstrAnd originea alfabetului rus in cel sanscrit. Ca in trecere pomeni despre faptul c[ in vara aceea veniseri la el studente la etnografie din Polonia. Da, Artur era un personaj. In curtea palatului sdu colecfiona magini ceaika sovietice. Doud limuzine prdfuite stlteau pe roli dezumflate. Una avea pe parbrizul din faf[ o gaurd de glont. Atunci cdnd igi termind cursul despre arieni qi sanscrit5, Artur iEi lui rdmas-bun, se ridic[ de la masd, intrd in bmw-ul verde X5 cu fiul s[u la volan Ei plec5 s5-gi indeplineasc5 indatoririle regale. $i alfii r69

computere, in fafa c[rora stlteau copii. In principal tigani, dar mai erau Ei cdfiva moldoveni. Tafii puteau

intrebat pe Robert cine proiectase totul. Robert avea o carte de viziti cu negru qi auriu, o brutirie, un palat in construcfie Ei un bmw 700 cu numere de inregistrare slovace in curte. Mai mult dec6t atAt, era un fel de eminenf[ cenuEie a Sorocii. ,,Noi", r[spunse el. ,,Totul din imaginafie." Pe l6ng[ toate astea, Robert avea qi o cr6qm5. Adic6 era oarecum la comun, Ei totuEi mai mult a lui Robert, deoarece ideea fusese a lui. St[team pe
r68

Andrzej Srasiuk incepeau incetul cu incetul s6-gi str0ngd lucrurile. Deja nu mai aveam de-a face cu ospitalitatea moldoveneasc5. Erau amabilitate qi politete. Au b6ut cu noi doui sticle de coniac, au mAncat trei harbuji, qi-au sacrificat trei ore din timpul lor, au arltat din viafa lor at6t cdt considerau necesar, iar acum pur qi simplu trebuia sI plecim in lumea noastrd gi atAt. Ne-am intors cu rata, adicd intr-un microbuz. Stlteam ldng[ Eofer. F5cea niqte aranjamente cu biletele. Le vindea la urcare,Ei, la cobor6re, le lua inapoi. Sau le striga pasagerilor sd-Ei find biletele in m6ni. Nu mai inlelegeam nimic. Undeva in c6mp deschis se urci o femeie. Urcdnd treptele, se rdni la picior de o bucat[ asculitd de tabld. Ii curgea s0nge, iar goferul lipa la ea cd. ar fi trebuit s5 fie atent[. Era zvelt, mitocan gi nevrotic. Conducea cu nervozitate $i incordare. Dupd vreo treizeci de kilometri, ne opri o patrulS. Polilistul ne f[cu semne cu paleta lui alb cu negru gi am tras pe margine. $oferul scoase dintr-o ascunzdtoare numai de el qtiutd o bancnoti de douizeci de lei, cobori qi se apropie de polilist. Pur gi simplu fdri un cuvdnt ii inmdni banii, iar cel5lalt dddu din cap cu chipiul lui rusesc in semn cd putem pleca. P6ni la Chiqiniu erau aproximativ o sutd cincizeci de kilometri, Ei am mai fost oprifi de trei ori. Mereu acelagi lucru, in tdcere, sub privirile tuturor, in deplina maiestate a autoritdfii. Moacele poli{iEtilor erau imobile gi t6mpe. Pe cea a goferului se citeau resemnarea qi ura. Porni mai departe qi injurd in Eoapt5. Am vdzut cu ochii mei cum arati un cerc vicios. In cele din urm5, l-am intrebat dacl pe traseul acela aqa era mereu. ,,Da", rdspunse. ,,lntotdeauna, de c6nd nu mai existl Uniunea Sovietic5."
CAnd am plecat, punctul de trecere de la Leugeni era la fel de pustiu ca in urm[ cu doul sdpt[m6ni. 1l a$teptam pe un cunoscut de al nostru care trebuia sd
170

Cdldtorind spre Babadag

vin[ dinspre partea rom6n[. intfuzia. Nu

venea

erau nici micar biciclete inc[rcate cu leg[turi de surcele. Nimic altceva decdt pustiul, nemiEcarea qi canicula. Am stat o ord sau o ord jumate, qi m6 uitam cum se termini o {ari micd gi singur[. Era ca o insul[ inconjurat6 de un continent uscat. Nici m[car in vamd nimic nu se miqca. Oamenii stdteau in cl6diri, in birouri qi in gherete qi nu aveau nimic de f[cut. Se pare cd Ei ei a$teptau sd se intdmple ceva Ei sd se schimbe ceva. Lipsea doar vdntul care aduce praful gi nisipul din addncul continentului. ln cele din urm[, Alexandru a venit gi s-a oprit de partea cealalti. I-am f[cut semn cu m6na qi am pornit spre ghereta grlnicerilor. S-au bucurat la vederea mea, deoarece iEi aduceau aminte c[ intrasem in urml cu doud slptbmdni. Mi-am imaginat cI eram unicul c5l[tor pe care il verificaserd aici in ultima vreme. Mi-am aruncat rucsacul in portbagaj, am urcat Ei am plecat. Douizeci de minute mai tArziu, l5sam in urm6 Huqiul.

nimic nici dintr-o parte, nici din cealaltd. Se vede c[ nu prea aveau de ce si vind Ei incotro sd o apuce. Nu

Cdldtorind spre Babadag

- cincisprezece mii de lei pentru o sticld - cumpirat5 din pr[v[lia de tabl6 incdlzitil ca un cuptor. E aproape incredibil cI acum la Britianu lucrurile arat[ altfel, cd befivii au dispirut probabil pe undeva, cI au dispirut qi c6inii de la punctul de trecere, haita de cifelandri speriafi, semdn6nd cu niqte fra{i mai tineri ai acelor loaze - gi unii, Ei allii la
care beau vodc[

BACUL SPRE GALATI

A;a cum spuneam. spafiul e doar un prezent etern. Gerurile din Ucraina gi Rusia cuprind Ei Romdnia. O cunoqtinld din Bucuregti imi spune la telefon: Very, very coldl. incerc s[-mi imaginez Delta pustie qi inghefat6 Ei gheala vinefie care patalizeazb. canalele, dar imi vine greu, deoarece mai intAi trebuie sd strdbat cu mintea intregul spafiu care mI desparte de Sfdntu Gheorghe qi Sulina: Sari5, Zempl6n, Szabolcs-Szatmdr, Maramureq, Transilvania, B5r5ganul, Dobrogea... Trebuie s6-mi imaginez cum intrl gerul in toate aceste locuri, pe care mi le amintesc cum aritau primdvara qi vara. Trebuie si m[ scutur de acele cilduri la fel cum iqi scuturl un c6ine blana de ap6, c6ci parcd nu-mi vine a crede cd intre Samova gi Niculilel este acum frig, ci porcii nu se mai rostogolesc in praful curfilor cimentate, in spatele gardurilor din trestie, Ei ci zipada strivegte acoperiqurile de paie ale cdsu{elor de chirpici care se inEir[ de-a lungul qoselei sinuoase, de unde se vdd deja Ucraina gi vapoarele albe care navigheazd pe braful dundrean Chilia. Cu greu imi imaginez cd din podeaua autobuzului nu se ridicS in aer praful fierbinte qi ci pddurea de plopi de ldngd punctul de trecere cu bacul cdtre Gala{i e golaE6, desfrunzit[ Ei pustie, f5r[ indivizii
I

Foarte, foarte frig (engl.) (n.red.)

fel de triqti qi uscafi de soare. Da, imaginalia nu md ajuti deloc, qi de aceea ar trebui s6-mi fac bagajul, s[-mi indes in buzunare mirunfiEurile, paEaportul, niqte bani, ar trebui sI o pornesc la drum ca s[ vbd cum e cu adevdrat. Intotdeauna cdnd se schimb[ anotimpul sau vremea, ar trebui s5-mi strdng lucrurile cele mai necesare qi s[ pornesc spre toate acele locuri pe unde am mai fost, ca s5 mI conving cd inc[ existd. Ce se petrece cu acel bac care merge la Galafi, pornind de la malul jos, unde pe luncile ruginite de arqild piEteau cai costelivi qi strdlucitori? La bord, printre cele cdteva maqini curate, se afla Ei o dacie papuc gri cu un porc mare gi al naibii de puturos in spate. Trebuie s[ fi bdtut ceva drum, c[ci animalul era mdnjit p6nd la spinare. Am inspirat cu plicere acea duhoare, am atins in trecere cu coapsa bara din spate a mercedesului negru in care st[teau un tip b[rbierit cu aparat de fotografiat profesionist gi o blondb cu aur in urechi Ei am privit pe cel[lalt mal al Dun5rii, la macaralele mari, ruginite ale portului. Aceasta era Romdnia mea - acea momentand frifie a mercedesului, a aurului, a duhorii porcine gi a industrialului deprimant, a cdrui abandonare era egalat[ doar de imensitatea sa. Cinci minute mai tdrziu, drumurile porcului, al limuzinei qi al meu s-au desp[rfit pentru totdeauna. Setea aceasta nu-mi di pace, imi alung[ somnul, dorinfa aceasta ca in cele din urml s[ aflu care este soarta tuturor acelor tablouri care mi-au trecut prin
L7l

r72

Andrzej Stasiuk

()dldtorind spre Babadag

stitea in pantaloni scur{i Ei maiou. Avea la gdt un lant de aur, iar in picioare qlapi galbeni. Era bronzat, gi numai sub brdfara grea a ceasului ii strilucea pielea alb[. La turafii mici, motorul incepea sd se inece, aqa ci Eoferul nu-Ei ridica nici o clipi piciorul de pe accelerafie Ei nici nu incetinea pe porfiunile de drum pe care ar fi trebuit. Urma sd trecem prin cel mai addnc defileu din Europa. Am incercat sI vorbim. Era din Satu Mare Ei nu iubea ungurii. Ca s[-mi arate cdt de mult ii urlqte, dep[qea cu maqina lui antice passaturile gi cordobele strblucitoare cu numere de inmatriculare ungureEti. Drumul nu se prea preta la astfel de cascadorii, deoarece era destul de sinuos. Deplqea in pant6, cu capul scos pe fereastri, ca s[ ajungi cu privirea la un metru sau doi mai in fa[n. M[ cam temeam, dar aveam cu mine o sticluf[ de coniac romdnesc. Dupd Bicaz-Chei se inseri de-a binelea. Perelii defileului aveau cAteva sute de metri inilfime, qi mergeam ca printr-o peqterd uriaqd. Am vrut sd admir acea minune a naturii, dar, in acelaqi timp, nu voiam pentru nimic in lume sd ratez momentul in care ne-am fi ciocnit frontal de o alti magin5. Tipul injura printre dinfi gi lovea cu pumnul in volan cind se int6mpla ca motorul s5 nu aib[ pu-

fafa retinei Ei mi-au r6mas imprimate in minte, ce anume se petrece cu ele cAnd eu nu mai sunt in fala lor, oare le-am luat cu mine pentru totdeauna, le-am imortalizatin capul meu Ei vor r[mdne cu mine p6ni la sfdrEit, rezistente la schimbarea anotimpurilor Ei a
vremii?
Ce se maiintdmpl5 cu cei doi tipiimbrlcafiin pantaloni negri, c[mdEi albe, cravate qi cizme strllucitoare, de parcd le-ar fi lustruit cu o clip[ in urm6? M-au scos din mijlocul Tecuciului, din acel oraE plat qi prdfuit, Ei m-au dus c6{iva kilometri pdnd la gura de iegire din orag, iar la despirfire mi-au scris cu carioca pe o bucatd de hdrtie ,,Bacdu", ca sd am cu ce le face semn soferilor. in apusul de soare moldovenesc in[buqitor arltau ca niqte ingeri. Nu le cerusem ajutorul. Pur qi simplu aplruser[ din senin, cici eram obosit qi mI rdtdcisem. $i nu erau niEte ?ngeri ortodocqi. Pe urm[ am citit ce st[tea scris pe partea cealaltd a foii de hdrtie pe care mi-o d5duseri. Printre altele, am dat peste urmltoarea propozilie: ,,Creeazd, o bunl imagine public[ Bisericii-Adventiste". ingerii erau adventiqti qi m-au infeles bine, deoarece se simleau la fel de pierdu{i in Tecuci ca qi mine. Acum totul pare at6t de simplu. Evenimentele se ating, trec unele pe l6ngi altele eliberate de logica succesiunii, acoper[ spa{iul qi timpul cu un strat neted, translucid. Memoria le reconstituie inainte,

singura modalitate ca sensul s5 nu ne reteze picioarele qi sI nu ne facd si scipim din mAnI ceea 'ce vrem sd prindem. Unde s-a terrninat Moldova Ei unde a inceput Transilvania? Cu siguranfd undeva pe drumul 120, acolo unde, in vecinltatea localit[1ii Taqca, incepea acel spaliu liber. M-a luat un audi de o sut[ de ani. Induntru totul atdrna, se desprindea, c5dea, cablurile de la bord, tapileria plafonului, prin podea pitrundeau v6ntul Ei praful. Tipul de la volan
171

dupd sau simultan. qi din asta ele nu pierd nimic. Este

- pref de cdteva zeci de metri de drum drept a fost nevoit si contemple fundul argintiu al unui seat cu numlr unguresc. Pe marginile defileului se aflau tarabe cu artl populard pentru turiqti. Am inceput s[ cobordm. Dup[ o curb5, pe asfalt stdtea o herghelie de cai. Unii aveau la gAt clopofei. $oferul a tras brusc de volan in stdnga, Ei am avut impresia ci o sd intr[m direct intr-un autobuz care venea din fa{[. $i acesta, gi noi am reuqit totuqi sI oprim de-a curmezigul qoselei. Se pare c[ in aceste locuri e ceva normal, c[ci tipul qi-a f[cut semnul crucii de vreo trei ori gi am pornit mai departe in acelaEi ritm. Acum repeta gestul inainte de fiecare
terea sd depdgeasc[
175

Andrzej Stasiuk depdgire. Am cobor6t pe strada principal[ din Gheorghieni. De maqini s-au apropiat doi tipiimbr6cafi cam la fel cu $oferul, doar cI mai pulin bronzafi qi cu lanfuri mai groase. Am vdzut cum acesta le dI niqte teancuri groase de bancnote de zece mii de lei, care in timpul c5l5toriei zicuserd aruncate pe bancheta din spate. $i asta a fost tot. Partea a doua trebuie sI se fi petrecut seara, undeva, sd zicem, in Slovacia. S[ zicem cI intr-o cr6gm5 de la marginea drumului, undeva intre SariS qi Zemplin, unde doi Eoferi de camion iEi mdncau plicinta cu cartofi qi fic5lei prdjili cu ceapi. Beau ceai qi priveau robinetul crtfazan auriu din care picura bere. Din sdlifa mici de l6ngi bar ieqea din cAnd in cAnd o fat[ brunet[. A comandat patru pahare de vodcl Ei a dispirut cu ele dupi paravanul de lemn de dup6 care suiau fum de figari qi rAsete masculine. De fiecare dat5 c6nd se ivea dupi un nou rAnd, sporov[ia Eoptit cu barmanila, de parci ar fi vrut si amdne momentul intoarcerii. Abia glasurile ridicate de dup6 peretele sublire o f5ceau s5-qi intrerup6 discufia nervoasi qi grdbit[. Nu am reuEit si ghicesc dacl vreunul dintre paharele de pe tavl ii aparlinea sau dacd le linea doar companie acelor blrbafi gilSgioqi Ei nev[zu1i dintr-un motiv doar de ea qtiut. Poate pentru a-i convinge sb sdvdrqeasci vreo crim6 sau vreo faptd bun6, In orice caz,pldtea pentru toate comenzile, sco!6nd din buzunarul str0mt al jeanqilor rulouri de sute roqii. Toate acestea s-au petrecut insi in altd parte giin alt moment din timp decdt cel pe care incerc acum sb mi-l reamintesc. Probabil s-a petrecut undeva intre N6mcov6 gi Predajn6, pe drumul cdtre Banskii, Ei era pe atunci iarni.
Da, cu evenimentele, odatd ce-au trecut, nu mai e
sd ne

Cdldtorind spre Babadag

rezolv[m problemele personale. Dacd le l5s5m se preschimb[ intr-o solulie miraculoas[, intr-o tincturi fermecati care dilueazl qi timpul, Ei locul, mistuie calendarele qi atlasurile, preschimbd in dulce neant fapte simultane. Ce rost are si ne d[m cu presupusul? La ce-i serveqte cuiva cronologia faptelor - sora mortii? La Kisv6rda,la miezul nop{ii, difuzoarele duduiau, ;i b[iefii porneau cu scrdqnet de cauciucuri pentru a se opri zece metri mai incolo. In mijlocul nopfii fierbinfi, festele lor golage striluceau ca niEte neoane. Cdutam un loc unde si dormim, insd acel oraq suferea de insomnie. Vecinhtatea granilei alunga somnul de pe pleoape. La periferie se inEirau aleile cu arbuEti ale vilelor de agrement. Fuseser[ construite intr-o siptimAn[ sau o lun[. Verdele fantomatic se intrecea cu roqul turbat qi cu galbenul otrivitor. Centrul era cenuqiu, acoperit de copaci, plin de abisuri umbroase in care disp[reau stridufe joase. $i totuEi, acea mulfime, activd ca un furnicar gi totodatd leneq5, de pe Krucsay M6rton utca m[ duce cu gdndul la o invazie, la o distracfie a cuceritorilor, la o fiestd equat[. Tinerii semdnau cu o cireadd de vite care s-a trezit brusc in mijlocul oraqului qi nu reuqeqte sd vad6 avantajele situafiei. Se deplasau dintr-un loc intr-altul, se int6lneau, adulmecau, se indeplrtau gi iar se apropiau unii de a[ii, unili de firele nevbzute ale unor interese comune, de teamd qi dorinfS. Se invdrteau in cerc asemenea unor fluturi de noapte orbili de lumin5. Era un soi de nevroz[ de frontier[ a victoriei rapide gi a infrAngerii bruqte. La dou[zeci de kilometri dep[rtare se afla Zdhony, singurul punct de trecere din Ungaria spre Ucraina, aEa c[ aici totul creqtea, se umfla, stdtea s[ crape qi se intensifica. La hotelul Bastya, o matroan6 masivl Ei oxigenatd de pe timpuri nu voia si primeasc[ nici dolari, nici mbrci, voia doar forinti, pe care nu-i aveam.
in pace, ele
177

nici o problem5, cu condilia sd nu incerc5m s[ fim mai infelepfi dec6t ele, s[ nu incerc[m cu ajutorul lor
176

Andrzej Stasiuk Hotelul de la periferia oraqului se numea Paris sau poate Paradis. Ardta ca un decor pentru un remake provincial la Caligula. Fdntdni arteziene de gips, staiui, draperii qi catifele. in parcare strlluceau fundurile negre qi retezate ale bmw-urilor Ei mercedesurilor. Un tip, in ochii c6ruia golul se unea cu vigilenfa, ne spuse cA nu are camere libere. A scos totuqi din buzunar forin{i Ei ni i-a vdndut la un curs destul de onest. L-am intrebat cine se distreaz[ acolo. Numai ungurii, sau qi ucrainenii? Se uiti la noi ca la niqte copli. Ukrainians? They aren't European people.l Am pornit-o in direcfia localit[fii V6sdrosnam6ny, pentru a ne trezi brusc in beznd gi liniqte. Trecdnd de Ilk gi Anarcs, am auzit risuflarea celor care dormeau in spatele jaluzelelor de lemn de la ferestrele joase ale caselor, Ei se simfea umezeala nopfii care se ridica deasupra gr[dinilor. Am b[tut indelung in acel orlqel la uEa unui hotel pane ,a ne deschidiun portar adormit, in qlapi. in hol, pe pereli, erau atdrnate trofee: o piele de zebr[, un iap imp[iat de antilop[ qi niEte coarne exotice. In semiobicuritatea coridorului lateral strdluci ceva, poate un leopard. in afara femeii care tocmai aprindea iumina in bucdtlrie Ei a portarului, nu mai era in hotel nici un suflet de om.

CORTUL 1NTMS INTN-UN LOC NOU

E jum[tatea lui noiembrie Ei incd nu e zipad[. De doud luni mI pregitesc si plec in Ungaria qi nu reu$esc. Vreau sd merg in partea de nord-est, in Szabolcs-Szatmdr, Ei cu siguran!5 mi va prinde p6n[ la urmi iarna, ;i o sd visez la punctul de trecere de la Hidasn6meti qi la faptul c5, in urmi cu aproape un an, cu o zi inainte de revelion, am traversat granila pe ploaie. Un decembrie umed acoperea Zemplln ca o perdea. Ungaria era pustie. Copacii negri nu reu$eau sd ascundi nimic. Poate tocmai de aceea ne rdtdceam mereu: Gonc, Telkibdnya, B6zsva, Pdihdza, Holl6h6,za, Kdked, Fiiz6r. Peisajul era semitranslucid qi sem[na cu un labirint. Vara avusesem impresia c[ aceste meleaguri sunt niqte finuturi ale sudului nesf6rqit. Chiar qi noaptea. In sate gi oraEe ardeau felinarele, gdurind in bezna fierbinte tunele lungi. In spatele gardurilor, in grddini sufocante, prin frunziEul alunilor gi caigilor, sclipea strllucirea amefitoare a televizoarelor. Acum lumina apoasd umplea toate acele locuri unde vara domnea umbra. Tokajul era pustiu qi monoton ca un decor vechi. Bodrog qi Tisaigi pierduserd aroma. Vremea stdpdnea aceste locuri liniqtit qi absolut. De fapt, nu s-au schimbat prea multe de pe vremea cdnd nu erau aici nici case, nici orage, nici tot felul de toponime. Aceeaqi aur5, ca religia cea mai veche din lume, umplea Beschizii, Zempl6n,valea
179

Uneori mi trezesc inainte de a se crdpa de ziud pentru a privi cum se risipeqte intunericul,dezvdluind treptat lucrurile, copacii Ei restul peisajului. In vale se aud rdul gi cocoqul din sat. Lumina zorilor e rece qi albastril Umple treptat lumea, Ei la fel se intdmpld in toate locurile pe unde am fost. Intunericul p[leqtein co-

muna Sgkowi, in oraEul Sulina, la capltul Deltei Dun[rii, qi pretutindeni unde timpul se compune din zi qi din noapte. imi beau cafeaua qi imi imagin ez zorii zilei undeva in alt[ parte.
l Ucrainenii? Ei nu sunt europeni. (engl.) (n.red.)

Andrzej Stasiuk
mocirloasS a Tisei, Erd6hdt, Maramurequl, Podiqul Transilvaniei qi restul linuturilor in care mi-am tArdt lunile anului, deoarece speram mereu sd le surprind exact aqa cum sunt cu adeverat. Ploua la M6t6szalka, ploua la Nagyk6ll6, ploua la Nyirbdtor. Ogr6zi deslelenite cu urme addnci ale copitelor de porc, livezi desfrunzite, gr[dini pline de strilucirea sticloasd a

C)dldtorind spre Babadag

singur6tatea, drept pentru care se adunaserl acolo ca niqte pui zgribulifi, ca un c6rd de p[sdri. Dar, in cele din urmI, pdcla fumului de figarl se mai disipS, qi am z{trit c6\iva figani in scurte de piele negre gi dou6 liglnci vopsite blond. Dar asta s-a intAmplat a doua zi, cdnd deja ne

ploii, casele tot mai scunde qi mai scunde, de parci le-ar fi inghilit p[m6ntul mocirlos. La Cigdnd sau la
Dombr6d, de ambele pirfi ale drumului, b6ltoacele se fineau lanf, pdr6nd a fi petice plate de cer plumburiu. Dar la fel de bine puteau sI fi fost la G6nc sau oriunde in alt[ parte,in Polonia, Slovacia, Ucgaipa. $i niclieri

nici lipenie dd'6m. Perspectivele prelungi ca intr-un

vis ale strddufelor cu case cu un singur nivel, Ei nimic altceva, nici o activitate, nici maEini, nici cdini. Se prea poate totugi ca bdltoacele sd fi fost in Abarijsz6nt6, pe strada principalS cu casa aceea albastrd pe partea st6ng5, cu biserica pe dreapta, Ei pe care pu{in mai departe se afla o casl galbeni cu firide qi poart[ verde in zidul scund. $i creqteau acolo cdteva sllcii. Dar cred cd astea erau la intoarcere, chiar de revelion. Exact acolo, in or[gelul pustiu, pe strada perpendiculari care d[dea direct in valea mlturati de v6nt, inchis[ de masivul muntelui Szokolya, am dat peste o cr6qmI, italbolt, deoarece am wut sI scipdm de restul forinfilor pe care ii mai aveam, iar acolo plutea fum de {igard amestecat cu vacarm qi avea loc un fel de sdrbdtoare imobild, care se celebreazd st6nd pe scaun, cu ajutorul glasurilor ridicate, al gesturilor domoale gi al ochilor strllucitori. Prin norii de fum pirea cd pe strdzi fusese decretatd prin lege liniEtea absoluti qi numai in acea inc6pere obscurl interdicfia ticerii fusese anulat6. AEa mi gdndeam atunci, c[ la mese stau tofi cet[fenii, ci iEi abandonaseri casele pentru a stabili niqte planuri mbrete de viitor, de parcb se apropia vreun duqman sau o epidemie Ei nu puteau suporta

intorceam. Acum, in schimb, rltdceam in pdienjeniqul drumurilor in cdutarea unui loc unde si innoptdm, qi nu aveam nici un chef sd incetinim, aEa cI tdblilele albastre cu numele localitd{ilor le citeam pe fugi qi cu acea plicutd mirare pe care {i-o trezeEte limba maghiarS, care face ca o astfel de cil[torie sd scape geografiei, pentru a o lua la fugd pe urmele basmului sau legendei in finutul copil5riei, cdnd sunetul qi muzica cuvintelor aveau mai multd importan{5 decAt sensul lor. Cred ci pdnd la urmd ne-am oprit la Holl6hdza. De jur imprejurul curfii cu pietriE mirunt vedeai case cu un singur nivel gi cu streagind. Am primit camere, gi nimeni nu ne-a intrebat nimic. Tofi erau ocupali cu pregltirile pentru a doua zi: mirosurile din bucdtirie, clinchetul veselei, ghirlandele, spiralele de hdrtie colorati qi baloanele agdlate in sala de mese, in care infi-o zi obiEnuitd se servea de mdncare oaspefilor acelui loc, care nu mi se pirea nici camping, nici hatr. Ne-am lSsat lucrurile gi am plecat mai departe. In scuarurile satului cregteau molizi. Se leginau in ei ingeraEi de carton qi stelufe. Se umeziserd qi se inmuiaserd. Asta s-a int6mplat cu un an in urmd, Ei acum deja nu mai reu$esc si deosebesc Tokajul de Hidasn6meti, S6rospatak de Pdlhdza. Am relinut acoperiqurile cafenii din M6d de pe partea dreapti a goselei. Aritau ca niEte ruine de argild pe versantul dealului galben. Strdlucitoare, impregnate de ploaie gi golaEe, cdci nu existau deloc copaci, doar podgorii moarte cu Eirurile de cruci de lemn, care se aliniau in concordanfd cu ritmul colinelor Ei c5rora nu le vedeai

r80

I8I

Andrzej Stasiuk
cap6tul. Dar la M6d am ajuns abiain ziua urmltoare, atunci cred cA ne-am dus la Mik6h6za, pentru ca, nu foarte departe, la capdtul satului, sI dim peste crAEma aceea singuraticd, semSn0nd cu un cort. In

()dldtorind spre Babadag

prindd din nou viafd fie qi pentru o clip5, in speranfa amdgitoare c[ memoria se va strecura in vreo fisurd nevdzutd Ei va intredeschide capacul neantului. Repet aEadar aceast[ mantrd disperatd a numelor qi peisajelor, cici spafiul moare mai lent decdt mine Ei are forma nemuririi, mormdi aceasti ruglciune geografic6, aceastd rug5ciune topografic[, rostesc aceastd litanie cartografici pentru ca acest iarmaroc al minunilor, aceastd moarl diabolic5, acest caleidoscop si incremeneascd fie Ei pentru o clipd, s5 se opreasc[, cu
mine

ceald,

Ei se simfea miros de fum. In aer liber, sub streaEin[, birbafii suflau peste niEte griltarc mari de tabl[. Femeile intindeau masa. Cu tofii p5reau s[ fi cobor6t de curdnd de pe munte sau sd se fi intors din mlaqtini. Erau plini de noroi, imbr[cafi in haine paramilitare vdn5toreqti. Le lipseau doar caii, nechezatul

in inserarea care se l6sa,^se aprinseserb

cirbunii

beznd, clinchetul zibalelor qi tropiitul domol potcoavelor. Beau palinc[. ii simleam mirosul amesiecat cu mirosul mangalului gi al fleicilor sfdrdind pe grStar. in spatele crAqmei se aflau un iaz mocirlos Ei tot tacdmul unei gospod[rii de fard, cotefe pentru g[ini, paie, noroaie verzi gi garduri de sdrmi, iar mai departe numai inserarea, dar undeva acolo, in ad6ncul peisajului, sim{eam prezenfa umedl a masivului muntos. Am intrat in odaia de lemn, s[ m6ncim un gulaE qi sd bem vin roqu. La mese Eedeau oameni imbrlcafi in pulovere groase Ei cizme grele. Nimeni nu ne-a acoldat atentie. Se prea poate ca in acest colf de lume, inecat de ploaie in miezul iernii, str[inii sI fi fost ceva cotidian. Acum, un an mai tdrziu, privesc harta slovacl a regiunii Zemplin qi v6d cd am avut dreptate in privinfa mlaEtinilor qi a muntelui. Chiar in spatele crAEmei, dup[ iaz, curgea p6rAul B6zsva, dup[ el se intindeau nigte finuturi mocirloase, apoi, deja in beznd total[, se in61!a spinarea muntelui Ritka-hegy. Aceastd informafie nu-mi foloseqte de fapt la nimic, dar o stochez in memorie ca sd umplu cumva spa{iul, ca s[ iau mereu totul de la capdt, ca s[ reimprosp6tez totul, si scriu un etern prolog la ceea ce a fost, deoarece este singurul mod in care trecutul poate sd
182

in

in[untrul lui. Apoi au urmat S6toraljafjhely qi o noapte ca un

cearceaf de atlas strdlucitor. Pe Kossuth utca cddeau perdele de ploaie. Cdutam un bancomat sau ceva ce

ar fi fost deschis, dar prin geamul maqinii vedeam doar cum casierele din magazine inchideau casa, dereticau, spilau podelele, in timp ce b[rbafii se puneau pe taclale la uqd, ldsdndu-i pe ultimii clienfi sd ias[ din magazine. Prima oard fusesem aici in urm6 cu patru ani, in iulie. Abia observasem ocrul imperial ;i galbenul fatadelor. Trecuser[m prin tunelul umbros al strizii principale qi oraEul dispdruse la fel de brusc precum incepuse. Pe partea dreapt[ se intindeau podgoriile, pe partea stdngl, din cdnd in cAnd, sclipea Bodrog. Drumul numlrul 37 reteza peisajul in dou5. In est se vedea verdele intunecat al mlaEtinilor de la Bodrogkdz, iar in vest se inilfa un lant deluros unde domnea o argi16 uscatd qi unde, de sub solul vulcanic, pe ici pe colo se iveau spinbrile st6ncilor calcaroase, precum cioturile unei coloane vertebrale strdvechi. Aici incepea Marea Cdmpie Panonicd, care se intinde pdn[ la Belgrad. Aici extremitatea ei nordicd - aproape cd atingea Carpafii, iar partea de vest se freca uEor de Subcarpafii nordici ai Ungariei, de Zempl6n, apoi de Munfii Fagului Ei de muntele M6tra. finutul plan qi umed de la confluenla Tisei;i

r8l

Andrzei Stasiuk Bodrogului era acoperit cu plduri de plopi, Ei numai rdmeqitele adevflratei stepe de la vest de Debrecen se puteau armoniza mai bine cu melancolia acestor meleaguri. Peste tot se sim{ea apa,iar pimdntul buretos qi greu se afunda sub greutatea cerului. Satele seam[n[ cu niqte insule galbene zidite. Lumea se lipeEte de orizont, qi de departe totul cap[t6 forma unei linii orizontale. De pe drumul care trece prin Tiszacsermely qi Nagyhomok se vbd munfii de dincolo de S6rospatak. Se inal{d brusc, f[rd nici un avertisment, f[ri nici un preambul, ca niEte piramide in deqert, iar forma lor este deopotriv[ deslv6rqitb qi geometrici. Dar la S6rospatak am fost altl dat6. Acum priveam ploaia qi Sdtoraljarijhely pustiu qi inchis. S6toraljarijhely inseamn[ de fapt ,,cortul intins intr-un loc nou".

DELTA
De cdnd am venit, visez numai ap5. Visez tot felul de locuri din lume, dar constituite numai din ap6. Au

nume concrete: Londra. Bulgaria sau RDG, dar intotdeauna sunt cufundate in v6rtejuri. M[impac cu gdndul dsta, deoarece cll5toria din care tocmai m-am intors a fost, de fapt, un vis. Transilvania, Valahia, Dobrogea, Delta Ei Moldova erau stipdnite de canicul[, qi acum nu aE b6ga mdnain foc cd memoria mea reproduce fidel lucrurile care au rimas acolo, care
existd acolo deja f6rb participarea mea. Scotocesc prin buzunare Ei prin rucsac in cbutarea dovezilor, insi obiectele pe care le g[sesc aratil ca niqte rechizite: bancnote de o mie de lei cu Mihai Eminescu, care a murit ca Nietzsche - de nebunie Ei sifilis. Nu pofi cumpira nimic cu ele, qi le primesc bucuros numai copiii de figani. Adund portretele bardului

nafional, ipoi merg lamagazin sd-Ei cumpere bomboane qi gumi de mestecat. ASa s-a intdmplat la RichiE, Iacobeni qi Roandola. In schimb, pe bancnota de cinci mii de lei este Lucian Blaga, care a scris: ,,Cocoqi apocaliptici tot strig[, tot strigi din satele rom6neqti". Pe bancnotele de zece mii de lei se aflb chipul lui Nicolae Iorga, pe care l-a ucis Garda de Fier, cu toate cd - dupi cum afirm[ Eliade - ,,a fost un adev[rat rapsod al rom6nit6fii". Le-am vdntt pe toate legate cu elastic in teancuri groase. Asta s-a
r85

Andrzej Stasi.rk
intdmplat la Cluj unde, la opt dimineafa, pe strada Gheorghe Doja a oprit o dubi16 din care a cobordt un tip in salopetI, inc[rcat cu teancuri de bancnote, asemenea lui Moq Nicolae plin de cadouri. La fel s-a intAmplat qi la Sighiqoara, la banc5, unde la ghiqeu tronau teancuri intregi de bancnote mici legate cu elastic gi nimeni nu p[rea s[ le bage in seam5, in timp ce paznicul tocmai imi spunea cd legea interzice striinilor s5 v6nd5 valutd occidentali. Ridici din umeri a scuz[ qi md sf[tui in Eoapt6: black market... black market,l Acum scot din buzunar respectabilele figuri, le netezesc qi md mir c[ nu au dispdrut, c[ nu s-au evaporat in aer, atunci c6nd, pe drumul de intoarcere, la patru dimineata, am traversat granifa la Curtici. Cerul deasupra vlmii pustii era albastru. Grdnicerii qi vameEii cercetau cu atenfie trenul de Budapesta, din care tocmai cobordsem ca s5-l aEtept pe cel de Ko5ice. Am vdzut prin fereastrd cum scotocesc bagajele englezilor care se urcaserl in tren la Sighigoara. Aveam conqtiinla curat[ Ei beam liniEtit palinc[ de Bihor. Uniformele au coborAt in cele din urm[, gi trenul urma s[ porneasc5, cAnd din el siri o fatd cu rucsac. Era mioapd;i avea p5rul despletit. Poate era speriatd, poate doar furioasi. N-o sb qtiu asta niciodat5. In orice caz, flcea parte din grupul acelor strlini. Traversl peronul in fugi de-a curmeziEul qi dispdru in cld$irea g[rii. Nu o urmdrea nimeni. Trenul pleci. In curAnd avea sd aparl qi al meu, odatd cu lumina argintie a zorilor, care se iveau de undeva din spatele Mun{ilor Bihorului. Compartimentul qi coridorul erau pustii. Mi puteam uita in voie c6nd intr-o parte, cdnd intr-alta. De-a lungul garniturii de tren, la fiecare cdteva zect de metri, stdteau soldafi. Aveau chipuri bbiefeqti Ei
t

Cdldtorind spre Babadag

uniforme de cAmp nepotrivite: pantaloni prea scurfi, haine de culori diferite, cel care stbtea cel mai aproape de mine purta cizme negre civile cu catarame masive. Ar[tau catrezili din somn, ca aduEi acolo cu forfa. Nu aveau arme sau centuri qi tremurau in frigul diminefii. Priveau undeva in spafiu, de parcd nu voiau si vadi trenul, de parcd nu ar fi vrut sd dea peste o privire str[in5. Scot bancnotele din buzunar Ei nu pot sb cred cI nu au disp5rut, c[ nu au rimas acolo la granild impreuni cu gr[nicerii aceia ireali. Le privesc Ei, in loc de Eminescu, Iorga qi Blaga, v5d chipurile acelor b6ieli.

Am insd qi alte dovezi ale faptului cI nu am visat cu des[v6rqire. De exemplu, un bilet pentru o cil5torie cu ambarcafiunea cu aripi portante in valoare de o sut[ douizeci de lei. ,,Rapid, Comod, Eficient". L-am cumpdrat de la Tulcea, ca si ajung la Sulina. Voiam s[ v[d cum se afund[ continentul in mare, cum cade p5mdntul qi aluneci sub suprafafa apelor, cum lasd in urma lui oameni, animale Ei plante, cum se elibereazl de atribu{iunile sale, cum se scuturl de intregul haos al istoriei, popoarelor, limbilor, de tot acel haos strlvechi al faptelor, de dezordinea destinelor, voiam sb vdd cum iqi cautd odihna in eterna semiobscuritate a str[fundurilor, in tov[r[qia indiferenti qi monotonI a peqtilor Ei algelor. De aceea m-am trezit de dimineafS, sI pot prinde in Gara de Nord din Bucureqti trenul de Constanfa.
cdmpia Bdrdganului casele arltau de parcd voiau s[ se

BrlneEti, Dragoq Vod[, $tefan cel Mare

in

afunde

in plmdnt in clutarea rbcorii. Erau scunde,

arse de soare gi fragile. Sem[nau cu nigte pietre sau cu

La negru... la negru... (engl.) (n.red.)

niqte cochilii. Uneori vedeam siluetele indep[rtate ale cailor gi oamenilor. Aveau pielea la fel de intunecat[ ca Ei umbrele lor. M-am gdndit c[ in aceast6 parte de lume cerul, dacd bafi in el, scoate un sunet metalic,

186

r87

Andrzej Stasiuk

C)dldtorind spre

.B

abadag

dur. Dup[ Feteqti trenul mergea pe un terasament inalt deasupra mlagtinilor, iarin localitatea Cernavod5 duduia pe podul de olel care traversa Dundrea. Centrala nuclear[ semina cu o vedenie qi disp[ru imediat din vedere. Se ivir5 in schimb r6pe cenuqii pline de cuiburi de p5siri. Mi se pdrea cd simt deja marea, insi in gara din Constanfa mirosul dispdru. In autogara din cel5lalt capit al oraqului domnea o atmosfer[ ca la lard' Femei cu basmale gedeau cu mdinile impreunate in poal6, iar copiii se zbenguiau in jurul lor ca un stol de vrbbiufe. Am cumpdrat brdnzd, Ei pdine Ei m-am indreptat spre cr6qma de l6ngd autogarb s[ beau o bere ciuc. Induntru apiru o feti!6 de cdfiva ani. Avea un chip frumos. Se tAra pe pardosealS cu ajutorul mdinilor. Birbafii r0deau qi aruncau pe jos chiEtoacele de la !ig[ri. Ea le strAngea qi zdmbea la rdndul ei. Jucau un joc bine cunoscut lor. Apoi am vizut-o in gar6. D[dea mucurile unei bdtrAne care stdtea nemiEcatd in mijlocul copiilor. Primul minaret din viafa mea l-am vilz:ut la Babadag. Mergeam la Tulcea cu destinalia Sulina. Microbuzul era deservit de doi indivizi. Unul conducea qi celdlalt vindea bilete. Al doilea, mai tdndr, sdrea jos din maqinl in stafii pentru a deschide gi a inchide portiera. La Mihai Viteazul, cineva a vrut si cil[toreasci fdrd bani qi cel de la ugd l-a impins in piept at6t de puternic, inc6t individul s-a rostogolit. Dealurile galbene gi golaqe ale Dobrogei seminau cu niEte mu;uroaie moarte. Canicula pltrundea pAnd in strlfundurile pimAntului qi-l f[cea sd explodeze din interior. Undeva pe st6nga se intindea Histria: greci, ruine, coloane de marmur6, secolul al VII-lea inainte de Hristos, dar pulin imi p[sa. Trecutul, cu cdt este mai indepirtat, cu atAt este mai rdu. Se uzeaz[ de la gdndurile oamenilor la fel cum se tzeazd cartea de telefon de la atingeri. Minaretul din Babadag era auster Ei simplu. Ardta ca un creion indreptat spre
188

pul sta{ionIrii. Numai muzicd populard, in peisajul acela stdncos straniu gi jalnic, care se potrivea de minune cu minaretul, canicula gi praful. Simfeam cum se termin[ continentul, ii simfeam respirafia gr[bit6; iEi l5sa in urml obliga{iile. Noi trebuia s[ r[mdnem cu intreaga agoniseali, cu blestemul Ei isteria lui, privindu-i spinarea golaq[ alunecdnd sub cearceaful
neted al apelor.

cer. Am f[cut un popas de cinci minute, dar nimeni nu s-a dus sd-qi fac[ nevoile. Tofi beau ap5, care le ieqea imediat prin pori. Am vdzut o pat[ neagri pe spatele qoferului. Casetofonul mergea chiar Ei in tim-

Am vdzut Tulcea de departe, de

sus. Coboram

curbele domoale dintre dealuri. Deasupra oraEului

desplrfea aici in trei brafe, in zeci de canale, lacuri Ei iazuri. Braful fluviului se preschimba intr-o palm[ mare. Degetele brafelor, ligamentele canalelor, unghiile plajelor nisipoase de pe litoral, bijuteria lacurilor qi limanurilor, totul era acoperit de pielea verde a mlaEtinilor qi a intinderilor nesf6rEite de trestie. Asta imi imaginam, privind harta. Tulcea era o articula{ie, o incheietur[ a m6inii.

