Sunteți pe pagina 1din 275

Platon

OPERE COMPLETE I
Ediţie îngrijită de
PETRU CREŢIA, CONSTANTIN NOICA '
Şi..' CĂTĂLIN PARTENIE
BCU Cluj-Napoca

■■
flCUMP 2001 09036
HUMANITAS
BUCUREŞTI
Coperta
IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale PLATON
Opere complete /Platon; trad.: Cezar Papacostea, Marta Guţu, Constantin Noica, ... ; ed. îngrijită de Petru Creţia, Constantin Noica, Cătălin
Partenie. - Bucureşti: Humanitas, 2001
6 voi.; 20 cm. - (Paradigme)
ISBN 973-28-0877-2
Voi. 1. - 2001. - 576 p. ISBN 973-28-0878-0
I. Papacostea, Cezar (trad.)
II. Gulu, Marta (trad.)
III. Noica, Constantin (trad.; ed.)
IV. Cretia, Petru (trad.; ed.)
V. Partenie, Cătălin (trad.; ed.)
14(38)
© HUMANITAS, 2001, pentru prezenta versiune românească
ISBN 973-28-0877-2 ISBN 973-28-0878-0
NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI
în Republica se spune că filozofii aflaţi la cîrma cetăţii pot înţelege ce este dreptatea numai
dacă înţeleg ce este „ideea de bine" — „binele", to agathon, fiind acel principiu ultim ce
întemeiază toate cunoştinţele noastre.
în Banchetul binele este „ceva ce ţine de acasă", oikeion (iar Eros este numit un philosophos
daimon care ne „mînă către casă"). Am putea spune că, în Republica, acel principiu ultim ce
întemeiază toate cunoştinţele noastre este to agathon, „binele", în sensul că înţelegerea acestui
principiu ultim echivalează cu „ajungerea acasă" a spiritului. Această conjectură este însă greu
de susţinut, căci textul lui Platon nu oferă multe argumente în sprijinul ei. Deşi în aşa-numitul
mit al peşterii binele este comparat cu soarele, el este, potrivit lui Platon, „ceva greu de
văzut"; şi aşa rămî-ne şi răspunsul la întrebarea de ce a numit Platon acel principiu ultim to
agathon.
Ideea după care cunoaşterea adevărului echivalează, pentru filozof, cu o „ajungere acasă" este
însă prezentă, implicit, în multe din dialogurile platoniciene, în Sofistul, de pildă, se spune că
sufletul nu poate fi separat de mişcare, el fiind astfel „în drum spre ceva", iar acel ceva către
care el se îndreaptă (şi pentru care are o „pornire lăuntrică", horme), este adevărul.
DarsiîfletuijQUjiiunge întotdeauna la adevăr, şi atunci, spune Platon, el „rătăceşte". Pentru
6
NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI
Platon, sufletul a cunoscut cîndva, într-o altă lume, adev?nil; fţprppajTţTnasţereadevărului, în aceasta
lume a del/einniTlicTîîralează saTctt-o- rcvcnjux.-rttTŢ-f'xi I ■ 1
Exil, căutare, rătăcire, speranţa de a ajunge acasă: acestea sînt coordonatele spaţiului în care apare
ide-ea „drumului bun" (methodos) şi a „călăuzei". Cum să ajungi, spiritual, acasă? Cum să ajungi în
proximitatea adevărului şi a principiilor ultime? Platon este o posibilă călăuză.
La Platon nu poţi ajunge însă decît cu mare greu, dacă nu dispui, în limba ta, de opera lui întreagă.
Această ediţie a operelor lui Platon provine din efortul a doi philosophoi daimones, care au vrut ca
prin Platon noi să încercăm să ajungem, spiritual, acasă. Ei au fost Petru Creţia şi Constantin Noica.
Entuziasmul şi priceperea lor (precum şi tenacitatea discretă a lui Idei Segall) au făcut ca între 1974 şi
1993 să apară, la Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică din Bucureşti (în cadrul colecţiei „Clasicii filo-
zofiei universale"), primele şapte volume din Operele lui Platon: în 1974 — volumul I (Apărarea hii
So-crate, Criton, Alcibiade I, Charmides, Lahes, Gorgias, Protagoras), îngrijit de Petru Creţia şi
Constantin Noica; în 1976 — volumul II (Hippias Minor, Hippias Maior, Ion, Euthyphron, Lysis,
Menexenos, Menon), îngrijit de Petru Creţia; în 1978 — volumul III (Euthy-demos, Cratylos), îngrijit
de Petru Creţia; în 1983 — volumul IV (Phaidon, Phaidros), îngrijit de Petru Creţia; în 1986 —
volumul V (Republica), îngrijit de Petru Creţia şi Constantin Noica; în 1989 — volumul VI
(Parmenide, Theaitetos, Sofistul, Omul politic), îngrijit de Petru Creţia şi Constantin Noica; şi în 1993
— volumul VII (Philebos, Timaios, Critias), îngrijit de Petru Creţia.
S-a întîmplat însă ca prima încercare de a traduce în româneşte opera întreagă a lui Platon să nu poată
NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI
fi dusă la bun sfîrşit de către iniţiatorii ei — Petru Creţia, Constantin Noica şi echipa Editurii
Ştiinţifice şi Enciclopedice. Traducerile scrierilor platoniciene ce urmau să întregească acea ediţie au
apărut totuşi, în anii din urmă, dar la alte edituri.
Ediţia de faţă are un format diferit de cel al ediţiei apărute la Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, unde
traducerea fiecărei scrieri platoniciene este însoţită, în cele mai multe cazuri, de o interpretare, de
lămuriri preliminare şi de note (acestea din urmă fiind, pe ansamblul celor şapte volume, inegale —
atît ca întindere, cît şi ca valoare). Primele cinci volume ale ediţiei de faţă conţin întreaga operă a lui
Platon; cel de-al şaselea volum cuprînde o antologie de studii, comentarii şi interpretări ale scrierilor
platoniciene, menită să înlesnească întîlnirea cititorului cu desfăşurarea gîndirii lui Platon. Această
ediţie a operelor lui Platon provine, în mare măsură, din cea îngrijită de Petru Creţia şi Constantin
Noica la Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică; majoritatea traducerilor şi interpretărilor cuprinse în
ediţia de faţă au apărut în cadrul acelei ediţii. Ei, Petru Creţia şi Constantin Noica, sînt de aceea şi
îngrijitori ai acestei ediţii.
Petru Creţia nu a fost numai îngrijitor al ediţiei Platon, a fost şi editorul ultimei părţi a Operelor lui
Emi-nescu. în lucrarea sa postumă Testamentul unui emi-nescolog (apărută la Editura Humanitas în
1998), Petru Creţia ne spune că abia după ce editarea integrală a operelor lui Eminescu s-a încheiat şi-
a dat seama că „întreaga ediţie trebuie regîndită temeinic Şi apoi reluată" (p. 10). Nu am vorbit cu el
niciodată despre o posibilă regîndire şi reluare a ediţiei operelor lui Platon. Cred însă că atît el, cît şi
Constantin Noica ar fi încuviinţat proiectul acestei ediţii.
8
NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI
„Tradiţia traducerilor româneşti din Platon începe, din cîte ştim pînă acum, abia o dată cu
secolul 20: în 1902-l903 un traducător anonim publică, în cinci numere succesive din Revista
Şcoalelor, Criton. [...] De fapt, operele complete ale lui Platon au să fie, în româneşte, fapta
colectivă a tuturor celor, morţi şi vii, bătrîni şi tineri, care, timp de aproape un veac, vor fi
ostenit pe acest tărîm, «ai noştri oameni ai locului nu numai pedepsiţi întru a noastră limbă, ce
şi limba elinească avînd ştiinţă ca să o tălmăcească», cum se spune în prefaţa Bibliei din
1688." Acestea sînt cuvintele lui Petru Creţia, luate din studiul său „Platon în româneşte",
studiu ce prefaţează cel de-al doilea volum al ediţiei publicate de Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică (pp. VI-VII)1. Aceste cuvinte ar trebui completate cu altele, care apar într-un
text semnat de Petru Creţia şi Constantin Noica ce deschide primul volum al aceleiaşi ediţii:
„[traducerea integrală a operei lui Platon] dă, veac de veac, măsura deplină a puterilor unei
culturi" (p. VI). Dacă aşa stau lucrurile, atunci această ediţie a operei lui Platon, apărută la
Editura Humanitas, nu este altceva decît măsura puterilor culturii noastre în acest ceas.
Numerotaţia marginală este cea a ediţiei Henri Estienne (Stephanus) (apărută în 1578 şi
folosită astăzi pentru orice trimitere la textele lui Platon).
Citatele din Homer care apar în scrierile lui Platon diferă uneori de vulgata homerică; ele au
fost fie traduse de către traducătorul dialogului respectiv, fie preluate din traducerile lui
George Murnu (caz în care am indicat acest lucru într-o notă). Am folosit Riada, traducere în
metru original de George Murnu,
1
Pentru tot ce s-a tradus în româneşte din Platon pînă In 1974 (cînd a apărut primul volum din seria
publicată de Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică) vezi Nicolae Lascu, Clasicii antici in România,
Editura Dacia, Cluj, 1974, pp. 240-247.

NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI


ediţie definitivă, Editura pentru Literatură Universală, Bucureşti, 1967, şi Odiseea, în
româneşte de G. Murnu, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, [Bucureşti, 1959].
Trimiterile s-au făcut întotdeauna la numerotaţia marginală a textului grecesc (şi nu la aceea
care însoţeşte traducerile lui G. Murnu).
Citatele din alţi autori sînt, în marea lor majoritate, traduse de către traducătorul dialogului
respectiv; atunci cînd s-a recurs la o traducere deja existentă am menţionat sursa într-o notă.
în transcrierea numelor proprii greceşti am preluat opţiunea lui Petru Creţia, şi anume: în
cazurile în care nu există o formă românească definitiv consacrată (de exemplu: Socrate,
Aristofan, Alcibiade etc), am transliterat forma grecească.
Notele ce însoţesc, în subsolul paginii, traducerile de faţă îmi aparţin.
CĂTĂLIN PARTENIE
NOTĂ ASUPRA VOLUMULUI I
în acest volum sînt reproduse următoarele traduceri:
Apărarea lui Socrate, traducere de Cezar Papacostea, revizuită de Constantin Noica, apărută
în Platon, Dialoguri, Editura pentru Literatură Universală, Bucureşti, 1968, pp. 3-37;
Criton, traducere de Marta Guţu, apărută în Platon, Opere, I, Editura Ştiinţifică, Bucureşti,
1974, pp. 6l-76;
Charmides, traducere de Constantin Noica, apărută în Platon, Dialoguri Editura pentru
Literatură Universală, Bucureşti, 1968, pp. 4l-73;
Lahes, traducere de Dan Sluşanschi, apărută în Platon, Opere, I, Editura Ştiinţifică, Bucureşti,
1974, pp. 239-268;
Lysis, traducere de Alexandru Cizek, apărută în Platon, Opere, II, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1976, pp. 213-234;
Euthyphron, traducere de Francisca Băltăceanu şi Petru Creţia, apărută în Platon, Opere, II,
Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976, pp. 26l-280;
Hippias Minor, traducere de Petru Creţia, apărută în Platon, Opere, II, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1976, pp. 17-34;
12
NOTĂ ASUPRA VOLUMULUI I
APĂRAREA LUI SOCRATE
Hippias Maior, traducere de Gabriel Liiceanu, apărută în Platon, Opere, II, Editura Ştiinţifică
şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976, pp. 7l-l04;
Alcibiade I, traducere de Sorin Vieru, apărută în Platon, Opere, I, Editura Ştiinţifică,
Bucureşti, 1974, pp. 93-l45;
Ion, traducere de Dan Sluşanschi şi Petru Creţia, apărută în Platon, Opere, II, Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976, pp. 135-l50;
Euthydemos, traducere de Gabriel Liiceanu, apărută în Platon, Opere, III, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1978, pp. 69-l16;
Gorgias, traducere de Cezar Papacostea, revizuită de Constantin Noica, apărută în Platon,
Dialoguri, Editura pentru Literatură Universală, Bucureşti, 1968, pp. 125-239;
Protagoras, traducere de Şerban Mironescu, apărută în Platon, Opere, I, Editura Ştiinţifică,
Bucureşti, 1974, pp. 423-479.
în traducerile reproduse în volumul de faţă am intervenit în anumite cazuri, cel mai adesea
pentru a schimba un cuvânt, o expresie sau un semn de punctuaţie. Marea majoritate a
modificărilor pe care le-am operat în aceste traduceri nu a vizat corectarea unor erori de
traducere, ci o mai cursivă lectură a textului.
Criton, Charmid.es, Lahes, Alcibiade I, Lysis, Euthy-phron, Hippias Minor, Hippias Maior,
Ion, Euthydemos şi Protagoras au fost traduse după textele ediţiei Bude.
Apărarea lui Socrate şi Gorgias au fost traduse de Cezar Papacostea după textele ediţiei
Teubner; aceste traduceri au fost apoi confruntate de către Constantin Noica cu textele ediţiei
Bude.
CĂTĂLIN PARTENIE
Nu ştiu, bărbaţi ai Atenei, cum veţi fi fost voi în- u a râuriţi de pîrîtorii mei, însă eu,
ascultîndu-i, mai că am uitat de mine însumi, atît de convingător au vorbit. Şi cu toate acestea,
la drept vorbind, n-au spus nimic adevărat. De ceva însă m-am mirat mai mult ca de toate
neadevărurile înşirate de ei: au spus că trebuie să vă temeţi de mine să nu vă înşel, întrucît sînt
primejdios în vorbire. în adevăr, nu le-a fost mă- b car ruşine că îi voi dovedi mincinoşi
numaidecît in fapt, acum cînd, luînd cuvîntul, mă voi arăta cu desăvârşire neiscusit în arta
vorbirii. Aceasta mi se pare cea mai mare neruşinare ce poate fi; desigur, afară de cazul cînd
ei ar înţelege prin „iscusit la vorbire" o însuşire a celui ce spune fără ocol adevărul; numai în
acest înţeles aş putea consimţi că sînt orator, însă vedeţi, nu în sensul lor.
După cum spun, aceştia n-au rostit aproape nici un cuvînt care să cuprîndă adevărul; pe cînd
de la mine nu veţi auzi nici unul care să nu spună întreg c adevărul. în schimb, bărbaţi
atenieni, iau drept martor pe Zeus că de la mine nu veţi auzi, ca de la dînşii, fraze frumos
ticluite, vorbe şi întorsături sunătoare, într-un stil împodobit, ci o cuvântare cu vorbele care
îmi vin la întîmplare; aceasta, fiindcă sînt încredinţat că spun adevărul. Nimeni dintre voi să
nu aştepte altceva de la mine.
14
PLATON
APĂRAREA LUI SOCRATE
15
De altfel, nici nu s-ar cădea, judecătorilor, să vin în faţa voastră* la vârsta aceasta, ca un
tinerel ticlui-tor de fraze. Şi cu toată stăruinţa vă rog, bărbaţi ai Atenei, să aveţi îngăduinţa de
a-mi asculta o apărare alcătuită în aceleaşi vorbe pe care le întrebuinţez de obicei în agora, pe
lingă mesele zarafilor sau aiurea, unde mulţi dintre voi m-aţi auzit; să nu vă miraţi prin urmare
şi să nu vă supăraţi pe mine pentru aceasta. Pricina este următoarea: eu acum pentru prima d
oară am călcat într-un tribunal, deşi am trecut de ♦şaptezeci de ani; deci nu mă pricep şi sînt
străin de limba celor de aici. După cum însă, de-aş fi fost cu-a-l8 a devărat un străin, m-aţi fi
iertat desigur dacă vorbeam în dialectul şi în felul în care aş fi fost crescut, tot astfel şi acum
vă rog să-mi faceţi un act de dreptate, zic eu, îngăduindu-mi felul obişnuit de vorbire.-
Poate să fie mai prost, poate să fie mai bun; în tot
cazul, voi atît să cercetaţi şi să luaţi aminte, dacă
'cele ce spun sînt drepte sau nu. Aceasta-i singura
datorie a judecătorului; a oratorului — să spună
adevărul.
Aşadar, bărbaţi ai Atenei, se cade să mă apăr mai întîi de primele învinuiri; să răspund faţă de
cei din-b tîi acuzatori ai mei; în urmă, să vorbesc de a doua vină ce mi se aduce, de către
ceilalţi acuzatori. Căci pe lingă voi am avut mulţi vrăjmaşi, care de mulţi ani mă ponegresc
prin fel de fel de neadevăruri. De cei jmai vechi mă tem mai mult decit de cei din jurul lui
Anytos, cu toate că şi aceştia sînt de temut. Dar aceia, judecătorilor, sînt mai primejdioşi,
deoarece au izbutit să vă convingă pe cei mai mulţi dintre voi încă de pe cind eraţi copii; şi
pînă astăzi ei mă pîrăsc mereu cu minciuni, zicînd că este un oarecare Socrate, om învăţat,
care cercetează toate cele cereşti, ca şi cele de sub pămînt şi schimbă faptele rele, înfăţişîndu-
le prin vorbire ca fiind bune.
Atenienilor, făcîndu-mi o astfel de faimă, aceştia c sînt acuzatorii mei cei primejdioşi, căci
oricine îi asş cultă spune că un om care cercetează asemenea] lucruri nu poate crede în zei. Pe
lingă aceasta, ei sînt mulţi şi mă vorbesc de rău faţă de voi de multă vreme, încă de cînd eraţi
copii sau tineri, pe cînd credeaţi orice cu cea mai mare uşurinţă; şi m-au acuzat cu-adevărat în
lipsă şi fără să mă apere nimeni. Iar cel mai rău lucru pentru mine este că nu am putinţa să le
ştiu şi să le dau numele, afară de unul singur, d care este şi autor de comedii. Toţi ceilalţi care,
din invidie, v-au înduplecat prin clevetire sau care, convinşi fiind ei înşişi, se silesc să
convingă şi pe alţii de vinovăţia mea, toţi sînt la adăpost faţă de mine; căci nu este chip să-i
chemăm aici, nici să combat pe vreunul din ei. Astfel dar, sînt nevoit să mă apăr şi să ar-
gumentez împotriva lor ca şi cum m-aş lupta cu nişte umbre, căci nimeni nu răspunde, din
tabăra lor. Judecaţi şi voi; eu am, cum vă spuneam, două rînduri de acuzatori: unii care m-au
pîrît acum, alţii, de care am pomenit adineauri, cu mult mai vechi. Şi, desigur, veţi găsi
nimerit să trebuiască a mă apăra mai e întîi faţă de aceştia, căci şi voi pe dînşii i-aţi auzit mai
întîi ponegrindu-mă, şi încă cu mult mai tare decît cei de azi.
Oricum ar fi, bărbaţi atenieni, trebuind în sfîrşit să mă apăr, haide să încerc într-un timp aşa de
i9a scurt a vă scoate din minte o vină ce mi se aduce de atîta vreme. Aş dori, fireşte, să se
întîmple aşa, dacă e ceva bun şi pentru voi şi pentru mine, şi să pot zice că prin apărarea mea
am săvîrşit o ispravă. Am însă credinţa că e un lucru greu, şi nu sînt străin de această situaţie.
întîmple-se în sfîrşit cum va vrea Zeul; cît mă priveşte, eu trebuie să mă supun legii şi să mă
apăr.
Să luăm lucrul dintru început. Care este acuzaţia? De unde a izvorît ponegrirea mea, căreia
Meletos b
16
PLATON
APĂRAREA LUI SOCRATE
17
i-a dat crezare pînă într-atît încît să redacteze învinuirea de faţă? Să vedem, ce-au
susţinut clevetitorii mei ca să mă ponegrească? Să vă citesc însuşi actul de învinuire,
pe care l-au întărit cu jurămînt:
Socrate săvîrşeşte lucruri nelegiuite şi iscodeşte atît cele de sub pămînt, cît şi cele cereşti,
precum preface prin vorbire cauza rea într-una bună; el învaţă şi pe alţii aceleaşi lucruri
Cam astfel sună; de altminteri, acestea le-aţi vă-c zut voi înşivă pe scenă, în comedia
lui Aristofan. Aţi văzut acolo un personaj, Socrate, purtat încoace şi încolo, care tot
spune că pluteşte în aer şi flecăreşte îndelung asupra unor lucruri pentru care eu nu am
nici o pricepere, nici mare, nici mică. Nu doar că aş dispreţui o asemenea ştiinţă — şi
n-o spun de frică să nu-mi facă Meletos şi alte procese — dacă aş şti că este cineva
care să înţeleagă aceste fenomene; dar, bărbaţi din Atena, eu nu mă amestec defel în a
acestea. Iau drept martori pe cei mai mulţi dintre voi şi vă rog să spuneţi şi să vă
lămuriţi unii pe alţii; toţi care m-aţi auzit vreodată discutînd — şi sînt mulţi dintre
aceştia printre voi — vorbiţi! Spuneţi unii altora dacă m-aţi aflat vreodată cercetînd şi
vorbind despre asemenea lucruri, fie mai pe larg, fie pe scurt. De aici veţi înţelege că
tot aşa sînt şi celelalte învinuiri pe care mi le aduce marea mulţime.
Nimic din toate astea nu-i întemeiat; nici ceea ce desigur că aţi auzit, cum că încerc să
dau învăţături e oamenilor şi că astfel fac avere; nu este adevărat nici aceasta, deşi mi
se pare lucru frumos să fie cineva în stare să dea învăţături altor oameni, cum fac
(Gorgias din Leontinoi, Prodicos din Ceos, Hippias din
is.
Fiecare din aceştia, judecători, merge din oraş în oraş; atrage pe tinerii care ar putea să
înveţe, fără bani, de la oricare dintre concetăţenii lor, şi-i convinge să lase întîlnirile cu
localnicii şi să-i urmeze pe
ei; în schimb, ei primesc şi bani şi recunoştinţă. Tot 20 a astfel este aici în Atena un alt
bărbat, dejel din Păros, un învăţat despre care iată cum am aflat că a venit aici:
întîmplător m-am întîlnit cu un prieten care a cheltuit cu sofiştii mai mulţi bani decît
toţi ceilalţi la un loc, anume cu Callias al lui Hipponicos. Pe acesta, care avea doi
copii, l-am întrebat: „Calliaş, dacă ţi-ar fi dat să ai drept copii doi mînji sau viţei, nu-i
aşa că ar trebui să le iei un supraveghetor, pe care l-ai plăti? în schimb, el ţi i-ar face
frumoşi şi destoinici, le-ar dezvolta însuşirile. Iar acela, deşi- b gur, va trebui să fie om
priceput în ale cailor sau un bun crescător. Acum însă, oameni fiind copiii tăi, te
gîndeşti sau nu să le iei supraveghetor? în acest caz, cine este cel ce se pricepe în ce
priveşte adevărata virtute de om şi cetăţean? Socotesc că, de vreme ce ai copii, te vei fi
gîndit şi la asta. Aşadar, spusei eu, este cineva sau nu? — Cum de nu, răspunse. —
Cine? De unde? Pe ce preţ învaţă? — Este Evenos din Păros şi predă pe preţ de cinci
mine, Socrate." Şi eu l-am fericit pe Evenos, dacă în adevăr poate să cunoască acest
meşteşug şi să înveţe pe alţii cu un preţ aşa de mic. Prin urmare, şi eu m-aş mîndri şi
m-aş împo-poţona dacă aş cunoaşte această artă. însă, bărbaţi c atenieni, eu nu o
cunosc!
Poate că unul dintre voi are să mă întîmpine: „Bine, Socrate, dar de ce ţi se întîmplă ţie
un astfel de necaz? De unde aceste clevetiri împotriva ta? De n-ai fi făcut nimic mai
mult decît cealaltă lume, nu s-ar fi stîrnit în jurul tău atîta vîlvă, nici atîta vorbă;
trebuie să fi făcut ceva deosebit de lumea cealaltă. Spune-ne ce, ca să nu te judecăm cu
nesocotinţă." Pe drept ar putea rosti cineva astfel de cuvinte; de aceea, voi încerca să
vă arăt pentru care pricină mi a s-a făcut un nume şi mi s-a adus o ponegrire ca
aceasta. Fiţi deci cu luare-aminte, chiar cei care ere-
18
PLATON
deţi că vorbesc în glumă; e bine să ştiţi că nu vă voi spune decît adevărul.
Bărbaţi ai Atenei! Numele ce mi-am căpătat prin nimic altceva nu-l merit decît printr-un spi
de înţelepciune a mea. Vreţi să ştiţi de ce fel este această înţelepciune? Este desigur o
înţelepciune omenească; iar eu se întîmplă să am în fapt o astfel de înţelepciune, pe cînd cei
de care am vorbit adineauri au, poate, o înţelepciune mai presus decît cea omeneas-
e că; despre aceasta eu nu vă pot spune însă nimic, căci nu o cunosc; cine zice că o cunosc
minte şi vorbeşte întru ponegrirea mea. Nu murmuraţi acum, bărbaţi atenieni, căci am să vă
spun un lucru ce vi se va părea plin de semeţie; nu-l voi spune însă de la mine, ci voi lăsa să-l
spună cineva mai vrednic de încrederea voastră. Asupra înţelepciunii mele, dacă este, şi de ce
fel este, vă voi aduce martor pe însuşi Zeul din Delfi. Cred că îl cunoaşteţi pe Chajrfiplian;
mie mi-este cunoscut încă din tinereţe, desigur şi celor mai mulţi dintre voi; doar şi el a fost
surghiunit şi s-a întors o dată cu voi. Ştiţi prin urmare ce 21 a fel de om era acest Chairephon
şi cît de aprig era în tot ce făcea. Odată s-a dus la Delfi şi a îndrăznit să întrebe oracolul — să
nu vă supere, judecătorilor, ce-am sa vă spun — dacă este cineva mai înţelept decît mine.
Pythia i-a răspuns că nimeni nu-i mai înţelept. ChairephorMS murit, însă despre acest răspuns
vă poate da mărturie fratele lui, care tocmai se află aici.i
b Aţi înţeles de ce vă spun acestea? Vreau să vă arăt de unde s-a iscat ura împotriva mea. Căci
eu, dac-am auzit aşa ceva, îmi tot ziceam în minte: „Ce-o fi vrînd Zeul să zică, ce-o fi vrînd să
înţeleagă prin aceste vorbe? Cît ştiu eu, după mintea mea, nu sînt un înţelept, nici mare, nici
mic. Ce-o fi vrut deci să zică prin cuvintele că aş fi cel mai înţelept? Să spună neadevărul, nu
se poate, căci nu-i îngăduit unui zeu." Multă vreme am stat aşa, nedumerit: ce-o fi vrut să
APĂRAREA LUI SOCRATE
19
zică? în sfîrşit, m-am întors cu luare-aminte să cercetez lucrul în chipul următor: m-am dus la
unul dintre cei ce se cred înţelepţi, ca să dovedesc, de mi-ar fi fost cu putinţă, neadevărul
oracolului şi să-i întorc c vorba astfel: „Ai spus că sînt cel mai înţelept, şi iată unul care e mai
înţelept decît mine." Am cercetat deci pe acest om — nu-i nevoie să-i dau numele în vileag,
era un qnxrjolitic — şi vă voi spune doar ce părere mi-am făcut cercetîndu-l; m-am
încredinţat, din convorbirea cu dînsul, că acest bărbat pare multor oa-Jmeni, dar mai ales sieşi,
a fi înţelept, însă de fapt nu (este. Am încercat după aceea să-i arăt că el credea numai că este
înţelept, însă nu era. Prin aceasta mi-am | atras ura lui şi totodată pe a multora dintre cei de u
faţă.
Plecînd de acolo, îmi ziceam: „Tot eu trebuie să fiu mai înţelept decît acel om, deoarece, deşi
nici unul nu pare să ştie mare lucru, totuşi el crede că ştie, neştiutor fiind, pe cînd eu nici nu
ştiu, nici nu cred aşa ceva. Aşadar, cu oricît de puţin, tot eu rămîn mai înţelept decît acesta,
fiindcă ceea ce nu ştiu, nu pretind că ştiu." De aici m-am dus la un altul, tot dintre cei ce se
socotesc înţelepţi; dar şi de la acesta am plecat cu aceeaşi încredinţare. Mi l-am făcut şi pe
acesta duşman, ca pe alţii.
Mai pe urmă m-am dus, rînd pe rînd, şi pe la alţii, dîndu-mi seama — cu întristare şi cu teama
în suflet — că am să mi-i fac vrăjmaşi. Cu toate acestea, so- e
"Coteam că e nevoie să pun cuvîntul Zeului mai presus de orice. Găseam nimerit ca cineva
care voia să afle ce înţelegea oracolul prin acele cuvinte să se ducă pe la toţi cîţi credeau a şti
ceva. Mă jur pe cîine, bărbaţi ai Atenei — în faţa voastră trebuie să spun 22 a adevărul — că
am dobîndit următoarea încredinţare:
ocmai cei cu renume mai bun se dovedeau aproape cu totul lipsiţi de înţelepciune cînd îi
cercetam după spusa Zeului; pe cînd alţii, părînd mai de rînd, erau
20
PLATON
APĂRAREA LUI SOCRATE
21
oameni mai deplini şi mai aproape de înţelepciune. Ar trebui să vă arăt toate rătăcirile mele,
întocmai ca ale unui om osîndit la vreo caznă, întreprinse numai şi numai ca oracolul Zeului
să-mi apară de netăgăduit.
b De aceea, după ce am isprăvit cu oamenii politici, m-am dus la poeţi: şi la cei de tragedii, şi
\a cei de ditirambi, şi la ceilalţi, pentru ca în sfîrşit să mă surprînd pe mine însumi mai puţin
ştiutor decît aceia. Luînd poemele lor cele mai bine făcute, îi tot întrebam ce înţeles au, pentru
ca in acelaşi timp să învăţ ceva de la ei. Mi-e şi ruşine, cetăţenilor, să vă spun adevărul; şi
totuşi trebuie să vi-l spun; într-un cu-vînt, oricare dintre cei de faţă ar fi putut să-mi tăl-
măcească înţelesul lucrărilor mai bine decît înşişi autorii. Din această scurtă cercetare, am
cunoscut adevărul şi asupra poeţilor, anume: că operele pe
c care le creează izvorăsc dintr-un dar al naturii, din-tr-un entuziasm, asemenea prorocilor şi
interpreţilor divini, numai din înţelepciune nu. Doar şi aceştia spun lucruri multe şi frumoase,
însă nu cunosc cu adevărat cele ce tratează. Aşa mi s-au arătat poeţii, avînd toţi acelaşi cusur.
Cu acest prilej însă, mi-am dat seama că ei, datorită poeziei lor, se cred. cei mai -fînţelepţi
dintre oameni şi în alte privinţe, ceea ce nu sînt. M-am depărtat deci şi de dînşii, socotind că-i
întrec prin puţinul prin care îi întreceam şi pe oamenii de stat.
a în sfîrşit, m-am dus şi la meşteşugari. întrucît mă priveşte, ca să spun adevărul, ştiam bine că
nu mă pricep deloc la meseriile lor şi că pe dînşii îi voi afla ştiutori de multe lucruri frumoase.
Şi nu m-am înşelat în această privinţă, căci ei cunoşteau lucruri de care eu habar nu aveam,
arătîndu-se în această privinţă mai iscusiţi decît mine.
Dar, cetăţeni atenieni, bunii meseriaşi mi-au pă--*rut a cădea şi ei în aceeaşi greşeală ca şi
poeţii; fie-
care, fiindcă-şi lucra cu artă meşteşugul, se credea înzestrat cu cea mai mare înţelepciune şi în
celelalte privinţe. Şi tocmai această nesocotinţă le întuneca e înţelepciunea proprie. Astfel, m-
am întrebat încă o văată asupra oracolului şi mi-am zis: Oare ce-aş primi mai bucuros? Să fiu
cum sînt, adică nici iscusit ca dînşii, dar nici neştiutor după neştiinţa lor, sau şi iscusit şi
neştiutor, în amîndouă ca dînşii? Mi-am răspuns, şi mie însumi şi oracolului, că mai de folos
îmi j;şte să fiu cum sînt.
Bărbaţi atenieni! Multe duşmănii mi-am ridicat dintr-o asemenea cercetare, şi încă dintre cele
mai 23 a grele şi primejdioase; aşa că tot felul de clevetiri au izvorît de aici, ieşindu-mi pe
deasupra numele de om înţelept. Cei ce iau parte la discuţiile purTâTe de mine cred că eu sînt
înţelept ori de cîte ori mi se întîmplă să înfund pe alţii. însă, judecători atenieni, înţelept cu
adevărat este Zeul; iar asta ne şi spune el prin oracolr-că înţelepciunea omenească preţuieşte
foarte puţin, sau chiar nimic. Şi de altfel că vorbele oracolului nu privesc cu tot dinadinsul pe
Socrate, ci oracolul numai s-a folosit de numele meu, spre a mă da b drept pildă; ca şi cum ar
fi vrut să zică: „Oamenilor, cel mai înţelept dintre voi este acela care, ca şi Socrate, şi-a dat
seama că el nu preţuieşte nimic în ce priveşte iscusinţa de-a cunoaşte adevărul." Dacă mai
umblu deci acum printre oameni şi-i cercetez, străduinţa mi-este să mă încredinţez de spusa
Zeului, ori de cîte ori se întîmplă să cred despre cineva, concetăţean sau străin, că este
înţelept. îndată ce nu-l găsesc astfel, îi dovedesc că nu este înţelept, întărînd 'prin asta spusa
Zeului. Din cauza acestei străduinţe, n-am avut răgaz să fac ceva mai de seamă, nici ca
cetăţean în stat, nici ca membru al familiei, ci am rămas într-o neîntreruptă sărăcie, în slujba
Zeului
în afară de acestea, mulţi tineri, îndeosebi cei ce c au răgazuri, feciorii celor mai bogaţi, mă
însoţesc de
22
PLATON
APĂRAREA LUI SOCRATE
23
bunăvoie şi sînt bucuroşi să asculte cum iscodesc eu oamenii; ba, adeseori, imitîndu-mă, s-
apucă şi ei să iscodeacă pe alţii. Făcînd aşa, ei găsesc, pare-se, mare belşug de oameni care
cred a şti ceva, cînd de fapt nu ştiu nimic sau prea puţin. Din această pricină, cei luaţi la
cercetare de dînşii se supără, dar nu pe ei, ci iarăşi pe mine, spunînd că există un oarecare
Socrate, tare nelegiuit, care strică pe tineri. Dacă-i
d întreabă cineva ce făptuieşte sau ce învaţă pe tineri acest Socrate, ei nu au nimic de spus,
fiindcă nu o ştiu. Pe de altă parte însă, pentru a nu părea că sînt în încurcătură, răspund cu cele
ce se spun de obicei împotriva oricui filozofează: că „cercetez cele cereşti şi cele
subpămîntene", că „nu cred în zei" şi că „înfăţişez prin vorbire faptele rele ca fiind mai bune".
Cred şi eu; că doar n-au să spună adevărul, cum că ei sînt daţi în vileag atunci cînd se prefac a
şti ceva, deşi nu ştiu nimic. Aşadar aceştia, plini de zel fiind,
e pătimaşi şi mulţi la număr, vorbind organizat împotriva mea şi în chip convingător, au
izbutit, şi în trecut şi acum, să vă umple urechile cu intrigi stărui-j toare. Dintr-aceştia s-au
ales împotriva mea, cu tot dinadinsul, Meleţos, Anyjioş şi Lvcqn. Meletos mă 24 a urmăreşte
ca din partea poeţilor, Anytos din partea meşteşugarilor şi a oamenilor politici, Lycon din par-
tea oratorilor. De aceea am spus încă de la început că m-aş minuna singur dacă aş fi în stare,
într-un timp aşa de scurt, să spulber o defăimare ce durează de atîta vreme. Acesta este,
bărbaţi ai Atenei, adevărul pe care eu vi-l spun în faţă, fără înconjur şi fără să scad din el vreo
parte, nici însemnată, nici neînsemnată; şi totuşi ştiu că tocmai asta îmi atrage ura: încă o
dovadă că spun adevărul, că e vorba de ponegriri împotriva mea şi că pricinile sînt cele ară-
tate. Acum ori mai tîrziu, cînd veţi sta să cercetaţi,
b vă veţi încredinţa că este aşa.
Asupra faptelor de care m-au învinovăţit cei dintîi acuzatori, cred că este de ajuns această
apărare în faţa voastră. Acum voi încerca să mă apăr faţă de preacinstitul şi „patriotul", cum
îşi zicea el, Meletos, precum şi faţă de cei din urmă pîrîtori. Să mai luăm o dată actul de
învinuire, cel întărit cu jurămînt; să-l citim iarăşi, ca şi cum alţii ar fi acum pîrîtorii. c Iată ce
cuprînde: „Socrate săvîrşeşte lucruri nelegiui ifite; el strică pe tineri, nesocoteşte zeii în care
crede 'cetatea şi se închină la alte zeităţi, noi." Aşa glăsu-ieşte actul de învinuire; să cercetăm
în parte fiecare vină din acest act.
Se spune că săvîrşesc lucruri nelegiuite, stricînd pe tineri.
Mă întorc şi întîmpin: Meletos, bărbaţi atenieni, e icel care săvârşeşte lucruri nelegiuite,
fiindcă îşi bate (joc de lucruri serioase, chemînd în judecată cu nesocotinţă pe oameni şi
prefăcîndu-se că se preocupă serios de lucruri cu care de fapt nu s-a ocupat niciodată. Că este
adevărat, voi încerca îndată să v-o dovedesc.
SOCRATE Vino, Meletos, mai aproape! Vino şi spune-mi, găseşti cu cale sau nu ca tinerii să
devină cît mai virtuoşi? MELETOS Găsesc. d
SOCRATE Ia spune acum acestei lumi, cine-i cel care face oameni de treabă? Fără îndoială,
ştii cine, de vreme ce te ocupi de acestea. Căci iată, pe mine care îi stric, cum zici tu, m-ai
găsit; m-ai chemat în judecată în faţa acestora şi mi-aduci învinuiri. Ia arată-mi acum pe unul
care îi face oameni de treabă; spune-i numele, ca să-l audă şi aceştia. Cine este? Vezi,
Meletos, că taci şi nu eşti în stare să-mi răspunzi? Şi cu toate astea nu-ţi pare ruşinos şi o do-
vadă îndestulătoare a ce spun că nu te-ai ocupat de acestea defel? Spune-mi dar tu, virtuosule,
cine-i face pe tinerii noştri virtuoşi? \
24
PLATON
APĂRAREA LUI SOCRATE
25
e MELETOS Legile.
SOCRATE Dar nu te întreb asta, preabunule. Cine anume este omul care din capul locului le
cunoaşte şi pe acestea?
MELETOS Judecătorii de aici, Socrate.
SOCRATE Cum, Meletos, sînt aceştia în stare să dea creştere tinerilor, să-i facă mai buni?
MELETOS Fără îndoială.
SOCRATE Toţi sînt în stare, sau numai unii?
MELETOS Toţi.
SOCRATE Pe Hera, minunat vorbeşti; o adevărată comoară de oameni folositori ne-ai
dezvăluit. Dar ce zici despre aceşti ascultători? Pot şi ei să facă din tineri oameni de treabă,
sau nu?
MELETOS Şi ei.
SOCRATE Dar consilierii? 25 a MELETOS Şi consilierii.
SOCRATE Dar oare, Meletos, marea mulţime de «ameni care vin în adunări, nici aceştia nu
strică pe tineri? Sau şi aceştia îi fac mai buni?
MELETOS, Şi aceştia.
-JTSOCRATE Pe cît se pare, aşadar, toţi atenienii fac din tinerime oameni întregi, numai eu îi
stric. Aşa zici?
MELETOS Tocmai aşa.
SOCRATE Mare nenorocire, atunci, pe capul meu. Dar răspunde-mi mai departe. Oare despre
creşterea cailor tot aşa crezi că stau lucrurile? Adică toţi oa-b menii sînt în stare să-i crească,
desăvîrşindu-i, şi numai unul îi strică? Sau tocmai pe dos: unul singur este în stare să-i
desăvirşească prin îngrijire, ori în tot cazul foarte puţini, cei de meserie, pe cînd marea
mulţime, dimpotrivă, cînd umblă cu caii şi-i foloseşte, îi strică?
Nu se întîmplă aşa, Meletos, atît cu caii, cît şi cu toate celelalte vieţuitoare? La fel se întîmplă,
orice vei spune tu sau Anytos. în adevăr, ce mare fericire
ar fi pentru tineret dacă, în lumea asta, numai unul i-ar strica, pe cînd toţi ceilalţi semeni i-ar
desăvîrşi. Dar tu ne-ai dovedit cu prisosinţă, Meletos, că niciodată nu te-ai ocupat de creşterea
tinerilor; ai dat pe c faţă nepăsarea ta desăvârşită faţă de asemenea lucruri; prin urmare, m-ai
adus la judecată pentru chestiuni de care nu te sinchiseşti defel.
Pe Zeus, mai spune-mi ceva, Meletos. Oare este mai bine să trăim laolaltă cu cetăţeni de
treabă, sau cu unii răi? Răspunde-mi, prietene, doar nu te întreb ceva greu. Oare cei răi nu fac
statornic ceva rău celor din preajma lor? Iar cei virtuoşi, ceva bun?
MELETOS Desigur.
SOCRATE Este cineva care vrea să fie mai degra- d bă păgubit de către cei din jurul său, decît
în cîştig? Răspunde-mi, cinstitule, căci şi legea îţi porunceşte să răspunzi. Este cineva care
vrea să i se facă rău?
MELETOS Fără îndoială că nu.
SOCRATE Foarte bine; dar pentru care din două mă tragi în judecată, fiindcă stric tineretul şi-
l fac mai rău cu tot dinadinsul, sau fiindcă o fac fără de voie?
MELETOS Cu tot dinadinsul.
SOCRATE Cum asta, Meletos? Aşa de tînăr fiind, eşti într-atît mai înţelept decît mine, la
vîrsta mea, încît să ştii că răii fac numai rău în preajma lor, cei buni numai bine, pe cînd eu am
rămas în acest hal e de neştiinţă încît să nu-mi dau seama nici măcar de atît că, dacă voi face
pe convieţuitorii mei păcătoşi, voi fi eu însumi în primejdie de a mă alege cu ceva rău de la
dînşii? Ba încă să fac răul cum zici tu, cu tot dinadinsul? Nu mă poţi convinge de aceasta, Me-
letos, nici pe mine şi, socotesc, nici pe un alt om. Din două una: ori nu-i stric, ori, dacă îi stric,
o fac fără 261 voie; deci tu, şi într-un caz şi în altul, minţi. Dacă, Pe de altă parte, eu stric
tineretul fără de voie, atunci nu este lege după care să fiu judecat aici, pentru
26
PLATON
APĂRAREA LUI SOCRATE
27
asemenea greşeli fără voie, ci cel mult în particular trebuia să fiu luminat de cineva şi făcut să
înţeleg, înţr-adevăr, e limpede că, dacă mi se arată greşeala, voi înceta a mai face ceea ce
făceam fără voie. Tu însă ai fugit de întîlnirea cu mine, n-ai voit să mă luminezi cu
învăţăturile tale; în schimb, mă duci la jude-i cată, unde legea porunceşte să fie tîriţi cei ce au
ne-| voie de pedeapsă, nu de învăţătură.
Bărbaţi atenieni, acum socotesc învederat ce-am spus adineauri, că Meletos niciodată n-a avut
habar b de lucrurile acestea, nici în mare, nici în mică măsură. Totuşi, Meletos, mă adresez
iarăşi ţie. Cum zici tu că stric pe tineri? Este limpede că, prin actul de învinuire pe care tu
însuţi l-ai scris, spui cum că eu propo-Ivăduiesc să nu se creadă în zeii în care crede cetatea, ci
în alte divinităţi, noi. Nu zici tu că prin astfel Vie învăţături stric pe tineri?
MELETOS Da, asta o susţin cu tărie.
SOCRATE Ei bine, Meletos, tocmai în numele zei-
c lor de care e vorba, spune-mi-o ceva mai lămurit, şi
mie şi acestor judecători. Eu unul nu pot pricepe ce
anume susţii: că învăţ pe tineri să creadă în anumiţi
zei? Că prin urmare şi eu socot că există zei şi nu
sînt cu desăvîrşire ateu? Că deci, prin aceasta, nu
săvârşesc o călcare de lege, însă mă învinuieşti că nu
cred în aceiaşi zei în care crede cetatea, ci în alţii?
lOri susţii că nu cred deloc în zei şi că învăţ şi pe alţii
Io astfel de necredinţă?
MELETOS Aceasta din urmă o susţin: că nu crezi deloc în zei.
d SOCRATE O, minunate Meletos, de ce susţii aşa rceva? Cum, nici despre Soare şi Lună nu
cred eu, ca ttoată lumea, că sînt zeităţi?
MELETOS Pe Zeus, judecătorilor, el zice că Soarele este o piatră iar Luna un pămînt.
SOCRATE Poate crezi, prietene Meletos, că învinuieşti pe Anaxagora. Oare pînă într-atît
dispreţuieşti
pe aceşti judecători? Pînă într-atît de neştiutori îi crezi, încît să nu fi aflat că operele lui
Anaxagora din Clazomene sînt pline de aceste învăţături? Dar, după Meletos, tinerii învaţă de
la mine cele ce pot să-şi procure cînd vor, pentru cel mult o drahmă, în teatre; şi apoi să
batjocorească pe Socrate, dacă bine- e înţeles acesta şi-ar însuşi teoriile, e drept, întru citva
ciudate ale altora. în numele lui Zeus, astfel îţi par eu cu tot dinadinsul: că nu cred în existenţa
nici unui zeu?
MELETOS Nu, pe Zeus, nu recunoşti pe nici unul.
SOCRATE Pe cît se pare, Meletos, spui ceea ce tu însuţi nu crezi. Judecători atenieni, acest
om îmi pare întru totul nesăbuit şi lipsit de măsură, şi cu-adevă-rat m-a chemat în judecată tîrît
doar de nesăbuinţa, lipsa de măsură şi tinereţea lui. Seamănă cu unul care aruncă o ghicitoare
ca să te pună la încercare; 27 a îşi zice: VOare înţeleptul acesta numit Socrate va ghici că
glumesc şi că spun lucruri pe care nu le cred nici eu? Sau izbuti-voi oare să-l înşel, pe el şi pe
ceilalţi ascultători?*! Acestea îmi pare că spune el în actul său de învinuire — lucruri ce se bat
cap în cap; ca şi cum ar zice: „Socrate calcă legea necrezînd în zei, dar crezînd în ei." Nu, nu
este serios.
Dar, bărbaţi atenieni, să cercetăm împreună în ce sens mi se pare că trebuie să spun aşa.
Răspunde-mi, b Meletos, la întrebări; iar voi adu ceti-vă aminte de ceea ce v-am rugat la
început şi nu vă supăraţi dacă voi proceda în chipul meu obişnuit.
Este vreun om, Meletos, care să creadă că se să-vîrşesc fapte omeneşti, însă că nu există
oameni? Să-mi răspundă, judecători, şi să nu tot facă zgomote, într-un fel sau altul. Este
cineva care crede că nu există cai, însă există lucruri privitoare la cai? Că nu există flautişti,
însă există o artă a flautului? Nu se poate, o, tu, cel mai bun dintre oameni; îţi răspund eu, şi
ţie, şi acestor judecători, dacă tu nu vrei
28
PLATON
să răspunziTSpune-mi măcar atîta: este cineva care crede în cele daimonice, însă nu crede în
daimoni?
c MELETOS Nu este.
SOCRATE Cît de mult mă ajuţi că te-ai hotărit în sfîrşit să-mi răspunzi, silit de aceştia! Tu
susţii că eu cred şi învăţ tineretul să creadă în anumite divinităţi, fie că sînt noi, fie că sînt cele
de pînă acum; susţii că totuşi eu cred în ceva daimonic, după spusa ta, aşa cum ai întărit-o prin
jurămînt. însă dacă eu cred în ceva daimonic, cred desigur şi că există
a daimoni. Nu e aşa? Presupun că o recunoşti, de vreme ce nu-mi răspunzi. Iar daimonii sînt,
după noU fie zei, fie odrasle ale zeilor. Recunoşti asta, sau nul MELETOS Recunosc
SOCRATE Dacă eu cred în daimoni precum recunoşti, dacj. aceste divinităţi sînt chiar zei,
atunci e tocmai ce-am mai spus: tu vii cu ghicitori şi glume, susţinînd pe de o parte că eu nu
cred în zei, pe de alta că aş crede, de vreme ce cred în daimoni. Căci dacă daimonii sînt
odrasle naturale ale zeilor, născute fie din nimfe, fie din alte mame, aşa cum se şi vorbeşte,
atunci care om poate crede că există prunci ai
e zeilor, însă nu există zei? Tot aşa de necugetat ar fi cineva dacă ar susţine că există catîri,
coboritori din cai şi măgari, dar că nu există nici cai, nici măgari. Vezi dar, Meletos, că nu e cu
putinţă ca tu să fi făcut această pîră cu alt gînd decît spre a ne ispiti, sau neştiind ce învinuire
pentru vreo adevărată călcare de lege să-mi aduci. Altfel, cum îţi închipui că ai putea convinge
pe cineva, oricît de slab la cuget, că 28 a acelaşi om crede în cele spirituale şi divine, dar nu
crede că există spirite şi zei?
Dar, atenienilor, mi se pare că nu mai am nevoie de o lungă apărare ca să vă dovedesc că nu
calc legile, cum scrie în actul de învinuire al lui Meletos; poate că sînt de ajuns acestea. Vă
voi aminti ce v-am mai spus, şi să ştiţi bine: este un adevăr faptul că
APĂRAREA LUI SOCRATE
29
mi-am trezit multă ură şi mi-am făcut mulţi duşmani. Tocmai acestea — ponegrirea şi pizma
celor mulţi — sînt ceea ce mă va înfrînge, de va fi să cad; nu Meletos şi Anytos! Astfel s-au
prăbuşit mulţi bărbaţi destoinici, şi cred că vor mai cădea; nu vă fie b teamă, această
nenorocire nu se va opri la mine.
Poate că s-ar găsi cineva să mă întrebe: „Nu-ţi este ruşine, Socrate, că ţi-ai ales o îndeletnicire
din care acum îţi vine riscul morţii?" Iată ce i-aş răspunde, pe drept cuvînt: „Omule, nu judeci
cum se cuvine dacă găseşti cu cale că un om, cît de cît vrednic, cînd se apucă de ceva trebuie
să-şi cîntărească sorţii vieţii şi ai morţii, în loc să aibă în vedere numai ceea ce va face, adică:
dacă sînt sau nu drepte, dacă sînt sau nu vrednice de un om cinstit sau de un om păcătos cele
ce va face. Nevrednicii ar fi, după socotinţa ta, eroii care şi-au dăruit viaţa pe cîmpiile Troiei;
de nimic ar fi atîţia alţii, şi mai ales acel fiu al zeiţei Thetis c care, faţă de gîndul de-a încerca
o ruşine, a dispreţuit atît de mult moartea, încît mama lui, zeiţă, văzîndu-l pornit să omoare pe
Hector, i-a zis, pe cît mi-aduc aminte: «Copilul meu, dacă vei răzbuna moartea prietenului tău
Patroclu şi vei ucide pe Hector, vei pieri şi tu. Doară şi tu te vei duce curînd după moartea lui
Hector.» El, auzind acestea, dispreţui orice primejdie şi chiar moartea, temîndu-se mai
degrabă de a trăi d cu necinste dacă nu-şi va fi răzbunat prietenul.
«Ah, zise el atunci, de-aş muri chiar acum, numai să pedepsesc pe nelegiuitul şi să nu rămîn
de batjocură aici, pe lîngă resturile corăbiilor, o povară a pămîntului!»1 Crezi că s-a gîndit
cîtuşi de puţin la moarte şi la primejdie?"
Iată un adevăr statornic, cetăţeni atenieni, oricum ar crede cineva că-şi poate bine rîndui viaţa

1
Homer, Moda, XVIII, 96-l04.
30
PLATON
APĂRAREA LUI SOCRATE
31
29 a
fie dintr-un imbold propriu socotit bun, fie din porunca stăpînului său — el trebuie, după
părerea mea, să rămînă pe loc, să înfrunte orice primejdie, să nu pregete faţă de nimic, nici
chiar faţă de moarte, afară numai de necinste.
Aş săvîrşi, bărbaţi ai Atenei, ceva groaznic, dacă m-aş teme de moarte sau de alte primejdii
într-atît, încît să părăsesc rîndurile, eu, care am stat la datorie în Potideia, în Amphipolis şi în
Delion, unde chiar generalii pe care voi i-aţi ales mi-au poruncit să stau în linie de bătaie şi să
înfrunt primejdiile morţii; să mă tem de moarte tocmai acum cînd, după credinţa /şi înţelesul
meu, Zeul însuşi mi-a poruncit să nu l trăiesc altfel decît ca iubitor al înţelepciunii, ca ne-
curmat cercetător al sufletului meu şi al celorlalţi. Ar fi din parte-mi ceva într-adevăr
groaznic, şi atunci pe drept m-ar putea chema cineva în judecată, fiindcă nu cred în zei, nu mă
supun poruncilor divine, fiindcă m-aş fi temut de moarte şi aş fi crezut că sînt înţelept fără să
fiu.
Căci, judecătorilor, a te teme de moarte nu este ta decît a te crede înţelept fără să fii: este a
zice că ştii ceea ce în fapt nu poţi şti. Nimeni nu-şi poate da seama ce este moartea, dacă nu se
întîmplă să fie aentru om cea mai mare fericire; cei ce se tem de ea ac deci ca şi cum ar şti cu
siguranţă că moartea este cea mai mare dintre nenorociri. Şi ce alta decît o vinovată neştiinţă
ar putea fi credinţa că ştii ce nu se poate şti? Eu, atenienilor, tocmai prin aceasta mă deosebesc
de marea mulţime a oamenilor; şi dacă mi-aş îngădui să cred că sînt întru cîtva mai înţelept
decît alţii, cu atîta numai sînt mai înţelept: că, nefi-ind în stare să cunosc îndeajuns cele de
dincolo, cele din lumea lui Hades, nici nu susţin că o ştiu. Ce ştiu cu siguranţă este că a săvîrşi
nedreptăţi, a nu asculta de cel mai cuminte decît tine, om sau zeu, sînt lucruri rele şi ruşinoase.
De aceea, niciodată nu mă

voi teme, nici nu voi fugi de un lucru de care nu ştiu dacă nu cumva e bun; însă mă voi feri de
ceea ce ştiu cu siguranţă că este rău.
Dacă acum mi-aţi da drumul şi n-aţi da crezare lui Anytos, care a spus că sau nu trebuia din
capul locului să fiu adus aci, sau, o dată adus, n-am altă soartă decît moartea, deoarece, dacă
scap, copiii voştri, care au urmat învăţăturile lui Socrate, se vor strica de tot; dacă deci mi-aţi
spune acestea: „Socrate, nu ascultăm de Anytos, îţi dăm drumul, dar să nu te mai
îndeletniceşti de azi înainte cu cercetările tale; să nu mai filozofezi; iar dacă te apuci iarăşi de
acestea, te vom osîndi la moarte"; dacă, precum spuneam, m-aţi elibera cu această condiţie, eu
v-aş răspunde: „Cetăţeni ai Atenei, îmi sînteţi dragi şi vă iubesc, însă măjvo±siipunej£eului
mai degrabă decît vouă. Cîtă vreme mai am suflare şi sînt în putere, nu voi înceta să filozofez,
să vă dau îndemnuri şi să predic, oricui mi-ar ieşi în cale, spunîndu-i, după obiceiul meu: «O,
cel mai bun dintre oameni, tu eşti atenian; eşti cetăţeanul celui mai mare stat, al celui mai re-
numit în înţelepciune şi putere. Nu ţi-este ruşine să te îngrijeşti aşa mult de averi, căutînd să le
tot sporeşti, ca şi de numele şi de vaza ta, iar pe de altă parte de cugetul tău, de adevăr, de
suflet şi de felul cum să le faci mai desăvîrşite să nu te sinchiseşti defel?»" Şi dacă unul dintre
voi ar protesta, spunînd că şi de acestea se îngrijeşte, nu mi-ar scăpa din mîini uşor, nu m-aş
depărta, ci l-aş întreba, l-aş cerceta şi l-aş dovedi cum este; dacă aş găsi că nu a dobîndit
virtutea, ci numai spune că e virtuos, l-aş mustra ca socotind de cel mai mic preţ lucrurile
vrednice de cea mai mare luare-aminte, pe cînd Pe cele de nimic le pune mai presus de orice.
Această ilustrare aş face-o oricui mi-ar ieşi în cale: tînăr, bătrin, străin, concetăţean, dar mai
ales compatrioţilor mei, cu atît mai mult cu cît îmi sînt mai apropi-
30 a
32
PLATON
APĂRAREA LUI SOCRATE
33
aţi prin neam. Zeul, să ştiţi bine, îmi porunceşte acestea. Eu sînt de altfel încredinţat că în
statul nostru nu s-a petrecut, pentru voi, ceva mai bun decît faptul acesta, că eu m-ara supus
Zeului din Delfi.
Dacă umblu printre voi, nu fac nimic altceva decît să încerc a vă convinge pe toţi, tineri şi
bătrîni, să nu vă îngrijiţi de trupuri mai presus de orice, nici să vînaţi cu atîta înverşunare
averi, cît să vă osteniţi pentru suflet, pentru felul cum s-ar putea el desă-vîrşi; căci nu din averi
izvorăşte virtutea, ci din virtute izvorăsc şi averile şi toate celelalte bunuri omeneşti, pentru,
unul singur sau pentru o societate întreagă. Dacă, învăţînd acestea pe tineri, eu îi stric, sînt
vătămător; dacă însă cineva susţine că altele şi nu acestea sînt învăţăturile mele, minte. La
cele spuse, bărbaţi atenieni, adaug atîta: fie că daţi crezare lui Anytos ori nu, fie că mă veţi
elibera sau osîndi, eu nu-mi schimb felul de viaţă, de-ar fi să mor şi de mai multe ori.
Nu murmuraţi, cetăţeni atenieni! împliniţi-mi rugămintea ce v-am făcut de a nu murmura şi de
a-mi da ascultare cînd voi vorbi. Socotesc de altfel că, dacă m-aţi asculta, aţi trage şi foloase.
Am de gînd să vă spun şi altele, care vor stîrni poate şi strigăte; eu vă rog, nu faceţi asta. Să
ştiţi bine că, dacă mă veţi osîndi la moarte ca fiind astfel precum v-am spus că sînt, nu mie îmi
veţi aduce vătămare, ci vouă înşivă. Mie, nici Meletos, nici Anytos nu-mi vor aduce d vreo
pagubă, căci n-ar putea. Nu cred că dreptatea divină a orînduit astfel încît un ins mai bun să
fie păgubit de altul mai rău. Aş putea fi osîndit la moarte, aş putea fi surghiunit, mi s-ar putea
răpi cinstea cetăţeniei, lucruri pe care şi Meletos şi oricare altul le socotesc nenorociri mari;
eu însă nu le consider aşa; eu cred că mult mai mare nenorocire e să faci decît să înduri o
nedreptate, cum este aceea ce se încearcă acum să se facă, adică să se omoare pe ne-
drept un om. Acum, bărbaţi ai Atenei, sînt aşadar departe de a face o apărare pentru mine
însumi, cum ar crede cineva. Nu; eu pentru voi vorbesc, ca nu cumva să cădeţi în greşeală şi
să vă arătaţi, printr-un vot e
împotriva mea, nerecunoscători faţă de darul Zeului. De mă veţi osîndi la moarte, nu veţi mai
găsi uşor pe altul — chiar dacă spusa mea vă pare de ris — care să fie trimis de Zeu, ca mine,
pentru această cetate. Eu am fost pentru voi cum e musca pentru un cal mîndru şi de rasă care,
din cauza aceasta chiar, este cam leneş şi simte nevoia de îmboldire. Se pare că
Zeul de aceea m-a hărăzit oraşului; să vă trezesc, să vă îndemn, să vă dojenesc pe fiecare în
parte, fără încetare, ziua întreagă, mergînd prin tot locul. Nu reţi mai găsi uşor, atenieni, un
astfel de om; ascul-taţi-mă şi mă veţi cruţa. Se poate să vă mîniaţi pe 31 a mine; aşa se supără
cei ce dorm cînd sînt treziţi de cineva. Se poate să mă şi loviţi, dacă daţi ascultare lui Anytos;
în sfîrşit, se poate să mă şi omorîţi cu uşurinţă. Dar atunci iarăşi vă veţi petrece restul vieţii
dormind, afară numai dacă Zeul, îngrijindu-se de voi, nu v-ar trimite pe altcineva, la fel.
Că sînt un om trimis cetăţii de către Zeu, aţi putea-o înţelege şi din aceasta: nu seamănă cu o
faptă b omenească nepăsarea mea faţă de toate lucrurile ce mă privesc personal şi faptul că de
atîţia ani îmi las în părăsire gospodăria, pentru a mă îngriji numai de ale voastre, pentru a mă
apropia de fiecare în parte, ca un tată sau frate mai mare, încercînd mereu să vă conving că
trebuie să vă îngrijiţi de virtute. Dacă aş fi avut vreun folos din acestea, dacă le-aş fi făcut
pentru bani, lucrurile ar avea o noimă; vedeţi însă că şi pîrîtorii mei, cu toate că m-au învinuit
fără ruşine pentru multe altele, n-au cutezat totuşi să mă acuze în această privinţă; n-au putut
să aducă un martor care s spună că am primit sau am cerut vreodată plată. c
34
PLATON
APĂRAREA LUI SOCRATE
35
Cît despre mine, aduc un martor puternic că şi aici spun adevărul: sărăcia mea.
Poate vi se pare ciudat că eu umblu pe la unul şi altul şi-mi fac de lucru sfătuindu-vă; iar în
chip public nu îndrăznesc să mă prezint în faţa mulţimii, ca să dau sfaturi statului. Pricina ţine
tot de ceea a ce m-aţi auzit adeseori spunînd, cum că am în mine ceva divin, daimonic, despre
care Meletos a scris şi în actul de învinuire, pentru a mă batjocori. Duhul acesta este sădit în
mine încă de copil, şi-mi apare ca un glas. îndată ce se arată, mă împiedică de la ce am de
gînd să fac, însă nu mă împinge niciodată să fac ceva. El m-a oprit să fac politică; şi mi se
pare că-i foarte binevenită această împotrivire. într-adevăr, bărbaţi ai Atenei, vă spun hotărît:
dacă m-aş fi apucat să fac politică, de mult aş fi fost pierdut şi e nu v-aş mai fi fost de folos
nici vouă, întru nimic, nici mie însumi. Nu vă supăraţi că vă spun acest adevăr. Nu este om
care să se fi împotrivit cu hotărîre marii mulţimi — aceasta de aci sau o alta —, care să fi în-
lăturat mai multe nedreptăţi şi călcări de lege în statul său şi care să fi scăpat cu viaţă. Este
prin urmare o necesitate ca, dacă cineva într-adevăr se luptă pentru dreptate şi vrea să fie
teafăr cîtăva vreme, 32 a să lucreze ca simplu particular, nu ca om politic.
Puternice dovezi vă voi aduce în sprijin; şi nu vorbe, ci tocmai ce preţuiţi mai mult, fapte.
Ascultaţi ce mi s-a întîmplat, ca să vedeţi că nu sînt în urma nimănui în privinţa dreptăţii; că
pentru ea nu mă tem de moarte, dar că aş fi pierit, nesupunîndu-mă. Sînt lucruri supărătoare,
cu privire la judecăţi, însă lucruri adevărate.
b Eu, cetăţeni atenieni, n-am avut niciodată vreo dregătorie; am fost însă o dată cojogilier. S-a
întîmplat că tribul Antiohis din care fac parte, era de rînd în pritaneu; tocmai atunci aţi hotărît
să judecaţi laolaltă pe cei zece strategi — ceea ce era o călcare de
jeg — fiindcă nu înmormîntaseră ostaşii căzuţi în lupta pe mare; ceva mai tîrziu, voi înşivă aţi
recunoscut călcarea de lege. Eu singur dintre pritani m-atn împotrivit vouă ca să nu se calce
legea. Oratorii voştri se pregăteau să mă tragă în judecată, să mă urmărească; voi eraţi aţîţaţi
şi strigaţi împotriva mea; eu am rămas însă nestrămutat în părerea că mai degrabă trebuie să
înfrunt orice primejdie, împreună cu legea şi dreptatea, decît să merg cu nedreptele c voastre
hotărîri, de teama lanţurilor sau a morţii.
Acestea s-au întîmplat pe vremea stăpînirii populare; cînd a venit însă la cîrmă stăpînirea
celor puţini, „cei treizeci" porunciră, mie şi altora patru, în sala pritanilor, să aducem din
Salarnina pe Leon Sa-lamineanul spre a fi omorît; au dat şi alte porunci la fel, multor cetăţeni,
voind să acopere de păcate pe cît mai mulţi. Eu şi atunci le-am arătat, nu cu vorba, ci cu fapta,
că nu-mi pasă de moarte — nu d ştiu dacă nu vorbesc cam de-a dreptul — dar că grija mea de
căpetenie era numai să nu săvîrşesc ceva nedrept sau nelegiuit. Nu m-a înspăimîntat acea cîr-
muire, deşi foarte puternică; n-am săvârşit de frică vreo nedreptate; căci îndată ce am ieşit din
pritaneu, cei patru au apucat spre Salamina să-l aducă pe Leon, iar eu m-am dus drept acasă.
Din această pricină aş fi fost desigur osîndit la moarte, dacă nu se întîmpla să cadă, în scurtă
vreme, stăpînirea aceea. Multe dovezi îmi stau la-ndemînă să vă conving. Credeţi oare că aş fi
dus-o pînă la vîrsta asta dacă, e făcînd politică, m-aş fi purtat ca un om cinstit, dacă aŞ fi
ocrotit cauzele drepte şi mi-aş fi îndreptat întreaga luare-aminte, precum se cuvine, numai
către astfel de pricini? Departe de asta, bărbaţi ai Atenei, Şi nimeni altul n-ar reuşi. Dar eu, în
cursul întregii vteţi, m-am arătat întotdeauna la fel, acelaşi om în treburile politice, mult-puţin
cît am lucrat, ca şi în viaţa particulară. N-am îngăduit nimic nimănui îm- 33
36
PLATON
APĂRAREA LUI SOCRATE
37
potriva dreptăţii, nici acestora despre care ponegri-torii mei spun că-mi sînt şcolari.
învăţător n-am fost nimănui vreodată; dar dacă cineva, tînăr sau bătrîn, a dorit să mă audă
cum vorbesc, ori să afle cum îmi fac datoria, eu nu l-am ţinut de rău şi nu l-am oprit; n-am
luat bani de la nimeni ca să stau de vorbă cu el şi cu nimeni n-am refuzat să discut, sub cuvînt
că nu-mi dă bani. Dimpotrivă, am îngăduit de-aalma, şi celui bogat şi celui sărac, să mă
întrebe: şi, dacă a voit să mă asculte ce vorbesc, i-am îngăduit să-mi şi răspundă. Acum, de a
ajuns vreunul din aceştia om de treabă ori de nu, eu nu mi-aş putea însuşi pe drept răspun-
derea, deoarece nici n-am făgăduit vreodată cuiva o învăţătură, nici n-am dat lecţii nimănui.
Cine susţine că a primit lecţii de la mine, ori că m-a ascultat vorbind în particular altceva decît
m-aţi auzit toţi ceilalţi, să ştiţi că acela nu spune adevărul.
Dar de ce unii simt plăcere să-şi petreacă mai toată vremea cu mine? Atenieni, vă spun
adevărul întreg: fiindcă le place să mă asculte cum iscodesc pe cei ce se cred înţelepţi, fără a
fi. Pasămite, nu este lipsită de farmec o astfel de cercetare, yiie, cum v-am spus, această
sarcină mi-a fost hărăzită de Zeu, prin oracole, prin vise, în tot chipul, cum i se destăinuiesc
cîteodată omului ursita şi porunca divinăi Şi lucrurile, cetăţeni atenieni, sînt nu numai
adevărate, dar uşor de dovedit; căci dacă eu stric pe unii tineri, şi dacă pe alţii i-am şi stricat,
ar fi trebuit ca unii dintr-înşii, d cînd au ajuns în puterea vîrstei, să-şi fi dat seama că eu le-am
dăunat odinioară, pe cînd erau copii, prin relele mele poveţe, şi ar fi trebuit să se ridice acum
împotriva mea, să mă învinuiască şi să se răzbune, pacă ei înşişi n-ar fi voit să facă aceasta, s-
ar fi găsit măcar cineva dintre rudele lor, care să-şi aducă aminte de ei şi să-i răzbune; părinţii
ori fraţii, ori alte nea-
muri, care au avut — dacă au avut — de îndurat vreun râu din partea mea, faţă de-ai lor.
însă văd aici de faţă pe mulţi dintre dînşii; iată mai e întîi pe covirstnicul meu Criton, tatăl
acestui Critobu-los; pe Lysanias din Sphettos, tatăl acestui Eshine; pe cefisianul Antiphon,
tatăl lui Epigene; iată şi pe alţii, ai căror fraţi au luat parte la convorbirile mele: Nicostrat al
lui Theodotid, frate cu Theodot — iar acest Theodot e mort şi nu i-ar putea cere ceva —,
Paralos al lui Demodocos, frate cu Theages; Adi- 34 a mante al lui Ariston şi fratele său
Platon; Aiantodor şi fratele său Apolodor, precum şi mulţi alţii, pe care i-aş mai putea numi.
Dintre aceştia, măcar pe unul ar fi trebuit să ni-l numească drept martor Meletos, în cuvîntarea
sa. Dacă a uitat atunci, să numească unul acum — eu îi dau voie — şi să arate dacă are ceva
de spus în această privinţă. însă, cetăţeni, de la aceştia veţi afla tocmai contrariul; toţi sînt gata
să-mi sară în ajutor mie, un corupător, un răufăcător al rudelor lor, cum au spus Meletos şi
Anytos. b
înţeleg de asemenea că s-ar putea ca pervertiţii să 1 aibă motivul lor de a-mi veni într-ajutor;
dar cei nepervertiţi, care sînt acum bărbaţi în vîrstă, legaţi de aceştia prin înrudire, ce zor ar
avea ei să mă ape-î re dacă n-ar fi la mijloc dreptatea mea — sfînta drep-i tate — şi dacă n-ar
şti că Meletos minte, iar eu spun adevărul?
Acum fie, cetăţeni! Ce-am avut de zis în apărarea mea, aproape că am spus; sînt cuvintele
acestea şi poate altele de acelaşi fel. S-ar putea însă ca unul dintre voi să mă ţină de rău,
aducîndu-şi aminte c cum el, în cine ştie ce proces mai mic decît acesta, a fost nevoit, spre a
putea cîştiga, să se roage de judecători cu multe lacrimi, pentru a stîrni mila; cum îşi va fi adus
la judecată copilaşii, prieteni mulţi şi rude. Iar eu, într-o pricină, pare-se, ce pune în joc supre-
mul risc, să nu întrebuinţez nici unul din aceste
38
PLATON
APĂRAREA LUI SOCRATE
39
mijloace? Cugetînd în sine acestea, cineva s-ar înăspri poate faţă de mine, s-ar mînia şi m-ar osîndi cu
ciudă, ajuns în faţa urnei. Dacă deci simte aşa vre-pnul dintre voi — ceea ce n-aş crede — aş fi în
drept d să-i răspund următoarele: „Am şi eu, preabunule, ceva rude, căci, vorba lui Homer: «N-am
răsărit din stejar şi nu m-am născut dintr-o stîncă»2, ci din oameni. Am şi eu, cetăţeni ateriieni, rude;
am şi trei copii, unul acum e mare, iar doi sînt încă mici." Cu toate acestea, nu voi aduce aici pe nici
unul, pentru a vă ruga să mă achitaţi prin voturile voastre. De ce e nu voi face una ca asta? Nu fiindcă
sînt trufaş, bărbaţi ai Atenei, nici fiindcă vă dispreţuiesc; nu este vorba nici dacă întîmpin moartea cu
vitejie sau cu frică. Pentru cinstea mea, a voastră şi a întregului stat, eu nu găsesc de cuviinţă să fac
asta, la vîrsta mea, cu trecutul şi numele meu, adevărat sau mincinos; doar e ştiut lucru că Socrate se
deosebeşte 35 a prin ceva de ceilalţi oameni. Ar fi ruşinos, în adevăr, dacă s-ar purta astfel aceia dintre
voi care par mai deosebiţi prin înţelepciune, bărbăţie sau altă virtute. Am văzut în cîteva rînduri pe unii
de felul acesta. Deşi păreau să însemne ceva, cînd au apărut la judecăţi s-au umilit în chip de necrezut,
socotind poate că, dacă mor, îndură o groaznică suferinţă; sau dacă voi nu i-aţi osîndi la moarte, ar
rămîne nemuritori. Acest fel de oameni îmi pare că fac statul nos-b tru de ocară pînă într-atît, încît şi
străinii au ajuns să spună că, la atenieni, oamenii mai deosebiţi prin !virtute, chiar cei puşi de ei în
fruntea dregătoriilor şi 'a celorlalte locuri de cinste, nu se deosebesc întru nimic de femei. Asemenea
lucruri, bărbaţi ai Atenei, nu se cuvine să facem nici noi, cei ce părem, cît de cît, a fi ceva; dar nici voi
n-ar trebui să ne-o îngădu-
2
Homer, Odiseea, XIX, 163.
iţi, chiar dacă noi am vrea s-o facem. Dimpotrivă, să arătaţi că mai degrabă aţi osîndi pe cel ce joacă
asemenea piese de teatru, cu scopul de a stîrni mila voastră, dar care de fapt face de rîs cetatea, decît
pe acela care aşteaptă în linişte hotărirea voastră. •"Lăsînd deoparte însă cele ce privesc faima, eu nu
găsesc, atenieni, că-i drept să te rogi de judecător şi c să scapi prin rugăminţi, ci să-Hămureşti şi să-l
convingi; că doar nu de aceea sade judecătorul acolo, ca să jertfească dreptatea pentru hatîruri, ci ca să
judece după ea; el a jurat nu că va face pe placul cui i se va părea, ci că va judeca după legi. De aceea,
nici noi nu trebuie să vă îmbiem la călcarea jurămîntu-lui, nici voi să nu vă lăsaţi tîrîţi într-acolo; căci
nici unii, nici ceilalţi n-am respecta astfel pietatea. Nu-mi cereţi deci, bărbaţi ai Atenei, să fac faţă de
voi ce nu socot vrednic, drept şi sfînt — pe Zeus, mai d ales sfînt — mai ales cînd sînt învinuit de
acest Me-letos pentru călcarea religiei. E limpede lucru că, dacă v-aş îndupleca să fiţi de partea mea,
dacă prin rugăminţi v-aş sili la aceasta, deşi aţi jurat, v-aş învăţa chiar eu să nu credeţi în fiinţa zeilor şi
atunci, cu-adevărat, voind să mă apăr, m-aş învinui singur că nu cred în zei. însă cu totul altfel este
adevărul. Eu, cetăţeni atenieni, respect pe zei ca nici unul dintre pîrîtorii mei; las deci în seama voastră
şi a Zeului să judece cum e mai bine, şi pentru mine şi pentru voi.j,
Cetăţeni ai Atenei! Că nu m-am răzvrătit faţă de osîndirea mea, ţine de multe pricini, dar mai cu sea-
36 a mă de faptul că nu mi-a venit deloc pe neaşteptate. De un lucru însă mă minunez: de numărul
voturilor, de o parte şi de alta. N-aş fi crezut că va fi o deosebire atît de mică, ci una cu mult mai mare.
Şi iată! că, pe cît se pare, dacă treizeci de voturi, numai, ar\ fi căzut altfel, eu aş fi acum liber. Dar şi
aşa, tot mă
40
PLATON
APĂRAREA LUI SOCRATE
41
simt achitat, măcar faţă de Meletos. Mai mult; după cît îmi pare, nu numai că faţă de el sînt achitat, dar
e lămurit pentru fiecare că, de n-ar fi avut alături peAnytos şi Lycon, el ar fi trebuit să plătească
amenda de o mie de drahme, căci n-ar fi dobîndit
b nici a cincea parte din voturi.
Aşadar, acest om cere împotrivi mea pedeapsa cu moartea. Eu însă, atenieni, ce să cer la rîndul meu?
Nu este firesc să vă cer ceva după merit? în acest caz, ce aş putea cere? Ce sînt vrednic să îndur sau să
plătesc, fiindcă în cursul vieţii nu am înţeles să trăiesc liniştit, am nesocotit lucrurile de care se în-
grijesc cei mai mulţi: avere şi rînduială în casă, putere militară, oratorie populară, atîtea şi atîtea dre-
gătorii, ba chiar conspiraţiile şi răzvrătirile în statul
c nostru? Fiindcă m-am socotit de fapt mai cinstit de-cît trebuie ca să scap cu viaţă? Fiindcă nu m-am
amestecat în lucruri din care n-ar fi ieşit nici un folos, nici pentru voi, nici pentru mine? Fiindcă, pe
cale particulară, am pătruns în viaţa fiecăruia, cău-tînd a-i aduce, precum socotesc, cel mai mare bine?
Fiindcă am încercat să conving pe fiecare dintre voi că nu e bine să se îngrijească de treburile lui mai
înainte de a se fi îngrijit de el însuşi, spre a deveni cît mai bun şi mai înţelept; nici de treburile statului,
cît de stat însuşi — şi de orice altceva în acelaşi fel? întrucît deci am fost aşa, ce plată mi s-ar cuveni?
d O bună răsplată, bărbaţi ai Atenei, dacă trebuie să fiu preţuit după merit. Iar o astfel de răsplată poate
fi binevenită pentru mine numai dacă este potrivită trebuinţelor mele. Ce-i trebuie însă unui om sărac,
care săvîrşeşte binele şi are nevoie să trăiască în linişte, pentru a vă putea da îndemnuri? Nimic mai
nimerit, bărbaţi atenieni, decît ca pe un astfel de om să-l hrăniţi în pritaneu, mai degrabă decît pe acela
dintre voi care ar fi cîştigat premiul la Jocurile olimpice, cu un cal, cu o pereche de cai sau cu carul cel
mare; un astfel de premiat vă dă o spoială de fericire, nu însă fericirea pe care v-o dau eu. Iar unul ca
ace- e la n-are nevoie de hrană; eu am. Dacă deci încuviinţaţi să fiu răsplătit pe drept, eu vă cer să-mi
faceţi cinstea de a fi hrănit în pritaneu! 371
Poate că spunînd acestea, va par şi acum trufaş, cum vă păream cînd v-aţi aşteptat din parte-mi să vă
cer îndurare. Numai că, cetăţeni atenieni, adevărul e altul. Sînt încredinţat că n-am făcut rău, cu voie,
faţă de nimeni. Dar de acest lucru nu v-am putut convinge, deoarece ne-a fost dat să dezbatem
procesul într-un timp prea scurt. Dacă ar fi fost în legea voastră, cum este în alte state, ca judecăţile ce
privesc pedeapsa cu moartea să se facă nu într-o singură zi, ci b în mai multe, atunci poate v-aş fi
convins; acum însă nu este uşor să mă desprînd, într-un timp aşa de scurt, de calomnii atît de vechi.
încredinţat fiind că nu fac rău nimănui, cu atît mai mult nu-mi voi face rău chiar mie, vorbind
împotriva mea însumi, în sensul că aş merita vreun rău şi cerîndu-mi singur pedeapsa, ca un vinovat.
De ce m-aş teme? Să nu îndur ceea ce Meletos cere împotriva mea? Dar eu zic că nu ştiu nimic despre
moarte, nici dacă e un bine, nici dacă e un rău. Atunci să-mi aleg, în loc de această răsplată nesigură,
una despre care ştiu sigur că este rea? Care? Temniţa? Dar ce-mi trebuie o viaţă în închisoare, ca rob
plecat, rînd pe rînd, paznicilor rînduiţi de cei unsprezece? Atunci amenda? Şi să c stau închis pînă cînd
o voi plăti? Dar este pentru mine acelaşi lucru cu cel amintit; căci n-am de unde plăti. Să vă cer
surghiunul? Poate mi l-aţi da. Dar, bărbaţi ai Atenei, mare poftă de viaţă ar trebui să mă sţăpînească şi
prea mult mi-aş întuneca judecata, ca să nu înţeleg că, dacă voi, concetăţeni ai mei, n-aţi Putut răbda
vorba şi purtarea mea, ci v-au fost aşa de grele şi urite încît să căutaţi a scăpa de ele, cum v°r putea alţii
să le rabde cu uşurinţă? Departe de d mi, atenieni, să pot crede aşa ceva.
42
PLATON
APĂRAREA LUI SOCRATE
43
Frumoasă viaţă mi-ar rămîne mie acum, atît de vîrstnic, să ies din oraşul meu, schimbînd cît
voi trăi oraşele şi gonit fiind din fiecare! Ştiu bine că, oriunde voi merge, de voi vorbi mă vor
asculta tinerii, cum mă ascultă şi aici. Dacă-i voi ţine departe de mine, dînşii mă vor alunga,
convingînd pe cei mai bătrini s-o facă; dacă însă nu-i voi îndepărta, atunci părinţii
e şi rudele lor mă vor alunga, tot din pricina lor.
Poate va zice cineva: „N-ai putea totuşi, Socrate, să trăieşti şi mai departe, însă în tăcere şi
liniştit, o dată ce vei fi ieşit de aici?" Asupra acestui lucru îmi este cel mai greu din toate să
conving pe unii dintre voi. Dacă spun că asta înseamnă să nu ascult pe Zeu, că din această
cauză n-aş putea trăi în linişte, nu mă veţi crede, ca şi cum aş glumi. Dacă însă spun că binele
cel mai mare pentru un om este să se 38 a îndeletnicească în fiecare zi cu virtutea şi cu
celelalte probleme despre care mă auziţi discutînd şi făcînd analize asupră-mi şi asupra altora,
şi dacă voi zice, de asemenea, că nu este de trăit o viaţă ce nu se supune acestei cercetări, încă
mai puţin mă veţi crede.
b ■ Că lucrurile sînt aşa cum vi le-am spus, nu vă pot convinge uşor, cetăţeni; eu însă nu
socotesc îndeobşte că mi se cuvine ceva rău. Dacă aş fi avut bani, v-aş fi cerut o pedeapsă
bănească, cît aş fi putut plăti fără nici un neajuns. însă — nu am, afară numai dacă nu mă veţi
osîndi la cît sînt în stare a plăti. Poate m-aş înlesni să plătesc o mină de argint: la atîta mă
osîndesc. Dar, bărbaţi ai Atenei, Platon acesta, Criton, Critobulos şi Apolodor mă tot
îndemnau să vă cer o pedeapsă de treizeci de mine, pe chezăşia lor; fie, mă osîndesc şi la atîta;
iar dinşii vă vor fi chezaşi de încredere pentru plata banilor.
c Bărbaţi ai Atenei, în schimbul cîtorva ani din viaţa mea, veţi dobîndi faima şi veţi da prilejul
să se spună, de către oricine va voi să ocărască statul nos-
tru cum că aţi omorit un om înţelept, pe Socrate. Vouid să vă aducă vouă o dojana, ei mă vor
numi d sigur om înţelept, deşi nu sînt. Dacă aţi fi aşteptat numai puţină vreme, moartea mea ar
fi venit de la sine. Vedeţi cît de mult a înaintat vîrsta asupra vieţii şi cît de aproape am ajuns
de moarte. Spun aceasta nu pentru toţi, ci numai pentru cei ce m-au osîndit la moarte.
Aceloraşi le mai spun următoarele: poate veţi crede, atenieni, că am căzut învins din lipsa
acelor cuvinte prin care v-aş fi putut convinge, dacă aş fi avut credinţa că un om trebuie să
facă totul, să spună orice, numai şi numai să scape de urmărire. Eu însă sînt departe de părerea
aceasta. Da, sînt înfrînt datorită unei lipse, însă nu de vorbe, ci de cutezanţă şi neruşinare. Sînt
înfrînt fiindcă n-am vrut să mă apropii de voi cu acel fel de vorbire care ştiu că v-ar fi plăcut
prea mult la auz, să viu cu plînsete şi vaiete; fiindcă nu am făcut şi nu am spus multe şi de
toate, pe care le socotesc nevrednice de mine; dar voi sînteţi deprinşi să le auziţi de la atîţia
alţii! Eu, nici e cînd m-am apărat n-am vrut să fac nimic ce nu este demn de un cetăţean liber,
chiar dacă este pus în faţa primejdiei; şi nici acum nu-mi pare rău că mi-am făcut o astfel de
apărare. Dimpotrivă, prefer, apărîndu-mă în acest chip, să mor, decît să trăiesc altfel; căci atît
la judecată, cît şi în luptă, nici eu, nici un altul nu se cuvine să întreprîndă chiar orice, ca să
scape de moarte. De cîte ori n-ar putea cineva, în război, să scape de moarte, fie aruncînd
armele, fie 39 a litorcîndu-se cu rugăminţi către cei ce-l urmăresc? Tot astfel în fiecare
primejdie sînt multe mijloace de a te feri de moarte; nu-ţi trebuie decît cutezanţa de face sau a
spune orice. într-adevăr, atenieni, nu este atît de greu să scapi de moarte, cît să fugi de Păcat,
căci acesta aleargă mai iute decît moartea, b iată, eu, încetinel şi bătrîn cum sînt, am fost
44
PLATON
doborît de ceea ce venea mai încetinel: moartea. Iar prigonitorii mei, iuţi şi puternici, au fost
biruiţi de un lucru mai iute decît dînşii: păcatul. Eu plec spre moarte, osîndit de voi. Ei se duc
spre păcat şi nedreptate, osîndiţi de adevăr: fiecare rămîne la osînda sa. Poate că aşa şi trebuia
să se întîmple, şi cred că în lucrurile acestea a fost o măsură.
c îmi rămîne acum o dorinţă; vreau să vă prorocesc ceva vouă, celor ce m-aţi osîndit. Eu
acufnTrăiesc acele clipe cînd sufletul omului poate, mai mult ca oricînd, să prorocească. Vouă,
cetăţeni ce mă daţi morţii, vă spun în numele lui Zeus: o pedeapsă mult mai grea decît aceea
că mă ucideţi vă aşteaptă curînd după moartea mea. Prin această hotărîre credeţi că puteţi să
scăpaţi de a da socoteală de viaţa voastră; vi se va întîmpla tocmai dimpotrivă, v-o spun. Cei
ce vă vor chema la răspundere vor fi mai mulţi, eu i-am ţinut în umbră pînă acum, iar voi nici
n-aţi simţit-o. Şi vor fi, faţă de voi, cu atît mai aprigi cu cît sînt mai tineri; şi amarnic vă vor
necăji. Dacă
a credeţi cumva că ucigînd oameni veţi înlătura pe cei ce vă mustră că nu duceţi o viaţă
cinstită, nu judecaţi bine. Nu aceasta e scăparea cea mai bună, nici cinstită, ci tocmai
dimpotrivă: cea mai dreaptă şi mai uşoară mîntuire aţi găsi-o nu în înăbuşirea glasului
celorlalţi, ci în pregătirea de sine a fiecăruia, ca să deveniţi cît mai virtuoşi cu putinţă. Aceasta
vă prevestesc, vouă care m-aţi condamnat, despărţindu-mă de voi.
e Cît priveşte pe cei ce n-au votat contra mea, aş sta cu plăcere de vorbă cu dînşii asupra
întâmplării de faţă, cel puţin cît mai zăbovesc dregătorii, pînă cînd va trebui să plec spre locul
unde urmează să-mi dau sfîrşitul. De aceea, atenieni, mai rămîneţi cît timp nu ne împiedică
nimic să ne mai povestim cîte ceva unii altora; cît ne mai este îngăduit. Ca prieteni
APĂRAREA LUI SOCRATE
45
ce-mi sînteţi, aş vrea să vă spun ce mi s-a întîmplat 40 a mai adineauri, precum şi ce
însemnătate are faptul.
Judecătorilor — şi vă zic aşa fiindcă voi sinteţi adevăraţii mei judecători —, mi s-a întîmplat
ceva minunat. Obişnuitul gla§.„-profetiCL..al daimonului l-am auzit adesea în cursul întregii
mele vieţi; el mi se împotriveşte ori de cîte ori am de gînd să săvârşesc ceva nedrept, chiar şi
în privinţe neînsemnate; iar astăzi, cînd vedeţi şi voi şi cînd oricine ar putea crede că trec prin
cele mai grele împrejurări, astăzi, acest semn al Zeului nu m-a întîmpinat nici de dimi- b
neaţă, cînd am ieşit din casă, nici mai apoi, cînd am sosit aici, la judecătorie, nici în clipa cînd
începeam să mă apăr. Cu toate acestea, în multe alte împrejurări, cînd vorbeam, mă oprea
chiar în mijlocul vorbirii, în împrejurarea de faţă însă, nu m-a oprit deloc şiiujş-a împotrivit la
nici o faptă, la nici un cuvînt al rrieuTCare săTfte-priclna acestui lucru? Să vă spun eu.
Pasămite, cele ce s-au întîmplat cu mine sînt un bine, şi nu judecăm drept cînd credem că
moartea este o nenorocire. Dovadă puternică e tocmai faptul că, dacă n-aş fi săvîrşit azi vreun
bine, glasul tainic nu ar fi tăcut, ci mi s-ar fi împotrivit.
Dar, să ne gîndim şi aşa, cît e de întemeiată nădejdea de a socoti moartea un bineTln adevăr, a
fi mort este din două lucruri unul: sau este totuna cu a nu \,o fi deloc, şi atunci cel mort n-
are nici o simţire pen- tru nimic, sau este, după cum spun unii, numai o schimbare şi o
trecere a sufletului de aici într-alt loc. Iar dacă în moarte nu-i nici o simţire, ci ea este ca un
somn adînc, ca atunci cînd cineva doarme fără măcar să aibă un vis, atunci moartea se
înfăţişează ca a un minunat cîştig.' Căci socotesc că, de şi-ar alege cineva o noapte în care a
dormit aşa de bine încît n-a fost tulburat nici măcar de un vis, dacă apoi ar com-Para acea
noapte cu toate celelalte nopţi şi zile ale vieţii sale şi, cercetîndu-le, ar trebui să spună cîte zile
46
PLATON
APĂRAREA LUI SOCRATE
47
şi cîte nopţi din viaţa lui a trăit mai liniştit şi mai plăcut decît în noaptea aceea — socotesc că nu
numai un om de rînd, dar însuşi Marele Rege ar găsi că acestea sînt prea puţine la număr faţă de
celelalte zile şi
e nopţi. Dacă moartea este aşa ceva, eu o numesc cîş-tig. Căci atunci întreaga veşnicie nu pare a fi
altceva decît o singură noapte senină.
Dacă insă moartea este precum o călătorie de aici în alt loc, şi dacă sînt adevărate cele ce se spun că
acela este locul de întîlnire al tuturor care au murit, atunci ce bine s-ar putea închipui mai mare decît
41 a moartea, o, judecătorii mei? Oare să scape cineva de aceşti aşa-zişi judecători, să coboare în
lăcaşul lui Hades, să găsească acolo pe adevăraţii judecători, despre care se spune că împart dreptatea
în acea lume, pe Minos, Radamante, Aias, Triptolem şi pe ceilalţi semizei, care în viaţa lor au trăit
după dreptate, oare această strămutare să fie rea? Şi tot astfel: pentru cine dintre voi este lucru de mic
preţ a se întilni cu Orfeu, Musaios, Hesiod şi Homer? Dar aş vrea să mor de mai multe ori, dacă
acestea sînt adevărate
b căci mi-aş petrece şi pe-acolo vremea minunat, întîl-nindu-mă cu Palamede şi cu Aias al lui Telamon
şi cu oricare dintre cei vechi, care au murit şi ei în urma unei judecăţi nedrepte. Cred că nu mi-ar fi de-
loc neplăcut să pun alături propriile mele suferinţe cu ale lor. Dar cea mai mare plăcere a mea ar fi,
desigur, să cercetez şi să iscodesc şi pe cei de acolo ca pe cei de aici. Să văd care dintre ei este înţelept
şi care crede numai că este, fără a fi. Şi ce n-ar da cineva, judecătorilor, să poată iscodi pe acel condu-
c cător al marii oştiri împotriva Troiei, sau pe Odiseu, sau pe Sisif, ori pe alţii, mii şi mii, pe care i-am
mai putea cita, bărbaţi sau femei? Să stai de vorbă cu aceştia, să fii mereu cu dînşii, să-i iscodeşti: iată
o nespusă fericire. Căci, fără îndoială, ei nu te osîndesc la moarte pentru asemenea fapte. De altfel,
lumea de
aCOlo are, faţă de cea de aici, pe lîngă alte fericiri, şi pe aceea de a fi nemuritoare pentru restul vremii,
dacă cel puţin cele ce se spun sînt adevărate.
Dar şi voi, judecătorilor, s-ar cădea să fiţi cu bune nădejdi faţă de moarte, şi un lucru mai ales să-l
adîn-ciţi ca pe un adevăr: că pentru omul drept nimic nu d este rău, nici în viaţă, nici după ce moare; şi
că rosturile lui nu sint lăsate în părăsire de zei. Cele ce mi se petrec mie acum, să nu credeţi că sînt din
întîm-plare; eu sînt încredinţat că e mai bine pentru mine să mor şi, cu aceasta, să fiu dezbărat de toate.
Iată de ce glasul tainic nu mi s-a împotrivit deloc, de astă dată. Drept aceea, nu mă pol deloc supăra pe
cei ce m-au osîndit, ca şi peceTce m-au pîrît, deşi gîndul lor, cînd mă osîndeau şi mă pîrau, n-a fost să-
mi facă bine, ci ei socoteau să-mi facă rău. Şi singurul lucru de mustrat, la ei, acesta este.
Dar oricum, îi vor ruga măcar atîta: pe copiii mei, « cînd vor creşte, să-i pedepsiţi, oameni buni, şi să
le pricinuiţi aceeaşi mîhnire pe care v-am pricinuit-o eu vouă ori de cîte ori veţi găsi că ei se îngrijesc
fie de averi, fie de altele, mai mult ca de virtute; şi să-i certaţi cum v-am certat eu, ori de cîte ori se vor
arăta altora a fi ceva, nefiind nimic. Aceasta, pentru că nu se vor fi îngrijit de cele ce trebuie,
închipuindu-şi că este ceva de capul lor, cînd în fapt n-ar fi vrednici de nimic. Şi, dacă-mi veţi împlini
dorinţa aceasta, voi socoti că am primit ce se cuvine de la voi, şi eu şi copiii mei.
42 a
Acum însă este vremea să ne despărţim, eu ca să mor, voi ca să trăiţi. Care dintre noi păşeşte spre un
lucru mai bun, nimeni n-o ştie fără de numai Zeul.

CRITON
CRITON
49
SOCRATE CRITON
43 a SOCRATE Ce-i cu tine aici atît de devreme, Cri-ton? Sau o fi tîrziu?
CRITON E foarte devreme.
SOCRATE S-a luminat de ziuă?
CRITON Abia mijesc zorile.
SOCRATE Şi cum de s-a înduplecat paznicul închisorii să te lase să intri?
CRITON Am fost de-atîtea ori pe-aici, Socrate, în-cît mă ştie bine; şi-apoi, l-am îmbunat şi eu cu ceva.
SOCRATE Spune-mi, ai venit chiar acum sau eşti aici mai de mult?
CRITON Mai de mult.
b SOCRATE Atunci de ce nu m-ai trezit şi-ai aşteptat atîta, şezînd lîngă mine fără un cuvînt?
CRITON îţi spun drept, Socrate, nici eu n-aş fi vrut să stau de veghe atîta, îndurerat cum sînt, dar eram
uimit văzîndu-te cît de lin dormi şi dinadins nu te-am trezit, ca să-ţi petreci aceste clipe cît mai tihnit
cu putinţă. De fapt te-am admirat adesea şi mai înainte pentru firea ta, dar ca acum, de cînd cu
nenorocirea aceasta, niciodată; o înduri cu atîta uşurinţă şi seninătate!
SOCRATE Dar bine, Criton, cum mi-ar sta la anii mei să-mi pară rău că trebuie să mor? N-ar fi ab-
surd?
CRITON Dragul meu Socrate, nenorociri ca aceasta se abat şi asupra altora de seama ta şi totuşi vîr-
ta nu le dă deloc detaşarea de a-şi primi cu resemnare soarta.
SOCRATE E drept. Dar tot nu mi-ai spus de ce-ai venit aşa devreme?
CRITON Ca să-ţi aduc o veste tristă, greu de îndurat; tristă şi greu de îndurat nu pentru tine, din cîte
văd, ci pentru mine şi toţi prietenii tăi; şi poate pentru mine cel mai mult.
SOCRATE Ce veste? S-a întors de la Delos corabia? d
CRITON Nu, încă nu, dar cred că va sosi astăzi din cîte spun nişte călători veniţi de la Sunion şi care
au lăsat-o acolo. Nu încape deci îndoială că are să sosească astăzi şi că mîine, Socrate, viaţa ta va
trebui să se sfîrşească.
SOCRATE întîmplă-se-ntr-un ceas bun, Criton. Aşa vor zeii, aşa să fie. Dar tot nu cred că va sosi azi.
CRITON Ai vreun motiv? 44 a
SOCRATE Am, şi-o să ţi-l spun. Trebuie să mor a doua zi după sosirea corăbiei, nu-i aşa?
CRITON Magistraţii aşa spun.
SOCRATE Bine, numai că eu, după cum spuneam, sînt convins că nu va sosi astăzi, ci mîine. îţi spun
asta luîndu-mă după un vis pe care l-am avut în noaptea aceasta, puţin mai înainte; aşa că bine ai făcut
că nu m-ai trezit.
CRITON Ce vis?
SOCRATE Se făcea că o femeie foarte frumoasă, în-y veşmîntată în alb, venea spre mine şi chemîndu-
mă,; îmi spunea: Socrate, „tu în trei zile vei fi în ţara mă-J noasă, în Ftia"1.
CRITON Ciudat vis, Socrate.
SOCRATE Cred că e foarte limpede, Criton.
CRITON Prea limpede, mă tem. Dar mai bine ascultă-mi sfatul, Socrate, minunatul meu prieten, as-
Homer, Iliada, IX, 363.
50
PLATON
CRITON
51
cultă-mi-l cît mai este vreme şi salvează-te; căci dacă vei muri, pe lîngă faptul că pierd un
prieten cum n-am să mai am altul vreodată, am să mai am de îndurat şi altă nenorocire, aceea
că mulţi care nu ne cunosc bine nici pe mine, nici pe tine vor crede că c n-am făcut nimic ca
să te salvez, deşi, cu oarecare cheltuială, mi-ar fi stat în putere. Şi ce reputaţie este
ţmai ruşinoasă decit să treci în ochii lumii drept un
lom care îşi pune averea mai presus decît prietenii? Cum o să creadă ei, cei mulţi, că, în ciuda
stăruitoarelor noastre îndemnuri, tu singur ai fost acela care ai refuzat să scapi de aici?
SOCRATE De ce să ne pese, bunul meu Criton, de părerea celor mulţi? Oamenii cu judecată,
singurii vrednici de luat în searrîaT vor înţelege lucrurile aşa cum s-au petrecut cu adevărat.
d CRITON E adevărat, Socrate; şi totuşi sîntem nevoiţi să ţinem seama şi de părerea celor
mulţi. Iată, chiar împrejurarea de faţă dovedeşte limpede că, dacă li se vorbeşte urît despre
cineva, sînt în stare nu de un rău oarecare, ci, poate, de cel mai mare dintre toate.
SOCRATE Ce bine ar fi să fie aşa, Criton. Dacă cei
[mulţi ar putea fi în stare să facă răul cel mai mare, atunci ar fi în stare şi de cel mai mare
bine. Dar ei nu sînt în stare nici de una, nici de alta: nimeni nu a devenit înţelept sau nu şi-a
pierdut înţelepciunea
A datorită lor; tot ce fac, fac la întîmplare. e CRITON Să zicem că ai dreptate; spune-mi
însă altceva, Socrate: nu-i aşa că, refuzînd să pleci din închisoare, te gîndeşti la mine şi la
ceilalţi prieteni ai tăi? Ori te temi poate că vom avea de suferit din pricina sicofanţilor, care ne
vor acuza că te-am răpit, si-lindu-ne astfel să pierdem fie întreaga noastră avere, 45 a fie bani
şi poate chiar mai mult decît atît? Dacă de asta te temi, lasă grija asta la o parte; căci, ca să te
salvăm, cred că sîntem datori să înfruntăm primej-
dia aceasta şi, dacă e nevoie, chiar una şi mai mare. Te rog, ascultă-mă şi fă cum spun.
SOCRATE O, Criton, sigur că sînt îngrijorat de toate acestea şi de cîte altele încă...
CRITON Dar crede-mă, n-ai de ce să te temi. La urma urmei cei dispuşi să te salveze,
scoţîndu-te de aici, nici nu cer prea mult; iar sicofanţii ştii şi tu cît sînt de ieftini, nici pentru ei
n-ar trebui bani prea b mulţi- îţi stă la indemînă tot ce am şi cred c-ar fi de ajuns; dacă ţie însă,
din prietenie pentru mine, îţi pare rău să-mi cheltuiesc averea, atunci să ştii că străinii care se
află aici sînt gata s-o facă; unul dintre ei, Storniastebanul, are la el toţi banii de care avem
nevoie; nici Cebes n-ar precupeţi nimic, şi ca el mulţi alţii. Aşadar, repet, n-are rost ca
făcîndu-ţi astfel de gînduri să renunţi la salvarea ta, nici să-ţi faci o grijă din faptul că, aşa
cum spuneai la proces, o dată plecat din Atena, nu ţi-ai mai găsi rostul. Vei c fi bine primit
pretutindeni, oriunde te-ai duce. Dacă vrei să pleci în Tesalia, prietenii mei de acolo te vor
trata cu cea mai mare stimă şi te vor ocroti, astfel ca nimeni de acolo să nu-ţi poată face vreun
rău.
Şi încă ceva, Socrate; mi se pare că nu eşti îndreptăţit să faci ceea ce ai de gînd: să renunţi de
bunăvoie la o salvare care îţi stă în putinţă; ba chiar aş zice că tu te străduieşti să ajungi exact
acolo unde s-ar fi străduit şi chiar s-au străduit să te aducă duşmanii tăi, în dorinţa lor de a te
nimici. Unde mai pui că, purtîndu-te astfel, îţi trădezi, mă tem, şi \copiii: în loc să îi creşti şi
să îi educifăcîndu-i oameni întregi, tu îi părăseşti, lăsîndu-i la voia întîm- d Plării. Vor avea
parte, fără îndoială, de soarta obişnuită a orfanilor lipsiţi de orice sprijin. Una din două: ori să
n-ai copii, ori, dacă-i ai, să pătimeşti alături de ei. crescîndu-i şi educîndu-i; tu însă pari să fi
ales calea cea mai uşoară, cînd tocmai tu ar trebui s-o alegi pe cea pe carejyajege-o orice bărbat
vrednic şi
52
PLATON
CRITON
53
46
plin de curaj, tocmai tu care susţii sus şi tare că preocuparea vieţii tale întregi a fost virtutea.
în ce mă priveşte, îmi este ruşine, gîndindu-mă şi la tine şi la noi, prietenii tăi, cînd îmi dau
seama că vom lăsa tuturora impresia că tot ce s-a petrecut se datorează laşităţii noastre: şi
faptul că ai apărut în faţa tribunalului, putînd să nu apari, şi faptul că procesul s-a desfăşurat
aşa cum s-a desfăşurat, şi deznodă-mîntul acesta ridicol; sînt sigur că toate acestea vor lăsa
impresia că nqft/ca nişte laşi şi nemernici, am a /fugit de primejdie şi nu te-am salvat, cum
nu te-ai ! salvat nici tu însuţi, deşi, dacă eram cît de cît buni la ceva, puteam şi aveam
mijloace s-o facem. Gîn-deşte-te deci bine, Socrate, ca nu cumva nenorocirii să i se adauge
ruşinea, a ta şi a noastră. Chibzuieşte, deşi nu mai e timpul să stai să chibzuieşti, ci ar trebui să
fii gata hotărît. Nu mai e de şovăit: totul trebuie îndeplinit în noaptea care urmează. Dacă mai
zăbovim, totul devine zadarnic, nu mai e nimic de făcut. Te rog dar, Socrate, ascultă-mă şi fă
neapărat ce-ţi spun.
b SOCRATE Dragul meu Criton, zelul tău ar fi demn de toată lauda, dacă ar fi îmbinat cu un
anume grad de dreptate; dacă nu, cu cît este mai mare, cu atît mă mîhneşte mai mult. De aceea
sîntem datori să cercetăm dacă e bine sau nu să facem ce spui tu. Tu ştii că eu, întotdeauna, nu
m-am lăsat convins decît de raţiunile care, după o examinare atentă, s-au dovedit a fi cele mai
bune. Or, nu pot dezminţi acum principiile pe care le-am invocat altă dată numai pentru că mi
s-a întîmplat ce mi s-a întîmplat; dimpotrivă, pot să spun că pentru mine ele au rămas c
neschimbate, şi că le preţuiesc ca şi înainte; iar dacă, în împrejurarea de faţă, nu vom putea
formula altele mai bune, atunci poţi să fii convins că n-ai să-mi zdruncini hotărîrea chiar dacă
ar căuta să ne sperie ca pe nişte copii, copleşindu-ne cu închisori, execuţii
j confiscări. Şi atunci care ar fi felul cel mai chibzuit je a judeca lucrurile? Ce-ar fi să ne
întoarcem întîi la ce ai spus tu în legătură cu părerile oamenilor? Oare e adevărată, în toate
împrejurările, afirmaţia că de unele păreri trebuie să ţinem seama, iar de altele d nU? Sau a fost
adevărată doar înainte de condamnarea mea, iar acum se dovedeşte că a fost făcută doar aşa,
într-o doară, de dragul vorbei, şi că de fapt nu era decît o joacă şi-o pălăvrăgeală? Ceea ce
vreau eu, Criton, este să vedem împreună dacă, în raport cu împrejurarea de faţă, afirmaţia de
atunci rămîne pentru mine adevărată sau nu, dacă ne luăm ziua bună de la ea sau îi păstrăm
credinţă. Dacă nu mă înşel/oamenii care nu vorbesc doar ca să vorbească au susţinut de
fiecare dată cam ce spuneam şi eu adineauri, şi anume că, dintre părerile oamenilor unora
trebuie să le acordăm importanţă, altora nuU Gîndeşte-te bine, nu crezi că e foarte adevărat?
Doar tu, pe cît intră în firea lucrurilor omeneşti, nu eşti ameninţat să mori mîine, şi deci
situaţia în care mă aflu eu acum n-are cum să-ţi descumpănească jude-catal*Gîndeşte-te deci:
nu ţi se pare întemeiată afir- 47 a maţia că nu toate părerile oamenilor trebuie preţuite, ci unele
da, altele nu? Ce zici? Nu e adevărat?
CRITON Ba da.
SOCRATE Şi nu crezi că trebuie preţuite cele bune, iar cele rele nu?
CRITON Aşa cred.
SOCRATE Şi nu sînt oare bune cele ale oamenilor cu minte şi rele ale celor fără minte?
CRITON Cum altfel!
SOCRATE Să vedem acum în ce fel s-a ajuns la b aceste afirmaţii. Cineva care practică
temeinicjjim.-?5§fica ţine oare seama de lauda, critica şi judecata oricărui om sau numai de
ale aceluia care este medic pedotrib?
CRITON Numai de ale aceluia.
54
PLATON
CRITON
55
SOCRATE Atunci el trebuie să se teamă numai de critica aceluia şi trebuie să se bucure numai
de laudele lui, nu de ale altora.
CRITON Desigur.
SOCRATE Prin urmare el trebuie să se comporte, să se antreneze şi chiar să mănînce şi să bea
numai după sfatul cunoscătorului şi specialistului, şi nu după al tuturor celorlalţi.
CRITON Aşa este.
SOCRATE Bine. Dar dacă, aşa stînd lucrurile, el nu ascultă de părerea lui şi îi nesocoteşte
laudele, preţuind în schimb vorbele celor mulţi şi nepricepuţi, oare nu îi va merge rău?
CRITON Cum să nu! j£
SOCRATE Dar răul acesta în ce constă? La ce duce şi ce anume primejduieşte în cel ce nu
ascultă? CRITON Trupul, de bună seamă, căci pe el îl va-
tămă.
SOCRATE întocmai. Şi nu urmează oare că aşa se întîmplă şi cu toate celelalte lucruri, pe
care nu le mai înşirăm acum, deci şi cu ceea ce este drept şi nedrept, urît şi frumos, bine şi
rău, adică tocmai cu d obiectul deliberării noastre? Trebuie oare să ascultăm şi să ne temem de
părerea celor mulţi sau de cea a unui singur om, dacă el e cel ce se pricepe cu adevărat? Şi, în
acest caz, oare nu ne vom ruşina şi nu ne vom teme de el mai mult decît de toţi ceilalţi
laolaltă? Iar dacă nu îl vom urma, nu vom corupe oare şi nu vom pîngări acea parte din noi
care ar fi putut deveni mai bună prin respectarea binelui, dar s-a pierdut prin nerespectarea
lui? Sau poate asta nu contează? CRITON Ba dimpotrivă, Socrate, cred că tocmai asta
contează.
SOCRATE Să mergem mai departe: dacă, urmînd părerea unui nepriceput, distrugem ceea ce
ar fi putut deveni mai bun printr-un regim sănătos, dar a fost stricat printr-unul nesănătos, mai
merită oare
sâ trăim cu acea parte din noi vătămată? De trup e vorbim, nu-i aşa?
CRITON Da, de trup.
SOCRATE Şi merită să trăim cu un trup chinuit de suferinţă şi bolnav?'
CRITON Hotărit, nu.
SOCRATE Atunci crezi că merită să trăim dacă s-a alterat în noi acea parte pe care
nedreptatea o înjoseşte şi dreptatea o înalţă? Sau poate partea aceasta a fiinţei noastre,
indiferent cum îi spunem, sensibilă la dreptate şi la nedreptate, are în ochii noştri mai pu- 48 a
ţin preţ decît trupul?
CRITON Hotărit, nu.
SOCRATE Prin urmare acea parte este superioară corpului.
CRITON Cu mult.
- SOCRATE Deci, dragul meu, nu trebuie să ne p»eseatît de mult de ceea ce vor spune
despre""nbTceî" mulţi, ci de ceea ce va spune cel care ştie ce estet drept şi ce este nedrept, de
el singur şi de adevărul \ însuşi. Aşadar, vezi de la bun început că, îndemnîn-du-mă să ţin
seama de părerea mulţimii în privinţa a ceea ce este drept, frumos şi bun sau dimpotrivă, mă
îndrumai pe un drum greşit. Pe de altă parte, cineva ar putea foarte bine obiecta că mulţimea
areA puterea să ne trimită la moarte, nu-i aşa?
CRITON Fără îndoială, Socrate. b
SOCRATE Aşa cred şi eu. Numai că, bunul meu prieten, asta nu schimbă nimic din ce am
stabilit mai sus. Şi acum mai gîndeşte-te la ceva: rămîne pentru noi adevărat sau nu că a trăi
conform binelui trebuie să fie mai presus de a trăi pur şi simplu?
CRITON Rămîne adevărat.
SOCRATE Şi rămîne oare adevărat sau nu că a trăi conform binelui este unul şi acelaşi lucru
cu a ăi frumos şi drept?
CRITON Rămîne.
56
PLATON
CR1TON
57
SOCRATE Deci, dacă pînă aici sîntem de acord, c trebuie să cercetăm dacă încercarea mea de
a fugi de aici fără îngăduinţa atenienilor este un lucru drept sau nu. Dacă ne va părea drept,
vom încerca; dacă nu, vom renunţa. Iar cît priveşte gîndurile tale despre bani, reputaţie,
creşterea copiilor, ia seama, Cri-ton: este tocmai felul de a gîndi al acestei mulţimi care trimite
cu mare uşurinţă un om la moarte şi care apoi, dacă i-ar sta în putere, l-ar reînvia cu aceeaşi
nesăbuinţă. Dar noi, de vreme ce aşa rezultă din raţionamentul nostru, nu trebuie să cercetăm
nimic altceva decît ceea ce am spus adineauri şi anume dacă, dînd celor ce mă vor scoate de
aici bani şi alte d dovezi de recunoştinţă, vom săvârşi un lucru drept, atît ei cît şi noi, sau dacă,
procedînd aşa, nu cumva comitem ceva nedrept. Dacă se va dovedi că săvîrşim un lucru
nedrept, nu va trebui să ţinem seama nici de moarte, nici de orice altă suferinţă rezultînd din
acceptarea situaţiei de acum, ci numai de primejdia de a săvârşi un lucru nedrept.
CRITON Pare să fie aşa cum spui tu, Socrate; atunci ce să facem?
SOCRATE Să chibzuim, prietene, împreună şi dacă ai să-mi faci vreo obiecţie, fă-o, şi am să
ţin seamă e de ea; dar dacă nu, renunţă de pe acum, dragul meu, să-mi tot repeţi că trebuie să
evadez. Căci, ca să consimt să fac asta, ţin foarte mult să mă convingi cu argumente. Aşadar
gîndeşte-te dacă eşti de acord cu 49 a principiul discuţiei noastre şi încearcă să răspunzi la
ceea ce te voi întreba, din adîncul convingerii tale. CRITON Voi încerca, desigur. SOCRATE
Admitem oare că nu trebuie în nici un fel să săvîrşim cu bună ştiinţă o nedreptate? Sau putem
crede că într-un anume fel ne e îngăduit s-o săvîrşim, iar în altul nu? Ori poate admitem —
aşa cum am căzut de acord adesea, şi mai de mult [ şi adineauri] — că săvârşirea unei
nedreptăţi nu este, în nici
n fel, nici ceva bun, nici ceva frumos? Să se fi spulberat oare în aceste puţine zile toate vechile
noastre convingeri dobîndite împreună? Am putut noi, Criton, la anii noştri, bătrîni cum
sîntem, să ne amăgim atî-ta vreme cu credinţa că discutăm serios, cînd de fapt noi eram
aidoma unor copii? Sau poate totuşi ce ne spuneam noi pe atunci rămîne adevărat mai presus
de orice, indiferent dacă mulţimea spune aşa sau altfel şi indiferent dacă trebuie să trecem prin
încercări mai grele sau mai uşoare ca aceea de acum, şi anume că pentru acela care săvârşeşte
o nedreptate aceasta este, fără excepţie, ceva rău şi înjositor? Ce crezi, admitem acest lucru
sau nu?
CRITON îl admitem.
SOCRATEjAşadar, nedreptatea nu trebuie săvârşită cu nici un chip.
CRITON Nu, cu nici un chip.
SOCRATE Atunci trebuie să admitem că dacă cineva a fost nedreptăţit, nu se cuvine ca el să
răspundă printr-o nedreptate, aşa cum cred cei mulţi, de vreme ce nedreptatea nu trebuie
săvârşită cu nici un chip.
CRITON Aşa se pare.
SOCRATE Dar răul, ce crezi, Criton, trebuie să-l săvîrşim sau nu?
CRITON Fără îndoială nu, Socrate.
SOCRATE Dar să răspunzi la rău prin rău, aşa cum cred cei mulţi, de vreme ce răul nu trebuie
făcut cu nici un chip, este oare un lucru drept sau nu?
CRITON Nu este deloc drept.
SOCRATE De bună seamă, fiindcă între a face rău cuiva şi a săvîrşi o nedreptate nu este pare-
se nici o deosebire.
CRITON Aşa e.
SOCRATE Prin urmare nu trebuie să răspunzi la o nedreptate cu alta, nici la rău cu rău, orice
ţi-ar face cinevajDar ia seama, Criton, să nu accepţi aceste
58
PLATON
CRITON
59
principii dacă nu crezi cu adevărat în ele. Ştiu bine că sînt şi vor rămîne mereu puţini oamenii
care să gîndească în felul acesta. Iar cei care gîndesc aşa nu iau aceleaşi hotăriri cu cei care
gîndesc altfel, ba chiar, uitîndu-se unii la hotăririle celorlalţi, ajung în mod inevitabil să se
dispreţuiască reciproc. De aceea, gîn-deşte-te bine dacă eşti de acord cu mine, dacă crezi şi tu
ceea ce cred eu şi dacă admitem ca principiu al discuţiei noastre faptul că este la fel de
nelegitim să săvârşeşti o nedreptate, să răspunzi printr-o nedreptate celui care te-a nedreptăţit
sau să faci rău din răzbunare celui ce ţi-a făcut rău. Or, poate eşti şi tu de altă părere şi nu
admitem acelaşi principiu? Eu e cred în acest principiu şi cred în el acum la fel ca altădată. Tu
însă, dacă nu-l mai accepţi, spune-mi, lă-mureşte-mă; iar dacă da, atunci ascultă ce decurge
din el.
CRITON îl accept, desigur, şi sînt de acord cu tine; te ascult.
SOCRATE Iată deci ce decurge; sau mai bine nu, să te întreb: cînd ai recunoscut faţă de
cineva că un lucru este drept, trebuie să faci acel lucru sau trebuie, înşelînd, să te porţi altfel?
CRITON Trebuie să-l faci.
SOCRATE Atunci ia seama ce urmează de aici.
50 a Dacă plecăm de aici fără consimţămîntul Cetăţii,
oare nu cumva facem rău tocmai cui s-ar cuveni mai
jpuţin? Mai sîntem oare consecvenţi cu ceea ce am
admis că e drept? Sau nu?
CRITON Sînt întrebări la care nu pot să-ţi răspund, Socrate, nu le înţeleg.
SOCRATE Ia gîndeşte-te aşa. închipuie-ţi că, în clipa în care am fi gata să evadăm de aici (n-
are importanţă cum numim fapta), ni s-ar înfăţişa Legile şi Cetatea, şi ne-ar întreba: „Spune-
ne, Socrate, ce ai de gînd să faci? Prin fapta pe care o pui la cale, crezi tu că faci altceva decît
să lucrezi, atît cît atîrnă de tine,
la pieirea noastră, a Legilor şi a întregii Cetăţi? Sau b îţi închipui cumva că mai poate dăinui
fără să se prăbuşească o cetate în care sentinţele date nu mai au nici o putere, ci îşi pierd
autoritatea şi efectul prin voinţa unor persoane private?" Ce vom răspunde, Criton, la aceste
întrebări şi la altele ca acestea? Căci s-ar putea invoca, mai ales de către apărătorul ei oficial,
o mulţime de argumente în apărarea acestei legi pe care noi o încălcăm şi care cere ca hotări-
rile date să-şi păstreze întreaga lor putere. Ce le vom spune? Le vom răspunde oare: „Cetatea
ne-a făcut o c nedreptate, a dat o sentinţă greşită"?
CRITON Da, Socrate, sigur că aşa le vom răspunde!
SOCRATE Dar dacă Legile ar spune: „Bine, Socrate, asta ne-a fost înţelegerea? N-am căzut
noi de acord să respecţi orice hotărire a Cetăţii?" Iar dacă, la vorbele acestea, ne-am arăta
miraţi, s-ar putea prea bine să stăruie aşa: „Nu te mira, Socrate, de ce-auzi, ci mai bine
răspunde-ne, că doar e obiceiul tău să pui întrebări şi să aştepţi răspunsuri. Ia spune, cu ce ne-
am făcut vinovate, noi şi Cetatea, faţă de tine, de d cauţi să ne pierzi? Nu noi te-am adus pe
lume? Nu prin mijlocirea noastră a luat tatăl tău pe mama ta şi ţi-au dat viaţă? Spune-ne
desluşit: au vreun cusur în ochii tăi acelea dintre noi care consfinţesc căsătoria?" „Nici un
cusur", ar fi răspunsul meu. .Atunci poate nu eşti mulţumit de legile după care ai fost şi tu
crescut, privitoare la creşterea şi educaţia copiilor? Oare nu statorniceau ele un lucru bun
porun-cindu-i tatălui tău să te înveţe muzica şi gimnastica?" „Ba da", le-aş spune eu. — .
Atunci, după ce e te-am adus pe lume, după ce te-am crescut şi te-am instruit, poţi tu pretinde
că nu eşti, laolaltă cu părinţii şi străbunii tăi, odrasla şi supusul nostru? Şi dacă e aşa, crezi
oare că ai aceleaşi drepturi faţă de ni ca şi noi faţă de tine, că eşti îndreptăţit să te porţi
60
PLATON
CRITON
61
cu noi cum ne purtăm noi cu tine? Vasăzică n-aveai aceleaşi drepturi cu tatăl tău sau cu
stăpînul tău, 51 a dacă ai avut vreunul; nu puteai să-i faci ceea ce-ţi făcea el, nici să-i răspunzi
cînd te ocăra, nici să-l loveşti cind te lovea şi aşa mai departe. Şi să-ţi fie îngăduite toate
acestea faţă de ţara ta şi de legile ei? Astfel, cînd noi vrem să te dăm pieirii, socotind că aşa
/este drept, te crezi îndreptăţit la rîndul tău să ne dai pieirii, atît cît atîrnă de tine, pe noi,
legile, şi ţara ta? Şi poţi susţine, sub pretext că eşti un om cu adevărat dedicat binelui, că,
făcînd aşa, faci un lucru drept? Oare ai ajuns atît de înţelept încît să nu-ţi dai seama că ţara
este mai presus de tatăl tău, şi de mama ta, şi de toţi străbunii tăi: mai vrednică de respect, mai
augustă şi mai sfîntă? Că ea cîntăreşte mai greu atît în ochii zeilor, cît şi în ochii oamenilor cu
judecată bună? Că trebuie, mai mult decît pe tatăl tău, să o respecţi, să n-o înfrunţi şi să-i faci
pe plac chiar cînd e aspră cu tine; înduplecînd-o dacă poţi şi, dacă nu, făcînd ce-ţi porunceşte,
răbdînd fără murmur orice suferinţă: să fii bătut, să fii închis, să pleci la război, unde te
aşteaptă rănile sau moartea? Da, toate acestea trebuie făcute, căci binele constă în săvârşirea
lor: să nu te dai bătut, să nu te retragi, să nu-ţi părăseşti rîndul, ci în război, la tribunal,
pretutindeni, să faci ceea ce îţi porunceşte Cetatea sau patria. Iar dacă nu, să-i arăţi,
convingînd-o, unde stă dreptatea. Căci nu e oare o nelegiuire să foloseşti violenţa faţă de ma-
ma sau de tatăl tău şi cu atît mai mult faţă de patria ta?" Ce vom răspunde la aceste vorbe,
Criton? Vom da dreptate Legilor sau nu?
CRITON Eu cred că le vom da dreptate.
SOCRATE „Deci, Socrate, ar putea continua Legile, dacă spusele noastre sînt adevărate,
gîndeşte-te că nu e drept să te porţi cu noi aşa cum eşti pe cale s-o faci. Căci noi, care te-am
adus pe lume, te-am eres-
cut şi te-am educat, care v-am făcut părtaşi, pe tine şi pe toţi ceilalţi cetăţeni, la tot binele de
care sîntem a în stare, tot noi proclamăm că orice atenian este liber ca — după ce a intrat în
rîndul cetăţenilor şi ne-a cunoscut pe noi, Legile, precum şi rînduielile cetăţii — să plece
oriunde, cu tot ce are, dacă nu îi sîntem pe placTNici una dintre noi, Legile, nu stă în calea
nimănui şi nu opreşte pe nimeni să se ducă unde vrea: dacă vreunul dintre voi, cetăţenii, nu se
împacă cu noi şi cu Cetatea, e liber să plece într-o colonie sau să se strămute ca metec în altă
cetate, e luînd cu sine tot ce e al său. Pe acela însă care, vă-zînd în ce chip împărţim dreptatea
şi, îndeobşte, cum gospodărim Cetatea, rămîne aici, îl considerăm obligat, prin însuşi faptul
rămînerii lui, să asculte toate poruncile noastre, iar dacă nu li se supune, îl socotim de trei ori
vinovat: pentru că ne nesocoteşte pe noi, care i-am dat vfaţă, pe noi care l-am crescut şi, în
sfîrşit, pentru că, deşi a acceptat de bunăvoie autoritatea noastră, el nici nu i se supune, nici nu
se străduieşte să ne convingă că s-ar putea să fi greşit. Şi asta cu toate că noi nu-i impunem cu
brutalitate 52 a hotăririle noastre, ci doar i le propunem, lăsîndu-i libertatea să aleagă între a
ne îndupleca prin convingere sau a ne da ascultare: dar el nu face nici una, nici alta. Iată la ce
învinuiri te expui, Socrate, dacă duci la capăt ceea ce ai de gînd; şi tu mai mult decît oricare
altul." — „Dar pentru ce?" ar fi să întreb eu. Iar ele mi-ar răspunde cu asprime — şi pe drept
cuvînt — spunîndu-mi că eu, mai mult decît orice alt atenian, sînt legat prin înţelegerea
încheiată cu ele. Şi probabil că ar continua: „Avem dovezi temeinice, b Socrate, că şi noi, şi
Cetatea îţi eram pe plac; căci tu, mai mult decît toţi ceilalţi atenieni, nu ai fi rămas neclintit în
Atena dacă nu ţi-ar fi plăcut aici mai mult tecît oriunde; tu nu ai plecat din cetate nici măcar
Pentru a asista la jocuri — ai fost o singură dată la
62
PLATON
CRITON
63
Istm, lipsind de aici doar cînd a trebuit să iei parte la campanii militare; şi nici n-ai călătorit,
aşa cum face toată lumea, nu te-a împins curiozitatea să cu-
c noşti alte cetăţi sau alte legi, ci te-ai mulţumit cu noi, legile de aici, şi cu Cetatea asta, care
ţi-a fost atît de dragă încît noi, Legile ei, îţi păream minunate şi ai consimţit să trăieşti ca
cetăţean sub autoritatea noastră şi ai trăit aici şi ai făcut copii. Şi încă ceva: în timpul
procesului aveai putinţa, dacă ai fi vrut, să obţii o condamnare la exil şi să faci atunci, cu voia
Cetăţii, ceea ce te pregăteşti să faci acuma fără voia ei. Numai că pe atunci te lăudai că nu te
superi dacă trebuie să mori şi, sînt chiar cuvintele tale, că preferi exilului moartea. Iar acum
vorbele rostite atunci nu te fac să roşeşti, nu-ţi mai pasă de noi, încerci să ne
d dai pieirii, purtîndu-te ca sclavul cel mai nemernic. Acuma vrei să fugi, nesocotind învoiala
dintre noi şi legămîntul de a trăi potrivit rînduielilor noastre. Mai ales la aceasta să ne
răspunzi: spunem sau nu adevărul cînd afirmăm că ai consimţit, în faptă, nu în vorbă, să
trăieşti potrivit rînduielilor noastre?" Ce am putea răspunde, Criton, la asta? Ce altceva decît
că au dreptate?
CRITON Sîntem siliţi, Socrate, să le dăm dreptate. SOCRATE „Ce altceva faci tu acum, vor
spune ele mai departe, decît să calci învoiala dintre noi şi legămîntul tău de a ne respecta? Un
legămînt pe care
e nu l-ai făcut nici silit, nici înşelat, nici nevoit să iei o hotărîre în pripă. Doar ai avut ugi
răgaz-de-şapte-zecideani în care erai liber să pleci de-aici dacă nu-ţi eram pe plac şi dacă
învoiala noastră ţi se părea strîmbă. Dar tu n-ai preferat nici Lacedemona, nici Creta, despre
care nu pierdeai nici un prilej să spui că au legi foarte bune, şi nici o altă cetate grea-53 a că
sau barbară, şi n-ai ieşit din Atena nici cît ies şchiopii, orbii sau ceilalţi infirmi; într-atît ţie,
mai mult decît oricărui alt atenian, ţi-a fost pe plac
această cetate şi, nu încape îndoială, şi legile ei. Căci noate să-i fie pe plac cuiva o cetate, dar
nu şi legile ei? Iar acum să nu mai respecţi învoielile noastre? Nu, Socrate, le vei respecta dacă
vrei să ne dai ascultare, şi nu te vei face de rîs plecînd din Cetate. Gîndeşte-te bine: dacă îţi
calci legămîntul şi te abaţi de la una din prescripţiile noastre, îţi vei aduce ţie vreun folos sau
prietenilor tăi? în ce-i priveşte, ei vor risca să fie exilaţi, pierzîndu-şi şi ei Cetatea, sau să-şi
piardă averea; asta e destul de sigur. Cît despre tine, să presupunem mai întîi că te vei adăposti
în-tr-una din cetăţile vecine, Teba sau Megara (care au, amîndouă, legi foarte bune); pentru cei
de acolo sosirea ta va însemna sosirea unui duşman al constituţiei lor şi toţi cei ce veghează
asupra cetăţii te vor privi cu neîncredere, socotindu-te un stricător de legi; iar judecătorilor de
aici le vei întări convingerea că te-au condamnat pe drept, căci cel care strică legile poate cu
atît mai mult să-i strice atît pe tineri, cît şi pe oamenii cu slabă judecată. Şi ce-ai să faci
atunci? Ai să fugi de cetăţile care au legi drepte şi de oamenii care duc o viaţă bine orânduită?
Dar va mai fi aceea pentru tine o viaţă vrednică de-a fi trăită? Sau poate totuşi te vei duce la ei
şi vei avea obrazul să le vorbeşti... dar ce să le spui oare?(Ce spuneai şi aici, că pentru oameni
lucrul cel mai preţios este virtutea, dreptatea, ordinea şi legea? i nu crezi oare că, din partea
lui Socrate, o astfel d purtare va părea mai mult decît urîtă? Nu se poate să nu crezi. Dar nu, să
zicem că, dueîndu-te departe de locuri ca acestea, ai să ajungi tocmai în Tesalia, la prietenii lui
Criton; acolo înfloreşte neorînduiala, stricăciunea şi poate-or să te-asculte cu plăcere cînd le
vei povesti ce caraghioasă a fost fuga ta din închisoare, cum ţi-ai schimbat înfăţişarea, punînd
pe tine o sarică de piele sau cine ştie ce alte straie de fugar. Şi crezi că n-o să se găsească nici
acolo nimeni care să te mustre că tu,

