<V, W.

155 — 118; (rțcmplar fedtiO: L‘ei 300 ‘iepfenibrte—^pceinbrie 1925 ' '
 ^STRAr/^
PUBLICAȚIUNE LUNARA

DIRECȚIUNEA:
Conducerea Administrativă, Technică
Conducerea Redacționali și proprietar Conducerea Artistică
GEORGE MARINCU CHRISTEA SIMIONESCU EUGEN MARGULIUS
-------------------------------------------------------

COLABORATORI:
M. S. REGINA MARIA

R. El Duque de Amalfi, ministru plenipotențiar al Spaniei; profesor dr. Victor Babeș, directorul Institutului de Patologie și Bacteriologic, membru
al Academiei Române, membru corespondent al Academiei de medicină din Paris; 1. A. Bassarabescu, membru corespondent al Academiei Române; N. o
Batzaria, publicist; I. Bianu, membru al Academiei Române; Eugeniu Botez (Jean Bart), inspector general al Asistenței Sociale, membru corespondent al
Academiei Române; I. Al. Bra/escu-Voinești, membru al Academiei Române; general St. Burileanu ; prof. dr. N. Conta ; Al. Cottescu, inginer, fost ministru; c
G. Costescu, avocat și publicist; Cridim, avocat și publicist; Căpitan Inginer St. Cristescu; G. Derussi, fost ministru al Afacerilor Străine; Virgil Drăghiceanii
secretarul Comisiei monumentelor istorice; M. P. Florescu, inginer, inspector silvic; I. P. S. S. Arhiepiscopul Gurie; Lia Hărsu ; Profesor N. lorga, membru
al Academiei Române, etc.; Nikita Macedonski, publicist; general 1. Manolescu, președintele Caselor Naționale; Ion Manolescu, artist dramatic; A. Mândru,
publicist; Simion Mândrescu, ministru plenipotențiar al României în Albania; profesor dr. G. Marinescu, membru al Academiei Române; G. Marincu, doctor
în filosofie, fost secretar general la Ministerul de interne, fost deputat, fost profesor; Eugeniu Margulius, artist-pictor, laureat al Universității din Londra în
sociologie și economie, fost bursier al Academiei Regale de Belle-Arte din Londra; prof. Simion Mehedinți, membru al Academiei Române; Istrate Micescu,
prof. universitar, decanul Baroului Ilfov; Corneliu Moldovanu, directorul Teatrului Național din București; D. Nanu, publicist: Jean JVaum-Inau, doctor în o
drept și filosofie; colonel N. Negreanu, din Ministerul de Răsboiu; N. Rădulescu-TVzger, publicist; dr. I. Nistor, membru al Academiei Române, Const. Nottara,
artist-societar al teatrului Național din București, prof. la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din București; I. Gr. Periețeanu, avocat și publicist; o
N. Pienaru, ziarist; Sextil Pușcariu, membru al Academiei Române; Andrei Rădulescu, magistrat, membru al Academiei Române; Const. Rîuleț, publicist,
directorul Presei din Ministerul de Interne; Liviu Rebreanu, publicist; Radu D. Rosetti, avocat și publicist: dr. Roeder, profesor și director al muzeului
Hildesheim din Hanovra; Cristea Simionescu, fost director și proprietar al ziarelor zilnice „Biruința", „Vestea" și al Institutului de / rte Grafice „Biruința";
Smara; M. Sorbii, publicist; Caton Theodorian, publicist; Zoe Gârbea-Tomellini’, Gr. Trancu-Iași, avocat, fost ministru ; Elena Văcărescu ; I. Vissarion, publicist.
-------------------------------------------
o
COSTUL ABONAMENTULUI: o
1000 lei pe an în România și străinătate pentru autorități, societăți, instituțiuni comerciale,
industriale, culturale, etc. 600 lei pe jumătate de an.
Pentru funcționari și persoane cu mijloace strânse 500 lei pe an și 275 lei pe o jumătate an în România.
In străinătate 700 lei pe un an; 360 lei pe o jumătate de an.
-------------------------------------------

Abonamentele se plătesc în numerar, Ia Administrația revistei „ILUSTRAȚIA", ori prin poștă: în gropuri, încekuri ori mandate poștale.
Abonamentele încep la l-iu ale fiecărei luni. Cererilor de reînoire ori de schimbare de adresă să li se anexeze banda de expediție.

-------------------------------------------

Orice sume plătite reprezentanților noștri, daca nu sunt confirmate în scris de administrația revistei în termen de 7 zile dela
data încasării, rugăm a înștiința administrația.
Revista se expediază recomandat abonaților. Dacă nu se primește revista regulat, rugăm a ne înștiința. Reclamațiunile mai vechi
de două luni nu sunt admise. Pentru lipsuri, administrația ține recipisele poștei la dispoziția abonaților.
o

i METRO-GOLDWYN ;
m i

țs
•■•■•.•

;
<
P I CT U R E S
CEA MAI MARE SOCIETATE DE FILME DIN 8TATELE-UNITE. LOEW BUILDING
:
;
POMPIER
aparatul

Sediul la : NEW-YORK > DE STINS

► INCENDIUL
1540 Broadway New-York ►
ra m

----- , FABRICA

CAPITAL SOCIAL k M. CARNIOL FiUL

100.000.000 DOLARI ’ BUCUREȘTI
Deplin vărsat ► Strada Carol, 30
t^—t
-,-.-.-.

Representanță pentru întreaga țară: „ PARIS

®
w

; METRO-GOLDWYN Societate Anonima f

RuedeMarcon24
^•.•..•.

< BUCUREȘTI — Strada Lipscani No. 29 ‘

TELEFON 64/51 k

! , y y f V V T * KF' V 'T T r^F"? V'T’V

' !ERUUO'I-°’OJ’ -NOI3HD NI aillZOdWOO -fcpuuag -a p3;!qJV.J0S3JoJd
Anul XIV, No. 115—118. ILUSTRAȚIA Septembrie—Decembrie 1925.

134 Volumul XIV.

Anul XIV, No. 115—118. ILUSTRAȚIA Septembrie—Decembrie 1925.

Volumul XIV. 135

Anul XIV, No. 115—118. ILUSTRAȚIA Septembrie—Decembrie 1925.

A. S- R. PRINCIPESA ELENA (Foto-Gugenbeigei șl Majjorovltz).

136 Volumul XIV.

Anul XIV, No. 115—118. ILUSTRAȚIA Septembrie—Decembrie 1925

VolumuDXIV 137
Anul XIV, 'No. 115—118. ILUSTRAȚIA Septembrie—Decembrie 192"

CABINETUL MINISTERIAL LIBERAL ACTUAL

Anul XIV, No. 115—118. ILUSTRAȚIA Septembrie—Decembrie 1925.

Vederea panoramică a orașului Iași (în dreapta, un colț din Palatul Justiției) (Foto-Lonnyai)

Volumul XIV. 139

Anul XIV, No. 115—118. ILUSTRAȚIA Septembrie—Decembrie 1925.

•W

55wi

Profesor-Arhitect I. D. Berindey — Palatul Justiției și Administrativ din Iași. (Vedere din mijloc cu turla și ceasornicul)

140 Volumul XIV.

Anul XIV, No. 115—118. ILUSTRAȚIA Septembrie—Decembrie 1925.

storien! ^etății și 0 rasului jași dela .țnteiiieere

ândim că orice localitate mai importantă depe ucrul cel mai indicat pentru aceasta, e să ne
suprafața pământului își are un trecut demn raportăm la indicii problematice, la documente,
de un interes istoric — și veșnic ceva special inscripții sau scrieri cari au ajuns până la noi,
de amintit din acest trecut, care se transmite din timpurile mai îndepărtate, cari ne vorbesc
din generații în generații — fie sub formă de de fapte și lucruri întâmplate înainte și după
povești ori tradiții, fie socotit ca fapte precise, Hristos, spre a trage concluzii, privitoare la
alteori trecute drept legende, totul însă for- epoca întemeerii orașului lași.
eg, cu care ne mândrim noi și îl transmitem cu De altfel, acelaș lucru se întâmplă cam cu
drag urmașilor noștri. cea mai mare parte din orașele vecbi, pierzându-se de multe ori în
Nu pot, deci, să vorbesc nimic de construcția Palatului noaptea vremurilor ..
de Justiție și Administrativ (ce am avut fericirea să concep începuturile cercetărilor istorice la noi sunt târzii; după o lungă
i și să edific pe temeliile Vecbii Curți Domnești și după ani epocă de vegetare, popoarele românești, supuse exploatărilor barbare,
lungi, de răbdare și muncă, să-l văd realizat în partelfără se deșteaptă deabia pe la sfârșitul veacului al 18-lea, când lumina
a face o cât de scurtă expunere asupra trecutului vecbii civilizației apusene a început a pătrunde și în țările noastre. Astfel,
; / capitale a Moldovei; lașul de azi și a atâtor amintiri ce ne un mănuncbiu de oameni culți se ridică din mulțime; și începu să
evocă rămășițele temeliilor ascunse de secole în acest pământ. se vorbească și să se scrie câte ceva despre existența, istoria și
Sunt fericit că am avut cinstea să ridic acest Palat, menit drepturile Țârii, ale cetățenilor și ale orașelor ce locuiau.
să vorbească urmașilor noștri de gloria trecutului, din punctul de ve­ Puținele cronici vecbi ale Țării, cari se găsiră din întâmplare
dere istoric, și a prezentului—în urma visului secular realizat, luminat scrise de puținii vecbi cărturari moldoveni, s’au scos de printerfe-
de raza dreptății, ce a venit la timpul său — sub glorioasa domnie a loage prăfuite, roase de șoareci; ca și opuri istorice străine și
marelui nostru Rege Ferdinand și a Slăvitei noastre Doamne Maria, descrieri de călătorii prin părțile acestea, în diferite scopuri, ajun­
sortiți să îndeplinească misiunea istorică de cea mai mare însemnă­ seră în mâinile celor cari au tras foloase de ele.
tate pentru neamul românesc: unirea tuturor țărilor române. Astfel, un Veniamin Costacbi, un Beldiman, un Asacbi, un
In acest laș, «Leagănul finirii», s'au petrecut un șir de fapte Kogâlniceanu, nobili băștinași, mai de seamă, începură să dea la
eroice, de domeniul istoriei, ca și multe alte fapte nefericite, plămădite de lumină scrieri de interes istoric și social-pela începutul veacului
atâtea ori, și în diferite vremuri, cu sângele și sufletele atâtor gene­ al 19-lea.
rații, fapte cari oglindesc trecutul și îndrumează cursul zilelor de Nimeni însă nu a fost însărcinat în special să facă cercetări
astăzi și de mâine. prin arb'ive, biblioteci sau prin ruine ori dărâmături de maluri,
Câte epizoade patriotice, sociale, politice, nu s’au scurs în acest nu s’a dispus să se facă în cbip oficial. Inițiativa privată, redusă
oraș, în această localitate a lașului, de când ea este cunoscută. la câteva modeste persoane singuratice, cu mijloace proprii, au
Numai răsfoind cronicile vecbi și documentele interesante ce căutat să facă lumină.
povestesc aceste fapte, putem să ne facem o idee și să ne lumi­ Astfel, pentru lași, în urma unor descoperiri făcute de profesorul
năm asupra multor puncte întunecoase ale vremurilor de odinioară. universitar Antonescu, în jurul bisericii Sf. Lazăr, prin niște dărâ­
Spre a ne edifica, este des­ mături de maluri, consistând în
tul să cităm din scriptele vecbi diferite obiecte și unelte, hâr­
ale cronicarilor noștri: Miron, buri, toate din apropierea Curții
Neculae Costin, Urecbie, Neculce, Domnești, se poate, deduce ca
Conta, Enacbi Kogâlniceanu și indicii, că pe aicea, din timpurile
a celor mai recenți: Șincai, Haj- preistorice, încă din epoca neo­
deu, Hurmuzacbi, Mibail Kogâl­ litică, 2 — 3000 ani înainte de
niceanu, Drăgbici, V. A. Urecbie, Hristos, dăinuia o sumedenie de
Tocilescu, Xenopol, și în cele neamuri.
din urmă N- A. Bogdan, cu in­ S’au mai găsit un idol în
teresanta sa colecție, apărută în pământ ars și diferite alte frag­
fascicule asupra orașului Iași. mente de unelte casnice, cu pri­
Această colecțiune este o admi­ lejul săpării temeliilor noului a-
rabilă monografie istorică și so­ batoriu pe câmpul Bahluiului, și
cială, ilustrată, spicuită și din urme’de sălașe, vetre, suprapuse
diferiți autori străini, autori cari la diferite adâncimi cu ocazia
s’au ocupat în scrierile lor de Cetatea lașului. — (Gravură extrasă din opul german „Descrierea răsboaelor tăeturilor, făcute pentru alinierea
puterilor creștine cu Turcii și Tătarii"—tipărit la Augsburg, în 1701.
țara noastră și de orașul nostru. stradei Arcu. De altfel, e destul
Nu se poate aduce destule laude acestui modest spicuitor, să ținem socoteala, că la Cucuteni, în apropierea lașului, regiunea
care prin propriile sale mijloace, a știut să adune, să coordoneze Cotnarilor, în punctul Cetățuia, s’au găsit o sumă de obiecte din
și să compileze fapte precise din diferite opuri sau documente răz­ epoca preistorică, — prețioase indicii; din nefericire unele obiecte
lețe, câte se raportează special la istoricul lașului, înlesnind cerce­ s’au exportat și puține au rămas în țară. Scrierile lui Niculae Bel-
tările noastre și ale urmașilor noștri, doritori ca și noi de a pătrunde diceanu, publicate în Revista pentru Istorie, Arheologie și Filologie,
cât mai mult în profunzimile frumoase și pline de înțeles ale isto­ precum și ale lui Gr. C. Buțureanu și T. T. Burada, publicate în
riei patriei, oamenilor și lucrurilor interesante. Arhiva Științifică și Literară; cele ale lui I. G. Andriescu, publicate
In atât cât îmi poate permite cadrul acestui articol, voiu căuta în broșura: Contribuție la Dacia înainte de Romani; ale lui N
să dau, de sigur, cât mai pe scurt posibil, descrieri interesante de Densușianu publicate în Dacia preistorică; ale Arheologului Dr.
cunoscut cititorilor noștri, atât asupra originii acestui oraș, de care Hubert Scbnied publicate în „Studii asupra Cucutenilor", toate aceste
ne ocupăm, cât și asupra Vecbii Curți Domnești și a Palatului lucrări interesante ne desvălue, atât cât se poate desvălui asupra
reconstruit azi pe temeliile vechiului Palat Domnesc. trecutului regiunilor de cari ne ocupăm în acest număr festiv.

Volumul XI V. 141
Anul XIV, No. 115—118. ILUSTRAȚIA Septembrie—Decembrie 1925.

u mai încape îndoială, că pământul pe care gurilor Dunărei, relatează în poemele sale: «Tristele și Ponticele"
e durat astăzi lașul și împrejurimile, au ser­ că Moldova actuală era ocupată de Sarmați, Jazigi, Corali, Geți,
vit pentru țpănirea și ocrotirea omenească și că viața era foarte grea aci din pricina frigului îngrozitor ce
din vremuri necunoscute — așezarea localității domnea în cea mai mare parte a anului.
fiind propice, pe o vale împresurată de dea­ Ptolomeu, astronom și geograf grec, a cărui hartă interesantă
luri, păduri, ocrotită de vânturi, cu iazuri; dăm aci, din veacul 2 d. H, ne arată o mulțime de orașe sau târ­
apărată contra dușmanilor. guri pe suprafața actualei Moldove. Se vede lângă Prut (vechiul
Așa dar, o așezare din epoci necunoscute, apoi o continuitate de Hierasos) însemnat orașul Petrodava (pe locul unde este așezat azi
existență, ca sălășluite de indivizi sau neamuri, nu este exclusă. lașul). Harta e culeasă din Istoria Critică a Romanilor «Hașdeu“;
O vatră improvizată, pe care a (există o asemenea reproducție și
ars un foc, care seva fi potolit, de Victor Langlois, Paris 1867).
apoi stins și cenușa spulberată Ar mai fi de citat mulți autori cari
de vânt—se poate— Puterea ja­ s au ocupat de localitatea din ve­
rului însă a bătut-o și întărit-o, chea Dacie, vorbind de lasygii,
rămânând, ca pe ea să se aprindă (ex.: Abraham Ortelius, în cartea
un alt foc mal târziu. sa:Syaonima Geographica din
După un așezământ social 1578 — Ph- FerariusșiM. A. Bau-
împrăștiat sau nimicit prin vreo drand în (Novum Lexicon Geo-
întâmplare, se va fi pribegit un graphicum din 1677) — și Parisine
altul pe tăpșanul potrivit pentru (Geograpbia din 1682) —Cbristo-
oploșirea, hrana și apărarea in­ phor Cellarius în Notița Orbis An-
divizilor ori triburilor stabile sau tiqus din 1765... etc. — unii vor­
rătăcitoare din vremuri. Așezate bind de lasygi-Iasci-Iassoni — ce
pe acest pisc de pământ, prielnic ar fi locuit pe aicea.
și potrivit pentru sălașe omenești, Mai putem aminti din expli-
au dat naștere lașului de azi după cațiunile ce se pot culege de pe
ce a trecut prin atâtea schimbări, Colona Traiana din Roma alte
cum vom vedea mai la vale. date interesante asupra locuitori­
lașul opid dac. Raportân- lor acestor ținute, vechea Dacie
du-ne la indicațiile sumare ale lui cunoscută în lume încă de pe vre­
Strabon, Pliniu sau Ptolomeu, pre­ mea lui Alexandru cel Mare al
cum și la scrierile altor învățați Macedoniei, prin veacul al 4-lea
greci, romani și alte neamuri, a­ înainte de Hristos; locuitorii erau
junse până la noi, ca de exemplu: relațiile date de Herodot, din vea­ curagioși, susțineau diferite războaie, până când împăratul Traian îi
cul al 5-lea, înainte de Hristos, asupra pământurilor din stânga Du­ supune în chip hotărât, înlocuind pe cei distruși cu colonii romane,
nărei — se pare că nu cunoștea ceeace ar putea fi pământul pe care răspândite până la Prut; refăcând cetățile și făcând să renască viața
s’a întemeiat mai apoi Moldova — încbipuindu-și chiar că pe aci publică, reînființând târguri ori municipii. Fără îndoială că Dacii
viața era cu neputință, erau un popor, înain­
din pricină că tot văz­ tat în cultură pentru
duhul era populat de timpul lor, că aveau
albine (N. Bogdan)... așezăminte importante
De altfel de viața Aga- în părțile ce locuiau;
târșilor, strămoșii stră­ castele, târguri, poduri,
moșilor noștri din Ce­ mașine de războiu,
tatea Carpaților, ni se chiar industrie, mone-
vorbeștetotastfel, după tele lor naționale. Deci,
Pliniu, cu 800 de ani instituții înalte de gu­
înainte deHristos, creș­ vernământ, astfel că în
teau albine, de răul că­ această localitate a la­
rora nimeni nu putea șului, unde se încruci -
pătrunde la ei! (A. Vla- șau atâtea drumuri, a
huță). După geograful trebuit să se întoc­
grec Strabon, înainte mească un opid întărit
de Hristos, se arată că pentru pază, împotri­
țările noastre erau o- va năvălitorilor, cari
cupate pe atunci de curgeau puhoaie în a-,
Daci și Geți și de o cele vremuri.
națiunenumită Jazygii, De aci, deducem,
învinsă de Daci. că lașul a fost un opid
lazygii și alte nații înainte de Traian, jurând supunere învingătorului. (După coloana lui Traian)
Deasupra coastei important al unor nea­
ce merge dela Istru la Bmystbene (Nipru), zice Strabon, țara ce ni muri, de unde se resfrângea puterea și comanda asupra altor loca­
se înfățișează^mai întâiu este deșertul Geților (bucazul Basarabiei lități din jurul său, mai puțin favorizat de natură ca acesta.
și câmpul Bărăganului de azi), apoi vine pământul Tyregeților (Mol­ După Împăratul Aurelian 275, vin năvălirile Barbarilor; apoi
dova de Jos) după care urmează Sarmatii, Jazygii (Moldova de Sus), amestecul ce se formează din: Romani, Gepizi, Slavi. In veacul al
împreună cu Sarmații regali și Agathyrșii, popoare nomade, în cea 10-lea dovedesc Ungurii cu stăpânirea relativă pe partea Daciei
mai mare parte amestecate cu un mic număr de triburi agricole și dintre Carpați și Tisa, pe când între Carpați, Dunăre și Nistru, se
cari se întindiau adesea până pe malurile Istrului pe ambele sale schimbau mereu stăpânirile și formele de guvernământ. In aceste
părți. Mai încolo, în interior, se găsesc Bastarnii, cari se învecinesc răsbeliști, un oraș înființat de veacuri se distruge din o năvălire. Din
cu Tyregeții și Germanii (VII-17) (N. Bogdan). aceste horde pe pământul Moldovei, lașului ar fi dat denumirea
Poetul Ovidiu, exilat din Roma, prin locurile din apropierea lașilor.

142 Volumul XIV.

Anul XIV, No. 115—118. ILUSTRAȚIA
upă Paul Guerin, aceste popoare de origină
sarmală, care prin veacul l-iu înainte de
Hristos, au năvălit în pământurile Scyților
(Rusia Meridională) stabilindu-se între Ta-
naîs (Don) și Boristene, iar sub împărații
romani August și Claudiu sunt dincolo de
Dunăre până în câmpiile Panoniei (Ungaria
de azi). Iar după De Pegssonel: „Obser-
vations bistoriqes et geograpbiques“ se
descrie astfel origina și numele vechii capitale a Moldovei,
lascii, care după cum arată) Cellaiius în 1701, au dat numele
lor orașului Iași, situat în acelaș loc unde Ptolomeu așeză antica
Petrodava, orașul principal al lassieniîor. La apusul acesteia erau
Taurescyi și după dânșii Anarții, a căror țară era mărginită la apus
prin Tibisc. Dincolo de acest fluviu și în unghiul ce el formează cu
Dunărea erau așezați lasygii— Metanasti, popor scyt sau sarmat,
scoborîți prin munții Carpați în acea parte a Panoniei. Erau numiți
Harta din Notitia Orbis Antiqui, de Christofor Cellarius 1701.
aceștia Metanastii, pentru a-i deosebi de lasygii Moeotae—cari lo­
cuiau pe coasta septemtrională a lui Palus Moeotiden. Ei au fost
distruși în veacul al 13-lea de către regii Poloniei.
Despre luptele Romanilor cu lasygii se pomenește și în diferite
inscripții, aflate în forul lui Traian din Roma și de pe aiurea, cum
e aceia de sub statuia Guvernatorului CI- Frontu, care a pierit în
luptele contra Germanilor și lasygilor (la 170 d. H.). In Novum
Lexicon Geograpbicum de Pb- Ferrarius și M. A. Baudrand din
1677, găsim altă versiune nouă, prin care se arată că : lassum or
lassy este o urbe a Daciei, în Moldova, în apropiere de râul Prut,
întărită cu ziduri unde fusese odinioară Augustia—cetate Romană —
iată dar, după această descriere, Petrodava devenită Augustia, deci
Iașii fondat de Octavian August. Schimbarea de nume a orașului,
ca în orice prefaceri de neamuri, ce s’au oploșit în un punct, nu
trebue să ne surprindă, deprinzând denumirile localităților după
noile puhoaie cuceritoare; astfel un nume sarmat putea ușor fi
dacizat, apoi acesta romanizat. Se schimbă denumiri vechi și unele
au atâtea nume câte nații au trecut prin ele. Astfel, în Transilvania
Volumul XIV.
Septembrie—Decembrie 1925.
sunt localități cu multe nume, de altfel și în alte țări: Constantino-
polul nu purta numele de Stambul, Țarigrad? Viena este vecbea
Vindobona, Ungurii îi zic Beciu; Lyon din Franța vinedela Lugdum;
Strassburgul e vechea Argentorati; Parisul, principalul așezământ al
Parisilor, populație galică, sau vecbea Luteția, deveni după cuce­
rirea sa de către oștile împăratului Cesar: Luteția Parisorum, ca să
sfârșească a se numi până în ziua de azi: Paris. Așa și cu lașul
nostru: din Petrodava-Augustia, apoiPetrodava-Municipium, Daco-
rum-Municipium, Dacorum-Iassiorum, și în fine mai ușor la graiul
nostru: lassius-Iassi-Ieși...
Prin scurgerea veacurilor s’au prefăcut neamurile și cârmuirile,
au dispărut granițele de odinioară și s’au înființat altele pe alte
locuri, s’au schimbat [moravurile, dar au rămas în ciuda tuturor
vijeliilor vremei încă unele lucruri ce pot vorbi despre ce a fost
trecutul, dând, astfel la iveală dovezi câteodată uimitoare cu pre-
ciziune.
Astfel, pe urma vechilor stăpâniri Daco-Romane s’au găsit mai
târziu, acoperite de pământ, musebiu ori rugină, întregi ori în bucăți,
multe pietre și plăci, sau tabule, ori pergamente, cari în scurte
inscripții vorbesc despre fapte trecute.
La noi, poate mai puțin ca în alte părți, din cauza atâtor vre­
muri nestatornice, fie chiar din nepăsare sau nepricepere, desvă-
luirile au fost mai puțin numeroase; totuș, vom cita numele Ungu­
rului Ștefan Zamosz zis și Zamoscius, care a cules și dat la lumină
în o cărticică a sa din 1893, publicată în Patavia (Patavissa) din
Transilvania, o colecție de asemenea inscripții romane sub titlul:
Analecta delapidum vetustorum et nonnularum in Dacia antiquitatum.
De una din ele se leagă numele și data fondării lașului. Este
vorba de o piatră, care a fost reprodusă și de lanus Gruter în
volumul intitulat: Inscriptionum Romanarum corpus absolutismum,
Ingenia et cura lani Gruteri, tipărită în Heidelberg, în anul 1616,
adică cu 23 ani, după publicația lui Zamosz.
O publicăm și noi ca document interesant această piatră; trebue
să fi fost așezată undeva întrun monument; după cum scrie Zamosz
sa^găsit lângă vechia capitală a Daciei Sarmisegetuza ori Ulpia-
143
Anul XIV, No. 115—118. ILUSTRAȚIA Septembrie—Decembrie 1925.

Harta lut lacobo Castaldo din 1854

Traiană, astăzi Grădiștea sau Varbely, la depărtare de Alba-Iulia O dovadă mai mult (după Bogdan N.) de autenticitatea inscripției
sau Karlsburg, se zice că ar fi fost într’un muzeu dela Alba-Iulia acesteia ar fi și acea că lipsa cuvântului „posuiP dela sfârșit și a
(după Assaky) nu ne-ar mira pierderea ei, prin întrebuințarea poate terminației um dela lassior poate și a altor litere din rândurile de
cine știe de cine la vreo casă, cum s’au petrecut cu atâtea in­ mai sus se explică și prin faptul că sculptorul nu a calculat destul
scripții pe atâtea pietre ce se risipesc î ncă și în vremea de azi în de bine spațiul ce'l are pe fiecare rând, pentru a săpa literele sale,
nepăsarea omenirii. Avem destule exemple, din nenorocire, de acest așa că a fost silit să suprime din inscripție tocmai ultimul cuvânt al ei.
soiu, ca pietrele dela Adam In alți autori istorici și
Clisi (Dobrogea) și chiar la epigrafiști ce au mai repro­
CAESARVM - IMPERATORVMQUE
Iași, marca lui Vasile Lupu In vico proximo Vlpiam Traianam dus și comentat această in­
dela Turnul Trei-Sfetițelor; scripție, cetirea se face cu
în 19O4L a fost găsită de Dr. oarecari deosebiri, de pildă:
Gb- Gbibănescu și N. Bog­ y „Ackner și Muller" în bro­
dan, aruncată lângă o latrină șura lor intitulată „Die
din ruinele în jurul bisericii. Romiscben Inscbriften in
Cu toate că piatra lui Za- EX - VOTO - XXX Dacien“ tipărită tot la Viena
mosz lipsește din marea MAGNO - ET - INVICTO - IMP - CAES în 1865 în loc de Praefectus
colecție epigrafică, necitată T AELIO - HADRIANO - ANTONINO Municipii Dacorum lassi-
de Tbeodor Momsen, învă­ PIO - AVG - PONT - MAX - TRIB - POT orum „cetesc . „Praefectus
țatul german (considerat Militum'1 Dacorum lassi-
XVI - COS - III - PP - PRO - SALVTE - ET
după Paul Guerin ca pro- orum, lucru ce diferă mult
tivnic galicismului și latinis­ FELICI - PONT - MAX - ET - ANNIAE înțelesul (N. Bogdan).
mului, deci a întinderii puterii FAVSTINAE - AVG - CONIVGI - C - GLOD Păreri și discuții asupra
romane în părțile răsăritene VI - PRAEF - M - DACORVM - IASSIOR Tabulei cu M. Dacorum-
ale Daciei) totuș trebue luată HANC - STATVAM - IN - AVRARIA lassiorum sunt încă multe
în considerație în urma NVMINIBVS - MAIEST - Q - EORVM și s’ar putea cita; în orce
descrierilor precise ce ur­ caz această piatră suge­
mează: rează idea că în ea se
Cetirea acestei inscripții vorbește despre o așezare
după Ivanus Seivert, în opul Daco-Iassiană, amintind
său (Inscriptiones Monu- fundarea și denumirea ofi­
mentorum Romanorum in cială a orașului Iași, scris
Dacia-Mediteranea) publicată la Viena în 1773, în care se reproduce în opuri, țjărți, hrisoavele vecbi lassi-Iassy sau lazy de către
asemenea această placă (N. Bogdan) s’a făcut astfel: legiunile biruitoare ale Împăraților Romei, cari, învingători, deveniră
Ex voto Tricennali, Magnus- Et Invicto Imperatori Caesari, stăpânitorii întregei întinderi ale vecbii Daciei și cari au purtat se
Tito Aclio Hadriano Antonino Pio, Augusto Pontifici Maximo Cribu- crede denumirea de lassiensis. Se mai vorbește și de o inscripție
niția Potestate XVI. Consuli Tertium. Patri Patriae Pro Salute Et al lui Traian în vechea Curte Domnească din Iași (la pag. 21 din
Felicitate Pontificis maxima Et Anniae Faustinae Augustae. Coniugi, Additamentum) Samuel Timon în Epistola a IV către L. B. Petru
CaiusClodius Sextum Praefectus Municipii Dacorum-lassiorum, Hanc Apor; aceaș despre care vorbește și Prințul Dumitru Cantemir în
Statuam In Aurariam Numinibus Majestatique Eorum... (posuit). scrierile sale istorice astfel:

144 Volumul XIV.

Anul XIV, No. 115—118. ILUSTRAȚIA Septembrie—Decembrie 1925.

a 7211 (1703) s’a găsit nu departe de Galați, servație la multe inscripții mari și lăuntrice, că numai în Transilvania
la Gura Șiretului de către răsărit, în dărâ­ au fost întocmite mai multe aurarii, adică mine de aur romane; pen­
măturile unei cetăți vechi, care și acum o tru ce să nu admitem că și la mina moldovenească Băiet' nu departe
numesc locuitorii Gherghina și care s’a zi­ de Iași, n’ar fi înflorit o atare auraria și că în circumscripția la­
dit pe vremea lui Traian, o placă de mar­ șilor s’a întâmplat că acești leșeni-Daci au imortalizat amintirea
moră care s’a adus la Curtea Domnească blândului împărat și a soției sale Faustina (după N. Bogdan).
din Iași, în care placă este următoarea să­ Asemenea losef Benko în cartea sa „Transilvania SiveMagnus
pătură cu slove vechi latine pe cari și noi Cransilvaniae Principatus" tipărită în Viena la 1778, discută cu
singuri am cetit-o“. autorii germani și unguri asupra originii secuilor, cari s’ar trage
IMP. CAESAR1 DIV. FILIO. din Iașii sau Pțjilistei, că lassii ori lazygii ce locuesc in Ungaria
NERVAE. TRAIANO. AUGUSTO. GERM. în jurul orașului lasz-bereny și pe cari ungurii îi numesc lossok
DACICO. PONT. MAXIM. FACL- P. DICTATOR. și pământul lor laszog nu se trag din vecbii lazygi, ci dintr'un alt
XVI. IMP. VI. CONS. VII. P P. CALPURNIO neam al lassilor.
MARCO. C. AURELIO RUFO- Pe când Doctorul austriac Andreas Wolf, fost medic de casă
Traducerea: Imperatului Caesar Dumnezeescului fiului Nervii al Mitropolitului lacob Stamati, care a locuit în Iași mult timp,
lui Traian Augustului Germanicului Dacicului-Pontificelui Mare feri­ publicând în Sibiu în 1505, o carte intitulată „Beitrage zu einier
citului Domn Dictatorului al XVI Imperatului al VI Consulului al VII Statiscț) Historiscljen Bescbreibung des Furstentbums Moldau“, scrie
Părintele Patriei în timpul când a fost Publiu Calpurnin Marcu că din tradiție rezultă că „încă de pe timpurile când Moldova a
Caiu-Aurelins Rufus Consuli în Roma- fost o colonie romană". Curtea Domnească din Iași o fi fost o clă­
Foarte mulți alți autori străini s’au ocupat și discută origina și dire însemnată, că împăratul Traian ar fi avut aicea garda lui
denumirea lașului. Abatele Georg Pray, cu părerile sale deosebite, principală, și e foarte probabil că vechiul oraș Augustia, căruia
„Dissertationes bistorico- Ptolomeu îi dă gradul de
criticae in Annales vete- longitudine 5l°-55' și de
res Fjunorum" tipărită la latitudine 47’ 30 să fi fost
Viena în anul 1774. încli­ pe locul chiar unde se
nând a confunda origina află acum lașul.
ungurească a neamurilor Iar istoricul grec Dio-
lassone și lassyze. min Fotino în a sa „Isto­
Iar în disertația sa rie Generală a Daciei"
critică asupra propriilor publicată în limba greacă,
sale Anale ale Hunilor, la 1848, în Viena, susține
Avarilor, Ungurilor, arată că între cetățile și orașele
■că lasigii sunt pe nedrept ocupate de Coloniile Ro­
considerați coborîtori ai mane în Dicia este lașul,
foștilor lasigi slavi cu capitala Moldovei, fiind­
porecla de Metanaști și că la Auraria guvernato­
că ei ar trebufeonsiderați rului s’a găsit o inscrip­
ca un trib, dovedit arie ție cuprinzând aceasta:
(armenesc - persan) cari M«^m)Dacorurn las-
au venit mai târziu îm­ siorum, adică Cetatea mi­
preună cu Cumani și Uzii litară a Dacilor lassieni.
în Ungaria. Nu lassigi, ci Din toate aceste re-
ieșeni dela cuvântul laș, P'oduceri, ce am făcut,
care înseamnă un scut cu vedem ușor că mai toți
săgeți, și se distinge de Fra ment din harta [ui ț Hasius (Din. 1744) în care este scris lassy (lasium Municipium lassiorum) istoriografii ce s au ocu-
alte asemenea numiri. Pat de Moldova și Iași
Putem admite, comparând această ultimă inscripție romană, ca un sau adăpat din izvoarele inscripțiunilor vechi romane, găsite în
adevăr istoric: că Ieșenii descind din două triburi deosebite, din cari Transilvania, tratând cu seriozitate piatra indicată de Zamosz, ca
unul unguresc (?) celalt însă de origină romană, ai căror urmași, după fiind oglinda fidelă a originii sau denumirii lașului-
cum reese din cuvintele Dacorum-Iassiorum, au locuit negreșit în Grigore Tocilescu, fostul academician și arheolog, publică
Dacia. Deci, și în Moldova în ținutul Capitalei, Iași? Dela acesta și-a ntr’o Istorie o Ljartă-.-. (nu arată dupe ce izvoare), în care se in­
luat numele acel popor războinic—sau orașul dela popor. Ce poate fi dică existența unor Voevodate românești prin veacul al 9-lea pânăla
mai natural de cât această concluzie? ("Bogdan N.) nimic nu i se 13-lea, unde se vede figurând pe locul actualului Iași un Aski-Torg?
împotrivește decât că acești Ieșeni — Daci au ridicat acea coloană Pe lângă hărțile ce publicăm și noi aci, alte hărți, ca de exem­
împăratului la o mină; împrejurarea pe care Abateb nu-și bazează plu, cea din Muzeul Poștal din Berlin- imprimată la 1554. și dresată
tocmai fără motiv concluzia că acești Ieșeni au luat parte la o ex­ de Gberard Mercator, orașul lassy e însemnat în locul ce ocupă azi.
ploatare de mine, lucru posibil pentru niște soldați, cari pot fi De asemeni, în harta intitulată Danubii Fluvinis— pars infima
considerați, fie ca păzitori, fie ca servitori și cultivatori, sau chiar in quo Cransylvania, (jQalacbia, Moldavia etc. de lob Baptistus
ca simpli lucrători de mine. In Iași sau în apropiere sunt sau Hornauno, Nurenberg 1685, lașul e scris lazy. In opul lui Allain
dealuri sau mine. In monumentul roman se face mențiune de Manesson-Mallet, intitulat Description de l'Univers etc. Paris 1683 —
AURARIA, sub care se înțelege poate Tribunalul minei sau reședința se găsește o hartă, fixând Jasy la locul său.
funcționarilor principali ai minei și aceasta nu poate să fi fost după Iar la pag, 132. T. IV al cărții se scrie, că Moldova propriu zisă
alte documente și inscripții de cât în Transilvania, probabil la Abrud. făcea, din vechime, parte din Dacia Alpestris, iar orașele cari sunt cu­
Barda, Porecla lașilor, deci nu poate servi aci ca probă de antici- noscute ca importante sunt: Cbotim sau Cbotzyn (Hotinul) Iași sau
tatea unei Colonii romane sau Legiuni a lașilor, în acest loc unde lassy-Vaslo-Brăila, sau Broislaw. Czukaw sau Sucbaw.. (Suceava).
se află actualul lași, în Moldova. Astfel, am avea multe alte descrieri, în cari pe hărți e fixată
Această concluzie e obligatoare, dacă premisele sale sunt juste. denumirea de Municipium lassiorum de autori străini.
Dacă, însă, întreb unde găsim în Transilvania urme de această nu­ In treacăt, fără a pune vreo importanță lucrului după tradiții ori
mire Iași, care ni se prezintă atât de lămurit în Moldova? Totuș povești, relevate de prințul Dimitrie Cantemir și Episcopul catolic Badi-
.Benko însuș cedează lui P. Friedwalsky, care a făcut această ob- nus, s’au încumetat a spune că un morar sau un văcar ar fi fundat lașul.