;i a fluviului plutea o negurI

cenugie.

Dunlrea

se

in port

p[Eteau cai. Ciuguleau ei ceva

in

piafa

golaqd, printre macarale, qine de cale ferat[ Ei fier vechi aruncat. Spin[rile lor se pierdeau pe fundalul vapoarelor m6ncate de rugin[ qi al benzilor de transport al fierului vechi. Nu era picior de om, cu excepfia cdtorva fldcii care fopiiau de pe [5rm pe epava unui remorcher qi inapoi. Am clutat in aer mirosul m[rii, dar nu-l simfeam dec6t pe cel al fluviului;un iz mdlos qi cald de peEte amestecat cu miros de motorind.

0 suti doudzeci de lei. ,,Rapid, Comod, Eficient". Dimineafa, in fafa scdrii de acces pe vas se adunase o
mulfime de oameni. Ambarcafiunea era sovietic6.
r89

Andrzej Stasiuk

Cdldtorind spre Babadag

scapi de acolo pe
veniseqi. Sim{eam

Mai intdi urcau la bord cei care aveau deja bilete, cumperate Dumnezeu qtie de unde mai devreme' Restul aEtepta sd vadi dacd rimAn locuri libere' Doi tineri francezi num[rau incet, somnolent,'bancnotele' jucau ceva' HArtia $i le d[deau unul altuia, de parc6 pAn[ uitaser[ plajb la fo;nea in aer. Pdrea cd st6tuser[ pachete desagi, cu 9i saci, de ei. Restul erau bdiefi Ba rucsacuri' in pAine de rezewe cdliva pescari cu de feluri patru num6rat Am chiar qi cdfiva soldafi. qold la avea Fiecare paramilitare. militare uniforme Ei un pistol. Nu am reulit se-mi dau seama care dintre ei ne isigurau pazaEi care urma sd cdlStoreasc5 alSturi de noi. Toli aveau aceleaEi chipuri serioase, severe' Nu-mi amintesc nimic din acea c[l6torie. $aptezeci de kilometri cu trei escale, 9i se stdtea ca in autobuz. Doar uneori, c6nd t6iam urmele l5sate in ap6 de alti qalup6, burta navei lovea apa uEor, ca un peEte' Ldngd Ciiqan am deplqit un vas turcesc..Era mare qi de ;"fi "u o fubrid r""t ". Transporta oi. in zeci jos pe sau picioare in cuq"ti puse una peste alta stbteau c6ievi sute de animale de un alb murdar. $i de peste tot ie$eau paie sau fAn. Am ie$it pe puntea superioari' Dinspre vasul
turcesc venea miros de fdn qi grajd' Francezii stbteau

un alt drum decdt cel pe care ci timpul, perceput pdn5 atunci in forme omeneqti, se revars6 Ei revine la forma lui

lungili la pupa cu ochii inchiqi. Doi marinari turci turiau. Sprijinigi de balustradd, priveau nesfdrqitul verde al Deitei. Pentru o clipd mi s-a p5rut c[ vasul lor se numeste Bethlehem, dar era doar imaginafia mea care incerca s[ lupte cu cotidianul' La Sulina am ajuns l6ng[ strada principal6' Pe chei, o mulfime de oameni iqi aqteptau apropiafii' De-a lungul Str[zii Deltei creqteau copaci Ei era umbr[. A-m luat o cafea in prima crdqm[ care mi-a ieqit in cale qi m-am aEezat sub o umbrel[. Aqteptam si md ajungd din urm6 conqtiinfa sfArqitului. Fluviul dispdrei in mare pentru totdeauna qi pimAntul se termina, cu toate evenimentele lui. Nu puteai sI
190

inifiald. Aici, la Sulina, era omniprezent ca umezeala din aer. Mistuia casele qi vapoarele, tocea chipurile Ei peisajul, paharele din baruri Ei mdrfurile din magazine. Pur qi simplu ardea, mistuia inveliEul delicat al minutelor, orelor qi zilelor gi lua in stlpdnire intregul spafiu, toate lucrurile vdzute Ei nev[zute, ba chiar qi gAndurile oamenilor. Drumul de-a lungul ldrmului ducea printr-un maidan pustiu Ei f6r[ copaci. Epave de vapoare, remorchere qi cutere rugineau in nisip. Un miros de bdlegar plutea deasupra zonei ca o ceafl fierbinte. Rafalele s[rate ale vdntului care bitea dinspre mare se pierdeau fir6 urml in aceast[ ceafil. in qanlurile mocirloase, in desiqurile pitice ghimpate strlluceau bancuri de gunoaie. Plasticul albastru-cenuqiu al sticlelor sclipea cadaveric, ca burta unui peqte mort. In peisajul galben-cenuEiu creqteau semef din p[mdnt buncdre de beton. De-a lungul intregului f[rm, pe maidanul ars de soare, tronau ruinele col{uroase ale unei baze militare. La umbra lor, caii ldsafi liberi cdutau o clipd de rd,gaz. De dupi dunele albe, acoperite de stuf[riE, rdzbdtea susurul m[rii. Sunetul monoton era vechi de c6nd lumea. Se strecura prin barajul de nisip Ei avansa inspre oriqel. Se prea poate ca el si fi distrus inveliqul fragil al orelor Ei sferturilor de ord. E foarte posibil ca tot cdntul s[u de siren[ sI fi ademenit zilele si se descompund in interiorul s[u, pdr[sind granilele orologiilor qi calendarelor' Da, eternitatea ademenea Sulina. Ispita unei disparilii ''r"r"o" umplea stridufele, casele scunde, grddinile Ei cdsufele de pe promenadi. Pe spafiul verde din fafa hotelului Sulina creqtea iarbb. Hotelul Europolis era inchis qi ticut. Asociafia victimelor comunismului igi

t9r

Andrzej Stasiuk
avea sediul intr-o clddire cu putin mai mare decdt o
cas6 de plpuqi. Pe la cinci dup6-amiaza, la debarcader incepuri s[ se strdngd biciclete, cdrufe qi cirucioare. Soseau gi oameni pe jos. Dinspre apus, din Tulcea, acostase la chei bacul Moldova. Aducea veqti, mirfuri gi pasageri, iar cei care aEteptau semdnau cu locuitorii unei insule.

Cdldtorind spre Babadag

Aluneca spre gura Deltei, direct spre soarele rogu. Nu vedeam nici o miqcare pe punte. Nimeni nu stitea la bord, nu fuma, nu scuipa gi nu scruta orizontul pentru a cerceta portul. CAnd s-a intunecat, am pornit-o pe urma lui. Aruncase ancora chiar la cap[tul cheiului,

in apropierea hotelului Sulina. $i vasul, gi hotelul

Vasul venea din addncul continentului, iar tofi il aEteptau de parc[ ar fi sosit din mdri indepdrtate. Un polilist inalt stdtea deoparte Ei privea gloata adunat[. Moldova trase la chei maiestuos Ei iqi aruncd pardmele. Mai intAi cobordrd cei care nu aveau prea mult bagaj, apoi incepu desclrcarea. Printre mlrfuri se afla tot ceea ce lipsea in Sulina: baxuri de ap[ mineral[ qi de bere la cutie, p6ine, fructe conservate, tot soiul de pachete f[rd un confinut evident, legbturi diforme, saltele de burete, cArnafi in folie de plastic aburitd de cildurd, cafea, vin alb in sticle de plastic, cizme de cauciuc, sticld qi porfelan, un adevdrat iarmaroc, suluri de carton gudronat produs tocmai in capitala mea de jude{, h51uri, tricouri, caEcaval gi brdnzd hochland, crem[ de ghete, slpun qi magiun, jucdrii, caiete qi cafea solubil[, scaune, orologii cu cuc qi o legdturi de umbrele de plaj[. Cdrufele, cdrucioarele gi dacia papuc alb6 abia reuqird si incarce toate m5rfurile pentru a le distribui imediat la cele
cAteva magazine de pe Strada Deltei.

in amontele fluviului. Eu am dormit la un privat,

intr-o camerd cu o carpetl infifiq0nd Mecca.

erau la fel de intunecate Ei tdcute. Naviga sub drapel libanez. Pe nimeni nu interesase venirea lui. Agtepta sI treacd noaptea, pentru a porni mai departe,inzori,

PAn[ la Sf6ntu Gheorghe faci pe apd aproape trei ,ore, navigAnd drept spre sud. Barca era albastrd qi zveltd, Avea un motor puternic de honda. Am inaintat o vreme contra cursului principal al apei, apoi am pdtruns in refeaua de canale. Luntrea nu era mai lat[ de un metru doulzeci, in schimb era foarte lung[. Un bdrbat de vreo cincizeci de ani stdtea la pupd qi d6dea

Am pornit in direcfia m[rii, ficdnd slalom printre bdltoace nemiqcate qi buncdre. M-am urcat pe uriaqa rampd de beton de pe care c6ndva cineva a vrut probabil s[ lanseze rachete sol-api. De acolo puteam zdri
soarele rostogolindu-se deasupra Dundrii. Fluviul avea reflexe de un verde fosforescent. Semina cu pielea intinsl a unei qop0rle. Din largul mdrii se apropia un vas. Avea o inilfime de cdteva etaje Ei era negru ca smoala in lumina zilei care se stingea.
192

instrucfiuni cdrmaciului. Canalele nu sunt foarte addnci, dar sunt pline de locuri nesigure. Uneori trebuia s5 opreascb motorul qi sd-l ridice pentru a slri peste vreun banc de nisip sau pentru a nu se incurca in vegetalia care imp6nzea apa. Acolo unde cursul era mai ingust, treceam printr-un tunel verde de trestii. ,,Vietnam", a$a spunea c[pitanul, qi fuma {ig[ri snagov. Uneori trestiile se mai rireau Ei puteai observa fdqii de plmdnt cultivate cu porumb, varz[ Ei alte legume. Ajungeau p6nd la buza apei qi atdrnau poate la cinci, poate la zece centimetri deasupra ei. Erau cu pufin mai mari decdt movilele de p5mAnt din cimitire sau straturile de flori. Unele erau pdzite de cAini legafi in lanfuri. Apoi a trebuit si revenim pe cursul principal al apei, pentru a intra pe un nou canal. Am nimerit peste un cuter al polifiei. Polilistul stitea la un metru deasupra noastrl Ei l-a intrebat indiferent, impasibil pe cdpitan,,de unde", ,,incotro"
19)

Andrzej Stasiuk motor". In cele din urmi ne-a fecut semn gi ne-am indreptat direct spre sud. cu mana,
qi ,,ce fel de
gi

Cdldtorind spre Babadag

poate chiar Ei din Galafi. Aici md aflam pe o insuli separati de noroi, mlaqtini gi timp, care se descompunea deasupra Deltei ca o materie organic5, p\trezea ;i lAncezea, eman6nd mirosul strlvechi al inceputurilor, cdnd viafa incd nu ieqise din moarte Ei invers. Continentul mocnea aici ca un capit de p6nzi. Nisip, praf, cdini Ei siest[ etern5. Blrbafii se ridicau de la mese, dispdreau qi reapdreau. Veneau qi femei, se a$ezau pe niqte b[nci de pe margine qi ascultau discufiile b[rbafilor. Trupurile lor emanau o apatie liniqtit[. CunoEteau probabil pe de rost toate gesturile pe care trebuia sd le facd inainte de a muri. Pe l6ngi noi trecu o clrufi trasd de un cal incre-

Pini la Sfdntu
ore

b6rcile vechi cu motor diesel qi cabine asemenea unor gherete de paznici. Pe lacul RoEu zburau pelicani albi. Am trecut pe l6ng5 o aEezare pescdreasc5. Pe mal am vdzut numai bdrbafi. Igi fdceau de lucru pe lAng5 blrci gi nivoade. Canalul ducea drept inainte qi era neted ca oglinda. Geometria [inea in fr6u malurile pline de stufiriq Ei privirea nu avea pe ce s[ se odihneascS. Aluneca in clutarea a ceva iegit in afard, in c[utarea unei suprafefe neregulate, dar pretutindeni nu vedeai decdt monotonia liniilor Ei a suprafefelor verzi, acoperitd de nefirmurirea cerului sticlos. Delta ar[ta aici ca un infinit alcdtuit din linii drepte, paralele qi perpendiculare. Din c6nd in cdnd, la marginea stuf[riqului vedeam pescari in cizme
lungi de cauciuc, dar nici ei nu reprezentau o imagine mai diversificatd: imobili, absenfi Ei cenugii, semdnau
cu niEte bdtlani uriaqi.

Gheorghe se merge pe apd doui jumdtate, poate pufin mai mult. L5sam in urmd Ei

Pe podelul din Sfdntu Gheorghe z[cea un morman de paie putrede. Am pornit-o in direc{ia blocului de beton cu etaj. Parterul era nelocuit, gAtuit de gunoaie Ei excremente. Mai sus locuia cineva, fiindcl la ferestre erau perdele. Deasupra maidanului pr[fos Ei pustiu plutea arEila. Cerul avea culoarea nisipului. Am vrut sI g[sesc pufind umbr5. C6fiva copaci inalfi crescuser[ in fafa cdrciumii in aer liber. In baraca de lemn aveau qapte sortimente de bere qi doudsprezece de vin. La mesele de lemn qedeau bdrbafi. Era doud dup5-amiaza. Am luat o bere ciuc Ai m-am aqezat Ei eu, cdci in sfdrqit reuqisem s[ ajung in punctul de unde nu te mai pofi dec6t intoarce. Bacuri c[tre Istanbul plecau din Constanfa. Trenuri cltre diferite colfuri ale lumii plecau din Tulcea

dibil de costeliv. Bbiatul care finea hilurile altoia animalul cu o nuia ruptd. Transporta apb mineral[ qi cutii aurii de bere bergenbier. Au displrut dup[ cotiturd m6nafi de o grabi absurdd Ei nevroticd. S-a apropiat de mine un individ Ei m-a intrebat daci am nevoie de o camer[, un loc de dormit, c6ci, dac6 da, el cunoaEte aici o ,,bibuld" care mI va primi bucuros, dar trebuie sd mi hot[rlsc acum, cbci el trebuie sd plece. Vorbea in rusi, ca mulli din Sf6ntu Gheorghe. I-am spus cd nici eu nu qtiu incl ce am de gdnd sE fac mai departe, c[ trebuie s5 m[ mai gdndesc. Nu aveam chef si-mi beau berea pe fug[, nu aveam chef si p[r[sesc cdrciuma umbroasd. Tipul
plec5, dar nu se fdcu nevlzut. Traversl cu paEi repezi piafa din fafa birtului, aruncd ici colo c6te un cuv6nt Ei igi vdzu de drum, fdrl sI mai aqtepte rdspunsul. Uneori dispdrea pentru o clip6 undeva, dar reaplrea

rapid: iute, afectat, de parcd ar fi indeplinit rolul de in satul incremenit. Era imbricat intr-o clmaq[ gri Ei pantaloni de stofi gri, iar in picioarele goale avea Elapi de cauciuc. Nu-l interesa sd fac[ afaceri pe socoteala mea. Dupi un alt raid accelerat imi spuse c[ Ei fata care serve$te la bar vorbeEte rusd
mesager
195

r94

Andrzel Stasiuk
poate ajuta in privinfa cazdrii. Pdni si deschid gura, deja disp[ruse.
Ei md

()dldtorind spre

.B

abadag

in cele din urmi, dupb o or5 sau dou6, m-am dus totuEi Ia bdbu{[. Locuia in apropierea crdEmei, intr-o c[su{d alb6. Stdlpi verzi susfineau o micd verandS. Grbdinila din fafa casei era plind de flori. In spatele casei se intindea umbra deas[ a alunilor, prunilor qi merilor. Bibufa era mlrunt[ ca Ei casa pe care o avea qi vorblreaf[. Punea intreb[ri qi, fdr[ sI mai aqtepte r[spunsul, vorbea mai departe sau lua r[spunsurile
mele drept evidente: Polonia, pentru cdteva zile, a venit cu barca, ce face, unde trdieqte, la sat, la oraq o mali(iozitate copil5reascl amestecatd cu o indiferentd bundvoinfd. Mi-a deschis camera. Era micl Ei mirosea ca odaia bunicii mele. Aerul imobil pistrase mirosul lemnului, al agternutului qi al umezelii. Nimeni nu mai intrase aici de mult, cel pufin nimeni str[in. Masa, scaunele qi patul umpleau spafiul cu deslvdrqire. Totul stltea Ei zlcea la locul sdu din timpuri imemoriale. Cdnd am miEcat scaunul din loc pentru a-mi pune pe el rucsacul, m-am sim{it ca un ho[. Mi se p6rea c6, flri sI vreau, distrug mobila de culoare brunb, cd va fi cuprinsl de neantul clipei prezente, c[ va pieri asemenea unei creaturi din str6fundurile m6rii, scoase brusc la suprafafd. A Boh u vas est?l, m[ intreb5, Ei arit[ inspre icoana agdlatilin col1ul camerei, chiar sub tavan. Nlr da2, i-amrdspuns. A dat din cap, mi-a inm0nat cheia Ei m-a l5sat singur. La aceeagi indlfime cu icoana Ei chiar qi alSturi st[teau pe marginea dulapului cutii goale de la parfumuri occidentale, de la deodorante qi de la cafea. Cu siguranld erau primite de la fiul ei din Bucuregti sau de la fiica din Constanta, m-am
l Dar Dumnezeu avefi? (rus.) (n.red.) 2P6i, avem. (rus.) (n.red.)

g6ndit, cdci bdtrdnica in decurs de numai cincisprezece minute reuEise s[-mi povesteasc[ qi cdte ceva despre copiii ei. Icoana Ei acel coE de gunoi occidental erau singurele podoabe ale interiorului auster. Nu aveam chef s[ md gdndesc la simbolica sau se-

gi nu mai aveam putere si, fac faf[ evidentului. Mi-am l6sat bagajul in camerd Ei m-am dus sI v[d
marea.

mantica aranjamentului s[u. Md simfeam deja bEtrAn

De pe meterezul care se intindea de-a lungul brafului dundrean se puteau vedea ambele maluri. In dreapta, apele fluviului erau verzui Ei mdloase. Pe bancurile de nisip stdteau ancorate luntri negre. Boturile lor $i p^upa se ridicau uqor in aer. Erau zvelte qi demodate. In peisajul acvatic schimbitor, printre suprafefele fluide de lumind Ei umbrd, printre oglinzile sclipitoare ale apei, printre blltile pulin mate in bitaia vdntului, linia neagrd a luntrilor pdrea ireal5. Mai ales la apus, atunci cdnd umbrele blrcilor deveneau imposibil de distins intre ele. Erau captivele unui spafiu luciferic, strllucitor, plrdnd ca decupate din cel mai negru carton posibil sau cioplite in cdrbune. Te duceau cu gdndul la reminiscentele celei mai vechi nopfi de pe p[mdnt, Ei in vise trebuie s[ fi fost folosite la transportarea sufletelor. in orice caz,ntJ am v[zut in Delti obiecte mai frumoase Ei mai simple. tn stdnga se intindea un iat de treitie. Gardurile, acoperiEurile, perefii, imprejmuirile pentru ocolul vitelor Ei or[tdniilor - totul fdcut din tulpini uscate Ei goale pe diniuntru. Trestia stitea grdmezi,legati in snopi, aranjatd, in cipife sau aruncatl la intdmplare. De aceea peisajul uman pdrea aici at6t de plat. Din a;a ceva nu prea ai cum s5 construieqti nimicinalt. De pe unele clddiri cldea tencuiala de argild, dezgolind constructia din pr[jini lipite intre ele cu o impletituri de trestie pe post de liant. Satul se intindea asemenea
r97

196

Andrzei Stasiuk
unei mici tabere improvizate. Tot ceea ce posedau oamenii p[rea si stea sub permanenta ameninfare.a dispariliei. Abia ridicate deasupra pimintului, abia imbinaie, asamblate parci la intdmplare qi separate de rest de garduri din stufiriq, de pr[jini sau de zdplazuri din trei nuiele incruciEate. Da, satul Sfdntu Gheorghe avea in sine un fel de eroism resemnat' Expuslntemperiilor, condamnat la provizorat qi uitare, se iipea de pImdnt ca un cuib de rdndunele' pustie, $i apoi, ia fel ca la Sulina, incepea.c6mpia care seintindea pdn[ la plajd. La marginea ei, imediat dup[ sat,impungeau cerul radarele. De dupd gard am zeiit catevi camioane sub camuflaj. Nu m[ prea trdgeaafa intr-acolo. Armata, in partea mea de lume, in iremurile de pace, intotdeauna arati la fel: tristd qi urdt mirositoare. Preferam sd privesc de departe' Zdbrelele negre ale antenelor se in[l(au deasupra cocioabelor d-e trestie. Am incercat s[-mi imaginez plictisul care stipAnea acel post de observafie, monotonia cerului pustiu Ei a ecranelor verzi' Hirfile, alcoolul de contrlbandd, discufiile despre femei, posturile de radio pe care se prinde rock-and-roll din str[in6tate sau muzic[ popular6, somnolen{a, cafeaua qi nici picior de barbar la orizont. ' Se prea poate totuqi ca de acolo s5 fi fost finut sub observalie iot restul lumii - monstrul acela diform, nelimitat, care a inconjurat intotdeauna popoarele prea preocupate de propria existenf[.- Priveam bllegarul de vacd uscdndu-se sub soare Ei incercam s5 nu ir6 gettd"sc la istorie, dar nu prea reu$eam' A c6ta oari mi l[sa geografia s[ cad pradi tuturor acestor evenimente niclare, acestor pseudofapte inc6lcite, acestor adev5ruri sforiitoare 9i acestor minciuni irefutabile, fasonate 9i lipite la un loc spre a forma un soi de destin? Da, in qpatele orizontului, de secole intregi pdndea gtoaza. Tot ceea ce ne dorim ia timp, iar sp-afiut aduce cu sine lucruri nedorite. Din spatele
198

Cdldtorind sPre'B abadag

orizontului se ivesc armate sau idei, qi nu ai scSpare de miE.tr e trecut de mult vremea statelor nomade, in Astizi prezent eternul in consta istorie ."r", c6ror " mai ai unde si te duci pentru a lua viafa de la deia nu zeio. qi de aceea tr6im adAnci{i in trecutul de care e

i*pi"!"at teritoriul nostru, tot aqa cum bAr,logurile uri*i"lot sunt impregnate de mirosul lor' In orice ii, rl adar eleerau indreptate firl indoial[ spre Turcia'
Pe plajb se aflau oameni. in nisip erau infipte cAteva irmUtete. Erau cu pufin mai mari decdt cele de ploaie. Mai mult decdt atht, cdt vedeai,cu ochii nu era ii"i pi. de umbr[. TufiEurile diforme de pe dunele de nisip 4i ajungeau cel mult p6n[. la. umeri' Am mers

O.-i t"rgh iralului spre sud,

eram sinlur. Am vSzut cum apa fluviului se uneEte cu in apu saraia. Dun6rea era mai intunecatd, gi disp6rea

agf.a.cdteva clipe'

aigintiul transparent al valurilor' Era ca gi cum -un umbra asupra oglinzii.apelor' Un -Ir" n", iqi arunca inot[ spre mal, ieqi pe uscat Ei strdlucitor n"nru. *riol in direclia vegetafiei' Prepustie plaja pe dium itoi iti ,'"np f"i agile qi m[runti in peisajul pustiu pflni la linia orizoniului semdna cu o vedenie, aEa cI am luat-o pe urmele lui. Cdnd simfi asupla sa umbra mea' se contorsioni Ei deveni imobil. L-am l[sat in pace' AEtept[ o clip[ gi o porni in ad6ncul continentului'
parci toati lumea ar fi aqteptit si se aprindi luminile Llectrice. Nu se f[cea deloc mai rlcoare, se fdcea doar ioiun"ri", dar in mod evident intunericul inlocuia aici din birci, de la pescuit de pe plaji, o*Uru. Din -de "u.", copacii umbroEi nu-i sub Biriul oamenii. u"o"u, pe tofi qi sem[na cu o-tabdrdi zeci' poi"u in "rprinde ioate chiar sute de siluete in continud miqcare, gesturi p"i"f" semiintunericului qi in lumina firav6, iur" in"ep"au in lumind Ei se frdngeau in bezn5, totul
r99

Pe-nserat, SfAntu Gheorghe prindea via[6' De

Andrzej Stasiuk multiplicat de umbre, de ecourile care rdzbdteau din ad6ncul noptii, de parcl satul ar fi fost lipit de un altul, iar acesta de un al treilea, de parci satul SfAntu Gheorghe iEi avea pe undeva, in abisurile intunecate, niqte fra{i gemeni sau de parc6 era o mic[ planet[ f[rd strllucire, care incerca inzadar s[ respingd zgomotele Ei lumina de cdteva ori mai puternice decAt ea. Cerul se aprindea cdnd Ei c6nd de o strifulgerare metalici. Eto maiakl - aqa mi-a spus cineva -, farul marin. NemiEcarea maiestuoas[ qi monotonia luminii fdceau ca tot ce se petrecea pe p[m6nt si par[ haotic, un concurs de imprejur[ri. Oamenii se eliberau de energie repede qi nervos, asemenea unor qopdrle. Am luat de la birt o bere ciuc Ei am displrut inbeznd, pentru a le privi fiesta de la deplrtare. Aveam impresia cd distracfia se desflqoard in interiorul unei grote. Noaptea se lisase din toate p[rtile, qi trebuia sd te miqti mereu, s5 vorbeqti, cre6nd o muzic[ mecanic[, lovind paharele Ei gesticuldnd, pentru ca intunericul fierbinte s5 nu te ia in st[pdnire, sd nu se cicatrizeze ca o ran5. Da, era un adev[rat carnaval, un tropic european, teama de strilucirea orbitoare a zilei, eta uitare; totul era pdtruns de sunetul vibrant, tAnguitor, al clarinetului, in acea gami strlind pe care o int6lnegti la sud de Carpafi. Pentru a md mai ricori, m-am dus pe malul apei, pe pod, unde se afla acostat un bac. Aici chiar cd nu se vedea nimic. Auzeam doar plesc6itul apei, siriturile peEtilorin apd qi simfeam respirafia cald[, mdloas[, a fluviului,,ii simleam pulsul gigantic Ei prezenfa indiferent5. Imi imaginam cum din trupul continentului curge un s6nge verde, fdr[ ca via]a s[ i se sting6, qi asta dureaz[ de milenii. incepeam s[ infeleg sensul freneziei de la cdrcium6. Era pur qi simplu un semn de viaf[. Tofi se
1

Cdldtorind spre Babadag

intdlneau in acea luminl firav6, erau atragi de ea ca niEte fluturi de noapte, pentru a verifica dacl mai trdiesc. Trebuia sd se priveasc6 unii pe allii qi si facd zarvd. lntre infinitul cerului qi p[mdntul care dispdrea inghifit de ape nu mai era loc pentru prezen,ta omului. Da, trebuia sI se intdlneasie la capdtul continentului, mai precis la capdtul insulei mocirloase,

trebuia s[-Ei regiseascd propria reflexie in ochii celorlalfi, deoarece nu existi nimic mai insuportabil

dec6t neantul care cap[td forma geografiei. Noaptea m-au piEcat ploqnilele, qi m-am ttezit in zori. Am ieqit din casa bdbufei. Aerul era albastru-cenuqiu Ei pufin mai rdcoros decdt seara, insd arEila con-

tinua s5 umple ulilele nisipoase. Se mai domolise pufin, dar nu disp[ruse de tot. Ieqea din pererii caselor, din pdmAnt, din garduri Ei grddini, se prelingea din lumea intreag[ ca un suc gros de fructe, asemenea

E farul. (rus.) (n.red.)

curentului din interiorul lipicios al unei baterii alcaline. Am trecut de epava albd a unei dubife care zdcea pe patru cauciucuri dezumflate. Era singura maEind din Sf6ntu Gheorghe. M-am dus acolo unde se termina satul. Imediat dupi ultimele case incepeau gunoaiele: peturi din plastic cenuqiu, neinsufle{it, cutii goale, sticlS, cArpe, tot soiul de ambalaje din carton, pungi de plastic, cartoane, oale vechi, o gileati fdrd fund, forme inchise in care se strAngea spaliul umed 9i mdlos, pdnd in cele mai ascunse cotloane ale cutiilor tetrapak Ei ale peturilor sparte. Limba mormanului de gunoi inainta in direcfia canalului nemiqcat gi pe suprafa{a apei iqi mai pierdea putin din masivitate, se mai estompa, se prelingea in grdmada de gdturi de sticld, ilite de peste tot, in mormanul de pungi dezumflate, de carton umezit amestecat pe jumdtate cu folie de aluminiu, qi numai metalul amestecat cu sticl5 spart[ zdcea undeva pe fundul apei. $i atunci am observat crucea. Stltea in mijlocul gropii de gunoi. Nu era prea mare - un metru, un 20r

200

Andrzej Stasiuk

C)dldtorind spre B abadag

a urmat l-am vizut cdnd ici, cdnd colo, mereu pe fug5, in pantalonii care p[reau sE cadd de pe el, intr-o continud lupti cu praful Ei nisipul, asemenea unui Buster Keaton al Deltei, care incerca s[ find sub control haosul mineralelor ce pluteau in aer sau si salveze Sfdntu Gheorghe de praful c[zut din cosmos. Apoi s-au intors zidarii, dar nu mai aveau cu ei uneltele. Au mai cerut un rAnd de vodci gi bere. Se vede cd incepuserd lucrul qi acum, cu congtiinfa curat[, f[r[ grab5, iEi puteau m[sura forfele ca ziaa in desflqurare. Tot mai mulfi oameni se strAngeau la mese. Era ora qapte, blrbafii aveau fefe greoaie, imobile. Cerul c[p5ta o culoare ldptoasd, lipsitd de strilucire, qi incepea sI se umfle de cilduri. Beam bere ciuc pe care o alternam cu ursus, deoarece voiam sd devin mai pufin vizibil in mijlocul acestei societdfi matinale, voiam sd md ajung[ o obosealS similar5 cu cea emanat[ de trupurile qi chipurile lor. Se vede cd aici visul necesita acelaqi efort ca qi viafa in stare de veghe. Aveam chef s[ mai r5mdn la masa de lemn Ei s[ aqtept ca sufletul meu sd se cufunde in irealitate, iar trupul si mi se afunde in straniul melanj de zori qi amurg. Se prea poate ca inclinafia mea pentru zona periferic[, atraclia pentru provincie, dragostea perversi pentru tot ce e condamnal la pieire, dispari{ie, distrugere s[-qi fi gdsit in Sfdntu Gheorghe liniqtea Mi-am zis cI aE putea sta acolo ani de zile qi m-a$ obiEnui cu g6ndul morfii. AE ieqi zilnic pe debarcader Ei m-aq uita la vasele care acosteazi. Unititile de mdsurd qterse, diluate, ale timpului i-ar apropia venirea, uneori i-arindep[rta-o, pdnb c6nd, in cele din urm6, aE dobAndi un fel de nemurire condi{ionat[. Cdci, daci via(a dispare aici cu o asemenea ugurinf5, atunci gi moartea ar trebui sI imbrace o formd neclar6, fantomatic5. in peregrinarea zilniclintre umbra plopilor de la circiumi gi debarcader m-aq debarasa de excedentul de energie, p[strdndu-mi numai atdt cdt e necesar

metru Ei jum5tate -, construiti din doui scdnduri groase $i vopsita in maro. Capetele brafelor fuseserl rotunjite cu grij6, pentru ca lemnul brut s[ capete aparen{a unei forme. Nu avea nici o inscriplie, nici un postament, era pur Ei simplu infiptd in pdm6nt. Ii fineau tov[rdEie cateva gblefi g[urite, o mlturd de trestie, cutii goale de vopsea, o cizml dezlipit[ qi o cutie de s6pun lux cu chipul unei femei brunete. lncercam s6-mi dau seama dacd se aflase aici inainte ca oamenii sd inceap[ si arunce gunoaiele sau daci cineva o pusese in acest cimitir al deEeurilor. Aceastl ultimb posibilitate era frumoas5 gi patetic6, dar mai pu{in probabil[. Nu cred cd exist[ cineva in Sfdntu Gheorghe care s[ fi dorit mdntuirea lucrurilor,
nimeni care sd se fi incumetat a se g6ndi la rena$terea sau la nemurirea obiectelor. Cel mai probabil foarte

pufini credeau

in propria renaqtere - de aici Ei a crucii Ei a cadavrelor anorganice. simbioz[ aceast[ M-am intors. Probabil cd trecuse deja de ora gase, dar nu se ficuse incd Eapte. La birt se str6nseserl c6liva b5rbafi. Aveau cu ei o c[ldare, o mistrie qi o nivel[. Aritau ca nigte masoni proletari. Beau vodcl purb, pe care o cl[teau cu bere. Nu mai era nici urml din carnavalul din seara precedentl. Pe mese tronau scrumiere curate, iar indivizii aproape cI nu-Ei vorbeau. Dinspre risirit se apropia canicula. Umbrele oamenilor se contractau ca niqte pete de umezeal[. Zidat'ri au terminat de biut gi au plecat. Iqi ficu aparilia individul din ziua precedenti, cel cu bibufa. Avea cu el o perie pe care era infiquratd o cdrp6' $tergea cu ea tot ce intdlnea in cale: bordura trotuarului de l6ng[ birt, zidul de beton, cele douS-trei dale ale trotuarului. Ficea toate astea in ritm alert, fdri s5 se opreascd. Cdrpa era uscat6. Nu lisa deloc urme. Dispdru dupd colf, apoi se ivi in depdrtare, pe partea cealaltd a maidanului nisipos de l6ngi magazin, Ei iqi duse qi acolo gr6bit laindeplinire misiunea. In ora care
202

20)

Andrzej Stasiuk
pentru
a nu

Cdldtorind spre Babadag

lemn st[teau doi blrbafi. M-am apropiat de ei Ei i-am intrebat cum se poate pleca de acolo, dac6 exist5 vreo luntre care sX meargl la Sulina. S-au g6ndit indelung Ei, in cele din urm[, unul a spus ci nu, ci o astfel de barcl nu existi in tot satul, cd nimeni nu ar ieEi in larg Ei ci abia a doua zi venea bacul. Acelaqi lucru mi l-au spus qi alfii, care smoleau o luntre neagri trasl pe mal. Tofi cei pe care i-am intrebat imi repetau acelaEi lucru. ,,Nimeni nu iese acum in larg." Nu voiam nicidecum s5 plec. Pur qi simplu nu-mi venea ins[ a crede. Toli vorbeau de bac Ai uneori qi de un tractor care, la cinci dimineafa, o pornea

mi

se stinge

simturile

gi

imaginalia, cu aju-

suprafefele aeriene, inghe{ate in containerele stratosferei qi readuse acum la via[[ ca o mdngdiere, pentru amuzament sau ca suport didactic pentru examenul de conEtiinfd. La Sfdntu Gheorghe se putea intdmpla orice - eram sigur de asta pe la Eapte treizeci, c6nd la mese se adunau clienfii. Exist[ locuri care nu au nimic altceva decdt potenfial. Iar aici, firl indoiali, singura salvare ar fi putut fi o minune, un semn, o revelafie brusc6. Vidul, imobilitatea, groazadisparifiei, tristefea intemperiilor care cap6t[ geometria suprafefelor, cerul Ei pdmdntul care macini intre ele spiritul uman chinuit qi adormit - toate acestea in sine erau o minune Ei un semn, deoarece opreau imaginaiia in miEcare, inlocuind-o cu o realitate implacabil[. Mi-am bdut berea ciuc sau ursus Ei m-am ridicat de la mas[. Planurile pe care le fesusem erau atdt de atr[g[toare, inc6t trebuia cu orice pre{ si m[ apuc de ceva concret. In bazinul portuar de inilfimea unui mic iaz aruncaser[ par0mele c6teva birci. Pe un placaj bdtut in cuie de un par cineva scrisese cu creta: ,,crap 35 000, somn 38 000". Acestea erau prefurile de vdnzare a crapului Ei somnului. Sub o Eurd de

torul c[reia a$ recrea neincetat restul lumii, deoarece ar trebui s[ mb asigur mereu de faptul c5 nu am pierdut nimic. Chiar la orele prdnzului, atunci cdnd m-ar lovi plictisul, m-aq duce pe limba aceea de pbmdnt plat[ Ei nisipoasl care se intinde de-a lungul fdrmului. Din addncul continentului m-ar ademeni ndlucile oraEelor gi ale locurilor indepdrtate. intre oglinda apelor Ei norii cerului s-ar perinda Bucureqtiul, Berlinul, Praga, Londra, Istanbulul Ei tot restul, iar la o bun[ dispunere a luminilor Ei curenfilor termici cu siguranf[ ar trece Ei New Yorkul amestecat cu Montevideo, Tokio qi Montreal. Se prea poate ca, datoritd capriciilor atmosferei, sd imi pot intrevedea Ei existenfa trecut6, gesturile Ei faptele p[strate intre

prin mlaqtini spre Sulina. Bacul de a doua zi chiar m[ intristd. Voiam sI plec cu el, dar nu atdt de repede. De fapt, inci de c6n$ ajunsesem acolo imi imaginasem c5 o sd m[ intorc in acele locuri. G6ndul acesta era at6t de limpede, inc6t, intr-un anumit fel, umbrea prezentul. De la magazin am cumpirat niEte pdine, caEcaval, ap5 mineral[ ;i vin alb la sticld de plastic. Am pornitin direcfia f[rmului. La ora opt era deja at6t de cald, cum la noi e doar la orele ptdnztlui. PdmAntul mirosea a bdlegar de vacl Ei a praf. Am gdsit un loc unde nu mai era nimeni. Am intrat in mare Ei am simlit cI e la fel de caldl ca Ei aerul. Fundul se ad6ncea aproape imperceptibil. M5 indepdrtasem de flrm atdt de mult, inc6t p[mdntul se preschimbd intr-o linie orizontal[, iar apa continua s[-mi ajungd abia la nivelul pieptului. Uneori simfeam curenfi mai reci, rdtici{i, care dispireau imediat, gi din nou se flcea foarte cald, de parc[ m-ag fi cufundat in nigte imense mbruntaie miqc[toare. Se prea poate ca tot ce am scris pAnI acum sb fi inceput de la aceast[ fotografie. E anul 1921 in micul or[gel unguresc Abony, la qapte kilometri spre vest de Szolnok. De-a latul str6zii merge un violonist orb qi cdnt[. il conduce un bdiefel de vreo cdfiva aniqori, desculf, cu qapcd pe cap. Muzicantul are in picioare
205

Andrzel Stasiuk
niqte pantofi scdlciafi. Piciorul lui drept tocmai pe$eqte

Cdldtorind spre B abadag

imobile ale minelor acoperite cu praf de sare, Ei la Dukla, Sdnd dinspre defileu bate un vdnt greu, monoton. In toate aceste locuri, peste ecranul transparent al spafiului se suprapunea Andr6 Kert6szl din 1921, de parcd tocmai atunci se oprise timpul in loc qi prezentul se dovedea a fi o greqeald, o ironie sau o tr[dare, de parcd prezenla mea in acele locuri era anacronicd qi scandaloas[, deoarece venisem din trecut, dar asta nu m[ f[cea deloc sb fiu mai infelept, ci poate doar mai speriat. Spafiul acelei fotografii m[ hipnotizeaz[, qi toate cildtoriile mele au in cele din urm5 ca scop descoperirea pasajului secret care duce cltre interiorul ei.

peste urma ingust[ l[satd de o

cirul[

Ulifa nu are un carosabil solid. E biiatului nu sunt pline de noroi, iar urma rofilor inguste este plat5, abia vizibild in praful drumului. O coteqte uEor la dreapta Ei dispare in ad6ncul neclar al fotografiei. De-a lungul ulilei se vdd un gard de lemn Ei o bucatd dintr-o cas6: in fereastr[ se reflectl

cu rofi de fier. secet6. Picioarele

un crdmpei de cer. Nu foarte departe se afl5 o bisericu{E albd. In spatele gardului cresc copaci. Muzicantul are pleoapele ldsate. Merge qi cdnt[ pentru sine Ei pentru spafiul nevdzut care il inconjoar5. In afara celor doi cdl6tori, pe ulil[ se afl5 un copil de cdliva anigori. intors cu fala spre ei, priveqte totuqi undeva in depirtare, in afara cadrului, de parci in spatele drumefilor s-ar petrece ceva mult mai interesant dec6t in fotografie. E o zi mohordt5, c6ci nici lucrurile, nici personajele nu au umbrd. Muzicantul, pe braful drept (da, e stdngaci) are atdrnat un baston, iar ghidul lui ceva ce seamlnd cu un pled mic. De marginea cadrului ii mai despart cAfiva paEi. Vor dispdrea imediat, gi muzica va amufi. In fotografie vor rlmdne doar puqtiul, drumul qi urmele rofilor. De patru ani md urmireqte obsedant aceasti fotografie. Oriunde ag merge, ii caut versiunile tridimensionale qi colorate, qi adeseori chiar mi se pare c[ le regdsesc. Aqa s-a intdmplat la Podolinec, pe str[dufele ldturalnice din Levoda, in Gdncul ars de arqi16, unde c[utasem o stafie de benzinl care se dovedise a fi o clddire pustie, in ruine, Ei de unde pdn[ seara nu pleca nici un tren. La fel s-a int6mplat qi la Vilm6ny, pe peronul pustiu, in mijlocul cAmpurilor nesfdrEite, topite de argil[, tot la fel qi in piafa din Delatin, unde niqte b6trdne vindeau tutun, la fel qi in Kvasy, atunci cdnd trenul deja pornise din loc Ei am vizut cd de jur imprejur nu e nici fipenie de om, deEi casele se inqirau una dup[ alta. $i la Solotvin, printre geamurile

Fotograf de origine ungard (1894-1985), unul dihtre pionierii eseului fotografic (n.red.)