64
PLATON
un bătrîn cu zile numărate, te-ai încumetat să te agăţi cu-atîta ruşinoasă lăcomie de viaţă, încît
să încâlci legile cele mai înalte? Ori, poate, dacă nu vei supăra pe nimeni, o să fii lăsat în
pace; dar dacă totuşi ai s-o faci, Socrate, cite vorbe umilitoare pentru un om ca tine îţi va fi dat
să auzi. Cum vei trăi? Te vei băga sub pielea unuia şi-a altuia, răbdîndu-i bu-nul-plac? Şi ce-ai
să faci acolo, în Tesalia, decît să stai pe la ospeţe, ca şi cum de asta te-ai fi dus pînă acolo: să
iei masa? Şi-atuncea cum rămîne cu ves-titele-ţi vorbiri despre dreptate, despre virtute în în-
54 a tregul ei? Dar poate ai să zici că vrei să trăieşti de dragul copiilor, ca să-i creşti şi să-i
educi. Dar cum? îi vei lua cu tine în Tesalia, să-i creşti şi să-i educi acolo, nelipsindu-i nici de
marele folos de-a fi făcut din ei nişte străini? Sau poate n-o să-i iei cu tine; şi atunci, rămaşi
aici, crezi că vor fi crescuţi şi educaţi mai bine, chiar dacă tu nu eşti lîngă ei, dar eşti încă în
viaţă? Căci de bună seamă prietenii tăi se vor îngriji de ei. Şi crezi că o vor face doar dacă
pleci în Tesalia, iar dacă pleci la Hades nu? Ba da, nu-ncape îndoială, dacă e ceva de capul
celor care-şi zic priete-b nii tăi. Haide, Socrate, ascultă de noi, sub ocrotirea cărora ai crescut
şi nu pune nici pe copii, nici viaţa, nici altceva nimic mai presus de ceea ce e drept; numai aşa
vei putea, o dată ajuns la Hades, să te aperi în faţa celor ce cîrmuiesc acolo. Căci ceea ce vrei
tu să faci nu este lucrul cel mai bun, mai drept sau mai legiuit pentru tine sau pentru ai tăi, nici
aici, nici dincolo. Iar dacă părăseşti acum viaţa, nu o părăseşti vitregit de noi, Legile, ci de
oameni; în schimb, dacă c vei fugi din închisoare, răspunzînd, înjositor, cu nedreptate la
nedreptate şi cu rău la rău, nesocotind învoielile şi legămintele noastre şi aducînd rău cui se
cădea mai puţin, adică ţie, alor tăi, ţării tale şi nouă, atunci mînia noastră te va urmări cît timp
trăieşti, iar dincolo, surorile noastre, Legile lui Hades, nu te vor
CRITON
65
primi cu blîndeţe, ştiind că tu, atît cît atîrna de tine, ai încercat să ne duci la pieire. Aşadar, te
rugăm, nu d asculta de Criton, ci de noi."
Fii încredinţat, Criton, dragul meu prieten, că toate acestea le aud parcă aievea, aşa cum cei
cuprinşi de extazul coribantic aud zvonuri de flaut; ecoul acestor cuvinte răsună puternic în
mine şi mă împiedică să mai aud şi altceva; aşadar, dacă vrei să spui ceva potrivnic lor, fii
sigur că vorbeşti zadarnic. Totuşi, dacă vrei să stărui, te ascult.
CRITON Nu, Socrate, nu mai am nimic de spus.
SOCRATE Atunci rămînă-aşa, iubite Criton, şi să e facem cum am spus, pentru că Zeul ne
călăuzeşte pe această cale.
CHARMIDES
CHARMIDES
67

SOCRATE CHAIREPHON CRITIAS CHARMIDES


153 a Venisem în seara din ajun din tabăra de luptă de la Potideia şi, întorcîndu-mă după atîta vreme,
mă îndreptai cu plăcere către locurile în care obişnuiam să-mi petrec timpul. Intrai deci în palestra lui
Tau-reas, aflată în faţa templului regal, iar acolo întîlnii destul de multă lume, cîţiva pe care nu-i
cunoşteam, dar cei mai mulţi cunoscuţi mie. De îndată ce mă văzură venind aşa, pe neaşteptate,
începură să mă întîmpine de departe, fiecare în felul său; iar Chai-b rephon, zănatic cum este, ţîşni din
mijlocul cîtorva şi alergă spre mine, luîndu-mă de mînă şi zicînd:
— Cum ai scăpat din luptă, Socrate?
Puţin înainte de a pleca, se iscase o luptă la Potideia, despre care abia de curînd aflaseră cei de aici.
Răspunsei:
— Aşa cum mă vezi.
— S-a răspîndit vestea aici, zise el, că lupta a fost c crîncenă şi că mulţi dintre cunoscuţi şi-au găsit
moartea.
— Şi cu destulă dreptate s-a zvonit aşa, spusei eu.
— Ai luat şi tu parte la luptă? întrebă Chaire-phon.
— Am luat.
— Atunci aşază-te aici, spuse el, ca să ne istoriseşti; căci încă n-am aflat toate lămurit.
Şi luîndu-mă cu sine, mă aşeză lîngă Critias, fiul lui Calaischros. Mă aşezai deci, dînd ziua bună lui
Cr ca şi celorlalţi, şi apoi le povestii întîmplările din tabără, pe măsură ce mă întrebau, iar fiecare
d întreba altceva.
După ce vorbirăm de ajuns despre toate astea, veni rândul meu să-i întreb despre cele de aici, cum mai
stăteau lucrurile cu filozofia şi ce mai era cu tinerii; dacă se iviseră printre ei unii mai răsăriţi, fie prin
iscusinţă, fie prin frumuseţe, fie prin amîndouă. Iar Critias, ridicînd ochii spre poartă şi văzînd cîţiva
154 a tineri care tocmai intrau şi se dondăneau între ei, urmaţi de alt pîlc de tineri, zise:
— Despre tinerii cei frumoşi, Socrate dragă, ai să ştii îndată ce să crezi; cei care intră se întîmplă să fie
vestitorii şi alaiul de îndrăgostiţi ai celui- ce trece drept cel mai reuşit acum. De altfel mi se pare că el
însuşi stă să vină.
— Cine este, întrebai eu, şi al cui?
— îl ştii oarecum, deşi nu era încă în anii adolescenţei pînă la plecarea ta, pe Charmides. fiul lui b
Glaucon, unchiul meu, decfvăr'cu mine.
— Pe Zeus, bineînţeles că-l ştiu, răspunsei; căci încă de copil nu era unul de rînd, iar acum cred că e
de-a binelea tînăr.
— Ai să afli îndată şi vîrsta lui şi cum arată, zise Critias. Iar pe cînd vorbea aşa, Charmides îşi făcu
intrarea.
Ca să-ţi spun drept, prietene dragă, eu nu prea am măsură bună; mă simt faţă de cei frumoşi de parcă
aş fi o panglică de măsurat fără semne pe ea: 3roape toţi cei în anii tineri îmi par frumoşi. Aşadar c Şi
în clipa aceea tînărul îmi păru minunat de bine făcut şi frumos, iar ceilalţi toţi erau parcă de-a binelea
încinşi de dragoste pentru el, într-atît de vrăjiţi şi tulburaţi arătau cînd a intrat; de altfel în urma lui
yeneau şi alţi admiratori. în ce ne priveşte pe noi, cei lrr*pliniţi ca vîrstă, să spunem că lucrul nu era de
Gi; dar urmăream pînă şi la copiii mai mici cum
68
PLATON
CHARMIDES
69
nu mai privea nici unul într-altă parte, oricît de mititel ar fi fost, ci stăteau toţi cu ochii ţintă la
el, de parcă ar fi contemplat o statuie. d Atunci Chairephon mă strigă:
— Ei, Socrate, cum ţi se pare tînărul? Nu e frumos la chip?
— Neasemuit de frumos, spusei.
— Dar aşa cum e, spuse, dacă ar voi să-şi lepede straiele, aproape că nici nu te-ai mai uita la
chip, pe atît de frumoasă îi e toată făptura.
Iar ceilalţi fură de acord cu Chairephon că aşa stăteau lucrurile. Eu zisei:
— Pe Heracle, cuceritoare fiinţă, după spusele voastre, numai de-ar mai avea un singur
lucru, unul mic de tot.
— Ce? întrebă Critias.
— Dacă ar avea şi sufletul armonios. De altfel s-ar şi cădea să-l aibă aşa, Critias, de vreme ce
e din neamul vostru.
— Dar, spuse, este cît se poate de împlinit şi în
privinţa asta.
— Atunci, urmai eu, de ce să nu-i dezbrăcăm şi privim sufletul, înainte de trup? Căci este din
plin la vîrsta cînd să-i placă un schimb de gînduri.
— Chiar aşa, urmă şi Critias, căci e plin de rîvnă entru înţelepciune, ba încă, după părerea
altora şi
155 a chiar a sa, are pînă şi darul poeziei.
— Aşa ceva, prietene Critias, se trage la voi de departe, de la înrudirea cu Solon, reluai eu.
Dar de ce nu-mi pui sub ochi tînărul, chemîndu-l aici? Nici dacă ar fi mai tînăr nu ar sta urît să
intru în vorbă cu el, în faţa ta, care-i eşti şi tutore şi văr.
— Ai toată dreptatea, spuse el, putem să-l chemăm.
Zicînd aşa, porunci însoţitorului său:
. paiete, cheamă pe Charmides şi spune-i că
u să-l arăt unui medic, pentru suferinţa de care se plîngea mai ieri.
Apoi. către mine, Critias zise:
Nu demult mi-a spus că-l doare puţin capul,
cînd se scoală dimineaţa. N-ai nimic împotrivă, nu-i aşa, să te prefaci în faţa lui că ştii un leac
pentru
cap?
Sigur ca nu, doar sa vina.
Are să vină, răspunse.
Şi aşa se întîmplă. Venind spre noi, făcu să se petreacă un lucru de tot hazul: căci fiecare
dintre noi, cei aşezaţi, ne trăgeam într-o parte şi împingeam de zor pe vecin, ca tînărul să se
aşeze lîngă noi, pînă ce făcurăm ca unul de la marginea băncii să se ridice şi celălalt chiar să
cadă într-o parte. Iar tînărul veni să se aşeze între mine şi Critias. Atunci la drept vorbind,
prietene, mă cam pierdui cu firea şi mi se tăie îndrăzneala de mai înainte de a crede că pot
lesne să stau de vorbă cu el; iar cînd, faţă de ce-i spunea Critias în legătură cu leacul pe care l-
aş cunoaşte, tînărul îmi aruncă o privire de negrăit şi dădu să mă întrebe ceva, în timp ce toţi
cei din palestră veniră să ne împresoare de-a binelea, atunci, scumpul meu prieten, îmi căzură
ochii pe tunica lui deschisă, simţii că iau foc, mă pierdjai cu firea şi mă gîndii cît de priceput
e
ra poeluTCydias în cele ale dragostei, cînd sfătuia pe cineva, în legătură cu un tînăr frumos,
să se ferească „dacă vine ca un cerbuleţ în faţa leului să încerce a-şi lua prada"; căci eu însumi
mă simţeam acum sub robia unei astfel de făpturi.
Totuşi, cînd mă întrebă dacă ştiam leacul pentru caP- îi răspunsei, de bine de rău, că ştiam.
— Care este? întrebă el.
Eu îi spusei că este o anumită buruiană, dar că în
aiară de leac mai era şi un descîntec care, dacă era
°stit o dată cu folosirea leacului, îi dădea putere de-
70
PLATON
CHARMIDES
71
plină de tămăduire, pe cînd fără descîntec buruiana nu servea la'nimic.
Iar el spuse:
156a — Atunci să-mi scriu descîntecul după vorbele tale.
— Dacă vreau, sau chiar dacă nu vreau? Iar el, rîzînd:
— Dacă te fac să vrei, Socrate.
— Bine, spusei eu; dar ştii şi numele meu?
— N-ar sta frumos să nu-l ştiu; nu rareori e vorba de tine, printre cei de vîrsta noastră, şi-mi
amintesc că, pe vremea cînd eram copil, te-am văzut împreună cu Critias acesta.
— E bine dacă e aşa, spusei eu; căci în felul aces-b ta îţi voi arăta mai deschis totul în ce
priveşte descîntecul, anume ce este cu el. Adineauri, chiar, eram nedumerit în ce fel să-ţi arăt
care-i e virtutea. E vorba într -adevăr, Charmides, despre un fel de leac care nu-ţi poate
însănătoşi capul singur, ci totul se petrece cum poate ai şi auzit-o de la medici mai buni;
atunci cînd vine la ei cineva cu durere de ochi, ei îi spun că nu se pot încumeta să-i vindece
doar ochii, ci trebuie să-i îngrijească în acelaşi timp capul spre a-i însănătoşi ochii; şi la fel, să
nu-şi închipuie bolnavul — căci ar fi ceva tare necugetat — că poate să-şi vindece capul
singur, fără restul corpului. Aşa
c se face că, dînd un regim pentru trupul întreg, ei încearcă să îngrijească şi să vindece partea
prin tot. Sau nu ţi-ai dat seama că aşa stau lucrurile şi că aşa spun ei?
— Ba da, răspunse el.
— Atunci crezi şi tu că felul lor de-a judeca e bun şi îl primeşti?
— Mai mult ca pe oricare, zise el.
d Iar eu, auzind că mă aprobă, prinsei curaj şi, încetul cu încetul, îmi regăsii îndrăzneala, mă
înfier-bîntai şi spusei:
Aşa stau lucrurile, Charmides, şi cu descîntecul nostru. L-am învăţat cu prilejul unei expediţii,
je ia unul dintre medicii traci ai lui Zalmoxis, despre care se zice că au şi darul de-a te face
nemuritor. Iar tracul acesta arăta că medicii greci spun, pe bună dreptate, cele pe care le-am
amintit eu acum. „Numai că Zalmoxis, adăuga el, regele nostru, care este zeu, mai spune că
aşa cum nu trebuie să încerci a vindeca ochii fără să vindeci capul şi nici capul fără trup, e la
fel nicLtrupul fără suflet, iar tocmai aceasta e pricina pentru care cele mai multe boli rămîn
nevindecate de medicii greci, faptul că ei nu ţin seama de întregul a cărui îngrijire ar trebui s-o
întreprîndă şi că, dacă acesta nu se simte bine, este cu neputinţă ca partea să se simtă bine."
Căci, spunea el, toate se trag din suflet, atît cele rele cît şi cele bune ale trupului şi ale fiinţei
noastre întregi, revărsîndu-se din suflet 157 a aşa cum se răsfrîng de la cap asupra ochiului.
Ca urmare, mai ales sufletului trebuie să-i dăm îngrijire, dacă vrem ca deopotrivă capul, cît şi
restul trupului s-o ducă bine./lar sufletul, spunea el, tinere, se îngrijeşte cu anumite descîntece,
care sînt, la rîndul lor, spusele şi gîndurile frumoase Din aceste spuse şi gînduri. se naşte în
suflete înţelepciunea, care, dacă se iveşte şi stăruie în noi, dă lesne sănătate atît b capului cît şi
trupului întreg. Arătîndu-mi deci leacul şi descîntecul, el îmi spunea: „Să nu te laşi înduplecat
să îngrijeşti capul nimănui care nu-şi va fi dăruit mai întîi sufletul spre îngrijire descîntecului.
Aceasta şi este greşeala pe care acum o săvîrşesc oamenii, că încearcă să devină un fel de
medici ai cîte unei părţi, fără de cealaltă." Şi mă îndemna cu toată tăria să nu mă las convins a
face într-altfel nici de către cel bogat, nici de vreunul mai de neam ori mai frumos. Eu aşadar
înţeleg să-l ascult — căci i-am c Jurat-o şi trebuie să mă supun — iar dacă tu pri-aeŞti să-ţi
dăruieşti întîi sufletul, cum prevedea
72
PLATON
CHARMIDES
73
străinul, spre a7 fi descîntat cu descîntecele trace, ţi-aş putea da leacul pentru cap; dacă însă
nu, atunci n-aş avea ce să fac pentru tine, Charmides dragă. Atunci Critias, auzindu-mi
vorbele, spuse:
— O adevărată binefacere s-ar dovedi pentru tînă-rul acesta durerea lui de cap, dacă l-ar sili
să-şi facă şi cugetul mai bun, vindecîndu-şi capul. însă vreau
a să-ţi spun despre Charmides că, printre cei de vîrsta lui, se deosebeşte nu doar prin
înfăţişare, ci şi prin ce zici tu că aduce descîntecul: înţelepciunea, nu?
— Da, spusei eu.
— Atunci află, zise el, că în rîndul celor de acum el se arată din plin a fi cel mai înţelept tînăr,
iar nici în celelalte, cîte sînt ale vîrstei, nu stă mai prejos de vreunul.
— Bineînţeles că se şi cuvine, Charmides, spusei e eu, să te deosebeşti de ceilalţi în toate
aceste privinţe; căci printre cei de aici nu ştiu pe vreunul care să poată lesne arăta alte două
spiţe ale atenienilor, potrivite să dea prin întrunirea lor vlăstare mai frumoase şi mai demne
decît cele din care te tragi tu. într-adevăr, neamul tău după tată, al lui Critias, fiul lui Dropide,
a fost slăvit, după cîte ni se spune, de Anacreon, ca şi de Solon şi de mulţi poeţi, drept unul cu
totul ales prin frumuseţe, virtute şi alte aşa-zise
158 a haruri; iar la rîndul său, neamul mamei tale la fel. Nimeni din părţile astea, pare-se, n-a
fost om mai mîndru şi mai demn decît Pyrilamp, unchiul tău, ori de cîte ori mergea în solie pe
lîngă regele cel mare sau pe lîngă vreun altul, iar întreg acest neam nu e mai prejos decît
celălalt. Cu o astfel de obîrşie, e fi-b resc că ai întîietate în toate. Ca înfăţişare exterioară, drag
fiu al lui Glaucon, nu-mi pari să stai sub nici unul dintre înaintaşii tăi; iar dacă şi în privinţa
înţelepciunii ori a celorlalte, după cîte spune acesta, eşti din fire bine înzestrat, atunci fericită
odraslă — spusei eu — au mai pus pe lume părinţii tăi, o, Char-
mides. Dar iată cum stau lucrurile. Dacă, aşa cum spune Critias, ai parte de înţelepciune şi
dacă eşti chibzuit îndeajuns, atunci nu-ţi mai trebuie nimic, jjjci dintr-ale lui Zalmoxis, nici
dintr-ale lui Abaris din miazănoapte, ci înseamnă că ţi se poate da leacul c pentru cap; dacă
însă tu crezi că ai totuşi nevoie de ele, atunci trebuie făcut descîntecul, înainte de a ţi se da
leacul. Prin urmare, tu singur să-mi răspunzi dacă eşti de părerea acestuia şi spui că ai parte
îndeajuns de înţelepciune, ori dacă te crezi lipsit de ea.
Charmides începu prin a se roşi, făcîndu-se încă mai frumos parcă; se şi potrivea cu vîrsta lui
să se arate niţel sfios. Apoi îmi dădu răspunsul, şi o făcu într-un fel ales. îmi spuse într-adevăr
că nu-i era lesne, în clipa aceea, nici să confirme, nici să nege ce-l d întrebam. „Căci dacă,
adăugă el, nu recunosc că sînt chibzuit, atunci în acelaşi timp declar ceva care e nepotrivit de
spus despre sine şi-i înfăţişez pe Critias acesta şi pe toţi cărora le par chibzuit drept nişte
mincinoşi; dacă în schimb recunosc şi mă laud singur, poate că am să par nu tocmai la locul
meu — astfel încît nu prea ştiu ce să răspund."
Iar eu zisei:
— Ce-mi spui tu mi se pare cu noimă, Charmides. Cred, adăugai eu, că trebuie să cercetăm
împreună dacă ai ori nu ce te întreb, aşa încît nici tu să nu fii silit a spune ce nu vrei, nici eu să
nu pun în joc lea- e cui fără a te fi cercetat. Dacă deci îţi face plăcere, aş cerceta-o împreună
cu tine; de nu, să lăsăm lucrurile cum sînt.
— Dar îmi face cea mai mare plăcere, spuse el; aŞa încît cercetează cum crezi tu că e mai
bine.
Mi se pare, începui eu, că în felul următor ar fi ;1 mai bine. Iată, este limpede că, dacă ai parte
de wţelepciune, atunci ai şi o părere despre ea. Căci 159 a leapărat că, fiind în tine,
înţelepciunea îţi trezeşte
74
PLATON
CHARMIDES
75
j un simtămînt din care ar putea izvorî gîndul în legă-itură cu ce şi cum este. Sau nu crezi aşa?
— Ba o cred, zise.
— Atunci, zisei eu, fiindcă ştii greceşte, n-ai putea să-mi spui cum ţi se arată ţie lucrurile?
— Poate că da, răspunse el.
— Aşadar, ca să putem judeca dacă o ai ori nu, spusei eu, arată-ne ce crezi tu că este
înţelepciunea.
b
La început el şovăi şi aproape că nu voi să răspundă; dar apoi afirmă că ânţelepciunea, după
gîndul său, însemna să înfăptuie'şti toate măsurat şi liniştit, în mers ca şi în vorbă, şi în toate
celelalte. |Mi se pare, încheie el, într-un cuvînt, că aceea ce cauţi tu este un fel de-a face
potolit lucrurile."
— Oare, întrebai eu, aşa să fie? Se zice, e drept, Charmides, că oamenii potoliţi sînt înţelepţi;
să vedem însă dacă se spune cu rost. Căci răspunde-mi, nu
c face parte înţelepciunea din rîndul celor frumoase?
— întru totul, răspunse el.
— Aşadar, să fie mai frumos pentru un grămătic dacă scrie aceleaşi litere repede ori încet?
— Repede.
— Dar la citit? S-o facă iute sau cu încetineală?
— Iute.
— Negreşit că şi să cînţi cu repeziciune la cithară ori să te lupţi cu agerime e mai frumos decît
s-o faci liniştit şi domol, nu?
— Da.
— Dar în materie de pugilat ori de lupte atletice, nu e la fel?
— Din plin.
a — Iar la alergat şi sărit, ca şi în toate isprăvile corpului, nu sînt frumoase cele ce se petrec
cu agerime şi repede, pe cînd cele greoaie şi potolite sînt uri te?
— Aşa se pare.
Aceasta dovedeşte deci, în ce priveşte corpul, câ nu felul de a face potolit lucrurile, cît cel de
a le face repede de tot şi ager este cel mai frumos. Ori nu?
— întru totul.
Dar să faci lucrurile cu înţelepciune e ceva frumos.
— Da.
— Atunci în cele trupeşti, nu felul de a face potolit lucrurile, ci agerimea e mai înţeleaptă,
dacă ea e ceva frumos.
— S-ar părea, spuse el.
— Pe de altă parte, întrebai, ce este mai frumos: e să înveţi uşor ori greu?
— Uşor.
— Iar uşurinţa, spusei eu, nu înseamnă să înveţu mai repede, pe cînd greutatea, să înveţi mai
măsurail şi mai încet?
— Da.
— Iar a învăţa pe un altul, nu e ceva mai frumos cînd se petrece repede şi intens, mai degrabă
decît potolit şi încet?
— Da.
— Dar reamintirea şi întipărirea în minte, sînt cele mai frumoase cînd se petrec potolit şi
încet, ori intens şi repede?
— Intens şi repede, zise el.
— Şi puterea de pătrundere a cugetului, nu ţine 160 a ea de agerimea lui, mai degrabă decît de
un fel de a
fi potolit ?
— E drept.
— Aşadar, şi dacă te gîndeşti la felul cum înţelegi spusele cuiva, şi la arta grămăticului, a
citharistulul Şi la orice, tot ce e mai frumos nu e oare aşa printr-o agerime deosebită, iar nu
fiindcă e potolit la culme?
— Da.
— Insă chiar în cercetările pe care le întreprînde Cugetul, şi în vrerile inimii, nu cred că omul
mai po-
76
PLATON
|se şl
tolit şi care din greu ia hotărîrea sau îşi întreprînde b cercetarea este vrednic de laudă, ci acela
care le să-vîrşeşte cît se poate de repede şi lesne.
— Aşa este, spuse el.
— Prin urmare toate, zisei eu, o, Charmides, atît cele trupeşti cît şi cele sufleteşti, ne par mai
frumoa-
(se prin repeziciune şi agerime decît dacă sînt încete potolite.
— S-ar putea, spuse el.
— Ceea ce înseamnă că nu felul de a face potolit lucrurile reprezintă înţelepciunea şi nici
viaţa chibzuită nu e cea potolită, potrivit cu dovada aceasta, de vreme ce i se cade să fie
frumoasă. Dintre cele două fe-
c luri de a făptui în viaţă, cel potolit nu ne-a apărut defel, sau într-o măgură prea mică, mai
frumos decît cel ager şi cu vlagă. sDacă aşadar, prietene, de cele mai multe ori faptele potolite
stau în privinţa frumuseţii sub cele intense şi iuţi, atunci nici înţelepciunea n-ar putea consta
în a făptui potolit rnai degrabă decît cu intensitate şi iuţeală, fie în mers, fie în vorbă, fie în
d altceva, şi nici viaţa tihnită nu poate fi mai chibzuită decît cea însufleţită, de vreme ce, după
judecata noastră, înţelepciunea a fost rînduită printre cele frumoase, iar faptele săvîrşite cu
agerime s-au dovedit a nu fi mai puţin frumoase decît cele potolite.
— îmi pari a vorbi drept, Socrate, zise el.
— Dacă e aşa, atunci din nou, Charmides, îndreap-tă-ţi bine atenţia şi, căutînd în sinea ta,
dîndu-ţi seama cum anume te-a făcut să fii înţelepciunea din tine şi de ce natură este ea spre a
te putea face aşa, chibzuind deci laolaltă toate acestea, spune-mi fru-
e mos şi bărbăteşte, ce anume ţi se pare că este.
Iar tînărul zîmbind puţin şi cufundîndu-se stăruitor în sinea sa, zise:
— Mi se pare că înţelepciunea este ceea ce-l face pe om să se ruşineze şi să fie ruşinos, ea
fiind un fel de sfială.
CHARMIDES
77
Fie, spusei; dar nu ai încuviinţat adineauri că
ea e ceva frumos?
Din plin, recunoscu el.
— Aceasta nu înseamnă că oamenii chibzuiţi sînt şi buni?
— Da.
— Dar poate fi bun ceva ce nu-i face pe oameni să fie buni?
— Desigur că nu.
— Deci nu e vorba doar de ceva frumos, ci şi de ceva bun.
— Aşa mi se pare. 16i
— Dar spune-mi, reluai eu, nu crezi că Homer vorbeşte bine cînd spune:
Sfiala nu e bună clnd se iveşte la omul nevoiaş1?
— O cred, zise el.
— După cît se dovedeşte, sfiala în acelaşi timp este şi nu este ceva bun.
— Pare-se.
— însă înţelepciunea este un bine, dacă face buni pe cei la care se iveşte, iar nu răi.
— Aşa mi se pare, cum spui.
— înseamnă deci că înţelepciunea nu poate fi un fel de sfială, fiindcă se întîmplă să fie un
bine, în timp ce sfiala nu e mai degrabă un bine decît un rău. b
— Văd şi eu, o, Socrate, spuse el, că lucrurile acestea sînt spuse pe bună dreptate. Dar ia vezi
cum ţi se pare următorul gînd despre înţelepciune. Mi-am amintit adineauri de cele ce auzeam
spunînd pe cineva, anume că a fi chibzuit înseamnă să te îndeletniceşti cu ale tale.'Vezi deci
dacă ţi se pare drept ce spun.
Iar eu zisei:
1
Homer, Odiseea, XVII, 347.

78
PLATON
CHARMIDES
79
— O, hoţomanule, lucrul acesta l-ai auzit de la Critias, sau de la vreun alt învăţat.
— Probabil de la un altul, spuse Critias, căci nu e de la mine.
— Dar ce însemnătate are, Socrate, zise Char-mides, de la cine l-ara auzit?
— Nici una; căci nu interesează nicidecum cine a spus-o, ci doar dacă lucrul e spus pe bună
dreptate ori nu.
— Acum vorbeşti drept, zise el.
— Fireşte, pe Zeus; dar că ne vom şi lămuri cum stă lucrul, m-aş mira: îmi pare într-adevăr că
e vorba de o cimilitură.
— De ce spui asta? întrebă el.
— Fiindcă, răspunsei, nu în felul cum a vorbit, pare-se, a şi gîndit cel care a spus că
înţelepciunea înseamnă să te îndeletniceşti cu ale tale. Nu crezi că face şi grămăticul ceva,
atunci cînd scrie ori citeşte?
— Fireşte că o cred, zise el.
— Dar îl vezi scriind şi citind numai numele său? Nu vă învăţa el scrisul pe voi, copiii, şi nu
aţi scris voi deopotrivă numele duşmanilor voştri ca pe ale voastre şi ale prietenilor?
— Pe toate.
— Atunci înseamnă că făceaţi treabă de prisos şi că eraţi lipsiţi de chibzuinţă făcînd aşa?
— Nicidecum.
— Şi totuşi nu le săvîrşeaţi „pe ale voastre", în măsura în care scrisul şi cititul sînt şi ele o
treabă.
— Dar sint.
— Şi să vindeci, prietene, sau să înalţi case sau să teşi, sau să faci orice lucrare, prin orice
meşteşug, este un fel de a face treabă.
— Bineînţeles.
— Dar, spusei eu, ţi se pare cumva că o cetate ar fi bine rînduită sub o lege care ar cere ca
fiecare să-şi ţeasă şi să-şi spele haina, să-şi facă singur
încălţămintea, la fel ceşcuţa, peria şi toate celelalte, fără să se atingă de ce-i al altuia, ci
făcînd şi făptuind fiecare pe ale sale? .— Nu mi se pare, spuse.
— însă, zisei, o societate înţelept rînduită ar fi şi bine rînduită.
— Cum altfel?
— Atunci, spusei eu, înţelepciunea n-ar putea consta în a te îndeletnici cu ce-i al tău şi în a
săvîrşi lucrurile chiar aşa cum am arătat.
— Nu, pare-se.
1
— Vorbea deci ca într-o cimilitură, după cît se pare, aşa cum spuneam adineauri, cel ce zicea
că a fi înţelept înseamnă a te îndeletnici cu ce-i al tău; căci nu putea fi aşa de nerod. Sau ai
auzit-o de la unul mai slab la minte, Charmides?
— Nicidecum, părea să fie un om cu totul iscusit.
— Atunci cu atît mai mult îmi vine să cred că punea în joc un fel de cimilitură, fiind greu de
ştiut ce poate să însemne: să te îndeletniceşti cu ale tale.
— Poate, zise el.
— Ce să fie, aşadar, acest „a te îndeletnici cu ce-i-, al tău"? Poţi să mi-o spui?
— N-o ştiu eu însumi, pe Zeus, spuse el, dar s-ar putea ca nici cel care a spus-o să nu prea fi
ştiut ce avea în minte.
Şi pe cînd spunea aşa surise, privind către Critias.
Critias trăda limpede, de cîtăva vreme, că se fră-mînta, dar în acelaşi timp îi privea de sus pe
Char-rnides şi pe ceilalţi. După ce cu greu se stăpînise la început, acum nu mai putu s-o facă;
mi se păru mtr-adevăr că era tocmai cum bănuisem mai înainte: Lae la Critias auzise
Charmides răspunsul acesta cu "Privire la înţelepciune. Iar Charmides, urmărind să nu fie el
cel care să dea socoteală de răspuns, ci cela-
162 a
80
PLATON
CHARMIDES
81
163 a
lalt, îl îmboldi astfel, prefăcîndu-se înfrînt. Celălalt nu mai rabdă şi-mi păru că se mînie, aşa
cum o face un poet împotriva actorului ce-i recită prost opera; astfel că, aruncîndu-i o privire,
îi spuse:
— Aşa crezi tu, Charmides, că, dacă tu nu ştii ce a gîndit cel care-a spus că înţelepciunea
înseamnă să te îndeletniceşti cu ale tale, n-o ştie nici acela?
— Dar, prea scumpe Critias, spusei eu, nu e defel de mirare să n-o ştie, tînăr cum este; în
schimb, e firesc ca tu să o ştii, la anii tăi şi cu preocupările tale. Dacă deci încuviinţezi că
înţelepciunea este ceea ce spune el şi iei asupră-ţi s-o dovedeşti, atunci aş cerceta mai bucuros
împreună cu tine dacă e ceva adevărat ori nu în spusa aceasta.
— Dar o încuviinţez, spuse el, şi preiau totul asu-pră-mi.
— Frumos faci. Oare încuviinţezi şi ce întrebam eu adineauri, că toţi meşteşugarii fac o
treabă?
— Fireşte.
— Atunci ei îţi par a face doar ce-i al lor, sau şi ce-i al altora?
— Şi ce-i al altora.
— Sînt ei deci chibzuiţi, nefăcînd doar ce-i al lor?
— Ce-i împiedică să fie? zise el.
— Nimic în ce mă priveşte, spusei eu; dar vezi să nu fie o piedică pentru cel care, susţinînd că
înţelepciunea înseamnă să te îndeletniceşti cu ce-i al tău, vine să declare apoi că nimic nu se
împotriveşte ca şi cei care le fac pe ale altora să fie chibzuiţi.
— Să fi recunoscut eu, spuse acesta, că oamenii care Jăptuiesc ce-i al altora sînt chibzuiţi,
cînd am recunoscut că sînt aşa cei care fac ce-i al altora?
— Dar, întrebai eu, nu sînt acelaşi lucru a face şi a făptui?
— Nu, desigur, spuse el; după cum nu-s acelaşi lucru nici a munci şi a face. Am învăţat de la
Hesiod
- după cîte spune el: „Nici o muncă nu e o ocară"2. Trezi oare că el, dacă ar fi numit munci, a
munci şi a făvtui activităţi ca acelea de care ai vorbit tu acum,
r mai fi spus că nu-i revine nici o ocară ciubotarului şi vînzătorului de săraturi şi celui ce-şi
vinde trupul? Nu e de crezut, Socrate, ci şi Hesiod, socotesc eu, a privit creaţia drept deosebită
de faptă sau de muncă, iar ceva creat uneori este de ocară, atunci cînd nu are parte de
frumuseţe, pe cînd munca nu este niciodată de ocară; căci într-adevăr, pe cele create frumos şi
folositor el le numeşte opere, iar acţiunea de a crea aşa ceva este o muncă şi o faptă. Şi mai
trebuie spus despre Hesiod că socotea proprii fiecărui om numai asemenea făptuiri, pe cînd pe
cele dăunătoare le socotea străine omului. Astfel încît şi Hesiod, ca oricare altul cu judecată,
trebuie socotit că numeşte înţelept pe cel ce făptuieşte pe ale
— O, Critias, spusei eu, de îndată ce ai început să vorbeşti, aproape că ţi-am ghicit gîndul,
anume că numeşti pe cele familiare cuiva şi „ale sale" bune, iar creaţiile de opere bune, fapte;
căci de la Prodicos m-am deprins să aflu nenumărate asemenea distincţii între cuvinte. Eu te
las să statorniceşti fiecare nume cum vrei tu; numai că trebuie să-mi arăţi la ce lucru te gîn-
deşti, cînd rosteşti un nume. Aşadar, hotărăşte acum din nou, mai lămurit şi de la început: oare
făptuirea-celor bune, sau creaţia lor, cum vrei tu s-o numeşti, pe aceasta o socoteşti tu
înţelepciune?
— într-adevăr, zise el.
— Nu e deci chibzuit cel ce făptuieşte lucruri rele, ci doar pe cele bune.
— Ţie, preascumpule, zise el, nu ţi se pare aşa?
— Să lăsăm asta deoparte, spusei eu; acum cercetăm nu ce mi se pare mie, ci ce spui tu.
2
Hesiod, Munci şi zile, 309.

82
PLATON
CHARMIDES
83
— Dar fireşte, zise el, cine nu face lucruri bune, ci rele, nu este chibzuit pentru mine, pe cînd
pe cel care face lucruri bune şi nu rele îl socotesc aşa; vasăzică, afirm desluşit că făptuirea
celor bune înseamnă înţelepciune.
164 a — în fapt, se prea poate să vorbeşti adevărat; totuşi, spusei eu, de ceva mă mir: că-ţi
închipui despre oamenii chibzuiţi că nu-şi dau seama că sînt chibzuiţi.
— Dar n-o cred deloc, spuse el.
— Nu ai zis tu, puţin mai înainte, că nimic nu împiedică pe meşteşugari ca, făcînd ce-i al
altora, să fie chibzuiţi?
— O spuneam, într-adevăr, zise el; dar ce-i cu asta?
— Să zicem că nimic; dar spune-mi dacă ţi se pare că un medic, însănătoşind pe cineva, face
lucruri folositoare şi pentru sine şi pentru cel pe care îl vindecă.
b — Aşa mi se pare.
— Aşadar, făptuieşte ce trebuie cel care face aceasta?
— Da.
— Nu este chibzuit cine făptuieşte ce trebuie?
— Este chibzuit.
— Medicul însă şi ştie neapărat cînd anume vindecă şi cînd nu? Şi fiecare dintre meşteşugari
ştie cînd aduce un folos cu lucrarea pe care o săvîrşeşte şi cînd nu?
— Poate că nu.
c — Se întîmplă aşadar, spusei eu, ca, făptuind cu folos sau cu pagubă, medicul să nu ştie el
însuşi ce ispravă a făcut. Totuşi, cînd făptuieşte cu folos, spui tu, o face chibzuit; sau nu
spuneai aşa?
— într-adevăr.
— Aşadar, după cîte se pare, cîteodată, făptuind cu folos, el făptuieşte chibzuit şi este om
înţelept, numai că nu-şi dă seama că e înţelept?
Dar aşa ceva, o, Socrate, spuse el, nu e cu putinţă- Dacă tu ai crede că din cele recunoscute de
mine mai înainte trebuie să tragi această încheiere, atunci m-aş grăbi să dau îndărăt şi nu m-aş
sfii să spun că n-am vorbit drept, mai degrabă decît să încuviinţez că omul este înţelept fără să
se cunoască a pe sine. Căci într-un fel, în ce mă priveşte, aceasta şi afirm că înseamnă
înţelepciune: a se cunoaşte pe sine; şi mă unesc în gîhd cu cel care a pus pe frontispiciul
templului jimDelfi aceste cuvinte. într-adevăr, ele îmi par într-astfel înscrise acolo ca şi cum
ar fi o formă de întîmpinare a Zeului către cei ce intră, în loc de „voie bună", fiindcă a se simţi
cu voie bună e nu se potriveşte aici, şi nu este cazul să ne îndemnăm la aşa ceva unii pe alţii,
ci la dreaptă chibzuinţă. Desigur că aşa întîmpină Zeul pe cei ce intră în templu, deosebit de
întîmpinările oamenilor, ceea ce şi trebuie să fi fost în mintea celui ce a pus inscripţia, după
cîte mi se pare; şi Zeul rosteşte, către cei ce intră statornic, doar: fii înţelept. Numai că o spune
în chip mai enigmatic, ca fiind un interpret al celor divine, căci „cunoaşte-te pe tine însuţi" şi
„fii înţelept" sînt acelaşi lucru, cum o spun eu şi o 165 a arată cuvintele scrise, dar poate că un
altul ar crede că ele înseamnă altceva, ceea ce mi se pare că s-a şi întîmplat cu cei care au pus
pe frontispiciu celelalte cuvinte, pe „nimic prea mult" şi „chezăşia poartă cu ea nenorocirea".
Căci aceştia priveau pe „cunoaşte-te pe tine însuţi" drept un sfat, iar nu drept o întîmpinare
din partea Zeului către cei ce intră; sau poate au făcut-o spre a pune şi ei drept inscripţii sfa-
turi la fel de folositoare, gravîndu-le pe primele. Pricina pentru care, Socrate, spun toate
acestea este următoarea: las la o parte tot ce a fost mai-nainte; poate că tu ai avut dreptate,
poate că eu, dar deslu-lt cu totul nu era nimic în ce spuneam. Acum însă b lnţeleg să dau
socoteală de lucruri, în cazul că n-ai

84
PLATON
CHARMIDES
85
vrea să recunoşti că înţelepciunea înseamnă a se cunoaşte pe sine.
— Dar, Critias, spusei eu, tu îmi faci întîmpinări ca şi cum eu aş spune că ştiu cele despre
care te întreb şi ca şi cum n-ar atîrna decît de mine să-ţi încuviinţez spusele; numai că lucrul
nu stă aşa, ci eu însumi caut statornic, împreună cu tine, răspunsul pe care vrem să-l aflăm,
fiindcă nu-l ştiu eu însumi. Pe măsura cercetării însă, înţeleg din plin să-ţi spun dacă sînt sau
nu de părerea ta, deci aşteaptă pînă ce vom fi făcut cercetarea.
— Atunci fă-o, zise el.
— Iată că şi încep. Dacă înţelepciunea înseamnă a cunoaşte ceva, atunci e limpede că e vorba
despre un fel de-a şti, şi a şti ceva, nu?
— Este, spuse el, anume a şti de sinş.
— La fel şi medicina este a şti ce e sănătos.
— Pe deplin.
— Dacă deci, spusei eu, m-ai întreba, pe temeiul faptului că medicina e cunoaşterea a ce e
sănătos, de ce folos ne este şi ce roade aduce, aş răspunde că nu-i mic folosul; căci ea aduce
sănătatea, un rod tare bun, dacă eşti şi tu de aceeaşi părere.
— Sînt.
— Dacă, apoi, m-ai întreba despre arhitectură, ca ştiinţă a construirii, ce operă spun eu că
produce, aş răspunde: locuinţele; iar la fel şi cu celelalte meşteşuguri. Trebuie deci ca şi tu, de
vreme ce spui că înţelepciunea înseamnă a se cunoaşte pe sine, să poţi răspunde celui ce te
întreabăoCritias, înţelepciunea, ca fiind ştiinţa despre sine, ce operă frumoasă şi demnă de
numele ei produce Haide, spune.
— Dar, Socrate, răspunse el, Tu nu pui bine întrebarea; căci înţelepciunea nu e, prin firea ei, o
ştiinţa aidoma altora, după cum nici celelalte nu sînt aidoma între ele; tu însă pui întrebarea ca
şi cum ar fi aidoma. într-adevăr, răspunde-mi, spuse el, care este,
în cazul ştiinţei de a calcula sau al geometriei, opera je felul casei în arhitectură, ori al hainei
în cazul ţe-sâtoriei, sau al altor numeroase produse din acestea, care s-ar putea indica în cazul
multor meşteşuguri? Poţi- aşadar, să-mi arăţi şi tu un asemenea i66a produs, în cazul lor? Nu
poţi. Iar eu îi spusei:
— Ai dreptate; dar ceva pot să-ţi arăt, anume cunoaşterea cărui lucru, deosebit de ştiinţa
însăşi, o aduce fiecare dintre aceste ştiinţe. De pildă calculul poartă asupra a ce e cu soţ şi fără
soţ, anume în ce raport de cantitate sînt ele faţă de ele însele şi între ele. Sau nu e aşa?
— Aşa din plin, spuse el.
— Altceva sînt, prin urmare, a fi cu soţ şi fără de soţ decît calculul însuşi?
— Cum altfel?
— La fel, ştiinţa cîntăritului este a greutăţii mai b mari sau mai mici; dar altceva sînt greul şi
uşorul faţă de cîntărit el însuşi. încuviinţezi?
— Fireşte.
— Spune-mi deci şi despre înţelepciune, a cui cunoaştere este ea, un lucru care să fie deosebit
de înţelepciunea însăşi.
— Tocmai despre acest lucru e vorba, o, Socrate; aici ai şi ajuns, cu cercetarea ta, la măsura în
care se deosebeşte înţelepciunea de toate celelalte ştiinţe; tu în schimb întrebi de o asemănare
a ei cu celelalte. Numai că lucrul nu stă aşa, ci în timp ce toate celei lalte ştiinţe poartă asupra
a altceva, nu asupră-le, aceasta singură aduce cunoaşterea celorlalte cunoaş4 c teri, cît.şi a ei
înseşi. Iar ţie nu-ţi rămîn defel ascunse acestea; dar faci, cred, aceea ce spuneai adi-l neauri că
nu faci, anume urmăreşti să mă combaţi, I lasînd deoparte problema care e în joc.
— Unde ajungi! zisei eu. îţi închipui că te contra-Zlc din vreo altă pricină decît cea care m-ar
face să
86
PLATON
CHARMIDES
87
d mă supun cercetării şi pe mine, dacă spun ori nu ceva cu rost, din teama de a nu mă trezi
închipuin-du-mi că ştiu un lucru, cînd nu-l ştiu? Dar îţi mărturisesc că acum tocmai acest
lucru îl fac, cercetez dovada în primul rînd pentru mine însumi, sau poate şi pentru ceilalţi din
jurul nostru; nu crezi şi tu că este un cîştig pentru aproape toţi oamenii să desluşim felul cum
stau lucrurile în fiecare problemă?
— Ba o cred, Socrate, în ce mă priveşte.
— Atunci curaj, spusei eu, preabunule, şi răspunde la întrebări cum vei crede de cuviinţă,
nesocotind faptul că e combătut Critias sau Socrate. Fii atent
e doar la dovadă şi vezi ce va reieşi din înfruntarea ei.
— Aşa voi şi face, spuse; căci îmi pari a rosti ceva chibzuit.
— Spune-mi deci, întrebai, ce afirmi cu privire la înţelepciune?
1 — Afirm, spuse el, că, dintre toate cunoaşterile, singură aceasta este a ei înseşi ca şi a
celorlalte cunoaşteri.
— Atunci, spusei, să fie şi cunoaşterea a ce nu ştii, de vreme ce este a ce ştii?
167 a — Da, într-adevăr.
— Aşadar, singur omul înţelept se va cunoaşte pe sine şi va fi în stare să cerceteze ce ştie şi ce
nu, iar în ce priveşte pe ceilalţi, de asemenea va fi în stare să-i iscodească în ce ştiu şi cred ei
că ştiu fiecare, şi la fel, în ce cred ei că ştiu fără să ştie — singur el printre ceilalţi oameni; iar
acest lucru înseamnă a fi chibzuit şi înţelepciunea, adică a se cunoaşte pe sine: să ştii ce ştii şi
ce nu ştii. Aşa ceva spui tu?
— Aşa ceva, zise el.
— Atunci din nou, cu voia Zeului mîntuitor, să cercetăm ca la început, mai întîi dacă e ori nu
cu pu-
b tinţă acest lucru, a şti că ştii cele ce ştii şi că nu ştii
le ce nu ştii; apoi, dacă aşa ceva e cu putinţă, care e-ar fi folosul ştiind aceasta.
Trebuie s-o cercetăm, zise.
într-adevăr, spusei eu, încearcă să vezi, Critias dacă nu te dovedeşti a fi mai în largul tău decît
mine asupra acestor probleme; căci eu nu sînt în largul meu. Să-ţi spun în ce privinţă nu sînt?
— Hotărît.
Iată, spusei eu, în cazul că lucrul stă aşa cum ai
spus tu adineauri, să însemne aceasta altceva decîî că există un fel de cunoaştere care e
îndreptată asupra ei şi a altor cunoaşteri, precum şi asupra neştiinţei?)
— E din plin aşa.
— însă vorbele noastre sînt ciudate, prietene; căci dacă, în alte privinţe, încerci să vezi un
asemenea lucru, el ţi se va părea, după cîte cred eu, cu neputinţă.
— Cum şi unde?
— în cazurile de mai jos. Gîndeşte-te: ţi se pare că poate exista o vedere care să nu fie a
lucrurilor pe care le prînd celelalte vederi, ci să fie vederea ei înseşi şi a celorlalte vederi, ba
chiar a lipsei de vedere, şi că ea nu prînde nici o culoare, deşi e vedere, dar se vede pe sine şi
alte vederi; ţi se pare ţie că poate exista una ca asta?
— Pe Zeus, nu mi se pare.
— Dar un auz care să nu prîndă nici un glas, dar să se prîndă pe sine şi celelalte auzuri, ca şi
faptul de a nu auzi?
— Nici aceasta.
— într-un cuvînt deci, caută să vezi, cu privire la toate simţirile, dacă ţi se pare că există vreo
simţire a simţirilor şi a ei înseşi, dar care în fapt nu prînde nimic din ce prînd celelalte simţiri.
— Nu mi se pare.
j
88
PLATON
CHARMIDES
89
c — Ţi se pare cumva că există vreo dorinţă care să nu fie dorinţa nici unei plăceri, ci a ei
înseşi şi a altor dorinţe?
— Nu, desigur.
— Şi nici vreo voinţă, după cîte bănuiesc, care să nu urmărească un bun oarecare, dar care să
se vrea pe sine şi alte voinţe.
— Nu, fireşte.
— Ai putea cumva spune că există o dragoste care să nu fie dragoste de nimic anumit, ci doar
de sine şi de oricare altă dragoste?
— Nu cred, spuse el.
— Pe de altă parte, ai aflat despre vreo teamă care să fie teamă de sine şi de alte temeri, dar de
nici o ameninţare?
168 a — N-am aflat.
— Dar o părere care să fie a părerilor şi a ei înseşi, fără să gîndească nimic despre ce gîndesc
celelalte?
— Defel.
— Iar despre cunoaştere, după cîte se pare, să spunem că există totuşi una care nu este
cunoaştere a nici unei învăţături, ci cunoaştere a ei înseşi şi cunoaştere a celorlalte cunoaşteri?
— Asta spunem.
— Atunci nu e ceva ciudat, în cazul că ea există? Căci încă să nu susţinem că nu este, ci să
continuăm a vedea dacă este.
b — Vorbeşti bine.
— Iată într-adevăr: cunoaşterea aceasta, poartă ea asupra a ceva şi are capacitatea de-a fi faţă
de ceva? Sau nu?
— Ba din plin.
— De pildă, şi despre ce e mai mare, nu spunem noi că are capacitatea aceasta, de-a fi mai
mare decît ceva?
— O are, într-adevăr.
— Aşadar, decît ceva mai mic, de vreme ce el va fi
mai mare. Neapărat.
— Prin urmare, dacă am găsi un mai mare care să fie mai mare decît ce este mai mare şi decît
sine, însă decît cele faţă de care celelalte sînt mai mari el să nu fie mai mare, atunci i-ar reveni
întru totul, de vreme ce ar fi mai mare decît sine, ca el însuşi să fie şi mai mare şi mai mic
decît sine. Sau nu?
— Neapărat, Socrate, zise el.
— La fel, dacă există ceva îndoit, atît faţă de celelalte îndoituri cît şi faţă de sine, bineînţeles
că şi-ar fi îndoit sieşi ca fiind jumătate, precum şi celorlalte îndoituri, întrucît nu există nici un
alt îndoit decît al jumătăţii.
— E adevărat.
— Fiind însă mai mare decît sine, nu va fi el şi mai mic, iar mai greu fiind, de asemenea, mai
uşor, mai bătrîn fiind, de asemenea, mai tînăr, şi la fel cu toate celelalte? Oricare lucru ce
poate întoarce asu-pra lui însuşi capacitatea sa de acţiune, nu va avea el şi firea lucrurilor faţă
de care se exercită? Vreau să spun următoarele. Să luăm, de pildă, auzul: el nu era auz de
altceva decît al sunetului, nu?
— Da.
— Prin urmare, dacă el se va auzi pe sine, înseamnă că se va auzi ca avînd un sunet el însuşi;
căci altminteri nu s-ar putea auzi.
— Neapărat că nu.
— Şi vederea într-un fel, dragul meu, dacă se va vedea pe ea însăşi, înseamnă că neapărat va
avea o culoare oarecare: căci pe cele fără de culoare vederea nu le-ar putea prînde.
— Nu, într-adevăr.
— Vezi deci, Critias, că, dintre cazurile înfăţişate, unele arată ca fiind total cu neputinţă
exercitarea lor asupra lor însele, altele ca greu de acceptat? Căci la
90
PLATON
CHARMIDES
91
mărimi, la mulţimi şi la altele de acest fel era cu neputinţă, nu?
— întru totul.
— Iar la auz, la vedere şi, pe deasupra, la cine ştie ce mişcare ce s-ar pune în mişcare pe sine,
la căldura ce s-ar arde pe sine şi la toate cele de acest soi, unii oameni n-ar da crezare, fireşte,
că lucrurile stau
169 a aşa. Poate însă că alţii, da. Numai că e nevoie de un cuget cu totul deosebit, prietene, ca
să analizeze cum trebuie, în toate cazurile, dacă nici una dintre realităţi nu e făcută să se
exercite asupra ei înseşi, ci doar asupra alteia, sau dacă unele sînt aşa, altele nu; iar dacă există
unele care să aibă această putinţă faţă de ele însele, ar fi de cercetat dacă în rîn-dul lor există
felul de cunoaştere pe care noi îl numim înţelepciune. Eu nu mă socotesc îndeajuns în stare să
analizez acestea; de aceea nici nu voi susţine cu tărie că e cu putinţă să existe aşa ceva — o b
cunoaştere a cunoaşterii —, nici, dacă ea există, nu afirm că înseamnă acelaşi lucru cu
înţelepciunea; ci mai degrabă aş cerceta dacă ne-ar fi de vreun folos ca ea să fie aşa ori nu. Că
înţelepciunea în general e ceva folositor şi bun, o bănuiesc. Tu aşadar, o, fiu al lui Callaishros
— căci tu eşti cel care susţine că înţelepciunea este o cunoaştere a cunoaşterii, ba chiar şi a
neştiinţei — tu vino să ne arăţi mai întîi acest lucru, că se poate dovedi ce am spus adineauri,
iar c apoi că încape şi folos. Poate că mă vei încredinţa şi pe mine că ai dreptate, spunînd ce
spui despre înţelepciune.
Iar Critias, auzind acestea şi văzîndu-mă în plină nedumerire, păru şi el, la fel cu cei ce cască
de căscatul altora, să fie cuprins de nedumerire din cauza nedumeririi mele. Deoarece însă
ţinea întotdeauna să facă faţă bună, se ruşina faţă de cei prezenţi şi nu voi să admită că nu era
în măsură să desluşească ce-i ceream, astfel că începu să înşire cuvinte fără noi-
mă căutînd să-şi ascundă nedumerirea. Iar eu, spre duce mai departe discuţia, spusei:
Dacă ţi se pare ţie aşa, Critias, să încuviinţăm
deocamdată că este cu putinţă să se producă o cunoaştere a cunoaşterii; mai tîrziu vom vedea
dacă aşa stau lucrurile sau nu. Haide aşadar, dacă într-adevăr ea este cu putinţă, spune-mi cum
se face că ea mai ales este în stare să ştie ce ştim şi ce nu? Căci acest lucru, desigur, spusesem
că înseamnă a se cunoaşte pe sine şi a fi înţelept. Nu?
— întocmai, spuse, iar aşa şi reiese, în fapt, So-crate; căci dacă cineva posedă cunoaşterea ce
se cunoaşte pe ea însăşi, înseamnă că el va fi aidoma cu ce posedă. E la fel cum, dacă cineva
are iuţeală, înseamnă că e iute, dacă are frumuseţe, este frumos, şi dacă are cunoaştere, e
cunoscător; iar dacă are cunoaşterea ce se cunoaşte pe sine, el va fi şi cunoscător de sine.
— Nu acest lucru îl tăgăduiesc, spusei eu, că avînd cunoaşterea de sine cineva s-ar cunoaşte
pe sine, ci problema este dacă avînd această cunoaştere înseamnă neapărat că ştie şi ce ştie şi
ce nu ştie?
— Dar, Socrate, aşa se întîmplă fiindcă una şi alta sînt acelaşi lucru.
— S-ar putea, spusei, dar rămîn tot acolo: nu pot înţelege cum de sînt acelaşi lucru.
— Cum nu poţi? întrebă el.
— Iată, răspunsei: o cunoaştere a cunoaşterii, dacă există, poate ea să deosebească mai mult
decît că într-un caz e vorba de cunoaştere, într-altul nu?
— Nu, ci atît.
— Dar să fie acelaşi lucru cunoaşterea şi neştiinţa a ce e sănătos, cu cunoaşterea şi neştiinţa a
ce e drept?
— Defel.
— Ci una din ele reprezintă, cred, medicina, cealaltă politica, pe cînd în cazul nostru nu există
nimic altceva decît cunoaştere.
170 a
92
PLATON
CHARMIDES
93
— Cum altfel?
— Prin urmare, dacă cineva nu ştie, pe deasupra, ce înseamnă a fi sănătos şi drept, ci ştie doar
că e vorba de cunoaştere, va putea, cu această singură cunoaştere, să-şi dea seama că în joc
este un fel de-a şti şi de-a cunoaşte ceva, atît în cazul său cît şi al altora, nu?
— Da.
— în schimb ce anume cunoaşte, cum o va şti prin această cunoaştere? Căci noi cunoaştem ce
e sănă-
c tos prin medicină, nu prin înţelepciune, şi ce e armonios prin muzică, nu prin înţelepciune,
ce înseamnă a construi case prin arta de a construi, nu prin înţelepciune, şi la fel cu toate. Sau
nu?
— Pare-se.
— Prin înţelepciune deci, de vreme ce ea nu e decît cunoaştere a cunoaşterii, cum va şti el că
e vorba de-a cunoaşte ce e sănătos sau ce înseamnă a clădi?
— Defel.
— Prin urmare, cel ce e neştiutor în privinţa aceasta nu ştie ce ştie, ci doar că ştie.
— S-ar părea.
d — Atunci a fi înţelept şi înţelepciunea n-ar putea însemna să ştii cele pe care le ştii şi cele pe
care nu le ştii, ci, după cîte se pare, doar că ştii şi că nu ştii.
— S-ar putea.
— Nu-ţi va fi deci cu putinţă, în felul acesta, să iscodeşti pe un altul care zice că ştie ceva,
spre a-ţi da seama dacă el ştie ce spune că ştie, ori nu; ci doar acest lucru, pare-se, îl vei şti,
cum că el are o cunoaştere, dar despre ce anume, înţelepciunea nu te va face să ştii.
— Pare-se că nu.
e — Prin urmare nici pe cel ce se preface că e medic, fără să fie, nu-l vei putea deosebi de cel
ce este cu adevărat, nici pe vreun altul, dintre cei ştiutori sau nu. Dar să ne gîndim şi astfel:
dacă omul chib-
uit, sau oricare altul, vrea să judece care e medicul devărat şi care nu, atunci nu se va apuca să
dis-te cu e] despre medicină; căci medicul, după cum am spus, nu ştie despre nimic altceva
decît despre starea de sănătate şi de boală. Da, într-adevăr.
— în schimb despre cunoaştere el nu ştie nimic, ci pe aceasta am trecut-o numai pe seama
înţelepciunii.
— Da.
— Deci nici despre medicină ca ştiinţă nu ştie cel priceput în ea, în măsura în care medicina e
o formă de cunoaştere.
— E drept. 171
— Că medicul posedă o anumită cunoaştere, o va şti omul înţelept; dar dacă trebuie s-o pună
la încercare spre a vedea ce fel de cunoaştere este, va putea cerceta altceva decît la ce se referă
ea? Sau nu prin aceasta se determină fiecare cunoaştere: nu numai prin faptul că e cunoaştere,
ci şi prin faptul că e una anumită şi a unor lucruri anumite?
— Prin aceasta, chiar.
— Iar medicina a fost înfăţişată ca deosebindu-se de alte cunoaşteri prin faptul că e
cunoaşterea stării de sănătate şi de boală.
— Da.
— Prin urmare cel care caută să vadă ce e medicina trebuie s-o caute acolo unde se şi află;
căci, bineînţeles, n-o vei căuta aiurea, unde nu se află. b
— Nu, fireşte.
— Atunci cel care procedează cum trebuie va cerceta pe medic ca aducător de sănătate, în
legătură cu starea de sănătate şi de boală.
— Aşa e potrivit.
— Vasăzică îl va cerceta în legătură fie cu spusele, fie cu faptele lui, căutînd să vadă dacă
spusele sînt adevărate iar faptele potrivite, nu?
94
PLATON
CHARMIDES
95
— Neapărat.
— Numai că, fără ştiinţa medicinei poate cineva să urmărească atît pe unele, cît şi pe
celelalte?
— Nu, desigur.
c — N-o poate nimeni altul, după cît se dovedeşte, decît medicul, necum omul înţelept; căci ar
însemna că acesta e şi medic, pe lingă faptul că are înţelepciune.
— Aşa este.
— în general, aşadar, dacă înţelepciunea este doar cunoaşterea cunoaşterii şi a neştiinţei,
atunci ea nu va fi niciodată în măsură să deosebească pe medicul ce-şi stăpîneşte meşteşugul
de cel care nu şi-l stăpî-neşte, ci se preface ori îşi închipuie, nici pe vreun altul dintre cei ce ar
cunoaşte ceva, afară doar de tovarăşul său de breaslă, întocmai celorlalţi meşteşugari.
— Aşa se pare, zise el.
d — Atunci ce folos ne-ar mai putea veni, o, Critias, de la o înţelepciune de acest soi? E drept,
dacă, aşa cum presupuneam la început, cel înţelept ar şti ceea ce ştie şi ce nu ştie, pe unele
cum că le ştie, pe altele că nu, şi dacă ar fi în stare să scruteze la fel pe un altul, atunci ne-ar fi
de un deosebit folos, o recunoaştem, să fim înţelepţi; într-adevăr ne-am trăi fără de greşeală
vieţile, noi înşine, cei înţelepţi, şi toţi cei ce ar sta sub călăuzirea noastră. Căci nici nu ne-am
e apuca să făptuim ceea ce nu ştim, ci găsind pe cei ştiutori le-am trece lor sarcina, şi nici n-
am îngădui celor pe care-i călăuzim să făptuiască altceva decît pot ei face cum trebuie, adică
lucrul a cărui cunoaştere o au. în felul acesta, cu ajutorul înţelepciunii, casa şi căminul ne-ar fi
bine gospodărite, cetatea bine cîrmuită şi orice altceva unde ar veghea înţelepciunea; însă
dacă e înlăturată greşeala şi domneşte 172 a dreapta rînduială, neapărat că toţi cei astfel
îndrumaţi ar făptui bine, însă oamenii care făptuiesc bine sînt
fericiţi- Oare nu astfel de lucruri aveam noi în vedere cu înţelepciunea, Critias, atunci cind
arătam ce binefacere ar fi să ştii ce anume ştii şi ce nu ştii?
— într-adevăr.
— Acum însă, zisei, vezi bine că nicăieri nu ne-a apărut o cunoaştere de acest soi.
— O văd, zise.
— Dar, spusei, nu cumva înţelepciunea găsită de b noi, adică faptul de a cunoaşte cunoaşterea
şi neştiinţa, are acest lucru bun, că omul care o stăpineşte învaţă mai lesne orice şi că toate îi
apar mai desluşite, întrucît, pe lîngă fiecare lucru ce învaţă, el vede şi ce e cunoaşterea? Şi că
pe ceilalţi oameni i-ar scruta mai bine, în legătură cu ce învaţă şi el, pe cînd dacă-i scrutează
fără înţelepciune îşi întreprînde cercetarea mai stîngaci şi mai rău? Oare, prietene, c asemenea
roade dobîndim noi în fapt de la înţelepciune, în timp ce ne gîndeam la ceva mai de seamă şi
cercetam lucrul ca şi cum el însuşi ar fi fost mai de seamă?
— S-ar putea să fie aşa.
— Poate că da, spusei eu; dar se mai poate că n-am făcut treabă bună cu cercetarea noastră.
Iar dovada este faptul că-mi trec pe dinainte lucruri ciudate cu privire la înţelepciune, dacă ea
este aşa. Să încuviinţăm, dacă vrei, că e cu putinţă să cunoşti cunoaşterea, şi, de asemenea, să
nu tăgăduim, ci să încuviinţăm tot ce am hotărît la început că este în- a ţelepciunea, anume a
şti ce ştii şi ce nu ştii; iar în-cuviinţînd toate acestea, să cercetăm şi mai bine dacă ea ne va
folosi ori nu. Ei bine, ce spuneam adineauri, că înţelepciunea ne-ar folosi mult, în cazul că ar fi
aşa, călăuzindu-ne în gospodărirea caselor şi ctăţilor, nu-mi pare a fi fost pe drept încuviinţat
de n«i, Critias.
— Ce vrei să spui? întrebă.

96
PLATON
CHARMIDES
97
— Că, răspunsei eu, prea lesne am recunoscut drept un mare bine pentru oameni ca fiecare să
facă ce ştie, iar cele pe care nu le ştie să le treacă altora, ştiutorilor.
— Vasăzică, spuse el, nu am încuviinţat-o pe drept?
— Nu mi se pare, spusei.
— într-adevăr, ciudate lucruri mai rosteşti, So-crate.
— Da, pe cîine, chiar mie mi se pare aşa, şi de aceea spuneam adineauri, cu gîndul la ele, că-
mi trec pe dinainte unele lucruri ciudate şi că mă tem a nu fi cercetat cum trebuie lucrurile.
Căci într-adevăr, dacă înţelepciunea este aşa, nu-mi mai e defel lămurit ce fel de bine poate ea
să ne aducă.
173 a — Dar cum? spuse. Vorbeşte, ca să vedem şi noi ce spui.
— Aş zice, spusei, că aiurez; totuşi trebuie să vedem ce-mi trece pe dinainte şi să nu dăm
deoparte la întâmplare închipuirile, dacă ne sinchisim cît de cît de noi înşine.
— Vorbeşti într-adevăr bine, spuse el.
— Atunci ascultă-mi visul, zisei, fie că mi-a venit pe poarta coarnelor, fie pe cea a fildeşului.
într-adevăr, dacă ne-ar călăuzi mai presus de orice înţelepciunea, aşa cum am descris-o acum,
ea ne-ar da o
b asemenea cunoaştere încît cineva care s-ar înfăţişa drept căpitan de vas, fără să fie, nu ne-ar
mai înşela, şi nici medicul, strategul, nimeni care s-ar preface că ştie ceva ce nu ştie nu ne-ar
rămîne nedezvăluit. Aşa stînd lucrurile, n-ar urma de aici că am fi mai sănătoşi la trup decît
acum şi ne-am putea salva chiar avîntîndu-ne în largul apelor şi în luptă, după cum uneltele,
îmbrăcămintea, încălţămintea noastră de tot soiul şi orice altceva ar fi făcut cu meşteşug?
c Şi n-ar urma multe altele, prin simplul fapt că ne-am folosi de meşteşugarii cei adevăraţi?
Ba, dacă
vrei, am putea să recunoaştem că există şi meşteşugul prezicerii, ştiinţa viitorului, şi că
înţelepciunea, supraveghind-o, ar înlătura pe cei ce ne înşală, pe cînd pe adevăraţii proroci i-ar
aşeza unde trebuie, ca tîlcuitori ai celor viitoare. Că printr-o astfel de orîn-duire neamul
omenesc ar făptui şi trăi sub semnul cunoaşterii, o văd: căci prin privegherea înţelepciunii nu
ar mai fi îngăduit să făptuim la întîmplare cu ajutorul neştiinţei; dar că făptuind sub semnul
cunoaşterii, am duce-o bine şi am fi fericiţi, acest lucru încă nu-l putem afla, o, prietene
Critias.
— Numai că, spuse el, nu vei găsi lesne o altă împlinire, în vederea unei vieţi bune, dacă o
nesocoteşti pe cea aflată sub semnul cunoaşterii.
— Atunci mai învaţă-mă ceva mic de tot, spusei eu. Despre ce fel de-a fi cunoscător în viaţă
vorbeşti? Cumva cunoscător în cele ale încălţămintei?
— Dar de unde, pe Zeus.
— Vorbeşti despre prelucratul aramei?
— Nicidecum.
— Despre al lînii, al lemnului sau al altora de acest soi?
— Bineînţeles că nu.
— în acest caz, spusei eu, înseamnă că nu mai păstrăm gîndul că omul fericit este cel care
trăieşte ca un cunoscător. Căci aceştia, deşi sînt şi ei cunoscători a ceva în viaţă, nu trec pentru
tine drept oameni fericiţi, ci numai pentru unele feluri de-a fi cunoscător pari tu să spui că ne
fac fericiţi. Poate că vorbeşti despre omul de care pomeneam adineauri, cel care Ştie tot ce are
să se întîmple, despre proroc? Despre acesta vorbeşti, ori de vreun altul?
— Şi de acesta, zise el, şi de altul.
— Despre care? Nu cumva despre unul care să Ştie, pe lîngă cele viitoare, şi pe toate cele
trecute şi Prezente, unul care să nu lase nimic neştiut? Căci să
174 a
98
PLATON
presupunem că există unul ca el. Nu cred că ai putea numi pe vreunul mai cunoscător ca el în
viaţă.
— Nu, desigur.
— Dar sînt nerăbdător să aflu şi care dintre cunoaşteri îl va putea face pe el fericit. Sau
cumva toate deopotrivă?
— Nu deopotrivă, zise el.
— Dar care cu deosebire? Cum ştie el ceva şi din cele ce sînt, şi din cele trecute, şi din cele
viitoare? Oare să fie prin ştiinţa zarurilor?
— Cum să fie prin zaruri? spuse acesta.
— Să fie prin arta calculului?
— Defel.
— Printr-a sănătăţii?
— Mai degrabă, zise el.
— Dar aceea despre care spunem că stă mai presus de orice, care să fie?
— Cunoaşterea binelui şi a răului.
— O, răutăciosule, spusei eu, mă faci să mă în-vîrtesc de atîta vreme în cerc, ascunzîndu-mi
că nu faptul de a trăi ca un cunoscător aducea viaţa bună şi fericită, nici măcar n-o dădeau
celelalte cunoaşteri la un loc, ci una singură, cea cu privire la bine şi la rău. Căci, dragă
Critias, dacă te-ai gîndi să scoţi această ştiinţă din rîndul celorlalte, oare medicina ar înceta să
ne însănătoşească, arta ciubotarului să ne încalţe, a ţesutului să ne îmbrace, a cîrmaciului să ne
salveze de la moarte în larg, şi a strategului în război?
— Nu s-ar întîmpla aşa.
— în schimb, prietene Critias, faptul că fiecare dintre acestea e bună şi ne e de folos va fi
încetat să fie adevărat pentru noi, dacă ştiinţa binelui piere.
— Ai dreptate.
— însă atunci nu înţelepciunea este, după cîte se pare, cea care ne face să tragem foloase din
lucruri-Nu cunoaşterea cunoaşterii şi a neştiinţei este şti-
CHARMIDES
99
inţ aceea, ci cunoaşterea binelui şi a răului; aşa incit, dacă aceasta din urmă reprezintă ştiinţa
folositorului, înţelepciunea trebuie să fie ceva de altă natură.
— Dar cum să nu ne fie ea de folos? Dacă înţelepciunea este, mai presus de orice, ştiinţa
ştiinţelor, stînd ca atare în fruntea tuturor celorlalte, atunci prin simplul fapt că diriguieşte
deopotrivă ştiinţa binelui şi a răului, ea ne-ar putea fi de folos.
— Nu cumva şi să vindece ar putea ea, iar nu medicina? Şi celelalte lucrări, ale altor
meşteşuguri, tot ea să le facă, în loc să-şi facă fiecare din ele treaba ei? N-am recunoscut noi
mai înainte că ea este doar cunoaşterea cunoaşterii şi a neştiinţei, a nimic altceva? Nu a fost
aşa?
— Aşa se pare, într-adevăr.
— Ea nu este deci creatoare de sănătate.
— Nu, bineînţeles.
— Căci sănătatea ţinea de alt meşteşug, nu?
— Da, de altul.
— Atunci nu e nici producătoarea folositorului, prietene; căci treaba aceasta am trecut-o
adineauri pe seama alteia. Aşa e?
— E adevărat.
— Cum să ne fie deci de folos înţelepciunea, dacă nu e creatoare de nici un folos anumit?
— S-ar zice că defel, Socrate.
— Vezi prin urmare, Critias, că era firesc să am temeri şi era îndreptăţit să mă învinovăţesc că
nu fac treabă bună în cercetarea mea asupra înţelepciunii? Căci altminteri, ceva recunoscut de
toţi drept cel mai frumos lucru nu ne-ar fi apărut ca lipsit de folos, dacă eu însumi aş fi fost de
vreun folos pentru o cercetare mai ca lumea. Acum însă sîntem de-a binelea mfrînţi şi nu ne
mai dovedim în stare nici măcar să aflăm cărei realităţi i-a pus numele de înţelepciune cel care
a legiuit numele lucrurilor. Şi totuşi, la drept
175 a
100
PLATON
CHARMIDES
101
vorbind, am încuviinţat multe lucruri care nu se potriveau unele cu altele în sînul argumentării
noastre. Astfel, am recunoscut că e vorba de o cunoaştere a cunoaşterii, fără ca argumentarea
s-o îngăduie, cu atît mai puţin s-o spună; am mai recunoscut, în ce priveşte această
cunoaştere, că ea poate şti care e lucrarea altor cunoaşteri, fără ca argumentarea să ne îngăduie
c nici aceasta — toate pentru ca omul înţelept să sfîr-şească prin a cunoaşte că ştie cele pe
care le ştie şi că nu ştie cele pe care nu le ştie. Iar acest lucru, chiar că l-am recunoscut cu totul
de la noi, nedîn-du-ne seama că e cu neputinţă cuiva să ştie în vreun fel cele pe care nu le ştie
defel; căci tocmai aceea ce nu ştim, acel lucru pretindeam, prin recunoaşterea noastră, să-l
ştim. Dar, după socotinţa mea, nimic nu s-ar putea dovedi mai fără noimă. Şi totuşi, cerci
cetarea noastră, desfăşurată aşa, sub seninul îngăduinţei şi nu al rigidităţii, n-a fost mai mult în
măsură să afle adevărul, ba încă a sfîrşit prin a fi o astfel de ironie la adresa adevărului încît
ceea ce stabilisem mai înainte, prin acordul sau prin fantezia noastră, că ar fi înţelepciunea ne-
a apărut acum în chip provocator ca nefiind de nici un folos.
în ce mă priveşte pe mine, încă m-aş revolta mai puţin; dar gîndindu-mă la tine, Charmides —
spusei eu —, mă revolt de-a binelea să cred că tu, aşa de reuşit cum eşti la chip, ba avînd parte
şi de înţelepciune, nu vei recolta nici o mulţumire de la această înţelepciune, neavînd nici un
folos de la prezenţa ei e în viaţă. Ba încă şi mai tare mă revolt gîndindu-mă la descîntecul
învăţat de la trac, dacă el se dovedeşte a nu fi bun de nimic, după ce l-am învăţat cu atîta rivnă
şi trudă. Numai că eu nu cred că lucrurile stau chiar aşa, ci doar că eu însumi sînt un tare prost
iscoditor de adevăruri; căci în realitate înţelepciunea trebuie să fie un mare bine, după gîndul
meu, iar de o ai, te socotesc fericit. Vezi, numai, dacă o ai şi daca
astfel ţi-e de prisos descîntecul; căci dacă o ai, te-aş 176 a sfătui să mă socoteşti un flecar şi
un ins nevrednic de o cercetare ca lumea, iar pe tine însuţi să te socoteşti cu atît mai fericit cu
cît eşti mai înţelept. Iar Charmides zise:
— Dar pe Zeus, nu ştiu în ce mă priveşte, Socrate, nici dacă am, nici dacă nu am înţelepciune.
într-adevăr, cum aş putea şti ceea ce nici măcar voi nu puteţi afla ce este, după cîte spui tu? Eu
însă nu te cred b chiar cu totul şi mă gîndesc, Socrate, că mi-ar prînde grozav de bine
descîntecul, ba nimic nu m-ar opri să-l ascult zile întregi de la tine, pînă ce mi-ai spune că am
de ajuns.
— Ei bine, atunci fă-o, Charmides, spuse Critias; tocmai aceasta ar fi pentru mine dovada că
eşti înţelept, dacă te-ai dărui lui Socrate să te descînte şi nu l-ai slăbi cu nici un chip.
— Am să mă ţin de el şi n-am să-l slăbesc, zise el; căci rău lucru aş face dacă nu ţi-aş da
crezare ţie, tutorele meu, şi nu m-aş supune poruncii tale.
— Ţi-o şi poruncesc, zise el.
— Am s-o fac atunci, începînd chiar de astăzi, spuse celălalt.
— Dar, zisei eu, ce hotărîri vă tot gîndiţi să luaţi acolo?
— Am şi luat hotărîrea, spuse Charmides.
— Aşadar fără voia mea? Şi n-ai să-mi dai timp de gîndire?
— Fără voia ta, spuse, de vreme ce mi-o porunceşte acesta; iar faţă de aşa ceva, hotărăşte şi
tu ce să faci.
— Dar nu mai încape hotărire; căci dacă tu vrei un lucru, tot omul trebuie să consimtă, chiar
fără voia lui.
— Atunci consimte şi tu, spuse el.
— Iată, consimt.

LAHES

LYSIMACHOS MELESIAS NICIAS LAHES COPIII LUI LYSIMACHOS ŞI MELESIAS


SOCRATE
178 a LYSIMACHOS Aşadar, Nicias şi Lahes, l-aţi urmă-
rit pe omul acesta făcînd o demonstraţie cu armele, dar încă nu v-am spus de ce Melesias, aici de faţă,
şi cu mine v-am luat cu noi la reprezentaţie; o să v-o spunem acum, pentru că socotim că faţă de voi se
cade să vorbim deschis. Asta, dat fiind că există unii b care iau în derîdere asemenea lucruri şi, cînd le
cere cineva sfatul, n-ar spune în nici un fel ce gîndesc, ci, căutînd să ghicească ce este pe placul
celuilalt, spun altceva decît părerea lor adevărată. Noi ne-am gîndit deci că voi doi sînteţi şi în măsură
să vă faceţi o părere, şi dispuşi să ne-o împărtăşiţi după aceea cu sinceritate, astfel că v-am chemat să
ne daţi sfatul vostru asupra unui anumit lucru pe care avem să vi-l împărtăşim.
179 a Iată pentru ce ţin un cuvînt înainte atît de lung:
Melesias şi cu mine avem doi fii, cei pe care îi vedeţi. Acesta este al lui şi poartă numele bunicului
său, Tucidide, iar celălalt e al meu, şi el tot cu numele bunicului său — tatăl meu —, îl cheamă
Aristide. Ei bine, am luat hotărirea să ne preocupăm de eTpe cît vom putea şi să nu facem ca
majoritatea părinţilor, care, după ce copiii lor au ajuns băieţandri, îi lasă de capul lor, ci să şi începem,
pe cît sîntem în stare, să ne ocupăm de ei. Ştiind deci că şi voi aveţi feciori, b \ne-am gîndit că v-aţi
ocupat de ei, mai mult decît oricine, cum să-i creşteţi ca să ajungă cît mai desă-
LAHES
103
vîrşiţi- Iar dacă nu aţi acordat cumva atenţie unui asemenea lucru, vă vom aminti astfel că nu trebuie
sâ-l neglijaţi şi vă îndemnăm ca, împreună cu noi, să vă ocupaţi cît de cît de educaţia fiilor voştri.
Se cuvine, Nicias şi Lahes, să auziţi şi voi cum de am ajuns la această hotărîre, chiar dacă o să ne în-
tindem puţin cu vorba. Melesia.ssjj£u mine prînzim de obicei împreună, iar băieţii mănîncă şi ei alături
c de noi. Cum am zis de la început, faţă de voi o să vorbim deschis. Ei bine, fiecare din noi doi are de
unde să pomenească multe fapte frumoase de-ale tatălui său — ce a făcut în timp de război, ce în timp
de pace, fie că a avut în seamă treburile aliaţilor, sau ale cetăţii —, dar nici unul dintre noi nu are ce să
spună despre propriile sale fapte. De asta nu numai că sîntem cam ruşinaţi faţă de băieţi, dar îi şi
învinuim pe taţii noştri că pe noi, cînd am ajuns băieţandri, ocu- d păţi cum erau cu treburile altora, ne-
au lăsat să ne facem de cap. Apoi, tinerilor acestora le punem mereu în faţa ochilor toată situaţia,
spunîndu-le că, dacă n-au să aibă grijă de ei înşişi şi n-or să ne asculte, vor rărnîne fără de faimă; dacă
însă îşi vor da silinţă,) curînd vor ajunge poate vrednici de numele pe care lei poartă.
Cum ei spun că au să ne dea ascultare, noi am început să ne întrebăm îndeaproape ce învăţătură sau ce
exerciţii ar putea să practice spre a ajunge cît mai e desăvîrşiţi. Cineva ne-a indicat şi învăţătura
aceasta — cum că ar fi frumos pentru un tînăr să înveţe să lupte cu armele —, apoi ni l-a recomandat
pe cel pe care l-aţi urmărit făcînd o demonstraţie şi ne-a îndemnat să mergem să-l privim. Am hotărit
deci ca şi noi să mergem să-l vedem pe omul cu pricina, dar să vă luăm şi pe voi ca spectatori şi
totodată ca sfătuitori şi ca părtaşi (dacă veţi vrea) la educaţia fiilor noştri.
104
PLATON
180 a Aceasta este ceea ce voiam să vă împărtăşim. De acum încolo este rîndul vostru să vă
daţi părerea atît asupra acestui fel de învăţămînt — dacă vi se pare că merită urmat sau nu —j
cît şi despre altele, în caz jcă aveţi să ne recomandaţi vreo învăţătură sau vre-fun exerciţiu
folositor unui bărbat tînăr; apoi să ne spuneţi ce aveţi de gind cu asocierea noastră.
NICIAS Eu unul socotesc lăudabilă intenţia voastră, Lysimachos şi Melesias, ba chiar sînt
gata să mă şi asociez cu voi, ceea ce cred că va face şi Lahes. b LAHES Da, Nicias, e
adevărat ce crezi. Iar ceea ce spunea adineauri Lysimachos despre tatăl său şi despre cel al lui
Melesias mi se pare foarte bine spus, atît despre dînşii, cît şi despre noi, ca, de altfel, şi despre
toţi cei care se ocupă de treburile politice, căci tuturor acestora li se cam întîmplă ceea ce spu-
ţnea el: ajung să fie indiferenţi şi neglijenţi faţă de [copiii lor, ca şi faţă de toată viaţa lor
particulară.
în privinţa asta ai întru totul dreptate, Lysimachos, dar mă mir că ne pofteşti pe noi să te
sfătuim c despre educarea celor tineri şi nu-l chemi pe Socrate aici de faţă, mai întîi pentru că
este din acelaşi dem cu tine, apoi fiindcă îşi petrece timpul mereu acolo unde se întîmplă cîte
ceva legat de ceea ce cauţi tu — de învăţăturile sau de exerciţiile frumoase pentru cei tineri.
LYSIMACHOS Ce spui, Lahes? Să se fi preocupat Socrate acesta de asemenea lucruri?
LAHES Da, Lysimachos, chiar foarte mult.
NICIAS Aceasta m-aş afla şi eu în măsură să ţi-o spun, nu mai puţin decît Lahes, pentru că de
curînd d mi-a făcut rost chiar mie de un profesor de muzică (Pentru fiul meu, şi anume de
Damon, elevul lui Aga-Şthocles, cel mai plăcut dintre oameni şi, pe deasupra, vrednic să stea
de vorbă cu nişte băieţi de vîrsta asta, nu numai despre muzică, ci despre tot ce vrei.
LAHES
105
LYSIMACHOS Ei, Socrate, şi voi, Nicias şi Lahes! Noi, cei de etatea mea, nu-i mai cunoaştem
bine pe cei mai tineri, pentru că ne sileşte vîrsta să ne petrecem timpul mai mult în casă; dar
dacă şi tu, fiu al lui Sophroniscos, ai vreun sfat să-mi dai, mie care sînt din acelaşi dem cu
tine, atunci se cuvine să mi-l dai. Aşa este şi drept, pentru că ne eşti prieten dinspre tată:
părintele tău şi cu mine am fost mereu tovarăşi şi prieteni, iar el s-a săvîrşit înainte de a fi avut
vreo neînţelegere cu mine.
Mă bate un gînd şi îmi aduc aminte de unele discuţii dinainte ale tinerilor acestora: stînd de
vorbă între ei acasă, ei pomenesc adesea numele lui Socrate şi îl laudă grozav. Cu toate
acestea nu i-am întrebat niciodată dacă acela despre care vorbesc este fiul lui Sophroniscos.
Ei, copii, spuneţi-mi, acesta este Socrate, cel despre care pomeniţi întruna?
COPIII întocmai, tată, acesta.
LYSIMACHOS Pe Hera, Socrate, este foarte bine că îi faci cinste tatălui tău, un om tare bun,
mai ales că, astfel, tot ce îţi aparţine va fi şi al nostru, iar toate ale noastre vor fi şi ale tale.
LAHES Da, da, Lysimachos, nu lăsa omul acesta să-ţi scape din mînă, căci l-am văzut eu
însumi şi în altă parte făcînd cinste nu numai părintelui său, ci şi patriei sale. în retragerea de
la Delion el a făcut marşul de înapoiere alături de mine şi îţi spun eu că, dacă şi alţii ar fi avut
voinţa să se poarte la fel, oraşul ar fi rămas cu fruntea sus şi n-ar fi suferit o asemenea
prăbuşire.
LYSIMACHOS Socrate, desigur că este frumos să primeşti laude din partea unor bărbaţi
vrednici de crezare, mai ales cînd te laudă pentru asemenea lucruri. Să ştii bine că eu, auzind
acestea, mă bucur că eşti atît de preţuit şi te rog să mă numeri printre cei care-ţi vor numai
binele. Ar fi trebuit să vii mai de mult la noi şi să ne socoteşti prietenii tăi, după
181 a
106
PLATON
toată dreptatea. Acum însă, de azi înainte, de vreme ce ne-am regăsit, nu face altfel, ci vino
lîngă noi şi fă cunoştinţă şi cu noi şi cu cei mai tineri, ca să păstraţi şi prin voi prietenia
noastră. Aşa ai să faci şi tu, iar noi la fel, şi despre asta vom mai pomeni şi altă dată.
Dar despre cele de mai înainte ce spuneţi? Cum vi \ke pare? Este sau nu folositoare învăţătura
asta a (deprînderii luptei cu armele?
d SOCRATE Despre aceste lucruri, Lysimachos, eu am să încerc, dacă am să pot cumva, să-ţi
dau un sfat şi apoi să îndeplinesc orice altă cerere de-a ta. Dar mi se pare cel mai drept ca eu,
care sînt mai tî-năr decît ei amîndoi, apoi şi mai nepriceput, să ascult mai întîi spusele lor şi să
învăţ de la ei, iar, dacă mai am ceva de adăugat pe lîngă cele ce au să le spună ei, abia atunci
să trec la explicaţii ca să vă conving şi pe tine, şi pe ei. Ei bine, Nicias, de ce nu ne vorbeşte
unul dintre voi?
NICIAS Socrate, nimic nu ne împiedică. Mie mi se 1 pare că este util pentru cei tineri să
cunoască o ase-e) menea învăţătură, şi anume din mai multe motive. ftfu poate fi decît un
lucru bun cînd tinerii nu-şi mai petrec vremea cu cele cu care le place să se distreze de obicei,
de cîte ori au vreun răgaz; de aici nici trupul nu poate avea decît de cîştigat, căci nu este un
exerciţiu mai slab sau care să presupună mai puţină osteneală decît altele, şi totodată este unul
182 a care, alături de călărie, este cît se poate de potrivit unui orrTde condiţie liberă. Căci
întrecerii adevărate îrfcare sîntem şi noi luptători, precum şi formelor în care ne este ea
statornicită, nu le fac faţă decît aceia /care se instruiesc în mînuirea acestor instrumente ide,
război. Apoi, învăţătura aceasta îi va fi oricui de folos şi în bătălia propriu-zisă, ori de cîte ori
va trebui să se bată în front alături de mulţi alţii; dar ea îi va fi de cel mai mare ajutor atunci
cînd se vor des-
LAHES
107
trama şirurile şi va fi nevoie să se bată corp la corp, fie că se îndîrjeşte în urmărirea unora care
se apără, fie că se retrage apărîndu-se de un inamic care ii calcă pe urme. Un singur duşman,
ba poate nici chiar mai mulţi, nu i-ar putea face nimic acelui care a deprins această ştiinţă şi
care a căpătat astfel posibilitatea de a ieşi mereu în avantaj. O asemenea învăţătură poate
aduce apoi cu sine şi dorinţa de a studia o alta, la fel de frumoasă: oricine a învăţat să lupte cu
armele poate fi ispitit să înveţe arta învecinată a tacticii şi, apucîndu-se de ea plin de ambiţie
M se poate avînta către tot ce ţine de strategie. Este de asemenea limpede că, pornind de la
această primă 1 cunoaştere, toate învăţăturile şi deprînderile înrudi-( te cu ea sînt frumoase şi
că merită pe deplin să fie şi 1 cunoscute, şi practicate de către un bărbat.
Vom face apoi şi o altă adăugire, nu lipsită de însemnătate: această ştiinţă îl face pe om mai
îndrăzneţei mai curajos la război decît este el din fire, şi nu în mică măsură. Să nu dispreţuim
să spunem — chiar dacă îi pare cuiva un lucru mărunt — şi că ea îl face pe om să aibă o
atitudine mai mîndră acolo unde se cade ca un bărbat să arate falnic şi astfel, prin ţinuta sa, el
le va părea mai de temut chiar şi duşmanilor săi.
Prin urmare, Lysimachos, cum îţi spun, mie mi se pare că tinerii trebuie să înveţe aceste
lucruri şi ţi-am arătat deja de ce aceasta este părerea mea. L-aş asculta însă cu plăcere şi pe
Lahes, dacă mai are ceva de spus.
LAHES Despre orice învăţătură ar fi vorba, Nicias, este foarte greu de spus că nu trebuie să ţi-
o însu-Şeşti; s-ar zice că e bine să le ştii pe toate. Aşa că ar trebui învăţată şi aceasta despre
mînuirea armelor, în caz că ea este o învăţătură, aşa cum susţin cei care o predau şi cum o
numeşte Nicias; dar dacă ea nu este o învăţătură (şi ne înşală cei care ne-o pro-
108
PLATON
LAHES
mit), sau dacă se dovedeşte a fi una, dar dintre cele care nu merită atîta osteneală, ce rost mai
are să o înveţi? Vorbesc astfel avînd în vedere că, dacă era ceva de ea, acest lucru nu le-ar fi
scăpat lacedemo-nienilor, pe care nu-i preocupă nimic altceva în viaţă decît să caute şi să
deprîndă acele învăţături sau exerciţii care i-ar face să aibă superioritatea militară asupra
celorlalţi. Apoi, chiar dacă presupunem că 183 a lor le-a scăpat acest lucru, ei bine, desigur că
nu le-a scăpat acestor profesori care o predau faptul că, între greci, lacedemonienii sînt aceia
care manifestă cel mai mare zel în astfel de chestiuni, şi că acela care ar primi pentru ele
onoruri de la dînşii ar putea face o avere considerabilă şi pe lingă alţii, cum se şi întîmplă cu
oricare poet tragic care primeşte onoruri
b aici, la noi. De bună seamă, cel care socoteşte că face tragedii frumoase nu se porneşte să
colinde dînd reprezentaţii de jur împrejur prin alte oraşe din afara Aticii, ci vine de-a dreptul
încoace ca să dea un spectacol pentru cei de aici, aşa cum se şi cuvine.
Pe cei care mînuiesc armele îi văd însă că socotesc Lacedemona drept un lăcaş sacru şi de
necălcat; fără să o atingă, fie şi cu vîrful piciorului, ei o ocolesc pe departe, dînd reprezentaţii
pentru oricine altcineva, îndeosebi pentru aceia care, chiar şi ei înşişi, ar fi de acord că în arta
războiului le-o iau înainte foarte mulţi.
c Apoi, Lysimachos, eu însumi am avut de-a face chiar la treabă cu destui din aceştia şi îi văd
bine cum sînt. îi putem judeca şi după următorul fapt: dinadins, parcă, nici unul dintre cei care
se ocupă cu mînuirea armelor n-a ajuns vreodată vestit la răz-bjoi, deşi peste tot ajung
renumiţi tocmai aceia care ke preocupă de fiecare lucru în parte; faţă de toţi ceilalţi se pare că
ei au avut cel mai puţin noroc.
d Pînă şi pe Stesilaos acesta, pe care l-am urmărit împreună în mijlocul unui public atît de
numeros,
109
cu demonstraţia lui şi cu vorbele cele mari pe care le spunea despre sine — ei bine, eu unul am
avut ocazia să-l văd mai bine, cum dădea, fără voia lui, o reprezentaţie reală. Pe cînd corabia
pe care era îmbarcat aborda o navă de transport, a intrat şi el în luptă cu suliţa sa cu vîrf de
coasă, o armă tot atît de ieşită din comun, cît era şi el faţă de toţi ceilalţi. Altele despre el nu
face să vi le povestesc, ci doar cum a ieşit cu născocirea lui cu coasa din vîrful lăn- e cii. Tot
luptîndu-se, arma i s-a prins cumva în frin-ghiile vasului duşman şi i s-a înfipt acolo; aşa că
Stesilaos tot trăgea de ea, cu gînd să o desfacă, dar fără să fie în stare, în timp ce nava cealaltă
luneca în lungul corăbiei lui. Un timp, el alergă prin navă ţi-nînd de suliţă, dar, cum vasul
celălalt îl depăşea deja pe al lui şi începuse să-l smulgă şi pe el cu suliţă cu tot, i-a dat drumul
suliţei, pînă cînd ajunse să o ţină 184 a doar de virful cozii. Gestul lui a stîrnit risete şi aplauze
la cei de pe corabia de transport, apoi, cînd cineva i-a azvîrlit la picioare pe punte o piatră, iar
el i-a dat drumul de tot suliţei, atunci nici cei de pe triremă n-au mai fost în stare să-şi ţină
rîsul, la vederea acelei suli-ţe-coasă care atîrna afară din nava de transport.
S-ar putea, totuşi, aşa cum spune Nicias, ca şi b astfel de lucruri să aibă vreo valoare, dar
faptele cu care m-am întîlnit eu sînt acestea şi nu altele. Prin urmare, aşa cum vă spuneam
încă de la început, ori este şi asta o ştiinţă, dar de prea puţin folos, ori nu este una, ci din
partea lor avem de-a face doar cu pretenţii şi prefăcătorie; oricum, nu merită să te apuci să o
înveţi. Eu cred, aşadar, că un fricos, căpătînd impresia că o stăpîneşte, nu poate, prin
îndrăzneala Pe care o cîştigă, decît să-şi dezvăluie cu şi mai multă limpezime firea sa
adevărată. Cît despre un om curajos, pîndit fiind întruna de lumea dimprejur, s-ar alege, fie şi
pentru cea mai mică greşeală, nu-
110
PLATON
LAHES
111
c mai cu bîrfeli, căci pretenţia de a stăpîni o astfel de ştiinţă este supusă invidiei. Pînă la urmă,
dacă cineva nu se distinge în mod cu totul deosebit faţă de vitejia altora, el nu are cum să
scape de batjocura celorlalţi, tocmai din cauza afirmaţiei sale că posedă această ştiinţă.
Cam asta este părerea mea, Lysimachos, despre zelul pentru această învăţătură, dar, aşa cum
îţi spuneam la început, trebuie să nu-i dai drumul nici lui Socrate, ci să-l rogi să-ţi dea şi el
sfatul său, după părerea pe care o are el asupra acestui subiect. d LYSIMACHOS Eu unul
chiar te rog, Socrate, căci am impresia că adunării noastre încă îi mai lipseşte un judecător.
Dacă ei doi ar fi de acord, ar fi fost mai puţină nevoie de cineva cu rolul acesta; după cum
vezi însă, Lahes i s-a pus lui Nicias exact dimpotrivă, astfel că ar fi bine să aflăm şi de la tine
alături de care dintre ei îţi dai votul.
SOCRATE Cum adică, Lysimachos? Cum te vor îndemna cei mai mulţi dintre noi, aşa ai de
gînd să faci?
LYSIMACHOS Ce altceva s-ar putea face, Socrate? e SOCRATE Oare şi tu ai face la fel,
Melesias? Dar dacă ar fi o consfătuire asupra exerciţiilor sportive /ale fiului tău, oare tot de
cei mai mulţi dintre noi ai 'asculta, sau de acela care s-ar întîmpla să fie educat «şi antrenat de
către un bun pedotrib?
MELESIAS Pesemne că de acela, Socrate.
SOCRATE I-ai da mai multă ascultare lui decît nouă, care sîntem patru?
MELESIAS Probabil că da.
SOCRATE Pentru că, zic eu, o bună hotărire se ! cade să fie luată după ştiinţă şi nu în funcţie
de ! mulţimea celor care judecă, nu-i aşa?
MELESIAS Cum să nu?!
SOCRATE Aşadar şi acum trebuie mai întîi să exa-l85 a minăm dacă în ceea ce discutăm este
vreunul dintre
noi specialist sau nu, iar dacă este cineva, fie şi unul singur, lui să-i dăm ascultare, iar pe
ceilalţi să-i lăsăm în pace. Dacă însă nu e nimeni, se cuvine să căutăm pe altcineva. Oare vă
închipuiţi că mic este riscul pe care vi-l luaţi acum şi tu şi Lysimachos? Este vorba tocmai
despre bunul cel mai de preţ din toate cîte le aveţi, căci, după cum fiii voştri vor ajunge sau nu
oameni de treabă, aşa îşi va găsi şi casa voastră rîndu-iala, adică după ceea ce va ieşi din ei
înşişi. MELESIAS Este adevărat ce spui. SOCRATE Deci aici trebuie să procedăm cu multă
prevedere.
MELESIAS întocmai.
SOCRATE Prin urmare, aşa cum spuneam şi mai b înainte, cum ar trebui oare să ne
îndrumăm cercetarea, dacă am vrea să vedem care dintre noi este specialist în exerciţii
atletice? Oare nu e acela care le-a învăţat şi le-a practicat cu profesori care se pricep bine la
asta?
MELESIAS Eu unul aşa cred.
SOCRATE Deci, în primul rînd, noi căutăm profesori, dar pentru ce anume? MELESIAS Ce
vrei să spui?
SOCRATE Poate că o să fie mai limpede astfel: nu mi se pare că am convenit de la început
despre ce anume stăm şi ne sfătuim, căutînd să aflăm care dintre noi este specialist, dat fiind
că a avut parte pen- c tru aceasta de profesori, şi care nu.
NICIAS Dar oare nu discutăm, Socrate, despre mî-nuireaarmelor — dacă cei tineri trebuie să
o înveţe sau nu?"
SOCRATE întocmai, Nicias. Dar cînd se ia în dis7 cutie un medicament pentru ochi — dacă
trebuie' sau nu să întrebuinţezi o alifie — crezi că discuţia se t desfăşoară cumva despre
medicament, sau despre ochi?
NICIAS Despre ochi.
112
PLATON
LAHES
113
d SOCRATE Iar atunci cînd cineva se întreabă dacă trebuie să-i pună sau nu calului o zăbală,
şi cînd anume, el are în gînd calul şi nu zăbala, nu-i aşa?
NICIAS Adevărat.
SOCRATE Deci, într-un cuvînt, cînd cineva întreprînde o cercetare cu un scop dat, sfatul se
ţine asupra acestuia şi nu asupra vreunui obiect cercetat în al doilea rînd, în virtutea acestui
scop.
NICIAS Neapărat că aşa este.
SOCRATE Astfel că şi in privinţa sfătuitorului ales trebuie să vedem dacă este într-adevăr
specialist în examinarea problemei care reprezintă scopul către care tindem.
NICIAS Desigur.
e SOCRATE Aşadar, acum susţinem că sîntem în căutarea unei anumite învăţături care
priveşte sufletul celor tineri, nu?
NICIAS Da.
SOCRATE Rămîne deci de examinat care dintre noi, fiind un specialist în îngrijirea sufletelor,
este şi capabil să ducă la bun sfîrşit acest tratament, ca unul care a avut buni profesori pentru
asta.
LAHES Cum aşa, Socrate? N-ai văzut încă oameni care să fi ajuns buni specialişti în unele
domenii fără profesori?
SOCRATE Bineînţeles, Lahes, dar desigur că nu le-ai da crezare dacă ar susţine că sînt buni
meşteşugari fără să fie în stare să-ţi arate, ca rezultat al 186 a artei lor, măcar o operă bine
alcătuită, dacă nu mai multe.
LAHES Asta da, este adevărat.
SOCRATE Ei bine, Lahes şi Nicias, de vreme ce Lysimachos şi Melesias ne-au chemat să ne
afle sfatul asupra educaţiei fiilor lor, în dorinţa ca aceştia să ajungă cît mai desăvîrşiţi, sîntem
datori să le arătăm (dacă aşa susţinem) care au fost acei maeştri — ei înşişi oameni de bine şi
educatori ai sufletelor multor
L
altor tineri — care s-au ocupat şi de educaţia noas- b tră; iar în caz că vreunul dintre noi
afirmă că n-a avut nici un profesor, el va putea, fără îndoială, să ne vorbească despre oarecari
realizări de ale sale şi să ne arate care sînt atenienii sau străinii, sclavii sau oamenii liberi care,
fără putinţă de tăgadă, au ajuns, datorită lui, oameni de bine.
Dacă însă nu ne stă la îndemînă nimic dintre acestea, avem datoria să-i îndemnăm să-şi caute
alţi profesori şi să nu riscăm ca, stricîndu-i pe fiii unor bărbaţi care ne sînt prieteni, să cadă
asupra noastră, din partea celor mai apropiaţi, cele mai grele învinovăţiri.
Cît despre mine, Lysimachos şi Melesias, eu sînt primul care să mărturisesc că n-am avut
pentru aşa ceva nici un profesor. Şi totuşi, încă din tinereţe, doream foarte mult aceasta, dar
sofiştilor, singurii care îmi proclamau că sînt în stare să mă facă om cu adevărat, nu am de
unde să le plătesc asemenea onorarii, iar singur nici acum nu sînt capabil să descopăr această
artă. Nu m-ar mira însă ca Nicias sau Lahes să o fi aflat sau să o fi învăţat, dat fiind că, avînd
mai multă avere decît mine, şi-au putut permite să înveţe de la alţii, şi pe urmă sînt şi mai
vîrst-nici, astfel că au avut timp să o descopere pînă acum. Mie mi se pare că ei sînt capabili
să facă educaţia d unui om: altfel, fără să aibă încredinţarea că se pricep îndeajuns, nu şi-ar fi
dezvăluit fără teamă părerea despre preocupările folositoare unui tînăr. în| rest, eu unul am
destulă încredere în ei, dar m-amj cam mirat că nu sînt de acord unul cu altul.
Aşa că, Lysimachos, la rîndul meu, te rog şi eu un lucru: exact cum Lahes te îndemna
adineauri să nu-mi dai drumul, ci să mă tot întrebi, te sfătuiesc Şi eu acum să nu-i laşi pe
Lahes şi pe Nicias, ci să-i întrebi spunîndu-le:
114
PLATON
„Socrate afirmă că nu se pricepe în această privinţă şi că nu el este cel potrivit să judece care
dintre voi spune adevărul, pentru că nici n-a făcut vreo descoperire, nici n-a fost elevul
nimănui pentru aşa ceva. Să ne spuneţi însă, fiecare, Lahes şi Nicias, care este acea persoană
extrem de pricepută în creşterea celor tineri pe care aţi frecventat-o? Aţi deprins poate cu-l87
a noştinţele voastre de la cineva, sau aţi făcut voi înşivă descoperirea? Dacă aţi fost cumva
elevii cuiva, cine v-a fost dascăl, fiecăruia dintre voi, şi care au fost ceilalţi colegi ai voştri, ca,
dacă voi, din cauza treburilor cetăţii, nu aveţi răgaz, să ne ducem la aceia şi să-i convingem
— cu daruri, cu amabilităţi sau prin ambele mijloace — să ne ia şi nouă, tuturora, copiii în
grijă, ca acestora să nu le fie ruşine faţă de strămoşii lor că au ajuns nişte neisprăviţi. Dacă
însă voi înşivă aţi reuşit să descoperiţi această artă, puneţi-ne în faţă exemplul unora care, prin
grija voastră, din nişte neisprăviţi, să fi ajuns oameni buni şi de ispravă. Căci, b dacă abia
acum veţi începe să vă ocupaţi de educaţie, aţi face bine să aveţi în vedere că nu vă luaţi riscul
acesta faţă de un carian oarecare, ci faţă de fiii voştri şi faţă de copiii prietenilor voştri; aşa că
vedeţi să nu păţiţi cu adevărat ce spune proverbul şi să vă începeţi olăritul cu un chiup.
Spuneţi deci care susţineţi că este, dintre acestea toate, situaţia care vi se potriveşte."
Acestea să le afli de la dînşii, Lysimachos, şi să nu le dai drumul din mînă.
LYSIMACHOS Dragi prieteni, eu cred că Socrate c are dreptate; dacă însă este şi pe voia
voastră să vă lăsaţi întrebaţi şi să daţi răspunsuri despre asemenea lucruri, rămîne să vedeţi
singuri. Oricum, este limpede că lui Melesias şi mie ne-ar face mare plăcere dacă aţi vrea să
răspundeţi pe larg la toate cîte le întreabă Socrate. De fapt de aici am şi pornit la început cu
vorba, spunîndu-vă că v-am chemat la
LAHES
115
sfat tocmai pe voi pentru că bănuiam că v-aţi preocupat de asemenea lucruri, între altele şi
pentru că fiii voştri sînt, ca şi ai noştri, de vîrsta învăţăturii, d Prin urmare, dacă nu aveţi nimic
împotrivă, staţi de vorbă şi întreprîndeţi-vă cercetarea împreună cu Socrate, schimbînd intre
voi întrebări şi răspunsuri, dat fiind că el a avut dreptate cînd spunea că, în fapt, noi stăm
acum la sfat asupra celui mai de seamă bun al nostru. Vedeţi dar dacă aşa vi se pare că trebuie
să faceţi.
NICIAS M-am convins acum pe deplin, Lysimachos, că îl cunoşti pe Socrate numai dinspre
partea tatălui său, iar cu el însuşi n-ai avut de-a face decît cînd era copil, dacă v-aţi întîlnit
cumva pe cînd îşi însoţea părintele pe la alţii din dem, la templu sau la e vreo altă adunare a
concetăţenilor voştri. Fără îndoială însă că nu te-ai mai întîlnit cu el după ce a mai înaintat în
vîrstă.
LYSIMACHOS De ce anume, Nicias?
NICIAS Nu ştii, mi se pare, că acela care, prin părerile şi, parcă, prin neamul său, se află
aproape de Socrate şi stă adesea cu el de vorbă este nevoit — chiar dacă mai înainte începe să
discute despre alt- 188 a :eva — să nu se oprească pînă nu ajunge, purtat de :ătre şirul gîndirii
acestuia, să dea socoteală despre 3ine însuşi, cum trăieşte acum şi care a fost existenta sa
trecută; iar atunci cînd a ajuns aici, Socrate nu-l va mai lăsa pînă nu va fi cercetat bine şi
frumos absolut totul.
Eu unul sînt un obişnuit de-al lui şi ştiu că nu se poate să te fereşti să treci prin toate acestea şi
mai Ştiu bine şi că eu însumi am să trec prin ele. Mă bucur însă, Lysimachos, să-i stau acestui
om în Preajmă şi nu cred că este nici un rău dacă ne aducem aminte ceea ce fie că n-am făcut,
fie că nu facem cum se cuvine; în plus, prin firea lucrurilor, acela care nu va fugi de aceste
adevăruri va fi mai pre- b
116
PLATON
LAHES
117
văzător în restul vieţii sale, cu condiţia să vrea să trăiască după spusa lui Solon, adică să
accepte să înveţe cîte zile va avea, fără să creadă că înţelegerea vine şi singură cu vîrsta.1 Prin
urmare nu-mi este nici lucru străin, nici venin să fiu pus la încercare de către Socrate, ba ştiam
eu de mult că, faţă în faţă cu el, vom discuta nu atit despre cei tineri, cît despre noi înşine.
Cum spun, deci, eu n-am nimic împotrivă să stăm de vorbă cu Socrate aşa cum vrea el. Vezi
c însă şi ce crede Lahes despre asta.
LAHES Ceea ce cred eu despre discuţii, Nicias, este simplu; sau, dacă vrei, este nu simplu, ci
dublu. Astfel, unii ar putea crede ba că sînt un iubitor de discuţii, ba că le sînt duşman. De cîte
ori aud pe cîte cineva discutînd despre virtute sau despre orice fel de formă a înţelepciunii, dar
ca un bărbat adevărat şi demn de vorbele pe care le spune, mă bucur peste fire şi cad în
admiraţia vorbitorului şi a spuselor lui,
d în faţa potrivirii şi a armoniei dintre amîndouă. în-"ftr-un cuvînt, eu cred că nu este un
adevărat om al Muzelor decît acela capabil să alcătuiască cea mai desăvîrşită armonie nu atît
la liră sau la alte instrumente, cît în viaţa reală: să-şi pună de acord purtarea cu vorbele sale, şi
aceasta cu simplitate, în modul dorian, adică în acea armonie care, zic eu, este singura cu
adevărat elenică, şi nu în modul ionic, nici în cel frigian sau lidian. Graiul unui asemenea om
mă bucură şi mă face să-i par oricui un iubitor de discuţii, într-atît şînt de simţitor la ceea ce
se spune. Cel care se poartă însă dimpotrivă, cu cît lui i se pare că vorbeşte mai bine, cu atît
mă amărăşte mai tare şi mă face să par un duşman al discuţiilor. 1*Cu spusele lui Socrate n-
am avut încă de-a face, dar faptele, pe cît cred, i le-am pus deja la încercare
1
Solon, frg. 10.
si acolo l-am găsit demn de cele mai frumoase laude 189 a şi de toată sinceritatea. Dacă însă
are şi această calitate, stau cu el la sfat şi mă supun cu plăcere întrebărilor lui, fără să mă
supere dacă învăţ ceva; iar vorba lui Solon o accept, însă cu un adaos: înaintind către bătrîneţe
vreau să învăţ cît mai multe, dar numai de la oameni de bine. Să mi se acorde atîta lucru, ca
maestrul însuşi să fie om integru, pentru ca să nu par cumva greoi la învăţătură doar din cauza
învăţatului fără plăcere. Altminteri, nu mă interesează dacă profesorul este mai tînăr, dacă e
încă fără b renume sau ceva de felul acesta. Iară ţie, Socrate, îţi spun de-a dreptul eu însumi să
mă înveţi şi să mă cercetezi cum ai să vrei, nu însă fără să şi înveţi de la mine cele pe care le
ştiu eu. Aceasta este atitudinea mea faţă de tine din ziua în care, trecînd laolaltă prin aceleaşi
pericole, ai dovedit că ai curaj aşa cum se cuvine să o facă numai cel pornit să o dovedească
după dreptate. Spune deci ce-ţi place, fără să iei deloc seama la diferenţa de vîrstă dintre noi.
c
SOCRATE Pe cît se pare, nu asupra voastră am putea arunca vina că nu sîntem gata să
întreprîndem consfătuirea şi cercetarea noastră în comun.
LYSIMACHOS Dar acesta este şi interesul nostru, Socrate, căci te consider ca pe unul dintre
noi. Ia deci şi vezi în locul meu ce trebuie să aflăm de la dînşii în folosul celor tineri. Stai tu
cu ei la sfat, căci eu, cu vîrsta, am început să mai şi uit destule dintre cele pe care aveam de
gînd să le întreb; ba, nici cele pe care le aud — să mai fi fost şi alte vorbe la mijloc — nu mi
le mai amintesc prea bine. d
Aşa că voi vorbiţi şi descurcaţi-vă între voi singuri asupra celor pe care vi le-am înfăţişat; eu
unul am să vă ascult şi după aceea, cu Melesias împreună, am să înfăptuiesc ce o să vi se pară
cel mai bine.
SOCRATE Ei bine, Lahes şi Nicias, trebuie să le dăm ascultare lui Lysimachos şi Melesias.
Iar cele pe