Volumul XIV. 145

Anul XIV, No. 115—118. ILUSTRAȚIA Septembrie—Decembrie 1925-

a din un sat prost cu o moară a morarului Intr’o diplomă militară, aflată la 25 April 1851, în localitatea
loan (sau după cum îi zicea lassy) Domnul Zsuppa, aproape de Karansebeș, din Transilvania, diplomă în parte
ar fi dat numele orașului, în care s’a zidit distrusă, a împăratului Antonius Pius (pomenit și în inscripția de
întru cinstea Sf. Nicolae o biserică și pa­ mai sus), din anul 157, ce se află depus în Muzeul Național din
late, iar Radul Voevod l’a împrejurat cu Pesta, cum arată Ackner et Miiller în Die Romischen Inschrifterv
zid, și ceilalți următori I au înfrumusețat în Dacien (No. 50), întâlnim aproape aceleași nume:
cu alte podoabe. CETAE
Cele scrise nu se întemeiază pe nici un CHRESIMI
document istoric serios, spre a se putea pune IAȘI
bază pe asemenea îndoelnice considerații. Și așa am avea o serie de inscripții din Ackner și Muller de
Tot asemenea, tradiția dată de Episcopul catolic Marcus Badi- amintit aci.
nus, care inspectând biserici catolice în Moldova, pe timpul domniei Mai s’a vorbit de o republică lassiană; Băi lassorense. In rezu­
lui Vasile Lupu Vodă (1647), vorbește de origina lașului, o spune mat Neamul lason, lasian sau lazig, trecând sub diferite faze și-
că numele îi a venit de!a un văcar, care își păștea boii pe locul dominații, a putut fi îndestul de'Trfrprăștiat de dincolo de Nistru,
unde apoi se zidi Curtea Domnească, poveste fără nici o seriozitate. până dincolo de Tissa, și a putut forma centre populate, în majo­
Ce este sigur trebue să ne luăm după inscripțiunile găsite cu temeiu, ritate de el, cari să’i iee numele, obiceiurile și dominațiunea.
Fundare preistorică, localitate favorabilă oricând unei sălășluiri Mai vom spune un cuvânt despre Legiunea a XIII a gemina,
sociale, a atras fel de fel de neamuri, năvălitoare, spre dânsa care Dacica-Pia-Fidelis ori Jassiană — despre care se vorbește în unele
au denumit-o sau i-au schimbat denumirea după împrejurări- Că a texte, citată în multe opuri și indicații în diferite inscripții, aflate în
fost reședința principală a p poarelor Dacice-las; gice sau lasiene Transilvania? Arheologul și istoricul român Grigore Tocilescu vor­
apoi Gotice, Hunice, etc-, etc—. bește în studiul său „Monumente epigrafice și sculpturale* din-
Că este Iași un cuvânt de origină latină, este suficient să vedem Revista „Tinerimea Română* (III. 1900 de această Legiune a XlII-a,
ce rost a avut în trecut numele de Jassi—lassium, lassorum cu arătând, dupe Schulze, că ea, împreună cu Legiunea a XlV-a, se
persoanele, cu trupele, cu naționalitățile sau cu coloniile Daco- numeau gemine și au fost create în vederea războiului lui Drunus în
Romane din Țările cucerite de împărații Romani în jurul Carpaților. potriva germanilor, din rămășițele altor legiuni, pe cari împăratul
Un drept sau un fapt trăit nu se stinge numai prin o bănuială. August le desființase, după bătălia de la Acțium.
Cuvântul Iași se găsește des întrebuințat în viața publică romană; După arheologul Domaschewski, Archeogisclje Epigraphische
avem destule citații și culegeri din opuri ori inscripții vechi- Mittbeilungen (XV. 2) crede că legiunea XlII-a făcea parte din armata
Din lotjanes Gruter: „Corpus Inscriptionum ex recensione (Am­ lui Lepidus, împreună cu legiunea a XlV-a. De aceea, ambele aveau
sterdam 1707)“ reproducem o inscripție conținând o serie de nume ca insigne Leul, semn zodiacal a lui Jupiter, care se găsește mai.
militare pe cari le întâlnim și în alte documente: astfel găsim (pag- târziu și în marca Moldovei.
DLXXIV). .
M MIL1TVM
TERT1A TABELA.
MP
—
M. SERVILI CETAE
G. PVLLI CHRESIMI Legiunea XIII fu adusă apoi în Dacia de către Traian, unde
M. SENTILI IAȘI ----- stătu până sub Galienus (anul 257 D. H.) avându-și lagărul principal
TI. IVLI □ FELICIS în... Alba-Iulia (Apulum) și precum legiunile aduse de Traian în
C. IVLI SILVANI Dacia, au putut lua porecla de „Dacica*; tot astfel putea să ia și
L. PVLLI
P. OCIL
El VELOCIS o a doua, acea de lasienssis—întrucât corpurile militare dacice erau
PR1SCI
încă în mare parte compuse din lazggi sau lassieni.
Tot după Tocilescu, mai găsim vorbirea că Legiunea XIII gemina
După formă pare ca această placă a servit la o cișmea publică; cu cohorte auxiliare de infanterie și cu aripi de cavalerie, formau
numele de Iași e al unei persoane, al unui comandant militar, fie încă din a. 111 d. Hr. garnizona provinciei. Treptat sub Marcu
ca nume propriu, fie ca poreclă, după un neam pe care’l comanda. Aureliu, pe tot lungul granițelor, țara întreagă era acoperită cu un
Din acelaș op mai culegem (pag. DCXCV). șir de castele și în unele puncte se văd până astăzi valuri sau
șanțuri.
PERM1SS V. DECVRIONVM
Deci, nu este exclus și un Castel al lassienilor, și o cohortă sau-
ATIMETVS ET 1AS . . . -<---------- chiar o Legib lassienis, de unde apoi un Prefect al Miliției ori al
Municipiului Daco lassian.
Altă tabelă unde numele de laso revine: (pag. DCXIII). Tot după Tocilescu, vedem că încă nu închisese bine Traian
T. FLAV1O-AVG-L ochii (Aug. 117) și lazggiii Metaști, cari încă din a. 108 d. Hr.
SEDATO fuseseră bătuți de Hadrian, guvernatorul de atunci al Panoniei in­
ANTONINIANO ferioare se sculară din nou în unire cu Roxolanii Sarmatici (strămoși
P. CORNELIVS ai Rușilor) din părțile despre răsărit, intrară în Dacia pe două părți
---------- IASO-PATRI. de odată și o pustiiră. împăratul Hadrian trimise contra lazigilor
O serie de împărați și domnitori ai Romei au purtat numele pe Quintus-Marcius Turbo, guvernatorul Daciei și al Panoniei, care
de lasio, lasius etc. tot așa diferite localități. cu legiunea XIII și XIV bătu pe barbari—iar legiunile fură denumite
Vezi Cbronologia lui loljannes Funccio din 1552. Italia C. „lassiensis Dăm după eruditul arheolog german Cheodor Momsen
1) lasius lassigena Imperat reproducerea unei insigne de pe niște cărămizi, scoase din ruinele
Italicis annis 49_________ piciorului marelui pod pe Dunăre a lui Traian dela Turnu-Severin
18) inter Dardanum & lasium
Aborig nes______________
20) Vero & Siculi cum
♦ *
și cu aceasta încheiem istoricul lașului din acele vremuri.
*
Cele ce preced au fost în diferite feluri interpretate și de alți
profesori ca Gheorgbe Ghibănescu, (revista Arhiva Societăței Știin­
Siceleo partes Iașii______
țifice și literare din Iași), — și D-rul Athanasie Marienescu, și de
23) Iașii evocatus est a D. Cocuz în Broșura „Castrum Iași* cu teoreme filologice.
Tljuscis, ă quo Sicu_____ etc ........................................... Prof. arhitect I. D. BER1NDEY

146 Volumul XIV..

Anul XIV, No. 115—118. ILUSTRAȚIA Septembrie—Decembrie 1925.

(din Veacul al XH-Iea)

natural ca după rezumatul relativ la vechi­ Iar ceva mai interesant, căci se raporta și la Curtea Domnească,
mea și denumirea orașului Iași, extras din deci la Palatul nostru de Justiție de azi, este hrisovul lui Ștefan-
diferitele opuri sau scripte vechi, să cercetăm Vodă, fiul lui Alexandru cel Bun, dat în Suceava în 1433 Oct. 8,
scrieri mai nouă și documente de când prin care se hărăzuește unui Jurga Atoe un sat, din județul Fălciu,
existența și denumirea lașului este cunoscută. hrisov publicat mai întâiu în Efemeridele Societății Anticarii Odesane
Ne vom îndruma după Istoria Românilor de și apoi în traducere românească în Arhiva istorică a Iui B. P. Hasdeu
Gr. Tocilescu din 1899. (I pag. 81) se zice: «. . . . i-am dat lui uric cu dreptul propriei
Arheologul și istoricul scrie că în nordul Moldovei e dovedit că judecăți locale, însă în atârnare dela Curtea noastră din Iași..:“.
.prin anul 1160, locuiau Români, căci, pe atunci ei prind pe un Așa dar, lașul avea și o Curte Juridică, (apelativă) administra­
fugar din Constantinopoli (Andronic Comneanul) și il trimit împăratului tivă ori militară, de care atârna, după cum se vede, și județul Fălciu
bizantin. Mai ne vorbește de o populație română numeroasă tot poate și altele. Iar când Iliaș și Ștefan de mai sus, ambii frați, își
în Moldova pe Ia 1220, având episcopii săi de ritul grecesc și împart în 1433-34 Țara Moldovei (doi domni în țară săracă) spre
atrăgând la religia ortodoxă pe Sași, Unguri, și alți catolici, fapt a domni fiecare în deosebi, cel întâiu ia Hotinul, Suceava, Iașii, Bâr­
ce atrage plângerea Papei de la Roma (bula papală din 1234). ladul, Hușii, Tecuciul și părțile de jos ale Moldovei, iar cel deal
Orașele cunoscute pe acea vreme erau: Iași, Suceava, Șiret, doilea: Cetatea Albă, Schelele de pe Marea Neagră, Cighina, Chilia
Baia, Neamțul — acesta din urmă numit astfel dela Cavalerii Teutoni și Oblicița. Astfel, am putea cita multe exemple, atât descrise de
din Țara Bârsei, cari între 1211 și 1225 ocupară o parte însemnată străini, cari au fost prin Moldova, cât și de scriitorii noștri. Fapt cert:
din Moldova. Este însă o contrazicere între Gh- Șincai și Tocilescu dovezile de ființa lașului, ca oraș de samă, sporesc în cronicile și
asupra bulei papale din 1234, privitor la orașul Iași. Dintr’o cronică scriptele numeroase și interesante de consultat.
slavonă, din veacul al 14-lea, Un cuvânt privitor la marca
tot Tocilescu ne vorbește de orașului și județului Iași: Ca-
un Principat al lașilor, care ar lul-marcă de stat a Daciei.
fi trăit în legături de prietenie Marca veche a orașului Iași
și de comerț cu Domnul Țării diferă de a țării Moldovei, și
românești (Istoria românilor acum un veac și astăzi marca
1886). județului e tot un cal, și în
Tot ce se poate, față cu urma discuțiilor din 1851 între
instituțiile primitive vremelnice Asaki și Seulescu, se revine
ale Doniatelor, Chinezatelor în 1862 iarăș la calul din vea­
ori Cneziatelor, cunoscute din Monede Dace, cu marca regatului Daciei: un cal. curile precedente.
țările dunărene. Ori, acest cal departe d’a
O inscripție veche găsită pe o piatră bine păstrată în biserica avea origina sa ca emblemă a cailor de rasă din județ, neadevăr
armeană, este o dovadă veche din 1395, data fundării bisericii citat de mulți geografi, nu poate fi decât continuitatea calului
armene, deci lașul era un oraș vechiu, în care o colonie armenească, simbolic ce se găsește pe cea mai mare parte din monetele dacice,
popor comerciant și industriaș, venise să se așeze. Dar de abia în cum se găsește și capul de bou cu delfini pe monetele romane.
secolul al 15-lea, cu Alexandru-cel-Bun, Domnul Moldovei, lașul Dăm aci o serie de pecetii interesante. Calul la Daci era ce
apare în cronicile și hrisoavele, câte au putut ajunge dela el până este astăzi Marca Țării pe monetele noastre. (N. Bogdan).
Ia noi, căci acest Domn deschide șirul cârmuitorilor acestei Țări. Se poate trage o concluzie că lașul poate fi o continuitate a
Așa, găsim în Arhiva Istorică a lui B. P. Hasdeu, citat unul unui vechi oraș dacic, dacă nu e însăș Capitala Daciei răsăritene,
din cele mai importante hrisoave ale domniei lui Alexandru cel dintre Carpați și Nistru.
Bun, dat în Suceava, capitala Moldovei de pe atunci, anul 1407 In ce privește scrierea sau pronunțarea numelui orașului Iași,
luna Octombre în 8. nu cred că un alt oraș a fost ortografiat în mai multe chipuri; răs­
Prin acest hrisov se regulează plata vămilor din întreaga țară foind cărțile și hărțile tipărite, îl vedem și în hrisoave, când: Eș,
moldovenească, și sună astfel: „Ducând vite din țară la Tătari, se Esi, Eșii, Essi, leș, leșu, Ieși, lessi, laș, Iași, lasși, iar în scrieri
va plăti depre toată vita în Suceava 60 groși, în. străine: lassi, lassii, las, lasch, lassy, laszi, Yas,
Iași 2 groși, idem în Tighina; iar depre 100 de Yassy, Giassi, Izaszwan lasvaros, lassash, les-bazar,
oi în Suceava 60 groși. în Iași 30 groși, idem în laș-bazar, lassios-Municipium lassiorum. Singura
Cighina..." Așa dar, lașul în anul 1407 era târg denumire care a prins în ortografia ' românească e
întemeiat cu export de vite la Tătari. aceea de lași.
Asemenea, Cronicarul Grigore Ureche povestește Cred, că în aceste rânduri rezumative, am atins
despre așezările făcute de acelaș Alexandru-Vodă ceace se putea spune în genere asupra originii ora­
pentru boeriile și sfatul de chiverniseală „Țării și a șului Iași. In articolul ce urmează voiu trata asupra
pământului Moldovei", arată că s’a rânduit: un pos­ lașului, scaun Domnesc și voiu căuta a pătrunde
telnic mare, vorbitor înaintea Domnului și pârcălab Pecetea isprăvniciei ținutului Iași. în atâtea taine ce se ascund în zidurile Palatului de
de laș, și Tălmăci în limbi străine, precum și un Justiție și Administrativ, care ne interesează și
Agă, ispravnic pe Darabani și pre târg, pe Iași giudeț (Letopisițele care a purtat numele de Vechea Curte Domnească.
Moldovei, de Kogâlniceanu I, 105, 114, 138). Apoi, va urma articolul privitor la această vechie Curte Dom­
După Xenopol (Istoria Romanilor), putem cita despre Tratatul nească, pe ale cărei temelii s’a rezidit între anii 1907—1925, noul
dela Sulina dintre împăratul Sigismund al Teutonilor și Regele Vla- Palat de Justiție și Administrativ, executat de pe planurile, pe care
dislav lagelon al Poloniei, 15 Martie 1412, stipulația următoare: am avut fericirea a întocmi și realiza în parte.
„In cazul însă când Voevodul Moldovei ar refuza a se supune, el Vom căuta a da o descriere cât mai interesantă, amintind fazele
era să fie scos, și Țara lui împărțită între ambele state,, după o prin cari a trecut această veche cetate, care a servit drept Curte
liniă ce ar începe dela munții Ungurești ce vin între Moldova și de judecată apelativă la 1433, înainte de 1465, spre a deveni de
ținutul Șepenicului lângă Șiret și trecând prin Iași și Bârlad s’ar la 1564 Curte Domnească, în care au început Voivozii ..Țării a se
opri la Marea Neagră (Istoricul reproduce textual clauza de mai sus așeza cu temeiu. In urmă, devenind Palatul O cârmuirii, iar în 1907,
în latinește, în care hrisov lașul este scris Iaszna~athar. Deci, lumea dărâmat și refăcut din nou, spre a servi drept Palat de Justiție
civilizată cunoștea localitatea lașului încă de pe atunci. și Administrativ. prof. arhitect 1. D. berindey

Volumul XIV. 147

Anul XIV, No. 115—118. ILUSTRAȚIA Septembrie—Decembrie 1925.

uf tea ^emneaseă și JașuL Jpeaun ^omnese

—--

m vorbit despre însemnătatea De acolo, fu în stare să ajute cu oști pe Poloni în trei rânduri,,
lașului, ca centru social strate­ contra cavalerilor teutoni din Prusia (1410—1414—1422); acolo își
gic, poate și politic, din timpu­ închise ochii acest Alexandru cel bun, adevăratul întemeietor al
rile cele mai vechi- Multei ndicii ne fac Moldovei ale cărui oase se odihnesc în propria sa mănăstire, Bistrița,
să credem, că aci a fost un așezământ din jud Neamț 1433- In astă Suceavă urmară neînțelegerile între-
principal al popoarelor semi-barbare: feciorii legiuiți și din flori, ai slăvitului Gospodar, tinzând mânile
Sciti, Daci, lașigi, și apoi al Romani^r, lacome spre mândra moștenire părintească, în sfada boerilor, pier-
una din capitalele multiple ce vor fi zându-se toate rânduelile. Impărțindu-se Moldova între Ilius și
avut pe acele vremuri, tulburi și nedeslușite, țările Ștefan, „ca doi domni în țară săracă", păstrând Ilius-Vodă această
sau guvernămintele formate și desfăcute din epocă Cetate și Hotinul cu Țara de sus, iar Ștefan Țara de jos cu Ce­
în epocă, de azi până mâine. tatea albă și Chilia până în 1444, când Ștefan se scapă de fratele
Știm însă în mod necontestat, că de când se său ajutat și de Petre arzându-i ochii cu perul roșit, că orbii nu pot
întemeiază cunoștința istorică a Moldovei, reșe- domni, răsbunat pind mai târziu de pul aceluia, Roman, făcându-i
dința principală a Voevozilor și capitala este Suceava, o cetate astfel loc lui Petre, sprijinit de cumnatul său Ivan Corvin, ca și
întărită, care își avea rostul. acesta la rândul său murind, să lase Ipc micului frate Alexandru,
Acolo tăbărâ întâiu la 1345 legendarul cneaz Dragoș cu revenit cu mamă-sa Maria din pribegii cu dorul de a-și vedea visul
Românii lui din Maramureș, arcași neîntrecuți, porniți prin limpe- împlinit și de a răzbuna astfel pe toți.
zișul văilor la vânătoare de Tătari, în cămăși albe cu înflorituri de Până în toamna anului 1449, care aduce Moldovei Voivc d nou, pe
arnici pela guler și mâniei, ițari de aba strânși pe pulpă, opinci Bogdan feciorul din pori a lui Alexandru cel Bun, venit din Mi ntenia cu
ușoare în picior și căciulă țurcănească dată pe ceafă, venind din frumoasa lui Oltea, ca la Tamăseni 12 Oct. 1449 pe apa Moldovei
noaptea pădurilor Maramureșului și descoperindu-și capetele ca în două cete de voinici să hotărască cine să stea Domn. Rămânând
pragul unei biserici, față de minunata priveliște a câmpiilor, în din nou Maria cu fragedu-i odor, Alexandrei fără noroc, cu micul
mândrețea de lume ca din bazme, în larga și luminoasa așterneală ei cerșetor de domnie bătând la ușa nepotului ei de soră Cazimir
de văi, peste cari se îndoaie ca un brâu de argint apa Moldova Craiul Poloniei; acesta răsluește lui Alexandru numai cetățuia de sus
a frumoasei și mănoasei Moldovei. Hotinul, Neamțu și Suceava, până când lupta dintre Leși, Podo-
Ca de acolo, lăsându-se în jos pe luncă, se încheie cu noroc leni și Moldoveni din pădurea Crasnași vatra cu șesul deschis, rodul
biruința viteazului Alex. Vodă Basarab biruinței e smuls de Bogdan; cu toate
al Munteniei contra cârdurilor de că o samă din boeri chiar dintre bunii lui
Tătari, izgoniți din Valea Șiretului. Biru­ sfetnici îl părăsesc și fug în Polonia
ință, din care minunata închipuire a cu Alexandru. In chrisovul din 31 Iulie
poporului, înfățișează faptul descălecă- 1454, prin care Domnul întărește o-
toarii ca o vânătoare după o biată danie mănăstirii Neamțului, nu se mai
năsalnicâ, un zimbru cu stea în frunte, pomenește decât de 6 din boerii cu-
pe care Dragoș cu ai lui l’au fost noscuți ai Moldovei, în frunte cu Ștefan,
gonit din codru și nu l’au putut ucide pul iubit al Domnului, tinerel, frumos,
decât aici în lunca Moldovei (Vlațjuță) cu ochi albaștri și cuminți (Vlahuță) a
— rămânând crezania eronată că de cărui dulce privire e pururea dusă și
atunci datează zimbrul sau bourul cu pierdută în cine știe ce adâncimi de
stea în frunte drept marcă a Moldovei. lașul la sfârșitul secolului al XVIII-lea. gânduri mari! Pentru mândrețea asta
Se uită însă că insignele legionarilor de Făt-Frumos al frumoasei Oltea se
Romani erau vulturul și bourul, hărăzit legiunii de imperatori lupta Bogdan din răsputeri să-i lămurească o țară, cu toate că nu­
drept simbol de o îndoită victorie, care insignă s’a transmis până mărul vrăjmașilor sporesc, pânăce mâinile nelegiuite, conduse de un
la noi. Tot acolo în cetatea Suceava, au stat în Scaunul Țării Petru Aron, îl smulg dela o petrecere în satul Râuseni, lângă Su­
Bogdan Voivodul Maramureșan, dela 1349 —1365, primul întemeitor ceava, spre a îi tăia capul și a readuce pe Alexandru, devenit
al Moldovei, pul său Lațcu și apoi Alexandru Vodă cel bun, cel un stricat (1453) îmbătat de vinul puterii și făcându-și vrăjmași
mai vrednic și mai cuminte dintre feciorii lui Roman Mușat și pe cei mai buni apărători ai săi cari îl otrăvesc. Rămânând în
Anastasiei, pca lui Bogdan Vodă, care vine după cO ani de istorie Suceava stăpân peMoldova Petru Aron Ia 1457, când s’a putut
întunecată a Moldovei, după zile negre și istovitoare pentru biata zice: „Ridică-te, Moldova, și pune veșmânt de sărbătoare, pentru
Țară, după ce au alunecat ca umbre domni, cari semănaseră vrajba a primi pe trimisul lui Dumnezeu, pe Ștefan, pe mântuitorul tău“.
în jurul tronului dela Suceava. Și iată iarăș Suceava, privind cu alaiu pe feciorul lui Bogdan,
De acolo, înțeleptul și bunul Alexandru statornici rostul în rându- descălecat pe Șiret la locul ce-i zice Dreptate, unde adunați ca în
iala boerilor în sfatul domnesc și în trebile țării, numind pe zilele marilor judecăți domnești, boerii țării, curteni toți și fețele
Logofăt, Vornic, Hatman, Postelnic, Vistiernic, Paharnic și Stolnic, bisericești cu Mitropolitul Teochist în frunte și norod mult de prin
Clucer, Jitnicer, Sluger, Comis, Sătrar, Armaș și Aga — adevărate sate eșise întru întâmpinarea Domnului celui nou.
complecte ministere și atâtea bune întocmiri pe la județi și pe la
margini pentru cârmuirea și paza țării cu Pârcălabi și Vameși.
ȘTEFAN CEL MARE (1457—1504)
De acolo, dete porunci de înălțări a mănăstirilor Probata, Moldo-
vița, Bistrița, instituind Mitropolia Sucevei. De acolo, dispune să se
dea cu împrumut Craiului Vladislav o mie ruble de argint, contra n sunetul cădelneților de argint zornăind, preo­
zălogirii Pocuției. Timpuri frumoase, când Țara nu datora nimic și ții Soarele e laînnamezi,
îmbrăcați odăjdiidinscumpe
pământul cu reavăn se
bătrânul
ridică mireazma dulcea încolțirii, prin aer trece

■
nici cijeltueli mari nu avea, căci se muncea mult și se mulțumea mitropolit Teochist în cap, după ungerea Dom­
cu puțin, cu toate că vremile sunt neașezate și banul e scump. ca o suflare de putere nouă, nului, de viață
prin proaspătă,
norodul în freamătchemări prelungi
se deschise de
drum
Regi mândri și puternici se văd nevoiți să-și pună coroana amanet. Domnului spre porțile cetății Suceava.
La 1339, Regele Angliei, Eduard III își amanetează la niște negustori
coroana de aur. La 1441, Sigismund, regele Germaniei, își pune amanet
la (lirici) Orsbib coroana regală pentru suma de 1500 de galbeni.

148 Volumul XIV.

 Anul XIV, No. 115—118. ILUSTRA ȚIA Septembrie—Decembrie 1925.

bucium se leagănă pe văi. In pasul stăpânit al calului, Suceava biserica Sf. Niculai Domnesc; după atestarea unui călător rus la
primi pe tânărul Voivod călcând pe florile aruncate în cale, de cei 1593, Trifon Coobesnicov, într’un manuscript, păstrat în Academia
ce din cerdacuri fiuturau năfrane, proslăvind bucuria zilei de 12 spirituală din Moscova (loan Bogdan, Arhiva St. și Lit. I.) Biserica
April 1457, când din mila Celui de sus se așează Ștefan Vrednicul, Albă era așezată chiar pe locul unde se află astăzi ridicată Catedrala
nepot al lui Alexandru cel Bun în scaunul domnesc. Mitropolitană, (a nu se confunda cu Biserica Albă) existând încă
De acolo, avu multe de făcut într'o țară stricată, el, Voivodul și azi în Stradela Albă).
vremilor de sânge și de foc, moștenitor de-a dreptul sau ales de Astfel că biserica Sf. Neculai, de lângă Curtea Domnească, este
boeri. al 2-lea monument religios al lașului, fondat de Ștefan cel Mare,
Acolo, își văzu Suceava arsă când, țara pind bântuită de Turci, ei după fosta biserică Albă; el o zidi după o bătălie sângeroasă ce
își încurau caii pe pământul Moldovei ca pe moșia a avut cu Cazacii la Gruvăzuți, se întoarse prin Iași,
lor, pe la 1486, aducând un vânător de domnie, pe unde descălecând, spre a se reculege, hotărî zidirea
unul Hromot, spre a-1 pune în locul lui. Acolo din bisericii — aceasta se întărește și prin inscripția, făcută
jilțul lui de glorioasă odihnă, viteazul cu părul albit în în limba slavonă, găsită în zidul bisericii, tradusă de
războaie, cuprinzându-și țara sub sborul gândului, își Episcopul Mechisedec. Biserica fu restaurată în 1676
vedea in ea toată viața lui, desfășurată ’n icoane cele de Anton Ruset-Vodă, iar portretele Marelui Ștefan și
36 de lupte, dintre cari în 34 a biruit, eșind cu bine al Doamnei Evdochiei și al lui Bogdan sunt din ini­
din furtuni, dupe 47 de ani, 2 luni și 3 săptămâni de țiativa reparatorilor sub Ruset Vodă, spre a păstra me­
domnie, în care timp au zidit și 44 de monastiri și bi­ moria primului ctitor, care nu cunoșteau de soție a
serici el însuș țiitor peste toată Țara. marelui Ștefan decât pre Evdochia de la Kiew, cu
Acolo, în fața Vlădicilor și boerilor Țării, puse Cea mai veche pecete a orașului toate că pe timpul când a zidit marele Ștefan Biserica
Iași cu marca un cal.
scpiptrul domnesc în mâna pului său Bogdan — închi­ avea Doamnă pe a treia soție, pe Maria, fica lui Radu
zând ochii pentru somnul cel veșnic, cu gândul că ’și a făcut toată Vodă, a doua soție fusese tot Maria Alexie din neamul împărătesc
datoria către Țară și neam. De acolo, din Suceava, în jalea tutulor, al Comnenilor, soră cu Isac, Domnul Mangunilor, căsătorit cu ea la
la 2 Iulie 1504, fu dus la mănăstirea Putna și îngropat sub lespe­ 1472 după prima soție Evdochia, sora lui Simion, vestitul Cneaz al
dea de marmoră, după ce cu truda lui cuprinsese liniștea Țării și Kiewului — care muri la 3 ani de căsătorie, lăsând lui Ștefan o sin­
supet din supetul lui dăduse pământului Moldovei. gură fată pe frumoasa Elena, aceasta ajunsă soția unui fiu de Țar.
Sub domnia lui, Curtea Domnească din Iași, a cărei întemeiere Biserica Sf. Niculae este una dintre numeroasele biserici, clădite
este din vremuri necunoscute cu precizie, a ars la 1460 după unele de Voivodul Ștefan, eroul Moldovei, și e într’un stil bizantin român,
date, însuș Ștefan i-ar fi dat foc, ca și orașului întreg, spre a pustii în care se găsește gotic aplicat mai cu deosebire în încadrarea ușilor
calea năvălitorilor turci; dar când liniștea se restabili în Țară, și ferestrelor.
domnul o rezidește dupe cinci ani și poporul îi dă porecla de Ște- Această biserică, ca și curtea Domnească, n’a fost cruțată de
pojaruri, și cutremuri de pă­
mânt, ea a fost de mai multe
ori refăcută și ultima repa­
rație a fost la 1904, în al 38
an al Domniei marelui nos­
tru Rege Carol I.
■
După cum se vede, Ște­
fan fără a locui lașul, totuș
în trecere ocupă și se o-
fjjdie^ig dibni în Vechea Curie Dom­
qmafiî J nească, despre care am vor­
3. 'fclifos ur^\ bit; ea, încă de la 1433, dăi­
nuia drept o curte ape­
/,'■ ' ■♦ -frXy -
lativă în, judecăți, zidită și
- -•
rezidită, după unii autori și
C&H£.trcrpo după noi, pe vechile ziduri
tari: uri^a
de cetate Dacă — lassisă —
ffir che Romană, după tradiție cu­
\cb$&writer prindea peste 1000 de odăi.
Iar, după ce Moldova, în
urma multor veacuri, se pre­
făcu din Colonie Romară
în Principat neatârnat, a-
ceastă antică cetate deveni
Curte domnească, restau­
rată la 1465 de Ștefan, mai
arde odată la 1491, când
Planul orașului Iași, înainte de 1870
se reface mai mică numai
fanovitza, poreclă ce apoi se lățește asupra orașului întreg, așa că cu 600 camere; prin dărâmarea cu vremea se împuținară tot mai mult.
mult timp cbiar purtă denumirea de Ștefanovitza (Amplicpie Hotinul); După Ștefan cel Mare, gospodăria Țării se nărue, sub șirul
de aceea poate s’au găsit buni cronicari să susție, că a fost fundat urmașilor slabi, Suceava, iar nu Iași, este păstrată de reședință; în
de însuș Marele Ștefan. (Noi azi putem aprma că sunt fondații, timpul domniei fiului său, Bogdan chiorul, pe la 1513, arde din nou
cari denotă o vechime mult mai mare). Pe o hartă veche a Poloniei, Curtea din Iași, odată cu orașul căruia îi dădu foc și’l prădă Bet-
din 1572, se vede însemnat sub numele lassy acel de Stepbanovetia, Gherei Hatman Tătăresc. Nici sub Ștcfăniță, pul lui Bogdan, nici
în parentez: tot în las. După un cronicar, se zice că în 1472 Ștefan sub pul din flori al lui Ștefan cel Mare, Petru al Măriei lui Rarcș
cel Mare ar fi zidit biserica cu hramul Nașterea Sf. loan Boteză­ din Hârlău—care sfărâmă sub zidurile Feldioarei oastea împărătească
torul, pronumită Biserica Albă, în amintirea înfrângerii lui Radu-Vodă a temutului Ferdinand, însemnând cu spada’i fulgerătoare hotar nou
la Soci (dr. Istrati: biserica și podul din Borzești); aci se susține de pe zările Ardealului, — atât cât ține sclipirea unui fulger —văzând
unii că a fost așezată mai întâiu mitropolia titulară; dar că mitro­ Țara îndoită de două ori mai largă, și pe moldoveni tslăvind în el
poliei de pe atunci slujeau în acelaș timp și mai cu preferință în pe Ștefan al lor, dar care sfârși prin a vedea Moldova îngenunchială

Volumul XIV. 149

Anul XIV, No. 115—118. ILUSTRAȚIA Septembrie—Decembrie 1925.

lângă sora ei Muntenia, iar boerii coadă de topor în mâinile Tur­ săriau pe ferestre. 47 de boieri au pierit în acea zi. Toți aveau
cilor — 1546 — nu avem nimic de însemnat pentru lași sau Curtea groază de el. iar Ia 1568 cade bolnav. Otrava îi grăbește sfâr­
Domnească. Nici sub fiii săi, Ilie și Ștefan, până la vremea alesului
dintre boeri Joldea, logodnicul Domnitei Ruxandra, fiica lui Petru
Rareș, ales în acelaș timp cu Petre Stolnicul, pul din Pori al lui
Bogdan chiorul, care și-și ia pentru domnie numele de Alexandru,
care trimite la călugărie și pe logodnicul Ruxandrei, (însemnându-1 la
nas, ca să nu mai poată fi domn) și intră în Suceava cu boerii și
nuntașii — că doar era pusă la cale ș’o nuntă — logodnica lui Joldea
devenind mireasa lui Alexandru; domni 9 ani sub numele de
Lăpușneanu. pentru că mama lui era din Lăpușna. Dar, cum Suceava
era expusă loviturilor din partea Ungurilor și Sașilor, doritori de
a îngenuncpia sau extermina politicește statul Moldovei, mai de
multe ori Domnii Suceveni își făcuseră curți și prin alte târguri mai șitul. Vine feciorul său Bogdan Lăpușneanu, de 25 ani, cu mama
sigure fiind lăuntrice: ca IaHârlău, Cotnari și Iași—chiar și la Vaslui— sa Ruxanda Doamna, că era harnică și înțeleaptă cu dumnezeire, milos­
dupe documente vecbi ce mărturisesc acest lucru- tivă și la toate bunătățile plecată, rămâne Bogdan singur și ușuratic. Patru
Și cum Curtea Domnească își avea pință încă din timpul lui ani răsună glume și cântece în Curtea Domnească. Dar într’un
Alexandru cel Bun, poate că în astă instituție înaltă de stat, revărsat de zi, pe când petrecerea era în toiu și fericitul Domn
Voivozii puneau temeiu, având de multe ori reședință și scăpare asculta la năzdrăvăniile unui leah bun de gură, sosi un olăcar c’o
când furtunile vremurilor îi amenințau și îi goneau din obicinuitul veste care curmă hohotele de râs. Vin Turcii cu Voivod nou dela
culcuș domnesc al Sucevei. Dela a doua domnie a lui Alexandru împărăție! Bogdan fuge. Boierii și capii bisericii întâmpină cu pâine
Vodă Lăpușneanu, deci pe la anul 1564, au început domnii Țării a se și cu sare pe Ion Vodă, un fiu din flori al lui Ștefăniță-Vodă.
așeza mai cu temeiu în scaun în lași (Ion Neculce) ceeace denotă
iar că erau așezați și mai înainte după împrejurări. Astfel vedem, ION, ZIS ARMANUL, PORECLIT „CEL CUMPLIT4'
deabia la 1564-68 pe Alexandru Lăpușneanu, din cauza poftilor (1572 — 1574)
competitorilor la scaun, că se găsi strâns prea de aproape în cer­
curile zidurilor Sucevei, unde nu putea ușor strânge oamenii săi remurilor acestea se potrivea figura înfiorătoare
din întinsa Țară până la Dunăre și Nistru- a strănepotului lui Ștefan cel Mare. Țara era în
Aci se strecură el pe furiș cu familia și credincioșii săi. unde sapă de lemn — în urma nesăbuitei risipe a fos­
se crezu mai în siguranță și în stare de apărare contra lui Despot tului Domn Bogdan, care își plimba deșertăciu­
care îl urmărea și care totuș reușește să fie instalat Domn al Mol­ nea în trăsuri cu șine de argint suflate cu aur—
dovei. în anul 1561, chiar în Curtea Domnească sub numele de Ion Ion Vodă ușura dările, pune rânduială și curăță
lacob Vasile Despot Eraclide Vodă și ’i se face ungerea în biserica statul de „vicleni" (Vlahuțâ). Pe lonașcu Sbieru,
domnească a lui Ștefan cel Mare, Sf. Niculae din poarta Curții. unul din cei mai cu vază boieri ai Moldovei, îl ucide în ziua de
Paști. Pe Vlădica Ghcorghe îl arde de viu în fața norodului. Toți
îl ascultă— tremurând — pe Ion Vodă cel Cumplit, mântuitor ai no­
rodului. împrejurările pun la încercare vitejia Domnului, cinstea
boerilor și dragostea poporului.
Chiajna, vestita Chiajnă, nevasta lui Mircea Ciobanul din Mun­
tenia, ginerile lui Petru Rareș, Domnul Moldovei, târguește la Cons-
tantinopol tronul Moldovei pentru pul său Petru Șchiopul cu puterea
de voință și strășnicia ce a moștenit dela bunicul ei Ștefan cel Mare.
Un sol împărătesc reclamă Domnului 80-000 galbeni. Ion Vodă
adună boerimea și refuză mărirea dărilor, chemând pe Dumnezeu
într’ajutor. Să trăim slobozi, ori să ne piară până și urma noastră.
Duhul Marelui Ștefan plutește deasupra Moldovei. Buciumile încep
Pentru această ungere s au văzut adunați Grigore, Mitropolitul iarăș să răsune prelung, izvoare de țărani es din codrii, roind spre
Țării din Suceava; Anastasie, Episcopul Romanului; Eftimie, Epis­ tabără, cântând:
copul Rădăuțului și pe alții mulți Vlădici și Protopopi din toate Hai frați, hai frați, la năvală dați!
orașele Moldovei și mai toată boerimea Țării, cu care făcu alaiu mare La năvală dați —Țara apărați!-.
și împărți daruri și ranguri spre a o adulmeca mai bine. (N. Bogdan). Ion Vodă ese biruitor contra lui Petru si a lui Alexandru, Domnul
Străini de neam, pus-au pe țară nevoi și greutăți mari, bisericile Munteniei, îi urmărește, intră în București peste biata țară pustiită.
desbracă, fac bani de argint. Străin de legea noastră, așază la Ajutorul însă al lui Adel-Gi)irai cu 100.000 de Tătari dat munte­
Cotnari, unde erau Sași mulți, o școală protestantă, cu gândul dea nilor îl constrânse ca pe măgura de lângă satul Roșcani, să se predea
atrage țara la credința aceasta. Trec peste domnia lui Ștefan Tomșa lui Ahmed-Pașa. care puse să ’l lege de cozile a două cămile de
1563—1564- îl rupseră în două. Tovarășii lui toți fură uciși și toată pămezita
mulțime a Tătarilor se varsă asupra nenorocitei țări, pe care o jefui
A DOUA DOMNIE A LĂPUSNEANULUI sub ochii noului Domn Petru cel Șchiop — care de abia în 1591 —
(1564-1568) înfricoșat de urmarea asupririlor puse pe norod, părăsește de
voie lui domnia. Tronul e pus la mezat.
dată cu el se strămută pentru totdeauna Scau­ Aron, un fiu din flori al lui Alexandru
nul Domniei de sub urgia Sașilor, Nemților Lăpușneanu, dă un milion de galbeni s'a-
și Ungurilor, la Iași, după cum am spus mai jungă Domn, el pune cea mai grea dare
sus- Din timpul lui încep aceste ziduri ale ce a încercat vreodată îndurarea unui
Curții Domnești să ne evoce atâtea fapte popor: câte un bou de fiecare locuitor
crude, ca și fapte mari, petrecute în acest al țării.
palat. Astfel, ne povestește Cronicarul Ne- Sub acest Domn s'au durat cazărmi
culai Costin de măcelul de răzbunare al lui mari în jurul Curții, pentru locuință Un­
Alex- Lăpușneanu contra boierilor ce contribuise la alungarea sa gurilor lefegii ce fusese aduși în Iași, pază
din domnie, cu porțile închise la un ospăț mare, omorându-i cu personală a lui Aron, cazărmi ce s’au Pecetea lni Șlefan ai vit-lea
topoarele. Vinovați, nevinovați, pe toți i-au tăiat; mulți de groază numit Odăile Darabanilor celor Ungurești 1563

150 Volumul XIV.

Anul XIV, No. 115—118. ILUSTRAȚIA Septembrie—Decembrie 1925.

din curte. Trece peste țări și prin Curtea Domnească, Petru Ca-
zacu Aron, reîntors, zidește o biserică Mănăstirii Aroneanu 1592 -
pretenției îl mazilește dela Țarigrad, spre a se pune Ștefan
IX, feciorul fostului Domn Ștefan Tomșa. Constantin fuge la
Leși cu partizanii lui, între cari era și Nistor Ureki, tatăl
cronicarului. Se înapoează cu ajutor leșesc împreună cu cumnatul
său, Craiul Potoczki, încinzându-se lupta la Cornul-lui-Sas pe
Prut, acolo fratele său Alexandru e prins și închis în temnița Curții
la Iași, iar Constantin care fuge în Rusia, prins de Tătari, se și
îneacă în valurile Nistrului.