()dldtorind spre B abadag

pe birou Ei iEi fbcea de lucru cu seminfele. Aqtepta s[ m[ topesc de tot in sera aceea, s5 m[rturisesc spdqit ci sunt un spion, un contrabandist care a suferit o operalie de chirurgie plastici pentru a trece neobservat, Ei cd sunt dispus s6-mi Eterg toate crimele cu aju-

cAr.AroRIND sPRE BABADAG

Am num[rat qtampilele din paEaport' O suti
saizeci si sapte de bucdli' adunate

I"rJ"rii, IniG, Jar existd Ei trdndavi cirora le e greu sd-qi

in decurs de vreo trebuit sl fie mai fi ar vorbind, drept desi,la

miste mana. Asa mi s-a intdmplat o datl la Oradea' Cai"ru zile mai tdrzit,m[ intorceam prin Satu Mare' la granip era pustiu, era chiar ora prdnzului, iar 916niJerii mi-au spus s[ trag pe st6nga, s[-mi las maqina' s[ meig dupl ei in hangarele. alea ii-iuu ficut iemn ie sticl[, in acele sere, clciiniuntru trebuie sd fi fost ui"o.ir"ir"ci de grade, Amazonia, o uq6, a doua, iar la capSt centrul comandamentului, zece computere cu picioarele pe birou qi,un morman de .outi", un tip ^floarea-soarelui. Tot timpul a spart seminfe de clipi' $i-a dat doar o opreasc6 se si fdrb r"-i"i", Ceilalli plecaseri singuri' r[mas Am oicioarele ios. s[ vegheze ca gherete, la siguran{[ qtie Cu und". fine no .,i-uu cineva peiiculoi s[ se faci sc[pat pe 1a^9]' in1"t"g"urn un cuv6nt din zece: ,,cdnd?"' ,,unde?"' nu pricep ,,intraie", ,,Etampil[", dar m-am pref[cut^c[

torul c6torva dolari. M-am rezetnat de perete, am inchis ochii gi m-am pref5cut c[ dorm de-a-npicioarelea. Dup[ weo jumltate de or[ m[ chem[ din nou Ei iar imi spuse ceva, iar eu i-am rdspuns in polon5 cb pufin imi pas6 c[ tovariEii lui din Oradea Ei-au neglijat atribufiunile de serviciu. $i uite aEa discutam. In cele din urmd se uitl la mine cu reprog, imi restitui documentele qi-mi ficu semn din mdn[ sd plec. Aqadar, gr[nicerii nu pun de fiecare datl gtampila, dar nici nu se leag6 de tine de fiecare dati c[ nu o ai in paEaport. Aici nu existd reguli. Uneori nici ungurii nu pun qtampila, dar nu te iau niciodatd la rost din cauza asta, ci executd acel gest domol Ei greoi al m6inii, care mie imi place at6t de mult qi care inseamn[ de fapt: ,,1a dracu' cu voi cu tofi..." Imi plac tare mult grlnicerii unguri. Mai ales cei de la punctul de trecere din S6toraljarijhely, vara. Sunt leneEi, cu descheiate, cu revolverele atArndndu-le ' hainele neglijent, se miqcd demn, de parc[ ar dori sd spun6: toate acestea au fost ale noastre, dar a{i , " ,,C6ndva wut Trianonul, Ei acum trebuie s[ sta{i la cozile astea S nenorocit e".Le spunid napotl qi imi dau voie sd trec. I' AcestT'ri napot este in cinstea unui anume grdnicer de Ia punctul de trecere de cale ferat[ de la L6kosh6za. Mb intorceam atunci de la Sibiu gi era, cred, vreo cinci dimineafa. A apdrut la capltul culoarului, iar mie inima a inceput s6-mi bat[ de sd-mi iasb din piept. Avea doi metri gi jumdtate inllfime, capul complet ras, uniformi de serviciu in care abia intra qi un pistol uriaE la qold. Ardta ca un cdine de rdzboi, ca
Buni ziua! (magh.) (n.red.)

ni-i.; eii- iro""n[a

pasaportul pe toate p[r{ile, din spate, din fa![' intors Inu"it, gi se mai uiti qi la permisul de.conducere, la

intruchipat[' .Imi cercet[

certificatul de inmatriculare al maqinii qi la carte^a in cele din urmd imi porunci s[ ies pe gul6]r' Il ""ra"; vedeam prin uqa de sticl[. Din nou iqi suise picioarele
zo8

209

Andrzej Stasiuk

Cdldtorind spre Babadag

grddini sclldate in soare. Se coc pepenii verzi, ardeii qi strugurii. Pe strldu{ele vechiului Chiqin[u se intinde umbra castanilor. Se zice c5 bucitdria lor este gras[, greu digerabild, dar gustoas[. Singurul defect e lipsa din meniu a vodcii albe, inlocuiti de un brandy gros, 'dulceag. intr-un ziar germans-a scris c[ cel mai impor'tant sector al economiei moldoveneEti este comer{ul cu organe umane. in general se vdnd propriile organe, dar se mai intdmpl5 sd fie qi ale altora. Cu siguranfd mi duc acolo la var5. Imi place sd merg in tiri despre care se Etiu at6t de pufine lucruri. Apoi md intorc Ei caut cdrfi pe tema respectiv6, descos oamenii, adun grdmadi frdnturile de informalii qi verific unde am fost cu adev[rat. Nu iese mare lucru din asta, cici totul devine Ei mai strdin qi seam[nd cu un vis in interiorul unui alt vis. Trebuie sd m5^ uit in paqaport ca s[ mI

un mercenar care a suferit mutafii genetice. M-am aEezat la locul meu in compartiment, cu mAinile pe genunchi, Ei mi-am finut r[suflarea. Apoi uqa s-a.desihis, i-am vdzut mutra uriag[ qi zdmbitoare qi am auzit: ,,Bun[ ziua, sdrut mina... AEa se spune? Narcotice, arme, materiale explozive? Nu? Mulfumesc. La
revedere, s5rut mdna... Aqa se spune?" $i dus a fost.

De altfel, nici rom6nii nu sunt deloc mai r[i. Ba nici ucrainenii sau slovacii. Chiar Ei gr[nicerilor austrieci li se intdmplb sd pari impr[qtiafi' Unii sunt cu capul in nori - ca slovenul acela de la punctul de treceie de la Hodo5, care ne intreba cu indiritnicie c6fi dinari avem, deoarece ii ieqise total din cap faptul cd de zece ani lara lui nu mai face parte din Iugoslavia. Sau surprinEi - ca grecul acela din Corfu, c[ruia nu-i venea a crede cd am stat de pl5cere in Albania doul sipt[mAni, Ei care ne privea la lumina lanternei hainele murdare, c[utdnd s[ dezlege un mister de
neinteles.

fi

Da, o sutd Eaizeci Ei Eapte de Etampile, iar dac[ ar sd le socotesc qi pe cele neaplicate, atunci cu sigu-

ran([ s-ar strdnge vreo doud sute. Roqii, violet, verzi, negre, estompate, suprascrise cu pixul, cu imaginile
unor locomotive sau automobile istorice, cu siluetele infantile ale unor avioane sau vapoare, c6ci toate astea au in ele ceva copil[resc, ceva dintr-un joc de copii, dintr-un joc de-a baba oarba, de-a v-a[i ascunselea, ceva de distracfie purd, ceva dintr-o joacd ce,

'

abia inceputd, nu mai poate fi opriti' Unele sunt neclare ca urmele ldsate de o qtampil[ din cartofi, ca o treab6 de amatori, de parci le-aq fi schifat singur cu creionul sau carioca, f6r[ pic de seriozitate. Sunt curios cum aratd Etampila Moldovei. Adici a Republicii Moldova, cea de la est de Prut, cu capitala r la Chigindu. Va trebui sd verific. AE vrea sI fie verde' +Aqa imi imaginez aceastd far6: un teren deluros plin de verdea{6, iar din cAnd in cind pddure. Livezi Ei

asigur cd alte {Iri exist[ cu adevdrat. Cdci, la urma urmelor. ce fel de liri sunt astea? Amintiri ale unor fdri de demult, r6miqife'' ale' unor foste fdri gi proiectele unor potenfiale alte fdri, niqte promisiuni ambigue qi ,,las' cd v-ar6t5m noi voud". Ar trebui pdn[ la urm[ s[ trec o granil[ adevirat[, intr-un loc unde femeile sunt incilfate in pantofi din piele de Earpe 5i nimic nu aminteqte de vreun lucru cunoscut, unde viafa se intrerupe brusc qi incepe carnavalul sau ceva in genul unei traume sau al violdrii drepturilor omului. O sutl qaizeci de qtampile inutile. MI intorc de fiecare datd la fel de prost qi de neEtiutor precum eram cAnd am plecat. Pretutindeni stau indivizi la collul strizii, aqteptdnd s5 se intdmple ceva, pretutindeni banchetele din trenuri au urme de g[uri de la ligiri qi oamenii hi trec pur Ei simplu timpul, privind liniEtili cum istoria apasi pe pedala de accelerafie. Imi pierd wemea gi banii. La fel de bine aE putea sb nu mi miqc de-acasi, clci toate astea le gdsesc qi aici. Oriunde mi pornesc, aqtept sd dau peste {igani. In Prekmurje am consumat un intreg rezervor de benzini

zro

2II

Andrzej Stasiuk
ordonate Ei pe sloveni, pe aceEti tr5d[tori ai haosului slav, dar n-am gdsit nici unul, cu toate ci citisem ci existb fdrd indoialS. Se prea poate si se fi ascuns, sl mi fi simfit de la o sutl de kilometri cu pasiunea asta a mea pentru degradare, cu aceast[ inclinafie jalnicn spre tot ceea ce nu aratl a$a cum ar trebui. Mi adulmecaseri deja de cdnd am plecat de acasd, incd din Slovacia, cind am trecut de maghernilele lor pr6pidite de dupd Zborov, locul acela de ldng6 qosea, pe o colini, o aEezare provizorie, o ironie la adresa tuturor ispitelor ordinii Ei belEugului. Acolo inima mea tremurd intotdeauna de admirafie in fafa faptului cd se poate intr-adevir sI nu-fi pese de restul lumii qi c5, in mijlocul unei lumi pgstindustriale? portmoderne, mai pofi face din cules o ocupafie: femiiile bar[ legdturi de vreascuri, blrbalii trag dupd ei cirucioare incdrcate de fier vechi, o armat[ de plozi scotoceEte dup5 peturi prin mormanele de gunoaie, in fa{a gheretelor din placaj stau epave fdr[ rofi Ei atdrni covoare puse la uscat, peste tot zboarbpungi de plastic. In esen[5, facacelagi lucru ca qi alfii, adicl incearcd s[ supraviefuiasc[, dar nu se laudi cu asta, cdci nu Ei-au scris istoria gi prefer[
ca se-i gesesc, deoarece mi se pusese pata pe acea tare

Cdldtorind spre Babadag

prea departe,

c[ e timpul s[ md intorc. Cu siguranf5

m5 leagl de ei un soi de inrudire bastard5: aparent am invltat sd scriu, pun cap la cap niqte cuvinte care rdmdn apoi undeva, dar nu reu$esc cu ajutorul acestor povestiri sd creez o istorie rafionald, o istorie demn[ de crezare. Toate aceste substantive, verbe, et cetera se desprind de lume, se scorojesc ca o tencuiald veche
5i, in cele din urm5, m6 intorc la legende, la basme qi balade, la lucrurile care s-au intdmplat cu adevdrat, dar care sunt curatb minciun[, o scorneal6 sfruntatb qi

o qarlatanie metaforic5. Pur qi simplu au durat mult

prea pufin pentru aaveavreo semnificafie cdt de mic6.
Sau au avut loc numai

in capul meu.

Cdndva, la Okgcie, grinicerul din gheret[ mi-a cercetat paqaportul pe toate pdrfile, l-a frunzdrit, s-a uitat la mine pe sub gene, din nou Ei-a aruncat ochii pe paginile uzate, Ei deja mi gdndeam cI nu am nici o gans6 de a trece, ci mI voi intoarce acase, dar, in cele din urm6, s-a apropiat de ferestruica ghiqeului qi

m-a intrebat: ,,Domnule drag6, unde e aceastl Konieczna?" De vieo cincizeci de ori trecusem pe acolo in drumul meu spre sud, plin de emo{ii Ei stdpdnit de o dulce team[ in fafa necunoscutului, iar
el habar nu avea cd aqa ceva exist6, cu toate cd acolo stau colegii lui gi pun gtampile cu aceleaqi dispozitive pe arcuri. Acolo incepe totul: indivizi veseli aduc din

insulti vie pe obrazul civilizafiei mediteraneene creqtine, sI caut acest popor fir[ plmint care, chiar

basmele gi legendele lor, poveEtile lor transmise din generafie in generafie, acel ,,s-a intdmplat cdndva" in loc de, s[ zicem, ,,pe13 decembrie al acelui an memorabil,in Copenhaga..." Tocmai de aceea, oriunde m-aE porni, incep si ii caut cu privirea, sd caut aceastl
Ei

partea slovac[ bidoane de cinci litri cu suc - rogu, galben, portocaliu Ei verde -, luminate de soare, str6lucind asemenea comorilor lui Ali Baba, aduc peste

qi

atunci cdnd iEi construiegte ceva, o face ca gi cdnd e gata in orice moment sI lase totul in urmd, si dea foc la tot de dragul distracfiei sau de disperare, mutdndugi statul nomad mai departe, acolo unde gloata alb[
europeand manifesti o urd mai mic6. AEadar, ii caut aga cum s-a intdmplat in Prekmurje, in Slovenia -, qi md simt dezamigit cdnd nu-i int6lnesc, simt cd am mers
212

granifd vodcd, baxuri intregi de bere, cei mai indr[znefi cumplri chiar qi vin roqu de Modra, care, cu toate cd e straEnic de sec, cost[ totuEi doar cinci zlofi; femeile car6 peste granif[ saci de zahdr,flind qi orez, iar cele trei magazine de dincolo de frontier[, ridicate in plin cdmp, l6ng[ p[durea muti, se leagdni asemenea unor vapoare pe apd, asemenea vaselor care transportau emigranfi peste oceanin urm6 cu un

2r)

Andrzej Stasiuk
secol, inc5rcate de acela$i gen de plebe, de aceleagi mutre, gi nici chiar surtucele sau Sepcile lor nu s-au schimbat at0t de mult de atunci. Bog5lia lucrurilor ieftine se leagind printre valurile verzi, domoale, ale Beschizilor, qi speranfa mdrfii rapide, la jumdtate de pref, ca o promisiune a P[mdntului Fdglduinfei, insuflefegte Konieczna mea. Uneori stau la coadd sub pretextul c[ vreau s5 cumplr tmavy smiidn! mnihl sau horkd demiinovka2, cdnd, de fapt, imi imaginez ci undeva aici, in magazinul Na colnicy3, incepe acel meridian care dispare in Marea IonicS, pe {Srmurile peninsulei Peloponez, iar de-a lungul lui stau ca pdsdrile pe sArmele de telegraf aceiaqi indivizi ca Ei aici. Au propriile genfi burduEite qi idei despre cum sI se descurce in viafd, au propriii vameEi roEcafi, scArboqi, cu ochelari, Ei au intotdeauna prea pu{ini bani, aqa cd trebuie sd igi schimbe mereu pozifia, trebuie sd faci tot felul de manevre abile pentru a p[cIli realitatea, astfel incdt seara totul s[ fie aqa cum Ei-au dorit ei. Ko5ice, Tokaj, Arad, TimiEoara gi Skopje se inqird ca mdrgelele pe ala acestui meridian strilucitor. Inaintea magazinului U Pufihoa se intinde o vastd priveliEte asupra vbii Kamenef. B5rba[ii beau bere Ei privesc spre sud. In partea aceasta de lume lumina este mai intens[, aga c[ privesc mai avid decdt o fac in partea lor. Ko5ice, Tokaj, Arad, TimiEoara, Skopje... Da. Tofi acei indivizi din Malast6w,Zdynia, Gorlice ar putea fi mutali gi aEezati in fala magazinului din Hidasn6meti, acolo unde ifi cheltui Ei ultimii forinfi inainte de grani!6, sau in bazarul din Suceava, sau la Sfdntu Gheorghe, acolo unde Dunirea se vars6 cu vapori noroioqi in Marea Neagr6, sau chiar la Tirana, unde deasupra piefei Skanderbeg se lasi
Bere neagrl slovacd (n.red.) Bitter slovac onorat cu multe premii (n.red.) 3 La vaml (slovacl) (n.red.) a La Pufiho (slovaci) (n.red.)
2
1

Cdldtorind spre Babadag

armonia lumii ar rim6ne in principiu inviolabilE. Nimeni nu gi-ar da seama cd sunt strlini de locurile acelea. Cel pufin pAnI in clipa c6nd ar trebui sd deschidl gura si vorbeascd. Nu demult am r[t5cit in noapte prin Gr6jec in ciutarea drumului spre Kofiskie qi m-am simlit la fel cum md simfisem cdndvain localitatea Abrud din Transilvania. AcelaEi intuneric Ei aceleaqi lumini ambigue, aceeaEi irealitate aprezenfei umane qi umbrele semdndnd cu niqte siluete, spaliul abia cizelat, dezvelit din negura anteseculari. Cu aceqti indivizi lucrurile stau mereu la fel: aratd cu tofii de parcl ar fi fost concepuli in stare brut[ Ei imediat abandonafi, inainte de a fi fost finisafi. De parcd s-ar fi oprit, aqtept6nd continuarea evolufiei sau creafiei, de parci ar a;tepta sd vad[ desfdEurarea lucrurilor qi ar trdi intr-un prezent continuu, care se preschimbl mereu in trecut. Viitorul este o n5scocire. Bineinfeles cd trebuie s5 vini, auzi despre asta pdn6 ti se ia, dar infelepciunea popular[ Etie c5 nu existl dec6t ceea ce este qi ceea ce a fost. Restul nu exist6, fiindcd nimeni nu l-a atins qi nici nu l-a vdzrtt. Tocmai de aceea, in fafa magazinului U Pufiho, oamenii fixeazl sudul gi pl5nuiesc incursiuni intr-un prezent amestecat pe jumitate cu trecutul. Nu sunt in stare s[ m[ gindesc la ceea ce va fi f[ri sI imi amintesc de ceea ce a fost. Uneori am impresia ci toate acestea se fin laolalt[ numai datoriti grani{elor, c5 adev[rata fald a acestor p6mdnturi Ei nafiuni sunt formele teritoriilor lor din atlasele geografice. E o idee stupid5, dar nu mI pot dezbdra de ea. ,,Pe scurt, cultura populari rom0neascd este una dintre cele mai complexe qi mai bogate in forme dintre culturile europene." C6ndva, la Milano, l-am intrebat pe Francesco: ,,Cine sunt frafii rom6ni, latini, pentru italianul de rdnd?" ;,Pentru italianul de r6nd, tofi romdnii sunt !igani", mi-a rlspuns Francesco.
215

apusul, sufocant din cauza gazelot de egapament

qi

2r4

Andrzej Stasiuk magazin de specialitate situat undeva pe strada Nicolae Bilcescu. Vdnz[toarea m-a intrebat de unde sunt. I-am rispuns c[ din Polonia qi atunci a inceput s5-mi recite: U lukomoria dub zelion?i; zlataia tep na dube tom. I dniom, i nociu kot ucionti vsio hodit po lepi krugom. ,,Ai incurcat totul", i-am spus resemnat.l C6ndva,'intr-o cdrciumd din Cracovia, Jablofiski2 a incercat s[ agate dou[ slovace qi vreme de trei ore le-a vorbit numai in ceh6. timp in care ele il priveau cu un interes din ce in ce mai sclzut. In cele din urmd, a sosit qi Kamil, care Ie cunoEtea, Ei i-a spus lui Jablor(ski: ,,Sunt slovene Ei nu pricep o iotd din ce le zici tu". Englezii il cunosc pe Czeslaw Milosz, dar cred c[ el e cehul care a fdcut Haif . $i uite aga stau lucrurile, iar eu nu doresc sd le schimb; pentru mine unul, o calitate mai bun[ a imaginii sau a sunetului e chiar deranjant[. E bine s[ trdieqti pe meleaguri ireale, deoarece granilele lor cuprind intre ele mai mult spafiu dec6t aratl geografia. Mai cuprind Ei abisurile necunoscutului, depirtarea nesf6rqitd a supoziliilor, orizontul imaginafiilor care-fi scapd printre degete qi fata morgana prejudec[filor nevinovate pe care realitatea nu le va indrepta niciodat[. Intr-o var5, vreme de o s[pt5mdn6, am hoin[rit fdrd vreo fintd anume de-a lungul granifei romdnegti Ei imi imaginam ce se intinde de partea cealalt5. Colindam prin rdsiritul Ungariei, prin SzabolcsSzatmdr, prin colturi uitate de lume, nisipoase, gi prin sate sufocate de mirosul bdlegarului de porc, undeva
1

C)dldtorind spre B abadag

intre M6t6szalka, Nyirb6tor Ei Nagyk6ll6, qi-mi imaginam Rom6nia, despre care nu qtiam mai nimic, insi imagina{ia mea nu cuno$tea limite, aqa ci visam cu ochii deschiqi, vise f[ri con{inut, purificate de forme, Ei asta a fost ca o atingere a irealului, despre care se qtie c[ existd cu mai multl pregnan!5 decdt realitatea insiqi. Apoi am trecut in Ucraina pe la Zdhony Ei am mers cu trenul de-a lungul Tisei spre rds[rit, av6nd din nou Romdnia pe partea dreaptS, la un braf distanfi, qi abia pe undeva prin dreptul Sighetului Marmafiei am cotit-o spre miazlnoapte, pentru a mi elibera de aceastI febr[. Un an mai tdrzit, m-am dus de-adevdratelea in Romdnia, dar, s[ fiu sincer, cil[toria s-a dovedit o repetare a acelui vis mai vechi, a acelei halucinalii de granif6, Ei, la drept vorbind, ea dtreazd pdnd in zi:ua de azi, iar qirul qtampilelor din pa$aport nu schimbd cu nimic situatia, cici nu po{i Etampila fantasmele, care sunt mai mari Ei mai rezistente decAt toate granilele adunate la un loc. $tiu c6te ceva despre asta: o sut6 Ei ceva de Etampile in decurs de Eapte ani, Ei marea lor majoritate in ,,zone cu populafie amestecatil", pe un meleag unde una se naEte din alta fdril nici o cauzi gi cu efect indiferent faf[ de intreg, intr-un spafiu unde strigoii continud sd se imperecheze cu v6rcolacii qi imaginafia nu cunoa$te pacea, deoarece numai ea este in stare sd lin5 piept haosului celor parc[ vdzute,parcd, palpabile Ei abia constatate. Sudul, sud-estul... Totul te poarti cu gdndul aici atdt la libertate, cAt gi la copildrie. Ca ;i cum m-aq intoarce in trecut, avdnd de .ales intre o infinitate de cdrdri de urmat. Da, la Konieczna se simte in aer un anume soi de neant, qi deja in preajma lui Zborov identitatea omului incepe s5 atdrne tot mai neputincioas[. Cu fiecare kilometru parcurs pare s[ se diminueze Ei, a$a cum s-a int6mplat in copilSria indepdrtat5, ne pdrdseqte p6nd ZI7

C6ndva, la Sibiu, c5utam o anumitl muzicd intr-un

Puqkin. (n.red.)
2

Citatul este de fapt inceputul poemului Ruslan Si Ludmila

de

Miroslaw Piotr Jablodski (n. 1955), scriitor polonez de literaturi

SF qi traducItor (n.red.) 3 Czeslaw Milosz, renumit poet qi eseist polonez, emigrat in America; e confundat cu regizorul ceh Milo5 Forman, care gi-a pirdsit qi el fara, ajungAnd la Hollywood. (n.red.)

2t6

Andrzej Stasiuk
la urmd propria existen![, ca pe ceva diferit de restul

Cdldtorind spre Babadag

punctul de trecere, dup[ zece minute intru in umbra bitrdnilor copaci care cresc pe strada principal[ din oraqul S6toraljarijhely. Umbra aceasta nu-mi di pace. Se prea poate s[ fie doar contrastul cu semipustietatea verde a ultimilor kilometri parcurEi prin Slovacia, contrastul dintre idealul peisajului qi perfecfiunea oraEului, unde arbori seculari mascheaz[ fafadele ingenioase ale caselor intr-un mod atAt de rafinat, inc6t nu-i chip s[ distingi petele mobile de lumind de pecinginea de pe tencuial5. La fel e gi in Satu Mare, in piala mare a oraEului, unde copacii ascund tdblilele albastre ale indicatoarelor rutiere qi se merge in cerc, f6r[ s[ reuEeEti sI giseqti drumul de ieEire spre Cluj, sau spre Sighet, sau spre Oradea, sau spre Baia Mare, aqa c5, in cele din urm6, parchezi magina pe unde apuci, te aEezi pufin la umbra verde injurdnd vegetalia romdneascd gi aqtepfi toamna, sd cadl frunzele Ei s[ dezvlluie ochilor direcfiile lumii. La fel se int6mpl5 Ei la Cerndufi, aceeagi lumini opac[ qi umbra strlveche care incearci sI fir6mi{eze zidurile, stucaturile care incearcd s[ netezeasci suprafala complicat[ a perefilor, splrg6nd toate acele corniqe, pilaqtri, balcoane, bovindouri, dar de Cern[ufi imi amintesc aproape ca prin ceald,, deoarece SaEko, in ospitalitatea lui nemisuratd, mi-a impus un asemenea ritm, incdt ziua urmdtoare semlna cu interiorul unui cuptor aprins din care incercam sd ies in goana aceea nebun5. La autogarl ne-au asaltat niEte taximetriqti corpolenfi, care ne-au spus cd in ziua aceea nu mai pleca nimic la Suceava. Se tot apropiau de noi, invdrtind pe degete minunchiuri de chei de la maqini, de care erau prinse cheile de la casi, de la pivni1d, de la lacdt, de la poartd, de la cutia poEtald qi dracu' mai Etie de la ce incd,. Zorndiau din metalul acela Ei erau furioEi cd nimeni nu vrea si-i cread[, cI nimeni nu vrea si plece cu ei pentru niqte amir6fi de cincizeci de dolari pdnl Ia Siret. gi stlteau, adicd

lumii. Daci mergem in Ungaria pe la Slovensk6 Nov6 Mesto, in locul unde qoseaua se intersecteazh cu drumul numirul 552, incepe acea bucatd de zece
kilometri pe care pofi ap[sa accelerafia la maximum.
bene de la rapila inflorit5. De jur imprejur domneEte pustiul, inc6t cu greu ifi mai dai seama dac5 ceea ce vezi e tot peisaj sau e deja sinteza lui. $oseaua suie pe alte qi alte povArniquri qi pe urml coboarl brusc, apoi o line atAt de drept, de parcd cineva a azvdrlitin fa!5 un ghem de panglic[ veche. Pe parcursul celor zece

Daci e primdvard, dealurile din Zemplln sunt gal-

kilometri te simfi de parcd la capbtul lor ai nimeri intr-un spafiu neetan$ al existenfei, de parcd ai privi lumea de pe partea cealllt5: totul e aEa cum era, dar nu mai e acelagi lucru. Inainte de Cerhov trebuie si incetineEti latrecerea de cale feratd, Ei lucrurile reintr6 incetul cu incetul in normal, probabil pentru a-mi da ocazia s[ m5 simt ca un naufragiat sclpat dintr-o catastrofd, probabil pentru a ayea posibilitatea s[ povestesc toate aceste prostioare, si ndscocesc aceste legende care imi mai abat atenfia de la o realitate pe care nu sunt in stare s-o pricep qi pe care, in plus, nici nu incerc s-o pricep. $tiu cI dupd gara din Slovnaft ar trebui, m5car o datd in via15, sd merg drept inainte, $i nu, ca de obicei, la dreapta, pentru a vedea in sfdrqit satul Bor5a, locul de nagtere al lui Francisc al Il-lea R6k6czi1 - eroul unuia dintre episoadele serialului francez Evaddri celebre gi conducitorul insurec{iei nafionale ungare impotriva Habsburgilor din anul 1703.D4 qtiu, ar trebui si fac asta, ar trebui sd merg tot inainte pentru ca micar o dati in via(I sd mE int6lnesc Ei eu cu realitatea, dar, de fiecare datd, asemenea unui visltor incurabil, aleg sI evadez in dulci vedenii, qi, daci nu existd coad6 la
1 Principe al Transilvaniei qi apoi al Ungariei (1.676-1735); invins in lupta impotriva Habsburgilor, a emigrat. (n.red.)

218

2r9

Andrzej Stasiuk
mdrEdluiau nervos in sus $i-n jos, ridicdndu-Ei gdturile deasupra mulfimii, cdci taximetrigtii in pafiea asta de

()dldtorind spre B abadag

plantafiile din Grecia, cici nu vedeai nici mdcar urm[ de c0ine sau oritanie, numai la capltul satului, in piata arsi de soare, se ridica un monument cu fotografii funerare de por{elan, in cinstea unor partizani care iEi dbduser6 via{a pentru patrie. Unul se numea Misto Mame, cel5ialt Mihal Duri, doulzeci qi unu qi dou[zeci gi patru de ani. Taximetristul se opri tocmai acolo, 9i agtepta sd mi uit pe-ndelete. Credea probabil c[ asta mI interesase de la bun inceput, c6ci nu mai era nimic altceva acolo de v5zut. ,,Ah, la dracu' cu prelurile astea nemfeEti", am oftat gi mi-am prezentat salutul. La urma urmelor, tipul imi aritase ceea ce era acolo mai de pre!, Ei nici nu venea multd lume si vad[ a;a ceva. Urmitoarea cursi pe care ar fi avut din nou ocazia s-o fac[ pAnS aici ar fi putut avea loc abia peste vreo doi ani, aEa ci banii impdrfifi la timp nu mai insemnau la urma urmelor chiar nimic. Uneori imi imaginez cd, aSa ar trebui sd arate: intreaga trezorerie a lumii, b[netul blncilor din Frankfurt, abisurile ascunse ale Blncii Angliei, rezervele virtuale ale corpora{iilor care se invdrt in spafiul
Bahnstrasse din Ziirich,

lume, chiar dacl sunt niEte piticanii, v[d intotdeauna mai multe dec6t restul lumii. Da, un tip care are o magin[ mare, dar nu poate merge cu ea nic[ieri, e un lucru de neconceput. Peste tot e la fel: la Gorlice, la Colomeea, la Delatin qi la Gjirokastdr, in Albania, unde pe kilometru au vrut atdt cdt pldtegti qi la Berlin, la un produs intern brut de o mie cinci sute de dolari pe cap de locuitor. Stlteau unul dup[ altul in mercedesurile lor de dou[zeci de ani qi nu sc[deau tariful german. Nu stdteau la negocieri. Din cer pdrea c5 plou[ cu clrbuni aprinEi, nu erau copaci, caii scurmau cu copitele in gunoaiele de l6ngd drum, iar ei se scobeau in nas, inv6rteau mingi in mdn5 qi aruncau cu ele in praful str[zii, la fel ca ai noqtri in stafiile lor eterne.

Iar eu md incdp[f0nam s[ merg la Erind, cdci observasem ci acolo se termini drumul Ei mai departe
nu e dec6t masivul Lunxherise, care pdrea nepopulat, ca o bucati prelungl de lun[, sipat in trupul sdlbatic qi frumos al Albaniei. Ei trebuie si fi ghicit asta in ochii mei, trebuie sI o fi simfit cu cel de al Eaptelea simf al lor de taximetriqti. Invins, m-am suit intr-un mercedes verde cu fundul l6sat aproape de pbmdnt qi am plecat. Ah, ca sI infelegi cu adevdrat ceva, trebuie s6 mergi la Erind. Urcam in panti - viteza a doua, a

virtual, conlinutul pivnitelor multietajate de pe toat[ aceastd hArtie, acest

doua, uneori a treia, Ei sunetul levii de eEapament care lovea bolovanii ascutti ai drumului. ,,La marginea drumului nu era pic de umbri. Cil[torii se afundau in praf ca in noroi qi priveau povdrniEul galben de la marginea drumului, de pe care inundafiile, v6nturile qi soarele luaseri totul, flrd ca bietul om fl5mdnd qi nefericit si aib6 de ce se mai aga{b." Cam aEa ar[ta. $i apoi ruinele de la Erind. Casele semlnau cu niEte peqteri, inconjurate de verdeafd rezistentl la arEifa soarelui; doar cdfiva copilaqi se jucau printre zidurile albe, restul locuitorilor plecaser[ probabil pe
220

metal prefios, precum Ei Eirurile de cifre transmise prin circuitele inghefate ale cablurilor electrice, toate acestea ar trebui s[ dispar6, s6-gi piard[ valoarea, sI se preschimbe in ceva inexistent, in ceva asemenea unor locuri precum Erind, precum VicEani, Sf6ntu Gheorghe, Rozpucie, Tiszaszalka, Palota, Bajram Curri, Podolinec, piata din fa{a bisericii din Jablonna Lacka, gara din Vilm6ny, gara din Delatin dimineata in zori, magazinul alimentar din Livezile, magazinul alimentar din Biala Spiska, cr6Ema din Biertan, ploaia din Mediaq gi o mie de alte locuri, clci, atunci cAnd imi arunc ochii pe harti, ea aratl ca o sit[, ca un cer nocturn plin de stele, ca un tricou vechi qi ca un cearceaf rzat, qi, prin aceste locuri pe unde m-au purtat

z2r

Andrzej Stasiuk
paqii, striluce$te o lumind mai puternici dec6t sclipirea stins[ a geografiei in sine, decAt luminescenla funestd a geografiei politice sau decdt lumina neinsuflefit[ a geografiei economice. $i nimic nu astupd aceste gduri. Tot ceea ce are s[ vini trece prin ele ca mdncarea prin sit6, se risipegte ca nisipul printre degete. Nici ideile, nici banii, nici timpul nemilos nu vor atinge niciodati aceste locuri, aceste fisuri in trzeald qi fesiturd, aceste urme ale prezenlei mele. Da, acestea sunt gdnduri negre Ei reacfionare. Este 11 ianuarie, doud qi un sfert noaptea, Ei imi dau seama cd tes planuri despre un fel de rezervalie natural[ qi,
dacd cetifenii numitelor oraEe Ei sate ar qti lucrul ista,

Cdldtorind spre Babadag

permite si sari pe malul fluviului timpului, inlocuind acfiunea cu contemplafia. Tot ceea ce e nou este aici contrafbcut, gi abia atunci c6nd imbitr6neqte, se deteioreazd, mocneEte Ei se fdr6mileazd, capdtd o oarecare importanfd. Tinerii din Kisvilrda, din Gorlice, din Pre5ov qi din Oradea, cu Eepci cu cozorocul intors la spate, ii imit[ pe frafii lor negri din maghernilele de peste ocean, cici aici nu e nimic de imitat. Tot ceea ce e nou seamdnd cu un film gi nu are nimicin comun cu ceea ce a fost c6ndva. De aceea prefer vechiul qi aleg degradarea, a c[rei continuitate este de necontestat. La Elbasan, pe strada principali, am vdzut grdmezi uriaEe de boarfe. Era un aqa-zis comert, dar semdna mai mult cu o groapl de gunoi. Femeile scormoneau prin maldlrele care se ingirau pe mulli metri, aruncate direct pe beton. Ardtau de parcl erau in ciutarea trupurilor celor apropiafi, displrufi in vreo catastrofi. Scotoceau febril, dldeau la o parte, incerc6nd s[ ajungi la ceva mai bun, ascuns mai ad6nc. Trebuie sd fi fost cam doui camioane de cdrpe, qi dracu, qtie de unde proveneau. Poate din Grecia, poate din Italia, in orice caz, dintr-un loc unde nu mai erau necesare. Ideile qi gdndurile ajung aici la fel de uzate, cu atdt mai mult cu cAt inci de la bun inceput au fost concepute pentru unici folosin{6. Aceasta este tara

aer liber, unde in atmosferd se risfiri o lumini etern[, asta imi imaginez, gi tare mi-aE dori sd fie aga, deoarece inima mea moare ori de cdte ori ceva imi dispare din fafa ochilor, ori de cAte ori ceva dispare dup5 o cotituri sau in beznd,, Ei niciodat[ nu md voi putea scutura de gdndul cd a dispdrut definitiv Ei ci am fost singurul cate a apucat si vadd acel ceva, iar acum nu mai pot decdt sd povestesc qi sd tot povestesc, dacd se va gdsi cineva interesat s[ ml asculte. Mai mult decdt atAt, toate aceste locuri qi lucruri sunt atinse de degradare, de descompunere, abia se mai line piatrd peste piatr5 sau abia se mai pdstreazil rimlEifele fostei splendori, aga cI aceastl angoasi care md stipAneqte nu este o n6scocire, cici, dacd md voi intoarce acolo unde am fost cdndva, aq putea s[ nu mai gdsesc nimic. Aceasta este specialitatea pdrfii mele de lume, aceastd disparilie continub amestecat[ pe jum[tate cu creqterea, aceastb imaturitate qireatl care ili dicteazb s5 aEtep{i ca totul s5 treacd, aceastl aversiune fa{i de experimentele pe propriul organism, acest veEnic fluierat blajin care ili
222

mi-ar trage un qutin fund. Probabil c5, totuEi, mai ales in Erind, nimeni nu va citi niciodati aceste r6nduri. Da, o rezewalie natural[ gi un muzeu etnografic in

recicldrii, Ei ea insiqi, in cele din urm[, va sfdrqi prin fi revalorificatd. Astfel de suspiciuni md bdntuie noaptea tfuzil. Bate vdntul dinspre nord-vest, gi tiiqul alb semicircular al n[melilor se aEterne de-a curmezigul qoselei care duce la Konieczna. Ar trebui sd ndscocesc vreo istorie iscusitl care si-qi aibd geneza Ei sfirqitul tocmai acolo, vreun chit fermecat care sd-mi imbl6nzeascl imaginafia, s6-mi domoleascd teama qi sd-mi pdcdleascl foamea. Ar trebui si caut in bezna viefii weo urml singulard care sd se preschimbe in mod miraculos in soart5, in ceva ce poate fi imitat, in ceva
a

22]