118
PLATON
LAHES
119
care începusem să le cercetăm mai adineauri — cine au fost dascălii care ne-au îndrumat în
această privinţă sau pe cine am izbutit chiar noi să-l facem mai desăvîrşit — poate că nu ar fi
rău pentru noi să cer-e cetăm şi asemenea chestiuni. Cred totuşi că tot într-acolo duce, ba
poate chiar că ia lucrurile mai de la început şi o cercetare ca următoarea:
Dacă se întimplă să ştim ceva anume despre un obiect dat care, prin existenţa sa, îl face mai
bun pe acela la care se află şi dacă, în plus, mai sîntem şi în stare să-l aducem la îndemîna
acelui om, este evident că ştiinţa noastră cuprînde tocmai obiectul asupra căruia ni se cere să
opinăm cum ar putea cineva să-l dobindească mai uşor şi mai repede.
Poate că nu înţelegeţi ce spun, dar mă veţi pricepe mai uşor astfel:
190 a Dacă se întîmplă să ştim că existenţa văzului face ca ochii în care el subzistă să fie mai
desăvîrşiţi şi, în plus, mai sîntem şi în stare să-l oferim privirii cuiva, este evident că ştim ce
anume este văzul despre care ni se cere părerea, cum ar putea cineva să-l do-bîndească mai
uşor şi mai repede; dat fiind că, dacă n-am şti nici măcar acest lucru — ce este văzul sau auzul
—, cu greu am mai putea ajunge sfătuitori vrednici de încredere şi doctori de ochi sau de
urechi, în b stare să spunem cum şi-ar putea cineva dobîndi auzul sau văzul.
LAHES Este adevărat ce spui, Socrate.
SOCRATE Aşadar, Lahes, în clipa de faţă ei amîn-doi ne cheamă să-i sfătuim în ce fel o
anumită virtute ar putea, prin prezenţa ei, să desăvîrşească în bine sufletele fiilor lor, nu-i aşa?
LAHES întocmai.
SOCRATE Dar oare nu trebuie, în acest caz, să ştim bine ce este virtutea? Dacă ar fi cumva să
nu ştim deloc ce este ea, am mai putea noi să-i dăm
cuiva sfaturi cum ar fi cel mai potrivit să o dobîn-dească?
LAHES Eu cred, Socrate, că n-am avea cum. c
SOCRATE Prin urmare, Lahes, noi susţinem că ştim ce este aceasta?
LAHES Da, aşa susţinem.
SOCRATE Aşadar, dacă ştim un lucru, putem spune, desigur, şi ce este el anume.
LAHES Cum să nu?!
SOCRATE Totuşi, bunul meu prieten, să nu ne îndrumăm cercetarea de-a dreptul asupra
virtuţii în întregul ei — poate că efortul acesta ar fi prea mare —, ci să vedem mai întîi dacă
stăm îndeajuns de bine cu ideile noastre asupra unei singure părţi a ei. S-ar părea că cercetarea
noastră va fi astfel mai d uşoară.
LAHES Da, Socrate, să facem cum vrei tu.
SOCRATE Care dintre părţile virtuţii să fie cea peP\ care o vom prefera? Fără îndoială, aceea
către care \ ţinteşte învăţătura armelor, nu-i aşa? Deci, după opi- nia celor mai mulţi, către
curaj, aşa este?
LAHES Chiar aşa mi se pare şi mie.
SOCRATE Aşadar, Lahes, să încercăm mai întîi să expunem ce este curajul. Vom cerceta apoi
şi în ce e fel îl pot dobîndi cei tineri, în măsura în care acest lucru se poate face prin oarecare
exerciţii sau învăţăminte, încearcă dar, cum spun, să enunţi ce este curajul.
LAHES Pe Zeus, Socrate, nu e greu de spus: dacă cineva are voinţa să rămînă în rînduri şi să-i
respingă pe duşmani fără să o ia la fugă, să ştii bine că este un om curajos.
SOCRATE Ai dreptate, Lahes, dar poate că vina este a mea şi, din cauza întrebării mele
nelămurite, mi-ai răspuns la altceva decît aveam eu în gînd cînd te-am întrebat.
LAHES Ce vrei să spui, Socrate?
120
PLATON
191 a SOCRATE Ţi-o voi spune îndată, numai să fiu în stare. Curajos este într-un fel şi cel
despre care vorbeşti tu — cel care rămîne în rînduri şi înfruntă duşmanul.
LAHES Eu unul aşa susţin.
SOCRATE Şi eu, bineînţeles. Dar ce este cu acela care se bate cu duşmanul retrăgîndu-se şi
nu aştep-tîndu-l ca să-l înfrunte?
LAHES Cum vine asta, retrăgîndu-se?
SOCRATE Aşa cum se spune şi despre sciţi că luptă la fel de bine în urmărire ca şi în
retragere şi, cum spune Homer întru lauda cailor lui Aeneas, ei ştiu
b Iuţi într-acolo şi-ncoace s-alunge şi să se ferească2.
Apoi l-a mai lăudat pentru aceasta şi pe Aeneas însuşi, numindu-l, pentru ştiinţa sa de a se
refugia, „măiastru la fugă".
LAHES Pe drept cuvînt, Socrate, căci el vorbea despre lupta de care, iar tu despre călăreţii
sciţi. într-adevăr, călărimea acelora aşa se luptă, dar pedestri-mea cea grea a elenilor face cum
spun eu.
SOCRATE Afară, poate, Lahes, de aceea a lacede-c monienilor. Se spune că la Plateea
lacedemonienii, după ce au ajuns în faţa scutaşilor perşi, au hotărît să nu stea să-i înfrunte de
pe loc, ci au luat-6 la fugă: cînd însă rîndurile perşilor s-au destrămat, ei s-au întors la luptă ca
nişte călăreţi şi aşa se face că au cîştigat în acea luptă victoria.
LAHES Este adevărat ce spui.
SOCRATE Cum îţi spuneam mai înainte, este vina
mea că nu mi-ai răspuns bine, pentru că eu sînt cel
d care n-am pus bine întrebarea. Eu voiam să te întreb
nu numai despre cei care îşi arată curajul ca hopliţi,
LAHES
121
2
Homer, Iliada, V, 223.
ci şi despre călăreţi, ca şi despre orice alt fel de a lupta; apoi, nu numai despre cei curajoşi la
război, ci şi despre cei care înfruntă primejdiile mării, despre cei tari în faţa bolii, a sărăciei
sau chiar şi în mijlocul evenimentelor politice; în plus, nu numai despre cei care sînt curajoşi
în nenorociri şi temeri, ci şi despre cei capabili să lupte cu poftele şi plăcerile, fie ţinîndu-le
piept, fie dîndu-se deoparte, căci, Lahes, sînt şi în asemenea cazuri unii care arată că au curaj.
LAHES Da, Socrate, ba chiar din plin.
SOCRATE Aşadar, toţi aceştia sînt oameni de curaj, numai că unii o arată împotriva
plăcerilor, alţii în nenorociri, unii faţă de dorinţe, alţii între temeri; iar alţii, zic eu, dau dovadă
de laşitate în tot aceleaşi prilejuri.
LAHES întocmai.
SOCRATE Eu încercam să aflu ce este de fapt fiecare dintre acestea două. Prin urmare,
încearcă din nou să ne spui ce este curajul, ca o fire unică sub toate aceste înfăţişări diferite.
Sau încă nu înţelegi de tot ce spun?
LAHES Nu chiar de tot.
SOCRATE Iată ce vreau să spun: să zicem că te întrebam ce este viteza; pe aceasta o găsim şi
în alergare, şi în cîntatul la cithară, şi în vorbire, şi la învăţat şi în multe altele, astfel că în
puterea noastră se află oarecum acelaşi lucru vrednic de luare-amin-te, atît în mişcarea
mîinilor, cît şi în cea a picioarelor, a gurii, a glasului sau a minţii. Oare nu susţii şi tu acelaşi
lucru?
LAHES întocmai.
SOCRATE Deci dacă m-ar întreba cineva: „Socrate, ce înţelegi prin lucrul pe care, în toate
acestea, îl denumim «viteză»?" i-aş răspunde că eu unul numesc viteză (în vorbire, în alergare,
ca şi în toate celelalte)
192 a
122
PLATON
LAHES
123
- capacitatea de a îndeplini cît mai multe într-un timp cît mai scurt.
LAHES Şi ai avea dreptate.
SOCRATE încearcă deci şi tu, Lahes, să explici astfel curajul: ce fel de capacitate — aceeaşi faţă de
plăcere, de durere ca şi de toate cele în care am zis adineauri că se manifestă — primeşte în consecinţă
numele de „curaj".
LAHES Mie mi se pare că este o anumită dîrzenie ) c/a sufletului, dacă trebuie să explic ce au acestea
toate comun prin firea lor.
SOCRATE Sigur că trebuie, ca săjputem răspunde la întrebarea pe care ne-am pus-o.\Eu am totuşi im-
presia următoare: nu cred că eşti de părere că orice fel de dîrzenie este totuna cu curajul. Iată şi
dovada: sînt aproape sigur, Lahes, că numeri curajul printre cele mai frumoase lucruri. 7
LAHES Să ştii bine că printre cele mai frumoase.
SOCRATE Prin urmare dîrzenia condusă de chibzuinţă este cea bună şi frumoasă, aşa e?
LAHES întocmai.
SOCRATE Dar cea fără chibzuinţă? Nu este ea, dimpotrivă, dăunătoare şi stricătoare?
LAHES Da.
SOCRATE Şi ai să spui cumva că este frumos un lucru dăunător şi stricător?
LAHES Sigur că n-ar fi drept, Socrate.
SOCRATE Prin urmare, n-ai să încuviinţezi că o asemenea dîrzenie este totuna cu curajul, de vreme ce
ea nu este frumoasă, iar curajul este un lucru frumos.
LAHES Este adevărat.
P SOCRATE Deci, după spusele tale, „curaj" ar reprezenta o anumită dîrzenie însoţită de chibzuinţă.
LAHES Aşa se pare.
SOCRATE Să vedem acum, chibzuinţă faţă de ce? Poate faţă de orice lucruri, mari şi mici? De pildă,
dacă cineva are dîrzenia să cheltuiască în mod chibzuit nişte bani, ştiind că după cheltuieli va avea un
cîştig şi mai mare, l-ai numi şi pe acesta curajos?
LAHES Ei nu, pe Zeus!
SOCRATE Dar ce spui dacă un medic oarecare nu se înduplecă şi rezistă dîrz atunci cînd fiul său sau
altcineva ţintuit la pat de o pneumonie cere să i se dea să bea şi să mănînce?
193 a
LAHES Nu, nici asta, desigur.
SOCRATE Dar cînd un bărbat se arată dîrz şi ho-tărit să lupte, după o socoteală chibzuită, ştiind bine
că lui îi vor veni şi alţii în ajutor, că se va bate cu adversari mai puţini şi mai slabi decît cei care sînt cu
el împreună, ba că are chiar şi avantajul terenului? Ai afirma cumva că este curajos acela care luptă cu
dîrzenie după ce s-a pregătit chibzuind astfel sau acela care are tăria să stea pe loc şi să primească
lupta în tabăra adversă?
LAHES Eu cred că aş spune-o despre cel din ta- b bara adversă, Socrate!
SOCRATE Dar îndrăzneala lui este mai puţin chibzuită decît a celuilalt.
LAHES Este adevărat.
SOCRATE Şi n-ai să spui cumva că un om iscusit la călărie, care se bate dîrz într-o luptă de cavalerie,
este mai puţin curajos decît cel fără ştiinţa călăriei?
LAHES Eu unul aşa cred.
SOCRATE La fel şi despre cel care se bate cu dîrzenie cunoscînd bine fie aruncatul cu praştia, fie tra-
sul cu arcul, fie vreo altă tehnică de a lupta?
LAHES întocmai. c
SOCRATE Şi ai să spui că sînt mai curajoşi toţi cîţi au tăria să coboare de bunăvoie şi să se cufunde
într-o fîntînă, fără să se priceapă, decît cei care se pricep la asta?
LAHES Ei bine, eu aşa judec.
124
PLATON
LAHES
125
SOCRATE Totuşi, Lahes, aceşti oameni parcă intră în pericol şi îl înfruntă cu mai puţină
chibzuinţă decît aceia care îndeplinesc acest lucru cu o oarecare tehnică.
LAHES Aşa pare să fie.
d SOCRATE Dar nu ni s-a părut nouă mai înainte că şi îndrăzneala şi îndîrjirea fără de
chibzuinţă sînt urîte şi dăunătoare?
LAHES întocmai.
SOCRATE Pe cînd, despre curaj eram de acord că e un lucru frumos.
LAHES Da, eram de acord.
SOCRATE Acum însă afirmăm iarăşi că lucrul jacela urît care este îndîrjirea fără chibzuinţă
poate fi jconsiderat curaj.
LAHES Se pare că da.
SOCRATE Şi crezi cumva că este drept ceea ce am spus?
LAHES Pe Zeus, Socrate, nu cred. e SOCRATE Prin urmare, cum spuneai, Lahes, nici tu, nici
eu nu sîntem alcătuiţi în modul dorian: faptele noastre nu ne sînt în armonie cu vorbele. După
fapte, pe cît se pare, s-ar putea susţine că nu sîntem lipsiţi de curaj, dar după vorbe, cum văd
eu, n-ar prea putea să o facă nimeni, dacă ar asista la discuţia noastră.
LAHES Acesta este adevărul curat.
SOCRATE Şi atunci? Crezi cumva că ne stă frumos să ne purtăm astfel?
LAHES în nici un caz.
SOCRATE Vrei dar să ne supunem cît de cît recomandării pe care am făcut-o?
LAHES De ce „cît de cît" şi care recomandare? 194 a SOCRATE Recomandarea care ne
îndeamnă să rezistăm cu dîrzenie. Deci, dacă vrei, să ne îndîrjim şi noi şi să rezistăm în
cercetarea noastră, ca nu cumva să-şi bată joc de noi Curajul însuşi, că nu ne ară-
tăm destul de curajoşi în căutarea lui — de vreme ce o asemenea dîrzenie poate adeseori să fie
un semn de curaj.
LAHES Eu unul, Socrate, sînt gata să nu dau bir cu fugiţii, deşi nu prea sînt obişnuit cu
asemenea discuţii; m-a cuprins însă un fel de ciudă pe cele spuse mai înainte şi m-am mîniat
de-a binelea că sînt b aşa de puţin în stare să pun în cuvinte ceea ce gîn-desc. Căci mie unuia
mi se pare totuşi că am în minte ce este curajul, dar nu ştiu pe unde mi-a fugit mai adineauri,
de n-am putut să-l prînd în vorbe şi să spun ce este.
SOCRATE Dar, dragul meu, nu se cuvine ca un bun vînător să-şi urmeze calea şi să nu se
lase?
LAHES în tot cazul.
SOCRATE Vrei deci să-l invităm şi pe Nicias la vî-nătoare, poate cine ştie, se va descurca mai
bine decît noi?
LAHES Vreau, cum să nu?!
SOCRATE Hai dar, Nicias, dacă ai vreo putere, vino c în ajutorul prietenilor care au dat de
greu şi s-au încurcat în cercetarea lor. Căci vezi că noi unii ne-am încurcat; dezleagă-ne din
încurcătura noastră spu-nîndu-ne ce crezi că este curajul şi întăreşte astfel singur în cuvinte
ceea ce gîndeşti.
NICIAS De mult mi se pare, Socrate, că nu definiţi bine curajul. Anume, nu vă folosiţi de un
lucru pe care l-am auzit mai de mult excelent exprimat de către tine.
SOCRATE Ce fel de lucru, Nicias?
NICIAS Te-am auzit adesea spunînd că fiecare din-) d tre noi este bun în lucrurile pentru care
are iscu-l sinţă, iar că acolo unde aceasta îi lipseşte este rău şi! prost.
SOCRATE Ce spui tu, Nicias, este, pe Zeus, adevărat.
126
PLATON
LAHES
127
f NICIAS Prin urmare, dacă omul curajos este şi bun, e limpede că el este şi iscusit.
SOCRATE Ai auzit, Lahes?
LAHES Ei da, dar nu prea pricep ce spune.
SOCRATE Ba mie mi se pare că da, şi cred că dîn-sul defineşte curajul ca pe un fel de
cunoaştere înţeleaptă.
LAHES Ce fel de cunoaştere înţeleaptă, Socrate? e SOCRATE Nu-l întrebi cumva pe el?
LAHES Ba da.
SOCRATE Hai, spune-i, Nicias, ce fel de cunoaştere este curajul, după opinia ta; nu este,
desigur, arta flautului!
NICIAS Deloc.
SOCRATE Nici a citharei!
NICIAS Nu, desigur.
SOCRATE Dar, atunci, ce fel de ştiinţă sau a cui?
LAHES Foarte bine îl întrebi, Socrate, şi, chiar, să ne spună care zice el că este!
fx NICIAS Eu unul, Lahes, o numesc ştiinţa peri-l95 a colelor şi a semnelor încurajatoare,
atît la război, cît şi în orice altă privinţă.
LAHES Ce lucruri fără noimă spune, Socrate!
SOCRATE La ce te referi, Lahes, cînd spui asta?
LAHES La ce? Oricum, înţelepciunea este una şi curajul alta.
SOCRATE Nicias nu este de părerea asta.
LAHES Nu este, pe Zeus, şi tocmai de asta bate cîmpii!
SOCRATE Atunci să-l lămurim, dar să nu-l insultăm.
NICIAS Nu, Socrate, mie mi se pare că Lahes ar dori să fac şi eu pînă la urmă impresia pe
care a făcut-o el mai înainte, anume că spun lucruri fără rost. b LAHES întocmai, Nicias, şi
am să încerc să fac să şi reiasă asta. Ce spui tu sînt nimicuri. Uite, la boală, de pildă, nu
medicii sînt cei care cunosc perico-
lele? Sau crezi cumva că le cunosc cei curajoşi? Ori poate pe medici îi numeşti curajoşi?
NICIAS în nici un caz.
LAHES Nici pe agricultori, presupun, deşi la pericolele care privesc cultura cîmpului ei sînt
cei care se pricep. La fel şi cu toţi ceilalţi meşteşugari: în meseriile lor ei cunosc atît
pericolele, cît şi semnele încu- c rajatoare, dar, pentru asta, nu sînt cu nimic mai mult cei
curajoşi prin excelenţă.
SOCRATE Ei, Nicias, cum ţi se pare ce spune Lahes? S-ar zice că este un argument.
NICIAS Şi este unul, dar nu un argument real.
SOCRATE Cum aşa?
NICIAS El crede că medicii cunosc despre bolnavi mai multe decît cele strict privitoare la
sănătate şi la boală. Dar, în fapt, ei nu ştiu decît asta; dacă însă pentru cineva sănătatea este
mai periculoasă decît boala, crezi cumva, Lahes, că medicii sînt aceia care o ştiu? Ori poate
nu crezi că pentru mulţi este mai bine să nu se mai scoale după boală? Asta să-mi spui: susţii
că a trăi este mai bine pentru toţi, dar că d nu multora le-ar fi mai bună moartea?
LAHES Da, eu unul aşa cred.
NICIAS Dar cei pentru care este mai de folos să fi murit crezi că au a se teme de aceleaşi
lucruri ca şi cei pentru care este preferabil să trăiască?
LAHES Nu, desigur.
NICIAS Şi cunoaşterea lucrului acestuia o dai în seama medicilor sau în a vreunui alt
meşteşugar, şi nu în a celui care cunoaşte bine atît pericolele, cît şi semnele încurajatoare — a
aceluia pe care eu îl numesc „cel curajos"?
SOCRATE Pricepi bine, Lahes, ce vrea să spună?
LAHES Bineînţeles: îi numeşte „curajoşi" pe prezi- e cători. Cine altul are să ştie pentru cine
este mai bine să trăiască decît să fi murit? Dar ia spune, Nicias,
128
PLATON
despre tine socoteşti cumva că eşti un prezicător sau că nu eşti nici prezicător, nici curajos?
NICIAS De ce asta? Socoteşti poate că prezicătorul este cel căruia îi revine cunoaşterea
pericolelor şi a semnelor încurajatoare?
LAHES Sigur că da! Păi, cui altcuiva?
NICIAS Mult mai degrabă celui despre care vorbesc eu, preabunul meu prieten, pentru că un
prezicător trebuie să cunoască doar semnele evenimentelor viitoare — dacă va avea cineva
parte de moarte, de boa-l96 a lă sau de pierderea averii, de victorie sau de înfrîn-gere, fie la
război, fie în vreo altă întrecere. Dar de ce este mai bine să aibă sau să nu aibă cineva parte,
cum de i s-ar cuveni mai mult prezicătorului să decidă decît oricui altcuiva?
LAHES Nu, Socrate, eu nu pricep ce tot vrea să spună. El nu arată deloc cui îi acordă titlul de
„om curajos", nici prezicătorului, nici medicului, nici nimănui, decît dacă n-o fi vorbind de
vreun zeu. Mi se b pare deci că Nicias nu vrea să recunoască cinstit că nu vorbeşte serios, ci
se răsuceşte de colo pînă colo ca să-şi ascundă încurcătura. Dar şi noi doi — tu şi cu mine, zic
— puteam foarte bine adineauri să ne răsucim aşa, dacă ţineam să nu lăsăm impresia că ne
contrazicem singuri. Dacă ar fi fost să ne aflăm cu disputa noastră într-un tribunal, ei bine,
atunci ar mai fi avut vreun rost să ne purtăm astfel; acum însă, şi într-o asemenea societate, de
ce ar mai căuta cineva să-şi facă din fraze zadarnice podoabă? c SOCRATE Şi mie mi se pare,
Lahes, că n-ar avea nici un rost. Dar să vedem dacă nu cumva Nicias este încredinţat că aduce
un argument valabil şi că nu vorbeşte de dragul vorbelor. Să aflăm mai lămurit de la el care-i
este gîndul şi, dacă o să ni se pară că argumentul lui rezistă, îi vom da dreptate, iar de nu, îl
vom lămuri noi pe el.
LAHES
129
LAHES Tu, Socrate, dacă vrei să mai afli ceva, fă-o; eu însă parcă aş fi destul de lămurit.
SOCRATE Eu unul nu văd nici o piedică. Am să fac deci cercetarea în comun, atît pentru
mine, cît şi pentru tine.
LAHES Perfect.
SOCRATE Spune-mi dar, Nicias, sau mai degrabă spune-ne, căci Lahes şi cu mine
împărtăşim acelaşi punct de vedere: susţii cumva că se numeşte curaj ştiinţa pericolelor şi a
semnelor încurajatoare? Jd
NICIAS Desigur.
SOCRATE Dar că nu toată lumea ştie acest lucru, de vreme ce nici medicul, nici prezicătorul
nu au cum să-l afle şi cum să ajungă curajoşi, fără să fi intrat mai întîi în posesia acestei
ştiinţe. Nu aşa ziceai?
NICIAS Ba chiar aşa.
SOCRATE Atunci într-adevăr, vorba proverbului, „nu-i tot porcul ştiutor" şi n-are cum să
ajungă curajos.
NICIAS Mie mi se pare că nu.
SOCRATE Prin urmare, Nicias, este limpede că nu e crezi nici despre scroafa de la
Crommyon că a fost curajoasă. Nu spun asta în glumă, ci, după părerea mea, cel care face o
asemenea afirmaţie este silit fie să admită că nici un animal nu are curaj, fie să cadă de acord
că un animal oarecare poate fi atît de înţelept, încît — leu, panteră sau mistreţ — să aibă şti-
inţă de ceea ce prea puţini oameni cunosc, tocmai din cauza dificultăţii de a pricepe; ba, acela
care defineşte curajul aşa cum o faci tu este nevoit să admită şi că leul şi cerbul, taurul şi
maimuţa sînt la fel de înzestraţi să fie curajoşi.
LAHES Pe zei, că bine zici, Socrate! Şi ia spune-ne 197 a nouă deschis, Nicias, afirmi că sînt
mai înţelepte decît noi acele animale despre care sîntem cu toţii de acord că sînt curajoase sau,
împotriva tuturora, îndrăzneşti să nu le socoteşti curajoase?
130
PLATON
LAHES
131
NICIAS într-adevăr, Lahes, eu unul nu cred că au curaj nici animalele, nici vreo altă făptură
ce nu
[cunoaşte teama de pericole din pură neştiinţă; o asemenea fiinţă îmi pare doar fără frică şi
fără minte. Crezi oare că-i socotesc curajoşi pe toţi copilaşii care nu se tem de nimic din
neştiinţă? Eu cred, dimpo-b trivă, că lipsa de frică şi curajul nu sînt unul şi acelaşi lucru. Apoi,
sînt de părere că de prevedere şi de curaj au parte foarte puţini, pe cînd cutezanţa, îndrăzneala
şi lipsa de frică — fără de prevedere — îi caracterizează pe foarte mulţi, bărbaţi şi femei,
copii şi animale. Prin urmare, fiinţele pe care tu, laolaltă cu cei mulţi, le numeşti „curajoase"
eu le numesc „cutezătoare";icurajoase sînt însă, dintre toate cîte c le-am pomenit, numai cele
în stare să gîndeascj|.
LAHES Ia fii atent, Socrate, pasămite cît de bine îşi aduce singur din condei elogiul, iar pe
ceilalţi, despre care toţi ar fi de acord că sînt curajoşi, se străduieşte să-i sărăcească de această
cinstire!
NICIAS Nu-i aşa, Lahes, fii fără grijă! Despre tine susţin că eşti un înţelept, ba şi despre
Lamachos şi despre mulţi alţi atenieni, de vreme ce sînteţi curajoşi.
LAHES N-am să-ţi răspund nimic la asta, chiar dacă am eu ce, ca să nu spui că sînt cu
adevărat din Aixone.
d SOCRATE Nici să nu-i spui nimic, Lahes. Mi se pare că nu ţi-ai dat deloc seama că el şi-a
tras felul acesta de înţelepciune de la prietenul nostru Damon, iar Damon se află mereu
împreună cu Prodicos, cel care, între toţi sofiştii, pare a face cu cea mai mare măiestrie
distincţii de numiri.
LAHES Aşa se şi cuvine, Socrate, ca pentru asemenea lucruri să se fălească sofiştii, iar nu un
bărbat pe care cetatea îl socoteşte demn să-i stea în frunte.
SOCRATE Dar totuşi se cuvine, preabunule, ca e acela care se află în fruntea celor mai
importante treburi publice să dea dovadă de cea mai mare înţelepciune; apoi, Nicias mi se
pare vrednic de strădania de a afla la ce anume ia aminte atunci cînd acordă acest titlu de
„curaj".
LAHES Atunci caută s-o afli tu singur, Socrate.
SOCRATE Asta şi am de gînd să fac, preabunule. Totuşi, să nu crezi cumva că am să te las să
părăseşti poziţia noastră comună în păreri, ci ia aminte şi cîntăreşte împreună cu noi cele ce se
spun.
LAHES Aşa să fie, dacă hotărăşti că se cuvine.
SOCRATE Eu aşa cred. Iar tu Nicias, spune-ne iarăşi de la început: ai în minte că la începutul
con- i98a versaţiei noastre luam în considerare curajul ca pe o parte componentă a virtuţii?
NICIAS întocmai.
SOCRATE Astfel că în răspunsurile tale îl vedeai ca pe o parte, alături de altele, ale unui
întreg care poartă numele de virtute, nu?
NICIAS Cum să nu?
SOCRATE Dar oare le accepţi pe aceleaşi ca şi mine? Eu unul, pe lîngă curaj, dau numele de
„virtute" şi înţelepciunii, şi spiritului de dreptate, şi celorlalte de acest fel. Tu nu?
NICIAS Ba chiar aşa. b
SOCRATE Reţine deci că pînă aici sîntem de acord, aşa că putem să ne îndreptăm atenţia
către evenimentele periculoase şi cele încurajatoare, ca nu cumva tu să crezi că ele sînt unele,
iar noi doi că sînt altele. Prin urmare, îţi vom arăta ce credem noi, iar tu, în caz că nu eşti de
acord, ai să ne-o arăţi pe înţeles. Noi socotim că pericolele sînt acele lucruri care provoacă
într-adevăr teamă, iar semnele încurajatoare sînt acelea care nu o provoacă; apoi, că teamaj nu
o provoacă nici relele trecute, nici cele prezente, ci acelea la care abia ne aşteptăm, căci teama
este
132
PLATON
LAHES
133
aşteptarea unui rău ce va să vină. Sau nu este aceasta şi părerea ta, Lahes?
LAHES întru totul aceasta, Socrate. c SOCRATE Prin urmare, Nicias, părerea noastră este cea
pe care o auzi: pericolele sînt evenimentele ce stau să fie rele, iar semnele încurajatoare sînt
acelea care sau nu vor fi rele, sau vor fi bune. Pînă aici eşti de aceeaşi sau de o altă părere?
NICIAS Sînt de aceeaşi părere.
SOCRATE Iar ştiinţei care se ocupă de acestea îi dai numele de curaj?
NICIAS Chiar aşa.
SOCRATE Să vedem acum dacă sîntem de acord
— tu şi cu noi — şi într-o altă privinţă. NICIAS Ce fel de privinţă?
d SOCRATE îţi voi spune îndată. în privinţa cuprinsului unei ştiinţe, el şi cu mine sîntem de
următoarea părere: jgtjioţa nu este una cu privire la trecut, alta cu privire la prezent şi o alta cu
privire la viitor (referitoare la cum ar fi cel mai bine să se întîmple şi cum se vor petrece de
fapt lucrurile încă neîntîmplate), ci ea este una şi aceeaşi pentru toate acestea. De pildă, în
orice moment ar fi vorba, nu există o altă ştiinţă privitoare la sănătate decît medicina. Aceasta,
unică, supraveghează atît faptele prezente, cît şi pe cele tre-
e cute şi viitoare, laolaltă cu modul în care ele se desfăşoară. Şi iarăşi, tot ceea ce creşte din
pămînt se află sub stăpînirea agriculturii. Apoi, în arta războiului
— cum aţi putea depune mărturie chiar voi înşivă — strategia este aceea care, între altele, ştie
să prevadă foarte bine şi ceea ce stă să se întîmple, fără să considere cumva că trebuie să se
supună divinaţiei, ci tocmai să o conducă, dat fiind că ştie mai bine ce se întîmplă şi ce se va
întîmpla într-un război; de alt-
199 a fel, şi legea hotărăşte aşa, ca nu prezicătorul să-l con-
ducă pe strateg, ci strategul pe prezicător. Aşa susţinem, nu, Lahes?
LAHES Aşa susţinem.
SOCRATE Şi-apoi? Eşti şi tu de acord cu noi, Nicias, că într-o chestiune dată o ştiinţă unică
este aceea care ia seama şi la cele viitoare, şi la cele prezente, şi la cele trecute?
NICIAS Da, Socrate, şi eu cred aşa.
SOCRATE Iar curajul este, cum spui, preabunul meu prieten, ştiinţa care priveşte pericolele şi
sem- b nele încurajatoare, nu-i aşa?
NICIAS Da.
SOCRATE Despre pericole şi despre semnele încurajatoare am căzut însă de acord că ele ţin,
după cum spui, de răul sau de binele care stau să vină.
NICIAS întocmai.
SOCRATE Iar o ştiinţă unică priveşte aceleaşi lucruri, indiferent dacă stau să se întîmple sau
dacă se petrec oricînd altcîndva.
NICIAS Aşa este.
SOCRATE Prin urmare, curajul nu e numai ştiinţa pericolelor şi a semnelor încurajatoare,
căci, întocmai cu celelalte ştiinţe, nu ia seama numai la viitor, fie el bun sau rău, ci şi la cele
ce se petrec în c prezent, în trecut sau oricînd ar fi să fie.
NICIAS Cam aşa s-ar părea.
SOCRATE Aşa că nu ne-ai răspuns, Nicias, decît pentru aproape a treia parte a curajului, iar
întrebarea noastră era ce este curajul în totalitatea lui. Acum însă s-ar părea că, după opinia ta,
curajul nu este numai ştiinţa pericolelor şi a semnelor încurajatoare, ci acea ştiinţă care
cuprînde tot binele şi tot răul oricînd ar fi ele să se întîmple. Spui că aşa ţi-ai a schimbat
gîndul, Nicias, sau cum altfel?
NICIAS Aşa cred eu, Socrate.
SOCRATE Prin urmare, crezi cumva, prietene apărat de zei, că poate să rămînă mai prejos de
Virtute
134
PLATON
LAHES
135
acel om care are cunoştinţă de tot ce este bine, oricînd şi oriunde, şi de asemenea de tot ce este
rău? Sau ţi se pare, poate, că i-ar lipsi înţelepciunea, dreptatea sau pietatea celui căruia singur
îi este pe potrivă să fie cu luare-aminte atît faţă de zei, cît şi faţă de oameni, deosebind ceea ce
este şi ceea ce nu este periculos, precum şi să obţină tot binele prin ştiinţa e sa de a se adresa
tuturor aşa cum se cuvine?
NICIAS Argumentul tău, Socrate, pare solid.
SOCRATE Atunci, Nicias, despre ce vorbeşti tu acuma nu poate fi numai o parte a virtuţii, ci
este virtutea însăşi, în întregul ei.
NICIAS Aşa se pare.
SOCRATE Şi totuşi afirmasem despre curaj că este doar o parte a virtuţii.
NICIAS Aşa afirmasem.
SOCRATE Dar ce spuneam noi adineauri nu pare să corespundă.
NICIAS Nu prea pare.
SOCRATE Prin urmare, Nicias, nu am găsit ce este curajul.
NICIAS Se pare că nu.
LAHES Şi eu care credeam, dragă Nicias, că tu ai
200 a să-l găseşti, de vreme ce pentru răspunsurile pe care
i le-am dat lui Socrate n-ai avut decît dispreţ! Şi pe
urmă, aveam speranţe mari de tot că o să-ţi zboare
în ajutor învăţămintele savante ale lui Damon.
NICIAS Bine că nu-ţi pasă deloc, Lahes, că şi tu însuţi ai lăsat mai înainte să se vadă că nu
ştii nimic despre curaj. Nu faci decît să iei aminte dacă nu cumva am să fac şi eu aceeaşi
impresie. S-ar zice că pentru tine nu mai are nici o importanţă faptul că nici tu, nici eu nu ştim
nimic despre acele lucruri de care s-ar cădea să aibă cunoştinţă un bărbat care vrea să însemne
ceva. Aşa că te văd făcînd chiar ca toată lu-b mea: la tine însuţi deloc nu te uiţi, dar la alţii da.
Eu unul însă cred că, în cele discutate mai înainte, ra-am exprimat cum se cuvenea, iar dacă
unele spuse nu s-au arătat potrivite îşi vor găsi ele îndreptare altădată, fie împreună cu Damon
— de care tu îţi închipui că îţi baţi joc, deşi nu l-ai văzut niciodată la faţă —, fie împreună cu
alţii. Iar după ce am să mi le întipăresc bine, am să te lămuresc şi pe tine, fără c zgîrcenie,
pentru că mi se pare că mai ai încă nevoie de tare multă învăţătură.
LAHES Asta pentru că eşti tu un savant, Nicias! Totuşi eu am să le dau lor — lui Lysimachos
şi lui Melesias — un sfat anume: pentru educaţia celor tineri să ne trimită la plimbare, pe tine
şi pe mine. Lui Socrate însă, aşa cum spuneam la început, să nu-i dea drumul din mînă, iar
dacă aveam şi eu copii de aceeaşi vîrstă, întocmai aşa aveam de gînd să fac.
NICIAS Cu asta sînt şi eu de acord; tinerii aceştia nu au de căutat pe nimeni altul, numai să
vrea Socrate să se ocupe de ei; ba, dacă ar vrea el, i l-aş trimite a şi eu, cu cea mai mare
plăcere, pe Niceratos al meu, dar, de fiecare dată cînd îi amintesc cîte ceva despre asta, el îmi
recomandă pe altcineva, el însuşi neară-tîndu-se dispus să o facă. Ia vezi, Lysimachos, poate
că ţie Socrate o să-ţi dea mai multă ascultare.
LYSIMACHOS Aşa ar fi şi drept, Nicias, căci şi eu aş consimţi să îndeplinesc pentru el
destule lucruri pe care pentru mulţi alţii nu m-aş învoi să le fac. Ei, ce spui, Socrate? Ai să ne
dai cumva ascultare şi îţi vei da silinţa ca tinerii aceştia să ajungă cît mai de-săvîrşiţi?
SOCRATE Ar fi, fără îndoială, un lucru cu totul e nevrednic din partea cuiva să nu vrea să-şi
dea silinţa ca un altul să ajungă cît mai desăvârşit. Pe de altă parte, dacă din discuţia de mai
înainte ar fi reieşit că eu stăpînesc cunoaşterea aceasta şi că ei doi nu o posedă, pe bună
dreptate m-ai fi chemat pe mine în ajutor pentru a duce la bun sfîrşit această
136
PLATON
LYSIS
201 a
treabă. Cum însă ne aflăm în încurcătură cu toţii deopotrivă, ce motiv ar avea cineva să-l
prefere pe vreunul dintre noi? Cît pot eu vedea, n-ar avea nici unul.
Dar, aşa stînd lucrurile, ia vedeţi dacă nu vă dau un sfat bun. Eu unul, stimaţi prieteni,
socotesc că trebuie — fără să ne scape vreun cuvînt în afară — să ne căutăm cu toţii un
maestru cît mai bun, înainte de toate pentru noi înşine (căci avem nevoie de el) şi abia apoi
pentru cei tineri, şi să facem acest lucru fără a cruţa nici cheltuială, nici nimic. Să ne lăsăm
însă în continuare să fim aşa cum sîntem, nu sînt de părere. Iar dacă îşi va ride cineva de noi
că, la vîrsta noastră, socotim că mai are rost să umblăm pe la profesori, cred că se cuvine să
ni-l luăm drept scut pe Homer, care spunea că
Bună nu este ruşinea de soaţă acelui ce n-are3.
Aşa că, lăsîndu-i în pace pe cei care ar avea ceva de zis, să ne îngrijim laolaltă de noi şi de cei
tineri.
LYSIMACHOS Mie unuia îmi plac vorbele tale, So-crate, şi cu cît sînt cel mai în vîrstă, cu
atit sînt mai dornic să stau la învăţătură alături de cei tineri. Dar fă asta pentru mine: vino
mîine în zori la mine acasă, şi nu face altfel, ca să mai stăm la sfat despre acestea toate. Pentru
acuma însă, hai să risipim sfatul.
SOCRATE Aşa o să fac, Lysimachos. Am să vin la tine mîine, dacă aşa vrea Divinitatea.
3
Homer, Odiseea, XVII, 347.
SOCRATE HIPPOTHALES CTESIP MENEXENOS LYSIS
Mergeam de la Academie către Liceu pe drumul 203 a din afara zidului, care trece chiar pe
sub el. Cînd am ajuns în dreptul portiţei unde se află fîntîna lui Pa-nops, am dat peste
Hippothales, fiul lui Hieronymos, peste Ctesip, fiul lui Paianieus şi alţi tineri care stăteau
strinşi acolo.
Văzîndu-mă că vin, Hippothales mă întrebă: „—Unde te duci şi de unde vii, Socrate?
— De la Aca- b demie, i-am răspuns, şi mă îndrept spre Liceu. — Vino aici la noi, spuse el.
Să ştii că merită osteneala să te opreşti din drum. — Unde zici să vin şi despre cine e vorba?,
l-am întrebat. — Aici, spuse, arătîn-du-mi o incintă din faţa zidului care avea poarta deschisă,
aici ne petrecem timpul, noi, împreună cu mulţi băieţi, unul mai frumos ca altul. — Ce este
204 a acolo şi despre ce petrecere e vorba? — Este
J
lestră, spuse, de curînd construită şi ne petrecem uînpul vorbind despre multe lucruri pe care
cu drag ţi le-am împărtăşi şi ţie. — Bine faceţi, am spus. Dar cine este dascăl acolo? — Chiar
prietenul, răspunse el, şi admiratorul tău, liccos. — Pe Zeus, am spus, omul nu este un
nepriceput, ci chiar un sofist destoinic. — Vrei deci să vii cu mine ca să-i vezi pe cei
dinăuntru? — Mi-ar plăcea mai întîi să ştiu ce-aş avea de făcut şi care este băiatul cel mai
frumos de acolo. — Fiecare cu preferatul său, Socrate. — Al tău cine este, Hippothales? Asta
să-mi spui."
138
PLATON
LYSIS
139
205 a
Văzîndu-l că roşeşte la întrebarea mea, l-am zis: „O, Hippothales, fiu al lui Hieronymos, n-ai
decît să nu-mi spui dacă iubeşti pe cineva sau nu. Căci îmi dau singur seama nu numai că
iubeşti, dar şi că ai ajuns departe cu dragostea. Altminteri sînt netrebnic şi nepriceput, dar
zeul mi-a dat harul să cunosc imediat pe cel care iubeşte şi pe cel iubit." Iar el, au-zindu-mă,
s-a înroşit încă mai tare.
Atunci Ctesip zise: „— îţi sade bine, Hippothales, să te înroşeşti şi să te codeşti să-i spui lui
Socrate numele băiatului. Ar fi insă destul să zăbovească puţin în preajma ta ca să-i fie
lehamite tot auzin- du-te cum vorbeşti despre el. Pe noi ne-a ameţit, Socrate, împuindu-ne
urechile cu Lysisal lui. Dacă mai şi bea ceva, chiar cînd ne trezTrrTdin somn, nu ne mirăm că
tot numele lui Lysis îl avem în urechi. Iar ceea ce ne povesteşte — deşi de speriat — nu e
nimic în comparaţie cu poezia şi proza pe care le revarsă alteori asupra noastră. Şi mai
cumplit încă este cînd îşi cîntă iubitul cu o voce de toată minunăţia pe care trebuie, cu voie
sau fără voie, s-o as- cultăm. Iar acum, cînd îl întrebi, se înroşeşte. — Lysis acesta trebuie să
fie foarte tînăr, am spus eu. Aşa cred cel puţin pentru că n-am mai auzit de numele lui. — Asta
pentru că nu prea i se spune pe nume, ci e chemat încă după numele tatălui său care este foarte
cunoscut. Sînt sigur că nu se poate să nu-l ştii pe băiat, după chip, ceea ce este de ajuns ca să
fie cunoscut. — Spune-mi, al cui este? — E fiul cel mare aljui Democrates din Aixonea. —
Bravo, Hippothales, am spus atuncîT'fe-ai îndrăgostit de un băiat nobil şi strălucit în toate
privinţele. Dar arată-mi şi mie acum ceea ce ai arătat celorlalţi. Vreau să-mi dau seama dacă
ştii cum trebuie să vorbească un îndrăgostit despre iubitul său, fie în faţa acestuia, fie în faţa
celorlalţi. — Pui vreun preţ, Socrate, pe cele ce spune el? — Doar nu vei nega — i-am
răspuns —
că eşti îndrăgostit de el. — Asta nu, dar neg că fac versuri şi proză, spuse el. — Nu-i zdravăn
la minte, spuse Ctesip, ci bate cîmpii." Atunci eu i-am spus: „— Nu am nevoie, Hippothales,
să-ţi ascult versurile sau cîntecele pe care le-ai făcut pentru băiat, ci mă interesează ce
gîndeşti, ca să văd în ce fel te porţi cu iubitul tău. — Asta-ţi va spune chiar Ctesip, îmi răs-
punse, care desigur îşi aminteşte şi ştie totul pe de rost, din moment ce spune că i s-a făcut
lehamite să mă tot asculte. — Pe zei, spuse Ctesip, e întocmai aşa, şi este chiar de rîs, Socrate.
Şi cum să nu fie cînd, îndrăgostit fiind şi gîndindu-te la băiat mai mult ca la orice, nu eşti în
stare să spui de la tine nici cît îl duce mintea pe un copil? Cele ce cîntă întreaga cetate despre
avuţiile, hergheliile şi victoriile pythice, istmice şi nemeene, la cvadrigă şi la cursele de
întrecere ale lui Democrates, ale lui Lysis, bunicul băiatului şi ale tuturor strămoşilor lor, toate
acestea le recită şi le povesteşte el, precum şi alte lucruri străvechi. Deunăzi, ne-a descris într-
un poem găzduirea lui Heracles de către strămoşul său: cum l-aprîmit acesta pe erou, datorită
înrudirii lor, căci şi el era născut din Zeus şi din fiica întemeietorului demei şi multe altele de
acelaşi soi, tot lucruri pe care le cîntă babele. Iată ce ne cîntă şi ne recită el, silindu-ne să-i
dăm ascultare."
Iar eu, auzindu-l, am spus: „— Te faci de ris, Hippothales, dacă-ţi compui şi-ţi cînţi ţie însuţi
imnul de triumf, mai înainte de a învinge. — Dar nu-mi compun şi nu-mi cînt nimic mie
însumi, o, Socrate. — Aşa crezi cel puţin, i-am spus eu. — Cum vine asta? spuse el. — Mai
presus de toate ţie ţi se adre-sează aceste cîntece. Dacă ai să cucereşti un asemenea iubit,
recitările şi cîntecele vor fi spre fala ta, ca adevărate elogii pentru un învingător, dat fiind că ai
avut parte de un asemenea iubit. însă dacă el îţi scapă, cu cît sînt mai mari elogiile rostite
pentru iubitul
140
PLATON
tău, cu atît mai tare te vei face de rîs, ca unul care 206 a se vede lipsit de un lucru frumos şi
bun. Cine se pri-fcepe în dragoste, prietene, nu-şi laudă iubitul mai înainte de a-l cuceri, căci
se teme de ce are să-i aducă viitorul. Şi totodată, dacă sînt lăudaţi şi ridicaţi în slăvi, băieţii
frumoşi se umplu de vanitate şi trufie. Şau nu-ţi vine să crezi? — Ba da, spuse. — Şi nu ajung
ei cu atît mai greu de cucerit cu cît sînt mai vanitoşi? — Şe poate. — Ce crezi despre
vînătorul b care-şi sperie vînatul şi-l face mai greu de prins? — Desigur că e un prost vînător.
— Nu este cumva o mare stîngăcie să sălbăticeşti pe cineva prin vorbe şi prin cîntece, în loc
să-l ademeneşti? — Cred că da.
— Vezi, Hippothaleş, să nu te expui la toate acestea din pricina poeziei tale! Nu vrei să susţii
totuşi că un om care-şi face singur răul prin versurile sale este un bun poet, de vreme ce se
vatămă pe sine însuşi.
— Nu, pe Zeus, spuse. Ar fi cu totul absurd. Tocmai c de aceea mă încredinţez ţie, Socrate, ca
să mă sfă-
tuieşti, dacă ai vreo idee, prin ce fel de vorbe sau de fapte poţi ajunge drag celui pe care-l
iubeşti.
— Nu-i uşor de spus. Dacă ai vrea să-l faci să intre în vorbă cu mine, poate aş reuşi să-ţi arăt
cum trebuie să discuţi cu el, în loc să vorbeşti şi să cînţi, aşa cum spun ei că faci. — Asta nu-i
deloc greu, spuse. Dacă mergi înăuntru cu Ctesip şi te aşezi să discuţi, cred că are să se
înfiinţeze şi el. Căci este deosebit de interesat să asculte. Şi totodată, cu pri sărbătorilor lui
Hermes, adolescenţii şi copiii la un loc unii cu alţii. Aşa că are să vină la tine. Dacă nu, el îl
cunoaşte pe Ctesip prin vărul acestuia, Menexenos. Iar cu Menexenos el este cel mai bun
camarad. Aşa că are să-l cheme Ctesip în caz că nu vine el însuşi. — Aşa trebuie să facem, am
spus eu." Şi luîndu-l cu mine pe Ctesip ne-am îndreptat spre palestră; ceilalţi veneau în urma
noastră.
LYSIS
141
Intrînd acolo, i-am văzut pe toţi copiii îmbrăcaţi de sărbătoare şi jucînd arşice, în timp ce
jertfele şi celelalte ceremonii erau pTTsprăvite. Mulţi se jucau afară, în curte, în timp ce alţii,
într-un colţ al vestiarului, înşirau o groază de arşice pe care le alegeau din nişte coşuleţe. în
jurul lor stăteau ceilalţi ca privitori. Printre ei era şi Lysis, care, stînd în picioare şi cu cununa
pe cap în mijlocul copiilor şi adolescenţilor, se deosebea într-atît prin înfăţişarea sa, încît me-
207 a rita să se spună că e nu numai frumos, ci şi desăvîr-şit în frumuseţea sa.
Ne-am dus să ne aşezăm în partea opusă, unde era linişte, şi am început să vorbim între noi.
Lysis se tot întorcea să ne privească, fiind limpede că dorea să vină la noi. O vreme însă a
zăbovit, şovăind să vină de unul singur; apoi a intrat Menexenos care se jucase în mijlocul
curţii. Zărîndu-ne, pe mine şi pe Ctesip, a venit să se aşeze lîngă noi. Lysis, văzîndu-l, b l-a
urmat şi a venit şi el lîngă Menexenos. S-au apropiat apoi ceilalţi, printre care şi Hippothaleş.
Acesta, văzînd că sînt mai mulţi de faţă, s-a ascuns după ei, rămînînd acolo unde credea că n-
o să-l zărească Lysis, de teamă să nu-l supere. Şi a stat astfel, ascultând totul de aproape.
Iar eu, privindu-l pe Menexenos, i-am spus: „— Fiu al lui Demophon, care din voi doi este
mai mare? — c Sîntem în dispută, spuse. — De bună seamă că şi în privinţa neamului poate fi
controversă, am spus. — Bineînţeles, îmi răspunse. — Şi în privinţa frumuseţii, la fel."
Amîndoi au rîs. „— Dar n-am să vă întreb care-i mai bogat dintre voi, deoarece sînteţi prie-
teni. Nu-i aşa? — întocmai, mi-au răspuns. — Doar se zice că bunurile prietenilor sînt
comune, aşa că în privinţa asta nu vă deosebiţi cu nimic între voi, da-că-i adevărat ce spuneţi
despre prietenia voastră." Au încuviinţat.
142
PLATON
d Eram pe cale, după aceasta, să-i întreb care dintre ei este mai drept şi mai învăţat. Dar
tocmai atunci a " 'fvenit cineva să-l ia pe Menexenos, spunînd că-l chea-raă pedotribul. Cred
că avea de adus jertfe.
Aşa că a plecat, iar eu l-am întrebat pe Lysis:
„— Lysis, oare te iubesc mult tata şi mama? — De
bună seamă, mi-a răspuns. — Deci ţi-ar dori să fii
cît mai fericit? — Cum de nu? — Dar crezi că e feri-
\ cît omul care robeşte şi care nu este lăsat să facă ni-
elmic din ceea ce ar dori? — Nu, pe Zeus, spuse.
— Iar dacă tatăl şi mama te iubesc şi doresc să fii fericit, este clar atunci că se străduiesc în
toate chipurile să devii fericit. — De bună seamă, spuse.
\ — Te lasă cumva să faci ce vrei fără să te dojenească \si fără să te împiedice de la ceea ce
doreşti să faci?
— Ba, dimpotrivă, Socrate, de la cîte şi mai cîte mă opresc, pe Zeus! — Ce vorbeşti? l-am
întrebat. Vor ei
208 a să fii fericit, dar te împiedică să faci ceea ce vrei? Ia spune-mi, dacă ai vrea să te urci pe
unul din carele tatălui tău şi să iei hăţurile cînd participă la o întrecere, te-ar lăsa ei ori te-ar
împiedica? — Pe Zeus, fireşte că nu m-ar lăsa. — Dar pe cine ar lăsa? — Pe un vizitiu care
primeşte plată de la tatăl meu. — Ce spui? îi îngăduie unui simbriaş mai degrabă decît ţie să
facă cu caii ce vrea, şi încă îi mai dau şi bani pen-b tru asta? — Păi cum altfel? spuse. — Dar
o căruţă cu măgari te lasă ei să conduci, şi dacă vrei să iei biciul şi să-i loveşti, îţi dau voie? —
Cum o să-mi dea voie? — De ce nu? am întrebat eu. Nu-i e nimănui permis să-i lovească? —
Ba da, catîrgiului, spuse.
— Care este sclav sau om liber? — Sclav, spuse.
— Pun, pare-se, mai mult preţ pe un sclav decît pe tine, fiul lor, şi lui îi încredinţează
bunurile, mai
c degrabă decît ţie, şi-l lasă să facă ce vrea, în timp ce ţie îţi pun oprelişti?! Dar să-mi mai spui
ceva. Te . lasă ei să te conduci singur, ori nici asta nu-ţi îngăduie? — Cum or să-mi
îngăduie?! — Deci te conduce
LYSIS
143
cineva? — Uite pedagogul acela. — Care este sclav. — Dar cum altfel? Esclăvurnostru,
spuse. — Este un lucru neobişnuit, am spus eu, ca un om liber să fie condus de un sclav. Şi în
ce fel te conduce pedagogul acesta? — De pildă, mă duce la şcoală. — Dar nu te conduc şi cei
de aici, dascălii? — De bună d seamă. — Deci tatăl tău îţi pune, cu bună ştiinţă, o sumedenie
de stăpîni şi cîrmuitori. Dar cînd te duci acasă, la mama, te lasă ea ca să te fericească să faci
ce vrei cu lina ori cu stativul ei, cînd ţese? Şi nu te opreşte să pui mina pe spatulă, pe
vîrtelniţă, ori vreo altă unealtă de lucru?" Atunci el rizînd spuse: „— Pe Zeus, Socrate, nu
numai că mă opreşte, dar m-ar şi bate, dac-aş pune mîna. — Heracle!, am spus eu, e oare n-ai
greşit cu ceva tatălui sau mamei tale? — Pe Zeus, nicidecum, spuse el.
— Atunci, pentru ce te împiedică ei cu atîta străşnicie să fii fericit şi să faci ceea ce vrei şi te
cresc cît e ziua de lungă ţinîndu-te la cheremul altcuiva şi, într-un cuvînt, nelăsîndu-te să faci
mai nimic din ce doreşti? S-ar zice deci că avuţia, oricît de mare este, nu-ţi e de nici un folos,
din moment ce oricine dispune de ea mai degrabă decît tine. Şi pînă şi trupul 209 a tău, atît de
frumos, şi el este cultivat şi îngrijit de altcineva. Tu nu dispui de nimic, Lysis, şi nu faci nimic
din ceea ce doreşti. — Pentru că n-am încă vîrsta?6 Socrate.
— Nu cred că asta te-ar opri, fiu al lui Demophon, pentru că, de bună seamă, sînt lucruri pe
care şi tata şi mama ţi le îngăduie, fără să aştepte să fii de
o anumită vîrstă. Cînd vor să li se citească sau să li b se scrie ceva, desigur că recurg la tine,
mai degrabă decît la oricine altul din casă. Nu-i aşa? — întocmai, spuse. — Aşa că ţi-e permis
atunci să scrii care literă vrei tu mai întîi, şi care în al doilea rînd; şi tot aşa cînd citeşti. Şi cînd
iei lira, fireşte, nu te împiedică nici tata, nici mama să întinzi şi să destinzi oricare
144
PLATON
LYSIS
145
coardă vrei tu, să le faci să vibreze şi să le loveşti cu
plectrul. Sau te împiedică? — Nu, desigur. — Care să
fie motivul, Lysis, că de la acestea nu te împiedică,
c dar te împiedică în celelalte cazuri, de care vorbeam?
\— Probabil, spuse, pentru că în unele privinţe mă
! pricep, iar în altele nu.
— Bine, prietene, am spus. Deci tata nu aşteaptă să ajungi la o anumită vîrstă spre a-ţi
încredinţa totul, ci, în ziua în care o să considere că te pricepi mai bine decît el, atunci o să se
dea pe mîna ta, el şi cu tot ce-i al lui. — Aşa cred, spuse. — Bine, dar ia să
d vedem, am spus; n-are şi vecinul aceeaşi socoteală ca şi tatăl tău, cu privire la tine? Ce
crezi? Are să-ţi încredinţeze el conducerea gospodăriei, cînd o să considere că te pricepi mai
bine ca el să gospodăreşti, ori o să rămînă tot el stăpîn? — Cred că are să mi-o încredinţeze
mie. — Dar atenienii? Nu crezi că or să-ţi încredinţeze şi ei treburile lor, cînd au să vadă că te
pricepi de ajuns? — Ba da.
— Pe Zeus, am spus, dar Marele Rege? O să-i îngăduie, oare, fiului său mai mare, căruia îi va
trece
e stăpînirea Asiei, să pună în zeama de carne fiartă ce-o vrea el? Ori nouă, dacă venind la el îi
arătăm că ne pricepem mai bine decît fiul său la gătit carnea?
— E clar că nouă, spuse. — Şi pe el n-or să-l lase să pună nimic în mîncare, în timp ce pe noi
n-o să ne oprească să punem cîtă sare vrem. — Cum altfel?!
— Iar dacă fiul său ar suferi de ochi, i-ar da voie să şi-i trateze singur, deşi nu se pricepe în
medicină, ori
210 a l-ar opri? — L-ar opri. — Dar pe noi, dacă ne-ar şti că sîntem medici, cred că nu ne-ar
împiedica, chiar dacă am vrea să-i deschidem ochii şi să presarăm cenuşă în ei socotind că ne
pricepem cum trebuie.
— Ai dreptate. — Oare nu s-ar încrede în noi, mai degrabă decît în el însuşi sau în fiul său, în
toate privinţele în cîte ne-ar socoti mai pricepuţi decît ei?
— Neapărat, o, Socrate, spuse.
— Aşa stau lucrurile deci, dragă Lysis; în privin-ţele în care dobîndim pricepere, cu toţii or să
se încreadă în noi, şi elenii şi barbarii, şi bărbaţii şi femeile. Iar noi o să facem în aceste cazuri
tot ce vrem, fără ca cineva să ne împiedice dinadins. Aşa că vom fi liberi şi, poruncind altora,
noi vom fi stăpînii, ca unii care avem de tras foloasele. însă acolo unde n-am dobîndit
pricepere, n-o să ne îngăduie nimeni să facem ce credem de cuviinţă; cu toţii ne vor
împiedica, pe cît vor putea, nu numai străinii, ci chiar tata, mama şi oricare rudă. în această
privinţă ne vom supune altora, lăsînd totul în seama lor, astfel că nu vom mai avea de tras nici
un folos. Eşti de acord că aşa se întîmplă? — Sînt de acord.
— Atunci, vom putea oare să ne împrietenim şi să ne facem iubiţi de cineva, într-o privinţă în
care nu-i sîntem de nici un folos? — Nu, desigur, spuse. — Aşa că nici tata nu te va îndrăgi pe
tine, nici vreun om pe un altul, dacă acesta nu-i este de folos. — Nu, după cum se pare. —
Dar atunci cînd ai să ajungi priceput, băiatule, cu toţii îţi vor fi prieteni şi apropi-aţi, căci vei fi
folositor şi bun; iar dacă nu, nimeni n-are să te îndrăgească, nici tata, nici mama, nici rudele.
Şi atunci, o, Lysis, poate să se grozăvească cineva în privinţa unor lucruri pe care încă nu le
ştie? — Cum o să poată? — Deci ţie, care-ţi mai trebuie dascăl, îţi lipseşte ştiinţa. — Ai
dreptate. — Prin urmare nu poţi să te grozăveşti cu ştiinţa ta din moment ce eşti încă neştiutor.
— Pe Zeus, spuse, nu pot, Socrate."
Iar eu, ascultîndu-l, m-am uitat pe furiş la Hippo-thales, şi mai că era să fac o imprudenţă; îmi
venise ideea să-i spun: „Aşa trebuie, Hippothales, să vorbeşti cu băieţii, ţinîndu-i la respect şi
tăindu-le din pretenţii, şi nu cum faci tu, care-i răsfeţi şi-i umpli de trufie." Văzîndu-l însă
frămîntat şi tulburat de cele spuse, mi-am amintit cum voise să nu-l vadă
146
PLATON
Lysis că e pe aproape. Aşa că m-am răzgîndit şi am tăcut.
211 a în acest timp s-a întors Menexenos şi s-a aşezat lîngă Lysis, de unde se ridicase. Atunci
Lysis mi-a şoptit, alintîndu-se: „Socrate, ce mi-ai spus mie, spu-ne-i şi lui Menexenos." Iar eu
i-am răspuns: „— Asta tu ai să-i spui, Lysis. Doar ai fost cu toată luarea-a-minte. — întocmai
aşa, spuse. — încearcă deci să-ţi aminteşti cît mai bine de cele vorbite, ca să-i poţi
b reproduce totul cu claritate; iar dac-o să uiţi ceva, să mă întrebi de îndată ce ne vedem din
nou. — Să ştii, Socrate, că o să-mi dau toată silinţa să fac aşa. Dar spune-i şi lui ceva, ca să
stau şi eu să ascult, pînă ce vine ora de plecat acasă. — Trebuie să fac aşa cum ţi-e vrerea. Dar
vezi, să mă ajuţi dacă Menexenos se apucă să mă combată. Ori nu-l ştii cît este
c de amator de controverse? — Ba da, pe Zeus, îl ştiu foarte bine, şi tocmai de aceea vreau să
discuţi cu el. — Ca să mă fac de rîs? l-am întrebat. — Nu, pe Zeus, spuse, ci ca să-i vii de hac.
— în ce fel? l-am întrebat. Asta nu-i uşor cu un om de temut ca el. Doar e discipolul lui
Ctesip. Şi e de faţă Ctesip însuşi. Nu-l vezi? — Să nu-ţi pese de nimeni, Socrate, şi să discuţi
cu el. — Văd că trebuie să discut, am zis." Acestea le vorbeam între noi, pînă cînd Ctesip
d ne-a întrebat: „— Dar ce-i cu voi? Petreceţi de unii singuri şi noi nu ne împărtăşim din
discuţie? — Ba da, i-am răspuns, vi le împărtăşim. Lysis nu pricepe cele ce-i spun, dar crede
că Menexenos o să înţeleagă, şi-mi cere să-l întreb pe el.
— Atunci de ce nu-l întrebi? — Ba o să-l întreb, i-am răspuns. Răspunde-mi deci, Menexenos,
la cele ce-am să te întreb. Mi se întîmplă, încă de cînd eram copil, să doresc dobîndirea unui
lucru, aşa cum fie-
e care îşi doreşte cîte ceva. Unul vrea să capete cai, altul cîini, altul aur sau onoruri. Faţă de
acestea, eu rămîn indiferent; în schimb sînt foarte avid să-mi fac
LYSIS
147
prieteni şi mi-aş dori să dobîndesc un bun prieten-* mai degrabă decît prepeliţa ori cocoşul cel
mai grozav din lume; şi, pe Zeus, mai degrabă chiar decît un cal sau un cîine. Şi cred, pe
cîine, că decît să dobîndesc aurul lui Darius, aş fi mai bucuros de un prieten, într-atît sînt de»
dornic să am prieteni! Iar cînd vă văd, pe tine şi pe Lysis, sînt uimit şi vă fericesc 212 a că, atît
de tineri fiind, sînteţi in stare să dobîndiţi lucrurile atît de iute şi de uşor, că tu te-ai împrietenit
atît de repede şi de bine cu Lysis, şi la fel el cu tine. în ce mă priveşte, sînt într-atît de departe
de aşa ceva, încît nu ştiu nici măcar în ce chip ajunge cineva drag altcuiva, ceea ce tocmai
vreau să aflu de la tine, care eşti un ştiutor. Aşa că spune-mi: cînd) cineva iubeşte pe altul,
care dintre cei doi este priJ b etenul, cel ce poartă prietenie sau cel căruia i se\ poartă? Ori nu e
nici o deosebire? — Cred, răspunse, că nu e nici o deosebire. — Ce spui? l-am întrebat. /Sînt
amîndoi prieteni unul faţă de altul şi dacă nu-'mai unul din ei poartă prietenie celuilalt? —
După părerea mea, da. — Ia să vedem. Nu se poate ca cel ce iubeşte să nu fie în schimb
îndrăgit de către iubitul său? — Ba da. — Dar nu se poate ca cel ce îndrăgeşte să fie detestat
aşa cum se pare că păţesc uneori cei iubitori cu iubiţii lor? Iubind pe cît de mult le stă în
putinţă, unii consideră că nu li se c răspunde cu iubire, iar alţii că sînt chiar uriţi. Sau crezi că
asta nu e adevărat? — Ba da, spuse, e foarte adevărat. — Nu înseamnă asta oare că unul
iubeşte iar celălalt este iubit? — Desigur. — Care din doi este atunci prieten al celuilalt? Cel
ce iubeşte, chiar dacăţ nu i se răspunde cu dragoste şi chiar dacă este detestat, ori cel ce este
iubit? Sau în situaţia asta nia\-unul nu-i prieten al celuilalt, din moment ce nu şeJ îndrăgesc
reciproc? — Mai degrabă aşa. — înseamnă că sîntem acum de altă părere decît adineauri, d
Atunci amîndoi erau prieteni cînd unul din ei iubea
148
PLATON
LYSIS
149
pe celălalt; iar acum, dacă nu se iubesc amîndoi, nici unul din ei nu este prieten al celuilalt. —
Tot ce se poate, spuse. — Deci nu-i cu putinţă să fie prieten cel ce iubeşte, dacă nu se
răspunde dragostei sale.
— Aşa se pare. — Deci nu sînt prieteni ai cailor cei cărora caii nu le răspund la dragoste, nici
prieteni ai prepeliţelor, de asemenea nici prieteni ai clinilor, ai vinului, ai gimnasticii ori ai
înţelepciunii, dacă înţelepciunea nu le răspunde la dragoste. Sau fiecare
e dintre ei iubeşte, fără să-l aibă drept prieten pe cel iubit, şi se înşală poetul cînd spune:
Fericit cine are drept prieteni copiii, caii cei vajnici, Iuţii copoi şi pe oaspele cel străin1 ?
— Nu cred, spuse el. — Crezi deci că are dreptate?
— Da.
— Se pare deci, Menexenos, că cel iubit îi este prieten iubitorului său, chiar dacă nu-l iubeşte
şi chiar dacă-l urăşte? Cum se întîmplă cu pruncii 213 a nou-născuţi, care încă nu iubesc, ba
chiar prînd ură cînd sînt pedepsiţi de mamă sau de tată; dar şi atunci cînd ei urăsc, sînt mai
dragi părinţilor ca orice pe lume. — Cred că aşa este, spuse. — Rezultă că prieten nu e cel ce
poartă, ci cel căruia i se poartă prietenie. — Aşa se pare. — Iar duşman este cel urit şi nu cel
ce urăşte. — Pesemne. — Atunci mulţi sînt iubiţi de duşmanii lor, dar sînt urîţi de prieteni şi b
sînt prieteni faţă de duşmani, iar faţă de prietenii lor sînt duşmani, dacă prietenie înseamnă a fi
iubit şi nu a iubi. Este totuşi absurd, prietene dragă, şi cred, îmai cu seamă, că este imposibil
să fii duşman prietenului şi prieten duşmanului tău. — Se pare că ai dreptate, Socrate, spuse.
— Prin urmare, dacă asta este imposibil, înseamnă că cel ce iubeşte trebuie să fie prietenul
celui iubit. — Pesemne. — Şi tot aşa, cel
1
Solon, XXI, 2.
ce urăşte să fie duşmanul celui urît. — Neapărat.
Deci vom fi siliţi să recunoaştem aceleaşi lucruri
ca adineauri, anume că adesea cineva este prieten cu cine nu-i e prieten, adesea chiar cu cel ce-
i e duşman, atunci cînd iubeşte pe cel ce nu răspunde iubirii sale sau chiar îl urăşte. Adesea
poţi fi duşman celui ce nu-ţi e duşman sau chiar ţi-e prieten, dacă urăşti pe cel ce nu te urăşte
sau chiar te iubeşte.
— Tot ce se poate, spuse.
— Ce-o să ne facem atunci, am spus, dacă nu pot fi prieteni cei ce iubesc, nici cei ce sînt
iubiţi, nici cei ce iubesc şi sînt iubiţi, ci trebuie să spunem că în afară trebuie să existe alţii
care-şi sînt prieteni. — Pe Zeus, Socrate, nu am nici o idee în privinţa asta.
— Nu am greşit, oare, pe de-a-ntregul în căutarea noastră, o, Menexenos? — Aşa mi se pare
şi mie, Socrate, interveni Lysis, şi îndată se înroşi la faţă." Cred că vorba îi scăpase fără să
vrea, fiindcă urmărea cu sufletul la gură cele ce se discutau. Era clar că ascultase în această
stare de spirit.
Atunci eu, vrînd să-i dau pace lui Menexenos, m-am simţit încîntat de dragostea pentru
înţelepciune a lui Lysis şi, luîndu-l ca interlocutor, am spus: „— Cred că ai dreptate, Lysis, să
spui că dacă am fi cercetat bine nu ne-am fi încurcat astfel. Aşa că, să nu mai mergem pe calea
de-acum, căci căutarea aceasta îmi pare un drum anevoios. Cred că ar trebui să mergem pe
unde am mai apucat-o, cercetînd l/părerile poeţilor. Ei, într-adevăr, ne sînt părinţi şi că-jlăuze
ale înţelepciunii. Ei arată limpede, fără îndoială, ce înseamnă prietenia, cînd spun că zeul este
cel care-i împrieteneşte pe oameni, apropiindu-i pe unii de ceilalţi. Ei spun cam aşa, dacă nu
mă-nşel:
Pe cei asemenea mereu zeul unul către altul îi mină2
214 a
2
Homer, Odiseea, XVII, 218.
150
PLATON
LYSIS
b şi-i face să se cunoască. Ori n-ai întîlnit aceste versuri? — Ba da, spuse. — N-ai întîlnit
cumva şi sentinţele celor învăţaţi care susţin acelaşi lucru, că întotdeauna cele ce se aseamănă
trebuie să fie prietene între ele? Este vorba de cei care cugetă şi scriu despre natură şi despre
univers. — Ştiu despre ce e vorba, spuse. — Şi n-au dreptate?, l-am întrebat. — Poate că da,
spuse. — Poate că pe jumătate, am spus, ori poate că pe de-a-ntregul, dar nu-i înţelegem noi.
Căci noi credem că omul ticălos, cu cît
c se apropie de alt ticălos şi are mai mult de-a face cu el, cu atît îl duşmăneşte mai tare; pentru
că săvârşeşte nedreptatea, iar între cei nedrepţi şi cei nedreptăţiţi nu poate fi prietenie. Nu-i
aşa? — Aşa e, spuse el. — De aceea, pe jumătate cel puţin, nu poate fi adevărat ceea ce s-a
spus, dacă ticăloşii se aseamănă între ei. — Ai dreptate. — După părerea mea, ar trebui să se
spună că oamenii buni se aseamănă şi sînt prieteni între ei, iar cei răi, aşa cum le-a ieşit şi
vorba, nici măcar în sinea lor nu-şi află potri-
d va, căci sînt stihinici şi nestatornici. Deci cel ce este potrivnic şi vrăjmaş faţă de sine, cu
anevoie ar mai 1 putea fi pe potrivă şi prieten faţă de altul. Sau nu eşti de aceeaşi părere? —
Ba da, spuse. — Deci asta cred eu că vor aceia să înţeleagă, prietene, cînd spun că cei ce se
aseamănă îşi sînt prieteni, aşa cum numai omul bun este prieten cu cel bun, în timp ce omul
rău nu se poate defel împrieteni nici cu cel bun, nici cu cel rău. Eşti de acord?" —A
încuviinţat. „— Aşa că acum îi cunoaştem pe cei care-şi sînt prieteni. Din discuţie reiese că
numai cei ce sînt buni.
e — întru totul de acord. — Şi eu, lafel, am spus. Totuşi este aici ceva care mă nemulţumeşte.
Să vedem, pe Zeus, ce-i cu bănuiala mea. Cei ce se aseamănă sînt oare prieteni pe măsura
asemănării lor şi îşi sînt şi de folos în aceeaşi măsură? Iată mai precis: poate oare cineva să-i
aducă asemănătorului său
151
vreun folos sau vreun neajuns pe care acesta să nun şi-l poată aduce el însuşi? Ori să-l facă să
resimtâ ceva ce acesta n-ar putea resimţi şi singur? Şi dara; 215 nu-şi pot fi de nici un ajutor,
cum or să mai aibî afecţiune unul pentru altul? Este posibil? — Nu este.
— Poate fi prieten cel ce nu resimte afecţiune? — Nicidecum. — Atunci nimeni nu poate fi
prieten cu asemănătorul său. Dar omul bun ar putea fi prieten cu altcineva bun, în măsura în
care este bun, nu în care îi seamănă? — Probabil. — Cum aşa? Oare omul bun, în măsura în
care este bun, nu-şi ajunge sieşi? — Ba da. — Din moment ce-şi ajunge sieşi, nu duce lipsă de
nimic. — De bună seamă. — Cine nu duce lipsă de nimic nu are de primit nici o satis- b
facţie. — Desigur că nu. — Iar cine nu simte o satisfacţie nu iubeşte. — De bună seamă. — Şi
dacă nu iubeşte, nu poate fi prieten. — Se pare că nu. — Atunci, cum or să poată fi cît de cît
prieteni între ei cei buni, cînd unii nu regretă lipsa altora, deoarec îşi ajung sieşi de unii
singuri, iar cînd sînt împreunş nu-şi sînt de nici un folos? în ce chip ar ajung asemenea oameni
să capete însemnătate unii pentru ceilalţi? — în nici un chip, spuse. — Deci nu pot fi c prieteni
dacă nu înseamnă nimic unii pentru alţii?
— întocmai. — Ia seama, Lysis, cum ne-am mai încurcat! Oare să ne fi înşelat chiar întru
totul? — Cum aşa? spuse. — Am auzit odată pe cineva spunînd — V chiar acum mi-aduc
aminte — că şi cei asemănători, şi cei buni îşi sînt cei mai mari duşmani, şi-l invoca drept
martor pe Hesiod, cel ce spune că:
Olarul pizmuieşte pe olar, poetul pe poet \
şi săracul pe cel sărac3. » d
Şi mai spunea că toate celelalte, cu cît seamănă mai mult între ele, cu atît se umplu mai tare de
invidie,
3
Hesiod, Munci
152
PLATON
LYSIS
153
;de vrajbă şi de duşmănie; şi cu cît sînt mai-deosebite, cu atît ajung mai prietene. Că săracul e
silit să fie prieten cu cel bogat, şi cel slab cu cel puternic, ca să-i fie de ajutor, iar cel bolnav
cu medicul. La fel, tot neştiutorul trebuie să-i poarte mulţumire şi să-l iubească pe cel învăţat.
Şi acela îşi continua ideea cu e mai multă strălucire, spunind că e peste putinţă ca cei ce
seamănă să fie prieteni, ci se întîmplă exact contrariul: tocmai lucrurile cu totul opuse sînt
cele mai prietene. Căci fiecare doreşte contrariul şi nu asemănătorul său. Uscatul doreşte
umedul, recele caldul, acrul dulcele, ascuţitul rotunjimea, cel gol doreşte umplerea, iar plinul
doreşte golirea; şi toate celelalte în acelaşi mod. Contrariile sînt hrană unele pentru celelalte,
în timp ce lucrurile asemănătoare nu-şi sînt de nici un folos. Toate acestea el le spunea 216 a
cu multă vervă, căci era un bun orator. Voi ce credeţi? am întrebat. — Că avea dreptate, după
cîte pricep, spuse Menexenos. — Putem spune, atunci, că lucru-
-frile contrare sînt în cea mai mare măsură prietene?
— întocmai.
— Fie, am spus. Dar nu ţi se pare straniu, o, Menexenos? Imediat or să sară asupra noastră
acei preaînvăţaţi maeştri ai disputei şi or să ne întrebe b dacă nu cumva duşmănia este lucrul
cel mai contrar prieteniei. Şi ce-o să le răspundem? Sau nu trebuie să recunoaştem că au
dreptate? — Ba trebuie. — Deci, vor spune ei: duşmanul este prieten cu prietenul, ori
prietenul cu duşmanul? — Nici una din două. — Cel drept este oare prieten cu cel nedrept,
sau înţeleptul cu desfrinatul, sau cel bun cu cel rău?
— Nu cred că e aşa. — Şi totuşi, am spus eu, dacă îndeobşte un lucru este prieten cu altul,
datorită faptului că sînt contrarii, trebuie să fie prietene şi cele dinainte. — Trebuie. — Deci
nici lucrurile ase-
-4 mănătoare, nici cele contrare nu sînt prietene între ele. — Se pare că nu.
— Ne-a mai rămas încă de cercetat dacă nu cum- c va prieten înseamnă, de fapt, altceva decît
toate acestea, anume dacă nu cumva ceea ce este nici-bun-nici-rău poate fi prieten cu cel bun.
— Ce vrei să spui?, întrebă el. — Zău că nu-mi dau bine seama, am spus, şi de fapt eu însumi
sînt ameţit de dificultatea discuţiei. — îmi vine să cred în vechea zicală că prieten îţi este
frumosul. Aşa cum este, el se arată a
fi ceva neted şi alunecos, care ne scapă şi fuge de noi, datorită naturii lui. Spun deci că este
frumos lucrul d bun. Sau nu eşti de acord? — Ba da.
— Deocamdată fac prorocirea că prieten cu cel frumos şi bun este lucrul nici-bun-nici-rău.
Ascultă ce mă face să profeţesc astfel. Eu consider că există trei feluri de lucruri: bune, rele şi
nici-bune-nici-
1olp 'I Vi CG 7101' yXî (iTfaT")i"n"j*Q**"******°i''| T-i-î|"»"t""i11 \wiTT"""T'VΰT f