ȘTEFAN IX (1611—1615')

stfel, rămâne Ștefan IX, fiul lui Tomșa, pe

Ștefan IX, Răsvan Stema lui Ștefan Răsvan tron cu toate cruzimile sale, căci avea la Curtea
Domnească un țigan călău, gros și mare de
95. In acel timp, doi hatmani căzăcești, Severin Naliveico și Grigore trup, care decapita pe boieri pentru orice vină
Lobodă, se aruncă de peste Prut, acești svânturați coprind lașul, închipuită; era destul ca țiganul să pârască
îl jefue și îi ard. către Vodă.
Iar la 1594—96 vedem un țigan în Scaunul Domniei Ștefan VIII Doamne! S' au îngrășat berbecii buni sunt
Răsvan el înființă tarapana, bătând bani cu chipul lui. Apoi veni de junghiat, ca să se omoare un boer. O cons­
leremia Moghilă 1596—1600. Bogdania cea vestită, mândra țară a pirație în satul Cucuteni, din partea boerilor Beldiman Logofătul,
lui Ștefan, prinsă în vâltoarea pieirii, se ducea tot mai afund, când Bărboi Vornicul, Sturza Hatman, Boul Visternicul și alții—începu
iată câ din mijlocul Olteniei se înalță un suflet mare, un Voivod dar nu reuși, căci în ciocnirea dela fântâna lui Păcurar gloatele îi
fără seamăn al neamului româneac un Arhanghel, care cu sabiai biruiră ; iar Bărboi bătrânul fu tras în țapă. Totuș, întâmplarea din
fulgerătoare, despică în noaptea cea înfricoșată drumul mântuirii. Țară atrase pe Maria Movilă cu fiul său Bogdan (după M. Costin)
ori Alexandru (după Xenopol) cu oaste leșească, comandată de
MIHAIU VITEAZUL, DOMNUL MUNTENIEI, ginerii Doamnei, Prinții ucranieni: Vinrovecki și Korecki, și cu
sfatul lui Nistor Ureki și al boerilor bejănari reintră în Moldova.
CUCEREȘTE Șl DOMNIA MOLDOVEI (1600—1601) Incăerarea avu loc la Tătăreni, aproape de Tautești din marginea
lașului. Multe mii de morți fură acoperiți cu movile, cari se mai
In vara anului 1600 liniștea lui leremia Movilă e tulburată prin văd și azi. Cronicarii ne spun că Darabanii lui Ștefan Tomșa erau
năvălirea neașteptată a oștilor lui Mihaiu-Viteazu, care înaintează la foarte bine îmbrăcați, cum n’a mai fost sub nici o domnie; îngrijită
cetatea Hotinului, unde fuge și se închide leremia. Mihaiu dă asalt așa bine pedestrimea, cu ha’nG de felandras, cu nasturi și cu
Hotinului, trece la Suceava, iar cu ajutorul Leșilor învinge și se cepraz de argint, în pilda haiducilor de Țară leșească, cu pene de
proclamă Domnitor al Moldovei în Curtea Domnească din Iași, 1 argint la comănace (cbivăre) și cu table de argint la șolduri
Iunie 1603- Prin acest fapt, el întrunește sub un singur sceptru pre lădunci.
scaunele de domnie ale ambelor Principate Române, Muntenia și Bătut de oastea Măriei și al lui Bogdan Aâovilă, Tomșa fuge
Moldova, împotriva celor mai mulți din boerii Moldovei. Mipaiu-Vodă la Radu-Vodă al Munteniei, lăsând lașul pustiu; revine din nou și
adună un sobor mare cu preoți aduși din diferite părți străine, face după o luptă strașnică răsbate, iar până în Iași, pe care îl arde în
orândueli noui în biserică. Apoi așează în Curtea Domnească a la­ chip cumplit, încât din 6000 de case ce cuprindea pe atunci Capitala
șului o Caimăcămie compusă din: Andronie Cantacuzino, Banul Moldovei abia rămăsese 600 (Bogdan N.)
Udrea și Spătarul Negri, care să administreze țara, el având de Movileștii din nou cu ajutor leșesc bat pe Tomșa, rămânând în
lucru în Transilvania, pleacă spre Ardeal. Această stăpânire dură 3 luni, Scaunul leșan; Bogdan sau (Alexandru) Movilă, care totuș e
căci leremia Movilă, cu ajutor leșesc, își reluă Scaunul, domnind nevoit să fugă, nepind întărit de Poartă și e înlocuit prin R. Mibnea.
în pace, după ce Mihaiu Viteazul fu răpus în Ardeal, până ce îi veni
vremea morții, în luna 9 August 1601, străpuns de valonul pela
spate din ordinul viclean al Căpitanului Beauri.
RADU MIHNEA AL MUNTENIEI (1616—1619)
Astfel, avu parte și Moldova și Curtea Domnească să se fălească
cu cel mai mare, viteaz și cinstit ostaș al celor mai fățarnice și adu Mihnea al Munteniei trece ca Domn al
mișcătoare vremi. Toate în viața omului acestuia au fost mari și Moldovei (1616—1619) întărit de Turci, acesta
vijelioase: speranțele ca și amăgirile, bucuriile ca și durerile, biruin­ cu droaia sa de favoriți Greci, pe cari îi pune
țele ca și înfrângerile, strașnic și fulgerător a fost în uimitoarea Iui în boerii și dregătorii.
înălțare ca și în tragica lui prăbușire (zice Vlahuță). Radu știa că în Iași stăpânea încă Maria
Erou al Crucii îi putem zice, al nostru și al tuturor, erou în Doamna, cu pul său, cu sprijin dela oștile
toată larga putere a cuvântului. leșești, comandate de ginerele Doamnei, Prințul Viznovecki; luă cu
In el Românii, toți Românii și-au văzut în scăpărarea unei clipe sine pe Skindir-Pașa, cu oaste puternică turcească, spre a îl ajuta
de noroc pe întâiul izbânditor al celui mai scump vis al lor — în­ să ocupe tronul. In lupta asta moare Prințul Viznovecki (care fu
cetat, nepriceput însă pe atunci — vis îndeplinit azi, luminat de raza îngropat la Iași) rămânând conducător Korecki; este învins de
dreptății ce a sosit abia în zilele noastre, subt marele și viteazul Radu Mihnea, care prinde atât pe Korecki cât și familia Moviliș-
nostru Voivod Ferdinand I. Mihaiu rămâne una din cele mai stră­ tilor, și boeri de seamă. Cronicarul zice: Pe boerii i-a scos Radu din
lucite figuri în istoria țării românești, mâna Turcilor și i-a liberat, iar Doamna
lașul și Curtea Domnească mai văd pe- Maria fu luată la Curtea Domnească din
rindându-se Domni ca: Simion Movilă, Iași și impusă la mare ocară, drept care
otrăvit de cumnată-sa Maria, (alți croni­ pind apoi trimisă cu carul în surghiun,,
cari îi zic Elisabeta), soția lui leremia a întâlnit pe unii din boeri săi și lăcră­
Vodă, de teamă să nu piardă Scaunul mând le-a zis : Boeri! Boeri I rușinatu-
Domniei feciorii ei. Domnește deci Maria m’au păgânul? (N. Bogdan). Și ajunse
Doamna în timpul desbinării dintre Cons­ la așa ocară casa lui leremia Vodă (zice
tantin Alexandru și Bogdan, feciorii lui Neculai Costin) poate pentru răutățile fe­
leremia și Mihailaș, Gavril, Moise, Ion, meii lui, că era răpitoare și chiar pe cum­ Pecetea lui Constantin Movilă
Pecetea lui Mihaiu Viteazul
Pătrașcu, Simion, până ce Mihailaș vine natul său Simion îl otrăvise, cu scop
la Tron, apoi vine Constantin, pe care din cauza intrigilor și de a asigura tronul pilor ei, pe când leremia Vodă fusese om

Volumul XIV. 151

Anul XIV, No. 115—118. ILUSTRAȚIA Septembrie—Decembrie 1925.

de treabă, întreg la minte, netjrăpăreț, nemândru, blând șl nevăr­
sător de sânge, Dumnezeieresc întratât, că odinioară n’a vrut să
iasă din biserica Domnească până la mântuirea slujbei, măcar că
i se spunea că vin dușmanii să’l răpună.
Radu Mițmea Vodă, bolnav de ochi, ceru singur să fie scos
din Domnie.
Suntem în veacul al XII, Movilă își cumpărase moșii prin
Polonia cu banii Românilor, zădărnicia lor s'a văzut. Domnii noștri,
aleși de Țară sau trimiși de-a dreptul dela Constantinopol, numai
sunt decât niște vecbili ai Sultanului. Moldova și Țara Românească,
se chema: „Grădina Padișaț)ului“, grădină frumoasă și bogată, pe
care însă nimeni n’o mai păzește. O prădă Polonii, o pradă Un­
gurii, o prădă Tătarii și ce mai rămâne ia Domnul, iau Turcii cari
’l țin, iau Grecii cari au mijlocit ca să-și cumpere „firmanul”.
Poporul: în stare de jale, țăranii schingiuiți, — biserici și monastiri
prădate — oardele tătarilor rămase dela un nepot al Movileștilor
bântuiau Moldova cu învoirea Turcilor, iar învăluirea Grecilor se
întindea ca umezeala în păreții unei case, cuprinzând puterile vieții
românești pe’ndelete, în mod tăcut învăluind-o. Șireți și Stăruitori în
munci ușoare, vânturători ai limanurilor din vremi străvechi, cunos­
cători de limbi de Țări și de suflete omenești, acești urmași ai celui
mai glorios popor din lume (Vlaijuță), nemai încăpând în Țara lor
săracă, își căutau în lumea toată îndestularea.
Corăbieri pe mări, negustori și zarafi în cetăți, preoți și călugări
Ia Sfântul Munte și tot răsăritul creștini, tâlmaci și grămătici, mij­
locitori iscusiți de târguri și de învoeli între Turci și alte puteri,
Grecii ajung să cucerească fără arme cetăți. Imprăștiați de nevoie»
uniți într’un singur mătiunch’iu sufletesc prin adânca sclavie a trecu­
tului lor, capitala lor e mahalaua Fanar din Constantinopol. De aci
se întind; de aci se împrumută banii cu cari se cumpără neașeza­
tele domnii, cu Domni cari vor risipi gospodăria lui Mircea și a
lui Ștefan cel Mare.
Pe mormântul marelui erou Mihaiu, mișelește ucis, adoarme
vitejia neamului românesc. Boerii se gândeau numai cum să ’și
scape capul și averile.
Slaba încercare de răscoală, în Moldova sub Radu Mibnea, în ace-
laș timp cu cea din Muntenia de sub Alex. Ilieș, e înăbușită în sânge.
Curtea Domnească primește pe Alexandru Ilieș Vodă 1620—22.
In vremea lui intră în țară Hatmanul Linbomiriski, cu 4000 Ieși și
prădă dând foc lașului, înainte de a se apropia de el Turcii- Alec-
sandru Vodă fuge la Roman, părăsind Scaunul. Acest foc este al
treilea care distruge Curtea Domnească.
ȘTEFAN IX TOMȘA (162—1623)
lând și mai ahotnic de binele public revine
în a doua domnie Ștefan IX Tomșa 1622—
1623. Trece atunci prin Iași un Sol al
Craiului Leșesc, ce mergea la Țarigrad,
om mare; Cneazul Desbaraj din Visnoviț,
cu mulțime de oameni, cu podoabe des­
frânate de tot, cât abia de se află în vreo
istorie, zice Miron Costin, pre aceste vremi; cu 300 de oameni călări,
afară de pedestrași, căruțe și care ce aveau, iarvezitii erau îmbrăcați
cu ursinice; ciubărele cu cari adăpau caii erau de argint, și cofe
și barilce și ținte la hamuri și la haiduci (călăreți) cepreazuri tot de
argint erau. înaintea lor, la o milă, eși Ștefan-Tcmșa Vodă să le
facă cinste, cu câteva gloate. Dar Solul Leah, înfumurat, pe Vodă
în cărâta lui nu l’a poftit, și nici a primit poftirea lui Vodă să-ivie
la masă, la Curtea Domnească.
Totuș, când s’a purces din Iași spre Țarigrad, Ștefan Vodă,
tot l’a petrecut cu cinste până la locul unde mai târziu Bîrnovski-
Vodă a înpințat un țjeleșteu, ce se numi apoi Iazul lui Bîrnovski.
Acolo, s’a întâlnit Ștefan cu olacii călărași ce veneau din Țarigrad,
care-i aduse veste că s’a schimbat Vizirul, venind un altul ce era
bun prieten al lui Tomșa. A zis atunci gloatelor să se întoarcă și
a grăit așa cu glas tare Vodă: Lasă, lasă, c^ne de Leșe, că te-oi
purta eu! Și fără a-și lua ziua bună dela Solul Leșesc, s’a întors
la Iași și a trimis olaci cu porunca pe la toate conacele din țară
de i-au tăiat obroacele (N. Bogdan). Cât a mai domnit acest Ștefan
Vodă a doua oară, mult bine în țară a fost — și el schimbă multe
lucruri, îndreptând în bine, cu totul de ce fusese înainte, și puse în
acelaș timp să se zidească încăo biserică domnească pe Poarta Curții

GASPAR GRATIAN, ÎN SCAUNUL MOLDOVEI, RADU MIHNEA-VODĂ ZIS CEL MARE, REINTRĂ ÎN
(1619—1620) SCAUNUL IEȘAN (1623—1626). UN MOJIC BOERIT

are nenoroc pentru Curtea Domnească să upă mazilirea lui Tomșan vine Radu, zis
adăpostească într o bună zi pe un nou cel Mare, din cauză că domnia lui semănă
zvânturat, trimis de padișah, un străin a împărăție; fost-a acest Voevod întreg la
tâlmaciu la poartă, care se pretindea când pre (zice Miron Costin) și deplin la toate;
italian, când francez, om străin de Țară, , cuvântul ce grăia cu drag era ascultat. Jude­
un oarecare Gaspar Gratian. încercă el cățile cu mare dreptate le făcea, și cu toți
să câștige simpatia boerimii ieșane și vorbea după rangul și chipul lor.
chiar a norodului, dar în urmă începu să înstrăineze cetăți ca Pe boeri la mare cinste îi avea și
Hotinul ce o dete pe mâna Craiului leșesc ceeace determină zicea: Pre un om dacă-1 boerește Dom­
boerimea cu Bucioc, Vornicul Țării de Jos în cap, împreună cu nul, nu încape să-l suduiască, ce de nu se poartă cum se cade
Vasile Vistiernicul (Vasile Lupu Vodă de mai târziu) să lucreze un boer să-l scoată (din rang) și să pue altul în locu-i. (N.
împotriva acestui Gratian, care prinzând de veste, pofti pe Bucioc Bogdan).
la masă, la Curtea Domnească și în mijlocul veseliei și a băuturii Avea o slugă Radu Vodă, din copilărie, care căută mereu să
ciocnind la pahare îi alunecă otravă- Bucioc simțindu-se rău plecă pe și el boerit, dar Vodă nu-1 vrea. Intro zi Radu-Vodă se îndu­
acasă și luă erburi contra otrăvei, abia a doua zi s’a războlit plecă și-l făcu boier, dându-i Vătăjia de Divan, lucru de mare
(zice Cronicarul). Gaspar dădu atunci vina trebei asupra stolnicilor, cinste pe acele vremi. Aprozii de Divan umblau îmbrăcați cu urși-
zicând că au făcut bucatele în tingiri coclite. nice și cu cabaniță de jder și cu [blăni mari de vulpe, și când
Curtea Domnească era împănată de ostași mercenari 500 și intrau pela biserică ca să le cetească vreo carte domnească, boe-
20 arnăuți (Rapuzeni). rul în picioare trebuia să stea. Dar n’a trecut săptămâna și s’a
Când Turcii au voit să ’l mazilească, Gaspar simțind, eși repede apucat slugoiul boerit de pozne, că făcuse silă ia niște femei și le
din Curtea Domnească, punându-și tabăra la Capul Stâncei, nu bătuse în târg. Atunci se întoarse Radu Vodă câtre boeri și zise:
departe de Țuțora. Apoi, reveni în Iași cu darabanii săi și primi pe Au, nu v’am spus eu că acest om de boerie nu este? Iar câtre
Skimini Agă și pe turci și îi căsăpi fără milă până la unul. dânsul zise: Eu, mări încă pe boerie n’am apucat a’ți zice: Și
Dar în urmă Gratian sau Gaspar, fu nevoit să fugă peste Prut. porunci Armașului să-i ia gârbaciul, și să i dea în schimb 300 de
Atunci Septelici Hatmanul și cu Goia Postelnicul găsiră prilej bun ciomege. (N. Bogdan).
să-l hăcuiască în drumu-i pe neașteptate. Dar podoable și caiafeturile Curții Domnești prin atâta risipire
Plătit-au apoi cu capetele lor această faptă, Septetici și Goia, că de bani atrase după sine sărăcirea și pustiirea Țării; că-i silea Vodă
Alexandru Vodă Ilieș, ce urmă în scaun, le-au tăiat și lor capetele, pe toți de casă să umble bogat împodobiți și nu avea voe nici
iar trupurile le-au aruncat în eșitoare (zice cronicarul Miron Costin). unul cu haine proaste, că era de scârbă zice Cronicarul).

152 Volumul XIV.

Anul XIV, No. 115—118. ILUSTRAȚIA Septembrie—Decembrie 1925.

Abia reparată în 1624, Curtea Domnească ia pentru a patra domnia din Moldova1. Cin Leah de curte îi răspundea: Dar și obezile
-oară foc, și Radu Mihnea Vodă o reface în grabă înconjurând-o turcești încă sunt grele! Și avu dreptate Leahul, căci trufașului
cu un zid mai puternic, decât avuse până atunci, dar spre mai bună Bîrnovski compețind tronul la Țarigrad, i se tăie capul din cauza
apărare a persoanei sale, își strămută provizor reședința la Hîrlău, intrigilor lui Vasile Lupu.
și așa îndrăgi apoi locul acela, la Fjîrlău, că în toate verile acolo Vine la domnie pentru a doua oară Moisie Movilă (1633-34),
ședea cu toată casa lui, unde era om bolnav de mâini și de picioare, el știind că pricina morții lui Bîrnovski a fost mai mult Vasile Lupu,
care boală pe atunci podagră și țjeragră se cbema. (N. Bogdan). poruncește lui Ceban și lui Roșea să’l prindă pe Lupu.
Vasile Lupu prinde de veste și în strae de negustor se ascunde
prin păduri, trece tiptil spre Țarigrad, urmărind domnia.
HATMANUL MIRON BIRNOVSCHI E NUMIT Turcii se tot sfădeau cu Leșii, Sultanul trimite pe Abazo-Pașa
DOMN AL MOLDOVEI (1626—29) din Silistra la Iași, acesta luă cu voe cu nevoe pe Moisei Vodă cu
întreaga lui oștire moldovenească să se bată cu Leșii. După oare
care scărmăneli și bătălii se întoarse în Iași și drept mulțumire
pentru vărsarea sângelui moldovenesc, voi să ia cu dânsul mai
atmanul Miron Blrnovschi e numit Domn Moldovei mulți boeri și să-i ducă în lanțuri la împărăție; grație unui turc
' (1626-29). chiar prieten cu Costin Hatmanul, planul lui Abazu nu reuși
Murind Radu Mihnea Vodă, Hatmanul Miron supărat pe Moisie Movilă, se înapoie peste Dunăre, încărcat cu
+
Bîrnovschi e ales de o samă de boeri Domn. Țara provizii și făcu intrigi la Sultanul Murat, care numi Domn pe
începe să răsufle și să revie în fire, el doborî Vasile Lupu Vornicul, iar Moise Movilă Vodă trecu în Polonia. Cu
multe biruri, chemă muncitori și meșteri străini, dânsul se încheia pentru totdeauna Domnia Moviliștilor asupra
cu care înfință chiar mai multe sate, cu dreptul de slobozii. Moldovei.
Miron-Vodă zidi mănăstirea mare din dricul lașilor, cu hramul După cum se vede dela Alexandru Lăpușneanu până la mazi-
sfintei Maria și mănăstirea Hangul, la munte; apoi mănăstirea lierea lui Moise Movilă, în genere lașul n’a avut parte de cât de
Dragomina și Bîrnova din codrul lașilor a început-o numai, căci suferinți, dijmuiri, biciuiri grele și chiar plăgi dumnezeești și poja­
fu mazilit; a încheiat-o apoi Dabija Vodă- A mai lucrat și la biserica ruri; te prinde mirarea cum a putut subsista în veacuri de sine
lui Sf. loan Botezătorul din Iași, pe care o pornise maică-sa. El stătătoare o asemenea Țară! Cum de n'a fost sărmana Moldovă
fu mazilit, nevoind să plătească baraciu mai mare înghițită de puhoiul elementelor năprasnice, ce au
Vizirului, se retrase la un sat ce a cumpărat în Țara atacat-o sau de bunii vecini ce veniau, și’și aveau ochii
leșească, nu departe de Nistru numit: Ustia. asupra ei!
Vine după el feciorul său Alexandru Mihnea, zis Nu se vede urmă de lumină culturală, în astă
Coconul 1629-30. Domn slab și dela 1630-31 Moisei tristă amorțire a demnității naționale, legalmente, nici
Movilă, feciorul fostului Simeon Movilă Vodă, om blând o constituire de administrație politică ori militară, în
ca un miel, mazilit fiindcă nu avea de unde da afară de biserici, căci frica doar de Dumnezeu și de
peșcheșuri Padișabului. Revine Alexandru Mihnea Co­ Cruce mai înfrâna mulțimea—și asta Domnii o știau.
conul, rescumpărând scaunul Moldovei cu 100000 Nu vorbim de industrie sau comerț; cât în ceeace
galbeni (1631-32) în ciuda și mâhnirea boerilor, cari privesc opere filantropice, ele porneau doar din ini­
Pecetea lui Vasile Lupul, 1633
pornesc la Țarigrad cu Vornicul Vasile Lupu în cap țiative particulare.
și cu Ceban, Hatmanul Savin, Postelnicul Costin, Urechi Spătarul, Deci, în toate ramurile activității omenești, sărmanul Iași ră-
Bubuș Vistiernicul, Furtună Comisul, Bașotă Logofătul, etc., vreo mâne în întunerec, iar locuitorii săi sunt tratați drept turme fără
80 boeri și căpetenii. cuvânt, atât de ceice reușesc a căpăta Coroana Voevodatelor, cât și
Totul fu în zadar, căci Alexandru unsese osiile, se împăcă cu boerii de străinii dușmani și hrăpăreți.
Ia Țarigrad și se înapoie cu bună rânduială și cu o samă de greci,
așezându-se cu mare alaiu în scaunul Curții Domnești din Iași. Dar VASILE VODĂ LUPU (1634-1653)
lupul își sebimbă părul, dar năravul ba (zice Miron Costin), așa că
Alexandru Vodă rămase, tot ca înainte, Domn; el petrecea și nu n vara anului 1634 își vede visul cu ochii Vasile
îngrijea de trebile Țării. Lupu Vodă. Fericită domnia a Alvanitului
De nu prindeau de veste prin omul de casă, un grec Constantin (cum zice Miron Costin) după hârtii vechi-
Alexiu, toți boierii erau să fie căsăpiți. O revoltă cu Vasile Lupu De neam după tată grec ori albanez, fu al
Vornicul în cap, contra grecilor hrăpăreți, se porni; în învălmășală unui Aga Neculai, ce se zicea a fi fost căsătorit
din greșală Vasile Vornicul fu luat de grec și lovit de un țăran cu cu o boeroaică moldoveancă, însuș Vasile se
un ciolan la cap, de care rană el multă vreme a suferit. Atunci se căsători cu Domnița Teodoria din neamul
hotărî Vodă să iasă să grăiască cu norodul, și când a ajuns alaiul Movileștilor, fapt ce i-a deschis mai ușor drumul la- domnie.
domnesc în șesul Babluiului, în dreptul monăstirii Balicăi (Fru­ Porecla de Lupu o are din cauză că avea apucături iuți și
moasa), lumea striga: „Dă-ne Doamne pe Grecii" Alexandru Vodă bursuze. Cum veni pe Tronul Moldovei, in timp de 19 ani, noul
împinse între țărănime pe sfetnicul său grec cel mai de taină, dar Voevod, bineînțeles și cu sfatul miniștrilor săi, pornește înființări a
și cel mai hrăpăreț, Batiste Veleli, iar țăranii într'o clipă cu topoa­ multor lucruri trebuitoare poporului.
rele l'au hăcuit (N. Bogdan). De teama norodului, Alexandru Co­ Viața economică, culturală și națională a ieșenilor și a întregii
conul se lăsă de domnie și scăpă țara de așa podoabă de Domn! populații moldovene, se preface repede în bine. încep școlile și alte
clădiri de nevoe publică, biserici se zidesc ca: Trei-Sfetițele sau
Trei-Erarbi, cel mai însemnat monument arhitectural din întreaga
TOCMELI PENTRU SCAUNUL DOMNIEI. - PEIREA Moldovă în acest gen, restaurat acum în urmă sub domnia Marelui
LUI MIRON BÎRNOVSCHI VODĂ (1633) Rege Carol I, de către maestrul Arcbitect Lecomte du Nouy, în 1904.
Vasile Lupu aduce cu cheltuială moaștele Sfintei Parascbive de
la Țarigrad în Iași, și le așază cu pompă în biserica zisă—plătind
oerii propun scaunul Domniei Vornicului patriarhului o despăgubire de 28-000 ruble.
Vasile Lupu, cu tocmeală, să scoată cât Tot el înlocuește în parte limbele slavonă și greacă din bise­
mai puține biruri din țara sărăcită, lucru rici, prin limba românească.
ce nu convenea Lupului mai cu seamă că Iar în anul 1640 aduce din Kiew și pune în lucrare întâia tipo­
Bîrnovski, care se afla în satul Ustia, mai grafie în Moldova, cu meșteri tipograf și xilograf străini, tipărind
avea partizani în țară. frumoase și înțelepte cărți bisericești și judecătorești în limba ro­
Cu toate că Bîrnovschi, zicea, fiind în plină dispoziție: Dulce este mânească, spre a f înțelese de tot poporul băștinaș al țării.

Volumul XIV. 153

 Anul XIV, No. 115—118. ÎL U S T R A ȚI A Septem brie—Decembrie 1925.

n zilele Iui Vasile Vodă (zice Miron Costin), Ospățul femeilor a fost într’altă casă. In tot ospățul nu s’a prea
acest Domn a făcut ca de isnoavă Curțile îmbătat cineva, ci au băut care cât au voit și după aceea Solul
Domnești în Iași, casele cele cucinii, grădini, Crăesc, Mirele și Polonii s’au sculat și s’au dus, și Vodă i-au pe­
grajduri de piatră? (noi nu am găsit urme) trecut, rugându-ne ca să așteptăm puținei, și n’au zăbovit mult, ci
toate de Domnul făcute și multe locuri (?), au a venit și a băut cu noi până ce ne-am urît, dându-ne toată cinstea,
așezat, care multă vreme au stătut așezate. mai ales mie arătându-mi mare dragoste. Deci, ne-am luat ziua bună.
Iar în 1645 s’a făcut în această Curte, cu cea mai mare pompă Când au venit nuntașii, Vasile Vodă încă le-au eșit înainte ca
și lux, nunta Domniței Maria, fata lui Vasile Lupu-Vodă, cu Cneazul la o jumătate de milă de loc, pe un asturcan foarte bun și scump,
Radzvil. Palatin al Lițvaniei (zice Miron Costin). N’au lipsit nimic împodobit cu sarsamuri întraurite și țintuite cu pietre scumpe;
din toate podoabele, cari trebuia la o veselie ca scările încă erau așa făcute, precum și sabia cu
aceea, cu atâția Domni, oameni mari din țări care era încins; pe comanac avea cinci diamante
străine; meșteri de bucate aduși din alte Țări, & sss® a# sa «a®s? mari și altul în inelul cel din deget. Podoaba lui
zicături, jocuri și de Țară și străine- Curtea îm­ Vodă și a calului, precum am socotit atunci, plătea
podobită toată și străini boeri, oameni tineri, la patruzeci de mii de taleri. După trei zile de ospăț,
alaiuri pe cai turcești, cu podoabe și cu pețiene pe mire și mireasă i-am lăsat acolo, și dându-le
la slice. Și așa cu petrecanie trăgănând, sau darurile de noi aduse, ne-am înturna't, și eu m’am
veselit câteva săptămâni; și au purces apoi Radzvil grăbit a mă înturna la Prințul meu, pe care l’am
cu Doamna sa în Țara leșească, cu zestre foarte găsit în Muncaciu-
bogată. (Iar după ȘincaO Kemeni lanoș, solul Din această povestire se poate vedea fastul
Prințului Racoczi la această nuntă. Domnul meu ce a domnit în acea vreme la Curtea Domnească
Racoczi m’au trimis în acest an, 1641, la nunta din Iași, și de nu ar fi urmat pojaruri (incendii
Hertzogului Radzvil, care luă pe fata lui Vasile numeroase),rpoate și azi am putea conserva multe
Lupu Vodă. M’am dus dar în Moldova în locul podoabe și amintiri, dar cataclismele ce au urmat
prințului Gheorghe I. Racoczi. Eu am fost cel au distrus orce urme.
dântâiu și Acatie Berceai alll-lea, iar al III-lea a După stăruințele Iui Vasile-Vodă se alege
fost Ștefan Mariaș. Am dus cu mine pe cale drept Patriarh al Ierusalimului, unul din Egumenii
oameni zdraveni, care mi-au fost spre petrecere, 33, FO K O * K O » O * * 50 > # ## » mănăstirilor ieșane, Paisie dela mănăstirea Galata,
anume: pe Sebeș Mikloș, pe Sekoli Mihaili, pe Vasile Lupu-Vodă și este sfințit în biserica Domnească Trei Sfetițele
Orban Ferentz, pe Decei Balint, și pe Cisar (Trei-Erarhi) fiind față pe lângă toată popimea de
Gljergbeli, și aveam mai bine de o sută călăreți sama moldovenească și un Grigore Mitropolit al
în escorta mea; toți îmbrăcați în piei de lup. Nunta s’a ținut cu Larisei, Laurențiu Mitropolit alCasandrei. și un delegat trimes deînsăș
mare pompă. Din țara leșească au venit mulți Domni, solii Craiului Patriarhia din Constantinopol, toți invitați de Vasile Lupu Vodă, dorind
și ai altor Domni, cari toți erau foarte ales îmbrăcați și gătiți ca a arăta lumii orientale splendoarea bisericii monumentale, zidită de el.
la două mii călăreți și pedestrași- Dar, spunând adevărul pe curtenii Asemenea. în anul 1641, după invitarea lui Pătrașcu Alovilă,
lui Vasile Lupu Vodă nu-i întreceau cu frumusețea și scumpetea fiul lui Simeon Movilă Vodă, ajuns Mitropolit în Kiew, se întru­
veștmintelor, că fainele lor cele căptușite cu nește de Vasile Lupu la Iași un Sinod, în care
soboli, cu samuri și cu risuri; și cele de urșinic luară parte și delegații ai Patriarhiei din Con­
și de mătase erau numai de rând. Bucatele stantinopol cu un vestit teolog, Meletie Serigos,
depe toate mesele erau gătite după gustul leșesc in frunte. După douăzeci de ședințe ținute, în
și pretutindinea era de tot felul și de prisosit; cari s’au desbătut chestii diferite ale religiei
blidele, tiearele, nicioarele, lingurile și cuțitele ortodoxe, față cu propaganda lutero-calvină,
depe mesele cele lungi- toate erau de argint din Țările apusene, s’a aprobat un Catehism
de cel curat. ortodox, întocmit de Mitropolitul Movilă. S’a
Dar muzicile și jocurile ce s’au făcut ca mai adus și profesori din Kiew pentru școala
la o nuntă de Craiu, cine le va număra! La superioară, înființată în Mănăstirea Trei-Sfe-
masă, în locul cel mai de frunte, așezat Solul tițele, în care se învăță limbile română, slavonă
Craiului leșesc, și tot pe rândul acela mai și greacă.
întâiu a șezut Vasile Lupu Vodă, după dânsul Vasile Lupu înzestră această școală cu
toți Domnii leșești; dincolo lângă Sol a șezut trei moșii mari din ale Domniei: Răchitenii,
marele Radziwil, după dânsul Mitropolitul de Tămășenii și luganii din județul Romanului.
Kiew, care era pu de domn după familia In 1645, Mitropolitul Varlam convoacă un
Mogpilă cu Gavril Ivan și Moise Vodă, frați, sobor compus din mai marii clerici ai ambelor
cu preoții cei mai de frunte ai lui, cari atâta principate românești. Muntenia și Moldova, în
procopsiți erau cât n’am crezut mai ’nainte să care se hotărăște și se dă la lumină prin tipar:
se ape în rândul acela oameni atâta de învățați. Răspunsurile la Catehismul calvinesc, tipărit
Prea de omenie și blând era și Mitropolitul Stema lui Vasile Lupu-Vodă în Belgrad la 1642, în limba românească,
și i-a cununat în biserică românește, neîmpotri- catehism care, cu totul protivnic credinței
vindu-se Radziwil. măcar că dânsul era luteran; ca să îngădue loc ortodoxe, tindea la propaganda calvinismului printre români!
înaintea mea Mitropolitului acestuia, cu aceste pricini ne-au adus Iar în 1646, se tipărește în tipografia Domnească Trei-Sfetițele,
Lupu Vodă, ca și după obiceiul nostru se dă cinste nănașului și cea întâiu carte românească de învățătura pravililor împărătești. Vasile
la moldoveni, încă cel ce cunună se ține în mare cinste; așa dar, Lupu mai pune să se întocmească legi, potrivite după obiceiul
din îngăduință a șezut la masă Mogpilă dinaintea mea- pământului, cât și după legiuirile bizantine. în uz pe atunci în Ori­
In casa acea la masă n’au fost nici muere, nici fată, nici mi­ entul Europei, și publică astfel în tipograpa, înpințată de el, cea
reasă, nici joc, ci în piața curții. Mai înainte de a ședea la masă, dintâiu condică de legiuire românească (care se putea lua la întrecere
vreo 50 sau 60 de percepi de boeroaice și cucoane singure, prin- cu ori care alta de pe acea vreme—zice St. G. Longinescu).
zându se de mână, acuș rotogol, acuș dealungul, au întins danțul Vasile Vodă, de nu l'ar fi silit Turcii ca să se amestece în
românesc, la care numai s’au uitat bărbații, dar nu s’au amestecat scărmănelile veșnice dintre ei, Cazaci, Tătari și alte lifte, și-ar p
intre ele. Ci, înaintea lor un oarecare stolnic bătrân, cu comănac pe văzut și mai mult de gospodărie și deși înconjurat și el de mulți
cap și cu baston în mână, sărea cât îl lăsa vârsta înaintată. Greci, căci împotriva Grecilor nu se putea domni, cum nu putea