Andrzej Stasiuk
ce poate oferi consolare. Dar nu iese nimic din toate

Cdldtorind spre Babadag

poate cd vor dispdrea barierele alb-rogii, qi semnahzarea luminoasd, Ei qtampilele din paqaport, gi nesiguranla, Ei intrebdrile de genul: ,,Ave{i marfd?.., ,,{Jnde merge[i?"; va displrea gi cdinele care caut6 amfetamin[ qi materiale explozibile, vor dispdrea discufiile banale Ei uqoara nesiguran]d, vor i5dea intregul hazard qi ceea ce-mi zic periodic: ,,Hai la Konieczna...", qi asta nu mi bucurl deloc. inci de pe acum strdng Ei pun deoparte bancnotele negre-aurii de o suti de coroane cu Madona maestrului Pavell qi cu Levoda pe verso, bancnotele verzi de douizeci cu Pribina pe o parte gi cu Nitra2 pe cealaltS, Ei cele violet de o mie cu Andrzej Hlinka;i Fecioara Maria pe verso. Coleclionez, de asemenea, qi bancnote cehegti de cincizeci, o sut5 qi doud sute cu Sfdnta Agnes3, Carol al IV-leaa Ei Comenius - toate pastelate Ei parci pufin spildcite, ca ni;te ambalaje rdmase de la dulciurile de pe timpuri. In schimb, forinlii ungureEti au o sdlbdticie abia infrdnatS. Mai ales bancnota bleu de o mie cu regele Matei Corvin, care a fost intr-adevlr un cunoscdtor renascentist al artelor Ei Etiinfelor, insl care aici aratd asemenea cuiva care, in caz de nevoie, se hrlneEte cu carne crudi. Mai t6n5r dec6t el cu peste doud sute de ani, Francisc al IIJea R6k6czi de pe bancnota de cinci sute aruncd o privire oarecum mai blAndd, dar chiar Ei aEa pe buzele lui ritdceEte un rictus plin de un barbar qi delicios dispre! fa{I de Occidentul civilizat,in frunte cu Habsburgii. De fapt,
I E vorba de una dintre statuile amplasate in altarul bisericii Sfdntul Iacob din Levoda, creati la inceputul secolului al XVI-lea de citre pictorul qi sculptorul Pavel din LevoIa. (n.red.). 2 Pribina, intAiul principe cunoscut in istorie al principalitifii Nitra (825-833), primul stat al proto-slovacilor (n.red.) 3 Fecioard martirizatd la Roma in timpul lui Dioclelian (n.red.) 'Suveran ceh (din 1346) 9i impdrat al SfAntului Imperiu Roman de ),{a{iune Germand (1355-1378), care a avut o contribulie remarcabil5 la interirea $i prosperitatea statului ceh qi la dezvoltarea culturii cehe. (n.red.)

tributari prezentului qi nu-i pasd de povestiri. Atunci c6nd incerc s[-mi amintesc ceva, imi vine in minte orice altceva. Din
astea. Lumea intreagd este

copil6rie imi apare Romdnia, din vacanlele petrecute la bunici mi se dezvdluie Albania, iar acum, cdnd sunt suficient de matur, se pare cI trliesc intr-o zond care imi aminteEte de imaginile cele mai profunde existente in memoria mea. Am patrttzeci qi ceva de ani, gi mereu am de-a face cu acest etern hazard, cotefe de gdini,magazii de cdrbune,magazii de orice - de parci cineva proiecteazil diapozitive de pe vremea c6nd ne jucam de-a hofii qi vardiEtii, de-a cowboy-i gi indienii. Zdpada cade peste Konieczna, peste Zdynia Ei peste intreaga comun[ U6cie Gorlickie, cunoscut[ cdndva Ei sub numele de UScie Ruskie. In peisajul monocrom se miEc[ lopefi colorate: roEii, verzi, albastre qi galbene. Oamenii incearcd si ajungd la magaziile lor, la

depozitele, gheretele gi anexele gospoddriilor lor, acolo unde ii aEteaptl animalele sau maEinile vechi. La punctul de trecere cresc n[mefii, gi nimeni nu trece in partea slovacS. $i aici era o noud gheretS, de dimensiunea unui chioqc de ziare: magazin, bar qi birou de schimb, toate intr-o singuri locafie - aga cel pufin susfine inscriplia de pe geam.Dar azi nu e fipenie de om in afara locotenentului slab cu c[ciul[ de blanl cu urechi, care md consoleazi, spundndu-mi c[ la slovaci e mai bine, cd plugurile circul[ qi deszipezesc la fiecare dou[ ore. E, cred, dezamdgit c6nd ii spun c[ nu merg la slovaci, cd am venit numai aga, ca s5 privesc cum incearcd zilpada s[ qtearg[ granifele, si acopere harta gi s[ niveleze cumpina apelor Carpafilor. Nu se qtie de unde Ei-a fdcut aparifia un individ cu o lopati albastrl pe umir, care spune cu resemnare: ,,Cred cb m[ duc dupi tractor". MI intorc in parcarea inzdpezitd qi imi trece prin cap ci peste un an poate toate astea nici n-or s[ mai existe,
z2+

))

<

Andrzej Stasiuk
a reu$it s[ introducd la Versailles moda menuetului de Transilvania, insl portretul lui de pe bancnota de cinci sute de forinfi seam6nd mai mult cu Hmelnilkil de pe bancnota de doulzeci de grivne sau cu Sobieski al nostru2 decdt cu un Ludovic. Da, imi plac bancnotele ungureEti, deoarece nu invdluie lucrurile in mbtase, le doare undeva de Trianon qi deplAng vremurile c6nd caii hunilor se scildau in Adriatic5. Dar bancnota mea preferatd este cea de cincizeci de tolari sloveni. Pe una din fefe este reprezentat Jurij Vega3 (175+t802), despre care, din pdcate, nu putem afla nimic din Enciclopedia PWNa. Stilistica bancnotei sugereazi totuqi faptul ci a fost astronom. Fizionomia lui seamin[ cu cea a tdn5rului Beethoven sau cu imaginea germanizatd a comandantului KoSciuszkos. Cel mai mult imi place ins5 reversul bancnotei: trei sferturi din suprafafa ei este de un albastru intens, amintind de cerul senin de ianuarie care se intinde deasupra oriqelului Piran. Acest albastru inocent este f[r[ pat5, ca desenul unui copil de grddinif[, qi concurenfd pot s[-i facd numai bancnotele romdneEti de doud mii de lei, fabricate integral din plastic, in culo-

Cdldtorind spre Babadag

Pe raft am o cutie neagrd de la o sticl[ de un litru de vodcb absolut, iar in ea cel pufin zece kilograme de monede, Ei, c6nd md apucl depresia, rdstorn totul pe mas[ Ei imi aduc aminte de toate c6rciumile, magazinele, girile, stafiile de benzind, de toate taxiurile 5i autobuzele in care am primit ca rest acel m[runtiq. Imi aduc aminte de lucruri qi locuri: tarabele de pe stradd din SarandE, porlile de la autostrada sloven[ ,A.1, bacurile de pe Tisa, parcometrele de pe Szenthiiromsdg tdr din Baja, butoaiele mari $i galbene de bere de pe strdzile din Stanislaw6w, figdrile, p[hlrelele, paharele, cutiile muzicale, casetofoanele cu benzi preinregistrate pentru turiEti din biserica Sf6ntul Iacob din Levoda... De fiecare datd c6nd md intorc acasA, am buzunarele pline de mlrunfiq, Ei niciodati nu m[ debarasez de el, deoarece cred in

rile nafionale, cu aplicafii din folie transparent5. Toate au fost puse in circulafie ct ocaz:ta eclipsei totale de soare din anul 1999: ,,Dou6 mii lei, eclipsa totali de soareo'. Da, cdndva toate astea or s[ dispari, aqa ci inc[ de pe acum imi deschid propriul muzeu particular, pentru a avea la b[trAnefe ceva amintiri.
1

magia care me va purta inapoi prin toate aceste locuri, micar gi pentru a mai cumplra cAte ceva cu acele monede. Dar oare ce pofi cump[ra cu o sut[ de lei cu chipul lui Mihai Viteazul? Nimic. In aceste discuri solide gi grele poli da o gauri pentru a le agdla la gdt ca o medalie primitl pentru curajul arltat. In orice caz, aceastd comoar[ a mea imi redreseazi starea de spirit in zilele negre. imi pot imagina toate m6inile prin care au trecut b[nufii Ei pot inventa drumurile pe care au circulat din oraE in oraq, din sat in sat. Ii vdd pe toli acei bbrbafi care beau prin birturi,

vdd femeile
meu de

Bogdan Hmelnitki (c. 1595-1657), hatman zaporojean, conducitorul

riscoalei cazacilor impotriva Poloniei 06a8-7650; erou nafional al

Ucrainei (n.red.) 2 Jan al IIIJea Sobieski, rege al Poloniei gi mare duce al Lituaniei (1674-1696), remarcabil comandant de oEti; domnia sa a marcat o perioadd de stabilitate in istoria polonez5 (n.red.)
3

Matematician, fizician qi balistician sloven (n.red.) Editura Nalionald de Stat din Polonia (n.tr.) s Erou nalional polonez (174G1517),general, conductrtorul unei rlscoale (in 1794) pentru independen{a Poloniei (n.red.)

o sutl de lei cu gaurd a circulat prin Transilvania, Moldova, Banat, Muntenia, Oltenia, Dobrogea qi prin Delt[ pdnd s[-Ei fi pierdut de tot valoarea. In acest disc greu sunt inregistrate ca pe un hard disk istoria bog[fiei, sdriciei,l5comiei, cdqtigului, pierderii, suiEurilor Ei cobordEurilor la burs[, plus istoria inflafiei, dar eu nu sunt in stare sd le descifrez; pot, in schimb, s[ le pistrez. StrAng totul in pumn, le
-)

chioEcurilor cu dulciuri. Cine qtie de c6te ori blnuful

la t6rg Ei copiii adunafi in jurul

226

)'7

Andrzej Stasiuk
degete qi simt cum imi scap[ spafiul, timpul, istoria sociald Ei economici deopotrivi cu

C)dldtorind spre Babadag

lumi. Nu fdcuser[ parte din aceastd lume nici cu
qapte sute de ani in urm5, atunci c6nd memoria europeand le inregistrase pentru prima oari prezenfa in

r[sfir printre

desiinele oamenilor, simt cum Carpafii, $esul CehoMorav, Marea CAmpie Panonic5, Cdmpia Romdn[, Transilvania gi o bucat[ din Balcani se preschimb[ intr-un ztmzet surd. CAndva, pe drumul numlrul 19, la c61iva kilometri de Satu Mare, am vdzut o Eatr[ de figani in lumina roqie a apusului de soare. Erau trei sau patru clrufe cu coviltir trase pe marginea drumului, sdrlcie mare, cai costelivi qi coviltire de folie zdrenluitd, desf[cute deasupra averii lor mobile. induntru aqternuturi, pdturi, saltele, femei, copii, oale, tot tacdmul viefii omeneqti, dar in soarele acela aritau de parcl ar fi fost in fldc6ri, de parcd intr-o clipi ar fi disp[rut mistuifi, de parcS s-ar fi ridicat la cer ca o versiune multiplicat[ a prorocului Ilie, iar

blrbafii

care indreptau ceva la hifurile jalnice erau mai negri dec0t propriile umbre prelungi. ,,Trebuie sI fac neapirat o fotografie cu ei", spuse Piotrek qi opri imediat maqina. Ingfdcd aparatul qi fugi. Incepur[ negocierile, insi minunea acelei lumini era pe terminate, aEa cI imi f[cu semn cu mdna sd vin Ei si md ocup de partea financiari a afacerii. Am scos din buzunar un pumn de coroane, forinfi qi lei - aga decurgea cil5toria noastri - qi aminceput se le explic prin semne ci le dim cAt vor Ei ce vor din toat[ inima, dar totuEiin limite rafionale. Bulibaqa zvelt, dar musculos, in maiou alb, privi m5runfigul, in care numai forinfii ficeau vreo doi dolari (pdni la grani{a ungard mai era o aruncitur[ de b[1), gi, in cele din urm6, se strAmbl, d[du disprefuitor din mdni qi spuse: ,,Nu, figiri". I-am dat tot ce aveam: un pachet de snagov, un rest de marlboro Ei un rest de carpafi. Le lu5, se duse la ai lui gi incepu s['le impart[. O clip5 mai tdrziu soarele a apus, iar ei o pornird spre Satu Mare. Cele trei sau patru c[rufe zdrenfuite se preschimbard in intuneric gi neant, cdci nici nu aparfineau acestei 228

p[rea mereu Transilvania qi micile prdvllioare

peninsula Peloponez, nici pe 4 mai 2000, cAnd un individ care semlna mai mult cu umbra lui mi-a spus: ,,Nu, [ig5ri", c5ci banii i se p6reau o belea care nu-Ei meritd valoarea. Un an mai tArziu aEteptam la semafor undeva dupl Sibiu - poate s5 fi fost in Cristian, poate la Miercurea Sibiului. Se repara drumul, qi maginile circulau pe un singur fir, cdnd dintr-un sens, c6nd din celSlalt. Doi 16nci iqi ficeau de lucru la acel popas forfat. Se apropiau de maEini Ei ofereau un spectacol de bun6 dispozi{ie qi ruglmin{i viclene. Le-am dat o bancnot[, Ei atunci cel care nu primise nimic ii smulse banii celuilalt, iar {6ncul incepu si pldng6 qi s5 se jeleascd. Am mai scos o bancnotl qi l-am consolat pe pldngdcios. Apoi i-am vlzut prin oglinda retrovizoare cum se bucurd in deplin[ armonie de c6Etigul obfinut gi de psihodrama jucatd impecabil. Risfir printre degete mlrunfiqul qi tasez bancnotele, qi e ca Ei cum aq atinge un soi de fotografie in limbaj hiperbraille, cdci sub buricul degetelor simt fragmentele int6mplSrilor, iar in n6ri, mirosul lor. Moneda mici qi grea de o sut[ de forinfi va rlmdne pentru totdeauna imaginea qi blazonul dealurilor inv erzite din Zempln. In vara aceea exact atdt costa un pdhdrel de kdrte in birturile de la far5. La Gonc, la Telkib6nya, la Vilm6ny. Prin bancnota mototolitd de o mie de lei cu Eminescu vor trans-

intunecate din Biertan, Roandola, CopEa Mare sau FloreEti, care erau ca niEte peqteri r5coroase sdpate in arqifa transilvineanS, iar c6nd cumplram sticle de vin, primeam ca rest fiqicuri intregi Ei teancuri de ast-

fel de bancnote, grele de sudoarea qi murd[ria zdrenfelor. Cdci, la urma urmelor, ce altceva este memoria dacd nu un nesfdrEit schimb de bancnote,
))o

Andrzej Stasiuk
ceva ce imparfi, dai inapoi, prime$ti Ei numeri de la cap5t, in speranfa c[ socoteala iese intocmai cum fiai inchipuit, cd ceea ce a fost fi se intoarce fir[

C)dldtorind spre Babadag

stltea un bdrbat in pijama vbrgatd, Ei privea undeva in fafa sa. Clidirea plrea pirdsitd, dar inscripfia spunea ci acolo se afld un spital. Pe gazonul din fafa hotelului Sulina creEtea o iarb[ inaltS. Se termina continentul, la fel cum se terminau Ei evenimentele, iar fata aceea pilrea a fi intruchiparea aqteptdrii serene a

greg, pe de-a-ntregul, nevdt5mat, qi poate chiar gi cu dob0nda dragostei Ei a dorului. CIci ce altceva este cdl[toria dacl nu o cheltuiald, apoi socoteala a ceea

fia rlmas qi o scuturare a buzunarelor. Jiganii, banii, gtampilele din pa$aport, biletele, piatra de pe rdul M6t, cornul de vacl netezit de valurile Dunirii in Delt[, blok na pokutu, adicd amenda primitd in Slovacia, racun parkinrina - chitanfa de parcare din Piran, nota de plat[ - nota primite h crdEma din Sulina: de dou[ ori somn prijit, de doud ori cartofi qi doul salate, o carafi de vin, o bere silva -in total optzea qi cinci de mii Eapte sute... Asta s-a int6mplat in spatele Str5zii Deltei. in interiorul localului cu patru mese se intra direct din strad6; deasupra aveau un mic hotel. In spatele barului se afla o fatd inalti Ei zvelt[, tuns[ scurt. Avea un chip delicat qi melancolic. Singurd gdtea, singuri qtergea paharele Ei servea la mas6. Semina cu o umbri luminoasi. Veneau indivizi care puleau a peqte qi a motorin[. Trdnteau sub ei scaunele, iEi beau berea, fumau, mormiiau cdte ceva qi se intorceau la chei, la bircile Ei remorcherele lor ruginite, la fiarele imbibate in api m0loas[, la triste]ea fluviului care iqi deschide artera citre neant. Fata cur[fa scrumierele qi aduna sticlele goale qi apoi reveneain spatele barului sE intoarcd pe partea cealalti caseta cu compilafie de piese anglo-saxone: Elton John, Gilbert O'Sullivan, The Carpenters, muzica anilor qaptezeci qi optzeci. Pe fereastr[ vedeam un cal costeliv gi negru, inhdmat la o ciruf[ cu rofi de cauciuc. Se ascundea la umbra unei case de lemn innegrite, iar un polifist slab ca o prijin[ misura pentru a qaptea sau a doulsprezecea oard in ziua aceea trotuarul plin de nisip. Pufin mai incolo, l6ngd un gard de s6rmd,
ce
210

ceva ce avea cu siguranf5 si se intAmple. Cu un zimbet aproape imperceptibil, ne-a adus nota de plati Ei s-a intors imediat in lumea ei.

La fel Ei parkovaci preukazl de la micul hotel din RuZomberok... Am ajuns acolo seara l6rziu, dupi ce merseser5m cu magina o zi intreag[. In oraq plutea un miros greoi de la fabrica de celuloz6. Pe fundalul cerului se profila umbra intunecatd a munfilor. Interiorul era mobilat ieftin Ei cu lucruri parcd de unici folosinf6. Lucruri care, in mod normal, se fac din ceva solid erau aici din plastic. Perefii, uEa, mobilierul imitau doar un material mai bun. La restaurant se distrau proprietarul cu familia lui. Doi muzicanfi in cdm[gi albe qi veste viEinii manevrau o yamaha qi un microfon. Cel care cdnta avea un caiet gros cu texte. Al doilea le scotea din burti. Vreo qapte-opt persoane dansau. Doud fete adolescente pireau vedetele programului. Erau nepoatele Eefului. Individul de vreo cincizeci de ani avea o faf[ impenetrabil[, ceas de aur, lan! de aur Ei incerca si nu-qi piardd demnitatea in timpul dansului. Tofi se miqcau rigid qi cu zgdrcenie, ca gi cum nu voiau sd ating6 nimic din jurul lor, s5 rdstoarne nimic, cu toate cd era loc suficient. Pdrea sI fi fost constr6nqi sd danseze, sd joace un joc ale cdrui reguli abia le inv5{aserd sau pdrea c5 exerseaz[ niqte roluri noi. Becurile triste gi slabe luminau interiorul la fel de nesigure de sine ca 5i oaspefii. Femeile aveau plrul str6ns in cocuri inalte gi nu se simteau stdp6ne pe tocurile uriaEe.
Permis de parcare (slovaci) (n.red.)

231

Andrzej Stasiuk
cdmaga albi. IEi miEca trupul masiv atAt de vigilent, de parcd auzea muzic[ pentru prima oarl in viafd. Apoi au mai intrat trei sau patru persoane. Le conducea un

C)dldtorind spre
gi

-B

abadag

$eful iqi scosese sacoul Ei rSm5sese in vesta gri

tip uriaE in'costum negru, ras in cap qi cu ochelari intunecafi. Probabil cd ardta exact aqa cum iqi dorise. Cineva din spate linea in m6ni un buchet de flori. Stiteau qi aqteptau si fie intdmpinali, dar acest lucru nu se intAmpla, aga c5, incetul cu incetul, pdtrunser5 mai in addncul acelei petreceri funeste, in timp ce uriaqul acela, cu grumazul mai lat decdt leasta ras[. stltea provocator in uqd Ei privea sala de parcl ar fr fost proprietatea lui. V[zuserl probabil toate cele trei pirfi ale NaSului. Mai ales secven{ele cu petrecerile, aqa cd acum incercau sd le interpreteze it decorul dominat de plasticul aurit al candelabrului, de florile artificiale qi de tapetul de dermatini viEinie, in ritmul indestructibilului hit Comme ci, comme ga; dar totnl pdrea sd sugereze c5 viitorul avea s[ le aparfini. fin toate aceste intdmpl6ri intr-o cutie de carton de la niEte pantofi. Uneori scot una sau alta, la fel cum papagalul trage bilefelul la loterie: ,,Valabil 2 Cdlatorii" - o fdEie ingust[ de h6rtie de culoare verde, roqie Ei portocalie - un bilet de tramvai de dou[ c[ldtorii de la Sibiu la RdEinari. Tramvaiul circul6 din ora; pdnd in sat Ei inapoi. Pe cele mai detaliate hdrfi ale mele nu se vede c[ acolo existb o linie de tramvai, dar am mers cu el de cel pufin doui ori, iar de-a lungul liniei - de vreo patru ori. Pornind de la aceasti buc5-

{ic[ de h6rtie, pot inEira

cdteva poveEti interesante:

despre insomnia sibian[ a lui Emil Cioran, despre nebunia pdltiniEan[ a lui Constantin Noica, cel care a dorit sd pun[ bazele unei culturi a geniilor rom6neEti, sau despre Lucian Blaga, cel care, in lunile de vari petrecute la Gura RAului, incerca sd elaboreze o ontologie mioritici... Tofi trei trebuie s5 fi mers cu acelaqi tramvai care iEi aduce aminte de vremurile

austro-ungare. Cam aqa funcfioneazd. cutia mea de pantofi, la fel gi mintea mea, asemenea papagalului care extrage bilefele la loto. AEa funclioneazd cutia de metal goal[ de la vodca absolut, lanterna magicd a unor concursuri de imprejuriri, evenimente Ei aventuri care alcdtuiesc toate o poveste lungb, ce se desfigoari in toate direcfiile - Ei nici nu ar putea fi altfel, deoarece se referd la memorie gi la spafiu, iar acestea incep la un moment dat ;i nu se mai termini niciodati. E suficient s5 mergi la Konieczna pentru a te convinge de asta. E suficient si pleci qi sd te intorci dupd o siptdmdnd sau dou6 pentru a observa cd timpul este oarecum mort, cd ne-a aEteptat intoarcerea, cd nu l-am luat cu noi c6nd am plecat qi ci tot ceea ce s-a petrecut in cil5toria noastri s-a int6mplat simultan, fdrb consecinfe, fdrd urmdri gi fird ca noi sd fi imb6tranit. Este un fel de iluzie a nemuririi. atunci cdnd se ridicd barierele alb-roEii, un gen subtil de tai-chi, adicd de meditafie in miqcare, Ei, in cele din urm5, hai sd fim sinceri, o evadare dintre cele mai banale. E bine si po{i spune in mijlocul verii: ,,Pu{in imi pasl de toate astea, mai bine merg la Abony, in fundul acela de lume din inima Cdmpiei Panonice,l6ngd Szolnok, dintr-un fund de lume intr-altul". $i asta numai fiindcd in urmb cu vreo qase ani am vdzut fotografia pe care Andr6 Kert6sz a f[cut-o acolo pe 19 iunie l92l qi care continub sI nu-mi dea pace: un violonist orb merge de-a curmeziqul unui drum de {ar[ prlfos qi c6nt[. Il conduce un biiat de cAfiva ani. Nu a mai plouat de mult, drumul este uscat Ei b[iatul are picioarele curate. Urma unei cdrufe cu roti de fier inguste este ugor vizibilS in praf. O face la st6nga qi dispare in afara cadrului, pierzAndu-gi repede conturul. In fundalul estompat al fotografiei se pot distinge dou[ siluete qezdnd la marginea drumului. Cele doui pete albe de ldngi ele sunt probabil g6qte. Mai exist[ gi un copilaE de cdtiva aniqori, stAnd undeva in 2)3

2)2

Andrzej Stasiuk

Cdldtorind spre Babadag

doud mai tdrzit in Puszta se lasi arqila. Nu existl umbrl aici. De la un loc la altul e distanfl mare. Case singuratice se ascund dupd linia orizontului. Drumurile care duc la ele sunt drepte Ei seamini cu nigte cicatrice.,Pdnd la Ujsz6sz sunt paisprezece kilomeiri, pAni la Ujszilvds paisprezece, zece pdnd,la Tdrtel qi K6r<)stet6tlen Ei qaptesprezece p6nd la T6szeg. Aerul stltut miroase a bilegar de vite. CAnd bate vdntul dinspre r5s[rit, aduce cu sine mirosul mlaqtinilor Tisei. Deasupra finuturilor mlsEtinoase se aude ciripitul pisirilor. O ureche iscusitd poate distinge chiar gi fdlfditul uscat al aripilor. Uneori ii depdqeEte cdte un atelaj greoi de boi cenuEii cu coarne mari sau o caretd, care geme din incheieturi. Atunci se simte in aer mirosul de tutun, de piele neprelucrati qi de sudoare de cal. Zgomotele vehiculelor se sting apoi, de parc5 ar displrea dupl linia orizontului. Nu mai rdm6ne in urma lor decdt praful. Aceasta este Ungaria mea, qi nu pot sd fac nimic. $tiu c5 s-a intdmplat demult Ei c5, la drept vorbind, ar fi putut nici s[ nu se int6mple. $tiu cd la optzeci gi cinci de kilometri deplrtare qi optzeci Ei doi de ani mai tdrziu se afld Budapesta, apoi Esztergom qi restul, qi gloria, Ei slava, Ei tot ceea ce se mai adund vreme de secole in toate spiritele care doresc sd tr[iascd mai mult decdt le este dat. ins[ Ungaria mea se afl[ la Abony, acolo unde nici m[car nu m-am oprit. Poate din cauza faptului ci muzicantul orb ar fi putut sd aparl in toate aceste locuri pe unde nu calci picior de om, in toate aceste locuri care nu spun nimic nim[nui, dar din care se compune lumea aEa cum este ea. Viata lui qi viala fiului lui sunt salvate de la uitare doar de o minune. ,,Am ficut fotografia intr-o duminicd. lNd-a trezit din somn muzica. Muzicantul acela orb cdnta atdt de frumos, incAt mi se pare ci-l aud Ei azi." (Andrd Kert6sz)
235

mijlocul drumului intre conturul bine definit qi cel estompat. PriveEte intr-o parte, de parcd nici n-ar alazimuzica, sau poate cilprezenla celor doi drumefi era ceva cotidian. IatS de ce am plecat in mijlocul iernii la Abony. Nu am glsit nimic acolo. Am f6cut plinul inainte de a intra in Budapesta, apoi in patru minute am strdbdtut cu maqina ordqelul. O femeie intindea rufe la uscat, Ei apoi imediat casele s-au terminat. De altfel, nu cSutam nimic special, c[ci nimic nu ar fi putut rezista curgerii timpului, totul rImSsese in fotografie.'Am luat-o in direcfia Tisei. Peste
Puszta incepea sd se lase amurgul. Case izolate, aruncate ici-colo, pdduri de plopi, doi copii mergdnd pe plmdntul golaq in direcfia orizontului, cuiburi de

berze negre qi pustii, totul sub cerul dogoritor gi nesf6rgit. Intunericul se l6si undeva dupd Tiszaalpiir. ln zilu,a urmitoare, la muzeul fotografiilor din Kecskem6t am cumpdrat un album al lui Andr6 Kert6sz, ca sd aflu cI muzicantul orb nu era deloc stAngaci, iar fotografia pe care o am acasi este rlsuciti. A trebuit s5 merg in luna ianuarie la Abony, sE trec prin oraq fir[ s5 md opresc pentru ca in ziua urmitoare, la cAteva zeci de kilometri dep5rtare, sd aflu cI bdiatul care il conducea pe muzicant era chiar fiul acestuia. Aceasti informa{ie nu-mi foloseEte la nimic. Nu pot dec6t s[-mi imaginez viala lor, sI extind zira aceea in afara cadrului fotografiei, umpldnd spafiul de demult cu prezenfa lor fragild. Tatdl este imbricat intr-un sacou negru, dar pe bra{ul drept mai are aruncat ceva ce seamlnl cu un pled zdrenfuit. $i fiul are cu el ceva ce seamdnd cu o pdturi sau cu o basma. Sunt pregdtili pentru vreme rea Ei frig. B[iatul mai are in m6nd qi o boccelu!5. Sub borul pdlSriei muzicantului striluceqte o figarl intre buze. Sau cel pufin aqa mi se pare, cici trebuie sI adun c0t mai multe date pentru a completa acea zi. Pe data de' 19 iunie, soarele risare la 5.41 qi o ord sau

z)4

Andrzej Stasiuk

Cdldtorind spre .Babadag

Aud mereu tropiitul uEor al copitelor in asfaltul topit de c5ldurd. Acum e iarn[, gi am nevoie de astfel de sunete. Pe geam v5d o cdrufd trasd de doi cai gi in ea patru indivizi infofolifi. Caii, cu toate cd sunt potcovi{i solid,
de un cal.

Da, aceasta este Ungaria mea. Pot s-o iau cu mine, sE o mut in ce loc vreau, fdrl si-qi piardl nimic
din expresivitate. Este ca un negativ sau ca un diapozitiv pe care il proiectez cu retroproiectorul minfii. La Tornyosn6meti s-au apropiat de mine doi b[rbafi. Pur qi simplu au ieqit din beznd qi au inceput s[ c6nte. Unul avea o muzicuf[, celSlalt o chitard putin neacordat[. Era ger qi se lisase ceafa. $irul camioanelor care agteptau si fie vdmuite ardta ca un zid intunecat. Chitaristului ii in{epeniserl m6inile de frig qi se vedea cI ii produce durere cAntatul. Muzica pirea la r6ndul ei infepenitd de ger qi abia izvora din coardele instrumentului. Nu recunoqteam melodia, ci doar ritmul alert, nervos. La un moment dat s-a rupt o strund, dar ei continuau sd cAnte cu tristefe in ochi gi cu o incdpdldnarc specificl situaliilor fdr6 speran!6. Apoi am incercat s[ discut[m intr-un amalgam de maghiar6 qi slovac6. De fapt nu ii interesau banii, ci schimbarea lor. Aveau un pumn de mdrunfiq polonez de cdte zece, doludzeci Ei cincizeci de groqi, adunat, probabil, de la Eoferii nogtri de tir. Mi-au v6ndut pumnul acela de monede pentru forinfi. $i-au luat r[mas-bun Ei au dispirut in beznd. Puteau fi din Gdnc. AEa imi imaginam, cdci, ori de cdte ori am ocazia,imi imaginez oragul Gonc. Cel mai tdn6r dintre ei, cel cu muzicufa, putea fi unul din cei doi b[iefi pe care, cu trei ani in urm[, nu a vrut s6-l serveascS barmanul din crdEma de l6ng[ Casa Husit6. in povestea asta se poate intAmpla orice. Dacd aq fi putut, aE fi intrebat ce mai face acel individ in pardesiu din aba, imbr[cat pe trupul gol, cu care mi-am m[surat in vara aceea forfa brafului gi cu care am biut in cinstea lui Franz Josef. Dacd erau din Gcinc, cu siguranf5 il cunogteau. $i pe cel negru ca ciocolata, rotund ca o minge Ei gol pAnd la brdu, care trecea zilnic pe strada principald intr-o caretl mititicd trasl
2)6

calci pu(in nesigur pe gheafd. S-au ivit din neguri gi, o clipd mai tArziu, au disp[rut. Dar, dacd ar fi fost vari, in loc sI se intoarcl la casele lor la Pgtna sau poate la Malast6w, ar fi putut porni spre Konieczna, 5i acolo, printr-o minune, ar fi reugit sI picileascd grlnicerii Ei regulile Ei sd treacd in partea slovac6. Ar fi ajuns la Zborov Ei acolo s-ar fi pierdut printre localnici, de care nu s-ar fi deosebit nici prin stil, nici prin veEminte, nici prin fizionomie sau aspectul general. Asta ar fi trebuit si se intAmple cam prin luna mai, cdnd este iarb[ suficientd pentru cai Ei numai uneori, dis-de-dimineaf5, mai muqcd gerul. Ag pleca ;i eu cu ei pentru a privi cu incetinitorul cum se miEcl lumea Ei pentru a le privi fefele, pe care se reflect6 o diversitate bine cunoscutd mie. M-aq ageza intr-o parte a c6rulei, ca o n5luci, qi le-aE asculta discufiile. Probabil ar vorbi despre cum se schimbd totul in jurul lor, dar nu chiar intr-at6t incAt sd poati trasa imediat granifele. Toponimele slovace s-ar transforma pe nesimfite in toponime ungureqti, apoi in romdneEti, sdrbeqti, macedonene qi, in cele din urm[, cu siguranfd in albaneze - asta daci presupunem cd drumul ar trece mai mult sau mai pufin pe la dou6zeci gi unu de grade longitudine estici. Da, aq sta intr-o parte, ca o nllucd, Ei tot ca o nilucl aq bea impreun[ cu ei alcoolul care ar varia Ei el odatb cu peisajul: vodcd de fructe, kdrte, luicd, rachiu qi, in cele din urmd, undeva pe malul lacului Ohrid, rachiu albanez. Nimeni nu ne-ar opri Ei nimeni nu s-ar uita strAmb la noi dacd ne-am line departe de Eoselele principale. in locurile acelea existd o multitudine de drumuri uitate de lume. E suficient s[ coteEti pufin

z)7

-tq

Andrzej Stasiuk intr-o parte, $i timpul deja iEi incetinegte curgerea, de parcd ff sc5pa de sub privirea cuiva vigilent. Se tzeazd, cu lentoare, la fel ca ve$mintele celor care cdlStoresc in cdrufb. Ceea ce pare bun de aruncat la coq ddinuie, mocneEte si se innegreqte p6nd la sf6rqit. pdnd in clipa cdnd existenfa se preschimbi, pe nesimfite, in neant. Asta imi imaginam, in timp ce ei dispiruseri deja in cea!5. Ii vdd cum stribat stepa Cdmpiei Panonice, Transilvania qi Banatul, ca Ei cum acolo s-ar fi ndscut gi s-ar fi intors, parcd, acasi de la tdrg, dintr-o vizitd, de la munca la c6mp sau din pddure. Timpul se dI in lSturi in fafa lor ca aerul qi se inchide apoi la loc, imediat ce au trecut. Animalele fac timpul s5-Ei recapete vechea formd. Ele sunt vii, dar nu-i distrug materia delicatS. De cdte ori md intorc vara din Rom6nia, totqasiul maEinii este plin de bdlegar de vacl uscat. intr-o Sear5, coboram pe serpentine dinspre Pdltiniq gi, c6nd am ajuns in dreptul primelor case din Rdginari, am auzit sub rofi o serie de plesnituri puternice. Tot drumul era acoperit de stropi mari de rahat verzui. Cu cdteva clipe mai devreme, cireada de vite cobor6se de pe munte, de la piEune. Vedeam incd ultimele vite care iEi regdseau gospodiriile. Stdteau in fafa porlilor cu cozile ridicate gi defecau. DacS ag fi frdnat, aE fi sfdrqit ca iarna pe derdeluq. Vacile qi bivolii transformaserb asfaltul intr-un patinoar. Murdiriserl drumul pe care sibienii obiEnuiau si urce in concediu cu daciile lor montane. De la o margine la alta a drumului, totul era mdnjit. Urina se usca in ultimele raze ale soarelui care apunea. Cel mai riu trebuie si fi fost pentru motocicliEti. Animalele pitrundeau chiar in mijlocul lumii oamenilor, Ei asta era ceva firesc. Acum, ori de cAte ori merg pe inserate prin satele din Transilvania, Puszta sau Pog6rze, aud acel zgomot puternic, ca un pleosclit, Ei, daci il aud, mI gdndesc cd inc6 nu s-au
238

C)dldtorind spre B abadag

degradat de tot lucrurile, ci incd nu ne-a lovit singuritatea definitivS. Altd datd,inainte de Oradea, coboram pe drumul numirul 76 qi m-am impotmolit intr-un pdienjeniq de drumuri de [ar6. Poate si fi fost pe la Tiqad, poate pe la DrigeEti, nu-mi mai aduc aminte. In orice caz,in depirtare, spre rlsirit, se vedeau piscurile domoale ale munfilor care in maghiarl se numesc Kir6ly-erd6, in romdnd Pddurea Craiului, iar in polonl cred c[ Kr6lewski Las. Era dupi-amiaza tdrziu, Ei lumina care cidea piezig aurea intreaga zonl gi alungea umbrele. Cam intr-o or5 urma si p[rSsesc Transilvania Ei sd pitrund in C6mpia Ungar6, aqa c[ voiam sd mi mai uit prin imprejurimi. $i atunci am ajuns in satul acela. Casele se ridicau una l6ngd alta Ei erau dispuse parc[ in forma unui inel mare. In mijloc era o piatd intinsi, unde creqteau din belqug mesteceni tineri. Agadar era un sat, dar se mergea prin el ca printr-un crdng, ca printr-un mestec[niE. Maidanul sem[na cu un parc or5genesc, Ei, la ora aceea a serii, zeci de copaci zvelli rispdndeau imprejur o lumini densi qi strilucitoare. Asemenea lucruri vezi numai in vise. Ici-colo strdlucea albul perefilor, dar nu vedeam oameni niclieri. Numai porci graEi qi rozalii se desfitau in acest decor. Trebuie sI fi fost vreo zece. Scurmau cu boturile in pdmAnt, cdutau de mAncare sau adulmecau urme, de parcd in locul oamenilor ei guvernau aici, de parcl luau urma inamicilor. in aerul auriu, trupurile lor, care treceau de suta de kilograme, te duceau cu g6ndul la un soi de blasfemie rafinati. Erau curafi, de parc[ n-ar fi stat deloc in cocinS. Sub pielea matd, acoperitl de pir fin, transpira carnea irigatl de firigoare roqii de s6nge. Da, era un tablou care merita vdzlt: lumina supranatural5 qi materia intunecat5, fierbinte. M[ gdndesc neincetat la acest lucru gi, intr-o bund zi, m5 voi intoarce in acel sat, mdcar Ei pentru a-i afla numele.
219

Andrzei Stasiuk

Cdldtorind sPre Babadag

t

F[rI un nume, seamdnd prea mult cu o ndlucire, iar eu am nevoie de evenimente reale, in care pot si

clip6 sd ciuguleasc[ gi l-au privit surprinse, iar eu am

ascundeam

in pantaloni. Gdinile au incetat pentru o

cred, la fel cum altidat6 oamenii credeau in revelalii' Vara trecuti am fost cu autobuzul la Sarande. Era un hirb vechi, un mercedes antic care abia gdfAia prin

fugit printie !6ruEii gardului in direcfia ugii salvatolre i casei. beja nu md mai fug5rea, qi totuqi continua s6-mi fie ieam6, deoarece pentru o clip6 se

trecdtoarea Muzines.

am v[zut burfile ruginite ale epavelor. Dubifele qi maqinile personale cdntte acolo aveau sbzacdin acel loc p6nd in ziua Judecbfii de Apoi. In autobuz se aflau cdteva persoane. Pe partea cealalti a munlilor Gjdre, undeva pe l6ngb Delvine, am.intrat intr-o furtun5, Ei impr-eund cu ploaia am inaintat p6n[ la Sarandd. Doi bdrbafi - p[reau tat[ Ei fiu - iEi desc[rcau sub ploaia torenfial6 lucrurile din portbagajul autobuiului: desagi, balofi, saci qi boccelufe' pachete qi alte leg[turi, cine qtie dac6 nu toate agoniseala lor de-o viat6, Ei toate laolaltd sem[nau cu o strlmutare trist5 Ei forfatd. In cele din urmd au scos din autobuz Ei un cdine mic, un cdlelandru cu blana scurt6. Animalul s-a al[turat imediat grdmezii de lucruri, Ei-a fbcut loc intre bagaje, de parcd acolo se afla casa lui. Apoi autobuzul a plecat mai departe Ei i-a acooerit oloaia. imi'aduc'aminte de toate aceste animale qi le vdd la fel de clar cum v[d oamenii. Caii ldsali s5 pasc[ liber din iernogora, vitele cu coarne mari din Puszta, vacile cufundate pAnd la burtd in apa mdloas6 a Deltei, cdinii din BucureEti, toate creaturi neingrddite, migcdndu-se liber gi, in cdutarea hranei, cutreierdnd lumea fdri grani{e clare intre universul oamenilor gi cel al animalelor. La Sfdntu Gheorghe am ieEit in zori la WC-ul de lemn din curte. Cuqca de lemn era at6t de joasi, incdt trebuia s5-mi dau pantalonii jos inainte de a intra, fiindci induntru trebuia s[ m[ aplec pe jum[tate. Ca s5 m[ aranjez dupl aceea, trebuia din nou sd ies. Chiar atunci m-a atacat un cocoq roqu, sbrind cu ciocul la ceea ce tocmai
240

in vale, pe fundul pr[pastiei'

fisurase inveliqul lumii, pe care ne-am ob$nuit zilnic

sd-l considerdm o realitate etern6, indestructibil[' Undeva dupi Permet, poate la Kosine, de pe o-c[rare l5turalnicd a apirut o femeie pe un migar' Fra a;a de b5trane Ei ariS de soare, atdt de zbdrcit[ gi de secular[, inc0t, daci n-ar fi fost hainele, dac6 n-ar fi fost materia confecfionat[ de mAna omului, ai fi purut-o considera parte a animalului pe care stitea' Afundafi in praf Ei in ar;i1a zilei, str[biteau aceeaqi cirare pentru a suta sau a mia oar[' Umbrele lor pe cirarea pietruiti qi albd fuzionau intr-o singurd umbrb, la fel cum imp[rtigeau o singurl soart6' Cei patru bbrbali din c[ru[I, despre care v-am mai povestit, trec din nou prin fata geamului meu' intotdeauna la aceeaqi or5, ca s5 ajungd inainte de ciderea serii, la fel de obosili dupd o zi petrecutl in pidure, in zloatd qi noroi; nici caii nu mai au putere iard pdqe." picior peste picior, cu boturile at0rnAnd, iar miEcirile- lor trd'deazi aceeaEi incetineald vizibild

sud6are rece de cal, haine cenuqii ude, cimiqi umede lipite de spinare, pielea uzatd a harnaqamentului Ei mirosul efortului monoton, izul captiv pe veci in materie. AEa miroseau cei doi pdstori in c6rciuma germanb din $pring, aqa miros gardurile de liruqi din Nagyk5llo, Ei aqa miroase trenul Cervona Ruta in zori de zi, atunci c6nd pleacd de la Delatin la Kvasy, ;i tot la fel miros Ei casele vechi din Sulina. Am locuit

gi in siluetele birba{ilor din clru}I, in umerii Ei capetele lor aplecate, care'se leagbn6 ca inaintea somnului. CAnd incepe si-i inghitd ceala, animalul qi umanul devin de ned-eslugit. Privesc in urma lor ;i imi imaginez mirosul pe care il lasd in aerul inghefat:

24r

Andrzej Stasiuk

Cdldtorind spre Babadag

si-l cunoasci, qi secretele care dispar in uitare, memoria care se autodevoreazd.Mariie e pe sfArqite, qi aud cum, in noapte. zdpada alunecl de pe mun[i. E ca qi cum lumea qi-ar schimba pielea asemenea unui Earpe. In fiecare an am acelaEi sentiment qi, de la un an la altul, tot mai intens: aceasta este adevdrata fa!6 a meleagurilor mele, a pdrfii mele de continent, tocmai aceasti nestatornicie care nu schimbd nimic, aceast5 miqcare care se autoepuizeazd. primdvara devreme se topesc nu numai zdpada, ci qi tot restul. Apa tulbure mdturS in calea ei oraqele qi satele, oamenii gi animalele, qi curili totul pinl la scheletul descdrnat al pimdntului. Meteorologia gi geologia fac
doreqte
Ei

intr-una dintre ele la sud de fluviu. Am intrat in miezul zilei Ei, prin uqa intredeschise, am z[rit interiorul intunecat al camerei. Pe un recamier mare stdteau intinqi oameni. Trei, patru sau chiar cinci persoane. in amestec[tura de trupuri pe jumdtate dezgolite am putut distinge umerii firavi ai unor copii, picioare ieqind de sub cearceaf, restul insi mi-a iemas ascuns privirii din cauza semiobscurit[1ii incdperii. e posibil sd fi fost acolo Ei adulfi, f9qei, bdrbafi, toat8 familia. Am sim{it mirosul umbrei qi al somnului profund. Se ascundeau de cerul nemilos qi alb, insi arqila ii urmirise Ei aici, de parci ei inEigi o emanau. Cred cd cineva a spus ceva in semn de salut. dar nimeni nu s-a miqcat. Prin cearceafurile albe pielea lor p[rea aproape neagr[. Intrasem intr-o casl itrain[ qi im privit oameni str[ini intr-un moment de maximd vulnerabilitate. Viafa ii p[r6sise, cbzuser5 in letargie, gi nici nuincercau s[ ascund[ asta, la fel cum animilele domestice nu-qi ascund de noi somnul' M-am dus in camera mea, qi de atunci nu i-am mai vdzut. Mi-au rdmas in minte numai trupurile lor negre, irqpregnate de materialitate gi atAt de greoaie, de parci urmau sd nu se mai trezeascd niciodati. ba, nu pot s[ ascund c[ md intereseazi disparilia, degradarea Ei tot ceea ce nu este a$a cum ar fi putut sau ar fi trebuit sE fie. Tot ceea ce s-a oprit la jum6tatea pasului Ei nu mai are putere, dorinlE sau idee, tot ceea ce a fost abandonat, l6sat deoparte sau considerat din start o lupt[ pierdut[, tot ceea ce nu dureazilin timp qi nu las[ urme, tot ceea ce s-a implinit in sine Ei nu trezeEte regrete, lacrimi sau amintiri' Timpul prezeflt perfect. PoveEti care duteazd numai cdt iimp sunt relatate, qi lucruri care exist[ doar atunci cdnd sunt privite. Da, m[ obsedeaz[ acest lucru, tot restul, aceast[ existenf6 de care tofi se pot dispensa, aceast[ inutilitate, acest surplus care nu inseamnS bog[!ie, acel ceva ascuns pe care nimeni nu
242

ordine laolaltd, intr-o indoielnicd unire cu istoria qi geografia. VeEnicul se ia la trdntb cu efemerul. Elementele se intorc la locurile lor in tabelul etern al Iui Mendeleev, si nu mai e nevoie de intrigi, narafiuni sau alte povestiri pentru a explica existen{a. Undeva pe malul golfului Lalezit,.undeva prin zona Jub, am vdzlt o tabir6 militard. in spatele imprejmuirilor rare din s6rmd ghimpatb se ridicau corturile. Pdnza decoloratd era zdrenfuiti gi l5sat5 sa atdrne inert. De sub prelate ieqeau picioarele goale ale soldalilor care dormeau pe paturile de campanie. Era duminic5. C6fiva paqi mai incolo trdndlveau la plaj[ turiqtii din Tirana. Gardul ghimpat nu despirfea, de fapt, nimic concret. Nici unii, nici allii nu posedau ceva anume. Se puteau ridica ;i plimba de colo-colo, lu6nd totul cu sine. DacI qi-ar fi strAns corturile qi umbrelele de plaj[, litoralul ar fi ardtat ca mai inainte. Ar fi rimas numai bunclrele inutile, rimigife ale epocii anterioare, care s-ar fi preschimbat acum intr-o parte integranti a peisajului natural. $i aici totul existi numai pentru sine. Oamenii absorb timpul ca buretele. Se imbibd de el, il adunl de parci ar face rezewe, de team6 cd s-ar termina. Uneori mi sui in magind Ei, vreme de c6teva ore, strlbat
241

Andrzej Stasiuk

C)dldtorind spre B abadag

imprejurimile. La treizeci-patrtzeci de kilometri de caJd. Ma pierd in labirintul Eoselelor, al drumurilor lunci qi crAnguri, deoarece am descoperit pe hartl c5tunul Dolna Galia, sau Betlejem, sau trei cdsuJe in forml de cruce numite Ucraina sau Sybir. Nu inventez nimic. Putefi verifica: Beschizii Inferiori ;i Platoul, Editura Cartografic[ de Stat Eugeniusz Romer. Vargovia-Wroclaw, edilia a 5-a, totul se afli in col{ul din stdnga sus. Dar pe drum uit incotro m-am pornit. E de ajuns si ies de pe strada principald 9i deja ml copleqeEte sentimentul c[ spafiul lumii devine dens. intransigent, cd, de fapt, iEi face poman[ cu toate acele case, gospodlrii, cu biata agoniseal[ de dup[ gardul de {[ruEi,cu tot ceea ce abia a ieEit din p5mdnt, abia a crescut la suprafala lui gi acum incearcd si reziste. Dar toate par efemere qi provizorii, de parcd ar fi lipsite de speran6 gi numai fatalismul le-ar mai {ine la un loc. Betonul, clrimida, ofelul qi lemnul se amesteci in proporlii intdmpl[toare, de parc[ degradarea ;i dezvoltarea nu ar putea sd facd Ei ele pace o dat[ pentru
totdeauna. Vechiul pare distrus, abandonat, resemnat qi neputincios, iar noul este arogant Ei provocator.
de far5, al scurtdturilor ca o curs6 cu obstacole printre

in timp. Din acest punct de vedere, amintesc at0t de mult de naturS, incdt, in zilele cetoase, primlvara deweme, devin aproape de nedeoincercarea de a rezista sebit de restul. Incd o clip[, gi cerul foarte jos se va inchide, se va pribu;i, gi totul va dispdrea. De aceea mI grdbesc at6t cu cbldtoriile mele, cu aceastd aviditate dupd concret, care se preschimbl imediatin neant Si trebuie alc5tuit din nou din cuvinte. Nu qtiu de ce existi toate acestea, Ei mi-am pierdut de mult speranfa cd voi gisi rbspunsul, aEa c[, pentru orice eventualitate, insemnez totul pe mdsurb ce zboard, ca sd inlocuiesc dreptatea ;i sensul cu egalitatea.

provizorat qi efemer, timpul prezent care se inldptuieEte incontinuu, totul ar putea disp[rea intr-o singurd clip[ gi spaliul ar suporta asta, s-a inchide imediai qi s-ai neteii ca qi cum nici nu ar fi existat nimic. Cici totul aratd ca un preambul la ceva ce nu va incepe niciodat[, ca niEte periferii firi centru, ca primele case pe care le vezila orizont firi s[ urmeze un oraq. Da, peisajul le va inghifi, spafiul se va umple la loc, deoarece existenfa acestor locuri, a acestor colluri uitate de lume prin care merg eu qi pe care le iubesc cu o dragoste fdr[ speran!5, se consumdin actul existen[ei ins[gi, deoarece sensul lor se epuizeazdin
2+4

deoaiece incearci sd in[buqe ruqinea trecutului Ei teama faf[ de ceea ce va aduce viitorul. Nimic, numai

Cu cdteva zlle in urmi am fost prin ?ul4bka. Umbra muntelui Cieklina umplea valea. In susul pantei argiloase suia un cal inhlmat la un plug condus de un bdrbat aplecat. in urma lor veneio femeie indoiti de la mijloc, care arunca la o parte pietrele scoase de plug. Era o scen[ extraordinari gi avea in ea un patos biblic. VAntul b[tea, qi uneori de printre nori rlzbbteau razele piezige ale amurgului. Atunci cele trei siluete de pe deal deveneau at6t de clare, de parci nu ar fi fost de pe aceastd lume. Da, asta a fost la Dul4bka in urml cu cdteva zile, tot cu c6teva zile in urmd a fost gi Ttrza, peste o s[ptdmdn[ un alt t6rg uitat de lume din Moldova sau altul din Macedonia. Si dac6 aE fi scris: ,,am mers prin Praga de Aur" sau
..c6ndva la Budapesta", ,,odat5 la Cracoviao' sau m5car,,la Sosnowiec"? Acolo nu e nici ciuciu, nu e absolut nimic, aceste locuri nu pot fi descrise in cuvinte, nu existl mijloace stilistice, nu existd metafore Ei nu exist[ o limb[ care si poatb face ceva in spatele barierelor acestei lumi sau a alteia. $i cum sun5: ,,intr-o zi la Varqovia"? Oraqele din aceast6 parte a continentului sunt niEte accidente de muncd, o operd a hazardului qi a bunelor intenfii. JudecAnd drept, ar trebui nici sd nu existe aici. Incercafi, in orele de vdrf, sd mergefi, de pildd, prin Budapesta. in plus, nici nu 245

Andrzej Stasiuk aveti cum s-o evitafi. St[ ca un p[ianjen in mijlocul unui pdienjeniq de drumuri. lncercali sd v[ facefi loc prin Varqovia sau Bucureqti. OraEul, intr-o cildtorie, e un egec. Mai ales in f[rile care seam6nd cu nigte sate uriaqe. Oamenii de la sat nu sunt in stare si construiasci ora$e. Le ies un fel de totemuri ale unor zeitdli str[ine. Centrul incl seam[ni a imita{ie, dar periferiile arati intotdeauna ca un cbtun avortat. Hipertrofia suprafefelor de depozitare Ei tristefea

C)dldtorind spre B abadag

;i, la ora doui noaptea, la un pahar de vin roqu gi in fafa unei omlete cu sl6nind, repetS: ,,Budapesta nu mai e cum era alt5dat5. Oamenii au incetat sd-qi mai vorbeascd". Daci se intdmplS si fie un ianuarie fir6 zdpadd,, pddurile de silcii Ei stufiriqul au in lumina soarelui de dimineafd culoarea spllbcitl a hArtiei deimpachetat vechi. Imprejurimile cred cd mustesc de api. Sau cel pufin aqa mi se pare acum. Dar asta poate din cauza f.apfitlui cI cerul pare in acel loc s[ atdrne foarte jos - chiar Ei pentru Ungaria -, Ei poate greutatea lui face ca umezeala sI iasl din pdmdnt. Cam la vreo doudzeci Ei ceva de kilometri de locul acesta a locuit in timpul celui de al Doilea R5zboi Mondial Danilo KiS. Tatil lui a strdbdtut aceste meleaguri in peregrinlrile lui nebune qi a bdut in cr6qme ,,tokaj contraficut de Lendavao', care acum e oraq de granifl pe partea sloven6. $i tot pe aici a mers cu bicicleta unchiul Otto. Avea piciorul stdng rigid, aqa cI ii atdrna nemiqcat, iar pe al doilea Ei-l lega cu o curea de pedald Ei mergea astfel prin praful drumurilor argiloase pdni la Zalaegerszeg, pentru a se ocupa de afacerile lui complicate. $i, dacl tatdl era de origine din Schulz, unchiul era din Beckett - aqa v6d eu lucrurile acum, cdnd citesc Grddina, cenu;a cu mpertl neagri-verde pe care se afl[, printr-o stranie voinli a sorfii sau din purd int6mplare, fotografia unei plsiri din argild cafenie. In urmd cu doi ani, iarna, in aceste locuri, la Magyarszombatfa, am cumpdrat doi ingeraqi de argilS de aceeaEi nuanl6 Este o zond. a olarilor, dar editura Marabut poate c[ nici n-a Etiut acest lucru. Aqadar este o puri intdmplare sau o voinfi a sorfii, adici un semn sd mai merg o dati acolo, sI caut Pidurea Contelui qi restul urmelor topografice imprdEtiate pe tot cuprinsul textului, deoarece povestea ar trebui sd diinuie in ciuda iogicii qi a timpului, care am6ndoud separ[ imagina{ia de evenimente, ar trebui si aibl o continuare,
247

iluziilor pierdute. De c6te ori merg liniqtit

dintr-odat5, in centrul vreunui loc uitat de lume, mI trezesc in mijlocul unei aglomerafii, r[m6n uluit, deoarece nimic nu prevestise Ei nici nu justifica acea fata morgana. $i, ori de c6te ori imi std in putin{[,

Ei,

evit aceste fantasmagorii, c[utdnd Eoselele de centur6, firiEoare abia vizibile pe hart[, lungind astfel cu mult drumul numai pentru a scipa de umbra prelungl a cl5dirilor inalte din centru Ei de cartierele de blocuri insipide de la periferie. Orice numird mai mult de o suti de mii de locuitori este inldturat imediat, distrafi-v[ singuri Ei construifi cu speranfa c[ intr-o bund zi vi va bloca de tot vederea cltre
locurile de unde afi venit. AEa gdndesc, prins in pdnza drumurilor ocolitoare iluzorii, a estacadelor qi a pasajelor de trecere, orbit de cdt am privit indicatoarele rutiere Ei numerele strizilor, cu harta desf5qurat6 pe volan, cu claxoanele in ceaf6, gagiu de la at6ta privit in oglinda retrovizoare, in umbra mirositoare a camioanelor. dimineafa la Dulqbka, seara la Bratislava qi tot mai departe in pdienjenigul arterelor vieneze, pentru a ajunge in partea cealaltl a marelui trup al capitalei imperiale gi tot mai departe spre sud, pentru ca, in mijlocul nopfii, s[ ajung la satele adormite de pe malul rdului Zala,la Baj6nsenye, chiar la granila slovend, unde domntl Gza, in vdrst[ cam de cincizeci de ani, are o pensiune intr-o veche moar[ de ap5
246

Andrzej Stasiuk
care nu e neaperat5 nevoie sI aminteasc[ de inceput Ei e suficient sI se hr5neascl numai cu aceea$i substanfe, cu acela$i aer, doar cd pufin mai imb5tranit. Imi tot spun ci nu e nici o probleml daci nu gisesc nimic. V[d pe hartS vena albastrd a rAului. Se numeqte Kerka. In vegetafia de pe mal, un bdiat de c6liva ani. care triieEte in amintirea sau imaginalia lui Danilo

C-dldtorind spre B abadag

copia, reflecfia palidd a unui subcapitol sau a unui aliniat dintr-un capitol atotcuprinzitor. Nu aq mai fi pus mAna pe stilou, cici drumul de la Dul4bka qi toate celelalte drumuri ar fi existat in versiunea inifiald, desdvdrqitS, neatinse de piciorul omului Ei nici de rofile maEinilor. Autobuzul de Jaslo ar fi rdmas pe veci in depou, autobuzul de Cracovia sau interna{ionalul de Budapesta de la 22.40la fel qi tot aq'a, p6nd in cele mai indepdrtate colfuri ale planetei, Ei

KiS, se tdr[gte in patru labe, mestecd frlnze de Etevie silbatic5 qi, dintr-odati, observd pe cer silueta Lui. ,,Sta la marginea norilor qi md ameninfa pieziE. intr-un neomenesc, supraomenesc echilibru, cu inelul incandescent in jurul capului. Apiruse pe nea;teptate Ei a dispirut tot atAt de brusc qi neaqteptat, ca o stea care cade." $i, chiar dacd de atunci nu a mai rdmas nimic in acele locuri, sigur mai existd rAul, qi vegetatia de pe mal, gi norii de pe cer. Teofania nu are nevoie de nimic mai mult,la fel ca qi veEnicia care nu ne viziteazd oragele, deoarece asta ar insemna dis-

parifia lor de pe fafa pimdntului... Mda, a trebuit pdn[ la urm[ s[ apard Danilo KiS. ,,A c6l6tori inseamni a trdi", scria el in anul 1958, repetdnd cuvintele lui Andersen, darin viziunea lui aveau un cu totul alt sens. Konduktorul transportului auto, naval, feroviar Si aviaticin versiunea conceputd de tatll sdu. finisati qi perfecfionat5, trebuia si descrie, ba trebuia s[ reproduci intreaga lume prin intermediul unit[1ilor de timp qi de distanfb. Spafiile libere dintre orele de plecare qi distanfe erau umplute de informafiile adunate pdni atunci despre continente qi ape, despre culturl qi civilizatie, istorie Ei geografie, culese din toate domeniile posibile, incep0nd de la alihimie qi termindnd cu zooiogia. Dac[ aCeastb carte ar fi apdrut, toate c5l[toriile ar fi devenit inutile. Ar fi fost inlocuite de lectura clrfii. N-ar mai fi trebuit s[ merg de la Dul4bka la Baj6nsenye qi apoi alfi dou[zeci Ei ceva de kilometri in josul r6ului Kerka. Aq fi stat acas5, gtiind c5 ceea ce v5d ar fi fost doar
248

oriunde ar fi mers omul, ar fi glsit urma geniului nebun al orarelor mijloacelor de transport. Din pdcate, opera lui nu a fost niciodatl terminat[, iar schilele preliminare, insemnlrile ;i diagramele sub forma unui manuscris bitut la magin5, impestrifat de corecturi, s-au pierdut in anii patrrzeci undeva pe malul rAuluiZala. Se pare c5, printre altele, de-aia aratd paqaportul meu a$a cum arat[. FdrI un orar anume de mers, fbri o descriere, fdrd un plan, aflat la voia int6mpldrii, incerc si stabilesc itinerarul de unul singur qi mereu trebuie s-o iau de la cap[t. Trebuie sd merg la, sd zicem, Baia Mare de parcd nimeni altcineva inaintea mea nu a mai fost acolo. Sau in miezul zilei, in plini var5, sd merg la Dukla, unde umbra de la picioare devine o mici patl qi pe Rynk se ingroaqi singur[tatea, de parcd peste o clip[ ar trebui s5 aibd loc Judecata de Apoi. Sau si trec prin Pusztaradvdny qi sd mb cafbr in pustiurile inalte de la granila slovaci in ianuarie, pentru a contempla peisajul neinsuflefit al zonei de frontierd Ei brdul munfilor care aratd de parcd nu i-ar fi atins privirea omului, iar bariera roE-alb5 ;i paza de granilS de la Buzica seamSnd cu un post de observafie b6ntuit, unde sunt torturate sufletele pociite ale contrabandiEtilor. Pe acolo am vrut intr-o zi sI evit Budapesta, mergdnd pe pantele nordice ale Munlilor Fagului Ei M6tra, in speranfa ci peste cdteva ore aveam sI mb pomenesc, ca prin minune, la Cotul
)

/-o

Andrzel Stasiuk
undeva in Esztergom, unde, intr-o anumit6 zi din august, pe o str6du!6 l5turalnicS, nu departe de

Cdldtorind sPre Babadag

in halate de cas6, in pantofi scAlciali. Nu iau loc, doar se opresc s[ schimbe cAteva cuvinte. Da, somnolenfa slovac5, dup[-amiezile greoaie, 9i

Dunirii,

intersecfia dintre Pdzmdny utca cu Batthydny, am descoperit o cdrcium6 care ar[ta inbuntru ca o colibi cdteva ![rSneasc[ pregdtit[ de primirea nuntaqilor: p5tr[fele, in masd mese simple acoperite cu fele de cAteva r"urr" Ei atata tot. iEi flcu aparilia un tip corpolent in pantaloni cu bretele qi imi d[du meniul pe iare se aflau scrise cu pixul cdteva feluri de m6ncare' Literele aveau o caligrafie elegantd, veche' Era rdcoare, liniqte qi pustiu. Md simleam de parci aq -fi ajuns prea devreme la o petrecere. In cele din urm6, mi-a fost serviti gombalevesl pe care o comandasem' Mi-a adus-o b[rbatul cu bretele gi mi-a pus-o pe masd, aqa cum pui mAncarea in fafa cuiva care tocmai s-a intors de la munc[, qi am putut m6nca {in6nd coatele pe mas[, am putut chiar sorbecii f6rd s[-i pese nimdnui, cu toate cd pu{in mai incblo, in urmi cu peste o mie de ani, Sfdntul $tefan fusese botezat ;i, cu aceastl ocazie,dintr-o singurd loviturd, creEtinase intreaga Ungarie. Era tot august, qi Dealul Mitropoliei se"ridica-in arEild ca o fata morgana' Nu-mi mai amintesc de unde anume md intorceam, dar imediat dup[ podul verde de peste Dun[re a inceput Slovacia cu'somnolenta ei, cu acea aEteptare calm[, specificd oamenilor din popor, cu care aEtepfi inevitabilul, care nu neap[rat se qi produce' Tencuielile cenuqii de ciment qisatele care se terminau brusc, indivizii burtoqi in maiouri albe care beau bere aEezali pe scaune de plastic in fafa porfilor, in E1api, in.pantofi incllfali direct pe piciorul gol, de parcd nici n-ar fi ieqit din casb, din ograd6, ca qi cum casa lor s-ar fi intins pe toatd lungimea satului, peste toat[ regiunea Ei peste toati luniea, cam pe lungimea a dou6-trei stafii de autobuz. Uneori, alituri de ei stau femei in capoate,
1

numai liganii sunt activi, omniprezenli Ei se rostogolesc in riiezul caniculei asemenea mlrgelelor negre ale unor mitlnii care s-au rupt. Vinerea qi s6mbdta dup[-amiaza, qoselele de centurd ale oraqelor Ko5ice in zori de zi' Nici la 5i ire5ov suni pustii ca duminica om, numai in intede Medzilaborce hu vezi fipenie spre Zborov, ieqirea la de crA;mei riorul obscur al din oraq, am bancomat singurul afl6 se acolo unde Dar asta s-a pahar' un care mdnd o intrezdrit finea Ubl'a, spre la atunci Mergeam datd. altd int6mplat risdrii, la granifa ucraineand, deoarece un oarecare Potok avuJese parte acolo de multe aventuri, de vreo cdteva ori abiaicipase cu via[6, Ei s[pt5mdni in Eir, in praful tdrgului de grani16, -b[use cele mai ieftine qi mai otrivltoare alc-ooluri din aceastd parte a Euro-

Supi de ciuperci (n.red.)

pei, pierz6nd de fiecare datl pistolul furat, in care *ui parttute un singur glont, pentru cel mai negru oro*"rrt dintre toate. Agi c5 m-am dus Ei eu acolo sd descop[r toate astea, dar mai ales intreaga cloac[ a unui bazar internafional, unde moldovenii etaleazd Jit".t p" p6mAnt toate comorile Transnistriei qi incearc'[ s[ le schimbe pe bog[fiile din Ucraina Subcarpatic[, pe bijuteriile din Szabolcs-Szatmdt, pre-. ;;-Ei p" U"ratalile nenum6rate ale provinciei Maramuieg. Am vrut si vdd toate astea cu ochii mei gi s[ aud vacarmul acela babilonian al limbilor slave' usro-finice si romanice, corturile pestrife estice' circiumile din foaie de cort Ei placaj qi autobuzele vechi transformate in bordeluri mobile; am vrut s5 simt mirosul qatrelor de ligani, inclrcate de minun[1ii c[rora nu le rezistS nici o femeie Ei nici un baibat, deoarece provin din zone unde nimeni nu a de unde +T9.'i. nu s-a mai -ui i"iqit sx ajung[ Ei dus p6ni la Ubl'a, la r[s6rit intors. De aceea m-am

250

z5t

Andrzej Stasiuk de munlii vulcanici Vihorlat, munfi in care nimeni intreg la minte nu se aventureazd, c[ci b6ntuie pe acolo duhurile pociite ale ofiferilor de stat-major qi ale celor din linia intii din armata Pactului de la VarEovia, iar nllucile palide ale dezertorilor fac comer! cu resturile fantomatice ale armamentului qi uniformelor. Am mers prin oraqul Snina, unde, printre s5lciile plAngdtoare, se indl{au blocurile de c6teva etaje ale garrrizoanelor cu acoperig roqu, Ei totul ardta de parcd ar fi fost construit chiar atunci, pe loc, gi imb6trdnea, se degrada ;i se descompunea in acelaqi timp. Pe bincile de sub copaci stiteau femei cu copii. Poate erau nevestele soldafilor, nevestele p[rdsite ale ndlucilor ofilerilor? in orice caz, Snina mi s-a p[rut ca un vis care se viseazd singur la marginea unui stat ce qi-a pierdut tofi duqmanii. Dar, in orice caz, et mb duceam la Ubl'a. Prin Stakdin, prin Kolonica ;i Ladomirov, la umbra cumpenei apelor din Beschizii de Est, prin Ucraina Subcarpaticd mergeam la Ubl'a, pentru c5, in urm[ cu cAliva ani. unui oarecare Potok se zice cd i-at fi apdrut in acele locuri duhurile p[mdntului qi ale vremurilor; se zice ci geniul acestei p[r1i a continentului i-a vorbit intr-o lim'b[ amestecatl, de parcd ar fi fost niqte Rusaliil de la inceputul erei capitalismului' Pe undeva mai la sud se afla piala aceea, maidanul acela, tdrgul de vite unde se ingr[m6deau popoarele blestemate ale p5mdntului imediat ce se ridicau barierele alb-roEii. Da, minunea libertlfii qi a liberului schimb de mirfuri in praf qi in plin c6mp, de parc5 din neant ar fi trebuit i6 se nasc6 un ora$ cum nu se mai pomenise pe lume. CIci din nou urma sI fie ca altddat[: caravane, un aflux continuu de oameni qi mlrfuri, Ei realitatea
l Aluzie la faptul cd, de Rusalii, Duhul Sf6nt, pogor0ndu-se peste apos-

Cdldtorind spre Babadag

supranaturald a pre{urilor Ei a cursurilor valutare dintre cele mai variate, care ispiteqte afard din casi familii intregi qi triburi qi le face s[ porneascd la drum nesigur, a$a cum altddati ii trimitea pe mlri indepdrtate, dincolo de orizont, pe aventurierii qi conchistadorii de demult. Aqa c[ pornisem spre Ubl'a, mai incolo erau VySn6 Nemeck6 qi Cierna pe Tisa, aga ci mergeam ca la bazinul de colectare al Tigrului gi Eufratului, ca la o nou6 Ninive. Nu in zadar s-au int0lnit aici, in loc de doul fluvii, trei granife, ca trei curen{i care poarti cu sine sedimentele fertile ale bog[liilor aduse pe ascuns, ale iscusinlei in afaceri, l[comiei, vodcii contraf[cute, ale ligirilor netimbrate, ale pieilor siberiene, ale papagalilor exotici gi ale broaqtelor {estoase, ale muniliilor strline Ei ale pornografiei maghiare. Trei grani{e ca trei fluvii au adunat din strifundurile finuturilor lor tot ce era mai bun. imi imaginam cd undeva intre eierna, Ciop Ei Zdhony cre$te direct din pdmAntul sterp un ora$ ca o halucinalie a unor popoare blestemate, cu comerful lor necontenit, cu tranzactiile Ei cererile lor nelimitate, un orag unde consumul se une$te pe veci cu investilia intr-o uniune mistic6. Cam la asta m-am gAndit tot drumul. Dar la Ubl'a nu am gisit nimic. Numai doui r6nduri de case ingrijite care se inqirau de ambele p6rfi ale drumului. Un polilist slovac verifica un mercedes vechi cu numir ucrainean, ?n care se afla un tip chel. in afar6 de asta nu se intdmpla nimic. Mergi, mergi 5i, dintr-odatd,larase termin5, dar e ca Ei cum asta se intdmpld firi nici un motiv, ca qi cum s-ar fi plictisit 5i atAt. Polifistul in uniformd flcu semn din mAni gi ucraineanul porni incet mai departe, in direclia vdmii. DouI fete ieEir5 dintre case Ei o clipl mai tArziu dispdrurd din nou, de parci ar fi fost inghitite de vidul interstatal. In pustiul de la granil[ i1i trec prin cap cele mai stranii lucruri. Ne imagindm c[ 25)

toli, le-a dat gtiin{a de a vorbi in toate limbile locuitorilor Ierusali

mului, pentru a putea propov6dui oricui doctrina cristici. (n.red.)

) <)

Andrzej Stasiuk
pe partea cealalte devenim cu totul altcineva. Astbzi

Cdldtorind spre .Babadag

incercam sd par un turist interesat de fdrile proble_ matice, fird ghid, fdrd prejudecd{i Ei fird cunoEtinfe arogante. Era sf6r;it de aprilie, insd aerul, peisajul qi, !1 general, intreaga zi erau impregnate Ai toamne. Umiditatea se ridica in aer ca-un fum cenusiu. pe drum vedeam case bine zdvorAte. $i apoi, pe celilalt mal, mereu cu oglinda cenuqie a apei fn ra2a vizuald, agteptarea somnolenti qi poate chiar letargicd. intreaga regiune pirea inactivd. Totul urma si ie trans_ forme peste o lund, poate chiar peste o siptimdnd,

ins[ e 26 mai, e noapte, qi la sud, peste Republica

Slovac6, cerul este cAnd qi c6nd luminat de fulgere mute. M-am intors de la Ubl'a Ei nimic nu s-a schimbat. Trebuie sd iau totul de la capdt. Despre asta este vorba. Despre imaginafia care nu trage nici o concluzie. Memoria, meteorologia qi fantezia. Dacd mdine va ploua, voi incerca s5 reconstitui ziua aceea cAnd, in micul tArg uitat de lume, ne-am urcat pe bacul ce urma s5 ne duci pe partea cealalti a lacului. O burnilS plumburie se rostogolea in valuri pe oglinda apei. Debarcaderul era pustiu. Trestiile cenuqii, vdnzdtorul singuratic din pr[v5lia cu suvenire qi reclamele spilScite la inghefatd dintr-o var[ de mult apus[. Ili venea greu s5 crezi cdin acele locuri putea fi altfel dec6t frig. Salopetele slinoase ale maqiniqtilor erau ude leoarc6. Pentru a mia oard au strdns par6mele, au ridicat bordul mobil, au pornit motorul diesel duduitor, Ei nu mai aveai unde sI fugi, cdci valurile acelea puteau cel mult ridica o bircu![ de copil din scoarli de copac sau o pluti din befe de chibrit. Pentru a alunga melancolia navigatului intracontinental, am incercat sd-mi imaginez cd se termin[ o mare cllitorie transoceanic[ qi tocmai ne apropiem de firmurile unui continent cunoscut doar din povestiri misterioase. Pe undeva pe aici trebuia

cuv6nt, stlteam sprijinit de balustrad5, fumam

Ei

am mers printr-o larh a cdrei stare naturali era

amintea de lucrurile cunoscute pdnl atunci, lucruri cAt se poate de reale. $i totuqi, numai b5qtinaEii erau in stare s[ creadd c[ toate astea exist5 cu adev[rat, ci nu sunt doar o reflectare, o umbr[, o fata morgana sau o parodie a unor p6mdnturi adev[rate. Ploaia c5dea peste bord, pe fefele echipajului plictisul alterna cu indiferenfa, iar eu incercam sd-mi imaginez cb

s[

treacd granilele lumii reale. Mai departe totul

tocmai intr[m intr-o strdmtoare

in care spafiul

iqi

pierde continuitatea, igi pierde sensul inilial, a{a cum

materia

iqi schimbd starea de

251

agregare. Intr-un

intr-o sdmbiti, intr-o duminici, Cand resare soarele, cdci la urma urmelor era o sta{iune, un sat de vacan[d, care acum pur gi simplu agtepta intr-o stare de semitrezie, cu miqclri incetinite, economisindu-gi energia, pe jumitate insufle{it. Exista fiindcd trebuia s[ existe, qi numai turigtii ii confereau un sens, ce consta intr-o frenezie de scurtd durati, in irosirea nemlsuratd a forfelor, in risipa carnavalescl, qi apoi din nou se cufunda in nemigtare gi viala revenea la vechile forme bine-cunoscute, care trebuiau s-o ducd spre un sfdrgit relativ nedureros. Apoi am plecat de la lac qi am ciutat un altul, cu mult mai mic,^dar celebru pentru faptul ci nu ingheatl nici m[car in iernile cele mai geroase Ei duhneqte de parci s-ar vdrsa in el apele subterane ale iadului. ploua incontinuu. Pavilioanele de lemn gi podurile care inconjurau i19gl opa_c, cU ape grele, putrezeat d,e umiditite Ei cdldurS. La suprafafd se ridicau trupurile albe ale bitrAnilor cu colaci de salvare Oe copii. puteai privi toate astea de sus, in timp ce te plimbai pe sc6ndurele alunecoase. in marea lor majoritite erau pensionari germani sau austrieci, dar am auzit gi pe cineva vorbind in slovacd qi in maghiard. in interioiul cl6dirilor, la indlfimea st6lpilor, plutea o cdlduri umed5. Nu aveai loc si te miqti de atdteacorpuri, iar
255

Andrzej Stasiuk pielea lor albi te orbea ca o lumini strident[. Goi. inghesui{i intr-un spafiu inchis, oamenii intotdeauna par fdril via{d. Chiar Ei atunci cdnd se miEcd. Era ceva de-a dreptul sumbru in acest tablou. Mirosurile greoaie de mlaEtinS, putreziciune qi sulf se amestecau cu mirosul trupurilor transpirate. M-am aflat acolo doar pentru cAteva minute Ei am ieqit imediat. Acum imi aduc aminte de toate astea ca de o vedenie sau ca de ceva despre care am citit undeva' Totul pare si sugereze faptul cd nimic din toate astea nu va diinui la-nesf6rqit, c[ Ubl'a, Hdviz, Lendava, Babadag. Leskovik qi alte asemenea locuri nu vor l6sa urme destul de vizibile pentru a convinge c6, pdnd la urmi. cantitatea se va transforma in calitate, cd se vor imbina armonios una cu cealaltl Ei vor incepe si capete sens asemenea unei maqin[rii miraculoase. in urmd cu vreo doud zile am fost din nou la
salveze c[maqa :uzatd de atdtapurtat cu ajutorul unui

Gdnc. Cofet6ria de culoare roz-liliachiu pirea inchisd. La u;5 at6rna un lac[t, iar prin geamurile pr[fuite am putut intrezdri tivile negre, goale' nemiscate. De fiecare datd cAnd vin aici, totul pare mai mic. intr-o bun[ zi am s[ vin qi n-am s[ mai

imi voi mai aduce aminte de blrbatul cu p[l[rie

ecosez qi cu

g[sesc nici urmd de Gonc. Or[qelul va disp-5rea de pe [artd, qi numai eu voi mai qti cum ar6ta, Ei numai eu

undif[, care aqtepta autobuzul galben ce merge in partea cealalt[ a dealurilor verzi din Zemplin. Acest lucru e valabil Ei pentru toate celelalte locuri. Existen{a le tzeazd'. De parc5 le-aq purta in memorie contururile, ldsdnd la o parte culorile spillcite qi formele care par sd ardd mocnit pe la margini. imi beam cafeaua, priveam strada Ei simleam cum din toate p[rfile, din aer, din ziduri, din caldardm, din abisul trecutului qi al viitorului se degajd neantul cenuqiu. Pe l6ng[ masa mea trecu un UaiUit in cdmaq[ verde. I-am vdzut spatele. Materialul vechi era ros, qi cineva grijuliu incercase sd
256

fir de ali alb6. Era duminicd, Ei pAni la Tornyosn6meti nu am int6lnit nici o maEin5. $i nici dupb aceea: treizeci de kilometri in deplind singurdtate, qi abia la periferia oraEului KoSice, ici qi colo, cdte o maqind inainta in vidul absurd al Eoselei cu mai multe benzi. Am ales drumul numirul 547 Ei, pe l6ngi Rudohorie, am luat-o spre nord-vest. Ca de obicei, md uitam dupl ligani. Le admiram prezen\a nespus de vie in peisajul monoton Ei somnolent al oraqelor qi satelor slovace. Clci era ca Ei cum tofi ar fi agteptat obosifi sd le treaci ziua, de parcd ar fi fost cufundafi intr-un soi de siesti ambigud a climei temperate, ascunqi in spatele perdelelor lor, in spatele tufigurilor de trandafiri c5l5ritori din gridini, in spatele geamurilor maEinilor care treceau pe ascuns, in interioarele sufocante ale caselor cenugii, qi numai ei, tuciurii qi damnafi, se ldsau in voia unei astfel de viefi, profit6nd din plin de lumea aceasta Ei de existenfa lor trecitoare in ea. AEadar caut mereu cu privirea acoperiqurile ruginite, roqcate Ei d6rele albdstrui lisate in aer de fumul de pin. $i peticele de argili goali bdtltoritd, unde niciodatd nu creqte nimic, deoarece sursa lor de energie sunt mi;carea permanent5, umblatul, vizitele veEnice, petrecerile nesfdrqite sub cerul liber, poveEtile transmise din gur[ in gurd gi privirile care scruteaz5 totul in jur, c[ci plm6ntul qi lumea sunt ale nimlnui li nimeni nu are dreptul si le tinb numai pentru sine. La Krompachy, colonia lor urca p6nd unde se uneEte cerul cu plmdntul. In partea stdngd a drumului, pe o pant[ aproape vertical6, se indllau casi l6ngd cas5, iar cele care erau situate mai sus strdpungeau deja nesfdrqitul cerului asemenea unor construcfii aeriene trisnite, care iqi caut6 punct de sprijin in spafiul gol. Zdrenl:uile, expuse v6ntului qi ploii, atdrnate in vid, sfid0nd legea gravitafiei, te duceau cu gdndul la o
)
<'7

Andrzej Stasiuk colonie de cuiburi de p[siri, lipit5 de st6nc6. Totul ieqea in afar[, nimic nu se armoniza cu nimic, totul pdrea gata si se prdbuEeascd, sd se prdvileasc5 pe $osea: pr[jini, buc5{i de tabl6, f[ruEi, fragmente de case vechi aduse cine gtie de unde Ei in care nimeni nu voia sd locuiasc[, noroi qi muqchi crescut in fisurile dintre bArne, resturi de carton gudronat intepenite intre pietre, toate aduse de cine qtie unde Ei potrivite intr-un mod paranoic de ingenios. Neantul materiei disprefuite se compunea in miracolul cdminului. Aveam impresia cd totul f6lfdie in vdnt, cE e gata si-qi ia zborul Ei cd e suficientl o singurd clipl pentru a nu mai rdmdne nici urmd din acest oriEel aerian. Da, ?mi imaginam cum navigheazd pe cerul azuriu asemenea unui nor zdrenfuit, asemenea unei plute mari cu malddre de lucruri aruncate la gr[mad[, pe care e adunatd toatl agoniseala posibild: un morman de fiare vechi qi o mullime de lucruri nefolositoare, cirora doar ei reugesc s[ le giseasci un scop. Am v[zut cum trec peste Rudohore, peste Sari5 qi SpiS Ei, in general, deasupra lumii intregi, in negura agoniselii lor s[rmane, a acelor buc[fele, zdrenle gi firdme din care iEi compun cu nesimfire, sfiddtor, o viafl normal[. O asemenea viziune am avut la Krompachy. Apoi imediat au inceput or5Eelul Ei uzina aceea fdcutd bucdfi din valea Horn6d, pe dreapta. Rugina, sdrdcia metalului mort qi disperarea tehnologiei dec[zute. Containere, coEuri industriale, conducte, benzi transportoare, linii de leg5tur6, hale cu geamuri sparte Ei pecinginea instala{iilor in peisajul verde. Era duminicl, dar