eprieten cu cel bun, nici cel rău cu altul rău şi nici| cel bun cu cel rău, ne-a dovedit-o discuţia
de pînă| e acum. Rămîne atunci, dacă admitem că ceva estej prieten cu altceva, ca lucrul nici-
bun-nici-rău să fief prieten ori cu cel bun, ori cu altul de acelaşi soi cuj el. Căci în nici un caz
n-ar putea fi prieten cu răul.
— Ai dreptate. — Dar nici cu asemănătorul său nu poate fi, aşa cum am stabilit adineauri. Nu-
i aşa? — Da. — Deci lucrul nici-bun-nici-rău nu poate fi prieten cu cel care este deopotrivă cu
el. — Se pare că nu. — Rămîne ca lucrul nici-bun-nici-rău să fie prieten numai cu lucrul bun.
— Aşa trebuie, pare-se. 217 a
— Oare afirmaţia asta ne va fi o bună călăuză? Dacă am vrea să ne închipuim cum este un
trup sănătos, ne-am gîndi la unul care n-are nevoie de medicină şi nici de vreun alt ajutor; se
înţelege că nici un om sănătos nu este prieten cu medicul în vederea sănătăţii. Ce crezi? —
Desigur că nu. — Va fi prieten numai cel bolnav, din cauza bolii. — Cum să nu fie?
— însă boala este un rău, iar medicina este folosi- b toare şi bună. — Desigur. — Iar trupul în
sine nu
154
PLATON
LYSIS
155
este nici-bun-nici-rău. — întocmai. — însă din cauza bolii se vede el silit să îndrăgească şi să
iubească medicina. — Aşa cred. — Deci cel nici-bun-nici-irau ajunge prieten cu lucrul bun
datorită prezenţei răului. — Aşa se pare. — Este clar că asta se întîmplă mai înainte ca el să
fie făcut rău de către răul care-l posedă. Căci o dată devenit rău nu ar mai dori binele şi nu i-ar
mai fi prieten. Doar am spus că este im- posibil ca răul să fie prieten cu lucrul bun. — Im-
posibil, desigur.
— Luaţi acum seama la ce spun. Susţin că unele lucruri sînt şi în sine aşa cum apar la un
moment dat, în timp ce altele nu. De pildă, dacă cineva vrea să vopsească ceva într-o culoare,
pe obiectul vopsit apare culoarea aşternută. — De bună seamă.
— Oare obiectul astfel vopsit este de culoarea care i s-a aşternut? — Nu pricep, spuse el. —
Să luăm un exemplu, am spus eu. Dacă cineva ţi-ar vopsi părul tău cel blond cu cenuşă, el ar
fi alb sau ar părea că este? — Ar părea, spuse el. — Deci culoarea albă ar fi o aparenţă. — Da.
— înseamnă că în nici un chip părul nu devine alb şi că, în ciuda culorii albe care apare, el nu
este nici alb, nici negru. — Ai dreptate.
— Dar atunci cînd, prietene, bătrineţea îl va face de acea culoare, atunci părul va fi aşa cum
va apărea, căci arătînd alb el va fi într-adevăr alb. — Cum de nu? — Tocmai asta te întreb
acum, dacă un lucru, de îndată ce capătă o aparenţă, devine în fiinţa sa deopotrivă cu aceasta,
ori va fi aşa numai în cazul unei anumite aparenţe, altminteri nu? — Mai degrabă aşa, spuse.
— Deci lucrul nici-bun-nici-rău, avind uneori răul prezent în el, poate să nu fie încă rău, dar
alteori poate să fi devenit astfel. — întocmai.
— Prin urmare, cînd încă nu este rău, dar are răul prezent în el, însăşi această prezenţă îl face
să dorească binele. Dar de îndată ce aceasta l-a făcut rău, îl lipseşte de dorinţa şi totodată de
prietenia către cel
bun. Căci el nu mai este nici-bun-nici-rău, ci rău. 218 a Ori răul nu poate fi prieten cu binele.
— Nu, bineînţeles.
— De aceea putem spune că cei ce sînt deja înţelepţi nu mai sînt iubitori de înţelepciune, fie
că sînt zei sau oameni. Dar nu sînt iubitori de înţelepciune nici cei care se află într-o ignoranţă
atît de mare în-cît sînt răi. Cel rău şi ignorant nu poate fi iubitor de înţelepciune. Rămin cei ce
au acest rău, neştiinţa, dar n-au ajuns încă din cauza lui într-atît de obtuzi şi ignoranţi încît să
considere că ştiu ceea ce nu ştiu. De aceea sînt iubitori de înţelepciune cei ce sînt încă nici-
buni-nici-răi, dar nu o iubesc nici cei răi, nici cei buni. Căci am văzut din discuţia de adineauri
că un lucru nu este prieten nici cu contrariul, nici cu asemănătorul său. Sau nu vă amintiţi? —
Ba cît se poate de bine, mi-au răspuns amîndoi. — Aşa că, o, Lysis şi Menexenos, am spus eu,
am descoperit pe deplin ce este şi ce nu este prietenia. SpunemJ că există prietenie, în privinţa
sufletului, a trupului] precum şi în toate celelalte privinţe, atunci cînd\ cel nici-bun-nici-rău,
datorită prezenţei răului, îndrăgeşte pe cel bun." Amîndoi au încuviinţat şi au fost întru totul
de acord că lucrurile stau întocmai.
Eu însumi eram tare bucuros, întocmai ca un vî-nător mulţumit de prada sa. Dar atunci, nu
ştiu de unde, mi-a venit bănuiala cît se poate de absurdă că cele stabilite de noi sînt false. Şi
îndată am grăit cu toată mîhnirea: „— Vai, Lysis şi Menexenos, teamă mi-e că ne-am
îmbogăţit numai în vis! — Ce s-a în-tîmplat? mă întreabă Menexenos. — Mă tem, i-am
răspuns, că, întocmai ca nişte impostori, ne-am folosit de cuvinte înşelătoare în privinţa
prieteniei. — Cura aşa? mă întrebă. — Tocmai asta să vedem, i-am răspuns. Cel care e prieten
este prieten cu cineva, nu? — Neapărat, spuse el. — Este el prieten fără nici un motiv şi scop,
sau în vederea şi din pricina
156
PLATON
LYSIS
157
unui anumit lucru? — Ba cu un scop şi dintr-o pricină. — Oare fiindu-i prieten lucrul în
vederea căruia el este prieten cu cel cu care-i prieten, ori nefiindu-i nici prieten, nici duşman?
— Nu prea te înţeleg,
e spuse, — E posibil, am zis eu. Să vedem, poate că altminteri ai să mă urmăreşti şi cred că şi
eu am să dau mai bine seama de ceea ce spun. Spuneam mai înainte că bolnavul este prieten
cu medicul, nu-i aşa? — Da. — Nu este el prieten cu medicul din cauza bolii şi în vederea
sănătăţii? — Ba da. — Iar boala este un rău? — Bineînţeles. — Dar sănătatea? l-am întrebat
eu, este ea un bine, un rău, ori nici una din două? — E un bine, răspunse. — Spuneam 219 a
deci, mi se pare, că trupul, cel nici-bun-nici-rău, din pricina bolii, adică din pricina unui rău,
este prieten cu medicina; iar medicina este un lucru bun. Mai spuneam că prietenia medicinei
este căutată în vederea sănătăţii şi că sănătatea este un lucru bun. Aşa e? — Desigur. —
Sănătatea este ea oare un prieten sau nu? — Este un prieten. — Iar boala este un
b duşman? — Fără îndoială. — Atunci lucrul nici-bun-nici-rău, din pricina unuia rău şi
duşman este prieten cu unul bun, în vederea altui lucru bun şi prieten. — Aşa se pare. — Deci
un lucr.u este prieten cu altul în vederea unui prieten şi din pricina unui duşman. — Se poate.
— Fie, am spus eu. Şi pentru că am ajuns aici, să fim cu băgare de seamă, copii, ca să nu ne
înşelăm. Să trecem cu vederea faptul că un prieten a devenit prieten cu prietenul său, că deci
cei asemănători ajung prieteni între ei, ceea ce spuneam
c că este cu neputinţă. Să vedem de nu ne înşelăm cumva în ceea ce am afirmat acum.
Medicina, spunem noi, este prietenă în vederea sănătăţii. — Da. — Atunci şi sănătatea ne este
prietenă. — De bună seamă. — Dacă ne este prietenă, ea ne este în vederea a ceva. — Da. —
în vederea unui prieten, dacă ne ţinem de ce am recunoscut mai înainte. — întocmai.
— Va fi şi acesta prieten în vederea altui prieten? — Da. — Nu trebuie, oare, să contenim cu
mersul nostru mai departe ori să ajungem la un principiu care să nu mai trimită la altă
prietenie, ci care să fie tocmai el, prietenul cel dintîi, în vederea căruia să putem spune că
toate celelalte lucruri ne sînt pri- d etene? — Neapărat.
— Spun aceasta, pentru ca toate celelalte, de care zicem că sînt prietene în vederea prietenului
celui dintîi, să nu ne mai amăgească întocmai unor simulacre ale sale, dat fiind că numai el
este cel cu adevărat prieten. Să ne gîndim în felul următor: cînd cineva pune mare preţ pe un
lucru, aşa cura un tată îşi preţuieşte fiul mai mult decît toate celelalte bunuri, nu va pune el
preţ şi pe altceva, tocmai pentru că-şi îndrăgeşte fiul mai presus de toate? De pildă, cînd ar
afla că acesta a băut cucută, n-ar pune el e mare preţ pe vin dac-ar socoti că vinul îi poate
salva fiul? — Cum să nu? spuse. — N-ar pune şi pe vasul în care s-ar afla vinul? —
Bineînţeles. — Asta nu îfij-seamnă nicidecum că el pune mai mare preţ pe un vas de lut şi nici
pe trei măsuri de vin, decît pe fiul său. Iată ce se petrece:' toată strădania nu este det pusă
pentru cele pregătitoare în vederea unui lucru, ci tocmai pentru acel lucru în vederea căruia se
fac asemenea pregătiri. Nu rareori spunem că punem 220 a mare preţ pe aur şi pe argint, ceea
ce nu înseamnă nicidecum că-i aşa în realitate. Căci lucrul pe care punem cel mai mare preţ se
vede a fi tocmai acela îipt vederea căruia se agonisesc şi aurul şi toate celelalte. Putem vorbi
astfel? — Fără îndoială.
— Oare nu se poate judeca la fel şi în privinţa prieteniei? Ori de cîte ori spunem că nişte
lucruri ne sînt prietene în vederea altui lucru prieten, exprimăm Viumai o aparenţă; căci în
realitate se întîmplă să ne b fte prieten numai acel lucru către care ţintesc toate cele ce
reprezintă prietenii. — într-adevăr, aşa se în-
158
PLATON
LYSIS
159
tîmplă. — Deci, ceea ce ne este realmente prieten nu mai poate fi prieten în vederea altui
lucru prieten. — într -adevăr. — Atunci trebuie să abandonăm părerea aceasta, pentru ca nu
cumva şi el să fie prieten în vederea altui lucru prieten. însă binele ne este prieten? — Sînt de
părere că da.
— înseamnă că binele este îndrăgit din cauza răului, şi atunci lucrurile stau astfel: dacă, aşa
cum c spuneam adineauri, date fiind cele trei stări, binele, răul şi nici-binele-nici-răul, am lua
în considerare numai primele două, răul rămînînd cu totul deoparte şi nemaiafectînd nimic,
nici trupul, nici sufletul, nici pe celelalte de care spuneam că în sine nu sînt nici-bune-nici-
rele, ne-ar mai fi atunci binele de vreun folos, ori ar deveni cu totul inutil? Dacă nimic nu ne-
ar mai vătăma şi nu am mai avea nevoie de aju-d tor în nici o privinţă, ar deveni astfel
limpede că îndrăgim şi iubim binele din pricina răului, pentru că binele este un leac împotriva
răului, iar răul este o boală. Şi în lipsa bolii, nu avem nevoie de nici un leac. Oare aşa, prin
natura sa, este iubit binele din pricina răului, de către noi, care sîntem la mijloc între rău şi
bine? Căci binele pentru sine însuşi nu are nevoie de nimic. — Se pare, spuse el, că aşa este.
— Prin urmare ne este prieten acel lucru către care tind toate celelalte — despre care am
afirmat că sînt prietene în vederea altui prieten — fără ca acesta să le fie asemănător. Dat fiind
că acestea au în vedere e un prieten, ele se numesc prietene, cînd în realitate prieten pare să fie
tocmai contrariul; doar am văzut că prietenul există în vederea duşmanului. Or, dacă
duşmanul ar dispărea, se pare că nici prieten nu am mai avea. — După cîte afirmăm, nici eu
nu cred că am mai avea.
— Pe Zeus, am spus, dar dacă răul ar dispărea,
n-ar mai exista foamea, setea şi celelalte? Ori foame
221 a va fi cît vor dăinui oamenii şi celelalte vieţuitoare,
însă fără să le fie vătămătoare? La fel, setea şi celelalte dorinţe, ce nu sînt rele, vor mai exista
ele după dispariţia răului? Ori este ridicol să te întrebi ce va exista atunci şi ce nu va mai
exista? Cine-ar putea să ştie? Deocamdată asta ştim, că acum foamea poate fi vătămătoare,
dar poate fi şi folositoare. Nu-i aşa?
— Fără îndoială. — Deci, a fi însetat şi a avea toate dorinţele de acest fel este cînd dăunător,
cînd folositor, cînd nici una, nici alta. — De bună seamă. — Iar cînd dispar lucrurile rele,
trebuie oare să dispară laolaltă cu ele şi cele ce prin natura lor nu sînt nici-bune-nici-rele? —
Nicidecum. — Aşadar, dorinţele, care nu sînt nici-bune-nici-rele, vor dăinui chiar dacă dispar
lucrurile rele. — Aşa se pare. — Este oare posibil ca cel ce iubeşte şi doreşte ceva să nu fie şi
prieten al lucrului pe care-l doreşte şi iubeşte? — Nu cred că se poate. — Se pare deci că
există lucruri prietene chiar şi după dispariţia relelor. — Da. — însă dacă răul ar fi pricina
existenţei prieteniei, o dată cu dispariţia sa nu s-ar mai putea ca un lucru să fie prieten cu altul.
Deoarece ar fi imposibil ca după dispariţia pricinei să mai existe lucrul care a rezultat din
aceasta. — Ai dreptate. — Dar noi recunoscusem că prietenia se iveşte cînd îndrăgeşti ceva
dintr-o anumită pricină. Şi nu socoteam noi că din pricina răului, lucrul nici-bun-nici-rău este
prieten cu cel bun? — întocmai. — Or acum, pare-se, din altă pricină eşti prieten cu cineva ori
cineva îţi este prieten. — Aşa se pare. — Nu cumva, aşa cum tocmai spuneam, dorinţa este,
de fapt, pricina prieteniei, iar cel ce doreşte este prieten cu cel pe care-l doreşte, atunci cînd îl
doreşte? Aşa că tot ce discutam mai înainte despre prietenie era o sporovăială, însăilată ca un
lung poem. —Tot ce se poate, spuse.
— Numai că, am spus eu, doritorul doreşte lucrul de care-i lipsit. Nu-i aşa? — Aşa este. —
Deci cel aflat în lipsă este prieten cu lucrul care-i lipseşte? — Aşa
160
PLATON
cred. — Şi duce lipsa lucrului care-i este luat. — De bună seamă. — Se pare, atunci, că
dragostea, prietenia şi dorinţa au în vedere un lucru care ne este apropiat, după cum se vede,
o, Lysis şi Menexenos."
— Au fost de acord. „— Deci, voi care sînteţi prieteni între voi prin natură sînteţi apropiaţi
unul de celălalt. — Cu siguranţă, au răspuns. — Deci, copii, dacă cineva doreşte pe un altul
sau îl iubeşte, nu-l poate dori, nici iubi, nici nu-i poate fi prieten fără
222 a să-i fie, într-un fel sau altul, apropiat: fie prin sufletul său, fie prin vreo înclinaţie
sufletească, prin obiceiurile sau prin chipul său. — De bună seamă, spuse Menexenos, în timp
ce Lysis tăcea. — Bine, am spus. Iar ceea ce ne este apropiat prin natură, se pare că trebuie să
ne fie şi prieten. — Aşa se pare.
— Trebuie deci ca iubitorul cel sincer şi neprefăcut să fie îndrăgit de către iubit."
b Lysis şi Menexenos abia dac-au încuviinţat, în timp ce Hippothales, de plăcere, schimba
feţe-feţe.
Dar eu, vrînd să mai cercetez această idee, am spus: „— Dacă apropiatul diferă de
asemănător, cred că am putea, o, Lysis şi Menexenos, să definim şi prietenia. Dar dacă se
întîmplă ca apropiatul să fie identic cu asemănătorul, nu ne va fi uşor să respingem opinia
dinainte, că asemănătorul nu-i este de folos asemănătorului său din pricina asemănării. Căci
este absurd să consideri că nefolositorul îţi este prieten.
c Vreţi deci, dat fiind că sîntem ca şi îmbătaţi de discuţie, să admitem şi să afirmăm că
apropiatul este altceva decît asemănătorul? — De bună seamă. — Vom putea susţine, atunci,
că binele ne este îndeobşte apropiat, în timp ce răul ne este străin? Ori că răul este apropiat
răului, binele celui bun, şi că cel nici-bun-nici-rău este apropiat de cel nici-bun-nici-rău?" —
Ei încuviinţară că fiecăruia îi este apropiat cel de
d acelaşi fel cu el. „— Ne-am întors deci, copii, iarăşi la părerea pe care mai întîi o
respingeam, din moment
LYSIS
161
ce nedreptul poate fi prieten cu cel nedrept şi răul cu cel rău, tot aşa cum binele este prieten cu
cel bun.
— Aşa se pare. — Dar cum aşa? Dacă spunem că binele şi apropiatul sînt identice, asta
înseamnă altceva decît că binele este prieten numai cu cel bun?
— De bună seamă. — Şi noi care credeam că trebuie să combatem tocmai această idee?! Sau
nu vă amintiţi? — Ne amintim.
— Mai putem aduce ceva în discuţie? Ori e lim- e pede că nimic? Trebuie, prin urmare,
întocmai ca maeştrii tribunalelor, să reluăm toate cele afirmate. Iar dacă nici cei iubiţi, nici cei
iubitori, nici asemănătorii, nici neasemănătorii, nici cei buni, nici cei apropiaţi, nici toate
celelalte cazuri cîte le-am cercetat — pe care, de fapt, nu mi le mai amintesc, atît au fost de
multe — dacă nici unul deci dintre ei nu poate fi prieten, eu nu mai ştiu ce să zic."
în timp ce spuneam acestea, aveam de gînd să pro- 223 a voc la discuţie pe careva dintre cei
mai vîrstnici. Dar atunci, ca nişte demoni, se iviră pedagogii, cel al lui Menexenos şi cel al lui
Lysis, împreună cu fraţii acestora, şi le porunciră să meargă acasă. Căci se făcuse tîrziu. La
început, noi şi cei din jur am încercat să-i îndepărtăm. Cum însă nu le păsa de noi şi continuau
să-i cheme, bolborosind furioşi, şi cum b ne-am dat seama că băuseră în cinstea lui Hermes,
astfel că nu se putea trata cu ei, ne-am lăsat păgubaşi şi am pus capăt adunării. La plecare le-
am mai spus totuşi: „O, Lysis şi Menexenos, ne-am făcut acum de rîs, atît eu, om bătrin, cît şi
voi. Cei de faţă, plecînd, or să spună că deşi ne socotim prieteni unii cu ceilalţi, căci eu mă
pun în rînd cu voi, n-am fost în stare în nici un chip să descoperim ce este prietenia."
EUTHYPHRON
EUTHYPHRON
163
EUTHYPHRON SOCRATE
2 a EUTHYPHRON Ce s-a întîmplat, Socrate, de ţi-ai lăsat deoparte treburile din Lyceion, şi acum îţi
petreci vremea aici, la porticul arhontelui-basileu? Să nu-mi spui că ai şi tu vreo pricină la basileu, ca
mine.
SOCRATE Atenienii nu-i zic pricină, Euthyphron, ci urmărire.
b EUTHYPHRON Ce spui? te pomeneşti că te urmăreşte cineva în justiţie; căci nu pot crede că tu ai fi
dat în judecată pe altul.
SOCRATE Sigur că nu.
EUTHYPHRON Deci altul pe tine?
SOCRATE Bineînţeles.
EUTHYPHRON Cine?
SOCRATE Nici eu nu-l cunosc foarte bine, Euthyphron; mi se pare că e tînăr şi nu şi-a făcut încă un
nume; i se zice, după cîte ştiu, Meletos; e din demul Pitthos; dacă-ţi aminteşti de un oarecare Meletos
din Pitthos, unul cu părul lung şi lins, nu prea bărbos şi cu nasul puţin coroiat.
c EUTHYPHRON Nu-mi dau seama, Socrate; dar ce acuzaţie îţi aduce?
SOCRATE Ce acuzaţie? Nu una de rînd; după cît mi se pare, să te pricepi, tînăr fiind, la ceva atît de
însemnat nu e lucru de nimic. Adică, după cît spune el, ştie în ce fel sînt corupţi tinerii şi cine sînt cei
care-i strică; e, de bună seamă, un om tare priceput, şi dîndu-şi seama că din pricina neştiinţei mele îi
duc la pieire pe cei de o vîrstă cu el, vine să mă acuze, ca în faţa mamei noastre, In faţa cetăţii. Şi cred
că numai el a început să se ocupe de treburile cetăţii d aşa cum se cuvine; căci se cuvine să ai grijă în
primul rînd de tineri, să fie cît mai de ispravă, după cum un bun gospodar are, în mod firesc, grijă în
primul rînd de plantele tinere şi abia apoi şi de celelalte; şi iată că şi Meletos vrea, pesemne, să cureţe
mai întîi oraşul de noi, care distrugem mlădiţele fragede, 3 a cum zice el, iar după aceea, e limpede că,
ocupîndu-se şi de cei mai în vîrstă, va aduce mari şi nenumărate foloase cetăţii, cum de altminteri şi e
de aşteptat de la unul care a început atît de bine.
EUTHYPHRON M-aş bucura să cred, Socrate, dar mă tem să nu se Intîmple tocmai dimpotrivă; mi se
pare că el face pur şi simplu un rău cetăţii, începînd tocmai cu Hestia, din moment ce chiar ţie încearcă
să-ţi facă o nedreptate. Dar spune-mi: ce zice că faci tu de-i strici pe tineri?
SOCRATE Lucruri ciudate, preavrednice Euthy- b phron, dacă stai să-l asculţi; zice că eu sînt un fău-
ritor de zei; şi anume pentru asta m-a şi dat în judecată: că născocesc zei noi, iar în cei vechi nu cred.
EUTHYPHRON înţeleg, Socrate; se gîndeşte pesemne la daimonul despre care tot spui că sălăşluieşte
în tine. Asta e pricina pentru care în acuzaţie se spune că tu ai născoci lucruri noi în privinţa zeilor; iar
el vine la tribunal ca să te ponegrească, ştiind că astfel de calomnii prînd foarte uşor în faţa mulţimii.
Tot aşa şi cu mine; ori de cîte ori le spun în adunarea poporului ceva despre cele divine şi le prevestesc
viitorul, lumea îşi bate joc de mine, de parcă n-aş fi c în toate minţile; şi măcar de-ar fi fost vreodată
un neadevăr în prorocirile mele. Dar sînt invidioşi pe oameni de felul nostru. Nu trebuie să-ţi pese însă
de ei cîtuşi de puţin, ci mai degrabă să-i înfrunţi.
164
PLATON
SOCRATE Dragă Euthyphron, să fii luat în rîs nu înseamnă, desigur, nimic. Atenienii nu se
prea neliniştesc, cred eu, dacă li se pare că cineva e un om deosebit, numai să nu vrea să le
împărtăşească şi altora din priceperea lui; dacă li se pare însă că vrei d să-i faci şi pe alţii
asemenea ţie, atunci se înfurie, fie din invidie, cum spui tu, fie din altă pricină.
EUTHYPHRON Nu mă grăbesc deloc să aflu ce simţăminte au atenienii faţă de mine în
această privinţă!
SOCRATE Socotesc, poate, că te arăţi destul de rar şi că n-ai de gînd să-i înveţi şi pe alţii ceea
ce ştii; eu însă mă tem ca nu cumva din pricina firii mele prietenoase să li se pară că spun fără
reţinere, oricui, tot ce am de spus, nu numai fără plată, dar gata să plătesc eu însumi, cu
bucurie, ori de cîte ori ar vrea cineva să mă asculte. Dacă ar fi, aşadar, să-şi bată joc de mine,
precum spui că păţeşti tu, n-ar fi nici chiar atît de neplăcut să ne petrecem timpul la judecată e
glumind şi rîzînd; dacă vor lua însă lucrurile în serios, atunci nu poate şti nimeni cum se va
isprăvi, decît doar voi, profeţii.
EUTHYPHRON Poate că nu se va întîmpla nimic, Socrate, ci vei conduce procesul după
gîndul tău, şi sper că şi eu, după al meu.
SOCRATE Dar tu, Euthyphron, ce fel de proces ai; eşti urmărit sau urmăreşti pe cineva?
EUTHYPHRON Urmăresc.
SOCRATE Pe cine?
4a EUTHYPHRON Pe unul pe care se pare că e o nebunie să-l urmăreşti.
SOCRATE Dar de ce? Urmăreşti vreo fiinţă înaripată?
EUTHYPHRON Nu văd cum ar zbura unul care e bă-trîn de-a binelea.
SOCRATE Cine e acesta?
EUTHYPHRON Tatăl meu.
SOCRATE Tatăl tău, preabunule?
EUTHYPHRON
165
EUTHYPHRON Chiar aşa.
SOCRATE Dar care e acuzaţia, şi despre ce fel de proces e vorba?
EUTHYPHRON De omor, Socrate.
SOCRATE Pe Heracles! de bună seamă mulţimea nu ştie cum e drept să te porţi; căci nu
oricine e în stare să se poarte după dreptate într-o împrejurare ca asta, ci doar un om care a
ajuns pînă departe pe calea înţelepciunii.
EUTHYPHRON Pînă departe, pe Zeus, Socrate.
SOCRATE Cel ucis de tatăl tău e vreo rudă a voastră? De bună seamă; doar nu l-ai da în
judecată pentru omor dacă ar fi vorba de un străin.
EUTHYPHRON Mă faci să rid, Socrate; crezi că e vreo deosebire dacă cel ucis este un străin
sau o rudă? Singurul lucru de care trebuie ţinut seama e dacă cel care a ucis avea dreptul să o
facă sau nu; dacă avea dreptul, se cuvine să-l laşi în pace, iar de nu, să-l dai în judecată, chiar
dacă ucigaşul ar sta cu tine în casă şi ar mînca la masă cu tine. Te acoperi şi tu de pîngărire
dacă trăieşti în preajma unui astfel de om, ştiind ce a făcut, şi nu te purifici, pe tine şi pe el,
urmărindu-l în judecată. Şi apoi cel ucis a fost un servitor al meu: pe cînd lucram pămîntul la
Naxos, ne-a lucrat şi el pe simbrie. Odată, îmbătîn-du-se, s-a mîniat pe unul din sclavii noştri
şi l-a înjunghiat. Atunci tata l-a legat de mîini şi de picioare şi l-a aruncat într-un şanţ; apoi a
trimis un om aici la exeget ca să întrebe ce-i de făcut. între timp nu s-a mai îngrijit de soarta
celui legat şi puţin i-a păsat de el, gîndindu-se că e un ucigaş şi că nu-i nici o pagubă chiar
dacă moare; ceea ce s-a şi întîmplat. Căci de foame şi de frig, şi din pricina legăturilor, a murit
înainte ca omul trimis la exeget să se fi întors. Chiar de asta sînt mîniaţi şi tata şi celelalte
rude: fiindcă-l dau în judecată pe tatăl meu pentru moartea unui ucigaş, şi nici măcar nu l-a
omorît el însuşi, zic ei;
166
PLATON
EUTHYPHRON
167
iar în cel mai rău caz, chiar dacă l-ar fi omorit, cel ucis fiind la rîndu-i un ucigaş, nu trebuie să
ne batem e capul pentru un astfel de om; este o impietate ca un fiu să-şi dea tatăl în judecată
pentru omor, zic ei, So-crate, neştiind care e gîndul zeilor în privinţa pietăţii şi a impietăţii. •
SOCRATE Tu însă, pe Zeus, Euthyphron, crezi că ştii întocmai care e gîndul zeilor şi despre
pietate şi despre impietate, aşa încit faptele fiind acestea pe care le povesteşti tu, nu te temi că
dacă te judeci cu tatăl tău ai putea săvîrşi, la rîndu-ţi, o impietate? 5 a EUTHYPHRON La ce
aş mai fi bun, Socrate, şi cu ce s-ar deosebi Euthyphron de cei mai mulţi oameni, dacă n-aş
cunoaşte cu exactitate toate aceste lucruri?
SOCRATE Bine, preaminunate Euthyphron, dar atunci nimic nu e mai de preţ pentru mine
decît să mă fac învăţăcelul tău şi în faţa acuzaţiei lui Meletos să i-o iau înainte de la bun
început chiar cu aceste lucruri, spunîndu-i că în ceea ce mă priveşte, încă dinainte am pus
mare preţ pe ştiinţa celor divine; iar acum, de vreme ce vina mea ar fi că vorbesc după capul
meu şi născocesc în privinţa celor divine, m-am făcut elevul tău. „Şi dacă eşti şi tu de părere,
Meletos, că Euthyphron e un om priceput la astfel de b lucruri, i-aş zice eu, atunci să crezi şi
despre mine că gîndesc cum se cuvine şi să nu mă dai în judecată; iar de nu, îndreaptă-ţi
acuzaţia mai întîi împotriva profesorului meu şi nu împotriva mea; şi asta pentru că el îi duce
la pierzanie pe bătrini — şi pe mine, şi pe propriul său tată; pe mine prin învăţătura lui, iar pe
tatăl său, mustrîndu-l şi pedepsindu-l." Iar dacă nu s-ar lăsa convins şi nici n-ar renunţa la
proces, nici nu te-ar da în judecată pe tine în locul meu, n-ar trebui oare spuse la tribunal
aceleaşi lucruri?
EUTHYPHRON Da, pe Zeus, Socrate; dacă s-ar apuca să mă dea pe mine în judecată, i-aş
găsi eu, c cred, punctul slab, şi atunci am avea de discutat la tribunal mai degrabă despre el
decît despre mine.
SOCRATE Tocmai fiindcă îmi dau seama de aceste lucruri, doresc să devin elevul tău, dragă
prietene; căci uite, Meletos, ca şi oricare altul, pe tine nici nu pare a te observa, iar pe mine m-
a pătruns cu atîta agerime şi iuţeală, încît m-a şi dat în judecată pentru impietate. Spune-mi
dar, rogu-te, pentru numele lui Zeus, ceea ce ai afirmat adineauri că ştii prea bine: ce anume
înseamnă pietate şi impietate, atît în privinţa omorului, cît şi în alte privinţe; oare pietatea a nu
e în orice împrejurare asemenea sieşi, iar impietatea nu e oare cu totul potrivnică pietăţii, şi, la
fel, tot ce poate fi nelegiuit nu e oare asemenea sieşi, avînd mereu acelaşi unic chip, şi
conform cu impietatea?
EUTHYPHRON Ba chiar aşa, Socrate.
SOCRATE Spune-mi deci, ce zici tu că înseamnă pietatea şi impietatea?
EUTHYPHRON Spun, de bună seamă, că pietate înseamnă ceea ce fac eu acum: adică să
urmăreşti în justiţie pe cel care săvîrşeşte o nelegiuire — fie omor, fie furt de lucruri sfinte —
sau orice lucru de acest fel, chiar dacă s-ar întîmpla să-ţi fie tată sau mamă, e sau oricine ar fi;
iar a nu-l da pe mîna justiţiei e o impietate; de altfel, priveşte, Socrate, ce temeinică dovadă îţi
voi aduce (lucru pe care l-am mai spus şi altora) că stă în firea legii, şi a dreptăţii deci, să nu
închizi ochii în faţa unui nelegiuit, oricine s-ar întîmpla el să fie; şi anume: toţi oamenii
socotesc că Zeus este cel mai bun şi mai drept dintre zei şi toţi recunosc că el l-a pus în lanţuri
pe tatăl său pentru 6 a că, împotriva dreptăţii, îşi mînca propriii săi fii; la rîndul său, chiar tatăl
lui Zeus şi-a mutilat părintele din pricini asemănătoare; iar pe mine mă ocărăsc
168
PLATON
că-l dau in judecată pe tatăl meu care a călcat legea, şi astfel se contrazic in cele ce spun
despre zei şi despre mine.
SOCRATE Oare asta să fie pricina că sînt chemat în faţa judecăţii, Euthyphron: faptul că nu-i
ascult cu plăcere pe cei care povestesc astfel de lucruri despre zei? Se vor găsi unii care să-mi
facă o vină din b asta. Acum însă, dacă şi tu, care te pricepi atît de bine la toate acestea,
gîndeşti la fel, s-ar părea că n-avem alta de făcut decît să gîndim şi noi tot aşa. De altfel ce să
mai zic, de vreme ce recunosc eu însumi că nu mă pricep cîtuşi de puţin la asemenea lucruri?
Dar, spune-mi, pentru numele lui Philios, tu crezi într -adevăr că aşa s-au întîmplat lucrurile?
EUTHYPHRON Mai sînt şi altele, şi mai uimitoare, despre care mulţimea nu ştie nimic.
SOCRATE Şi tu chiar crezi că există războaie între zei, şi uri cumplite, şi lupte, şi multe altele
de acest c fel, despre care vorbesc poeţii şi pe care ni le înfăţişează pictorii noştri de seamă?
La Panateneele Mari, de pildă, e purtat către Acropole un peplos acoperit cu astfel de chipuri:
să zicem deci că toate acestea sînt adevărate, Euthyphron?
EUTHYPHRON Şi nu numai acestea, Socrate; ci, după cum spuneam mai înainte, îţi voi
povesti despre zei, dacă ai vrea, şi multe altele, de care ştiu că vei rămîne uimit.
SOCRATE Nici nu m-aş mira; dar am să te ascult altă dată, cînd vei putea să-mi povesteşti pe
îndelete; d acum însă încearcă să-mi dai un răspuns mai limpede la ceea ce te-am întrebat
adineauri. Căci isco-dindu-te despre ce-ar putea fi pietatea, nu m-ai învăţat îndeajuns despre
ce-i vorba, prietene, ci mi-ai spus doar că tocmai acest lucru e pios, pe care-l să-vîrşeşti tu
acum, dîndu-l în judecată pentru omor pe tatăl tău.
EUTHYPHRON Şi am spus adevărul, Socrate.
EUTHYPHRON
169
SOCRATE De bună seamă; dar tu zici, Euthyphron, că şi multe alte lucruri sînt pioase.
EUTHYPHRON Chiar şi sînt.
SOCRATE Aminteşte-ţi însă că nu te-am rugat să-mi arăţi una sau două din multele fapte
pioase, ci chipul acela anume care face ca faptele pioase să fie pioase; doar ai spus că datorită
unui caracter unic e faptele nelegiuite sînt nelegiuite, iar cele pioase, pioase: sau nu-ţi aduci
aminte?
EUTHYPHRON Ba da.
SOCRATE învaţă-mă, aşadar, care este acest caracter specific, pentru ca, privind la el şi
folosindu-l ca pildă, să pot spune despre faptele tale sau ale altuia că, fiindu-i asemenea, sînt
pioase, iar că nefiin-du-i, nu sînt.
EUTHYPHRON Dacă asta vrei, Socrate, îţi voi spune şi asta.
SOCRATE Chiar asta vreau.
EUTHYPHRON Pios este ce le e drag zeilor, iar ce le e urît e nelegiuit.
SOCRATE Foarte frumos, Euthyphron; mi-ai răs- 7 a puns întocmai cum doream; dacă însă
spusele tale sînt şi adevărate, asta n-o ştiu încă; dar nu mă îndoiesc că îmi vei dovedi că sînt
adevărate.
EUTHYPHRON Bineînţeles.
SOCRATE Atunci hai să cercetăm mai îndeaproape ceea ce spunem: ce este drag zeilor, ca şi
omul iubit de zei, este pios, iar lucrul sau omul urît de zei este nelegiuit; nu este acelaşi lucru
pietatea cu impietatea, ci tot ce poate fi mai potrivnic; nu-i aşa?
EUTHYPHRON Ba aşa e.
SOCRATE Şi pare că a fost bine redat în cuvinte.
EUTHYPHRON Aşa cred, Socrate; aşa se spune. b
SOCRATE Dar şi că zeii se învrăjbesc, şi acest lucru se spune, Euthyphron, şi că se ceartă
unii cu alţii, şi că se iscă mînie între ei?
EUTHYPHRON Da, se spune.
170
PLATON
SOCRATE Oare în care privinţă se iscă neînţelegerile care nasc ura şi mînia, preabunule? Hai
să cercetăm astfel: dacă am avea păreri deosebite — tu şi eu — despre nişte numere, care din
ele e mai mare, oare deosebirea în această privinţă ne-ar face să ne mîniem şi să ne duşmănim
unul pe altul sau, apu-c cîndu-ne de socotit, ne-am împăca repede? EUTHYPHRON Ne-am
împăca, desigur. SOCRATE Aşadar, şi dacă am avea păreri deosebite despre ce e mai mic şi
ce e mai mare, apucîn-du-ne să măsurăm, am înceta repede neînţelegerea? EUTHYPHRON
Aşa este.
SOCRATE Iar apucîndu-ne de cîntărit, cred că ne-am împăca în privinţa a ce e mai greu şi ce
e mai uşor?
EUTHYPHRON Cum să nu?
SOCRATE Atunci care sînt lucrurile în privinţa cărora dacă am avea păreri deosebite,
neputînd ajunge la un criteriu de apreciere, am deveni duşmani şi ne-am învrăjbi? Poate că
nu-ţi vin numaidecît în minte, dar, din vorbele mele, încearcă să vezi dacă d nu cumva acestea
sînt dreptatea şi nedreptatea, frumosul şi untul, binele şi răul; oare nu tocmai acestea sînt
lucrurile despre care deosebindu-ne în păreri şi neputînd ajunge la nişte criterii potrivite am
ajunge duşmani, atunci cînd ar fi să ajungem, şi eu şi tu şi toţi ceilalţi oameni?
EUTHYPHRON Chiar aceasta e neînţelegerea, So-crate, şi în aceste privinţe.
SOCRATE Bine, Euthyphron, dar zeii, dacă ajung la neînţelegeri, oare nu în aceste privinţe le
au?
EUTHYPHRON Neapărat.
e SOCRATE Aşadar şi dintre zei, preacinstite Euthyphron, unii socotesc drepte, frumoase şi
urite, bune şi rele unele lucruri, zici tu, iar alţii — altele; doar n-ar apărea dezbinări între ei
dacă nu s-ar certa despre aceste lucruri; aşa e?
EUTHYPHRON
171
EUTHYPHRON Adevărat spui.
SOCRATE Deci lucrurile pe care le socoteşte fiecare dintre ei frumoase şi bune şi drepte, pe
acelea le şi iubeşte, iar pe cele potrivnice lor le urăşte?
EUTHYPHRON Desigur.
SOCRATE Deci aceleaşi lucruri, zici tu, unii le socotesc drepte, iar alţii nedrepte; şi certîndu-
se în privinţa acestora ajung la dezbinări şi la războaie; oare nu-i aşa?
81
EUTHYPHRON Ba da.
SOCRATE Se pare deci că zeii iubesc şi urăsc aceleaşi lucruri; aceleaşi lucruri sînt totodată
urîte şi iubite de zei.
EUTHYPHRON Aşa se pare.
SOCRATE Atunci, Euthyphron, aceleaşi lucruri ar putea fi şi pioase şi nelegiuite, dacă o luăm
aşa.
EUTHYPHRON Mă tem că da.
SOCRATE Atunci nu mi-ai răspuns la ce te-am întrebat, preastrălucitul meu prieten; căci nu
te-am întrebat ce lucru s-ar nimeri să fie şi pios şi nelegiuit; se pare că ce poate fi îndrăgit de
zei le poate fi şi urit; b încît fapta ta de acum, Euthyphron, cînd vrei să-l pedepseşti pe tatăl
tău, nu e de mirare dacă îi e plăcută lui Zeus, dar lui Cronos şi lui Uranos le e urîtă; lui
Hefaistos — plăcută, dar urită Herei; şi dacă mai sînt zei care nu se înţeleg în această privinţă,
le e şi lor, la fel, plăcută sau urîtă.
EUTHYPHRON Dar eu cred, Socrate, că între zei nu există dezbinare cînd e vorba să-l
pedepseşti pe unul care a ucis un om pe nedrept.
SOCRATE Cum aşa? între oameni ai auzit pe cineva să ţină morţiş că un om care a ucis pe
nedrept sau a făcut orice altă faptă potrivnică dreptăţii nu trebuie pedepsit?
c
EUTHYPHRON Dar ei nu încetează niciodată să tăgăduiască acest lucru, fie la judecăţi, fie în
alte părţi;
172
PLATON
EUTHYPHRON
173
căci cei care au făcut tot felul de rele fac şi spun tot ce se poate pentru a scăpa de pedeapsă.
SOCRATE Adică ei recunosc că au făcut rele, Eu-thyphron, şi, recunoscînd, spun totuşi că nu
trebuie să fie pedepsiţi?
EUTHYPHRON Ba nu, nicidecum.
SOCRATE Atunci ei nu fac şi nu spun tot ce le stă în putinţă, căci asta nu îndrăznesc, cred eu,
să o spună, şi nici să nege că, dacă au călcat legea, treci buie să fie pedepsiţi; ci ei nu
recunosc, cred eu, că au călcat legea; nu-i aşa?
EUTHYPHRON Adevărat.
SOCRATE Deci nu se opun ca acela care a călcat legea să fie pedepsit; poate că nu cad de
acord asupra altui lucru: cine e un călcător de lege, prin ce fapte şi cînd.
EUTHYPHRON Adevărat.
SOCRATE Atunci şi cu zeii se întîmplă la fel: în-vrăjbindu-se în privinţa a ce e drept şi ce e
nedrept, după cum afirmi tu, se întîmplă ca unii să spună despre ceilalţi că săvîrşesc fapte
potrivnice dreptăţii, iar aceştia să tăgăduiască? Pentru că nimeni, preabunule, fie el zeu sau
om, nu îndrăzneşte să spună e că unul care a călcat legea nu trebuie pedepsit.
EUTHYPHRON Da, Socrate, aici ai dreptate în principal.
SOCRATE Dar cred că se contrazic despre fiecare faptă în parte cei care se contrazic, şi
oameni şi zei, dacă şi zeii se contrazic; avînd păreri deosebite despre o anumită faptă, unii
spun că e conformă cu dreptatea, iar alţii — dimpotrivă; oare nu e aşa?
EUTHYPHRON Ba da, desigur.
9 a SOCRATE Hai atunci, dragă Euthyphron, învaţă-mă şi pe mine, ca să devin mai înţelept;
ce dovadă ai tu că pentru toţi zeii a fost ucisă pe nedrept acea slugă care a săvîrşit un omor şi
care, fiind legată de către stăpînul celui mort, a apucat să moară din cauza
legăturilor înainte ca acela care a legat-o să afle de la exeget ce-i de făcut; oare toţi gîndesc că
pentru un astfel de om se cuvine ca un fiu să-l dea în judecată şi să-l acuze de omor pe tatăl
său? Fii bun şi încearcă b să-mi arăţi limpede că mai presus de orice zeii socotesc această
faptă ca dreaptă; iar dacă mi-o vei arăta îndeajuns de lămurit nu voi înceta niciodată să-ţi laud
înţelepciunea.
EUTHYPHRON Nu-i, poate, un lucru uşor, Socrate; cred că sînt totuşi în stare să ţi-l
dovedesc cît se poate de limpede.
SOCRATE Văd că eu îţi par mai greu de lămurit decît judecătorii; lor îţi va fi, doar, simplu să
le arăţi că a fost vorba de o faptă potrivnică dreptăţii şi că zeii urăsc cu toţii astfel de lucruri.
EUTHYPHRON Va fi cît se poate de simplu, Socrate; bineînţeles, dacă-mi vor asculta
vorbele.
SOCRATE Le vor asculta cu siguranţă dacă li se c va părea că vorbeşti bine. însă mi-a venit
ceva în minte chiar în timp ce vorbeai şi-mi zic în sinea mea: „Oricît de limpede mi-ar arăta
Euthyphron că zeii socotesc cu toţii că un astfel de omor este împotriva dreptăţii, cu ce voi fi
aflat eu mai mult de la Euthyphron ce este pietatea şi ce este impietatea? Fapta de care e vorba
ar fi, pare-se, urită zeilor, dar nu prin asta ne-a apărut în faţă hotarul dintre pietate şi impietate;
pentru că ce e urît de zei ne-a apărut totodată şi ca iubit de zei." încît de asta te iert, Euthy-
phron: socotească toţi zeii acea faptă ca potrivnică a dreptăţii, dacă vrei tu, şi urască-o toţi.
Dar dacă ne îndreptăm acum vorbele, hotărînd că ceea ce este urît de toţi zeii este nelegiuit,
iar ce e iubit de toţi este pios, iar ce e iubit de unii şi urît de alţii nu-i nici una nici alta sau e şi
una şi alta, oare în acest fel vrei să punem acum hotar între pietate şi impietate?
EUTHYPHRON Ce ne împiedică, Socrate?
174
PLATON
SOCRATE Din partea mea, nimic, Euthyphron; dar tu, privind la ale tale, gîndeşte-te dacă
sprijinin-du-te pe aceste cuvinte îmi vei putea dovedi atît de uşor ceea ce ai făgăduit.
e EUTHYPHRON în ceea ce mă priveşte aş spune bucuros că pios este ceea ce e iubit de toţi
zeii, iar ce e urit de toţi zeii e nelegiuit.
SOCRATE Atunci să cercetăm oare acest lucru, Euthyphron, dacă e bine spus sau să-l lăsăm
baltă şi să-l primim aşa cum e, de la noi sau de la alţii, şi, ori de cîte ori spune cineva despre
un lucru că e într-un anume fel, să încuviinţăm că aşa este; oare trebuie sau nu să cercetăm ce
vrea să spună cel care vorbeşte?
EUTHYPHRON Trebuie să cercetăm; însă eu cred că vorba de adineauri a fost bine spusă. io
a SOCRATE Poate că vom înţelege faptele şi mai bine, dragul meu. Gîndeşte-te deci la
următorul lucru: oare ceea ce e pios este iubit de zei pentru că e pios, sau este pios pentru că e
iubit de zei?
EUTHYPHRON Nu ştiu ce spui, Socrate.
SOCRATE Am să încerc să-ţi explic mai limpede. Spunem despre ceva că este purtat sau că
poartă, că e condus sau conduce, că e văzut sau că vede? îţi dai seama că toate lucrurile de
acest fel sînt diferite unele faţă de celelalte şi înţelegi prin ce se deosebesc?
EUTHYPHRON Cred că-mi dau seama.
SOCRATE Şi ce este un lucru iubit şi că e altceva ceea ce iubeşte?
EUTHYPHRON Cum să nu?
b SOCRATE Spune-mi atunci, oare ceea ce e purtat, pentru că îl poartă cineva este purtat sau
din altă cauză?
EUTHYPHRON Pentru că îl poartă.
SOCRATE Şi ceea ce e condus — pentru că-l conduce cineva, şi ceea ce e văzut, pentru că îl
vede?
EUTHYPHRON
175
EUTHYPHRON întocmai.
SOCRATE Deci nu pentru că e văzut, de aceea îl vede cineva, ci, dimpotrivă, pentru că îl
vede cineva, de aceea e văzut; nu pentru că e condus, de aceea îl conduce cineva, ci pentru că
îl conduce, de aceea e condus; şi, la fel, nu pentru că e purtat îl poartă cineva, ci pentru că îl
poartă, e purtat. Oare e pe deplin limpede, Euthyphron, ceea ce vreau să spun? Asta vreau să
spun că, dacă ceva se face sau suferă o acţiune, nu pentru că e făcut, de aceea se face, ci c
pentru că se face, de aceea e făcut; şi nu pentru că e suferînd, de aceea suferă, ci pentru că
suferă, e suferînd; sau nu eşti de aceeaşi părere?
EUTHYPHRON Ba da.
SOCRATE Aşadar, şi ceea ce e iubit nu e oare ceva ce e făcut sau suferă o acţiune?
EUTHYPHRON Sigur că da.
SOCRATE Şi în acest caz e la fel ca prima dată; nu pentru că e iubit, de aceea îl iubeşte
cineva, ci pentru că îl iubeşte cineva, este iubit.
EUTHYPHRON Neapărat.
SOCRATE Atunci ce spunem despre pietate, Euthy- a phron? Ceva anume este iubit de toţi
zeii, după vorba ta?
EUTHYPHRON Da.
SOCRATE Oare îl iubesc pentru că e pios sau din altă pricină?
EUTHYPHRON Nu; de aceea.
SOCRATE Atunci, pentru că e pios, de aceea îl iubesc zeii; şi nu pentru că-l iubesc zeii, de
aceea este pios?
EUTHYPHRON Aşa se pare.
SOCRATE Dar pentru că îl iubesc zeii, de aceea e iubit şi anume iubit de zei?
EUTHYPHRON Cum să nu?
SOCRATE Atunci ceea ce este iubit de zei nu e totuna cu ce e pios şi nici ceea ce e pios cu ce
e iubit de zei, ci sînt două lucruri diferite.
176
PLATON
e EUTHYPHRON Cum aşa, Socrate?
SOCRATE Pentru că am fost de acord că ceea ce e pios, de aceea este iubit pentru că e pios,
dar nu e pios pentru că este iubit; aşa e? EUTHYPHRON Da.
SOCRATE Dar ceea ce e iubit de zei — pentru că îl iubesc zeii, prin însuşi faptul că ei îl
iubesc este iubit de zei, şi nu pentru că e iubit de zei, de aceea îl iubesc zeii.
EUTHYPHRON Adevărat.
SOCRATE Dar dacă ar fi acelaşi lucru, dragă Euthyphron, ceea ce e iubit de zei şi ceea ce e
pios, 11 a atunci: dacă ceea ce e pios l-ar iubi zeii pentru că e pios, la fel, ceea ce e iubit de zei
l-ar iubi zeii pentru că e iubit de zei; iar dacă ceea ce e iubit de zei este iubit de zei pentru că-l
iubesc zeii, atunci şi ceea ce e pios ar fi pios pentru că-l iubesc zeii; vezi însă acum că e
tocmai dimpotrivă, pentru că e vorba de două lucruri cu totul deosebite. Primul este de iubit
pentru că îl iubesc zeii; pe celălalt, pentru că e de iubit, de aceea îl iubesc zeii. Şi mă tem,
Euthyphron, că întrebat fiind ce înseamnă pietatea, tu nu vrei să-mi lămureşti natura ei, şi mi-
ai spus o însuşire, sau ceea ce suferă acest subiect — pietatea — şi anume că e b iubită de toţi
zeii; dar ce este ea, încă nu mi-ai spus. Nu ascunde acest lucru de mine, rogu-te, ci spune
iarăşi, de la început, ce este această pietate, fie că este iubită de zei sau suferă orice altă
acţiune; căci nu in această privinţă ne vom deosebi'; spune, dar, cu bunăvoinţă, ce este pietatea
şi ce este impietatea? EUTHYPHRON Vezi, Socrate, îmi vine greu să-ţi spun ce am în minte;
parcă ne scapă mereu ceea ce ne propunem şi nu vrea să stea unde-l aşezăm.
SOCRATE Parcă ar fi ale strămoşului nostru De-
c dai cuvintele tale, Euthyphron; dacă le-aş fi rostit şi
aşezat eu, poate că ţi-ai fi bătut joc de mine că şi
EUTHYPHRON
177
mie, datorită înrudirii cu el, mi-o iau la fugă toate, cînd vorbesc, şi nu vor să rămînă acolo
unde le aşa-ză omul; acum însă aceste presupuneri sînt ale tale şi se cere altă glumă, căci la
tine nu vor să stea locului, după cum ţi se pare şi ţie.
EUTHYPHRON Ba mie mi se pare că aceste cuvinte au dreptul la aceeaşi glumă, Socrate;
căci dacă toate cele o iau care încotro şi nu stau locului, nu eu le-am aşezat, ci mi se pare că tu
eşti Dedal; pentru că din partea mea ar rămîne aşa cum sînt. d
SOCRATE Atunci mă tem, prietene, că am ajuns mai grozav decît acela întru meşteşug,
pentru că el făcea să nu stea locului numai lucrurile lui, eu însă, pe lîngă ale mele, s-ar părea
că le pun în mişcare şi pe ale altuia. Dar ce e mai distins din toată arta mea e că fără voie sînt
iscusit; căci aş vrea ca vorbele mele să rămînă liniştite şi să şadă nemişcate mai mult decît aş
putea dori să mă aleg, pe lîngă priceperea lui e Dedal, cu bunurile lui Tantal. Dar ajunge cu
astea; pentru că mi se pare că te-ai înmuiat, mă voi strădui eu însumi să-ţi arăt cum să mă
înveţi despre pietate; şi să nu-ţi pierzi curajul de la început. Vezi deci dacă ţi se pare necesar
ca tot ceea ce e pios să fie drept.
EUTHYPHRON Sigur.
SOCRATE Atunci şi tot ceea ce e drept este oare pios sau: tot ce e pios este drept, dar nu tot
ce e drept este pios, ci o parte este pios iar o parte — altminteri? 121
EUTHYPHRON Nu pot urmări ce spui, Socrate.
SOCRATE Şi doar eşti mai tînăr decit mine, iar în înţelepciune mă întreci cu atît mai mult;
dar, cum zic, te-ai înmuiat datorită belşugului de înţelepciune. Fă însă o sforţare,
preafericitule; nu e nimic greu de înţeles în ceea ce spun; căci spun tocmai pe dos decît poetul
care a scris în versurile lui:
178
PLATON
Pe Zeus făcătorul, acela ce toate in lume sădit-a, b Să-l pomeneşti nu vrei; căci unde e teama, acolo-i
respectul1.
Dar eu mă voi deosebi de poet prin aceasta: să-ţi spun prin ce?
EUTHYPHRON Sigur că da.
SOCRATE Nu mi se pare că „unde e teamă, acolo e şi respect"; cred că mulţi se tem de boli,
de sărăcie şi de multe alte lucruri de acest fel, dar, temîndu-se, nu respectă în nici un fel
lucrurile de care se tem; nu crezi şi tu?
EUTHYPHRON Ba da.
SOCRATE Dar unde există respect, există şi teamă; există cineva care, avînd respect faţă de
ceva şi ru-c şine, să nu aibă şi sfială şi să nu se teamă de faima rea?
EUTHYPHRON Ba se teme.
SOCRATE Atunci nu e drept să spui: „unde e teamă, acolo e şi respect", ci unde e respect,
acolo e şi teamă, dar unde e teamă nu e întotdeauna şi respect; cred că teama e mai largă decît
respectul, căci respectul e o parte a temerii; cum e şi cu numărul impar: nu întotdeauna dacă e
un număr, e impar, dar dacă e impar — atunci e număr; acum poţi urmări?
EUTHYPHRON Da, sigur.
SOCRATE Cam aşa ceva am întrebat şi eu adinea-
d uri: oare unde e dreptate acolo e şi pietate, sau: unde
e pietate acolo e şi dreptate, dar unde e dreptate nu
e peste tot pietate, căci pietatea e o parte a dreptăţii;
aşa să spunem sau ai altă părere?
EUTHYPHRON Nu, aşa e; cred că e bine spus.
SOCRATE Vezi atunci ce urmează; dacă pietatea e o parte a dreptăţii, trebuie, pare-se, să
descoperim care parte a dreptăţii este pietatea. Dacă tu m-ai în-
Stasinos, frg. 20.
EUTHYPHRON
179
treba despre cele de care vorbeam adineauri, de pildă, ce parte a numărului este numărul par şi ce fel
de număr este acesta, ţi-aş spune că e numărul format din două părţi nu inegale, ci egale; nu crezi?
EUTHYPHRON Ba da.
SOCRATE Atunci încearcă şi tu să mă înveţi care e parte a dreptăţii este pietatea, ca să-i spun şi lui
Me-letos să nu mă mai nedreptăţească şi să nu mă mai învinuiască de necinstirea zeilor; pentru că am
învăţat îndestulător de la tine ce e evlavios şi pios şi ce nu.
EUTHYPHRON Iată, Socrate, care parte a dreptăţii cred eu că o formează evlavia şi pietatea: anume
cea referitoare la grija cuvenită faţă de zei; iar cea referitoare la oameni este cealaltă parte a dreptăţii.
SOCRATE Mi se pare că e foarte frumos spus, Eu-thyphron; dar mai ara încă o mică nelămurire: nu
13 a prea înţeleg la ce fel de grijă te referi; doar nu vrei să spui că aşa cum e grija faţă de orice altceva,
la fel e şi aceea faţă de zei; căci zicem cam aşa: nu oricine ştie să aibă grijă de cai, ci doar grăjdarul;
nu-i aşa?
EUTHYPHRON Ba chiar aşa.
SOCRATE Pentru că meseria lui este îngrijirea cailor.
EUTHYPHRON Da. b
SOCRATE Şi nici de cîini nu ştie oricine să aibă grijă, ci numai vînătorul.
EUTHYPHRON Aşa e.
SOCRATE Pentru că vânătoarea e într-un fel şi îngrijirea cîinilor.
EUTHYPHRON Da.
SOCRATE Iar văcarul se îngrijeşte de boi.
EUTHYPHRON Desigur.
SOCRATE Iar pietatea şi evlavia sînt grija faţă de zei; aşa spui?
EUTHYPHRON întocmai.
SOCRATE însă orice îngrijire are în vedere unul şi acelaşi lucru: şi anume binele şi folosul celui îngri-
180
PLATON
jit, după cum, de pildă, caii îngrijiţi de priceperea grăj-darului trag de aici un folos şi se
desăvîrşesc; oare nu crezi?
EUTHYPHRON Ba da.
SOCRATE La fel şi cîinii, şi boii, şi toate celelalte asemenea lor; toţi trag foloase de pe urma
priceperii celui ce-i îngrijeşte. Sau poate crezi că îngrijirea ur-c măreşte vătămarea celui
îngrijit?
EUTHYPHRON Pe Zeus, nu cred una ca asta.
SOCRATE Ci folosul?
EUTHYPHRON Cum altfel?
SOCRATE Atunci şi pietatea, fiind grija faţă de zei, aduce un folos zeilor şi-i desăvîrşeşte? Ai
fi în stare să spui că ori de cîte ori faci un lucru pios îl desă-vîrşeşti pe vreunul dintrei zei?
EUTHYPHRON Sigur că nu, pe Zeus.
SOCRATE Nici eu nu cred că asta vrei să spui, Euthyphron; departe de mine; dar tocmai de
aceea te-am întrebat ce înţelegi prin grija faţă de zei, penei tru că nu puteam crede că aşa ceva
înţelegi.
EUTHYPHRON Şi pe bună dreptate, Socrate; căci nu aşa ceva vreau să spun.
SOCRATE Bine; dar atunci ce fel de grijă faţă de zei ar fi pietatea?
EUTHYPHRON Aceea pe care o au sclavii faţă de stăpîni, Socrate.
SOCRATE înţeleg; ar fi un fel de slujire a zeilor, pare-se.
EUTHYPHRON Chiar aşa.
SOCRATE Dar poţi să-mi spui: slujitorii doctorilor pentru îndeplinirea cărui lucru îi slujesc;
nu crezi că în vederea sănătăţii?
EUTHYPHRON Ba da.
e SOCRATE Aşa? Dar slujitorii constructorilor de corăbii ce urmăresc să înfăptuiască
slujindu-i?
EUTHYPHRON E limpede, Socrate: corăbii.
SOCRATE Şi ai zidarilor — case?
EUTHYPHRON
181
EUTHYPHRON Da.
SOCRATE Spune-mi atunci, preabunule: slujirea zeilor e o slujbă pentru îndeplinirea cărei
fapte? Căci e limpede că ştii, de vreme ce spui că te pricepi la ale zeilor mai bine decît oricare
altul.
EUTHYPHRON Şi spun adevărul, Socrate.
SOCRATE Atunci spune-mi, pe Zeus, care e acea preafrumoasă faptă pe care zeii o săvârşesc
folosin-du-se de slujba noastră?
EUTHYPHRON Fac multe şi frumoase fapte, Socrate.
SOCRATE La fel şi comandanţii de oşti, dragul u meu; totuşi ai putea spune cu uşurinţă că
fapta lor de căpetenie este victoria în război; sau nu?
EUTHYPHRON Cum să nu?
SOCRATE Multe lucruri frumoase fac şi ţăranii, cred eu; totuşi fapta lor de căpetenie este că
fac pă-mîntul să ne dea roade.
EUTHYPHRON întocmai.
SOCRATE Spune-mi atunci: dintre multele lucruri frumoase pe care le fac zeii, care e fapta
lor de căpetenie?
EUTHYPHRON Doar ţi-am spus cu puţin înainte, Socrate, că e destul de greu să înţelegi cu
de-amă- b nuntul aceste lucruri; acum îţi spun însă doar atît: dacă cineva ştie să spună şi să
facă lucruri plăcute zeilor, rugîndu-se şi aducînd jertfe, acest lucru înseamnă pietate şi astfel
de fapte apără gospodăriile oamenilor şi obştea oricărei cetăţi; iar faptele potrivnice celor
plăcute zeilor sînt potrivnice evlaviei şi acestea dau peste cap şi duc la pieire totul.
SOCRATE Dacă voiai, Euthyphron, îmi puteai spune multe în puţine cuvinte despre ce era de
căpetenie în întrebările mele; numai că n-ai bunăvoinţă să mă înveţi, e limpede. Căci şi acum
nu mai aveai decît c un pas pînă la locul acela, cînd te-ai abătut din drum; dacă-mi răspundeai,
aş fi aflat în chip îndestulător
182
PLATON
EUTHYPHRON
183
ce este pietatea. Acum însă, de vreme ce îndrăgostitul trebuie să-l urmeze pe cel iubit oriunde
l-ar duce acesta, te întreb din nou: ce spui tu că este pios şi ce e pietatea; nu cumva e o anume
ştiinţă de a aduce jertfe şi rugăciuni?
EUTHYPHRON Ba da.
SOCRATE Dar oare să jertfeşti nu înseamnă să dăruieşti ceva zeilor, iar să te rogi — să le ceri
ceva?
EUTHYPHRON Chiar aşa, Socrate. d SOCRATE Atunci, potrivit acestor vorbe, pietatea
ar fi ştiinţa de a cere şi de a da zeilor.
EUTHYPHRON Ai prins foarte frumos ce voiam să spun, Socrate.
SOCRATE Pentru că sînt pătimaş după înţelepciunea ta, dragul meu, şi mintea îmi stă la pîndă
de teamă să nu se risipească un strop măcar din ceea ce spui; lămureşte-mă însă ce fel de
slujbă e aceasta faţă de zei: să le ceri şi să le dai, spui tu?
EUTHYPHRON Da, aşa.
SOCRATE Dar să le ceri cum se cuvine nu înseamnă să le ceri cele de care avem nevoie de la
ei?
EUTHYPHRON Ce altceva?
e SOCRATE Iar să le dai cum se cuvine înseamnă să le dai în schimb cele de care se întîmplă
să aibă ei nevoie de la noi? Căci ar fi o lipsă de pricepere să aduci în dar lucruri de care cineva
n-are nici o nevoie.
EUTHYPHRON Adevărat, Socrate.
SOCRATE Atunci pietatea ar fi un fel de negustorie între oameni şi zei?
EUTHYPHRON Negustorie, dacă aşa-ţi place să o numeşti.
SOCRATE Nu-mi place deloc dacă nu e adevărat.
Spune-mi, ce folos trag zeii din darurile pe care le
15 a iau de la noi? Ce ne dau ei e limpede pentru oricine;
căci nu avem nimic bun care să nu ne fie dat de ei;
dar din cele pe care ei le primesc de la noi, ce folos
au? Sau sîntem cu atît mai pricepuţi decît ei la negustorie încît luăm de la ei toate cele bune,
iar ei de la noi — nimic?
EUTHYPHRON Dar tu crezi, Socrate, că zeii au vreun folos din cele pe care le primesc de la
noi?
SOCRATE Atunci ce ar putea însemna darurile noastre faţă de zei?
EUTHYPHRON Ce altceva îţi închipui decît respect şi un semn de cinstire şi, cum ţi-am spus
adineauri, un lucru plăcut lor.
SOCRATE Atunci ce e pios e plăcut zeilor, Euthy- b phron, dar nu folositor, nici drag?
EUTHYPHRON Ba eu cred că le e în primul rînd drag.
SOCRATE Atunci aceasta ar însemna pietatea, pare-se: Ceea ce e iubit de zei.
EUTHYPHRON Neapărat.
SOCRATE Şi vorbind aşa, te mai miri dacă ti se pare că vorbele nu-ţi stau locului, ci pornesc
la plimbare, şi vei da vina pe mine, că sînt Dedal care le fac să pornească; cînd tu eşti mult
mai iscusit decît Dedal pentru că le faci să se învîrtă în cerc! Oare nu-ţi dai seama că
raţionamentul nostru, făcînd un ocol, a ajuns în acelaşi loc? Doar îţi aduci aminte că mai
înainte am ajuns la încheierea că ceea ce e pios c nu e totuna cu ce e iubit de zei, ci sînt lucruri
deosebite; sau nu-ţi aminteşti?
EUTHYPHRON Ba da.
SOCRATE Acum însă nu-ţi dai seama că spui: ceea ce iubesc zeii, acel lucru e pios; aceasta e
oare altceva decît ceea ce e iubit de zei? Sau nu?
EUTHYPHRON Ba chiar asta e.
SOCRATE Deci sau n-a fost bună hotărirea noastră de adineauri, sau, dacă a fost bună, nu e
drept ce spunem acum.
EUTHYPHRON Aşa se pare.
184
PLATON
SOCRATE Atunci trebuie s-o luăm de la început şi să cercetăm ce este pietatea; pentru că
nimic nu mă poate speria aşa încît să mă las de bunăvoie păgubaş înainte de a învăţa. Dar să
nu mă dispreţuieşti, d ci încordîndu-ţi mintea în fel şi chip, cît poţi mai bine, spune-mi acum
adevărul; căci dacă îl cunoaşte vreun om pe lume, tu eşti acela şi, ca şi lui Proteu, nu trebuie
să ţi se dea drumul pînă ce nu-l spui. Căci dacă n-ai cunoaşte limpede ce e pietatea şi im-
pietatea, n-aveai cum să te apuci, pentru o slugă, să învinuieşti de omor pe un bătrîn, care e şi
tatăl tău, ci te-ai fi temut de zei, fiind în primejdie să calci dreptatea prin această faptă, şi
totodată te-ai fi ruşinat de oameni; acum însă văd bine că eşti încredinţat că e ştii limpede ce e
pios şi ce nu; spune-mi, dar, preabunule Euthyphron, şi nu ascunde ce gîndeşti.
EUTHYPHRON Altă dată, Socrate; căci acum mă grăbesc şi e timpul să plec.
SOCRATE Ce faci, prietene? Pleci şi mă azvîrli la pămînt din înaltul speranţei pe care o
nutream ca, învăţînd de la tine ce e pios şi ce nu, să scap de acu-i6a zaţia lui Meletos,
arătîndu-i că datorită lui Euthyphron am devenit învăţat în cele divine şi că nici nu vorbesc la
întîmplare, nici nu născocesc, din neştiinţă, în aceste privinţe; iar tot restul vieţii să mi-l pot
trăi, de acum înainte, mai bine.
HIPPIAS MINOR
EUDICOS SOCRATE HIPPIAS
EUDICOS Dar tu, Socrate, de ce taci, după ce Hip- 363 a pias ne-a făcut o atît de lungă
dovadă a priceperii sale? De ce nu lauzi şi tu, împreună cu noi, o parte sau alta din vorbirea lui
sau, dacă-i găseşti vreo greşeală, de ce nu iei cuvîntul împotrivă? Şi asta cu atît mai mult cu
cît iată-ne rămaşi între noi, oameni care pretindem pe drept cuvînt că ne îndeletnicim stăruitor
cu filozofia.
SOCRATE Mărturisesc bucuros, Eudicos, că l-aş întreba pe Hippias cîte ceva în legătură cu
cele spuse de el adineauri. L-am auzit pe Apemantos, părintele b tău, spunînd că IUada lui
Homer e un poem mai bun decît Odiseea, în aceeaşi măsură în care Ahile îi e superior lui
Odiseu. El susţinea că, dintre cele două poeme, acesta din urmă a fost închinat lui Odiseu,
celălalt lui Ahile. Ei bine, în privinţa aceasta mi-ar plăcea să-mi spună Hippias cîte ceva, dacă
n-are nimic împotrivă: ce crede despre cei doi bărbaţi, pe care dintre ei îl pune el mai presus;
doar în prelegerea lui c ne-a spus atîtea alte lucruri de tot felul, despre o seamă de poeţi,
printre care şi Homer.
EUDICOS Nu încape nici o îndoială că Hippias va fi bucuros să răspundă întrebărilor tale.
Nu-i aşa, Hippias, că îi vei da răspuns lui Socrate dacă te va întreba ceva? Ce zici?
HIPPIAS N-ar fi ciudat, Eudicos, dacă tocmai eu aş căuta să fug de întrebările lui Socrate?
Ştii bine
186
PLATON
HIPPIAS MINOR
187
că atunci cînd se ţin jocurile panhelenice de la Olim-d pia plec de acasă, din Elis, şi, ducîndu-
mă la sanctuarul de acolo, mă pun la dispoziţia oricui ar vrea să stea de vorbă cu mine despre
unul dintre subiectele pe care le am pregătite dinainte. Sau sînt gata de asemenea să răspund
oricui, indiferent ce ar vrea să mă întrebe.
364 a SOCRATE Fericit eşti, Hippias, dacă de flecare Olimpiadă soseşti la sfîntul lăcaş cu
sufletul atît de plin de încredere în ştiinţa ta. M-aş mira ca vreunul dintre luptători să sosească
pentru întrecerile de acolo tot atît de neînfricat şi de încrezător în puterile lui cum spui tu că
eşti în mintea ta.
HIPPIAS Nimic mai firesc Socrate, căci de cînd am început să iau parte la întrecerile olimpice
n-am întîlnit încă pe nimeni care să mă întreacă în ceea ce ştiu.
b SOCRATE Din cîte spui, frumoasă e, şi pentru cetatea Elidei şi pentru părinţii tăi, faima
priceperii tale! Acuma însă ce ai să ne spui despre Ahile şi Odi-seu? Care dintre ei ţi se pare
mai presus de celălalt, şi în ce privinţă? Adineauri, cînd era atîta lume înăuntru şi tu îţi ţineai
discursul, nu te-am prea putut urmări, şi m-am sfiit să-ţi pun întrebări atît din pricina mulţimii
dinăuntru, cît şi de teamă să c nu-ţi stînjenesc demonstraţia. Acum însă, fiindcă sîntem mai
puţini, iar Eudicos mă îndeamnă să te iscodesc, arată-ne desluşit ce anume spuneai despre cei
doi bărbaţi. Prin ce-i deosebeai?
HIPPIAS Bine, Socrate. N-am nimic împotrivă să-ţi spun şi mai limpede decît adineauri
părerea mea despre ei sau despre oricare alţii. Afirm că Homer l-a zugrăvit pe Ahile drept cel
mai viteaz dintre bărbaţii care au venit la Troia, pe Nestor cel mai înţelept, iar pe Odiseu cel
mai versatil.
SOCRATE Minunat, Hippias! Numai că ai vrea să fii atît de bun să nu rîzi de mine dacă mă
vezi înţe-legînd greu spusele tale şi tot punîndu-ţi la între- d bări? încearcă, rogu-te, să-mi
răspunzi cu blîndeţe şi răbdare.
HIPPIAS Frumos mi-ar sta, Socrate, dacă tocmai eu, care îi învăţ pe alţii lucrul acesta şi socot
că este drept să primesc în schimb bani, n-aş răspunde întrebărilor tale cu răbdare şi blîndeţe.
SOCRATE Ce vorbe frumoase rosteşti! Ascultă deci: cînd spuneai că Homer l-a zugrăvit pe
Ahile drept cel mai viteaz şi pe Nestor drept cel mai înţelept, am înţeles ce vrei să spui. Dar
cînd ai zis că e poetul l-a zugrăvit pe Odiseu drept cel mai versatil, zău că n-am mai înţeles.
Spune-mi dar, poate mă lămuresc mai bine: pe Ahile, Homer îl înfăţişează ca pe un om
versatil?
HIPPIAS Cîtuşi de puţin, Socrate, ba dimpotrivă, ca pe un om dintr-o bucată şi cît se poate de
sincer. Dovadă că în scena Rugăminţilor, cînd îi pune pe cei doi să vorbească unul cu altul,
Ahile îi spune lui Odiseu:
îndeminatice Laertiene Ulise, răsad al lui Zeus, 365 a
Trebuie de la-nceput să vă spun Jără-nconjur, pe faţă,
Tot ce în sine-mi socot şi cum intre noi o să fie.
Doar ca să nu-mi staţi pe cap şi asurzindu-mă cu smiorcăituL
Ca şi de-a iadului poartă lehamite mie de tot omul,
Carele una vorbeşte şi tăinuie-n sufletu-i alta; b
De-ast-apriat vă voi spune ce-mi pare căi mult mai cu cale1.
în aceste versuri poetul dă la iveală firea fiecăruia: Ahile este sincer şi dintr-o bucată, iar
Odiseu versatil şi mincinos. într -adevăr, versurile de mai sus el
1
Homer, Iliada, IX, 308-314 (traducere de G. Murnu).
188
PLATON
HIPPIAS MINOR
189
le pune în gura lui Ahile, care îi vorbeşte astfel lui Odiseu.
SOCRATE în sfîrşit, acuma cred că înţeleg, Hip-pias, ce anume vrei să spui. S-ar părea că pe
omul versatil tu îl numeşti mincinos.
HIPPIAS întocmai, Socrate: şi chiar aşa îl înfăţişează Homer pe Odiseu în multe locuri şi din
Iliada şi din Odiseea.
SOCRATE De unde se vede că, pentru Homer, iubitorul de adevăr şi mincinosul sînt departe
de a fi unul şi acelaşi.
HIPPIAS Cum altfel, Socrate? SOCRATE Iar tu eşti de aceeaşi părere, Hippias? HIPPIAS
întru totul. Ar fi şi ciudat să nu fiu. SOCRATE Dacă-i aşa, atunci hai să-l lăsăm deo- parte pe
Homer, dat fiind că e cu neputinţă să-l mai întrebăm care îi era gîndul compunînd aceste ver-
suri. Tu însă, de vreme ce văd că îmbrăţişezi această cauză şi îţi însuşeşti gîndul pe care îl pui
pe seama lui Homer, răspunde în numele lui Homer şi într-al tău deopotrivă.
HIPPIAS Fie. Te rog să mă întrebi, pe scurt, tot ce doreşti.
SOCRATE Spune-mi atunci ce înţelegi tu prin mincinoşi: oameni care nu sînt în stare de o
anumită acţiune, ca bolnavii de pildă, sau, dimpotrivă, capabili de o acţiune anume?
HIPPIAS Ba capabili, negreşit, de tot felul de lucruri şi îndeosebi de a-i înşela pe alţii. e
SOCRATE Din cîte spui ar urma că aceşti oameni sînt capabili de anumite acţiuni şi totodată
versatili. Aşa e?
HIPPIAS Da.
SOCRATE Dar sînt ei oare versatili şi înşelători datorită prostiei şi neroziei sau datorită
vicleniei şi isteţimii?
HIPPIAS Nici vorbă că datorită vicleniei şi isteţimii.
SOCRATE Sînt deci, pe cît se pare, oameni inteligenţi.
HIPPIAS Şi încă cum, o, Zeus!
SOCRATE Inteligenţi fiind, sînt conştienţi sau nu de ceea ce fac?
HIPPIAS Sînt foarte conştienţi. Şi tocmai de aceea sînt nişte răufăcători.
SOCRATE Ştiind ceea ce ştiu sînt oare ignoranţi sau pricepuţi?
HIPPIAS Pricepuţi de bună seamă, cel puţin în a-i 366 a înşela pe alţii.
SOCRATE Stai puţin! Să recapitulăm ce-ai spus: susţii că cei mincinoşi sînt capabili,
inteligenţi, conştienţi şi pricepuţi la treaba lor de mincinoşi?
HIPPIAS Asta susţin.
SOCRATE Şi afirmi de asemenea că oamenii sinceri şi cei mincinoşi alcătuiesc două categorii
distincte şi întru totul opuse.
HIPPIAS Afirm într-adevăr.
SOCRATE Bine. Aşadar, după părerea ta, cei mincinoşi se numără printre oamenii capabili şi
pricepuţi.
HIPPIAS întocmai.
SOCRATE Iar cînd spui că cei mincinoşi sînt ca- b pabili şi pricepuţi, ce crezi: că, dacă vor să
mintă într-o anume privinţă, stă în puterea lor s-o facă sau nu stă în puterea lor?
HIPPIAS Stă fără doar şi poate în puterea lor.
SOCRATE Pe scurt, cei mincinoşi sînt cei care au atît priceperea, cît şi capacitatea de a minţi.
HIPPIAS Da.
SOCRATE Atunci, un om incapabil să mintă şi ignorant n-ar putea fi un mincinos.
HIPPIAS Aşa este.
SOCRATE Putem spune deci că este capabil de un lucru orice om care face ceea ce vrea
atunci cînd vrea. Nu mă gîndesc la împiedicările datorate unei c

190
PLATON
HIPPIAS MINOR
191
boli sau altor pricini asemănătoare, ci la situaţia unui om ca tine de pildă, care eşti capabil să
scrii numele meu oricînd vrei. Oare nu pe cel care este într-o astfel de situaţie îl numeşti tu
capabil?
HIPPIAS Ba da.
SOCRATE Spune-mi Hippias, nu eşti tu oare un om încercat în calcule şi în ştiinţa calculului?
HIPPIAS Mai mult decît oricine, Socrate.
SOCRATE Atunci, dacă te-ar întreba cineva cît fac d de trei ori şapte sute, n-ai fi tu în măsură,
dacă-ai vrea, să dai mai repede ca oricine răspunsul corect?
HIPPIAS Desigur.
SOCRATE Şi aceasta oare nu fiindcă eşti, în domeniul acesta, cel mai capabil şi mai priceput?
HIPPIAS Ba da.
SOCRATE Dar oare eşti numai cel mai priceput şi cel mai capabil sau eşti deopotrivă şi cel
mai bun în această ştiinţă a calculului, în care eşti cel mai capabil şi mai priceput?
HIPPIAS Şi cel mai bun, desigur.
SOCRATE Şi, nu-i aşa, tu ai fi cel mai în măsură să spui adevărul în privinţa lor?
HIPPIAS Aşa cred.
e SOCRATE Dar să spui în privinţa lor lucruri neadevărate? Hai, răspunde-mi deschis şi
frumos cum ai făcut şi pînă acum. Dacă cineva te-ar întreba cît fac de trei ori şapte sute, n-ai
putea tu, mai bine ca oricine, dacă asta ţi-ar fi voia, să-i spui un neadevăr şi să stărui neclintit
în el? Sau poate ar fi în stare să mintă mai bine decît o faci tu cînd vrei unul nepri-367 a ceput
într-ale calculului? Nu cumva acestuia, vrînd să spună un neadevăr, i s-ar întîmpla să spună nu
o dată, din nepricepere, adevărul nedorit de el, pe cînd tu, priceput cum eşti, ai putea, dacă ai
vrea, să spui neadevărul, stăruind mereu în el?
HIPPIAS Da, ai dreptate, aşa este.
SOCRATE Spune-mi acuma: un mincinos poate minţi în legătură cu orice altceva numai în
legătură cu calculele şi cu numerele nu?
HIPPIAS Ba, pe Zeus, şi în legătură cu numerele.
SOCRATE Să admitem deci şi acest lucru: că poa-te exista un om care minte cînd e vorba de
calcule şi de numere.
HIPPIAS Da.
SOCRATE Cine ar putea fi el? Pentru ca să fie mincinos, nu trebuie oare, cum ai recunoscut
adineauri, să fie capabil să mintă? Căci ai spus, dacă îţi mai aminteşti, că niciodată nu poate fi
mincinos un om incapabil să mintă.
HIPPIAS, Mi-amintesc, aşa am apus.
SOCRATE Şi n-a reieşit că tu eşti cel mai capabil să minţi cînd e vorba de calcule?
HIPPIAS Da, a reieşit şi acest lucru.
SOCRATE Şi în acelaşi timp nu eşti tu şi cel mai capabil să spui adevărul cînd e vorba de
calcule?
HIPPIAS Desigur.
SOCRATE Aşadar acelaşi om este capabil şi să mintă şi să spună adevărul cînd e vorba de
calcule; iar omul acesta nu-i altul decît cel care se pricepe să calculeze, socotitorul însuşi.
HIPPIAS Da.
SOCRATE Atunci Hippias, cînd e vorba de numere, cine altul e mincinosul dacă nu omul care
se pricepe cel mai bine la socotit? Căci capabil este, iar tot el este şi cel care spune adevărul.
HIPPIAS Aşa se pare.
SOCRATE Iată deci că cel care în cazul acesta minte şi cel care spune adevărul pot fi una şi
aceeaşi persoană. Iar cel care spune adevărul nu e cu nimic mai bun decît cel mincinos. Căci e
vorba de unul şi acelaşi şi nu de opuşi, cum credeai adineauri.
HIPPIAS Din cele ce spui, aşa s-ar părea.
SOCRATE Vrei să mai luăm un exemplu?
192
PLATON
HIPPIAS Să luăm dacă vrei.
SOCRATE Nu-i aşa că eşti priceput şi în geometrie?
HIPPIAS Fireşte.
SOCRATE Ei bine, în geometrie nu se întîmplă la fel? Nu un acelaşi om, geometrul adică,
este cel mai capabil să mintă şi să spună adevărul cînd este vorba de figuri geometrice?
HIPPIAS Ba da.
SOCRATE Şi nu el este omul care se pricepe cel mai bine în acest domeniu? e HIPPIAS
Ba el.
SOCRATE Prin urmare, tocmai geometrul bun şi iscusit este cel mai capabil să le facă pe
amîndouă. Şi dacă există vreun om capabil să mintă cînd e vorba de figurile geometrice,
acesta nu-i altul decît geometrul cel bun; doar el poate una ca asta. Pe cînd geometrul
nepriceput este incapabil să mintă. Şi am stabilit deja că n-are cum fi mincinos un om incapa-
bil să mintă.
HIPPIAS Aşa e.
SOCRATE Hai să luăm şi un al treilea exemplu, pe cel al astronomului. Ştiinţa acestuia eşti
încredinţat 368 a că o cunoşti şi mai bine decît pe cele dinainte, nu-i aşa Hippias?
HIPPIAS Da.
SOCRATE Or, în astronomie lucrurile nu stau la fel?
HIPPIAS Probabil, Socrate.
SOCRATE Căci şi în astronomie, mincinosul nu va fi altul decît astronomul cel bun, de vreme
ce tocmai el este cel capabil să mintă. Mincinosul nu poate fi cel incapabil, dat fiind că el este
ignorant.
HIPPIAS Aşa se pare.
SOCRATE Deci şi în astronomie este unul şi acelaşi cel care spune adevărul şi cel care minte?
HIPPIAS Aşa s-ar zice.
HIPPIAS MINOR
193
SOCRATE Atunci, Hippias, ia orice ştiinţă îţi trece prin minte şi vezi dacă lucrurile nu stau tot
aşa. Se b ştie că nu este om mai iscusit decît tine într-o sumedenie de meşteşuguri şi eu însumi
te-am auzit lău-dîndu-te în agora lîngă mesele zarafilor şi înşiruin-du-ţi nenumăratele
iscusinţe demne de invidiat. Spuneai că ai venit odată la Olimpia purtînd numai lucruri făcute
de mîna ta. Mai întîi inelul — cu el ai început — spuneai că e făcut chiar de tine ca unul care
ştie să cizeleze inele. Tot aşa şi pecetea. La fel c strigilul şi sticluţa cu ulei. Spuneai apoi că tu
însuţi ai fost cizmarul sandalelor tale şi că tot singur ţi-ai ţesut himationul şi hitonul. însă ceea
ce i-a uimit mai cu seamă pe toţi, ca dovadă a unei neîntrecute măiestrii, a fost faptul că pînă
şi cingătoarea hitonului tău, asemenea celor mai de preţ din Persia, tot tu o împletiseşi. Dar
mai spuneai că ai venit acolo cu poezii, epopei, tragedii, ditirambi şi multe şi felurite cu-
vîntări în proză. Afirmai că şi ştiinţele despre care d am vorbit adineauri le cunoşti mai bine
decît oricine; la fel şi ritmul, armonia şi multe altele pe lîngă acestea, dacă îmi aduc bine
aminte. Era să uit însă tocmai mnemotehnica, ştiinţa în care te socoteşti neîntrecut. Poate am
mai uitat şi altele, dar iată ce vreau să spun: Cercetînd şi ştiinţele pe care le cunoşti tu e — şi
sînt destule — şi pe cele cunoscute de alţii, spune-mi dacă, din cîte am stabilit împreună, mai
găseşti vreuna în care cel ce spune adevărul să fie altul decît cel care minte. Nu sînt ei una şi
aceeaşi persoa- 369 a nă? Ia orice formă a priceperii sau a dibăciei, caută unde vei vrea;
nicăieri nu vei găsi vreo deosebire. Căci ea nu există, prietene. Iar dacă există, spune-o!
HIPPIAS Nu găsesc deocamdată vreuna, Socrate.
SOCRATE Şi nici nu cred că vei găsi. Iar dacă ce spun eu e adevărat, aminteşte-ţi ce a reieşit
din discuţia noastră, Hippias.
HIPPIAS Nu prea înţeleg, Socrate, ce vrei să spui.
194
PLATON
SOCRATE Pesemne pentru că în momentul acesta nu te foloseşti de mnemotehnică,
spunîndu-ţi de bună seamă că aici nu are ce căuta. Hai atunci să-ţi
b amintesc eu. Ai spus despre Ahile că este sincer şi despre Odiseu că e mincinos şi şiret.
HIPPIAS Da.
SOCRATE Or acum îţi dai seama că fiecare ne apare şi mincinos şi sincer, astfel încît dacă
Odiseu era mincinos, el devine şi sincer, iar Ahile, dacă era sincer, devine şi mincinos: în loc
să fie diferiţi şi opuşi, cei doi se aseamănă.
HIPPIAS Mereu ticluieşti astfel de argumente, So-crate. Alegînd partea cea mai spinoasă
dintr-o argu-
c mentaţie, o cercetezi în detaliu în loc să priveşti în ansamblu subiectul pus în discuţie. îţi voi
demonstra chiar acum dacă vrei, cu o grămadă de dovezi, că Homer l-a înfăţişat pe Ahile mai
bun decît pe Odiseu şi incapabil să mintă, iar pe Odiseu viclean, minţind la tot pasul şi inferior
lui Ahile. Fă bine şi opune-mi argument la argument, arătînd că Odiseu este mai bun,
rămînînd să hotărască cei de faţă care din noi a vorbit mai bine.
d SOCRATE Nu tăgăduiesc, Hippias, că eşti mai învăţat decît mine; am însă obiceiul să fiu
atent la tot ce se spune, mai cu seamă cînd cel ce vorbeşte îmi pare priceput. Şi, pentru că
vreau să mă aleg cu ceva din spusele lui, îi pun întrebări, cercetez şi compar totul ca să pot
înţelege. Dacă vorbitorul îmi pare însă un om de rînd, nici nu-i pun întrebări, nici nu mă
interesează ce spune. După purtarea mea îţi poţi da seama pe cine socotesc eu înţelept. Mă vei
vedea atunci revenind asupra celor spuse de el şi punînd
e întrebări cu gîndul că o să învăţ şi eu ceva. Uite, chiar acum, în timp ce vorbeai, mă gîndeam
la versurile pe care le-ai citat adineauri vrînd să arăţi că Ahile îi vorbeşte lui Odiseu ca unui
şarlatan; nu ţi se pare însă ciudat, dacă cele spuse de tine sînt ade-
HIPPIAS MINOR
195
vărate, că Odiseu cel şiret nu apare nicăieri minţind,
în timp ce Ahile, potrivit gîndului tău, este versatil, 370 a
căci minte?
Iată-l începînd prin a spune ce aminteai adineauri:
Ca şi de-a iadului poartă lehamite mie de tot omul, Carele una vorbeşte şi tăinuie-n sujletu-i alta2.
Puţin mai tîrziu adaugă însă că nu se va lăsa con- b vins nici de Odiseu, nici de Agamemnon
şi că nici în ruptul capului nu mai rămîne la Troia, ci:
Miine lui Zeus şi zeilor jertfe voi da tuturora
Şi voi da drumul pe mare-ncărcatelor mele corăbii
însuţi vedea-vei atunci, de vrei şi deţi pasă de asta,
Cum dimineaţa de tot ale mele corăbii-şi-nvoaltă c
Pinzele pe Helespont, in grabă vîslite de oameni.
Dacă prielnic la drum ne-ofi zeul puternic pe mare,
Noi în trei zile vom fi în mănoasa-ne ţară, în Ftia3.
Dar iată-l şi mai înainte, cînd îi spune vorbe grele lui Agamemnon:
Plec dar în Ftia, căci mai de folos îmi e-ntorsul acasă
Pe legănate corăbii. Nu cred că, lovindu-mă-n cinste.
Lesne tu singur aci grămădi-vei cîştiguri şi avere4. d
Şi deşi vorbise astfel, o dată în faţa întregii armate, apoi faţă de prietenii lui, nu-l vedem cîtuşi
de puţin făcînd pregătiri sau punînd corăbiile pe mare cu gîndul întoarcerii acasă; ci iată-l
nesinchisindu-se, de la înălţimea sa, de adevăr. Eu, nedumerit fiind, de la început te-am
întrebat, Hippias, pe care dintre aceş- e tia doi poetul l-a înfăţişat mai demn de preţuit; mie mi
se pare că sint deopotrivă şi că e greu să spui
2
Idem, IX, 308-309.
3
Idem. IX, 352-358.
4
Idem, I, 168-l70.
196
PLATON
care dintre ei se pricepe mai bine să mintă sau să spună adevărul; la fel şi în alte privinţe.
HIPPIAS Asta fiindcă nu judeci cum trebuie, So-crate. Dacă Ariile minte, nu o face cu voia
lui; dimpotrivă, primejduirea taberei îl sileşte să rămînă pentru a da ajutor. Odiseu în schimb
minte cu bună ştiinţă şi premeditat.
SOCRATE încerci să mă înşeli, dragă Hippias, şi îl imiţi în privinţa asta pe Odiseu.
371 a HIPPIAS Ba deloc, Socrate. Ce vrei să spui? încotro baţi?
SOCRATE Păi te văd afirmînd sus şi tare că Ahile nu minte intenţionat, Ahile pe care Homer
l-a înfăţişat nu numai ca pe un om care spune cînd una, cînd alta, ci ca pe un mare panglicar:
se crede în aşa măsură mai presus de Odiseu în a-i spune minciuni fără ca acela să bage de
seamă, încît se încumetă să se contrazică de faţă cu el şi chiar izbuteşte să-l amăgească.
Oricum, nimic din ce-i spune lui Ahile nu vădeşte că Odiseu l-ar fi prins cu minciuna. b
HIPPIAS La ce te gîndeşti cînd spui asta, Socrate?
SOCRATE La ce? O clipă numai după ce îi spune lui Odiseu că la revărsatul zorilor va pleca
cu corăbiile pe mare, lui Aias îi spune că nu mai pleacă şi îi vorbeşte cu totul altfel.
HIPPIAS Unde?
SOCRATE în versurile în care se spune:
Eu la bătaia cea crîncenă nu am de gvnd să iau parte c Pină ce Hector, cosind pe ahei şi arzîndu-
le Jlota, Nu va ajunge pe aici la vasele noastre, la corturi Dar la corabia mea şi la cortul meu aprigul
Hector, cît de năvalnic o fi, pe loc o să stea din bătaie5.
5
Idem, IX, 644-650.
HIPPIAS MINOR
197
Crezi tu, Hippias, că Ahile, fiu al lui Thetis şi eres- d cut de preaînţeleptul Chiron, era atît de
uituc, încît după ce cu puţin înainte îşi arăta, în cele mai aprige cuvinte, dispreţul faţă de cei
care zic cînd una, cînd alta, imediat după aceea să-i spună lui Odiseu că va pleca şi lui Aias că
va rămîne? Nu crezi că o face anume, gîndindu-se că Odiseu este mai naiv şi că îl poate
întrece in viclenie?
HIPPIAS Nu cred, Socrate; între timp el şi-a schimbat, cu bună-credinţă, părerea şi tocmai de
aceea e îi spune lui Aias una şi lui Odiseu alta. Odiseu în schimb, şi cînd spune adevărul şi
cînd minte, o face anume.
SOCRATE Atunci s-ar părea că Odiseu e mai bun decît Ahile.
HIPPIAS Ba deloc, Socrate.
SOCRATE De ce? N-am stabilit adineauri că cei care mint în mod voit sînt mai buni decît cei
care mint fără voia lor?
HIPPIAS Cum ar putea, Socrate, să fie mai buni cei care comit nedreptăţi şi fac rău dinadins
decît cei 372 a care o fac fără voia lor? Eu cred că-i putem ierta mai uşor pe cei care săvîrşesc
nedreptăţi,. mint sau fac vreun alt lucru rău fără să ştie. Nu sînt oare şi legile mult mai aspre
faţă de cei care fac rele şi înşală în mod voit, decît faţă de ceilalţi?
SOCRATE Vezi, Hippias? Nu sînt eu îndreptăţit cînd stărui să pun întrebări celor înţelepţi? Şi
tare b îmi e teamă că pe lîngă atîtea cusururi, aceasta este singura mea calitate. Altminteri
natura lucrurilor îmi scapă şi nu pot să-mi dau seama de ele. Căci iată, cînd se întîmplă să stau
de vorbă cu unul dintre voi — şi care grec n-ar recunoaşte că sînteţi vestiţi pentru ştiinţa
voastră? — se arată că nu ştiu nimic. Doar vezi bine că nu cădem deloc la învoială, ca să zic
aşa. Şi ce vrei dovadă mai bună de neştiinţă decît c
198
PLATON
HIPPIAS MINOR
199
să nu ai aceleaşi păreri cu cei înţelepţi? Am însă o minunată calitate şi tocmai ea mă salvează:
nu-mi este ruşine să învăţ, ci, întrebînd, caut să aflu cît mai mult. Iar celui care îmi răspunde îi
port mereu recunoştinţă şi nu ştiu să fi rămas cuiva dator în privinţa aceasta. Nu am ascuns
niciodată cît datoram altora din tot ce ştiu şi nu am dat drept o descoperire proprie ce m-au
învăţat ei. Dimpotrivă, pe cel care mi-a trecut ştiinţa lui îl laud ca pe un înţelept şi arăt ce am
învăţat de la el. Numai că acum nu mă pot împaci ca cu ceea ce spui, ba părerile noastre diferă
chiar foarte mult. Fireşte că lucrurile stau aşa, pentru că eu sînt cum sînt; nu are rost să intru
iar în amănunte. Căci mie, Hippias, mi se pare că este tocmai pe dos decît spui tu, că cei care
în mod voit îi vatămă pe oameni, le fac rău, îi mint, înşală şi săvîrşesc greşeli sînt mai buni
decît cei care fac toate astea fără voia lor. Alteori însă gîndesc şi eu ca tine; şi dacă şovăi
întruna, pricina nu-i alta decît ignoranţa mea. Deocamdată, cuprins parcă de o boală a minţii,
îmi e pare că cei care săvîrşesc greşeli în mod voit sînt mai buni decît ceilalţi. Pun apeastă
stare de spirit pe seama celor gîndite mai înainte: reieşea din vorbele noastre că cei care fac
răul fără să vrea sînt inferiori celor care îl fac cu bună ştiinţă. Fii bun, rogu-te, şi nu pregeta
să-mi vindeci sufletul. Căci vei face un lucru 373 a mult mai bun lecuind neştiinţa decît o
boală a trupului. Dar dacă ai de gînd să ţii o lungă cuvântare, îţi spun din capul locului că,
fiindu-mi greu să te urmăresc, n-ai să mă poţi lecui; în schimb, îmi vei face un bine mai mare
răspunzîndu-mi aşa cum mi-ai răspuns şi adineauri; şi cred că la rîndu-ţi nu vei rămî-ne nici tu
în pagubă. Iar pe tine, fiu al lui Apeman-tos, de vreme ce tu m-ai îndemnat să stau de vorbă cu
Hippias, am să te rog să-mi vii în ajutor: în cazul în care nu mai vrea să-mi răspundă,
înduplecă-l tu.
EUDICOS Nu cred, Socrate, că va fi nevoie să-l rugăm pe Hippias. Asta nu s-ar potrivi cu ce
a spus b mai înainte, anume că nu se fereşte de întrebările nimănui. Nu-i aşa, Hippias? Nu asta
ai spus?
HIPPIAS Sigur. Numai că vezi, Eudicos, Socrate ne pune mereu beţe în roate, ca şi cînd ar fi
pus pe rele.
SOCRATE Doar nu crezi, bunule Hippias, că o fac dinadins, căci atunci, potrivit gîndului tău,
aş fi un om învăţat şi priceput; crede-mă că, dacă se întîm-plă, e fără voia mea, aşa că fii,
rogu-te, îngăduitor. Căci spui că cel care face rău fără voia lui are dreptul la îngăduinţă.
EUDICOS N-ai de ales, Hippias; de dragul nostru c şi al celor ce le-ai spus mai înainte,
răspunde la întrebările lui Socrate.
HIPPIAS Fiindcă mă rogi, îţi voi răspunde. întrea-bă-mă dar ce vrei.
SOCRATE Aş dori tare mult, Hippias, să cercetăm mai amănunţit problema aceasta: sînt mai
buni cei care fac rău în mod voit sau cei care fac rău fără voia lor? Cred că cel mai nimerit ar
fi să procedăm astfel; răspunde-mi: recunoşti că există alergători buni?
HIPPIAS Fireşte.
SOCRATE Dar slabi? a
HIPPIAS Da.
SOCRATE Iar bun spunem că e cel care aleargă bine şi slab cel care aleargă prost?
HIPPIAS întocmai.
SOCRATE Aşadar, cel care nu aleargă repede, aleargă prost, iar cel care aleargă repede, bine?
HIPPIAS întocmai.
SOCRATE Prin urmare, într-o cursă, şi în general cînd e vorba de alergare, iuţeala este un
lucru bun iar încetineala unul rău?
HIPPIAS Mai încape îndoială?

200
PLATON
HIPPIAS MINOR
201
SOCRATE Şi care este un alergător mai bun, cel care aleargă încet în mod voit sau cel care
aleargă astfel fără voia sa?
HIPPIAS Cel care aleargă astfel în mod voit.
SOCRATE Oare a alerga nu înseamnă a săvîrşi ceva?
HIPPIAS A săvîrşi, fireşte.
SOCRATE Iar dacă înseamnă a săvîrşi, nu este vorba de o strădanie anume? e HIPPIAS
Ba da.
SOCRATE Deci, în materie de curse, cel care aleargă prost face o treabă proastă şi deloc
lăudabilă, nu-i aşa?
HIPPIAS Proastă, cum altfel?
SOCRATE Iar prost aleargă cel care aleargă încet, nu?
HIPPIAS Da.
SOCRATE Prin urmare, alergătorul bun face în mod voit o treabă proastă care-l dezonorează,
pe cînd cel slab o face fără voia lui?
HIPPIAS Aşa se pare.
SOCRATE într-o cursă deci, cel care aleargă prost fără voia lui este un alergător mai slab
decît cel care o face în mod intenţionat?
HIPPIAS într-o cursă, da.
374 a SOCRATE Dar într-o întrecere la luptă, care dintre luptători este mai bun? Cel care se
lasă învins de bunăvoie sau cel care este învins fără voia sa?
HIPPIAS Sigur că cel care se lasă învins de bunăvoie.
SOCRATE Şi ce este mai rău şi mai ruşinos? Să te laşi învins sau să fii învins?
HIPPIAS Să fii învins.
SOCRATE Deci într-o luptă, cel care luptă prost dinadins este mai bun decît cel care luptă
astfel fără să vrea?
HIPPIAS Aşa se pare.
SOCRATE Dar nu se întîmplă la fel şi în orice altă formă de activitate în care ne slujim de
corp? Oare nu cel care este mai viguros poate face lucrurile deopotrivă cu sîrg şi fără vlagă, şi
dîndu-se de ruşine şi meritînd toate laudele? Aşa încît dacă face prost b o treabă, nu o face cel
viguros cu bună ştiinţă, iar celălalt fără voia lui?
HIPPIAS Se pare că atunci cînd e vorba de puterea trupului aşa se întîmplă.
SOCRATE Dar ce zici de o ţinută frumoasă? Nu cel care are un corp armonios poate să ia
după voie o ţinută urită şi lipsită de graţie, iar cel cu un corp mai urît să o aibă fără să vrea?
Sau ţi se pare că-i altfel?
HIPPIAS Aşa cred şi eu.
SOCRATE Deci ţinuta urită, dacă este voită, este urmarea unei calităţi a trupului, în schimb,
avînd-o c fără să vrei, este urmarea unui defect.
HIPPIAS Aşa s-ar părea.
SOCRATE Dar despre voce ce zici? Care crezi că e mai bună, cea care cîntă dinadins fals sau
cea care cîntă fals fără voia ei?
HIPPIAS Cea care cîntă fals dinadins.
SOCRATE Iar cea care cîntă fals fără voia ei este lipsită de calitate?
HIPPIAS Da.
SOCRATE Dar cînd e vorba de trup, ce ţi-ar plăcea să ai: calităţi sau defecte?
HIPPIAS Calităţi.
SOCRATE Ţi-ar plăcea să şchiopătezi în mod voit sau fără voia ta?
HIPPIAS în mod voit.
SOCRATE Şi a fi şchiop nu este un defect şi nu presupune o lipsă de graţie?
d
HIPPIAS Ba da.
SOCRATE Dar vederea slabă nu este un defect al ochilor?
HIPPIAS Ba este.
202
PLATON
HIPPIAS MINOR
203
SOCRATE Şi ce fel de ochi ai prefera să ai? Unii care văd prost de bunăvoie sau unii cu care
vezi astfel fără voia ta?
HIPPIAS Pe primii, desigur.
SOCRATE Crezi, aşadar, că e mai bine ca aceste organe să funcţioneze prost în mod voit,
decît fără voia lor?
HIPPIAS Fără doar şi poate.
SOCRATE Dar tot astfel şi pentru urechi, nas, gură şi pentru toate celelalte organe de simţ: pe
cele e care funcţionează prost fără voia lor n-ai vrea să le ai, căci sînt proaste; în schimb le
doreşti pe cele care funcţionează prost în mod intenţionat, căci sînt bune.
HIPPIAS Desigur.
SOCRATE Dar în privinţa uneltelor? Care sînt de preferat? Cele cu care lucrezi prost în mod
intenţionat sau fără voia ta? Care cîrmă e mai bună, cea cu care cîrmaciul conduce prost fără
voia lui sau în mod voit?
HIPPIAS Cea din urmă.
SOCRATE La fel se întîmplă însă şi cu arcul, lira, flautul şi cu toate celelalte.
HIPPIAS într-adevăr.
375 a SOCRATE Mai departe. Care e mai bun: un cal astfel înzestrat de natură încît, dacă
vrei, poţi să-l călăreşti prost, sau cel pe care îl călăreşti prost fără să vrei?
HIPPIAS Cel pe care îl călăreşti prost fiindcă vrei.
SOCRATE Deci acesta e mai bun?
HIPPIAS Da.
SOCRATE Prin urmare cu un cal bine înzestrat de natură se pot săvîrşi voit prost toate cîte
stau în puterea unui cal, pe cînd cu un cal prost acestea se execută prost în mod neintenţionat?
HIPPIAS Cît se poate de adevărat.
SOCRATE La fel se întîmplă şi cu cîinele şi cu toate celelalte animale?
HIPPIAS Da.
SOCRATE Să mergem însă şi mai departe. Cum e bine să fie înzestrat arcaşul? Astfel încît să
poată greşi ţinta în mod voit sau fără voia sa?
HIPPIAS în mod voit. b
SOCRATE Prin urmare aceasta este înzestrarea mai potrivită pentru un arcaş?
HIPPIAS Da.
SOCRATE Iar cel înzestrat astfel încît, greşind, o face neintenţionat este inferior celui care
greşeşte intenţionat?
HIPPIAS în privinţa tragerii cu arcul, da.
SOCRATE Dar în medicină? Cel înzestrat astfel încît vatămă trupul în mod voit nu e mai bun
decît cel care îl vatămă fără să vrea?
HIPPIAS Ba da.
SOCRATE Deci, în această meserie, o astfel de înzestrare e superioară celeilalte?
HIPPIAS Superioară, fireşte.
SOCRATE Dar cînd e vorba de arta cîntului din cithară, din flaut sau de toate celelalte
meşteşuguri sau ştiinţe, nu este mai de preţ cel dăruit astfel încît să săvîrşească lucrurile prost
şi să greşească în mod c voit, decît cel care o face fără voie?
HIPPIAS Se pare că da.
SOCRATE Şi, desigur, am prefera ca sufletele sclavilor noştri să fie astfel înzestrate încît ei să
greşească şi să facă rele cu bună ştiinţă; căci sufletele acestea sînt mai bune decît cele care fac
răul fără voia lor.
HIPPIAS Desigur.
SOCRATE Dacă ne gîndim acum la sufletul nostru, n-am vrea ca el să fie cît mai bun cu
putinţă?
HIPPIAS Ba da.
204
PLATON
HIPPIAS MINOR
205
d SOCRATE Or mai bun va fi sufletul care face rău şi greşeşte în mod voit, şi nu cel care o
face fără voia sa.
HIPPIAS Dar bine, Socrate, ar fi cumplit dacă cei care comit nedreptăţi în mod voit ar fi mai
buni decît cei care le comit fără voia lor!
SOCRATE Şi totuşi din discuţia noastră asta pare să decurgă.
HIPPIAS Nu şi pentru mine.
SOCRATE Credeam că şi ţie lucrurile îţi apar la fel. Maivrăspunde-mi însă la o întrebare:
dreptatea e o putinţă sau o ştiinţă? Sau şi una şi alta? Nu e necesar ca dreptatea să fie unul din
aceste două lucruri?
HIPPIAS Ba da.
SOCRATE Prin urmare, dacă dreptatea este o putinţă a sufletului, sufletul capabil să
săvîrşească mai e multe este în acelaşi timp mai drept? Doar am stabilit, prietene, că un astfel
de suflet este mai bun.
HIPPIAS Aşa-i.
SOCRATE Dar dacă dreptatea ar fi o ştiinţă a sufletului? Sufletul mai învăţat nu este totodată
mai drept, iar cel mai neînvăţat, mai nedrept?
HIPPIAS Da.
SOCRATE Dar dacă dreptatea ar fi şi una şi alta? Nu este mai drept sufletul care le are pe
amîndouă, adică şi ştiinţă şi putinţă, iar cel neinstruit mai nedrept?
HIPPIAS Aşa s-ar părea.
SOCRATE Urmează că sufletul mai capabil şi mai
învăţat, fiind mai bun, este în stare, mai mult decît ce-
376 a lălăit, să facă, în orice acţiune, lucruri şi rele şi bune?
HIPPIAS Da.
SOCRATE Iar cînd săvirşeşte fapte deloc lăudabile o face conştient, tocmai pentru că poate şi
ştie; binele şi răul, la rîndul lor, ţin de dreptate, fie amîndouă, fie luate în parte.
HIPPIAS Se pare că da.
SOCRATE Iar a săvîrşi nedreptăţi înseamnă a să-vîrşi lucruri rele, şi dimpotrivă, bune cînd nu
le să-vîrşeşti.
HIPPIAS Da.
SOCRATE Prin urmare, cînd un suflet mai capabil şi mai bun va comite nedreptăţi, o va face
dinadins, pe cînd unul rău o va face fără voia lui?
HIPPIAS Aşa se pare.
SOCRATE Iar un om e bun cînd are un suflet bun, şi rău cînd are un suflet rău?
HIPPIAS Da.
SOCRATE înseamnă că e în firea omului bun să săvîrşească nedreptăţi în mod voit, iar a celui
rău, fără voia sa, din moment ce omul bun are un suflet bun.
HIPPIAS Are, desigur.
SOCRATE Atunci, Hippias, cel care greşeşte şi face lucruri ruşinoase şi nedrepte în mod voit,
dacă există un astfel de om, nu poate fi altul decît omul cel bun.
HIPPIAS Nu pot fi de acord cu tine, Socrate.
SOCRATE Nici eu, Hippias. Dar aşa reiese cu ne-cesitate din discuţia noastră. Cum ţi-am mai
spus, nu sînt în stare să-mi fac o părere statornică: cînd gîndesc una, cînd gîndesc alta. De
mirare nu e însă că eu sau un alt om de rînd nu ne putem hotărî. Dar că aveţi păreri
schimbătoare voi, cei atotştiutori, este într-adevăr cumplit: înseamnă că nici voi nu ne puteţi
tămădui, punînd un capăt rătăcirii noastre.
HIPPIAS MAIOR
HIPPIAS MAIOR
207
SOCRATE HIPPIAS
SOCRATE Iată-l din nou la noi pe frumosul şi atot-28i a ştiutorul Hippias! E multă vreme de
cînd n-ai mai dat prin Atena.
HIPPIAS N-am o clipă de răgaz, Socrate. Căci Elisul ori de cîte ori are nevoie să ducă ceva la
bun sfîrşit . cu vreo cetate sau alta pe mine mă alege ambasador, b considerîndu-mă un foarte
priceput arbitru şi purtător de cuvînt în chestiuni diplomatice. Aşa se face că în numeroase
rînduri am dus tratative cu diferite cetăţi, dar cel mai adesea, şi în treburile cele mai im-
portante, cu Sparta. Iată de ce, ca să răspund la întrebarea ta, nu mă abat decît arareori pe-aici.
SOCRATE Aşa se întîmplă, Hippias, cînd eşti un om şi instruit, şi cu o viaţă bine împlinită:
căci pe cît de bine te descurci într-ale tale cîştigînd o droaie de c bani de la tineri în schimbul
unor învăţături cu mult mai preţioase de fapt, pe atît de bine te descurci şi într-ale obştei, de
vreme ce-i faci numai servicii, nădăjduind, pe bună dreptate, nu dispreţul, ci stima tuturora.
Stau însă şi mă întreb, Hippias: de ce oare acei oameni vestiţi din vechime, ale căror nume
sînt rostite ca fiind cele mari ale înţelepciunii, un Pitta-cos, Bias sau Thales din Milet, şi alţii
încă, pînă la Anaximandru, deci toţi aceştia, sau aproape toţi, s-au ţinut departe de treburile
publice?
HIPPIAS Erau neputincioşi, Socrate, şi nu-i ducea a mintea cum să facă faţă şi la treburile
care-i priveau pe ei şi la cele ale cetăţii.
SOCRATE Aşadar, pe Zeus, precum spunem îndeobşte că nici un meşteşug nu rămîne pe loc,
iar meşterii de altădată le apar celor de astăzi rudimentari, oare tot astfel vom spune şi noi că
meşteşugul vostru, al sofiştilor, n-a rămas pe loc, şi că cei care s-au îndeletnicit în vechime cu
înţelepciunea ne apar nouă astăzi rudimentari?
HIPPIAS Este întocmai cum spui.
SOCRATE Deci după tine, Hippias, dacă s-ar în-tîmpla ca Bias să trăiască în zilele noastre, pe
lîngă 2821 voi el ne-ar părea de bună seamă ridicol, după cum şi sculptorii spun că dacă
Dedal s-ar naşte încă o dată şi-ar da la iveală aceleaşi lucruri care pe-atunci l-au făcut celebru,
noi nu ne-am putea stăpîni risul.
HIPPIAS Chiar aşa stau lucrurile, Socrate. Numai că, în ce mă priveşte, am obiceiul să-i laud
pe cei vechi, ba chiar mai mult pe ei decît pe cei din vremea noastră, păzindu-mă astfel de
invidia celor în viaţă, dar şi temîndu-mă de mînia celor morţi.
SOCRATE Mi se pare că procedezi tare înţelept, b Hippias, vorbind şi gîndind aşa. Iar eu sînt
gata să întăresc cele spuse de tine. Căci dacă stau să mă gîn-desc la măiestria cu care aţi ajuns
să îmbinaţi interesul obştei cu treburile voastre, ale fiecăruia, pot spune că arta voastră a
progresat văzînd cu ochii. Iată-l, de pildă, pe Gorgias, sofistul din Leontinoi; trimis de ai lui la
Atena pentru a le reprezenta cetatea
— leontinii îl ţineau de cel mai iscusit în cele obşteşti
— a trecut drept un excelent vorbitor în adunarea poporului; iar apoi şi-a văzut de ale lui şi,
dînd lecţii celor tineri, a cîştigat de la noi o grămadă de bani. c Ca să nu mai vorbesc de
prietenul meu Prodicos, care nu o dată a trecut pe aici cu treburi de-ale cetăţii. Dar ultima
oară, venind la Atena ca reprezen-
208
PLATON
tant al Ceosului a stîrnit mare admiraţie vorbind în consiliu; iar apoi, s-a gîndit şi la ale sale;
cu prelegeri şi cu lecţii a cîştigat o groază de bani, de te miri cit. în schimb, nici unul din
oamenii vestiţi de altădată nu a crezut vreodată de cuviinţă să ceară vreun ban d şi nici să ţină
prelegeri, împărtăşind cîte ceva din ceea ce ştiau locuitorilor atîtor cetăţi. într-atît erau de naivi
şi n-aveau habar de ce reprezintă banul! Pe cînd cei doi despre care-ţi vorbeam au cîştigat de
pe urma înţelepciunii mai mult decît orice alt meseriaş de pe urma meşteşugului său, oricare
ar fi acela. Ca să nu mai vorbim de înaintaşul lor, Protagoras.
HIPPIAS în privinţa aceasta sînt de spus lucruri de care tu n-ai habar, Socrate. Căci dacă ai
afla cîţi bani am cîştigat eu, ai rămîne uimit. Ca să nu pome-e nesc decît de Sicilia, chiar locul
unde trăia, onorat de toţi, Protagoras; unde mai pui că era şi mai vîrst-nic decît mine. Eu, cu
mult mai tînăr şi în scurtă vreme, am cîştigat mai bine de o sută cincizeci de mine! Iar dintr-un
orăşel prăpădit, Inykon, mai bine de douăzeci de mine. întorcîndu-mă acasă, banii i-am dat
tatălui meu; şi el şi ceilalţi din cetate au rămas cu gura căscată de admiraţie. Aproape că-mi
vine să cred că am cîştigat mai mulţi bani decît oricare alţi doi sofişti laolaltă.
283 a SOCRATE Minunat lucru, Hippias! Iată o dovadă cum nu se poate mai bună că
înţelepciunea ta şi a celor din zilele noastre o întrece cu mult pe a celor de altădată. Ce
deosebire! Trebuie să înţeleg din spusele tale că mare le era prostia! Se zice că Anaxa-gora
făcea exact pe dos decît facem noi. Rămînîndu-i o moştenire însemnată s-a arătat nechibzuit şi
a risipit-o pe toată, într-atît era lipsit de minte. Se mai spun şi altele de felul ăsta despre cei din
vechime... Gîndindu-mă deci la înaintaşi, toate acestea îmi par b a fi o dovadă cum nu se
poate mai bună a înţelepciunii noastre. Şi nu sînt puţini cei care gîndesc că în-
HIPPIAS MAIOR
209
ţeleptul trebuie să fie înţelept în primul rînd pentru el. Drept care, definiţia înţeleptului ar suna
cam aşa: „Cel care cîştigă cei mai mulţi bani". Hai să lăsăm însă vorbăria şi să ne întoarcem la
tine; ia spune-mi, din cetăţile prin care ai fost, de unde ai cîştigat cei mai mulţi bani? Pot să
jur că din Sparta, unde te şi duci cel mai des.
HIPPIAS Nu, pe Zeus, Socrate.
SOCRATE Cum aşa? N-ai să-mi spui că de acolo ai cîştigat cel mai puţin?
HIPPIAS De acolo n-am cîştigat niciodată nimic, c
SOCRATE Mai că nu-mi vine să cred, Hippias, atît e de uimitor ce-mi spui. Oare ştiinţa ta nu
este în stare să-i facă mai virtuoşi pe cei care stau în preaj-mă-ţi şi o învaţă?
HIPPIAS Ba bine că nu!
SOCRATE Să înţeleg atunci că ea a fost în stare să-i facă mai buni pe tinerii din Inycon, dar
nu şi pe cei din Sparta?
HIPPIAS Nici vorbă de aşa ceva, Socrate.
SOCRATE Atunci poate că cei din Sicilia doresc să devină mai buni, iar cei din Sparta nu?
HIPPIAS Nu, Socrate. Şi spartanii vor acelaşi lucru, d
SOCRATE Mai rămîne să cred că fugeau de lecţiile tale din lipsă de bani.
HIPPIAS Nici ăsta nu-i motivul; au bani cîţi vrei.
SOCRATE Atunci cum să-mi explic că avînd şi bunăvoinţă şi bani, iar tu putînd să le fii de
folos ca nimeni altul, nu te-au trimis acasă încărcat de bani? Ia stai! Oare nu cumva îşi educă
spartanii copiii mai bine decît o poţi face tu? Te învoieşti să spunem că e aşa?
HIPPIAS Cum o să mă învoiesc? e
SOCRATE Atunci din două una: ori nu ai fost în stare să-i convingi pe tinerii spartani că luînd
lecţii cu tine ar progresa întru virtute mai mult decît dacă ar face-o cu părinţii lor, ori nu ai
putut să-i convingi

210
PLATON
HIPPIAS MAIOR
211
pe părinţii lor că este firesc să-ţi încredinţeze ţie educaţia acestor copii, dacă, bineînţeles, le
pasă cît de cît de soarta lor. Căci nu pot să cred că-i rodea invidia la gîndul că le-ar deveni
copiii mai buni.
HIPPIAS Nici eu nu cred că despre invidie era vorba.
SOCRATE Sparta este bine legiuită, nu?
HIPPIAS Sigur că este.
284 a SOCRATE Iar în cetăţile bine legiuite virtutea este ţinută la loc de cinste.
HIPPIAS Şi încă cum!
SOCRATE Or, dintre toţi, tu eşti cel mai capabil s-o treci şi altora.
HIPPIAS întocmai, Socrate.
SOCRATE Dacă ne gîndim la omul cel mai capabil să-i înveţe pe alţii călăria; oare nu în
Tesalia, în primul rînd (sau oriunde în altă parte, unde lumea s-ar îndeletnici cu această artă),
ar fi el cel mai mult preţuit şi ar cîştiga cei mai mulţi bani?
HIPPIAS Aşa se pare.
SOCRATE Iar cel care este în stare să dea învăţături despre virtute, vrednice de toată
preţuirea, unde b va fi cu precădere stimat şi unde va cîştiga cei mai mulţi bani? Unde dacă nu
în Sparta sau în alt oraş bine legiuit dintre cele greceşti? Sau poate mai degrabă în Sicilia,
prietene, şi la Inycon? Să credem una ca asta, Hippias? Dacă tu porunceşti, se cuvine ca eu să
te-ascult.
HIPPIAS Nu, Socrate, însă potrivit tradiţiei, spartanii nu-şi schimbă legile şi nici nu-şi educă
copiii altfel decit au apucat.
SOCRATE Cum vine asta? Spartanilor nu le stă în c obicei să facă cum este bine, ci,
dimpotrivă, să dea greş în ceea ce întreprînd?
HIPPIAS N-aş spune asta, Socrate.
SOCRATE N-ar proceda ei mai cu minte dînd tinerilor o educaţie mai bună în locul uneia mai
proaste?
HIPPIAS Desigur. însă legile lor nu le îngăduie să primească o educaţie străină; altminteri, ştii
prea bine că dacă ar fi cu putinţă ca vreun educator să cîştige bani de la ei, acela aş fi eu. Nici
nu ştii ce plăcere le face să mă asculte; să-i vezi numai cum mă laudă! însă, după cum îţi spun,
nu le îngăduie legea.
SOCRATE După tine, Hippias, legea este un ne- d ajuns pentru cetate sau este în folosul ei?
HIPPIAS Cred că este făcută spre folosul ei; numai că atunci cînd este rău alcătuită, îi
pricinuieşte şi neajunsuri.
SOCRATE Cum adică? Cei care fac legea, nu ca fiind cel mai mare bine pentru cetate o fac?
Căci fără o lege bună nu poţi guverna un stat, nu?
HIPPIAS Ai dreptate.
SOCRATE Iar dacă cei care se-apucă să facă legi nu ajung să le facă şi bune, atunci ei nu
împlinesc nici legalitatea şi nici legea. Tu ce crezi?
HIPPIAS Potrivit unei vorbiri riguroase, aşa este, e Socrate; numai că oamenii nu prea au
obiceiul să vorbească aşa.
SOCRATE Care oameni, Hippias? Cei ştiutori sau cei ignoranţi?
HIPPIAS Cei mulţi.
SOCRATE Cei mulţi sînt cei care cunosc adevărul?
HIPPIAS Evident că nu.
SOCRATE Nu cred însă cei ştiutori că ceea ce este cu adevărat avantajos pentru toţi oamenii
este mai potrivit legii decît ceea ce nu este avantajos? Sau nu eşti de aceeaşi părere?
HIPPIAS Ba sînt.
SOCRATE Deci lucrurile stau aşa cum cred cei ştiutori?
HIPPIAS întocmai.
SOCRATE Aşadar, pentru spartani ar fi mai avantajoasă, potrivit spusei tale, educaţia pe care
le-ai 285 a
212
PLATON
da-o tu; şi cu toate că ar veni din partea unui străin, ea ar trebui preferată celei din partea
locului. HIPPIAS Aşa spun, şi cred că pe bună dreptate. SOCRATE Nu spui tu, de asemenea,
că cele ce sînt mai avantajoase sînt mai potrivite legii? HIPPIAS Am spus-o, de asemenea.
SOCRATE Atunci, după tine, este mai potrivit legii ca fiii spartanilor să fie educaţi de către
Hippias şi mai neconform cu ea să fie educaţi de către părinţii lor; asta în cazul că într-adevăr
ei vor trage cu mult mai multe foloase de pe urma ta.
HIPPIAS Desigur că aşa se va întîmpla, Socrate. b SOCRATE Rezultă că, întrucît nu îţi
dau bani şi nu ţi-i lasă în grijă pe fiii lor, spartanii contravin legii.
HIPPIAS Sînt de acord cu tine; căci am impresia că ceea ce spui este în favoarea mea şi nu
văd de ce te-aş contrazice.
SOCRATE Iată-ne deci, prietene, în faţa unei mari descoperiri: spartanii contravin legii. Şi
culmea, asta o fac tocmai ei care trec drept cei mai pătrunşi de spiritul legii! îmi spui însă că
te laudă, Hippias, şi că se bucură ascultîndu-te; dar pe zei, despre ce anume le vorbeşti? Este
clar că despre lucrurile pe care tu c le cunoşti cel mai bine, adică despre cele ce se petrec cu
stelele şi fenomenele cereşti.
HIPPIAS Cîtuşi de puţin, Socrate; nici nu vor să audă de aşa ceva.
SOCRATE Atunci le place să le vorbeşti despre
geometrie?
HIPPIAS Nici atît; căci cei mai mulţi dintre ei nu ştiu nici să numere, ca să zic aşa.
SOCRATE Deci cu atît mai puţin sînt dispuşi să te suporte vorbindu-le despre calcul.
HIPPIAS Nici vorbă de calcul, pe Zeus.
SOCRATE Nu cumva le vorbeşti atunci despre d acele lucruri pe care, dintre toţi, tu ştii să le
distingi
HIPP1AS MAIOR
213
cu cea mai mare fineţe, vreau să spun despre valoarea literelor şi a silabelor, a ritmurilor şi
armoniilor?
HIPPIAS Despre ce fel de armonii şi litere, preabunule?
SOCRATE Bine, dar atunci care sînt acele lucruri pe care ei le ascultă cu plăcere şi pentru
care te laudă? Spune-mi tu, pentru că eu singur nu-mi dau seama.
HIPPIAS Despre zămisliri le-am vorbit, Socrate; ale eroilor şi oamenilor obişnuiţi; ale
cetăţilor apoi. într-un cuvînt, tot ce priveşte originile — iată ce le face o nespusă plăcere. Aşa
încît, din cauza lor, m-am văzut obligat să învăţ pe dinafară şi să mă ocup de e toate cîte au
legătură cu lucrurile de soiul ăsta.
SOCRATE Pe Zeus, Hippias, mare noroc ai avut că spartanii nu ţi-au cerut tot şirul arhonţilor
noştri de la Solon încoace! Ştiu că ai fi avut ce învăţa pe dinafară!
HIPPIAS Da de unde, Socrate! Numai o singură dată să aud cincizeci de nume şi le şi ţin
minte.
SOCRATE Aşa deci? Uite, nu ştiam că stăpîneşti tehnica memorării. Acum înţeleg eu cu
adevărat de ce le face spartanilor atîta plăcere să te asculte! Fiindcă ştii o grămadă de lucruri,
te folosesc cum fac 286 a copiii cu bunicii lor, cînd nu se mai satură să-i asculte povestind.
HIPPIAS Aşa e, Socrate, pe Zeus. De curînd am avut un mare succes vorbindu-le despre
îndeletnicirile frumoase pe care se cuvine să le aibă un tînăr. Şi pe bună dreptate m-au lăudat,
căci discursul este fără cusur compus, bine alcătuit şi în general şi în privinţa alegerii
cuvintelor. Cît despre început el sună cam aşa: după căderea Troiei, Neoptolem îl întreabă pe
Nestor care anume sînt îndeletnicirile frumoase ce-l pot face pe un tînăr să devină stimat, b
Vorbeşte apoi Nestor dîndu-i lui Neoptolem felurite îndrumări de toată frumuseţea. Acesta
este discursul
214
PLATON
HIPPIAS MAIOR
215
pe care l-am ţinut acolo şi pe care am de gînd să-l reiau şi aici peste trei zile, în şcoala lui Pheidostra-
tos, împreună cu alte multe lucruri demne de auzit. Eudicos, fiul lui Apemantos, este cel care m-a
rugat c să vorbesc. Ai grijă să fii şi tu de faţă şi să-i aduci şi pe alţii în stare să preţuiască cele auzite.
SOCRATE Aşa voi face, Hippias, de va vrea zeul. Dar acum, pentru că tocmai mi-am adus aminte, fii
bun şi desluşeşte-mi următoarea problemă, în cîte-va cuvinte măcar. De curînd, dragul meu, stînd de
vorbă cu cîţiva cunoscuţi, m-am pomenit într-o mare încurcătură; în timp ce condamnam unele lucruri
ca fiind urite, iar pe altele le lăudam ca frumoase, numai ce îl aud pe unul dintre ei că mă întreabă, nu
d pot să-ţi spun cu ce ton arogant: „Da de unde ştii tu, Socrate, care lucruri sînt frumoase şi care urite?
Ia să vedem, ai putea să-mi spui ce-i frumosul?\Eu, ca un prost ce mă aflu, m-am încurcat tare rau şi
nu izbuteam cu nici un chip să-i răspund cum trebuie. Rămînînd singur, supărat foc pe mine, nu
încetam să mă mustru şi îmi ziceam, fierbînd de mînie, că prima oară cînd mă voi întîlni cu unul dintre
voi înţelepţii, vă voi asculta mai întîi cu luare-aminte, voi căuta să înţeleg şi-mi voi băga lucrurile bine
în cap, pentru ca apoi să merg din nou la cel care mi-a pus întrebarea şi să reîncep lupta. Iată de ce,
cum spu-e neam, ai picat cum nu se poate mai bine; lămureş-te-mă deci aşa cum trebuie ce este
frumosul şi încearcă să-mi explici totul amănunţit ca să nu mai păţesc altă ruşine şi să-şi bată joc de
mine omul acela. Căci, fără îndoială, lucrul îţi este cunoscut, şi pentru tine-i o nimica toată faţă de
altele multe cîte
le ştii.
HIPPIAS Pe Zeus că-i o nimica toată, Socrate, şi nici nu merită atîta bătaie de cap, ca să zic aşa.
SOCRATE Am să pricep atunci cu atît mai uşor şi nimeni n-o să-mi mai vină de hac.
HIPPIAS Sigur că nimeni. Altminteri tot ce ştiu eu n-ar face doi bani.
287 a
SOCRATE Pe Hera, frumos vorbeşti, Hippias! De l-am putea îmblînzi pe omul ăsta! Lasă-mă totuşi —
şi nu văd de ce te-ar stingheri — să mă dau pe mine drept el şi, pe măsură ce tu răspunzi, eu să aduc
obiecţii; în felul acesta deprînd şi eu mai lesne învăţătura ta. Ştii poate că mie îmi este oarecum mai la
îndemînă să fac obiecţii. Dacă n-ai deci nimic împotrivă, să facem cum îţi spun, cu gîndul că am să
învăţ mai temeinic.
HIPPIAS Nu te sfii; îţi spuneam doar că nu-i vorba b de cine ştie ce lucru şi că te-aş putea învăţa să
faci faţă la altele cu mult mai grele.
SOCRATE Că tare frumos mai vorbeşti, Hippias! Ei bine, pentru că şi tu mă îndemni, hai să încerc ca
punînd întrebări, să-i ţin locul omului nostru pe cît îmi stă mie în putere. Aşadar, dacă i-ai ţine lui dis-
cursul despre care-mi vorbeai, cel cu îndeletnicirile frumoase, după ce ai termina ce aveai de spus, el
s-ar grăbi să întrebe înainte de toate tocmai despre c frumos — căci îi ştiu obiceiul — şi ar începe
astfel: „Străine din Elis, oare cele ce-s drepte, nu prin dreptate sînt drepte?" Răspunde, Hippias, ca şi
cum el te-ar întreba.
HIPPIAS Răspund că prin dreptate.
SOCRATE „Dreptatea deci este un lucru real?"
HIPPIAS Desigur.
SOCRATE „Aşadar şi cei înţelepţi sînt înţelepţi prin înţelepciune, iar toate cîte sînt bune, prin bună-
tate?"
HIPPIAS Cum altfel?
SOCRATE „Şi ele există cu-adevărat, nu sînt simple vorbe."
HIPPIAS Sigur că există.
SOCRATE .Aşadar, toate cîte sînt frumoase, sînt frumoase prin însuşi frumosul, nu-i aşa?"