154 Volumul XIV.

Anul XIV, No. 115—118. I L U S T RA Ț I A Septembrie—Decembrie 1925.

domni, nici gospodarul contemporan al său din Muntenia, Aga Matei de ai lui mai mare silă făceau, luând băeții oamenilor, pe cari’i
Basarab, totuș domni cu cinste și pace, făcâid să prcpășească siluiau“ (Miron Costin).
locuitori, negustori, Țara întreagă; nimeni nu se simțea împovărat cu In asemenea împrejurare, mulții protivnici ai lui Vodă se în-
toate că birurile erau tot grele, căci avea fiecare de unde agonisi. tețină, și botărâră scoaterea lui din scaunul Moldovei.
Vasile Lupu își avea și oastea alcătuită mai toată din Greci,
și poate că lăcomia lor îl va fi împins la acel nenorocit răsboiu
împotriva lui Matei Basarab, în locul căruia umbla să’și pue pe ȘTEFAN GHEORGHE USURPĂ SCAUNUL
feciorul lui, ca să aibă și Țara Muntenească în stăpânirea lui, vi­ DOMNIEI (1653)
sând Unirea Principatelor.
„O, nesățioasă fire a Domnilor spre lățire și avuție oarbă (zice u oaste năimită, atât din Țară cât și dela
Miron Costin), pre cât se mai adaoge, pre atâta râvnește! Poftele Unguri, sub comanda Generalului Kemeni lanoș
Domnilor și Împăraților n’are botar!" O gândire cuminte și o pre­ și Munntenii dela Râmnic, sub comanda lui
vedere înaltă, zicem noi pentru unirea acestui popor, în care curgea Diicul Spătariul, Ștefan Logofătul cuprinse
acelaș sânge! Un vis al întregirii neamului și al măririi Țării ro­ lașul, de unde Vasile Vodă fugise la Hoția,
mânești ! și astfel Ștefan Vodă se urcă în scaunul Mol­
Cât ar fi fost de binecuvântată în acea vreme o unire a aces­ dovei în aclamarea mulțimii. Paul de Allepo
tor Țărișoare frământate, în care frații se luptau între ei, în cari zice că intră în Iași, Luni 7 Aprilie 1653, în sune­
Domnii se primineau neîncetat, căci numai atât domnia fiecare cât tul clopotelor bisericilor, purtând numele de
putea plăti. Un nou Domn însemna un nou spor de baraciu! Iw. Gbeorgbiță Ștefan-Vodă, iar Vasile Lupu
Toate datoriile mazilitului cădeau în sarcina urmașului. Moldova trecu Nistru cu averea sa; revine după aceea ajutat de Timuș de se mai
mai era și ruptă în două: deoparte Domnul, boerii și călugării, de așează în tronul lașului, care e prădat de Cazaci, căci Timuș se mută
alta poporul; mai se adăoga între astea două la mănăstirea Galata, aducând multe neajunsuri și
lumi depărtate și străine una de alta, „biciul răzbunări, apoi cu 8000 oameni se luptă contra lui
debitorilor și ban92rul ienicerilor"—și ne este Mateiu-Vodă, dar e bătut de Munteni, cari readuc
destul spre a ne face o idee de suferințele pe Ștefan Gbeorgbe (1653-1658). Vasile-Vodă fuge
acestui neam a cărei întregire i-ar fi dat altă peste Nistru. Ștefan mută reședința, scaunul Dom­
putere de apărare. niei la Roman, ucigând și prădând neamurile lui
Vasile Vodă împotrivindu-se contra Leșilor, Vasile Lupu. După învestirea primită dela Sultan,
Cazacilor și Tătarilor, la devastările lor în trece­ s’a așezat la iași în Curtea Domnească cu Domnia
rea prin Moldova, Hatmanii căzăcești și tătărăști, întemeată, domni cu belșug țării (zice Miron
ca să ’și răsbune, au dat foc lașului, s’a ars din Costin). Om de plin cap, întreg, fire adâncă
nou Curtea Domnească pentru a 5-a oară, după cât poți zice că nasc și în Moldova oameni. La
porunca Hatmanului lor Bogdan Hemelnitzki, ne­ învățăturile solilor și la răspunsurile cărților
cruțând decât mănăstirile, nevoind cazacii creștini covărșia cbiar pe Vasile-Vodă. A fost regretat,
să le atace de teamă să nu fie și târgoveți bine când a trebuit să părăsească tronul.
Stema Duculeștilor
armați în ele. Dar Trei Sfetițele a fost în pri­ Un nou Domn fu trimis: Gbeorgbe Gbica I
mejdie, iar oamenii din lăuntru căutând scăpare pe o portiță spre (1658—1569), de neam albanez; fusese boerit de Vasile Lupu, cu
Bablui, i-au prins Tătarii și pe mulți ’i au luat în corăbiile lor. boerie mai de mâna a doua, apoi intră în slujba lui Ștefan, care
îl însură cu o nepoată a lui, fata lui Sturza Vornicul.
Avut de luptat contra lui Constantin Șerban Basarab, fost Domn
NUNTA DOMNIȚEI RUXANDA OU TIMUȘ KMELNIȚKI al Munteniei, care ocupă cu înlesnire lașul de pe dealul Copoului,
neavând cu cine se bate, căci oastea moldovenească, condusă de
asile Lupu Vodă, văzând că Turcii erau neli­ Hatmanul Hâbășescu. era moartă de beată pe ulițe, spărsese toate
niștiți, iar pe de altă parte amenințat de Bogdan pivnițele, pe când Gbeorgbe Gbica Vodă sta la Țuțora.
Kmelnițki Hatmanul ca să ’i molcomească (mul­ Șerban se așeză în Scaunul Domniei din Iași intervenind la
țumească), făgădui celor dintâi sporirea baraciu- Țarigrad pentru domnie, dar învestirea îi veni pentru Muntenia, iar
lui, iar celui al doilea, care de mult pusese ocbii în Moldova se învesti Ștefăniță, fiul lui Vasile Lupu Vodă, împo­
pentru pul său Timuș pe fata mai mică Ruxanda, trivirea lui Șerban neservind la nimic. Ștefăniță Vodă domni până
a lui Vasile Lupu, se pare cbiar că pentru ea la 1661; în timpul lui fu secetă grozavă, încât oamenii erau siliți
pornise războiu, căci era foarte frumoasă (nu ca Maria a lui Rad- să mănânce papură uscată, prefăcută în pâne.
zivil), îi primi cuscria și așeză îndată logodna Ruxandei cu Timuș, Norodul porecli pe Ștefăniță - Papură-Vodă. Ștefăniță muri de
făgăduindu-i zestre bogată. lingoare, în o luptă contra Tătarilor și Cazacilor; în locul lui, boerii
Până într’un an Curtea Domnească văzu iarăș o nuntă a Ru­ însărcinară pe Cbiriță Dracon Ruset și pe Alexandru Costin Pos-
xandei cu Timuș Han. Căsătorie nepotrivită cu totul (zice cronica) telnicu să se ducă la împărăție și să stărue să se numească Domn
pentru că Vasile era Domn de 18 ani și cu mare cinste și trecere Aloldovei pe Istrati Dabija Vornicul. Rămășițele lui Ștefăniță Vodă
la împărăție, pe când Timuș era fecior al Hatmanului ce abia de au fost aduse și îngropate la Iași, în mănăstirea făcută de tatăl său
doi ani eșise din „Țărănie" ș'apoi de și avea el djip de om, dar Trei-Sfetițele.
prea-i toată era de „piară". După documente din Veneția (Rev. Tocilescu, pag. 626) ia 1660
Nici un soiu de petrecere nu a lipsit și la astă nuntă. Timuș a
stat in Iași câteva săptămâni cu toți asaulii, polcovnicii și balmanii
săi, cu feciorii lui Gavril Hatmanul, nepoții lui Vodă și alți mulți
feciori din boeri-.Încuscrirea ce făcu Vasile Vodă nu plăcu nici
Turcilor, nici Ungurilor, nici Leșilor, și căutară să ’i sape Scaunul;
mai era printre ei și un boer tânăr și isteț, Ștefan Gbeorgbe, zis și
Burduzu. fecior al lui Dumitrașcu Logofătul, boer vestit; el începu
a vârî vrajba între boeri, cari îi jurară credință.
Mai se adaogă și faptul că dela o vreme părea că și Vasile
Vodă se betegise la minte, împănând cu Greci toate slujbele,
înlăturând pe Moldoveni, ba după unii cronicari, Vasile făcu Pecetea lui Gheorghe Ghica din 1658 — 9 Pecetea lui Istrate Doleiga din 1662
silă la câteva case de boeri, luându-le fetele, peste voia părin­
ților, la țiitorie; iară oamenii de casă lui, și mai ales nepoții a fost un mare foc în Iași, și Curtea Domnească arde a 6-a oară-

Volumul XIV. 155

 Anul XIV, No. 115—118. ILUSTRAȚIA
e timpul când se intervenea la Țarigrad pentru
Dabija, lașul avu Caimacam în Scaunul Mol­
dovei pe Toma Cantacuzino Vodă, apoi veni
Dabija cu alaiu obișnuit; acesta isprăvi mă­
năstirea Bîrnovei, începută de Bîrnovscbi-
Vodă — și înfiintă o tarapana; o crudă boală l’a răpus
în 1666.
lin fost abager, Gbeorgbe Duca e întărit în scaunul Moldovei
1666-67, de neam grec-rumeliot, care după cronicar fusese de mic
crescut la o dugbiană de abagerie din Iași și luat de Vasile Lupu
la curte ca copil de casă, prin istețime ajunse să eie de soție pe
fica Doamnei Dafina și a lui Istrati Dabija Vodă.
După el vine Iliaș Alexandru Rareș, nepot al lui Petru Rareș.
După doi ani, Duca recapătă domnia, păcat căci era un Domn se
zice foarte bun și milostiv cum nu ’i se mai poate găsi pereche
între Domnii Moldovei; tot așa și Doamna lui a fost; (după croni­
carul Neculai Costin) plătea el singur pe datornici la judecată.
In Noembrie 1669, revine Gb- Duca, el zidește monastirea
Cetățuia, lângă Iași. înzestrând-o cu moșii.
Dar el este încbis și batjocorit în Curtea Domnească în urma
unui complot, urzit de Mibalcea Fjâncu, Durac, Constantin Cluceru,
și alți boeri, fuge la Turci și revine cu oaste, care birue pe boeri—
ce fug în Polonia. La 1672, 12 Iunie într’o Vinere, a intrat Sultanul
și s’a preumblat prin ulițele lașului cu mare alaiu. Mebmet al IV-lea
venind în fruntea oștilor pornită contra Leșilor, Duca Vodă îl primi
cu daruri, ulițele erau așternute cu bucăți nesfârșite de mătăsuri
și covoare scumpe. Sultanul porunci atunci unui Hoge turcesc să
se urce în clopotnița bisericii Sf. Neculai Domnesc și să facă
rugăciunea turcească, strigând de acolo pe credincioșii Islamului.
Locuitorii Ieșeni după plecarea Sultanului considerând aceasta drept
o neleguire, închiseră biserica și cerură să pe din nou spnțită.
Dela 1672—1674, domnește Ștefan Xl-lea Petriceicu, slab de
pre, apoi (1674—1675) Dumitrașcu Cantacuzino Țarigrădianul, fruntaș
grec din Constantinopol. Om de fire bună, dar avu greutăți cu
Sașii și Nemții ce se închideau în cetățile Neamțu, Suceava, Hotinul,
după ce prădau. Dumitrașcu se botără să mineze cetățile cu praf
de pușcă și azvârli zidurile în aer.
In iarna 1675, la Bogoiovlanie, s’a făcut o mare adunare de
călugări, în Iași, dar în loc de ospățul care era în datină să-l dee
Vodă călugărilor, a doua zi, Dumitrașcu i
Tot în iarna aceiași, Dumitrașcu
Vodă scoase din închisoare pe Dosotei,
Mitropolitul așezându-1 iar în scaunul lui
— în schimb el închise în S-tul Sava pe
Tbeodosie Mitropolitul-
In mijlocul verii, prin August, se
ivi ciuma în Iași, că fu nevoit și Domnul
să iasă din Curtea Domnească și să șadă
în corturi la Galata.
Dar, mazilit veni Kiriță Draco domn
sub numele de Antonie Ruset (1675-1678);
el repară vechea biserică a lui Ștefan cel
Mare și puse o cișmea cu apă adusă pe
«oluri», îmbogăți biserica cu sfeșnic de aramă și vase spnte de argint.
La Curtea Domnească a făcut ceardacuri înalte ca la Țarigrad.
A întocmit și un cavou pentru familia sa, în biserică; el nu avu
parte de a p îngropat acolo, ci mai apoi Cantemir Vodă. După mazilire
vine Duca Domn, adus din Muntenia unde domnise până atunci.
CEA MAI MARE MOLDOVĂ: GHEORGHE DUCA
DOMN PESTE MOLDOVA Șl UCRANIA (1678-1688)
uca sfârși reparația bisericii Domnești Sf.
Neculai. El reuși să obție dela Sultanul
Mabomet, unprman, prin care îl numi Domn
și peste Ucrania, țara căzăcească dintre
Nistru și Nipru, și el numi Hatman la Ne-
mirova pe lane Drăgpinici, ce îi era în Iași
Postelnic. Atunci, Domnia Moldovei avea
156
Septembrie—Decembrie 1925.
stăpânire pe cea mai mare întindere de pământ. El puse mari dări
pe țară; nu era numai Domn, dar și Vistiernic mare și negustor și
vameș, așa că lua, el și Doamna lui, toată hrana oamenilor și pre-
cupiau tot ce se întâmpla, revânzând cu prețuri îndoite.
Doamna crâșmărea bucatele din casă, pânea, băutura ce le ve­
neau la cămara domnească, mai făcea și negoț de boi, apucând
iarna fânețele norodului de-i ducea la sapă de lemn (Neculai Costin).
Duca Vodă se purta rău, era o urgie a lui Dumnezeu, pe unii îi aruncă
în temniță, pe alții îi bătea singur cu buzduganul- pe multe boeroaice,
chiar, cărora le murise bărbații, le închidea în odăile seimenilor.
Boierii cari nu fură omorîți rămaseră calici lipiți pământului.
Pe unele le țineau închise până ce mu­
reau de foame, altele de facere, altele năș­
teau în temnițe și și creșteau copiii acolo
până începeau a grăi și umbla. La 24 Aprilie
1683, Duca plecă cu oștiri spre Focșani,
apoi cu oaste muntenească o porni spre
Viena, împreună cu Șerban Cantacuzino, dar
fură bătuți împreună cu Turcii și goniți.
Cazacii din Ucrania îi alungară și îi prădară
toate bunurile.
Pecetea lui Duca-Vodă
Ștefan XI Petriceicu îi urmează pentru din 1678
a doua oară(1684). Apoi vine a doua domnie
a lui Dumitrașcu Cantacuzino (1684—85), tocmai pe o foamete cum­
plită in Iași încât se vindea om pe om.
Mulți se duceau la robie de bună voe la Tătari, cari aducând
în Iași pâne de vânzare, luau în schimb copii, fete și tot felul de
oameni sărmani.
Dumitrașcu Vodă fu cumplit de astădată, mai ales cu boierii;
după mazilire fu numit în locu-i Constantin Cantemir Cluceru; la
10 Iunie 1685 intră în Iași, origina sa e dintr’un Han Tătărăsc, Murza
Kandemir, când veni la tron, era văduv, ci avea numai doi feciori
pe Antiob și pe Dumitrașcu. Țara o ducea bine la început, dar nă­
vălirea Leșilor în Moldova de sus o pustiiră aproape cu totul.
Atunci se întoarse din surghiun și Miron Costin Logofătul din
țara leșească și Cantemir îi făcu multă cinste și ajutor- Cantemir
mută reședința în Cetățuia de lângă Iași, spre a se apăra mai bine
de Ieși. Regele Poloniei loan III Sobieski, intră însuș în Moldova
până în Iași — dă foc Târgului și bisericii, Trei-Sfetițele. Sobiesky
ceru boerimei să-i dee tractatul de închinare a Moldovei către
Turci de către Bogdan-Vodă, pe care punând mâna Craiul Poloniei
îl aruncă în foc în fața mulțimii, strigând: «Iată cum Regele Sobiesky
vă liberează de jugul turcesc»! (N. Bogdan). Dar auzind că vin Tă­
tarii, găsi cu cale să ’și vadă de drum, prădând biserici și luând
cu el și pe însuș Mitropolitul țării Dosoftei. Constantin-Vodă formă
în mănăstirea Galata un corp de apărători credincioși din 40 de
codreni ce tâlhăreau pe acea vreme. Atunci începu o adevărată
reorganizare a armatei în Moldova, făcându-se multe steaguri (re­
gimente) pentru fiecare târg, până și pentru Podul Iloaeide lângă Iași.
Poarta ertase birul țării, dar Constantin Vodă nu; ajunse ca
Miron Costin Logofătul și ca frate său Veleico Costin Vornicul, să-i
zică lui Cantemir Vodă la masă: «Mai des cu paharele, Măria Ta,
dar mai rar cu orânduelile» 1 vorbe ce i-au costat viața pe amândoi-
CAFTANIREA LUI DUMITRU CANTEMIR (1693)
ânăr moșteni Domnia, se făcură petreceri
mari în Curtea Domnească, la cari luă
parte și un Agă turcesc și patru patriarhi
greci. Boerii, slujitorii și căpităniile săru­
tară pe rând poala atât a Turcului, cât
și a noului Domn, care stete doar 3
săptămâni, căci veni înlocu-i Constantin
G. Duca și care domni dela 1693—1695. Tânăr de 17 ani,
peste puțin timp făcu nuntă în lași cu fata lui Constantin Brâncoveanu-
Vodă al Munteniei, care fuse trimeasă aci de tată-său cu mare alaiu și
cheltuială. Mireasa trase la casele lui Vasile Gavriliță Vornicul și
făcu nunta acolo, iar Duca o făcu deoparte în Curtea Domnească-
Și boerimea a două Țări nunti vreme de trei săptămâni cu mari
petrecanii și podoabe, cu fel-de-fel de muzici, și cu „peblivănii"
Volumul XIV.
Anul XIV, No. 115—118. ILUSTRAȚIA Septembrie—Decembrie 1925.

de mirare în Târgul lașului. Încalecă singur Domnul, ca un mire DOMNIA LUI DUMITRU CANTEMIR (1710-1711)
împodobit, cu surjuci în cap, și a mers cu mare alaiu la gazda mi­
resei de a luat-o, a dus-o la mănăstirea Goliei și acolo fu cununat
PETRU CEL MARE, ÎMPĂRATUL RUSIEI, LA IAȘI
de un lacob, Patriarh exilat din Țarigrad. Apoi cu alaiu veniră la
Curtea Domnească. Boerii tineri mergeau cu toiege în mâini pe jos umitrașcu (fiul lui Constantin Cantemir) care
înaintea Domnilor- nu domnise în 1693 decât 3 săptămâni, re­
Apoi după sfârșitul nunții boierii ieșeni petrecură pe boierii intră iar în domnia Moldovei. Om învățat
Munteni până la Valea Adâncă, de unde își luară rămas bun. (N. în științe, limbi și în muzică- Trăit în Ța­
Bogdan). rigrad, lăudat de Turci, care pe atunci erau
Duca puse însă biruri mari pentru nevoile de bani. în luptă cu Rușii, în care Dumitrașcu se
Apoi, mărită pe o soră a sa Elena cu pul lui Miron Cosfin, arătase viteaz, îi numește Domn cu condi­
Neculai, pe care’l făcu hatman. ția să lovească în Brâncoveanu-Basarab-
Duca în urma uciderii lui Cerkez-Aga îi sosi firman de mazilire Vodă al Munteniei. Dar Cantemir Vodă,
dela Poartă, tocmai când se veselea în Curtea Domnească. Maria odată în Scaunul Moldovei, se dete de partea Rușilor, primind dela-
Doamna lui începu a boci în glas mare, zicând pe muntenește : împăratul Petru cel Mare al Rusiei o armată puternică, iar Ia 11
Aolio ! Aolio! că va pune taica Brâncoveanu pungă dă pungă din Iunie 1711 veni în persoană împăratul la Iași, unde se deteră ser­
București pânăla Țarigrad, și zău, nu ni va lăsa așea, și iar ne bări și banchete. In acest banchet, boerii moldoveni avură prilejul
vom întoarce cu Domnia îndărăt. a bea pentru întâiaș dată în România vin de Champagne.
Dar Turcii trimiseră pe Antioh Cantemir (1695 1700) tânăr de Cronicarii Neculcea și Neculai Mustea au descris această pri­
20 ani în scaunul ieșan, iar după 5 ani de domnie retrimise iar pe mire a împăratului creștin bun de fire fără nici o mândrie, grăind,
Constantin Duca pentru a doua oară (1700—1703), prin stăruința și cu toți prin târg, când se ducea să se închine la biserici.
banii lui Brâncoveanu-Vodă, vorba doamnei Maria. dar Duca drept Și Nicolai Costin descrie vizita imperială în Iași în chipul ur­
mulțumire făcu intrigi la Țarigrad împotriva socrului său, și se puse mător : „Deci. împăratul cum s’au adunat cu boerii, dela Prut, am
rău și cu boerii, iar după alte pozne, zic cronicarii, fu mazilit și purces numai cu Curtea lui și au venit la Iași, când apunea soarele,
surghiunit de Poartă tocmai la Cavala. și au mers în Curtea cea Domnească; iară pre
Boerii aleg Domn pe unul dintre dânșii pe urma lui au sosit și împărăteasa lui, ca la un
Mihai Racovițâ vel-spătarul, întărit de Poartă. ceas de noapte.
Acest Mihai-Vodă se arată deodată pre blân­ Apoi, au sosit și Dumitrașcu-Vodă, încă mar
dă și nemândră, făcând mare bucurie în Mol­ târziu. Ce acum, împăratul venea dela feredea
dova, așa că se reîntorc boerii din pribegie. și în Curte la scări s’au adunat cu împăratul de
Ușa Domniei era deschisă pentru toți. Țara i-au sărutat mâna, și împăratul l’au sărutat pe
începu a mai răsupa și a se îmbelșuga în toate- cap,'luându-1 în brațe și ridicându-1 în sus cu.
Numai turcii cât o mai chinuiau tot cu baraciul o mână, fiind Dumitrașcu om scund, și împăratul-
mai mare și bacșișuri nesfârșite. om de pre întru tot șifaeși. Și Doamna lui Du-
Doamna Ana lui Racoviță puse să se repare mitrașcu-Vodă atuncea se adunase cu împără­
biserica pe ulița mare, care fusese Mitropolie, iar teasa, și i-au dăruit împărăteasa un left de aur,
în urmă se năruise, ba încă se făcuse crâșmă și cu lanțuri și cu petre scumpe, de i-au pus în?
casă de desfrânare sub biserică, pe cari le-au des- grumazi-
pințat Doamna; odată mazilit, Mipaiu revine in a Duminecă, Iunie 25, i-au făcut Dumitrașcu-
doua domnie, Antioh Cantemir (1705-1706), care Vodă masă mare împăratului, și au ospătat pe
caută cu dreptate spre binele tuturor și al Țării; Stema lui Nicolae Mavrocordat din 1715 toți generalii cât se tâmplase; ce, Petru mpăratub
după el revine în scaun Mihai Racoviță (1707-1709) n’a vrut să șadă în capul mesei, ce au pus pe Vi­
care având ceartă cu Brâncoveanu al Munteniei, asta i făcu zile zirul său, pe Gavril Holoveiu, carele numai acela nu mânca carne-
amare lui și Țării, căci după intrigile lui Brâncoveanu, Poarta tri­ pind post <•
mise un Agă la Iași, care ridică pe Mihaiu Vodă cu ai săi și îi în­ Eară din dreapta pe scaun au șezut și împăratul, și mai sus-
chise la Edicule. decât sine pus-au în capul scaunului pe Dumitrașcu-Vodă, și când,
In locul lui Racoviță fu numit în scaunul ieșan Niculai, fiul au vrut să șadă i-au sărutat pre cap, și Ia păparul de’ntâi, când i-au
lui Alexandru Mavrocordat Exeporitul, ce era până atunci mare închinat Dumitrașcu-Vodă, iar așa au făcut sărutare. Dela împăratul-
terșiman al împărăției turcești. Niculae Vodă, acesta, care după al treilea mai gios, au șezut la masă și Toma, Spătarul lui Basarab.
mamă se trăgea din familia lui Petru Rareș, era om învățat și de Vodă, Domnul Muntenesc, și lângă dânsul alt boier al Muntenilor,
seamă, dar neîncrezător nici în oamenii săi, nici în popor. anume Gheorghe Castriot, Comis. Și așa, într’acea zi s’au veselit
Venind Domn aduse o sumedenie de greci, puindu-i în slujbe în casa cea mare cu toții, cu Tabulbanaoa, și împărăteasa asijderea..
în locul boerilor moldoveni, puse la închisoare pe Ilie Sturza Vor­ cu Doamna lui Dumitrașcu-Vodă. în casa cea mai mică s’au ospătat-
nicul de Țara-de-sus și pe Ilie Cantacuzin, iar pe alții îi puse să A doua zi Luni dimineață, au eșit împăratul fără veste pe poarta
fie bătuți la scara Curții, pe bază de învinuiri. despre grajduri, singur pe gios, și a mers până la Trei-Sfetițele de-
Țăranii și târgoveții aveau mai multă trecere la Neculae Ma­ s’au închinat în mănăstire, sărutând spatele icoane și Moaștele Prea
vrocordat Vodă, el sili pe boeri să 'și vândă averi ca să poată as­ padoamnei Paraschivei. Acolo, atunce s’au întâmplat și Mitropolitul
tupa gura țăranilor- Ghedeon, și-l poftia pe împăratul ca să șadă în Scaunul cel Dom­
La Iași cu toată Domnia aceasta nesc, și n’au vrut, ce tot în picioare au stătut până ce au cântat
mulți se împăcau, afară de Divan, psalții acsiomul și ectenia. Eșind din biserică, s’au suit la Trapezarea,
ferindu-se de fața Domnului să nu cadă Egumenului, atunce au sosit și Dumitrașcu-Vodă cu Curtea lui, după
la rușine (zice Neculai Costin). Erau ce au mâncat dulceți, și eșind din Trapezarie. Eară Dumitrașcu-Vodă
veseli toți pământenii, că au Domn bun acmuși tocmise de au fost stând dearându toți Polcovnicii și Roț>-
și milostiv, era liniște și pentru dări, miștrii ce-i făcuse Dumitrașcu-Vodă din Moldoveni. Și trecând îm­
și de cai de olac; nimeni boul omului păratul printre dânșii, arătându-i Dumitrașcu-Vodă și împăratului, șt
sau carul sau pâinea să iee cu sila la spuindu-i că’s cu leafă, ei i-au sărutat mâna împăratului toți dea-
jicniță, cum luau pe la alți Domni, va sta rândul.
târgul făinei iezit de grâne din toate De acolo au mers tot pe gios până la Mitropolie de s’au în­
Pecetea lui Mihai Racoviță
părțile ieftinătate și belșug, la toate din 1703 chinat și au mers și la Casa Mitropoliei. De acolo eșind au încă­
bucatele. Numai mâncătorilor nu le con­ lecat cu toții și au mers la Golia de s’au închinat, de acolo înver-
venea de loc cu toate acestea Niculae Vodă fu și el mazilit de turci. tejindu-se au mers la Sfântul Necolai și apoi la Curte; și până ni

Volumul XIV. 157

Anul XIV, No. 115—118. ILUSTRAȚIA Septembrie—Decembrie 1925.

sară au purces iar la Obuz, la Prut, de ceea parte la Țuțora, cu DOMNIA A DOUA A LUI NECULAI MAVROCORDAT,
împărăteasă cu tot.
STANISLAV LECZINSKY (1711 — 715)
Dar războiul ce-1 făcu Petru cel Mare și aliații săi Cantemir,
Brâncoveanu cu Turcii, eși cam prost, iar după încbeerea păcii de
la Huși, Cantemir plecă în Rusia la Moscova, părăsind Domnia Mol­ rele vremuri pentru Moldova, triste pentru
dovei, acolo și-a dat sufletul; el domni numai 9 luni. Cantemir Vodă Târgul lașului — vatră pe care s’aprindeau
a fost singurul Domn moldovan, care s’a făcut cunoscut lumii întregi toate focurile și porneau pojarurile în țara
prin multe scrieri istorice, literare și muzicale, relative la Moldova întreagă.
și alte țări, cari au fost apoi publicate în mai multe limbi străine. Leșii, Turcii iernară în Iași. Suedezii la
Târgu Frumos, jefuind totul, iar un nor de
lăcuste mai pustiiră și ele țara. In a doua
CEL MAI TRIST VEAC DIN VIAȚA MOLDOVEI domnie Neculai Vodă Mavrocordat schim­
(1711 — 1822) bă felul lui de cârmuire, sprijinindu-se acum pe boerime.
Vodă reorganiză Academia greacă cu nuoi profesori greci. In
ost-a par’că menit de pronia cerească ca mă­ acest timp veni la Iași în ascuns fostul Rege al Poloniei, Stanislav
nosul pământ al Moldovei să slujească atâtor Leczinski, căutând a se întâlni cu Carol al Xll-Iea, regele Suediei.
frământări și întâmplări crâncene. Cum află Neculae Vodă Mavrocordat, îi făcu o frumoasă pri­
Abia se sfârșea cu un puboiu de jertfe că mire, instalându-1 în Curtea Trei Sfetițele, de unde, după unii cro­
veneau alte năprasnice nenorociri la loc. nicari, îi înlesni fuga, spre a scăpa de Turcii, cari voiau să îl închidă
După frământările intestine, dintre pămân­ la Tigbina. Mavrocordat-Vodă a mai înființat o tipografie greacă
teni pentru stoarcerea prin bani a Domniei si românească în Mănăstirea Sf. Sava—prima dela Vasile Lupu-Vodă.
Țării, veni epoca, când glasurile și năzuințele De Crăciun (1715) Neculai Vodă fu mutat în Domnia Munteniei,
pământenilor numai putură precumpăni și fură înăbușiți, și înalta iar în scaunul său, fu numit iar Mibail Racoviță-Vodă.
Poartă transformă drepturile sale de suzerană, în acela de abso­
lută stăpânitoare, schimbând dreptul Moldovei de protejată, după •A TREIA DOMNIE A LUI MIHAIL VODĂ RACOVIȚÂ
cum urmașii lui Ștefan cel Mare urmând sfatul său căutase la Turci
încredințând paza și cinstea țării în schimbul unui tribut. (1716 -1726)
Astfel, la începutul veacului al 18-lea o sumă de aventurieri ce
doreau un post de Prinț Domnitor în schimbul unor pungi grele de a 12 Februar fu instalat în scaunul din
aur, blănuri, juvaericale, ca peșcheșuri, se adresau cupidității Padi- Iași Mibail Vodă cu mare alaiu. In timpul
șabului, a Vizirilor, a Pașalelor și chiar a cadânelor din haremurile său au fost lupte între turci și nemți,
Sultanului și prin influență îl obțineau. aceștia din urmă biruind trimiseră pe
Deci. Areci odată (zice Bogdan) cine dă mai mult pe scaunul un căpitan ai catanelor, anume Ferentz
Domniei din Iașii? Ernan (după cronicarul Alexandru Ami-
ras) îi zice „Frența de la Sorena!I sau
VENETICI DIN TOATĂ LUMEA SE SUE SI SE „Frantz din Lotaringen11 ca să prindă pe
Racoviță Vodă, care fugi cu boerii la
SCOBOARĂ DIN SCAUNUL IEȘAN (1711) Cetățuia, dând de știre oștenilor săi să
se strângă cu tătarii din valea Aroneanului. Nemții prin ajutorul
ămâne Moldova fără stăpân după plecarea lui scărilor erau gata să intre în Cetățuia, dar venind ostașii și Tă­
Cantemir Vodă în Rusia, când un căpitan Leah tarii la auzul strigătelor: Hala! Hala! o rupse de goană, lupta
ce fusese turcit în înțelegere cu un Arab Bu- se dete spre pădurea Hlincei, unde Ferenț căpitanul fu prins și dus
lucbasa și câțiva alți turci scăpați din beciu­ la Curtea Domnească, unde Mibaiu Vodă Racoviță l’au răscumpărat
rile Curții, ocupă scaunul Domniei. dela Tătari contra 200 lei și după ce îl lovi însuș cu pumnii, îl
Sărac târg! Săracă țară!.... (zice Necu- dădu pe mâna lui Ali-Aga, care i-a tăiat capul dinaintea porții
lae Costin cronicarul). Curții Domnești, unde trupul rămase în priveliște mai multe zile.
S’au ridicat egumenii și negustorii lașului și înarmați au ame­ Domnul mai pedepsi și pe alții, și se făcu o movilă mare pe
nințat la Curtea Domnească pe păgâni, care părăsind locul, fu ales: drumul Țarigradului, (lângă bariera Nicolinei) îngropând pe toți
Cârstea vornicul să pe Cap Târgului până va veni Domn nou. spânzurații și decapitații, cari se uniseră cu nemții, ridicând acolo
Dar iată pe Curt Mebmet că se alege Domn, acesta era un Crucea lui Ferenz.
pașă mazilit de turci, pentru cine știe ce ticăloșii, ajutat numai de In cursul iernii următoare un general ungur Esterbazg, cu 200
vreo douăzeci de turci scoși din robie, care nici mai mult, nici ostași ai lui, veni să ierneze Ia lași, comițând jafuri. A urmat o
mai puțin, fu poftit de câțiva negustori străini din Iași, să se așeze molimă de ciumă, ce a pustiit înspăimântător peste tot. Apoi, în pri­
în scaunul domnesc; de care ispravă s’au bucurat oamenii, zice măvara 1725, se întâmplă în Iași o furtună, și se iscă un foc, care
cronica, că era cu blândețe, cu toate că mulți nu se încredeau. din cauză că mai toate casele erau acoperite cu șindrilă, într’un ceas
Din boeri, afară de Cârstea, mai rămăsese în Iași doar Grigore Bo- toată Ulița Mare fu în flăcări, până și Curtea Domnească și bise­
zagiul ca Vameș și Anastasie Vornicul, iar Curt Mebmet le dă rica Sf. Neculai Domnesc, și chiar casele din jos de pe iaz, deci
porunci să strângă și să jefuiască la drumul mare, apoi strânse al 7-lea pojar ce cade pe Curtea Domnească.
mebterii și tabulhanagii țării, și punea de bătea chindia în toate Mibai Vodă (zic cronicarii) puse îndată să (meremetisească)
zilele la Curtea Domnească, boerind pe cei ce aduceau pungi cu repare ia loc Curțile Domnești, însă nu pe toate deplin, cum fusese
bani la Curte. , înainte.
Noroc că după zece zile de domnie, Curt Mebmet fu înlocuit Tot în vremea lui Racoviță Vodă povestește Amiras, s’a prins
cu Lupul Costacbi Vornicul, drept Caimacan care veni cu cărți dela niște evrei din satul Onițcani, cari au ucis un copil de creștin, spre
Vizir, și l’a școs din scaun pe turc cu nepusă masă. După 40 zile a-i lua sângele după cerințele talmudului evreesc. Urmând judecată
veni iar un Turc, Bekir Aga-Tilbacin! Pe Lupul îl puse în fiare și-l mare, atât la Divanul Domnesc, cât și lângă o școală ovreiască,
duse în țara1 turcească. Turcul nemai aflând boeri în Iași alții decât unde, în fața obștei, li se porunci evreilor să’și împungă și ei cu
pe Gbeorgbe Apostol bi-vel vistiernic îi dădu lui slujba de Cai­ sulele un copil al lor, după mai multe târgueli, Mitjaiu Vodă primi
macan, el păstrându-și dreptul numai de a încasa bani, dar după să răsplătească evreii crima cu pungi de bani, pe cari nu le-au
17 zile de stăpânire lungă și posomorâtă fu numit în scaun iarăș vărsat, venind dela Țarigrad porunca să fie ertați evreii și eliberați.
Neculai Mavrocordat, pânăla venire trimise să îi ție locul pe Dra- După mazilirea lui Mibail Racoviță, veni domn Grigore Matei Gbica
gomanu Ion Mavrocordat, fratele său. (1726-1733), strănepot a lui Gbeorgbe Gbica I.