Cdldtorind spre Babadag

podoabe pentru femeile lor gi dulciuri pentru copii. sau p6nf, cdnd ar fi incropit din tot ce se afla acolo niqte vehicule neplmAnte;ti cu care sd se miqte prin intreaga EuropS, pentru a trezi in rindurile populaliei, la fel ca altidatd, o fric6 superstifioasd amestecatd cu invidie Ei admirafie. Cdndva, un figan bdtr6n

fusese intrebat de ce liganii nu au propriul stat. ..Dacd statul ar fi fost ceva bun, fIrI indoial6 figanii ar fi avut Ei ei unul." Aqa a spus. Aqa cd Europa unitd e f[cutb parcb pentru ei, deoarece se vrea ceva mai bun decdt statul, un spafiu mult mai potrivit pentru a te muta din loc in loc qi pentru a trdi dec6t iti oferi o singurd !ari. Inchid ochii Ei vdd cum cei din Gjirokaster iEi pdrdsesc addposturile Eubrede construite pe acoperigurile de beton ale caselor comunale, in care nu au

nimic nu plrea sd indice faptul cd toate acele maEinirii vor prinde via[5, in mod miraculos, luni. Nimic nu pbrea sd arate ci se vor ridica la cer qi vor

disp[rea f[r[ urm[. Probabil cd aveau sd d[inuie aici la infinit sau pinl cdnd liganii s-ar fi indurat sd le desfacd bucdlele, ddndule la schimb pe figdri, alcool,
258

putut rezista de cbldurd qi n[duEeal6. Cei de la Krui iEi lasd cuptoarele de ars var, cei de la Iacobeni plrisesc intinsele gospodlriile sdseqti, cei de la Porumbacu qi S6mbdta de Sus, colibele de lut, cei de la Vlahi, gheretele din trunchiuri de copac necur[fate de scoar[[, cei de la Podhrad, casele cu un singur nivel din vechiul cartier evreiesc, cei de la Miskolc, maghernilele care abia se ridicd deasupra pdm6ntului, situate la gura de ieEire spre Encs, cei de laZborov, baraca lor albd ingr[mdditd pe versantul muntelui, qi tot restul din mii de alte locuri, de a clror evidenld Ei descriere - mereu imi promit asta md voi ocupa intr-o buni zi. Da, o Europ[ fir6 granile e visul oric[rui ]igan, qi toatS lumea e de acord cu asta. Populalia alb6, lentd, staticd gi fricoas5, va rimdne in case, aqa cum se intAmpli duminica in Slovacia. Doar ei se vid cum ritdcesc solitari, cAte doi sau trei pe marginea drumurilor, din sat in sat, iar peisajul ve de linigtit ca oglinda rea trri rdrb sialiu. riq"1i1i^ {lfaliiirneh,li}.+p"ryi,

Andrzej Stasiuk
primesc pe degeaba neantul care va nimici Goncul Si toate celelalte locuri cirora le-am dat noi nume cici numai in acest fel am putut cuprinde gi infelege lumea, condamn6nd-o totodati la pieire. Undeva inainte de Brezovidka, in plin cdmp, un biiat negricios de vreo zece ani f[cea flotdri in mijlo cul drumului. Era gol-goluf. La vederea maEinii, a sdrit speriat qi, acoperindu-Ei organele genitale, a dispirut in tufigurile de la marginea drumului. Iar de acolo, crdpdnd de rAs, s-au ridicat trei camarazi de u

Cdldtorind spre Babadag

inleleapti decdt statele qi oraEele noastre Ei decdt intreaga noastr[ Iume, care tremurd in faia pieirii'
Da, figanii, zonele limitrofe pustii qi bacurile de pe r6urile din Ungaria de Rdsirit sunt obsesia mea. Aq putea vorbi despre asta gi aq putea medita la asta la nesf6rqit. M[ gAndesc mai ales la acele bacuri. Cel care traverseazL Tisa, la zece kilometri de S6rospatak, ar[ta ca un fel de arcd a lui Noe. C[rufe cu f0n, tractoare, vite Ei oi cu funii legate la gdt, camatazi in cizme de cauciuc Ei cu Eepci pe cap, greble, furci, sticle de bere, de parci i;i plrSsiseri pdm6ntul pentru cd li se f[cuse urdt sau devenise sterp qi porniserd acum in c[utarea unui pdmdnt nou; numai casele lipseau la bordul din lemn mdncat de umezealS qi soare qi mdnjit de bdlegar de vac6. Domnul Ferenc Ldndrt din G6vavencsell6 era proprietarul acelui vapor. Aga cel pufin stltea scris pe biletul albastru care costa doud sute nou[zeci de forin{i. Clci a locui pe malul Tisei e ca qi cum ai locui pe o insul5. Trebuie mereu sb o traversezi. Rdul cote$te, se intoarce, nu se poate hotiri, se infiltreazd pe margini, izvorlqte mocirlos din pdmdnt, iar SzabolcsSzatmdr Ei Erd6h6t seamlni mai mult cu o bucati de p6m6nt plutitor, separat de restul continentului de un strat mocirlos semilichid: smdrcuri, mlaqtini, stufbriE, miros dulceag de putreziciune qi de apd stdtutd incdlzitd de soare, case inillate pe buqteni qi diguri de apdrare ridicate la un kilometru de cursul principal al rdului, pentr.u ca apele de primdvarl din Marumureg, Gorgani qi eernogora si aibi unde sd-gi facd loc. Dou[ sute noulzeci de forinfi nu inseamnd nimic pentru o cdlitorie somnolenti de-a curmeziqul cursului verzui al apelor, pe spinarea acelui vas ciudat gi frumos care, asemenea unei suveici, inn[deqte
26r

lui, imbrdcafi, qi au dispirut impreunh in ad6ncul

tufelor. Femei bitrdne cu legdturi de vreascuri in spinare. bdrbafi adunafi in jurul m[gtilor deschise ale maEinilor antice, bdiatul din Podhrad care str6ngea in brale un cdfelandru, o cdruli undeva prin Transilvania la care erau inhdmafi doi cai, iar in ciruf5 un mdnzde vreo cdteva sdptdm6ni, speriat de bombe, cu picioarele riEchirate, Ei un copil care il prinsese pe mdnz de dupl gdt intr-un gest de tandrefe, ghemuit in blana cafenie, str5lucitoarg, ca Ei cum ar fi descoperit o fiinfd mai mic[ decdt el Ei mai lipsitd de apdrare, fustele roqii de clldirirese de pe drumul

prbfuit de la poalele muntelui Moldoveanu

gi

picioarele goale acoperite cu colb galben, grdmada fumegdndd de undeva de prin Erddh6t Ei siluetele mdrunte, zvelte, carc alegeau din maldirele mocninde metal, plastic gi sticl5, Ei gr[mezile de gunoi din Tiszacs6cse de pe drumul care duce la r6u, unde un bitr6n cu pipi in colful gurii scotea de prin mormanele de moloz buc5{i prelungi de lemn, pe care le lega la un loc Ei le aranja pe bicicleta lui veche... Ar trebui si intocmesc un catalog, o enciclopedie a tuturor acestor evenimente qi locuri, s[ scriu o istorie in care timpul nu joacl nici un rol, ar trebui sd scriu istoria veqniciei figanilor, deoarece am impresia c[, intr-o anumitl m[surd, este mai durabili si mai
260

Andrzej Stasiuk
drumurilor. Urma lui dispare imediat. gi totul revine la forma inifialS. Aga cd dou5 sute nou6zeci de forinfi nu inseamn[ nimic, iar la Szamoss6lyi nu costa nici m6car atdt, ci doar douizeci de persoan6. Ldngd puntea de trecere de pe malul inalt se afla un loc ingridit plin de capre Ei oi, iar de partea cealalti a drumului, o c[sufd pe care era ag[fatd o tebHfe cu toate acele pre{uri ridicole pentru traversarea rdului. Un acoperiq negru qi pereli galbeni. fes[tura rupte
a

()dldtorind spre Babadag

Buzica pe care

o vizitasem sau la mine in fard la

Konieczna. Ei, dar, in cele din urm6, bacul a reuEit s5 o ia din loc, sd traverseze r6ul Ei si ajung6 cu greu la cel5lalt mal, aga c[ acum qi eu puteam cobori pe platform[. M-am uitat in susul apei qi am incercat s6-mi amintesc cAnd Ei unde vdzusem acel r6u ultima oar6' Cu siguranfi se intAmplase in urm6 cu un an' pen-

tru o clip[, in Satu Mare, pe cAnd mergeam

spre

Bacul incerca si se desprindi de pe malul cel61alt. Era tipul acelafdrd.propulsie, purtat doar de curentul rdului. Ancorat de doi scripeli cu cablu lung. intins de-a curmeziqul rAului, aEtepta s[-l miEte apa din loc, apoi, infdgurdnd cablul ba pe o rol5, ba pe cealalt6, se deplasa cdnd intr-o parte, cdnd intr-alta. asemenea celui mai vechi qi mai simplu mecanism, abia conqtient de legea gravitafiei. Singurul pasager era o femeie cu biciclet5. Maqinistul invArtea manivelele, iqi fdcea v6nt de la mal cu ajutorul unui drug de fier, dar manevra totul parci f6r[ si vrea Ei fbrl grab6, l[sAndu-se pradl rdului 9i capriciilor lui' Uneori l[sa manivela qi vdsla in pace, impingea cu drugulin mal qi discuta cu femeia, care se cuibdrise pe banchetd. Vedeam totul de sus: doui siluete mici la bordul dreptunghiular din scAnduri groase de aceeaqi culoare ca qi malul nisipos; ar[tau de parc6 aqteptau ca acea buclfici de p[mAnt sd se desprindb de restul Cdmpiei Panonice Ei, asemenea unui covor zburitor greoi, sd-i transporte de partea cealalt5 a SomeEului. Pdnd la granifa cu Rom6nia trebuie s[ fi fost vreo cincisprezece kilometri, qi din nou simleam cum timpul se ascunde, dispare, incremeneqte qi amu{eqte, dand o qans[ spafiului pur - cam aEa st[teau lucrurile la Ubl'a sau la Hidasndmeti, unde trenurile incremenite se incdlzeau sub cerul inalt ca niqte reptile, in
262

Plltinig, dar fusese numai pentru un moment, un pod undeva in centrul urbei, 9i, ca de obicei, ciutam drumul de ieqire din orag, scrut6nd indicatoarele albastre gi ruginite - aEa cd acea dati nu se pune. Cu doi ani inainte rbtdcisem o zi intreagd in bazinul de colectare

Iunga noapte ungar[ c\ korte Si kadarkal din Szeksz6rd. Am zlrit pe hartd CriEeni Ei m-am indrep'tat intr-acolo, spre nord, pentru ca la Jibou s5 cobor in valea SomeEului. Dar ce importanfd are, de vreme ce nu-mi mai amintesc nimic din drumul acela in afari de cafeaua bdut6 intr-un loc fdri caracteristici anume, dincolo de furtuna cu grindind dintre colinele verzi. imi aduc cu adevdrat aminte doar de Baia Mare, cu toate cI sem[na mai mult cu o halucinafie. Viaductele negre ale transportoarelor cu bandd 9i vagoanele neinsuflelite pentru transportul minet"rlui aurifer, suspendate deasupra p6mAntului, qi
1

al rdului. inaintam cu greu dinspre Carei qi nu prea Cluj sau Etiam dacd s5 mI indrept mai degrabi spre qoseaua Pe vest. spre sau spre Oradea, spre sud-est camioanigte de blocat 1F, la Bobota, drumul fusese ne, cisterne qi basculante pline de moloz gi pdmdnt, toat6 lumea claxona in disperare, aparent ne aflam incl in Transilvania, dar, daci e si ne luim dupd modul in care se desflqura transportul, incepuseri deja Balcanii, iar eu eram pufin cam ddrdmatdup6

Soi de vin roEu unguresc tradifional (n.red.)

z6)

Andrzej Stasiuk
disperarea periferiilor, unde oamenii roiau in fafa blocurilor muncitore$ti care semdnau cu niqte ruine arse. Oraqul mugca din munte in cbutarea minereului. iar sdrdcia devora acest Eldorado asemenea ruginei. Baia Sprie murea la fel, invinsd de propria ldcomie. Pdn[ la trecdtoarea GutAi erau zece kilometri, qi acolo, la noud sute optzeci Ei qapte de metri in5lfime. lumea se frdngea pur qi simplu in dou6. Acolo, la aproape un kilometru deasupra nivelului mirii, continuitatea se rupea gi iEi fdcea de cap neantul. Memento sarcastic, Baia rdmisese in urm[, iar pe partea cealalt5, pe pantele nordice, intr-un mod straniu diinuia trecutul. Deseqti, Hirnicegti, Giulegti ardtau ca niqte vise sculptate in lemn. in dantel[ria de lemn a caselor, porlilor qi gardurilor se afla inchisd enormitatea timpului, bog5lia lui nesfdrqitl. pentru a tdia, a perfora, a d5ltui qi a elibera totul din formele inifiale fusese nevoie de o vegnicie. Aceastd minune a rdbdirii trebuie sd se fi implinit intr-un alt timp, cici cel normal, cu care avem noi de a face, pur Ei simplu nu ar fi inciput toate acele gesturi individuale necesare pentru construirea acestei Arcadii de lemn. Nici orele, nici minutele nu puteau cuprinde naEterea acelei nebunii liniqtite a formelor. Pdrea cd totul pur Ei simplu crescuse, cA este continuarea evoluliei lente a nervurilor gi a corolelor, cb natura renuntase la formele ei de pdni atunci in favoarea unora care seamdni cu gospodlriile omeneqti. Da, era o nebunie, un basm maramureEean in genul a O mie Si una de nopli, o Sagrada Familia dendrologicd, qi tot aga pAn[ la Sighet, unde se llsa deja inserarea, desp[rfit5 prin culmea Piatra Goal5 de restul lumii. Dimineata m-am dus pe malul Tisei. pe partea ucrainean6 se intindea Solotvina, unde, in urmd cu
264

Cdldtorind spre Babadag

doi ani, cobordsem din tren pentru a prinde o ocazie
spre Stanislaw6w.

IntrAnd in oraE, am vdztt trei femei in rochii roEii, lungi pAnI la pdmAnt. Erau firS indoiald turcoaice dobrogene. Aritau minunat Ei straniu in mijlocul acelor ziduri care parc6, stdteau sd se prdbuseascd, printre casele in paragin[, deEi nu erau at6t de vechi. Babadag insemna oboseali Ei singuritate. Oamenii cobordserd din autobuz Ei stlteau la distanfd unul de celilalt, cu micile pete de umbrd la picioare. $i mai era Ei minaretul alb, ca un deget indreptat spre cerul pustiu gi albastru. ,Am implrlit c6teva monede u$oare. Micii cerqetori le-au luat indiferent, f6rd s[ spund un cuvdnt, flri mlcar si-gi ridice privirea. Mergeam de la Tulcea la Constanfa, in direcfie opus6 celei in care cilitorisem in urmd cu doi ani. Nu se schimbase nimic. Numai c5 acum toate bancnotele erau fabricate din plastic. Babadag: de doui ori in viafd, de doud ori cdte zece minute. Din astfel de fragmente se compune lumea, din fdrAme de vis fierbinte, din nlluciri, din febra autobuzului. R[mAn biletele. De la Tulcea la Constanta - o suti doudzeci de mii de lei. ,,Pdstrali biletul pentru control." Zona Gdrii de Sud din
265

$i din nou Babadag, la fel ca in urml cu doi ani: autobuzul se opreqte pentru zece minute, qoferul dispare undeva, o lioti de copii cerEesc fir6 convingere in plind arqi!6, nu s-a schimbat nimic. Au displrut doar bancnotele de h6rtie de o mie de lei cu chipul lui Eminescu pe ele, iar acum, in locul lor, existd monede de aluminiu cu Constantin Brdncoveanu. Sunt mai uEor de depistat in buzunar pe pipdite, mai ugor de scos Ei de strecurat in mdna intins5. Treizeci ;i qapte de monede de aluminiu inseamn6 un euro.

rm

Andrzej Stasiuk
Constanfa insumeaz[ tristefea Balcanilor, incAlceala neagrd a vehiculelor pe strdzi, haos qi mizerie, claxoane, c6ini, muqte, mormane de m6ncare pe tarabe.

Cdldtorind spre Babadag

Cdteva zile mai tirziu mergeam spre nord-est. Tdiam valea Siretului gi, la Tecuci, am recunoscut rdscrucea qi gardul l6ngi care stdtusem in urmb cu doi ani, vreme de cdteva ore, incercdnd sd prind o ocazie care sd m[ ducd de partea cealaltl a Carpalilor. Acum l5sasem munlii in stdnga, peisajul se aplatizase, cirufele qi furgonetele transportau pepeni galbeni gi verzi. L6ngi drum ziceau grlmezi de fructe. Pe cdmp, intre lanuri, se intrez[reau colibe din frunze uscate de porumb. Nu erau copaci, Ei lSranii aqteptau si treacd arEila amiezii in acele colibe foqnitoare. Dup[ Crasna, au inceput din nou dealurile - spin[rile lungi qi somnolente ale Podigului Moldovenesc. Era un platou vechi Ei arid, s[pat de rduri qi ars de soare. Pantele inverzite, aluneclrile de teren albe, vArfurile firave ale crdngurilor te duceau cu gdndul la o metaford geologic[ a impic[rii cu propria soart[, cu eroziunea ;i disparilia. PimAntul iEi dezgolea aici coastele. Imediat dup5, urma Huqi. La HuEi, in anul L899, s-a niscut Corneliu Zelea Codreanu. Ar fi trebuit si md opresc acolo o vreme, dar n-am fdcut-o. OrlEelul s-a ar[tat pentru o clipi gi a dispdrut imediat,la fel ca alte sute de oraqe rom6negti prin care am trecut. Nu ieqea in evidenf[ prin nimic. Era pipernicit Ei melancolic. Grddinile ii ascundeau starea de degradare. Ar fi trebuit s[ mi opresc acolo. Codreanu fusese pe jumdtate polonez, pe jumltate german, dar se considera romnnul cel mai romdn dintre to{i rom6nii. Am citit cAte ceva din textele pe care le-a scris. Sunt patetice gi grafomane. I se pdrea cd e un fel de Mesia al romdnilor. Ii amesteca mereu pe Dumnezeu, Isus Hristos qi Arhanghelul Mihail in treburile sale. In unele fotografii apare imbrbcat in haine populare: cdmaEi albl de in lungd pdni la genunchi qi ilari albi. De sub cracii scurfi ai pantalonilor se v5d pantofii elegan{i de ordqean. Salutd mulfimea cu un gest
267

totul amestecat, strdlucirea foliilor, chibriturilor.

celofanului, gunoaielor, v6rtejul materiei de unicE folosin{5, mirosul apisdtor al grlsimii prljite, fum. poliligti, qmecheri flri ocupafie, dar mereu in migcare, lanfuri de aur, glapi de plastic in picioarele goale, un toc cu pistol la br6ul unui civil, abia acoperit de cdmagS, coji de harbuz, un univers pestril. tocuri de zece centimetri, machiaje intunecate, un intreg furnicar, t6rg qi tabdr5, Ei nu rimdne dec6t enumerarea, cdci sd incerci sd descrii toate astea e fdrd rost, deoarece nu existl aici nimic vesnic in afara oboselii gi a descompunerii, in afara irosirii forfelor qi a trudei frenetice sub cerul sp[l6cit de caniculi. Din Constanla se merge prin Valu lui Traian, cu cbsufe mirunte, sc5ldate in canicull, cu migari costelivi, sub privirea antediluviand a femeilor bdtrAne in negru, care fixeazd, vidul prlfos. Daci ar fi s[ cobori intr-un asemenea loc, n-ai mai gisi puterea sI pleci.Prezentul dureaz[ aici de o vesnicie. Asa se explicl toate acele nume de eroi, riscuiali, conducitori, voievozi qi politicieni: Nicolae Bdlcescu, Mihail Kogilniceanu, Cuza Vodi, Vlad Tepe$, Mircea Vodd, Alexandru Odobescu gi incd Independenla qi Unirea, qi Valea Dacilor. Nu e nimic acolo. Numai sate impriqtiate prin toatd stepa de-a lungul goselei 3,{ sau pufin mai departe. In peisajul plat, abia de risar pufin deasupra liniei orizontului. Capre, lanuri de porumb, cai inh6ma{i la cdrule, siluetele aplecate ale oamenilor pe cdmp, acelea;i miEclri efectuate de o suti, de dou6, de trei sute de ani, ba dintotdeauna,la fel de neschimbate ca qi miEcdrile animalelor. $i doar acele nume care trebuie sd pun6 in miEcare timpul incremenit, sd-i confere sens Ei direcfie.
zoo

$tefan cel Mare, Dragoq VodI, $tefan VodI,

Andrzej Stasiuk
asemdnetor salutului hitlerist, dar cred cd e vorba mai degrabi de moqtenirea pur roman5, nealteratA de medierea barbard a germanilor. Stribate satele basarabene qi moldoveneEti cllare pe un cal alb. fdranii il ascultd cu dragb inim6, deoarece sus{ine ci tot rdul vine din afar5. Am traversat Huqiul in doar cAteva minute. PAnE la Prut Ei p6ni la granild erau dou[zeci de kilometri. Pe dealuri pdqteau oi. Cdnd se l6sa inserarea, se intorceau in farcurile din pustiu, intre gardurile incropite

C)dldtorind spre B abadag

faptul cd ceea ce a trecut va continua sI existe, deoarece a c5;piltat deja o formi desivArEitd undeva in trecutul indeplrtat. E suficient sI curefi prezentul de m6lul adus de curentul modernit5lii, de sedimentele democraliei, de murddria liberalismului, de epidemia evreiascd. Sirdcia ;i actualitatea neputincioasd urmau s[ fie innobilate prin originea lor eroicd. TovariEii lui Codreanu aveau cu ei amulete din pdmdnt adunat de pe cAmse va schimba, despre

Acolo, iniuntru, in acele colibe, se aflau probabil cdteva lucruri, o gdleat6, un cufit, o coasd, dar, privite din afar[, ele pdreau complet vegetale qi flrd vdrst5.
Erau alcdtuite din cele mai simple forme: lemn, iarbd. trestie, cdteva animale, excremente ovine. In fafa lui Codreanu, care mergea cdlare pe calul

din cdfiva fdruEi. Alituri se ridicau colibele ciobanilor cu acoperiEuri din frunze. Toate acestea puteau fi construite aproape cu mdinile goale. Nu se deosebeau cu nimic de peisajul in care se aflau. in orice clipd puteau dispirea cu des5vdrEire, fir5 sd lase in urmd resturi, nimic care s[ aminteascd de ceea ce fusese.

purile de lupt[, unde strlmoqii linuseri piept romanilor, gofilor, hunilor, slavilor, tltarilor, ungurilor, turcilor gi rqilor. Magia, cultul str[moqilor gi
creqtinismul , tratate la un loc ca o religie, dideau naE-

tere unui soi de Etiinfi secretd Ei cam neclarl despre modalitilile de m6ntuire a poporului. Cele cdteva zeci de pagini scrise de Codreanu pe care le-am citit sunt, de fapt, un fel de b6lbdial[: ,,Rizboaiele au fost cAEtigate de cei care au fost in stare sI invoce forfele invizibile ale universului Ei sd-Ei asigure aju-

lui alb, cineva purta icoana Arhanghelului Mihaii.

Imi pot imagina ugor acel marE chiar aici, in mijlocul dealurilor plate gi al colibelor, sau poate pulin mai incolo, in satul Valea Grecului cu o singuri biseric5. cu p[qunea unde se strdngeau vacile satului gi cu petele albe ale gdqtelor pe intinderea inverzitd. Acolo am simfit cu convingere cd privesc ,,vremea de odinioard" ideal[, neclintitd, sau ,,aga a fost mereu", in orice caz,trecutul care nu se preschimbi niciodatd in viitor, c6ci de la bun inceput trebuia sd fie doar
eternitate. Codreanu, in cdmaql pdnl la genunchi gi cu procesiunea care colinda t6rgurile qi oragele uitate de lume, aducea veqti bune despre faptul cd nimic nu
268

torul lor. Aceste forle misterioase sunt sufletele morfilor, sufletele strdmoEilor noqtri, care au fost legafi de acest p5m6nt, de c0mpurile gi pddurile noastre, qi care au pierit apirdndu-qi pdm6ntul, iar astlzi sunt invocafi, prin mijlocirea memoriei lor, de cltre noi nepo{ii Ei str[nepofii lor. Dar mai presus de sufletele

morfilor st[ Hristos". Daci cineva s-a ndscut la Huqi gi Ei-a petrecut acolo tineretea, are tot dreptul sd nu creadd in viitor. Pun pariu cLZelea Codreanu a ajuns in procesiunea sa gi la Valea Grecului. Jlranii sunt ca argintul viu. In viitor aveau sI se increadd in comunigti, iar pe dEtia Codreanu ii ura la fel de tare ca qi pe evrei. Se pare cd nu prea flcea diferenfa intre ei, cu mintea lui confuz[ Ei provincialS. In esent6, niciodat[ nu a fost mai mult decdt un vizionar dintr-un coll uitat de lume. Lumea se impirfea in Rom6nia Ei restul, iar
269

-rrl

Andrzej Stasiuk
acesta din

Cdldtorind sPre Babadag

materila Hugi inseamni si tr6ieEti 1"lt-9 "]:tl,'lul" 'rn;;ti. vielii' Viala la Huqi

urml nu avea nici o valoare din simplul

motiv

cA

nu era RomAnia, cu atet mai pulin HuEi.

Acolo se incheie ciclul

in timpul studiilor la Berlin poartd straie populare rom6negti. In acelaqi timp, sdrdcia il impinge spre comer{. Cumpirl din sate sldnini Ei unt, pentnt a le vinde cu profit in capitali. Viala lui la Berlin
nu face nimic altceva decdt ceea ce fac evreii din pro-

inseamn[ nemurire.

devine parodia vielii ldranilor moldoveni. $i totu;i.

priile lui fantasmagorii. La Grenoble, pentru a supraviefui, coase, impreund cu solia lui, straie populare romdnegti gi incearc[ si le v6nd[. In afard de Romdnia, de portul popular romAnesc qi de comerl. nu-i prea trec multe prin cap. In sala de judecat[ (qi-a incercat forfele ca avocat) scoate pistolul qi-l impuEca

- il cel pulin aEa credea Corneliu Codreanu' Trecutul eri sf'6nt, aqa cI trebuia si dureze veEnic' n[luca viitorului' *triu s[ reinvie mereu, alungdnd viii"i"f t" apropia intotdeauna de Huqi din afar[' insemna vio.* tttai" qi sem'ana a invazie' Viitorul reprezenta care iarea perfecfiunii prezentului etern, qi al Huqiului al secret ;;;i L."niu qi cel mai adAnc impreiurimilor. """Md;, HuEi' ;; fi trebuit s[ mi opresc pu-fin la acolo' intorc
e.o*

ii"Uoie s[-mi imaginez c{o sd m[ De preferat toamna, cind cad frunzele din copaci'

pe prefectul poliliei. Tovariqii lui ii ucid

pe

,,tr5ditori" Ei pe politicienii incomozi, apoi se predau in m6inile polifiei, flcdnd paradd de autovictimizare creEtin[. ,,Iubirea e cheia p[cii pe care Mdntuitorul nostru a oferit-o popoarelor lumii... Dar iubirea nu te scuteEte de obliga{ia disciplinei, la fel cum nu te scuteqte de obligalia de a munci qi de obligalia de a duce la indeplinire ordinele", bate cAmpii Codreanu in
anul 1936.

pqn: cduta confirmarea acestor presupuneri' iru a c6uta acel trosnet, acea putreziciune' mucegaiul pietrele' care impdnzeqte pe neobservite Ei pe. ticute

;;i;"

iid"ril"'qi lemn[iia,

hainele de duminic[ ascunse in qi Oofuputi. Microorganismele, gravitalia umezeala

Aqadar, numai prostii Ei parodie. Trebuie sd te naqti la Huqi pentru a simli mirosul otrdvitor al tristelii care roade mintea Ei sufletul. Trebuie sd te naqti la HuEi, unde nici ciorile nu se opresc din zbor, pentru a infelege sensul visului despre mbrelia propriei !6ri, sensul unui asemenea coEmar. $i atunci nu-{i rlmAne decdt nebunia, rdtdcirea minfii, cici numai aga poli submina pentru o clip[ ordinea lumii, cireia pufin ii pas[ de HuEi, pufin ii pasi de Valea Dacilor gi chiar de satul Decebal, cu disperarea Eatrelor lig6neEti de la margine, da, putin ii pasi. HuEiul disprefuit, Hugiul pdrisit, Huqiul sufocat Ei cdlcat in picioare, Huqiul ciugulit de giini qi pe veci inlepenit in abisul timpului ca un beliqor frdnt. SI vii pe lume
270

u.".i"u sunt elerientele exiitenlei specifice pirfii de continent. Ar trebui trecute pe eticheti: mele 'i"giii"it, ar trebui si apard in blazoane' Cine intr-o sa'rO"st" altfel va suferi o amari dezlltzie datora se -in ciuda B;;; P;;.;ismul lui Codreanu faptului cu.ardoare suslinea ;;;;;;; !a.ra"u el 9i pe care spiritul.locului deloc .e ,u irt"i"gea absolut de setea de Orbit schimbe' s6-l iin"u utat d"e mult mult mai tot alu.necat popor'.a l"ai"f.l fropriului i, r1ai".f"f it"iiirii unui destin str[in' Tot ce a l6satin

urma sa e o falsificare a predestindrii' N-am ce-i face - pur ii simplu iubesc haosul Ssta O adeUufcu"ic. it."p" imediatinainte de Satu Mare'

v[ratd cloac6, un surogat de realitate' dracu' qtie urO" ." termin[ drumul, unde versantul' c6rufe' decdt in it aer dintr-odati e mai mult praf timpul' tot "il U;;ffi p*tttuu.uurgic5, ceva .se $;9e evitat' ca Ei trebuie ,1G ,u"" it mijlocul f,rumului Ei
)'7
1

Andrzej Stasiuk
cum acele dacii gi arouri nu au fost asamblate p6ni la capet $i qi-au pierdut pe drum piesele sau au unele de prisos. Jigani graEi, plini de bani stau l6ngd mercedesurile lor nou-noute cu capotele deschise, ca 5i cum li s-ar fi supraincdlzit motorul sau le-ar fi cedat centura de transmisie, qi fac disperafi semn cu mdna

C)dldtorind spre Babadag

zirit din nou. Poate cd se mutaseri un kilometru mai incolo, dar peisajul
pe acelaEi drum, qi i-am

r6mlsese neschimbat: qirul de nuci care str[juia dru-

s[ te opreEti, apoi te conving si le cumperi aurul si pietrele prefioase la jum[tate de pref. Liote de copii bdntuie $oselele in lung Ei in lat, ca qi cum din faSa li s-ar fi inoculat celebrul dispret rom6nesc fafi de moarte, intr-un soi de fatalism geto-dac. Nimeni nu foloseEte semnalizatoarele, c[ci e cam nelaindemdna Ei trebuie sI cruli bateria. in schimb, claxoane auzila fiecare pas, cdci nu-Ei pierd niciodatd din intensitate. AEa s-a intAmplat in mai 2000, gi a$a va fi mereu. Pot si rememorez toate astea la nesfArEit, la fel cum ifi rememorezi copilSria. in cele din urm5, se dovedeqte cd omul cautd numai ceea ce a mai vdzut cAndva in via{d. $i astfel constali cd acel haos s5tmirean, c[ririle pustii dintre gardurile de trestie din Sulina seamlni cu Sokol6w Podlaski;i Kaluszyn. E vorba de aceeagi materie, de acelaqi prezent care imiti in mod eroic vegnicia; in autobuze se simte acelaEi miros de sdpun Ei lapte atunci c6nd fdranii pornesc la drum, aceeagi meditalie la umbra gardurilor pe blncile mdncate de cari, aceeaEi nepdsare qi risipi a orelor, ceasurile pe post de podoabe, de bijuterii - la urma urmelor, timpul e doar o form[ de veqnicie accesibil[ simfurilor, din care ili poli teia porfii dupb cum doreqti. Undeva intre Bozieni gi Valea Parjei am vdzut doi birbafi la marginea drumului, in mijlocul unei intinderi pustii Ei verzi. Zece kilometri intr-o parte qi alli cincisprezece in cealaltd parte nu exista nimic Ei nu trecea nici o magin6. Stlteau la umbra unui nuc Ei jucau c[rti. Nici mlcar nu-Ei ridicarl privirile si se uite la autobuz. Cdteva zile maitdrziu, md intorceam
)-7)

mul, lanurile de porumb Ei ei doi ad6ncifi in jocul monoton Ei lene$, de parci ar fi avut un pachet alc6tuit dintr-un milion de cdr{i de joc. Poate ci ii prindea noaptea jucAnd qi dormeau in plin c6mp, pentru a se apuca din nou si joace in zori, poate cineva ii aducea acolo pentru o anumitl treab6, dar, indat[ ce dispdrea in ipatele dealului, ei se apucau de jocul nesfdrqit. Nu aveau nimic cu ei, nici cel mai mic iucru, poate doar in buzunare. Stdteau in pustiu aqa cum stii in casi, la mas[' Erau cenuEii qi mototolifi ca majoritatea bdrbalilor din pbrlile astea, dar se des.ui"uu eroic cu spafiul ap[sbtor 9i cu nesfArEitul orelor. Abstractul fragil al jocului ii apdra de neant' Dracu' Etie, poate cdnd se l6sa intunericul aprindeau vreo lumAnaie sau poate cirfile lor erau insemnate Ei chiar qi in intuneric simieau sub degete romburile, picile'Ei treflele. Aqa imi imaginam, merg6nd la Cahul qi inapoi. AEadar, iubesc acest haos balcanic, maghiar, slovac Ei polonez, iubesc aceastd uimitoare gravitalie a materiei, aceast6 minunat6 somnolenf[, aceast[ bagatelizare a faptelor, aceasti befie calmd, consecventS, in plind zi qi aceste priviri incefo;ate care r[t5cesc firiifort de-a curmeziqul realit[fii, pentru a se deschide f5rd teamb spre neant. N-am ce-i face' Inima Europei mele bate in Sokol6w Podlaski qi la Huqi. Nici vorbd sb bat6 la Viena. Cine gAndeqte altfel e un prost. $i nici la Budapesta nu bate' Nici gdnd s5 batd la Cracovia. Toate acestea nu sunt decdt incerc[ri ratate de transplantare. Un lifting Ei oglinda a ceea ce se afl[ in cu totul altd parte' Sokol6w qi HuEi nu incearcl s[ imite nimic. iqi gdselc implinirea in propriul destin. Inima mea se afl[ la Sokol6w, cu tout" .a arn petrecut acolo cel mult zece ore din viafa 27)

-a

Andrzej Stasiuk
mea. De cele mai multe ori in timp ce a$teptam autobuzul in autogard, la inceputul anilor gaptezeci, cdnd mergeam la unchii mei in vacante. Memoria mea personali nu este mai proast[ decdt memoria generatiei mele, a poporului meu sau a celei mai mari p5rfi a continentului. Casele de lemn cu un singur nivel din centrul oraqului, tufele de liliac, vegetalia, obloanele, cdinii dormind pe asfalt, stAlpii inclinafi din stafiile de autobuz, cu abajururile lor rotunde gi galbene, vopseaua maro qi verde de pe tocurile feres-

Cdldtorind spre Babadag

de expansiune gi de o sclerozi care nu-i permite sd-gi

trelor qi uEilor, de pe pervazuri Ei stucaturile zidurilor, nisipul din fisurile dalelor de pe trotuare. gelateria in interiorul c5reia mirosea ca intr-o colibl de la fard, bomboanele de zahdr in tuburi de sticl[, totul abia crescut de la suprafafa pim6ntului, abia inceput, ei bine, totul, putreziciunea, trosnetul Ei mof[iala de dup5-amiazd, viala fird pretenfii numai pentru a o lungi cdt mai mult, scdrfditul pardoselii cu podele bdtdtorite, eroismul ridicol al realitifii zilnice, fragil ca un cornet de inghefatd. imi aduc aminte de toate Ei le pot enumera la nesf6rqit. CSci le am in sdnge. Din acelaqi motiv, inima mea se afld la Huqi, pe care l-am traversat in cinci minute, cdci nu aveam de ce s[ mi opresc acolo. Totul pare sd sugereze faptul cd imi doresc propriul stat. Ca s5 pot merge prin el la nesf6rqit. Un stat flrd granile bine delimitate, care nu e congtient de propria existen{i, un stat clruia si nu-i pese cI cineva il inventeazi qi c[ teritoriul ii este cllcat. Un stat somnolent, cu o politicd neclari qi cu o istorie ca un nisip miqcltor, cu un prezent ca un strat fragil de gheafd gi cu o cultur[ ca palatele ligineEti din oraEul Soroca. Nimic altceva nu rezist[ aici trecerii timpului f5r[ riscul de a deveni parodie. $i, la urma urmelor, de ce un stat? Sd fie de la bun inceput un imperiu, cu un numdr nelimitat de provincii, un imperiu in continul miEcare, in marE, chinuit de ideea
274

cate de ecou, dar noi credinciogi continuau sd soseascS. Se precipitau in josul piefei inclinate, imbr[cafi in haine de s[rbdtoare, imbujorali de grab6, gi abia in umbra bisericii incetineau pasul, pentru a conferi miqcbrilor lor pufind demnitate. Aceast[ scen[ se repeta de cinci sute de ani. M-am gAndit c5 pavajul piefei din Bardejov trebuie sE fie ros de la atingerea trupurilor, ci insuqi spatiul in acel loc poate ci nici mlcar nu mai exista, cdci de atdta amar de vreme nu mai avea putere si se refaci de fiecare datd. Am luat-o in sus, in direclie opusi. Totul era pustiu. Ludovic cel Marel acordase oraqului dreptul de a g[zdui opt iarmaroace pe an qi de areteza capete. Totul trebuie sd fi ocupat la vremea respectivi mult spa{iu, Ei acum, f5r[ comer] qi justilie, piata pdrea pir5sit5. Am cotit pe strada VeternS, apoi pe Stocklova Ei apoi iar la dreapta, gi am ajuns intr-un gang ingust dintre zidurile de apdrare qi restul oraqului. Am dat peste nigte trepte
pe care le-am urcat, cu toate cd mai mult ca sigur era interzis. Zidul acela avea cu siguranli cel pu{in Ease sute de ani Ei, pe ici, pe colo, se fir6mifa, se niruia
l Ludovic I cel Mare, monarh luminat, rege al Ungariei, Croa{iei gi Dalmatiei (din 1342) qi (din 1370 pAnd la moartea sa in 1382) qi al
Poloniei (n.red.)

aducd aminte de propriile teritorii, nafiuni qi capitale, qi care tocmai de aceea, in fiecare dimineafi, ia totul de la inceput. Asta mi-ar conveni, fiindcd altfel, de unul singur, nu md descurc. Imi amintesc doar lucruri qi int6mpl5ri, dar nu qtiu ce le desparte sau ce le uneqte in afar6 de prezenfa mea ocazional5. Cu trei zile in urm6 am fost la Bardejov. La biserica Sfdntul Giles incepuse slujba de dup6-amiazi. EnoriaEii intdrziali se strecurau in qir indian prin uga intredeschisb. Induntru trebuie s[ fi fost deja plin, cici ajungeau pdnd afar6 sunete indbugite, multipli-