216
PLATON
HIPPIAS MAIOR
217
d HIPPIAS Prin însuşi frumosul, întocmai.
SOCRATE „Iar frumosul este şi el un lucru real, nu?"
HIPPIAS Este. Dar ce-i cu asta?
SOCRATE „Spune-mi, străinule, va adăuga el, atunci ce anume este frumosul ăsta?"
HIPPIAS După cît înţeleg, Socrate, cel care întreabă îţi cere să afli ce este frumos, nu?
SOCRATE Nu asta cred că cere, Hippias, ci ce este frumosul.
HIPPIAS Şi care e mă rog deosebirea?
SOCRATE Ţi se pare că nu e nici una?
HIPPIAS Nici una.
SOCRATE Oricum, este clar că tu ştii mai bine. Totuşi, dragul meu, fii puţin mai atent: el nu
te în-e treabă ce este frumos, ci ce este frumosul.
HIPPIAS Acum înţeleg. îi voi arăta ce este frumosul şi n-o să mai aibă nimic de zis. Căci
frumosul, Socrate, este, după cum bine ştii, şi dacă e să vorbim drept, o fată frumoasă.
SOCRATE Jur pe cîine, Hippias, că ai răspuns tare
frumos, aş spune chiar, de-a dreptul strălucit. Dacă
288 a am să-i răspund şi eu la fel, înseamnă că îi voi spune
exact ce trebuie şi că nu o să mai aibă nimic de zis?
HIPPIAS Cum să mai aibă, Socrate, cînd toţi cei de faţă ar fi de aceeaşi părere şi nu s-ar da în
lături să întărească prin spusa lor că ai dreptate?
SOCRATE Bine, să zicem că aşa este. Aş vrea totuşi să-mi pot reaminti mai lesne ceea ce
spui. Căci el o să mă întrebe cam în felul următor: „Ia răspun-de-mi, Socrate: toate aceste
lucruri pe care le numeşti frumoase nu ar fi frumoase decît dacă frumosul însuşi există cu-
adevărat, nu?" Iar eu ce voi răspunde? Că o fată frumoasă este frumoasă, tocmai pentru că
există ceva prin care lucrurile sînt frumoase? b HIPPIAS Crezi, aşadar, că va mai încerca să
nege că frumosul este ceea ce spui tu? Sau că dacă ar face-o nu va fi ridicol?
SOCRATE Că va încerca, minunatule, ştiu foarte bine. Dacă încercînd, va fi şi ridicol, aceasta
urmează să o vedem. Iată totuşi ce-mi va răspunde şi mă gîndesc să-ţi spun şi ţie.
HIPPIAS Spune-mi.
SOCRATE „Eşti încîntător, Socrate, îmi va răspunde el. Dar o iapă frumoasă nu este ceva
frumos, din moment ce chiar zeul a lăudat-o în oracolul său?" Ce c vom spune, Hippias?
Desigur că iapa cea frumoasă este ceva frumos. Căci nu vom îndrăzni să afirmăm că frumosul
nu este frumos.
HIPPIAS Aşa e, Socrate. E drept că zeul însuşi a spus-o, iar la noi, în Elis, există într-adevăr
cai frumoşi.
SOCRATE „Buun! va relua el. Ce spui acum de-o liră frumoasă? Nu este şi ea ceva frumos?"
O vom recunoaşte, Hippias?
HIPPIAS Fireşte că da.
SOCRATE După care el va spune, căci mă iau după firea lui şi ştiu prea bine ce va spune:
„Dar despre o preafrumoasă oală de lut, ce părere ai, dragul meu? Oare ea nu este ceva
frumos?"
HIPPIAS Dar bine, Socrate, cine-i acest om? Ce d grosolan trebuie să fie cineva pentru a
folosi cuvinte atît de vulgare într-o problemă atît de delicată!
SOCRATE Aşa-i el, Hippias. Nu are rafinament, este un tip vulgar; nu-l interesează decît
adevărul. Şi totuşi, trebuie să-i răspundem omului; în ce mă priveşte îmi pregătesc un răspuns
provizoriu. Dacă oala cu pricina, ieşită din mîna unui meşter bun ar fi netedă,'rotundă şi bine
arsă, cum sînt cele frumoase, de cîte douăzeci de litri, cu două toarte, tare izbutite — deci
dacă la o astfel de oală s-ar referi el, trebuie să admitem că ea este ceva frumos. Căci altfel,
cum e am putea spune că ceea ce este frumos nu este frumos?
HIPPIAS Nicicum, Socrate.
218
PLATON
SOCRATE ,Aşadar, va continua el, o oală frumoasă este ceva frumos? Răspunde!"
HIPPIAS Iată cum cred eu că stau lucrurile, Socrate: acest obiect, îngrijit lucrat, este într-adevăr ceva
frumos, dar în general el nu este demn de a fi judecat astfel faţă de un cal, o fată şi faţă de toate
celelalte lucruri frumoase.
289 a SOCRATE înţeleg deci, Hippias, că trebuie să-i răspundem cam aşa: „Oare nu ştii, după cum
bine zice vorba lui Heraclit, că «cea mai frumoasă dintre maimuţe este urîtă în comparaţie cu neamul
oamenilor» şi că «cea mai frumoasă dintre oale este urită în comparaţie cu neamul fecioarelor», după
cum spune înţeleptul Hippias?» Am spus bine, Hippias, nu?
HIPPIAS Chiar aşa, Socrate, ai răspuns foarte bine.
SOCRATE Dar stai să vezi ce va urma: „Ce spui, Socrate? Dacă cineva ar compara neamul fecioarelor
b cu cel al zeilor, nu ar păţi acelaşi lucru ca atunci cînd pune alături oalele de fecioare? Nu ne apare
atunci cea mai frumoasă fată ca fiind urîtă? Şi Heraclit al tău nu tot la asta se referă cînd spune că «cel
mai înţelept dintre oameni comparat cu un zeu nu-i altceva decît o maimuţă şi în privinţa înţelepciunii,
şi a frumuseţii şi a tuturor celorlalte»?" Să acceptăm atunci, Hippias, că cea mai frumoasă fată este
urită în comparaţie cu zeiţele?
HIPPIAS Cine ar spune că nu-i aşa, Socrate? c SOCRATE Dacă vom admite că aşa este, atunci el va
izbucni în ris şi va spune: „îţi aminteşti, Socrate, care a fost întrebarea mea?" Iar eu voi spune că m-a
întrebat ce este frumosul însuşi. „Şi întrebat fiind ce este frumosul — va adăuga el — ai răspuns, ca să
te citez pe tine, că este un lucru deopotrivă frumos şi urît, nu?" Voi recunoaşte că da; sau ce mă
sfătuieşti să spun, înţeleptule?
HIPPIAS MAIOR
219
HIPPIAS Dinspre partea mea, chiar acest lucru. Căci e-adevărat că faţă de zei neamul oamenilor nu
este frumos.
SOCRATE „Dacă te-aş fi întrebat de la început, va continua el, ce anume este deopotrivă frumos şi
urit, răspunsul pe care mi l-ai dat ar fi fost foarte bun. Dar acum nu ştiu dacă mai poţi crede că
frumosul în d sine — acea formă care adăugată unui lucru îl împodobeşte şi-l face să pară frumos —
este o fată, un cal sau o liră."
HIPPIAS Dar, bine, Socrate, dacă asta vrea el să afle, nimic mai simplu decît să-i răspunzi ce este fru-
mosul care împodobeşte toate celelalte lucruri şi care, adăugat acestora, le face să pară frumoase. Pot e
spune că omul ăsta al tău e-un prost care n-are nici cea mai mică idee despre lucrurile frumoase. Dar
dacă îi vei răspunde că frumosul pe care-l caută el nu-i altceva decît aurul, va rămîne cu gura căscată şi
nu-i va mai arde de obiecţii. Căci ştim cu toţii că, atunci cînd îi adaugi aur, un lucru care la prima
vedere pare urit devine frumos aşa împodobit cu aur cum este.
SOCRATE N-ai idee ce om e ăsta, Hippias, cît de dificil e şi cît de greu se lasă convins.
HIPPIAS Cum vine asta, Socrate? Dar e obligat să accepte adevărul; altminteri se face de ris!
290 a
SOCRATE Păi uite, să luăm răspunsul ăsta; nu numai că nu-l va accepta, dar pe deasupra o să-şi bată
joc şi o să spună: „Măi prostănacule, crezi că Fidias este un artist de duzină?" „Departe de mine
gîndul ăsta", am să spun.
HIPPIAS Şi bine ai să faci, Socrate.
SOCRATE Bine, într-adevăr. Numai că el, după ce recunosc că Fidias este un bun artist: „Şi
crezi că Fi- b dias n-avea habar de frumosul de care vorbeşti tu?" Iar eu: „De ce mă întrebi?"
„Fiindcă el nu i-a făcut Atenei nici ochii, nici restul feţei, nici braţele şi nici
220
PLATON
HIPPIAS MAIOR
221
picioarele din aur — dacă aurul ar fi, cum spui, cel mai frumos —, ci din fildeş; este clar deci
că a dat greş din ignoranţă, neştiind că aurul este cel care face ca toate lucrurile să devină
frumoase atunci cînd sînt împodobite cu el." Ei bine, ce-i vom răspunde la toate astea,
Hippias?
c HIPPIAS Nu mi se pare greu de răspuns; îi vom spune că Fidias a procedat excelent. Pentru
că şi fildeşul este un lucru frumos.
SOCRATE .Atunci de ce n-a făcut din fildeş şi culoarea ochilor, o să continue el, ci dintr-o
piatră anume, căutînd, atît cît era cu putinţă, o cît mai mare potrivire a ei cu fildeşul? Sau
poate şi-o piatră frumoasă este ceva frumos?" O să spunem că este, Hippias?
HIPPIAS Sigur că o să spunem, ori de cîte ori este vorba de o potrivire.
SOCRATE „Iar atunci cînd nu-i vorba de potrivire, că e un lucru urit, nu?" Să spun că aşa e
sau nu?
HIPPIAS Trebuie să te învoieşti că aşa e, de vreme ce e vorba de o nepotrivire.
d SOCRATE „Ei bine, o să continue el, tu care le ştii pe toate, ia spune-mi: nu-i aşa că
datorită fildeşului şi aurului lucrurile devin frumoase ori de cîte ori e vorba de o potrivire şi
urîte atunci cînd potrivirea nu există?" Vom admite sau nu?
HIPPIAS Vom admite că are dreptate şi că este frumos ceea ce se potriveşte în fiecare caz.
SOCRATE .Aşadar, va spune el, cînd pui la fiert oala cea frumoasă despre care vorbeam
adineauri, plină cu tot felul de bunătăţi, ce lingură o să i se potrivească mai bine, una de aur
sau una din lemn de smochin?"
e HIPPIAS Pe Heracles, ce fel de om este ăsta, So-crate? Nu vrei să-mi spui şi mie cine este?
SOCRATE Ţi-aş spune degeaba, pentru că tot nu-l cunoşti.
HIPPIAS în orice caz, acum ştiu că este un ignorant.
SOCRATE Este un pisălog, Hippias! însă noi, noi ce vom spune? Care dintre linguri se
potriveşte mai bine fierturii de legume şi oalei? Sau este clar că cea de lemn? Căci ea dă
legumelor un gust mai bun şi totodată, prietene, cu ea neputînd sparge oala, înlăturăm
pericolul de a vărsa legumele, de a stinge focul şi de a-i lipsi pe cei care aşteaptă să fie serviţi
de o mîncare delicioasă. în schimb, cea de aur ne-ar pricinui toate aceste neajunsuri, aşa încît
vom spune, cred, că lingura de lemn este mai potrivită decît 291 a cea de aur. Asta în cazul că
nu ai tu altă părere.
HIPPIAS Este, într-adevăr, mai potrivită, Socrate. Eu unul nu aş sta însă de vorbă cu un om
care pune astfel de întrebări.
SOCRATE Ai dreptate, prietene; pentru că nu se cade ca tocmai ţie să ţi se împuie capul cu
astfel de vorbe, cînd eşti aşa de frumos îmbrăcat şi încălţat, ba şi stimat de toţi grecii pentru
ştiinţa ta. Mie, în schimb, îmi este indiferent dacă am de-a face cu un b asemenea om.
Lămureşte-mă deci din vreme şi răs-punde-mi spre binele meu. „Căci dacă lingura de lemn
este mai potrivită decît cea de aur, o să re-înceapă el, nu-i aşa că este şi mai frumoasă? Pentru
că tu însuţi ai recunoscut că ceea ce este potrivit este mai frumos decît ceea ce nu este
potrivit." Nu va trebui atunci să recunoaştem, Hippias, că lingura de lemn este mai frumoasă
decît cea de aur?
HIPPIAS Vrei să afli, Socrate, ce să-i răspunzi că este frumosul, aşa încit să scapi de vorbăria
lui?
SOCRATE Sigur că vreau; totuşi nu înainte de a c afla ce ara să-i spun: care dintre cele două
linguri despre care vorbeam este mai potrivită şi totodată mai frumoasă?
HIPPIAS Răspunde-i atunci, dacă vrei, că cea de lemn.
222
PLATON
HIPPIAS MAIOR
223
SOCRATE Acum spune-mi ce aveai adineauri în minte. Trebuie totuşi să ţii seama că dacă îi
voi spune că frumosul este aurul, atunci cum se face că din ultimul nostru răspuns nu rezultă
că aurul este mai frumos decît lemnul de smochin? Ce spui acum că este frumosul?
d HIPPIAS Ara să-ţi spun. Căci mi se pare că tu cauţi să afli ce este frumosul acela care
nicicînd, niciunde şi nimănui nu-i poate părea urît.
SOCRATE întocmai, Hippias. De data asta m-ai înţeles cum nu se poate mai bine.
HIPPIAS Ei bine, ascultă! Şi să ştii că dacă şi de astă dată mai rămîne loc pentru vreo
obiecţie, am să spun că nu sînt bun de nimic!
SOCRATE Dar zi o dată, în numele zeilor! HIPPIAS Susţin deci că oricînd, oriunde şi pentru
oricine, cel mai frumos lucru e să fii bogat, sănătos şi stimat de toţi grecii, să ajungi la adinei
bătrîneţi e după ce ţi-ai înmormîntat părinţii aşa cum se cuvine şi să fii la rîndu-ţi înmormîntat
cu pompă şi onoruri de către fiii tăi.
SOCRATE Mă uluieşti, Hippias! Ce răspuns minunat, măreţ şi vrednic de tine! Şi, pe Hera,
admir la tine bunăvoinţa cu care, după cît îţi stă ţie în putinţă, îmi sari într-ajutor! Din păcate,
pe omul nostru tot nu-l dăm gata; ba află că de astă dată o să rîdă de noi cu şi mai mare poftă.
HIPPIAS Va fi un ris neinspirat, Socrate. Căci dacă se mulţumeşte să rida fără să aibă nimic
de spus, 292 a înseamnă că ride chiar de el, şi tot de el vor rîde şi cei de faţă.
SOCRATE Se poate întîmpla şi astfel; şi totuşi, după cum presimt eu, se poate ca la acest
răspuns să nu se mulţumească doar să rida. HIPPIAS Ce vrei să spui?
SOCRATE Vreau să spun că dacă se intîmplă să aibă la îndemînă o bîtă, tare o să mai încerce
să mă
ciomăgească; asta dacă nu cumva scap de el luînd-o la fugă.
HIPPIAS Cum asta? Dar cine-i omul ăsta, stăpînul tău? Făcînd una ca asta nu va fi dus la
judecată şi condamnat? Sau poate în cetatea voastră nu există lege şi oamenilor le este
îngăduit să se lovească unii pe alţii cînd le vine cheful?
SOCRATE Nici vorbă să fie îngăduit aşa ceva.
HIPPIAS Deci va da socoteală că te-a lovit pe nedrept.
SOCRATE Nu cred că pe nedrept, Hippias; căci dacă-i răspund cum mă îndemni tu, cred că
pe bună dreptate mă va ciomăgi.
HIPPIAS Atunci încep să cred şi eu că pe bună dreptate, Socrate, de vreme ce chiar tu poţi
gîndi una ca asta.
SOCRATE Pot să-ţi spun şi de ce anume cred eu că dînd un astfel de răspuns m-ar ciomăgi pe
drept? Sau poate vrei şi tu să mă loveşti fără să asculţi. Ai de gînd să accepţi un răspuns?
HIPPIAS Ar fi nedemn de mine să nu accept, So-erate.
SOCRATE Am să-ţi spun aşa cum am făcut şi pînă acum, adică dîndu-mă pe mine drept el; în
felul acesta am să fiu scutit să-ţi adresez ţie vorbele urîte şi necuvincioase pe care el mi le
spune. „Ia spune-mi, va relua el, crezi că mănînci bătaie degeaba? De ce vii să-mi cînţi un
ditiramb în halul ăsta de fals, îndepărtîndu-te atît de întrebare?" „Cum adică?" am să răspund
eu. Iar el: „Uite aşa! Nu eşti în stare să ţii minte că te-am întrebat ce este frumosul în sine,
acela care adăugat oricărui lucru îl face să de-vină frumos, fie că e vorba de-o piatră, de-un
lemn, de un om sau de-un zeu, de orice îndeletnicire manuală sau spirituală? Eu întreb ce este
însăşi frumuseţea, omule, şi cred că strigînd în gura mare m-aş face mai degrabă înţeles de
către o piatră de
224
PLATON
moară care n-are nici urechi să audă, nici minte să priceapă, decît de tine!" Nu-i aşa, Hippias,
că nu te-ai supăra pe mine, dacă auzind toate astea mi s-ar face frică şi aş răspunde: „Dar bine,
Hippias este cel care e m-a învăţat să definesc astfel frumosul. Şi eu l-am întrebat tot aşa cum
mă întrebi tu pe mine, despre un frumos care ar fi acelaşi pentru oricine oricînd." Tu ce zici?
Te superi dacă vorbesc aşa?
HIPPIAS Află, Socrate, că frumosul este şi va fi pentru oricine ceea ce am spus deja că este.
SOCRATE „Ceea ce este şi va fi, nu? o să adauge el, căci frumosul este totdeauna frumos."
HIPPIAS Evident.
SOCRATE ,Aşadar a şi fost?" va continua.
HIPPIAS A şi fost.
SOCRATE „Dar străinul ăsta al tău din Elis ţi-a spus poate că şi pentru Ahile frumosul
înseamnă să fie înmormîntat după înaintaşii săi? Şi pentru strămoşul său Eac, tot asta
înseamnă? La fel şi pentru 293 a ceilalţi cîţi s-au mai născut din zei şi pentru zeii înşişi?"
HIPPIAS Ce tot spui tu acolo? întrebările omului ăstuia sînt de-a dreptul nesăbuite!
SOCRATE Cum aşa? Dar să-i răspunzi că lucrurile stau astfel este mai puţin nesăbuit?
HIPPIAS Poate.
SOCRATE „Şi poate acesta este şi cazul tău, îmi va replica el, cînd spui că este frumos pentru
oricine şi oricînd să fii înmormîntat de urmaşi şi să-ţi în-mormîntezi părinţii. Sau poate
Heracles şi toţi pe care i-am pomenit adineauri nu făceau parte dintre aceştia?"
HIPPIAS Dar eu nu vorbeam despre zei! b SOCRATE „Nici despre eroi pe cît se pare."
HIPPIAS Nici despre ei, în măsura în care erau copii de zei.
HIPPIAS MAIOR
225
SOCRATE „îi aveai în vedere doar pe cei născuţi din muritori, nu?"
HIPPIAS Sigur că da!
SOCRATE .Aşadar, din ce spui tu, rezultă că, dacă e să ne gîndim la eroi, pentru Tantal,
Dardanos şi Zethos acesta este un lucru groaznic, lipsit de pietate şi urit, în timp ce pentru
Pelops şi toţi ceilalţi născuţi din muritori, unul frumos."
HIPPIAS Mie aşa mi se pare.
SOCRATE „Ţi se pare, va observa el atunci, ceea ce pînă acum nu ai spus: că faptul de a fi
înmormîntat de către urmaşi după ce ţi-ai înmormîntat la rîndu-ţi părinţii se întîmplă să fie,
uneori şi pentru c unii, un lucru urît; cu alte cuvinte, se pare că acest lucru nu poate fi frumos
pentru toată lumea. Aşa încît s-a petrecut acum exact ce se întîmplase şi cu fata şi oala; ba
chiar ceva mult mai caraghios: căci ceea ce este frumos pentru unii, nu este şi pentru alţii. Şi
iată că nu te-arăţi a fi încă în stare, Socrate, să-mi spui ce anume este frumosul." Acestea şi
altele asemeni mi le va reproşa, şi pe bună dreptate, dacă am să-i răspund cum mă îndemni tu.
Cam aşa îmi vorbeşte, Hippias, de cele mai multe ori. Cîte-odată însă, de parcă i s-ar face milă
de stîngăcia şi neştiinţa mea, îmi spune el ce este frumosul, cerin- d du-mi apoi doar părerea.
Şi despre orice altceva s-ar întîmplă să mă întrebe sau să vină vorba, la fel face.
HIPPIAS Ce vrei să spui, Socrate?
SOCRATE Am să te lămuresc pe dată. „Măi inspira tule, îmi va spune el, încetează o dată cu
răspunsuri de felul ăsta! Nu vezi cît sînt de naive şi uşor de înlăturat? Mai degrabă fă bine şi
vezi dacă nu e cumva frumosul este tocmai ce nu voisem noi să luăm de bun mai înainte cînd
spuneam că aurul este frumos atunci cînd se potriveşte şi urit cînd nu se potriveşte; tot astfel şi
pentru toate celelalte cazuri cînd el intră în joc. Vezi dacă nu cumva frumosul
226
PLATON
este tocmai această potrivire, tocmai felul ei de a fi." Ei bine, de fiecare dată, nevenindu-mi
nimic altceva în minte, n-am încotro şi încuviinţez cele spuse de el. Tu ce crezi, să fie oare
această potrivire esenţa frumosului?
HIPPIAS N-am nici cea mai mică îndoială, So-crate.
SOCRATE Eu zic că e totuşi cazul să vedem cum stau lucrurile, ca nu cumva să ne înşelăm.
HIPPIAS Trebuie, fireşte.
SOCRATE Urmăreşte-mă atunci: spuneam că po-294 a trivirea, o dată intrată în joc, face ca
obiectul respectiv să pară frumos sau îl face să fie frumos? Sau poate nici una, nici alta?
HIPPIAS Eu cred că-l face să pară frumos; căci atunci cînd un om, de care altminteri ai putea
lesne ride, îşi pune haine şi încălţări care-l prînd, pare mult mai frumos.
SOCRATE Dacă potrivirea face ca lucrurile să pară doar, şi nu să fie mai frumoase şi în
realitate, atunci ea este o simplă înşelătorie cu care frumosul nu are nimic comun; şi nu ea se
dovedeşte a fi cea b pe care o căutăm noi: realitatea datorită căreia toate lucrurile frumoase
sînt frumoase, aşa cum toate lucrurile mari sînt mari printr-un plus al lor; căci datorită lui sînt
ele mari, chiar dacă nu par a fi. Tot aşa facem şi noi cînd întrebăm ce ar putea fi frumosul
acela datorită căruia lucrurile devin frumoase, fie că par, fie că nu par astfel. Acum însă nu
prea văd cum ar putea esenţa frumosului să rezide în această potrivire; căci potrivirea, aşa
cum singur mărturiseşti, face mai degrabă ca un lucru să pară, decît să fie în realitate frumos;
ea nu-i dă voie să pară aşa cum este. Or, cum spuneam adineauri, noi . trebuie să aflăm
definiţia a ceea ce face ca lucrurile c să fie cu adevărat frumoase, indiferent de felul cum
HIPPIAS MAIOR
227
par. Iată ce se cuvine să căutăm dacă vrem să aflăm ce este frumosul.
HIPPIAS însă potrivirea, Socrate, atunci cînd există, face ca lucrurile să fie şi totodată să pară
frumoase.
SOCRATE înclini deci să crezi că lucrurile cu adevărat frumoase nu numai că sînt, dar şi par
astfel dacă ceea ce le face să pară frumoase este deopotrivă prezent?
HIPPIAS întocmai.
SOCRATE Ce vom spune, aşadar, Hippias? Că toate cîte sînt cu adevărat frumoase, fie ele
legi sau obiceiuri, sînt şi par astfel oricînd şi în mintea tuturor? a Sau că, dimpotrivă, despre
ele nu se ştie nimic exact şi că tocmai în jurul lor se nasc neînţelegeri şi dispute. Şi aceasta se
întîmplă fie că-i vorba de discuţii de rînd sau de dezbateri publice.
HIPPIAS Cred că mai degrabă nu se ştie nimic exact, Socrate.
SOCRATE Or, lucrurile nu ar sta astfel dacă ceea ce pare n-ar fi despărţit de ceea ce este în
realitate. Iar ele n-ar fi despărţite dacă potrivirea ar fi frumosul însuşi şi ar face ca lucrurile să
fie într-adevăr frumoase şi totodată să pară astfel. încît potrivirea, dacă este acel ceva care
face ca lucrurile să fie frumoase, este însuşi frumosul pe care-l căutăm noi; dar iată că ea nu
este şi acel ceva care le face totodată să pară astfel. Iar dacă potrivirea este ceea ce e le face să
pară frumoase, atunci ea nu mai este frumosul pe care-l căutăm noi. Căci acesta face ca un
lucru să fie cu adevărat frumos, în timp ce o aceeaşi cauză nu ar putea face ca vreun lucru să
pară şi totodată sdjîe frumos: frumos sau orice altceva.
Ce ne vom hotărî deci să spunem: că potrivirea face ca lucrurile să pară frumoase sau că le
face să fie într-adevăr?
HIPPIAS Eu cred că doar le face să pară, Socrate.
228
PLATON
SOCRATE Cum aşa? înseamnă atunci că ştiinţa noastră despre frumos se duce şi ne scapă, de
vreme ce, iată, potrivirea ne-a apărut acum ca nemaifiind frumosul.
HIPPIAS Pe Zeus, Socrate, şi mie mi se pare nespus de ciudat.
295 a SOCRATE Şi totuşi, prietene, să nu ne dăm încă bătuţi! Eu parcă tot mai nădăjduiesc să
dăm cumva ochi cu frumuseţea însăşi.
HIPPIAS în ce mă priveşte, nu mă îndoiesc deloc, Socrate; pentru că, de fapt, nici nu-i aşa de
greu. Ştiu bine că dacă m-aş retrage cîteva clipe şi-aş reflecta intens, ţi-aş da un răspuns mai
exact decît orice exactitate!
SOCRATE Nu spune vorbe mari, Hippias! Ai văzut şi tu cîtă bătaie de cap ne-a dat pînă acum
toată povestea asta! Mai bine ai grijă ca frumosul nostru, b sătul de atîta hărţuială, să nu-şi ia
tălpăşiţa de tot. Dar ce tot îndrug? Căci nu mă îndoiesc că tu i-ai veni lesne de hac dacă ai
rămîne singur. Fă-o totuşi, rogu-te, de faţă cu mine, lăsîndu-mă, ca şi pînă acum, părtaş la
cercetarea ta. Dacă îi dăm de capăt, va fi cum nu se poate mai bine; dacă nu, eu mă voi împă-
ca, bănuiesc, cu situaţia, iar tu, rămînînd singur, vei găsi cu uşurinţă răspunsul. Mai gîndeşte-
te însă că dacă am găsi răspunsul împreună, nu te-aş mai plictisi apoi tot descosîndu-te despre
ceea ce ai des-c coperit singur. Drept care fă bine şi ascultă următoarea definiţie: spun că
frumosul — însă urmăreş-te-mă cît se poate de atent ca nu cumva s-o iau razna —, frumosul
deci, aş spune eu, este utilul. Şi iată ce am în vedere cînd afirm una ca asta. Frumoşi,
obişnuim să spunem, nu sînt ochii care nu pot să vadă, ci aceia care o pot face şi care folosesc
tocmai la văzut. Nu-i aşa? HIPPIAS Ba da.
HIPPIAS MAIOR
229
SOCRATE Tot astfel spunem şi despre trup că este frumos, aşa potrivit cum se arată pentru
alergări şi lupte; animalele apoi, calul, cocoşul, prepeliţa, pe toate le numim frumoase; să nu
mai vorbim de tot d soiul de ustensile, care cu patru roţi sau nave, fie ele negustoreşti sau de
război; în sfîrşit, toate instrumentele folosite în muzică şi în alte arte, ba chiar, dacă vrei, pînă
şi obiceiurile şi legile — pe toate le numim frumoase, gîndindu-ne la unul şi acelaşi lucru,
adică cercetîndu-le pe fiecare în parte potrivit naturii, alcătuirii şi stării în care se află. Iar
despre ceea ce este folositor noi spunem că este frumos tocmai în măsura în care este
folositor, servind unor e scopuri anume şi în împrejurări anumite; şi urit, îi spunem acelui
obiect care în toate aceste privinţe se dovedeşte a nu fi de folos. Nu eşti de aceeaşi părere,
Hippias?
HIPPIAS Ba da.
SOCRATE Avem acum dreptate să afirmăm că utilul este frumosul prin excelenţă?
HIPPIAS Avem, Socrate.
SOCRATE Aşadar, orice lucru capabil să producă ceva, prin însăşi această putinţă este şi util,
în timp ce unul incapabil de a produce este inutil?
HIPPIAS întocmai.
SOCRATE Este deci putinţa un lucru frumos, pe cînd neputinţa unul urit?
HIPPIAS Sînt absolut convins că aşa e; şi toate ne 296 a fac dovada acestui fapt, dar mai ales
problemele publice. Căci ce poate fi mai frumos decît să deţii puterea în treburile publice şi să
iei decizii în propria ta ţară? în schimb nu există nimic mai urit decît neputinţa în astfel de
treburi.
SOCRATE Nu-i rău deloc ce spui; aşadar, pe zei, Hippias, lucrurile stînd astfel, nu înseamnă
că ştiinţa este tot ce poate fi mai frumos, iar neştiinţa tot ce-i mai urit?
230
PLATON
HIPPIAS Ce vrei să spui, Socrate?
SOCRATE Ai răbdare, dragă prietene; pentru că mă cuprînde teama gîndindu-mă la vorbele
noastre. b HIPPIAS De ce să te temi, Socrate, de vreme ce de astă dată lucrurile au mers
strună?
SOCRATE Aş dori să fie aşa; dar hai să vedem împreună cum se prezintă situaţia: se poate să
faci un lucru fără să ştii să-i faci şi totodată fără să fii în stare să-l faci?
HIPPIAS Sigur că nu; cum să îl faci dacă nu eşti în stare?
SOCRATE Dacă ne gîndim, aşadar, la cei cărora nu le reuşeşte un lucru şi care apucîndu-se de
o treabă, sau vrînd să ducă ceva la bun sfîrşit, fac, fără voia lor, numai lucruri rele; nu crezi
oare că dacă nu puteau să le facă, nu le-ar fi făcut?
HIPPIAS Evident.
SOCRATE Şi totuşi, cei care pot, pot tocmai da-c tontă acestei capacităţi; căci n-avem cum
spune că din pricina neputinţei.
HIPPIAS Sigur că nu.
SOCRATE Iar celor care fac într-adevăr, le stă în putinţă să facă toate cîte le fac?
HIPPIAS Da.
SOCRATE Toţi oamenii însă, de mici chiar, fac mult mai multe rele decît bune şi greşesc fără
să vrea.
HIPPIAS Aşa este.
SOCRATE Facultatea aceasta de a putea, precum şi lucrurile de care te poţi folosi, dacă le pui
în joc d pentru a face ceva rău, să le numim frumoase sau să spunem că sînt departe de a fi
astfel?
HIPPIAS Eu cred că numai frumoase nu sînt, Socrate.
SOCRATE Aşadar, Hippias, faptul de a putea un lucru, precum şi cel de a folosi la ceva nu
sînt, după cît se pare, frumosul căutat.
HIPPIAS MAIOR
231
HIPPIAS Şi, totuşi, Socrate, dacă ar fi vorba de a putea lucruri bune şi de a fi util la realizarea lor,
atunci putinţa şi utilul sînt frumosul căutat.
SOCRATE în cazul acesta să ne luăm rămas-bun de la gîndul că frumosul ar fi putinţa şi utilul în
nedeterminarea lor. Şi să recunoaştem că, de fapt, altul e gîndul pe care-l aveam noi în minte: că fru-
mosul este utilul şi putinţa de a face ceva întru bine.
HIPPIAS Aşa mi se pare. e
SOCRATE Dar atunci înseamnă că frumosul căutat este avantajosul, nu?
HIPPIAS Sigur că da.
SOCRATE Aşadar, corpurile frumoase şi la fel obiceiurile frumoase, ştiinţa şi celelalte despre care am
mai vorbit sînt toate frumoase ca avantajoase.
HIPPIAS Evident că aşa e.
SOCRATE Iată deci că ceea ce este avantajos ne-a apărut acum ca fiind frumosul, Hippias.
HIPPIAS Cu cea mai mare claritate, Socrate.
SOCRATE însă avantajosul este ceea ce produce binele.
HIPPIAS Aşa este.
SOCRATE Iar ceea ce produce, nu e nimic altceva decît cauza, nu?
HIPPIAS Desigur.
SOCRATE Frumosul este deci cauza binelui. 297 a
HIPPIAS Aşa este.
SOCRATE însă cauza, Hippias, şi acel lucru pentru care cauza este cauză sînt două lucruri diferite;
căci cauza nu poate fi cauză a cauzei. Fii puţin atent: cauza — nu ne-a apărut ea ca fiind ceea ce
produce ceva?
HIPPIAS Desigur.
SOCRATE Aşadar, ceea ce produce nu se produce pe sine însuşi, ci obiectul produs.
HIPPIAS Aşa este.
232
PLATON
HIPPIAS MAIOR
233
SOCRATE Deci una este obiectul produs şi alta cel producător.
HIPPIAS Da.
SOCRATE Aşadar, cauza nu poate fi cauză a cau-b zei, ci a lucrului căruia îi dă naştere.
HIPPIAS Excelent!
SOCRATE Iar de vreme ce frumosul este cauză a binelui, atunci binele va fi produs de către
frumos. Acesta este şi motivul, pare-se, pentru care cercetăm cu atîta înverşunare
înţelepciunea şi toate celelalte lucruri frumoase; căci acţiunea lucrurilor frumoase şi produsul
lor, adică binele, sînt vrednice de a fi cercetate. Şi nu este exclus să aflăm că frumosul este un
fel de părinte al binelui.
HIPPIAS Excelent! Vorbeşti minunat, Socrate.
SOCRATE Deci tot minunat este şi cînd spun că c tatăl nu este fiu, nici fiul tată?
HIPPIAS Minunat, de asemenea.
SOCRATE Iar cauza nu este obiectul produs, nici obiectul produs cauză?
HIPPIAS întocmai.
SOCRATE Dar atunci, pe Zeus, dragul meu, nici frumosul nu este binele, nici binele
frumosul. Nu ţi se pare că aşa reiese din cele spuse pînă acum?
HIPPIAS Pe Zeus, nu văd nimic altceva!
SOCRATE Ne mulţumim atunci cu această soluţie şi vom primi să spunem că frumosul nu
este binele şi nici binele, frumosul?
HIPPIAS Pe Zeus, eu unul nu mă împac deloc cu acest gînd.
SOCRATE Chiar că pe Zeus, Hippias; căci dintre d toate cîte le-am spus pînă acum, cel mai
puţin mă mulţumeşte răspunsul nostru de adineauri.
HIPPIAS Aşa se şi pare.
SOCRATE Mă tem deci că lucrurile nu stau aşa cum credeam noi; căci definiţia de adineauri,
după care frumosul era totuna cu avantajosul, utilul şi
capacitatea de a face ceva bun, nu este, cum părea, dintre cele mai reuşite; dimpotrivă, dacă
una ca asta mai e cu putinţă, ea este şi mai ridicolă decît cele de la început, cînd eram
încredinţaţi că frumosul este fata frumoasă şi toate celelalte pomenite pînă acum.
HIPPIAS Aşa se pare.
SOCRATE Iar acum, Hippias, nu prea mai am încotro s-o apuc, căci oricum aş lua-o nu ajung
nicăieri. Tu nu ai nici o idee?
HIPPIAS Nici una, deocamdată, însă după cum îţi e spuneam, ştiu bine că după un răstimp de
gîndire voi găsi soluţia.
SOCRATE Eu mă tem însă că arzînd de nerăbdare să aflu răspunsul, n-am să te pot aştepta. Şi
iată, am impresia că ne aflăm din nou pe drumul cel bun. Ascultă numai: dacă am spune că
frumosul este ceea ce ne produce desfătarea, dar nu orice desfătare, ci una legată de auz şi de
văz, cam în ce fel crezi 298 a că ar continua disputa? Căci oamenii frumoşi, Hippias, şi
podoabele, tablourile şi statuile, frumoase fiind, ne încîntă privindu-le. Apoi sunetele plăcute
şi muzica toată, discursurile alese şi poveştile au asupra noastră acelaşi efect. Aşa încît, dacă i-
am răspunde îngîmfatului aceluia: „Aprigule, află că frumosul este plăcerea care desfată auzul
şi văzul", nu crezi că i-am mai tempera îngîmfarea?
HIPPIAS Acum, Socrate, mi se pare într-adevăr că definiţia frumosului este cum nu se poate
mai bună. b
SOCRATE Ce ne facem însă cu obiceiurile şi legile frumoase, Hippias? Putem noi să le
punem frumuseţea în seama plăcerii pe care o resimte auzul sau văzul, sau în cazul lor este
vorba de altceva?
HIPPIAS S-ar putea ca amănuntul acesta să-i scape omului nostru, Socrate.
SOCRATE Pe cîine, Hippias, dar nu i-ar scăpa aceluia de care m-aş ruşina cel mai tare să bat
cîmpii şi
234
PLATON
să am aerul că spun ceva, cînd de fapt nu spun nimic.
HIPPIAS Şi cine-i acel om?
SOCRATE Fiul lui Sophroniscos, care nelăsîndu-mă să cred că ştiu lucruri pe care nu le ştiu,
cu atît mai c puţin mi-ar îngădui să afirm în mod uşuratic altele pe care nu le-am verificat.
HIPPIAS Dacă spui tu aşa, mi se pare şi mie că în cazul legilor situaţia este alta.
SOCRATE Nu te pripi, Hippias; căci riscăm să credem iar, ca adineauri, că sîntem pe calea
cea bună, cînd de fapt noi am continua să rătăcim.
HIPPIAS De ce crezi asta, Socrate?
SOCRATE Nu ştiu dacă am dreptate, dar iată cum d văd eu lucrurile: poate că nici legile, nici
obiceiurile nu sînt atît de străine cît par de senzaţiile pricinuite în noi de văz şi de auz. Hai
totuşi să susţinem că frumosul este desfătarea legată de simţurile amintite, fără să mai aducem
în discuţie cele privitoare la legi. Iar dacă ne-ar întreba cineva, fie acela eroul nostru sau
oricare altul: „De ce, mă rog, cînd definiţi frumosul, vorbiţi numai de unele desfătări, pe cînd
celelal-e te senzaţii, cele stîrnite de mîncare, băutură, iubire şi cîte altele de felul acesta, nu le
mai pomeniţi ca frumoase? Sau poate pretindeţi că acestea nu sînt plăcute şi că nu există în ele
nici urmă de desfătare, de vreme ce aţi pus-o pe toată în seama văzului şi auzului?" Ce vom
spune, Hippias?
HIPPIAS Vom spune, fără doar şi poate, că şi celelalte senzaţii sînt pline de desfătări.
SOCRATE „De ce atunci, va continua el, dacă acestea sint deopotrivă desfătări, refuzaţi să le
nu-299 a miţi astfel, lipsindu-le de calitatea de a fi frumoase?" — „Pentru că — vom răspunde
noi — cine nu s-ar prăpădi de rîs dacă ne-ar auzi spunînd că a mînca nu e o îndeletnicire
plăcută, ci una frumoasă, şi că un miros nu e agreabil, ci frumos? Cît despre senza-
HIPPIAS MAIOR
235
ţiile legate de iubire, cum am îndrăzni să admitem că nu sînt cele mai plăcute? Şi totuşi, cînd
iubeşti o faci în taină, ca fiind un lucru de ruşine." La care el, pesemne, ne va spune: „înţeleg
că o străveche ruşine vă opreşte să numiţi aceste plăceri frumoase: faptul că dintotdeauna
oamenii nu le socotesc astfel. însă b eu nu vă întreb ce cred cei mulţi că e frumosul, ci vă
întreb ce este el." Iar noi vom răspunde, cred eu, ceea ce admiseserăm deja în principiu:
„Frumosul este acea parte a desfătării legată de auz şi de văz." Mai trebuie, crezi, adăugat
ceva acestor vorbe, sau le lăsăm aşa cum sînt, Hippias?
HIPPIAS Le lăsăm aşa cum sînt, Socrate.
SOCRATE „îmi place cum vorbiţi, va spune el atunci. Aşadar, de vreme ce frumosul este
desfătarea c pricinuită de văz şi de auz, este limpede că ceea ce rămîne în afara lor nu este
frumos." Vom încuviinţa?
HIPPIAS Da.
SOCRATE „Oare desfătarea pricinuită de văz, va continua el, este deopotrivă a văzului şi a
auzului, în timp ce aceea pricinuită de auz este deopotrivă a auzului şi a văzului?" Noi vom
răspunde că ar fi imposibil ca desfătarea datorată unuia din aceste simţuri să fie pricinuită de
amîndouă — bănuiesc că asta vrei să spui —, ci că fiecare dintre desfătări este frumoasă în
felul ei, şi amîndouă laolaltă asemenea. Acesta va fi răspunsul nostru, nu?
HIPPIAS Fireşte. d
SOCRATE „Oare o desfătare nu se deosebeşte atunci de alta tocmai ca fiind desfătare? Căci
spunînd că e desfătare, noi nu ne gîndim dacă avem parte de ea mai multă sau mai puţină
vreme, dacă este mai mare sau mai mică, ci dacă se deosebeşte de celelalte prin chiar faptul că
este sau nu este desfătare." Aşa gîndim, nu?
HIPPIAS Aşa gîndim.
236
PLATON
SOCRATE „Deci nu faptul că sînt desfătări — va spune el — este motivul pentru care faceţi o
deose-e bire intre cele pricinuite de văz şi de auz şi celelalte desfătări, ci pentru că vedeţi în
amîndouă ceva deosebit de celelalte, ceva care vă face să spuneţi că ele sînt frumoase. Căci
desfătarea pricinuită de văz nu este frumoasă datorită văzului. Altminteri, cealaltă desfătare,
aceea pricinuită de auz, nu ar mai fi defel frumoasă. Deci nu datorită văzului este ea desfăta-
re." îi vom da dreptate?
HIPPIAS îi vom da.
300 a SOCRATE „Şi nici nu vom spune că desfătarea pricinuită de auz este frumoasă datorită
auzului. Altminteri, desfătarea pricinuită de văz nu ar fi nicicînd frumoasă. Deci ea nu este
desfătare datorită auzului." Vom admite că afirmînd acestea omul nostru spune adevărul?
HIPPIAS Adevărul însuşi.
SOCRATE „Şi totuşi amîndouă sînt frumoase, după cum spuneţi." Vom recunoaşte că aşa
este?
HIPPIAS Vom recunoaşte.
SOCRATE „Ambelor le este atunci proprie o calitate care le face frumoase, ceva comun care
le aparţine b şi amîndurora şi fiecăreia în parte. Altminteri ele n-ar fi nicicum frumoase şi
amîndouă şi fiecare în parte." Răspunde-mi aşa cum i-ai răspunde lui.
HIPPIAS Şi mie mi se pare că este aşa cum spui.
SOCRATE Dacă, aşadar, cele două desfătări au laolaltă acelaşi fel de a fi, însă fiecare în parte
nu, atunci înseamnă că nu prin felul acesta de a fi ar fi ele frumoase.
HIPPIAS Cum se poate una ca asta, Socrate? Dacă două lucruri luate în parte nu se
împărtăşesc din acelaşi fel de a fi, cum se face că luate împreună ar fi asemenea, de vreme ce
separat nu sînt? c SOCRATE Nu crezi că e cu putinţă?
HIPPIAS MAIOR
237
HIPPIAS Ar urma să recunosc că n-am nici cea mai mică idee, nici despre firea unor astfel de
lucruri, nici despre ceea ce vor să spună spusele noastre.
SOCRATE Nu-i rău ce spui, Hippias. Eu însă parcă încep să văd cum arată lucrul care, spui
tu, nu poate să existe; însă nu-mi e destul de limpede ceea ce văd.
HIPPIAS Nu cred că ţi se poate întîmpla una ca asta, Socrate, ci pur şi simplu ţi se pare că
vezi.
SOCRATE Drept să-ţi spun, multe de acest fel îmi apar adesea în minte; şi totuşi nu le pot da
crezare, de vreme ce ţie nu ţi se-arată, ţie care ai ciştigat de d pe urma celor ce ştii cît nimeni
altul in zilele noastre, şi, în schimb, mi se arată mie care n-am făcut rost nici măcar de-o para
chioară. Stau totuşi şi mă gîndesc, prietene, dacă nu cumva rizi de mine sau pur şi simplu mă
amăgeşti cu bună ştiinţă, într-atît de stăruitoare şi multe sînt cele ce-mi vin în minte.
HIPPIAS Cine altul, dacă nu tu, Socrate, va şti mai bine de glumesc sau nu? începe numai şi
spune-mi care sînt lucrurile ce-ţi apar ţie în minte. O să vezi şi tu că nu are sens ce spui. Căci
oricum ai face, nu vei găsi nimic străin deopotrivă de mine şi de tine şi totodată comun
amîndurora.
SOCRATE Cum aşa, Hippias? Poate că ai drepta- e te, dar nu te înţeleg eu. Să-ţi explic însă
mai limpede ce vreau să-ţi spun. Mie mi se pare că un lucru care nu mi-a fost şi nu-mi este
dat, precum nu-ţi e nici ţie, s-ar putea totuşi să ne fie dat amîndurora; şi dimpotrivă, de altele
care ne-au fost date amîndurora, s-ar putea să n-avem parte nici unul, nici altul.
HIPPIAS Ce-mi aud urechile, Socrate? Lucruri cu mult mai teribile decît cele spuse
adineauri! Urmă-reşte-mă însă o clipă; oare dacă amîndoi sîntem drepţi, nu vom fi şi fiecare
în parte? Sau dacă fiecare-i ne- 301 drept, nu vom fi şi amîndoi? Iar dacă amîndoi sîntem
sănătoşi, nu-i tot aşa şi fiecare? Dacă fiecare dintre
238
PLATON
HIPPIAS MAIOR
239
noi este bolnav, rănit sau lovit, sau dacă ne este dat, fiecăruia în parte, orice altceva, nu ne este
dat deopotrivă şi amindurora? Dar dacă s-ar întîmpla ca amîndoi să fim de aur, argint ori
fildeş, sau, iată, oameni aleşi, învăţaţi, respectaţi, vîrstnici sau tineri, sau oricum vrei tu
gîndindu-te la cele ce-s omeneşti, nu s-ar întîmpla la fel şi pentru fiecare din noi în chipul cel
mai nestrămutat cu putinţă?
SOCRATE Vezi bine că da.
b HIPPIAS Asta-i, Socrate: nici tu şi nici cei cu care vorbeşti de obicei nu urmăriţi lucrurile în
ansamblul lor; frumosul, de pildă, şi orice alt lucru din cîte există, voi încercaţi să le
pătrundeţi luînd bucăţele din ele şi sfîrtecîndu-le apoi cu ajutorul cuvintelor. Aşa se face că
întruchipările depline şi pe de-a-ntregul închegate ale materiei vouă vă rămîn ascunse. Şi în-
tr-atît ţi-a scăpat acum acest fapt, încît poţi crede că există o stare sau un fel de-a fi din care să
se îm-c părtăşească două lucruri în acelaşi timp, dar nu şi fiecare în parte, sau invers, din care
să se împărtăşească fiecare, dar nu şi amîndouă. Iată cît de absurd, de pripit, de naiv şi fără de
minte procedaţi!
SOCRATE Aşa ni se întîmpla nouă, Hippias; căci faci nu ce vrei, faci ce poţi, ar spune cei
care au la tot pasul pregătit un proverb. Tu însă, mustrîndu-ne, ne eşti întotdeauna de folos.
Dar mai înainte de a primi mustrarea ta, cum că procedăm naiv, mă bate gîndul să-ţi dezvălui
şi altceva, spunîndu-ţi ce cre-a dem noi despre aceste lucruri. Sau e mai bine să tac?
HIPPIAS Nu, dar o spui unuia care ştie despre ce-i vorba, Socrate; îi cunosc pe toţi cîţi umblă
cu discursuri de soiul ăsta. însă dacă îţi face ţie plăcere, spune ce ai de spus.
SOCRATE Mărturisesc că îmi face. Căci noi ăştia, dragul meu, pînă să auzim învăţăturile tale,
atît eram de proşti încît credeam că tu şi cu mine sîntem unu luaţi fiecare în parte, dar că
amîndoi laolaltă nu sîn-
tem ce este fiecare; doar nu sîntem unu, luaţi laolaltă, ci doi. Aşa credeam noi, proşti cum
eram. Numai că acum am învăţat de la tine că dacă laolaltă e sîntem doi, tot doi se cuvine să
fie şi fiecare dintre noi, iar dacă fiecare în parte e unu, unu se cuvine să fim şi luaţi laolaltă;
căci, dacă avem în vedere teoria fără cusur a lui Hippias despre firea lucrurilor, nu e cu putinţă
să fie altfel, ci ceea ce sînt două lucruri laolaltă sînt şi fiecare în parte, şi ceea ce este fiecare
în parte, la fel trebuie să fie şi amîndouă împreună. Acum m-ai convins şi am să mă opresc
aici. Dar ro-gu-te, Hippias, să-mi aminteşti întîi un lucru: oare tu şi cu mine sîntem unu, sau tu
eşti doi şi deopotrivă şi eu?
HIPPIAS Ce tot spui, Socrate?
SOCRATE întocmai ce-auzi; tare mă tem să nu îmi 302 a spui de la obraz că te scot din sărite,
de vreme ce tu eşti încredinţat că spui ceva de la sine înţeles. Iată însă că îţi mai cer ceva;
răspunde-mi dacă nu sîntem unu fiecare în parte şi faptul de a fi unu nu-l resimţim flecare din
noi.
HIPPIAS Fireşte că da.
SOCRATE Deci dacă fiecare din noi este unu, atunci el este şi fără soţ, Sau poate nu crezi că
unitatea este fără soţ?
HIPPIAS Ba cred.
SOCRATE Iar noi laolaltă, doi fiind, sîntem tot fără soţ?
HIPPIAS Nu prea văd cum, Socrate.
SOCRATE înseamnă că sîntem cu soţ, nu?
HIPPIAS Sigur că da.
SOCRATE Dat fiind că împreună sîntem cu soţ, putem spune atunci că şi flecare în parte tot
cu soţ este?
HIPPIAS E limpede că nu. b
SOCRATE Deci, după cîte aud acum, nu trebuie „în chipul cel mai nestrămutat cu putinţă" ca
amîndoi să fim ce este fiecare şi fiecare ce sîntem amîndoi.
240
PLATON
HIPPIAS Dar nu asta aveam eu în vedere, ci cele spuse de mine înainte.
SOCRATE Eu cred că avem ce ne trebuie, Hippias; căci şi acestea au preţul lor: am văzut
acum că lucrurile se petrec cînd într-un chip, cînd într-altul. Eu spuneam, dacă îţi mai
aminteşti de unde începuserăm, că desfătările pricinuite de văz şi de auz nu sînt frumoase prin
ce le caracterizează pe fiecare în parte c dar pe amîndouă nu, sau prin ce le caracterizează pe
amîndouă dar pe fiecare în parte nu, ci prin ceva de care au parte şi amîndouă şi fiecare
separat. Şi asta pentru că tu însuţi ai recunoscut că ele sînt frumoase şi împreună şi luate
separat. De aceea şi socoteam că prin miezul lor comun (din moment ce ambele sînt
frumoase), prin el tocmai sînt ele frumoase, pe cînd prin ce-i lipseşte fiecăreia, nu. Acest lucru
îl mai cred şi acum. Spune-mi însă, aşa cum ai făcut-o d la începutkdesfătările pricinuite de
văz şi de auz, de vreme ce sînt frumoase şi amîndouă şi fiecare în parte, nu sînt frumoase
tocmai prin acel ceva care decurge din amîndouă şi din fiecare în parte?
HIPPIAS Fireşte.
SOCRATE Dar frumoase sînt oare fiindcă sînt desfătări deopotrivă fiecare şi amîndouă? Sau
datorită acestui fapt s-ar cuveni ca şi celelalte toate, nu mai puţin decît acestea două, să fie la
rîndul lor frumoase? Dacă îţi aminteşti, nici ele nu ne păruseră a fi desfătări în mai mică
măsură.
HIPPIAS îmi amintesc.
e SOCRATE Spuneam însă că ele nu sînt frumoase decît în măsura în care sînt pricinuite de
văz şi de auz.
HIPPIAS Spuneam, într-adevăr.
SOCRATE Urmăreşte atunci dacă este adevărat ce spun. Susţineam, dacă îmi aduc bine
aminte, că frumosul nu este orice desfătare, ci doar aceea pricinuită de văz şi de auz.
HIPPIAS MAIOR
241
HIPPIAS întocmai.
SOCRATE Dar calitatea aceasta rezidă în cele două simţuri luate laolaltă, nu şi în fiecare
separat.
HIPPIAS Aşa este.
SOCRATE Deci fiecare desfătare este frumoasă prin ceva care nu rezidă în fiecare din ele;
căci faptul de a fi laolaltă nu rezidă în fiecare luat separat. Aşa în-cît, cele două desfătări luate
împreună le vom numi, potrivit ipotezei noastre, frumoase; în schimb nu şi pe fiecare luată în
parte. Putem spune altfel sau nu- 303. mai aşa?
HIPPIAS Pare-se că numai aşa.
SOCRATE Să spunem atunci că, laolaltă, aceste desfătări sînt frumoase, dar că de sine
stătătoare nu?
HIPPIAS De ce n-am face-o?
SOCRATE Pentru că, dragul meu, în toate exemplele tale unde era vorba de calităţi distribuite
în lucruri, dacă două lucruri se împărtăşeau dintr-o calitate, se împărtăşea şi fiecare în parte, şi
invers, ce-i era propriu unuia, le era şi amîndurora. Sau nu-i aşa?
HIPPIAS Ba da.
SOCRATE Or, nimic din toate acestea în cele spuse de mine. Şi totuşi, nu lipsea de aici nici
faptul de a fi laolaltă, nici cel de a fi separat.
HIPPIAS întocmai.
SOCRATE Atunci frumosul, Hippias, de care din b două să ţină? Să fie din lumea celor spuse
de tine? Dacă eu sînt puternic iar tu de asemenea, atunci, spui tu, la fel sîntem şi împreună, şi
dacă amîndoi sîntem aşa, la fel şi fiecare în parte. Aşa şi cu frumosul: dacă eu sînt frumos iar
tu de asemenea, frumoşi sîntem şi amîndoi; iar dacă amîndoi sîntem frumoşi, frumos sînt şi
eu, frumos eşti şi tu. Sau să admitem că frumosul ţine de lumea celor spuse de mine? Iată,
cînd spunem că două numere împreună
242
PLATON
sînt pare, fiecare în parte poate fi par sau impar deopotrivă. Iar dacă fiecare în parte este
iraţional, împreună ele pot da un număr raţional sau iraţional c deopotrivă. Şi tot aşa cu toate
cîte îţi spuneam că mi-au venit în minte. în care din aceste lumi să rin-duim atunci frumosul?
Nu ştiu dacă ţi se întîmplă să vezi cum văd eu; dar tare fără noimă mi s-ar părea ca amîndoi să
fim frumoşi, iar fiecare în parte nu, sau tot aşa, ca fiecare în parte fiind frumos să nu fim şi
împreună; şi altele de soiul ăsta. Nu crezi şi tu la fel?
HIPPIAS La fel, Socrate.
SOCRATE Şi bine faci, Hippias; în felul acesta ne d vom putea opri şi noi cu cercetarea aici.
Determinat astfel, frumosul nu mai poate fi desfătarea pricinuită de văz şi de auz. Căci dacă
această desfătare face ca senzaţiile de văz şi de auz să fie frumoase împreună, în schimb ea nu
o face şi pentru fiecare în parte. Doar ne-am învoit, Hippias, că aşa ceva nu este cu putinţă.
HIPPIAS Ne-am învoit, într-adevăr. SOCRATE Şi deoarece frumosul născut din cele ce nu
sînt cu putinţă este de negîndit, este o neputinţă ca desfătarea de văz şi de auz să fie frumoasă.
HIPPIAS întocmai.
SOCRATE „Atunci, va spune omul nostru, de vre-e me ce aţi mers pe un drum greşit, luaţi
lucrurile de la început. Care anume este frumosul acesta din care se împărtăşesc ambele
desfătări şi datorită căruia voi le numiţi frumoase, preferîndu-le celorlalte?" Cred, Hippias, că
nu ne rămîne să răspundem decît aşa: dintre toate desfătările, acestea sînt, fie că le luăm
laolaltă, fie separat, cele mai nevinovate şi bune. Sau poate vezi tu altceva prin care s-ar
deosebi de celelalte?
HIPPIAS Nu; şi eu cred că prin faptul că sînt cele mai bune.
HIPPIAS MAIOR
243
SOCRATE „Aşadar, va relua el, afirmaţi că frumosul este o desfătare avantajoasă?" Eu unul
aş spune că da. Dar tu?
HIPPIAS Şi eu.
SOCRATE .Avantajosul, va continua el, este ceea ce produce binele; numai că, cel ce produce
şi lucrul produs sint, cum am văzut deja, distincte unul de altul; ne întoarcem, atunci, la ce
părea că am lăsat în urmă? Căci nici binele nu poate fi frumosul, şi nici frumosul binele, de
vreme ce este vorba de două 304 a lucruri distincte." Dacă sîntem oameni cu minte, vom
spune, Hippias, că are intru totul dreptate; căci e un păcat să nu consimţi celui ce spune
adevărul.
HIPPIAS De fapt, Socrate, ce crezi tu despre toate astea? Eu unul am mai spus-o şi o spun din
nou: cuvinte ciopîrţite-s toate, fărime de vorbire şi fir tăiat în patru. Frumos şi de preţ rămîne
să vii cu o cu-vîntare frumoasă şi bine gîndită în faţa tribunalului, b a Consiliului sau în faţa
unei alte instanţe unde e de spus un cuvînt, şi să pleci dobîndind nu o răsplată de rînd, ci pe
cea mai aleasă: propria ta salvare, a bunurilor şi a prietenilor tăi. Iată la ce trebuie să-ţi stea
gîndul! De nu vrei să treci drept un netot, care se ţine doar de trăncănit şi fleacuri, fă bine deci
şi lasă deoparte toate nimicurile astea.
SOCRATE Tu, dragul meu Hippias, eşti un om fericit; tu ştii ce se cade să facem, şi-o faci cu
prisosinţă, după cîte spui. Mie însă, se pare că o soartă c amară îmi stă împotrivă, căci rătăcesc
fără răgaz, ros veşnic de îndoieli, iar cînd vă înfăţişez vouă, învăţaţilor, nedumerirea mea, nici
n-apuc bine să sfîrşesc, că mă trezesc copleşit de ocări. îmi spuneţi, aşa cum faci tu acum, că
îmi trec vremea cu nerozii, nimicuri şi lucruri de doi bani. Dar cînd, încredinţat de vorba
voastră, încep şi eu să spun ca voi, cum că cel mai de seamă lucru e să duci la bun sfîrşit în
faţa tribunalului sau a oricărei alte adunări o cuvîntare cum-
244
PLATON
a pănită şi frumoasă, atunci mi-e dat s-aud cuvinte grele din partea celor care se găsesc în
preajmă-mi, dar mai ales din partea celui care îmi stă împotrivă la tot pasul. Iar el mi-e ruda
cea mai de aproape şi îm-părţim aceeaşi casă. De îndată ce trec pragul şi mă aude vorbind
astfel, mă întreabă dacă nu-i lucru de ruşine atîta cutezanţă: „Cum oare ţii discursuri despre
îndeletnicirile frumoase, cînd te-ai convins acum şi tu că n-ai nici o idee despre frumosul
însuşi? Şi dacă nu ştii ce-i frumosul, cum ai să-ţi dai seama că un discurs e bine întocmit sau
nu, ori altă ispravă deo-e potrivă? Iar cînd arăţi atît de jalnic, mai are viaţa, crezi, vreun preţ?"
Mi-e dat s-aud, aşa cum spun, cuvinte grele şi ocări, şi de la voi şi de la el. Dar poate se
cuvine să le îndur pe toate; şi n-ar fi de mirare ca de pe urma lor să trag chiar un folos. Iar
dacă stau să mă gîndesc la cele discutate cu voi doi, eu cred, Hippias, că aşa s-a şi întîmplat.
Căci iată, pare-se că încep să ştiu ce vrea să spună vorba „sînt tare grele cele frumoase".
ALCIBIADE I
SOCRATE ALCIBIADE
SOCRATE Fiu al lui Cleinias, cred că te întrebi mi- 103 a rat cum se face că numai eu, primul
dintre cei ce te-au îndrăgit, nu mă îndepărtez de tine, cînd toţi ceilalţi au contenit să te
înconjoare, şi cum se face, de asemenea, că vreme de atîţia ani, pe cînd ceilalţi te sîcîiau cu
vorbele lor, eu nu ţi-am spus nici un cu-vînt. La mijloc aici nu a stat o pricină omenească, ci o
anume împotrivire daimonică, a cărei tărie o vei afla mai tîrziu; acum însă, întrucît daimonul
nu se mai împotriveşte, am venit, cum vezi, să-ţi vorbesc; b sînt plin de nădejde că nici de
acum înainte el nu se va mai împotrivi. Aproape în tot acest răstimp m-am gîndit şi am cîntărit
în sinea mea în ce fel te porţi tu cu cei ce te iubesc; în adevăr, nu se află vreun iubitor de al tău
— şi doar au fost atît de mulţi şi de falnici — pe care trufia ta să nu-l fi covîrşit şi alungat. Iar
motivul care te face peste măsură de trufaş voi să ţi-l înfăţişez acum şi ţie. Tu susţii că nu se
află 104 a pe lume vreun om de care să ai nevoie cît de puţin; în adevăr, darurile de care te
bucuri sînt atît de mari că nu-ţi lipseşte nimic, începînd cu cele trupeşti şi sfîrşind cu ale
sufletului. în sinea ta, gîndeşti desigur că eşti, în primul rînd, cel mai frumos dintre toţi şi cel
mai impunător; în această privinţă, ce-i drept, oricine se poate încredinţa de îndată cu propriii
săi ochi că nu te înşeli; apoi, familia din care te tragi este una dintre cele mai puternice din
cetatea ta,
246
PLATON
b care este cea mai mare dintre cetăţile elenilor, iar prieteniile şi rudele din partea tatălui sînt
pe cît de numeroase, pe atît de alese şi n-ar pregeta să-ţi slujească în orice prilej ce s-ar ivi; la
rîndu-le, prieteniile şi rudele din partea mamei nu sînt mai prejos şi nici mai puţine la număr.
Dar pe lîngă toate avantajele pe care ţi le-am înşirat, consideri că ai de partea ta puterea încă şi
mai mare a lui Pericle, fiul lui Xan-tippos, cel pe care tatăl tău l-a lăsat tutore ţie şi fratelui
tău; iar Pericle este în măsură să facă ce-i place nu numai în această cetate, ci şi în toată Elada,
ba chiar şi la barbari, în rîndul multor neamuri puter-c nice. Voi mai adăuga că te numeri şi
printre oamenii cei mai bogaţi; dar cu acest lucru îmi pare că te făleşti cel mai puţin. Din toate
aceste pricini deci, mîndrîndu-te în cugetul tău, ai pus stăpînire pe iubitorii tăi, iar aceia, fiind
mai prejos de tine, s-au lăsat stăpîniţi, lucru ce nu ţi-a rămas ascuns; drept care, ştiu bine că te
întrebi mirat: ce gînduri îmi vor fi trecînd prin cap, de nu mă descurajez a te iubi, şi ce
speranţă mă face să stărui atunci cînd toţi ceilalţi au dat bir cu fugiţii?
ALCIBIADE Socrate, pesemne nu ştii că numai cu d puţin de tot mi-ai luat-o înainte. Tocmai
aveam de gînd să-ţi vorbesc eu primul şi să te întreb chiar acest lucru: ce urmăreşti, la urma
urmelor, şi ce nădejdi te îmboldesc de te ţii scai după mine şi te iveşti cu dinadinsul oriunde
m-aş afla? Cu adevărat stau şi mă întreb cu mirare ce vrei de la mine şi mi-ar face mare
plăcere să aflu acest lucru.
SOCRATE Bănuiesc deci că mă vei asculta cu interes, de vreme ce, aşa cum spui, eşti doritor
să afli ce gînduri am; drept care îţi şi vorbesc ca unuia care e gata să mă asculte fără să se
clintească. ALCIBIADE De bună seamă; ci grăieşte! e SOCRATE Te previn însă: n-ar fi
de mirare ca, aşa cum mi-a fost greu să încep, să-mi fie greu şi să termin.
ALCIBIADE
247
ALCIBIADE Ci grăieşte, dragul meu; ţi-am spus doar că te ascult!
SOCRATE Fie, voi vorbi. Ce-i drept, iubitorului îi vine greu să se adreseze unui om care nu
se lasă biruit de nici unul din cei ce-l iubesc; trebuie totuşi să cutez a-mi da pe faţă gîndul.
Află, Alcibiade, că dacă te vedeam mulţumit de toate bunurile de care am pomenit adineauri şi
resemnat să te mărgineşti toată viaţa la acestea, de mult aş fi încetat să te iubesc (cel 105 a
puţin aşa îmi place mie să cred); acum însă îţi voi da în vileag şi alte gînduri pe care le
nutreşti în cugetul tău, ceea ce-ţi va dovedi că n-am contenit să te urmăresc cu atenţie pînă în
clipa de faţă. Sînt încredinţat că dacă vreunul din zei te-ar întreba: „Ia spune, Alcibiade, ce
preferi: să-ţi duci viaţa mulţumindu-te cu toate bunurile de care ai parte acuma, sau să mori pe
loc, în cazul că nu-ţi va fi îngăduit să dobîndeşti mai mult?", atunci sînt încredinţat că tu ai
alege mai curînd moartea. Să-ţi spun însă ce nădejde te însufleţeşte acuma. Tu socoteşti că în
curînd, cînd te vei prezenta în faţa adunării poporului atenian — iar b lucrul acesta se va
petrece peste puţine zile — va fi destul să te arăţi pentru a dovedi atenienilor că eşti vrednic să
te bucuri de onoruri de care nu s-au mai bucurat vreodată nici Pericle şi nici un alt bărbat
dinaintea lui, iar după ce le vei fi dovedit aceasta atenienilor vei căpăta putere deplină în
cetate şi prin aceasta vei stăpîni asupra celorlalţi eleni, ba nu numai asupra elenilor, ci şi
asupra barbarilor care locuiesc pe continentul nostru. Dar dacă acelaşi zeu ţi-ar spune că îţi
este dat să stăpîneşti în Europa, c dar că nu vei putea păşi în Asia, spre a pune stăpînire pe ea,
cred că şi de astă dată n-ai primi să trăieşti mulţumindu-te numai cu acestea, fără a umple de
numele şi de puterea ta, ca să zic aşa, omenirea toată; şi mai cred că pe nimeni, în afară de
Cyrus şi de Xerxes, nu-l socoteşti vrednic de luat în seamă.
248
PLATON
Iată deci ce speranţă te însufleţeşte — şi acest lucru nu-l presupun doar, ci îl ştiu cu tărie. Dar
poate îmi vei replica, ştiind bine că este adevărat ceea ce spun: d „Bine, Socrate, dar ce
legătură are aceasta cu motivul pe care spuneai că mi-l vei arăta şi care te face să nu te
dezlipeşti de mine?" îţi voi răspunde atunci: „Copil iubit al lui Cleinias şi al Dinomachei,
toate aceste planuri ale tale îţi va fi cu neputinţă să le duci la bun sfîrşit fără ajutorul meu; iată
deci cîtă putere cred eu că am asupra planurilor tale, precum şi asupra ta însuţi; cred, de altfel,
că tocmai de aceea multă vreme Zeul nu mi-a îngăduit să-ţi vorbesc iar eu am aşteptat pînă
cînd avea să mi-o îngăduie. într-a-devăr, aşa cum speranţa ta stă în Cetate, tu viind a-i dovedi
că eşti întru totul vrednic de ea, pentru ca e atunci să capeţi de îndată puterea cea mai mare în
sînu-i, tot astfel şi eu nădăjduiesc să capăt puterea cea mai mare arătîndu-ţi că sînt întru totul
vrednic de tine şi că nici un tutore, nici vreun neam al tău şi nici alt om nu este în stare să-ţi
dea puterea la care rîvneşti, afară doar de mine, ajutat, bineînţeles, de Zeu." Cred că Zeul nu
mă lăsa să-ţi vorbesc cît timp erai tînăr de tot şi această speranţă nu pusese stă-pînire pe tine,
ca să nu-mi irosesc vorbele în zadar; acum însă mi-a îngăduit, pentru că într-adevăr acum 106
a vei fi în măsură să-mi dai ascultare.
ALCIBIADE în clipa de faţă, Socrate, îmi pari o fiinţă încă mai ciudată ca înainte, cînd mă
urmai în tăcere; şi doar tot aşa îmi apăreai şi pe atunci, ba încă foarte. Se pare că, indiferent de
ce gîndesc eu cu adevărat, tu ţi-ai format o opinie definitivă, iar dacă aş tăgădui, tot n-aş reuşi
să te conving. Fie şi aşa! Dar ai putea oare să-mi spui cum, admiţînd că am într-adevăr aceste
planuri, le-aş duce la capăt datorită ţie, iar fără tine mi-ar fi cu neputinţă? b SOCRATE Mă
întrebi oare dacă pot să-ţi rostesc o lungă cuvîntare, de felul celor pe care te-ai obişnuit
ALCIBIADE
249
să le asculţi? Nu, nu este felul meu; mă cred însă în stare să-ţi dovedesc că lucrurile stau
efectiv aşa cum ţi-am spus, dacă ai voi să-mi faci doar un mic hatîr.
ALCIBIADE Dacă ceea ce îmi ceri nu este într-adevăr greu, vreau, cum să nu!
SOCRATE Ţi se pare oare greu să răspunzi la întrebările mele?
ALCIBIADE Nu mi se pare.
SOCRATE Atunci, răspunde!
ALCIBIADE întreabă.
SOCRATE întrebările ţi le voi pune, aşadar, ca unu- c ia care plănuieşte într-adevăr lucrurile
pe care afirm că le plănuieşti.
* ALCIBIADE Fie şi aşa, dacă vrei, numai să aflu ce ai de întrebat.
SOCRATE Iată: aşa cum spuneam, ai de gînd ca, nu peste multă vreme, să te înfăţişezi
atenienilor spre a-i sfătui; ce s-ar întîmpla deci dacă, atunci cînd te-ai pregăti să urci la
tribună, te-aş apuca de mînă şi te-aş întreba: „Alcibiade, în ce privinţă vor să ţină sfat
atenienii, că te-ai ridicat spre a-i povăţui? Oare nu în privinţa unor lucruri pe care le cunoşti
mai bine decît ei?" — Ce răspuns ai da?
ALCIBIADE Aş răspunde, desigur, că în privinţa d unor lucruri pe care eu le cunosc mai bine
decît ei.
SOCRATE Aşadar, eşti bun sfătuitor în chestiuni la care se întîmpla să te pricepi.
ALCIBIADE Cum să nu!
SOCRATE Nu e aşa că nu cunoşti decît acele lucruri pe care sau le-ai învăţat de la altcineva,
sau le-ai aflat singur?
ALCIBIADE Care altele ar mai putea fi?
SOCRATE Este oare cu putinţă să fi învăţat un lucru sau să-l fi aflat tu însuţi, fără să fi vrut a-
l învăţa ori a-l cerceta tu însuţi?
ALCIBIADE Nu este cu putinţă.
250
PLATON
ALCIBIADE
251
SOCRATE Dar oare ai fi voit să cercetezi sau să înveţi lucruri pe care îţi închipuiai că le
cunoşti?
ALCIBIADE Fireşte că nu.
e SOCRATE A fost deci o vreme cînd considerai că nu cunoşti lucrurile pe care le ştii
astăzi. ALCIBIADE Neapărat.
SOCRATE Numai că eu sînt la curent cu aproape tot ce ai învăţat; dacă ceva mi-a scăpat, să-
mi spui. După cîte îmi amintesc, ai învăţat, cum e şi firesc, să scrii şi să citeşti, să cînţi la
cithară şi să lupţi; căci n-ai vrut nici în ruptul capului să înveţi să cînţi din flaut; iată lucrurile
pe care le cunoşti, dacă nu cumva vei fi învăţat ceva de care n-am eu cunoştinţă. Dar dacă este
aşa, atunci lucrul acela l-ai învăţat, sînt sigur, fără să ieşi din casă nici noaptea, nici ziua.
ALCIBIADE Nu, n-am mers să învăţ alte lucruri în afară de acestea.
107 a SOCRATE Bine. Oare te vei ridica sa dai sfaturi atenienilor, atunci cînd ei deliberează
asupra scrierii corecte?
ALCIBIADE Da de unde, pe Zeus! SOCRATE Sau cînd subiectul lor de discuţie îl constituie
sunetele lirei? ALCIBIADE Nicidecum.
SOCRATE Dar cred că în adunare ei nu obişnuiesc să delibereze nici asupra întrecerilor la
luptă. ALCIBIADE Sigur că nu.
SOCRATE Atunci cu prilejul cărei deliberări îi vei sfătui? Doar nu cînd discută despre
construcţii!
ALCIBIADE Fireşte că nu.
b SOCRATE într-adevăr, un arhitect i-ar îndruma mai bine decît tine în aceste chestiuni.
ALCIBIADE Da.
SOCRATE Şi nici cînd deliberează asupra unei prevestiri.
ALCIBIADE Nu.
SOCRATE Căci îţi spui că prezicătorul i-ar putea sfătui mai bine decît tine.
ALCIBIADE Da.
SOCRATE N-ar avea de-a face că e mărunt sau trupeş, frumos sau urît, şi chiar că e de neam
nobil sau om de rînd.
ALCIBIADE Nici vorbă.
SOCRATE Eu unul sînt de părere că, în orice privinţă, sfatul trebuie să-l dea cel priceput, nu
cel avut.
ALCIBIADE Negreşit.
SOCRATE Iar atunci cînd iau în discuţie ocrotirea sănătăţii obşteşti, puţin le pasă atenienilor
că sfătuitorul lor este sărac sau bogat; îi va interesa doar ca el să fie medic.
ALCIBIADE Fără doar şi poate.
SOCRATE Asupra cărei chestiuni să delibereze ei deci, ca tu să te ridici atunci să-i sfătuieşti
şi, astfel făcînd, să-i sfătuieşti bine?
ALCIBIADE Atunci cînd ar delibera cu privire la propriile lor treburi, Socrate!
SOCRATE Ai în vedere cumva construirea corăbiilor, cînd chibzuiesc ce fel de corăbii trebuie
să-şi facă?
ALCIBIADE Cîtuşi de puţin, Socrate.
SOCRATE într-adevăr, cred că la construirea corăbiilor nu te pricepi. Aceasta să fie cauzai,
sau alta este?
ALCIBIADE Nu, ci tocmai aceasta!
SOCRATE Dar atunci la ce fel de treburi de-ale lor te referi, spunînd că te vei ridica să-i
îndrumi cînd vor lua in discuţie asemenea treburi?
ALCIBIADE Atunci cînd vor delibera despre război, Socrate, ori despre pace, ori despre vreo
altă chestiune de stat.
SOCRATE Nu cumva vei fi avînd în vedere cazul cînd se vor sfătui cu cine se cade să facă
pace, împotriva cui trebuie purtat război, şi în ce fel anume?
ALCIBIADE înt
252
PLATON
SOCRATE Dar pacea şi războiul nu trebuie ele făcute cu cine e mai potrivit?
ALCIBIADE Ba da.
e SOCRATE Şi nu atunci cînd e mai potrivit? ALCIBIADE De bună seamă. SOCRATE Şi
numai atîta timp cît e mai bine? ALCIBIADE Da.
SOCRATE Dar dacă problema pe care ar discuta-o atenienii ar fi: cu cine trebuie făcute
exerciţii de luptă şi împotriva cui trebuie luptat cu pumnii, şi în ce chip anume, atunci cine ar
fi un mai bun sfătuitor — tu sau gimnastul?
ALCIBIADE Gimnastul, desigur. SOCRATE Poţi să-mi spui atunci ce considerente ar avea în
vedere gimnastul cînd i-ar sfătui cu cine să facă exerciţii de lupte şi cu cine nu, cînd anume, şi
în ce fel? Uite la ce mă gîndesc: oare nu trebuie făcute exerciţiile tocmai cu aceia care sînt
mai potriviţi? Da sau nu?
ALCIBIADE Da.
108 a SOCRATE Şi nu atîta timp cît e mai bine? ALCIBIADE Chiar atîta.
SOCRATE Deci şi atunci cînd este cel mai potrivit?
ALCIBIADE De bună seamă.
SOCRATE Pe de altă parte, cîntăreţul nu trebuie şi el să-şi potrivească glasul după cithară şi
să păşească în ritmul muzicii?
ALCIBIADE într-adevăr, trebuie. SOCRATE Oare nu atunci cînd este mai potrivit?
ALCIBIADE Da.
SOCRATE Şi nu doar atît timp cît e cel mai potrivit?
ALCIBIADE Asta spun şi eu.
b SOCRATE Dar, întrucît foloseşti denumirea de „mai potrivit", „mai bine", atît în cazul cînd
cineva însoţeşte un cîntec la cithară, cît şi în cazul luptei, spu-
ALCIBIADE
253
ne-mi atunci ce numeşti tu „mai bine" în cazul cîn-tatului la cithară, la fel cum eu, în cazul
luptei, numesc acest „mai bine" caracterul gimnastic.
ALCIBIADE Nu-mi dau seama.
SOCRATE încearcă să mă imiţi. într-adevăr, răspunsul meu sugera că „mai binele" reprezintă
ceea ce este întru totul corect, iar corect, de bună seamă, este ceea ce prînde fiinţă după toate
regulile artei; nu e aşa?
ALCIBIADE Da.
SOCRATE însă arta în cauză nu era gimnastica?
ALCIBIADE Cum să nu!
SOCRATE De aceea am şi spus că „mai binele", în c cazul luptei, este caracterul gimnastic.
ALCIBIADE Aşa ai spus, desigur.
SOCRATE Şi nu era adevărat?
ALCIBIADE Ba cred că da.
SOCRATE Spune-mi atunci şi tu — căci s-ar cuveni cumva să fii şi tu în măsură să discuţi
cum trebuie —, spune-mi mai întîi care este arta de care ţin cîntatul din cithară sau cu glasul şi
dansul după toate regulile? Cum se cheamă ea, într-un singur cuvânt? Nu poţi să-mi spui?
ALCIBIADE Mă tem că nu.
SOCRATE Ia încearcă în felul următor: ce zeiţe patronează această artă?
ALCIBIADE La Muze te referi, Socrate?
SOCRATE Desigur. Vezi dar ce nume poartă aceas- d tă artă, de la ele?
ALCIBIADE Cred că ai în vedere muzica.
SOCRATE Aşa e; ce este deci lucrul care prînde fiinţă în mod corect potrivit acesteia? Aşa
cum eu, în cazul de mai sus, îţi spuneam ce anume e corect potrivit cu arta gimnasticii, spune-
mi şi tu cum numeşti ceea ce e corect în cazul acesta? în ce chip se iveşte el?
ALCIBIADE în chip muzical, cred eu.
254
PLATON
SOCRATE Prea bine. Spune-mi deci cum se cheamă acest „mai bine" cînd este vorba de a
duce război sau de a încheia pace? Precum în fiecare din cazurile e de mai sus mi-ai spus ce e
„mai binele" — şi anume că este mai muzical într-un caz şi are un caracter mai gimnastic în
celălalt caz —, tot aşa deci încearcă să-mi arăţi şi în cazul de faţă acest „mai bine".
ALCIBIADE Dar nu prea am ce să-ţi spun.
SOCRATE Vai, ce ruşine! închipuieşte-ţi că ai vorbi şi ai da sfaturi cu privire la
aprovizionarea cetăţii spunînd că e mai bine să se facă cutare lucru decît altul, mai bine acum,
mai bine în cutare măsură, şi ai fi întrebat apoi: „Ce înţelegi prin acest mai bine, Alcibiade?"
Oare n-ai răspunde că „mai bine" înseamnă în cazul de faţă „mai sănătos", cu toate că nu pre-
tinzi a fi medic? în schimb, în privinţa unor lucruri pe care pretinzi a le cunoaşte şi asupra
cărora te vei ridica de la locul tău spre a da sfaturi, ca un cunoscător, în privinţa acestora deci,
dacă întrebat fiind 109 a asupră-le nu vei fi, pare-se, în măsură să răspunzi, oare nu îţi va fi
ruşine? Nu este în chip vădit un lucru de ocară?
ALCIBIADE De bună seamă.
SOCRATE Gîndeşte-te, prin urmare, şi străduieşte-te să-mi spui spre ce ţinteşte mai binele
păcii încheiate, ca şi al războiului dus cu cine e mai potrivit?
ALCIBIADE Mă tot gîndesc, dar nu izbutesc să ajung la vreo încheiere.
SOCRATE Te pomeneşti că nu ştii nici pe temeiul căror învinuiri de a fi suferit un neajuns
pornim la b luptă, ori de cîte ori purtăm un război, şi ce nume dăm neajunsului, cînd îl
pornim?
ALCIBIADE Ba ştiu: spunem că am suferit o înşelăciune, o silnicie sau o deposedare.
SOCRATE Aşa este; dar cum spunem că am fost trataţi în fiecare caz în parte? Străduieşte-te
să-mi spui: prin ce se deosebeşte un fel de un altul?
ALCIBIADE
255
ALCIBIADE Nu cumva, Socrate, vrei să spui că diferenţa constă în a fi tratat în mod drept
sau în mod nedrept?
SOCRATE Chiar aşa.
ALCIBIADE Bine, dar aici este vorba despre cu totul şi cu totul altceva.
SOCRATE Ei, atunci împotriva cui îi vei sfătui pe atenieni să ducă război: împotriva celor ce
săvîrşesc fapte nedrepte sau împotriva celor ce se poartă drept?
ALCIBIADE Ciudată întrebare mi-ai pus! Chiar c dacă cineva ar socoti că războiul trebuie
dus împotriva celor ce se poartă drept, el tot n-ar recunoaşte lucrul acesta pe faţă.
SOCRATE Fiindcă un asemenea lucru nu este legiuit, după cum se pare.
ALCIBIADE Fireşte că nu; şi tot aşa, nu este considerat ca un lucru frumos.
SOCRATE Prin urmare şi cuvântările tale vor trata despre acelaşi subiect, despre ceea ce este
drept.
ALCIBIADE Neapărat.
SOCRATE Dar cînd te întrebam adineauri ce anume este „mai binele" cînd se pune problema
dacă trebuie dus un război ori nu, împotriva cui trebuie dus ori nu, şi în ce împrejurări ori nu,
oare binele acesta înseamnă altceva decît „mai drept"?
ALCIBIADE E cît se poate de evident că nu.
SOCRATE Cum rămîne deci, dragă Alcibiade? Oare a tu însuţi nu ţi-ai dat seama că nii
cunoşti acest lucru? Sau te-ai ferit cumva de mine, învăţîndu-l de la un profesor care ţi-a arătat
cum să deosebeşti ce este mai drept de ceea ce este mai nedrept? Cine este acela? Spune — ca
să-mi mijloceşti şi mie prilejul de a-i fi elev.
ALCIBIADE Rîzi de mine, Socrate.
SOCRATE Pe Zeul nostru ocrotitor al prieteniei, un zeu al cărui nume l-aş lua cel mai puţin în
deşert, e mă jur că nu rid; ci spune-mi, dacă poţi, cine este el.
256
PLATON
ALCIBIADE Dar dacă nu pot? Nu crezi că aş fi în stare să cunosc pe o altă cale rosturile
dreptăţii şi nedreptăţii?
SOCRATE Ba da, dacă le-ai fi descoperit tu singur.
ALCIBIADE Au nu mă crezi în stare să ajung singur la ele?
SOCRATE Ba cum să nu, dacă le-ai fi căutat.
ALCIBIADE Atunci nu mă vei fi crezind capabil să
le caut?
SOCRATE Ba da — dacă ai fi crezut că nu le ştii. ALCIBIADE Oare nu a fost o vreme cînd
mă aflam în această stare?
SOCRATE Prea bine. Poţi atunci să-mi arăţi şi mie acea vreme cînd nu credeai a cunoaşte
rosturile drep-l10 a taţii şi nedreptăţii? Ia spune-mi: anul trecut le căutai cumva, crezînd a nu
le şti? Sau credeai că le ştii? Dar să-mi spui adevărul, ca să nu ne irosim degeaba timpul în
discuţii.
ALCIBIADE Ba pe atunci credeam că le ştiu. SOCRATE Dar acum doi ani, acum trei şi acum
patru ani, nu la fel stăteau lucrurile? ALCIBIADE Stăteau la fel.
SOCRATE Bine, dar înainte de asta erai un copil; nu-i aşa?
ALCIBIADE Da.
SOCRATE Iar pe vremea aceea ştiu bine că îţi închipuiai a le şti.
ALCIBIADE Ce te face să crezi aceasta? b SOCRATE Pe cînd erai copil te-am urmărit adesea
la şcoală şi în alte părţi, cînd jucai arşice sau alte jocuri copilăreşti, şi nu te-am auzit să şovăi
în privinţa faptelor drepte şi nedrepte, ci, dimpotrivă, te auzeam cum ridici glasul şi spui cu
îndrăzneală despre cutare sau cutare copil nimerit în calea ta că este rău, necinstit şi că se
poartă nedrept. Oare nu e adevărat?
ALCIBIADE
257
ALCIBIADE Dar ce era să fac, Socrate, cînd cineva se purta nedrept cu mine?
SOCRATE Mă întrebi ce trebuia să faci, în înţelesul că nu ştiai dacă acela se purta pe atunci
nedrept sau nu?
ALCIBIADE Ba zău, ştiam prea bine şi-mi dădeam c seama limpede că se săvîrşea o
nedreptate faţă de mine.
SOCRATE S-ar părea deci că, încă de mic copil, credeai a şti ce este drept şi ce nu.
ALCIBIADE Aşa credeam; şi ştiam cu adevărat.
SOCRATE Dar cînd ajunseseşi să afli aceste lucruri? Doar nu pe vremea cînd îţi închipuiai că
le cunoşti!
ALCIBIADE Fireşte că nu.
SOCRATE Dar atunci, cînd te-ai socotit tu însuţi neştiutor? Dacă stai să te gîndeşti, vei vedea
că nu poţi găsi acel moment.
ALCIBIADE Zău, Socrate, nu ştiu ce să mai spun.
SOCRATE Prin urmare, aceste lucruri le cunoşti d nu fiindcă le-ai fi descoperit tu însuţi.
ALCIBIADE Reiese într-adevăr că nu.
SOCRATE înainte însă afirmai că,le cunoşti, dar nu pentru că le-ai fi învăţat; dar dacă nici nu
le-ai aflat singur şi nici nu le-ai învăţat de la altcineva, cum se face că le ştii, şi din ce izvor?
ALCIBIADE Dar poate că înainte ţi-am răspuns greşit, pretinzînd că ştiu aceste lucruri
întrucît le-aş fi iscodit eu însumi.
SOCRATE Atunci, cum stăteau lucrurile în realitate?
ALCIBIADE Cred că le-am învăţat şi eu, ca toţi ceilalţi.
SOCRATE în acest caz ne întoarcem de unde am pornit. De la cine le-ai învăţat? Spune-mi şi
mie.
ALCIBIADE De la cei mulţi. e
258
PLATON
ALCIBIADE
259
SOCRATE Nu la învăţători de soi ţi-ai găsit scăpare, Alcibiade, dacă te bizui pe cei mulţi.
ALCIBIADE Cum aşa? Aceştia nu sînt buni învăţători?
SOCRATE Nici măcar să te-nveţe cum să joci zaruri nu sînt buni. Or, eu unul cred că acest
lucru este mai prejos de rosturile dreptăţii. Sau tu nu eşti de aceeaşi părere? ALCIBIADE Ba
da.
SOCRATE Dar nefiind ei în stare să te înveţe lucruri mai de rînd, cum ar putea să te înveţe
lucruri mai de seamă?
ALCIBIADE Eu unul cred că pot; şi în orice caz ei sînt în stare să mă înveţe multe lucruri,
mai de seamă decît jocul cu zaruri.
SOCRATE Ce fel de lucruri mai sînt şi acestea? 111 a ALCIBIADE Bunăoară, chiar şi să
vorbesc greceşte am învăţat de la ei, deşi n-aş putea să numesc pe un anume profesor al meu,
ci îi indic tocmai pe cei care, după tine, nu sînt învăţători destoinici.
SOCRATE Dar, nobilul meu prieten, în privinţa aceasta cei mulţi sînt buni învăţători şi ar
merita toate elogiile pentru învăţătura lor. ALCIBIADE De ce?
SOCRATE Deoarece în această privinţă sînt înzestraţi cu ceea ce se cuvine să aibă profesorii
buni. ALCIBIADE Ce ai în vedere?
SOCRATE Nu ştii că cei ce urmează să-i înveţe pe alţii un anumit lucru trebuie mai întîi să-l
cunoască ei înşişi? Ori nu e aşa? b ALCIBIADE Cum să nu, aşa e!
SOCRATE Dar nu-i aşa că oamenii ştiutori se înţeleg între ei şi nu se dezbină în păreri?
ALCIBIADE Desigur.
SOCRATE Dar în chestiunile în care părerile lor se dezbină vei mai spune că sînt ştiutori?
ALCIBIADE Bineînţeles că nu.
SOCRATE Ar mai putea ei să ne instruiască in aceste chestiuni?
ALCIBIADE Nicidecum.
SOCRATE Ei bine, crezi cumva că cei mulţi au păreri deosebite cînd e vorba de a şti cum
arată o piatră sau un lemn? Oare nu vei primi acelaşi răspuns de la orice ins pe care l-ai
întreba şi nu se îndreaptă toţi spre aceleaşi lucruri, cînd vor să pună mîna pe c o piatră sau pe
o bucată de lemn? Deopotrivă se întîmplă cu toate lucrurile de acelaşi fel. Dacă nu mă înşel
însă, tocmai aceasta înţelegi prin a şti greceşte; nu-i aşa?
ALCIBIADE Da.
SOCRATE în această privinţă, cum spuneam, oamenii se înţeleg între dînşii iar fiecare ins în
parte este de acord cu sine însuşi în viaţa particulară după cum şi, în viaţa publică, cetăţile nu
se dezbină între ele, spunînd ba una, ba alta; nu-i aşa?
ALCIBIADE Ba da.
SOCRATE Deci e pe deplin firesc ca în această d privinţă să fie toţi şi profesori buni.
ALCIBIADE Aşa este.
SOCRATE Prin urmare, dacă am vrea să-l facem pe cineva să cunoască asemenea lucruri, nu
ar fi potrivit să-l îndrumăm către învăţătura acestora, a celor mulţi?
ALCIBIADE De bună seamă.
SOCRATE Dacă însă am vrea să ştim nu numai cum arată oamenii sau caii, ci şi care dintre ei
aleargă bine şi care nu, oare în acest caz tot cei mulţi ar putea să ne instruiască?
ALCIBIADE Desigur că nu.
SOCRATE Faptul că nici ei între ei nu se înţeleg deloc în chestiunea menţionată nu constituie
pentru e tine o dovadă suficientă că nu se pricep în această privinţă şi că n-ar fi buni să ne
înveţe?
ALCIBIADE Ba da.
260
PLATON
ALCIBIADE
261
SOCRATE Dar dacă am vrea să ştim nu numai cum arată oamenii, ci şi cum îi deosebim pe
cei sănătoşi sau pe cei bolnavi, oare cei mulţi ne-ar mai fi dascăli competenţi?
ALCIBIADE De bună seamă că nu. SOCRATE Dacă i-ai vedea dezbinîndu-se în păreri, nu ai
avea dovada că nu valorează nimic ca profesori în această materie? ALCIBIADE Ba da.
SOCRATE Dar în privinţa celor puse în joc acum? 112 a Crezi oare că cei mulţi sînt de acord,
fiecare în parte cu sine însuşi sau ei între ei, asupra oamenilor drepţi şi nedrepţi, şi a faptelor
drepte şi nedrepte? ALCIBIADE Zău, cîtuşi de puţin, Socrate! SOCRATE Nu cumva tocmai
în această privinţă se dezbină între ei cel mai tare? ALCIBIADE Negreşit.
SOCRATE Eu nu cred că ai văzut ori auzit ca nişte oameni să se dezbine în păreri asupra
sănătăţii şi bolii pînă într-atîta încît să se ia la bătaie şi să se omoare între ei din această
pricină.
ALCIBIADE De bună seamă că nu. b SOCRATE în schimb, asupra faptelor drepte şi
nedrepte, ştiu bine că, dacă n-ai văzut tu însuţi cu ochii tăi, atunci cel puţin vei fi auzit ce
povestesc oamenii, iar printre mulţi alţii ce povesteşte şi Ho-mer; doar Odiseea şi livada le vei
fi auzit recitate,
nu-i aşa?
ALCIBIADE Mai încape vorbă, Socrate!
SOCRATE Oare aceste poeme nu poartă asupra dezbinării in jurul dreptăţii şi nedreptăţii?
ALCIBIADE Ba da.
SOCRATE Iar luptele iscate şi sîngele ce l-au vărsat aheii şi potrivnicii acestora, troienii, sau
peţitorii c Penelopei şi Odiseu, nu tot din această dezbinare s-au tras?
ALCIBIADE Ai dreptate.
SOCRATE Dar cred că nu altul este şi cazul ateni-enilor, lacedemonienilor şi beoţienilor
căzuţi la Ta-nagra, precum şi al celor mai tîrziu căzuţi la Coro-neea — unde şi-a găsit sfîrşitul
şi Cleinias, tatăl tău; nimic altceva decît dezbinarea în jurul dreptăţii şi nedreptăţii a fost
pricină de atîtea lupte şi omoruri. Nu-i aşa?
ALCIBIADE Adevărat.
SOCRATE Putem oare susţine că oamenii aceştia d cunosc lucrurile care îi fac să se dezbine
atît de tare intre ei încît, în vrajba lor, sînt gata a-şi pricinui unii altora cele mai mari rele?
ALCIBIADE Evident că nu.
SOCRATE Vasăzică, aşa cum recunoşti tu însuţi, la asemenea învăţători neştiutori te referi!
ALCIBIADE Aşa s-ar spune.
SOCRATE Cum ai putea cunoaşte atunci rosturile dreptăţii şi nedreptăţii, în privinţa cărora
şovăi într-atîta şi pe care, cum s-ar părea, nu le-ai învăţat de la nimeni, dar nici nu le-ai aflat
singur?
ALCIBIADE Din cele ce afirmi tu, ar reieşi că nu e cu putinţă.
SOCRATE Dar nu vezi, Alcibiade, că nici acum nu e te-ai exprimat potrivit?
ALCIBIADE Cum aşa?
SOCRATE întrucît pretinzi că lucrul acesta îl afirm eu.
ALCIBIADE Cum, nu eşti tu acel ce afirmă că nu aş cunoaşte rosturile dreptăţii şi
nedreptăţii?
SOCRATE Fireşte că nu.
ALCIBIADE Atunci sînt eu acela?
SOCRATE Desigur.
ALCIBIADE Cum se poate?
SOCRATE Iată cum îţi vei da seama. Dacă în legătură cu unu şi cu doi te-aş întreba care este
mai mare, îmi vei răspunde că doi, nu-i aşa?

262
PLA.TON
ALCIBIADE
263
ALCIBIADE Desigur. SOCRATE Cu cît? ALCIBIADE Cu unu.
SOCRATE Dintre noi amîndoi, aşadar, cine este cel ce afirmă că doi este mai mare cu unu
decît unu? ALCIBIADE Eu. SOCRATE Prin urmare, eu am pus întrebarea iar
tu ai dat răspunsul.
ALCIBIADE Da.
113 a SOCRATE în cele de mai sus, oare eu, adică cel ce întreabă, par să afirm sau tu, cel
ce răspunde?
ALCIBIADE Eu.
SOCRATE Dar în cazul cînd te-aş întreba din ce litere este compus „Socrate", iar tu mi-ai
spune aceasta, dintre noi doi cine ar fi cel ce afirmă?
ALCIBIADE Eu.
SOCRATE Spune-mi atunci, într-un cuvînt: cînd avem întrebare şi răspuns, care din doi
afirmă — cel ce întreabă sau cel ce răspunde?
ALCIBIADE Cel ce răspunde, aşa cred, Socrate. b SOCRATE Dar înainte, în cursul
întregii discuţii, nu eu eram cel ce întreba?
ALCIBIADE Ba da.
SOCRATE Şi cel ce răspundea nu erai tu?
ALCIBIADE Eu, de bună seamă.
SOCRATE Dintre noi doi, aşadar, cine a afirmat cele rostite?
ALCIBIADE Potrivit celor admise, Socrate, rezultă
că eu.
SOCRATE Dar nu s-a spus oare că Alcibiade cel frumos, fiul lui Cleinias, nu ştie rosturile
dreptăţii şi nedreptăţii, crede în schimb a le şti şi vrea să se înfăţişeze adunării poporului spre
a îndruma atenienii în lucruri pe care nu le cunoaşte deloc? Nu s-au spus acestea? c
ALCIBIADE Rezultă că da.
SOCRATE Atunci, Alcibiade, se împlinesc spusele lui Euripide: De la tine, nu de la mine1 vei
fi auzit aceste cuvinte; nu eu le rostesc, ci tu însuţi, iar pe mine mă învinuieşti fără temei.
Numai că, bine spui ce spui, deoarece, nepreţuitule, e curată nebunie ce-ţi trece prin gînd,
adică să începi să arăţi altora lucruri pe care tu însuţi nu le cunoşti, fără să te osteneşti mai
întîi a le învăţa tu însuţi.
ALCIBIADE Dar, Socrate, la drept vorbind, eu cred a că atenienii, ca şi ceilalţi eleni, rareori
ţin sfat privitor la ceea ce este mai drept şi ce nu; într-adevăr, ei consideră că lucrurile de acest
fel sînt de la sine evidente şi de aceea, nestăruind asupră-le, ei caută ce le va fi mai folositor în
faptă. în ce mă priveşte, sînt de părere că dreptatea şi folosul nu înseamnă unul şi acelaşi
lucru, pentru că mulţi au tras foloase din marile nedreptăţi săvîrşite de ei, pe cînd alţii, după
părerea mea, n-au tras vreun folos din faptele lor drepte.
SOCRATE Şi ce rezultă de aici? Admiţînd că fap- e tele drepte ar fi cu totul deosebite de cele
aducătoare de folos, îţi închipui cumva, de data aceasta, că ştii într-adevăr ce este folositor
pentru oameni, şi din ce cauză anume?
ALCIBIADE Ce m-ar opri s-o ştiu, Socrate? Afară doar dacă nu mă întrebi cine m-a instruit
sau în ce fel am aflat singur.
SOCRATE Ştii ce faci acum? După ce ai emis o afirmaţie greşită ce poate fi spulberată prin
acelaşi argument ca înainte, îţi închipui că e cazul să asculţi lucruri noi şi argumente diferite,
de parcă cele dinainte ar fi nişte haine uzate, pe care nu s-ar potrivi să le îmbraci, şi că e
nevoie ca cineva să-ţi aducă un argument nou-nouţ şi neatins! Eu însă, dînd la o parte 114 a
1
Euripide, Hipolit, 352.
264
PLATON
ALCIBIADE
265
subterfugiile tale verbale, nu voi pregeta să te întreb şi de această dată de unde ştii ce este
folosul, şi totodată de unde ai învăţat, cine ţi-a fost profesor, cu-prinzînd astfel într-o singură
întrebare toate chestiunile dinainte. Din păcate, este evident că ai ajunge în acelaşi impas şi n-
ai fi capabil să-mi arăţi nici că ştii lucrurile folositoare pentru că le-ai fi aflat, nici pentru că
le-ai fi învăţat de la altcineva. Totuşi, fiindcă eşti atît de gingaş şi n-ai mai gusta cu plăcere
aceeaşi argumentaţie, las la o parte chestiunea dacă ştii sau nu ce este folositor atenienilor. în
schimb b însă, n-ai vrea să-mi arăţi acum dacă dreptatea şi folosul sînt identice sau diferite,
punîndu-mi pentru aceasta întrebări aşa cum ţi-am pus şi eu înainte sau, dacă preferi,
expunînd acest lucru cu propriile
tale cuvinte?
ALCIBIADE Dar nu ştiu, Socrate, dacă aş fi în stare să mă explic în faţa ta.
SOCRATE Scumpul meu, închipuie-ţi atunci că eu sînt adunarea şi poporul; oare acolo nu va
trebui să convingi la fel pe fiecare om în parte?
ALCIBIADE Ba da.
c SOCRATE Oare nu una şi aceeaşi persoană este în măsură să convingă de un acelaşi lucru
atît pe un singur om, cît şi pe mai mulţi la un loc, aşa cum profesorul învaţă să scrie şi să
citească atît pe cîte un elev în parte, cît şi pe mai mulţi? ALCIBIADE Ba da.
SOCRATE Iar într-o chestiune legată de număr, oare nu tot un acelaşi om va convinge pe un
singur ins ca şi pe mai mulţi? ALCIBIADE Ba da.
SOCRATE Acest om nu va fi oare cunoscătorul în materie, aritmeticianul?
ALCIBIADE De bună seamă.
SOCRATE Prin urmare, vei fi tu în stare să convingi şi un singur om în problemele în care îi
poţi convinge pe mai mulţi?
ALCIBIADE Pare probabil.
SOCRATE Dar este evident că aceste lucruri le cunoşti.
ALCIBIADE Da.
SOCRATE Prin ce altceva se deosebeşte oratorul care ia cuvîntul în faţa adunării poporului de
cel angajat într-o discuţie ca cea de faţă, dacă nu prin faptul că primul îi convinge de ceva pe
mai mulţi laolaltă, iar al doilea se adresează unui singur om?
ALCIBIADE S-ar putea să fie aşa.
SOCRATE Dar, întrucît revine limpede unuia şi aceluiaşi să convingă pe mai mulţi oameni
strînşi la un loc şi pe cîte unul singur, ocupă-te de mine şi încearcă să demonstrezi că
dreptatea nu este uneori aducătoare de folos.
ALCIBIADE întreci măsura, Socrate!
SOCRATE Atunci, tot din lipsă de măsură, voi să te conving de contrariul celor ce nu ai
binevoit să-mi demonstrezi.
ALCIBIADE Grăieşte deci!
SOCRATE Numai să-mi răspunzi la întrebări.
ALCIBIADE Ba nu, grăieşte tu singur.
SOCRATE Cum? Nu vrei să fii convins în cel mai înalt grad?
ALCIBIADE Negreşit că da.
SOCRATE Dacă ajungi să afirmi tu însuţi că lucrurile stau întocmai aşa cum spun, oare nu
înseamnă că eşti convins în cel mai înalt grad?
ALCIBIADE Fără doar şi poate!
SOCRATE Atunci răspunde-mi la întrebări, şi dacă n-ai să te auzi pe tine însuţi spunînd că
faptele drepte sînt aducătoare de folos, să nu-l crezi pe nimeni altul cînd afirmă aceasta.
266
PLATON
ALCIBIADE
267
ALCIBIADE Fireşte că nu-l voi crede! Iar de răspuns îţi voi răspunde; căci nu cred că voi fi
eu cel în pierdere.
115 a SOCRATE Văd că eşti într -adevăr un bun prezicător. Ia spune: afirmi că în rîndul
faptelor drepte unele sînt folositoare iar altele nu?
ALCIBIADE întocmai.
SOCRATE Dar, dintre acestea, admiţi că unele sînt frumoase, iar altele nu?
ALCIBIADE în ce sens pui această întrebare?
SOCRATE Ai văzut vreodată ca cineva să comită fapte urite, însă drepte?
ALCIBIADE N-am văzut.
SOCRATE Toate cele drepte nu sînt şi frumoase?
ALCIBIADE Da.
SOCRATE Dar cele frumoase, la rîndul lor, să fie oare toate bune, sau unele sînt bune, pe cînd
altele nu?
ALCIBIADE în ce mă pliveşte, Socrate, sînt de părere că dintre cele frumoase unele sînt rele.
SOCRATE Nu cumva unele fapte urîte sînt bune? b ALCIBIADE Ba da.
SOCRATE Te referi cumva la fapte ca acelea ce se petrec într-un război, cînd mulţi oameni
care au venit în ajutorul unui prieten ori al unei rude s-au ales cu răni şi au murit, pe cînd acei
care nu au dat ajutor, cum se cuvenea, au ieşit nevătămaţi?
ALCIBIADE De bună seamă.
SOCRATE Deci o atare faptă de a veni în ajutor o numeşti frumoasă, avînd în vedere intenţia
de a-i salva pe cei ce se cuvenea a fi salvaţi; iar aceasta se cheamă vitejie, nu-i aşa?
ALCIBIADE Da.
SOCRATE însă aceeaşi faptă o mai califici drept un rău, avîndu-i în vedere pe cei ce au murit
din această pricină sau au fost răniţi. Aşa este?
ALCIBIADE Aşa este.
SOCRATE Dar bărbăţia este una iar moartea este c alta. Nu-i aşa?
ALCIBIADE De bună seamă.
SOCRATE Dar atunci, ajutorarea prietenilor nu este în aceeaşi privinţă şi ceva frumos şi un
rău.
ALCIBIADE Evident că nu este.
SOCRATE Stabileşte acum la fel ca adineauri dacă fapta respectivă nu este bună tocmai prin
ceea ce îi dă frumuseţe; de vreme ce ai admis că ajutorarea prietenilor este o faptă frumoasă,
ca dovedind vitejie, cercetează acum dacă vitejia însăşi este un bine sau un rău. Ia gîndeşte-te,
de care lucruri ai vrea să ai parte — de binefaceri sau de nenorociri?
ALCIBIADE De binefaceri.
SOCRATE Oare nu ai vrea să ai parte de cele mai a mari binefaceri în cea mai mare măsură?
ALCIBIADE Ba da.
SOCRATE Cel mai puţin primind să nu ai parte de ele.
ALCIBIADE Cum altfel?
SOCRATE Dar despre vitejie ce crezi? Cu ce preţ ai primi să fii lipsit de ea?
ALCIBIADE N-aş primi nici să trăiesc dacă ar fi să fiu un laş!
SOCRATE Laşitatea ţi se pare, aşadar, cel mal mare rău din lume?
ALCIBIADE întocmai.
SOCRATE Deoptrivă cu moartea, cum s-ar părea.
ALCIBIADE Da, aşa este.
SOCRATE Dar viaţa şi vitejia nu sînt tot ce poate fi mai opus morţii şi laşităţii?
ALCIBIADE Ba da.
SOCRATE Iar de primele ai vrea să ai parte în cea e mai mare măsură, de celelalte însă cît
mal puţin.
ALCIBIADE Da.
268
PLATON
ALCIBIADE
269
SOCRATE întrucît pe unele le consideri ca fiind cele mai mari bunuri, iar pe celelalte ca cele
mai mari rele.
ALCIBIADE Desigur.
SOCRATE Ai afirmat deci că prin ceea ce o face să fie frumoasă, ca faptă de vitejie în spiritul
binelui, ajutorarea prietenilor în luptă este o acţiune frumoasă?
ALCIBIADE Evident.
SOCRATE Dar mai spuneai că în spiritul acelui rău adus de ea care e moartea, ea însăşi e un
rău.
ALCIBIADE Aşa e.
SOCRATE Deci fiecare faptă trebuie calificată în felul următor: în măsura în care este
aducătoare de rău o numim rea, iar în măsura în care lucrează ca ii6 a un bine trebuie numită
bună.
ALCIBIADE Aceasta este părerea mea.
SOCRATE Nu-i aşa însă că în măsura în care este bună este şi frumoasă, iar întrucît e rea este
şi uritâ?
ALCIBIADE Da.
SOCRATE Aşadar, cînd spui că ajutorul dat în luptă prietenilor este o faptă frumoasă, însă
rea, e ca şi cum ai spune că aceeaşi faptă este şi bună şi rea.
ALCIBIADE Cred că ai dreptate, Socrate.
SOCRATE Atunci, nimic din rîndul celor frumoase, în măsura în care are parte de frumuseţe,
nu este rău, şi nimic din rîndul celor urîte, în măsura în care are parte de urîţenie, nu este bun.
b ALCIBIADE Este evident.
SOCRATE Să cîntărim însă lucrurile şi în felul următor. Cel ce lucrează frumos nu face
binele?
ALCIBIADE Ba da.
SOCRATE Dar cei ce fac bine nu sînt fericiţi?
ALCIBIADE Cum să nu!
SOCRATE Sînt fericiţi, ca avînd parte de mult bine?
ALCIBIADE întru totul.
SOCRATE Şi au parte de mult bine mulţumită unei vrednice şi frumoase făptuiri?
ALCIBIADE Da.
SOCRATE Aşadar fapta vrednică este un bine?
ALCIBIADE Cum să nu.
SOCRATE Deci fapta vrednică este frumoasă?
ALCIBIADE Da.
SOCRATE Constatăm deci din nou că frumosul şi c binele sînt una.
ALCIBIADE Este evident.
SOCRATE Aşadar, dacă aflăm că un anumit lucru este frumos vom afla, pe baza
raţionamentului de mai sus, că e şi bun.
ALCIBIADE Neapărat.
SOCRATE Cum rămîne atunci? Sînt de folos cele bune, sau nu?
ALCIBIADE Sînt de folos.
SOCRATE îşi aminteşti însă ce am stabilit de comun acord cu privire la faptele drepte?
ALCIBIADE Am stabilit, aşa cred, că cei ce se poartă drept se poartă neapărat şi frumos.
SOCRATE Dar cei ce se poartă frumos, la rîndul lor, se poartă şi bine?
ALCIBIADE Da.
SOCRATE Iar faptele bune sînt folositoare? d
ALCIBIADE Da.
SOCRATE în consecinţă, Alcibiade, faptele drepte sînt folositoare.
ALCIBIADE S-ar părea.
SOCRATE Ei bine, nu eşti tu cel ce rosteşte aceste cuvinte, iar eu cel ce întreabă?
ALCIBIADE Se pare că aşa este.
SOCRATE în cazul acesta, dacă cineva se ridică spre a-i îndruma pe atenieni, sau pe
peparioţi, închi-puindu-şi că ştie ce este drept şi ce nu este, dar afir-mînd că faptele drepte sînt
rele uneori, ai putea să nu-l iei în rîs? Doar tu însuţi ai ajuns să afirmi că e
270
PLATON
faptele drepte sînt aceleaşi cu cele aducătoare de folos.
ALCIBIADE în numele zeilor, Socrate, eu însumi nu mai ştiu ce spun; m-am încurcat rău de
tot. Atunci cînd îmi pui tu întrebări, înclin să cred ba una, ba alta.
SOCRATE Dar, dragul meu, nu cumva nu înţelegi de unde ţi se trage această suferinţă?
ALCIBIADE Ba chiar nu înţeleg.
SOCRATE Crezi tu că, întrebîndu-te cineva cîţi ochi ai, doi sau trei? cîte mîini, două sau
patru? sau ceva asemănător, ai răspunde ba una, ba alta? N-ai răspunde întotdeauna în acelaşi
fel? 117 a ALCIBIADE Am ajuns să mă tem pentru mine însumi; cred totuşi că aş răspunde în
acelaşi fel.
SOCRATE Nu pentru că eşti în cunoştinţă de cauză? Nu acesta este motivul?
ALCIBIADE Eu aşa cred.
SOCRATE Aşadar, este vădit că lucrurile asupra cărora, fără voie, dai răspunsuri
contradictorii nu le cunoşti.
ALCIBIADE Probabil că aşa este.
SOCRATE Dar în răspunsurile tale nu afirmi că şovăi în privinţa dreptăţii şi nedreptăţii, a
frumosului şi untului, a răului şi binelui, a folositorului şi nefolositorului? Oare nu este
evident că şovăi tocmai pentru că nu cunoşti aceste lucruri? b ALCIBIADE Aceasta este şi
părerea mea.
SOCRATE Aşa stau vasăzică lucrurile: cînd cineva nu cunoaşte un anumit lucru, neapărat
şovăie în cugetul său?
ALCIBIADE Mai încape vorbă?
SOCRATE Dar ştii cumva în ce fel te-ai putea ridica în ceruri?
ALCIBIADE Pe Zeu, nu ştiu.
SOCRATE Mai şovăie părerea ta în această privinţă?
ALCIBIADE
271
ALCIBIADE Fireşte că nu.
SOCRATE Ştii care e cauza, sau să ţi-o spun eu?
ALCIBIADE Spune-o.
SOCRATE Cauza, dragul meu, este că, după cum nu cunoşti acest lucru, tot aşa nici nu-ţi
închipui a-l cunoaşte.
ALCIBIADE Ce mai vrei să spui cu asta? c
SOCRATE Ia gîndeşte-te împreună cu mine: în legătură cu lucrurile pe care nu le cunoşti şi
totodată ştii că nu le cunoşti, ţi se întîmplă să stai în cumpănă? Aşa, de exemplu, ştii desigur
că nu ştii să găteşti.
ALCIBIADE De bună seamă.
SOCRATE Mai stai pe gînduri în această privinţă, întrebîndu-te cum se găteşte bine, şi mai
şovăi în cugetul tău, sau laşi această treabă în seama celui priceput?
ALCIBIADE întocmai, o las.
SOCRATE Dar dacă ai pluti pe o corabie, ai mai sta să te întrebi cum trebuie împinsă cîrma,
în sus d sau în jos, şi ai mai şovăi în privinţa unor lucruri pe care nu le cunoşti, sau le-ai lăsa
în seama cîrma-ciului, rămînînd tu însuţi netulburat?
ALCIBIADE în seama cîrmaciului le-aş lăsa.
SOCRATE Prin urmare, nu lucrurile pe care nu le cunoşti te fac să şovăi, o dată ce ştii că nu
le cunoşti.
ALCIBIADE Nu, fireşte.
SOCRATE înţelegi, aşadar, că greşelile ce se săvîr-şesc au obîrşia tocmai in această
necunoştinţă, a neştiutorului care crede că ştie?
ALCIBIADE Ce mai vrei să spui cu asta?
SOCRATE De o treabă ne apucăm, nu-i aşa, s-o facem doar atunci cînd avem convingerea că
ştim ce facem?
ALCIBIADE Desigur.
SOCRATE Cînd însă cineva socoate într-adevăr că e nu ştie un lucru, nu-l lasă în seama
altora?
272
PLATON
ALCIBIADE
273
ALCIBIADE Cum să nu!
SOCRATE Ca atare, neştiutorii de acest soi trăiesc fără să se facă vinovaţi de vreo greşeală,
deoarece lasă treburile în seama altora; nu-i aşa? ALCIBIADE Da.
SOCRATE Cine sînt atunci cei ce greşesc? Doar n-ai să spui că cei ce cu adevărat ştiu.
ALCIBIADE Nu, desigur.
SOCRATE Dar, de vreme ce nu greşesc nici cei ce ştiu şi nici acei neştiutori ce ştiu că nu ştiu,
cine alţii ii8a mai rămîn, în afară de neştiutorii care îşi închipuie că ştiu?
ALCIBIADE Numai aceştia.
SOCRATE Deci nu cumva tocmai această neştiinţă este pricina tuturor relelor, nu este ea
necunoaşterea cea mai vrednică de osîndă? ALCIBIADE Ba da.
SOCRATE Atunci cînd poartă asupra celor mai preţioase lucruri nu este ea nefastă şi
ruşinoasă în cel mai înalt grad?
ALCIBIADE Fără discuţie.
SOCRATE Dar ai putea să-mi indici lucruri mai preţioase decît ce e drept şi frumos, ce e bun
şi plin de folos?
ALCIBIADE Desigur că nu.
SOCRATE Deci cu privire la acestea spui tu că stai la îndoială? ALCIBIADE Da.
SOCRATE Dar dacă stai la îndoială, oare nu este vădit, pe baza celor de mai sus, nu numai că
nu cunoşti b tot ce este mai preţios, dar şi că, neştiutor fiind, îţi închipui că le-ai cunoaşte?
ALCIBIADE Se poate.
SOCRATE Vai, Alcibiade, în ce stare ai ajuns! Eu şovăi să spun lucrurilor pe nume, dar,
pentru că sîn-tem între patru ochi, n-am încotro. Află, nepreţui-tule, că faci casă bună cu
neştiinţa de cea mai joasă
speţă, aşa cum te denunţă discuţia noastră şi cum tu însuţi te denunţi. De aceea te şi avînţi în
politică, înainte de a te forma prin educaţie. Dar nu eşti tu singurul care a ajuns în această
stare: aşa s-a întîm-plat cu cei mai mulţi care văd de treburile acestui oraş, în afară de cîţiva,
printre care, probabil, şi tutorele c tău Pericle.
ALCIBIADE Ce-i drept, Socrate, lumea spune că nu de la sine a ajuns Pericle iscusit, ci stînd
în preajma mai multor bărbaţi iscusiţi, printre care Pytho-clides şi Anaxagora, ba chiar şi
astăzi, aşa în vîrstă cum este, încă se mai întîlneşte cu Damon in acelaşi scop.
SOCRATE Cum aşa? Ai auzit de vreun om iscusit căruia să nu-i stea în putinţă să facă şi pe
altcineva iscusit, după chipul şi asemănarea lui? De pildă, cel ce te-a învăţat să scrii şi să
citeşti nu era el însuşi iscusit şi nu te-a făcut şi pe tine iscusit, ca şi pe alţii pe care a vrut să-i
facă? Oare nu-i aşa?
ALCIBIADE Ba da.
SOCRATE Dar, la rîndul tău, învăţînd de la dînsul, d nu vei fi în măsură să înveţi pe un altul?
ALCIBIADE Ba da.
SOCRATE Oare în cazul citharistului şi al gimnastului, lucrurile nu se petrec in acelaşi chip?
ALCIBIADE De bună seamă.
SOCRATE Pentru că, negreşit, o dovadă grăitoare a faptului că cineva cunoaşte ceea ce
cunoaşte este că poate să iniţieze şi pe un altul în ceea ce ştie el însuşi.
ALCIBIADE Aşa cred şi eu.
SOCRATE în cazul acesta, poţi să-mi spui cine a ajuns iscusit datorită lui Pericle, începînd cu
feciorii săi?
ALCIBIADE Bine, Socrate, dar ce vină are Pericle e că feciorii lui sînt slabi la minte din
născare?
SOCRATE Dar Ckinias, fratele tău?
274
PLATON
ALCIBIADE Acuma, de ce să-l iei tocmai pe Clei-nias, un om nebun de-a binelea?
SOCRATE Dar dacă e nebun de-a binelea Cleinias, iar feciorii lui Pericle sînt slabi la minte din
născare, ce motiv să mai invocăm în cazul tău, că şi pe tine, înzestrat aşa cum eşti, te-a trecut cu
vederea?
ALCIBIADE Cred că eu singur sînt de vină, că nu iau aminte.
119 a SOCRATE Atunci numeşte-mi vreun alt om, atenian sau străin, om liber sau sclav, care ar avea
temei să spună că a ajuns mai iscusit datorită lui Pericle, aşa cum eu aş putea să menţionez în legătură
cu Zenon, pe Pythodor, fiul lui Isoloch, şi pe Callias, fiul lui Calliades, care, plătindu-i lui Zenon cîte o
sută de mine, au ajuns amîndoi oameni competenţi şi de vază.
ALCIBIADE Dar nu ştiu, zău!
SOCRATE Fie şi aşa. Dar tocmai în privinţa ta însuţi, ce ai de gînd? Vrei să rămîi în starea de acum,
sau să te îngrijeşti întru cîtva de tine? b ALCIBIADE împreună să ne sfătuim, Socrate! Ce-i drept,
spusele tale mă pun pe gînduri şi mă declar de acord cu tine. — Ci totuşi, cei ce văd de treburile
statului, cu excepţia cîtorva, îmi par a fi cu totul necultivaţi.
SOCRATE Şi ce urmează de aici?
ALCIBIADE Dacă ar fi fost cît de cît cultivaţi, desigur că cel ce avea de gînd să-i combată ar fi trebuit
să înveţe şi să se pregătească, înfruntîndu-i ca pe c nişte atleţi; aşa însă, de vreme ce pînă şi nechemaţii
aceştia s-au apucat de politică, la ce bun să mai exersezi şi să deprinzi jocul lucrurilor? Eu unul ştiu
bine că, aşa înzestrat din fire cum sînt, tot îi voi întrece cu mult.
SOCRATE Vai, alesul meu prieten, cum ai putut să spui aşa ceva? Cît de nevrednic eşti de înfăţişarea
ta şi de toate celelalte daruri ale tale!
ALCIBIADE
275
ALCIBIADE Dar de ce, mă rog, şi ce vrei să spui prin aceasta, Socrate?
SOCRATE Sînt revoltat din pricina ta şi a dragostei pe care ţi-o port...
ALCIBIADE Cum aşa?
SOCRATE ...De vreme ce ţi-ai putut închipui că lupta ta este împotriva oamenilor de la noi.
ALCIBIADE Dar împotriva cui, la drept vorbind?
SOCRATE Să fie aceasta o întrebare vrednică de d un bărbat ce se crede însufleţit de mari ambiţii?
ALCIBIADE Ce vrei să spui? Nu împotriva oamenilor acestora va trebui să lupt?
SOCRATE Dar dacă ţi-ai pune în gînd să conduci o triremă ce urmează să dea o bătălie navală, de
ajuns ţi-ar fi, oare, să te crezi cîrmaciul cel mai destoinic în rîndul corăbierilor tăi? Sau — socotind că
trebuie într-adevăr să ai această înzestrare — ai mai lua aminte şi la adevăraţii tăi potrivnici şi nu, ca în
clipa de faţă, numai la tovarăşii tăi de luptă? Fără îndoială, pe aceştia din urmă trebuie să-i întreci într-
atîta încît nici să nu le mai treacă prin minte să e ţi se împotrivească, ci, rămaşi mai prejos de tine, să ţi
se alăture în lupta împotriva vrăjmaşilor; asta, dacă doreşti cu adevărat să te puj în lumină printr-o
faptă frumoasă, vrednică de tine şi de cetate.
ALCIBIADE Dar tocmai aceasta şi doresc!
SOCRATE Aşa stînd lucrurile, e oare cazul să te mulţumeşti cu superioritatea pe care o ai asupra oş-
tenilor tăi, fără să iei aminte la conducătorii potrivnicilor, sau ar trebui să te întrebi dacă ai ajuns supe-
rior acestora, pregătindu-te şi exersîndu-te cu ochii la ei?
ALCIBIADE' La cine anume te referi, Socrate? 120 a
SOCRATE Tu nu ştii că cetatea noastră este mereu în vrajbă cu lacedemonienii, precum şi cu Marele
Rege?
ALCIBIADE Adevărat.