158 Volumul XIV,

Amil XIV, No. 115—118. ILUSTRAȚIA
La 18 Dec. 1726 noul domn Gbica venind în scaun, împărți
boerii și funcții, cârmui cu blândețe, rândui în bine atât în Iași cât
și în țară multe prefaceri, meremetisi biserici, aducând pe oale de
pământ ars (conduct) apă de băut la Biserica Sf. Neculai, cât și la
Sf. Spiridon în 1731.
Tot Gbica Vodă făcu un turn mare și mai nalt decât toate tur­
nurile mănăstirilor, deasupra porții Curții Domnești, în care puse
un clopot mare, cum și un ceasornic, ce bătea ceasurile de se au­
ria peste toată bora (orașul); mai jos de ceasornic făcu un cerdac
in jurul turnului acoperit cu tinichea, unde se așeză meterbaneaua
domnească (muzica turcească) de bătea în toate zilele cbindia pe­
trecând Domnul cu veselie, libow (iubire) cu zeefeturi (petreceri)
și cu primblări, cu toată Curtea. (En. Kogâlniceanu).
Gbica mai făcu uri iaz între Frumoașa și Cetățuia, pe care se
primblau boerii cu luntrile și îmbunătăți școala făcută de Nicolae
Mavrocordat.
DOMNIILE LUI CONSTANTIN MAVROCORDATV
Șl GRIGORE MATEI GHICA
dată .ce Constantin Vodă veni din București,
Căimăcamii și boerimea îi es în cale cu
alaiu în Târgul Păcurarilor, el sosi cu un
nou rând de greci-
Domnie nenorocoasă, un foc distruse
Târgul de sus, sărăria, biserici', și mănă­
stirea Golia.
Singur Vodă ceru să fie mutat iar în
scaunul din București.
Gbica puse să zidească case domnești și în mănăstirea Galata.
Acolo venea apoi el adesea cu toată Curtea lui, petrecând cu zi-
cători și cu multă eglingele cari nu pot a se scrie (după En. Ko­
gâlniceanu).
In vremea acestui Domn a fost n Iași un cutremur mare, au
căzut cbiar mănăstirea Golia. Se ivi și ciuma, încât Vodă se mută
în Curtea din Frumoasa, apoi în Galata și mai apoi la Socola, no­
rodul murea cu droaia, nici cioclii nu mai puteau să-i dovedească
cu îngropatul.
Iscându-se războiu între Turciși Ruși - și Turcii fiind bătuți, o
parte din armata rusească intră în Iași, condusă de Beizede Con­
stantin, pu al fostului Domn Dumitru Cantemir, la Sărării-Copou
i-a eșit înainte Mitropolitul Antonie cu boerimea și norod mult,
unde i-au închinat cheile Țării și ale orașului și steagul slujitorilor
(armatei locale).
Apoi, sosi grosul armatei cu generalul-șef Muncben (Munich)
Constantin Cantemir făcu intrigi contra lui Grigore Vodă, cărui îi
se risipi averea și Curtea Domnească din Frumoasa.
Revenind cu ajutoare turcești Grigore Matei Gbica goli orașul
Iași de ruși; apoi puse să se dreagă Curtea dela Frumoasa.
îndată ce reveni Constantin Vodă, începu a regula treburile
Țării numind ispravnici, dintre boerime și instalând trei judecătorii
în Iași, pe Ion Neculcea bivvel-vornic, lordacbi Dulgberiul grec,
bivvel-postelnic și Aristarb Hrisoscoleu bivvel-ban cu leafă de 50
lei pe lună.
Inpință și condici în care să se scrie hotărârile ce dau judecă­
torii, precum și dreptul de a apela la Divanul Domnesc, unde
însuș Domnul cerceta pricinile. Și nu plătea nimenea nimica, ci
numai diecilor (scriitorilor) câte 2 parale de jalbă. El regulă și
perceperea birurilor cu registre. Țăranii aveau drept să vorbească
oricând înaintea Domnului. Mai dădu poruncă în țară ca nici un
slujbaș să nu ia măcar un ou fără bani.
Constantin Mavrocordat puse pe preoți să învețe cărți, iar pe
călugării greci îi au scos din mănăstiri, punând în locul lor preoți
de mir, zicând că grecii când tămâiază în biserică „la mueri stau câte
un minut înaintea fiecăreia de le tot privește din talpă până în creștet,
punând gând rău în capul lor asupra lor“ (N. Bogdan). Aduse cărți
bisericești din Muntenia, și reînoi tipografia din Trei-Sfetițele, ca
să tipărească cărți „pi ’nțeles", adecă în limba moldovenească.
Un alt foc mare isbucni lângă biserica Sf. Lazăr și arse pâră
la Trei Sfetițele vreo cincizeci de case din Iași.
Volumul XIV.
septembrie—Decembrie 1925.
Dar bavalelele ce. le cereau turcii,: lefurile Umerilor, greci din
slujbe, și alte cbeltueli ale Domnului, cerând bani și iar bani,-Con­
stantin Vodă fu nevoit să așeze alte biruri noui, până ce a ajuns
să ceară câte 20 sferturi pe an! (zice Ion Conta). In 1792 a intrat
în Iași Generalul Romianzoff cu 3000
Ruși stând pe cheltuiala vistieriei Țării.
In locul lui Constantin Vodă vine fra­
tele său Ion, acesta reînființă văcăritul
și goștina pe oi și adaose sferturi până la
50 pe an. Fericit an! (zice N. Bogdan).
Ion Vodă făcea multe petreceri și za­
iafeturi cu mese mari la Curte și prin
târg. El ridică în ranguri pe mulți boeri
între cari și pe Vasile Balș îl făcu căpitan „ , , . „ , .. ..
mare de laș (N. Bogdan) Ion Vodă mai vrocordat din 1733.
făcu un foișor frumos de cea parte a
helesteului Frumoasei sub Cetățuia (probabil unde a-fost până la
începutul veacului al 19-lea Cerdacul Doamnei dela îManta-Roșa).
După șapte ani de mazilire și surghiun, Grigore Vodă Gbica
reintră în bunele grații ale Sultanului, revenind pentru a treia oară
Domn al Moldovei.
Pentru a’și reintra în bănișorii cbeltuiți la Țarigrad,; puse iar
biruri noi curăță cu adăoșaguri, desătina, gostină, văcărit și altele.
In vremea acea Vodă logodi pe o fică a sa cu Dumitrașcu
Sturza, făcând masă mare la Curte, cu tot felul de zicături, iar
Doamna petrecu cu jiupânesele și câmărașul deosebit la camară,
cu toți negustorii, trăgând și danțuri prin ograda curții. (N. Bogdan).
Dealtmintrelea, zice Cronicarul, mare stăpân a stătut acest
Domn în Țara asta, și cu mari orândueli, căci judecățile foarte le
căuta și nu lipsia în toată săptămâna să nu facă Divan săracilor.
El fu schimbat din scaun la București.
Cu vechia lui evlavie intră Constantin Vodă Mavrocordat iar
în scaunul din Iași.
El silește pe preoți să intre la slujbă in biserica din Curte, la
trei ceasuri din noapte și să iasă la 7 ceasuri din zi, iar Divanul
îl ținea până la 9 ceasuri din zi (după ceasul turcesc).
înființează o tipografie din nou în Curtea Mitropoliei în scopul
culturii preoților.
lin lucru de samă însă făptuește acest Domn: scoate pe țăranii
moldoveni de sub robie, (așa zisa scoatere a „vecinilor" de sub
stăpânirea boerească).
Astfel, la soborul ținut în 6 April 1749, la mănăstirea Trei
Sfetițelor, Constantin Vodă adună la Iași pe boerii mari ai Țării
și după sfatul urmat, hotărî să se desființeze de istov vecinătatea,
rămânând robi numai țiganii, dar pentrucă țăranii locuesc pe mo­
șiile boerești, să lucreze frecare câte 24 zile pe an, vara și iarna,
pentru boeri fără plată, sau să dee 2 lei de fiecare casă și să lu­
creze numai 12 zile. Fiecărui desrobit se dădu câte un peciu, cu
pecete Domnească, pe care au plătit țăranii câte un leu logofătu­
lui al 3-lea și câte câteva pa­
rale scriitorului. (N. Bogdan).
In acea vară a fost mare
secetă și urgia lăcustelor de
se întuneca soarele, când se
ridicau în sus (zice En. Ko­
gâlniceanu). Mâncau oamenii
de nevoe coajă de copaci mă­
cinată și amestecată cu puțină
făină, ghindă, papură și alte
asemenea.
Acest Domn mai luă bo-
tărîrea să alunge din Iași toate
femeile rele, care n’aveau băr­
bați; au strâns într’o zi 80
asemenea, și le-au închis în
biserica Sf. Gbeorgbe dela Mi­
tropolie, ținându-le mai multă
vreme fără hrană, piereau de foame și țipau la oameni peste zapla-
zuri să le arunce ceva de mâncare și de îmbrăcat. Numai Doamna
mai avea milă de ele câteodată, că le trimetea pâine și lumânări
ca să nu șadă pe întuneric și un cânlar-două de in (fuior) ca să
159
Anul XIV, No. 115—118. ILUSTRAȚIA
nu șadă fără treabă, găsind (engtenge) distracție furca, până să
se găsească niscai bărbați să le ceară, căci așa botărî Constantin
Mavrocordat, că numai celor ce se vor mărita, li se vor da
drumul din închisoare. Peste puțin fu mazilit.
CONSTANTIN OEHAN RACOVIȚĂ (1749—1753)
iul lui Miljail Racoviță Vodă, fu numit de
Poartă. Constantin Vodă își rândui îndată
boeriile și numi ca Sluger Mare al lui pe un
francez Leință (Lincfre).
In zilele lui a fost mare belșug și ieftină-
tate (zice En. Kogâlniceanu) dar și dări multe pe
țară, văcărituri, înființa sferturi îndoite și altele.
La 1 lanuar 1753 a murit Soltana, Doamna lui Racoviță, și a
fost îngropată cu mare pompă în biserica Golia, iar Vodă a îm­
părțit bani la tot norodul ce se afla acolo, după care a pus strae
cernite, și de asemenea toată Curtea lui.
Sub dânsul a ars vama Domnească, și în Martie se ivi un nou
foc pe râpa Pivițoaei, care dus de furtună, aprinse Feredeul cel
mare și casele de pe ulița Boerilor până la cubnea Domnească, și
la urmă Curtea întreagă; acesta este al 8-lea foc ce atinge Curtea
Domnească.
După mutarea lui Constantin Vodă în Domnia Munteniei, Poarta
trimite pe Mateiu G. Ghica.
Mateiu, al doilea fecior al lui Grigore Gbica-Vodă, înlocui boe­
riile, vârând mulți greci în slujbe. Grecii săi îl chiverniseau, având
toate trebile pe mâna lor,
pe când Vodă făcea zef-
cbiuri cu zicături, cu prim­
blări, cu jocuri și iubind
mult partea femeiască (N.
Bogdan). Făcea mese boe­
rilor pământeni la Camară
în Divanul cel Mare, iar
după masă trimetea pe Vor­
nicul Doamnei cu catastif
pecetluit cu pecetea Curții
la jupânesele mari, de le
poftea să vie la Curte, din
poruncă domnească; mai a-
duceau și ovreice cari jucau
■cu toate la Curte, iar Dom­
nul cu Doamna „făcea pri- Stema lui Scarlat Qhica-Vodă
veală". (En. Kogâlniceanu).
Mateiu Vodă a pus să se facă o cișmea în trei colțuri la poarta
Curții. Venind știri- dela Țarigrad că a murit Sultanul Mahmud și
s’a urcat în Scaun Osman, Vodă porunci să se facă mari dunanmale
{iluminații) în tot lașul și în târgurile din țară, o săptămână dea-
■rândul în toate nopțile, împodobind dugbenele și porțile cu oglinzi,
candele și verdețuri, punând să cânte meterbanele pe la răspânteni,
și cu tot felul de zicături. Totuș, el fu mazilit — revenind pentru a
doua oară Domn Constantin Cehan Racoviță-Vodă (1756—1757),
după ce asupri din nou poporul cu dări grele, simțind însă că nu
mai merge cu atâtea biruri, spre a înlătura furia poporului, aduce
o carte de blestem și afurisenie dela Patriarhia din Constantinopol,
prin care Domnul se legă pentru viitor, ca sub nici un cuvânt să
<nu mai poată lua darea numită văcăritul dela popor; și pentru răs­
pândirea acestei hotărîri, chemă la Iași să vie din toate ținuturile
câte șepte mazili și șepte ruptași (delegați), pe care întrunindu-i la
« Sf. Leturgbie, împreună cu poporul ieșan, făcu ca Mitropolitul
lacov, când eși qu Sfintele Daruri să cetească acea carte de blestem,
afurisind de patru ori în numele a patru patriarhi ai Țarigradului,
Alexandriei, Antiocbiei și Ierusalimului, la care poporul trebui să
răspundă de fiecare dată; „ Amin 1“ Se făcu mare tevatură cu această
afurisenie și jurământ al lui Vodă și ai cârmuitorilor Moldovei, care se
și tipări apoi și se răspândi în țara întreagă. (N. Bogdan și cronicarul
Enaki). La 1 Ianuarie 1757 Racoviță, după îndemnul mai multor
boeri, dă un hrisov de înființarea Spitalului Sf. Spiridon din Iași.
160
Septembrie—Decembrie 1925.
SCARLAT GR. GHICA Șl IOAN TEODOR
CALIMAH-VODĂ
— REVOLUȚIA IEȘENILOR —
cariat, fiul lui Grigore-Vodă Ghica, numit de Poartă în
locul lui Constantin Racoviță, până să vie pe scaun
trimesese înainte Caimacam pe Spătarul Dumițrașcu
Sturza. Apoi, sosește cu alaiu obișnuit, îi ies boerii
și giupânesele înainte; după ce-i se citește molifta
lui Sf. Niculai, își îmbracă tovarășii, turci și greci, ca
și pe boerii locali, cu blăni de samur și de sângeap.cu feregele, cu
caftane și alte podoabe, și începe a rândui treburile Țării cu a sa
strășnicie. Cere Mitropolitului să deslege jurământul și blestemul
văcăritului, dar Prea Sfântul le puse cârpa dinainte, și nu se duplecă;
Scarlat Vodă este mutat de Poartă în Muntenia și se trimite Domn
Moldovei pe loan Teodor, dintr’o familie >,Călmaș“ din Bucovina
învățat în școli străine, și ajuns mare dragoman la Poartă sub numele
de Callimaki.
Odată în scaun, el se servi de marele vistiernic Stavaracbi
care își făcea treburile, scoțând la biruri noi până și pe giupănese,
(N. Bogdan). Prin înșelăciune acest vistiernic trimise la Hanul
Tătăresc peste Prut mai mulți boeri cu înțelegere tainică ca să fie
surghiuniți în Anatolia și Sampsonkolisi; aflară Mitropolitul și boerii
și hotărâră să gonească pe Stavarachi din Moldova pornind în
miezul nopții la Curte strigând:—»Să vedem pe cine avem Domn!"
apoi trăgânduse clopotele din Turnul Trei-Sfetițele, se adună norodul
și amenință pe Ion Teodor-Vodă, să se dea pe Stavaracbi, acesta
nsă fugi îmbrăcat turcește pe poarta de din dos a grajdului cu
câțiva arnăuți, pornind spre
Țarigrad. Cu greu s’a po­
tolit furia poporului, iar
Vodă ca să îi îmbuneze pe
boerii le dărui lor, un mare
loc domnesc de la Copou,
spre a-și face vii, grădini
și case.
De atunci, Beizadelele în­
tocmiră grădina mare, clă­
dind și un foișor, la care
veni să petreacă toată
Curtea; mai târziu, Mibai
Sturza (1835) înființă gră­
dina publică de la Copou.
Calimah-Vodă mai cercă
Stema lui Ion Calimach-Vodă pe lângă Mitropolitul lacov
să deslege afurisenia și ju­
rământul văcăritului, dar acesta preferă să se retragă zicând: „Iată
că mă lepăd de Mitropolie; numai focul jurământului să nu’l iau în
cap și în suflet; cum se retrase în mănăstirea Putna, de îndată Ca­
limah-Vodă, care atât aștepta puse pe fratele său Gavril Tesalonicul,
ce era Arhiereu în Constantinopol și venea de sta la Curtea
Domnească.
Boeriî, după sfat neputând cere deslegarea jurământului
văcariei, ca să astupe golurile vistieriei, înființă biruri pe case și
ogeaguri, de 11 lei, de 5l/2 lei și de 3 lei zis „agiutorință" odată
pe an.
îmbătrânit, Ion Teodor-Vodă Calimah, veni firman de la Poartă
pentru numirea fiului său Grigore, pe care însuș Vodă îl luă de
mână și’l puse în scaun zicându-i: „Iată, fătul meu, Dumnezeu a vrut
ca să fiu iar stăpân acestui loc până azi; iar acum am miluit pe
tine cu stăpânirea acestui loc; după ceremoniile ungerii și căftăni-
rilor, Grigore Vodă domni cu pace, căci miniștrii săi cârmuiau cum
vreau; după 3 ani fu înlocuit de Poartă cu Grigore Alex. Ghica
(1764—1767) acesta alese îndată boeri de ispravă, dregători în jurul
său, asemenea ca ispravnici pe ținuțuri, fiind drept, și contra hatâ­
rurilor și a mitei.
De la el datează registre în regulă, condice anume întocmite,
pentru strângerea birurilor.
Vistieria Domnească se umplu de bani, și țara de locuitori
cum nu fusese sub nici un Domnitor. Sub el se înființă și baraba-
Volumul XIV.
 Anul XIV, No. 115—118. ILUSTRAȚIA
geticul, adică se lua 2 parale de tot carul ce intra în lași cu doi
boi, bani ce serveau la pavarea ulițelor.
Tot Grigore-Vodă puse stavilă pornirii luxului în Iași, făcându-și
singur un rând de haine de postav „libadi și giubi" și într’o zi fără
veste eși îmbrăcat cu ele la Divan; această pildă fu bună pentru boeri
și ciocoi, mulțumind că'i cruțase Vodă de o cheltuială ruinătoare.
Vodă mai făcu o școală lângă Mitropolie, pentru învățarea
copiilor în limba moldovenească, kinogrecească și elinească.
Asemenea puse să se aducă apă în oraș pe conducte de lut
ars, din depărtare, așezând două cișmele frumoase: una la poarta
Sfântului Spiridon și alta la poarta Goliei.
Mai făcu și o fabrică de postav la Cbiperești la vărsarea Bab-
luiului în Jijia, aducând mașini și lână de tot felul de oi; cea întâiu
bucată de postav a trimis’o Vodă peșcbeș Sultanului Mustafa. După
mazilire, revine Grigore Calimacb (1767—1769) fapt ce convenea
boerilor, dar fu înlocuit cu Constantin Mavrocordat, ce venea pen­
tru a patra oară la Domnie.
CONSTANTIN MAVROCORDAT. — OCUPAREA
MOLDOVEI DE RUȘI (1769)
bia se reașeză în scaun Const.
Mavrocordat că Rușii învingând
pe Turci, intrară în Iași; Vodă
fugi la Galați, unde fu găsit de
Ruși în mijlocul oștilor turcești
și rănit, reveni la Iași; după
o boală muri la 4 Dec. 1719.
Baronul de Elmpf, general
comandant al trupelor rusești,
cari ocupau lașul dela 16 Sept.,
sili pe boeri ca în Mitropolie să iscălească un jurământ în cu­
prinsul următor: „Eu, cel mai de jos numit, mă Jur și mă făgă-
duesc înaintea A-Tot-prea-puternicului Dumnezeu și Spntei Sale
Evanghelii, că iată voesc și sunt dator ca cel ce m’am supus de
bună voe sub stăpânirea Măriei sale, întru tot Milostivei Doam­
nei mele Imperatrițe Ecaterinei Alecsievnei, însăș stăpânitoare a
toată Rusia, ca să păzesc din adevărată inima mea, datoria cre­
dincioasă a supunerii Rusiei; supuindu-mă intru toate fără nicio
împotrivire, la orânduelile acele cari după puterea cea înaltă a
Măriei Sale vor p botărîte în toata țara, și legiuirilor acelora care
de obștie tuturor și osebit mie se cade a le păzi; în tot cpipul
făgăduesc, ca un adevărat creștin, cu supet nefățarnic, toate cele
după putința stării mele, oastei întru tot milostivei Doamnei
mele, (care este rânduită spre apărarea și sprijineala credinței, ce
se apă suspinând sub jugul Moametanilor) să fac ajutor în întro­
nare și slujbe, socotind vrăjmașii armiei Rusiei chiar pe vrăjmașii
mei. Iar la sfârșit să mă port pe sinemi cu chip ca aceste și ca
un rob credincios, și bun și supus al Măriei Sale, după cum este
cu vrednicie și se cade, și după cum eu înaintea lui Dumnezeu și
a judecății lui cei strașnice pot să dau răspuns. Și întru înebeerea
acestui jurământ al meu sărut cuvintele mele și crucea Mântuito­
rului meu. Amin!“.
Câtă supunere în aste cuvinte față
de prea blagodorodnica împărăteasă, prea
milostiva stăpână, câtă cădere la urma
prea luminatelor ei picioare, spre a nu
părăsi pe robii cei de-o credință cari
căutau să pe umbriți de Măria Sa... Au
văzut Românii curând după aceea multă
vreme, și până mai eri, cum știe să um­
brească milostiva Rusie. Larga-i aripă
ocrotitoare, întinsă peste Moldova, sub
care o jefuise cu cea mai vajnică sălbă- ^^Moldove^dîn*
ticie, pentru împărăteștile oștiri, cari se
bat — zic ele — pentru mântuirea neamurilor creștine de sub jugul
păgânului a cunoscut-o Românul în toate vremurile!
Astfel, și în 1769 după legătura ieșenilor, armata rusească sub
comanda supremă a generalului Romanzov luă țara în stăpânire,
rânduind guvernator Moldovei pe generalul Gorceacoff. împărăteasa
Volumul .XIV.
Septembrie—Decembrie 1925.
Ecaterina II hotărî să se bată și bani de aramă cu stema Moldovei
și Munteniei cu cari plăteau Rusiei recțnzițiile-
După cinci ani de ocupație, sfârșindu-se războiul dintre Turci
și Ruși, prin încheierea tratatului de pace dela Cuciuc-Cainargi, în
1774 se retrag Rușii din Moldova.
A DOUA DOMNIE A LUI GRIGORE ALEX. GHICA
(DESMEMBRAREA BUCOVINEI : (1774—1777)
«
e folos că din Moldova gbiara rusească se
retrase odată cu aripa ei ocrotitoare, ce folos
că și Muntenia se desface din strănsoarea
brațelor muscălești, din umbră Austria încre­
dințează pe Turci că de halca ei ar ținea și
Bucovina, o fărâmă de loc neînsemnată, do­
rește s’o ia numai pentru a o îndrepta, cum
a fost din vechi hotarul Pocuției.
In fața acestei nelegiuiri, toată Moldova e un supet într’un
strigăt, cu Domnul ei în cap: Grig. Alex. Gbica; care protestă în
scris la Sultan contra acestei rășluiri nedrepte, căutând împiedeca­
rea conspnțirii acelui act.
îndrăzneala opunerii Domnului atrage mișcătoarea și mișe-
leasca tragedie ce se întâmplă în Iași.
Iată cum descrie istoricul A. D Xenopol cele petrecute:
„într’o zi din Octombre 1777 veni la casa numită Conacul din
Beilic în Iași, un trimis turcesc Kara Hisarli Abmed bey, cu însăr­
cinarea anumită de a aduce pe Gbica viu sau mort la Constanti-
nopol. Vechea lui cunoștință cu Gbica îi ușură surprinderea și în­
șelarea Domnului. Turcul ajungând Ia Iași se prefăcu a p bolnav
și se lăsă a p dus pe mâini din trăsură pânăla odaia sa din conacul
Beilicului. El trimise îndată răspuns Domnului, că ar trece prin Iași
către Hotin, dar se îmbolnăvise prea rău pe drum și rugă pe Domn
să treacă pe la el. Gbica din pricina relațiunilor sale cu Rușii, bă­
nuind poate ceva, cercetă prin medicul său, unul Fotacbe, ca să
vadă, dacă într’adevăr turcul era bolnav.
Acesta își legase foarte strâns mânile de
sus, încât micșorase în chip simțitor bătăile
pulsului. Când doctorul îl cercetă, il văzu
cu o coloare a feții care nu indică nicio
boală, dar când puse mâna pe puls, fu
lovit de slăbiciunea lui.
El raportă Domnului impresiunile lui,
spunându-i că după cât se vede că ar avea
un început de boală periculoasă, deși nu ar
putea hotărî ce ar putea să pe.
Câțiva boeri fură puși și mai în grije
prin raportul medicului și temându-se de o cursă, sfătuiră pe Domn
să nu se ducă. Acesta pind om inimos, plecă spre Beilic, însoțit
numai de patru slujitori. El găsi pe Turc întins pe sofa, și acesta
îi exprimă via sa mulțumire de a-1 putea vedea.Gbica scoate taba­
chera și oferind Turcului tabac: Bun tabac ai, îi spuse Abmet; dar
eu am și mai bun! Și atunci bătând din palme strigă: „Tabac“ !
Acesta era semnul cuvenit. La auzul lui se repeziră în odae mulți
eniceri din întovărășirea Pașei și căzură ca niște pare însetate de
sânge pe nenorocitul Domn. Gbica luptă cu mare energie, pind
nalt și voinic, și aruncă el însuș pe trei din ei la pământ cu han­
gerul de care nu se despărția. Totuș, trebui la sfârșit să cadă
copleșit de număr și își dădu supetul străpuns de multe răni, în
12 Oct. 1777. Capul Iui fu tăiat și dus la Constantinopol de Abmed
Bey, care feri prin el pe propriul său cap de a se rostogoli la pi­
cioarele călăului.
Prin trădare perduse Moldova partea ei cea mai frumoasă;
prin trădare cădea Domnitorul ei: una sub cuțitul Austriei, altul
sub acel ai Turciei, neebibzuința uneia și lăcomia alteia. Slăvită
pe ziua reînviere! care ne-au învrednicit să revedem azi la coroana
Țărei această piatră prețioasă ce ne lipsea!
Sfârșindu-se astfel nefericitul Gbica Vodă, trupul i-a fost pe
ascuns înmormântat de boeri la o biserică din marginea orașului,
căci ucigașul turc poruncise ca să-l arunce la câini.
161
Anul XIV, No. 115—118. ILUSTRAȚIA Septembrie—Decembrie 1925,

CONSTANTIN MORUZI (1777-1782) ALEXANDRU I ajunseră să strângă bani ca să repare în grabă Curtea Domnească
CONSTANTIN MAVROCORDAT (1782-1785) căci numai voia nimeni să dea lui Pârlea-Vodă locuință.
Alexandru Vodă părăsind tronul, AWropolitul și boerii se întru­
nesc în obștească Adunare, și cer la Poartă nou domn. Alexandru Ipsi-
n locul lui Gbica Vodă, veni Constantin lante (1786 88) fu trimis; noul Domn, cum sosi începea pregăti cele
Moruzi, om matur, el regulează granița necesare armatei turcești, care se războia din nou și cu rușii și cu
dinspre Bucovina după tratatul de cesiune turcii, lașul urma să fie centrul luptelor dintre aceste trei puteri.
turco-austriac. Vodă porunci împărțirea ad­ Enicerii vin să apere Moldova de năvălirea rușilor; dar,. în
ministrativă a ținuturilor rămase Moldovei, loc de apărare, jefuie și atacă chiar Curtea Domnească.
sub el se făcu și catagrafia locuitorilor; Domnul e apărat de câțiva turci și arnăuți. Pe altă parte,
aduse într'un cuvânt ordine și îmbunătățiri. nemții (austriaci) intră în Moldova. Locuitorii ieșeni fug; Ipsilanti
La 31 Martie > în ziua învierii Domnului a ars întârziind a pleca spre Fălciu cu provizii pentru turci,
Ulița Mare din Iași până la Curte, fiind Vodă în biserică. este amenințat de un simplu căpitan turc, crezând că
Acesta este al 9-lea pojar pe Curtea Domnească (după trădează interesele turcilor, de nu ar fi parat lovitura
Manuscrisul 298 Acad. Română). Arnătul ce îl avea alături numit Căpitanul Vițu, poate
In urma unui conflict ce avu cu consulul rusesc cădea capul Domnului. Sosind austriacii, Ipsilanti e făcut
Lascaroff fu mazilit și în locul Iui Poarta trimite pe prizonier pe drumul de la Nicolina (19 Aprilie 1788).
Alexandru I. Constantin Mavrocordat supranumit Deli- lașul fu ocupat de Colonelul Fabru cu armata austriacă,
Beg; om foarte sever (după istoricul Manolaclji Drăgț>îci) dar față de armata turcă ce venea, se retrase pe Șiret;
de câte ori eșia prin oraș tiptil, precum obișnuiau Domnii în ciocnirea ce avu loc era să fie făcut prizonier Prin­
din vechime, falanga mergea cu dânsul pentru zapcii; țul de Coburg, Comandantul general al armatei nemțești
iar pe care din casapi sau pitari îi prindea că vindea cu Pecetea lui Alex. Ipsilante (austriace).
din 1703.
lipsă, pedeapsa era să’l bată cu urechea la stâlp; (Bu- In cele din urmă, lașul e ocupat de Osman Pașa.
radaT. T. Condica șireților și N. Bogdan). Cândeșea pe jos Alexandru- Vremuri turbure: Moldova pradă întâmplărilor, fără cârmuitor stabil,
Vodă se ținea de dânsul o droaie de sărăcime, ca să poată agonisi anarhie pârjol și jaf, se găsi Neculai Mavrogbeni Domn al Mun­
ceva de ale mâncării din ce poruncea el să se asvârle, care întregi de teniei, nechemat de nimeni să își ia sarcina de protector și cârmui­
pâine și de carne în stare rea de a fi consumată. Pedepsea și pe sluj­ tor al Moldovei și după câteva proclamații adresate Moldovenilor
bașii pe cari-i prindea că lua mită și pe boierii cari erau deprinși prin April 1788, ajunse cu trupele până la Vaslui și ar p intrat și
cu tăinuituri de pâne, dispoziții bune, dar care îi aduse mazilirea în lași ca să se așeze în scaunul Moldovei, dacă acolo n’ar p pri­
în urma intrigilor la Poartă, la care se adăogă și ale consulului mit vestea numirii de către Sultan ca domn în locul lui Ipsilante,
austriac—Reicewicb—în locul său fu numit Alexandru II Mavrocor­ a unui Manoli Giani, (Roset după mamă) care mai domnia și în
dat, zis Ferariu poreclit și Pârlea-Vodă (1785—1786). București, dar după puțin timp de Domnie în Iași, unii susțin că
Cum se sui pe tron încep calamitățile, secelă mare, foamete, acest Manoli-Vodă ar fi fost un boer bătrân din Falciu și că ar p
seria de focuri asupra lașului, arzând și Curtea Domnească pentru murit după două-trei luni de domnie și îngropat în biserica Sf.
a 10-a oară multe case și biserici vecine. Nicolae Domnesc din Iași (Drăgbici). Manoli s'ar fi dat cu Ruși,
Atunci se mută Mavrocordat în casele unui boer Razia, dar cu cari trecu Prutul și trăi în Rusia în Kiew (B. P Hasdeu).
abia instalat aci a treia zi ia foc și această casă, apoi alte două După retragerea lui Mavrogbeni și dispariția lui Giani-Roset din
case boerești, în care se mutase Vodă, încât superstițioșii boeri, Moldova, Turcii rămaseră iar stăpâni peste această nenorocită țară.

Ajc pLxtrrj â rtpi, ive

bem er am 18. c/tprif e it ț c jmb £> e țț Savga. ge fc^Cctgetr. itttb itt'die ftitcfțf’
ge frie £> en.am K). x>iepe£l>c e-ntgeitr ntext itrefcfțe». tțircfr ȚIVo-tȚ
M ppi (nit£> i gepc
ngett iv ur-b g. tftnno. 17 88 .

Austriacii și rușii se răsboesc cu turcii în Iași la 1786 — 89. Cu acest prilej a fost făcut prizonier prințul moldovan Ipsilanti.

162 Volumul XIV.

 Anul XIV, No. 115—118. ILUSTRAȚIA Septembrie—Decembrie 1925.