275

Andrzej Stasiuk

Cdldtorind spre Babadag

Dar la inceput a fost Uzlina. Exista acolo un hotel care se ridica pe trei etaje in mijlocul acelor mlaqtini, al acelor terenuri plate qi strivechi. P6rea un obiect pierdut in timpul unei strlmut[ri. Pe o tazd de zece

arita varsta. De sus am putut vedea cu4ile, gredinile, intr[rile din spate, ingrlditurile, cotefele. cugtile c6inilor, adici tot ceea ce un mic or6Eel ascunde de privirea str[inilor, toatl acea ruralitate pe care incearc5 si o pbstreze intr-un spafiu micqorat. limitat. Acolo era un haos blAnd, o dezordine somnolent[, rimdEilele unor activitdfi incepute, amintirea celor neduse pdnd la capdt, grdmezi de lucruri care se transformau treptat in gunoaie, folii, compost, mere cdzute din copaci, cotefe de gdini, buruieni, cdr6ri b[tltorite, un p^rezent etern ghemuit la umbra nucilor Ei ciregilor. Intr-un loc, incetul cu incetul, se descompunea goticul, trei paqi mai incolo aceeaqi degradare atingea lucrurile lipsite de istorie, d[ruite doar cu o soart5 trecltoare qi cu o predestinare mediocrS. Noul imbdtr6nea la fel ca vechiul, qi era in asta un fel de dreptate, un fel de libert6, galitd, fraternit a materiei. Mereu adulmec dup6 aqa ceva. Nu are rost s[ mI prefac. Sunt orb Ei surd la restul. De cele mai multe ori, restul nici nu exist6. La fel s-a intdmplat cu o lunl qi jumdtate in urml la Uzlina. De la Murighiol am navigat cu o barcd cu motor. De jur imprejur se intindeau patru mii de kilometri pitrafi de canale, lacuri, ramificafii moarte ale fluviului, mlaEtini, terenuri mocirloase Ei pdmdnt plat ca oglinda apei. Pofi naviga ore in qir fdr[ ca peisajul si se schimbe absolut deloc. Visul fierbinte, imobil, drreazd. Spafiul inghite totul f[rd urme. Miqcarea nu lasd nici un semn. Marele fluviu aduce cu sine mAl din interiorul continentului Ei incropeqte din el un nou continent, mai nesigur. Toate acestea aratd ca inceputul crea!iei, atunci cAnd peisajul abia iqi adunl puterile pentru a ieqi la suprafafa apelor. Este un soi de hipnoz6, o cdl5torie impotriva curentului timpului Ei o incursiune in copil5ria striveche.
Ei-gi

kilometri nu exista nimic mai inalt. La debarcader a$tepta o fatd in mini qi pe tocuri. Jinea in m6n6^o tav6 cu p[hlrele cu qlibovilS. rachiu fdrlnesc pur. In fiecare pbhlrel plutea o mdslind. In fa{a hotelului existau o piscinS, umbrelule qi qezlonguri. Nu puteai face nimic. insd camera situatl in anexa lateral5 era exact a$a cum trebuia s[ fie. in fafa ferestrei se intindea o priveliqte care stdtea sub semnul degraddrii moderate a materiei: gltefi de apd, ruine, gr5dini de legume, garduri din p6nzd de aba qi niEte cdini lega{i cu lanfuri care ldtrau qi plzeau parcelele de varzb. in prima noapte m-au piqcat ploqnilele qi abia am putut respira. In hotelul propriu-zis exista aer condifionat. Seara, la fldcdrile focului se distrau angajatii firmei Coty;i avea loc un fel de hit parad[ internafionalI stupid[. A doua zi igi f[cu aparifia Mitka. Se aqez6 la m[suia noastrd in bar, sub umbrel[. Purta niqte pantaloni de costum vechi de o sutd de ani, glapi de plastic in picioarele goale, o c6maq[ jerpelitd, 9i s[ fi avut vreo qaizeci de ani. Ardta de parc5 venise aici direct din mlaqtini, din desiqul stuf[riqului. Bea bere dupi bere qi se pldngea c5, de cdnd i-au scos medicii nu-mai-qtiu-ce, nu mai poate bea vodc5. Vorbea in rus6, insd striga chelneri{ele in rom0neqte' Bea la hotel in fiecare seard, fdri s[ pllteasci. Uneori aducea la bucltdria hotelului un berbec sau un purceluq. Proprietarul era de acord, deoarece dorea sd cumpere de la Mitka p[mdntul pe care-l avea pentru a-qi extinde afacerile. Fiindcl Mitka ii era vecin. In jurul hotelului umblau vacile qi porcii lui. Avea zeci de bucifi. Animalele migunau in voie, ciut6nd de mdncare
277

276
i

Andrzel Stasiuk

Cdldtorind. spre

B abadag

noroiul Ei nisipul care se intindeau pe malul brafului SfAntu Gheorghe. La llsatul serii ne-am dus s[-i vizitim gospodiria. Era mare Ei pland. Semdna cu un labirint alcltuit din ingrbdituri, ganguri, garduri, grajduri pe jumdtate acoperite Ei cocini cu acoperig din frunze. Nu ardea nici o lumind nicdieri, nici un bec, absolut nimic. Sus strllucea cerul fosforescent, luminos, ins5 aici jos intunericul era foarte gros, impregnat de mirosul trupurilor de vite gi al bilegarului. In jurul lui Mitka, porcii se adunau ca niqte cdini. Prin tot felul de cotloane ceva gui1a, bonciluia, scdrf6ia Ei ghiorlia, de prin colfuri fdzbdtea cdldura vitelor, ca Ei cum in interiorul gospoddriei iEi fdcea veacul o creaturl uriaqd strlveche. Numai in odaia lui Mitka era mai multl lumin[. Sub plafonul scund ardea un bec slab. incdperea lungl Ei ingustl era umplutd de obiectele strict necesare: un pat, un bufet cu veself,, o masd qi cam atAt. Mitka dispdru in spatele unei ugi mici qi se intoarse intr-o clipl cu o arml de vAndtoare. PuEca era veche, de sub rugin[ strilucea metalul. A spus ci putem trage cu ea, cu conditia si cumplrdm noi muni{ia. Afari era deja noapte, qi m-am g6ndit ci nu prea are rost. Aqa incdt i-am spus c5 mai bine r[mdne pe altl datd. S-a intristat pufin qi a pus pu$ca deoparte, pe pat. Pe perete eraagllatd o fotografie alb-negru cam neclard. Bdrbatul imi amintea de cineva, dar nu eram sigur, pentru cd fotografia fusese fdcutd cu mult timp in urm[. L-am intrebat pe Mitka. ,,Da, e Ceaugescu", rlspunse el zAmbind. Era bucuros c5-l recunoscusem pe conducdtorul suprem. Apoi, ca qi cum era o continuare a aceluiaqi subiect, a aceleiaEi situalii din fotografie, scoase dintr-un sertar fotografia nevestei decedate. AEa era Mitka. il adorase pe dictator, iqi aducea aminte cu pl5cere de sofia lui qi voia s5 tragi cu puEca
278
i

in

in bezn[. Dupb gospod6ria lui nu mai era deja nimic, nici case, nici oameni. Nici m[car nu Etiu dacd toate animalele lui se intorceau noaptea acas[. Nu Etiu dac[ le cuno$tea numbrul, dacb mdcar le numlrase cdndva. La jumdtate de kilometru mai incolo era petrecerea firmei Coty, femei in bikini defilau in jurul piscinei, iar tipii sem[nau cu amanfii italieni in pantaloni albi. B[tr6nul mSrunt, musculos, dormea ca un copil. tmi imaginam cd viseazd vaci, porci, glini Ei ciini, cI acestea fotmeazd in jurul lui un cerc compact qi fierbinte, c5 il protejeazil de capcanele qi de pericolele lumii' Hotelul zgomotos, in comparafie cu gospoddria cufundat[ in bezn[ Ei in aerul in5buEitor, pdrea ca f[cut din hdrtie, de parcd din clipd in clipl ar fi putut sd se aprindS de la nesdbuitul foc de tab[rd. Da, e jumltatea lui octombrie, vremea se schimb5, s-a l[sat frigul qi a c[zut deja prima zdpadd'.larna incepe in doud-trei sdptdm6ni. Din nou voi putea s[-mi imagineztoate acele locuri pe care le-am vdzut primivara qi vara. in felul acesta,lumea devine mult mai mare. Pot spune c5, intr-un fel, continentul se mireqte, creqte. Fiecare aspiri la urma urmelor la m6relie. $i Rozpucie, qi Baurci, gi Ubl'a, qi M6riap6cs, gi Erind, Ei Huqi, qi Sokol6w Podlaski, Ei Hodo5, Ei lborov, Ei Caraorman, Ei Delatin, qi Dul4bka iEi doresc acelaqi lucru. SI vezi Livovul primdvara qi sl-(i imaginezi Livovul iarna e ca qi cum Livovul ar creEte de doul ori qi s-ar face de doud ori mai frumos, cu toate c[ qi aEa e minunat. Acolo incepe drumul acela accidentat prin insdqi inima masivului Cergov' Se pare ci e inchis circulafiei, iar oamenii merg cam cu inima str6ns6, cdci se zice cd polifiEtii slovaci nu prea au simlul umorului. in orice caz,pin6,la Majdan ii parte de o bucatd de drum minunat, printr-o totald sdlb[ticie. Dar nu despre asta am vrut s5... Am vrut sI vorbesc despre m[refia qi slava memoriei, care,
279

Andrzej Stasiuk
asemenea flScirii unui chibrit, arde hirfile de-a lungul $i de-a latul qi mute lucrurile Ei locurile in sfera eternului, amenin{at doar de o eventual5 nebunie cosmic6, mbreEte la nesfdrqit continentul qi il Scoate din neant la lumin5. Cine a fost la Rozpucie,la Baurci qi Caraorman Etie despre ce vorbesc. Acolo mocne$te sufletul obscur al peninsulei gi mofdie materia care, asemenea mlduvei spindrii, produce sdngele gros Ei negru al unor dorinfe abia ionEtientiza{e. Si tii ta Rozpucie, la Baurci qi Caraorman inseamnd sd vezi trecutul care inc[ nu s-a indoit de sensul viitorului, deoarece acesta incd nu a inceput cu adevirat. N-ar fi exclus sd nu inceapd niciodat6 Ei locurile acestea s[ nu impdrtSgeascd soarta restului, a c[rui predestinare va fi deplAngerea propriului sfArqit. Nici Rozpucie, nici Caraorman nu vor muri de extenuare. Sunt vechi, dar vor muri tinere, sunt obosite, dar vor muri in deplindtatea puterilor, in mers, pe un drum al c[ror sens qi scop nici m[car nu vor ajunge s5-l in{eleagd. Este octombrie, cade o ploaie rece de noapte, Ei-mi pot imagina cum intunericul umed inghite sate qi orage. Zacpe fundul apelor Ei nu au inci nume. Te duc cu gdndul la niqte peqti mari, adormifi, cu bur{ile pline de case, oameni Ei drumuri. Oamenii goptesc in intuneric, concentrafi, blgafi unul in celdlalt, aqteapt5 s[ treac[ potopul qi incearc[ si descifreze soarta. Timpul incd nu a inceput de-a binelea, nu e lumind, gi trebuie sI aqtep[i zorii. $tirile seam5nd a promisiuni gi legende. Lumea este atdt de departe, inc6t, pdnb ajunge la noi istoria ei, poate inceta sd mai existe. in nopli ca acestea mi apropii de cutia de plastic cu fotografii. Cred c[ sunt vreo mie in ea. Ca maimula unui muzicant ambulant, extrag la int6mplare prima fotografie din marginea cutiei qi o privesc. In general, nu prea am idee c6nd au fost fdcute, dar qtiu intotdeauna exact unde au fost fdcute. Cu alte 280

C)dldtorind spre B abadag

cuvinte, imi aduc aminte cu precizie de mii de fragmente de lume. In plus, in fotografiile mele nu prea vezi mare lucru: cai care pasc in mijlocul gunoaielor, o bucatl de gard Ei un perete scorojit pdnb la tencuial6, dealuri inverzite, o colibi fdr[neascd, o bucati de peisaj montan, o pisicd neagr[ Ei o gur6 de canal, cea\a, un copac Ei zdpad[ cblcatil in picioare, fafada unei case, o stradd pustie qi aEa mai departe, o

totald lipsd de sens qi de continuitate, pura int6mplare a unor lucruri lipsite de importan{d, a unor momente lipsite de insemndtate, o joac[ de copil Ei dorinta naiv[ de a vedea daci o ap[sare de buton imortalizeazd ct adevirat realitatea. Dar, in orice caz,imi aduc aminte perfect totul gi pot chiar qi fdr6 ajutorul cutiei sd enumdr numele geografice, ldrile, oragele Ei satele. Pisica era la Lvov, caii la periferia oraqului Gjirokast6r,falada triunghiulard de la collul str[zii in Cerndufi, gardul in Tokaj, iar mun{ii sunt Kodevski Rog. In schimb, nu-mi prea amintesc unde am ficut fotografia ct zdpada cilcatd in picioare. Cu
siguranfd pe undeva pe lAngd Kecskem6t, undeva la vest de oraqul acesta in care m-am rdtdcit, apoi cu inima mici am c[utat drumul de ieEire, cici toate
Eoselele

plreau sd m[ duci spre autostrada citre fric[. Ei, dar p6ni la urm[ am reugit, qi am vdzut deasupra mea traversele negre ale unui viaduct gi trupurile greoaie ale camioanelor care goneau spre miaz5noapte. M-am incdlcit intr-o refea de drumuri galbene. Ceafa plutea jos deasupra pdm6ntului. In fisuBudapesta, iar mie tocmai de asta mi-era

rile acelea orizontale, transparente, am ziltit resturile unor cooperative agricole ungureqti - sau cel pulin asta p[reau: tractoare ruginite. un colectivism care-Ei d[duse obgtescul sfdrqit, niqte hambare qi grajduri uriaEe, qi, imediat in spatele lor, peisajul se termina, un nor gros gi cenuqiu ascundea restul lumii, Ei ifi puteai doar imagina Dumnezet mai qtie ce, 28r

Andrzej Stasiuk
Marele $es, Alfcild, pimdntul plat Ei mustind de umezeale unit cu cerul de aerul gros qi umed, intinderea nesfdrqitd Ei noroioasd, lipsitd de orizont, ceva in genul unui neant intrucdtva materializat. Aqadar, acolo pe undeva se aflau acea zdpad[ c6lcati in picioare gi iarba galben5, undeva dupd Kecskem6t,

Cdldtorind sPre Babadag

m[gari, pietre gi cerul cenuEiu de deasupra m[nlstirii in r"uina. Da, Etiu cd, at fi trebuit atunci s[ merg in satul Boboshtice - cam la vreo treizeci qi ceva de kilometri spre sud-est -, c[ci se pare ci a fost intemeiat de cavaierii polonezi care mergeau in nu mai Etiu ce cruciad[. Loiuitorii mai cunoqteau citeva cuvinte poloneze, cu toate c6 nu aveau habar ce inseamn[' ir fi trebuit si merg acolo in loc si privesc migarii, pietrele qi buruienile, dar, sincer v9r!i1{, pulin imi pesa ae satul 6sta, cu toate cd,fdtdindoial5, ar fi fost interesant de vizut. Pur qi simplu m-am intors la Korge qi m-am uitat ore in qir pe fereastra hotelului in pia15, la fel cum priveqte un aparat de fotografiat lesat de'capul lui. in neant, in golul careeste acelaqi oretutindeni. La fel au stat lucrurile Ei la Gjirokaster' 'Plasa de {6n[ari de la fereastrl estompa conturul minaretului. $i tot la fel gi la Sereg6lyes' Plo-aie, curtea pustie, crengile umede ale castanilor Ei bitaia metaiica a apei in-rigole. La Prelasko: chiciura de pe iarbd, parcarea cu o smguri magin[;i-casa in paragin[ de pe partea cealaltd a drumului. Pretutindeni acelaqi iucru. Ajustez cadrul fotografic astfel incdt sd penetreze stritul de aer, sbreteze epiderma spafiului' E suficient sd am o fereastrd care s[ dea spre un loc nou' La Cahul au fost bazarilpustiu pe timp de noapte qi umbrele cdinilor multiplicate de cAteva ori fa![ de dimensiunea lor fireascS. $i la Chiqin[u ploua, Ei strada Vasile Alecsandri se transformase intr-un pdrdu cenusiu. Erau ploi tropicale, 9i am fost nevoit s[ inchid iereastra. in fiecaie zi,laora nou[ dimineafa, un birbat deschidea biroul din casa fdr[ etaj de peste drum. imi aduc foarte bine aminte de ornamentafia porfii, de forma unduit5 ca un melc, ca un val marin sau asemenea coarnelor unui berbec, qi cam atdt' Acum fac la fel. Scot fotografiile din cutia de plastic, monedele din cutia de metal rdmasl de la vodca absolut, biletele, amenzile Ei facturile de la hoteluri
281

in Kiskun. Pentru ce mai pistrez toate prostiile astea, aceast[ colecfie de fotografii 9x13? Pentru a-mi putea imagina tot ce se petrece in afara lor, ceea ce ascund privirilor Ei memoriei. Un pachet de o mie de cdrlifdrd, valoare, str5lucirea de faian{d a h6rtiei fuji sau kodak, sclipirea neinsemnat[ a copiei fidele a realitifii - un astfel de fotograf sunt eu. in plus, itr toate aceste fotografii aproape ci nu existd oameni. De parcd ar fi explodat o bombi cu neutroni qi ar fi Eters de pe fafa plmAntului tot ce miqca, in afara acelei pisici din Lvov Ei a cailor albanezi. Dar nu e vorba dec6t de teama triball de a nu fura cumva viafa altcuiva qi sufletul altcuiva. A;a cred. N-ar fi, de altfel, exclus sI fie pur gi simplu vorba de un peisaj nepopulat de oameni, de propria mea singur[tate. CIci e bine s5 soseEti intr-o tard la cheie, unde nu gdseEti picior de om. Pofi incepe totul de la zero. Istoria se preschimbb atunci in legend6, iar realitatea, in propria noastri imagina{ie. Clci altfel nu pofi inlelege, s[ zicem, Voskopoje, cel mult i{i pofi imagina Voskopoje. In fotografiile din Voskopoje nu existi lipenie de om, numai doi mdgari care pasc printre buruieni qi pietre. $tiu c[ ar trebui sd fie in ele qi qoferul Jani, care bea brandy cu bere, Ei o grecoaicd, proprietara c6rciumii, gi solul ei taciturn, Ei prietenul lui Jani, beat cri15, cu trlsdturi slave, Ei
undeva

puEtiul cu handicap pe care l-am cules de pe drum, dar atunci povestea s-ar impotmoli de-a binelea qi n-ag mai reuqi in veci si mi eliberez din plienjeniqul destinelor lor. AEadar, in fotografii sunt doar doi z8z

Andrzej Stasiuk
din cutia de carton, bancnotele din sertar, expresia cotidianului multiplicat de o mie de ori. Cam tot la fel a fost Ei la M6riap6cs, in septembrie. pe un teren viran, plan, de la marginea oraqului, mirfurile zdceau intinse pe buciti de folie direct pe plm6nt. Nimic deosebit, numai chinezdrii de proastl calitate, blugi, pantofi adidas gi nike contrafdcufi. Totul frumos iranjat, etalat in qiruri qi sclipitor de nou. Vdnzdtorii stiteau nemiqcafi l6ngd marfa lor, aEtept6nd. Fiecare avea practic aceleaqi lucruri de vdnzare. Iarba uscat6, cdlcatd, in picioare, siluetele incremenite ale comercianfilor, Ei nimeni nu le cumpira nimic, nimeni le nu arunca nici micar o privire. Pdreau ca despringi dintr-o poveste de demult, ca un trib cblltor cire iqi desface mdrfurile la porlile oraqelor, pentru ca a dotsa zi, in zori, s5 nu mai fie nici urm[ de ei. pufin mai incolo se aflau un carusel qi un poligon de trageri, dupd care se inqirau alte tarabe cu duiciuri Ei vin, nigte dughene provizorii precum cele din zilele de hram, care ofereau tot felul de minun[fii, inimioare de turtd dulce, obiecte meqteEugite manual. fluiere qi cocoqei de juclrie, Ei corturi cu literaturi religioas[. Printre copaci, oamenii iqi desfiqurau tabdra, etalAndu-qi bucatele, oudle fierte tari, sticlele cu .bere, sendviqurile, unii iEi scoteau pantofii din picioare Ei mofliau. Se aflau acolo Ei ceteva maEini din Romdnia cu pldcufa de inregistrare SM, aqadar din judeful Satu Mare, Ei cdteva din Slovacia. De undeva din difuzoare se auzea mtzicd,,dar, sub imensitatea cerului din Cdmpia Ungard, -totul plrea sb amufeasc[ qi s5 devin[ neinsemnat. in fala bazilicii baroce, televiziunea ungar5 iEi desfiqurase camerele de. filmat. Mullimea displrea in acel spafiu plan, uriaE qi nisipos. Se evapora asemenea apei. Speram s6-i intdlnesc acolo pe cunosculii mei tigani din Moldova, pe baronul Artur Cerari sau pe Robert la urma urmelor, era o sdrbltoare figiniascl -, dar
284

Cdldtorind spre Babadag

nu am zbrit nicilieri nici un bmw 700, nici un X5. in parcarea pustie stdteau dacii triste, lade obosite, trabanturi eroice Ei dieseluri h5rtinite din Reich. La unul dintre bancomaturi nu mai erau forinfi. Da, M6riap6cs arilta ca ultimul orlqel de la marginea p5mdnturilor populate. Mi-am putut imagina fird greutate cum se porneqte v6ntoasa qi ineaci totul in praf. In curtea bisericii se finea o liturghie uniat[. Jiganii din Maramureg se purtau elegant Ei demn. Pdldrii negre, centuri bdtute in argint, lanfuri de aur qi cizme de cowboy. Unii aveau chipuri frumoase. Era o frumusete de demult, oarecum neliniqtitoare, a$a cum nu mai vezi in ziua de azi. Tocurile inalte ale femeilor se addnceau in nisip. F[cusem trei sute de kilometri pentru a vedea toate astea. Nu se int6mpla nimic. Dumnezeu gtie la ce m-oi fi aEteptat: tabdra corturilor, nechezatul cailor, inghifitori de fl5cdri? Intotdeauna cad $e prost, deoarece, ca de obicei, cAEtigI realitatea. In plus, nu mai aveam nici un ban. Nu puteam dec6t sd md intorc de unde venisem. In dupl-amiaza aceea, M6riap6cs devenise capdtul lumii, praf Ei agteptare si inceapi vecernia. PdnS la granila cu Romdnia rdmdseseri vreo treizeci de kilometri, oriEelul NyirbStor qi vreo dou[ sate. Oamenii se plimbau gi iqi iroseau timpul cu m[rinimie. Aproape nimeni nu se dldea in carusel. Tofi alunecau ca'intr-un carnaval de vis, Ei inciltimintea sport superrapidS, contrafdcutd, care zdcea nemiqcati in mormane intregi p[rea o b[taie de joc, o parodie a propriei sorfi. Mi-am putut imagina fdrl greutate cum din miruntaiele Cdmpiei se apropie

animale, porci mari, negri, care rAmI printre lucrurile acelea de doi bani in cdutarea a ceva de mdncare, imi imaginam cum scurmd cu boturile lor umede maldlrele de haine, cum mestec[ Ei scuipi plasticul pictat, cum grohdie Ei iEi fac nevoile pe emblemele firmelor internalionale, transformdnd
z8s

Andrzej Stasiuk

C)dldtorind spre B abadag

Ei

in cocini tot acel pseudobazar, cum duhoarea se

ridicd pAnI la cer qi se revarsl peste Mdriap6cs
Szabolcs-Sz atmdr, amestecat[ cu sunetul clopotelor. cu fumul scos de focul intefit cu lemne, cu mugetul vacilor Ei cu vdntul uscat, gi aqa ar trebui sd fie pdni la s.f6rEitul veacurilor, amin. In urm[ cu dou[ zile au fost Moqii de Iarn6. Ca in

spre valea Wisloka, spre Creasta Stejarilor Ei spre aemeU de la granil[. Agadar, le aprind o candel[ qi o a$ez lAng[ cea care deja arde acolo. Copacii sunt

fiecare an, am cumplrat niEte candele qi am plecat spre cimitire. Bdtea un vdnt dinspre sud, gi m-am chinuit mult s5 le tot aprind. Dar apoi. protejate de capacele lor de metal, ardeau. In unele locuri, cineva mi-o luase inainte qi am gisit candele deja arzdnd. Intotdeauna am fost curios si qtiu cine le aprinde bosniacilor lumina in pustiul dsta. Sau croafilor. Sau ungurilor. Kdnigliche Ungarische Landsturm Huzaren Regiment t , in maghiard honvd. Sau tirolezilor. Tiroler Kaiser liiger Regiment2. Nu e nimic acolo. Trebuie s5 te duci in mod special gi nu e in drumul nim6nui, casdzic aEa. La Radocyn fara pur qi simplu se terminl: drumul pe care pot inainta clrufele sau maqinile de teren se pierde printre lunci, dispare in iarba ruginie, se estompeazdir, bdl{ile nbmoloase,la doi kilometri deplrtare se intinde Slovacia - Ei, cu toate acestea, acolo ardeau candele. Patru austrieci din regimentul2T infanterie Ei Eaptezeci qi noui de ruqi, tot infanteriEti. Odinioard existau astfel de nume: infanteria. Adic5 un detaqament de tinerei, de puEti, niqte copii cu baionete, m5celul unor fiinfe nevinovate, majoritatea nici nu aveau idee unde ajunseser[ Ei cu ce scop. Trebuia si se mullumeasci numai cu portretele unui imp[rat sau al altuia. $i cu siguranf[ se mullumeau doar cu atdt. Nu aveau de ales. Patru austrieci. Adici ar fi putut fi sloveni, sau slovaci, sau unguri, sau romdni, ucraineni, polonezi. Un loc foarte cosmopolit. Zac sub plmdnt, cu vederea
1
2

desirunzilil dar soarele str[luceqte, qi este at0t de pustiu qi dezolant, de parci nimic nu s-ar int6mpla ui"i t i"iodut6. Totul zace sub pim6nt' Nasturi de metal, catarame qi oseminte. La fel Ei la Dlugi' Doar cd acolo zac intr-un cdmp viran. Fdr[ copaci sau tufiquri, iar candelele trebuie protejate-cu poalele hainelor pAni apuci sd se aprind[ c1 lumea' Tot infanteriqii qi Feldiiiger-i1. Patruzeci qi cinci de supugi ai impiratuiui qi doud sute qapte ruqi. In schimb, in Czarie o duc bine. Mai int6i i-au ingropat, apoi au s[dit copaci, iar acum e liniqte $i umbr[' Vara domneqte aici semiintunericul. Fagii iqi ating coroanele unii de alfii 9i in mijloc se inal![ un fel de

odaie mare, cine qtie, poate chiar un soi de capeld sau biseric[. lar ei zasin ientrul ei. Doudzeci Ei qapte de austrieci Ei trei sute qaptezeci 9i doi de ruqi' Cu r-uqii e la fel ca qi cu austriecii. Jum[tate din ei sunt de fapt ucraineni, polonezi, kirghizi, finlandezi qi cine mai pe hart[..Aici aproape Etie ce - e iuficient si te uifi i[ nu bate vdntul, aqa ci aprind candela f[rd probleme qi o aqez pe postamentul de piatrl cu inscriptie in german6. Rimiqitele trupeqti. car.e zac dedesubt provin din ium[tate de Europa Ei chiar din Asia' Ce lirrAut e se:ti imaginezi, de pild6, Marea Adriatic5, oalmieri. cumpurila din Piran, colibele hufulilor din b"rrrogoru, tundra finlandezd, stepele,- 7'apotoiie, t6tarii"clin Crimeea, podgoriile din Tokaj, decadenfa vienezd., nisipurile isiatice, stilul secesionist din Pre5ov, cazaili de pe Don, goticul transilv[nean, iurtele, cbmilele qi tot restul c;rtmzac aici,la un metru qi jumltate sub plmAnt, lipite unele de altele, amLstecate, infiltrdndu-se in adAncul p[mAntului,
t PuEcagi

Regimentul regal de infanterie al husarilor unguri (germ.) (n.red.) Regimentul imperial tirolez de vdnitori de munte (germ.) (n.red.)

in armata austro-ungard (n.tr.)

286

287

Andrzej Stasiuk
devenind una cu nisipul, cu pietrele, cu lutul, cu r6decinile copacilor care, de Eaptezeci Ei ceva de ani, se hrdnesc cu trupurile estonienilor Ei croafilor, aici, la capdtul lumii, unde nimeni nu igi aruncd privirea. AEa ci aprind o candeld, stau qi privesc mormintele, practic cultul mortilor, deoarece lucrurile importante se petrec totuqi numai in trecut. Aqa se intdmpld in pdrlile acestea. Trecutul nu exist6 pdn5 nu trece de tot. Lumina rece de noiembrie cade asupra pidurii, a drumului qi luncilor, Ei totul e atdt de strilucitor qi de auster, de parci a$a ar trebui si rimdni pe veci. Au venit sd moarl aici, departe de cas5. Cinci sute, gapte sute, o mie de kilometri. IngrdE[mdntul Europei. Nu au nici nume, nici v6rst5. Un anonimat complet gi o adevdrati comunitate. imi place si vin aici gi s[ calc prin aceste locuri. Simt totul sub telpi, aceste pdrduri subterane care iEi fac loc prin pim6nt. Ploile scot la suprafafl mineralele din oase qi apa le poart[ in adAncul vdilor, in torentul quvoaielor qi al rdurilor, apoi tot mai departe, pentru ca, in cele din urmi, s[ se intoarcl acolo de unde au plecat; cici, atunci c6nd au murit, erau nevinovafi, qi nu au cum sd bAntuie ca nigte suflete condamnate. Intrd in casele lor, ceasurile incep sd mdsoare minutele, qi nimic nu s-a schimbat. Timpul qi-a finut doar rdsuflarea, qi e din nou 1914. Deoarece au murit o dat6, nu vor mai fi rdzboaie, precipitarea evenimentelor, resortul incordat imaginez in noiembrie, atunci c6nd

C)dldtorind spre B abadag

din Tisa in Dundre. In felul 6sta, mulli vor fi mai aproape de casd decdt cei care ajung prin Vistula in mare.-Beskidek e un fel de cumpdni a apelor din Carpafi, qi, atunci c6nd ploui foarte tare, apele se impart in dou[ jumdt5fi egale, aluneci spre miaz5noapte Ei spre miazdzi gi ii iau qi pe ei cu ele. O sut[ de Eaizeci qi opt de austrieci qi o sutd treizeci Ei cinci ruEi, toli infanteriqti. CAt timp trebuie sd fie duqi de ape, sd zicefir, p6nd la Tiszaldk, c6nd sunt in stadiul
de atomi, buc5lele de calcar sau fosfor?

un metru qi jumdtate deasupra lequriior lor. lmi

al istoriei va rugini qi va crdpa. Asemenea lucruri imi mi preumblu la

imaginez locurile de unde au venit gi sunt sigur c[ in unele dintre ele am gi fost. Toate acestea f.ormeazd un cerc inchis gi ceva in genul unei ceremonii. Unii, ca de pild[ cei de pe muntele Beskidek, la o ploaie mai sbnbtoas[ pot aluneca dintr-odati in partea cea-

lalti a Carpafilor Ei apoi prin

288

Kamenef, Topla, Latorica, Ondava in Bodrog, din Bodrog in Tisa gi

M-am intors de la cimitirele eroilor de rbzboi qi privesc fotografii vechi ungureEti pentru a simfi ieva in genul unei st[ri de doliu qi al unei anumite comuniuni cu morfii. Nu qtiu de ce, dar fotografiile ungureqti redau cel mai bine viafa morfilor. In 19]-9, Ruaom Balogh a fbcut cinci fotografii. In ele poti vedea doar o porfiune de zid, o spdnzuritoare qi cinci personaje. Cei patru executori ai sentintei poartd Lizme bine lustruite. Lumina soarelui se reflect[ in ele ca intr-o oglind[. Condamnatul este foarte liniEtit. Pe chipul tdndr nu se citesc nici disperare, nici fricd. Mai degrab[ tristefe Ei seriozitate. Mdnecile uniformei pe iare o poartd sunt prea lungi. StAlpul spdnzurltorii este flcut dintr-o b6rn5 veche Ei degraalta. Se v5d pe ea urmele loviturilor dulgherului. Arat[ ca un fragment de bdrn[ de acoperiE, ca o bucatd rdmas6 dintr-o cas[ distrusd. Totul trebuie sd fi durat insuportabil de mult, cdciin prima fotografie, in care b[iatul std singur lAng[ stdlp Ei ceva ce seam[n5 cu trei trepte de lemn, il insofegte umbra aruncati de fragmentul de zid din apropiere. In urmitoarea, cdnd f se pune gtreangul, st[ deja in plin soare. In continuare chipul lui nu trddeazd nici disperare, nici frici. A urcat cele trei trepte, ins[ persoana lui a r[mas la fel ca Ei mai inainte: m6inile ii at6rnd liniqtit la spate, iar capul il fine qor aplecat. Aqa va sta pdn[ la si6rEit. Numai in momentul c6nd doi dintre soldafi
289

Andrzej Stasiuk smulg de sub picioare scaunul, bra{ul drept i se ridic6. Apoi intregul siu corp i$i recapitd poziqia liniEtit[, qi iar se vede cd are mdnecile prea lungi. In schimb, ciliii lui sunt in continu[ miqcare. De parcd ar vrea s[ scape din acel loc inconjurat de zid, si evadeze in cizmele lor lustruite. Merg in pas milit[tesc, stau cu picioarele larg desflcute, cu mustdfile in vdnt, iqi pleacl privirile cdnd totul s-a terminat. Umbrele lor pe plm6ntul sterp Ei bdt[torit din jurul spinzurdtorii formeaz[ un desen complicat Ei haotic. Fotografia nu indic[ exact nici data, nici locul faptei. Numai 1919, qi undeva deasupra zidului se vede o creangd de copac infrunziti, agadar trebuie sd se fi int0mplat undeva intre aprilie qi octombrie, adici Republica Sovieticd Ungard gi B6la Kun care scrie apelul Cdtre toyi!:,,... Proletarii nu mai vor sd geaml sub jugul marilor capitaliqti Ei moEieri. Numai socialismul qi comunismul mai pot salva [ara de la anarhie"l. In aprilie, dinspre rdslrit p[trund romdnii, iar dinspre
miazinoapte, cehii. Rom6nii cuceresc Szolnok qi apoi trebuie sd preia Abony, clci nu exist[ alt drum cdtre Budapesta. Mai tdn[r cu doi ani, violonistul orb Kert6sz ii aude fdri nici o indoial[. Probabil cd serile se odihnesc undeva in sate gi iqi aprind focurile sub cerul liber. Cu siguranfi beau qi fumeaz[, deoarece

C)dldtorind spre B abadag

urmelor, este greu s[ fii romdn ungur qi apoi imediat romdn romdn Ei sI ur[Eti ta-ra pentru care. in urm[ cu cdfiva ani, fi-ai dat viafa. In orice caz; violonistul ii aude cu siguranf[, urechea lui nu scap[ nimic qi memoreazb melodiile, qi cine gtie ce a auzit Kert6sz in acea dimineald de duminic[ sub fereastra sa. Poate si fi fost o bucatd de undeva din Carpafi, poate o doini, un blues romdnesc al ciobanilor analfabefi, sau poate sI fi fost un verbuncl, cunoscut tuturor recrufilor unguri, aEadar qi celui spAnzurat. Cam astfel de g6nduri am in preajma s[rb[torii Moqilor de Iarnd. Incd nu a cdzttt prima z5padd. In copacii desfrunzili se vid cuiburile pdrdsite ale p6sdrilor. Niqte bile negre, neregulate, din befiEoare. Lumina este nemiloasd. Umbrele subfiri ale lucrurilor seam[ni cu nigte schelete. Zi,;ttaseincheie la ora patru dupS-amiaza. Soarele dispare in spatele munielui. Restul drumului il parcurge ascuns vederii. Un lucru ciudat: dispare acolo unde de regul6 imi imaginez sudul, Konieczna Ei toate lucrurile care se intind mai incolo, de partea cealalt[ a Carpafilor. Aici e deja sear5, iar acolo lumea abia se stinge intro lumind roE-aurie. Se carbonizeazd Bardejov, ard mocnit Spi5, Rudohorie Ei Mdtta, qi Marea Cdmpie Panonic[, Ei oraEul Mez6kovesd, unde se afl[ un muzeu al utilajelor agricole qi unde m-am oprit de doui ori in viala mea: o datb in c[utarea unui bancomat Ei a doua oari pentru a cumpira ceva de mdncare qi de bdut. Cu siguran![ vin qi salam, qi poate incb ceva, Ei in seara aceea am innoptat undeva in p6durea Bakony, pentru ca a doua zi, mai exact pe inserat, sd ajung tocmai pAnd la Ankaran, in campingul de pe malul Adriaticii, qi mult dupl miezul nopfii a trebuit sI bat in p[mdntul pietros befele cortului, dar nu am
1 Dans ostdqesc rapid, care, in trecut, se executa cu prilejul recrutdrii soldatilor in Transilvania. (n.red,)

ii

distracfiile in armatl au rimas aceleaEi de secole. Sunt triste Ei gillgioase. Cu doi ani in urm[ au mers pe acolo in uniforme ungureEti, pentru a-qi da viafa la O2enna, acum m5rEdluiesc in uniforme romdneEti, pentru ca pe 3 august sd cucereascd Budapesta. Cel pufin cei din Transilvania. Totul pare s[ indice faptul c[ iqi recuceresc propria [ar[, aga ci beau mai mult Ei cdnti mai tare, pentru a acoperi vacarmul qi haosul timpurilor qi ale propriilor inimi, c5ci, la urma
1 in 1919, in Ungaria devastat[ de rlzboi, politicianul comunist B61a Kun a proclamat o republicd sovietic6. Ea n-a rezistat insi presiunilor interne qi exteme. (n.red.)