276
PLATON
ALCIB1ADE
277
SOCRATE Prin urmare, dacă ai de gînd săfii conducătorul în această cetate, n-ar fi drept să
consideri că va trebui să-i înfrunţi în luptă pe regii lacede-monieni şi pe cei ai perşilor?
ALCIBIADE S-ar putea să ai dreptate.
SOCRATE Ba nu, scumpul meu! mai bine măsoa-b ră-te cu Midias, crescătorul acela de
prepeliţe, sau cu alţii de soiul său, care se apucă de treburile statului cînd, vorba femeilor,
„chică de sclavi" mai poartă în suflet, de neciopliţi ce sînt, şi, fără să ştie pe ce lume trăiesc,
ba pe deasupra vorbind şi o limbă scîl-ciată, au venit să linguşească cetatea, ci numai s-o
conducă nu! Cu aceştia de care-ţi spun, măsurîn-c du-te, se cade să nu te îngrijeşti de tine şi să
nu înveţi cîte sînt de învăţat, cînd îţi stă în faţă o luptă atît de mare; şi nici să nu exersezi aşa
cum se cuvine, ci, pregătit pe deplin aşa cum eşti acum, să purcezi la treburile statului.
ALCIBIADE Socrate, eu nu spun că nu ai dreptate; cred însă că generalii spartanilor şi regele
perşilor nu se deosebesc cu nimic de alţii.
SOCRATE Ei bine, nepreţuitule, ia gîndeşte-te cît valorează părerea aceasta, a ta.
ALCIBIADE în ce sens?
SOCRATE în primul rînd, cînd anume crezi tu că d te-ai îngriji mai mult de tine însuţi: atunci
cînd, te-mîndu-te de dînşii, i-ai considera primejdioşi sau în cazul contrar?
ALCIBIADE Evident, cînd i-aş considera primejdioşi.
SOCRATE îţi închipui deci că ai avea ceva de pierdut îngrijindu-te de tine însuţi?
ALCIBIADE Deloc. Ba cred chiar că mi-ar prînde foarte bine.
SOCRATE Prin urmare, fie şi numai ca avînd acest neajuns, părerea ta nu e bună.
ALCIBIADE Ai dreptate.
SOCRATE ...Iar în al doilea rînd, gîndeşte-te că, după toate probabilităţile, această părere este
şi falsă.
ALCIBIADE Cum aşa?
SOCRATE Nu e mai probabil ca firile cele mai înzestrate să se ivească în sînul neamurilor de
vază? =
ALCIBIADE Evident că în sînul celor de vază.
SOCRATE Nu este firesc ca tocmai vlăstarele de neam ales, primind pe deasupra o creştere
aleasă, să capete astfel o virtute desăvîrşită?
ALCIBIADE Neapărat.
SOCRATE Atunci — punînd faţă în faţă însuşirile lor cu însuşirile noastre — să vedem în
primul rînd dacă regii lacedemonienilor şi cei ai perşilor ţi se par efectiv de spiţă mai joasă.
Au nu ştim noi că regii Spartei se trag din Heracle, iar ceilalţi din Ahemene, şi că neamul lui
Heracle, ca şi cel ahemenid îşi trag obîrşia din Perseu, fiul lui Zeus?
ALCIBIADE Ei bine, şi neamul nostru, Socrate, se 121 a trage din Eurysahes, iar neamul lui
Eurysahes din Zeus.
SOCRATE Ei bine, şi neamul nostru, nobile Al-cibiade, se trage din Dedal, iar neamul lui
Dedal se trage din Hefaistos, fiul lui Zeus. Numai că cei de care-ţi vorbesc sînt neam de
neamul lor regi, începînd chiar cu ei şi urcînd pînă la Zeus, unii domnind în Argos şi
Lacedemonia, ceilalţi dintotdeauna în Per-sia, iar adesea şi în Asia, cum se întîmplă şi astăzi.
Noi înşine însă, ca şi părinţii noştri, sîntem simpli particulari. Iar dacă ar trebui să-i înfăţişez
lui Arta-xerxes, fiul lui Xerxes, pe străbunii tăi şi să numesc b patria lui Eurysahes —
Salamina, sau pe cea a lui Eac, de mai înaintea lui — Egina, nu crezi că te-ai face de tot rîsul?
Bagă de seamă deci ca, atît prin nobleţea neamului cît şi prin educaţie, să nu rămî-nem cumva
mai prejos de aceşti bărbaţi. Oare tu n-ai auzit cît de mari titluri le revin regilor lacede-
monieni, ale căror soţii sînt păzite oficial de către
278
PLATON
Efori ca, pe cît este cu putinţă, să nu se ivească pe
c ascuns un alt rege decît din osul Heraclizilor? Iar în ce-l priveşte pe regele perşilor, el este
cu atît mai presus, încît nici nu i-ar trece cuiva prin cap că un rege ar putea să nu se tragă din
osul lui; drept care, pe regină o păzeşte numai propria ei teamă. — Iar cînd se naşte fiul cel
mare, viitorul rege, toţi cei care îi vor fi supuşi prăznuiesc această zi, pe care apoi o cinsteşte
întreaga Asie prin sacrificii şi ospeţe. în
d schimb, Alcibiade, cînd ne naştem noi, cum spunea un poet comic, nici măcar vecinii nu
prea prînd bine de veste. După aceea, creşterea copilului nu intră în seama vreunei femei de
rînd, ci este încredinţată unor eunuci ai regelui, aleşi dintre cei mai de vază. în sarcina lor cade
să se îngrijească în toate privinţele de acest prunc şi să se străduiască a-l face cît mai frumos,
în care scop ei frămîntă şi îndreaptă membrele copilului; şi făcînd ei lucrul acesta, sînt
e ţinuţi în mare cinste. Iar cînd copiii împlinesc şapte ani, sînt învăţaţi să călărească de către
oameni pricepuţi şi totodată încep să meargă la vînătoare; de două ori cîte şapte ani împlinind,
copilul este dat în seama celor pe care perşii îi numesc pedagogii regali; aceştia sînt patru
oameni în etate, aleşi din rîndul celor mai vrednici de la ei, şi anume cel mai învăţat, cel mai
drept, cel mai virtuos şi cel mai viteaz. Pri-l22 a mul dintre ei îl învaţă magia, de la Zoroastru,
fiul lui Horomazes, cetire; aceasta se cheamă slujirea zeilor; tot dînsul îl mai învaţă şi rosturile
împărăţiei. Cel drept între drepţi îl învaţă însă să spună întotdeauna adevărul, iar cel mai
virtuos — să nu se lase stă-pînit de vreo plăcere, oricare ar fi ea, ci să deprîndă starea omului
liber şi, stăpînitor fiind cu adevărat, să fie înainte de toate propriul său stăpîn, nu sclav; cel
mai viteaz, în sfîrşit, îl face cutezător şi neînfri-
b cat, ştiut fiind că frica te aduce în sclavie. Dar ţie, Alcibiade, pe cine ţi l-a hărăzit pedagog
Pericle? Pe
ALCIBIADE
279
Zopyr tracul, cel mai netrebnic, de bătrin ce este, dintre toţi slujitorii săi.
Ţi-aş mai putea povesti pe larg alte lucruri despre educaţia şi pregătirea pe care o primesc
potrivnicii tăi, dacă nu ar mai fi multe de spus; de altfel şi cele ce ţi-am spus sînt de ajuns
pentru a-ţi sugera toate cîte urmează de aici. In ce priveşte însă naşterea, creşterea şi educaţia
ta, Alcibiade, cum de altfel ale oricărui atenian, nimeni, vorba aceea, nu se sinchiseşte de ele,
afară doar dacă nu se întîmplă să fie vreun îndrăgostit. Iar dacă ai vrea, în sfîrşit, să socoteşti
bogăţiile, desfătările alese, veşmintele care c ating pămîntul şi toate celelalte rafinamente de la
curţile perşilor — te-ai ruşina în cugetul tău, dîn-du-ţi seama cu cît eşti mai prejos de ei.
Dacă, pe de altă parte, ai consimţi să iei aminte la buna-chibzuinţă şi la buna-cuviinţă, la
agilitatea şi dibăcia, la nobleţea de caracter, sobrietatea, vitejia şi stăpînirea de sine a
lacedemonienilor, la perseverenţa, fervoarea şi avîntul spre slavă care-i însufleţesc, pe tine
însuţi te-ai socoti un copil în comparaţie cu ei. Dacă însă te gîndeşti cumva la avuţie şi îţi în- d
chipui că eşti cineva în această privinţă, să nu trecem sub tăcere nici acest aspect, ca să-ţi dai
seama unde te găseşti. într-adevăr, dacă vei voi să cuprinzi bogăţiile lacedemonienilor, ai să
afli că averile de acolo covîrşesc cu mult pe cele ale noastre. Pămîntul pe care-l stăpînesc la ei
acasă şi în Messenia este pentru oricine neîntrecut ca întindere şi rodnicie faţă de al nostru; la
fel, dacă iei în considerare cîţi sclavi posedă ei — printre care şi iloţii —, cîte herghelii şi cîte
turme păşunează în Messenia. Dar să e lăsăm la o parte toate acestea şi să spunem că aur şi
bănet cît se află numai în Lacedemonia nu găseşti în toată Elada; într-adevăr, de mai multe
generaţii încoace, într-acolo se scurge avuţia, din toate părţile elenilor, iar adesea şi de la
barbari, dar de acolo nu
280
PLATON
123 a mai iese nimic, încît, la fel cum vulpea i-a spus leului, în fabula lui Esop, urmele banilor
care intră în La-cedemonia se văd desluşit ducînd într-acolo, dar urmele celor care ies de
acolo nu le-ar mai putea vedea nimeni; aşadar, este bine de ştiut că şi prin aurul şi banii de
care dispun, lacedemonienii sînt cei mai bogaţi dintre eleni, iar cel mai bogat în rîndul lor este
chiar regele; aceasta din pricină că, dintre toate prăzile băneşti, cele mai mari şi mai
numeroase revin regilor, dar şi din pricină că birul regal pe care lacedemonienii îl dau celor ce
domnesc la ei nu este deloc neglijabil. Dar dacă bogăţiile lacedemonienilor b sînt mari faţă de
cele ale altor eleni, ele nu înseamnă nimic în comparaţie cu cele ale persanilor şi ale regelui
acestora. într-adevăr, am auzit cîndva un om demn de încredere, dintre cei ce au ajuns pînă la
rege, cum povestea că a străbătut o ţară rodnică şi întinsă, cale de aproape o zi, ţară pe care
localnicii o numeau „Briul reginei"; mai este şi o alta, care se cheamă „Vălul", precum sînt
multe alte locuri frumoase şi mănoase, hărăzite pentru podoabele reginei şi purtînd numele
fiecărei podoabe în parte. în-c cît, eu unul îmi închipui că dacă lui Amestris, mama Marelui
Rege şi soaţa lui Xerxes, i s-ar spune: „împotriva fiului tău are de gînd să se ridice fiul Dino-
machei, a cărei diademă valorează pare-se cincizeci de mine, dacă nu chiar mai puţin, iar
însuşi acest fiu abia dacă stăpîneşte pămînt în Erchia ceva mai puci ţin de trei sute de pietre"
— îmi închipui, zic, că ea s-ar întreba uimită pe ce se bizuie Alcibiade acesta cînd vrea să se
măsoare cu Artaxerxes, şi ar spune că acest bărbat nu se bizuie pe nimic altceva decît pe
pregătirea şi priceperea sa; căci acestea sînt singurele bunuri de preţ la eleni. Iar dacă ar mai
afla că Alcibiade nutreşte aceste gînduri în clipa de faţă cînd, în primul rînd, n-a împlinit nici
douăzeci de ani, în al doilea rînd este cu totul necultivat şi cînd,
ALCIBIADE
281
pe deasupra, dacă cel care-l îndrăgeşte îi spune că înainte să purceadă a-l înfrunta pe rege, ar
trebui să înveţe, el nici nu vrea să audă, ci afirmă că îi ajunge e să fie aşa cum e — cred, cum
ziceam, că ea s-ar mira şi ar întreba: „atunci pe ce s-o fi bizuind tinerelul?" Iar dacă i-am
spune că se bizuie pe frumuseţea, pe statura, pe neamul şi bogăţia, precum şi pe înzestrările
înnăscute ale sufletului său, ea ar socoti, Alcibiade, că sîntem nebuni de-a binelea, gîndindu-se
la toate însuşirile de acest fel de care se bucură oame- 1241 nii lor. Eu cred că şi Lampido,
fiica lui Leuţychides, soaţa lui Archidamos şi mama lui Agis, care cu toţii au fost regi, s-ar
mira la rîndul ei, gîndindu-se la toate însuşirile lor, dacă ar afla că aşa puţin educat cum eşti ai
de gînd să te masori cu fiul ei. Şi oare nu ţi se pare ruşinos ca femeile duşmanilor să ştie mai
bine cum trebuie să fim înzestraţi spre a-i putea înfrunta şi să ne judece mai bine decît ne
judecăm noi înşine? Ci, fericitule, ai încredere în mine şi în b inscripţia de la Delfi —
„Cunoaşte-te pe tine însuţi!", şi fii sigur că aceştia de care ţi-am vorbit sînt potrivnicii tăi, şi
nu cei pe care ţi-i închipui; iar pe ei nu-i vom birui în alt chip decît prin pregătire şi iscusinţă.
Neavînd parte de acestea, nici de faimă nu vei avea parte la elenkşi la barbari, faimă pe care,
cred eu, o rivneşti cum nimeni altul n-a rîvnit ceva.
ALCIBIADE Dar ce îngrijire trebuie avută în vedere, poţi să-mi arăţi, Socrate? Fiindcă, în
rest, mi se pare că ai dreptate întru totul.
SOCRATE Pot; totuşi, împreună să ne sfătuim în c ce fel am putea ajunge cît mai desăvârşiţi.
într-adevăr, spunînd că trebuie să ne cultivăm, nu mă refer numai la tine pe cînd la mine nu;
doar eu nu mă deosebesc de tine decît într-o singură privinţă.
ALCIBIADE Anume în care?
SOCRATE în aceea că tutorele meu este mai presus şi mai înţelept decît Pericle al tău.
282
PLATON
ALCIBIADE Cine este dînsul, Socrate?
SOCRATE Un Zeu, Alcibiade, acelaşi care nu mi-a îngăduit pînă în ziua de astăzi să-ţi vorbesc; şi tot credinţa în
el mă face să-ţi spun că numai datorită mie şi nimănui altcuiva vei ajunge la slavă. d ALCIBIADE Glumeşti,
Socrate!
SOCRATE Se poate; dar în orice caz, nu greşesc spunînd că trebuie să ne îngrijim de noi înşine, cum de altfel
toţi oamenii ar trebui să facă, iar noi amîn-doi cu atît mai mult.
ALCIBIADE în privinţa mea, nu greşeşti.
SOCRATE Dar nici în privinţa mea.
ALCIBIADE Atunci, ce-i de făcut?
SOCRATE Să nu şovăim şi să nu dăm înapoi, prietene.
ALCIBIADE într-adevăr, nu se cade, Socrate!
SOCRATE De bună seamă; dar să cercetăm împre-
e ună cum stau lucrurile. Ia spune-mi: nu afirmam noi
că năzuim să ajungem cît mai desăvîrşiţi? Nu-i aşa?
ALCIBIADE Da.
SOCRATE Desăvîrşiţi întru care virtute?
ALCIBIADE Evident, întru virtutea pe care o au oamenii vrednici.
SOCRATE Vrednici întru ce?
ALCIBIADE Evident, vrednici întru a împlini treburile lor.
SOCRATE Ce fel de treburi? Legate de călărie?
ALCIBIADE Desigur că nu.
SOCRATE Pentru că atunci am merge la cei care se pricep la cai.
ALCIBIADE Da.
SOCRATE Sau te referi la treburile corăbierilor?
ALCIBIADE Nu.
SOCRATE Căci atunci am merge să ne adresăm corăbierilor.
ALCIBIADE Da.
ALCIBIADE
283
SOCRATE Ce fel de treburi, aşadar? Şi cine le împlineşte?
ALCIBIADE Le împlinesc atenienii cei frumoşi şi buni.
SOCRATE Prin „frumoşi şi buni" ai în vedere oamenii pricepuţi sau pe cei nepricepuţi?
ALCIBIADE Pe cei pricepuţi.
SOCRATE Dar un om priceput nu este el şi bun?
ALCIBIADE Ba da.
SOCRATE Iar cel nepriceput nu este şi rău?
ALCIBIADE Cum să nu!
SOCRATE Ei bine, cizmarul nu este priceput la croitul încălţămintei?
ALCIBIADE De bună seamă.
SOCRATE Aşadar, este bun în această privinţă?
ALCIBIADE Este bun.
SOCRATE Dar cînd este vorba de croitul hainelor, cizmarul nu se dovedeşte nepriceput?
ALCIBIADE Ba da.
SOCRATE Este deci rău în această privinţă?
ALCIBIADE Da.
SOCRATE «Reiese atunci, din chiar argumentarea îoastră, că unul şi acelaşi ins este şi rău şi bun.
ALCIBIADE Aşa s-ar părea.
SOCRATE Nu cumva afirmi că oamenii buni sînt şi răi?
ALCIBIADE Desigur că nu.
SOCRATE Dar atunci pe cine îi califici drept buni?
ALCIBIADE Eu unul, pe cei în măsură să poruncească în cetate.
SOCRATE Cui să poruncească? Doar nu cailor!
ALCIBIADE De bună seamă că nu.
SOCRATE Ci să poruncească oamenilor?
ALCIBIADE Da.
SOCRATE Oare oamenilor suferinzi?
ALCIBIADE Nu.
SOCRATE Oare celor care călătoresc pe mare?
125;
284
PLATON
ALCIBIADE
285
ALCIBIADE Răspund că nu.
SOCRATE Ori secerătorilor?
ALCIBIADE Nu.
SOCRATE Dar atunci poruncesc ei oamenilor care nu fac nimic sau celor ce fac un lucru?
ALCIBIADE Pe cei ce fac un lucru îi am în vedere.
SOCRATE Ce anume fac? încearcă să-mi arăţi şi mie.
ALCIBIADE Ei bine, ii am în vedere pe cei care au de-a face unii cu alţii şi totodată se
slujesc unii de alţii, aşa cum noi toţi obişnuim a trăi în sinul statelor.
SOCRATE Prin urmare, ai în vedere pe cei ce comandă oamenilor care la rîndu-le se slujesc
de alţi oameni?
ALCIBIADE Da.
SOCRATE Să fie vorba despre ordinele de dat supraveghetorilor care îi mînă pe vîslaşi?
ALCIBIADE Bineînţeles că nu.
SOCRATE Căci virtutea aceasta ţine de arta cîrma-ciului.
ALCIBIADE Da.
SOCRATE Dar ai cumva în vedere conducerea flau- tiştilor care la rîndu-le dirijează cîntul şi
se slujesc de coreuţi?
ALCIBIADE Bineînţeles că nu.
SOCRATE Căci de această dată este pusă în joc arta conducătorului de cor, nu-i aşa?
ALCIBIADE De bună seamă.
SOCRATE Dar atunci ce înţelegi prin putinţa de a porunci oamenilor care se slujesc de alţi
oameni?
ALCIBIADE în ce mă priveşte, am în vedere cîrmu-irea celor ce iau parte la comunitatea
politică, a acelora care conlucrează în cadrul cetăţii.
SOCRATE Ce artă este deci aceasta? Bunăoară, dacă te-aş întreba din nou, în legătură cu cele
discutate adineauri, ce artă ne învaţă să-i conducem pe corăbierii părtaşi la navigaţie, ce mi-ai
răspunde?
ALCIBIADE Arta cîrmaciului.
SOCRATE Dar pe cei despre care spuneam adi- e neauri că iau parte la cor, ce pricepere ne
face să-i conducem?
ALCIBIADE Cea pe care ai menţionat-o adineauri, a conducătorului de cor.
SOCRATE Dar cînd e vorba de conducerea celor ce iau parte la comunitatea politică, ştiinţa
respectivă cum o vei numi?
ALCIBIADE O voi numi ştiinţa bunei îndrumări, Socrate.
SOCRATE Cum aşa? Oare arta cîrmaciului ţi se pare una a relei îndrumări?
ALCIBIADE Desigur că nu.
SOCRATE Ci tot a bunei îndrumări este şi ea, nu-i aşa?
ALCIBIADE Cred şi eu, în ce priveşte cel puţin ocro- 126 a tirea celor ce călătoresc pe mare.
SOCRATE Bine spui. Dar acea bună îndrumare de care vorbeşti, oare ce urmăreşte?
ALCIBIADE Urmăreşte cît mai buna diriguire şi ocrotire a statului.
SOCRATE Dar pentru ca statul să fie diriguit şi ocrotit cît mai bine, ce anume trebuie să fie de
faţă şi ce anume să lipsească? Spre pildă, dacă m-ai întreba: „ce anume trebuie să fie de faţă şi
ce să lipsească, spre a fi corpul nostru diriguit şi ocrotit cît mai bine?", eu ţi-aş răspunde că se
cade să fie de faţă sănătatea, iar boala nu. Tu nu eşti de aceeaşi părere?
ALCIBIADE Ba da. b
SOCRATE Şi dacă m-ai întreba iarăşi: „printr-a cui prezenţă se află ochii în starea mai
bună?", eu ţi-aş răspunde: printr-a vederii, şi orbirea să lipsească. Iar în privinţa urechilor, aş
spune să lipsească surzenia şi să fie de faţă auzul — atunci se află urechile în stare mai bună şi
sînt mai bine îngrijite.
286
PLATON
ALCIBIADE
287
ALCIBIADE Ai dreptate.
SOCRATE Dar în cazul statului? Care lucru trebuie să apară şi care să dispară pentru ca statul să devină mai bun
şi să fie slujit şi cîrmuit mai bine?
ALCIBIADE După părerea mea, Socrate, aceasta se întîmplă cînd între toţi domneşte prietenia, iar ura şi
dezbinarea dispar.
SOCRATE Prin prietenie înţelegi cumva acordul, sau dezacordul?
ALCIBIADE Acordul.
SOCRATE Ce artă face oare ca statele să fie de acord între ele în orice chestiune legată de număr?
ALCIBIADE Aritmetica.
SOCRATE Nu tot datorită acesteia ajung să fie de acord între ei şi simplii particulari?
ALCIBIADE Ba da.
SOCRATE Şi nu tot aritmetica face ca fiecare ins în parte să fie în acord cu sine însuşi?
ALCIBIADE Ba da.
SOCRATE Dar ce artă face ca fiecare ins în parte să fie în acord cu sine însuşi cînd e vorba de a şti ce este mai
lung: stînjenul sau cotul? Oare nu arta măsurării?
ALCIBIADE Cum să nu.
SOCRATE Şi nu aceeaşi artă pune de acord între ele persoanele particulare, precum şi statele?
ALCIBIADE Ba da.
SOCRATE Iar în privinţa greutăţilor lucrurile nu se petrec la fel?
ALCIBIADE Aşa zic.
SOCRATE Dar ce este de fapt acordul acela despre care vorbeşti, asupra căror lucruri poartă el şi ce artă ni-l
asigură? O aceeaşi artă este pusă oare în joc în cazul statului şi al individului, cînd e vorba de tine însuţi şi e
vorba de un altul?
ALCIBIADE Pesemne că da.
SOCRATE Atunci care este această artă? Nu pre- geta a răspunde, ci străduieşte-te să-mi spui.
ALCIBIADE Eu cred că este vorba despre acea iubire şi armonie care îi pun în acord pe un fiu cu părinţii săi
iubitori, pe frate cu frate, precum şi pe soţie cu bărbat.
SOCRATE Eşti de părere, Alcibiade, că bărbatul cu soţia s-ar putea pune de acord privitor la torsul lînii, el
nepriceput fiind iar dînsa pricepîndu-se?
ALCIBIADE Fireşte că nu.
SOCRATE Dar nici măcar nu e necesar, întrucît această îndeletnicire este a femeilor.
ALCIBIADE Aşa e.
SOCRATE Dar privitor la arta oşteanului, pe care 127 a ea n-a deprins-o, femeia s-ar putea armoniza cu soţul ei?
ALCIBIADE Nu, desigur.
SOCRATE De astă dată, vei spune pesemne că aceasta este o specialitate bărbătească.
ALCIBIADE Asta şi spun.
SOCRATE Prin urmare, după cuvântul tău, unele rosturi sînt ale femeii, altele însă ale bărbatului.
ALCIBIADE Cum să nu.
SOCRATE Prin urmare, nu tocmai pe ele se reazemă acordul dintre soţi.
ALCIBIADE Nu.
SOCRATE Şi, în consecinţă, nici prietenia, de vreme ce prin prietenie înţelegem acest acord.
ALCIBIADE Este evident că nu.
SOCRATE în consecinţă, nu întrucît femeile îşi văd de rosturile lor proprii sint ele îndrăgite de către soţi.
ALCIBIADE S-ar părea că nu. b
SOCRATE Ca atare, nici bărbaţii nu sînt îndrăgiţi de către soaţele lor întrucît îşi văd de propriile lor rosturi.
ALCIBIADE Nu.
SOCRATE Dar, la rîndul lor, cetăţile nu sînt bine diriguite tocmai atunci cînd fiecare îşi vede de rosturile sale?
288
PLATON
ALCIBIADE Sînt convins de aceasta, Socrate.
SOCRATE Ce spui? Tocmai cînd lipseşte acea prietenie a cărei ivire şi numai ea — cum
afirmam — face ca cetăţile să fie bine diriguite?
ALCIBIADE Dar mi se pare că prietenia ia fiinţă în c sînul lor tocmai mulţumită faptului că
fiecare îşi vede de rosturile sale.
SOCRATE înainte cel puţin nu erai tot de această părere; în momentul de faţă însă, cum vezi
tu că stau lucrurile? Oare prietenia apare cînd nu apare acordul? Ori încape acord în privinţa
unor lucruri pe care unii le ştiu iar alţii nu?
ALCIBIADE Cu neputinţă.
SOCRATE Dar cînd toţi îşi văd de rosturile lor, urmează ei calea dreptăţii sau a nedreptăţii?
ALCIBIADE Urmează calea dreptăţii. Cum s-ar putea altfel?
SOCRATE Iar cînd cetăţenii urmează înăuntrul unui stat calea dreptăţii, oare nu se încheagă
între ei o prietenie?
ALCIBIADE Ai dreptate, lucrul acesta mi se pare de asemenea necesar.
d SOCRATE Atunci cum defineşti această prietenie sau cădere de acord, în vederea căreia se
cuvine să fim buni cunoscători şi buni îndrumători, spre a deveni oameni buni? Eu unul nu
sînt în stare să pricep nici ce este ea, nici la cine o afli; în adevăr, din vorbele tale reiese cînd
că e, cînd că nu e de găsit la unii şi aceiaşi oameni.
ALCIBIADE în numele zeilor, Socrate, nici eu nu mai ştiu ce vorbesc şi tare mă tem că de
mult îmi ascundeam mie însumi că sînt de plîns.
SOCRATE N-ai voie să te descurajezi! Dacă resim-
e ţeai aceasta pe la cincizeci de ani, ţi-ar fi fost anevoie
să te mai îngrijeşti de tine însuţi; vîrsta ta de acum
este însă tocmai cea potrivită spre a-ţi da seama de
felul cum stau lucrurile.
ALCIBIADE
289
ALCIBIADE Iar dacă îmi dau seama, ce e de făcut, Socrate?
SOCRATE Să răspunzi la întrebări, Alcibiade, căci aşa făcînd — dacă e cazul să dai crezare
întru cîtva şi prevestirii mele —, amîndoi cu voia Zeului, vom deveni mai buni.
ALCIBIADE Aşa va fi, întrucît voi răspunde.
SOCRATE Prea bine! Spune-mi deci ce înseamnă îngrijirea de sine însuşi, ca nu cumva să ne
amăgim 128 a şi, cum se întîmplă adesea, să ne închipuim doar că ne îngrijim de noi. Aşadar,
cînd se îngrijeşte omul chiar de sine? Oare îngrijindu-se de cele ce-i aparţin se îngrijeşte el şi
de sine?
ALCIBIADE Mie, cel puţin, aşa îmi pare.
SOCRATE Dar cînd un om se îngrijeşte de picioarele sale? Oare cînd se îngrijeşte de cele ce
aparţin picioarelor sale?
ALCIBIADE Nu pricep.
SOCRATE Nu admiţi că există ceva ce aparţine mîi-nii? Spre pildă, ai putea afirma că inelul
ţine de altceva din om decît de deget?
ALCIBIADE Fireşte că nu.
SOCRATE Iar încălţămintea nu e a piciorului, în acelaşi fel?
ALCIBIADE Ba da. b
SOCRATE Iar veşmintele şi vălurile nu aparţin, în acelaşi chip, restului corpului?
ALCIBIADE Ba da.
SOCRATE Dar atunci cînd ne îngrijim de încălţăminte, ne îngrijim şi de picioare?
ALCIBIADE Nu prea înţeleg, Socrate.
SOCRATE Cum aşa, Alcibiade? Nu vorbeşti şi tu de ceva ce se cheamă buna îngrijire a unui
anumit lucru?
ALCIBIADE Cum să nu!
SOCRATE însă cînd cineva face un anumit lucru cît mai bine, nu numeşti aceasta o bună
îngrijire?
290
PLATON
ALCIBIADE
291
ALCIBIADE Ba da!
SOCRATE însă ce meşteşug produce cît mai bine încălţămintea?
ALCIBIADE Cizmăria.
SOCRATE Prin mijlocirea cizmăriei ne îngrijim, aşadar, de încălţăminte?
ALCIBIADE Da.
SOCRATE Dar de picior ne îngrijim tot prin mijlocirea cizmăriei? Sau prin mijlocirea a ceea
ce aduce picioarele la o stare mai bună?
ALCIBIADE Prin mijlocirea aceleia din urmă.
SOCRATE Dar tot arta aceea este aducătoare de mai bine şi pentru restul corpului; nu-i aşa?
ALCIBIADE Cred şi eu!
SOCRATE Nu este ea gimnastica?
ALCIBIADE De bună seamă.
SOCRATE Aşadar, prin mijlocirea gimnasticii noi ne îngrijim de picior, iar prin mijlocirea
cizmăriei de cele ce aparţin piciorului?
ALCIBIADE întocmai.
SOCRATE Tot astfel, prin mijlocirea gimnasticii ne îngrijim de corp, iar prin mijlocirea
ţesutului şi a celorlalte îndeletniciri — de bunuri ce aparţin corpului. Nu-i aşa?
ALCIBIADE întru totul.
SOCRATE Prin urmare, una este iscusinţa prin care ne îngrijim de fiecare lucru în sine, şi alta
— iscusinţa prin care ne îngrijim de tot ce aparţine acelui lucru.
ALCIBIADE Pare evident.
SOCRATE îngrijindu-te de cele ce-ţi aparţin, te îngrijeşti, prin urmare, şi de tine însuţi?
ALCIBIADE Nicidecum.
SOCRATE Precum s-ar părea deci, arta prin care cineva se poate îngriji de sine însuşi nu e
una şi aceeaşi cu arta ce are în grijă numai cele ce îi aparţin lui.
ALCIBIADE Pare evident.
SOCRATE Spune-mi însă: în ce fel ne-am putea îngriji de noi înşine?
ALCIBIADE N-am ce să spun.
SOCRATE Dar cel puţin am căzut de acord că nu e în felul în care facem ca un oarecare lucru
de-al nostru să se afle într-o cît mai bună stare, ci în felul în care noi înşine ne facem mai
buni.
ALCIBIADE E adevărat ce spui.
SOCRATE Dar am ajunge să ştim care este meşteşugul făuririi unei încălţăminte mai bune,
dacă nu am avea cunoştinţă de încălţămintea însăşi?
ALCIBIADE Cu neputinţă.
SOCRATE Tot aşa, n-am ajunge să ştim ce artă este făuritoare de inele cît mai bune, dacă n-
am şti ce este un inel.
ALCIBIADE Adevărat.
SOCRATE în acest caz: am putea şti ce artă ne face mai buni în sine, dacă nu ştim ce sîntem
noi înşine?
ALCIBIADE Cu neputinţă.
SOCRATE Dar oare uşor îţi cade a te cunoaşte pe 129 a tine însuţi, iar cel ce a înscris acest
îndemn pe frontispiciul templului de la Pytho era un om de rînd, sau trudnică este această
cunoaştere şi nu stă la îndemîna oricui?
ALCIBIADE Eu, Socrate, de multe ori am găsit că stă la îndemîna oricui, iar de multe ori că
este nespus de anevoioasă.
SOCRATE Dar, Alcibiade, fie că este lesnicioasă această cunoaştere, fie că nu, în ce ne
priveşte, lucrurile stau după cum urmează: cunoscînd acel lucru am cunoaşte degrabă
îngrijirea pe care trebuie să ne-o acordăm nouă înşine, iar necunoscîndu-l nu am putea să ne
îngrijim de noi.
ALCIBIADE Aşa este.
SOCRATE Spune-mi deci în ce chip ar putea fi aflat b însuşi acest lucru. Pentru că astfel vom
descoperi

292
PLATON
ALCIBIADE
293
imediat ce sîntem noi înşine; iar cît timp sîntem în necunoaşterea sa ne-ar fi cu neputinţă.
ALCIBIADE E drept ce spui.
SOCRATE Atunci ia aminte, în numele Zeului: cu cine discuţi acum? Oare nu cu mine?
ALCIBIADE Ba da.
SOCRATE Iar eu discut cu tine?
ALCIBIADE Cu mine.
SOCRATE Nu Socrate este cel ce vorbeşte?
ALCIBIADE Desigur.
SOCRATE Iar Alcibiade, cel ce ascultă?
ALCIBIADE Da.
SOCRATE Dar nu vorbeşte Socrate punînd în joc cuvântul?
ALCIBIADE Bun, şi?
SOCRATE Recunoşti însă că a vorbi şi a te folosi de cuvînt este cumva acelaşi lucru.
ALCIBIADE De bună seamă.
SOCRATE Cel ce se foloseşte şi ceea ce este folosit nu sînt însă lucruri deosebite?
ALCIBIADE în ce sens?
SOCRATE De pildă, cizmarul croieşte ajutîndu-se de cuţit, sulă şi alte unelte.
ALCIBIADE Aşa e.
SOCRATE Prin urmare cel care croieşte şi se foloseşte de ceva se deosebeşte de lucrurile folosite de el atunci
cînd croieşte?
ALCIBIADE Cum să nu.
SOCRATE Oare nu tot aşa, cele prin care un citha-rist ajunge atunci să cînte se vor fî deosebind de ci-tharistul
însuşi?
ALCIBIADE Desigur.
SOCRATE Tocmai aceasta întrebam adineauri: dacă cel ce foloseşte şi ceea ce este folosit par să se deosebească
întotdeauna.
ALCIBIADE Par să se deosebească.
SOCRATE Dar atunci, ce să spunem despre cizmar? Meştereşte el numai cu sculele sale, sau şi cu mîinile sale?
ALCIBIADE Şi cu mîinile sale.
SOCRATE Le foloseşte aşadar şi pe ele?
ALCIBIADE Da.
SOCRATE Dar nu se foloseşte şi de ochii săi atunci cînd croieşte? *
ALCIBIADE Ba da.
SOCRATE Şi n-am admis că cel ce foloseşte se deosebeşte de cele folosite?
ALCIBIADE Da.
SOCRATE Cizmarul şi citharistul sînt deci altceva decît mîinile şi ochii cu care ei lucrează? e
ALCIBIADE Evident.
SOCRATE Şi omul, nu se foloseşte el de întregul său corp?
ALCIBIADE Desigur.
SOCRATE Dar cel ce foloseşte şi lucrurile de care se foloseşte nu se deosebeau?
ALCIBIADE Ba da.
SOCRATE Vasăzică, omul este altceva decît propriul său corp?
ALCIBIADE S-ar părea.
SOCRATE Atunci ce este omul?
ALCIBIADE Nu ştiu să spun.
SOCRATE Dar cel puţin ştii că este cel ce are în folosinţă corpul.
ALCIBIADE Aşa e.
SOCRATE însă se foloseşte de corp altul decît su- 130 a fletul?
ALCIBIADE Nu altul.
SOCRATE Diriguindu-l, aşadar?
ALCIBIADE Da.
SOCRATE în orice caz, cred că nimeni nu contestă încă un lucru.
ALCIBIADE Ce lucru?

294
PLATON
ALCIBIADE
295
SOCRATE Că omul este una din acestea trei.
ALCIBIADE Care anume?
SOCRATE Sufletul, corpul sau, în sfîrşit, întrunirea lor, adică întregul.
ALCIBIADE Cum să nu!
SOCRATE însă am admis tocmai că omul este cel ce comandă corpului. b ALCIBIADE
Am admis.
SOCRATE Dar oare însuşi corpul îşi comandă sieşi?
ALCIBIADE Nicidecum.
SOCRATE într-adevăr, spuneam că el este cel diriguit.
ALCIBIADE Da.
SOCRATE Deci efectiv nu el ar fi ceea ce căutăm.
ALCIBIADE S-ar părea că nu.
SOCRATE Nu cumva întregul ce rezultă din întrunire diriguieşte corpul, şi tocmai el va fi
fiind omul?
ALCIBIADE S-ar putea, desigur.
SOCRATE Cîtuşi de puţin! într-adevăr, dacă nu diriguieşte una din părţi, nu e cu putinţă în
nici un chip ca diriguitor să fie întregul.
ALCIBIADE Ai dreptate.
c SOCRATE întrucît însă omul nu este nici numai corp şi nici întrunire laolaltă, nu mai
rămîne, cred eu, decît ca omul însuşi să nu fie nimic; sau, dacă totuşi este ceva, să rezulte cum
că nu e altceva decît suflet.
ALCIBIADE Aşa e, întru totul.
SOCRATE E nevoie să ţi se dovedească mai limpede că omul este numai suflet?
ALCIBIADE Ba, pe Zeus, demonstraţia mi se pare îndestulătoare!
SOCRATE Pentru noi este suficientă, chiar dacă nu este prea riguroasă; lucrul acesta îl vom
cunoaşte sigur abia cînd vom descoperi ceea ce acum am lă-d sat la o parte, fiindcă ar fi cerut
o cercetare anevoioasă.
ALCIBIADE Despre ce anume este vorba?
SOCRATE Despre ceea ce s-a spus adineauri cam tot în felul acesta: că mai întîi trebuie
cercetat lucrul în el însuşi. Acum însă, în locul lucrului însuşi am cercetat ce este fiecare
element în parte, şi poate că aceasta este de ajuns; într-adevăr, va trebui să recunoaştem că
nimic nu este mai presus în noi înşine decît sufletul.
ALCIBIADE Nimic, desigur.
SOCRATE Vasăzică avem un bun temei să considerăm că amîndoi ne împărtăşim unul de la
altul, suflet de la suflet, folosind cuvintele.
ALCIBIADE De bună seamă.
SOCRATE Dar tocmai aceasta era ceea ce îţi spu- e neam înainte: că Socrate îi grăieşte lui
Alcibiade, fo-losindu-se de cuvinte şi adresîndu-se nu chipului tău, cum s-ar părea, ci lui
Alcibiade însuşi, adică sufletului tău.
ALCIBIADE Aceasta este şi părerea mea.
SOCRATE Aşadar, cel ce porunceşte: „Cunoaşte-te pe tine însuţi!" — sufletul ne îndeamnă să
ni-l cunoaştem.
ALCIBIADE Aşa s-ar părea. 131
SOCRATE Cel ce ia cunoştinţă, vasăzică, de ceva de ordin corporal a cunoscut ceva de-al său,
însă nu pe sine însuşi.
ALCIBIADE întocmai.
SOCRATE Aşadar, medicul nu se cunoaşte pe sine în măsura în care este medic, şi tot astfel
nici gimnastul, în măsura în care este gimnast.
ALCIBIADE Aşa se pare.
SOCRATE Iar plugarii şi ceilalţi meşteşugari mai au mult pînă să ajungă a se cunoaşte pe ei
înşişi. Aceştia nici măcar cele ce le aparţin nu şi le cunosc, pe cît se pare, ci, potrivit
meşteşugurilor pe care le exercită, sînt încă şi mai departe de cele proprii; în adevăr,
296
PLATON
b ei cunosc cele corporale şi care slujesc la îngrijirea corpului.
ALCIBIADE Ai dreptate.
SOCRATE Vasăzică, dacă înţelepciunea stă în a te cunoaşte pe tine însuţi, nici unul dintre cei
pomeniţi nu este înţelept potrivit îndeletnicirii sale.
ALCIBIADE Şi eu cred că nu este.
SOCRATE Dar tocmai de aceea sînt considerate aceste îndeletniciri a fi de rînd şi nevrednice
să fie deprinse de omul superior.
ALCIBIADE De bună seamă.
SOCRATE Aşadar, încă o dată, cel ce îşi cultivă statornic corpul, de ceva de-al lui se
îngrijeşte, dar nu de sine însuşi.
ALCIBIADE Se poate.
SOCRATE Dar cel care are grijă de avuţii nu se îngrijeşte nici de sine însuşi, nici de cele ale
sale, ci se află încă şi mai departe de ele. c ALCIBIADE Aceasta este şi părerea mea.
SOCRATE Astfel, agonisitorul de bogăţii nu-şi mai vede nici măcar de cele ale sale.
ALCIBIADE E adevărat.
SOCRATE Aşadar, dacă cineva s-a îndrăgostit de corpul lui Alcibiade, nu pe Alcibiade însuşi
l-a îndrăgit, ci unul din bunurile lui Alcibiade.
ALCIBIADE Ai dreptate.
SOCRATE Cine te-a îndrăgit pe tine iubeşte însă sufletul tău?
ALCIBIADE Rezultă cu necesitate din discuţia noastră.
SOCRATE Oare cel ce-ţi îndrăgeşte corpul nu se depărtează de el cînd nu mai e în floare?
ALCIBIADE Se pare că da.
SOCRATE însă cel ce-ţi îndrăgeşte sufletul nu se a îndepărtează de acesta atîta timp cît îl
vede aspirînd spre mai bine.
ALCIBIADE Cum e şi firesc!
ALCIBIADE
297
SOCRATE Iată, eu sint cel ce nu se depărtează de tine, ci rămîne atunci cînd trupul tău
conteneşte a mai înflori şi ceilalţi te-au părăsit.
ALCIBIADE Şi bine faci, Socrate; ci să nu te depărtezi.
SOCRATE Străduieşte-te deci să fii cît mai frumos.
ALCIBIADE Mă voi strădui.
SOCRATE Prin urmare, iată cum se prezintă Iu- e crurile în cazul tău: pe cît se pare, nu a
existat şi nu există îndrăgostit de-al lui Alcibiade, fiul lui Cleinias, în afară de unul singur,
vrednic la rîndu-i de a fi iubit — iar acela este Socrate, fiul lui Sophroniscos şi al Phainaretei.
ALCIBIADE Aşa este.
SOCRATE îmi spuneai că ţi-am luat-o numai cu puţin înainte cînd m-am adresat ţie, deoarece
tu însuţi aveai de gînd să mă întîmpini, dorînd să afli cum se face că numai eu nu mă
îndepărtez de tine.
ALCIBIADE Aşa era, într-adevăr.
SOCRATE Ei bine, motivul este că eu singur eram iubitor al tău, pe cînd toţi ceilalţi erau
iubitorii unor bunuri de-ale tale; dar însuşirile tale se scutură de floare, pe cînd tu abia începi
să înfloreşti. Iar acum, 132 a dacă nu te vei lăsa smintit de poporul atenienilor şi nu te vei
strica, eu nu te voi părăsi. Căci lucrul de care efectiv mă tem cel mai mult este ca nu cumva
devenind prieten al poporului să te laşi smintit de el. în fapt, mulţi atenieni, şi nu de rînd, au
păţit aceasta înaintea ta. Ce e drept, este „frumos la înfăţişare neamul mîndrului Erechteu"2,
dar se cuvine să-l priveşti în toată goliciunea lui; ia-ţi deci măsura de prevedere pe care ţi-o
sugerez.
ALCIBIADE Ce măsură?
2
Homer, Iliada, II, 547 sqq.
298
PLATON
SOCRATE Pregăteşte-te mai întîi, norocosule, învaţă cele ce se cuvin învăţate şi fără de care
să nu purcezi în viaţa politică, pentru ca, avînd antidotul cu tine, să fii ferit de vreun rău.
ALCIBIADE Vorbele tale îmi par pline de miez, So-crate; caută să-mi desluşeşti însă în ce
chip ne-am putea îngriji de noi înşine.
SOCRATE La atîta măcar a ajuns discuţia noastră de mai înainte: căzusem întru cîtva de
acord cu privire la ceea ce sîntem, din teama ca nu cumva să ne înşelăm şi, fără a ne da seama,
să avem grijă de altceva, nu de noi înşine.
ALCIBIADE întocmai.
SOCRATE Iar după aceea am convenit că sufletul trebuie să ni-l îngrijim şi că la acesta
trebuie să luăm aminte.
ALCIBIADE Evident.
SOCRATE Grija corpurilor şi a bogăţiilor s-o lăsăm însă în seama altora.
ALCIBIADE Neapărat.
SOCRATE Dar în ce chip vom putea cunoaşte lucrul acesta cît mai lămurit? Se pare, într-
adevăr, că dacă-l vom cunoaşte, ne vom cunoaşte pe noi înşine, în numele zeilor, oare să nu fi
înţeles noi inscripţia aceea cu vorbe înţelepte de la Delfi, de care aminteam înainte?
ALCIBIADE La ce te gîndeşti, spunînd acestea, So-crate?
SOCRATE îţi voi destăinui ce presupun eu că ne spune şi ne povăţuieşte această inscripţie.
Se prea poate ca să nu găsim multe pilde pentru ea, afară doar dacă nu ne adresăm văzului.
ALCIBIADE Ce vrei să spui?
SOCRATE Ia gîndeşte-te şi tu. Dacă inscripţia ar grăi ochiului nostru ca unui om,
îndemnîndu-l: „Pri-veşte-te pe tine însuţi!" — cum am putea tălmăci un atare sfat? Oare nu în
sensul ca ochiul să privească
ALCIBIADE
299
spre acel lucru în care, dacă s-ar privi, s-ar putea vedea pe sine însuşi?
ALCIBIADE Este vădit.
SOCRATE Să reflectăm însă: încotro trebuie să e privim spre a ne privi privirea şi pe noi
înşine?
ALCIBIADE Evident, Socrate, că trebuie să privim înspre oglindă sau vreun alt obiect de
acelaşi fel.
SOCRATE Aşa este. Dar ochiul prin mijlocirea căruia vedem nu cuprînde el însuşi ceva
asemănător?
ALCIBIADE Ba da.
SOCRATE Ai înţeles, aşadar, că înfăţişarea celui ce priveşte ochiul răsare în privirea opusă
precum 133 a într-o oglindă, pe care o numim „pupilă", ca fiind modelul în mic al privitorului.
ALCIBIADE E adevărat ce spui.
SOCRATE în alt ochi, aşadar, privindu-se, şi aţin-tindu-se în ce are acesta mai bun şi îl ajută
să vadă — iată cum se poate vedea ochiul pe sine însuşi.
ALCIBIADE Este vădit.
SOCRATE Dar dacă ar privi către o alta din părţile omului sau spre vreun alt lucru, nu către
acela cu care se potriveşte a fi asemenea, nu se va vedea pe sine însuşi.
ALCIBIADE E adevărat. b
SOCRATE Aşadar, spre a se vedea pe sine însuşi, către ochi se cade să privească ochiul şi
către acel loc al său propriu în care este sădită virtutea ochiului; virtute care nu-i alta decît
vederea, nu-i aşa?
ALCIBIADE Aşa este.
SOCRATE Dar atunci, iubite Alcibiade, dacă sufletul vrea să se cunoască pe sine, oare nu
către suflet se cade a privi, şi nu mai cu seamă către acea aşezare a sa unde este sădită virtutea
sufletului, înţelepciunea, precum şi către tot ce se potriveşte a fi asemenea lui?
ALCIBIADE Aceasta e şi părerea mea, Socrate!
300
PLATON
ALCIBIADE
301
[SOCRATE Dar ce poate fi mai divin în suflet decît aşezarea cunoaşterii şi cugetării?
ALCIBIADE Nimic nu poate fi.
SOCRATE Această parte a sufletului, aşadar, se aseamănă cu ceva divin, iar acel ce priveşte şi cu-
noaşte tot ce e divin într-însa — Zeul lăuntric şi cugetarea — se va cunoaşte astfel şi pe sine însuşi în
cel mai înalt grad posibil.
ALCIBIADE Este evident.
SOCRATE Oare nu pentru că, aşa cum oglinzile sînt mai limpezi ca răsfrîngerea din adîncul ochiului,
mai curate şi mai strălucitoare, tot astfel şi Zeul este mai curat şi mai strălucitor decît tot ce-i mai bun
în sufletul nostru?
ALCIBIADE Aşa s-ar părea, Socrate.
SOCRATE Aşadar, aţintindu-ne spre Zeu, vom avea parte de cea mai aleasă oglindă a rosturilor ome-
neşti, întru a sufletului virtute, iar astfel ne vom vedea şi ne vom cunoaşte cît mai bine pe noi înşine.
ALCIBIADE într-adevăr.]3
SOCRATE Am admis, aşadar, că a te cunoaşte pe tine însuţi înseamnă înţelepciune?
ALCIBIADE întru totul.
SOCRATE în schimb, dacă pe noi înşine nu ne cunoaştem şi dacă sîntem lipsiţi de înţelepciune, mai
putem oare cunoaşte cele ce ţin de noi, atît cele rele, cît şi cele bune?
ALCIBIADE Cum s-ar putea, Socrate?
SOCRATE De bună seamă că şi ţie îţi pare cu neputinţă ca, necunoscîndu-l pe Alcibiade, cineva să
ştie că cele ale lui Alcibiade sînt tocmai ale acestuia.
ALCIBIADE Pe Zeus, e într-adevăr cu neputinţă!
SOCRATE Atunci, tot aşa, ţi se va fi părînd cu neputinţă să cunoaştem cele proprii, dacă nu ne cu-
noaştem pe noi înşine?
Pasaj interpolat din Pregătirea evanghelică a lui Eusebiu.
ALCIBIADE într-adevăr, cum ar fi cu putinţă?
SOCRATE Dar dacă nu cunoaştem nici ce-i al nostru, cu atît mai puţin vom cunoaşte ceea ce ţine de
ce este de-al nostru.
ALCIBIADE Aşa reiese.
SOCRATE Prin urmare, ne-am cam pripit adineauri cînd am admis că există oameni care pe sine înşişi
nu se cunosc, dar îşi cunosc cele proprii, sau cele ce revin celor proprii. S-ar părea, în adevăr, că
înţelegerea tuturor acestora — a ta însuţi, a celor e ale tale şi a tot ce ţine de ale tale — cade în seama
uneia şi aceleiaşi arte.
ALCIBIADE Se poate.
SOCRATE Potrivit însă celor spuse, cel ce nu-şi cunoaşte cele proprii n-ar putea cunoaşte nici pe cele
ale altora.
ALCIBIADE într-adevăr.
SOCRATE Dar dacă nu cunoaşte pe cele ale altora, nu va cunoaşte nici rosturile cetăţilor.
ALCIBIADE Neapărat.
SOCRATE Un atare bărbat n-ar putea fi deci un om politic.
ALCIBIADE Sigur că nu.
SOCRATE Dar nici un administrator.
ALCIBIADE Sigur că nu. 134 a
SOCRATE Şi el singur nu va şti ce face.
ALCIBIADE într-adevăr, nu va şti.
SOCRATE Dar neştiutorul, nu va cădea în greşeală?
ALCIBIADE De bună seamă.
SOCRATE Greşind însă, nu se va purta el rău, atît în viaţa particulară cît şi în viaţa publică?
ALCIBIADE Cum să nu.
SOCRATE Iar purtîndu-se rău, nu va fi nefericit?
ALCIBIADE Nu încape vorbă.
SOCRATE Dar aceia cu care el se poartă aşa?
ALCIBIADE Şi aceia.
302
PLATON
ALCIBIADE
303
SOCRATE Prin urmare nu poate fi fericit cineva decît dacă este chibzuit şi bun. b
ALCIBIADE Nu poate.
SOCRATE Oamenii răi, aşadar, sînt nefericiţi.
ALCIBIADE Nu încape discuţie.
SOCRATE Aşadar, omul care a strîns bogăţii nu scapă nici el de nenorocire; scapă numai cel
cuminte.
ALCIBIADE Este evident.
SOCRATE Aşadar, Alcibiade, nu de ziduri, nu de corăbii şi arsenale, nici de popor numeros şi
pămîn-turi întinse e nevoie pentru propăşirea cetăţilor, ci numai virtutea să nu lipsească.
ALCIBIADE Chiar aşa este.
SOCRATE Dacă vrei cu adevărat să te ocupi bine c şi frumos de treburile statului, îngrijeşte-
te să insufli virtute cetăţenilor.
ALCIBIADE Cum altfel?
SOCRATE Dar ar putea cineva să insufle ceea ce lui însuşi îi lipseşte?
ALCIBIADE Chiar, cum ar putea?
SOCRATE Se cade aşadar ca mai întîi virtutea s-o dobîndeşti tu însuţi, sau s-o dobîndească
oricine altul, doritor să dispună şi să se îngrijească nu numai de sine însuşi şi de treburile sale
particulare, dar şi de cetate, precum şi de treburile cetăţii.
ALCIBIADE Ai dreptate.
SOCRATE Aşadar, nu îngăduinţa, nu dreptul de a lucra după bunul plac trebuie să le cauţi,
pentru tine şi pentru cetate, ci dreptatea şi înţelepciunea.
ALCIBIADE Este evident.
d SOCRATE în adevăr, urmînd în faptele voastre calea dreptăţii şi înţelepciunii, veţi lucra, şi
tu şi oraşul, pe placul Zeului.
ALCIBIADE E şi firesc.
SOCRATE Şi, totodată, cum spuneam înainte, veţi lucra cu ochiul aţintit la tot ce este divin şi
plin de lumină.
ALCIBIADE Este vădit.
SOCRATE Ci, privind într-acolo, vă veţi zări şi cunoaşte pe voi înşivă, precum şi tot binele
vostru.
ALCIBIADE Aşa este.
SOCRATE Veţi lucra, aşadar, cum e drept şi prielnic.
ALCIBIADE Aşa este.
SOCRATE Iar dacă veţi lucra astfel, voiesc a mă e pune chezaş că veţi fi fericiţi.
ALCIBIADE Şi vei fi un chezaş vrednic de toată încrederea!
SOCRATE Mergînd însă pe calea nedreptăţii şi avînd ochiul aţintit la ceea ce n-are parte de
Zeu şi lumină, veţi lucra, cum e şi firesc, în chip potrivnic, iar pe voi înşivă nu vă veţi
cunoaşte.
ALCIBIADE Aşa s-ar părea.
SOCRATE Dar, iubite Alcibiade, aceluia care are puterea să facă orice, după bunul lui plac,
minte însă neavînd, ce e firesc să i se întîmple — fie că e vorba de un ins, ori de o cetate
întreagă? Spre pildă, dacă un bolnav ar avea îngăduinţa să facă orice îi trece prin 135 a cap,
fără să aibă vreo pricepere medicală, tiranizîn-du-se pe sine şi nelăsîndu-se domolit, care va fi
urmarea? Nu se înţelege de la sine că îşi va distruge astfel trupul?
ALCIBIADE Ai dreptate.
SOCRATE Dar dacă un om lipsit de priceperea şi virtutea cîrmaciului ar avea îngăduinţa să
facă tot ce crede de cuviinţă pe bordul unei corăbii, îţi dai seama ce s-ar întîmpla cu el şi cu
tovarăşii săi de călătorie?
ALCIBIADE îmi dau seama; s-ar prăpădi cu toţii.
304
PLATON
ALCIBIADE
305
SOCRATE Deci tot aşa, în sînul unui stat, oricîte b răspunderi sau puteri ar avea cei lipsiţi de
virtute, nu sînt sortiţi să facă răul?
ALCIBIADE Neapărat.
SOCRATE Prin urmare, nu puterea tiranică trebuie s-o cauţi, nobile Alcibiade, pentru tine sau
pentru cetate, dacă vreţi să aveţi parte de fericire, ci virtutea.
ALCIBIADE E adevărat ce spui.
SOCRATE E mai bine, aşadar, nu numai pentru un copil, ci şi pentru un om în toată firea să se
lase condus de către cel mai bun decît dînsul, decît să conducă el însuşi, dacă nu e înzestrat cu
virtute.
ALCIBIADE Este evident.
SOCRATE Dar ceea ce este mai bun nu e oare şi mai frumos?
ALCIBIADE Ba da.
SOCRATE Iar ceea ce are parte de mai multă frumuseţe nu trebuie pus mai presus? c
ALCIBIADE Cum să nu?
SOCRATE Atunci se cuvine ca omul supus răului să fie sclav. E mai bine doar!
ALCIBIADE Da.
SOCRATE Căci lipsa de virtute se potriveşte unui sclav.
ALCIBIADE Evident.
SOCRATE Iar virtutea este pe potriva omului liber.
ALCIBIADE Da.
SOCRATE Nu se cuvine aşadar să fugim, prietene, de sclavia aceea josnică?
ALCIBIADE Hotărit, Socrate!
SOCRATE Dar îţi dai tu seama de starea în care te afli acum? — Este ea demnă de un om
liber, sau nu?
ALCIBIADE Cred că îmi dau seama cît se poate de bine.
SOCRATE Ştii tu însă în ce chip vei scăpa de starea în care te găseşti, o stare căreia nici nu-i
vom spune pe nume, faţă cu un bărbat atît de falnic?
ALCIBIADE Ştiu.
SOCRATE în ce chip?
ALCIBIADE De vei vrea tu, Socrate.
SOCRATE N-ai vorbit cum se cuvine, Alcibiade.
ALCIBIADE Dar cum se cuvine, Socrate?
SOCRATE în felul acesta: de va fi vrerea Zeului.
ALCIBIADE Asta şi spun. Dar pe deasupra mai spun că s-ar putea să ne schimbăm rolurile,
Socrate, eu luînd rolul tău, iar tu pe al meu; începînd de astăzi, nu va fi chip să mă dezlipesc
de tine, ci voi fi însoţitorul tău, aşa cum un pedagog îşi supraveghează copilul, iar cel însoţit
ca un copil vei fi tu.
SOCRATE Dacă este aşa, alesul meu prieten, iubirea mea nu se va deosebi cu nimic de cea a
berzei, de vreme ce, insuflîndu-ţi o iubire înaripată, voi primi apoi de la ea alinare.
ALCIBIADE Dar chiar aşa este, iar din această clipă voi începe să mă îngrijesc de rostul
dreptăţii.
SOCRATE Aş vrea să te văd stăruind; mă prînde însă o teamă grozavă — nu din neîncredere
în firea ta, ci văzînd puterea Cetăţii — ca nu cumva să nu ne biruiască ea, pe unul ca şi pe
celălalt.

ION
ION
307
SOCRATE ION
530 a SOCRATE Bun venit, Ion! De unde ai sosit acum la noi? De-acasă, din Efes?
ION O, nu, Socrate, de la Epidaur, de la sărbătorile lui Asclepios.
SOCRATE închină cei din Epidaur zeului şi o întrecere intre rapsozi?
ION De bună seamă, ca de altfel şi întreceri în toate celelalte arte ale Muzelor.
SOCRATE Şi, spune-mi, ai luat şi tu, în numele nostru, parte la întrecere? Şi ce ai reuşit să
faci?
ION Noi am fost, Socrate, cei care am luat primele premii.
b SOCRATE Mă bucur. Acum vezi să biruim şi la Pa-natenee.
ION Cu voia zeului aşa va fi.
SOCRATE Crede-mă, Ion, adesea v-am invidiat pe voi, rapsozii, pentru arta voastră. Căci
vrednic de invidie e faptul că ea vă cere să purtaţi veşminte pline de podoabă, dar totodată vă
sileşte să vă îndeletniciţi cu mulţi poeţi şi buni, şi cu Homer îndeosebi, c care e cel mai bun şi
mai zeiesc, şi să-i cunoaşteţi bine nu numai versurile, ci şi gîndul. Este doar sigur că nimeni n-
ar putea ajunge rapsod fără să înţeleagă spusele poetului, căci tocmai aceasta e menirea rap-
sodului: să-i tălmăcească gîndul. Şi nu e cu putinţă să facă bine acest lucru dacă nu înţelege ce
spune
poetul. Da, toate-acestea sînt lucruri demne de invidiat.
ION Ai dreptate, Socrate. în ce mă priveşte, stră- d dania mea s-a îndreptat îndeosebi asupra
acestei părţi a artei mele şi cred că nu e om pe lume care să spună despre Homer lucruri mai
frumoase decît mine. Nici Metrodor din Lampsacos, nici Stesimbro-tos din Tasos, nici
Glaucon, nici vreun altul dintre rapsozii de odinioară nu s-a priceput să dea glas, vorbind
despre Homer, atîtor gînduri frumoase ca mine.
SOCRATE Mă bucur de ce aflu, Ion; atunci desigur n-o să-ţi pară rău să mi le faci şi mie
cunoscute.
ION Chiar că merită să asculţi, Socrate, cu cîtă măiestrie l-am împodobit pe Homer: cred că
sînt vrednic de cununa de aur a homerizilor.
SOCRATE Am să-mi fac timp să te ascult cu alt prilej, fii sigur. Acum însă răspunde-mi doar
atît: pri- 531 a ceperea ta se întinde numai asupra lui Homer, ori şi asupra lui Hesiod sau
Archiloch?
ION Numai şi numai asupra lui Homer. Şi cred că e de-ajuns.
SOCRATE Există oare ceva despre care Homer şi Hesiod să fi spus acelaşi lucru?
ION Eu uriul zic că da şi încă multe.
SOCRATE în asemenea cazuri, ale cui spuse ai şti să le tălmăceşti mai bine, pe ale lui Homer
sau Hesiod?
ION Pe-ale amîndurora deopotrivă, Socrate, cînd spun aceleaşi lucruri.
SOCRATE Dar cînd se deosebesc? Despre arta pre- b zicerii vorbesc de pildă amîndoi, şi
Homer şi Hesiod.
ION Aşa e.
SOCRATE Şi-atunci? Cine ar fi mai priceput să tălmăcească ce spun despre arta prezicerii,
fiind de acord sau nu, cei doi poeţi: tu sau un bun prezicător?
ION Un prezicător.
308
PLATON
SOCRATE Iar dacă tu ai fi prezicător, fiind în stare să tălmăceşti locurile în care ei spun
acelaşi lucru, nu te-ai pricepe să faci la fel şi cu cele în care ei se contrazic?
ION Fireşte.
c SOCRATE Cum se face dar că eşti o autoritate pentru Homer, dar nu şi pentru Hesiod, nici
pentru ceilalţi poeţi? Vorbeşte cumva Homer despre alte lucruri decît toţi ceilalţi poeţi? N-a
înfăţişat el mai ales războiul, legăturile dintre oameni — fie ei buni sau răi, avînd o iscusinţă
anume sau nu —, legăturile dintre zei şi dintre zei şi oameni, fenomenele cereşti, lumea lui
Hades, obîrşia zeilor şi a eroilor? Nu aces-d tea sînt temele pe care le-a cîntat poezia lui
Homer?
ION E adevărat, Socrate.
SOCRATE Dar ceilalţi poeţi? Nu au înfăţişat ei oare aceleaşi lucruri?
ION Ba da, Socrate, dar altfel decît Homer.
SOCRATE Cum anume? Mai prost?
ION Mult mai prost.
SOCRATE Iar Homer mai bine, nu?
ION Mai bine, sigur că da, pe Zeus!
SOCRATE Aşadar, Ion, cinstită faţă, atunci cînd, dintre mai mulţi care discută matematică,
unul vorbeşte foarte bine, se va găsi oare cineva care să-l recunoască? e ION Eu zic că da.
SOCRATE Cine? Cel care îşi dă seama că ceilalţi vorbesc prost, sau altul?
ION Acelaşi, fără îndoială.
SOCRATE Şi nu-i acesta cel care stăpîneşte aritmetica?
ION Ba da.
SOCRATE Dar atunci cînd, dintre mai mulţi care vorbesc despre mîncărurile bune sănătăţii şi
ce însuşiri au ele, unul vorbeşte foarte bine, oare pe aces-
ION
309
ta cine îl va recunoaşte: tot cel care îşi dă seama că unul nu prea vorbeşte bine, sau altul?
ION Tot acela, fără îndoială.
SOCRATE Şi-acesta cine este? Ce nume poartă el?
ION Acela de medic.
SOCRATE Putem aşadar spune, în general, că întotdeauna aceeaşi persoană va fi cea care,
atunci cînd mai mulţi vorbesc despre aceleaşi lucruri, va recunoaşte atît pe cel care vorbeşte
bine, cît şi pe cel 532 a care vorbeşte prost. Iar dacă nu-l va recunoaşte pe cel care vorbeşte
prost, e limpede că nici pe cel care vorbeşte bine nu-l va recunoaşte — cel puţin cînd vorbesc
despre acelaşi subiect.
ION Aşa e.
SOCRATE Prin urmare la amîndouă se pricepe unul şi acelaşi om?
ION Da.
SOCRATE Iar tu afirmi că Homer şi ceilalţi poeţi — printre care Hesiod şi Archiloch —
vorbesc despre aceleaşi lucruri, dar nu deopotrivă de bine, ci primul bine şi toţi ceilalţi mai
prost?
ION Aşa spun, şi pe bună dreptate.
SOCRATE Prin urmare, de vreme ce îl recunoşti pe cel care vorbeşte bine, i-ai putea
recunoaşte şi pe b cei care vorbesc mai prost.
ION Aşa se pare.
SOCRATE Prin urmare, minunate prieten, dacă vom spune că Ion se pricepe la fel de bine şi
la Homer şi la ceilalţi poeţi, nu vom cădea în greşeală, de vreme ce Ion însuşi recunoaşte că
unul şi acelaşi om este în măsură să-i judece pe toţi aceia ce vorbesc despre aceleaşi lucruri şi
că, pe de altă parte, aproape toţi poeţii spun, în poezia lor, aceleaşi lucruri.
ION Şi-atunci, Socrate, care e motivul pentru care eu, atunci cînd se stă de vorbă despre vreun
alt poet, nu sînt nici măcar atent, nu sînt în stare să particip cu ceva demn de discutat, darmite
să mai
310
PLATON
spun vreun lucru vrednic de luare-aminte, ba chiar c moţăi de-a binelea; dar cum îl pomeneşte
cineva pe Homer, m-am şi trezit, cu toată mintea acolo şi avînd de spus belşug de lucruri.
SOCRATE Nu-i nici o taină, prietene, aici: e limpede pentru oricine că nu întemeindu-te pe
meşteşug sau pe ştiinţă eşti tu în stare să vorbeşti despre Homer. Căci dacă te-ai întemeia pe
meşteşug ai fi în stare să vorbeşti şi despre ceilalţi poeţi; doar meşteşugul poeziei este unul,
nu-i aşa?
ION Da.
d SOCRATE Dar dacă avem în vedere orice altă artă în întregul ei, nu rămîne oare valabil
acelaşi mod de cercetare pentru fiecare? Vrei să afli, Ion, ce vreau să spun cu asta?
ION Da, Socrate, jur pe Zeus că da, căci tare-mi place să v-ascult pe voi, cei învăţaţi.
SOCRATE Aş vrea să fiu cu adevărat un învăţat, cum zici tu, Ion, dar învăţaţi sînteţi de fapt
doar voi, rapsozii şi actorii, şi cei ale căror poeme le declamaţi, în timp ce eu mă mărginesc să
spun doar adevărul, e atît cît stă în putinţa unui om de rînd. Aşa şi pentru întrebarea mea de
acum, gîndeşte-te cît de simplu, de rînd şi la mintea oricui este ceea ce spunem, şi anume că
atunci cînd iei un meşteşug, oricare-ar fi, în întregimea lui, modul de cercetare e mereu ace-
laşi. Să luăm un exemplu: există un meşteşug al picturii în întregul lui?
ION Da.
SOCRATE Există şi au existat mulţi pictori, şi buni şi proşti, nu?
ION Desigur.
SOCRATE Ai văzut tu însă pînă acum pe cineva în
stare să arate cumva ce e bun şi ce e rău în pictura
lui Polignot, fiul lui Aglaophon, fără să fie în stare
533 a să-i judece pe ceilalţi pictori? Un om care, pus în
faţa unor picturi de alţi autori, să aţipească, să ră-
ION
311
mînă gol de gînduri şi neînstare să spună nimic, în schimb de îndată ce i se cere să-şi dea
părerea despre Polignot (sau despre oricare alt pictor vrei, dar despre unul singur), să se
trezească, să fie atent şi să aibă de spus o mulţime de lucruri?
ION Pe Zeus, hotărît lucru, nu.
SOCRATE Dar în sculptură? Ai văzut oare pe cineva priceput să lămurească ce este izbutit în
opera lui Dedal, fiul lui Metion, sau a lui Epeios, fiul lui Pano- b peus, sau a lui Teodor din
Samos, sau a oricărui alt sculptor, dar unul singur, iar înaintea unor statui făcute de alţi
sculptori să fie descumpănit sau adormit, fără un cuvînt de spus?
ION Nu, pe Zeus, n-am văzut nici unul ca acesta.
SOCRATE De altfel sînt convins că nici în privinţa cîntatului la flaut sau la cithară, a cîntării
însoţite de cithară sau a recitării rapsodice n-ai văzut om în stare să-l judece cu pricepere pe
Olympos, ori pe Thamy- c ris, ori pe Orfeu, ori pe Phemios, rapsodul din Itaca, dar care să
rămînă încurcat în faţa lui Ion din Efes, neînstare să lămurească ce e bun şi ce e rău în felul lui
de-a recita.
ION Nimic de zis, Socrate. îmi este însă limpede că în privinţa lui Homer vorbesc, lucru
recunoscut de toată lumea, mai bine decît orişicine şi sînt plin de idei, ceea ce nu mi se
întîmplă în cazul altor poeţi. Vezi totuşi ce poate să însemne asta.
SOCRATE Chiar văd, Ion, şi mă aflu pe cale să-ţi dezvălui ce mi se pare că poate să însemne.
Darul acesta al tău de a vorbi frumos despre Homer este, cum spuneam mai înainte, nu un
meşteşug, ci o pu- d tere divină care te pune în mişcare, o putere ca aceea a pietrei pe care
Euripide o numeşte de Magnesia, iar cei mai mulţi piatră de Heracleea. într-adevăr, piatra
aceasta nu numai că atrage inelele de fier, ci le transmite şi lor puterea de a săvârşi acelaşi
lucru, adică de a atrage la rîndul lor alte inele, incît uneori
312
PLATON
ION
313
ajunge să se formeze un şir foarte lung de inele de e fier prinse unul de altul şi a căror putere
depinde, pentru toate, de puterea pietrei cu pricina, Tot astfel, Muza îi umple ea însăşi pe cîte
unii de har divin, iar prin mijlocirea acestora harul divin pătrunde şi în alţii, alcătuindu-se
astfel un şir în care fiecare depinde de un altul. într-adevăr, nu în virtutea unui meşteşug poeţii
epici, toţi cei buni, dau glas tuturor acestor frumoase poeme, ci fiind pătrunşi şi de harul divin;
la fel stau lucrurile şi cu bunii poeţi lirici: la fel 534 a cum cei cuprinşi de frenezia coribantică
nu sînt, cînd dansează, în minţile lor, tot aşa nici poeţii lirici nu sînt în minţile lor cînd
alcătuiesc frumoasele lor cînturi, ci, de cum se cufundă în armonie şi în ritm, ei sînt cuprinşi
de avînt bahic şi, stăpîniţi de el — asemenea bacantelor care, cînd sînt în stăpînirea lui, scot
miere şi lapte din rîuri, nu însă şi cînd se află în minţile lor — cu sufletul poeţilor lirici, după
propria lor mărturie, se petrece acelaşi lucru. într-a-devăr, nu ne spun oare poeţii că îşi sorb
cîntările din unda izvoarelor de miere care curg în anume grădini b şi vîlcele ale Muzelor şi ni
le aduc nouă întocmai ca albinele, plutind şi ei la fel în zbor? Şi e adevărat ce spun; poetul e o
făptură uşoară, înaripată şi sacră, în stare să creeze ceva doar după ce-l pătrunde harul divin şi
îşi iese din sine, părăsit de judecată. Cît îşi păstrează judecata, nici un om n-are puterea să
creeze poezie sau să dea glas, în vers, unei preziceri. Aşadar, dat fiind că nu prin puterea unui
meşteşug spun ei, în creaţia lor poetică, atîtea lucruri frumoase despre faptele de care se ocupă
(cum spui şi tu despre Homer), ci printr-un har divin, fiecare c dintre ei este în măsură să
creeze poezie frumoasă numai în genul către care i-a dat Muza avînt: unul ditirambi, altul
encomii, altul versuri pentru panto-mime, altul poeme epice, altul iambi; în rest însă, fiecare
nu este decît un neputincios. Căci nu meşte-
şugul le călăuzeşte spusele, ci o putere divină: altfel, dacă s-ar pricepe datorită meşteşugului
la un singur lucru, s-ar pricepe şi la toate celelalte. Iar divinitatea le ia poeţilor mintea, lor şi
prezicătorilor şi proroci-lor, şi îi foloseşte ca pe nişte slujitori ai ei tocmai pentru ca noi,
ascultîndu-i, să ne dăm seama că nu a ei, lipsiţi cum sînt de mintea lor, sînt cei care spun
lucruri de atîta preţ, ci că cea care vorbeşte, glăsuind prin mijlocirea lor, este divinitatea
însăşi. Dovada cea mai bună că nu greşesc este Tynnichos din Chalcis, care în afară de peanul
pe care îl cîntă cu toţii, poate cel mai frumos dintre toate poemele melice şi care, cum spune el
însuşi, nu e nimic altceva decît „o făptuire a Muzelor", n-a mai compus niciodată vreun poem
vrednic de amintirea cuiva. Aici mai mult decît în orice alt exemplu îmi pare mie că
divinitatea ne arată, fără putinţă de îndoială, că poemele acestea e atît de frumoase nu sînt nici
omeneşti, nici ale oamenilor, ci divine şi ale zeilor, iar că poeţii nu sînt nimic altceva decît
tălmacii zeilor, stăpîniţi fiecare de către cel care îl are sub stăpînire. Tocmai pentru a ne
dovedi acest lucru a făcut zeul ca poetul cel mai nevrednic să dea glas poemului celui mai
frumos. 535 a Ce crezi, Ion, am sau nu dreptate?
ION Da, cred că ai, pe Zeus: vorbele tale, nu ştiu cum se face, îmi ating sufletul, Socrate, şi
sînt încredinţat că printr-un har divin, poeţii buni sînt pentru noi, în tot ce spun, tălmacii
zeilor.
SOCRATE Dar voi, rapsozii, nu tălmăciţi la rîndul vostru spusele poeţilor?
ION Şi asta e adevărat.
SOCRATE Şi-atunci n-am putea spune că sînteţi interpreţii interpreţilor?
ION Ba da, întocmai asta.
SOCRATE Bine, dacă-i aşa mai spune-mi încă un b lucru, răspunzîndu-mi fără ascunziş la
întrebare: atunci cînd îţi uluieşti spectatorii recitind frumos
314
PLATON
versuri de epopee şi îl cînţi fie pe Odiseu, cum se repede în prag, li se dezvăluie peţitorilor şi
îşi deşartă la picioare tolba de săgeţi, fie pe Ahile năpustindu-se asupra lui Hector, fie cîte
ceva din jalea Andromacăi, a Hecubei, a lui Priam, eşti oare atunci în toată firea ta, sau îţi ieşi
din tine, iar sufletului tău pătruns de har divin îi pare că se află chiar în faţa întîmplărilor c de
tine povestite, ori în Itaca, ori la Troia, ori în altă parte, după vers?
ION Ce dovadă limpede îmi dai, Socrate! Am să-ţi răspund într-adevăr fără a-ţi tăinui nimic:
eu unul ori de cîte ori recit ceva care stîrneşte mila, mi se umplu ochii de lacrimi; cînd este
însă ceva groaznic sau tulburător mi se face părul măciucă de groază şi mi se zbate inima în
piept.
d SOCRATE Prin urmare, Ion? Putem noi spune că e în toată mintea lui acela care, împodobit
cu straie pline de culori şi cununi de aur, stă şi plînge în zi de sacrificii şi de sărbătoare, deşi
nu şi-a pierdut nimic din ce-i pe el, ori e cuprins de spaimă în mijlocul a peste douăzeci de mii
de oameni prietenoşi dintre care nici unul nu-l despoaie de veşminte şi nu-i face vreun rău?
ION Nu, pe Zeus, ca să spun drept nu putem deloc spune aşa, Socrate.
SOCRATE Dar ştii că şi în cea mai mare parte dintre spectatori stîrniţi aceleaşi simţăminte? e
ION Ştiu prea bine, căci îi văd de fiecare dată, din înaltul estradei, cum plîng, cum îşi aţintesc
crîncen ochii şi cum îi zguduie, ca şi pe mine, spusele mele. Asta pentru că trebuie să fiu
foarte atent la ei: dacă reuşesc să-i fac să verse lacrimi, eu sînt cel care voi rîde luîndu-mi
plata, dar dacă îi fac cumva să rîdă, eu sînt cel care voi plînge după banii pierduţi.
SOCRATE îţi dai seama că tocmai spectatorul acesta este ultima dintre verigile despre care
spuneam eu
ION
315
că-şi iau puterea una de la alta sub înriurirea pietrei de Heracleea? Iar veriga de mijloc eşti tu,
rapsodul şi interpretul, pe cînd prima verigă este poetul însuşi. 536 a Iar prin toţi aceştia
divinitatea atrage sufletele oamenilor ori încotro vrea, trecîndu-şi puterea într-un şir în care
fiecare atîrnă de altul. Şi aici, ca în cazul pietrei, se alcătuieşte un lanţ foarte lung, de horeuţi,
de maeştri şi de submaeştri de cor prinşi pieziş de inelele care atîrnă de Muză. Şi astfel, cutare
poet se află legat de-o anumită Muză, altul de alta, iar noi spunem că „este stăpînit", ceea ce e
cam acelaşi lucru, b căci, într-adevăr, este ţinut în puterea ei. De aceste prime verigi, adică de
poeţi, se află legaţi alţii, fiecare de un altul, şi, la rîndul lor, sînt pătrunşi de harul divin: unii
sînt legaţi de Orfeu, alţii de Musaios, dar pe cei mai mulţi Homer îi are şi îi ţine în puterea lui.
Tu, Ion, eşti unul dintre cei ce se află în stăpînirea lui Homer, şi de cîte ori se cîntă versuri ale
unui alt poet, adormi şi nu găseşti nimic de spus, în schimb de cum auzi pe cineva cîntînd
ceva din poetul acesta, iată-te treaz pe dată, sufletul îţi dănţuie şi ai lucruri c din belşug de
spus. Căci tu nu spui despre Homer -ceea ce spui nici datorită meşteşugului, nici ştiinţei tale,
ci pradă harului şi stăpînirii divine. După cum cei pradă delirului coribantic nu simt cu
ascuţime decît acel unic cînt care este al zeului de care sînt ei stăpîniţi, şi pentru cîntul acesta
găsesc din belşug mişcări de dans şi cuvinte, iar celelalte îi lasă nepăsători, tot astfel şi tu, Ion,
eşti în largul tău cînd cineva aminteşte de Homer, dar te afli în încurcătură cînd este vorba
despre ceilalţi. Iată deci, ca să-ţi răspund d la întrebare, pricina pentru care, cînd e vorba de
Homer, te afli în largul tău, iar cînd e vorba de alţii, nu: faptul că nu meşteşugul, ci harul divin
face din tine un slăvitor atît de iscusit al lui Homer.
316
PLATON
ION Nimic de zis, Socrate, eşti priceput la vorbă, dar m-aş mira să fii atît de priceput încît să
mă convingi că, atunci cînd îl slăvesc pe Homer, sînt pradă unei stăpîniri şi unei nebunii. Şi
cred că nici măcar ţie nu ţi-aş părea aşa, dacă m-ai asculta vorbind despre Homer.
SOCRATE Chiar şi vreau să te ascult, dar nu mai e înainte de a-mi răspunde la această
întrebare: dintre toate cîte le spune Homer, despre care vorbeşti tu bine? Căci de bună seamă
nu chiar despre toate,
ION Ba despre toate, Socrate, să ştii bine.
SOCRATE Ei, doar nu şi despre acele lucruri spuse de Homer la care se întîmplă ca tu să nu
te pricepi.
ION Şi cam ce fel de lucruri să fie acelea, spuse de Homer şi la care eu nu mă pricep?
537 a SOCRATE Oare nu vorbeşte el în numeroase locuri şi pe larg despre meşteşuguri? De
pildă, despre cel de a mîna caii — dacă o să-mi amintesc versurile, am să ţi le spun.
ION Ba eu o să le spun, căci eu le ţin minte.
SOCRATE Recită-mi dar ce-i spune Nestor fiului său Antiloch, cu prilejul întrecerii de cai în
cinstea lui Patroclu, cînd îl povăţuieşte să fie cu luare-amin-te cum coteşte carul la întors.
ION Spune Homer:
Pleacă-te-n partea cea stingă puţin şi asmute, -mboldeşte Calul din dreapta mereu, slăbeşte cu
mînilefriul, b Mină ştnghesuie atunci cu totul aproape de ţintă Calul din stingă, să pară că
buciumul roatei strujite Stă să se-atingă de semn, dar cată să nu dai de piatră.1
SOCRATE Atît ajunge, Ion. Şi-acuma, cine crezi că poate să-şi dea seama cel mai bine dacă
Homer ros-
1
Homer, Iliada, XXIII, 333-337 (traducere de G. Murnu).
ION
317
teste cu pricepere sau nu aceste versuri, un medic c sau un conducător de care?
ION Un conducător de care, desigur.
SOCRATE Oare pentru că acesta este meşteşugul său, ori dintr-o altă pricină?
ION Pentru că-i meşteşugul lui şi nu altminteri.
SOCRATE Aşadar fiecărui meşteşug îi este dat de la divinitate să poată cuprînde cunoaşterea
unei activităţi anume, nu-i aşa? Doar nu vom învăţa şi de la medicină ceea ce ne-nvaţă
meşteşugul cîrmuirii de corăbii.
ION Nu, desigur.
SOCRATE Şi nu aşa stau lucrurile cu toate meşte- a şugurile: cunoştinţele pe care ni le dă
unul dintre ele nu le vom dobîndi de la un altul? Dar mai întîi răs-punde-mi la altă întrebare:
recunoşti că un meşteşug se deosebeşte de altul?
ION Da. e
SOCRATE Şi oare şi tu, ca şi mine, te întemeiezi pe faptul că un meşteşug ne dă cunoaşterea
unor anumite lucruri, iar altul, a altora, ca să le dai cîte un nume fiecăruia?
ION Da.
SOCRATE într-adevăr, dacă ar fi vorba de cunoaşterea aceloraşi, de ce am mai vorbi de două
meşteşuguri deosebite, de vreme ce prin amîndouă am putea cunoaşte aceleaşi lucruri? Astfel,
de pildă, eu ştiu că degetele acestea ale mele sînt cinci, iar tu eşti în măsură să ştii despre ele
acelaşi lucru ca şi mine. Şi cînd te-aş întreba dacă acelaşi lucru ne face să ştim, şi eu şi tu,
aceeaşi disciplină, aritmetica, sau alta, de bună seamă mi-ai răspunde că aceeaşi.
ION Da.
SOCRATE Şi-acuma dă-mi răspuns la ce eram pe 538 a cale să te-ntreb mai adineauri, şi-
anume dacă socoteşti că lucrurile stau la fel cu toate meşteşugurile:
318
PLATON
ION
319
unul anume dă neapărat cunoştinţe despre anumite lucruri, aceleaşi mereu, iar altul, întrucît e
altul, neapărat despre altele.
ION Aşa mi se pare, Socrate.
SOCRATE Prin urmare, cine nu stăpîneşte un anumit meşteşug nu va fi în stare să judece cu
pricepere cele spuse sau înfăptuite pe temeiul acelui meşteşug?
ION E adevărat ce spui.
SOCRATE Şi-atuncea, privitor la versurile pe care mi le-ai recitat, cine va judeca mai bine
dacă Homer vorbeşte cu pricepere sau nu, tu ori un conducător de care?
ION Un conducător de care.
SOCRATE Dat fiind că tu nu eşti conducător de care, ci rapsod, nu?
ION Da.
SOCRATE Iar meşteşugul rapsodului este altul de-cît cel al conducătorului de care?
ION Da.
SOCRATE Aşadar, fiind altul, dă cunoştinţe despre alte lucruri.
ION Da.
SOCRATE Dar cînd Homer spune cum Hecamede, ţiitoarea lui Nestor, îi dă o băutură de leac
lui Macaon rănit? Vorbele sînt cam acestea:
Peste vinul de Pramnos ea rase brinză de capră
Cu răzătoarea de bronz; lingă el. de mîncat, puse ceapă.2
Cine e în măsură să judece dacă Homer vorbeşte aici cu pricepere sau nu, meşteşugul
medicului sau cel al rapsodului?
ION Cel al medicului.
SOCRATE Dar cînd spune Homer:
Dînsa se dă în afund întocmai precum se dă plumbul Undiţei care, stind prinsă de cornul de bou de la
ţară d
Merge şi peştii cei lacomi de carnea momelii ucide3,
cine să spunem că este mai în măsură să judece ce anume spun aceste versuri şi dacă spun
bine sau nu, meşteşugul pescarului sau cel al rapsodului?
ION Cel al pescarului, e limpede, Socrate.
SOCRATE Gîndeşte-te acuma că, la rîndul tău, m-ai întreba: „Ei bine, Socrate, de vreme ce
găseşti la Homer lucruri a căror judecare îi revine fiecăruia e dintre meşteşugurile acestea, hai,
încearcă să găseşti şi în privinţa prezicătorului şi a meşteşugului său ce anume din poemele lui
Homer revine priceperii lui să cîntărească dacă este bine sau rău" — gîndeşte-te cu cîtă
uşurinţă şi cu cît adevăr îţi voi răspunde. într-adevăr, Homer vorbeşte adesea despre astfel de
lucruri şi în Odiseea, de pildă, printre altele, atunci cînd unul dintre urmaşii lui Melampus,
prezicătorul Theoclyme-nos, le spune peţitorilor:
Ce crunt blestem vă paşte, 539 a
Sărmanilor? Vă-mpresură-ntuneric
Şi capul şi obrazul şi genunchii.
Răsună vaiet, lacrimi curg pe faţă,
Şi geme şi pridvorul şi ograda
De umbrele ce năzuie spre bezna
De întuneric. Soarele din slavă b
Se-ntunecă, -njiorătoare noapte
Se-ntinde peste tot*,
dar adesea şi în Iliada, ca de pildă în „lupta de lingă ziduri". într-adevăr, şi aici spune:
Se pomeniră cu-o piază, clnd ei erau gata să treacă: Oastea din stingă tăind, se ivise-nainte un vultur
2
Idem, XI, 639-640.
3
Idem XXIV, 77-81.
4
Homer, Odiseea, XX, 35l-353 (traducere de G. Murnu).
320
PLATON
ION
321
c Sus zburător care-n gheare purta slngerat un balaur; El se zbătea încă viu şi tot se lupta între
gheare Pină ce şarpele capul sucind înapoi înspre pieptul Pqjurei o mursecă la grumaz. De durere
pătrunsă, Ea de la sine-l zvîrli, de căzu pe la mijlocul oastei;
d Pasărea dusă de vînt după-aceea cu ţipete zboară.5
Aş spune că părţile acestea şi cele de acelaşi fel, este căderea prezicătorului să le cerceteze şi
să le judece.
ION Şi ai avea dreptate, Socrate.
SOCRATE Dreptate ai şi tu, Ion, spunînd aşa. Şi-acuma, hai şi tu, la rîndul tău, aşa cum eu ţi-
am ales, atît din Odiseea, cît şi din Iliada, părţi care, prin fe-e Iul lor, ţin care de priceperea
prezicătorului, care de a medicului şi care de-a pescarului, tot astfel alege-mi şi tu, Ion — ca
un mai bun cunoscător decît mine al operelor lui Homer —, locuri potrivite priceperii
rapsodului şi meşteşugului rapsodic, din acelea pe care, dintre ceilalţi oameni, rapsodul are
precăde-rea şi să le cerceteze şi să le judece.
ION Eu susţin că pe toate, Socrate.
SOCRATE Nu, Ion, nu eşti tu acela care spune „toate". Ori eşti uituc pînă-ntr-atît? Şi totuşi nu
s-ar potrivi tocmai unui rapsod să n-aibă ţinere de minte. 540 a ION Dar ce anume am uitat
acum?
SOCRATE Nu-ţi aminteşti ce-ai afirmat: că meşteşugul rapsodului este deosebit de cel al
conducătorului de care?
ION Ba îmi amintesc.
SOCRATE Şi n-ai recunoscut că, fiind deosebit, cuprînde alte cunoştinţe?
ION Ba da.
SOCRATE Atunci, după propria-ţi spusă, rapsodul şi meşteşugul lui nu cuprînd toate
cunoştinţele.
5
Homer, Iliada, XII. 200-207 (traducere de G. Murnu).
ION Ba pe toate, Socrate, afară poate de cele de felul acesta.
SOCRATE Cînd spui „cele de felul acesta" înţelegi, b mai mult sau mai puţin, „în afară de
cele ce ţin de celelalte meşteşuguri". Atunci însă, de vreme ce meşteşugul tău nu dă orice
cunoaştere, pe care anume odă?
ION Dă, cred eu, cunoaşterea a ceea ce e potrivit să vorbească bărbatul şi ce se cade să spună
femeia, sclavul şi omul liber, supusul, şi cîrmuitorul.
SOCRATE Vrei să spui oare că rapsodul ştie mai bine ce vorbe trebuie rostite decît însuşi cel
care cîr-muieşte pe mare o corabie bătută de furtună?
ION Nu, desigur cîrmaciul e acela care ştie mai bine.
SOCRATE Şi cine ştie mai bine ce se cuvine să-i c spună unui bolnav cel care îl îndrumă:
rapsodul sau medicul?
ION Nici de data asta nu rapsodul.
SOCRATE Atunci poate ştie ce se cuvine să spună un sclav?
ION Da.
SOCRATE Aşa, de pildă, ceea ce e potrivit să spună un văcar atunci cînd caută să-şi
potolească vitele întărîtate, rapsodul va şti, iar sclavul nu?
ION Nu poate fi aşa.
SOCRATE Dar felul potrivit de a vorbi despre lucratul lînii cine-l ştie, ţesătoarea sau
rapsodul?
ION Ţesătoarea. d
SOCRATE Atunci poate rapsodul ştie ce trebuie să spună un strateg atunci cînd îşi îndeamnă
ostaşii?
ION Da, se pricepe la aşa ceva.
SOCRATE Cum adică? Să fie oare meşteşugul rapsodului tot una cu al cîrmuitorului de oşti?
ION Eu unul, cel puţin, aş şti ce se cuvine să spună un strateg.
322
PLATON
SOCRATE Poate pentru că eşti şi un cunoscător al strategiei, Ion. în fapt, dacă s-ar întîmpla să
fii deopotrivă de priceput la călărie şi la cîntatul din cithară, ai putea să deosebeşti care cai
sînt buni de călărie şi e care nu. Numai că de te-aş întreba: „Datorită cărui meşteşug recunoşti
tu, Ion, caii buni de călărie? Călăreţ fiind, sau citharist?", oare ce mi-ai răspunde?
ION Călăreţ fiind, aş zice eu.
SOCRATE Iar dacă, de asemenea, ai şti să recunoşti pe cei ce cîntă bine la cithară, ai admite
că faci asta citharist fiind, nu călăreţ?
ION Da.
SOCRATE Şi-acum spune-mi, de vreme ce cunoşti arta militară, o ştii oare ca un cunoscător
al strategiei, sau poate ca un bun rapsod?
ION Eu unul nu văd nici o deosebire. 541 a SOCRATE Cum? Spui că nu e nici o
deosebire? Meşteşugul rapsodului şi cel al strategului sînt, după tine, unul şi acelaşi, sau
sînt două?
ION Eu cred că unul singur.
SOCRATE Prin urmare oricine este bun rapsod este şi bun strateg?
ION Negreşit, Socrate.
SOCRATE Aşadar şi cine este bun strateg este totodată şi un bun rapsod?
ION Asta nu mai cred că e adevărat.
SOCRATE Oricum, rămîi de părerea că orice bun b rapsod este şi un bun strateg?
ION întru totul.
SOCRATE Iar tu, nu eşti tu oare, Ion, dintre greci, rapsodul cel mai bun?
ION Ba chiar cu mult, Socrate.
SOCRATE Şi cel mai bun strateg?
ION Poţi să fii încredinţat, Socrate, căci doar am învăţat lucrurile-acestea din Homer!
ION
323
SOCRATE Atunci, în numele zeilor, Ion, de ce oare, fiind în amîndouă cel mai bun dintre
eleni — şi ca strateg şi ca rapsod —, de ce cutreieri recitind cetăţile greceşti în loc să
cîrmuieşti armate? îţi închipui cumva că grecii duc mare lipsă de un rapsod c încununat cu
aur, dar deloc de un strateg?
ION Vezi tu, Socrate, cetatea noastră e cîrmuită de voi, ca şi armata ei; şi n-are nevoie de nici
un strateg, iar a voastră şi cea a lacedemonienilor nu m-ar alege ca strateg tocmai pe mine,
socotind că vă sînteţi singuri de ajuns.
SOCRATE Desăvîrşitul meu Ion, auzit-ai oare de Apollodoros din Cyzic?
ION Care anume?
SOCRATE Cel pe care atenienii, deşi un străin, l-au ales nu o dată ca strateg al lor. Iar pe
Phano-stenes din Andros şi pe Heracleides din Clazomenai, d străini şi ei, dar dovedindu-se
oameni destoinici, cetatea noastră i-a înălţat pînă la rangul de strateg, precum şi pînă la
celelalte dregătorii. Şi-atunci, dacă îi va recunoaşte destoinicia, nu-l va alege ca strateg,
onorîndu-l, tocmai pe Ion din Efes? Dar cum? Nu sînteţi voi, efesienii, la obîrşie atenieni? Stă
cumva cetatea voastră mai prejos de alta? Cît despre ce vor- e beam noi, Ion, dacă e adevărat
ce spui, şi-anume că iscusinţa ta în a-l slăvi pe Homer se datorează meşteşugului şi
cunoştinţelor tale, apoi rău faci că, după ce m-ai încredinţat că ştii multe lucruri frumoase
despre Homer şi mi-ai făgăduit că o să-mi faci dovada, mă amăgeşti: departe de a te ţine de
cuvînt, nici măcar nu vrei să-mi spui, cu toată lunga mea stăruinţă, în ce privinţă eşti atît de
iscusit, ci, întocmai ca Proteu, sucindu-te în fel şi chip, iei tot soiul de înfăţişări, ca pîn-la
urmă, reuşind să-mi scapi, să mi te-nfăţişezi drept strateg, doar ca să nu-mi arăţi cît eşti de
priceput în ştiinţa ta despre Homer. Aşadar, 542 a dacă, aşa cum spuneam adineauri, ai în
privinţa lui
324
PLATON
EUTHYDEMOS
Homer cunoştinţele pe care le dă meşteşugul şi, după ce mi-ai făgăduit să mi le arăţi, nu te ţii
de vorbă şi mă amăgeşti, atunci eşti vinovat. Dacă însă, dimpotrivă, nu-ţi cunoşti meşteşugul,
şi spui despre poet, cum am spus eu despre tine, multe lucruri frumoase, fără să ştii nimic,
fiind doar sub puterea lui Homer, prin har ceresc, atunci n-ai nici o vină. Aşadar hotărăşte-te
cum vrei să treci în ochii noştri: vinovat sau inspirat de zei?
ION Socrate, nu-i deloc totuna: cu mult mai frumos este să treci drept inspirat de zei.
SOCRATE Atunci să ai din partea noastră, Ion, judecata mai frumoasă: că îl slăveşti pe
Homer nu stăpînind un meşteşug, ci inspirat de zei.
CRITON SOCRATE
CRITON Cu cine stăteai ieri de vorbă în Lyceion, 271 a Socrate? Era îngrămădită atîta lume
în jurul vostru, încît eu, deşi m-am apropiat, vrînd să ascult, n-am fost în stare să desluşesc
nimic. Uitîndu-mă peste capetele celorlalţi, am izbutit totuşi să văd ceva şi mi s-a părut că
omul cu care vorbeai era un străin. Cine era?
SOCRATE Despre care întrebi, Criton? Pentru că erau doi, nu unul singur.
CRITON Cel despre care-ţi vorbesc eu era aşezat în dreapta ta, dar nu chiar lîngă tine; între
voi se afla b un băieţandru, fiul lui Axiochos. Mi s-a părut, Socrate, că s-a împlinit binişor şi
că are aproape statura lui Critobulos al nostru. Atît doar că este mai subţirel, pe cînd cestălalt
este bine legat şi întru totul mai chipeş.
SOCRATE Euthydemos este cel despre care întrebi tu, Criton; iar cel aşezat chiar în stînga
mea era fratele său, Dionysodoros; la discuţii, ia parte de fiecare dată şi el.
CRITON N-am auzit de nici unul, Socrate. Niscaiva sofişti noi, pesemne. Dincotro vin? Şi
care le e şti- c inţa?
SOCRATE De obîrşie, pare-mi-se că sînt de prin regiunea Chiosului, dar s-au strămutat la
Thurioi. Au fost alungaţi însă de acolo şi acum pot spune că sînt ani de cînd trăiesc prin partea
locului. Cît de-
326
PLATON
EUTHYDEMOS
327
spre ştiinţa lor, află că este minunată. Cei doi sînt pur şi simplu atoateştiutori; pînă acum nici
nu aveam habar ce înseamnă un luptător complet. Ei bine, ăştia sînt pe deplin pregătiţi pentru
orice fel de lupei tă, dar nu asemenea fraţilor acarnieni, pancratişti înnăscuţi, care însă nu ştiau
să se folosească decît de forţa trupului. Cei doi despre care îţi vorbesc se deosebesc, ce-i
drept, şi prin vigoarea lor şi, cînd e vorba de luptă, nu le ţine piept nimeni — sînt neîntrecuţi
272 a în mînuirea armelor, iar cine e dispus să îi plătească poate învăţa de la ei meşteşugul;
dar ei mai ştiu apoi, ca nimeni alţii, să lupte în tribunale şi să te înveţe cum să alcătuieşti şi
cum să rosteşti discursurile în faţa juraţilor. Pînă nu demult, doar la atît erau pricepuţi; acum
însă au împins arta atotbiruinţei pe cele mai înalte culmi. Singura formă de luptă pe care o
trecuseră cu vederea le este acum pe deplin cunoscută; pînă într-atît au devenit de pricepuţi să
înfrunta te pe alţii în cuvinte şi să respingă orice argument, indiferent dacă e vorba de adevăr
sau fals, încît nimeni n-ar îndrăzni să le stea împotrivă. în ce mă priveşte, Criton, mi-am şi pus
în gînd să mă dau pe mîna lor; căci, spun ei, în scurtă vreme îl pot face şi pe altul să se
descurce în asemenea lucruri.
CRITON Cum asta, Socrate? Nu te temi că eşti cam bătrîior?
SOCRATE Nu mă tem deloc, Criton. Am un exemplu şi un imbold, ca să nu-mi pese de asta:
chiar oamenii noştri erau cam în vîrstă cînd s-au apucat c de ştiinţa după care tînjesc eu atîta,
eristica adică. Anul trecut sau acum doi ani, nu erau încă învăţaţi. Dacă mă tem de ceva, este
să nu le fac vreun neajuns celor doi străini, aşa cum mi s-a întîmplat cu Connos citharistul,
fiul lui Metrobios, care şi acum se mai osteneşte cu mine învăţîndu-mă să cînt la cithară.
Văzînd una ca asta, copiii care îmi sînt colegi îşi rid de mine şi îl numesc pe Connos „dascăl
de
moşnegi". Cum îţi spun, îmi e să nu se găsească cineva să-i batjocorească la fel; iar ei,
temîndu-se de acelaşi lucru, se vor feri pesemne să mă ia ca elev. Iată de ce, Criton, i-am
convins şi pe alţii, bătrini ca d şi mine, să mă însoţească la şcoala lui Connos şi să înveţe cot
la cot cu mine; şi tot aşa voi încerca să fac şi acum. Nu văd de ce nu mi-ai urma şi tu
exemplul. Iar ca momeală îi vom folosi pe fiii tăi: căci dorînd să-i aibă elevi, simt că ne vor
lua şi pe noi pe lîngă ei.
CRITON Dar nimic nu ne împiedică, Socrate, dacă tu crezi aşa. Lămureşte-mă însă mai întîi
la ce sînt pricepuţi cei doi, ca să ştiu şi eu ce anume vom învăţa.
SOCRATE O vei afla îndată; căci nu aş putea spune că nu le-arh urmărit gîndul cu atenţie;
eram tot numai urechi şi spusele lor mi s-au întipărit bine în minte. Am să încerc să-ţi
povestesc totul de la început, aşa cum a fost. Cerul a vrut ca din întîmplare e să mă aflu —
eram singur — în vestiarul unde m-ai văzut tu şi tocmai aveam de gînd să mă ridic. Dau s-o
fac cînd, iată, bine ştiutul semn daimonic. Drept care mă aşez iar şi nu după multă vreme cei
doi, Eu-thydemos şi Dionysodoros, îşi fac apariţia însoţiţi de 273 a discipoli, destul de
numeroşi, pe cît mi s-a părut. Odată intraţi, încep să se plimbe prin umbrarul palestrei. Nu
dăduseră bine două-trei ocoluri, cînd intră Cleinias, care între timp, că bine spui, s-a împlinit
frumuşel. îl urmau iubiţii lui, vezi bine, şi printre ei Ctesippos, tînărul din Paiania, un băiat
tare reu- b şit, dacă îi trecem cu vederea ieşirile cam aprinse, care sînt ale vîrstei. Văzînd, de
cum păşi pragul, că stau singur, Cleinias se îndreptă fără preget spre mine şi se aşeză în
dreapta mea, cum singur ai observat. Dînd cu ochii de el, Dionysodoros şi Euthy-demos mai
întîi se opriră şi îşi spuseră ceva unul altuia aruncind întruna priviri către locul unde ne aflam
noi (îi urmăream cu cea mai mare atenţie),
328
PLATON
EUTHYDEMOS
329
apoi, apropiindu-se, Euthydemos se aşeză alături de băiat, celălalt lîngă mine, în stingă, iar
restul după cum apucară fiecare.
Dat fiind că nu-i mai văzusem pe cei doi de-o bună bucată de vreme, i-am salutat cu căldură
şi i-am spus apoi lui Cleinias: „Vezi, Cleinias, aceşti doi oameni, Euthydemos şi
Dionysodoros, ştiu o mulţime de lucruri şi nu te miri ce, ci lucrurile cele mai de seamă. Ştiu
tot ce se poate şti despre război, adică ce se cuvine să cunoască un bun comandant de oşti,
cum trebuie rînduite şi conduse trupele, precum şi tot ce trebuie învăţat ca să mînuieşti bine
armele. Apoi ei sînt în măsură să te înveţe şi cum să te aperi singur în faţa tribunalului, dacă îţi
face cineva vreo nedreptate."
Vorbele mele nu făcură decît să le stîrnească dispreţul; se puseră pe rîs şi îşi tot aruncau
priviri pline de înţeles. în cele din urmă, Euthydemos spuse: „Vezi, Socrate, noi nu prea ne
mai îndeletnicim cu aşa ceva; lucrurile de care vorbeşti tu nu ne interesează decît în treacăt."
Tare m-am mai mirat! „Minunată trebuie să fie îndeletnicirea voastră, le-am spus, dacă
lucrurile de însemnătatea acestora au ajuns să fie pentru voi nişte fleacuri. Spuneţi-mi atunci,
în numele zeilor, care-i această îndeletnicire minunată!"
„E virtutea, Socrate, răspunse el. Iar noi credem că sîntem în stare s-o trecem altora cum nu se
poate mai repede şi mai bine."
„Cerule, am exclamat eu, ce tot spuneţi? Unde aţi dat peste o asemenea comoară? Şi eu care
tot mai credeam, cum am spus adineauri, că mai ales în mî-nuirea armelor sînteţi voi
pricepuţi. Aşa v-am şi înfăţişat altora. Căci, îmi aduc bine aminte, încă de cînd aţi fost pe la
noi prima oară aţi dat veste că acesta vă e meşteşugul. Acum însă, dacă stăpîniţi într-adevăr
ştiinţa de care aţi pomenit, pogorîţi-vă harul asu-
pră-mi — mă adresez vouă întocmai ca unor divinităţi, cu gîndul că-mi veţi ierta cele spuse
adineauri. Luaţi însă bine seama, Euthydemos şi tu Dionyso- 274 a doros, dacă spuneţi
adevărul; căci faţă de făgăduinţa voastră atît de măreaţă, neîncrederea ar putea fi cu totul
firească."
„Fii sigur, Socrate, îmi răspunseră ei, că e aşa cum îţi spunem."
„Vă fericesc atunci pentru avutul vostru cu mult mai mult decît pe Regele cel Mare pentru
împărăţia sa. Spuneţi-mi numai dacă aveţi de gînd să ne înfăţişaţi această ştiinţă. Ce-aţi
hotărît?"
„Tocmai de aceea ne aflăm aici, Socrate; vrem s-o b înfăţişăm şi s-o predăm oricui va fi
dornic s-o înveţe."
„Mă pun chezaş că toţi cîţi nu au parte de ea vor fi dornici s-o înveţe: eu mai întîi, apoi
Cleinias şi, pe lîngă noi, Ctesippos pe care îl vedeţi aici, în sfîrşit toţi ceilalţi", i-am spus,
arătîndu-i pe iubiţii lui Cleinias. Aceştia se aşezaseră deja jur-împrejurul nostru. Căci
Ctesippos apucase să se aşeze departe de Cleinias şi am avut impresia că Euthydemos, stînd
de vorbă cu mine, se aplecase înainte şi îi ascunsese c lui Ctesippos vederea lui Cleinias, aflat
între noi; aşa încît Ctesippos, vrînd să-şi vadă iubitul şi totodată doritor să asculte, se ridicase
primul şi se oprise drept în faţa noastră. Văzîndu-l, făcură şi ceilalţi la fel şi astfel ne
înconjurară cu toţii, iubiţii lui Cleinias, precum şi discipolii lui Euthydemos şi Dionysodoros.
Pe aceştia de fapt îi arătasem eu lui Euthydemos, cînd declarasem că toţi erau gata să înveţe.
Ctesippos mă a aprobă entuziast, ceilalţi la fel, şi toţi într-un glas cerură celor doi să le
înfăţişeze puterea ştiinţei lor.
Atunci am spus: „Euthydemos şi Dionysodoros, faceţi tot ce vă stă în putinţă fără zăbavă şi
pentru a le face lor pe plac şi, de dragul meu, pentru a le arăta ce sînteţi în stare. E limpede că
a ne arăta ce-i mai
330
PLATON
EUTHYDEMOS
331
de preţ nu este un lucru tocmai simplu. Spuneţi-mi însă doar atît: sînteţi oare capabili să-l
faceţi bun numai pe acela care este deja pătruns că trebuie să e ia lecţii de la voi sau şi pe
acela care nu este încă, fie deoarece el crede că acest obiect, virtutea, nu poate fi cîtuşi de
puţin învăţat, fie deoarece crede că nu voi sînteţi cei potriviţi să o predaţi? Spuneţi-mi deci:
sarcina de a-l convinge că virtutea se învaţă şi că voi sînteţi aceia de la care o poate învăţa cel
mai bine revine uneia şi aceleiaşi arte?"
.Aceleiaşi arte, Socrate", răspunse Dionysodoros. 275 a „Voi, aşadar, Dionysodoros, aţi fi în
clipa de faţă cei mai bine pregătiţi spre a trezi gustul pentru iubirea înţelepciunii şi pentru
cultivarea virtuţii?"
„Aşa credem, Socrate."
„Lăsaţi deci pe altădată ce mai aveţi să ne arătaţi, le-am spus, şi arătaţi-ne acuma doar atît:
convinge-ţi-l pe tînărul acesta că trebuie să iubească înţelepciunea şi să cultive virtutea; tare o
să ne mai bucurăm, eu ca şi toţi cei de faţă. Căci cu băiatul ăsta lucrurile stau cam aşa: eu şi
toţi de aici vrem să devi-b nă cît mai bun cu putinţă. Tatăl său este Axiochos (fiul bătrînului
Alcibiade) şi este văr primar cu ces-tălalt Alcibiade, din zilele noastre. Cleinias e numele lui.
E tînăr şi, cum e firesc cu tinerii, ne temem ca nu cumva să ne-o ia altul înainte şi înturnîndu-i
cugetul pe cine ştie ce căi, să-l ducă de rîpă. Iată de ce, aţi picat cum nu se poate mai bine.
Dacă n-aveţi nimic împotrivă, puneţi-l pe băiat la încercare şi discutaţi cu el de faţă cu noi."
Spunînd eu toate acestea, aproape întocmai cum le-ai auzit, Euthydemos îmi răspunse, plin
deopotrivă c de bărbăţie şi încredere: „Sigur că nu avem nimic împotrivă, Socrate. Numai să
vrea tînărul să ne răspundă."
„Sigur că vrea, i-am spus; doar e obişnuit cu aşa ceva. Căci cei de aici au venit nu rareori cu
tot soiul
de întrebări şi au stat de vorbă cu el. Aşa încît se încumetă lesne să răspundă."
Ce s-a petrecut apoi, Criton, oare cum aş putea să-ţi povestesc mai bine? Nu-i o treabă uşoară
să poţi reface în amănunt imaginea unei ştiinţe atît de uimitoare. Aşa încit, trebuie să-mi încep
povestirea d la fel ca poeţii, invocînd Muzele şi Memoria. Ei bine, după cum îmi amintesc,
Euthydemos a început cam aşa: „Spune-mi, Cleinias, cine sînt cei care învaţă, cei ce ştiu sau
neştiutorii?"
Pus în faţa unei întrebări deloc simple, băiatul se roşi tot şi, neştiind ce să facă, se uită la mine.
Eu, văzînd că şi-a pierdut capul, i-am spus: „Hai, Cleinias, fruntea sus şi răspunde cu curaj
alegînd după e cum ţi se pare ţie că-i bine; poate că omul îţi dă un ajutor nepreţuit."
Atunci Dionysodoros se aplecă puţin către mine şi, tot numai un surîs, îmi şopti la ureche: „E
bine să ştii, Socrate, că oricum va răspunde, tot va fi dezminţit."
Şi în timp ce îmi vorbea el aşa, Cleinias se întîmplă să răspundă, astfel încît n-apucai să-l
îndemn să ia bine seama; l-am auzit deci spunînd că cei care ştiu 276 a sînt cei care învaţă.
La care Euthydemos: „Există oameni pe care îi numeşti profesori, sau nu există?" Cleinias se
învoi că există. „Iar profesorii sînt profesori ai celor ce învaţă, aşa cum citharistul şi
profesorul de citire ţi-au fost profesori ţie şi celorlalţi copii, iar voi elevii lor?" El încuviinţă.
„— Şi cînd voi învăţaţi, cele ce învăţaţi nu vă erau încă cunoscute, nu? — Nu, spuse el. —
Eraţi b deci ştiutori, cînd nu ştiaţi toate acestea? — Cîtuşi de puţin, spuse el. — Aşadar, dacă
nu eraţi ştiutori, eraţi neştiutori? — Desigur. — învăţînd ceea ce nu ştiaţi, înseamnă că învăţaţi
fiind neştiutori?" Băiatul încuviinţă. „Deci neştiutorii sînt cei care învaţă, Cleinias, şi nu cei
care ştiu, cum crezi tu."
332
PLATON
EUTHYDEMOS
333
La aceste cuvinte, întocmai ca la semnalul îndru-c mătorului de cor, izbucniră aplauzele şi
rîsetele în suita lui Dionysodoros şi Euthydemos. Şi mai înainte ca băiatul să-şi poată trage
sufletul, Dionysodoros luă el discuţia în mînă şi spuse: „— Iar cînd învăţătorul vă dicta,
Cleinias, care dintre copii învăţau bucata, cei ce ştiau sau neştiutorii? — Cei ce ştiau, spuse
Cleinias. — Atunci cei ce ştiu sînt cei care învaţă şi nu neştiutorii; înseamnă că răspunsul pe
care i l-ai dat adineauri lui Euthydemos nu a fost bun." d Tare s-au mai pus atunci pe rîs şi au
aplaudat admiratorii celor doi, de-a dreptul fermecaţi de ştiinţa lor! Iar noi, ceilalţi, nu
scoteam o vorbă, atît de uluiţi eram. Văzîndu-ne cum arătam, Euthydemos, care voia să ne
uimească şi mai mult, nu-l slăbi pe băiat, ci îl întrebă iarăşi şi, asemenea dansatorilor price-
puţi, făcu aşa încît întrebările sale să se întoarcă încă o dată asupra aceloraşi lucruri. Spuse:
„Cei ce învaţă de la alţii învaţă lucruri ştiute sau lucruri pe care nu le ştiu?"
e Iarăşi l-am auzit pe Dionysodoros şoptindu-mi încetişor: „Ai să mai vezi o dată ce ai
văzut prima oară."
„Cerule, am spus eu, ce ne-a fost dat să vedem prima oară nu era rău deloc!"
„Află, Socrate, că întrebările noastre sînt curse din care nu poţi scăpa."
„Acesta e şi motivul, pare-mi-se, pentru care elevii voştri vă stimează atîta."
Tocmai atunci Cleinias i-a răspuns lui Euthydemos că aceia ce învaţă de la alţii învaţă lucruri
pe 277 a care nu le ştiu. Iar Euthydemos, făcînd la fel ca prima oară, l-a întrebat:
„— Ia spune-mi, nu ştii literele? — Ba da, a răspuns el. — Pe toate? — Pe toate. — Cînd se
dictează un text oarecare, nu se dictează litere? — Ba da. — Atunci înseamnă că, de vreme ce
cunoşti toate literele, se dictează un lucru care-ţi este cunoscut."
Băiatul încuviinţă şi de această dată. „— Cum adică? reluă el. înseamnă că tu [care cunoşti
literele], dictîndu-se, nu înveţi nimic, pe cînd cel care nu cunoaşte literele învaţă! — Ba învăţ,
spuse el. — Atunci tu înveţi lucruri ştiute, din moment ce îţi sînt cunos- b cute toate literele."
Băiatul a încuviinţat. „Deci n-ai răspuns bine", a încheiat el.
Abia isprăvise Euthydemos de vorbit, că Dionysodoros prinse iar cuvîntul din zbor ca o
minge şi ţintindu-l pe băiat, i-a spus: „Euthydemos te înşală, Cleinias. Spune-mi mie: a învăţa
nu înseamnă a do-bîndi ştiinţa a ceea ce înveţi?" Cleinias a încuviinţat. „Iar a şti, ce altceva
este dacă nu a poseda deja ştiinţa?" El s-a învoit că aşa e. „Deci a nu şti înseamnă a nu poseda
încă ştiinţă?" El încuviinţă iar. „— Cei c ce dobîndesc ceva sînt cei care deja posedă sau cei
care nu posedă? — Cei care nu posedă. — Te în-voieşti dară ca cei ce nu ştiu să facă parte
dintre aceştia, adică dintre cei care nu posedă?" El se arătă de acord. „Deci cei care învaţă fac
parte dintre cei care dobîndesc şi nu dintre cei care posedă, nu?" Cleinias a consimţit. .Atunci,
Cleinias, tocmai cei ce nu ştiu sînt cei care învaţă, şi nu cei care ştiu", spuse el.
Ca într-o luptă corp la corp, Euthydemos tocmai d se pregătea să-l doboare pe tînăr pentru a
treia oară. Şi văzînd eu că băiatul este gata să cadă, am vrut să pun capăt acestei situaţii,
gîndindu-mă că altminteri va da bir cu fugiţii; ca să-l liniştesc, i-am spus deci: „— Să nu te
prîndă uimirea, Cleinias, în faţa unor argumente care-ţi par, de bună seamă, ciudate. Poate nu
îţi dai seama ce vor străinii aceştia să facă cu tine. Ei fac exact ce se face în misterele
coribanţilor cînd are loc ritul înscăunării viitorului iniţiat. Dacă ai fost şi tu iniţiat, atunci ştii
că în aceste situaţii se dansează şi se organizează jocuri. La fel şi acum, cei doi nu fac decît să
danseze în jurul tău şi să se joace e
334
PLATON
săltînd întruna, pentru ca apoi să te iniţieze. Aşadar, imaginează-ţi şi tu că asişti la prima parte
a misterelor sofistice. în primul rînd, cum spune Prodicos, trebuie să înveţi folosirea corectă a
cuvintelor; tocmai acest lucru vor să ţi-l arate cei doi străini. Nu ai ştiut că oamenii folosesc
cuvântul a învăţa în două cazuri diferite: cînd neavînd iniţial ştiinţa unui obiect, 278 a o
dobîndeşti ulterior; dar şi cînd, înzestrat deja cu această cunoaştere, te foloseşti de ea pentru a
cerceta acelaşi obiect, fie prin fapte, fie prin spuse. E drept că în acest caz ei spun mai degrabă
a înţelege decît a învăţa, dar alteori spun deopotrivă şi a învăţa. Tocmai acest lucru, după cum
ţi-au arătat ei, ţi-a scăpat ţie: unul şi acelaşi cuvînt este aplicat unor persoane care fac parte
din categorii opuse: celor ce ştiu şi neştiutorilor. Ceva asemănător s-a petrecut şi
b cu a doua întrebare, cînd au vrut să afle de la tine dacă oamenii învaţă lucruri ştiute sau ceea
ce nu ştiu. Dar toate acestea nu reprezintă decît partea de joc a ştiinţei lor (tocmai de aceea şi
afirm că ei se joacă cu tine); şi le numesc „joc" deoarece, fie că ai ajunge să înveţi multe
dintre ele sau chiar pe toate, tot nu ai afla ceva în plus despre firea lucrurilor, ci ai fi doar în
stare să te amuzi pe seama oamenilor, punîndu-le piedică şi făcîndu-i să cadă (folosindu-te
c de sensurile diferite ale cuvintelor), întocmai celor care se distrează trăgîndu-ţi scaunul cînd
dai să te aşezi şi rid apoi, văzînd cum te răstorni. Aşa încit, ia toate acestea ca fiind un simplu
joc din partea lor. însă nu te îndoi că apoi tot ei îţi vor arăta şi partea serioasă a lucrului, iar eu,
ca să îmi poată da ce mi-au promis, le voi deschide drumul. Ne-au promis o lecţie de
protreptică, însă acuma înţeleg că li s-a părut necesar ca mai întîi să se joace cu tine. Aşadar,
J Euthydemos şi Dionysodoros, ajunge cît v-aţi jucat! A venit momentul să-l convingeţi pe
băiat, arătîndu-i cum trebuie să se îndrumeze către cunoaştere şi vir-
EUTHYDEMOS
335
tute. însă mai întîi am să vă arăt cum înţeleg eu treaba asta şi cam despre ce anume aş vrea să
aud vor-bindu-se. Dacă o să vi se pară că fac acest lucru ca un nepriceput şi că sînt un
caraghios, să nu rideţi de mine. Tocmai din dorinţa de a vă auzi înţelepciunea, voi îndrăzni să
improvizez în faţa voastră. Ascultîn-du-mă, voi şi discipolii voştri, stăpîniţi-vă deci rîsul; e iar
tu, fiu al lui Axiochos, răspunde-mi.
Noi, oamenii, oare nu dorim să fim fericiţi? Sau îţi pun una dintre întrebările acelea ridicole
de care tocmai mă temeam? Căci este o prostie să întrebi asemenea lucruri. Cine, într-adevăr,
nu doreşte să fie fericit? — Nu există un astfel de om, răspunse Clei-nias. — Aşa e, am spus
eu; însă, deoarece dorim cu 279 a toţii să fim fericiţi, întrebarea următoare este cum să facem
să fim? Oare avînd o mulţime de lucruri bune? Sau această întrebare este şi mai naivă ca
prima, deoarece şi în cazul acesta este limpede că astfel?" El a încuviinţat. „— Să vedem
atunci care lucruri, din cîte există, sînt pentru noi bune? Sau această întrebare nu pare să fie
grea şi nu-i nevoie de cine ştie ce minte ascuţită pentru a căpăta răspunsul? Căci oricine ne-ar
putea spune că a fi bogat este un bine, nu? — Desigur, a spus el. — Şi tot astfel cînd eşti
sănătos şi frumos şi ai îndeajuns din toate celelalte b trebuitoare trupului?" Mi-a răspuns că
da. „Şi iarăşi, un sînge nobil, puterea, onorurile primite în pro-pria-ţi cetate sînt, vezi bine,
bunuri." A încuviinţat. „— Atunci, am spus, ce bunuri am trecut cu vederea? Ce se întîmplă cu
infrinarea, cu dreptatea şi curajul? în numele cerului, spune-mi, Cleinias, crezi că le vom pune
la locul lor rînduindu-le printre bunuri, sau nefăcînd astfel? S-ar găsi poate cineva să le
tăgăduiască. Tu ce crezi? — Că sînt bunuri, spuse c Cleinias. — Foarte bine, am spus. Dar
înţelepciunea, vom pune-o laolaltă cu cine? O vom rîndui printre bunuri? Tu ce spui? —
Printre bunuri. — Gîndeşte-te
336
PLATON
EUTHYDEMOS
337
acum dacă nu cumva am lăsat deoparte vreun lucru din cele demne de amintit. — Nu cred, a
răspuns Clei-nias." Eu însă, amintindu-mi încă unul, am spus: „— Pe Zeus, sîntem pe punctul
să-l uităm pe cel mai de seamă dintre ele. — Pe care anume? a întrebat el. — Reuşita,
Cleinias. Toţi oamenii, chiar şi cei de rînd, spun că acesta este cel mai de seamă dintre toate.
— Ai dreptate, a spus el." Iar eu, cîntărînd încă o dată d lucrurile, am adăugat: „— Fiu al lui
Axiochos, ne-am cam făcut de rîs, tu şi cu mine, în faţa străinilor. — Cum aşa? — Pentru că
punînd reuşita laolaltă cu cele numite mai înainte ne pomenim vorbind despre acelaşi lucru.
— Ce vrei să spui? — Că e caraghios, vezi bine, o dată un lucru adus în discuţie să îl reiei,
spunînd din nou ce-ai spus. — Cum adică? înţelepciunea e fără doar şi poate o reuşită. Şi un
copil ar recunoaşte-o." A rămas uimit, pînă într-atît este încă de tînăr şi naiv. Iar eu, văzîndu-l
surprins, i-am spus: e „Oare nu ştii, Cleinias, că dacă e vorba de iscusinţă în executarea unor
arii de flaut, atunci flautiştii sînt cei care reuşesc cel mai bine?" El a încuviinţat. „— Iar în
privinţa scrisului şi cititului, nu profesorii de citire? — Desigur. — Dar în faţa primejdiilor
mării, nu crezi (o recunoaşte doar oricine) că tocmai cîrmacii iscusiţi sînt cei ce reuşesc mai
bine? — Ba da. — Iar la vreme de război, cu cine ai alege să îm-280 a părţi primejdiile şi
capriciile sorţii, cu un comandant iscusit sau cu unul incapabil? — Cu unul iscusit. — Dar
fiind bolnav, te-ai da pe mîna unui medic iscusit sau a unuia ignorant? — A unuia iscusit. —
Deci, am spus eu, eşti de părere că reuşeşti mai bine cînd te însoţeşti cu un om iscusit şi nu cu
un ignorant." Mi-a dat dreptate. .Aşadar, ştiinţa e aceea care îi face pe oameni să reuşească în
orice împrejurare. Căci ea nu poate niciodată să se lase pradă greşelii, ci în mod necesar
acţionează cum tre-
buie şi îşi atinge scopul; altminteri, ea nu ar mai fi ştiinţă."
în cele din urmă ne-am pus de acord (nu prea b ştiu cum) că în mare lucrurile stau cam aşa:
cine are parte de ştiinţă nu mai are nevoie, pe deasupra, şi de reuşită. După ce ne-am înţeles în
această privinţă am revenit şi l-am întrebat cum rămîne cu afirmaţiile noastre de pînă atunci.
„Ne înţeleseserăm, i-am spus, că, dacă avem parte de tot felul de lucruri bune, am putea fi
fericiţi şi ne-ar merge toate din plin." A încuviinţat. „— Avînd aceste bunuri, am fi fericiţi c
dacă ele ne-ar folosi sau dacă nu ne-ar folosi cîtuşi de puţin? — Dacă ne-ar folosi, a răspuns
el. — însă ne-ar folosi dacă, mulţumindu-ne să le avem, nu le-am întrebuinţa? Dacă am avea,
de pildă, hrană din belşug, dar nu am mînca-o; băutură, dar nu am bea-o, ne-ar mai folosi
toate acestea? — Fireşte că nu. — Şi dacă fiecare meşteşugar ar avea toate cele trebuitoare
meseriei lui, dar nu s-ar folosi de ele, ar reuşi el datorită simplului fapt că are toate cîte trebuie
să le aibă un meşteşugar? Dulgherul, de pildă, dacă ar fi înzestrat cu toate uneltele şi cu lemn
cît pofteşti, dar nu s-ar apuca de dulgherit, cu ce s-ar alege de d pe urma celor ce el are? — Cu
nimic, a spus el. — Şi dacă cineva, avînd parte de bogăţie şi de toate bunurile pe care le-am
amintit adineauri, nu s-ar folosi de ele, ar fi el oare fericit doar pentru că le are? — Cîtuşi de
puţin, Socrate. — Aşadar, se pare, am spus, că nu ajunge să te înstăpîneşti asupra unor astfel
de lucruri pentru a fi fericit; mai trebuie şi să te foloseşti de ele; altminteri, la ce bun să le ai?
— Ai drep- e tate. — Atunci putem spune, Cleinias, că pentru a fi fericit, este de-ajuns să ai
lucruri bune şi să te foloseşti de ele? — Eu unul aşa cred. — Dacă te foloseşti de ele drept sau
dacă o faci cu strîmbătate? — Dacă te foloseşti drept. — Aşa e, am spus. Căci sînt încredinţat
că este mai bine să nu te atingi defel
338
PLATON
de un lucru decît să-l foloseşti cum nu trebuie. în primul caz, nu e vorba nici de rău, nici de
bine, pe cînd în al doilea faci ceva rău. Nu avem dreptate?
— Avem. — Nu putem spune atunci că în prelucrarea şi folosirea lemnului tocmai ştiinţa
dulgheru-
28i a lui este cea care atrage după sine folosirea cuvenită?
— Desigur, a spus. — La fel se întîmplă şi în fabricarea uneltelor; nu ştiinţa este cea care
determină folosirea cuvenită?" A aprobat. „— Iar în privinţa folosirii bunurilor despre care
vorbeam la început — bogăţia, sănătatea, frumuseţea — nu tot o ştiinţă este cea care îşi spune
aici cuvîntul hotărînd cum să ne purtăm cînd e vorba de dreapta întrebuinţare a
b lucrurilor de soiul acesta? — Ba tot o ştiinţă, a răspuns. — Atunci ştiinţa, pare-se, cînd este
vorba de a poseda sau de a săvîrşi ceva, ne aduce nu numai reuşita, ci şi buna folosinţă a
lucrului." El a încuviinţat. „— Atunci, pe Zeus, am spus, ce avantaj am avea de pe urma
celorlalte bunuri dacă chibzuinţă şi înţelepciunea nu le-ar însoţi? Dacă cineva este nechibzuit,
ar fi spre folosul lui să aibă averi cu nemiluita şi să săvârşească o grămadă de lucruri, sau mai
degrabă să aibă puţin şi să săvîrşească puţin? Ur-măreşte-mă o clipă: săvîrşind mai puţin, n-ar
greşi
c mai puţin? Greşind mai puţin, neizbînzile ar fi mai puţine; şi mai puţine fiind, n-ar fi el mai
puţin nefericit? — Desigur, a spus. — Dar în ce caz săvârşeşte mai multe: fiind bogat sau
sărac? — Sărac. — Fără vlagă sau viguros? — Fără vlagă. — Ţinut la loc de cinste sau
ignorat? — Ignorat. — Şi săvîrşeşti mai puţine fiind plin de bărbăţie şi stăpân pe tine sau fiind
fricos? — Fiind fricos. — La fel se întâmplă cînd eşti leneş, mai degrabă decît harnic, nu?" Se
învoi că aşa e. „Şi încet mai degrabă decît iute, cu văzul şi
d auzul slabe decît cu ele ascuţite?" Asupra tuturora de felul acesta am căzut de acord. „— Pe
scurt, Clei-nias, se pare că a vorbi pe măsură despre toate cîte
EUTHYDEMOS
339
le-am numit la început bunuri nu înseamnă a vorbi despre bunuri în ele însele. Lucrurile stau
mai degrabă astfel: dacă ignoranţa le îndrumă, ele sint rele mai mari decît opusul lor, pînă
într-acolo încît le stă mai mult în putinţă să se pună în slujba îndrumătorului cel rău. Dacă le
îndrumă chibzuinţă şi înţelepciunea, ele sânt bunuri şi mai mari. Oricum, nu se poate spune că
unele sau altele, luate în ele însele, au vreo valoare. — Se pare, a răspuns, că este aşa cum
spui tu. — Care este atunci rezultatul discuţiei noastre? Că lucrurile nu sint nici bune, nici
rele; doar două fac excepţie: Înţelepciunea, care e un bine, şi ignoranţa, care este un rău." El
se declară de acord.
„— Atunci, am spus, hai să vedem ce reiese de 282 a aici; deoarece toţi năzuim să fim fericiţi
şi deoarece s-a vădit că devenim astfel folosindu-ne de diferite lucruri, şi anume folosindu-ne
cum trebuie, şi dat fiind, in sfârşit, că ştiinţa e sursa bunei folosiri şi a reuşitei, e necesar, după
cite se vede, ca orice om să se pregătească ân toate chipurile pentru a deveni cât mai înţelept
cu putinţă. Nu-i oare aşa? — Ba da. — Iar pentru cel care consideră că, mult mai mult decât
bogăţia, tocmai acest lucru trebuie să-l primească de la tatăl său, de la ocrotitori şi prieteni
(între alţii de la cei care se pretind iubiţii lui), de la străini b şi concetăţeni, rugîndu-i, ba chiar
implorându-i să ii treacă înţelepciunea, nu este cîtuşi de puţin ruşinos, Cleinias, şi nici
înjositor dacă, urmărind s-o obţină, el îşi slugăreşte iubitul şi se robeşte lui sau oricui altcuiva,
fiind gata, din dorinţa de a deveni înţelept, să-l slujească după cum îi e voia. Sau nu eşti de
aceeaşi părere? — Mi se pare că ai întru totul dreptate, c a spus el. — însă numai dacă
înţelepciunea poate fi învăţată, Cleinias, şi nu ivită în mintea oamenilor cu de la sine putere.
Lucrul acesta nu l-am mai cercetat, şi încă nu ne-am pus de acord în privinţa lui.
340
PLATON
EUTHYDEMOS
341
— însă, eu unul, Socrate, cred că înţelepciunea poate fi învăţată." încîntat de vorbele lui, am
spus: „—Ai dreptate, tu cel mai minunat dintre oameni, şi bine ai făcut scutindu-mă de a mă
pierde în cercetarea acestei probleme: se învaţă sau nu se învaţă înţelepciunea. Iar acum, de
vreme ce crezi deopotrivă că ea poate fi învăţată şi că e singurul lucru pe lume care-l face pe
om fericit şi singurul care-i dă cheia reuşitei,
d vei recunoaşte că e necesar s-o îndrăgeşti şi să vrei să te îndeletniceşti chiar tu cu ea. —
Chiar asta şi vreau, Socrate, pe cît îmi stă mie în putere."
Auzind acestea, m-am bucurat şi am spus: „Iată, Dionysodoros şi Euthydemos, cum doresc eu
să arate un discurs protreptic, deşi al meu este poate cam lung şi căznit, ca al unui nepriceput
ce sînt. Acuma să vedem cum arată acelaşi lucru în gura unuia dintre voi doi, deci a unui om
iscusit. Sau dacă nu doriţi
e acest lucru, atunci începeţi din locul în care m-am oprit eu şi arătaţi-i băiatului ce are de
făcut în continuare: trebuie oare să dobîndească orice fel de ştiinţă, sau este de obţinut una
anume, pentru a trăi fericit şi a fi om dintr-o bucată? Şi care este ştiinţa aceasta? După cum
am spus din capul locului, pentru noi are mare importanţă ca tînărul pe care îl vedeţi să devină
înţelept şi bun."
283 a Acestea, Criton, au fost vorbele mele. La cele ce au urmat am fost cît se poate de atent,
vrînd să văd cum vor înnoda ei firul discuţiei şi de unde vor începe să-l îndemne pe tînăr să se
îndeletnicească cu înţelepciunea şi virtutea. Cel care a vorbit primul a fost mai vîrstnicul
Dionysodoros. Ne-am aţintit cu toţii ochii spre el, aşteptînd să auzim de la bun început niscai-
va vorbe miraculoase. Aşa s-a şi întîmplat; omul nos-
b tru şi-a început spusa, care într-un fel era minunată, Criton; merita s-o auzi, un adevărat
imbold către virtute.
„Spune-mi, Socrate, şi voi toţi ceilalţi care susţineţi că nu aveţi altă dorinţă decît să-l vedeţi pe
tînărul acesta ajungînd înţelept, glumiţi, spunînd toate acestea, sau vorbiţi serios şi le doriţi cu
adevărat?"
M-am gîndit atunci că, cerîndu-le noi mai înainte să stea de vorbă cu băiatul, ei luaseră totul
drept o glumă din partea noastră şi că tocmai de aceea răs-punseseră cu o glumă şi se feriseră
să ia lucrurile în serios. Trecîndu-mi prin minte una ca asta am stăruit, spunîndu-i că sîntem
cum nu se poate mai serioşi, c
Atunci Dionysodoros spuse: „— Ai grijă, Socrate, ca nu cumva să tăgăduieşti ceea ce spui
acum.
— Ştiu bine ce spun, i-am răspuns, şi nu ajung niciodată să mă dezmint. — Aşa deci; doriţi,
spuneţi voi, ca el să devină înţelept? — Chiar aşa. — Dar acum, este sau nu este Cleinias
înţelept? — El spune că încă nu este; oricum, se dovedeşte a nu fi îngîmfat.
— Voi însă vreţi ca el să devină înţelept, nu să fie ig- d norant." Am încuviinţat cu toţii.
„Aşadar, voi vreţi să devină ceea ce nu este şi să nu mai fie ceea ce este acum." Auzind
vorbele lui, am simţit că-mi pierd capul; încă nu-mi revenisem, cînd a reluat: „înseamnă că, de
vreme ce doriţi ca el să nu mai fie ceea ce este acum, îi doriţi, pare-se, moartea. Ce să spun,
mai mare dragul să ai asemenea prieteni şi iubiţi care mai presus de orice ar unelti moartea
iubitului lor!"
Auzind una ca asta, Ctesippos, cu gîndul la iubi- e tul său, sări ca ars: „— Străine din Thurioi,
dacă n-ar fi o vorbă prea grea aş spune: «Blestem pe capul tău!» Cum de ţi-a venit în minte să
scorneşti despre mine şi ceilalţi un astfel de lucru? Mi se pare o nelegiuire să afirmi cum că eu
i-aş dori moartea!
— Cum, Ctesippos, l-a întîmpinat Euthydemos, oare crezi că e cu putinţă să minţi? — Pe
Zeus că da, spuse el, dacă nu cumva mi-am pierdut minţile.
— Dacă rosteşti lucrul despre care şste vorba sau dacă nu-l rosteşti? — Dacă îl rosteşti. —
Dacă îl
342
PLATON
EUTHYDEMOS
343
284 a rosteşti, nu exprimi dintre toate realităţile decît pe aceea pe care o exprimi? — Desigur,
răspunse Cte-sippos. — Şi realitatea despre care vorbeşti este una dintre cele care sînt,
deosebită de celelalte? — Evident. — Cel care exprimă acea realitate exprimă ceea ce este,
nu? — Da. — însă cel care spune ceea ce este şi realităţile spune adevărul; încît Dionysodo-
ros, dacă exprimă realităţile, spune adevărul şi deci nu minte cu nimic în ce te priveşte. b —
Da, a spus Ctesippos, numai că o persoană care spune aceste lucruri nu exprimă realitatea."
Iar Euthydemos: „— Nu-i aşa că lucrurile care nu sînt nu există? — Aşa este. — Lucrurile
care nu sînt există deci altundeva decît nicăieri? — Nicăieri. — Aşadar, este oare cu putinţă ca
cineva, indiferent cine, să acţioneze în legătură cu lucrurile care nu sînt, astfel încît să facă să
fie pe cele ce nu sînt nicăieri?
— Eu unul nu cred, a spus Ctesippos. — Dar ora-c torii, cînd vorbesc în faţa poporului nu
acţionează?
— Ba acţionează. — Dacă acţionează, înseamnă că şi fac ceva? — Da. — Deci a vorbi
înseamnă deopotrivă a acţiona şi a face?" El a încuviinţat. „— Aşadar, nimeni nu spune
lucruri care nu sînt, dat fiind că altminteri el ar face ceva; or, ai recunoscut că nimeni nu poate
face ceva care nu este. Aşa încît, potrivit spuselor tale, nimeni nu poate spune minciuni, iar
dacă Dionysodoros vorbeşte, el spune adevărul şi lucruri care sînt.
— Pe Zeus, da, Euthydemos, i-a răspuns Ctesippos", numai că el exprimă realităţile doar într-
un anumit fel şi nu aşa cum sînt ele de fapt.
— Ce vrei să spui, Ctesippos? a întrebat Euthyde-d mos. Există oameni care exprimă lucrurile
aşa cum
sînt? — Sigur că există; oamenii de bună-credinţă şi cei care spun adevărul. — Ia să vedem:
lucrurile bune nu sînttceva bun iar cele rele ceva rău?" El a încuviinţat. „— Iar oamenii de
bună-credinţă expri-
mă lucrurile aşa cum sînt? — Da. — Aşadar, Ctesippos, dacă exprimă lucrurile aşa cura sînt,
oamenii de bună-credinţă vorbesc rău despre lucrurile rele. — Chiar aşa fac, pe Zeus; în orice
caz, ei vorbesc rău despre oamenii răi, iar tu, dacă vrei să-mi asculţi e sfatul, vei avea grijă să
nu faci parte dintre ei, ca nu cumva cei buni să vorbească rău despre tine. Căci să ştii, oamenii
buni vorbesc rău despre cei răi. — Iar despre cei mari vorbesc măreţ? Şi călduros despre cei
calzi? a întrebat Euthydemos. — Vezi bine, i-a răspuns Ctesippos; şi cu răceală despre cei care
sînt reci, spunînd că rece le e şi felul de-a vorbi. — Tu însuţi, Ctesippos, insulţi, interveni
Dionysodoros. — Iau martor cerul că n-o fac, Dionysodoros, căci îmi eşti drag; însă te
avertizez prieteneşte şi încerc să te conving să nu îmi mai spui vreodată în faţă, atît de
grosolan, cum că doresc să piară tot ce îmi e mai 285 a scump."
Mi s-a părut că se înfierbîntaseră cam tare, aşa încît am început să glumesc cu Ctesippos şi i-
am spus: „Cred, Ctesippos, că decît să ne certăm în jurul unui cuvînt, ar trebui să acceptăm ce
spun străinii, dacă vor să ne facă darul lor. Dacă ei ştiu, într-adevăr, cum să dea pieirii oameni
în aşa fel, încît din răi şi proşti să-i facă virtuoşi şi înzestraţi cu minte, indiferent dacă au
descoperit ei înşişi mijlocul sau b dacă au învăţat de la altul soiul acesta ciudat de ruină şi
moarte prin care-l pot da pierzării pe cel vicios, făcîndu-l să renască om de treabă; dacă, zic,
ştiu cum să facă una ca asta — şi e limpede că ştiu, de vreme ce au afirmat sus şi tare că arta
pe care au descoperit-o nu de mult îi face buni pe oamenii pînă atunci lipsiţi de virtute —
atunci să le-acordăm aceasta: să-l ducă la pieire de dragul nostru pe băiat, făcîndu-l înţelept,
ba şi cu noi, ceilalţi, să facă tot aşa. însă dacă voi, cei tineri, vă temeţi, hai să fiu eu carianul şi
să se abată pericolul asupră-mi. Căci c
344
PLATON
fiind bătrîn, sînt gata să-l înfrunt şi mă dau pe mina lui Dionysodoros precum Medeei din
Colchida. Deci să mă dea pierzării, sau să mă fiarbă dacă vrea; facă cu mine cum i-e voia.
Atîta doar îi cer: să mă scoată virtuos!"
La care Ctesippos: „Şi eu, Socrate, la rîndul meu, sînt gata să mă dau pe mîna străinilor şi
dacă vor să mă jupoaie, s-o facă mal vîrtos decît o fac acum; numai să nu mă pomenesc, aşa
cum i s-a întîmplat a lui Marsyas, că din pielea mea răsare un burduf şi nu virtutea însăşi. Şi
totuşi, Dionysodoros e încredinţat că sînt pornit împotriva lui. Eu nu sînt însă supărat; îl
contrazic doar cînd e vorba de lucruri care-mi par jignitoare. Drept care, nobile Dionysodoros,
cînd cineva te contrazice, de ce să vezi în faptul ăsta o insultă? Insulta e cu totul altceva."
„Ctesippos, a răspuns atunci Dionysodoros, să înţeleg din tot ce spui că există contrazicerea?"
e „Ba bine că nu! Sigur că există! Sau poate tu, Dionysodoros, crezi că nici vorbă de aşa
ceva."
„Şi totuşi n-ai cum să dovedeşti că ai auzit vreodată doi oameni contrazicîndu-se."
„Ai dreptate, numai că în clipa asta îl aud pe Ctesippos contrazicîndu-l pe Dionysodoros; iată
dovada mea!"
„Te încumeţi şi să dai seama de afirmaţia ta?"
„Desigur."
„— Spune-mi atunci, a continuat el, există feluri de a vorbi pentru fiecare dintre realităţi? —
Există. — Vorbindu-ne despre fiecare ca fiind sau ca nefi-286 a ind? — Ca fiind. — Dacă-ţi
aduci aminte, Ctesippos, tocmai am dovedit că nimeni nu vorbeşte despre lucruri ca nefiind;
căci s-a văzut limpede că nimeni nu exprimă ceea ce nu există. — Şi ce-i cu asta? a răspuns
Ctesippos. Crezi că pentru atîta lucru ne contrazicem mai puţin, tu şi cu mine? — Ne-am pu-
tea oare contrazice vorbind amîndoi despre acelaşi
EUTHYDEMOS
345
obiect? Sau atunci, desigur, am spune acelaşi lucru?" El a confirmat. „Dar cînd nici tu, nici eu
nu b vorbim despre cutare obiect, ne contrazicem? N-ar fi acesta cazul cînd nici unul dintre
noi nu s-ar gîndi cîtuşi de puţin la obiect?" Şi de astă dată, Ctesippos s-a declarat de acord.
„Dar cind eu vorbesc despre acest obiect, iar tu vorbeşti despre altul, ne contrazicem? Sau în
cazul acesta eu vorbesc despre obiectul cu pricina în timp ce tu nu vorbeşti defel? Căci cum ar
putea cineva care nu vorbeşte să contrazică pe unul care vorbeşte?"
La aceasta Ctesippos a tăcut; eu însă, uimit de vorbele lui, am intervenit: „Ce vrei să spui,
Dionysodoros? Adevărul este că nu o dată am auzit argumentul acesta, şi încă din gura mai
multora; de fiecare c dată m-a uimit. Şcoala lui Protagoras îndeosebi, dar chiar şi alţii înainte,
s-au folosit mult de el. întotdeauna mi s-a părut uimitor felul cum el răstoarnă şi alte
argumente, şi pe sine. Cred însă că de la tine voi afla adevărul în privinţa lui mai bine decît de
la oricine altcineva. Argumentul acesta vrea să spună că nu e cu putinţă să vorbeşti fals;
despre asta e vorba, nu? Şi că, vorbind, sau spui adevărul, sau nu vorbeşti."
El a confirmat.
„Dar dacă nu e cu putinţă să vorbeşti fals, să ju- d deci fals este cu putinţă?"
„Nu este", a răspuns el.
.Atunci nici opinie falsă nu există."
„Nu există."
„Şi nici ignoranţă, nici ignoranţi; căci dacă ar exista ignoranţă, ce altceva ar însemna dacă nu
să vorbeşti fals despre lucruri?"
„întocmai."
„însă una ca asta nu e cu putinţă."
„Spune-mi, Dionysodoros, vorbeşti aşa de dragul de a vorbi, deci ca să spui ceva aparte, sau
crezi într-adevăr că nu există oameni ignoranţi?"