MOLDOVA OCUPATĂ DE RUȘi Șl NEMȚI numește apoi ca delegat-dragoman al său pe lângă plenipo­
tențiarii turci, pe Prințul Constantin Moruzi (vezi Bogdan N.).
(1788-1789)
Prințul Potemkin condusese primele negocieri pentru în-
anifestul din 17 Fevruarie 1788, trimis Mol­ cheerea păcii, care după moartea sa grabnică, începură să se
dovenilor de împărăteasa Ecaterina II a prelungească mult. Din partea Poloniei erau conții Potoșki și
Rusiei, armata rusească, sub comanda Rzewuski.
Grafului Romanzoof za Dunaewski și a După ratificarea tratatului, 29 Decemvrie 1791 st. v., fixân-
Cneazului Gr. Al. PotemkinTavriceskoi, du-se, ca și mai înainte, Nistru ca graniță dintre Moldova și
intră in Moldova spre a apăra legea și Rusia, trupele plecară din Iași la 1792, spre mulțumirea ieșe­
credința strămoșească, în schimbul jea- nilor, scăpați de asemenea musafiri.
fului și prădăciunii. Sultanul trimite stăpân nou Moldovei, pe Alexandru Const.
Ipsilanti după ce fu prins de nemți, rușii încep rânduiala Moruzi 1792—93. Acesta făcu recensământul populației, găsi
în Iași, numind cârmuitor al Țării pe senatorul Sergiu Lasca- aproximativ în Moldova 500.000 suflete, iar pentru Iași 14.000.
roff. Oastea faimosului Mavrogheni, cel care Se vântură idea prefacerii Moldovei în
ar fi dat foc țării pentru o zi mai mult de republică, idee propagată de o samă de
domnie, fu împrăștiată; această oaste era boeri mai înaintați în cultură (Hurmuzachi).
o adunătură de tâlhari, tocmită pe jaf, în După opt luni de domnie, Alexandru este
fruntea căreia, el însuș prăda până și sfin­ înlocuit prin Mihail Constantin Șuțu-Vodă
tele locașuri; cum a spart zidurile mănăs­ 1793 —1795; în vremea lui veniră în Iași
tirii Cozia — (Cozia lui Mircea!) emigranți străini din Transilvania și din
Moldova fără Domn — căci Manoli Ro- Ucraina, cari erau primiți cu brațe deschise,
set dispăruse în Rusia — muscalii putură din cauză că se simțea mare lipsă de oa­
guverna după capul lor; astfel Potemkin meni cu oarecare cultură.
institui un Divan al Knejiei Moldovei, nu­ Șuțu Vodă fu înlocuit cu Alexandru
mind sfetnici mai de samă pe boerii moldo­ Stema Iui Al. Moruzi-Vodă 1724 Calimah 1795 — 1799, fiul lui Ion Calimah
veni: vornicul NeculaeRoznovanu și pe logofătul lordachiGhica. Vodă, care cu multă pricepere și blândețe se ocupă de trebu­
Potemkin era favoritul împărătesei Ecaterina II; petrece­ rile și nevoile țării.
rile lui în Iași au rămas de pomină, s’ar putea scrie un tom începe exportul productelor țării spre Constantinopol în
întreg din istoria țărei! (zice Manolachi Drâ- urma propășirii industriilor și agriculturii;
ghici). Suita lui strălucită înfățișa gloata u- iar prin stăruința lui Vodă se leagă relații
nei Curți de Monarh oriental, în costumele comerciale cu Germania, unde se exportă
bogate ale evului mediu. Petrecerile se ți­ vite multe.
neau șir și fericitul Prinț era urmat de Franța numește un vice-c’onsul în Iași,
multe doamne din societatea înaltă rusă, la D-I Parraut; dar o epidemie de ciumă se
cari se adăoga și altele din Moldova. Aven­ ivește în Iași, începând de la casa unui ne­
turile deveniseră scandaluri netăinuite de gustor Cumbati și luând proporții înspăi­
nimeni, mai cu seamă cu Doamna de Witt, mântătoare, zisă : «Ciuma lui Cumbati». In
femeea unui general polonez în Iași. (Lan- acea vreme s’a pierdut hrisoave numeroase
geron, în Hurmuzachi) — (Bogdan). și documente vechi boerești, cari au fost
In urma unor denunțuri îi veni po­ aruncate în foc de cioclii, cu ocazia cură­
runcă să se înapoeze la Petersburg; pe țirii caselor celor morți, păgubindu-se ast­
drum, se zice că ar fi fost otrăvit. (După fel orfanii de averile lor. In locul lui Ca-
Ubicini: Prov. Roumaine). limach. este învestit de Sultan Constantin
Se vorbea că Ecaterina II intervenise Alexandru Ipsilanti, care domnește dela
și n’a lipsit mult ca ambele principate să 1799 — 1801; dar cum Curtea Domnească
fie constituite într’un Regat și Potemkin Stema lui Mihai Racoviță-Vodă arsese din 1785, pentru a 10 oară sub Pâr­
proclamat Rege al Românilor. Pe aceiaș lea Vodă, și cum în interval de 19 ani a
vreme, tot în înțelegere cu rușii, nemții ocupaseră mai toată rămas în ruine, noul Domn C. A. Ipsilanti puse să i se zi­
Moldova-de-sus și se așezaseră în marginile lașului. dească pe dealul Galata, o casă mare cu două caturi și un
Există la Facultatea de Științe din Iași un exemplar al unei pod de lemn peste Bahlui, spre a fi legat cu lașul ; dar la
importante hărți, întocmită de Statul Major al rușilor sub con­ 1801 el este mutat Domn în Muntenia și înlocuit cu Alexandru
ducerea generalului F. G. de Bawr. Pe această hartă strategică Neculai Șuțu, supranumit Dracachi. Acesta se arătă dela început
a Moldovei, se vede desemnat într’un cartouche formând titlu, blând și interesat pentru binele obștesc, lucru ce-i atrase repede
pe împărăteasa Ecaterina II deslănțuind de sub jugul turcesc simpatia tuturora. El domni de la 1801—1802 și fu însărcinat
stemele Moldovei și Munteniei. ca Domn și pe scaunul vacant din Muntenia. El plecă Ia Bucu­
Prințul Suvaroff a luat comanda generală asupra oștilor în rești și lasă un caimacan în Iași.
locul lui Potemkin; iar Peste câteva luni Poarta
răsboiul ruso-turc se trimite în Moldova pe Ale­
sfârși prin un congres de xandru Moruzi-Vodă pen­
pace la Iași (1791—1792), tru a doua oară (1802—
în care înalta Poartă tri­ 1806).
mise pe delegații Eiseid- Noul Domn se așeză în
Abdalah-Birri Pașa, Res- casa Logofătului Alecu
Effendi, Seid Ibrahim- Mavrocordat din Sără-
Ismet Bey, Ordu-Cardissi rie, în care se statornicise
Stambul-Effendi și Bus- Curtea Domnească (zice
mam - Hagi-car. împără­ Pecetea lui M. Constantin
(1793)
Șuțu Pecetea lui Alex. Calimah
(1795)
Pecetea Iui Const. Ipsilanti Manolache Draghici) de
(1793)
teasa Rusiei pe delegații când arsese Curtea cea
sei Locot. General și Șambelan Alexandru Samoilloff, Maiorul mare, pe vremea lui Mavrocordat-Firuriu și care rămăsese de
general loseph Rilas, Comandantul Flotei rusești și Sergiu Las- 30 de ani un morman de ruine pustii. Apoi, după un timp, s’au
caroff, consilier de Stat și guvernator al Moldovei. Poarta mai cumpărat cu banii vistieriei casa vistiernicului Balș pentru Curte

Volumul XIV. 163

Anul XIV, No. 115—118. ILUSTRAȚIA Septembrie—Decembrie 1925.

unde s’a înființat mai târziu universitatea veche, și s’a instalat După încheierea păcii dela București 1812, 24 Maiu, și resti­
Alex. Vodă într’însa. Dânsul a început a rezidi Curtea Veche tuirea prizonierilor, luați de Ruși dela Turci, un cârd nesfârșit
Domnească, a cărei lucrare o cerceta el însuș, nelăsându-se în de robiți, trecând peste Prut spre Iași în mijlocul unei ierni
cinstea a trei boeri mari, pe cari îi pusese să privegheze. (N. cumplite, mai toți aproape goi, cu picioarele goale, prin omăt,
Bogdan). ajunseră mila ieșenilor, cari i-au găzduit.
Tot dânsul a pus să se aducă apă de băut în oraș. In acest Un singur lucru a rămas pe acea vreme în țară: mulți
scop, fură aduși cișmigii din Țarigrad, cari instalară o casă cen­ bani, carboave, cum le ziceau rublelor rusești. De atunci, rămase
trală pentru împărțirea apei la poarta Goliei, de unde prin țevi zicătoarea în țară, că: «rușii când vin, vin cu bogăție, iar
se da la .toate cișmelele din oraș. Boerimea mergea spre seară nemții cu calicie», că pe urma nemților, pe unde au trecut,
Ia Golia cu familiile lor, unde «luau dulcețuri cu apă rece din abia de se mai vedea câte un greițai’ răzleț. (N. Bogdan).
gura Leului, de unde apa curgea în urna cea de piatră». Ieșenii mai avură să’ndure și o supărare, acea de a-și
vedea toți caii cu cozile tăete, afară de cei ai ofițerilor și
MOLDOVA OCUPATĂ IARĂȘ DE RUȘI. — ai marilor slujbași ai țării; părul dela cozile cailor servind
soldaților ruși drept pompoane la chivăre.
PIERDEREA BASARABIEI (1806—1812) Cum veni pentru a doua oară Cali-
mah-Vodă, avu să se ocupe de interesele
rmata rusă, sub comanda Generalului Pro- locuitorilor, din cauza greutăților ce în­
zorowski, intră în Iași pe Ia finele anului tâmpina din partea rușilor, cari găsi­
1806, pe când Moruzi fuge la Huși, iar seră cu cale să închidă granița nouă,
Generalul Ciceagoff e numit guvernatorul Prutul, interzicând orice comunicație, și
militar al lașului; de ochii lumii Rușii stricând chiar podurile pe acest râu; fapt
numesc Domn al Moldovei pe Ipsilanti ce atrăgea înstrăinarea multor averi și
însărcinat să guverneze și peste Muntenia, chiar a multor membri din familiile mol­ Pecetea lui Alex. Moruzi
Dar Ipsilanti se leapădă de domnie, neputând face față dovenești. (1802)
cererilor muscălești în provizii și alte angarale. In lipsă de Sub Calimah se redactă și Codicele,
Domn, rușii numesc un guvern provizor pentru ambele princi­ scris în grecește, prelucrat cu concursul jurisconsultului Sas,
pate, compus din Senatorul rus Milașevici, ca Președinte în Iași Christian Flechtenmacher, și a legistului grec Anania Ku-
și un Vi ce-Președinte la Bucu­ zanos, după Codul austriac,
rești. De fapt, însă, vistiernicul după Bazilicale, cum și după
Roset-Roznovanu al Moldovei obiceiul pământului; acest Cod
conducea toate trebile, s afară fu tradus și tipărit în 1833—34
de cele militare. Dar, în Mar­ în românește.
tie 1807, Poarta numește pe Tot Calimah înființă un post
Alexandru Hangerli Domn, de jurisconsult pentru paza
care stă două, luni, și e înlo­ executării legilor țării, numind
cuit cu Scarlat Calimah de pe stolnicul Const. Scheleti;
formă, căci tot rușii, dispun asemenea mai dispuse publi­
în Moldova. Se poate închipui carea altor legiuiri.
suferințele ieșenilor, și greu­ Mai dete și un hrisov, în
tățile ce aveau de suportat spre care se regulează respectul mă-
ase sfârși cu sacrificiul cel mai surătoarii imanului târgoveți­
mare pentru Moldova, cedarea lor lașului, după semnele hota­
întregii Basarabii către Impe­ relor vechi.
riul rusesc, cu râul Prut drept După oarecare neînțelegeri
graniță! «Râul blestemat» atunci lașul în veacul al XVIII-lea serioase între Pisani, vice-con­
spintecă în două, ca un paloș sul al Rusiei în Iași, din cauza
în mâna muscălească, mândra Moșie a lui Ștefan cel Mare. unui nou bir de 1.200.000, ce îl considera Pisani drept împi­
Focul ascuns sub cenușa vremelnicilor învoeli deslănțuit își lare, provocându-se discuții între reprezentanții Rusiei și ai
făcuse opera desăvârșită! Pravoslavnicii creștini după ce jefui- Porții; și după răscoala populației ieșene, din 18 Iunie 1819,
seră Moldovia și Valahia, pe care o cereau de câteori se care se termină prin destituirea mai multor boeri, Calimah fu
tocmeau cu Turcii, cari la rându-le se încleștau de ea ca cel înlocuit cu Mihail. Gr. Suțu (1819—1821). Acesta fu cel din
care simte prăpastia că se deschide sub el, nu plecară totuș cu urmă Domn grec, rudă cu Alexandru Suțu din Muntenia, era
mâna goală. De cruzimile oștilor rusești a rămas povestea: frumos la chip și purta cele mai scumpe haine de modă fana­
Când bătrânii se jeluiau Generalului Kutuzoff, spunându-i cu riotă, de o mare valoare.
duri re că bieților Români nu le-a mai rămas nimic, acesta răs­ Toată preocuparea sa era de a pregăti terenul pentru o
pundea aspru: «le voi lăsa lor ochii, revoluție grecească, ce urma să isbuc-
spre a plânge». nească, sub conducerea Generalului
Ruperea târgului fusese grec din serviciul Rusiei:
grăbită și de vârtejul în­ Alexandru Ipsîlante.
tâmplărilor, din apus; Na­ Astfel, văzu lașul în
poleon cel Mare își în­ Februarie 1821, o bandă
drepta spre Rusia birui- de jefuitori fără răspun­
toarele-i steaguri. Poarta dere, adunătură de volun­
atribue uneltirile desmem- tari de toate neamurile,
brării Basarabiei și cedarea greci, cazaci, țigani, oa­
ei Rusiei, lui Beizadea meni fără căpătâiu, sub
Dimitrie Moruzi, mare dra­ comanda lui Ipsilanti,
goman al Porții; în urma descoperirii unor cari plecară spre București. Se credea că
secrete ale corespondenții Sultanului cu acești Eteriști lucrau cu consimțimântul
Napoleon, din cari reeșea că Moruz s’ar fi Rusiei, dar se văzu contrariu, când Consu­
înțeles cu rușii, fapt jentrucare și fu ucis. Ocupația rusească (1801) lul rusesc din Iași interveni pentru înce­

164 Volumul XIV.

 Anul XIV, No. 115—118. I LUSTRAȚIA Septembrie—Decembrie 1925.

tarea unor atari porniri. Mibail Suțu-Vodă trecu Prutul pe la cărei flăcări luminoase se stingeau la sfâr­
Sculeni, înainte de a pleca împărți hrisoave de boerii, cu gân­ șitul veacului al XVIII, pornirea Eteriști-
dul că nu va mai vedea Țara; hrisoavele vândute de el fură lor la noi, așa zisa Zavera, toate aceste
anulate de Divanul Moldovei, fiind date într’un moment de mișcări se succedară, găsind paharul sufe­
deșertare Domnească. Cu fuga lui Suțu din Scaunul ieșan rințelor românilor peste măsură de plin, și
începe o nouă anarhie; o pradă fără control a tuturor vene­ răbdarea acestui popor avii un sfârșit. In
ticilor, pe cari poporul în naivitatea lui îi numea cu groază: Moldova furia mulțimii ridicată de prin
«Volintiri» (jăfuitori și ucigași). Bogdan N. sate de boerii din Țara de sus, Gherghel
Ipsilanti în urma bunei primiri ce îi se făcuse chiar de și Istrati de la Zvorâștea, precum și spă­
Mitropolitul Veniamin, care cu prilejul unei slujbe ce făcu în tarul Sturza ispravnicul Neamțului, cură-
Pecetea lui Mihail Grigore
Biserica Trei-Erarhi, îi încinsese sabia de Comandant, crezu țiră pământul de greci—odată cu mișca­ Suțu (1819)
Țara Moldovei cucerită și plecând, lăsase în Iași pe un grec rea lui Tudor Vladimirescu din Muntenia.
Pendedeca, ca guvernator, sub privegherea Arhimandritului Astfel, era starea principatelor, când Poarta plecă auzul
grec, Filosoful Ștefan, care fusese profesor la școala Domnească. la tânguirea Românilor ca să li se orânduească Domni oblă-
Eieriștii ajunseră o teroare în Iași, încât cei persecutați duitori din neamul boerilor români, și la 9 Oct. 1822 sosi în
căutau scăpare în curtea Consulatului austriac sub protecția Iași Ion Sandu zis loniță Sturza (1822—1829); el se opri în
Consulului Rapp. curtea de la Frumoasa de se odihni, iar seara, modest fără
Vornicii Teodor Balș, loniță Sturza, spătarul Petrache alaiu, luminându-i calea masalagii, veni cu puțini curteni la
Sturza, boerii Cuza, lordache Rișcanu, Sărdaru lancu Stavăr au Curtea Domnească și își ocupă scaunul.
plecat să ceară ajutor turcilor. După aceia își întocmi Ministerul său compus din: Pe­
Aflând Ipsilanti, înlocui pe guvernatorul Pendedeca cu trache Sturza (mare vistiernic), Teodor Balș (mare logofăt),
Gheorghe Cantacuzino, și distribui boerii pe procopseală. Gheorghe Buhuș (agă), Gheorghe Brăescu (postelnic mare),
După ce Eteriștii sunt bătuți la Drăgășani, oastea turcească Costachi Cerkez (hatman de Prut); iar vornici de divan numi
intră până în Iași și nimicesc pe cei din urmă la Sculeni, apoi» pe Tăutul, Cuza și Rișcanu; asemenea numi pe fiul său Bezede
retrăgânduse, jefue și ei cât pot la lumina focurilor puse de ei Nicolachi Sturza (agent diplomatic la Constantinopol, iar pe
în Iași. La 1812, în așteptarea Gheorghe Asaki, agent diplo­
unei hotărâri, privitoare nou­ matic la Viena).
lui Domn, Sultanul numi drept Apoi chemă pe Mitropo­
caimacan pe Ștefan Vogoride litul Veniamin de peste graniță
Hatman, el își luă reședința în și îl reinstală în scaunul pas­
curtea Mitropoliei, ce era de­ toral. (N. Bogdan).
șartă, căci Veniamin Mitropo­ . ' • Iar - M. Drăghici, zice că
litul părăsise scaunul după loniță Sturza a dat mâna nu
începerea Eteriei. cu boerii 'de seamă ai Moldovei,
Meletie Episcopul Hușilor, ci cu cei. de a doua mână, nu­
fu însărcinat cu locotenența miți de către aristocrați: «Șle­
mitropolitană. Vogoridi nu putu ahtă». t .
stăpâni jafurile din partea Tur­ Sub loniță feturza, arde în
cilor și Enicerilor, rămași în ziua de 19 Iulie 1827 Curtea
Iași, până ce nu veni un trimis Domnăască, luând foc odată cu
de la Constantinopol: Kociuc- Ulița mare, când s’a distrus și
Ahmet spre a pune bună ordine. o treime din Iași; acesta este
Străduințele boerilor, în al 11-lea pojar care a distrus
frunte cu vornicul Teodor Balș acest palat.
de a obține de la Sultan ca lașul în 1845. —Ulița Mare (Turnul Trei Sfetițelor și intrarea la biserica catolică) Vodă a fost nevoit să se
Domnul să fie de acum încolo mute în Casa spătarului Petraki
ales dintre pământeni avură rezultat bun; astfel în 1822 se Cazimir. La 23 April 1828 au]intrat rușii în Iași și au trimis
milostivi Măria Sa Sultanul și numi Domn pe Logofătul loniță pe Vodă cu familia sa în Basarabia.
Sandu Sturza. In primăvara anului 1828 reîncepând războiul rușilor
Se isprăvi în fine după peste un veac de cumplită noapte contra turcilor, tabăra e din nou Țara noastră. Rușii intră în
în istoria vieții Moldovei, ca și a Munteniei, cu domnia fana- Moldova sub comanda Feld-MareșaluluiWittgenstein, ei numesc
rioților și Sultanul ca și marii Țarigradului pricepură că trebue îndată un guvernator plenipotent civil pe Graful Pahlen; iar
numiți Domni pământeni. Dacă însă în casele boerești, au mai Vice-Președinte al Divanului Moldovei pe Consilierul de Stat
rămas câtva timp și limba și portul, și obiceiurile subțiri ale Minciaki.
grecilor, în sate, în largul câmpiilor ca și în strâmtorile mun­ Peste puțin felul cârmuirii 's’a prefăcut într’un comitet
ților, opinca strămoșească n’a încetat a însemna urma trăini­ compus din șapte boeri moldoveni: logofătul Gr. Sturza, vis­
cie! noastre de-alungul vremilor nemilostive, păstrându-se tiernicul lordachi Roznovan, hatmanul Rădu'canu Roșit, vis­
port și limbă. tiernicul Const. Pășcanu, vornicul Gr. Ghica, hatmanul Al. Ghica
și vistiernicul Alecu Sturza.
RENAȘTEREA SIMȚĂMINTELOR SI A Acest divan luă denumirea de Divanul Obștesc al Knejiei
DEMNITĂȚII NAȚIONALE Moldovei (A. Bogdan). ,
In toamna 1829, sub privirile încărcate de griji ale An­
șiți din vremurile de sbucium, pământul gliei și ale Austriei, se încheie pacea la Adrianopole, prin
Europei încă fumegând de sângele răs- care ni se redau vechile noastre orașe de pe malul Dunărei
boaelor Marelui Napoleon, cu hotarele cotropite de turci, și printre alte măsuri se hotărăște ca Domnii
ei vălmășite; iar în răsărit numărân- să fie întăriți pe vieață. Poarta neputând însă plăti despăgu­
du-se zilele putredei împărății musul­ birile de războiu, decât peste 5 ani, Moldova ca și Muntenia
mane, Austria și Rusia își făceau soco­ rămân sub oastea și oblăduirea muscalilor.
telile moștenirii... Pentru norocul nostru însă de data asta «dragostea ru­
Popoarele asuprite suflau în scânteele sească» se arată mai folositoare în persoana Administratorului
aruncate de «Revoluția cea mare», ale Țărilor românești: Contele Pavel de Kisseleff.

Volumul XIV. 165

Anul XIV, No. 115—118. ILUSTRAȚIA Septembrie—Decembrie 1925.

In locul vechilor Divanuri se înfințează Adunările obștești la luminile civilizației apusene, în frunte cu un Mihail Kogâl­
cari, alcătuite din fruntașii clerului și ai boerimeii, aleg Domnii niceanu, Vasile Alecsandri, Costachi Negri, și alții, deteră prima
și întocmesc legile Țărilor și îndreptarea lor cea nouă: «Regu­ alarmă; neînțelegeri se iviră între Vodă și boeri, retragerea
lamentul Organic». In acest comitet fură numiți d-1 Kisseleff, din Scaun a Mitropolitului Veniamin provoacă o fierbere, care
generalul Minciuki, Costachi Pășcanu și Mihalachi urma să detroneze pe Mihail Sturza; dar s’a procedat
■Sturza, iar din partea obsteștei Adunărei a Mol­ energic la timp, crestând-se o parte din opozi-
dovei Kost. Konacki; lord. Catargiu și ca secretar ționiști; înțelegerile fură cercetate de către trimișii
'Gh. Asaki, în afară de cei din Muntenia. (N. Bogdan). ruși și turci, unde se făcuse instigații; astfel,
Dar cum regulamentul se închega sub supra­ sosiră în țară spre a lua măsuri de îndreptare gene­
vegherea ocrotitorilor de la Petersburg, din 1830 ralul Duhamel și Talaat-Efendi.
s’a așteptat până în 1832, când fu aprobat și de Urmă la 30 Iunie 1848 generalul Moler cu 4000
guvernul rusesc și turcesc. de ruși, așezând Tabăra la Copou, sub cuvântul
Sub Kisseleff, s’a tradus în 1829 în românește de a evita o revoluție în Iași și de a apăra pe Mihail
și Codul lui Calimah. Sturza. După un an, la 13 Maiu 1849, tineretul pro­
In vremea acea se mai ivește pentru întâia dată gresist făcu o manifestație ostilă Domnului mazilit.
holera în Iași—epidemie care reduce populația de Poarta numește Domn al Moldovei pe Grigore
la 10.000 de locuitori ce mai rămăsese; piereau pe Alex. Ghica, boer cu idei înaintate; el, începe o
zi de holeră până la 180, atât de infect și nesănătos administrație în chipul cel mai liberal, îngrijind
era orașul; a fost nevoe, după cum raportează pe toate căile de buna stare și propășirea culturală
însuș Kisseleff, să se scoată populația în corturi pe a poporului moldovean.
Stema lui Ion Sandu Sturza-Vodă
câmp deschis. Dar, iată că rușii reîncepând războiu cu Turcii
Mai urmă și foametea pricinuită atât de lipsa de brațe de în 1853, cuprind din nou lașul—în ziua de 2 Iulie, tot lașul se
muncă, cât și de secetă, și lăcuste. ridicase încremenit cu ochii, față de crivățul Nordului ce din nou
Dar, în fine anul 1834 vine cu plata datoriei Turcilor și rușii începuse să bată peste biata Țară; Ghica-Vodă rău văzut de ruși,
se retrag; adierile par din ce în ce mai calde, mugurii vieții plecă la Viena; în locul său Rușii numesc pe Prințul Urusoff
noastre naționale par că se desfac, e taina cea mare a înfloririi; drept guvernator al Moldovei—și drept Președinte al Divanu-
de pretutindeni se simte ca o primăvară a deșteptării privind rilor ambelor principate pe: Generalul Budberg, iar în Martie
spre Apus și uitând suflările crivățului dinspre Rusia. Contele 1854, Contele Ostensacken numit Vice­
Kisseleff, care se arătase unul din cei mai capabili organizatori, președinte al Divanului se așează în
fu singurul regretat, Țara însă răsuflă de cizma muscalului, și Palatul Domnesc.
potrivit învoelei se așezară iar Domnii pământeni, oblăduitori In toamna anului 1854, rușii pleacă
pământului acestuia: Mihail Sturza îh Moldova; odată cu Ale­ peste Prut, dar după o înțelegere cu
xandru Dim. Ghica în Muntenia. Poarta austriacii intră în Moldova, și
4
10.000 ocupă lașul sub comanda gene­
ralului Baron de Hess.
DOMNIA LUI MIHAIL GR. STURZA (1834—1849) Mai urmează și o oaste turcească
»—• ÎNCEPUTUL DESRO3IR1I ȚIGANILOR — comandată de Derviș-Pașa, ca mosafiri
Pecetea lui Mihai Sturza (1834)
nepoftiți.
La 2 Oct. 1854, Grigore Vodă Ghica se reîntoarce în Scaun,
ihailCu Sturza,acelei
Gr.ocazia numitzile de el
poartă
măritădintre
16 fetecei până la 14 Iunie 1856, când i se împlini termenul de 7 ani;
nătăți așezăminte, școli,mai de
din Acaseamă
16 boeri
districte
­ ale aiMoldovei, intră în cât domni acest Domn, propagă dorul de libertate și de nea­
Moldovei, dându-le

S
demia, mai târziu—— Iași
zisăcâte prin bariera Docolinei (Nico-
1000 de lei zestre; mai fondă și îmbu
Mihâilea- linei)­ târnare, care făcea un suflet nou din sufletele tuturora: Unirea
cu mare
nu, și alte lucrări edilitare. alaiu. Principatelor intr’o singură Țară sub un singur Domn, ales dintr’o
Domnul nu locui în Curtea viță domnitoare ’n Apus, intemeetor al unei dinastii neclintite, care
Domnească, ci într’un palat să aducă in fine liniște încercatei noastre vieți.
propriu al lui: Seminarul Ve­ Dar, ce devenise un gând lămurit în mintea românilor, și
niamin de azi. Astfel, în 1834 de cari se temuseră și turcii și
parte din zidurile curții Dom­ rușii, zoriți veșnic să-și lăr­
nești se stricară, spre a se face gească împărăția spre Balcani—
pe loc, cazarme, iar Ia 1842 se mai se temea și Austria, care
distruse și poarta monumentală, ținea o bună parte din neamul
sub cuvânt că ascunde privirea românesc, sub Coroana ei.
curții, care se pusese în re­ Cuvântul neadormiților a-
parație și fu gata în 1843, spre postoli, Ilumina școlilor, cân­
a servi de Palat al J)cârmuirii tările poeților, însă, pregă­
(N. Bogdan). teau sărbătoarea deșteptării
Obșteasca Adunare a Mol­ noastre.
dovei, sub M. G. Sturza a votat Sub stăruința lui Ghica Vodă
în 31 Ianuarie 1844, să se desro- veni și desființarea deplină a
bească țiganii ce erau proprie­ robiei țiganilor din Moldova,
tatea Statului, cum și cei ai Mitropoliei, Episcopiilor și Mănăs­ prin o legiuire votată de Di­
tirilor, și treptata răscumpărare a robilor de pe la boerii ce vanul general al Țării în 10
aveau, după cum se știe, asemenea averi mișcătoare. Vremurile Dec. 1855. Sub acest Domn se
se schimbau, cu încetul năvălitoarea lumină a dreptății, stri­
lași: Ulița Sfintei Vineri (Astăzi str. Anastasie Panu) servind de piață de înființă pentru întâia dată în
gătul de mântuire al anului 1848, se apropia, tineretul adăpat alimente în 1845. Moldova timbru pentru acte
judecătorești. Unii glumeți po-
recliră pe Gbica: Timbru-Vodă (N. Bogdan).
Poarta numește în locul lui Ghica Vodă un Caimacam pe
hatmanul Teodor Balș; acesta era contra ideii Unirii Princi­
patelor, aplicând în mod drastic la marea mulțumire a austria-
cilor, cari ocupau lașul, măsurile ordonate de turci, supri-

166 Volumul XIV.

Anul XIV, No. 115—118. ILUSTRAȚIA Septembrie—Decembrie 1925.

mând libertățile publice și ale presei, decretate de Ghica-Vodă. rulai român—cum pică lacrima din ochi». (Vlahuță). De sigur, că
El avu parte ca: înainte să moară, la 4 Febr. 1857, să anunțe la o asemenea unire nu se gândise nimeni la Convenția de
moldovenilor, prin o proclamare, retrocedarea de către Rusia la Paris, cum nu se gândise nici la hotărîtul apărător al drep­
a: «trei județe din Basarabia» din acele ce fusese luate de ea turilor noastre ce am găsit în Napoleon al III-lea, care nu
în 1812 —aceasta în baza tratatului din Paris din 30 Martie 1856. ținu socoteală de protestările Turciei și Austriei!
Iar, la 17 Febr 1857, muri pe neașteptate și fu îngropat cu lașul și Ieșenii, în mod pașnic, plini de abnegațiune a
mare pompă în Iași. Poarta numi un alt Caimacam pentru Mol­ mândriei naționale ca și a interesului de viață publică, au dat
dova pe Nicolae Vogoride, fost Pașă turcesc, grec de origină, dovadă în 1862, că știu să servească Țara, jerfind chiar totul
ginere boerului moldovan Costachi Conaki. Acesta continuă pentru binele neamului românesc, căci toate autoritățile lașului
politica lui Balș, având gânduri ascunse de Domnie. fură mutate la București — hotărât drept capitală a Principa­
Curentul unionist însă prinsese rădăcini puternice, astfel telor Române unite. Prerogativele vechi ale Capitalei Moldovei,
încât la 22 Sept. 1857, Divanul ad-hoc al Moldovei, după dez­ ale vechiului Scaun Domnesc, începură să dispară; viața publică
bateri furtunoase hotărăște Unirea Moldovei cu Muntenia, cu se restrânse din ce în ce, toți îndreptându-se spre București,
un principe străin ereditar, cum și insti­ Din nefericire, însă, în noaptea de
tuirea unei Constituțiuni din cele mai li­ 11 Fevruarie 1866, Cuza e silit să abdice;
berale. asemenea tulburări neașteptate în viața
Vogoride se retrage, în Octombrie 1858 popoarelor sunt rezultatul prefacerilor
și îi ia locul Caimăcămia compusă din cei repezi, alcătuirea fragedă încă a întoc-
trei boeri moldoveni: Ștefan Catargi, Ana- melilor Domnului e în primejdie. Un
stase Panu, și Vasile Sturza, însărcinați cu erou al faptelor mari, un om hotărît se
formarea listelor electorale pentru alegerea desface din vălmășagul grijilor — un Ion
deputaților, și aceștia, la rândul lor, trebuiau Brătianu. Unirea țărilor trebuia pusă
să procedeeze la alegerea Domnitorilor. pe temelia neclintită a unei dinastii. Se
Pecetea orașului Iași Pecetea com. Iași în 1862
cu marca zimbru și cal Dintre ei, Panu și Sturza fac sforțări în aclamase de reprezentanții Principatelor
favoarea idealului național, pe când Ștefan Unite drept Domn Principele Filip de Flandra, frate al Regelui
Catargi, care avea năzuința de a ajunge Domn, căută înlă­ Belgiei; acesta refuză tronul viitoarei Românii. In acest răstimp
turarea ideii Unirii. o manifestare politică — separatistă — (3 April 1866) se mai
Insă vestitorii și pregătitorii mântuirii noastre, lamura sufle­ încercă în Iași, din partea câtorva boeri ieșeni, convinși că
tului românesc, viteji pe care moartea nu-i ating, ca Gheorghe lucrează în interesul Moldovei. O desbinare e pe cale a se
Lazăr, Asachi, Eiiade, Bălcescu, Alecsandri, Negri, Kogâlniceanu produce, o lovitură de stat cu proclamarea ca Domn al Mol­
Ion Brătianu, Rosetti etc.—neadormiți la datoria lor—veghează dovei în Nicolai Rosetti-Roznovanu și despărțirea Guvernului
pentru binele Țărilor surori. Moldovei de cel al Munteniei. Teodor Boldur-Lățescu era cel
O sumă de candidați la Scaunul Moldovei se ivi după mai aprig promotor al acestui proect. Astfel, în ziua de 3 April
alegerea deputaților; dar nici unul din aceștia neputând întruni 1866, văzu din nou Curtea Domnească redeșteptându-se ca în
majoritate de partizani între deputați, după mai multe cons­ vremuri glasuri pornite din mulțimea ce urma pe Mitropolitul
fătuiri intime, glasurile tuturor se uniră pentru alegerea Colo­ Calinic Micit seu, cerând în mod inconștient proclamarea des­
nelului Alexandru loan Cuza, la 5 lanuar 1859, care, în ziua facerii Unirii dintre Moldova și Muntenia, și a lua în mâni
de 24 lanuar, e ales și de Adunarea din București, Domn al conducerea guvernului Moldovei.
Munteniei. La una ca aceasta nu se gândiseră delegații celor O ciocnire între regimentul muntean care fusese consemnat
șapte puteri, cari la Paris în 7 August 1858 încheiase o îngăi- în curte din prevederea guvernului central, se produse cu mul­
mată «Convenție», prin care se încuviința deabia o jumătate țimea, și din nou, de astădată dela frate la frate, curse sânge
de unire «unei» nații însetată de o unire și mai mare, decât nevinovat pe Ulița Mare a lașului, stingându-se pe altarul unor
cea pe care o cerea!... In zadar se hotărâse cu cele două Țări, ambițiuni personale suflete nechibzuite!... O baionetă atinse
îngrădite sub numele de «Principatele-Unite: Moldavia și Valahia» chiar pe Mitropolitul Calinic, care numai grație colonelului
să-și aibă fie care Domnul, cârmuirea și adunarea ei deosebită, Paladi și arnăutului Inge Rober, fu scos din învălmășală și
și numai pentru legile și întocmirile de «interes comun» să ascuns într’o pivniță a lui Anghel crâșmarul, scăpând cu viață.
stea o comisie centrală Ia Focșani, alcătuită din Moldoveni și Târziu în noapte, prin curtea Domnească se transporta
Munteni. înțelepciunea și patriotismul Românilor a smuls corpurile răniților în manejul ulanilor, și se lua dispoziții de
biruință întreagă! înhumare a morților, spălându-se în acelaș timp pavajul uliții
Nu în zadar se svârcolise atâtea suflete de patrioți, din de sângele care îl roșise.
clipa uriașului strigăt de mântuire al anului 1848, când fluviul Aceasta fu tristul spectacol al lașului, care, după o jumătate
vieții românești, intrat în albia destinelor lui, numai putea fi de veac de viață liniștită, deveni capitala vremelnică a clipelor
oprit din mers! Nu în zadar Franța ne apărase, ca pe o bucată de restriște, a leagănului unirii, leagăn protector al Dinastiei de
din sufletul ei, svârlită departe în Orient și îngrădită între azi, a celor ce își găsiră azil de scăpare în fața năvălitorului
dușman, contra acestor hrăpitori cari ne pășteau și cari vedeau ce ocupase Capitala Țării.
paguba lor în întărirea noastră — cu ocazia dezbaterilor din Cum nu se gândise nici în tăria de voință a fruntașilor
1856 la Paris! Nu în zadar glasul Țărilor noastre se ridicase, poporului român peste care nu se mai putea trece!
când Solii celor 7 puteri veniseră la București să privegheze de Și astfel, după ce Puterile încuvințară Unirea Principatelor
aproape cinstita alcătuire a sfatului! Nu în zadar dreptatea biruise sub Cuza (dar numai câtva trăi el) în ziua de 24 lanuar 1862
la 7 Octombrie 1857, contra uneltirilor pe față ale Turciei și Aus­ și capitala fericită a Țării unite văzu cea dintâiu (.(adunare a
triei, cari nu se fereau de nici o nelegiuire, pentru a României — » și marile prefaceri ale Țării pe care
împedica rostirea liberă a obștei în «Divanul Ad-hoc al Milcovul n’o mai despică in două». (Vlahuță).
Moldovei»! Nu în zadar solia țăranilor chemați să-și Cuza a domnit deci timp de trei ani în două
spue și ei păsul lor în a 27-a ședință din 16 Decern, a capitale deosebite, Iași și București, cu sfetnici de
Divanului din Iași e adusă tânguirea și dorințele talia unui Mihail Kogâlniceanu, care în discursul său
poporului, așternute limpede și curat în frumosul către Domn îi spusese; «Alegându-te, pre tine, Domn in
graiu bătrânesc al celor ce n’au vorbit nici o dată Țara noastră, noi am voit să arătăm lumii aceace toată
alta limbă decât acea a neamului lor! In vorbele Țara dorește: «la legi noui—om noul» O Doamne, mare
acelora erau dureri adunate de veacuri, pe cari le și frumoasă, Ți este misia! Prin înălțarea ta pe tronul
(1854)
spuneau lumii pentru întâia oară; «ei care nu se jelu- Marca Principatelor lui Ștefan cel Mare s’au reînălțat însăș naționalitatea
Unite
iau decât codrului, in doine ce picau din sufletul popo- sub domnia rusească română !...