29o

29r

-Y

Andrzej Stasiuk
avut deloc succes, a$a cI m-am culcat pdn[ la urm6 in cortul flasc. Iar diminea{a am v6zut c5, printre pinii inalli, tofi turiqtii care veniseri sI petreacd aici siptdmdni intregi construiserd ceva ce aducea a sat. Corturi mari, in care intrau mai multe persoane, rulote de cdl[torie, umbrele, foigoare din pdnz[ de cort, buclt[rii qi s61i de mese sub cerul liber formau ceva ce semina cu gospoddriile de la far[. Unele dintre ele chiar erau ingrddite de garduri incropite din sfoari qi fAqii de folie. Plasticul, materialul sintetic stratificat, tabla, pdnza impermeabil[ formau cur{i, ingr[midiri de case, garduri haotice, qi nu mai lipseau decdt vitele care s[ umble nestingherite, nigte porci de vacanf6, niEte vaci de concediu, niqte berbeci Ei nigte capre estivale. Da, oraqul se refugiase aici

C)dldtorind sPre

B abadag

pentru a da iluzia unui sat, pentru a-qi face psihanaliza Ei a se intoarce citre trecut. Spoiala sta{iunilor, sandalele aurii, veqmintele vaporoase qi uleiurile de plajd, s6nii bronza{i qi fesele aproape dezgolite toate acestea alcdtuiau imaginea unui c[tun prlpddit, cu tot caracterul lui domestic, cu c[utatul prin oalele de mdncare, cu bArfele Eoptite pe la garduri, cu acea intimitate forfati impdrliti cu mult6 scrupulozitate in propria intimitate Ei cea striin5. Badmintonul, fotbalul, bronzatul, unsul spatelui cu cremi, gritarul, plimblrile, activitetile care omoarl timpul Ei plictisul te duceau in fapt cu g6ndul la indeletnicirile fdr[neqti zilnice. Ljubljana qi Maribor se odihneau, recrednd viafa str[moEilor lor in versiune soft. E noiembrie, iar eu imi aduc aminte de gdndurile care mi-au trecut prin minte qi de locurile pe care le-am vizut in urm[ cu un an qi jumitate. Descriu trecutul Ei spa{iul, fiindci nu existb nimic altceva. O veqnici s[rb[toare a Moqilor de Iarn5. Pietrele funerare ale faptelor. Trdim mai mult decdt evenimentele. Asta e tot ce avem. De acolo, de la acel camping, m-am dus la Triest, dar asta deja n-a mai

fost at6t de important. Triest se afl[ in cu totul alti Darte. Ar fi trebuit atunci s[ m[ indrept c[tre sud-est' i'rin Balcani, de-a lungul lIrmului, apoi prin Cetinje si Podsorica ar fi trebuit s[ intru in Albania, pe la pur.t.ii de trecere situat in satele Hani qi -Holi,. s5 'trec apoi de Shkoder qi sd m[ opresc abia la Milot, deoarece am stat acolo cdndva mai pufin de o o16 Ei ca atare nu-mi mai amintesc prea multe: case scunde, o mullime de oameni pe drum, at9laje de cai, cred c[ trebuie s[ fi fost zi de tdrg, femei bitrAne in qalvari albi stbteau pe bincile din fafa caselor de piatri qi cam asta b tot ce-mi amintesc. $i-mi mai aduc aminte Ei de curtea din fafa casei cu un singur nivel, cu p[mdntul bdtdtorit gi cele cAteva mese situate la ,-ttu copacilor, unde se puteau bea ra.chiu.gi cafea, treizeci de ani cu sdni Ei in care a intrat o femeie de impundtori, imbricat[ intr-un costum de un roEu liphtor, strdns[ in talie cu o curea lat[, neagr6, do1hira de bijuterii de aur, in aureola p[rului-vopsit in albastru-inchis, pe tocuri inalte' in pantaloni roqii strdmfi, cu o geantb strdlucitoare-pe-um[r' Asta s-a intamfiat la lr7ilot, printre atelajeG-de."?i !ifemeile albanez,,qi in Ealvari albi, acolo unde incepe -deNordul qi unde alt[dat5, timpurile unde tr[iesc mereu inainte strigi.mai s[-l fdr6 cuiva casa po{i intrain ,,Nu de dupi gard", dar unde ,,Pdinea, sarea 9i bundtatea, tocul Oiri cimin qi un aqternut curat se vor gdsi la orice or[ din zi qi din noapte pentru un. oaspete'o' Femeia in roEu vorbea cuiva foarte tare,gi gesticula' Pe strddufa sufocat[ de canicul[ qi praf arita ca o flac[rd de'la care totul se aprinde qi arde, f[r[ sd mai lase nimic in urm5. Apoi a urmat satul Rreth -Baz, qi, in casa lui Xhemal Cakoni, am bSut pentru prima datl in viafa mea rachiu cu lapte prins. Stlteam aqezati in picioarele goale la o m6suf[ joas[' Pe_ perete era agdlatun macat cu vedere din Mecca. M6ncam strugiri. F"-"ile ne agezau in fafd tac6murile, se
291

)o)

Andrzej Stasiuk intorceau la bucltdrie sau se opreau in cadrul ugii. Ridicam toasturi pentru succes, fericire qi sin5tate. Xhemal ni l-a prezentat cu mAndrie pe fiul siu. Bliatul era mdrunt, slab qi timid. Lucra in Germania. Plec5 imediat. Xhemal discuta cu Illyet qi rememorau vremurile de demult, atunci cAnd Illyet era dascil in zond. Locuia intr-o casi izolat[, l6ngd cimitir, Ei se temea de stafii. Am incercat s[-mi imaginez soarta spiritelor in slatul lui Enver Hoxho cero, pe 29 aprilie 1967, proclarnasd Albania primul stat ateu din lume. Era un lucru aqa de ciudat, la fel de ciudat ca mormdntul lui Ceauqescu, pe care l-am vdzut un an mai t6rziu la cimitirul Ghencea din Bucureqti. Piatra funerar[ avea ceva mai mult de un metru in5lfime qi era incununat[ de o cruce albi. Acolo unde imaginafia vede, in mod natural, capul lui Hristos cu coroana de spini, se afla o stea rogie in cinci colluri. De emofie a trebuit si-mi aprind o figar[. De jur imprejur se inilfa un girdulef din nuiele de fier. Cizmarul paranqic era atins de nebunie chiar Ei dupl moarte. Crucea qi steaua comunistd trebuia sd-i lumineze existenfa pe lumea cealalti. in timpul vielii il devorase spaima, aga cI a r[mas temitor Ei dupd aia. Tocmai de aceea,pentru orice eventualitate, i-au pus la dispozilie pentru drumul pe care il avea de f[cut gi una, qi cealalt[. Sd se descurce el curnva. Cred cI nu era sigur cine face cirfile pe lumea cealalt[. Se pare totuqi cI a putrezit in intregime in acel loc imprejmuit cu gard de fier, a putrezit impreuni cu sufletul s6u. Se aflau acolo cdteva r5mdqile de stearin6, urme de luminiri care arseser[. Cineva venea aici sd intrefini un biet cult. Cine $tie, poate mesagerii secrefi ai reginei Angliei? La urma urmelor, l-a purtat prin toatd Loodra in trdsura ei, qi qi-a petrecut noaptea la Buckingham. Cine si-i mai infeleag[ pe occidentali, cine sd le mai infeleag[ sentimentele?
294

Cdldtorind sPre

B abadag

in orice caz,m-am gdndit cd e o pedeapsi frumoas[ sd zaci intr-un cimitir obiqnuit, poate chiar pufin cam inghesuit, f[ri nici un fel de marmur[, cam la

vreo dJi kilometri de Casa Poporului, acea piramid[ construit[ dup6 gustul cizmarului gi m[surdnd la bazd doui sute qi ceva pe doud sute qi ceva' Pentru a te apropia de ea, chiar luind-o pe o scurt[turi, trebuie silparcurgi un sfert de kilometru pe un teren copaci. Tocmai de aceea viran ari de soare gi n-am f[cut asta niciodatd qi am privit-o de departe' Am preferat s[-i vid morm6ntul, c6ci mi s-a plrut mai interesant. La intrarea in cimitir ne-a oprit un

flr[

gardian. Avea doi metri, ardta ca un Rambo tuciuiiu, in uniforml militarS, cu mii de buzunlrele qi cu staiie; ne-a intrebat dac[ avem vreo rud[ acolo' Roiand i-a rdspuns in rom0neqte c[ da, membri ai familiei qi rude. Agadar se cam temeau totuqi qi pdzeau' S[ nu cumva si ias[ din mormint in vreo noapte cu lun[ plin6, sd treacS de partea ceal{le a aleii qi s-o scoatd si pe Elena la suprafaf[' C[ci fuseserl desp[r1eau vreo douizeci de ingropafi separat. mai riu. Numai un g[rdulef vizibil o du."u iu mItri.

ii

de fier qi o cruce tot de fier, acoperite cu vopsea neagrd anticoroziv6. in5untrul spafiului imprejmuit nu &u decdt p6mAnt gol gi uscat. Cineva sidise acolo ceva in sperinla c-o si creascl, dar n-a fost si fie' Cimitirul era in general inverzit, numai la ei totul ar6ta pustiit. Ca qi cum ar fi eliminat in p[m6nt vreo otravi, ceva care distrugea r[d[cinile plantelor' De jur imprejur cre$tea cdte ceva, buruieni, tufe, ferigi, lrbuqti tineri, aici insi - nimic. Era sfArEitul lui uugurt, iar la ei abia ieqea ceva din p[m6nt, ca la inceiut de aprilie, vreo cinci frunzulife pe cruce, de parca rltmul vegetafiei ii ocolea, de parc[ ar fi stropit p[m6ntul cu ceva: o solufie de cddere a frun"in"uu zelor, acid sau vreo otrav6. Cred mai degrab[ c[ ei
295

Andrzel Stasluk
emanau ceva din leEurile lor, ci, lipsifi de voce, privire Ei miqcare, incercau sd se ?nfeleagi prin intermediul putrefac{iei, cu ajutorul propriilor secre{ii cadaverice. Apoi am observat c[ el mai are un epitaf. Era fdcut din marmur[ cafenie qi era lipit spate in spate de cel pe care se afla steaua roqie. Mult mai inalt, incununat cu o cruce, cu o fotografie pe gresie in care cizmarul aplrea in costum, cdmaE[ alb[ Ei cravat[. Pe soclu erau sdpate urmitoarele cuvinte: ,,O lacrimd pe mormAntul teu din partea poporului romdn". Nu mai e nimic de addugat. Ceva mai inainte poporul romdn se distrase de minune Ei crlpase de rAs. $i, ca qi cum asta n-ar fi fost de ajuns, mai puseserl acolo o cruce. La fel cu cea de la mormdntul Elenei. Neagr6, de fier. Cineva o infipsese pur qi simplu in p5m6nt, l6ngd marmuri. Totul pdrea o parodie sumbri a Golgotei. In vasul de piatrl pe post de urn[ zdcea un lujer veqted. La bazd,, piatra funerari era afumatfl, mdnjitd de stearini galbeni, in jur zdceau candele arse: se simfeau triste{ea unui provizorat Ei imitafia de prost gust a odihnei veEnice. Nu departe, de pe o piatrd funerari din piatrl albd, un c6ine negru se uita la noi. Se pare ci qi el stitea de pazd, ca nu cumva cizmarul s[ iasd din morm6nt. CAnd am plecat, gardianul s-a apropiat de noi gi ne-a spus: ,,Oricum gtiam cS la el a{i venit".

C)dldtorind spre

.B

abadag

$i astdzi au trecut pe aici cirufaqii. La fel ca Ei ieri gi alalt[ieri. Monoton, lent, in ceafi. Pe drumul alb lasl in urm[ bblegar de cal. Acum nu sunt dec6t doi. Sunt greoi, mdtihiloEi, gi au peste patruzeci de ani. $i doi cai suri. La doud Ei jumitate o pornesc in susul v[ii. Latrei qi jumdtate se intunecd deja, dar la ora aceea au ajuns flri indoial[ acas5. Deshami caii, ii conduc la locurile lor, ii adap6 Ei ii hrdnesc. Caii trec de pe un picior pe altul pe podeaua din
296

scAnduri a grajdului. in interiorul intunecat este cald. Miroase a 66hgar qi a fAn. in cuiele ruginite atArnd harnasamentele. In urmi cu cAteva zile am fost la Mez6kdvesd. Ploua, qi picdturile cdzute pe jos inghefau instantaneu. Totul devenise sticlos. Duminicl dimineata, ungurii se indeletniceau cu comerlul in corturile lor de prelati din pia[[. Se strecurau pe aleile alunecoase cu pungile cu cump[r[turi. Decorafiunile de sdrb[toare triste erau acoperite de un strat de chiciur6. Bancomatul se afla pe strada regelui Matei, cel al cdrui chip se afl[ pe bancnota bleu de o mie de forinfi. Am iegit pe autostrad[. Trei maEini la intersecfie ardtau ca niqte stafii in ceafa Ei in burnifa aceea infepenitoare. MI indreptam spre Miskolc. Da, totul strilucea. Plopii desfrunzili, iarba galben5, t[bliile albastre ale indicatoarelor. Dumnezeule, ce pustiu qi simplu era peisajul acela! Nimic altceva dec6t o intindere nesfdrqiti Ei siluetele rare ale copacilor dezgolili undeva la linia orizontului. $i aveam impresia ci, de la poleiul acela inghefat. r[sund intreg aerul. Undeva pe lAngd Em6d, drumul se bifurca spre D ebrecen Ei Nyiregyh 6za. P anglicile cenuqii, strdlucitoare ale lui Moebius dispdreau in neantul C6mpiei Panonice, qi ifi venea greu sd crezi cd acolo se aflau toate acele orage, or[qele Ei sate cu casele lor, cu fumul din coEuri, cu viafa lor qi cu toate celelalte. Pare-mi-se cd in zona localitdlii Em6d, la inceputul lui decembrie, pentru a doua oari mi s-a revelat infinitul. Dar nu a durat decdt o clip5, fiindc[ imediat dupd mi-am adus aminte de Esterh6zy qi de Cdrulasii lui. ,,Au venit! Au venit cbrulaqii! Strigdtele lor imprdEtie zorile - distante, cenuqii, splldcite liniqtea fragilb qi goal6. (...) Hdfurile fluturau uEor, buclfele de gheafd scrdEneau sub jantele rofilor." Ah, intotdeauna am vrut s[ scriu ceva despre Cdruya;ii,
) o-7

Andrzej Stasiuk
$i am ceutat doar ocazia potrivitd. Un text de douizeci Ei cinci de pagini. Aerul umed, neclar se imprlqtie, Ei ei arat6 de parcd ar fi ieqit dintr-un vis pe care il viseazi cineva mai puternic dec6t noi, de parc5 s-ar fi ivit pe pSmdnt ca niEte mesageri ai ispitei. Sunt de nedistins de animalele lor greoaie, incdlzili Ei trdndavi, ficufi din cap p6nd in picioare din carne. ,,Au felele rotunde gi aproape tofi au barbi, dar nu sunt prietenoEi, nici pe departe! in spatele c6rufei le pofi auzi rdsetele abrupte qi infundate. Vdd cd se infeleg. Au Eoldurile puternice qi probabil cI pantalonii le sunt cam strdmfi.,, Da, i-am vlzut pe undeva pe l6ngd Em6d, in cdmpia goal6, intr-o dimineafl de duminic5, in decembrie, pe o vreme care scdpa timpului. Lumea devenise atAt de alunecoas5, incAt pdnd Ei aerul era incapabil s6 se lipeascl de ea. Ei treceau pe acolo, sI zicem, Ei acum o sut[ de ani, in acelaqi anotimp, pe la sfdrEitul toamnei, atunci c6nd inghelul acoperd in sf6rEit drumurile noroioase. De secole intregi se intdmpld la fel. 56 zicem, sare de pe meleaguri indepdrtate qi vin din Eger transportate in sud, pe celllalt mal al Tisei, la TimiEoara, s[ presupunem, gi totul ca intr-un roman istoric de aventuri sau ca intr-un film unde, de dupi orizontul plat, se ivesc atelajele qi apoi se apropie, muzica se stinge Ei nu se mai aud dec6t duduitul, bubuitul jantelor forjate, scdrlditul gi respirafiile sfor[ite ale cailor. Cei care strdbat pim6ntul in lung Ei-n lat ii tulburd intotdeauna liniEtea Ei indeamnd la r5u, deoarece trezesc o fricd amestecatd cu nostalgie, Dupd trecerea lor, nimic nu mai este ca inainte. Orizontul crapd o datb pentru totdeauna Ei nu se mai astupi niciodat5. Din fericire, autostrada se apropia imediat de sf6rgit, pe $osea se fbcuse aglomerat, qi a trebuit si imi alung g6ndurile. Un nebun ungur la periferia oraqului

Cdldtorind spre Babadag

Miskolc a depigit cu o zafira trei maEini deodat6. Era pu{in mai cald. Gheafa cidea din copaci. in partea cealaltd a oraEului, la ieqire, am zdtit o gr5mad[ uriaq[ de ma;ini parcate in fafa supermarketurilor. Acoperiqurile lor aritau ca spin[rile unor vite reci pe niEte pbguni de beton. Dupd Encs se f[cu din nou pustiu. Nimeni nu mergea pesle granifi. M[ cam gr[beam, dar, ca de obicei, m[ tenta s[ m[ opresc la Gonc, aEa cI m-am abbtut cAfiva kilometri de la drum. La cofetlrie servea un bdrbat mai in v6rst5. O femeie cu un'b[iat mic a luat doud cappuccino in pahare de carton. Au trecut pe trotuarul celilalt al str[zii Kossuth, in stalia ds autobuz. ii agtepta un birbat cu un mic radiocasetofon argintiu qi-qi ascunEi dou6 plase burduqite. Era scund, fuma qi umezi de z[padi. fulgii mari dea figara in palm[ de cdntdnd Unde se duceau cu aparatul acela Ei cu Ar5tau copilul? Cu acele plase uzate, pline-ochi? s[rdcdcios gi trist. O mic[ familie pe drum, cu dou[ slpt[mdni inainte de Cr[ciun. Mama qi fiul beau in ticere cu inghilituri mici qi repezi, ca gi cum ar fi vrut sd apuce sd bea liniEtili pdnd la venirea autobuzului, dar acesta incl se l[sa aEteptat. Autobuzul citre Telkibdnya, PdlhSza, S5toraljarijhely, in partea cealalt[ a munfilor Zempl6,n. Ningea tot mai des. Cei doi nu-qi mai vorbeau. Sem5nau cu niqte qomeri. Li se citea asta pe chip, in gesturi, cunoEteam asta din pdrfile mele. Timpul, guvoiul lui principal, pur qi simplu ii ocolea. Erau ca aruncafi pe mal, in voia sorfii care incetase a se mai impleti cu o alt5 soart6. Te trezeEti intr-o bund zi, Ei aceeagi lume devine o alta, cu toate cI nu s-a schimbat deloc. Astfel de g6nduri imi treceau prin cap la Gdnc. Poate nu erau deloc
Eomeri, poate ci n[scocisem asta ca un pretext, pentru a nu pleca de acolo cu mdna goal[. $omerii, la fel
299

298

Andrzej Stasiuk
ca $i cerupEii, sunt necesari pentru a me face sd md intorc cuminte pe meleagurile mele. De data aceasta md intorceam de pe insula Cres,

Cdldtorind sPre Babadag

qi-a spus de f[cut dec6t cale intoars[, cici realitatea Mi-a trecut prin cap faptul cd acele vAntului' ""rint. "fti-ri aqa de cenuqii tocmai din cauza ,"nt "u*" .iaqi" de pe ziduri culorile, c[ acestea ar putea in interior' ""i" ;;; numai dac[ sunt ascunse undeva era o insul6, Lubenice flcea cdt doud qi de ap[' Ei Inrui", a"ourece de p[mflnt era separat[ dupi peretele dormitorului incepea

opt de kilometri lungime Ei trei mii de locuitori. Cu bacul de la Brestova faci doudzeci de minute. in afard de noi, mai erau doar dou5 caqaizeci Ei

ii""Fci".

mioane qi un mercedes vechi. Inainte sd ajungem la Porozine, qoferul mercedesului a reuEit s5 dea peste cap la bar dou[ coniacuri. De la bordul bacului, insula Cres p[rea pustie. Bacul duduia Ei duhnea a motorin[. Barmanul cred ci se imbitase. Cincisprezece curse intr-o singur[ zi e o treabilserioasd. in ziua aceea erau pulini nori pe cer, qi peisajul cirybta greutate. Totul p5rea armonios, potrivit. $i bacul acela dezolant, qi barmanul, Ei Eoferul care trdgea la mdsea, qi apele intunecate, clare, ale golfului, qi debarcaderul pustiu, Ei cerul jos, Ei miqc[rile incete, somnolente, ale marinarilor, Ei lumina de decembrie, Ei tot restul. Pur qi simplu, totul trdia o viatd proprie. Insula era intr-adevir pustie in mijloc. $oseaua trecea de-a lungul ei ca o coloan[ vertebrald. Versanfi despbdurifi qi dezgolifi, vegetafie piticd Ei vdnt. Aqa ar[ta totul. Undeva pe drum amzdrit o turmi de oi. St[teau aqa de nemiEcate, incdt cu greu le deosebeai de st6ncile din jur. Aveau aceeaqi culoare ca pietrele. Nu era nimeni l6ng[ ele. Pe hartd, insula Cres ardta ca un os vechi, distrus. Iarna o pustieqte de tot, Ei rafalele de vdnt care bat dinspre mare ajung pdnd qi in cele mai mici cotloane. Aqa se int6mpl6 in satul Lubenice, pe vdrful unei pante de trei sute de metri. Nu am vdzut niciodatb o cas[ de om care si fie mai goal[. Cdteva zeci de case din piatr[ cenuqie qi putin Iemn de smochin, flrl nici un fel de inveliq. Vdntul putea intra din toate p[r!ile, din toate p[rfile se deschidea infinitul aerului. Existd astfel de locuri unde ai impresia cd e capdtul lumii, ci nu-!i r[m6ne

;;;;.il"diat

p5.rieou.tiu. Prin fereastra buclt[riei se vedeau aici arita 5iiri" ."trt" tiai.ur" i" aer de curenfi' Aqa se-nu;;;;;. i" cimitir, iumbtate dintre cei defuncfi la marginea ;;; M";i;;iJi"' ci-itirul se intindea blestestdncos. Moartea trebuie s[ fi fost "irarfui rrror-dntul trebuia srpat ryT.1 semina cu un purgatonu' munc6 ioutX aceast[ s[ fi avut un motiv imP;;, "-"i**" aici, trebuiefrica' Poate"s[ fi iost un blestem' poate doar se pare ""ii""r. il;;[; iaz, cdndduceau totul la bun sf6rqit' si se intoarcI la casele lor' c[ -- nu mai aveau putere de pe Eoi;;r;; a ajunge in acest loc, m-am abltut exista pe harti' ,"u,ru-uttuftuia ii plin cdmp' Drumul a unui pdr6u uscat[ albia cu dar in realitate sem[na undeva in sau ctl niqte trepte distruse, care duceau parcurqi in viteza nesfdrEit' Cdtevi zeci de kilometri albe' Se numai erau jur imprejur i;tai- b" -t11"" undeva inllfau spre cer, se irangeau qi se.prdvileau mari qi pds[ri roiau pe cer i;-ril; cealaita. Sus Dar pentru noi' pentru urmireau ceva ce se miqca' oua""l, tot ce era in jurul nostru pirea mort' rece $1 ."rai"i-'a" vdnt. Cineva impirtise intreg acel.teren pdn[ la linia oriuiruri tu ziduri de piatrl' Se cafrau dreptunghiupetice pustiu ;;;il;i;roiau din acel vorba despre impbr{ire fi o i; M-;r" gdndit c5 proprietlfii'.daro mai tdrziu a de lcrupuloasi fu*n.i. '*i.-u spus c5 aiel labirint db ingr6dituri de piatrl spblat la vale de avea ca scop proptirea pimdntului

il;i;;;;noi-

l'

loo

lol

Andrzej Stasiuk
ploi. Uneori culoarele erau atat de inguste, incit trebuia s5-mi streng oglinzile. Pe aceste suprafele ingrddite cu grijd se aflau doar pietre. Nu era pic de sol. De printre stdnci mai rdsdrea c6te un bit uscat. Am trecut pe lAngd o casd cu acoperiEul in paragind qi apoi pe l6ngd o alta, la fel de distrusi, qi iar am dat de pustiu. Imi imaginam vara, albul incins Ei qop0rlele care se incllzeau la soare. Cdt vedeai cu ochii nu exista nimic ce ar fi putut oferi o fdr6md de umbri. Apoi sus de tot, printre stdnci, se vedea Lubenice. Se putea ajunge in sat pe o fAqie ingusti de asfalt situatd pe partea cealaltd, dinspre mare, dinspre localitatea Valun, dar era prea simplu qi nu spunea tot adevirul despre insula Cres, despre interiorul ei pustiit, deasupra c[ruia roiesc p[s[rile in cdutarea hranei. Uneori imi imaginez ohartd, alcltuit[ din locurile unde aq vrea si mb intorc. Nu e o hart[ serioasi. Pe ea nu s-ar afla mare lucru: zdpada umedd din Gcinc, Zbotov cu biserica sa in ruine, Caraorman cu nisipul lui deqertic qi cu utilajele ruginite care ar fi trebuit s5 recupereze aurul din apele Dun5ri| canicula din Erind, Biala Spiska qi pr[vilia ei cufundatl in intuneric, zorile Ei mirosul de pisic6 din Piran, serile din Riqinari cu aromele imprdqtiate de fabrica de turti dulce, vierii de l6ngd Oradea Ei porcinele de la Mdtdszalka, Delatin cu gara sa in lumina cenuEie a diminefii, Dul4bka, Rozpucie Ei Jablonna Lacka, Huqi qi Sokol6w, qi acum gi Lubenice. inchid ochii qi trasez drumurile,liniile de cale ferat5, distanlele Ei peisajele dintre spafiile goale, dintre o mediocritate gi cealalt[, qi incerc s[ schifez o geografie care sd ridice toate acestea in spinarea sa plat[, pentru ca totul s[ devin[ mai rezistent, nepieritor. Cu c6teva zile in urmi m-am dus la Cracovia cu acceleratul de Ko5ice, pe care l-am luat de la Str6Z,la 10.11. Pe cAmpuri erau petice de zdpad[. De sub ele
102

Cdldtorind sPre Babadag

emana cenuEiul, negrul. Dumnezeule, tristefea gardurile de -ugh"tnit"toi ae ldngd calea feratd'

care sarir6, firele rlmase de la ornamentele de iarnS' descopacii ianuarie, lui a vinelie ;;a;;; in lumina metal de boarfe, de mormanele iirrrrp Ji, gridini, uzat, be leirn distrus, de clr[mizi crlpate' toate in cadrul unei geometrii.colfuroase' al unei ;;;"irii supranaturale care dezgolise brusc scheletul iumii. Bobowa, Cig2kowice, Tuch6w, PleSna - ca o de gheaf6 ie linsese pdn[ la oase peisajul uman, Hsa-nd in urmi doar ceea ce era mai impordeja nu mai putea fi inltrturat' c6ci altfel {rrrtt, in unele """uce s-ar fi instalat neantul. Se f[cuse amiaza, dar

;;;ir;" iil t

am ierestre de la casele din apropierea c[ii ferate caselor Curfile 6ecurilor' a uarrt .ttet"cirea palid[ Uomaricios de curate. Totul imp[turit' aranjat' "iuu str6ns ca pentru o paradd a lucrurilor neinsuflefite' un contur Acea zdpid[, stratul sublire care des.ena cotidianului' sir[cia ca ficea &t; ilFrullucrurilor u"!f irtrlg eroism al durabilitlfii, disperarea degrad[rii s[ capete o alurl aproape ideirl5' Se f6cuse Nu amiaza,dai cu greu vedeal vreun suflet de om' spre tindea Peisajul uu"uu de ce si-iasi din case' deschis uUtt.u"r, aqa c[ preferau s[ stea iniuntru' Am fum de a aerul miroase i;;G;"ntru a simfi cum din inc[lzite dalele .arUun", ii atunci mi-am imaginat ale abile miqcdrile Ur.*ari!, zornditul uqifelor Jobei, sub de. scapi vatraiului, clipele a""i"u cAnd fl6c5rile cercurile de font[, c6nd mirosul negru se r[sp6ndeqte Cdte astfel i, u"t qi lumina roqie umple bucitdria' Sute' mii' qi oare la marginea drumului? J"
aceeaqi

"ut.'"tuu lucru, aceeaqi claritate cenuqie' ;;J;1;i";hEi trist[ care se lupta cu haosul lumii' Lrdine -slovai Avea canapele din piele sin-

Vaonuf era tetici ioqie. Pdn[

in el, trecuse prin Pre5ov' st6teau SaUinou qi Lipany. Acolo era la fel' Casele )o)
sh m5 sui

Andrzej Stasiuk
cam inghesuite Ei semlnau mai mult intre ele, dar restul era la fel ca in pirlile astea, aceeaqi efemeri_ tate, aceeagi nesigurantd a sorfii, aceeaqi via{I ca o improvizatie. Ce se intdmpla la Sabinov in urmd cu doi sau trei ani, pe la inceputul primiverii? Acoperiqul in patru colluri in stil gotic de pe turla bisericii, gi ceasul, Ei alituri clEdirea galbeni in stil renascentist, cu frontispiciul afumat gi cu gratii la ferestre, gi apoi resturile zidurilor de apirare, bdltile in care se reflecta cerul plumburiu Ei cdteva gdini care ciutau un petic uscat unde s[ scurme cu ciocul. Sabinov. Cu siguranfi ajunsesem acolo din int6mplare. Fdri in9oiali cdutam noi drumuri la granifa dintre Spi5 Ei 5ari5. Poate cd o luasem pe vreo scurtiturd de la qoseaua num[rul 18 cu acelaEi g6nd in minte, c5 poate de data aceasta voi reuEi si ajung in partea cealaltd a peisajului, cI, v5zdnd tot ceea ce vedeam, voi desluqi ceva cu mult mai mlref, un fel de suprapeisaj care reune$te in mod miraculos f[r6mele qi peticele, toate acele localitlgi mdrunte de genul I-ipany sau Sabinov, iar acestea, o datl pentru totdeauna, iEi vor gisi in el locul, impreunl cu glinile, noroiul, bucitdriile cu sobe cu cdrbuni, impreun[ cu fumul, cu disperarea meticulo asd a ogrdziior, cu aqteptarea, qi c[ astfel vor deveni de doui ori, de o mie de ori mai impun[toare, Ei cd absolut niciodat[ nu vor mai medita asupra existenfei lor int6mpl6toare, efemere. Acest gdnd vechi m6 va insofi in cilitoriile mele pdni la moarte. Totul pare sd indice acest lucru. La Piotrk6w, in paralel cu drumurile care duc spre Kielce qi Radom se intind doud Eine inguste. De multi vreme nu mai circuld nimic pe acolo. Doui firiqoare ruginii pe care le inghite treptat pimdntul nisipos, pentru ca apoi sd-Ei facd din nou loCla suprafa{5, in dreapta Eoselei. Atlasul na{ional al poloniei, pe care il am la indemAni, mI inqtiinfe azd ch, acele

()dldtorind spre Babadag

linii au apdrut in anul 1904, iar ?n anul 1971 inch, se circula pe ele. Era intr-o sAmbdti de februarie, soarele strdlucea, qi nu-mi puteam desprinde privirea de la rlmdgilele qinelor minuscule. La lJszczyn se plstrase chiar Ei halta. O construc{ie mic6 de c[rdmidl roEie, care ar fi trebuit si te ducd cu gdndul la stilul gotic, dar care semlna mai degrabd cu o clidire
din cuburi vechi. Ornamenta{ia ei naivd avea ceva de benzi desenate sau de teatru de pdpuqi. De altfel, intreaga zond, pdrea parcd micgoratd la scard naivd. Casele de ambele pir{i ale qoselei constau in principal din frontispicii. Mai ales laUszczyn,laPrzygl6w sau la periferiile oraqului Sulej6w. $i pe acele falade firl vdrstd Ei flr[ stil vedeai uneori cAte o galerie, o ferestruicd rotundd, un pilon, ceva mai mult decdt o simpl[ funcfie arhitectonici, pur Ei simplu dorin{a de a ardta altfel decdt de obicei gi de a fi mai bine decAt in fiecare zi. Ei, Ei mi se pdrea c[ in spatele acelor perefi nu exist[ nimic, cd acolo se terminl totul, cI vuiegte vdntul, cd pdslrile Ei-au ficut acolo cuibul, iar cAinii, sdlaEul, cici intregul efort fusese depus in frontispiciile sdrdcdcioase, in ultima ap5rdtoare in fafa luminii - un invelig pe care abia il poli distinge de materia inform6. $i, in loc s[ admir abafia ordinului cistercian care data din secolul al XII-lea, m-am l6sat furat de gardurile din Sulej6w Ei de c[ririle dintre ele, pline de bdltoace albastre, de niEte scuaruri pe jum5tate moarte, de ogrilzi qi balcoane, unde obiectele vechi erau ingrdmddite unele peste altele, de bufeturile mdncate de vreme Ei de restul rimdqilelor pieritoare ale timpului omenesc. Pe coloana subfire ca a lui Simion Stdlpnicul se afla un inger local. Te ducea cu gAndul la casele pe carelepdzea. Era ficut din acelaqi material ca qi ele Ei avea si le rdmAn[ aldturi pdnd la capdt. Fecioara Maria de l6ngd biserica de pe colind avea cel putin un acoperiq deasupra
)o5

)04

Andrzei Stasiuk
plexiglas. ingerul nu avea nimic, numai cerul gol. Pufin mai incolo se afla un container de gunoi. La treizeci de kilometri in linie dreapti spre sud se afla satul Wygwizd6w. Ar fi trebuit sd mb duc acolo qi sd innoptez. In ziua aceea, deasupra c6mpiei cerul era senin qi rece. Pe drum aE mai fi intdlnit poate trei sau patru hirburi de maEini. capului, din fier laminat
Ei a materiei,

Cdldtorind sPre Babadag

mul numirul TTT am cotit-o la dreapta, qi a inceput pustiul, iar pimAntul a prins qi el a se ridica u$or, ca un fel de cdmpie; cu toate cd se merge in pant[, tot
mai aproape dL cer, e ca
Ei

in acea efemeritate

lucrurilor' De pe dru-

Da, ar fi trebuit s5 mi duc la Wygwizd6w Ei sd rlmdn acolo. In far5 existl o singurd astfel de localitate, dar am fost nevoit sd-mi continui drumul pentru ca inainte de ldsatul serii si ajung la Solec. Cam [sta era planul-pe care il aveam. Nu mai fusesem niciodat[ acolo. Vdzusem c6ndva o fotografie. Se vedea in ea cinematograful. Intrarea era acoperit[ cu iarba care crescuse sllbatic. In vitrini atArnau niqte resturi. Cerul era innorat. in planul indep6rtat se afla o cisuf[ fhrineasci de lemn. Cinematograful se numea simplu ,,Cinema". AEa scria pe frontispiciul cl[dirii. Al[turi cregtea o salcie. Nu mai rulase acolo nici un film, de mult6 vreme, Ei nu mai venea nimeni. iniuntru, in intuneric, putrezeau fotoliile. Am incercat sE-mi imaginez ce se afla imprejur. Sunt astfel de fotografii qi astfel de locuri care nu-fi mai dau pace, chiar dacd nu e nimic de vizut. Acel cinematograf din fotografie era ca o amintire din vremurile cdnd lucrurile se mulfumeau cu cele mai simple denumiri. Frontispiciul se arcuia intr-o bolt6 delicat5, pentru a face loc literelor simple. Singurdtatea qi abandonul v0j6iau in cadru ca un v6nt t[ios. Tocmai de aceea md duceam acolo pe la jumdtatea lui februarie, cu ultimele petice de z6padi pe cdmpuri Ei cu acel sentiment pitrunzitor c[ undeva intre Sulej6w, Wygwizd6w qi Solec este ca Ei cum timpul a murit sau pur qi simplu s-a evaporat ca aerul sau ca visul, incet6nd si ne despartd de copildria de mult apus5. Sau poate doar de trecut. De aceea m-am dus acolo, in acea mediocritate

cum ai inainta printr-un vis greoi, in .ur" nu poli nici s6-[i atingi scopul, nici si fugi' Lqu ,rretgeam cu maEina spre Solec, intr-un peisaj ,r"u re te prindb mereu in curs5, qi totul numai "ur" datorite unei fotografii alb-negru. Sokol6w Podlaski din urm[ cu Solec ardta gi Huqi din urmi cu opt luni' Solec ca ani de treizeci la titlul de capitald a pdrlii mele candidat nou era un

ci

de continent. Nu am vrut sd md opresc, nu am vrut sI cobor din magin6, de fric6 s[ nu dispar[ tot ceea atdt de perisabil p[rea, atdt de ce mi inconjura in spatele bisericii de pe deal ifemer. fragil Ei de qi eu am intors, la rdndul meu, brusc, totll se termina dezlegaliin mijlocul samergeau cai maqina. C61iva cam incdlcit' M-am iarn[, de lung, plrul tului. Aveau de a muri, m-am inainte aici intorc gdndit s[ mi mai avea chef sd voi nu cdnd atunci [anOit sb revin seam[ cb m-au de va bbga nu nimeni irdiesc. Aici

pdr5sit forlele. Nopfile mi le voi petrece la cinematograf qi voi urm[ri v-edeniile filmelor din to{i anii trecufi' O moarte decentd ar trebui sb semene cit de c0t cu viafa' Ar trebui s5 fie ca un film sau ca un vis. AEa este in aceast[

parte a continentului, unde realitatea seam[n[ cu i,r-"a de dincolo. Cu siguran{l tocmai pentru ca oamenii sd se teami mai pufin de moarte qi s[-gi dea sufletul cu mai Pu{in regret. Am oprit maEina abia in fala cinematografului' Ar[ta exict ca in fotografie. Exista qi totodat5 nu exista. Nu pierise de tot, dar nici prea viu nu era' De parcd materia copia lumea spiritelor. Sau poate c5 Lra mult mai mort dec6t in fotografie. Se l6sa seara,
)07

l06

Andrzel Stasiuk
qi am simfit in aer gerul. Mi-am putut imagina cum, in interiorul lui intunecat, gerul mu$c5 din imaginile transparente din filmele de demult. Da, existl astfel de locuri unde ne copleEeEte siguranfa cI existi ceva in spatele lucrurilor gi locurilor, cI ele ascund ceva, cd mascheaz[ ceva, dar suntem neputincioqi, prea proqti, prea laEi, sau poate nu destul de b[trdni pentru a Eti cum si trecem de partea cealaltd. St[team acolo ca un prost, inghefam de frig gi-mi imaginam c5 se deschid uqile batante strAmbe, cd se intrd Ei pufin mai incolo dai peste o trecitoare pe care toatl lumea a cdutat-o dintotdeauna, qi c[ acolo incep pur qi sim-

()dldtorind sPre B abadag

era ceva mai plin de viafi in intreaga regiune, pe care iEi arunca umbra uzina uria![. M-am dus intr-acolo'

De dupd porfile ei tocmai

iegeau cdteva zeci de bdrbali. Mergeau cu pas greoi, chinuit, cenuEii ca fumul gros, tiiqti ca intreg oraqul Krompachy ,si tr1gici ca-apusul proletariatului' intre timp, copiii de z[padd iigani iqi consumau energia cu bulgdrii. de p"tt" o zi sau dou6 aveau sE fie topifi de soare qi "it" transforma(i in ap6, apoi in r6ul Horn6d, ce curgea intr-o relea complicatd de afluenli Ei ochiuri de api spre Marea Neagrd, la care statul slovac nici m6car nu avea re$lre.

plu Solec, Wygwizd6w, Sulej6w, Huqi, Lubenice, qi cd trece pe acolo calea feratd de la Str6Z la Tarn6w, qi ci merg pe acolo vagoanele rogii de la Ko5ice, Ei ci acolo g[seEti tot ceea ce a fost cdndva, dar durabil, indestructibil gi nesfdrqit, qi ci mai este acolo chiar qi
acea sdmbdtd din urmd cu cdteva zile, c6nd mergeam

prin valea Horndd, la poalele unui sat {igdnesc construit parci in aer, dar de data aceasta minunile se petreceau jos, unde eram noi, pe terenul plat dintre drumul care Eerpuia mai la indlfime Ei r6u. Era perioada dezghefului, qi cred c[ tofi copiii din sat alergau pe acel teren. O mare cazematd de zbpadd c[dea sub atacurile nemiloase ale micilor conchistadori. Turnurile distruse, zidurile ddrdmate, cei care se ap5rau in[untru nu mai aveau sc5pare., Dar, in afara acelei bitdlii pe cale de a se incheia, se mai vedea ceva. Pe intreaga lunci, de mlrimea cdtorva terenuri de fotbal, se zireau nigte bile uriaqe de zilpadd. Copiii le rostogoleau cAt aveau putere, apoi le abandonau, pentru a o lua de la cap5t. Unele aveau un diametru de un metru. Am vlzut cAteva zeci de astfel de bile. Ardtau ca gi cum c[zuserl din cer. Era o priveliqte frumoasi Ei ireal6. Printre ele se agitau siluetele colorate ale copiilor, intr-un du-te-vino continuu. Nu l08

piere de Sabinov, intr-o curte, avea loc injunghierea unui porc. Pe gardul din plasd de s6rmd neagrl atdt' ,uu hel.i de cirne. in peisajul acela cenuEiu al dezghelului, carnea strllucea ca focul. $i casa, qi drumul, Ei tot restul [i cerul, qi oamenii care se perindau, cdt vedeai totul vigilent, alergau care satului cu'cdinii avea nici nu plumburie ceala in Ei cu ochii era sc[ldat refleccarne de bucdli acele numai un fel de colorit, simlit am maqinii fereastf Prin tau lumina cruzimii. somnolent[ In acea roqie. carne de cdldura buc[1ilor slovac[, in acea nemiqcare, in acea tristefe liniqtit[ a meleagurilor mele avea loc un mlcel' Nimeni nu ascundei lipsa de pudoare a mortii. Cdinii Ei copiii priveau miqcdrile lepezi ale cufitului, miruntaiele din castroane, qi g61e1ile, qi sdngele' Totul se desf6qura exact ca in uimi cu o mie de ani' Nu se schimbase nimic. Se ldsa inserarea' La punctul de trecere de la Konieczna semaforul eru to;rr. Am aqteptat cdteva minute. Undeva in semiiniuneric cinevi se miqc[, se apropie de biroul de schimb valutar unde se pune Etampila, aplsi ceva, se f[cu verde la semafor qi bariera se ridic6' Inluntru t09

Apoi, undeva mai incolo, intr-un sat din apro-

'i

u era decit gr[nicerul nostru. Pe slovaci nu-i inte'resa cine iese din fara lor. ,,De unde vd intoarcefi?" ",.;,Cand a{i ieqit din [ard?" ,,Pe unde?" M-am uitat cum trece paEaportul prin dispozitivul electronic de citit. ,,Tot pe aici, a27", i-am rlspuns. La vameEi s-a deschis ferestruica ghiqeului. ,,Ceva de declarat?" l,,Nimic deosebit." Nu i-am v[zut fafa, numai gestul ' de a merge mai departe. Nu aveam deloc sentimen." tul cI mI intorceam de undeva. Imediat dupl curb5, in sat, se lds[ ceafa.

Note
Unele texte inseratein Cdldtorind spre Babadag revistele au iost publicate pentru prima 9ar[ in gr ud' asno Kr chny' s P ow ze dnik Ty n, iiip oip olita, [o WYborcza' Przekr6i qi Gazeta

Capitolul,,Harta slovacl" i.iq -citate din povestirile Eufratul la Babilon qi' ,"sie-tiu, Avanpostil de Ad6m Bodor
Capitolul ,,R[qinari" Ciiatete piovin din texte ale lui Emil Cioran; din vol. C6derea in timp, cap' I' P9rp. ,if "itut treiul omutui civilizat, Bucureqti, Humanitas 1994' trad. Irina Mavrodin, Pag37 ' Capitolul ,,Bat'ko al nostru'o aii"t"l" piovin din Adam Bogusz, WieS Siedlicka Bogusz, Cracovia, 1903' Capitolul ,,fara unde a inceput rlzboiul" Citatele Provin din: Emil Cioran,Istorie Si utoPie, Drago Jandar, Pof,te ironice, Edv-ard Kocbek, Insemndri pariziene'

ltl

ilillllD

in colectia RAO CONTEMPORAN

CUPRINS
cAr,Aron tx'rn-o BunopA sECoND-HAND ......
s

va apdrea:

TEAMA HARTA srovec.l nAgmanl

BAT',KO AL DESCRTEREa

...,.,,20 ..........27
....41

Case de nebuni
R6gis Jauffret
de nebunieste povestea unei rupturi, o ficliune legatl de un cuplu care se destrami'
Case

NOSTRU
cAr.AronrEr DrN

........55

Esrut, UNGARTET pANA lN ucnewe .... ....71 BAIA MARE .........91

SZEKLERLAND ... TARA UNDE e iNcppur

TARA sECUrLoR,

szErnryroro,

SHQIPERIA MOLDOVA BACUL SPRE GALATT

RAznorul-

,..,...97
.

...107

.........12t
,.,..,,,,T44

Gis6le se intoarce ca o leoaicl in apartamentul gol, istericl qi revoltatl, innebuniti de noua singurdtate, pe care nu o prev6zuse deloc. il uriqte pe Damien,

ie-iu ii

DELTA
NOTE
MULTUMIRI

coRTUL llrums iNrR-uN Loc

Nou

... . .172
....

.rls

strig[ numele, il adord, il cheam6, il respinge, dore,ste si-l omoare pentru a-l putea strtnge din ,ou io brate... Familiile celor doi nu r[min pasive nici ele, qi, in curOnd, totul se transforml intr-un
delir, o nebunie generald care ne aminteqte de vecinii nogtri de palier, de familiile noastre, de noi inqine, ins[ ne permite in acelaqi timp si ne detaqlm suficient de mult incdt s[ izbucnim in r6s 9i sI salutim
aceasti performanlI scriitoriceascd.

cArAronrND spRE BABADAG

....,.185
...208

.....

........311
...313