346
PLATON
EUTHYDEMOS
347
e „N-ai decît să-mi dovedeşti tu contrariul."
„însă potrivit tezei tale, cum să dovedesc contrariul dacă nimeni nu vorbeşte fals?"
„N-ai cum", a spus Euthydemos.
„Dar nu mi-a cerut Dionysodoros adineauri să dovedesc contrariul?"
„Cum să-ţi ceară cineva ceea ce nu există? Tu ceri aşa ceva?"
„Dacă am întrebat ce am întrebat, Euthydemos, este pentru că am mintea cam necioplită şi nu
prea înţeleg aceste chestiuni subtile şi delicate. Şi poate că am să vă întreb ceva şi mai
prostesc. Iertaţi-mă dacă o fac. Ascultaţi deci: dacă nu se poate nici să 287 a vorbeşti fals, nici
să judeci fals, nici să fii ignorant, atunci nu e cu putinţă nici să greşeşti cînd săvîrşeşti ceva?
Căci săvîrşind un lucru nu este cu putinţă să greşeşti ceea ce faci. Nu asta afirmaţi?"
„Ba da."
„Şi acum, am spus, iată şi întrebarea cea prostească: dacă nu sîntem supuşi erorii, nici cînd să-
vîrşim ceva, nici cînd vorbim, nici cînd gîndim, dacă lucrurile se petrec cu adevărat astfel,
atunci, în numele cerului, voi ce aţi venit să ne învăţaţi? Nu aţi b afirmat mai adineauri că aţi
putea să-l învăţaţi virtutea pe cel care ar dori să şi-o însuşească?"
„Pesemne, Socrate, a intervenit atunci Dionysodoros, că eşti asemenea lui Cronos, de vreme
ce ţi-ai găsit să-ţi aminteşti ce-am spus noi la început. Dacă am spus ceva anul trecut, oare o
să-ţi vină în minte astăzi, în timp ce cu argumentele noastre de acum nu prea ai şti ce să faci?"
„Vezi, am spus, argumentele acestea nu-s deloc uşoare; şi nici nu-i de mirare, de vreme ce sînt
rostite de nişte înţelepţi. Iată, de pildă, ultimul pe care l-ai pomenit; este din cale-afară de greu
să-i pătrunzi înţelesul. Căci, Dionysodoros, ce vrea să însemne «nu prea ştiu ce să fac»?
Adică, nu ştiu să ţin piept
vorbei tale şi s-o răstorn? Zău, zi şi tu ce vrea să c spună vorba «nu prea ştiu ce să fac cu
argumentele astea»?"
„însă cu cele spuse de tine este cam greu să faci ceva, mi-a întors-o el. Drept care, fă bine şi
răspunde-mi."
„Mai înainte de a-mi răspunde tu, Dionysodoros?"
„Refuzi deci să răspunzi?"
„Este corect ce faci?"
„Cum nu se poate mai corect", a spus.
„Şi de ce mă rog? am întrebat eu. Nu cumva pentru că de data asta ai venit la noi simţindu-te
neîntrecut în tehnica discuţiei, deci ştiind şi cînd e cazul să dai un răspuns şi cînd nu e cazul s-
o faci? De d pildă acum, te fereşti să răspunzi deoarece ştii că nu e cazul s-o faci?"
„Baţi cîmpii, mi-a răspuns, în loc să te sinchiseşti de răspuns. Dar, dragul meu, de vreme ce
recunoşti că sînt înţelept, supune-mi-te şi răspunde-mi."
„Atunci să mă supun; s-ar zice că n-am încotro; tu eşti, doar, cel ce porunceşte. Aşa încît,
întreabă!"
„Fiinţele înzestrate cu simţuri înţeleg fiindcă au suflet sau înţeleg deopotrivă şi cele
neînsufleţite?"
„înţeleg fiindcă au suflet."
„Ştii poate o vorbă înzestrată cu suflet?"
„Pe Zeus, nu ştiu."
.Atunci de ce întrebai adineauri ce vrea să spună e vorba mea?"
„De ce, de! Am greşit; şi am greşit pentru că judec anevoie. Sau poate n-am greşit, ci,
dimpotrivă, am rostit adevărul spunînd că propoziţiile «vor să spună» ceva? Ce zici? Am
greşit sau nu? Dacă nu am greşit, nu mă vei dezminţi, oricît de înţelept ai fi, şi «nu vei prea şti
ce să faci cu vorba mea». însă dacă se întîmplă să greşesc, de-abia nu ai dreptate, de 288 a
vreme ce susţii că nu e cu putinţă să greşeşti. Şi vezi că nu vorbesc despre ce-ai spus anul
trecut. Deci
348
PLATON
s-ar părea, Dionysodoros şi Euthydemos, că avem de-a face cu un raţionament care bate pasul
pe loc, ba mai are încă şi cusurul celui vechi: răpunînd, se năruie şi el. Arta voastră nu a
descoperit încă cum să preîntîmpini acest neajuns, oricît de minunată este ea pentru precizia
argumentelor."
La care Ctesippos: „Ce spuneţi voi e fără doar şi
b poate demn de admirat, bărbaţi din Thurioi sau din Chios sau din orice loc sînteţi şi oricum
v-ar plăcea să vi se zică; căci puţin vă pasă dacă îndrugaţi verzi şi uscate."
Eu însă, temîndu-mă că vor ajunge la vorbe grele, am început din nou să-l îmblînzesc pe
Ctesippos; şi am spus: „— Ctesippos, îţi amintesc şi ţie ce îi spuneam cu o clipă înainte lui
Cleinias; nu îţi dai seama cît de minunată este ştiinţa străinilor aceştia. De fapt, n-au vrut să ne
arate de ce sînt ei în stare cu adevărat, ci, imitîndu-l pe Proteus, sofistul egiptean,
c se ţin mereu de giumbuşlucuri. Drept care, hai să ne prefacem şi noi că sîntem Menelaos şi
să nu-i slăbim pe cei doi pînă nu ne-or dezvălui şi chipul lor adevărat. Sînt sigur că din clipa
în care vor lăsa gluma deoparte, ne va fi dat să vedem un lucru fără de pereche. Să stăruim
deci, să le dăm ghes, să le adresăm şi ruga noastră spre a ni-l face cunoscut. în ce mă priveşte,
cred că trebuie să mă pun iarăşi călăuză şi să le-arăt chipul sub care îi rog să mi se înfă-
d ţişeze. Pornesc de unde rămăsesem şi voi încerca, fă-cînd tot ce-mi stă în putinţă, să depăn
de-a fir-a-păr tot ce urmează de aici; poate în felul acesta ii stârnesc, căci, cuprinşi de milă în
faţa trudei mele de-a fi serios, vor fi şi ei la rîndul lor.
Iar acum, Cleinias, fă bine şi aminteşte-mi în ce loc rămăseserăm. După cîte îmi aduc eu
aminte, ne-am învoit, sfîrşindu-ne vorba, că e necesar să îndrăgim înţelepciunea. Nu e aşa? —
Ba da, mi-a răspuns el. — Or, a îndrăgi înţelepciunea înseamnă do-
EUTHYDEMOS
349
bîndirea unei ştiinţe. Nu am dreptate? — Ai. — Şi care e ştiinţa aceea pe care e bine să o
dobîndim? e Nimic mai simplu, cred: una care ne va sluji la ceva. — Bineînţeles. — Ne-ar
sluji la ceva, dacă am şti să descoperim, căutînd în tot locul, unde zace grămada cea mai mare
de aur? — Poate că da. — Dar mai înainte am arătat pe larg că nu am fi deloc mai cîş-tigaţi
chiar dacă, fără să ne zbatem şi fără să mai răscolim pămîntul, am avea tot aurul din lume; şi
chiar dacă am şti să transformăm piatra în aur, 289 a ştiinţa aceasta nu ar face doi bani. Căci
fără să ştim să-l folosim, aurul în sine ne-a apărut lipsit de valoare. Sau nu îţi mai aduci
aminte? — Ba îmi aduc foarte bine. — Şi aşa stau lucrurile, se pare, cu orice altă ştiinţă; ea nu
e bună la nimic, fie că e vorba de ştiinţa zarafului, de medicină sau de oricare alta care ştie să
facă un lucru anume, dar nu şi să se folosească de ceea ce face. Nu este aşa?" El a încuviinţat.
„Şi chiar dacă există o ştiinţă în stare să-i facă pe oameni nemuritori, lipsită însă de ştiinţa
chipu- b lui în care să te slujeşti de nemurire, ea nu ar fi, se pare, bună la nimic, dacă e să ne
luăm după cele afirmate înainte." Am căzut de acord asupra tuturor acestora. „— Deci ce ne
trebuie nouă, copil încîntător, este un soi de ştiinţă care să îmbine în aceeaşi măsură săvârşirea
şi ştiinţa folosirii a ceea ce s-a săvîrşit. — S-ar zice că aşa e. — Aşadar, s-ar părea că, ştiind să
facem lire de pildă, am fi departe de a stăpîni o asemenea ştiinţă. Deoarece aici, cu toate că e
vorba de c un acelaşi obiect, una este arta care face lucrul, alta cea care se slujeşte de lucrul
făcut. Cine n-ar recunoaşte că între a face lire şi a cînta din liră e o deosebire ca de la cer la
pămînt?" A încuviinţat. „Este limpede, apoi, că nici de meşteşugul celui care face flaute nu
avem nevoie; el este la fel ca celălalt." A fost şi el de acord. „— Cerule, am spus eu, dar crezi
că dacă am învăţa arta de a scrie discursuri şi am stă-
350
PLATON
pîni-o bine, am fi prin asta fericiţi? — Nu cred, a fost răspunsul lui Cleinias." d „Şi ce ai
în vedere?" l-am întrebat eu.
„Văd, a spus, alcătuitori de discursuri care nu ştiu să se folosească tocmai de discursurile
scrise de ei, la fel ca meşterii de lire de lirele lor; alţii sînt, şi în cazul acesta, cei care folosesc
ceea ce aceştia au compus. Aşa încît este clar că şi în cazul discursurilor, arta săvîrşirii şi arta
folosirii sînt complet diferite."
„Dovada ta îmi pare mulţumitoare; e clar că nu arta alcătuitorilor de discursuri, chiar dacă am
stă-pîni-o, este aceea care ne-ar face fericiţi. Şi totuşi pe-aici pe undeva mi-am zis eu că vom
da peste ştiin-e ţa pe care o căutăm de-atîta vreme. Căci mie, tocmai aceşti oameni,
alcătuitorii de discursuri, de cîte ori am de-a face cu ei, îmi par din cale-afară de înţelepţi,
Cleinias; cît despre arta lor, pot spune că este de-a dreptul divină şi sublimă. Şi dacă stai să te
gîndeşti, nici nu e de mirare că e aşa: oare nu este ea un fel de artă a vracilor, abia cu o
şchioapă mai prejos de-290 a cît aceasta? Căci în timp ce arta vracilor îmblînzeşte vipere,
tarantule, scorpioni şi tot felul de alte dobitoace, ba chiar şi tămăduieşte boli, ceastălaltă vră-
jeşte şi îmblînzeşte pe judecători, pe membrii eccle-siei şi alte soiuri de adunări. Sau ţie
lucrurile îţi par că stau altfel?"
„Şi mie îmi apar întocmai cum spui tu."
„Ei bine, atunci încotro s-o mai luăm? Către ce fel de artă?"
„Eu unul nu mă mai descurc."
„în schimb, eu am impresia că am găsit-o."
„Care este?" a întrebat Cleinias.
b „Arta comandantului de oşti îmi pare a fi, mai presus decît oricare alta, aceea care, dacă am
stă-pîni-o, ne-ar face fericiţi."
„Nu sînt de aceeaşi părere."
„Cum adică?"
EUTHYDEMOS
351
„Arta asta e un soi de vînătoare de oameni."
„Bun; şi?" am întrebat eu.
„Vînătoarea, de orice fel ar fi, nu e în stare decît să hăituiască şi să prîndă prada; dar după ce înhaţă
prada hăituită, vînătorii nu ştiu ce să facă cu ea; dacă sînt vînători de fiare sau pescari, o lasă în seama
bucătarilor. Cît despre geometri, astronomi sau calculatori — căci tot cu vînătoarea se îndeletnicesc c
şi ei, de vreme ce nu îşi construiesc singuri figurile, ci le aduc la lumină pe cele care există deja — nici
ei nu au habar ce să facă cu prada, ci se mărginesc să o vîneze. Iată de ce descoperirile pe care le-au
făcut, ei le trec spre folosinţă dialecticienilor — cel puţin aşa procedează aceia care mai au încă un
dram de minte."
„Nu zău, am exclamat, preafrumosul şi înţeleptul meu Cleinias! Să fie tot aşa în cazul nostru?"
„Nici o îndoială. Nu se întîmplă la fel cu comandanţii de oşti? De îndată ce au pus mîna pe o cetate sau
pe o armată, ei o dau oamenilor de stat, căci sin- d guri nu se pricep să tragă foloasele de pe urma vîna-
tului lor; mai că îmi par asemenea vînătorilor de prepeliţe care îşi lasă apoi prada în seama
crescătorilor. Dacă umblăm deci după arta care va şti să folosească singură ce stăpîneşte (fie că e vorba
de propriul ei produs sau de o pradă), şi dacă o artă de felul acesta ne va face fericiţi, atunci, a spus el,
e cazul ca în locul artei strategiei să căutăm o alta."
CRITON Ce spui tu, Socrate? Toate acestea le-a e rostit băiatul cu gura lui?
SOCRATE Nu-ţi vine să crezi, Criton?
CRITON Pe Zeus că nu. Căci după mine, dacă a vorbit aşa, el nu mai are nevoie să fie educat nici de
Euthydemos, nici de altcineva pe lumea asta.
SOCRATE Atunci, zeule mare, să fi fost Ctesippos cel care a spus toate acestea, iar eu să fi uitat?
CRITON Ce CtesincoaZ 291 a
352
PLATON
SOCRATE Şi totuşi ştiu prea bine că nu era nici Euthydemos, nici Dionysodoros cel care a
vorbit astfel. Atunci, o, Criton, să zicem că cine ştie ce fiinţă mai de soi era pe-acolo şi-a
glăsuit aşa? Căci vorbele le-am auzit, ţi-o jur.
CRITON Pe Zeus, da, Socrate; cred că era o fiinţă mai de soi, şi încă de soi foarte ales. Dar
după toate astea, aţi continuat să căutaţi arta cu pricina? Şi aţi găsit sau n-aţi găsit ce căutaţi?
b SOCRATE Cum s-o găsim, preafericite? Să mori de rîs văzîndu-ne; eram asemenea copiilor
care s-au pus să prîndă ciocîrlii: la tot pasul credeam că am şi înhăţat cîte o ştiinţă, cînd colo
ele ne scăpau mereu. Dar la ce bun să-ţi mai spun toată tărăşenia? Cînd am ajuns la arta
regească şi tocmai o cercetam pe toate părţile să vedem dacă ea este cea chemată să ne aducă
fericirea, ne-am pomenit, parcă, într-un labirint: cînd credeam că am ajuns la capăt, făceam c
din nou calea întoarsă şi ne trezeam în locul de unde începuserăm cercetarea, la fel de
neajutoraţi ca în prima clipă.
CRITON Cum de vi s-a întâmplat una ca asta, Socrate?
SOCRATE Am să-ţi spun. Am fost de părere că politica şi arta regească sînt una şi-aceeaşi.
CRITON Şi pe urmă?
SOCRATE Tocmai acestei arte, ne-am zis, îi lasă în seamă, atît arta conducătorului de oşti cît
şi celelalte arte, ceea ce ele însele au înfăptuit; căci cine alta decît ea ştie să le folosească? Ni
s-a părut deci clar că ea şi numai ea era cea căutată, cauza dreptei făptuiri în cetate şi, vorba
lui Eschil, ea singură la d pupa cetăţii, cîrmuind totul şi domnind peste toate spre a le face pe
toate de folos.
CRITON Şi bine gîndeaţi, Socrate, nu?
SOCRATE O să-ţi dai singur seama, Criton, dacă o să vrei să mă asculţi. Căci, odată ajunşi
aici, ne-am
EUTHYDEMOS
353
apucat din nou să cercetăm cum stau lucrurile şi am continuat cam aşa: „Ia să vedem; arta asta
regească, care domneşte peste toate, ne-alegem de pe urma ei cu ceva sau nu ne-alegem cu
nimic?" Vezi bine, asta e ne întrebam noi între noi. Tu, Criton, nu te-ai întreba la fel?
CRITON Ba da.
SOCRATE Şi cu ce ai spune că ne-alegem? Dacă te-aş întreba, de pildă, cu ce ne-alegem de
pe urma medicinei; te-ai gîndi la sănătate, nu?
CRITON Da.
SOCRATE Iar îndeletnicirea voastră, agricultura, cînd vede de toate cîte-i cad în seamă, ce
produce? 2921 N-ai spune oare că ne oferă hrana pe care o scoate din pămînt?
CRITON Ba da.
SOCRATE Dar arta regească, stînd în fruntea celor ale sale, ce produce de fapt? Poate că în
cazul acesta o să-ţi vină mai greu să răspunzi.
CRITON Să ştii că da, Socrate.
SOCRATE Şi nouă, Criton, ni s-a întîmplat la fel. însă măcar un lucru îţi este cunoscut: că
dacă este arta pe care noi o căutăm, ea trebuie să ne fie de folos.
CRITON Desigur.
SOCRATE Deci ea trebuie să ne aducă un bine oarecare.
CRITON Negreşit, Socrate.
SOCRATE Or, Cleinias şi cu mine am căzut de b acord că binele nu-i altul decît o ştiinţă
anume.
CRITON Da, aşa ai spus.
SOCRATE Atunci, celelalte rezultate pe care le-am putea pune în seama politicii — şi ele nu-
s deloc puţine, dacă ne gîndim că ea îi poate face pe cetăţeni bogaţi, liberi, nedezbinaţi —
toate acestea deci ne-au apărut a nu fi nici bune, nici rele; ci această artă, dacă voia să îi
slujească şi să le dea fericirea, trebuia să-i facă înţelepţi şi să le împărtăşească ştiinţa. c
354
PLATON
CRITON Aşa e; cel puţin, în relatarea ta aşa arătau lucrurile.
SOCRATE Să spunem atunci că arta regească îi face pe oameni înţelepţi şi buni?
CRITON Ce ne-ar împiedica?
SOCRATE Că-i face însă buni pe toţi şi în toate privinţele? Şi că cizmarului, tîmplarului şi
oricărui alt meşteşugar, ea este cea care le dăruieşte întreaga lor ştiinţă?
CRITON Eu unul nu cred, Socrate. d SOCRATE Dar atunci, ce ştiinţă ne dă ea? Şi cum ne
vom sluji de ea? Rezultatele acelea, care nu sînt nici bune nici rele, nu ea trebuie să le
producă; ea nu trebuie să dea altă ştiinţă decît propria ei ştiinţă. Oare nu-i cazul să ne hotărîm
odată să-i definim natura şi felul în care o vom folosi? Te învoieşti să spunem, Criton, că
datorită ei vom reuşi să-i facem pe alţii buni?
CRITON Desigur.
SOCRATE însă, din punctul nostru de vedere, în ce sens vor fi ei buni şi în ce sens utili? Sau
e cazul e să adăugăm că îi vor face pe alţii la fel, şi aceştia alţii vor proceda la fel cu alţii? Dar
în ce sens sînt ei buni, nu ne dăm seama de nicăieri, de vreme ce rezultatele puse în seama
politicii le-am nesocotit. Se întîmplă întocmai cum zice proverbul: „Corinthos, fiul lui Zeus"
şi, cum spuneam, ştim la fel de puţin, ba încă şi mai puţin ca înainte, care este natura acestei
ştiinţe ce ne va face fericiţi.
CRITON Cerule sfinte, Socrate! Mi se pare că aţi ajuns cam rău la ananghie!
SOCRATE în ce mă priveşte, Criton, cînd m-am 293 a pomenit în încurcătura asta, am
început să mă vait în gura mare, cerîndu-le străinilor, de parcă erau Dioscurii, să ne salveze,
pe mine cît şi pe băiat, de cel de-al treilea val care ameninţa discuţia şi să ia lucrurile cît pot
de serios, învăţîndu-ne, fără urmă
EUTHYDEMOS
355
de glumă, cum arată ştiinţa care ne-ar face să ne trăim fără cusur restul vieţii.
CRITON Şi? A acceptat Euthydemos să vă înveţe ceva?
SOCRATE Cum de nu? Ba află, prietene, că vocea lui era plină de mărinimie cînd a început
să vorbeas- b că astfel: „Spune-mi, Socrate, ştiinţa aceasta care pînă acum v-a dat atîta bătaie
de cap, vrei să ţi-o predau, sau vrei să-ţi dovedesc că o stăpîneşti deja?"
„O, preafericite, îţi stă în putere să-mi dovedeşti una ca asta?"
„Ba bine că nu", mi-a răspuns.
„Dovedeşte-mi, în numele cerului, că deja o stăpî-nesc; aşa ar fi cu mult mai lesne, decît să
trebuiască, la vîrsta mea, să o învăţ."
„— Atunci răspunde-mi: există un lucru pe care îl ştii? — Sigur că da, ba chiar mai multe, ce-
i drept, neînsemnate. — Pentru ce-mi trebuie, ajunge. Crezi că un lucru care există poate să nu
fie ceea ce el este propriu-zis? — Pe Zeus, nu cred deloc. — Şi zici că c ştii ceva? — Da. —
Eşti deci ştiutor, de vreme ce ştii. — Sînt, dar numai în anumite privinţe. — Nu are nici o
importanţă; de vreme ce eşti ştiutor, este obligatoriu să ştii totul, nu? — Nu, pe Zeus, deoarece
sînt o grămadă de alte lucruri pe care nu le ştiu. — Atunci, dacă există lucruri pe care nu le
ştii, eşti neştiutor. — în acele privinţe desigur că sînt, dragul meu. — Şi pentru asta eşti cu
ceva mai puţin neştiutor? Mai adineauri spuneai că eşti ştiutor. Iată deci că, în privinţa
aceloraşi lucruri şi în acelaşi timp, d eşti şi iar nu eşti ceea ce eşti."
„Fie, Euthydemos, am spus; vorba ceea: «toate cîte le spui tu sînt bine spuse». Deci cum se
face că ştiinţa aceea pe care o căutăm nu-mi e străină? Deoarece este imposibil ca acelaşi
lucru să fie şi totodată să nu fie, atunci, dacă ştiu un lucru înseamnă că ştiu totul — dat fiind
că nu pot să fiu ştiutor şi ne-
356
PLATON
ştiutor deopotrivă. Şi, de vreme ce ştiu totul, înseamnă că stăpînesc şi ştiinţa cu pricina. Cam
asta vrei să spui şi asta îţi este învăţătura?" e „Vezi, Socrate? Tu singur te dezminţi."
„Dar cu tine, Euthydemos, nu se întîmplă să păţeşti acelaşi lucru? Eu, chiar de aş avea de
pătimit tot ce-i mai rău alături de tine şi de Dionysodoros, acest om minunat, aş îndura fără să
scot o vorbă. Spune-mi, nu există lucruri care vă sînt cunoscute şi altele care nu vă sînt?"
„Nici vorbă de aşa ceva, Socrate", a spus Dionysodoros.
„Cum vine asta? Deci nu ştiţi nimic?"
„Ba dimpotrivă", mi-a răspuns. 294 a „Deci ştiţi totul, pentru că ştiţi cîte ceva?"
„Totul, într-adevăr; şi tu la fel, dacă ştii măcar un singur lucru, ştii totul."
„Cerule, am spus, ce lucru minunat ne împărtăşeşti şi ce nepreţuit e binele ce ni-l dezvălui!
Dar oare la fel se întîmplă şi cu ceilalţi oameni? Ştiu şi ei totul sau nu ştiu nimic?"
„E imposibil, a spus, ca ei să ştie unele lucruri, iar altele să nu le ştie, fiind ştiutori şi neştiutori
totodată."
„Deci?" am întrebat.
„Toţi oamenii ştiu totul, dacă ştiu măcar un singur lucru."
b „în numele zeilor, Dionysodoros — căci acum mi-e clar că vorbiţi serios şi doar eu ştiu cît
de greu mi-a fost să vă înduplec —, voi doi ştiţi într-adevăr totul? Tîmplăria şi cizmăria, de
exemplu?"
„Sigur că da."
„Şi să coaseţi cu fir de maţ uscat puteţi?"
„Ba chiar să pingelim."
„Şi poate ştiţi şi cîte stele sînt pe cer şi cît de multe fire în nisipul mării?"
EUTHYDEMOS
357
„Bineînţeles! a fost răspunsul. Crezi că nu am cădea de acord şi in privinţa aceasta?"
Atunci s-a virît în vorbă Ctesippos: „în numele lui Zeus, Dionysodoros, dă-mi o dovadă care
să-mi ara- c te că spuneţi adevărul."
„Spune-mi ce vrei şi-am să-ţi arăt."
„Ştii cîţi dinţi are Euthydemos? Şi Euthydemos ştie cîţi ai tu?"
„NU-ţi ajunge să fi auzit că ştim totul?"
„Cituşi de puţin; atît să ne mai spuneţi şi să dovediţi că este adevărat. Şi dacă ne spuneţi cîţi
dinţi are fiecare şi apoi, numărîndu-i, vedem că ştiţi, atunci o să vă credem şi-n celelalte
privinţe."
N-au vrut însă, gîndind că erau luaţi peste picior, d şi la fiecare întrebare a lui Ctesippos au
afirmat sus şi tare că ştiu cîte sînt pe lume. Căci, în cele din urmă, Ctesippos, fără urmă de
ruşine, s-a apucat să-i întrebe ce nici nu gîndeşti, vrînd să afle dacă cele mai neauzite lucruri
le erau cunoscute. Iar cei doi, afir-mînd fără încetare că ştiu, ţineau piept întrebărilor cu un
curaj fără seamăn, de parcă erau mistreţi care se avîntă în faţa loviturii. Iată de ce, Criton, în
cele din urmă neîncrederea m-a împins pînă şi pe mine să-l întreb pe Euthydemos dacă
Dionysodoros ştia chiar să danseze. „Sigur că da", a fost răspunsul lui. e
„Nu cred însă că la vîrsta pe care o ai ştiinţa ta merge pînă acolo încît să faci tumbe pe săbii
sau să te învîrţi pe o roată."
„Nu există nici un lucru, mi-a răspuns, pe care să nu-l ştiu."
„Şi doar în clipa de faţă ştiţi totul, sau ceea ce ştiţi, ştiţi întotdeauna?"
„întotdeauna."
„Şi ştiaţi totul şi cînd eraţi copii, şi cînd abia vă născuserăţi?"
Amîndoi într-un glas au răspuns că da.
358
PLATON
295 a Nouă lucrul ni se părea de necrezut. Drept care Euthydemos a întrebat: „Ce e,
Socrate, nu crezi?"
„Cred un singur lucru: că sînteţi în chip vădit tare iscusiţi."
„învoieşte-te atunci să-mi răspunzi şi am să-ţi dovedesc că tu însuţi dai crezare acestor
uimitoare lucruri."
„Dar nu e nimic mai plăcut pentru mine decît să fiu dezminţit în această privinţă. Căci dacă eu
nu am habar cît de multe ştiu, iar tu îmi dovedeşti că ştiu în orice clipă totul, crezi că aş da,
cîte zile mai am, peste altă comoară mai mare?"
.Atunci fă bine şi răspunde." b „întreabă; sînt gata să răspund."
„— Spune-mi, Socrate: ştiind, ştii ceva anume sau nu? — Ştiu ceva anume. — Şi ştiind, ştii
prin acel lucru prin care eşti ştiutor sau prin altul? — Prin lucrul prin care ştiu. Am impresia
că despre suflet vorbeşti. Sau mă înşel?"
„Nu-ţi e ruşine, Socrate, ca întrebat fiind, să te apuci să întrebi?"
„Ai dreptate, am spus; dar cum să fac? Voi face aşa cum porunceşti. Cînd nu-ţi înţeleg însă
întrebarea, porunca ta e totuşi să-ţi răspund, fără să mai întreb nimic?" c „Fără îndoială că
ceva din ce-ţi spun înţelegi, nu?"
„Da."
„Răspunde atunci la ce înţelegi."
„Dar dacă tu întrebi, iar eu răspund înţelegînd cu totul altceva decît ai tu în minte, eşti
mulţumit dacă răspunsul meu cade alături de întrebare?"
„Eu da, dar nu cred că şi tu."
.Atunci, pe Zeus, n-am să răspund mai înainte de-a înţelege întrebarea."
„Deşi înţelegi mereu foarte bine, n-ai să răspunzi niciodată pentru că tot îndrugi prostii şi
lungeşti vorba bătrîneşte."
EUTHYDEMOS
359
Am înţeles că se supărase pe mine, dat fiind că îi d tot puricam spusele, In vreme ce el vroia
să mă prîndă în laţul cuvintelor. Mi-am adus atunci aminte de Connos; şi el, de cîte ori mă
împotrivesc, se supără pe mine; după care nu prea mă mai bagă în seamă, zicîndu-şi că sînt
cam tare de cap. Şi deoarece mă hotărisem să învăţ şi de la ei, mi-am spus că trebuie să mă
supun, temîndu-mă ca nu cumva să mă creadă prea prost ca să le fiu elev. Am spus atunci:
„Dacă tu crezi, Euthydemos, că aşa este bine, aşa şi trebuie să facem; oricum, tu ştii să discuţi
mult mai bine e decît mine, a cărui pricepere e a unui om de rînd. în-treabă-mă deci iar de la
început."
„— Iar tu dă răspunsurile iarăşi; ştiind, ştii prin mijlocirea lucrului prin care ştii sau nu? —
Da, ştiu prin mijlocirea sufletului."
„Uite-l cum răspunde iar mai mult decît i s-a ce- 296 a rut! Eu nu te întreb prin mijlocirea a ce
ştii, ci dacă ştii prin mijlocirea a ceva."
,,— Aşa e, am răspuns din nou mai mult decît se cuvenea, şi asta pentru că nu prea sînt bine
educat. Te rog să mă ierţi; am să răspund cît se poate de simplu că ştiind, ştiu prin mijlocirea
lucrului prin care ştiu. — Şi ştii întotdeauna prin mijlocirea aceluiaşi lucru, sau ştii cînd prin
mijlocirea lui, cînd prin a altuia? — întotdeauna cînd ştiu, ştiu prin mijlocirea lui."
„Ei poftim! Chiar n-ai să încetezi să tot răspunzi în plus?"
„Mă gîndeam totuşi că acest cuvînt, întotdeauna, ne poate face să greşim."
„— Nu pe noi; poate pe tine. însă răspunde: şti- b ind, ştii întotdeauna prin mijlocirea unui
lucru anume? — întotdeauna, de vreme ce pe clnd trebuie să-l las deoparte. — Deci ştii
întotdeauna prin mijlocirea unui lucru anume; şi deoarece ştii întotdeauna, parte din ce ştii —
ştii prin mijlocirea acestui lucru
360
PLATON
EUTHYDEMOS
361
prin care ştii, şi restul a ce ştii prin mijlocirea altui lucru? Sau ştii totul prin mijlocirea acelui
singur lucru? — Prin mijlocirea lui, am spus, ştiu absolut tot ceea ce ştiu."
„Din nou! a exclamat. Acelaşi adaos nepermis!"
„Fie! Atunci îl las deoparte pe ceea ce ştiu."
„Ba n-ai să laşi deoparte nici măcar o vorbuliţă; c nu-ţi cer nici o favoare. Răspunde-mi însă:
ai putea să ştii absolut tot dacă nu ai şti tot?"
„Ar fi o minune să pot."
Atunci a spus: „Adaugă acum tot ce-ţi pofteşte inima; recunoşti doar că ştii totul."
„Aşa s-ar zice; de vreme ce acel ceea ce ştiu al meu nu face nici doi bani, înseamnă că ştiu
tot."
„Ai mai recunoscut că ştii întotdeauna, prin mijlocirea lucrului prin care ştii, fie atunci cînd
ştii, fie altminteri, după cum ţi-e placul; căci ai recunoscut că ştii întotdeauna şi că ştii totul
dintr-o dată. Este clar deci că ştiai şi fiind copil, şi nou-născut, şi cînd d abia te năşteai; şi
chiar înainte de a te naşte şi mai înainte de a se naşte cerul şi pămîntul, şi-atunci ştiai absolut
tot, de vreme ce ştii întotdeauna. Ba chiar, pe Zeus, a mai spus, tu vei şti întotdeauna şi
absolut totul, dacă aşa mi-e mie vrerea."
„De ţi-ar fi asta vrerea, preacinstite Euthydemos! Numai să fie adevărat ce spui. însă eu unul
mă cam îndoiesc că eşti în stare de asemenea ispravă; doar dacă fratele tău, Dionysodoros, ar
pune şi el umărul; poate că aşa, laolaltă, aţi fi în stare să o faceţi. însă acum spuneţi-mi
altceva: în atîtea şi atîtea privinţe e nu văd cum aş putea înfrunta nişte oameni a cărdr
înţelepciune este atît de uimitoare, spunînd, de pildă, că nu ştiu totul; aşa e, de vreme ce voi o
afirmaţi. Dar iată şi un alt caz: cum să afirm că ştiu despre oamenii de bine că sînt nedrepţi?
Hai, spune-mi: ştiu, sau nu ştiu una ca asta?"
„O ştii mai mult ca sigur."
„Ce ştiu?"
„Că oamenii de bine nu sînt nedrepţi." „Aşa e, asta o ştiu de mult. Dar nu asta întreb, ci unde
am învăţat eu că oamenii de bine sînt ne- 297 a
drepţi?"
„Nicăieri", a spus Dionysodoros.
„Atunci, iată şi un lucru pe care nu îl ştiu."
„Ce faci? s-a adresat Euthydemos lui Dionysodoros. Duci de rîpă tot raţionamentul şi omul va
pretinde că nu ştie; va fi ştiutor şi neştiutor deopotrivă." Dionysodoros s-a înroşit.
„Dar tu, am continuat, tu cum spui, Euthydemos? b Nu crezi că fratele tău are dreptate, el
care ştie totul?"
„Sînt eu frate cu Euthydemos?" a spus Dionysodoros, amestecîndu-se repede în vorbă.
La care eu: „Hai să lăsăm asta, prietene, pînă ce Euthydemos mă va învăţa cum de ştiu eu că
oamenii de bine sînt nedrepţi; şi nu mă pizmui pentru această învăţătură."
„Văd că o iei la fugă, Socrate, a spus Dionysodoros, şi nu vrei să răspunzi."
„Şi n-am dreptate? Doar sînt mai prejos decît fiecare din voi, aşa încît este firesc să fug din
faţa voastră. însuşi Heracles, faţă de care eu nu însemn c nimic, nu se putea lupta în acelaşi
timp cu hidra (un soi de sofistă şi ea, pînă într-atît de abilă, încît dacă îi retezai unul dintre
capetele raţionamentului, scotea în locul lui mai multe) şi cu crabul, un alt sofist, iscat din
mare şi coborît pe ţărm nu de prea multă vreme, mi se pare. Şi fiindcă crabul ăsta, aşezat de-a
stînga voinicului nostru, îl tot sîcîia trăncănind şi muşcînd, a trebuit Heracles să strige în
ajutor pe ne-potu-său Iolaos, care i-a fost, se zice, de mare folos, d Pe cînd, dacă ar veni Iolaos
al meu, mai mult m-ar încurca."
362
PLATON
.Ascultă, Socrate, după ce-ţi termini de cîntat bucata, poate-mi răspunzi şi mie: Iolaos îi era
nepot lui Heracles în mai mare măsură decît ţie?"
„— Cel mai bun lucru este să-ţi răspund, Diony-sodoros. Căci n-ai să mă slăbeşti cu
întrebările, sînt aproape sigur; pizmaş cum eşti, îl împiedici pe Euthy-demos să îmi dezvăluie
secretul acela. — Atunci răspunde-mi. — îţi răspund că Iolaos îi era nepot lui e Heracles, însă
mie, oricum ai lua-o, parcă nu-mi era. Căci nu Patrocles, fratele meu, îi era tată, ci fratele lui
Heracles, adică Iphicles (un nume oarecum asemănător). — Zici că Patrocles îţi este frate? —
întocmai; după mamă, dar nu şi după tată. — Deci îţi este şi nu-ţi este frate. — Nu-mi este
după tată, prietene. Căci în timp ce tatăl lui era Chairedemos, al meu era Sophroniscos. — Dar
Sophroniscos şi Chairedemos 298 a erau taţi, nu? — Taţi; unul al meu, celălalt al lui. —
Aşadar, Chairedemos era altceva decît tată? — Altceva decît tatăl meu. — Mai era el tată,
dacă era altceva decît tată? Sau tu eşti totuna cu piatra asta? — Tare mă tem să nu arăţi că sînt;
dar eu nu cred că sînt.
— Aşadar eşti altceva decît piatra aceasta? — Altceva, vezi bine. — Deci, fiind altceva decît
piatră nu eşti piatră; şi fiind altceva decît aur nu eşti aur.
— Aşa-i. — La fel şi Chairedemos; fiind altceva decît tată, rezultă că el nu este tată. — într-
adevăr, am spus, se pare că el nu este tată."
b „Iar dacă Chairedemos, a spus Euthydemos in-trînd în vorbă, este tată, atunci e rîndul lui
Sophroniscos, fiind altceva decît tată, să nu fie tată; încît tu, Socrate, nu ai tată."
La care Ctesippos: „— Oare cu tatăl vostru lucrurile nu stau la fel? Nu este el altul decît tatăl
meu?
— Nici vorbă, a spus Euthydemos. — Te pomeneşti că este acelaşi. — întocmai; acelaşi. —
Nu prea
c m-aş învoi. Dar spune-mi, Euthydemos: el îmi este tată doar mie sau şi celorlalţi oameni? —
Şi celor-
EUTHYDEMOS
363
lalţi- Sau crezi cumva că una şi aceeaşi persoană, tată fiind, nu este tată? — De ce n-aş crede?
— Cum adică? Şi că, aur fiind, nu este aur? Sau om, fără să fie om? — Ei nu, Euthydemos! a
sărit Ctesippos. Vorba ceea, ca nuca în perete! Faci o afirmaţie necugetată dacă susţii că tatăl
tău e tatăl tuturora. — Dar este.
— Al oamenilor? Sau şi al cailor şi-al celorlalte do- d bitoace? — Al tuturor. — Şi mama ta le
este şi lor mamă? — Şi lor. — Deci mama ta le este mamă şi aricilor de mare? — Da, şi la fel
şi mama ta. — Iar tu eşti frate cu viţeii, cu căţeii şi purceii? — Sînt, şi tu la fel. — Ba unde
mai pui şi că tatăl tău e cîine.
— Este, şi al tău la fel.
— Ascultă, Ctesippos, a spus Dionysodoros, ai să te învoieşti de îndată că lucrurile stau aşa,
dacă îmi răspunzi. Spune-mi, ai un cîine? — Am, şi încă unul foarte rău. — Are căţei? — Are;
şi ei la fel de răi. — Aşadar, cîinele le este tată? — L-am văzut cu ochii mei încălecînd
căţeaua. — Buun! Şi cîinele e-al tău, e nu? — Al meu. — Aşadar, de vreme ce este tată şi este
al tău, înseamnă că acest cîine este tatăl tău şi tu eşti frate cu căţeii?"
Şi Dionysodoros, ca să nu apuce Ctesippos vorba, se grăbi iar să răspundă: „încă o vorbuliţă
aş vrea să aud: îţi baţi cîinele?" Şi Ctesippos, rîzînd: „— îl bat, pe zei! Că pe tine nu pot să te
bat. — îţi baţi deci propriul tată?
— Mult mai îndreptăţit aş fi să-l bat pe tatăl vos- 299 a tru, fiindcă i-a trecut prin cap să aducă
pe lume copii atît de înţelepţi. însă nu încape îndoială, Euthydemos, că tatăl vostru şi al
micuţilor cîini s-a ales
cu o grămadă de bunuri de pe urma înţelepciunii voastre.
— Dar nici el, nici tu, Ctesippos, nu aveţi ce face cu o grămadă de bunuri.
— Şi nici chiar tu, Euthydemos?
364
PLATON
— Nici eu şi nimeni altcineva. Căci spune-mi, b Ctesippos, crezi că pentru un bolnav e bine,
cînd simte el nevoia, să ia un leac sau, dimpotrivă, crezi că asta nu-i un lucru bun? Sau cînd
mergi la război; e mai bine să mergi înarmat sau să mergi fără arme?
— înarmat, cred eu. Mă pregătesc totuşi s-aud vreuna din năzbîtiile tale încîntătoare. — O vei
afla pe cea mai încîntătoare; dar atunci fă bine şi răspunde. Fiindcă te învoieşti că este un
lucru bun să iei un leac cînd simţi nevoia, înseamnă că din lucrul acesta bun trebuie să înghiţi
cît de mult cu putinţă. Nu va fi nimerit, în acest caz, să-ţi pregăteşti un car întreg de elebor
bine pisat şi amestecat? — Bineînţe-
c Ies, a spus Ctesippos, dacă cel care înghite leacul e mare cît statuia de la Delfi! — Şi tot aşa
şi la război; de vreme ce e un lucru bun să fii înarmat, nu-i necesar să ai scuturi şi lănci o
droaie, dacă acesta e într-adevăr un lucru bun? — Sigur că da; însă tu, Euthy-demos, nu crezi
şi tu la fel! Sau ţie ţi-ar fi de-ajuns o lance şi un scut? — Mie mi-ar fi. — Şi tot aşa i-ai înarma
pe Geryon şi Briareos! Eu unul vă credeam mai pricepuţi, ca luptători încercaţi ce sînteţi."
Euthydemos tăcu; însă Dionysodoros, întorcîn-
d du-se la răspunsurile lui Ctesippos, îl întrebă: „— Şi ţie ţi se pare că şi aurul e-un lucru bun,
dacă îl ai?
— Bineînţeles; şi încă mult, i-a răspuns Ctesippos.
— Şi ce zici? Bunurile astea, nu-ţi prînde bine să le ai oriunde şi oricînd? — Ba bine că nu. —
Te învoieşti să spui că aurul e un lucru bun? — Dar am şi spus că este. — Aşadar, trebuie să-l
ai oricînd şi oriunde, dar mai cu seamă chiar la tine? Atunci cel mai
e fericit ai fi dacă ai avea în burtă trei talanţi, unul în cap şi-n fiecare ochi cîte-un stater de
aur? — Se spune totuşi, Euthydemos, că printre sciţi, cei mai fericiţi şi mai de soi sînt cei care
au în craniile lor mult aur; asta ca să fiu în tonul spusei tale de adineauri cum că un cîine mi-
este tată. Dar şi mai uimitor este
EUTHYDEMOS
365
că ei beau din propriile cranii aurite, ba unde mai pui că îşi aruncă şi privirea în ele, ţinîndu-şi
căpăţî-na-n mîini!
— Dar sciţii, şi ceilalţi oameni deopotrivă, văd Iu- 300 a cruri susceptibile de văz sau
dimpotrivă? — Susceptibile de văz, desigur. — Şi tu la fel? — Şi eu. — Ne vezi mantalele?
— Le văd. — Deci ele sînt capabile să vadă. — Minune mare, a spus Ctesippos. — Ce?
— Nimic. Dar ţie, dragul de tine, ţi se pare pesemne că nu le vezi. însă am impresia,
Euthydemos, că treaz fiind dormi de-a-n picioarelea şi că dacă este cu putinţă să vorbeşti fără
să spui nimic, tu tocmai asta faci.
— Deci nu e cu putinţă să existe o vorbire a tă- b cerii? a întrebat Dionysodoros. — în nici un
caz, a spus Ctesippos. — Nici o tăcere a vorbirii? — Cu atît mai puţin. — Cînd vorbeşti
despre pietre, lemne şi bucăţi de fier nu eşti vorbitor al tăcerii? — Nu dacă merg în fierării; se
spune că acolo fierul prînde glas şi, cînd îl atingi, ţipă în gura mare. Aşa încît, mulţumită
înţelepciunii tale, nu ţi-ai dat seama că nu spui nimic. însă acum dovedeşte-mi cum că există o
tăcere a vorbirii."
Mi s-a părut că Ctesippos, cu gîndul la iubitul său, c prinsese aripi.
„— Cînd taci, a spus Euthydemos, taci despre toate, nu? — Da. — Deci taci şi despre cele
vorbitoare, de vreme ce şi ele sînt cuprinse în toate? — Cum adică? înseamnă că nu toate tac?
— Sigur că nu, a spus Euthydemos. — Atunci, preabunul meu prieten, înseamnă că toate
vorbesc? — Cele ce vorbesc
— vorbesc, fără îndoială. — Nu asta întreb, ci dacă tac toate sau dacă toate vorbesc.
— Nici da, nici nu şi amîndouă deopotrivă, spuse d Dionysodoros, intrînd în vorbă. Sînt sigur
că din răspunsul meu n-ai să te alegi cu nimic."
366
PLATON
EUTHYDEMOS
367
Iar Ctesippos, cum îi stătea în fire, izbucni într-un hohot de rîs; şi spuse: „Ah, Euthydemos!
Fratele tău a răspuns în doi peri; a pierdut deci şi iată-l la pămînt!" Cleinias s-a bucurat nespus
şi a început să rîdă; iar Ctesippos nu-şi mai încăpea în piele; parcă se făcuse de zece ori mai
mare! Pişicherul de Ctesippos! Şterpelise aceste şiretlicuri tocmai din gura celor doi, de vreme
ce în ziua de astăzi nu-i mai este dată nimănui o înţelepciune ca aceasta, e Atunci am vorbit
eu: „De ce rîzi, Ctesippos, de lucruri atît de serioase şi frumoase?"
Dar Dionysodoros, din nou: „Tu ai văzut vreodată, Socrate, un lucru frumos?"
„Am văzut, Dionysodoros, ba chiar mai multe." 301 a „Şi erau diferite de frumosul însuşi
sau erau totuna cu el?"
M-am încurcat atît de tare, încît m-au trecut toate năduşelile şi mi-am zis că aşa-mi trebuia
dacă iiu-mi ţinusem gura. „Erau diferite, am spus, de frumosul în sine. Şi totuşi pe fiecare în
parte le însoţea puţină frumuseţe."
„Deci dacă lîngă tine este un bou, eşti bou? Şi dacă eu, acum, stau lîngă tine, înseamnă că tu
eşti Dionysodoros?"
„Ei, nici chiar aşa!" am spus eu.
„Dar în ce fel, a spus, diferitul, fiind însoţit de un lucru diferit, poate să fie diferit?" b „Te
încurcă aşa ceva?" Atît de mult rîvneam la înţelepciunea lor, încît, în felul meu, încercam deja
să o imit.
„Cum să nu mă încurce? Pe mine şi pe oricine e pus în faţa unui lucru care nu există."
„— Ce spui tu, Dionysodoros? Frumosul nu este
frumos şi untul, urît? — Dacă mi se pare mie aşa,
atunci este. — Şi ţi se pare aşa? — Bineînţeles. —
Atunci şi identicul este identic şi diferitul, diferit?
c Căci diferitul nu este, evident, identic; aş zice că pînă
şi un copil înţelege că diferitul este diferit. însă tu, Dionysodoros, cu bună ştiinţă ai lăsat
punctul acesta deoparte; căci altminteri, mi se pare că voi doi sîn-teţi ca meşterii care, făcînd
ce-i pe măsura lor, ating desăvîrşirea; voi, zic, aţi făcut din arta dialogului de-săvîrşirea
întruchipată.
— Deci tu ştii ce e pe măsura fiecărui meşter? De pildă, ştii a cui treabă este să lucreze
metalul? — Da; a fierarului. — Şi a cui să modeleze argila? — A olarului. — Dar să înjunghie
şi să jupoaie şi-apoi să fiarbă sau să frigă carnea tăiată în bucăţi? — A bucătarului. — Deci
dacă faci cele ce-s pe măsura a ta, vei proceda cum trebuie? — Cum nu se poate mai bine. —
Iar pe măsura bucătarului, spui tu, este tăierea în bucăţi şi jupuirea. Te învoieşti că ai spus aşa
sau nu? — Am spus, aşa-i, dar iartă-mă, te rog. — Deci este clar că, înjunghiind pe bucătar şi
tăin-du-l în bucăţi pentru ca apoi să-l fierbi şi să-l frigi, vei face treburi pe măsura ta. Şi dacă-l
pui pe nicovală pe fierar, iar pe olar îl modelezi, şi-atunci vei face tot cele cuvenite."
„Poseidon, Poseidon! am spus. Iată încoronarea e înţelepciunii tale! Oare îmi va fi dat ca
minunea aceasta să devină cîndva şi a mea?"
„Ai recunoaşte-o, Socrate, dacă ar deveni a ta?"
„Dacă ai vrea şi tu, aş recunoaşte-o."
„Cunoşti, crezi, cele ce sînt ale tale?"
„Numai dacă nu spui tu altfel; căci dacă cu Euthydemos se încheie, cu tine trebuie început."
„Consideri că sînt ale tale lucrurile de care dispui şi pe care le ai pentru a te folosi de ele cum
vrei? Un 302 a bou, de pildă, şi o oaie, le-ai considera ale tale dacă ai putea să le vinzi, să le
dărui sau să le sacrifici oricărui zeu ai vrea? Iar pe cele de care nu ai avea parte aşa, le-ai mai
privi ca ale tale?"
Iar eu, deoarece ştiam că din întrebările acestea o să ţîşnească cine ştie ce minune şi, totodată,
vrînd

368
PLATON
EUTHYDEMOS
369
s-o aud degrabă, am răspuns: „— Este tocmai cum spui tu; doar lucrurile de felul acesta sînt
ale mele.
— Dar ia spune-mi: nu le spui vieţuitoare la cele ce b au suflet? — Ba da. — Te învoieşti să
spui că dintre
vieţuitoare sînt ale tale doar acelea cu care poţi face toate cîte le-am pomenit eu adineauri? —
Mă învo-iesc." Apoi, o vreme s-a aşternut tăcerea, căci Diony-sodoros părea că meditează la
ceva de seamă. După care l-am auzit: „Spune-mi, Socrate, ai un Zeus strămoşesc?" Iar eu,
bănuind că raţionamentul va ajunge în locul unde mai sfîrşise o dată, încercam să nu cad într-
o cursă fără ieşire şi mă zvîrcoleam de parcă şi fusesem prins în plasă. „Nu am", i-am spus.
„— Atunci eşti vrednic de milă şi nu eşti defel ateni-c an dacă n-ai zei strămoşeşti, nici lucruri
sfinte, nici altceva din ce-i frumos şi bun. — Ah, ah! Dionyso-doros, îndulceşte-ţi limba şi nu
fi crud cu mine din prima clipă, învăţătorule! Căci am şi eu, ca toţi ateni-enii, lucrurile mele
sfinte, ale căminului şi cele strămoşeşti, şi toate celelalte cîte mai sînt de soiul ăsta.
— Şi atenienii nu au un Zeus strămoşesc? — Nu au; această denumire nu o foloseşte nici un
ionian, nici dintre cei strămutaţi din cetate, nici dintre noi, cei
d de aici. La noi, Apollon, născătorul lui Ion, e zeul strămoşesc. în schimb, pe Zeus nu îl
numim zeu strămoşesc, ci protector al căminului şi al fratriei, aşa cum mai avem şi o Atena a
fratriei. — Ajunge, a spus Dionysodoros. îi ai deci pe Apollon, pe Zeus şi Atena. — Aşa-i. —
Aceştia ar fi zeii tăi. — Străbuni şi domni. — Oricum, ai tăi sînt; sau nu ai recunoscut că sînt
ai tăi? — Ba am recunoscut. Şi-acum ce am să păţesc? —Aşadar, zeii aceştia sînt vieţuitoare;
e căci te-ai învoit că tot ce are suflet e vieţuitoare. Sau poate zeii tăi n-au suflet? — Au, am
spus. — Deci sînt vieţuitoare? — Vieţuitoare, întocmai. — Iar dintre vieţuitoare, ai recunoscut
că ale tale sînt toate cîte le poţi vinde sau da, sau cîte le sacrifici oricărui
Zeu pofteşti. — Aşa e, am recunoscut. Nu mai pot da înapoi, Euthydemos. — Spune-mi
atunci, fără să mai lungim vorba; de vreme ce te-ai învoit că ai tăi sînt şi Zeus şi zeii ceilalţi,
eşti tu liber să-i vinzi, să-i 303 a dărui sau să faci cu ei ce vrei, aşa cum faci cu restul
vieţuitoarelor?"
Eu, Criton, ca trăsnit de acest argument, am rămas ţintuit locului, fără urmă de glas. Dar iată
că Ctesippos îmi sare în ajutor: „Grozav, Heracles! Un argument de toată frumuseţea!" La
care Dionysodoros: „Ce vrei să spui? Heracles este grozav? Sau Heracles Grozavu?" Atunci
Ctesippos a izbucnit: „O, Poseidon, ce raţionament fără pereche! Mă dau bătut; cei doi nu pot
fi înfrînţi!"
Acestea fiind spuse, dragul meu Criton, nu a exis- b tat măcar un singur om dintre cei de faţă
care să nu ridice în slăvi raţionamentul şi pe cei doi fraţi. Tot rîzînd, bătînd din palme şi
bucurîndu-se, erau cît pe-aci să-şi dea duhul, nu alta. Pentru fiecare dintre raţionamentele de
pînă atunci, numai admiratorii lui Euthydemos aplaudaseră din toată inima. Dar acum, parcă
şi coloanele Lyceionului îi aclamau pe cei doi şi se bucurau din răsputeri. Cît despre mine...
Pînă într-atît eram de mişcat, încît am recunoscut c că nu-mi fusese dat vreodată să văd
oameni mai înţelepţi. Şi, fermecat de înţelepciunea lor, ra-am apucat să-i laud şi să-i
preamăresc, spunînd: „Ce minunat v-a înzestrat natura, fraţi preafericiţi! Cît de puţin v-a
trebuit spre a face dintr-un lucru ca acesta desăvîrşirea însăşi! în vorbele voastre, Euthydemos
şi Dionysodoros, găseşti frumuseţi de tot soiul. Dar între ele, una e mai aleasă-n toate:
oamenii îndeobşte, chiar cei de vază şi vestiţi, nu d înseamnă pentru voi nimic; grija voastră
se-ndreap-tă doar către cei de-o seamă cu voi. Şi sînt sigur că foarte puţini, doar cei ce vă
seamănă, ar preţui cum trebuie cuvintele voastre; ceilalţi, în schimb, le înţe-
370
PLATON
EUTHYDEMOS
371
leg atît de puţin, încît nu mă îndoiesc că le-ar fi ruşine să învingă cu argumente de acest fel şi
ar prefera să fie învinşi. Şi mai e ceva în tot ce spuneţi voi: un spirit, să-i zicem, de frăţie, o
îngăduinţă anume; cînd afirmaţi că nu există nici frumos, nici bun, nici e alb, nici altceva de
soiul ăsta, că diferitul nu e, vezi bine, diferit, în fapt, celor care v-ascultă, le-nchideţi pur şi
simplu gura (cum singuri spuneţi). însă — şi faptul este o adevărată încîntare, căci răpeşte
spuselor voastre orice caracter jignitor — nu numai ei păţesc aşa, ci lăsaţi impresia că şi cu
voi se întîmplă la fel. Dar iată acum şi lucrul cel mai important: tot ce născociţi e în aşa fel
făcut, şi cu atîta dibăcie, încît e la-ndemîna primului venit să-nveţe într-o clipită meşteşugul.
Eu unul ra-ara convins de asta urmă-rîndu-l pe Ctesippos şi văzînd cît de repede e în stare 304
a să vă imite, aşa, pe nepusă masă. Or, este un lucru de toată frumuseţea să vezi că meşteşugul
vostru poate fi prins cît ai bate din palme. Şi totuşi cu o asemenea artă nu trebuie să te
îndeletniceşti în public. Dacă vreţi să mă ascultaţi, feriţi-vă să vorbiţi în faţa multora, căci
prinzînd totul atît de repede, cei de faţă ar uita să vă mai acorde recunoştinţa cuvenită. Cel mai
bine e să staţi de vorbă voi între voi, iar dacă se întîmplă să nu fiţi singuri, să nu vorbiţi decît
în faţa celui care v-ar plăti. Iar dacă sînteţi înţelepţi, o b să daţi şi elevilor voştri acelaşi sfat: să
nu stea de vorbă niciodată cu nimeni; cu voi doar, şi ei între ei. Atit. Căci preţios,
Euthydemos, nu-i decît lucrul rar, iar apa, vorba lui Pindar, deşi cel mai de seamă dintre
bunuri, nu este cel mai ieftin? Dar să nu mai zăbovim. Şi nu uitaţi: pe mine şi Cleinias ne luaţi
pe lîngă voi."
Acestea fiind spuse, am mai schimbat cîteva vorbe şi-apoi ne-am risipit care-ncotro. Acuma,
vezi şi tu ce am putea face ca să urmăm împreună lecţiile c celor doi; oamenii spun clar că sînt
în stare să înveţe
pe oricine e dispus să îi plătească; unde mai pui că nu se uită nici la ce-ţi poate mintea, nici la
vîrstă; oricine poate dobîndi, fără prea mare caznă, înţelepciunea lor. Şi, lucru care te priveşte
în special pe tine, ei nu împiedică pe nimeni să-şi vadă de cîştigul lui. CRITON Şi mie îmi
place, Socrate, să-i ascult pe alţii stînd de vorbă şi întotdeauna sînt bucuros să-n-văţ cîte ceva.
Totuşi mă tem că sînt şi eu dintre aceia care nu-i seamănă lui Euthydemos. Ba, dimpotrivă, mă
număr printre cei de care vorbeai şi tu: prefer să fiu învins, decît să-nving cu argumente de
acest d fel. Acum, ce-i drept, mi se pare caraghios să-ţi dau sfaturi, şi totuşi vreau să-ţi
povestesc ce-am auzit. Mă plimbam, cînd unul care venea dinspre voi îmi iese în cale. (Omul
se crede atoateştiutor şi e din tagma celor pricepuţi să compună discursuri menite
tribunalelor.) „— Criton, îmi spune, tu nu-i asculţi deloc pe înţelepţii ăştia? — Nu, pe Zeus; e-
atîta lume acolo încît, deşi mă aflam destul de aproape, n-am putut desluşi nimic. — Şi totuşi
n-ar fi stricat s-auzi.
— De ce? — Ca să-i auzi pe aceia care sînt astăzi e cei mai pricepuţi în asemenea discuţii."
Am spus:
„— Şi cum ţi s-au părut? — Cum să mi se pară? Cum mi se par lucrurile pe care le auzi
oricînd din gura unor flecari ca ei, în stare să se agite în zadar pentru nişte zădărnicii." Cam
astea i-au fost cuvintele. „— Şi totuşi, am spus, filozofia nu-i deloc de lepădat.
— Cum nu-i de lepădat, prietene? Află că nu face nici măcar doi bani. Dacă ai fi fost şi tu de
faţă, ţi-ar fi crăpat obrazul de ruşine văzîndu-ţi prietenul. 3051 Parcă nu mai era el! Tot voia
să le vină în întîmpi-nare unora cărora puţin le păsa de ce scot pe gură, dar care în schimb se
agăţau de toate cuvintele! Şi cînd te gîndeşti că oamenii ăştia, cum îţi spuneam,
au cea mai mare trecere în zilele noastre! Cîtă grosolănie, Criton, şi cît caraghioslîc în treaba
asta şi-n cei care se îndeletnicesc cu ea!" Mie, Socrate, mi s-a b
372
PLATON
EUTHYDEMOS
373
părut că îndeletnicirea în sine este pe nedrept înjosită, fie că cel care o judecă este omul nostru
sau altul. Şi totuşi, să vrei să stai de vorbă în public cu astfel de oameni, iată ce mi se părea,
pe bună dreptate, condamnabil.
SOCRATE Vezi, Criton, oamenii de felul lui sînt cam ciudaţi. Deocamdată însă nu prea ştiu
ce să zic. Din ce categorie făcea parte cel cu care vorbeai, asprul judecător al filozofiei? Era
dintre cei pricepuţi să pledeze în faţa tribunalului, un orator? Sau unul dintre cei care îi
pregătesc pe aceştia, un alcătuitor de discursuri puse la îndemîna oratorilor?
c CRITON Un orator, în nici un caz, pe Zeus. Nu cred să fi vorbit vreodată în faţa unui
tribunal. Se spune însă că nu-i străin de treburile astea, ba, pe Zeus, este chiar foarte bun şi
foarte bune sînt şi discursurile pe care le alcătuieşte.
SOCRATE Acum înţeleg. E dintre cei pe care tocmai voiam să-i pomenesc. Ei, Criton, fac
parte din două lumi şi, după cum spune Prodicos, reprezintă graniţa dintre filozof şi omul de
stat. Se consideră oamenii cei mai înţelepţi şi cred nu numai că sînt, dar că aşa apar şi-n ochii
marii mulţimi, aşa încît nimeni, în
d afara adepţilor filozofiei, nu-i poate împiedica să fie cinstiţi de toată lumea. Drept care, ei
gîndesc că dacă îi vor pune pe aceştia într-o astfel de lumină încît să treacă drept oameni de
nimic, atunci, în ochii tuturor, laurii gloriei întru înţelepciune vor fi, fără putinţă de tăgadă,
culeşi de ei. Se socotesc cu-ade-vărat cei mai înţelepţi, iar cînd într-o discuţie pe o temă
oarecare sînt dovediţi, ei pun înfringerea în seama celor din tagma lui Euthydemos. Iar că se
cred atît de înţelepţi, nu-i de mirare; şi din filozofie şi din politică iau cîte ceva, nici mult, nici
prea puţin. Un
e gînd cum nu se poate mai firesc: primesc din partea fiecăreia exact atît cît au nevoie, şi, la
adăpost de lupte şi primejdii, nu le rămîne decît să culeagă fructul înţelepciunii.
CRITON Şi, Socrate? Crezi că n-au nici un pic de dreptate? Nu poţi tăgădui că gîndul lor pare
adevărat.
SOCRATE întocmai, Criton; mai mult pare decît este. Căci nu-i uşor să îi convingi că un om,
sau un 306 a obiect oarecare, aşezat la mijloc, între alte două, se împărtăşeşte din amîndouă şi
dacă unul din acestea două este rău şi altul bun, atunci cel mijlociu este în primul caz mai bun
şi-n celălalt mai rău. Iar dacă se împărtăşeşte din două lucruri bune deopotrivă, supuse însă
unor ţeluri diferite, el e inferior amîn-durora, dacă ne gîndim la ţelul pe care îl slujeşte fiecare
element din care el este compus. Şi numai dacă, aşezat la mijloc, lucrul se împărtăşeşte din
două rele supuse unor ţeluri diferite, numai atunci el e supe- b rior acestor două rele la care
participă. Să spunem deci că filozofia şi activitatea omului de stat sînt două lucruri bune, dar
fiecare avînd alt scop; dacă oamenii noştri, stînd între ele în dreaptă cumpănă, participă la
amîndouă, atunci ce spun ei nu se adevereşte, deoarece ei sînt inferiori amîndurora. Acum, să
spunem că cele două sînt un rău şi-un bine; atunci ei sînt mai buni decît cei care fac filozofie,
dar oamenilor de stat le sînt inferiori. Iar dacă ambele sînt rele, atunci (şi doar atunci) ce spun
ei s-ar putea să fie adevărat. Or, nu prea cred să accepte că ambele c îndeletniciri sînt rele, şi
nici că una este rea, iar alta bună. Ci, în realitate, împărtăşindu-se din amîndouă, ei sînt
inferiori amîndurora, dacă avem în vedere ţelul pe care fiecare în parte, filozofia şi politica, îl
ţin drept valoros. Şi în timp ce, în realitate, vin abia în al treilea rînd, ei caută să fie consideraţi
drept primii. Se cuvine totuşi să le iertăm ambiţia aceasta şi să nu ne supărăm. Să îi privim aşa
cum sînt; căci orice om din ale cărui vorbe răzbate un dram de chibzuinţă şi care îşi dă
neabătut silinţa către ţinta a sa merită cinstirea noastră.
374
PLATON
GORGIAS
CRITON Eu, Socrate, cum îţi spun întruna, sînt tare nedumerit cînd mă gîndesc la fiii mei. Ce-i de
făcut cu ei? Cel mai tînăr este încă mic, dar Critobu-los este deja la vîrsta cînd are nevoie de cineva
care să-l îndrume. Cînd sînt cu tine, ajung să-mi spun că este o nebunie să mă fi străduit ca în atîtea
alte privinţe să-mi căpătuiesc copiii — le-am dat o mamă e aleasă, gîndindu-mă că se vor naşte din
viţa cea mai nobilă, le-am strins averi, dorînd să fie bogaţi, cît mai bogaţi —, în schimb, pentru
educaţia lor nu am făcut mare lucru. Şi totuşi, cînd mă uit la cîte unul din aşa-numiţii educatori, nu mai
ştiu ce să cred şi, 307 a cercetîndu-i — îţi spun deschis —, mi se pare care de care mai ciudat. Aşa
stînd lucrurile, nu văd cum să-i deschid băiatului calea către filozofie.
SOCRATE Oare nu ştii, iubite Criton, că-n fiece îndeletnicire cei mulţi sînt pleavă şi lipsiţi de har, iar
cei de soi ales şi dăruiţi din plin sînt doar o mînă? Spune-mi, gimnastica nu-ţi pare ceva frumos? Dar
afacerile, oratoria, cariera armelor?
CRITON Sigur că da.
SOCRATE Şi? în toate cazurile acestea, nu vezi că b cei mai mulţi se fac de ris cînd le priveşti
isprava?
CRITON Pe Zeus, să ştii că ai dreptate.
SOCRATE Şi-atunci? Pentru atîta lucru ai să întorci spatele tuturor îndeletnicirilor şi n-ai să încre-
dinţezi pe fiii tăi nici uneia?
CRITON N-ar fi drept.
SOCRATE Fereşte-te deci, Criton, să faci ce nu se cade. Pe cei care-şi trec timpul cu filozofia, buni
sau răi, trimite-i la plimbare, verificînd temeinic doar filozofia în sine. Iar dacă ţi se pare că obiectul ei
e de c soi prost, ţine-l departe nu doar de fiii tăi, ci de toată lumea. în schimb, dacă îţi pare aşa cum îl
văd eu că e, ia-i urma fără teamă şi jertfeşte-i timp, vorba proverbului, „tu şi copiii tăi".
CALLICLES SOCRATE CHAIREPHON GORGIAS POLOS
CALLICLES Numai la război şi luptă se zice că trebuie să vină omul în felul acesta, Socrate.
447 a
SOCRATE Ce, am ajuns, cum spune o vorbă, la spartul tîrgului? Sîntem întîrziaţi?
CALLICLES Da; şi încă după ce frumos tîrg! Ce de lucruri, ce frumuseţi a spus Gorgias pînă mai adi-
neauri!
SOCRATE Numai Chairephon acesta e vinovat de întîrzierea noastră, Callicles; el ne-a făcut să zăbo-
vim atît de mult în agora.
CHAIREPHON Nici o nenorocire, Socrate, am eu lea- b cui. Gorgias mi-e prieten, aşa că ne va face şi
nouă o expunere. De vreţi, chiar acum; de nu, o lăsăm pe altă dată.
CALLICLES Dar ce, Chairephon? Doreşte Socrate s-audă pe Gorgias?
CHAIREPHON Doar pentru asta sîntem aici.
CALLICLES Dacă-i aşa, veniţi acasă la mine, veniţi oricînd vreţi. Gorgias e găzduit la mine şi are să
vă facă expunerea dorită.
SOCRATE Bună propunere, Callicles. Vorba e: va vrea să intre şi în discuţie cu noi? în adevăr, eu do-
resc să aflu de la dînsul care-i puterea artei sale; în c ce stă, anume, făgăduiala ce face şi ce învăţături
predă. Cît priveşte cealaltă parte — expunerea însăşi — putem s-o lăsăm pe altă dată.
"
376
PLATON
GORGIAS
377
CALLICLES Nimic mai nimerit, Socrate, decît să-l întrebăm pe dînsul, căci interogaţia era
una dintre formele expunerii sale; chiar adineauri invita pe cei care erau înăuntru să-l întrebe,
cine voia, şi se arăta gata să răspundă la orice.
SOCRATE Frumoasă vorbă! Ia întreabă-l tu, Chai-rephon.
CHAIREPHON Ce pot să-l întreb?
SOCRATE Să spună, de pildă, cine este?
CHAIREPHON Cum cine este?
SOCRATE Uite cum: presupune că lucrează încălţăminte, de exemplu; ţi-ar răspunde cu
siguranţă că-i cizmar. Acum înţelegi ce spun?
CHAIREPHON înţeleg şi-l voi întreba. Ia spune-mi, Gorgias, să fie adevărat ce zice Callicles
acesta, că tu te declari în stare să răspunzi la orice întrebare ţi-ar pune cineva?
448 a GORGIAS Adevărat, Chairephon; chiar şi acum am spus asta şi susţin că de mulţi ani
nimeni, întrebîn-du-mă, nu m-a prins cu ceva necunoscut.
CHAIREPHON Fără îndoială, Gorgias, în acest caz vei răspunde lesne.
GORGIAS Eşti Ia largul tu, Chairephon, să faci o astfel de probă.
POLOS Pe Zeus, Chairephon, fă-o cu mine, dacă vrei. Mi se pare că Gorgias este obosit; a
vorbit atît de mult adineauri.
CHAIREPHON Ce, Polos? Nu cumva crezi că tu ai să răspunzi mai bine decît Gorgias? b
POLOS Ce-ţi pasă ţie de asta, dacă răspunsurile mele sînt mulţumitoare pentru tine?
CHAIREPHON Nu-i nimic. Dar fiindcă vrei, fie, răspunde tu.
POLOS întreabă.
CHAIREPHON: Să întreb. Dac-ar fi ca Gorgias să cunoască arta fratelui său Herodicos, ce
nume exact i-ara da? Nu ca aceluia?
POLOS Desigur.
CHAIREPHON Numindu-l medic, i-am zice bine?
POLOS Da.
CHAIREPHON Dar dac-ar fi mai priceput în arta lui Aristofon, fiul lui Aglaofon, sau în arta
fratelui aceluia, cum i-am zice pe drept?
POLOS Pictor, fireşte.
CHAIREPHON Bine, acum, în care artă se pricepe Gorgias şi ce nume exact i-am putea da?
POLOS Multe sînt, Chairephon, meşteşugurile omeneşti, găsite ca rod al experienţei
experimentate1. Aceasta din urmă duce viaţa noastră către progres după rînduielile artei, pe
cînd lipsa de experienţă ne lasă în voia sorţii. Dintre toate acestea, unii se ocupă cu unele, alţii
cu altele; unii lucrează într-un fel, alţii în alt fel; şi, fireşte, cei mai aleşi îmbrăţişează
ocupaţiile cele mai alese. Dintre aceştia face parte şi Gorgias. Arta lui este cea mai frumoasă
din cîte există.
SOCRATE Ce bine pregătit se arată Polos pentru cuvîntări, Gorgias! Decît că nu face cum a
făgăduit lui Chairephon.
GORGIAS Ce anume, Socrate?
SOCRATE Mi se pare că nu răspunde deloc la întrebare.
GORGIAS Dar n-ai decît să-l întrebi tu, dacă vrei.
SOCRATE Nu. Ci dac-aş şti că primeşti tu să răspunzi, pe tine mult mai bucuros te-aş supune
întrebărilor. Cît despre Polos, din cele rostite e limpede că s-a ocupat mai mult de arta ce se
numeşte retorică decît de dialectică.
POLOS Cum asta, Socrate?
SOCRATE Foarte simplu, Polos. Cînd Chairephon te-a întrebat ce artă cunoaşte Gorgias, tu i-
ai răs-
Expresie ce trimite, ironic, la vorbirea retorică.
378
PLATON •
GORGIAS
379
puns cu o laudă închinată artei sale, ca şi cum i-ar fi criticat-o cineva; însă n-ai răspuns în ce
constă ea.
POLOS Bine, dar n-am răspuns că-i cea mai frumoasă?
SOCRATE Ba da. însă nimeni n-a întrebat cum este arta lui Gorgias, ci în ce constă ea şi ce
nume s-ar cădea să-i dăm lui Gorgias. Şi cum Chairephon te-a făcut să înţelegi ce vrea, în
cazurile anterioare, iar tu i-ai răspuns frumos şi scurt, tot astfel şi acum: 449 a spune în ce
anume constă arta lui şi cum trebuie să-l numim pe dînsul. Ori, mai degrabă, de ce nu ne-ai
spune tu singur, Gorgias: cum trebuie să te numim? Şi pe care dintre arte eşti stăpîn?
GORGIAS Pe retorică, Socrate.
SOCRATE Retor deci trebuie să-ţi zicem?
GORGIAS Retor, şi încă retor bun, Socrate, de vrei să-mi zici tocmai cum „mă laud a fi", ca
să vorbesc în felul lui Homer.
SOCRATE Se-nţelege că vreau.
GORGIAS Numeşte-mă.
SOCRATE S-adăugăm că eşti în măsură să-i faci şi pe alţii aşa?
b GORGIAS Da, am şi această rivnă şi o arăt nu numai aici, dar şi aiurea.
SOCRATE N-ai vrea mai bine, Gorgias, să continui aşa cum vorbim acum, prin întrebări şi
răspunsuri, şi să lăsăm pe altă dată dezvoltarea cuvîntării, în felul cum o începuse Polos?
Numai să nu uiţi făgă-duiala! Dacă vrei, atunci răspunde pe scurt la ce te întreb.
GORGIAS Există răspunsuri, Socrate, ce nu se pot
da decît prin expuneri largi; eu voi încerca totuşi să
fiu cît mai scurt cu putinţă. Căci, declar şi asta: nl-
c meni nu poate spune aceleaşi lucruri în mai puţine
vorbe decît mine.
SOCRATE Aşa şi trebuie, Gorgias. Fă acum şi dovada faptului afirmat; dovedeşte ce
înseamnă vor-
birea scurtă, iar pe cea lungă să o lăsăm pe altă dată.
GORGIAS Am s-o fac, şi vei recunoaşte că n-ai auzit pe altul exprimîndu-se mai scurt.
SOCRATE Haide! Fiindcă te declari stăpîn pe arta retoricii, ba în stare să pregăteşti şi pe alţii
la fel, spune-mi: din cîte realităţi sînt, în jurul căreia se în- a vîrteşte ea? Cum ai spune de
pildă: ţesătoria are legătură cu facerea hainelor, nu-i aşa?
GORGIAS Da.
SOCRATE Şi tot astfel, nu-i muzica arta ce se ocupă de crearea melodiilor?
GORGIAS Da.
SOCRATE Pe Hera, Gorgias, nu pot decît să-ţi admir răspunsurile! Nici că se poate ceva mai
scurt.
GORGIAS Da, Socrate, sînt încredinţat şi eu că le dau după cum se cuvine.
SOCRATE Ai dreptate. Răspunde-mi acum şi despre retorică. Din cîte sînt pe lume, cu ce se
ocupă ea? A cui ştiinţă este?
GORGIAS A discursurilor.
SOCRATE Ce fel de discursuri, Gorgias? Poate cele ce ţintesc să înveţe pe bolnavi care regim
le dă sănă- e tatea?
GORGIAS Nu.
SOCRATE Atunci retorica nu-i chiar arta care se ocupă cu orice fel de discursuri.
GORGIAS. Se-nţelege că nu.
SOCRATE Oricum însă, e netăgăduit că-i face pe oameni capabili să vorbească.
GORGIAS Da.
SOCRATE Şi nu cumva îi face să gîndească asupra lucrurilor despre care-i învaţă să
vorbească?
GORGIAS Cum de nu?
SOCRATE Oare medicina, de care am vorbit chiar 4501 acum, nu pregăteşte şi ea pe oameni
să gîndească şi să se exprime cu pricepere asupra celor în suferinţă?
380
PLATON
GORGIAS Vezi bine.
SOCRATE Pe cît se pare şi medicina se ocupă de discursuri.
GORGIAS Da.
SOCRATE Măcar de cele referitoare la boli, nu?
GORGIAS Desigur.
SOCRATE Dar şi gimnastica, n-are ea drept obiect expunerile privitoare la buna şi reaua
dispoziţie a corpurilor?
GORGIAS Exact.
SOCRATE La fel şi cu celelalte arte, Gorgias. Fiecare dintre ele n-are drept obiect
discursurile referitoare la materia ce-i revine?
GORGIAS Aşa s-arată.
SOCRATE De ce nu le numeşti atunci retorice şi pe celelalte, din moment ce şi ele se ocupă
cu discursuri, dacă e adevărat că arta care se ocupă cu alcătuirea lor se numeşte retorică?
GORGIAS Foarte simplu, Socrate! Fiindcă în celelalte arte, toată ştiinţa se reduce, ca să spun
astfel, la lucruri manuale sau aşa ceva; pe cînd la retorică nu-i nimic de felul acesta practic.
Dimpotrivă, toată acţiunea, chiar miezul ei, stă în discursuri. Iată de ce declar retorica o artă
ce are ca ţintă cuvântările, şi cred că-i exact ce susţin.
SOCRATE Mă întreb dacă pricep în ce chip vrei s-o numeşti. îndată însă voi şti-o cît se poate
de limpede. Tu dă-mi numai răspunsurile. Există sau nu artă? Avem noi arte cu adevărat?
GORGIAS Avem.
SOCRATE Dintre toate artele, esenţialul la unele este, după părerea mea, acţiunea, şi ele n-au
nevoie de discursuri lungi. Altele chiar n-au deloc nevoie de cuvînt, ci se pot desfăşura în
tăcere; aşa sînt, de pildă, pictura, sculptura şi alte multe. Nu cumva la ele te-ai gîndit cînd ai
spus că n-au nici în clin nici în mînecă cu retorica? Nu?
GORGIAS
381
GORGIAS Ba da, Socrate, ai prins exact gîndul meu.
SOCRATE Dar există şi arte al căror lucru se înfăptuieşte prin cuvînt. în ce priveşte însă acţiunea, ele,
ca să spun aşa, ori n-au deloc nevoie de ea, ori au într-o foarte mică măsură. Astfel sînt, de pildă,
numărătoarea, calculul, geometria, jocurile cu zaruri şi încă multe altele. Dintre acestea, la unele ros-
tirile sînt aproape egale cu activităţile; la cele mai multe însă rolul lor e mai mare, şi uneori întreaga
lor acţiune şi principalul se mărgineşte la exprimarea prin cuvinte. Am credinţa că tu pui retorica în
rîndul e artelor de acest gen.
GORGIAS Adevărat.
SOCRATE Şi totuşi, eu nu cred că te gîndeşti să denumeşti retorică pe nici una dintre acestea. Cu toate
că vorba ta sună astfel, cum că tot ce are drept element principal cuvântul este retorică şi că deci
oricine ţi-ar putea răspunde, dacă vrea să-ţi pună beţe-n roate: „vasăzică, Gorgias, tu chiar numără-
toarea o numeşti retorică", totuşi eu nu cred că te gîndeşti a numi retorică nici numărătoarea, nici geo-
metria.
GORGIAS Este exact ce crezi, Socrate, şi-i dreaptă interpretarea ce faci.
451 a
SOCRATE Acum, haide, întregeşte răspunsul pe care ţi l-am cerut. în adevăr, fiindcă se întîmplă că
retorica este una din artele ce se folosesc în cea mai largă măsură de cuvînt şi întrucît şi altele sînt la
fel, fii bun să-mi spui despre ce tratează în chip principal această artă a cuvîntului, care este retorica. E
cum m-ar întreba cineva asupra oricăreia dintre artele despre care am vorbit acum şi mi-ar zice:
„Socrate, ce artă-i arit- b metica?", iar eu i-aş răspunde ca tine adineauri, că-i una dintre artele ce-şi
ating scopul graţie cuvîntului. Şi dacă m-ar întreba iarăşi: „Bine, dar cu privire la ce?" eu i-aş spune că
e una dintre acele arte al căror conţinut îl formează cunoaşterea numărului pereche
382
PLATON
GORGIAS
383
şi nepereche, oricît de mari s-ar întâmpla să fie ele de-o parte şi de alta. Şi de m-ar mai
întreba: „Dar ce artă zici tu că e calculul?" eu i-aş răspunde că şi asta-i dintre artele al căror
scop se atinge prin cuvînt. Şi dacă m-ar întreba din nou: „Cu privire la ce?" eu i-aş răspunde
întocmai ca în decretele adresate poporului: c „Calculul este in toate celelalte privinţe
întocmai ca aritmetica; precum aceasta, se aplică numerelor pereche şi nepereche, însă diferă
de ea întru atîta cît studiază raporturile de mărime dintre numerele pereche şi nepereche atît
faţă de ele însele, cît şi unele faţă de altele." Şi dacă cineva mi-ar pune întrebarea ce e
astronomia, iar eu i-aş spune că şi ea îşi urmăreşte prin cuvînt toate rezultatele, dac-ar adăuga:
„Socrate, dar expunerile astronomiei cu privire la ce sînt?" eu i-aş răspunde că-i vorba de
mersul stelelor, al soarelui şi al lunii şi de iuţeala comparativă a mişcărilor ce fac.
GORGIAS Ai da un răspuns potrivit, Socrate. d SOCRATE Iată, Gorgias, acum tu eşti la
rînd. Retorica prin urmare se întîmplă să fie una dintre artele care se exercită şi-şi ating toate
ţelurile prin cuvînt; nu-i aşa?
GORGIAS Este.
SOCRATE Spune şi cu privire la ce. Dintre cele reale, la care lucru anume se referă
cuvîntările puse în joc de retorică?
GORGIAS Sînt cele mai mari probleme omeneşti, Socrate, şi cele mai înalte.
SOCRATE Şi aici spui ceva cu două înţelesuri, Gor-e gias; ceva care nu-i încă limpede. Cred
că ai auzit oameni intonînd pe la banchete versurile acelui skoliu, unde se enumera, cîntînd
„să fii sănătos e cel mai de preţ; în rîndul al doilea e bine să fii frumos; în al treilea — cum
zice autorul skoliului — e să fii bogat fără să fi înşelat pe nimeni".
GORGIAS Da, am auzit; dar cu ce gînd spui asta?
SOCRATE Fiindcă numaidecît te-ai putea pomeni 452 a cu făuritorii lucrurilor lăudate de
poetul care a compus skoliul, cu medicul, cu maestrul de gimnastică,- cu zaraful, iar medicul,
mai întîi, ar spune: „Gorgias te înşală, Socrate! Doar nu arta lui se ocupă cu cel mai mare bine
al oamenilor, ci a mea." Şi dacă l-aş întreba: „Dar tu cine eşti de vorbeşti aşa?", el mi-ar
răspunde că-i cel ce vindecă. „Ce zici? Oare binele meşteşugului tău să fie cel mai mare?" Iar
dînsul: „Cum, Socrate, nu-i sănătatea? Dar ce alt bun este pentru oameni mai de preţ decît
sănătatea?" Şi după el s-ar înfăţişa, la rîndu-i, maestrul de gimnastică şi ar spune: „M-aş b
mira, Socrate, dac-ar fi în stare Gorgias să-ţi arate, cu arta lui, un bun mai mare decît eu cu
arta mea!" Iar eu aş grăi atunci şi către dînsul: „Dar tu cine eşti, omule? Şi care-i lucrarea ta?"
Iar el: „Sînt maestru de gimnastică, şi opera artei mele e să fac pe oameni să aibă corpuri
frumoase şi puternice." Şi după maestrul de gimnastică, ar vorbi zaraful, cu un aer — cred —
dispreţuitor faţă de toţi, şi ar zice: „Ia cercetează, Socrate, de este — fie la Gorgias, fie la ori-
c cine altul — un bun mai mare decît avuţia?" Noi am grăi către dînsul: „Dar de ce? Nu
cumva tu eşti făuritorul ei?" Şi cînd el ar răspunde afirmativ, noi l-am întreba: „Cine eşti?" El:
„Sînt zaraf." Noi am zice: „Şi ce gîndeşti tu, avuţia-i pentru oameni cel mai mare bun?" „Cum
să nu fie?" va zice el. Iar noi: „Dar uite, Gorgias acesta de aici o tăgăduieşte; el zice că din
arta pe care o predă dînsul izvorăşte un bun mai mare decît al artei tale." Aşa i-am spune;
atunci e învederat că el m-ar întreba după asta: „Şi care-i acest bun? Să răspundă Gorgias."
Haide, Gorgias, închipuindu-ţi că eşti întrebat şi de unii ca aceştia şi de mine, răspunde: ce-i
în sine d arta de care zici că este cel mai mare bun al omenirii şi că tu eşti în stare să-l
înfăptuieşti.
384
PLATON
GORGIAS Ei da, Socrate, susţin că există în adevăr ceva din care poate izvorî cel mai mare
bine: şi pentru întreg neamul omenesc, că-i procură libertatea, şi pentru fiecare cetăţean în
parte, că-i poate da în propriul său stat conducerea celorlalţi.
SOCRATE Tocmai: în ce constă acest lucru de care vorbeşti?
e GORGIAS Constă, după părerea mea, în puterea de a convinge prin cuvînt, fie pe judecători
la tribunal, fie pe senatori în consiliu, fie pe cei întruniţi în adunările populare, fie pe toţi care
se strîng în orice întrunire politică s-ar face. Iar această putere va robi şi pe medic, şi pe
maestrul de gimnastică; iar cît despre zaraful acesta, el se va dovedi că se îmbogăţeşte pentru
altul, nu pentru sine; pentru tine, cel care ştii să vorbeşti şi să insufli mulţimilor convingeri.
SOCRATE Abia acum, Gorgias, pari să-mi arăţi cît 453 a mai îndeaproape în ce constă, după
gîndul tău, arta retoricii. Şi dacă eu sînt în măsură să înţeleg ceva, tu susţii că retorica-i
făuritoarea convingerii şi că întreaga ei străduinţă, scopul ei din urmă, se opreşte aici. Ori vrei
să spui că retorica are o putere şi mai mare decît aceea de a produce convingerea în sufletul
celor ce ascultă?
GORGIAS Nicidecum, Socrate; am impresia că i-ai dat o definiţie mulţumitoare. Acesta-i
scopul ei esenţial.
b SOCRATE Ascultă, Gorgias. Află un lucru de care sînt convins: de este în lume cineva care
vrea să ştie lămurit despre ce e vorba, într-o discuţie cu altul, unul dintre aceia sînt şi eu. îmi
place să cred că eşti şi tu.
GORGIAS Ce urmăreşti cu asta, Socrate?
SOCRATE îţi voi spune îndată. Află că eu unul nu prea sînt lămurit asupra convingerii pe care
zici tu că o produce retorica; nu ştiu adică nici ce este, nici la care anume lucruri se referă
convingerea făurită
GORGIAS
385
de ea. E adevărat că bănuiesc cam de ce fel vrei s-o arăţi că este şi la ce se referă, dar asta nu
mă împiedică să te mai întreb: în ce constă convingerea izvo-rîtă din retorică şi cu privire la ce
este? De ce te mai întreb pe tine — vei zice — dacă eu singur o bănuiesc? De ce n-o spun eu?
Fiindcă nu e vorba de tine, c ci de discuţia cu tine: ea doar trebuie să înainteze, ca să devină
cît mai limpede subiectul despre care vorbim. Cercetează, de pildă, de nu-ţi pare dreaptă ur-
mătoarea întrebare. Presupune că-ţi spun: ce fel de pictor este Zeuxis? Dacă mi-ai răspunde
că-i pictor de fiinţe, n-aş fi eu în drept să te întreb: ce fel de fiinţe pictează? Nu?
GORGIAS Ba da.
SOCRATE Şi de ce asta? Nu cumva fiindcă există d şi alţi pictori care zugrăvesc multe alte
vieţuitoare?
GORGIAS Da.
SOCRATE De n-ar mai picta nici unul în lume afară de Zeuxis, n-ar fi bun răspunsul tău?
GORGIAS Cum de nu?
SOCRATE Atunci, spune-mi şi în privinţa retoricii: este ea singura disciplină care-ţi pare că
făureşte convingeri, sau mai sînt şi altele? Uite ce vreau să-ţi spun. Cînd unul predă o
învăţătură, de orice soi ar fi ea, oare convinge el sau nu?
GORGIAS Nu pot spune „nu", Socrate; dimpotrivă, convinge.
SOCRATE Să ne întoarcem iar la artele de care am vorbit puţin mai înainte; aritmetica şi
omul care se e ocupă de ea nu ne învaţă ce proprietăţi are numărul?
GORGIAS Negreşit.
SOCRATE Atunci ne şi convinge?
GORGIAS Da.
SOCRATE Vasăzică şi aritmetica este făuritoare de convingeri?
GORGIAS Pare-se.
386
PLATON
GORGIAS
387
SOCRATE Şi dacă va întreba unul: de ce fel de convingere este vorba şi cu privire la ce? îi
vom răspunde: o convingere de conţinut didactic, referitoare la numere pereche şi nepereche,
precum şi la mărimea lor. La fel, vom putea arăta şi despre celelalte discipline de care
vorbeam adineauri, cum că şi ele sînt făuritoare de convingere şi despre ce fel de 454 a
convingere şi cu privire la ce. Sau nu?
GORGIAS Ba da.
SOCRATE Prin urmare nu-i numai retorica făuritoare de convingeri.
GORGIAS Adevărat.
SOCRATE Şi fiindcă ea nu-i singura care săvîrşeş-te acest lucru, ci există şi altele, sîntem în
drept să întrebăm din nou, după acest caz, ca şi în al pictorului: Ce fel de convingere şi cu
privire la ce este aceea pe care o produce arta retoricii? Ori nu ţi se pare b drept să reînnoim
întrebarea?
GORGIAS Mie, da.
SOCRATE Fiindcă şi tu crezi ca mine, răspun-de-mi atunci, Gorgias.
GORGIAS Socrate, eu vorbesc despre convingerea ce se produce în tribunale şi în celelalte
adunări, cum spuneam şi puţin mai înainte cu privire la ce e drept şi ce e nedrept.
SOCRATE Şi eu am bănuit, Gorgias, că vorbeşti despre această convingere, cu un astfel de
conţinut; dacă totuşi te-am întrebat, e pentru că nu vreau să te prîndă mirarea cînd, în curînd,
am să te întreb un lucru ce pare a fi clar. Cum am mai spus, îţi voi pune asemenea întrebări, nu
cu gîndul la tine, ci fiindcă doresc să fac ca discuţia să înainteze către ţintă şi ca c să nu ne
deprîndem a anticipa cu mintea întîmpină-rile sau răspunsurile reciproce. Dimpotrivă, eu do-
resc ca tu să-ţi dezvălui pînă la urmă gîndul, potrivit principiilor ce te călăuzesc.
GORGIAS Mi se pare că faci bine, Socrate.
SOCRATE Atunci să cercetăm şi lucrul următor. Există ceva care poartă numele de
învăţătură?
GORGIAS Există.
SOCRATE Dar ce zici, există şi faptul de a produce încredinţarea?
GORGIAS Da.
SOCRATE Găseşti oare că-i acelaşi lucru să zici a „am dobîndit o cunoştinţă" şi „mi-am făcut
o încredinţare", adică ştiinţa îţi pare că-i totuna cu încredinţarea sau e altceva?
GORGIAS întrucît mă priveşte, Socrate, cred că e altceva.
SOCRATE Crezi bine; şi iată de unde o poţi şti. în-chipuieşte-ţi că te-ar întreba cineva:
„Gorgias, există oare o credinţă falsă şi una adevărată?" Cred că ai răspunde afirmativ.
GORGIAS Da.
SOCRATE Dar ce zici despre ştiinţă? Există şi aici una falsă, alta adevărată?
GORGIAS Asta cu nici un chip.
SOCRATE Vasăzică e clar că nu e vorba de acelaşi lucru.
GORGIAS Adevărat spui.
SOCRATE Şi totuşi, şi cei care au învăţat, şi ei şi-au făcut convingeri, la fel cu cei ce au
primit o în- e credinţare.
GORGIAS Şi asta-i exact.
SOCRATE Ai fi de acord atunci să admitem două feluri de convingeri, şi anume: una care
procură spiritului o credinţă fără de ştiinţă; alta, pe care o dă ştiinţa?
GORGIAS Neîndoios.
SOCRATE Pe care din cele două convingeri o făureşte retorica la tribunale şi la celelalte
adunări, în privinţa lucrurilor drepte şi nedrepte? Pe aceea din care izvorăşte credinţa fără
amestecul ştiinţei, sau pe aceea din care izvorăşte ştiinţa?