Volumul XIV. 167

Anul XIV, No. 115—118. ILUSTRAȚIA
Sub Cuza a cincea parte din pământul țării formând averile
mănăstirești, care cu chip de danii și închinări «Locurilor Sfinte»
erau în mâinile egumenilor greci, au fost întrupate în bogăția
Statului (13 Dec. 1863).
După atâtea învăluiri, prin împărțirea pământului la săteni,
se încheagă iar vechea legătură dintre țăran și moșia patriei.
Se fac legi, se iau măsuri contra asupririlor. De astă dată,
cu drept cuvânt, cum zice Vlahuță, se poate spune, «că mâna
Domnului șterge lacrimile Țării.
După ultima încercare separatistă, din 3 Aprilie 1866, glasul
Moldovei veni să se unească cu glasul Muntenilor, chemând la
Tron pe tânărul prinț Carol de Hohenzollern, noul ales al
fericitei zile de 10 Maiu 1866, care întrupa speranța întregului
neam, Domn mare, păzitor al legilor, credinții și hotarelor Țării.
Iar, acest popor, unit din acea clipă, a știut prin oștașii săi
să vădească Voivodului lui printr’o cumplită grindină de
gloanțe, sub bubuitul tunului la Plevna, peste ce popor a fost
ales să domnească.
G. G. MA RZESCU
Născut la Iași, în luna Iulie, anul 1876, fiul regretatului G. Mâr-
zescu, profesor universitar și fost ministru de instrucție.
Avocat, și-a făcut studiile la facultățile de drept din Iași, Bu­
curești și Paris. Fost profesor suplinitor la facultatea de drept din
Iași de drept civil, fost director al Epitropiei Sf. Spiridon din lași,
directorul prefecturii județului Iași în timpul răscoalelor țărănești
din 1907, primar al lașului dela 1914—1916, deputat al lașului, ales
permanent dela 1907 până astăzi.
Fost vice-președinte al Camerei, ales în Noembrie 1916 în
prima ședință a funcționării Parlamentului la Iași în timpul răsboiului
Intrat pentru întâia oară ca Ministru al agriculturei și dome­
niilor în guvernul Brătianu, care a prezidat războiul în Decemvrie
1916, până la încheerea armistițiului Ianuarie 1918.
După reocuparea teritoriului, a făcut parte din primul guvern
al României Mari, ca Ministru de Interne din Noembrie 1918 până
la Noembrie 1919.
Autorul decretului-lege pentru organizarea sufragiului universal
pe baza reprezentării proporționale-
De asemenea, autorul decretului-lege penț^i introducerea fernaji
in comisiunile interimare.
In 1922, la alcătuirea guvernului Brătianu a intrat în cabinet
la Ministerul Sănătății Muncii și Ocrotirilor Sociale. In acest depar­
tament a desfășurat o activitate foarte fertilă. Astfel, e autorul al
legii de unificare a organizării sanitare, al legii pentru practica
artei dentare și autorul anteproectului de lege de organizare a
Ministerul Sănătății, precum și al antreproectului de Cod al muncii.
La 1 Noembrie 1923 a trecut Ministru al Justiției
Si la acest departament a desfășurat o activitate neobișnuită.
Astfel, este autorul legii pentru regularea situațiunei dispăruților
din răsboi, al legei persoanelor juridice, al legei pentru dobândirea și
pierderea naționalităței române, al legei pentru regularea raporturilor
dintre proprietari și chiriași, al legei de unificare a organizărei jude­
cătorești cu întinderea inamovibilităței la toți magistrații de pe întreg
teritoriul țârei, dela toate instanțele judecătorești; judecătorul unic.
Deasemenea, a alcătuit legea pentru unificarea organizării mi­
nisterului public, pe baza extinderii codului de procedură penală
română, pe întreg teritoriul țării.
Autor al legei pentru unificarea majorității civile, al legii
pentru organizarea și funcționarea Consiliului legislativ, al legei
pentru înlesnirea și accelerarea judecăților.
In ceeace privește palatele de justiție, palatului justiției dela
Iași, care aștepta să fie terminat de 20 ani, i a asigurat fondurile
trebuincioase pentru reluarea construcțiunii care s’a reînceput ime­
diat si a continuat cu toată asiduitatea.
Printr’o înțelegere cu Primăria comunei Galați a asigurat dease­
menea începerea lucrărilor părăsite și ale palatului justiției din Galați,
cari așteptau dela 1912.
In luna Septembrie 1925 a pus piatra fundamentală a palatului
justiției ce se ridică la Ploești.
A înființat tribunalele: Făgăraș și Rădăuți, Curtea de Apel din
Brașov și într’o organizare unitară a asigurat protecțiunea incapa­
bililor prin înființarea cu începere dela 1 Ianuarie 1926, la toate
tribunalele, a secțiunilor pentru tutele cu judecători speciali, însăr­
cinați cu această protecțiune.
A unificat Consiliul superior al magistraturii. în care figurează
astăzi, pe lângă reprezentanții Înaltei Curții de Casație și aceia ai
tuturor Curților de Apel din țară.
A reintrodus examenul de capacitate pentru intrarea în magi­
stratură și pentru a sustrage numirile de subt influențele politice;
a introdus sistemul numirilor pe baza alegerii locurilor de către
candidați în ordinea clasificării, iar la instanțele superioare pe baza
listelor de prezentare întocmite de adunările generale ale Curților
de Apel respective.
168
Septembrie—Decembrie 1925.
Atâtea veacuri, de luptă și de îndurare începură să-și arate
roadele, iar ziua de 10 Maiu 1881 încunună, cu o coroană de
oțel făurită dintr’un tun al Plevnei, fruntea celui dintâiu Rege
al României care fu marele Rege Carol I.
Asfel, Țara lui Mircea și a lui Ștefan, scăpată din valurile
grele, supusă la atâtea greutăți, ce au trecut peste dânsa, ca
torentele apei care se scurge prin vad peste pietrele ce rămân,
stăpână de acum încolo pe destinele ei, începe vieață nouă cu
aspirații mari, amintindu-și de Eroul Crucii, de marele Mihaiu
Viteazul,. când și-au văzut, în scăpărarea unei clipe de noroc,
pe primul izbânditor al celui mai scump vis al lor, nepriceput
încă pe atunci, vis însă care își aștepta fericita clipă, luminată
de raza dreptății, îndeplinirea în fapta mare a făuritorului
României Mari, unirea tutor Românilor sub un singur sceptru —
al Marelui nostru Voivod de azi: Ferdinand I, alături de slăvită
noastră Domniță Maria.
Prof. Arhitect I. D. BERINDEY
In afară de opera personală la departamentele pe cari le-a
condus, a luat parte la toate înfăptuirile mari ale guvernelor național-
liberale dela declarațiu_ea războiului pentru întregirea neamului,
până astăzi.
Astfel, a luat o parte activă și la elaborarea și Ia discuțiunea
Constituțiunii.
Dintre cei 16 Miniștrii cari au declarat și purtat războiul și
anume: Ion Brătianu. Emanuel Porumbaru, Emil Costinescu, Vasile
G. Morțun, Al. Radovici, Victor Antonescu, Alex. Constantinescu,
Dr. Angbelescu, I G. Duca, G. Mârzescu, Take lonescu, Dr. Istrati,
B. Delavrancea, N. Titulescu, D. Greceanu și Mișu Cantacuzino,
numai 8 sunt în viață printre cari și D-sa-
A fost raportorul mesagiului Camerei în 1915 în sesiunea parla­
mentară, în care a avut loc polemica cea mare asupra atitutinei
de luat de țară în războiul mondial, susținând punctul de vedere
al guvernului, la discuțiunea la care au luat parte P. P. Carp și
Take lonescu.
In ce privește lașul, pe lângă inaugurarea palațului justiției
prin ajutorul dat Primăriei condusă de primarul C. Tdnja, a contri­
buit îri largă măsură la refacerea lașului dupe răsboiu și la înfin-
țarea unor noi așezăminte de cultură și de asistență socială.
A reclădit spitalul rural dela'Bivolari, a contribuit la înfințarea
Orfelinatului Epitropiei Sf. Sriridon dela Propricani; Și in afară
de campania de construcțiuni școlare, generală, pe care a sprijinit-o
în mod constant, determinat în special clădirea școalei primare din
Nicolina pentru folosința copiilor funcționarilor și lucrătorilor din
atelierele C'. F. R. din acea regiune, precum și la clădirea școalei
primare din târgul Copou care poartg numele.
Fiind Ministrul Sănătăței publice față de lipsa de medici rurali,
a înființat în 1923 .Căminul Studenților în medicină din str. Muzelor,
(casele foste Negruzzi). unde se acordă locuința și hrana, gratuită,
studenților în medicină, care-și iau obligațiunea ca la finele studiilor
să servească doi ani cel puțin, ca medici în comunele rurale.’
A ajutat la înființarea cantinelor și la satisfacerea trebuințelor
Societăței tinerilor agronomi. . .
Nu este instituțiune, cu caracter social și economic din Iași,
la care să nu fi contribuit la înființarea și la desvoltarea ei.
A înființat în 1909 prima Cooperativă de credit pentru mese­
riași. care funcționează și astăzi și se găsește membru fundator,
prezident sau membru de onoare al tuturor Societăților de ajutor
mutual.
Numai insistăm asupra actiyităței, pe care a desfășurat-o în
timpul răsboiului și ca Ministru al Sănătăței și Ocrotirilor sociale,
pentru organizarea asistenței sociale a invalizilor, văduvelor și orfa­
nilor din răsboiu.
Orator de mare talent, a rostit în Parlament în toate împrejurările
politice importante, la întruniri publice, la festivități, discursuri, cari în
totdeauna s’au impus prin voinicie. prin studierea profundă a ches­
tiune! în desbatere, printr’o notă de energie cu totul personală, deo­
sebit de frumusețea imaginilor și coloritul limbei întrebuințate.
Dintre discursurile cari au avut un mare răsunet, și cari au
produs o profundă impresiune, cităm discursul asupra legii de or­
ganizare judecătorească, prezintafă Parlamentului în 1919 de d-I
Toma Stelian; discursul asupra legii asupra băuturilor spirtoase a
lui Emil Costinescu; discursul ținut după interpelarea lui M. Fleva
în afacerea Rătești; discursul asupra reformei agrare; acela asupra
organizărei atelierelor C. F. R. și în contra concesionarei C- F. R-,
de asemenea nenumărate discursuri la mesaj
Ift timpul guvernărei dela 1919, sub guvernul federației, a
ținut deasemenea un mare discurs asupra democrației de ordine,
în care a arătat primejdiile mișcărilor comuniste.
Este un adevărat temperament de om politic — pe care se pune,
mare nădejde.
• Volumul XIV.
Anul XIV, No. 115—118. ILUSTRAȚIA Septembrie—Decembrie 1925.

Palatul Justiției și Administrativ din lași

Profesor-Arhitect 1. D. Berindey. Palatul Justiției șt Administrativ din lași. (Colțul fațadei despre apus,
, după scoaterea schelelor) (Foto-Lonnyai)

Profesor-Arhitect I. D. Berindey. Vederea fațadei principale a Palatului Justiției și Administrativ din Iași (după scoaterea schelelor). (Foto-Lonnyai'

Volumul XIV. 169

Anul XIV, No. 115—118. ILUSTRAȚIA Septembrie—Decembrie 1925.

Profesorul-Arhitect 1. D. Bermdey. Ceasornicul

170 Volumul XIV.

Anul XIV, No. 115—118. ILUSTRAȚIA Septembrie—Decembrie 1925.

Profesor-Arhitect I. D. Berindey. — Palatul Justiției și Adninistrativ din Iași. (Porțiune din tavanul Sălei de ședință, Secția 1 Tribunal).

Profesor-Arhitect I. D. Berindey. — Palatul Justiției și Administrativ din Iași. (Porțiune din tavanul Sălei de ședință Secția II a Curții de Apel),

Volumul XIV. 171

Anul XIV, No. 115—11S. ILUST RAȚIA Septembrie—Decembrie 1925

Profesor-Arhitect L. D. Berindey. Palatul Justiției și Administrativ din Iași. (Lambriuri).

Profesor-Arhitect I. D. Berindey. Palatul Justiției și Administrativ din Iași. (Vedere din Hali). (Foto-Lonnjiai;

172 Volumul XIV.

 1 LUSTBA TI A Septembrie—Decembrie 1925.
Anul XIV, No, 115—118.

Cin om de bine

G. G. MARZESCU (Foto-Jul.)
MINISTRUL JUSTIȚIEI

Volumul XIV. 173

MINIȘTRII JUSTIȚIEI DELA'1904-1925 SUBT CARI S’A CONSTRUIT PALATLL JUSTIȚIEI
Rândul de jos, funcționarii superiori din Ministerul de Justiție.
Anul XIV, No. 115—118. ILUSTRAȚIA Septembrie—Decembrie 1925.

Profesor-Arhitect l.«D. Berindey. - Palatul Justiției și Administrativ din lași. (Foto-Lonnyai)

(Vederea generală a Hall-ului, etajul 1).

Volumul XIV. 175

Anul XIV, No. 115—118. I LUST Pe A TI A Septembrie—Decembrie 1925.

Congresul pentru apărarea proprietății artistice, ținut la București, cu care ocaziune Profesorul-Arhitect I. L>. Berindey a reprezentat pe colegii săi din
Franța, societatea arhitecților diplomați de guvernul francez. &

Profesorul-Arhitect I. D. Berindey cu fiul său arhitect I. I. Berindey, la biuioul său de lucru. 'Foto-Lonnyai
176 Volumul XIV.
Anul XIV, No. 115-118. ILUSTRAȚIA Septembrie—Decembrie 1925.

Punerea temeliei la azilul de săraci din șoseaua Filantropiei de către Augusta fondatoare, M. S. Regina
Elisabeta a României, la anul 1902.

Deschiderea congresului al VH-lea internațional de arhitectură în Parlamentul Vienei 1908, upde P-l
Profesor 1. D. Bermdey reprezenta guvernul român.

Volumul XIV. 177

Anul XIV, No. 115—118. ILUSTRAȚIA Septembrie—Decembrie 1925.

PROFESORUL-ARHITECT I. D. BERINDEY
AUTORUL PALATULUI JUSTIȚIEI ȘI ADMINISTRATIV DIN IAȘI

(Foto-Lonnyai)

178 Volumul XIV.

Anul XIV, No. 115—118. ILUSTRAȚIA Septembrie—Decembrie 1925.

palatul Justiției și Administrativ din iași

Profesor-Arhitect I D. BerinF Fațada Principală. După aquarela D-lui Profesor-Arhitect I. D. Berindey. ;Foto-Lonni|ai>

Profesor-Arhitect I. D. Berindey. planul ParteruluL

Volumul XIV. 181

 ILUSTRAȚIA Septembrie—Decembrie 1925.
Anul XIV, No. 115—1JS.

Palatul de Justiție și Administrativ din lași

Profesor-Arhitect 1. D. Berindey. Fondații găsite la diferite adâncimi din vechea cetate Iași.

Profesor-Arhitect l.gD. Berindey. Fondațiile Palatului Ocârmuirei păstrate în parte după dărâmarea din 1907. Foto-Lonnyai)

182 Volum ui XIV

Anul XIV, No. 115—118. 1 I II STRAT TA
Septembrie—Decembrie 1925.

Profesor-Arhitect I. D. Berindey- Secțiune Transversală. (Foto-Lonnyai>

Profesor-Arhitect I. D. Berindey. Planul gub-solului.

_________________ țFoto-Lonuijai)

Volumul XIV.
185
Anul XIV, No. 115—118. ILUSTRAȚIA Septembrie—Decembrie 1925.

Palatul Justiției și /Administrativ din lași

Profesor-Arhitect I..D. Berindey. Planul Etajului J. (Fofo-Lonngai)

184 Volumul XIV.

Anul XIV, No. 115-118. ILUSTRAȚIA Septembrie—Decembrie 1925.

Profesor-Arhitect I. D. Berindey. Palatul Justiției și Administrativ. Parte de friză și tavan din Sala de Consiliu, Secția II-a"a Curței de Apel).

Profesor-Arhitect I. D. Berindey cu fiul său și Niculae Tzonea, Niculae Covaci, Adrian Petrescu, ajutori arhitecți, lucrând la Biurou. (Foto-Lonnijai)

Volumul XIV. 185

Piofesor-Arhitect 1. D. Berindey. — Palatul Justiției și Administrativ din Iași. Punte de trecere suspendată care leagă prin Hall-ul central cele două
corpuri ale etajului al Il-Iea. (Foto-Lonnțjai?

Profesor-Arhitect I. D. Berindey. — Palatul Justiției și Administrativ din Iași. Vedere dela Hall-ul central la etaj I spre Curtea cu Juri. (Foto-Lonnuai)
 ILUSTRAȚIA Septembrie—Decembrie 1925.
Anul XIV, No. 115—118.

Profesor-Arhitect I. D. Berindey. Palatul Justiției și Administrativ din Iași. (Foto-LonnBaO

Porticul de intrare principală sub Turn.

Volumul XIV. 187

 p
c

p
i-l

a
&

>

CC
Volumul
jAmil XIV, No. 115-118. IL U S T R A ȚTA Septem brie-Dece
Anul XIV, No. 115-118. ILUSTRAȚIA Septembrie—Octombrie 1925.

Profesor-Arhitect I. D. Berindey. Palatul Justiției și Administrativ din Iași. (Foto-Lonngai)

Fațada cu intrarea secundară spre stânga după scoatereaț schelelor.

190 Volumul XIV

AnulȘXIV, No. 115—118. IL U S T R A Ț IA Septembrie —Octombrie 1915.
Volumul XIV.
 Anul XIV, No. 115—118.
192

IL U S T R A Ț IA
Septembrie—Decembrie 1925.
Volumul XIV.

Profesor-Arhitect I. D. Berindey. Palatul Justiției și Administrativ din Iași. Priveliște de sub tura în spre biserica Sf. Nicolae Domnesc. (F t -Lonnyai)
Anul XIV, No. 115—118. ILUSTRAȚIA Septembrie—Decembrie 1925.

Isterieuî familiei erindey

in vechile hrisoave moldovenești reiese că xandrina Dr. N. Duma, Ținea Deleanu și Căpitanul Logadi Dumitru
familia Berindey. în secolul alXV-lea, avea Berindey arhitect, căsătorit cu Ana, fiica lui Barbu Slătineanu, prim
pretențiune la tronul Moldovei, coborîtoare președinte al Curții de Casație, lăsă trei copii: Maria (Sutzu) dece­
din obârșie domnească. Un Berindey, zis dată, Anna (Florescu) azi (Samuel) și Ion D. Berindei, arhitect, diplo­
kneazul, făcea zile amare lui Ștefan-cel- mat de guvernul francez, însurat întâiu cu d-ra I. Zănescu, cu care
Mare, căutând a-i luă tronul; de asemenea avu doi copii: pe Ion, arhitect, diplomat de guvernul francez, căsă­
a fost adversarul lui Petru Aron (1454 — torit cu D-șoara Mouillet Brunelli din Franța, având la rându-i o
1457), dar se uni cu acesta, împotriva lui fetiță. Jeaneta, și pe Alexandru, avocat, doctor în drept de la Paris,
Ștefan-cel-Mare; neizbutind, dânsul se alia căsătorit cu D-șoara Dina Berindey, fiica Colonelului Berindey, cu
cu Matei Corvin, regele Ungariei, care veni cu armata în Mol- care are un fiu, Dan. Din a doua căsătorie, Ion D. Berindey cu
dova, dar pe care Ștefan îl bătu la Baia, unde pieri și acel Be- D-șoara Catberina de Laptew are un fiu, Dumitru, actualmente stu­
rindei (1467). Aceste încercări ale acestui Berindei kneaz se găsesc dent la Paris și pe Anna-Marie, decedată. Pierzând soția, după
înscrise în documente, despre cari pomenesc Hurmuzacl;^’ Li cehie zece ani de văduvenie, s’a recăsătorit cu Doamna Roxana Mavro­
Șincai, Letopisețul dela Bistrița, etc. cordat, pica Căpitanului Mavrocordat, descendent din familia Prin­
A. D. Xenopol afirmă că Berindey eră prinț lituan. In istorie cipilor Mavrocordați, domnitori în Moldova și Muntenia.
mai găsim că există un trib rusesc al Bcrirdeicnilor. Oricum ar Anton Berindey ,căsătorit cu d-ra Mărie C. Brăiloiu, avu șeapte
fi, familia este de origine românească; în țară se găsesc două sate copii: Grigore, colonel, căsătorit cu d-ra Ioana Costinescu; loan,
cu acest nume, adică: Berindeiul-vecț)i și Berindeiul-nou (județul inginer, deputat, însurat cu d-ra Florica Costinescu; Constantin,
Olt) și, în județul Prahova, satul Berindei. inginer-ebimist, care aluat în căsătorie pe d-ra Elena Pberekide;
Berindey, Stolnicul Moldovei, 1442—1446, sfetnicul lui Ale­ Nicolae, advocat, căsătorit cu D-na Dianu; Irina, măritată intâi'u
xandru Vodă Iliași, se crede a ți Berindey, despre care s’a pomenit cu Louis Blank, arhitect (f 1903), apoi cu J. Procopiu; Georgeta ■
mai sus. Otescu și Prodan Marioara. — A doua ramură, acea a lui Mihăiță
Se știe de un Berindey (Pavel), care trăiă în secolele ai XVI-lea Berindey, se continuă prin Alexandrina, care fu soția lui Radu Mibai
și XVII-lea, dar care se stabilise la Kiew, unde se călugări, sub și prin Mărie, care a luat în căsătorie pe colonel Mărculescu.
numele de Pamba; el tipări acolo un antologion și un dicționar
slavo-rus în anul 1627 (V. Octav Lecca Familiile Boerești Române}. DUMITRU BERINDEY
In Valahia găsim mai multe nume din această familie, citate
de diferite acte din secolul al XVlII-lea; însă nu avem despre erindei (Dumitru). S’a născut la 1832, în Roșiori-de-
dânșii în deajuns lămurire, ca înrudire, sau activitate — cei mai Vede, și a murit la 28 Maiu 1884; tatăl său erâ Ion Be­
mulți luând numele după satul Berirdcy din Olt; astfel sunt și rindey și se trage din însemnata familie boerească Be­
Pestrenii din Olt și alții. Pe Teodor Berindey un document îl a- rindey (V. Berindey Familia}, din ramura muntenească.
mintește ca făcând parte, la 1719, din boerii Olteniei, din districtul In căsătorie a ținut pe Ana, fica lui Barbu Slătineanu.
Romanați; pe Radu Berindey îl pomenește testamentul din 1732 al De mic copil a arătat o înclinare firească pentru studii artistice.
vornicului Ilie Otetele- După ce termină liceul
șianu, dela care acesta , în București, dânsul
din urmă cumpără o plecă la Paris și intră
sfoară de moșie; un Teodor Berindey în Școala de Bele-Arte
alt document citează de acolo, secția arhi­
Badea Berindey
pe Badea Berindey, cu tecturii, în care direc­
copiii lui: Pătrașcu; Pătrașcu
|
Ilinca
= C. Merișanu
lane ție se deosebi cu totul,
Ilinca, măritată cu C- Matei ajungând a fi cel mai
Merișeanu, călugărită Ion MUiăiță distins elev al lui La-
sub numele de Irina brouste (1859). Dumi­
Dumitru Anton Elena Maria Alexandrina Maria
(avu un fiu, mort tâ­ = A. Slătineanu Brailoi Radu Mihai — Col. Mărculescu tru Berindey a fost un
năr) ; și lane Berindey; Grigore Joan Maria Irina Georgeta Constamtin Nicu
intelectual de seamă
pelane Berindey, frate =T. Costinescu FI. Costinescu —Prodan =?I, Procopiu Ottescu —- El. Fer kide —LeniDianu care a. luptat pentru
Maria Ana Ion .
cu Pătrașcu, îl vedem — Șutzu Florescu I Zănescu izbânda frumuseții ar­
într’un act de danie Samuel II = Ecat. de Laptev
III = Ruxandra Mavrocordato tistice și literare. El
R
către Mitropolia din este unul din colabo­
Din a l-a Din a il-a
București, căreia îi dă- ratorii vrednici ai pu-
ruește o moșie în anul Ion
M. Louise Brunelle
Alexandru
Dina Berindey
Dumitru Anna-Marie f blicațiunii Revista Ro­
1768 și care dărui mai Ioana
I
Don
mână, cea mai de vază
târziu toată averea revistă a acelei epoci
schitului din Merișani; (1861) alături de N.
el n’avu urmași. Pă­ Bâlcescu, G. Crețianu,
trașcu lăsă un singur Schema genealogică a familiei Berindey, pornind din secolul al XVIH-lea, până în zilele -noastre. N. G. Racoviță, Al.
fiu: pe MateiBerindey, Odobescu, Gr. Ale-
postelnicul, pe care îl citează Ureche, ca fiind unul din însemnații xandrescu, V. Cârlova, I. Văcărescu, Vasile Alecsaridri, Ion Gbica
boieri ai Epitropiei Obștești, în anul 1783, pe timpul domniilor lui G. Gr. Cantacuzino, Gr. Labovari, I. Fălcoianu, Dim. Bolintineanu,
Mihaiu Sutzu și Mavroghery, principi ai Valahiei. Copiii lui Matei Al Giani, Pană Buescu, R. lonescu, St. D. Grecianu, A- Donici,
au fost Ion și Mihăiță. C. Aninoșeanu, etc. In 1861, este numit secretar de redacție al
In secolul al XlX-lea avem pe urmașii acestor Berindey, îm- acestei reviste, pe care, se poate zice, a condus-o cu dibăcie. Acolo
părțiți în două ramuri importante: una coborîndu-se dela Ion Be­ a scris dânsul cunoscutul și documentatul său studiu București,
rindey, fiul lui Mateiu postelnicul, care ținea în căsătorie pe o Isvo- studiu care a servit și lui Gion pentru lucrarea sa: Istoria Bucu­
rancă. Fiii lui au fost: Dumitru și Anton Berindey, iar fiicele: Elena reștilor. Deasemenea, s’a distins prin studii artistice asupra antichi­
și Maria, care măritată cu general Logadi, lăsă trei copii, pe Ale- tății, dintre cari se citează acel studiu vorbind despre Roma.

Volumul XIV. 193

Anul XIV. No. 115—118. ILUSTRAȚIA
Impunându-se de cu vreme, deși nu făcea politică militantă,
fiind însă un liberal, și un mare patriot, Berindey se văzu chiemat
de Ion Gțjica să ia conducerea ministerului de Lucrări publice, la
1870—1871. Mai târziu fu un membru de elită al Parlamentului în
calitate de deputat. Ii se încredință o mulțime de misiuni politice
și fu ales în multe conisiuni, fie din ministere, fie comunale, pentru
lucrări de edilitate și de interes general. In direcțiunea conservării
tezaurelor artistice naționale, dânsul a lucrat foarte milt și a ajutat
pe Tocilescu pentru realizarea Muzeului Național.
Pe terenul economic și financiar acest spirit de elită a știut să
fie folositor în acelaș grad și îl găsim printre fondatorii Creditului
Fonciar Rural. Vastele lui cunoștințe, atât pe tărâmul literar, artistic
și științific, cât și pe acel al economiei sociale și naționale, inte­
gritatea sa de om și mire patriot, făceau să fie foarte ascultat șj
cuvântul său să aibă efecte fericite, de câte ori eră cbiemat să-și dea
părerea și de câte ori se alergă la luminile lui.
Ion C. Brătianu îl cbiemă, cu prilejul unei remanieri, să intre
în cabinetul lui, dar Dimitrie Berindey refuză. In 1883, dânsul fu
ales deputat; moartea îl suprinse la 188'4, ocupând această demnitate
cetățenească.
Dlstincțitmi: Mare-ofițer al ord. „Steaua României”.
IOAN D. BERINDEY
rofesorul loan D. Berindey, arhitect, diplomat de guver­
nul francez, s’a născut la 28 Iunie 1871, în București
Tatăl său eră Dimitrie Berindey, arhitect, decedat în
1884. (V. acest nume și Berindey Familia).
Studiile prime d. Berindey ’și le-a terminat în București; de
asemenea, d-sa căută să studieze la Școala de Poduri și Șosele din
Capitală. Insă o înclinare firească îl determină să ia calea artistică,
îmbrățișând arta căreia se consacrase și tatăl d-sale. Arhitectura îl
atrase în deosebi și, la 1887, se duse în Franța, ca să studieze acolo
la Școala de Beie-Arte, în secția de arhitectură, arta pe care d-sa
voia s’o profeseze. La Paris, urmă cursurile preparatoare instituite
de arhitectul Duray, în urma cărora fu primit, prin concurs, Ia Școala
de Bele-Arte de acolo; d-sa reuși printre cei dintâi. Studiind timp de
șeapte ani cu profesori iluștri, ca Girault, Daumet și Esquie, se
distinse în mod absolut și ajunge a fi unul din cei mai înde­
mânatici elevi ai numitei școale. La examenul oficial din 1897, d-sa
căpătă diploma de arhitect, dată de guvernul francez-
Cât timp a stat la Paris, d. Berindey s’a ocupat și cu mișcarea
națională, atât în colonia română, cât și printre studenții români de
acolo; astfel, prin o vie activitate, ajunse să fie reprezentantul
tinerimii românești din Paris, să i se încredințeze președinția sec­
țiunii pariziene a Ligii culturale român ’, pentru înflorirea căreia
puse mult zel și mare muncă; iar, ca un exemplu de perseverență,
mai în urmă, înființa un curs de limba română la Școala de Adulți
din suburbia a Il-a din Paris, curs pe care’l predă cu multă pricepere
și folos, lăsând frumoase amintiri printre elevii săi.
Profesorul Ion D. Berindey, întorcându-se în țară, găsi cel mai bun
câmp de lucru, căci în arhitectura modernă introducerile străine erau
până atunci făcute fără nici o condiție de artă bine stabilită. De altă
parte tendința românizării stilului bizantin, cel mai răspândit la noi,
nu se afirmase cu toată ordinea care se găsește azi la unii arhitecți
de talent, protagoniștii de seamă ai acestei tendințe. Pentru activitatea
sa, o situație ca aceasta era din cele mai prielnice. Așa încât, din
primele manifestări, d-sa putu să se impue atențiunii persoanelor
competente și opiniei publice în general.
Pe lângă aceasta, trebue să amintim, că starea generală, a arhi­
tecturii curente, prezentă un aspect din cele mai slabe; afară că nu
se putea vorbi de de o arhitectură caracteristică, având stil, sau
originalitate, dar chiar se putea constată că eră realizată în condiții
de soliditate, de trăinicie și de confort cari lăsau foarte mult de
dorit. Publicul urmă tendința comună, adică punea să se construiască
clădiri pe prețuri ieftine și nu se îngrijia de stilul arhitectonic, sau
de frumusețea arhitecturală a acelor clădiri. Aceasta a condus, mai
ales în București, arhitectura locală la un caracter hibrid și a condam-
nat-o la o neînsemnătate artistică dureroasă. Eră, deci, dat ca această
stare de lucruri, care dăinuia de câtevă decenii, să fie schimbată
de tânăra generație de arhitecți, veniți din străinătate, dintre car
194
Septembrie—Decembrie 1925.
unii au ajuns maeștri de valoare, apreciați și foarte căutați. Aceștia
au adus o prefacere radicală, prin clădiri monumentale, ei au imprimat
mișcării pe acest teren, o tendință mai aleasă, îndrumând arhitectura
către adevăratul ei țel de confort și de frumusețe, aceste două con-
dițiuni supreme ale acestei arfe. O sforțare intensă și distinctivă, în
sensul numit mai sus, a fost aceia a Profesorului Ion D. Berindey, al
cărui talent de mare merit se impuse numai decât. Prin lucrări monu­
mentale, pentru particulari, d-sa știu să dea zi cu zi forme noi și
consecvente realizărilor abitecturale, și astfel să întipărească arijitec-
u.*ii în Ronânia un aspect demn de o artă superioară.
D-sa nu s’a mărginit numai să scoată arhitectura română din
amorțeala și lipsa de caracter, în care căzuse, dar încă a pus începutul
unei direcțiuni artistice anumite.
Spirit format Ia școala franceză, adăpat din frumusețile arhitec­
turii franceze a secolului al XVIH-lea, d. Berindey nu șovăi în alegerea
genului arhitectonic ce voi să realizeze în România. Astfel, d-sa in­
troduse, dacă nu stilurile arhitecturii acelui secol, de oarece alții
încercaseră mai înainte, fără ca să reușească, cel puțin puritatea lor
cea mai mare, restabili eleganța lor caracteristică, fără a se preocupă
de curentul în viață. Deodată se văzu în București, și în alte orașe
din țară, răsărind grațioasele clădiri purtând pecetea spiritului arhi­
tectonic francez. Casa generalului Arion, din bulevardul Colței este
întâia manifestare de acest gen. Aci, prezența caracterului decorativ
al stilului Ludovic al X7-lea este o primă indicație serioasă. Veniră
pe urmă clădiri mai semnificative, și ca stil și ca dispozițiune. Din­
tre ele, mai de seamă sunt: Casa generalului Candiano-Popescu, casa
Gr. Olănescu, azi a d-lui Dr. G. Cantacuzino, villa Gănescu, palatul
d-lui Gr. Cantacuzino, casad-luiAl. G. Florescu, casa d-IuiSolacolu,
casa d-lui Manissalian (în Constanța), casele d-lor G- G. Assan, Demetru
Apostol, a d-nei Zănescu, a d-lui Amiral tlrseanu, a d-lui Poenaru (în
Craiova), a d-lui N. N. Popp (in Padea), galeria particulară I- Kalin-
deru, casa d-lui Nacian, casa d-lui Crețulescu din str. Coșma, casa
d-lui Ion Cămărășescu din B-duI Colței, casa d-lui Toma Stelian din
Șoseaua Kiselef, Monumentala Clădire a Sindicatului Ziariștilor
din B-dul Carol, etc. In aceste clădiri, d. Berindey a întrunit toate
caracterele arhitecturii franceze, în cele trei stiluri devenite clasice.
Cu o deosebită cunoștință, d-sa a realizat grația unei arhitecturi ce a
rămas încă. D-sa nu s’a mărginit a imita tipuri stabilite, ori a transforma
o armonie arhitectonică, dusă până la cel mai înalt grad de rafina­
ment ornamental. Ci, artist din fire, a încercat să redea o esențială
expresiune a acestor diverse stiluri. In liniile generale, a păstrat
caracterul de masivitate impunătoare a locuinței bogate, dar a adus
în partea decorativă simplificări fericite, rezumând ornamentația Ia
ceiace este strict caracteristic stilului și distribuind în mod armonios
deschizăturile. In genuri deosebite, palatul George Gr. Canta­
cuzino și casa d-lui Alex. G. Florescu sintetizează concepția arlistică
a d-lui Berindey în realizarea arhitecturii franceze. Palatul Can­
tacuzino este opera de căpetenie; interiorul acestui palat este
poate cel mai măreț din câte s’au întocmit în timpurile actuale și
dovedește nu numai câtă pricepere a trebuit să aibă autorul lui,
dar să ne dea și măsura unei imaginațiuni bogate. Casa d-lui Al.
G. Florescu, a d lui Cămărășescu, B-dul Colței și a d-lui T. Stelian
Șoșeaua Kiselef, de asemenea este câte un exemplu de artă arhi­
tecturală care îndeplinește condițiile unei opere trainice și de gust
rafinat. Mii putem cită alte genuri de arhitectură interesante și
frumos realizate, cum sunt clădirile: Leagănul Sf.-Ecaterina, Vila
Primarului Costinescu, Str. Sălciilor, Azilul Regina Elisabeta, bise­
rica din Miroși (județul Teleorman), capela familiei Toma Stelian,
fost ministrul justiției. La expoziția din 1906, d-sa a construit și
Palatul Comisiunii dunărene și pavilionul Staadeker. Afară de asta,
d. Berindey a făcut, acum câțiva ani (1905), o altă lucrare de
căpetenie, acel hipodrom dela Bâneasa, în a cărui construcție și dis­
tribuție d-sa a pus originalitatea unei concepții personale și îndrăsnețe
operă ce rivalizează cu cele mai tipice de această natură, care se
găsesc în străinătate; ea dă putință să se vadă cu câtă artă a
știut autorul să întrebuințeze fierul, fără a dăuna caracterului artistic,
dând dimpotrivă lucrării un aspect de eleganță și de ușurință,
inovând un sistem special pentru asemenea clădiri, care a fost citat
și publicat în străinătate.
In urma unei activități pline de stăruință, de continuitate și de
isucces, d. Berindey văzu singur că încercarea sa de a se restabili
Volumul XIV.
Anul XIV, No. 115—118. ILUSTRA ȚIA
un curent serios de reformarea gustului și-a atins scopul în mare
parte. Scurt timp după aceasta genul de eleganță al arhitecturii
secolului al XVIII-lea în Franța fu adoptat de mulți tineri arljitecți,
căci în el se aducea întrucâtva o imagine sinceră a unor realizări •
trecute,— o imagine estetică durabilă. Aceasta fu adevărata înco­
ronare a sforțării artistului, care și-a creat o reputație nestrămu­
tată și din a cărui operă reproducem câteva lucrări de seamă.
Cu un astfel de tezaur artistic, d-nul Ion D. Berindey, profe­
sorul de azi, poate înfruntă cele mai temeinice activități din
străinătate. De altfel, la concursul pentru construirea Palatului
Păcii din Haga, d-sa a primit o alocațiune însemnată pentru proectul
d sale, care a și fost reținut.
In 1838, G- G- Canfacuzino, care eră atunci președintele
Consiliului de miniștri și ministru de interne, îl numi arhitect șef
al acestui minister, unul din cele mai însemnate posturi din țară, pe
care D-sa îl transformă în Direcție. Aci rămăsese trei ani, până la 1901,
căutând să dea noi îndrumări arhitecturii, mai ales în județe, unde
acțiunea sa nu putea pătrunde curând; în acest timp d-sa lucră la
un proiect de lege care corespundea nevoilor Statului, în această
chestiune.
La 1900, C-C. Arion, pe atunci ministrul Instrucțiunii publice,
îl însărcina să se ocupe ca profesor de secția arhitecturii, dela Școala
de Bele-Arte; aceasta i-a înlesnit să-și puie în practică concepția
sa despre învățământul arhitecturii și ajunse să facă din această
școală, împreună cu alți însemnați colegi, un factor de mâna întâiu
pentru formarea și îndrumarea talentelor tinere, creând o pleiadă
de elevi din cei mai distinși.
După o experiență pre cât se poate de folositoare, deprinzân-
du-se din ce în ce cu învățământul, cunoscând lipsurile și mai ales păr­
țile lui inutile, d. Berindey fu însărcinat împreună cu alții colegi la 1904,
cu elaborarea unui program definitiv al școalei de arhitectură. Tot în
acest timp îl vedem chemat în consiliul permanent la Ministerul Instruc­
ției și în consiliul superior technic la Ministerul Lucrărilor Publice; iar
în anii de preparare, 1904 și 1905, pentru Expoziția Jubiliară, găsim
pe d. Berindey ca inspector general al lucrărilor acestei Expozițiuni,
în care spiritul său creator și gustul său ales putură să se afirme
într’un mod strălucit și pe o scară foarte întinsă. D-sale îi se da-
torește determinarea locului unde a rămas până azi frumosul Parc
Carol, și numai grație vederilor sale largi, decise repede pe Mi­
nistrul Jean Lahovary să părăsească idea concepută de răposatul
Dn Istrati de a face expoziția pe cheul Dâmboviței, pe locul facul­
tății de medicină, pe care se alcătuise primele planuri, cari au fost
transformate în totul și expropriate sub supravegherea destoinicului
Inspector General, Profesorul I. D. Berindey, de care numai din
cauza modestiei sale s’a vorbit atât de puțin și s’a atribuit opera
întreagă Comisarului General Dr. Istrati, pe când în realitate D-sa
era adevăratul prim factor organizator și creator. Tot în acel timp
d-sa fu numit și inspector general al lucrărilor pavilionului austriac
pentru care servicii a primit însemnate dinstincțiuni.
Personalitate marcantă, profesorul Berindey eră indicat pentru
misiuni speciale și însărcinări anumite, cum a fost delegația ce i se
dădu în 1908; se știe că în acest an, dela 181a 23 Maiu, s’a ținut la
Viena congresul arhitecților, la care guvernul liberal îl trimise ca
delegat oficial; la acest congres d-sa a luat o parte foarte activă,
după cum se vede din raportul general al acestui congres.
Cu acest prilej, profesorul Ion D. Berindey a ținut trei discursuri
de o reală valoare, în cari a atins cu o deosebităcompetință chestiuni
puse la ordinea zilei. In unul din acestea, care a fost remarcat de
congresiști și care rezumă sforțările de educație artistică, în dome­
niul arhitectural în România, d-sa a fost interpretul Statului român,
cu privire la crearea unui minister al Artelor-Frumoase și al formării
de secțiuni, având drept scop să se ocupe de interesele artistice
în țară. Iată, într’adevăr, în ce termeni a pus d. Berindey chestiunea
aceasta și cum a argumentat-o, în fața celei mai însemnate adunări
de personagii competinte:
„In calitatea mea de delegat al guvernului român nu pot angaja
guvernul meu pentru realizarea părții întâia a rezoluțiunii și anume:
ca guvernul să se declare pentru instituirea unui minister al artelor
frumoase; deocamdată ministerul instrucțiunii publice se ocupă cu
chestiunile artistice, așa că în modul acesta suplinește activitatea
unui minister al artelor frumoase.
Volumul XIV.
Septembrie—Decembrie 1925.
„Cât privește însă partea Il-a a rezoluțiunii, anume: instituirea
de secțiuni, cari să se ocupe exclusiv cu chestiunile artistice, sunt
sigur că guvernul va lua în considerație rezoluțiunea noastră, de
oarece de fapt nu are altceva de făcut, decât a continua pe
calea începută și a se conforma datoriei, pe care și-a impus’o de
a proteja și dezvolta artele plastice în toate ramurile ei.
„Grație evoluțiunii artistice care se manifestă de câtăva vreme
în România, și cu deosebire grație inițiativei speciale, care urmează
bunul exemplu dat de Curtea regală română, dar mai ales de către
grațioasa noastră Alteță Regală, Principesa Maria, mare protectoare
a artelor, putem constata zilnic dezvoltarea diferitelor societăți, cari
sunt fondate în scopul acesta și cari în cea mai mare parte au avut
și au încă un sprijin sigur în ministerul instrucțiunii.
„Noi am avut chiar câtva timp o direcțiune specială, cu un
director al artelor frumoase, care actualmente e disolvată; noi
sperăm, însă, că ministerul instrucțiunii va reînființa această di­
recțiune, pe care eu o găsesc foarte necesară în așteptare de-a se
înființa chiar un Minister al artelor.
,,înainte vreme învățământul arhitecturii se făcea de către o
instituțiune particulară de architecți, astăzi se ocupă Statul cu
aceasta, întrucât guvernul a alipit la școala de arte frumoase o
secțiune de arhitectură.
„Acelaș lucru s’a întâmplat cu conservarea monumentelor is­
torice; acuma se ocupă cu aceasta în mod foarte serios o comi-
siune numită de ministerul instrucțiunii publice, de oarece păstrarea
monumentelor și comoarelor istorice a fost recunoscută ca o da­
torie de onoare; sperăm chiar că din sânul acestei comisiuni se
va alcătui un regulament cu putere legală.
„Acelaș lucru se întâmplă cu întreținerea muzeelor noastre, a
școalei de artă decorativă, etc. Toate acestea pornesc din inițiativă
particulară, pentru ca în urmă să le ia Statul asupra sa. In modul
acesta, sper că guvernul se va convinge din ce în ce mai mult de
necesitatea, că gustul pentru artele frumoase trebue dezvoltat,
printr’o atenție crescândă și deosebită pentru învățământul desem-
nului în toate școlile; să se mărească dragostea pentru artă,
dragostea pentru frumosul și utilul în artă care trebuie să viețuiască
în națiune.
„Eu cred că nimic nu poate dezvoltă mai mult simțul de ob-
servațiune, necesar pentru a excită interesul, de cât desemnul, care
este pentru ochiu ceace este cuvântarea pentru ureche.
„Noi, arcbitecții avem datoria să alimentăm această dragoste
pentru artă, dragoste pentru frumosul care va trebui să cucerească
întreaga națiune și poporul. Cât mă privește pe mine, mă voi sili
cât voiu putea pentru a convinge guvernul meu să ia în conside­
rație rezoluțiunea congresului nostru, la care aderez complecta-
mente, atât în numele meu, cât și în numele arcbitecților români".
(Berichtiiber den VIIIInternationalen Architecten-kongres, Wien 1908,
pag. 179-171).
*
upă 17 ani prevederile Profesorului s’au realizat, guver­
nul a înțeles necesitatea creerii Ministerului artelor.
In timp de 28 ani profesorul Berindey a izbutit să
dea activității sale o desvoltare foarte mare. Nu este
exemplu atât de caracteristic, în mișcarea arhitecturală, cum este
acela dat de d-sa, ca element muncitor, plin de stăruință și expe­
ditiv. D-sa este, de sigur, un factor creator peste care istoricul ar­
hitecturii moderne nu poate trece. „Dacă am citat pe acest arhi­
tect, zice d-nul Armând Naumescu, în La Vie Illustre, este că el
face să dateze o epocă de arhitectură în România. Dela întoarcerea
sa în țară, la 1897, poate cineva să-și dea seamă ce loc a luat ar­
hitectura în țara noastră, căci toate construcțiunile lui au fost stu­
diate cu multă amănunțime până în cele mai mici detalii, ceiace
denotă nu numai că este un desemnator perfect, dar că are și un
gust, care nti se desminte și cunoștințe adânci în diferite stiluri".
Dacă, în adevăr, exteriorul construcțiunilor este îngrijit din
dublul punct de vedere, al artei și al tehnicei arhitectonice, și în
această parte d. Berindey a creat opere, cari au produs cea mai
bună impresiune și cari găsesc imitatori, nu e mai puțin adevărat,
că și din punctul de vedere al interiorului, d-sa poate fi citat ca
model. A dat o atențiune deosebită ornamentației odăilor, a reunit
195
Anul XIV, No. 115-118. ILUSTRAȚIA
elementele sculpturale, în „ronde-bosse“, cu cele pur picturale, ar­
monizând partea alegorică în așa cțjip, încât să prezinte un tot
plăcut ocljilor și cu caracter.
Toată partea florală, necesitată, de anumite stiluri, unele mai
bogate de cât altele, este amănunțit studiată și formele ornamentale
iau aspecte originale deosebite. Priceperea și cunoștințele speciale
pe cari le-a căpătat în această direcțiune îl fac să urmărească de
aproape execuția și insistă cu deosebire în realizarea distinctă a
fiecărui detaliu, care este studiat cu multă atenție. O pildă de a-
ceastă predilecțiune se poate luă din cele câteva reproduceri, pe
cari le dăm mai încolo de pe interioare tipice, cum sunt acelea din
Palatul Cantacuzino și casa Asan. Un alt punct principal, care intră
în cuprinsul decorațiunii este și prezența accesoriilor făcute în fier
făurit (forge). Ferăria artistică n’a luat o desvoltare intensă, de cât
dela d. Berindey, care a aplicat-o pe o scară foarte întinsă, și pentru
care și-a dat o mare osteneală; grație inițiativei d sale s’a lucrat
numeroase părți de fierărie artistică de către casa Haug și casele
mari franceze, ca: Krieger din Paris, Mercier și Bagves, cari au
executat de pe cartoanele și desemnurile sale anumite decorațiunj
interioare din diferite construcții.
OPERA PROFESORULUI BERINDEY RELATIV LA
ÎNFRUMUSEȚAREA CAPITALEI
tențiunea d-lui Berindey s’a fixat și asupra altor ches­
tiuni de domeniul edilității, voind a da orașului o în­
drumare către înfrumusețare și în direcția sistemati­
zării planului ganeral al Capitalei. Cunoscător al a­
cestor probleme, d-sa a fost însărcinat de fostul primar al co­
munei București, d. Vintilă Brătianu, să alcătuiască acel plan. In
această calitate de arhitect consultant, d-sa a expus comisiunii
compusă pentru acest scop și al cărei președinte fu, părerile sale
și rezultatele, la cari a ajuns cu formarea planului general. Din
lipsă de mijloace, Comuna n’a putut aplica acel plan, permițând să
se știrbească, prin îndreptări de ocazie, atâtea traseuri de bulevarde
și străzi de căpetenie. Profesorul Berindey este convins că se face o
mare greșală și azi neurmărindu-se un plan general bine stabilit, armo­
nizat cu toate arterele principale, și care să fie decretat, spre a se
execută în decurs de cincizeci de ani. Numai astfel s’ar putea re­
zervă în special locuri pentru piețe mari, s’ar putea crea grădini
prin corpul orașului și parcuri vaste în jurul orașului, așa cum le
alcătuise d-sa. Lărgirea Căii Victoriei, care se va realiza treptat,
i se va datora în parte d-sale cum îi se datorește și Parcul loanid
unde construi Vila fostului ministru Costinescu, Casa Procopiu, Hugo
Staadeker, G. Stoicescu, grațioasa casă Tărtășescu, Teodor Cincu,
Vila loanid, casa Leonida și Săbăreanu. Tot dânsul fu inițiatorul
Șoselei Jianu, Parcul Filipescu și Parcului Bonaparte, unde găsim Vi­
lele Gr. Dumitrescu și grațioasa căsuță a mumei artistului: D-na
Anna D. Berindey—în o arhitectură delicată bizantină, precum și
proectarea viitorului Parc Național, care va fi o a doua podoabă a
Capitalei, cum este Parcul Carol al cărui inițiator a fost tot D-sa
din 1904 - 1906.
Afară de arta pe care o practică cu atâta succes, profesorul
I. D. Berindey se ocupă și de întreprinderi având un caracter diferit.
D-sa s’a interesat și de industria petroliferă, creând acum 20 de
ani o societate „Cobălcescu11 din Slănicu-Prahova și din Copăceni,
azi „Nafta Română11, al cărei consiliu îl prezidează, cu toate ocu-
pațiunile sale multiple, precum și Soc. Produselor Tehnice H. Coandă.
D-sa este și proprietar și agricultor, posedând o moșie Doagele-
Dobrotești, jud. Teleorman, gara Beuca, unde a introdus cultura
modernă.
Ferma sa refăcută după revoltele țărănești din 1907, încarc își
văzu distrus vechiul conac părintesc, denotă cât este dublat și de
omul practic.
Poet din fire, el și-a ales în mijlocul unei poene din o luncă
fermecătoare, locul unde a înfiripat un nou conac, în timpul când
încă fumega cenușa din focul ce distrusese conacul cu scumpele
sale amintiri din copilărie—munca părinților săi iubiți, îmbunătățită și
înfrumusețată și de dânsul, conservator din pre și iubitor de tradiții.
Aci, am avut ocazia să-l vedem aproape de mormântul soției și
copilei sale—mormânt ce se ascunde in pori sub un stejar bătrân—
196
Septembrie—Decembrie 1925’
în mijlocul familiei sale: pi, nurori și nepoți, alături de soția sa
actuală, născută Mavrocordato, o doamnă distinsă și prin bunătate
ca și prin frumusețe, femee care îl pricepe și-l admiră.
Din „Cuibul din Luncă" ne-am dus să fotograpem în comuna
Dobrotești portretele strămoșilor ctitori, zugrăviți în mica bisericuță
ce datează de peste 200 de ani.
In terasa conacului său l’am găsit muncind și conducând cu
atâta pricepere toate interesele sale, cu toate grijile și marile înda­
toriri ce are de a nu părăsi profesiunea sa principală de arhitect,
pe care înțelege a o profesa toată viața.
In ferma sa se poate vedea o activitate în toate ramurile agri­
culturii: ateliere mecanice, instalații electrice, crescătorii, vie, pomi­
cultură.
Se vede în d-sa un fanatic al conservării pământului strămoșesc
moștenit din tată în pu, doritor de a lăsa mai departe celor trei
pi ai săi preceptele sale de om cuminte, activ și independent.
Cu toate că nu face politică militantă, totuș îl găsim în 1919 în
Parlamentul dela Iași ca independent, iar în timpul ocupației în
calitatea sa de Inspector General al spitalelor regionale al Crucii
Roșii; iar în urmă ca vice-președinte în comisia interimară, a adus,
grație energiei, priceperii, abnegației, și sacripciilor personale, cele
mai reale servicii Capitalei, în modul cel mai demn.
Numai cei care stau în preajma lui pot să-și dea seama de
puterea sa de muncă, cât și de adâncile cunoștințe solide și serioase
ce are în toate direcțiile.
Acesta este artistul a cărui operă o admirăm azi, terminată
după 16 ani, în parte: Palatul Justiției și Administrativ din Iași.
Secondat de pul său, Ion I. Berindey, întors de doi ani din Paris,
după ce și-a terminat școala și a obținut cu succes titlul, ca și
tată-său, de arhitect diplomat, de guvernul francez, am găsit pe
Profesorul nostru în atelierul său, înconjurat de ajutoarele sale, în
cea mai mare parte elevi, formați de D-sa.
L’am văzut pe șantierul său, activ și cu pasul ușor ca în primii
săi ani. Veșnic gata a vorbi pecărui, a da explicații, a mulțumi pe
pecare, a da atenția celui din urmă lucrător — soldat pdel al regi­
mentului său de meseriași, fericiți de a p la ordinele maestrului
lor iubit.
Cu bunăvoință ce îl caracterizează, ne-a dat toate explicațiile
asupra acestui palat.
DE VORBĂ CU PROFESORUL BERINDEY
ă place acest Palat prin măreția lui—îmi ziceați Dv-, eu
vă răspund: Mai întâi priviți încântătoarea priveliște a
lașului ce ne înconjoară, dealurile și colinele cu sveltele
, turle ale Cetățuii și Galatei, cari se desprind pe cerul
roșcat sub acest apus de soare; priviți cum se estompează în depărtare
întregul peisagiu; tot cadrul acesta fermecător pare că ne vorbește,
evocând un trecut îndepărtat al clipelor de glorie ca și al clipelor de
dureri prin cari a trecut acest oraș din timpuri îndepărtate până
în zilele noastre.
Arhitectul suprem este cel mai mare artist; față de bogata
Natură, noi cei cari trecem prin viață, oricâte palate am crea, nu
suntem decât niște simpli muritori, cari căutăm pe cât posibil, să
ne facem datoria pe acest pământ, dând din sufletul și cugetul nos­
tru cât putem, supuși veșnic criticei celor mulți. Dar, trebue să ne
mângâiem cu zicătoarea: „Critica este ușoară; arta, însă, este grea!
Cine v'ar putea critica?
— O, Domnule, cei mulți, cei cari voesc să le știe pe toate
mai bine decât adevăratul zămislitor al operii, și cari sunt luați în
serios de cei naivi, de cei cari nu trebue băgați în seamă cu toată
atmosfera ce încearcă să facă,. în jurul unei opere terminate.
Dacă însă s’ar afla și ei în fața unei foi albe și li s’ar spune să
creeze la rându-le ceva bun, sunt convins că atunci și-ar da seama,
că este în adevăr foarte greu să aștearnă pe acea foae imaculată
o concepție—tot atât de greu cât le este de ușor s’o critice pe a
altora.
Știu bine, că niciodată un om de valoare, cult, cu adevărat mun­
citor și care își dă seama de greutatea lucrării, nu’și va permite a
critica cu așa ușurință — ușurință care este apanajul incapabililor.
Volumul XIV.
Anul XIV, No. 115—118. ÎLUSTRAȚIA
Numai cu aceștia se poate sta de vorbă și li se poate da toată
atenția.
Articolele ce le public în „Ilustrația" vor edifica pe cititori asu­
pra trecutului acestor locuri și asupra trecutului lașului, asupra ve­
chii cetăți, foarte veche, ce a existat încă din timpul Dacilor, pre­
cum și a Curții Domnești, pe ale cărei temelii am avut fericirea să
construesc acest nou Palat al justiției. Sunt notițe culese după cro­
nicari diferiți, în atât cât mi-a permis timpul scurt ce v’am acordat
în momentele acestea de preocupare, a terminării lucrării, în vede­
rea inaugurării Palatului, ce s'a pxat la 11 Octombrie a. c. Pentru
cei știutori — mai cu seamă Moldoveni—va po rememorare a
faptelor istorice, petrecută în scurgerea veacurilor, în această veche
Curte Domnească; pentru cei tineri sau pentru cei ce nu le cunosc
va fi o trecere rezumativă pe sub ochi, în câteva clipe, a istoriei
Moldovei și aș fi fericit să le pu util.
Pentru, mine, a fost o plăcere de a răscoli trecutul, și ultimu­
lui cronicar spicuitor meritos : N. Bogdan, țiu să’i aduc aci, încă o-
dată, admirația mea, pentru indicațiunile ce mi-a procurat, spre a
mă putea referi la prețioasele opuri ale predecesorilor săi.
După cum se vede, în articolele acestea, Cetatea lașului a exis­
tat din timpul Dacilor, sub numele de Petrodava, apoi supunându-
se Dacia de Romani, și colonizându-se această cetate, ca și altele
se restaura și se fortipcă așezând în ea, după datina lor, pe lângă
coloniști și o legiune de garnizoană.
Această legiune, după inscripțiile apate, se numea Legio lassio-
riun; dela ea s’ar fi tras numele său și populația formată din lo­
cuitorii lașului s’a numit Leț/io-Iassiorum, așa cum se numea
Legio-Macedoniae, Italiae, etc.
Derivația cuvântului Iași este, deci, foarte veche- Aceste cetăți
venind sub domnia Romanilor, s’a parazit dritul municipal, intitu-
lându-se lassiorani-Municipitun.
Aceste ruine le-au înoit Voivozii și restaurat Domnii din
urmă; și după atâtea cataclisme, puhoaie și pojaruri, ne-a ajuns
până în zilele noastre, sub denumirea de Curtea Domnească, apoi
Palatul Administrativ, care a fost restaurat după ultimul incendiu
din 1880, noaptea 13- 14 lanuar, când guvernul a dispus repararea
ce s’a terminat în 1883: și, de atunci până în 1904 și ca palat al
justiției — când, sub ministeriatul d-lui Bădărău, s’a luat inițiativa a
se fcce transformare radicală acelui palat, ce devenise insalubru,
pind planul rău conceput, devenit impropriu unui Palat Adminis­
trativ și de Justiție.
S'a procedat, însă, la dărâmare, înainte de a se avea un plan
bine definit și un deviz complect alcătuit asupra unei viitoare lucrări.
Pe urmă a venit regretatul Ministru Justiției Dumitru Greceanu,
care nu-a putut da urmare lucrării din aceleași motive; și, de abia,
în 12 marte 1907, venind Ministerul Sturza, cu D-l Ministru al
Justiției, Toma Stelian, am fost chemat și însărcinat de D-sa să
constat starea lucrărilor la Iași și să întocmesc un plan nou de
Palat de Justiție, administrativ și poștal, — pe baza programelor
întocmite — program dat de regretatul Prim-Președinte Burada;din
fericire, ca prevedere, am dat o mai mare extensime programului—
lucru ce ne servește azi, când cerințele sunt cu totul altele, atât
de diferite, încât prin faptul că Poșta a renunțat să se mute în
acest palat,, toată aripa destinată Poștei va fi transformată tot în
palat al Justiției, pentru creări de noui secții — rămânând astfel
numai Palat al justiției și administrativ.
Lucrările au fost începute, deci, sub Ministrul Toma Stelian
(anul 1907) unul din doritorii de a da lașului un monument, după
cum merită. Dar, dificultățile budgetare făceau ca acest palat să se
construească din excedente, astfel că nici odată nu s’a putut dispune
de nume suficiente, spre a se termina lucrarea mereu întreruptă;
din această cauză, am ajuns până în vremea războiului mondial,
când antrepriza care licitase pentru lucrările în parte s’a găsit oprită
de a continua. Evenimentele s’au precipitat.
Șantierul lașului rămas deschis, fu inaugurat de armatele rusești,
cari îl găsiră propriu pentru cantonament; iar planurile de detalii
și o parte din depozitul de parchete, le-au servit drept combustibil
pentru samovarele ce instalaseră.
Din sălile de jos se făcuse grajduri, din camerele de la etaj—
focare de infecție- Odată îndepărtați, acești mosafiri descedenți ai
împărătește! oștiri din vremuri, cari au venit să se bată pentru mân­
Volumul XIV.
Se p temb rie—Decembr i o 1925.
tuirea neamurilor creștine de sub jugul asupritorilor — umbrindu-ne
încă odată cum a știut în totdeauna să se umbrească milostiva
Rusie! — Odată îndepărtată, armata rusească, Palatul a fost ocupat
de trupele noastre, de corpul al IV armată, Serviciul geografic,
Automobilele Regina Maria, Aviația, Telegrafia fără fir, și, în fine
spitalele care s’au perindat până la sfârșit-
De abia, în 1921, s’a putut constata halul de plâns, în care
ajunse acest Palat, care trebuia reîncepute cu totul din nou și nu­
mai grație Domnului Ministru al Justiției, G. G. Mârzescu, cărui nu
avem cuvinte să-i mulțumim noi, de sigur, toți Ieșenii, s’a putut ter­
mina în cea mai mare parte această clădire.
Se poate mărturisi, că de la D-nul Toma Stelian, care a avut
atâta bună voință pentru orașul Iași, până la D-nul G. G. Mârzescu,
fiu al lașului, și în acelaș timp un suflet de artist și amator de lu­
cruri frumoase și desăvârșite nu am întâmpinat atâta bunăvoință
și concurs pentru terminarea acestui Palat, atât de așteptat de
populația ieșană, cât și de magistrați.
A fost, după cum vedeți, o fericire pentru orașul Iași să aibă
parte la Ministerul Dreptăței de un suflet ca al d-lui Mârzescu,
care a pus atâta râvnă și care, grație autorităței sale, cuvântul său
fiind așa de ascultat în guvern, a putut obține fondurile necesare
în scopul terminării, dacă nu a întregului Palat, dar cel puțin aceia
ce vedeți. Dificultățile financiare, prin care a trecut țara, nu per­
miteau mai mult. Totuș a avut prevederea ca palatul să se poată
termina la anul, chiar dacă va fi nevoe să se împartă lucrările încă
pe doi ani budgetari. Vedeți că totul a fost de refăcut; am fost
nevoiți să reparăm răul adus de trupe, să înlocuim ceia ce a dis­
părut în timpul războiului, căci ce vreți: războiul e războiu—și
atâta lume s'a perindat în acest palat, ațâți s’au adăpostit în el 1
Terminarea ar fi necesitat sume mari: ceia ce se făcea înainte cu
un leu, azi nu se poate face cu cinci zeci! Sunt articole technice
cari s’au suit și peste opt-zeci de ori. Pe de altă parte, era cu
neputință să ne batem joc de asemenea lucrare, era nevoe de un
oarecare fast ce, implicit, se cere la un edificiu al justiției. Monumen­
tele sunt poemele noastre de piatră care trebue să rămâe și să
transmită posterităței clipa în care am trăit și ce am putut și noi
înfăptui. Dece țara noastră să nu aibă cum au și alte țări edificii
cu care să ne putem făli? Mai cu seamă lașul merită aceasta! El
care a fost orașul Țării, în care s’au săvârșit evenimentele cele mai mari
—lașul, unde din zguduiturile vieței acestui popor au eșit la lumină
puteri neașteptate, mari povățuitori chemați în clocotul mulțimei să
hotărască de soarta neamului lor—lașul unde, în zilele noastre s’a înscris
după clipele de restriște, dar totuș fără a se pierde nădejdea, pagina cea
mai strălucitoare a visului nostru milenar: întregirea națională sub
glorioasa domnie a marelui nostru Rege.
Să consacrăm, dar, prin inaugurarea acestui Palat, Ziua cea
slăvită, despre care va vorbi urmașilor noștri documentul ce va
rămâne iscălit în ziua de 11 Oct. 1925, precum și placa de mar­
moră care va fi incrustată în aceste ziduri, evocatorea atâtor amintiri
ale vieței Moldovei!
Un altar al zeiței Cljernis a fost veșnic în toate țările și în
toate timpurile un monument important; un asemenea edificiu și-a
luat ființa decând justiția a devenit apanajiul unei clase particulare
de cetățeni „Magistratura".
In antichitate, Fortuna' și Agoră țineau loc de tribunale; poporul
însuș judeca; la Attjena și la Roma judeca pretorul, funcționar
ales, delegat al poporului pentru funcții judiciare. Justiția se da în
fața poporului. Piața publică era Palatul Justiției de atunci; dar,
se înțelege că treptat, piața publică devenea improprie pentru îm­
părțirea dreptăței; se creia deci o magistratură; tribunalele se con­
centrară în bazilici—vaste și importante monumente a căror desti­
nație primă era mai mult ca un loc de întâlnire pentru afaceri, în
genul biurourilor de Comerț de azi.
Dar importanța funcțiunilor judiciare făcu să se uite celel’alte
destinații ale basilicei, în care nu se mai văzu decât Tribunalul
roman.
Este dar cert și trebue să ținem și noi seamă, că arhitectura
vechilor bazilici a avut o acțiune oarecare în tradițiile edificiilor
judiciare ca și în edificile religioase; în alte țări, .dacă nu la noi
fapt ce a condus pe arhitecți, când au avut să facă un așa monu­
ment, să recurgă în primul rând la tradiție. Ce voiți ? Un arhitect
197
Anul XJV, No. 115—118. ILUSTRAȚIA Septembrie—Decembrie 1925.

nu poate să nu fie și puțin poet și, în acelaș timp, și un istoric, Orice iese împotriva felului de a fi, de a se manifesta un artist,
căci el este cel care transmite din veac în veac prin poemele de este operă nelegitimă — ca să zic așa.
piatră istoria națiunei sale. Așa dar, într’un edificiu al dreptății, el Profesorul-Arhitect I. D. Berindey este un complex de energii
vede îndată, o sală mare centrală, bolți înalte, aer, spațiu, lumină— vibrătoare. Este o fire cerebrală — bine 'nțeles—dar bine dozată,
necesare pentru cei ce trebue să se întrunească zile întregi, în lupta foarte bine dozată, c’un idealism, care are la temelie un sentime-
cuvântului ce are de dat pentru cauzele ce sunt datori să apere. talism de poet de cea mai curată esență. Artist—dar, un artist in­
Din acest centru trebue să găsească coridoare, largi cari să-i con­ fluențat, înrâurit de un sentiment, de o sentimentalitate de truba­
ducă în diferite săli de judecată, și acestea din urmă trebuesc în­ dur, de adevărat poet. Era firesc, deci, ca și opera lui — dela
tocmite în vederea menirii lor. Cu Evul mediu, cu puterea parla­ început și până azi, culminând cu Palatul Justiției și Administrativ
mentară, cu existența acestei magistraturi devenită de fapt o aris­ din Iași—să fie ruptă nu numai din mentalitatea lui de mare arhi­
tocrație parlamentară — cum se numea: nobilii robei — Palatul tect, dar și din inima lui de poet.
Justiției a devenit un monument special bine caracterizat și care a Palatul Justiției și Administrativ din Iași este o bijuterie, ieșită
dat loc la importante expresii arhitectonice, de cari arhitecții au din fantazia lui de poet visător, un giuvaer plin, însă, de măreție
ținut seama; și, este natural, ca și noi, la rându-ne, pătrunși de și de eleganță cuceritoare. Ce eloquență frumoasă și poetizată de
acest sentiment, înțeles în orice timp, să p căutat să nu ne înde­ vraja simfoniei arhitecturale!
părtăm de el. Și vi-1 exprim astfel: autoritatea justiției nu poate Acest minunat așezământ, al celei mai cuminte zeițe, va vorbi
decât câștiga prin solemnitatea deciziilor confirmate, înălțate chiar veacurilor viitoare de artistul, care și-a pus tot ce-a avut mai nobil,
prin solemnitatea gra­ mai sfânt și mai cald,
vă și impozantă a unui în înfiriparea lui! Și,
edificiu ordonând res­ va vorbi - cum nu se
pect. Tot ce reclamă poate mai frumos!
prestigiu și autoritate Dajdia inimii, contri­
are nevoe de un oare­ buția sufletului acestui
care aparat, așa zis mare arhitect al nostru
preparațiv: fast. Te va ridica mult epoca
simți mai împărtășit noastră arhitecturală și
cu sf. cuminecătură a o va face demnă de
Dreptății-într’un altar timpurile mari în cari
mai impozant. trăim noi.
Și sunt convins, că Este omagiul adevă­
arhitectura aduce asfel rat, închinăciunea cea
dajdia sa, elementul mai curată și frumoasă,
său contributiv. c? se poate aduce Alta­
Aceasta am voit să rului Dreptății, fastul
se observe dela prima dat de autor acestei
vedere. Palatul meu opere mărețe — fast
cred că impune. După care influențează într’o
ce îl veți vizita în amă­ măsură nebănuită,
nunt, vă voiu da toate toată arhitectonica,
explicațiile asupra chi­ dându-i un aer de im-
pului cum am înțeles pozanță și de religio­
luminatul, încălzitul, zitate, care se potri­
ventilațiile, termosta- vește minunat cu me­
tele, termometrele la Profesorul-Arhitect I. D. Eerindey în mijlocul familiei — în anul 1913. nirea acestui așeză­
distanță, curățirea prin mânt social.
gol (wacum cleaner) apelul electric cel mai la îndemână pentru ad- Totul este așa de priceput și de prevăzător întocmit în acest
vocați, etc.—totul pornind din Centrala mașinelor, ce se apă în sub sol, Palat — clădire, ca și mobilier — încât nu se poate obiecta nimic.
unde este în adevăr supetul clădirei, de unde se distribue prin con­ Pietrele acestei așezări sociale—cum zice însuș autorul—sunt
ducte circulația, răspândindu-se ca sângele în vinele unei pințe; poemele visate și turnate de el-
de acolo trăește și palpită acest palat. Am fost nevoiți să preve­ Noi am zice, că toate aceste pietre, cari sunt alcătuirea însăș
dem o rezervă de 500 mc. de apă, lucrare ce se execută încă acum, a acestui Palat, sunt strofele componente ale acestei mari epopei—
spre a sui apa Ia înălțime, cu hu^rofoare, pe care nu am putea-o care este întreg edificiul.
sui numai cu presiunea insupcientă a orașului. Și, cum fostele palate, Marele poet epic a vrut să ne arate toată puterea creatoare,
arse de 12 ori în decursul veacurilor, ne obsedează, vom lua pre- ce sta tăinuită în creerul lui, ca și în sufletul lui, ca și în inima lui.
cauțiuni să întrebuințăm noul produs „Orniton“ cu care să vopsim Toată această putere creatoare a lui s’a concretizat într’o formă,
lemnăria podului — singura în pericol din acest nou palat; acest cristalizată în cele mai vrăjite cristale.
„Ornifon“ având proprietatea de a împiedica propagarea focului, lașul a avut această fericită soartă, ca să aibă, el, cea mai
evitând incendiarea edificiilor. Vă rezerv pentru numărul viitor alte frumoasă, cea mai măreață, cea mai bine închegată și cea mai cu
amănunte privitoare acestui Palat; vom vorbi de catacombele ce gust alcătuită lucrare arhitectonică a acestui așa de binecuvântat
au existat, de hrubele pe cari le-am întâlnit și există și acum, de Dumnezeu artist.
precum și de tunelul săpat sub această clădire, despre care s’a Și de data aceasta, el, a voit să fie în fruntea celorlalte mari
vorbit, atât cât era o legătură între Cetâțuia și vechiul Palat orașe ale țării noastre — prin aureola strălucitoare ce și-a așezat-o
Domnesc. în jurul frunții — cu această monumentală nestemată, datorită stră­
duinței de clipă cu clipă a profesorului Berindey.
P R O F. I. D. BERINDEY Numele acestui artist-poet și poet-artist va străluci alături de
— Artistul și opera - numele atâtor suflete mari, cari și-au dat și ele prinosul lor.
Să le cinstim pe toate — așa cum, și ele, au cinstit vremurile
Opera unui artist este exteriorizarea concepțiunilor lui—produs
în cari au trăit și s’au sbuciumat; așa cum ne-au cinstit pe noi
sufletesc al eului său. Arta, prin urmare, nu este decât o închiegare—
prin operele lor!
subt formă concretă — a întregului sufletesc al artistului. Așa cum
este el -așa va fi, așa trebue să fie și opera lui, arta lui. Cridim

198 Volumul XIV.

Anul XIV, No. 115—H8- ILUSTRAȚIA Septembrie—Decembrie 1925.

Profesor-Arhitect I. D. Berindey. Casa A1 Q Fiorescu, str. Cosma—București

Volumul XIV. 199

Xnul XIV, No. 115—118. IL U 8 T R A T 1A Septembrie—Decern brie 192.

Palatul G. G. Cantacuzino. ■—Tribunele dela Băneasa

Piofesot-Arhitect I. D. Berindey.—(Sus) Palatul Q. O. Cantacuzino (Calea Victoriei); (Jos, în stânga) Biblioteca;

(Jos, în mijloc) Salonul de muzică; (Jos, în dreapta) Sala de mâncare.

Profesor-Arhitect I. D. Berind
Hipodromul Băneasa: Tribunele (In timpul curselor). (Foto-Lonngal

200
Volumul XIV
 Anul XIV. Xo. 115—118. I LU S TRATIA Septembrie—Decembrie 192;

Palatul G. G. Cantacuzino
Vederi din interior. (Azi proprietar Mihail G. Cantacuzino)

Profesor-Arhitect I. D. Berindey Salonul oval de dans

Profesor-Arhitect I. D. Berindey Sala de mâncare Profesor-Arhitect 1. D. Berindey Biblioteca

■Volumul XIV. 201

Anul XIV, No. 115—118. ILUSTRAȚIA Septembrie—Decembrie 1926.

Casa I. Cămărășescu
(B u 1 e va r d u 1 Colței).

Profesor-Arhitect I. D. Berindey Casa I. Căinăiăș.scu Profesor-Arhitect 1. D. Beundey.-Casa l._Cămăiășescu, (Camera de culcare).

Profesor-Arhitect 1. D. Berindey. Casa 1. Cămărășescu, (Hall-ul Central, Profesor-Arhitect I. D. Berindey.- Casa I. Cămărășescu, (Sala de mâncare).
pai tea de sub scară).

Profesor-Arhitect I. D. Berindey. — Casa I. Cămărășescu, (Hall-ul central). Profesor-Arhitect 1. D. Berindey.—Casa I. Cămărășescu, (Biuroul-Biblioteca).

202 Volumul XIV.

 Anul XIV, No. 115-118.
ILUSTRAȚIA Septembrie—Decembrie 1925.

Profesor-Arhitect I. D. Berindey.—Casa 1.
amarăȘescu, (Salonul Principal). Profesor-Arhitect I. D. Berindey. - Casa 1. Cămărășvscu, (Hall-ul salon,
primul etaj).

Profesor-Arhitect I. D. Berindey. Palatul O. O. Cantacuzino, (Plafonul Salonului de dans).

Profesor-Arhitect I. D. Berindey. — Casa O. O- Assan, (fațada din Parc). Profesor-Arhitect I. D. Berindey. Casa Grigore G. Cantacuzino,
(fostă Gr. Olănescu) Calea Victoriei. /■,,
Calea Dorobanților.

Volumul XIV. 203

Amil XIV, No. 115—118. ILUSTRAȚIA Septembrie—Decembrie 1925.

Biser ica familiei Berindey, clădită în 1600, comuna Dobrotești, Fostele case ale strămoșilor Berindey, comuna Dobroteștî,
Județul Teleorman. Foto-Lonațiaii Județul Teleorman. Foto-Lonnijai

Străbunii Prof. Berindey — după mamă — ctitorii bisericei din comuna Dobrotești (Doagele): Matei, Mihăiță și loniță cu soțiile și copii lor.
Foto-Lonnyai

Volumul XIV.
2(U
Anul XIV, No. 115—118. IL U S T B, A Ț IA Septembrie—Decembrie 1925.

Vechea locuință 1. D. Berindey, (dependințe) construită de D. Berindey, tatăl Vechea locuință I. D. Berindey, (magazii și cotețe de pasări) construită de D.
în 1856, distrusă de foc în urma revoltelor țărănești din 100 , Berindey, tatăl în 1856, distrusă de foc în urma revoltelor țărănești
comuna Dobrotești. din 1907, comuna Dobrotești

Idem fațada principală.

Idem altă fațadă spre curte.

205
Volumul. XIV.
Anul XIV, No. 115—118. ILUSTRAȚIA Septembrie—Decembrie 1925.

Casa din ferma „Cuibul din Luncă" construită după distrugerea

conacului în anul 1907, locuință de vară a Profesorului-Arhitect
1. D. Berindey (fotografie din 1908).

Ruinele Conacului moșiei Prof.-Arh. I. D. Berindey, distrus în 190” pe vremea răscoalelor. Construcție ridicată de părinții D-sale.

(Foto-Lonn_

206 Volumul XI