388
PLATON
GORGIAS
389
GORGIAS învederat, Socrate: pe aceea din care izvorăşte credinţa.
SOCRATE Vasăzică retorica este, după toată aparenţa, făuritoarea unei convingeri de credinţă,
nu a une-455 a ia care să te instruiască referitor la drept şi nedrept.
GORGIAS Da.
SOCRATE Atunci oratorul nu-i un dascăl, la tribunale şi adunări populare, tratînd asupra
lucrurilor drepte şi nedrepte, ci-i numai un făuritor de păreri. Căci, de altfel, nici n-ar fi cu
putinţă să predea cineva unei adunări aşa de mari, într-un timp aşa de scurt, ştiinţa unor
lucruri atît de însemnate.
GORGIAS Nu, desigur.
SOCRATE Toate bune, dar să vedem, în sfîrşit, noi ce susţinem despre retorică? Căci pînă
acum eu singur nu mă pot dumiri ce să spun. Presupune că b într-un stat se face adunare
pentru alegerea unor medici sau a unor constructori de corăbii, sau a te-miri-cărei alte bresle
de meseriaşi. Trebuie neapărat ca oratorul să-şi spună în această privinţă părerea? Nu văd de
ce, fiindcă-i clar că în fiecare alegere trebuie să preferăm pe cel mai specializat în meşteşugul
său. Tot aşa, cînd s-ar ţine sfat în vederea înălţării unor ziduri, ori aşezării unor porturi sau
arsenale, eu văd necesară părerea arhitecţilor. De asemenea, dacă ar fi de ales nişte strategi
sau de orînduit linia de bătaie în faţa duşmanilor, ori de ocupat nişte poziţii, şi s-ar face pentru
asta o consfătuire, eu cred c că acolo strategii trebuie să se rostească, nicidecum oratorii. Sau
cum gîndeşti, Gorgias, despre acest gen de lucruri? Căci din moment ce singur te declari ora-
tor, şi încă în stare să faci şi pe alţii la fel, este nimerit să cer de la tine lămurire asupra
însuşirilor artei tale. Pe mine trebuie să mă socoteşti acum un aliat al poziţiei tale: poate
cineva dintre cei de-aici ar vrea să devină şcolarul tău; pe unii îi şi simt că vor, şi că sînt chiar
mulţi, dar poate se sfiesc să-ţi pună
întrebări. Astfel, cînd te întreb eu, tu consideră-te în- d trebat şi de dînşii: „Ce folos vom avea
noi, Gorgias, de ne vom alătura ţie? în ce problemă vom fi în măsură să povăţuim statul? Oare
numai în privinţa a ce e drept şi nedrept, sau şi în chestiunile de care vorbea Socrate mai
adineauri?" încearcă deci a le răspunde.
GORGIAS Bine, Socrate, voi încerca să-ţi dezvălui clar întreaga putere ce stă la îndemîna
retoricii: căci tu singur m-ai călăuzit bine pînă aici. Ştii desigur că aceste arsenale şi ziduri ale
Atenei, ca şi înfiinţarea porturilor, îşi au obîrşia pe de o parte în povaţa lui e Temistocle, pe de
alta in cea a lui Pericle, nu în poveţele meşterilor de specialitate.
SOCRATE Da, Gorgias, acestea se afirmă despre Temistocle. Cît despre Pericle, eu însumi l-
am auzit cînd ne povăţuia, în privinţa zidului din mijloc.
GORGIAS Şi cînd ar fi fost vorba de o alegere ca 456 a aceea de care aminteai adineauri,
Socrate, îţi dai seama că şi atunci tot oratorii sînt cu sfatul, tot ei au întîietate în a chibzui
asupra unor astfel de chestiuni.
SOCRATE Asta mă pune în mirare şi pe mine, Gorgias; pentru aceea şi întreb eu de atîta
vreme: în ce o fi constînd puterea retoricii? în adevăr, pentru unul ca mine, care observă astfel
lucrurile, măreţia ei s-arată a fi divină.
GORGIAS Şi încă, Socrate, de le-ai şti tu pe toate, atunci ai vedea cum ea adună, ca să zic
aşa, toate puterile la sine şi cum le stăpîneşte. Şi-ţi voi aduce, pentru asta, o dovadă deosebită.
Nu o dată mi s-a întîmplat să intru, cu fratele meu sau cu alţi medici, b la cîte un bolnav care
nu voia să ia leacul ori să lase pe medic să-l taie sau să-l ardă; iar cînd medicul nu-l putea
îndupleca, atunci îl convingeam eu, şi nu cu vreo altă artă, ci prin retorică. Eu îţi mai afirm că,
dacă merg împreună într-un oraş — în oricare vrei tu — un retor şi un medic, în cazul că se
face între
390
PLATON
GORGIAS
391
ei o dispută publică în faţa adunării poporului sau în orice alt fel de întrunire, pe tema: care
din doi să fie ales ca medic, retorul sau doctorul — ei bine, nu medicul va ieşi deasupra, ci în
orice caz ar fi preferat cel capabil să vorbească, dacă ar vrea. Tot aşa,
c dacă oratorul ar da lupta cu un alt om de meserie, oricare vrei, tot oratorul va fi cel ce va
convinge să fie dînsul ales, mai degrabă ca oricare altul. Căci nu există problemă în care un
orator să nu fie mai convingător în vorbire decît orice om de meserie, în faţa mulţimii. Asta-i
puterea artei retorice; atît de mare îi este puterea şi cu aceste însuşiri ni se înfăţişează ea. Cu
toate astea, Socrate, şi de retorică trebuie să ne folosim întocmai ca de orice altă armă. E doar
de la sine înţeles că, şi în alte cazuri, nu trebuie să le punem în joc contra tuturor, numai
pentru că am
d învăţat arta pugilatului şi a luptei atletice, nici să mînuim armele în aşa fel încît să biruim şi
pe prieteni şi pe duşmani. Nu este un motiv să-ţi loveşti prietenii, să-i răneşti ori să-i ucizi. Pe
Zeus, ar fi tocmai cum unul, după ce a urmat exerciţiile palestrei, dobîndind astfel un corp
puternic sau devenind chiar atlet, s-ar apuca să bată pe tată-său, pe mamă-sa, pe-o rudă sau pe
un prieten. Şi nu trebuie, pentru aşa ceva, să urîm şi să izgonim de prin oraşe pe maeştrii de
gimnastică sau pe cei care dau lecţii de luptă cu armele. Doar aceştia îşi predau ştiinţa lor spre
e a fi folosită în chip potrivit de elevi, adică împotriva inamicilor sau a celor ce i-au
nedreptăţit; cu alte cuvinte, pentru a se apăra iar nu spre a ataca. Dar, răsturnînd lucrurile, unii
dau o întrebuinţare nepotrivită puterii şi artei de care dispun. Cei ce i-au 457 a instruit nu
poartă pe suflet nici un păcat, iar ştiinţa lor nu e, pentru asta, nici vinovată, nici rea; vina stă,
cred, numai de partea celor ce nu se folosesc cum trebuie de cele învăţate. Aceeaşi judecată e
de făcut şi asupra retoricii. Este drept că oratorul are puterea
de a vorbi faţă de oricine şi despre orice în aşa mod încît ce spune el în faţa mulţimilor să fie,
într-un cu-vînt, cel mai convingător asupra oricărei chestiuni ar vrea să vorbească. Dar nu-i
deloc îndrituit, pen- b tru acest motiv, să despoaie de vaza lor nici pe medici — pe temeiul că
ar fi şi el în stare să practice medicina —, nici pe ceilalţi specialişti; ci datoria lui este să se
folosească de retorică numai în chip potrivit, întocmai ca în lupte. Iar dacă, cred eu, cineva
devine orator şi îndată după aceea se serveşte de puterea şi tehnica acestei arte pentru a face
răul, nu înseamnă să urîm şi să surghiunim de prin oraşe c pe cel ce l-a învăţat retorica. Doar
acela i-a predat ştiinţa în vederea unei folosinţe drepte, iar el se foloseşte de ea tocmai pe dos.
Prin urmare, cine dă artei sale o folosire nepotrivită, acela merită să fie urît, surghiunit sau
trimis la moarte, nu însă cel care l-a învăţat.
SOCRATE Sînt încredinţat, Gorgias, că şi tu trebuie să ai experienţa multor discuţii; că ai
văzut desigur, în asemenea prilejuri, cum oamenii nu se pot înţelege uşor printr-o definire a
celor ce au de discutat, instruindu-se reciproc, pentru ca numai după aceea să se despartă unii
de alţii. Dimpotrivă, dacă se stîrneşte între ei dezbinare asupra oricărui lucru d şi dacă unul
susţine despre celălalt sau că nu judecă drept, sau că nu judecă limpede, se supără amîndoi şi
fiecare îşi închipuie că celălalt vorbeşte cu pizmă contra sa, ei căutînd a obţine cîştig de cauză,
iar nu a face prin discuţie o cercetare a subiectului propus. Pînă la urmă, unii ajung că se
despart urît de tot: îşi aruncă în obraz ocări, rostesc şi-şi aud vorbe care fac pe cei de faţă să
rămînă revoltaţi chiar pe ei înşişi că le-a fost dat să stea alături de astfel de oameni şi să-i
asculte. Dar de ce spun eu asta? Fiindcă mi se pare e că nu mai vorbeşti acum aşa cum ai făcut
la început; că prin urmare nu mai eşti de acord cu tine însuţi în
392
PLATON
privinţa retoricii. Mă tem totuşi să te contrazic, ca nu cumva tu să socoteşti rivna ce pun în
discuţii ca 458 a privind nu atît obiectul însuşi — spre a face lumină —, cît persoana ta. Dacă
eşti deci în felul oamenilor din care fac parte eu, se-nţelege, te-aş întreba bucuros mai departe;
dar dacă nu, prefer să te las în pace. Şi acum, poate vrei să ştii din ce categorie fac parte eu?
Sînt dintre aceia care se învoiesc bucuros să fie combătuţi cînd spun ceva neadevărat; dar
combat bucuros pe cel care ar spune neadevărul. Cum vezi, fac parte din categoria celor ce
nu-s mai puţin bucuroşi de a fi combătuţi ca de a combate. Ba chiar socotesc un mai mare
bine, pentru cineva, să fie pus la adăpost de săvîrşirea celui mai mare rău, b decît ca el să pună
pe altul. într-adevăr, nu-i păcat mai mare pentru un om, după credinţa mea, decît să aibă o
falsă părere asupra unui lucru, cum e de pildă cel la care s-a oprit acum discuţia noastră. Deci
dacă zici că eşti şi tu ca mine, putem duce mai departe convorbirea noastră; dacă nu, ori dacă
ţi se pare că ar trebui să ne oprim aici, atunci s-o lăsăm în pace şi să risipim sfatul.
GORGIAS Bine, Socrate, dar şi eu mă declar a fi în felul oamenilor de care vorbeşti. Pe de
altă parte, poate că n-ar fi rău să ne gîndim puţin la ce zic cei de faţă. înainte de a veni voi, eu
le-am vorbit îndelung celor de aici, şi-mi închipui că, de vom începe iar discuţia, s-ar putea să
ne întindem prea departe, c Se cuvine deci să aflăm şi părerea lor, pentru a nu reţine pe
vreunul care ar vrea să-şi întrebuinţeze altfel acest timp.
CHAIREPHON Din murmurul pe care-l auziţi voi înşivă, Gorgias şi tu Socrate, înţelegeţi că
aceşti oameni nu vor altceva decît să vă asculte, orice discuţie aţi vrea să începeţi. Cît mă
priveşte, ce bine ar fi să n-am o treabă atît de serioasă încît vreun interes
GORGIAS
393
grabnic să mă silească a părăsi convorbiri aşa de bine susţinute.
CALLICLES în numele zeilor, Chairephon, am luat a şi eu parte la multe discuţii, dar nu ştiu să-mi fi
făcut vreuna o plăcere mai mare decît asta de acum. Cît pentru mine, de-ţi vrea să vorbiţi şi ziua
întreagă, nu-mi veţi pricinui decît bucurie.
SOCRATE Şi în ce mă priveşte, Callicles, nu văd vreo piedică; numai Gorgias să vrea.
GORGIAS Ar fi pentru mine lucru ruşinos, Socrate, să nu vreau, tocmai eu, care am îndemnat pe alţii
să mă întrebe ce vor. Cu voia lor, să începem deci discuţia. întreabă-mă ce vrei.
e
SOCRATE Ascultă, Gorgias, ce mă uimeşte, în cele rostite de tine. Se poate să ai dreptate, iar eu să nu
te fi înţeles bine. Nu susţii tu că eşti în măsură să faci orator şi pe altul, pe oricine ar vrea să ia lecţii de
la tine?
GORGIAS Ba da.
SOCRATE Că-l faci să vorbească despre orice problemă aşa de bine încît să fie convingător în faţa
mulţimii, nu însă instruind-o, ci înduplecînd-o? 459 a
GORGIAS Nu mai încape îndoială.
SOCRATE Spuneai adineauri că oratorul va fi mai convingător decît medicul, în privinţa sănătăţii.
GORGIAS Da, ziceam că va fi astfel, în ochii mulţimii.
SOCRATE Cum în ochii mulţimii? Vrei să spui că în faţa celor neştiutori? Căci doar n-o să fie mai
convingător decît medicul, în faţa cunoscătorilor.
GORGIAS Adevărat grăieşti.
SOCRATE Şi dacă-i mai convingător decît medicul, nu înseamnă că este mai convingător decît omul
ştiutor?
GORGIAS Desigur.
SOCRATE Fără să fie medic, nu-i aşa? b
GORGIAS Da.

394
PLATON
GORGIAS
395
SOCRATE Nefiind însă medic, este un necunoscător în materia pe care o cunoaşte medicul.
GORGIAS Evident că da.
SOCRATE Deci un neştiutor, în faţa altora, va fi mai convingător decît omul ştiutor, dacă
admitem că retorul e mai convingător decît medicul. Urmează sau nu aceasta?
GORGIAS Urmează, cel puţin în cazul de faţă.
SOCRATE Şi în celelalte meşteşuguri, nu-i la fel cu retorica şi retorul? Aceştia n-au nevoie să
ştie cum stau lucrurile cu adevărat. E de ajuns oratorului să fi aflat un mijloc de convingere,
de natură să le facă c neştiutorilor impresia că e mai competent decît cei competenţi.
GORGIAS Nu-i aşa că se face o mare înlesnire, So-crate, omului care, fără să fi studiat
celelalte meşteşuguri, ci doar pe acesta, nu rămîne totuşi întru nimic mai prejos decît cei cu
adevărat competenţi?
SOCRATE De rămme oratorul mai prejos ori nu decît alţii, din pricina situaţiei acesteia, o
vom cerceta-o îndată, cînd mersul discuţiei ne va duce acolo; acum să vedem în primul rînd
dacă în privinţa dreptului şi nedreptului, a frumosului şi untului, a d binelui şi răului îşi
păstrează sau nu oratorul aceeaşi situaţie ca în privinţa sănătăţii şi a celorlalte specialităţi. Să
ne dăm seama dacă îi este lui cu putinţă ca, fără să ştie ce-i bun şi ce-i rău, frumos şi urît,
drept şi nedrept, să facă totuşi unui auditor neştiutor impresia că este mai bine pregătit decît
unul competent. Ori este poate necesar ca omul ce şi-a pus de gînd să studieze retorica să fi
căpătat aceste cunoştinţe înainte de a ajunge la tine? Dacă nu-i nece-e sar, atunci tu, profesor
de retorică, nu-ţi vei mai bate capul cu cel care a venit la tine, să-l înveţi din toate — nu-i doar
asta sarcina ta —, ci-l vei face numai să apară în ochii celor mulţi ca ştiind astfel de lucruri,
deşi nu le ştie deloc; să se înfăţişeze adică drept un
om cinstit, deşi nu este. Sau vrei să spui că în genere nu-l vei putea învăţa retorica, dacă nu are
dinainte adevărul asupra acestei materii? Care-i, Gorgias, realitatea? în numele lui Zeus, fă-ne
să pricepem mai limpede, dezvăluie-ne, cum ziceai adineauri, în ce stă 460 puterea retoricii.
GORGIAS Cred, Socrate, că de nu s-a întîmplat să le înveţe pe toate de mai-nainte, le va afla
şi pe acestea de la mine.
SOCRATE Vorbeşti frumos şi-mi ajunge. Dacă faci pe cineva orator, e nevoie în orice caz să
ştie cele drepte şi nedrepte, fie că le-a învăţat dinainte, fie că le va studia cu tine în urmă.
GORGIAS Nici vorbă.
SOCRATE Acum, cine a studiat arhitectura e arhi- b tect, nu?
GORGIAS Da.
SOCRATE Cine a învăţat muzica, nu-i muzician?
GORGIAS Da.
SOCRATE Cine medicina, nu-i doctor? Şi tot aşa cu fiecare la fel: cine s-a specializat în cîte o
ramură, nu va fi aşa cum l-a pregătit ştiinţa ce a învăţat?
GORGIAS Nici vorbă.
SOCRATE Şi cine a învăţat ce e drept, nu va fi, după aceeaşi normă, un om drept?
GORGIAS Va fi, se-nţelege.
SOCRATE Şi cel drept săvîrşeşte cele drepte.
GORGIAS Da.
SOCRATE Nu-i deci necesar ca omul pregătit în retorică să fie drept, iar cel drept să
rîvnească a săvîrşi c cele drepte?
GORGIAS Da, aşa s-arată cel puţin.
SOCRATE Niciodată prin urmare cel drept nu va vrea să nedreptăţească.
GORGIAS Cu necesitate.
SOCRATE însă, din aceeaşi raţiune, omul pregătit în retorică e drept.
396
PLATON
GORGIAS Da.
SOCRATE Aşadar, niciodată cel pregătit în retorică nu va voi să facă nedreptate.
GORGIAS: Nu, nu văd cum.
d SOCRATE îţi aminteşti acum ce-ai spus puţin mai înainte? Ziceai că nu trebuie să învinuim
maeştrii de gimnastică, nici să-i surghiunim din cetate, cînd se întîmplă ca un pugilist să dea
artei sale o nedreaptă întrebuinţare. Nu-i tot aşa cînd un retor se foloseşte în chip nedrept de
arta sa? Nu-i aşa că nu trebuie să învinuim pe cel care l-a pregătit şi nici să-l alungăm din oraş
pe acela, ci numai pe cel care a săvîrşit nedreptatea, pe cel care nu s-a folosit cum trebuie de
retorică? S-au zis sau nu acestea?
GORGIAS S-au zis.
e SOCRATE Acum însă iată că acelaşi om pregătit în retorică este arătat drept incapabil să
săvîrşească o nedreptate. Ori nu?
GORGIAS Pare-se.
SOCRATE La începutul convorbirii, Gorgias, mi-ai spus că retorica are ca obiect cuvîntările,
nu cele referitoare la numerele pereche şi nepereche, ci pe cele care vorbesc despre ce e drept
şi nedrept. Nu-i aşa?
GORGIAS Aşa e.
SOCRATE Cînd tu spuneai acestea, eu presupuneam că retorica nu poate fi niciodată un lucru
nedrept, ca una ce-i pururea preocupată de făurirea cuvîntărilor despre dreptate. Cînd însă,
îndată după 46i a aceea, mi-ai adăugat că retorul se poate folosi şi în chip nedrept de arta sa,
eu am rămas uimit şi mi-am dat seama, atunci, că diferitele tale susţineri nu se potrivesc între
ele. Şi numaidecît ţi-am spus că, dacă şi tu vezi, ca mine, un cîştig în a fi combătut, atunci
merită să ducem mai departe convorbirea; altminteri, ziceam s-o lăsăm în pace. Tu însă ai
preferat atunci să continuăm discuţia şi ai ajuns să vezi singur că un om pregătit în retorică
este incapabil să folo-
GORGIAS
397
sească nedrept arta lui şi să aibă cu tot dinadinsul voinţa de a săvîrşi nedreptatea. Cum stau
acestea împreună? Dar, pe cîine, Gorgias, aşa ceva nu se poate b lămuri la repezeală.
POLOS Ce, Socrate, aceasta-i cu adevărat părerea ta despre retorică, aşa cum ai exprimat-o
acum? Că Gorgias s-a sfiit să te înfrunte, cînd susţineai că oratorul trebuie să cunoască tot ce-i
drept, frumos şi bun, sau cînd spuneai că, dacă nu le-ar cunoaşte, încă poate să le studieze de
la el cînd va veni să-i dea învăţături, mai tîrziu — că din acest fel de „a consimţi" aţi ajuns în
convorbirea voastră la acel rezultat contradictoriu? Desigur, ţie îţi face plăcere aşa c ceva, căci
tu ai dus discuţia acolo cu acele întrebări. Dar într-adevăr, cine crezi că va tăgădui vreodată, în
ce-l priveşte, cunoaşterea celor drepte? îţi va spune chiar că-i în stare să înveţe şi pe alţii. Eu
găsesc însă că-i prea multă grosolănie să cobori discuţia la acest nivel.
SOCRATE Minunate Polos, iată de ce căutăm noi să ne facem prieteni, ba să avem şi copii,
pentru ca, îmbătrînind şi începînd să ne înşelăm în păreri, voi, cei mai tineri, să veniţi alăturea
de noi şi să ne îndreptaţi, în fapte şi în cuvinte. Şi acum, dacă eu şi Gorgias am făcut vreo
greşeală în discuţie, vino tu lîngă noi, vino şi îndreaptă-ne. Vei face un act de dreptate. Cît
despre mine, dacă vreunul dintre lucrurile d încuviinţate îţi par să fi fost recunoscute fără
temei, eu sînt gata să iau discuţia din nou, s-o reiau de oriunde vrei, cu paza unei singure
condiţii.
POLOS Ce condiţie?
SOCRATE De a schimba forma de discurs neîntrerupt a expunerii tale, Polos, acea formă pe
care ai vrut s-o pui în joc de la început.
POLOS Cum? Nu-mi va fi mie îngăduit să vorbesc cît vreau mai pe larg?

T
398
PLATON
e SOCRATE Preabunule, ar fi groaznic pentru tine dacă, venind în Atena, cetatea celei mai
largi îngăduinţe de vorbire din toată Grecia, tu singur ai avea nenorocul de a fi oprit de la
cuvînt. Dar ţine seamă, te rog, şi de contrariul. Dacă tu vorbeşti în cuvântări prea lungi în loc
să-mi răspunzi numai la întrebări, n-aş trece şi eu prin clipe tot aşa de grele, nefiin-du-mi
îngăduit să te părăsesc fără a te asculta? Ci 462 a dacă porţi vreun interes discuţiei avute cu
Gorgias şi vrei să-i aduci vreo îndreptare, cum ţi-am mai spus, readu în discuţie orice vrei,
întreabă pe rînd şi la-să-te întrebat, cum am făcut cu Gorgias; respinge, în sfîrşit, sau lasă-te
combătut. Zici că ştii şi tu cîte ştie Gorgias? Sau nu?
POLOS Da.
SOCRATE Prin urmare şi tu ceri să ţi se pună întrebări, fiecare ce vrea, ca unul ce ştii să ţii
piept şi să răspunzi tuturora.
POLOS Şi eu, nici vorbă.
b SOCRATE Acum iată: alege cum vrei. Sau întrebi tu, sau tu răspunzi.
POLOS Bine, voi face cum zici. Să-mi răspunzi tu, Socrate. Fiindcă ţi s-a părut că Gorgias s-a
încurcat cînd aţi discutat asupra retoricii, spune tu, ce zici că este?
SOCRATE întrebi ce fel de meşteşug zic eu că este?
POLOS Da.
SOCRATE în credinţa mea, Polos, ca să-ţi spun adevărul, eu zic că nu-i deloc un meşteşug.
POLOS Ce spui atunci că este?
SOCRATE Un lucru de felul aceluia pe care tu l-ai prefăcut în meşteşug, în scrierea ta, pe care
am c citit-o de curînd.
POLOS De ce lucru e vorba?
SOCRATE De o experienţă practică.
POLOS Experienţă practică îţi pare deci a fi retorica?
GORGIAS
399
SOCRATE Mie da, dacă nu spui tu într-altfel.
POLOS Experienţă, în privinţa cărui lucru?
SOCRATE: în scopul de a produce o mulţumire, o plăcere oarecare.
POLOS Dacă retorica este în stare să producă oamenilor mulţumiri, nu găseşti că-i lucru
frumos?
SOCRATE Ce, Polos, nici n-ai aflat bine de la mine ce-i retorica şi ai şi ajuns la întrebarea a
doua, aceea a dacă nu cumva o găsesc chiar frumoasă?
POLOS Dar nu mi-ai spus că-i zici experienţă practică?
SOCRATE Fiindcă preţuieşti plăcerea, n-ai vrea să-mi faci şi mie una mică?
POLOS Ba, da.
SOCRATE întreabă-mă tu acum: ce fel de meşteşug găsesc eu că este pregătirea bucatelor?
POLOS Să te-ntreb: ce fel de meşteşug e pregătirea bucatelor?
SOCRATE Nu-i deloc unul, Polos.
POLOS Atunci ce-i? Spune tu.
SOCRATE Zic că-i o experienţă practică.
POLOS Experienţă în privinţa cărui lucru? Spune tu.
SOCRATE îţi răspund: experienţa în vederea procu- e rării unei mulţumiri, a unei plăceri,
Polos.
POLOS Cum văd, retorica este una şi aceeaşi cu gătirea bucatelor.
SOCRATE Ba deloc. Fiecare din ele este numai o parte din aceeaşi îndeletnicire.
POLOS Cum îi zice îndeletnicirii?
SOCRATE Mi-e teamă să spun un adevăr aşa de grosolan; preget să-mi rostesc părerea, din
cauza prezenţei lui Gorgias, ca nu cumva să creadă că-i batjocoresc meseria. în ce mă
priveşte, nu-s de altfel prea 463 a dumirit dacă îndeletnicirea lui Gorgias este retorica, în
adevăr, discuţia ce am avut împreună n-a fost prea lămuritoare pentru ceea ce gîndeşte dînsul
în aceas-
400
PLATON
GORGIAS
401
tă privinţă. Dar ştiu ce numesc eu retorică; este numai o parte dintr-un lucru care nu-i deloc
frumos.
GORGIAS Ce lucru, Socrate? Spune, nu te sfii de mine.
SOCRATE Retorica este o îndeletnicire, Gorgias, după părerea mea, ce n-are nimic de-a face
cu meşteşugul, dar ea cere un suflet bogat în imaginaţie, cu îndrăzneală şi deosebit de înclinat
către relaţiile cu oamenii. Iată, genul acestui fel de îndeletnicire eu îl numesc arta de a
linguşi. După socotinţa mea, ea are mai multe părţi, dintre care una este pregătirea bucatelor.
E adevărat că şi asta trece drept meşteşug, eu însă n-o socotesc aşa, ci numai o experienţă
practică şi o deprîndere. După mine, retorica nu-i decît o altă parte a linguşirii, după care vin
dichisirea şi sofistica. Astea-s cele patru părţi ale linguşirii, cu patru teme deosebite. Dacă
Polos vrea să afle ceva, n-are decît să mă întrebe. în adevăr, el n-a dobîndit pînă acum o
lămurire asupra întrebării cum anume zic eu că retorica este o parte a linguşirii. A scăpat din
vedere că nu i-am dat încă acest răspuns; de aceea, se vede, mă întreabă dacă n-o găsesc
cumva şi frumoasă. Ci eu nu-i spun de-o cred frumoasă sau urită, pînă ce nu-i arăt întîi ce
este. Nu s-ar cuveni să fac altfel, Polos! Dacă vrei deci să cunoşti părerea mea, trebuie să ştii
întîi ce fel de parte a linguşirii zic eu că este retorica.
POLOS Să te-ntreb şi asta. Spune: ce fel de parte?
SOCRATE Şi dacă-ţi răspund, putea-vei tu înţelege? După părerea mea, retorica este imitaţia
uneia din părţile ce alcătuiesc politica.
POLOS Ce-i cu asta? Vrei să spui că-i frumoasă ori urită?
SOCRATE Urită, cred. Aşa numesc eu lucrurile rele, dacă-i vorba să-ţi dau un răspuns ca
unuia care ar şti acum ce vreau să spun.
GORGIAS Socrate, mă jur pe Zeus că nici eu nu înţeleg ce zici.
SOCRATE E firesc, Gorgias, că nici n-am apucat e să mă exprim destul de limpede. De vină-i însă
Polos acesta; cum îl vezi, tînăr şi nerăbdător.
GORGIAS Lasă-l pe el în pace. Explică-mi mie: ce-ai vrut să înţelegi spunînd că retorica este imitaţia
unei părţi din politică?
SOCRATE Voi încerca să-ţi arăt ce este în ochii mei retorica. Căci de nu va fi aşa, iată: Polos este aici
şi mă va contrazice. Există trup şi suflet? 464 a
GORGIAS Cum de nu?
SOCRATE Şi nu crezi că fiecare din acestea are şi starea ce se cheamă sănătate?
GORGIAS Cred.
SOCRATE Dar ce? Sănătatea de care vorbim poate fi numai aparentă, reală nu? Iată ce vreau să zic:
mulţi oameni par să aibă trupuri sănătoase; dar nu oricine este în stare să-şi dea cu uşurinţă seama de
realitate. De fapt, numai doctorul sau maestrul de gimnastică ar putea cunoaşte adevărul în această
privinţă.
GORGIAS Bine zici.
SOCRATE Vreau să spun că atît în trup, cît şi în suflet există ceva care dă aparenţa sănătăţii, pe care
însă unul să n-o aibă de fapt.
GORGIAS Şi aceasta este aşa. b
SOCRATE Haide, să lămuresc mai bine ce vreau să spun, de voi fi în stare. Cred că există două lucruri
deosebite şi două meşteşuguri corespunzătoare. Unul se referă la suflet şi eu îl numesc politică; pe cel
referitor la trup nu-l pot indica printr-o singură vorbă, deşi trupul este şi el o unitate: în îngrijirea
trupului voi deosebi două părţi, de o parte gimnastica, de alta medicina. în politică, legislaţia
corespunde gimnasticii, justiţia medicinei. în fiecare din grupe, meşteşugurile respective se aseamănă,
c

402
PLATON
prin identitatea obiectului de fiecare dată: pentru trup medicina şi gimnastica, pentru spirit
justiţia şi legislaţia.
Aceste patru meşteşuguri fiind astfel constituite şi ţintind statornic către cel mai înalt bine, al
corpului sau al sufletului, iată că linguşirea, mai mult prin instinct decît printr-o cunoaştere
raţională, a băgat de seamă faptul şi, impărţindu-se în patru părţi, s-a strecurat la fiecare din
acestea sub meşteşugul corespunzător, dîndu-se drept acea artă a cărei mască o luase. Ea nu se
sinchiseşte nicidecum de cel mai mare
d bine, ci caută, prin momelile plăcerii, să întindă curse prostiei, s-o înşele şi să cîştige astfel
preţuire deosebită. în acelaşi mod se furişează şi bucătăria sub medicină şi se face a şti care
sînt, pentru corp, alimentele cele mai potrivite. Astfel, dacă un bucătar
e ar trebui să se ia la întrecere cu un medic în faţa unor copii sau chiar a unor oameni tot aşa
de lipsiţi de experienţă cum sînt copiii, şi dacă aceştia ar fi chemaţi să judece între medic şi
bucătar, spre a hotărî cine cunoaşte mai bine calitatea bună sau rea a ali-465 a mentelor, s-ar
putea ca medicul să moară de foame în faţa bucătarului. Numesc linguşire această treabă şi o
socotesc lucru urît, Polos (căci ţie ţi se adresează acest cuvînt), fiindcă ea urmăreşte numai
plăcerea, fără preocuparea binelui. Şi nu zic că-i meşteşug, ci pur şi simplu o experienţă
practică, pentru că nu oferă nici un temei pentru cele ce rezultă dintr-însa: cum rezultă? cîte?
de ce natură sînt? şi, nu mai pu-
b ţin: din care pricină purced? Iar eu nu pot numi meşteşug ceva la temelia căruia nu stă
raţiunea. Dacă te împotriveşti la acestea, sînt gata să dau socoteală de ce spun.
Cînd linguşirea se aplică la bucătărie, atunci ea se ascunde — cum spuneam — sub masca
medicinei. Urmînd aceeaşi cale, dichisirea ia înfăţişarea gimnasticii: procedeu desigur
aducător de rău, înşelător,
GORGIAS
403
lipsit de nobleţe, nedemn de un spirit liber şi generos, împrumutînd prestigiul formei,
culorilor, sclivi-sirii, straielor, dichisirea vrea să le facă a stîrni iluzii în aşa grad, încît să se
nesocotească frumuseţea reală şi naturală, care se dobîndeşte prin gimnastică. Şi ca să nu
lungesc vorba, să spun mai bine pe limba geometrilor (poate aşa mă urmăreşti mai bine):
raportul c dintre gătire şi gimnastică este al bucătăriei faţă de medicină. Mai bine încă: ce e
sofistica faţă de legiferare, este dichisirea faţă de gimnastică; şi ce e retorica faţă de justiţie,
este bucătăria faţă de medicină. Repet totuşi că aceste lucruri se deosebesc prin natura lor, dar
din pricina punctelor de asemănare ce există între sofişti şi retori, se întîmplă că lumea-i
confundă ca ocupîndu-se de aceleaşi lucruri şi nici ei nu pot hotărî marginile ce deosebesc
ocupaţiile lor, nici ceilalţi oameni. Dacă în adevăr, în loc ca sufletul să poruncească trupului,
acesta s-ar conduce singur, dacă d sufletul n-ar cerceta şi n-ar face deosebirea între bucătărie
şi medicină, dacă trupul ar fi arbitru şi el ar judeca totul după plăcerile pe care le preţuieşte, n-
ar fi nimic mai firesc, iubite Polos, decît cuvintele lui Ana-xagora (căci tu cunoşti aceste
teorii): „toate lucrurile ar fi confundate laolaltă". Cu alte cuvinte, nedeosebite ar fi cele ale
medicinei şi aducătoare de sănătate, e de cele ale bucătăriei. Ştii acum ce zic eu despre
retorică: ea este, faţă de suflet, ce este bucătăria faţă de corp.
Dar iată că, vorbind eu însumi mult, după ce te-am oprit pe tine de la o expunere mai largă,
poate am făcut o abatere nelalocul ei. Numai că, eu sînt vrednic de iertare. Cînd mă exprimam
pe scurt, nu mă înţelegeai, nici nu erai în stare să scoţi ce trebuia din răspunsurile ce-ţi
dădeam: aveai mereu nevoie de explicări. Dacă acum nici eu n-aş găsi îndestulătoare
răspunsurile tale, eşti liber şi tu să te întinzi la vorbă; dacă însă mă pot folosi bine de ele, lasă-

404
PLATON
466 a s-o fac; căci aşa se cuvine. Şi acum, dacă răspunsul meu îţi trezeşte vreun gînd, spune-o.
POLOS Aşadar ce zici? Ţie îţi pare retorica o linguşire?
SOCRATE Am spus că-i numai o parte din linguşire. Ce, Polos? La vîrsta asta nici atît nu-ţi
aduci aminte? Ce vei face mai tîrziu?
POLOS Crezi că oratorii cei buni, în statele lor, sînt priviţi drept linguşitori ordinari? b
SOCRATE Pui numai o întrebare sau începi a rosti o expunere mai largă?
POLOS Nu, te întreb numai.
SOCRATE Credinţa mea e că aceşti oratori nu sînt luaţi în consideraţie nici într-un fel.
POLOS Cum nu sînt luaţi în consideraţie? Nu-s ei cei mai puternici oameni în state?
SOCRATE Deloc, dacă socoteşti că „a fi puternic" este un bine pentru cel ce are puterea.
POLOS Dar asta-i părerea mea.
SOCRATE Mie oratorii îmi par a fi cei mai puţin puternici din stat.
POLOS Cum? întocmai tiranilor, n-au ei puterea c să ucidă pe cine vor, să-i despoaie de
avere, să izgonească din cetăţi pe cine găsesc de cuviinţă?
SOCRATE Pe cîine, Polos! După orice vorbă rostită de tine, eu mă întreb dacă în adevăr spui
gîndul tău sau îmi pui doar o întrebare.
POLOS Dar te întreb.
SOCRATE Fie, prietene! Atunci îmi pui două întrebări deodată.
POLOS Cum două?
SOCRATE Nu mi-ai spus chiar adineauri că oratorii omoară pe cine vor şi că — întocmai ca
tiranii — ju-d poaie de avere sau surghiunesc din cetăţi pe oricare găsesc de cuviinţă?
POLOS Da, am spus.
GORGIAS
405
SOCRATE Ei bine, eu declar că prin aceasta se pun două întrebări deosebite, şi-ţi voi
răspunde la fiecare. Zic deci, Polos, că şi oratorii şi tiranii au în statele lor cea mai mică
putere, aşa cum spusei adineauri. Ei nu săvîrşesc, ca să zic aşa, nimic din ce ar vrea; totuşi fac
ce li se pare că-i mai bine. e
POLOS Dar nu-i tocmai aceasta marea lor putere?
SOCRATE Nu, cel puţin după părerea lui Polos.
POLOS N-o spun eu? Dar tocmai că o spun.
SOCRATE Ba nu o spui într-adevăr, ca unul care crezi că puterea mare e un bine pentru cel ce
o are.
POLOS Da, cred.
SOCRATE Socoteşti într-adevăr că-i un bine pentru omul lipsit de raţiune să facă ce crede el
de cuviinţă? Şi asta numeşti tu putere mare?
POLOS Eu? Nu.
SOCRATE Putea-vei atunci să mă combaţi şi să-mi faci dovada că oratorii sînt oameni cu
judecată, că 467 a retorica lor nu este linguşire, ci meşteşug? Şi dacă nu mă vei putea
combate, va rămîne lucru adevărat că nici oratorii, care fac ce le năzare în statele lor, nici
tiranii nu sînt stăpîni pe un bine superior. Puterea în sine este, cum zici, un bine, dar a săvîrşi
fără raţiune orice-ţi trece prin minte, asta mărturiseşti singur că-i lucru rău. Sau nu?
POLOS Ba da.
SOCRATE Mă-ntreb însă cum pot avea oratorii sau tiranii o mare putere în state, dacă Polos
nu va produce lui Socrate dovada că fac ce vor?
POLOS Ce om şi ăsta... b
SOCRATE Eu menţin că nu-s în stare să lucreze după voinţa lor. Tu dovedeşte-mi contrariul.
POLOS Bine, dar n-am recunoscut chiar adineauri că săvîrşesc lucrurile ce li se par mai bune?
SOCRATE O recunosc şi acum.
POLOS Deci nu lucrează după voia lor?
SOCRATE Asta nu.
406
PLATON
POLOS ... cînd fac ce găsesc de cuviinţă?
SOCRATE: Cînd le fac.
POLOS: Astea-s curate prostii, Socrate, sînt ciudăţenii de-ale tale.
SOCRATE: Nu mă învinui, tu frumos Polos — ca să grăiesc în felul tău. Dovedeşte că mint,
dacă ai ce să mă întrebi; de nu, răspunde tu întrebărilor mele.
POLOS Ba, prefer să dau eu răspunsurile; în acest chip voi şti şi eu ce părere ai.
SOCRATE Găseşti că oamenii fac pururea ce vor, ori de cîte ori săvîrşesc o faptă? Sau se
poate să nu dorească lucrul ce-l fac? Cînd iau de pildă doctorii, după povaţa medicilor, socoti
că voinţa lor este să facă ceea ce fac, cu tot dinadinsul? Voiesc adică să ia leacuri şi să îndure
suferinţe? Sau fac asta în vederea scopului pentru care iau leacul, adică în vederea sănătăţii?
POLOS Se-nţelege, în vederea sănătăţii.
SOCRATE Dar cei care călătoresc pe mări sau cei care se dedau la vreo îndeletnicire
negustorească, dacă săvîrşesc una sau alta din acestea, nu fac în fiece caz chiar ceea ce vor.
Cine-i omul care să vrea cu tot dinadinsul să plutească pe mări, să înfrunte primejdiile şi să
aibă greutăţi? Nu, eu cred că fiecare urmăreşte de fapt scopul în vederea căruia face călătoria
pe mare; doreşte îmbogăţirea şi călătoreşte în vederea bogăţiei.
POLOS Da, aşa e.
SOCRATE Nu-i la fel în toate celelalte? Dacă unul săvîrşeşte o faptă în vederea unui scop, nu
cumva fapta pe care o săvîrşeşte nu-i chiar ceea ce vrea dîn-sul, ci, deasupra ei, este scopul în
vederea căruia face lucrul?
POLOS Da.
SOCRATE: Acum, există pe lume vreun lucru care să nu fie ori bun, ori rău, ori la mijlocul
acestora, adică nici bun, nici rău?
GORGIAS
407
POLOS Neapărat că nu, Socrate.
SOCRATE Nu zici lucruri bune: înţelepciunii, sănătăţii, bogăţiei şi celorlalte de acest fel? Nu
zici rele potrivnicelor acestora?
POLOS Ba le zic.
SOCRATE Şi desigur numeşti „nici bune, nici rele" pe cele ce se împărtăşesc cîteodată de la
bine, alteori de la rău. Există însă şi cazuri cînd nu ţin de nici 468 a una dintre acestea două;
aşa-i de pildă faptul de a şedea, de a umbla, de a fugi, de a pluti. Aşa sînt şi pietrele şi lemnele
şi cîte alte lucruri de felul lor. Nu te gîndeşti la acestea? Sau pe altele le numeşti tu nici bune,
nici rele?
POLOS Nu, ci tocmai pe acestea.
SOCRATE Spune-mi acum: cînd oamenii săvârşesc pe cele de la mijloc, le fac în vederea
lucrurilor bune, sau pe acestea din urmă le fac în vederea celor mijlocii?
POLOS Pe cele mijlocii în vederea celor bune.
SOCRATE Deci şi cînd umblăm, nu urmărim decît b binele, încredinţaţi că e mai nimerit aşa;
cînd ne oprim, o facem pentru acelaşi motiv, în vederea binelui. Ori nu?
POLOS Da.
SOCRATE Atunci şi cînd ucidem, dacă ucidem pe cineva, şi cînd surghiunim şi cînd jefuim
pe cineva de bani, le facem fiind încredinţaţi că aşa-i mai bine pentru noi. Ori nu?
POLOS Fără îndoială.
SOCRATE Vasăzică în vederea binelui făptuiesc cei ce fac toate acestea?
POLOS Aşa e.
SOCRATE Bine, dar n-am recunoscut noi că, ori de cîte ori săvârşim un lucru în vederea unui
scop, noi nu dorim de fapt acest lucru, ci pe cel în vederea c căruia îl săvârşim?
POLOS Foarte bine.
408
PLATON
SOCRATE Atunci dorinţa noastră nu este să omo-rim, să surghiunim din cetăţi, să jefuim de
averi, pUr şi simplu aşa, ci dorim să le facem numai dacă acestea sînt folositoare; dacă sînt
păgubitoare, nu dorim. Este adevărat că urmărim cele bune, cum zici tu, dar nu le dorim pe
cele rele, nici pe cele ce se arată a fi nici bune, nici rele. Ori nu? Ţi se pare că spun adevărul,
Polos, sau nu? De ce nu răspunzi?
POLOS Adevărul.
d SOCRATE Dacă am încuviinţat cele de mai sus, să presupunem că cineva, tiran sau orator,
omoară un om, îl izgoneşte din cetate sau îl despoaie de averi, încredinţat că aşa-i mai bine
pentru dînsul, însă fapta lui se întîmplă să-i fie dăunătoare; atunci desigur că omul a făcut aşa
cum a găsit cu cale. Ori nu?
POLOS Ba da.
SOCRATE Dar dacă cele săvârşite s-au întîmplat să fie rele, putem spune că aşa a şi vrut el să
le facă? De ce nu răspunzi?
POLOS Dar eu nu găsesc că atunci a săvîrşit lucrul voit.
SOCRATE Mai putem spune că un asemenea om are în statul acela o mare putere, dacă
atotputerni-e cia — cum însuţi o recunoşti — este ceva bun?
POLOS Nu mai putem spune.
SOCRATE Am grăit deci adevărul, cînd am susţinut că cineva poate săvîrşi în stat ceea ce el
găseşte de cuviinţă, fără ca pentru asta să fie vorba de marea lui putere, nici de o acţiune pe
care a făcut-o fiindcă aşa a vrut s-o facă.
POLOS Socrate, tu vorbeşti ca şi cum, dacă ţi s-ar hărăzi prilejul, n-ai primi să faci în stat
orice ai găsi de cuviinţă; ca şi cum n-ai pizmui pe unul pe care l-ai vedea omorînd pe cine
vrea şi despuind de avere sau punînd în lanţuri pe cine vrea.
SOCRATE Vrei să spui, dacă ar face-o pe drept sau pe nedrept?
GORGIAS
409
POLOS Oricum ar face-o, nici într-un caz, nici în 469 a celălalt nu-i de pizmuit?
SOCRATE Vorbeşte ce e de vorbit, Polos.
POLOS Ce vrei să spui cu asta?
SOCRATE Că nu trebuie să pizmuim nici pe cei de pizmuit, nici pe cei nefericiţi, ci să-i
miluim mai degrabă.
POLOS Şi de ce? De soarta asta îi crezi tu vrednici pe oamenii de care-ţi vorbesc?
SOCRATE Cum de nu?
POLOS Cel ce omoară pe oricare ar crede el de cuviinţă — o dată ce-l omoară pe drept — tu-l
crezi nefericit şi de miluit?
SOCRATE Nu-l cred astfel, totuşi nu-i nici de invidiat.
POLOS N-ai spus acum că-i nefericit?
SOCRATE Da, prietene, cel ce omoară fără dreptate; şi-am adăugat că-i de miluit; dar despre
cel ce a b omorît pe drept am zis doar că nu-i de pizmuit.
POLOS Desigur, nefericit şi vrednic de milă este cel ce moare pe nedrept.
SOCRATE Mai puţin decît omorîtorul, Polos, mai puţin şi decît cel pe drept omorît.
POLOS Cum vine asta, Socrate?
SOCRATE Aşa cum am spus: că cel mai mare dintre rele se-ntîmplă a fi săvârşirea
nedreptăţii.
POLOS Ăsta să fie cel mai mare rău? Nu-i cumva mai mare îndurarea nedreptăţii?
SOCRATE Nicidecum.
POLOS Din partea ta, ai vrea mai degrabă să înduri nedreptatea decît s-o săvârşeşti?
SOCRATE Din partea mea, n-aş vrea nici una; dar c dacă aş fi silit ori s-o fac, ori s-o-ndur,
mi-aş alege mai degrabă s-o-ndur decît s-o fac.
POLOS Tu, aşadar, n-ai primi să devii tiran?
SOCRATE Nu, dacă numeşti tiranie ce numesc eu.
T
410
PLATON
POLOS Eu numesc tiranie ce-am spus şi adineauri: îngăduinţa cuiva de a săvîrşi orice găseşte
de cuviinţă, să omoare, să surghiunească şi să facă tot ce crede.
SOCRATE O, fericitule, ascultă cuvîntul meu şi stă-pîneşte-te puţin. închipuie-ţi că intru în
agora într-un d moment cînd geme de lume şi, cu pumnalul ascuns în sîn, mă adresez ţie
astfel: „Polos, ştii că de cîteva clipe sînt dăruit cu putere, că autoritatea tiraniei a ajuns ca prin
minune în mîinile mele. Dacă aş găsi cu cale ca un om din mulţimea ce-ţi stă-n faţă să moară
chiar acum, el va fi pe dată mort. Lucrul atîrnă numai de mine. Şi dacă aş găsi nimerit ca unul
dintre ei să fie cu capul spart, el va fi astfel numaidecît. De asemeni, dacă aş crede că-i bine să
i se sfîşie hai-e nele, sfîşiată îi va fi îmbrăcămintea, aşa de mare e puterea mea în acest stat."
Dacă însă te-ai dovedi neîncrezător, eu îndată ţi-aş arăta pumnalul. Văzîndu-l, tu ai spune: „O,
Socrate, în felul acesta oricine ar putea orice: să dea foc cărei case i-ar plăcea, şi să ardă
arsenalul atenienilor, triremele şi toate vasele statului sau pe cele particulare, dar asta nu-
nseam-nă defel că avem a face cu o putere deosebită, ci numai că tu faci ce găseşti cu cale."
Sau cum crezi?
POLOS Nu, desigur, în felul acesta.
470 a SOCRATE Ai putea să-mi spui ce neajuns găseşti unei puteri de felul acesta?
POLOS Pot.
SOCRATE Ce neajuns, spune.
POLOS Că acela care a făptuit aşa ceva ar trebui neapărat pedepsit.
SOCRATE Dar a fi pedepsit nu-i ceva rău?
POLOS Negreşit.
SOCRATE Prin urmare vezi şi tu acum, prietene, vezi pentru a doua oară că, după toate
aparenţele, nu se poate numi putere deosebită decît dacă, din ceea ce săvîrşeşte cineva după
bunul său plac, re-
GORGIAS
411
zultă şi ceva de folos, ceva bun. Altminteri, fapta-i rea, puterea mică. Şi să mai observăm
ceva: recunoaştem că făcînd cele amintite înainte, adică uci- b gînd, surghiunind oamenii şi
despuindu-i de avere, cîteodată săvîrşim ce e mai bine, altă dată nu?
POLOS Recunoaştem.
SOCRATE în sfîrşit, iată, pe cît se pare, ceva recunoscut de amîndoi.
POLOS Da.
SOCRATE Cînd oare zici că, făcînd acestea, e mai bine? Spune, cum hotărăşti?
POLOS Iată o întrebare, Socrate, al cărei răspuns eu îl aştept de la tine.
SOCRATE Dacă-ţi face plăcere s-auzi răspunsul c meu, ţi-l dau îndată, Polos. Va fi mai bine
cînd se vor săvîrşi cu dreptate cele pomenite; mai rău, cînd se vor face pe nedrept.
POLOS Mare lucru să te combat, Socrate! Dar chiar un copil e în stare a-ţi respinge
argumentaţia ca neadevărată.
SOCRATE Ce recunoştinţă aş păstra acelui copil, la fel şi ţie, dacă mi-arăţi că sînt greşit şi mă
scuteşti astfel să flecăresc. Nu pregeta să faci bine unui prieten, fă-mi această dovadă.
POLOS Bine, Socrate, dar pentru a-ţi dovedi asta nici nu va mai fi nevoie de pilde vechi; cele
de ieri şi d de azi sînt de ajuns pentru a-ţi respinge părerea şi a-ţi arăta că mulţi oameni, deşi
fac nedreptăţi, sînt totuşi fericiţi.
SOCRATE De care întîmplări vorbeşti?
POLOS îl vezi pe Arhelau al lui Perdicas, care domneşte în Macedonia?
SOCRATE Chiar de nu-l văd, ştiu din auzite de dinsul.
POLOS îţi pare fericit sau nenorocit?
SOCRATE Nu pot şti, Polos, căci nu l-am cunoscut pîn-acum.
Ţ
412
PLATON
e POLOS Şi ce? Nu-l poţi cunoaşte decît numai dacă trăieşti lîngă el? Altfel, de aici, nu eşti în
stare să ştii că-i fericit?
SOCRATE Pe Zeus, nu sînt.
POLOS Se-nţelege, Socrate; tu chiar de regele cel mare ai să-mi spui acum că nu ştii de este
fericit.
SOCRATE Şi totuşi, nu-ţi spun decît adevărul, deoarece n-am nici o ştiinţă despre împlinirea
lui ca om, nici despre simţul de dreptate ce are.
POLOS Şi ce, în asta constă toată fericirea unui om?
SOCRATE După părerea mea, da, Polos. Eu zic că bărbatul şi femeia sînt fericiţi cînd sînt
oameni împliniţi, nefericiţi cînd sînt oameni nedrepţi şi răi. 471 a POLOS Atunci Arhelau
acesta e un nefericit după socotinţa ta?
SOCRATE Da, prietene, este nefericit dacă-i nedrept.
POLOS: Dar bine, cum să nu fie nedrept un om ca el, care n-avea nici un drept la domnia ce
ţine, fiind născut dintr-o femeie ce era sclava lui Alcetas, fratele lui Perdicas, deci sclav de
drept al celui dintîi. Dacă ar fi vrut să săvârşească numai cele drepte, trebuia să rămînă sclav
la Alcetas şi astfel, după socotinţa ta, ar fi fost fericit. Dar iată că acum, făcînd b cele mai mari
nedreptăţi, a devenit grozav de nefericit! Şub cuvînt că redă lui Alcetas domnia pe care i-o
luase Perdicas, el şi-a chemat stăpînul, care îi era unchi, şi, după ce l-a ospătat şi îmbătat, pe el
ca şi pe fiu-său Alexandru, văr şi aproape de-o vîrstă cu el, i-a urcat într-un car şi, scoţîndu-i
noaptea din oraş, i-a omorît, măcelărîndu-i pe amîndoi. După să-vîrşirea omorului, n-a băgat
de seamă că devenise cel mai nefericit dintre oameni şi nici o remuşcare nu l-a hărţuit;
dimpotrivă, puţin după asta, punînd c mîna pe propriul său frate — fiul lui Perdicas — copil
de 7 ani, căruia i se cădea de drept domnia, n-a
GORGIAS
413
vrut să devină fericit crescîndu-l cum cerea dreptatea şi înapoindu-i domnia; el l-a aruncat
într-un puţ şi l-a înecat, spunînd mamei sale Cleopatra că, în fugă după o gîscă, micuţul a
căzut în puţ şi a murit. Se-nţelege, fiind cel mai mare criminal dintre toţi macedonenii, departe
de a fi cel mai fericit, el este cel mai nenorocit. Şi nici o îndoială că mulţi atenieni, înce-pînd
chiar cu tine, ar dori mai degrabă starea orică- d ruia dintre ceilalţi macedoneni decît să fie
Arhelau.
SOCRATE încă de la primele cuvinte, Polos, eu te-am preţuit ca pe unul ce-mi păreai bine
pregătit în retorică, găsind însă că nu eşti destul de exercitat în dialectică. Acum mă întreb:
ăsta e raţionamentul cu care voiai ca un copil, chiar, să mă poată combate? Cu un astfel de
discurs, tu socoteşti că m-ai dat gata, fiindcă am spus că omul nedrept nu poate fi fericit? De
unde oare urmează, bunule Polos, că m-ai biruit, cîtă vreme eu nu recunosc nimic din cele ce
susţii?
POLOS Fiindcă nu vrei, altminteri şi tu crezi ca e mine.
SOCRATE Fericitule, te-apuci să mă combaţi cu mijloace de retor. Aşa fac şi avocaţii care-şi
combat adversarii la judecătorii. Acolo, ei cred că-i înving pe ceilalţi dacă cheamă în sprijin
un cît mai mare număr de martori, dintre cei mai cu vază, în vreme ce avocatul părţii adverse
n-are decît unul singur sau chiar nici unul. Dă-mi voie să-ţi spun că eu nu pun vreun preţ pe
acest fel de luptă, cînd e vorba să hotărîm adevărul. De cîte ori nu s-a întîmplat să fie cineva
osîndit 472 a pe temeiul mărturiilor mincinoase ale atîtor oameni socotiţi ca avînd mare
trecere în lume! Şi acum, ca să ne întoarcem la vorba ta, recunosc că toţi atenie-nii şi străinii
— sau mai toţi — ar putea fi de părerea ta. Dac-ai vrea să aduci martori împotriva mea cum
că nu spun adevărul, iată, de-ţi place: sînt gata să depună pentru tine Nicias al lui Nicerat,
dimpreună
414
PLATON
cu fraţii săi, ale căror tripoduri sînt înşirate în templul b lui Dionysos; sau, de vrei, şi
Aristocrat al lui Scel-lios, cel care a adus cel mai de preţ prinos la Delfi. Şi dacă mai vrei,
cheamă din Atena şi întreaga familie a lui Pericle sau pe oricare alta ce vei înţelege să alegi.
întrucît mă priveşte însă, chiar dacă sînt singur, nu pot fi de părerea ta, căci tu nu mă
constringi la acestea cu argumente; doar cu mulţimea martorilor mincinoşi, aduşi să depună
împotrivă, mă scoţi de pe tărîmul realităţii şi al adevărului. Eu, în schimb, de nu te voi putea
aduce martor în sprijinul celor ce susţin, pe tine unul singur, voi socoti că n-am îndeplinit
nimic de preţ în legătură cu cele discutate, nu mai mult decît tine, în cazul că nu dobîndeşti
spriji-c nul mărturiei mele, doar a mea, lăsînd la o parte mulţimea celorlalţi martori. Iată deci
două feluri de dovezi: cel dintîi, în care crezi şi tu, ca atîţia alţii; celălalt, în care cred eu. Să le
cercetăm alăturîndu-le şi să vedem în ce se deosebesc. Nu trebuie să uităm că obiectul
discuţiei dintre noi nu este un fapt mărunt, ci o problemă pe care, pe cît e de frumos s-o
cunoaştem, pe atît e de urit s-o ignorăm. Miezul ei stă în faptul de a şti sau de a nu şti cine-i
fericit şi cine nu. Pentru a reaminti despre ce e vorba, tu crezi că cineva poate fi fericit făcînd
rău şi trăind ca un d om nedrept, de vreme ce recunoşti nedreptatea acţiunii lui Arhelau şi
totuşi îl declari fericit. Putem socoti această părere ca fiind a ta?
POLOS Negreşit.
SOCRATE Ei bine, eu spun că aceasta e cu neputinţă. Iată primul punct deosebitor. Acum,
este pentru omul nedrept o fericire dacă-şi ispăşeşte vina?
POLOS Nicidecum. El n-ar fi decît foarte nenorocit, e SOCRATE în schimb, dacă un vinovat
nu-şi ispăşeşte păcatul, el va fi fericit după părerea ta.
POLOS Desigur.
GORGIAS
415
SOCRATE După mine, Polos, un vinovat şi în genere un om nedrept este nefericit, oricum l-
am judeca. De nu-şi ispăşeşte greşelile, primind pedeapsa cuvenită, eu îl socotesc încă mai
nefericit; dar dacă va fi pedepsit, fie de zei, fie de oameni, va fi mai puţin nefericit.
POLOS Văd, Socrate, că te apuci să spui lucruri 473 a ciudate rău.
SOCRATE Totuşi, prietene, eu sper să te fac a spune aceleaşi lucruri ca mine. De acea doar te
socotesc prieten. Deocamdată deosebirea dintre noi este următoarea, şi te rog s-o examinezi tu
însuţi. Eu am spus mai-nainte că a săvîrşi nedreptatea este mai rău decît a o suferi.
POLOS Da, aşa ai spus.
SOCRATE Iar tu — că răul mai mare este a o suferi.
POLOS întocmai.
SOCRATE Şi-am mai spus că oamenii vinovaţi sînt nefericiţi, lucru pe care tu l-ai respins.
POLOS Pe Zeus, aşa.
SOCRATE Oricum, asta e părerea ta. b
POLOS Părere care conţine, cred, adevărul.
SOCRATE Se poate. Tu dimpotrivă, socoteşti fericiţi pe vinovaţii care scapă de pedeapsă.
POLOS Fără îndoială.
SOCRATE Ci eu zic că ei sînt mai nefericiţi, mai mult decît cei care-şi ispăşesc vina. Vrei să
combaţi şi această părere?
POLOS Parcă e mai greu s-o combat decît pe cealaltă, Socrate!
SOCRATE Nu mai greu, dar cu neputinţă chiar, Polos, întrucît adevărul nu poate fi înfrint
niciodată.
POLOS Cum asta? Dacă un om este prins că vrea să răstoarne în chip vinovat o cîrmuire
tiranică, dacă o dată prins i se ard ochii, este chinuit şi stîlcit, dacă, c după ce a suferit felurite
alte schingiuiri, nu numai
416
PLATON
el dar şi soţia şi copiii lui, în cele din urmă este şi răstignit pe cruce sau ars de viu, oare unul
ca acesta va fi mai fericit decît dacă ar izbuti să scape, ar deveni pe urmă monarh şi ar vieţui
făcînd ce vrea în propria lui ţară, ba chiar invidiat şi socotit fericit de concetăţeni şi străini?
Asemenea fapte le socoteşti tu d cu neputinţă de combătut?
SOCRATE Vrei să mă înspăimînţi, nobile Polos, nu să mă combaţi cu dovezi, ca şi adineauri,
cînd cu martorii. Oricum ar fi, te rog aminteşte-ţi un amănunt; ai zis adineauri: „Dacă este
prins că vrea să răstoarne în chip vinovat cîrmuirea tiranică."
POLOS Da, am zis.
SOCRATE Bine, dar în această ipoteză nici unul dintre ei nu va fi mai fericit: nici cel ce se
înstăpîneş-te în chip nedrept pe domnie, nici cel ce ispăşeşte pedeapsa, într-adevăr, la doi
oameni nefericiţi, nu poate fi vorba de fericire mai mare. Dar mai nefericit, e după mine, este
cel ce a putut scăpa din închisoare şi a devenit tiran. De ce rizi, Polos? Nu cumva este un nou
mod de respingere a adversarului, să rîzi de ce spune el, fără să-i aduci nici o dovadă?
POLOS îţi închipui, Socrate, că mai este nevoie de dovezi faţă de modul tău de a vorbi, pe
care nu şi l-ar însuşi nimeni dintre oameni? Iată, întreabă pe oricare dintre aceştia.
SOCRATE Polos, nu fac parte dintre oamenii politici; anul trecut am fost ales consilier, prin
sorţi, iar cînd tribul meu a fost chemat să ia conducerea şi eu am fost obligat să fac votarea, n-
am ştiut nici măcar atîta 474 a şi am stîrnit rîsul adunării. Nu mă pune deci să cer votul celor
de faţă, ci, cum mă rosteam adineauri, dacă nu-mi poţi argumenta, mai bine lasă-mă să-ţi arăt
eu cum cred că ar trebui să se facă o argumentare, în adevăr, eu nu ştiu să aduc în apărarea pă-
rerilor mele decît o singură mărturie şi las deoparte pe toţi ceilalţi martori. Eu nu mă îndrept
decît spre
GORGIAS
417
adversarul meu, nu cer decît votul unui singur martor, pe al adversarului, nestînd de vorbă cu
nici unul dintre cei mulţi. Vezi deci dacă vrei să te supui, la rîndul tău, argumentaţiei şi să
răspunzi la întrebările mele. Cred că nu numai eu, dar şi tu şi ceilalţi oameni sîntem de acord
că a săvîrşi nedreptatea e rău mai mare decît a o suferi; a nu fi pedepsit pentru o nedreptate e
mai rău decît a fi pedepsit.
POLOS La rîndul meu nici eu, nici oricare altul n-o crede. Te întreb: preferi tu să suferi decît
să să-vîrşeşti o nedreptate?
SOCRATE Sînt sigur că aşa ai face şi tu şi toată lumea.
POLOS Departe de asta, nici eu, nici tu, nici altul, nimeni n-o va face.
SOCRATE Toate bune, dar primeşti să-mi dai acum cîteva răspunsuri?
POLOS Primesc, nici vorbă; chiar doresc să ştiu ce vei mai spune.
SOCRATE De vrei să afli cum stă lucrul, răspun-de-mi aşa cum ai face-o dacă am lua discuţia
dintru început. Ce lucru-ţi pare a fi mai rău, Polos? Să săvârşeşti sau să înduri o nedreptate?
POLOS S-o înduri, cred.
SOCRATE Şi ce-i mai urît? S-o înduri sau s-o să-vîrşeşti? Ce răspunzi aici?
POLOS S-o săvârşeşti.
SOCRATE Dacă ăsta-i cel mai urît lucru, atunci nu este el şi cel mai rău?
POLOS Deloc!
SOCRATE înţeleg. Pe cît văd, tu nu socoteşti unul şi acelaşi: frumosul şi binele, untul şi răul.
POLOS Sigur că nu.
SOCRATE Dar ce ai de răspuns la următoarea întrebare: toate lucrurile care sînt frumoase, fie
de pildă corpuri, culori, figuri, sunete, fie deprînderi ale vieţii, le numeşti frumoase pe fiecare,
fără a mai avea
L
418
PLATON
475 a
în vedere o anumită calitate? De pildă, să începem cu corpurile frumoase: nu le consideri
astfel fie pentru folosul ce-l aduce fiecare, fie pentru o plăcere ce ne procură cînd le privim?
Dacă lăsăm la o parte acest punct de vedere, mai ai vreo altă pricină care te îndeamnă să susţii
despre un corp că este frumos?
POLOS N-am.
SOCRATE Nu-i la fel şi cu toate celelalte, că sînt figuri sau culori? Nu le denumeşti frumoase
fie pentru plăcerea, fie pentru utilitatea ce ne-o procură, fie pentru amîndouă împreună?
POLOS Da.
SOCRATE Nu-i la fel şi pentru sunete şi, în genere, pentru muzică?
POLOS Da.
SOCRATE Dar, acum, cele privitoare la legi sau la deprînderile vieţii nu stau nici ele într-
altfel cînd sînt frumoase. Ci sau sînt folositoare, sau plăcute, ori şi una şi alta.
POLOS Nu sînt într-altfel.
SOCRATE Nu-i la fel şi cu frumuseţea ştiinţelor?
POLOS Nici vorbă. Şi procedezi bine acum, Socra-te, definind frumosul prin ce e plăcut şi
bun.
SOCRATE Dar atunci untul nu se va defini prin însuşirile contrare? Prin neplăcere şi rău?
POLOS Cu necesitate.
SOCRATE Deci cînd, dintre două lucruri frumoase, unul se întîmplă să fie mai frumos decît
altul, nu-i el astfel fie prin prisosul uneia din aceste două însuşiri, fie prin al amîndurora? E
adică mai frumos datorită plăcerii, datorită utilităţii, sau ambelor?
POLOS Fără îndoială.
SOCRATE Şi cînd din două lucruri urîte, unul e mai urît decît altul, n-a devenit astfel, acesta
din urmă, fie printr-un prisos de neplăcere, fie printr-unul de rău? Nu urmează cu necesitate şi
aceasta?
POLOS Urmează.
GORGIAS
419
SOCRATE Să vedem acum în ce fel vorbeam noi, puţin mai înainte, despre săvîrşirea sau
îndurarea nedreptăţii. Nu ziceai că-i mai rău a îndura nedreptatea, dar că a o săvîrşi este un
lucru mai urît?
POLOS Ziceam.
SOCRATE Dar dacă admitem că-i lucru mai urît a săvîrşi nedreptatea decît a o îndura, atunci:
sau e din pricina neplăcerii, adică din prisosul acesteia, sau e din răul ce căşunează ea, sau în
sfîrşit din amîndouă. Nu-i şi aici o urmare necesară?
POLOS Cum de nu.
SOCRATE Să cercetăm, întîi, dacă nu cumva săvîr- c şirea nedreptăţii întrece îndurarea ei
prin suferinţa pricinuită. Nu cumva cei care săvîrşesc nedreptatea suferă mai mult decît cei
care o îndură?
POLOS Nicidecum, Socrate, asta nu!
SOCRATE Zici că n-o întrece prin suferinţă?
POLOS Fireşte că nu.
SOCRATE Dar dacă n-o întrece prin suferinţă, desigur că atunci n-o întrece nici din pricina
amîndurora.
POLOS Nu.
SOCRATE Atunci rămîne că o întrece din pricina celuilalt?
POLOS Da.
SOCRATE Adică din pricina răului?
POLOS S-ar părea.
SOCRATE A săvîrşi o nedreptate este deci un rău mai mare decît a o suferi — aceasta datorită
prisosului de răutate.
POLOS Se arată aşa. d
SOCRATE Dar ce altceva s-a recunoscut înainte, de majoritate ca şi de tine, decît că a săvîrşi
nedreptatea e mai urît ca îndurarea ei?
POLOS Da.
SOCRATE: Şi iată acum că-i mai rău.
POLOS Probabil.
420
PLATON
SOCRATE Şi cum? Ai prefera un lucru mai rău şi mai urit altuia mai puţin astfel? Nu pregeta,
ci răspunde, Polos, că nu vei pierde nimic. Supune-te cu dem-e nitate judecăţii, tocmai cum te
supui unui medic, şi răspunde, da sau ba, la întrebările puse.
POLOS Eu unul n-aş prefera, Socrate.
SOCRATE Dar crezi că există un om să prefere?
POLOS N-aş crede, cel puţin pe temeiul acestui raţionament.
SOCRATE Am spus deci un lucru adevărat cînd am susţinut că nici eu, nici tu, nici oricare
altul, nu vom prefera a săvîrşi, mai degrabă decît a îndura nedreptatea, în adevăr, aşa ceva-i
mai rău.
POLOS Pare-se.
SOCRATE Bagi seamă, Polos, că argumentările noastre, puse alăturea şi comparate, nu
seamănă deloc una cu alta? Căci iată: tu ai cu tine lumea întreagă, afară de mine. Eu nu doresc
la rîndul meu aprobarea sau mărturia nici unui altuia, decît a ta; 476 a mie mi-e de ajuns votul
tău, mă mulţumesc numai cu mărturia ta şi las la o parte pe toţi ceilalţi.
Atît despre această chestiune. Acum să ne apropiem de a doua problemă a dezbaterii noastre.
Oare ispăşirea nedreptăţilor săvîrşite să fie unul din cele mai mari rele, cum socoteai tu? Sau
există un rău mai mare: acela de a nu le ispăşi — cum socoteam eu? Să cercetăm lucrul în
felul următor: admiţi că a ispăşi prin pedepsire o faptă rea e totuna cu a fi pedepsit pe drept,
pentru că ai săvîrşit o nedreptate?
POLOS Admit.
SOCRATE Poţi să-mi spui că nu toate lucrurile drep-b te sînt şi frumoase? Bineînţeles,
vorbesc în măsura în care sînt drepte. Gîndeşte-te bine şi răspunde.
POLOS Da, Socrate, aşa le găsesc şi eu.
SOCRATE Bagă de seamă acum ce-am să-ţi spun: dacă săvîrşeşte cineva o faptă, nu-i aşa că
trebuie să
GORGIAS
421
existe şi cineva care să îndure acţiunea făptuitorului?
POLOS Cred că da.
SOCRATE Oare acesta nu suferă ceea ce săvîrşeşte făptuitorul? Şi suferinţa nu-i la fel cu
acţiunea celui care o face? Vreau să spun, de pildă: dacă dă cineva o lovitură, nu trebuie
neapărat să existe şi cineva care s-o sufere?
POLOS Trebuie.
SOCRATE Şi dacă cel ce a dat-o o dă tare sau iute, cel ce a primit-o nu o primeşte la fel cum
a fost dată?
POLOS Da.
SOCRATE Aşa-i deci şi suferinţa în primitor, el o c primeşte cum e lovitura dată?
POLOS Se-nţelege.
SOCRATE Dacă, la fel, face cineva un foc, nu trebuie să existe o materie care să ardă?
POLOS Cum de nu?
SOCRATE Şi dacă felul arderii este violent şi dureros, nu îndură şi obiectul o arsură de
acelaşi fel?
POLOS Nici vorbă.
SOCRATE Nu facem aceeaşi judecată şi cînd săvîrşeşte cineva o tăietură? Că doar se taie
ceva.
POLOS Da.
SOCRATE Dacă tăietura făcută e mare, adîncă sau dureroasă, obiectul e tăiat aşa cum o face
tăietorul? d
POLOS Aşa se vede.
SOCRATE într-un cuvînt: eşti de acord cu ce am spus adineauri despre toate? Că după cum
este acţiunea săvîrşită, tot aşa-i şi suferinţa îndurată.
POLOS Sînt de acord.
SOCRATE Dacă ne-am înţeles asupra acestora, ce este atunci ispăşirea? O suferinţă sau o
acţiune pe care o face cineva?
POLOS O suferinţă, Socrate, neîndoios.
SOCRATE Nu-i una datorită cuiva care face un lucru?

422
PLATON
POLOS Cum de nu? Datorită celui care dă pedeapsa.
SOCRATE Şi dacă cel care pedepseşte o face cum e trebuie, nu pedepseşte cu dreptate?
POLOS Da.
SOCRATE Săvîrşeşte el lucruri drepte sau nu?
POLOS Drepte.
SOCRATE Prin urmare pedepsitul care ispăşeşte, nu suferă el pe drept?
POLOS Pare-se.
SOCRATE Şi n-am recunoscut ca fiind frumoase lucrurile drepte?
POLOS Nici vorbă.
SOCRATE Dintre aceştia deci, unul săvîrşeşte fapte frumoase, celălalt, pedepsitul, le suferă.
POLOS Da.
SOCRATE Bine, dar dacă-i vorba de fapte frumoase, atunci nu-s şi bune? Căci una din două:
ori sînt 477 a plăcute, ori sînt folositoare.
POLOS Neapărat.
SOCRATE Atunci nu putem spune că ispăşitorul întîmpină lucruri bune?
POLOS Se pare.
SOCRATE El trage deci folos?
POLOS Da.
SOCRATE Nu cumva-i vorba de folosul la care mă gîndesc eu? Nu cumva sufletul lui devine
mai bun dacă, în adevăr, este pedepsit pe drept?
POLOS S-ar zice, într-adevăr.
SOCRATE Ispăşitorul, prin urmare, nu se leapădă el de un suflet vinovat?
POLOS Da.
SOCRATE Prin asta nu scapă el de cel mai mare rău? Cercetează astfel: presupunînd că este
vorba de b avuţia unui om, vezi o stare mai rea decît sărăcia?
POLOS Nu, ci sărăcia.
GORGIAS
423
SOCRATE Dar ce zici cînd e vorba de starea corpului? în ce constă aici răul? Nu în
slăbiciune, în boală, în urîţenie şi alte neajunsuri de acestea?
POLOS Ba da.
SOCRATE Şi nu găseşti asemenea neajunsuri şi la suflet?
POLOS Cum de nu?
SOCRATE Nu le numeşti pe acestea nedreptate, neştiinţă, laşitate şi atîtea altele de acest fel?
POLOS Ba da.
SOCRATE Astfel, în ce priveşte avuţia, trupul şi sufletul, nu recunoşti tu şi cele trei feluri de
neajun-suri: sărăcia, boala şi nedreptatea?
POLOS Ba da.
SOCRATE Şi care din aceste neajunsuri e cel mai urît? Nu nedreptatea şi nu în genere orice
pată a sufletului?
POLOS Ba tocmai aceasta.
SOCRATE Şi, dacă-i cea mai urîtă, nu-i totodată şi cea mai rea?
POLOS Ce vrei să spui cu asta, Socrate?
SOCRATE Că lucrul cel mai urît se înfăţişează totdeauna urît, pentru că poartă cu sine fie
neplăcerea cea mai mare, fie paguba, fie şi una şi alta, aşa cum ne-am înţeles mai înainte.
POLOS Aşa e.
SOCRATE Şi n-am recunoscut chiar acum că urî-tenia cea mai mare e nedreptatea, cum sînt,
în genere, toate neajunsurile referitoare la suflet?
POLOS Da, am recunoscut.
SOCRATE: Nedreptatea deci nu este decît: sau lucrul ce produce durerea cea mai mare
(devenind şi cea mai urîtă datorită prisosului de suferinţă ce căşunează), sau cea mai
păgubitoare, sau şi una şi alta?
POLOS Aşa trebuie să fie.

T
424
PLATON
SOCRATE Şi nu cumva a fi nedrept, a rămîne nepedepsit, a fi laş şi fără de ştiinţă sînt lucruri
ce produc mai multă durere decît sărăcia şi boala?
POLOS Aşa ceva, Socrate, nu pare să reiasă din discuţia noastră.
SOCRATE Dacă e adevărat cum zici tu, că sufletul păcătos nu le întrece prin durere, atunci
înseamnă e că pentru alt motiv el este cel mai urît între rele: pentru că le întrece prin marea
pagubă pe care o căşunează şi, nu mai puţin, prin nemăsuratul rău pe care-l săvîrşeşte.
POLOS Pare-se.
SOCRATE Dar tot ce produce cea mai mare pagubă constituie şi cel mai mare rău.
POLOS Da.
SOCRATE Deci nedreptatea, neînfrînarea, ca şi celelalte neajunsuri sufleteşti nu-s cele mai
mari rele?
POLOS Se pare.
SOCRATE Dar care-i meşteşugul în stare să scape pe un om de sărăcie? Nu-i priceperea în
afaceri?
POLOS Da.
SOCRATE Şi ce ne scapă de boală? Nu medicina?
POLOS Neîndoios.
478 a SOCRATE Cine, de răutate? Cine, de nedreptate? Dacă-ţi vine mai greu să răspunzi la
întrebări puse aşa, să le punem altminteri. Unde ducem noi, spre cine călăuzim pe cei care au
trupurile bolnave?
POLOS Spre medici, Socrate.
SOCRATE Dar unde, pe cei care săvîrşesc nedreptăţi, pe cei care trăiesc în nestăpînire de
sine?
POLOS Desigur, vrei să spui că-i ducem la judecători?
SOCRATE Nu spre a fi pedepsiţi?
POLOS Şe-nţelege.
SOCRATE Fie. Dar cei ce pedepsesc, cînd pedepsesc pe drept nu se folosesc de unealta
dreptăţii?
POLOS învederat.
GORGIAS
425
SOCRATE Atunci meşteşugul afacerilor ne mîntu-ie de sărăcie, medicina de boală, dreptatea
de neîn- b frînare şi de viciu.
POLOS Se vede.
SOCRATE Şi care-i cea mai frumoasă dintre toate cele pomenite?
POLOS De care anume vorbeşti?
SOCRATE De afaceri, medicină şi dreptate.
POLOS Dreptatea se deosebeşte mult de celelalte, Socrate.
SOCRATE Dacă-i într-adevăr frumoasă, atunci nu ne procură ea sau cea mai mare plăcere,
sau cel mai mare folos, sau şi una şi alta?
POLOS Da.
SOCRATE Tratamentul doctorilor ne este plăcut? Se bucură cei care sînt sub un tratament?
POLOS Nu prea-mi vine să cred.
SOCRATE Dar foloseşte sau nu?
POLOS Foloseşte. c
SOCRATE Scapă bolnavul de un mare rău? îi este de un folos răbdarea durerii, dacă se face
sănătos?
POLOS Cum de nu?
SOCRATE Iar omul cu starea cea mai fericită a corpului este cel tratat de medic, sau cel care
dintru început n-a avut nici o suferinţă?
POLOS învederat că cel ce n-a îndurat dintru început nici o suferinţă.
SOCRATE Căci doar, pare-se, nu-i atît o fericire să scapi de rău, cît să nu capeţi dintru
început vreunul.
POLOS Aşa este.
SOCRATE Dar ce zici dacă avem înainte doi bol- a navi, egal de loviţi în trupul sau sufletul
lor, care crezi că-i cel mai nefericit? Cel ce se lecuieşte de rău prin îngrijiri, sau cel ce rămîne
cu boala, fiindcă nu s-a căutat?
POLOS Cel ce nu s-a îngrijit, cred.
y
426
PLATON
SOCRATE Iar ispăşirea nu însemna scăparea de cel mai mare dintre vicii, anume răutatea?
POLOS Da, aşa era.
SOCRATE Astfel dar dreptatea, făcînd pe om mai înţelept, îl face mai drept. Ea este, în
privinţa răutăţii, ca tratamentul pentru boală.
POLOS Da.
e SOCRATE Şi tot astfel cel mai fericit este omul al cărui suflet n-a avut răutatea în sine,
întrucît acest neajuns este pentru suflet, cum am spus, cel mai mare viciu.
POLOS Nici o îndoială.
SOCRATE în al doilea rînd vine omul pe care l-am scăpat de viciu.
POLOS Aşa se pare.
SOCRATE Este întîmplarea celui care a fost tras la răspundere, mustrat şi pedepsit.
POLOS Da.
SOCRATE Pe cînd cel ce trăieşte cea mai urită dintre vieţi este omul care poartă în suflet
viciul nedreptăţii, cel ce nu s-a putut dezbăra de ea.
POLOS Se vede.
SOCRATE Nu-i tocmai asta întîmplarea omului care, săvîrşind cele mai urîte fapte, trăind în
cea mai 479 a neagră nedreptate, izbuteşte totuşi să scape de a fi tras la răspundere, de
pedepsire, de ispăşirea păcatelor, aşa cum ziceai că au izbutit şi Arhelau, şi toţi tiranii, şi
oratorii, şi cei puternici în stat?
POLOS Se prea poate.
SOCRATE Sfîrşitul la care au ajuns asemenea oameni este, întru cîtva, de pus alături de
bolnavul care, suferînd boli serioase, ajunge de nu mai dă seamă medicilor asupra relelor
proprii şi înlătură astfel ori-b ce putinţă de lecuire, temîndu-se ca un copil fie de fierul, fie de
focul îngrijirii impuse, fiindcă acestea îi produc durere. Nu găseşti că-i aşa?
POLOS Găsesc.
GORGIAS
427
SOCRATE Este desigur la mijloc o necunoaştere a cît sînt de preţioase sănătatea şi
prosperitatea corpului, în adevăr, din ce am încuviinţat împreună, mi-e teamă că aidoma fac şi
cei ce fug de dreptate, cei ce se uită numai la aspectul dureros al pedepsei. Ei sînt orbi faţă de
folosul ce rezultă dintr-însa şi nu ştiu că-i mai mare nenorocire să n-ai sufletul sănătos, ci
putred, nedrept şi păcătos, decît să trăieşti cu un corp bolnav. Din această pricină recurg,
bieţii, la toate mijloacele, numai şi numai să nu îndure pedepsele, numai să scape de „cel mai
mare rău". Şi-şi adună bani, îşi fac prieteni şi-şi dau osteneala să vorbească în cuvinte cît mai
convingătoare. Polos, dacă ne-am învoit asupra acestui adevăr, îţi dai tu seama ce urmează din
discuţia noastră? Sau vrei să chibzuim împreună?
POLOS Dacă găseşti de cuviinţă...
SOCRATE Urmează, mai întîi, că nedreptatea şi săvîrşirea ei este cea mai mare dintre
nefericiri.
POLOS Cel puţin asta, se vede.
SOCRATE S-a mai văzut şi că pedeapsa este sin-gura scăpare de o asemenea nenorocire.
POLOS S-ar putea.
SOCRATE: Iar a nu ispăşi, ce-i altceva decît o stăruinţă în rău?
POLOS Aşa e.
SOCRATE A săvârşi nedreptatea nu-i decît al doilea rău în ordinea mărimii. A stărui însă într-
însa, a stărui fără ispăşire, iată cel dintîi şi cel mai mare dintre păcate.
POLOS Se pare că da.
SOCRATE Şi acum, care era neînţelegerea în discuţia dintre noi? A fost vorba de Arhelau. Tu-
l fericeai, zicînd că, deşi săvîrşise cele mai mari păcate, a putut scăpa de orice pedeapsă. Eu,
dimpotrivă, credeam că Arhelau, ca orice alt muritor, dacă nu-i supus la ispăşirea păcatelor,
prin chiar acest fapt a primit
428
PLATON
osînda de-a fi cel mai nefericit dintre oameni. în sfîr-şit, că vinovatul este pururea mai
nefericit decît victima sa, iar că vinovatul nepedepsit este mai nefericit decît vinovatul ce-şi
ispăşeşte păcatul. N-au fost astea părerile susţinute de mine?
POLOS Da.
SOCRATE Şi nu s-a făcut dovada adevărului susţinut de mine?
POLOS Poate că da.
480 a SOCRATE Toate bune, Polos, dar dacă astea sînt adevărate, atunci unde-i nevoia cea
mare de retorică? Dacă ne ţinem de cele recunoscute, ar trebui ca fiecine să se ferească singur
şi cît mai mult de să-vîrşirea nedreptăţii, spre a nu-şi atrage şi din asta destul rău. Nu-i aşa?
POLOS Tocmai.
SOCRATE Iar dacă săvîrşeşte o nedreptate — el sau cineva dintre cei la care ţine — trebuie
de bunăvoie, el singur, să se ducă la judecător, spre a-şi ispăşi acolo pedeapsa; şi să meargă cît
mai repede, pentru a nu se învechi într-însul boala nedreptăţii şi a nu pricinui sufletului său o
rană fără vindecare. b Ce spunem, Polos, dacă rămîn bune cele recunoscute mai înainte? Nu
crezi că şi acestea trebuie să fie în acord cu celelalte? Nu crezi că în alt chip nu pot sta alături
unele de altele?
POLOS în adevăr, Socrate, ce putem spune altceva?
SOCRATE Ca să sărim în apărarea nedreptăţii, oricine ar fi săvîrşit-o — tu, părinţii, prietenii,
copiii, patria dacă e vinovată —, retorica nu ne poate fi de nici un folos; doar dacă am pune
cazul potrivnic, Polos, că cineva ar trebui, de pildă, să se învinuiască singur, sau pe o rudă,
sau pe alţi apropiaţi, pe măsură c ce cade fiecare în greşeală, şi, departe de a ascunde păcatul,
să-l dea în vileag, spre a-l ispăşi, însănăto-şindu-se astfel; sau dacă ar trebui să se constrîngă
GORGIAS
429
pe sine ori pe alţii să nu se înfricoşeze înaintea judecătorului, ci să se înfăţişeze curajos, cu
ochii închişi, ca în faţa unui doctor, spre a fi tăiat sau ars, urmărind numai binele şi frumosul,
fără a ţine seama de durere. Şi astfel, dacă a săvîrşit fapte vrednice de bătaie, să se lase lovit;
dacă de lanţuri, să se lase legat; dacă de amendă, să plătească; dacă de surghiun, să plece; d iar
dacă de moarte, să moară şi să se facă astfel judecătorul său propriu, sau alor săi. Numai în
asemenea împrejurări se poate folosi retorica; în scopul ca, o dată faptele rele date pe faţă,
făptaşul să poată scăpa de nedreptatea săvîrşită, care este cel mai mare rău. Susţinem, Polos,
această părere? Ori nu?
POLOS Ciudate mi se par lucrurile ce spui, Socrate! Se potrivesc totuşi cu ce recunoscusem
mai e înainte.
SOCRATE Prin urmare: sau le înlăturăm şi pe acelea, sau le admitem pe acestea?
POLOS Da, aşa stau lucrurile.
SOCRATE Dimpotrivă, schimbând rolurile, dacă-i vorba să facem cuiva — vrăjmaş sau altul
— un rău, o singură grijă vom avea: să nu-l facem victima unui duşman. Trebuie să ne dăm
toată osteneala, în acest caz, cu fapta şi cuvîntul, ca el să n-ajungă spre ispăşire 4811 în faţa
judecătorului, iar dacă ajunge, să i se facă toate înlesnirile spre a scăpa de pedeapsă. Astfel,
dacă el a furat cine ştie ce sume mari de bani, să nu le înapoieze, ci să le cheltuiască pentru
sine şi ai săi, în mod nedrept şi nelegiuit. Tot aşa, dacă prin fapte criminale ar merita moartea,
pe cît cu putinţă să nu moară, ci să trăiască mereu cu păcatele sale sau cel puţin să trăiască cît
mai mult în aceeaşi stare.
Iată, Polos, singurul fel în care retorica ne poate fi b cu adevărat de folos. Cît priveşte însă pe
omul căruia nu-i e aminte la nedreptăţi, eu unul nu văd unde-i folosul retoricii, dacă ea are
vreunul, iar înainte ne-am înţeles că nici nu are.
430
PLATON
CALLICLES Spune-mi, Chairephon, vorbeşte So-crate serios ori numai în glumă?
CHAIREPHON Mie-mi pare că-i foarte serios, Calli-cles. De altfel nu-i nimic mai simplu
decît să-l întrebi pe dînsul.
c CALLICLES Doar asta-i, pe zei, şi dorinţa mea! Spune-mi ce să credem despre tine,
Socrate? Vorbeşti serios ori glumeşti? De eşti serios şi-s adevărate cele ce-ai rostit, viaţa
noastră, a omenirii, nu-i întoarsă pe dos? Nu facem noi toate, pe cît se pare, altcum decît
trebuie?
SOCRATE Callicles, dacă simţămintele noastre n-ar avea, în varietatea lor, nimic comun între
ele şi dacă fiecare dintre noi ar resimţi ceva propriu şi fără nici
d o asemănare cu ce resimt ceilalţi, n-ar fi lucru uşor ca cineva să dea altuia a înţelege ce se
petrece în propriul său suflet. Bag de seamă însă şi afirm că atît eu cît şi tu trecem, din
întîmplare, prin aceleaşi stări sufleteşti; amîndoi iubim, şi avem fiecare cîte doi îndrăgostiţi:
eu, pe Alcibiade al lui Cleinias şi filozofia; tu, demosul atenienilor şi pe Demos, fiul lui
Pyrilamp.
îmi dau seama că, de fiecare dată, orice ţi-ar spune aceşti favoriţi ai tăi şi oricum ai crede tu că
stau lucrurile, cît eşti tu de tare, nu poţi să li te împotriveşti; din contră, te laşi purtat de dînşii
în sus şi
e în jos. în adevăr, dacă tu îţi spui părerea într-o adunare iar demosul atenian nu zice ca tine,
tu îndată te schimbi şi începi a susţine ce vrea el. Acelaşi lucru ţi se întîmplă şi cu tînărul acela
frumos, cu Demos al lui Pyrilamp. De ce? Fiindcă n-ai tăria să te împotriveşti dorinţelor şi
gîndurilor ce-ţi vin de la favoriţii tăi. Astfel, dacă cineva s-ar minuna de tine şi ar socoti stranii
cele ce vorbeşti, cîte vorbeşti din pricina lor, tu, dacă vrei să-i spui adevărul, i-ai putea 482 a
răspunde că, atîta vreme cît nimeni nu va împiedica
GORGIAS
431
pe favoriţii tăi să vorbească aşa, nici tu nu vei înceta să vorbeşti cum vorbeşti.
închipuie-ţi, acum, că şi din partea mea trebuie să auzi un asemenea răspuns: nu te mai mira
că vorbesc aşa, ci mai degrabă du-te la favorita mea, filozofia, şi fă-o să nu mai vorbească aşa.
Căci află, scumpe prietene, că ea este cea care-mi spune necontenit ce mă auzi vorbind; şi ea-i
mult mai măsurată decît celălalt favorit al meu. Această odraslă a lui Cleinias spune azi una,
mîine alta, pe cînd filozofia păstrează totdeauna aceleaşi convingeri. Ei bine, ea susţine
lucrurile de care te minunezi acum; ea a făcut în realitate acele expuneri, la care ai fost şi tu de
faţă. Prin urmare, sau o respingi cu dovezi, cum ziceam mai înainte, arătîndu-i că nu faptul de
a b săvîrşi nedreptatea este cel mai mare din toate păcatele, nici acela de a trăi fără cuvenita
ispăşire, atunci cînd ai săvîrşi-o; sau, dacă nu faci aceasta, atunci, Callicles, pe zeul-cîine al
egiptenilor, Callicles însuşi nu se va putea pune de acord cu tine, ci va fi faţă de tine toată
viaţa în dezbinare. în ce mă priveşte, preabunule, prefer să aud o liră dezacordată care să dea
sunete false, sau un cor prost; prefer ca toată ome- c nirea nu numai să nu fie de aceleaşi
păreri cu mine, ba chiar să ducă război împotriva mea; prefer toate acestea decît ca eu, unu
fiind, să nu mă acord cu mine şi să susţin păreri care se bat cap în cap.
CALLICLES Bag seamă, Socrate, că te avînţi tinereşte în cuvântări, ca un adevărat orator
popular. Şi-i dai cu vorba înainte, fiindcă lui Polos i s-a întîmplat să păţească acelaşi lucru pe
care zicea el că l-a păţit Gor-gias de la tine. într-adevăr, Polos spunea că, întrebat de tine dacă
ar fi dispus să-nveţe ce e dreptatea pe unul care, neştiind-o, ar veni la el doritor să studieze
retorica, Gorgias s-a sfiit să spună „nu" şi a declarat d că l-ar învăţa. Aceasta, din pricina
faptului că oamenii s-ar supăra să se spună că nu ştiu ce e drep-
432
PLATON
tatea. Şi s-a văzut astfel silit să se contrazică, lucru care-ţi face o deosebită plăcere. A ris de
tine, cred, şi cu bună dreptate, atunci.
Dar acum a căzut şi Polos în aceeaşi greşeală ca Gorgias; iar tocmai de aceea nu mă împac cu
Polos: s-a învoit să treacă de partea ta şi să admită că-i mai ruşinos a face nedreptatea decît a o
suferi. Din această consimţire a urmat faptul că a putut
e fi pus în încurcătură de tine, i-ai pus friu şi l-ai intimidat să-şi spună gîndul întreg. Căci în
realitate tu ce faci, Socrate? Spunînd mereu că eşti în căutarea adevărului, îndrumi discuţia
spre probleme de rînd, probleme de tribună, asupra lucrurilor care prin natură nu sînt
frumoase, iar după lege sînt.
Se ştie însă că de cele mai multe ori acestea două, natura şi legea, se bat cap în cap. Şi dacă se
mai în-tîmplă că unul se sfieşte şi n-are îndrăzneală să-şi spună neted gîndul, iată-l silit la
contradicţie. Tu, prinzînd această subtilitate, te serveşti de ea în discuţii cu rea-credinţă; cînd
îţi vorbeşte omul după 483 a lege, tu îi pui întrebări ca după natură, şi cînd îţi vorbeşte după
natură, tu-i răspunzi ca după lege. Aşa a fost cazul de adineauri: a face, ori a suferi ne-
dreptatea? Şi cînd Polos vorbea de ceea ce-i urit după lege, tu găseai legii cusururi după
natură. Să privim şi natura. Cel mai urît după lege e să faci nedreptatea; cel mai urît şi rău
după natură e să o
b suferi. îndurarea nedreptăţilor nici nu e demnă de un bărbat. Se potriveşte doar unui sclav,
pentru ca-re-i lucru mai bun să fie mort decît în viaţă, trăind aşa, înfrăţit cu nedreptatea, stîlcit
în bătăi şi fără a se putea apăra nici pe sine, nici pe cel de care poartă grijă. Ba chiar să-ţi
spun: făcătorii legilor sînt, după credinţa mea, tocmai oamenii cei slabi şi mulţi. Pentru ei
înşişi şi în vederea intereselor proprii întocmesc ei legile şi orînduiesc răsplăţile, ca şi
dojenile. Spre a înfricoşa pe oamenii care sînt mai puternici şi
GORGIAS
433
în măsură să aibă mai mult, spre a-i face şi pe aceştia c să nu stăpînească mai mult decît dînşii,
iată de ce spun ei că rîvna pentru îmbogăţire-i lucru ruşinos şi nedrept. Pasămite, le-ar plăcea
să fie puşi la parte dreaptă cu aceia, deşi-s nişte netrebnici.
Aceasta-i pricina pentru care in legi se tratează ca nedreaptă şi imorală orice străduinţă de
agonisire care întrece măsura obişnuită a gloatelor, zicîndu-i-se ne-dreptăţire. Cît priveşte
natura, ea învederează, cred, d de la sine că-i dreptul celui mai destoinic să aibă mai mult
decît nevolnicul, al celui mai puternic, mai mult decît bicisnicul. Ea arată că-i aşa
pretutindeni: la celelalte vieţuitoare ca şi la oameni, în toate statele şi neamurile. Aşa e după
ea însăşi temelia dreptului: superiorul să cîrmuiască pe inferior, el să capete mai mult. Pe ce
fel de drept s-a întemeiat Xerxes cînd a pornit cu ostile împotriva Eladei? Pe ce fel, tatăl aces-
tuia cînd a năvălit împotriva sciţilor? Şi cîte şi cîte e alte pilde s-ar mai putea da. Ci eu zic că
dînşii au purces la fapte călăuziţi de firea dreptului; şi zău, dacă vrei, de lege chiar: legea
naturii! în orice caz nu după legea făurită de noi oamenii. Pe cei mai aleşi şi mai puternici fii
ai noştri, ca pe nişte pui de lei, luîn-du-i de mici, noi îi încîntăm, îi vrăjim şi-i prefacem în
robi, adormindu-i cu vorbe, cum că partea lor tre- 484 a buie să fie deopotrivă cu a tuturor, că
asta-i şi frumos şi drept. Iar cînd se întîmplă de se naşte vreun bărbat cu o natură puternică, el
îndată scutură de pe dînsul asemenea legături, sfarmă toate lanţurile şi se avîntă, călcînd în
picioare şi scriptele noastre şi descîntecele şi vrăjile şi legile, toate cîte se depărtează de
natură. Atunci el, sclavul nostru, se răzvrăteşte şi se înalţă. înfăţişîndu-se ca un despot, el face
să b scapere dreptul naturii! Mi se pare că şi Pindar a exprimat într-o odă acelaşi gînd ca mine
acum. El zice:
434
PLATON

Legea-i a lumii regină: Nemuritorii i se-nchină Şi muritorii... \


Legea, zice el mai departe,
îndreptăţeşte puterea, Care le duce pe toate Cu suverana ei mină, Martor îmi este Heracles, Care, cu
muncile sale, Fără vreo plată şi...2
sau cam aşa zice; nu ştiu bine versurile, dar el spunea în tot cazul că Heracles, fără plată şi
fără să le fi primit în dar, i-a luat lui Gerion vacile, ca lucru drept după natură; că deci şi vacile
şi toate bunurile celor slabi şi bicisnici aparţin celui mai puternic şi mai bun.
Astfel este adevărul; ci tu nu-l vei cunoaşte decît atunci cînd vei ajunge la cercetări mai înalte,
lăsînd la o parte filozofia. E adevărat, Socrate, că filozofia este plăcută dacă omul s-apucă de
ea, pînă la o anumită vîrstă, şi dacă se ocupă cu măsură. Dar dacă cineva întîrzie într-însa
peste trebuinţă, filozofia devine pentru oameni o nenorocire. Chiar dacă este cineva
excepţional înzestrat de la natură, din moment ce se ocupă cu filozofia dincolo de vîrsta
proprie ei, rămîne în chip necesar un om lipsit de acea bogată experienţă, pe care ar trebui s-o
aibă orice om ce vrea să devină om întreg şi cu bun renume.
Filozofii, se ştie, n-au habar de legi, nici de cele prin care se cîrmuiesc statele, cum n-au de
cuvântările ce trebuie puse în joc, în adunările cetăţeneşti, atît pentru nevoile particulare cît şi
pentru cele publice; sînt străini de plăcerile şi pasiunile omeneşti;
2
Pindar, frg. 169.
GORGIAS
435
străini, într-un cuvînt, şi cu totul lipsiţi de experienţa moravurilor. Cînd întreprînd o acţiune
particulară ori publică, ei se fac de rîs, cum cred că se intîmplă cu oamenii politici care, şi ei,
cînd ajung la disputele voastre şi la teorii, devin ridicoli. Se-ntîmplă ce zice e Euripide:
Strălucit este fiecare într-o privinţă.
Dar lucrul pentru care se dă în vînt.
Mai toată vremea din zi risipindu-şi-o pentru aceasta,
E meseria in care el singur se-ntrece pe sine...3
De îndeletnicirea în care-i nepriceput fuge şi chiar o ponegreşte; laudă în schimb pe cea în
care se pricepe; 485 a şi face asta din iubire de sine, gîndindu-se astfel că se laudă pe el însuşi.
După mine, calea cea mai potrivită este să ne împărtăşim din ambele: din filozofie e frumos să
cunoaştem cît trebuie pentru cultivarea noastră — şi nu-i ruşine pentru cineva, cît este încă
tinăr, să filozofeze. Dar cînd a ajuns om în etate şi tot se mai ocupă cu filozofia, atunci lucrul
devine ridicol, Socrate. Faţă de unii ca aceştia, cînd îi ascult fi-lozofînd, eu încerc un
sentiment foarte asemănător celui ce mă stăpîneşte cînd se-ntîmplă să aud un om în toată firea
gîngurînd şi jucîndu-se copilăreşte. Cînd văd un copil, căruia îi sade bine să vorbească b
astfel, adică să se joace ori să gîngurească, mă bucur, găsesc lucrul încîntător: este în aceasta
ceva de fiinţă liberă, ceva din podoaba vîrstei unui copilaş. Dimpotrivă, cînd îl ascult că
discută cu discer-nămînt, nu ştiu ce picuri de amărăciune mi se furişează în suflet, o lovitură
pare că-mi răneşte urechile, în sfîrşit, ceva care aduce a sclavie îmi răsare înainte. Dar cînd
întîlneşte cineva un bărbat în toată firea jucîndu-se şi gîngurînd, lucrul devine
3
Euripide, Antiopa, frg. 20.
436
PLATON
c comic, e nedemn de un om, şi acesta devine bun de bătut.
Acelaşi sentiment mă stăpîneşte şi cînd stau lîngă cei ce filozofează. Dacă întîlnesc filozofia
la un tînăr, eu îl admir, găsesc că-i sade bine, în tot cazul mă gîn-desc că am de-a face cu un
om liber; iar cînd nu-l văd filozofînd, îl socot lipsit de sentimentul libertăţii şi incapabil de a
realiza cîndva, într-o direcţie, un lucru frumos şi nobil; dar cînd văd pe unul mai în
a vîrstă că încă filozofează şi că nu se dezbăra de această preocupare, mi se pare că numai
bătaia l-ar lecui pe un bărbat ca acela, Socrate! Cum spuneam adineauri, este ceva nebărbătesc
pentru un om, oricît de înzestrat ar fi, să fugă de miezul oraşului şi de adunări din care, cum
zice poetul, bărbaţii îşi trag un renume; e nebărbătesc ca, în loc de aceasta, să se afunde pentru
restul vieţii într-un ungher spre
e a şopti, cu trei-patru copilandri, în nu ştiu ce discuţii, şi să nu rostească niciodată un cuvînt
liber, puternic şi la locul lui.
Cît despre mine, Socrate, nu-ţi port decît bună prietenie; dar, uite, trec şi eu prin aceleaşi clipe
acum, prin care trecea Zethos faţă de Amfion, în autorul pomenit, Euripide. îmi vine şi mie să-
ţi spun ce zice Zethos către fratele său: nesocoteşti, Socrate, tocmai lucrurile de care ar trebui
să te îngrijeşti, umbli să dai un lustru copilăros firii aşa de nobile a sufletului tău, fără a fi în
stare nici să susţii ceva mai ca 486 a lumea într-o chestiune de drept, nici să alegi calea cea
mai naturală şi convingătoare, şi nici măcar să dai altuia un sfat mai trainic.4 Şi totuşi, scumpe
Socrate — să nu te superi deloc pe mine, căci îţi voi vorbi cu cel mai bun gînd —, nu-ţi pare
că-i lucru
4
Idem, frg. 21.
GORGIAS
437
ruşinos să fii aşa cum zic că sinteţi, şi tu şi alţii, care împingeţi prea departe preocuparea
filozofiei?
în adevăr, să presupunem acum că te-ar înhăţa cineva, pe tine sau pe altul dintre cei ca tine; că
te-ar tîrî în închisoare şi ar susţine că tu, care n-ai făcut nici o nedreptate, ai săvirşit una. Ei
bine, sînt încredinţat că nu te-ai putea descurca prin mijloace pro- b prii, că ai rămîne uluit şi
cu gura căscată, neputînd spune un singur cuvînt de apărare; apoi, urcat pînă la scaunul de
judecată şi pus faţă în faţă cu un pîri-tor păcătos şi lipsit de conştiinţă, ai fi în stare să-ţi pierzi
şi viaţa, dacă el ar binevoi să ceară osîndirea ta la moarte.
Şi atunci, Socrate, sînt în drept să te întreb: ce înţelepciune e aceasta, dacă primeşte pe om
bine înzestrat de la natură, iar dînsa-l face mai slab şi mai fără de putere în a se ajutora singur
ori a se mîntui din cele mai mari pericole, pe sine sau pe un altul?5 O înţelepciune după care
omul se lasă prădat, de către duşmani, de toată averea sa şi e silit să trăiască în statul său cu-
adevărat fără onoare? Unui astfel de c om — fie-mi îngăduit să rostesc şi o vorbă mai gro-
solană — ar trebui să i se tragă chiar palme pe obraz, fără să fii chemat la răspundere.
Iată, prietene, de ce-ţi zic: ascultă-mă şi pune o dată capăt disputelor; dă-ţi osteneala să faci
lucruri mai alese; pune-te pe lucru să descoperi din care parte îţi poate veni faima de om
cuminte şi lasă altora strălucirile acestea — fie că trebuie să le zicem nebunii, fie flecarii —
de pe urma cărora însă nu vei locui decît în case goale; imită, nu pe cei ce se a pierd în
discutarea nimicurilor acestora, ci pe cei cărora le sînt date şi o viaţă de om, şi renumele, şi
nenumărate alte bunuri.
5
Idem, frg. 25.
438
PLATON
SOCRATE De m-aş fi născut cu o inimă de aur, îţi închipui tu, Callicles, ce bucuros m-aş
simţi acum că am dat peste una din acele pietre cu care oamenii încearcă aurul? S-o găsesc pe
cea mai preţioasă şi să ştiu de-acum înainte cu siguranţă că, dacă-mi apropii sufletul de ea şi-
mi spune că e frumos împlinit şi instruit, eu am destul şi nu mai este nevoie de nici o altă
probă!
e CALLICLES Unde vrei s-ajungi cu această vorbă, Socrate?
SOCRATE Să-ţi spun unde. Sînt încredinţat că, întîlnindu-te pe tine, am şi găsit o astfel de
comoară.
CALLICLES Cum asta?
SOCRATE Că pot acum şti bine un lucru: orice-mi vei încuviinţa tu, din cele ce cugetul meu
gîndeşte şi rosteşte, acela este adevărul adevărat. Şi mă gîndesc 487 a că oricine vrea să pună
la încercare un suflet şi să afle dacă este cum trebuie ori ba, are nevoie de trei însuşiri: de
ştiinţă, bunăvoinţă şi sinceritate în vorbire; tu le ai pe toate trei. într-adevăr, eu întîlnesc multă
lume care nu este în stare să mă supună cercetării: unii pentru că nu sînt învăţaţi ca tine; alţii e
adevărat că nu-s lipsiţi de învăţătură, însă nu vor să-mi spună adevărul, fiindcă nu-şi bat capul
cu mine, aşa cum ţi-l baţi tu; cît priveşte, în fine, pe aceşti doi b străini de aici, pe Gorgias şi
Polos, ei sînt şi învăţaţi, şi prietenoşi mie; sînt însă lipsiţi de o anumită vorbire deschisă şi se
sfiesc ceva mai mult decît trebuie. De ce n-aş spune-o? Au ajuns la un asemenea grad de sfială
că, din cauza acestui sentiment, fiecare dintre ei înţelege să vorbească, de faţă cu multă lume,
tocmai contrariul a ce gîndeşte — şi asta în problemele cele mai mari.
Dar tu, tu ai toate însuşirile pe care nu le au ceilalţi. De învăţat, eşti deosebit de învăţat; mulţi
dintre atenieni ar putea da mărturie; apoi, faţă de mine, c eşti binevoitor. De care dovadă să
mă folosesc întîi?
GORGIAS
439
Să-ţi dau una. Eu ştiu că sînteţi patru care aţi studiat împreună filozofia: tu, Tisandru din
Afidna, An-dron al lui Antrotion şi Nausicyde Cholargeianul. Şi v-am auzit odată discutînd pe
tema: pînă unde trebuie împinse exerciţiile filozofice? Ştiu că a biruit atunci între voi părerea
de a nu intra prea adînc în studiul filozofiei; ştiu că v-aţi îndemnat unii pe alţii să vă feriţi de a
deveni peste măsură de învăţaţi, ca nu cumva să cădeţi în greşeala de a vă perverti. Şi întrucît
acum te aud dîndu-mi aceleaşi sfaturi ca şi d celor mai buni prieteni ai tăi, am dovada
îndestulătoare că-mi eşti binevoitor cu adevărat. Cît despre faptul că eşti în stare a vorbi cu
toată sinceritatea şi fără nici o sfială, asta o spui şi tu, dar o arată mai ales cuvîntul ce-ai rostit
tu însuţi puţin mai înainte.
Deocamdată ne-am lămurit în această privinţă: e cînd una dintre părerile mele este întărită de
tine, nu va mai fi nevoie să o supunem la o altă cercetare; ea va fi îndeajuns de probată de
mine şi de tine. Căci doar n-ai să fii de părerea mea din neştiinţă, nici din prea multă sfială.
Cum iarăşi nu pot crede că ai s-o faci cu intenţia de a mă înşela; îmi eşti prieten şi singur o
spui. în fapt deci, potrivirea mea cu tine asupra unui punct va însemna atingerea adevărului
asupra acelui punct.
Cea mai frumoasă din toate cercetările, Callicles, se întîmplă că e tocmai cea pentru care m-ai
ţinut de rău: cum trebuie să fie omul, cu ce să se îndeletnicească, 488 a pînă la ce grad cînd e
bătrîn, pînă la care cît este tî-năr. Eu, de fac vreo greşeală în viaţă, poţi fi sigur că nu
păcătuiesc cu voie, ci numai din propria mea neştiinţă. Tu deci, fiindcă ai început să-mi dai
sfaturi, n-ar trebui să mă laşi în drum, ci să mă călăuzeşti mai departe, spunîndu-mi: ce
îndeletnicire mi s-ar potrivi şi în ce chip să mi-o însuşesc. Şi dacă mă prinzi că acum sînt de
acord cu tine iar mai pe urmă lucrez împotriva acordului nostru, socoteşte-mă fricosul fri- b
440
PLATON
coşilor şi nu-mi mai da nici o îndrumare, ca unuia ce nu-s vrednic de nimic.
Ia-o acum de la început şi spune-mi: cum zici tu şi Pindar că este dreptul după natură? Poate
cel puternic să despoaie cu forţa pe cei mai slabi decît dînsul, cel bun să domine pe cei mai
puţini buni, şi cel destoinic să aibă mai mult decît bicisnicul? Este exactă amintirea mea, ori
altu-i cumva gîndul tău despre dreptate?
CALLICLES Ba eu asta am spus atunci, asta spun şi-acum.
SOCRATE Pe cine numeşti tu mai bun şi pe cine c superior în putere? Nu cumva pe unul şi
acelaşi? Căci eu nici înainte nu m-am putut dumiri de la tine ce voiai să spui. Oare pe cei tari
îi socoteşti superiori şi se cuvine ca slabii să fie supuşi celor tari, după cum ai arătat, dacă nu
mă înşel, tu însuţi, atunci cînd spuneai că statele mari se năpustesc asupra celor mici pe
temeiul dreptului natural, fiindcă le sînt superioare şi au mai multă putere, aceasta întrucît „a
fi superior", „mai tare" şi „mai bun" ar fi una şi aceeaşi? Este cuiva cu putinţă să fie mai bun
însă infe-d rior şi fără putere, ori să fie superior însă bicisnic? Sau „a fi mai puternic" este una
şi aceeaşi cu „a fi mai bun"? Defineşte-mi limpede aceasta: „a fi superior", „a fi mai bun" şi
„a fi mai tare" sînt una şi aceeaşi, sau fiecare este altceva?
CALLICLES îţi spun neted: sînt una şi aceeaşi.
SOCRATE Nu sînt deci mulţimile superioare individului prin natură, ele care-şi alcătuiesc
legile menite, de altfel, a sta deasupra fiecăruia dintre noi, aşa cum tu însuţi ai spus-o
adineauri?
CALLICLES De ce n-ar fi?
SOCRATE Prin urmare, măsurile luate prin legile făurite de cei mulţi sînt în realitate ale
unora superiori în putere?
CALLICLES Se-nţelege.
GORGIAS
441
SOCRATE Atunci şi ale celor mai buni? Căci, după e socoteala ta, cei superiori sînt mai buni?
CALLICLES Da.
SOCRATE Şi orînduirile făurite de aceştia sînt deci frumoase după natură, mai puternici
fiind?
CALLICLES Sînt.
SOCRATE Dar nu cumva mulţimile socotesc, cum ziceai înainte, că dreptatea stă în păstrarea
egalităţii şi că-i mai mare necinste să săvîrşeşti decît să suferi 489 a nedreptatea? Este sau nu
adevărat? Aici nu te da prins în laţul sentimentului de ruşine. Este sau nu marea mulţime
aceea care crede că dreptatea stă în a nu avea nimic mai mult decît ceilalţi, în păstrarea
egalităţii şi în faptul că-i mai mare necinstea de a săvîrşi decît de a suferi nedreptatea? Nu
pregeta, Callicles, să-mi dai un răspuns; căci de vei fi în acest punct la un gînd cu mine, voi
avea întărirea ce-o aştept din parte-ţi, ca de la un om capabil să pătrundă adevărul, cînd şi-a
spus cuvîntul.
CALLICLES Da, aşa gîndesc mulţimile.
SOCRATE Nu numai legea, prin urmare, ci şi natura se rosteşte în sensul că-i mai multă
necinste să săvîrşeşti decît să-nduri o nedreptate. Judecind astfel, se pare că nu spuneai
adevărul, mai adineauri, şi că n-ai avut dreptate să mă învinuieşti şi să spui b că legea şi
natura se bat cap în cap, nici că eu mă slujesc cu bună ştiinţă de această opoziţie, pentru a
susţine o discuţie cu rea-credinţă, punîndu-mă în punctul de vedere al legii cînd se vorbeşte de
natură şi în al naturii cînd se vorbeşte de lege.
CALLICLES Omul ăsta nu mai conteneşte cu flecăreala! Ia spune-mi, Socrate, nu-ţi este
ruşine, la vîrsta ta, să faci o adevărată vînătoare de vorbe, pentru ca, de greşeşte unul un
cuvînt, tu să-ţi vezi îndată cîştigul? Nu cumva crezi că prin „superiori" c înţeleg altceva decît
pe cei care sînt mai buni? Nu-ţi spun eu de atîta vreme că „superior" este una şi
442
PLATON
aceeaşi cu bun? Sau mă crezi în stare să spun că, de s-ar aduna pleava sclavilor şi a oamenilor
de tot soiul, adică cei fără vreo valoare — afară poate de valoarea puterii trupului lor — şi de
ar face o rînduială, aceasta-i legea, după părerea mea?
SOCRATE Bine, preaînţeleptule Callicles, aşa gră-ieşti?
CALLICLES Negreşit.
d
SOCRATE Ci eu, minunatul meu prieten, de mult am bănuit că aşa ceva înţelegi prin
cuvîntul de „superior". Şi fiindcă doresc să ştiu clar ce spui, reiau întrebările. Nu-i aşa că tu nu
socoteşti mai buni nişte oameni fiindcă sînt doi la număr? Nici că sclavii tăi sînt mai buni
decît tine, fiindcă sînt mai vînjoşi? Ia-o dar dintru început şi spune-mi: pe cine-i numeşti „mai
buni", dacă nu-i vorba de cei puternici? Şi fii mai îngăduitor cînd mă înveţi, minunate prieten,
ca să nu fiu silit să plec. e CALLICLES îţi baţi joc de mine, Socrate.
SOCRATE Deloc, Callicles, şi îţi jur pe Zethos, de care te-ai folosit mai înainte pentru a-ţi
bate joc de mine aşa de tare. Mai bine spune-mi care-s „mai buni"?
CALLICLES Cei ce sînt mai destoinici.
SOCRATE Vezi că şi tu acum spui vorbe goale şi nu arăţi nimic? De ce nu spui dacă socoti
mai buni şi superiori pe cei inteligenţi, ori vreo altă categorie de oameni?
CALLICLES Ei da, pe Zeus, pe aceştia: nici o îndoială că de ei vorbesc!
490 a SOCRATE De multe ori un singur om care gîndeş-te bine este superior, după părerea ta,
faţă de zece mii, care nu gîndesc; şi i se cuvine să stăpînească, pe cînd ceilalţi să fie supuşi, iar
ca stăpîn, să aibă mai mult decît supuşii săi. Parcă asta ai vrea să înţelegi, şi nu-i cazul să mă
ţii de rău că vînez cuvîn-
GORGIAS
443
tul dacă zic, de pildă, că un singur om este mai bun ca zeci de mii!
CALLICLES E tocmai ce susţin eu; cred că asta-i dreptatea după natură: cine e mai bun şi
mai inteligent să conducă şi să aibă mai mult decît bicisnicii.
SOCRATE Stai puţin şi spune-mi aici un lucru, b Presupune că sîntem mai mulţi adunaţi, ca
acum, în acelaşi loc; că avem împreună multe merînde şi băuturi; că am fi nişte oameni de tot
felul — puternici alături de slăbănogi; şi că unul dintre noi ar fi mai iscusit, spre exemplu, în
ştiinţa medicală. Ca putere fizică, fireşte, el va fi mai tare decît unii, mai slab decît alţii. Dar,
fiind mai iscusit decît noi, nu cumva medicul nostru va fi mai bun şi superior nouă, în această
privinţă?
CALLICLES Negreşit.
SOCRATE I se cuvine oare lui, ca fiind mai bun, să aibă o grămadă mai mare din acele
merînde? Ori c sarcina sa de îndrumător se opreşte la împărţire numai, iar în ce priveşte
mîncarea şi folosirea lor, n-are dreptul să ia pentru propriul său corp nimic mai mult decît
alţii, dacă nu vrea să fie pedepsit, pe cînd unii să aibă mai mult, alţii mai puţin? Şi dacă s-ar
întîmpla ca tocmai dînsul să fie mai firav decît toţi, nu s-ar putea oare, Callicles, ca omul cel
mai bun din adunare să aibă cea mai mică parte?
CALLICLES Vorbeşti de merînde, băuturi, medici şi de atîtea fleacuri; eu nu mă gîndesc la
astea. d
SOCRATE Spune-mi atunci, pe cine-i numeşti mai buni? Pe cei inteligenţi, ori pe cine?
CALLICLES Pe aceia-i numesc.
SOCRATE Şi nu se cuvine celui mai bun să aibă o parte mai mare?
CALLICLES Da, însă nu merînde şi băutură.
SOCRATE Pricep. Atunci poate îmbrăcăminte? Trebuie, de pildă, ca ţesătorul cel mai
destoinic să aibă
T
444
PLATON
şi cea mai cuprinzătoare haină, să se plimbe în cele mai felurite şi arătoase veşminte?
CALLICLES Ce-i dai zor cu veşmintele?
SOCRATE Şi la încălţăminte, e învederat că meşterul cel mai iscusit în facerea lor trebuie să
aibă mai multe, că de aceea doar şi este cel mai bun. Poate că e unui asemenea cizmar nu i-ar
sta rău să se plimbe încălţat cu cele